Nicolae_Iorga_-_Vechea_artă_religioasă_la_Români

М. IORGA 


PREŞEDINTELE CoMISIUNII MONUMENTELOR ISTORIOEN 


— 


Vechea artă religioasă 
la Români 





I. Icoana romănească 
II. Argintåria romåneascå 
III. Miniaturile romånesti 
IV. Sculpturile in lemn 
V. Tesåturile 





CU MULTE ILUSTRAŢII 


9, 
%• 


EDITURA EPISCOPIEI HOTINULUI 


Asezåmåntul tipografic „Datina Romåneascå", Vålenii-de-Munte 
1934 


М. IORGA 


PREŞEDINTELE CoMmISIUNII MONUMENTELOR ISTORICE 


— 


Vechea artă religioasă 
la Români 





I. Icoana romănească 
II. Argintăria romănească 
III. Miniaturile romănești 


IV. Sculpturile în lemn 
V. Tessturile 





CU MULIE ILUSTRAŢII 


EDITURA EPISCOPIEI HOTINULUI 


Asezåmåntul tipografic „Datina Romănească“, Vålenii-de-Munte 
1934 





ICOANA ROMĂNEASCĂ 


(DUPĂ NIŞTE CONFERINŢE). 


CHESTIUNI PRELIMINARE 

Care este cea mai veche icoana romaneascå 2 
La această, întrebare trebuie adăugită alta: ce se 
intelege prin icoană românească? Și o a treia 
intrebare: după ce se cunoaște са o icoană este 
mai veche și alta mai noua? Ar fi cu desavârșire 
absurd dacă in domeniul acesta ar spune cineva 
că deosebitele natii creștine sau, intrun domeniu 
mai restrâns, deosebitele nat ortodoxe au in- 
ventat, fiecare, icoane pe care sa nu le fi avut 
alte natii creștine si alte natii ortodoxe. Nu este 
adevărat: se începe in totdeauna prin imprumut. 
Dar nu se rămâne la imprumutul unor lucruri 
străine care sânt manifest straine, ci se întâmpla 
și altceva. De la o bucată de vreme se creiaza 
și curente indigene. Ceia ce sa imprumutat se 
adaptează, după ochiul zugravului, după felul de 
a înţelege frumosul si sfintenia al unui intreg 
popor. ; 

Traditia prin urmare exista si se poate merge 
mai departe cu dånsa; dar, de odata, in mijlocul 
traditiei vine ceva care i se opune, si trebuie sa 
se facå deosebirea, foarte limpede, intre ceia ce 
este aiurea și între се sa facut la fata locului,— 
as zice chiar între ceia ce sa facut la fata locului 
de cineva care e însuși de la fata locului. Tre- 
buie să se recunoască deci lucrul intercalat, de- 
osebindu-se de acela care se gasește pe linia 
tradiționala. 


z a 


Venind acum la cealaltå intrebare: dupa се 
se cunoaste data aproximativå а unei icoane, 
problema este intradevår foarte grea, iar, dacå se 
tinteste Ја о precisie absolutå, ea este chiar inso- 
lubilå; dacå ne multåmim cu epoca, atunci se 
poate intr'adevår sa nemerim. Dar dupa ce ele- 
mente? Intru cåt icoanele, ca si picturile morale, 
ca si miniaturile, se iau — am spus-o mai sus — 
dupa originale mai vechi, in aceastå privintå nu 
exista un mijloc de а fixa о cronologie. Se fac 
astăzi, pretutindeni, și in Europa și în America, 
studii cu) privire la această chestie а derivårilor 
iconografice. Acum in urmă, un American, d. 
Friend, a izbutit să găsească in chipurile Apos- 
tolilor, astfel cum sânt represintati în cele mai 
vechi miniaturi, ca si in alte elemente ale artei 
creştine, modele care vin din antichitate. „Când, 
intrun loc, se vede apostolul Luca având inaintea 
lui o femeie acoperită cu un val, si s'ar crede 
ca este o Sfântă sau Maica Domnului care stă 
inaintea Evanghelistului, sa dovedit cà este o 
simpla copie dupa un original care presinta 
„Poetul și Musa“: apostolul este poetul, iar fe- 
meia cu valul e Musa. Intr'o infåtisare а lui Sf. 
Luca, vedem atelierul unui pictor antic: pe pareti: 
capete, nuduri, care nu se potrivesc cu Apostolul, 
dar existenţa lor acolo se justifică prin faptul ca 
este o copie după o represintare antică. D-ra Der 
Nersesian, care a fost și la noi și care acum se 
gasește in America, a facut studii de toată fru- 
museta in ceia ce privește originalele unor mi- 
niaturi și a izbutit sa trimeata o miniatura ro- 
maneasca din Moldova la un original slavon, 
apoi de la acel original slavon la un original gre- 
cesc. Dar din astfel de cercetări nu iese crono- 
logia creatiunii, сі, de la data infatisarii celei noi, 


EE uos 


se infunda cineva intrun trecut ale cårii mar- 
geni nu se pot fixå. 

Dar, pe långå ce este infatisat intro icoana — 
de altminteri ca si intro frescă, ca.si intr'o mi- 
niatura, —mai este si stilul. Sånt persoane care 
se cred foarte sigure in ce privește datarea după 
stil; mărturisesc ca nu am atâta incredere in 
această metodă. Definirea cfonologicå a stilurilor 
este foarte grea. Trebuie så ne gândim si la alt 
lucru: Sånt oameni de deosebite vrâste intr'o 
anumifă epocă, Se poate întâmpla -ca un zugrav 
batrân care s'a format pe la 1640 sa lucreze si 
dincolo de 1700, dar fară indoiala ca el va zu- 
gravi altfel de cum zugrăvește atunci un tânăr de 
douăzeci de ani. 

Înseamnă însa aceasta ca orice icoana nu este 
databilå? Poate, dar nu in ceia ce privește in- 
ventiunea insași, ci numai reproducerea. Zugravul 
notează numele, sau și data, pe icoana mai гаг, 
și mai ales din secolul al XVIII-lea, și, natural, 
cu atât mai mult in toata partea secolului al 
XIX-lea care păstrează vechea tradiție. Înainte, 
sânt insemnari, insă insemnarile acelea privesc ре 
cel care a platit, nu pe cel care a lucrat. Dar, 
când datarea lipsește, incă este un mijloc sigur 
de a fixa epoca, mijloc pe care l-am intrebuin- 
tat si eu de atâtea ori: felul cum sânt facute 
literele care intovarasesc pictura, acelea care, 
de-asupra capului sfântului, dau numele lui. Ele 
se deosebesc foarte neted de la o epoca la alta 
epoca. Cele lungi, mai ales roșii, daca au anume 
legaturi intre ele, arată in totdeauna o epoca 
veche. Apoi, în măsura їп care ele se fac mai 
mărunte, mai tăpșite, in aceiași masura avem 
Siguranța că epoca este mai nouă, 

Pentru a fi complect, trebuie sa adaug ca și 


sa ig Ц 


tehnica — o anumită tehnică este toarte grea de 
cunoscut pånå in сеје mai mici amănunte — 
serveşte pentru datarea icoanelor. Când o icoană 
este zugråvitå ре un strat gros de ghips si ghip- 
sul acesta este sculptat, când deci un cadru 
sculptat imbråtiseazå figurile si când sfintii vor 
avea coroane tot de ghips, foarte ridicate, se 
poate spune си sigurantå са este o icoanå de 
pe la 1660 inainte; nu se va putea spune apoi 
са o astfel de icoană care are un strat gros de 
ghips sapat cu inflorituri si in aceastå icoana 
coroanele sfintilor intr'un relief puternic apartine 
secolului al XVIII-lea, cum niciodată nu se poate 
admite ca o icoană zugrăvită de-a dreptul pe 
lemn aparţine altei epoci decât părţii mai slabe 
a secolului al XVIII-lea și inceputului secolului 
al XIX-lea. 

Cu acestea, terminind preliminariile, venim la 
cele mai vechi icoane de la noi. 


I. 
EPOCA STRĂINĂ 





Cele două mai vechi nu sânt romănești, ci 
grecești. Au devenit românești doar prin faptul, 
nenorocit, că sa lucrat asupra lor, facându-se 
ceia ce numesc zugravii o „meremetiseala“. Une 
ori avem a face cu distrugerea completă a icoa- 
nei celei vechi și inlocuirea ei prin alta, nera- 
mânând din prima decât numai imbråcamintea 
de argint cu o data care nu mai corespunde 
zugrăvelii. 

Două icoane moldovenești la Neamţ si la 
Bistriţa sant de pe vremea lui Alexandru-cel- 
Bun. Într'un pasagiu dintrun vechiu letopiset pe 
care-l reproduce episcopul Melchisedec in „Cronica 
Romanului“ se povestește despre o visita a Im- 
paratului bizantin loan al VIII-lea, care, venind 
de la Buda, unde mersese pentru a cere ajutor 
de la regele Ungariei impotriva Turcilor, a trecut 
prin Moldova, s'a îmbarcat la Chilia și s'a intors 
astfel la Constantinopol. A fost foarte bine 
primit, in cursul acestei calatorii neașteptate si 
unice, de Alexandru, care era în momentul acela 
Domnul, solid așezat si incunjurat de glorie, al 
Moldovei. Cronica zice: „Așijderea au mai trimes 
dar (Împaratul) si lui Iosif Mitropolitul o sfânta 
icoană făcatoare de minuni, carea este cu doua 
fete, de o parte chipul, Maicii Precistei, de alta 


— 8 — 


parte chipul Sfântului Mucenic Gheorghe, carea 
pană astazi se află la mănăstirea Neamțului. 
lara Ana Împarateasa — lui Manuil Paleologul — 
incă au trimis dar Doamnei Апа lui Alexandru- 
cel-Bun o sfântă icoană în care este chipul 
Sfintei Ane, maica Precistei, iarăşi făcatoare de 
minuni. lară Doamna Ana o au trimis dar sfintei 
mănăstiri Bistriţa”, 

Icoana de la Neamţ este cu totul stricata. Nu 
știu daca se poate spăla adausul, dată Hind ve- 
neratia care incunjoara această icoana. 

În ce privește cealaltă icoană, de la Bistriţa, 
nu ştiu dacă а fost atinsă sau ba, dar in linii 
generale este o veche icoană bizantina. 

Am văzut foarte rar icoane ale Sf. Ana: dar 
una ca aceasta. cu Maica Domnului asezata ра- 
гаје] lângă chipul mamei sale, n'am gasit-o nicairi. 

Pentru cronologie, ar fi ceva de observat. Im- 
paratul bizantin a trecut prin Moldova, pe la 
1424, dar. pe vremea aceia Ana, Doamna lui Ale- 
xandru, era moarta de mai multă vreme, de la 2 
Novembre 1418. Este foarte adevărat, pe de altă 
parte, că la Constantinopol, pe vremea Doamnei 
Ana, soția lui Alexandru, Împărăteasa era tot o 
Ana, Ana de Rusia. Cronica lui Phrantzes spune 
când a murit Ana de Rusia, și a fost ingropata 
la manastirea Libos, mult inainte de 1424, ceia 
ce inseamnă ca pana a nu veni loan al VIII-lea 
in Moldova a б! trimeterea de 1соапа de la 
Ana la Ana, de la Ana de Rusia, Împarateasa, 
la Ana, sotia lui Alexandru-cel-Bun, pe cånd, in 
ceia ce priveste darul pe care l-a facut Ioan al 
VIII-lea, — icoana de la Neamţ, — acesta este per- 
fect acceptabil, pentru ca Imparatii bizantini aveau 
obiceiul de а lasa obiecte de artă drept multåmire 
pentru ospitalitate. O dovada în această privinţă 


mg 


o constituie si faptul ca la Biblioteca Маџопаја 
din Paris se pastreazå un Evangheliar lasat de 
Împăratul Manuil, pe care este chipul lui si al 
unor membri ai familiei lui. 

Dar tot din vremea lui Alexandru-cel-Bun 
trebuie socotita o icoana care a ramas singurà 
dintr'un grup de zece, care impodobia sicriul Sf. 
loan de la Suceava. Sfântul zace intrun sicriu 
mai recent, de care, pană la 1867, erau legate 
cele zece icoane. La acea data un grup de Bo- 
tușăneni, cari obișnuiau sa mearga la Sf. Ioan de 
la Suceava, sa se inchine, găsind ca icoanele sånt 
intr'o stare rea, s'au hotarit sa le inlocuiasca prin 
altele. Ce sa intâmplat cu cea mai mare parte 
din ele, nu se poate ști. Unii Sp a că icoanele 
cele noi sânt zugrăvite tot pe lemnul celor vechi. 
Daca aceasta ar fi adevărat, ar fi foarte bine; 
atunci sar putea spala zugraveala nouă si ar ieşi 
la iveală cea. veche, care, cum se va vedea, este 
de la inceputul secolului al XV-lea, prin urmare 
mai veche chiar decit icoana, despre care am 
vorbit, a lui loan al VIII-lea de la Neamţ și aceia 
a Doamnei Ana de la manastirea Bistriţa. 

Singura icoana care a scapat a ajuns in sta- 
pânirea unui inginer din Botusani, d. Dragano- 
vici, care a comunicat-o cuiva de la Comisiunea 
Monumentelor Istorice, așa încât ea a aparut in 
vol. IX al „Buletinului“ nostru. 

În judecarea ei, trebuie sa se tie sama de faptul 
ca partea de jos e ștearsa. Totuși se poate dis- 
tinge că acolo era Sf. loan, iar, de o parte și de 
alta, câte doi ingeri cu cadelnite, cari tamâiaza. 
Intr'un colt se vede Evreul care trage cu arcul 
asupra råmasitelor sfântului, expuse, atum inchi- 
narii tuturor. Icoana, dupa cum se vede, este facuta 
cu o deosebita grijă, și nu este nicio indoialå ca 


== Төз = 


avem а face си о lucrare de Ја inceputul seco- 
lului al XV-lea, prin urmare din timpul cånd 
Alexandru-cel-Bun cu о adevaratå micå oaste 5а 
dus la Cetatea-Albå, a luat ramåsitele sfåntului si 
le-a adus la Suceava, unde au fost așezate іп 
biserica de la Mirauti. 

In ce priveste pe celelalte nouå icoane, am 
credinta са pe ele, chiar dacå lemnul lor а fost 
distrus si inlocuit cu altul, le putem cunoaste, si 
iata cum. Pe sicriul Sfåntului sånt un numår de 
placi de argint, care infåtiseaza viata lui, si anume 
о infatiseazå farå scena aducerii råmåsitelor de 
la Cetatea-Alba la Suceava, ceia ce ne-ar face sa 
credem cå placile au fost executate intr'un timp 
cånd moastele nu se gåsiau inca la Suceava, 
fiindca, altfel, cum s'a observat, Alexandru-cel- 
Bun ar fi dorit, făra indoiala, sa se infatiseze si 
ceia ce era pentru dânsul un titlu de glorie. Com- 
parând icoana ce represinta scena arcașului care 
trage asupra moaştelor cu scena analoagă de pe 
una din placile de argint, se poate constata ca 
їп lucrarea de argint este exact același cuprins 
ca in icoană, ceia ce înseamna ca sau argintåria 
este facută dupa icoana, sau icoana este facută 
dupa argintarie. S'ar putea crede mai curând că 
argintaria este facută după icoana, eu insă cred 
contrariul, si iata de ce: fiindcă la Cetatea-Ålba 
nu existau zugravi de icoane, iar, in ceia ce pri- 
veste infatisarea aceasta in argint, ea este facuta 
de un foaite bun mester apusean, occidental, si 
prin urmare comunitatea creștina de la Cetatea- 
Alba, care incunjura pe sfânt cu o devoțiune 
speciala, trebuie sa fi comandat la Genova — pen- 
tru ca atunci Cetatea-Albă ca și Chilia erau in 
stapânirea Genovesilor — dceasta podoaba а si- 
criului. Socot neindreptatita parerea exprimata 


=. pj 5 


acum cåtiva ani, de ип tånår Bucovinean, Oreste 
Lutia, а cårui pierdere inainte de vreme am де- 
plâns-o cu toţii. El credea ca placile de argint 
au fost facute pe vremea când moaștele sfântului 
se gásiau in Polonia, și, prin urmare, in intele- 
gere cu Mitropolitul Dosoftei, care le intovåra- 
sise in acest drum, sar fi făcut aceste plăci din 
ordinul regelui loan Sobieski, dupa 1687. Părerea 
lui Lutia nu este întemeiată, pentru două motive: 
intáiu că toate costumele acelora cari sånt infa- 
tisati pe aceste plăci de argint sânt corespunza- 
toare secolului al XV-lea, și nu epocii lui So- 
bieski, apoi, in ceia ce priveşte elementele tur- 
сезі, ca personagiile cu cealmale pe cap, ele 
corespund cu desavârșire vremii lui Alexandru- 
Vodă ; iar, dacă Lutia obiecta ca turbanele sânt 
deosebite între dânsele, el nu știa ca felul tur- 
banului arată care este rangul, situaţia fiecăruia 
аза incât aceasta nu constituie un argument pen- 
tru necontemporaneitatea față de Alexandru-cel- 
Bun a acestei impodobiri cu argint, ci tocmai о 
dovada са ea e din aceasta epoca. 

Dar mai este inca unul. Insemnările de pe pie- 
sele de care ne ocupăm sânt făcute їп scrisul 
secolului al XV-lea, cel mult al XVI-lea. Ми а- 
vem însă niciun motiv care sa ne faca sa ne 
oprim la secolul al XVI-lea, аза încât este vorba, 
fară indoiala, de Domnia lui Alexandru. In sfârșit 
s'ar mai putea aduce argumentul ca ramasitele 
Sfântului loan, înainte de a fi așezate intrun 
sicriu comandat de Voda-Barnovschi la 1627, fu- 
seseră intrun altul de chiparos, admirabil lucrat, 
care se pástreaza inca in Museul de la Putna. 
Dar sapåturile in adânc ale acestuia infatiseaza 
scene din mucenicia lui loan care sânt cu de- 
savårsire apusene, genovese. Prin urmare in pla- 


cile de argint si in sicriul de chiparos este aceiași 
inspiraţie. 

Costumele, ca și atitudinile, apoi libertatea de 
mișcare a grupurilor, vioiciunea, care nu se in- 
tålneste niciodată in arta noastra, acestea toate 
arata că avem a face cu un lucru occidental, și 
nu cu spiritul artei bizantine sau post-bizantine 
din aceasta epoca. 

Astfel, icoana, de o execuţie mai slaba, este 
luată după tablele acestea de argint, care sânt de: 
o artă admirabila. 


Pentru principatul muntean, aveam două icoane 
din secolul acesta al XV-lea care se păstrau am- 
bele la București. Stramutată dintrun dulap în 
altul din paraclisul Mitropoliei, una sa pierdut: 
aceia care purta o inscripţie, intro ortografie 
foarte proastă, — dar aceasta nu insemneazå са 
cel care а redactat-o nu а сене bine data, — in 
romåneste, cu urmatorul cuprins: „De la sfânta 
impårateascå si patriarhiceasca manăstire a Peșterii 
celei Mari“ (Megalospileon) „din Pelopones, за 
dat іп anul 1463“, Legatufa de argint era foarte 
proasta. 

La a doua, imbracåmintea de argint nu sa 
ridicat incă, Este o icoană foarte rară in ce pri- 
veste sfântul represintat, Sf. Antonie, așa ca a fost 
adusă la biserica Sf. Gheorghe Vechiu din Bu- 
curesti, fară indoiala dintro mănastire, poate din 
Vodița, inchinata Sfântului Antonie, care a fost 
distrusa in a doua jumatate a seeolului al XVII- 
lea. Însemnarea, foarte nouă, dă insa data, care 
este cuprinsa intro tablitå de argint, în josul 
icoanei: „De când sau facut sfânta icoană cea 
de lemn, lt. 1467. Nu te amagi, o creștine, cu 
imbuibare și lacomia, ca sa nu bucuri pe draci“. 


Бара асеја urmeazå ип pomelnic: ,Anastasie 
Sorica, Draga, etc; 1811, Septemvrie 22". Icoana' 
este foarte frumoaså. Chipul presintå toate ca- 
racterele picturii, foarte aspre, foarte severe, foarte 
uscate, а secolului al XV-lea iar, іп ce privește 
îmbrăcămintea cu argint, aceasta, іп generalitatea 
ei, trimete făra îndoiala la al XVII-lea. Ţinând 
sama si de imbracamintea foarte bogata si de 
forma literelor de sus: „Sft. Antonie-cel-Mare“, 
este foarte greu să se admita, pentru aceasta, o 
altă dată decât inceputul secolului aceluia. 

Deci, pănă acum, afara de icoanele copiate 
dupa plăcile de argint genovese, nimic decât 
obiecte de importatie din lumea bizantina. 

De pe vremea lui Ștefan-cel-Mare, care a facut 
aşa de importante cladiri, și ale carui biserici au 
fost înzestrate аза de bogat, natural că am dori 
sa avem icoane, și am fi bucuroși dacă icoanele 
acestea ar fi icoane romaneşti. Parerea mea este 
insă ca mai toate obiectele care se gasesc la 
Putna, unde este "astazi marele Museu al daniilor 
lui Stefan-cel-Mare, au {fost lucrate sau in straina- 
tate, ori de straini sau straine in Moldova. Nu 
am impresia pe care cauta sa о dea cineva de 
obiceiu foarte indraznet si nesigur in ipotesele 
sale, d. I. О, Ștefanescu, ca a existat un fel de 
fabbrica della chiesa la noi, ca se poate recunoaște 
stilul cutarii școli moldovene sau muntene. Acestea 
sint exagerari și inchipuiri. 

De la Stefan-cel-Mare avem, afara de steagul 
cu chipul Sfåntului Gheorghe de la Athos, care 
nu este, propriu vorbind, о icoana, vre-o câteva 
icoane, dintre care unele reproduse in cartea fran- 
сезй a d-lui Tafrali despre ,Tesaurul de arta bi- 
zantina și romaneasca de la Putna“, carte cu 
privire la care am foarte multe reserve, pe care 


P n 


nu este locul sà le presint aici. O icoana tot din 
vremea lui Stefan se afla la månåstirea Zografu, 
al carui ctitor a fost marele Domn: ea presintå 
un chip al Sfântului Gheorghe, si acesta de o 
mare frumuseta, cu fruntea incinsà deo legaturå 
de margele, purtánd o согоапа inflorita; e pro- 
filat pe scut si fine о mâna ре o sabie, iar in 
cealalta are sulița. Lucrul e athonit. Sus, inscripția 
greceasca: ,Sfántul Gheorghe". 

In publicaţia aceacta luxoasa а d-lui Табан se 
da un triptic, trei icoane legate intre dånsele, 
despre care calugårii pretind ca stiu din traditie 
ca Stefan il purta totdeauna cu dinsul in expe- 
ditiile sale. Lucrul mi se pare cam greu, dar 
aceasta este legenda. 

In ceia ce priveste icoanele, ele sånt foarte 
frumos fåcute si nimic nu impiedeca så le con- 
sideram ca apartinånd secolului al XV-lea, epocei 
lui Stefan-cel-Mare. Un Hristos, de mare maies- 
tate, е infatisat intre Maica Domnului si Sf. Ioan. 

D. Tafrali crede са а mai găsit inca о icoană 
cu inscripție slavona care ar fi de pe acest timp, 
dar саге, astăzi, e complet transformata. Ea ге- 

resinta pe Maica Domnului între doi ingeri. Ce-l 
s pe d. Tafrali sa creada ca este atát de veche, 
€ un mister; in orice cas, pentru mine, lată се 
spune d-sa de icoana: ,e o copie din veacul al 
XVIII-lea a icoanei pe care Stefan-cel-Mare, sau 
mai degraba sotia Maria, o adusese de la Cons- 
tantinopol sau de la Trapezunt“. 

S'ar crede ca si Stefan a fost la Constantinopol 
sau la Trapezunt.. Icoana este foarte uråta, si nu 
е niciun motiv sa зе creada ca wine de аза de 
departe si in conditii asa de solemne. Dar e, evi- 
dent, о icoana bizantina, introdusa la noi pe о 
cale sau pe alta cale. Påna acum, deci, in Mol- 


ке Бумен 


dova пи există о şcoală а noastra, nu există та 
cea mai slabă adaptare, localisare, un început са! 
de modest al unui curent indigen. 


Am văzut ca în Muntenia este același lucru. Se 
incepe cu icoane al caror stil este fara indoiala 
străin. Stralucita epocă de arta a lui Neagoe Ba- 
sarab nu face decât să substituie icoanei bizan- 
tine icoana sârbeasca. Aceasta se datorește marii 
imitatoare, Doamna lui Neagoe, Miliţa sau Des- 
pina, cum i se zice de obiceiu, care a jucat un 
rol mai insemnat decât, in Moldova, al Mariei din 
Mangup. Ea aparţine familiei de ‘despoti sârbi 
Brancovici. Daca am avea la indemåna docu- 
mente privitoare la icoana загђеазса, am vedea, 
de sigur, dovada imprumutului, i 

Afarå de grupul de icoane cu inscriptii slavone 
elegante, care impodobesc chivotul de la Cutlu- 
muz, in care se cuprind moastele Sfåntului Nifon, 
Doamna lui Neagoe a làsat trei icoane, care, sau 
toate, sau macar doua dintre dånsele, sånt de 
dupå moartea sotului ei, pentru ca, pe acestea, 
ea este infatisatå cu valul negru de våduva. 

Doua sånt mai cunoscute: ele au figurat in 
expositii ale noastre in strainatate. Cea de-a treia, 
foarte remarcabila, se gaseste in Museul de arta 
religioaså din Bucuresti. 

Мой insista intaiu asupra celei care infatiseaza 
pe Sfinţii Simion si Sava, amândoi in picioare, 
foarte bogat impodobiti: jos, se vede Doamna si 
două domnite, cu inscripția: „gospojda Stana, 
gospojda Roxandra“. O fotografie se gasește in 
frumoasa carte a d-lui Focillon, ,Expositia de 
arta romaneasca veche și nouă“, care a fost re- 
dactata cu ocasia presintarii de vechi obiecte ar- 
tistice romanești in Apus, 


Amåndoi sfintii sånt caracteristici Sårbilor. 
Sfântul Sava este prinţul intemeietor al Bisericii 
lor, Sfântul Simion se bucură la ei de o deose- 
bita venerație, astfel cà nu este nicio îndoială 
cum că această icoană a fost zugrăvita pentru o 
principesă sârbă, şi, după toate probabilitatile, de 
un meșter sârb, potrivit cu datinile artei din 
(ага сі. 

О altå icoanå, de care а vorbit, de mult, si 
asa de frumos Odobescu, infåtiseazå Coborårea 
de pe Cruce a lui Isus. Scena aceasta este, ісо- 
nografic, in conditii neobisnuite. 


Sa vedem cum apare Coborårea de pe Cruce 
in arta italiana si іп arta orientala, siro-armeană. 
În arta italiana, — care, de alminteri, este imitată, 
foarte curios, de cutare zugrav al nostru de pe 
la sfârșitul secolului al XVIII-lea, — ca intro pic- 
tura a lui Duccio de Buoninsegna din Domul 
de la Siena, e, tu o mică modificare, ca si in 
această icoană a noastră: la noi o singură fe- 
meie stă la stânga lui Isus, privind desfacerea de 
pe lemn; dincolo sânt două. În ambele acela care 
desface trupul este Sf. Iosif din Arimateia. De 
partea cealaltă este Sf. Ioan. Jos, doua figuri: un 
barbat desface cuiele din picioarele Mântuitorului ; 
cealalta e o femeie. In arta Armeniei este altfel. 
O perdea dintro biserica armeneasca de la noi 
presinta coborârea cu un caracter zguduitor de 
dramatic; fara indoiala emanatia altui suflet. 

În icoana Doamnei lui Neagoe, e o Pietă de 
factura italiana — colorile, clare, sânt apusene —, 
avand de alminterea, jos, o femeie imbracata їп 
costum albastru, саге desface ea сшеје picioare- 
lor; nu Iosif din Arimateia este acela care coboara 
trupul de pe cruce, ci Maica Domnului insåsi; 


жыш ui 


iar, in partea unde, in icoana italo-bizantina, se 
aflå femeile, acolo este, in mai mic, Doamna in- 
sasi, imbroboditå cu valul durerii, tinånd pe brate 
са о replică а scenei sacre, in care Maica Dom- 
nului are pe måni pe Fiul ei Sfånt, pe tånårul 
Domn Teodosie, care murise de curând. Este 
ceva induiosåtor și profan, din punctul de vedere 
al artei religioase, punerea pe același nivel a du- 
rerii omenești celei mai adânci, celei mai mișca- 
toare, cu durerea mistică, pentru moartea pămân- 
tească a Mântuitorului. E o ideie nouă, intere- 
santă, care nu a mai fost culeasă de nimeni și 
care se intâlnește numai odată in toata desvol- 
tarea iconografiei universale. 

A treia icoana a Doamnei lui Neagoe, а carii 
inscripție, din. nenorocire, nu se mai poate des- 
cifra, înfăţişează punerea în mormânt a lui Isus: 
intrinsa donatoarea nu figurează. Epoca e де 
Sigur aceiași. 


II. 
ЕРОСА DE ІМСЕТАТЕМІКЕ 


De la 1соапеје acestea muntene, trecem la ісоа- 
nele moldoveneşti din secolul al XVI-lea, care ni 
vor arata existența si desvoltarea unei școli. Caci 
cred са nu fac o ipotesă prea indrazneatå atunci 
când afirm ca s'a format in Moldova, de la 1505 
inainte, o adevarata şcoală, care a mers ріпа din- 
colo de inceputul secolului al XVII-lea. 

Din nenorocire pentru posibilitatea de studii 
pana acum, episcopul Melchisedec, care a descris- 
obiectele de la Putna 4 de la Sucevita, nu a dat 
reproductii, iar ceia ce se gåseste, pentru Putna, 
in cartea d-lui Tafrali, este аза de sters, incát nu 
se cunoaste mai nimic. 

Ma mårgenesc dar a spune са, intre icoanele 
moldovenesti dupa Stefan-cel-Mare, cea mai veche 
este din primul an dupa moartea lui, din 1505, 
si represinta pe Sf. Nicolae. Ea poarta urmatoarea 
inscriptie in slavonå: ,Aceasta icoana a fost få- 
cuta la Mitropolia din Radauti supt episcopul 
chir Pahomie la anul 7013, luna lui Noiemvrie 
18^. Aceasta inseamna anul 1505. Dupa aceia 
se adauga: „Şi a inoit-o și a imbracat-o cu ar- 
gint arhiepiscopul si Mitropolitul Sucevei Gheor- 
ghe Movila in zilele lui Ieremia Voevod, Dom- 
nul Теги Moldovei, in anul 7107“. 

Aceasta icoana a suferit o. refacere la 1698, 


— 19 — 


de un zugrav probabil polon sau rutean, iero- 
monahul lov, de la Schitul Mare, in Саша, 
care iscaleste „maler“, in nemteste pictor. 

Dupa icoana aceasta de la 1505 ar fi ve- 
піс una, la care ne-am gândit cu toții multă 
vreme cu o deosebită dorinţă -de a o cunoaște: 
cea aflătoare in Museul Batthianyi din Alba- 
Iulia. A fost dăruită bisericii din Vad pe Someș, 
unde era un episcopat, de Vlădica de Vad, 
Anastasie, sfetnic al lui Petru Rareș, dar care 
era in сеје mai strânse legături cu Ardealul, 
prin faptul că resida și-și avea credincioșii acolo. 
De la dânsul avem si o scrisoare intr'o limba 
slavonă foarte buna; om cult, el era întrebuințat 
şi pentru misiuni. D. Virgil Drăghiceanu a re- 
produs inscripția de pe acea icoana pe care o 
bueată de vreme am considerat-o ca represintând 
o realitate. Dar, cercetând-o pe urma, am cons- 
tatat cu durere că, daca imbracămintea de argint, 
foarte frumoasă, bogat inflorita, este cea veche, 
foarte bine påstrata, dacă inscripţia de jos se 
păstreaza, icoana insasi a fost total transformata, 
inlocuită, prin secolul al XIX-lea, pe la 1860 sau 
1870, așa incât ea nu mai afe nicio valoare 
decât numai in casul când acela care a ras ve- 
chea zugraveala și a înlocuit-o pe același lemn 
cu alta —se poate întâmpla și aceasta — ar fi 
copiat întrun alt stil vechea figura. E foarte 
greu de hotarât, si пісі nu am avut timpul ne- 
cesar sa vad daca este intradevar lemnul cel 
vechiu sau unul nou. Icoana însa, așa cum se 
presinta astazi, nu înseamnă ceva decât in ce 
privește imbracamintea de argint. 

