Dimineata Copiilor/Dimineata Copiilor, 1933 (Anul 10, nr. 464-516) 818 pag/DimineataCopiilor_1933-1669230776__pages151-200

DIMINEATA COPIILOR 


ră, după aceea răspunse: „Cer să mă scapi de 
sărăcie şi de necazurile ce am cu meseria de pes- 
Cat. w, i 

— Bine, am să fac precum doreşti, îi întări 
nimfa vorba. Acum aruncă-mă în apă şi aşteaptă- 
mă apoi la marginea mării”. 

Niţă îi dete drumul în apă, trase luntrea la 
țărm şi-se aşeză după aceea la marginea mării 
aşteptând_să se întoarcă nimfa. Aşteptă cam mult, 
fiindcă nimfa nu se întoarse decât tocmai pe în- 
serate. 

Se întoarse, ținând în mână un îlueraş de ar- 


i a „Line a Sopa si: 


gint, pe care îl dete lui Niţă, zicându-i: „In flue- 
raşul acesta stă norocul tău. Flueraşul acesta este 
„iluerul bucuriei şi al sănătăţii”. Oricât de mâhnit 
şi amărât ar fi cineva, îndată ce aude flueraşul 
cântând, îi piere orice mâhnire și e cuprins de 
veselie. Cu cântecul lui poţi vindeca și mulţi bol- 
navi”. 

După ce spuse acestea, nimfa se cufundă din 
nou în apă şi pieri în adâncul mării. 

Ce făcu însă Niţă? Chiar de a doua zi plecă 
de acasă, pornind în lumea largă- Plecă să-şi caute 
norocul cu flueraşul dăruit de nimfă. 


PAG. $ 


Şi adevărul este că nimfa nu-l minţise. Pe ori- 


unde trecea Niţă şi cânta din fluer, răspândea ve: 


selie şi bucurie. Oamenii îşi uitau de necazuri, 
se făceau veseli şi se porneau să cânte şi să 
joace, iar mulţi bolnavi îsi căpătau din nou sănă- 
tatea. Toţi aceştia îi răsplăteau, care cu . bani, 
care cu alte daruri. . 

Lui Niţă începuse să-i meargă bine. Adică, ce 
să-i meargă bine? Că începuse chiar să se îmbo- 
găţească. Şi omul nu se oprea locului. ci cutreera 
şi cerceta mereu alte sate şi alte oraşe. Aşa se făcu 
că într'una din zile ajunse el în cetatea de scaun 


a unui împărat bătrân, care n'avea alţi copii de- 
cât o singură fată. 

Frumoasă, nespus de frumoasă era domniţa a 
ceasta, al cărei nume, dacă nu mă înşel, era 
Florina. Numai că de multe şi multe luni de zile 
zăcea, sărăcuţa de ea, bolnavă în pat de o boală, 


- pentru care nici un doctor nu putea găsi leac şi 


tămăduire. Avea aşa un fel de sfârseală, de slăbi- 
ciune neînţeleasă. Nu simţea vreo durere, însă se 
topea văzând cu ochii. 

„Mă duc eu să-i cânt din îlueraşul meu vrăiit”, 
îşi zise Niţă, încredinţat că o va putea vindeca 


PAG. 6 


fără să mai stea pe gânduri, porni drept la pala- 
tul împărătesc: La poartă, fireşte, a fost oprit de 
oștenii de pază, fiindcă la palatele împărăteşti nu 
se poate intra, aşa cum ai intra, să zicem, lao 
moară. 3 

„Cine eşti şi ce cauţi aicea?” îl întrebă acela 
care era mai mare peste paznici. 

Fără să clipească măcar din ochi. Niţă răspun- 
se cu tot curajul: 


„Sunt vestitul doctor Minunăţilă şi am venit să 


vindec pe Domnița”. 

După un astfel de răspuns, nu mai încape vorbă 
că paznicii s'au grăbit să-i dea drumul în palat 
şi chiar-să-l primească. făcându-i toată cinstea, 
aşa cum se cuvine unui doctor, care se numește 
Minunăţilă. A 

Niţă intră în camera în care zăcea domniţa, 
scoase flueraşul de argint şi se porni să cânte. 
Cântă el un cântec, cântă două, dar nimic; bolnava 
nu dete nici un semn de viaţă. Abia la al treilea 
cântec, ea deschise puţin. frumoşii săi ochi alba- 
ştri, privi în jurul ei, însă îi închise din nou şi căzu 
iarăşi. în somn şi nesimţire. 

„Viu şi mâine!” zise Niţă, mirat şi supărat că 
de rândul acesta îluerul său cam dete greş. 

Insă, când-se întoarse a doua zi dimineaţa, o 
mână nevăzută scrisese peste noapte pe păretele 
lângă care era patul domniţei, cuvintele ce urmea- 


DIMINEAȚA COPIILOR 


ză: „Domnița nu se poate vindeca de boala ei şi 
nu se poate face bine, decât dacă se găseşte ci- 
neva, care să ijertiească pentru dânsa şi pentru 
sănătatea ei lucrul la care el ține mai mult în 
viaţă”. 

Niţă citi odată, citi de două ori aceste cuvinte 
şi căzu pe gânduri. lar împăratul, care era lângă 
dânsul, îi zise oftând din adâncul inimei: „lată o 
jertfă. care pentru mine nu e cu putinţă să o fac, 


pentrucă mie nu-mi este în viață altceva mai 
A . {w9 
scump. decât copila mea bolnavă”. 
Niţă îi răspunse hotărât, zicându-i: „Am -eu 


ceva de jertfit la care tin mai mult ca- la orice în 
viaţă. Este flueraşul meu de argint”. 

„Alt ceva nu mai spuse tânărul şi bunul Niţă, 
ci sc zoțând flueraşul din buzunar, îl rupse, prefă- 
cându-l în bucățele. 


Şi să vedeţi minune. Domnița, ca și cum iar 
îi luat cineva boala cu mâna, se sculă din pat, 


incepu să umble şi să vorbească, așa „ca şi cum 
s'ar fi deşteptat din somn: : 
Ce a urmat şi cum Sa încheiat povestea,  înțe= 


legem lesne. Niţă a luat pe domnita în căsătorie, 
iar după moartea împăratului. sa urcat el în 
scaunul împărătesc. Şi iată cum purtarea lui cea 
bună cu nimfa i-a adus noroc în viaţă. 


Vasile Stănoiu 


Hăplişor a fost preparat „în particular” de Ha- 
plea şi coana Frosa. Ba pentru unele lecţii, a dat 
şi Prostilă o mână de aiutor. 


Acum, însoţit de aceşti tustrei „preparatori“, 
Hăplişor merge la şcoală să dea examenul de fine 
de an. Se începe .cu examenul: de aritmetică. 

„Hăplişor, îl întrebă învățătorul, dacă ieri ai 
mâncat două mere, iar astăzi trei, câte mere ai 
mâncat în aceste două zile?“. 

Hăplişor se gândeşte puţin, 
glas tare: „Cinci palme! 

— Cum cinci. palme, băete, zise mirat învăţă- 
torul. Eu te întreb de mere, nu de palme. 

— Dar nici ieri, nici astăzi, nam mâncat nici 
un măr, răspunse Hăplişor, care nu ştie să mintă. 
Insă, tata mi-a dat ieri două palme, iar mama mi-a 
tras astăzi trei, aşa că două palme de ieri şi cu trei 
palme de astăzi fac la un loc cinci palme. 


apoi răspunde cu 


Hăplişor la examen x 


— Să lăsăm asta, zise învățătorul, şi să trecem 
la altcevá. Ia să-mi spui, ştii tu de unde vine lâna? 

— Ştiu, d-le învăţător, zău, că ştiu. Lâna vine 
dela oile lui Tănase. 

— Cum?! întrebă învățătorul, care se mira din 
ce în ce mai mult de răspunsurile lui Hăplişor. 
Numai dela oile lui Tănase? Celelalte oi n'au lână? 

— Păi, tata a spus că el de acolo a luat-o. Şi a 
mai spus că a tuns câteva oi, fără să-l vadă Tă- 
nase. 

— Bine, bine, zise învățătorul, pe când Haplea 
se cam roşise la faţă. Spune-mi acum, ce fac oa- 
menii cu lâna? 

— Nu prea ştiu, d-le învăţător. 

— Cum, nu prea ştii? Nu vezi că pantalonii ce 
porţi sunt făcuţi din lână? 

— Nu, d-le învăţător, pantalonii mei nu sunt 
făcuţi din lână, ci din nişte pantaloni vechi ai tatei”. 

M. N. 


DIMINEAȚA COPIILOR Pa 


PAG. ? 


AVENTURILE LUI GUGULICĂ 


E TITIFLENCEA FACHIR 
5 IN9EEE ie NORA FADULESCU ES 


ROMAN PENTRU COPII 


2 pee 
= 


u meseria de fachir a lui Titiflencea, copiii 
nu mai aveau grijă de nimic. Nu-i supăra 
decât căldura prea mare, ceeace îi făcea 
să se scalde şi ei de două ori pe zi în 
Gange. 

De fiecare dată, Gugulică voia să-i scoată man- 
taua, lui Titiflencea, deoarece el nu lăsa de loc 
mâna în jos, când îl vedeau oamenii, dar totdeauna 
Titiflencea se opunea. Acest lucru îl cam punea pe 
gânduri pe Gugulică. 

„Ce Dumnezeu, să fi înnebunit Titiflencea, de 
când face pe fachirul'*, se gândea Gugulică. 

Era singurul care se scălda îmbrăcat şi toţi In- 
dienii îl priveau curios. 

Intr'o zi, se întâlni în apă cu Indianul căruia îi 
furase mantaua. 

Titiflencea se sperie destul de zii, dar Indianul, 
în loc să-i facă vreun rău, se porni pe râs. 

„pâde de tine. Titiflencea, îi spuse Gugulică. 
Numai tu ai intrat în apă cu mantaua !“. 

— Poate să râdă cât îi place, eu no scot!“. 

Fachirul dela care furase mantaua, se apropie 
de ei, se repezi la Titiflencea şi-i trase mâna în 
jos, apoi se uită în ochii lui şi dintr'o dată Titiflen- 
cea eşi din apă şi începu să umble în p labe. 

Gugulică fugi după el să-l oprească, dar Titi- 
flencea nici nu se uita la el. Abia când se depărtă 
fachirul, se sculă şi Titiflencea şi porniră spre 
oraş. 

Titiflencea plângea: 

„Mă să ştii că nu mai viv aici la bae s 
tâlnesc fachirul. 

Simt că el ma făcut să umblu în patru labe. 

— Ba eu cred că tot el te-a făcut să nu mai poţi 
scoate nici mantaua. 

Ar trebui să te ţie trei oameni și să-ţi rupă man- 
taua de pe tine! Altfel nu văd ce-ai să faci. 

— Da, ar îi bine!“. 

Inspăimântaţi de ce văzuseră că a făcut 
rul cu 'Titiflencea, copiii mergeau abătuţi. 

Trecură mai multe zile, fără să poată uita de 
toate cele înâmplate. 


să mai în- 


fachi- 


că 


Mâncau din mila oamenilor şi dormeau pe unde 
apucau. 

La Gange nu se mai duceau, ceeace îi făcea să 
sufere mai mult de căldură. £ 

Odată, pe când se odihneau mai la umbră, vă- 
zură pe un fachir foarte bătrân la câțiva paşi de 
ci. 

Ținea şi el o mână în sus şi îi crescuseră un- 
ghiile de o jumătate de metru. 

Fachirul mânca un fruct şi când observa că Gu- 
gulică şi Titiflencea se uită la el, băgă sâmburele 
în pământ. 

Copiii priveau acut cu mai multă curiozitate şi 
spre mirarea lor, sâmburele încolţi într'o secundă, 
iar în două minute crescu un pom mare, gata să 
facă fructe. 

Băeţii scoaseră câte un țipăt şi O luară la goană. 
Râsul fachirului îi urmări până departe. 

Când se opriră să se odihnească, Titiflencea era 

galben la față şi tremura. 

Abia când se mai linişti, îi spuse Drietăsihuă lui: 

„Ascultă, Gugulică, chiar dacă ar fi să murim 
de foame, eu nu mai fac pe fachirul. 

Dacă mă vor prinde fachirii adevăraţi că păcă- 
lesc lumea, cine ştie ce-au să-mi facă! Cu ăştia 
mi-e teamă să mă pun. 

Tu nu vezi ce putere au? 

— Bine, mă Titiflencea, să căutăm ceva de lu- 
cru. Şi mie îmi era teamă să nu-ţi amorțească 
mâna în sus şi să rămâi aşa. 

„Dacă vrei să mergem 
unde am văzut un circ. 

Poate găsim ceva de lucru! 

— Cred că cei dela circ nici nu sunt Indieni şi 
ne vom înţelege cu ei în nemţeşte. Ce bine ar fi 
să scăpăm din oraşul acesta. Nu vreau să mai văd 
fachiri toată viaţa mea! 

Şi copiii, îngriiaţi de soarta lor, porniră tăcuţi 
spre circ. 


la marginea oraşului, 


(Va urma) 
Mona Rădulescu 


Citiţi: „Almanahul Scolarilor pe anul 1933“ 


“OPOVESTE DE COPIL A e aia din limba germană 
INSĂ FĂRĂ ȘMECHERII M O EE 


Hai să spunem o poveste, ; NET drăguți şi mititei! - 
Chiar aşa, precum şi este. Singuri wo să mai trăiţi, 
Doi copii mai mititei, i i Ci cu noi nedespărțiți”. 
Dar grăsuți şi frumuşei — AT 3 Zic copiii, dar li-i teamă, 
Petrişor şi Marioara, 
Frățiorul, surioara — 
Intr'o zi când se jucau 

Si prin curte alergau, 
Au găsit ei nişte ouă, 

Nu prea multe, numai două. 
“Insă mari, încât ar crede, 
Că-s de gâscă, cin'le vede. 
Dar târziu cum s'a văzut, 


2 


Insă n urmă i-au luat 
Și cu ei i-au învățat, 
Să se ducă la plimbare 


Două rațe le-au tăcut. 

Sub o cloşcă le culcară 

Și de dânsa se rugară, 

Pui frumoşi ca să le scoată, 

lar copiii ziua toată 

Lângă cloşcă tot şedeau, 

Când să-i scoată, aşteptau. 

Si într'o zi de dimineață, 
lată că doi pui de rață, 
„Cioc, cioc, cioc, în ou izbing, 
Au eşit orăcăind. 

Ce gălbui sunt şi frumoşi! PR TA 

Si copiii bucuroşi „Și din mâini Să ia mâncare 
`~ Alergară drept la ei: : Cloşca-i cheamă în zadat: 


$ 
: 
: 
f 
: 
: 
Să nu-i muşte cloşca- mamă. E 2 | 


poooeeeneroooreei ttt 


LIIITE TETTETETT EETEE EEEE LALER EEEEEEEEEEEEEEEEYEEEEYEYEEEEArr rrenean 


` DIMINEATA COPIILOR 


$ E k 5 [i 

Că n'ascultă, n'au habar, E: py 

Cu Petrică, Marioara È s 

i Stau ei ziua până seara. 13 z 

„Dar plăcerea cea mai mar i 

Dă De dihănii ne fereşte!” fa 
; - Ei de cloşcă se rugară Ă 
SA f Şi de frică tremurară. do 
E EP l Până seara, nemişcaţi, Pe 

ei - = 

E pe apă o plimbare, i x 3 3 

r. „Câteşi patru o pornesc E: 
i Råd, tac haz, se'nveselesc, câ 
Petrişor cel drăgălaş 2 
= SE zi 

; pie 
Au e ET 

: : SH 
j $ an 
EA: 


„Stau copiii pitulați. 
lară noaptea când se lasă, 5 
"N loc să meargă drept în casă, 

Să se culce în patul lor. - 


Tot vâsleşte ca luntraş: 
„Marioară, zice el, 
Tu să nu te temi de fel, 
Chiar de-ar fi să cazi în apă, 
Frățiorul tău te scapă”. 
Dar din apă au eşit. 


Şi cu ce s'au pomenit? | drac ; 


Sus un uliu, care sboară i - : 
Un vulpoiu privea de-afară, - Marioara, Petrişor, 
Copii şi pui S'au speriat, Oare ştiţi unde s'au dus? 

_ Şi sub cloşcă s'au băgat Chiar în ouă ei Sau pus. 


„Cloşcă dragă, ne păzeşte, (Va urma) 


LIGA AAAAAAAAAGAAAAAAAAAAAARAA AAA AAA AAA A HH La Aa iad 


e 
* g 


A STT N AEE ES AE PEN S E PEN ús PA PT E Pi 


PAG. 10 


DIMINEATA COPIILOR 


ìi CA Ti SE FACE 
de N. MACEDONEANUL | 


COMEDIE INTRUN ACT 


PERSOANELE: 


Doina (13 ani) | 
Iieana ( 9 ani) | 
Lică (Î1 ani) 


Surorile lui 


(Scena reprezintă o odaie cu uşe în fund și o uşe 
la dreapta) 


SCENA l-ia 
LICĂ şi ILEANA 


(La ridicarea cortinei, Lică stă pe un scaun la o 
masă citind o carte de poveşti. Ileana vine din uşa 
din dreapta făcându-i diferite semne prin care vrea 
să-i arate să tacă). 

LICĂ (imitând-o exagerat): Ce tot te strâmbi 
aşa şi ce sunt semnele acestea? Ţi-am spus şi al- 
tă dată că eu nam învăţat alfabetul surdomuţilor, 
nici limba maimuţelor. Dacă ai ceva să-mi spui, 
spune, vorbeşte aşa cum vorbesc oamenii, nu să- 
mi faci mereu strâmbături. (Se strâmbă şi el imi- 
tând-o). 

ILEANA (supărată): Păcat că eşti cu doi ani 
mai mare decât mine, că nu înţelegi nimic şi n'ai 
nici pe sfert din mintea mea. Iți făceam semne, 


fiindcă nu voiam să vorbesc, de teama că mă aude 
sora noastră Doina. Şi dacă ne aude ea, să ne spă- 
lăm pe mâini, că s'a dus, a sburat secretul nos- 
tru. 

LICĂ (mirat): Secretul nostru?! Care secret? 

ILEANA (punându-i mâna pe gură): Sst! Vor- 
beşte mai încet! 

LICĂ (vorbind ceva mai încet): Bine fie şi mai 
încet, dar nu ştiu ce. 

ILEANA (punându-i din nou mâna pe gură) Sst! 
Şi mai încet! 

LICĂ (vorbind şi mai încet). Fie cât de încet, dar 
cu nu ştiu, nu mi-ai spus nimic, aşa că nam habar 
despre care secret este vorba. 

ILEANA (se uită mai întâiu în toate părțle, ca 
să vadă dacă nu este altcineva, apoi luând mai la 
o parte pe Lică îi vorbeşte încet): Ştii că Lina... 

LICĂ: Fata noastră din casă? 

ILEANA: Da, ea, care alta vrei să fie? 

LICĂ: Ei. ce-i cu Lina? 

ILEANA: Lasă-mă să-ţi spun. Taci şi ascultă. 

LICĂ: Te las, tac şi ascult. Dar ce-i cu Lina? 

ILEANA: Ştii că Lina este o fricoasă fără pere- 
chesi = 

LICA: Nu ştiu, dar şi dacă este fricoasă, ce-i cu 
asta? 


DIMINEAȚA COPIILOR 


ILEANA (vorbind tare): Pentru Dumnezeu, dar 
lasă-mă să-ţi spun! Taci şi ascultă. 

LICĂ (vorbind la fel): Te las, tac şi ascult. Dar 
ce-i cu Lina? 

ILEANA: Uf! Dar nam să pot spune nciodată, 
dacă îmi tai mereu vorba. 

LICĂ: Nu ţi-o mai taiu. Spune înainte secretul. 
Să auzim secretul! 

ILEANA: Ai să-l auzi, dar nu mai deschide gura. 

LICĂ (strângându-şi buzele cu mâna). lată că 
nu mai deschid gura. Dar secretul, ce-i cu secretul? 

ILEANA: Pentru Dumnezeu, dar taci odată! 

LICĂ, lată că tac, dar... 


ILEANA (astupându-i gura cu mâna). Nici un 


dar, taţi şi atâta tot. Şi aşa, cum îţi spuneam, 


Lina este o fricoasă fără pereche. Se sperie şi de 
umbra ei. De aceea, acum când mama şi tata nu 
sunt acasă, m'am gândit să-i facem o farsă, de 
care vom râde cu haz. 


e i i EP ——————— = 
ÎN e e IP 


PAG. 11 


LICA: Ce îel de farsă? 

ILEANA: Să-ţi spun ce am făcut. Am luat două 
bastoane de ale lui tăticu, le-am îmbrăcat şi le-am 
încălțat, ca şi cum ar fi un om adevărat. Ca să se- 
mene şi mai bine, i-am pus şi o mască, potrivin- . 
du-i barbă şi mustăţi. Când m'am uitat la el, după 
ce era gata, cât p'aci să mă speriu şi eu, care mă 
ştii cât sunt de curajoasă. 

