Universul literar|BCUCLUJ_FP_486684_1926_0042_0025

D, PiTERERIDE: CLOPOTNIȚA MÂNĂSTIRE CÂMPULUN 


UAMIL PETRESCU, LUCIAN BLAGA, SCARLAT STRUŢEANU, MIHAIL CELARIANU, N. N. TON 
GH. CARDAŞ, PAUL PAPADOPOL, G. G. COSTIN, ION MARIN SADOVEANU, AL. 7 STAMATIAD 


VICTOR, MATEIU ALEXANDRESCU, RUD. A. EKNAPP, PERPESSICIUS. Buletin bibliografic săptă- 


In acest număr: 
PZA, 1. C. BĂCILĂ, A 
GH. TALAZ, EUGEN 
mânal de AI..SADI IONESCU. 
ă d $, 


An. XLII, Nr. 25 


Există Dumnezeu ? 


Deci luând cele cinti pâini şi 
cei doi peşti, căutând la Cer, 
le-a binecuvântat şi le-a frânt 
şi le-a dat ucenicilor să te pue 
înaintea norodului. 

Și au mâncat şi S'au săturat 
toți si au luat din sfârâmiturile 
care rămiseseră, douăsprezece 
coşuri. 

Luca 1X—16, 17. 


Ne apucase noaptea, tot discutând, 
la prietenul Nae Popescu, asupra 
existenței lui Dumnezeu. 

Părerile, numai în aparență, erau 
împărțite ; în found niciunul nu  îu- 
drăzneam să fim categorici şi. odată 
cu întunericul, credința ne învăluia 
treptat îniro ceală de poesie caldă 
şi înfiorăloase, 

Se sfârşiseră lungile perorații, mai 
multi sau mai puţin creştine, descor- 
darea era lcneșă și prietenească; 
gazdlu ne desmerda cu a treia serie 
de cafele cu rom. 

Unii pe scaune, cu picioarele lun- 
gite până la jumătatea mesei, alţii 
trânuiţi pe cele două paturi  covo- 
ruite, gustam liniştea sfârşitului de 
luptă, 

Ca niciodată, în seara aceca, isbu- 
tisem să fim civilizaţi: nimeni nu 
cră supărat. sau cel pujin, mâhnit, 
că nu-i sar fi luat în scamă părerile 
st socotoam că în curând ne vom îm- 
prăştia, fericiţi de succesele avute 
în conversaţie, flucrând toi drumul, 
până acasă. 

Reveria. noasiră fu, însă, turbu- 
rală de intrarea în cameră a cum- 
natului gazdei,  perceptorul Stroe 
Mărgărint., Cu căciula pe sprânceană, 
întro haină scurtă, blănită cu  oace 
ncagră. cu faţa rumeuă şi mustăţile 
lungi roşcovane, amicul nostru intră 
icvial, sculurându-şi, cu coatele, ză- 
puda. care se risipi şi pe noi. 

—- Eu am plecat, făcui, trăgând, 
cu greu, picioarele amorţite, de sub 
masă. 

— Si cu, se grăbi altul, din întu- 
neric. 

Ridic şedinţa! — rosti, cu solem- 
nitate, al treilea. 

Parcum fi fost înțeleşi să ne scu- 
lam cu toţii deodată, apărându-ne 
în suflete ezerul de visare, în care 
plutiscm până atunci. Cu Stroe, însă, 
nu era de glumit; venise omul pe 
irig şi era bucuros că dăduse peste 
ceata întreagă, în odaia caldă şi pri- 
mitoarc. 

— Staţi, fraţilor! — se opuse el, 
ustupând cu spatele loată uşa: asta 
insemnează că vă gonese eu! Mai 
aveți nițică răbdare ! 

— Ce va găsit, mă?  V'așteaptă 
muerile acasă ?... ne trezi Nae, cu 
voce răsunătoare. 

Mai staţi, zău! — gunguri, lingu- 
şitor, domnişoara Puica, sora dumi- 
sale, apucându-mă de colțul revers- 
ului, 

Poftim de  pleacă!... Unul câte 
unul. ne aşezarăm din nou. fără nici 
un chef, însă. 

— Hei, ce mai nou, fraţilor? Ce- 
aţi mai pus la cale? — rosti, fre- 


cându-şi mâinile degeraie,  Mărgă- 
int, 

— Păcal că w'ai fost!.., — ciripi 
cristulin,  domnişoaru  Puica. Era aşa 


frumos ! 

— Totdeauna generousă, — mormăi 
cineva întrun colț. 

-— Da, lampa n'o aprindeți, oameni 


buni ? — urmă Stroe — să ne mai 
vedem la faţă! 
Pareaud că iar aţi făcut filosofie! 


— Azi sa vorbit despre Dumnezeu, 
despre Domnul nostru Isus Christos... 
păcat, zăiu, păcat! se tângui domni- 
soara. 

— CIEL! Voi o să înebuniți de ot 
cu filozolia asta! Când vand: cu 
Dumnezeu şi cu Christos! Eu mam 
atâta carte, ca voi, dar vă spui drept 
că sunicți nişie proşti! 

— Eşti prea simplu! — îl trăzni 
cineva, răspicat şi solemn. 

-— Siai, dragă, cu nu zie alifel, dar 
am spus toideauna şi o repet sus şi 
tare : dacă cineva poate să mă cun- 
vingă, aferim, mă supun! Am citit 
şi cu nițeluş.... dar, să zicem că nu 
şiiu nimic, 

— 0, dar nu zice nimeni că... 

— Ba nu... dece ?.... cu nam de 
cât un an la „Științe“. În anul întâiu, 
siiți bine că studentul nu este încă 
lămurit dacă există, ori nu cxistă 
Dumnezeu. Dacă apucam barem a- 
nul a] doilea !.... Cu toate astea ni- 
meni. până astăzi, na putut să-mi 
dovedească şi mie, aşa ca să 'nţeleg 
si eu, înfine.... că există Dumoezeu. 
Mai alaltăeri chiar am citit pe Pa- 
pini. Ei, vă spun drept că ma lăsat 
rece : la capitolul minunilor, nici nu 
mai vorbesc... e şi ridicol! 

— "Taci frate ? — zâmbi cineva. 

— Eu unul aşa văd lucrurile, urmă 
vorbitorul. Când cram mic, vă spun 
drept că mă duceam și eu la biserică, 
nu poi să zic că m'am născut ateu. 
Am crezut şi eu în lumnezeu, în 
Maica Domnului, în Isus Christos... 
ca fiecare. Acuma nu mai pot: ra- 
iunea mă opreşte. Pentru mine, 
până nu văd cu ochii mei, nu există 
nimic. 

— Oi fi vrând să vezi pe Dumnc- 
zcu cu ochii liberi ?... 

— Nu, nu zic asta, dar, cel pulin, 
să am o probă materială, cât de 
mică.... De Isus nu pot să spun că 
na existat: dar ce-are-aface? Poţi 
dumneata să mă faci să cred că era 
fiul lui Dumnezeu ?... că a făcut 
minuni ?... Eu, vă spun drept, nu 
cred ! 

— Eveticule ! 

—— Nu, zău, lăsaţi gluma: eu vor- 
besc serios.... Tot aşa am mai dat 
peste unii cari vroiau să mă „con- 
vingă, cu orice preţ; pace! Să nu 
vorbim de Dumnezeu ; să zicem că 
esie prea departe ; dar să luăm pe 
Christos ! 

— Haidem ! 

— Ei, ce vreţi să discutăm despre 
E]? 

— Minunile ! i 

_— Hai cu minunile ! Care so luăm 


mai întâiu ? 


UNIVERSUL LITERAR 


Poeţii laureați 





AL. T. STAMATIAD 


Mi-e sufletul o creangă 


Mi-e sufletul o creangă 
Ce umbră veştejeşte, 

Când te visez, tresare 

Şi iarăş înfloreşte | 


Mi-a sufletu-o fântână 
Uitată şi pustie, 

Când îmi apari, prin farmec 
Se schimbă *n apă vie! 


Mi-e sufletul un clopot 
Stingher şi ruginit, 

Când mă priveşti, răsună 
De parcă ce vrăjit! 


Mi-e suileiul o baltă 

Cu apa înverzită, 

Când îmi zâmbeşii, întreagă 
Vibrează limpezită ! 


Mi-e suileiul o noapte 

C-un cer pustiu, de ceaţă, 
Când îmi vorbeşti, de-odată 
Se face dimineaţă! 


Mi-e suiletul o mare 

In veşnică furtună, 
Când mă săruți, răsare 
Tremurătoarea lună ! 


Mi-e sufletul atâta 
De trist şi obosit. 
Că fără tine 'n viaţă 
De mult aş fi murit. 
AL. T. STAMATIAD 


din volumul Poczii, premiat de 
Academia Română 





— Imvierea lui Lazăr ! 

— Prefacerea apei în vin! 

— Izbăvirea celor îndrăciţi ! 

--- Vindecarea orbilor ! 

— A lunaticului ! 

— Înmulțirea pâinilor şi a peştilor ! 


— Cum ziseşi ?.... Înmulțirea peş- 
tilor ?... Hai, pasta! So luăm pe 


UNIVERSUL LITERAR 





L. VIORESCU: 


asta ! Binece! Uite, domnilor — ca 
să nu batem câmpii — mie-mi place 
să fiu clar — s'o luăm dela azbuche... 
Mai întâi, staţi! — câte pâini erau 
toate 

— Cinci pâini |! 

— Câţi peşti ? 

— Doi peşti! 

— Doi peşti? Buun! Vasăzică, să 
zicem că erau cinci pâini şi doi pești. 
lacătă, o pun pe hârtie. Buuun!... 
(scrie). Acuma norodul... Cam cât 
norod credeţi dumneavoastră că era 
acolo, în vremea aceea ? 

— De unde vrei să ştim noi? 

— Nu, să presupunem.... Să zicem 
că erau numai o mie de oameni... 
E mult?... 

Toţi eram în picioare, deabia ţi- 
nându-ne răsuflarea. 

— Vasăzică o mie de oameni... A- 
veţi ceva de zis? 

— N'avem | 

— Bineee !... Asemenea, să luăm, 
mai Întâi, pâinile în parte, apoi fie- 
- care peşte în parie. 

Dintr'o pâine... cât să fi cântărit 
atunci o pâine ?.... 

— Să zicem... două kilograme!... 

— Un peşte ? 

— Patru kilograme !... 

— Așaaa, să facem puţină socotca- 
lă ; uitaţi-vă ici. (Toţi ne înghesui- 
răm pe umerii vorbitorului, cu ochii 
țintă la carnetelul pe care Mărgă- 
mint făcea calculele lui minunate). 
Cinci ori două: zece; astea sunt 
pâinile : zece kilograme... Acuma... 
două ori pairu : opt, ăştia sunt peştii. 

Total general optsprezece chilogra- 
me— buun... acum... 

—— Pardon ! 

— Au băut şi apă! 

— Niciun pardon! Împărțiţi dum- 
neavoastră pe optsprezece la.... la o 
mie!!! Cât vine de fiecare om? 

— N'o lua așa! Aici nu e vorba 
de o simplă împărțire ; e vorba de o 


PEISAGIU 


Salonul Oiicial 


miuune! Cu cele patru operațiuni 
ale dumitale nai să deslegi nicio- 
daiă o revelaţie! — se înfurie Gică 
Petrescu, cel mai credincios dinire 
noi, 

—- Stai, domnule, că nu merge aşa! 
Si spue oricine — cât ar Îi minunea 
acees de mare — poli să saturi dum- 
neata un om cu un sfert de firimitură 
de pâine?1.... E la mintea oricui! 
Hâţ!.... 

— Bată-te. să te bată! 

— Staţi. domnilor; lăsaţi omul să 
isprăvească |! 

—— Eu. domaule, îţi spun că se 
poale ; dumneața trebue să ştii că, oa- 
menii ăia n'au mâncat numai pâine 
si peşte. Aşa vine vorba: asta este 
o hrană simbolică ! 

— Simbolică ?... Și pâinea şi peş- 
tele ?,.. [i asta e bună, izbucni în- 
tun hohot superior, Mărgărint. 

— Sigur că hrană simbolică! Şi, 
poate nici atâta nu trebuia, pentru 
ca oamenii aceia să se simiă sătui,— 
urmă. cu inspirare, Petrescu. 

— Bravo Petrescule ! 

— Brava Georgică ! 

— Fi, ce mai zici, craiule ? 

— Te-ai înfundat rău, necredincio- 
sule! — izbucnirăm cu toţii, într'o 
larmă triumfătoare. 

— Staţi. oameni buni, că nu m'am 
înfundat deloc! Vasăzică, hrana era 
simbolică ? Să n'o schimbaţi. 

— Hm !... eu s'o schimb, domnu- 
le? pufni, baijocoritor, Pcirescu. 


— Păi bine, nene, să zicem că 
hrana era simbolică.... Dar cele 
douăsprezece coşuri cu  firimituri, 


cari le-au mai rămas... alea tot sim- 
bolice erau ?... 

Și, după o pauză, 
şină la ureche : 

— Aud?.... 

Dar, se făcuse tăcere. Cel mai cum- 
plit exeget, în situaţia asta, mar mai 
fi putut scoate o vorbă. 


cu palma stra- 


Struguri 


Struguri copți, struguri copli. 
Y:am cântat atâtea nopţi 
Singură prin vie; 

Roși frugani de poamă corrnu 
Tămâioşi şi razachie — 

Dorul meu. şi-acum 

[n bobițe vi se toarnă, 

Dorul meu şi-acum. 


In lăstari, în Jăstari sub butuc 
nsetată să mă due 

— Dor ce-mi arde pieptul --—- 
Și s'uscult cum lin foşneşte 
Foilcana sură, 

Și sascult cum doru-rii creşte 
In bobifa mură, 

Numai dor şi-un sirop de miere 
In bobiţa mură 


De-ar veni, de-ar veni 

La culescul viei, 

Lui i-aşi da să-mi bea din pumni 
Mustul razachici, 

Lui i-aşi da și n'ar şti nimeni -—- 
Beţi de dorul meu 

Vor cânta culegătorii 

Beţi de dorul meu. 


G. TALAZ 


pi 


Câniec 


Frunza se leagănă 
Râde pădurea în ea 
Vicaţa biruitoare 

Cântă "n dragostea mea 


'n soare, 


Miros de flori se răsfiră, 
Pasări îmi cântă de dor, 
Numai iubirea respiră, 
Cântă în cântecul ior. 


Apele toate oglindă 

Farmec de ziuă în hău, 
Apele nu pot să prindă 
Farmecul chipului tău. 


Singur în sufletul dornic 
Dragul tău chip eu îl prind, 
— Vremea opreşte-se'n ornic 
Lumea în gând o cuprind, 


PLUGIN VICIOR 





crescuse 


Mărcărint, trausfigurat, 
deodată, ca un titan: din gulerul de 
oae. capul lui se ridica, uriaş, într'o 


irufie sălbatică. Tăcerea noastră îi 
alimenta curajul şi proporțiile: ci- 
frele au fost zdrobitoare ! 


MIHATI, CELARIANU 


MIOARA 


Fragment din actul II 


Bălănescu : Suferi, Radule ? 

Radu : (ridică spre el ochii plin de su- 
ferinţă). Da, 

Bălănescu : Bictul băiat. 

Radu: Dacă ai şii ce e viața mea, 
Dumitre, (deprimat) dacă ai şti ce c via- 
ţa mea acum, 

Bălănescu ; Nai mai lucrat nimic, te 
înțeleg, tu pentru artă... 

Radu: (nervos, viu) Aria!? (expli- 
când) Aceia care a plecat. Nevastă-mea 
care e acum alături de d-nul acela în 
automobil. 

Bălănescu : Fi asta-i, o simplă plim- 
bare. Şi pe urmă, 

Radu : Și pe urmă? 


Bălănescu: Dacă ai fi zis „nu“ ar fi 
rămas poate. 
Radu: (amar) poate... poate... Sia îs- 


prăvit Duniitre. 

Bălănescu : Atunci, disorțcază..., 

Radu : (surâs amar) Să divorlez (cade 
pe gânduri) Sar fi putut odată, acum sa 
sfârşit. Mam obisnuit cu ea. Acum e în 
carnea şi nervii meci. 

Bălănescu : Știu cât o iubeşti. 
ea te-ai bătut în duel. 

Radu : Nu stii nimic. Nici eu n'am ştiut 
până acum. De două luni de când ne-am 
întors femeca astu îmi răscoleşte sufletul 
ca un virus. 

Bălănescu ; Caută-ţi liniştea lucrând, 
Toată lumea aşteaptă de la tine... 


Radu : (aproape violent) Ce să lucrez? 
Cum să lucrez ? Ca să lucrez, am plecat 
acolo la munte, imediat după nuntă, [a 
început mă apucasem cu oare care dra- 
goste de muncă, dar când am băgat de 
seamă că e din zi în zi mat tăcută a în- 
ceput să mă frământe neliniştea, După 
un an am înţeles că i se urăşte cu mine 
Şi de atunci sunt un om pierduti. Du- 
mitre. Mai pune un pahar. Pierd femeia 
unică pentru mine şi tu vrei să fac — 
sită ? (Gest la Dumitru —pauză)— Câte 
nam încercat... numai ca să-i irezesc în- 
teresul ca odinioară pentru viața noastră, 
in doi. Excursiuni. cărţi citite împreună, 
coleriii de gravuri... 

Bălănescu : Îţi spune ca că se plicti. 
seste ? A le a 

Radu : Niciodată. Dar asta se simte aşa 
cim simți că înamurgeşte iarna. Ce era 
să iai lucrez? Nici eu uu aveam poftă 
de lucru. Nu mai mă interesa decât ccea 
ce oprea atenția ei. (nervos aducându-și 
aminte) Ah! dacă ai şti la cât ridicol 
nvam nretat (cu »chii umezi. nervos) As- 
cultă, Dumitre, obsorvasem de la un timp 
că se amuză ca un copil de phidusiile 
mele. Ti-aduci aminte: când mă rugati voi 
să vă îmit pe profesori la şcoală. să cânt 
enm cântă cocasti. să fac cum latră câi- 
vii... Ei bine. făena haz câte o seară în- 
trecgă de toate strîmbăturile mele... de 
neznele mele si (ironic) eu eram fericit, 
Cântam cum cântă cocosii. Dumitre, doar 
ai vedea-o zâmbind, (rămâne cu ochii 
fixîi Pe urmă o nlictisea şi asta. 

