Revista Fundatiei Buna Vestire anul XIV, nr. 92-93, martie — aprilie 2005

nr. 92 - 93, martie 


(urmare din nr. 90-91/2005) 
OCNAŞII CĂPŞUNILOR 


CE AR FI DE FĂCUT? 

„Ar trebui să Începem cu un inventar: al celor ce vor 
să-şi vândă munca şi priceperea, voinţă şi dorinţă ce ar 
trebui delimitate de o serie de condiţii: sănătatea fizică 
şi mintală; pregătirea profesională; însuşirea unei limbi 
străine în funcţie de ţara în care va pleca etc. 

Şi al ţărilor ce vor să ne primească; în limitele unui 
contract, cu un set de condiţii şi cu instituirea unui grup 
comun de control care să supravegheze corecta 
comportare faţă de muncitorii noştri. 

In al doilea rând este necesar un diagnostic care să 
ne spună de ce suferă economia României în ciuda 
nevoilor -  neîmplinite, în absenţa unor servicii 
indispensabile unei ţări ce se vrea modernizată, cu infra 
şi suprastructuri insuficiente, defecte, prost întreţinute, 
cu dispariţia cercetării fundamentale încât — deşi are 
minţi şi braţe bine pregătite, nu le poate folosi spre 
vindecarea ei! 

Alături de aceste operaţii trebuie să facem o 
evaluare completă şi coerentă a circumstanțelor. 

Mai există un factor neglijat: în perioada interbelică 
— chiar dacă cei de o anumită vârstă ştiu că nici atunci 
nu „umblau câinii cu covrigu'n coadă!” elevii premianţi 
îşi permiteau premii adevărate -— care nu erau 
cumpărate — precum azi de părinţii lor — şi nici nu 
aveau părinţi care să le negocieze. 

Mai mult, în satul meu, cei care erau pe primele 3 
locuri în cele patru. clase primare mai primeau şi un 
carnet de CEC în valoare de 500 lei. Lei „grei”! Iar CEC- 
ul era plătit de „boieroaica” satului — cea care le 
construise şi spitalul, şi grădiniţa pentru copii dar şi 
Biserica! 

Lucrurile acestea s-au uitat. 

Din nefericire nici azi nu s-a înţeles un lucru relativ 
simplu: că patria este datoare să se poarte ca.o mamă 
cu fii săi — mai ales atunci când ei sunt obligaţi să se 
„desțăreze!” Şi să-i vegheze şi acolo unde. nevoia şi 
necazul i-a purtat, să le apere interesele şi, mai ales, 
să-i primească cu drag atunci când se întorc acasă, 

În sfârşit — în drumul spre mai bine — România este 
obligată să străbată „mlaştina deznădejdii” — străjuită 
de cele trei „izme” ale României neo-comuniste: 
analfabetismul real (cei care nu.ştiu să citească dar şi 
cei care. ştiu dar nu citesc), corupţia şi minciuna. 


LENINISM cu intertarsuri PAUKER-DEJ-CEAUŞESCU- 


BUNA VESTIRE 


PERIODIC AL FUNDAȚIEI ROMÂNE pentru CULTURĂ şi EDUCAȚIE „BUNA VESTIRE"/an XIV, 
- aprilie, 2005; 16 pag. 


- specializare — informatică, medicină, arhitectură - fie cele 


TOATE ACESTE ISME AU FOST FĂTATE de MARXISM- . 


ILIESCU! 

În tema aleasă de noi azi, care priveşte munca în afara 
ţării, nici cei care ştiu şi vor să citească nu prea au ce: nu 
există îndrumătoare la dispoziţia tuturor celor interesaţi, nu 
există cursuri de limbi străine, nu se fac instructaje în ce 
priveşte moravurile şi năravurile ţărilor în care vor lucra, nu 
au lista drepturilor de care beneficiază acolo şi aici. 

Am întâlnit în „Evenimentul zilei” din 5 august, 2004 un 
text care — după ce trece în revistă toate ţările în care 
românii ar putea lucra şi meseriile cele mai căutate ne 
atrage atenţia că şi acum şi în viitor „domeniile în care vom 
găsi mai uşor de lucru se află la extreme: fie cele de înaltă 


refuzate de oamenii ţării respective”. 

Atari informaţii trebuie răspândite pretutindeni pentru 
cei care doresc să-şi încerce norocul aiurea, să ştie despre 
ce este şi va fi vorba. 

Să nu uităm că „informaţia = putere”. 

Să nu uităm că „nu vezi decât ceea ce şti”. 

Să nu uităm că felul în care se vor comporta muncitorii 
români în lume va schimba imaginea ţării, în bine sau în 
rău, în funcţie de pregătirea, comportarea şi randamentul 
lor. 

Un pensionar care studiază şi gândeşte. 


* La 25 martie, creştinătatea sărbătoreşte BUNA- 
VESTIRE. Această zi este şi ziua ce patronează 
Fundaţia noastră. Iată, avem peste 12 ani de existenţă 
(iulie 1992 s-a primit hotărârea judecătorească de 
înfiinţare). Dorim tuturor membrilor activi şi 
simpatizanţilor noştri sănătate şi tot binele. 


Preşedinte, 
Doru MIHAIL 


Articolele numărului 92 — 93 / 2005: 


%* Câteva întrebări pentru di Dan Pavel... 


(Farfuride, care o dă anonimă la telegraf): pag 
3, 10; 


* Trianon (Paul Spiru MICHAIL): pag. 7; 


* Cartea unei fantome: Iulius Rosner... (P. 
S. MICHAI): pag. 5,6; 


* Contrarevoluţia (Pavel CITITORU'): pag. 11, 
12, 13, 


BUNA VESTIRE nr. 92 - 93 / 2005. 


pagina 2 el nu se obişnuieşte Ri 
(urmare din nr. 88-89) xXx înţeleagă că are obligaţii 
XIII. L extrem. de importante i 
O forţă care să aibă C U l B U 78 i Ş necesare faţă de întreagă 
curajul săi arte | Unitatea de bază a Mişcării Legionare. | societate, patrie, famije, 


adevărul şi voinţa de 
redresare a spiritelor 
împotriva atacurilor 
concentrate a altor 
partide. O forţă bazată pe nişte 
principii noi care, lăsându-i speranţa 
de a-i satisface revendicările legitime, 
îl împiedică să comită la rândul său 
nişte nedreptăţi. 

Individul, oricât de orbit de 
revendicările sale şi de stimulentul 
care i se dă de câtre toate aceste 
formaţiuni para şi ultrarevoluţionare, 
este capabil să raţioneze, îndată ce 
găseşte o  ambianţă propice 
argumentele care i se impun. Singuri, 
sunt total mărginiţi şi incapabili să 
facă o comparaţie, militanţii 
„robotizaţi” ai organizaţiilor de stânga, 
care au pierdut sensul orientării 
logice şi gustul independenţei 
interioare care nu mai ştiu să judece 
prin ei înşişi şi se tem de o 
confruntare cu realitatea. 

În Mişcarea Legionară, individul 
găseşte exact contrariul din ceea ce i 
se oferă de către partidele de toate 
nuanțele. El întâlneşte înainte de toate 
o atmosferă de sinceritate care îl 
uimeşte şi îl lasă perplex. Acestea sunt 
lucruri de care n-a mai auzit niciodată 
vorbindu-se şi de care nici chiar nu 
credea că este posibil, datorită 
mentalităţii care domneşte în 
societatea actuală. 

Acest prim contact cu lumea 
legionară îl şochează, dar îi deschide 
perspectivele pe care nu le-ar fi 
bănuit. El simte o nouă emoție, mai 
omenească şi mai primitoare, care. îl 
cuprinde şi îl instruieşte. Această lume 
nu îi vorbeşte nici de ură, nici de 
răzbunare. 1 se cere să înveţe şi să 
reflecteze, să  cântărească şi să 
compare. 1 se arată că frăţietatea nu 
este un cuvânt deşert, că înţelegerea 
între clasele sociale este cheia 
dreptăţii sociale şi armoniei. Această 
nouă lume îl înconjoară fără să-l 
zdrobească şi îl conduce fără să i se 
impună, El este liber să facă ceea ce 
doreşte şi chiar să plece, şi tocmai 
pentru aceasta se simte mai ataşat şi 
devine mai disciplinat, 

El realizează că se află într-un 
mediu diferit, mai demn, mai serios şi 
mai intransigent, atât cât îl priveşte 


XIII. Poziţia individului în cuib 


pe el cât şi revendicările sale. | 

În această clipă se produce prima 
lui priză de conştiinţă. Priză de 
conştiinţă - considerabilă, “pentru - că 
mentalitatea sa, îmbibată de 
prejudecăţi de deviaţiuni impuse, se 
află măsurată cu o mentalitate nouă 
care este în contrast total cu cea 
veche. Trebuie să se hărţuiască cu el 
însuşi pentru a percepe deosebirea şi 
cauza acesteia. Dilema alegerii nu 
este cea mai neînsemnată problemă în 
această înfruntare. 

Ceea ce îl va surprinde cel mai 
mult va fi faptul că va trebui — pe 
lângă „drepturile” sale, cu care i s-au 
împuiat urechile — să accepte şi „nişte 
datorii” care îi vor părea excesiv de 
grele şi mari. Dacă îşi înţelegea 
drepturile şi le accepta cu uşurinţă, 
datoriile erau destul de grele. Obişnuit 
să-şi vadă gesturile, gândurile, 
acţiunile sale mobilizate în vederea 
revendicărilor mai mult sau'mai puţin 
legitime, îi este greu să se adapteze 
obligaţiilor sale. Or, viaţa este făcută 
şi pentru unele şi pentru altele, 
constituind un ansamblu, un tot care 
se cheamă viaţă socio-profesională. 

În cuib, individul învaţă tocmai care 
sunt drepturile sale, dar care sunt şi 
datoriile sale. Un om nu este niciodată 
întreg inainte de a sesiza importanţa 
celor două elemente vitale. Legionarul 
care vrea să devină un om nou, 
trebuie să se preocupe de această 
problemă şi să o rezolve după 
preceptele Mişcării. Astfel, el învaţă că 
drepturile nu pot fi exercitate fără să 
se ţină seama de toate acele categorii 
sociale şi profesionale; că dreptatea 
sa nu are sens nici urmare 
binefăcătoare, dacă nu se aplică în 
cadrul întregii naţiunii. 

In ceea ce priveşte datoriile, el 
află cu stupoare că obligaţiile sale nu 
se limitează la legăturile cu 
profesiunea sa, sindicatul sau clas sa, 
N-ar fi vorba atunci decât de datorii 
derivate, inerente statutului său de 
muncă. Pe lângă acestea, el este legat 
de datorii naturale care înglobează 
alte categorii în rânduiala vieţii. Astfel, 


față de el însuşi şi fars 

Dumnezeu, et 
„Viziunea pe. care. şi-o 
făcuse despre societate şi 
despre viaţă se schimbă dintr-o dată 
Nu se mai simte legat de lupta 
strâmtă a unei clase sau a. unei 
meserii. Orizontul său îmbrăţişează un 
câmp mai larg şi mai luminos, În el 
începe să palpite prestigiul întregii 
naţiuni reînnoită sub semnul 
înţelegerii reciproce. “Criteriul. lui nu 
mai este zdruncinat de ideea fixă şi 
vătămătoare a luptei de clasă. Lupta 


sa devine o luptă conştientă a naţiunii - 


sale, în care „îşi află credinţa şi 
speranţa. Incetând să fie indiferent, 
rece şi duşmănos în faţa a tot ce nu 
are raport imediat cu revendicările 
sale personale, - “individul - devine 
artizanul propriei sale măriri, îndată ce 
a sesizat mecanismul balanței 
„drepturi-datorii”, 

Pornind din acest moment, un 
entuziasm nou pune stăpânire pe el, 
Trăind într-o atmosferă, de creaţie şi 
dragoste, el simte în fiinţa lui virtuţi şi 
tendinţe uitate. Vrea să fie la înălţime, 
vrea să învingă şi, înainte de. toate, 
vrea să învingă. El nu mai este 
individul timorat care ' îşi blestemă 
soarta. Alături de camarazii săi, 
cuprins de acelaşi ideal, el se simte 
deja învingător. Astfel, încetul cu 
încetul, sub influența constantă a 
şefului de cuib şi a ideilor primite, 
individul dobândeşte. un nou ideal. 
Ideal măreț şi flexibil, bazat pe o 
viziune mai reală şi totodată mai 
spirituală a societăţii. - Diferitele 
aspecte ale. vieţii sociale, economice, 
politice se înlănţuiesc într-un tot logic, 
pentru a rezolva fără  fricţiuni 
problemele care frământă toate 
păturile sociale. Noul ideal este un act 
de conştiinţă în modul de a înfăţişa 
viitorul, - preconizată de Mişcarea 
Legionară şi, cu acest titlu, în loc să 
rămână un simplu pion inert, individul 


(continuare în pag. 4) 


* (Traducere, din Jimba fran- 
ceză, de Eugen BĂLAȘA, din 
lucrarea: Le Nid Unite de base 
du  Mouvement Legionare: 
Editions „CARPATII!. Madrid, 1973) 


BUNA_VESTIRE nr. 92- 93/2005. 


Primim la redacţie: Câteva întrebări pentru di Dan 
Pavel şi alți ca dumnealui 


Să intrăm direct în subiect 

1). A fost di Dan Pavel membru al Partidului Comunist 
Român (fost PCdinR, fost PMR)? Dacă, da, de ce? Şi dacă 
se simte vinovat pentru aceasta, dacă are a le reproşa ceva 
„semiţilor” ce făceau parte din acest partid, partid care a 
ordonat crime abominabile contra românilor? 

2). Este de etnie român, sau nu? Nu pentru că am dori 
să-l discriminăm dacă n-ar fi. Nu, vrem doar să delimităm 
apele! Şi de ce? Pentru că toate minoritățile şi etniile de pe 
teritoriul României şi-au asumat identitatea, cvasidespărţirea 
de poporul român, atunci când este vorba de drepturi, ŞI 
„discriminări pozitive”, dar nu şi atunci când este vorba de 
responsabilități pentru trecutul imediat sau mai îndepărtat. 
Când este vorba de vină, de crime, de trecut „fascist”, 
„holocaust” este acuzat — colectiv — numai neamul românesc 
şi nu numai atât, dar este pus să plătească — tot colectiv! — 
moral şi material despăgubiri evreilor, ungurilor etc. Dacă 
dumnealui nu este etnic român, nu avem ce-i reproşa şi-l 
felicităm că luptă pentru etnia din care face parte. Este în 
dreptul lui! Întrebarea este valabilă şi pentru alți domni 
precum Andreescu, Tănase, Voicu, Florian, Oişteanu 
Cornea, loanid, Kuller etc. Dacă este de o etnie sau alta, nu 
ne priveşte, îl rugăm, îi rugăm să-şi asume vinile personale 
şi ale părinţilor lor, tot aşa, cum i se impune poporului 
român 

3). Dacă a fost membru PCR. îşi asumă crimele făptuite 
de acest partid contra neamului românesc şi ce a făcut 
concret să le demaşte şi să le împartă pe etniile care 
alcătuiau, prin reprezentanți, defunctul partid? 

4). Ca absolvent de. filosofie. [(poate cu. specialitate 
sociologie sau politologie („doctrine politice”)] a avut 
curiozitatea de a alcătui o statistică, o cercetare a 
componenței etnice a fostului PCR şi a organelor lui de 
represiune şi să împartă vina şi să ceară plata, dar o 
statistică a ideologilor şi activiştilor care au îndobitocit ŞI 
desnaţionalizat națiunea română a făcut? A avut curiozitatea 
de a cerceta organele de presă județene. centrale etc. ale 
fostului PCR, conduse de PCR, şi să scoată de acolo 
numele ziariştilor, „politologilor” şi să vadă. care din ce etnie 
vine (Că altfel este uşor să arunci totul în spinarea 
etnicilor români)? Şi să scrie şi ce funcţii aveau, ce putere 
de decizie? Dacă a făcut-o, de ce n-o publică? Cercetarea, 
evident! Întrebarea este valabilă şi pentru domnii Andreescu 
Cornea, Banuş, Wald, Brucan, Culea(Kuller),  Marcou 
Manea, Ioanid, Oişteanu, Cassian, loanid et co. 