LICĂ: Te ştiu, tremuri, tipi şi nu ştii unde să 
te ascunzi, când ai vedea un şoarece. 

ILEANA: Cu şoarecii e alt ceva. Dar s 
ce am făcut cu omul acela. 

LICĂ: Spune, că te ascult. 

ILEANA: L'am pus într'un colţ în cămară, unde 
este întunerec. 

LICĂ: Dar l-ai potrivit bine? 


să-ţi spun 


(Va urma) 


In ziua de 13 Februarie curent s'au împlinit 50 

de ani dela moartea lui Richard Wagner. Chiar 

` şi cititorii noştri mai mici nu numai că au auzit 

numele acesta, dar suntem siguri că au ascultat 

ceva din operele sau alte bucăţi muzicale ale lui 
Wagner. 

Ştiu, prin urmare, că Wagner a fost şi rămâne 
şi astăzi unul din cei mai mari compozitori mu- 
zicali al Germaniei, ba chiar ai lumei întregi. 
Tristan şi Isolda, Lohengrin, Tanhăuser şi altele 
sunt printre celebrele opere muzicale ale lui Wag- 
ner şi care se cântă şi astăzi in marele săli de 
concert din toată lumea. 

Să spunem câteva cuvinte despre viaţa lui Ri- 
chard Wagner. S'a născut în anul 1813 şi a avut 
o tinereţe foarte neliniştită. Aşa, încă de când 
era copil în vârstă numai de cinci luni, rămâne 
orfan de tată. Mai târziu, mamă-sa se:mărită cu 
un artist de teatru. Aceasta face ca încă din vârstă 
fragedă, Richard Wagner să intre în legături cu 
teatrul şi să trăiască viaţa artiştilor. 

l-a plăcut teatrul, dar mai mult decât teatrul i-a 
plăcut muzica pentru care avea din naştere un 
talent fără asemănare. 

In anii săi tineri Wagner a avut să lupte cu 
multe greutăţi, cu multe nevoi şi cu multe duş- 
mănii. A fost prigonit, a ajuns uneori să naibă 
aproape ce mânca, iar duşmanii Săi susțineau că 
producţiile sale muzicale n'au nici o valoare. 


La urmă însă, Wagner a izbutit cu talentul său 
să înfrângă toate greutăţile şi să facă să amt- 
țească toate duşmăniile. A ajuns respectat şi ad- 


mirat de toată lumea, operele sale muzicale i-au 
adus câştiguri frumoase. 

Când a murit în vârstă de 70 de ani într'un pa- 
lat din Veneţia, Wagner era socotit — şi cu drept 
cuvânt — de toată lumea ca un geniu muzical, 


PAG. 12 


de TERN 


orin; flácău voinic şi chipeş, era 
al doilea fiu al unui- boer de 
neam. mare, dar scăpătat. Boe- 
rului acesta nu-i rămăsese la 
bătrânețe decât casa în care l0- 
cuia şi ò sfoară de moşie. din al 
cărei venit abia putea să trăia- 
scă el şi cei doi fii ai săi: 

De aceia, când simţi că i se apropie ceasul 
morţii, chemă pe fiii săi şi le vorbi în felul ce ur- 
mează : „Casa şi câtă moşie ne-a mai ră- 
mas să fie pentru fiul meu mai mare. Tie, Sorine, 
îți dau punguliţa aceasta, în care sunt cincizeci 
de galbeni, îti mai dau calul meu şi sabia mea. 
Mergi în lumea largă şi caută-ţi norocul”. 

Puţine zile după aceasta, boerul închise ochii 
şi muri. Sorin, luându-şi rămas bun dela fratele 
său mai mare îşi încinse sabia. încălecă şi calul, 
lăsat de tatăl său, şi porni în lumea largă. Mer- 
gea la întâmplare, drept înaintea sa, în căutarea 
norocului. 

Intr'o seară, ajunse în cetatea de scaun a Îm- 
părăţiei. Aci află despre o întâmplare, cum rar 


“nu numai nasul”, 


DIMINEAȚA COPIILOR iii PAG. 13 


se pomeneşte. Află că Sorina, fiica singură a îm 


păratului şi o domniţă de o îrumuseţă fără pere- 


che, nu vroia să se mărite decât cu tânărul, ca- 
re ar putea să o întreagă în alergare. 

“Insă, domniţa aceasta alerga aşa de iute. că 
ziceai că sboară şi că nu atinge pământul. Aşa 
că nu era chip să o poată întrece cineva. ` 

Dar Sorin află şi altceva despre domniţa So- 
rina. Află că domniţei acesteia îi plăcea foarte 
mult să se gătească şi că mai toată ziua stătea 
în fața oglinzii, privindu-se şi lăudându-se singu- 
ră cu frumuseţea ei. 

Mai era un lucru, care, poate, îi plăcea şi mai 
mult. Il plăceau poveştile. Ar îi stat bucuros zile 
şi nopţi întregi, fără să mănânce şi fără să doar- 


mă, numai să-i spună cineva poveşti cât mai ` 


multe şi mai frumoase. Şi Sorin îşi zise: 
„Am să-mi încerc şi eu norocul şi să mă iau la 
intrecere cu domniţa Sorina”, cu. toate că mai a- 


flase ceva, care nu era de loc plăcut pentru dân-: 
sul. Aflase că tânărului, care mar fi putut s'o în- 


treacă în alergare, i se tăia numai decât vâriul 
nasului şi că până atunci mulţi fii de regi şi îm- 
păraţi, care îşi încercaseră norocul, plecaseră a- 
casă cu nasurile tăiate. 


Ziua următoare, Sorin nu se grăbi să meargă la 


palatul împărătesc, ci făcu altceva. Cumpără o 
cingătoare, lucrată cu fire de aur şi împodobită 
cu flori care de care mai frumoase. Mai cumpă- 
ră o oglindă de mână şi o minge de piele. Pe min- 
gea de piele, Sorin scrise cu litere cât mai mici, 
dar citete, o poveste foarte isa ae însă fără 
să o isprăvească. 

Merse apoi la Curtea impăiileasti şi înfăţi- 


| şându-se împăratului. îi zise: „Măria Ta, am ve- 


nit să mă iau la întrecere cu domnița Sorina şi 
dacă o întrec la alergare, să o iau de soţie. 

— Şi nu ţi-e milă de nasul tău? îl întrebă îm- 
păratul. 

— Pentru domniţa Sorina mi-aş da şi capul, 
îi răspunse Sorin hotărît. 

Impăratul chemă . atunci pe Sorina+şi îi zise: 
„lată un tânăr. care nu ţine nici la nasul, nici la 
capul său şi vrea să se ia la întrecere cu tine”. 

Sorina se 'uită la Sorin 'şi îi plăcu înfăţişarea 
lui de tânăr voinic și chipeş. De aceea, dete din 
cap şi oftă în semn de mila şi a e a pică „Apoi 
îi zise: 


„Să ştii că, lucru care, de altfel, nu e cu putin- 
tă. chiar dacă m’ai întrece la alergare, căsătoria 
noastră nu se va face decât după şapte ani, înce- 
pând de astăzi. 

— Despre aceasta vom vorbi noi mai târziu, îi 


răspunse Sorin, adăugând: Deocamdată, haidem. 


să ne luăm la întrecere”. 


Trebuiau să alerge din faja palatului până la | 


3 


- chioscul, care era în' fundul grădinii, ceeace în- 
semna aproape o oră de alergătură, aşa de mare - 


şi întinsă era grădina. 

Impăratul bătut de trei ori din palme — eul 
era semnul — şi la bătaia a treia, Sorina şi Sorin 
o rupseră la fugă. Ce-i drept, alerga şi Sorin, cum 
prea puţini tineri ar putea să alerge, însă nu era 
chip să se ţie cu Sorina, necum să o  întreacă. 
Pe Sorina cu greu ar fi putut să o ajungă chiar 
şi o căprioară. 

Văzând aceasta, Sorin scoase din buzunar cin- 
gătoarea ce cumpărase şi o aruncă înaintea So 
rinei. Sorina se opri, ca să vadă ce este, o luă 
de jos şi începu să o privească pe toate părţile. 
fiindcă într'adevăr cingătoarea era foarte fru- 
moasă. După aceea, se încinse cu ea, căutând să 
şi-o potrivească cât mai bine. 

Sorin se folosi-de vremea cât Sorina a stat lo- 
cului şi putu nu numai să o ajungă, ci chiar să o 
întreacă. Dar Sorina îl văzu si îi strigă: „Degea- 
ba te osteneşti, că tot eu am să ajung mai repede 


“la ţintă”. Şi făcându- -şi vânt, se porni din nou pe 


alergat. In curând, îl ajunse şi-l întrecu. 

Dar nici Sorin nu se lăsă bătut.. Acum scoase 
din buzunar oglinda de mână şi o aruncă înaintea 
Sorinei. Sorina se opri din nou, ridică oglinda de 
jos şi începu să se privească şi să vadă cum îi stă, 
după ce alergase atâta şi îi se înroşiseră şi aprin- 
seseră obrajii. Zâmbi mulţumită, văzându-se că 
este şi mai frumoasă. 

Insă mai. văzu ceva. Văzu că Sorin o întrecuse 
din nou. „Ei, lasă, îi strigă ea, că tot nu scapi cu 
nasul netăiat.” Şi făcându-şi vânt, o rupse la fugă 
şi-l întrecu iarăşi pe Sorin. 

Dar Sorin mai avea ceva. Avea minged: de pie- 


le, pe care scrisese o poveste, lăsată neisprăvită. . 


Asvârli, aşa dar, această minge înaintea Sorinei. 

Sorina se opri pentru a treia oară şi ridică mine 
gea de jos. Cum o ţinea în mână şi o privea, vă- 
zu că pe minge stă scrisă o poveste. Şi s'a pus să 


- o citească, fiindcă, îndată ce era vorba de po- 


veşti, Sorina lăsa şi uita totul. O citi, îi plăcu. dar 


îi păru foarte mult rău, văzând că nu este sfârşi- l 


tul povestei. 

Işi ridică, aşa dar, ochii, ca să vadă unde este 
Sorin şi să-l întrebe cum se sfârşeşte povestea. À+ 
cum Sorin, care nu se oprise nici o clipă din fugă, 
o întrecuse mult, aşa că se apropia de ţintă. adică 
de chioşcul din fundul grădinei. 

„Sorine, îi strigă Sorina, alergând după el, 
spune-mi, rogu-te. cum este sfârşitul povestei ce 


ai scris pe minge? 
<- — Mai târziu, mai târziul” îi răspundea Sorin, 


alergând mereu. 
Sorina nu mai putu să-l ajungă, aşa că Sorin 


(Citiţi urmarea în pag. 14a 


PAG. 14 = 


= DIMINEAȚA COPIILOR 


e O0 
Adaptare de MARCU IONESCU 959 
© © 


urina, o fetiţă pe care o chema aşa, fiindcă 
avea părul de . coloarea aurului, ` merse 


într'o zi să se plimbe singură în pădurea 
din apropiere. In miilocul pădurii, văzu 
într'un desiş o căsuţă veche. 

ştiu cine locueşte în căsuţa 


a-l? IMI 
zu; | 


„Mult aş dori să 


aceasta“, îşi zise Aurina. Şi fiindcă poarta căsuţii 
nu era încuiată, Aurina intră înlăuntru. 
Pe masa din sufragerie, Aurina văzu trei stră- 


(Urmare din pagina 13 a) 


ajunse cel dintâiu la ţintă.” Acum vei fi soţia mea! 
îi zise plin de bucurie. Sorinei. 

» — Da, dar nu uita că trebue să aştepţi şapte 
ani, până să ne căsătorim, îi răspunse ea. 

— Aştept! îi întări el vorba. 

— Insă spune-mi cum e sfârşitul povestei de 
pe minge? îl zorea Sorina. 

— Sfârşitul povestei? Ţi-l voi spune în ziua că- 
sătoriei noastre”. 

Ce să facă şi Sorina? Vroia să ştie cu orice 
chip cum se sfârşeşte povestea, aşa că n'avea 
răbdare să aştepte nici şapte minute, necum şapte 
ani de zile. De aceia, îi zise lui Sorin: „Dacă-i 
aşa, hai să ne căsătorim chiar astăzi.” 

Atâta aştepta şi Sorin. Şi se făcu o nuntă mare 
şi frumoasă, aşa cum sunt nunțile împărăteşti. In 
chipul acesta Sorin aiunse ginere de împărat, iar 

* mai târziu, după moartea socrului său, se urcă el 
în scaunul împărătesc. 

A avut noroc sau a fost deştept? Să răspundă 


cei care vor citi povestea aceasta. 
Ali-Baba 


chini: una mare, a doua mai mică, iar a treia, o 
strachină mică de tot. Lângă aceste străchini erau 
trei linguri: una mare, a doua mai mică, iar a 
treia, o linguriţă mică de tot. In fiecare strachină 
era ciorbă caldă şi gustoasă. 

Fiindcă Aurinei i se făcuse foame, iar ciorba îi 
plăcea din totdeauna, luă mai întâi lingura cea 
mare şi gustă din strachina cea mare. Insă ciorba 
din strachina aceasta era prea fierbinte. Aurina 
lăsă, aşa dar, lingura cea mare şi luând lingura a 
doua, gustă puţină supă din strachina a doua. 

Dar ciorba din această strachină era rece de 
tot. Aurina luă atunci linguriţa cea mică şi gustă 


d 


A 
Sul 


ciorbă din  strachina cea mai mică. Ciorba din 
această strachină nu era nici prea caldă, nici prea 
rece, aşa că Aurina goli toată strachina. 


a e 


| 
| 


we- 


DIMINEAȚA COPIILOR 


Aurina vroia acum să se odihnească puțin. In 
cameră, erau trei scaune: unul mare de tot, al 


doilea mai mic, iar al treilea mic de tot. Aurina. 
şezu mai întâi în scaunul cel mare, dar scaunul 


acesta nu era de loc potrivit pentru dânsa. Aurina 
încercă atunci să se aşeze în scaunul al doilea. 

Dar scaunul acesta era aşa de moale, că fetița 
se aiundă toată în el. 

In sfârşit, şezu în scaunul al treilea, care era 
par'că făcut înadins pentru dânsa, aşa de bine îi 
se potrivea. Insă, nu știu cum se făcu, că fundul 
scaunului se rupse şi Aurina se pomeni jos... Dar 
se sculă numai decât şi urcând câteva trepte, intră 
într'o odaie de dormit, unde erau, unul lângă altul, 
trei paturi. Primul pat era mâare, al doilea mai 
mic, iar al treilea mic de tot. 

„Aş dori să știu cine doarme în paturile aces- 
tea“, îşi zise Aurina şi simţi numai decât că i se 
face somn. Sa culcat mai întâi în patul cel mare, 
însă perna era foarte înaltă pentru căpşorul ei. 
După aceea, sa culcat în patul al doilea, dar şi 
patul acesta îi era prea înalt la picioare. In sfârșit, 
se culcă în pătucul mititel, care îi se potrivi aşa 
de bine, că îndată o apucă somnul şi adormi. 

Nu după mult, iată că veniră şi stăpânii căsuţei. 


. 


A 
A Y Pia 
7448 


-K 


Erau trei urşi: unul maare de tot, al doilea mai 
mic, iar al treilea mic, mititel. 

Intrară în sufragerie şi văzură că umblase cine- 
va la strachinile lor de ciorbă. Atunci, ursul cel 
mare mormăi şi zise cu un glas gros și supărat: 
„Cine a mâncat din ciorba mea?”. 

Ursul al doilea vorbi şi el, zicând cu o voce ră- 
guşită: „Cine a mâncat din ciorba mea?“. 

Ursuleţul cel mic, mititel zise la rândul său cu 
un glas subţirel: „Cine mi-a mâncat toată ciorba? 
Strachina mea e goală!”. 

După aceea, ursul cel mare s'a uitat la scaunul 


6 ————— 
= 


PAG. 15 


său şi, mormăind, a zis cu glas gros şi supărat: 
„Cine a stat în scaunul meu?**. 

Ursul al doilea a zis şi el cu o 
„Cine a stat în scaunul meu?“ 

Ursuleţul cel mic, mititel a zis şi el cu un glas 
subţirel: „Cine a stat în scăunelul meu şi mi l-a 
rupt?“ 

Cei trei urşi merseră apoi în odaia de dormit. 
Păturile erau răvăşite şi nu mai erau frumos aşe- 
zate, cum le lăsaseră ei dimineaţa. 

Atunci, ursul cel mare a monmăit.şi a zis cu un 


voce răguşită: 


N 
X) 


T 


N 
NANA 


Kou 
TNN 
VISE 


G 


[A 


a 


x 
5 
A 
za 


i) 


BE 


ANN 


ori 
glas gros şi supărat: „Cine sa 
meu?“. 

Ursul al doilea a zis şi el cu o voce răguşită: 
„Cine s'a culcat în patul meu?*. 

Ursulețul cel mic, mititel zise şi el cu glasul 
subţirel: „In pătucul meu doarme o fetiţă drăguță 
cu părul de aur“. 

Glasul acestui ursuleţ era așa de plăcut, că Au- 
rina l-a auzit şi s'a trezit din somn. Dar s'a speriat 
şi s'a îngrozit, când a văzut pe cei trei urşi, a să- 
rit din pătuc şi a sărit pe fereastră afară. 

A căzut pe iarbă verde, aşa că nu şi-a făcut nici 
un rău. 

S'a sculat îndată, a luat-o la fugă și nu s'a oprit, 
până ce n'a ajuns acasă. 


culcat în patul 


Marcu Ionescu 


AB- EI E O- E S R a BA E BA- I IE- "20 DAD I SDO R- 009-000 006 -- 0000-00 G 00 


a RR e MR a 


vata Aa 


it a e aai tar acin 


C. I. C.-LOCO. — Am citit, aşa cum ne-ai rugat, 
poezioara „Mama“ scrisă de d-ta şi am văzut că 
ai un scris destul de drăguţ, pentru vârsta mică a 
d-tale. Insă, pentru colaborarea la revistă, se te 
gândeşti 'mai târziu, când vei creşte mai mare şi 
vei învăţa mai multă carte. Până atunci, te sfătuim 
să continui a fi bunul nostru cititor. . A 


: ED. SAL. — „„Ghorghe cel viteaz“. Dragul meu, 

| r scrii destul de bine, ceeace este promițător -pentru 

i mai târziu, însă, citind povestea trimisă de d-ta, 

O. am observat că nu cunoşti încă în deajuns limba 

română. Mai ales, confunzi cele două sunete ă şi d 

E: şi pui ă unde trebue â şi viceversa. In afară de 
i 
pr 
d 
i 


k 
: 


aceasta, la revistă nu ducem: nici o lipsă de po- 

Ey, veşti, vechii noştri colaboratori Ali Baba, Vasile 

4 Stănoiu, Stan Protopopescu, Dinu Pivniceru, Vin- 

tilă Bratu, etc., fiind încă departe de a da de fundul 

sacului lor. De aceea, zic că e mai bine să-i lăsăm 
i pe dânşii să scrie poveşti pentru revistă. 


0..B.-TURDA.'— „Fotoliul care merge“. Se ve- 


pri de că este o traducere şi trebuia să spui lucrul a- ` 


cesta, arătând numele autorului şi cartea din care 
ai luat-o. Al doilea. Ai scris rândurile aşa de înde- 
sat, că nu e loc să putem face o îndreptare cât de 
mică. Pentru-aceste motive, ne pare rău că nu o 
putem publica. j 
I. St.. M. — Toamnă”. Am publicat prea multe 
| | poezii în gen descriptiv. despre Toamnă” şi fe- 

d A nomenele ei, aşa încât cititorii au ajuns să fie ar- 
hisătui de astfel de versuri. lar noi avem datoria 
să ne gândim în primul rând la cititorii nostri. 


nr re 


xn 


MĂRŢIŞOARE ŞI CADOURI 


Noutăţi în aur, argint şi doubleuri 
garantate, mai eftin ca oriunde, pentru 
orice pungă găsiţi numai la 


IP A 66 CALEA 


GRIVIŢEI 107 


a Pentru cititoarele şi cititorii 
S j „DIMINEȚII COPIILOR" se 
face mare rabat ză 


„5-920--009--009--000--009--009--000--009--099--009--009--009-:3 


4 : . 
COPII! 
Veniţi în fiecare Duminică, înainte de 
amiază, la spectacolele organizatė anume 
pentru voi de către 


„DIMINEAȚA COPIILOR“ 


în sala Teatrului ROXY din Str. Lipscani 


La fiecare spectacol 
veţi vedea şi admira: 


Teatru.- Dansuri şi balet.-Pro- 
ducfiuni de muzică vocală şi 
înstrumentală.- Cei mai buni 
acrobaţi.- Numere de prestidi- 
- gitaţie şi experienţe eztraordi- 
nare.-Clownii şi auguştii cei 
mai comici.- Declamaţii şi mo- 
noloage.-Concursuri instructive şi plăcute, ete 


Moş Nae va explica, într'un ciclu de con- l 
= 


ferinţe pe înţelesul celor mici, toate pro- 
gresele înfăptuite în ştiinţă şi în technică. 