Bălănescu ; A fost o groseală că vati 
izolat. E. femee tânără... Trebuia să vii 
numai de cât în Bucureşti, 

Radu: lată cam venit în București, 
Ce copil eşti şi tu ! De două luni de când 
sunt aici. n'am o clipă de odihnă. Mi-s 
nervii hărțuiţi în fiecare clipă. 

Rălănescu : De ce atâta sbucium ? 

Radu : (priveste în ochi) Mi-e frică să 
mo nierd. Dumitre. 

Bălănescu : (îndurerat) Te înseală ? 

Radu : De unde să ştiu.: De atâtea ori, 
pleacă singură de acasă. Cum dispare pe 


Pentru 


de CAMIL PETRESCU 


uşe, mă frământ ca un nebun (jucându-se 
cu paharul) La câte mnrdării nu mam 
pretat ca s'o spionez. Telefonez pe unde 
mi-a spus că se duce. Caut să surprind 
contraziceri în detaliile pe care le dă 
despre vikitele făcute. (încet sacadat, 
nervos, surâs) Ii desface scrisorile cu abur 
cald. 

Bălănescu : Dar eşti nebun. Divorjează 
şi termină odată, 

Radu: ((înfiorat), 
tvăi fără ea, 

Bălănescu : Cu toate acestea — adu-ţi 
aminte — vrcai să strici logodna? 

Radu : (zâmbind amar) Atunci! 
sau schimbat de atunci. 

Bălănescu : (pe gânduri) Fireşte. Te-ai 
obisnuit cu ea, Bărbat și nevastă. Greu 
să te desparţi. 


respicat) Nu pot 


Câte 


i 





CAMIL PETRESCU 
Desen de $. Maur 


Rada : Şi pe urmă e altceva, Dumitre. 
(| priveşte în ochi) Eu sunt un schilod... 

Bălănescu : Esti nebun... 

Radu: Dragul meu, nu fac literatură 
pe spinarea mea. Eu sunt un  schilod,. 
Dacă pierd femeeia aceasta (nervos, cris- 
pat) Ei bine, pierd singura femeie pe 
care o pot avea. 

Bălănescu : Dar atâtea femei,. 

Radu: Atâiea femei (râzând). 

Florăreasa : (intră o» florăreasă cu ochi 
frumoşi, către Bălănescu) Avem flori fru- 
itoase boerule. 

Bălănescu : (îi face semn să plec) 

Florăreasa : Fi, ia o floare de la mine 
(i-a pune în piept). 

Radu : (priveşte luug, cunoscător, me- 
lancolic) Frumuşică florăreasă. Ia dă co- 
şul încoace (florăreasa vine) Ar fi un 
mode! admirabil. (alege încet şi o mă- 
soară cu ochii) Hai, pentru că eşti fru- 
moasă să-ți iau trei trandafiri, 

Florăreasa : la domnule odată că suni 
grăbită, mai am mușterii. 

Radu: (îngălbeneşte, cu ochii mari, îi 
scapi florile din mână, ţiganca pleacă, el 
îşi sprijină capul în palme) (Dumitru fl 
priveşte compătimitor, pe urmă parcă ar 
vrea să scuze gestul inconștient al ţi- 
gancci), 

Radu: (surâde pierdut) Tu ştii, Dumiire, 
că eu nu mai găsesc nici modele... pentru 
portrete măcar..., 

Bălănescu : Binc, azi 


E Les sunt 
inaccesibile... 


modelcle 


UNIVERSUL LITERAR 
Un turn. 


Clopotniță cn scări de putregai 
Cu treptele în ceară fintuite, 
Alături de pustiuri zămislite 
Toiagul clopotarului mai ai? 


„Il văd domol urcând treaptă cu freaptă 
De-o grea suflarc-adâncă apăsată, 

Pe un toiag pe margini însemnată 

Ca buchile din strana lui cea dreaptă. 


La denie acum un an cra 

Biserica prea plină de cresfini, 
Tar sus se 'mpreunară plâns de crini 
Cu lutul ce fringhiile trăgea. 


MATEIU C. ALEXANDRESC A AS 





Radu: Nu profesioniste. Femei „bine 
care să-mi pozeze pentru portrete. Tuain. 
te toate prietenele şi cunoscutele se în- 
bulzeau să-mi pozeze, Oh ! trei ani șia. 
Când te gândești că acum trei ani (gân- 
deste sufocat) şi acum... acum... 

Bălănescu : (ochi în »chi) Regreţi Ra- 
dulce ? Ă 

Radu: (ridică privirea zâmbind depri- 
mat. pauză). 

Bălănescu : (pe gânduri) Eri mam în- 
tâlnit cu Gheorghiu, Gheorghiu care i-a 
fost martor. Cu care am disentat duelul. 
A venit vorba despre line. Mi-a spus că 
în zina în care a venit la expoziţie 
CGavnoski pierduse trenul, că vrea să plece 
lu Iasi, 

Radu : (uimit, înfiorat) A vrut să plece 
la lasi în ziua aceia şi a pierduţ 
trenul ? ?..., 

Bălănescu : A ajuns prea târziu la 
gară. chestie de un minut. 

Radu : (ca după o descoperire grozavă, 
înticahă, nu exclamă) Dacă omul ăla nu 
pierdea trenul, eu eram azi un om cu 
chinul şi cu sufletul întreg? Se răcește 
curneca pe mine, Dumitre. Intelegi tu; 
ceri un bilet la un ghişeu şi viaja ta de- 
vine altceva, 

Bălănescu : (dându-i simplu dreptate) 
Ti-aduci aminte povestea aceia orienta- 
lă ?.. Nu ştii dacă nu ţi-ai salvat viața 
— san poate a: omorât un om făcând un 
pas la dreapta ori altul la stânga. 

Radu ; (agitat, ascultând la ce i-a spus) 
Ţi-a spus Gheorghiu asta ? 

Bălănescu : Era şi el impresionat de 
îutorsătura lucrurilor. 

Radu: (gândind mereu) Nu-ţi dă la 
timp legătura la telefon şi poate ai scă- 
pat de a fi nutrit toată viața printr:o 
gaură făcută îngât. 

Rălănescu : Exagerezi şi tu. Viaţa ta, 
ducă ai fi înțelegător ar fi... 

Radu: (vi»lent) Viaţa mea fără un 
zâmbet de femcie e o moarte de fiecare 
clipă, Dumitre. Toată copilăria mea am 
visat mâini albe şi ochi înduiosaţi, Tot 
ce-am gândit frumos... și bun... şi fraged, 
a fost despre femee. Și toată arta mea 
era pentru ele. pentru loate. Un zâmbet 
de femee dimineața mă făcea vesel pen. - 
tru toată ziua. Orice privire a lor mă 
turbura, 


UNIVERSUL LITERAR 


Bălănescu : De... Tu nai prea cunoscui 
f«meile. 'ji-ai făcut închipu:ri despre ele. 

Radu: Niciodată nam asociat de chi- 
pul unci femei un gând murdar. 

Bălănescu; Poate că ai dreptate. — 
Din cauză că ai lost singur. ţi-a murit 
inama de mic, uai avut surori... Altmin- 
teri te-ai [i certat cu cle la masă, ai fi 
ştiut când sunt bolnave (râzând) da, da, 
a dreptate. 'loţi cari au surori multe în 
casă sunt mai bine pregătiţi împotriva 
seducţiunilor femeeşii. 

Nu ştiu, 

Radu: Dar atunci când îmi vorbea o 
femee, oricare, o străină, o trecătoare, 
înflorea ceva în mine, Ş: acum... 

Dalănescu î Şi acum ? 

Radu ; (nervos) Şi acum? Uite-le. (a- 
ral masa vecină) sau în automobil, sulo- 
cându-l pe... Niculescu.,. Ah ! le urăsc. 

Bălănescu : Dar ce ai tu cu ele, toate? 

Radu: M'au trădat. Toate mau trădat. 

Bălănescu ; (zâmbind) Toate ? 

Radu ; 'Lvate. În toate credeam, În su- 
iletul tuturora credeam (brusc) Uite vezi 
tu femeia aceea d'acolo mimoza ceia fra- 
gcdă, cu ochii mari şi languroşi... cu 
gură de copil? Are să doarmă la noapte 
cu domnul de colo căruia inteligenţa îi 
atârnă în cute cum îi atârnă pântecele. 
(cu ochii crispaţi parcă) 

bălâneseu ; Stăpâneşte-te omule. Te-a 
observat lumea, Lite cum se uită la tine 
tipul ăla. 

Radu: (vede că toţi ce. de la masa 
vecină îl privesc cu oarecare curiozitate 
şi desgust) 

Bălânescu ; Siăpâneşte-te. Toată lumea 
a observat in jurul nostru, că eşti agitat... 

Radu: Sigur un schilod care se agiiă. 
Ah lumea aşta. Ar trebui să mă scol în 
picioare să le striz în faţă... 

Bălănescu : Dar Iinişteşte-te omule. 

Radu: Dumitre, să le sirig în faţă: 
Ceaiă de nemernici, traficanţi scârboşi, 
juissori idioţi, grăjdari eleganţi şi fru- 
muşi ca nişte viței... Am avut şi eu când- 
va un obraz întreg şi frumos, un obraz 
jerifit pentru sentimentalitatea jignită, 
ca o floare, a unci femei... merit toată 
scârba voastră ? Eu nu pot trăi fără vor. 
Voi toţi trăiţi fără mine. 

Bălănescu: Dar omule linişteşte-te. 

Radu : Eu nu pot trăi fără un surâs do 
femee. Se depărtează tot de mine şi mă 
lasă părăsit, Pentru ele am gândit tot şi 
astăzi mai mult ca ori când, mai aprig 
decât poţi să crezi, nu-mi poi închipui 
viața fără cle. (obosit scade tonul) Ştiu 
car trebui să fiu „altfel“ (după 2 pauză) 
Uită-te la ca. Nici o îresărire, nici o undă 
a unui gând în privire. Cine a vorbit de 
telepatie, de comunicare simpatică. Uită- 
te la ele... la frumuseţea aceea îragedă şi 
catifelată. 

Bălănescu ; Dar 
întreținute.... 

Radu: Sunt femei frumoase. Nu se 
poate ca întrun trup atât de fragcd, cu 
nişte ochi atât de catifelaţi, care mă ?nfi- 
oară în fiecare clipă... să nu adie măcar 
un ecou, o undă de simpatie. In mine 
vibrează orice început de senzaţie, ri- 
mătorul acela nici nu ştie s'o preţuiască 
măcar, 

Bălănescu: Dar eșii absurd. Astea au 
in trupuri de regină, sufletele de bucă- 
tărese. 

Radu: Un lepros. Un lepros... sunt un 
lepros. 

Bălănescu ; Eşi nebun... Ești nebun! 
sau nu, eşti sărac. Dacă ai avea bani... 

Radu : Să cumperi: un surâs de femeie, 
o privire ! 

Bălănescu : li cumperi trupul cu gân- 
duri cu tot... Atâtea câie are. i 

(intră cei plecaţi, îşi reiau afectaţi 
locurile). 


i CAMIL PETRES( VU 


nu sunt decât nişte 


DAIMONION 


1V. SPINOZA ŞI GOETHE 


Sa vorbit mult de Gocihe, fără, de vre- 
un protest serios diu altă parte, ca de un 
„pinozist“. EL însuşi din naivitate se so- 
cotei un fel de discipol al filozofului si- 
nistru blestemat de talmudişti ceeace a 
consacrat confuzia . regietabilă dintre 
panteismul său pitoresc şi cel al lui Spi- 
uoza, mai liniar şi mai monumental. As- 
tăzi când cunoaşiem atâtea forme de 
punteism câte varictăţi din cutare specie 
bogată de păsări exutice, ne vine mai 
puțin greu să disociem cele plouă metafi- 
zici intrate cu atâta răsunet în conștiința 
curopeană, aceea a lui Goethe de ucera 
a asceticului şiefuator de lentile optice 
din Amsterdam. Li nau comun «dlecât 
concepţia identității : deus sive natura, 
In alară de această rodnică dar puţin 
conirolabilă reducere a celor mai largi 
termeni metafizici la acelaş numitor, 
cele două sisteme de gândire (dacă la 
Goethe se pouie vorbi de „sistem') se 
deosebese până la împotrivire. „Natura” 
lui Spinoza e un Dumnezeu impersonal, 
matematic, mecanic, geometric, „Natura? 
lui Goethe e deopotrivă ţesută şi legată 
cu noduri de ligi, dar aniimatematică 
în veşnică pulsaţie, un organism com: 
plicai căruia cl îi dă când numele sin. 
gurului Dumnezeu, când un 


_ 


multiplu 
nume politeist. Geniul lui Goethe nu su t- monică, după 





identificat definiiiv cu schema abstractă 
a spinozismului. De obicciu Goethe vor. 
beşte despre „dumnezeesd: acolo unde 
înţelegerea încetează şi unde copleşi- 
loare începe venerația. Dar cam la ace- 
leaşi răscruci cosmice vorbeşte al uneori 
şi despre „demonic“: acesta e tot atât 
de nciînţeles, şi nu tot atât de venewabil, 
atunci în orice caz mai cuceritor şi mai 
fascinant decât dumnezeescul, „Credeam 
să găsesc în natură, în cea vie şi cea 
fără viaţă, în cea însufleţită şi în cea 
neînsutleţită ceva ce se manifestă numai 
în contradicții şi de aceea de nccuprins 
cu nici o noţiune şi cu atât mai puţin 
cu vre-un cuvânt. Acoest ceva nu e divin 
căci pare irațional ; nici omenesc nu e 
căci mare intelect, nici drăcesc căci e 
bincfăcător... Se aseamănă cu  hazardul 
căci nu arată nici o conscevență ; se a- 
scamănă cu providenţa fiindcă îngăduie 
să se întrevadă o legătură de fapte. Tot 
ce ne limitează parc pentru el permea- 
bil; pare să dispună arbitrar de ele- 
mentele necesare ale existenţei noastre : 
contrage timpul şi destinde spaţiul. Pare 
a se complace în imposibil şi să alunge 
cu dispreţ, posibilul. Accustă fiinţă ce 
iniră printre toate celelalte împreunân- 
du-le şi despărțindu-le, am numit-o de- 
exemplul celor vechi.., 


I. BRATEŞ (MARIA PILLAT): PORTRET 


4 


Am căuțat să mă salvez de aceasti 
grozavă ființă ascunzându-mă  conforin 
obiceiului meu după o metaforă“, (Dich- 
tung und Walhrhoit, cartea XX) Dacă 
Sar fi cilit odată cu atenţie rândurile 
acestea de-o uimitoare desăvârşire sti- 
listică despre „demonic“ ar îi fost cu 
neputinţă să se mai confunde ideile me- 
tulizice ale lui Goethe cu cele ale lui 
Spinoza, Nirăiri nu se vădeşie mai lim- 
pede deseraţă diferența între cei doi 
ca în teora aceasta milică a demonicu- 
lui. În neltura deterministă, matematică, 
plină de calcul şi de cauzalitate mieca- 
nică a lui Spinoza (nu este loc pentru 
„demonic“. Goethe găsește în demonic 
ict atâtea elemenie cari sparg schema 
Jogică spinozistă : demonicul e irațional, 
se useumănă totuşi, cu pronia cerească, 
trăeşte din contradicții, e arbitrar şi se 
complace în itnposibil. Dar în sistemul 
lui Spinoza nu încape aventura, şi miu- 
tea lui reluză să conceapă hazardul. 

Goethe numeşie demonicul — (nu tot- 
ideauna) — o fiinţă, prin ceeace în for- 
mula sa panteistă intră un corp străin şi 
anarhie, Fireşte, demonicul devine o 
fiinţă numai pentru imaginația mitică. 
dar nimic mai uşor decât să refaci pan- 
teismul înglobând în el şi elementul; a- 
narhic. Operaţie de care Goethe însuși 
se îngrijește într'o aluzie aforistică, sau 
dacă voii într'un scurti comentur al idei- 
lor sale asupra demonicului, 

Când demonicul se manifestă într'un 
indivicl în toată plenitudinea, acesta e 
în stare să ia lupta cu toli oamenii şi în 
plus şi cu elementele firei. Puterile mo- 
vale aliate în acclaş cordon de apărare 
înnpotriva <emonieului nu vor putea să-l 
zipăzuiască, Nu-l poate distruge, ză- 
dărnicindu-i păcatul hinefăcătar, decât 
universul cu care şi-a încercat puterea, 
si în care reintră așteptând un nou pri- 
lej de manifestare. Făcând unu analog co- 
mentar în marginea propriului său mit, 
Goethe îşi reaminteste o „ciudată şi 
grozavă maximă“ a celor vechi: „neano 
comira deum nisi deus ipse“, Astfel de- 
monicul se rcintegrează în  divimitaie, 
J)emonicul e ieşirea din sine a divinilă- 
ţii, o evadare a acesteea din ordinea lo- 
gică şi morală ce şi-a impus-o: de ari 
puterea irezistibilă ce-l caracterizează, 
de aci latura pozitivă a manifestărilor 
sale cari diferă aşa de binefăcător de 
cele negative ala drălcescului Meflisto- 
fel ; de aci şi întâmplătorul, capriciosul 
şi providenţialul în toate isbucnirile de- 
monicului. Dacă ni se îngăduie o expre- 
sie mai tare am putea spune: demoni- 
cul e autoironia unui Dumnezeu care 
are puterea să iasă din sinc, să se lupte 
şi să se j>ace cu sine, 

Există prinurmare panteism şi pan- 
teism. Dumnezeul lui Spinoza e identic 
cu fot ce este, dar în această identitate 
el nu-şi părăseşte nici odată ogaşele din 
veci vrânduite, Dumnezeul lui Spinoza 
nu poate să altereze suma unghiurilor 
întrun triunghiu, Dumnezeu lui Spinoza 
nu cunoaşte farmecul aventurii şi plă- 
cerca unică a întâmplării. Dumnezeul 
lui Goethe e în aceeaş măsură identic cu 
tot ce există, şi lucrează în acelaș chip 
«lupă legi arhaice (să ne amintim „feno- 
menele originare“) dar din când în când, 
«intro neînţeleasă superioritate şi in- 
somlaibilă înțetepeiune îşi îngăduie sal- 
turile iraționale şi autoironia  demoni- 
cului, 

Legenda spinozismului lui Goethe va 
trebui deci să îndure serioase revizuiri. 
Si chiar dacă Goethe sar declara pos- 
tum, mai hotărît încă decât a făcut-o, 
drept urmaş senin al lui Spinoza, nu 
l-am crede. l-am aminti mitul demoni- 
cului, şi nu l-am crede. 


