Universul literar|BCUCLUJ_FP_P3441_1942_051_0020

PROPRIETAR: ABONAMENTE: 

SOC. AN. „UNIVERSUL“ BUCUREŞTI, BREZOIANU 23 autorităţi și instituții 1000 lei 

DIRECTOR ȘI AD-TOR DELEGAT, STELIAN POPESCU de onoare. 500 , 
particulare 12 luni 360 „| 


inscrisă sub No. 163 Trib. Ilfov... - i 3 “6 luni 190 - 


o RR a E bt 











DEI d Deliei eo Mituri poetei saavasniiDâmietidat ari ca 
ese SER doză raita E DR E 


% o 
Sia m arareori Poe marire DD E -- pp rramdttomere?. 
boi repezi eee tea deportare, 





"AR sanse 
de OVIDIU PAPADIMA 


Trebue să mărturisesc dela început că mulți dintre Români, şi as- 
tăzi, încă ar trebui să plece în Germania naţional-socalistă, — lăsând în 
intregime acasă tot bagajul lor de idei, oricât li s'ar părea de valabil incă 
să trăiaacă vreo câţiva ani acolo fără de altă ambiţie decât de = cu- 
moaşte şi de a înţelege, ca să poată cuprinde fenomenul hitierist în toată 
deplinătatea lui. 

'Trebue să stai ani de zile în Germania ca să-ţi dai seama cât de pro- 
fund şi total german e naţional-socialismul — una din expresiile cele mai 
depline şi mai pure ale poporului german întreg, nu numai a celui de azi, 
ci a celui diu tatdeauna. Naţional-socialismul e împlinirea pe plan sufle- 
tesc şi politic a revoluţiei pe care au încercăt-o împărații germani în Evul 
Mediu şi a reluat-o furtunos Martin Luther. În acest sens, e o mişcare larg 
şi specific germanică. 

In acelaş timn — şi asta ar părea cu mult mai puțin firească şi ba- 
nală ca întâia mea afirmaţie — a trebuit să siau în Germania încă din 
1938 ca să înţeleg cât de necesar europeană e revoluţia național-socialistă. 

Acum lucrurile s'au schimbat întru câtva, privim Germania ge azi 
cu alţi ochi decât cei din 1838 şi ştim neasemănat mai multe lucruri des- 
pre ea. loiaşi incă şi azi sunt ia noi oameni perfect oneşti în judecata lor, 
care văd în raţicnal-socialiem doar un fenomen politic iar în victoriile lui 
cutremurătoare o consecinţi a spiritului militar străvechiu al Germaniei. 

Mai există la noi oameni cari încă nu-şi dau seama că naţional- 
sveialismul e întâi de toate o stare de suflet și mai ales un anumit mod de 
a gândi şi ua voi al unei naţiuni. 

Când în toamna anului 1938, ghemuit cu destule emoţii și cu o ne- 
sfârşită febră a curiozității între colegii mei de bursă ai Fundaţiei „Ale- 
xander von Humbolat” din Berlin, aleși din toate colţurile lumii: greci, 
japonezi, indieni, francezi, bulgari, egipteni, finlandezi şi alţii, în vastele 
încăperi ale clubului pentru bursieri al Fundaţiei, ascultam cuvântul de 
bunăvenire al preşedinteiui, General a D. von Massow, prin care eram 
indemnaţi stăruitor să cunoaştem nu numai universitatea ci în primul 
rând viaţa poporului german până în nucleul ei cel mai intim, viaţa de 
familie, mi-am dat seama că un regim politic care avea evrajul să ne în- 
demne pe noi să încercăm să-] cundaștem tocmai acoic unde revoluțiile 
pătrund mai greu, în viaţa simplă şi tradițională a familiei — nu e un 
simplu regim de partid ci într'adeovăr expresia şi însăşi fiinţa politică a 
unti națiuni, care îşi regăs eşte sufletul ei in forma cea mai hotărită, în- 
trunul gin momentele de răscruce ale existenţei sale istorice, 

Amul care a urmat, anul încă de pace 1938—39, m'a putut decât să-mi 
intărească această impresie, făcând o convingere. Oricare din manifestă- 
rile vieţii germane — dela cele uriaşe, ca adunările de zeci de mii de oa- 
meni cari asculiau cu religiozitate cuvântul Fihrerului in Stadionul Olim- 
pic sau Sportra'atul din Ecrlin. pâr.ă la cele mai mărunte ca taifasul tihnit 
de seară lângă o halbă de bere, într'gnul din uriaşcle restaurannte ale Ber- 
linului, unde e obiceiul bun <a omul să se aşeze la masa care-i place chiar 
dacă mai sunt alţi ccnsumatori la ea — toate m'au făcut să-mi dau adânc 
seama că Germania Naţ cnal Socialistă nu e o ţară condusă de un partid 
ci că partidul e acola doar expresia naţiunii. Şi că în Germania Naţional 
Socialistă e una din cele mai frumoase verificări ale adevărului că ame- 
nirea nu se pricepe pe sine însăşi decât prin naţiunile fruntaşe. Omenirea 
nu ca nasă irictnă de oancni ci ca tovărăşie de națiuni, dintre cari fie- 
care are un rost şi o misiune. Una din naţiunile prin care astăzi omenirea 
nouă se pricepe pe sine însăşi e cea germană. 

Poate se va părea curios că am ajuns să-mi dau seama de aceasta 
tocmai în universilatea germană de azi, ascultând pedagogi, în muzeele 
germane şi expoziţiile de artă de azi, văzând tablouri şi sculpturi noi şi 
vechi. Dar aşa e. Și tocmai de aceea — fiindcă hitler:smul nu e o simplă 
nişcare politică. Dacă ar fi fost aşa, nu ar îi ajuns la rezultatele de azi. 