La fiecare spectacol se trage tombola gratuită cu 
ciocolata „SUCHARD“ şi se distribue la toți copiii 
cornuri „Otto Gagel“ şi alte surprize. Preţul de 
intrare; Fotoliu | Lei 30 — Fotoliu Il Lei 20, 
(se. mai plăteşte un plus de 2 lei la bilet pentru 
„timbrul aviaţiei“). Toate locurile sunt numerotate. 
Garderoba nu este obligatorie. Inceputul ora 10,30 
dimineaţa. Sfătuim pe toţi cititorii noştri să-și 
reţie biletele din timp la redacţia revistei „Dimineaţa - 
Copiilor“, Str. Const. Mille 12, Etaj I. Tel. 324/70 


POVESTEA BUNICII 


He! pe vremea mea copii, 

Erau dulciuri bune şi fistichii. 
Dar să ştiţi că niciodată, 

N'a fost ca Suchard, ciocolată! 


ABONAȚI - VĂ LA REVISTA : 


„DIMINEAȚA s nat 


COPIILO << {CUPON Nr 1-3 


At 


| u N Í W 


Mail ati 


idit 


BIBLIOTES 
ERS 


VES A. 


ps 


PREŢUL 5 LEI 


PAG. 2 


Plăcere şi oboseală. 


Incă dela primul număr al „Dimineţii Copiilor“, 
adică încă de acum nouă ani şi ceva şi până astăzi, 
aproape n'a fost zi în care să nu citim manuscrise, 
trimise spre publicare, de cititorii noştri, care do- 
resc să fie şi colaboratori ai revistei. 

In totdeauna am început cercetarea acestor ma- 
nuscrise cu un sentiment de bunăvoință şi de plă- 
cere dar deseori am terminat — dece n'am spu- 
ne-o? — prin a smţi destulă oboseală. 

Mai ales când manuscrisele erau prea multe, iar 
unele din ele scrise puţin clar şi citeţ sau cu rându- 
rile prea îndesate unele în altele. 

Totuşi, am simţit o adevărată bucurie, când am 
avut ocazia să citim bucăţi în proză sau în versuri, 
scrise cu un talent promiţător. 

Am căutat totdeauna să încurajăm pe aceşti co- 
laboratori voluntari... Le am publicat bucăţile ce 
ne-au trimis şi deseori le-am scris personal, dându- 
le sfaturi şi îndrumări ce am socotit că pot să le 
fie de folos. 


Graba şi laudă de sine. 


Mai întâi spunem că nouă bucăţi din zece trimi- 
se sunt neapărat în versuri. Poezii, toţi fac poezii, 
pentru că autorii lor îşi închipue că sunt uşor de 
făcut. Nu se cere multă învăţătură de carte, nu se 
cere nici obişnuinţa scrisului. 

Ce se cere pentru o poezie? Un subiect şi vreo 
10, 12 cuvinte, care să se potrivească la siârşit şi... 
poezia s'a îăcut! Aşa cred micii începători. Ade- 
vărul însă este că nu s'a făcut de loc şi că cele mai 
multe încercări, făcute în felul acesta, nici nu pot 
îi numite poezii. 

Autorii lor sunt însă grăbiţi, uneori chiar foarte 
grăbiţi. Cer ca poezia trimisă de dânşii să fie pu- 
blicată negreşit în n-rul viitor al revistei. Ca şi cum 
noi, cei dela redacţia revistei, stăm cu braţele în- 
crucişate, aşteptând să ne pice poezii de afară. 

Alţii se laudă singuri: „Vă trimit, ne scriu ei, o 
poezie foarte frumoasă“. Uită zicătoarea că „lauda 
de sine nu miroase bine“. 

Alţii ne scriu în felul ce urmează: „Dacă îmi pu- 
blicaţi această poezie, am să vă trimit altele mult 
mai frumoase“. lar noi aşteptăm — dese ori în Ža- 
dar — să ne trimită pe cele „mult mai frumoase“. 


Cercetând manuscrise de începători 


DIMINEAȚA COPIILOR 


„Un mic poet“. 


„Am devenit un mic poet“, ne scrie un cititor, 
adăugând: „După ce îmi publicaţi primele două 
poezii, ce trimit astăzi, vă voi trimite câte zece po- 
ezii în fiecare lună“. Adică, ne va trimite numai 
el singur mai multe poezii decât apar în cursul unei 
luni în „Dimineaţa Copiilor“. 

Aşa dar, va trebui să nu mai primim dela nimeni 
altcineva poezii, ci numai dela „micul poet“ — şi 
încă să ne prisosească. 

Cele două poezii trimise au ca titlu, una din ele 
„larna”, iar a doua, „Vara“. Prima strofă dela poe- 
ziă Marna“ este cam în felul următor: 


„Sa dus vara călduroasă, 

A sosit iarna friguroasă, 

Este frig să eşi afară : 
Și urât este la țară“ 


lar prima strofă dela poezia „Vara” este cam 
aşa: 


„S'a dus iarna friguroasă, 
A sosit vara călduroasă, 
Este cald să eşi afară 

Și frumos este la ţară”. 


Adică, schimbând rândul câtorva cuvinte, „micul 
poet“ a eşit din iarnă şi a intrat în vară. 

„„Micule poet“ şi drăguţule cititor, nu te grăbi să 
faci astfel de poezii şi să le trimiţi spre publicare. 
Iti spunem aceasta în interesul d-tale. 


„Să mă incurajaţi“. 


Aşa ne scriu mulţi dintre începătorii în arta scri- 
sului. Acestora le răspundem: încurajem cu toată 
bunăvoința şi dragostea pe cei la care vedem un 
început, o licărire cât de mică de talent. Insă, am 
face revistei un rău şi le am face şi lor un rău şi 
mai mare, încurajând slăbiciuni şi capricii de copil. 
Ar însemna să-i înşelăm, făcându-i să se creadă 
scriitori, adică să se creadă ceeace nu sunt încă. 

De altfel, am spus mereu: a reuşi la scris, nu e 
chestiune de noroc, ci este o chestiune de pricepere, 
de talent şi, mai ales, de cultură şi experienţă. 


DIMINEATA | 
COPiiL.OR 


REDACȚIA şi ADMINISTRAȚIA 
BUCUREŞTI. — Str. CONST. MILLE (Sărindar), 12. — TELEFON 6/67. 


Abonamente: 1 AN 200 LEI || IN STRĂINĂTATE DUBLU 
6 LUNI 100 UN NUMĂR 5 LEI 


Director: N. BATZARIA 


Manuscrisele nepublicate nu se înapoiază 


ea 


26 Martie 1933 — Nr. 476 


REPRODUCEREA BUCĂȚILOR ESTE STRICT INTERZISA 


lila aa aaa dana aaadanaaaaaaaaaalaaaaaaaiaaaaaiaaaaaaai 


LAAAAĂAĂĂA ANA Lia liane aaa aaa HHHH HAHH HHH 


[x] GHIOCEII |] | 
Ca şi nişte îngeri rătăciți Când nămeții grei de nea în vânt 
Pe zăpadă'n cântece de stea, Flutură peste dumbrăvi pustii, 
— Albi şi îragezi cu mirosul crud — — N'auzirăți stând pe la lereşti? — 
Ghioceii dulci şi nzăpeziți Pitulați aproape de pământ $ 
$ Se înaltă din pământul ud, Ghioceii-şi sună ca'n poveşti 
Când văzduhul e'ncropit abea. Zurgălăii dulci şi străvezii... 
Ghiocei, Ghiocei, 
Ştiţi să-mi spuneți poate-un basm cu ei?!... Ştiţi să-mi spuneți poate-un basm cu ei?!... 
Eu ştiam de mult, dar am uitat. Noi credeam de mult că vin din rai. 
Ti-l spuneam adesea pe'nserat, Ce de mult era!... Şi tu erai 
Când trudit de-atâtea jucării Aib şi mic şi ntoate-asemeni lor 
Tu veneai, — de somn cu ochii grei — Și râdeai cu mii de clopoței... 
Capul dulcen poala mea să-l fiii... Ghiocei, ce mult de voi mi-e dor]... 
Il mai ştii?... Tare dorl... 
Duţica 
are nitel Atel a at Dai ada alee: îi Să ai dl caiete LAAJAA EAAS AAA AAAA ARAARA DAARAAN Y opea | 
AAAA AA AAAA AAAA AAAA i DOHO etAtA ttet tte tetet tett tte 
| Primăvară, dulce primăvară !... | 
Primăvară dulce, primăvară caldă, Peste ea să calci, prin soarele cald, 
Soarele-ţi zâmbește șin raze te scaldă, Copilaşii saltă voioși pe afară, 
Floricele'n cale, iți cresc la tot pasul — Căci în zări șin inimi e iar Primăvară. 
Dulce-aromitoare, şi-şi încearcă glasul Caişii îşi leagănăn ramul plin de floare 
Mii de păsărele cu ochi ca hurmuzul — Suavă, plăpândă — belșug de ninsoare — +$ 


Iti vrăjește ochii şi-ţi desmeardă-auzul. 
Cerul e albastru ca și o cicoare, 

Ze[irul adie, c'o călduţă boare, 

larba crește verde — un întins smarald, 


Lia aaa AA Adda AAA AAA AAAAAAARAAAAA AAA AAA ALA AAARLALARAAAAAAAAALAAAA AAA A LARA a ALAIN res 


Și, când şși-or scutura florile roz-albe, 
Din ele, or sta să-ți înșire salbe; 
Turme de mioare, zburdă pe câmpie... 
E doar joc și cântec... și e veseliel... 


Theodor Cuzinsky-Gabrielesca 


O ..nooooore 


PAG. 4 


DIMINEAȚA COPIILOR 


II.) 


A 


7 


A 


de ALI-BABA 


fost odată un împărat, a cărui 
tară se numea „Impărăţia Pietre- 
lor Preţioase”. Insă, dintre toate 
frumuseţile şi minunile acestei 
împărăţii, minunea cea mai fru- 
moasă era domniţa Sorina. 

Să vă spun ceva despre chipui 
şi făptura ei. 

Zveltă şi înaltă de statură, avea ochii mai al- 
Laştri decât peruzelele şi decât cel mai curat alba- 
stru al cerului. Buzele îi erau mai roşii decât toate 
rubinurile. dinţii ei păreau un şirag de mărgele 
îine, iar privirea Sorinei scânteia mai puternic de- 
cât focul tuturor diamantelor din împărăție. 

Insă, mai frumos şi mai preţios decât orişice 
era sufletul ei bun şi inima ei milostivă. 

Fiind apoi şi singură la părinţi, se înţelege că fii 
de voevozi şi împărați veneau din toate părţile pă- 
mântului şi o cereau în căsătorie. Decât, tatăl ei, 
impăratul, nu eşea din vorba lui: „Nu voi da pe 
Sorina de soţie decât tânărului, oricine ar fi el, 
care în timp de un an, va găsi comoara din palatul 
cenuşiu”, 

Şi iată că veni un tânăr voevod dintr'o ţară dela 
miazăzi şi îi zise: „Impărate, spune-mi ce am de 
făcut, ca să găsesc comoara din palatul cenuşiu şi 
aşa să pot lua de soţie pe domniţa Sorina, la care 
tiu nespus de mult”. 

lar împăratul, luând în mână o legătură de chei 
mari şi grele, îl zise: „Vino cu mine!” Il duse prin- 
tro pădure ai cărei arbori erau negri şi maveau 
pe ei nici o îrunză. După aceea, trecură printr'o altă 
pădure, făcută numai din spini şi mărăcini. In sfâr- 


DIMINEAȚA COPIILOR = 


şit, ajunseră în faţa palatului cenuşiu, clădire tristă 
şi părând mai de grabă o închisoare decât un palat. 

Impăratul descuie poarta cea mare de afară, zi- 
când voevodului să-l urmeze. Când aiunseră într'o 
sală mare, împăratul îi vorbi în felul ce urmează: 
„In palatul acesta vei sta închis un an de zile, în 
care timp vei căuta comoara ce stă ascunsă. Dacă 
o vei fi găsit, când voi veni la sfârşitul anului. fiică- 
mea Sorina va fi soţia ta. Dacă nu vei fi găsit c3- 
moara, înseamnă că ai stat de pomană un an în 
închisoare”. 

După aceea, împăratul bătu de trei din palme 
şi eşiră din pământ doisprezece picitici, unbrăcati 
cu toţii în haine cenușii. 

„Aceştia sunt servitorii tăi, cărora n'ai decât să 
le porunceşti””. 

Apoi împăratul plecă, încuind pe din afară poarta 
cea mare a palatului cenușiu. 

După plecarea împăratului. căpetenia celor- doi- 
sprezece pitici făcu voevodului o plecăciune şi îr 
zise: „Numele meu este Soare-Lucitor. Tovară: sii 
mei Şi eu aşteptăm poruncile Inălţimei Tale. 

=— Să-mi aduceţi mâncare- şi să mă lăsaţi în 


pace!” le răspunse voevodul vorbindu-le cu as- 


prime. Porni apoi să cerceteze palatul. Toate să- 
lile şi toate camerele erau pline cu lucruri mur- 
dare, cenuşii, urâte la vedere. Nici nu ştiai ce lu. 
cruri sunt, aşa de gros era praful ce se aşternuse 
pe ele. 

„Va trebui să le spun piticilor să-mi aiute să 
car de aici toate lucrurile acestea. Se poate cu 
preţioasa comoară să fie ascunsă în fundul vreu- 
nei camere”. 

De aceea, se întoarse în sala cea mare, chemi 
pe pitici şi porunci mai întâiu să-i aducă mâncare 
multă şi băutură şi mai multă. După ce se îndopă 
bine şi se cam ameţi de băutură, zise lui Soare- 
lucitor: „Haideţi să-mi ajutaţi să cărăm lucrurile 
de care sunt pline sălile şi camerele palatului. 
Vreau să caut comoara cea prețioasă”. 

Şi, în adevăr, munci cărând la lucruri şi căutână 


_peste tot comoara până în seara acelei zile. Seara, 


se înfruptă din nou cu tot felul de bunătăţi, dete 
pe gât mai multe pahare de un vin gustos, dar 
tare, apoi se culcă şi dormi buştean până a doua zi. 

Când se sculă dimineaţa, îşi zise: „Astăzi mă 
odihnesc. Un an de zile, am vreme din belşug să 
tot caut comoara”. 

Şi. poate. m'aţi crede, dar aşa îşi zicea în fiecare 
zi, până ce se încheie anul. Adică, făcu aşa cum 
fac leneşii, care amână mereu de azi pe mâine 
şi nu se apucă nici odată de treabă. 

Ba chiar, când împăratul veni să-l descuie și: 
să-l întrebe ce a făcut, voevodul dormea dus. 

După ce voevodul acesta se întoarse ruşinat în 
țara de unde venise, iată că veni un fiu de împă- 
rat dintr'o ţară din spre Miază-noapte. 


Dar nici acesta nu se dovedi mai norocos, fiind- 
că nu se dovedi mai harnic decât” voevodul din 
tara dela Miazăzi. 

Al treilea care veni să-şi încerce norocul, a 
fost un puiu de român — Ion ciobănaşul. Impă-- 
ratul îl duse şi pe el la palatul cenuşiu, unde îl 
încuie şi-l lăsă singur timp de un an de zile. Soare- 
lucitor, căpetenia piticilor se plecă, de asemenea, 
înaintea lui lon Ciobănaşul şi îi zise: „Porunciţi 
să vă aduc mâncarea? 


— Prietene Soare-lucitor, îi răspunse lon, în- 


tâiu treabă şi pe urmă mâncare. Numai cine mun- 
ceşte, are dreptul să mănânce. De aceea, haidem 
să facem curat peste tot şi să mai înveselim pala- 
iul acesta”. 

Ajutat de pitici, flăcăul nostru luă camerele şi 
sălile una câte una; curățind şi punând bună rân- 


duială. Se puse să Şteargă praful de pe fiecare lu- 


cru şi să-l frece cât mai bine. 


Şi să vezi minune! Lucrurile” acestea, care. pă- 
reau că-s nimica toată, erau unele de argint, altele 


de aur, aşa că au început să strălucească, de. îți era 
mai mare dragul să le priveşti. s 

Insă comoarei tot nu putea să-i dea de. urmă. „Dar 
curăţind pereţii de pânzele de păianjen. şi de: mă- 
răcinii ce crescuseră, lon ciobănaşul găsi o uşe pe 
care, deschizând-o, văzu că dă într'o grădină. Vor- 
ba e că era o grădină, fiindcă afară de spini, mã- 
răcini şi de tot felul de buruieni urâte, nu se-zărea 
măcar o floare. zi 

„Prietene Soare-lucitor, zise Ion, haidem acum 
să stârpim toate buruienile şi toți mărăcinii, iar în 
locul lor să semănăm flori şi să facem aici-o grădi- 

nă cât mai îrumoasă“. 


Şi adevărul este că făcură o grădină, cum nu se 


mai văzuse prin locurile acelea. Insă comoara tot 
n'a fost găsită. 
„lată că se împlini anul, iar impăratul veni, însoțit 
„de domniţa Sorina. . 3 
„Stăpâne şi împărate, îi zise Ion, comoara n'am 

găsit-o, însă tot nu mi-am pierdut vremea în za- 
dar. Priviţi, vă rog, palatul şi priviți şi grădina. 

— Aceasta este toomai comoara despre- care 
spuneam, îi răspunse împăratul. E comoara hărni- 
ciei. Hotărâsem să dau pe Sorina tânărului celui 
mai harnic. Tu, loane, eşti tânărul acela, aşa că 
ție îţi dau pe Sorina și te fac urmaş al meu la sca- 
unul împărătesc“. 

Şi se făcu o nuntă, aşa cum sunt nunțile, împă- 
raților din poveşti. 


PAG. 6 


DIMINEAȚA COPIILOR 


AVENTURILE LUI GUGULICA 
Spre Simila, la vânătoare 
=) M LI = 


æ 


E= ROMAN PENTRU COPII £ 


a întoarcerea spre Benares, se urcă în a- 
celaş compartiment cu băeţii, un Indian, 
care ştia nemţeşte. 

Din vorbă în vorbă, copiii se împriete- 
niră cu el. Indianul se numea Behadâr. 

Gugulică începu să-i pue fel de fel de întrebări 
cu privire la modul în care se fac vânătorile în 
India. 

— Vrei să vânezi animalele pentru blană, sau 
trebue să le ai de vii?. întrebă Behadâr. 

— Ce mai vorbă! De sigur că îmi trebuesc ne- 
atinse. Trebue să-le transport în Europa şi să le 
vând pe la circuri şi menagerii. Vreau să mă fac 
negustor de fiare şi Titiflencea va fi tovarăşul 
“meu. Dealtfel, eu sunt vânător vechiu, numai că 
nu ştiu cum se fac vânătorile aici. 

„La Spitzberg, eu eram meşter mare în vâna- 
tul urşilor albi. Să-ţi spue Titiflencea!”. 

Titiflencea, mulţumit că poate spune măcar 
despre isprăvile lui Gugulică, îi povesti lui Beha- 
dâr toate întâmplările prin care trecuseră. 

„Şi eu sunt vânător, şi niciodată nu întrebuin- 
tez puşcă! Asta înseamnă la noi să fii vânător a- 
devărat. se lăudă Behadâr. 

„Chiar acum o săptămână am condus nişte Eu- 
ropeni la o vânătoare la poalele Himalaei. Le-am 
transportat apoi marfa la Calcuta şi iată că mă 
şi întorc. 

Merg spre Benares, unde voiu sta puțină vreme. 

Peste zece zile trebue să fiu la Simla. 

— Bravo, Behadâr, se bucură Gugulică. Vom 
merge împreună şi cine ştie? Poate ne conduci şi 
pe noi la o vânătoare. 

— Fără puşcă!, râse Behadâr. 

— Desigur, dacă aşa e pe aici! 

N'am teamă că se va face de râs prietenul meu 
Gugulică. Nu sunt mulţi vânători ca el!” 

Şi Titiflencea îşi bătu prietenul pe umăr. 

Tot făcând planuri, nici n'au simţit când a tre- 
cut vremea şi iată-i ajunşi la Benares. 

Stăpânul circului îi aştepta în gară. 

Zăboviră destul, până luară în seamă cuştile cu 
animale şi apoi până ce putură să găsească un 
mijloc ca să le transporte la circ. 

Băeţii cerură voe stăpânului să-l găzduiască pe 


de MONA RĂDULESCUZ 


Behadâr la circ, atâta vreme cât va rămâne la 
Benares. 

