Revista Fundatiei Buna Vestire anul XIII, nr. 82-83, mai — iunie 2004

Şomajul, sărăcia, jaful şi pomana! 


La Sf. Nicolae, la Bobotează, de Paşti primarii şi alţi 
demnitari ai actualei Puteri oferă pomană la săraci, 
bătrâni şi locuitori ai azilelor din Capitală şi, probabil, 
din alte localităţi. De Sf. Nicolae primarii sect. 4, 5 etc. 
oferă, la biserici, fasole de post şi câte un pacheţel cu 
doi peşti fripţi, pâine şi alte alea. Bătrânei flămânzi, 
pensionare amărâte halesc pe lângă pereţii bisericii 
mancarea aruncată de respectivii demnitari. Pomană! 
Amărâtul se simte şi el odată băgat în seamă. 
Bivolaru, Mischie, Vanghelie etc. plesnesc de bine, au 
milioane de euro... De unde? Din salariul lor de 
demnitari, de pesedişti? Hai, să fim serioşi. Nici de 
cafea nu le ajunge respectiva retribuţie. În loc să 
creeze locuri de muncă, în loc să creeze întreprinderi, 
să construiască şosele, locuinţe şi prin aceasta să 
absoarbă forţă de muncă, în loc să ofere salarii 
decente şi nu salarii de nici 50 de euroi pe lună, 
guvernanţii oferă pomană de Sf. Nicolae, Bobotează, 
Paşti. Oamenii aceştia, acest soi de guvernanţi sunt cel 
puţin, indirect, ucigaşi de români. Vând întreprinderile 
la fier vechi, pe amărât îl disponibilizează şi-l îndeamnă 
să „se privatizeze”. Ce-i asta? Gândire dobitocească! 
De parcă din populaţia activă a unei ţării toţi pot 
deveni bancheri, proprietari de hoteluri, întreprinzători, 
vânzători etc. Aberaţii de politicieni, ori de lipsiţi de 
orizont, ori din cei cu o crasă rea voinţă. Omul de stat 
trebuie să se îngrijească de fiecare categorie socială a 
unei naţiuni. Unii sunt ţărani. Atâta pot fi, alţii sunt 
crescători de animale, atâta îi duce mintea, alţii sunt 
meseriaşi, constructori, alţii intelectuali, unii, puţini, 
sunt speculanţi financiari, constructori de întreprinderi, 
bancheri etc. De aşa ceva sunt în stare, i-a ajutat 
Dumnezeu şi s-au ridicat deasupra mediei. Tu, 
guvernant, de aceea ai fost ales, şi învestit de neam, 


BUNA VESTIRE 


PERIODIC AL FUNDAŢIEI ROMÂNE pentru CULTURĂ şi EDUCAȚIE „BUNA VESTIRE”/an XIII, nr. 82 
: - 83, mai- iun. , 2004; 16 pag. 


televiziunea după tine, un castron de fasole şi un 
pacheţel cu doi peşti de Sf. Nicolae? Aceasta este 
soluţia după capul tău? Noi te rugăm să trăieşti cu 
salariul minim pe economie, să plăteşti angaralele de 
la bloc, să te îmbraci, să-ţi plăteşti medicul, 
medicamentele, impozitele, curentul electric, 
abonamentele radio-tv, telefoanele, abonamentele. la 
mijloacele de transport în comun, să-ţi întreţii copiii în 
şcoli, să-ţi cumperi o carte, să mergi la teatru, să-ţi 
cumperi un tablou, să ai cont în bancă în euroi şi să — 
ţi petreci concediul — nu în Turcia, Egipt, Grecia, Cipru 
— fie doar pe litoralul Mării Negre — vara - şi la munte 
iarna. Ceea ce ne vine pe limbă sunt blestemele la 
adresa voastră şi a pruncilor voştri. Atâta mai putem 
face. Să vă blestemăm ori de câte ori ne izbim de 
greutăţile vieţii, de lipsa perspectivei vieţii. Zilnic vă 
înjurăm şi vă blestemăm pentru că aţi reuşit să ne 
încălecaţi şi să trăiţi din impozitele, taxele şi munca 
noastră de sclavi, să vă urâm pentru că vă vedem 
mutrele la televizor, prin ziare, să vă urâm pentru că 
vă vedem zilnic bătându-vă pe burtă cu tot soiul de 
„Comisari“, publicişti, bancheri şi „investitori” din 
Israel, vă vedem dând la premii şi decoraţii şi 
proprietăţi aceloraşi; de acolo şi de aiurea, şi vă 
vedem lingând fundul gras al marilor ţepari veniţi din 
cele patru vânturi. Sunteţi ceea ce sunteţi, nişte 
gangsteri şi ne-aţi făcut să pricepem, în sfârşit, că 
lumea oamenilor se împarte în sclavi şi gangsteri care 
au pus mâna pe putere şi-i mână de la spate pe sclavi. 
Sclavi şi stăpâni de sclavi. Noi suntem sclavi. 


„Care este”, Vanghelie, mânca-ţi-aş! 


Articolele numărului 82 — 83 / 2004: 


* Cuibul — Unitatea de bază a Mişcării 
Legionare (Faust BRADESCU): pag. 2; 

* Ciumeţii (Silviu, Vladimir... et co.): pag. 
3; 

* De unde o luaşi, neicusorule? (P. S. M): 
pag. 5, 14; 

* La noi ca la ei? (Paul S. M.): pag. 9, 11, 
13, 15. 


ca să facilitezi dezvoltarea fiecăreia din aceste 
categorii şi nu doar să-i laşi fără mijloace de 
subzistență, să-i arunci în şomaj, să-i încarci cu 
impozite pe care să nu le poată plăti, să le oferi salarii 
din care să nu-şi poată plăti întreţinerea la bloc, 
curentul electric, impozitul pe amărâtul de apartament. 
Cum poate trăi un amărât de salariat cu salariul minim 
pe economie (să zicem 2.800.000 lei), o întreţinere de 
2.900.000 lei pe luna ianuarie, curent 450.000 lei, 
factură  telef. 380.000 lei, cotă parte impozit 
apartament de 150.000 lei etc. şi să şi să mănânce. 
Răspunde, guvernant care  preferi_să oferi, luând şi 


(urmare din nr. 80-81.) 


Aceasta nu este o 
pedeapsă apăsătoare, 
dar ea cere un 
sacrificiu de timp şi o 
prezenţă care mani- 
festă _vigilenţă. Le- 
gionarul se convinge 
de responsabilitatea ce-i revine în 
ansamblul organizaţiei. 

Eliminarea temporară. După gra- 
vitatea greşelii sale, legionarul poate 
să fie eliminat din unitatea sa de 
bază sau din Mişcare pentru una, 
două, trei sau şase luni. In cazuri 
mai grave, pentru un, doi, trei sau 
mai mulţi ani. Eliminarea este 
anunţată printr-un ordin scris 
semnat de şeful Legiunii şi transmis 
şefului de Departament sau de Corp 
care vor lua măsurile de rigoare. 

Pentru a ajunge acolo, trebuie ca 
legionarul să se facă vinovat de 
fapte şi de gesturi extrem de grave, 
care ating onoarea Legiunii sau chiar 
temelia doctrinei. Nu este vorba de 
o ruptură definitivă; se pune 
problema de a înlătura un element 
care a adus un prejudiciu moral 
Mişcării. 

Se vrea să-l împiedice să cadă din 
nou În aceeaşi greşeală şi în acelaşi 
timp, să-i dea posibilitatea de a se 
schimba. Aceasta este singura cale 
de a-i verifica forţa spirituală şi 
voinţa de a se depăşi. Dacă posedă 
această forţa spirituală şi voinţa, îşi 
continuă viaţa sa legionară în limita 
Mişcării şi la finele perioadei de 
îndepărtare revine la poziţia sa de 
luptător. Dacă îi lipseşte una şi alta, 
el se declară „desgustat” de Mişcare 
şi se va îndepărta definitiv. 

- Eliminarea definitivă. Atunci 
când greşeala comisă este de natură 
să pună în pericol chiar existenţa 
Mişcării, sau dacă eforturile între- 
prinse pentru ameliorarea sa vor 
demonstra că acest legionar este 
irecuperabil, se va înlătura definitiv. 

Pentru gradele legionare, pede- 
psele arătate se agravează prin 
două măsuri posibile: 

a). degradarea din funcţie; 

b). pierderea totală a gradului. 

Acelaşi lucru se poate întâmpla 


yo 


BUNA VESTIRE nr. 82 - 83 12004 
Pagina 2 O Vreoaată săi = 


CUIBULY 


Unitatea de bază a-Mişcării Legionare. 


XII. Pedepse Şi recompense. 


funcţii: 

a). pierderea 
funcţiei; 

b). pierderea definitivă a funcţiei; 

c). trimiterea într-o şcoală de 
cadre, pentru completarea cunoştin- 
ţelor tehnice. a 

Spre deosebire de celelalte 
organizaţii politice, Mişcarea Ler 
gionară are o formă originală de 
pedanterie în care decizia cât şi 
aplicarea nu au nimic în vedere cu 
autoritatea şefilor ierarhiei. Este 
vorba de „penitenţă morală pe care 
fiecare poate să şi-o impună”. Este o 
autopedepsire. Personală şi intimă în 
linişte de  legionarul care este 
conştient de importanţa ei. Nu este 
obligatorie, este numai recoman- 
dabilă. 

Aceste  penitențe personale 
constau într-o renunțare, o con- 
strângere sau un act de curaj pe 
care individul şi-l impune. In 
executarea acestei sarcini, legionarul 
trebuie să se comporte ca şi cum 
toată lumea i-ar cunoaşte obligaţia. 
Trebuie să fie intransigent, 
disciplinat, corect, până la limita ce 
şi-o impune ca şi cum întreaga lume 
l-ar putea vedea. 

O asemenea penitenţă ar putea 
să pară absurdă într-o mişcare 
revoluţionară. Cum să se ajungă în 
situaţia în care oamenii îşi dau lor 
înşişi pedepse? Şi totuşi, în Mişcarea 
Legionară, se ajunge acolo, pentru 
că disciplina, pedepsele, penitenţele 
etc. , intră în direcţia aceleiaşi con- 
cepţii, aceluiaşi fel de a înfăţişa omul 
şi transformarea sa. Prin proprie sa 
voinţă fiecare devine disciplinat, 
luptă şi acceptă pedepsele care i se 
dau printr-o înţelegere totală a 
scopului urmărit de Legiune. 

Ceea ce este interesant în 
pedepsele legionare, este că odată 
săvârşite, fiecare Îşi reia locul ca în 
trecut.  Legionarul îşi regăseşte 


temporară a 


rit Proşez 
ceva şi viaţa reîncene 


normal ca şi când nu s. 
ar fi întâmplat nimic, 
Totuşi ceva i 
schimbat. Legionarul că- 
zut în greşeală a trăiț A 
experienţă salvatoare 
care a fost şi un exemplu edificator 
pentru camarazii săi. Indignările 
împotriva unei pedepse au fost 
excepţii în Mişcarea Legionară. 

Cine aplică pedepsele. 

Legionarul acceptă fără să 
scrâşnească pedepsele ce i se dau, 
Disciplina şi încrederea sunt su- 
ficiente pentru a-l determina să 
accepte procedeul. El nu arată nici 
teamă, nici frică în faţa măsurilor 
care i se impun. Ceea ce i 
interesează este să fie asigurat că 
nu este vorba de un abuz de putere, 
adică să ştie că pedeapsa i-a fost 
aplicată de autoritatea competentă. 
Un abuz este uşor de comis şi 
consecinţele lui sunt mult mai greu 
de înlăturat. Pentru a evita acest 
gen de erori Corneliu Codreanu a 
prevăzut gradele de autorităţi care 
pot lua asemenea măsuri. Sunt 
cinci: 

- Şeful de cuib. De competenţa sa 
sunt  admonestările, tăcerea în 
timpul şedinţelor, muncile personale 
şi alte pedepse uşoare care nu 
depăşesc cadrul restrâns la cuiburi. 

Nu se pune problema să 
pedepsească fără discernământ de 
fiecare dată când nu merge bine 
ceva în cuib. El trebuie să 
cântărească bine totul şi să se 
asigure că pedeapsa vine la 
momentul oportun, atunci când ea 
poate să ajute pe legionarul care a 
greşit şi să contribuie la educarea 
celorlalţi. 

- Şeful de Departament sau şefii 
Corpurilor legionare. 

(va urma) 


dr. Faust BRĂDESCU 


PE BERE PI ARE OSI E EPA = 
* (Traducere, .*“ din limba 


franceză, de Eugen BĂLAȘA, din 
/ucrarea: Le Nid Unite de base 
du  Mouvement Legionare. 


legionarilor însărcinaţi cu anumite radul şi funcţia. Nimeni nu poate Editions „CARPATII, Madrid,_1973 


BUNA _VESTIRE nr. 82 - 83 / 2004. 


CIUMEŢII 


Stânga şi stângismul n-a luat naştere odată cu 
venirea lui Lenin la conducerea Rusiei. Boala este 
veche! De câteva milenii, dar ca metodă ideologică de 
înţelegere a lumii şi de conducere a statelor numai în 
secolul XX. Această modă a răvăşit conştiinţele lumii 
albe. In România a prins contur în preajma anului 
1921 şi şi-a impus dominaţia în 1944. Şi de atunci şi 
până la 22 Decembrie 1989 a obturat orice altă formă 
de gândire. A exercitat ceea ce se numeşte o tiranie — 
asta ca să folosesc un termen des uzitat de o mulţime 
de nătăfleţi prin te miri ce reviste academice. Cele mai 
cunoscute asemenea reviste au fost — şi unele mai 
sunt — „Tânărul leninist”, „Lupta de clasă”, „Era 
socialistă”, „Munca de partid”, „Analele de istorie” ale 
CC al PCR şi chiar „Revista de filozofie” în mare parte. 
Aproape toţi scribarii de la aceste publicaţii erau tirani 
ideologici,  siluitori de conştiinţe, securişti ai 
conştiinţelor tinerilor studenţi cel puţin. Majoritatea 
dintre ei s-au reciclat imediat după 1989 şi lor li s-au 
adăugat anonimii ideologi formaţi între 1965-1989; 
tipi şterşi, cenuşii, semănând mai degrabă a 
funcţionari ai fostei Securităţi sau ai altor organisme, 
care se ocupau cu aceleaşi treburi, sau pus pe scris şi 
făcut politică „democratică”. Ca şi predecesorii, noii 
„activişti”, sunt traşi la costum, cravată, bine 
bărbieriţi, frezaţi, amabili, ştiu face curte babelor şi 
prin aceasta să le câştige adeziunea pentru cauză, n- 
au scrupule de nici un fel. Adică, din scribari şi fişatori 
de cărţi pentru foştii şefi de catedre de la Academia 
„Ştefan Gheorghiu”, facultatea de istorie-filozofie, din 
cele 4 principale centre univerasitare, lectori la 
cabinetele municipale, orăşeneşti PCR, şefi de 
personal la diferite întreprinderi, asistenţi de socialism 
ştiinţific au sărit din barca  internaţionalistă, 
cosmopolită, multientică a dictaturii proletariatului, 
evident  „progresistă” şi  „democratică”, în 
suprastructura  internaţionalist  „democratică” a 
„drepturilor “omului” şi „minorităţilor etnice” şi 
„multirasiale” şi „sexuale” a UE şi SUA. În acest 
multirasialism şi alte multi... doar „chinezi” au dreptul de 
a fi ei înşişi şi deasupra tuturor 'şi pot impune legi 
celorlalţi, îi pot conduce fiind, simultan, înaintaşi şi 
portari fără să-i poată întreba nimeni cum pot face faţă, 
în aceeaşi secundă, ambelor posturi. Pentru a nu-i putea 
întreba ceilalţi multi cum pot face aceasta s-au dat legi 
care le interzic ne-,chinezilor” să şi discute această 
situaţie. Noii „activişti de partid” ai epocii 
postdecembriste au acceptat imediat starea de fapt şi-au 
năpâriit rapid. In loc de „Lupta de clasă” au fondat „22%, 
în loc de „Tânărul leninist” „Sfera Politicii”, în loc de 
„Academia Ştefan Gheorghiu” „Institutul de Teorie 
Socială” şi „SNAPS” şi alte câteva organisme şi instituţii 
ai căror membrii se ocupă exact cu ceea ce se ocupau 
predecesori lor şi mulţii dintre ei înainte de 1989. Cu 
manipularea conştiinţelor! Nu mai practică stângismul 
leninist-stalinist sau  lucacist-gramscist. Nu! Acum 
îndobitocesc conştiinţele cu „globalismul” popperisto- 
kissingerist. Să-mi fie iertate asocierile barbare de nume. 


pagina 3 


Nu credeam că brucanii  răuţii, tismănenii etc. vor avea 
urmaşi predecembrişti tot atât de vehemenţi neostângişti, 
antinaţionalişti şi „democraţi” şi capitalişti cum sunt un 
George Voicu, Alexandru R. Florian, Dan Pavel, Stelian 
Tănase, Andrei Cornea, Vladimir Tismăneanu, Mungiu- 
Pippidi, Gabriel Andreescu, Alin Teodorescu, Cornel Codiţă, 
Vladimir Pasti et co. Trăsătura comună a tuturor — şi a celor 
din anii 1944 — 1989 — şi a celor de după 1989 este 
supunerea fără condiţii faţă de „chinezi”, lingerea lor în dos 
cu o perseverență greu previzibilă. Nu-i puteau găsi să-i 
pună şefi! Alergau de nebuni şi-i scoteau de la naftalină, 
alergau prin ţările occidentale şi se rugau de ei să vină în 
România să fie puşi şefi de reviste, posturi TV, radio nou 
înfiinţate, şefi de institute de învăţământ, catedre. Trepăduşii 
s-au grupat pe post de slugi pe lângă ei, mankurţi. Oamenii 
plastilină. Forţa acestui -soi de oameni este copleşitoare, 
cumplită! Rânjesc şi adună lovele, organizează şi trăiesc în 
intrigi, loviturile acestora sunt întotdeauna indirecte. Dar s- 
au pus pe scris. Primesc banii de la PSD, de la organismele 
europene, de la opoziţie, de la buget şi umplu noile reviste 
cu articole kilometrice despre cât de rău era regimul şi cât 
de rea era ideologia comunistă, regim şi ideologie pe care le 
slujiseră cu aceeaşi ardoare cu care slujesc astăzi ideologia 
capitalismului şi a blocului militar NATO. Te întrebi cum este 
posibil ca un fost profesor de „socialism ştiinţific”, un fost 
lector de „filozofie” în cadrul Securităţii (un C-tin Târşolea), 
cum un  „sociolog” care producea „studii despre 
„transformarea socialistă a agriculturii” poate produce cu 
aceeaşi dezinvoltură „studii” despre decolectivizarea aceleaşi 
agriculturi, cum acelaşi om a scris despre „centralismul 
democratic” cu convingerea că ultimul era singurul concept 
adevărat şi după aceea să scrie despre „pluripartidism” cu 
aceeaşi convingere şi „mânie proletară” (pardon, „mânie 
capitalistă”), cum acelaşi „filozof”, care înfiera „idealismul“ 
filosofilor lumii occidentale, să înfiereze — acum — cu aceiaşi 
„mânie proletară” (pardon, „capitalistă”) „materialismul” 
„filosofilor“ din fostul „lagăr socialist”. Vă daţi seama, un om 
normal, cu convingeri ferme, ar înnebuni. Să condamni „cu 
mânie proletară” pe un Nietzsche sau Cioran pe zeci de 
pagini şi să-l lauzi pe Lenin cu aceiaşi „mânie proletară” şi 
apoi să inversezi laudele iată o performanţă demnă de 
„Chinezi”. Totuşi, brucanii şi neobrucanii acestor meleaguri 
au rămas consecvenţi într-o singură direcţie, anume aceea 
de a „condamna cu mânie proletară” naţionaliştii de orice 
culoare, pe legionari şi pe gânditorii care nu s-au 
desolidarizat de aceştia. Creştinismul nu-l mai „condamnă” 
pe faţă la modul grobian. Nu! „Ştiinţific”! Adică, dacă nu 
înjurătura groasă atunci măcar aruncarea vinii răstignirii în 
spinarea romanilor. Că oricum nu se mai pot apăra. Sau 
punerea accentului pe răstignire şi moartea lui Iisus şi nu pe 
Inviere şi abandonarea de către Acesta a „filosofiei” „dinte 
pentru dinte” şi tezei supremaţiei „neamului ales” asupra 
celorlalte neamuri, teze specifice Vechiului Testament. In 
fond, neobrucanii nu s-au schimbat şi nici nu şi-au 
abandonat scopul. Au schimbat doar tactica de abordare a 
temelor, conceptelor. Şi-au schimbat tehnicile de luptă. 
Alianţa constantă a neobrucani/jor neaoşi cu „chinezii” a 
rămas mereu de actualitate în toate regimurile. Singura 
constantă atât a brucanilor, neobrucanilor biologici cât şi a 
brucanilor şi neobrucanilor pârâţi. 


Silviu, Vladimir, George, Stelian, Cornel, Alin, Dan et co. 


pagina 4 
CENZURA şi CENZURILE 


Viermele nu vine niciodată din afară. 

E| se află de la început în miezul mărului care-l hrăneşte, îl 
creşte şi din această pricină va muri. Nu viermele, ci mărul! 

Aţi ghicit: viermele este cenzura. Şi sunt atâtea soiuri de 
cenzuri câte neamuri de fluturi pe lumea asta. Este una care 
începe cu: „NU-I FRUMOS”; alta cu „NU E VOIE”; dar şi „CU 
TREBUIE SĂ FACI”; şi „dacă tăceai, filosof rămâneai” — sau, şi 
mai bine, „limba dulce mult aduce” şi „Banul deschide orice uşă 
şi VA ÎNCERCA SĂ ÎNCHIDĂ ORICE GURĂ”... 

Se spune că la curtea imperială a celui mai bătrân stat din 
lume, CHINA, exista obiceiul ca după dezbaterile consiliului de 
coroană împăratul îşi invita consilierii să depună într-o urnă 
sigilată, în scris, punctul lor de vedere asupra deciziilor luate. 
Fiecare putea spune fără teamă gândul pentru că urna 
rămânea sigilată şi nu se deschidea decât la sfârşitul 
mandatului dat de Dumnezeu acelui împărat. Deschiderea urnei 
însemna  declasficarea unor informaţii care erau puse la 
dispoziţia istoricilor. De ce? Pentru că, spre deosebire de istoria 
de azi, atunci trecutul era folosit pentru o mai bună gestionare 
a prezentului şi pregătirea viitorului. Dar, într-o zi, pe tron, a 
venit un altfel de împărat — un soi de prototip al dictatorilor din 
zilele noastre ce a vrut să ştie ce spuneau sfetnicii lui atunci 
când puteau „să o facă” la adăpost de orice „cenzură” şi cu 
ajutorul „ţuţărilor” care nu lipsesc niciodată din preajma puterii 
au desfăcut urnele. Şi au început să piară sfetnicii. Într-o zi cei 
rămaşi încă în viaţă au venit la consiliu aducându-şi, fiecare, 
sicriul. Protest care i-ar fi schimbat împăratului comportarea. 

Există, fireşte o cenzură nocivă cea care nu ţine seama de 
sfatul pe care lisus i l-a dat lui Pilat: „lumea nu poate fi 
condusă decât prin spirit şi adevăr”; dar există şi o cenzură 
binefăcătoare — precum cea impusă oamenilor de cele 10 
porunci; există o cenzură care-l transformă pe cel cenzurat 
sclavul unor oprelişti nejustificate dar există şi cenzura care-ţi 
şopteşte că există limite peste care nu e bine să treci. Educaţia 
unui copil nu se poate realiza decât cenzurându-i anumite 
comportări, unele înclinații — pentru că, se pare, că punctul de 
vedere al lui ]. ]. Rousseau care susţine că „omul se naşte bun, 
societatea îl alterează”, nu este, totdeauna, adevărat. Nici toţi 
copii nu se nasc 100% răi, nici toate societăţile nu ştiu, nu vor 
sau nu pot să-l educe pe viitorul ei membru cum se cuvine. 

Morala, etica, deontologia, codurile anumitor profesiuni sau 
unor  confrerii francmasonice, triburile ţigăneşti,  mafiile, 
deţinuţii din închisori etc. stabilesc o serie de interdicții, 
cenzurând, astfel, comportarea membrilor diferitelor comunități. 

Sunt însă clipe în viaţa unui om, a unei comunităţi sau a 
unui stat când se impune cenzurarea anumitor comportări, 
informaţii, declaraţii etc. pentru că acestea pot fi vătămătoare. 
Uneori aceste măsuri sunt cu totul inutile, mai ales, când 
tehnologia supravegherii fiecăruia de către fiecare este 
copleşitoare. 

Există şi o cenzură pe care nu o cere nimeni în mod explicit; 
nu trebuie să te duci cu manuscrisul editorialului de mâine la 
nici un împuternicit al cenzurii ca să-l citească şi să-ţi dea sau 
nu avizul favorabil 

Este vorba de auto-cenzură - larg răspândită — la fel de 
obişnuită în redacţiile publicaţiilor ca o presiune ucigaşă a unui 
virus care distruge, treptat, misiunea jurnalistică — (cităm dintr- 
un text publicat în CJR: 

„Noi vorbim rareori despre asta — (aţi auzit de vreun seminar 
pe această temă?) — şi chiar mai rar facem ceva dar dacă nu îi 
vom face faţă domenii importante ale informaţiei nu vor fi date 
publicităţii” scrie editorialistul publicaţiei citate — CJR (Columbia 
Jurnalism Revue) — mai=iunie, 2000. 


BUNA VESTIRE nr. 82 - 83 /2004, 


De aceea, revista a organizat şi a cerut centrului Pey 
pentru naţiune şi presă să supravegheze două grupuri de 
jurnalişti în ce priveşte auto-cenzura: aproximativ UN 
SFERT. dintre cei intervievaţi au evitat — din iniţiativă 
personală, să facă reportaje atunci când aveau impresia că 
ar putea exista conflicte cu terţe persoane sau instituţii. Maj 

| 
pt înainte de a trece în revistă toate aspectele atinse în 
studiul CJR vom aminti de existenţa, cel puţin la fel de 
frecventă ca autocenzura, a altor două, trei forme de 
cenzură utilizate pe scară largă în România de azi. 

Se ştie că după ce numeroşi ani cenzura era atoate- 
puternică în lagărul comunist iar sancţiunea, pentru cei care 
nu o respectau, uriaşă — de pildă poetul Constantin, Aurel 
Dragodan a primit alţi 25 de ani de ocnă — pe lângă cei 
primiţi, în dar, de la regimul Antonescu — pentru că |a 
percheziţie s-au găsit alte câteva poezii scrijelite cu un muc 
de creion pe o pagină de ceea ce, cu greu, s-ar fi putuț 
chema hârtie — Ceauşescu şi ai săi a decretat desfiinţarea 
ei. Înlocuită fiind cu o aceeaşi Mărie dar cu altă — nu pălărie 
— ci altă etichetă. 

Azi există cel puţin PATRU forme de cenzură a 
gândurilor — mai corect spus — dat fiind că gândurile nu pot 
fi cenzurate decât în condiţii cu totul excepţionale — cenzura 
ținteşte împiedicarea răspândirii acestor gânduri prin mass- 
media, mult mai eficace decât cele folosite de cenzura ca 
atare. Aceasta avea nevoie de un cenzor bine pus la punct, 
dotat intelectual, informat — (ca să nu se comporte ca 
Suzana Gâdea, care, fiind datoare să avizeze apariția 
„Istoriei Religiilor”, scrisă de Mircea Eliade a cerut 
secretarului de partid de la editură să vină cu autorul la 
Ministerul Culturii) — şi să fie mai presus de orice 
incoruptibil. (Nu totdeauna „corupția” înseamnă mituirea 
cuiva financiar) 

Una dintre modalităţi ar putea fi numită de tip „cârtiţă”; 
cei interesaţi cumpăr pe unul sau altul din redacţia 
respectivă care — fără să-şi anunţe culoarea — plimbă calul 
comanditarului: fie că face pierdute anume articole nocive 
intereselor „stăpânului”, fie că — dacă poate, le căsăpeşte 
de nu mai înţelege nimeni 
nimic, fie, dacă se află în tipografie, le împănează cu atâtea 
greşeli de tipar încât negrul devine alb şi invers. 

Alta este de-a dreptul economică: s-a practicat la noi în 
anii 90 când „o anumită parte a presei” nu avea „parte” de 
hârtie, sau nu avea loc în căruţa cu care RODIPET purta 
marfa la chişcari; sau chioşcarii nu primeau anumite titluri 
(sau le boicotau; n. red.) etc. 

Metoda era eficace dar prea zgomotoasă — ca să zicem 
aşa. Iar interesele RODIPET-ului erau lezate. 

Tot o cenzură economică — infinit mai subtilă, mai puţin 
vizibilă şi uşor de mânuit este cea pe care am numit-o 
„pâinea şi cuțitul”. Principiul este simplu: NU DÂM DECAT 
CELOR CE TAC -— şi mai ales celor CARE NE CANTA IN 
STRUNĂ! 

Să nu credeţi că este vorba de „hârtie”; „RODIPET” etc, 
Nu. ESTE VORBA DE BANI. MULŢI BANI. lar dacă MASS- 
MEDIA este galantă atunci poate fi vorba DE FOARTE 
MULŢI BANI. Bine înţeles cu respectarea unei lozinci vechi: 
„Cine-mparte, parte-şi face!” 

Dar, de unde au cei ce dau bani ca să dea?! 

Fireşte de la mine, de la tine şi de la toţi naivi care-şi 
plătesc taxele şi impozitele ce cresc în fiecare an cu cel 
puţin dublul inflaţiei — încât te întrebi şi tot tu îţi răspunzi: 

„(continuare în pag. 6) a 
Ivan TURBINCĂ pentru care CENZURA E O VIDMĂ 


BUNA _VESTIRE nr. 82 - 83 / 2004. 
DE UNDE O LUAŞI, NEICUSORULE? 


Da. Cu dumneavoastră vorbesc, domnule Sorin 
ALEXANDRESCU nepot de Mircea Eliade şi ilustrație al 
unui vechi proverb românesc care spune că „nepoţii îs 
ochiul dracului”. Dar nu despre asta voi scrie acum — 
ci doream să ştiu de unde ai luat OIŞTEA - (să nu zici 
de la Oişteanu pentru că pe el îl cheamă altfel). 

Mă interesează oiştea pentru că garduri sunt pe 
toate drumurile. 

Aşadar, zici matale că „legionarii erau 
schizofrenici”. Se poate; dar te sfătuiesc când 
foloseşti atari etichete să le defineşti. Că, vorba lui 
Lenin, „ca să ne putem uni trebuie să ne definim. Mai 
ales când este vorba de un concept niţel cam ceţos, 
insuficient delimitat chiar de cei care au întârziat o 


viaţă studiind lumea. schizofrenicilor. Dar nu putem. 


accepta - nici din politeţe părerea unui profesor 
universitar din Ţările de Jos, ajuns acolo cu voie de la 
Poliţie şi cu sprijin de la Înalta Poartă care se ştie nu 
mai este unde era ci s-a pripăşit prin alte pustietăţii 
dacă nu ne spune ce şi cum. 

Fiind ei, schizofrenici probabil că şi Armand 
Călinescu, regele Carol al II-lea şi Camarila sa — ne- 
având la îndemână un tratament adecvat au folosit 
pentru a-i vindeca, glontele şi frânghia — ultima fiind 
recomandată şi în nişte cărţi mai vechi de le zic unii 
Talmud aplicate şi-atunci tot unor schizofrenici de | se 
zicea „goy”! 

Dar acum — acum când nici oasele multora dintre 
ei gonite dintr-un mormânt în altul, după ce li s-a 
turnat peste trupurile istovite de îndelungi închisori 
ceva acid sulfuric şi câteva tone de beton — de se vă 
preocupă pe voi, atât de iabraş legionarii şi 
schizofrenia lor? Şi de ce vă pierdeţi vremea cu morții 
noştri pe care i-am plâns până ne-au secat lacrimile, 
şi nu treceţi la analiza, judecarea şi eventual chiar 
condamnarea celei mai odioase organizaţii criminale 
care a hălăduit nu numai în România ci şi-a cules 
victimele din numeroase ţări răspândind groaza, 
mizeria, şi asasinatele pretutindeni (Este adevărat că 
atunci când îţi ticluiai matale „paradoxul” nu ieşise la 
drumul mare o carte pe care aţi încercat să o 
asasinați - aşa cum aţi făcut cu cele scrise de la 
Panait Istrati la Nae Ionescu, Soljeniţin, Mircea Eliade 
etc. Dar ce să ne mai pierdem vremea? (Se ştie, din 
practica judiciară, că nici un criminal nu-şi recunoaşte 
crima oricât de evidentă ar fi ea sau, dacă o face, îşi 
găseşte repede justificarea, una dintre ele fiind chiar 
cea folosită de matale în opul amintit: victima era 
schizofrenică. Şi merita să fie ucisă!) 

Păi, mă, nea Sorine, vezi bre, că în caleaşca asta 
care s-a răsturnat şi ne-a procopsit cu o sumedenie 
de lingăi, mitocani, chiforan;, chişinevschi, răuţi şi alţi 
nikolschi, o întreagă galerie de teratologie morală şi 
psihică pe care nu o vei putea clarifica de cât folosind 
un bun tratat de psihiatrie. 

Este în comportarea voastră — pentru că nu eşti 


pagina 5 


singur — ci faci parte dintr-o adunătură de trupeţi care, în 
mod ciudat, se declară scriitori români — dar au şters-o 
din ţară atunci când României îi era peste poate de greu. 
Şi plăteau ca să fugă, o parte din parai intrau în 
buzunarele lui Ceauşescu — care, nu-i aşa, era „falnic 
stejar şi cârmaci înţelept” (apud. CVT) „eroul pe care 
trebuie să ni-l urmăm”; iar alta în punga lui Moses Rosen 
un ansamblu de simptome care v-ar putea duce în faţa 
unei. comisii medicale pentru stabilirea sănătăţii morale, 
psihice şi, chiar, intelectuale. 

Este, aşadar, în comportarea voastră — Volovici, Ornea; 
Petreu, Lily Marcou, Carol Iancu; Florin Mugur, Moses 
Rosen, Alexandru Florian, plus cei veniţi mai recent, 
majoritari fiind evrei, dar şi suficient de mulţi români — 
unii dintre ei păcătuind doar din laşitate şi din urechism — 
(nu se străduiesc să afle adevărul ci pleacă urechea, ca 
un ţigan neşcolit, la melodia pe care i-o susură un altul la 
ureche) un mister. 

Fie că vă este frică — unii pentru că undeva prin 
cotloanele fostei şi actualei Securităţi zac niscaiva isprăvi 
de care vă este ruşine (şi, mai ales, teamă). Alţii pentru 
că aţi participat la asasinate — uneori fizice — dar mai ales 
morale, fie că aţi tolerat genocidul ce s-a abătut asupra 
ţărilor româneşti în cea mai lungă perioadă de aşa zisa 
pace din istoria României. Alţii vă plătiţii poliţa care vi-a 
fost scontată, acum, pentru bunurile ce vi-au fost 
acordate de-a lungul anilor (Dar lista motivărilor, fireşte, 
nu poate fi exhaustivă). 

S-ar putea — cel puţin aşa reiese din apariţia unei lucrări 
produsă de Academia Română şi semnată de câteva inşi — ( 
parte dintre cei chemaţi la Judecata de Apoi, de care s-ar 
cuveni să vă şi să ne temem toţi) cu ceva ani înaintea 
„paradoxalului paradox” şi care purta un nume care m-a 
determinat să o cumpăr fără nici măcar să o răsfoiesc — 
IDEEA CARE UCIDE. Nu mi-a părut rău pentru că antologia 
de texte semnate de cărturarii României din anii 
„paradoxului legionar” contrastează izbitor cu — să mă ierţi, 
domnule profesor, imbecila limbă de lemn a unor aşa zişi 
universitari oploşiţi în Academia Română - (a cărei 
comportare nu poate să ne mire, când acceptase să-l aibă 
preşedinte de onoare pe un cizmar niţel analfabet şi pe o 
celebră chimistă „de renume mondial”!). 

Am cumpărat-o pentru că ştiam încă înainte de apariţia 
„Cărţii Negre a Comunismului” cine a fost ucigaşul şi cine au 
fost cei ucişi — şi mi-am dat seama că tocmai aşa ceva dorea 
să excamoteze gaşca internaţionalistă care participase direct 
sau prin reprezentanţii şi acoliţii săi la noianul de crime şi 
lacrimi făcând legi care au troienit întreaga lume cu cadavre, 
vieţi distruse şi destine sfărâmate! 

V-aţi amintit, probabil, de procesele făcute în Franţa şi 
Germania, împotriva celor care au participat cu fapta sau 
doar cu gândul şi nepăsarea la ceea ce s-a petrecut în ţările 
lor şi atunci aţi declanşat o diversiune — pe care de altfel aţi 
coafat-o şi pieptănat-o timp de o jumătate de secol: 
legionarii ale căror drapele verzi le zărea şi unul 


înainte, cu mult, de 2004. 
(continuare în pag. 14) 


pP.S.M. 


pagina 6 
(urmare din pag. 4) 


* (CENZURA...) ORI inflaţia este cel puţin dublă faţă 
decât chelălăie primul ministru sau RAUBSYSTEM funcţionează 
indiferent de inflaţie!? 

Cum se operează? 

Simplu: Guvernul vrea să-şi facă auzită vocea în legătură cu 
munca lui plină de abnegaţie pentru copii instituţionalizaţi — 
sursă mare de şpăgi. Nu, nu, sună urât şi este şi nume de 
„familie” — deci de comisioane. De aceea „comisionar şef” a fost 
numit un oarecare MIKY — numele de familie nu-l ştiu dar 
începe cu Ş şi se termină cu „pagă”! 

Şi ca să se facă auzit propune diverselor ziare un contract de 
publicitate. 

Care funcţionează nemaipomenit. până în clipa în care unul 
dintre jurnalişti nefiind „informat” trânteşte o „baroniadă”, un 
„armaghedon”, o „muşetească” sau o „palmieriadă”. Nu se 
întâmplă nimic — „primul tempo”. 

Al doilea: o voce suavă, la telefon, îi comunică redactorului 
şef — sau, mai bine, celui de la publicitate că deocamdată 
contractele sunt suspendate — nu, doar dvs. ci la toată lumea, 
pentru că se pregăteşte un lot mult mai consistent financiar 

Dar după puncte, puncte, nu mai urmează nimic. Confraţii, 
cu lacătele puse unde trebuie şi cheile la vătaful cu seiful, 
huzuresc. Tu nu mai primeşti nici o comandă... până te dai pe 
brazdă! 

Parţial economică este şi cenzura „baronială”. Fiecare ştie — 
rostul baronilor la vremea lor: erau reprezentanţii Puterii sau 
împărați într-o zonă a îmărăţiei. Aici îşi putea face de cap: avea 
dreptul să deschidă porţile „fecioriei” fecioarelor înainte de 
măriţiş; să stabilească dări, taxe, plocoane, gheşefturi şi alte 
alea după bunul plac; totul mergea ca pe roate — dar a apărut 
nenorocita asta de „opinie publică” şi reprezentanţii ei — „mass- 
media”. Şi de atunci au început conflictele. 

Baronii de azi — un soi de ciocoi mitocani, cu burtă, două 
rânduri de guşi şi cefe groase, niţel cam analfabeți, ilustraţii ale 
unui poem scris de Matei Caragiale — „cu dreapta se închină, cu 
stânga smulge, fură”; nu pot suferi jurnaliştii. Când nu le pot 
face ceva măcar îi înjură de mamă sau pe jurnaliste le trimit să 
lucreze pe „centură”, la „produs”. Individul, trezit din somnul 
parlamentar, nu a aflat că atunci când vorbeşti cu o femeie te 
scoli în picioare şi nu vorbeşti până nu ţi-ai înghiţit mâncarea — 
mai ales dacă mănânci c...t 

Dar, „pe plan local” reacţiile sunt mai variate şi contondente: 
li se interzice vânzarea publicaţiilor; sunt difuzate materiale în 
legătură cu viaţa lor particulară — indiferent că informaţiile sunt 
antidiluvine şi, la nevoie, se face apel la bodyguarzi. 

Baronii au, fireşte, în subordinea lor şi justiţia, care, se ştie, 
este inviolabilă, independentă şi cinstită... mai ales! 

Deşi, baronii spun despre judecători că sunt „ciobăneştii lor” 
pe care îi asmut împotriva celor care le tulbură tabieturile, 
turmele şi veniturile. 

Asta nu înseamnă că „baronii” sunt chiar de capul lor. Nu! 
Au un soi de şef de cadre, unul de-i zic ei BEZMÂNCĂ care 
periodic îi şi urechează. Cât de periodic? Păi atunci când baronii 
au uitat — ca şi prefecţii, să-şi „depună icrele”. Ce înseamnă 
„icre”? Simplu: bani pentru puşculiţa partidului = sumă fixă, 
lunară; bani pentru protocolul  primului-ministru — sumă 
variabilă dar fără limite superioare — ci numai cu prag; bani 
pentru ungerea osiei de la carul electoral; cine are pescării o 
bucăţică de nisetru, de morunaş, de cegă dacă o mai fi — puţin 
din toate dar de ajuns că şi noi suntem acilea, mai mulţi. De 
icre negre n-am pomenit că ele au intrat la capitolul „icre”. 

În sfârşit mai există o formă a cenzurii: să scoţi cât mai 
multe ziare, să înfiinţezi posturi de radio şi staţii de televiziune 


- au rolul „epurilor” din 


BUNA VESTIRE nr. 82 - 83 / 2004. 


e Franţa sau Germania la un loc, Piz 
alergările atletice şi cele electorale, 

Din ce trăiesc aceste manifestări? 

Din banii voştri dragi plătitori de taxe, impozite, accize, 
teveauri, fonduri speciale, impozite pe impozite, dar şi cej 
pe prostie precum loteria. „caritasul sau FNI! ; 

Da, plătiţi ca să fiţi mințiţi: plătiţi ca să fii furaţi Plătiy 
ca să fiţi reprezentaţi În străinătate prin plimbăreţii Năstase, 
Iliescu, Văcăroiu şi toată familia lui — plus doctorul casei cu 
ai săi. Şi aveţi mai mulţi senatori decat Statele Unite şi maj 
mulţi deputaţi decât țări cu mult mai mari decât România. 

lar toate acestea contribuie şi la instituirea 
AUTOCENZUREI despre care vom discuta dacă nu ne va 
cenzura careva. 

ian. 2004. 


— mai multe decât art 


CHEILE DEZVOLTĂRII 


Valabile şi atunci când este vorba de viaţa şi cariera 
fiecăruia dintre noi, de dezvoltarea unei afaceri, de 
realizarea unei comunităţi fericite sau a unei ţări mai ales 
după ce a trecut prin infernul comunist. 

Întrebare pe care şi-au pus-o mulţi curioşi dar căreia, 
doar puţini s-au încumetat să-i găsească un răspuns. 

Printre aceştia se află şi domnul Alain PEYREFITTE, 
fostul purtător de cuvânt şi ministru, îndelungă vreme, al 
generalului de Gaulle — despre care a scris şi cele 3 
volume — C'ETAIT DE GAULLE şi despre care, revista 
noastră a mai publicat o serie de informaţii. 

După 40 de ani de cercetări şi meditaţie fostul ministru 
a publicat două cărţi ce nu ar trebui să lipsească de pe 
masa de lucru a nici unui om politic din România cu 
condiţia să fi fost alfabetizat la timpul cuvenit — (se ştie că 
„gloaba bătrână nu va merge în buiestru”.) 

Lucrările sunt produsul remanierii fundamentale a tezei 
sale de doctorat” susţinută în 1994, la Sorbona, teză 
preocupată de ştiinţele comportării, argumentată cu 
informaţiile pe care ni le-a adus etologia, teză ce purta titlul 
de „FENOMENOLOGIA ÎNCREDERII” în timp ce volumele din 
care am extras noi cele de mai jos se numesc — „DU MIRACLE 
EN ECONOMIE” (Despre miracol în economie) iar celălalt — în 
care vom întâlni propriul lui punct de vedere — după ce va fi 
comparat faptele şi va fi făcut critica teoriilor — LA SOCIETE 
DE CONFIANCE — (Societatea încrederii). 

Tema acestor două texte este atât de importantă pentru 
România înnămolită în tranziţia fără sfârşit, lucru la care 
contribuie mai ales aşa zisa „spălare” a creerelor suferită de 
actualii noştri guvernanţi — o denumire care nu ne convine: a 
fost vorba de o spălare a creerelor şi nu de o poluare care, se 
ştie, are cu totul alt scop: să facă curat. La care se adaugă şi 
analfabetismul real al unora dintre legiuitorii ţării şi executării 
legilor din România de azi. 

Pentru că ei nu au făcut-o, hai să încercăm noi — pentru 
că, cine ştie, se va împlini parabola semănătorului şi pe 
pământul României. 

Aşadar — didactic: 1. Prima întrebare ne obligă la un 
răspuns clar, curajos, cuprinzător şi mai ales adevărat: DE CE 
ŢĂRI PRECUM JAPONIA, GERMANIA DE VEST, ITALIA, 
COREEA DE SUD - şi în ultima vreme China — victimele unor 
războaie devastatoare au reuşit — în aproape toate planurile o 
schimbare majoră, în timp ce marii învingători în frunte cu 
Uniunea Sovietică şi toţi sateliții acesteia s-au degradat nu 
doar economic ci pe multe alte planuri? 


ian. 2004. 
(continuare în pag. 10) 


pt. confirmare Paul Spiru MIHAIL 


 ———————————————————————— 


BUNA_VESTIRE nr. 82 - 83 / 2004. 


CAIETUL DE SARCINI, PROIECTUL şi 
CONTROLUL 


Ministerul Sănătăţii căruia, de-a lungul anilor, i s-a 
zis „Şi al Ocrotirilor Sociale”, sau, „al Familiei”, sau 
doar M. S. a schimbat într-un an şi ceva patru 
miniştri! Primul a plecat din pricină de incompetenţă — 
deşi dânsa era la fel de incompetentă ca şi lecţia 
trecută, al doilea pentru plagiat, al treilea pentru că 
era interimar şi dânsul a fost făcut ministru la un 
Minister nou — pe care l-am putea numi „al marelui 
şpagat” dat fiind că vrea să adune zeciuiala de la 
toate organizaţiile apărute după 1990. Ca să mă 
ințelegeţi o să vă relatez o întâmplare cu totul şi cu 
totul reală: nepotul meu a avut un magazin, care, 
într-o vreme, mergea bine. dar, de când s-au 
„implementat” marile magazine nu mai merge. Pe 
vremea când treaba mergea avea, la intervale 
regulate, câte un control — al Poliţiei Economice, al 
Gărzii Financiare, al Oficiului Muncii, al mediului, iar, 
în ultima vreme al Electricii, ca să plătească taxa 
pentru radio şi televiziune — el neavând nici de unul, 
nici de celălalt în prăvălie. Şpăguirea totală se ridica la 
peste 6 milioane lei lunar, Pentru că trebuie să 
plăteşti şi când eşti în ordine şi, fireşte, mai mult, 
dacă ai călcat pe bec. Dânşii te-au vizitat, s-au 
deranjat şi trebuie să-i răsplăteşti măcar cu vreo 
câteva baterii, din cele mai scumpe, o cutie cu DUFA 
— că de când îi zice nevasta că nu face şi el ce-a făcut 
coana Leana şi măcar o trusă pentru spălat pe jos. 

Rezultat final: nepotul meu a pus lacăt pe uşă; a 
închiriat magazinul; cei doi salariaţi au fost 
disponibilizaţi — (vedeţi ce termeni eleganţi am găsit 
noi — păi, nu suna urât: „i-am dat afară?”), a închiriat 
spaţiul şi trăieşte mai prost ... dar... mult mai bine (nu 
mai are şi bătaie de cap; n. red.). 

Şi am să vă mai spun una. Ultima. Scurtă: Acum 
14 ani a venit un român detaşat pe vremea 
comunismului în Statele Unite, fără voie de la Poliţie. 
A vrut să facă un restaurant la New-York. Şi l-a făcut. 
După „zavera” cu pricina, şi asasinatul (din 25/12. 
1989; n. red.) cu cântec, s-a întors să încropească 
ceva aici, că: „fie pâinea cât de rea tot mai bine-n 
ţara mea!”. El a suportat pâinea, dar ţara ba. şi s-a 
întors de unde venise: ştia şi un proverb latin: „ubi 
bene, ibi patria!” 

- De ce venişi şi de ce plecaşi? îl întrebai eu. 

- De dor şi drag — şi — dacă vrei — din patriotism 
venii... 

- Şi de ce pleci? 

- De greață! M-am săturat. Ca în povestea aia cu 
cele 9 albii de „scata” pe care a trebuit să le mănânce 
Patriarhul armenilor pentru că a pierdut pariul... 

Şti în cât timp am primit toate celea pentru 
restaurantul de la NY? N-o să-ţi vină să crezi: în 14 
zile. Dacă plăteam taxă de urgenţă îl aveam în 48 de 
are. 

- Ştiu că ai alergat? 


pagina 7 


- Câţiva paşi până la avocatul care se ocupă cu aşa 
ceva. Mi-a adus toate aprobările, inclusiv registrul de 
casă, ştampilele, hârtiile cu antet, chitanţierele şi tot 
tacâmul. Ai auzit? 14 zile. Nu vreau să o spun de când 
alerg aici... mi-am stricat o pereche de pantofi; am dat 
în stânga şi în dreapta, de toate pentru toţi. Gata! Plec! 

- Şi s-a dus. Noi, însă am rămas cu aceeaşi 
„conducători de stat şi de partid” şi cu acelaşi aparat 
administrativ prost plătit, prost pregătit, prost educat. 

- Şi când un astfel de ansamblu este pus să rezolve 
o situaţie, greu de rezolvat, rezultatul va fi o cacofonie. 

- Ce trebuie făcut? 

Păi, cei câţiva paşi despre care acum aproape o sută 
de ani îmi spunea bunicul meu că sunt absolut necesari 
când ai de făcut ceva — indiferent ce: fie că vrei să mergi 
în piaţă, fie că vrei să pleci la mare, fie că vrei să 
construieşti o casă sau să reformezi un batalion. Nu uita, 
zicea el, că RE-FORMA are două sensuri — cel puţin: să 
scoţi din uz anumite obiecte, scule, maşinării etc. şi să le 
„casezi”, adică să le faci în aşa fel încât să nu fie repuse 
în joc sau în funcţie sau să REFACI ceva, să-i dai altă 
FORMĂ în ciuda faptului că materialul de bază este cel 
vechi. A 

Bunicul meu nu ştia de „caietul de sarcini” — el zicea 
că trebuie să stabileşti — în scris — ceea ce doreşti, să 
stabileşti lista cu ceea ce dispui — bani, materiale, teren 
etc. , (costurile — aşa dar) şi, în mod obligatoriu, să 
scrii unde vrei să ajungi. i 

Al doilea pas: dacă te încumeţi ca tu să fii şi 
beneficiar, şi realizator eşti dator să faci PROIECTUL 
care cere o meremetiseală destul de dificilă dar fără de 
care nu o să ieşi la capul drumului aşa cum se cuvine. 

Dacă afacerea este mai complicată şi cere anumite 
dotări atunci poţi să-ţi anunţi „culoarea” şi să ceri 
amatorilor să vină să staţi de vorbă. 

Azi, pentru aşa ceva, se fac licitaţii. Este bine — dacă se 
fac corect. 

Şi rău dacă se fac precum la o Primărie de sector din 
Bucureşti: se licitau comenzi pentru vase de flori din 
cele agăţate pe stâlpi. 

Erau vreo 5 licitatori. Prietenul meu care are un 
atelier de feronerie, şi-a făcut socotelile şi a propus 
preţul de 5 mii de lei per vas; licitaţia a fost câştigată 
de altul, un consilier din aceeaşi Primărie, cu 12. 000 
lei bucata. La sfârşit, consilierul a venit la prietenul 
meu: „Domnule, chiar le făceai cu 5000”? 

- Bineînţeles! 

- Uite ce e... şi l-a luat de-o parte, atent să nu fie 
auzit de careva, „iţi dau 7000 pe bucată şi fă-le 
dumneata în numele meu. Că, şti, eu nu am nici 
atelier, nici nu mă pricep...” 


ian, 2004. 
(continuare în pag. 15) 


dr. Doru MIHAIL 


BUNA VESTIRE nr. 82 - 83 / 2004. 


pagina 8 OO —O—O——O—O£>££—7£7> OO == 


Informaţii care trebuie mereu amintite 
- Din învăţăturile „democratului” Roosevelt - 


„Scumpe domnule Zabrousky, 


„Cum am avut plăcerea de a vă mărturisi atât dvs cât 
si dlui Weiss, sunt profund mişcat de faptul că Consiliul 
Naţional al tânărului stat Israel (de menţionat că la gata 
scrieri acestei scrisori Israelul nu exista; n. red.) a avut 
marea bunătate de a mă alege ca mediator pe lângă 
prietenul nostru comun Stalin in aceste momente critice, 
când orice pericol de frictiuni în sânul Naţiunilor Unite, - 
create cu prețul atâtor sacrificii - ar putea avea 
consecințe funeste pentru noi toți şi în special pentru 
Uniunea Sovietică. Este deci in interesul dvs. şi al nostru 
de a netezi asperităţile. " 

După câteva aliniate care privesc relaţiile din trecut 
dintre Statele Unite şi URSS, Roosevelt trece la subiectul 
care ne interesează: 

„Statele Unite ale Americii şi Marea Britanie sunt 
dispuse, fără nici o rezervă, să acorde paritate absolută şi 
drept de vot URSS-ului în reorganizarea viitoare a lumii, 
Și dvs. puteți, iubite dle Zabrousky, să-i spuneți lui Stalin 
că in egalitate cu Marea Britanie si Statele Unite, Rusia va 
fi membră a inaltului Tribunal care va fi creat pentru a 
rezolva diferendele între naţiuni şi ea va interveni paralel 
şi identic în selecționarea, prepararea, înarmarea precum 
şi în comandamentul forțelor internaţionale care, sub 
ordinul Consiliului Continental, vor supraveghea în 
interiorul fiecărui stat la menţinerea păcii în spiritul 
demnei Societăți a Naţiunilor. Aceasta poziţie atât de 
înaltă în tetrarhia universală (SUA, Anglia China şi URSS) 
ar trebui să-l satisfacă suficient pe Stalin pentru a nu mai 
reinnoi pretenții în stare să ne creeze probleme 
insurmontabile. " 

„In Europa, Franța va gravita in orbita Marii Britanii. 
Spania, Portugalia, Italia şi Grecia se vor dezvolta şi ele 
sub protecţia Angliei. Noi acordam URSS-ului acces la 
Mediterana, acceptam dorințele ei în ce priveşte Polonia 
si Țările Baltice, vom cere Poloniei să adopte o atitudine 
de înțelegere şi compromis. Stalin va păstra un mare 
câmp de expansiune. în micile ţări inconştiente. din 
răsăritul Europei (s. red. adică noi, românii şi ceilalţi 
etc.) și va recupera toate teritoriile care au fost temporar 
smulse Marii Rusii," 

Pentru o corectă interpretare al textului de mai sus 
redăm şi versiunea franceză din cartea lui Leon de 
Poncins; „Nous accorderons ă lURSS un acces a la 
Mediterranee, nous accederons ă ses desirs concernant la 
Finland et la Baltique, et nous exigerons de la Pologne 
une  judicieuse attitude de comprehension et de 
compromis; Stalin conservera un vast champ d'expansion 
dans les inconscients petit pays de I'Est europeens = tout 
en tenant compte des droits qui sont dus ă la fidelite de 
la Yugoslavie et de la Tchechoslovaqui - et il recuperera 
totalement les territories qui ont ete arraches a la Grande 
Rusie." (p p 131 -132). 


*x*%* 
Evrei din America: aceste sunt ultimele instrucţiuni 
pentru voi: 


1. Continuaţi sa lărgiţi controlul asupra radio- 
difuziunii, televiziunii, ziarelor, cinematografelor si 
revistelor. 

2. Educaţi copiii voştri si alungaţi-i pe creştini din 
avocatură, medicină, farmacie şi din întreg comerţul 
de detaliu. 

3. Transformaţi şcolile şi universităţile lor în 
centre de instrucţie pentru revoluţia noastră roşie. 

4. Ridiculizaţi credinţa creştină, dezbinaţi poporul 
ei şi slăbiţi-le bisericile. 

5. Demoralizaţi-le femeile şi copiii. 

6. Corupeţi-le tribunalele şi faceţi-le de ruşine. 

7. Întoarceţi o clasă socială împotriva alteia, negri 
împotriva albilor. 

8. Cumpăraţi politicienii şi continuaţi să corupeţi 
administraţiile locale, provinciale şi naţionale. 

9. Anihilaţi fasciştii antisemiţii în orice fel. 

10. Folosiţi-vă de instrumente binevoitoare ca un 
Truman, un Eisenhower, un Stevenson şi Warren; ei 
vor face treaba pentru voi. 

11. Plănuiţi emigrarea nelimitată şi fără restricţii a 
persecutaţilor noştri (din alte state) în această ţară. 

12. Continuaţi să le controlaţi banii prin sistemul 
federal de rezerve. 

13. Continuaţi să plasați evrei în posturile 
guvernamentale, în Armată şi-n Marină. 

14. Noi trebuie să distrugem Republica asta şi s-o 
înlocuim cu o democraţie, care înseamnă socialism 
de stat guvernat de evrei, (Jewish Governed State 
Socialism). 

15.  Continuaţi controlul asupra  Departa- 
mentului Muncii, faceţi agitaţii, provocaţi prin orice 
mijloace nelinişti, greve, violente în toate modurile si 
în toate împrejurările. 

Cu o astfel de strategie şi cu aceste metode 
trebuie să reuşim să prăbuşim această ţară în sărăcie, 
în demoralizare, în faliment, şi-ntr-un război civil prin 
care să micşorăm numărul inamicilor noştri. 

Revoluţia bolşevică ne-a făcut stăpânii 
Rusiei. 

Ultimul război ne-a făcut conducătorii întregii 
Europe, mai puţin Spania. 

Fie ca viitorul război să ne facă stăpânii 
Americii. 

Pentru prezervarea rasei noastre sunteţi avizaţi că 
dacă sunteţi întrebaţi de Goimi despre oricare din 
punctele de mai sus, trebuie să refuzaţi să răspundeţi, 
să abjuraţi, să repudiaţi si să negaţi si asta chiar şi sub 
jurământ, dacă e cazul, aşa cum ne învaţă Talmudul. 

Credem că este de prisos să vă atragem atenţia 
asupra consecinţelor teribile dacă aceste instrucţiuni ar 
cădea în mâinile Goimilor. 


(Conferinţa Centrală a Rabinilor din America - 1956.) 


BUNA_VESTIRE nr. 82 - 83 / 2004, 
LA NOI CA LA EI? 


Domnul ISTWAN DEAK este profesor de istorie la 
Columbia University şi a publicat recent un studiu 
POST-POST-COMMUNIST HUNGARY al cărui rezumat 
vi-l prezint acum. Socialiştii, spune el, formaţi în cea 
mai mare parte din foşti comunişti, au cucerit 54% 
din fotoliile parlamentare şi un surprinzător număr de 
politicieni populari şi-au pierdut locurile în faţa unor 
socialişti virtual necunoscuţi.  „Dânsul este un 

entleman atât de drăguţi şi cultivat şi totuşi şi-a 
pierdut locul în faţa unui „political nobody” — spunea 
o doamnă vorbind despre Ivan Peto şeful „Alianţei 
Democraților Liberi”. Locul lui a fost luat de o actriţă. 

Remarcabil este faptul că nici extrema stângă — 
un soi de PSM — şi nici cea dreaptă — „Partidul 
Adevărului şi Vieţii Ungare” — nu au realizat 5% şi 
deci nu au intrat în Parlament. 

Deşi ar fi putut face singuri Guvernul, socialiştii au 
decis să se alieze cu liberalii un partid cu o puternică 
poziţie în ce priveşte drepturilor civile organizat de 
Janoş Kisand şi scriitorul G. Konrad care învățând 
lecţia din 1945 au făcut un târg favorabil pentru ei: 3 
din 14 Ministere — (inclusiv Cultura şi Internele) — plus 
o serie de posturi înalte în multe alte Ministere şi 
birouri executive sau legislative. In plus au cerut ca 
toate propunerile majore legislative să fie aprobate 
printr-un consens al coaliţiei. 

Ar fi putut obţine mai multe cabinete — spun 
liberalii în particular — dar au refuzat să accepte 
Ministere că cel'al Mediului — care ar fi însemnat o 
sinucidere dacă ţinem seama de problemele uriaşe ale 
poluării. Şi nici nu doreau să-şi ia pe cap „jobul” 
nepopular al spionării cetăţenilor! (Deci, SRI) 

Dar de ce au câştigat socialişti? 

Au fost foarte atenţi să nu anunţe nici un proiect 
controversat înaintea alegerilor; au prezentat mulţi 


“ candidaţi necunoscuţi care nu au un trecut ce le-ar 


putea fi defavorabil — şi au avut o popularitate 
neaşteptată greu de explicat. O altă chestiune: de ce 
au ţinut aşa de mult să se alieze cu liberalii? 

Şi cât este de semnificativ faptul că — după 
modelul Lituaniei şi Poloniei, ajunge la Putere şi în 
Ungaria - foştii comunişti? In Rusia post-comunistă, 
Ucraina, Belarus - şi multe alte republici sovietice — 
ca şi în România, Serbia şi Croaţia Puterea a rămas 
constant în mâna funcţionarilor partidului comunist şi 
este probabil că acelaşi lucru se va produce în 
Bulgaria şi Slovacia în această toamnă. 

Sau este mai semnificativ faptul că mulţi dintre ei 
au luat parte la liberalizarea ţării în vremea lui Kadar 
iar azi ei susţin democraţia parlamentară, 
privatizarea, o. politică monetară fermă şi întrarea 
Ungariei în NATO şi Uniunea Europeană. 

Şi poate a contribuit la prăbuşirea conservatorilor 
şi prezentă în alianță a dramaturgului, isteţ, Csurka pe 
care nu au avut curaj să-l elimine şi astfel şi-au 
asumat o reputaţie — nu total justificată de demagogie 


pagina 9 


populistă şi antisemitism. Csurka şi ai săi au tras atenţia 
presei afirmând că RTVH s-ar fi aflat în mâna evreilor 
comunişti şi că G. Soros — de ale cărei binefaceri s-au 
folosit şi oamenii din partidul lui — s-ar afla în fruntea unei 
conspirații iudaice internaţionale. In plus l-au acuzat pe 
Arpad Goncz că-şi primea ordinele de la N. Y. , Tel Aviv şi 
masonii de la Paris — aceasta fiind un adevărat democrat 
care a rezistat atât naziştilor cât şi comuniştilor pe vremea 
cărora a stat vreo 6 ani în puşcărie — în timp ce Csurka a 
recunoscut că a fost infractor... 

Mulţi evrei au supravieţuit holocaustului din Ungaria — 
numeric, dar nu şi proporţional — afecta oricare altă ţară 
din Europa — exceptând poate România — şi deşi cei mai 
mulţi au plecat mai există azi în jur de 100 de mii — şi, 
înaintea războiului se integraseră foarte bine în cultură, 
jurnalism, afaceri. Ceea ce continuă să fie adevărat şi azi. 
Descendenții evreilor sunt figuri proeminente azi chiar în 
politica naţională. 

Oamenii lui Antal au vrut să refacă atmosfera anilor 
interbelici sau chiar cea dinaintea primului război mondial 
şi şi-au propus să reînvie în Ungaria coruptă valorile 
gentlemanului, oarecum lumea feudală a cărei 
reprezentant de elită a fost tatăl lui — un antinazist pe 
care l-au arestat nemţii în 1944. 

Iar primul ministru şi ceilalţi membri ai cabinetului, 
profesori de istorie, ţineau conferinţe despre istoria lumii 
şi Ungaria, soarta tragică a fostei elite -maghiar, 
moralitatea publică şi nevoia de a proteja minoritățile 
maghiare din ţările vecine — în timp ce publicul dorea să 
asculte o discuţie onestă asupra şomajului, inflaţiei 
majore, impozitelor şi absenţa unei îngrijiri sanitare 
adecvate sau unui sistem de instruire şi educaţie. Plus 
şansele ameliorării economice. 

Şi au pierdut din cauza insatisfacţiei publicului faţă de 
această retorică retrogradă şi antipatia faţă de cererile 
modernizării vieţii — la care se adaugă ca şi la noi corupţia 
cu toptanul, care inevitabil însoţeşte privatizarea şi 
declinul nivelului de trai. 

Am auzit adesea că electoratul le-a refuzat votul şi 
pentru eforturile lor de a crea clasa de mijloc din perioada 
antebelică şi de a reduce astfel puterea descendenților 
ţăranilor şi muncitorilor care se află în administraţie, 
corpului ofițeresc, şi conducătorilor industriei şi băncilor. 
Analiza biografiilor parlamentarilor = indiferent de partidul 
în care se află arată cât de variată este originea şi 
ocupaţia elitei ungureşti şi cât de greşit ar fi efortul de te 
a limita la descendenţii clasei de mijloc precomuniste. 

Printre funcţionarii salariaţi ai PCU doar 10% aveau 
studii universitare în 1955 în timp ce în 1989: 57%. 

Finalmente publicul le-a întors spatele pentru că nu au 
reuşit să-şi proiecteze o imagine de profesionalism. şi 
experienţă. 

Fără îndoială Ungaria ar fi putut folosi mai mult 
expertiza administrativă şi de afaceri — ca să nu menţionăm 


(continuare în pag. 11) 


Paul S. M. E 


BUNA VESTIRE nr. 82 - 83 / 2004. 


pagina 10 ——-—-—”——_”_”=—=—”—”——————— 


(urmare din pag. 6) 


*(CHEIILE...) 

In cadrul acestei dezbateri — ni se spune — confuză 
peste tot dar mai cu seamă în România - variabila 
esenţială nu este nici CREŞTEREA ECONOMICĂ CU 
care se laudă „vânătorul naţional”, nici numărul orelor 
de muncă ci DEZVOLTAREA. Ea este mai puţin 
cantificabilă şi, deci, mai puţin politică; ea nu se 
decretează; nu se poate realiza cu ordonanţe de 
urgenţă scrise în grabă ci se CONSTRUIEŞTE PRIN 
REALIZAREA UNOR RELAŢII MAI ACTIVE şi MAI 
EFICACE INTRE ACTORII UNEI SOCIETĂŢI. 

„Schimbarea regresivă care s-a abătut asupra 
noastră nu este rezultatul unui cataclism apărut din 
pricina unei lumi ostile sau unor concurenţi neloiali 
sau răuvoitori — care, s-a văzut clar, nu s-au prea 
înghesuit să ne cumpere ţara. În schimb ne-am grăbit 
să ne vindem trupurile, mintea şi ţara ca să muncim 
pentru ei la bani puţini, în condiţii inacceptabile — 
pentru că la noi, acasă, domina absenţa inteligenţei. 

S-a vădit că „societatea noastră - ca toate 
societăţile, se transformă fără încetare — atât în rău 
cât şi în bine”. DAR CEEA CE CONTEAZĂ PENTRU 
VIITOR ESTE DEZVOLTAREA care va schimba 
termenii problemei vieţii sociale, relaţiilor dintre 
membrii unui comunităţi atât în ce priveşte raporturile 
economice, raporturile determinate de putere, şi 
modului de guvernare — şi, prin toate acestea, relaţiile 
umane. 

Istoricii au demonstrat că nu o „creştere lentă a 
determinat progresul aşa cum îşi imaginează un 
purtător de ouă care nu şi le poate număra singur”, ci 
o schimbare rapidă: culturală, economică, socială, 
adevărate miracole care în cursul istoriei s-au produs 
în Olanda secolelor 16 şi 17, Anglia între 1800 şi 
1900, America în secolul 19 şi 20 precum, în ultimii 50 
de ani, în Japonia şi sud-estul asiatic. 

De obicei acestei întrebări i s-a dat un răspuns 
căruia nu ar trebui să-i acordăm atenţie dar este atât 
de înrădăcinat în mintea contemporanilor noştri încât 
ne vedem obligaţi să-l amintim succesele mai sus 
amintite s-au datorat unor „cauze mecanice, 
exploatării şi furtului altora”. 

Nu vreţi să-mi spuneţi de ce, într-o ţară ca 
OLANDA, ce se află sub nivelul mării nu se mai 
întâlnesc inundaţii — în timp ce în România, condusă 
de un vestit hidrolog, doctor honoris causa „de 
renume mondial”, avem cel puţin două pe an? 

Sau cum reuşesc ruşii care au de toate şi nu au 
şpariit de la nimeni nici măcar un fir de aţă — ba mai 
mult ne-au dat tezaurul plus dividentele imense drept 
răsplată că l-au ţinut la ei aproape un veac, să o ducă 
mai prost decât anul trecut dar mai bine de cât la 
anu? 

In locul acestor afirmaţii ar trebui să fim în măsură 
„graţie progresului cunoştinţelor istorice şi sociologice 
cel puţin de acum încolo — şi să pricepem mecanismele 


mecanismele profunde graţie cărora s-ar putea realiza o 
cooperare între cetățenii unei ţări mai propice dezvoltării”. 

Olandezii au reuşit — în ciuda faptului că erau mai puţin 
dotat decât concurenţii lor din sudul Europei pentru că au 
decis să creeze o societate dominată de INCREDERE 
inițiind şi sprijinind - LIBERTATEA SCHIMBURILOR, 
PRIMIREA MINORITĂŢILOR, LIBERTATEA RELIGIOASĂ şi 
a OPINIEI, TOLERANŢA INTELECTUALĂ şi, mai presus de 
orice PRIORITATEA ACORDATĂ EDUCAȚIEI, concomitent 
cu O GUVERNARE LIMITATĂ şi MODESTĂ! 

Ai auzit, „Bombonel”? Limitată, modestă, lipsită de 
aroganță, econoamă, fără limuzine de peste 50.000 euro 
felia, fără plimbări văcăroistiene cu căţel, purcel, pirandă 
şi alte familii de medici în ţări de peste mări — sau, dacă 
politica externă o faci matale, nea Nelu şi Văcă atunci 
desfiinţaţi, Ministerul de Externe şi toate angaralele lui că 
nu-i nevoie să doarmă Gherman la Paris sau Vo(t)ican să 
admire pe Dumnezeu şi contraponderea lui terestră în 
Tunis! 

In lumina acestor dezbateri şi analize — ne spune 
Mischel Crozier, unul dintre analiştii lucrărilor lui A. P. 
teoriile generale ale marilor gânditori din secolele 19 şi 20 
par, în ciuda meritelor incontestabile, ca. fiind relativ 
ABSTRACTE ŞI DETAŞATE de REALITATE. Prima ţintă: 
MARX căruia Peyrefitte îi reproşează profunda lui 
neînțelegere a naturii umane, a schimbului din care se 
naşte ostilitatea lui faţă de inovaţie. „Dacă determinismul 
economic şi social este consubstanţial marxismul asta se 
datorează ignorării. libertăţii omului. Ceva asemănător 
atunci când îl aminteşte pe Braudel despre ale cărui 
descrieri clasice afirmă că ar fi ca „o lume fără actori”. 
„De abia la sfârşitul volumului SOCIETATEA şi 
INCREDEREA A. P. se simte apt să-şi susțină propria sa 
teză astfel rezumată de analistul mai sus amintit, M. C. : 
„Ideea unei cauze. iniţiale este pentru el absurdă. Ea 
viciază tezele gânditorilor mai fecunzi şi le paralizează 
discipolilor acestora propria lor gândire. Ideea de 
convergenţă întâmplătoare este de asemenea paradoxală. 
Analiza va scoate la iveală o unitate a mişcării, o unitate 
dinamică care va crea un fenomen cumulativ global”. 

Ne putem noi, românii, debarasa de această „cămaşă a 
lui Nessus” care ni s-a lipit de piele fiind fabricată din 
resturile unui marxism prost digerat şi, în fond, disprețuit 
din care, de altfel, nu s-a folosit în cursul celor 50 de ani 
decât nişte „lozinci”, din sacralizarea statului — care NE 
DĂ, despre care nu ştim mare lucru, şi de osia care 
scârţâie dacă nu o ungi — adică invitaţie la corupţia de 
diverse grade dar la toate nivelele — de la Vlădică — mai 
ales, până la opincă... 

Românii au demonstrat că sunt capabili să înveţe şi 
învaţă repede; să culeagă căpşuni la 40 de grade, să 
jefuiască . fişierele calculatoarelor, să realizeze softuri 
valoroase, să mituiască şi să se lase mituiţi etc. dar, ca şi 
în Franța, TOTUL SE BLOCHEAZĂ DACĂ SISTEMUL 
ELITELOR DOMINANTE NU SE TRANSFORMA PENTRU A 
SE SCHIMBA TERMENII JOCULUI SOCIOECONOMIC 
DOMINAT”. 

(continuare în pag. 14) 


ÎN 


BUNA_VESTIRE nr. 82 - 83 / 2004. 


(urmare din pag. 9) 


+(LA NOI CA LA EI?) ajutorul extern. Asistenţa 
occidentală, substanţială, de la care poporul spera mai 
mult nu s-a materializat. Dar specialiştii nu sunt de 
acord nici asupra ceea ce s-a făcut şi nici ce s-ar putea 
face. Doar unele fapte fundamentale sunt clare: GNP a 
scăzut cu 9% în 1991 — când a dispărut COMECOM-ul 
cu 4,5% În 1992 şi 2% în 1993 — urmând ca în 1994 
să fie 0 (Doar în Polonia situaţia este mai bună). 
Inflaţia: între 23 şi 25; şomajul în jur de 12%; (Doar 
Cehia stă mai bine) (Şomajul mai mic din fosta URSS 
înseamnă — ca şi la noi — un uriaş şomaj în interiorul 
întreprinderilor — cu cele mai rele consecinţe pentru 
economie). 

În schimb, ceea ce deosebeşte Ungaria de vecinii săi 
este uriaşa datorie externă: 23 miliarde de dolari aşa 
cam 2. 300 pe fiecare cetăţean, bani ce au fost 
împrumutaţi mai ales de fostul regim şi folosiţi mai 
ales ca să plătească dobânzile la datoriile anterioare şi 
să subvenţioneze nevoia de bunuri de consum — 
faimosul „gulaş socialist”. 

(Ceea ce nu înseamnă că absenţa datoriilor te-ar 
ajuta — cum se poate vedea din mizeria României cu 


“mai puţine datorii). 


Dar datoria este contrabalansată de economiile 
personale impresionante — circa 2,6 miliarde de dolari 
şi o rezervă în valută foarte a ţării de 7 miliarde. 
(Bonurile de stat sunt cumpărate de investitori din 
Germania şi Japonia; a atras investiţii din afară: 5 
miliarde din 1972 şi — în 1992 — 1,4 miliarde şi 
creşterea întreprinderilor mici şi mijlocii: aproape 50% 
din GNP îşi are originea din sectorul privat. Dar 
subvenţiile întreprinderilor de stat sunt încă uriaşe, ca 
şi plata pensiilor a 2,5 milioane de persoane; 4 din 
toată populaţia, rezultatul fiind un deficit anual de 3 
miliarde de dolari) 

Dacă industria şi serviciile par să meargă bine, 
agricultura se află în mare necaz — producţia, 
productivitatea şi vânzările în scădere. (Deşi, spre 
deosebire de România, agricultura bazată pe fermele 
colective, dar permiţându-se iniţiativa privată şi 
profitul era mândria regimului lui Kadar) Criticii 
situaţiei prezente citează drept cauze ale declinului 
predarea către Partidul Ţărănesc, membru al coaliţiei a 
politicii agricole care a dus la atacuri administrative 
asupra fermelor colective şi cooperativelor. 

Există însă şi alte motive: în primul rând colapsul 
pieţii sovietice. Şi nu numai. 

Coaliția  socialist-liberală va. avea — dificultăţi cu 
bunăstarea; partidul socialist a promis să amelioreze 
condiţiile de viaţă ale oamenilor săraci — totuşi, chiar 
conservatorii au cheltuit mult mai mult decât se 
planificase pentru plăţi, pentru mai puţină bogăţie. 
(Deşi GNP a scăzut cu 22% din 1990, venitul net s-a 
diminuat numai cu 12%; este nevoie de mai multe 
economii dar nimeni nu ştie până unde s-ar putea 


strânge cureaua: unii socialişti sunt de acord cu gs 


pagina 11 
închiderea industriilor învechite şi neproductive ar duce 
la o creştere a şomajului — mărind costul suportat de stat 
— sau mai corect spus de contribuabil. 

Sociologul Zszuzsa Ferge afirmă că salariul net a 
scăzut cu Y4 față de cele mai bune timpuri ale 
comunismului, a crescut semnificativ diferenţa dintre cei 
cu venituri mari şi mici, iar proporţia celor care trăiesc 
sub nivelul oficial de subzistență a crescut de la 10% în 
anii 80 la 27% în 1992 — loviturile cele mai dure fiind 
primite de şomeri, familiile cu mulţi copii, părinţi singuri, 
muncitorii agricoli şi pensionarii. În 1992 1/3 din 
pensionari primeau 7. 000 forinţi pe lună — echivalentul a 
90 de dolari — (la noi situaţia este mai tristă: echivalentul 
a 90 de dolari ar corespunde cu o pensie de 2700. 000 — 
2900. 000 lei). 

Crima violentă pare să crească zilnic — ca în mai toate 
ţările din estul Europei şi ACEASTA ESTE UNUL DIN 
MOTIVELE CARE AU FĂCUT CA SOCIALIŞTII SĂ CÂŞTIGE 
ALEGERILE — deşi situaţia este net mai bună decât în SUA — 
pentru că poştaşii îşi pot duce banii de pensie şi alte plăţi în 
cash pe stradă şi nu s-a prea auzit ca vreunul să fi fost 
atacat. În schimb, numărul automobilelor furate atinge 
procentul celui din SUA cele mai multe fiind vândute în 
URSS — a cărui mafie este din ce în ce mai activă în toată 
Europa de Est — înlocuindu-se astfel lozinca de bază a 
armatei roşii liberatoare din 45 -„davai ceas, davai palton”. 

În schimb un procent important al furturilor mărunte 
sunt atribuite ţiganilor — despre acre se spune că sr fi între 
300 mii şi 800 mii într-o populaţie de 10 milioane; dar 
neputând fi diferenţiaţi nici prin limbă, nici prin religie şi nici 
adesea prin culoarea pielii ţigănia lor se aflindu-se adesea 
doar în ochii privitorului. 

Regimul comunist a încercat să-i stabilească în sate sau 
noile localităţi industriale şi să le dea joburi cel mai adesea 
necalificate dar astea au dispărut acum. Nici intelectualii 
ţigani din ce în ce mai numeroşi, nici autorităţile nu văd 
soluţia problemei ţigăneşti — în parte şi pentru că nimeni n 
ştie cum să o definească exact. Nimeni cel puţin în Ungaria 
nu a propus imitarea legii cetăţeniei cehe care a eliminat 
vreo 75. 000 rromi de la cetăţenie pentru că nu aveau o 
adresă precisă şi fixă. (Cei mai mulţi erau din Slovacia ai 
cărei cetăţeni, însă, neţigani, aflaţi în Cehia au primit 
cetăţenia Republicii Cehe fără nici o problemă) 

Nimeni nu ştie cum se poate trăi cu un salariu de 100- 
500 dolari pe lună în Ungaria, România sau Polonia — şi 
puţini unguri afirmă că ar avea mai mult de 500 de dolari; 
în vremea comuniştilor se vorbea de o a doua sau a treia 
activitate — dar, azi, şomajul existent nu ne mai permite să 
visăm la aşa ceva (In această privinţă merită să fie propusă 
explicaţia presei oficiale chineze care susţinea că se fură din 
întreprinderile de stat bunuri în valoare de 17 milioane de 
dolari pe zi!) — prin care s-ar împlini salariul insuficient. 

Venituri neraportate. şi activităţi la negru ar lămuri o 
parte a misteriului — (producţia la negru este estimată la 
30% din GNP la alb şi statisticienii unguri includ în datele 
lor o parte din producţia subterană care, nu trebuie să 
uităm, produce şi pierderea a aproape un miliard şi 
jumătate de dolari în impozite şi taxe pentru asigurări 
sociale). 

(continuare în pag. 13) 


măsurile austeritate cerute alţii argumentează 


pagina 12 
AQUA FORTE 


* E rău că nu-ţi cunoşti istoria ţării tale, dar e mai 
rău şi-i trist că ţi-o cunoşti greşit: degradată, terfelită 
de duşmanii neamului care nu mai contenesc să 
zbârnâie la TV şi să râdă dispreţuindu-te în toate 
ocaziile: în presă, la conferinţe internaţionale, prin 
interviuri etc. iar tu să stai în tăcere să înghiţi 
ofensele ce pe nişte găluşte coclăite în laşitatea şi 
micimea sufletească a trădătorilor. 

Vai ce ruşine şi umilinţă morală să te laşi condus 
de cozile de topor trădătoare, fără inimă, fără 
discernământ şi fără un pic de conştiinţă patriotică şi 
morală. 

* Schimbările, de orice natură ar fi ele şi mai ales 
cele determinate de, şi în tranziţia social-politică, sunt 
„tulburări de apă” la care aleargă afaceriştii interesaţi, 
făţarnici şi ipocriţi ce se îmbogăţesc rapid, erodând în 
felul acesta echilibrul economic al statului prin alte şi 
alte orânduieli şi promisiuni înşelătoare cum ar fi şi 
minciuna,  şantajul,  nepotismul,  demoralizarea, 
vicierea, sau machiavelismul, hoţia şi corupţia; astfel 
spus haosul de nedescris prin distrugerea totală a 
vechilor structuri şi până la urmă înlocuirea lor cu 
sacrificii variate, mult mai mari şi tot din sudoarea 
cetăţeanului. 

* Odinioară, în vremea vechilor democraţii, 
politicienii (profitori!) alergau la plăcinte îndată ce li 
se oferea ocazia, acum, în noua democraţie, fiind mai 
rutinaţi prin însăşi experienţa profesiunii vin şi se 
îndreaptă spre ele adulmecând mirosul şi speculând 
mărimea cuptorului. > 

*x 


AQUA FORTE — Reflecţii despre noi înşine 


* Iubirea îngâmfatului este narcisiacă, egoistă, 
făţarnică şi orgolioasă; 

* Omul este ca un foc fără fum şi fără lumină, un 
instrument muzical fără sunet şi fără timbru, o fiinţă 
conştientă, gânditoare în tot şi la tot ce există în 
noţiunea de infinit: omul este de toate; 

+ Ca să fii Om trebuie să scoţi „Omul” din tine şi să 
te conformezi conştiinţei lui, căci oricum am fi, Ea, 
conştiinţa nu ne înşeală niciodată, fapt de acre noi 
suntem întotdeauna şi totdeauna conştienţi dar... ce 
păcat(!), slăbiciunile. vieţii ne. ispitesc şi ne. înving 
mereu; 

* Din tot ce vezi, din tot ce auzi, ce gândeşti, ce e 
posibil sau imposibil să fie, trăind în societate, culege 
echitatea şi adevărul! Rupe-te în două: Tu şi Celălalt; 

* Nepăsătorul îşi păstrează totdeauna raţiunea la 
„rece”, dătătoare de sănătate psiho-fizică normală 
fără eforturi morale şi fizice, fără implicaţii inutile, 
echilibrat în toate, fără suferință, mulţumit în 
conştiinţa sa după faptele lui bune, generoase, 
dăruite cu dragoste şi iubire tuturora ce au nevoie de 
ajutor; 

* In societate colaborarea dintre oameni se 
realizează prin respect şi consideraţii reciproce; 


BUNA VESTIRE nr. 82 - 83 / 2004. 


muncind împreună, cinstit, corect, cu sârg şi bucurie, 
dorind să facem totul cât mai bine, cu multă atenţie şi 
grijă fără nici o risipă şi rebuturi costisitoare. 

Iată de ce avem nevoie unul de altul: să ne cunoaştem 
între noi mai bine, să ne ajutăm fiecare după capacitatea 
sa, să trăim mai uman, fără gânduri rele, fără ură, fără 
egoism şi alte... multe alte vicii care ne descompun 
sufletul, îndepărtându-ne de tot ce e frumos, creator şi 
nobil. 


* 
REFLECŢII TĂCUTE 


* Renunțarea este o slăbiciune, o neincredere. în 
posibilităţile pe care le-am avut la început când am 
conceput şi am dorit realizarea unui scop, a unui ideal, fie 
el chiar intuit, formulat şi adjudecat cu atâta perseverenţă 
în luptă cu noi înşine. 

Renunţarea este determinată de mai multe motive 
printre care poate fi un interes sau un preţ prea mic, 
neînsemnat oferit uşor pentru o activitate obişnuită, 
probabilă ori chiar nereuşită şi nefolositoare mulţumirii 
noastre sufleteşti. 

De aceea hotărârile luate în fugă („graba strică 
treaba”) ne apar de multe ori ca o laşitate ce ne ştirbeşte 
personalitatea, marginalizându-ne în aşa măsură, încât, 
prin descurajare şi teamă de neputinţa noastră, să nu ne 
mai putem continua munca pe care am dorit-o la început 
cu atâta ardoare. 

Alteori renunţarea poate fi considerată şi înţelepciune 
potrivit condiţiilor prielnice devenite necesare pentru 
reuşita unor astfel de activităţi pe care acum suntem 
îndreptăţiţi să le îndeplinim păstrându-ne însă demnitatea 
personală şi prestigiul faţă de noi înşine şi faţă de semeni. 

Judecând lucrurile corect, putem spune că în aceste 
cazuri renunţarea este o autodegradare şi este bine să o 
evităm; 

* Indispoziţia intelectuală o suportăm mai greu 
decât o insomnie provenită şi... din multe alte cauze, 
inclusiv: parfumul florilor ce te îmbată când încep 
adierile ademenitoare ale zefirilor, seara; clipocitul 
izvoarelor ce curg prin liziera pădurilor producându-ţi 
extazul; sau imaginile peisajelor colorate din grădini 
în lunile însorite ale primăverilor, ziua. 

Toate îţi dau aripi şi te înalţă spre albastrul 
nesfârşit într-o linişte a cărei imagine şi „ecou” îl 
simţi în răsuflarea ta, în gândul tău şi în inima ta, ca 
o simfonie ce nu are nici note şi nici dirijor, dar care 
prin miile de acorduri te „îmbată” adormindu-te fizic 
prin diminuarea energiei şi te face visător, dându-ţi o 
sensibilitate emoţională în aşa fel ca să te simţi tu pe 
tine evadat şi inutil, obosit de monotonia a tot ce e 
frumos şi nobil, să fii pus trăind gânduri cu tot ce 
există dincolo de orizontul infinit ce nu are el însuşi 
sfârşit, nici în timp şi nici în spaţiu. 


Simion GIURGECA 


BUNA_VESTIRE nr. 82 - 83 / 2004. 
(urmare din pag. 11) 


*(LA NOI CA LA EI?) 

Şi totuşi, la Budapesta — deşi transportul în comun este 
mai bun decât în SUA — 1/2 milion de automobile 
particulare sunt parcate peste tot, multe cămine au TV 
color şi VCR, în timp ce computerele sunt la mare modă 
Jar anunţurile — adesea în germană şi engleză propun 
călătorii în Honk-Hong, camere şi computere sofisticate — 
în timp ce limba rusă a dispărut total din toate aspectele 
vieţii şi afacerilor. 

Case splendide se construiesc pe înălțimile Budapestei; 
lanţuri de hoteluri occidentale se înlănţuie în toată țara 
concomitent cu o febrilă construire de autostrăzi, 
construcţii publice şi alte proiecte majore. 

În schimb, speranţa de viaţă mai ales pentru bărbaţi 
este anormal de scurtă: muncesc prea mult, mănâncă 
lucruri greu digerabile, beau şi fumează, nu fac exerciţii 
fizice şi cardiopatiile ucid jumătate dintre ei. Îngrijirea 
sanitară este oficial gratuită şi în ciuda zvonurilor încă 
mai poţi găsi chirurgi conştiincioşi fără să-i mituieşti; iar 
dacă spitalele sunt prost dotate medicii sunt bine 
pregătiţi şi spitalele sunt asaltate de pacienţi ce vin din 
estul Europei. 

Educaţia primară şi superioară pare să fie cea mai bună 
garanţie pentru viitor — fiind superioară celei din SUA — 
ceea ce n-ar fi cine ştie ce, dar şi celei din Germania sau 
Austria. 

Şi se petrec schimbări interesante: sute de americani 
studiază în Ungaria - cei mai mulţi în „joint programs” cu 
universităţi americane; o nouă universitate — alături de 
cele 6 preexistente — a fost creată la Miskolc prin efortul 
liderilor locali, Universitatea Centrală Europeană înfiinţată 
de Soros are cel mai mare campus la Budapesta iar 
Collegium Budapest instituit cu sprijinul „Wissenschaft- 
Colegium Berlin” este primul institut de studii avansate 
din Europa de Est. 

Dar cei mai mulţi profesori sunt prost plătiţi şi mulţi din 
tinerii talentaţi întorc spatele învățământului pentru a se 
îndrepta spre afaceri. 

La început spaima intelectualilor care afirmau că odată 
cu prăbuşirea comunismului s-ar duce dracului toate 
artele subvenţionate de stat părea să se verifice: un val 
de „sex books” şi altele asemenea părea să scoată din 
rafturi literatura moderat acceptabilă dar azi pare să 
existe mai multe cărţi şi mai bune decât oricând în cei 50 
de ani de imbecilizare comunistă şi un recent „Book 
week” a fost un mare succes; şi iar se stă la coadă 
pentru ediţiile de masă ale clasicilor, poezia de avangardă 
şi traduceri din limbi străine mult mai ezoterice; sunt mai 
multe ziare decât la N. Y. Şi zeci de jurnale culturale de 
rezonabilă calitate — care, fireşte au nevoie de sprijin 
financiar obţinut fie de la Soros sau de la multe fundaţii 
domestice — dintre care unele sunt sprijinite de bănci şi 
industrii — dovadă că zilele lui TATA STAT s-au dus 
dracului. Deşi în dificultăţi financiare cele 40 de teatre din 
Ungaria nu au fost niciodată mai bune decât azi. Cultura 
înfloreşte şi în afara Budapestei şi cele mai bune 
companii de balet vin din micile orăşele. N 

Electoratul a dat socialiştilor o majoritate absolută 
pentru că prin articolele de ziar şi critica făcută. În Parla- 


pagina 13 
ment ei au creat impresia profesionalismului şi expertizei şi 
deoarece există nostalgia față de siguranţa locului de 
muncă, unui sistem excesiv al bunei stări, scăderii inflaţiei. 

Conservatorii lui Antall nu au reuşit să controleze crima şi 
nici să menţină legea şi ordinea — lucruri cu care oamenii 
erau obişnuiţi pe vremea lui Kadar iar aripa populistă a lor i- 
au înspăimântat atât pe electori cu demagogia redistribuirii 
bogăției; liberalii au dat impresia că ar fi gata: să facă 
experimente sociale şi economice. 

Şi atunci votul s-a acordat în speranţa unei continuităţi 
conservatoare. 

Liderul lor, Gyula Horn este cel care a participat la 
nimicirea cortinei de fier şi ar fi un experimentat funcţionar 
de partid cu reputaţia unui strălucit manipulator politic cu 
moderate cunoştinţe în afacerile economice. El şi colegii lui 
au decis să se alieze cu liberalii pentru trei motive: - 
sondajele de opinie au arătat că 77% dintre votanţi doreau 
acest lucru; liderii partidului nu doreau să dea impresia că 
se restaurează partidul-stat; iar socialişti, mult mai 
moderați, admit că nu doresc să guverneze decât în cadrul 
unei coaliţii. 

Liberalii speră să întărească ramura socialist-democrată 
din partidul socialist împotriva celor de stânga — (deşi 
descrierea mai corectă ar fi aripa  corporatist- 
conservatoare). 

Socialiştii sunt divizați pe mai multe probleme: aripa de 
stânga sprijinită de funcţionarii mai vârstnici ai partidului şi 
credincioşi partidului comunist care au încă puterea în 
birocraţia de stat şi sindicate cred că victoria li se datorează 
şi au un lider în Sandor Nagy, un „bos” al sindicatelor. 

Gyula Horn, care domină centrul — căruia accidentul din 
primăvară i-a folosit din punct de vedere electoral — în timp 
ce aripa moderată mai liberală s-ar lăsa condusă de Laszlo 
Bekesi noul ministru de Finanţe şi care a fost ultimul 
ministru de Finanţe comunist din anii 1989-1990 şi al cărui 
program de austeritate îi înspăimântă şi pe unii liberali 

LIBERALII sunt mai puţin fragmentaţi dar se pare că unii 
vor pleca din partid pentru că nu doresc să colaboreze cu 
foştii comunişti. Din 1988 ei s-au schimbat dintr-o mişcare 
de amatori a intelectualilor evrei din Budapesta într-un 
partid bine organizat şi bine finanţat, sprijinit de tineri 
întreprinzători, mica burghezie, fermieri şi muncitori mai 
ales din zona prosperă apropiată Austriei; intelectualii din 
partid erau singurii oponenți activi ai lui Kadar. Au decis să-l 
accepte ca lider pe un om cu aspect rustic unguresc deşi 
el este de origine germană — Gabor Kuneze — azi 
ministru de Interne — care afirmă despre el că nu este 
un geniu, nu ştie nici o limbă străină dar este un 
manager în afaceri, abil, cu un simţ fin al umorului, o 
voinţă fermă şi mult autocontrol. 

Printre problemele cele mai intransigente ale coaliţiei 
este cea a compensării proprietăţilor luate de nazişti şi 
comunişti şi răsplata pentru crimele, torturile şi 
închisoarea. In mod clar este imposibil să compensezi pe 
fiecare pentru ceea ce a pierdut. Mii de oameni trăiesc în 
mijlocul unor proprietăţi furate pe care ei sau le-au 
moştenit sau le-au cumpărat fiind de bună credinţă iar 
situaţia este la fel de neclară în ce priveşte pedeapsa 
pentru crimele politice trecute. 


(continuare în pag. 15) 


pagina 14 
(urmare din pag. 10) 


*(CHEIILE...) 

Ceea ce înseamnă că am dispune de materia primă 
necesară schimbării: mintalul. 

Dar este nevoie de schimbarea modului de a 
raționa — şi de aici nevoia unor dezbateri asupra 
viitorului societăţii noastre — accentul fiind pus, de A. 
P. pe afirmaţia că „încrederea în sine şi încrederea în 
celălalt înseamnă aceeaşi mişcare a sufletului”. 

Increderea faţă de celălalt este necesară pentru a 
accepta descentralizarea,  delegarea atribuţiilor, 
munca în echipă (Japonia între alţii a demonstrat că, 
în ciuda handicapului material, financiar, politic, a 
bombelor atomice şi înfrângerii a reuşit să conjuge 
spiritul întreprinzător occidental cu crearea unui acord 
în interiorul organizaţiilor — iar miracolul care s-a 
produs ţine de dezvoltarea acestei noi etici şi 
deontologii profesionale). 

Lectura celor două lucrări ale lui A. P. ar putea 
ajuta România ca să iasă din cercul vicios al stagnării, 
al statului providenţă — care dă de toate deşi nu prea 
are de unde, al şomajului şi, cine ştie, poate chiar a 
corupţiei. 

Pentru asta este nevoie de mobilizarea tuturor 
actorilor jocului economic şi social fără de care nu se 
va ieşi din această situaţie dramatică. 

Increderea însă nu se poate limita doar la 
încrederea în conducători care la noi străluceşte 
printr-o absenţă quasi-totală — ci este nevoie de 
încrederea celor care conduc — la orice nivel, în 
subordonații lor şi, mai ales, încrederea oamenilor 
între ei fără de care nu va exista capacitatea unor 
deliberări fructuoase şi, mai ales, a unor acţiuni 
corecte, coerente şi creatoare. 


(urmare din pag. 5) 


*(DE UNDE O LUAŞI...) dintre cei mai odioşi 
zâmbăreţi din istoria acestei nefericite ţări. 

Dar s-ar putea să vă fie chiar teamă de legionari! 

Nu de cei vii ci de cei ce nu mai sunt. Care au fost 
altfel decăt sunteţi voi. Au fost gata să moară = şi nu 
să omoare cum aţi bătut voi toba de-a lungul şi de-a 
latul lumii şi anilor, pentru că „echipa morţii”. îşi 
declara răspicat credinţa — ORI ÎNVINGEM ORI 
MURIM -— aşa cum, peste ani, un alt tineret v-a scos 
din noroiul în care v-aţi adus şi ne-aţi adus, ţipându-şi 
disperarea: MURIM şi VOM FI LIBERI! 

Voi, în schimb, aţi trăit toată viaţa cu o lozincă de 
o mizerie morală de care copii voştri se vor 
cutremura: Nu există josnicie de la care să ne 
sustragem numai ca să trăim, să ne imbuibăm şi să 
ne căpătuim. Mâncăm orice, chiar şi c... 

Este evident că pentru voi comportarea legionarilor 
era una schizofrenică: auzi, Efimiţo, ce zic ăştia — că 
mai presus de orice este onoarea; că trădarea este un 
păcat de neiertat; că nu ştiu ce-i aia /m/sk/e; auzi 


BUNA VESTIRE nr. 82 - 83 / 2004. 


dumneata — să faci ceea ce spui, să ai curajul şi să mergi 
cu fruntea sus în faţa judecății; să accepţi tortura; să fii 
împuşcat fără judecată, fie noaptea, într-o pădure din 
preajma Capitalei unei ţări care se  autodeclară 
„democratică”, cu un prim ministru patriarh al ţării şi un 
estropiat fizic - lucru pe care pravilele româneşti îl 
socoteau ca impediment major pentru a fi conducător; 
sau ucişi pe toate drumurile ţării, în plină zi, chemând 
elevii să-i privească pentru a lua aminte: „Aşa mor 
trădătorii ţării!” — scria pe pancartele tocmite de vătafii 
ţării — vătafi care vânduseră în acei ani jumătate din ţara 
pe care ne-o aduseseră jertfele a peste 800. 000 de 
soldaţi! 

Ei s-au dus.la moarte — (au fost mânaţi; n. red.) 
atunci dar şi după ce ţara s-a prăbuşit din vina 
aceloraşi vătafi năimiţi de duşmani sau doar incapabili 
şi poltroni. 

Ei au rămas credincioşi „miopiei” lor politice care a 
văzut foarte departe avertizându-ne pe toţi că 
duşmanul de moarte al României este imperiul bolşevic 
şi rândaşii acestuia! Că dacă Uniunea Sovietică ne va 
invada — şi acum cităm cuvintele lui Corneliu Codreanu: 
triumful mişcării comuniste în România ar 
însemna: desfiinţarea monarhiei, desfiinţarea 
Biserici, desfiinţarea familiei, desfiinţarea 
proprietăţii individuale şi desfiinţarea libertăţii. 

Nu cumva în asta constă schizofrenia Mişcării 
Legionare? Că a văzut viitorul, că şi-a asumat 
responsabilitatea acestui viitor, că a refuzat să trăiască 
în lux şi destrăbălarea care de 15 ani acoperă, azi, cu 
zoaiele nesimţirii ei tot pământul românesc, că s-a dus 
la închisoare şi la moarte convinsă fiind, că un popor 
nu poate trăi cu adevărat decât dacă-şi rămâne 
„credincios sie însuşi”, = 

Dar să nu vă temeţi. Legionarii nu vor face nimic. 
Nici măcar atunci când veţi avea curajul să deschideţi 
vraful de documente care zac pitite în conformitate cu 
legea  Iliescu-Măgureanu-Quintus şi să aduceţi la 
cunoştinţa neamului ruşinea asasinării celor mai buni 
dintre cei mai buni. 

Atunci însă veţi fi departe. Aveţi acum norocul că nu 
credeţi în Dumnezeu şi dreapta lui judecată. De care 
însă nu veţi scăpa! 


PS: Domnule Sorin Alexandrescu am impresia că 
ţuţării care-ţi laudă opul nu s-au străduit să-l citească; 
de asemenea sunt convins că nu ai nici un prieten cum 
se cuvine în preajma dumitale. Iar în spatele 
aplaudacilor vedem niscaiva sfori trase de păstrătorii 
de arhive. 

Un singur sfat: pe viitor este indicat să-ţi însoţeşti 
opul de un lexic pentru că ori dumneata nu şti nici care 
este sensul corect al „miopiei” , nici care-s simptomele 
„autovampirizării lui Corneliu Codreanu” sau cum 
devine cazul cu „schizofrenia socială”, 

Acestea fiind zise a bon entendeur, salut. 


BUNA_VESTIRE nr. 82 - 83 / 2004. 


(urmare din pag. 13) 


*(LA NOI CA LA EI?) 

Guvernul lui Antalll dorea să-l acuze pe sociologul A 
Hegedus care în 1956 a trimis scrisoarea de chemare a 
armatei sovietice; conservatorii sperau să judece unii 
dintre comandanții armatei şi poliţiei care au ucis 
oameni nevinovaţi; se pare că noul regim nu va 
continua investigaţiile. i 

În afacerile străine, Antall nu a reuşit să stabilească 
relaţii normale Cu România, Slovacia şi Serbia — deşi 
este îndoielnic că un alt Guvern ar fi fost de acord să 
trateze cu ţări ai căror lideri sunt în cea mai mare 
parte comunişti  naţionalişti sau ex-comunişti 
naţionalişti. Deşi vor diminua tonul propagandei 


patriotice actualul Guvern doreşte să vadă creându-se 


teritorii autonome pentru cele trei milioane (maxim 2 
mil. în toate ţările vecine; n. red.) de unguri din afara 
ţării — propunere ce pare absolut inaccesibilă vecinilor. 
Se pare că va fi mai uşor cu Slovacia decât cu 
România şi mai uşor cu România decât cu Serbia lui 
Milogşevici. 

S-ar putea că toate trei guvernele să aibă nevoie de 
o Ungarie de care să se teamă! 

În acelaşi timp sosesc refugiaţi din diverse ţări şi se 
discută dacă cei de origine ungară ar trebui trataţi 
altfel decât cei de altă origine — mai ales acum când 
mii de chinezi şi vietnamezi sosesc. Numărul 
rezidenţiloriilegali este între 100 şi 600 de mii. 

Neinţelegerile dintre cele două partide coalizate sunt 
numeroase — ca şi cu cele din fiecare partid: socialiştii 
favorizează controlul birocratic prin Budapesta, liberalii 
descentralizarea inclusiv în ce priveşte educaţia şi 
guvernarea locală. 

Dar sunt de acord să se devalorizeze forinţul, să se 
mărească preţurile şi alegerile locale din noiembrie vor 
arăta dacă atari măsuri au dus la o mai mare inflaţie 
sau o mai bună balanţă comercială. Ă 

CUM SE VOR COMPORTA SOCIALIŞTII IN VIITORII 
PATRU ANI? Anxioşii prezintă ample dovezi că vechea 
aroganță a funcţionarilor comunişti a reapărut; alţii 
cred că toate partidele se transformă şi socialiştii se 
vor rupe în două — social democraţii şi o aripă stângă 
care s-ar putea alipi radicalilor de stânga. 

Mi se pare important ca liberalii să se menţină în 
centru, să-şi păstreze forţa favorizând în acelaşi timp 
protecţia şi apărarea drepturilor individuale împotriva 
oricărei restabiliri a controlului statului pentru că 
Ungaria are nevoie de un puternic partid liberal tot aşa 
cum are nevoie Europa de Vest sau poate chiar mai 
mult, 

Conservatorii — deci fostul „forum democratic” — se 
va sparge în dreapta extremă care se va uni cu alţi 
extremişti şi o facțiune moderată care poate că 
împreună cu tinerii democrați cor crea un partid 
conservator adevărat — (Tory. party). Dacă vor ieşi la 
iveală adevărații SOCIAL DEMOCRAŢI, LIBERALI ŞI 
CONSERVATORI atunci Ungaria va semăna cu Europa de 
Vest şi concomitent cu ameliorarea situaţiei economice 


pagina 15 


următorul pas va fi intrarea în Uniunea Europeană. 

Dar logica politicii europene ar putea fi cu uşurinţă 
încurcată şi nu-i un semn bun că ţări din aşa numitul 
front Vişegrad dintre cele care înregistrează succese în 
Europa de Est sunt divizate. Cehii au plecat de mult pe 
drumul lor iar primul ministru Vaclav Claus afirmă că nu 
doreşte să aibă de a face cu restul ţărilor din regiune 
pentru că Cehia a depăşit probleme economice pe care 
ceilalţi de abia au început să le abordeze. Pentru el Cehia 
este în Europa de Vest. Nu pare a fi adevărat dar 
această atitudine va tulbura întreaga zonă. 

Se mai adaugă şi faptul că unii comentatori din Occident 


"insistând asupra faptului că „urile etnice” ar fi de totdeauna 


una din trăsăturile societăţilor din estul Europei, fireşte 
pentru că acesț fel, să scuze inacţiunea Vestului. Şi acest 
lucru este în întregime neadevărat — chiar dacă ar fi vorba 
de fostul teritoriu al Iugoslaviei. Şi la fel de otrăvitoare 
este senzaţionala atenţie care se acordă aşa zisei 
ameninţări a antisemitismului fascist. 

Ungaria pare a fi pe calea unei societăţi clasice civile; 
declinul politic al intelectualilor este un alt semn al unei 
vieţii politice mai normale; poporul pare a fi reînvăţat să 
accepte jocul parlamentar şi în mai poporul a fost liber să 
aleagă — pentru prima dată din 1905 — un alt Guvern în 
locul celui ce fusese ales tot în mod liber. 

Dar eu am impresia că au ales un regim competent în 
care forţele democraţiei au o bună şansă — termină dl 
Istvan Deak. 

Se pare, însă, că ungurii nu au dat dreptate prof. de la 
Columbia University. Fie că diagnosticianul a greşit, fie că 
aleşii nu au fost suficiente de competenţi. 


(urmare din pag. 7) 


(Caietul de sarcini...) 

Bunicul zicea că dacă te-ai înţeles — atunci îi ceri 
antreprenorului să-ţi aducă, în scris, ce vrea să facă, cum 
va face, cât va costa, când va fi gata, şi ce calităţi sau 
defecte ar putea să aibă. 

În sfârşit, mai avea o pretenţie: de acord cu 
antreprenorul se alegea un om de meserie care la sfârşit 
urma să verifice lucrarea şi să-şi dea avizul: este sau nu 
este conform înţelegerii? 

(Pe vremea aceea antreprenor era şi cel ce făcea case, 
construia o moară, amenaja un lac sau făcea un drum. Nu 
era obligat să aibă utilaje, oameni etc. pentru că el putea 
face apel la sub-contractori. Obligaţia lui: să rezolve toate 
daravelile cu Primăria, serviciul medical, pompierii etc.) 

Schema aceasta funcţionează bine cu o singură condiţie: 
beneficiarul să nu fie cu un ochi la slănină, cu altul la făină 
şi cu gândul la şpagă — sau, mă rog, „comision”. 
Constructorul care-ţi dă ceva te are la mână. lar această 
stare — fie că eşti sau nu eşti conştient de va determina să 
faci şi nefăcute! (este ceea ce se pare că nu a aflat încă 
una lume: deoarece ne-am trezit cu dosare penale devenite 
„secrete de stat”. Ca în cazul Păvălache. 

Să ştiţi, domnilor, că nici un secret nu rămâne secret 
dacă îl ştiu DOI. Şi unul SINGUR este prea mult. 


„(va urma) 


pagina 16 
Mersul la Sfânta Biserică 


Mai nou merg la biserică, pe lângă femei şi oameni 
de vârstă foarte înaintată care n-au fost, în general, 
comunişti, şi femei şi bărbaţi din generaţiile de mijloc, 
comunişti mulţi dintre ei. Au văzut că dă bine la 
popularitate, ba mai pică şi câte o bucată de ceva, 
pomană, carne, peşte, plăcinte, fructe. Acu, credinţa 
nu-i dă afară din casă şi, evident, nici din biserică odată 
intraţi pe uşă. De cum intră — că de... şi-au făcut 
imediat cunoştinţe — se lipesc de cunoscuţi şi încep să 
trăncănească. Despre orice! De la politchie şi finanţe, 
jocuri piramidale, „integrare în UE şi NATO” şi până la 
geopolitica pe care are de gând s-o practice Putin. 
Enervaţi, mai scapă şi drăcuieli. Unii enoriaşi au 
îndrăznit să le atragă atenţia să-şi stăpânească 
limbariţa. Că, de, este în timpul Utreniei, a Sfintei 
Liturghii. Geaba, departe griva de iepure! Au transferat 
Cişmigiul în Sfintele lăcaşuri de cult. 

O altă categorie de din acelaşi aluat sunt femeile 
aşa zise „isteţe”, sau mai isteţe decât permite isteţimea 
cea de toate zilele. Astea, după ce-şi fac cruci mari (că, 
de, dracul — Doamne iartă-ne! — este bătrân) se înfig în 
scaunele de pe partea bărbaţilor. In primele scaune! 
Fac bezele şi nu înţeleg grebla. Sigur, părinţii le-au mai 
învăţat, le-au rugat. Te pui cu muierea europeană, 
deşteaptă şi obişnuită a i se da mereu întâietate, a i se 
pupa mâna şi alte alea. Cum aşa, îşi spune ea, 
Dumnezeu, părintele, Biserica nu pricepe că io-s fomeie 
şi trebuie să stau ca păduchele în frunte, să intru 
prima, să vorbesc prima, mult şi neîntrebată, să şuşotesc 
în timpul slujbei, să-mi dea bărbatul cu nasul în fund 
când îngenunchează-că doar mă proţăpesc printre ei - , 
să-mi miroase rujurile şi parfumurile şi să-mi admire 
formele? Când se face miruirea, la fel, se înfăţişează la 
miruit şi abia lasă un culoar de trecere de mărimea unui 
om (şi acela de abia de treci, strecurându-te) şi trebuie 
să fii subţirel ca să poţi străbate printre ţâţele şi 
fundurile lor. Să te păzească Domnul să protestezi... Să 
vezi ocări, mirări, dat ochii peste cap, strâmbături, din 
buzele vopsite, la adresa mitocanului care a îndrăznit să le 
spună să facă loc bărbaţilor. Mersul la sărutatul icoanelor 
— al aceloraşi femei — se sfârşeşte cu ţocăituri zgomotoase 
pe feţele sfinţilor şi cu lăsări de rujuri, pe sticla icoanelor, 
de au ce şterge bietele îngrijitoare a sfântului lăcaş. Multe 
din ele vin devreme la biserică, ocupă scaunele şi încep 
şueta, forfecând vecini, vecine, întâmplări din mahala, din 
piaţă, de la cozi, de la spitale, policlinici, cozi, duhovnici 
etc. aşa încât, de multe ori, ai senzaţia că te afli în pădure 
la iarbă verde. Tinerele — multe dintre ele — vin la biserică 
îmbrăcate sexi, cu pantaloni mulaţi pe forme, cu fustiţe 
scurte, sâni scoşi în evidenţă, aşa că priviri lacome, deloc 
cucernice, le urmăresc mersul. Habar n-au, sau aşa vor, 
că smintesc bărbaţii şi stârnesc zâmbete cu subînţeles, 
ocheade, comentarii şi foială în timpul slujbei. Unele, total 
neglijente, trec prin faţa uşilor împărăteşti, La Sfânta 
Împărtăşanie, dacă nu li se atrage atenţia de preot, 
aceleaşi femei se prezintă primele, înaintea bărbaţilor. 

Spre sfârşitul Sfintei Liturghii mulţi, multe nu mai au răbda- 


BUNA VESTIRE nr. 82 — 83 / 2004. 


re şi atunci începe o foială şi foşgăială la mesele cu daruri 
şi printre unii enoriaşi şi enoriaşe. Unii şi unele se 
înghesuie să ajungă primii la pomeni, alţii şi altele să fie 
primii, primele, la miruit. Nu că s-ar grăbi să meargă 
undeva. Nu! Pur şi simplu vor să iasă cât mai grabnic în 
pridvor, să trăncănească, iar, alţii, în faţa bisericii, să 
aprindă o ţigară. N-au răbdare să aştepte ieşirea preotului 
în faţa Uşilor Împărăteşti pentru a face cuvenitele anunţuri 
de după sfârşitul Sfintei Liturghii. Nerăbdarea unor, unora, 
din acest fel de enoriaşi şi enoriaşe, îi antrenează şi pe cei 
care n-au din fire asemenea apucături. 

Dar, dintre toate acestea, obiceiul femeilor de a se 
amesteca printre bărbaţi n-ar trebui să-l tolereze preotul. 
Nu-i deloc decent ca bărbaţii să se frece de formele 
femeilor în momentele când se închină, îngenunchează 
sau, pur şi simplu, se duc şi se aşează pe partea dreaptă, 
parte rezervată, conform canoanelor creştine, bărbaţilor. 


Un enoriaş îndrăzneţ, dar nu cu gânduri de fariseu. 


BUNA VESTIRE 


Editor: Fundaţia Română pentru 
Cultură şi Educaţie „BUNA VESTIRE” 


Consiliul Fundaţiei: 
Doru MIHAIL — preşedinte; 
Vasile ROŞU — vicepreşedinte; 
George URSA -— secretar general. 


Redacţia: 


Fondator: Simion Ghinea — Vrancea 


Redactor şef: George URSA; 
Publicist comentator: Doru MIHAIL; 
Corector: Ionică ILIUŢĂ. 


Culegere texte: Elena SORA, George 
URSA. 


Tehnoredactare: Elena SORA, George 
URSA 


Administraţia: 021 / 4241550. 


Tipărit la Tipografia Editurii ELISAVAROS, str. 
Luduş nr. 32, Bucureşti 


* Materialele neacceptate, pentru publicare, nu 


se. restituire; 
* Opiniile exprimate în articole aparțin autorilor. 


ISSN: 1453 - 5602 


+