E adevărat, — naţional socialismul e in primu! rând creaţia lui A- 
doit Hitier. Dar nu ca ceva scos din nimic. Geniul Fibrerului a constat în 
prin:uj aârd cin irci zcârci şi clare inluiţii: ce boală sufletească a ros 
omenirea în ultimul sfert 4: veac, ducând-o din disperare în disperare, 
cât de mult a pătruns răul acesta general în sufletul german — și ce pu- 
teri mai existau încă neatinse, unele chiar neștiute, în sufletul german, 
cari, ceată irezite şi organizate, să-l salveze pe el însuși şi deodată cu el 
Europa şi poaie chiar întreagă omenirea, - 

Eoala sui;etească de care suferea omenirea își avea rădăcina în în- 
suşi felul ei de a gândi şi de a trăi. Omul începuse să vadă lumea, să se 
vadă pe sine, după chipul şi asemănarea maşinei - să gândească chiar în- 
«run anumit fel, având ca punc: de plecare şi exempiu mereu, Qoar mo: 
şina. Pentru ştiinţa secolului 19 universul nu era decât o imensă maşină, 
pentru filosofii secoiului 19 omul nu era decât o modestă maşină naturală 
intre aliele. Totul în lume unu asculta pentru ei decât de jegile mașinii, 
legi fizice, legi chimice. Omul e o mașină — consumă şi se uzează ca ea. 
Gândirea ar fi formată din unde electrice, sentimentele ar fi doar pure 
reacţiuni iiziolcgice: religia e produsă de frică ziceau filosofii, arta e pro- 
dusul durinţelor sexuale zicea Freud, morala e doar o codificare ipocriiă 
a interesniui zicea Max Nordau. Omul fiind o mașină, e perfect egal cu 
ceilalţi semeni ai lui, ca un tractor :cu celelalte tractoare, ziceau discipolii 
tagatici ai lui Karj Marx. Omul fiind o maşină se poate demonta după voie 
şi face din nou Ja loc când vrei şi cum vrei. De aceea, partidul, şcoala, 
propaganda, nu sunt decât maşini de îabricat cameni noi, în serii, ca ma- 
şinile, așa cum vrei, trebuia să ajungă să zică, după ei, comunismul, 

Aşa ajunseseră să gândească pe la sfârşitul secolului 19 şi filosoful 
gi omul de ştiinţă, şi politicianul — şi doctorul şi omul de pe stradă, Re- 
zultatul nu putea fi decât un grozav pustiu sufietesc în omenire, pustiu din 
care nu puteau duce decât două căi. Prima, deslănţuirea tuturor instinc- 
telor animalice în om: pofia neasemănată de câștig, lipsa de orice milă 
pentru semeuul lui a capitalistului; cinismul politicianului democrat, pentru 
care alegătorii erau simple cifre cu cari el jongla în alegeri; meschinăria 
artistului, care urmărea succesul cu orice preţ speculând instinctele erotice 
ale publicului; răceala neomencască a conducătorului de armate, pentru care 
oamenii ru e:au decât carne de tun, a cărei cantitate nu conta cână era 
vorba să dobândească doar victorii de prestigiu, Acestea erau unele din 
aspectele materialismului, Altă cale ceia aceea a cahoririi omului până la 
viaţa de maşină, un simplu robot cu mișcări mecanice, care nu trăeşte de- 
cât ca să lucreze, nu munceşte decât pentru stat, nu gândește decât prin 
formulele care i le dă statul, nu mănâncă, uu se bucură decât cum şi cât 
ii dă statul, ca în comunism, Aceste două căi deopotrivă de primejdioase, 
amenințau deopotrivă omenirea: ori cu disperarea, ori cu distrugerea. In- 
treaga cmenire. Şi noi am “răit în această primejdie, în întreaga luptă 
românească de după război până astăzi. Totuşi în Germania mi-am dal 
seama mai cutremurător ca oriunde ce însemnează această primejdie, Când 
am văzut picturi şi sculpturi cari nu puteau fi caliticate decât pur şi sim- 
plu drept opere de nebuni și tntuşi fuseseră după război cumpărate de 
autortăţi, de prefecturi şi primării, cu sume fabuloase și puse să impodo- 
bească tribunele şi chiar biserici. Când am văzut în Viena şiruri nesfâr- 
şite după şiruri de blouuri de cuse cenușii, cubice, toate Ja fei unele cu 
altele, după cum cenușii, cubici şi cu totul Ia fel unii cu alţii trebuiau să 
fie oamenii cărora le erau destinate: muncitorii austriaci, pentru cari le 
clădise primăria socialistă din Viena. Când am văzut în expoziţiile ulte- 
rioare ale istoricului infecţiei spirituale iudaice caricaturile în care era 
batjocorită viaţa şi infirmitatea invalizilor din războiul mondial. 


ION ISAC 





REDACȚIA şi ADMINISTRAȚIA 
BUCUREȘTI I Str. Brezoianu 23 
TELEFON 3.30.10 i 





Mişoare în port 








(Urmare în pag. 2-a) 


+ 





a 


APARE S..« i AMÂNAL 
PREŢUL 6 LEI 


SAMBATA 16 MAI 


Redactor responsabil: MIHAI NICULESCU 


ANUL LI Nr. 20 


1942 





me mr mate a ee ee 


un gândirist? 


E în destinul creatorilor cu 
mare rezonanță publică să fie în- 
cercuiți în definiţii ori formule 
strâmte, sau în prejudecăți ero- 
nate. S'a spus despre poezia lui 
Lucian Blaga că e pur şi simplu 
un „epifenomev” al sistemului 
său de gândire (ba s'a afirmat şi 
inversul!) — fără să se vadă că 
între filosofia şi opera sa poetică 
nu e niciun raport de interdepen- 
dență genetică nici de interoon- 
diționare, ci doar o interferență 
ce trădează un fundal originar 
comun. 