Stăpânul, mulţumit de felul cum îi făcuseră tre- 
burile cei doi copii, primi bucuros să le facă plă- 
cerea. _ 

Se urcară toţi într'o maşină şi se duseră acasă. 

Li se dădu două zile de odihnă, în care băeţii, 
împreună cu noul lor prieten Behadâr, făceau tot 
telul de planuri. 

Şi mai curând decât se aşteptau ei, putură să 
şi le pue în aplicare. Stăpânul circului. chemat în 
America,  dintr'odată, voia să ducă şi un mare 
transport de animale. 

Gugulică şi Titiflencea fură trimeşi de astă dată 
la Goraghpur, să le cumnere. 

După rugămintea lor, patronul îl angajă şi pe 
Behadâr şi li-l dădu ca aiutor. 

Cum se văzură cu bani, băeţii luară bilete de 
tren spre Simla şi plecară chiar în aceiaşi seară. 
in India, trenurile merg prost, aşa că abea după 
multă oboseală şi nesomn, au aiuns la Simla. Cele 
couă nopţi nedormite. au făcut pe copii să se gân- 
dească cu mai puţină bucurie la vânătoare. 

Rehadâr, care cunoştea oraşul, i-a dus îndată 
intrun hotel, să se culce. 

In vremea aceasta, Behadâr făcea pregătirile 
de vânătoare. 

Dimineaţa. în fața hotelului, stăteau trei ele- 
fanţi, iar ceva mai deoparte aştepta o mică ar- 
mată de Indieni. 

Gugulică se uită mirat şi-l întrebă pe Behadâr, 
ce înseamnă toate acestea. 

aa aven nici o grijă! Aşa se fac aici vânăto- 
rile”. 

© Gugulică, Titiflencea şi Behadâr se urcară pe 
elefanţi şi porniră dela Simla în sus, spre pădu- 
rile dese şi sălbatece. 

Ceata de Indieni îi urma. 

Urcară câteva ceasuri, apoi se treziră într'o 
pădure de copaci bătrâni. Abia pătrundea soarele 
prin frunziş. 

Liniştea era atât de adâncă, încât aproape îţi 
făcea frică. 

(Va urma) 
Mona Rădulescu 


DIMINEAȚA COPIILOR 


a  uza-Vodă, despre care ştim că a fost Dom- 
nul sub care s'a făcut, în anul 1859, unirea 
Munteniei cu Moldova, se dusese într'o zi 
să viziteze, însoţit de Ministrul de Interne 
şi de Ministrul de Justiţie, închisoarea de 

la Văcăreşti, care se găseşte la marginea Bucu- 
reştilor. Se dusese cu gândul să ierte de pedeapsă 
pe pușcăriaşii, care ar fi meritat, şi să le dea dru- 
mul. 

Porunci, aşa dar, să fie scoşi cu toţii în curtea 
închisorii, iar el îi întreba unul câte unul pentru 
care vină fuseseră osândiți la închisoare. 

Ce i-a fost dat însă lui Cuza-Vodă să audă? Fie- 
care din cei închişi spunea şi chiar se jura că el 
mare nici o vină, că n'a făcut nici 
fost osândit pe nedrept. 

„Suntem oameni cinstiți, suntem oameni cumse- 
cade, Măria Ta!“ spuneau ei. 

La urmă, Cuza-Vodă întrebă pe un tânăr, care 
fusese adus în lanturi. ce rău a făcut, de a fost pus 
la închisoare și este ţinut în lanturi. 

„Măria Ta. răspunse tânărul — iar ochii i se 
umplură de lacrimi — mi se cuvine pe deplin pe- 
deapsa ce mi s'a dat. Ba chiar e mai mică și mai 
usoară decât as fi meritat pentru multele fără- 
delegi ce am făcut“. 

Suspinând adânc si dureros, tânărul puscărias 
vorbi mai departe zicând: ..Am fost covil singur la 
părinti, care au avut de mine teată grija si s'au 
. silit să-mi dea o crestere cât mai bună si să mă 
învete o meserie. folositoare. Insă. duhul meu cel 
rău si prieteni răi m'au făcut ca încă de copil să 
mă abat din calea binelui. Am început să fur. după 


aceea. să iefuesc si să prădez lumea la drumul 
mare. Zi de zi. mă făceam mai rău si mai ticălos. 


Am căzut. Măria Ta. în multe păcate si am săvâr- 
sit multe fante rele. Rimăoară...” dar nu putu să 
continue. fiindcă îl nodidiră lacrimile. 


Atunci Cuza Vodă îşi zise mai întâiu în gând: 


Cereti la 


Cititorii 
i 
3 
i 


un tăuşică a. 


HHHHHHHHHHHHHH HH HHH 


librării 
toate chioşcurile de ziare 


„Almanahul Școlarilor pe anul 1933“: 


Preţul unui volum de 120 pagini 20 de lei 


„Numai tânărul acesta mi-a spus adevărul şi am 
înţeles că numai el se căeşte de purtarea sa şi de 
faptele sale. De aceea, numai lui am să-i dau 
drumul”. 


După aceea, vorbi cu glas tare zicând: „Văd că 


numai tânărul acesta este vinovat, pe când toţi cei- 
lalţi sunt, precum spun ei, oameni cinstiţi şi cum se 
cade. Insă, nu e bine ca astfel de oameni să aibă 
printre dânşii pe un păcătos şi pe un tâlhar. 

„De aceea, scoateţi-i acestui tânăr lanţurile şi 
dați-i drumul să plece de aicea şi să meargă unde 
o poiti, numai să nu-i strice şi pe aceşti oameni 
cinstiţi şi cum se cade“, îşi încheie vorba înţelep- 
tul şi bunul Domnitor. 

Marin Opreanu 


ia Aaaa AAAA H HHHH HHHH 


LANA AAA 


HHHH HH aaa dă aa aa Ad 


> 


La șezătorile culturale-urtist ce orgamzate de revi-ta „DIMINEAȚA COPIILOR, cure au -loc în fiecare Duminică 
înainte de amiază la Teatrul ROXY din Capitală, sa reprezentat cu mare succes, „dmirabila piesă în versuri 
„FETIŢA CU SCUFIȚA ROȘIE“ de d-nii RADU GYR şi N. MILCU AIE sei 
Fotngrafia reprezintă pe interpreţi în grup, după spectacol. D la stânga spre dreapta: Bunicuţa - d-na Ava 
Constantinescu, lupul - d. Mihai! Manolache, vulpea - d. Radu Angelescu. Cei 4 pitici: Paul Lobel, Nelu Malter, 
Ha ry Calmanovi.i și Alexandru Rosenberg, tefița cu scufiţa roşie- mica sonia Naftali. 3 


Un colt al sălii Teatrului Roxy din Buc :rești, la șezătorile duminicale organizate de revista „Dimiueaţa Copiilor‘‘ 


- 


DIMINEAȚA COPIILOR SE 


ÎNC e L RoC. Cai i a Mb RA N =. a: ANC nt ui căt Er [Pa 
4 $ Bazi 


a 
St Răzbuna ea 
Si 


Tare dulce şi gustoasă. 

Insă Bimbo se fereşte, 

Stie iar că-l păcăleşte. 
“ Paznicul ridică vasul, 
Bimbo îşi înfige nasul, 
Simte'ndată un miros, 
Neplăcut şi chiar grețos. 
Căci în vas doar nu era 
Până în vårt, decât văpsea, 
O văpsea şi cam stricată, 
Cu petrol amestecată. 
Bimbo. bietul. se strâmhba 


Bimbo e un elefant, 

Nu-i frumos, dar elegant, 
Mai ales e liniştit 

Sar trăi el mulțumit, 


i > 
: 
i 
; 
; 
f 


Dacă soarta lui cea rea 
Ca un paznic nu-i dedea 
Pe un tânăr ce mereu 
Se gândeşte tot la rău. 


Și de greață strănuta. 
Răul paznic făcea haz 
Si-i râdea dela obraz. 
Caută-acurm în buzunar 
Un chibrit sau un amnar. 
Vrând tigara să-si aprindă 


Lui biet Bimbo nu-i dă pace. 
Doamne, Doamne, ce nu-i face! 
-Ba îl sâcăe, înțeapă, 

Ba-l stropeşte tot cu apă. 

Zilnic Bimbo-i necăjit 

De cel paznic urgisit. 

Intr'o zi, un vas îi pune 

Inainte — şapoi spune: 

„Gustă, Bimbo, fără teamă, 
Căci nu e decât o zeamă, 

Supă de găină grasă, 


Și a drum apoi S'ontindă. 
Când ţigara aprindea 


[1090000090990000000000009000000900090000-09090000090000000000004 00000000 HHH 


E Şi simțind chiar o plăcere, 


Lisa adăaaadanaaadaaaăăddădasaaaadaaaanalădaaa dia aana geci pere 


= PAG.9 


Bimbo Ei 


de STAN PROTOPOPESCU 


Și când spatele'ntorcea, 
Bimbo-şi zice'n sinea-i: „Bun 
Ceasul e să mă răsbun.” 
Apucând încet cu nasul, 
Sus ridică Bimbo vasul. ` 


1 Il trânteşte cu putere, 
Plin cum este, drept în paznic, 
De se'ntâmplă lucru groaznic. 


= 


Vasu'n capu-i a intrat, a 
lar văpseaua s'a vărsat ` 
Și pe cap şi pe picioare — 
Asta zic că-i răsbunare! 
Râde Bimbo mulțumit 
Și îi spune liniştit: 
„Să nu faci, că ţi se face! 
S'altă dată, dacă-ți place, 
Mai pofteşte pe la mine, 
Insă, mo să-ți meargă bine”. 
4 Stan Protopopescu 


, 5 t i 4 S i 
(AAAA AAAA AAAA AAA AAAA E EEEE EEEE ASEET EEEE E REAA et etetoretetrerevorerereeoorrveoo bovo PPbb bee reerteeee toortoerroretovovoeortrerererevereeeteerrreotititttocetetetetereei 


A 


AR 


PAG. 10 


n puişor de găină mersese într'o zi la pă- 
) dure, când, de sus, din stejar, o ghindă 
i-a căzut pe căpşor. 
„Aoleu! începu puişorul să se vaete, 
mi-a căzut cerul în cap! Merg numai de 
cât să-i spun împăratului”. 


Puişorul făcu calea întoarsă şi eşi din pădure. 
Pe drum, întâlni pe mătuşă-sa găina Moţata. 
„Incotro, mătuşică? o întrebă el. 


— Merg la pădure să-mi caut ceva de mâncare, 
îi răspunse Moţata. 

— Să nu faci una ca asta! îi zise puişorul spe- 
riat. In pădure mi-a căzut cerul în cap şi merg la 
împărat să-i povestesc”. ` 

Se întoarse, aşa dar, Moţata, mergând împreu- 
s Ki puişorul. Pe drum, întâlni pe. cocoşul Cre- 
stilă. 


DIMINEAȚA COPIILOR 


x 


„Incotro, vecine? îl întrebă Moţata. 

— Merg la pădure să-mi caut ceva de mâncare, 
răspunse el. 

— Să nu faci una ca asta. îi zise Moţata, fiind- 
că şi eu vroiam să merg la pădure. Dar am întâl- 
nit pe puişorul acesta, care a îost la pădure şi a- 
colo i-a căzut cerul în cap. Acum mergem la îm- 
părat să-i povestim”. 


S'a întors şi cocoşul Crestilă. După puţin, câteşi 
trei întâlniră pe rața Mac-Mac. „Incotro, priete- 
nă? o întrebă cocoşul. 

— Merg la pădure să-mi caut ceva de mân- 
care, răspunse rața. 

— Să nu faci una ca asta, prietenă dragă, îi zise 
Crestilă, fiindcă şi eu tot la pădure vroiam să 


merg. Dar am întâlnit pe Moţata şi Moţata întâl- 
nise pe puişorul acesta, care a fost la pădure şi 
acolo i-a căzut cerul în cap. Acum mergem la îm- 
părat să-i povestim”. 


i 


Pa. 


DIMINEAȚA COPIILOR PAG. 11 


Se întoarse şi rața Mac-Mac. După puţin, tus- Roc, fiindcă şi eu vroiam să merg la pădure. Dar 
patru întâlniră pe răţoiul Roc-Roc. „Incotro, cu am întâlnit pe Mac-Mac şi Mac-Mac întâlnise pe 


metre? îl întrebă rața. Crestilă şi Crestilă întâlnise pe Moţata şi Moţata 
— Merg la pădure să-mi caut ceva de mân- întâlnise pe puişorul acesta, care a îost la pădure 
care, răspunse Roc-Roc. şi acolo i-a căzut cerul în cap. Acum mergem la 


împărat să-i povestim”. | 
Se întoarse şi gâsca Gâgâita şi aşa se făcură 


Să nu faci una ca asta, cumetre dragă, îi zise 
rața, fiindcă şi eu vroiam să merg la pădure. Dar 
am întâlnit pe Crestilă şi Crestilă întâlnise pe Mo- 
tata şi Moţata pe puişorul acesta, care a fost la 


şase. După puţin, întâlniră pe  gâscanul Gogor. 
„Incotro, unchiule, îl întrebă gâsca? 

— Merg la pădure să-mi caut ceva de mân- 
care, răspunse gâscanul. 

— Să nu faci una ca asta, unchiule, îi zise ea 
pădure şi acolo i-a căzut cerul în cap. Acum mer- fiindcă şi eu vroiam să merg la pădure. Da fi 
gem la împărat să-i povestim”. întâlni pe Roc-Roc şi Roc-Roc întâlnise pe Mac- 

Se întoarse şi răţoiul Roc-Roc şi aşa se făcură 
cinci. După puţin, întâlniră pe gâsca Gâgâita. 
„Incotro, verişoară? o întrebă răţoiul. 


r 


Mac şi Mac-Mac întâlnise pe Moţata şi Moţata 
întâlnise pe puişorul acesta, care a fost la pădure 
şi acolo i-a căzut cerul în cap. Acum mergem la 
— Merg la pădure să-mi caut ceva de mân- împărat să-i povestim”. 
care, răspunse ea. 

— Să nu faci una ca asta, verişoară, îi zise Roc- (Citiţi continuarea [în pag. 14-a) 


PAG. 12 nina iteme 


DIMINEATA COPIILOR 


ADAPTARE 


unt — nu-i aşa? — nasuri şi na- 
suri. Unele mai subţiri, altele mai 
groase. unele mai lungi şi mai 
drepte, altele mai mici şi întoar- 
se cam obraznic drept în sus. 
In sfârşit, unele nasuri sunt mai 
frumoase, altele nu tocmai fru- 
moase. 

Insă aci nu este vorba despre forma sau frumu- 
setea ori lipsa lor de frumuseţe, ci despre cu totul 
altceva. Sunt nasuri lacome şi nasuri cuminţi și 
cumpătate. Ce fel e nasul tău, drăguţule cititor? 

„„Dar fără să aştept răspunsul, spun că am cu: 
roscut o fetiţă, care are un nas foarte cuminte. 
Nasul acesta veghiază la orice oră din zi la tot 
ce vrea să mănânce gura. Şi-l auzi strigându-i: 
„Vecină gură, carnea aceasta e stricată. Nu o 
mânca!” 

Sau: „Aruncă încolo oul acesta! Nu vezi că mi- 
roase urât?” 

Sau: „Opreşte-te! Nu te atinge de bonboanele 
acestea. fiindcă stăpâna noastră o să se îmbolnă- 
vească, dacă le mănânci”. 

Gura acestei fetiţe face întocmai cum îi spune 
nasul şi de aceea fetiţa este totdeauna drăgălase 
şi sănătoasă. 

Insă, nu tot aşa e nasul lui Vlăduţ, băeţetul pe 
care cred că îl cunoaşteţi. Este nasul cel mai la- 
com ce s'a pomenit vre-odată. lată, Vlăduţ trece 
acum pe stradă. Nasul îi strigă gurei:_ „Vecină 
gură, ce miros plăcut vine dela castanele din colţ! 
N'ai face rău să mănânci vre-o Cinci, şase. 


DINU PIVNICERU 


de 


— Da, îi întăreşte gura vorba, castanele acestea 
«au un miros foarte plăcut. Este abia o oră de când 
vam sculat dela masă, dar, fiindcă îmi spui tu, 
var strica să mănânc şi câteva castane”. 

Şi gura mănâncă. Mai încolo, Vlăduţ trece pe 
lângă o cofetărie. „Vecină gură, vecină gură, îi 
strigă nasul, nu vezi ce prăiituri dulci şi proaspete 
sunt în cofetăria aceasta? Haide, intră şi dă pe 
gât vreo două. 

— Nam voe să mănânc prăjituri în oraş, îi răs- 
punde gura, însă, fiindcă îmi spui, iată că am să-ţi 
fac. pe plac”. 

Vlăduţ intră în cofetărie, iar gura mănâncă două 
prăiituri. . 

Dar în ziua aceea Vlăduţ mergea la mătuşă-sa. 
la Tanti Liza, care ţine mult la dânsul, mai ales că 
este singurul ei nepoţel. Tanti Liza îi păstrează 
lui Vlăduţ fel de fel de bunătăţi şi are obiceiul să-l 
îndoape mereu. 

De aceea, cum a intrat în casă, Tanti Liza. după 
ce l-a sărutat şi l-a îmbrățișat, îi zise: „Vlăduţ 
puiule. nu vrei să mănânci două mere? Uite, că 
ti-am păstrat şi nişte nuci. Am şi tortă de ciocola- 
tă. Vrei să o mănânci acum?” 

Iar nasul lui Vlăduţ se grăbeşte să-i zică gurei: 
„Spune că da, spune că*da!” Si gura zice la rân- 
dul său: „Da. vreau, de toate!” 

Tanti Liza îi dă bucuros, cu toate că ar fi fost 
mulțumită să audă odată din gura lui Vlădut: 
„Mulţumesc, nu vreau, fiindcă am mâncat prea 
mult”. 


DIMINEAȚA COPIILOR = = 


O ý PA, 13 


Insă nasul acesta nu-i da gurii pace, când Vlă- 
duț se întoarce la prânz dela şcoală. „Vecină gură, 
îi zice el, hai să dăm o raită pe la bucătărie!” 

Cum intră în bucătărie, lacomul nas începe: 
„Hm! Miroase a prăjituri! la cere să-ţi dea vreo 
două, trei, ca să gușşti”. 

Gura face îutocmai. însă mama lui Vlăduţ îi 
spune băiatului: „„Aşteaptă! Mai întâiu că prăii- 
turile sunt încă fierbinţi şi, al doilea, se mănâncă 
după masă”. 

Dar nasul îi dă mereu: „Cere-i acum!” 

Şi credeţi că se astâmpără, după ce, în sfârşit, 
mama, ca să scape de gura lui, îi dă lui Vlăduţ 
o prăjitură sau două? 

Il auzi pe acest nas, care nu tace şi nu este 
niciodată mulţumit, vorbind din nou: „Vecină gu- 
ră, îmi miroase a puiu fript. Cere să ţi se dea 
o bucăţică, dar vezi să fie mai mare”. 

Vlăduţ cere, adică, cere gura sa, Insă mamă-sa 
ii zice: „Dar n'am gătit nici un puiu fript! 

— Nasul meu a mirosit puiu fript, îi întoarce 
vorba Vlăduţ. 

— O fi gătind pe undeva, prin vecini”, îl lămu- 
reşte mamă-sa. 


Nasul tot nu tace şi nu se lasă bătut: „Vecină 
gură, şopteşte el, cere ca mama lui Vlăduţ să gă- 
tească mâine puiu fript!” 

Gura cere, făcând întru toate poftele lacomului 
şi neastâmpăratului nas. 

Decât nesuferitul acesta de nas nu este numai 
lacom şi neastâmpărat, ci mai e şi moituros din 
cale afară. Mai ales cânu sunt la masă mâncări, 


care lui nu-i plac. lată. pentru masa de astăzi. ma- 
ma lui Vlăduţ gătise mămăliguţă cu brânză şi um 
pluse farfuria băiatului. 

Insă nasul, strâmbându-se şi făcând pe desgus- 
tatul, îi şopteşte gurei: „Vecină gură, nu mânca 
şi spune să-ţi facă plăcintă cu mere“. lar Vlăduţ, 


Pee Tm Ma A a 


adică gura sa, zice: „Mamă, nu-mi place mămăli- 
guţă cu brânză şi vreau să-mi faci plăcintă cu 


Mamă-sa se supără, însă Vlăduţ, adică gura 
sa, ascultând ce i-a spus nasul, priveşte la farfu- 
ria plină de mămăligă cu brânză şi nu se atinge 
de ea. 

La sfârşitul mesei, mamă-sa îi dă compot de 
prune. Nici asta nu-i place mofturosului nas. „,Ve- 
cină gură, zice el pe şoptite, cere să ţi se dea tort 
cu ciocolată”. 

Vlăduţ, adică gura sa, cere tort cu ciocolată, dar 
mamă-sa, supărată acum deabinelea, îi zice: „Ori 
mănânci ce-ţi dau eu. ori stai flămând”. 

