I.D.ȘTEFĂNESCU — ARTA FEUDALĂ in ȚĂRILE ROMÂNE p.157-267 (1979)

| 
| FED, 
| 


l. D. ŞTEFĂNESCU 


ARTA FEUDALĂ 
IN 
ȚĂRILE ROMÂNE 


PICTURA MURALĂ ȘI ICOANELE 
DE LA ORIGINI 
PÎNĂ ÎN SECOLUL AL XIX-lea 


198701 
B.C.U. - IASI 














CUVINT ÎNAINTE 


Pe potecile desfăcute de cercetători merituoși în frunte cu 
Nicolae lorga, cel ce a descris cele mai largi și luminoase căi, 
alături de Gheorghe Balș, am întirziat şi noi zeci de ani de-a 
rindul și am studiat arta veche a Țărilor Române. Lămurirea 
izvoarelor de gindire și a procedeelor tehnice ne-au impus ana- 
lize și cunoștințe fără de care lucrarea nu putea să fie știinţiți- 
ceşte întemeiată şi limpede organizată. 

Ideea și îndemnul ne-au venit de la Alexandru Vlahuţă, entu- 
ziastul ctitor al admiraţiei și înțelegerii „TRECUTULUI NOSTRU". 
Ajutorul preţios, îmbărbătarea şi intuiţia fiicei sale Margareta, 
soţia mea, și sprijinul vieţii de-a lungul aproape șapte decenii, au 
făcut cu putință realizarea acestei cărţi, pe care o închin me- 
moriei lor cu adîncă recunoștință. 

Profesorul Raoul Şorban, prieten bun de totdeauna, mi-a 
îngăduit generos să folosesc observările sale juste, și s-a în- 
grijit de prezentarea manuscrisului. La mulțumirile pe care i le 
datoresc asociez și pe eleva mea de la Universitatea din Bucu- 
rești, Corina Nicolescu, devotată şi bine îndreptată cercetătoare 
a artei vechi românești, stinsă din viață cu prilejul cutremurului 
din 1977. Cu vii sentimente de gratitudine mă îndrept și către 
profesorul Virgil Vătășanu, lumină pentru cei ce întirzie în cer- 
cetări de artă europeană și românească. 

Înalt Prea Sfinţitului Mitropolit al Banatului și Arhiepiscop 
al Timişoarei şi Caransebeșului, Nicolae Corneanu, îi sînt recu- 


5 





P 


ARTA FEUDALĂ ÎN TARILE ROMÂNE 








noscâtor pentr 
hotărască edit 
recunoscător î 
nească și 


u că a binevoit cu cea mai nobilă = gii . pe 
area lucrării noastre. Închinindu-ne > mei ae iie 
naintea Sa și a, înaltei. instituţii de cu petale a 
bisericească, în fruntea căreia se află, ne g 


i, ati tă de istoria 
emoție la lumea de astăzi a Banatului, atit de lega 
lui strălucită. 


Bucureşti, 20 aprilie 1979. 





INTRODUCERE 


În civilizaţia Țărilor Române, arta veche cristalizează izbinzile 
cele mai curate ale muncii şi geniului, formînd izvoare de bucurie 
şi învăţătură pentru cine le contemplă și le înțelege, precum și te- 
meiuri istorice, de preț, privitoare la însușirile poporului, greutăţile 
pe care le-a învins și la creaţiile lui. Monumentele se așează, în 
timp, din al IX-lea ori al X-lea secol pină către mijlocul secolului 
al XIX-lea, se înfățișează realizări de idei și simţiri care reprezintă 
unitatea şi continuitatea unei lumi răsfirate pe un teritoriu mărginit 
de Carpaţi şi dealuri, de Dunăre, de întinsuri vălurate şi de mare. 

Cele mai vechi monumente, biserici mănăstirești, așezări feudale 
și „de țară“ au fost durate, la origini, din lemn, asemeni celor mai 
vechi clădiri înălțate în Apusul și Răsăritul Europei. Menite, prin 
firea lucrurilor, să reziste greu intemperiilor și vremurilor, nevoia 
a hotărît, pentru mai toate, refaceri constructive și restaurări ale 
decorurilor pictate, executate cu mijloacele şi în spiritul epocilor 
care s-au succedat. Pricină şi izvor de nedumeriri; probleme de da- 
tare şi interpretare, uneori greu de rezolvat. Le-au urmat, sau li 
s-au alăturat, începînd din vremurile cele mai vechi, biserici de 
piatră și cărămidă executate cu mijloacele locului şi ale vremii. 
Șubrede, în genere, datorită unor împrejurări nefavorabile, războaie, 
incendii, alunecări de terenuri etc., ele au cedat locul construcţiilor 
din timpuri mai apropiate de noi. Decorurile pictate şi icoanele au 
suferit însă mult, şi ne aflăm adesea în fața unui complex de con- 
cepții şi curente, cauzate de repictări și adaosuri turburătoare. 


Istoria artei vechi din Țările Române a deşteptat interesul unui 
„mare număr de cercetători, toți folositori și unii de valoare excep- 





ARTA FEUDALĂ ÎN ȚĂRILE ROMÂNE 





țională; în frunte, cel mai pregătit Alexandru Odobescu, erudit şi 
scriitor. În cadrul arheologiei, de care se ocupa la catedră, şi în 
scrieri, Odobescu a făcut loc artei românesti medievale. A cutreierat 


vania, de deosebit merit, Coriolan Petranu, Ștefan Meteş şi Virgil 
Vătăşianu. Pe cel dintii îl interesează bisericile de lemn din nordul 
şi vestul Transilvaniei; pe Virgil Vătășianu, monumentele străvechi 
românești din sudul Transilvaniei, iar pe Meteș meşterii constructii- 
lor şi decorurilor pictate. N. Ghica-Budeşti, — istoricul arhitecturii, 
Virgil Drăghiceanu, neobosit cercetător al monumentelor brincove- 


I. B. Georgescu, I. Donat, T. Bulat, I. Barnea, Mitropolitul Tit Si- 
medrea, A, Ştefulescu, N. A, Constantinescu, Maria Golescu, Corina 
Nicolescu, Horia Teodoru, Teodora Voinescu, luminează monumente 
necunoscute și puncte obscure din evoluţia artei oltenești și mun- 


—— 7 


INTRODUCERE 













_tenești. Buletinul Comisiunii Monumentele Istorice, apărut în 1909, 
upează sub direcția profesorilor D. Onciul și A. Lapedatu studiosi 
specialişti neobosiți, şi publică descoperiri, analize şi date istorice 
portante. Stăruie pretutindeni tendinţa de a da la iveală contribu- 
a poporului român, temeiul activităţii artistice desfășurate timp de 
se veacuri în ambianța tradiției bizantine și post-bizantine. 

În Moldova, cercetările științifice asupra evoluţiei şi monumen- 
telor de seamă au fost urzite de E. Kozak şi W. Podlacha; (căruia îi 
datorim caracterizările iconografice), D. Dan, Zugravu și C. Bobu- 
lescu, P. Constantinescu-laşi ş.a. O menţiune deosebită cu referire 
la activitatea profesorului O. Tafrali, care a creat un centru de cer- 
cetare şi un muzeu la Iași, o revistă de studii precum si ucenici me- 
rituoși. 

S-au interesat de arta Țărilor Române și învățați străini. Amin- 
tim pe J. Strzygowski, Charles Diehl, marele bizantinolog și maistru 
al unei alese generaţii de cercetători, G. Millet, îndreptar emerit 
de iconografie bizantină, P. Henry, şi E. Br6hier care s-a ocupat mai 
mulți ani de arta românească în cursurile sale de la Universitatea 
din Clermont-Ferrand. 
















Țările Române numără mai mult de o mie de monumente de 
artă medievală, cele mai multe de vădită însemnătate. Unele pre- 
făcute în ruini, altele restaurate în condiții mai mult sau mai puţin 
potrivite, ori reclădite în întregime, ele păstrează decoruri murale 
pictate și icoane, rareori — mai ales cînd e vorba de cele mai vechi 
şi mai interesante — uşor de deslușit şi de înțeles. Lipsesc des, din 
nefericire, ştirile documentare. Cercetătorii întîimpină astfel mari 
greutăți, și se află în fața unor îndoieli greu de înlăturat. 

Activitatea și caracterul începuturilor a format obstacolul cel 
mai important. Pornirea rămîne obscură. Fondul bizantin, la rîndul | 
lui, a suferit modificări însemnate sub înrîurirea curentelor venite 
din Apus, Athos, Rusia și Balcani (cel din urmă numai în linii mari 
determinat). Am străbătut noi înșine Transilvania, Oltenia, Muntenia 


9 





ARTA FEUDALA ÎN ȚĂRILE ROMANE 





şi Moldova. Timp de cinci-zeci de ani am revăzut şi studiat monu- 

mentele despre care am scris. Am publicat rezultatele cercetători- 

lor, pe măsura descoperirilor. Am revenit de multe ori, îndreptin- 

du-ne, împlinind ceea ce lipsea și luminînd ce socoteam nelimpezit. 

La capătul muncii, am fost îmbiat și cu mult preget am organizat 

lucrarea de sinteză pe care o înfățișam în paginile care urmează. 

În frunte s-au aşezat monumentele de lemn. Fiind de date vechi, 

nu ni se înfățișează originalele. Am încercat să punem în valoare 
stăruința acestora, în limite întinse ori reduse, în construcţiile care 
trăiesc astăzi; fiindcă picturile murale reprezintă oricum mult din 
fiinţa decorurilor de început. Bisericile rupestre ocupă cel de al doi- 
lea loc. Fragmentele care subzistă cresc părerile de rău cînd consi- 
derăm numărul relativ important al monumentelor dispărute. În 
Transilvania, am adunat cu grijă ştirile cele mai grăitoare, însem- 
nînd varietatea, curentele și importanţa activităţii ctitoreşti a ro- 
mânilor, studiind ruinele care ascund viaţa istorică și vestigii de în- 
făptuiri artistice. În Țara Românească și Moldova, am urmărit 
cursul vremii, insistând asupra monumentelor principale numai 
cînd am avut ceva nou de adăugat ori de îndreptat; socotind că ne 
putem referi la publicaţiile noastre anterioare unde lucrurile sînt 
prezentate sub formă dezvoltată. Am făcut loc apoi unor monu- 
mente analizate, de noi, pentru prima dată. În frunte, mănăstirea 
Tismana, care a dobindit în anii din urmă o față nouă, din pricina 


ădure, Afumaţi (Ilfov), Olari (Ar- 
ile din Dobreni și Plătărăşti, din 
supra picturii murale din secolul 








INTRODUCERE 





Constantin Brincoveanu, sînt însemnate prin valoarea lor artistică 
și prin faptul că ne ajută să urmărim trecerea de la stilul secolu- 
lui al XVI-lea (bolnița Coziei, pronaosul Tismanei, Moflenii, mănăs- 
tirea Argeş) la arta lui Matei Basarab, Șerban Cantacuzino şi Brîn- 
coveanu. Un al doilea grup de monumente, descoperite și adaos în 
lucrarea de față e format din mănăstirile Cernica și Pasărea, unde 
s-a desfășurat o vie activitate de decoratori şi cionari, cu legături 
în mănăstirea Neamțului, Suceava şi Rășinarii Transilvaniei. O 
şcoală care explică trecerea de la stilul medieval la stilul „modern“ 
de genul Renașterii; activitatea necunoscută a unor călugări portre- 
tiști, de la care a învăţat şi Nicolae Grigorescu. Am încercat să des- 
lușim notele esenţiale, caracterul artistic și evoluţia; socotind drept 
note esențiale şi pe acelea, aparent de ordin secundar, care lămuresc 
lucruri importante şi netezesc calea înţelegerii. 


Istoria artei este înainte de toate istorie. Monumentele oferă 
ştiri despre viața popoarelor și a societăţilor, despre fiinţa și cursul 
civilizaţiei. Numai în cadrul istoriei, dobîndește înțeles deplin isto- 
ria artei. Cu privire la cercetarea monumentelor de pictură murală 
şi a icoanelor medievale, alături de istorie şi întru rezolvarea proble- 
melor, trebuie să intervină iconografia, ştiinţa care ne ajută să „ci- 
tim“ picturile murale şi icoanele, să le lămurim izvorul şi să le sim- 
țim viața. Însușirile estetice nu apar, în chip firesc şi necesar, decît 
ca urmare a încadrării istorice și folosirii cercetărilor iconografice 
adincite. Însuși farmecul operei de artă răsare și se întemeiază ne- 
biruit numai în aceste condiţii. (Socotim de prisos să subliniem că 
altul este înţelesul iconografiei cînd e vorba de arta Renașterii și de 
arta modernă, în care se pornește de la concepte fundamental dife- 
rite și se folosesc procedee particulare de analiză) Cu rigoare se im- 
pune, în sfirșit, cunoașterea problemelor, procedeelor tehnice şi spi- 
ritului artistic; înțelegiînd prin acest din urmă factor intuiţia cuge- 
tării și simțirii fiecărei epoci. 


11 








pi 


ARTA FEUDALĂ ÎN ȚĂRILE ROMÂNE 





Am lucrat cunoscînd condiţiile grele din trecut. Ne-am silit să 
expunem clar roadele unei munci devotate. Am luat seamă şi am 
folosit îndreptările arătate de cercetătorii călăuziți de pasiunea ade- 
vărului şi luminile Științei. Rămiîne timp și loc pentru rectificări şi 
adaose (se descoperă decoruri şi icoane neştiute, se restaurează 
multe monumente). Viitorului îi este larg deschisă calea și, poate 
şi uşurată munca de strădanii asemenea celor de față. Cercetătorii 
pregătiți, spirite limpezi și temeiuri mai trainice sînt totdeauna do- 
rite şi binevenite. 





| 








EVUL MEDIU. TRADIȚIE, ORIGINALITATE, 
ÎNRIURIRI 


Arta medievală a evoluat în limite de timp care nu sînt aceleași 
pentru toate popoarele europene. Pe temei de fapte și în chip judi- 
cios; artei vechi românești i s-a hotărît drept limită inferioară pri- 
mele decenii ale secolului al XIX-lea. În cursul cercetărilor ne vor 
întîmpina argumente de ordine complexă care nu se cuvin să fie 
socotite înţelese, nici lăsate în voia interpretărilor. Ne gîndim la 
tradiție, orginalitate și înriuriri. În pragul studiului nostru sîntem 
datori să ne oprim asupra lor. 

Arta medievală caracterizează o lume înnoită. Destrămarea im- 
periului roman ajută în chip neaşteptat infiltrări care se prefac în 
aluviuni etnice și sociale. Popoare tinere trăiesc din plin viața nouă; 
elemente înăbuşite izbucnesc cu intensitate şi ritm revoluționar: 
Orinduirea feudală şi biserica le indiguiesc însă şi ordonă viaţa dînd 
naștere unui spirit european care apare evident în domeniul artei. 
Prămintări puternice răscolesc moștenirea clasică și impun nume- 
roase note originale. În jurul catedralelor în construcţie se ivesc şi 
înfloresc ateliere-școli; la curţile monarhilor şi seniorilor, în sfera 
de activitate a comunelor şi burgheziei, acestea dezvoltă mari puteri 
de creaţie. Un spor bogat se datore. te cruciatelor şi relaţiilor comer- 
ciale dezvoltate între Orient și Apus. Se grefează în parte pe ramura 
vizigotă din Spania. 

Din secolul al XI-lea formaţii de artiști, meşteri și ucenici, stă- 
pini pe experienţa bogată a numeroase secole și pătrunşi de un spirit 
comun, autori ai criptelor, bisericilor și catedralelor, romanice, fău- 
ritori ai monumentelor gotice, arhitecți, sculptori precum şi pictori 


13 


tă a Ami aia a a 







ARTA FEUDALA ÎN ȚĂRILE ROMÂNE 





de Vitralii şi manuscrise au circulat din Italia, Spania, Franţa şi teri- 
toriile renane pînă în miezul Europei, ducînd cu ei moștenirea unui 
bogat trecut artistic și spiritul european. Echipe călătoare, sub nu- 
mele de „lombarzi“, au ajuns în Ungaria medievală și Țările Ro- 
mâne. Pe constructori şi pe cioplitorii de piatră îi recunoaştem după 
semnele lapidare descoperite în numeroase monumente. Pictorii au 
la rîndul lor un fel de „iscălitură“, un contur al figurilor şi dra- 
periilor, în dungi albe de culoare pe care le aflăm în decorurile a 
numeroase biserici transilvănene şi în multe biserici moldoveneşti. 
Li se datorește de asemenea şi un anume mod de tratare al chipuri- 
lor, alături de un dinamism accentuat al figurilor drapate. În epoca 
feudală, tradiția şi creaţiile însemnate cu caractere noi apar astfel 
încredințate unor artiști de formaţie europeană, care poartă și răs- 
pîndesc fructele unei vaste experiențe şi roadele propriei lor per- 
sonalități. 

Pecetea creaţiilor Poartă, mai de fiecare dată, alături de însem- 
nele europene, și note particulare unei anumite regiuni. Deosebim 
astfel caractere orientale în arta maeștrilor din Catepanate şi Basi- 
licate, care reapar în decorurile unor biserici din Transilvania, şi ne 
duc către pictura flamandă şi stampe, Veneţia și arta insulară egee- 
ană a secolului al XVI-lea. Se vădesc și în monumente moldove- 
nești și din Muntenia, unde descoperim și note ruseşti (în monu- 
mente din epoca tirzie, secolele XVII și XVIII). Un al doilea ter- 
men numește înriuririle, la ajutorul căruia se recurge des şi cu prea 
multă stăruință. Ele ne ajută mai ales să pricepem calea pe care 
a străbătut-o arta şi spiritul european şi scot în relief un altoi sau 
o interpretare de anumită valoare. Dar adevăratul lor înţeles se 
poate judeca numai analizind noţiunea de originalitate. 

În cadrul și în sfera de activitate a spiritului european medie- 
val, orginalitatea artistică răsare cu dificultate, se manifestă cu dis- 
creţie și trebuie distinsă cu pătrundere. Tradiția, moștenirea trecu- 
tului, formată din experiențele poporului și rezultat al muncii de 
veacuri, a dat naștere pretutindeni unei activități de creaţie. O des- 
coperim, de pildă, în arta noastră zisă țărănească şi îi admirăm 
realizările în Pictura bisericilor de lemn. Din averea tradiţiei, po- 


i „porul a creat pentru nevoile lui produse însemnate cu pecetea ge- 








EVUL MEDIU. TRADIȚIE. ORIGINALITATE. ÎNRIURIRI 





niului naţional. În domeniile artei civile, inovațiile și manifestările 
de personalitate au avut de luptat cu puterea tradiţiei, de multe ori 
tirană; iar în pictură, fiindcă de aceasta ne ocupăm, ele au întimpi- p 
nat „canonul“, regula hotărită de Biserică, la noi întărită de legă- 
tura cu Bizanțul. Respectul tradiţiei religioase se complică cu acela 
al istoriei. Întreaga istorisire evanghelică se desfășoară în adevăr 
în peisaje arhitectonice de epocă. Edificiile, costumele și comportarea 
personajelor trebuie să fie acelea ale vremii, ale epocii istorice și a 
locurilor unde se presupune că s-ar fi petrecut evenimentele. Li- 
bertatea de creaţie și de manifestare este astfel de aproape îngră- 
dită. Domenii de artă bizantină, Serbia veche și Bulgaria, multe 
centre rusești, Italia de sud și Ţările Române oferă însă pretutin- 
deni în grade felurite manifestări de originalitate. Le descoperim 
în intervenţia peisajului arhitectonic contemporan; mai rar în cos- 
tume, în alegerea și expresia chipurilor. Şi, lucru esenţial, în cuge- 
tare, în compoziţii, în tratarea acestora și în spiritul tratărilor. În 
paginile care urmează, vom avea prilejul să descoperim și să urmă- 
rim cu interes crescut notele de originalitate evidentă în manifes- 
tările geniului românesc. Vom avea prilejul, în același timp, să pre- 
tuim un al doilea fapt de importanță excepțională, şi anume conti- 
nuitatea neîntreruptă şi evoluţia picturii din Ţările Române, în ca- 
drul spiritului european şi al tradiţiei bizantine, al spiritului creator 
și geniului național.! 





ŢARA ROMÂNEASCĂ 


BISERICILE RUPESTRE 


E 


PICTURILE DIN BISERICILE DE PIATRĂ 





Maria pe care le-am aflat pe bolta absidei de răsărit. Într-unul din 
cadrele ferestrelor aflăm chipul lui Iisus „Înger al marelui sfat“, 
motiv propriu Ţării Românești în secolul al XVIII-lea, Transilvaniei 
şi Maramureșului. În pronaos, bolta şi pereţii sînt impodobiţi cu Ar- 
borele lui Iesei şi acatistul Buneivestiri (24 de icoane); în tindă, pe 
peretele de răsărit este ilustrat acatistul arhanghelului Mihail. 

Ordinea iconografică amintește exemple din Trnovo, Diochiariu 
(Athos) şi Lesnovo (Serbia). Din punct de vedere artistic, decorul 
prezintă însușiri de pitoresc și aminteşte prin tonurile calde și pati- 
nate de covoare orientale. 


Paraclisul bolniței de la Episcopia din Rimnicu Vilcea (1745— 
1748) decorat în vremea episcopului Climent întemeietorul, înfăţi- 
șează picturi murale cu un program iconografic interesant. Cuprinde 
anume, alături de teme evanghelice în legătură cu învierea, Acatis- 
tul Fecioarei Mariei şi scene din Facerea. În pridvor, patru compo- 
ziţii rare, Noe cu arca, Cei trei cuconi în cuptorul de foc, Pieirea 
Sodomei şi Daniel în groapa leilor, ilustrează „Commendatio ani- 
mae“, rugăciunea paleo-creştină din liturghia funerară a catacom- 
belor romane. Aceasta se leagă de caracterul funerar al monumen- 
tului și evocă exemplul paradisului funerar de la Kahrie-Djami, de- 
corat în secolul al XVI-lea. 


ICONOGRAFIA: 
PROGRAMELE ȘI REPARTIȚIA TIPOGRAFICĂ, 
CARACTERUL ȘI IZVOARELE 


Picturile murale din cele două biserici rupestre, Cetăţuia și 
Corbii-de-Piatră, nu sînt datate prin inscripții şi nu posedăm date 
precise asupra lor. Decorul bisericii mănăstirii Tismana, ctitorie a 
veacului al XIV-lea, e din a doua jumătate a secolului al XVI-lea. 


157 





ARTA FEUDALĂ ÎN ȚĂRILE ROMÂNE 








Biserica mănăstirii Snagov, monument din secolul al XIV-lea păs- 
trează picturi din secolul al XVI-lea acoperite de două și, pe alocuri, 
de trei decoruri pictate. Numai în absida de răsărit am aflat supra- 
viețuirea unei teme și a unor fragmente pictate care se pot data din 
secolul al XIV-lea. În biserica domnească de la Argeș, înălțată pe 
locul unei biserici mai vechi, și anume la mijlocul secolului al XIV- 
lea, picturile murale nu formează un ansamblu original. Din secolul 
al XIV-lea, au rămas elemente importante în absida de răsărit, pe 
pereţii naosului și pe stilpii care susțin cupola și colțile naosului. 
Originale sînt și picturile incastrate în pronaos care ilustrează aca- 
tistul Sfintului Nicolae, iar picturi din epoca brîncovenească și din 
secolul al XIX-lea împlinesc ansamblul. 

Într-un prim grup de monumente, cupola cuprinde, alături de 
„Sfînta năframă“ (mandylion) și „sfinta cărămidă“ (keramion), ale- 
gorii ale inspiraţiei și portrete de papi ai Romei în locul sfinţilor 
episcopi ai bisericii răsăritene. Într-un al doilea grup de monumente, 
aflăm Tronul hetimasiei şi teme evanghelice ori tetramorful și Iisus 
„înger al marelui sfat“. Cel de-al treilea grup e caracterizat prin 
prezenţa liturghiei îngerești. Stăruiesc concepţiilor şcoalei constan- 
tinopolitane şi aceea a bisericii Peribleptos din Mistra alături de 
înrîuririle Athosului. 

Iconografia absidei de răsărit este caracterizată într-un număr 
de monumente (modelul este biserica domnească de la Argeș) prin 
ilustrarea temelor liturgice și cuprinde cortul mărturiei, Împărtăşirea 
Apostolilor, Învierea şi ilustraţia jertfei. O variantă a acestui tip 
iconografic înlocuieşte pe Fecioara Maria „Sfintă masă a pîinii celei 
cerești“ prin Fecioara Maria orantă numită cu cuvintele „fecioara 
întrupării“. O a doua concepţie iconografică se vădeşte în monu- 
mente care parc-ar fi avut drept prototip mănăstirea Coziei. Se ca- 
racterizează prin ilustrarea vieţii Sfintei Maria după evangheliile k 
apocrife, sau după acatistul Buneivestiri. O a treia concepție, va- 
riantă a celei liturgice, aşează liturghia îngerească pe peretele absi- 
dei de răsărit; notă a unor şcoale provinciale, de tradiție constanti- 
nopolitană. 

Ordinea iconografică a naosului este stăpînită de inspirația şi 
ordinea evangheliarului. Sînt înfățișate „minunile“ şi Patimile, teme 


158 


PICTURILE DIN BISERICILE DE PIATRĂ 








din viaţa lui Ioan și teme ori figuri ale „jertfei“. Camera mormin- 
telor nu se află decît în biserica mănăstirii Dobruşa din Oltenia. De- 
corul pictat al acesteia ilustrează mucenicia apostolilor, subiect rar 
în arta bizantină şi în arta Ţărilor Române. 

În pronaos, decorul cel mai vechi păstrat, acela al bisericii dom- 
nești din Argeș, ilustrează acatistul Buneivestiri, acatistul Sfîntului 
Nicolae și sinoadele ecumenice; alături de Judecata din urmă și apo- 
calipsul lui Ioan Teologul. În linii mari, amintește origini bizantine 
şi concepţia decorurilor maramureșene. Într-o a doua serie de monu- 
mente, al căror prototip par a fi fost Cozia şi Snagovul, aflăm ilus- 
traţia calendarului, care înlocuiește acatistul Sfîntului Nicolae și se 
alătură acatistului Buneivestiri și sinoadelor ecumenice. Apar, în 
același timp, teme din cărţile Regilor, Scara lui Iacov şi Iisus dor- 
mind. Spre sfîrşitul secolului al XVIII-lea se ilustrează imnuri în 
cinstea Fecioarei Maria. Două monumente, paraclisul bolniţei din 
mănăstirea Bistriţa și acela al bolniţei din mănăstirea Hurezi, întă- 
țişează note noi: Patimile (Bistriţa) şi compoziţii alegorice inspirate 
din picturile tîrzii ale Athosului (Hurezi). 

Exonartexurile păstrează mai ales picturi refăcute din veacul 
al XVII-lea, ori mai tîrzii. Judecata din urmă formează tema prin- 
cipală alături de teme din Facerea şi ilustraţii de psalmi, ori din apo- 
calips. Interesant locul făcut apostolilor. Într-o a doua serie de mo- 
numente, din secolele XVII şi XVIII, se ilustrează viaţa Sfintei Ma- 
ria după apocrife, acatistul Buneivestiri și evangheliile învierii. 

Zidurile exterioare ale bisericilor din Ţara Românească n-au 
fost decorate cu picturi în secolul al XIV-lea. În locul acestora s-a 
folosit decorul arhitectural și împerecherii pietrei cu cărămida apa- 
rentă. În secolul al XV-lea însă, la Stănești, Judecata din urmă se 
continuă la partea superioară a zidului de miazăzi. Urme de pictură 
— arhangheli, prooroci şi apostoli — se văd pe zidurile exterioare 
ale mănăstirilor Căluiu, Mofleni, Bărbuleţ etc. Către sfîrşitul seco- 
lului al XVIII-lea și începutul secolului al XIX-lea apar pe supra- 
fețele acestora portrete de filozofi şi sibile, alături de portrete de 
ctitori, preoți, călugări, negustori, ţărani şi meşteri; mai ales în bi- 
sericile de ţară din nordul Olteniei, unde apar și teme de folclor, 
scene de vinătoare, jocul ursului etc. Le vedem pe zidurile biserici- 


159 


ARTA FEUDALĂ ÎN ȚĂRILE ROMÂNE 








lor din Cîineni (1783), Cociobi (1802), Urşani (1806), Tirgul Horezi 
(1807), Călineşti, Călugăreasa, etc. Filozofi și Sibile ornează zidurile 
bisericilor din Bărbuleţ (Dimboviţa), secolul XVI—XVIII), Ursana 
(Vilcea) şi biserica cu sfinți din Bucureşti (secolul XVIII) etc. 


Tehnica, stilul, meşterii 

Cercetările de ordin tehnic contribuie şi ajută la datarea deco- 
rurilor. E nevoie să considerăm, în evoluţia artei din Țara Româ- 
nească, efectele trecerii vremii, intemperiilor şi accidentelor, — ale 
incendiilor în primul rînd. Şi dușmanul cel mare al picturilor mu- 
rale: umezeala, care imbibă şi macină tencuielile de suport, mijlo- 
ceşte ivirea şi profilarea mucegaiului, — instalat pe nesimţite, 
— distrugător şi greu de înlăturat. Necurăţeniile, fumul luminărilor 
şi chimismele aerului poluat alterează culorile. Acoperă pe încetul 
suprafața pictată cu funingine și elemente rezultate din descom- 
punerea tonurilor. 

Aceste imprejurări sînt la originea operaţiilor de curăţire, lumi- 
nare împrospătare și restaurare; repictări, culoare peste culoare sau 
repictări și suprapuneri în tempera și ulei. Nu sînt rare deteriorările. 
Mult rău au făcut lucrările de restaurare ale unor meșteri de la 
sfîrșitul secolului al XVII-lea, care nu au ezitat să brăzdeze cu 
barda sau ciocanul straturile din secolele anterioare pentru a uşura 
adeziunea tencuielilor destinate să fie ornate cu pictură nouă. Amin- 
tim și picturile murale din biserica episcopală de la Argeş desfigu- 
rate de zugravi meșteri din a doua jumătate a secolului al XVIII-lea 
și de la începutul secolului al XIX-lea. 

Studiind tencuielile, procedeele de pictură şi însuşirile artistice 
ale compozițiilor și figurilor, descoperim folosirea tehnicii bizan- 
tino-sîrbești. 

În monumentele din secolele XIV, XV şi XVI, mortarul e for- 
mat din var de bună calitate, amestecat cu nisip de rîu în straturile 
aplicate direct pe trupul de cărămidă şi piatră al monumentului. 
Stratul superior pe care s-a pictat este în genere subțire (21/+—3 mm) 
ȘI iza nisip. Cinepa de fuior asigură rezistenţa straturilor inferi- 
oare”! Către sfîrşitul secolului al XVI-lea, tencuielile sînt mai puţin 
îngrijite, cuprind mai mult nisip și sînt asigurate prin câlți şi scoarță 


160 





PICTURILE DIN BISERICILE DE PIATRA 





de cînepă. În a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, meșterii 
folosesc mlădiţe de copaci și frunze, iar la începutul secolului al 
XIX-lea, iarbă de cîmp și paie. Observăm că trebuie să se ţină 
seama şi de faptul că ctitoriile vechi erau datorite domnitorilor. 
La sfîrşitul secolului al XVI-lea înalţă biserici boierii, în cel de-al 
XVIII-lea intervin restaurările brîncovenești. În ultimele decenii 
ale secolului al XVIII-lea şi la începutul secolului al XIX-lea, 
aflăm cu deosebire monumente înălțate cu mijloacele relativ reduse 
ale oamenilor de țară. Un al doilea fapt trebuie avut în vedere. Pri- 
vește; folosirea în primele secole (XIV, XV, XVI) a procedeelor teh- 
nice bizantine, bizantino-sirbești — sau bizantino-insulare din 
Egeea — şi balcanice. Iar în secolele următoare aceea a procedeelor 
atonite, din epoca tirzie a acestei celebre provincii de artă. 

Tonurile sint puțin numeroase: cafeniu, roşu-cafeniu şi ocru- 
roşu alături de ocru-galben; acesta din urmă în locul aurului, care 
nu apare decît la mijlocul secolului al XVII-lea. Se adaugă un verde 
luminos si două tonuri de verde întunecat. Păminturi și oxizi mine- 
rali, reduși în pulbere fine și amestecați cu apă, formau zemuri, 
tonuri de umbră și tonuri de lumină. Se picta uneori și pe tencuieli 
zbicite, udate însă înainte de aplicarea culorilor. Câteodată, zemurile 
colorate erau amestecate cu var, stins de multă vreme. Tonurile 
sînt rareori suprapuse; se juxtapun, în genere şi, se pătrund la limi- 
tele lor. Pictorii decoratori, foloseau cartoane şi modele, ori pictau 
din memorie. Am descoperit astfel de caittoane-model în broderii bi- 
sericești înserate între faţă și căptuşeală. 

Se lucra sub conducerea unui șef de echipă; decoratorii fiind 
specializaţi, unii în execuţia draperiilor, alţii în pictarea capetelor. 
În biserica domnească de la Argeș, Împărtăşirea Apostolilor, una din 
principalele compoziţii, a fost executată de doi pictori; au urmat 
fiecare modele diferite. | 

Compozițiile organizate după erminii, 'fără cunoașterea izvoare- 
lor de inspiraţie şi a înțelesului temelor, cuprind inadvertențe de 
ritual: omoforul şi uneori şi mitra pe capul lui Hristos în liturghia 
îngerească, portretul lui Dumnezeu-Tatăl şi confuzia cu ,„Cel-vechi- 
de-zile“ în Împărtășirea Apostolilor, aceștia din urmă nu fac mîinile 
„tron“ ci le întind paralel pentru a primi „sfintul trup“. În temă 


161 








ARTA FEUDALĂ. ÎN ȚĂRILE ROMÂNE 





lisus izvorul vieții, figura e pe jumătate cuprinsă în potir, în loc să 
planeze din înălțimi deasupra potirului. Dispare seninătatea de pe 
chipul Fecioarei Maria care-şi stăpînește durerea la văzul fiului pi- 
ronit pe cruce; acum Fecioara Maria leșină, sfintele femei gesticu- 
lează violent și se lamentează, 

Meşterii români „de țară“ întroduc două elemente de ordine 
nouă: realismul discret al figurilor, inspirate din modele vii și or- 
namentul compus din frunze stilizate de stejar, viţă de vie cu stru- 
guri, iederă și flori de cîmp. Li se datorește meșterilor români, în 
același timp, alături de „umanizarea“ niciodată excesivă a figurilor, 
o înfățișare atrăgătoare a picturilor, mijlocită de culori vii și armo- 
nioase inspirate din flori. Iar portretele, mai totdeauna vii şi per- 
sonale, rămîn meritul incontestat al acestora şi o adevărată pecete 
a picturii românești. 

Meşteri italieni, padovani şi venețieni ori dalmatini, aduşi în 
țară în a doua jumătate a secolului al XVII-lea, au folosit, la rîndul 
lor, tehnica stampajului executat pe tencuieli de stuc și un număr 
de elemente împrumutate gramaticii ornamentale orientale şi italie- 
niști; pe pereţii unor biserici, ca la Fundenii Doamnei de lîngă 
București şi pe aceia ai palatelor domneşti. şi caselor boierești.&? 
Practica a fost însuşită de țărani din satele învecinate. 

Picturile se datorese la biserica domnească. de la Argeş (în pic- 
turile din-secolul al XIV-lea) pensulii purtate cu îndeminare de meş- 
teri care lucrează, stăpîni pe o experiență mare, din memorie ori 
după schițe sumare. În secolul. al XVI-lea, în a doua. jumătate a 
acestei epoci, se folosesc tiparele (șabloanele), cu rezultate inferioare. 
Ansamblurile devin ilustrații, desenul e uscat şi lipsit de viaţă, cu- 
loarea, fără căldură și strălucire proprie, este „înălțată“ ca ton și în- 
călzită de strălucirea aurului. 

Frizele și tablourile se întîlnesc laolaltă în biserica domnească 
de la Argeș (în friză sînt executate Corul mărturiei, Împărtăşirea 
Apostolilor şi Înmulțirea Pinilor). Fizionomiile încîntă ochiul: Sfinta 
Maria, loan Gură-de-Aur şi Nicolae — portrete — sînt văzute şi 
pietate monumental; la fel şi în Adormirea Fecioarei. Stilul de ilus- 
traţie intervine în temele: din Patimi zugrăvite la miazăzi. Stilul 
monumental reapare la Mofleni şi în paraclisul de la Cozia. Exem- 


162 


PICTURILE DIN BISERICILE DE PIATRĂ 





ple frumoase au împodobit, desigur, monumentele dispărute din se- 
colele XIV și XV. 

Stilul de ilustrație domnește în Ţara Românească, începind din 
prima jumătate a secolului al XVI-lea. Improvizaţia şi graba im- 
primă un accent; supărător din pricină că artiştii nu se inspirau din 
izvoare, nu consultam textele și nu studiau natura, avind însă pre- 
dilecţie pentru figurile nenaturale aşezate şi în locurile mai bine 
luminate. Cele mai frumoase figuri drapate se văd în biserica dom- 
nească de la Argeş; în Împărtăşirea Apostolilor, Înmulțirea piinilor, 
Adormirea Mariei, Schimbarea la faţă şi în portretele de episcopi. 
Figurile sînt înalte și elegante. Draperia modelată în ton pe ton, e 
caracterizată prin cute numeroase şi linii de umbră și lumină care 
nu corespund totdeauna mişcărilor. 

Un detaliu este caracteristic secolului al XIV-lea: o fişie tri- 
unghiulară de stofă, desfăcută din mantia aruncată pe brațul stîng 
ori, la episcopi, din omofor, cade drept și se termină în cute mici. 
Capetele amintesc concepția antică. Figuri drapate de o eleganţă 
căutată se văd în nartexul mănăstirii Cozia. Draperiile sînt aci mo- 
delate-cu linii de aur sau de culoare. Descoperim. și fişia triunghiu- 
lară de la Argeș, care plutește în spate, ori cade în faţă de la brațe 
în jos. Tradiţia reapare la Snagov: aci fibule și ace fixează, cutele 
aranjate după anume plan în veșmintele din Întrarea în biserică 
Către mijlocul secolului al XVII-lea și în secolul al XVIII-lea, dra- 
periile — tratate potrivit indicaţiilor manualelor — şi fizionomiile 
sînt rar interesante. 

Peisajul arhitectural ocupă un ¿loc important în. biserica, dom- 
nească de la Argeș; cel mai frumos se vedea în Schimbarea la față. 
Este tratat în înţeles monumental: pictorul indică planurile și adin- 
cimea, însă știe să respecte „legea zidului“. Rezolvă problema redu- 
cerii tuturor accidentelor, clădiri, copaci, grupuri şi figuri omenești, 
la ceea ce se numeşte unitatea peretelui, lege fundamentală a deco- 
rului. La sfirşitul secolului al XVII-lea, în mănăstirea Hurezi, pei- 
sajul se dezvoltă în chip neobişnuit. Meşterii pictează spaţii largi, 
coline şi copaci; vederi locale şi peisaje de fantezie. În biserica Col- 
tei din Bucureşti, apar vederi din marginea orașului și costume con- 
temporane (în ilustrația psalmilor din tindă). 


MP 163 





Coo U a 


ARTA FEUDALA ÎN ȚĂRILE ROMÂNE 





Ornamentul este folosit în biserica domnească din Argeş sub 
forma unui brîu de bucle, frunze de spin stilizate în chip de pal- 
mete, ori frunze de spin, figuri geometrice romboide ornate cu flori, 
cruci, cercuri şi motivul numit „la grecque“. La Stănești și Snagov, 
cercuri albe închid pătrate cu frunze roşii, cărămizii si galbene, care 
înconjoară cruci de flori albe. în paraclisul Coziei, ornamentul se 
inspiră din lalea şi boboci de trandafiri din frunze de spin colorate 
în verde și aur şi din ramuri de măslin; la Arnota lalele stilizate și 
garoafe, iar în bisericile din vremea lui Constantin Brincoveanu, 
alături de spinul de aur, motive inspirate din frunzele de copaci și 
florile de cîmp. Amintim și decorul bisericii Fundenii Doamnei, 
unde motivele sînt luate din covoare, mobile şi ceramica orientală. 