S'a mai spus apoi că filosofia 
lui e lipsită de filosoficul specu- 
lativ rigid, jără să se observe că 
dacă Lucian Blaga uzează de o 
gândire mitică, de speculaţii me- 
tafizice pe un plan de mit, — to- 
tuşi „Cenzura transcendantă” e 
scrisă pe o solidă bază de con- 
strucţii logice. Mai mult chiar: în 
„Eonul dognutic“ găsim un strat 
de gândire rece, severă, utilizând 
chiar concluziile gândirii științi- 
fice, 

Toi atât de mult (şi tot atât de 
tuls) se vorbește mereu de 
„l. Blaga poet tradiţionalist“ sau 
despre „L. Blaga filosof gândi- 
ist“. Cel puțin în accepțiunea 
"urentă a termenilor, Lucian Bla- 
ga nu e nici tradiționalist, mici 
gândirist. Răspunsul său la dis- 
cursul de recepție la Academie a 
lui Nichifor Crainic a fost o nouă 
acazie de verificare, 

Delia început ar trebui înlătu- 
rată definitiv eroarea potrinit că- 
reia Nichifor Crainic singur ar 


sintetiza gândirismul. Și o altă 
eroare: proclamarea — chiar 
dacar vrea-o mentorul ei — 


gândirismului ca un curent orta- 
doz, căci, în ciuda manualelor de 
heeu, gândizismul n'a fost un cu- 
rent ortodox. „Gândirea“ a avut 
câteva linii de conduită, utitu- 
dini, orientări, dar la curţile ei, 
spune L: Blaga, personalitatea 
creatoare n'a. suferit niciodată 
vreo îngrădire“. Gândirea a avut 
0 unitate polidirecțională de sen- 
suri. „Pe drumul „Gândirei“, fa- 
tal fiecare e răzleţ și izolat" — 
se notează încă în primele nu- 
mere ale revistei, 

Fenomen cu un peisaj foarte 
variat, gândirismul poute ji re- 
dus totuși — cum o face Gh. Vra- 
bie — la trei puncte ideologice 
esențiale: 1. tradiționalismul au- 
tohton; 2. mitul etnic, al sângelui 
şi mitul folcloric; 3. ortodozis- 
mul. Daâvă acestea sunt conside- 
rute — cum se şi face obişnuit — 
prin optica autorului „Punctelor 
cardinale în haos”, — nu e mai 
puțin aderirat că poziția lui Lu. 
cian Blagn față de ele e sensibil 
diferită, 

Când prin eseul „Sensul tradi- 
ției“ care definea ideologia, Ni- 
chifor Crainic declara continua- 
rea „Semănătorului“ nu uita să-i 
lărgească doctrina artistică, dân- 
du-i și semnificaţie, în perspecti- 
vă istorică, de mit etnic, îar în 
perspectivă actuală, de mit fol- 
ctoric. lar când va numi tradiția 
„0 forță dinamică“, nu paseistă, 
nu statică, — nu va face altceva 
decât să o asocieze cu un senti- 


ment istoric,.—acel „sentiment al 


şradiției istorice“ de 'care vor- 
beşte Blaga în discursul său. Dar 
cât de îndepărtat e acest punct 
de tradiționalismul an'storic pro- 
lesat în „Spațiul mioritic“ de a- 
nistoricitatea tradiției din con- 
cepția blagiană. Atitudinea lui 
Lucian Blaga deci nu e aceec a 
gândirismului oficial, 

„Tinerețe fără bătrânețe e in- 
suși sângele acesta care se rami.- 
fică în noi toți şi, prin a cărui 
taină vie ne simţim solidari în- 
tre moi... Fizionomia culturii ro- 
mânești o va da acest sânge mis- 
terios”. Acestui mit etnic, mit al 
sângelui proclamat de „sensul 
tradiției”, și care sub unghiu es- 
tetic, sub unghiul unei realizări 


„artistice va trebui să devie mit 


folcloric —ucestui mit îi opune 


Lucian Blaga matricea stilistică 
Ceeace în concepția primului 
e un fundal cu aptrente bio- 


logice, îi corespunde la al doi. 
lea asadar o bază mai spi- 
ritualizată. Mitul ca motir 


artistic care pentru N. Crainicaa- 
pare ca un imperativ categoric 
(căruia dealtfel observați că nu i 
s'a supus nici Gib 7. Mihăescu de 
pildă, nici Matei 1. Caragiale, a- 
mândoi vechi  gândiristi) — la 
Lucian Blaga e o fatalitate stilis- 
tică. „Singure categoriile abisule. 
scrie el în „Artă şi valoare“, sunt 
de fapt Ani factori care fac 
punte între „artă“ și „etnic“. E- 


vident, „prin adâncimea lor, prin 
viziunea şi prin tiparul lor sti- 
lstic, miturile sunt astfel ca pre- 
destinate să fie întruchipate în 
artă“ dar totuși Lucian Blaga își 
întregește, își clarifică concepția 
depășind insuficientele certitudini 
ale  gândirismului : „Conținutul * 
artei nu poate fi limitat nici la 
niturile etnice nici la subiectele 
naționale“. lată astfel că nici ul 
doilea caracter al gândirismului 
nu-l poate încadra pe filosoțfui 
nostru. 

Dar Lucian Blaga nu se lasu . 
încadrat nici în dimensiunea or- 
todozismului, atât de cert anun- 
iată de autorul acelei superbe 
„Nostalgii“ (carte care „este cea 
mui promptă replică pe cure orto- 
doxia de pretutindeni o dă teolo- 
giei protestante de mare presti- 
giu”); coordonată incontestabilă u 
românismului,  ortodozia nu-i 
poate circumscrie însd creația de 
artă. Chiar și în cadrele culturii 
poporale  „determinantele ztiliz- 
tice ale ortodoxiei, scrie L. B. în 
„Spațiul mioritic“, au găsit o in- 
florire şi, dincolo de cecace este 
dogmatic și, canonic fixat”. Avem: 
atâtea opere de artă poporulă cu: 
o bază nu numai neortodoază der 
categoric păgână. Dar oare tapu- 
dopera liricei noastre culte, pLu- 
ceafărul”, pare atâtea. aderenţi 
== Vianu pretinde chiar că surse 
— cu mitologia și €& teogonie 
greacă? i 