Ascultând de nas, Vlăduţ rămâne flămând în 
ziua aceea. 

Câteva zile mai târziu, Vlăduţ este invitat din 
nou la Tanti Liza. Nu este invitat numai el, ci încă 
şase copii, adică toţi nepoţii şi nepoţelele pe care 
le avea Tanti Liza. Este ziua ei şi de aceea, i-a 
chemat pe toţi şi a pregătit fel de fel de bunătăţi 
ca să-ţi lase gura apă. 

Incă de dimineaţă. nasul îi dădea mereu. zor: 
„Haide mai repede la Tanti Liza, să vedem ce mai 
e pe acolo şi ce bunătăţi ne aşteaptă”. 

Şi Vlăduţ se grăbi să meargă la Tanti Liza cu 


PAG. 14 


mult înaintea celorlalţi invitaţi. Insă, nu se simţi 
puţin ruşinat, când verişorii săi şi  verişoarele 
sale. care veniră la ora când trebuia să vină, adu- 
seră fecare pentru Tanti Liza câte un buchet de 
flori şi făcură fiecare câte o urare frumoasă, unii 
în proză, alţii în versuri. 

Afară de nasul său. Vlăduţ nu adusese nimic şi 
nu spusese un singur cuvânt de urare. 

Şi să fi stat măcar cuminte şi liniştit, aşa cum 
stăteau verişorii săi şi verişoarele sale. Dar, nu: 
nasul îl plimba mereu dela sufragerie la bucătărie 
şi dela bucătărie la sufragerie. Cum  înţelegeţi 
lesne, nu era o plimbare, aşa, de dragul unei plim- 
bări. Ci nasul trăncănea într'una, zicând: .„Ve- 
cină gură, cere o bucată de cozonac. Vecină gură. 
cere 0 porţie mai mare de cremă cu vanilie. Cere 
încă un pahar de sirop cu lămâie. Mai cere nişte 
bonboane, mai cere cinci, şase castane zaharisite”. 

Gura cerea. Tanti Liza dedea, iar Vlăduţ în- 
ghiţea mereu. Ştiţi: cât s'a îndopat? El singur a 
mâncat şi a băut mai mult decât toţi ceilalţi copii 
la un loc. 


DIMINEATA COPIILOR 


Insă seara, când, întorcându-se acasă, merse la 
culcare, Vlăduţ începu să se vaete şi să plângă 
de dureri şi de crampe la stomac. S'a sbătut toată 
noaptea în pat, fără să poată închide ochii şi nu 
dormi măcar o clipă. 

A doua zi fu chemat doctorul, care, după ce Îl 
examină bine, zise: „Băiatul sa îmbolnăvit de 
lăcomie: a mâncat prea mult. Acum, trei zile la 
rând nu trebuie să-i daţi altceva decât puţin ceaiu 
de muşeţel şi doctoriile ce scriu în rețetă. Sunt 
doctorii cam amare la gust, dar au să-i facă bine”. 

Şi aşa s'a şi făcut. Când în ziua a patra, sim- 
tindu-se mai bine, Vlăduţ se sculă din pat, nasui 
său începu iarăş: „Vecină gură, îmi miroase a 
gogoşi calde. Cere să ţi se dea”. Dar Vlăduţ, adi- 
că gura sa, răspunse: „Astâmpără-te, lacomule 
nas, că din pricina ta mam îmbolnăvit. De azi 
incolo, nu mai cer nimic, mulţumindu-mă cu ce în: 
va da mămica”. 

Şi Vlăduţ se tinu de cuvânt. 


Dinu Pivniceru 


*099--009--009--000--009--089--000--099--009--009--000--689- 


Urmare dela povestea din pagina 11 


Se întoarse şi gâscanul Gogor şi aşa se făcură 
şapte. După puţin, întâlniră pe curca Ingâniata. 
„Incotro, Ingânfato?, o întrebă gâscanul. 

— Merg la pădure să-mi caut ceva de mân- 
care, răspunse curca. 

— Să nu faci una ca asta, îi zise gâscanul, fiind- 
că şi eu vroiam să merg la pădure. Dar um întâlmt 
pe Gâgâita şi Gâgâita întâlnise pe kRoc-Roc și 
Roc-Roc întâlnise pe Mac-Mac şi Mac-Mac în- 
tâlnise pe Crestilă şi Crestilă pe Moţata şi Moţata 
întâlnise pe puişorul acesta care a fost la pădure 
şi acolo i-a căzut cerul în cap. Acum mergem la 
împărat să-i povestim”. 

Se întoarse şi curca Ingânfata şi aşa se făcură 
opt. După puţin, întâlniră pe vulpea Şiretilă. „In- 
cotro, prieteni?, îi întrebară ea. ; 

— Mergem, îi răspunseră ei, să-i spunem împă- 
ratului că puişorul acesta a fost la pădure şi acolo 
i-a căzut cerul în cap. 

— Veniţi cu mine să vă arăt drumul”, le zise 
şireata de vulpe. 

Porniră cu toţii, ca nişte proşti. după vulpe, 
care îi duse drept la vizuina sa şi acolo îi mâncă, 
fără să lase măcar o urmă dintr înşii. 

Aşa se face că n'au mers nici odată la împărat 


: „DE CE S'A SPERIAT PUIŞORUL'“* 


şi că împăratul n'a aflat nici odată că puişorul a 
fost la pădure şi că acolo i-a căzut cerul în cap. 
Maria Sorsi 


PPPAPERARAPAAAAP etetett op POPPPRRPRAAPONRARAROORAAORPORRDOLAPROAOOOROORRROOLOLONAAROROAD RI AOAO A HHHH HH HHHH HHH 


Pe-o ao o-o-o-o- LL, .-o- =. oc. 


DIMINEATA COPIILOR 


storioarecu păsări|. 


[istorioare cu păsări] 


PAG. 15 


DEŞTEPTUL MEU GRAUR [z| 


veam odată un graur. Zic „aveam”, fiind 

că într'o zi de vară mam dus cu el la 
pădure şi acolo i-am dat drumul. A sbu- 
rat, fără să-mi spună măcar „mulţumesc”, 
dar această purtare a lui nu m'a supărat. 
La urma urmelor, putea el să mă întrebe: „Dece 
nu mi-ai dat drumul din prima zi şi dece m'ai ti- 
nut închis în colivie până astăzi?” 

Aşa dar, când a sburat şi s'a dus, fără să-mi 
mulţumească, mi-am zis și eu: „Să sboare sănă- 
tos şi să-i meargă mai bine, de cum i-a mers în 
colivia mea!” 

Mai ales că atâta timp cât a stat la mine — 
vre-o cinci luni de zile — graurul meu mavea de 
ce să se plângă. li duceam de grijă, îi curăţam co- 
livia în toate zilele, tot aşa cum în fiecare zi îi pu- 
neam în colivie mâncare şi apă proaspătă. 

Făceam chiar ceva mai mult. li lăsam deschisă 
uşa coliviei. ca să mai iasă şi să se mai plimbe 
prin cameră — bine înţeles, având grija ca uşa 
camerei să fie închisă. 

Intr'una din zile, făcusem aşa, precum arăt mai 
sus, numai că uitasem ceva: uitasem să pun apă 
în colivie. După aceia, am plecat de acasă, unde 
nu m'am întors decât la ora mesei, la prânz. A- 
tunci am văzut ceva, care ma pus în uimire şi 
care mi-a arătat cât de deştept era graurul meu. 

Anume, graurului i se făcuse sete. Insă, precum 
am Spus, din pricina că uitasem, în colivie nu era 
măcar o picătură de apă. Dar era pe masa din 
mijlocul camerei un borcau, care avea apă până 
aproape de jumătatea lui. 

Graurul încercă să bea. înfigând mai întâiu cio- 
cul în borcan. In zadar: ciocul wajungea până la 
apă. 

Agăţându-se apoi cu picioruşele de borcan, se 
căzni să-l răstoarne în spre partea sa. Borcanul 
era însă prea greu pentru dânsul, aşa că bietul 
graur nici nu putu să-l mişte. 

Văzând că nu izbuteşte nici într'un îel, nici în- 
tr'altul, îi veni la urmă un gând, care mă puse în 
uimire. A văzut că lângă borcan erau mai multe 
pietricele. Erau pietricelele cu care se joacă mica 
şi drăguţa noastră Doina. 

Graurul se puse, aşa dar, pe treabă, luând una 
câte una pietricelele de pe masă şi aruncându-le 
în borcan. Cu fiecare piatră care cădea în borcan, 
apa începea să se ridice mai sus, tot mai sus. S'a 
ridicat atât, până ce gnaurul a putut să ajungă cu 
ciocul şi să bea, potolindu-şi setea. 

M'a mirat această deşteptăciune a graurului 


meu şi atunci am hotărît ca îndată ce se face vre- 
mea frumoasă, să merg cu el la pădure şi acolo 
să-i dau drumul. 


iMt pa na 


M'am ţinut de cuvânt. Dacă se întâmplă cumva 
să-l întâlniți în pădure, întrebaţi-l că v'ar putea 
povesti mai bine el singur întâmplarea de mai sus. 

À Vintilă Bratu 
-.."c...c.ccoccooooocooe 


| Vitele lui Haplea | 


„Măi, Haplea, întrebă odată pe Haplea unul de 
pe la Tâmpenii de jos, din ce trăeşti tu? 
— Din pâine şi din mâncare, răspunse Haplea. 

— Bine, înțeleg că trăești din pâine şi din mân- 
care. Decât vorba mea este cu ce câştigi tu pâi- 
nea şi mâncarea? Vreau să zic, ce fel de treburi 
învârteşti? Ai ceva pământ? 

— Nu, zise Haplea, pământ n'am, dar am vite. 

— Şi ce vite ai? 

— Am Oi, capre. 

— Câte oi? 

— Oi, răspunse Haplea cam 
vorbă, n'am decât o oaie. 

— Dar câte capre ai? întrebă iarăşi omul. 

— Păi, capre am mai puţin decât oi“. 


încurcându-se la 


PT RIP LIRIPL PIINE PI INI RE PPP IIDRII E ei tiu = = Te a] 
z f AnA Ara A ca . S 
a i , EFA 
$ i? 
s . 


DIMINEAȚA COPIILOR 


t. 
[PAGINA DISTRACTIVĂ| 
CONCURSUL LUNAR Nr. 3 
de CINEL 
PREMIUL il. — Volume alese în valoare de 200 Lei 
La acest concurs acordăm 5 HES z PR P RA T E 
5 premii de cărți alese „ MI. — » „ » s » 100 „, 
din catalogul editurii „ IV. — » „ „ » » 50 , 
„Adeverul“ şi anume: » Va „ t „ „ 50 „ 
Plus 10 ,,Albume Rebus'! ca menţiune 
Iată jocurile spre dezlegare 
[n a CR Ca e m a m a o o o s 
1) Logogrit 3) Anagramaă 
e y 
III „Aflând următoarele cuvinte de 5 Schimbând ordinea literelor unei „clădiri regeşti“ 
: litere, inițialele lor va da numele { Su Di £ 
© e. Ə e unui judeţ în România. veţi obţine o parte dintro „gheata“ şi apoi o 
1. A (s?) svârcoli, 3 Plan stabilit j 
© © © © © după ore (plural). 3) Omorât. 4) „recompensă. 
giobtak 5' Diviziunea unei şcoli. 6) 
e 2 9 e e. raș în Elveţia, pe Aar. s = 
Suprimând inițialele cuvintelor a- 4) Ş aradā 
© e 9 e @ flate, veti obține alte cogni ale s 
căror inițiale vor da tot numele unui ; j $ 
© o o o o judej din România. Prima parte nensoţeşte R 
1) A lovi. 2) ga îjeazalo pa Peste tot, şi woboseşte: d 
e e e. e (fem. pl). 3 unct cardinal. 4 y So A X 
| Adv. de timp. 5) Părăsește. 6) Insă seamă să băgaţi 
IL.1V Lucrau pământul. La prural să o luaţi 
Cea de-a doua, cea finală, 
2) Dublu pătrat Este o notă muzicală. 
| Dă Cuvântul întreg nu-i greu, încát 
Rana 1) ne pânză suspenda la margini Il uzitaţi pe timp urât. 
2 iy a, Deasemeni când e cald mereu 
ana. 3) Prioină Ades îl folosese chiar eu. i 
LI N HE 4) Prietenă E 1 ali i 
nau an aa 5) Trupă de soldați călare Piz dual cere EES 
E 3-0. Fiecare dezlegător este rugat ca odată cu desle- 
sau 7) A primejdui gările trimise, să adaoge.şi cuponul alăturat 
EEEN 8) Provenit dintr'odată s : 
, III m 09) Vârstă 4 i y r 
PN ) vârstă — ~ |Cupon pentru concurs Nr. 3 
Vertical la fel. de Iancu Zilberştein Galaţi 
i Deslegările se pot trimite până peste 15 zile dela data apariţiei revistei, pe o simplă carte poştală. 
POVESTEA BUNICII ABONAȚI - VĂ LA REVISTA: eee 
He! pe vremea mea copii, SM 
Erau dulciuri bune şi fistichii. „DIMINEAȚA Copiilor 
Dar să ştiţi că niciodată, COP I I D O R“ Cunon Kr, 6 n 
N'a fost ca Suchard, ciocolată! te 
Atelierele „ADEVERUL” S. A. E i y 
pma TA Re e A 
(7 Plloteca Uuiveraitău Tea 37 


TES age a acel 


Â000000000000000000000000000000000000000PePeeePeeROORRORORORAA POPPRARAAARARAAAORRROPOPOPAPOPRAAA 6000000000000 PRtetOtOPerPPROROO0OOROOOOLOOROOOROROOORLOOOLOORROOORROROLOte 


411 


$ 
i 
* 
: 
i 
i 
f 
i 
$ 
$ 
$ 
: 
: 
$ 
: 
$ 
+ 
bi 


+90-9909000-0000000900-990-0-90000-0000-0-0-9-000-9-9940 EE EEEE EE E E E E E E EE E E E EE E EEE E E E E E E E E E E E E E E E E E E E E E E E E E E E E E E E E E E E E E E E E E E E E E E E E E E E a 


Â0000000000-000000-0-000000-00-000-000-0000000-9900-000-00-9-000-900-0000 0000000000000 00-0-000-0-090-00-0-00-000-0-0-00-0-000--000--00-0-00909090999990000-990-00-00-0-2-29-090-9-0-0000900000+ 


Cine war dori să aibă câini aşa de frumosi inteligenţi? 
S $ g 
ne sia PREŢUL 5 LEI 


dude od iei ee fidea ea dan ananeaea ntentontantantn une ane ana tentanta POPOR POPOR OAAPOARRRALOPARLORRO ORA Pon Po eOPORRALAPORRALOLoRoLereeoreloeeeee 
TU 5 


cana 


Î000000009000000000000oo.0oooooooo00e0eooeoeoooeeeere 


PAG. 2 


| 
| 
| 
s 


0 veste bună pentru cititorii revistei 


„Dimineața Copiilor“ 


In dorința de a procura mereu cititorilor săi surprize cât mai plăcute, revista 
„DIMINEAȚA COPIILOR“ anunţă că oferă pentru abonaţi şi cititori o serie de mari premii, 


în valoare totală e Va fi un prilej fericit pentru ca pe lângă o 
in valoare iuli 25.000 lei 


lectură cu adevărat plăcută, interesantă şi 


instructivă, abonaţii şi cititorii „DIMINEȚII COPIILOR“ să poată primii în dar, câte unul 
dintre obiectele frumoase şi folositoare din lista de mai jos. 

Pentru a putea lua parte la tragerea acestor premii, abonaţii şi cititorii vor trebui 
numai să strângă cele 16 cupoane care se vor publica în „DIMINEAȚA COPIILOR“ cu 
începere dela numărul 471 adică în fiecare număr al revistei se va publica, consecutiv, câte 
un cupon, numerotat dela 1 — 16. 

După ce vor strânge cele 16 cupoane (dela Nr. 1 — 16), abonaţii şi cititorii le vor lipi 
pe o cartă poştală, la care vor adăoga desluşit numele exact, localitatea, şi strada unde 
domiciliază, şi le vor expedia la adresa „DIMINEȚII COPIILOR“. După aceea, vor primi 
acasă fiecare, câte 5 bonuri numerotate, cu care vor participa la tragerea premiilor. 


IATĂ LISTA PREMIILOR: 


Bicicletă „Automoto“ cu frâna pe ambele roţi, roată liberă și accesorii complecte 
(pentru băeţi dela 10-16 ani — în valoare de lei 3.000). 

premii constând fiecare din câte un aparat fotogtafic 61 x Il, „Brovnie Kodak“ cu 
rol-filme (în valoare de lei 2.000). 

premii constând fiecare din câte un costum de sport „Training“ fabricaţie străină. 

pereche patine nichelate fabricaţie „Polar“ marca „Courier“.. 

pereche patine nichelate fabricație „Polar“ marca „Tutty“ 

sanie de fier cu scaun de lemn vopsit „Duco“. 

Trotinetă. 

premii constând fiecare din câte un aparat de radio cu galenă cu căști și accesori 
complecte. 

premii constând fiecare din câte un joc de date abis „Trix“ (Toate cutiile complecte). 

premii constând fiecare din câte o garnitură pentru traforaj. 

premii constând fiecare din câte un ceasornic brățară cu cadran fes"orocent. fabricație 
elveţiană marca „Champion“. 

premii constând fiecare din câte un toc rezervor „Eterna“ sistem Parker, cu peniță de aur 

premii constând ficcare din câte o cutie pentru pictură „Cartea Românească“, fiecare 
cuprinzând 44 de obiecte. 

premii constând fiecare din câte un penal legat în piele. 

cutie cu compase de nichel. 

premii constând fiecare din cărți alese din editura „Adeverul“ în valoare de câte 
200 lei fiecare. 

premii constând fiecare din câte un abonament la „Dimineaţa Copiilor“ pe timp de un an. 

premii constând fiecare din câte un abonament la „Dimineaţa Copillor“ pe timp de 6 
luni. (Premiile sunt furnizate de „Cartea Românească“. 


IN TOTAL 50 PREMII 


Sfătuim de aceea pe mici şi mari, ca să citească regulat „DIMINEAȚA COPIILOR“ 
şi să strângă cu grijă cupoanele care se vor găsi totdeauna la ultima pagină a revistei, 

Tragerea premiilor se va face imediat după ce vor apare toate cele 16 cupoane şi după 
primirea tuturora la redacţie. 


PPARAAAR90REROPARAPARAAARRROAARRAPAARO LOR DO PAR AAAAPRRAPARRRAPARRAAAAARRRA-AA-RARA KERA ARAARA ASARI ARAARA AAAA AA AAAA KARERA A AAAA AAAA ATEA A AAAA AAi AAAA ARARA AAAA 


DIMINEAȚA COPIILOR 


OEE H HHHH HHH HHH HHH HHHH H HHHH HH HH 


' 


Kd 


e PETE rasta i 


DIMINEATA 
COPIILOR 


REDACȚIA şi ADMINISTRAȚIA 
BUCUREŞTI. — Str. CONST. MILLE (Sărindar), 12. — TELEFON 6/67. 


6 LUNI 100 UN NUMĂR 5 LEI 
2 Aprilie 1933 — Nr. 477 Director: N. BATZARIA Manuscrisele nepublicate nu se înapoiază 


Abonamente: 1 AN 200 LEI || IN STRĂINĂTATE DUBLU 


REPRODUCEREA BUCAȚILOR ESTE STRICT INTERZISA 


AAA AAA AARE AAA AAA Ada 
- orei 

| Păpădia şi ghiocelul | 
ci 
029 — FABULĂ — e20 
$ 9 e 
3 

O floare galbenă, din bălărie, Aşa grăi semeața floare, 

O floare ţanţoșe de „păpădie”, lar bietul ghiocel fricos 

Crezând că pe pământ e mare, Și-a lăsat capul mai în jos 

Cum alta nu-i, Și de batjocură 'ndurând amarul 

Că seamănă cu mândrul soare, El sa făcut mai alb ca varul, 
Că are deci culoarea lui; Dar a grăit timid: „O, floare 

Cu mare ură a privit „Intr'adevăr tu eşti un soare 
$ Către un biet, mic bobocel Dar eu tentreb cu plecăciune 
: Ce lumea-i zice „ghiocel” La ce ești bună, oare? Spune? 

Și astfel i-a grăit: Mă nasc în frig și sub zăpadă 

„O, îndrăzneala ta e mare ! Și fruntea jos o las să cadă; 

Te tragi din flori ? Nus mândră; sau ori cât aș fi 

Cum te'ncumeți cu-a mea splendoare Eu am un drept a mă făli, 

Să te măsori? Căn locul altor păpădii de soi 

Tu nu vezi cât ești de sărac și cât de mic, Sunt mai folositoare decât voi; 

Că tu pe lume ești „nimic” ? Eu oamenilor sunt un dar 

De slab ce ești şi de ruşine Și mă iubesc şi mic şi mare, 

Tu capul jos îl ţii mereu, Tu bună ești, pentr'un măgar, 

Pe când zglobie şi frumoasă Să îi faci poftă de mâncare”. 