Dupa aceasta ar veni o iconitå de fildeș, саге 
se påstreaza la Putna si care infatiseaza Învierea, 
Taierea Capului Sf. loan, pe Isus și Samariteanca, 


— 20 — 


Soborul Sf. Mihail. Îndata ce sânt insă mai multe 
icoane impreuna, nu este nici artă bizantina, 
nici artă slavo-bizantină din Balcani, nici, de 
sigur, arta fomaneasca din acest timp, ci artă 
ruseasca. Numai Rușii au aplecarea aceasta de 
a pune povești intregi intro icoana. De multe 
ori cea principala e in mijloc, iar de jur impre- 
jur o mulțime de cadre mici, in саге se redă 
toata istoria vieţii Sfântului, cu elemente pitorești 
şi chiar cu unele elemente de actualitate. 

*Icoana despre care am amintit are privazuri 
de argint foarte frumos lucrate in ajur. Pe dos 
e infatisata, in argint, Rastignirea, iar insemnarea 
slavonă. de pe dânsa este: „Aceasta icoana a 
facut-o episcopul Azastasie de Roman" — nu de 
Vad — „in anul 7066, luna Iulie in 17“, adecă 
anul 1558. Înca un Anastasie deci, și mai sânt 
alți doi. Dar in vechea noastra Biserică era obi- 
ceiul ca, atunci când cineva era ciracul unui 
cleric, lua numele acestuia. În felul acesta se va 
merge pană la Anastasie Crâmca de la inceputul 
secolului al XVII-lea, adeca: de la Anastasie de 
Vad la Anastasie de Roman, de la care este po- 
sibil sa fi invatat Anastasie Cråmca. 

Cea d'intaiu dintre icoanele care arata explicit 
ca este lucrata de un meșter român, facând parte 
insa tot din: curentul inceput la 1505, este o 
alta icoana din Putna, care cuprinde Invierea, 
cu aceasta inscriptie, slavona: „Aceasta icoană a 
facut-o arhimandritul Spiridon din Putna în anul 
7074“ (1566). Сеја ce ma face să cred ca această 
icoana, din nenorocire retușata, și rau retușată, 
in care sånt fara indoială elemente de imitație 
care vin de la hun cu cari, in Саша, Ale- 
xandru Lapusneanu binefacåtorul „Frăției“ din 
Liov, ctitorul „bisericii moldovenești“ de acolo, 


== ш 


avea legaturi strânse si continue —, ca, de pilda, 
două cruci curioase, una peste alta, sus, doi 
apostoli în genunchi lânga Isus, apoi un întreg 
grup in dreapta: Hristos, care scoate din lad pe 
Adam și Eva, având lânga dânsul pe patriarhi, 
pe prooroci, pe loan Botezatorul si chiar pe 
Solomon —, ca aceasta icoana deci este o operă 
romaneasca e faptul ca pe foaia pe care o ţine 
Solomon se cetește in romaneste — si e una din 
cele mai vechi urme de limba romaneasca — 
urmatoarea frasa: ,intelepciune[a] au zidit sie 
casa“. Aceasta inseamna ca meșterul care a facut 
icoana aceasta in 1566 era un Român. 

Tot la Putna, Melchisedec a găsit, si d. Tafrali 
a reprodus, o alta icoană, care infatiseazå Inaltarea 
lui Isus. Mântuitorul se gasește intre doi îngeri 
cari zboară; jos, trei sfinți cu coroane de argint. 
In ce priveşte aceasta imbråcaminte, tot infloritå, 
cu argint, trebuie så se observe cå partea acoperita, 
nu este, ca mai tårziu, toata icoana, — une ori 
aceastå imbracåminte inlocuind chiar totul afarå 
de figuri-, ci numai cerul, orizontul, figura ra- 
måind in intregime libera. Pe aceastå icoana este 
scris, slavoneste: „Această icoană a făcut-o epis- 
copul Anastasie de Roman, în anul 7066, luna 
lanuarie 3“, prin urmare 1558. 

După icoanele acestea vine o alta, foarte pre- 
facută, păstrată tot la Putna, care infatiseazå 
Nașterea Domnului. E și ea acoperita cu argint, 
cu flori in relief, și are aceasta inscripție in limba 
obișnuită: „Pe această icoană a facut-o si a im- 
podobit-o episcopul Anastasie de Roman și a 
dat-o la mănăstirea din Putna unde este hramul 
Uspenia Prea Sfintei Nåscatoare de Dumnezeu, 
їп anul 7078, Fevruarie 18“, deci 1570, doi ani 
inainte de a ajunge Anastasie la Mitropolie. 


— 09 å 


O alta icoanå, tot de la Putna, poartå urma- 
toarea inscripție, foarte interesantă, fiindcă da 
— primul cas — numele zugravului: „Aceasta 
icoana a facut-o 4 a impodobit-o arhimandritul 
Dosoftei din Putna si cu ucenicul sau, ierodiaconul 
Anasie“, — cum Anasie nu este un nume, trebuie 
sa fie tot Anastasie — „in anul 7093, luna lui 
Avgust“, deci 1585. Evident, nu mai e vorba de 
Anastasie de Roman, fiindcă acesta nu mai traia, 
si prin urmare se continua şcoala prin arhiman- 
dritul Dosoftei, care se pricepea in zugrăveală, şi 
prin ucenicul sau, ierodiaconul Anastasie. Sar 
putea ca acesta să fie chiar Crâmca; posibilitatea 
nu este exclusa, daca ţinem samă de elementele 
biografiei lui. 

Școala se oprește aici. De la Anastasie Crâmca 
avem foarte multe opere de miniatură, nu însa 
alte icoane. Elementele străine se strecoara din 
acest moment, si începe o epoca de decadenta, 
represintată de Domnia lui Petru Șchiopul. 

Mai inainte de aceasta insă, la Suceviţa este o 
icoană care vine din Orient, dăruită de Ioachim, 
Patriarhul Antiobiei, a cårii inscriptie din 7095 
(1587-8) este urmátoarea: ,Aceastà sfånta icoana 
a dat-o loachim, Patriarhul Antiohiei, parintelui 
Gheorghe, episcop de Radåuti, si episcopul Ghe- 
orghie а dat-o la manåstirea de dinsul intemeiata, 
Suceviţa, unde este hramul Învierii Domnului 
Dumnezeului și Mântuitorului nostru Isus Hristos“, 
Urmează apoi un blåståm pentru cine ar instă- 
іпа-о. 

Acum vin la icoanele Іші Petru Schiopul. Aceia 
care ni за păstrat făcea parte dintr'un grup де 
trei, pe care le-a låsat Domnul pribeag, mort la 
Bolzano (Bozen), in Tirol. Insemnårile obiectelor 
råmase de pe urma lui cuprind pomenirea lor; 


2509. 25 


dupa autorul unui catalog al colectiei din castelul 
Ambras, parintele Nilles, Iesuitul care s'a ocupat 
de incercarile de unire ale Bisericii Rasaritene cu 
Biserica Apusului, le mentioneaza si el. 

Singura conservata figureazå, in reproducere, si 
in colectia, asa de bogata, a icoanelor rusesti, de 
Lihacev. Acum in urma, un erudit maghiar, d. 
Andrei Veress, a crezut ca face o mare desco- 
perire atunci când a publicat-o intrun volum 
recent din colecţia sa, tiparita de Fundaţia Fer- 
dinand. 

Ea represinta pe Apostolii Petru și Pavel, 1п- 
cunjurati pe margeni de ceilalţi, cu aceasta inscrip- 
пе: „lo Petru Voevod și Domn a toata tara 
moldovenească a facut aceasta icoana“, 

O alta infatisa trei sfinţi: Alexie, Mitropolitul 
de Chiev, Sf. Nicolae si Sf? Dimitrie, episcop de 
Vologda. O a treia pe Maica Domnului. Aceasta 
poate sa fie româneasca, iar cealaltă de sigur un 
imprumut rusesc, din epoca Movilestilor, pentru 
că nau ce căuta episcopul de Vologda si ceilalți 
doi sfinţi ruși intro icoana românească. 

Prima, o foarte frumoasa icoană, dupa toate 
probabilitatile nu este românească ша ea, ci 
ruseasca, ceia ce o dovedește și felul cum Apos- 
tolii Petru si Pavel, reuniți, isi apleaca obrazurile 
unul spre altul, sentimentalitate straină sufletului 
nostru și tradițiilor artei romånesti. A fost ferecată, 
tot la Ruși, poate, de un meșter mai vechiu, foarte 
priceput, iar Petru-Vodă a pus så se adauge numai 
o margene, ре patru laturi,in care sånt infåtisati 
destul de stângaciu, Apostolii. Aici, neindoielnic, 
se observă mâna românească; si la aceasta afir- 
matie ne conduc două motive: primul este са 
pretutindeni grupul „th“, în presintarea grecească 
şi slavonă, e reprodus prin „t“ simplu, în cea 


= 54 — 


romåneasca. Astfel mesterul román а scris Маге; 
in loc Mathei; Toma in loo de Thoma; iar, pe de 
alta parte, cum Petru avea obiceiul sa adauge 
cåte о vocala intre douå сопзоапе care se cioc- 
niau intre dånsele, si cum găsim aici scris „Sf. 
Varutolomeiu“, deducem ca este posibil ca Dom- 
nul să fi facut el insuși pe hârtie acele insemnari 
pe care meșterul le-a copiat pe metal. 

De curând, d. Romul Caracaș, profesor la Bu- 
curesti, a gasit la biserica Mihai-Voda de aici o 
icoana a Sfântului loan Botezătorul, ale carii co- 
lori, verde de apa, cenușiu, și severitatea de linii, 
foarte interesante, dovedesc o tehnica pe care nu 
am întâlnit-o nicairi. După caracterul literelor nu 
pot so asez mai târziu decât sfârşitul secolului 
al XVI-lea, adeca in epoca lui Petru Șchiopul in 
Moldova, când nepotul acestuia, Mihnea Turcitul, 
domniă in Tara-Romåneascå. Lucrul e facut дира 
un foarte vechiu model bizantin. 

Sfântul Ioan a fost, de altfel, printre aceia cari 
ғап bucurat де o mai larga popularitate la Ro- 
штап. Icoane de-ale lui le mai intålnim si in 
frumoasa publicație mai veche a d-lui Draghi- 
ceanu, „Catalogul colectiunilor Comisiunii Mo- 
numentelor Istorice“, in care câteva sânt infatisate 
in colori. Astfel cutare icoană poate sa fie din 
aceiaşi vreme, adeca din jurul anului 1600, si chiar 
о a treia icoană. 

Tot la începutul secolului al XVII-lea aș așeza 
și icoana Apostolului Petru reprodusă in aceiași 
colecţie, ca și un Isaia, tot de acolo. Literele lungi 
și tehnica foarte ingrijită arată și aici epoca, 

Merită a li sta alaturi câteva icoane mari ga- 
site in podul bisericii Mănăstirea de la Valenii- 
de-Munte. Biserica poate sa dateze, in prima ci 
forma, de prin secolul al X V-lea, cand era aici O 


— 25 — 


fortareata in calea oștilor moldovene ce mergeau 
spre Târgoviște. Cà exista o -mânastire de piatră 
la 1600, aceasta o dovedește un manuscript sla- 
von care aparține acelei epoci, aflat impreună 
cu aceste icoane, din care astazi numai două 
mai sânt în Museul Comisiunii Monumentelor 
Istorice de la Văleni, celelalte trei fiind stramutate 
la acela de artă religioasa din București. 

Una din ele represinta pe Maica Domnului 
cu Isus in braţe intre ingeri si serafimi, cu inca 
doi sfinţi. În alta este Isus între Maica Domnului 
Sf, loan. O a treia, „Adormirea“, presinta pe 
Maria întinsa in mormânt, incunjurata de sfinţi 
şi de doi ingeri, ре când sufletul ei plutește in- 
trun cerc de-asupra, iar Isus stă impreuna cu 
sfinți înaintea mormântului Maicii lui; jos se 
vede o scenă care nu figureaza in represintarile 
mai vechi ale Adormirii: Evreul care a vrut sa 
rastoarne sicriul si îngerul i-a taiat mânile, care 
ramân prinse de lemn. În fine, un grup cu Sf. 
Nicolae, intre doi sfinţi ostași. 

Frumoase icoane de un desemn sigur, де о 
arta ingrijita in rånduirea faldurilor, de colori «ii, 
intre care un scånteietor rosu. Pe acestea le socot 
ca facând parte, ca şi Sf. Ioan de la Mibai-Vodă, 
dintro а doua perioada a artei incetåfenite. 

Ele se deosehesc deci de icoana, foarte frumos 
imbracata în argint, de la Viforâta, daruită de 
Leon-Voda și de Doamna lui, Victoria, o Levan- 
tină, la 1631. Inscripţia, în grecește, dar și тота- 
neste, are acest cuprins: „Această icoană a marelui 
Mucenic Gheorghe inchinata este de crestinul 
Domn lo Leon Voevod, feciorul lui Stefan-Vodå, 
si de a lui prea-luminata Doamna, Victoria, fiind 
arhiereu chir Grigorie, în anul 1631, Octomvrie 
1“. Ea dă si numele meșterului grec, Mavros. 
Până acum nu s'a desfăcut acoperemåntul de argint. 


OG = 


Tot in epoca inainte de Matei Basarab, juma- 
tatea secolului al XVII-lea, as mai pune cåteva 
icoane muntene. 

Intrun schit din judeţul Argeş, Brådetul, in 
care se găsește si un portret al lui Mircea-cel- - 
Batrân alaturi de Doamna Mara, sa găsit un 
chip al Mântuitorului, care nu se poate așeza 
mai tărziu. Figura lui Hristos este una dintre 
cele mai impunatoare. Inscripţia e grecească: `0 
таутохралор. Felul cum sânt legate unele litere ar 
face sa se bănuiască o influență rusească, dar 
ipotesa se înlătura gândindu-ne la faptul cà toate 
icoanele rusești au inscripţii în limba slavona. 

Intro bisericuţă din satul Ruda-Bårsesti, co- 
типа Bercioiu (Argeș), o icoana a Maicii Dom- 
nului Înduratoare, — Eleusa, tip extrem de rar, 
Românii preferând pe aceia cu copilul pe braţ, 
—e de un tip al carui catacter arhaic apare de 
toata evidența, E fară indoiala una din repre- 
sintările сеје mai mårete ale acestei categorii de 
figuri. Chiar daca n'ar avea data scrisă, 7132 
(16234), ea şi-ar dovedi epoca prin forma lite- 
relor—un 4 special, prelungit —, prin legătura lor. 

La Mitropolia din București, in sala de primire, 
sânt, sau erau, două mari icoane intro imbråca- 
minte de argint extrem de bogată care este de 
sigur din secolul al XVII-lea, dar dovedește in. 
fluenta rusească prin scenele din medalioanele 
marginale. În хе privește figurile, ele au un са- 
racter arhaic ușor de recunoscut. Mà aşteptam 
ca, ridicându-se acoperemântul de argint, să gă- 
sesc icoana întreaga. Din nenorocire nu metalul 
e pus pentru a impodobi o icoană zugrăvită, сі 
pictura figurilor singure e făcută ca un adaus la 
lucrul argintarului, care e elementul de căpetenie. 
La dânsa se adaugă apoi micile figuri ale acelor 


же Эў ы 


pe саге 1-а lecuit icoana miraculoasa. Chipurile, al 
Mântuitorului, al Maicii Domnului, au о foarte 
frumoasă trasătură arhaica. 

Nu e nevoie a se descrie o interesanta icoana 
pe fildeș, care se afla іп posesiunea lui Emil 
Gârleanu, și care a fost oferită Academiei. Ea 
infatiseazå, intrun relief adânc, un număr де 
sfinți ingirati in procesiune, cu o mare arhitec- 
tură în fund, Maica Domnului gasindu-se la mij- 
loc. inscripţia -e in dos, pe o tăbliță de argint, 
бі are acest cuprins: „Aceasta iconita a facut-o 
pan Vasile Urechie, fiu al lui Nestor Ureche“. 
Icoane de felul acesta nu se făceau la noi, ci 
erau luate gata de la Muntele Athos, unde și 
astăzi se urmeaza cu saparea aceasta în lemn sau 
in os, în care nu se realisează lucrări de о deo- 
sebita frumusetå, ci е mai mult о indemånare de 
tehnica, trecånd de la о generatie de calugari la alta. 


III. 
EPOCA REALISTÅ 


Influenta ruseasca за exercitat asupra icoanei 
roníanesti, pana acum, de doua ori: odata in se- 
colul al XV-lea moldovenesc, prin legåtura cu 
Chievul Doamnei Evdochia a lui Stefan-cel-Mare. 
Å doua oarå, prin legaturile Lapusneanului cu 
Galitia lioveana. 

O a treia, contemporana cu influenta tiparului 
rusesc in Muntenia, а frescei rusesti in Moldova, 
e din vremea lui Matei Basarab, ea exercitåndu-se 
mai mult asupra terii acestuia decåt asupra Mol- 
dovei lui Vasile Lupu, mult mai saracå in icoane 
ori mai rea påstratoare а lor. Multele reparatii 
facute de bogatul si darnicul pentru biserici Matei- 
Vodă au trebuit să-l îndemne la lucrul marilor 
icoane de pe catapitesme. 

Un formalism rusesc, mai curând rigid, cu ti- 
puri fixate odată pentru totdeauna, vine din Chi- 
evul lui Petru Movila, fiul de Domn român ajuns 
Mitropolit al Rusiei de Apus. Dar, in acest prin- 
cipat de Domnie catia hală їп care Domnul 
poate fi presintat, prin fresca și prin portretul 
meșterului strain, fara nimic din vechiul impe- 
rialism solemn, ci real: bătrân, zbârcit, cu ochii 
stinși și un zimbet de oboseală, impotriva influ- 
entei straine se ridică de la inceput un spirit de 
tara, care dă figuri mai rotunde, mai pline, mai 


— 99 = 


sånåtoase, mai vioaie si vesele, neavånd nimic 
din arhaismul, maiestos si sec, al picturii de icoane 
mai vechi. E o paråsire a ieratismului*pentru 
forme mai umanisate. Si, in ce рг este coloarea, 
aurul stralucitor, vechiul rosu dominant sånt in- 
locuite cu colori sterse, delicate, de o tonalitate 
de argintiu dulce. 

lată intåiu trei splendide icoane din epoca lui 
Matei Basarab, cele de la Cocorăștii-de-Sus, în 
judeţul Prahova, care se gasesc azi in siguranță 
la Museul din Valenii-de-Munte. Toate де асе- 
lași zugrav, cu mari însușiri. Una represintå pe 
Maica Domnului cu copilul, de o parte, şi, de 
alta, doi îngeri. Apoi шу Sfânt Nicolae din ace- 
iași catapeteasma, cu o dulce figură de mosneag. 
O a treia icoana da pe un Hristos de o deose- 
bită frumusetå, care parca este totuși un boier 
de la Curtea lui Matei, foarte multamit de viaţa, 
cu mustatile aranjate după moda orientală, tur- 
ceasca de atunci, fără nimic comun cu Mântui- 
torul de la inceputul secolului al XVII-lea, аза 
de solemn, de rigid, de impunător. Valoarea zu- 
gravului se recunoaște si dupa bogatia si fineta 
faldurilor. 

La Biserica Domneasca din Târgoviște, acest 
caracter cu desavårsire realist al stilului se evi- 
dentiazå si mai mult în curioasa infatisare а Mân- 
tuitorului. Modelul pare să fie foarte vechiu, însa 
felul cum e tratat arata ca psihologia pictorului 
de pe la 1640—1650 a schimbat fara indoiala 
sensul. Ne apropiem incetul cu incetul de folk- 
lore, care, mai târziu, va domina. Se observă 
aici o mână nedibace; faldurile imbråcamintii 
sânt grosolane și monotone, caracterul literelor 
de pe cartea deschisă de Hristos e urât, grabit, 
un scris care se intålneste mai rar pe vremea lui 
Matei Basarab. 


— 30 — 


Venind acum la incercårile cåtre altå picturå, 
avem а face cu о influentå а Apusului in icoa- 
nele, acum adunate tot la Museul din Vålenii- 
de-Munte, de långå crucea catapitesmei, raspetia, 
care dau de o parte pe Sfântul loan, de altă parte 
pe Maica Domnului, din biserica de la Bertea, 
in județul Prahovei. Aici se vede și o altă in- 
fluenta, dar in același timp si un alt suflet de 
artist, plin de o melancolică duiosie. Si colo- 
rile sânt de о mare delicateta, de un deosebit 
rafinament psihologic. O icoană a Bunei-Vestiri, 
culeasa, pentru aceiași colecţie, din aceiași regiune, 
este iarași o pictură unica. Mai ales felul cum 
este infatisata figura Mariei, prin câteva linii sche- 
matice, de o mare energie, ca și, de altfel, in 
faldurile veșmântului, la Fecioara ca şi la ingerul 
care-i stă in fata cu vestea, arată ceva cu deså- 
vârșire „modern“. 


Acuma, între epoca lui Matei Basarab și între 
а lui Brâncâveanu este un spaţiu intermediar 
scurt, cam intre anii 1660 ii 1670, іп care arta 
nu-și nemereste drumul statornic. Unele lucrări 
затапа mai mult cu trecutul, dar altele para se 
indruma catre arta, destul de noua, a meșterilor 
Brâncoveanului. 

Cutare icoana de la 1674, iscálita de zugrav, 
e din aceasta epoca, in care insåsi arhitectura 
este nehotărâta, epoca pe care aș numi-o canta- 
cuzinească din causa marii influenţe, in toate do- 
meniile, a acestei familii de boieri, așa de bine 
inzestrati. În Învierea lui Lazar din Catalogul 
Draghiceanu numarul cel mare al figurilor amin- 
teste arta ruseasca. Еа este totuși, fară indoialå, 
una dintre cele mai remarcabile icoane de la noi. 


IV, 
EPOCA DE INFLORIRE MANIERISTÅ 


Ajungem acum la epoca lui Brâncoveanu, Fară 
indoiala nu sa schimbat nimic în primii ani ai 
Domniei lui, dar noul Domn a stat — și supt 
raportul artei, ca si supt acela al vieţii de Curte, 
ca și supt al creatiunilor școlare, al literaturii 
din vremea sa, și chiar al unei anumite dibacii 
politice prin care a scapat din foarte multe greu- 
tati de care sar fi zdrobit tronul altuia —, supt 
influența aceluia care a fost Constantin Stolnicul 
Cantacuzino, unchiul sau. Nu se poate spune ce 
adânc şi-a apăsat pecetea asupra principatului 
cultura italiană a acestui boier de 'о așa de largă 
cultura, care invatase intaiu la București, apoi la 
Adrianopol și la Constantinopol, pentru a merge 
їп sfârșit la Veneţia și a se așeza un timp la 
Studio Padovano. Întorcându-se în ţara, el a adus 
cu sine un fel cu totul deosebit de a intelege și 
de a realisa lucrurile, A occidentalisat, a europe- 
nisat supt multe raporturi ţara sa. Cu cát cer- 
cetez mai mult epoca lui Constantin Brânco- 
veanu, cu atât gasesc mai vasta inrâurirea acestui 
om cu desavårsire superior. 

Legaturile, noi, cu Veneţia ale epocei lui Brân- 
coveanu se fac prin Stolnic, care, atâţia ani de 
zile, cu o minunata discreţie, a stat la spatele 
Domnului sau, ascunzând o iniţiativa pe care 


nU ша 


ега foarte bucuros за о atribuie acestuia, рапа 
ce, din nenorocire pentru toti, ambitia copiilor 
sai l-a fácut sa iasa din coltul de umbra de unde 
guvernase fara. 

Del Chiaro, Florentin de origine, dar care si-a 
tiparit lucrarea despre ,Revolutiile Valahiei" la 
Venetia, dupa се fusese multi ani secretarul lui 
Constantin-Voda si deci cunoștea о mulțime de 
amanunte, vorbește și despre legăturile artistice 
din acea vreme cu Veneţia, unde se trimeteau și 
„bursieri“ de artå. De acolo a venit o știință de 
tehnica superioară, amintirea unei triumfătoare 
frumuseți de artă, oglindind o societate bogată 
si multamita de sine, adoratia fisicului omenesc 
armonios si stralucitor, dar si о facturå de obis- 
nuintå care putea duce la artificialitate si mo- 
notonie. 

lată, din culegerea d-lui Draghiceanu, о icoana 
a Maicii Domnului, pe care aş așeza-o pe la 
1688. E cu desavârșire altceva decât pâna acum. 
Puneti alaturi „Eleusa“ din satul argesean 51, 
aceasta femeie gåtitå, aceastå jupaneaså de la 
sfârşitul secolului al XVII-lea, și veți înţelege si 
prisosul de impodobire, dar si putinatatea de 
suflet din aceasta vreme. Nu e aici nici tipul 
vechiu ieratic, si nici seninatătea populara intål- 
nita supt Matei Basarab. De alminterea și în fresca, 
dacă, în unele zugrăveli, cum sânt acelea din bise- 
rica de la Popești in Vlașca, se vede o putere de 
expresie cu desavârșire rara, pe când frescele de 
la Hurezi, splendide cum sânt, frumos inflorate, 
nu зе pot compara, in ce privește caracterul vor- 
bitor al privirilor, cu ce se găsește pana acum 
aiurea. 

Într'o frumoasă icoana a Adormirii Maicii Dom- 
nului pe care aș aseza-o pe la 1690, figura Mai- 


= 33 — 


сі Domnului întinsa in sicriu mai pastreaza ceva 
dintr'un farmec mistic саге Де acuma se imprås- 
Че. În јаја se poate pune înca frumoasa icoana 
de la schitul Valea. 

Câteva icoane sânt vadit brâncovenești nu 
numai prin stilul lor, ci și prin locu] in care au 
fost gasite si legaturile pe care le are acesta. 

În Museu] din Sinaia unele provin din bisericile 
Cantacuzinestilor, și anume din acel moment de 
creatiune pe carer] simboliseaza Mihai] Cantacu- 
zino Spatarul, creatorul bisericutei Coltea іп Bu- 
curesti, in sculptura căreia se intålnesc elemente 
occidentale care vin tot de ја Veneţia. Pe cutare 
Apostol care scrie, frumos ca un batrån boier, 
dar care e așezat pe un scaun românesc, cu de- 
såvårsire rural, zugravul (ра ]uat din lumea în care 
se invårtia. 

Tot cu acest caracter este si o icoana a Mån- 
tuitorului pe care nu aș putearo așeza decât 
numai în timpul Domniei lui Brâncoveanu, prin 
anii mai târzii ai acestei Domnii. Este aici o 
oarecare stângăcie in ce privește figura, o lipsă 
de știință în redarea ү hainelor, un evi- 

ent inceput de decådere. 

ntre aceste icoane de la Sinaia sånt doua de 
un deosebit interes. Una, incunjuratå cu un Бора 
cadru de раса, infatiseaza pe Maica Po: 
tronånd: e de prin anul 1700, poate putintel mai 
târziu. O noua obisnuinta tehnică: hldurile nu 
mai există, sânt suprimate pentru ușurință: pe 
de altă parte, figura este banal rotunjita. Aici 
avem a face cu Români și Romånce, imbracati 
luxos in поје aduse din Venetia, cari {ас parte 
din supușii lui Constantin Brâncoveanu. Vedem 
astfel toată strălucirea, tot fastul și toata trufia 
epocii brâncovenești, in care bogåtia ajunsese а 
copleși gustul, 3 


— 34 — 


Dar, si in aceastá vreme, cåte un mester, gån- 
dindu-se la timpurile mai simple, dar mai bune, 
dadea icoane а caror discreta eleganta, а caror 
simplicitate fermecåtoare amintesc zilele lui Ma- 
tei Basarab. Asemenea cu una dintre cele mai 
bune icoane ale vestitului pictor rus Andrei Ru- 
blev este, intr'o icoana de la Sinaia, visita celor 
trei ingeri la Avraam. Aici nu mai vezi nici po- 
vara brocardului, nici minoderia de imprumut, ` 
ci sfinfenia cea mai smerită și cea mai cuceri- 
toare de inimi. Și, cum Apostolul statea pe un 
scaun feranesc, tot așa aici un ștergar е intins 
са fata de masa inaintea vestitorilor lui Dumnezeu. 

Putin mai recent decât epoca lui Brâncoveanu, 
paraclisul Mitropoliei din Bucuresti a avut marele 
noroc de a nu fi suferit niciun fel de modificări, 
El pastreaza deci și vechile fresce, și vechea 
catapeteasma, și vechile icoane. 

Icoanele acestuia sânt de un tip ceva mai ve- 
chiu decât acela care place epocei brâncovenești. 
Crucea din catapeteasmă are puţin arhaism in- 
trinsa, cele de la raspetie såmånånd cu cea, sim- 
titor mai bătrână, de la mănăstirea Plumbuita, 
acuma la Museul de artă religioasa: ea inseamnă 
O oarecare intoarcere spre trecut. Cele doua figuri 
din dreapta si din stânga sânt copiate fara in- 
doiala de pe un excelent model, de un caracter 
arhaic. 

In curând insa va fi, mai ales in Muntenia, 
caci Moldova pierde interesul pentru pictura în 
toate formele, o artă care, părasind modelele, se 
va opri și mai mult inaintea realitatii contempo- 
rane, pe care va incerca 50 infatiseze cu o di- 
Басе capabila de a evita toate greutatile, dar 
care, pe de alta parte, a uitat de multă vreme 
sa dea expresia. ` 


V, 
АКТА POPULARISATÅ 





Icoana din secolul al XVIII lea are anumite 
caractere care nu se intålnesc la aceia din epo- 
cile mai vechi. Intåiu, nu mai avem zugravi a- 
mestecati, ca înainte, zugravi veniți din deosebite 
parti, aduși din străinătate, — de Domni, cari a- 
cuma nu mai cladesc, ceia ce are urmari foarte 
importante, ctitorii fiind boieri, și nu de frunte, 
negustori, meșteri, foarte adesea ori terani —, ci 
icoana este un lucru indigen, un lucru care se 
face în ţară, de zugravii cari se formeaza de la 
unul la altul, si al caror număr este foarte mare. 
Am încercat si eu, in „Istoria Artei Românești“, 
publicată impreuna cu d. G. Balș, să dau o lista 
a acestor zugravi, dar sa găsit cineva, par. St. 
Metes, care a avut mai mult timp la demana 
si а izbutit за деа o serie foarte lunga a acestor 
zugravi, cari, bine inteles, cea mai mare parte 
dintre dånsii nu au nume де familie, ci sånt 
stiuti numai dupa cele de botez. 

Dar, dacå icoana este cu totul indigenå, si nu 
fåcuta de mesteri veniti din strainatate, de aici 
resulta ca din ce in ce mai mult patrunde in ea 
insasi viata terii, si vom vedea din care anume 
clase. Si as vrea sa mai observ un lucru: Їп 
acest secol zugravul iscåleste, prin urmare este 
о concepţie individuala a rostului lui, ceia ce nu 


зе facea inainte, când icoanele cele mai frumoase 
ramâneau anonime, legate de o manastire, fara 
sa se arate chiar în multe casuri care este aceia 
în care s'au lucrat. Fiind o faptă făcută pentru 
Dumnezeu, nu era numai decât nevoie să se ştie 
cine a facut-o și unde a facut-o, la ce data a 
facut-o. Meșterul nu uita une ori sa însemneze 
acum si data, așa incât avem un foarte mare 
numar de icoane datate. 

Dar, cum viața adevarata а terii și sufletul 
care anima aceasta tara patrund in acest dome- 
niu de arta, din ce in ce mai mult folklorul iea 
in stapânire icoana, ceia ce nu зе întâlnește aiurea. 

Aceasta formeaza înca o deosebire între icoana 
noastra din seeolul al XVIII-lea și cea greceasca 
sau ruseasca. Icoana greceasca nu cauta sa schimbe 
nimic la model: cum este acela, întocmai аза se 
reproduce, și din această causă se intâmpla foarte 
dese ori ca la prima vedere cineva are impresia 
ca se gasește inaintea unei icoane mult mai ve- 
chi; daca se uita insa cu atenție, descopere data 
scrisa marunt pe vre-un colt, și o gasește destul 
de apropiata, din secolul al XVIII-lea. Apoi Grecii 
au trait supt multe stapâniri, și aceasta face icoana 
lor multipla, de о mare varietate, ре când а 
noastra e una singura de inspiraţie ca și de teh- 
nica: daca este câte o regiune în care se continuă 
vechile tradiţii pe care am indrazni sa le numim 
elenice, sânt altele unde Grecii au fost in con- 
tact cu Turcii și au primit anumite influențe de 
arta orientala, apoi foarte multe regiuni, ca Vestul 
Peninsulei Balcanice. Creta, Ciprul, etc., in саге stă- 
pânirea a fost italiana, și acolo va fi deci o influ- 
enta a Italiei. În sfârșit Greci, bogaţi, au stat in 
Veneţia, unde colonia lor, acum atât de redusa, 
represinta odata un mare lucru, și în jurul е 


erau strånsi si foarte multi Romåni macedoneni, 
сагі nu se deosebiau de ceilalti ca infatisare. Cu- 
tare icoanå din Museul nostru de artå religioasa, 
cu infåtisare intr'adevar veche, cuprinde si femei 
îmbrăcate în rochii de moda venetiana, dar саге 
е numai din secolul al XVIII-lea. 