LUCIAN BLAGA 


UNIVERSUL LITERAR 


Două albume englezești despre noi 


Printre călătorii cari au vizitat ţara 
noastră sunt şi doi englezi cari au, în- 
semnat ceeace au văzut. Unul din ele 
e acel al lui George Hering, despre 
catre am vorbit întrun număr  trecui. 
in anul (1804 apare albumul lui Wil- 
liam Miller, tipărit în Londra, cu un 





de IOAN C. BĂCILĂ 


ţia. Moravia. i 
Transilvania şi Bucovina. Privitor la 
fara noastră, acest album aduce o con- 
tribuţie etnografică foarte prețioasă. 
Toate gravurile au mărimea 16 X 185 
cm, şi sunt gravaie de Ellis şi Poole; 
ele sunt : pl. 24 25 26 27 28 29 39 48 49. 


WILLIAM MILLER: RUTEANCĂ DIN MARAMUREȘ 
Din colecţia de stampe a Academiei Române, pl. 49. 


text introductiv şi explicativ în limba 
franceză de Bertrand de Moleville şi 
cu traducere în limba engleză de R 
C. Dallas. Se remarcă în acest album 
exactitatea informaţiunilor ce le dă 
cum şi reproducerea de tipuri şi cos- 
tume din Bucovina şi Transilvania. 


WILLIAM MILLER 


Titlul în franțuzeşte este următorul: 
Costumes des tat hercdiiaires dela 
maison d'Auiriche consistant en cin- 
quant gravures colorices, dont les des- 
cyiptions ainsi que lintroduction ont 
Gt€ râdigâes par M. Berirand de Mo- 
leville. Londres: ImprimE€ pour Wil- 
liam Miller par William Bulwer et 
comp. 1804. XXVIII pagini + 50 plan: 
şe, în folio. 

Introducerea şi textul explicativ 
este în limba franceză şi engleză. A- 
cest album reproduce tipuri şi costu- 
me din Austria de sus, Carniolia de 
sus, Tirol, Ungaria, Polonia, Dalma. 


P]. 24. Lipovean din Bucovina. Gra- 
vat de Ellis. In întregime, în profil 
spre dreapta, îmbrăcat cu cămaşe 
lungă albă, încins cu brâu roşu. Pe 
cap are căciulă înaltă de oaie, în pi- 
cioare opinci. Părul şi barba mare, 

Pl. 25. Ţărancă lipoveancă din Bu- 
covina, Gravat de Ellis. Femee tâ- 
nără, în întregime, îmbrăcată cu o 
haină cenuşie lungă până la glezne, 
pc cap are maramă rotundă roşcată, 
peste ea o aliă maramă care se une- 
ște sub bărbie. In braţe ține un coş 
cu ouă. Fi 

P]. 26. Ţărănei de lângă Sibiu. Gra.- 
vat de Ellis. Două femei, una călare 
și alia stă jos pe o piatră şi toarce: 
sunt îmbrăcate cu ii lungi, încinse cu 
şurțe sau catrinţe de culoare albas- 
tră deschis în dungi orizontale de cu- 
loare galbenă şi verde. Pe cap au o 
învelitoare cu o maramă care cade pe 
ceafă și pe amândonă trechile; în 
picioare at opinci, | 


UNIVERSUL LITERAN 


„Sibiu, capitala Transilvaniei, esie 
un oraș mare şi frumos, aşezat la poa- 
Iele munţilor Făgăraş, pe râul Ceben 
sau Zeben, care i-a dat asticl numele 
de Sibenburg. Nu este un oraş întă- 
rit formidabil, dar este destul de po- 
pulat. Lransilvănenii sunt în genere 
mari şi bine făcuţi; talia femeilor 
este mai puţin puternică, dar acestea 
sunt frumoase şi printre ţărănci se 
găseşte de multe ori câte o figură 
distinsă şi foarte seducătoare. Părul 
pieptănat cu grije este în coade şi e 
taiat rotund pe frunte; coalura lor 
este un fel de cauc negru, care aran- 
jează cu artă o basma albă, mărginită 
cu un fir roşu; ca cade pe umeri lă- 
sând descoperit gâtul, faţa şi partea 
dinainte a caucului. Imbrăcămintea 
lor este compusă dintr'o cămaşe ma- 
re, brodată cu roşu sau albasiru, în 
jurul gâtului, ale cărei manşete sunt 
mărginite de o margine fie aceiaşi 
coloare ; un brâu de piele strânge 
această cămaşe, în jurul corpului şi 
fixează în acelaşi timp înainte şi la 
spate două catrinţe de stofă în dun- 
gi sau împestrițate de colori dile- 
rite mărginite jos de ciucuri lungi. 
Sărbătorile îşi pun cercei şi mărgele 
de corail sau perle falşe. Ele au ca 
încălțăminte călţuni sau ghete, al 
căror călcâiu este drepti şi strâns. 
Ele își fac singure vesimintele lor 
cai „şi pe ale bărbaţilor şi copiilor 
OIL. 

PI. 27. Ţăran din jurul Sibiului. 


Gravai de Ellis. Bărbat în vârstă 
in costum de vară, cu cămaşe şi pan- 
taloni albi, încins cu şerpar şi cu vo 
bită în mână ; este un cioban. 

PI, 28, Săsoaice din oraşul Sibiu. 
Gravat de Poole. Reprezintă două 
femei tinere îmbrăcate în rochii de 
mătase. 

Pl. 29, Orăşeni şi orăşence de lân- 
gă Sibiu. Numele gravorului lipse- 
ste. Gravura reprezintă un bărbat şi 
o femeie, bărbatul este îmbrăcat cu 
haină şi pantaloni albaştri, peste 
haină o manta îmblănită, pe cap pă- 
lărie în formă de tricorn şi în picioa- 
re cizme, Femeia are rochie verde 
cu un şorţ alb dinainte, pieptar îm- 
blănit şi deasupra o caţaveică ase- 
mevea îmblănită; pe cap are un. bo- 
net îmblănit. 

Pl. 39. Locuitor din regiunea Sire- 
tului. Gravat de Poole. Reprezintă un 
bărbat tânăr, în întregime, îmbrăcat 
cu vestă roşie frumos brodată are că- 
maşe cu mănicile lungi şi largi, încins 
cu un brâu roşu unde sunt înfipte 
două pistoale mari. Are pantaloni al- 
baştri, în picioare opinci şi pe cap 
capelă roşie fără cozoroc, iar pe 
umărul drept are o puşcă cu cremene. 

După îmbrăcăminte pare să fie al- 
banez. Descrierea pe care o face au- 
torul se raportă la locuitorii din Bu- 
covina, dar este un amestec confuz de 
cunoştinţe privitoare la locuitorii din 
Bucovina. 

Pl. 48. Ţăran rutean din Maramu- 





WILLIAM MILLER : ȚĂRANCE DE LÂNGĂ SIBIU 
Din colecția de stampe a Academiei Române, pl. 26. 





D-un George, celebra tragediană dela 
Cumnedia Franceză, se găsea în turneu la 
Petersl-urg, în 1812, când Napoleon a por- 
nit cu armata sa împotriva Rusici. Ar- 
tista îşi întrernpse reprezentațiile, hotă- 
vită să se înapoieze iu patrie. Țarul Ale- 
xandru | interveni în persoană, spre a > 
indupleca să rămâie şi avu loc următorul 
dialog: 

— Lomnişdară — zise Ţarul — voiu în- 
Îrunta lupia cu Napoleon, pentru a vă 
reține aci. 

— Dar, Sire, locul meu nu mai e aci, 
cl e în Franţa. 

— Lăsaţi armata mea să ne-o ia înainte 
şi eu însumi vă voiu conduce acolo. 

— In acest caz, Sire, răspunse artist 
patriotă, prefer să aştept ca Francezii 
să ajungă la Moscova, voiu aștepta mai 
puţin... 

Şi tragediana se întoarse la Paris. 

- 

„Ludovic XVIII prezida într'o zi Consi- 
hul de miniştri. De Corbitres, unul din 
miniştri îşi puse tabacherea pe masă. 
Ludovic, mirat de accastă călcare a regu- 
lelor de bună cuvinţă, îl privi mustrător, 
spre a-și arăta astfel supărarea, Dar de 
Corbitres nu băgă de seamă supărarea 
regelui, şi-şi mai scoase din buzunar şi 
batista. Regele îşi pierdu răbdarea şi în, 
trerupându-şi discursul, îi zise pe un ton 
foarte aspru: 

— Cred că o să-ţi goleşti toate buzn- 
narele! 

Abia atunci de Corbitres îşi dete seama 
de necuviinţa ce făcuse, şi fără să-şi piar- 
dă sângele rece, răspunse zâmbind: 

—— Sire, ercd că, pentru un ministru, 
este mai bine decât să şi le umple! 

Și, Ludovic zâmbi iertător de spiritul 
ministrului său, 

- 

Paderewsky a dat la Londra mai multe 

concerte de caritale, cari au stârnit un 
entuziasm de nedescris. Admiratorii săi 
Dlocau intrarea locuinței ilustrului pia- 
nist, astfel că într'o zi, el trebui să fugă 
pe scara de serviciu. 
„In stradă respiră fericit că se simţea 
liber. Se opri, pentru a prisi pe un om 
care lucra conştiincios la pavaj, şi nu- 
mai decât legă conversaţie tu el, 

— Ce plăcere să vorbeşti en acest 
brav om! gândi Paderewski. EL nici nu 
mă cunoaşte! 

Dar iată că în momentul când ilustrul 
pianist vroia să se îndepărteze, auzi: 

— Domnule Paderewski, întrebă timid 
lucrătorul, naţi putea să-mi daţi foto- 
gralia d-voastră, cu semnătura pG ea? 


RUD. A. KNAPP. 





reş: Gravat de Ellis. În întregime, în 
profil spre stânga, îmbrăcat cu o că- 
mașă lungă nai jos de brâu. are pan- 
taloni uegri şi opinci, pe cap căciulă 
ivaltă de oaie, la brâu un topor. 


P]. 49. Femee ruteancă din Mara. 
mureș, Gravat de Fillis, Feineia este 
îmbrăcată cu o iie frumos brodată pe 
mâneci, are rochie albă, în faţă un 
şorț albastru, la gât mărgele și pe cap 
o învelitoare care se leagă pe sub - 


bărbie. 
_ IOAN C. BăCILA 


ra 


La-,Grandiflora'“ 


Viața Românească a publicat în ulti- 
mele sale două numere (2—5 şi 4) o nu- 
velă de mari proporții, aproape un mie 
roman, La „Grandiilora“ a d-lui Gib. I. 
Mihăescu. 

Cetitorii noștri îşi amintesc numele şi 
înseșirile acestui viguros scriitor dela 
publicarea nuvelei „Iroiţa“, una numai 
din atâtea creaţiuni de valoare cu care 
a cnwrat revistele româneşti, de după răz- 
boiu, Cum însă, cu toate necontestatele 
sale calități, volumul — şi opera d-lui 
Gib. 1. Mihăescu e de pe acum cu mult 
mai numeroasă — întârzie să apară In 
vitrina editurilor noastre, folosim acest 
prilej ca să atragem atenţiunea celor în 
drept despre valoarea epică a acestui tâ- 
năr scricotr, 

Ceeace în bună ordine, nici n'ar trebui 
făcut. Deoarece consiliul literar ce se 
presupune că asistă orice editură nu 
poule să nesocotească şi să nu solicite, 
peniru gloria intreprinderii însăşi, pe 
aritoru! care ar fi scris, până astăzi, să zi- 
cem uumai: Troiţa, Intâmplarea,  Vede- 
nia şi La „Grandiilora“. 

An tăi avut şi altădată prilejul să a- 
rătăm cum dintre ce: mai tineri d. Gib. 
|. Mihăescu formează, prin arta sa vigu- 
vaasă, prin brutaliiatea întâmplărilor şi 
ritmul vecheinca! al desfăşurării, un asd- 
wirabil pendant la arta  îragedă şi de 
caliiate femenină a d-lui Ionel Teodo- 
reanu. Gib. |. Mihăescu e din familia li- 
tetară a d-lui Liviu Rebreanu. 

La „Grandiflora“ e romanul unui Don 
Juan de provincie, pe care d. Gib. |. M:- 
hăescu îl superiorizează, îl adânceşte, îl 
complică şi-l ridică la rangul unui erou, 
ce se luptă cu propria lui independenţă, 
pentru ca exasperat de dânsa să cadă în- 
ivun moment de descumpănire, sub chiar 
această independenţă. Dar nu c vorba să 
intrăm în detalii, pentrucă şi proporţiile 
şi culitatea acestui unic roman, compor- 
tă prea multe detalii. Şi noi nu disperăm 
să avem pe cât mai curând volumul, 
d-lui Gib. 1, Mihăescu. 

Totuși putem aminti, chiar în treacăt, 
de grandioasa figură a acestui superior 
Don Juan Manaru, ca şi de dublul său, 
o umbră oarecum ridiculă şi pomădată 
a uuui alt Don Juan, Ramură. ca şi de-> 
întreagă galerie de tipuri dela patronul 
grădinii de vară şi pânăla fericitul cuplu 
al soţilor Moraru, şi casta „„Morăriţa, 
singura din tot târgul, ce se împoiri- 
veşte  cuceritorului şi-l grăbeşte pe 
drumul crimei cu care se slârşeşte nu- 
vela. Povestirea începe întrun cadru de 
sumbră veselie în grădina de vară 
„Grandiflora“. Manaru sileşte pe cuceri- 
torul soţiei sale, pe Ramură, să-i des- 
tainuiască adevărul, Şi de acum începe 
o» goană nebună, o sete nepotolită către 
degradare penirucă singura certitudine 
că nu există nici un suflet femeesc, îi u- 
şurează durerea sufletească. Şi cercul se 
întregeşte cu episoade violente, aspre, 
cu portrete de provinciali robiţi plăceri- 
lor, cu scene tipice pentru viața de pry- 
vincie până când castitatea d-nei ,„„Mo- 
zaru“ şi aventuroasa ei cucerire şi mai 
ales imediata ci sinucidere, zdruncină 
conştiinţa lui Manaru care-l ucide pe ri- 
valui său, pe Ramură. 


Nu e vorba însă de povestea în sine. 
Simetria cu care e urmată însă această 
luptă a eroilor, dela întâile la ultimile 
pagini, beţia de conştiinţă şi labirintul 
sufletesc prin care străbate ca să răz- 
bată în pragul unei închisori, confirmă 
încă odată marele talent epic al d-lui 
Gib. 1. Mihăescu, 


UNIVERSUL LITERAN 





G. NICHITA: PE MALUL DUNARII Salonul Oficial 


Mater Dolorosa » 
— FRAGMENT — 


Departe'n portul îără catarguri şi cu rada 
Pustie de pontoane ce'şi cântăm gând balada, 

In mahalaua mută cu fața către apă, 

£. mica noastră casă pe-un mal pe care-l sapă 
Neceontenita vreme. Acolo ntre pereţii 

Săraci, sub coperişul pierdut de sub nămeţii 
Ingrămădiţi de crivăţ, asemeni unei sfinte, 

Ce 'nnalţă Prea-Curatei o rugă prea fierbinte, 

Îţi treei singurătatea, o mamă "'ndurerată, 
Răstălmăcind în gându-ți viața de-altă dată. 
Zadarnie, înspre ziuă, când noaptea mai persistă 
Aştepţi s'auzi sirena cu aria-i prea tristă 

Momind pe om la muncă; să te mai scoli cu grijă, 
S'aprinzi vioaia lampă, maşinei mici de schijă 
Să-i reaprinzi văpaia, să dogorească 'n casă, 
Când s'or sculă copiii la ora pentru clasă, 

Să stai pe secundul scaun, cu ochii duşi la ornic, 
Să torci şi pe podele să cânte fusul spornic 

In acompaniamențul pisicii care toarce... 
Zadarnic ! roata vremii azi n'o mai poți întoarce: 
Copila este moartă, băiatu-i prin spitale. 

Azi mu mai ai cui face, prin neaua ninsă, cale 
Si cum te-opreşti la geamuri, cu ochîi duşi la cheiuri, 
Tu suferi azi că toate-s tristeţilor temeiuri. 
Maidanul nins, pe-alocuri e ros de ciori în stoluri 
Ce se ridică 'n aer şi după largi ocoluri 


UNIVERSUL LITERAll 


Nuvele din viaţa grecească 


„Viaţă vitrega“ 


„Viaţa a fost vitregă cu mine“, spu- 
nea deseori, cu un aer tragic şi convins, 
lani Petridis, seoretar la Ministerul de În- 
terne, când vorbea despre viaţa lui cu 
vreun prieten, întruna din cafenelele 
de la ltaftia, unde-şi lua cafeau, după 
masă. 

Era fraza lui favorită. O pronunța 
întotdeauna, cu amărăciune, dar şi cu 
veluptate în acelaş timp, pentrucă-i plă- 
cea să creadă într'adevăr că viaţa fusese 
vitregă cu el. De fapt însă, viaţa nu-i fă- 
cuse nimie rău, absolut nimic. Avea 
douăzeci şi opt de ani şi, cu toate acestea, 
dacă nu simţise nicio bucurie prea mare 
in viața lui, nu simţise, în schimb, nici 
vre-o durere sfişietoare. Ar fi putut 
spune cineva că Dine-bine de tot viaa 
nici nu prea bănuia existenţa lui. Secretar 
de 5 ani la Interne, pleca din odăiţa lui 
sărăcăcioasă spre minister sau spre cu- 
fenea şi, de acolo, îndărăt spre odăiţa 
lui cu acecaş regularitate cu care catâ- 
rul învârteşte routa une: fântâni. Afară 
de moartea lui taică-său, în provincie, de 
două-trei aventuri de dragoste cu fetcic 
«e pe la croitoriile din vecinătate, de o 
excursie până la Poros cu câţiva colegi, 
intro Luni după Duminica Tomii, şi de 
0 pneumonie care l-a țintuit de pat o 
lună încheiată, în viaţa lui nu puteai nu- 
măra nici o întâmplare mai de seamă. 