Și era firesc să ajungem în 
plină eterodoxie din moment ce 
preconizezi mitul ca motiv artis- 
tic; după cum e tot aşa de firese 
ca frumosului și ariei gândirişti- 
lor Gib Mihăescu sau Cezar Pe- 
trescu să nu le poți conferi un 
sens teologice după concepția lui 
A. Crainic. Nu e mai puțin adi- 
eărat că N. Crainic „în niciun cu 
nu poate fi bănuit, cum scria 
undeva vechiul său prieten. că ar 
fi făcut din această revistă de 
artă şi idei o anexă a catedrei de 
apologetică ortodoxă“. Și nici 
„ha  șotăit niciodată, scrie L. 
Blaga în continuare, să-mi pu- 
blice nici poezia, nici dramele și: 
mai ales studiile filosofice, ue 
multe ori foarte  eterodoxe“. Şi 
tot așa de categoric se exprimă 
L. Bluga înc'odată îm răspunsul 
său, — de astădată referindu-se 
la sine și în genere: „alții şi-uu 
îngăduit, sub privirea unevri 
mustrătoare a directorului, o u- 
numită libertate creatoare faţă 
de motivele creștine, convertin- 
du-le în mituri şi viziuni inedite, 
urmând, poate fără de a şti, în- 
demnurile spre eresuri ale ima- 
ginuției și gândirii  populure. 
Deopotrivă de românești sunt 
jără'ndoială atât creaţiile celor 
urtodocşi cât și ale acelora care 
spărgânăd conformismul plăsmuiau 
din duhul eresului, din ace! duh 
care împrumută atâta nebănuită 
“i uluitoare spontaneitate geniu- 
lui popular... Poeţii dela „Gândi- 
rea" s'au lăsat fecundați de orto- 
dozie, dar şi... de acele eresuri, 
infiorate de penumbră, care au 
avut darul să-l încânte odinioa- 
ră aşa de mult pe Eminescu“. De- 
altfel în ceeace privește ortodo- 
xia, ortodoxia canonică u upere- 
lor sale filosofice, teologii își au 
vezervele lor, care s'au şi expri- 
mat, ca în cazul ,„,„Dijerenţialelor 
divine“. 

Atunci, mai e Lucian Blagu un 
gânditor ortodox? Nu. Un creator 
gândirist? Răspunde dilema: sau. 
Nichifor Crainic singur circamt- 
scrie domeniile gândirismului, —- 
şi atunci Lucian Blaga nu eu 
gândirist; sau N. Crainic îşi sus- 
țime doar um strălucit și foarte 
inspirat punct de vedere, — şi 
vceasta e alternativa justă. Dar 
«i întră în discuție însăși oficia - 
titatea gândirismului, 

In eseistica lui Nichifor Crai- 
nic nu se exprinui întreg gândi- 
rismul, așa cum in faimoasa şi 
fastidioasa Artă poetică a tu: 
Roileau mu se exprimă întreg 
clusicismul, — deși ultima e mai 
fidelă. Gândirismul e mult mai 
complex decât „ortodoxie“, așa 
pranun e mai complexă atitudi- 
nea lui Lucian Blaga decât să 
poului fi redusă atât de ușor la 
un numitor comun, Concepţia 
celui mui activ teoretician al 
gândirismului nu dă un unice şi. 
total colorit, nu direcționează net 
si exrciusiv, nu limitează și nu 
încadrează creația. Pentrucă Ni- 
chifor Crainic nu e „un șef“: s 
nu e „un şef“ pentrucă gândirit- 
mul e un curemi, nu 0 şcoală, — 
iar curent?le mau „șefi“. 


OVIDIU DRIMBA 





————> 2 





Maâşti şi reflectoare 
CEREA a SREP UE E, 


Prietenii Teatrului 


— Rânduri des re spectacole nevăzute — 


Trebuie să mărturisim că până 
acum o săptămână, când an cu- 
noscut grupul celor nouă studenţi 
teairolojili dela Cluj-Sibiu, prie- 
tenia dăruită Teatrului în fel şi 
chip, de chemaţi şi nechemați, 
ajunsese să ne întărească credin- 
ţa pe care am avuţ-o de când am 
pășit în lumea scenei, că atâta 
vreme cât diletantismul nu va 
urca pe un registru maior — nu 
face altceva decât să sufoce din 
prea multă dragoste ființa Teu- 
trului. Spunem ființa Teatrului. 
Există un organism care prea 
bine, din surplus de alimentaţie, 
fie ea numai afecțională, ajunge 
la saturație așteptând la soare 
fermentația; sau în cazul nostru, 
Teatrul primeşte dela acești prie- 
teni de tot felul înghioldirea u- 
mor pinteni de călăreț neprice- 
put. Nu vrem să se înțeleagă însă 
că Teatrul reeditează cazul „tur- 
nului de fildeș”, chiar prin esen- 
ţa lui este o colectivitate care 
[răiește din verbul a  p'ăceal 
Deci fără a se face plăcut spec- 
tatorului, fără să-și adune în ju- 
rul lui oameni care-l iubesc până 
la rampă (deci fiind stăpâni pe o 
sală întreagă în care li se dă pu- 
tința manifestării aderenței sau 
neaderenței la plăcere estetică!) 
— Teatrul n'ar exista. Dar a- 
tunci când verbul a plăcea luat 
în sens actoricesc ispitește — și 
este matural! împrumutat 
celor cari vor să improvizeze, 
nu atinge decât periferia artei 
scenice, și se sbate în dibuiri 
diletante, 

Ar părea din cele scrise până 
aici că nu arătăm o consecven- 
ță dealungul  săptămânalelor 
noastre  „Măști şi rejlectoare”. 
Numai acum două numere, în 
răspunsul dat d-lui Ion Sava, 
ne ridicam cu curajul tinereţei 
şi cu grija în cele ce dăm tipa- 
Tului să apărăm „casa noastră”, 
a. celor cari se străduesc zi de zi, 
= de asalturile şi pintenii celor 
făcuți peste noapte zidari. 

Ori, premiza articolului nostru 
ar părea o revizuire la interval 
de două săptămâni, și neîndoel- 
nic, pare şubredă: valabilitatea 
diletantismului urcat pe un re- 
gistru major. Aceasta credem că 
a voit să facă și d. lon Sava — 
cu titlu oficial. Deci se trece gra- 
niţa diletantismului (nici nu se 
mai poate varbi de el!) — și se 
produce pe prilejuri un soiu de 
teatru rezultat din linia de muij- 
loc a compromisului. Dar când 
se cultivă compromisul în ariă, 
și în speță: în teatru, — acesta 





ar fi teatrul universitar al d-lui 
Ion Sava — se tinde câtre o 
regularitate a divertismentului 


artistic care fatal duce la o con- 
trabalansare neloială a Teatrului 
clădit nu pe întâmplare, ci pe 
chemare. 