Pe lângă dorinţa de a reproduce pe cât se 
poate tipurile vechi, intâlnim astfel de continue 
imprumuturi din alte civilisatii artistice, impru- 
muturi care sânt necunoscute, și imposibile, la 
noi. În ceia ce privește icoana ruseasca, aceasta 
are alt caracter. Påna la capăt ea pastreaza acel 
pitoresc naiv, copilaresc pe care l-am notat mai 
sus, ca și amestecul fara armonie, de tot felul de 
lucruri, dorința de a ingråmadi cât se poate mai 
mult. Și colorile rămân cu totul deosebite de ale 
icoanelor noastre; și aurul lor e altfel decât aurul 
nostru: un alb e pus În fata unui roșu puternic; 
apare un albastru de o nuanţă cu totul deosebită. 
Niciodată nu i-a trecut prin minte unui zugrav 
de-al nostru ca, pe lângă grămădirea multor fi- 
guri și scene, să puna їп margenea icoanei și 
inscripții mărunte, cum le obișnuiesc Rușii, cari-și 
scriu icoana. 

La noi se vede, inainte de toate, linia hotă- 
râtoare, și їп jurul acesteia se creiaza o armonie, 
indiferent dacă linia hotărâtoare este concepută 
popular, de un zugrav (егап, sau dacă este o 
întreagă operaţie mintală cu elemente abstracte, 
cu comparații din alte teri si din alte domenii 
de artă, a celor cari Sau împărtășit de oarecare 
cultură. 

. Deosebesc neted icoana influenţată de folklore, 
dar făcută de zugravul de meșteșug, și icoana 
teranului, care nu este fabricant de icoane, ci-si 
caută in primul rând de plugăria lui si, ре alà- 


== да == 


turi. in anumite ceasuri libere, cu foarte multă 
evlavie, cu o tragere de inimă nesfårsitå si o ima- 
ginatie cutezator de inventiva, face și acest dar 
sufletesc al lui pentru credință. 

Dar, când e vorba de alegerea intre icoana facută 
de un zugrav de origine teråneascå, trăind intr'un 
mediu terånesc, influențat, fara voia lui une ori, 
de lumea în care a trait, și între icoana care este 
propriu-zis a teranului, nu este așa de ușor să fixezi 
si locul unde så asezi o anume icoană. 

Apoi, înainte, pentru secolele XV—XVII, nu- 
mărul icoanelor este foarte mic, si se pot deter- 
mina mai ușor anumite linii generale, care trimet 
când la o influenţă, când la alta. În secolul al 
XVIII-lea insă icoanele sânt foarte multe, și cla- 
sarea lor poate deveni, și prin aceasta, mai grea. 
De si, acum, la Rusi sânt fabrici de icoane, care 
lucrează pentru toate țarile ortodoxe după același 
tipar, imprumutul dela dânșii nu prea este: mai 
rar se caută a se imita icoana rusească. Aceasta 
se poate aduce adesea prin pomenile cele mari, 
începând de pe la 1770, pe care le fac stăpânitorii 
ruși la noi. Dacă un preot din Banat, din Ardeal 
sau de la noi merge la ,imperatorita" Ecaterina 
а ILa, iar, pentru Brasov, inca la Elisaveta, el se 
intoarce de acolo cu un bogat material de icoane. 
Pe de altă parte, cu Paisie, inoitorul vieții mona- 
hale la noi: in Muntenia la Poiana Marului, în 
Moldova la Dragomirna, la manăstirea Neamţului, 
la Secul, a putut ieși iaraşi o influență ruseasca; 
dar oaspetele rus vine cu icoane de acolo, ori își 
comandă acolo icoane. Nu am de loc impresia 
că Sar fi făcut la noi, în acele mănăstiri, ateliere 
de icoane lucrate dupa practica rusească. Dacă 
adaug са mai veniau in {еге noastre si negustori 
de icoane, calugari cari mergezu din (ага іп ţară 


ы BG 


ducånd icoane rusesti, fiind, de alminteri, intre- 
buintati si pentru propaganda politica, pe vremea 
Ecaterinet, ca så anunte pretutindeni ca vin in 
urma lor armatele mântuitoare ale Împaratesei 
ortodoxe, atunci se intelege profusiunea acesto 
icoane la noi. Sånt pline magazinele de antichi! 
tåti din Bucuresti de icoanele acestea venite din- 
Basarabia, dar se pot găsi si in alte părți ale 
României. 

Ici și colo icoana rusească, аза de larg raspân- 
dită, influențează totuși pe a noastră. Cutare re- 
presintă pe Maica Domnului cu cei doi ingeri, 
intrun cadru de sfinţi. 

Cutare, ca în frescele unora dintre bisericile 
din Bucovina, înfățișează genealogia lui Isus, așa- 
numitul „arbore al lui lese“. Pe lânga liniile care 
arată legăturile stramosilor sânt așezați struguri 
si ramuri: Maica Domnului la mijloc, de-asupra 
Isus care binecuvinteaza. 

O icoană de pe la 1770, in care se vede Înal- 
farea Domnului, dă, pe lângă Maica Domnului 
intre doi ingeri, foarte multi sfinți ingråmåditi. 
Şi Hristos apare sus in nori între altă рагесће 
de ingeri, cari scutură în vânt niște foi cu ins- 
criptii. La stânga, un alt grup de sfinți tin capul 
plecat și, în loc să adore icoana Domnului din 
cercul de raze, par ca se uimesc mai mult de 
gestul pe care-l fac îngerii. 

În Dumineca Tuturor Sfinţilor, alta icoana in- 
fluentata, Isus este iarasi in nori, cu Maica lui si 
са Sfântul Ioan; întrun colt sânt trei heruvimi, 
pe când alti doi tin pe Maica Domnului cu Isus 
pe piept; apoi șiruri de sfinţi paraleli, verticali, 
orizontali: o lume întreagă de imparati, clerici, 
călugări; ingerii zboară in toate partile ca niste 
fluturi. Ca și cum atâta încă nu ar fi fost de ajuns 


— 40 — 


gasim mai sus si doi heruvimi; un frunzar bogat 
se invårteste in jurul cadrului. Icoana este farå 
indoiala romåneasca, ea are о inscriptie in limba 
noastra, cu literele lungi foarte ornamentate, dar 
nu е decåt о interpretare romåneasca а unui tip 
iconografic care nu este de la noi. E reprodusa 
in Catalogul Draghiceanu. 


Acum, terminând cu imitatiile si adaptarile 
acestea dupå Киз, vin la о alta categorie de 
icoane din secolul al XVIII-lea. Deosebirile le voiu 
face nu dupa influente, ci dupa felul de pre- 
sintare. | 

Vechile icoane, pe саге le-am vazut mai sus, 
infatiseazå veșminte cu falduri. Fie ca sânt trase 
cu linii negre, fie ca sånt indicate, — ceia ce nu 
este casul la noi —, cu linii de colori deschise ori 
cu linii de aur, faldurile acestea sånt infåtisate 
cu о deosebitå stiinta. Mesterul а deprins de la 
modelul cel bun arta aceasta de а face falduri. 
Așa si in cutare chip din Vălenii-de-Munte al 
Sfântului Filip, — un sfânt rar —, care pare desfăcut 
dintr'o catapeteasmă, ori in icoana, tot munteana, 
a Sfintei Treimi, tot de acolo, de prin aceiași 
vreme, Dar de la o bucată de vreme alti mes- 
teri evita osteneala, truda aceasta de a face fal- 
durile; ei găsesc mijloacele de a reda imbrăcă- 
mintea personagiului represintat in icoană fără 
falduri, sau, când le va si introduce, ele vor avea 
alt caracter decât în icoanele cele vechi. 

Prima epocă era o epocă onestă, muncitoare, 
pastrând vechile tradiții; meșterii, mai puţini, 
mult mai buni decât cei de mai tărziu. De când 
și pănă când se intinde aceasta perioadă, nu se 
poate spune, fiindcă pot interveni acele deosebiri 
de vrâstă de care vorbiam la inceput. Pe de altă 


— 41 — 


parte, atârna si de modelul pe care zugravul |-а 
avut Ја indemåna: se poate ca un mester sa |u- 
creze Ja 1820 si sa aiba un mode] arhaic, pe 
care 544 imite cu îngrijire. Apoi, cei vechi ]ucrau 
totdeauna după un mode], cei noi insa si dupa 
închipuire, după amintiri, sau culegánd din niste 
carnete cu schițe, cum e acela care se păstrează 
ја Academia Româna și despre care am vorbit, 
acum zece ani |а Paris, Ja Congresul de istoria 
artelor. Si, intr'inse]e, se vede foarte bine marea 
сопјизје ce era in capul unor zugravi: se copiau 
acolo anume tipuri, sau, daca se іп |піа o icoană 
Jitografiată, — care putea så nu fie numai decât 
de un caracter traditional ortodox —, se adåugia 
și aceasta Ja colecție. În [ос să ]ucreze dupa о 
icoană — sau frescă — veche, în colori, ca model, 
zugravul iși schiteazå pe carnet in negru ceia ce 
trebuie să pună in icoana lui: schiţa e insă une 
ori foarte imperfectå. Așa incât, si când lucrează 
din imaginaţie şi când |ucrează după carnet, nu 
mai e reproducerea exactă a unei mai vechi 
picturi. 

Venind ја exemple біп a doua jumătate а 
secolului a] XVIII-lea, cutare figură de tip săsesc, 
ca in Museu] de |а Vălenii-de-Munte, in camera 
centrală, care ве intâjnește intr'o icoană din re- 
giunea de supt munte, vădește о influență arde- 
(сала. In ceia ce priveşte faldurije, mai este aici 
o amintire a artei celei vechi. Dar arta populară, 
folkloru] nåvålitor, se vede in figurile ingerilor, 
care sânt cu desăvârșire de tip terånesc. Inscrip- 
{ще de sus sânt in grecește, dar cea de pe 
mâna ргипсијш în românește. Supt raportul co- 
Jorilor, e un amestec foarte cald de albastru, roșu 
бі aur. Se vede bine iubirea pentru cromatică a 
poporului nostru și se va vedea intro altă icoană 


— Ад — 


la се efecte se poate ajunge numai cu ajutorul 
colorilor. Acest tip e foarte răspândit; l-am găsit 
si in alte biserici sătești din această regiune. 

Cu totul deosebită, și rară, e o Maica Dom- 
nului cu văl în totul terånesc, tot din colecţia 
de la Vàlenii-de-Munte. Icoana, foarte maltratată 
de timp, are un caracter arhaic, făcând parte din 
seria celor cu falduri netede. Aparține aceleiași 
epoci ca și cealaltă, inscripția fiind exact aceiași 
ca și dincolo. Aici, nicio legatură cu Ardealul; 
lucrul e întreg din regiunile podgoriei noastre. 
De remarcat colorile de argint și de gris, pe care 
le vom vedea și într'o icoană (егапеазса. 


De la o bucată de vreme, în locul acestei arte, 
se intålneste o alta. Diferenţa stă in imbråcå- 
minte, care nu presintă nicio grijă pentru falduri. 
Se dă numai stofa, care е brocartul venețian, 
foarte bogat, pe care-l știau bine meșterii noștri, 
il vedeau la hainele Domnilor, ale membrilor fa- 
miliei domnitoare, la hainele титоро ог, epis- 
copilor si ale unor preoți de la bisericile bogate. 

Cred că sistemul acesta de a inlocui faldurile 
prin înfățișarea stofei in ce are mai deosebit vine 
de la Greci. Întradevăr foarte multe dintre icoa- 
nele greceşti sânt aga. La ei, aceasta se datorește 
imbràcámintii cu argint, foarte răspândita in 
Orient. De la o bucată de vreme, deprinzându-se 
ochiul cu acest fel de imbracåminte, s'a trecut la ele 
si în zugrăveala insåsi. În cutare icoană fără fal- 
duri la veșmânt, represintând pe Hristos, icoană 
de la manăstirea din Valenii-de-Munte (acum la 
Museul din acel orășel), care а fost închinată 
Ivirului de la Muntele Athos, intre 1800 și 1810, 
fondul e de aur strălucitor, coloare care se între- 
buinteazå din bielșug acum; influenţa occiden- 


= АЗ == 


talå se observa in statuetele care se gåsesc pe 
jetul Måntuitorului; inscriptia е greceascå. Ves- 
måntul se intinde drept cu toate podoabele lui 
de aur pe un fond de o coloare oarecare. Impre- 
sia e de trivial realism și de pompă vulgară. 

Sånt și alte icoane grecești in această biserică 
a mănăstirii din Valeni, zidită pe vremea lui 
Șerban Cantacuzino, însă care, din pricina cu- 
tremurelor, foarte dese in acea regiune, sa darâ- 
mat de două ori și intaia oară a fost refăcuta pe 
la 1740, iar a doua oară, când i sa dat o zu- 
grăveală nouă, de un meșter grec trimes anume 
de la Ivir, — adåugindu-se și alte icoane –, pe la 
inceputul secolului al XIX-lea. O a doua icoană 
presintă, pe acelaşi fond de aur, o procesiune de 
sfinți solemni. Costumul represintă iarăși numai 
materia din care este făcut. Íntr'o icoană a Sfintei 
Treimi cu Maica Domnului incoronată, jos, pe 
un fond de aur de foarte mare strălucire, icoana 
de o mare știință a tehnicei, arta cea nouă 
triumfă. 

Venim acum la icoanele noastre, și ele tără 
falduri. Se observă ușor са s'a dus acum execu- 
tia perfectă brâncoveneasca, sa dus buna figură 
rotundă: este in infatisarea sfinților ceva din us- 
căciunea primitiva, din vechiul aier solemn. Ceva 
din sărăcia, din putinåtatea terii noastre. În co- 
lecţia de la Valeni, Hristosul tronând a fost gasit 
intro biserică din județul Râmnicul-Sarat. Icoana 
e iscalită: ,iconopiset Dima erei“, „Dima preotul“. 
Foarte mulţi dintre pictorii de icoane sânt preoți, 
diaconi sau fii de preoți. Cu un caracter arhaic 
imposant, icoana are o imbrăcăminte rigida, de 
brocart bogat. As data-o cam de pe 1740. În 
altă Pg. care este iscalita „Ше zugravul“ si 
are data 17 Mart 1828, а Maicii Domnului, sa 


— 44 — 


cam prefacut brocartul, аза de scump, in stamba, 
о haina mai ieftena. In figura, un realism tera- 
nesc: s'ar zice o lelita de la tara, imbracata ca 
pentru serbatoare. Va fi avut zugravul О icoana 
inaintea lui? Va fi lucrat dupa inchipuire? Va fi 
amestecat amåndoua? Este greu de hotaråt, inså 
un astfel de amestec trebuie sa fi existat. 

Într'o icoana, tot de acolo, datata 1765, im- 
bracamintea e mult mai bogata, asămanându-se 
mai mult cu а Hristosului de la Råmnicul-Sarat. 
Maica Domnului are insa o figură deosebit de 
blândă. Inscripţia de-asupra, plină de poesie, „Tran- 
dafir care nu se vestejeste", se intålneste. de al- 
minteri, si in unele icoane grecesti. Cei doi in- 
geri in medalioane au un caracter foarte popular. 

Hristosul de tip ardelenesc, datat 1785, si el 
foarte raspåndit in podgoriile noastre, are, din 
falduri, doar ici si colo cåte о liniutå песогез- 
puzatoare, ca si alt Hristos, de pe la 1750 (aceiasi 
colectie). 

De la о vreme faldurile reapar, dar invålurate, 
in linii rotunde, care se repetå necontenit, fårå 
niciun fel de legaturå cu corpul sau cu indoitu- 
rile stofei. | 

Asa in cutare chip al Måntuitorului, luat, де 
sigur, dintro veche traditie, care se ridicå pånå 
la Bizant: о foarte frumoaså icoanå. О Sfintå 
Troitå are aceleasi caractere (aceiasi colectie). 

Tot astfel Hristosul mistic, una din cele mai 
frumoase icoane de la Våleni. Figura este de о rarå 
frumusetå. Пира litere, as așeza-o ре la 1710, 
indiferent de data cånd a fost copiată; colorile 
sânt deosebit de delicate. 

În alta serie de icoane, ai impresia că pictorul 
și-a mai adus aminte de anumite falduri, dar ceia 
ce-l preocupă pe dânsul inainte de toate este 


а ДБ 


coloarea, аза de minunat potrivita, incåt ar putea 
foarte bine sa inlocuiasca tot restul. Icoana devine 
frumoaså deci numai prin jocul acesta, prin a- 
mestecul acesta armonios al colorilor. 

Astfel intro serie întreaga de prăznicare, — 
icoane mici ale hramului. Sånt cinci icoane, azi 
la Valenii-de-Munte, care represinta : Buna Vestire, 
Naşterea Maicii Domnului, Floriile, Învierea 4 
Cei Trei Ingeri. În aceste icoane, o coloare roșie, 
foarte delicata, se uneşte cu un alb care nu exista 
їп toata cealalta artă a zugravilor de icoane, și 
produce un efect de o seninatate si de о sfin- 
tenie си desavârșire deosebita. Trebuie sa fie de 
prin 1750, dupa frumoasa cirilica ornamentala. 

Nota populara se distinge și aici: gasim pana 
și covrigii pe masa de la „Nașterea Fecioarei“. 

În același gen sânt, tot acolo, și icoanele Sfin- 
tilor Nicolae și Dumitru ; este numai о coloare, 
aici însă o coloare intunecata, un albastru inchis. 
Fondul e de aur șters, așa încât singura aceasta 
coloare dă caracterul icoanei. 

În icoana care represintă Coborârea de pe cruce, 
despre care am vorbit la început, frumuseta е 
făcută de colorile intinse pe figuri cu singure 
contururi : își corespunde albastrul de o parte cu 
albastrul de alta; roșul are corespondentul lui 
pe laturea cealalta. 

În mijlocul lor o icoana de sigur greceasca în- 
cearca a introduce un tip strain (aceiași colecție), 
E foarte curioasa. Făcută pe pânza, lipita de lemn, 
represintă pe Sfântul Ilie. Figurile de jos cores- 
pund cu acelea care se vad în orice tablou pro- 
fan. Este de fapt o imitație a picturii occidentale 
profane, cum se intálneste la Italieni, la Venetie- 
nii din secolul al XVI-lea şi al XVII-lea. Ceia 
ce intereseaza e însa strălucitorul aur al fondu- 


— 46 — 


lui, albastrul palid dând in verde саге inseamna 
undele râului. 

Sintese se incearcă și in această epocă де га- 

ede decădere. О icoană a Maicii Domnului, 
a Drăghiceanu, intre patru ingeri, represintă un 
fel de transactie între influenţa occidentala, intre 
ceia ce vine de la Muntele Athos, — influenţat el 
insuși de școala cretană, în care sânt elemente 
italiene —, intre o anumita școala germană din 
Ardeal și intre tradiţiile artei noastre. Dar e o 
icoana scoborâtă pe pământ, cu desăvârșire fară 
simbol si făra inåltare. Se ajunge deci la un fel 
de artă oficială. 

Cu injghebåri bastarde ca icoana, oribila, care 
represintă, in Catalogul d-lui Drăghiceanu, Schim- 
barea la Faţa, ori scena ridicula din Sfântul Zo- 
sima si Egipteanca, ambele in afară de orice 
tradiţie și protivnice oricărui gust, am ajuns la 
sfârşitul unei arte cu un lung și interesant trecut. 

Încheind aceasta parte, trebuie să mai spun un 
lucru : Poate, intre contimporanii miei, nimeni nu 
a iubit mai mult pe Grigorescu decât mine, care 
l-am cunoscut și ca om. De câte ori am avut 
putinţa de a-i inchina pagini de adânca admira- 
tie, aproape pioasa, am facut-o. 

Dar eu cred ca Grigorescu, fost intåiu pictor 
de icoane și care a zugrăvit căteva biserici, a 
trecut dincolo de tradiţia noastra. Cu foarte marele 
lui talent, ar fi putut face lucruri si mai bune. 
Însa felul in care a lucrat este in genul icoanei 
Sfântului Zosima și Egipteanca. 

Incontestabil, lucrarile lui sânt foarte frumoase, 
dar nu sânt icoane. Fara indoiala că un om de 
talentul lui Grigorescu, chiar când greseste stilul, 
da tot lucruri frumoase, insa in acest domeniu 
al icoanelor stilul lui este total greșit. Creând 


ees Sp: = 


femei frumoase, barbati voinici potrivit cu arta 
italianå, el face rafaelism, dar prin aceasta sufere 
stilisarea plinå де tainå а vechilor noastre icoane. 
La acestea trebuie sa se intoarca icoana "noastra, 
căci altfel și omul cel mai evlavios pierde din 
sentimentul sau. 


VI. 
FOLKLORE DE ICOANE 


Vin acum la acea artă care aparţine intradevar 
poporului, care prin urmare este folklore. 

In aceasta privința, avem fata de alte naţiuni 
acest avantagiu ca, pe când naţiunile celelalte se 
tin de o arta savanta, de o arta de breaslă, noi, 
la un anume moment, si in ce privește pictura 
ca si in ce priveşte arhitectura, am avut putinţa 
de a trece cu totul їп domeniul popular. Aceasta 
formează noutatea și originalitatea noastra, și ni 
creiază un loc de cinste,— іп ceia ce priveşte si 
domeniul. acesta al icoanelor —, între celelalte 
popoare. 

De altfel, şi în literatura noastră veche, — şi 
am mai spus-o cândva, cautând să fixez care este 
locul ei intre celelalte literaturi romanice —, dacă 
n'avem capodopere, caci nu ni-au ingaduit im- 
jurarile sa le avem, de și sufletește am fi avut 
mijloacele pentru aceasta, am realisat insa un 
lucru unic, — care mi se pare de foarte mult folos 
pentru viaţa culturală si morală —: anume că orice 
se scrie de un om cult poate sa fie inteles de 
oricine. 

Cum literatura populara a intervenit totdeauna 
de câte ori am cautat să pornim intro direcție 
din acelea care ar fi stricat cu desavårsire limba 
si ne-ar fi indepartat de tradiţiile noastre, si in 


— 49 — 


artă sa intåmplat același lucru. La Sârbi, де 
exemplu – о spuneam intro comunicare la Aca- 
demia de Inscriptii de la Paris—,in domeniul 
arhitecturii este о mare deosebire fatå de поі. 
Noi nu avem, — cu excepţia poate а bisericii e- 
piscopale de la Arges si, intru cåtva, а bisericii 
de la Dealul, — biserici de piatră аза de frumos 
impodobite ca aceia de la Studenita in Serbia, 
sculptatå in piatrå, аза cum stia så se sculpteze 
in Italia; in schimb inså Sårbii nu au in fiecare 
sat o biserică de" oarecare valoare artistică, ре 
când noi o avem pretutindeni. Arhitectura aceasta 
a bisericilor noastre, devenită generală, comună, 
vulgară in sensul cel bun al cuvântului, nu este 
arhitectura cea mare, dar in ea se amestecă si 
elemente de la Stefan-cel-Mare, si elemente din 
Muntenia, ca si imprumuturi gotice si une ori de 
la Renastere, care, toate acestea, se contopesc 
intro formå de caracter generic, pe care o intål- 
neste cineva si in bisericile muntene, si in cele 
din Ardeal, si in foarte multe din bisericile mo- 
deste ale Moldovei. Dacå nu mai avem pictura 
cea mare, este о picturå discretå, care impodo- 
beste cu fresce bisericile din fiecare sat. Tot asa 
in ceia ce priveste sculptura usilor si ferestilor, а 
capitelurilor. 

Si, incheind aceastå parenteså, de aici resultå 
două lucruri foarte importante. Întăiu єй teranul 
are școala lui de arta în satul lui, cum el аге, de 
altminteri, Sfânta Scriptură tradusă în românește, 
liturghia transpusă tot in romănește si, firește, si 
intreaga predică tot in românește. Si, al doilea, 
această creatiune multilaterală a poporului nostru 
este aceiași peste toate provinciile și peste toate 
clasele. Pentru Moldoveanul de la Dorohoiu, pen- 
tru teranul din părțile ardelene pâna la Beiuș si 


4 


— 50 — 


Ja Огаде, pentru Bånåtean si pentru teranul de 
ре malul Dunării este aceiași formă а Cuvåntu- 
lui lui Dumnezeu, aceiași formă a liturghiei, 
aceiași predică, iar, în ce priveşte arta populari- 
sata, aceleași tipuri pentru toti. 

Umblau zugravii, cum umblau și cântăreții 

opulari, cari culegeau o baladă din munţii Bi- 
оши бі o duceau pănă la Nistru si, mai de- 
parte, pană la Bug, pănă in Crimeia, pănă in 
Caucas, până pe malurile râului Amur, de-asupra 
hotarului Manciuriei. Umblau și zugravii la fel 
din loc în loc; era o circulaţie generală. Și uni- 
tatea naţională românească a fost pecetluită cu 
munca, și a fost înălțată prin cugetarea claselor 
de sus, dar База se găsește in această mare operă 
populară. Aceasta este democraţia noastră ade- 
våratå. 

Si trebuie så ne socotim foarte fericiti cå, de 
Ја о bucatå de vreme, in arta aceasta, dacå pic- 
tura este mai putin gravå, mai putin solemnå, 
mai putin imposantå, mai putin perfectå in ce 
priveste tehnica, se amestecå inså sufletul adevårat 
al poporului. Si poporul acesta nici nu ar iubi 
biserica lui asa de mult dacå nu s'ar recunoaste 
pe dånsul in ceia ce se gåseste acolo. 

In materie de icoane, ea, då la ivealå formele 
cele mai curioase, din care inså nu lipseste ele- 
mentul estetic decåt intr'un singur cas, si anume 
cånd oråseanul, sau, mai bine 245, cånd maha- 
laua, — Не de la noi, Не din Ardeal, — se amestecă. 
Atunci, se strica totul, ea fiind farå indoiala me- 
diul cel mai putin potrivit pentru orice manifes- 
tatie artistică. 

Întrebarea cea dintåiu in ceia ce privește arta 
popularisată este următoarea: unde a inceput? 
Şi a doua: arta aceasta are o singură tehnică sau 
este o arta de două tehnice? 


cx Bs 


Ca origine, nu Sar putea spune, cum e cineva 
prea adesea aplecat a o crede, că vine numai din 
Ardeal. 

Este adevărat că Ardealul, neavând o clasă 
dominantă, fiind prin urmare o regiune, cum am 
numit-o, de sate, neavând boieri ctitori și, pe de 
altă parte, nici bani la indemånå, bietii oieri, 
bietii terani aceștia nu puteau să aducă zugravi 
din străinătate, ca să întemeieze școli la care ai 
noștri să se formeze. Nu puteau de multe ori să 
aducă nici măcar zugravi de aici din Principate, 
de şi zugravii aceștia, din secolul al XVII-lea și 
mai ales al XVIII-lea, erau foarte modesti si se 
multåmiau cu foarte puţin: am tipărit contracte 
pentru zugrăveală, pe care le-am reprodus іп 
parte și în „Scrisori de meșteri“, din care se vede 
cum luau ei anumite indicaţii din partea ctitori- 
lor: să рше pe sfântul cutare in cutare loc, iar 
pe dânşii cu nevasta si cu copiii așa, iar, in ce 
priveşte osteneala, li se promitea atâta făină, atâta 
brânză, fără а se uita niciodată licvidul inveseli- 
tor, necesar pentru a întreținea talentul zugravului, 
Nu cereau mult tain zugravii aceștia. 

Dar de multe ori teranul din Ardeal fura mes- 
teșugul de la câte un zugrav și pe urmă îl trans- 
mitea și el altora, intocmai așa cum se făcea 
odată si in biserica insåsi, unde venia de acolo 
câte un cleric străin, grec, slav, sau de dincoace, 
se instala intr'un sat, lua pe câte un băiat cu 
dânsul, îl creștea, il invåta carte, il sfintia, il facea 
preot, ba une ori și un fel de episcop: foarte 
multe din așa-numitele diecese ardelene s'au for- 
mat in condiţiile acestea, mai mult decât mo- 
deste. 

Argumentele acestea vin deci in sprijinul Ar- 
dealului. Și mai vine și alt lucru: icoanele zugra- 


vite pe dosul sticlei. Ele sånt іп mare parte ar- 
delenesti. In momentul de fatå tot Ardelenii sånt 
aceia cari fac icoane de sticlå, asa-numitele icoane 
de la Nicula. E 'drept, unele dintre acestea sånt 
detestabile: а ajuns arta aceasta а icoanelor pe 
sticlă de la Nicula unde а ajuns si olăria la noi, 
care producea odată lucruri foarte frumoase. si 
care astăzi se multåmeste cu tot felul de tran- 
dafiri zugrăviți primitiv si cu incercări de a re- 
presinta tot felul de dobitoace. Este о decadentå 
adâncă a icoanelor de la Nicula, dar nu este 
mai puțin adevărat că icoana zugrăvită pe sticlă, 
astăzi, este icoana ardelenească. 

Este însă și un argument impotrivă, și anume 
acela са, de câte ori se găsește o icoană de ca- 
racter popular, datată sau databilă, arătându-se: 
şi că vine din Ardeal, este foarte urâtă. E o de- 
generare а zugråvelii celei bune: figuri osoase, 
trupuri indesate, totul arată stångåcie: astfel intr'o 
foarte rea redare a celor trei îngeri făcută in Se- 
cuime la sfârșitul secolului al XVIII-lea de un 
preot, și care se găsește acum in Museul de la. 
Vălenii-de-Munte. 

E foarte adevărat că, in același secol al XVIII-lea 
fresca de dincoace a trecut їп Ardeal 4 a dat 
foarte frumoase roade. Ar fi de ajuns să pome- 
nesc zugrăveala bisericii de la Săliște, a bisericii 
de la Råsinari, a bisericii din Avrigul lui Gheor- 
ghe Lazăr, cu picturi frumoase, și chiar cea din 
cupola catedralei unite de la Blaj. Se introduce 
acolo un element de precisie occidentală care ne 
face să deosebim uşor ce este ardelean, in mate- 
пе de frescă, de ce vine din Principate, адеса 
din Tara-Romåneascå singură, Moldova пе mai 
având şcoală de pictură pănă іп secolul al 
XIX-lea. 


In ce privește icoana insă, nu e ава. Icoana din 
Romănia liberă nu a trecut munţii in aceiași 
măsură in care munţii au lost trecuţi de frescă. 
Ca dovadă, icoana care, din Săliște, de altfel 
centru de pictură teråneascå a Ardealului, de si 
este dubioasă ca dată, — anul executării, 1629, 
fiind adåugit mai târziu, de un zugrav modern, — 
poate fi socotită ca veche. 

Ea nare ca pictură nimic estetic, fiind intere- 
santă numai prin cadrul de flori sculptate pe 
care-l are, copleșitor chiar față de icoană, si prin 
frunzisul care se revarsă in dreapta. E o lucrare 
naivă, dar dură și seacă. 

Și icoanele aflătoare in paraclisele bisericii Sf. 
Nicolae de la Brașov arată aceiași lipsă de gust. 
Dacă frescele au un caracter popular foarte inte- 
fesant,— înfățișând une ori, nu scene din viaţa 
sfinţilor, ci din Evanghelie, incercare iconografică 
originală —, icoanele sânt absolut grosolane. Este 
drept ca, mai târziu, va veni o epocă brașoveană, 
a unui Pop, in care vor lucra zugravi braşoveni 
foarte buni, dar ei vor face icoane catolice. 

lată in ce se preface pictura de icoane supt 
influența unui mediu pe jumătate orășenesc, care 
nu are de loc simţul frumuseţii. Ochi Боја, un 
fel foarte ușor de a zugrăvi totul, evitarea oricării 

reutåti și lipsa oricårii inspiratii, acestea deose- 
ен din nenorocire, foarte dese ori pictura orå- 
seneascå de icoane din Ardeal. 