Portretul în arta: Țării, Românești numără lucrări de valoare. 
O adevărată tradiţie, ivită în secolul al XIV-lea se regăseşte în se- 
colele XVIII şi XIX. La biserica domnească Sfîntul Nicolae de: la 
Argeș, portretul lui Basarab întemeietorul, în genunchi în faţa lui 
Hristos, rămîne o operă de artă de un realism impresionant. La Stă- 
nești, portretele de boieri, excutate în secolul al XV-lea şi nerepic- 
tate, evocă strălucitor figuri cunoscute și vremi apuse. Portretele 
din Ciuturoaia, de pe peretele de miazăzi al navei, cele din para- 
clisul bolniței de la Cozia, Căluiu, Brădeştii Bătrîni din mănăstirile 
Hurezi, Surpatele, Popești şi multe alte monumente formează o ga- 
lerie de remarcabil interes artistic şi istoric. Sînt documente datate, 
în primul rînd; ne ajută apoi să cunoaștem costumele vremii (pe 
cele de paradă, îndeobşte). Înfățișați, în atitudini și ceremonii de 
curte, ori ca donatori, în sfinţirile de biserici, nu prezintă mare va- 
| rietate. “Chipurile au în genere expresii neanalizate; sînt însă văzute 
| realist şi păstrează astfel valoare documentară. Impresionante, por- 
tretele, din biserica cimitirului, din Stănești, în care şi-a îngăduit un 
pictor, de origină sau de educaţie apuseană să întroducă mișcări, și 
variaţii de atitudini, vii şi evocatoare, Iar, cind ajungem în bisericile 
oltenești de la sfîrşitul secolului al XVIII-lea, și din primii ani ai 
secolului al XIX-lea, chipurile de. donatori, preoţi, negustori, țărani; 
Alis, de scene de folclor, crese interesul în chip deosebit, 





PICTURILE DIN BISERICILE DE PIATRA 





Subliniem importanța portretelor de meşteri pietrari, sculptori 
şi pictori. 


Despre meșterii decorurilor murale din secolele XIV şi XV nu 
avem știri. În secolul al XVI-lea, picturile din biserica mănăstirii 
de la Argeș sînt legate de tradiție de numele zugravului Dubomir 
de naţionalitate sîrbă, se pare Din aceeași vreme, sau dintr-o 
perioadă anterioară, avem semnătura pictorului „Eratudi“, pe pe- 
retele de apus al pronaosului bisericii de cimitir din Stăneştii Vil- 
cii. „Eratudi“, descifrare aproximativă din pricina ruinei literelor; 
de origine, foarte probabil, grec. În secolul al XVII-lea, numele de 
zugravi cunoscute din semnături pe pereți sau pe icoane, ori da- 
torită tradiției, se înmulțesc. Le însemnăm în indice. Din pricina 
lipsei numelui de familie și a altor date, cunoașterea lor nu aduce 
multă lumină. Un lucru este însă evident: în marea lor majoritate, 
sînt români, meşteri de ţară. Distingem, către sfîrşitul veacului al 
XVII-lea, alături de greci care au decorat biserici înălțate în -tim- 
pul domniei. lui Şerban Cantacuzino (biserica Doamnei din Bucu- 
reşti) şi cîteva monumente brîncovenești, numele lui Pîrvu Mutu, 
artist de aleasă chemare, şi cap; de şcoală, 


ICOANELE 
i! ii apret ry Esr q gih. AH ; 

-iag Cea mai veche icoană din Țara Românească, pare a fi aceea a 
lui Vladislav Voievod, păstrată în Lavra Sfintului Atanasie de la 
Athos; înfățișează, portretul lui Atanasie. Cadrul de argint e ornat 
gu chipurile domnitorului. Vladislav Voievod al Țării Românești şi 
soţiei sale Ana, numiţi de o inscripţie în limba: greacă.* Pictura a 


165 





ARTA FEUDALĂ ÎN ȚĂRILE ROMÂNE 





fost retușată. Nu ştim dacă e un original sau o copie. Cadrul de 
argint rămîne deosebit de interesant. Vladislav, întors spre privi- 
tori, e în rugăciune. Înveșmîntat după moda apuseană poartă co- 
roană împodobită cu flori de crin. Costumul reproduce pe acelea a 
lui Basarab întemeietorul din biserica domnească de la Argeş și 
Mircea cel Bătrîn de la Cozia. Doamna Ana poartă un costum apu- 
sean din secolul al XIV-lea. 

Istoricii s-au întrebat dacă e vorba de Vladislav I, care a dom- 
nit în Țara Românească de la 1364 la 1377, sau de Vladislav al 
III-lea (1523—1525). Inscripţia grecească în tradiția secolului al 
XIV-lea, în Ţara Românească, costumele şi faptul că numele Vla- 
dislav şi Ana sînt în pomelnicul mănăstirii Tismana din secolul al 
XIV-lea, întemeiază prima ipoteză. 

Icoana Sfintului Antonie cel Mare împodobește iconostasul bi- 
sericii Sfintul. Gheorghe-Vechi din Bucureşti. Pictura atribuită de 
tradiție şi pe temeiul unei inscripții anului 1467, este acoperită de 
„dublul“ de argint cizelat datat din 1811. În. acesta, sfîntul tronea- 
ză într-un jilt monumental; poartă felon şi camilafcă. Pe rotolusul 
din mînă citim cuvinte din învățătura lui. În „cîmp“ se vede o bi- 
serică cu trei turnuri şi clopotniță (imaginea bisericii Sfintul Gheor- 
ghe-Vechi). Stilul fotoliului reproduce exemple tradiţionale. Inscrip- 
ţia gravată pe icoana de argint datează opera pictată din 1467. Un 
călugăr diacon, numit Antonie, a fost ucenicul „popii“ Nicodim și 
s-a bucurat de o venerație deosebită. A trăit în Vodița (în secolul 
al XIV-lea). 

Icoana din mănăstirea Megaspilion (Peloponez) se păstra, pînă 
acum mai mulți ani, în paraclisul patriarhal din București. Nu ne 
e cunoscută decit din descrierea lui N. Iorga, care a datat-o din 
secolul al XV-lea. 

Icoane din secolul al XVI-lea, deosebit de interesante, se află 
în Muzeul de Artă al R.S.R. din Bucureşti. Amintim, în prima li- 
nie, două icoane împărăteşti aduse de Al. Odobescu din schitul Pă- 
pușa (Vilcea), fundaţie legată de boierii Craiovești şi de secolul al 
XV-lea. Una din aceste icoane este ornată cu chipul lui Hristos și 
este pictată pe scîndură de paltin (acer pseudo-platanus). O a 
doua, poartă portretul Fecioarei Maria înconjurată de prooroci me- 


166 


Es 


PICTURILE DIN BISERICILE DE PIATRĂ 





sianici pictaţi pe cadru. Amîndouă, de 'stil monumental, prezintă 
o reală valoare artistică, fiind legate direct de acelea aflate azi la 
Schitul Țigănia, de lingă mănăstirea Bistriţa.86, 

Icoana Sfîntului Procopie, „Decapolitul“ din Muzeul de Artă 
R.S.R. din Bucureşti, arată pe boierul Barbu Craiovescu îngenun- Y 
chiat în faţa sfîntului. Un lanţ zdrobit' evocă anii de închisoare ai 
personajului și minunea săvirșită de Sfîntul Procopie. Barbu Cra- 
iovescu, închis la Constantinopole ar fi fost mîntuit de acesta. Meș- 
terul iconar a zugrăvit din greşeală pe Sfîntul Procopie cel Mare, 
sfînt militar mucenic mort în 303, în locul Sfintului Procopie (De- 
capolitul), călugăr, cinstit printre cei „drepţi“. 

Icoana este probabil o copie mai recentă, de la începutul se- 
colului trecut, după opera originală din secolul al XVI-lea. 

Doamna  Miliţa-Despina, soţia lui Neagoe Basarab a lăsat în 
schitul din Ostrovul Călimăneștilor mai multe icoane datorite unor P 
artişti greci și sîrbi de educaţie bizantină. Cîteva se văd în Mu- 
zeul de Artă al R.S.R. din Bucureşti;57 datează din prima jumătate a 
secolului al XVI-lea. 

Cea dintii înfățișează Cobortrea depe cruce. Sfînta Maria zdro- 
bită de durere poartă pe braţe pe Iisus; Ioan Evanghelistul stă co- 
pleșit la spatele ei, o mironosiţă ţine învelite în mantie picioarele 
lui Hristos. În stînga icoanei, Miliţa Doamnă poartă pe fiul său 
Teodosie. O inscripție în slava bisericească “cuprinde cuvintele: 
„Primește Stăpină sufletul 'robului “tău Ioan Teodosie Voievod și 
așează-l în împărăţia ta“. Tema ilustrează un parălelism neașteptat 
între durerea Fecioarei Maria şi aceea a Miliţei Doamna; parale- 
lism indiscret potrivit cugetării grecești şi artei bizantine. 

Lucrarea a fost repictată, culoare peste culoare, de zugravul 
ie în anul 1801. Însușirile artistice au fost întunecate de repic- 
tare, rămînînd viu interesul istoric. 

Icoana - Plingerii Domnului, de formă dreptunghiulară şi pic- 
tată pe lemn de paltin, se înfăţişează lipsită de repietări. A făcut 

Ki parte din decorul unei timple, sau a împodobit locuința doamnei 
Miliţa. „Cerul“ „compoziţiei. şi peisajul muntos subliniază caracte- 
rul dramatic al temei inspirate din cîntările bisericești ale secolu- 
lui XII şi XIII. lisus coborit de pe cruce e pictat întins pe lespedea 


167 


E 


ARTA FEUDALĂ ÎN ȚĂRILE ROMÂNE 





eitekoa m pin a ungerii. Fecioara Maria, la' căpătii, 
Carera Pau a n cealaltă parte a Pietrei stau mironosițele 
lia il, realismul cu care sint pictate amănuntele 
SENS Olica Şi chipurile stăpînite de durere concentrată. 
„Hristos întins pe Piatra ungerii apare în secolul al XI-lea iù 
Icoana georgiană Zin Şeikmedi, La Samari, în Mesenia se subliniază 
înțelesul latharistie ‘al ilustrației. Icoana din Muzeul de Artă al 
RSR., se apropie mai mult de exemple italieneşti din Sienna şi Bo- 
logna. Obrajii sînt pictați, în sensul formei, în tempera, cu tonuri 
roşii și pete de lumină. Părul şi ochii amintese de aproape factura 
icoanei Coborirea de pe cruce, situată mai sus și ne face să ne gîn- 
dim la aceiaşi meșteri. 

Sfântul “Simion 'şi Sfintul Sava împodobesc o a treia icoană. 
Cel dintii e înfățișat în veşmînt călugăresc de. şiac cafeniu, în pi- 
cioare, înalt de statură şi sprijinit pe cîrjă. Impresionează prin chi- 
pul slăbit de posturi, cu umerii obrajilor ieșiți afară. Caracteristice: 
privirea și atitudinea. Pare. ivit din întunerecul chiliei şi grăbit să 
se întoarcă în umbra singurătăţii. Miinile nervoase cu degete lungi 
vădesc lucrul unui meşter deosebit de iscusit. 

Sfintul Simion, părinte al monahismului sirbesc și întemeietor 
al mănăstirii Hilandari de la Athos: a fost tatăl Sfîntului Sava arhi= 
episcopul Serbiei, pictat alături de el. Acesta, înveșmîntat. în săccos 
poartă bedernița în stînga, în-loc să o aibă în dreapta, cum se cu- 
vine după rînduiala! bizantină. Simplă greșeală, ori dovada lucrului 
unui, pictor de educaţie apuseană! și străin de practica bisericii ră= 
săritene? l } i 

La picioarele Sfintului. Simion; în primul plan, stă în genunchi 
doamna Miliţa Despina; la picioarele lui Sava se văd domnițele Sta- 
na și Roxana, În Țara Românească am aflat mai multe „replici“ ale 
acestei icoane. ai [nea i 

q Icoana Sfintului “Nicolae, din colecția de artă a Patriarhiei, a 
fost adusă de la Argeş şi-a făcut parte din zestrea bisericii dom- 
nești. Sfintul Nicolae epișcop este pictat bust. La partea inferioară 
a icoanei stau în genunchi Neagoe Basarab, Despina Doamna şi cò- 
piii lor. Locul pe care-l ocupă personajele trezește nedumeriri. Por- 
tretele “datează monumentul din prima jumătate a secolului al 


168 





PICTURILE DIN BISERICILE DE PIATRĂ 





XVI-lea. Poate e vorba însă de o copie a unui original pierdut. 
Această ipoteză se întemeiază pe următoarele observări: 

Icoana e pictată pe un lemn deteriorat de carii, în ciuda mij- 
loacelor folosite de meşteri care au uns spatele suportului cu sub- 
stanțe protectoare. (Icoanele secolului al XVI-lea, acelea ale lui 
Neagoe Basarab şi Doamnei Miliţa îndeosebi sînt zugrăvite pe lemn 
de paltin). Distingem apoi „retuşări“ în cîmpul roșu și inscripții 
românești în cirilice care dau anii socotiți de la nașterea lui Hris- 
tos şi nu de la „facerea lumii“. 

Iconostasul din biserica cimitirului la Stănești în judeţul Vil- 
cea, păstrează icoane pe care le-am aflat, la vremea cînd le-am stu- 
diat, în bună stare și neatinse. În 1940 erau zece praznice şi o 
icoană a lui Hristos. 

Icoana Fecioarei Maria din mănăstirea Dintr-un lemn, „Hodi- 
gitria“, e atribuită de tradiție evanghelistului Luca. Sfinta Maria, 
înveșmîntată în matorion roşu poartă pe lisus pe braţul sting. Ar- 
hanghelii Gavril și Uril sînt pictaţi în partea de sus a icoanei. Din 
punct de vedere iconografic remarcăm alunecarea. tipului „Hodigi- 
tria“ (călăuzitoarea) către  Glykophiloussa (mingiietoarea). Se apro- 
pie de icoana din Tikvin. (Georgia), care datează din secolul al XIV- 
lea şi de icoanele athonite din Hilandari şi Vatopedi. Icoana mănăs- 
tirii Dintr-un lemn vine din vechea biserică de aci. Ovalul pro- 
nunţat al chipului Fecioarei Maria, factura nasului. şi arcadelor 
ochilor, ochii ei înşişi, forma. gurii, procedeul de modelaj şi cali- 
grafierea, trăsăturilor indică secolul al XVI-lea sau area jumătate 
a secolului al XVII-lea.58 

Două icoane împărăteşti din. schitul Brădet (Argeș), împodo- 
bite cu chipul lui Hristos și: Înălţarea, sînt semnate! de. zugravul 
Stoica din Tîrgovişte și datate din 1615. 

Icoana împărătească “a Sfintului. Gheorghe din” mănăstirea Vi- 
foxita. e: din anul 1631. Inscripţii în limbile greacă şi românească 
dau numele lui Leon Voievod și al soţiei sale, e și numele 
zugravului de icoane, Mavros. i i 

Icoanele din mănăstirea. Arnota (Vilcea): iau împodobit timpla 
bisericii. Pictate către sfirșitul secolului al XVII-lea, ele au fost 
dăruite în epoca brîncovenească ctitoriei lui Matei Basarab, Figu- 


169 








ARTA FEUDALA ÎN ȚĂRILE ROMÂNE 





rează praznice “împărăteşti (Naşterea Sfintei Maria, Bunavestirea, 
Stihirea de Crăciun, Circumciziunea, Botezul lui Iisus, Schimbarea 
la față, Floriile, lisus pe cruce, Coborirea la limbi, Înălțarea şi 
Adormirea “Maicii Domnului). Luminate, vernisate şi lipite pe tă- 
blii de aramă, se păstrează în Muzeul de Artă al R.S.R. din Bucu- 
rești. Chipurile apostolilor. și proorocilor, icoanele împărătești ale 
lui Iisus, Fecioarei Maria, stintului Nicolae şi arhanghelilor Mihail 
și Gavril împlinesc, cu icoana Deisis, decorul tîmplei.%* 

Operaţiile cu curăţire au răpit o parte din farmecul icoanelor 
citate, opere de meșteri iconari, caracteristice stilului împămintenit 
în ' Țara Românească începînd din primii ani ai secolului al 
XVII-lea. 

Icoanele împărăteşti, Deisis și Adormirea Maicii Domnului, 
aduse de la Vălenii de Munte în Muzeul de Artă R-S.R. Bucureşti, 
se încadrează în tradiţie. Poartă inscripții românești și se disting 
prin luxul tonurilor — aur, roșu purpură, verde, albastru — ală- 
turi de două alte însuşiri remarcabile realismul concepției și mi- 
nuţia execuţiei. Se pot data din a doua jumătate a secolului al 
XVII-lea sau de la începutul secolului al XVIII-lea. Din aceeași 
vreme și de același stil este icoana împărătească a lui Hristos adusă 
din “mănăstirea. Brebu; asemenea și icoana apostolilor Petru și 
Pavel. i 

În 1674, pictorul Dugat a ilustrat Schimbarea la față pe o icoa- 
nă împărătească din tîmpla catedralei mitropolitane de la Tirgo- 
viște. O aflăm astăzi în Muzeul de Artă al R.S.R. din București. 

Citre sfirşitul secolului al XVII-lea, apar în Țara Românească 
icoane de un stil care poate fi numit pămîntean. Se disting prin 
luxul și strălucirea materiilor, aur şi tonuri vii, precum şi prin 
grija execuţiei, realism și figuri individualizate. Poartă inscripții 
românești şi semnături de meșteri de ţară. Ne îngăduie să vor- 
bim de un stil „cantacuzinesc“ şi „brincovenesc“. Amintim” Ador- 
mirea Maicii Domnului din Muzeul de Artă al R.S.R. din Bucureşti. 
În acestea, în tema proslăvirii Fecioarei Maria, vedem panglici care 
se desfăşoară din mîinile acesteia şi ating capetele apostolilor și 
episcopilor slujitori. Reprezintă, potrivit unei străvechi tradiţii” re- 
ligioase, anterioare chiar creștinismului, transmiterea „harului“. 


170 


PICTURILE DIN BISERICILE DE PIATRĂ 





Intrarea în biserică e ilustrată pe o icoană împărătească a hra- 
arme 5 este din capitală. Datată din timpul 

; no, impresionează prin lumina ȘI armonia to- 
nurilor, desenul înțeles al arhitecturilor și atmosfera de sărbătoare 
a cuprinsului. 

Din 1678 e o icoană a Sfintului Gheorghe din Muzeul de Artă 
al R.S.R. Citim pe dosul ei, în româneşte: „Această sfîntă icoană a 
fost „făcută“ de călugărița Marta şi dăruită Sfintei Mănăstiri Vi- 
forîta în care îşi petrece viața spre veşnică amintire; Siva Stareța 
28 aprilie 7206“, 

Icoana Sfîntului Spiridon, din biserica Sf. Spiridon-Vechi din 
Bucureşti, e pictată pe lemn de tei și acoperită de o icoană de ar- 
gint, „dublul“ ei. O inscripție arabă pictată la partea inferioară 
aminteşte de patriarhul Silvestru al Antiohiei care a realizat icoana 
şi de scribul Petre Nawfal, fiul lui George din Tripoli. Portretul lui 
Spiridon, încadrat de teme din acatistul lui, copiază un original, 
pe care nu-l cunoaștem și explică deosebirea dintre chipul sfîn- 
tului și iconițele pictate în jur.% | 

Pictorului de deosebită însemnătate, Pîrvu Mutu, e artibuită o 
icoană a Adormirii Maicii Domnului din Muzeul de Artă al R.S.R. 
din Bucureşti. Nu e datată și nu are inscripţie. Din mîinile Fecioarei 
Maria, înălțată spre cer, se coboară o lungă panglică roșie a cărei 
capăt de jos e prins de îngeri. 

Numeroase icoane datate prin inscripţii sau după pictură din 
secolul al XVIII-lea să păstrează în Muzeul de Artă al R.S.R., în 
colecţia Patriarhiei și a bisericii din Bucureşti. Îngăduie să stu- 
diem contaminarea stilului tradiţional cu infiltraţii picturale apu- 
sene. Pictura în ulei înlocuiește procedeele în tempera; realismul 
transformă concepția. O „școală“ şi-a sporit activitatea în mănăs- 
tirile Cernica și Căldărușani din jurul capitalei, în legătură cu mă- 
năstirea Neamţ, Suceava și centre ardelene. Vom avea prilejul să 
cunoaștem lucrările acesteia în capitolul consacrat Moldovei. 


MOLDOVA 


BISERICI DE LEMN 


În Moldova, ctitorii din secolele XVI şi XVII se prezintă sub 
aspectul unor biserici de lemn din, secolul al XVIII-lea sau al 
XIX-lea (Răpciuni, -Scheia, Văleni, Boroaia, ete.) Pictura murală a 
acestor monumente a fost în genere restaurată ori repictată.: Pro- 
gramele iconografice copiază modele din bisericile de. zid ale re- 
siunii. Nu se disting particularități semnificative şi, nu au carac- 
ter.%! De aceea nu vom stărui asupra lor. 


DECORURILE, PICTATE. ALE BISERICILOR 
DE PIATRĂ 
ORIGINILE ȘI DOTAREA' DECORURILOR 


4 Originile picturii murale moldoveneşti se urmărese greu. Lu- 
crările din secolul al XIV-lea aflate la Siret, străvechea biserică 
pi ai ta de la Neamţu a lui Petru Mușat şi alte monumente 

aşi Vreme nu mai există. Au fost înlocuite de construcții 
noi sau puternic restaurate; ori au pierdut decorul pictat (Sfînta 
Treime din Siret). Valoarea excepțională a picturilor murale din 
epoca lui Ștefan cel Mare, — la Pătrăuți, mănăstirea Neamţ, Po- 
păuţi, Bălinești, Hirlău și Dobrovăț — uimește, în asemenea con- 


312 


DECORURILE PICTATE ALE BISERICILOR 


diții şi pune problema începuturilor. La o asemenea strălucire nu 
s-a putut ajunge fără eforturi și experienţe numeroase. Despre 
acestea ne vorbește micul număr de lucrări de artă păstrate din 
vremea lui Alexandru cel Bun; din prima jumătate a secolului al 
XV-lea, ca atare”? 

Ctitoria lui principală, mănăstirea Bistriţa din Neamţu a fost 
refăcută de Alexandru Lăpuşneanu, în a doua jumătate a veacului 
al XVI-lea. Monumentul originar se descoperă în cel de astăzi, pic- 
turile murale însă, nu amintesc epoca.” În ograda mănăstirii se 
înalță casa stărețească (după tradiţie, casă domnească) în care pa- 
raclisul poartă zugrăveli foarte interesante. Mult discutate, au fost 
atribuite meșterilor lui Ştefan cel Mare. În paraclis, am descoperit 
— şi publicat — un aer brodat, cu inscripție slavonă și numele 
prinţesei (kneaghinei) Malina. E cusut în condiţii superioare de artă 
și poate fi datat din epoca lui Alexandru cel Bun, așa cum vrea 
tradiția. Urme vagi de pictură murală ruinată, au fost semnalate de 
ui cercetător în vechea biserică ruinată a lui Alexandru cel Bun 
din vecinătatea mănăstirii Probota. Am căutat cu stăruință. Nu se 
desluşește încă nici o figură ori fragment de pirat apar nu- 
mai elemente decorative. 

"Pe 1a “mijlocul secolului al XV-lea ori un deceniu sau două 
decenii mai tirziu, a fost decorată cu picturi murale biserica din 
Lujeni din nordul Moldovei, ctitorie a unui principe“ lituan, rudă 
a lui Alexandru cel Bun. La vremea cînd am studiat-o, se putea 
admira logica, de tradiție bizantină și maramureşană, a programu- 
lui iconografic, alături de portrete de mare frumusețe: doi Sfinţi 
episcopi şi un Sfint diacon în absida de răsărit, un înger, cu chip 
și păr stilizat de inspiraţie statuară antică, chipul Sfintului Nico- 
lae și portretul cneazului ctitor pe calul lui de paradă. Inscripţii' în 
slavona bisericească ajutau plina lucrurilor și iyt Sarta mă- 
sură datarea lucrărilor. ii 

“În epoca lui Alexandru cel Bun, după experienţe armate. în a 
doua jumătate a secolului al XIV-lea, au intervenit — alături de 
zugravi autohtoni — meşteri bizantini veniţi foarte probabil din 
Kiev, care au executat decoruri în spirit, tehnică și stil bizantin. 
Sub domnia lui Ștefan cel Mare experiențele s-au urmat. Unele 


173 


ARTA FEUDALĂ ÎN ȚĂRILE ROMÂNE 


dintr-aceştea. au dispărut, cum e decorul bisericii din Milisăuţi, dis- 
trusă în întregime; la fel acela ce va fi fost de un interes și de o 
strălucire excepţională al mănăstirii necropole domnești de la Putna 
(nimicită de un incendiu năpraznic curind după tirnosire). | 
Decorul străvechii mănăstiri de maici din Pătrăuți, în vecină- 
tatea cetăţii de scaun a Sucevei, datează din 1487. Pare a fi fost 
acoperit de două alte straturi de pictură. Folosim această expresie 
fiindcă lucrările de restaurare întreprinse de Comisia Monumente- 
lor Istorice austro-ungare au dat la lumină stratul originar pe o 
parte din pereţii. bisericii. Pe alocuri, acesta e acoperit de un al 
doilea care e singur vizibil; și deseori aflăm trei straturi. Interesul 
decorului se vădește de mare preț. In cupolă, se disting greu proo- 
rocii, Bunavestire şi Întrarea în biserică; în absida de răsărit, Împăr- 
tășirea Apostolilor, încadrată de Spălarea picioarelor şi Cina cea 
de taină. În zona inferioară”! se văd Sfinţii episcopi și doi sfinți 
diaconi. În: naos, la miazăzi, peretele este decorat cu teme din Pa- 
timi (Judecata lui “Pilat, lisus cu coroană pe spini, lisus pe cruce, 
Coborirea de pe cruce, Plingerea Domnului, la miazănoapte, Rusa- 
liile, Punerea în mormînt, Învierea); friza donatorilor e în unghiul 
de miazăzi — apus, dedesubtul Plingerii Domnului şi cuprinde por- 
tretele lui Ştefan- cel: Mare, al fiului său Bogdan, doamnei -Maria 
şi a două domniţe cu coroane de aur și diademe. Pe bolta naosului 
nu se vede nimic. În timpanul! uşii de. răsărit e pictată Fecioara 
Maria, simbol al bisericii, iar la apus şi deasupra uşii de intrare, în 
friză, o procesiune de sfinți lăncieri călări, în frunte cu Constantin 
cel Mare. A. Grabar a arătat că s-a ilustrat astfel expediţia, de afla- 
ve a Sfintei Cruci. La exterior, pe zidurile împodobite la origine 
cu cărămizi smălțuite și mai, tîrziu tencuite, Wickenhauser a deo- 
sebit urme din Judecata din urmă. 

Decorul pictat al monumentului a fost: refăcut în secolul al 
XVI-lea, restaurat în secolul al XVII-lea și o a doua oară, mai 
tirziu. În navă, pictura cea mai veche nu apare! decît la apus pe o 
ea de cîțiva centimetri pătraţi (aceasta în urma unui son= 

„Pictura din secolul al XVII-lea a fost ruinată de o restaurare 
din secolul al XVIII-lea datorită episcopului Calist din Rădăuţi.” 


174 


DECORURILE PICTATE ALE BISERICILOR 





Învierea este înfăţişată de două ori; cea inspirată din evanghelia 
apocrifă a lui Nicodim reproduce o icoană rusească din secolul al 
XVI-lea. În pronaos, sfinţii militari, din ultima zonă a pereţilor 
sint pictaţi în stilul de la sfirșitul secolului al XVI-lea. i 

Din punct de vèdere tehnic remarcăm calitatea excepțională a 
tencuielilor originale şi a unei mari părți din cele din secolul al 
XVI-lea. Par formate din var de marmoră, fața picturilor păstrînd 
un luciu și o strălucire excepțională. S-a lucrat, credem, „al fres- 
co“ și s-a folosit tăvălugul (cilindrul) pentru comprimarea tencuie- 
lilor. Se disting și semne de folosirea unui verniu cu bază de ceară 
și terebentină, sau un ulei asemănător. Meșterii decorurilor din 
secolul al XVI-lea au modelat figurile: cu dungi de aur (mîinile și 
chipurile), procedeu care reapare în icoânele din mănăstirea Suce- 
vița și în miniaturi. 


DESCRIEREA DECORURILOR MURALE 


Biserica. din Dolheștii-Mari datează din "vremea lui Ștefan cel 
Mare. În pronaos-e mormîntul hatmanului Şendrea, ucis în 'bătă- 
lia de la Rimnic din 1481: Pereţii văruiți nu mai păstrează decorul 
pictat în absida de răsărit și în navă. În pronaos au fost date la 
iveală zugrăveli pe timpanul uşii şi pe peretele de sud. Cele dintii 
ne lasă să distingem portretul Sfintei Paraschiva, hramul monu- 
mentului, pictată bust şi încoronată de doi îngeri în zbor. Socotim 
că nu e vorba de un original, ci de o pictură "posterioară ‘secolului 
al XVI-lea. j 

Decorul peretelui sud este organizat într-o firidă de mari pro- 
porţii care încadrează o fereastră. Înfăţișarea este aceea a unei 
icoane de proporții considerabile, iar execuţia este cea originală. 
Lucrările de curăţire şi de luminare, trecerea vremii și alte împre- 
jurări au alterat în parte tonurile. ! ; 

Hetimasia, înfățișată în creștet şi zece medalioane de prooroci 
(din care distingem pe Ghedeon și Daniel), pe laturi, ornează ca- 
drul acestei mari icoane. „Cel-vechi-de-zile“ şi Hristos, Iisus pe disc 
și evangheliști” se văd la partea superioară. Dedesubtul acestora 


175 


PR 


ARTA FEUDALĂ ÎN ȚĂRILE ROMÂNE J. N. ETR 





sint pictați doi apostoli şi doi Sfinți episcopi; în zona inferioară, 
apar patru Sfinți mucenici. La baza icoanei, logofătul Şendrea, 50- 
ţia lui şi trei copii sînt înfăţișaţi în costume de ceremonie; întorși 
către Hristos, figurat pe tron cu evanghelia închisă și sprijinită pe 
genunchiul stîng, Fecioara Maria şi Nicolae episcop sint în jurul 
lui. Pe pergamentul din mîinile. logofătului citim în slava biseri- 
cească: „lisus, domnul vieţii mele, primeşte rugăciunile şi ofranda 
robilor tăi şi mîntuieşte-ne pe noi“. Pergamentul din mîna lui Ni- 
colae poartă, la rîndul lui, în aceeași limbă, cuvintele: „Primeşte 
doamne ofranda robilor tăi, fie-ţi milă de ei şi miîntuiește-i“. 

Icoane reproduse în pictura murală, după originale celebre ale 
luminii de tradiţie bizantină, se întîlnesc des în Bulgaria (în biserica 
din Boiana, secolul XIII) şi în Sîrbia veche. Mai aproape de Mol- 
dova, trebuie amintită tradiţia Maramureșului. Aci decorul pictat 
al bisericilor de lemn, în navă, întrerupe frizele evanghelice şi in- 
clude reproduceri de icoane ca la Dolheştii-Marid. Pictura din aceas- 
tă din urmă biserică ornează peretele de lîngă mormîntul logofă- 
tului Şendrea, iar elementele ei ilustrează slujba parastasului. Ori- 
ginală, în sensul că nu e alterată de repictări și datată din a doua 
jumătate a secolului al XV-lea, cuprinde o singură figură monu- 
mentală, aceea a lui Hristos. Celelalte personaje sînt pictate în sti- 
ul icoanelor: și în. culori, de smalțuri, Din punct: de vedere tehnic 
se remarcă calitatea excepțională a tencuielilor și culorilor precum 
și destoinicia meșterilor. 


Mănăstirea Voroneţ datează dinț secolul al XV-lea. Inscripţia 
ei pe piatră atestă existența unei vechi biserici de lemn, pe care a 
înlocuit-o Ştefan cel Mare, în 1488, printr-o. biserică de zid.- Aceas- 
ta a fost, la rîndul ei, „mărită“ de mirtopoliţii “Grigore Roşca. și 
"Teofan. (între 1545—1550), care au juxtapus un exonartex vechii 
Picturile murale prezintă un interes deosebit. În cupolă, Pan- 
toeratorul apare, încadrat de tetramori, în „lumina: necreată“ a Ta- 
borului. „Are chipul oval, părul negru, nasul, fin și. în continuarea 
frunții (model bizantin); Privirea severă aminteşte: pe cea din bro- 
deriile moldovenești din secolul al XV-lea.%. Cilindrul cupolei. în- 


me 2 Sa ee SRR NC DECORURILE PICTATE ALE BISERICILOR 





făţişează portrete de prooroci, apostoli și părinți ai bisericii; printre 
aceştia din urmă distingem autorii de liturghii Vasile cel Mare, Ion 
Gură-de-Aur şi. Grigore papa, alături de Sfintul Nicolae al Myrelor 
Lichiei. Pe pandantiv, se văd puctaţi evangheliștii meditind şi 
scriind. Intradosurile arcelor celor mici de la baza cupolei sînt or- 
nate cu portretele lui Avram (încadrat de Isac și Iacov), lisus Ema- 
noil (încadrat de un prooroc și Ioan botezătorul), cu acelea ale Pan- 
tocratorului. (încadrat de Zaharia şi un arhanghel) şi „Celui-vechi- 
de-zile“ (încadrat de lisus Emanoil şi Pantocratorul). Pe supafeţele 
celor patru timpane mari (de la baza cilindrului) se disting teme 
din viaţa lui Hristos (mai clară, Bunavestire); în pandantivii cei 
mari, alte patru teme privind pe loan Botezătorul şi Hristos. 

Absida de răsărit este ornată cu portretul Fecioarei Maria între 
doi îngeri, care se închină lui lisus purtat pe brațe de mama sa și 
cu chipuri de Sfinţi episcopi. Pe rotulii desfăşurați din mîinile 
acestora -se- citesc în. slava bisericească inscripţii liturgice" La 
proscomidie şi diaconicon, s-a zugrăvit jertfa lui Avram şi dreptul 
Simion cu lisus în braţe. 

Arcul triumfal arată „mielul“ și medalioane de prooroci; iar 
arcul cel mare de la apus, filoxenia lui Avram, întîlnirea Elisabe- 
tei cu Sfînta Maria și chipuri de prooroci. Bolţile absidelor laterale 
sînt împodobite cu praznice mari: Schimbarea la faţă, Învierea lui 
Lazăr, Floriile şi Rugăciunea de pe muntele Măslinilor. Decorul pe- 
reţilor navei “este inspirat din Patimile lui lisus și ilustrează şi 
Adormirea Maicii Domnului. În pronaos, pe boltă, Maria — simbol 
al bisericii: — este încadrată de sfinți melozi. 

Exteriorul este împodobit cu picturi murale pe toată supra- 
fața. Reproduce, pe cilindrul cupolei, teme de pe suprafața internă 
a acesteia. Pe zidul absidelor s-a ilustrat „cin“-ul%, în ordinea de- 
scrisă de Pseudo-Dionisie Areopagitul. Pe zidurile de miazănoapte 
și miazăzi, s-au zugrăvit teme din Facerea, viaţa lui lisus, para- 
bole şi vieţi de sfinţi pustnici; la apus, Judecata din urmă și Vä- 
mile văzduhului. Decorul este împlinit de istoria celor 40 de sfinți 
mucenici, arborele ilui Iesei, „filozofii“ și vieţile Sfinţilor Nicolae, 
Gheorghe şi; loan cel Nou. la apus, lingă ușa de intrare, un îru- 
mos: portret al mitropolitului Grigore Roşca? st 


177 





ARTA FEUDALĂ ÎN TARILE ROMÂNE Kiita 





Decorul Voronețului relevă picturi originale, din a doua ju- 
mătate a secolului al XV-lea, în cupolă și pe bolta absidei de ră- 
sărit. Ilustrează, în 'cel dintii cuprins definiția „bisericii cereşti“ 
aflată în Istoria eclesiastică (atribuită patriarhului Gherman și da- 
tată din secolul al VIII-lea). Personajele sînt concepute monumental, 
expresiile vii şi personale, tonurile calde și armonizate; picturi de 
caracter bizantin. În absida de răsărit restaurările au cruțat por- 
tretul Fecioara Maria. Peretele hemiciclului, bolțile și pereţii navei 
atestă, în schimb, “intervenții care au turburat ordinea, logica și ar- 
monia picturilor. Se datoresc, foarte probabil, celei de a doua ju- 
mătăţi a secolului al XVI-lea. Cităm principalele interferenţe. În 
Împărtășirea apostolilor, „sfînta masă“ e așezată în stînga Cinei și 
nu lingă fereastră. Din această pricină, un grup de apostoli sînt 
îniățișați cu spatele către aceasta (în al doilea tablou al temei); 
lisus “care şterge picioarele lui Petru (în Spălarea picioarelor) şi 
Fecioara Maria îmbrăţișînă pe lisus (la proscomidie) se inspiră, în 
al doilea rînd, dintr-un realism propriu cugetării secolului al XVI- 
lea. Friza ctitorilor poartă evidente semne de refaceri. Decorul nar- 
texului și acela al zidurilor exterioare, datat de pisanie din a doua 
jumătate a secolului al XVI-lea, impresionează prin claritate și ar- 
monizarea tonurilor, calde și vibrante, formînd un ansamblu stră- 
lucitor şi o ilustrație plină de farmec.100 


Biserica Sfintul Nicolae din Popăuţi.!0! Picturile murale, cu- 
Tăţite în 1927, au pierdut mulţi din strălucirea originală: Substan- 
tele chimice folosite de restauratori au pătruns în tencuială și rui- 
nează, pe încetul, desenul figurilor, tonurile şi substrătul 'zugrăveli- 
lor. Iarna, apa infiltrată în ghiaţă fărămițează varul. Ansamblul, da? 
tat de tradiţie şi documente din vremea lui Ștefan cel Mare; ră- 
mine de un interes artistic și istorie de înaltă valoare. | 
s În cupolă, Pantocratorul nu se mai vede; se distinge decorul 
cilindrului, pandantivilor și arcelor de bază; apostolii au fost, în 
parte, Tepictaţi. Praznicele cele mari, Bunavestire, Naşterea lui 
lisus, Botezul, Schimbarea la faţă, Învierea lui Lazăr, Floriile şi 
aie evangheliștilor 'împodobesc “cei opt pandantivi (4 mici și 

mari). În absida de răsărit, pe boltă, Fecioara "Maria, îngeri și 


178 


DECORURILE PICTATE ALE BISERICILOR 





prooroci mesiantici; pe peretele hemiciclului, Împărtăşirea apostoli- 
lor încadrată de Spălarea picioarelor, Cina cea de taină, Plingerea 
Domnului și Coborirea la limbi. Sfinții. episcopi!“ cu rotuli purtind 
inscripţii liturgice se văd în zona inferioară. Proscomidia e ornată 
cu o pastorală, inspirată din Jertfa lui Avram; unul din servitorii 
acestuia e urcat într-un copac cu frunziș verde; un al doilea cîntă 
din. fluier, iar asinul, care a purtat sarcina de lemn pentru rug, 
paşte în voie. Realismul tabloului, detaliile picturii şi ideea de a 
asocia figurii liturgice formează o semnătură de artist al secolului 
al XVI-lea. 

În navă, pe bolțile absidelor laterale, s-a pictat Înălțarea (la 
sud) și Rusaliile (la nord). Pereţii poartă teme din Patimi și sfinți 
militari. Notele apusene se înmulţesc (costumele şi predilecția pen- 
tru pitoresc şi realism). În pronaos, âpar sinoadele ecumenice. şi 
acatistul Sfintului Nicolae, hramul monumentului; notă moldove- 
nească tradiţională și caracteristică decorurilor secolului al XV-lea. 