Iată, spre o completare a gân- 
dului nostru bun de-atunci, am 
aşternut şi această întorsătură pe 
care ar putea-o lua problen:a 
teatrului universitar, şi care de 
minune se încadrează în „Prie- 
tenia Teatrului”. De altfel rân- 
durile de mai sus nu își găseau 
um sprijin dacă nu ar fi re- 
zultat dintr'o discuţie despre câ- 
teva spectacole n=văzute de noi 
şi date pe o scenă din Sibiu de 
un grup teatral studențesc, de 
sub președinția d-lui Lucian 
Blaga, — discuţie avută cu unul 
dintre cei mai aclivi prieleni at 
teatrului oiwdenţesc. 

Din câte am discutat, ne-am 
lămurit factura acelui grup tea- 
tral: un teatru studențesc care 
sk produce pe prilejuri. Cu un 
repertoriu bine întocmit și în 
care nu lipsește bunul gust în 
formarea unui public spectator 
atât de pretenţios cum este cel 
un Bibiu, Nu în iciatitaiea tul, 
(De bine, de rău, jață de alte 
oraşe din țară, minoritatea ger- 
Mună 1ş2 Are UN teairu 0. &, uC- 
cidental utilizat scenic, Care poa- 
te prea bine să-și formeze un 
public care din curiozitate mă- 
car ar putea frecventa și teatrul 
-românesc). Deci se înțelege grija 
pe care au depus-o teairaloțilii 
din Sibiu, la întocmirea reperio- 
viului. Nu-i lipsit de interes să 
Spunem CG SICiuCuieie uu just 
incadrate în trei cicluri: al „Ado- 
lescenţei” lepuroii de D. 
Axente, Comedia Zorilor de Mir- 
cea Ștefănescu, și probabil piesa 
unui dramaturg elveţian al cărui 
nume ne scapă. Ciclul „Tinere- 
ţii» — Heidelbergul de altădată 
de W. Foerster .Și ultimul ciclu: 
„Prostia omenească” — 
tea furtunoasă” de Carayiale și 
Oameni bolnavi de Paul Cons- 
tanti. 


Natural, vorbind despre spec- 
tacole nevăzute, ar însemna să 
ne asumăm prea mult. Cum au 
fost realizate — nu știm! Dar 
știința întocmirii unui repertoriu 
și bunul simţ al acestor teatralo- 
fili studenţi, mai cu seamă bunul 
simț, ne îndreptățește să credem 
până la proba contrarie. 


N. ALEXANDRESCU-TOSCANI 


„Noap- 





UNIVERSUL LITERAR 


IA CADEDIMCOL ODER 2 DA 








î6 MAI 


| 


194: 





Cronica muzicală ACTORI ŞI TEATRUL 


CATEVA INTERPRETĂRI DELA 
OPERA ROMÂNĂ 


în ritmul destui de activ al re- 
luărilor dela „Operă”, poate une- 
ori de o cadență mai grăbită de 
cât aceea pe care ar revendica-o 
posibilităţile de atentă punere la 
punct, s'au relevat, nu odată, 
aporturi artistice valoroase. Nu 
întotdeauna în toată ambianța în- 
conjurătoare dorijtă. Câteodată, 
afirmând, sub relieful particular 
al vreunui rol, resurse necunos- 
cut încă de frumoase sau trăsă- 
turi de tălent, desemnate într'un 
chip pentru prima dată atât de 
hotărât. Sau, prilejuind, unor ele- 
mente pe deplin afirmate, o nouă 
manifestare, o reimprospătare in- 
terpretativă. 

In rândurile de față nu putem 


avea pretențiunea de a nota tot 
ceeace a fost mai semnificaiiv în 
ultima vreme, în primul rând 
pentrucă n'am avut și nu putem 
avea posibilitatea să urmărim 
spectacol cu spectacol stagiunea. 
Apoi pentrucă o pante din ele 
a fost însemnată în decursul 
multora din cronicele anului. [n 
sfârşit, pentru că nu -urmărim o 
comptabilizare - pomelnic a tot 
ceeace s'a obţinut mai deosebit în 
decursul reluărilor, day notarea 
câtorva aspecte şi nume mai in- 
teresante, din depănarea mai re- 
cenţă a şiragului de spectacole. 
Vom începe cu o interpretare 
wagneriană care ni s'a părut dia 
cele mai frumoase pe care le cu- 
noaştem la opera română: aceea 
a d-nei Grozea în rolui „Seniei” 





Darul meu 


pentru (Crimeea 
Tată darul, ce-ţi trimit, 


Voinice ; 


D Un pieptar de lână brumărie, 
O mâănușe aspră... 


i Ia aminte ! 


Eri am tors, azi noapte-am împletit. 


Ca o stea, 


Premura în zare o bucurie... 
Eu am tors, iar Cerul le-a urzt, 


N'am cântat, ca fata cea sglobie 
Din poveştile cu funigei, 
Poate-am plâns un pic... 


Dar, nu-i nimic, 
Voinice... 


Poate-am plâns de dor, şi de mândrie, 


Imp.etind cu lână 
La vatră, 
Lângă toc, 


O urare de isbândă și noroc. a 


brumarie 


mpeg 


Iar acum, în zorii dimineții, 
Acul prinde cel din urmă fr, 
La fereasta aburită le restir, 


Să le spele soarele vieții, 


Zale par, scă!date 'n raze !ine, 
Cu puteri de tainic talisman: 
Când porneşti, prin ger, către dușmau, 


Cu bine 
Să le porţi, 
Voinice ! 


magi 


ntre ee 


Şi: „Dumnezeu cu tine!“. 


mpa tt teii. RR Pi IRI ERP a ERORI. 