Acum, дира ce s'a văzut cum se presintå icoana 
popularå databilå in Ardeal, iatå cum se infåti- 
seazå in Principate, adecå in Muntenia, acest fel 
de picturå. 

intro icoanå din 1774, iscålitå de un mester 
grec, care se afla odinioarå in biserica armeneascå 


— 54 — 


din Focsani si care 56 gåseste acum tot in Mu- 
seul din Vålenii-de-Munte, de si artistul е un 
zugrav de meserie, Isus in bratele Maicii Sale & 
imbråcat intro cămaşă feråneascå, cu altitå si cu 
bibiluri: nu este inså, supt acest raport, singu- 
rul cas. 

De la hotarul acesta, intre Moldoveni si Mun- 
teni, trecem in Tara-Romåneascå. Si, aici, trebuie 
spus că nu toate regiunile au aceiași bogăţie de 
producţie populară. În Râmnicul-Sărat nu veţi în- 
tâlni decât rari icoane; in Buzău nu prea des; 
părţile din spre Dunăre sânt incă mai sărace, 
Oltenia nu då mai nimic. Este insă o regiune 
bine definită, judeţele de podgorie: Prahova, Dâm- 
bovita si Argeș, in care e cel mai mare număr 
de zugravi populari, foarte rodnici în producţia 
lor. De aceia, nicåiri nu за putut face o colecţie 
de icoane populare în mai scurt timp decât la 
Vålenii-de-Munte. 

Incå o observatie: noi nu am primit pe tofi 
sfintii. In aceastå privintå, n'am fost asa de ospi- 
talieri ca Grecii, cari cultivå mai tot calendarul, 
pe care, de altfel, ei l-au fåcut, iar, in ce priveste 
pe Ruși, aceștia, pe lângă sfinţii pe cari-i au de 
la Greci, au mai introdus și pe alţii noi și tot 
li se părea că nu e de ajuns, așa incåt au adaus 
si persoane laice, Impărați si Impărătese, oameni 
ai lui Dumnezeu, fireste, reprodusi intocmai cum 
au fost in viatå. 

La noi, numårul sfintilor este foarte restråns. 
Nu se vor gåsi represintati decåt sfintii mari: 
Maica Domnului, Sfintii Nicolae, Gheorghe, Du- 
mitru si alti câţiva, foarte puţini. Apoi Arhan- 
ghelii, Sfântul loan mai rar, ca și Sf. Paraschiva, 
Sf. Petru, foarte 'rar; sfinți ca Atanasie, ca Vasile 
Grigore și loan, ca Antonie, Filip sânt o mare 


TARE — 


raritate. Si in materie de scene se face о alegere 
foarte zgårcitå, 

Sfinţii cei mai incunjurati de venerație au tre- 
cut in arta popularå numai cu schimbåri. Ei de- 
vin niste terani de o vråstå sau de alta. Sfåntul 
Nicolae e, astfel, un mos bine hrånit, suråzåtor; 
care nu pare a-si fi refusat nimic. Nimic din 
acela, uscat, crunt, aproape sinistru, al zugravilor 
de meserie. 

Une ori poporul, cu sufletul duios, mistic, in- 
troduce in icoana popularå un farmec cu nepu- 
tintå de definit. Alåturi de tot ce poate fi mai 
rotund, mai rubicund, mai satisfåcut, avem si nota 
aceasta de taină. Astfel, la Vålenii-de-Munte, о 
Sfântă Paraschivă, de genul cel mai popular, dar, 
din causa unei asemenea priviri, foarte impresio- 
nantå, E de pe la 1804 si are urmatoarea ins- 
criptie: „Această icoană s'au făcut de Costandin. 
1804,4 

Оп Sobor al Sfinţilor Ingeri, in Catalogul d-lui 
Dråghiceanu, icoanå care aratå felul cum po- 
porul intelegea o astfel de adunare, då ingerii cu 
un caracter terånesc, feciorelnic, care nu se po- 
triveste cu traditiile iconografiei. Еа apartine exact 
aceleiasi epoci: 1770-1820, epocå in care triumfå 
arta men in tot ce are mai caracteristic. Co- 
lorile sånt deosebit de frumoase. 

Ín Stratenia, сате urmeazá, адеса Presintarea 
lui Isus in templu, pe långå fondul bizantin apare 
si bisericuta de sat romåneascå, afarå de clopot- 
nitå, lângă palatul impåråtesc de pe vremuri, iar 
acesta a decăzut din rosturile lui. Iosif е ca un 
moș care-și aduce copilul, iar de partea cealaltă 
ai zice că e un grup de săteni care-l incunjurå. 

Une ori meșterul popular e așa de curagios, 
incât are indrăzneala de a face si glume, ceia се 


nu se va mai intålni nicåiri, in niciun fel де 
artă religioasă. Un mester de pe la 1839 а zu- 
gråvit ceva ce nici nu se poate inchipui: un 
Hristos tigånesc. Si, ca så aråte cå a fåcut o 
glumă, barba este terminată printrun sfichiu in- 
vârtit; ochii albi bolovåniti Бе så se recunoascå 
imediat rasa. Alături, Maica Domnului si Sf. loan 
sânt foarte cuviincios făcuți, insă ar putea fi de 
același neam. Inscripţia poartă numele donato- 
rilor: Ion, Despa, Vlad, Musa, Radu... 


Trecem acum la icoanele zugrăvite pe sticla. 

Cea mai veche dintre acelea pe care le cu- 
nosc — literele o pun intre 1660 şi 1680 — ге- 
presintă strălucit pe cei trei ingeri la Avraam. 
Caracterul ei este, de sigur, foarte popular: pe 
masă se văd un cuţit și o furculitå de forma cea 
mai rustică, numai cu doi dinţi, lângă niște ri- 
dichi și câţiva covrigi. Potrivirea de colori e mi- 
nunată pe fondul de aur, care e о foiţă lipită. 
Rosul și albastrul, de o extremă freschetå, ist 
corespund de la o parte la alta. Este aici un alb, 
un gris, un vioriu, care nu se mai întâlnesc decât 
doar la prăznicarele descrise mai sus, ca în icoana 
Coboririi de pe cruce. 

O altă icoană, a Sfântului Haralamb, ţinând 
in lant pe un comic drac mititel tråntit la pi- 
cioarele lui, e cu totul de altă tonalitate, foarte 
slaba, în care predomină argintul și un roșu par- 
ticular. Și aici același meșteșug al potrivirii co- 
lorilor, ieșită dintro intuiţie cu totul specială, саге 
nu зе invatå. Amândoua aparțin epocei celei mai 
bune a icoanei pe sticlă. 

Dar, chiar când această epocă mai bună ca 
tehnica a dispărut, rămâne imaginaţia veșnic nouă, 
gestul creator al zugravului teran, care nu аге 
inaintea sa un model. 


— 57 — 


lată, dintre icoane foarte recente, сате trebuie 
să fie de prin anii 1880-1890, una a Sfântului 
Dumitru. Aici totul este nou: și mediul si as- 
pectul cålåretului vin numai din mintea teranu- 
lui, In acest cas, el a fost cu siguranță Ardelean. 

In icoana Sfântului Ше, cu caii strașnici cari 
trag pe profetul suit in caleascå, pe când de- 
asupra privesc ingeri, iar Eliseu' ізі mână in pace 
boii, toate sânt intocmai ca realitatea pe care 
zugravul o vede acasă la dânsul. Ca impodobire, 
trandafirii de o parte, lalelele de altă parte amin- 
tesc arta alsaciană, de care e legată a Sașilor din 
Ardeal. 

De la niște Români din America am căpătat 
іпіго copie іп colori, foarte bine executată, о 
icoană a Sfântului Gheorghe, care datează, fără 
indoială, dinainte de 1800. Sfântul, imbråcat cu 
o platoșă de aur și purtând un coif roșu cu au- 
reolă, e călare ре un cal alb. Ţinând іп тапа o 
lantå foarte lungă, el se luptă cu о dihanie albă, 
pătată de aur. Jur imprejur, este o bogăţie extra- 
ordinară de flori, aruncate în toate părțile, flori 
care nu sânt stilisate, dar intrebuintate cu un 
meșteșug care și-ar afla foarte greu pårechea. 

Si la noi a inceput acum să se trezească in- 
teresul pentru această artă populară. O doamnă, 
cu un mare talent în pictură, d-na Pană Buescu, 
a inceput să reproducă pe ciment, cu colorile 
corespunzătoare, icoane care continuă tradiţia 
vechilor icoane ardelenesti pe sticlă, 


Dar, alături de arta aceasta, care caută coloarea 
și al сати merit principal stå in aceasta, preoți 
români din Ardeal, in deosebite timpuri, ince- 
рапа cu secolul al XVII-lea, au imitat gravura 
cărţilor de slujbă, dând icoane pe hârtie in tipar 


negru, une ori nuantat cu un roșu, vioriu si 
verde. 


Transformarea modelelor e complectå. Acesti 
meșteri rurali introduc о mulţime de elemente 
care nu se găsesc in gravurile corespunzătoare. 

O serie întreagă dintre dânsele mi-a fost då- 
ruită de cineva. din Ardeal, d. Gyalui Farkas, fost 
bibliotecar la Cluj. Une ori ele poartă iscălitura; 
astfel: „Popa Gheorghe, 1806". Inscriptii stångace 
lamuresc asupra represintării: „Adunarea Sfinţilor 
Apostoli“; „Când sau inàltat la cer Prea Sfânta 
Мапа, Maica Domnului; fii rugátoare pentru noi, 
creştinii“. La „Purtătorul de biruintå Gheorghe“ 
e iscålitå „Pop Onisie“. Aiurea: „Intru această 
lună Fevruarie, in pomenirea Sfântului Haralamb, 
in zilele Impåratilor Sevir și Luchian, 1840; Ne- 
chita Morariu“. Alături se povestește: ,Sfintia Sa 
au fost creștinilor preot, și pre diavol l-au supus, 
și crezură in Domnul nostru Isus Hristos“. De 
partea cealaltă este o altă legenda. Bisericile care 
se văd in fund, sânt întocmai cu ale noastre din 
Ardeal. Pe altă icoană a lui Morariu, care repre- 
sintă Punerea pe cruce, se explică de-asupra: 
„Avraam ce cu multă silintå au vrut så junghie 
pruncul“, pentru că sus sânt adăogite scenele 
care înfățișează sacrificiul lui Isaac: de o parte 
slugile lui Avraam, iar de partea cealaltă Avraam 
si cu fiul; jos, o mulțime de sfinţi; data este 
1835. 

Intre aceste gravuri și intre icoanele pe sticlă 
este o contemporaneitate și un paralelism perfecte. 


ARGINTĂRIA КОМАМЕА5СА 


CONFERINŢĂ ŢINUTĂ LA 
FUNDAŢIA DALLES (1933) 


ARGINTĂRIA ROMĂNEASCĂ 





Doamnelor și domnilor, vă rog så må ѕсиѕай 
că vă aduc pe o vreme ca aceasta. Nu sânt eu 
vinovat, ci fostul mieu elev, unul dintre acei 
cărora li place să spună că mi-a fost elev, d. 
Fotino, care mi-a impus această conferinţă. $1, 
impunându-mi conferința, eu, care sânt un om 
deprins să ascult, am venit s'o fac, și aș fi venit 
chiar dacă ar fi fost un cutremur de pământ sau 
cine stie ce alt cataclism, și chiar cu riscul de a 
mă găsi in sală numai eu si cu domnul operator 
de la aparatul de proiecțiuni. 

În ceia ce privește subiectul ales, motivul care 
m'a făcut să-l anunț a fost cà de o bucată de 
vreme, — bucată de vreme foarte lungă, care se 
întinde asupra atâtor ani —,eu caut să fac un lu- 
cru, pentru care sânt ţinut de rău, anume 
caut să invederez се este original in creatiunile 
poporului nostru. Fiindcă пае se judecă dupa 
ceia ce aduc nou in desvoltarea culturală а uma- 
nitåtii, si o nație, chiar dacă ar fi făcut mii de 
războaie in care ar fi fost totdeauna biruitoare, 
dacă ar fi strâns oricât de multi bani si ar fi 
desvoltat o civilisatie materială foarte înfloritoare, 
din moment ce nu a adăugat nimic la tesaurul 
cultural al umanităţii, — nimeni nu se gândește во 
desființeze, dar vă puteţi închipui rangul in care 
o astfel de naţiune este așezată. 


= — 


Eu ştiu foarte bine că de Ја о bucată de vreme 
intrun anumit tineret care nu și-a lămurit încă 
mintea — mintea se låmureste ceva mai târziu — 
circulă părerea că a pune in vedere ipsusirile 
poporului tău este aproape o crimă. Aceștia prer 
tind cá a venit vremea unei stiinti в. 
obiective. Pretind acestia, de asemenea, са рой 
så spui råu despre natiunea ta cåt poftesti, dar 
să-i relevezi insusirile in concursul tuturor natiu- 
nilor, care toate nu fac decât să-și laude virtuțile, 
exagerându-le une ori, aceasta este o adevărată 
crimă împotriva stiintii si poate fi considerat 
adese ori si ca imoral. Aceasta procură însă și 
unele satisfacţii. De pildă, chiar astăzi am primit 
un răspuns la un răspuns ај mieu, сегиї si dat 
unui invåtat ungur mai mult sau mai putin de 
pripas, fiindcă numele său este german, d. Treml, 
care spusese că noi, Românii din Vechiul Regat 
în special, sântem un popor fără niciun fel de 
merit, fără nicio așezare, fără niciun trecut, că 
am fost апрш de Bizanţ, — si a fi alipit de Bizanţ 
aceasta insemnează nimicirea totală a sufletului 
national, căci Bizanțul, după părerea d-sale, este 
tot ce poate fj mai ingrozitor —, și că, din fericire, 
o parte din Români, cari sau găsit dincolo de 
munţi, au fost sustrasi influenţei Bizanțului și sur 
puși influenţei ungurești, iar influență ungurească 
inseamnă о marcă apuseană. Și d-sa adaugă că 
acești Români de peste munţi au fost totdeauna 
superiori, — datorită acestei influenţe, — Românilor 
din Vechiul Regat. lar, acum, dacă Românii din 
Vechiul Regat au inceput, — nu spune chiar așa, 
dar, strámutánd in concret ideile sale, așa ar fi,— 
dacă au inceput să se incalte, så intrebuinteze 
săpunuri și să meargă la baie, aceasta o datorează 
faptului că, o parte din poporul românesc care 


= 63 


se gåsia dincolo de munti fiind sustraså influen- 
tei Bizantului — dar d. Treml nu stie ce este Bi- 
zantul — și fiind supt influența ungurească, sa 
ajuns să se facă din acei Români niște oameni 
fasonati în acest sens. 

Si, cum este si ип fel де perfidie obiectivă Ја 
aceia cari te învață să dai un răspuns ca să ca- 
рей pe urmă un alt articol in care să între in 
judecată, nu numai natia românească, ci și ideile 
personale ale tale, sânt citați impotriva causei 
românești, și natural și împotriva mea care am 
îndrăznit să servesc natia mea, patru insi, patru 
autorităţi. O persoană dintre acestea nu este vi- 
novatå. Este un excelent istoric al literaturii 
românești, un Ardelean, care nu sa gindit să 
scadă meritele Vechiului Regat, d. Pușcariu, care 
a spus numai că ortodoxia a fost o nenorocire, 
si cine a fost prins in ortodoxie па mai putut 
inainta. Eu nu sånt de această părere, după cum 
cred са nu sunteți nici d-v. 

Pe lângă aceasta, este și un obiectiv Bulgar de 
origine turcească, menit să fie comitagiu, dar care 
a ajuns filolog 51 istoric, d. Mutafciev, care a scris 
o carte în bulgărește, în care sânt atacat numai 
eu, pe care а tradus-o apoi si in frantuzeste 
pentru ca să fie atacați și alţii. Alături de dânsul 
stau doi Români: d. Philippide de la Iași și pro- 
fesorul de Istorie a Romănilor de la Universitatea 
din București, care obiectează că eu, їп loc за 
mă ocup de influenţa italiană la noi, care a fost 
minimă, ar fi trebuit să mă ocup mai mult de 
influența ungureasca, aceasta covârșitoare. 

Să ma ferească Dumnezeu de orice lauda in- 
teresată. Dar lauda pe care aș răspinge-o mai 
mult ar fi lauda care ar veni de la dușmanii 
națiunii mele, cari m'ar întrebuința pe mine im- 


- 64 — 


potriva si а celui mai putin meritos dintre оа- 
menii cari, in natiunea mea, au tinut un condeiu 
in månå. Astfel de experiente inså nu må impie- 
decă să servesc cát pot si cum pot natia mea, 
pånå in ultima clipå а меш mele. 

Asa am invåtat de la inaintasii miei, аза au 
fåcut aceia cu cari am lucrat si cari aståzi nu 
mai sânt in viaţă, si eu voiu incerca så formez 
о nouă generaţie tot in acest sens, lar, dacă noua 
generaţie se va forma in alt sens, så mă iertati, dar 
eu sânt un om care mă ocup si de folklor, — s'o 
iea dracul de nouă generaţie dacă este impotriva 
ţării sale! 


Acuma, vin la subiectul mieu. Noi avem lu- 
cruri de argint, de argint suflat cu aur, foarte 
numeroase, care odinioară se găsiau in biserici. 
Pe urmă, după ce Grigore Tocilescu a intemeiat 
Museul din Bucuresti, o parte din obiectele aces- 
tea au fost luate cam in grabă, cam cu sila, са 
să nu intrebuintez tot un cuvânt popular, și mu- 
tate la Museu. Museul, după cum știți, ега insta- 
lat in niste catacombe, la Universitate, și lucrurile 
acestea au fost așezate fără nicio ordine, cruce 
lângă cruce, taler lângă taler, chivot lângă chivot, 
fară nicio incercare de rânduire în ordine crono- 
logică sau de deosebite influenţe. Aceasta in- 
seamnă са nu a fost niciun fel de ideie calåuzi- 
toare științifică. Nici măcar un catalog, făcut 
după norme științifice, nu există până acum. 

Eu am avut marea multamire de а putea stră- 
muta obiectele acestea in Palatul Creţulescu, de 
unde erau să fie izgonite, la un moment dat. 
Sau presintat doi miniștri, cari voiau să aşeze 
acolo, în locul Museului, nu știu ce comisiune 
de nu știu ce control Era vorba, pur și simplu, 


— 65 — 


са Museul abia instalat acolo să Не aruncat in 
stradă. Din fericire sa găsit un arhitect care пи. 
a spus, ca sa nu supere, că nu trebuie izgonit 
Museul, ci a aratat că acel palat este neincåpåtor 
pentru comisiune, Fericita ideie а fost aceasta! 
Graţie ei, Museul a rămas pe loc. Vă mărturisesc 
că eu, care nu mai practic revoluțiile de multă 
vreme, dacă ar fi fost vorba să se facă stramu- 
tarea Museului, imi aduceam aminte de 1907 si 
făceam si putina revoluţie cu oamenii cari înțeleg 
că un Museu nu se evacuează pentru ca sa se 
instaleze un birou oricât de important. 

Acum, obiectele sânt așezate acolo, dar ele repre 
sintă foarte puţin din ceia ce am avut odinioară. 
Foarte multe s'au risipit, au intrat în stapânirea unor 
familii care nu aveau niciun fel de drept asupra 
lor. Sånt și in momentul de faţă anumite doamne 
candelofile și candelofage care sechestrează candele, 
şi se poate vedea în cutare budoar al cutăreia o 
mulțime de: astfel de candele fără untdelemn din 
care nu se va ridica niciodată flacăra menită 
pentru Dumnezeu si pentru sfinţi. Eu am cunos- 
cut și un om public, foarte aråtos, care își pusese 
candele și ingeri de-asupra patului sau. La fiecare 
mișcare îngerii se ciocniau între dânșii si can- 
delele sunau; aceasta îi dădea, fără indoială, visuri 
religioase. 

Este pacat insa că atâtea lucruri frumoase au 
intrat in stăpânirea unor persoane care, poate, nu 
le știu păstra. Că nu le știu pretui, de aceasta 
sânt sigur, dar poate nu le ştiu nici pastra. Unele 
dintre dânsele au trecut 51 graniţa, pentru са se 
poate întâmpla ca о fata dintro asemenea fami- 
lie så se căsătorească in strainatate si sa capete 
ca zestre şi obiecte de acestea, care, la straini, 


ERR 


supt raportul religios, nu trezesc niciun sentiment, 
fiindcă ei sânt de altă religie. 

Obiectele care mai există astăzi ar trebui, prin 
urmare, culese și de prin colecţiile ЗЕ СЕП pică 
Ar trebui så se аса, inainte de toate, un fel де 
inventar al tuturor acestor obiecte. Ar trebui in- 
vitatå lumea care а fåcut påcatul si а furat can- 
dele, så permită а se face „ubicarea“, localisarea 
acestor obiecte luate fårå drept. Atunci am pu- 
tea så facem mult mai mult decåt ceia ce incerc 
så schitez, in linii foarte generale, prin aceastå 
conferintå. Am putea så facem ce au fåcut Sasii 
din Ardeal pentru lucrurile lor de argint. Este un 
vom foarte stimabil, care cunoaste perfect arta 
ardeleneascå in toate ramurile ei si, natural, ina- 
inte de toate, in ramura aceasta care apartine 

oporului såu, si care isi si permite så laude 

porul sau pentru са a produs această artă, un 
invåtat sas de la Sebeșul Săsesc, părintele Victor 

oth, membru corespondent al Academiei, care 
й publicat un volum in care sânt descrise toate 
argintăriile - săsești. 

Din volumul acesta vi se va arăta o pagină, 
represintând mai multe potire săsești, pe care 
comparându-le cu acelea pe care le avem noi, 
veţi putea vedea proveniența vechilor noastre 
potire. Veţi vedea că sânt modele absolut săsești 
in potirele noastre din toate secolele, până in al 
XVIII-lea. 

Nu laud eu natia noastră chiar acolo unde nu 
are rostul să fie lăudată, de și пи se poate să nu 
o laud acolo unde are dreptul să ceară a fi lău- 
data. Niciodată nu am inventat lucruri pentru 
poporul mieu, dar niciodată nu am ascuns lucruri 
numai pentru că acelea sânt ale poporului mieu. 

Apariţia acestui volum are cu atât mai mult 


ж ДВЕ 


merit, cu cât trebuie så ţinem samă de mijloacele 
pe care le au Sasii la dispositie pentru publica- 
tiile lor științifice. Au atât de puţine! Până acum 
câţiva ani li dădeam de la Institutul Sud-Est- 
European o subvenție de 30.000 lei pe an, pentru 
aceste publicaţii. Erau foarte multåmiti și, când tipă- 
riau ceva, spuneau că acea lucrare este tipărită cu a- 
jutorul Institutului Sud-Est European din București. 
În ultima vreme nu au mai cerut subvenție. Noi 
nu li-am dat. Relaţiile dintre noi sau cam schim- 
bat. Totuși, cu mijloacele acestea reduse, au căutat 
să tipărească lucrări referitoare la poporul lor. La 
un moment dat, pentru a face faţă cheltuielilor, 
Sau gândit să vândă tablourile din Museul Bru- 
ckenthal de la Sibiiu. Noi trebuie să impiedecåm 
aceasta, însă trebuie să admirăm modul cum in- 
teleg să infåtiseze comorile lor. 

Acum vre-o douăzeci de апі, am căpătat de 
la ministrul Cultelor de atunci, d. Banu, o sumă 
importantă, 100.000 lei, pentru a tipări reprodu- 
сеге tuturor argintăriilor noastre. Ce sa intåm- 
plat? O tipografie din Craiova, care se gasia intr'o 
situație cam grea, tipografia „Ramuri“, а d-lui 
Fågetel, m'a rugat să-i împrumut această sumă 
de 100.000 lei, care urma să fie ţinută їп samă 
la publicaţia ce se va tipări. Lucrarea nu s'a făcut, 
dar nici banii n'au fost restituiti. lar, când am 
cerut Ministeriului să intervină pentru ca banii 
să Не restituiti, contabilitatea Ministeriului era аза 
de bună, incât nu s'a găsit nicăiri trecută această 
sumă, şi, prin urmare, ea nu se poate reclama. 
Și, din moment ce nu au mai fost bani, nu am 
mai adunat fotografii și nici nu am mai putut 
executa lucrarea. 

Acum în urmă am făcut o serie de conferinti 
la Liga Culturală despre icoana românească. La 


== 68. == 


lucrurile spuse acolo am adăugit foarte multe, și 
urmează ca toate să fie tipărite in românește si 
in frantuzeste, având și pentru ediția menită 
strainåtatii vre-o două sute de reproduceri de 
icoane. Pentru a compromite cu desavârșire „Mo- 
nitorul Oficial“, trebuie să spun ca arâ facut o 
intervenţie pe lângă conducătorii acestei Case 
autonome ca să binevoiască sa iea din banii la 
dispositie, eventual chiar din ceia ce revine mem- 
brilor Consiliului de administraţie, ce este necesar 
pentru a edita această carte despre icoana româ- 
пеазса. Sånt sigur, si după indiscreta revelaţie 
făcută acum, că d-nii de la „Monitorul Oficial“ 
vor binevoi să lucreze în condiţii tipografice 
extraordinare '. 


La icoana românească se întâlnește mai multă 
originalitate decât la lucrările de argint ale Ro- 
mânilor. Cu privire la acestea, care, in unele do- 
menii, sânt foarte variate si represintă o insem- · 
nătate artistica pe care veți putea-o aprecia, за 
emis o singură ipotesa, pe care nu o pot primi, 
fiindcă nu corespunde cu faptele. D. Sp. Cegå- 
neanu credea că lucrurile de argint vin din Sud. 
Din Sud, aceasta inseamnă din Italia, din Vene- 
tia, prin Dalmatia. Ar fi venit deci astfel intåiu 
in Tara-Romåneasca, unde lucrurile de argint se 
intålnesc mai des, inainte de Moldova, incă din 
secolul al XIV-lea. 

Aici nu facem un curs de istorie a Romănilor, 
dar nu se poate să nu relevez un lucru, care este, 
iaraşi, о ipotesă și iaraşi in favoarea noastra, prin 
urmare о crima naţionala. În cel d'intaiu act care 
vorbeşte despre Muntenia și care dateaza de prin 





1 S'a şi facut, Les arts mineurs en Roumanie. Li multamesc din inima 


— 69 -- 


anii 1240-50, regele Ungariei dàdea Cavalerilor 
Joaniţi stăpânirea asupra Olteniei intregi si asupra 
părţilor de jos ale Terii-Romånesti. Acolo se 
spune că li se dau și pescăriile și morile. Prin 
urmare, din moment ce existau pescării și mori, 
e dovada că exista о civilisatie, care făcea si co- 
тегі, și care, din moment ce făcea comerţ, tre- 
buia så aibă si drumuri. lar, dacă sânt drumuri, 
trebuie să fie si o autoritate de Stat. În sfârşit, 
dacă este autoritate de Stat, ea trebuie să aibă 
funcţionari si soldati. Dacă această situaţie se 
întâlnește pe la 1240, aceasta ne trimete chiar și în 
secolul al XII-lea. Nu s'au păstrat urme scrise; 
dar trebuie să ţineţi samă că au trecut Tatarii 
pe acolo. Și, de altminteri, ce urme scrise sau 
păstrat de stăpânirea ungurească, în aceiași vreme, 
cu privire la Ardeal? Când Sașii au putut să 
adune, pentru așezarea lor, mult mai civilisată, 
căci ei veniau din Apus, numai vre-o zece, douå- 
zeci de documente, câte documente vrea cineva 
să fie cu privire la așezarea noastră in Oltenia, 
care nu era legată де o mare civilisatie? 

În Moldova, asemenea lucruri de argint au 
` apărut ceva mai târziu. E adevărat са se poate 
întâmpla să fi fost și in Moldova lucruri de argint 
ceva mai vechi, dar acestea nu ғап păstrat. Ar- 
gintăria, in Moldova, începe cu Ștefan-cel-Mare, 
pe când cea din Muntenia e încă de la Mircea- 
cel-Bătrân. O deosebire de aproape un secol, de 
cel puţin trei șferturi de veac. 

Cu toate acestea, de 51 Muntenia a avut pri- 
mele lucrări de argint, nu må impac cu ideia că 
lucrurile de argint ar fi venit din peninsula bal- 
canicå, adeca din Veneţia prin această peninsulă. 

Ceia ce a patruns când și când pe această cale 
are un caracter care пи se găsește in vechea noas- 


— 70 — 


trå argintårie. Еа are un caracter mai mult gotic. 
Dar un lucru care vine din Veneţia nu este 
gotic. La Veneţia se găsesc unele lucruri gotice, 
dar a fost inainte și o perioadă romano-bizantină 
și a fost apoi o perioadă a Renașterii. Goticul, la 
Veneţia, nu înseamnă decât doar câteva portaluri și 
câteva adausuri in biserica bizantină de la San 
Marco. Argintăria noastră veche este însă absolut 
gotică, și aceasta trimete la Sașii din Ardeal, de 
unde au venit si elemente foarte preţioase in ce 
privește arhitectura. Arhitectura românească cores- 
punde cultului ortodox, însă ușile, ferestrele, câteva 
ornamente și tot materialul de clădire, aces- 
tea vin de la Sasii din Ardeal, Таја de cari avem 
o datorie foarte mare, pe care o recunoaștem, și 
căutăm să li-o plătim, acum. Şi, când vin invåtati 
unguri cari ni obiectează de ce nu recunoaștem. 
influența ungurească, putem răspunde că, măcar 
in artă, nu se găsește nimic in care să putem 
recunoaşte această influență. Am recunoscut in- 
fluenta rusească, am recunoscut influenţa săsească, 
si nu intelegem de ce am fi atât де hapsâni să 
refusăm a recunoaște numai in ce priveşte po- 
porul maghiar o asemenea influenţă. 

Mai este încă o teorie, părăsită de sigur astăzi 
chiar si de acel care a emis-o, d. Ștefănescu. Într'o 
publicaţie a noului Institut de bizantinologie din 
Bruxelles, d-sa arată că sar fi lepădat aproape 
.omplect de anumite porniri foarte curioase pe 
care le avea in știință la inceput și care-l făceau 
antipatic. Nu-l puteam lua in serios, când pe un 
sfânt din secolul al XVII-lea era dispus sa-l mute 
cine știe când. Natural că trebuia så taxăm a- 
ceasta de exagerare, după cum nu puteam sa-l 
luăm în serios când socotia numărul tablourilor 
lui Grigorescu la nu știu câte sute. Si tot aga nu 


— 71 — 


l-am putut aproba când acest om, foarte entusiast, 
a spus, întrun rând, spre marea indignare а Sasi- 
lor, că aceștia au învăţat argintăria de la noi. 
Aceasta nu, và rog. Noi am învățat argintăria 
de la Sași. De altfel, Sașii nu au creat ei această 
argintărie. E o argintărie apuseană, germană. Ei 
au luat însă ultimele resultate ale unei strălucite 
civilisatii artistice, le-au adus in Ardeal, spre o- 
noarea lor și spre binele nostru, cari, având іп 
apropierea noastră pe Sași, am putut căpăta de 
la dânșii elemente de artă care alminteri ni-ar 
fi lipsit. 

După această introducere, prea lungă, venim la 
ceia ce poate fi ilustrat prin proiectiuni. 


Pornim de la ce este stabilit, anume că argin- 
taria munteană este mai veche decât argintăria din 
Moldova, că argintăria aceasta munteana nu are 
legatură cu Veneţia, |а inceput,- pe urmă poate 
să aibă, in oarecare măsură, prin Dalmatia sau prin 
cine stie ce regiune de zlătari sârbi ~; că avem 
a face cu o artă de caracter gotic, care ni vine 
din două orașe ale Ardealului, din Braşov și din 
Sibiiu : din Sibiiu mai mult decât din Brasov, 
pentru o epocă mai veche; pentru epoca lui 
Brâncoveanu, mai mult din Brașov decât din Sibiiu. 

Pe vremea lui Neagoe Basarab, furnisorii nos- 
tri erau la Sibiiu. Gunoastem, de pildă, un argintar, 
anume Gelestin, care lucra pentru ощ si darni- 
cul Domn. Sibiiul este mai supus influențelor 
apusene, mai puţin cucerit de interesele materiale 
si mai puţin bătut de anumite vânturi care ve- 
niau din Răsărit, pe când Brașovul este și a fost 
mai amestecat, și, fără îndoială, tot ce face are 
mai puţină finetå decât pentru Sibiiu. Noi avem 
o parte din corespondența lui Neagoe Basarab 


a cc 


cu Sibiiul, аза cà stim cum se fåceau comenzile. 
Am publicat apoi vre-o cáteva scrisori de comandå 
de argintårie, fåcute de Constantin Bråncoveanu 
la Gheorghe May, care а lucrat pånå tårziu, 
in prima jumåtate а secolului al XVIII-lea, pånå 
pe la 1750, cånd trebuie så fi murit foarte bå- 
trån. Vom discuta si ce parte а putut så aibå 
ideia lui Bråncoveanu si ce alta executarea in- 
săși in aceste argintării brasovene. 