! Ansamblul este unitar şi numai ușor repictat pe alocuri; exe- 
cuția tehnică e remarcabilă. Compozițiile cuprind elemente carac- 
teristice monumentelor moldovenești din secolul al XVI-lea: gru- 
purile triunghiulare de personaje, înfățișarea independentă a ta- 
blourilor care 'par prinse de pereți, asemenea celor de „şevalet“, 
chiar cînd sînt pictate în friză. Remarcăm spațiile libere dintre aces- 
tea și grija cu care sînt prezentate personajele, drapate şi desenate 
pentru a apărea independente. Arhitecturile atrag atenţia privito- 
rului și se impun nu ca elemente secundare de fond, fiindcă sînt 
înțelese și ocupă locuri în vază, făcînd chiar concurență figurilor. 
Iar acestea sînt peste tot expresive, deşi uneori greşit proporționate. 
Ne putem gîndi la lucrul mai multor meşteri şi, cu deosebire se 
cuvine să nu uităm dispariţia armoniei tonale, turburată, schim- 
bată ori distrusă de restaurare. i l ; l 

„Data decorului este mai greu, de. stabilit. Picturile se înca- 
drează într-adevăr mai ușor în stilul primei jumătăţi a secolului al 
XVI-lea, decit în epoca lui Ștefan, cel- Mare,!% în care le așează 
tradiţia şi mai mulţi cercetători.” Din punct de vedere artistic, mo= 
numentul rămîne de o însemnătate deosebită, cu toate deteriorările 


129 179 


ARTA FEUDALA ÎN ȚĂRILE ROMANE 





aduse de vremi și de operaţiile de curăţire şi luminare. Curioasă 
într-adevăr elocința multor figuri şi expresii, tratamentul rar în- 
tilnit al spațiului, realismul; şi cîteva draperii înțelese și pictate 
monumental. 105 


Biserica Sfîntul Gheorghe din Hirlău e datată de pisanie din 
1492, al 36-learan al domniei lui Ștefan cel Mare. Picturile murale 
originale au fost luminate de Comisiunea Monumentelor Istorice, 
cîteva figuri au suferit; capetele, cu deosebire. 

În cupolă, Pantocratorul e pictat pe calotă; cilindrul poartă se- 
rafimi și îngeri grupaţi triunghiular și în zbor. În pandantivii cei 
mici, se disting evangheliștii  figuraţi scriind sau meditind. În 
timpanele și pe! intradosul, arcelor celor mici: de susținere a 
cupolei se văd praznicele. (Bunavestire, Nașterea Domnului, Întîm- 
pinarea și Botezul lui Iisus). Prooroci. (Solomon?, Daniel?), dreptul 
Simion şi. Ana proorocița apar alături de personajele principale. 
În pandantivii cei mari, se văd praznicele. Schimbarea la faţă, În- 
vierea lui Lazăr, Floriile; şi un, al patrulea indistinct. În absida de 
răsărit se vede numai, o parte din tronul Fecioarei. Maria și partea 
inferioară „din tronurile a doi îngeri.1%6 

„Pe peretele hemiciclului, în registre suprapuse, apar de sus în 
jos, medalioane, de episcopi. Împărtășirea apostolilor, Spălarea. pi- 


z E hava, bolțile absidelor laterale sînt ornate tii lisus pe cruce 
$1 Rusaliile; pereții cu teme din Patimi și Adormirea Maicii Dom- 


180 





DECORURILE PICTATE ALE BISERICILOR 


gurul vizibil.) În timpanul cel mare s-au zugrăvit cele şapte sinoade 
ARE te PRO a pereți, viața Sfintului Georghe, căința lui Da- 
vid (psalmul 50), portrete de sfinți şi sfinte. 

să Tiscripția de pe boltă numeşte pe Fecioara Maria „sfintă ma- 
să“ a pîinii cereşti. Se ilustrează astfel cuvintele lui Ioan (6, 35; 
57—58) şi texte din acatistul Buneivestiri. Explică, în acelaşi tirnp, 
funcțiunea „sfintei mese“ şi chipul Mariei pe boltă deasupra aces- 
teia. Pe peretele hemiciclului aflăm o ilustrație liturgică a anam- 
nezei, instituirii euharistiei, epiclezei şi troparelor cîntate la sfir- 
şitul canonului. Împărtășirea apostolilor completează tema prin- 
cipală. 

Din punct de vedere artistic, picturile din biserica Sfintul 
Gheorghe din Hirlău “formează un ansamblu deosebit de remarca- 
bil. Frizele: din absida de răsărit îmbracă pereţii și bolta şi com- 
pun un tablou strălucitor, cu efect deplin și emoţionant. În navă, 
picturile sînt dispuse tot în friză. În bolta absidei de miazănoapte, 
lisus pe cruce, Incinta Ierusalimului, îngerii în zbor deasupra cru- 
cii şi plîngînd, alegoriile bisericii și sinagogei, soarele și luna se 
grupează într-o compoziţie ale cărei detalii amintesc exemple. sîr- 
besti, cel din Nagoriăino, în primul rînd. Fecioara Maria leșină, 
capul îi cade pe spate; note străine stilului bizantin sever, dar 
amintitoare ale Renaşterii. Aceleaşi note disting Coborirea de pe 
cruce, adevărată! icoană. Nudul lui lisus, Sfinta Fecioară Maria ca- 
re primeşte şi poartă pe braţe trupul fiului ei, pun în lumină sti- 
lul din exemple siîrbeşti și apusene anterioare cu unul sau două 
secole monumentului moldovenesc: Adormirea Maicii “Domnului 
ocupă toată suprafața timpanului cel mare de la apus. Remarcabilă 
este -încovoierea liniilor și siluetelor către centrul compoziției, unde 
vedem, la partea inferioară slujba de înmormîntare, iar, la partea 
superioară, pe Hristos în „lumina mecreată“ a Taborului (întors 
către capul mamei sale și purtîndu-i ‘sufletul pe brațul drept) și 
proslăvirea Fecioarei Maria. De notat și mișcarea accentuată im- 
primată tuturor personajelor, alături de expresia de concentrare și 
jale care domină acțiunea. | j 

În pronaos, viața Sfintului! Gheorghe, căruia îi este“ închinat 
monumentul, ocupă un loc de seamă potrivit tradiției moldovenești 


181 


ARTA FEUDALA ÎN ȚĂRILE ROMÂNE 








din. bisericile. secolului al XV-lea; psalmul 50, zis al pocăinţei. Si- 
noadele ecumenice subliniază legătura cu biserica domnească din 
Argeș şi mănăstirea Cozia, monumente caracteristice ale veacului 
al. XIV-lea. Folosirea îrizelor ne îndreaptă iarăşi către exemple 
vechi ale Renaşterii bizantine şi ale şcoalei de la Tesalonic, zisă şi 
macedonene ori Provinciale (de înriurire constantinopolitană). 
Ilustraţia din Patimi în care Iosif din Arimatia cere lui Pilat, 
pentru îngropare, trupul lui Hristos, pune în valoare luxul inte- 
rioarelor, arhitecturilor și costumelor. Vedem tunici de brocart blă- 
nite, mătăsuri broșate, pantaloni lipiți de picior, căști și scuturi in- 
spirate. din picturile italienești ori bizantine-sîrbești ale secolu- 
lui XIV. În mișcările personajelor și în zborul îngerilor surprindem 
numeroase trăsături de prezentare elegantă şi de „modă“, alături 
de virtuozitate. Tonurile, acolo unde se mai păstrează o parte im- 
portantă din execuţia primitivă, poartă peste tot lumină şi evocă 
pietre prețioase ori de metale în fuziune. În drumul crucii, în frun= 
tea cavalerilor escortei, căpetenia înaintează  mîndru - şi înalță un 
rotul deschis cu inscripţie proclamînd înţelesul temei și - vina. lui 
Iisus. Mulţi din soldați se înfățișează paradînd pe caii lor. Distin- 
gem numeroase inovaţii comune. pictorilor italieni ai Renaşterii. şi 
străine reculegerii și sentimentului bizantin. 


Biserica domnească Sfintul Nicolae; din Dorohoi a fost zidită 
în 1495 de Ştefan cel Mare și restaurată în 1896. Decorul pictat, 
considerabil ruinat de vreme şi umezeală, a suferit mult din pri- 
cina operațiilor de curăţire şi luminare. Acestea au alterat silue- 
tele şi desenul; s-au executat şi repictări. În cupolă nu se mai dis- 
ting zugrăvelile. În absida de răsărit, Fecioara Maria cu Iisus pe 
genunchi împodobește bolta. La partea superioară a peretelui, în 
Împărtășirea apostolilor, ilustrată . în două tablouri, Hristos e figu- 
rat de două ori și de fiecare dată asistat de doi îngeri diaconi; la 
miazănoapte, Cina cea de taină. În zona inferioară sînt Sfinții epis= 
copi pictaţi în ordinea canonică: Vasile cel Mare în dreapta feres- 
trei, la locul dintîi; Ion Gură-de-Aur la stinga, apoi Grigore al Ny- 
ea Atanasie cel Mare, Chiril, Nicolae, Grigore Teologul (de la Na- 
ians) și Dionisie; În cadrul ferestrei, s-a zugrăvit un miel iar de= 


182 








DE TENN — PECORURILE PICTATE ALE BISERICILOR 
îngerii, în împărtășirea Pe ate marca în aa Pa tara și 
0 3 apostolilor, sînt pictaţi monumental. 

i În navă, temele din Patimi, greu distincte, sint pictate în friză. 
Sfinții militari şi „doctorii fără de arginţi“ sint în parte repictaţi 
(Cosma şi Damian în întregime). Adormirea Maici Domnului, din 
timpanul peretelui de apus, abia se vede. 

Friza ctitorilor, zugrăvită la miazăzi, se înfăţişează într-un chip 
puțin obișnuit: Hristos e în stînga, iar Sfîntul Nicolae, la dreapta. 
În unghiul sud-vest se văd Ștefan cel Mare, Doamna Maria și prin- 
cipii Bogdan și Ștefan (figuri alterate de restaurări).198 

Compoziţia frizei e aceeași ca în biserica din Dolhești-Mari. 
Biserica chivot pe care o închină Ştefan cel Mare lui Hristos are 
un acoperiș format din cinci elemente, așa cum e acela al bisericii 
moldovenești din secolul al XVI-lea: În nartex nu mai sînt picturi. 

Elementele principale ale decorului pictat din biserica Sfintul 
Nicolae din Dorohoi se încadrează în tradiţia și stilul decorurilor 
lui Ştefan cel Mare. 


Mănăstirea Neamţu. Decorul bisericii principale (hramul Înăl- 
țării) a fost executat în anii din urmă ai lui Ștefan cel Mare și în 
primii ani de domnie a lui Bogdan Voievod. Așa afirmă tradiţia. 
Incendii şi prefaceri au ruinat picturile murale; au urmat repictări 
culoare peste culoare (în naos), repictări și încercări de luminare. 
Din aceste pricini, înfățișarea decorului este, în genere, lipsită de 
farmec, iar iconografia confuză. Citeva figuri şi două teme din Pa- 
timi, zugrăvite în naos, atrag atenţia şi îngăduie contemplarea unor 
originale. La fel și decorul “floral din absidele laterale. O inscrip- 
ție pictată în alb deasupra ușii de răsărit a exonartexului, cuprinde 
cuvintele următoare: „S-a împodobit cu zugrăveli această biserică, 
așa cum se vede, cu absida de răsărit şi cele două nartice în vre- 
mea... împăratului Rusiei Nicolae Pavlovici; Veniamin  Costa- 
chi... mitropolit al Moldovei; Domeţian stariț al mănăstirii Neam- 
țu-Secu ajutat de călugări; Vasilache Kiţescu și Vasile Suliman în 
anul 1830; Ianuarie 18“. [ 


183 


ARTA FEUDALĂ ÎN ȚĂRILE ROMÂNE 





Inscripţia nu precizează nimic şi turbură; Decorul Neamţului e 
format din picturi din mai multe epoci, lucrul mai multor meşteri. 
Analiza iconografică și studiul tehnic pot singure explica acest mo- 
nument de deosebit interes istoric.109 

Din cel dintîi punct de vedere, observăm următoarele. În cu- 
polă, picturile ilustrează definiția bisericii formulată de patriarhul 
Gherman la Constantinopolului, în Istoria Eclesiastică (sec. VIII). 
În lunetele de la bază, apare lisus înger al marelui sfat, iar în tim- 
pane, patru praznice împărătești; în absida de răsărit, temele nu 
se înțeleg limpede pe boltă; pe peretele de răsărit Împărtășirea apos- 
tolilor, Cina cea de taină şi Spălarea picioarelor, teme repictate în 
secolul XIX, se văd asociate Schimbării la faţă care a înlocuit o 
temă din viața Fecioarei Maria. 

În navă, peretele despărțitor de apus a fost distrus; ordinea de- 
corului nu se poate urmări din această pricină. Unele teme (praz- 
nice împărătești) lipsesc; altele sînt pictate de două ori (Cobori- 
rea la limbi). Învierea și Înălțarea preced Plingerea Domnului. și 
Punerea în mormînt. Restauratorii (cei din 1830, probabil) s-au a- 
flat în faţa unor picturi ruinate; n-au deslușit temele şi au repictat 
teme noi, ajutindu-se de erminie. Inscripţia ne spune că în 1830 s-a 
repictat absida de răsărit şi cele două nartexuri. Nu e pomenit nao- 
sul, nici absidele laterale. . 

Judecata arhiereilor şi a lui Pilat sînt zugrăvite în friză şi cu- 
prind arhitecturi desenate cu înţeles și precizie. Amintesc minia- 
turile din evangheliarul de la Oxford (1429) şi exemple din bise- 
rica domnească de la Argeș, Popăuţi, Sfintul Nicolae dini Dorohoi 
şi Sfintul Nicolae din Bălinești. Personajele, puţin numeroase, sînt 
concepute monumental și însufleţite de 'viaţă. Plingerea Domnului 
și Mormintul lui lisus formează o a doua friză pe peretele de nord 
și face parte din decorul original (asemenea-exemplelor din Sfintul 
Nicolae din Dorohoi şi din epitatele secolului al XV-lea și al XVI- 
oii „doctori fără de arginţi“ şi a mai multor 

in aceeaşi vreme. Aşezaţi, sub arcade şi între 


coloane, potrivit unei vechi tradiţii elenisti ă ti iri- 
marcabile de artă. pi A iei e ara 


Bl 
184 


DECORURILE PICTATE ALE BISERICILOR 





În camera mormintelor, restauratorii au aflat elemente din de- 
corul original, pe care le-au repictat. Acolo unde peretele nu arăta 
nimic, sau numai lucruri nedesluşite, au inovat şi au pictat cu în- 
țelegerea epocii lor. În pronaos sînt ilustrate primele şase luni din 
minee (septembrie-februarie). Ansamblul, repictat în secolul al 
XIX-lea, a respectat, în mare măsură ordinea originală  (sinoadele 
ecumenice); iar aceasta, alături de: dimensiunile mici ale tablouri- 
lor se leagă de tradiţia secolului al XVI-lea şi de epoca lui Petru 
Rareș. În exonartex se vădeşte cugetarea şi arta secolului al XVI- 
lea. Restauratorii din 1830 au împrospătat culorile şi au întărit 
unele trăsături. Deosebira însă și lucrări datorite lor, alături de re- 
produceri de icoane ruseşti: Deisis și: Înălțarea. La fel și ilustrațiile 
de imnuri liturgice de pe boltă şi timpanele cele mari de la partea 
superioară a pereților. 

Compozițiile originale, păstrate în navă, sînt puţine la număr, 
dar semnificative. Se adaogă decorurilor: din Popăuţi, Bălinești și 
Dorohoi (cele nerepictate). pentru a înfățișa stilul picturii biseri- 
ceşti din Moldova secolului al XV-lea și primelor decenii din se- 
colul al XVI-lea. Formează frize cu arhitecturi elenistice corect de- 
senate (drept fond). Aflăm alături de acestea, ori în locul lor, pei- 
saje muntoase. Personajele, puţin numeroase, prezentate în atitu- 
dini variate şi însufleţite de mişcare au costume, caracteristice. și 
reproduc modele întilnite în manuscrisele ilustrate din secolul al 
XV-lea. Culorile bogate, verde de smalţ, roşu de garanţă și ocru 
galben; alb și aur accentuează lumina și armonia tonală. Linia este 
fermă. Pictorul „scrie“ pe perete; mîna lui aleargă, se mișcă liber; 
lucrează din memorie, fără schiţe ori cartoane: pictură de ilustrație, 
în înțelesul cel mai larg. i 

În cupolă distingem greu amănuntele. Remarcăm totuși figu- 
rarea spaţiului (Bunavestirea amintește Italia şi Quattrocento). Pei- 
sajele italienești ale secolului al XV-lea (modă introdusă de icoa- 
nele rusești), (la sfîrșitul secolului al XVIII şi începutul celui de 
àl XIX-lea). În camera mormintelor, cimpul compozițiilor este for- 
mat de ziduri și portice pictate în albastru. Apa e albastră, iar va- 
lurile pictate cu dungi albe. Figurile sînt înalte, elegante și propor- 
ționate, cu chipurile lipsite de distincţie. Citeva inscripții sînt în 


185 


ARTA FEUDALA ÎN ȚĂRILE ROMÂNE 





slava bisericească; cele mai multe sint redactate în românește (scri- 
se cu cirilice). Aa 

O parte din teme și portrete sînt repictări ale unor originale 
din secolul al XVI-lea; cele mai multe se datorese însă restauratori- 
lor din 1830. 

Nartexul e decorat cu picturi împrospătate sau refăcute; câteva 
sînt lucrul restauratorilor din 1830; figuri scunde și îndesate, to- 
nuri lipsite de lumină și viaţă. Printre temele ilustrate deosebim 
cele inspirate de scrierile lui Ioan Gură-de-Aur (loan, 7, 37—38); 
aminteşte ilustrații din biserica Poganovo (Bulgaria), datată din 
secolul XVI. 

Decorul exonartexului se distinge, dimpotrivă prin însușiri fru- 
moase de artă. E armonizat, înainte de toate, cu liniile și formele 
monumentului. Portretele sînt văzute din față, atitudinile diferite 
și trăsăturile individualizate. 

Trei icoane mari (Înălțarea, Acoperămîntul Mariei și Înălțarea), 
pictate pe lemn, se păstrează în încăperile stăreției. Aflăm în ele, 
figuri înalte și elegante, capete mici, gituri lungi. Draperiile mo- 
delate cu dungi de aur pe fonduri albastre amintesc tehnica și sti- 
lul altor două icoane mari din biserică. Împlinesc toate o serie 


peste „culoare, datate din 1830, au alterat farmecul culorilor, com- 
pozitiile ȘI amănuntele. Grafiţi, adînc săpaţi, dau mai multe date: 
-53 mei Veche,.citită,.e din anul 7000 (1492). Un al doilea, grafit 


inseamnă anul. 1939; un, al, trei anul 4600 (toate în, caractere slave 
ȘI socotite de la „facerea lumii“). 


DECORURILE PICTATE ALE BISERICILOR 


Ilustrația a format un ansamblu organizat cu artă. Se puteau 
vedea teme din Facerea, Vedenia lui Ezechiel, tetramortul, teme 
din cărțile regilor. O' friză înfăţişează înmormîntarea împăratului 
Avinir în care recunoaștem exemple bizantine şi moldovenești. O 
a doua friză înfăţişează pe Ştefan cel Mare prezentat lui Hristos 
de către Iosafat, împărat sfînt. O a treia cuprinde portrete de fi- 
lozofi, printre care aflăm un papă. 

Descoperim o paralelă de mare interes istoric. Iosafat împărat 
al Iudeii, a fost crescut de călugări creştini; creștinat el însuși, a 
fost trecut de biserică printre sfinţi. Ştefan cel Mare a avut și el 
povăţuitori, călugări învățați. Compozițiile simbolice cu cuprins is- 
toric sînt rare în arta bizantină. La noi, în Ţările Române, avem 
exemplele din Pătrăuți, Dîrju, Mugeni, Ghelonte, Hurezi etc. Ilus- 
trația din Neamţu rămîne cea mai bogată, mai interesantă și mai 
evocatoare. 


Biserica Sfintul Ilie (Suceava) a fost înălțată de Ștefan cel Mare 
în 1488. Decorul pictat al cupolei înfățișează Pantocratorul încon- 
jurat de îngeri; cilindrul: prooroci și apostoli. Pe pandantivii mici 
şi pe intradosurile arcelor de la bază Cel-vechi-de-zile, Iisus Ema- 
noil şi un miel, tronuri şi prooroci. Pandantivii cei mari și timpa- 
nele ilustrează Stihirea de Crăciun. Întîmpinarea, Botezul, Schim- 
barea la faţă, Floriile și Învierea lui Lazăr. În absida de răsărit, 
bolta e împodobită cu portretul Fecioarei Maria stînd pe tron şi cu 
lisus (pe brațul drept), doi îngeri, în stihare albe, se închină lui 
Hristos. Pe peretele hemiciclului s-a ilustrat Împărtăşirea aposto- 
lilor, Spălarea picioarelor, Cina cea de taină și zece chipuri de Sfinți 
episcopi." În navă, cîteva compoziţii inspirate din patimi, ruinate 
ori restaurate, înfățișează o parte din decorul original. La apus, 
Ștefan cel Mare prezentat de Sfintul Ilie închină lui Hristos chivo- 
tul bisericii. Alături de el, vedem pe Petru Rareș și două domniţe 
(a stînga ușii din dreapta); la dreapta ușii, e pictată crucea înca- 
drată de Constantin și Elena; și tema Deisis. Impresionant, la mia- 
zăzi, în ultimul registru 'către fereastră, Isaia dănțuind; în plină 
mişcare, schiţează dansul troparului liturgic „Isaie dănţuieşte, fe- 
cioara a luat în pîntece...«. Cuvintele se citesc pe pergamentul 


187 





ARTA FEUDALA ÎN ȚĂRILE ROMÂNE te OI 





desfăşurat din mîinile lui. Reprezintă cea mai frumoasă si misai vie 
figură pictată din biserică; model de monumentalitate şi dinamism. 

În pronaos, Fecioara Maria cu Iisus în braţe și îngeri Sas 
besc: bolta. La răsărit, de-asupra ușii, sînt ilustrate -teme din Car- 
tile Regilor privitoare la Sfîntul Ilie. Pe zidurile exterioare se dis- 
ting urme din decorul: original, format din cărămizi smălțuite, în 
tradiția decorului arhitectonice al lui Ştefan cel Mare. În secolul al 
XVI-lea, cărămizile smălţuite au fost acoperite de tencuieli, pe care 
s-a pictat. Se mai văd, la miazăzi, teme din Facerea, Scara lui Ioan 
Climax și fragmente din Judecata din urmă. 

La proscomidie, în tema Pietă, lisus are la spate crucea, amă- 
nunt semnificativ, caracteristic tradiţiei transilvănene și unor mo- 
numente din Țara Românească. La apus, se distinge Vedenia lui 
Petru din Alexandria și Jertfa lui Avram. 

Pe icoanele împărătești din tîmplă citim semnătura meșterului 
Vasile Ulianov ot Moscova şi datele 1703 şi 1708. Meşterul iconar 
va fi lucrat și la- restaurarea Picturilor murale din naos şi pronaos. 
În absida de răsărit decorul original, mai bine păstrat, se deslușeşte 
clar, 

La exterior, portretul mitropolitului Varlaam atestă, la rîndul 
lui, lucrări şi restaurări datate din secolul al XVII-lea. 


Paraclisul casei domnești din mănăstirea Bistriţa, judeţul Neamţ. 
Turnul clopotniță al mănăstirii Bistriţa, înălțat la nord-vestul ogră- 


aflăm un paraclis, Picturile 


BERIA ARA deschiderea cea mare practicată la apus, unde. s-a iînlă- 
at zidul original, secolul al. XIX. p 
rățate și lumina | XIX-lea. Cele ce se văd astăzi (cu- 
uoi gn la răsărit, urme din portretul Fecioarei Maria, cu Iisus 
rea n Miha tron, Tema principală a cerimii nu se mai vede. 
„ sînt evangheliștii (se distinge portretul pictat la, mia= 
188 


DECORURILE PICTATE ALE BISERICILOR 





zănoapte-apus), Mucenici în medalioane ornează intradosul arcelor, 
Pe peretele de răsărit al hemiciclului s-au păstrat 9 portrete de 
episcopi (se citeşte numai numele. lui Nicolae.) La miazăzi, în pri- 
mul registru al navei distingem a temă din viaţa Sfintului Ion de 
la- Suceava; în; al doilea registru, o temă din Patimi. La miază- 
noapte în prima zonă, s-au figurat patimile Sfîntului Ion de la Su- 
ceava; la nord-vest, aducerea moaștelor Sfîntului Ion de la Suceava 
şi rugăciunea pe Muntele Măslinilor (la „miazănoapte-răsărit) sînt 
singure vizibile. În zona inferioară a peretelui sînt; pictaţi episcopi 
şi pustnici. Poartă în miini rotuli cu inscripţii în slavona biseri- 
cească. La miazăzi, pe latura navei, doi sfinți înalță icoana lui Hris- 
tos; iar, mai departe, în colțul de sud-vest — ultima zonă — apar 
chipurile a trei principi: Alexandru cel Bun, întemeietorul monu- 
mentului, Ştefan cel Mare, restauratorul şi Alexandru Lăpușneanu, 
care a refăcut în secolul al XVI-lea paraclisul şi mănăstirea Bis- 
triței. 

Din punct de vedere iconografic, se remarcă temele esenţiale, 
Patimile și mucenicia Sfintului Ion cel Nou. Numărul cel mare de 
Sfinţi episcopi (11 sau 12 figuri) și de sfinți călugări amintesc ordi- 
nea din mănăstirea Slatinei, ctitoria lui Lăpuşneanu. Arhitecturile 
din cîmpul tablourilor figurează edificii cu două etaje, cu uşi mari 
şi ferestre rectangulare. ori cintrate, larg deschise. Frontoane tri- 
unghiulare sau circulare şi acoperișuri cilindrice ori în două ape 
caracterizează edificiile. Spaţiul este îngustat, personajele sînt nu- 
meroase “şi ordonate în adîncime (dispoziţia din biserica episcopală 
din Roman). 

Personajele au nasul fin și ochii apropiaţi; obrajii sînt mode- 
laţi eu pete ori cu dungi de lumină în ton pe ton. În linii generale, 
ansamblul vădește caracterele stilistice şi tehnice de la zilogaţică se- 
colului al XVI-lea, | 


Biserica Sfîntul Nicolae din Bălinești, înălțată în 1499. de ilos 
gofătul Tăutu. Picturile murale, pe alocuri sînt repictate, în interior 
și exterior. Monumentul nu are cupolă, bolta navei este formată din 
trei semicilindri transversali.!!? Semicilindrul central poartă un me= 
dalion cu Iisus (bust) binecuvintind, încadrat de tetramorf. Ține în 


189 


ARTA FEUDALA IN TARILE ROMANE 





miini o carte închisă. E înveșmintat în tunică roşie cu laticlavii de 
aur și drapat într-o mantie albastră modelată cu aur. Arhangheli, 
serafimi cu ripide și îngeri, pictaţi în zbor în jurul lui, îl aclamă. 
Semicilindrul de la răsărit e împodobit cu tronul hetimasiei pictat 
într-un medalion albastru şi încadrat de doi serafimi. În centrul se- 
micilindrului de la apus se vede Ioan Botezătorul înaripat, iar pe 
poale, îngeri și serafimi. Dintre evangheliști, distingem pe Matei și 
Ioan, zugrăviți scriind, cel dintii, în camera lui de lucru, iar cel 
de-al doilea, la intrarea grotei de la Pathmos. 

În absida de răsărit, pe boltă, e Fecioara Maria drapată într-un 
maforion roșu cu lisus în braţe, în mantie de aur modelată cu roşu. 
Pe peretele hemiciclului apar 16 figuri de prooroci în picioare, — 
poartă rotuli cu inscripţii, amfore de aur sau chivoturi, — în mers, 
în atitudini variate şi pline de mișcare. La extremitățile registrului 
s-a pictat Nașterea lui Iisus, Vestirea păstorilor și Circumciderea lui 
lisus. Aceasta în registrul superior. În cel de-al doilea registru și 
anume în cadrul ferestrei de răsărit, vedem pe Iisus în dise încadrat 
de doi îngeri și de doi diaconi care îl cădesc. Alături de aceştia se 
văd şi diaconii Român și Ștefan. Pe perete, la stînga şi dreapta fe- 
restrei, sînt zugrăvite Spălarea picioarelor, Cina cea de taină (masa 
în formă de poteoavă), Învoiala lui Iuda cu arhiereii, Rugăciunea pe 
Muntele Măslinilor, Arestarea lui Hristos și Împărtăşirea' apostoli- 
lor. În cel de-al treilea registru, portretele Sfinţilor episcopi-purtînd 
rotuli cu inscripţii liturgice în“ slava bisericească și pictaţi în pi- 
cioare — sînt încadrate de chipuri de diaconi, Jertfa lui Avram și 
Pietă (proscomidie); la diaconicon, crucea. Remarcăm un miel cu ca- 
pul înconjurat de nimb (în creștetul firidei deasupra ultimei teme). 

În navă, arcul triumfal e decorat cu'patru tablouri în care ve- 
dem pe Hristos și apostolii. Pe boltă, s-a ilustrat Nașterea Mariei şi 
Intrarea în biserică, Bunavestire, Botezul, Orbul din naștere, Învie- 
rea lui Lazăr, Floriile și Necredinţa lui Toma: pe pereți, în primul 
registru, teme din Patimi, în friză; şi portrete de sfinţi în al doilea. 
La apus, e friza donatorilor.11% în pronaos, pe boltă, Fecioara Maria 
orantă cu lisus „în întreita lumină“ a Taborului,: îngeri în zbor, 
Sfinta Elisabeta cu Toan Botezătorul la piept și Sfînta Ana cu Fe- 
cioara Maria. Pereţii poartă sinoadele ecumenice, teme din Vechiul 


190 


DECORURILE PICTATE ALE BISERICILOR 





Testament şi portrete de sfinţi şi sfinte (în picioare). În cel de-al 
treilea registru s-a ilustrat acatistul Sfîntului Nicolae. Printre te- 
mele Vechiului Testament, multe ruinate, distingem pe Ghedeon și 
lîna, Proslăvirea lui Moise și aceea a lui Isus Navi). 

Clopotnița portic, aşezată la intrare, la apus, e împodobită cu 
portretul lui Iisus Emanoil, încadrat de îngeri lăncieri şi episcopi. 
Pe boltă, spre apus, vedem pe Ezechiel, încadrat de patru îngeri, 
apostoli cu cărți închise în miîini, prooroci și Maria Glikophilusa. 
Zidurile exterioare sînt împodobite cu chipuri de serafimi. Fecioara 
Maria încadrată de prooroci (în picioare), Elisei și Ilie. La miazăzi, 
în dreptul absidei de răsărit, două mari portrete: Sfîntul Nicolae şi 
arhanghelul Mihail; la apus Judecata din urmă. 

Iconografia monumentului este interesantă. S-a ilustrat anume 
pe bolta navei, în centru, anafora liturgică, care cuprinde institui- 
rea euhariştiei, anamneza, epicleza, imnul serafimilor şi lauda Fe- 
cioarei Maria. În absida de răsărit, itemele principale sînt inspirate 
din canonul liturgic. Observînd amănuntele, remarcăm masa Cinei 
celei de taină în formă de potcoavă, model antic. Dar lisus nu stă, 
„în cornu dextro“ ci la mijloc cu faţa către spectator. Apostolii nu 
stau pe jumătate culcaţi, așa cum se văd în monumentele mai 
vechi. Pe masă sînt talgere rotunde ori în formă de corole de flori, 
amfore italieneşti, pîinișoare rotunde şi ridichi (sau curmale defor- 
mate). Către talgerul cel mare din centrul mesei întind mina, la fel, 
Iuda și loan. Jertfa lui Avram, „figură“ a jertfei liturgice, e pictată 
pitoresc şi plină de mișcare: îngerul vorbeşte cu Avram şi-i arată 
berbecul, servitorii vorbesc unul cu altul, iar asinul paşte liniștit. 
În Pietà, la exteriorul sarcofagului, sînt zugrăviți doi îngeri; Fe- 
cioara Maria lipseşte. Mielul din cadrul ferestrei de răsărit, simbol 
al lui Iisus jertfă și inspirat din profeția lui Isaia, a fost interzis de 
sinoade încă.din secolul al VII-lea. Îl vedem în Apus, în Balcani şi 
în exemple moldovenești din secolul al XVI-lea. 

În navă Patimile. sînt pictate în frize frumoase; Înălțarea și 
Rusaliile apar însă pe peretele de apus pentru pricini pe care nu le 
cunoaștem, Frizele, la rîndul lor, caracteristice concepției şi proce- 
deelor pictorilor bizantini provinciali (numiţi o vreme  „macedo- 
nici“), se întilnesc pentru prima dată în Țările Române în biserica 


191 


ERTA FEUDALAINIPARIOETROMANDIC o s 


domnească de la Argeș. În Moldova, le aflăm alături de tablouri 
Mormîntul lui lisus e un mare sarcofag antic. 

În friza donatorilor, mai mulţi îngeri sînt pictaţi la spatele ro: 
nului lui Iisus. Unul dintre aceștia ţine în miini o vargă lungă de 
argint terminată cu o cruciuliță și o panglică de argint. Iisus are 
evanghelia deschisă și pe ea citim, în slava bisericească, ċuvitite din 
evanghelia lui Ioan: „Eu sînt lumina lumii. Acela care mă và urma 
nu va păși în întuneric, ci va avea lumina și viața“. | 

Programul iconografic al pronaosului este întocmit într-un chip 
care atrage atenţia. Portretele de pe boltă sînt prezentate în meda- 
lioane încadrate de îngeri în zbor și serafimi, sistem decorativ care 
amintește dipticele paleocreştine și monumente decorate din seco- 
lele V—VI. Printre temele din Vechiul Testament, pictate pe pereţi, 
nu se disting decît Cina de la Mamvri, Cei trei tineri în' cuptorul 
de foc, Lîna lui Ghedeon, Proslăvirea lui Moise și aceea a lui Iosua; 
„figuri“ ale virginităţii Fecioarei Maria și nașterii „fără prihană“ a 
lui lisus, cele dintîi; iar” cele două din urmă, ale „înălțării“. Cinci- 
sprezece ilustrații sînt'ruinate sau distruse. Din această pricină se 
înţelege greu ideia decoratorilor. E poate vorba de paralelismul ce- 
lor două testamente, bogat ilustrat la Roma în secolul al IV-lea, în 
Transilvania, la Rîul-de-Mori (secolul XVI) şi în Moldova, în mai 
multe monumente din secolele XV şi XVI. Ilie și corbul, „figură 


Acatistul Sfintului Nicolae a fost pictat, în secolul al XIV-lea 
la biserica domnească Sfintul Nicolae din Argeş; în Moldova, la Po» 
Păuţi, Părhăuţi ete. La Bălinești se văd 16 scene și portretul sfin- 


tului, amintind ilustrațiile marginale ale unor icoane din Bulgaria și 
țara noastră, iði 


i ce pereții) Medalioanele mari, pictate pe bolțile 
navei, calota absidei de răsărit și bolta nartexului, subliniază curba 


192 


DECORURILE PICTATE ALE BISERICILOR 


arcelor, soliditatea bolţii și înălţimea monumentului. Atitudinile va- 
riate şi pline de mişcare ale figurilor alungă monotonia şi zugră- 
vesc viața maselor şi figurilor izolate. Armonia tonală, formată din 
aur şi roșu și un albastru-verde cu reflexe metalice luxoase, poate fi 
comparată cu aceea a ceramicii smălţuite, a broderiilor vechi și ar- 
gintăriei. 

Distingem lucrul a mai multe miini. Portretul Fecioarei Maria 
din absida de răsărit şi friza proorocilor. sînt impresionante: perso- 
naje vii, însufleţite de căldură și spontaneitate; în navă, arhitectu- 
rile sînt înţelese şi corect desenate. Personajele din primul plan au 
mişcări libere; siluete înalte, draperii bogate şi conturate peste tot 
cu un tiv alb care aminteşte: „semnătura“ meșterilor lombarzi din 
Transilvania şi Italia meridională. De altfel şi alte trăsături ne tri- 
mit la aceştia din urmă: virtuozitatea şi libertatea desenului, ex- 
presia chipurilor şi factura ochilor al căror glob este încadrat de 
două arce şi de o dungă de lumină la partea superioară, o a doua 
dungă de lumină se vede la partea inferioară. Chipurile sînt pre- 
lungi cu umerii obrajilor accentuaţi; privirile vii şi directe. Citeva 
personaje surd. 

Unele compoziţii și figuri se leagă însă de o altă concepţie. Ci- 
tăm Cina cea de taină şi Rugăciunea pe Muntele Măslinilor, în care 
desenul figurilor se apropie mai mult de acel al picturilor moldo- 
veneşti din prima jumătate a secolului al XVI-lea. Aci, atitudinile 
par lipsite de mișcare, iar draperiile sînt tratate după canon. Nu 
sînt rare greşelile de desen și perspectivă. 

Friza donatorilor cuprinde un frumos portret al lui Hristos. 
Blond, cu chipul prelung, fruntea înaltă şi barba scurtă cu păr fin 
și rar, are o privire ţintită în depărtare și „abstractă“. Portretul cti- 
torului, logofătul Tăutu, este la rîndul său, unul din cele mai vii 
din arta veche a Țărilor Române. Pictat din faţă și ușor întors că- 
tre Hristos, are atitudine de reculegere, liberă și spontană. Desenul 
capului, al gurii şi bărbiei, arcaturile ochilor şi nasului ţin de canon 
dar şi de observaţie minuțioasă. Expresia ochilor înfundaţi în orbite 
dovedește un realism impresionant. 

Obrajii şi fruntea vădesc folosirea unui procedeu tehnic intere- 
sant. Pictorul a lucrat pe tencuială umedă folosind zemuri colorate 


193 


ARTA FEUDALA ÎN ȚĂRILE ROMÂNE 





şi pensule bogate, purtate în sensul formei. La început a pus tonul 
de carne şi, după absorbția lui, cîteva pete mai vii, și una sau două 
lumini cu pensulă lată. Această tehnică, distinge pe artistul din Bă- 
linești fiindcă, în Moldova, de obicei, chipurile și mîinile sînt pictate 
mai totdeauna cu ajutorul unei emulsii, pe tencuială zbicită sau 
abia umezită. 


Ansamblul picturilor din Biserica cea mare a mănăstirii Do- 
brovăț e legat de epoca lui Ştefan cel Mare și de primii ani ai se- 
colului al XVI-lea — Decorul din absida de răsărit și din naos apare 
drept opera a două școli sau a două ateliere. Camera mormintelor 
şi pronaosul sînt ornate cu picturi datorite meșterilor lui Petru Ra- 
reș; multe teme au fost pictate însă la sfîrşitul secolului al XVI-lea. 
Pisania amintește pe Ştefan cel Mare şi data de 1503 a întemeierii 
monumentului. 

În cupolă, zugrăvelile au fost refăcute și văruite (pe calotă și 
cilindru). În pandantivii cei mici s-a pictat „sfinta năframă“ (man- 
dylionul), Tronul hetimasiei şi doi seratimi cu ripide; pe timpane şi 
intradosul arcelor de la baza cupolei, praznice (Bunavestire, Naş- 
terea lui Iisus, Întimpinarea Domnului și Botezul). Pandantivii cei 
mari au purtat portretele evangheliștilor (nu se mai distinge decît 
cel de la nord-vest). În absida de răsărit, pe boltă: Maria stînd pe 


medalioane de prooroci, pe arcul triumfal; pe peretele hemiciclului, 
Spălarea picioarelor, Cina cea de taină, Rugăciunea pe muntele Măs- 


episcopi printre care Papii Silvestru, Grigore Dialogul şi Martin; la 
proscomidie, un miel cu capul înconjurat de nimb și ţinînd crucea 


i sfinţi călugări și melozi. În pronaos, 
imbolurile evangheliştilor cu evanghelia; 
mpane, medalioane cu „Cel-vechi-de-zile“; 
194 


DECORURILE PICTATE ALE BISERICILOR 


Fecioara Maria orantă, lisus Emanoil, Fecioara Maria (în picioare), 
hetimasia; Moise cu vasul de mană, Aron cu varga de aramă, Da- 
vid cu arca, Solomon cu templul, Ezechiel şi Isaia, un înger cu stin- 
dardul. Pandantivii cei mari sînt impodobiţi cu portrete de melozi, 
arcele mari ale bolţii cu chipurile proorocilor Sofonie, Miheia, Ava- 
cum, Naum, Ghedeon, Zaharia, Maleahi, Agheu și Iona; iar timpa- 
nele mari cu Căinţa lui David, Omorirea cu pietre a Sfîntului Ște- 
fan, Iosif aruncat în fîntînă, Cei şapte adormiţi din Efes și cele 
șapte sinoade ecumenice; pe pereţi vecernia de Paşte (a doua în- 
viere) și teme din Penticostar, alături de portrete de arhangheli și 
sfinți; ilustraţia calendarului „scara mistică“, portrete de sfinţi. 