Spre cer fruntea o ridic eu. MORALA: 

Tu te ascunzi prin frunză deasă : EAE, SAIA 

N'ai cu nimeni asemănare; Cel ce-și fine veşnic fruntea ridicată cu mândrie, 

Pe când ews ruptă doar din soare !” Nu e'n viață, decât ce e între flori o păpădie. 

Ionel Dinescu 


DORPEA ODEA OOA OAA HHHH EAHA HAAA 


PAG. 4 i-a a MN EAT A COPIILOR 


O veche legendă 
populară 


de Marin Opreanu 


ând Dumnezeu, supărat pe Adam 
şi Eva că nu se ţinuseră de po- 
runca Lui, i-a izgonit din raiul 
pământesc, aceşti primi strămoşi 
ai noştri s'au dus într'un loc pus- 
tiu şi acolo şi-au clădit o colibă 
mică şi sărăcăcioasă, în care să 
se adăpostească. 

Insă, cum am spus, locul acela era pustiu. Ceva 
mai mult. Adam şi Eva erau singuri, singurei. De 
jur, împrejur, nu se găsea nici o altă ființă vie, fie 
măcar o muscă, nu se auzea nici un cântec sau ci- 
ripit de păsări, şi nu se zărea nici o floare ori un fir 
de verdeață. Dumnezeu oprise la El în raiu toate 
vietăţile şi nu răspândise încă pe pământ seminţe 
din care să crească flori şi verdeață. 

Primii noştri strămoşi duceau, aşa dar, o viață 
tristă şi mohorâtă şi n'aveau pe ce să-şi arunce 
privirile, ca să li se mai: însenineze şi înveselească 
sufletul. 

Dar vietăţilor care rămăseseră în raiu, li s'a fă- 
cut milă de traiul necăijit şi de singurătatea în care 


Y 
Z 


DIMINEAȚA COPIILOR = 


se găseau Adam şi Eva. De aceea, se sfătuiau me- 
reu între ele, cum să facă, pentru a le veni în aju- 
tor şi a le fi de folos. 

Atunci, sprintena rândunică zise: „Mă voi înfă- 
țişa Domnului Dumnezeu şi-L voi ruga să-mi dea 
voe să merg şi să ţin „tovărăşie celor doi oameni 
aşa de amăriţi. - 

Rândunica sbură până la Tronul ceresc şi vorbi 
în graiul ei în felul ce urmează: „Doamne şi stăpâ- 
ne, oamenii pe care i-ai creat sunt singuri şi tare 
necăjiţi. Dă-mi, Te rog, voe să merg la dânşii, ca 
să le mai ţin tovărăşie şi să le mai îndulcesc singu- 
rătatea“. 


Dumnezeu zâmbi mulţumit de gândul bun al rân-. 


dunicii şi îi zise: 


„Du-te, drăguţa mea rândunică, însă, îndată ce 


'se apropie zilele de iarnă, să pleci de acolo şi să 
vii. din nou aicea”. 

Insoţită de soţul ei rândunelul, rândunica îşi luă 

sborul spre coliba din locul pustiu, unde trăiau 
Adam şi Eva. Se lăsară pe acoperişul colibei şi cău- 
tară un loc mai potrivit, unde şi-ar putea dura 
cuibul. 
. „Aci, sub straşină, în partea de dinainte a coli- 
bei, este un loc foarte bun, ca să ne facem cuibul“, 
zise rândunica. Rândunelul, de asemenea, socoti că 
locul ales de soția sa rândunica este nimerit, pentru 
a-și face cuibul. 


Se apucară, prin urmare, de treabă. Au sita 
toată ziua bucățele de lut. fire de paie, beţişoare 
subţiri de lemn şi potrivind și lipind cu toată mă- 
estria, au izbutit ca până în seara zilei aceleia cui- 
bul să fie gata făcut. 

Când Adam şi Eva sau întors pe înserate, frânti 
de oboseală, dela munca de pe câmp, mare le-a 

“fost mirarea, dar şi nemărzinită bucuria, văzând pe 
cele două rândunci şi auzind dulcele şi plăcutul lor 
ciripit. 

„Dumnezeu, ziseră ei foarte multumiti, a început 
să-şi întoarcă iarăşi spre noi privirile Sale de milă 
şi bunătate şi ne-a trimis, în singurătatea în care 
trăim, doi tovarăşi aşa de drăguți. k 

După o trecere de câtăva vreme, vietățile din 
raiu se duseră înaintea lui Dumnezeu şi-L întreba- 
ră, zicându-l: „Doamne şi Stăpâne, oare cum trä- 
esc cei doi oameni, pe care i-ai izgonit din raiu?“. 

Dumnezeu le răspunse: „Trăesc sărmanii greu 
de tot. Sapă pământul. ca să bage în el sămânţa, 
din care să crească hrana lor. Insă pământul e 
tare, iar mâinile lor slabe, aşa că se ostenesc mult. 
Apoi, mai sunt chinuiti de spinii şi mărăcinii, care 
încoltesc si răsar înaintea seminţei celei bune. Spi- 
nii şi mărăcinii înăbușe sămânța cea bună, iar pe 
Adam si pe Eva îi sgârie pẹ mâini. pe corp şi pi- 
cioare aşa de rău, încât acești doi oameni se în- 


„se de dureri“. 


PAG. 5 


torc seara la coliba lor plini de sânge şi văetându- 

Atunci boul se apropie de Scaunul ceresc şi vorbi 
cu glasul său blând şi smerit: „Doamne şi Stăpâne. 
dă-mi, Te rog, mie voe să merg la Adam şi Eva 
şi să-i aiut la aratul pământului. Puterea mea este 
mult mai mare decât puterea trupului lor. 

— Bine, boule, du-te şi fii pururi oamenilor to- 
varăş şi ajutor“, îi răspunse Dumnezeu, mulțumit 
de gândul bun al boului. : 

Dar nici vrabia şi alte păsări nu se lăsară mai 
pre jos. Cerură şi ele lui Dumnezeu voe să meargă 
la Adam şi Eva şi să stârpească buruienile şi se- 
minţele de spini şi mărăcini. Dumnezeu le dete şi 
lor voe şi fu, de asemenea, mulţumit că vietăţile 
făcute de El au gânduri aşa 'de bune şi milostive. 

Traiul primilor noştri strămoşi nu mai era acum 
aşa de necăiit şi nici munca lor așa de obositoare. 


. Nu mai erau singuri şi aveau ajutoare. 


Insă, una după alta, trecură lunile şi începură 
zilele reci şi posomorâte de toamnă. Erau chiar 
semne că în curând soseşte iarna cu zăpada şi 
cu gerul ei. Atunci rândunelul şi rândunica îşi amin- 


tiră că Dumnezeu le spusese să plece din țara oa-: 


menilor şi să se întoarcă în raiul pământesc. Işi 
luară deci rămas bun dela Adam şi dela Eva şi sbu- 
rară drept la raiu. 

Dumnezeu chemă la El pe cele două păsări şi le 
întrebă: „Cum trăesc oamenii mei? 


— Acum o duc destul de bine şi nu mai Sunt aşa 
de necăjiţi, răspunseră ele. dar Eva a născut uin 
copil şi nare cu ce să-l îmbrace. aşa că sărmanul 
copilaş tremură de frig toată ziua. Apoi şi lor li-e 
frig, fiindcă vremea s'a răcit mult în ţara oameni- 
lor“. 

Auzind acestea, oaia cea blândă zise lui Dumne- 

u: „Doamne şi Stăpâne, dă-mi, Te rog, voe să 
merg la om şi să-i dau lâna mea, din care să-şi fa- 
că îmbrăcăminte. 

— Dă-mi şi mie voe să merg cu oaia, ca să le dau 
lapte pentru copii“, i se rugă capra. 

Dumnezeu dete voe și oaiei și caprei să meargă 
şi să trăiască totdeauna cu oamenii. 

Trecu şi iarna şi pe tot cuprinsul pământului se 
lăsă dulcea, vesela și frumoasa primăvară. Cerul 
era senin şi razele soarelui dedeau o căldură bine- 
făcătoare. Era cald şi bine şi în ţara în care trăiau 
Adam si Eva. 

Atunci Dumnezeu. vrând să-şi arate dragostea 
şi griia ce le poartă, chemă pe albină şi îi zise: 
„Mică şi harnică albină, du-te la Adam şi Eva şi 


îndulceşte-le mâncarea, dându-le mierea ta cea 


dulce. - 


— Doamne şi Stăpâne, îi răspunse albina, merg 


(Citiţi urmarea în pag. 7-a jos) 


es 


unt destule poveşti, care ne arată dece 
câinele şi pisica nu se iubesc, ci se urăsc 
unul pe altul. lată că şi eu am citit într'o 
carte veche o astfel de poveste şi vreau 
să o scriu astăzi, ca să o înveţe şi alţii şi să o 
spună mai departe. 

In povestea mea se spune că înainte vreme, dar 
când anume nu se ştie, câinele şi pisica se aveau 
între dânşii foarte bine, trăiau în cea mai bună 
prietenie. Impărțeau frăţeşte tot ce căpătau şi 
n'aveau secrete unul pentru altul... Şi ar fi trăit şi 
astăzi tot aşa, dacă n'ar fi fost la mijloc o oală, o 
ulcică de untură. 

lată ce-i cu povestea acestei oale de untură. In- 
tr'o zi dela începutul iernei, câinele făcu rost — 
treaba lui, cum şi de unde — de o oală mică plină 
cu untură de porc. Chemă pe prietena sa pisică şi 
îi zise: „Surioară, uite aicea o oală plină cu un- 
tură şi gustoasă, să-ţi lase guraapă. Insă, fiindcă 
vin zile de iarnă, când e mai greu să găsim de-ale 
mâncării, eu zic că e mai bine să ascundem unde- 
va oala aceasta şi atunci când vom fi tare flă- 


DIMINEAȚA COPIILOR 


de STAN PROTOPOPESCU 


mânzi, să mergem împreună şi să gustăm din un- 
tură frăţeşte. 

— Te-ai gândit foarte bine, îi întări pisica vor- 
ba. adăugând: eu zic să o ascundem în curtea bi- 
sericii“, ' 

Ascunseră, aşa dar, oala de untură sub o pia- 
tră din curtea bisericii. 

Dar într'o zi de Duminică, pisica zise câinelui: 
„Frăţiorule, merg la biserică, fiindcă sunt naşe şi 
am de botezat pe fetiţa unei prietene. 

— Du-te şi urează-i finei tale şi din partea 
mea noroc şi sănătate”, îi răspunse câinele, care 
nici nu bănuia cu oe fel de gânduri merge pisica 
la biserică. 

In adevăr, lacoma şi necredincioasa pisică n’a- 
vea nici un copil de botezat, ci merse drept la lo- 
cul unde era ascunsă oala de untură şi se îndopă, 
mâncând un strat subțire de deasupra. 

„Ce nume i-ai pus finei tale? o întrebă câinele 
la înapoiere 

— Subțirica, răspunse ea, vrând să arate cu a- 
ceasta că mâncase numai un strat subţire de untură 


DIMINEATA COPIILOR 


— Drăguţ nume, zise câinele, numai că n'am au- 
zit până acum ca pe vreo- fetiţă să o cheme Suba 
tirica“. 

Duminica următoare pisica zise din nou câine- 
lui: „Frățiorule, şi astăzi sunt naşe la o fetiță a 
unei prietene. De aceea, trebue să merg la biserică. 

— Du-te, surioară, îi răspunse câinele, şi urează 
nouei tale fine şi din partea mea noroc şi sănă- 
tate“. 

Pisica ştim unde merse şi de rândul acesta mân- 
că 'atâta untură, că oala rămase pe jumătate. 

La înapoiere, câinele o întrebă: „Ce nume i-ai 
pus finei tale? i 

— Jumătățica, răspunse ea, ca să arate că mân- 
case oala pe jumătate. 

— -Nici numele acesta nu-i urât, îi zise câinele, 
numai că până acum n'am auzit ca pe vreo fetiță 
să o cheme Jumătăţica“. 

In Duminica a treia, pisica îi zise câinelui că iar 
este naşe şi că, prin urmare, trebue să meargă 
din nou la biserică. 

„Du-te, îi zise câinele, şi urează-i din partea mea 
şi acestei fine noroc şi sănătate“. 

De rândul acesta, pisica mâncă toată untura, așa 


——— 


PAG. 7 


că lăsă oala goală. Când se inapoie acasă, câinele 


„o întrebă: „Ce nume i-ai pus nouei tale fine? 


T Golicica, răspunse ea, ca să arate că golise 

oala. - 
— Ciudat nume! făcu clei, până astăzi n'am 

auzit ca pe vreo fetiţă să o cheme Golicica“. 

După câteva zile, se lăsă o iarnă grea, iar câi- 
nele şi pisica începură să îlămânzească rău de tot. 

„Surioară, îi zise pisicii câinele, hai să mergem 
la oala noastră cu untură din curtea bisericii şi să 
ne potolim foamea. 

— Du-te singur, îi întoarse pisica vorba, fiind- 
că mie nu prea îmi este foame“. 

Câinele “merse singur, însă găsi oala fără un pic 
de untură înlăuntru. Abia atunci pricepu el tot ce 
făcuse hoaţa de pisică cu mersul ei la biserică şi 
cu numele de Subţirica, Jumătăţica şi Golica. 

Furios că fusese minţit şi înşelat în felul acesta, 
se întoarse glonț acasă şi se repezi la pisică, vrând 
să o sfâşie. Dar pisica a rupt-o la fugă şi a mers 
să se ascundă în podul casei. 

Ci-că de atunci si din pricina oalei cu untură 
câinele şi pisica nu se au bine şi se urăsc de 
moarte. Stan Protopopescu 
-5 


Urmare dela povestea din pag. 5: 


„Cea dintâi primăvară pe pământ“: 


numai decât, însă am auzit că în țara aceea nu 
creşte nici o floare, aşa că nam de unde să iau 
sucul din care să fac mierea. 

— Au să fie şi flori!” zise Dumnezeu zâmbind 
cu bunătate. 

In adevăr, până să ajungă acolo albina, Dumne- 
zeu trimise câţiva îngeri, care împrăştiară seminţe 
de tot felul de flori de jur împrejurul colibei în care 
locuiau Adam şi Eva cu noul lor născut, bunul şi 
blândul Abel. Semințele încolţiră şi florile răsăriră 
într'o singură noapte. 

Când Adam şi Eva s'au trezit dimineaţa, îură iz- 
biţi de un parfum dulce, care umplea văzduhul. 

„De unde vine parfumul acesta aşa de dulce şi 
plăcut?“ se întrebară ei. Şi eşiră afară, ca să vadă. 
Insă, rămaseră uimiţi de ceeace văzură. Cât pu- 


La aa Aaaa aaa iai aaa 


Cereţi la 


Cititori! 


‘teau cuprinde cu ochiul, nu vedeau decât flori, cari 


de cari mai frumoase şi mai plăcut mirositoare. 
Roiuri de albine şi mulţime mare de fluturi sburau 
pe florile acestea. Toţi arborii înfrunziseră, iar pă- 
sările cerului cântau şi sburau vesele. 

Verzi erau livezile, verzi erau câmpiile şi senin 
era cerul. Un vânt căldicel sufla încet, aducând ră- 
coare şi făcând să foşnească frunzele. 

Era primăvară în toată-frumuseţea şi bogăţia, 
era cea dintâi- primăvară pe pământ. 

In faţa frumuseţilor ce vedeau, Adam şi Eva, 
străbătuți de acelaş gând, căzură în genunchi, ru- 
gându-se lui Dumnezeu şi zicându-l: „Iți multu- 
mim, Doamne şi Stăpâne, că ne-ai dăruit din nou 
raiul din care ne izgoniseşi. Slăviț să fie pururi nu- 


mele Tău!“. 
Marin Opreanu 


teette 


librării şi la 
toate chioşcurile de ziare 


„Almanahul Şcolarilor pe anul 1933“ 


Preţul unui volum de 120 pagini 20 de lei 


HHH HHHH 


peer ee DP a aer 


=> DIMINEAȚA COPIILOR 


La Hăplești e masă mare, 

C'a venit un nou notar, 

'N fruntea mesei Frosa, Haplea, 
lar pe masă e muștar. 


Coana Frosa, curioasă, ' 
Sau mai lacomă, îmi pare, 
Vrea să știe cât mai iute 
Gustul ce muștarul are. 


DECE PAAMGEAU 


Dar nici Frosa şi nici Haplea, Că e dulce, că e acru, 


Care multe au văzut, Ori că-i iute, wau habar, 
Ce-i muștarul şi cum este, Ci privesc cu lăcomie 
Pân' atuncea nau știut. La borcanul de muștar. 


Vâră lingura de ciorbă Doamne, Doamne, ia priviți-o! 


In borcan şo umple toată, Coana Frosa ce-a pățit! 
Și ca alții să n'o vadă, Foc în gåt și foc în gură, 


O dădu pe gât îndată. Și la față s'a roșit. 


DIMINEATA COPIILOR 


lar din ochi izvor de lacrimi, 
Plânge Frosa, nu glumește. 
Vede Haplea şi se miră, 

La ureche îi şoptește. 


Crede Haplea şi nu crede, 
Dar cu ochii la muștar, 
Zice: „la să gust cum este, 
Dacă-i dulce sau amar”. 


„Ce-ţi veni să plângi acuma? Frosa vai, ce mincinoasă! — 
Frusinico, ce-i cu tine? Zice: „N minte mi-a venit 
Potolește-ți plânsul, dragă, Tuşa Rada, care 'n baltă 

Vede lumea şi-i rușine”. S'a 'necat şi a murit”. 


ay 


Våră lingura şo umple, Foc e gura-i, foc gătlejul 
A umplut-o chiar mai bine, Si să plângă se porneşte, 
So 'nghiti, dar simte "'ndată Face Frosa pe mirata 
Nebunie par'că-i vine. Si zâmbindu-i, îi şopteşte. 


A 


„Ce-i cu tine, Hapleo dragă? 
Plângi pe vr'unul ce-a murit? 
De mătuşe, de bunică, 

Nu cumva ţi-ai amintit ? 


Incruntat se uită Haplea „Nu te-ai dus și tu cu dânsa, 
Şi-i răspunde supărat: C'amândouă nati murit, 


„Plâng c'atunci când Tuşa Rada Nu gustam eu azi muștarul 
'N balta noastră s'a 'necat. Si nimic naș fi pățit”. 


PAG. 10 


DIMINEATA COPIILOR 


işu nici n'a împlinit încă şapte ani, merge 
încă la grădina de copii şi cu toate aces- 
+ tea, se laudă şi spune la-toată lumea că el 
vrea să se facă inginer constructor. 
„Taci, măi mucosule, îi spuse într'o zi, 
în bătae de joc, un băiat din vecini, elev în clasa 
treia primară. Tu încă nu ştii cât face 2 şi cu 2 şi 
te lauzi că ai să te faci inginer constructor“. 
Supărat de vorbele acestea, Mişu se rugă de tă- 


ticul său să-i cumpere un ciocănaş, cleşte şi alte 
câteva scule. Ca să-i facă plăcere, tăticul îi aduse 
într'o zi o cutie cu tot ce dorise Mişu. 

Să-l vedeţi acum pe Mişu! Ascuns în podul casei, 
de dimineaţa până seara nu făcea decât să ciocă- 
nească, să taie scânduri, să le potrivească, aşa cum 
credea el că poate face tot felul de cutii, măsuţe, 
scăunaşe. 

Intr'o zi însă, pe când se dedea jos din pod, auzi 
un țipăt dela bucătărie. Mişu dete fuga într'acolo 
şi văzu că bucătăreasa, suită pe un scaun, ţipă spe- 
riată. Ce se întâmplase? Un şoarece, un şoricel 
mititel, eşise dintr'o gaură în căutarea vr'unei fă- 
râme de pâine. Bucătăreasa îl văzuse şi cu toate 
că era femeie voinică de vre-o patruzeci de ani, 


de MARCU IONESCU 930 
CEA © 


se speriase aşa de tare de şoricelul mititelul, că în- 
cepuse să tremure şi să ţipe. 

S'a speriat însă şi şoricelul şi a fugit, privind 
prin gaura prin care venise. 


Văzând aceasta, Mişu îizise bucătăresei : „„Ma- 
rio, lasă că te scap eu de șoareci“. 
Cum? Acesta era secretul lui Mişu, secret pe 


care îl ţinea bine ascuns la „atelierul'* său de tâm- 
plărie din pod, unde lucra o săptămână întreagă. 
Când isprăvi ceeace făcea el acolo, înfăşură în- 
trun ziar vechiu şi veni să se laude mai întâiu la 
surioara sa Silvia. 

li arătă ceeace ţinea înfăşurat în ziar şi îi zise: 
„Ştii tu ce am aicea? 