Cele d'intàiu comenzi, făcute de Mircea-cel- 
Mare, sânt pentru satisfacerea nevoilor de argin- 
tărie ale fundațiilor sale, fundaţii care continua 
opera începută de un călugăr din peninsula bal- 
canică, Nicodim, Macedonean de origine ameste- 
cată, pe care vedeţi că nu-l reclam pentru Români. 
Nu sânt eu chiar așa de romantic pe cât sânt 
de proști aceia cari mă acusă că sânt prea ro- 
mantic. Nu spun că am verificat ТРА din 
sångele lui Nicodim, dar el а venit din Macedo- 
nia, Tinut de rase amestecate, unde sånt si oameni 
de o singură rasă, dar si oameni de mai multe rase. 

Nicodim a făcut mănăstirea Vodița, а facut 
mănăstirea Tismana și a început și mănăstirea 
Cozia. Au venit apoi Vladislav, Radu, Mircea- 
cel-Mare și opera care fusese începută pe sama 
lui de un simplu călugăr a fost continuată oficial 
de Domnie. 

Este același fenomen care se observă in multe 
locuri. Austria, de exemplu, a fost creată, intåiu, 
in ce privește cultura, de calugări rătăcitori, cari 
au inființat mănăstiri, Sankt-Gall și altele, pănă 
la Salzburg, și au pornit mai departe, spre Ră- 
sarit. lar cultura germană de la Rin incolo а fost 
de asemenea întemeiată de calugări, sanctificati 
pe urmă, ca Sfântul Bonifaciu, cari, intåiu, au 
venit pe sama lor, și 'dupå aceia sau amestecat 


Papa si stăpânitorii de acolo. Același lucru s'a 
intimplat si la noi. Aici, Domnii au făcut ce nu 
putea face călugărul Nicodim, iar mănăstirile au 
fost înzestrate cu obiecte scumpe. Prima funda- 
tie, mănăstirea Vodița, nu a avut prea multe obi- 
ecte de argint si de aur, insă cu totul alta h fost 
situația pentru Tismana, Cozia și poate si Cot- 
meana, pentru care toate sau comandat lucruri 
în Ardeal. Unele s'au pierdut, altele se găsesc in 
colecţiile Museului nostru. Ce voiu infåtisa in- 
tåiu, face parte din lucrurile comandate de Mir- 
cea la Sașii din Ardeal, de unde veniau de mult 
clopotele. Opera lui Neagoe și a soției lui Des- 
pina a venit pe urmă, urmând același drum și 
atingând aceiași ţintă. 


Înainte de aceasta insă, să-mi daţi voie să vă 
vorbesc despre unele chivote. Bisericile ortodoxe 
au moaște, care sânt păstrate in cutii. Cele mai 
vechi dintre aceste cutii infåtiseazå o clădire bi- 
sericească. Ele sânt foarte interesante, fiindcă, in 
parte, imită arhitectura care este. M'am gândit că 
un arhitect foarte zelos ar putea să facă un stu- 
diu foarte interesant, dacă, pe lângă cercetarea 
clădirilor existente, ar cerceta și pe cele presin- 
tate in pictură, fondurile acelea in care pictorul 
creiază intrun domeniu care nu este al său, intr'u- 
nul in care poate penelul său să fie mult mai in- 
dråznet decât gândirea cuiva care pune piatră 
peste piatră si intelege ca pietrele acelea så Не 
legate, Aceiași artă gotică se păstrează si in aceste 
chivote, care sånt niște căsuțe, niste bisericuțe. 

Din aceste chivote, posedăm câteva. Primul pe 
care-l veţi vedea este unul pe care Neagoe Ba- 
sarab l-a dat la Cutlumuz, acea mânăstire de la 
Muntele Athos foarte legată de Domnii noștri. 


JÅ 


Hariton, conducåtorul ei, a fost pe vremea lui 
Mircea si Mitropolit al Terii-Romånesti. Sa luat 
de atunci obiceiul ca stăpânitorii români să facă 
daruri la această ctitorie, unde se găsește și un 
splendid steag al lui Vintilå-Vodå, de la 1532- 
1535, Domn puţin însemnat, dar și el, se vede, 
cu multă iubire pentru artă: și o cruce a lui este 
foarte interesantă. Steagul, de care nu mă pot 
ocupa, înfățișează pe Domn, pe Doamnă și pe 
copilul lor, Drăghici. Nu văzusem acest steag, 
după cum nu văzusem nici chivotul lui Neagoe. 
Dar d. Emanuel Kretzulescu, care a fost la Mun- 
tele Athos si a luat acolo o mulţime de foto- 
grafii, a avut amabilitatea de a-mi pune la dis- 
positie aceste fotografii. L-am rugat să facă și о 
notitå in „Buletinul Comisiunii Monumentelor 
Istorice“, dar mi-a răspuns că preferă să fac eu 
această notitå, ceia ce am si făcut. 

Pe chivot Neagoe este înfățișat inaintea Sfån- 
tului Nifon, de-asupra cu o inscripţie grecească 
care nu samănă, ca si scena însăși, a fi veche. 
Jos este o construcţie cu uși foarte frumoase, de 
care se prind mai multe icoane, care sânt cele 
mai vechi cunoscute in Muntenia. Lucrul e få- 
cut din argint suflat, cred, cu aur, de toată fru- 
museta. Este de ajuns să vadă cineva arhitectura 
de jos ca să se convingă că avem a face cu un 
lucru datorit Sasilor din Ardeal. Această biserica 
de argint nu a fost niciodată realisată în piatră, 
dar unele elemente se întâlnesc la Mănăstirea 
Dealului in jurul ușilor și al ferestrelor, 

Sânt şi alte tipuri de chivote cam din aceiași 
vreme, pe care eu le fixez oricum în secolul al 
XVI-lea, fiindcă imită biserica de model, Argeșul: 
intro formă cu turnurile cele mici și cu ferestrele 
strâmbe, iar în alta ferestrele avind linii drepte. 


— 75 — 


Dar, pe långå се зе gåseste Ја Arges, зе mat 
adaugå si anumite podoabe. Cåci giuvaiergiul 
este un om care dåruieste de la el totdeauna aseme- 
nea amånunte. Ån toatå istoria sculpturii, un singur 
om, fiind intåiu giuvaiergiu, а inteles са pentru 
a ajunge sculptor trebuie så sacrifice amånuntele 
giuvaierelor, și acela este Benvenuto Cellini. Dar 
de sigur că argintarul de la Sibiiu nu avea ace- 
leași noţiuni despre artă ca marele artist italian. 

Se poate pune intrebarea: dacă lucrurile aces- 
tea de argint au fost facute de argintarii de la 
Sibiiu, noi nu avem niciun merit? Ba avem: pe 
acela, de si nu aga de mare, са ni-am întrebuințat 
banii pentru asemenea obiecte de artă, în loc 
să-i risipim pentru nimicuri. Aceasta inseamnă, 
oricum, un popor cu gust. Ре de altă parte, Dom- 
пй noştri nu primiau orice, ci cereau argintarilor 
anumite lucruri, аза că se amestecă sí dorinţa cli- 
entului pe lângă meșteșugul artistului. Tot аза 
cu observaţia, pe care o vom găsi îndată, a lui 
Neagoe că, dacă se face „lucru ţigănesc“, sånt in 
{ага meșteri capabili de a face ceva mai frumos. 


De la chivote trecem la саде тце. Acestea pre- 
sintă de asemenea elemente de arhitectură, 8, 
anume, о arhitectută de clopotnite, de turnuri 
foarte îndrăzneţe, inalte, ascuţite. Inscriptiile de 
pe ele sânt folositoare pentru a stabili vremea 
căreia-i aparţin. Trei cådelnite gotice sânt evident 
provenite de la Sibiiu. Avem dovada documen- 
tară că, la 1518, Celestin Sibiianul, care cerea de 
lucru lui Neagoe, căpătase de la acesta comanda 
de a-i face „о cådelnitå după chipul turnului o- 
rasului vostru, de oare ce am străbatut Тага 
Ungurească si n'am văzut nicåiri un turn mai 
frumos“. Și Domnul adauge, vadind astfel si gustul 


nS 


sau si existența de meșteri români іп (аға: „Trecând 
vremea, cånd a ispråvit acel turn al nostru si ni 
l-a adus înaintea ochilor, nu ni-a plăcut, pentru 
ca era făcut tigåneste: avem noi destui meșteri 
„cari puteau să-l facă mai frumos de cum l-a 
făcut el“, 

Turnurile sånt asåmånåtoare cu cele văzute la 
chivote, şi toate ornamentatiile adăugate aparţin 
artei ardelenești, poate dintr'un moment in care 
«а incepea să primească si influențe in sensul 
Renașterii. Florile de jos la una dintre ele au cu 
totul alt caracter decât turnul. 

După forma turnului de biserică săsească a 
urmat, ihtro epocă in care elementul gotic dis- 
pare cu desăvârșire, floarea larg deschisă, tulipa, 
care deosebeşte epoca lui Brâncoveanu și a ma- 
relui artist bisericesc de pe lângă dânsul, Antim 
Ivireanul. 

Toată arta brâncovenească și arta cantacuzi- 
пеазса, de care e precedată, a lui Șerban Canta- 
cuzino 4 a fraţilor lui, se caracterisează prin 
această tulipă, care continuă apoi a se menținea 
în reproduceri mai târzii ale unor modele evident 
mai vechi. 


După садејпце, trecem la candele, care se lu- 
crează mai mult la Brașov. 

Aceiasi floare constituie un mijloc sigur de a 
data si candelele. Una din cele mai frumoase e 
aceia, instråinatå de neonestitatea unui paracliser, 
care de-asupra mormântului, ce trebuia să rămâie 
anonim, al „trădătorului“ față de Turci Brånco- 
veanu, arăta de la cine vin oasele, culese din Mare, 
ale celui ce zace dedesupt. La Radu-Vodă, la 
Cotroceni se mai conservă astfel de mari obiecte 
de argint tesute din flori şi frunze, pe care le-am 


NE y ше 


presintat de mult, in ,Arginturile lui Brånco- 
veanu". 


Policandrele represintå cea mai veche comanda 
datată care за făcut in Ardeal. La 18 lanuar 
1492 Vlad-Vodå Cålugårul, om evlavios, trimete 
la Cozia un mester sibiian, care lucrase un astfel 
de obiect „са să vada cum e aşezat“. 


Ajungem acum la cruci. La noi, ele sânt de 
două feluri, de şi în această materie nu se mai 
poate vorbi cu siguranță de originea lor, din 
două motive: pentru că si Sasii au elemente o- 
rientale în crucile lor, une ori cu filigrane, care 
sânt orientale sau trecute prin Veneţia şi, în al 
doilea rând, pentru că sânt cruci mai târzii in 
care elemente de smalt aparent adause acopăr 
adânciturile din modele sau dintr'un obiect mai 
vechiu. 

Firește, toate crucile cuprind în ele elemente 
de lemn săpat, cu un lucru foarte migălos, care 
se practică și astăzi de călugării de la Muntele 
Athos, 

Prin urmare, între crucea ardeleneasca a Sașilor 
din epoca lor catolică, înainte de trecerea lor la 
protestantism, si intre crucea de la noi este о 
foarte mare asamanare. Dar nu se poate atribui 
Sasilor, пісі in Muntenia, și cu atât mai puţin 
in Moldova, lucrul tuturor acestor cruci. De sigur, 
foarte multe dintre ele au fost lucrate їп Ardeal. 
Dacă Alexandru-Voda Lăpușneanu nu lucrase 
crucea lui la Bistriţa, — e vorba insa de una de 
gât, — trebuie să se facă observaţia са in Mun- 
tenia avem mult mai puţine cruci decât in Moldova. 
În această (ага prin secolele al XV-lea, XVI-lea 4 
XVII-lea este neindoielnic ca Stefan-cel-Mare, 
avånd så inzestreze atåtea biserici si atåtea ma- 


RUE =: 


năstiri, sa găsit in altă situație decât cineva care 
ar avea nevoie numai pentru o biserică sau două 
de asemenea obiecte. 

În ultimul cas, obiectele se comandă în străi- 
natate, pe când in primul, fără să avem a face, 
cum pretindea d. Ștefănescu, cu o adevărată „fa- 
brică a bisericii“, ca in Italia, este netăgăduit са 
au fost meșteri cari au lucrat permanent, ca și în 
domeniul arhitecturii, al picturii, al sculpturii în 
piatră, și în acela al argintăriei, pentru Ștefan. 
Erau oameni veniți din străinătate si cetinuti la 
поі, cari au format apoi o sumă de n.ssteri in 
farà. Exista, prin urmare, o artă pe care o putem 
numi, în mare parte, a noastră, їп amândouă 
formele ei: adecă și în forma aceia în care stă- 
pânește filigrana. 

Deosebirea între cele două forme e mare. Cru- 
cea umplută cu smalt este masivă și polihromă, 
pe câta vreme crucea în filigrană este aeriană, un 
lucru de broderie, care poate să ajungă la cea 
mai mare rafinare. Două tehnici care nu se pot 
confunda. 

De altminteri, nu numai că samănă crucile 
noastre cu cele din Ardeal,. dar toată ortodoxia 
din Peninsula Balcanică a intrebuintat cruci де 
același fel. Întâlnim si la Armeni, mai ales Ја cei 
din Moldova, trăiţi între Români, tipuri ca acelea 
facute in Ardeal sau la Veneţia și de argintarii 
macedoneni, care, toate, sânt exact de același fel. 

Une ori crucile incep a avea alt caracter. 
Ramurile fine constituie imitatia unui arbore cu 
flori. Aș numi-o o cruce-,buchet*. 

Si in cutare cruce armeneascá filigrana dominå. 


Venim acum la potire. La 1518, Ioan si Celes- 
tin, Sibiienii, lucrau astfel de ,cupe" pentru Nea- 


а 79: — 


goe. Acestea sånt deci tot de fabricatie ardeleneascå. 
Cei mai mari mesteri pentru aceste vase au fost 
totdeauna Sasii. Si, dacå unele potire armenesti 
presintå asåmånåri mari cu potirele noastre si 
cu cele såsesti, aceasta se datoreste faptului cå 
Armenii din Moldova — și-i deosebesc ре aceștia 
pentru că Armenii din Muntenia sânt veniţi de 
ieri de alaltăieri, pe când pe cei din Moldova 
ii stim tot аза de vechi ca și principatul 
insusi, ba unii fixati acolo dinainte de inche- 
garea lui, ca unii cari au și lucruri de pe la 1340, 
din momentul când se încerca abia intemeierea 
unei vieți de Stat in părţile noastre —, acești Ar- 
meni, zic, au luat foarte adese ori și obiecte de 
Ја noi, ori au luat unele obiecte impreună cu noi, de 
la meşteri străini. Se făcuse de pildă o comandă 
romåneascå mai mare, și, prisosind unele lucruri, 
acestea au fost cumpărate de Armeni ; зе adăugia 
atunci acestor obiecte о inscripţie armenească. 
Este interesant să se vadă lupta pe care o duc 
€i pentru а se păstra caracterul primordial al ar- 
tei lor. Această artă nu a putut fi intotdeauna 
apărată, și se găsesc «elemente de la noi care 
predomină. Alte дай, prin Armenii veniţi din 
Crimeia și din Polonia, este un curent de artă 
armenească, impiedecånd să se confunde cu cea 
de la noi. Descoperim astfel o mică dramă în 
relaţiile de artă dintre Armeni și noi. 

ingerii cari se văd pe un potir armenesc sânt 
ingeri de-ai Renașterii: poate să fi venit prin 
Veneţia, cu care Armenii aveau legături foarte 
intinse, 

Unele dintre aceste potire nu au decât niște 
linii geometrice la basă, iar altele, pe lângă ele- 
mentele acestea geometrice, presintå si flori. Îndată 
ce vedem apărând tulipa, stim ca avem a face cu 


epoca lui Bråncoveanu si а lui Antim Ivireanul. 
Acesta probabil са а adus din Ivir asemenea motive 
florale, care se intålnesc in toate obiectele de 
artå ale timpului: Persia, cu arta ei cea mare, 
poate fi la orizont. Se intåmplå une ori ca po- 
tirele så aibă in partea de sus si tiguri de sfinţi. 
Si in Ardeal, astfel de figuri sé intålnesc din cånd 
in cånd. 

Unul din potirele muntene are о inscripţie de 
la Doamna Maria a lui Serban Cantacuzino. 


Trecem acum Ја távi sau la anafornife dintre 
care cele mai vechi pomenite in documente sånt 
comandate de Neagoe la Celestin in Sibiiu (1518). 
In talerele acestea se deosebesc mai multe feluri. 

În epoca mai veche, ele nu au nimic în mijloc, 
ci numai о inscripție care arată de la cine vine 
obiectul. Acestea s'ar putea să nu fie trimese din 
Ardeal, ci din Dalmatia sau din Veneţia chiar. 
Se pare că in Muntenia anafornitele de acest fel 
erau mult mai răspândite. Dar este si o altă 
categorie de anafornite sau de tavi, pe care se 
înfățișează câte un sfânt. Mai târziu, ele sânt la 
fel cu cele din prima perioada, care nu au nimic 
in mijloc decât numai inscripţia. Acesta este casul 
cu a episcopului Ștefan, probabil Mitropolitul de 
la începutul secolului al XVII-lea, care poarta în 
mijloc monograma lui. lar intr'o epoca tărzie de 
tot argintarul nu se mai preocupa de pretenţiile 
clientului și nici clientul nu mai are gustul lui 
bine determinat. Aceiasi situaţie ca și astăzi, când 
cumparam orice lucru, pe care-l gramădim lângă 
altele de natura diversa, așa incât о casa de om 
instårit de la noi nu infatiseazå o adevărata ar- 
monie, așa cum se întâlnește in casa teranului, 
care, aceasta, n'ar așeza un ecran іаропеѕ in mij- 


m 81 — 


locul toalelor lui, pe cånd noi punem toale terår 
nești alâturi de påuni lucraţi in laponia sau cu 
bibeloturi din China, ceia ce dă impresia unui 
magasin cu lucruri de vânzare, dar nu a unei 
locuinţe de bun gust. Odinioară insă se facea o 
alegere, si niciodată n'ar fi primit cineva din 
vremea lui Mircea, a lui Stefan sau а lui Brånr 
coveanu să i se aducă de la Brașov un taler care 
să servească tot аза de bine pentru cårarea frucr 
telor la masa Sasului sau pentru a presinta nar 
fura la biserică la noi, cum niciodată nu se admitea 
o ingråmådire de sfinţi si de ornamentatii fără 
rost, аза precum aveau obiceiul să o facă Rușii. 

Câte ceva vine și de la aceștia, dar avem și 
inråuriri ale Renașterii, cu grupuri de ingeri de 
un gust destul de prost, medalioane, frunzișuri, 
vagi flori. Găsim și elemente de artă orientală, 
musulmană. 


Ripidele, care зе duc in procesiuni, se mai inr 
tâlnesc ісі și colo. În Bucuresti, le avem la Mihai- 
Vodă,la Sf. Gheorghe Nou si la Cotroceni. Ele 
aparțin, de obiceiu, secolului al XVII-lea sau а! 
XVIII-lea. 


Vom trece acum la legăturile de cărți. Avem 
deocamdată, in materie де Evangheliare, unul arr 
delenesc, făcut de un trimes al lui Stefan-cel- 
Mare їп Ardeal, Isac Vistierul, care a comandat 
Sașilor din Sibiiu imbrăcămintea cu argint. El se 
găsește astăzi în aceiași biserică de la Feleac, 
lângă Cluj, pe care învățatul paroh, care este si 
scriitor, a gasit cu cale s'o schimbe, făcându-i tot 
felul de impodobiri de ușă in stilul Renașterii. 

De altminteri, între felul acesta ortodox de a 
represinta sfinţii sau pe Hristos, interpretat rå- 


% 


== 70 


såritean, si intre felul cum procedau Sasii pentru 
propriile lor legåturi, nu este nicio deosebire. Lu- 
crarea este foarte frumoasă. Aș fi de părere са 
pentru asemenea lucruri să se facă reproduceri 
galvanoplastice, mai ales pentru că originalele nu 
se pot aduce la Museu, și, iarăși pentru că 
s'ar putea ca vre-un puternic al zilei så si le 
însușească, Energic săpat e Evangheliariul de la 
Humor, pe care Stefan el însuși pare să-l fi in- 
chinat uneia din ctitoriile sale, apoi cele din Neamţ, 
1436 si 1512. 

La o legåturå mai nouå, de acelasi caracter, 
dacå nu ar fi inscriptia armeneascå sus si ceva 
in figuri care så aminteascå un tip stråin, ar crede 
cineva că are а face cu un lucru făcut in Ardeal 
pentru Moldoveni. 

Evangheliariul lui Neagoe e un foarte frumos 
lucru ardelenesc de la Sibiiu, cu elemente apu- 
sene in imbråcåminte. Mai tårziu intálnim ade- 
sea un alt tip, cu Evanghelistii in colturi, pånå 
се, supt influenta råului gust in crestere, se ajunge 
odată, іп secolul al XVIII-lea, in figuri, la o re- 
presintare realistå, umflatå, grosolanå. 


Venim acum la icoane. Ele sånt foarte adesea 
argintate, une ori si suflate cu aur, la catapitesme 
mai ales; dar aceiași imbrăcăminte se găsește si 
pe icoane de hram si pe acelea din case parti- 
сшаге, Ele sånt de multe feluri. Cutare, din Bra- 
sov, de la biserica Sf. Nicolae, infåtisånd Ador- 
mirea Maicii Domnului, aparține, după socotinta 
mea, secolului al XVI-lea sau inceputului seco- 
lului al XVII-lea. Aici nu este nimic săsesc: in 
ce priveşte migăleala lucrului, que ceva cu de- 
såvirsire unic, cu totul altceva decát genul, mult 
mai dur conturat, al artei germane, dar nu e nici 


— 83. e 


сеуа rusesc, cu tot numårul mare al figurilor de 
sus. Am repartisa-o, deci, Іа arta dalmato-venetianå. 

Dar о altå icoanå, tot de la Brasov, de о im- 
presie de ansamblu foarte frumoaså, aratå cå de 
sigur au existat acolo meșteri români argintari 
cari invåtaserå, firește, meșteșugul lor de la Sasi. 

Printre aceștia se inscrie în primul rând acel 
Gheorghe May care facg imbråcåmintile de carte 
plăcute lui Brâncoveanu. Am publicat scrisorile 
de comandă ale Domnului. Pe câte una, supt 
influenţa Rusilor, sânt foarte multe figuri de jur 
împrejur, detaliile fiind, după obiceiul apusean, 
foarte îngrijit urmărite. Ele arată de obiceiu o 
conștiință și o onestitate desăvârșită. Una, deosebit 
de bine lucrată, are jos inscripţia „lo Constantin 
Basarab Voevod“ și o dată: 7200, adecă 1692. 
De același e si Evangheliariul făcut pentru bise- 
rica Sf. Nicolae din Brașov. Și aici se poate ob- 
serva influența clientului, care cere altceva decât 
ce vrea så deie meşterul, 

Există însă şi o artă mai grosolană, făcută, fără 
îndoială, la noi, tot in epoca brincoveneascå, pre- 
cum o arată florile de pe margine, 


O perioadă de decadentå, unde meşterul străin 
nu mai e chemat, iar cel de ţară nu mai este 
stăpân pe unealta cu care lucrează, e secolul al 
XVIII-lea. i 

Åsa icoana rås-stråmosului mieu din partea ta- 
tålui, care era ре la 1770 negustor în Botoşani, 
efor al negustorilor påmånteni. 

Îmbrăcămintea in argint a unei foarte curioase 
icoane in posesiunea mea, pe саге am cumpărat-o 
acum câtăva vreme, arată cât de mult caută să 
imite îmbrăcămintea în argint pictura de dedesupt. 
Ea a aparținut, fără îndoială, unui Domn mun- 


— ВА — 


tean, pentru cà pe dos are corbul Terii-Románesti; 
trebuie să Не de prin anii 1740-1780. 

Lângă operele argintarilor și acelea ale zlătarilor 
de la noi, câte una, arare ori, arată și originea 
apuseană. Acesta este casul cu o icoană de fa- 
milie a Drăghiceștilor, din cari se cobora mama 
mea, sau а Nåculestilor, înrudiţi cu ei. Icoana 
de dedesupt, — de-asupra e o inscripție grecească 
— trimete la secolul al XVI-lea sau inceputul ce- 
lui al XVII-lea, Cum Drăghiceștii erau dintre Fi- 
lipestii munteni, se poate să fie o icoană din 
Muntenia, și am impresia că imbråcåmintea este 
o legătură de Venetia. Tråsåturile largi, foarte co- 
rect desemnate, nu se potrivesc cu tradiția din 
părţile noastre. 


Încheind această conferinţă, trebuie să fac ob- 
servatia că nu știu се au lucrat zlătarii din Mun- 
tenia în ultimul timp. Dar, ca Moldovean, știu 
ce se lucra in Moldova, pe vremea lui Elefterie 
Ropală, ultimul represintant pur al vechilor ar- 
gintari. El a lăsat și elevi: trăieşte incă unul din 
ei la Focșani și produce lucruri frumoase, de 4, 
de multe ori, din causa сегіп ог publicului, calcă 
alături și face obiecte potrivite cu noul gust, căci 
obiectele potrivite cu gustul său nu se mai vând. 

Dar, cu toate că există ici și colo câte un ase- 
menea represintant al unei arte aproape de sfârșit, 
si care poate fi oprită în această decadentå si 
întărită, inviorată, totuşi nu se acordă nicio aten- 
tie de către Ministeriul Cultelor si al Instructiei 
publice și al Artelor acestor interesante manifes- 
taţii ale unui gust care nu trebuie să piară. In- 
curajând un astfel de lucru de argintărie, specia- 
lisånd anumite școli de meserii in această direcţie, 
în loc så зе facă prea multi meșteșugari pentru 


— 85 — 


un gen pe саге-1 practicå oricine, nu am fi si- 
liti să umplem bisericile noastre cu produsele 
unor fabrici, foarte eterodoxe, de prin Galiţia, 
care, de cele mai multe ori, au cumpărat obiecte 
de artă de la noi pentru a le revinde in stråinå- 
tate unor persoane amatoare de asemenea lu- 
cruri. 

Cu aceste consideratii, iubiti ascultåtori, se 
terminà o conferintå pe care nu stiu dacà dv. 
cd si mine ati dorit-o mai scurtă, 


MINIATURILE ROMÁNESTI 


CONFERINTE TINUTE LA 
FUNDATIA DALLES (1933) 


MINIATURILE ROMÅNESTI 


L 


Iubiti ascultatori, vă multàmesc foarte mult са 
ati binevoit a veni. Eu insă pregătisem o intro- 
ducere pentru casul când nu ar fi fost chiar ni- 
meni în sală. Și atunci era să spun așa: rândul 
trecut, nu a fost lume la conferinţă fiindcă era 
vreme rea; astăzi nu este lume fiindcă este vreme 
buna, așa incât, și așa, tot este bine. insă eu pre- 
fer totdeauna calea de mijloc. 

Sânt dator, pentru că vam făcut să vă deran- 
jati, sa va explic care este rostul acestor confe- 
rinte. Ås fi dorit ca prima conferinţă să fie de așa 
natura incât să facă a rămânea macar o parte din 
auditoriu pănă la cea de-a treia. În conferințele 
pe care le-am făcut despre icoane, am putut să 
constat că este la noi și un public care se inte- 
reseaza de råmåsitile vechii noastre arte, ale unei 
vechi arte care se impråstie in fiecare zi si din 
care, — dacă apucăturile noastre vor rămânea tot 
cele de astăzi, — in scurtă vreme generaţiile care 
vor veni nu vor avea се să moștenească, Intr'a- 
devar, bisericile se desbracå de icoane, frescele, 
din pricina budgetului atât de redus al Comisiu- 
nii Monumentelor Istorice, vor cădea, si tot asa 
se vor risipi și manuscriptele, despre miniaturile 
carora am de gând să vorbesc în aceste confe- 
rinte. În cursul lor veţi vedea foarte adesea ori 


= 90 == 


са de la unele din aceste manuscripte nu mai 
avem astăzi decât fotografii, nici măcar fotografii 
colorate, lar, in ce priveşte atâtea dintre dinsele, 
— şi dintre cele mai frumoase —, transportate la 
Moscova în timpul războiului, nici nu ştim măcar 
unde sânt. 

Din fericire, câteva au trecut de mult granița 
si se găsesc in stråinåtatea cultă, unde, de si 
lucruri străine, totuși, cum arta interesează pe 
oricine face apel la elemente din sufletul oricărui 
om civilisat, evident că aceste lucruri, chiar aga, 
de aiurea cum sânt, se păstrează cu cea mai mare 
grijă. În unele casuri, am putut să recăpătăm 
manuscripte de acestea împodobite cu miniaturi. 
A fost vorba chiar de unul dintre cele mai fru- 
moase, Nu vreau să spun unde se găsește acum, 
pentru că posesorii lui poate sar simți jenati; 
dar a fost o vreme când ei nu s'ar fi jenat dacă 
i-aş fi numit, Atunci însă nu aveau се mânca, si 
puteam să li oferim in schimbul acestui manus- 
cript, pe care l-au propus pe bani, câteva vagoane 
de grâu. Acestea însă nu li sau dat. 

Am crezut că, atâta timp cât tot mai avem 
putinţa de a culege informaţii fotografice cu pri- 
vire la ce ni-a mai rămas, și, iarăși, atâta vreme 
cât există incă un public care, o știu in de ajuns, 
se imputineazå din ce în ce mai mult, e bine să 
vorbesc despre dânsele, Nu știu ce interes va 
avea tineretul de astăzi pentru asemenea obiecte. 
De sigur că, dacă aș anunţa un pugilat, în cursul 
căruia să-și măsoare forțele o serie de indivizi 
celebri prin aceasta, sar grămădi foarte mulţi ca 
să vadă care este succesul celor mai nobile ele- 
mente de energie cu care este inzestrată ființa 
omenească, Sar putea deci ca, în altă generaţie, 
nimeni să nu se mai intereseze de astfel de lu- 


— 91 — 


cruri. Dar, cåtå vreme putem incå obtinea infor- 
matii, câtă vreme este un public căruia ii place 
să urmărească subiecte așa de anacronice din 
nenorocire, și câtă vreme se mai pot găsi, pe 
anumite са, si mijloacele de а tipări astfel de 
conferinţe, cu ilustrațiile corespunzătoare, cred că 
nu strică să mă și grăbesc puţin. Acum,e și un 
motiv personal. La vrâsta mea, în general, omul 
trebuie să se grăbească. 
Acestea fiind zise, incep. 


Onorat auditoriu, miniatura joacă, їп evul me- 
diu, un rol foarte mare, mult mai mare decât 
acela care i-a fost acordat. Lumea a fost zgârcită 
Гаја de dânsa. Dacă veţi răsfoi orice istorie а ar- 
telor, veţi vedea că miniatura este așezată intre 
artele minore, acolo intr'un coltisor. Aceasta fără 
niciun, fel de dreptate, fiindcă arta nu se soco- 
tește după dimensiuni. Altfel, dacă ar aduce 
cineva un minunat tablou al unui artist olandes 
din secolul al XVII-lea si l-ar pune in fata cine 
ştie cărui exercițiu academic prin care se poate 
căpăta astăzi o bursă francesă la Roma, ar trebui 
să hotărască inferioritatea vădită a bucății aceleia 
mici de pânză, așa de limitată în comparaţie cu 
cearșaful mâzgâlit care servește unui candidat ca 
să-și capete locul intr'o școală de artă din străi- 
nåtate. | 

Ре de altå parte, nu pot intelege pentru ce 
miniatura, care înfățișează exact același lucru ca 
51 pictura pe pânză sau pictura pe lemn, este 
pusă de o parte. Numai pentru deosebirea ma- 
terialului, căci tehnica este cu desăvârșire aceiași? 
Nu numai că subiectele sânt aceleași, dar și spi- 
ritul este același. Spiritul unei epoci se oglindește 
tot așa de bine intr'o pagină de pergament, de 


15 99 = 


hârtie, pe care este infåtisat un subiect sacru sau 
unul de imaginaţie ori este făcut un portret, ca 
51 în orice altă pictură. 