5). Dacă dumnealui, şi la toți ceilalţi, nu le roşeşte obrazul 
= dacă au fost membrii PCR sau şi activişti — şi nu le-a roşit 
când au abandonat crezul marxist-leninist şi au trecut la 
crezul - să zicem = kissingerist, rotschildian, sorosist, 
capitalist? După felul cum ne dau lecţii se pare că nu. 

6). Dacă dumnealui — dacă este român? — doarme liniştit 
ştiindu-se silit să-şi asume — ca urmaş - vina colectivă de a 
fi ucis fără vină evrei doar pentru că au fost evrei? Nu el, 
personal (vina este doar personală şi nu colectivă. Că atunci 
îi rugăm pe domnii evrei să-și asume vina colectivă pentru 
criminali ca Troțki, Răutu, Pauker, Nikolski etc. de la caz pe 
fiecare țară)! Dacă, membru PCR fiind, se simte vinovat — 
doar el, de este român = de câți români au fost ucişi în 
munţi. la Canal, dacă se simte vinovat pentru că urmaşii 
celor ucişi au fost marginalizaţi timp de 45 de ani şi de nu 
este român își asumă vina etniei din care provine, colectiv? 
Dacă nu este român, işi asumă crimele ca etnic neromân ce 
este? ldem, domnii de altă etnie pentru cei ce au ucis, 
torturat, îndoctrinat, acuzat, înfierat etnici români? Cât sunt 
dispuşi să plătească — în miliarde — comunitățile pentru 


pagina 3 


criminalii “ieşiţi “din propria etnie şi care au făcut crime ca 
membri ai PCR şi ai organelor lui de represiune? Cât sunt 
dispuşi să plătească românilor pentru cât s-au indopat de la 
„gospodăna de partid” pe vremea când au deținut functii 
părinţii lor, rudele? Proporţional, să dea-la buget şi, unii, să 
plătească pt. holocaust ŞI alţii pentru holocaustul comunist 
contra națiunii române și din fondul adunat să se distnbuie 
proporţional tuturor celor persecutați 

7) Să ne răspundă d! Dan Pavel, Andrei Cornea et co, 
dacă vrea, câți membri țigani sunt în Kneseth, dar palestinieni, 
alte etnii? Cum califică, de pildă, următoarele citate (doar 
două): „Cere de la Mine şi-Ţi voi da neamurile moştenirea Ta; 
şi stăpânirea Ta, marginile pământului. Vei paşte pe ele cu 
toiag de fier, ca pe vasul olarului le vei zdrobi!” Apoi. „Fiica 
Babilonului, ticăloasa! Fericit este cel ce-ţi va răsplăti ție fapta 
ta, pe care ai făcut-o nouă. Fericit este cel ce va apuca şi va 
lovi pruncii tăi de piatră.” l-am servit dlui Dan Pavel numai 
două citate... dar poate găsi o grămadă, similare, în Vechiul 
Testament, mai cu seamă în „Tora”, „Judecători”, „Estera”, 
„Macabei". Nu se revoltă, nu acuză de anti-goysm? Nu cere 
interzicerea textelor, dumnealui şi Cornea, Andreescu 

8). II rugăm să definească juridic termenul „antisemit” şi 
până unde se întinde acesta penal şi de ce? Cine sunt aceia 
„Ssemiţii” şi de ce numai ei n-au voie să fie atacați din punct de 
vedere opinional (permiteți!)? De ce românii pot fi atacați atât 
de români cât şi de neromâni? Un autor ne numea ca având 
„inima ca un cur”, Câţi ani de închisoare i s-au dat, ce 
ordonanță de urgență a fost promulgată pentru pedepsirea 
unora care ne ataca pe noi, ca români, cu astfel de „opinii"? Că 
dacă pronunţi cuvântul „țigan” sau „jidan” intri la bulău? Dar, de 
zici că românul are „inima ca un cur” eşti premiat! Există „frați 
mai mari'? Şi dacă au ei drepturi speciale? Cine li le-a dat şi 
de ce? Şi dacă le au s-a legiferat acest drept al acestora? Să 
se comunice neamului românesc textul legii în care se 
stipulează drepturile speciale al unora şi ce bir trebue să le 
dăm, legal! În evul mediu existau „pacte”, „bule” în această 
direcţie. lobagul ştia câte zile de clacă trebuie să presteze 
nobilului cutare şi numai lui şi nu tuturor nobililor din lume. 
Doar nobilului locului! Să ştim şi noi, românii, prin lege, câți 
evrei, țiganii etc. trebuie să întreținem, câte zile de clacă să 
prestăm şi să ni se garanteze dreptul de iobag local, bojdeuca 
şi câte fete li se cuvine ăstora ca jus primae noctis. Nu? Ce 
zici, dle Dan Pavel, dle Cornea. Kuller? 

9). Când va cere d! Pavel scoaterea din Vechiul Testament 
a următorilor (pentru crime sau. indemn la crime, teronsm) 
Moise. Samuel, David, lie, ludhita, Estera, Mardocheu ete. ? 

10). Când va cere dumnealui — că este umanist! — să-şi 
asume, „semitii”, vina morală pentru uciderea cananeenilor, 
palestinienilor, a celor ucişi în imperiul lui Artaxerxex? Dar 
pentru. colonizarea SUA, colonizarea Australiei, Americi 
Latine? Desigur, împreună cu alții - nesemiţi! 
11). Să ne răspundă, dacă, personal, el şi toată gaşca de 
„analişti”, pripăşiți, de la Ştefan Gheorghiu la SNAPS, sau 
alte de genul acesta, care umplu gazetele şi revistele [22 
(noul „Tânăr leninist'), Sfera Politicii (actuala „Luptă de 
clasă”, „Era socialistă”), „Dilema' — veche sau nouă etc.]. 
adunători de lovele cu lopata, din gargară politologică, se 
simt vinovați de cele ce scriu şi au scris, de suficiența cu 
care condamnă sau dau note bune, sau rele, diferitelor 
personalități, curente, ideologii, de faptul că adună bani cu 
lopata şi amărăştenii au salarii „democratice” de 2. 800. 000 
lei şi întreținere de 3. 500. 000 lei şi dacă sunt solidari cu 
aceştia din urmă şi sunt dispuşi să plătească pe măsură 
pentru „holocaust'? Bani, evident! Case, restituiri Să le 
dea pe -ale dumnealor (domni ca Dan Pavel)! 


(urmare în pag. 3) 
Farfuride, care o dă anonimă la telegraf! 


pagina 4 


IOAN BELCIU 
1927 - 2005 


Adoarme întru veşnicie camaradul Ioan Belciu, luptător 
dărz pentru Cruce şi Neam. 

In ziua de 18 februarie 2005, Dumnezeu, trimițând 
îngerii Lui, înalţă la cer sufletul său înlăcrimat curmându-i 
durerile trupului chinuit de boli grele. El va locui de acum în 
lumina neapusă a Împărăției. lui Dumnezeu, împreună. cu 
morţii noştri dragi mai inainte plecaţi care ne aşteaptă acolo 
în cer pe toţi. 

Se. sting rând pe rând supraviețuitorii legionari. ai 
temniţelor. comuniste, mucenicii atâtor. loviri, cazane. şi 
răstigniri. 

Se sting, rând pe rând, camarazii noştri ca- care, 
împreună, am înfruntat infernul şi teroarea roşie, legând 
aici, pe pământ, o clipă de veşnicie. 

Fiu de ţăran modest, răzeş, inginerul Ioan Belciu s-a 
născut la 24 iunie 1927 în comina Poduri, judeţul Bacău. A 
urmat şcoala primară în comuna natală apoi liceul în oraşul 
Bacău. 

Prin muncă încordată, într-un timp când fii cei mai buni 
ai neamului erau prigoniţi, când valorile lui erau decimate în 
temnițe, el reuşeşte să-şi ia diploma de inginer-hidrolog la 
Universitatea din Iaşi. 

Tânăr — „frate de cruce!” -, pornit, cu nădejdea în 
Dumnezeu, credinţa |-a fost mai puternică decât lanţurile 
care i-au ferecat trupul in celulele morţii în care l-au 
aruncat cei ce se luptau cu Dumnezeu criminalii veacului 
roşu. 

Plin de curaj când fiinţa neamului şi istoria lui erau 
amenințate cu pieirea, ela intrat în acea. luptă de 
împotrivire, pe viaţă şi pe moarte, pentru care îţi trebuia un 

„mare curaj, spirit de dăruire şi de jertfă. În anul 1948, când 
încep marile arestări de loturi de legionari, este arestat: ca 
„frate de cruce” şi îndură bătăi, schingiuiri şi lanţuri. 

După eliberare a reuşit să-şi întemeieze un cămin. Se va 
căsători cu Aneta Luca, tot o prigonită> Iubitoare “de 
Dumnezeu, ea i-a înţeles lupta şi-şi-a slujit căminul până la 
sacrificiu. Vor “avea doi copii pe care l-au crescut cu 
dragoste de Dumnezeu şi de neam, i-au crescut în duhul 
morţilor sfinţi. 

DEMN şi neînfricat, drept în judecată şi curat în fapte, el 
şi-a mărturisit şi slujit crezul până la ultima picătură de 
viaţă. In lungul drum al Golgotei româneşti, el lasă din 
fiinţa sa, aici pe pământ, un strop de sânge ca tencuială 
pentru România Creştină Şi eternă, lasă un model de viață 
vrednic de urmat de cei ce-l caută pe Dumnezeu. 

Proiectant al Troiţei — monument închinată luptătorilor 
anticomunişti, amplasată în Parcul „Mircea Cancicov” din 
Bacău, el a contribuit decisiv, înfruntând greutăţi, convins 
că acest omagiu, nimb de lumină pentru urmaşi, vine din 
fiecare suflet răpus şi acesta va naşte nădejdi proaspete, 
îndărjiri de nebiruit. 

A condus lucrările de restaurare a Troiţei din Târgu 
Ocna, înălţată întru pomenirea camarazilor şi fraţilor care s- 
au stins în Penitenciarul Spltal de acolo, dându-i o nouă 
strălucire. 

A fondat şi condus, împreună cu alţi camarazi, revista de 
atitudine românească „Crezul Nostru”. 

Noi, cei rămaşi, ştiind că ne aude de acolo din Împărăţia 
Cerului, îi mulțumim cu recunoştinţă. Dormi în pace, drag 
camarad, stimată veşnic să-ţi fie pomenirea. 


BUNA VESTIRE nr. 92-93/2005, 


Cu noi este Dumnezeul 
18 feb. 2005. 
Petru c. BACIU 


(urmare din pag. 2) 


* (Cuibul...) devine un element activ al modificărilor care 
trebuie să aibă loc, 

Deci, primul fapt care se produce în momentul în care 
individul intră într-un cuib, este ruptura cu trecutul. Orice 
veleitate de parvenire, de a face carieră, de a prinde un 
post, trebuie îndepărtată ca pe o tară a unui trecut murdar. 
Egoismul, ura, trebuie considerate ca nişte sechele ale 
acestui trecut şi alungate din sufletul său; este o alegere 
care elimină răul să-l va împiedica să-i influenţeze viitorul, 

În Mişcarea Legionară se încearcă mai întâi să-| facă pe 
individ conştient de ceea ce este şi de ceea ce reprezintă 
el. 1 se arată. posibilităţile şi limitele. sale. 1 se deschid 
perspective. fără să fie- înşelat. 1 se întăresc speranţele, 
înfrânâdu-i-se iluziile. 1 se dă o educaţie morală şi etică; | 
se insuflă demnitatea şi curajul. Astfel, el apare în cuib sub 
trei aspecte: 

- Ca element receptiv, primeşte preceptele multiple ale 
doctrinei legionare, care îl ajută să înţeleagă societatea în 
care trăieşte şi necesitatea de a lupta pentru imbunătăţirea 
ei; i 
- Ca element executiv, pune în aplicare doctrina şi 
preceptele, în cuib şi în' viaţa personală. Adaptat la viaţa 
Mişcării, devine un luptător conştient de misiunea sa 
politică şi socială; 

- Ca element de schimbare, îşi modifică încetul cu 
încetul mentalitatea, se integrează în universul legionar 
şi devine un om nou. 

In felul acesta, poziţia individului încadrat într-un cuib 
aduce schimbarea' statutului său social şi uman. Pe 
măsură ce se adaptează vieţii sale noi, acest statut 
dobândeşte un sens mai precis, eliberând individul de 
piedicile  demagogice ale partidelor politice şi 
proiectându-l într-o atmosferă de încredere şi speranţă. 
In cuib individul întâlneşte o oarecare plenitudine prin 
faptul că i se permite să fie prezent şi folositor în viaţa 
societăţii, fără nici o constrângere. 


(va urma) 


REFLECŢII COMPORTAMENTALE 


* Suntem ceea ce gândim! Ce vorbim, afirmând ceva, ceea 
ce înfăptuim, realizând ceva şi ne deosebim între noi prin ceea 
ce credem, ce dorim, prin ideile noastre, faptele noastre, 
comportamentul nostru adaptat sau nu cerinţelor, profesiunilor 
şi moralei societăţii; 

+ Ne deosebim - între noi prin. caracterul nostru, forţa de 
muncă. şi. prietenii. pe care îi avem; “prin virtuțile şi viciile 
noastre, prin felul “cum ne îmbrăcăm; prin hărnicia noastră, 
prin, cinstea şi corectitudinea noastră, prin felul cum păşim, 
cum ne hrănim, prin egoismul nostru, generozitatea și 
mărinimia, prin dragostea şi. iubirea noastră, prin înţelepciu- 


(continuare în pag. 8) 
Simion GIURGECA 


BUNA VESTIRE nr. 92- 93 / 2005. 


CARTEA UNEI FANTOME: IULIUS ROSNER: DANS 
LES COULISSES DU RIDEAU (Autopsia unui regim 
totalitar) 

E A e A e eee 
Prea vorbeşti mult: inseamnă că ai 
ceva de ascuns (Un căpitan de Jandari) 

Era bunicul meu şi ocupa o funcţie echivalentă, pe 
vremea „Principatelor Unite”, cu a unul şef de Poliţie 
Judeţeană — de azi. 5 

Nu avea cine ştie ce şcoală. Începuse prin a fi „copil de 
trupă”. Se obişnuia, în acele vremi, ca regimentele să 
crească copii, fie orfani, fie din flori, fie supranumerari; casă, 
masă, şcoală şi educaţie şi, în funcţie de talente şi aptitudini, 
să-i ducă până acolo unde-i ajutau puterile, priceperea şi 
pregătirea. 

A terminat prin a fi „căpitan de jandarmi”. 

Pe urmă s-a instituit o regulă, valabilă şi azi care 
stabileşte că nu contează câtă pregătire ai ci câte 
patalamale poţi aduce. Acte, nu fapte! 

Va să zică, el, credea că împricinatul prea locvace este un 
ins ce are ceva de ascuns. Nu spune o vorbă veche că 
„Omului i s-au dat cuvintele ca să-şi ascundă gândurile”. 

Cam aceasta-i concluzia la care sunt îndemnat să ader 
văzând noianul de publicaţii, filme, piese de teatru, memorii 
şi minciuni ţesute în jurul evenimentelor care au însângerat, 
umilit şi denaturat un secol ce ar fi meritat altă soartă: 
SECOLUL XX. 

Majoritatea autorilor acestor — să le zicem „creaţii” — sunt 
evrei. 

Iar multe. din aceste „lucrături” îmi aduc aminte de 
afirmaţia lui Nietzsche: „nu îmi pare rău că m-ai minţit. Ci 
mult mai rău îmi pare că n-am să te mai cred vreodată!” 
Vorbă pe care o folosesc adesea când vreau să-mi aleg 
lecturile: dacă, răsfoind cartea, dau peste o minciună, sunt 
îndemnat, cel mai adesea, să o repun în raft. 

În cazul ultimei lecturi — am crezut însă că este vorba de 
o fantomă; sau, precum s-a mai întâmplat în literele 
franceze — o farsă (Romain Gary a păcălit toţi lectorii cu o 
carte semnată de un scriitor inexistent). 

De unde mi-a venit atare gând? 