Dar, cu toate acestea, lui lani Peiridis 
î: plăcea, să repete cât mai des, cu un ton 
jalmic de nespus: „Viaţa a fost vitregă 
cu mine!“ 

* 

Se socotia omul cel mai nenorocit. In- 
zestrat cu o imaginaţie care năvălește 
neînfrânată către lumile azurii ale hi- 
merei şi care vede realitatea mai rea 
decât este, era târit zilnic de avânt spre 
deziluzie în ritmul regulat și mecanic al 
ceasornicelor de perete. Era un frate su- 
fletese al D-nei Bovary, eroina romanu- 
lui cu acelaş nume al lui Flaubert, care 
e veșnice nemulțumită de viața pe care 
o duce şi trăește numai cu visuri de mă- 
rire şi A întâmplări extraordinare, Pen- 
tiucă nu era decât un biet secretar în 


de C6STAS URANIS 


minisicr, lani Petrid:s suferia îngrozi- 
tor. Pentrucă nu era milionar şi navea 
c+ apaută pe cea mai frumoasă femee 
din aristocrația ateniană, găsia că viaţa 
fusese crudă cu el. i 

„Viaţa a fost vitregă cu mine!“ î 

Ofta din adâncul sufletului pentrucă 
nu putea să mănânce la Averol, ci era 
nevoit să se înfunde în ospătăriile po- 
pulare, infecte, din liaftia. In fiecare 
dimineaţă, când îşi punea vesta lustruită, 
ofta iar, din greu. Când îşi îmbrăca cio- 
rapii, totdeauna găuriţi — îi venea silă 
de el insuş. 

+ 

Singurul lui gând, singura lui ocupa- 
ție, singurul lui vis cra bogăţia. Visa o 
viaţă strălucitoare şi mondenă, să aibă 
un palat, automobil, să dee recepții, să 
viziteze Coasta de Azur și llveţia, să 
aibă amante frumoase... Deaceca, o ast- 
tel de viaţă îi era tot aşa fe necesară 
ca şi apa pentru cel însetat. Lără toate 
aceste lucruri el nu puiea trăi şi viaţa 
lui, fără cle, era o moarte tăcută, încea- 
tă, zi de zi. Dar, fire leneşă şi roimanti- 
că, lani Petridis nu făcea nimic ca să-și 
dobândească bogăţia de care simţia a- 
tâta nevae, ci se mulțămia să-și făurea- 
scă în gând întâmplări romantice, im- 
posibile, pentru dobândirea ei. Ideea de 
a-şi părăsi biroul, în care navea nici 
un viitor, de a pleca în sirăinătate şi «de 
a se întoarce de-acolo cu o carieră capa- 
bilă să prefacă visul în realitate, îi tre- 
cea uneori priu cap, fără — însă — ca 
să se şi opriască. Ce să nai doriască bo- 
găţii, — se justifica el însuș, apăsat ae 
lene, dacă-o fi să le dobândească la o 
vârstă la care nu se mai poate bucura 
de ele? Ce-i mai folosesc lui Rocfeller mi- 
lioanele? EL ar vrea bogăţie acuma, 
când e tânăr, când se mai poate bucura 
de ca. Şi de aceea, fiecare zi care trecea 
fără să-i aducă ceeace visa, o socotia 
ca o zi furată fericirii lui, ca o nedrep- 
tate monstruoasă, pe care i-o făcea via- 
ţa, care nu se grăbia deloc să-l facă 
bogat, 

Imaginaţia lui se deda la noi destră- 





Se lasă ca lăcusta pe goalele hambare. 
Zăpada văruește olanele pe care 
Iva mai verde muşchiul de cât mătasea broaştei. 


Din naltele 'corăbii na 


mai rămas nici moaşte 


Pe Dunărea *nsolzită de sloiuri mari de ghiaţă. 
Pustiu debarcaderul s'a misinit în ceaţă 

Şin hohote de crivăţ gemând prin ramuri mute, 
Plâng sălciile bălții coroanele pierdute, 

In malul plin de cuiburi, sglobia rândunică 
Nu-şi mai împlântă sborul n puii ce-şi despică 
Micuţul plise ; prin poduri de magazii sărace, 

O buiniţă lugubră în cântece posace A 
Adoarme seara care scânceşte pe 'ntuneric. 
Luceatărul la dreapta Măcinului, vespe ri 
Doar el îşi mai aprinde statornica făclie, 


Botoşani, 1917 





. . .. Lă . . 


PERPESSICIUS 


*) Din voluinul Scut şi targă, de curândapărut, 


“9 


bălări, ori de câte ori o lăsa. slobadă... 
să-l îmbogăţească. Faptele cele mai de 
necrezut fe socotia posibile şi pe ele 
clidia fantasticele-i castele spaniole. Du- 
cându-se ori întorcându-se de la minis- 
ter, credea uneori car putea găsi aşa» 
dintr'odată, pe drum „un portofel umflat, 
Sar pleca aşa ca nimeni să nu-l bage în 
seamă şi l-ar pune în buzunar, pe când 
inima i sar zbate să-i spargă pieptul. Pe 
urmă sar îndrepta în spre un colţ mai 
liniştit din Zapion, lar deschide şi ar 
găsi în el o adevărată comoară. Altă- 
dată iarăşi, se gândia că s'ar putea ca 
toți negustorii din Atena să-i dee drep- 
tul să iee câte-un obiect din vitrina lor, 
a fiecăruia, Cu gândul acesta cobora în- 
cet pe calea Stadionului, oprindu-se la 
ficcare vitrină ca să... aleagă obiectul pe 
care-l doria. Cea mai mare parte din 
vreme şi-o petrecea prin faţa juvaergii- 
lar, alegâud ce i se părea mai de preț. 
Pe urmă, revânzând toate acestea, ar 
avea, însfârşit, mult visata comoară. 
J)upă ce devenia bogat în felul acesta, în- 
cepea—în închipuirea lui—să-şi alcătuiu- 
scă viața cea nouă. Mai întâi sar duce 
la Minister și şi-ar svârli demisia în o- 
brazul şefului. Gândul acesia, să vor- 
bească dispreţuitor şefului, de care se 
temea, îl făcea să zâmbească. Pe urmă 
sar duce să-şi cumpere un automobil 
şi “ar îndrepla spre cel mai vestit croi- 
tor, ca să-şi comande zece costume. Sea- 
ra şi-ar petrece-o întrun cabaret, bând 
şumpanie și ţinând pe genunchi doua 
șanieze irumoase, A doua zi ar pleca 
să-și cate » garsonieră la centru, pe care 
ac mohila-o în stil arab, pe urmă. pe 
urmă Jani Pctridis ofta, reîntorcându-se 
bruse la realitate. 
i % 

Unul din visurile lui cele mai dragi 
cra şi acela de a cucer: înir'o bună zi, 
o fată frumoasă, din familiile bogate ale 
Atenei. lav: Petridis şi-o şi închipuia, o 
vedea, E o fată blondă şi delicată. O 
întâlnește pe strada Ilerod Aticul, pe 
când trece cu guvernauta. O priveşte. 
Ea se face purpurie. lani Petridis o» ur- 
mărește ca să vadă unde stă. A doua 
zi trece prin faţa casei, Ea e la ferea- 
stră. O salută. Ea îi zvârle floarea pe 
care o purta la piept. Mituind un servi- 
tor, izbuteşte ca, peste câteva zile, să-i 
trim.tă_o scrisoare. Se întâlnesc, Se iu- 
besc. O convinge să-l urmeze. Fug la 
Kefisia, la un otel şi acolo lani Petridis 
o iubeşte cu sila, După aceea anunţă pe 
părinți că fata lor nu mai e fecioară, 
că se iubesc cu patimă ş, că le cere mâ- 
na, Părinţii, în fața faptului implinit, 
cedează, Îi dau zestre un milon. Pleacă 
şi-şi fac luna de miere Ja Veneţia. 


3 

In nădejdea aceasta, lani Petr:dis a ros 
caldarâmul străzii Herod Aticul, mult» 
Duminici le-a petrecut la Kefisia şi, mă 
ginindu-şi cheltuelile pentru masă, şi-a 
băut ceaiul la Dor€, la un loc cu „aris- 
tocrația”. Dar copila blondă şi fragedă 
unu apărea nicăeri şi lani Petridis a în- 
ceput să viseze altceva. 

Odată, aflând că marele bogătaş Za- 
hurof mare familie, i-a trimis o scrisoare 
pe 7 pagini, în care, cu un aer când haz- 
liu, când poetic, îi cerea să-l înfiieze. 
Scrisoarea i-a trimis-o recomandată şi 
> zi întreagă după accea a trăit întro 
ucrăbdare chinuitoare, așteptând răspun- 
sul, care, bineinţeles, nu i-a venit nici 
azi, 

„Dispreţul” acesta — cum zicea el — 
pe care i-l arătase Zaharof, îl făcea să 
urască şi mai mult pe bogătași. Când 
vedea pe câte unul din ei trecând în 
automobile luxoase, care-l umpleau de 
praf, când, la Dore, vedea tineri aristo- 
craţi aplecându-se la urechea fetelor fru- 
moase şi elegante şi vorbindu-le surâ- 


10 


IMN 


Penirucă la dreapta ironului tău m'ai primit ; 
pentru drumul ce trece prin mine, fără sfârşit; 


Pentrucă la dreapta tronului 
te-am iubit! 


tău 


m'ai primit ; 


Pentru sângele ce mi-l spurcă cel mai umil fiu al tău: Satan; 

pentru ziua de vară, ce-i un bulgăr de aur în an; 

pentru unda ce trece din femee prin apă şi lan; 

pentru Cer, pentru ger, pentru cercul de fier; = 
pentru tot ce mă'ndoaic, mă taic şi mă despoaie, 

fii binecuvântată dumnezeiască ploaie ! 

Pentru suilet, ce-mi înlloreşte în jur, ca un cais; 

pentrucă zăvoarele ființei mele le-a deschis; 

pentrucă una cu pânza apelor m:ai făcut 

acoperind cu mine atât necunoscut, 


te-am recunoscuti 
Cruce de vânt, 


cu stoluri nevăzute de suilete în braţe, 

te văd, de câicori cobori peste pământ... 

De câteori pământul pornesc, tăcuți, să-l sape, 
(pământul meu, pe care J-ai spânzurat pe ape) 

şi poposeşte vreunul de-al meu, lângă mormânt, 


te cânt! 


Te cânt într'o grădină cu bălării şi Pace, 
în care orice mort, sub lespezi e-o panglică ce se desface!.., 
v sa 


ION MARIN SADOVEANU 





zălori, îi venia să-i gâtue,ca şi cum i-ar 
fi furat — lui personal — automobilul 
sau femeea. 

Visul lui de îmbogăţire grabnică îl a- 
dusese întrun aşa hal de ațâţare, încât, 
dacă nar fi fost a fiinţă Îricoasă, ne- 
destoinică să fure sau să facă o crimă, 
de teama pedepsei şi a închisorii, gândul 
stăruitor al furtului şi al crimei ar fi 
început să-l chinuiască aşa fel, ca și cura 
ar [i fost singurele mijloace prin care 
să-şi capete mult dorita bogăţie. Inchi- 
soarea însă, dar mai ales decapitarea, îl 
produceau atâta groază, încât simţia o 
adevărată agonie oridecâte ori îi trecea 
prin cap un asemenea gând. Odată în- 
să, când a cetit nu știu unde despre pro- 
blema morală, pe care o trata Clemen- 
ceau într'una din cărţile lui, arătând că 
omul, de cele mai multe ori, nu-i cin- 
stii de cât numai pentru că se teme de 
urmările unci fapte necistite sau ale n- 
nei crime în drumul lu: spre îmbogăţire, 
luni Petridis şi-a pus imediat întrebarea: 
„presupunând că ar rămânea nepedep- 
sit şi, pedeasupra, ar pune mâna și pe 
două sute de mii de franci, ar atinge un 
buton electric, care să producă un cu- 
rent şi să ucidă un mandarin chinez 
undeva, în China? în el nu sar da nici 
o luptă morală?” Ei! cu ce grabă ar apă- 
sa butonul, chiar dacă ar fi vorba ca, 
în felul acesta, să omoare nu unul, ci 
două sute de mandarini! Cu cele două 
sute de mii de franci pe care le-ar lua 
în schimb, n'ar putea, se înțelege, să-şi 
împlinească toate visurile. Ar putea du- 
ce însă o viață mai uşoară şi mai fru- 
imoasă,. şi iar se cufundă în planuri, 
silindu-se ca să-şi alcătuiască viața „cea 
nouă“ pe temelia unei aver:... de două 
sute de mii de franci. 

Dar degeaba! Nimeni nu venia să-i! 
propună, ca să ucidă vreun mandarin cht- 
nez; tânăra blondă, care să-l iubească, 
încă p'apăruse; de găsit nu găsise nic: 
o comoară în vreun portofel; iar Zaha- 
rof îl „disprețuia“ şi nu-i răspundea... 
Se posomorise, devenise misantrop şi îot 
mai des ca înainte repeta — pentru el 
însuși — fraza-i favorită: „Viaţa a fost 
vitregă cu mibel“ 


Ca o ceaţă, care se lasă încet-încet, 
se întinde și învălue un oraş, toi aşa s'a 
lăsat greoae melancolia, s'a întins peste 
el şi i-a acoporit sufletul, Mohorit se 
trezia dimineaţa, mohoriît, şi mai moho- 


„rit, se trânt:a, seara, să se »dihnească. 


La Minister nu mai vorbia aproape cu ni- 
meni. Când îl întrebau ce are, răspundea 
vehotărit, monosilabic. Câte odată, pe 
când lucra la birou, se apria din lucru 
şi cădea în reverie, ţintindu-și ochii de- 
parte, în gol. În două rânduri i-au făcut 
observaţii că şi-a părăsit slujba şi, în 
cele din urmă, l-au ameninţat cu desti- 
tuirea, Se părea însă că lani Pciridis nu 
dă nicio atenţie lucrurilor de felul acesta. 
Când pleca de la Minister, o lua spre Ză- 


pion, se aşeza întrun colţ mai ferit, 
pe-o bancă, îşi proptia coatele în ge- 
nuchi și frunica în palme şi se cu- 


funda în veşnicile lui planuri. Seara, în 
câte un colț al vreunci cafenele din Haf- 
ta, şedea așa ceasuri întregi, fără să pa- 
ră că vede pe cineva, fără să arăte că au- 
de larma dimprejurul lui. Uneori, legă- 
nai iarăşi de inchipuiri, își peria costu- 
mul lustruit de ros ce era, punea o căma- 
şă curată, îşi văcsuia ghetele şi sc ducea 
să-și iee ceainl la Dore, cu aceeaş nădej- 
de — dragă lui — că vreo tânără din a- 
ristocrajie are să-l vadă, să-l îndră- 
geuscă şi să-l iee de bărbat aducân- 
du-i şi o zestre mare. Intra în localul a- 
cela monden cu un acr măreț şi solemn, 
zvârlia o privire de jur împrejur şi se a- 
şeza lângă câte-o masă unde vedea fete 
fxvmoase. Şi-aprindea ţigara, îşi coman- 
da ceaiul cu un ton plin de un nemăr- 
g:nit dispreţ şi începea să privească stă- 
ruitor, magnetic, pe aceca dintre fete 
care i se părea mai frumoasă şi mai 
bine îmbrăcată, De obicei, fetele nu-i 
dădeau nici cea mai mică atenţie. Vor- 
biau, râdeau şi făceau haz nespus când 
câte un tânăr, cunoscut, se apropia şi se 
aşeza la masa lor. Câte odată însă, ză- 
rind pe lani Petridis, care le privia, se 
uitau lung la hainele lui lustruite, se 
plecau una spre alta, își șoptiau ceva şi 
pe urmă izbucniau în hohote. lani Pe- 
tridis înţelegea că-l ironizau şi roșața ru- 
şinei şi mâniei începea să-i ardă obrajii, 
Alteori! chiar lunea cealaltă, care venia 


UNIVERSUL LITERAR 


regulat în localul acela, se vita la cl cu 
a privire care-l stingheria şi-l silia de 
multe ori să plătească și să plece, numai 
să scape deacolo, După încercările aces- 
tea, lipsite de noroc, melaneslia lui de- 
venisc din ce în ce mai adâncă. Se sim- 
ţia nespus de stingher şi de nenorocit în- 
tre cele două clase sociale între care se 
alia: deoparte era lumea căreia aparţi- 
nea, dar pe care n'o putea suferi, din- 
colo eta aristocrația, spre care se în- 
drepta, dar care-l disprețuia. 

Erau zile când melancolia lui ajungea 
la o asemenea acuitate, încât navea pof- 
tă nici de masă, nici de calea, nici de 
vorbă. Rătăcia pe sirăzile depărtate de 
centru, încet, încovoiat sub greutatea 
melancoliei care-l apăsa, privind distrat 
casele şi trecătorii. Zi cu zi, nădejdea 
romantică a îmbogăţirii, părăsită de ima- 
ginaţie, se ofilia tot mai tare, ca o floa- 
re uiiată fără apă, Ajunsese acumna de 
nu-și mai îngrijia îmbrăcămintea şi pier- 
duse și convingerea car putea răni 3ni- 
ma vreunei fete frumoase şi bogate cu 
boiul lui. Imaginaţia lui, care-i schiţase 
visuri strălugite de viaţii viitoare, se 
schimbase acuma numai ca să facă şi 
mai urâtă decât era viața lui fără no- 
roc, posomorită şi stingheră. Mintea lui 
se îndrepla acuma cu încăpăținare spre 
aceeace putea să-i dee plăcerea amară 
a suferinţei. Se gândia cum îi trec anii, 
fără nici o dragoste, fără bucurii, în o- 
dăița lui sărăcăcioasă, în birturile in- 
fecte sau în birourile prăfuite al Minis- 
terului. Nu numai că nare să mai ajun- 
gă. vreodată bogat, dar nici nare să pou- 
tă duce măcar o viață relativ comodă, 
NRelua, unul după altul, toate vechile lui 
visuri romantice și găsia o plăcere ama- 
ră să le despoae şi să le arate cât erau 
de caraghioase. 