Decorul de la baza cupolei cuprinde mandylionul, hetimasia și 
patru praznice împărătești, potrivit programului a mai multor bi- 
serici din a doua jumătate a secolului al XV-lea. În Bunavestire, 
„Cel-vechi-de-zile“ e pictat „în slavă“; îngerul înaintează către Fe- 
cioara Maria, venind din stînga, iar aceasta în picioare se înclină 
încrucișîndu-și mîinile pe piept. Caracteristică prezenţa proorocilor 
David şi Solomon încoronați, care apar în compoziţia temei din mai 
multe biserici ale Țării Românești, atestînd în acest chip existenţa 
unui tip iconografic comun Țării Româneşti și Moldovei. Botezul lui 
lisus îl arată pe acesta muiat în apa Iordanului (apele rîului îl în- 
conjoară jur-împrejur) și cu picioarele pe o piatră roşie; nu lipseşte 
proorocul cu rotulus şi inscripție. În absida de răsărit, pe boltă, ci- 
tim cuvinte din imnul liturgic închinat Mariei „Ceea ce eşti mai 
cinstită decît heruvimii ...* Decorul este întregit cu Schimbarea la 
faţă, Floriile şi praznice împărătești. Pe peretele, hemiciclului, Îm- 
părtășirea Apostolilor e încadrată de Spălarea picioarelor, Cina cea 
de taină, Rugăciunea din Ghetsimani și Coborirea la iad. În Împăr- 
tăşirea Apostolilor, Hristos, înveșmîntat antic şi fără înger lingă el, 
pune direct în gura lui Petru ostia, practică străină liturghiilor şi 
tradiţiei bizantine, dar, folosită de romano-catolici. 

În navă, temele din Patimi urmează ordinea din monumente 
sirbeşti (Milisevo, Nagoricino, Curter, Maligrad) şi din biserica 
domnească de la Argeș. Adormirea Mariei oferă note remarcabile. 
Principala e formată din soborul de îngeri care oficiază slujba de 
înmormiîntare în locul apostolilor, Hristos întors către capul mamei 


y 195 


ARTA FEUDALA ÎN ȚĂRILE ROMÂNE 





sale, poartă „sufletul“ pe braţul drept. Izvorul acestei redacţii ico- 
nogralice este un text al lui Ioan Damaschinul, datat din veacul a 
VIII-lea și atribuit lui Juvenalie arhiepiscopul Ierusalimului. În 

acesta ni se spune că apostolii sosiți din lume, într-o clipită și în 

chip miraculos, au aflat în jurul Fecioarei Maria, care-şi dăduse su- 

fletul, îngeri şi puterile cerești care cîntau şi dănțuiau.!!4 

În friza ctitorilor sînt pictaţi Ştefan cel Mare, Bogdan şi Petru 
Rareş. Inscripţia de la partea superioară amintește că decorul mo- 
numentului datează din 1522 şi că a fost executat din iniţiativa lui 
Petru Rareş. Acesta n-a început să domnească însă decit în 1527; o 
cifră a fost poate rău scrisă. 

În camera mormintelor, două inscripții în slava bisericească 
însoțesc ilustraţia calendarului. Cea dinții, în unghiul superior de 
nord-vest, cuprinde cuvintele „Synaxa sfinţilor de peste an cu ară- 
tare a locului lor de naştere, a anului de naștere și al muceniciei 
precum și chipul în care au murit...“ Cea de-a doua inscripţie, 
aflată la partea inferioară a peretelui de miazăzi, cuprinde un al 
doilea text: „Potrivit puterii lui Dumnezeu dată sfintelor sinoade 
ecumenice, părinţii bisericii s-au adunat şi au compus martirologiul 
indicînd chipul cum au fost unii încoronați de sinoade, alții... omo- 
riți cu pietre..., şi cu toţii au primit coroană de la Hristos“. 

În pronaos, bolta poartă Tronul hetimasiei, chipul unui miel 
alb cu crucea, portretele lui Iisus Emanoil şi „Celui-vechi-de-zile“ 
și figuri de prooroci. Într-un timpan, Fecioara Maria (în picioare), 
înconjurată de apostoli, Sfinți episcopi şi Sfinți părinţi ai bisericii; 
într-un al doilea, Iisus Emanoil, episcopi și apostoli iar, într-un al 
treilea, Fecioarei Maria cu lisus într-un medalion pe pieptul ei, 
apostoli și episcopi. Se ilustrează astfel imnul liturgic „De tine se 
bucură ...%. Pe peretele de răsărit s-a zugrăvit liturghia  înge- 
rească, teme din viața lui Hristos şi din minee. În liturghia înge- 
rească, îngeri poartă, preced și escortează epitaful. Sînt urmaţi de 
episcopi înveșmîntaţi în saccos: În tradiția bizantină şi românească, 
ilustraţia acestei teme reproduce ritul vohodului cel mare (Ieşirea 
în cir Pa . cortegiul acesteia nu cuprinde episcopi (aceștia 
Bii a a). La Dobrovăț, tema se inspiră din ritul Vinerii- 

i i de Paşti („a doua înviere) şi dintr-o altă tradiţie pe 


196 


DECORURILE PICTATE ALE BISERICILOR 


care o aflăm în Rusia și Serbia Veche. Însăși pictura ei în pronaos 
și anume printre ilustraţii ale Penticostarului (Mironosiţele la mor- 
mînt, lisus se arată Mariei Magdalena și apostolilor, Cina de la 
Emaus, Rusaliile) și ilustrații de condace și tropare ale „Învierii“, 
confirmă observarea noastră și o explică. La fel și dezvoltarea le- 
gendei Sfintei Cruci, incadrată în același program și legată de con- 
dace și tropare ale „Învierii“. 

În ultimul registru, în unghiul de miazăzi — răsărit, o imagine 
înfățișează încinta unei mănăstiri mari cu biserici, paraclise și di- 
ferite edificii. La exteriorul acesteia, în primul plan, un cortegiu bi- 
sericesc, format din ierarhi, călugări și diferite personaje, (distin- 
gem şi un principe), se îndreaptă către poartă, venind din dreapta. 
În stînga, un ierarh, cu mantie și camilafcă îl primeşte. La partea 
superioară a imaginii citim numele Sfîntului Gherman. Unul dintre 
personajele cortegiului înalță un rotul desfășurat care poartă, în 
slava bisericească, cuvintele „Doamne lisuse Hristoase, binecuvîn- 
tează untdelemnul ...“. O a doua inscripţie explică tema: „Minunea 
sfintului Sava şi binecuvîntarea untdelemnului . . .“. 

Picturile bisericii din mănăstirea Dobrovăț formează un ansam- 
blu remarcabil. Acelea din absida de răsărit şi din navă datează din 
prima treime a secolului al XVI-lea; cele din pronaos pot fi atri- 
buite sfirșitului secolului al XVI-lea; din punct de vedere iconogra- 
fic, atestă tradiţia sîrbo-bizantină a secolului al XIV-lea; iar din 
acela al stilului, asemănarea cu decorurile din biserica mănăstirii 
Probota și bisericii din Părhăuţi. 

Solul, în cîmpul temelor, e pictat în albastru și verde; persona- 
jele și draperiile în roșu, verde și alb modelate în ton pe ton. Figu- 
rile sînt concepute și pictate monumental. Poartă tivul alb, sem- 
nătura meșterilor din Probota și din alte biserici moldovenești de la 
sfîrşitul secolului al XV-lea și prima jumătate a secolului al 
XVI-lea. 


Tonurile apar „mîngiiate“ de lumină. Friza Patimilor se desfă- 
șoară de-a lungul pereţilor asemenea unui rotulus ornat cu minia- 
turi. Pericopele evangheliarului liturgic par iconiţe închise în cadre 
roșii. 


197 


LL XI 


ARTA FEUDALĂ ÎN ȚĂRILE ROMÂNE su 





Un paraclis e închis în clopotnița mănăstirii, nu e „armate La 
miazăzi de biserica principală se înalţă un al doilea paraclis închi- 
nat Sfîntului Gheorghe; ctitorie a domnitorului Simion Movilă (din 
1607). O inscripţie din 1850 pomenește restaurarea füñdamentală a 
monumentului. Intrarea în biserică este ilustrată în chip interesant. 


Biserica Arborea, ctitorie din 1502 a lui Luca Arbore, demni- 
tar al lui Ştefan cel Mare (hramul: Tăierea capului stintului Ioan 
Botezătorul). Decorul terminat în 1541 a fost ruinat de ploi și ume- 
zeală. Pe bolta navei se distinge greu medalionul lui Hristos bust. 
În absida de răsărit, Fecioara Maria tronează în înălțimi, cu Iisus pe 
genunchi încadrată de prooroci mesianici (figuri bust, cu inscripții 
pe rotuli și închiși în medalioane); pe primul registru al hemicic- 
lului, evangheliile „Învierii“, pe al doilea, Spălarea picioarelor, Cina 
cea de taină şi Împărtășirea apostolilor (două altare și Iisus figurat 
de două ori). Al treilea registru e ornat cu portretele a 12 episcopi 
şi 2 diaconi. În creştetul glafului ferestrei de răsărit, Iisus jertfă pe 
disc şi 4 îngeri cu ripide; la miazănoapte, Jertfa lui Avram, îngeri 
şi serafimi cu ripide; la miazăzi, îngeri și serafimi și o compoziţie 
indistinctă. Pictura proscomidiei e distrusă. În Cina cea de taină 
masa e rotundă, episcopii ţin în mîini cărţi închise. 

În navă, decorul original a fost acoperit cu Picturi din prima 
jumătate a secolului al XIX-lea. În bolta absidei laterale de miazăzi, 
elemente din „Înviere“ amintesc compoziţiile din Suceviţa şi Drago- 
mirna. Capetele mucenicilor din ultima zonă, repictate în tempera 
sau lucrate pe tencuială aproape uscată, au dispărut în urma încer- 
cărilor de curăţire; deasupra ușii de intrare (din navă în pronaos), 
mandylion-ul și 4 portrete de sfinţi. Friza ctitorilor, repictată cu- 
loare peste culoare şi, pe alocuri, refăcută arată pe Ioan Botezăto- 
zul în mantie verde prezentînd pe Luca Arbore lui Hristos, Logo- 
ra ZA mu Și însoțit de soția sa, de fii și fiice, închină chi- 
e ari = ei aiefii sînt cu capul gol; logofeteasa şi fetele cu 
ei er ornați cu pietre prețioase. La dreapta uşii, 

În fiii re o parte si alta a crucii. . 

i i a, AN rile sînt bine păstrate, Pe boltă, Fecioara Ma- 
us pe piept binecuvîntînd; aceeaşi temă pe intrado- 
198 


— 


DECORURILE PICTATE ALE BISERICILOR 


sul arcului ferestrei de apus. Deasupra ușii de intrare, o compoziţie 
inspirată din acatistul Buneivestiri: Maria purtind pe Iisus, îngeri 
şi sfinţi care li se închină. La partea superioară a pereţilor, sinoa- 
dele ecumenice. Portretele de mucenici din zona inferioară au fost 
repictate în ulei. 

La miazăzi, două sinoade ecumenice și Sfinta Marina în pi- 
cioare, într-o mişcare bine observată şi minunat pictată, izbește cu 
ciocanul în capul unui diavol. Pictura reproduce sau se inspiră din 
miniaturi apusene medievale. Piatra mormiîntală a lui Luca Arbore 
e adăpostită de un baldachin de piatră în stilul Renaşterii. Peretele 
e ornat cu portretul logofătului, soţiei sale și copiilor, îngenun- 
chiaţi. 

Exteriorul monumentului a fost decorat cu picturi. S-au păstrat 
o parte din acestea. La miazăzi, acatistul Buneivestiri, Iisus dor- 
mind cu ochii deschişi și compoziţii inspirate din Facerea. La par- 
tea inferioară a zidului, Asediul Constantinopolului. Meșterul a 
ştiut exact ce ilustrează. Citim, în adevăr, inscripția: „Împăratul 
Chosroe s-a pornit împotriva Constantinopolului cu armate de perși, 
sciți şi libieni, în zilele împăratului Iraclie. Fecioara Maria cu rugă- 
ciunile ei a făcut să cadă ploaie de trăsnete şi foc asupra năvălito- 
rilor. 115 

Se văd, în afară de aceste teme, pe același zid, Judecata din 
urmă, lisus mare preot (încadrat de Maria și Ioan Botezătorul), ar- 
hangheli, îngeri şi Sfinţi mucenici (tema Deisis dezvoltată). 

Pe spaţiul dintre acatistul Buneivestiri şi Judecata din urmă, a 
fost ilustrată parabola Fiului risipitor (în 4 tablouri). Tema e legată 
de Judecata din urmă și pune în lumină preţul căinței care aduce 
iertarea celei mai rele fapte. La apus s-au ilustrat 4 teme din Fa- 
cerea şi în compoziţii încadrate de dungi roşii, vieţile sfinţilor Ni- 
colae, Ion cel Nou, Paraschiva și Nichita. Două tablouri sînt de 
deosebită importanţă și frumuseţe. Inspirate din viața Sfîntului Ni- 
chita (nu știm exact care anume Nichita) cuprind arhitecturi și por- 
trete personale și însufleţite de viaţă, în tradiţia quatrocentoului ita- 
lian. Pe zidul de răsărit Cinul (ierarhia cerească), inspirat din Pseu- 
do-Dionisie Areopagitul și din tradiția medievală rusească. La mia- 
zănoapte intemperiile au ruinat zugrăvelile. 


199 





ARTA FEUDALĂ ÎN ȚĂRILE ROMÂNE Fo = 





Decorul bisericii Arbore e datat, printr-o inscripţie pictată i 
naos anunţind de Dragoş zugravul, fiul popii Coman din Iaşi care a 
pictat monumentul la 1541.16 


Mănăstirea Sfintul Gheorghe din Suceava, ctitorie a lui Bog- 
dan, fiul lui Ştefan cel Mare (1514), a fost terminată în 1522 de Ște- 
făniță Vodă fiul celui dintii. De proporţii impunătoare și stil mol- 
dovenese din secolul al XVI-lea, a primit în 1570 un exonartex, iar 
în secolul al XIX-lea a pierdut zidul interior care despărțea naosul 
de pronaos, Picturile murale originale au ieşit la lumină in 1894, 
cînd Viertelberger a și repictat mai multe compoziţii. 

Cupola e împodobită cu chipul Pantocratorului, sever, cu barba 
și părul blond. În primele trei registre ale cilindrului, îngeri, pro- 
oroci și apostoli; în al patrulea, liturghia îngerească (altarul format 
din trei elemente şi păzit de serafimi); în pandantivi, evangheliştii. 

Decorul absidei de răsărit a fost văruit. Distingem pe „Cel- 
vechi-de zile“, pictură din veacul al XIX-lea. Pe peretele hemiciclu- 
lui, medalioane de sfinţi și împărtășirea apostolilor și 16 portrete 
de episcopi, figuri monumentale. Inscripţiile de pe rotuli au dispă- 
rut. La proscomidie, în Pietà, Fecioara Maria îmbrățișează pe Iisus; 
în diaconicon: dreptul Simion cu Iisus în braţe. 

Naos. În bolta absidei laterale de miazăzi, Coborîrea Sfintului 
Duh; în cea de miazănoapte, Iisus pe cruce. Amîndouă compo- 
ziţiile reproduc pe cele din Hirlău (Biserica Sfintului Gheorghe). 
Pe peretele de nord, teme din Patimi (Judecata lui Pilat, Coborirea 
de pe cruce, Plingerea Domnului şi- portrete repictate de- sfinți 
ee iei se vu Artemie, Mercurie, Teodor-Tiron şi Teodor-Stra- 

» ~osma; Nicolae, Dimitrie) și Arhanghelul Gavril. La 


pm timplă, aducerea moaștelor Sfintului Ioan: (pictură seco- 


; Două compoziții aflat 
= RE dintîi ilustrează o temă care amintește cà- 
ha ez mii din aflarea Sfintei Cruci de la Pătrăuți; a doua 
partii, <A a în stilul Renaşterii. La miazăzi, teme evan- 
în cf at ui Lazăr, lisus mare preot şi Adormirea. Mariei) 

rintre compoziţii ŞI portrete greu de citit, 4 = 


e de aceeași parte prezintă un remarcabil 


DECORURILE PICTATE ALE BISERICILOR 





Pronaosul. Pe boltă, Fecioara Maria rugătoare (simbolul bise- 
ricii) și melozii Eftimie, Macarie, loan din Damasc şi Ioan Cucuzel, 
O a doua cupolă e împodobită cu chipul lui. Hristos, îngeri și epis- 
copi. Pereții poartă sinoadele ecumenice, teme din sinaxar şi por- 
trete de sfinți (Vlasie, Maxim). 

Exonartexul. Pe boltă Hristos, evangheliștii cu simbolurile lor, 
apostoli și Sfinţi părinţi ai bisericii. Pe pereţi, vieţi de sfinți (dez- 
voltată, aceea a lui Ion cel Nou). 

La exterior, cupola a fost decorată. Pe zidul de miazăzi, vedem 
Imnul acatist,!!? Arborele lui Iesei, Fiul risipitor, filozofii. Temele 
amintesc compozițiile și ordinea din Voroneţ și Humor. Remarcăm 
tablourile mari, proporționate cu înălțimea și dimensiunile monu- 
mentului, spaţiile dintre personaje și desenul monumental al fi- 
gurilor. 

Picturile murale din biserica Sfintul Gheorghe formează două 
grupe distincte. În cea dintii, intră Iisus pe cruce de pe bolta absi- 
dei laterale de miazănoapte, Împărtășirea apostolilor, decorul absi- 
dei de răsărit și acela al navei; lucrări ale meșterilor din prima 
treime a secolului al XVI-lea, desfigurate de repictări. Cel de al 
doilea grup' cuprinde ilustraţia vieţii Sfintului Ion cel Nou, chipul 
Mariei Glicophylusa din timpanul uşii de răsărit și compoziţia în 
care, pe peretele de răsărit, o sfîntă se închină unui sfînt; evocă mi- 
niaturi bizantine. Tonurile (verde, roşu, galben, albastru-verde), ar- 
monia şi sentimentul decorator ne duc către lucrările din 1540 şi la 
meșterii breslei de zugravi atestată documentar, la Suceava, în 
această din urmă epocă. Compoziţia temei lisus pe cruce, e la rîndul 
ei, o lucrare remarcabilă de stil. 

W. Podlacha a apropiat picturile din biserica Sfîntul Gheorghe 
de la Suceava de decorul mănăstirii Kutlumus de la Athos şi de 
acela al catedralei metropolitane din București: (decor, din neferi- 
cire, distrus). 


Biserica din Părhăuţi, înălțată în 1522 (cu hramul Toţi Sfinţii), 
păstrează decorul original ruinat, pe alocuri, din cauza intemperii- 
lor și vremii. Faptul că nu a fost niciodată repictat ori restaurat îi 
conferă o valoare nepreţuită de document. 118 


201 


ARTA FEUDALĂ ÎN ȚĂRILE ROMÂNE 





Calota naosului a pierdut decorul. Pe intradosul arcelor de 
nord-est, sud-est, sud-vest și nord-vest au fost pictaţi „Cel-vechi- 
de-zile“, lisus Emanuel, Pantocratorul și un al patrulea subiect greu 
de deslușit (probabil Mandylionul; sînt închiși în medalioane înca- 
drate de prooroci în picioare. În pandantivul cel mare de la sud-est, 
unicul neruinat, se văd Floriile. 

În absida de răsărit, tencuielile bolţii au căzut desgolind cără- 
mida; la fel și tencuielile arcului triumfal. În registrul superior al 
hemiciclului, medalioane de prooroci; în cel de al doilea, Învierea 
lui Lazăr şi teme din Penticostar (Mironosiţele și Iisus, lisus se 
arată apostolilor, lisus și Samarineanca, Orbul din naștere, Mirono- 
sițele la mormîntul lui lisus); Împărtăşirea apostolilor şi Cina cea 
de taină). În cadrul ferestrei de răsărit: Iisus pe disc, doi îngeri şi 
serafimi cu ripide. În ultimul registru, zece episcopi sînt pictaţi în 
picioare. (Înveşmîntat în saccos e numai episcopul de la stînga fe- 
restrei de răsărit, ceilalți sînt în polistavrii cu omofor alb şi rotuli 
cu inscripţii în slava bisericească. Se inclină toţi către fereastra de 
răsărit). Teoria episcopilor e incheiată, la miazăzi, de diaconii Pro- 
hor şi... (2), cu chivotul pe umărul stîng și cădind. La proscomi- 
die, în firida de la miazănoapte, s-a ilustrat troparul proscomidiei 
„În mormînt cu trupul ...“, Pieptul lui lisus e distrus aproape în 
întregime; Fecioara Maria, înfăţişată lîngă sarcofag (cu capul acope- 
rit de un văl alb vărgat cu albastru) se apleacă şi îmbrățișează pe 
fiul său; îngeri dorifori, unul din ei cu buretele în vîrful lăncii şi 
un serafim încadrează tema. 

În navă, pereţii sînt pătaţi de umezeală. Deasupra ferestrei de 
miazăzi, pare a fi fost întăţişat Iisus în templu, iar deasupra feres- 
trei de miazănoapte, Rusaliile. Pe pereţii de miazăzi, miazănoapte şi 
at în primul registru, sînt „Minunile“; în al doilea, teme din Pa- 
timi și, în ultimul, portrete de sfinţi militari și mucenici. 

La dreapta ușii de intrare, în friza ctitorilor, Gavril Trotuşanul, 
înveșmîntat în tunică albastră și mantie de catifea roşie, pe cap cu 
turban albastru de mătasă Vărgat cu aur, e zugrăvit în genunchi 
i Tata Mid iata (O crăpătură adîncă în tencuiala pictată a izolat 
servati i epraju Și bărbia de restul tigurii.119) Chipul dovedeşte ob- 

ația atentă și sentiment portretistic. Logofătul are obrajii plini, 


202 


DECORURILE PICTATE ALE BISERICILOR 


barbă mică tăiată rotund şi ochii apropiaţi. în miini nu poartă chi- 
votul şi nici alt obiect sau atribut. 

Deosebit de expresive și însuflețite de mişcare sînt chipurile 
sfinților și sfintelor de pe pereţii navei și pronaosului. La partea 
superioară a acestuia din urmă, pe pereţi, sînt pictate sinoadele 
ecumenice; iar sub acestea, acatistul Buneivestiri. În tinda deschisă, 
sub clopotnița-portic, s-a ilustrat acatistul Sfintului Nicolae, Deisis 
şi chipurile arhanghelilor Mihail, Gavril, Rafael şi Uriil. Remar- 
cabile cîteva note iconografice. Cea dintii priveşte ilustrația Imnu- 
lui acatist, una din cele mai vechi din Moldova. Urmează de aproape 
textul imnului; unele imagini par o ilustrație litetrală (ilustraţia ce- 
lui de-al şaptelea icos şi aceea a celor de-al optulea şi al nouă- 
lea)!20 

Acatistul Sfintului Nicolae a fost pictat în biserica domnească 
de la Argeș, la Bălinești, Sfîntul Nicolae din Popăuţi, Humor, Mol- 
doviţa, biserica episcopală din Roman şi mănăstirea Suceviţa. La 
Părhăuţi, prima temă se vede pe peretele de miazănoapte al nar- 
texului (Naşterea). La răsărit, Nicolae e adus la învăţător de mama 
sa. În tablourile care urmează vedem hirotoniile în diacon și preot, 
sfinţirea de episcop; Sfîntul Nicolae ajutînd pe cei trei tineri, apă- 
rînd în vis împăratului şi primind mulțumirile celor trei fete aju- 
tate de el. Din acatistul sfîntului sînt inspirate toate temele, cu 
deosebire aceea a răpirii lui Vasile de către agareeni și mîntuirea 
fiului lui Agricola. Deasupra pînzelor decorative (nappes) se văd 
imitații de marmuri colorate. 

Decorul e caracterizat, alături de armonia vie a coloritului, de 
viața imprimată figurilor, siluetelor și capetelor. Aproape peste tot, 
cu deosebire în nartex, acestea dovedesc folosirea modelelor vii şi 
un simţ particular al dinamismului și fizionomiei, încadrate însă în 
stilul bizantino-veneţian.!?! Evidentă „semnătura“ pictorilor zişi 
lombarzi, dovedită prin tivul alb al draperiilor şi prin inspiraţia rea- 
listă temperată de un rar tact artistic. 


Mănăstirea Probota (Pobrata), ctitorie a lui Petru Rareș, da- 
tează din 1529. Ne referim la biserica principală care se înalță în 
mijlocul unei incinte fortificate şi în vecinătatea a două alte bise- 


203 





ARTA FEUDALĂ ÎN ŢĂRILE ROMÂNE 





rici; cea dintii zidită de Alexandru cel Bun, cea de a doua de Ște- 
fan cel Mare. Edificiul se înfăţişează, potrivit tradiţiei secolului al 
XVI-lea, impunător, de proporţii grandioase şi vădind înrîurirea sti- 
tului monumentelor apusene din Transilvania și Polonia. Păstreaza 
în cuprinsul ei spaţios picturi murale ruinate și refăcute, alături de 
un număr de compoziţii şi portrete originale. A 

În cupolă, calota ornată cu chipul Pantocratorului — deteria- 
rat de intemperii şi trăsnet — a fost refăcut. Inscripţia în capitale 
este din veacul al XIX-lea. Cilindrul poartă o horă de îngeri vă- 
zuţi din faţă şi portrete de îngeri; pictură datată din 1860—62 prin 
factură, culori și stil. În pandantivii cei mici se văd îngeri; compo- 
ziţiile timpanelor sînt ilizibile, pe arce apar prooroci. La baza cupo- 
lei, pare a fi fost zugrăvită „liturghia îngerească“. În pandantivii cei 
mari, evangheliştii meditează sau scriu; nu par împrospătări de ori- 
ginale, ci lucrări din secolul al XIX-lea. 

Arcul triumfal e împodobit cu chipul lui Hristos binecuvîntind 
şi îngeri. Calota absidei de răsărit poartă portretul Fecioarei Maria 
pe tron cu lisus pe genunchi; în „gloria“ care o înconjoară se dis- 
ting patru îngeri pictaţi în secolul al XIX-lea. Zugrăvelile de pe 
primul registru al hemiciclului sînt nedeslușite. În al doilea regis- 
tru Împărtăşirea apostolilor este încadrată de Spălarea picioarelor 
și Cina cea de taină. În cea dintîi temă se văd două altare şi Iisus 
înfățișat de două ori, la stînga şi dreapta ferestrei centrale, iar masa 
este rotundă. În ultimul registru, distingem 11 portrete de episcopi. 
Încercări de curăţire au dat la iveală decorul original. În acesta, 
executat în secolul al XVI-lea, Sfinţii episcopi au siluete înalte, ca- 
pul mic, atitudini variate, mișcare și expresie. Cei repictaţi poartă 
polistavrii, omoforul mare, saccos şi au capul descoperit; chipurile 
sînt văzute realist, iar draperiile sînt zugrăvite fără artă.1%2 

În naos, bolta absidei de miazănoapte arată pe lisus pe cruce; 
cea de miazăzi: Rusaliile. Pe peretele absidei laterale nord, în pri- 
mul registru: lisus în casa lui Lazăr, Învierea lui Lazăr. Arestarea 
iu isus, Punerea pe cruce (lîngă tîmplă); pe pereţii sud şi vest: 
cca sea rea și la Ana, Judecata lui Pilat, Batjocura, Plingerea 
spînzurat și e stai et pecetluit şi păzit! de- soldaţi, Tuda 

rea la limbi. La apus, în Adormirea Mariei, apos= 
204 


DECORURILE PICTATE ALE BISERICILOR 


tolii oficiază, lisus poartă sufletul pe braţul sting, trei episcopi sint 
la căpătiiul Fecioarei Maria. În ultimul registru, la stînga ușii, por- 
tretele ctitoreşti au capetele repictate; la dreapta ușii, Constantin 
şi Elena (nu e pictată crucea). În aceeaşi zonă, la nord-est lîngă tim- 
plă, Hristos mare preot (Veliki arhiereos — sic), iar de-a lungul pe- 
reţilor 12 portrete de mucenici: Teodor Tiron şi Teodor Stratilat 
(pictură originală) binecuvîntaţi de Hristos. Relevăm amestecul de 
slavonă bisericească (inscripţia pe cartea deschisă) a lui Iisus şi cu- 
vîntul „archiereos“ grecesc. Pictura din 1860 este aci suprapusă 
unui decor din secolul al XVII-lea. 

În camera mormintelor, pe bolta cilindrică şi pereţi, s-a ilus- 
trat calendarul. În colțul de sud-est, deasupra mormintului -Oltei 
Doamna, un principe cu coroană stă în fața Sfîntului Nicolae, aşezat 
pe tron. Are pe cap o beretă ornată cu pietre preţioase. Inscripţia 
în slava bisericească numește pe un fiu al lui Petru Rareş şi dă 
anul 1532. Pictura a fost refăcută la sfîrşitul secolului al XVII-lea; 
dovezi, desenul, culoarea și însăşi ideia de a picta pe Nicolae în 
Jocul lui Iisus. Pronaosul este împodobit cu teme din calendar. Pe 
timpanul de deasupra ușii e Schimbarea la față. 

Decorul descris, executat între 1529 și 1532, a fost repictat și 
refăcut (pe diferite suprafețe), în secolul al XVII-lea în vremea mi- 
tropolitului Dosoftei. La 1860—62 au urmat operaţii de restaurare 
în gustul şi cu priceperea epocii. 

Exonartexul a păstrat, pe bolta gotică, picturi originale care au 
putut fi admirate pînă acum 50 de ani. Înălțimea cuprinsului le 
apărase de curăţiri și repictări. Au intervenit după această dată, 
încercări de luminare care au alterat tonurile. Compoziţia, de stil 
monumental, ilustrează imnul serafimilor. În centrul bolţii, „Cel- 
vechi-de-zile“, în mantie viorie şi pictat într-un medalion, apare în 
uşile cerului deschise de patru îngeri în zbor planat. Heruvimi şi 
serafimi purtind flabele cu cuvintul agios (caractere grecești) îl 
aclamă. Tema e în relaţie cu Judecata din urmă pictată pe peretele 
de răsărit. Aci vedem hetimasia încadrată de arhangheli, prooroci, 
apostoli şi sfinţi. Mai jos, peretele e acoperit de var. La partea su- 
perioară a pereţilor de miazăzi, apus şi miazănoapte se văd cinci 


205 





ARTA FEUDALĂ ÎN ȚĂRILE ROMÂNE 





sinoade ecumenice. Decoratorii au organizat un ansamblu muzical 
de linii, forme și tonuri, din care azi nu percepem decit ecoul. 

Exteriorul monumentului a fost în întregime împodobit cu pic- 
turi murale. Trecerea anilor și intemperiile au cruțat decorul de la 
miazăzi, unde vedem acatistul Buneivestiri și Arborele lui Iesei. 
Culorile s-au șters, au rămas numai liniile de contur ale figurilor. 
Pe zidul absidelor a fost pictat Cinul din care au rămas urme și 
fragmente originale în stilul decorului din exonartex. La dreapta 
ușii de intrare (zidul sud) apare portretul mitropolitului Grigore 
Roşca (în parte şters). 


Biserica mănăstirii Humor (înălțată în 1530). Decorul pictat 
omogen, nerepictat şi bine păstrat formează un ansamblu original 
de însemnătate excepțională. Executat cu rapiditatea și măestria 
meşterilor medievali — improvizatori stăpîni pe arta lor — rămîne 
un exemplu. Impresionează prin armonia coloritului şi caligrafia 
figurilor. 

Pe cîmpul albastru al calotei naosului, Pantocratorul binecu- 
vîntează cu Evanghelia închisă în mîini, încadrat de o glorie roşie. 
În mantie de aceeași culoare, ornată cu motive orientale de aur, pri- 
veşte sever din înaltul cerului; serafimi cu aripi roşii plutesc în 
jurul lui. În pandantivii cei mici, evangheliştii; pe intradosul arcu- 
lui de nord-est, „Cel-vechi-de-zile“ încadrat de Solomon şi David. 
Pe intradosul sud-est, Pantocratorul între Amos şi Ezechiel, iar la 
sud-vest Iisus Emanoil între Daniel şi Ioil. Pe arcul nord-vest, un 
arhanghel încadrat de medalioanele lui Ieremia şi Zaharia poartă un 
disc cu monogramul lui Hristos. Pictura timpanelor nu se citește din 
pricina vălului de întuneric care o acoperă. În pandantivii cei mari, 
distingem Stihirea de Crăciun, Schimbarea la față, Floriile şi Înăl- 
tarea. 

În absida de răsărit, Fecioara Maria în matorion roşu ornat cu 
motive orientale (în aur, de ordin geometric) stă pe tron şi ţine pe 
ei aie w închină femelele Figurile, deteriorate, vădesc 
state i P Hemiciclul e decorat cu medalioane 
iesea e nai l, pălarea picioarelor, Cina cea de taină şi Îm- 

a apostolilor, (În Cina cea de taină masa e în formă de 


206 


DECORURILE PICTATE ALE BISERICILOR 


potcoavă şi Iisus stă „in cornu dextro“). Împărtăşirea apostolilor e 
pictată în două compoziţii. În cadrul ferestrei de răsărit un miel alb 
zugrăvit pe fond roșu iar dedesubtul lui, pe perete, Iisus „jertfă în 
disc“; doi îngeri cu chivote pe umeri îi cădesc. Doisprezece episcopi, 
în picioare sub arcade, ţin în miini rotuli cu inscripţii. La prosco- 
midie, Vedenia lui Petru din Alexandria; în diaconicon, Dreptul Si- 
mion cu lisus în brațe. 

Arcul triumfal arată pe Hristos şi cei 12 Apostoli, arcul cel 
mare de la apus, medalioane de sfinţi mucenici încadraţi de un bo- 
gat decor floral (aruum și nuferi). În bolta absidei laterale de sud, 
Treimea la Mamvri; la miazănoapte lisus pe cruce, cu personifică- 
rile bisericii și sinagogii. Nava e împodobită cu friza Patimilor de- 
teriorată și înnegrită. Remarcăm marele număr de soldaţi din corte- 
giul răstignirii şi masarea personajelor în adîncime. Costumele sînt 
de moda apuseană, în stilul Renaşterii. Adormirea, zugrăvită la 
apus, nu îngăduie notarea detaliilor din pricina întunecării picturii. 
În ultima zonă a pereţilor, deosebim printre sfinţi pe Ilie hrănit de 
corb și pe Sfîntul Lup, alături de Sfinţii Pantelimon şi Mina. La 
apus, în friza ctitorilor, Petru Rareș, Doamna Elena și fiul lor Ște- 
fan se înfăţişează lui Hristos. „Sfinta năframă“, Împărtășirea Ma- 
riei Egipteanca de Sfintul Zosima şi numeroşi alţi sfinți împlinesc 
decorul. 

Camera mormintelor e împodobită cu teme din viața Fecioarei 
Maria; cei trei cuconi în cuptorul de foc, Balaam şi asinul, sfinţi şi 
sfinte. În aceeași zonă, logofătul Teodor cu un chivot în miîini stă 
genunchi în faţa lui lisus şi a Sfintei Fecioare, 

Decorul pronaosului formează un ansamblu decorativ logic și 
înțeles. Fecioara Maria orantă cu lisus într-un medalion pe piept 
şi îngeri în loros-ul împărătesc al Bizanțului împodobesc bolta, ală- 
turi de proorocii cei mari și mici. În pandantivii calotei, melozii 
Cosma, Iosif, Teofan și loan din Damasc. Pe pereţi, sinoadele ecu- 
menice, calendarul şi portrete de sfinţi.!*% Printre temele din minee, 
se remarcă Intrarea în biserică. 

Pe zidurile exterioare s-a ilustrat Cinul, Acatistul Buneivestiri, 
Acatistul Sfîntului Nicolae, Parabola fiului risipitor şi Arborele lui 
Tesei. 


207 





ARTA FEUDALĂ ÎN ȚĂRILE ROMANE să 





Mănăstirea Vatra Moldoviței, ctitorie a secolului pl Payhee, a 
devenit necropolă domnească în veacul al XVI-lea. ge a 
înălţat între 1531 şi 1537 biserica impunătoare de propp: ţii ce pe: 
lul mănăstirii Sfîntul Gheorghe din Suceava. Picturile podea e 
păstrează în parte nerestaurate; cele repictate au fost lucrate îngri- 
jit şi anume culoare peste culoare. d : N e 

În cupolă, Pantocratorul (chipul blond) înveşmintat 2 tunică 
roşie şi mantie albastră; îngeri, praznice împărăteşti, Marie; Moise, 
Aron, Lisus-Emanoil şi evangheliştii. În absida de răsărit, Fecioara 
Maria pe tron purtînd pe Iisus, doi îngeri și Ioachim şi Ana. Heti- 
masia, lisus şi „Cel-vechi-de-zile“, înconjurat de sfinţi, ornează 
bolta. Pe peretele hemiciclului. Spălarea picioarelor, Cina cea de 
taină, Împărtăşirea apostolilor și portrete de Sfinţi episcopi; pe ar- 
cul triumfal, evanghelii ale Învierii. În cadrul ferestrei de răsărit 
un miel alb, lisus dormind vegheat de doi îngeri (Maria nu e fi- 
gurată). Troparul, proscomidiei și Vedenia lui Petru din Alexandria 
impodobesc proteza; în diaconicon, Sfintul Simion cu lisus în braţe. 
Pe arcul cel mare de la apus, vedem în centru un arhanghel; pe 
poale, Nașterea Mariei, Intrarea în biserică şi Învierea lui Lazăr. 
În bolta absidei laterale de miazănoapte, lisus pe cruce; pe bolta de 
miazăzi, Coborîrea Sfîntului Duh. Pereţii naosului poartă în frize 
Patimile, Adormirea Mariei și proslăvirea ei. Friza ctitorilor în- 
făţişează pe Petru Rareș, soţia sa Elena şi copiii lor. 

Pereţii camerii mormintelor ilustrează calendarul. 

Zidurile exterioare ale absidelor poartă Cinul. La miazănoapte, 
în dreptul camerei mormintelor, se văd nouă compoziţii mari inspi- 
rate din protoevanghelia lui Iacov și în 15 alte compoziţii predica 
apostolilor (Petru la Roma, Iacov la Sloveni, Pavel la evrei ete.); 

eră Sfîntului Antonie cel Mare se distinge greu, de aceeași parte. 
lege i ap sint Vămile văzduhului, inspirate din fol- 

= lrept izvor viaţa lui Vasile cel Now.124 
Dna e iea Ar ile trebuie apropiat de acela din Hu- 
e fala ai pica au pierdut strălucivea, desenul e caligrafiat 

' arä sensibilitate. Rămine remarcabil ansamblul 


bogat și î Aa : i 
TEE isi d Și deosebit de interesante portretele cu valoare de 


208 


DECORURILE PICTATE ALE BISERICILOR 





Mulţi rotuli nu poartă inscripţii. Iisus dormind ocupă, în ab- 
sida de răsărit, un loc neexplicat. Opera de predică a apostolilor e o 
temă rară în iconografia Țărilor Române. Interesante, ilustrațiile 


inspirate din evangheliile apocrife și viaţa Sfintului Antonie cel 
Mare“ părintele pustnicilor“. 


Biserica mănăstirii Rișca a fost înălțată între 1540—1546, în 
zilele lui Petru Rareş. O inscripție indică însă drept ctitor pe vor- 
nicul Costea Bucioc, din al cărui „ordin“ s-a început zidirea bise- 
ricii (hramul Sfîntul Nicolae) la anul 1611, terminindu-se în 1618. 
Se figurează şi blazonul vornicului. Aceasta înseamnă că biserica din 
vremea lui Rareş a fost restaurată la începutul secolului al XVII-lea. 