DESPINA PĂULIAN 
(elevă cl. VIII-a, liceul 
„Eena Cuza“, Craiova) 





din opera „V Fantomă” de 
Wagner. i, 

Dela întruchiparea rolului, cu 
expresiviţatea, scenică şi caracte- 
rizarea emoțivă de autentic stil 
şi mare unitate de redare, până 
la fiecare din articulațiile liniei 
de cânt, desfăşurată cu amploare 
şi reală cristalizare muzicală, bi- 
ne proporționată în factură, ai- 
namică în elan şi elocventă în 
cuprins dramatic, d-na Grozea 
a dovedit că este o artistă de cla- 
să superioară, 

Trecând la o cu totul altă mu- 
zică, vom înscrie aci nu atât prin 
graţioasa şi însutieţita înterpre- 
tare dată rolului MHannerl din 
„Casa cu trei fete”, pe muzică de 
Schuberţ, cât prin noua sclipire 
de talent dovedită cu acest pri- 
le] pe d-ra Lisette Dima. Glasul 
d-niei sale înfloreşte tot mai fru- 
mos pe zi ce trece şi, dela debu- 
tanta timidă din „Pasărea Mă:as- 
tră” de acum câţiva ani, d-raDi- 
ma a ajuns una din cele mai ze- 
marcabile cântărețe ale Operei 
Române, prin cizelarea tot mai 
gingașe a glasuluj d-sale ge atât 
de dăruită emisiuhe, prin mare 
înaintare muzicală și artistică, 
prin reuşita interpretărilor, 

Tată o evoluţie din cele mai 
îmbucură'oare constatate printre 
numeroșii reprezentanți ai gene- 
raţiilor tinere dela „Opera Ro- 
mână”, 


Afirmări care pot găsi pers- 
pective demne da atenţiune a a- 
vut d-na Vergi-Turcu, un glas 
dela care sar putea obţine, sun- 
tem tot mai siguri, serioase re- 
pultate. 

D, Iacobescu, care după o acti- 
vitate merituoasă în umbra an- 
samblului coral, susține dificila 
şi masiva scenă primă din „Tru- 
badurul” în condițiuni vocale și 
artistice ce-i fac cinste, este pen- 
tru acest Jucru de asemeni un 
nume de reținut. 

Vom reveni, într'una din cro- 
nicile viitoare. 


ROMEO ALEXANDRESCU 


GEORGE VRACA IN PAUZE 
DE FILM? 


Fapiul cel mai discutat în ul- 
tima vreme este apariţia lui 
George Vraca, ilustrul interpret 
al pr.nțului Danemarcei, in spec- 
tacoie.e A. B. C. pe care se anun= 
ță d. Sică Alexandrescu la cine- 
maiograiu. Roxi. 

Cel puţin așa a anunțat una 
din gazetele bine informate: 
„Din distribuție fac parte d-nii 
George Vraca și N, Nicolaide”, 

Eveniment senzaţionai care a 
stârnit fe! de fel de comentarii. 

Așa de pildă se şoptește că în 
culisele Teatrului Naţional d. 
George Caiboreanu, concurenţa 
d-lui Vraca, ar fi exclamat satis- 
făcu: : 

— L-am curățat! A ajuns la 
cmematograf!' 

Iar d-nii Titi Mihăilescu, Geo 
Mă'cănescu, Titi Coiumbeanu și 
Ion Flueraş ar fi avut o consfă- 
tu'.e, pentm a hotărî ca. să fie 
atitud.nea dor faţă de gesuul 
d-lui Vraca. 

Dar cel măi revcitat exa d. N. 
Nico.a:de tatăl lui ririsiu: 

— „Lite frate, ce-mi face Hris- 
tach:s. Inţeleg să joc cu Vraca, 
dar nu da cinematograf, dragă“. 

Discuţiile vor continua pană 
când se va lămuri oficial această 
dub.ă eroare, 

Nu este vorba să joace George 
Vraca și N. Nicolaide (senior) ca 
George Groner şi H. Nicolaide. 

Cerem scuze cafenelei, că pu- 
nem capăt azi acestor discuţii cu 
cari,orişicât, ne mai trecea vre- 
mea, 


CE INSEAMNĂ A.B £, 


Prin A. B. C. se înțelege seria 
de spectacole pe cari d. Sică A- 
lezandrescu le inaugurează în 
sala Rozi. 


A. B. C. pentrucă în fiecare 
spectacol este vorba de o operă 
universală pe care autorul actua- 
UzZur-0 U Tiutilia buci,  vtuul 
era cel inaugurat de Nicolaide în 
„Frate cu dracul”. 

Prima piesă se va numi „Răpi- 
rea frumoasei „Elena“ şi este 
imspira.ă din Homer, pe care se 
crede că-l va interpreta siliu 
Biriic și care va sta de vorbă cu 
Nicolaide și cu Gromner. Acţiunea 
piesei se petrece în timpul răz-= 
boiului Troian, redat pe scenă cu 
muită originalitate. 

D. Sică Alexandrescu oferă a- 
cest gen de spectacole în pauzele 
filmului cu o durată de 40 de 
minute și intenționează să le 
ofere și pe scenele Scala și Ca- 
pitol. 


lar intenția finală a organiza- 
torului este ca să extindă durata 
spectacolului în mod treptat până 


filmul. Aşa ne $mine un imdis- 
cret, 

S'ar creia astfel, fără să 'ne 
dăm seama, încă trei săli de tea 
tru în Capitală. 


ATLANTIDA 


Aflăm că fecundul Nicolaide 
şi-a precizat definitiv spectacolul 
pe care-l va oferi în stagiunea 
de vară împreună cu Puiu Ma: 
ximilian. 

Se va juca la „Alhambra” un 
spectacol muzical hrodat pe :po- 
vestea Atlantidei. 

Este vorba de doi actori, Gro- 
ner şi Nicolaide, cărora ţi se în- 
tâmplă în anul 1942 toată poves- 
tea Atlantidei, 

După multe peripeții, publicul 
ablă însă că tot ce s'a petrecut pe 
scenă este numai un vis pe cart 
l-a avut... Nicolaide, autorul. 

Genul spectacolului nu este de 
fel nou. Realizarea va fi însă 
foarte interesantă. 

Acest ciclu de spectacole au 
fost întitulate „chemince” şi sunt 
prezeri'ate de un personaj care 
se atlă pe o scenă alăturată şi ci- 
teşte tot timpul acţiunii din car- 
tea respectivă, 

Aşteptăm. 


SE CAUTĂ UN NOU PAPA... 


Luată între comici: Timică, Mi- 
şu Fotino şi auţii, 

Fotimo, comentând stagiunea, 
îşi trage spuza pe turtă; 

=— „Domnule, în stag:unea asta 
au fost două mari succese: Papa 
se lustruește și Papa Lebonarăd, 
Norocul meu şi a! lui Maximilian. 

Timică dragă, trebue să-ţi gă- 
seşti și tu un Papa, că nu mai 
merge cu chinezul din Ghe:șa”. 