Se poate găsi insă cineva care să admită un 
punct de vedere așa de inferior și să spuie: da, 
dar in miniaturi sânt numai chipuri de sfinți 
sau scene din viaţa lor, pe câtă vreme in pictură 
orizontul este mai larg, intreaga viaţă fiind ге- 
presintată. Sa ne înţelegem. Sfinţii și scenele a- 
cestea din viaţa Sfinţilor sânt numai aparența. 
În fond, este și aici toată viaţa, viaţa pe care o 
cunoaște cineva, pe care o pune intrun anumit 
cadru, pe care o strânge in anume limite, ţinând 
samă de anumite modele. În Apus, mai ales, omul 
infatiseazå pe bucata aceia de pergament sau de 
hârtie experienţa sa, reproduce ceia ce-i trece in 
fiecare zi supt ochi. Dacă va lua cineva admira- 
bilele miniaturi apusene din secolele al XIV-lea 
și al XV-lea, miniaturi francese, așa de bogate, 
miniaturi englese si flamande, mult mai sărace, atâ- 
tea miniaturi germane, care nu sânt dintre cele mai 
stralucite, ori miniaturi cehe, venite tot din Apus, 
prin căsătoria unuia din regii Angliei cu o prin- 
cipesă boemă, va vedea scene din traiul de toate 
zilele, lucruri întâlnite pe stradă, găsite de artist 
in jurul lui. Se poate sti, de pildă, cum se clă- 
deste o casă, cum se plimbă lumea pe stradă, 
cum е o luptă contemporană. Se chiamă că este 
vorba de martiriul unui Sfânt și cu toate acestea 
se zugrăvește o scenă in care se arată gestul cu 
care se varsă sângele in viaţa de toate zilele. 

Ar trebui, prin urmare, ca miniatura, care nu 
se desparte de pictură decât în ce privește foarte 
puţine detalii de tehnică, să fie pusă la un loc 
cu pictura, fiindcă este exact același lucru, Altfel, 
de ce nu sar face și o altă impårtire, tot așa de 


= rue 


artificială, și între diversele feluri de pictura, 
punând de o parte cea pe lemn, de alta cea pe 
pânză, sau de o parte aceia in care predomină 
rosul şi de alta aceia in care stăpânește albas- 
trul? Nu. Miniatura așteapta incă ceasul, care 
mi se pare totuși destul de indepărtat, în care i 
se va face întreagă dreptate. Căci ea este una 
dintre manifestatiile cele mai splendide ale sufletu- 
lui evului mediu. 


În Răsărit, cum veți vedea, miniatura, care nu 
constituie unul din, domeniile cele mai sărace ale 
artei, nu se bucură de aceiași libertate ca in Apus. 
Nu-i este îngăduită aceiași spontaneitate, si еа 
nu este nici pe departe atât de umană, atât de 
reală, și mai ales așa de variată, ca dincolo. Aceasta 
însă in legătură cu adâncile deosebiri suiletești 
ce există intre lumea apuseană și lumea rasări- 
teanà. 

Lumea răsăriteană este conservatoare. Ea se fine 
mult mai mult decât lumea apuseană de anumite 
tipicuri, primeşte cu mai multă supunere anumite 
reguli. Este mai respectuoasă de ceia ce a fost 
admis odată si consacrat. Dar aceasta nu o im- 
piedecă, in ceia ce privește stilul, așa de impor- 
tant, in ce priveşte coloarea, — care veţi vedea 
cum variază de la un miniaturist la altul, — să 
fie tot așa de variată ca și cea apuseană. 

Trebuie să vă spun incă de acum са minia- 
tura la noi presintă o notă foarte interesanta în 
ceia ce privește jocul colorilor. Moldovenii din 
secolul al XV-lea, din epoca lui Alexandru-cel- 
Bun și a lui Ştefan-cel-Mare, neputând fi originali 
și in alte direcţii, au fost in schimb originali in 
domeniul acesta al colorilor. De altminteri co- 
loarea a jucat in arta noastră un rol enorm. lată, 


GA 


de pildå, in arhitectura Moldovei, la inceput, 
fresca n'a fost decåt inlåuntru, in biserici, si nu- 
mai incetul cu incetul s'a inceput a se intrebuinta 
și pentru afară. Dar, in lipsa frescei, sa găsit 
ИТА polihromia. S'a fåcut о База cenusie, de-asu- 
pra ei s'a ridicat o zidårie de cåråmidå aparentå; 
pe aceasta s'au întins anumite linii småltuite, apoi, 
in deosebite colțuri, la întâlnirile arcelor ferestri- 
lor, s'a înfipt câte un disc de teracotă smălțuită, 
și Sau potrivit in așa fel colorile, încât să dea 
cladirii o impresie multicoloră armonioasă. Tot 
аза за întins un brâu de discuri supt acoperiș, 
un altul supt acoperișul turnului, cu aceiași im- 
binare de colori foarte frumoase. 

Coloarea este pentru noi unul din elementele 
principale ale artei: trăim in coloare si pentru 
coloare, simțim coloarea, o dorim, o impunem 
artistului dacă el nu găsește intr'insul puterea de 
expresie. Nu este o lume ștearsă, o lume ternă 
această lume а noastră, ci una care-și insuseste 
tot ceia ce dă lumina si care stie să intrebuinteze 
efectele luminii pentru a realisa frumosul. 


După aceste explicaţii generale, să-mi dati voie 
să amintesc pe aceia cari primii au manifes- 
tat un interes pentru aceste manuscripte cu mi- 
niaturi și de la noi. Unul este un Român, un 
cleric, celălalt, de fapt cealaltă, o străină, o tâ- 
nără domnișoară armeancă, ce se găseşte astăzi 
în Statele Unite, profesoară la una din instituţiile 
superioare de acolo. Între cel d'intăiu cercetător 
al acestor manuscripte, care nu se pricepea în 
materie de artă, dar atrăgea atenţia cunoscåtorilor 
asupra acestor manuscripte, scriind rânduri neaș- 
teptate pentru epoca sa, pentru profesiunea 5а 
si pentru ideile pe care le poate avea cineva in 


— 95 — 


acest domeniu, si intre cercetåtoarea care lucreazå 
si aståzi in acest domeniu, se intind decenii in 
care nimeni nu а avut interes pentru аза ceva. 
Manuscriptele erau interesante din punctul de 
vedere gramatical, pentru studiul filologiei slave, 
dar, pentru infåtisarea lor, interesul era foarte mic. 

Clericul de care pomeniam adineauri este in- 
våtatul episcop de Roman, Melhisedec, care, prin 
anii 1880, scria aceste rinduri uimitoare, — dar 
care ii fac cea mai mare onoare, — in urma unei 
călătorii pe care а intreprins-o pe la mănăstirile 
din Bucovina: ,Så se angajeze pictori cari så 
formeze un album de pictură antică si sculptură, 
de desemnuri ornamentale bisericești“. După cum 
vedeţi, programul este complect, însă nu sa dat 
şi nu s'a lucrat absolut nimic pentru realisarea 
lui. Mai departe: „Această lucrare s'a făcut де 
mult in toate terile civilisate; este timpul ca 
şi România să nu mai fie lipsită de ea“, „Și în: 
sfârșit, o asemenea lucrare va fi totdeodată si 
de mare onoare pentru națiunea noastră. Ar fi 
in același timp si dovada cea mai pipăită des- 
pre cultura și despre inteligența romåneascå, 
nu numai in present, dar si in veacurile de mult 
trecute, Va lega cultura actuală cu acea trecută, 
si in multe domenii ne va emancipa din robia 
spirituală care ne împinge a căuta și a adopta 
totul de la străini.“ 

Format intr'o Academie teologică rusească, Mel- 
hisedec cunoștea lucrurile minunate pe care Ru- 
sii le făcuseră in acest domeniu, cu privire la 
obiecte care, foarte adese ori, nu sânt superioare 
ca valoare artistică, ca simplicitate și ca armonie, 
obiectelor noastre. 

Este foarte interesant acest naționalism artistic 


— 96 — 


де om civilisat la episcopul Romanului din а- 
nul 1880. 

A fost о fericire pentru noi са, in timpul din 
urmă, făcându-se una din acele expositii in stråi- 
nătate, totdeauna bine venite, dar une ori cam 
păgubitoare pentru obiectele ce urmează a fi 
expuse si care fac călătorii așa de lungi, intr'unul 
din drumurile acestea pe care le facem cu arta 
noastra românească și bisericeasca in străinătate, 
d-ra Der Nersessian, elevă a d-lui Gabriel Millet, 
care avea studii in această privință și саге, ca 
Armeancă, se interesa în special de lucrări de 
artă in acest domeniu, sa oprit asupra a două 
manuscripte românești de la Suceviţa, unul mun- 
tean, altul moldovenesc, expuse la Paris. Le-a 
comparat imediat — și veţi vedea si anumite 
planșe care ni vor da mijlocul să vedem ce este 
imprumutat si putinul care este al nostru —, le-a 
comparat, zic, cu un vechiu manuscript grec, 
manuscriptul 74 grec din Biblioteca Naţională 
de la Paris, precum și cu un manuscript slavon 
din veacul al XIV-lea, al Țarului bulgar Alexan- 
dru, răscumpărat odinioară, in secolul al XVI-lea, 
de Alexandru Lăpușneanu, dăruit pe urma unei 
mănăstiri de la Muntele Athos, și care se găsește 
acum în colecţia Curzon de la British Museum 
in Londra. 

D-ra Der Nersessian a făcut cea d'intâiu lucrare, 
аза de amănunțită, de atentă, de onestă, de solidă 
cu privire la miniatura noastră, în care arată care 
este valoarea ei in general și care este partea ei, 
mică, de originalitate. 

După aceia, d-sa a venit in România. Aici 
i-am pus la dispositie totul pentru a putea cåla- 
tori іп (ага, pănă unde a vrut, si resultat al aces- 
tor călătorii а fost un al doilea articol, care in- 


== 97. 


tegeste ре cel d'intiiu, si, firește, pe această cale 
poate să meargă cineva necontenit inainte. I se 
cere însă gust, timp, mai ales timp, și răbdare. 
De sigur că, având cineva ocupaţii didactice, nu 
poate să dispună de răgazul necesar pentru a 
face comparații, de multe ori аза de minutioase, 
dar așa de folositoare, pentru ca, la urmă, din 
detaliile acestea, să culeagă conclusiile respective. 

Pentru cine Sar interesa de astfel de studii, 
pot da și titlul acestor două excelente lucrări 
D-ra Der Nersessian a tipărit in „The art bulletin“ 
din New-York, їп anul 1927, volumul IX, раг- 
tea a Ша, primul studiu, in englezeste, intitulat 
„Două paralele slave ale Tetravanghelului grec din 
Paris, No. 74“. Cel de-al doilea studiu este pu- 
blicat їп culegerea ce mi-a fost oferită de câţiva 
prieteni francesi și intitulată „Melanges offerts а 
М. N. Iorga“, si se chiamă: „Une nouvelle ex- 
plication slavonne du Paris grec No. 74 et le 
manuscrit d' Anastase Crimcovici". 

Această lucrare se termină cu o constatare 
foarte interesanta, și, în același timp, foarte mă- 
gulitoare pentru noi. Se spune: „O şcoală vie, 
care își avea sediul probabil la Dragomirna, dar 
a cării influență şi al carii renume au radiat jur 
imprejur în celelalte mănăstiri ale Moldovei, exista 
la inceputul secolului al XVII-lea“. 

Veţi vedea că la noi au fost mai multe școli 
de miniaturisti, nu una singură, si уен constata 
că acestea nu sånt simple teorii de impartire ale 
mele, ci veti remarca d-voastrå insivå aceste de- 
osebiri in lucrările care vă vor fi presintate. Este 
imposibil så confunde cineva о perioadå cu alta 
perioadå, un stil cu alt stil, ci deosebirile acestea 
se impun oricui, chiar fără o deprindere specială, 
are însă un gust pentru astfel de lucruri. 

7 


Acum, inainte de а уа infåtisa primele mini- 
aturi, trebuie så fac о observaţie preliminară. Mi- 
niatura românească este intåiu din Moldova, in- 
diferent care este originea ei. Ca si supt alte 
raporturi, — din fericire pentru dånsul nu supt 
toate raporturile —, dar ca si supt multe rapor- 
turi, principatul muntean vine pe urma celui 
moldovean. Acel al Terii-Romånesti era totuşi 
aşezat intro vecinătate mai favorabilă : legăturile 
culturale cu Bizanțul, prin Slavii meridionali, erau 
mult mai ușoare si, pe de altă parte, si contac- 
tul cu Ardealul era mai des. Contactul Mol- 
dovei cu Ardealul este mult mai greu 4 se face 
cu oraşe săsești mai puţin importante. Ce este 
in adevăr Bistriţa pe lângă Sibiiu si Brasov? Prin 
urmare și contactul cu Ardealul este mult mai fa- 
vorabil Ţerii- Românești. Moldova avea, în schimb, 
a face cu Rusia, acea Rusie apuseană, nu Rusia 
de la Moscova, așa de departată, care pe vremea 
aceia abia iși forma ea insåsi o nouă artă, — tre- 
buie insă så se atragă atenţia și asupra faptului 
că fresca rusească ortodoxă din Vest se formează 
abia prin secolul al XV-lea, întrun timp când 
поі о aveam acuma, așa incât noi sántem inain- 
tașii Rușilor și supt acest raport. Răposatul mieu 
prieten loan Bogdan spunea cândva că ar fi gă- 
sit un document care arată trimeterea din Polonia 
a unui zugrav pentru Alexandru-cel-Bun. Docu- 
mentul nu a fost tipărit. Sar putea să fie o con- 
fusie la mijloc, Dar aceste fresce din lumea ruso- 
lituană, care de o bucată de vreme se studiază 
cu pasiune, în vre-o patru locuri, si in Cracovia, 
unde in palatul regilor este o capelă ortodoxă 
cu fresce din secolul al XV-lea, sânt după ale 
noastre sau din același timp cu ele. 

Totuși, de și mai bine așezată, Muntenia este 


mai turburatå politic, mai tårziu monarhisatå, si 
«Chiar după aceia mai puţin disciplinată decât 
Moldova. 

Moldova este o ţară cucerită de boieri, de bo- 
ieri coboråti din Maramurås, cari s'au inteles си 
anumite elemente din regiunile râurilor Suceava, 
Siretiu si Prut, si, de А inceput, in Moldova, 
Domnul a fost ståpån. Muntenia este alcåtuitå 
altfel: din reuniunea judeţelor, a democraţiei terå- 
nesti. Aici Domnul nu a fost decât unul dintre 
multii Voevozi, care a reușit să domine ре сеі- 
lalti. Din aceleași motive, este si un alt spirit in 
Moldova, care sa simţit și în маја politică. 
Represintantii de odinioară ai acestui fost princi- 
pat, un Kogălniceanu, un Carp, erau mult mai 
puţin mlådiosi si ingrijati de popularitate decât 
cei din Muntenia ; erau oameni dintre acei cari, 
odată ce și-au fixat o hotărâre, riscă totul pentru 
«eia ce li-a impus conștiința lor. 

In Moldova, prin urmare, au apărut cele d'in- 
tăiu manuscripte cu miniaturi, Veţi vedea în ce 
condiţii au apărut, si vă veți mira ca si mine 
de gradul înalt al valorii artistice pe care Moldo- 
venii îl ating de la inceput. 

S'ar crede са pot fi asămănări între un Evan- 
gheliariu al Sfântului Nicodim, odată la Museul 
din Bucuresti, acuma in depositul românesc de 
la Moscova, — Sfântul venise din Macedonia în 
Muntenia, unde a clădit câteva mănăstiri —, și 
intre unele manuscripte moldovenești, Nu e însă 
nicio legătură între acest Evangheliariu de tip 
balcanic si între ce a produs Moldova în aceiași 
epocă. Literele nu samână, ale lui Nicodim fiind 
rotunde, mărunte, strivite, cum se intrebuintau 
de câtre Slavii de Sud, pe când cele din manus- 
<riptele moldovenești sânt mult mai inalte, mult 


— 100 — 


mai suptiri, — de la o vreme puţin aplecate —, și 
constituie, ele insele о operå de artå. Е de ajuns 
să vadă cineva numai о foaie dintrun manus- 
cript moldovenesc al secolului al XV-lea și al 
XVI-lea са să constate că, fără o linie colorată 
şi fără cea mai mică încercare de desemn, зе 
produce totuși o impresie estetică. 

În Moldova, indatå ce apar manuscriptele, gă- 
sim și miniatura. Și, anume, noi ştim cine este 
chiar incepătorul celei d'intåiu școli de miniaturi 
din Moldova: un călugăr caligraf, care ега și 
miniaturist, semnează Gavriil Uricovici, „fiul lui 
Uric“, şi este posibil ca Uric să fie un oare- 
care Ureche, al cărui nume sa fi devenit intr'o 
formă slavisată : Uric. De la acest Gavriil avem 
mai multe manuscripte. lată: „Sfântul Јоп Scăra- 
rul“ din 1446; apoi o culegere de mai multe 
bucăţi, ceia ce în slavonește se chiama „Sbornic“, 
din 1437; un alt „Sbornic“, din aceiași vreme. 
Avem un Mineiu din 1447, o adunare din mai 
multi sfinţi părinți ai Bisericii, mai ales din Sfân- 
tul loan Hrisostomul, tot de atunci. Prin urmare, 
o serie întreagă de opere, între 1442 si 1547, саге 
sânt ale aceluiași Gavriil, fiul lui Uric sau Ureche. 

Е] a întemeiat deci o școală care a existat, 4 
am verificat-o si acum іп urmă printr'o comuni- 
care la Academia de Inscriptii din Paris, studiind 
trei Evangheliare, care cuprind doua feluri de ilus- 
са : cel din Neamţ, acum la Bodleiana din Ox- 
ford, cel de la Viena, în Biblioteca Naţională, 
cel de la Minchen, їп Biblioteca odinioară ге- 
gală, pe lângă care intră in consideraţie incă un 
manuscript de la Neamţ (1436) (cel, tot de acolo, 
din 1512 e fără chipuri) și unul pe care l-am 
descris de curând, în sfârșit cele din Humor și 


— 101 — 


Voroneţ, care se păstrau in aceste mănăstiri 
bucovinene, 

Pe o foaie întreagă sånt infåtisati cei patru 
evangheliști și pe lângă aceștia și alte ilustraţii, 
foarte variate, de caracter decorativ, 

Am comparat aceşti evangheliști și am făcut 
constatarea că ei sânt exact de același tip, înfă- 
tisati exact in același fel, cu două deosebiri care 
par de nimica la inceput, dar care, pentru cineva 
care este deprins cu asemenea “studii, au mare 
importanţă, $i anume; cadrele cu ornamente nu 
sânt aceleaşi. Figurile sânt zugrăvite intocmai, de 
jur imprejur insă sânt alte desemnuri ornamen- 
tale. În al doilea rând, cum am arătat încă de la 
inceput, coloarea variază. Se păstrează insă tot- 
deauna o corespondenţă а colorilor, ele nefiind 
puse întâmplător. Sânt în adevăr, anumite cores- 
ропдепје de tonalitate de care acești oameni cu 
un simţ foarte fin pentu artă ţineau totdeauna 
sama. 

Scoala aceasta are si artisti pe сагіі putem 
numi. Astfel un Atanasie care scrie ре la 1461- 
62: el are un manuscript la Neamţ. Apoi un 
Paladie din Putna, care scrie manuscripte pe 
la 1488. Și, їп sfârșit, doi artiști de foarte mare 
valoare: cel care a scris Evangheliariul ce se 
păstrează acum in Biblioteca Naţională din Mün- 
chen, Teodor M[à]rágescul, si scriitorul, numit 
şi el la capăt; al Evangheliariului din Viena, că- 
lugårul Filip, care scria in 1502. Ambii au imitat 
cel mai vechiu dintre Evangheliare, acela pe care 
Gavriil însuși l-a făcut pentru Doamna Marina а 
lui Alexandru-cel-Bun, și care se găsește acum la 
Oxford. 

Evangheliariul lui Gavriil a fost reprodus in co- 
lori prin îngrijirea d-lui Bianu. D-sa avea intenţia 


— 102 — 


så publice о intreagà colecție dë astfel de repro- 
duceri. S'a oprit însă aici. 

O problemă care se pune este: cum a reușit 
Gavriil să fie așa de stăpân. pe meșteșugul său? 
Din Muntenia nu a putut så ме modelul, pentru 
că atunci Sar intreba cineva de ce nu au făcut 
Muntenii același lucru în ţara lor de plecare. Din 
Rusia de asemenea nu, fiindcă am văzut că artă 
ortodoxă pe vremea aceia nu exista incă іп Rusia. 
Mai rămâne o singură cale,.care insă nu se poate 
urmări în amănunt: calea Bizanțului. Sar con- 
stata o identitate între miniaturile lui Gavril si 
intre practica bizantină. 

Acum câteva luni de zile; un învăţat american, 
d. Friend, a dat la iveală o foarte bogată repro- 
ducere de tipuri de evangheliști. Le-am urmărit 
pe toate. Am observat că foarte rare ori se іп- 
tâmplă să se introducă în mijlocul tradiţiei bizan- 
tine câte ceva nou. La Bizanţ, erau însă tradiţiile 
elenice, și acestea sau păstrat foarte multă vreme; 
de aceia, nu e curios faptul că apostolul 4 evan- 
ghelistul Luca e infåtisat odată intrun atelier de: 
pictură, având pe påreti nuduri și tot felul де 
desemnuri antice, — dar acesta este un cas unic, și 
nimeni n'a reprodus un asemenea tip, de capriciu 
individual. 

lată cele șapte Evangheliare. 


Acest tip se continuă їп tot secolul al XV-lea, 
şi chiar si în al XVI-lea, din care avem si după 
1512 un număr de Evangheliare cu miniaturi. 
Am făcut si o listă a lor, si nu strică, fiindcă 
este foarte scurtă, să v'o și dau. Astfel, la Mun- 
tele Athos, la mănăstirea Xeropotamului, Evan- 
gheliariul lui Petru Rareş, apoi. cel din Biblioteca: 
de la Viena, de care vorbește loan Bogdan, în. 


— 103 — 


cercetarea manuscriptelor slavo-române de асојо. 
Un manuscript din epoca lui Alexandru Låpus- 
neanu, la Neamţ, e scris la 1555, de un anume 
Evloghie. 

Si in epoca lui Ieremia Movilă, ba chiar іп 
secolul al XVII-lea, din сапа in tånd un pictor 
se intoarce incá la acest trecut. 

Căci școlile in miniatură sånt tot asa са 
si in alte domenii de artă. Întrun moment, о 
școală ocupă tot câmpul; după aceia еа аге de 
luptat cu alte curente; dar aceasta nu inseamnă 
înlăturarea ei imediată si totală. Între manuscriptul 
grec No. 74 de la Biblioteca Naţională din Paris 
și intre operele lui Anastasie Crâmcovici este un 
interval de atâtea secole, și, cu toate acestea, 
printr'o mulțime de intermediari, ba une ori poate 
şi direct, se imită forma cea veche. 


Până aici e o şcoală de severitate și simplici- 
tate, cu totul deosebită de școala de mai târziu, 
care, aceasta, in toate formele ei, este una de 
ornamentatie, mergând pănă la manierism. Po- 
doabele d'imprejur strivesc chipul, pe cåtå vreme 
aici margenea este suptire, låsånd ca figura så 
ocupe, cum si trebuie, tot spatiul. 

De la o bucatå de vreme, in aceste figuri fac- 
tura este mult mai grosolanå. Figurile mari 
nu au пісі pe departe sobra solemnitate а celor 
vechi. Asistăm la decăderea unei școli. Si expli- 
сана ar fi și în'faptul că înainte lucrau numai 
Moldovenii noștri, pe când, acum, elemente gre- 
cești și siriene sint întrebuințate de Domnii 
Moldovei. Manuscripte de acestea se găsesc 1а 
Muntele Sinai, ori in mănăstirea Sfântului Sava. 
Fotografiile ni-au fost trimise de d. Beza, consulul 
nostru la Ierusalim. 


— 104 — 


Іп Moldova insåsi, cu Moldoveni, о nouå scoalå 
е aceia а lui Anastasie Cråmca, Mitropolit al 
Moldovei. Fiul unui tårgovet din Suceava, cu 
foarte mare evlavie fatå de tatål såu, Ioan, si de 
mama sa, Cråstina, e infåtisat el insusi intrun 
Evangheliariu descris de foarte multå vreme de 
un invåtat rus, dar observat acum in urmå si 
studiat de d-ra Der Nersessian. Pe acest Evan- 
gheliariu din Lemberg-Liov este si o inscriptie 
care ni då si numele pictorului: un anume Stefan. 

Anastasie Cråmca а dăruit un număr de а- 
semenea manuscripte månåstirii Sucevita, care 
este creația Movilestilor din secolul al XVI-lea. 
Ceva din alte danii ale lui se întâlneşte apoi la 
Dragomirna, care este intemeiată tot de dânsul, 
pe la inceputul secolului. Avem astfel un Evan- 
gheliariu la Suceviţa de pe la 1606, altul de la 
1607, un al treilea de la 1608, un al patrulea de 
la 1614. Apoi unul al lui Ștefan Tomșa de la 
1616 și acela de la Liov-Lemberg de la. 1617, 
fără a pomeni si alte сагі de alt caracter. După 
cum manuscriptele de la Neamţ, pe care le-am 
enumerat, formează zestrea lui Gavriil Uricovici, 
acestea sânt zestrea celui de-al doilea creator de 
școală la noi, Anastasie Crámcovici sau Crámca. 

Școala acestuia, care nu a ţinut multă vreme, 
trebuie să fie lămurită însă faţă de alte două 
curente în miniaturistică. 


În acest timp Moldova primeşte o influență 
rusească. Rusia polonă de la 1580-1590 nu mai 
este cea de la 1400. S'a intemeiat acum acolo o 
puternică civilisatie artistică rusească, continuată 
mai tărziu prin înflorirea mai mare de artă de la 
Moscova. 

Sau observat, și їп frescă, la Suceviţa, teme 


— 105 — 


iconografice rusesti, care nu se mai intålnesc nici 
inainte, nici pe urmă, Să nu uităm са Petru Mo- 
vilă, fiu, frate și nepot de Domn român, a ajuns 
Mitropolit al Chievului şi că influenţa rusească 
va veni după 1640, cu foarte mare putere, asu- 
pra artei noastre, în toate domeniile. Astfel se 
explică faptul, constatat de d-ra Der Nersessian, 
al asåmånårilor intre Evangheliariul lui Crámca 
si intre acela, rusesc, de la Elisavetgrad, asåmånare 
care е mai mare decåt aceia dintre opera moldove- 
neascå si manuscrisul grecesc 74 al Bibliotecii Na- 
tionale din Paris. Dar tot d-sa а dovedit са Anas- 
tasie Cråmca este pånå la un oarecare punct un 
om original. El nu reproduce tot се are inaintea ` 
ochilor, ci schimbå, de si nu totdeauna fericit. 
Astfel, in materie de teologie, el nu pricepea 
prea multe; nu intelegea, de multe ori, се repre- 
sintă scenele pe care le vedea. Niste pâni devin 
la dânsul оџа у fata lui Таџ, pusă іп mormânt, 
face impresia unei domnisoare сате se odih- 
neste pe о dormeuså de раје са acelea care se 
scot pe terase vara: о persoană vie care face о 
siestă de o jumătate de ceas; un turn din ma- 
nuscriptul grecesc este prefăcut intrun fel de 
sfeșnic de metal, foarte curios; copacii capătă un 
aspect schematic. Se observă la el și o tendinţă 
de a acumula o mulțime de lucruri, care însă 
nu este de la dânsul, ci vine de la Ruși. Tot așa 
când sus se adaugă scene mistice, necunoscute 
în Moldova. 


După aceasta apare, de la o bucată de vreme, 
cam pe la 1600, o altă şcoală, de artă orientală, 
din Asia armenească, influențată si de Ruși. Pen- 
tru ea, lucrul de căpetenie este cadrul, iar ce se 
găseşte în mijloc se confundă aproape cu orna- 
mentatia. 


— 106 — 


Dar si dupå aceastå scoalå care primeste in- 
fluentele asiatice apare, in acelasi secol, о а treia. 
Ea presintå in locul liniilor si colorilor vechii 
miniaturistice un fel de ,pointillé", de manierism, 
care nu se intålneste decåt in secolul al XVII-lea, 
la manuscriptele de origine moldoveneascå, timp 
de câteva decenii. 

Întrun astfel de manuscript, ca intro imitație 
de broderie este făcut apostolul, iar ornamentatia 
se intinde in așa fel, incât il închide întrun col- 
tisor. La al patrulea apostol este o influență oc- 
cidentală in felul cum este făcut ingerul din colt. 


Tara-Romåneascå rămăsese pănă acum cu totul 
la o parte. Singur manuscriptul de Evangheliariu 
de la Neagoe Basarab dăduse o servilă și destul 
de grosolană copie după modelul grecesc sem- 
nalat de d-ra Der Nersessian. 

lată însă că supt „Matei Basarab un Evanghe- 
Папи då si el scene, numeroase, dar care nu 
păstrează in ele nimic din caracterul arhaic, rigid 
al vechilor miniaturi bizantine. Cu desăvârșire 
altfel, ele sânt mărunte, de un realism pe care- 
nu l-am văzut pănă acum. Foarte numeroase 
scenele din viaţa de toate zilele. 

De altfel, in principatul muntean simţul pen- 
tru pitoresc a fost totdeauna mult mai puternic 
decât in Moldova. Aceasta se vede si in. litera- 
tură. Cea din Moldova nu are nimic care să 
semene, de pildă, cu pitorescul unui Delavrancea, 
iar anumite povestiri din scriitorii olteni cuprind 
un vocabular pe care-l admirăm, dar pe care 
incă nu-l cunoaștem cu totul. Același lucru este 
si in artă. Spiritul acesta popular, realist, doritor 
de pitoresc străbate in domeniul miniaturisticii 
si creiazà o operă care este foarte românească. 


— 107 — 


Ce curioasă este in adevăr cutare infåtisare æ 
Răstignirii, din manuscriptul acesta, cu text gre- 
cesc, din Muntenia de pe la jumătatea secolului 
al XVIl-lea! Ce mulțime de popor este in fund 
si ce lipsă de orice respect pentru formele inda- 
tinate! Tot așa, ce bizară este crucea ţinută 
de-asupra capului unui sfânt! În dreapta și în 
stânga sânt Sfinţii Constantin și Elena: ar zice 
cineva un vitraliu. 

Un grup de lucrări de asemenea foarte inflorite- 
se intâlnesc in trei manuscripte de o bogăţie făra 
păreche, dând si chipul lui Matei Basarab si al 
Doamnei Elena, cari au dăruit aceste Evanghe- 
liare marilor Biserici patriarhale. Ele presintå in 
jurul chipurilor Apostolilor toată bogăţia elemen- 
telor florale pe care le poate da Orientul. Mate- 
rialul de lucru este cel mai scump, și se vede 
dorința de a шт de a arăta ce poate Tara- 
Românească, cât de mare este bogăţia ei. Ele 
contribuie a face să crească prestigiul Domniei. 
muntene. 


Pentru a termina această primă conferinţă, e 
necesar să adaug si câteva note cu privire la се- 
lelalte cårti ornamentate cu miniaturi. 

Avem și un „Apostol“ pe pergament, cu mi- 
niaturi, al lui Crâmca, păstrat în Biblioteca din 
Viena. Între alte ilustraţii, el dă și chipul unui 
sfânt specific românesc, Sfântul loan cel Nou de: 
la Suceava. Şi aici se observă dorinţa lui Crâmca 
de a crea ceva nou, de a imbogåti tradiţia, 

In sfârşit, tot prin el sa ajuns la ornamentatia 
Liturghierului. Sânt două Liturghiere miniaturate 
ale lui la Dragomirna: manuscriptul din 1610 si 
cel din 1612. 


Ce inseamnă însă faptul acesta са nici inainte 


— 108 — 


«е Cråmca nu е un Apostol sau un Liturghieriu 
ilustrat, și nu е nici pe urmă? Înseamnă са el, 
influenţat de Rusia, întrun cas cu totul particular, 
a incercat să introducă ce nu sa putut menținea, 
cu toate sacrificiile mari ale lui, cu tot talentul 
lui personal și cu toate sfortårile ucenicilor cari 
au stat în jurul său. 