De la un raport publicat cam în acelaşi timp cu apariţia, 
pe masa mea de lucru, a volumului semnat de Iulius Rosner. 
Raportul buclucaş este rezultatul muncii unei numeroase 
echipe de „istorici” „pseudo-istorici” — unii dintre ei fiind 
consideraţi chiar „excroci”. (Toate aceste „calificări le-am 
preluat -din texte publicate în România, dar şi în afara ei. 
Vom da, altundeva, o notiţă asupra acestui aspect): 

În ce priveşte „raportul criminal” (aşa este subtitrat în 
revista „obiectiv legionar”, nr. 10-11, 2004) urmează să fie 
„diseminat” prin publicarea. în ziare, reviste şi cărţi, care să 
fie distribuite IN FIECARE CASA DIN ROMANIA” ( 
recomandările raportului), 

În ce priveşte „concluziile istorice” ale acestui raport, 
aflăm că „evreii au fost supuşi degradării pentru simplu 
motiv. că erau evrei, au pierdut protecţia. statului şi au 
devenit victimele lui” - iar în ce priveşte „numărul 
victimelor”, după ce afirmă că „numărul evreilor români şi al 
evreilor. din teritoriile aflate sub administraţie românească 
ucişi în timpul HOLOCAUSTULUI NU A PUTUT FI STABILIT 
CU PRECIZIE ABSOLUTĂ(sic!) (De când s-a înfiinţat precizia 
neabsolută?) comisia concluzionează că „INTRE 280. 000 ŞI 
380, 000 — fix! , precis şi foarte exact (n. n.) de evrei români 
şi ucraineni AU FOST OMORÂŢI sau AU MURIT în timpul 


Holocaustului, 


pagina 5 


La asta se adaugă un „NUMĂR ADIŢIONAL” DE EVREI 
ROMANI (de ce ROMANI? Raşelele se greşiseră cu niscaiva 
otomani?) care trăiau sub control maghiar şi alţi APROXIMATIV 
5. 000 de evrei români din alte ţări. (Ce căutau acolo? Erau 
trimişi de mareşalul Antonescu? Au fost goniţi de legionari? Şi 
ce rol are regimul „fascisto-legionaro-nazist” din România cu 
cei 5, 000 de morţi? Dar de ce nu sunt numărați şi evreii care 
au murit în războaiele arabo-israeliene?) 

După ce a „concluzionat”, comisia plecată, cu pluta, află că 
„fiind conştientă de responsabilitatea ENORMĂ care l-a fost 
încredințată a decis să nu CITEZE O UNICĂ CIFRĂ ci să 
definească DOUĂ LIMITE. Limite ce nu pot fi stabilite pentru că 
dacă adiţionezi — cifrele maxime-stabilite de comisie cu trei 
rânduri mai jos ajungi la 507. 000 care s-ar putea amplifica dat 
fiind că „s-ar putea să nu ajungem niciodată la imaginea 
completă STATISTICĂ a CARNAGIULUI UMAN cauzat de 
holocaustul din România”. 

Concluziile, susţine Ilie Viţelul sunt „pline de paradoxuri” * 
dar lucrul cu totul paradoxal este faptul că preşedintele 
României, Ion Iliescu, a acceptat să i se dea acestui „mitoman” 
conducerea unei comisii este cel mai semnificativ. 

Despre lie Viţelul iată ce scrie Paul Goma „...celebrul 
mitoman nu doar ca „istoric” dar şi ca „autobiograf”: a pretins 
că, imediat după eliberarea din lagărul de la Buchenwald — (în 
alte părţi afirmă că de la Auschwitz), la vârsta de 18 ani, citise 
CRITICA RAŢIUNII PURE în ... IDIŞ, limbă în care nici până azi 
nu a fost tradusă; a susţinut că el citeşte cu pasiune, în gând! 
Doar cărţile sale încât RĂGUŞEŞTE, că un taxi care-l izbise la o 
răspântie îl ARUNCASE până la URMĂTOAREA (în New York, 
distanţa dintre ele fiind cea dintre două străzi paralele)” etc. 

(Acest etc. le vom completa cu alte informaţii apărute în 
Franţa privind „nobelul păcii” care a condus şi „războiul” recent 
declarat poporului român!) 

Dar să ne întoarcem de unde am plecat: aşadar, Iulius 
Rosner, născut în România, la Bucureşti, în 1922, a emigrat în 
Franţa unde, după vreo 40 de ani de la emigrare, a scris 
„autopsia unui sistem totalitar” — „IN CULISELE CORTINEI DE 
FIER” — având în exergă un vers scris de Bolintineanu: „cei 
care rabdă jugul şi a trăi mai vor / merită a-l purta spre ruşine 
lor”. 

Este o „motivaţie” a plecării evreilor din România după 
instaurarea deplină şi straşnică a comunismului? 

Sau se împlinea doar o alta din profeţiile lui Eminescu? 

Din datele autobiografice ale medicului Rosner reiese că 
„pentru mine (pt. el, N. n.) alţi tineri evrei sau de origine 
iudaică din România, LEGILE RASIALE NE-AU SALVAT VIAŢA: 
în 1941 Germania şi satelitul său român au atacat Uniunea 
Sovietică; mii şi mii de tineri români au pierit in stepele 
îngheţate ale Ucrainei şi Rusiei. Excluşi din armată, evreii au 
suferit discriminări, umilinţe şi mizerie, dar ŞI-AU PASTRAT 
VIAŢA!” 

La care dl Rosner adaugă: „singurele excepţii atroce: 
MULTE SUTE masacrați de către Gărzile de Fier în 
ABATOARELE din Bucureşti şi câteva sute îmbarcaţi în trenurile 
morţii de către armata română”, 

E prea vorbăreţ Iulius Rosner ca să nu ascundă ceva. 

Şi se pare că nu ştie nici proverbul idiş care afirmă că 
niciodată NU ACUZI fără să MINŢI PUŢIN! (În cazul nostru 
puţin mai mult!). 

ŞI, uite aşa, din cauza „crimelor gărzii de fie şi a legilor 
rasiale” a intrat dânsul în singurul partid care chema la 

feb. 2005. 

(continuare în pag. 6) 


P. S. MICHAI 


pagina 6 
(urmare din pag. 5) 


*(CARTEA UNEI FANTOME...) rezistenţă, „dar a cărui 
influenţă în ţară era nulă”, „partid care redevenise 
antihitlerist după ce încetase să nu mai fie după semnarea 
Pactului germano-sovietic în 1939”. 

Lipsa de influenţă a Partidul Comunist în România 
demonstrează că anecdota pe care o citează autorul şi care 
circulase prin 1950 era adevărată şi se aplica integral şi 
celor care se înscriau în PCR şi, mai ales, celor care 
refuzau: „Dumnezeu, în marea lui bunătate a dat oamenilor 
trei calităţi: cinstea, inteligenţa şi credinţa în comunism. 
Dar, în marea lui înţelepciune, a decis că nimeni nu poate 
deţine toate cele trei calităţi în acelaşi timp: dacă cineva 
este INTELIGENT şi CINSTIT, nu poate fi COMUNIST; dacă 
este cinstit şi comunist — ca dl Iliescu de pildă — nu poate 
fin INTELIGENT; iar dacă este şi INTELIGENT şi COMUNIST 
— ca d! Năstase de pildă — nu poate fi cinstit”. 

Iar povestitorul, în ce-l priveşte, recunoaşte că „a fost 
un comunist cinstit, dar nu INTELIGENT, iar atunci când şi- 
a căpătat o doză suficientă de inteligenţă — şi, rămânând 
cinstit, a încetat să mai fie COMUNIST!” 

Nouă ni se pare că nu inteligenţa i-a lipsit ci un plus de 
oportunism. Aş zice o calitate a rasei din care face parte. 

Şi, dacă suntem de acord cu butada pe care o 
aminteşte, „istoria ar fi ştiinţa care te învaţă că nu vei şti 
niciodată ce îţi va aduce ziua de ... ieri” — poate că 
demolarea acestei butade ar putea începe spunând 
adevărurile pe care şi dânsul — mai puţin - dar mai rar 
coreligionarii săi — le ocolesc. 

De pildă, legile rasiale nu sunt introduse de legionari ci 
ele existau de pe vremea Guvernului Gigurtu şi erau ca 
plată acordată de Carol al II-lea lui Hitler în schimbul 
uciderii Mişcării Legionare; primul teatru de stat, în limba 
IDIŞ, din întreaga lume, a fost înfiinţat de UN LEGIONAR, 
pe timpul guvernării (coguvernării; n. red.) LEGIONARE , de 
către directorul teatrelor, LEGIONARUL RADU GYR! 
Mişcarea Legionară şi FASCISMUL nu au nimic în comun; 
nu există nici o DOVADĂ a relaţiilor ideologice, doctrinare 
sau politice nici între „naţional socialism” şi legionarism. 

Autorul cărţii mai are o explicaţie şi pentru 
comportamentul său „Romantismul tinereţii, împărtăşirea 
aceloraşi pericole, perspectiva pierderi! vieţii pentru o cauză 
justă ne explică de ce SENTIMENTUL poate depăşi 
RAŢIUNEA”, Acelaşi elemente afective l-au determinat ca 
de-a lungul anilor, să „nu-şi dea seama că drumul ducea la 
impas, că a milita contribuia la instaurarea regimului 
minciunii, că lupta pentru un ideal de libertate şi dreptate 
erau  paravanul ce masca  OPRESIUNEA MORALĂ, 
INTOLERANŢA SPIRITUALĂ, DOMNIA PROSTIEI, 
INCOMPETENŢEI, TERORII şi BRUTALITĂŢII!” 

Dar, „puţin câte puţin, am început, scrie Rosner, să-l 
înţeleg pe Panait Istrati (vai di mini! L-a înţeles pi goy! ; n. 
red.) care spunea că privind realizările socialismului a văzut 
multe ouă sparte dar niciodată omleta!” 

Azi, medicul Rosner, recunoaşte că primind o bursă de 
studii în URSS (1951 — 1954) — a descoperit „prăpastia 
dintre glorioasele. realizări ale. socialismului. triumfător. şi 
execrabila realitate”, 

Fireşte, mă veţi întreba: merită să pierdem câteva ore 
ca să citim paginile acestui fost comunist „cinstit da” nu şi 
inteligent”? 

Da! Din mai multe motive: a). — veţi vedea ce nevoie 
este de cineva care să scrie o istorie „corectă” a anilor ce 
s-au dus, care să înlăture nămeţii minciunii, care 


= = = = = -— 


BUNA VESTIRE nr. 92- 93/2005, 


iernile grele, troienesc drumurile adevărului, libertăţi SI puri 
înţelegeri între oameni; 


b). — veţi afla că prezenţa unor scormonitori prin băi 
minciunii îi pot murdări şi pe cei de bună credinţă dar insuliceie 
informaţi; 


c). = că „numai unirea zideşte puterea” — Ceea ce mulţi dintre 
puţinii supraviețuitori ai anilor „prigoanei „democrato-cariisto. 
antonesciano-evreeasco-comunistă se pare, ca au uitat; 

d). — că s-ar putea ca majoritatea evrelilor care au plătit ca să 
fuga de regimul pe care l-au iniţiat, slujit, lăudat ŞI cultivat, nu au 
făcut-o pentru că ar fi devenit inteligenţi ci din motive mult maj 
puţin avuabile. : 

Lectura cărţii semnate de Iulius Rosner, plăcută la lectură, cu 
întorsături anecdotice, dacă, mai totdeauna, lipsite de 
originalitate, dar totdeauna bine alese, re-aducându-i în minte 
cititorului vremea când ne întâlneam, mereu, cu Bulă. 

În plus, există şi unele informaţii autentice despre Viaţa de 
partid şi comportamentul „conducătorilor de stat şi de partid, fii 
[cei] aleşi ai poporului şi ai clasei muncitoare”. 

După ce aţi întors ultima pagină vă veţi fi pus o întrebare: de 
ce, de-a lungul a mulţi ani, evreii din România, fugiţi. din 
România, vânduți de România au tăcut? De ce doar în ultimii 
vreo 20 de ani duduie tipografiile din întreaga lume copleşite de 
„opurile” lui Ioanid şi Marcou, Iancu şi Lavastine, Ornea şi 
Norman Manea, Rosner şi Below, Judt şi Volovici, Câmpeanu şi 
Cornea etc.? 

Am uitat de „Jurnalul” dres al lui Sebastian! 

Răspunsul meu este unul tripartit: 

1), — trebuie denigrată Mişcarea Legionară; 

2), — Trebuie exmatriculaţi din admiraţia lumii oameni precum 
Mircea Eliade, Constantin Noica, Emil Cioran, Nae Ionescu, Ionel 
Teodoreanu, Radu Gyr, şi mulţi, mulţi alţii; i 

3). — Şi să se arate lumii modul în care au fost oprimaţi evreii 
— nu numai în regimurile necomuniste ci, mai ales, în cel pe care 
l-au construi, l-au apărat, l-au îndrăgit şi l-au lăudat. 

Lucruri ce vor reieşi şi din cartea fostului coleg de an — pentru 
că în regimul cel mai „holocaust” din Europa după cel german, 
studenţii evrei şi-au putut urma cursurile „facultăţii de medicină” 
la aşa numita „Şcoală din Dudeşti” de unde, în 1944, au putut 
trece, fără nici o testare a pregătirii lor, la Facultatea de Medicină 
din Bucureşti. 

Şi, când totul s-a terminat, cu plată sau pe şest, toţi au 
„votate cu picioarele”. - 


Ce gândesc alţi reprezentanţi ai dreptei? 


Iată ce spun francezii: 

a). — Franţa este comandată de două scrutinuri esenţiale: 
alegerea preşedintelui şi cele legislative — care sunt amândouă 
majoritare. Care, în mod necesar îl constrâng pe alegător la al 
doilea tur la o alegere simplă — între stânga şi dreapta. 

Dar partidele politice nu au tras consecinţele acestei situaţii şi 


sunt divizate — în loc să se realizeze marea uniune a dreptei. 


În România eu cred că în această uniune trebuie să intre toţii 


cei care sunt anticomunişti — indiferent de numele acestora — 
patrulater roşu — democrați neo-vopsiţi etc. 


b). = MUNCA, FAMILIA, NAŢIUNEA şi MORALA PUBLICĂ nu 


sunt idei ce aparţin cuiva ci României şi de aceea dreapta trebuie 
să-şi redescopere valorile, să-şi structureze discursul în funcţie 
de aceste valori şi să vină cu soluţii ferme la problemele vieţii 
cotidiene - ca de pildă cea a delincvenţei minorilor. Soluţia este 


(continuare în pag. 9) 
Ion ECONOMISTU' 


BUNA VESTIRE nr. 92- 93/ 2005. 
TRIANON! 


„Eu ştiu că nu n-am născut din capul lui 
Jupiter şi cu atât mai puţin, gata înarmat, 
ca Pallas Atena, Ştiu doar atât că sunt un 
biet om care încearcă să înţeleagă ceea 
ce se petrece în jurul lui şi care îşi dă 
seama că instrumentul acesta de 
înţelegere nu se creează decât încet, 
incet, printr-o atentă, umilă şi stăruitoare 

: aproximare a vieţii” — Nae Ionescu. 

Cine nu are bătrâni — să-şi cumpere. Aşa ne învăţa pe 
noi, copii ai abecedarului o povestioară citită în clasa I-a 
primară. Vecinii unor vecini caută pricină de-o ceartă. Şi 
au inventat-o! Susţineau că strămoşii lor au împrumutat 
vecinilor o funie de nisip. Şi o vor înapoi. 

Aşadar, o „revizuire a Trianonului!” 

Cum vecinii, astfel ameninţaţi, îşi omorâseră toţi 
bătrânii, nu ştiau ce şi cum s-au petrecut treburile pe 
vremea. strămoşilor. Din fericire, un fiu, îşi ascunsese 
tatăl atunci când „comunitatea” îşi condamnase „moşii” la 
moarte. Şi acum s-a dus la locul unde şi pitise tatăl ca 
să-i ceară sprijin. 

Bătrânul: Spuneţi petenţilor că voi aveţi mai multe 
soiuri de funii, făcute din variate amestecuri de nisip. Dar 
nu ştiţi care-i cea împrumutată şi, de aceea, îi rugaţi să 
vă aducă o „mostră” ca să le-o puteţi înapoia pe cea 
dorită. 