— Arată-mi, ca să ştiu”, îi răspunse ea. 

Mişu desfăcu ziarul-şi îi arătă un fel de cutie, fă- 
cută mai mult din fire-de sârmă de fier. Chipurile, 
ca să o vadă surioara sa mai bine, îi băgă cutia a- 
ceasta sub nas, apoi apăsând pe ceva, deodată că- 
zu un capac de scândură, făcând sgomot. 

Silvia, care nu se aştepta la aşa ceva;-se.sperie. 
fiind gata să plângă. 

„Ce fricoasă eşti! îi zise Mişu. Nu vezi că asta 
e o cursă de prins şoareci? Aim făcut-o, ca să prind 
şoarecii, care vin în bucătărie“. 

Mişu puse cursa într'un colț din bucătărie, agă- 
țând de un vârf de sârmă o bucăţică de slănină, 
ca să-i momească şi să-i atragă pe şoareci. 

Insă şoarecii se arătară mai deştepţi decât Mişu. 
In zadar se ducea Mişu de zece ori pe zi la bucătă- 
rie, ca să vadă, dacă în cursă sa prins ori ñu s'a 
prins vreun şoarece. Nimic şi iar nimic... A da, în- 
tro zi, Mitu Mitişor, care vroia să mănânce bucă- 
tica de slănină, îşi prinsese coada în cursă şi spe- 
riat. fugise cu cursa, alergând prin toată casa. 

Necăiit, Mişu întreabă acum pe toate doamnele. 
care vin în vizită la mama sa; „Aveti. soareci 
acasă?“, 

Unele râd de întrebarea coasta; altele se supără. 

In sfârşit. lăptăreasa i-a spus că în grajd la ea 
sunt șoareci destui. iar Mişu a fost foarte mulțumit 
că poate să-i dăruiască ei cursa făcută de el. 


Marcu Ionescu 


Rectificare 


In n-rul trecut s'a strecurat o greșală la jocul 
Nr. 2. In loc de „milos“ rog a se citi „miros“ 


DIMINEATA COPIILOR 


|istorioare cu păsări 


SCATII BĂTĂUŞI 


* 


veam odată doi  scatii, fiindcă, dacă îmi 
daţi voe să vă spun, mie în totdeauna 
mi-au plăcut păsările. Tot felul de păsări. 
Mi-au plăcut păsările de curte şi păsările 
cântărețe, pe care le ţinem în colivie. 

Şi aşa, aveam odată doi scatii. Acum nu-i mai 
am, fiindcă au murit, precât cred eu, de bătrâneţe. 
Se poate însă să fi murit şi de altă boală. pe care 
mam ghicit-o, aşa că n'am putut-o vindeca. 

Pe când erau în viaţă, îi tineam pe aceşti doi 
scatii în aceiaşi colivie. Era o colivie destul de 
încăpătoare pentru doi scatii. care, precum îi ştiţi, 
sunt nişte păsări mici. Aveam grija să le pun 
mâncare în deajuns şi apă de asemenea. Ba nu 
era zi să nu le dau si ceva bunătăţi: o felioară de 
măr, o bucăţică de smochină, în care ciuguleau cu 
poftă. 

Adevărul este că din cât le puneam în colivie, 
ei nu puteau să mănânce nici pe jumătate... Cu 
toate acestea, se petrecea cu dânşii un lucru cu- 
rios de tot: cei doi scatii nu trăiau în prietenie şi 
bună înțelegere. Se certau mereu. ba se şi băteau 
tot atât de des. 

Dacă, de plidă, zăreau ceva mai la o parte un 
bob de meiu — şi cutia lor era plină de astfel de 
boabe — săreau amândoi în acelaş timp vrând 
care de care să-l prindă mai repede. 

Tot aşa, când unuia îi era sete, în aceiaşi clipă 
se trezea şi în celalt dorinţa de a bea apă. Şi nu 
vroiau să-şi dea rând unul altuia, ci, dând din a- 
ripi şi izbind din ciocuri, se luau la bătaie. 

Ce să vă mai spun? Fundul coliviei era plin de 
penele ce-şi smulgeau. 

Insă, într'una din zile, cu am fost — de sigur, 
fără să vreau — pricina unei nenorociri. Anume, 
am scăpat din mână colivia, pe când o curăţam. 
Colivia a căzut jos şi nici nu ştiu cum Sa în- 
tâmplat..că unul din cei doi scatii s'a ales cu un 
picioruş rupt. ă 

Fi bine, din ziua aceia între scatiii mei din co- 
livie a încetat ca prin farmec orice ceartă şi orice 


PAG. 11 


bătae. Scatiul sănătos a început să se poarte cu 
scatiul bolnav, aşa cum o mamă se poartă cu co- 
pilul ei bolnav şi să-l îngrijească, aşa cum o ma- 
mă îşi îngrijeşte copilul. Era ceva nu numai fru- 
înduioşător să stai şi 


mos, ci mai ales mişcător, 


să-i priveşti. Şi era ceva dela care am fi putut lua 

pildă şi învăţământ mulţi dintre noi oamenii. 
Din fericire, picioruşul scatiului s'a vindecat pe 

deplin peste vre-o două săptămâni. Credeţi că a 


“început iarăşi între cei doi scatii vechea ceartă 


şi bătae? Câtuşi de puţin! 

Prietenia începută în timpul boalei unuia din 
Scatii a continuat şi a ţinut neschimbată până în 
ziua morţii lor. 


| Despre automobil | 


Despre automobile trebue să spunem mai întâi 
că aproape trei sferturi din toate automobilele 
câte sunt pe pământ, sunt fabricate în Statele- 
Unite ale Americii de Nord, rămânând ca toate 
celelalte ţări să nu fabrice la un loc decât un sfert. 

La un automobil este motorul a cărui putere 
se exprimă în putere de cai. Se zice, de exemplu, 
de un motor că are 40 de cai putere sau 60, 80, 100 
de cai putere. Vine apoi șasiul, adică partea de me- 
tal și caroseria, adică partea de lemn și de piele 
sau pânză. 


Vintilă Bratu 


PAG. 12 


da 
i 
A 
i 


ntruna din zile, Tănase sa dus în vizită la 
Prostilă, cel mai bun prieten al său. 
Ca să nu fie singur, a luat ca însoțitori pe 
A fiul său, unicul şi deşteptul Tănăsică, împre- 
ună cu frumoasa şi durdulia madam Tănase... 
lar la Prostilă, familionul Tănase a petrecut cum 
nu se poate mai bine, mâncând cu poftă şi bând cu 
mai multă poftă. 

Musafirii nau plegat decât după miezul nopţii, 
tustrei ameţiți de băutură şi mergând pe două că- 
rări. 

Ajungând acasă. s'au trântit pe pat, la rând, a- 
dormind îndată, aşa cum erau îmbrăcaţi, cu ghe- 
tele în picioare şi pălăriile pe cap. 

De-odată a prins să răsune în toată casa sforăi- 
turile lor. 


A doua zi, Tănase, cum se trezi din somn, vru 


să fumeze o leacă de tutun, cu vechea sa lulea de 
nuc, încrustată cu flori, pe care o avea moştenire 
de la bunicul său şi care bunic o avea tot moşte- 
nire dela bunicul bunicului său... 

Fra o lulea veche, afumată, cu lemnul nezru, 
la care ţinea mult... Nu s'ar fi despărţit de ea pen- 
tru nimica în lume. 

Scoate pachetul cu tutun, pregăteşte porţia tre- 
buincioasă şi vâră mâna, s'o scoată din buzunarul 
în care o purta mereu... 

Dar... ciudat... Nu-i veni să creadă... 

Luleaua nu era nicăeri... 

Scotoci prin toate buzunarele; însă degeaba. 

După o clipă de gândire adâncă, îşi dete cu min- 


DIMINEATA COPIILOR 


tea că, poate, o îi uitat-o la Prostilă. distrat cum 
era la petrecere şi de-aceia, luă un creion şi 
hârtie, scriind prietenului său o scrisoare cam în 
felul ce urmează: 


Prietene Prostilă, 

Aseară, când am fost invitat la chef în casa ta, 
mi-am uitat luleaua acolo... Tu ştii cât ţin la ea şi 
nu vreau s'o pierd... 

Te rog foarte mult să mi-o cauţi, peste tot, s'o 
găseşti neapărat, înapoindu-mi-o prin iubitul meu 
Tănăsică. ce-ţi aduce şi prezenta epistolă. 


Al tău prieten care te pupă 
Tănase” 


Puse hârtia într'un plic, scrise adresa lui Pros- 
tilă, iar când s'o lipească, din greşeală, lovindu-se 
peste pulpana hainei, simţi ceva tare acolo... 

Băgă mâna în buzunar şi bucuria lui: dă de lu- 
lea ascunsă tocmai în căptuşeală... 

Repede scoate scrisoarea din plic, o deschide, 
ia creionul în mână şi scrie sub iscălitură cu litere 
mari: 


„AVIZ: Nu mai căuta luleaua degeaba, căci am 
găsit-o în căptuşala hainii...” 
Iscăli din nou, strânse hârtia. o băgă repede în 
plicul pe care îl lipi grăbit şi chemând pe Tănăsi- 
că, îi dete scrisoarea s'o ducă lui Prostilă. 
Z. G. Buruiană 


DIMINEATA COPIILOR PAG. 13 


„Am fost în Țara a ae a 


PROSE S ESES s „de VASILE STĂNOIU => 


Am iost în „Ţara povești- 
lor!” Aşa spunea Ticu, un 
băeţel de şase anişori; oricui 
vroia să-l asculte. 

„Când ai îost în T ara po- 
veştilor? îl întrebau ceilalți 
copii, râzându-şi de el. 

- — Alaltăeri Vineri, când 
mă luase mama la livede. 

— Şi te-ai dus şi te-ai în- 
tors în aceiași zi din Ţara 
poveştilor? îl mai întrebau 
prietenii săi mai mari, vrând 
să facă haz pe socoteala lui. 

Ticu însă era încredinţat 
că fusese în Ţara poveştilor 
şi chiar se jura: „Să mă bată 
Dumnezeu, dacă mint!” Spu- 
nea apoi — nu mai ştiu pen- | 
tru a câtea oară — cum de ' 
s'a întâmplat cu el, a făcut a- 
laltăieri Vineri călătoria sa 
în Ţara poveştilor. ; 
„Cum vă spun, începea Ti- 
cu, mama mă luase cu dânsa 
la livedea dela marginea pă- 
durii. Fiindcă era cald mam | 
dus să mă. întind la umbra | 
unui stejar. M'am culcat şi 
am închis ochii. N'a trecuti 
însă mult şi văd venind drept E 
la mine o droaie de pitici. 
I-am văzut, cum vă văd acum 
pe voi. Nişte omuleţi mici, 
mititei, cu nişte căciuli mai 
mari decât dânşii şi cu bărbi 
lungi până la pământ. 

Piticul. care era mai mare 
peste ceilalţi, îmi zise: Ti- 
cule, scoală-te şi vino cu 
noi. ea : 
— Dar unde vroiţi să mă duceţi? l-am întrebat mult, mult, nici eu nu pot spune cât de mult am 


-T 


eu cam speriat. mers. Şi aşa am ajuns în Țara poveştilor, o ţară 
— Te ducem să-ți arătăm Țara poveştilor, îmi minunată, despre care nici nu pot spune cum este. 
răspunse el. „Pe cine nam văzut şi ce nam văzut acolo? 
„Mam sculat şi am pornit cu piticii. Am mers à ; (Citiţi urmarea în pag. 16-a) 


` 


nai aaa atatia > SC PPR nays > PPE dalat: -e a PO > PA 


PAG. 14 


ncepem o nouă rubrică şi dorinţa noastră es- 
te ca spaţiul să ne permită să apară în fie- 
care număr al revistei „Dimineaţa Copii- 
lor”. Insă. chiar dacă spaţiul nu ne-ar permi- 
te, dorim să mai aflăm ceva. Anume, ce cred 
iubiții noştri cititori despre o astfel de rubrică, în 
care, rând pe rând, vom da scurte explicaţiuni şi 


Copil de Chinez mâncând orez cu două beţişoare 


vom publica mai ales fotografii din diferite ţări şi 
dela diferite popoare. 

Bine înţeles, nu vom uita şi scumpa noastră ta- 
ră România. Vom publica articole, vederi şi foto- 
grafii din diferitele provincii ale României. 

Acum începem cu China, o tară foarte depărta- 
tă de ţara noastră, dar care, ca populaţie, este 
statul cel mai mare de pe pământ. Are. după nu- 
mărătoarea făcută în anul 1926 de către autori- 
tăţile chineze, o populaţie de 485 de milioane de lo- 


Ca să mai cunoaştem lumea 


Despre China şi obiceiuri chinezeşti 


DIMINEAȚA COPIILOR 


cuitori, ceeace înseamnă că este cât populaţia tu- 
turor statelor din Europa la un loc. Suprafaţa Chi- 
nei este, fără Mongolia externă, de 8.415.000 kilo- 
metri pătraţi. 

Chinezii sunt un popor de rasa galbenă. Să nu 
creadă însă cei ce n'au văzut Chinezi că ar fi la 
fată galbeni, aşa cum ar fi, spre exemplu, lămâia 
sau culoarea galbenă. Sunt mai de grabă bruni. 
Se deosibesc însă lesne după ochii lor oblici în 
forma de migdală, după nasul turtit şi după ume- 
rii obrazului eşiți afară. 


Doi cerşetori din China 


Mai înainte, bărbaţii îşi lăsau părul lung şi îl 
împleteau la spate, formând o coadă. Insă, de a- 
proape 20 de ani încoace. obiceiul acesta a înce- 
put să dispară. Astăzi, băeţii şi bărbaţii chinezi se 


tund aşa, cum ne tundem şi noi, locuitorii din Eu- 
ropa. 

A început, de asemenea, să dispară un alt obi- 
ceiu barbar. sălbatic. Anume, obiceiul ca fetelor, 
încă de când erau în vârstă mică, să li se strângă 
picioruşele într'un fel de încălţăminte de fier, ca 
să nu le crească. E adevărat, picioarele rămân 
mici, dar schiloade. Când fete sau femei mergeau 
pe stradă, neputând să se ţină bine pe picioare, 
umblau legănându-se, aşa cum merg rațele. 

De sigur, sunt şi astăzi în China multe femei cu 
picioarele schiloade, însă, precum am spus „obi- 
ceiul acesta începe să dispară. 

Fete cu astfel de picioare nu sunt primite la 
şcoală. 


Chinezoaică în costum naţional şi cu picioarele schiloade 


De altfel, Chinezii săraci nici nu-şi prea trimit 
fetele la şcoală. mulţumindu-se ca numai băeţii să 
inveţe ceva carte. x 

Şi este aşa de greu să înveţi a scrie şi a citi în 
limba chineză! Mai întâi, chinezeşte se scrie în 


kaadaa addidi d dadi 


PAG. 15 


ordine verticală, adică de sus în jos, însă nu aci 
stă greutatea. Greutatea este că alfabetul chinez 
are mii de litere, iar scrisul fiecărei litere nu e lu- 
cru uşor. E ca un desen destul de complicat. 

Să nu uităm, fiindcă este vorba despre Chi- 


Bunica și nepoțelul, stând afară la răcoare 


nezi, că mătasea şi ceaiul au fost aduse în Europa 
din China, precum şi faptul că obiectele de porţe- 
lanul cel mai fin şi mai scump au fost fabricate în 
China. 

Incă un cuvânt despre obiceiurile chinezeşti. 
Chinezii, în loc de cuţit şi furculiţă, se servesc la 
masă de două beţişoare de lemn, aşa că e nevoe 
de multă îndemânare, ca să poţi prinde şi duce la 
gură mâncarea. 

lată, aşa face, bunăoară, copilul din fotografia 
ze dăm la această bucată. E un copil, care îşi mă- 
nâncă porţia de orez. 

N. B. 


HHHHH»H 


Din cauza că, până în ziua tipărirei n-r ului 
de fată, n'om primit manuscrisul, suntem 
nevoiţi să amânăm continuarea romanului 


„Aventurile lui Gugulică“ 


Ye 


vu oomme eoo l 


Bibiloteca Universităţii laşi 


PAG. 16 


DIMINEATA COPIILOR 


| DE VORBĂ CU CITITORII | 


N. L.-Arad. — „Porcul fermecat”. După titlu, se 
înţelege că e vorba despre un basm. D-ta însă, în 
loc de a începe să povesteşti, te apuci de descrieri 
arătând cum e cerul, ce făcea soarele, vorbeşti des- 
pre un ţigănuş, despre copiii care se întorc dela 
şcoală, pentru a continua cu exclamaţia: „Ei, feţii 
mei!” sau cu fraze prea des întrebuințate ca „A 
fost o dată ca nici odată, că de n'ar fi...” Nu în fe- 
lul acesta se scriu basmele cu caracter popular. 

COM. COR. — CHIŞINĂU. — „Legenda florii 
soarelui, trimisă de d-ta, se va publica. S'a întâr- 
ziat cu cercetarea ei din cauză că directorul re- 
vistei noastre, care cercetează personal manuscri- 
sele ce se trimit spre publicare, a fost, din cauza 
lungei boale de care a suferit, în imposibilitate de 
a le cerceta. 


M. RAB. — TECUCI. — Iţi publicăm, aşa, ca 
să-ţi facem o plăcere, poezioara „Cântec de lea- 
găn”. Cât despre „Pusi şi Aurică”, ne pare rău; 
dar e mai slăbuţă, aşa că nu poate fi publicată. 

C. C. B. — LOCO. — „„Năzdrăvănii în vis”. E 
lungă” adaptarea” d-tale pentru spaţiul atâta de 
restrâns ce avem la revistă. In afară de aceasta, 
bisericile noastre ortodoxe n'au în vârful clopot- 


'nițelor cocoşi, aşa cum au bisericile romano-cato- 


lice. De aceea, nici prin latura aceasta povestea 
d-tale nu se potriveşte cu ceeace este la noi. 

Şi o observaţie. Dece desparţi, fără să fie nevoe 
și chiar împotriva regulilor de punctuație, subiec- 
tul de predicat? De exemplu, propozițiuni ca „luna 
privea”, „oamenii veneau”; nu trebue pus virgulă 


după cuvintele „lună” şi „oamenii”. 


-000--000--000--000--020--000--090--689--009--409--009--080--600--400- 


Urmare dela povestea din pag. 13: ,Am fost in ţara poveştilor“ 


Am văzut pe Statu Palmă-Barbă-Cot, pe Strâmbă- 
lemne, pe Starimă-pietre. Am mai văzut pe Făt- 
Frumos cu Ileana Cosinzedna, am întâlnit pe Scu- 
fița- Roşie şi mi-a dat voe să mă culc puţin în patul 
ei. Ba am mai zărit şi pe Muma Pădurii, dar nu S'a 
apropiat de mine. „Şi ce minunăţii n'am mai văzut? 
Am văzut pădurea în care cresc  bonboanele şi 
alte dulciuri, pădurea în care cresc haine, pălării, 
pădurea de ai cărei arbori atârnau purcei fripți, 
găini prăjite şi multe alte bunătăţi. 

— Şi n'ai adus ceva de acolo, aşa ca amintire şi 
ca să te credem că ai fost în Țara poveştilor? îl 
mai întrebau râzând copiii. | 

— Da, răspundea -Ticu foarte serios, am vrut să 
iau 0 cutie de bonboane cu ciocolată şi un ceasor- 


‘nic frumos de aur. Insă, piticul, care mă însoțea, 


mă apucă de braţ şi îmi zise supărat: „Nu e voe 
să ici nimic din Ţara poveştilor! 


— Dacă-i aşa, i-am zis eu, nu mai stau aicea şi 
mă întorc la mama. x 

— Bine, mi-a întors el vorba, te vom duce nu- 
mai decât la locul de unde te-am luat”. 

„Flueră de trei ori şi iată că înaintea noastră se 
ivi un căluț cu aripi. Piticul mă urcă pe cal, încă- 
lecă şi el şi până să numeri una, două, trei, mă şi 
duse la locul de sub stejarul la a cărui umbră mă 
culcasem. Acolo am adormit, până ce a venit ma- 
ma să mă trezească. 

„Vedeţi, prin urmare, îşi sfârşi Ticu vorba, că 
nu mint şi că am fost cu adevărat în Țara povești- 
lori. 

E drept că Ticu nu minte. Uită însă un lucru: 
anume că a visat, pe când dormea sub stejar, tot 
ce spune el despre Țara poveştilor. 


Vasile Stănoiu 


POVESTEA BUNICII 
He! pe vremea mea copii, 
Erau dulciuri bune şi îistichii. 


Dar să ştiţi că niciodată, 
N'a fost ca Suchard, ciocolată! 