Picturi murale, ruinate şi repictate, se văd în interior şi la ex- 
terior. În absida de răsărit, pe peretele hemiciclului în registrul su- 
perior, distingem Vestirea Anei, Naşterea Mariei, Bunavestire, Cir- 
cumciziunea şi Fuga în Egipt; în zona inferioară, Sfinţi episcopi. Ar- 
cul triumfal e impodobit cu medalionul Mariei şi acatistul Sfintului 
Nicolae (decor repictat). În navă, se vede numai Pantocratorul de pe 
calotă; cilindrul e acoperit de funingine. Pandantivii poartă chipu- 
rile evangheliștilor. În bolta absidei laterale de miazăzi, Cina cea 
de taină; la miazănoapte, Coborîrea la limbi. Zona superioară a pe- 
reţilor ilustrează Patimile; cea inferioară portrete de sfinţi călu- 
gări. În calota pronaosului, Fecioara Maria, simbol al bisericii în- 
cadrată de sfinţi melozi. Decorul pronaosului cel nou, adăogat în se- 
colul al XIX-lea,!25 nu prezintă interes monografic.126 


Portretul Sfintului Nicolae, pictat la nord-estul navei, lingă 
tîmplă, e un original din secolul al XVI-lea, reprodus de o icoană 
pe lemn nerepictată și datată (se păstra în urmă cu 30 de ani în 
clopotniţa mănăstirii). La Rișca, picturi murale din secolele XVI şi 
primii ani ai secolului al XVII-lea sînt deseori ascunse sub repictări 
din timpul mitropolitului Dosoftei, cînd s-au zugrăvit şi zidurile 
exterioare. Distingem pe acestea, la miazăzi, Judecata din urmă, 
Scara drepţilor (după Ioan Climax) și teme cunoscute din decorul de 
la Voroneţ și Sfintul Ilie de lingă Suceava. 


209 





ARTA FEUDALĂ ÎN ŢĂRILE ROMÂNE i 








O inscripție dă numele pictorului grec Stamatello de Kostona 
din Zante, autorul decorului din secolul al XVI-lea, ori poate acela 
al repictărilor din secolul XVII. 


Biserica din Coşula (înălțată în 1535 de Matei Coșolvei, mare 
demnitar al lui Ştefan cel Mare) a fost restaurat în 1860. Picturile 
murale au fost acoperite cu var şi s-a repictat pe deasupra un decor 
fără interes artistic. La partea superioară a zidului de apus însă (la 
exterior) am descoperit decorul original; figurează Deisis, apostolii 
și „reîntruparea sufletelor“ (fragment din Judecata din urmă). În 
pronaos, pe peretele de miazănoapte, lingă ferestre, două capete de 
sfinţi fac parte tot din decorul original, datat din secolul al XVI-lea. 

Un evangheliar ctitorese împodobit cu miniaturi de deosebită 
valoare, evocă picturile murale din secolul XVI. Se păstrează în bi- 
blioteca Patriarhiei din București. 


Mănăstirea Zamca (lîngă Suceava) e ctitorie armenească şi a 
fost, pînă la sfîrșitul secolului al XVII-lea, reşedinţa unui episcop 
armean. În incinta de piatră, în mijlocul ogrăzii, se înalță biserica 
zidită de Agopșa, fiul lui Amira, la începutul secolului al XVII-lea; 
pe locul unei biserici mult mai vechi. În interior, se disting, scoase 


cintei. Aci, un fragment din decorul original al hemiciclului înfăţi- 
şează Adormirea Fecioarei Maria. Pictorul a înţeles și precizat pre- 


aei îi E e limpede. La Zamca, Iisus, înclinat spre Maria, are 
re Papil către capul mamei sale: „a venit din ceruri să-i 
un. Mișcare duioasă şi ilustrație justă a textului izvor. 


DECORURILE PICTATE ALE BISERICILOR 








mormîntul ctitorului, operă de stil apusean (secolul XVI), încăperi 
luxoase, o fîntină de marmură cu figuri sculptate și minunate bro- 
derii de mare interes istoric, păstrate azi în Muzeul de Artă al R.S.R. 
din Bucureşti. 


Biserica Sfintu Dumitru din Suceava (datează din 1535) păs- 
trează un decor pictat remarcabil. 

Cupola naosului îngăduie să distingem numai o parte din teme 
şi anume portretele evangheliștilor de pe pandantivii cei mari. Buna- 
vestire ornează arcul triumfal, iar viața lui loan Botezătorul arcul 
cel mare de la apus. Bolta absidei de răsărit a suferit din pricina 
umezelii şi încercărilor de curăţire. Pare a fi înfățișat pe Fecioara 
Maria cu Iisus și îngeri. Primul registru al hemiciclului poartă Spă- 
larea picioarelor, Cina cea de taină și Împărtășirea apostolilor; al 
doilea, 15 portrete de Sfinţi episcopi şi Sfinţii diaconi și Prochoros. 
Cei dintîi poartă polistavrii, omofoare mari și rotuli cu rugăciuni 
„tainice“ în slava bisericească; cu capul descoperit. La proscomidie, 
se află Vedenia lui Petru din Alexandria și troparul „În mormînt cu 
trupul, în iad cu sufletul .. .“ 

În navă, pe bolta absidei laterale de miazăzi, Cina de la 
Mamvri; pe cea de la miazănoapte, Iisus pe cruce (4 îngeri zboară 
deasupra crucii). Pe pereţi distingem greu teme din Patimi și figuri 
de mucenici (peretele de apus în zonele superioare e aproape întreg 
ruinat). La sud, lîng timplă, Sfinţii Teodor-Tiron și 'Teodor-Stratilat 
și un mirean în costum de ceremonie (în mîna dreaptă ţine un per- 
gament de formă dreptunghiulară și asemenea unui scut). La dreapta 
tîmplei, Ioan Botezătorul cu aripi îşi poartă capul tăiat pe un talger 
de argint; într-un trunchi de copac e înfiptă securea, Iisus vine din 
stînga. În glaturile ferestrelor Sfînta Ana cu Maria în braţe şi Maria 
cu lisus la piept. La stinga ușii, spre nartex, portretul lui Petru 
Rareș și acela al doamnei Elena alături de o scenă precum și un 
personaj și un înger. 

În pronaos, decorul bolţii e distrus; pe pereţi citim ilustraţia 
calendarului (lunile septembrie-februarie). Exonartexul a fost în în- 


tregime văruit; au rămas medalioane de sfinţi în creștetul glafurilor 
de la ferestre. 


14* 211 





ARTA FEUDALĂ ÎN ȚĂRILE ROMÂNE DR 





Biserica Golia din Iași. Decorul acestui monument, întemeiat 


între 1550 şi 1560, a fost restaurat în 1838. Numeroase repictări e 
deteriorat ansamblul, îngăduind, numai pe alocuri, studiul decorului 
original. 

În cupolă, Pantocratorul, îngerii, prooroci 
liştii, „împrospătaţi“ cu culori de apă, vor putea 
absida de răsărit, decorul din 1838 a înlocuit originalul. La prosco- 
midie, încercări recente de curăţire au dat la iveală chipurile lui 
lisus şi Fecioarei Maria. În firidă, inscripții greceşti înseamna Cina 
de la Mamvri, portretele lui Melchisedec şi Varlaam şi călugări cu 
potire în miini. Se disting și apostoli prosternaţi. Pe bolta absidei, 
Fecioara Maria și sfinţi episcopi în feloane şi cu omotor. 

Două icoane mari pe lemn sînt așezate pe tîmplă (în absida est), 
la stinga şi dreapta uşilor împărăteşti. înfăţişează Proslăvirea Ma- 
riei (Maria în slava cerurilor, la partea superioară; jos, apostolii în 
faţa mormîntului ei cu giulgiul), şi Hristos pe tron. Icoanele, de in- 
spiraţie atonită și executate în secolul al XIX-lea, reproduc origi- 
nale din cel de al XVI-lea sau al XVII-lea veac. 

În camera mormintelor este ilustrată viața Fecioarei Maria după 
acatistul Buneivestiri. În pronaos, Cel-vechi-de-zile, sinoadele ecu- 
menice şi calendarul; în exonartex, pe boltă Fecioara Maria orantă 
şi Posteritatea lui Adam: Set, Enos, Cainan, Malalaleil, Jared, Enoch, 
Matusalem, Lamech şi Noe), la apus Cel-vechi-de-zile, Psalmul 104, 
sfinţi şi sfinte. La miazăzi, s-a pictat Vedenia lui Isaia, teme din 
Facerea şi Scara lui Iacob (iconografie originală, execuţia picturală 
din 1838). La miazănoapte, în zona superioară, distingem teme inspi- 
rate din vieţile sfinţilor şi peisaje în stilul italianizat al Moscovei 


din secolul al XVII-lea. La răsărit, Judecata din urmă reproduce 
datele și stilul Muntelui Athos. 


i, apostolii și evanghe- 
fi luminaţi. In 


: Catedrala episcopală din Roman, ctitoria lui Petru Rareș și 
fiului său Tlie, terminată în 1550. Decorul, restaurat la începutul se- 
colului al XIX-lea, a fost curăţit în 1927, cînd s-a descoperit numele 
lui mpi pictor ori meșter conducător al lucrărilor din 1547. 

SSE mari figurată prin „Cel-vechi-de-zile“, Hristos și simbolul 

1 Xuñ, împodobește cupola. Inscripţia liturgică e în grecește; 
212 


DECORURILE PICTATE ALE BISERICILOR 








la baza cilindrului, liturghia îngerească. Cea dintii temă a fost pic- 
tată în secolul al XIX-lea; cea de a doua pare repictată. Pe bolta 
absidei de răsărit, Încoronarea Fecioarei Maria (tema apuseană în- 
trodusă în Moldova către mijlocul secolului al XVI-lea), teme din 
Facerea şi ilustraţia „rugăciuni domnești“. Inscripţiile sint în limba 
română și caractere cirilice. Peretele hemiciclului ilustrează acatis- 
tul Buneivestiri, Împărtăşirea apostolilor şi portrete de episcopi. La 
proscomidie, Vedenia lui Petru din Alexandria. Inscripţiile în slava 
bisericească, grecește şi română atestă intervenţia restauratorilor. 

În navă, bolțile absidelor laterale poartă Schimbarea la faţă, În- 
vierea şi Rusaliile; pe pereţi, „minunile“, Patimile şi portrete de 
sfinți. În decorul original, restauratorii au întrodus teme din viața 
Fecioarei Maria şi multă confuzie. Zidul despărțitor de la apus a 
fost distrus în secolul al XIX-lea. Iconografia calendarului, pictată 
în pronaos, e cea originală. 

Decorul exonartexului e cel mai interesant; cu deasbad ilustra- 
ţia acatistului Sfîntului Nicolae. Îl disting însuşiri remarcabile de 
povestire şi pitoresc. Peisaje cu dealuri înverzite şi planuri în adîn- 
cime amintesc Renașterea. Porturile, arhitecturile, copacii şi anima- 
lele sînt desenate cu precizie. Draperii modelate cu umbre şi lu- 
mini pun în valoare figurile. 

Caracterul peisajului, desenul, inscripţiile grecești şi predilecția 
pentru pitoresc atestă lucrul meșterilor din regiunea mării Egee. 


Mănăstirea Galata (Iaşi) Operații de curăţire, luminare și de- 
capare, întreprinse în 1969 şi 1970, au dat la iveală o parte din de- 
corul pictat acoperit de restaurări ori ruinat. 

În cupola naosului, la bază, se desfășoară cortegiul liturghiei 
îngerești format din numeroși îngeri; alții zboară pe deasupra aces- 
tora. În absida de răsărit, se disting, la proscomidie, urme de inscrip- 
ţii în limba slavonă bisericească; un pomelnic este pictat pe faţa 
de miazănoapte a firidei (numele se pot citi). 

Deasupra uşii de intrare în pronaos, Fecioara Maria poartă pe 
lisus (pe braţul sting). Pe peretele de apus, în tabloul ctitorilor apare 
Petru Schiopul, domnitorul Moldovei, Maria Amirali şi familia. Pe 


213 


ARTA FEUDALĂ ÎN ȚĂRILE ROMÂNE 





peretele vest, se vede un al doilea tablou ctitoresc zar XVIII 
ori XIX?). Lîngă peretele de miazăzi, e mormîntul Mariei Amirali., 


Mănăstirea Hlincea zidită de Zotos Tzigaras, ginerele domni 
torului Petre Şchiopu, păstrează decorul original ređiptat în multe 
locuri. Cupola ilustrează programul iconografic al bisericilor indlilo= 
venești din secolul al XVI-lea; caracteristice, patru praznice (Stihi- 
rea de Crăciun, Întîmpinarea Domnului, Schimbarea la faţă, Ares- 
tarea și judecata lui lisus). În absida de răsărit este pictat loan 
Botezătorul printre episcopi. Aci, vedem apoi Nașterea Mariei, Bu- 
navestire, Filoxenia lui Avram şi Rusaliile. Pe peretele hemiciclu- 
lui, Liturghia îngerească formează o notă caracteristică. 

În navă s-au ilustrat patimile și chipuri de sfinți; remarcabile 
grupurile de îngeri din bolțile absidelor laterale. Sub Adormirea 
Mariei se văd portretele ctitorilor, Vasile Lupu, doamna Tudosca și 
fiul lui Ioan. 


Pronaosul este ornat cu ilustrații din Facerea, Arborele lui Iesei, 


sinoade ecumenice, acatistul Buneivestiri, teme din viața Fecioarei 
Maria, acatistul Sfintului Nicolae, Sfinţi şi Mucenici. 


+ Mănăstirea Suceviţa pare a data din secolul al XV-lea; schi- 
tul de călugări din acea vreme a avut o biserică de lemn; e pomenit 
în anul 1504. În 1578, sub egumenul Gheorghe Movilă s-a înălțat 
o biserică de piatră, înlocuită, sau organizată cîțiva ani mai tîrziu 
în chipul impunător de astăzi, Are hramul „Învierii“, 

În cupolă, Pantocratorul, serafimi, îngeri, prooroci și apostoli; 


absida de răsărit, pe boltă, 
ivestiri, „Cel-vechi-de-zile“ 
și de alta a crucii. Pe arcul 
„ înaripat și încadrat de în- 
ărturiei, încadrat de îngerii 
A ; Împărtăşirea apostolilor, Spă- 
A seca 4 ea de taină. La miazănoapte, de partea pro- 
opel Iisus „inger al marelui sfat“, pe e rate Maria și 

an Botezătorul; la miazăzi Casa înțelepciunii și Turnul lui Hermas. 
214 


DECORURILE PICTATE ALE BISERICILOR 





În ultima zonă, Sfinţi episcopi; la proscomidie, Vedenia lui Petru din 
Alexandria şi Pietă. 

Decorul absidei de răsărit prezintă particularități: Înălțarea și 
acatistul Buneivestiri în locul Fecioarei Maria cu Iisus în braţe. Cea 
dintii temă aminteşte exemple din secolele XIII și XIV, aflate la 
Mistra, în bisericile Brontochion, Peribleptos, Sfînta Sofia, Evangue- 
listria şi Pantanassa. Acatistul Buneivestiri se leagă, la rîndul său, 
de o tradiţie iconografică în care Fecioara Maria ocupă un loc im- 
portant. Cortul mărturiei e o „figură“ a Sfintei Fecioare, inspirată 
din „canonul de rugăciuni“ al acesteia, (epistola lui Pavel către evrei; 
cap. 9); iar Rugul lui Moise „figură“ a virginităţii Mariei inspirată 
din cîntecele aceluiași canon. 

Două teme rare, Templul înțelepciunii și Turnul lui Hermas, 
atrag luarea aminte. În prima imagine, lisus episcop, cu o coroană 
regală pe cap, stă pe scaun în dreapta unei mese rectangulare adă- 
postită sub un baldachin cu șapte coloane. În jurul acesteia se văd 
episcopi, sfinți și îngeri precum și numeroase alte personaje. În cea 
de-a doua imagine, un principe, înveșmîntat în tunică lungă brodată 
cu aur stă pe tron, în dreapta, îngeri aduc materialele pentru clădit 
un turn şi pregătesc tencuielile (tema inspirată din proverbele lui 
Solomon (9, 1—3); (9, 10). 

Turnul lui Hermas a fost ilustrat la Napoli într-o frescă și 
într-o criptă din cimitirul lui Calixt la Roma. Avem și exemplul din 
biserica domnească Sfintul Nicolae din Argeș. Relaţia dintre cele 
două teme se înţelege ușor. Textul citat spune anume: „„Înţelepciu- 
nea şi-a clădit casa și-a cioplit cele șapte coloane“. Înţelepciunea 
fiind, aici, Hristos; iar casa: biserica. Turnul lui Hermas se zidește 
pe apă, „fiindcă viața noastră a fost și va fi mîntuită prin apă“ şi 
figurează biserica. La construcţia lui lucrează șase îngeri, „cei dintii 
creaţi“. Șapte femei înconjoară edificiul şi susţin turnul din ordinul 
lui Dumnezeu; sînt personificările credinţei, stăpînirii de sine, cură- 
țeniei sufleteşti, nevinovăţiei, sfințeniei şi dragostei. 

În navă, pe bolțile absidelor laterale sud și nord şi pe marele 
timpan al peretelui de apus: Rusaliile, Pietă şi apostolii, îngeri do- 
ritori cu monogramul lui Hristos, un serafim, mucenici şi călugări. 
Înfățişarea acestor teme evocă mătăsuri în plină lumină. Draperiile 


215 





ARTA FEUDALĂ ÎN ȚĂRILE ROMÂNE A , _ = 





sînt albastre, nudurile de fildeș, nimburile de aur (în bolta ab: idei 
laterale de miazăzi). În centru lisus Emanoil în picioare, în man'ie 

T ER 2 a 2 tă porumbelul (simbol al Sfîntului 

roşie şi aur, înalţă în mîna dreaptă p a PE 
Duh). La partea superioară a bolții, se vede „Cel-vechi-de-zile : nu- 
mit de inscripție „Domnul Sabaoth“. Dedesubtul' lui isus Emanoil 
este pictată Pietă; Fecioara Maria (figurată aci inläuntrul sarcota- 
gului, în picioare, alături de Iisus). În partea dreaptă a bolții se vede 
o basilică la intrarea căreia e o fintînă în formă de cruce; lîngă 
aceasta, Hristos înveşmîntat în costum de luptător Și kja spada în 
mînă. Îngeri înveșmiîntaţi în hlamide, demoni înecaţi în sic na 
serafimi înarmaţi şi un monstru întraripat împlinesc tabloul. (Cîra- 
pul — un peisaj de coline). Tema, rară în arta Bizanțului şi a ţărilor 
de tradiţie bizantină, ilustrează cuvintele imnului liturgic: „unule 
născut, scrise în slava bisericească la partea superioară a bolţii. În 
partea dreaptă s-a ilustrat rugăciunea „tainică“ a „întrării“. Sur- 
prinde figurarea lui Hristos în costum de războinic şi stihuri cu 
spada în mînă. Imaginea ilustrează, socotim, un pasaj din psalmul 46 
și un al doilea psalmul 17; stihuri din psalmii 45 și 48 îmbogăţese 
înţelesul celor dintii. Ansamblul ilustrează începutul liturghiei cate- 
humenilor şi aminteşte decorul din biserica vechiului Bucovăţ, din 
Țara Românească. (Mofleni). 

În bolta absidei laterale de miazănoapte, Dumnezeu „Cuvîntul“ 
stă pe un tron de aur; sînt pictaţi apoi doi arhangheli, Fecioara 
Maria cu Iisus pe piept încadrată de arhanghelul Gavril şi de prooro- 
cul Isaia. Stihirea de Crăciun şi Închinarea magilor, Maria în rai și 
Hristos binecuvîntînd, prooroci, apostoli, mucenici şi episcopi împli- 
nesc decorul. Se ilustrează, în acest chip, troparele Fecioarei Maria 
care se cîntă duminica și luni la vecernie şi utrenie. În marele tim- 
pan de la apus, într-un mare tablou îmbogăţit de arhitecturi și por- 
trete de apostoli, prooroci, mucenici şi episcopi, s-au ilustrat iarăși 
tropare ale Fecioarei Maria din slujba utreniei. 

„Decorul pereţilor cuprinde ilustraţii din Facerea, „minunile“ și 
Patimile. Temele din Noul Testament sînt tratate după tradiția se- 
pokli ji XVI-lea. Interesante, arhitecturile de stil elenistic, occi- 
dental și Renaștere, În Facerea, Dumnezeu apare sub chipul lui 
Hristos şi este numit cu inițialele acestuia. 


216 


DECORURILE PICTATE ALE BISERICILOR 





În ultimul registru, două compoziţii atrag atenţia. Cea dintii, 
la miazănoapte, între facerea soarelui şi lunii şi portretele Sfinților 
Gheorghe şi loan cel Nou, înfăţişează pe Hristos şi apostolii în „via 
Domnului“ (loan, 15, 1—8: „Eu sînt viţa de vie şi tatăl meu este cel 
ce îngrijeşte de ea ...“). Tema se leagă de nădejdea „vieţii viitoare“ 
şi ne ajută să pricepem a doua compoziţie. Aceasta se desfășoară, 
la apus, în dreapta ușii. În „cerul“ ei, doi îngeri în zbor poartă un 
rotulus împodobit cu soarele și luna în centru, iar în colţuri cu 
simbolurile evangheliștilor. În centrul compoziţiei e altarul cu evan- 
ghelia, chivotul în care se păstrează „sfintele“ (folosite la împărtă- 
şirea bolnavilor și muribunzilor), discul şi o cruce mare. Pe disc 
este Iisus, acoperit de procovăţ şi „steaua“. În al doilea plan, în 
centru, e figurată Treimea („Cel-vechi-de-zile“, Hristos și porumbe- 
jul — simbol al Sfintului Duh). Altarul e încadrat de Fecioara Maria 
orantă şi de Ioan Botezătorul. În primul plan, un episcop şi un călu- 
găr se roagă în genunchi. Tema ilustrează Deisis; personajele în ge- 
nunchi sînt ctitorii mitropolitul Petre Movilă și un călugăr din 
familia acestuia. 

Exonartexul este bogat ornat. Pe boltă, Fecioara Maria orantă, 
cu portretul lui lisus pe piept e încadrată de melozii Mitrofan, 
Cosma, Teofan şi Ion Damaschinul în pandantivi. Pe arcele cele 
mari e pictat zodiacul, iar, în cele trei timpane mari ale pereților, 
templul înțelepciunii, Ghedeon şi lîna și visul lui Nabucodonosor; 
teme în relaţia cu portretul Fecioarei Maria. Pe peretele de miază- 
noapte, apar Judecata din urmă, Fecioara Maria izvorul vieţii și 
melozii Andrei Criteanul şi Ion Damaschinul. În cadrul ușii de mia- 
zăzi, s-a ilustrat o alegorie din romanul Varlaam și Iosafat. 

Decorul Suceviţei prezintă cîteva note comune cu picturile din 
secolul al XIV-lea ale bisericii domnești din Argeș. În principiu și 
în ansamblu, el formează însă o ilustrație inspirată din liturghii și 
rituri (vecernia, utrenia, paremii și imnuri). Din punct de vedere sti- 
listic, remarcăm înfăţişarea de icoane a picturilor din absidele late- 
rale. Decorul pereţilor pare a reproduce, la rîndul lui, icoane sau 
miniaturi. Către tehnica acestora ne îndreaptă şi procedeele folosite. 

În privința meșterilor decoratori ai monumentului, informaţia 
cea mai precisă ne-o dă un tipic slavonese (manuscris pe hîrtie). 


217 


ARTA FEUDALĂ ÎN ȚĂRILE ROMÂNE Ea ROI 





Citim, în adevăr, pe prima pagină a acestuia, indicaţia armato ire 
Binecredinciosul ieromonah Enoch din sfînta mănăstire Suceviţa 
seri aci în anul 7104 (1596) numele lui Ioan zugrav și al fratelui 
său Sofronie.125 A , 

Citeva amănunte de ordin iconografic trebuie relevate; în primul 
rînd, figurarea „Înţelepciunii și a lui Iisus Emanoil „înger al marelu i 
stat“ (şi „episcop“ în acelaşi timp). Inspirația luminează o distincţie 
subtilă, de ordin pretins „mistic“ între „lisus cuvîntul“ și „lisus în- 
carnat“; idee de inspirație rusească și legată de erezia bogomililor.!% 
Ilustrarea imnului liturgic „Unule născut“ amintește, la rîndul ei, 
icoane rusește din secolul al XVII-lea.130 

Pe zidurile exterioare aflăm „pocrovul“ şi „cinul“, teme icono- 
grafice de aceeași tradiție ca și precedentele. Decorul monumentului 
rămîne impresionant prin bogăția ilustrației, armonia şi distincția 
tonurilor şi luxul materialului pictural. Cercetări, datorate lui Victor 
Brătulescu, au stabilit identitatea călugărului figurat în genunchi la 
spatele mitropolitului Gheorghe Movilă (tabloul din pronaos) pere- 
tele de apus: este Ioan logofătul, în călugărie Ionichie, tatăl princi- 
pilor Movilă şi al mitropolitului Gheorghe Movilă. Data terminării 
picturii Suceviței pare a fi ziua de 28 iulie 1596. 

Bogăția și strălucirea decorului pictat din mănăstirea Suceviţa 
impun și observaţii privitoare la tehnica şi stilul lor. Remarcabile, 
în primă linie, unitatea de execuţie, prospeţimea tonurilor și armo- 
nia coloristică. În absida de răsărit, noblețea figurilor şi dramatis- 
mul disting tema împărtăşirii Apostolilor, Personajele sînt desenate 
monumental și elegant drapate. Meșterul le-a conceput însă şi le-a 


Pe zidurile exteri i 
£ Tioare și, pe alocuri, în interi E 
prafeţe pictate şi figuri împr | Sri ec cer 


218 


DECORURILE PICTATE ALE BISERICILOR 





Mănăstirea Secu a fost înălţată în 1602 (restaurată în 1825 și 
ulterior). Decorul mural original a fost repictat. Au rămas și se pot 
admira astăzi trei panouri originale. 

În interior, la miazănoapte, pe perete, deasupra mormintului 
Mitrofanei, soția ctitorului Nestor Ureche, o temă din judecata din 
urmă. Figurează pe cei trei patriarhi în rai, stînd pe o bancă şi adă- 
postind sufletele fericiţilor. La miazăzi, la mormîntul ctitorului, s-a 
pictat Cina de la Mamwvri, aluzie la „sînul lui Avram“ şi odihna 
morţilor. Pe zidul de miazăzi, la exterior, se distinge, în ansam- 
blul tencuielilor de var (care au acoperit, poate, un decor din care 
nu se păstrează nimic) tema Deisis funerară. Hristos mare preot e 
pictat pe tron, fiind încadrat de Maria împărăteasă, Aron şi Za- 
haria, mari preoţi ai Vechiului Testament. Pe rotulusul din mîinile 
Fecioarei Maria, citim, în slava bisericească, următoarele cuvinte: 

„Dumnezeule a tot puternic, Cuvîntul născut din Tatăl, stăpinul și 
fiul meu, apleacă urechea la rugăciunea mea și primeşte darul ro- 
bilor tăi şi apără-i de orice nenorocire văzută sau nevăzută“. Pe 
rotulusul din mîna lui loan Botezătorul este scris, în aceeași limbă: 
„Doamne lisus Hristoase Fiul și Cuvîntul lui Dumnezeu primeşte 
rugăciunea Fecioarei care ţi-a dat viaţă și fii îngăduitor cu robii 
tăi care își închină rugăciunile și modestele lor daruri şi păzeşte 
numele robilor tăi de orice necaz de acum și nenorociri în viitor“. 
Rotulusul lui Zaharia ne lasă să citim, „De aceea așa a zis Domnul 
privind mărinimos către Ierusalim, templul va fi zidit întru Dum- 
nezeu a tot puternic“ (Proorocirile lui Zaharia, I, 16). 

Picturile păstrate evocă decorul care nu se mai vede și care 
pare a fi fost de deosebită bogăţie şi farmec. 


Mănăstirea Dragomirna e ctitoria mitropolitului Anastasie 
Crimea (sau Crimcovici) caligraf și miniaturist, autor a numeroase 
lucrări pictate în mănăstirea Dragomirna și la Lvow. Datează din 
1609. În interior se văd picturile originale cu care a fost împodo- 
bită. În cupolă, Liturghia îngerească și șase praznice împărăteşti: 
Bunavestire, Stihirea de Crăcium, Întimpinarea, Botezul, Schimba- 
rea la faţă și Floriile; pe pandativi, evangheliștii, iar pe intradosul 
arcelor de la bază, lisus în templu, lisus în mijlocul apostolilor și 


219 


ARTA FEUDALĂ ÎN ȚĂRILE ROMÂNE E 





medalioane de prooroci şi apostoli, episcopi şi cir mt 
dei de răsărit ilustrează: Înălţarea, Treimea, chipuri Pat În rm 
pe Hristos episcop încadrat de apostoli. Hemieiclul ea ec ma x 
Înmulțirea pîinilor, Iisus şi Samarineanca, Fiul risipi ih ai 
Mărtiriei, „minuni“ din legendele Noului Testament și perir : 
de Sfinți episcopi (în picioare). La proscomidie, Vedenia lui Retin 
din Alexandria, Pietà; în diaconicon, Iisus Emanoil şi Dreptul 
Simion cu Iisus în brațe.131 ; : | 

În cadrul ferestrei centrale de la răsărit se vede Iisus cu disc și 
Împărtășirea apostolilor. În navă, bolțile absidelor laterale ilustrează 
imnuri liturgice (un imn închinat Mariei) și „Unule născut i 43 pe 
arcul cel mare de la apus, lisus „înger al marelui sfat“. Bolta e 
ornată cu teme din viața Fecioarei Maria; iar pereţii cu teme din 
evanghelierul liturgic, Facerea şi portrete de sfinți. 

Pronaosul și exonartexul au fost văruite. 

Decorul Dragomirnei e format dintr-un mare număr de teme 
și figuri. Pictorii nu au avut nici știința, nici sentimentul scării, 
al proporţionării figurilor cu suprafețele și înălțimea edificiului; în 
Primul rînd pare evident că s-au condus după miniaturi, pe care 
le-au mărit şi, transpus pe pereţi fără experiența şi înțelegerea 
decorului monumental. 

Din punct de vedere iconografic, remarcăm ilustrarea liturghiei 
îngerești, în cupolă, şi Înălțarea într-un peisaj cu arbori numeroși 
și edificii luxoase. Prooroci, David, Solomon, Ezechiel și un al 
patrulea sînt figuraţi cu rotuli scriși în slava bisericească, iar Fe- 
cioara Maria este încadrată de îngeri şi apostoli. Cortul mărturiei 
e pictat între „minunile“ lui Hristos și teme din viaţa lui Ioan Bo- 
iezătorul. În naos, Nunta din Cana cuprinde un peisaj arhitectural 
compus din biserici, portice cu colonete și zid de înconjur. Iisus stă 
in „Cornu dextro“ Ja masă, Fecioara Maria e la spatele lui. Come- 
= hew masați în triunghiu și nu se văd decît chipurile celor din 

an. 

Edificii, arbori Şi numeroase personaje aflăm și în majoritatea 
ital ati tii sînt deseori expresive. Ansamblul este lip- 
PN ati, rative reale și transpune ilustraţii care apar lipite 


220 


1 


DECORURILE PICTATE ALE BISERICILOR 


o Mănăstirea Cetăţuia (1668). Biserica e împodobită, în interior, 
cu picturi murale, „împrospătate“ culoare peste culoare; s-a res- 
pectat astfel programul original. Cupola poartă, pe intradosul arce- 
lor de bază, Liturghia îngerească (epitaful figurat la sud-vest, ținut 
de îngeri şi episcopi)!%. Peretele hemiciclului (absida de răsărit), 
ilustrează „minunile“ lui Hristos și viața lui loan Botezătorul (pînă 
la aflarea capului); dedesuptul ferestrei centrale, Iisus „izvorul 
vieţii“. Bolţile absidelor laterale ilustrează teme avînd drept izvor 
imnuri liturgice: „lisus în slavă“, tronul hetimasia încadrat de Fe- 
cioara Maria, loan Botezătorul, Adam şi Eva (la miazăzi); Sfinta 
Fecioară Maria „în slavă“, biserica în peisaj de copaci şi sfinți în 
genunchi („Tu eşti biserica sfinţită ...“) megdinarul liturghiei lui 
Vasile cel Mare (la miazănoapte). Adormirea Fecioarei Maria, zugră- 
vită pe peretele de apus, nu cuprinde episcopi. 

Cupola pronaosului e ornată cu portretul Fecioarei Maria (lisus 
în medalion pe piept) ornate. Pe cilindru vedem teme din viața 
Sfintei Fecioare. Sinoadele ecumenice sînt pictate la partea supe- 
rioară a pereţilor de răsărit, miazăzi şi miazănoapte. La apus, în 
Deisis, apostolii Petru şi Pavel sînt figuraţi în locul Fecioarei Ma- 
ria și al lui loan Botezătorul. Ilustraţia calendarului (după minee) 
și a parabolelor lui Iisus împlinesc decorul.1% 

“Decorul exonartexului e format din chipuri de îngeri, „Lrei- 
mea“, trei teme din Patimi, Arborele lui lesei, Judecata din urmă, 
Psalmii 104 şi 105, Cei 40 de mucenici și proverbul lui Solomon 
(IX, 1—7). 

Iconografia Cetățuiei, prezintă patru note caracteristice: „mi- 
nunile“ pictate pe peretele absidei de răsărit, viața lui Ioan Boteză- 
torul zugrăvită în acelaş loc, amestecul temelor din Patimi cu 
ilustrații ale învățăturii lui Iisus şi ilustrații inspirate din psalmi 
alături de teme din Vechiul Testament; note particulare ale progra- 
melor moldoveneşti din secolul al XVII-lea şi tradiția Suceviței şi 
Dragomirnei. 

În sala capitulară a mănăstirei (arhitectură gotică) se distinge, 
pe peretele de răsărit, Filoxenia lui Avram; frescă inspirată și re- 


221 





ARTA FEUDALĂ ÎN TARILE ROMANE CTE 
ubleo din Sergieva Froick 
ajută să urmărim, in tra 
i din trecutul Moldovei. 





aja 
producînd minuțios opera lui Andrei li 
Lavra. Timpul şi încercări de curăţire ne 

iți r stăreţeşti şi domneș 
diție, decorul caselor stărețeşti $ 


ICONOGRAFIA 


Iconografia monumentelor medievale maip vanen aenea 
murită, la origini, din pricina dispariției decorurilor ina a e 
şi din prima jumătate a secolului al XV-lea. Heme pasizare; 
icoane, miniaturi şi broderii, datate din această din urmă epocă, pre- 
zintă însușiri superioare de artă. Bisericile din vremea lui Ştefan 
cel Mare, picturile murale, miniaturile, broderiile atestă, la rîndul 
lor, idei şi realizări care nu sînt ale începuturilor. Se aşează, în 
adevăr, pe o treaptă de evoluţie și nu la origini. Mărturisesc expe- 
riențe care le-au precedat și modele, de obirşie şi caracter bizan- 
tin, înriurite de curente apusene. Acestea se accentuează în secolul 
al XVI-lea și imprimă artei moldovenești o pecete care o distinge. 
Clădirile sînt zidite din piatră brută și piatră cioplită (gresie). 
Cărămida, bine arsă, prezintă dimensiuni diferite de acelea ale Bi- 
zanțului. Meşterii folosesc, pentru bolți „o sigă“ (tuf calcaros), pe 
care o aduc din altă ţară. Mortarul e din var alb amestecat cu cără- 
midă pisată și fără nisip. Rosturile cărămizilor sînt gotice ca în 
Transilvania. Semnele geometrice lapidare, semne de breaslă și de 
meșteri aflate mai pretutindeni, în Moldova (cu deosebire în seco- 
lul al XVI-lea) şi derivate din acelea ale „logilor“ din Strasbourg 
ori Colonia, arată meșteri veniţi din Transilvania și Galiţia.134 Pic- 
ea pai e nat exterioare ne duc, tot în Apus, întrucit priveşte 
i Aceste împrejurări nu răpesc picturii moldovenești nimic din 
însemnătatea şi farmecul ej, O dovedește, în prima linie. į 
fia, unitară ca inspirație și pro Eai air 
gram, bogată şi ordonată. 
222 


Pr E e 


DECORURILE PICTATE ALE BISERICILOR 








Decorul cupolei ilustrează „definiţia bisericii“.  Pantocratorul 

este înconjurat, la Bălinești, de îngeri și tetramorf. Portretul Fe- 
cioarei Maria ornată, tronul hetimasiei şi 'Treimea împlinesc un y 
program bizantin comun monumentelor din secolul al XIV-lea. La 
Vatra Moldoviței, apar, pe cilindru, prooroci cu simbolurile lor 
(David cu arca alianţei, Aron cu cădelniţa, Iacov cu scara, etc.) 

` La Voroneț, printre apostoli, sînt zugrăviți patru episcopi 
(autorii de liturghii și Nicolae). Baza cupolei este ornată de Litur- 
ghia îngerească, în mai multe monumente (Sfintul Gheorghe din 
Suceava și Suceviţa). În secolul al XVII-lea, la Hlincea şi Cetăţuia, 
se ilustrează vedeniile lui Isaia și Ezechiel şi Pantocratorul între 
apostoli; la Voroneţ, genealogia lui Hristos, proorocirea lui Isaia 
privitoare la venirea lui Mesia și întruparea lui Iisus din Sfînta 
Fecioară Maria; iar la Dobrovăț, hetimasia, simbol al „Treimei“. 
Aceleaşi idei sînt la originea decorului din monumentele secolu- 
lui al XVI-lea. 

În absida de răsărit, tronează Fecioara cu lisus pe genunchi. 
La Suceava aflăm în acest loc Înălțarea. Tema se poate înțelege, la 
rigoare ca întregire a anamnezii liturgice; la Hlincea, megalinarul 
Mariei legat la fel de aceasta. Cerimea este decorată cu imagini ale 
„Treimei“ și chipuri de prooroci. Suceviţa face- excepție şi aci 
fiindcă înfăţişează acatistul Buneivestiri; iar Dragomirna pe Hris- 
tos „mare preot“ şi Iisus „jertfă pe disc“; la Hlimcea sînt episcopi, 
praznice împărăteşti, cina de la Mamvri şi portretul lui Ioan Bote- 

| zătorul. Peretele hemiciclului este rezervat temelor euharistice. Dis- 
tingem trei programe: cel dintii cuprinde teme legate de „jertfa“ 
(Spălarea picioarelor, Cina cea de taină, Rugăciunea pe Muntele 
Măslinilor, Coborirea la limbi și Împărtăşirea apostolilor;) cel de al 
doilea (la Suceviţa), Cortul mărturiei și Împărtăşirea apostolilor. 
Cel de al treilea caracterizează monumente din secolul al XVI-lea; 
într-acestea „liturghia îngerească“, minunile“ şi viața lui Ioan Bo- 
tezătorul înlocuiesc Cortul mărturiei. 

Sfinţii episcopi sînt pictați sub arcade la Bălinești, amintind 
astfel o tradiţie elenistică. Medalioanele de sfinţi evocă, la rîndul 
lor, în acest monument și într-altele, tablourile de „şevalet“ în- 
cadrate și așezate pe perete. Împărtășirea apostolilor, principala 


223 





ARTA FEUDALA ÎN ȚĂRILE ROMANE 





temă de decor a peretelui, este tratată ca în ara Românească, 
Serbia veche şi monumentele clasice ale artei bizantine. În Cina 
cea de taină, masa e formă de sigma şi lisus aşezat în „cornu 
dextro“ (în cele mai vechi redacţii moldovenești, Sfîntul Nicolae din 
Dorohoi, Bălinești, Dobrovăț, Popăuţi, Humor, Sfîntul Ilie etc.) La 
Voroneţ, Sfîntul Dumitru din Suceava şi Suceviţa, masa e rotundă, 
iar „Spălarea picioarelor“ înţeleasă ca în arta bizantină (lisus schi- 
ţează gestul, nu spală picioarele lui Petru). Coborirea la limbi este 
zugrăvită în termeni care nu au evoluat: două sarcofagii, lisus ve- 
nind cu paşi mari, uşile iadului înlocuite uneori (la Popăuţi de 
pildă) prin alegoria infernului, și loan Botezătorul figurat printre 
prooroci. 

Suceviţa şi Dragomirna reproduc programul Țării Românești 
din Muntenia. (Cortul mărturiei, Treimea, Deisis, „minuni“ ale lui ° 
Iisus) tradiția Mistrei. 