Cam aşa ceva ne-ar fi spus şi nouă, azi, Nae Ionescu. 
Unul dintre „moşii” noştri pe care vremurile şi oamenii |- 
au ucis de foarte tânăr. Asta s-a întâmplat acum vreo 65 
de ani — adică în martie 1940. 

Şi pentru că nu li se părea suficientă uciderea 
păstorilor, duşmanii neamului au adunat şi cărţile lor şi 
le-au dat foc sau le-au trimis la puşcărie. 

Când s-a deschis „puşcăria cea mare”, „gaşca 
internaţionalistă” — cea care o înființase, o guvernase şi 
din care fugise — a trecut la planul de salvare a crimei şi 
criminalilor. 

Prima etapă: distrugerea memoriei,  calomnierea, 
desfigurarea şi negarea celor care prin opera lor ar fi 
putut împuternici pe cei de azi să-şi recapete demnitatea, 
libertatea, viitorul şi, MAI ALES, trecutul. 

Iată de ce nimeni dintre cei care s-au manifestat — cu 
prilejul. televizării . filmului despre Tratatul semnat la 
Trianon, cu aproape un veac în urmă = rezumat a 15 ore 
- o poală de bani, kilometri de film, ce mobilizare! — nu 
au ştiut să răspundă celor ce ne cereau „funia de nisip!” 

Cel ce a răspuns de mult acestor tertipuri — 
„revizionismul vecinilor noştri = catapultaţi la conducerea 
României în care ei nu reprezintă decât vreo câteva 
procente — o activitate neîntreruptă a „intelighentiei” 
maghiare — ar putea fin din nou chemat la bară. Este Nae 
Ionescu — „plagiatorul Nae Ionescu” cum ne-nvaţă 
ufedereista Marta Petreu, „dascălul legionarilor”  - 
„naziștii României” — cum susţinea, pe muzică de Bach, 
Iosif Sava, şi în fiecare cronică, specialistul în 
monocotiledonate — Zigu Ornea. : ză 

Noi, care l-am ţinut ascuns în fundul lăzilor cu cărțile 
acelor anii — anii marilor speranţe ucise — ne-am dus la 


pagina 7 


„Revizuirea tratatelor? Poate. Revizuirea graniţelor. însă 
nu. La asta, vă asigur, nu se gândesc nici cei mai optimişti 
dintre amatorii de revizuire. Nu se gândesc — pentru că îşi 
dau seama că nici o graniţă nu se poate schimba. fără 
război. Iar cine consimte să o facă — în dauna lui — acela îşi 
merită soarta, 

Să nu ne alarmăm prea tare, deci. se revizuiesc 
tratatele. Nu însă -şi graniţele. Pentru asta, discuţiile în 
forurile. internaţionale, nu sunt de ajuns. Mai trebuie şi 
război. Şi mai TREBUIE şi VICTORIE. Aşa că, vedeţi, 
problema se lămureşte suficient: CINE ARE GRANIȚE, SĂ ŞI 
LE APERE. Le poate apăra prin drepturile juridice, istorice 
sau mai ştiu eu cum — cu atât mai bine. NU: va trebui să se 
înarmeze. 

Putinţa de a fi atacați pe cale armată a existat oricând — 
chiar a doua zi după Tratatul de la Versailles. Putinţe 
teoretice. CÂT DESPRE CEA PRACTICĂ să FAC AŞA CA 
PENTRU NOI EA SĂ NU EXISTE NICIODATĂ”. (Ei, uite că 
maestrul s-a înşelat! Granițele României s-au revizuit fără 
război direct între noi şi adversarii direcţi — URSS, Bulgaria, 
Ungaria. Spre ruşinea noastră! N. red.) 

Cum? Ei bine acestui „cum” i-au dat răspuns şi Nae 
Ionescu, şi cei care s-au bătut pe Frontul de Est, şi cei care 
au fost ucişi, aici, în ţară, de o haită de străini! 

Iată punctul de vedere al „profesorului”: (Leacul nu se 
află în mişcările noastre de opinie publică — aşa cum 
încercau mai serile trecute, să facă diverse posturi de radio 
şi televizie — ci în POLITICA NOASTRĂ DE STAT: a ne 
menţine pe baza tratatelor e, desigur, o atitudine juridic 
perfect valabilă. NU ÎNSĂ şi ÎN FAPT! (...) Politica menţinerii 
tratatelor cu argumente şi mijloace juridice este nu numai 
ridiculă dar şi IRESPONSABILĂ. 

Ceea ce se cere este altceva: anume, AŞEZAREA 
NOASTRĂ ÎNTR-O SITUAŢIE DE FAPT DE AŞA NATURĂ 
ÎNCÂT REVIZUIREA TRATATELOR SĂ NU NE ATINGĂ — să 
fie faţă de noi — IMPOSIBILĂ! 

Am făcut noi asta? 

Răspunsul nostru este categoric: NICI ATUNCI - pe 
vremea României Mari — ale cărei granițe pândite din trei 
părţi nu erau străjuite cum se cuvine. (Să nu uităm că 
faimoasele noastre servicii secrete, ocupate şi preocupate 
de uciderea legionarilor, nu au avut habar de ceea ce se 
hotărâse la Moscova la 23 August 1939; că nemulțumirea 
faţă de instituirea dictaturii regale era justificată; că aşa 
zisa democraţie — ca şi cea de azi, era o vorbă-n vânt; că 
armata era prost echipată, prost hrănită şi insuficient 
înarmată etc.); NICI AZI, când milioane de oameni caută 
să-şi vindece suferinţele morale, materiale şi profesionale, 
părăsind ţara, în timp ce femeile refuză să mai aducă pe 
lume copii sortiţi nefericirilor prin care a trecut neamul 
românesc în ultimii 65 de ani. 

Iată ce solicita Nae Ionescu — cerere valabilă şi atunci — dar 
mai cu seamă azi: 1), — organizarea ţării în aşa fel încât ea să 
reprezinte o forţă a cărei DUŞMĂNIE să fie temută şi a cărei 
PRIETENIE să fie dorită; 2). — Incadrarea ţării noastre intr-un 
sistem de allanţe şi prietenii fireşti, care să facă IMPOSIBILĂ 
AMENINŢAREA GRANIŢELOR NOASTRE. (Ceea ce nu s-a 
realizat nici atunci şi care, nici azi nu are un curs suficient de 
clar, ferm şi corect integrat situaţiei de fapt). 

feb. 2005. 

(continuare în pag. 8) 
Paul Spiru MICHAIL 


sipetul cu înţelepciune şi iată ce am găsit: 


za. a: 


pagina 8 
(urmare din pag. 7) 


* (TRIANON) 

Organizarea lăuntrică a ţării şi crearea unui instrument 
serios de apărare NU S-A FĂCUT, (Nu cu miguri reparate 
de poporul frate „evreiesc” — şi care ară pământul cu 
epave şi cadavre vom - asigura seninul cerurilor noastre!) 

Iar diagnosticul pus atunci- de profesorul Nae Ionescu 
(suntem în decembrie 1933, când faimosul Titulescu. îl 
împingea pe Duca la încălcarea Constituţiei ţării şi 
principiilor democraţiei proclamate de toţi politicienii dar, 
Ca şi azi, nerespectate de nimeni) — este valabil şi azi. Să- 
| ascultăm: „Lipsiţi de simţul marilor prefaceri istorice, 
încrustaţi într-o mentalitate subalternă care ne împiedecă 
a lua cunoştinţă chiar de faptul că suntem un popor de 
18 milioane (atunci — azi peste 20), incapabil de a ne 
ridica până la contactul cu realităţile directe, noi am 
întârziat încă în chip IRESPONSABIL într-o politică 
învechită care nu mai poate da nimic astăzi nici chiar 
țărilor unde ea' pe vremuri a iat naştere în chip firesc şi 
condamnăm astfel o ţară bogată şi un popor muncitor la 
paralizie permanentă care nu are decât o singură ieşire: 
CATASTROFA! 

Liga  Antirevizionistă?  - (în spiritul căreia se 
manifestau diverşi vorbitori la „conversațiile de noapte” la 
diverse. televiziuni —- din zilele noastre — după filmul 
„Traianon”. 

Este prea puţin — i-o spunea lui Stelian Popescu şi ne- 
o repetă şi nouă astăzi Nae Ionescu. Căci problema este 
mult mai gravă. Şi responsabilitatea nu stă la noi, în 
opinia publică, ci în altă parte. SĂ ÎŞI FACĂ, deci, datoria 
cei cărora le incumbă! 

Nu ştiu dacă actualul preşedinte al ţării l-a citit pe Nae 
Ionescu (I-a citit pe Patapievici, sireacu'!; n. red.); dar, 
poate, cei care-l conseiază, ştiu câte ceva din sfaturile pe 
care profesorul le-a dat mai marilor vremii lui. Iată-le: 
„Nu este chiar aşa de greu de spus: Să căutăm linii noi 
de acţiune; în spre locurile unde încolţeşte viaţa, unde 
noi ne încadrăm normal. Am FĂCUT UN PAS ÎN ULTIMUL 
TIMP IN SPRE EUROPA CENTRALĂ. Dacă aş cunoaşte şi 
spiritul în care acest pas s-a făcut — până acum nu 
înţeleg încă nimic — aş putea spune dacă es bine sau rău. 
Principalul se poate să fie în aceeaşi măsură şi bine după 
cum. poate fi şi rău”. (De aceea spunem noi că este 
înţelept să pregătim mai multe şi diverse săgeți pentru 
arcurile noastre; şi mai ales să pregătim adecvat arcaşii. 
Ceea ce nu s-a prea văzut!) 

In schimb, susţine profesorul există un alt drum 
care ESTE AL NOSTRU: fără nici un fel de îndoială: 
ESTE CEL AL SUD-ESTULUI EUROPEAN. Nu o spun 
acum pentru prima dată, nu o spun cel dintâi. A spus- 
o înaintea mea, cu mult, Neculai Iorga. Drumul acesta, 
politica noastră de stat NU L-A UMBLAT TOTUŞI. 

Vedeţi aşa se pune problema. „Revizuirea 
tratatelor?” „Modificarea situaţiei prin colaborare 
generală? Naivitate sau ipocrizie de neputincioşi. Sau, 
poate, pur şi simplu, fleacuri”. 

Să lăsăm filmul maghiar să fie prezentat poporului 
român. 

“Dar să nu hrănim acest popor cu fleacuri. 


BUNA VESTIRE nr. 92 - 93 / 2005. 


(urmare din pag. 4) 


*(Reflecţii comportamentale) nea, puterea de sacrificiu, 
duloşia, perseverenţa, nuanţarea glasului, modestia, bunul simţ, 
curajul şi sinceritatea noastră; 

* Sunt unii oameni care gândesc cu inima nu cu mintea; 

* Vai! vai de mielul care s-a rătăcit prin pădure pentru că, 
vrând, nevrând, probabil va ajunge în gura lupului! 

» Conştiinţa o păstrăm în mod discret în suflet iar pe 
Dumnezeu îl Propovăduim prin fapte; 

* A avea voinţă înseamnă să nu faci ceea ce-ţi place, să 
renunţi la plăceri, să te înfrânezi, să rabzi şi a nu avea înseamnă 
să refuzi ce-ţi place şi e folositor, cu alte cuvinte încăpăţânarea 
este un act de voinţă, când renunţarea este utilă şi nu laşitate ci 
mal degrabă o faptă morală, înţeleasă şi de aceea e bine să 
renunţăm la ea. Paradoxal! Nu?... Şi totuşi e logic şi adevărat! 

* Focul material ne dă lumină, căldură, fum şi cenuşă, cel 
„Spiritual” numai ... lumină. ă 


Paradoxal... dar adevărat 


* Adevărul nu are glas ca să-si poartă anunţă ori impune 
prezenţa în activitatea oficial-socială şi nici. în relaţiile dintre 
cetăţeni în general.. i i 

Minciuna în schimb, fiind lipsită de caracter, de bun simţ; 
izvorâtă din viciile societăţii cu orice formă de conducere 
inclusiv de “guvernare, are acest avantaj prin promisiunile pe 
care le face, chiar dacă ar părea utopie, profitând de 
credibilitatea naivă a mulțimilor „Oarbe”, ea reuşeşte conştient şi 
intenţionat să stopeze eventualele remuşcări ale conştiinţei 
câştigând - astfel consideraţiile - naive ale. oamenilor care o 
ascultă; 

* Sacrificiul, mare. pentru lucruri mici. şi sacrificiul mic pentru 
lucruri mari? Paradoxal! Nu? Depinde cum, cu ce spor, cu ce 
mijloace, când, cine şi cui i se face cadoul! 

* Dragostea este o afecţiune, un răspuns, o recompensă faţă 
de o binefacere făcută nouă, materială, concretă sau 
comportamentală; o dăruire, o preţuire deosebită prin 
consideraţii exprimate în cuvinte ce nu pot cuprinde noblețea 
recunoştinţei noastre oricât de artistice sau figurativ poetice am 
dori noi ca ele să fie; 

* Sacrificiul poate fi concret, real, făcut nevoiaşului cu 
sinceritate şi simţire sufletească morală binefăcătoare. El mai 
poate fi totodată substanţial şi generos, meritoriu, oportun, 
rodnic folosit sau nerecunoscut de primitor mai ales dacă nu-l 
merită, asemenea ignorantului din pilda cu talanții; 

* Oamenii tăcuţi mint mai puţin decât palavragii. El gândesc 
mai mult, intuind adevărul după multe încercări, observaţii şi 
experienţă; sunt. modeşti. din. fire. şi generoşi:  Vorbăreţii, în 
schimb, aruncă vorbele mecanic şi le împrăştie într-un anumit 
loc dinainte ales asemenea gospodinelor grăunţele la orătănii, 
când vor să le prindă pentru jumuleală; 

* Omul leneş nu are-măsura timpului. Pentru e totul. este 
monoton, obositor. şi. fiind somnoros. lui îi. place. inerția; să 
aştepte bunăvoința altora, ca unul care nu e capabil nici. de cel 
mai mic sacrificiu; 

* Inţelepciunea este linişte şi fericire sufletească! 


Aqua Forte 
(Remember) 
» Cea mai perfectă muzică e simfonia propriului suflet... ea n- 
are nici note, nici dirijor; 
* Liniştea o suportăm mai greu decât furtuna; 


(continuare în pag, 13) 


n e IE RP IRI 


BUNA_VESTIRE nr. 92 - 93 / 2005. 
(urmare din pag. 6) 


(Ce gândesc alţii...) cea care a determinat în Statel 
Unite. Scăderea dramatică a delincvenţei: prevenire i 


pedeapsă -— indiferent de vârsta infractorului sau. de 
amploarea isprăvii acestuia. 
c). — Alegătorii vor un singur lucru: să răspundem 


problemelor lor; acest lucru nu se poate face decât folosind un 
discurs curajos bazat pe valorile noastre Şi nu pe partide. 

Soluţia: alianţa dreptei sub un acelaşi stindard — ceea ce 
înseamnă modernizarea vieţii politice. 

d). — Electoratul are impresia că oamenii politici nu se 
preocupă de problemele lor decât în timpul alegerilor — apoi au 
sentimentul că clasa politică se depărtează de ei. 

alegătorul se va intreba totdeauna: ceea ce îmi spune îmi 
poate folosi şi în viaţa personală? Ori contractul cu România la 
care am aderat nu a fost respectat, 

Iar atunci când ai semnat acelaşi proiect nu mai este 
rezonabil să întreţii diverse bisericuțe. 

Când noi vorbim de fuziune electorii înţeleg confuziune! 

Deci: să revedem MESAJELE şi METODELE — altfel oamenii 
vor crede că singurul nostru efort este să devenim califi în locul 
califului. 

În ce priveşte mesajul trebuie să fim total decomplexaţi, mai 
ales în raport cu stânga şi în raport cu mass-media. Nu trebuie 
să ţinem seama de ce va spune cutare jurnal naţional ci trebuie 
să fim  CLARI, FERMI asupra valorilor noastre. 

e). Dacă vrem să reconstruim trebuie să arătăm francezilor 
că le vom aduce soluţii simple şi pragmatice problemelor pe 
care le întâlnesc în viaţa lor. 

f). Trebuie să eliminăm iluziile: cea a centrului — care poate 
fi un loc politic; cea a liberalismului — care este o teorie 
economică şi nu drapelul unei mişcării politice; cea a 
gaullismului — care nu poate fi urmat pe acest drum afectiv, 
romantic, sentimental. 