— „Ce să-şi găsească Papa, 
măi, intervine un mucatit. E! 
deocamdată Papă banii lui Vlă- 
doianu şi când s'o sătura îi spu- 
ne Pat Pa! și se 'ntoarce Ja „„Co- 
media” pentru succese”. 


Mus, 


Îi Ri i a ia i 


TURNEUL COMPANIEI 
„GÂNDĂCEL“ 


De două săptămâni, continuă 
excelentul turneu al tinerei com- 
panii  „Gândăcel“, cu revista 
„AŞA-MI PLACE“, 2 acte şi 38 
tablouri de Nicu Dumitrescu. 

Ansamblul este constituit de 
elemente tinere, dar valoroase, în 
frunte cu: Taânţi Grigoriu, Leny 
Grigoriu, Tatiana Grosu, Tupi 
Hiescu, Bebe Banu, Tr. Marines- 
cu, Marius D. Pepino, etc... De- 
corurile sunt executate de deco- 
riştii Peatrului Naţional. Direcţia 


când se va elimina asfel total muzicală N. Constantinescu. 





Păreri despre Germani 


(Urmare din pag. I-a) 


In contra acestor stări de suflet, împotriva acestui fel de a gândi, 
împotriva triumtului lor în viaţa de toate zilele, a început rezistenţa şi 
lupta încă de mult, din preajma lu: 1900 — şi în politică şi în filosofie, în 
artă, în ştiinţă. Revoluţia spirituală a început întâi — deşi aceasta s'ar 
părea, extrem de curios — în știință. Incă dela sfârșitul secolului al 19, 
A început anume să apară din ce în ce mai evident adevărul că lumea e 
o realitate mult mai complexă decât cea pe care atâţia crezuseră până a-. 
tuhei că au lămurit-o definitiv prin descoperirea legilor £ zico-chimice și: 
brin clasificările științelor naturale. Că în lumea aceasta există un factor: 
de covârșitoare însemnătate : sufletul, pe care ştiinţele naturale îl negaw 
ori îl ignorau, fiindcă nu-l puteau cuprinde în formulele lor. Pentru 2 se 
da ascultare acestui adevăr, pentru a se putea Jucra mai departe în ştiinţă. 
— Sau despărțit apele de uscat: științele propriu zise deoparte — ştiin- 
țele spiritului de altă parte. Acesta a fost un fapt tăcut, pierdut în li- 
nişti neştiute de bibliotecă, în file puţin cetite de reviste de specialitate 
“- şi totuşi a fost unul din cele mai importante puncte de plecare ale re- 
voluției spirituale care s'a împlinit în zilele noastre. 

Din momentul în care psihologia, istoria propriu zisă, filosofia, îs- 
toria artelor, sociologia, istoria religiilor, eitnografia, ştiinţa raselor uma- 
ne — au fost recunoscute în profunda lor deosebire de ştiinţele celelalte, 
matematice. fără a li se nega caracterul de ştiinţă, fără a le considera sim- 
plă literatură sau diletantism — s'a înţeles deodată orbitor de clar că omul 
e măsura tuturor lucrurilor, așa cum ne arată istoria științelor şi a filoso- 
[iei, iar nu lucrurile sunt măsura omului, impunând, cum voiau materia- 
liştii, în viața sufletească a omenirii aceleași legi ale corpurilor neinsu- 
flețite. Din n.omentul acela — omul a devenit liber, scăpat de juguj stri- 
vitor al legilor mecanice, însă nu pentru anarhie, ci pentru alte discipline; 
cele spirituale. Pretutindeni, în ştiinţele cari caută să lămurească ființa 
umaână, a suflat de atunci un vânt de înoire şi de înălțare. In istorie, omul 
începe din nou să fie văzut nu ca robul vremurilor şi al evenimentelor 
ci ca stăpânul şi creatorul lor de geniu, 12 fel ca în vieţile ilustre ale me- 
morialiştilor antici. In sociologie, amul nu mai apare mânat doar de in- 
stinotele elementare: foamea, frigul, ura de clasă — ci de ţelurile înalt: 
creatoare: familia, seminția, neamul. In explicarea religiilor nu se mai pune 
accenţul pe sentimentele de frică în faţa forţelor naturii ci pe uriaşa incor- 
dare şi iluminare a sufletului. In artă, artistul nu mai e considerat simplu 
copist al realităţii brute ci tălmăcitor şi îndrumător al vremii şi al popo- 
rului său. Etica incepe din nou să fie respectată, Geografia recunoaşte că 
nu numai pământul schimbă omul, dar că omul transformă tot atât de mult 


peisagiul. De la omul massă anonim se ţindea astfe] din nou către omul 
întreg, conștient de valoarea lui spirituală. Dela proletar, către erou. Dela 
pacitistul internaționalist — către naţionalistul şi ostașu: gata de jerttă.. 
Dela meșteșugarul speculant ai instinctelor bestiale în pictură și în liţe- 
ratură, către artistul conștient de inalia lui misiune îndrumătoare. 
Toate acestea — cari ni se par ustăzi dela sine înțelese, erau tot atâ- 
tea loxinci revoluţionare, unele proclamaie mai târziu, atele mai devreme. 