Decorul proscomidiei şi diaconiconului atestă interferența a 
două curente. Cel dintii e caracterizat prin teme liturgice; (Mielul 
Rusaliile (Sfintul Ilie din Suceava), teme evanghelice (Neamţu), 
imne liturgice (Suceviţa şi Cetăţuia). Vădesc — amîndouă progra- 
mele — după sisteme de decor. Cel dintii remarcabil prin logică şi 
jertfă (Amnos), Iisus pe disc, „Sfînta masă“ (simbol al Fecioarei 
Maria) și „figuri“ din Vechiul Testament. Cel de al doilea ilustrează 
Pietà, Jertfa lui Avram şi Vedenia lui Petru din Alexandria. Iisus 
dormind apare la Vatra Moldoviței și Dragomirna în absida de ră- 
sărit, iar în majoritatea monumentelor moldovenești în nartex sau 
pe zidurile exterioare, 

Ordinea iconografică în naos este organizată în două programe, 
ilustrate în Moldova în secolele XV și XVI. Cel dintii (la Sfintul 
Nicolae din Dorohoi) cuprinde friza „patimilor“, portrete de sfinţi 
E ctitori; lipsesc „minunile“. Iisus pe cruce, Înălțarea, Rusaliile ori 
Cina de la Mamvri decorează bolțile absidelor laterale; iar Ador- 
ESE Fecioarei Maria peretele de apus (Pătrăuți, Dobrovăț, Po- 
păuți, Humor, Moldovița, Voroneţ, Sfîntul Gheorghe din Hirlău, 
Sfintul Gheorghe din Suceava etc.) Cel de al doilea program este 
n 1a Bălinești, Părhăuţi, Sfintul Ilie, Neamţu, Suceviţa, Drago- 
nirna ete. unde în bolțile absidelor laterale apar lisus în templu, 


224 


DECORURILE PICTATE ALE BISERICILOR 





limpezime de redactare. Medalioane de sfinţi ornează într-acesta 
zona superioară a pereţilor şi continuă seria episcopilor din absida 
de răsărit (pictat tot în medalioame). Friza „patimilor“ se desfă- 
şoară de-a lungul pereţilor. Temele din bolțile absidelor laterale 
sînt tratate monumental, personajele puțin numeroase și grupate 
pentru a li se pune în valoare desenul chipurilor şi draperiilor. 
Cele mai frumoase exemple ne întimpină în biserica Sfintul Nicolae 
din Dorohoi, la Dobrovăț și Popăuţi. Cel de al doilea sistem ne în- 
tîmpină la Bălinești, la sfîrşitul secolului al XV-lea şi e caracteri- 
zat prin ilustrarea praznicelor sau „minunilor“, într-o zonă supra- 
pusă „patimilor“ (Părhăuți, Sfîntul Ilie din Suceava, Roman, 
Neamţu şi Suceviţa în secolul al XVI-lea; Dragomirna, Hlincea şi 
Cetăţuia în secolul al XVII-lea). 

în biserica mănăstirii Suceviţa s-au ilustrat două teme rare 
„Treimea“, înfățișată prin Dumnezeu-Tatăl, Hristos și simbolul 
Sfintului Duh la altar; arhanghelii Mihail și Gavril, Maria, loan 
Botezătorul şi apostolii Petru şi Pavel. Izvorul ei sînt cîntecele 
din săptămîna mare și o ecfoneză liturgică. Cea de a doua temă 
ilustrează viţa de vie şi chipurile lui Hristos și apostolilor încadrate 
de vreji. La miazăzi, vedem pe Hristos la marginea mării, soarele, 
luna, felurite animale de mare, reptile şi pasări. S-a ilustrat astfel 
pericope evanghelice din Ioan (15, 1—9) și un peisaj din Facerea 
(1, 20). Friza ctitorilor împodobește ultima zonă a peretelui de apus 
şi se continuă uneori la miazăzi (Suceviţa). 

Camera mormintelor datează în Moldova din secolul al XVI-lea; 
la Neamţu şi Dobrovăț pare însă a fi legată de construcţii din se- 
colul al XV-lea. În principiu, decorul din secolul XVI şi de mai tîr- 
ziu ilustrează calendarul, portrete de sfinți, Deisis, Treimea la 
Mamvwri, Cei trei tineri în cuptorul de foc (amintind Judecata din 
urmă). La Neamţu, Patimile şi portrete de episcopi însoțesc ilus- 
trația mineiului de August. (Au fost pictate însă cu prilejul restau- 
rării din secolul al XIX-lea). La Suceviţa, apare un al doilea prog- 
ram caracterizat prin portretul Sfintei Fecioare Maria rugătoare 
încadrat de tetramort şi teme din Facerea. 

În pronaos, decorul bisericilor moldovenești este organizat în 
două chipuri. Cel dintii datează din secolul al XV-lea şi se păstrea- 


225 


ARTA FEUDALĂ ÎN ȚĂRILE ROMÂNE La 





secolul al XVI-lea, la Probota, Humor, 


Moldoviţa, Sfintul Dumitru din Suceava, Arborea și „adie al 
XVII-lea, la Cetățuia. Figurează, pe boltă, portretul Fecioarei Ma» 
ria rugătoare, sinoadele ecumenice, calendarul (după  minee) şi 


sfinți. Al doilea chip ne întîmpină la Suceviţa, Hlincea și Golia. 
tronuri ornează bolta. 


„Cel-vechi-de-zile“ înconjurat de îngeri și Acta PU 
La Suceviţa s-a pictat şi Treimea la Mamvri; la Bălinești, Iisus 
dormind, hetimisia, acatistul Sfîntului Nicolae și sinoadele ecume- 
nice. La Părhăuţi, acatistul Sfintului Nicolae este înlocuit de aca- 
grăvit calendarul. La Probota s-au 


ză la Bălinești; e folosit, în 


tistul Buneivestiri şi nu s-a zu 
ilustrat sinoadele și calendarul. 

La Humor aflăm pe boltă o ilustrație logică şi deosebit de 
decorativă: Maria, simbol al „bisericii rugătoare“, îngeri, prooroci 
cu inscripții mesianice şi melozii Cosma, Teofan, Iosif și Ioan Da- 
maschinul; în timpane, sinoadele ecumenice iar, pe pereţi, ilustrații 
din minee. Același program este folosit la Vatra Moldoviței, Voro- 
neț şi Sfintul Dumitru din Suceava. În aceste trei din urmă bise- 
rici, pe boltă, s-a ilustrat imnul închinat Fecioarei Maria „De tine 
se bucură...“ La Sfintul Gheorghe din Suceava, pe pandantivii 
unei calote, sînt melozi, iar pe aceea a unei a doua calote — epis- 
copi (temă inspirată din Evanghelia lui Luca). 

Pronaosul Dobrovăţului prezintă, la rîndul lui, particularități 
pe care le-am relevat: teme liturgice la baza cupolei, ilustraţii de 
imnuri liturgice; „liturghia îngerească“ la răsărit și ilustrația mi- 
neelor la miazăzi. Primul sistem este caracterizat prin ilustrația 
„întrupării“ lui Iisus şi viața sfintului protector al monumentului; 
cel de al doilea prin ilustraţii de psalmi și imnuri bisericești. 

“Exonartexul este, alături de camera mormintelor, un element 
| pia e ati e, secolului al XVI-lea. E decorat cu Judecata din 
ii, o E ellenita Coşula); la Părhăuţi, porticu? 
pictat pe intradosul ma kenn ez e aM d eei m 
peki idin dintele iaaa? eneg x or şi uşilor). În biserica episco- 
NE a Hera rană ulei a lisus Emanuel, proverbele 
raschiva, altar ate T şi viețile lui Ioan Botezătorul, Pa- 
din Suceava, Hristos este ae și Nicolae. La Sfintul Gheorghe 

înconjurat de îngeri, tetramort, evanghe- 


226 





DECORURILE PICTATE ALE BISERICILOR 


lişti şi părinți ai bisericii (pe boltă); pe pereți, viaţa lui loan-cel- 
Nou. La Suceviţa, vedem pe boltă, pe Maria rugătoare, melozi, Ju- 
decata din urmă iar, la răsărit, ilustraţii inspirate din proverbele 
lui Solomon, Facerea, viaţa sfinţilor, Ion Botezătorul şi Ioan de la 
Suceava. La Golia, în Iași, pe boltă, e Fecioara Maria orantă cu 
Iisus şi posteritatea lui Adam (Facerea 4, 1—32); la răsărit, Deisis 
şi Judecata din urmă; la Cetăţuia Judecata din urmă, scara lui 
Iacov, arborele lui lesei şi ilustrația psalmilor 104 şi 105. 

Judecata din urmă este însoţită în multe biserici de două teme 
mai rare, Scara lui Ioan Climax (Scărarul) sau Scara „spirituală“ 
şi Vămile văzduhului. Cea dintii temă apare la Sfintul Ilie, Rișca, 
Suceviţa, Cetăţuia; cea de a doua, la Voroneţ, Humor, Moldoviţa şi 
Arbore. Teme secundare împlinesc decorul exonartexului; sfinții ca- 
valeri, ilustraţii din Facerea și Psalmi, etc. (Suceviţa, Cetăţuia, 
Hlincea!%. 


DECORURILE ZIDURILOR EXTERIOARE 


În secolul al XV-lea, un decor ceramo-plastic de ordine con- 
structivă înveșmînta edificiul din creștetul cupolei pînă la soclu. 
Cărămizi smălţuite în roşu, galben, albastru şi verde, aşezate în 
rînduri paralele, vertical și orizontal, alternau cu rînduri de bolo- 
vani făţuiți ori de piatră tăiată și formau un decor trainic, simplu 
şi elegant. Lumina îl însufleţește, vibraţiile tonului și smalțului îi 
dăruiau viață şi farmec. Moştenire a secolului al XIV-lea, distinge 
bisericile lui Ștefan cel Mare (Sfintul Ioan din Piatra, Neamţu, Băli- 
neşti, Popăuţi, etc.136). 

Începînd din primii ani ai secolului al XVI-lea, zidurile ex- 
terioare ale monumentelor, înălțate o sută și mai bine de ani de-a 
rîndul, au fost tencuite şi ornate cu compoziţii, figuri și motive de- 
corative. Covoare ori stofe împodobite par a înveli asemenea unui 
încîntător veşmînt trupul edificiului. 


Problema originilor şi caracterului acestui gen de decor cu- 
prinde mai multe date. Picturi exterioare au decorat zidurile exte- 
rioare ale unor biserici din Trapezuntul feudal, biserica închinată 


ip 227 


ARTA FEUDALĂ ÎN ȚĂRILE ROMÂNE = 





Fecioarei Maria din Prespa (Macedonia) etc. Cele mai numeroase 
monumente împodobite cu picturi murale, la exterior, ae află int ă 
în Apus. În adevăr, acestea ne întimpină nu numai în regiunile 
sudice ci și în cele de miazănoapte cu climă severă, umezeală și 
vinturi puternice. 

În 1390 s-a pictat fațada palatului arhiepiscopal din Amiens de 
către Adam de France.!%? În Franța, mai multe biserici din departa- 
mentul Hautes-Alpes, la Argentieres, Veygneaux, Puy-Calcin-Puy- 
Saint-André, lîngă Briançon, ete. poartă picturi pe zidurile exte- 
rioare. Exteriorul celebrei mănăstiri Saint-Benoit-sur-Loire a fost 
împodobit de Gauzlain cu teme din Apocalips. În Elveţia, fațade 
de biserici păstrează picturi murale în exterior. La Meyringen, am 
studiat şi publicat noi înșine decorul format din teme din Facerea 
(pe zidul de miazăzi). În Italia, multe biserici din Lombardia sînt 
decorate la exterior cu picturi și, la fel, în Spania în regiunea Ca- 
taloniei. 133 În Transilvania, biserica „neagră“ din Brașov  (seco- 
lul XV) e ornată cu picturi pe zidul de miazăzi și pe cel de apus 
(ruinate în anii din urmă). La Rișnov nu numai biserica săsească, 
ci case de locuit au zidurile exterioare pictate. Cunoaștem exem- 
ple și în Bulgaria: Berende, Dragelevoi, Poganovo (biserici cu pic- 
turi externe). 

Arătăm că meşterii pietrari și zidari din Moldova secolelor XV 
și XVI au fost uneori apuseni, cum dovedesc semnele lapidare; ti- 
nînd seama și de arhitectura bisericilor din secolul al XVI-lea, nu 
e greu să înțelegem originea occidentală a decorului zidurilor ex- 
terioare din Moldova. De folos e să amintim însă că e vorba de în- 
riuriri ale artei romanice, iar aceasta e în mare parte, „o traducere“ 
ori o interpretare latină a artei orientale. Arta mesopotamiană a 
pătruns în regiunile Mării Mediterane datorită renașterii Persiei 
Sasanide; au propagat-o arabii, pe coasta Africii: Bizanțul, Italia 
şi Franţa.1% 

3N În Moldova, decorul zidurilor exterioare a răspuns în chip fe- 
ricit unei nevoi de mare însemnătate. Bisericile de proporții reduse 
nt ea Primeau, în afară de clerul slujitor, numai pe membrii 
liei domnitoare, pe înalții demnitari și, în genere, pe ctitori. 


228 


DECORURILE PICTATE ALE BISERICILOR 








Pentru ceilalți, tirgoveți şi țărănime locuitori ai imprejurimilor, 
decorurile exterioare repetau decorul din interiorul bisericii. Pictu- 
rile exterioare erau executate pe tencuieli bine prinse de zid și 
într-o tehnică care le-a ajutat să învingă secolele. 

Zidurile absidelor înfăţişează, în Moldova, Cinul (ordinea) dez- 
voltare a temei Deisis; apare pe o broderie rusească din Sergieva- 
'Troickaja-Lavra.!% Cea mai veche ilustrație din Moldova se vede 
la Probota. Izvoarele sint o proorocie a lui Miheia (V, 1—2) și un 
text din evanghelistul Matei (I, 22—24). În arta moldovenească s-au 
interpretat „literal“ izvoarele.!1! La Voroneţ, tema tratată în spiritul 
artei bizantine, figurează pe Dumnezeu-Tatăl și „biserica cerească“. 
„Întruparea lui Iisus din Fecioara Maria“, „Jertfa euharistică“ şi 
Predica apostolilor. La Suceviţa Cinul e dezvoltat în întregul lui: 
„Vedeniile lui Daniil și Isaia, Întruparea lui lisus, Deisis, Jertfa 
Liturghiei și Sfinţii episcopi Ioan-Gură-de-Aur și Grigore din Na- 
zians. 

A doua temă principală, ilustraţia Imnului Acatist, se păstrează 
bine la Vatra-Moldoviței. S-a legat de acesta, două teme secun- 
dare „Rugul lui Moise“ și „Asediul Constantinopolului“ de către 
perși în secolul al VII-lea. Cea dintii e o „figură“ a Mariei (a fe- 
cioarei); cea de a doua în relaţie istorică cu tradiția bizantină, care 
atestă salvarea Constantinopolului graţie ajutorului dat de Sfinta 
Fecioară Maria (ajutor invocat de împărat și întreaga capitală bi- 
zantină rînduiți în procesiuni care s-au desfășurat pe zidurile ce- 
tăţii cîntînd Imnul Acatist). 

- Decorul zidurilor cuprinde, în afară de aceste teme, „Arborele 
lui Iesei“, portrete de „filozofi“ şi sibile; și Predicarea apostolilor. 
La Sfintul Gehorghe din Suceava, „filozofii“ împodobesc o friză 
remarcabilă dedesubtul Arborelui lui Iesei; cu rotuli și inscripții 
în slava bisericească. Sînt pictaţi, alături de sibile, filozofii Astacoe 
(sic), Goliud (sic), Porfirie, Saul, Homer, Platon, Aristotel, Vason, 
Jason. La Voroneţ, ilustraţia precizează E costumele în 
primul rînd. 

| Tema filozofilor a fost ilustrată în secolul al XVI-lea în bise- 
rica Sfintul Nicolae-Spanos, la Ianina (Epir). Rotulii sibilelor (din 
Libia, Delphi, Himeria, Samos, Cumes, Hellespont, Phrigya, Tibur) 


P r 





ARTA FEUDALĂ ÎN ȚĂRILE ROMÂNE E 





poartă inscripţii privitoare la „întruparea“ lui Iisus.“ Arborele lui 
Iesei, a fost aflat în literatura populară de la sfîrşitul evului me- 
diu şi cuprinde texte şi interpretări forțate ori eronate din operele 
filozofilor antici. AA sania 

La Voroneț, ilustrații din Facerea sînt iata detii de 
viaţa Fecioarei Maria inspirată din evanghelia apocrifă a lui Pseu- 
do-Matei și din proto-evanghelia lui Iacob. „Vămile văzduhului“« 
apar apoi în mai multe monumente.!%% 

Decorul bisericilor moldovenești e în primul rind de ordin li- 
turgic. Ilustrează riturile și „figurile“ principale, în interior. În 
afară, pe ziduri, ne întîmpină ilustrația unei adevărate enciclopedii 
medievale de ordin religios şi profan. (Cărţile rare şi scumpe, erau 
şi scrise în limbi inaccesibile poporului: grecească, slavă-biseri- 
cească). Imaginile vorbeau limba universală a picturii și erau la 
îndemîna tuturor încîntau ochii şi spiritul, se fixau în minte și 
deveneau mijloace de educaţie. 


TEHNICA, STILUL, MEȘTERII 


Întăţişarea picturilor murale moldovenești surprinde. Executate 
acum 300, 400 ori 500 de ani, deseori au învins timpul și acţiunea 
ploilor, zăpezilor, vânturilor aspre, alături de alternarea tempera- 
turilor excesive. S-ar fi păstrat mai bine cele mai multe dacă nu 
ar fi intervenit împrejurări care trebuiese amintite. Cea dintii din- 
tre acestea e distrugerea edificiilor din incintă care înconjurau mo- 
numentul și formau o apărare împotriva intemperiilor. S-au dis- 
trus, ori s-au ruinat, în al doilea rind, acoperișurile, fapt care a 
ien în arie apei de ploaie, invazia mucegaiurilor şi de- 

pictate. Adăugăm nefericirea restaurărilor şi 
cu ușurință şi executate fără competenţă, 
„întinerire“ şi „înnoire; operaţii pornite 


uneori şi di i ie PAN 
ri și din vanitate ȘI încredere în Superioritatea epocii în care 


au fost întreprinse. 
i Decoratorii monumentelor. moldo 
radiției și experienței, la fel cu meșt 


230 


veneşti au lucrat pe temeiul 
erii romanici. Asemenea aces- 


DECORURILE PICTATE ALE BISERICILOR 





tora au folosit materialele ţării și au executat tencuieli rezistente 
zugrăvite cu culori durabile. Meşterii considerau disponibilităţile și 
clima; formau echipe omogene conduse de artiști stăpîni pe resur- 
sele artei lor. 

De obicei, trei pături de tencuială îmbracă pereţii decoraţi. În 
secolul al XV-lea, aflăm materiale curate şi omogene, var bun, 
cîlți de cînepă ori fuior de in; cărămidă pisată în stratul aderent 
zidului, culori curate de origină minerală, ceară de albine, etc. Va- 
rul se stingea cu grijă, se frăminta cu lopata şi mistria și se păstra 
luni de zile în varniţe acoperite. Cele mai alese materiale le-am 
aflat la Sfîntul Nicolae din Dorohoi, Părhăuţi, Popăuţi și Probota. 

Cercetătorul descoperă pe pereţii monumentelor motive geo- 
metrice, pătrate, romburi, bare zugrăvite în culori; imitații de pla- 
caje de marmură folosite şi în apus. În Franţa acestea se numeau 
„ornamente carrelâs“. (,„Carreler“ nu însemnează a pava un cuprins, 
ci a decora pereţii cu motive şi culori ca cele arătate).!14 

Procedeul folosit în decorurile moldovenești are laturi co- 
mune cu fresca apuseană; se distinge însă prin însuşiri importante, 
care caracterizează procedee proprii meșterilor ţării noastre. Am 
analizat această problemă în lucrări anterioare.!%5 Meşterii lucrau 
pe tencuieli umede, formate din var păstrat lungă vreme și trans- 
format într-o pastă pe care o presau cu tăvălugul şi mistria pe 
pereţi pentru a o îndesa și „sclivisi“. Purtau pensula muiată în 
zmeuri colorate şi „scriau“ ca pe hîrtie. Aveau desenul „in mîini“ 
şi în ochi; zugrăveau din memorie slujindu-se uneori de schițe. 
Improvizaţia era firească și totul se întemeia pe experiență. Cape- 
tele dispar în multe monumente cînd se folosesc astăzi, pentru cu- 
răţire, mijloacele utilizate pentru luminarea draperiilor şi fonduri- 
lor. Faptul atestă emulsii și lucrul a „secco“, sau zugrăveli într-un 
gen de temperă. La Suceviţa și Dragomirna, oarecare dezordine în 
repartiția spaţiului și proporționarea figurilor ne face să ne gîn- 
dim la meșterii iconari, cunoscători slabi ai artei monumentale. 

Pictorii moldoveni ajung curînd, în secolul al XVI-lea, să pic- 
teze, mai ales chipurile, după „canon“. Sentimentul figurilor dra- 
pate, viu și just în secolul al XV-lea, (moştenire bizantină), începe 
să dispară. Este înlocuit prin virtuozitate și artă de ilustrație. 


231 


ARTA FEUDALA ÎN ȚĂRILE ROMÂNE 





Stilul.  Decorurile murale moldoveneşti se caracterizează, 
în genere, prin funcţia lor monumentală. Îmbracă pereţii şi pun în 
valoare arhitectura. Figurile lui Hristos şi ale apostolilor, în absida 
de răsărit şi în navă, prezintă proporţii şi draperii care subliniază 
eleganța siluetelor şi anatomia trupurilor. 

Decorul exterior pune în lumină planul, formele, liniile con- 
structive şi trăinicia monumentului. Cinul, Acatistul, Judecata din 
urmă, Arborele lui Iesei sînt tratate asemenea unor miniaturi de 
manuscrise pe o scară mult mărită. Tonalităţi de covoare, smalțuri 
ori orfevrărie rețin privirea. Excesul de înriurire ale artelor samp- 
tuare întroduce note discordante; iar către mijlocul secolului al 
XVI-lea, se îndătinează tehnica şi procedeele icoanelor. 

Costumele personajelor pun la îndemina cercetătorului un nu- 
măr de documente interesante. Iar peisajul, în secolul al XV-lea și 
în prima jumătate a secolului al XVI-lea, evocă tradiţia bizantină 
— constantinopolitană. Către mijlocul secolului al XVI-lea, în ca- 
tedrala episcopală din Roman, de pildă, apare o concepție nouă. 
Aci pictorii s-au străduit să figureze orizontul, spaţiul și transpa- 
rența luminii și solul cu accidentele lui; la fel și în mănăstirea Su- 
cevița. Animalele sînt insuficient observate; la Suceviţa apar însă 
exemple înţelese. 

Ornamentele sînt executate potrivit tradiţiei bizantine. În aces- 
tea, constatăm însă intervenția mediului viu al artei populare; mo- 
tivele sint desenate liber şi colorate în tonul florilor de cîmp şi 
broderiilor țărănești. 

Portretul numără în Moldova, exemple deosebit de interesante; 
bine observate, însuflețite de viaţă şi cu caracter. Portretele lui 
lisus, Mariei şi ale apostolilor vădesc la Voroneţ, Vatra Moldovi- 
tei, Dobrovăț și Bălinești însușiri remarcabile. La Părhăuţi, chipu- 
rile de sfinte trăiesc pe perete; au privire vie, mişcare şi farmec. 

i Chipurile ctitorilor și donatorilor sînt demne de studiu. Cităm 
chipurile logofătului Teodor la Humor, Mitropolitului Grigore Roşca 
la Voroneţ, logofătului Tăutu din Bălinești; doamnele din friza 
apa de la Suceviţa şi chipurile de pe zidul de apus la Ar- 


232 


DECORURILE PICTATE ALE BISERICILOR 





Portretul în arta moldovenească se leagă de concepţia şi teh- 
nica bizantină; înriurirea canonului e evidentă. În înţeles apusean 
şi modern, străbat însă în multe figuri note realiste şi expresia 
sentimentelor. 

Un analist de acum patruzeci de ani, a încercat, dovedind în- 
suşiri de cercetător, să scruteze şi să învie fiinţa cîtorva figuri de 
doamne şi domniţe. N-a studiat însă decît documentele scrise și 
nu a avut ideea să întrebe chipurile pictate pe pereţii monumen- 
telor, așa cum a făcut Robert de la Sizeranne, care a înviat în 
„Masques et visages“ personaje pictate în portrete ale Renașterii. 
Un scriitor de talent s-ar cuveni să întirzie, la noi şi să cerceteze 
chipurile istorice zugrăvite pe pereţii bisericilor. Rezultatele ar 
lumina figuri şi fapte puţin cunoscute din istoria poporului româ- 
nesc. 

Din secolul al XIV-lea şi din prima jumătate a secolului al 
XV-lea, nu se păstrează decoruri originale. Cele repictate înfăţi- 
şează refaceri sau creaţii în care nu descoperim zugrăvelile ante- 
rioare. Din a doua jumătate a secolului al XVI-lea înainte, mărtu- 
riile se înmulţesc. Le amintește tradiţia, le relevă documente, sem- 
nături de artişti şi date, elemente iconografice, tehnice şi de stil. 

O împrejurare se cuvine să fie subliniată. Priveşte însușirile 
decorurilor datate prin inscripții sau databile prin mijloacele amin- 
tite (iconografia, tehnica şi stilul). Se disting prin omogenitâte de 
gindire şi execuţie şi surprind prin: bogăţia programului, virtuo- 
zitate şi improvizație. Nu arareori ne întîmpină semne vădite de 
grabă şi lucru neisprăvit. O a doua împrejurare se informează cu 
precizie. Amintim anume inscripția originală formulată într-o bi- 
serică (Voroneţ), ctitorie a secolului al XV-lea: clădirea şi între- 
gul decor au fost realizate în trei luni de zile (inscripţie de epocă 
și autentică). Decorurile pictate: au fost în adevăr executate de 
meșteri membrii unor. grupuri. avînd: aceeași educaţie artistică.14? 
Uneori de naţionalitate diversă dar de aceeaşi şcoală și destoini- 
cie. „Semnau“ într-un chip arătat de noi (o dungă, un tiv, albă de 
culoare, mărginește de sus pînă jos draperiile“). 

O altă particularitate pune în lumină intervenţia pittariler din 
apus, artiști „romanici“. Constă în imitații de marmură colorată, 


233 


ARTA FEUDALĂ ÎN ȚĂRILE ROMÂNE iai AEA 





albastru, roșu, verde și alb și ordonată în motive Pot Asa pa 
tunghiuri, romburi, cercuri. Le aflăm la Pătrăuți, Părhăuți, Rt 
neşti, Sfintul Gheorghe din Hiîrlău, Sfintul Nita e: ta ohoi, 
etc. Au fost considerate drept decor provizoriu, destinat să acopere 
pereţii în așteptarea ilustraţiei pictate. Observăm că aceste de- 
coruri, imitații de marmuri, împodobesc în genere zona inferioară 
a pereților, acolou unde tradiția bizantină a impus draperii (nap- 
pes, în limba franceză). Reprezintă carelajele medievale, înlocuite 
mai tîrziu în occident cu lambriuri, învelișuri de lemn ornat.!48 

Figuri întregi reproduc modele apusene ori se înspiră din minia- 
turi medievale. Exemple, portretul Sfintei Marina în biserica Ar- 
bore și figuri din biserica Sfintului Gheorghe din Suceava. Cităm, 
în aceeași ordine de idei, pastorala pictată la Popăuţi, la proscomi- 
die, peisajele inspirate din arta italiană; arhitecturile și costumele 
din Patimi, chipurile însufleţite de viață, ochii mobili și vii de la 
Părhăuți. 

Aflăm, în pictura murală din Moldova și iscălituri, nume de 
artiști. La Bălinești, au lucrat trei meşteri zugravi, Ioan (1494), 
Grigore şi Gavril (1496); la Sfintul Gheorghe din Hirlău, Gheorghe 
din Tricala (mort în 1524). Toma zugravul de Suceava este citat 
într-un act către bistrițeni din anul 1541. La Arbore, aflăm pe 
Dragoș (1541). În anul 1959, Alexandru Lăpuşneanu a cerut la 
Veneţia pictori; în mănăstirea Slatina, acelaşi domnitor a lăsat o 
fîntînă de marmură cu figuri decorative, lucrare în stilul Renaș- 
terii italiene, iar mormîntul lui din biserică e o lucrare de stil apu- 
sean. Popa Gavril de Suceava s-a iscălit în 1593 pe grinda supe- 
rioară de sprijin a tîmplei din Vatra-Moldoviţei. La Rîșca, a lucrat 
Stamatelo Costona din Zachintos, și a semnat în 1592 luna iulie. 
La 1570, se atestă o breaslă a zugravilor în orașul Suceava. În mă- 
năstirea Suceviţa au pictat Ioan şi fratele său Sotronie.15 în vre- 
mea lui Vasile Lupu, zugravi la 'Trei Ierarhi în Iaşi au fost Iisidor 


Numele și datele se pot înmulți: încheierea pune în lumină 
participarea şi activitatea pictorilor români. La origine, în secolele 
; XV, după meșterii apuseni care lucrau în Polonia și Tran- 
silvania, au venit meşteri greci mai ales din insulele Egee sau din 


234 


DECORURILE PICTATE ALE BISERICILOR 








Veneţia şi meşteri balcanici (?). Au sosit grupaţi în tovărășii ar- 
tistice purtători ai unei tradiţii bizantine înriurite de Renaștere și 
Apus. Veneau de departe, călătoriseră greu și nu puteau rămîne 
mult timp. La lucru, aveau nevoie de ajutoare şi pe aceştia îi afla 
în regiune. Meșterii români, cu sentiment artistic ancestral dovedit 
în arta ţărănească, aveau „ochiul“ și simţirea. Au ajutat cu înțele- 
gere şi au învățat. A răsărit o generaţie de artiști ucenici urmată de 
altele de ordine superioare pe care îi întîlnim, în a doua jumătate 
a secolului al XVI-lea și în secolul al XVII-lea. Formează o şcoală 
naţională a meșterilor „de ţară“, numeroşi în secolul al XVIII-lea. 
Temperamente reale au evoluat în relaţiile cu înriuririle curente- 
lor europene din secolul al XIX-lea și au format o școală româ- 
nească de artă, aceasta a întregului popor. 


235 





ICOANELE 


Tradiția păstrează amintirea unui dar împărătesc din prima 
jumătate a secolului al XV-lea, icoane bizantine oferite domnito- 
ului Alexandru cel Bun. Icoane „Împărătești“ de timplă se văd 
pînă astăzi în mănăstirea Bistrița (judeţul Neamţ) şi în mănăstirea 
Neamţu. Icoana din Bistriţa este ornată cu chipul Sfintei Ana 
cea din Neamţu cu acela al Fecioarei Maria. Repictate atestă, îr 
linii mari, stilul bizantin al secolelor XIV și XV. Două sau trei 
alte icoane, icoana Sfintei Fecioare din mănăstirea Agapia de pildă, 
se alătură celor dintîi; elementele picturale originale au devenit 
însă greu de deosebit în toate. 

Icoana de stil bizantini! databilă din secolul al XV-lea, este 
acea care înfăţişează pe lisus pe cruce, încadrat de Fecioara Maria 
şi Ioan Evanghelistul. Pictată în tempera, pe un suport de „pinus 
cembra“ (zimbru), are cîmpul aurit. O uşoară gondolare orizontală 
a lemnului a fost intenţionat măestrită de artist pentru a reduce 
contactul cu zidul. Ideea plastică evocă mozaicurile parietale din 
Datâni și Trebizonda. Chipurile, au expresii concentrate. Draperiile 
şi pictarea în bucle a părului ne duc către izvoarele arătate. O 
icoană din Muzeul de Artă R.S.R. București, datată din prima ju- 
ăia a secolului al XVI-lea, ilustrează aceeași temă, stilul însă 
diferă. 
si A ară cal cel Mare din mănăstirea Putna este le- 
îs dăuna. Avi pa persoana marelui domnitor. L-a însoţit, 
ri st x ai: ni a ost aşezată pe pieptul lui, la moarte. Ilus- 

i ema Deisis; Hristos, Maria şi Ioan Botezătorul sînt pic- 
taţi bust, în tempera, pe lemn de chiparos sau o altă s 7 R 
pecie de pin. 


236 


ICOANELE 





Chipurile reproduc canonul, iar părul lui lisus e stilizat în genul 
rusesc din secolul al XVI-lea. O icoană de argint aurit, dublu şi 
înveliş al celei dintii, e ornată cu smalțuri albastre și verzi. Lucra- 
rea de aurărie imită filigrana. Pictura este executată îngrijit; ar- 
gintăria nu e însă lucrul unui meşter iscusit. În totul, tripticul 
amintește modele din şcoala Stroganoff. Nici o inscripţie și nici o 
dată nu ne ajută să precizăm epoca. 

Icoana Fecioarei Maria din mănăstirea Neamţ — pictată pe 
suport de lemn de cedru sau tisă — a rezistat vremii, transportu- 
lui dintr-un loc într-altul, umezelii, etc. Pictura a suferit operaţii 
de curăţire și a primit verniuri de untdelemn și alcool. Culorile, 
pe alocuri, s-au desprins de fond sau s-au întunecat. O inscripţie 
pictată pe dosul icoanei pomenește de transportul icoanei la Gir- 
cina, în județul Neamţ, unde a fost rău păstrată. 

O icoană azi dispărută, fragment din racla Sfintului Ioan cel 
Nou de la Suceava ilustrează un episod din patimile sfintului!*?. 
Capetele măsoară a opta parte din înălţimea figurilor; chipurile sînt 
prelungi, bărbia ascuţită. Draperiile, modelate cu simţ al materiei; 
şi stilul amintesc icoane ruseşti din secolul XV şi picturi moldo- 
venești din secolul XVI. Un alt fragment descoperit ulterior se 
păstrează în Muzeul de Artă al R.S.R. El reprezintă scena Jude- 
căţii Sfîntului loan cel Nou de către eparhul din Cetatea Albă, 
fiind o icoană cu deosebite însușiri artistice. 

Icoana lui Hristos din colecţia mănăstirii Agapia, a fost a bi- 
sericii din Frătăuţii-Noi, unde a făcut parte din timplă. E datată 
printr-o inscripţie pictată pe cadru, la partea inferioară, din tim- 
pul mitropolitului Anastasie Crimca (primii ani ai secolului al 
XVII-lea). 

Stihirea de Crăciun, împodobește o icoană din mănăstirea Put- 
na, lucrare îmbrăcată în argint, dublu al celei dintii şi din aceeași 
epocă. În mănăstirea Putna se văd multe icoane de artă: Învierea, 
dar al arhimadritului Spiridon; Înălţarea (pe lemn de paltin), Hris- 
tos pe tron şi „Praznicele“ databile din secolul al XVI-lea. 

Icoana „împărătească“ a celor 'Trei Ierarhi, Vasile cel Mare, 
Grigorie din Nazians și loan Gură de Aur din palatul mitropolitan 
din Iași, e pictată în tempera pe lemn de pin, după procedeul meş- 


237 





E ROMÂNE fite 


ARTA FEUDALĂ ÎN "PĂRIL 





al XVII-lea. Lucrarea, executată la Mos- 
arie, Lacovlev şi Proca Nichitin 
cu însuşiri deosebite de ordin 


terilor ruşi din secolul 
cova sau la Iași de pictorii ruși Naz 
şi bine păstrată e o operă luxoasă 
ia icoane de valoare artistică fac parte din timpla bisericii 
Sfinții Teodor din Iaşi. Înfățişează pe Hristos și Fecioara Maria 
purtind pe Iisus pe braţul stîng. Atestă o şcoală sau O tradiție ai 
dovedească -cu origini legate de Humor, Vatra Moldoviței şi Voro- 
neţ. Sînt datate de la mijlocul secolului al XVII-lea, 

Icoanele din Bolzano (Tirolul italian) fac parte din moştenirea 
domnitorului Moldovei Petru Şchiopu. Au fost studiate de scriitori 
străini şi de Nicolae Iorga. Nu se mai păstrează astăzi decît una 
singură (în Kunsthistoriches Museum din Viena) care arată pe 
Petru şi Pavel, tot din secolul al XVI-lea. Au dispărut portretele 
mitropolitului Alexie din Kiev şi Sfîntului episcop Dimitrie din 
Vologda, care datau din secolul XVI. 

Icoanele din Văleni, comună din vecinătatea oraşului Piatra- 
Neamț, posedă o biserică mică de lemn care a fost, după tradiție, 
a unui schit de maici, înfloritor în vremea lui Petru Rareş. Acum 
cincizeci de ani, am aflataci un bogat tezaur de icoane pe lemn.!% 
Cele mai multe în bună stare şi nerepictate şi cîteva repictate de 
zugravi de ţară şi desfigurate. Cele mai vechi datau din prima ju- 
mătate a secolului al XVI-lea și aveau o deosebită valoare artis- 
tică; cîteva datau din secolul al XVII-lea, din epoca lui Vasile 
Lupu. Tezaurul s-a risipit. Lucrările mai însemnate, curăţite și re- 
pictate, se văd în colecţiile mănăstirii Văratecu şi Bistriţa din ju- 
dețul Neamţu. 

Icoane pe pinză din primii ani ai secolului al XVI-lea și din 
pe nn Area ra Și întățișînd pe Hristos înconjurat de cei 12 
capul EN le din moștenirea artistică a Moldovei. Aveau 
roșu și auriu ne da iri. tany de pastel plhastnp 
eiA chinurile aa ornate cu chipul Fecioarei Maria 
Nicolae.1 Nicolae Iorga a P SR Apa hipu Sfintului 
din secolele XVII și XVIII. Au at: dee i eritem moldoveneşti 
vedere istoric, fiindcă. doved emnătate, mai ales din punct de 

ese existența unei școli moldoveneşti 


238 


ICOANELE 





de iconari cu origini în mănăstirile Putna, Sfintului Gheorghe din 
Suceava, Suceviţa și Neamţu. 

În mănăstirile Bistriţa, Neamţu și Agapia!” aflăm icoanele de 
tradiţie bizantină (concepţie, linie şi culoare). Icoane bizantine de 
artă au ajuns în ţările noastre, uneori numai prin copii şi schițe de 
meșteri și au fost reproduse în pictura murală. În Maramureş, por- 
trete de sfinți, înspirate din icoane bizantine celebre ori copiate 
după acestea, se văd pictate pe pereţi în naos și pronaos. În Mol- 
dova, cea mai veche și frumoasă reproducere ne întimpină la Dol- 
beştii-Mari (judeţul Suceava). Ilustrează ritul parastasului şi por- 
tretele ctitorilor. Datează din a doua jumătate a secolului XV-lea. 

În mănăstirea Secu, o icoană reprodusă în pictura murală, la 
exterior, pe zidul de miazăzi al bisericii, ilustrează Deisis și în- 
cadrează pisania. A fost pictată „în frescă“ între anii 1603—1608. 
Pe zidul exterior de miazăzi a bisericilor mănăstirești din Humor 
și Vatra-Moldoviţei, două icoane mari, murale, ilustrează condace 
din acatistul Buneivestiri. Încîntă ochii prin logica compoziţiei, de- 
sen şi armonia coloritului. La Suceviţa, tot pe zidul de miazăzi, s-a 
pictat o icoană rusească. 

În trapeza mănăstirii Cetăţuia de lîngă Iași, un pictor de deo- 
sebit talent, a zugrăvit pe perete, în a doua jumătate a secolului 
al XVII-lea, Treimea la Mamvri, inspirindu-se sau copiind lucrarea 
celebră din Sergieva-Troickja-Lavra a lui Andrei Rubliov din Kiev. 

Pomelnicele ilustrate au fost numeroase în Transilvania, Țara 
Românească şi Moldova. Din nefericire, puţine s-au păstrat din 
pricina folosirii lor continue și ceremoniile bisericeşti. Deteriorarea 
a atras repictări şi refaceri. În Transilvania, nu cunoaştem decit 
pomelnice din secolele XVIII şi XIX. În Țara Românească, unul 
din cele mai vechi este acela al schitului Brădet (datat din 1646)156 
Pomelnice din secolul XVII şi XVIII se văd în colecţiile Patriarhiei 
din Bucureşti. 

Mănăstirea Dintr-un Lemn (Vilcea) posedă o carte-pomelnic 
scrisă pe hirtie și ilustrată la începutul secolului al XVIII-lea. O 
carte asemenea, datată din 1761, opera preotului caligraf Flor, a 
aparținut mănăstirii Dealului. (Un manuscris cu semnături din 
vremea lui Matei Basarab, păstrat la Muzeul Statului cuprinde po- 


239 





ARTA FEUDALĂ ÎN ȚĂRILE ROMÂNE 
melnicul bisericii episcopale din Argeș, după care s-a realizat în 
1785 un alt pomelnic de către Petrache Giurca rimniceanul deco- 
rat în spiritul artei brincoveneşti.1*? 

în Moldova, pomelnicul triptic al schitului Văleni este unul din 
cele mai vechi.15 Ilustrate în secolul al XVI-lea, alte triptice ne-au 
trecut sub ochi fără a avea răgazul să le studiem. Pomelnicul 
ilustrat al mănăstirii Suceviţa, operă din secolul XVII, așteaptă să 
lie publicat; acela al mănăstirii Secu, scris pe hirtie în 1813, e 
o copie a originalului din 1602 și ornat cu teme religioase. 


maps 


+ P: i 

E Digi: pg d r uv? i 

-Í dinal panantanii 
„Boul AGE iiie a rigi ah lE eiai D Í i de, Ka] i y 
"opera dh np tară AUT Moa n -bfai "ue REE E. ui 
DEDNO ET r Î Kiriti ee sä a Ca à à A 
994103 torii gist Maui neo! avob lejivetlaM-mieV 





-9b Skivo eiga Ati or dări inora Li a ie 
pe Aigi ide oh ubi neg Or a Poeti ae | toti blo atribui "2 
imature" Basdătoo 2625iq 


ab yoii i 


Ă ci 





INCHEIERE 


Împrejurările istorice au hotărit evoluţiei picturii vechi murale 
din Țările Române orientări deosebite. 

Viaţa poporului şi civilizaţia românească au prezentat totuşi 
întotdeauna unitate de limbă, aspirații şi însușiri uimitoare. Desco- 
perim unitate şi în pictura veche, domeniu în care s-au învins greu- 
tăţi legate de esenţa artei feudale și puterea curentelor în luptă. 
Dovezile sînt multiple. Cităm predilecţia pentru portret, notă româ- 
nească care distinge decorurile murale din Transilvania, Țara: Ro- 
mânească şi Moldova, unde, alături de numeroase imagini în stil 
„oficial“, fără caracter, aflăm lucrări de valoare artistică, vii şi im- 
presionante (portretele din Crişcior, Ribiţa, Dirjiu, Argeș, Stă- 
neşti-Vîlcea, Hurezi, Bălinești, Humor, Arborea, Suceviţa, etc.) Co- 
mune sînt, în al doilea rînd, sentimentul şi tradiţia tabloului istoric; 
în Transilvania. de sud-est; în Țara Românească (Stăneştii-Vilcii, 
Hurezi şi în biserici oltenești din secolul al XVIII-lea); în Moldova, 
(a Pătrăuți și Probota şi în tot cursul secolului al XVI-lea). A 
treia însușire comună e vădită de simțul decorativ şi ornamentele 
inspirate din florile de cîmp, sub a căror înriurire se pictează. şi 
motivele clasice, bizantine şi romanice. Caracteristică, în sfirşit e 
indiferența față de misticism şi simbolism (în spiritul și înțelesul 
modern). 

În cele trei Țări Române, frizele apar în concurenţă cu tabloul 
bizantin, de origine elenistică. Se folosesc apoi procedee comune, 
derivate ale frescei, întemeiate pe materialele locale (piatră de var, 
cilți de in şi cînepă, culori din pămînturi, cărbune, ceară de albine, 
ulei de in); invenţii românești durabile şi proprii climatului și mij- 
loacelor noastre. 


241 





ARTA FEUDALĂ ÎN ȚĂRILE ROMÂNE s < < 





Priveşte folosirea 


ă oi i uvi ă fie subliniată. 
| însuşire se cuvine să fie s 
po : rsonaje din temele 


i viu şi distinge portretele de ctitori, pe : = 
vraie ea eal de sfinți. Analiza acestor Eara 
si studiul lor în diferite domenii româneşti, ne duc la Birsana, ia 
Valea Izei, în Maramureș; la Răşinari şi Sibiel, în Transilvania; în 
nord-vestul Transilvaniei, în Țara Chioarului și în Moldova de 
miazănoapte. : 

Lucrarea de gîndire, tehnică şi destoinicie s-a urmat neintrerupt; 
au evoluat și creat o activitate artistică de excepțional interes, în 
mediile mănăstirești şi ale satelor. A format lumea meșterilor de 
țară și a dat naștere generaţiilor de artiști, decoratori ai monumen- 
telor de care ne-am ocupat. A mijlocit legătura cu lumea țărănească 
şi arta populară, dăruindu-i și imprumutîndu-i teme şi practici. A 
făurit şi o interesantă organizaţie artistică, școala din Cernica-Căl- 
dăruşani, cea din urmă „școală“ de pictură murală și icoane," 
mijlocind trecerea de la arta feudală la stilul modern — care a stră- 
lucit în domeniul portretului. 

„Școala“ de la Cernica-Căldărușani a numărat elemente tran- 
silvănene și moldoveneşti. Sub  stăreția Sfîntului Calinic 
(1850—1868) şi sub aceea a predecesorului precum și urmaşului său, 
ucenici din Cernica și Căldărușani au fost trimiși în mănăstirea 
Neamţu, unde cu trei sferturi de veac mai înainte se intemeiase 
o „şcoală“ de pictură murală și icoane, povăţuită de meșteri buco- 
vineni din Suceava (dintre aceștia, s-au ales decoratorii destoinici 
care au restaurat mănăstirea Neamţu). Printre ei, au crescut meș- 
terii de ţară pe care îi aflăm în Moldova în prima jumătate a seco- 
lului al XIX-lea. În Rășinarii Transilvaniei, înflorea din secolul 
al XVIII-lea o. generaţie de pictori decoratori şi iconari. Trei din 
aceștia, au restaurat decorul din mănăstirea de la Argeş; alţii au 
sau arca Căldărușani şi Pasărea. Așa se explică înrudirea 

r i isti : i A 

ia ia gi pi aa din centrul transilvănean, regiunea 
Din remi. dea Sote la Căldărușani şi în București. 
fitil Agapia, “A. adua se, a emat să decoreze biserica mănăs- 

programul şi stilul din Căldăruşani-Cer- 
242 


ÎNCHEIERE 





nica, în anii Unirii celor două Principate. În Banat şi Transilvania, 
aflăm pe Nedelcu Popovici, alături de alţi meşteri de talent și pe 
Mişu Popp, cel mai talentat decorator şi portretist transilvănean. 

Unitatea de evoluţie a artei românești, mărturisită în cursul 
mai multor secole, continuă să se afirme puternic şi în secolul al 
XIX-lea. Apusului artei „vechi“ îi urmează zorile artei moderne a 
cărei intervenție şi aşezare a mijlocit-o cea dintîi în chip trainic 
şi cu deplin înțeles. 


16* 


Pi 


ADAOSURI ȘI ÎNDREPTĂRI 


În paraclisul din Hărman (Honigberg), tema pictată pe peretele 
Sud înfăţişează Încoronarea Fecioarei Maria de către Sfînta 
Treime. | 


Studiul picturii murale din Biserica Scaune (București) a fost 
făcut de Corina Buniș și publicat în Analecta. 


Sorin Ulea a descoperit, la picioarele lui Iisus Hristos, în ta- 
bloul votiv din Bălinești (Moldova), semnătura lui Gavriil Ieromo- 
nahul. Va fi acesta autorul întregului decor pictat sau numai unul 
din pictori, e lucru mai greu de hotărît. (S. Ulea, Autorul frescelor 
de la Bălinești), Cultura moldovenească în timpul lui Ștefan cel 
Mare, București (1964). 


În biserica mănăstirii Dobrovăț, tema pictată în pronaos pe 
peretele de miazăzi, e legată, socotim, de ceremonia litiei de la 
vecernie şi de aceea a tirnosirii de biserici. 


Biserica mănăstirii Sihăstria (din judeţul Neamţu) a fost de- 
corată cu picturi murale la începutul secolului al XVIII-lea. De- 
corul, întunecat de fumul lumînărilor și de umezeală, se poate citi 
şi prezintă note interesante. 


În biserica Sfîntul Nicolae din Hunedoara, două icoane împă- 
rătești, aduse din mănăstirea Plosca, sînt încadrate în tîmpla pictată 
în 1654 de Constantin Zogratul. Una din acestea înfăţişează pe 


245 





me 





E ROMĀNE 


ARTA FEUDALA ÎN 'ȚĂRIL 





cealaltă, pe Sfintul Nicolae episcop 
Profesorul Vătășanu şi Corina Nicolescu le datează pe amindouă 
din secolul al XVII-lea. Sorin Ulea (Gavriil ieromonahul, autorul 
frescelor de la Bălinești) şi Marius Porumb (Zugravii bisericii Sfin- 
tul Nicolae din Hunedoara (Acta musei Napocensis, X, 1973) le S0- 
cotesc pictate de Gavriil Ieromonahul, pictorul semnat (la Bălinești) 
la partea inferioară a tabloului ctitoresc şi datate din secolul al 


XV-lea. 


Maica Domnului Hodigitria; 


În colecţia preotului Ursăcescu (Curteni, Fălciu), o icoană îm- 
părătească, pictată pe lemn, înfăţişează pe Sfinţii Trei Ierarhi. Da- 
tată din 1860, trebuie pusă în relație cu icoana hramului de la bise- 
rica Trei Ierarhi din lași, operă a mozaiștilor ruşi din Moscova, 
chemaţi de Vasile Lupu Voievod. 


În aceeași colecţie, un triptic-pomelnic înfăţişează, cînd este 
închis (pe față), Adormirea Maicii Domnului. Este datat din 1680; 
a fost al sulgerului Lupan. 


Biserica „Creţulescu“ din Bucureşti datată din 1722. Restaurată 
în 1859 şi la începutul secolului nostru, păstrează picturi murale 
restaurate ori numai „luminate“. Decorul cupolei, executat la aceas- 
tă din urmă dată, este întemeiat pe iconografia originală.1%0 


În absida de răsărit, s-a ilustrat viața Maicii Domnului poves- 
tită în apocrife. „Cortul Mărturiei“ şi temele din viaţa Fecioarei 
Maria reproduc programul din Biserica Doamnei din București; şi 
se leagă de tradiţia iconografică a secolelor XVII şi XVIII. 

TE: i d Feproglus, programul din mănăstirea Văcăreşti por- 
PRES E or aa si me curățate şi în parte refăcute); 
E Sagem a I ponli si imnele liturgice sînt ilustrate potri- 
pa iu, neag Românesti (sec. XVII—XVIII). În exonartex, 
rind nt inspirate din Facerea și din psalmii 148 şi 150. 

cel de al șaptelea sinod, apare minunea Sfintei Euthi- 
246 


ADAOSURI ȘI ÎNDREPTĂRI 





mia. Pe peretele de răsărit s-a pictat Apocalipsul Sfintului Ioan 
= Teologul. Vedem, de fapt, numai, teme inspirate din Epistolele 1, 
fă En a 108; 20, TI; 2y 3, 15 şi 19; 12, 1—3; 14. 
 Apocalipsul în biserica Creţulescu trebuie studiat în comparație 
cu ilustrațiile din mănăstirea Suceviţa (1593—1620), mănăstirea 
ezi (1693); cu sculpturile din Decani (Jugoslavia) şi picturile de 







Athos. 
Ma 
Tg" W LL tor ab Sa oisairzusteDei sti nn însemna. Taul 
n a o pbm Îi ao eq w iint por R SoD LR iD 
Per Peh Tuooitirte o SC Toia n Dio o- Wy sot orna 


& Sia ta grop d nag sh po iibiptasbo nitro bit AED 

i Sei” n asst s fi i spini i-l „bitte D wb 

TS S Cr Soon Simenon o a oiea ni a DY i d 

' oS SeA iiao inrudit nulou sto as mob ot h „1805 
ie: paub Fie oase ăsta pill cu spot ne ab Wien Aiara s 
; * „ata ds 20 e i 


zid > eoe ntie S 
Aa DAt raor urnis sshtonn a ena AN 
dit ai bio Enoto sh sigis siroios Dagarit aihe 
poni: AD p A asliinpitrosg sani. tb. i rolige 
Diapo at AAG: aint Dee „Da. PARA siepeitoteng 
fno Jo ADA Aston să pai AL aragon 
/ -o esta goal „Ribganmon în Deer 
p gaien- patag, siir pia i 
ab miar? 
























POSTFAȚA EDITURII 


Publicăm unul din manuscrisele lăsate de savantul IL D. Ște- 
fănescu, la care ținea mult și pe care îl considera o încununare a 
muncii. sale de-o viaţă. Ni l-a predat pe la mijlocul anului 1979 şi 
apoi, dovedind acrivia adevăratului om de ştiinţă, a dorit să-i mai 
aducă îndreptări, să-i adauge ilustraţii . . - Aşa se face că trimite- 
rea lui la tipar a întârziat pînă a intervenit moartea la 12 iulie 
1981. Apare deci ca operă postumă, întocmai volumului „Arta veche 
a Banatului“, ieșit de sub teasc în chiar zilele îngropării autorului 
la mănăstirea Agapia. 

I. D. Ștefănescu aparţine culturii noastre în general, cercetările 
sale îmbrăţișind valorile create de poporul român în cursul tuturor 
veacurilor şi din toate provinciile. E greu de spus care i-au fost 
preferinţele pentru că s-a îndreptat cu aceeași pasiune, trudă şi 
pricepere spre orice a însemnat produs al geniului autohton şi nu 
numai al acestuia. Ne-a miîngiiat însă mult că, spre apusul vieții, 
a fost atras și de latura sud-vestică a pămîntului strămoșesc. 

Simţim _trebuința deci să-i aducem omagiul care îi se cuvine. 
Cum am putea-o însă face mai bine decît alții avizaţi care, la tre- 
cerea sa dintre vii, î-au conturat portretul? Paul Petrescu a scris 
în „Contemporanul“ (nr. 31 din 31 iulie 1981, pp. 6—7) despre „va- 
loarea morală a unei vieţi și valoarea științifică a unei opere“. Să 
UAE, îngăduie a reproduce de aici următoarele rînduri de binemeri- 
tată cinstire: 
casei pf red rea „universitar la București, Paris, Louvain 
fini ee de e ișinău, a călătorit mult în ţară, ca foarte pu- 
cot Apadacăe e iad n toate monumentele de artă medievală 

-a ocupat, a călătorit în toate ţările Europei, 
248 


PREFAȚA EDITURII 


inclusiv în Rusia de dinainte de 1918, în Asia Mică, s-a documentat 
și a făcut fotografii excepționale la toate monumentele de artă ro- 
manică și bizantină, despre care a scris. 

„Aproape cu o generaţie mai mare decît pleiada de mari isto- 
rici şi arheologi contemporani nouă, — C. C. Giurescu, P. P. Panai- 
tescu, Ion Nestor —, cărora, în probleme de artă, le-a fost avizat 
sfătuitor, şi-a petrecut prima tinerețe în preajma nemijlocită a cla- 
sicilor literaturii române, Caragiale, Delavrancea, Vlahuță, fiica 
acestuia fiindu-i soţie și însoţindu-l în toate peregrinările sale 
europene şi românești pînă la moartea ei, în 1975. În casa lui Vla- 
huţă a trăit în ambianța picturii lui Grigorescu, pe care l-a cunos- 
cut; tot acolo l-a întîlnit pe tînărul Goga venit din Ardeal; l-a cu- 
noscut și l-a urmat în călătoriile sale pe George Enescu, prezen- 
tîndu-i concertele în Iașii retragerii din primul război mondial; a 
avut profesori pe Titu Maiorescu, Coco Dumitrescu, Pompiliu 
Eliade; a trăit în mediul universitar de la București unde strălu- 
ceau Nicolae Iorga, Vasile Pârvan, Simion Mehedinţi; a fost coleg, 
ca profesor universitar, cu Ion Andrieşescu, George Oprescu, Di- 
mitrie Gusti. 

„Ucenicia în istoria artei a făcut-o la Paris, unde a stat aproape 
neîntrerupt douăzeci și opt de ani, învăţind artă şi liturgică bizan- 
tină și occidentală cu mariii învățați al epocii: Charles Diehl, 
A. Lhâte, E. Mâle, G. Millet, ca și cu ruşii Igor Grabar, N. Konda- 
kov, M. Rostovtzev. A învățat însă şi tehnicile legate de arta me- 
dievală răsăriteană şi, apuseană, pînă la sfîrşitul vieţii sale profe- 
sînd convingerea că nu poţi fi istoric și critic de artă fără să cu- 
noști, intim, materialele şi tehnicile în care sînt realizate operele 
de artă. Era mândru de cunoștințele sale în domeniul frescei, al gra- 
vurii în lemn, și impunea studenţilor săi familiarizarea cu mate- 
rialele și uneltele necesare practicării diferitelor arte. La sfîrşitul 
studiilor sale în Franța a obținut doctoratul de stat, titlu pe care 
în România, după cît se pare, în domeniul istoriei şi teoriei artei 
nu l-a mai avut nimeni. A fost şi temeiul, alături de bogata sa ac- 
tivitate de cercetare, pe care a putut fi numit, cu dispensă papală, 
profesor de istoria artei la universităţile catolice din Apus. 


249 


ARTA FEUDALĂ ÎN ȚĂRILE ROMÂNE 





„Si-a dedicat viața, deseori în condiţii grele, cunoașterii și stu- 
dierii artei românești medievale. Timp de şase decenii a străbătut 
toate pământurile românești, a cercetat, monument cu monument, 
arta medievală, în primul rînd pictura, asociind, în investigaţiile 
sale, documentația istorică de arhivă și bibliotecă, cu munca asiduă 
de teren, în care analiza tehnică a picturii se împletea cu studiul 
adîncit al iconografiei pe care o stăpinea ca puțini alți. Lucrările 
sale, publicate cele mai multe în limba franceză la vestita „Librairie 
Orientaliste Paul Geuthner“ (Paris), ca și la „Institut de Philolo- 
gie et d'Histoire Orientales“ (Bruxelles) constituie, şi azi, surse de 
referință de prima mînă: L'évolution de la peinture religieuse en 
Bucovine et en Moldavie (Paris, 1928), La peinture religieuse en 
Valachie et en Transylvanie depuis les origines jusqu-au XIX-e 
siècle (Paris, 1932), L’illustration des liturgies dans lart de Byzance 
et de VOrient (Bruxelles, 1936), L'art byzantin et Vart lombard en 
Transylvanie (Paris, 1938). A fost, alături de N. Iorga, N. Bănescu, 
si V. Grecu, unul din promotorii de frunte ai studiilor de bizanti- 
nologie din țara noastră. În ce priveşte originile artei românești a 
emis, acum mai bine de jumătate de secol, ideea rodnică a căutării 
lor în Transilvania, confirmată din plin de cercetările arheologice 
şi istorice din ultimele două decenii. A lucrat neobosit, pînă în 
pragul morţii sale, la descifrarea trecutului artei noastre, publicînd 
Arta veche a Maramureșului în 1968 şi Iconografia artei bizantine 
și a picturii feudale românești în 1973, ambele apărute, în admira- 
bile condiţii grafice la Editura Meridiane alături de numeroase 
studii și articole apărute în publicaţiile de specialitate ale Acade- 
miei R.S.R., precum și în actele congreselor internaționale ținute 
în ultimii douăzeci de ani. 

„Ani îndelungați a fost profesor la fosta Academie de Arte 
Frumoase din București, unde, spre sfirşitul vieţii, a fost rechemat 
ca prajem consultant la Institutul de Arte Plastice „N: Grigo- 
rescu“. Zeci de serii de studenți în „belle arte“ ca şi urmaşii lor 
mipien „arte plastice“ îşi reamintesc, ca şi colegii lor de la 
an t: ANeRaarii pupi sau deloc cunoscute, nutrite din 

erudiție, niciodată ostentativă, deseori împletită cu obser- 


250 


PREFAȚA EDITURII 


vații în care umorul era vecin cu ironia. Multă vreme a fost şi pre- 

şedintele comisiei de pictură bisericească de pe lingă Patriarhia 

Română, a cărei școală de pictură şi numeroșii săi studenţi au fost 

ani de zile îndrumați, beneficiind de cunoștințele sale iconograțice 
şi tehnice. A fost membru al secţiei de critică a Uniuni Artiştilor 
Plastici. Revenit în țară, în 1948, a continuat să lucreze, să stu- 
dieze, să țină conferințe, să scrie. Era un vorbitor remarcabil, con- 
ferințele sale atrăgind totdeauna un public informat, dornic să as- 
culte expunerile sale prezentate într-o formă vie, atrăgătoare. Avea 
o memorie excepțională, o minte clară, reușind să conducă audito- 
riul său pe drumurile deseori divergente ale istoriei artei, către 
subiectul dat, lămurind fără pedanterie şi deschizînd, mai ales, 
porţile către noi întrebări și orizonturi ale cunoașterii trecutului. 
Simţea nevoia mereu, de cite ori avea ocazia, să se afle în compania 
studenţilor cărora era dornic să le transmită cunoștințele sale cu 
totul neobișnuite ca întindere de preocupări și ca aplicare la detaliu. 
Ultimii zece ani ai vieţii i-au fost mângiiaţi de posibilitatea ce i s-a 
oferit de a vorbi cursanților de la Academia „Ștefan Gheorghiu“ ca 
şi celor de la cursurile Universităţii cultural-științifice din Bucu- 
rești și lași. 

„A fost unul din marii ambasadori ai culturii româneşti peste 
hotare, ținind conferințe în mai toate centrele culturale ale Euro- 

ei, organizînd expoziţii de artă veche dar și de artă românească 
modernă, prezentind cu competență marii noștri artişti. În același 
timp a făcut cunoscută publicului românesc, arta marilor epoci, 
conducînd grupuri de sute de oameni în neuitate călătorii. însoțite 
de prezentări la fața locului, în Italia, Franţa, Grecia, Turcia. 

„A rămas, pînă la sfîrşitul vieţii, bărbatul robust, încrezător, 
optimist, sigur de sine, calm şi activ în același timp. Călătorea 
mereu, cercetînd monumentele din Banat, din Oltenia, din Crişana, 
din Maramureş sau din Moldova, completindu-şi informaţiile pentru 
noile lucrări pe care le avea pe masa de lucru din București, în 
casa prietenei de o viaţă, Cella Delavrancea-Lahovary, sau de la 
Agapia, în vechea casă de birne acoperită cu draniţă, cu cerdac 
deschis spre înălțimile îndrăgite unde, de cîtva timp, se  odihnea 


251 





ARTA FEUDALĂ ÎN ȚĂRILE ROMÂNE -d 





tovarăşa sa de viață și unde de foarte multă vreme îl aştepta uni- 
cul său fiu“. 

Acesta a fost I. D. Ştefănescu. Dar poate nu e bine zis „a fost“, 
căci el va trăi mereu prin chipul luminos lăsat în amintirea tu- 
turor celor care l-au cunoscut, prin vasta sa operă. Editura Mitro- 
poliei Banatului își face o datorie de conștiință împlinindu-i una 
din ultimele sale dorinţe, tipărirea volumului de faţă, martor al 
unei vieți închinată preamăririi geniului poporului român, înaltei 
sale spiritualități. 


NOTE 


1. Bisericile de lemn din Transilvania au fost studiate de Coriolan Petranu 
în patru publicaţii, Bisericile de lemn din județul Arad, Monumentele 
istorice alle judeţului Bihor, Die Kunst Denzmaler der siebenburgen 
Rumänen (1927) şi Rumänische Kunst în siebenbirgen (1943). Cuprind 
fotografii, în genere de ansamblu şi observări asupra concepţiei şi lu- 
crului meșterilor constructori. Picturile murale nu sint relevate. 
Victor Brătulescu în lucrarea Biserici din Maramureş, BCMI, 1941, 
a deschis calea studiilor artei maramureşene. S-a ocupat şi de decoru- 
rile pictate, dind numeroase fotografii; fără priviri asupra iconografiei 
şi tehnicii. 

1a. Mutată de cîțiva ani în Muzeul Satului la Bucureşti. 

1b. Radu Popa, Țara Maramureșului în veacul al XIV-lea, Bucureşti, 1970, 
pp.223—238 cu întreaga bibliografie a cercetărilor arheologice. 

1c. Existenţa unui mare număr de cetăți de pămînt şi lemn sau de piatră 
este atestată arheologic şi documentar, anterior invaziei tătarilor, 
Șt. Pascu, Voievodatul Transilvaniei, vol. I, Cluj, 1972 (ed. II) pp. 148— 
152. 

2. Virgil Vătăşianu, Vechile biserici de piatră românești din judeţul Hune- 
nedoara, extras din ACMIT, Cluj, 1930. 

3. Planul și proporționarea bisericilor de tipul Streiului evocă biserica din 
Decani (Serbia). Aceasta reproduce la rîndul ei, planul şi proporţiile 
bisericii lombarde din Agliate (Italia); ct. Henri Matrod, Les frères 
mineurs et la construction du couvent orthâdoxe de Detchani; Etudes 
franciscaines, XXXVI, 1924. 

4. V. Vătăşianu, Istoria artei feudale în "Țările Române, Bucureşti, 1958, 
capitolele consacrate arhitecturii și picturii monumentelor românești 
din Transilvania, pp. 74—98 şi pp. 396—411. 

5. Cf. cu privire la nobilii români din Transilvania şi diplomele lor, Const. 
G., Giurescu, Istoria Românilor, vol. I. (ediţia IJI, 1938) pp. 292 şi urm. 
Şt. Pascu, o.c. pp. 203—217; Radu Popa, o.c., pp. 143—214. 

6. Monument distru în urma unor lucrări din anii din urmă. 

7. Virgil Vătăşianu, Istoria artei europene I.p. 577. 

8. Ştefan Pascu, 0.0. p. 72. 


253 





ARTA FEUDALĂ ÎN ŢĂRILE ROMÂNE 





15. 
16. 
17. 


18. 
19. 
20. 
21. 
22. 
23. 
24, 


25. 


26. 


27. 


254 


Ibidem, pp. 62—66. 


iai Halphen, Les Barbares, pp, 321—332; F. Eckhardt, Histoire de la 


i : E . p. 66 şi urm. 

Hongrie, pp. 8—11, 18—24; Şt. Pascu, O.C., p l % | 

N. Iorga, Istoria Românilor, vol. III, p. 101 și urm. Șt. Pascu, o. , capi- 
tolul privind așezarea secuilor şi colonizarea saşilor, pp. 105—115. 


Cf. Grousset, L'empire des steppes, Paris, 1939. 


a Béla, Fiilei ev. ref. egy ház Község Története, pp. 19—37 
Cf. Nuzska József, Archaeologiai Ertesitö, vol. XVIII (1898), pp. 388 şi 


urm. şi planșele reproduse după acuarele (p. 391). 

— J. Hubert, L’art préroman, pp. 18—19 și 122. 

— I. D. Ştefănescu, L'art byzantin et lart lombard en Transylvanie, 
Paris, 1938, p. 56, pl. XXIII. 

Virgil Vătăşianu, Istoria artei feudale în Țările Române, I, pp. 412—429. 

Virgil Vătăşianu, Istoria artei europene, I. p. 576 şi urm. 

Silviu Dragomir, Vechile biserici din Zarand, p. 16 şi urm. 

— Vasile Drăguţ, Pictura murală din Transilvania, pp. 6, 29—33. 

Descripţii precise și note interesante în: Silviu Dragomir, Vechile bise- 
rici din Zarand, pp. 4 şi urm.; pp. 11—12. 

Vasile Drăguţ, Pictura murală din Transilvania, pp. 64, 34—36, 38, 72 

Vasile Drăguţ, Picturile murale din Transilvania, pp. 54—58, 65, 72. 

Vasile Drăguţ, Pictura murală din Transilvania, pp. 9 şi 43. 

Fiindcă s-a repictat portretul Fecioarei Maria peste cel al lui lisus 
Emanoil. 

Virgil Vătășianu, Vechile biserici de piatră românești din județul Hu- 
nedoara, p. 65 și urm. 

— Vasile Drăguţ, Pictura murală din Transilvania, pp. 45—46. 

„Duhul Domnului e asupra mea, fiindcă m-a consacrat prin ungere ca 
să duc vestea cea bună săracilor, să vindece pe cei ce au inima zdro- 
bită şi să vestesc dezrobirea celor din închisori“, 

„Ce cunună de laude vom oferii noi Maicii lui Dumnezeu, aceea care s-a 
arătat scaun al impăratului cerurilor... ce flori spirituale vom oferi 
noi Mamei lui Dumnezeu, care s-a arătat scara cerească“, 

Toana Cristache-Panait, Cu privire! la unele monumente din Ţara Făgă- 
raşului în lumina relaţiilor cu Țara Românească, BMI, 1970, pp. 30—32; 
Eugenia Greceanu, Țara Făgărașului, zonă de radiaţie a arhitecturii de 
la sud de Carpaţi, BMI, 1970, 2, pp. 33—50, fig. 1-28. 

Candid. C, Muşlea, Biserica Sf, Nicolae din Șcheii Braşovului, vol. I și II, 
Braşov, 1943. 

— Vasile Drăguţ, Pictura murală din Transilvania, pp. 60, 61, 67. 

ce. priveşte din ceruri către fiii oantenilor ca săl vadă de găseşte 
Pee ri pă curată și care să cunoască pe Fiul lui Dumnezeu“ 


NOTE 





29. Coriolan Petranu, Biserica din Roșcani, pp. 643—645, în Omagiul închi- 
nat mitropolitului Nicolae Bălan. 

30. Ştefan Mateș, Istoria bisericii românești, vol. II. p. 46; 

— Vasile Drăguţ, Pictura murală din Transilvania, p. 25. 

31. Emilian Cioranu, Biserica cu, hramul cuvioasa Paraschiva din Rășinari. 
În „Omagiul“ închinat mitropolitului Nicolae Bălan, Sibiu, 1940, 
pp. 324—325. 

32. Lucrare din secolul al XV-lea, întregită şi, în parte, repictată în seco- 
lele următoare. 

33. Secolele XV şi XVI. 

34. Academicianul Virgil Vătăşianu relevă înriuriri și lucrări datorite unor 
artişti din Boemia și Tirol. 

35. Vasile Drăguţ, Pictura murală din Transilvania, pp. 64—64. 

36. Teodora Voinescu, Zugravul Pârvu Mutu și şcoala sa, în „Studii și cer- 
cetări de istoria artei“, Academia R.P.R., nr. 3—4 din 1955, p. 133 și sq. 
— Ştefan Meteș, Zugravii bisericilor române, Cluj, 1929. 

— V. Drăghiceanu, P. Dumitrescu, Schitul Brădet; în Bul. Com. Mon. 
Ist., 1924. 
— C. Bobulescu, Vieţi de zugravi, 1757—1765. 

37. O culegere aleasă şi bine ordonată de icoane maramureșene și ardelene 
a fost expusă în Muzeul de artă R.S.R. din București, în anul 1968. Se 
datorește cercetărilor Corinei Nicolescu şi oglindește interesanta evo- 
luție a artei de care ne-am ocupat, Unele dintre gele mai caracteris- 
tice icoane, ilustrînd diversitatea atelierelor transilvănene, au fost publi- 
cate de Corina Nicolescu în lucrarea Icoane vechi românești, București, 
1971; Icoanele din Banat și partea de sud-vest a Transilvaniei, aflate 
în colecţia Arhiepiscopiei Timişoarei şi, Caransebeşului, au fost publi- 
cate recent de Ion B. Mureșşianu, Colecţia de artă. religioasă Veche, 
Timișoara, 1973. 

38. H. Focillon, Peinture roman des églises de France, p. 14. 

39. I. D. Ștefănescu, Monuments d'art chrètien trouves en Roumanie, By- 
zantion, 1931, VI, fasc. VI. pp. 600—601, p. 44. 

40. N. Kondakov, Iconographia Bogomaterij, t. II. fig. 86. 

41. I. D. Ştefănescu, Arta veche a Maramureşului, pp. 81—89. 

42. Cornel Irimie, M. Focşa, Icoane pe sticlă, Bucureşti, 1969 (ed. II), Iuliana 
Dancu, Icoane pe sticlă, București, 1975. 

43. Vitraiul este pictură de sticlă: imagini compuse din bucăţi de sticlă 
colorată în masă şi tăiate potrivit desenelor de pa cartoane anume în- 
tocmite. Vitraiul așezat în ferestre este translucid, permeabil pentru 
lumină. Aceasta îl străbate, învie formele şi tonalităţile. 

44. Tzapenko, M. P., Arhitektura Bolgarii, Moskva, 1953, pp. 53—54. 

— A. Grabar, La peinture religieuxe en Bulgarie, Paris, 1928, decorul 
pictat din Gospodev-Dol. 


255 


ARTA FEUDALĂ ÎN ŢĂRILE ROMÂNE 





45. A. Grabar, Les fresques d'Ivanovo et Part des Paleologues; Byzantion, 
XXV—XXVI (1955—1957). 

46. Emile Bertaux, L'art dan l'Italia meridionale (Paris, 1904), pp. 60—80. 
— În Franţa, picturi romanice din secolii XI—XIV împodobesc pereții 
grotelor zise „de Jones“ (ale proorocului Iona) din Auverguie (Saint 
Pierre Colamine — le Cappedoce Auverque). 

47. N. A. Constantinescu, BCMI, XVIII, 1924, fasc. 42, p. 188; Pavel Chihaia, 
Cu privire la învățături şi la cîteva monumente din vremea lui Neagoe 
Basarab, în volumul „Neagoe Basarab“, București, 1972, pp. 175—192. 

48. În 1456, Vladislav Vodă, fiul lui; Dan Vodă, recunoaște printr-un hrisov 
banului Mogoş stăpînirea satelor Corbii de Jos şi Corbii de Piatră 
(G. Ionescu — Istoria Bucureştilor, pp. 413—414. 

— N. Stoicescu, Bibliografia localităţilor și monumientelor feudale din 
România. I. Țara Românească, Craiova, 1970, vol. . p. 194, o consideră 
ctitoria monahiei Magdalena, fosta soție a lui Hamza banul. 

49. N. Iorga, Histoire de Vart/ roumain, p. 39; cercetările arheologice între- 
prinse în ultima vreme de Dinu Rosetti au dat la iveală vestigii de 
monumente și materiale arheologice dinj secolul al XIII-lea în aceeași 
zonă. 

50. Alexandru Vasilescu, Bul. Com. Mon. Ist, XXXVIII, fasc, 123—126., p.49, 
fig. 11. 

51. Cf. Curtea Domnţească din Argeș, p. 17. 

52. N. Constantinescu, La résidence d'Argeş des voievodes roumains des 
XIlI-e et XIV siècles, Problèmes de chronologie à la lumièn des ré- 
centes recherches archéologiques, RESBE, 1970, VIII, 1, pp. 5—31. 

53. „Cea dinții restaurare a decorului pictat se datorește lui Radul Zugrav, 

de pe urma căruia a rămas un carnet de schiţe și a cărui activitate 
s-a desfășurat între 1740 și 1769“, 
În 1827, zugravul Pantelimon a repictat ansamblul „culoare peste cu- 
loare“, lucrînd și „din nou“ unele portrete (trei sau patru figuri din cu- 
polă) și compoziţii din navă. A treia restaurare a constat din „retu- 
şări“ şi a fost întreprinsă sub domnia lui Bibescu Vodă; a patra (1911— 
1914—1920) se) datorește pictorului Iovan Mihail şi ajutoarelor lui. Cf. 
Curtea domnească de Argeș, BOMI, X—XVI (1917—1923). 

54. N. Iorga, Inscripții din bisericile României, I, pp. 156—162. 

— Al. Odobescu, Citeva ore la Snagov, Opere complete II, p. 27: 
„Snagovul, „Mănăstirie vintilească“, deci a unui Vlad; poate a lui 

Vladislav (Vlaicu), fiul lui Alexandru Basarab, sau al lui Vlad, fiul 
lui Mircea, etc. 

— N, Șerbănescu, Istoria mănăstirii Snagov, București, 1944. 

—N. Stoicescu, o.c., II, p. 589—592. 

Mănăstirea a avut două paraclise astăzi distruse, Unul clădit la 1453 

şi închinat Buneivestiri; se păstrează în Muzeul de Artă al R.S.R.; 


NOTE 








uşile împărătești sculptate cu artă și datate din 1453. Cel d-al doilea 
avea hramul Adormirea Maicii Domnului. 

55. Cortul Mărturiei are o înfăţişare interesantă. Moise, cu tablele legii și 
cornul de rugăciunile la frunte, e figurat în dreapta altarului. În stinga 
acestuia e Aron. Maria cu lisus pe piept apare la partea superioară 
a tabloului. În primul plan se văd întinși, la pămînt, Navad şi Abiud 
în veşminte de mari preoți ai Vechiului Testament: Abiud’ este un stră- 
moş al lui Iosif, soţul Mariei, iar Navad (sau Nahat) este pomenit în 
Vechiul Testament printre supraveghetorii templului. Au îndrăznit să 
se îmbrace ca mari preoţi și să oficieze în sfinta stintielor; de aceea au 
fost fulgeraţi de focul sacru. Temele citate se leagă de istoria Mariei 
şi cîntece liturgice. 

— Cf. I. D. Ştefănescu, Le monastere de Snagov, în Revista Istoria Ro- 
mână, vol. XIV, fasc. III, p. 297 şi urm. 

58. Al. Odobescu, Citeva ore la Snagov; (opere complete), vol. III, p. 37 
şi urm. 

— Dinu V. Rosetti, Săpăturile arheologice de la Snagov, I, p. 50. 


57. N. Soicescu, o.c. II, pp. 653—658. 
8. N. Stoicescu, o.c., I, pp. 205—210. 


gi g 
wW 


. G. Millet, Monuments byzantins de Mistra, Paris, 1910, pp. 130—131. 

. Epistola către evrei, 8, 2—3, 5—6; cf. Exod, 26, 8—38. 

„N. Iorga, Inscripţii din bisericile române, I, pp. 193—194; 201—202; N. Sto- 
icescu, o.c., Impp. 71—75. 


O 
Jai CD, 


[ez] 
$] 


. Pe fațada paraclisului mănăstirii Xenophon (Athos), se vede portretul 
lui Barbu Craiovescu, lucrare anterioară anului 1545; V. Dj. Bósković, 
Du nouveau en Mont Athos, BCMI, XXXII, fasc. 100, fig. 64 (portretul 
este reprodus la p. 67). 


63. Pavel Chihaia, Contribuții la identificarea portretelor din biserica Sfin- 
tul Nicolae Domnesc şi din biserica lui Neagoe de la Curtea de Argeş, 
în volumul „Din Cetățile de Scaun ale Ţării Românești“, București, 
1974, pp. 131—150, fig. 47—67. : 

64. Gr. G. Tocilescu, Biserica episcopală a mănăstirii Curtea de Argeș, p.52; 
Bucureşti, 1886. ; 

65. Cf. Grigore Tocilescu, Biserica episcopală a Mănăstirii de la Argeș, p. 33; 
— Ec. Cioranu, Biserica cu hramul Cuvioasa Paraschiva din Răşinari, 
în Omagiu mitropolitului Nicolae Bălan al Ardealului, p. 333. — Victor 
Brătulescu, Frescele din biserica lui Neagoe de la Arges, Bucureşti, 
1942, pp. 20—22; fig. 21, 22 şi 23; reproduceri de picturi murale, (Ador- 
mirea Maicii Domnului, un înger) în zbor și un sfint cu Coroană), in- 
teresantă și de caracter iconic. Data lor rămîne să fie discutată; — Ște- 
fan Lupșa, Clerici români meșteșugari, | tarie a kar 7—8, 
sept.—oct., 1950, pp. 395 și urm. 


257 


ARTA FEUDALĂ ÎN ȚĂRILE ROMÂNE 





66. I. D. Şielănescu, Les portraits de donateurs de l'église de Stăneşti; M 
numents Piot (Academie des Inscriptions et Belles-Lettres) Paris, 1930 
— Ştefulescu Al, Documente slavo-române relative la Gorj (1406— 1665), 
Tirgu-Jiu, 1908, pp. 95—96. 
= Filitti I, Arhivele G. Gr. Cantacuzino, II, p. 207. 

67. În 1542, ieromonahul Maxim, împreună cu David și fiul acestuia, Ra 
doslav au „înnoit“ pictura lui Eratudi Zographos; semnat la Stănești 
pe peretele nartexului. Maxim pictase, în 1540 biserica cea marie din 
mănăstirea Cutlumus (Athos); cf. Ștefan Lupșa, Clerici români mesteşu- 
gari, „Studii Teologice“, pp. 395 și urm. 

68. O inscripție dă numele meșterilor pictori Maxim, David şi Radoslav, 
care au executat „decorul în 7051 (1543); cf. N. Iorga, Histoire de Part 
roumain“ p. 140. 

— Ştefan Lupșa, Clerici români meşteşugari, Studii Teologice, nr. 7—8 
(1950), pp. 395 şi urm. 

69, Victon Brătulescu, Mănăstirea Valea din judeţul Muscel, BCMI, XXIV, 
1931, fasc. 67, pp. 11, 19. 

— N. Stoicescu, o.c., II, p. 694. 

70. La portretele domnilor, în Căluiu, citim inscripții cu considerații mo- 
rale. În dreptul lui Mihai Viteazul, se arată că e fiul lui Pătraşcu Vodă, 
leat 1954; se citește și numele zugravului Mina. Portretul lui Petru 
Vodă, fratele lui Mihai Viteazul este însoţit de următoarele cuvinte: 
„însăși bunătatea lui Dumnezeu“ (în slava bisericească). Mai jos, ci- 
tim: „Eu Petru Voievod, în ţară am vărsat sîngele nevinovat dar jü- 
deċați după dreptate; — fiți milostivi cum a fost Domnul Dumnezeu 
milostiv față de noi și acum față de voi“. Cf, Virgil Drăghiceanu, Lă- 
muriri asupra Buzeştilor, BCMI, 1911, IV, pp. 119—124. 

T1. N, Stoicescu, o.c, 1. PP. 282—283. 

72. Radu Creţeanu, Mănăstirea D'Intr'un Lemn, București, 1966. 


78. Wa Brătulescu, Mănăstirea Polovragi, BCMI, XXXIII, E 106, „oct.—dlec. 
1940. 


74. N. Iorga, Histoire de Part roumain, pp. 229—230. 

75,1,.D. Ştefănescu, L'église „Doamnei“ (de la princessé) à Bucarest, BCMI, 
XXXVI, 1943, fasc, 115—1168, pp. 7—35, 1—32. 

76. Mănăstirea Hurezi, cuprinde biserica principală (Catholiconul) 1690—1694, 
biserica Bolniţei schitul Sf. Apostoli (1698), schitul arhimandritului 


loan înainte de 1682, schitul lui Ștefan Brincoveanu (1703) paraclisul 
Doamnei, 


-71- N. Stoicescu, oies, 1, pp. 367—374. 


78. Reproduceri. și descrieri, A. Lapedatu, BOMI, 1908. aprilie—iunie, p, 73 
şi urm; oct.—decembrie. i | 


258 





NOTE 
——————————— = NOTE 


79 


— La Hurezi au pictat meșterii greci Constante și loan; și meșterii 
români Andrei, Stan, Neagoe și Ioachim, BCMI, 1908, aprilie—iunie, 
p. 58. 

9. A. Tzigara-Samurcaş, Gh./ Balş, Biserica din Filipeștii-de-Pădure în pu- 
blicațiile Societății „Arta Românească“, Bucureşti, 1908; — Theodora 
Voinescu, Pîrvu Mutu, SCIA, 1955, 3—4, pp. 133—157. 

În pomelnicul de la proscomidie, citim numele zugravilor Pîrvu Mutu, 
Neagoe şi Nicolae. 


80. N. Iorga, Histoire de l’art roumain, p. 262. 


81. În biserica Domnească din Argeș, stratul pictat (tencuiala superioară) 


82 


83, 


84 


yy 


are o grosime dej 15 mm) și e mai subțire pe suprafețele curbe; cu- 
prinde nisip fin şi cîlți de cînepă. La Snagov, tencuiala superioară e mai 
subțire decît la Argeș și conține mult mai puţin nisip; iar varul alb, de 
bună calitate și amestecat cu cilți de cînepă, este bințe frămîntat cu 
mistria. La Stănești (biserica cimitirului) tencuiala superioară a fost 
spoită, înainte de pictare, cu var fin (se macină ca și creta, cind este 
răzuit); nu cuprinde nici nisip, nici cîlți. Tencuielile bisericii mari din 
Cozia' (nartex) şi cele din Mofleni sînt bogate în fire lungi de cînepă 
(fuior). 

„ Casa Cantacuzinilor din Măgureni (Trafon 1694), Palatul din Filipeştii de 
tîrg, Casa lui Obrocea (lingă Ploeşti) sec. XVII, Palatele din Coeni şi 
Dobreni (Ilfov) şi Herăști (Ilfov), palatele briîncoveneșşti din Mogoşoara, 
Doicești, Potlogi (sec. XVII—XVIII). 

„Veit sau Vitus Stoss pomenit în analele Brașovului la 16: dec. 1522 şi 
la 25 ianuarie 1525, chemat fiind de Radu de la Afumați să potrivească 
(proporţioneze) și să zugrăvească  (effigrare) biserica die la Argeș (mă- 
năstirea lui Neagoe), era fiu al lui Veit Stoss, celebrul sculptor în lemn 
(Schnitzer) care a ilustrat renașterea germană la Niirnberg şi Craco- 
via (în a doua jumătate a secolului al XV-lea) formînd şcoală de uce- 
nici, ... care au răspîndit arta sa în Germania, Polonia şi Ungaria“; 
Cf., M. Losnitzer, Die Fruhwierte das Veit Stoss und ihre Beziehungen 
zür oberdeutschen Kunst das fiintzehnten Jahrhundert; Nalle a.d. Saal, 
1912. 

— Al. Lapedatu, BCMI, p. 181. 


. Porphirye Uzpenskij, Istoria Athona, II, I, p. 334; G. Millet, J. Pargoire 
et L. Petit, Recueil des inscriptions cretiennes de Pathos; M. Benza, 
Urme românești în răsăritul ortodox, pp. 40, 41, 48, 49, Boabe de Griu, 
V. II, p. 648; N. Iorga, Les arts mineures on Roumanile, p. 12. 

. Corina Nicolescu, o.c., p. 30, cat. 2, pl. 4. 

- Idem, Moștenirea artei bizantine, Bucureşti, 1971, pp. 100—102. x 

. Toate aceste lucrări cu întreaga bibliografie, în lucrarea Icoane vechi 
românești de Corina Nicolescu, pp. 30—32, cat. 3—6, pp. 6—7, 8—13. 


259 





ARTA FEUDALĂ ÎN TARILE ROMÂNE Ca 


88. I. D. Ştefănescu, Monuments dart cleretien nouves en Roumanie, Byzan- 


89. Inscripții Î 


é 6. 
i VI, 1931, pp. 601—602, pl. 45—44 ADM p 
pe n limba română se citesc ple icoanele împărăteşti: „Milosir- 


dia fiind izvorul iubirei, învrednicește-ne, PE ajan ia Au- 
mea păcătoasă și arată puterea ta de-apururi-Prea ga ae Spiane 
ne închinăm, binevoieşte a ierta păcatele nouă celor prea păcătoşi, 
Hristoase. — Arhistrategi ai oştilor cereşti nje rugăm noi nevrednicii 
ca voi cu rugăciunile voastre să ne acoperiți. 


90. Sylvia Agemian, V. Cindea, Icones melknites, Beyrouth, 1969, nr. 189— 


192, cat, 50. 


91. Cf. P. Henry, Les églises de la Moldavie du Nord, pp. 27—34. } 
92. Biserica episcopală din Rădăuţi a fost construită sub Bogdan Īntemeic- 


torul (către mijlocul secolului al XIV-lea); închinată Sfintului Nicolae 
şi înălţată în stil domanic. Datoreşte infățişarea die astăzi lui Ale- 
xandru Lăpuşneanu (mijlocul secolului XVI), care i-a adăogit un pri- 
dvor, prefăcînd și ferestrele. Decorul mural a fost restaurat şi se în- 
cadrează în epoca lui Alexandru Lăpușneanu. Interesantă, cu deose- 
bire, triza ctitorilor. Sfintul Nicolae episcop prezintă lui Hristos (în- 
veșmintat antic şi cu evanghelia pe genunchiul sting), ple domnitorul 
Lăpușneanu (cu chivotul, în miini). Pe rotulusul sfintului inscripţia. „a 
devenit ilizibilă. (Cf. G. Balş. Bisericile moldovenești din secolul al 
XVI-lea, p. 303, fig. 363; P. Henry, Les églises de la Moldavie du Nord, 
p. 174; și Virgil Vătăşianu, Istoria artei feudale în Țările Române, 
pp. 301—302, 874—815, care datează pictura în perioada lui Ştefan; ca 
dovadă se referă la sďena votivă de pe peretele apusean al navei, unde 
apare Ștefan înconjurat de familia sa şi nu Lăpușneanu. 


93. Pictura murală, care se vede astăzi, datează din 1814. Acoperă decorul 


executat în vremea lui Alexandru Lăpușneanu. Din aceasta din urmă, 
distingem, în absida de răsărit, urme din portretul Mariei, figurată pe 
tron cuj lisus pe genunchi. În ultima zonă a hemiciclului se văd opt 
portrete de episcopi (în saccos) cu capul gol și ținînd în „miini rotuli 
cu inscripții în slava bisericească; alte zece portrete sînt acoperite de 


var. 


94. Inscripţii grecești, 


95. W. Podlacha, Malovidla Scie 
96. Virgil Vătăşianu, în De 


97. 1. 3, Ştefănescu, Le peinture rel 


28, 1. D, Ştefănescu, La peintu 
99. P. Henry, 


260 


nne ot cerkwiak Bukowiny, “pp. 156 şi 198. 


p. 810, consideră că P. orul- 
totală din secolul Xe , ră că Pantocratorul e o refacere 


igieu, in x i 
Nouvelles recherches, p, 45 şi pa PR i og g Apele 


pi 


Nouvelles recherches, p, 40 


re. religieuse en Bucovine et en Moldavie. 
Mab bO v 


Les églises de la Moldavie du Nord, pp. 165—168. sep 


100 


101 


102. 


103. 


104. 
105. 
106. 


107. 
108. 
109. 


110. 


111. 


112. 


113. 


114. 


115. 


116. 


NOTE 








„1. D. Ștefănescu, L'évolution de la peinture religieuse en Bucovine et en 
Moldavie, pp. 130—135; Nouvelles recherches, p. 225 şi urm. 

„1, D. Ştefănescu, Nouvelles recherches, pp. 18—25. 

Sfinții episcopi Ghenadie, Metodie, Nicolae, Grigore, Ion Gură de Aur, 
Vasile cel Mare, Silvestru, Chiril, Atanasie, Nichifor. Poartă polistavrii, 
omotorul cel mare şi țin rotuli cu inscripţii în slava bisericească (rugă- 
ciuni tainice). 

Virgil Vătășianu (o.c., p. 819), atribuie pictura originală sfirşitului seco- 
lului XV. 

Distrugerea frizei ctitorilor a devenit o piedică importantă. 

P. Henry, Les églises de la Moldavie du Nord, pp. 161, 1221 și urm. 

O inscripţie în slava bisericească cuprinde cuvintele următoare: „Sinul 
tău a fost sfinta masă a sfîntului trup, pîinea cea cerească. Toţi cei ce 
vor mînca din ea nu vor muri. Fecioară care ai dat naștere lui Dum- 
nezeu acela care hrănește tot ce există așa cum s-a făgăduit“. 

P. Henry, Les églises de la Moldavie du Nord, pp. 163—165. 

Virgil Vătăşianu, o.c., pp. 819—822. 

I. D. Ştefănescu, Monastère de Neamţu, L'sglise de Ascension, les pein- 
tures murales, București, 1946. 

Le-am publicat într-un studiu însoțit de numeroase fotografii (luate 
înainte de distrugerea decorului), în lucrarea Le roman de Varlaam et 
Joasaph illustré en peinture, (Byzantion, 1932, t. VII, fasc. 2, pp. 347— 
369, fig. 1—49. 

La proscomidie, Jertfa lui Avram şi Pietă (crucea la spatele iui Iisus, fi- 
gurat în picioare). 

Studiul amănunţit al decorului bisericii din Bălinești a fost publicat de 
noi, cu numeroase fotografii, Buletinul Comisiunei Monumentelor Isto- 
rice, XXXVII, 1944, fasc. 119—122, pp. 7—40, fig. 1, p. 25. 

În friza ctitorilor, sub picioarele‘ lui Iisus Hristos, se citeşte numele ie- 
romonahului Gavriil („Gavriil pisar“), autorul picturii (al frazei şi foarte 
probabil şi al unei părţi din decorul monumeniului (descoperirea lui 
Sorin Ulea). 

„După trei zile, a sosit și apostolul Toma. Vrind să venereze trupul Ma- 
riei, apostolii au deschis sicriul acesteia și n-au aflat înăuntru decit 
giulgiul“ (Damaschin). 

V. Grecu, Byzantion, p. 288. 


YV. Drăguţ, Dragoș Coman, maestrul frescelor de la Arbore, București, 
1969. 


117. P. Henry, Les Eglises de la Moldavie du nord, pp. 236—241. 
118. Hramul Duminica tuturor Sfinţilor se vede pictat deasupra uşii de in- 


trare în naos. Deasupra ușii de intrare în pronaos, s-a ilustrat tema 
'Teisons. 


261 





ARTA FEUDALĂ ÎN ȚĂRILE R( JMÂNE 


119. Foarte probabilă folosirea unei tehnici şi unui material aparte pent 


zugrăvirea chipului. | $ b d ae 
129. I. D. Ştefănescu, Peintures murales de Moldavie, în L'Art byzantin e 
20: LD. P 


7 . 116—121. 

121. T rata care nu se intilnesc în bisericile moldoveneşti (Si 
zana este numită Sosana). Au toate siluete înalte, priviri personale, vi 
şi mobile. În pronaos iarăși, de partea inferioară a pereţilor, imitaţi 
(în culoare) de marmuri cu desen de covoare. À 

122. La proscomidie, pomelnicul săpat în piatră (1530), păstrează numele « 
torilor; Cf. G. Balş, Bisericile moldoveneşti din sec. XVI,. pp. 19—21 


123. I. D. Ştefănescu, Nouvelles recherches, pp. 28—35. 
124. P. Henry, Mélenges de l'Institut français de Hautes-Etudes en Roumani 


(1927), pp. 83 sqq. 
125. Narcis Creţulescu, Istoria Sfintei Mănăstiri Rișca, Fălticeni, 1901, p. 63 


126. În zidul de miazănoapte, la nord-est, o piatră mormintală, cu inscrip- 
ție în slava bisericească, dă numele doamnei Anastasia, mama domnito- 
rului Alexandru Lăpușneanu, decedată în 1538. 

127. Tipic păstrat (manuscris) în biblioteca mănăstirii Sucevi 
fronie, zugravi, pot fi români. 

128. L. H. Grondijs, De Sofia gedachte in het russisch 
Amsterdam, 1932. 

129. Exemple păstrate în muzeul din Moscova și 
dakov. 

130. G. Popescu-Vilcea, Mănăstirea Dragomirna, (Studiu în manuscris). 

131. Calota absidei principale poartă pe Maria tronînd, doi îngeri și împăr- 
tășirea apostolilor (luda varsă împărtășania). Inscripţiile sînt în limba 
greacă. 

132. Costumele ctitorilor amintesc pe cele din friza de la Hlincea și M. Fru- 
moasa (lași). Impun comparația cu costumele de principi de la Backovo 
(Bulgaria), datate din 1643 (CE. B. Filov, L’ancien art bulgare, pl. LVi) 

133. Rziha, Studien über Steinmetzzeich iserici i 

, chen; G. Balș, Bisericile lui Stefan. cel 
Mare, pp. 215—216. i js o 
134. T Ci d Nouvelle recherches, pp. 148 şi urm. P. Hénry, Mélanges 
eos e FInstitut Français de Nantes-Etudes en Roumanie, p. 83 şi urm. 
„A. Dienlatoy, Espaque et Portu istoi ne 
al (Histoir table 13 
DD 206-207. gal (Histoire Generale dz Tart), 1913, 
136, C, F: 
pr E ie Manuel d'Archéologie Francaise, 2-e p, t. 1, pp. 171—175. 
. La int- i : Pi $ 
i i re e a s-a ilustrat Apocalipsul pe fațada monumen- 
1220). în Doma Împodobesc exteriorul capelei Saint-Michel (1180-— 
di peru„ o bardia, se păstrează decoruri pictate în exterior la Loppe 
rea aan îi Capo di Monte, Absida de apus a bisericii Sfintul Gheor- 
in Oberzell este impodobită cu Judecata din urmă. t 3 


ţa. Ioan şi So- 
christendom; Paris, 


publicate de N. P. Kon- 





NOTE 





138. Piug J. Cadafalch, Le premier art roman, p. 154. P. Henry, Les église 
de la Moldavie du nord, p. 226 şi urm. 

139. Svirin, Lart bizantin chez les Slave, 2-e recueil. 

140. I. D. Ştefănescu, Nouvelles recherches, p. 152 și urm, P. Henry, Les Egli- 
s'es de la Moldavie du Nord, pp. 236—241. 

141. V. Grecu, Darstellungen: altheidnischer Denker, în memoriile secțiunei 


145. 


146. 


147. 


148. 
149. 
150. 
151. 


155. 
156. 


137, 
158, 


159. 


istorice ale Academiei Române, t. XI. 


. Tema ilustrează un text din viaţa Sfintului Vasile cel Nou, trecut în 


tradiţia populară; cf. P. Henry, Les Etapes Celestis, în Melanges de 
l'Institut Francais de Nantes-Etudes en Roumanie (1927), p. 83 şi urm. 


„C. Enlart, Manuel d'archeologie française, 2-e partie, t.I, pp. 170—171. 
. I. D. Ștefănescu, L'evolution de la peinture religieuxe en Bucovine et 


Moldavie, p. 207 şi urm. 

G. Balş, Bisericile moldovenești din secolul al VI-lea, p» 300 și urm. 
— P. Henry, Les églises de la Moldavie du Nord, pp. 195—196. 

Cf. şi semnele lapidare; Rziha, Studien iiber Steinmelzzeichen. 

—-G. Balş, Bisericile lui Ştefan cel Mare, pp. 215—216. 

În pictura murală medievală, se foloseau des imitaţiile de blocuri de 
piatră cioplită. Formau decorul „Canele“. Le aflăm: la Ourscamps, Con- 
flans (1320), Figeac, Nesdin (1322), Chillon (sec. XIV), Chartres și Fa- 
magouste (Cipru) (C. Enlart, Manuel d'archeologie). 

C. Bobulescu, BCMI, anul 1915, p. 190. 

Maria Ana Muzicescu și M. Berza, Mănăstirea Suceviţa (1965). 

Face parte din colecţia acad. prof. D. Dumitrescu. 

V. Drăghiceanu, O icoană din sicriul Sfintului TORR, cel Nou din Suceava, 
BCMI, IX, 1916, pp. 20—24. 

— Corina Nicolescu, Un nou fragment din racla Sfîntului Ion cel Nou 
de la Suceava, MMG, 1970, XLVI, nr. 7—8, pp. 379—390; idem Icoane 
vechi românești, pp. 37—38, col. 21, pl. 30—31. 


. L D. Ştefănescu, Le monastere de Râsca, Le Tresor de Văleni, Byzan- 


tion, 1935, X. p. 567, 590, pl. XX—XXXV. 


. Fotografiate și studiate de noi vor apărea în Istoria artelor scumptoare. 
. Gh. Zidaru, Descoperirea prin restaurare a unei icoane bizantine la mă- 


năstirea Agapia, BMI, 1943, XLII, 1, pp. 57—63, fig. 1—9. 

A, Odobescu, opere complete, III, p. 63. 

Corina Nicolescu, Miniatura și ornamentul cărții manuscrise din Țările 
Române, sec. XIV—XVIII, București, NOAA col. '69, — P. Chihaia, o.c. 
p. 154—158. 

I. D. Ştefănescu, Le Trésor de Văleni, pp. 369—573, pl. XVIII. 

I. D. Ștetănescu, Cea din urmă școală de pictură medievală românească, 
„Glasul Bisericii, nr. 3-—4, 1969. 

Cf. studiul doamnei Cornelia I. Pilat. Tot aci şi studiul bisericii Rebe- 
geştii-Creţulești, i 


263 





BIBLIOGRAFIE 


Am însemnat în lucrări anterioare izvoarele pe care le-am folosit și 
anume în următoarele publicaţii: h 
— Contribution à Vétude des peintures murales valaques, Paris, 1928. 
— Iâvolution de la peinture religieuse en Bucovine et en Moldavie depuis 
les origines jusqw'au XIX siècle, Paris, 1928. 
— Nouvelles recherches, Paris 1929. 
— La peinture religieuse en Valachie et en Transylvanie, Paris, 1932: 
— L'art byzantin et Vart lombard en Transylvanie. 
— Peintures murales de Valachie tet de Moldavie, Paris, 1938. 
— L'illustration des liturgies dans Vart de Byzance et de Vorient, Bruxelles, 


1935. 
Notăm aci citeva studii de temei și lucrări cercetate în anii din urmă: 
— Ajnalov D. V., Pictura bizantină în sec. XIV, (în 1. rusă), colecția Secţiei 
clasice a Societăţii arheologice ruse, t. IX, St. Petersburg, 1917. 
— M. Alpatov, N. Brunow, Gieschichte der altrussischen Kunst, Augsburg, 
1932, 
— L’art rustique en Autriche et en Hongrie, Paris, 1911, 
— Balş G., Bisericile lui Ștefan cel Mare, București, 1928. 
— Balş G., Bisericile- şi mănăstirile moldoveneşti- în veacul al XVI-lea, în 
Buletinul Comisiei Monumentelor istorice, XXI, 1928. 
— Banch A., Byzantine art in collections of the U.8.S.R. Leningrad — Mos- 
cova, 1966, 
— Bănescu N., La domination byzantine sur les! régions du Bas-Danube, 
în Bulletin de la Section historique (Academie Roumaine), XIII, 
1927, pp. 10-22. 4 
~ Bănescu N, Les duches byzantins de Paristrion Paradonnavon et de Bul- 
garie, Bucarest, 11946. i 
— Barnea I. Les monuments rupestres de Basarabi en Dobroudja, Cahiers 
Archeologiques, XIII, 1962, pp. 187—208. 
— Barnea e Kaap 2 a Ner ien Tierdarstellungen in der Dobroud- 
, ue historique du sud-est éuropéen, III, 1965, 3—4 
pp. 585—610, reia Ai e a 


264 


BIBLIOGRAFIE 





Barnea 1. O. Iliescu, Corina Nicolescu, Cultura bizantină in România 
Bucureşti, 1971. 
Basić, Zica i Lazarica, Beograd, 1928. 


— Bemont Ch., Monod G., Histoire de VEurope au Moyen-âge, Paris, 1921. 


Bertaux E., L'art dans Vitalie Méridionale, Paris, 1904. 

Bertaus E. et Paris P., La peinture espagnole, în: „Histoire de l'art pu- 
bliée sur la direction d'Andre Michel“. 

Bibikov I. M., Novalčik N. A., Derevianaia rezba crestianschich Jilişte 
verhevnovo povolja. Moscva, 1954. 

Bobulescu C., Zugratii Pirvul Mutu, Constantin Grecu şi Nifon Udrescu, 
în: Arhiva Românească, V, 1940. 

Bossert H. Th., Das Ornamentwerk, Berlin, 1937. 

Brătianu G., Une énigme et un miracle historique: le peuple roumain, 
Bucureşti, 1939. 

Brătianu G., La Mer Noire, Monachii, 1969. 

Bréhier L., La civilisation byzantine, Paris, 1950. 

Buletinul Comisiunei Monumentelor Istorice, Bucureşti, 1909—1944. 

Cadafalch Puig Y., Le premier art roman, Paris, 1928. 

Chihaia P., Din cetățile: de scaun ale Țării Românești, Bucureşti, 1974. 

Comarnescu P., Indreptar artistic al monumentelor din Nordul Moldovei, 
Suceava, 1961. 

Cultura Moldovenească din timpul lui Ștefan cel Mare, București, 1964. 

Daicoviciu. C., Petrovici E. Ştefan Gh., La formation du peuple roumain 

et de sa langue, 1963. 

Daicoviciu C., La Transylvanie dans Vantiquite, Bucarest, 1945. 

Daicoviciu H., Dacii, 1968 (ed. ID). 

Diehl Ch., Le Tourneau, Saladin M., Les monuments chrétiens de Salo- 
nique, Paris, 1918. 

Densuşianu O., Histoire de la langue roumaine, I, Paris, 1900. 

Djurić Vojislov J., Icones de Yougoslavie, Belgrad, 1961. 

Djurić Vojislov, Vizantinske freske u Jugoslavije, Belgrad, 1974. 

Djurić Mirjana, Ikona Bogorodice „Prekrasna“, Beograd, 1969. 

Drăghiceanu V., Curtea Domnească de la Argeș B.C.M.I., 1917—1923. 

Drăguţ V., Dragoş Coman meşterul frescelor de la Arbore, București, 1969. 

Drăguţ V., Pictura murală din Transilvania, București, 1970. 

Duchesne L., Origines du culte chrétien, Paris, 1925. 

Evangh'elidis D., Fresques de Vépoque iconoclaste, Thessalonique; Atti 
del V Congresso di Studii byzantini. 

Elian A., Bălan C. Chircă H., Diaconescu O., Inseripțiile medievale ale 
României, Bucureşti, 1965. 

Fliche A., L'Europe Occidentale de 888 ă 1125, Paris, 1941. 

Fliche A., Martin V., Histoire de VEglise depuis les origines jusqwà nos 
jours, Paris, 1938—1942. | 


265 


ARTA FEUDALĂ ÎN TARILE ROMÂNE EY EPON 


Giurescu C., Studii de istorie socială, 1940. ; f 
— Grabar A., Le peinture religieuse en Bulgarie, Paris, 
— Grabar A., La peinture byzantine, Genève, 1953. a 
— Grabar A., Les fresques d'lvanovo et Vart des Paltologues, in: Byzantior 
XXV—XXVII, 1955—1957. 

“iconoclasme byzantin, Paris, 1957. ; 

n Europe Orientale, Paris. 

lten Pskow, Leipzig, 1929. 

Dimitri Katedrale in Wladimir, 


1928. 


— Giabar A. L 
Grabar A.. L'art du mayen âge e 
Grabar Igor, Die Malereien der a 
Grabar Igor, Die Freskomaiereien der 
Berlin, 1925. 
Grousset R., L'empire des steppes, Paris, 1939. 
Harbers Guido, Das Holzhausbuch, München. 
Henry Paul, Les églises de la Moldavie d 
du XVl-e siécle, Paris, 1930. 
(Les) Icones dans les collections suisses-Genève, 1968. 
Ioanide I. C., Rădulescu G. G., Icoane pe sticlă, BCMI., XXXV, 1942. 
Ionescu Gr., Istoria arhitecturii în România, vol. I. Bucureşti, 1963; vol. 2, 
Bucureşti, 1965. 
— Iorga N., G. Balș, Lart roumain, Paris, 1922. 
— Iorga N. Les arts mineurs en Roumanie Bucarest, 1934. 
— Istoria artelor plastice în România, Bucureşti, vol. 1, 1968; vol. 2, 1970. 
— Istoria Bisericii Române, vol. 1, București, 1957; vol. 2, 1958. 
— Istoria României, vol I, București, 1960; vol. 2, 1962; vol. 3, 1964. 
— Johnstone Pauline, The byzantine tradition in Church Embroidery, Lon- 
don, 1967. 
— Lafontaine Jacqueline, Scènes de Penfance de la Vierge dans le temple 
de la Fortuna Virila ă Rome, Byzantion, XXV—XXVII, 1955— 
1957, 
— Lazarev V. N., Istoria picturii bizantine, (în 1. rusă), vol. 1, Moscova, 1947; 
vol. 2, Moscova, 1948. 
să ia spe en della pittura byzantina, Torino, 1967. 
2 iee e Artisti Argeșului, Bucureşti, 1962. 
5 ratif russe, Paris, 1928. 


— Makovetki I. V., Pami A 
cova, 1955. iatniki narodnogo zodcestva russkago severa, Mos- 


— Makovskij S., Pessant art of Subcarpathian. Russia. 


— Marle R. van, The Develo i 
ment 3 S 
Hagen, 1923. pment of the Italian Schools -of Painting, I; 


— Meer P, van der, Petit atlas de 
1964. 


Tie Ey Preslavskaia keramika, Sotia, 1936, 
Migne, Dictionnaire des apocryphes, Paris, 1858, 


266 


u Nord, des origines à la fin 


la civilisation occidentale, Paris-Bruxelles, 


g 


i 





BIBLIOGRAFIE 








Millet G.. Monuments byzantins de Mistra, Paris, 1910, fasc. 1—3. 

Millet G., Les monuments de lAthos, I. Les peintures, Paris, 1927. 

Milet G, La peinture du Moyen-âge en Yougoslavie, Paris, 1954—1962 
(album publicat de A. Frolow). 

Millet G., Recherches sur Viconographie de VEwvangile aux XIV-e, XV-e, 
XVI-e siécles, ed. 2, Paris, 1960. 

Muratott P., La Peinture byzantine, Paris, 1928. 

Muratoff P., Les icones russes, Paris, 1928. 

Museler W., Deutsche Kunst im Wandel der Zeiten, Berlin, 1941. 

Muşlea I., Icoanele p'e sticlă la românii din Ardeal, în: Şezătóarea XXXV, 
1942. 

Muzicescu M., Berza M., Mănăstirea Suceviţa, Bucureşti, 1958. 

Nestor I., Les données archéologiques et le problème de la formation du 
peuple roumaine, în: Revue roumaine d'histoire, III, 1964. 

Nicolescu Corina, Aspecte ale relaţiilor culturale ale Bizanțului la Du- 
mărea de Jos, în: Studii şi materiale de istorie medie, V, 1962. 

Nicolescu Corina, Icoane vechi românești, Bucureşti, 1971. 

Nicolescu Corina, Moștenirea artei bizantine în România, București, 1971. 

Omagiu lui G. Oprescu, București, 1962. 

Oprolovinkov A. V., Pamistniki derevnojo zodcestva  Karelo-Finskoi, 
Moscova, 1955. 

Panaitescu P. P., Introducere în istoria culturii românești, Bucureşti, 1969. 

Pascu Ștefan, Meșteşugurile din Transilvania pină în sec. XVI, 1954. 

Peirce H., Taylor R., L'art byzantine, Paris, 1932—34. 

Pilat Cornelia, Pictura din pridvorul bisericii Creţulescu din București, 
în: Studii şi cercetări de istoria artei, IV, 3—4, 1957. 

Pilat Cornelia, Pictura din interiorul bisericii "Creţulescu din București, 
în Studii şi cercetări de istoria artei, XIV, nr. 2, 1967. 

Pilat Cornelia, Biserica Creţulescu din satul Rebegești; Studii și cercetări 
de istoria artei, V, 2, 1958. 

Kozak E. A., Die Inschriften aus der Bukowina, Viena. 

Radojčić S., Meşterii picturii vechi sîrbe (în 1. sîrbă), Belgrad, 1955. 

Radojčić S., The icons of Serbia and Makedonia, Beograd, 1963. 

Radojčić S., Staro srpsko slikarstvo, Beograd, 1966. 

Richet G., Mittelalterliche Malerei in Spanien, Katataniche Wand und 
Tafelmalereien, Berlin, 1925. 


— Rosetti Al., Istoria limbii române, Bucureşti, 1954. 

— Roth V., Kunstdenkmaler aus den Săchsischen Kirchen, Sibiu, 1922. 

— Sacerdoțeanu A., Oltenia medievală, în: „Oltenia“, Craiova, 1943. 

— Sotiriou G. et M., Icones du Mont Sinai, t. 1, text, Athènes, 1956; t. 2, 


album, Athènes 11958. 


— Stahl H. H., Sociologia satului devălmaş român, vol. 1, București, 1944. 


267 





FEUDALĂ ÎN ȚĂRILE ROMÂNE sa DRE 


ARTA 





— Stoicescu N., Repertoriul bibliografic al monume ntelor feudale din Bucu 


rești, București, 1961. 

— Stoicescu N., Bibliografia localităților ș 
Românească, vol. I—II, Craiova, 1970. 

Stoicescu N., Bibliografia localităţilor şi monumentelor 
Banat, Timișoara, 1973. 

Stoicescu N., Bibliografia localităților și monumentelor din Moldova, Bucu- 
reşti, 1974. 

Studii şi cercetări de istoria artei. 


Studii şi cercetări de istorie veche. 
Ștefănescu I. D., Arta veche a Maramureşului, Bucureşti, 1968. 


Ştefănescu I. D., Iconografia artei bizantine și a picturii feudale romă- 
neşti, Bucureşti, 1973. 

— Talbot D. Rice, Icons, London, 1963. 

Talbot D. Rice, Byzantinische Kunst, Miinchen, 1964. 

Theodorescu Răzvan, Bizanț, Balcani, Occident. Începuturile culturii me- 

dievale româneşti (secolele X—XIV), Bucureşti, 1974. 

Toesca P., Storia dell'arte italiana, I Il medioevo, Torino, 1927. 

— Tzapenko R. P., Architektura Bolgarii, Moscova, 1953. 

Tzigara-Samureaș A., Muzeul Naţional din Bucureşti, București, 1912. 

— Tzigara-Samurcaș A., L'art du peuple roumain, G&năve, 1925. 

— Tzigara-Samurcaș A., Isvoade de crestături ale ţăranului român, București, 
1928. 

— Tzigara-Samurcaș A. G. Balş, Biserica din Filipeştii de Pădure, Bucu- 
rești, 1908. 

— Tzigara-Samureaş A., Muzeograjia românească, București, 1936. 

— Vătășianu V., Istoria artei feudale în ţările româe, vol. 11, București, 1959. 

— Vătășianu V., Istoria artei europene, epoca medie, Bucureşti, 1967. 

-- Weizmann E. Chatzidakis M., Mijatev K., Radojčić S., Friihe Ikonen, 
sg Grichenland, Bulgarien, Yougoslawnilen, Viena — München, 

— Verona A. G., Ștetănescu I. D., Pictura, Bucureşti, 1934. 

— Zaharia Eugenia, Săpăturile de la Dridu, București, 1967. 


i monumentelor feudale din Tara 


medievale din 


ORDA 


CUPRINS 
atat pe oua bene Ra OT egal Rae pai ac Be ae ga pe va ta Ep RI 5 
Introducere . . . s . $ HUE, ~- q 
Evul mediu. Traditie, or iiS MENL it Mg a Il, 
Virsta monumentelor și datele decorurilor . . . . . . . 16 
IC tul a pISENGIlOr de lemne e ue ae e 20 
Decorurile maramureșene ... . . . . ... . . . 20 
Iconografia . . . : i PE 0 
Decoruri pictate din Gui d Ata tr mkae E 
SULA E e ; 0 a E E e MR h aa cr A 
Unele par ticularități enla și iconografice . . . 46 
Picturile bisericilor de piatră . . . . - r . «BO 
Decoruri originale, decoruri redletied EE RA 
artistică și istorică a monumentelor . . . . . . . . 50 
TaDan ele Ce NL Ie CRC PO a | 08 
Icoanele pe sticlă. e. cc rr 96 
ȚARA ROMÂNEASCĂ 
Bisericile rupestre . . . . Dry i a E: 
Consideraţii asupra teii (rogilteiaii sită de “din Jta- 
lia, Copadocia, ia APARITIA INDUS, .- 98 
Biserici de lemn . . : SIQOPIVAIG, BALIOBI,. . 103 
Picturile din bisericile za “ptăeeă p &tinlod ipalbsag i. . 04 
Mânăstirea Spagov= > © n moa e w n o a 9 e VU 
Mănbstikea: Meminati ege. je animon :nbamononăia: 
Miănăatirea Cozia me e e e e o DN ja ug 
Mănăstirea Govora. . . titaigormr lulu oaidds T 1420 


Mănăstirea Bistriţa 121 


269 


CUPRINS , OO 





peeta din Oaphuroaiă, T a o e re... - 12] 
Biserica din Mofleni sie, ir, 

Mănăstirea de la Argeş . E A 
Paraclisul Naşterii Maicii Dublă din Os trovul 
Călimăneştilor . : 

Biserica cimitirului din Stănești 

Paraclisul bolniței din mănăstirea Cozia 


CO O O E Io to N 


Papa pi ka j 


Mănästirea Valea ENS 

Biserica domnească din Tîrgovişte | 
Biserica mănăstirii Dobruşa 7 
Biserica din Brădeştii-Bătrini . : - «o = «= «=... 138 
Mănăstirea Dintr-un lemn . . is - = - e e o e e» - 139 
Mănăstirea Gura-Motrului . . . «6 seek + 140 
Mănăstirea KANOLA. sue A catalani aaa arm + 140 
Biserica mănăstrii Polovragii . . . . 141 
Biserica Adormirea Maicii Domnul din stia 
Sapte E Pa Bateti, 10147 
Biserica i: ae at ini Pai ena aait 142 
Catedrala patriarhiei din Bucureşti . . . . . . . . 143 
Buenen dn Poest oe sesan Rra en i a PV 
ISI cA sli Donrenr ie E ae ea, i 145 
Biserica din Plătărești .. . . . at m «+ 145 
Paraclisul bolniței din mănăstirea Bistrita dep = 145 
Biserica principală a mănăstirii FURORI se e: pete 4146 
Mănăstirea Surpatele ai. . . mame pe e e 153 
Biserica din Filipeştii-de-Pădure AC at AER A HAI 54 
Biserica din Fundenii-Doamnei . . .... i aia teal 55 
Paraclisul bolniţei din Brincoveni . ....... 155 
Paraclisul patriarhiei din BUGUreRți s ikeerot „mir = 156 
Biserica Stavropoleos din Bucureşti .... . „156 
Paraclisul paiia de la "ej soapla din Dia: SAR 

cea. kye 157 


Iconografia: e Y ETN şi repartitia zei a sacii 
rul şi izvoarele .. , 157 


Tehnica, stilul, me iai boat i tepe n delle 
i“ lcoanele  . . Mut meperi > amisă ani + 180 


270 


_CUPRINS 








MOLDOVA 


Biserici de lemn - AEN * nia” ş 
Decorurile pictate ale otel de pins, Originile şi a3! 
tarea decorurilor Ma AeA Na 

Descrierea decorurilor murale 

Biserica din Dolheştii mari 

Mănăstirea Voroneţ eà 

Biserica Sfintul Nicolae din Popăuţi 
“Biserica Sfintul Gheorghe din Hirlău 

Biserica Sfintul Nicolae din Dorohoi 
Mănăstirea Neamţu 

Biserica Sfintul Ilie . . Pg a a AR aa 
Paraclisul casei domneşti din i kcititea Bistriţa 
. Biserica Sfintul Nicolae din Bălinești 

Biserica cea mare a mănăstirii Dobrovăț 
Biserica Arborea ` an 
Mănăstirea Sfîntul Gheorghe din lalea 
Biserica din Părhăuţi 

Mănăstirea Probota 

Biserica mănăstirii Humor 

Mănăstirea Vatra Moldoviței 

Biserica mănăstirii Rișca 

Biserica din Coşula 

Mănăstirea Zamca 

Mănăstirea Slatina . . 

. Biserica Sfintu Dumitru din Pas 

Biserica Golia din Iaşi . - . 

Catedrala episcopală din Roman 

Mănăstirea Galata 

„Mănăstirea Hlincea 

Mănăstirea Suceviţa 

Mănăstirea Secu Arad, 

Mănăstirea Dragomirna +... .-.. 
Mănăstirea Sapmis AE ET 
iuti iz A 0 gata ae ga pe 


Decorurile zidurilor exterioare - 
Tehnica, stilul, meșterii Rep T IANN... 


Pau I A E E AP MOR A AA dt aaa 
2.95 757 "941 


O e aar A a a . [.. 
Abrevieri sa EO aaa, n RR ee At 
Adaosuri şi did tări: RR ENE die EN 245 
Posttaţa editurii a a ETO 248 
is i CEEE TE 259 





- 264 


i Bibliografie E E a ae 










i 
Í Hi i 
| yi 
IBI t sai i LEI {f ib 
E: ff 
t i i y 
POT a a Ivo îiutubai, ra | 
GUD o" A. PR d» A “dia 
e Pa b EJIJGIJA gaits 
DaS- Q rr $i 
VENDO Kolev Nin ritz Bei) 
Ei i j j Mic BOISSIN 
bsi Hunis > soilak 
13 s A îi Bi- nS dor | 
ac: dodo coritaa năid 


0. i taina Lua 
popo SE ap 7 n RTT riaki aobesalti 
3 3 Pee ae ADOM i sa soiteănt 
par y: OAA dialangi sobga 
i AL Pia i PR Bluza tib soinsală 
se -or n SOMN manbanăM 
smite ortiteă näi 





U 4 


] 
| 


d 

£ 

X 
i 


pie O a a a 


Ze A AEAEE a geat 


GRETA S 


TE 


îi ii îti tat SALE ES a e MAN a a ca Aliat