9). Ne trebuie un discurs economic care să meargă pe cele 
două picioare echilibrate: de o parte un sistem de libertate 
economică” — întreprinderea şi munca fiind pe primul plan; de 
alta un STAT care-şi joacă rolul său în aşa fel încât fiecare să 
simtă că nu plăteşte impozite de pomană; deci un STAT MAI 
SUBŢIRE dar MAI MUSCHIULOS. 

h). — Slăbiciunea discursului liberal se află în faptul că dă 
opiniei publice sentimentul că, în fond, politica nu poate face 
nimic din pricini diverse: partenerii noştri, mondializarea 
economiei, minoritatea maghiară, moştenirea, opoziţia etc. 

Ori, nu aceasta-i discursul liberal ci o adevărata chestiune 
este: ce poate face politica pentru ca noi să devenim măcar ce- 
am fost odată? : 

Şantierul este enorm: în primul rând să schimbăm, din cap 
până-n picioare, sistemul gestiunii publice: avem o mulţime de 
instituţii, legi etc. moştenite din 1945-1960. 

1). Trăim într-o societate care nu este liberă; ideile noastre 
fiind în continuare determinate şi controlate de aparatele 
ideologice ale statului. 

în timp ce în alte ţări întreprinderea este ambiţie individuală, 
la noi este încă văzută ca un inamic public; cei care trăiesc de 
pe urma statului — şi nu este vorba doar de funcţionari dar şi de 
medicii din spitalele universitare = municipale care au interesul 
Ca statul să, gireze în continuare sănătatea; în fine, intelighenţia 
românească, reprezentată de intelectuali de stânga care 
definesc binele şi răul, continuă să deţină funcţii importante şi 
de aceea trăim într-o societate intelectual determinată contra 
valorilor de dreapta, contra reușitei individuale, „contra 
întreprinderii — (vezi situaţia întreprinderilor mici şi mijlocii), 
contra pieţelor financiare, cu o presă care face tot ce poate ca 
să nu vedem nici lumea şi nici pe noi — aşa, cum, în adevăr 
suntem. 

)).—Dar ceea ce trebule să revedem complet este 


pagina 9 

FISCALITATEA care apasă asupra INIŢIATIVEI. 

pula ai EA: este că tot câmpul cultural depinde de fondurile 
Culturi (ca aa Arii O instituție care să nu depindă de Ministerul 
Erei Ara nu solicite acest lucru); ori marile momente ale 
a ia ri sunt cele în Care s-au respectat „ARTELE LIBERARE” 
az zau tare trebuie să fie incredinţată fundațiilor — (nu cele 

tinţat ca să pape banii lui PHARE) Şi mecenatului, 

Este o LUPTĂ DIFICILĂ! 

„1. — Trebuie reorganizat întreg sistemul public plecând. de la 
Principiul subsidiarităţii: orice problemă trebuie reglată la eşalonul 
la care poate fi rezolvată. 

Cred că nu mare este nevoie de PREFECŢI. Ci doar de primari 
bine instruiți cu depline puteri pentru soluţionarea problemelor 
teritoriului lor. 

Prima fiind cea a FISCALITĂŢII LOCALE - care va cere câţiva 
ani pentru ca fiecare colectivitate să aibă impozitul său — ceea ce 
însemnă claritate şi responsabilitate. 

m). Trebuie reabilitată noţiunea de întreprindere PRIVAȚĂ şi 
revăzute şi schimbae sistemul fiscal, social şi economic în raport cu 
Cei care muncesc; deci scăderea impozitului pe venit, pe moştenire, 
uşurarea costului muncii pentru că este singura metodă de a crea 
locuri de muncă. 

n). = DESCENTRALIZAREA şi LIBERAREA ÎNTREPRINDERILOR. 

Subvenţiile acordate. întreprinderilor şi cele 2000 de şmecherii 
prin care se realizează aşa ceva trebuie să dispară. Susținerea 
publică trebuie acordată doar INOVAȚIEI şi EXPORTULUI. 

0). SISTEMELE DE SECURITATE PASIVE trebuie convertite. în 
SISTEME ACTIVE -— banii destinaţi..* pensionanlor viitori se 
reinjectează în economie. 

In locul plasei pasive a asigurării pentru şomaj — trebuie să 
introducem participarea la capital: salariatul trebuie să benefiaeze 
în mod mult mai popular, democratic şi general de stock-opţiuni 
(acţiuni în întreprinderile lor). Dacă-şi pierde locul de muncă va 
beneficia de acest capital pe care l-ar putea investi ca să devină 
întreprinzător. 

p). — Trebuie să se instituie dreptul la experiment — în orice 
domeniu. Nu este bine să faci o reformă aidoma pe tot cuprinsul 
țării pentru că nu toată ţara are aceleaşi nevoi, aceleaşi condiţii şi 
aceiaşi mentalitate. 

Dar, se pare, că nu suntem în stare să punem în practică idei 
Simple ca de pildă PREA MULT IMPOZIT UCIDE IMPOZITUL; SA 
AJUŢI, DA, să ASIŞTI, NU. 

Oare nu ar trebui să aplicăm, şi la noi, faimosul SPOIL SYSTEM, 
ca în Statele Unite unde există o mare parte a înaltei tehnostructuri 
se schimbă odată cu culoarea politică a preşedintelui? 

Această permanenţă, a funcţionarilor. superiori la noi, le dă 
posibilitatea de a continua să facă ceea ce vor în afara oricărei 
legitimităţi democratice şi a unui „fairplay” necesar nu doar în sport 
Ci şi, mai ales, în activitatea politcă. 

Dar pentru asta ar trebui să pregătim echipa de înlocuire. Ori, 
timp de 15 ani, opoziţia nu a făcut nimic în această privinţă; 
şedinţele CDR, de pildă, erau prilej de vorbe, vorbe şi lar vorbe... 
Nimic altceva. S 

Necunoscându-se esenţa democraţiei — care şi aşa, se ştie de la 
Aristotel, că este cel mai prost sistem de guvernare — nu s-au făcut 
nici paşii elementari pentru ca acest tip de guvernare să 
funcţioneze la maximum posibilităţilor sale care sunt dintre cele mai 
restrânse . sau, ca să fiu mai limpede, dat fiind că aleşii noştri 
trebuie să fie reprezentanţii noştri atunci ei trebuie să acţioneze cu 
cadre, cu birocraţi, cu tehnicieni care să fie cel puţin teoretic de 
acord cu punctul nostru de vedere. 

S-a văzut, chiar din declaraţia unui din aşa zişii lideri ai fostului 
CDR că „toţi au fost securişti” şi atunci nu are rost să-i schimbi pe 
belzebuţii de ieri cu scaraoţchi de azi... 

Mai pesimist decât aşa nici că se putea. 

Rezultatul se vede. ca. 

ŞI vom vedea că nu suntem singuri în acest deşert al neputinței 
şi incompetenţei asociate cu reaua voinţă şi reaua credință. 


cn III E it a it 2007 se că uta ia 2. | 


BUNA VESTIRE nr. 92 - 93 / 2005. 


Pagina 10———————— Pai 


urmare din pag. 3) 


e (Scrisoare...) 

12). Dacă se va solidariza cu poporul român sărăcit şi va 
solicita capitaliştilor internaționali să plătească pentru crima 
de a exploata munca românească, de a fi scos, de pildă, 
petrolul de pe valea Prahovei cu zeci de ani în urmă şi a-l fi 
vândut pe piața internaţională şi de a nu oferi, nouă, 
românilor, veniturile compensatorii? Dar pentru lemnul, 
aurul etc. jefuit? Dar, dle Dan Pavel, de ce n-am solicita 
Turciei actuale compensaţii pentru 500 de ani de jaf făptuit 
de fostul Imperiu Otoman, pentru copiii luaţi ca ieniceri şi 
fetele duse în haremurile turcilor? Că Turcia este urmaşa 
acestui Imperiu! Ce, numai „semiții” au drept la despăgubiri 
materiale şi morale şi mediatice? Nu cereţi, die Pavel 
(valabil şi pentru alții), nimic pentru 500 de ani de 
„holocaust” făptuit contra romănilor de otomani? Dar, de ce 
nu cereți actualei Ungarii. dle Pavel, poporului ungar 
despăgubirii materiale şi morale pentru 1000 de ani de 
iobăgie impusă românilor din Transilvania, pentru cei patru 
ani de dominație ungurească dintre 1940-1944? Nu vă 
pasă de aceste nedreptăți? Doar de „antisemitismul” dlui 
Goma? 

13). Dacă -— „opinie publică” fiind! — sunteți dispus să 
luptaţi pentru drepturile aromănilor din Timoc, aromânilor 
din Bulgaria, Grecia, Serbia-MunteNegru, a românilor din 
Ucraina, pentru unirea Moldovei cu patria mamă? Ce a 
făcut pentru ei, la ce foruri internaţionale s-a adresat? Dacă 
Ştie că aceşti români n-au lăcaşuri de cult, că nu le dă voie 
statul sârb să aibă? Cum luptați contra antiromânismului 


statului sârb? Poate noi n-am aflat? Sau aceştia, aromânii, | 


sunt mai puțin oameni decât „semiţii”? Că văd că pentru 
„semiți” luptă? Cum priveşte, de exemplu, di Pavel, faptul 
că în filmul „Trianon” popoarele din jurul Ungariei sunt 
numite „protoţigane?” Nu se numeşte aceasta „rasism'? Ce 
atitudine a luat şi ia? Că umple ziarele cu articolele lui? Sau 
crede că există popoare de categoria l-a şi popoare de 
categorii inferioare şi care sunt mereu aceleasi — români, 
sau nemți? SUA fiind de categoria |, evident! ŞI Israelul! 

14). Nu se revoltă că etnia țigănească, care, din oră în 
oră, pe postul național Radio-TV, debitează — printr-un soi 
de reclamă — că sunt discriminați copiii țigani... Chiar aşa? 

In ăst timp părinții lor = şi „discriminaţii” copii de „rromi” = ne 
fură prin mijloacele de transport, ne bat prin pieţe, 
exploatează țăranii pieţari, fac trafic de carne vie, poluează 
folclorul românesc, cerşesc! Sau astea sunt fapte de 
„discriminare pozitivă”? 

15). Cum se numeşte amplasarea de statui ale unor. 
criminali unguri pe teritoriul victimelor acestora? „Drepturile 
omului!” minoritar! Aşteptăm să militeze pentru o statuie a 
lui Eichman la Ierusalim şi una a lui Nikolski la Bucureşti, 
Piteşti (Că aici, în România, se poate. Da', dincolo, nu!). 

16). Să ne răspundă dacă trăieşte din salariul minim pe 
economie şi, dacă nu, de ce? Că şi noi mâncăm tot ca şi 
dumnealui, dormim în pat, suntem bolnavi sau nu? Sau noi 
nu avem dreptul la „drepturile omului”, la „trai decent"? Că 
se scrie la Constituţia României (cea care-i „discriminează 
pozitiv” pe neromâni) că cetățenii românii (deci şi etnicii 
români) au dreptul la un trai decent Sau numai „analiştii 
politici” au acest drept? 

17). Ar mai fi multe întrebări pt. domnul Pavel şi pentru 
toți ca dumnealui (Cornea, Tănase, Boda, Esca, Firea, 
Tucă, Popescu, Cristoiu, Andreescu, Pleşu, Dinescu, 
Stolnici, Zamfirescu, Arachelian, Brucan, Manea, Cassian, 
Voicu, Banuş, Wald, Oişteanu, loanid, Wiesell, Kuler 
(Culea), Florian, Roesner, Benyamin, Marcou, Manea, 
Frunda, Bella, Teodorescu, Iliescu, inclusiv toţi guvernanţii 
ce s-au perindat de la Carol Il-Armand Călinescu şi până la 


onorabilul domn Băsescu, Cei de la Carol || până la Ceauşescu 
s-o facă dacă mai trăiesc unii dintre ei) 

18). Cum luptă dumnealui pentru drepturile semiţilor 
palestinieni? Cum combate şi cum luptă contra „antisemiților” în 
acest caz? „Pauză de masă!” cum se spunea prin liceele internat. 

Să trăiţi bine! Dumneavoastră, evident! 


a i A i i 


BILANŢUL UNEI GUVERNĂRI ! ADMINISTRAȚIA ILIESCU — 
NASTASE 


Confucius susținea că „sub guvernarea bună sărăcia este o 
ruşine, iar sub o guvernare proastă şi bogăţia este o ruşine” 

Să recunoaştem că sub guvernarea Năstase — cum i place 
[fostului] premier să fie numit, ambele ruşini sunt prezente cu 
supra măsură, 

O guvernare este cea în care vorbeşte legea şi nu legiuitorul 
— crede americanul Lafayette Byrn — definiţie din care acelaşi 
Guvern Năstase este exclus 

Cea mai bună guvernare este cea în care sunt ascultate 
numai legile — ceea ce nu se întâmpla în guvernarea Năstase 
decât cu totul excepțional 

Spre deosebire de Atena unde, în forum, vorbeau înțelepții şi 
hotărau nebunii — în guvernarea Năstase au vorbit şi au decis 
doar ne-buni! 

Emerson avea dreptate iar guvernarea Năstase o ilustrează 
în guvernări ca şi în corpul. omenesc maladiile cele mai grave 
vin de la cap. 

Nimic nu demonstrează mai bine decât guvernarea Năstase 
că „lucrurile merg mult mai bine când. Guvernul intervine mai 
puțin” 

Tolstoi a spus-o: „Guvernul este o adunătură de oameni ce 
violentează restul oamenilor”. Năstase şi Guvernul său a 
demonstrat că Tolstoi a avut dreptate. 

Istoria României a arătat că Monarhia lui Carol al Il-lea a 
degenerat în dictatură, aristocrația s-a transformat în oligarhie 
iar zilele noastre democraţia în anarhie. În frunte se află Iliescu 
„Năstase şi şatra lor. 

Ce nu a priceput Năstase — sau poate nici nu l-a citit pe Lao- 
Tse — este că „pentru a guverna un mare regat trebuie să-l imiţi 
pe cel ce frige un peşte mic”. „Ca să nu înghesui România cu-o 
multitudine de legi prost făcute, însoţite cu norme de aplicare 
tardive şi. înlocuite de ordonanțe de urgență atât de urgente 
încât se fac totdeauna în grabă — Şi, de aceea, prost. 

Mencius, gânditor din secolul IV a. Hr. credea că „nu este 
suficientă virtutea pentru a înfăptui o bună guvernare; nici legea 
singură nu este suficientă”. În guvernarea Năstase virtutea este 
inexistentă iar legile făcute de iorgovani, văcăroi. şi alți dorneni 
nu ar putea acţiona corect nici dacă ar exista virtutea. Pentru că 
sunt prost tocmite. 

Guvernarea Năstase justifică punctul de vedere exprimat de 
Austin Chamberlain: „Toate guvernele sunt aproape la fel cu 
tendința ultimului de a fi cel mai prost”. 

O vorbă de care nici „mână de fier" — cum l-a botezat 
„doctorul în comunicaţii”, nici restul haitei nu a auzit-o vreodată 
este cea spusă de Victor Cousin: NU poţi guverna oamenii 
decât servindu-i, este o lege care nu are excepții!” 

„Habar nu ai = Fiule = îi scria contele Axel de Oxenstierna 
fiului acum vreo 500 de ani, „Cu cât de puţină înțelepciune sunt 
guvernați oamenii”. Noi, însă, prințe, ştim: suntem guvernaţi de 
Năstase şi ai săi! 

Dacă l-ar fi citit pe Platon, Năstase şi colaboratorii, ar fi aflat 
că „Mal presus de orice trebuie să eviţi legile făcute pentru 
facilitarea îmbogățirii. Există trei” lucruri: sufletul, trupul- şi 


bogăția. Puneţi, în primul rând, accentul pe suflet; apoi pe trup 
ian. 2005. 


(continuare în pag. 15) 
pt. conf. PSM. 


aa IESE 


BUNA VESTIRE nr. 92 - 93 / 2005. 


CONTRA REVOLUŢIA 


Prăbuşirea blocului comunist, se afirmă în The Economist 
din 3 decembrie 2004 a lăsat vreo duzină de țări - să-şi 
construiască o economie de piaţă din eşuata planificare 
centralizată. In mare, lecţia reformei a fost că „soarta îi 
ajută pe cei bravi!” 