ABONAȚI - VĂ LA REVISTA: 


„DIMINEAȚA 
COPIILOR“ 


Atelierele „ADEVERUL” 8. A. 


tr 


mw DIMINEATA 
N! 47872 PLOR 


REVISTĂ SĂPTĂMÂNALĂ 


1a 


DIRECTORA: N. BATZARIA, 


POP PPRUL: „Să dai cinci bonboane de ciocolată. ca să fac o doctorie pentru 


— PAu; ST Tim = T r | PREŢUL, LEI 5.— 


—————————————— e 


Nae 


DIMINEAȚA COPIILOR 


Ziua mai mare decât noaptea. 


Incepând dela 21 Martie — şi aceasta în fiecare 
an — avem ceeace se numeşte „echinopțiul de 
primăvară”. „Echinopţiu” este un cuvânt de origi- 
ne latină, compus din două cuvinte şi însemnând 
„egală cu noaptea”, adică, ziua este egală cu 
noaptea: 12 ore ziua, 12 ore noaptea. 

Aşa dar, la 21 Martie trecut ziua a fost egală 
cu noaptea. De atunci, ziua creşte mereu, iar noap- 
tea se micşorează. La fiecare 24 de ore, ziua se 
măreşte cu două minute. 


Cum se explică lucrul acesta? 


Explicaţia măririi zilei şi micșorării nopţii — în 
timpul toamnei şi iernei se întâmplă contrariul — 
nu este greu de dat. Credem chiar că e cunoscută 
de cei mai mulţi din cititorii noştri. Totuşi, o dăm 

* din nou, mai ales pentru drăguțţii cititori, care sunt 
în vârstă mai mică. 

Precum ştim cu toţii, pământul se învârteşte în 
jurul soarelui, dar se învârteşte şi în jurul său. „In 
jurul său”, adică în jurul axei sale, cum se mai 
spune, numai că trebue să se ştie că această „axă” 
este o închipuire, de oarece nu există în realitate. 

Invârtirea pământului în jurul soarelui se nu- 
meşte mişcarea de revoluţie şi are loc într'un an 
de zile. Invârtirea în iurul său se numeşte mişcare 
de rotaţiune şi are loc în 24 de ore. In aceste 24 
de ore. o jumătate din globul pământesc este cu 
fața spre soare, iar jumătatea cealaltă este în um- 
bră şi întunerec. 

Ii orele în care partea de pământ pe care lo- 
cuim noi, este întoarsă spre soare, avem ziua, iar 
când e în umbră şi în întunerec avem noaptea, 
fiind zi pentru oamenii care locuesc în partea o0- 
pusă a părţii de pământ pe care locuim noi. 

insă, partea de pământ locuită de noi, nu este 
luminată tot anul un timp egal de ore. Când e lu- 
minată mai mult timp, ziua e mai mare, când e 
luminată mai puţin. ziua e mai mică. 


Căldură şi frig. 


Ştim că anul se împarte în patru anotimpuri de 
câte trei luni fiecare anotimp. 

Adevărul însă este că nu fiecare anotimp ţine 
exact trei luni. Durata lor depinde de partea de 
pământ în care se găseşte o ţară. 

De exemplu, dacă luăm ţara noastră România, 
care. precum ştim, este aşezată în emisiera bo- 
reală, adică în jumătatea de nord a globului pă- 
mântesc. 

In România, este aproape o regulă ca iarna şi 
vara să tie fiecare mai mult de trei luni, pe când 
toamna şi primăvara Sunt mai scurte. Uneori, 
primăvara nu durează mai mult decât o lună. Ba 
se întâmplă ca din frigul iernei să intrăm deodată 
în căldura verii. De asemenea, din cele trei luni 
ale toamnei i se ia deseori o parte de către vară, 
care se prelungeşte, iar o parte de către iarnă, 
care începe mai de vreme. 

Un alt semn deosebitor al climei dela noi este 
că, mai ales în partea şeasă a Ţării, verile sunt 
moarte calde, iar iernile aspre şi friguroase. 


Ţări cu climă extremă. 


Sunt pe globul pământesc multe ţări şi întinderi 
mari, care au climă extremă, adică, ori prea rece, 
ori prea caldă. De pildă, pe o mare parte a Sibe- 
riei iarna nu ţine mai puţin de nouă luni de zile 
pe an. 

In alte ţări, cum e în Sahara şi în ţările aşezate 
de o parte şi de alta a ecuatorului pământesc, este 
cald mai tot anul. ba sunt luni când căldura este 
pentru noi aproape cu neputinţă de suferit. Vorba 
ceea: ne topim de căldură. Țările acestea se nu- 
mesc, din cauza climei lor calde, țări tropicale. 

In alte tări, fără să fie chiar aşa de cald ca în 
ţările tropicale, nu ninge insă nici o dată, aşa că 
oamenii de acolo nau văzut nici o dată zăpadă 
şi nici nu stiu ce fel este zăpada şi cum cade ea 
din cer. 

Aşa sunt, de pildă, Italia, Spania şi Portugalia 
de sud, Egiptul (în Egipt nu numai că nu ninge 
nici odată, dar plouă şi foarte rar) si altele. 

In România însă clima este mai sănătoasă. 


A DIMINEATA | 
COPIILOR 


REDACȚIA şi ADMINISTRAȚIA 
BUCUREŞTI. — Str. CONST. MILLE (Sărindar), 12. — TELEFON 6/67. 


Abonamente: 1 AN 200 LEI IIl IN STRAINATATE DUBLU 
6 LUNI 100 UN NUMAR 5 LEI 


9 Aprilie 1933 — Nr. 478 Director: N. BATZARIA Manuscrisele nepublicate nu se înapoiază 


REPRODUCEREA BUCAȚILOR ESTE STRICT INTERZISA 


LARGA AAA LALA AAAARAAAALAAAAAAAAA AAA AAA AAA 


Rugă către primăvară nouă 


Primăvară blândă, primăvară dragă, Primăvară nouă, primăvară scumpă, 
Inflorește 'n crânguri flori de ghiocei, Răul care tace — înghețat de geruri - 
Pe câmpia verde fă să sburde miei, Prins ca în cătușe, sub albastre ceruri 
Să revie 'n codru pasărea pribeagă. Calde, redeșteaptă-l, ghiața să își rumpă. 


Primăvară dragă, primăvară blândă, Primăvară lină, primăvară albă, 
Crengile de vișin le'ndoaie'n drum Sus pe cer înșiră păsări în şirag, 
Sub poveri de floare — plină de parfum Infloreşte iară liliacul drag 

Floare de zăpadă, rodnică, plăpândă. Și pe floare prinde fluturii în salbă. 


Primăvară scumpă, primăvară nouă, Primăvară albă, primăvară lină, 

Frumusețea toată pe pământ aşterne, Zână fermecată, blândă ca un vis, 

Să uităm amarul nemiloasei ierne, Adu-ne în lume al tău paradis; 

Fă să scânteieze florile de rouă. Te-așteptăm cu toții plină de lumină. 
Zaharia G. Buruiană 


90000000 00-0400000000000000000000000000000000000000000000000000000ee000+ 


Î1000000000009900000000000000000004000000000000000009000000000- 


pocainta aiia aini i Ee tg pă ri atitea at a i 


AAAA 
LEAR AAA 


49000000000000000000000900000a00 se 100 10000990e000eeeeereeeeeere 


Acolo este ţara mea!?... 


Unde vezi limpezi izvoare Pe coama-i de spumă ușoară, 
Și munţi ce înnalță vârfu'n nori, Acolo este țara mea, 
Sburdând turme de mioare i Si alta nu mai e ca ea!... 


Pe câmpiile smălțate de flori, 
Pe care-o scaldă Dunărea! 
Pe care-o scladă Dunărea! . 


Unde holdele bogate 
Sub soare cald se rumenesc, 
Si's râuri cu unde curate 


Unde-auzi cântând cavalul — Și livezi cu roșul măr domnesc, 
Când seara pe dealuri coboară, Acolo este țara mea, 
Si doina o poartă valul Stn alta să trăesc n'aș vrea! 


Teodor Cuzinsky-Gabrielescu 


7110000400000 00000200000000000-00009000040002-400 


€Â-1-129000000000000-0-40-0-0000-0-0-000000009000 00ttec. 


WY Í | ? 
N 


| AS 


Prelucrare de 
N. MACEDONEANU 


ntr'o seară, se stârnise într'un ti- 
nut din India o furtună groaz- 
nică. Ploua cu găleata, tuna; îul- 
gera, iar vântul smulgea arborii 
din rădăcini şi ridica acoperişu- 
rile caselor, ducându-le la de- 
părtări mari. 

Se credea că e prăpăd, că e 
sfârşitul lumei şi mai multe nu. 

Speriat şi îngrozit, un tigru eşi din ascunzişul 
său din pădure şi căută adăpost într'o colibă pă- 
răsită, ghemuindu-se întrun colţ şi tremurând de 
spaimă. 

Nu trecu mult la miiloc şi iată că la coliba aceia 
se abătu şi un drumeţ. Drumeţul acesta — un tă- 
ran indian — îşi pierduse măgarul şi pornise să-l 
caute, cu toată furtuna ce se dezlănţuise. Să mai 
spunem însă că omul nu prea se sinchisea de fur- 
tună, nu fiindcă ar îi fost de felul său cine ştie ce 
curajos, ci pentrucă făcuse popasuri pe la câteva 
cârciumi. 

Intră, aşa dar, în colibă şi bâibâind şi pipăind 
prin întuneric, dete peste tigru. „A, iată unde 
mi-a fost măgăruşul!” îşi zise el. Si nici una, nici 


DIMINEATA COPIILOR = 


PT DaIcA ce Nope a a ORI RR a Re E a apte 


două, îl înhăţă de urechi şi-l trase cu putere a- 
fară din colibă. 

Speriat cum era, tigrul nu făcu nici o împotri- 
vire, ci merse după Indian, par'că ar fi fost un 
mieluşel. 

„După ce-l scoase din colibă, Indianul îi se arun- 
că în spinare şi lovindu-l puternic cu un băț ce 
avea în mână, îi porunci strigându-i: „Acasă, ure- 
chiatule!” - - . 

Tigrul porni glonţ şi în câteva minute sosi la 
Ļoarta casei Indianului. 

„Opreşte!” îi strigă acesta, care îşi închipuia 
mereu că e măgarul său. 

“Se dete jos. îl legă strâns de un stâlp de lângă 
poartă, apoi intră în casă, se trânti în aşternut şi 
adormi numai decât, mai ales că era tare ametit 
de băutură. 

Dimineaţa următoare, soţia. sa, speriată la cul- 
me, veni să-l trezească. Il sgudui de câteva ori, 
îi mai turnă peste el o doniţă plină cu apă. 

„Ce este? Ce ai cu mine? o întrebă Indianul 
buimăcit. 

— Nenorocitule, îi strigă ea. ce este tigrul pe 
care l-ai adus aseară şi l-ai legat lângă poartă? 

— Ai înebunit, femeie? întoarse el vorba. De 
unde era să aduc eu un tigru? Mie îmi este frică 
să mă uit măcar la un tigru închis în cușcă, iar nu 
să-l prind şi să-l aduc până acasă. Aseară am le- 
gat la poartă pe măgăruşul nostru, pe care îl gă- 
sisem ascuns într'o colibă părăsită”. 

Şi întorcându-se pe partea cealaltă, - Indianul 
inchise ochii. vrând să mai tragă un puiu de 
somn. | 
_ Insă afară se strânsese lume multă, care privea 
mirată la tigrul legat. 

lar fiecare zicea: „Ce viteaz fără pereche este 
omul, care a putut să prindă un tigru aşa de mare. 
să-l aducă până la casa lui şi să-l lege!” : 

Din om îm om. vestea ajunse până la împărat, 
care trimise numai decât oameni să vadă, dacă 
în adevăr ţăranul indian prinsese de viu un ti- 

: gru. 

Când oamenii trimişi de el i-au adus vestea că 
lucrul e adevărat, împăratul zise: „De un astfel 
de viteaz am nevoe pentru oştirea mea!” 

Il chemă, aşa dar, pe țăran şi îi zise: „Pentru 
vitejia ta, te numesc, cu începere de astăzi, co- 
mandantul cavaleriei mele. Insă. fii bun şi adu-mi 
aicea tigrul pe care l-ai prins şi l-ai legat la poar- 
ta casei tale”. 


Dacă Indianului îi făcu plăcere vestea că e nu- 


mit într'o slujbă aşa de înaltă şi la care nu se aṣ- 
tepta, nu-i plăcu însă de loc porunca împăratului, 
ca să aducă tigrul. Bietul om tremura chiar când 
se uita de departe la tigrul dela poartă şi nici nu-i 
venea să creadă că el ar fi făcut isprava pentru 
care era răsplătit şi lăudat aşa de mult. 


Insă, nefiind chiar aşa de prost, găsi miilocul 
ca să iasă din încurcătură. 

„Măria, Ta, răspunse el, eu, un singur om şi 
care n'aveam nici o armă la mine, am putut să 
prind tigrul, să-l duc până, acasă şi să-l leg la 
poartă. Acum ar fi bine să vedem dacă printre 
ostenii Măriei Tale se găsesc viteii, care să ia ti- 
grul dela casa mea și să-l aducă până aicea. 

— Ai dreptate”, îi zise împăratul. Şi porunci ca 
douăzeci de oșteni să meargă la casa ţăranului 
şi să aducă de acolo tigrul. À 

Oamenii porniră înarmaţi până în dinți, dar — 
de frică — tremurând din toate mădularele. In 
sfârşit, cu chiu, cu vai, izbutiră să-l ducă pe tigru 
până la curtea împărătească şi să-l închidă într'o 
cuşcă de fier. 

După puţine zile. împăratul primi vestea că îm- 
păratul vecin a pornit cu războiu împotriva lui şi 
i-a încălcat hotarele împărăției. Impăratul strânse 
numai decât marele sfat, la care au fost chemaţi 
şi toţi comandanții oștirei, aşa dar, şi țăranul cu 
tigrul. 

„Care din voi. întrebă împăratul, are curaiul 
să. se pună în fruntea oştirei mele şi să meargă 
să alunge pe duşmanul, care s'a încumetat să ne 
calce hotarele?” 

La întrebarea Împăratului, nu se găsi un singur 
comandant de oştire, care să răspundă că el pri- 
meşte însărcinarea aceasta. Fiecare zicea că oa- 
stea dusmanului este foarte puternică şi că, prin 
urmare. nu e chip să fie biruită. 

Văzând aceasta, împăratul se îndreptă către tă- 
ranul indian şi îi zise: „Toată nădejdea mea este 


-in vitejia ta. Pe tine te numesc comandant peste 


intreaga mea oştire. la armăsarul meu cel mai 
bun, pune-te în fruntea oștirei şi — cu Dumnezeu 
inainte — mergi să alungi pe dusman şi chiar să-l 
zdrobeşti. 

— Asta îmi mai lipsea!” î îşi zise în gând țăranul, 
care o băgase pe mânecă. Totuşi, neavând înco- 
tro, trebui să primească, însă tot gândindu-se la 
un mijloc prin care ar putea scăpa mai lesne. De 
aceia, răspunse împăratului, zicându-i: 

„Mai înainte de a porni cu toată oştirea, socot 
că e mai de folos să merg eu Singur în cercetare, 
ca să aflu cât de puternică și numeroasă este oa- 
stea duşmană, cum şi în ce locuri este orânduită, 
aşa ca să o putem lovi mai bine. De aceia. rog să 
mi se trimită acasă armăsarul ce a bine-voit să-mi 
dăruiască Măria Ta, însă numai după ce se înse- 
rează, pentru ca să nu prindă cineva de veste 
despre ceiace am de gând să fac. Vreau ca în fap- 
tul noptii să pornesc singur la drum”. 

Impăratul găsi că ţăranul, care, precum ştim, 
eram acum comandantul tei oştiri, s'a gândit 
toarte înțelepţeşte. i 


4 
A 


ka 
rek 


E 
eS ES 


Es 
Fà 


Set s 


4 


PAG. 6 = 


In aşteptarea nopţii, ţăranul s'a întors acasă. 
„Nevastă, strigă el dela poartă, am păţit-o, s'a 
sfârşit cu mine!  Diseară trebue să pornesc la 
drum călare pe cel mai iute armăsar al împăra- 
tului, pe când nenorocitul de mine nam călărit 
până acum decât pe măgăruşul nostru. Ce-i de 
făcut? 

— Lasă, că te leg eu cât mai strâns de şeaua 
armăsarului”, îi răspunse nevastă-sa, căutând să-l 
liniştească. 

lată că sosi şi noaptea. Ajutat de nevastă şi de 
copii, Indianul fu suit în şeaua armăsarului şi apoi 
legat cât mai bine şi mai strâns cu trei rânduri de 
irânghii. Aşa porni el la drum, privind în întu- 
nerec. 

Armăsarul o luă razna. ducând peste câmpii şi 
dealuri pe ţăran. care era mai mult mort decât 
viu. Dar iată că armăsarul intră într'o pădure la 
capătul căreia începură să se zărească rândurile 
oştirei duşmane. 

„Aoleu! strigă ţăranul. Mă duc plocon gata în 
mâinile duşmanilor!” Şi ca să scape de această 


== DIMINEAȚA COPIILOR 


primejdie, se agăţă de un arbore, trăgând cu pu- 
tere. Credea că în chipul acesta va izbuti să se 
desfacă de îrânghiile cu care era legat de cal şi 
să rămână în pădure, unde s'ar fi ascuns, ca să 
nu fie descoperit de duşmani. 

S'a întâmplat însă ceva. In loc să se desfacă el 
de îrânghii, a ieşit arborele din rădăcini, rămâ- 
vându-i în mâini cu trunchiu, cu crăci, cu tot. 

lar armăsarul fugea înainte, fără să se oprea- 
scă o clipă. 

intâmplarea aceasta a fost pentru ţăran 0 
o adevărată fericire. In adevăr. când a ieşit din 
pădure, a fost zărit de ostirea duşmană, care fu 
cuprinsă de o groază nespusă la vederea lui. li s'a 
părut că este un uriaş, care, în loc de sabie sau 
măciucă, ţine în mâini un coşcogeamite arbore. 

Şi fără să mai stea pe gânduri, duşmanii au 
rupt-o la fugă. 

De atunci, ţăranul a ajuns omul cel mai iubit 
de împărat şi socotit în toată împărăţia ca vitea- 


zul viteiilor. 
N. Macedoneanul. 


-000--000--009--090--009--009--CB0--C09--050--009- -029--080- 000 --099- -909--000--089--099--009---009---099--090--000--009--0o9--009- 


Cea mai frumoasă păpuşe din lume | 


Eri Gretta, colega mea de bancă, se lăuda, spu- 


nând că păpuşile ei, sunt foarte frumoase. A- 
tunci eu făcui o glumă. 


„Ştii, Grettuţo? Eu am acasă pe cea mai fîru-" 


moasă păpuşe din lume. 

— Zău? întrebă colega mea, mirată, voiu veni 
s'o văd“. 

Sunt săracă şi n'ar fi crezut că eu pot avea o 
păpuşe aşa de frumoasă. Când am aiuns acasă, 
începui a striga: 

„Elda, Elda!” 

Numai decât surioara mea, dând din  mănu- 
tele ei, veni repede la mine, râzând şi scuturând 
din căpşorul ei două bucle ca de aur, căzute pe 
frunte. 

O luai în brațe şi îi zisei Grettei: 

„lată păpuşa cea mai frumoasă din lume! Vor- 
beşte, râde, joacă, fuge şi iubeşte foarte mult pe 
sora ei; nu-i aşa, Elda?” 

Copiliţa, drept răspuns, mă luă de gât cu ambele 
mâini şi-mi acoperi obrajii cu sărutările ei calde 
şi dulci. Gretta rămase cu gura căscată. 

Pun rămăşag, că ea ar îi dat toate jucăriile, ca 
să aibă o surioară ca a mea. 

In românește de Riccardo de Vittov 


Maas iai ai 


N-a ce-o 2-0 0-00 o-c-o-v-v 0-a 


„Dimineaţa Copiilor“ 


a încheiat Duminica trecută seria mult 
gustat-lor sale șezători artistice cultu- 
rale, săptămânale din acest an. 
Pentru a procura totuși o bucurie de 
sărbători, numeroșilor săi cititori și 
frecventatori obișnuiți ai spectacolelor, 
„Dimineaţa Copiilor“ anunţă că a doua 
zi de Paști (17 Aprilie), la ora 10 dimi- 
neaţa, va avea loc la Teatrul „ROXY“ 
din Str. Lipscani un festival artistic cu 
program excepţional de bogat și variat 
In cadrul acestui program, se va repre- 
zenta și admirabila piesă în versuri 


„„FETITA CU SCUFIŢA ROŞIE“ 


de dnii RADU GYR și N. MILCU, 
într'o montare cu totul revăzută şi cu 
o excelentă interpretare. Biletele cu 
preţurile obişnuite se pot reţine depe 
acum la „Dimineaţa Copiilor“, strada 
Const. Mille Nr. 12, Etajul II 


o. ................: