Universul literar|BCUCLUJ_FP_486684_1928_044_0032

Anul XLIV Nr. 32 


5 Augu:t 1928 
% Lei 














DO razi comic inci 


i 








= 








540.— UNIVERSUL LITERAR 





C îiitorii 





PICTORUL LUCHIAN 


Un nume, numai lumină palidă şi 
culoare subțirateca. Viaţă. Nimic mui 
viu decât uceustă culoare a lui Lu- 
chian şi toluși nimic mai delicat, mai 
suap chiar când e accentuată. 

Luchian «e fără îndoială cel mui 
mare piclor romăn penirucă e cel du- 
tâiu care folosește expresia picturală 
personalități. 


ca expresie a unei 
Până la el crau preocupări de ude- 
văr în primul rând, de lumină şi cu- 
loare, de atmosferă fadă upvi. 

E adevărat că dacă Luchian a con- 
tinuat şi mai ales a întregit pe Qri- 
gorescu, generația de pictori, urmă- 
tgare, a continuat pe luchiun fără 
să-l întregească și pe urmă a naufra- 
giat. A înțels din el numai o parte, 
numai un aspect al miurei lui arte şi 
l-a transformat în mânieră. 

E cert că vioiciuneu, mai exact 
viul culorii lui Luchian nu are nimic 
din violența exclusivă a  impresioni- 
smului şi nici —- mai ales — nimic din 
brutalilaiea acadenismului  compro- 
mis. Acea  intonsilate vie e lu- 
lumina care  curucterizează orice 
melancolie. In tonurile vi și delicule 
ale acestui pictor e loală amara  în- 
teriorizare din suflelul lui Emunescu. 

In acest sens se poate vorbi de o 
unitate de temperament unică. Por- 
iretele lui au o tristețe de soare de 


“toamnă şi gluma lui e dureroasă ca 


un zâmbet de bolnav. E în „Alecu Li- 
teratul“ un amestec grotese de pre- 
tenție în „jinulă” și bohemă sotoasă, 
de inteleclualitale ostentativă și sărăcie 
cu duhul de o amuzantă meluncolie. 

„Profilul” din 1907 şi „Pălăria ver- 
de“ aduc încă o nolă a acestui cormn- 
plex temperament, Î: un sensualism. 
de forme pline, o voluptale de linii 
copioase, cure singure sunt destul ca 
să arate acea obosită sele de viață a 
sufletelor bolnave. In „lăutul” brupul 
de miel al copilului și bratele plantu- 


-roâse ule femeii sunt obsesia acelu- 


iași dor de viață sublimă în reflexii 
interivare, în dorinti refulute. 


Dar refusiul de lu Mânăstirea Bre- 
bui,. Î. în cele câteva lucrări făcute 
aci o sete de lumină proaspătă, de 
verdeață frasedă, de alb halucinant de 
adecval, ca o orgie deliculă au unui 
evadat din mahalale prăfuite și miro- 
sitoare. 

În „Curtea Minăslirii Brebu“ e v 
in:presie de patriarhul care nu ure ni- 
mic a face cu pilorescul  palriarhal 
slâl de compromis, şi înainte și după 
acest are pictor, de căire iradițio- 
naliștii cu orice preț, E un patriar- 
hal familiar şi firesc, asemeni unui 
începul de veac. 

Și unitatea acestui mare tempera- 
ment trebue căutată aproape dela în- 
ceputui carierei lui. -,Safla Plorărou- 
sa” (1905) e, prinir'o paradoxulă în- 
clinare, de obu:dlat, o fisură de o no- 
bleță rară, o artistă sandiluure și sub- 
fire, cu uchii grei de gânduri. 

Autoperirotul intitulut „Un zugrav“ 
mai aduce acecuși gură sumeasă în- 
irun surus interior şi acecişi magni- 
fiei ochi întrebători şi timizi, de gân- 
dilor care își core voie să apură în 
lumea celorlalți, 

Nu e departe de acest porirel, prin 
reulitulea vieţii lui interioare acel 
„Hakam din Moinesti“ doclorul, sen- 
sual, malocrial și prelențios. Î aceeaşi 
mână de pictor acelaşi ochi care vede, 
și toluşi, deodată, bila  alearsă pe 
masa artei, la cealaltă extremă. 

Si târziu când boala sa agravate 
când a fost (intuit în pat, a începul 
pasiunea sălbatocă și gingușe a [lori- 
lor. Ca pământul bolnav, care înflo- 
reşte spre  nemărginirea cerului la 
care nu ajunse niciodală și spre sou- 
re Luchian pe pulul lui de suferință 
a pictat flori. Maci în culori arză- 
loare și suuve, lufănele delicate şi 
toată armonia incomparubilă a mate- 
riei dovenilă bijulerie de aur și săn- 
ze şi culifea. Cor albastru prizonier 
al ulcelelor, al răsadului. 

Na avut timp şi na avut posibili- 
tăți pentru compoziții ; Compoziția e 

















o urlă iniiperială. Cere ateliere paste, vi 
cenici, comenzi mari şi bogăție di 
mijloace. Xoi suniem o fară săraă 
Pridoor de mânăstire, florărese, in 
lecluali de cafenea, colț de pădu 
boi şi ciobani, margine de sat și flo 
suni la un loc loale posibilităhile u 
nui piclor care lincezeşie înir'o cură 
de mahala și care când fuge, ajun 
până la poalele munţilur. Poate d 
Romănia Mare vu fi alla. Dar sufle 
intelciualului romăn. de dinainte | 
război, e tol în Luchian. 

Va pulea fi întregii, dar prin m 
mic  alleral și cine se va abate deli 
calea lui, va greşi. Arta lui elerată, 
viziune personală și restrânsă a 
mii -- este arta din epocile mari 
sufletul lui u fost un suflet de albă 
tros. 

Când tinerii artişti vor. pricepe tă 
alât de Vine zădărnicia — eforturilal 
lor, căt înțeleg ridiculul icdilismului 
atunci nu va mai fi posibil de căt 
singur îndemu : 


Inapoi la Luchian... 


C. BRELGAL 








LUCHIAN : COLȚ DIN CURTEA MANASTIREL BREBU 





ode v cnreaste 


În vremea din urmă, 
pai plăceau mesele 
mită, cu multe ztume. 


maestrului ni-i 
mari, cu lume 


lotuş vdată a fost invitat şi a tre- 
it să ia parte la o asctel de masă. 

Sa mâncat sa' băut sa vorbit. La 
ea Luchian se indrepiă spre am 
itivună şi-o roagă să-l scuze că tre- 
be să plece..., are o întâlnire, 

0 întâlnire, întreabă vecinul douni- 
Esi la ce orii? 

i La patru răspunde Luchian 
m Bine dar e de abia unu. 
Nu e nimic, explică în şoaptă mae- 
h, voi lua drumul cel măr lung. 


NOTE BIOGRAFICE 
Da i 


Aetorul Ştefan Luchian se issa diva 
$ familie de mari proprietari de moşii, 
w pu a losi liul uuui țăran sărac, cum 
Meeris în necunoştinţa de cauză de ciitre 
Ș biografi, 

$ ştie că după unirea principatelor, 
di bocri moldoveni, înflăcăraţi de 
mele act al lui Cuza, a căsătorit cu 
mience de peste Milcov, 

Tatăl pictorului, maiorul de piută 


aa A rata a: 


EL r0 ip 3 


Dinntrie Luchian, (fiul Serdarului Ya- 
sile l.uchiau, boer cu cărţi vechi de boc- 
vic) ue căsătorise şi el cu Elena Luchia 
născulă  Chiriacescu mare  lat,fune 
dară, în județul lalomiţa, uude a moş- 
lenit şi pictorul o moşie, pe care mai 
târziu în sbuciumul vieţii a pierdut-o. 

EI sa născut în comuna Ştelăneşti din 
județul Dorohoi in anul 1865. La vârsta 
de 7 ani, faimnilia mutându-se la Bucu- 
veşti, Luchian a fost dat ia şcoala pri- 
mară din călea Călăraşilor, 

Liceul Ta făcut tot în Bucureşti la 
„Sfântul Sava“, însă nu la terminat, a 
absolvit numai 4 clase. Intra cinceu, 
tatul său care vrea să-l lacă tot 
militar la prezentat la şcoala militară 
pentru examenul de admitere. 

Dar Luchian, care era înambrat de 
pictură, şi visa să ajungă pictor, sa opus 
şi nu a vrut să candideze la şcoala mi- 
litară, 

Silit în cele din urmă de.familie, el s'a 
pezentat ia examen însă nu a vrut să 
răspundă la nici una din întrebările co- 
misiunei examinutoare, care crezând că 
nu-i prepurat, l-a respins. 

Familia văzând că nu-i chip, a renun- 
jai şi l-a lăsat să-şi urmeze vocaţiunea. 

A intrat deci la şcoala de  bellc-arte 
dn Bucureşti, 

Pe atunci cra directorul şeoalei ma- 
rele Theodor Aman, 

La vârsta de 19 ani, l.uchian a termi- 
nat cu succes cursurile şcoalei de belle- 
arte şi a plecat la Miinchen, unde a stu- 


UNIVERSUL LITERAR. Sit 





LUCHIAN : ZUGRAVUL (AUTOPORI RET) 


diat un an cu marii maeştri niinehen- 
ezi, 

De acolo s'a dus lu Paris unde a stat 4 
ani, cercelând toate expoziiiile. A urmat 
în mod facultativ şi la Beaux- Artes, 

Luchian a fost unul din marii noştri 
pixtori. Printre operile:sate cele mai de 
seamă putem efumera :-- 

Saita  ilorăreasa: (1906), Lăutul (1912), 
Pc drumul suferiţei (1910), Flori, peisa- 
gcle dela Brebu, Turnul dela Brebu, 
mânăstirea ; a pictat împreună cu, Ar. 
tachino biserica din str. Brezoian din 
Capitală, Apoi, Capete de evrei, moara 
dela Poduti din Bacău. — Lorica, Apu- 
suri de soare la -Tekirghiol, —— Tăctorul 
dia lemne, Neculai Cobzarul  (1v%), 
Spălătoreasa (1996). Cât a! fost Bolnav a 
pictat mai mult flori,:'-. 

Pictorul Ştefan Luchian - â "marit în 
anul 1916 la 27 'luwie, fiind“ răpus de 
o boală incurabilă de care suferea de 
mai mulţi ani. 


SCRI o. 





CA 
& U 


DR, 


“9 





Bia UNIVERSUL LITERAR 





A. DAVILA 


HIMERE 


D-lui Camil Petrescu 


"Soare, țăr'de tine, toate 

N*ar mai fi decât ce sânt: 
Arbori, Dealuri, Stânci, Pământ, 
Adevăr, Realitate. 


Dar prin: tine se prefac 
In himerc ireale, 

In fantastice-unimale 

Ce din umhră se desfac. 


Şi de te-ai culcat, fantasme 
Cu contțururi argintii, 

Trec prin codrii, prin pustii, 
alucindu-se ca în basme, 


[ar în ceruri, în Eter, 
Mişună închipuire, 
lpoteză, născocire, 
Spaimă, groază, şi mister. 


„ui + Huziune, Muziune. 
++“ Esşti imboldul multor inşi, 
. „Forţa unora convinşi, 
Că mai poate îi minune, 


Nu cred. Totuş, te alor 

Că faci inima să'mi bată 
: (Nu mereu, ci câteodată) 

De..nădejde şi de dor, 


Huziune, Poeziă, 
„Stăpâniţi-mă şacurm, 

" Inbătaţi-mă cu fum - 

Şi parfumuri dambroziă, 


. 


IOAN GEORGESCU 
SFÂRŞIT 


La răspântie. de drumuri a căzut un călător, 
Umbra aripilor serii pogorâse “n câmpul gol. 


Din ochii lui — adânc de râpi — plecase n licur depărtarea, 


Şi 6 prindea, ncştiutor, în plasa-i fumurie, zarea, 


Ca apele. unui pârâu cu desirămări de ziuă, 

În. tumpene de gânduri mici, străinu-şi plânse anii; 
Abiu' itunci am înţeles pământul cum îl cheamă 

La mergine de- drum uitat, în svonuri seci de scamă. 


Sutlețu-i, crâng de lumină ascultam -— străpungător : 
Suicrință =— alcătuită pe un vânt tulburător, 

Cu “ metanii sidefate —_ în volbură grea -de ploaie — 
Când, cu chipuri reci de ceară, plopiim creştet se îniloaie,, 
„Noapte. Umed. Lung fior, 

La răspânție de. drumuri a murit. un i călător, 


MARIUS SOLIT ARU 


ANDREI TUDOR 


JURNAL 


PA 


Pentru dragostea pierdută şi azi amintită 
nu mai răspunde nimeni şi sunt 

singur să bat şi să ailu ispită 

în ceasul, care măndleamnă să cânt. 


Răscumpărate sunt visele toate, 
oglinzile nn mai arață de loc; 
dând și când un gârd mai răzbate 
şi o lumină se deschide ca un ghioc. 


Chinuitoare amintirea nceuprinsă 
opreşte plasă siluirea stinsă. 
Minunile moi murmură o dragoste 
Imăruntă, 
iur sus prin fumuri fruntea fălfăe 
[şi*nfruntă 


IN CIMITIR 


| na străjueşte visătoare 
Cimitirul crucilor albe 

Pe care se înalță — înfiorătoare, 
Poriumute a liliecilor salbe. 


Şi ntinsurile par curmate 
De liniştea ce-şi fese firul, 
Sub arcul țăriilor înstelate 
Se pierde pe deal cimitirul, 


Din tundari de gropi, mocnite, 
Ţipă scheletele cn glasul lor mut 
Şi“mprăştie în zări tăinuite - - 
Avomitorul şuvoi tăcut. 


Geniul cutropitor al morţii de veci 
Incremenceşte clipa presentă — 

Și gândurile spânzurațe în cosciuguri Teci 
Pironese privirea spre viaţa absentă.., 


MATEIU C. ALEXANDRESCU 
ÎNFLORIRĂ FLUTURI: 


infloriră mii de îluturi 
Pe tulpini de romaniţă, 
Vin iubire, vin, să scuturi 
Aripi albe în arșiţă. 

Vin încet... pot să te învingă 
Şi pe cer şi pe pământ: 
Să nu sboare şi pe Soare 
“Să nu ningă, 

Visul sfânt... 
Infloriră,.. întloriră,,. 

Vin iubire să culegi 

Din tulpini ce se resfiră 
Aripi albe să deslegi... 





Îvastă-mea a căzut greu bolnavă. 

h grabă an rugat pe lelea Safta spă- 
wr2s0, să-şi dea avizul ei de tămă- 
dare ? mabalelci în circumscripția 
M cădea bolnava. 

la Safta spălătoreasa s'a înfățişat 
roi asă cu poala încăcată de leacuri 
gura plină de sfaturi, 

sălat ve mâini. s'a închinat înde- 
si aprofundat sore icoane şi sa 
piat de căpătâiul bolnavei, mestecând 
wcrgența gingiilor ultimele implo- 
cifre. atot-puternicul. 

rândul ei bolnava i-a povestit în- 
rea boalei, iar lecuitoarea. lelen 
iălătoreasa, a ascultat-o ca pe » 
ie, 

srmă au venit nărerite lelei Safta 
reasa, ordonând bolnavei si o as- 
şi să le săvârsească cu sfințenie, 
„Ce să fie cu mine lele Safiă. a în- 
cm înlăcrămarea în elas. bolnava 
ind mântuirea cu ochii în tavan. 


umflă- 





































„Ce să [ie maică, — iaca o 
! 
Și cu ce ai să mă scapi de ea, 
Sahă ? 

Cu ceai de muşețel maică ? 

„Numai cu atâta ? 

„Cu atâta maică“, 

ca tot mușetelul Telei Safta snălă- 
ba, unflătura dăinnind am chemai şi 
dactor mie-—mic și ca onorar si ca 
re. Am preferat pe doctorul cel 
În lacul unui mare. care mtrât de 
ar îi fost. statura lui nu ar fi putut 
pese 1 metru si 80 înăltime. iar 
rea ui științifică. la rândul ei nu 
i mai mare decât atât cât cele 
pame. în medie, a creerului. con- 
să înmacazineze ca geniu. în cei 
ai de Faculiate, pentru două din 
trei motive: a) doctorul cel mie 
mie ca pricenere. am socotit că ori- 
gavă ar îi fost boala. el nu nutea 
prezinte ca atare. fiind lipsit de 
i; deci snerietoarea nu avea să 
i de îneriiorătoare si b) dac- 
| mic, fiind şi ca onorar. o min- 
giiațifică pe care mi-n debita ne- 
a lui, nu ar fi meritat onorariu] 
na! din zilele noastre ; lei două 
keuinţa bolnavalui şi lei una mie 
a medicului ! 

find doctorul cel mic chemat în 
unei crize atroce, şi-a aşezat am- 
pălăria pe masa mea de lucru, şi 
inat cu unghia unui deget în 
alui, din care a picat o boabă 
şicu unghia altui deget, în creş- 
pului, din care s'a rostogolit două 
mătreaţă, trecând imperturbabil 
tâiul nevesti, 

m Jang interogatoriu a urmat 


pal simptomatic al boalei, şi o 
ligoare în care... ceaiul de mu- 
mina ! 


care să fie boala, domnule 
imllamaţie acută care ostracizea- 
Pb organele întâlnite în jurul ei, 


Mmdu-le şi producând astiel du- 


CEAI DE MUSE 


Apoi doctorul cel mic a plecat. Boala 
însă persistând cu tot muşeţelul prescris 
şi de doctorul cel mic, doctorul cel mic 
a revenit Ja căpătâiul bolnavei, de duta 
asta opinând pentru aducerea unui in- 
ternist celebru, care nu a întârziat câ- 
tuşi de puţin, după ce mai întâi maestrul 
de acord cu discipolul, a aranjat în 
prealabil, în antret, quantumul onora- 
riului, 

După ce internistul celebru a epui- 
zat de ciocănit toată fibra bolnarvei, a 
opinat peniin înlocairca muşeţelului cu 
coadele de cireş. adăngâud repauz intens, 
alimentație circumspectă şi... răbdare ! 

— „Boala ? 


— „Boala... boala este cam aşa cum 
a spus-o colegul meu predecesor: înter- 
coliiă acută, cu tendinţă spre obsirucţio- 
nism al intestinclor ! 

Apoi imternistul cel celebru, sa re- 
tras, luând cn sine onorariul unei munci 
similare în efecte ca și nccia a discipolu- 
lui său, cu deosebirea că schimbase doar 
denumirea snferinţei. 

Suferinţa totuşi continuând, după sfa- 
tul internistului cei celebrn, a trebuit să 
încerce şi părerea unui al treilea inier- 
nist şi mai celebru, 

Iu casă a întrat o doamnă înaltă, blon- 
dă şi frivolă, cu vorbirea repede și aro- 
gantă, examinând mai mult tablourile de 
pe pereți decât simptomele boalei pentru 
care fusese adusă. Doamna cea înaltă, 
blondă, şi frivolă, cn vorbirea repede și 
arogantă, — era şi ea... doctor, ca şi cei 
doi dintâi —- întrebând și primind răs- 
punsnrile în treacât, prinire scurtele şi 
enervatele plimbări prin odaic, de la un 
bibelou, la o» glastră cu flori, acuza di- 
rect pe pacientă ! 

Un violent şi agresiv miros de par- 
fum, sufoca în toată alcătuirea fizică a 
doctoriței şi mai violentul și agresivul 
mixos al spitalului de unde venea, Dan- 
telele îmbrăcămintei. așeza în toată înfă- 
țişarea ei exterioară, în locul graţici. cu 
cari gătelile trebuiau să îmbrace pe feme- 
ia-doctor, ironia amară a doctorului-fe- 
mee, chemată să împrăștie teroarea sufe- 
rinței, în schimbul unei achesări la o 
eventuală mărturisire de dragoste, 

După ce şi-a sullai nasul fin şi colo- 
at, într'o batistă diafană, în colţurile 
căreia lulgerau patru mari fluturi de 
mătase, şi-a vârâl-o apoi  precaut în 
micul buduar ambulant din fundul saco- 
şei, din care a scus grabnic un ciubuc 
de aliiie viș:nie, întăşurat întrun capu- 
şon de aur. pentru a aşterne la loc, pe 
nas, vopseaua de aceiaşi culoare ca a- 
ceia din vârlul creionului de aur, ştear- 
să de batistă, a mormăit ceva la întrebă- 
rile îngrijorate ule bolnavei, continuân- 
du-şi concomitent cu bidinăreat repu- 
diantă a nasului, nepășarea, în fundul o- 
glinjvarei incrustată în acoperişul sa- 
cuşei . 

— vilm,. nimic grav! 

-— „Dar boala ? 

-- „EHm.., boala, de, boala se chiamă 
cum se chimă toate boalele noastre de 
femei — o parametrită care sugrumă je- 





„ UNIVERSUL LITERAR — 518 
1 SARMANUL ELOPŞTOCK . 


suturile vecine cu repercursiuni diame- 
iale spre esofag și duoden! La drept 
vorbind, cu sunt mamoşă ! Este însă de 
trebuință să se cleme un ginecolog. 

— „Prea bine! 

Şi gincculogul a fost şi el chemat! 

Ginecologul a inirat în odaie, a cerut 
săpun, apă caldă şi prospop. La patul 
bolnavci sa aranjat. îndată un curs în 
toată regula şi în toată plenitudinea sen- 
ului său technic. Specialistul ginecolog, 
examină migălos pe bâlnavă, punând în- 
trebări, dând examen. Dar limbaşul va- 
ria oribil de cotradictoriu, In vreme ce 
profesorul se sertea de termeni specifici, 
bolnava da răspunsuri instinctive, mul- 
jumind pe dector, într'atât cât putea reeși 
din babilonia dialogului un cât de vag 
euuptom al boalei ! 

-- „iar boala în definitiv ? 

-- „Boala, nu aşi pule-o preciza toe- 
mai atât de prompi!' Bolnava trebneşte 
văzută de un coleg specialist în maladiile 
tmriwnrărilor gastrice, în genere ! 

-— „Dar deocamdată nu se poate ști 
nbnic, sub nici un raport ? 

— „Mda... am găsit o rezistență. recta- 
lă pe o unumită porţiune care îmi face 
impresia unei inflamațiuni inelare cu ten- 
dința «pre imfecție. 

— „Regim“. - 

— „Ceai de coade de vişin, extrase 
loguminoaze derivând dintr'un amalgam 
de zarzavaturi «te a cantitate cirea 2 
kyr. fierle în două kgr. de apă care să 
dea jumătate kgr. de zeamă şi care să 
consiitue alimentaţia strictă, până la îm- 
puţinarea obstacolului duodenal ! 

Cnorariul, complimentările şi mulțn- 
mire de complezență, apoi dactorul tur- 
hurărilor argan'ce de nntriție care nu 
intarzie şi el să apară. 

_—. „Cine a examinat bolnava ? (i sa 
dat lista doctorilor). SI: 

„Și ce i sa prescris? (| sa dat 
dosarul reţetelor). 
Pt 


Apoi aceleași interogatorii, aceleași 
păreri, aceleaşi prezumţiuni, fără însă ca 
inântuirea să se arate, Până atunci în- 
trebările continuară asupra etăţii bol- 
navei, asuvra genezei boalei. asupra e- 
venimentelor familiare şi ereditare. pro- 
punând, opinând şi interzicând bolna- 
vei de toate, în schimbul tuturor asigu- 
rărilor de lecuire. * S i 

Ano: onorariu, ploconelile în usă şi mul.” 
tumirile lipsite de: convincție de 'o par- 
te, răspuneurile de rigoare, întrebările 
inerente şi salutul academic ' de alta, 
cu părerea pentru doctorul care ratificase 
iu totul tratamentul ultimului predecesor 
şi care oferise boinăvei peştele alb şi vi- 
țelul de lapte, de a se lua şi avizul unui 
chirurg vestit. di 

— „Dar despre maladie nu,aveţi nimie 
a ne spune? zi iti i 

— „âm dat de un nodul. rectal cu 
tendința spre o stenoză cu care nuri.toc-. 
mai de glumit! De cei 

-- „Atunci ? de 

„— Repede după chirurg. » i: 

Dar acest nou vestit chirurg a fost mai 





514.— UNIVERSUL LITERAR 


anevoios de găsit de oarece, după cea 
fost minuţios și perseverent căutat acasă, 
la spital, la facultate, la club, la patinaj, 
la cinematograf și la hipodrom am aflat 
că toată pasiunea sa este automobilul şi 
că aşa fiind marele om de știință nu este 
de găsit” decât în maşina lui, al cărui 
volan: nu lar slăbi din mână pentru 
tati laurii moadialei medicini. 


Chirurgul cel vestit a descins agasat 
din maşina lui dragă, sa uitat urât la 
mine şi la bolnavă si a apăsat cu o 
silnicie de catâr un deget înmănuşat pe 
Jimba coclită a nevestei, strâmbând o- 
bosit din nas şi lansând pentru sine câţi- 
va ter:neni doctariceşti. 

Apoi degetul cel înmănuşat sa coborât 
mai jos, înligândn-se în abdomen, Bol- 
nava a dat un -chiot, smulgând mănușa 
din mâna vestitului chirurg, iar vestitul 
chirurg a zâmbit întretăiat, cu satisfacțiu- 
nca mistică a descaperilorului. şi de- 
geiul sa plimbat-got-pe loată centura 
abdominulă, snfocând bolnava care rerca 
îndurare şi măriud bucuria din privirea 
mulțumită a savantului. 

Dezactul a trecut apoi la loc în mănuşe 
şi wmterogatoriul,-de data asta, sa în- 
dreplat spre mine : 

-- „Cine este soţul femeci ? 

— lu. 


Şi toate îutrebările de toate resorturile 
puse până acum boluavei, se adresau 
mie î 

Care să li fost pentru chirurgul cel 
vestit deducţia firească care trebuia să 
se degaje din răspunsurile mele pentru 
scopul urmărit în legătură en boala din- 
spre car6 nu venea, nici o confirmare, nu 
şi-a putut-o explica nici savantul, de sre- 
me cc concluzia a fost o stupefiată vii 
care a umerilor acestuia şi care împuţină 
personalitatea fizică: puţină, chiar şi iără 
ridicarea umerilor, a chirurgului cel 
vestii, ceea ce-i puse îndată în mişcare 
ambele mâini din întheeturile omoplaţi- 
lor până în sfâreul unghiilor academic 
îngrijite, într'o stăngăcie de imprecizare, 
asemenea unui picrrot anbelat de ne- 
statornicia drugostei. perorâni vag. dibu- 
ind răspunsul. şi păstrând în priviri a- 
ce'aşi ură peniru bolnava cate se încă- 
pălâna să sulcere și care nu se hotărâ să 
spună ec are! 

— „Ce are 
vestit chirurg ? 

— 1] 


bolnava domnule vestit 


-- „In orice caz, e grav? 


— „Evident, va trebui să mergem di- 
rect a cuțit, Nu ştiu încă dacă cuțitul 
va iîrcbui să vină mai curând sau mai târ- 
ziu 3. În orice caz pentru un pucE, nu 
c..nevoe e cuțit. Ar fi şi nu ar fi! Ar fi 


dacă păcienta ar avea puroi ! Dar lia Mo-. 


ment ce nu are temperatură, evident, pu- 
roiul se. exclude ! Ceia ce nu este cazul 
în cure ar-fi vorba deo temperatură alar- 
mantă și deci puroiul inercut şi ca atare 
cutitul, inevitabil ! Se poute dai să, scă- 


păm şi de puroi şi de cuţii, “dacă tempt= 


raturu se va menţine normală ! Intr“o 
ipăisză cveninală şi cu totul în afară de 
inlecţie, pu poate fi vorba decât “de un 
chist, de o tumoară, de o nulipară, de o 
pelvicclalită- sau poâte -de un - fibrom. 
dacă n'ar fi- vorbă de un cancer rectal: şi 
spre care în concluziuni, eu tind să 
cred persistent ! - - 


— „Aşa dar tot la cuţit nigte d 


— „Evident, în cazul unui cancer ! 
— „Dar dacă nu este vorba de can 
cer ? 

— „In cazul acela ar trebui să vă fo- 
losiţi şi de un... internist sadea (?) care 
să nu fie nici ginecolog, nici mamoș, nici 
medic de afecțiuni gastrice, —— în rezu- 
mat orice, afară de aceste trei apeciali 
tăţi, implicit chirurgul, care va avea să... 
constate (!) oi ceia ce am constatat 
şi eu! 

După încasarea vnorariului şi coudu- 
cerea până în poartă a chiruranlui cel 
vestit, unde-l aştepta vadiusă. draga lui 
maşină, mi-a recomandat pe îuternistul 
sadea in persoana unei... doctoriţe ! 

Procedura sta revelat cu o pnuciuali- 
tate siunid de conclutentă cu și indecizia 
«liagnosticală, şi din partea doetorijei ka- 
dea ca şi din accia a întregului colegiu 
medical d€ dinaintea  luminățici-sale, 
chivnavgul cel vestit. cu interogatorii in 
legătură cu proveniența boalei, cu reco- 
mandăvi. regim, restricţii absolute. pungi 
cu gială, cpilogate de onorariul la cen- 
timă, de noui experimeniări. de noui dro- 
guri, de nou: revizuiri a efectelor și de 
o răbdare cât mai cn rovul, în plus de 
trei ori pr zi iripajiuni rectare cu 5 
kgr. sare de lux dizolvată în 15 kgr. 
de ană naturală, puurte de foe pe ah- 
domen și iarbă de puşcă. dizolvată în 
zeamă de coade de vişiu. ca  exlor- 
minat decisiv și radical al celebrei in- 
flamațiuni., 

Dar despre cdiagnostie, 
d-nă doctor sadea ? 

— Pardon, aceasta are importanță nu- 
mai pentru noi medicii ? Bolnavul să facă 
bine să se vindece cât mai curând, căci 
asta este datoria Imi! 

— „Ori cum. părdalnica asta de multă 
vum se chiamă ? 

— Salpingită cronică, cn tendinţii spre 
vindecare, complicată însă cu o gă- 
tmire prin inflamaiic a orsanelor vecine. 
imipictând asupra stomeului „a intestine» 
lor și în special a doudenului. Duvă 
tratament. diatermie. după diatermic biii 
fierbinţi de tărâţe. după hiii fierbinţi de 
tărâțe. băi şi mai fierbinți de nămol! 

—- „Șapoi? 

—- vâpoi, după toate probabilitățile 
sperăm să revedem pe bolnavă în forma 
anterioară hoalei ! 

— „Dar întrun caz cii nu o veți mai 
revedea ? 

— „Am să-i recomand. 

Şi asa sa și întâmplat, 

După plata onorariului. a aceloraşi 
temenele obligatorii si a aceloraşi fă 
țarnice unulurmiri, boalu  văzându-și de 
treabă în contra tuturor asigurărilor, a 
tuturor specialhşiilar de resort: a tuturor 
gologanilor risipiţi si a răbdărei de ojel 
recomandată pacientei, a trebuit să so- 
licităm şi propunerea pe care doctoriţa 
sadea ne-a tăcui-o în persoana celui mai 
en vogue medic de boule interne. 

Recepţia a fost aiât de luxurianiă îu- 
cât pacienta a avut la intrarea în ca- 
pinetul - doctornlui zile, senzațiunea . pe 
care o are bolnavul încbunit de dorerca 
unei miăsele, a cărei furie încetcază de 
îndată ce sa aşezat în lotoliul dentis- 
tic. 

*— „Dragă şiii 
hai să plecăm, 

— „Ne facem de râs, trebue să rămâ- 
nem. zi 


ce se iune 


un ali doctor. 


că nu nai mă doare! 


— „Să rămânen, 

Un fecior încins cu un şorţ alb peste 
o jumătate de frac, care, avea parcăii 
el ceva din marţialiatea unui medic e 
vogue, nc-a introdus în cabinetul d-lui, 
asistent, pentru a lua bolnavei fişa es 
menului patologic, si cu care  ocaziunt 
am vărsal o prealubilă taxă de lei una 
mie. Deci, dela început, puţine şanse de 
tămâduire ! Intradevăr, două erori col, 
concomitente aveau să dernteze pe me: 
dicul en vogue la preciziarea diagnas 
iicului: una, a groşiici expuneri a d 
navei şi alla a eronatei sezizări a d-lui 
asisteni, la care avea să se adauge acela 
a medicului en vogue, eresit informat de 
d. asistent, care. cu luată fasiuoasa Ss] 
Duniivoinjă nu putea si vadă maladia 4 
aceiasi ochi cu care trebuia să o vadă 
mendicut en vogue — ceia ce nu ar fi fost 
cazul dacă bolnava star fi spovedit dirett 
acestuia, fără intermediul asistentului, 

Povestea a trebuit dar eă se repele 
cu acelaş ugasaut memorial, și în cab 
netul d-lui as'stent. Răspunsurile au fot 
înserale întro foaie anume imprima. 
foaia care a tiecut, în locul bolnavei, inj 
cabinetul doctorului en vogue și ca 
arca să se pronunțe, iot în scris în 
dreptul coustatărilor trecute în foaie 
Poza nrma să revină a doua zi în cab 
nelul doclornlui, «le unde pacienta tre 
buia so ridice luând cunoştinţă de de 
numirea boalej și de tratamentul d 
urmat, tot în seris?. 

Şi astfel și cu şi nevastă-mea am lut 
ennostință și de una şi de alta: „analiza 
sputei, a sângelui, a urinei, a secrețiuni 
lor vaginale şi a fecalelor dupe care n 
se vor înfățișa în Seris toate aceste m 
zultate* plisuia medicul zilei, în 
foaia patologică, 

Le-am făent întocmai şi le-am înfăj- 
sat, evident, prin d-l asisicut, 

De data asta am tost ina itaţi lu exane, 
nul general al bolnavcei. direct în cab 
netul inițial al doctorului en vogue — an 
intrat şi cu, medicul en vogue nesocotiul 
vreui act de inpudiciţie în asistenki 
mea de sot legitim! 

Am ocupat ficcare câte un Sea di 
mătase „oprindu-ne ua moment respira 

Doctorul en vogae, a cercetat hârtii 
apoi a urcat pe bolnavă pe o estradă, 
vârful căreia ela posomorât un divan în 
tefolit întrun Bukară eliotrop, peste 
uluera revărsarea catifelată a unui 
means tischleiler ajnrat. Gătelile au log 
date la o parte și bolnava a fost cocofal 
pe <ivan, 

Ciocăveli. tuse forțată, iar ciocân 
văsullări scurte, răsutlări repezi, şi ră 
Niări profunde; încetarea respisaţiei, a 
celerarea respiraiici, apoi iar tuse, 
ciorăneli, iar oprirea respirației și în 
nedumeriri ; — ciocăneli noi „respira 
împuusături, întrebări, răspunsuri şi ă 
întrebări, — Un ciacan de gumă a h 
puternice genunchiul bolnavei şi gamba 
svâcnit brusc în sus. O lampă electr 
sa oprit in dreptul ochilor bolnava 
doctorul en vogue u privit aient pupi 
Apoi bolnava u coborit palidă estrada 
zitelilile sau 'rostogolit la loc pe dir 
Doctorul en vague a veriiicat din u 
hâritile analizelor. a deschis câteva că 
grele, aurite, din faţa călimărilor a văd 
o unghie între dinţi, lovindu-le ener 
smalțul, s'a sciirpinat într'o eprânea 
a închus la lac cărţile şi stu oprit în 
ochii n hârtii, 















































UNIVERSUL LITERAR.— 515 


LA UN SCHIT, ODATA... 


În tăcerea prelungă a dimineţii, sune- 
ele punctau rar depărtarea, pierzându-se 


peste codrii. cari se 'ntindean în vale, 


până la apa din poalele muntelui. Sunete» 
e de aramă porneau din clopot de mâ- 
sistire, răsunânad spre mulțnimire acelnia, 
& asezaste lLăcas de azil şi pace. pentru 
ei cezuu pentințat la viață, în vii adânci 
șrascunse de larmă si păcat. Cântul trist 
spus pe note Ţoase ceru un plânsei între 
fiat, In minăstire umbre şi sutane ne 
ge se strecuriu piccate pe sub streaşiui 
bk chilii. erăbind cu sufletul spre slujba 
din biserică, ase roase de amarul nea 
irita] vremii, acopereau  aselnenea 
pulziurilor scheletele călătoare. iar ghu- 
zile trase ne ochi. înmormâniau lumini pe 
e: pierdute, ale unop priviri absente, 
Wâini osoase se strânzeau sub mânecile 
hinei de răcoarca dimineţii, iur pașii ră- 
anau pe piatră usor, cu sunet pierdut si 
aurind. În biserică etusuri de pe alte tă- 
muri îngântu cuvinte răzlețe şi clopo- 
nl vorhea rar spre Domnul, care asculta 
iţ ceruri. 
Pe apa din vale o dubă pescărească lu- 
Mea pernită dinte'un ostrov depărtat, 
Pizintele Iosif mâna din lopeți cu Drivi- 
ta in und încrețită «i cu vâudlul dus la 
W sat ascuns la o cotitră a răului care 
* încolăcea pierzându-se în. zare. Cerca. 
se să mângâie sufletele îndurerate ale u- 
mr neveste si copii rămași fără snrițn.. 
Si porniseră cu pescuitul pe mare si spre 
inserat, când se  varbiseră  demntors la 
tim, se riclicaze din upa. care începuse 
si ssumeze sânie spre cerul întunecat, 
teal năprusnic. În noaptea. care se lăsi 
piane. upitură lumini răzlețe la orznnt, 
dusi de vânt suieritor, nori orei si plum- 
bi apăsan usupra capetelor lor și nă- 
tâlaic incepu în urmă o sparetere de Nori. 
Porniseră cu o barcă cu pânze, alhe în 
sm de pace, pe care acum apu trapăia, 
gr a trece în fugă nebună spre prora 
iplecată, de unde sălejile cercau zadar- 
aie *n scoată. Rensiseră să strânsă pân 
„dar în întrnericul ce-i înconjura. vân- 
Wl şuera amar. iar apa țâsnra în toate 
jurile. poenind în vameni, frânghii şi 
tare. Oamenii, peşiele din  buntee ȘI 
tea dispărură în apa întunecată : sin- 
pe câteva brațe cercaseră să fast din 
re, dar reintrară imediat în adânc. A 
4 zi. pe când soarele lumina pe țări 
miliite celor plecați de cu seară, apa 
re spăla maini tmării, adusese câteva 
n irnnuirile mânenie de veşti ale îne. 
ilor, Tânărul părinte lusif, cercase să 
ine sufletele indurezute vie-o usemenea 








tăpot iniro vreme i-a înălțat holbaţi 
re noi : 

— „Nimic grav! 

- Cuţit ? 

- Nici pomeneală ! 

- Trece ? 

— Trece! 

— Cum se chiamă boala ? 
- Umflătură ! 

— Medicamente ? 

|- Răbdare ! 

— Regim ? 

;— „Ceai de muşeţel“ ! 


: 


întâmplarea și acum vâslia spre mânăs- 
iire. Jntr'an târziu, boteu se ridică pe 
țărmul nisipos, iar părintele o porni 
prin codrii, i 


Pădurea iesca din întuneric, mai "nainte 
ca soarele. să fi apărut pe undeva în «e- 
părtare. Totul se trezia lu viala nouă: 
copacii prinveau, să-şi scuture picăturile 
de upă cristalină, ce atârnan răzleț pe 
crănzi și-și întorceau frunzele cu faţa 
spre lumina, care trebuia să vie: iarba în. 
certa culori şi din cenusiul zărit se dese- 
ne trunchiuri de copaci ursuzi si "nco- 
lăciți sălbatice. In iarba, care văluia la 
boarea vântului răcoros al dimineţii vie- 
tățile mărunte mişunan, iar pe ramuri pă- 
săvile își presiieau vestminte da zi, ciu- 
eulinchu-și de pe pene, seniurile prinse din 
ajun, pe când se urmăriseră în drăgostiri 
pe întinsul câmpiei. Potrecnseră noaptea 
în codru. în tăcerea care îndemna la odih- 
nă. O pădurice d» alun, cobori în vale 
până la râu. de unde o cate străjuită de 
ploni conducea spre  mâniistive. Cnitiile 
phemnite sub cerdacuri bătrânești se pi- 
tese în cere, dând roată bisericei. Părin- 
iele losif avea o cămăruță sărăcăcioasă, 
aruncată la capătul  sermicereului, lânză 
poartă, Si se vedea îutrun înserat citind 
la lumina unci flăcări de lumânare din 
scrisnarea unui prieten al său, acum prin 
străinătăli ventru învătăiupă înaltă. Se- 
dea în odăița Ini secundă la masa de bead, 
gândind la rosturile acrsiei vieţi. Inmor- 
mântat și denavte de lume se pomenise de 
pe când envânta cn florile. Părinții nu și-i 
cunescuse și din timpul depărtat, la enre-l 
mi ducea mintea. nu se vedra decât la 
mânăctire între oameni închisi la vorbă si 
la snflet. Locnia de multă vreme în chilia 
în care se găseau şi ajunsese să se' mpice 
cu patul strâvechiu, în care ponosiseră a- 
tâția până la el. cu masa de brad aminti- 
toare de ccrectători ai acestui meleag pier 
dut în Inme precura şi cu scaunul bătut în 
mijlocul odăiei. Părintele losif era cm în 
ioată firea și nici nu cra pentru întâia es- 
ră că primea cuvinte scrise dela pietoni, 
care să-l turbure. amintindu-i de o lume 
și de ţinuturi necunoscule ; dar în sera 
aceea sufletul său era în asteptare. Siinţea 
că ceva trebue să vie pentru u schimba co- 
data cu letul sau de tiaiu, care se copia 
zi de zi. Priutenul, care-i readusese gân- 
duri trecute, sfâşicrra launtrică a acelora, 
pe cari-i văzuse frângându-şi mâinile lu 
malul mării si natura, tare chema la o 
viaţă oneren nouă, ce oare cereati «ela Su- 
fletul său chinuit ? | 

>codatiă larmă grozavă se iscă în u- 
grada mânăstirii și uşa chilici părintelui 
tosif sări în lături. Lutrară trei persoane, 
părintele losif nu văzu decât pe Maria, 
care-l privi udânc în ochi lui cei negri 
Nu auzi nici vorbele părinților îetii, ca- 
re-i cerupă 1crtuciune de ieiul cum Iniră- 
seră in chilie, nn auzi cum atacă începuse 
pe neuşteptitie pUop In INA; nu veuta 
lumauuile, care jucau la leresiruiva i avea 
mereu in ochi umaginea unei letiţe cu 0- 
chii albaștri, cu Duze purpura şi Ier 
elastic, care-i cerceta sufletul. Şi părintele 
losif nu-şi măi găsi aslămpăr, 


_ Zadarnic cercetase părintele losif ros- 
tul lumii pe stelele călătuare, zadarnic cer. 
cetase filă de tilă hrisoave din vechii pă- 


e e e Zanti 


NECULAI DAMIAN 


rinți, nici cadrele învechite nu-i arătaseră 
calea vicţii ; fusese dat unor ochi albaş- 
trii să-i destăinuiască acest lucru. Pe sub 
ceardacuri o umbră luneca în nopţile de 
vară, pe furiș, cu paşi mărunți. strecu- 
râudu-se în biserica înecată in întuneric 
şi tăcere. Și îngenunchiată pe piatru rece, 
țintea cu gruază la sfinţii qintuiţi de pe 
păreţi, spre îndurare. Nici um răspuns, 
nici un senin Său o mângăere. sufletul ci 
vlutea în pâclă dasă și părintele [vsif nn 
găsea deslegare, Când îi ghicea încruntaţi 
si musirători. o pornea pe poteri uscuuse 
şi nebătute de picior de on şi toate a- 
cestea fără de izbară. Și intrun târziu 
pricepu pătintele losif, că e o luptă zadar. 
nică, aceea u sufletului lui Dumnezeu cu 
păcătousa carne omenească, Cândva, când 
rug re seară trecuse la Domuul şi când 
apa din vale înmărmauri imagiuca pădu- 
rii urcau pe deal în înserat, acolu unde 
se rupe pământul în adâncime neagră. 
Maviu trebuia să vie penteu fugă şi în aş- 
teptare, părintele odihui pe-o Piatră la 
marginea prăpăstiei, mai întâiu cu linişte, 
apoi eu sufletul strâns de durere. Îşi a- 
ninti, că la ieşirea Ain sehil. zărise maşi- 
n, cu care venise duduița Maria pe vreme 
de ploaie pentru tutâiu la mânăstire, gata 
de dum ; că în urma lui se ridicase nor 
de praf. încercând înălțimile şi pricepu 


nenorocirea lui. Ca un îndemn, vântul 
plecă crengile copucilor soro marginea 


prăpastiei. care se deschidea în adâuc fă- 
vă fund. Cercelă o clipă “n minte şi socoti 
mâhnit în trecut. Cu paşi îuceţi se apropie 
şi sfredeli în întuneric nevăzutul... 

Dar de undeva departe, într'og vale a- 
dâncă, se auzi sunet de talânsi cu plânset, 
iar un baciu trecut în ani, cu amintiri 
ini vremi trecute, cu o miță de oaie pe 
spaie, zicea matco:u din cimpoiu. Sunetele 
cădeau în pizături cristaline, ori punctau 
îngerasi pe cerul albăstrui Era pe înserat, 
când fiori plecau din clopot de mânăstire 
de pustnici pierduţi în codrul neumblai și 
se răsfiruu denarte prin văi și hârteape 
vilute de lume, ducând cu, sine pofte ue 
implinite și doruri ucigătoare. Cu ochii 
pierduţi în sclipisile sfioase ale luceafăriu- 
lui, ce se ridica în înalt. părintele Losif ră- 
mase limp lung gânditor: în vreme de 
scurtă. pe beare de vânt, cu sufletul călă- 
torind, 





510.— UNIVERSUL LITERAR 


18) 


XXX 


Anul 1871 a adus în țară molimi de 
ciumă, holeră și mai ales vârsat, Căi- 
măcămiile )ui Ştelan Vogoride gi Cos- 
tache Negri, cum şi cei şase ani de 
domnie ai lui Grigore Ghica, nedemn 
urmaş al unchiului său  dragomanul 
ucis de turci, lăsaseră ţara în sărăcie. 
Ioniță Sandu Sturza nu putuse îndrep- 
ta nirric. Năzboiul Ruso-Turc, încheiat 
printr'un tratat rău făcut, la Adriano- 
pole, aduse ţării cam prin luna Maiu 0 
locotenenţă rusească, prezidată întâi de 
generalul Palin, apoi de contele Pavel 
Kiseleff. Acesta îşi atrase admiraţia 
imi Anton Pann numai prin îndemnul 
la pace cu care a intrat în Bucureşti. 
Cărturarul în acst an al treizeci şi 
şaptelea, înţelegea, că războaete toute 
trebuesc făcute după pildele Mântuito- 
rului, adică numai cu ţinta de a răs- 
pândi cu sabia. fie chiar prin silă gân- 
dul bun pe acolo pe unde nu e. Regula- 
mentul Organic era aplicat de un om 
cu minte bogată, Kisseleff stinse mo- 
limile, aducând pentru prima oară în 
țară vaccinul preventiv, clădi în: linii 
frun.oase nertul Brăilei, si orpaniză o 
poliție civilă, căci zicea el, „ţara unde 
există un singur cetățean tare să se 
teamă a rămâne singur, e o țară slabă. 

In prelegerile sale tţimute elevilor, 
Anton Pann propovăduia „inima inteli- 
gentă* de care vorbeşte Sfânta Serip- 
tură. 

— Aupta nu e bună la nimic. Nu 
luptaţi contra răului. ci faceţi binele, 

Şi dacă vre-ur elev se ridica şi-l în- 
treba : 

— Oare nu e nici o 
tuptă ?,., el răspundea: 

— Toate cele ce duc către moarte ră- 
mân şi bune şi frumoase. 

icisselefi tocmai desființase pedeapsa 
cu moarte : 

— De aci 'nainte ne putem îngriji cu 
ovi câtă cheltuială capul, alumea Anton 
cu elevii, Nici o primejdic nu-l pân- 
deşte. 

Observând el că singura judecată a 
poporului esie scoasă din proverbe, 
plănui să facă o carte de  ințelepeiuni 
mincinoase, pe deoparte fiindu-i plăcu- 
te, pe de alta. fiindcă vedea în aceste 
proverbe o filosofie şireală şi plină de 
contraziceri, 

Că spunea €|: 

— Bine, bine, „Paza bună trece pri- 
mejdia rea“, dar „, De ce te temi, nu 
scapi“, ceeace-i tocmai dinpotrivă. Şi 
„Ziua bună de dimineaţă se curioaşte”, 
însă „Toamna se numără bobocii”, ceea 
ce-i iarăs pe dos decât ce-am spus în- 
tăi, . ) 


frumuseţe în 


Cunoaştem oamenii după idealurile 
lor. Anton Pann, înțeles sub tinghiul 
acesta, se arăta aTtul decât cel cunoscut 
din şcoli. 

„In anii eruzimii mele, de-ar fi fost 


şcoli ca acum, și de învățţam vre-o lim- 
bă din cele lăudate nu era să mă joc 
cu astfi de treburi mici, ci era să tra- 
duc osebite cărţi cari să mă folosească 
şi pe mine şi pe alţii. Eu mă mulţu- 
mesc că am putut face şi atât în  »su- 
rile mele vacante, decât să le petrec 
nimica făcând, 

Eu altele nam învăţat decât, dim 
mică copilăria mea, mi-am bătut capul 
ca să ajung desăvârşit în meşteșugul 
muzicei bisericești, în care am şi is- 
butit. După ce am învăţat canoanele și 
ortografia acestui meşieşug, n'am zăbo- 
vit a români şi a lucra pe note cărţile 
cele mai trebuincioasa cari sunt Anas- 
tasimarul serdarului Dionisie Fotino, 
Doxastarul, dimpreună cu TPriodul şi 
Penticostarul, Heruvico-Kinoniocarul, Ka- 
tavasierul şi aticle mulie, care ne- 
dându-mi mâna să le tipăresc, sed la 
îundul lăzii de vre-o douăzeci de ani. 

lar după ce am isprăvi cărţile de 
mai sus numite, și văzând că osteneala 
îmi stă zadarnică, mam apucat a aduna 
şi a, face câte o carte din cele politi- 
ceşti încet, încețt înxătândurmă singur, 
una ca să-mi troacă de urât şi al doi- 
la socotind ca să trăiesc, precum am 
şi tipărit întâiu. Calemdarul lui Bonifa- 
tie Setosul, al doilea Cântămile de St, 
al treilea Cântecele de lume, al patru- 
lea Indreptătorul  Beţivilor, al cincilea 
Hristoitia, al şaselea Erotocriiul si al 
șaptelea aceste Fabule și istorioare“. 

In prefata tomului 1V a1 Frotocritu- 
lui, Anton Pann spune: „din ceasul în 
care am pus sub tipar acest Erotocrit, 
până în minutul acesta. nu mi-am vă- 
zut sănătatea din pricina a multor în- 
tâmplări nenorocite. Sunt mulţumit că 
d. Ghiorghie de Klosius (din Sibiu) a 
ştiut româneşte bine și a putut 
descurca ciornele, urmând cu tiparul 
foarte îrumos, crezându-mi la boală.“ 
Şi în 1846. în lucrarea „,Irmologhion“, 
tipărită în. tipografia sa bisericească, 
pe care, cu mare greutate o cumpărase 
şi instalase în chiliile bisericii Oheni. 
în fosta proprietate a lui Iagi Dinu, la 
încrucişarea căei Dudesti cu strada Ol 
teni, Anton Pann iarăş mărturiseşte: 
„Cu destule amețeli. cu pierderi de o- 
dihnă şi de somn sa tipărit și sa în- 
tocmit în româneşte“. 

Această activitate de om singur. în- 
călzit Qcap de bogăţia lui interioară, a- 
trase luarea aminte a noului mitroplit 
Neofit a! Unero-Vlahiei care îl numi, 
pentru meritele sale fără patalama din 
scoală .prefesor de muzică la seminarul 
dim Bucureşti. Aci scrise Anton Pann 9- 
pera sa de mare erudiție muzicală o- 
rientală „. Basuli teoretic și practic al 
miizicei bisericeşti, sau gramatica me- 
lodică“. 


XXX! 
Umblână prin cele mai bume familii 


din Bucureşti, între cari în aceea a lui 
Dinicu Filipescu, Anton Pann observase 


şi notase ceeace era bun şi frumos de 
împrumutat din viaţa acestora. In 1834 
d publicase um cod al manierelor ele- 
gate (Hristoitia, an şcoala moralului), 
întocmit după modelul unui cod lati. 
pesc şi al altor două coduri româneşti 
preexistente : 


Din câte părţi omul am 
Sufletul este mai mare. 


Toate aceste silinţe ate lui, erau pen 
tru un traiu mai tichnit, Ana, după 
câteva iuni dela sosirea în Bucureşti 
dăduse la iveală pricina ce-i silise pe 
amândoi să părăsească Braşovul. Pri: 
mu] lor copil căpătase numele de 
Gheorghe şi: plăcuse atât de mult lui 
Dumnezeu. că după al treilea an împli- 
nit fu poftit îm: Raiul luminat de sus, 
printre îngerii curaţi la pene, 

Moartea băiatului înbolnăvi de triste: 
te pe Anton, întratât încât acosta căzu 
într'o lungă perioadă de abulie și amă 
răciune. Lamentaţiunile sale sunt măr- 
turie : 


Uude-ţi este frumuseţea 
Sufieţelui meu iubit 

Unde-ţi este rumeneţea 

Şi drăgăstosul zâmhbit ? 

“Te-am pierdut, 0, vai de mine 
Te-am răpus. soarele meu 
Am rămas fără de tine, 
Nenorocitul de eu. 


Trecând peste  stângăcia versurilor, 
trebue să observăm că  veselul Anton 
Pann ajunge hazliu chiar în jeluirile 
lui cele mai sincere 


Cu ficcare răsărit de soare, Anton 
pleca la Biserica Bradului, unde era 
mormântul băiatului. 

Aceste vizite matinale, cari au ținut 
aproape trei ani, au pus pe Anton Pann 
in pragul umei noui înţelegeri. 

In faţa micului cimitir era 0 cârtiu- 
mă, cu grătar, la fereastra căreia, Spân- 
zurau şunei şi cârnaţi. Pe firma de 
deasupra era zugrăvit um bărbat călare : 
pe un butoiu şi cu capul tot cufundat.: 
intro oală de vin. Dedesubt se putea 
citi în litere mari şi: roşii: : 

„E mai bine aici decât peste dram“. : 

Desigur, această firmă-invitaţie se a. : 
dresa numai celor vii, ştiut fiind că 
morţii nu mai pot să aleagă, dintre cale 
pământești. i 

Anton Pann părăsind cimitirul, întă . 
înir'o zi în cârciuma cu firma veselă și: 
îm câteva. ceasuri se convinse că morţii | 
de-ar învia, ar trece cu toţii pe la cr." 
ciumă, j 

Mâhnirea lui pierise cu totul, 

— Omul trebue să râdă, ca 6ă se de 
ozebească de viiele nerâzătoare, spun 
el Anei, la întoarcere. Nu înţelegi că, 
trebue să facem alt copil ? Nu te-ai 8 
turat de atâta zăbranic negru ?.. EX 


anemii ca ăi me ae 









[TRUE RORPRRRI 


"Ana găsise vorba cu temei şi începuse 
4 cânta. iar Anton plescăia din nou 
„Umba Jui tăioasă întrun 'pâtop de cu- 
iute cu duh. 

Această voe bună ce se însoțea lu- 
ninos cu hărnicia lui mereu iscoditoare 
mștea admirată de foştii elevi ai șco- 
Ai Vaiant, umde: câte un Filipescu, 
Budişteanu, Rosetti, Ghica sau Golescu, 
hvăţaseră să articuleze latineste şi să” 
tonverseze în saloame franțuzește. La 
pirecerile mai mari din casa boerului 
Filipescu. unde Ariton Pann cunoscuse 
p Dionisie Fotino-serdarul, gluma și 
mia erau la mare rang. Acolo pen- 
im prima oară Anton povesti ieprăvile 
tui Nastratin si athe câteva mimeiumni. 
Bătrânul boer Filimescu primise de 
drânrt în casă me un tânăr francez, ad 
irat de ctenane periru fatentele sale 
wiistice si pratuit de bărhați pentru 
dumele !vi. Tânhrul uimise hoerimea 
prin politetea rară cu care oferea tutu- 
Wr eunranntilor niste cartoane re cari 
îmu cahiprafiate nm? si mesoria lui: 
„Skokke. îmită profilul japonez“, 

într'o seară de iarnă, Anton Pann cu- 
mscu și e] pe acest, tânăr, Văzându-l 
b mare trecere îi fu necaz. gi se apucă 
d povestească cele mui de haz întâm- 


Hi 
























































Francezul îi privea fata oacheşe în- 
tă în favorite și mustăţi, luminată 
d un surâs meşters, dam nu îndrăznea 
A întrerupă, 

Puria lui creseu însă când Anton 
Pann povesti că un italian; plătise dom- 
leului Caragea o sumă însemnată pen- 
tmai se permite să tundă părul Și bărbile 
morţilor din careel făcea cu multă artă, 
ţ carton. profile japoneze. Când moli- 
m se stinsese italianul încă mai cu- 
keera orasul ochimd prin ogrăzi cale 
mi frumoase bărbi şi plete împotriva 
tizora ducea pâră de boală la stăpânire, 
wotind că e mai bine să moară în la- 
art un om teafăr, decât să sutere aria 
lu de bărbier, 

— Mai dati dascălului: să bea, că poate 
mai tace. strigă Skoke.. 

| Amon î! priva şi-i răspunse: 

— Lumea are două feluri de debi- 
ice vorbitoare: unele cari vorhese 
eu veselinlu-se pre ei si pre altii. 
tale cari tac memven asteptâni să le 
mă n minte o vorbă bună și s'o spună 
CUL I0 

foi două pahare. 
Skoke mirâmu-se îl 
— Rei mult ? 

— Poan 

— Fumezi ? 

- Fomez! 

— Fati însurat ? 

— Până acum numai de vreo 


întrebă : 


două 


- A] toate viciile, măcătosule, zise 
de în pinmă. 

Nu sunt vicii, boerule. că dacă ar 
weii le-ai avea și dumneata, Astea 

puteri..., 

0 doamnă timerică, văduva Catinca 
lineanca. zisă si Petaluda. peniru 
'Skoke avea cele mai încovoiate pa- 
i, hohotea întrun jilt. dar atât d> 
„că o clină toată adunarea se tn- 
Pi să o privească si să o asculte. 
ion se apronie de ta şi-i spuse câteva 
casă servea  comesenilor 
re, 

Peiaiuda, înțelcasă. cu Anton suspihă: 
— Ah, ce buni ar fi acuma nişte stru- 


— Struguri navâm anul Xsta, că i-am 
niipe toţi vin, zise cu glasul lui gros - 
rul Filipescu. 


—— Struguri ?  îmirebă francezul cu 
glas dulce spre Petaluda... Struguri pof- 
teşti ? 


— Struguri, puişorul meu, oftă ea... 

— Aşteptaţi puţin, răspunse tânărul 
ieşina, i 

In tindă își puse blana. căciulița de 
luiru şi o luă la fugă afară, 

Petrecerea continuă până către ziuă, 
dar tânărul nu sa mai arătat, 

Toată lumea îl uitase, Cucoanele în- 
gânau acum aproape adormite cântece 
de fetie : 

Fată mare de bogai. 
Nu grăbi la rnăritat 
Ca floarea la scuturat... 


Bărbaţii jucau la o masă stos, Anton 
Pann, întors la cele bisericeşti povestea 
unei doamne bătrâne cât de bine e în 
cer, unde îngerii mor numai de ruşine, 
iar de altă boală nu. 

Inspre nămiezi invitaţii se risipiră. 

Fstimp  Skoke luase drumul înspre 
Ţariarad binisor, binisor. asa  îmcâţ 
după douăzeci ăe zile tocmai bine se în- 
torcea la bocrul Filipescu. ţinând în 
mâmă o pungă cu două ocale de stru- 
guri conți. şi întrebâmA : 

— Nu cumva madam' Petaluda a 
plecai ? 