Trecând în revistă progresele făcute de tovarăşii săi în cel 
patru ani ce trecuseră de la Revoluţia. din 1917, Lenin a 
văzut că mai erau multe - şi grele — de făcut: „Comuniştii 
care cred că am putea schimba complet forma economică a 
societăţii erau nişte visători iar eu vă spun că va fi nevoie de 
cel puţin un secol”... 

Era modest! Pentru că în numai 20 de ani societatea 
rusească, din punct de vedere economic, era de 
nerecunoscut; iar timp de 40 de ani economia centralizată a 
dominat viaţa a 400 de milioane de oameni de la Elba la 
Vladivostok. Dar când s-a prăbuşit a făcut-o cu o viteză care 
I-a înspăimântat şi pe Ion Ilici: la cinci ani după căderea 
zidului de la Berlin, la trei ani după spulberarea URSS, acolo 
unde domnea CAER-ul, plâns de preşedintele României şi 
dorit de Gică Guşă, zis doctor în economie, au apărut bănci 
şi pieţe, burse şi cazinouri, magazine în care găseşti şi ce nu 
doreşti şi nu ca altădată nici măcar o cutie de lapte praf 
(Găseşti, da' ai cu ce o cumpăra? n. red. şef.), 

Dar, nu peste tot treburile merg la fel: Europa Centrală a 
realizat o adevărată economie de piaţă şi au început să 
tropăie la porţile Uniunii Europene; alţii zac în haos 
economic şi politic: Bosnia, exemplu tragic, dar şi părţi din 
Caucaz sau Tadjikistan nu stau mai bine; în fine, alte ţări nu 
se află nici în car, nici în căruţă, nici în teleguţă, precum 
România. 

MANIFESTUL POST-COMUNIST. 

Contrarevoluţia economică s-a produs atât de rapid în 
parte pentru că ea avusese loc. sistemul economic comunist 
se prăbuşise cu mult înaintea guvernelor comuniste: Jeffrey 
Sachs, un economist american, şi sfetnic al multor guverne 
reformatoare argumenta că economiile comuniste se află în 
trei crize simultane: ele fac lucruri greşite, le fac rău şi se 
termină banii (vezi UNDERSTANDING SHOK THERAPY, 
London 1994, The Social Market Foundation) 

Departe de a crea o utopie, marxistă, comunismul 
sovietic a creat o supraputere militaro-industrială; a făcut o 
treabă relativ bună în această privinţă dar cu preţul 
înghesuirii activităţii de consum. În 1988, URSS avea 20 de 
magazine la 10. 000 locuitori în timp ce Italia avea 175; 
producea de 17 ori mai mult oţel decât America per dolar 
din PIB. Şi de aceea capitalismul a înflorit în comerţul cu 
amănuntul - acolo unde comunismul nu reuşise să 
împlinească dorinţele oamenilor. , 

Iar când prin glasnost şi perestroika au obţinut ceva mai 
multă libertate rezultatul a fost HAOSUL. . 

De altfel, falimentul era inevitabil: la sfârşitul anilor 80 
toate economiile blocului, exceptând Cehoslovacia, era în 
faliment. Unele guverne — inclusiv ale Poloniei, Bulgariei şi 
URSS — împrumutau imens din vest ca să poată rezista. 
Altele, printre ele şi România, au început să tipărească bani, 
ceea ce într-un sistem de preţuri fixe însemna cozi, absenţa 
mărfurile, mai multă corupţie şi bursă neagră pentru că era 
nevoie de mai mulţi bani pentru a obţine lucrurile dorite. : 

ŞI a fost atât de complet eşecul încât ţările care au sai 
sub comunism au preferat să-l abandoneze total decât să 
încerce „a treia cale” între planificarea centralizată şi 
capitalism. Singura discuţie între reformatori a fost: i a 
adopte o terapie graduală sau una de şoc — şi asta era 


pagina 11 


doar o dezbatere asupra modalităţilor şi nu despre obiective. 

Câţiva au propus să fie realizate reforme: economiile 
planificate şi autarhice urmau să se deschidă; aceasta însemna 
liberalizarea comerțului, a preţurilor, eliminarea monopolului de 
stat; promovarea competiţiei; instituţii - capitaliste, servicii 
bancare şi financiare construite sau reconstruite; proprietăţile 
privatizate şi restructurat; deficitele bugetare să fie limitate; Şi, 
CRUCIAL, ECONOMIILE SĂ FIE STABILIZATE, CEEA CE 
ÎNSEAMNĂ MAI PRESUS DE ORICE INFLAŢIA SĂ FIE REDUSĂ. 
Numai atunci ar putea funcţiona o nouă economie de piaţă 
CORECTĂ. 

Mult mal radicali, reformatori prin terapia de şoc văd toate 
aceste elemente intreţesute, în aşa fel ca lucrurile să se 
instaleze împreună şi cât mai rapid posibil. 

Gradualiştii doresc ca piesele -reformei să fie eşalonate, 
preţurile să nu fie eliberate decât atunci când s-au privatizat 
suficient de multe firme pentru ca stimulentele pieţii să producă 
răspunsul aşteptat. Ei erau preocupaţi de faptul că, dacă vor 
face totul deodată, s-ar impune încordări speciale, politice. şi 
economice necesare. 

Indiferent de radicalitatea sau graduala abordare a reformei, 
ele s-au împiedecat de dificultăţi uriaşe pe termen scurt: 
recesiune, importuri mari, comerţul fostelor state comuniste s-a 
prăbuşit; odată liberalizate preţurile, locuitorii au sărăcit brusc; 
indicatorii speranţei de viaţă şi sănătăţii au scăzut. Dar CEA MAI 
MARE. PARTE DIN TOATE - ASTEA era  MOŞTENIREA 
COMUNISMULUI şi NU produsul venirii CAPITALISMULUI. 

Abordarea radicală era întâmpinată cu multă neincredere şi 
puţini erau acei, atât in est cât şi în vest, care credeau că ar fi 
posibilă o schimbare rapidă. DAR, judecând după VITEZA 
RECUPERĂRILOR. tocmai ŢĂRILE CARE s-au mişcat CEL MAI 
REPEDE şi mai DEPARTE cu REFORME RADICALE au reuşit. 
Polonia, prima ţară care a adoptat terapia de şoc a avut cel mai 
mic declin al producţiei şi creşterea subsecventă cea mai rapidă. 

OCHI PENTRU OCHI... 

Pentru a compara avem nevoie de un metru comun. Banca 
Europeană pentru Dezvoltare şi Reconstrucţie a analizat o hartă 
a modului în care reforma a progresat: se poate vedea cât de 
mult din produsul fiecărei ţări aparţine sectorului privat; cât de 
mult au fost liberalizate negoţul şi pieţele inteme; şi dacă a 
evoluat un sistem bancar eficient. Notele BERD -de la nici un fel 
de progres sau foarte mic- la 4 -(un progres important) — sunt 
pe atât de subiective pe cât de ştiinţifice; dar, şi aşa, aduc 
dovada unor largi divergențe. 

Economii ce au mers aproximativ în aceeaşi direcţie par să fi 
avut experienţe diferite de-a lungul drumului. Un motiv al 
disparităţilor este cel al timpului scurs; alt motiv este că unele 
părţi ale agendei reformei s-au vădit mai dificile şi au avut 
nevoie de mai mult timp decât altele sau de pricepere; oricine 
poate liberaliza preţurile, dar este nevoie de un oarecare 
pricepere pentru a privatiza anumite mari întreprinderi: 

Iar în ce priveşte voinţa politică de a face din - reforma 
economică, o prioritate naţională, ea a fost diferită de la ţară la 
ţară în funcţie de motivările. istorice şi politice. Pentru țările 

baltice şi cele din centrul Europei sfârşitul comunismului 
înseamnă sfârşitul dominaţiei ruse şi reintoarcerea lor la stâna 
occidentală, o aspirație „pentru care reforma economică era 

nţială. 
sul Balcani şi Asia Centrală sfârşitul comunismului a fost 
salutat mai mult ca o şansă la reluare a unor dispute etnice şi 
naţionale mai vechi. Ţările fostului bloc comunist se deosebesc 
enorm. în ce priveşte resursele politice pe care ele le pot 
întoarce. În timp ce ţări din Centrul Europei îşi amintesc viaţa în 


(continuare în pag. 12) Pavel CITITORU' 


% 


Ă_ 


pagina 12 
(urmare din pag. 11) 


*(Contrarevoluţia...) capitalism altele — incluzându-le pe 
cele dir. Asia — nu au fost în timpurile moderne decât 
marasmuri coloniale. 

Economiile care 's-au reformat cel mai rapid sunt cele 
din. centrul Europei  —CEHIA, - SLOVACIA, UNGARIA, 
SLOVENIA şi statele baltice; toate au bazele economice de 
piaţă bine implantate; toate au o inflaţie rezonabilă; toate 
şi-au transferat negoţul spre vest; toate vor să intre în UE; 
cele mai multe au mers pe drumul radicalismului. Realizările 
Poloniei sunt încă deficitare din cauza unei inflaţii de 30%; 
mai mult, până la privatizare; dar faţă de ceea ce era acum 
5 ani schimbarea este spectaculară. S-a creat un nou sector 
particular din nimic — poate cel-mai dinamic din regiune şi, 
după unele estimaţii, producţia acestor particulari creşte cu 
25% pe an. 

REŢETA PRAGHEZĂ: 

Cehii au inflaţia scăzută şi programul de privatizare este 
aproape încheiată bucurându-se de sprijinul“ larg al 
populaţiei. 

UNGARIA, în-schimb, demonstrează primejdiile drumului 
gradualist; au început reforma precoce, au liberalizat părţi 
ale economiei încă de pe vremea comunismului; au primit 
partea leului în ce priveşte investiţiile străine; dar azi, 
economia lor este poate cea mai salbă, dintre toate cele din 
grupul fruntaş; bugetul are un deficit mare iar balanţa de 
plăţi precară. 

STATELE BALTICE au început reforma în 1991 dar au 
practicat „şoc-terapia”: au redus. deficitele bugetare; au 
introdus moneda “stabilă şi convertibilă; şi au doborât 
inflaţia; sunt în creştere rapidă; au avantajul micimii şi 
legăturilor. prieteneşti cu Scandinavia; dar lucrul cel mai 
important este că doresc să scape de Rusia şi să se 
unească cu Vestul Europei. 

In spatele lotului fruntaş vine Europa reformatorilor din 
stadiul al doilea, România, Bulgaria şi Croaţia. Situaţia lor 
este mult mai dificilă: în unele cazuri — precum Bulgaria — 
ele erau dependente de comerţul cu fostul URSS; în altele — 
precum Croaţia - cauza este conflictul militar; iar, în altele, 
precum România, pentru că societatea civilă a fost complet 
rasă iar la prăbuşirea comunismului largi grămezi din elită 
comunistă şi-au menţinut bazele materiale şi politice. 

Pe cât sunt de sărace, ţările post-comuniste, cu 
economiile lor, se pot compara, promiţător, cu cele ale 
Europei de Vest. Multe au deficite bugetare mai mici decât 
cele din Europa de Vest; Cehii, de pildă, împlinesc criteriile 
de la Mastricht mai bine decât cele mai multe dintre ţările 
membre ale UE. 

In ciuda răsturnării economice. rata: şomajului este în 
general mai mică, decât, să zicem în Spania iar pieţele 
muncii sunt mai puţin rigide. Din punct: de vedere 
demografic estul şi vestul au o situaţie similară în viitor 
îmbătrânirea populaţiei şi facturi crescânde pentru pensii şi 
îngrijirea sănătăţii. Dacă noii capitalişti vor fi mai dinamici 
decât cei vechi vor putea păstra forţa lor de muncă ieftină, 
educată, flexibilă şi vor rezistă la trecerea către structuri 
costisitoare de sprijin social. 

: RIOS VINE IN RUSIA. 

In multe privinţe, cea mai capitalistă din societăţile post- 
comuniste este Rusia care s-a privatizat mai repede şi cu 
mai puţină grijă în ce priveşte egalitatea — decât oricare 
dintre fostele sale dominioane. Întregi fracțiuni ale 
Industriei se. află, în mâini private. Bursa. înfloreşte! Dar, 


BUNA VESTIRE nr. 92 - 93 / 2005. 


economia în întregul. ei. este distorsionată şi departe de 
stabilitate. Inflaţia nu a fost nicicând supusă în ciuda eforturilor 
lui Igor Galdar, dar, Guvernul planifică un alt efort stabilizator 
pentru 1995. 

Parte din problema rusă este una structurală. Mai puţin 
îngreunată de subsidiile acordate altădată fostelor republici, 
economia ei presupune existenţa unui imperiu şi cu un imperiu 
care s-a dus are un ansamblu de oraşe, lăsând la o parte 
fabricile care nu ar trebui să fie acolo unde sunt şi să facă ceea 
ce fac. are o uriaşă birocraţie, fiecare cu teritoriul său ce trebuie 
apărat. Politica ei fragilă dă militarilor, industriei şi mai ales 
lobby-urile agricole o uriaşă şi tulburătoare influenţă asupra 
bugetului naţiunii. 

O geografie împrăştiată, o structură federală şi un lobby 
puternic al energiei au împiedecat o reformă foarte necesară a 
impozitelor. 

Pe jumătate binecuvântată, pe jumătate blestemată cu 
resurse naturale bogate, Rusia îşi poate permite să susţină o 
reformă făcută cu jumătate de inimă. Bilanţul său comercial 
este un surplus. Ar putea, de fapt, să arate niţel cam ca 
Brazilia: o societate capitalistă, mare, haotică, coruptă, 
suportând extremele bogăției şi sărăciei. Dintre foste republici 
ale URSS cei mai buni reformatori sunt în cele mai sărace — 
mânate de disperare. KIRGISTANUL, o ţară mică, agricolă — şi 
singura democraţie din Asia Centrală a îmbrăţişat reforma ca un 
soi de răzbunare. Este urmată de ţările baltice care au îngropat 
rubla. Băncile lor centrale sunt mult mai monetariste decât cel 
al IMF. Chiar Armenia, devastată de război, a liberalizat 
prețurile, a început privatizarea şi a redus inflaţia. Stabilitatea 
monetară s-a obţinut dar nu şi creşterea economică pentru că, 
în bună parte asta va depinde de Rusia. Inter-relaţia dintre 
economii este aşa de mare incât creşterea în Rusia va atrage şi 
pe a celorlalte. Dar şi de găsirea altor pieţe printre vecini — 


„China, să zicem, pentru Kirghistan 


Cele mai mici reforme s-au produs în fostele republici mari. 
Gradualismul — ca să fim politicoşi sau amânarea ca să spunem 
pe nume -— caracterizează reforma în Ucraina, Belarus, 
Kazahstan şi Uzbekistan. 

Ele amână pentru că în parte se văd pe ele însele ţări bogate 
sau potenţial bogate şi au sucombat tentaţiei de a se comporta 
ca atare, împiedecând reforma şi trăind din bogăţiile prezente 
sau anticipate — (Uzb. Şi ă plătit facturile vânzând aur). 

Dar au şi probleme politice: Belarus nu ştie încă dacă trebuie 
sau nu să se rupă de Rusia, Ucraina şi-a cheltuit trei ani ca să-şi 
clocească independența; în Kirgăstanul largi minorităţi ruse 
încurajează legăturile strânse cu Rusia în timp ce naționaliștii 
cer mai multă independenţă. Nu se exclude reintegrarea în 
Rusia a unora din fostele republici. Iar la SUD islamul presează! 

Recent preţul acestei amânări, împreună cu inflaţia mare 
combinate cu prăbuşirea producţiei, au influenţat minţile şi se 
vorbeşte de oarecare austeritate. Doar Turkmenistanul a rămas 
neschimbat: cu rezerve uriaşe de gaze şi foarte puţini oameni îşi 
poate permite aşa ceva, 

SĂ DĂM MÂNA CU „MÂNA INVIZIBILĂ”, 

Dacă succesul acestor eforturi este departe de a fi sigur, ele 
arată că o cumpănă a apelor a fost trecută, În toată regiunea 
posibilitatea şi dezirabilitatea creării capitalismului a fost 
acceptată — chiar de codaşi. Succesul Europei Centrale. s-a 
marcat. Şi pentru a doua oră, Lenin s-a dovedit greşit şi chiar 
mult mai aspru: țările care au evadat din comunism. au 
demonstrat că îşi pot schimba structura economică în chiar trei 
ani. Şi — ceea ce este şi mai şi au făcut-o cu foarte puţin ajutor 
din afară, 


(continuare în pag, 13) 


BUNA VESTIRE nr. 92 - 93/2005, 
pagina 13 


realizat cea precedentă. 