De altminteri, după 1700 nici nu mai poate fi 
vorba de _miniaturi. Începe o epocă mireană si 
prosaicå, in care nu mai е nici bes nemårgenitå 
pentru simbol si, in acelasi timp, nu sånt nici ne- 
cesitåtile de artå pe care alte epoci le aveau. 

Dar manuscripte de cuprins profan, apartinånd 
folklorului literar: istorie a războiului Troii, istorie 
a lui Alexandru-cel-Mare, sânt impodobite une 
ori cu desemnuri în peniță care represintă copia 
vre-unui depărtat original persan sau, са in cu- 
tare represintare a lăutarilor supt Fanarioti, o 
scenă din viaţa curentă. Să menţionăm de ase- 
menea frumosul desemn care intovåråseste un 
registru de membri ai unei societăţi de binefacere 
din Bucureşti la începutul secolului al XVIII-lea, 
care înțelege să cheltuiască așa de puţin pentru. 
cărți de biserică. 

Încadrarea miniaturilor românești e foarte va- 
riatà si e supusă іп variațiile sale diferitelor 
influenţe pe cate le-a suferit, in cursul a trei 
veacuri, — căci al XVIII-lea nu întră în socoteală —, 
arta cărţii în cele două principate. 


II. 


Moldova veacului al XV-lea nu poate så aibă 
decât frontispicii si incadråri care vin din ma- 
nuscriptele slavo-bizantine care se imitå, si aceste 
manuscripte insesi sånt copia sintesei bizantine, 


— 109 — 


cu toate elementele ce contine. Deci linii ameste- 
cate (entrelacs), cuprinzând adesea in mijloc figuri, 
embleme și, la cele două capete de sus, flori de 
scaiu, având în mijloc crucea. De o parte și de 
alta a acestui pătrat, ramuri cu același caracter 
se ridicâ. Une ori pătratul e înlocuit prin două 
cercuri care se întretaie, restul ornamentatiei rå- 
mânând același. Frumoasele maiuscule ornate vor 
avea același stil. 

Se lucrează și mai departe frontispicii şi maius- 
сше in acest fel până către sfârșitul secolului al 
XVI-lea, chiar in Muntenia, cum е casul pentru 
cutare Evangheliariu găsit la Vålenii-de-Munte. 

Se introduc schimbări după capriciul copis- 
tului doar in încadrarea planșelor care represintă 
pe evangheliști. Deosebirea e mare intre felul 
cum sânt încercuiți in manuscriptul de la Oxford 
si acela in care-i presintă acelea din Viena si 
Munchen. 

Orientul aduce in veacul al XVII-lea o altå 
modå in acest domeniu al ornamentatiei, acel 
Orient а cårui origine armeneascå, din Armenia 
Mică, am arătat-o. Acuma, si frontispiciul și ma- 
iusculele, cadrele marilor figuri singure neputând 
să urmeze aceiași direcţie, sânt îngrămădite си 
chipuri de animale și păsări, cum se află în 
manuscriptele care vin din mănăstirile Ciliciei 
in veacurile al XIV-lea și al XV-lea. Se ajunge 
а se introduce și elemente de comic, de stren- 
gărie, ca pentru cutare drăcușor care se joaca la 
inceputul unuia din Evangheliare intrun manus- 
cript moldovenesc din această epocă. 

Rar se revine la vechile tradiții de simplicitate 
ale evului mediu. 

Mai curând se acumulează în incadrari feluri- 
tele ornamentatii întrebuințate pănă acolo. Îm- 


— 110 — 


prejurul portretelor lui Matei-Vodå si sotiei lui, 
precum si in jurul celor patru evangheliști, e 
totul: pasările armenești, leii, monștrii Asiei, capete 
omenești imprumutate de la Renașterea apuseană, 
flori larg deschise, frunziș bogat, vase persane, 
elemente de arhitectură, intretåieri de linii, toate 
acestea amestecate, confundate ca pe catapites- 
mele așa de fin sculptate ale epocei. Ramuri 
bogat înflorite inlocuiesc vechile maiuscule, pe 
când linii simple compun, de-asupra, frontispiciul. 

Tiparul, care incepe cu secolul al XVI-lea, 
urmează desvoltarea miniaturii; el o va inlocui 
mai tărziu afară de rari excepții. 

51 să nu uităm extraordinara bogăţie și varie- 
tate a maiusculelor și altor elemente împodobite 
care se întâlnesc în documentele muntene, іп 
ele singure: mai delicate în secolul al XVII-lea, 
mai grosolane în cel următor. Din ele fiica mea 
Magdalina a cules, acum vre-o trei ani, materia 
câtorva frumoase planșe. 


Ш, 


Figurile, portretele donatorilor sånt foarte rari 
in manuscriptele románesti. 

Se gåsesc intáiu in Moldova, unde Stefan-cel- 
Mare e infåtisat pe una din foile preliminare 
ale Evangheliariului pe care l-a dăruit mănăstirii 
Humorului. E presintat in genunchi, încoronat, 
îmbrăcat cu o grea mantie de brocart, intinzånd 
cartea inaintea Масе! Domnului, care ţine pe 
Isus pe braţe, Silinta de a corespunde cu reali- 
tatea e evidentă: fata e rotundă, ochii albaștri 
sânt largi deschiși, o mustață suptire umbreste 
buza de sus, părul in bucle se răspândește pe umeri. 

Atitudinea nu e de loc bizantină. În această- 
laltå artă figurile sânt așezate solemn, în picioare, 


— 111 — 


in atitudinea comandei, si nu їп а rugåciunii. 
Prosternarea е, din potrivå, obisnuitå in Apus, 
si Apusul e acela care, in locul unei stilisåri mai 
curånd vagi, cautå så dea asåmånarea. Trebuie 
så se admitå deci cå miniaturistul care ni-a pås- 
trat о icoanå а marelui Domn al Moldovei, nu 
deosebită de aceia care e dată de unele fresce 
din Domnia lui, a fost un Occidental, ca și sculp- 
torii cari au lucrat la plăcile de piatră ale mor- 
mintelor domnești de la Rădăuţi, sau un Mol- 
dovean care ar fi cunoscut lucrări de miniatură 
occidentală. 

Pentru Tara-Romåneascå, avem numai, spre 
sfârșitul secolului al XVI-lea, portretele, in picioare 
acestea, pentru са in principatul din Sud se 
urmează preceptele Bizantinilor, а doi Voevozi,' 
tatăl si fiul, cari au domnit pe rând la Bucuresti : 
al lui Alexandru, fiul lui Mircea, care trăise 
multi ani in Orient, la Alep si in Constantino- 
pol, si luase in casåtorie pe o Levantinå din 
Pera, si al fiului lor, copil incå, Mihnea. E un 
lucru slab, cu o linie vagå, nesigurå si fårå fru- 
mosul colorit care deosebește portretul lui Stefan. 

Ca să se aibă portrete de donatori nu trebuie 
să se mai caute in Moldova. Chiar și bogatul 
și darnicul Domn Vasile nu sa gândit să dea 
vre uneia din ctitoriile sale un manuscript reli- 
2105 cu planse purtându-i trăsăturile. Casul marelui 
Ștefan rămâne deci acolo cu totul isolat. Numai 
Mitropolitul miniaturist Anastasie Crâmca a voit 
să figureze, si el in genunchi, intrun colț al 
frumoaselor lucrări al căror autor sau măcar 
iniţiator era. Îl vedem așa pe Tetravanghelul din 
Liov, descris de d-ra Der Nersessian, purtând 
potcapul nalt, rasa neagră, patrafirul rangului său. 

Evangheliarele lui Matei Basarab presintå pe 


— 112 — 


donator si sotia lui pe foi deosebite, dupå obi- 
ceiul bizantin, oferind cartea unui sfånt de la 
care se deosebeste numai måna care binecuvin- 
teazå. Portretele sånt de un caracter de realism 
extrem, aproape ca in gravura in care Matei 
apare cu å si zbårcit de vråstå. 

În sfârșit cel din urmă portret de manuscript 
e acel, de același stil, care represintă destul de 
credincios pe foarte bogatul și foarte generosul 
succesor, și rival în această privinţă, al lui Matei, 
Constantin Brâncoveanu. 


Cu acestea, incheiu aceste conferințe si vă 
multamesc pentru că ati binevoit a-mi acorda 
atenţia dumneavoastră. 





SCULPTURI IN LEMN 


CONFERINŢĂ ŢINUTĂ 
ÎN SALA DALLES 
LA 3 МАШ 1934 


SCULPTURI IN LEMN 





“Doamnelor și domnilor, vă multåmesc că ati 
binevoit să vă adåugiti la studenții miei, cari 
formează cea mai mare parte din auditoriu, ca 
să ascultați conferinţa, care, impreună cu cea 
care уа veni peste o săptămână, tinde så conti- 
nue seria începută tot in Maiu, anul trecut, si 
al cării scop este så aråte care sånt în domeniul 
artei bisericești elementele unei comori romånesti 
de cea mai mare importanţă, pe care din neno- 
rocire foarte puţină lume o cunoaște peste gra- 
nitå si as adåugi: relativ încă mai puţin aici la 
noi. În America, intr'o revistă geografică, se spune, 
de d-ra Henrietta Allen Holmes, că aceia ce se 
cuprinde in bisericile si mănăstirile noastre, din 
care o parte se găsește acum adunată în Museul 
foarte puţin cercetat, dar pentru care mi-am dat 

multă osteneală, din Casa Creţulescu, „Museul 
` Че artă religioasă“, ре care am izbutit să-l aranjez 
întrun loc convenabil în scurta vreme cát am 
fost așezat în fruntea terii, merită o călătorie în 
România, tot așa cum comorile artistice care se 
găsesc in Spania și Italia atrag un mare număr 
de visitatori. Recomand numărul acesta din „Ma- 
gazinul Geografic American“ (The national Geo- 
graphic Magazine, Washington, April 1924), pentru 
că acolo se găseşte cea mai strălucită informatie 
care sa dat vre-odată in materie de ilustrație cu 
privire la România, cu niște fotografii în colori 
care sânt o splendoare, 


— 16 — 


Conferintele де anul trecut au fost publicate 
si in limba franceså, supt titlul Les Arts Mineurs 
en Roumanie, cu foarte numeroase si ingrijite ilus- 
tratii. 

Tot asa am de gånd ca acelea pe care le fac anul 
acesta så le traduc in frantuzeste pentru a fi publi- 
cate, cu planse bogate, dupå fotografii care erau cu- 
noscute numai la Comisia Monumentelor Istorice, 
dar care n'au fost råspåndite niciodatå in afarå. 

Cele de anul trecut au iesit si in romåneste, 
in ,Buletinul Comisiei Monumentelor Istorice*, 
dar fårå ilustratii. Si un episcop romån care а 
dovedit nu odatå cå сере datoria inaltului 
cler față de cultura in genere si іп special față 
de cultura bisericeascå, pårintele Visarion Puiu 
de la Hotin-Bålti, a scris Comisiei Monumentelor 
Istorice, rugånd ca textul romånesc så fie tipårit 
foarte larg, si eventual si impodobit cu ilustraţii, 
care de sigur nu pot fi așa de bogate ca acelea 
din ediţia francesă, și în felul acesta să se poată 
răspândi și în rândurile preoților, cari să de- 
prindă îngrijirea necesară față de obiectele de 
artă ce li sânt încredințate si pe care une ori, 
cu cât le iubesc mai mult, cu atâta le strică mai 
tare, fiind nu indestul de mnepregåtiti in acest 
domeniu, delicat pentru toatå Беген 


Voiu infåtisa, prin urmare, in сеа d'intåiu соп- 
ferintå ceia ce am fost noi in stare så realisåm 
in domeniul sculpturii in lemn. Si voiu începe 
cu ce este mai simplu și in același timp mai 
vechiu, ca să ajung la ce este relativ mai nou 
si mai bogat, adecă la atât de interesantele 
noastre catapetesme. Se întâmplă că azi lumea 
admiră catapetesme care sânt făcute de meseriaşi 
foarte pricepuţi pentru altfel de lucruri: сай nu. 


= 117 w 


„preţuiesc аз | o catapeteasmă făcută |а Babic si 
câte biserici nu sånt mándre cá au comandat 
© catapeteasmă ca aco]o,]ucrare compusă din câ- 
teva pătrate tăiate in |emn, si, ре urmă, in på- 
tratele acestea niste icoane, une ori de ос іп 
orånduiaja NE obisnuitå, singura recu- 
noscutå si admisă de Biserică. În afară de aces- 
tea, sânt doar catapetesmeje „de artăf, care, ca 
aceia, in meta] joasă, de se vede săvârșirea tai- 
nelor in altar, de |а Qurtea de-Argeș, se vor fi po- 
trivind cu anumite tendințe аје modernismului, 
dar n'au nimic а face cu ceia ce Biserica ar tre- 
bui så pretindă. 

De curând Papa, care este un om de idei 
ina]te si de gusturi alese, a dat un interview 
chemând atenţia clerului catolic asupra absolutei 
imposibilitåti de-a se continua pe calea aceasta, 
de а se caricatura in numele modernismului о 
artă care {терше să păstreze caracterul ei sacru 
si traditional. Ar fi bine ca episcopii noștri să se 
adauge ја omisiunea Monumentelor Istorice 
pentru са să impiedece, supraveghind necontenit 
ceia ce se petrece: în preajma |or, si nu prin sim- 
ple circulare fără efect, profanarea artistică a pu- 
tinelor lucruri frumoase pe саге је mai păstrăm. 


Începem prin urmare cu |ucrurije сеје mai 
vechi. 

Gu Jucruri, care, în deosebire de catapetesme, 
au şi început in |emn, și nu sânt deci imitatia pie- 
trei, — căci une ori lemnul nu face altceva decât, 
atunci când lipsesc mijloacele, injocuieşte piatra. 
Cele mai vechi săpături în ]emn, din сеје care au 
E totdeauna in acest fe], — ајага de cine stie ce 
oarte vechi traditii, care este adevårat са se uL 
nesc si ele, dar foarte rar —, sânt scaunele, jefurile. 


— 118 — 


În ce privește jeturile acestea, ca si in toată 
artă sculpturii în lemn, se trece prin trei fase. 

Cea d'intåiu [аза este in legătură, nu cu tra- 
ditia bizantină, ci cu datina де la noi, pe care insă 
am părăsit-o de la o bucată de vreme; dar do- 
vada că este in adevăr de la noi și prin noi 
o avem in faptul că genul acesta de artă religi- 
оаза corespunde intru totul cu elementele artei 
populare. Arta populară românească este o artă 
liniară, ale сати elemente, puţine la număr, se 
leagă intre dånsele intr'o varietate infinită, și mes- 
teșugul cel mare al fiecăruia dintre artiști este să 
nu copieze pe un predecesor, ci să găsească o 
altă inlåntuire a liniilor, să perindeze si să in- 
cunjure altfel rosetele, crucile și alte elemente: 
abstracte. 

A doua fasă pentru orice sculptură la noi, ca 
si pentru orice miniatură si pentru orice altă 
manifestare de artă, este aceia în care, pe lângă 
arta aceasta abstractă, geometrică, se introduce 
o artă naturalistă, imprumutatà din Occident. 
Îndată ce este influența aceasta occidentală, se 
văd amestecate cu liniile pure de odinioară flori 
foarte bogate, foarte variate, animale fantastice: 
si, pe lângă acestea, figuri sacre: cutare sfânt, 
cutare sfântă, Maica Domnului, câte o scenă reli- 
gioasă. Sânt unele elemente imprumutate din 
arta orientală, ca tulipele Persiei. „ndată ce vede 
cineva tulipa orientală, poate spune data: epoca 
lui Brâncoveanu, de pe la 1680 inainte. Une ori, 
pe la 1700, in Muntenia, se amestecă stemele te- 
rilor noastre : vulturul muntean după un tip care 
este numai de la cutare dată și care nu se mai 
intålneste in urmă; tot așa bourul din Moldova, 
care, după cum este cu gât sau fără gât, se poate 
fixa epoca: bourul cu gât fiind in Moldova pe 


— 119 — 


vremea Іші Petru Каге fårå а se mai intålni pe 
urmå. In fasa aceasta а doua, prin urmare, о artå 
naturalistå, armonioaså si plinå de o fantasie 
bogatå. 

Dar este şi o a treia fasă, când gustul nostru 
за stricat, în secolul al XVIIL-lea și începutul se- 
colului al XIX-lea, — pe urmă nu se mai strică, 
ne mai fiind ce să se strice: toate se vulgariseazå, 
se trivialiseazà. Dar cei din urmă dintre săpătorii 
în lemn cari mai trăiau, ca și ultimii argintari, 
pe la 1880-90, se pricepeau totuși a face niște 
frumoase flori mari roșii, albastre, cu un luciu 
quasi-metalic, cum se mai găsesc in unele cata- 
petesme sau pe unele tetrapoade din Moldova, 
care, in acest domeniu, a păstrat, in secolul al 
XIX-lea, mai bine tradiţia. 

Deci si la jeturi de care am vorbit intåiu, se 
observå aceste trei fase. 


Cel mai vechiu din prima perioadå este jetul 
lui Petru Rares, din care existå si о copie intregitå, 
dar, din fericire, si originalul, bine pastrat, la Mu- 
seul de artå religioaså. E arta aceia de såpåturå 
absolut liniarå, 52. geometricå, in Moldova де 
la 1540-1550. 

În fond, un lucru intru totul asåmånåtor cu 
acela pe care-l fac teranii, fără så fi trecut printr'o 
pregătire specială. După același model e apoi un 
alt jet, păstrat intro foastă mănăstire bucovineanå, 
Moldoviţa. 

Pentru Muntenia nu avem niciun је din se- 
colul al XVI-lea, cum nu mai avem, de acum 
inainte, niciun jet in Moldova. Cele care vin pe 
urmă in Muntenia păstrează linia geometrică, 
dar ea este mult mai bogată, mai delicată, mai 
fină, de și, supt raportul unei anumite soliditåfi ar- 
tistice, mult mai puţin impresionantă decât or- 


- 120 ~ 


namentatia scaunului lui Petru Rareș. În mijlocul 
liniilor acestora se întâlnesc rosete, са pe jetul 
de la Biserica Enei din București, care aparţine 
începutului secolului al XVIII-lea: o parte, de 
un alt caracter, e însă, evident, адачза, 

Se așează, in același timp, sau aproape in ace- 
lași timp, jetul de la Biserica Coltei, care, si in 
ce privește ușile și cafasul, catapeteasma, repre- 
sintă una din cele mai bogate colecţii de lucrări in 
lemn. Biserica, este inutil să v'o spun, este o crea- 
ипе a lui Mihai Cantacuzino, care era unchiul 
lui Constantin Brâncoveanu. 

Frumos se desface pe dânsul vulturul canta- 
cuzinesc. Cadrul este făcut din aceleași elemente 
care se întâlnesc și dincolo, dar felul de schitare 
a acvilei e cu desăvârșire remarcabil, 

Avem, iarăși din această vreme, la Sfinţii Apos- 
toli din Bucuresti, altă creatiune cantacuzinească, 
a lui Stefan-Vodà, ucis іп 1714, un jer de va- 
loare artistică. 

Din această fasă, de pe la 1680 la 1740, sânt și 
două jeturi din Museul de artă religioasă. Într'unul 
ai impresia că sau întrebuințat modele de piatră, 
după leii frumoși, de jos, cari se pot vedea, în fasa 
cea mai veche, intr'unul din AE mai påråsite si 
mai batjocorite låcasuri din margenea Bucurestilor, 
biserica de la Plumbuita, invadatå de o carierå de 
piatrå si in fata cåreia un numår de credinciosi 
au făcut o neadmisibilă aleie de morminte foarte 
,modernef. Un al doilea jet de la Museu este 
databil prin faptul cà pe dânsul se vede și stema 
Terii-Romånesti si a Moldovei, ceia ce inseamnă 
Domnia lui Nicolae sau a |ui Constantin Mavro- 
cordat, El poartă, de altfel, si inițialele Domnului 
de atunci. Este interesant mai ales prin partea de 


— 121 — 


sus, baldachinul, care nu se gåseste in exempla- 
tele mai vechi. 

Jetul de la biserica Stavropoleos din Bucu- 
тези aratå o interesantå intoarcere la linii mai 
simple. 


De la jeturi trecem la tetrapoade. Tetrapodul 
(„patru picioare“) inseamnă pupitrul pe care se 
așează icoana hramului. Tetrapoade mai vechi a- 
vem relativ puţine. A fost și un timp când sa 
incercat înlocuirea obiectului de lemn românesc 
printrun lucru oriental, cu incrustatii de sidef. 
in cutare bisericuţă din judeţul Prahova, la Zam- 
fira, se mai văd două din aceste tetrapoade, pe 
care un ministru al Cultelor voia să le mute in 
castelul sáu, dar din fericire s'a găsit o bătrână 
stareță care па ingăduit-o. Avem frumoase te- 
trapoade la Biserica Enei, la Biserica Собе! si la 
aceia, — azi absolut părăsită, in condițiuni lamen- 
tabile, cum vom vedea, dintr'o mahala unde to- 
tusi se mai găsesc Români —, care posedă una din 
cele mai frumoase catapetesme din Bucuresti; 
apartinånd odinioarå breslei måcelarilor, ea se 
сата incă: Scaune. Am mutat la micul Museu 
din Vålenii-de-Munte un tetrapod care era intr'o 
bisericuţă de la Mărgineni: ele interesant pentru 
că pe dânsul se deosebește represintată in relief — 
cas unic —,scena Bunei Vestiri. În acel Museu, alå- 
turi de dânsul se poate vedea un alt tetrapod, care, 
total parăsit, era aruncat in curtea bisericutii din 
Berivoiești, parte а Vălenilor-de-Munte: făcut 
іп anul 1820, el arată cât meșteșug de lucru 
terånesc în lemn se obișnuia in bisericile mun- 
tene si la inceputul secolului trecut. La dis- 
tantå de trei secole impodobirea lui corespunde 
cu felul de lucru pur geometric de la jetul lui 


— 122 — 


Petru Rares. Nu existå о mai frumoaså dovadå 
a unei continuitåti de gândire, de gust si de 
tehnică decât asemănarea aceasta a unei opere 
domnești, datorită unui stăpânitor așa de bogat 
şi de mândru ca Petru Rareș de pe la 1530, 
i între ceia ce putea să facă meșteșugul unor 
ieti såpåtori in lemn din Prahova la începutul 
secolului al XIX-lea. 


Înainte de a trece la categoria, foarte bogată 
si foarte interesantă, а uşilor, và voiu înfățișa 
câteva sfesnice, care sânt de epoci deosebite. Cele 
câteva ornamente liniare de pe dânsele n'au un 
caracter de epocă. Sfesnicele, foarte interesante 
ca linii, sânt mult mai dese decât alte elemente 
de artă veche. La Vålenii-de-Munte am adunat 
un grup de vre-o zece, dintre care unul e de la 
începutul secolului al XVIII-lea. 

Sfeşnicul fără îndoială cel mai vechiu este acela 
moldovenesc din Bucovina, de la Arborea, fun- 
datia Hatmanului Arbure, tutor si victimă al lui 
Stefånitå-Vodå. Este lucrat tot în linii geometrice, 
foarte fine. E asemenea cu acele cadre de lemn 
săpat care in unele biserici din Bucovina, acolo 
unde se trece din pronaos în naos, își întind 
linia aurită. 

Ajungem la uși, unde sânt intr'adevăr lucruri 
de mirare, pe care numai o soartă priincioasă ni 
le-a putut păstra, de si по meritam in de ajuns, 
așa cum gospodărim noi de obiceiu. 

Cutare ușă a mânăstirii Cotmeana din Ar- 
ges, refăcută la începutul secolului al XVII-lea 
бі adăugită pe urmă pe vremea Fanariotilor, dar 
păstrând si in structură ceva din prima faså, 
cu anume ornamentatii de teracotă supt strea- 
sinå, este din secolul al XIV-lea. Usa, care nu 


- 123 — 


se mai găsește Ја locul ei, biserica fiind total trans- 
formatå, ci la Museul de Artå religioaså, este de ca- 
racter pur liniar: cu un fel de nasturi, de cabochons, 
intrun relief foarte tare. Сеја ce dovedește la 
ea influența sârbească, venită prin Dalmatia din 
Occidentul unde Biserica latină permite sculptura 
în basorelief a figurilor de sfinți, e scena Bunei 
Vestiri. E interesant ca după trecere de atâta 
vreme, pe la 1700 si ceva, sau si mai târziu, la 
inceputul secolului al XIX-lea, їп bisericuța de 
la Mărgineni, din nou se vede, pe un tetrapod, 
aceiași scenă favorită a Bunei Vestiri, 

Supt cu totul altă influenţă, căci aici sânt nu- 
mai linii curbe, nu linia angulară obișnuita in 
Moldova, Muntenia opune această operă din 
secolul al XIV-lea frumoasei realisări a sculpturii 
moldovene din secolul al XVI-lea. 

Indată după această ușă, vine o alta, și ea 
de un mare interes: ușa de la Snagov. Este 
de un caracter cu totul apusean, arătând aceiași 
origine sårbo-dalmatinå in legătură cu Italia: fi- 
gurile foarte frumoase ale sfintilor si scena Bunei 
Vestiri sånt asa de occidentale, incåt trebuie pen- 
tru а se recunoaste са obiectul nu vine din 
Apus så vedeti inscriptia in litere chirilice; dar 
ele imitå literele latine. Fårå dånsele ar putea 
foarte bine crede cineva са este о operå italianå 
din epoca anterioară Renașterii. 

După ușa aceasta de la Snagov vine, ca 
epocă, ușa de la Tazlău din Vestul Moldovei. 
Ea ni spune prin inscripţia ei că aparține epocei 
lui leremia Movilă, la sfârșitul secolului al XVI- 
lea. Aici este evidentă imitarea pietrei: bourul 
Moldovei e aşezat intrun cadru așa de bogat, 
de jur imprejur cu linii largi care incunjurå. 


— 124 — 


Toseta. E făcută de un călugăr, al cărui nume e 
și insemnat acolo. 

Ușa mănăstirii din Câmpulungul muntean 
este de un gen cu desăvârșire deosebit. Aici ne 
mutåm în altă lume, intruna in care plac figu- 
rile; ea poartă vulturii Cantacuzinești, de-asupra 
cărora se ridică heruvimi. Este o impårtire in re- 
gistre care nu se întâlnește in ce am văzut până 
acum, afară de Snagov, si este și ornamentatia 
cu flori largi care ne apropie de epoca lui Antim 
Ivireanu. Aș data ușa aceasta pe la 1670-1680, 
inainte de Brâncoveanu. 

Apartinånd aceluiași secol al XVII-lea e о 
ușă, odată in biserica de la Cotroceni, care, 
cu toată înfățișarea puţin plăcută in afară si 
prost reparată, este una din cele mai armonioase 
biserici din Bucureşti; in această necropolă a 
Cantacuzinilor este ingropat, supt o piatră fru- 
mos sculptată, Șerban-Vodă, iar de jur imprejur 
se văd mormintele familiei lui. Ușa aceasta cu- 
prinde stema cantacuzineascå: pe lângă огпа- 
mentatia liniară, in mijlocul acestor linii fără 
flori, pajura Bizanțului, cu coroana imperială 
de-asupra. 

La Biserica Собе, acel adevărat museu de 
sculptură în lemn, ușa е și ea de la inceputul 
secolului al XVIII-lea. Migălos lucrată, ea presintă 
in partea de jos ca si in cadrul ei de piatră pe 
evangheliști. Pe usa de la Stavropoleos se infåti- 
seazå și ingeri, cu forme vulgare, rotunde si na- 
turaliste. 


Trecând la catapetesme, le-am tratat si altă dată, 
intr'o conferință la Societatea Arhitecţilor pe care 
am si resumat-o !. Acolo am căutat să arăt lu- 


1 V, revista Cuget Clar, 1932, pp. 235-44, 


— 125 — 


cruri care intereseazå mai putin publicul de 
astăzi: legătura intre catapeteasma noastră de 
lemn și intre vechile alcåtuiri ale catapetesmelor de 
lemn rusești, precum și intre felul cum iși aveau 
catapeteasma bisericile bizantine, la care se in- 
trebuinta si metal pentru despărțirea bisericii de 
altar ; cel puţin in anume descrieri se vorbește de 
аза ceva; perdele foarte scumpe de care vom 
intâlni la ţesături acoperiau deschizåtura celor 
trei uși de la catapeteasmă. 

Sânt biserici de la noi ale căror catapetesme sânt 
in zidărie: destul de dese in Muntenia, in Moldova 
nu le-am întâlnit niciodată ; zidăria e neimpodobită 
sau impodobită cu o zugrăveală care foarte dese 
ori e de cel mai neted caractez—popular. De 
la un timp insă catapetesmele sânt numai de 
lemn. Nu se poate afirma vechimea lor, căci ele 
se distrugeau mult mai ușor decât obiectele mici, 
care se puteau păstra mai bine. Circulau de 
multe ori, mutându-se de la o biserică la alta, și 
une ori ele se amputau, după proporţiile locu- 
lui liber in biserica unde sânt strămutate. Dar 
ni putem inchipui cà pentru o epocă relativ ve- 
che, cel puţin secolul al XVI-lea, când în bise- 
ricile moldovenești avem ornamente de sculpturi 
in lemn de o astfel de valoare, se pot admite 
și catapetesme. Din nenorocire niciuna nu ni 
5а păstrat, intru cât ғап făcut cercetări până 
acuma. 

Asemenea opere de sculptură in lemn nu apar 
decât în Muntenia prin a doua jumătate a se- 
colului al XVII-lea. Este o epocă de catapetesme, 
care se poate defini foarte strict: marea noastra 
școală de sculptură in lemn este aicea, in Mun- 
tenia, și anume intre epoca influenţei Cantacu- 
Zinilor și aceia in care se mântuie si cu Fana- 


— 126 — 


Tiofii mai bogaţi, cari imită pe Brâncoveanu: 
Mavrocordatii și Grigore Matei Ghica, și răsar 
Fanariotii cei noi, după războiul де la 1769—74. 

Cea mai veche catapeteasmă pe care o cunosc 
este aceia de la Măgureni în Prahova, fundaţia 
“Cantacuzinilor, unde se vede de alminteri vulturul 
lor, Icoanele sânt foarte interesante, foarte fru- 
moase, dar catapeteasma aceasta nu e fără indo- 
ială una dintre cele mai bogate. 

Catapeteasma de la Arnota — astăzi la Museul 
de Artă religioasă —, pe care o credeam din vre- 
mea lui Matei Basarab ca și biserica, nu este 
de atunci, căci inscripția o fixează în secolul al 
XVIII-lea. Înaintea ei trece, intăiu, prea frumoasa 
catapeteasmă de la Sfântul Gheorghe Nou din 
Bucuresti, pe ale cårii perdele e stema Вгапсо- 
veanului. Apoi cea de la Mitropolia din Bucu- 
resti, adecă de la paraclisul Mitropoliei. 

Aici sântem în vremea lui Nicolae-Vodă Ma- 
vrocordat. Urmează cea de la Colțea si in sfârșit 
acea catapeteasmă de la Arnota. 

E foarte frumos lucrată, foarte bogat ornamen- 
tată, dar nu cu migala care se poate vedea în cele 
de la Sfântul Gheorghe Nou și de la paraclisul 
Mitropoliei. 

Catapeteasma de la Scaune aparține aceleiași 
familii. Să mai amintesc catapeteasma de la Sta- 
vropoleos și cea, de un caracter aproape perso- 
nal, de la Valea din judeţul Muscel, 

În prima se observă un curent care merge că- 
tre liniile largi și către economia de lucru. În cea 
de-a doua figurile sânt foarte frumoase, dar toată 
impodobirea, afară de ingeri, se reduce la anume 
linii simple în legătură cu arta populară. 

Moldova nu poate presinta decât catapeteasma 
de la bisericuţa Sfântul Gheorghe din Iași, care а 


— 127 — 


inlocuit mai multåfvreme Mitropolia 'n reparatie, 
in curtea cåreia se aflå; га meritå så Не puså 
alåturi cu productiile din epoca Cantacuzinilor si 
a lui Bråncoveanu. 