— „Nu se pierd comori pe drum!“ îşi 
zicea singur, cu un sarcazm crud, când 
îşi amintia că trăise altădată cu nădej- 
xlca c'ar putea găsi un portotel cu sute 
de mii de franci pe stradă. lot aşa, ideca 
că sar putea ca patronii (magazinelor 
«in Atena să-i dăruiască fiecare câteun 
obieci dinu vitrina lor, nu şi-o reamintea 
decât ca să se compătimească singur. 

Ajunsese neurastenic. Melancolia lui 
nu mai era o melancolie romantică, De- 
venise durcroasă, de nesuferit şi-l apăsa 
cu o greutate spăimântătoare. Zădarnic 
cătase să scape de ca. Imaginaţia, sin- 
gura tovarăşă a vieţii lui, care, la în- 
ceput, ca o vrăjitoare frumoasă din po- 
veşti schimbă cu bagheta ei fermecată o 
colibă întrun palat, o sluţenie într'o zi- 
nă şi care făcea să treacă prin faţa ochr- 
lor lui aiuriţi icoane de belşug şi de bo- 
găție, se schimbase într'o vrăjitoare bă- 
trână şi hâdă, învelită în zdrenţe, căreia 
ii plăcea să-i repete, monoton şi spăimân- 
tător, rânjindu-i hidos, că viaţa lui era 
nenorocită şi că această mişelie a vieţii 
lui nare să-l părăsiască niciodată, nici- 
odată! Zădarnic sar cerca vreodată să-i 
jină piept! Răul mersese mai departe, 
căci iar cădea în melancolie, ca şi un bol- 
nav care se trudeşte să se ridice din aş- 
ternut, dar puterile îl lasă şi cade iar 
greoi, vlăguit oftând, pe patul de sufe- 
rinţă. 

Uneori se așeza pe marginea patului 
şi plângea, plângea ca un copil, gândin- 
du-se la nenorocirea şi la marele, la ne- 
stârşitul gol din sufletul. lui, 


Viaja îi ajunsese tot mai grea. Trăia ca 
un somnambul, fără să-şi «mai dee sea- 
ma de viața dimprejurul lui, Seara se in- 
funda undeva, prin tavernele de pe calea 
Putisiilor, în nădejdea nemărturisilă că 
poate ar găsi o uşurare în beţie, Orişii 
cât ar fi băut însă, nu izbutia niciodată 
să-şi afle uitarea în băutură, Atâta doar 
că a doua zi se stula cu capui greu, cu 


UNIVERSUL, LITERAR 
pura coclită şi mai posomorit ca nici- 
«dată. ia 

Ne ma supei pia ze: barba îi cres- 
cuse; şi aşa, cu hainele lustruite, cu ghe- 
tele scălciate, cu chipul palid şi cu barba 
rară, avea aerul unui om bolnav şi bă- 
tut de Dumnezeu. Pe drum, oamenii se 
întorceau şi-] priveau cu curiozitate. lani 
Peiridis însă nu mai lua seama la impre- 
sia pe care o făcea. Acum toate-i erau 
indiferente şi cu toiul străine. j 

Ajunsese să nu mai poată mânca mai 
nimic, era veşnic distrat, cădea în crize 
de melancolie aiât de adânci, încât 1și 
neglija slujba şi rămânea zile întregi cu 
cehii ţintița în gol, fără să se mişte, fără 
să facă ceva. l-au repetat ameninţarea 
că or să-l concedieze, dar el nu se mai 
sinchisia de nimic. la cele din urmă, în- 
iro dimineaţă, când şeful lui i-a găsit 
iarăşi căzut în letargie, a raportat mi- 
nistrului şi i-a cerut concedierea, Peste 
vre-o câteva zile i-au şi anunțat acest 
lueru. 

lani Petridis, când a auzit că e dat a- 
fară din slujbă, a simţit un fel de cea- 
jă care-i împăenjineşte ochii. In gât i 
su suit un suspin pe care l-a înghiţit cu 
miare anevoinţă. Sa ridicat fără să sufle 
o vorbă, şi-a luat pălăria şi, după ce şi-a 
salutat cw amărăciune colegii, a eşit şi, 
cu mânite în buzunări, cu capul gol de 
gânduri, a pornit-o agale spre odăiţa lui. 
Sa trântit pe pat, şi-a. ascuns faţa în pal- 
me și a rămas așa un ceas, două, privind 
cu ochii sufletului la vechile lui visuri, 
la vechile lui nădejdi, cum se depărtea- 
ză tot mai tare, tot mai tare şi se pierd 
ca un stol de pasări călătoare, care fug 
de jarnă în ţări îndepărtate și cakle, 
Concedierea lui de la Minister i se pă- 
rea o nouă rană, omoritoare a vieţii, care 
nu încetase să-l duşmănească şi să-l per- 
seicute. [] ă 

Indurerat și stoic a şoptit iarăși fraza 
lui favorită : 

— „Viaţa a fost vitregă cu mine!” 

Imaginaţia îi arăta şi prezentul şi vii- 
torul în coleri tot mai negre. Acuma ce 
să mai facă? De ce meserie să se apuce 
când mavea decât un certificat de_ba- 
calaureat şi nu şiia nici limbi străine, 
nici nu se pricepea la negoţ, nimica? N'a- 
vea cunoștințe politice ca să ceară şi să 
capete alt post în maşinăria statului. 
Ce-i mai rămânea? Să se facă băiat de 
prăvălie ori chelner ori altceva, la fel? 
Viaţă era asia? Pe cerul lui, acoperii de 
nouri, nu lucia, cârmuitoare, nicio ștea, 
Pentru el totul era întunecos, mohorit şi 
rece. | 

Pentru prima dată, lani Petridis se 
afla — cu adevărat — față'n faţă cu via- 
ţa, pentru prima dată trebuia să lupte 
cu ea. Dar chiar înainte de a se cobori 
la lupta aceasta s'a recunoscut învins şi 
şi-a plecat capul cu resemnare. Privind 
marele ocean al viejii, s'a umplut de 
groază. Visase bogății, o viaţă pe care 
o duc eroii romanelor pe care le cetia, 
să aibă automobile, amante, să călătoria- 
scă.... Şi acum, iată, până și pânea îi era 
nesigură, iar viaţa se desfăşura înainte-i 
întunecoasă, nefericită şi săracă de orice 
farmec.O asemenea viaţă nici nu merită 
s'o trăeşti! 

Când lani Petridis şi-a şoptii cuvintele 
acestea, s'a simţit mai e bi mai lini- 
ştit. Şi-a ridicati capul depe pernă. Se 
părea că a luat o hotârire mare, solem- 
ună, A intrat în birou, a scris două rân- 
duri pe-un petec da hârtie, pe care l-a 
pus sub călimară, şi-a luat pălăria şi-a 
plecat. Mergea ca un hipnotizat. A luat 
tramvaiul electric şi a coborit la Faler, 
unde, la ceasul acela, nu se afla ţipenie 
de Er Cheiul la ustiu. i pn în 

ttarea azurie gi ușor încreţită, se 
pet două pânze albe, Pa cet alergau 
câțiva norişori argiatii. 


i 


Vasile Alecsandri şi scriitorii fraucezi 


In disciplina istoriei literare sunt foar- 
te rare cercetările, în care să se lacă, 
nu atât biografia autorului, cât biogra- 
fia operei liierare. O astfel de bivgra- 
fie a operei. în care să se studieze naş- 
icrea ei şi deci legăturile cu înaintaşii, 
apoi diferitele transformări ale fiinţei li- 
terare de la o ediţie la alta constitue, în- 
tun domeniu de valorificare, cum este 
studiul operei de ariă, o adevărată cerec- 
tare ştiinţifică, pe care valorificarea 
propriu zis estetică se va rezema  întot- 
deauna. Am putea zice chiar, că o astfei 
de cercetare face parte integrantă 
din studiul estetic, pentru ca acesta din 
urmă să fie complet. 

De aceea nu putem trece cu vederea 
carlea d-lui Ch, Dronhet „Vasile Alec- 
sandri şi scriitorii francezi“, care apare, 
25 de an:, după „Liniluence des romanti- 
ques francais sur la poesie roumaine“ a 
lui N, Î. Apostolescu, şi în care profeso- 
rul de literatura franceză de la Universi- 
tatea din Bucureştii aduce spre deosebi- 
re de N. |. Apostolescu o foarte riguroa- 
să confruntare de texte romantice cu di- 
feritele opere din activitatae literară a 


SCANIA SSAMSAA4 
COOL IEIOCIE CD 


CET EP RIVER RE NERA SERE RE Seal EEE CEPE 


lani Petridis și-a aprins o ţigară și-a 
luat-o agale spre stâncile din-Faler. Lă- 
sând în urmă micile ospătării romantice 
de prin peşteri „a ajuns în locul cel mai 
înaintat în valuri şi acolo sa aşezat jos. 
Sub el, marea izbia monoton şi ritmice 
stâncile. A îmbrăţişat cu privirea deo- 
parte ţărmul faleric, dincolo Pircul. Pe 
urmă, ochii lui au urmărit câtva timp 
pânzele albe care plutiau pe întinderile 
de un albastru închis. In clipa accea, din 
limanul Pireului ieşia un vapor şi por- 
nia spre larg, lăsând în urmă-i un nour 
de fum negru, La priveliștea asta, lani 
Petridis a  ofiat. Decâte ori na mai 
văzut el vapoarele plecând spre sirăină- 
tăți îndepărtate şi na călătorit, în ima- 
ginația lui, cu ele, pe când imaginația 
lui mai putea dori încă ceva! Azi însă, 
vederea vaporului care pleca în depăr- 
tări îl umplea de-o suferință fără mar- 
gini. Vaporul acesta, care pleca — gân- 
dia el — e viața aceea strălucitoare, pe 
care o visase el altădată, părăsindu-l pe 
stâncile acestea pustii ale Falerului. A- 
cum toate gândurile îi erau acolo, pe va- 
porul acela care o luase spre larg, pe 
întinderea aceca nesfârşită şi mişcătoare, 
pentruca să nu se mai întoarcă — poate 
— nici odată îndărăt! 

* 

Sa ridicat de pe siânca pe care şedea 
şi a coborit dămol de tot până la țărm. 
Acalo s'a oprit şi a început a privi apele 
cu o privire atât de fixă, încât părea de 
sticlă. Apele se depăriau şi se reîntor- 
ceau, legănându-se, lăsând spume albe, 
care luciau la soare. Fără asi dea seama 
ce face, şi-a luat pălăria şi-a pus-o pe 
țărm. Pe urmă, uitându-se ţintă la ape, 
s'a întins inainte şi şi-a dat drumul. Ape- 
le au plescăit o clipă, dar pe urmă şi-au 
reluat veşnicul, ritmicul, legănatul lor 
du-te — vino spre stânci, 

- 


A doua zi i-au găsit cadavrul pe țărm. 
Ziarele, care, întâmplător, povestiau fap- 
tul, dădeau de știre că în odaia lui, po- 
liția găsise o hârtie pe care erau scrise 
cuvintele următoare: „Mă sinucid pentru 
că viaţa a fost vitregă cu mine!“ 


Trad, O. G. COSTIN 


lui V. Alcesandri, spre a demonstra ge- 
neza romantică şi îranceză a unei bune 
părţi dim opera aceluia, care a ştiut să 
găsească adânca frumuseje a poeziei po- 
porane româneşti. 

Pe d. Ch. Drouhet la interesat din bio- 
grafia operei lui Alecsandri numai fe- 
nomenul genetic: a căutat să identifice 
vumai operele scriitorului român, găsin- 
du-le izvoarele în operele romanticilor 


francezi ca: Lamartine, Y. Hugo, Th. 
Gautier, în acele ale vodeviliştilor, sau 
chiar ale dramaturgilor de talia unui 


Moliăre sau Emile Augier. 

D. Ch. Drouhct în genere lasă la opar- 
te, poate dinadins, operele lui Alecsandri 
cele mai de seamă, pe care nu le iden- 
tifică, fie că nu e cazul, fie că identifi- 
crea nu mai putea fi decisivă. 

Intr'adevăr la Alecsandri poate nu se 
aplică procedeul identificărilor genetice 
pentru capodoperile sale. In tot cazul, 
cecace e cert e faptul, că dacă prelucra- 
:ca materialului împrumutat se înfăţi- 
scază ca o post-creaţie, legătura cu mo- 
delul pierde din importanţă. 

O comparaţie între „Le chien du Lou- 
vre“ (Casimir Delavigne) şi „Câinele sol- 
datului“ (Gr. Alecsandrescu); între „Les 
animaux malades de la peste“ (La Fonta- 
ine) şi „Dreptatea leului“, Gr. Alecsan- 
drescu între „La Foret el le biicheron“ 
(La Fontaine) ș:,,Toporul şi pădurea“ (Gr. 
Alecsandrescu) ne poate uşor convinge 
cum modelul îşi pierde din importanţi, 
ca pură descoperire istorică literară, în- 
iru cât prelucrarea introduce elemente 
noi ce-i nuanţează pozitiv valoarea es- 
tetică. Aceasta nu se întâmplă în urma 
comparaţiei, pe care am face-o între 
„La jeune captive“ (Andre Chenier) şi 
„O fată tânără pe patul morţii“ (D. Bolin- 
tineanu), fiindcă poetul român a calchiat 
modelul francez extirpându-i însă cele 
miâi importante elemente de motivare. 

Din acelaș punct de vedere dar cu un 
rezultat mult mai defavorabil pentru 
autorul imitator este  comparaţia între 
„Gefunden“ (Goethe) şi imitaţia lui Vă- 
cărescu despre care V. A. Ureche avea 
însă o părere ce a fost în destul de ri- 
diculizată de către Titu Maiorescu (Ob- 
servări polemice 1869), ca să mai insistăm 
şi noi. 

Stabilind însă legături genelice între 
anumite opere ale lui Coşbuc, ca „Elzo- 
rab“ şi „Die Perle der Wiiste“ (Strach- 
witz), sau „Trei Doamne şi toți trei !* şi 
„An Anfrag* (Karl Stieler) ne dăm foar- 
to uşor seamă că rezultatul nu e prea 
departe de acela la care sar ajunge 
punând alături „l»avare (Moliere) da 
„Aalularia“  (Plaut); sau „Hippolytos 
(Euripide) de „Phedre“ (Racine). Cu Emi- 
nescu s'a făcut aceeaş greşeală când „La 
steaua“... a fost văzută prin „Der Stern“ 
(Gottfried Keller) şi „S'a stins viaţa fal- 
nicei Veneţii“ prin „Venedig“ (Cerri şi 
Lenau, dar mai ales Cerri), sau când 
„Foaia Veştedă“ prin „Das diirre Blatt* 
(Lenau). 

Nu ne mai referim la,Hedda Gabler'* 
(Ibsen) faţă de „Patima roşie“ (M. Sor- 
bul), la = lealălță Minciună“  (Brătescu 
Voineşti) față de  „lanko  Muzicantul“ 
(Senkievicz) sau „Blana lu; Isaia“ (Bră- 
tescu Voineşti) şi „Mantaua“ (Gogol) etc. 
fiindcă aci identitatea sjateria bulă brut 
duce la reflexe franc deosebite atât 
ca valoare cât mai ales ca esenţă estetică. 

Insemnătatea imitaţiunilor sau a pre- 
lucrărilor acestora sau ale altora do- 
bândeşte un caracter decisiv ştiinţific: 
sau atunci, Mt Cp imitată nu ajun- 

e prin prelucrare la o past-creație, şi 
în fatul acesta ideutifiourea ar re la 
să ne lămurească iai definitiv, dăadu-ns 


12 


posibilitatea să verificăm lipsa de valoa- 
re a operei; sau în a) doilea caz valoa- 
rea creaţiei, care a utilizat um material 
vechiu, întunecă prin latura pur estetică 
interesul istoric, şi atunci examenul cri- 
tie determină caracterul celor două va- 
lori. 

Se mai pot căuta şi alte modele gei- 
mane ale lui Eminescu sau Coşbuc; se 
pot căuta în poezia contimporană mode: 
jele franceze ale lui Minulescu sau cele 
tot germane ale lui Blaga. Dacă opera 
veflectată e slabă, descoperirea e istorică 
vi estetica o utilizeuză pentru negarea va- 
lorii în opera imitată, dacă ea e izbutită, 
modelul ne interesează. pentra determi- 
narea estetică a celor două opere. 

D. Ch. Droubhet în lucrarea ce ne preo- 
cupă, depăşeşte, după cum am spus, cu 
mult studiul lui N. I. Apostolescu din 
1909, întru cât d. Ch. Drouhet nu desfă- 
şoară considerațiuni generale asupra 
influenţei franceze la romanticii noştri, ei 
se mărginește la un singur scriitor, ale 
cărui izvoare le urmăreşte în mod strici, 
nu aproximativ. Ă 

Trehuce să ne închinăm în faţa acestei 
munci migăloase care scrutcază pagină 
cu pagină textele franţuzeşti din epoca, 
îu care infiltraţiunea era prezumată, 

Studiul d-lui Ch. Droubet ne luminea- 
ză definitiv caracterul de repertoriu îm- 
provizat al teatrului lui Alecsandri în- 
tr'o epocă de formaţiune a dramaturgici 
noastre, când organul luase fiinţă (tea- 
trul), în ciuda principiului, înaintea func- 
țiunei (reprezentarea unui repertoriu). 

In acelaş timp o parte din lirismul său 
ancorat tot pe țărmurile romantismului 
francez în elementele sale cele mai va- 
riate ne lămureşie destul de categoric 
aparenta varietate a temelor atât de va- 
loroase dar în genere tot pe atât de 
puţin expioatate. Poezia sa epică cu toa- 
tă influenţa lui V: Hugo rămâne origi- 
aală în rezuliatele ei estetice. 

D. Ch. Drouhet a accentuat origimali- 
tatea aceusia a lui V. Alecsandri şi poate 
că n'ar fi greşit, dacă, mergând mai de- 
parte ar fi văzut, că acolo unde o in- 
Fluenţă străină nu mai e categoric re- 
velantă, în înţelesul titlului lucrării, ar 
fi căutat să determine valorile și ale u- 
neia şi ale celeilalte opere. 