XXX 


Când se îmnlini al zecilea an de trai 
cn Ana. în 1837 Anton avea natru zei 
si trei de ani. O fată. Fcaterina, luase 
locul disnărutului Gheorghe si o resein- 
more târzie se asternnce peste <rerea 
bărbatului. Pe la miilocul acesti an cd 
că7n holav si în timn de trei luni bă- 
lăriile astunară praeul usii sale nemai 
feschise do când frmnin luace şi ca ca- 
lea curviei. ca si Zamfira. 

Nu se netrecuce nici o minune. dar 
Anton Pann anunea. Prima lui tristețe 
fără leac a fost cânt sa nrivit între 
oglindă si <a văznt bătrân fără de veste, 
și sinenr, Moartea îi anirea ca sinenra 
eternitate certi si trocntul ăn nrilai de 
«desfătare. Srrisese Anei o scrisoare. Când 
femeea se îvi în use. frumoasă. cu o ca- 
sâncă nonă ne can si cn mărerte de nr- 
mnz. ochi ni lăcrămară  într'o mânie 
plină de rorinti, 

Boala î! bnhăise. casa era murdară. Pe 
pereți păianieni co picioare lungi, stre- 
juinu ca niste luceferi necri. Femeea nu 
zăhovi mult si se duce, fără să-si fi a- 
tins  hărhatul ce o chemase cu versuri 
Ta îmnăcare.: 

Astcantă. te roe fierbinte 

Să te'ntreb dani cuvinte: 

Ce ti-am gresit. vin de-mi spune 
Nu srăbi a mă răpune. 

Si întrnna din aceste zile. o Tată bătu 
la usa holnavului si stătu la taifas la 
căpătâiul ui. Anton ca să-i  mulțu- 
mească se simți dator să facă glume si 
să ennnă jsprăvi, lucru de care se miră 
muli fata. 

— Un om sănătos la minte se vindecă 
de orice cu veselia, zicea el. Tacă, abia 
acum mă întreb şi eu ce boală oiu fi a- 
vând de zac aşa de nouăzeci de zile, 

Până a nu apune soarele, Anton era 
vindecat ca prin minune, Ana primi un 
ultim răvaş dela neligitimul ei bărbat. 
Era un pamflet în acrostich : 


Anii. care îi trăia; 
impreună cu mine 
nu cred și acum să-i ai 


“tuiindeni înconjurat 


UNIVERSUL LITERAR.—BI? 


tot cu acelaş bine. 

Nu zic că şedeai pe bani 
şi umblai în căleagcă 
sau te slujeai de Ţigani 
muştele să-ţi gonească. 

Nu, căci eu singur am fost 
cu dragoste la toate 
bărbat, slugă şi rob prost 
slujindu-ți cât se poate 

Iar iu, doamnă te numea! 
și-a casei stăpână : 
orice doreai şi pofieai 
îți era şi în mână 

Care, dar alt neajuns 
o nemulțurmitoare, 
le-a rănit şi te-a pătrun: 
să te faci vânrătoare 

Ah, Iuda şi Dalidă 
de interes orbită 
vai. amar seama vei da, 
aspidă otrăvită. 

Această poemă de regret, închei€ to- 

mul al patrulea al Erotocritului, și a 
doua viață casnică a dascăluini, 


Era hotărît săi nu se mai însoare. Că, 
zicea el: 


Femeile nu tentreabă 
D'ai negustoria slabă 
Tot îţi cer. tot te frământă 
Până văd că cucu-ţi -cântă. 
lar întraltă parte, venind dela teorie, 
la practică, el scria: 


Snpte ani trăii cu una 

Ţot mereu m'am judecat 
Gâra-mâra. totdeauna, 

Dar în sfârsit am scăpat. 
Cu a doua făcui casă 

Si la al zecelea an 

Vrând să se facă mai grasă 
Mă uri şi-mi fu duşman, 

Se ruşina acum citind în caetul „Spi- 
tatui Amorului“ versuri ca acestea scri- 
se pe patul de zăcere și adresate Anei: 

Cum ziceai că mă iubeşti 
Nu gândeam să mă urăsti 
Şi-atât să mă depărtezi 
Cât nu vrei nici să mă vezi... 
în toamna anulhi următor mama lui 


muri în casa ce-i cumpărase Anton în 
suburbia Bradului. 
— E destul de rău că mama mea 


sa petreent asa de repede. Dar filoso- 
ful grec Seneca, spune că e şi mai rin 
când o mamă ia parte la îngronăciunea 
fiului ei răpus, Asa dar, fie-i țărâna u- 
şoară, şi eu mulțumesc lui Dumnezeu. 

Fiindcă îl dnrea această pierdere, el 
spuse „petrecere bună“ invitaţilor la 
praznic după înmormânare şi eşi singur 
din oraş. 49 

Cu un faeton oprit în drum, e dimi- 
mineață, el continuă calea înspre Oite- 
niţa şi ru se opri decât la via de lângă 
Creaca a prietenului său Tudorache 
Sfetescu, ce era în această toamnă pre- 
de porcii săi nou 
fătaţi şi iuți ca nişte şoareci, și de câți- 
va tineri poeți, veniți dela Bucureşti la 
mustărie. Printre aceștia, câţiva „fran- 
ceji de baltă”, adică „dineri cu bani, tri. 
mişi la studiu la Paris de părinţii lor şi 
înămoliji prin coclaurile româneşti dela 
Dunăre, unde peştele şi racii, vinul şi 
femeile transformau viața întrun azil 
al iubirii și al trândăviei, 


(Continuă în numărul viitor) 


518.— UNIVERSUL LITERAR 








na sămesannaca beri 





JEAN LAW 


— Fragment din „Breviar de istorie universală“ 


Seriozitatea Istoriei călca ridicolă ca 
un joben turtit la pagina 183: Law. 

Era o arătare de impertinenţă şi haz. 
Ora se înveselia brusc și spisitual cu 
profesorul tusinăd jenat si mimând par- 
că fața sobră a duvelui de Saint-Simon, 
cu cifrele ce:lni mai superb joc de fi- 
nanţe şi fantezie, cu noedumerirea lui 
l.udovic al XV-lea, gravată pe o monedă 
si cu acesi funtastic Joan Law -— puţin 
grec, puţin evreu — surăzârd într'o re- 
verență o sărutare şi o tiflă. Era o pa- 
gină de simear umor, subtilizând un ho- 
hot «te râs în istorie şi eternitate. Peste 
gravitatea de muzeu a tuturor Imorţi- 
ler regali, pesta poza, socluri şi statul— 
veșnicie  scrâbhită. ca întrun Ateneu 
monlial — Jean Law călca în Viaţă a- 
devămrată. dincolo de ştiinţă şi cronolo- 
gie. A tost acolo singura existenţă aflată 
cu emoție si. retrăită omeneşte tu în- 
țelegere şi dragoste. Ceasul se lumina 
viu şi toate istoriile se conpromitiau 
nesincer şi absunde, Bietul rege-soare 
muria încă odată şi: Napoleon îşi vedea 
eroismul depisit și înfrânt, 

Fofle cărţii se însnileţiau intro -ru- 
moare de bal masea medieval şi ele- 
ganl. — cu fuşnetul rochiilor de mătasea, 


rele și închise ca o virtute, cu linia 
poală a maillot-urilor. Cavalerul Jean 


law înainta spiritual şi sigur jorglând 
o spadă san un cuvânt, sşoptind o cifră 
sau o întâlnire. scundalizând,  ferme- 
când, iubind, Peste veacuri îşi păstra 
farmecul lui unic de Diavol sau Dum- 
nezeu și cu o fineţe şi o bonomie «de 
prestidigitator se strecura prin uşi în- 
tredeschise in istorie, pe sub năsul grav 
şi implacabil al matştrilor, 

Genul manuulului didactiv este com- 
promis. Morala este alterată. Spiritul 
expiodează deschis şi acrisit, Jean Law 
se refuză rnelodei, Incercaţi să-l despu- 
iaţi de viaţă, subțiaţi-i atmosfera sub 
clopotul mașinii pneumatice, anemiaţi-l 
cutalogaţi-l decoloraţi în clor cuvântul, 
rânduiţi-l în vitrină înfipt întrun ar 
cu gămălie și scriţi calmi o etichetă ca 
pentru 0 insectă rară, Jeani Law, inven- 
tatorul biletului de bancă. lidicaţi sta- 
tui și comemorali-i de cinci ori pe an 
câte un cehtonar, Iar munca vă va îi 
zădarnică şi necazul ridicol, fiiniică de- 
asupra registrelor se va arcui, cu 0 YVia- 
1ă ca, un stiimăt, acelaș râs de inteligen- 
ță proaspătă şi bine dispusă. 

Nu am viizut niciodată în financiarul 
Taw un tip reflexie cu prevederi — ge- 
niale dacă vreţi — dar cugetaile., Nu 
simt nicăewi în toată muncă lui izbuti- 
tă sau ratată. urmele unei  cântăriri 
așezate. Dimpotrivă el gândeşte peste 
logica principiului  contradieţiei; liste 
un impuls, Nu alege; vrea, Nu cu- 
gctă ; simte. Nu se apiră: atacă. 

Dacă juca şah, atunci desigur îşi câș- 
tiga sau îsi. pierdea partidele scurt și 
drept. Probabil că nu aștepta să pus- 
tiească pionii. Nu fărămiţa o. problemă 
ci lupta cu toate piesele: Deschidea di- 
vers, se oforia, ataca şi după a zecea 
mișcare, rugele îi era în mijlocul ta- 


hi. Era generos necutoscânil mesehi- 
năvia economică a prudenței., (ine ar 
ști să veconstruauscă o partidă de șuh 
a lui Jean Law, ar înţelege probabil 
pentu cea de întâia oară mobilitatea 
graţioasă și simplă a spiritului său si 
ar distruge însfârsit legenda  sistemu- 
lui, 

In finanțe ca și în viaţă Jean Law a fost 
un sportman. Gest iute și hotărît. înur'o 
clipă nestiulă până: la prozonta ci. Pri- 
vire scrutând realitatea, depăsnd-o si 
creiml-o mui adevărată decăt cum e. 
Avea în chipul lui de gând o aumiiituto de 
saltimmbane si o brusehoţe de dus, Sărin 
uninul cuvinte și cameni, cifre şi lumi. 
realizând visuri. cinematografiân:i pe e- 
cranul viniii attora. reveziciunea iriegală 
si iinventivă a vieții lui. Nu văd nimie 
raional, nimic Drevăzător, nimic stra- 
tegic în existenia lui Law, liste doar un 
drum făcut din salturi şi ireanilezernţa, 
depăzind orice logică siiuiă și trecând 
peale capeiele și înţelugereu oamenilor 
'u 0 genială ușurință și cu; o drăcească 
desinvoltură, 

Târgul cu primă nu este un sistem E 
o nebunie. Alituratţi Numai cifrele Jo- 
cului și străduiți-vă să păsiți acolo un 
rost cumpănit, Simpla cltare a numa» 
relor divine -- întvo carta de scoală — 
ilogică și dici imorală, Le privesti ru 
un sniu de ameţeală si nedumerire. Ta 
scandatizează și te seâltăe. Un om cum- 
pără niște Diete hârtii depreciate și le 
plăteşte — fără să ceară cineva — de 
două ori mai mult. Atât, Peste o sută 
de ani, nebunia unei clipe devine sis- 
tem financiar, Cel dintâiu joc cu primă 
al lui Law a fost după toate probabi- 
țitățţile un gest strâmb. Dar. ordonaţi și 
raţiorali, nouă ne trebue justificarea ar- 
gumentată a faptului. Istoria (cotitorul 
este rugat. să luşească) este o ştiinţă a 
evenimentului. desi sar fi cuvenit să 
rămână. - un calendar al accidentelor, 
Veacurile se fac numai din acte gratuli- 
te. Noi le strâmbăm însă, finaliști şi 
înţelepţi.  Dur cel puţin ptntru acest 
fantastic Jear! Law se cere dreptatea 
distrugerii tiparelor şi cel puţin pentru 
el vrem ștergerea, oricărei recunoştinţi. 
Pentrucă nu a pozat în fata ohicctivelor 
istorice şi nu a scomptat glorii postume. 
Ci simplu, cu teaiă simplitatea şi ome- 
nia lui. a trăit, a iubit femei, a jucat. 
în cărţi şi a murit de gripă. 

Dacă si-a îngăduit vreodată atitudini, 
nu 15 afisa decât numai pentru muiţu- 
mircea naivului său dor de dramatizare 
și decorație copilăroasă, Avea 0 IMagI- 
nație de cel mui adevărat spirit şi de 
cea mai bună sinceritate. Sinceritatea, 
care nu melodramatizează și nu caută 
gvavităti inutile, ci înfăţisându-se oa- 
menilor prosti drept însâmfare. rămâne 
numai cinstită și umană. Pe Law l-am 
păstrat în amintire — aşa cum era în 
carte între războaale din Olanda şi re- 
voluția cea mare — fără trăsăturile de- 
finite ale unui portret. Il vedeam, când 
ca într'o miniatură înclinat galant în 
faţa unei doamne apropiindu-se cu paşi 





preţioşi de menuet când în proporțţi 
„norme de epopeie. Se ridicau parcă dea- 
supra Parisvlui, formidubil ca un erou 
îir'o scenă finală, cu un picior (pan 
toful mic aveau o fundă neagă d mă- 
tuse), răzimat de cel mai înalt tuym al 
'Tuileriilor şi cu celălalt căleând Palatul 
Companiilor apusene superb, mândru și 
absolut, întrun hohot de bătae de joe 
sau de scârbă, 

Dar pe Jean Law — cel alevărat — 
l-am văzut totusi altfel şi l-am iubit, 

Cunosii viața cuiva în amănunţimile 
ei cele mai apropiate, îi ştii toate în- 
frângerile şi toate victoriile, îi afli toate 
drumurile zi toate întoarcerile, Dar nu 
sunt decât fragmentele unei -existenţe. 
Ai voi Să uncşti aceste nrăsătuui întrun 
desemn întreg, construind un chip și 
descoperiuul an am. Le sirădueșii za- 
darnic să afli cheia care grupuază pe 
un aceluz meridian sufletese frânturile 
stiute legându-le, împăcându-le. Si după 
ce orice efon. a rămas inutil, după ce 
niile Sau înstrăiriat între ele și chipul 
sa destrămat complet, se întâmplă o 
climă. do subită iluminare, Intre zore. 
între o sută, între o mit de vumeni, l-ai 
PCUNGSCUt, 

Pe Jean Law lu văzut prima cară 
cu siguranțu de a-i fi descoperit insfâr- 
șit autentica. lui viaţă spinituală întrun 
Tante, lua un cap lucrat cu mâini de 
domnişoară  îndrăzustită,  croscând 
dintro tăcere ca dintro iubire. O tris- 
tețe fără. tiradă si gest, O sfășiere tre- 


murati între un vis -— către care înlă 
untru se îndreațiă ochii — și între o 


poveste. Dante ? Humlet. ? Nu, Sipuran- 
ta bruscă a  rnominimlui nu putea fi 
clintită. Inţelegeam atunci comenia sin. 
plă ze omului Jean law. Dincolo de 
ștrengăriile lui, în vioiciunea inteligen- 
tă u tuturor aventurilor de inimă sau 
de finauţe, în mobilitatea cuvâutului şi 
a gândului trecea dâra serpuită a unei 
sângerări. Aici îi începe si aici sfârseste 
traiul, 

Se cuviri» acestei existențe, frămân- 
tată pe toate căile lumii și sbătută pe 
toate înălțimile ei, o uitare fihnită și 
obștească. S'a. ales din tusburările unui 
veaa. desăvârşită, și întreagă ca un inel, 
Va ce să-i siluim  școlăreşte  adevăru- 
rile și la. ce să-i strâmbăm viaţa ? Toate 
istoniile mint şi toate statuile trohusse 
chărăma te. 


MIITAIE SEBASTIAN 








UNIVERSUL LITENAIN.— 519 


REPRODUCERI DIN OPERA 
PICT. LUCHIAN 





LUCIAN: LAUTUŢ 





; HANUL PARASIT, LUCHIAN : MOŞ NECULAE. 


sau 





520.— UNIVERSUL LITERAR 





Geu ZOBeurauez 





CN Ş ca Su-ausaz... 


„Zugravul“, cum îi plăcea să-şi zică 
avea un suflet deo clară delicateţe. 
şi iubea învățăceii părintește, şi ajun- 
gea uncori să le menajeze chiar insu- 
ficiența artistică. Aşa odată, tinerii be- 
lcartişti, cari îl venerau pe Luchian, îl 
rugară să le ilustreze o expoziţie a lor 
de fine de an cu câteva din ultimele Ini 
lucrări. El cn toate că era bolnav, trecu 
să vadă salonul. Şi era așa de prost sa- 
lonul ! 

Când isprăvi cu vizita ultinsei sili, 
tinerii îl întrebară: Ce zici maestre, o 
să vindem ceva ? 

— Da... sigur... dar cu nu mai expune, 

— De ce? 

_— Pe lângă voi, cu am rămas în urmă. 

Mulţi zâmbiră eatisfăcuţi... 

Adevărul e că dacă expunea. maestrul 
își vindea toate lucrările... şi numai el. 





EPIGRAME 


POESIEI PURE 


Bremonăd, său uu ştiu cine — un critic 
feminent 
O detinea 'ntr'o vreme scurt şi rece : 
„Să fie nură, aşa ca,.. ara rece 
„Să “naibă “n ea o picătură... de talent. 


UNUI PICTOR CARE "ȘI VINDE 
SCUMP TABLOURILE 


— „EI dintre cari face parte: 
„Din cei cu arta pentru artă 
„Ori cei cu artă cn tendinţă ? 
Si. fără multă stăruință. 
Răspuns-am celor doi profani : 
—- „Din cei cu arta pentru... bani“, 


LUI MIHAIL SADOVEANU 


Cel ce-a scris opt zeci volume 
Incă unul a mai scos — 

Nu mă miră — ştie-o lume 
Că-i un om volum-inos. 


LUI PANAIT ISTRATŢI 


Al fost cioban, ai fost văcar 
Pozeur, zugrav şi marinar — 
Ai fost hoinar fără de rost — 
Doar scriitor n'ai fost. 


N. CREVEDIA 


DESPRE FEMEI 


Ce ei femeia ? O specie apărută numai 
datorită, înarijimilor date de omenire, pu- 
terei aurului şi căldurei civilizaţiei. Se 
recunoaşte de obicei prin alboata, gin- 
păsia și frăgezimea pielei, Ea ţine din 
fire foarte mult la cuvăţenie, Degetele ei 
au o groază de a pipăi altfel de lucruri 
dieât delicate, moi, parfumate, Ii place 
să-și pieptene părui, să-l facă să răspân- 
dească mirosuri îmbătătoare, să-şi luş 
iruiască rozele-i unghi, să le taie ascu- 
(it, să-și îmbăeze des delicatele-i mem- 
bre. Noaptea îi place celemai Moi pu- 
fuai, — dar ziua divanuri de crin 

Glasul ei e de o mrapus de pătrumză- 
tove dulceaţă. mişcările plime de gratii. 
Vorbeşte cu o mirunată ușurimţă. Nu se 
îndolotmiceşte cu nici o muncă grea; şi 
cu toate acestea, cu toată slăbicivmea-i 
aparentă, sunt greutăți pe care şiie să 
le poanie şi să le miște cu o ușurință 
minunată. 

Fuge de tumina soantiui și se fereşte 
do razele lui prin tot felul de mijloace. 
Pentru ea a merge e o oboseală; Mă- 
nâncă ? un mister; are aceleaşi mevoi 
ca şi celelalte specii ? o problemă. 

Cuwrioasă ha culme, e foarte lesne prin- 
să de cel care va ști să-i ascundă cel mai 
mic luau. căci mintea :o mână totdeau- 
na să caute necunosculul. 

A iubi e religiunea ei iar umicul gând e 
să placă celui pe care îl iubeşte. A fi 
iubită e tinta, tuturor» acţiunilor sale. 
De aceia nu se gândeşte decât la chipul 
de a străluci. Nu se mișcă decât înta%o 
sferă de grațio şi elganţă. Pantru ca se 
ţes în India fimelo casmire cu lână de 
Tibet ; pentru ea alerg suveicile în Bru- 
xedies cu cele mâi fine inuri. Zi şi noap- 
te se pâmdaşte la noi găteli și Viaţa si-o 
petrece cu încercatul  rochiilor si sifo- 
patul alhiturilor, Apare fragtdă şi stră- 
jucitoayve înaintea unor necunoscuti ale 
căror laude o ingâmfă, ale căror dornimrţi 
o 'farmecă, cu toate că-i sunt indiferenți. 

Orele rezervate îngrijirilor porsonale 
și plăcerilor le petrece cântând cele mai 





plăcute arii: pentru ea Franţa şi Itajia 
compun duioase romanțe şi Napoli dă 
coardelor sufilert, 

Această speţă îm fine este regina lu- 
mei şi sclave umei dorinţi, Se teme de 
măritiș fiindcă îi strică talia, dar îl face 
fiindcă îi promite fericire, Dacă face 
copii e o întâmplare şi când se fac mari 


îi ascunde. 
H, de Balzac 


Femeia nu te întreabă nici odată d 
unde vii, — ci unde vrei să ajumgi. 
H. de Balzac 
e 


Pentru femeile din ziua de azi ac'iu- 
nile cele mai caracteristice se estom- 
pează în minumate nuanţe: „A avea 
sau a îi avut un amant“ se imadiice prin 
„A fi suferit sau a suferi prea mult“ și 
„a-şi îi înşelat bărbatul“ pin „a fi avut 
o soartă nemiloasă“, 

P. Bourget 
e 


Oamenii se feresc de isteţimena femei- 
lor. Orbii! Nu-şi dau seama că elcii 
conduc... fără să pară. 


A. Gemnevraie 
e 


Ramveoii femeile caă prim surprindere, 
desi totdaeuna pretind acest lucru, 


Pierre de Coulevaine 


9 
Imir'aa creator, există în mod inevi- * 
tabil — așa a vrut Dumnezeu — un 


bărbat şi o femee. Şi femeea e întotdea- 
una insuporiabilă, 
Jean Cocteau 
e 
Femeia nu poate fuce artă pentrucă 
ținea prea mult să placă, 


Wilde 





Eslereara 





O Secunnasi cie 
CUvasaie 


toberi de Montesqu'ou zicea : 

Daci aşi defini  orgolios poetul, aşi 
spune că cl este un Atlas interior, un 
oi care poartă lumea în sine. 


Tot Robert de Montesquiou reproşa în- 
iro' zi Mariei Rohan că dansează in ba- 
Imrile jidoveşti  — Ar trebui să nu 
mergeţi decât în case bune. 

— Adevărai răspunse tânăra fată ; dar 
atunci naș putea să mai ies niciodată. 


Paul Morand sfa reîntors din America 
nu numai cu nuvelele din Magia neagră 
ci şi cu un întreg buchet de istorioare: 
lată una: 

Un negru fu adus înaintea tri: 
bunalului acuzat de a fi jumulit puii 
unei vecine a sa. El minţea vizibil, aşa 
de vizibil că președintele de tribunal ii 
adresă un adveruisment gray 

— Ştin ia ce te expui dacă nu spui ude- 
vărul ? spuse magistratul, 

-- Da... da... dom-le bâlbâi, negrul. — 
la llăcările infernului. 

— Totuşi dacă spui adevărul... 

-- Şuiu, voiu pierde procesul. 


Curnonski, citea într'un jurnal că un 
șavant rus vice-preşedintele institutului 
ştiinţ.fie .din Moscova, Gheorghe Karpe- 
enko, a reuşit printr'o curioasă expe- 
rienţă a incrutişa varza cu ridichea. 

Prinţul amatorilor de gustări bune ri- 
dică dim umeri cu dispreţ: 

—- Ce prostie! zise ei. Inţeleg daci ar 
fi încrucişat varza cu potârnichea, 


Pierre Benoit era în mijlocul mărilor 
când a apărut Axelie. Cu toate astea cri- 
tieui îşi avură la timp volumul, proaspăt 
tipărit cu dedicaţia scrisă personal «le 
autor ! 

Care era misterul? Luase Pierre Be- 
noit cu el, sub lropice, câteva sute de 
volume, pentru a evua ca editorul său să 
însereze iormula.,. „din partea d-lui X..., 
absent din Paris“ ceace constitue o incu- 
rectitudine pentru critici ? 

lată secretul său: | sa expediat în- 
tunul din porturile de escală câteva 
suie dc coperie împreună cu pagina albă 
dela început pe care el le-a semnat şi 
le-a reexpediat cu cursa următoare. Ele 
căjătoriră un şir de zile între cer şi apă. 
Editorul n'a făcut apoi decât să le atuşe:- 
ze la resiul cărţilor. 

Fără îndoială însă că, întrun caz rău 
putea să: nu sosească, 


— Aceasta e singura ipoteză la care 


un romancier de aventuri nu poate să se 
gândească, zice Pierre Benoit. 


i» caz cam 


LEGENDA SINISTRA 


ju galerirle Meiroului, la Paris mici 
afişe anunţă că un artist îndemânatic 
face să dispară în puţiu timp şi fără 
durere orice tatuaj. Dar suni încă va- 
meni care se arată loarie mândri de 
desenurile imprimate pe. pielea lor cu 
pu uceea a unei creloneze sau "nd ane. 

La Masiliu întrun bar din strada 
Bouterie un vechiu marinat se face ud- 
mirat de femei prin cele cincizeci de 
puncte albastre gavate în jurul gâtului 
şi cari subliniază această legendă : 

A se tăia după punctaj, 


CONSTANŢA CONJUGALA 


Dacă ar exista o decorație perulru a re- 
compensa constanţa conjugală, sar pu- 
tea da o miitalie de aur băirânei pe- 
rechi sârbe dela Vosbiţa care lotahzează 
217 ana, Soţul are 11U .temeia 107. Şi ei 
sau căsălorit cam pe când regulamene 
tul organic era la Noi ars cu pompă. 

Opizeci ue ani de viaţă conjugală ; 
imită ceeace face onoare Vătrânior soţi, 
cari de altfe] nu cer decâs să continuo 
a convieţui. Căsniciile mod-rne sunt de 
ODICUIU ial VUțIIL SOuue ŞI begunutriiue 
cum Lut uşă. Le Dplzecu e ay ue ICiui- 
Na0:0 CU Gesăvurșuru ral şi Tau Vai 
inca Darruni Cusuoriți cari au  apucil 
revoluția lui Tudor Vladimirescu şi În- 
scăunarea lraltej Negenţo. 


A FI PRIMUL 


Un farseur a îost linşat de negri, în 
Americă : el de piopuseze o pita el 
vu a-l aibi, 

Var um nenorocire sosi al doilea, 

EA WmItă un concunnt care cuşilgase 
cu această mică şiuecherie Au  do- 
lari, 

Negri văzând că nu se albesc şi Că 
au fost înşela, tăbărară pe cel de-al 
doilea, Ni ouaă Du Vevue să vii după 
abil. Vrebue să îi pramul, penru a 
cuştiiga bani, a exploaa o iue:e, a tonda 
o societate, a vinde chiar pudră. 

După aitul... sc poace isa să renşești 
câteodată, Nici odată însă nu vei triumia. 


BANCA DE SEARĂ. 


Este o ideie care fu realizată în Berliu 
şi care întradevăr nu e lipsită nici de 
spirit prudent și nici de noutate. 

„bank des Benliner Kassevereins” a 
deschis acum câteva zile ghișeole dela 
ora 5 seara până la 8 jum. 

Singura 'operaţiune autorizată este 
depuneri : un minimum de 1000 mărci, 
Inovația a fost primită cu interes de 
numeroşi comercianţi şi mai ales de 
marile magazine şi de crâșmari, 

Şi unii şi alţii, pot depune scara între 
cele două ore pe care le-am indicat, 
reţeta lor zilnică. Această sumă e pusă 
ia adăpost și orice teamă de a dispare 
e înlăiurată. Odată cu depunerea ba 
nilor, negustorii se asigură de pacea su- 
fletului şi de seri liniștite. 


UNIVERSUL LITERAR. 821 


caricatura zilei 
BUNĂVOINȚA 









— Srumpa mea soţioară, ai cusut tu 
nastuiele de la pardesiul meu ? 


—- Nu dragul meu, nam mai găsit 


nasturele, —- dar am cusut butoniera. 
(Dimanche ilustree) 





vă radeţi siagur, 
(Lite) 


AMABILITATt, 


Vai! aţi încercat să 
d-le Gilete ?!... 


—- Ce căutai în ctreşul meu ? 
-- Să-ţi face un mare bine:  împieudi- 
cam păsările să-ţi mănânce fructele, 


580. UNIVERSUL LITERAR 





ces redate în exiruase 











CHARLES LINDBERGH 


Cea mai mare personalilate a 
reabilitat pe mitologicul Icar şi a atins — sub altă 


veacului nostru, 


Charles Lindbergh a 
formă — proporțiile 


supra-omului visat de Wietsche. Nu eroicul lui Lindbergh trebuie subliniat : 
Eroismult e o [âșnitură din adâncurile umanităței și, ca tot ce vine din auâncuri, 
e inconștient şi anarhic. Dar a sta numai treizeci şi șase de ore chiar între 


două neanturi, — cer și apă — numai cu creerul şi inima ta ca tovarăși, 
sfidând Singurătatea şi fixând în ea un punct de echilibru, iată ceace numai 
marile personalități pot pace. , 


Charles Lindbergh sa născut la 4 Fo- 
bruarie 1902, în oraşul letroit, din ţinu- 
tul Michigan. Tatăl său a îost avocat, 
apoi deputat. El cea de origină suedeză. 
Alamă-sa cra ticenţiată în litere şi Du- 
măra printre strămoşi, irlandezi, 
și francezi. 

In limpul copilăriei, părinţii săi fiind 
Siliţi a. face dese călătorii, a învățat mai 
mult pe apucate, A urmat cursunile la. 
n:ai mult de 12 şcoli, semănate între 
Washington şi California. Se înscrise în 
î:me la școala de ingineri a Universităţii 
dim Wisconsin, Aceasta ia fost singmra 
şeoală. în care a stat continuu aproape 
un air. de zile, 

Obisnuit însă de mic cu vânătoarea, 
cu sportunile, cu viaţa în aer liber, cea- 
surite de învăţătură i se părură lungi 
și întro zi încălecâmdu-și motocicleta 
porni Ta Jiânrom. Aci întră elev pilot la 
„Mebnasia Aircraft Corporation“. 