TESÀATURILE 


3 
CONFERINŢĂ "ȚINUTĂ 
ÎN SALA DALLES 
LA 9 МАШ 1934. 


TESATURILE 





Din fericire, cu toate cá s'au distrus foarte 
multe vechi ţesături și atâtea sau insugit de per- 
soane particulare, de și mult mai puţin decât 
icoanele, ceia ce s'a păstrat este foarte bogat, si 
in unele biserici, si în Museul de artă religioasă 
din Casa Creţulescu. Avem apoi încă insemnatul 
avantagiu care este constituit de faptul că zestrea 
mănăstirii Putna din Bucovina este păstrată 
aproape in întregime: nu totdeauna in condiţiile 
cele mai ireproșabile, căci se arată prea des, se på- 
tureste, зе despåtureste, și, evident, pentru måtaså, 
mai ales pentru mătasa așa de veche, nu este 
fără consecinţe, care ar putea să ducă și la dis- 
paritia obiectelor. Acest tesaur a fost infåtisat 
intr'o publicație francesă — in ceia ce priveşte 
textul nu este fără greșeală, dar ilustratia е ire- 
prosabilå — де d. Tafrali, profesor la Universitatea 
din lași. Pe urmă, avem ceia ce adunase Tocilescu 
în acea „rafle“ pe care a făcut-o putintel cam 
grăbit si brutal in toate bisericile și mănăstirile 
de la noi. Sa mai întâmplat că, in timpul råz- 
boiului, atunci când am trimes la Moscova, unde 
Dumnezeu ştie dacă le vom mai găsi si in ce stare, 
obiecte de la noi, care ar fi putut fi ascunse foarte 
bine de conducătorii mănăstirilor, starețul de la 
Secu, in judeţul Neamţ, а refusat să dea functio- 


= 132 = 


narului de museu си foarte mari pretentii obiec- 
tele de tesåturå de acolo, asa incåt ele, din feri- 
cire, se păstrează. Afară de aceasta, prin unele 
biserici se mai află incă piese, fără ca in vre-o altă 
zidire bisericească să avem întregimea aceia cu 
care se poate lăuda Putna si, intro măsură cu 
mult mai slabă, la o epocă mai târzie, când era 
mai puțin simţ pentru artă si mai puţin gust, 
Secul. 

De ce natură sânt aceste obiecte? Să vedem 
intâiu deosebitele capitole în care subiectul se 
imparte de la sine — și după acestea se poate 
urma ordinea cronologică, cuprinzând opere de 
genuri deosebite în care se manifestă insă aceiași. 
artă. Înainte de a le descrie, trebuie deci să caut 
a fixa, ca și pentru săpăturile în lemn, dacă sânt 
perioade și prin ce se deosebesc aceste perioade. 
Veţi vedea că perioadele acestea există si că anu- 
mite delimitatii cfonologice foarte precise se pot 
face. si, indatå ce se ajunge la ideia delimitatiei 
cronologice а unei materii care pånå atunci ега о 
colectie de piese risipite, ea devine intr'adevår 
organisatå ştiinţific. Si rostul acestor conferinţe, 
ca si al conferințelor de anul trecut, este tocmai 
să dea cea d'intáiu încercare de organisare și pre- 
sintare științifică, organică, a acestor lucruri, care 
nu trebuie să rămână niște obiecte de pură cu- 
riositate, ci, legate pentru motive adânci între 
dânsele, să intre în acea totalitate organică. 


Avem a face, de sigur, in tesåturile acestea 
51 mărunte și mari, care servesc la slujbă, cu o 
evoluţie ale cării linii generale se pot urmări, 

Pentru persoanele pe care numele de orar, epi- 
gonation, etc, arputea så le incurce, tin să spun 
că, afară de lamuririle pe care aș putea să le 
strecor într'o conferinţă așa de mărgenită ca timp 


— 133 — 


si unde sånt де presintat аза de numeroase si 
de importante proiectiuni, este un mijloc comod 
de a se låmuri cineva: in cårticica, pe care am pri- 
mit-o chiar astăzi si pe care о recomand cu 
căldură oricui, a părintelui Severin Salaville, care 
a fost și la noi și a fost condus de mine prin 
țară, Liturgies Orientales. Este un manual al litur- 
ghiei orientale în sensul că și tot ce face parte 
ca obiecte de artă sau piese din liturghia orien- 
tală se găsește cuprins în lucrarea aceasta. 

Avem pentru måni un fel de brățări tesute, 
månecarele, rucavifele; omoforul este in legătură cu 
umărul; epigonation atinge genunchiul; epitrabilul, 
căruia noi îi zicem patrahir, iar alţii patrafir, in- 
seamnă се se pune în jurul gâtului. Si, in afară де 
aceasta, se găsesc perdele de mai multe feluri, 
perdele de icoane, dar mai ales perdele de altar. 

Perdelele de altar in secolul al XV-lea, pe vre- 
mea lui Stefan-cel-Mare, sânt de о rară ştiinţă 
tehnică. Pe urmă se ajunge la forme mult mai 
simple, ca їп Muntenia secolului al XVII-lea. 
Sânt deci perdele de altar, care acopăr, la anumite 
momente ale slujbei, deschizătura porților altaru- 
lui, dar sânt și perdele de mormânt, care au o 
importanţă extraordinară: pe când unele sânt fă- 
cute din brocart, care imită săpăturile pietrei, așa 
incât același lucru se întâlnește 51 pe piatră și pe 
brocartul din afară, altele, cele mai preţioase, 
dau chipurile, din nenorocire prea rare, persoa- 
nelor ale căror rămășițe se с supt piatra 
pe care о acopere aceastå pieså de tesåturå. 

Si, in sfârșit, sånt acele aiere cum zicem іп 
Moldova, ерпаје, cum se numesc la Sud de Mil- 
соу, din Vinerea Mare, care represintå о formå 
foarte desvoltatå si foarte interesantå a acestor 
ţesături bisericești. 


— 134 — 


lată deci care sânt domeniile acestor materiale, 
mergând de la гисауце, de la månecare, pe саге 
le-am pus la început, până la aceste epitafe sau 
aiere care represintă forma cea mai întinsă 51 cea 
mai complicată a acestor ţesături. 


Care este cea mai mare vechime a acestor piese? 
Сати epoci îi aparţin сеје d'intáiu dintre aceste 
obiecte de artă? 

S'ar părea că pentru Muntenia este ceva din 
secolul al XIV-lea, pe când in Moldova abia un 
obiect care aparţine secolului: al XIV-lea, și, incă 
nu este de la noi. 

Ceia ce în Muntenia S'ar părea că datează din 
secolul al XIV-lea este epitaful de la Tismana, 
alături de felonul, fără importanţă artistică, fiind 
o bucată de stofă oarecare, al lui Popa Nicodim. 
„Popa“ insemna atunci un călugăr care are si o 
pregătire preoțească, un ieromonah. Popa Nico- 
dim, venit din Macedonia, cu o pregătire la Mun- 
tele Athos, este acela care, îna doua jumătate a 
secolului al XIV-lea, a făcut cele d'intåiu månås- 
tiri de călugări cărturari, interesându-se și de artă 
si de literatură, їп Oltenia, în раге vecine cu 
Oltenia din Ardeal și, printr'o anumită continuare, 
si in Moldova, la Mănăstirea Neamţului, unde au 
fost la inceput călugări „sârbi“ şi s'a dat apoi o 
luptă mare intre cålugåria „sârbească“, pornită 
de la Nicodim, si călugăria cealaltă, grecească, 
venită de la Bizanțul secolului al XV-lea: de si 
victoria părea câștigată intrun anume moment 
de cålugåria grecească, totuși slavonismul biseri- 
cesc а ajuns så cuprindă tot terenul, si in Mob- 
dova ca si in Muntenia. 


1 V, lucrarea lui Al. Stefulescu despre mânăstirea Tismana. 


- 135 г- 


M'am uitat cu atenţie la reproducerea epitafului 
acestuia de la Tismana, care se păstra in biserica 
de acolo, azi iar e la Moscova, in depositul nostru, 
51 mărturisesc că mam impresia că aparţine seco- 
lului al XIV-lea; cred că mu avem a face cu o 
fabricaţie de un caracter așa de arhaic: prea sånt 
rotunde figurile, , prea studiate БЕЛЕ те fi 
Moldova, care adevărat că а fost mai aproape 
de vechea traditie bizantină decât Muntenia, 
care e mai „pitorescă“, se intålnesc lucruri mult 
mai impresionante tocmai prin caracterul mai 
sever, mai aspru, deo putere de impresie cu atât 
mai mare, cu cât se depărtează de la liniile fi- 
resti ale obiectelor. S'ar putea recunoaște іп piesa 
de la Tismana o influenţă dalmatină, asemenea cu 
aceia ре саге am recunoscut-o in ușile de la 
Cotmeana şi de la Snagov. 

Cel de-al doilea obiect foarte vechiu fără indo- 
ială că nu este al nostru, cum am mai spus. Aflător 
in tesaurul de la Putna, el vine de la două prin- 
cese sârboaice, cu privire la care a fost și o oa- 
recare discuție ги am tipărit cândva si eu о notitå 
in care încercam să le identific —, princese din 
a doua jumătate a secolului al XIV-lea. Epitaful 
sârbesc de la Putna este intr'adevår foarte frumos, 
represintând o tradiție bizantină, influenţată poate 
de Occident, cum la Sârbi, de A eg in toate 
domeniile, si în arhitectură și in sculptură, in 
sculptura in lemn ca si in frescă, până in fundul 
Macedoniei, bate un vânt de către Italia; cu gât 
se fac mai multe cercetări, cu atât se recunoaște 
mai mult influența aceasta italiani: altceva este 
ce se găsește in Serbia bizantină, neatinså де a- 
cest vânt apusean, și altceva este ceia ce se află 
in bătaia acestui vânt. E aici o iubire pen- 
tru amănuntele d'imprejur, pentru elementele de 


— 19$ — 


ornamentatie, pentru stelele larg semánate; e ceva 
mai pitoresc, mai popular si, fårå indoialà, mai 
putin impresionant decát in presintarea bizantinå. 


Înainte de a ajunge la descrierea pe гађа a 
altor piese, intovărășindu-le cu explicaţiile nece- 
sare, mai sânt unele lucruri de spus încă de la 
inceput la låmuririle generale, absolut necesare. Am 
vorbit de lucrurile sârbești, fiindcă, aga cum se pre- 
sintă aierul, epitaful de la Tismana, el este fără in- 
doială sârbesc (cum este atâta element sârbesc și 
їп vechile clădiri muntene, Cozia fiind la început 
pur sârbească și tot аза trebuie să fi fost și Cot- 
meana, iar o influenţă a fasei ultime din architec- 
tura sârbească se observă si la mânăstirea din 
Argeş a lui Neagoe, mai inaltă decât mănăstirile 
sârbești). In Moldova, e la inceput, de sigur, și o 
influență venită, nu din Rusia de la Moscova, ci 
din Rusia cealaltă, vecină cu noi, care se găsia 
supt stăpânirea polonă, dar avea tradiţiile ei 
proprii. 

Astfel patrahirul lui Alexandru-cel-Bun, care este 
pentru Moldova cea mai veche piesă de țesătură 
și care infåtiseazå intrun chip foarte aspru, cu o 
tehnică inferioară, pe Alexandru purtând pălăria 
obișnuită їп Bizanţ pe atunci, aceia pe care о 
are și Împăratul loan al VIII-lea când a mers la 
Conciliul din Florenţa, pălăria „ă gouttiére" purtată 
si de Ludovic al XI-lea, regele Franciei, in represen- 
tarile lui obișnuite. E, afară de orice îndoială auten- 
ticitatea și contemporaneitatea acestui patrahir, care 
s'a găsit la o mănăstire din Rusia, și răposatul 
Paul Gore å dat o fotografie Academiei, iar eu 
am presintat acest patrahir intro comunicatie 
acolo. іп el nu este artå bizantinå; figura Dom- 
nului si а Doamnei aratå о civilisatie artisticå 


— 137 — 


mai putin desvoltatå si care nu se bucura де о 
ocrotire oficialå, сасї in Polonia oficialitatea se 
mårgenia la arta oficialå, legatå de Biserica latinå. 
Este o inseilare stångace, dar såntem asa de re- 
cunoscători artistului fără nume care пі-а dat 
chipul cel adevărat al lui Alexandru, ca om tânăr, 
cu o mică barbă neagră, aşa că legenda lui A- 
lexandru-cel-Bun bătrân trebuie să dispară, cum 
trebuie să dispară și legenda lui Mircea-cel-Bătrân, 
ceia ce nu inseamnă altceva decât Mircea intåiu, 
d'inaintea lui Mircea Ciobanul. De altfel noţiunea 
în ce privește vârsta înaintată sa modificat cu 
timpul. Figura foarte aspră a Domnului, aceia, 
ceva mai nobilă, a Doamnei se află intre linii 
care, ca și in portretele Acropolitilor, par mai 
curând săpate in piatră decât cusute cu acul, 
Căci felul de lucru al patrahirului lui Alexandru- 
cel-Bun îl vom mai întâlni, de alminteri, și mai târ- 
ziu, intr'o altă piesă. În acelaşi secol al XV-lea 
insă un corespondent se intålneste in cutare te- 
sătură cu aceiași întrebuințare, care presintå alà- 
turi pe un Antoniu Akropolitul si pe soția sa 
Maria Comnena Turnikina '. 

Dupå aceia avem la Putna o serie intreagå de 
tesåturi care merg, in timpul lui Stefan-cel-Mare, 
de la 1484 pånå la sfårsitul acestei Domnii, care 
se continuå pe urmå cu а lui Bogdan Orbul si 
existau, fireste, si pe vremea lui Petru Rares, cåci e 
imposibil ca Petru Rares så nu fi fåcut о zestre 
pentru marea lui clådire, unde trebuia så fie in- 
gropat, Pobrata de pe Siretiu, precum fåcuse Stefan- 
cel-Mare pentru Putna sa, si iaråsi, este imposibil, 
dată fiind importanţa pe care Alexandru Låpus- 


1 Publicate де J. Pijoan, în Historia del mundo, арагша la Barce- 
lona, 111, 1930, p. 418. Originalul se află іп Lavra Troitcaia de la Chiev. 


— 138 — 


neanu а dat-o creatiunii sale din aceiasi regiune, 
Slatina moldoveneascå, så n'o fi inzestrat (de alt- 
fel am gåsit cåndva acolo un patrahir lucrat in 
albastru si aur palid, de o mare delicatetå de 
lucru '). Månåstirile acestea inså au fost prådate, 
nefiind, ca Putna, intr'un adăpost de pădure, ci 
drept in drumul ostasilor, pe valea Siretiului, аза 
incåt din aceste podoabe nu s'a påstrat nimic. 
larásí aș putea admite ușor ca un Domn evla- 
vios și doritor de a-și păstra numele, cu oarecare 
simt pentru artă, ca Petru Șchiopul, саге a domnit 
de două ori și avea o avere foarte însemnată, de 
a putut duce cu dânsul în Tirol, unde a murit 
la 1594, o cantitate mare de obiecte (ба păstrat 
inventariul, care a fost tipărit de mine?, așa încât 
se poate sti perfect de bine ce se putea găsi in- 
tre 1570-1594 în bagajele unui Domn moldovean) 
făcând și el o ctitorie, Galata, să n'o fi inzestrat. 

In ce privește pe Domnii munteni, aceștia erau 
mai zgârciţi, tiind si mult mai săraci: civilisatia 
vine aici din regiuni turburate, аза încât, pâna pe 
vremea lui Brâncoveanu. sau mai bine a lui Зег- 
ban Cantacuzino şi Brâncoveanu, nu avem în 
Muntenia dovezi de existenţa înzestrării depline 
a unei biserici sau mânăstiri. 


Din ce se compun obiectele care formează 
zestrea Putnei? Întâiu dintr'un număr de perdele 
de altar, care nu sânt,ca perdelele din Muntenia 
pe vremea lui Brâncoveanu o piesă de catifea 
roșie, cu un cadru liniar și în mijloc vulturul 
muntean, foarte frumos, dar foarte sărac. Moldova, 
incepând cu secolul al XV-lea, presintă pe ase- 


1 V. articolul episcopului Melchisedec, in Revista pentru istorie, as- 
cheologie si filologie, si Tafrali, Le trésor de Putna. 
t În volumul XI din colecţia Hurmuzaki- 


— 139 — 


menea perdele, in cusåturå, сеја ce se gåseste si 
pe icoanele în stofă. În zestrea de la Putna se poate 
vedea astfel, între 1485 ч 1510, de două ori 
Adormirea Maicii Domnului, în forma obişnuită: 
întinsă în sicriu si de jur imprejur Apostolii, iar 
de-asupra Isus care ține in mână o mică figură, 
ce inseamnă sufletul însuși, liberat, al Maicii 
sale, pe lângă îngeri in dreapta si în stânga; mai 
târziu se adauge si necredinciosul Evreu саге 
a voit să răstoarne sicriul și căruia îngerii i-au 
tăiat mânile. Íntr'una din aceste ţesături ea apare 
incunjurată de mai multe figuri, cu Isus în nori, 
dar ea nu e intinså in sicriu, ci o vezi în momentul 
când se pregătește pentru călătoria cea din urmă, 
pentru drumul către Divinul ei Fiu. În altă parte 
este Buna Vestire, cu cei doi prooroci de-o parte 
şi de alta. 

Une ori perdeaua nu e pentru acoperit un 
mormânt, de oare ce cuprinde două persoane, 
deci nu se poate o singură perdea pentru dot 
morti. Pentru Stefan-cel-Mare însuși avem о te- 
sătură pe care e represintat alături de Maria 
Munteanca, Maria-Voichita, al cării prim nume 
(de la Voica) se păstrează și până acum in Mol- 
dova-de-Sus, cum am apucat în copilăria mea în 
Botoşani, supt forma de , Vochita". Tot așa țesătura. 
care represintă pe Ștefan și pe fiul său Alexandru, 
ctitorul bisericii din Bacău, carea murit la Con- 
stantinopol după ce avuse misiunea de а apăra 
Moldova-de-Jos: si aici, nu avem a face cu о 
perdea de mormânt, ci cu una de altar. Deci 
en de altar, care va ajunge mai tårziu så 
ie о simplå pieså de stofå cu armele terii, а 
fost la inceput о icoanå tesutå, avånd si infåti- 
sarea Domnului, а rudelor lui. 


— 140 — 


Evident са in comoara aceasta de la Putna se 
intålnesc si epitafe, dar acestea nu sånt cele mai 
vechi. În adevăr Moldova are si un alt epitaf, 
astăzi în bisericuța cea mică de la Neamţ, care 
vine din epoca imediat după Alexandru-cel-Bun. 

În aceste obiecte une ori se întâlnește și o 
naivitate, o oarecare duritate a așternerii aurului, 
care trimete la patrahirul lui Alexandru-cel-Bun, 
alte ori o bogăţie de stele, de flori împrejur, ca 
in epitaful sârbesc al celor două princese. Figu- 
rile domnești sânt une ori realiste, ca una din 
ale lui Stefan, dar alte ori indulcite, ca a lui 
Alexandru-cel-Tånår, sau idealisate, са a Doamnei 
Maria. Cutare epitaf cu flori și stele arată o altă 
școală. In presintarea Adormirii Maicii Domnului 
cu multe icoane in cercuri se recunoaște, ca și 
la icoane cu acest caracter, influența rusească. 

De la Putna până la sfârșitul secolului al XV-lea 
nu mai avem nimic, din causa dispariţiei, pe care 
am presupus-o, a înzestrării clădirilor făcute de 
Petru Rareş, de Alexandru Lăpușneanu și de 
Petru Șchiopul. 


Dar, inainte de-a spune două cuvinte despre 
ceia ce se găsește la Suceviţa, incă o observaţie 
е de făcut: găsirea atâtor obiecte presupune ea 
un lucru necontenit făcut, unde şi de cine? 

Se pune astfel o problemă care nu este lipsită 
de interes. Din Rusia supusă regelui polon, e 
inadmisibil: grosolănia patishindur fi Alexandru- 
cel-Bun comparatå cu fineta si varietatea extremå 
а pieselor din tesaurul de la Putna este cel mai 
bun răspuns. Dar, atunci, din terile slave de peste 
Dunăre? De acolo nu se putea, pentru simplul 
motiv că ele nu mai existau, pe la 1484, și epi- 
taful sârbesc care sa păstrat acolo, vine dintr'o 


— 141 — 


mănăstire mai veche şi, cred, prin mijlocirea уге 
unuia din Domnii munteni înrudiţi cu ai Mol- 
dovei. De la Bizanţ? 1484, aceasta înseamnă trei- 
zeci de ani de la căderea Bizanțului supt stăpâ- 
nirea turcească. Este foarte adevărat că de acolo, din 
Bizanţ, de la o călugăriţă artistă, ni vine epitaful 
de la Secu din 1608, dar atunci Bizanțul, supt 
toate raporturile, se refăcuse ca avere, ca siguranță 
si conștiință de Stat, ceia се nu ега casul la in- 
ceput, când Bizantinii, după căderea Constanti- 
nopolului, au fost, o bucată de vreme, cu desă- 
vårsire ametiti. A fost o emigrație așa de puternică * 
Dar poate oare să se admită că de la Constan- 
tinopol au fugit in Moldova, mai depărtată decât 
Muntenia, artiști sau artiste in acest domeniu? 
Аз crede-o cu greutate. | 

O altă explicaţie зе presintă: Stefan-cel-Mare 
a ţinut pe Мапа din Mangup; un castel in 
Crimeia, unde trăia Statul Sfinţilor Teodori. Maria. 
din Mangup este înfățișată pe una din perdelele: 
acestea de mormânt ca moartă —, o piesă de cea 
mai mare frumusetå — si atunci eu as crede са 
impreunå cu Maria din Mangup, din castelul 
vecin cu Саба, cetate de splendidă civilisatie, 
de sinteså intre Orient si Apus, a venit grupul 
de femei care a lucrat necontenit la înzestrarea 
principalei fundaţii a lui Stefan-cel-Mare. Acesta 
ar fi punctul de plecare, pentru tesåturile mol- 
dovenești din această categorie ca si pentru cea 
grecească de care am vorbit. În ce privește ori- 
ginea mai depărtată, ea este de sigur bizantină, 
de si alte exemplare decât cel cu portretele 
Akropolitului si soţiei sale ni lipsesc pentru. 
comparaţie. 


Pe urmă, la sfârșitul secolului al XVI-lea, Mo- 
vileștii au intemeiat Suceviţa în Bucovina, foarte 


— 142 — 


importantă si in ceia ce priveşte arhitectura, dar 
si mai importantå in ceia ce priveste fresca. Aici 
avem două perdele de mormânt: admirabila per- 
dea a lui leremia Movilă, care îl înfățișează pe 
dânsul ca luptător, cu căciula lui Mihai Viteazul, 
figură de un realism impresionant, fără cea mai 
mică încercare de-a impodobi, de-a înălța infåti- 
șarea brutală a acestui boier de rând, pe care 
soarta il ridicase pe tronul Moldovei: faţă strânsă, 
botitå, falcă ieșită inainte, barbă neagră scurtă si 
deasă, Tulipa, copacul de chiparos arată o influ- 
entå orientală, venită din Constantinopol. lar 
fratele lui Ieremia, Simion-Vodă, este presintat 
altfel: mort, cu coroana pe frunte, їп atitudinea 
de odihnire veşnică, maiestoasă și liniştită, ieratică, 
a unui Împărat asemenea cu sfinții. 


O jumătate de veac mai tărziu, pierzându-se 
ce a putut da epoca unui Mitropolit artist de 
valoarea lui Atanasie Crâmca, vestit pentru mi- 
niaturile sale, vine grupul de la Secu, datorit, a- 
cesta, pietåtii Mitropolitului Varlaam, care а lu- 
crat acolo. Mănăstirea este însă mai veche, fun- 
datie a lui Nistor Ureche si a soției lui, Mitrofana, 
cari au lăsat cele două epitafe de acolo, cu un 
caracter naturalist, turmentat, tragic, putintel po- 
seur, din 1608, cu treizeci de ani deci inainte de 
Varlaam, tocmai din vremea lui Crâmca. Dar 
de la acesta vin obiectele mărunte: felonul și 
altele. Aici însă întâlnește cineva cu totul altă 
artă: una influențată de Orientul turcesc, pe care о 
găsim și în săpăturile în lemn purtând acea tulipă 
persană și am putea-o semnala și in săpăturile 
în piatră, cu pătratele, „cartușele“, cuprinzând la 
mijloc o floare, prinse pe linii de ciubuce învârtite 
ca niște fringhii. În genere, ca tehnică, e ceva 


— 143 — 


fa mijloc intre Bizant si brocartul de Genova 
sau de Venetia. 

De sigur că Vasile Lupu, atunci când а clădit 
Trei lerarhii si Golia, le-a inzestrat, dar din ne- 
norocire nu păstrăm mai nimic din piesele care 
au fost făcute atunci, neapărat supt о nouă їп- 
fluentd rusească, venită de la Moscova, pe care о 
intâlnim, de altfel, și în domeniul picturii și in 
al tipografiei. Însă, cum Vasile Lupu se considera 
ca un Împărat, el ieşia oarecum peste Biserică, 
Nu mai ега, în concepţia veche medievală, Dom- 
nul ingenunchiat înaintea lui Dumnezeu, atribuind 
toate faptele intervenţiei divine, ci el se concepea 
pe sine laic, imperial. Și, atunci, Vasile a co- 
mandat un sir întreg de portrete familiare. 

Ele sau păstrat astfel, afară de portretul lui 
Vasile insusi, care sa pierdut sau sa furat, dar 
avem o copie, firește nesfârșit inferioară, pe mu- 
șama. Este insă în original portretul Doamnei 
Tudosca și al fiului ei loan, care n'a domnit, 
fiind trimes la băi la Brusa, unde a murit. Floarea 
din mâna lui aminteşte Persia, dar adevărul figu- 
rilor se leagă de cunoscutele portrete chalcografiate 
ale lui Vasile Lupu, Matei Basarab, Grigore Ghica 
si altor contemporani din a doua jumătate а 


secolului al XVII-lea. 


Pentru epoca lui Șerban Cantacuzino 4 Brân- 
coveanu avem o serie întreagă de astfel de teså- 
turi. Ele sânt de sigur interesante dar in general 
mult mai simple decât celelalte, si chiar mai 
puțin sincere Dintre dânsele se desface foarte 
avantagios epitaful dat de Maria, Doamna lui 
Șerban, pentru Biserica Doamnei, din București, 


1 V, articolul mieu in Buletinul Comisiunii Monumentelor Istorice 
VIII (1-15), pp. 145-53: Tapiţeriile Doamnei Tudosca а lui Vasile Lupu). 


— 144 — 


clåditå de dånsa, unde se påstreazå incå si о 
altå pieså din acest timp, cu figura lui Serban 
si a Doamnei Maria, a copilului Gheorghe, lu- 
crate foarte delicat, intr'o coloare albastrå-deschis 
care contrastează cu fondul roz (aiurea e legătura, 
plăcută, de și neobișnuită, de roz și verde). Mai 
târziu, supt Brâncoveanu și supt Fanarioti, avem 
fondul roșu de catifea, pe care se desface о te- 
sătură iesitå foarte in relief, care e in aur tare: 
mijloace de acestea pentru a atrage atenţia nu se 
intrebuintau in timpurile cele vechi; astfel, la 
Putna se găsesc numai două casuri de impodo- 
bire cu mărgăritare, și este o intrebare dacă 
această impodobire a fost la început in intenţia 
artistului ori a fost dăruită de Domn mai târziu 
ca să arăte respectul său pentru sfânt sau pentru 
scena ce se represintă pe piesă. Bordura, figurile 
de ingeri din jur trimet la Rusia moscovită. 

Aceste ţesături cantacuzino-bråncovenesti, imi- 
tate apoi supt primul Domn dintre Mavrocordati, 
represintă о nouă influenţă bizantină, amestecată 
cu infiltrații orientale, venite si din Persia. E, incă, 
o artă discretă, cu colorile topite. 

Pentru secolul al XVIII-lea avem însă o grå- 
тайда întreagă de ţesături a căror valoare este 
foarte relativă, cu acel aur pe catifele, ca în 
piesele din Мизеш de artă bisericească si din 
anume biserici, care arată tot atât de puţin 
instinct pentru colorile in calitatea lor de colori 
ca și pentru potrivirea colorilor cu desemnul si 
cu însăși destinația obiectului. Un epitaf din 1738, 
când tot mai dăinuia influența artei de supt 
Brâncoveanu, este ultima piesă care mai poate 
avea un oarecare interes: inrâurirea Orientului 
se amestecă, fără a putea da o sinteså, cu a noii 
Rusii occidentale. 


TABLA CONFERINTELOR 


Icoana romåneascå 
Argintăria romåneascå 
Miniaturile romånesti 
Sculpturile in lemn 


Tesåturile . 





Icoanå munteanå (ероса lui Matei Вазагађ) (у. р. 29). 





Icoană munteanå (epoca lui Matei Basarab) (v. p. 29). 


| 
| 
| ; 
| 
1 





29). 


р 


lea) (у. 


Icoana munteana (sec al XVIL 





teanå (у, p. 74). 


: model де bisericå mun 


Chivot 





Lhivot: model de biserică munteană (v. p. 74). 


n 





model de bisericå munteana (у p. 74). 


Chivot 





model cu smalt de bisericå munteanå (у. р. 74). 


Chivot : 





Chivot: model de biserică munteanå (cu smalt) (v. p. 74). 





Cåtuie (sec. al XVI-lea) (у. р. 75). 





Candelå (sec. al ХМ! еа) (v. p. 76) 


10 


11 





Cruce cu smalt (у. р 78). 





Cruce cu smalt (v. p. 78). 


12° 





Cruci in filigran (v. p. 78). 


-13 





Potir ardelean (sec. al XVII-lea) (у. р. 79). 


14 





Potir muntean (sec. al XVII-lea) (у. р. 80). 


15 


16 





Тама munteanå (sec. al XVI-lea) (v. p. 80). 


Тама munteană (sec. al XVI-lea) (v. p. 80). 


17 





Tavå munteanå de pe Ја 1700 (у. р. 80). 


18 





19 





-lea) (у. Bp 80) 


Tavà munteanà (sec. al XVII 





Tavå munteană (sec. al XVI:-lea) (v. 


20 


21 





Tavå din secolul al XVII-lea (v. p. 81). 


Tavă munteanå (sec. al XVII-lea) (У. p. 81). 


22 








Tavå munteană (tip occidental) (v. p. 81). 


23. 


Paterå (пр turcesc) (у. р. 81). 


24 





ем, 


ҮЛ 
A 





Icoană imErăcata cu argint (sec. al XVII-lea) (v. p. 83). 


25 


Was de modă turcească (sec. 





al XVI-lea) (v. p. 85). 


26 


Jetul lui Petru Rareș. 


(v. p. 119). 





Jet muntean (sec. al XVII!-lea). 


27 


Jet domnesc (sec. al XVIII-lea). 


(v. 


p. 120). 


Jet (sec. al XVIII-lea). 


28 





Uşa de la Cotmeana (sec. al XIV-lea) (v. p. 122). 


29 





30 


зае 


а БЕНЕН j 


4 


пазач 
1 


PEIUS 


i Š 
vb 


Ri 





lea) (v. p 123). 


- 


(sec. al ХУ 


Usa de la Snagov 





Ușa din secolul al XVI-lea (у. р. 123) 


31 





Ора din вессіш al XVII-lea (v. p. 124). 


32 





Uşa bisericii mănăstirii Arnota (у. р. 124). 


33 





Usa din secolul al XVIII-lea (v. p. 124). 


E 


Uså cantacuzineascå (sec. 





al XVII-lea) (v. p. 124). 


35 





fCatapeteasmă (sec. al XVIII-lea) (v. p. 126). 


36 


37 


pr ШЇ ү ( 
75-475 Sa 


оз: Ni 


AS 





ul lui Alexandru cel-Bun 


(stilisare de Nadia Bulughin) v. p. 136). 


Din patrahir 


38 


|^ AX 


A 


ЖЗ 


ARASON 


mm [ars 


САВАФАФАЗАЊАЧАФАФАВАВАВАВАВА Ж 





Stefan-Voda Tomsa 


finceputul secolului al XVII-lea) (v. p. 138). 


. Epitaf moldovenesc de la 





139) 


Р 


(v. 


ifa 


ia-Voich 


i Mari 


ipul Doamne 


Perdea cu ch 


40 





— 
==. 
== 
= 
— 
=== 


TE 
å 





Perdeaua de mormånt а Doamnei Maria сін „Папир. 
(stilisare de Nadia Bulughin) (у. р. 





Tesåturå (sec. al XVI-lea). 


41 





Tesåturå munteaná (sec. al XVII-lea). 


42 


Tesåturå (sec. al XVII-lea). 


: 
k 
k 
| 
| 
% 





43 





Tesåturi muntene din secolul al XVII-lea. 


Tesåturå (pe la 1700), 


zz, aypa и 





45 


46 





Tesåturå munteanå de pe la 1700. 


47 








Tesåturi muntene (sec. al XVIII-lea). 








Tesåturi muntene (sec. al XVII-lea).