Ar fi fost iarăş mai bine, după părerea 
noastră, ca acest examen critic să fie ge- 
neral şi sistematic, 

D. Ch. Drouhet, de valori în genere, 
nu se ocupă, ci numai de originalitate. 
Câteodată încearcă valorificări ce pe noi 
nu ne convinge. 

Aşa spre pidă, d-sa ajunge la convinge- 
rea că „Despot Vodă“ e cea mai slabă 
dramă din lucrările sale serioase. 

„In Despot Vodă însă se simte munca : 
piesa lui Alecsandri face parte din acele 
lucrări, despre care anticii spuneau că 
miroase a uleiu, 

.„Neconsistența caracterului  pesvna= 
giilor înfăţişate (Ciubăr, Despot) învede- 
vează, că man răsărit din fondul intim 
sufletesc al autorului, dar că sunt combi- 
naţiuni artificiale şi calculate ale dorin- 
ței de a se lua la întrecere cu autorii ad- 
miraţi ai epocii“ (pag. 289). 

„in schimb în „Fântâna Blanduziei“ 
tonul piesei nu se, umflă până la reto- 
rica sonoră — însă şi de multe ori su- 
nând a gol — din tiradele lui Despot 
ale lui Tomşa şi Mooc din contră ; de- 
păşind deabia pe cel al conversaţiei far- 
mecă pe auditori cu accentele graţioase 
ale vorbirii Neerei şi Getiei, sau cu ac- 
centele melancolice ale căruntului Ho- 
rajiu, înamorat de tânăra sclavă“ (pag, 
29%—2 


Noi credem, că nici Despot Vodă nu e 
o dramă atât de slabă şi nici „Fântâna 
Blanduziei“ una atât de bună. Suntem 


perfect de acord însă asupia valorifică- 
rii ui „Ovidiu“, 

„In „Ovidiu“ dorinţa de a scrie o co- 
medie asupra elegantului poet al „Artei 
iubirii“ şi al „Amorurilor“, de a înjghe- 
ba cu alte cuvinte o lucrare graţioasă și 
delicată în felul „Fântânei Blanduzici“ a 
fost biruită de suggestiunile de a crea 
o nouă producţie de seamă pentru prima 
scenă românească de a scrie un poem 
plin de suflu liric şi avât spre regiu- 
ile înalte ale artei...“ 

Dar „Alecsandri nu era născut să 
scrie în felul dramei romantice, căci 
nu posedă nici imaginaţia aprinsă, nici 
scusibilitatea înflăcărată, nici bogăţia 
verbală, nici prodigioasa virtuozitate rit- 
mică, nici uşurinţa de invenţiune a ri- 
melor ce le-a dovedit Victor Hugo etc...” 

Intradevăr aşa cum e conceput Ovidiu 
lasă să se vadă împrumuturile indirecte 
din Ren€ (Chateaubriand) sau frimântă- 
rile de fizionomie sufletească ce le des- 
eoperim în Didier sau Iernani ai lui 
Hugo“, eroi sumbri ursii să răspândea- 
scă nenorocirea în jurul lor... Ovidiu se 
exprimă ca Ilernani către Dona Sol" 
din drama lui Ilugo şi în felul acesta, 
împrumutând atmosfera tiradelor hugo- 
liene. Alecsandri nu izbuteşie șă obţină 
adecuarea adevărată între eroul său şi 
mijloacele de caracterizare străine. Cre- 
dem însă că d. Ch. Drouhet alunecă spre 
o generalizare adesea niscată când caută 
în imaginile întrebuințate de Alecsandri 
în toată opera sa modelele izolate la di- 
feriţi scriitori romantici din Franţa. 

Spre pildă asemănarea (pag. 121) în- 
tre: : 

„les rois, les dieux, les epopeâs 

'Tourbillounaient dans l'ombre au vent 
de leurs epes 

(V. Hugo de legende des siteles 


şi 

Când te luptai la vântul produs de 
spada ta i 

Nimic nu sta în picioare 

(Y. Alecsandri, Odă la statuia lui 
Ştefan cel Mare) 

sau înire: (pag. 121) 

„Mostabat le geant, tete basse, 
Crachant les grognements d'un sanglier, 
Sourd colosse, fondit sur le bon che- 
valier (V. Hugo, Le petit roi de Galie) 


Ji 
Ș Grodeck, zis falcă-tare în cruntul său 
avânt 
Precum un vier se'mnainta prin gloată 
Grodeck răpede spada-i în pieptul 
lui Balaur! 
(V. Alecsandri, Dumbrava roşie) 


sunt simple mijloace romantice identice, 
nu sunt împrumuturi directe. 

Iu ori ce caz însă monografia d-lui Ch, 
MDrouhet e unică, putem zice, în. isto- 
riografia noastră literară, prin metoda ri- 
guros ştiinţifică în genere, pe care o în- 
trebuințează — ar trebui citate capitole 
întregi pentru aceasta — dar mai ales 
pentru genul acesia de biograţie a ope- 
rei, pentru care estetica literară nu poa- 
te să-i fie de cât recunoscătoare, şi i-ar 
fi fost şi mai mult dacă autorul ar în 
tras toate concluziile şi nu sar fi măr- 
ginit mai mult Ja determinazea origi- 
nalităţii de cât a valorilor. 


SCARLAT STRUȚEANU 


UNIVERSUL LITERAR 


n page Pet mater Miu me 
oa i. 
z, 


azi 






Insemnări 
(Pe marginea altor însemnări) 


In astă, sinceriiatea nu poate fi evi- 
dentă, fără posedarea meșteşugului res 
Decilv. . 

„Paişitaiea“ unei opere nu este, de cele 
mat adeseori, de cât o insuficiență de 
exprimare, 

* 

Suprema volupiate, pentru mine, nu 
sii atâta în diversitatea şi adâncimea 
jocurilor sufleteșii, pe cari mi le provoa- 


că Natura, — cât în aspectele pe cari 


sufletul meu le 


doreşte 
Naturii. 


şi le impune 


+ 

Când reproduci Natura — cşti scla- 
vul cei. i 

Când o reprezinți — o dominezi. 

Dar dacă ai în tine un suflet de sclav, 
nu te incumenta '— nenorocitule! — 
să poruneeşti stăpânei tale, 

Vzi sfârşi zdrobit — sub ridicol... 

- 


Natura e o piaţă bogată şi vastă, unde 
mulți gurmanzi dau năvală după trufau- 
dale rare, 


Arlistului — veşnice modest — îi ră- 
măn resturile «lispreţuite. 

Și totuși el prepară din ele — pentru 
omenirea uimită — cel mai desfăşurător 


dinire ospăţuri, 
e 
„Sunt unele tablvuri cu motive alegre — 
şi chromatică funebră, 
Ele te jignesc şi dor. 
Ai iluzia, imposibil de suportat, că'ţi stă 
însinte o văduvă cernită, care se hlizeşie 
cu noruşinată bucurie — te chiamă. 
- 
Aritu educatoarea 
noasire, 
ba poate fi şi 
noastre, 
Cu o singură condiţie: să nu ne wpri- 
veze de încântare. i 
- 
Siguranţa că eşii original, îţi închide 
culea originalității. ; 
* 


este sensibilităţii 


instructoarea minţii 


Nu-i vre-o procopseală să te lauzi cu; 
fost plagiat, i i 
Numai mediocrii pot fi. 
* 
„Artiştii (contemporani se străduesc să 
pişească, fără popas, dela realismul bol- 
nav de astăzi — la clasicism, 
Nimeni însă 'nu ia aminte că înfricoşa- 
tul măcel mondial a răscolii în sufletul 


omenirii, apele spumate ale  romantis- 
muiui, i 
Dealiminteri: — se zice — toţi clasicii 


au început cândva prin a fi romantici, 
A 


! La naţiunile tinere, cu arta în pruncie, 
az e o drogă străină, :nsipidă și inu- 
ilă. 

O cantarida a Artei. 

Şi e necesară numai atunci când — în 
societăţile îmbătrânite — curiozităţii și 
enluziasmului artistic, i-au succedat 'indo- 
lența şi blazarea. 

= 

Cum sai dincolo de 'zaplazurile Naturii, 
te trezești hoimărind în grădinile Sim. 
holului. j 

Dacă vrei să te împărtășești aie: din 


UNIVERSUL LITERAR 


Nicolae Bălcescu 


(1819 - 1832) 


Generaţia dela 1848 a fost formată din- 
inv pleiadă de suflete entuziaste şi dor- 
nice d» introducerea unei stări noi şi în- 
flcritoare în ţările noastre. Pentru a iz- 
buti să rcalizeze cu succes frumosul lor 
program, tinerii acestei generaţii nu sau 
dat în lături a sacrifica lot ce au ei nai 
scump pentru binele patrici. Numai cu 
sinccritate adâncă şi cu muncă intensă 
să pot realFza fapte mari. Nicolae Băl- 
cescu a fost cel mai elocvent exemplu ai 
acelei epoci. Mucenic al unor idei sfinte, 
îmtreaga sa activitate a fost închinată 
lării. Tot ce a scris şi a făptuit acest 
mare patriot al neamului, în scurta sa 
viaţă zbuciumată, poartă pecetea unui 
nebil altruism şi excmplificarea acelu: 
sacrificiu desinteresat unic în istoria 
pocarelor, 

Tive blândă şi delicată, animată de un 
suflet înflăcărat și imprestonabil la orice 
hâământare exterioară care pgăsia în 
stractura internă a in“mei sale, răsunetul 
unor năzuinţi mari şi efectul celor mai 
îimlvăznețe fapte. Contrastul vădit din- 
tre un fizic plăpând şi o fire combativă 
ș, energică a dat naştere unei lupte în- 
dârjite, care fatal avea să se sfirșcască 
printr*o moarte prematură. 

C'rut de frământarea  sbuciumată a 
vremei sale, Nicolae Bălcescu, cade în- 
vins toi de ea, după ce îşi îndeplinise 
datcria ca nimeni altul din generaţia sa. 

Deşi prin firea sa acționară Bălcescu 
cra predestinat politicei și oratoriei, to- 





minunile lui, rare, (de aur, — [ii cât mai 
simplu şi cât mai natural. 
- 
Toate elementele universului urăsc 


incremenirca. 

Arta, de asemeni. 

O statorinicire a ci, înseamnă moartea 
—- adică renunţarea la desăvârșire. 

» 

Vă asigur: nu'se află sensibilitate a- 
colu unde se ițeşte necontenit sensibleria 
——- tot astfel cum nu c pătruns de politeță 
acela care, pe mică pe ceas, 'te face atent 
asupra politeţii. 


Creaţia unui literat se reazimă, fatal, 
pe autobiografie, 
Nic: odată însă aceia a plasticului. 
Rătăcirea multor plastici, obhsedaţi de 
literatură, vine, adesea, şi de aici. 
x 


Pentru „eroii necunoscuţi“ ai războiu- 
lui: două minute de tăcere. 
Pentru acei ai Ariei: > veşnicie, 
* 


Zice artistul : 

Când va fi să mor, aş dori să mă aflu, 
plutind, în spaţiile interplanetare — iar 
irupul meu, urmând duhul meu, să Iunece 
vertiginos în adâncimi fără de sfârşit, să 
se 'pulverizeze şi să se topească în ritmul 
etern neodihnitci energii universale. 

Răspunde omul: 

După moarte, vreau să mă 'odihnese în 
cavoul de granit al familiei mele... 


. [i . . . . . . . . 


N. N. TONITZA 


FERATA: In Nr. trecut al revistei 
noastre — figurina atribuită d-lui Ba= 


"raski [şi botezată „Antineea“ era de fapt 


opera „PE GANDURI“ a d-nei CELI 
EMILIAN, cu prisosință remarcată în 
recentul „Salon Oficial“, 


tuşi dragostea neţărmurită pentru fapte- 
le glorixase ale neamului său, l-au în- 
dreptat spre trecut, unde el găsia ferici- 
vea de a petrece cu viteji. voevozi şi de 
a tălmăci mai apoi viața lor în cele mai 
frumoase pagini de proză istorică. 

Sint foarte interesante amintirile lă- 
sate de I. Ghica despre copilăria lu N. 
Bălcescu. Ta vârsta fragedă de 15—16 
ani, el se ocupa intens cu istoria țării 
noasire. i 





N. BĂLCESCU 


Avca caete cu citate din cronicari; 
„Petru Maior zice... Constantin Căpi- 
tanul zice“... etc... Deşi n'a avut prilejul 
să studieze în străinătate, cum avusese 
„erocul un Kogălniceanu şi alţii, N. 
Bălcescu şi-a însuşit o cultură istorică 
foarte bogată. Toi Î. Ghica ne spune în 
ser;sorile sale, că Bălcescu citea pe isto- 
ricii străini, vechi şi moderni, Xenophoa, 
Tucidide, Tacit, englezul Gibbon etc... 
Convins că prosperitatea ţării sale se 
poate face numai pe calea armelor, Băl- 
cescu sa face ofiţer, El vorbia soldaţilor 
despre vitejia străbunilor noştri Ştefan, 
Miha? etc... şi căuta să redeşiepte în su- 
fletele lor: restejite, înmugurirea une 
vilejii de altă dată." Bine înţeles acest 
aci era considerat ca un fapt revoluțio- 
nar şi lânăru! ofiţer este nevoii să vi- 
ziteze, câătăva vreme. închisoarea. Cu 
toaiă cpresiunca severă şi aspră a unei 
stăpâniri străine, mişcarea pornită de N. 
Bălcescu şi confrații lui din Muntenia si 
Moldova prinde viaţă şi aşteaptă doar 
prilejul pentru a se traduce într'o răs- 
vrătire în masc. 

Această zi mult dorită soseşte odată, 
cu anul 1848. Mişcarea revoluţionară din 
acest an, făptuită de tineri intelectuali 
cmâni din ambele principate şi alimen- 
tată de unele spirite din Apus, nu a rea- 
lizat un succes deplin. Fa a reuşit însă 
sii dovedească în fața puterilor Europei 
că la gurile Dunării există un popor sub- 
jmgat, care îşi cere dreptul de viaţă şi 
existență proprie. 

După cum revoluţia dela 1821 contra 
Grecilor, n'ar fi luat fiinţă fără spriji- 
nul şi sacrificiul eroic al pandurulu: dela 
Vladimiri, tot aşa şi mişcarea dela 1848 
nu isbucnia fără însuflețirea și jertfirea 
de sine a unui grup de tineri luminaţi; 
iu fruntea cărora istoria va trece tot- 
deauna pe Neculai Bălcescu, | 


13 


Răsplătit de soartă cu surghiun, Băl- 
cescu porneşte pe drumul pribegiei tot 
aşa de vesel, cum ar fi fost dacă se înăl- 
ţa pe frontispiciul unei glorii bine me- 
ritate. 

Inainte de a ajunge în capitala Fran- 
ței el trece prin Ardeal. Aici are pri: 
lejul să asiste la o mişcare analoagă cu 
cea din Principate, susținută Ar. 
deleni. Dorinţa sa aprigă de libertate a 
pe perului românesc îl face peniru mo- 
ment, să se încreadă în simpatia şi «o- 
laborarea revoluţionarilor unguri. Inda- 
tă ce cunoaşte însă mai bine împreju- 
rările mişcării lui Avram lancu el re- 
nunță la această colaborare nefericită, 

Wupă ce înecarcă în zadar să unească 
pe emigranții revoluţiei, făcând şi unu 
drum la Constantinopol cu scopul de a 
putea înfătui unirea Munteniei cu Mol- 
duva, Bălcescu este nevoit să fugă la 
Paris. 

Acolo cl luptă vin scris şi propa- 
gandă naţională pentru interesele ţării 
sale, Înformează opinia publică şi pe 
oamenii politici din Paris şi Londra des- 
pre soarta nenorocită a Românilor și 
cere cu tăr'e dreptatea, pe care o merită 
un popor nevinovat de atâtea jertfe şi 
sacrificii. 

In ulimul an al vieţii sale se retrage 
in Valia la Palermo, unde moare la 16 
Naembhrie 1852. 

Pe lângă activitatea sa poltică-naţio- 
nală susținută cu atâtea eforturi, atât 
în țară, cât şi în străinătute N, Bălces- 
cu ocupă un Joc însemnat și în ştiinţa 
ncastră îstorică, 

lanenţat desigur de istoricii roman- 
tismalui, Michelet şi alţii, Bălcescu păs- 
trează totuşi în operele sale un tempera. 
ment de obiectivitate şi de documentare 
știiuţifică deosebit de al lor. Patriotis- 
mul său restrânt în paginile care gbri- 
fică un trecut, este un patriotism sin- 
cer şi curat, animat numai de adevărul 
istorie pentru exemplificarea şi pilda u- 
ntii generații ce era imconştientă de el. 

Dacă lucrările sale istorice cer astăzi 
-multe completări, ele se datoresc desigur 
cercetărilor noi; si nu insuficienței de 
informaţii a unui istorie care a încercat 
să producă acele studii destul de grele 
pentru epoca lui. 

„Puterea armată la Români“ scrisă la 
vâvsta de 24—25 de ani dovedeşte o pre- 
cocitate ştiinţifică  remarcbilă, după 
cum şi publicarea „Magazinului istoric“, 
ia un an după aceea, marchează o ma- 
leritate bine distinctă. Articolul program 
din această publicaţie istorică „lzvoa» 
rele istoriei Românilor” arată  ikleile 
noi care îl preocupă pe Bălcescu în cer- 
cetările sale. Convins de pe atucni da in- 
suficiența investigaţiilor istorice  res- 
trânse numai în domeniul pământului 
românesc, el cerea înfiinţarea  unet so- 
ciciăţi istorice române care să culeagă 
ioate documentele din arhivele Furopei, 

„Magazinul istoric“ mai răspundea şi 
la o necesitate specific munteană, pubii- 
carea vechilor cronici, aşa cum făcea în 
Moldova Kogălniceanu în „Letopiseţile“ 
sale, cu editarea cronicilor  molidove- 
neşti. 

Astăzi când interesele patriei sunt în- 
locuite cu acele ale egoismului personal 
şi al poftei de glvr:e vanitoasă şi efe- 
meră, sacrificiul nobil al lui Neculai 


Bălcescu pentru binele ţării apare mai 
viu şi ma; grăitor. 

GH. CARDAŞ 
pa , 


SPICUIRI BIBLIOGRAFICE: 


A. — Opera, ediţii: 

1) Puterea armată şi arta militară dela în- 
temeierea principatului Valachiei până acum, 
l-iul memoriu în „Propăşirea“ laşi 1844, 

2) Puterea armată şi arta militară la Moldo- 
veni în timpurile măririi lor, Il-lea memoriu în 


14. 


„Mazazinul istoric pentru Dacia“, t. ÎI (1846) 
pag. 36 şi urmare. Ambele memorii Sau reti- 
părit în ediția Academiei Române a operelor 
iui Bălcescu Cf. şi N, Bălcescu „Puterea ar- 
mată la Români“, ed. P. V. Haneş, Buc. Bib, 
p. toţi. 

3) Magazin istoric pentru Dacia, 5 volume, 
Buc. | (1845), 11 (1846), II (1846), IV (1847), 
V (1847), în colaborare cu A. T. Laurian. O- 
perele publicate de N. Bălcescu în această re- 
vistă istorică sunt: Izvoarele istoriei Rominilor, 
Românii şi fanarioții, lon Tăutul, Miron Cos= 
tin, Spătarul Ion Cantacuzino, Postelnicul Const, 
Cantacuzino, Puterea armată la Moldoveni, Sta- 
rea socială a mauncitorilor” plugari, Campania 
Rominilor dela 1595, Buletin despre portretele 
principilor. i 

4) Filosofia socială în „Foaia pentru minte“, 
1846, pag. 30 şi urm. 

5) Drepturile Rominilor către Inalta Poartă, 
în „Foaia pentru ninte“ 1848, pag. 341 şi urm. 
şi în „Convorbiri literare“ XXYI pag. 1028 şi 
urm. 

: 6) Question €conomique des principautâs da- 

nubiennes, Paris 1850. 

7). Miscarea Rominilor din Ardeal la 1848, în 
„Junimea Romină“, Paris 1851, Nr. 3. Repro- 
dusă în „Revista Romiînă“, Buc. 1862, pag. 588 
şi urm. şi în ediţia operelor complete a Aca- 
demiei Române. 

8) Cintarea Romiulei în ,„Rominia Viitoare“, 
Paris 1851 şi în ediția Academiei. Ediţii mo- 
derne: Craiova 1891 şi Edit. Flacăra, Ruc, 1914 
cu o introducere de N. 1, Apostolescu. (Se ştie 
„că autorul acestei poeme a fost Alecu Russo 
şi nu N, Bălcescu), 

9) Istoria Romînilor sub Mihai Vodă Viteazul. 
Ed. Academiei, Buc. 1878 cu o precuvântare de 
Al. Odobescu. Ed. II, Buc. 1887. Alte ediţii: 
Buc. Minerva 1901—1902, Ildem cu o prefaţă de 
Al. Lapedatu, Ed. Casei Scoalelor, Buc. 1908, 
Edit. Socec în 2 volume p. şcolari, 

10) Manualul bunului romîn, lutroducere de 
.P. V. Haneş, Buc. 1903, 

11) Biografii istorice, Biblioteca p. toţi. 

12) Testamentul lui Bălcescu în „Ateneul Ro- 
min“, 1894, pag. 352 şi în „„Transilvania“ 1894 
pag. 204. : 

13) Scrisori în „Revista Nouă“ IV pag. 353 
şi urm. în „Convorbiri literare“ XXXVI (1902), 
pag. 282 şi urm. şi în |. Ghica „Amintiri din 
pribegia după 1848, Buc. 1889, 

14) Scrisori către lon Gica cu notițe intro 
ductive de P. V. Haneş, Buc, Bib. p. toţi. 

15) Scrisori inedite dela N. Bălcescu şi I. 
Ghica, publicate şi adnotate de N. Cartoian, 
Buc. 1913, 


UNIVERSUL LITERAR 


BIBLIOGRAFIILE 


Il. CONDIȚIUNI CARACTERIS TICE 


Cu acest conținut nou ş: inicresant 
studiul bibliografiei, care nu mai e 
simplă notiţă, dar se apropie de co- 
mentariu, trebue să sufere rigorile 
unor precise condițiuni caracteristice 
cu a căror enumerare şi discuţiune se 
va ocupa fragmentul de față şi a- 
nume : 

1. Departe de a fi o simplă însei- 
lare întâmplătoare şi insuficientă, 
ele trebue să dea dovadă unei price- 
peri serioase şi temeinice, a putinței 
de a se orienta şi de a înlesni orien- 
tarea altora. Bazat pe cunoştinţele si- 
gure istorico-literare, cum şi pe ins- 
trumentul linguistic: al comunicării 
acestora — ele vor fi — tocmai din 
cauza acestei temeinicii — o garan- 
ție. de neînlăturat în.sensul deplinei 
şi definitivei lor seriozităţi, 

2. Şi dacar fi numai atât! Atâtea 
cercetări bibliografice moderne ne 
arată, în fruntea numeroaselor lip- 
suri de care acestea sulăr, maj cu sea- 
mă pe aceia a fragmentarismului, şi 
ce e mai dureros, a fragmentarismu- 
lui lor întâmplător. Nu e de mirat 
de loc, prin urmare, că, în felul aces- 
ta, cercetări de asemnea națură, de- 
parte de a oglindi complet şi defini- 
iiv, până la deplina epuizare, exte- 
riorizările sufletești ale scriitorilor 
şi poeţilor, reprezintă mai degrabă 
rezultatele îndoelnice şi accidentale 
ale unor investigaţiuni superficiale 
şi fragmentare, necomplete — şi de 
aici — primejdioase, 

5. De-aici derivă a treja condiţi- 
une : bibliografiile fiind numai tota- 
lizări  ennmerative ştiinţifice,  rcali- 
zatorii lor vor fi îndatoraţi să pri- 
vească întotdeauna cu aceiaşi ochi 
deci : fără părtenire, toate operele 
şi pe toţi cercetătorii, indiferent 
de categoria literară, artistică sau so- 
cială din care fac parte. Din potrivă, 
faptul semnificativ de a te opri cu 
sau fără voinţă, numai la anumite 


manifesiațiuni dovedeşie: sau că nu 
le cunoşti pe celelalte (deci: incom- 
petență, adecă : neseriozitaie) sau — 
şi aci stă vinovata părtenire — că 
le cunoşti, dar din motive care ie 
privesc, deci: personale, le treci cu 
vederea. 

4. Un asemenea criteriu, neîngăduit 
în niciun caz, poate dovedi, de cele 
mai multe ori, invidie, devenind, din 
ştiinţifică, personală şi interesată. 
Putem pretinde dela o astfel de in- 
seilare criterii sau norme călăuzitoa- 
re ? Ax fi o eroare din cele mai mari, 
Și când te gândeşti că studiul biblio- 
grafic nu trebue să fie, așa cum mai 
adesea încă e, un simplu catalog, cum 
dă Dumnezeu, o năvală întâmplătoa- 
re de nume, titluri şi edituri. O ase- 
menea listă, simulând bibliografiea, 
o denaturează. De aici rezultă că şi 
cercetătorul bibliograf trebue să se 
lase condus de un mănunchiu de 
norme, varieate, noui, unitare, care 
să-l ducă la rezuliate sigure şi ac- 
cesibile. Se utilizează mai mult cri- 
teriul cronologic şi alfabetic. Fără 
să fie (mai ales cel dintâi) cu totul 
lipsite de interes, ele sânt totuşi ele- 
mentare. Altele (clasificarea după ge- 
nuri literare şi poetice, după scoale 
și influențe, după publicațiuni) ar 
putea fi folosite cu mai mult succes. 
Unde mai pui că, aici sar putea a- 
plica criteriul estetic care ar grupa 
sub această titulatură operele de in- 
teres universal și permanent. Acea- 
sta cu privire la opera în sine a fie- 
cărui scriitor, Să mai adaug oare 
că aceiaș ar mai putea fi urmărită 
în  desvoltarea sa, dela cele mai 
sfioase până la cele mai definitive 
manifestări ? E şi aceasta o contribu- 
țiune de valoare care ne dă putinţa 
să urmărim cum sa manifestat, în 
diferite etape, sub diferite influenţe, 
un talent sau altul. Ă 

5. Un alt capitol bibliografic inte- 


VOM E FREE EC RER RRC AEP N O, * A a E AC O OR 
Buletin bibliografic săptămânal! ” 


OPERE GENERALE. BIBLIOGRAFIE. 

Crăciun (Ioachim). — Istoriografia ro- 

- mână, în 1923 şi 1924. Repertoriu bi- 
bliografic. Cluj, (Tip. Ardealul), 
1926, 157 p. Lei 40. 

Gyărtâs Elemâr. — Egyenes tton 1901— 
1926. Dr. Hirschler J6zsel elâszayâ- 
văl. Diesâszentmârton, (Nyom EBrz- 
scbet), 1926, 313 p. 

33 ECONOMIE POLIȚICĂ. 

Zănescu (Aurel). — Organizarea ştiinţi- 

_fică a muncei din punct de vedere 
psicho-technic (Expunerea metodei 
dela Zurich). București, (Tip. bup- 
ta, N. Stroilă), 1926, 8 p. 

Pavelescu (Eugen). — Legislaţia Coope- 
ratistă în România. laşi, (Tip. Via- 
ta Românească), 1925, 170 p. Lei 45. 

The economical situation and organi- 
zaticn of Roumania in 1926. [Buca- 
rest, (Impr. Statului), 1926) 166 p.+ 
hartă-+6 diagrame. 


%* A Be vedea tabloul 


| 5 clasificațiunii 
zcineale în numărul 1. 


de AL. =SADI IONESCU 


35 ADMINISTRAȚIE. 

Le piobl&me administratif en Roumanie 
Lois de l'unification administrative 
et de Vorganisation du conseil su- 
perieur  administraţif prâcedees 
du raport genâral contenant un 
apercu  historique sur l'adminis- 
tration en Roumanie et sur la 
doctrine administrative et d'un a- 
vant-propos par C. D. Dimitriu. Bu- 
carest, (Impr. de PEtat), 1926, VIII 

=3 +207 p. 

Văraru (M.). — Manual de drept admi- 
nistrativ. în concordanță €u noua 
constituțiune, cu legea de unificare 
su aia, din 1925, etc. Chişi- 

U, (Impr. Statului), 
p iei ră ), 1926, 459-LIV 
i AŢAMANT. PEDAGOGIE. 

Fundaţia culturală Principele Caro! 
1922-—1925. București, (Tip. Funda- 
ției „ culturale Principele Carol) 

: „1920 195 p. + hartă. Fig, si 
creea (Ing. Gh). — Biblioteca Du- 

lică, „Petre Armencea“ din Brăila 
Schiţă, principală de actiivtutea re- 


gionalist-culturală. Bucureşti, (Tip. 
Bucovina), 1926, 7 p. Lei 10. 

Crişianu (loan). — Repertoriu de afo- 
risme  pedagogico-stiinţitice, culese 
din operele diferiților autori clasici 
şi moderni. Arnd. (Tip. Diecezană), 
1996, 63 p. Lei 15. A 

Angelesca (Dr. C.). — Activitatea mini- 
sterului instrucţiunii 1922 — 1926. 
Bucureşii, (Tip. Cartea Româneas- 
că), 1926, 87 p. + 2 hărţi. a 

Iorga (N.). — Golești: şi alţi elevi ai lui 
Tâpiter în Geneva. Bucureştii, Aca- 
demia Română, 1925, 7 p. 

a) Manualele didactice pentru învăţă- 

mântul special. 

Dobrescu (Maria). — Prin cămin spre 
civilizație. Indreptar de economie 
casnică. A patra ediţie. București, 
(Tip. Fundaţiei culturale Principele 
Carol), 1926, 560 p. Fig. Lei 100. 

39 OBICEIURI. FOLKLOR. 

Ispirescu (P.). — Legende sau basmele 
Românilor adunate din gura popo- 
rului, București, Cartea Româneas- 
că, [1926), 280 p. Fig. Lei 65. 

Rădaleseu-Codin (C.). — Cai de Smeu, 
Leu-Paraleu şi alte poveşti, legende, 
pilde, snoave din popor. Bucureşti, 
Ancora, 1926, 157 p. Lei 18. (Bihlio- 
teca universală nr. 132—134). 


UNIVERSUL LITERAR 


resant este : Ce sa  seris despre... 
Yăâră a fi absolut indispensabil, ne 
obligă, din moment ce l-am enumă- 
vat să-i dăm toată amploarea cuve- 
nită, menţionând dacă nu chiar tot 
ce s'a scris. desigur, tot ce s'a scris de 
scamă, răsfoind dacă nu toate colec- 
țiunile periodicelor româneşti, fără- 
îndoială pe acelea ale marilor perio- 
dice româneşti. Aici bibliograful are 
ocaziune să sc arate nepărtenitor. 
Menţionând cu elogii şi des pe unii 
autori, şi trecându-i sub vălul tăce- 
vii pe alţii, el va fi bănuit de lipsă 
de independenţă. De aici nevoia u- 
nei priviri cât mai largi care să a- 
ducă la cercetarea ziarelor locale şi 
care se impue cetirea  colecţiunilor 
vizitate, Tot de aici — datoria de a 
aminti nu numai articolele adhoe, 
dar chiar pe acelea în care numele 
scriitorului ce ne interesează a fost 
numai amintit în treacăt. E o datorie 
de conştiinţă de care unii bibliograți 
să achită aşa de elementar — amin- 
tind doar câteva nume. dintre care 
nu lipseşte al lor — şi atât! E de 
mirat că pe baza unor astfel de bi- 
bliografii se not face studii atât de 
sărace ? Insuficienţa materialului se 
păstrează și în metamorfoza pe care 
a suferit-o. 


6. Cu aceste caractere biografia 
nu mai apare ca o simplă enumerare 
indigestă şi inumană, ca un catalog 
inform și monoform, ca o listă să- 
vacă şi neonestă, ca un şir obositor şi 
întâmplător, ci ca o cercetare serioasă 
şi comoletă. ca un studiu imparțial 
si inteligent condus, ca o investiga- 
ție nouă și varială pe care, și sim- 
plul cetilor, ca și specialistul o va 
vutea utiliza cu folos. Un singur a- 
daos îi mai lipseşte: studiul biblio- 
grafic. svre a avea toată savoarea 
și toată frăgezimea unei lecturi plă- 
cute. trebue să fie însaţit de unse 
explicări şi comentarii sau chiar re- 
produceri, toate în măsură să lumi- 
neze şi să fixeze mai bine schema 
enumerativă pe care o definitivează. 

Tn felul acesta numai, împărțit în 
capitole şi subtitluri,  întovărăşind 


simpla enumerațiune inteligent cla- 
sificată cu comentariul şi citatul, 
studiul bibliografic se ridică la ran- 
gul de cerceiare nu numai serioasă 
dar indispensabilă atât marelui pu- 
blic, cât şi singuraticilor specialiști. 


PAUL I[. PAPADOPOL 


Cinematograful 


CINEMA PATHE-LIPSCANI: 
Roşu“ cu Ramon Novarro. 


„Crinul 


Uu film prost e preferabil unuia inegal 
căci acesta din urmă enervează prin con- 
tinua nesiguranță în care ține pe spec- 
tator. Ai impresia că cineva te-a luat de 
mână să te conducă prin mijlocul unei 
mulţimi inutile şi vulgare, dar mereu te 
scapă, te pierde şi tocmai atunci când 
credeai că te-a prins mai bine. . 

Ar fi trebuit foarte puţin numai, pen- 
tru ca „Crinul Roşu“ să fie un film bun. 
Vina revine în întregime scenariului care 
este — passez-moi lexpression —prea lă- 
bărțat, prea nesigur și aceasta tocmai în 
partea cea mai caracteristică a lui. 

Atât mediul cât şi evenimentele ce for- 
mează esenţa filmului, sunt extrem de ba- 
nale, totuşi — şi aceasta e un mare me- 
rit — în felul în care au fost concepute 
şi mai ales prin latura psihologică care 
formează principala preocupare — ar fi 
puiut fi foarte interesante. Sunt însă prea 
irulte prelungiri, şavăiri cu efect prea 
diluant. 

Interpretarea destul de bună. Ramon 
Novarro a fost corect dar... am fi aștepiai 
parcă mai mult. Ă i 

Iuterpreta rolului Marise foarte bine, 
prin fizicul perfect adequat rolului şi prin 
felul inteligent în care a ştiut să profite 
de această potrivire. Deasemenea foarte 
bine Wallace Beery în rolul B6-B5. 

Momentul cel mai bun este întâlnirea 
lui jean cu B6-B6 pe cheiul Senei, mo- 
ment foarte interesant atât ca situaţie, 
ca atitudini şi — lucru rar — chiar ca 
dialog. Un alt pasagiu interesant dar cu 
foarte multe scăderi e regăsirea şi mai 
ales scena din tavernă, senă în care Jean 
o dispreţueşte, san mai bine zis vrea să o 
dispreţuiască pe Marise spre care îl îm- 
pinge totuși > forţă nebănuit de puter- 
nică. ş 

Montarea slabă. Tot așa și fotografia. 


15 


CINEMA LUX: Pait şi Patiachon, 
Aceiuşi. Variază doar decorurile; destul 
de “teresante vederi din ţara popularilor 
comici. Aceleaşi hohote de râs în sală în 
care doar temperatura era mai ridicată 
„et pour cause“. 
P. u. Ig. 


PENTRU MONUMENTUL 
LUI MIHAIL EMINESCU 


I] Pentru activarea strângerii  fon- 
durilor necesare ridicării în București, 
a ur.ui monument lui Mihail Eminescu, 
comitetul instituit în acest scop, a hotă- 
vît să organizeze în Capitală și în marile 
oraşe din ţară, mari festivități artistice 
şi culturale. 

In Bucureşti: se va organiza, înire al- 
tele, întrun pavilion din Parcul Carol o 
expoziție a manuscriselor lui Mihail 
Eminescu. 

Comitetul roagă insistent pe toaie per- 
soanele cari posedă manuscrise, portrete, 
fotografii şi în genere orice amintire ră- 
masă de pe urma marelui poei român, să 
binevoiască a' i le pune la dispoziţie, pen- 
tru a figura în această expoziţiune, asi- 
gurând toate persoanele binevoitoare, 
că toate aceste obigcie vor fi adinirabil 
păstrate şi restituite în perfectă stare. 

Toate comunicările se vor adresa: 
_Comitetului pentru monumentul lui 
Lnaeneale Bucureşti, calea Victoriei 

o. 31. 





20 iunie, 1844: Sa născut în Târgu. 


Jiului 
Dabija. 

154% Sa născut în Stei (Crişana) fnl- 
klovistul Miron Pompiliu. 

1591: A murit marele istoric şi poli- 
tician Mihail Kogălniceanu. 

21 Iunie, 1872: A murit poetul Nicolae 
Scheleti. 

23 Iunie, 1834: S'a născut în Bucureşti 
marele prozator Alexandru Odobescu. 

24 Iunie, 1826: S'a născut în Iaşi juni- 
mistul Ioan Ianov. 

26 Imnie, 1860: Apare în București 
„Pepelea“ gazetă umoristică condusă de 
1. C. Fundescu. 


poetul dramatic Gh. Bengescu- 


Rădulescu-Codin (C.). — Nevasta leneși 
şi alte povești, legende, pilde, snoa- 
ve din popor. Bucureşti, Ancora, 
1926, 173 p. Lei 18. (Biblioteca uni- 
versală nr. 135—137). 


7 ARTE. SPORTURI. 


Constantinescu-laşi (P.). — Narthexul 
în artele bizantine, sudslave şi ro- 
mâne, Teză de doctorat la faculta- 
to de litere din Iaşi. Iaşi, (Tip. Arta, 
D. Milnitzer și F. Reiter), 1926, 291 
p. Fig. Lei 150. 

Panaitescu (Maria I.). — Colecţie de cu- 
săiuri naționale româneşti. din dife- 
rite judeţe. Ediţia II-a. Seria I—IV. 
Bucureștii, Casa Scoalelor, [1926], 4 
albume, de câte 12 planşe. Lei 60. 


Posluşnicu (Mihail Gr.), — Din trecu- 
tul muzical al Românilor. Ciprian 
Porumbescu, viața şi opera sa mu- 
zicală. Bucuresti, (Tip. Cartea Re- 
mânească), 1926, 9% p. Fig. Lei 40. 

Epureanu (Locot. Paul). — Metoda de 
a învăța. şi perfecționa înnotul. Teh- 
nica înnotului rsodern. Bucureşti, 
AA Homiâne Unite), 1926, 24 p. Fig. 

ei 20, 


8 LITERATURĂ. 
+ XI. LITERATURĂ ROMÂNĂ. 
a) Poezie, 


Deleanu (Preot Ilie). — Miresme. Poe- 
zii religioase. Sibiu, (Tip. Dacia Tra- 
lană), 1926, 72 p. Lei 20, 

b) Teatru. * 

Petra Petrescu (Horia). — Teatru pen- 
tru diletanţi, la orașe. Intre două 
focuri. Comedie de salon, originală, 
într'un act. Ediţia a II-a. Sibiu, Edi- 
tura Asociaţiunii, 1926, 38 p. Lei 15. 
(Buletinul 41 a! desp. Sibiu al „Aso- 
ciaţiunii“). 

Speranţia (Th. D.). — Teatru sătesc. 
Lângă pământ. Dramă contra func- 
ționarismului. în 3 tablouri. Ediţia 
IIi-a. Bucureşti. Cartea Românească, 
[1926], 42 p. Lei 10.. 

c) Roman. Nuvelă. 

Doru. —— Din sbuciumul vieţei. Viahuia. 
Roman. Bucureşti, Cartea Româ- 
mească, (1996), X + 924 n. Lei 40. 

Lăpedatu (loan Al.). — Moartea lui A- 
san, Povestire istorică. Sibiu, Edi- 
tura Asoelaţiunii, Februarie 1926, 
VIII—58 p. Lei 5. (Biblioteca popu- 
lară a „Asociaţiunii“. Anul XVI, 
Nr. 134), 


HI. LITERATURĂ STRĂINĂ TRADUSA. 


Doyle (Conan). — Furtul talismanului 
„Urim-vethumim“, In româneşte de 
D. Nanu. Bucureşti, Adevărul, [1926], 
31 p. Lei 4. (Lectura Nr. 68), 

Balzac (Honorâ de). — Amorul mascat 
sau nesocctinţă și fericire. Romanul 
imedit. Cu o introducere de D. Kar- 
nabatt. Bucureşti, Cartea Româneas- 
că, [1926], 88 p. Lei 6. (Biblioteca 
Minerva Nr. 116). 

Merimâe (Prosper). — Dama, de pică. In 
românește de S. Panteli. București, 
Adevărul, [1926], 31 p. Lei 4. (Lec- 
tura Nr. 67), 

Mann (Heinrich). — Fecioarele. In ro- 
mâneşte de E. Marghita. Bucureştii, 
Adevărul, (1926), 21 p. Lei 4. (Lec- 
tura Nr, 65). 

Tit Liviu. — Legende eroice. Traducere 
din latineşte de Nicolae Pandelea. 
București, Cartea Românească, 
[1926], 80 p. Lei 5. (Biblioteca Mi- 
nerva Nr. 114). 

Tolstoi (Leon). — Cazacii. Traducere de 
Irnest Ene. Bucureşti, Cartea Ro- 
mânească, [1926],-2 vol., 205 p. Lei 
15. (Biblioteca Minerva Nr. 126, 127, 

127 a). A 


UNIVERSUL LITERAR 


E CO URI 


16 
REDACŢIONALE 
C: Nu vom cere scuze cetitorilor noş- 
tri pentru „incidentul regretabil“ — din 


n-rul trecut: desenul regretatului Leon 
Donici a apărut răsturnat. Nu cerem 
scuze : ar insemna să ne socotim vind- 
vaţi. 

$: nu suntem, 

Explioaţiuni de ordin tehnic, teroarea 
nu șiiu cărui duh de miez de noapte, a 
făcut ca ceeace noi aşezasem cuviincios 
să apară spre marea noastră disperare, 
răsturnat. Am cere, dacă sar putea, ier- 
tare doar bunului: dispărut Leon Donici. 

C Zăbava cu care apar manuscrisele 
ca şi ordinea în. care se lipăresc, ca şi 
umânările unor anumite cronici trebuesc 
puse pe seama singurului imperativ ca- 
priclos neînduplecat : paginaţia. 


Orice altă interpretare este alături de 


adevăr. 
[) Rud. A. Knapp. Binevoiţi. vă rog, 
a ni comunica din nou adresa d-v. 


ACADEMIA ROMÂNĂ 
C! Două şedinţe solemne, prezidate de 
M. S. Regele. 


în piima. recepţia savantului. profesor : 


Emil Racoviţă, delu Universitatea din 


Cluj, unul dintre promolorii speologiei, 


ştiinţa peşterilor: În răspunsul său, d. 


dr. Antippa, a făcut elogiul noului mem. - 


bru şi a expus vasta sa activitate știin- 
țifică. D. prof. Emil Rucoviţă conduce 
şi astăzi cea mai veche revistă de spcol.- 
gic din Franta ; centrala cercetărilor în 
această direcție la Sorbona lot de d-sa e 
îuființată iar la Cluj, conduce în prezent 
nn instiiut de speologia înființat de 
d-sa. j 

A doua şedinţă solemnă a  preamărit 
pe M. S. Regele cu prilejul împlinirii a 
60 de uni. Din răspunsul M. $. Regelut, 
trebuesce reținute cuvintele de apreciere 


a muncii înaltei instituţi. ca şi sprijinul 


annal de 1 milion promis din fondurile 
Fundaţiei Culturale . Regele Ferdinand 


are va lua fiinţă. E de amintit că d.ge- . 


neral Averescu a promis 5 mili»ane Aca- 
dewiei pentru lucrările dicționarului. 


REVISTE 
„E SOCIETATEA DE MAINE. (11. 24. 


13 Iunie Cluj): Un judicios articol al 


d-lui Ion Clopofel înbrățişează laturile 
problemei învățământului: profesorul, 


elevul. activitatea . extraşcolară, . iluzia 
clădiiilor eic. O ferieită suggestic în rân- 
durile :.. ala dee 25 E ate 
„Dar noi vorbim: despre pasiunea profesio- 
nulă, despre apostolatul catedrei. Unde este ma- 


rea publicație pedagogică a ţării, care! să intre 
cel puţin săptămânal în şcoala de orice grad 


ar îi ca, cu probleme pedagogice, cu. lecţii prac- 
tice, cu teorii ştiinţiiice, cu articole primite dela 
rrotesori 
ecouri de nemulțumiri şi. revendicări, cu publi- 
Caţiuni şcolare, ordirie, „proiecte ? Marele corp 
al inspectorilor ar putea foarte bine să reali- 
zeze aşteptata revistă, ori să se dea o ascme- 
nea însărcinare câtorva profesori dăruiţi cu ta- 
isatu? scrisului pentru fiecare categorie de şcoa- 
lă: ce uşor s'ar putea face cinci detaşări pen- 
tru redactarea publicaţiei care ar îi menită 
să stimuleze activitatea învăţământului cel puţin 
într'o măsură egală cu ministerul însuş, — nu 
mai vorbim că mijloacele materiale ar fi infim 
de mici căci înşile școlile ar susţine bucuros 
în mod voluntar cheltuelile“. 

D. Emanoil Bucuţa scrie despre Gra- 


metica Îmi Eliade Rădulescu a cărei 
copie, în posesia învățatului M. Gas- 
ter, dela I.ondra, era socotită ca fiind 


gramatica lui Lazăr. Și cu prilejul acesta 
o frumoasă evocare, în cadru londonez, 
a figurii învățatului Gaster, 


luminaţi din toate colturile ţării, cu - 


1 ADEVARUL LITERAR ȘI ARTIS: 
TIC (VI, 288, 15 lunie): părintele „Gala 
Galaction, desăvârşitul stilist al serisului 
nostru vorbeşte cu melancolie de urâţi- 
rca modernă a mânăstirii Căldăruşani : 

„Pentru noi, orăşeni, nenorociţi, bolnavi de 
urletul străzilor şi de ţipetele automobilelor, -a- 
cest locaş tihnit ne învălue mai întâi cu pacea 
lui. O pace clară, punctată cu rare virgule so- 
nore, şi care dăinueşte între cele două oglinzi, 
cu ape şi cu fantasme gemene, iu 

Geamtâcul, de unde privim, se reazimă pare- 
că pe creștetul unei dumbrăvi de copăcei cu 
10adă, crescuţi între tălpile stăreţiei şi sânul la- 
cului. Câţiva plopi răzbesc, din trestiile dese şi 
rumenesc soarele, pe care noi nu-l mai vedem, 
sălbile lor tremurătoare. Depărtatele zări de 
codri, stufişurile şi ostroavele plutitoare, câteva 
iuntri; scobite în câte un singur trunchiu de 
cupac, stâşie între ele zăbranicul roşu al amur- 
gului şi-i lasă fâşiile să se înnece în adânc, 
Dinculo de trestiile muiate în sânge şi dincolo 
de douii-trei bare de argint, trec încet, în barcă 
largă, năvodarii cari se pregătesc pentru lucrul 
de noapte“, 


TI VIAȚA LITERARA (|. 17. 12 Iunie): 


iDupă ce demonstrează că l.teralura ro- 
mânească nu are un caracter colonial, d. 
Chanles Drouhet, interviewat de d... 
Valerian, arată nevoiă unei catedre de 
literaturi comparate : E: 

„O astiel de catedră se impune. Dar litera- 
tura :-comparată să nu fie concepută ca o tăiere 
în felii, ca o juxiapunere fără nici o unitate 
organică a literaturilor europene ci ca ostudiere 
amplă a îelului cum acelcaş teme şi aceleaş 
idei sau diversificat după popoare. Don Juan, 


de cxemplu, are felurite chipuri de a sc arăta : 


după sensibilitatea ficcărui neam. 


“ Romantismul de asemenea îa o altiel de ca- . 


tedră trebueşste . studiat ca un. moment carac- 


teristic european într'o anumită epocă, însă rea- - 


lizat dilerit după împreiurări. Studiul acestor 
diverse reatizări a unui mument sufletesc ar for- 
ma '— după mine —-:obieciul catedrei despre 
care mă întrebaţi. Şi în felul acesta s'ar do- 
vedi inutilitatea imitaţiilor, dar şi fecunditatea 
sugestiunilort. . 
„CONTIMPORANUL (V. 67. î Mail: o 
„vizită“ la Delteil a d-lui Marcel Iancu 
şi admirabile pagini în continuarea nu: 
velei Luntre şi punte a d-lui Ion Vinea. 
Veră. fantezie. psihologism, un preţios 
argint. viu se sbate în scrisul acestui >- 
riginal scriitor. 

1] FAMILIA ([. 3; Maia Oradea Mare): 
Adhwiratorii naturei, de Cezar Petrescu; 
Două flagele de George Bota: despre 


Academia -de drept din. Oradea Mare îm- - 


formațiuni şi deziderate exprimă d. I. 
Pogan, ie e 


PREMII PENTRU DESENE DE COPII: 


Pictorul N. N. Tonitza anunţă, pe accastă 
cale. instituirea. a trei premii anuale, cari vor 
dura trei ani . consecutivi (1926-—1927-—1928) 
pentru cele mai caracteristice desene (în ne- 


gru sau colori) executate numai din minte, sau “ 


numai după natură, de către copii, cari să nu 


și depăşit vârsta de 13 anl. Trimiterile se vor - 


face de pe acum. în plicuri recomandate, pe 
adresa: N. N. Tonitza, str. Popa Soare 66, 
Bucuresti, pânii la data de 1 Sept. a. c. Fiecare 
copil va putea trimite, în acelaş plic, chiar 


zece exemplare desenate, cari vor purta, pe. 


contra pagină, în afară de titlul bucății, numele 
şi pronumele concurentului, anul, localitatea şi 
ținutul de naştere; scoala, localitatea si ţinu- 
tul în care se află în prezent, precum și pro= 
fesiunea tatălui şi a mamei, Lucrările primite 
vor fi cercetate între 1 Sept.—t Oct, a. c. 
de către o comisiune compusă din un profesor 
de pedagogic, un scriitor, un cronicar de artă, 
un sculptor şi un pictor, al căror nume se vor 
anunţa la timp. 

Cele mai izbutite desene — (mai copilăreşte 
izbutite) — vor fi reproduse în mai mnite ziare 
şi revişte şi premiate după cum urmează: 





Premiul 1 4500 lei 
Premiu! li 1000 lei 
Premiul Il  $00 lei 

Odată cu publicarea rezultatului acestui con- 
curs (1 Oct. c.), premiaţii vor primi prin man- 
dat poştal, la adresele indicate, sumele res- 
pective, 

Concursurite acesiea mau nimic comun cu 
obişnuitele întreceri de jocuri şi şarade, orga- 
nizate de numeroasele publicaţii hărăzite ex- 
clusiv copiilor. Ele urmăresc un scop mult mai 
inalt, anume acela de a aduna cât mai nume- 
roase documente, ce vor servi ulterior la un 
studiu amănunţit şi atent asupra evoluției teh- 
nicii în legătură cu evoluția sulletească a ar- 
tistului contimporan. 

In această delicată muncă, pictorul N. To- 
nitza sc bizue cu încredere mare pe sprijinul 
luminat al tuturor d-lur proiesori, învăţători, 
preoți, artisti, părinţi de pretutindeni, cari sunt 
deopotrivă preocupaţi de problemele safleteşti 
ale capiilor noştri, ai - 


DIN STRAINATATE 


[i „O sută una* se numeşte societatea 
femeilor bibliofile înfiiuțată de curând 
la Puris datorită inițiativei baroanei de 
Brimuont şi d-nei Albert Pigasse, i 

Aceste „O sută una“ vor publica în 
fiecare an un volum de lux cure va în- 
cerca să concureze serios cele mai luxoa- 
se publicajii ale „sutelor şi pe unu“ «de 
ascciaţii de bibliofili. i 

1] Premiul Catulle-Mendes a fost îm- 
părjit de juriu poeţilor Wilfria Lucas, 
autorul vol. „Cite bieue“ şi 'Nost Game 
pentru ao. „Le mort mis eu croix*, fic- 
care obținând un număr egal de voturi. 

[ Scrisoarea lui G. Haupiinaun prin 
cure refuză a face parte din. Academia 
germană. publicată de noi în întregime 
în numărul trecut a provocat protestul 
lui Max indermann, actualul; preşe-. 
dinre al acelei Academii, 

După ce arată că Huuptmanmn a luat 
parte la discuţiile ce au avut loc'eu pri- 
lejul prorctului de coustituire al Acade- 
miei, aprobat întru totul şi că a prezintat 
clar o listă de poeți care ar trebui luaţi 


„în consideraţie, Liebermaun sfârşeşte 
astfel : | 
„După discuţia aceea, reprezentanţii 


Acudeinici,! care au fost prezenţi, nau 
avut deloe impresia că d-rul Hauptmann 
ar avea de făcut obieeţii atât de 'hotări- 
toare împotriva înființării unei secţii de 
poezie ; căci, în acest caz, participarea 
sa la stah:lirea unei liste de candidaţi ar 
fi fost de neînțeles și fără rost. lar cu o- 
căzia discuțiunii cu privire la lista can- 
didaţilor ce trebuia prezintată ministe- 
rului. el ma spus nici un cuvânt care ar 
fi lăsat să se înțeleagă că el n'ar accepta 
nuwmirea lui eventuală în. nona secţiune. 
Faţă de prietenul său, sculptorul Klimseh, 
d-rul G. Hauptmann, sa exprimat de 
mai multe. ori favorabil cu privire la 
pluuul înfiinţării secţiei de poezie”. 

Vom publica-la timp răspunsul lui 
Gerhart Hauptmann, aşteptat cu multă 
neribdure, 


m. 


FOTO-TECHNICA 


[i Socotim de a moastră datorie ca în 
măsura îri care apreciem oficiile atelic- 
rului nostru, propriu, de zincografie să 
subliniem că excelenta calitate a  foto- 
urafiilor de pe tablourile Salonului Ofi- 
cial se datorese institutului fotografic 
Foto-Technica, splaiul Kogâlniceanu, 


Redactor PERPESSICIUS