Nu parveni să sboare însă singur, ne- 
rai având hani destui să plătească a- 
sigurarea avienului, lire timp, compa- 
nia vâniluse singurul avion de şcoală 
pe care îl posedau, pilotului Ball, care 
voia, să întreprindă un turneu de moc- 
tinguri și exibiţiuni în sudul Nebraskii. 
Lindbergh îl urmă, 

Invăţă să facă puimii paşi pe aripă, 
în timpul sbovului și tot  abutci, făcu 
pentru prima oară un dublu salt cv pa- 
raşuta. Saltul dublu consta în aceia că 
aviatorul ss arunca cu două paraşuie, 
came se destăceau pe rând. 

Mai făcu apoi câteva tummeuri, cu pi- 
lotul Lynch, în ţinutuirie Wansas, Colo- 
rado şi Montara, 

Meseria aceasta nu cra lipsită de ris- 
curi, măi ales că de cele mai multe ori 
pentru a atrage publicul, trebuiau fă- 
cute exhibiţiuni foarte periculoase, Se 
pare că publicul american, atât de cn» 
tuziast, și spontan, nu se emajionează 
usor căci iată ce ne povesteşte: 

„Lia Billings, câmpul nosuru de ate- 
visare se afla la oarecare distanță de 
iceul unde se ținea bâlciul. Im speranţa 
de a atrage publicul, am recurs la ur- 
vătorul truc : 

„Am făcut un manechin umplut cu 
paie şi destui de mult pământ, pentru 
a dobândi în cădere o viteză asamănă- 
toare aceleia a unui corp omenesc. 

„Când bâlciul era în toi, ne ridicarăm 
de pe câmp având lângă mine mMame- 
chinul, Mă, uecai pe aripă și făcut câ- 
tev aacrobaţii deasupra bâlciului pen 
tru a atrage atenția; upoi Lynch în: 
toarse astfal avionul ca. nimeni să nu mă 


englezi 


poată. vedeau pe aripă şi asvânilin ăm Ia 
rechinul. Acesta se prăvăli dând din 
mâ:mi și din picioare și căzu lângă răul 
Yellowstone. 

pa am întors la câmpul nostru și a5- 
teptam acum ca Multimea să alerge 
după “noi să ceară lămuriri ; «ouă ote 
mai tâaziu câțiva locuitori din Mon- 


tana care au venit să ne vadă me-au” 


povestit o altă atracţie: un aviator se 
aruncasc din shor îmtr'un râu care avea 
în acel toc o adâncime mai mică de un 
metru. Aceasta a fost ultima ară când 
am mai încercat să înfiorăm mulţimtia 
în Mortana”, 


PRIMUL SAU AVION 


Aflând că guvernul vinde la licitatie 
avioane rămase din timpul răzbuiului 
se hotări să-şi cumpere unul, 

Primul avion la costat 500 dolari, îm- 
preună cu toate accesomiile, Acesta era 
unul din vechile neroplane de antrena- 
ment dim timpul războiului  poreclite 
„deruy“, 

După două săptămâni aeroplanul cra 
montat și gata de sbor însă... 

Până atunci nu shurasem încă nici- 
odată singur și nu prea ştiam cum tro- 
buie să procedez, dar acesta era un Se- 
erei. pe care mu-l știa nimeni. De sense 
lumi nu mă Mai uwcasem întrun avion 
si nu aveam destui bani spre a lua alte 
lectii Intro bună zi, am rulat până la 
capătul câmpului. am desehie 'maneta 
de gaz şi mă înălțai, Ajuns la um motru 
văzui cii aripa dreaplă începe că se în- 
cline îngrijorător şi hotării că ar fi lim- 
pul să ateriaz. Am aterizat. pe o singură 
roată şi patină fără să fac însă vreo 
stricăciune avionului. Am declarat apoi 
că vântul bătea prea tare şi că. voi aş 
tepta o vreme maj liniștită 

„Primul sbor singur este un cveni- 
ment de neuitat în viața unui pilot, Este 
încoronarea ceasurile grele de ȘeoRlă, a 
săptămânilor de untrenament și ales a 
unor ani! de speranţă. A fi pimiru prima 
oară, absolut singur, întrun avion, la 
câteva sute de metri de la pământ este 

9 întâmplare care nu se uită mici odată, 

E. întradevăr minunată senzaţia a- 
cecsta a primului sbor singur, O beţie 
de mândrie și de libertate, Bidicându-te 
singur simţi în tine o fărâmă de Dum- 
nezeu, Să fi putut, învinge atracţia pă- 
mârtului de care suntern logaţi, Să te 
vidici Sus, mui sus, mereu mai sus... Ni- 
mic nu îți mărginește gesiurile şi dorul 
de libertate, Nici o obligaţie, mici o 


cert enicnță,. Să-ţi dictezi numai capi 
cu! jiu de fiecare clipă, să-ţi realizezi 
înfirit fantezia. Simţi ceva din bucnria 
fai margini a câinelui cure a stat logat 
în lanț. și acum liber, face  4uml, 
sure, alvaTgă... 

Numai după ce ai gustat odată din 
accestă Libentale înţelegi cât de mult te 
npasă jos — fără Să-ţi dai seama — 
constrângere vieţii zilnice, 


E GREU SA ALEGI UN TEREN DE 
ATERISAJ 


lupă ahiu o săplămână «dela. prima 
invercure de shor singur, aflând că toți 
piliţii au trecut măcar o singură dală 
i cariera lor pin Texas, se hoitări să 

facă, la fel, 

Isi s rânse bagajele, luă calus pase 
de i spa le învăli toate intro cuver 
fură pe caro o legă în faţa marcelei şi 
piecă, 

Tvaînte de plecare 
mor ia drumul direct, 
care traversează cea mai rea 
sbor dim Sud, ci să facă un ocol 
nurd dar: 

„acest sfal a izbunil să nască în mine 


fusese sfătuit să 
spre Texas, drun, 
reginima de 
Spre 





durinţa de a descopeni ce poate fi ati 
d: rău în această vegiune.., Pe acra vr 






ma îmi părea absurd, să fac ocoluri cu. 
avionul“, 

Tără nici o expuienţă a sborului peste 
câmp, amintindu-și doar ice învățase de 
la Bohi şi Lynch, cu un an în urmă 
plecă înoredințat că aviația nu se în: 
aţă Gocâţ prin propie experienţă, 

Acum avea să facă cunoștință cu ade- 
vărăia meserie de pilot, cu riscurile și 
groutăţile ci, 

Prima greutate era să ştie să-și alsagă 
un terom bun pentru aterisaj. 

„Un pilot experirnemtat poate să cu 
nască dintr'o singură privire tot ceeace 
trebue să știe cu privire la un teren 
aterisaro. Poate să-ţi spună mărimea, 
cundiţiunile terenului, înălţimea ierbii 
dacă terenul e pictros sau dacă ar 
gircpi, dacă sunt, îmfipţi țăruși sau dară 
sunt şanţuri, dacă terenul e aceideniit 
sau dacă ce noted, cu un cuvânt, dacă te 
remul ales e proprice sau dacă trebuie 
căutat um altul, De fapt, succesul unui 
pilot care făcea turneuni în acele tim. 
puri străvechi (o vorba de anul 19331 N, 
R.) depindea în- mare parte de abilitatea | 
cui care ştia să-și aleagă terenul, Ade 
sea în cazul unei pane de motor, si: 
guyanța pasagerilor, a lui ÎNsăş. precum 
şi a avionului său, depindea da iuţeaia 


tu care ştia să-si aleagă terenul de ate- 
tisaj şi de talentul de a-şi așeza pe si 
avicnul“, 

Dacă avionul se afla la o mare înădţi: 
me, roate Să parcurgă în sbor platiat, de 
58 ori înălțimea, sa astfel încât, dacă 
pana surs vine la 0 înălțime de 1500 Im, 
piletul ave o rază de 8 kan. spre u-zi a- 
tege trrenut; ducă însă accidentul sur- 
vine imediat după plecare, Aerciziunea 
intantanee și acțiunea imediată devin, 
neeasare”, 

„Pe de altă parie. un începător mu e 
incă Gbisnuit să miveazeă lucrurile Ge 
sus, Văzut de jes demnul e cu totul alt- 
îel decâţ ceeace pare văzut din acr. desi 
nu simţi din acvopluu ucecasi ameţeali 
pe care a ni cn priveşti din susul 1- 
Dei clădhi, Coimole se aseamănă cu 
câmpia, pietrele și gropile nu se văd, di- 
mprmsiunile sunt insotătoare tam mlaşti- 
ne par a fi câtnp de pășune”. 


PRIMUL PASAGER 


Im timp ce mă aflam ha Meridian xi fă- 








tam udiimeie pregătiri înaintea ple- 
cărei, un torinior vai în fugă la mini, 


îmi declară fără îneenjur că Pirsose pilot 
în timpul războiului, că ru mai Sburase 
de utunei. si că „i-ar faco anuliă plăcere 
să Sheure din nou”, I-am răspuns că De- 
avânt bani pentru benzină, stu pot să-i 
gatisfac dorința decât în schimbul A 
arii dolari ceeace 8: şi făcut imediat. 

„Pământul cra moule si pasagerul 
greu am necul Dumai da un  Inctru 
peste gavd si la un metru si jumătate 
iii alarelui celui mui apropiat, 
Mă aflam îm fala unei seoaste împăru- 
rile cure uica tot atât de vepodo ca şi 
mine, „deray” una so putu ţine cu 
palru mei mai sus. Hoiării ca pasa- 
gerui uucu, după o astfel de plecare avea 
dreptul ia o buvă plimbare şi tinp de 
donăz: ci de manute UTMănii 0 pusă. 
După aicea). îmi vorbi despre minu- 
Data plecayve si-ani spuse tât îi place dr 
mult să treacă aprope de vârfurile cur- 
berilor ș Imă înegpalinţă din Dcu că shu- 
rase mult, în timpii războitilui si plecă 
in fugă să povestească prietenilor seu- 
zațiile primului suu zbor”, 

Numai din shorurile cu pusageri, Fo- 
aliză lu Xladen suma de trei sute de do- 
„ri, Alcrguu Vă mer. Ji din toate părțile; 
Unii făceau câte 2ă de krn. cu carul cu 
boi numai să vie să vadă shurând acru 
planul . 

O negresă Îl ipimehă : 

— „Cât îmi ceri, domnule, ca să mă 
uri până la cer și să mă lasi acolo! 


UN ACCIDENT ORIGINAL, 


»- Nepăsimdu-se în apropierea nici unui 
even favorabil plecarea din Camp Wooi 
-Webuia să aibă loc în celutrul oraşului : 
î „Greutatea era că. tevbuia să trec cu 
„o aripă «le ireispnezete mii și jumăltaie 
; prinire doi stălpi iclefonici separați an 
i mai prin o distanţă de paisprezece mr- 
b-tri. Stâlpii sc aflau la cincisprezece mMo- 
di în fața mea și chiar înaintea lor se 
afia o bucală de drum rea, Incârcui să 
plec. Una din roţi sc prinse întrun lă- 
-gaș şi a dipsit numai 7 em, ca aripa să 
“fi putut trece, Aripa oprită de stâlp în- 
vârti avionut. care se înfipse cu zgomot 
în zidul unei prăvălii do fierărie, răs- 
durând toate rafturile, 

“Negustorul şi fiafl său crezând că e 
AD Cutremur aiergară în stradă, Văzâind 
“Avionul pe jumătate intrat în prăvălia 
s, rămase încântat şi nu numai că mu 
vu să primească nici, o despănubire dar 
a opri chiar să-i reparăm zidul; zicea 


ci reclama pe cara i-o tacem astfel va- 
torează mat mult decât toate atricăciu- 
nile suferite. 


REINCEPE SA INVEȚE PILOTAJUL 


Deşi sura deja de doi uni, nu avea 
îvca brevetul de pilot și îu ucest Scup 
intră în primăvarat924 în scoala mili- 
tavă de aviuţie de da Brooks jială cun 
se învăţa acolo: 

Un elev învinte de a shura sin- 
aur, sbura întâi, uproxinaiiv zece tea 
suri, împreună cu pfezoriul, Protexu- 
rul il ia cu el. și după un store de căteva 
iinute îi dă voie să iu în mână comon- 
zile ; elevul îsi dă seama ucum cu cat 
urehue să deplaseze ccaneizilo si în «ve 
sens penru u obțime o uzată înciiniue 
stu In Viruj; apoi, profosorul  virlică 
măitite în sus, e semn că-l lasă să con 
ci singuir, Elevui înţelege numai li 
cât că a şti să magi do maşșă pentru a te 
urca si a ști Să o împingi pe tru a, Sco- 
bor? nu înzcamnă să shori, ci că o Mi$ 
cure iustinetivă și “hroniză a tuturor 
comenzii e norasară spre a Meonţine a- 
vi nu) în sbor orizonial, 

a Ducă după zece ora di shor un 
elev nu e în stane să-şi cenilucă Finzurt 
avionul are toate sansele să fie dat a- 
fară, 

s.„.Peripada cea mai plăcută. a anire- 
namentuini este fără îloiulă aceia în 
care încep sborurile făcute singur. Pro- 
fesorul iese lin nucolă, leagă, în serurn 
da pericol p batistă aibă de coala avi 
tului pentu a atâta că avionul osie 
enndus de mâini neexporimemiate, Face 
apoi seria clevului să, dozoleze, In unele 
cazuri, avionul decala cu usurinţă;, fă- 
ra ocolul câmpului si atesta foaia 
hiie. În ante cazuri, aterisajul nu eta 
decât o serie de salturi, care atră 
după cele ou doua şi a treia tentativa, 
pănă cânul roțile se decictloau să rămână 
în coniac cu pământul o fractinte ude 
seciuită. Dir caz special după câtn- 
va încercări vana (5 aterisure elevul în- 
cepu Să se învârte cu avicnul deasa 
capelelor noastre, Se pure că asmpia ca 
să se golească rozervorul ue benzină și 
să poală ailonisa Bai în siguranţă. 

Unul dim priraele exerciţii cra asa 
nunitul „060“ care ccesta În excela a 
„hi viraj (he 3000. FE. se urcau Până 
la 250—300 m. Venea apoi cu vâniual în 
faţi până deasupra unui T cama se afla 
în mijloeu! câmpului. Când ajrhgeu dee 
asupra T-uli, oprea Motorul. trebuia 
apoi să descrie un core complei a dreapie 
ta sau lu. stânga și să aterisese IM. nsă T, 
fără a, fi vecurs din rou la inoior.. 

Uirmură apoi ulic exerciţii, obisinuitele 
acrobaţii și după sase luni de zile şi a- 
proximativ 75 ore de  sbor, Limtborgh 
părăseşte şcoala. pregătitoare din Broyks 
pentru a urma cursul de perfecţionare 
de la Kelly. 

Aci instrucția ce diferită — sborwyi p2 
câmpia, în formnuţiuni strânse, traguri, 
cu vD <tivâzit tot co era necesar pentru 
a dobândi cunoştinţele frebuincioaze u- 
nui pilot în caz de război, 

Duvă alte sase luni de zile petrerrite 
aci, în primăvara 1925, dobândi brevetul 
de piloi, și gradul de sublocotenent de 
vozervă, 























AGROBAŢII PRIMEJDIOASE 


După ce-şi luase brevetul de pilot fă 
un scurt turneu prin Colorado, Desprim- 
dem urniătorul pasaj îmtoresani lin 
care se văd acrobaţiile gusiate de puhli- 
cul american : 

„Debutam cu plimbarea pe aripă. Exe- 


UNIVERSUL LITERAR.— 523 


cutantul eşea din nacelă şi mergea în 
lungui beordului de atac al aripei inta- 
rioave pănă ia ulimul montutit apoi u- 
jittat de acesta se căţăra pe arița supu- 
rioră pe care rămânea în echilibru atât 
timp căt treceam în fața  wibunclor. 
După ee eciilibristica pe aripă se ter- 
mina și în ump ce avionul făcea Ino- 
p.ng-vri se așeza pe tenul do atcrisaj. 
Mai făcea spui o excursie pe cola aviu- 
nului, Și exuciţiul se putea considira 
temminat. 

„După aceusla venea o altă achobaţie. 
Lxceutaiitul lega un cablu de trenui de 
îderisă) apoi odată ajuns la capătul în 
vipei îi lega cuvilele cdi cau și-și dâ- 
dea duimii să cadă. De jos cablul era 
invizibil și o rădevo do acest îel produ- 
cita întoticauna senzație, Se înapoia 
apoi în uvion cu ujutorul unor cărlige 
de fiep prinse de cablu, 

„Una din atracțiile acestor cxhibiţuni 
era schimbavea de avion. Un aeroplura 
Slura purtând exccutantul în picioare 
pe mirpa superioară. In mMuzuontul în 
"are sbura deasupra tribunetor, era în- 
ivecuț pe deasupua de um alt neroptul 
de a cărui ură atârna o scară de trân- 
g&hie. Acest al deslea avion shura atât re 
aperenpe de primul, îricât gimnasiicual 
puiea piinde seva cu ușurință Obisnuiţ 
s făceau întetdenuna două îmeoreări 
nereusite peniru a îsburi a îvoia, Arătat 
asifei, exerciţiul pă muli nai greu. 

„O paraşută era, îxaiă de arina opusă 
aceleia de care se prindea scura. Dupi 
ce făcea schimtul de avion exrenanrunl 
sirea cu parașuta si spectacol iua 
sfârșit. 












ÎŞI SALVEAZA VIAȚA CU PARAŞUTA 


Anguat ea set pilot de 


„Roberison Air- 
crai Company” 


conducea avioanele Do 
tale ale acestei companii pe jinia Sr, 
Vetis-Chicago, Ta unul din zboruri, sur- 
brits pe înseiale de o conţă doasă cesta 
pus în imposibililatea de a-şi găsi un te- 
reu de ateriaj, Se hotărăşte atunci si 
părăseaacă avionul și să se scoboare cu 
paraşuta. Desrriereu acestei întâmpiări 
vă: erei "Tamt de simplă : 

„Xiai aveani benzină poniru şaple mii- 
mure şi zăriud, prin CeRțĂ luminile unui 
trag, Yirai Spre câmp căutând să capăt 
înăițime. La o mie cinei sute de metri 
r:otoru! îneopu să dea rateuri şi-şi îu- 
cetirii matusii, Mă ureai pe capotă și 
sării pe patea dioaptă a nacehei, i 
părul de frâneia mavraşatei. După o că- 
dee de aproximativ ireizeci de Inciui 
te tsutu funeţionă perfect. Pocepusam 
tocmai să cad cu capul în jos, când smnă 
simții smucit de legături și readus în 
poziția verticală. Paraşuta se desehişese. 
Ara aprins lampa electrică şi i-am în- 
dreptat raza în sus, în clipa acela aur 
auzit motorul avionului pornind. dim 
nou În suonnentul în care am sărit, Mo- 
tezrul era aproape oprit şi deaccea sci- 
pâsem din vedere să închid monctele, 
Vără îndoială că în clipa în caro avio- 
nu! a început să coboare restul de ben- 
zină a ajuns 18, carburator. In curând 
cbaervai avionul la 400 metri departe 
de mirc; urma aprope aceiaşi dirceţ.e 
cu parasuta mea. Am băgat lampa clec- 
pică în buzunar şi Mă pregăioam să în- 
depărtez parasuta, dacă era irebuincio 
Acvoplanul descriu ă spirală spre stân- 
aa de ațiroximativ 1500 m. diametru, și 
trecu ba, 300 To. de paraşută lăsându-mă 
în afara cercului. Nu parteam să-mi dau 
sina care din noi doi, scobora mai 
repede si Mă căzuii să îndepărtez pa- 
raşuia, cât mai mult de spirala avio- 

nului, Avionul dispăru complet, dar 





















594.— UNIVERSUL LITERAR 


apăru iarăs după câteva secunde, uui- 
ţeala căderei sale era cam aceiaş cu a 
paraşuteai mele. Inainte de a ajunge în 
stratul de ceaţă am numărat cinci spi- 
vale din ce în ce mai îndepărtate, 
„Când mă afundai în ceaţă știam că 
mă afam la mai puţin do trei sute de 
metri de pământ. Am căutat zadarnie 
lampa electrică .Nu puteam vadea nici 
pământul, nici stelale şi nn aveam cea 
mai mică idee despre conformaţia s0- 
lului. Îmi încrucişai picioarele pantru 
a nu le prinde în vre-o cracă, îmi apărai 
faţa cu mâinile, și aşteptam. În curând 
zării pămnântul şi o clipă mai târziu Mă 
aflam în mijlocul unui câmp de grâne”. 


CLUBUL VIERMELUI DE MATASE 


„Despra "un avilator care-şi (salvează 
viaţa, se spune în armata americană că 
devine membru al „Clubului viermelui 
de mătase, căci parașuta este  Lăcută 
numai din mătase. Fiecare din cei cinci- 
zeci şi şapte membii ai clubului știe că 
îşi dațoreşte viaţa viermelui de mătase!" 

Havoriul dintre paraşulă şi aviator 
ni-l dă următoarea zicală: 

Dacă nu ai paraşută când îţi tre- 
buieşște întâia oară, nu mai ai nevoie de 
ea mici altă dată”. 


SBORUL NEW-YORK-PARIS 


Sborul iără escală, New-York-Paris a- 
trasa atenţia lumii prin premiul «te 
25,000 dolari instituit in 1919 -de hay- 
nond Urteig în favoarea primului can: 
didat care va izbuti să treacă Atlanticul 

In timpul unui sbor de noapte către 
Sfârşitul lui 1926 îi veni lui Lindberg 
ideia să încerce traversarea, [n primă- 
vara 1927 işi pune planul în executare. 
Avionul  comandal în actst scop da 
Ryan Air Lines" fu gata după 2 luni de 
zile de lucru continuu, 

Se pare că a fosi avionul cel mai bine 
pus la punct din câte au sburat vreo- 
dată. 

După um sbor de încercare dela San 
Diego la Saint-Louis şi apoi la New- 
York se îac ulumile pregatiri: în ine 
totul e gara, Laiu cu taulu de curiozitate 
lista olueciator luate de Lindberg pen- 
tru sbor: 

2 lămpi de buzunar, un ghem de 
sfoară, o funie mai groasă, un cuţit de 
văl voaure, 4 rachete roşii, o cutie îim- 
permeabilă cu chibrituri, un ac mare, 
un bidon de patru litri şi jumătate cu 
apă de băut, un altul de un livru, un 
aparat „Arimburst“ care condensează 
vaporii respirajiei şi-i  bnanstormă în 
apă de băut, o plută pneumatică cu 0 
pompă şi cele. necesare, cinci cutii de 
conserve militare, 2 perne pneumatice, 
o pânză de ferăstrău pentru tăiat me- 

Vremea sea, amână, câteva zile pleca- 


rea şi Lindhberg se pregătea tocmai să: 


meargă la teatru când fu informat că 
vremea se îndreaptă. Fără a pierde o 
clipă se duse la câmp unde luă ultimele 
măsuri în vederea plecărei, Şi în zorii 
zilei de 20 Mai: pu... la ora 7.40 moto- 
rul fu pus în mişcare, iar la ora 7.52 ple- 
cai spre Panis“. 

„Din cauza ploii căzute, pământul era 
deâtul de moale şi avionul supra Încăr- 
cat nu dobândea decât foarte greu vi- 


teză. Ajuns însă în mijlocul pistei că- 


pătai convinperea că voi putea trece 
peste obstacolele ce se aflau ia capăt. 
Trecui cu vreo şase metri deasupra 
unei linii telefonice, având o suficientă 


iezertă de Viteză. Cred ci pe ui tetuii 
tare aşi fi putut decola cu incă două 
ni cursizeci kilograme încărcătură în 
PIUS... 

„După numai câteva sute de metri 
avoam destulă, înăiţime pentru a trece 
peste orice obstaccl. 

„Ceața se riuică curând; cu începere 
da la Cap Cod şi deasupra jumărăţii die 
sud a Noii Scoţii, vântul şi wzibilhuatea 
erau ccalente. Sburum fcarte jos, ade- 
Se4 Ntaual ia trei metri deasupra arbo- 
rilor și a apei... 

in pantea de nord a Noii Scoţii am în- 
tâlnit numeroase zone de joaaă presiu- 
ne şi wecui prim mai multe furtuni, 

„Mă indrepiai spre St. Johns, deasu- 
pra căruia sburai, pentru <a, în cazul 
când voi fi silit să amerizez în nordul A. 
ttanticului, să se știe că am traversat 
Ţara Nauă.... 

Se înoptă ia 8,15. O ceaţă joasă şi 
subţire se lăsă pe apă, Prin ea vedeam 
ghețarii cu o uimivoare claritate. Cu 
timpul stratul de ceaţă se îngroză până 
învratât că la o înălțime de trei mii 
de metri încă mai atingeam norii, Chiar 
ia această, înălțime nu puteam zări de. 
cât stelele cari se aflau exact deasupra 
mea, 

„Luna nu se ridicase încă, şi întune- 
recul era de nepătruns. 

„Creasta unora din nori se afla cu 
câteva mii de metri deasupra mea. 

In timp ce 'traversam unul din aceşti 
mori observai cum ghiaţa începe să se 
depună pe avion. Aceasta mă sili să mă 
înapoiez imediat în stmaosfera limpede 
şi să ocolesc pe viitor toţi norii peste 
care bu puteam sbura. 

„Către ceasurile unu de dimineaţă în- 
cepu să se lumineze şi să se încălzească 
indeajuns, <a primejdia ghiţii să dis- 
pară... 

„Norii 56 năreau po măsură ce se ri- 
diica, soarele, apa deveni vizibilă. Mă 
ecoborâi la mai puţin de treizeci de me- 
tri de valuri. Vântul sufla cu putere de 
ia nord-est iar octanul era acoperit cu 
valuri mici, albe. 

„După câţiva kilometnii de timp senin 
intrai din nou în ceaţă pe care o traver- 
&ai orbeştie aproape două ore, la paru 
sute metni înălțime... 

„Ceaţa apoi se destramă în fășii cari 
împrumutau tot felul de forme. - 

Numeroase țărmuri îmi apăreau, șI 
arborii se profilau foarțe clar pe orizont. 
De fapt, Mirajul semăna atât de bine cu 
realitatea, încât dacă nu m'aşi îi aflat 
în mijlocul Atlamticului şi nu aşi fi 
ştiut că nici un pământ nu se află în 
drumul meu ași fi fost încredințat că 
mă aflu în faţa unor adevărate insule. 

„Cum se împrăştie ceața mă scoborâi 
dim nou aproape de apă, shurând câte 
odată mai jos de trei metri și arareori 
mai sus de șasezeci de metri. p 

„In apropierea apei sau pământului 


există um strat de aer în care avionul 


sboară cu mai multă ușurință; timp de 
câteva ore m'am slujit de acest avan- 
taj... 

+, Primul semn care îmi arătă că mă 
aflam în apropierea coastei europene a 
fest întâlnirea cu o corabie de pescari. 
Pe o rază do câţiva kilometrii împrejur 
mai zării şi altele. 

„Sburai deasupra primei fără să văd 
vreun semn de viaţă, când mă aflam 
însă deasupra celui de a doua văzui a- 
părând le fereastra unei cabine, un cap. 

„Adesea, sburârd foarte aproape de 
pământ, cu motorul încetimit, am avut 
scurte convorbiri cu oamenii pe cari îi 
îrtâlneam, iar răspunsul îl primiarmn 
"prin câte un gest. Incereai acelaş lucru 
şi cu pescarul dar îmi dădui numai de 


TIP, ZIARULUI „UNIVERSUL“, STR. BREZOIANU 


câ seama. de  unutilitatea vetatițel 
Probabil că nu știu englezeşte sau ch 

dacă ar fi înţeles întrebarea mea E) 
fost prea surprins spre a-mi putea d! 
punde. Mai ocolii odată corabia şi când! 
ali găsii numai la câţiva metri, într! 
Dai: 









































„In ce dirieție este Irlanda?" fiii 
rește, "nu piimii nici acum răspuns şi-mi! 
urinai shorul... : 

„O oră mai târziu întâtnii onestă 
Am recunoscut Cape Valentia şi Ding 
Bay. Era coasta Inanedi. Mă îndrepta 
spre Paris  conducându-mă după bu 
solă. 

„Deasupra Angliei am sburat mumii 
la patru sute—patru sute cinci zeci i 
metri... Fevmelo englezești. văzute d 
sus, mă vimiră,. In companmție cu fs 
mele noastre americane păreau — fos 
mici, foarte curate și îngrijite, cu zidi 
rile lor de piatră și gardurile vii, 

„Primele lunuini ale Parisului lg 
zărit aproape de ora zece searu, şi Cta 
minute mai târziu deserisei -um, cere Bă 
jurul turnului Eifel“. 

„Luminile aeroportului dela Bowgi 
se distingcau cu caritate. mă scoboț 
în spirală... curând băgai de seamă 
lg şir de hangare, Şoselele Pau [44 
ţesate de automobile. 

„Sbunai deasupra terenului la o mi 
înălţime, întorsei apoi avionul eu fn 
către vânt şi autienisad... 

— „Mii de oameni alergau Spre It 

„Am tăiat contactul pentru ca eliog 
să nu rănească pe cimeva, Inceroai 4 
darnic să improvizez o gardă a avion 
Mai, şi când anume părți brcepură 
tionească sub presiumea mulțimsi n 
hotărăi să its din nacelă spre a al 
astfel lumea departe de avion. Al 
sc«csei un picior din macelă că numai 4 

cât fusei tras afară fără cea mai mi 
Stovțare din partea mea. 

„Llimp de aproape o jumătate de ai 
îmi fu cu neputinţă să pun piciorul 6 
pămâmit. In acest timp- am fost pu 
pe braţe, în toale poziţiile posibile, ; 

„Un oarecare număr de aviatori mi 
tai francezi se. amestecară, iu TA 
țizne apoi la un anume semnal, PUR 

casca mea pe capul unui corespondă 
Groea:botiii strigând: 

„lată pe Lindberg!' Această cau 
pusă pe capul unui american a Î0at 
dovadă îndestulătoare, Astiel pe f 
ajunsei în unul din hangare, 


Nr, ii