MARKING TO MARKET, 
Scor: 4, economie de piaţă, 1= progrese mici 


Partea privat. Din 


[Rei Țara de referință Privatizare Restructurare Preţuri Schimb în bânci _] 
[+ GDP, 1994 _|__mare mică comerciale | 

1. 2 3 4 5 4 | 5 E jEZ=7 

1] Albania 50 IEEz) 31 2 | 3 j FI | o 

2, Bulgaria 40 2 2 2 | 3 | 4 | 2 | 
E Croaţia 40 i site Bac -|ged) ii 2 | 3 | 4 EEE 

ZE Cehia 65 4 4 3 | E | 4 EEE 

5. Estonia | 55 3 ZE je 3 | 3 4 Ea: 

6. Ungaria „55 IEEZ 4 3 | 3 4 [aa 

7 Kârgistan 30 3 4 2 | 3 3 [22252 

8. Latvia 55 2 3 2 | 3 4 | ea | 
iau Lituania 50 [E 33 4 2 = SE zRaE 4 EEE PIE 
[10- | Moldova 20 PRUT e PI | 2 Și 3 2 2 

74 Polonia | “55 | capete 34 | 3 => Fi Biata 
[12 | România E 35 i ERE ee e ZE 2 | 3 4 ete Der 

13. Rusia 50 | 3 =) 2 | 3 3 | 2 | 

14 Slovacia 55 = za 4 3 | 3 | PRE PEPE 

15.] Slovenia 30 ZE 32 ZEII 3 | 3 | 4 | 3 


* Sursă. Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare 


(urmare din pag. 8) 

* (Aqua Forte) 

Istoria e o povestire” despre ura oamenilor; * Ne urâm pentru că nu ne cunoaştem; + Sufletele mari nu se răzbună 
niciodată! + Cine distruge florile are sufletul de gheaţă; * Aţa nu se rupe la capete; + Nu e totuna să pierzi luptând, sau să 
pierzi fără luptă şi nici să învingi luptând, sau fără luptă; * Cea din urmă iubire e totdeauna cea mai adevărată; « Demnitatea 
valorează mai mult decât succesul nemeritat; * Cântecul e expresia sonoră a fericirii; * Iubirile mari sunt totdeauna tăcute; * 
Cine munceşte fără pasiune nu va ajunge niciodată erou: « Sunt amintiri care îşi. distrug sufletul mai mult decât realitatea 
cotidiană trupul; * Iubirea e pură numai după ce ai pierdut-o; * După înfrângeri devenim înţelepţi. 


* Luna aceasta — martie — se împlinesc 65 de ani de la dispariţia — în condiţii încă insuficient elucidate 
— a celui ce a fost maestrul unei întregi generaţi — Nae Ionescu. Admirat, adulat chiar de ucenici, detestat 
şi caricaturizat de adversari, Nae Ionescu n-a lăsat indiferent pe nimeni. Dispariţia lui prematură şi tragică 
l-a „scutit” de anul 1944 şi de ceea ce a urmat acestui an. Desigur — dacă trăia — ar fi murit în închisorile 
Anei Pauker sau ar fi fost asasinat din ordinul unui Nikolski. Poate ar fi fost răpit — sau predat de „români” 
— de NKVD şi ar fi pierit în cine ştie ce lagăr dincolo de cercul polar. Nu cred că ar fi avut nici măcar 
soarta, lui Urwich-Ferry. Este interesant să te poţi numi „filosof”, dar cu totul altceva este să fii numit 
învăţător. Un asemenea rol îşi dorea Nae Ionescu. În parte ambiția i s-a realizat. A avut urmaşi 
spirituali. În istoria culturală a României puţini se pot mândri cu această condiţie. Printre ei se numără şi 
Nae Ionescu. Secolul XX românesc nu a avut un altul ca egal. Numai Corneliu Zelea Codreanu a avut 
urmaşi — în alt plan — de aceeaşi anvergură. 

* Tot luna martie (2005) consemnează 100 de ani de la naşterea poetului naţionalist — creştin Radu 
Gyr (15 martie 1905). El este celebrul autor al versurilor multor cântece legionare — Sfântă tinerețe 
legionară, Marşul legionarilor olteni, Imnul muncitorilor, Imnul Biruinţei, Imnul Moţa-Marin. Comandant 
legionar, şef legionar al regiunii Oltenia, deputat de Vâlcea şi Muscel pe listele partidului „Totul pentru 
Ţară”, Radu Gyr va intra în recluziune şi după 1944. Trece la cele veşnice în 1975 (deci, anul acesta, se 
împlinesc. şi 30 de ani de la întâlnirea lui cu Mântuitorul Hristos. Radu Gyr a lăsat brazde adânci în lirica 
românească a secolului XX. Că zice acest poet martir într-o strofă: „Pe unde plugul meu trecea cu sporul, 
/ cânta lumina şi zâmbea ogorul. / Azi plugul tău pe urma mea se-mplântă / şi zările zâmbesc şi brazda 
cântă”, (DACUL; din vol. Balade, 1943). Învingător, peste veac, Gyr a fost cel ce n-a renunţat „la vis! 


pagina 14 
Primim la redacție: 


Stimate dle prof. univ. lon Calafeteanu, 


În ceara de 28 feb. 2005 am privit la emisiunea dvs. Nu 
chiar de la început! Vreau să vă întreb, ŞI prin dvs, pe toți 
istoricii cu titluri şi diplome, până când veți oculta adevărul şi 
până când arhivele vor fi sechestrate? (Evident, de s-o mai 
găsi ceva prin ele!) Sigur, ultima parte a întrebării nu vi se 
poate imputa în mod direct Tema era — din câte am înțeles 
eu — despre „dictaturi” în istoria României şi dictatori Ați 
convenit —nu neapărat dvs. - că au existat 4 dictaturi în 
secolul XX: Carlistă „legionară”, antonesciană, comunistă 
Regimul lui Carol din perioada 1938-1940, dvs îl socoteați 
„regim autoritar”, iar unul din cei prezenți (Muller parcă) 
vorbea de „dictatura legionară” (şi nu l-ați prea contrazis!) 
Acum, cât au fost înjuraţi legionari şi ponegriți de haita de 
activişti de partid, publicişti de partid, istorici de partid, 
comunitatea evreiască, istoriografia sovietică, americană, 
moldovenească, n-a curs apă pe Dâmbovita. De la .bestiile 
legionare” şi până la „coloana a V-a a hitlerismului” sau chiar 
Şi a stalinismului s-au succedat toate sintagmele şi epitetele 
posibile, delimitările, afişarea cu venemenţă a urii istoricului 
ce trata problema şi asigurarea mapamondului că el nu 
„simpatizează cu Mişcarea Legionară'(de parcă asta era şi 
este problema... cu cine „simpatiza” sau „simpatizează” el 
ca istoric sau ca om, politician, gânditor? Da' „simpatizeze” 
cu cine pofteşte, dar spună adevărul pe cât ii stă în putință! 
lar, de nu, lese-se de profesia de „istoric'!). Numai analiza 
corectă nu s-a făcut Să revin la sintagma „dictatură 
legionară” spusă de stimatul domn Muller(nu sunt sigur că 
aşa se scrie numele domnului respectiv). Aşa ceva — 
„dictatură legionară” - n-a existat, în adevăratul sens dat 
conceptului de „dictatură”, în istoria României. A existat un 
„stat național legionar” condus de un nelegionar — militarul 
lon Antonescu şi acel stat a durat 131 de zile: cu indulgență 
Ce regim „totalitar” tot visează istoricii privitor la acel stat? 
Chiar de era „totalitar” durata este insignifiantă, rizibilă de-a 
dreptul (Aşa, Guvernul Argeşeanu este cu mult mai 
„totalitar”. A produs în circa o săptămână peste 250 de 
asasinate. Un genocid despre care se tace cu înverşunare!). 
Dar, să punctăm unele aspecte! Din cei circa 25 de miniştri, 
perindați în cele 131 de zile, circa 7 sunt legionari din câte 
țin eu minte. ' Să-i enumerăm! Horia Sima, Constantin 
Petrovicescu, Mihail Sturdza, Traian. Brăileanu, (să zicem); 
Vasile lasinschi. Constantin Papanace, Corneliu Georgescu 
Deci, nici unul la 3. Ce fel de „dictatură legionară” mai este 
şi aceasta? Cu majoritatea ” miniştrilor  ne-legionari! 
Răspunde, dle Muller? Să notăm că aveau un singur 
Minister cheie -—- Interne, dar că ministrul legionar. era 
secondat de un militar . (sinistrul Alex. Rioşanu) ca 
subsecretar de Stat şi răspunzător de Poliţie şi Siguranță. 
De fapt, Petrovicescu era, în acest fel, am spune astăzi, un 
ministru „pândit”. Aceasta se va şi vedea ulterior. Ceilalți 
erau nelegionari sau, poate, cel mult, unii dintre ei, cu unele 
vagi simpatii conservatoare (nu în sensul de aderenţi ai 
Partidului Conservator, partid ce nici nu mai exista la acea 
vreme), Ce erau ceilalți miniştri. de ce" orientare? Păi, 
răspundeți dvs! Istoricii! De unde au fost recrutaţi? Din care 
grupări politice interzise de regele dvs „autoritar” sau din ce 
armată (Nu era regele „capul oştirii"? Că îşi delegase 
puterile reale lui Antonescu este altă chestiune!)? Ce v-aţi 
face, dvs. istoricii dacă Sima nu intra la guvernare alături de 
Antonescu? Nu accepta coguvernare (acesta-i termenul) cu 
Antonescu! Desigur, de nu accepta, nu afla, țara, modul, 
bestial în care „democratul” țărănist Armand Călinescu şi 
„autoritarul” Carol al dvs. asasinaseră pe Codreanu, nu ar 
mai fi avut loc nici pedepsirea celor răspunzători de 


BUNA VESTIRE nr. 92 - 93 / 2005. 


asasinarea celor circa 300 de legionari (că spunea tânărul 
istoric Mamina de asasinarea unor oameni nevinovaţi sau a 
unora cu condamnaţi cu condamnări definitive la închisoare pe 
diferiți ani) din 1938, 1939, nici „cazul lorga-Madgearu şi, atunci, 
pe cine ar mai fi înjurat „istoricii” şi activiştii de partid şi de stat 
începând cu 23 ianuarie 1941 şi până astăzi (Nu credeți că 74 
de ani sunt suficienţi? Sau, ca ăia, blestemaţi de peste 2. 500 
de ani pe Aman şi fii lui?)? Deci, vă întreb, un rege care ordonă 
asasinate politice (că sentinte de condamnare la moarte n-au 
existat!) şi care are la dispoziție instituții. abilitate pentru a 
judeca şi condamna pe cineva, care comite acte reprobabile, un 
prim-ministru, miniştri, poliţişti, jandarmi ai aceluiaşi rege care 
execută, personal, sau/şi prin oamenii din subordine, aceste 
asasinate, ce sunt? „Autoritari”, „democraţi”, simpli asasini sau 
şi mai grav asasini de stat sau dictatori „totalitari” (că tot vă 
place cuvântul, dvs. istoricilor!)? Dvs. , istoricii, omiteţi mereu a 
spune cine a început cu abuzurile şi asasinatele, unde s-a 
instaurat întâi „totalitarismul” şi ce au fost şi de ce s-au instaurat 
„totalitarismele” ulterioare, uitaţi — cred că nu cu intenţie — să 
spuneţi că acel totalitarism (cuvânt aiurea) îşi organizase în 
toată lumea secții ale partidului bolşevic cu rol de a răsturna 
prin violență ordinea existentă, că avea ca scop „desființarea 
națiunilor” şi constituirea. unei singure „naţiuni” planetare — 
„proletariatul!” condus de „avangarda sa, de partidul bolşevic 
(Normal, naţiunile europene au reacţionat la această 
agresiune)!” Lucrul s-a realizat astăzi. Pe altă cale! Acum 
„avangarda” ce conduce „naţiunea” („proletariatul”), fără 
identitate, este o mână de capitalişti şi slugile lor, marionetele, 
mână ce dispune de averea şi puterea militară a întregi planete 
Nu vă spun ce etnie au acești capitalişti pentru că o ştiti foarte 
bine, dar n-o veți spune niciodată, plebei, ce holbează ochii la 
domniile voastre. Este uşor să îi înjuri pe cei absenţi, să nu ii 
inviţi pe supraviețuitori să-şi apere colegii de concepții, să nu fii 
obiectiv şi imparțial. Să revenim la „dictatura legionară” şi să 
vedem cum se exercita ea cu doar 7 miniştri? Păi, s-a exercitat 
atât de slab că a fost înlăturată de chiar cel ce şi-o asociase, de 
generalul lon Antonescu, cu acordul expres al chiar celui a cărui 
„coloană a V-a” erau legionarii (după spusele „istoricilor”). Hai, 
să fim serioşi! Să analizăm situaţia legionarilor ca pe a unor 
victime şi.nu ca pe a unor „dictatori”. Că ne râd curcile. Hai, să 
„acceptăm că erau cel mult asociaţi la guvernare (şi o spune 
Chiar Antonescu la proces (,asociere”; i-am „asociat" pentru a-i 
uza zice!). Şi una din dovezi sunt chiar „abuzurile comise” de ei 
De ce spun aceasta? Pentru că de nu era aşa atunci arestații 
pentru crimele contra legionarilor şi vinovaţi moral de aceste 
crime ar fi fost judecați şi condamnați la moarte sau la 
închisoare şi nu era nevoie să se comită pedepsirea unor dintre 
ei în noiembrie 1940. Adăugăm că,. majoritatea celor ce i-au 
pedepsit pe foştii asasinii de stat, au plătit cu viața pentru ce au 
făcut (Cine au fost şi cine ra pedepsit vreodată pe jandarmii, 
oamenii siguranței carliste şi antonesciene, comuniste care au 
asasinat legionari în fiecare din cele 71 de judeţe ale României 
Mari şi apoi ai României ciuntite, ai României de după 1944 şi 
cine le ştie măcar numele? Nimeni!). Dar, asasinul regal a 
plătit? (Doar a „trecut” tronul fiului său Mihai şi a plecat cu 
vagoanele de avere şi cu „Duduia”!) Nu! Aşa cum n-au plătit nici 
asasinii, în fapt sau moral, gen Nikolski, Walter Roman, Răutu, 
Pauker, Dulbergher etc. Îi ştiţi dvs mai bine. Nici măcar moral! 
Material nici nu se măcar pomeneşte! Unde mai pui că poporul 
român plăteşte (De ce? Există vină colectivă de popor?), moral 
ŞI material, pentru Antonescu? Când. va plăti poporul ce a 
produs criminali, şi torţionari precum Nikolski, Roman, Răutu, 
Pauker, Troțki etc.? Pauză! Hitler şi ideologia lui sunt 
condamnate şi poporul german a plătit cu distrugerea sa şi cu 


(continuare în pag. 15.) 
Costică loanid-Rosen, țaran di la Dunare. 


BUNA VESTIRE nr. 92 - 93 / 2005. 


(urmare din pag. 14) 


+ (Scrisoare...) bani, în ansamblu (De ce în ansamblu, 
domnilor istorici?), pentru Hitler Cui a plătit? Răspundeţi! Că 
ştiţi! Când se va plăti românilor de către poporul Anei Pauker 
pentru ideologia criminală implantată de ea, şi comilitonii, în 
România? Când vor plăti ungurii pentru 1000 de ani de jafuri 
şi omoruri în Transilvania? Moral măcar? Niciodată! Când 
veţi dezbate astfel de teme istorice? Nu scoateţi o vorbuliță! 
A plătit amărătul de român Nicolae Ceauşescu şi nevasta 
pentru toți comuniştii pripăşiţi prin România! Aşa că, lăsaţi-ne 
în durerea noastră de înfrânți şi nu ne mai „luminaţi” cu 
istoria”. Când îşi va asuma fiecare „comunitate” minoritară 
(că tot se delimitează toţi cu asinuitate — vorba lui nenea 
lancu — de noi românii şi se vor minoritari şi „discriminați 
pozitiv”) criminalii şi torționarii e! ŞI ne va rambursa c/v în bani 
a celor ucişi de acei torționari. Abia atunci să o facă ŞI 
românii şi nu doar invers. Arătați-mi o țară din lume care 
permite pe teritoriul ei statui ale unor criminali în contra 
poporului majoritar al acelei țări? Adică, este plină provincia 
Transilvania de statuile criminalului poet Petofi Şandor, de 
statuia criminalului Kosuth, a generalilor criminali la Arad ŞI 
dvs. , istoricii, ne luaţi cu „dictatura legionară” de ... 131 de 
zile. Da', spuneți cu câte victime au plătit legionarii cele 131 
de zile, cu câţi ani de temniță, cu câte averi pierdute, 
confiscate, bătăi, schingiuiri, ratări profesionale, copii 
persecutați pe motiv că au părinți legionan! N-o faceţi! Da, 
vorbiţi-ne de dictatura reală şi de lungă durată a PCdinR şi ce 
crime a comis ea şi militanţii ei, cine erau criminalii şi de ce 
etnie şi câți banii ne vor plăti pentru că ne-au colectivizat, ne- 
au ucis prin închisori, ne-au rechiziționat inventarul agricol, 
vitele de povară şi de lapte. de vina „istoricilor” şi ideologilor, 
vorbiţi-ne de dictatura lui Horthy asupra Transilvaniei de Nord 
şi ce a plătit Ungaria şi ungurii României pentru aceste crime 
şi spolieri etc. ? Nu ne vorbiţi! Ne vorbiţi de ce rele au făcut 
legionari şi nu şi de ce au fost aduşi în situaţia de a comite 
unele rele. Ce să mai vorbim? Îmi răcesc gura de pomană cu 
dvs. şi cu toți cei ce se perindă pe ecranele TV-urilor şi prin 
publicaţii de tot felul. Că dacă este s-o luăm aşa, după cum 
se profilează noua „ideologia” la orizont, curând vom auzi că 
Horea, lancu, memorandişti, voievozi românii, care luptau 
contra ungurilor şi turcilor exploatatori şi a arendaşilor tocmiţi 
de aceştia, erau „asasini” şi „criminali” şi „terorişti” şi sultanii 
ŞI exploatatorii unguri şi arendaşii din bine cunoscuta etnie 
erau victime nevinovate ale românilor. Sunteţi în stare să 
motivaţi „istoric” un asemenea punct de vedere? Te 
pomeneşti că-şi viața imorală-a cuplului Carol — Lupescu (sau 
Cum o fi chemând-o!) este tot semn de doar „autoritarism” şi 
de „culpă” a legionarilor „totalitari”, şi, de ce nu, şi pierderea 
definitivă a Basarabie. Bucovinei de Nord, temporară a 
Transilvaniei de Nord-Est şi definitivă a Insulei Şerpilor este 
tot rodul „coloanei a V-a” formate din legionari? De ce nu ar fi 
ei şi cauza asasinării lui Ceauşescu? Că tot îi trage unul „cu 
ieşirea din istorie a legionarilor” din cauza lui Iorga... 
Intrebare pentru acel domn? A fost membru al PCR? Dacă a 
fost, se simte „ieşit din istorie” pentru că partidul al cărui 
membru a fost l-a asasinat pe istoricul Gheorghe Brătianu, pe 
unul din făuritorii unirii de la 1 Decembrie 1918 şi pe alţii de 
acelaşi calibru? Văd că nu se simte „ieşit din istorie”. Ba, din 
contră! Sau te pomeneşti că un exemplu de urmat de către 
Poporul de țărani de la Dunăre este chiar viața imorală a 
„Promotorului de cultură, din caseta personală”, Carol al II 
lea. „Cultura” asasinatului de stat, a terorismului de stat. Apoi, 
ce-i aceea că legionarii sunt „fascişti'? Ori sunt legionari, ori 
Sunt fascişti? Vroiau să cucerească alte popoare, au făcut-o? 
Au guvernat 23 de ani România ca Mussolini Italia? Unde 
mai pui că existau în România partide cu titulatura de 


IPS SEP SE iii poetei] 


pagina 15 


„fascist” și „național socialist”. Dacă legionarii erau aşa ceva, 
de ce nu i-au cooptat în Legiune, de ce nu s-au înscris în 
acele partide? Deci, legionarii nu erau „fascişti”, nu erau 
„național-socialişti”. „Naţional-Socialişti!” şi nu „nazişti”. Ce-i 
aceea „nazişti”? Aşa, pentru derută! „Socialismul” să ŞI-I 
asume. Că „socialist se numea partidul lui Hitler. Deci, Hitler 
era „socialist”! Se foloseşte cuvântul „nazist” pentru a se ocoli 
esența problemei — „socialismul” regimului instaurat de Adolf 
Hitler. Ce treabă aveau cu aceasta legionani? Reţineţi. dior 
istorici!” Aceasta era titulatura: „Partidul Naţional Socialist al 
Muncitorilor Germani!” „Socialism naţional!” Sau „socialism 
naţional” — nu!” „Socialism internațional(ist)” — da! Deci, nu al 
„burghezilor” germani! Nici al țăranilor! Şi să nu tot abuzăm de 
denumirea peiorativă de „nazişti”. Să numim partidele — măcar 
istoricii — cu titulatura ce o aveau sau o au (Ce, spunem 
despre partidele liberale doar „bonjurişti”. Ce mai înțelege un 
cititor despre ce este vorba? Putem nota că erau batjocoriți de 
adversari cu acest epitet, dar nu că acesta era titulatura lor 
Ce, ei spuneau, despre ei, suntem „nazişti”?) Aşa cum şi 
PCdinR s-a numit altfel după un anumit timp şi aşa cum o serie 
de partide din România de astăzi îşi spun şi ele „din”... România 
Şi nu româneşti. Aferim, fraților! 


(urmare din pag. 10) 


*(BILANȚUL...) iar în al treilea dar cel din urmă pe bogăție — 
ea fiind doar servitoarea atât a trupului cât şi a sufletului” 

„Acolo unde nu există nici modestie, nici respectul legii, nici 
al religiei, nici buna credință, statul este neserios”_ Da domnule 
Seneca, aşa este. Noi ştim pentru că suntem conduşi. de 67 
de ani, de oameni ce nu au respect, nici omenia, nici legile 
nici buna credință şi care peste toate celea sunt şi atei! 

Ce nu ştiu parlamentarii domnului Năstase? 

Că nu există decăt două, numai două fundamente ale 
legilor: Echitatea şi utilitatea. Aşa susținea Burke „LEGEA şi 
ECHITATEA sunt două lucruri pe care Dumnezeu le vrea unite 
dar pe care oameni precum lliescu — Năstase sau Joița 
Tănase le vor separate 

Nu există tiranie mai mare şi mai rea decât cea care se 
exercită sub acopenrea unei legi. Aveţi dreptate, domnule 
Montesquieu — şi acest lucru îl ştie şi băiatul Adnan. D-aia 
toarnă ordonanţe cu găleata = 

Ceea ce ştia TACITUS am afiat şi noi azi: „În cel mai corupt 
stat există cele mai multe legi” 

lar Parlamentul dominat de PSD este dovada că Bismarck 
avea dreptate când susținea că „sufragiul universal înseamnă 
guvernarea unei case de către sugani acesteia” (la propnu dar 
Şi la figurat) 

Dar dacă o fi adevărat că „fiecare popor are Guvernul pe 
care îl menită” nu cumva, în locul lui Năstase şi Iliescu vor veni 
alți ilieşti şi năstaşi care nu au aflat că „un conducător trebuie 
să țină minte trei lucrun: că el conduce OAMENI, că trebuie să- 
i conducă după LEGI şi NU VA CONDUCE TOTDEAUNA” 


PS. Nu intenționăm să cerem sancţionarea celor care au 
condus țara în ultimii 15 ani. Deşi, se ştie, că „bătaia este 
ruptă din rai!” 

Ci dorim să-i ajutăm pe cei ce vor fi stăpânii țării în următorii 
ani să nu facă aceleaşi greşeli şi să nu uite sfatul pe care îl dă 
țării Mihai Eminescu: „să fenm țara de înmlăştinarea 
intereselor vitale ale țării în nepotism, favoritism, clientelism şi 
tripotaj electoral”. 


» „tu, cel ce zici: Să nu săvârşeşti adulter!, săvârşeşti 
adulter? ; tu, cel ce urăşti idolii — adică zeii neamurilor; n. n. =, 
le jefuieşti templele? ; tu, cel ce te lauzi cu Legea, II 
necinsteşti pe Dumnezeu prin călcarea Legii?...” (Romani II, 
22-23). Edificator, nu? 


pagina 16 
„Ţară sfântă”, „popor ales”, „pământ sfânt”. 


Popoarele „păgâne“, edică noi europeni în general, albii, 
au renunţat la tradiţiile lor — fenomen petrecut de jos în sus — 
incepând cu anii 60-70 d. Hr. Cum s-a petrecut aceasta? Prin 
creştinare! Acesta este adevărul! Zeii, zeițele popoarelor albe 
au devenit „idoli”, „demoni”, strămoşii şi istoriile neamurilor 
albe au fost abandonate. Prin convertire la noua religie — 
derivată din iudaism - albii şi-au pierdut capul de fapt. În 
locul strămoşilor lor au adoptat strămoşi iudei. Pe Avraam, 
Isaac, lacob, Moisi, Raşela, Lia, ludita, Estera, David, 
Solomon, sărbători şi obiceiuri iudaice, pământul propriei ţări 
a devenit un pământ oarecare iar cel al Israelului a devenit 
„Sfânt”, ţara lui Israel „sfântă”, regii lui Israel au devenit şi ei 
„Sfinţi”, Ierusalimul a căpătat statutul de „cetate sfântă”, 
numele lor au înlocuit vechile noastre nume şi iată-ne plătitori 
de bir la Ierusalim. Bir în bani şi bir moral-religios. Zeii şunt 
israeliți, fraţilor. Este ceva incredibil, dar adevărat. Şi sunt 
din anul 313 oficial. Nu văd de ce se mirau nemţii de această 
situaţie în 1930. Realitatea cra veche. De două milenii! 
Situaţia este atât de incredibilă că-ţi vine să te întrebi dacă 
rasa albă nu a înnebunit acum 2000 de ani şi, odată cu ea, 
lumea întreagă. Unii, tot mai puţini, îşi mai pun întrebări şi se 
miră de ceea ce au făcut un Marx, Trotski, Pauker, Ulbrich în 
secolele XIX-XX etc. în Europa, sau ce sânt, azi, în America, 
Soros, Kisinger, Wolkowitz etc. Realizările lor sunt consecinţa 
realizărilor a ceea ce au făcut evreii secolului I-III al erei 
actuale. Roma de mult a apus, Germania este o slugă 
credincioasă, Imperiul Romanovilor -şi Romanovii au fost 
lichidat(ţi), toate naţionalismele au fost linşate, terciul este pe 
cale de a se realiza. Numai Israel prosperă şi este 
ultranaţionalist, ultrasist atât în Israelul actual cât şi în 
răspândire. El nu este obligat să se împerecheze cu negri, cu 
ceilalţi semiţi, să se metiseze într-un elen de neţărmurit 
umanism, n-are nimeni voie să ridiculizeze prelaţii lui, clerul, 
a instituit în fiecare ţară din lume legi şi ordonanţe care 
pedepsesc gândurile şi opiniile popoareleor acelor. ţări, pot 
batjocori personalităţi naţionaliste ale acelor popoare. dar nici 
un reprezentant al acelor popoare n-are voie să-i tragă la 
răspundere să batjocorească criminali de anvergură ieşiţi din 
sânul neamului Israel precum Troțki, Pauker, - Nikolski, 
Sverdlov, Kameenev etc. şi nici să ceară israeliților daune 
materiale şi morale pentru această haită de criminali, adepţi 
ai unei ideologii criminale. Când va fi condamnat ideologul 
evreu Marx pentru ideologia creată şi impusă încă din secolul 
XIX, ideologie vinovată de circa 80. 000. 000 victime. Să-şi 
asume Israel responsabilitatea pentru bestiile comuniste 
ieşite din sânul' poporului Israel! Germania a plătit, biata! 
Cine plăteşte pentru o bestie ca Troțki? Dar pentru 
conaţionalii lui din CEKA, pentru ideologii de origine 
evreească din. presă, . literatura, fiolosofia.. marxist-leninsită 
care au spălat creierele popoarelor din estul Europei. Cine şi-l 
asumă pe Răutu, haita de răwţ de la Scânteia? Tot poporul 
român şi numai poporul român? Cine-l înjura. pe Cioran în 
1957? Nimeni altul decât evreul Wald. Acum, desigur, s-a 
întors la iudaism, ca şi Banuş. Comunist şi apoi iudaist! 
Atunci, de ce nu legionar şi român? Crimele comuniste — 
milioane — nu se pedepsesc şi poţi păşi direct în iudaism şi să 
înjuri iarăşi pe legionari cum o făceai şi atunci când' erai 
comunist şi să nu dai nici o socoteală şi să ceri socoteală tot 
legionarilor. Pentru ce? Este ceva de care se cutremură orice 
minte normală. A dumnealor nu! De la Ştefan Gheorghiu la 
Institutul de teorie Socială. La Ştefan Gheorghiu îi înjurai pe 
legionari, pe gânditorii români creştini. La „teorie socială” — în 


BUNA VESTIRE nr. 92 — 93 / 2005. 


regimul capitalist de data aceasta — îi înjuri tot pe legionari. Le 
interzici să aibă cuvânt, opinii, şi, în schimb, tu, la adăpostul 
ordonanţelor, îi beşteleşti, înjuri, îi pui la plată pentru 
„holocaust” şi tu nu plăteşti pentru holocaustul roşu. Normal, 
eşti „neam ales”, adică alt uber alle! Adică, Sus! De ce să 
plătesc eu, ca şi contribuabil, bir pentru ce s-a intâmplat acum 
65 de ani şi Ioanid să nu plătească pentru ce a făcut Ana 
Pauker şi Răutu? Mi-a luat gospodăria, vitele, la cote, pentru 
Stalin, mi-a băgat părinţi la zdup, mi-a făcut „dosar“ şi am 
suferit spaima de a nu fi lăsat la şcoală, la liceu pentru că tata 
nu se „Înscria în GEACE! N-are Răutu, Chişinevski, Pauker, 
Nikolski, ideologi precum Brucan, Florian etc. nici o vină? Nu 
plătesc nimic? De ce, tovarăşe Bush? Nu vii să plângi, 
Băsescule, pentru victimele lui Răutu, Pauker, Brucan, Nikolski, 
Weiss, nu verşi lacrimi? Matale, dle Tericeanu, dnă Muscă, nu 
ne promiteţi bani, reparaţii morale, nu ceri manuale în care să 
fie încriminaţi criminalii de mai sus, ideologia lui Marx. Gata, 
ne-am săturat! Plăteşte, matale, din buzunar, dle Tăricene, 


Băsescule, Iliescule!... 
Leon Troțki, Ana Pauker jr. 


BUNA VESTIRE 


Editor: Fundaţia Română pentru 
Cultură şi Educaţie „BUNA VESTIRE” 


Consiliul Fundatiei: 
MIHAIL — preşedinte: 


— secretar general. 


Doru 
George URSA 


Redacţia: 


Fondator: Simion Ghinea — Vrancea 


Redactor şef: George URSA; 
Publicist comentator: Doru MIHAIL; 
Corector: lonică ILIUTA. 


Culegere texte: Elena SORA, George 
URSA. 


Tehnoredactare: Elena SORA, George 
URSA 


= 


Corespondenţă: RevistaBunaVestire Qyahoo.com. 


Administraţia: 021 / 4241550. 


Tipărit la Tipografia Editurii ELISAVAROS, str. 
Luduş nr. 32, Bucureşti 


* Materialele neacceptate, pentru publicare, nu 
se restituire; 
* Opinlile exprimate în articole aparțin autorilor. 


ISSN: 1453 — 5602