a 


Să nu uităm de exemplu că cel care a despărțit hotărît ştiinţele spiritu- 
lui de cele matematice, arătând că ceea ce ține de suilet ascultă de alte 
legi decât cele matematice, arătând că tot ceea ce ţine de suflet ascultă 
de alte legi decât cele ale lumii fizice, a fast Wilhelm Dilthey şi a Yăcut 
aceasta pe la 1870. Că prin 1890 apare cel care e azi considerat ca profetul 
celui de al treilea Reich, poetul Stefan George care, într'o tume de pro- 
letari și negustori a avut curajul să viseze și să exalteze în versuri de 
aramă : stăpânul, eroul, profetul. Că după 1910 ajunge în plină maturitate 
preatoare Paul Ernst, unui din marii preoursori in literatură şi în ideologie 
politică ai Germaniei nmional socialiste. Că tot pe atunci se încheagă în 
istoria artelor opera profesorului : Iosef Strzygowski din Viena, care 
ma ostenit o viaţă întreagă să afirme violent că arta este una din cele 
mai pure expresii aJe specificului naţional. In sfârşit, să nu se uite că 
iinainţe de războiul mondial s'a cristalizat filosofia existenţială. Unuj din 
aspectele acelei viziuni a lumii impuse de filosofia existenţială tineretului 
e convingerea că omul nu se poate lămuri pe sine însuşi din împrejură- 
vile vieţii de toate zilele, în liniște, în succesiunea mecanică de întâmplări 
ale traiului omului modern — ci numai la marile răscruci ale vieţii: în 
faţa îndoielii de sine, a primejdiei, a morţii mai ales, când omul se con- 
frunţă doar cu sine însuși, când nu se mai poate ascunde după nimic, nu 
se mai poate minţi cu nimic, Atunci numai omuj îşi poate da seama de 
fiinţa lui, de rostul existenţei sale, care nu e nici aceea de maşină, nici 
aceea de fihnit rumegător ci de fiinţă care împlineşte şi îmbogățește firea, 
iunea, tocn.ai ieșind din ea prin sbucium, prin îndoială, şi depăşind-o 
prin jertfă. : 

Să ma ne înșelăm însă acum — ctim se și înșeală zi de fapt câte 
unii cari iree fugar doar prin bibliotecile şi nu și prin viața Germaniei de 
azi: să nu ne închipuim că naţional-sociallsmul german e doar benefi- 
ciarui norocos al acestei Jente și puţin şt'ute revoluţii spirituale. 

Ar fi cea mai nedreaptă greșală. Căci fără geniul lui Adolt Hitler, 
fără de spiritul urias de organizare şi de jertfă politică al colaboratorilor 
lui, fără de tenacitatea celor cari au crezut ani şi ani în dreptatea şi în 
victoria lui, toate aceste viziuni și adevăruri ar fi rămas străduinţe izo- 
late, neștiind unele de altele, unele în biblioteca istoricului, altele în la- 
boratorul psihologului, altele în tomuri grele de filosofie sau uşoare de 


poezie. Ar fi rămas inceputuri fără urmare, nostalgii fără de împlinire, 
“visuri serarate pentru totdeauna de realitate, forţe care sar fi consumat 


:pe jumătate în zadar, 

Ar fi însă ge asemeni o judecată injustă dacă ni l-am închipui pe 
Adolf Hitler doar ca pe oamul de faptă, ca pe realizatorul acestor idei cari 
tindeau să devină torţe. Misiunile lui Adolt Hitler au fost mult mai mari 


:şi nai cenglcxe cccât atâtea, Secretul reușitei lui stă în tăria convinge- 


rilor sale, iar convingerile sale n'ar fi avut niciodată duritatea de granit 
pe care o au dacă ar fi fost primite de-a gata dela filosofi, din cărți. Dim- 





potrivă, ele au fost așa de tari fiindcă Hitler a ajuns la ele prin propriul 
său sbucium singuratic, retăcând în frământarea unei vieți de om întreg 
sbuciumul omenirii de mai bine de o jumătate de veac, uneori chiar fără 
să glie că gu ast înaintea lui filosofi cari şi-au pus asemenea întrebări 
şi poeţi cari au vrut să je răspundă la fel ca el. Astăzi e cunoscut pretu- 
tindeni în lume chipul de acum al Fiihrerului, un chip senin, împăcat, 
aproape bonom, cu toată oţelirea dârză care i se citeşte uneori în încrun- 
tare. In Germania de azi însă, în reviste vechi, în cărţi cu aminţiri, în 
fotografii devenite istorice, păstrate cu pioşenie pe pereţi în către de 
vechi luptători național-socialiști, — se vede alt chip, care te face să în- 
țelegi bine ceea ce spuneam: O figură aproape ascetică, o față suptă, în- 
tunecată, căreia concentrarea interioară îi impunea o rigiditate ce ţi s'ar 
îi părut stranie de n'ar fi fost lucirea de cărbune a ochilor; braţele în- 
crucișate pe piept strâns, ca şi cum ar fi vrut totodată să înfrunte dârz 
o primejdie şi să apere sfios o taină: Hitler cel din război şi din primii 
ani de criză de după el! 

Din criza aceasta, care era în primul rând a Germaniei dar şi”a 
întregii omeniri aproape, Adolf Hitler a ştiut să vadă cele două căi de 
pieire : iîmbuibarea şi moleşirea în bogății materiale spre care momentan 
alunecase lumea anglo-saxonă, sărăcirea şi îndobitacirea uniformă în lu- 
mea de roboţi mecanici a comunismului rus, Hitler a fost dintre puţinii 
cari şi-au dat seama că aceste căi nu erau atât de greșite cât erau de 
lăturalnice, deşi părea că vrea să le urmeze aproape toată lumea. ȘI din 
visul celor puțini, al precursorilor, a știut să facă drumul victoriei de azi, 
fiindcă şi-a dat seama că singurul răspuns demn de dat visului, idealului, 
e fapta. Că fapta mare nu poate crește decât din sutlețul unui om întrez. 
Că un om întreg nu poate trăi şi crea decât ca trup din trupul unei 
naţiuni. 

Şi aici a fost o altă intiuiţie profundă a lui Adolf Hitler: când a cre- 
zut cu toată tăria și cu tot curajul că instrumentul ce] mai indicat de rea- 
lizare a noii şi profundei schimbări spirituale și politice către care tinde 
încă nelămurită omenirea este națiunea. 

Incepând prin strângerea tovarășilor săi de idei într'o aspră disel- 
plină militară de patrid, ca prin el apoi să realizeze imensul bloc de disci- 
plină al naţiei, Hitler a ştiut să apese cu o mână sigură pe ana din cele 
mai tipice trăsături ale spiritu'ui german modern: ordinea exterioară. | 
Cu atât mai mult cu cât ea rămăsese vizibilă în cele mai tulburi zile 
de destrămare naţională de după război. In privința aceasta, mi s'a isto- 
risit acolo adesea o întâmplare care, chiar dacă n'ar fi adevărată ca fapt, 
e foarte adevărată ca trăsătură psihologică. In zilele de apogeu comunist, 
în Berlin, care ajunsese aproape un oraș roşu şi a fost cucerit sufletește 
cu mare greutate de naţional-socialism, mai ales prin talentul inepabil de 
orator de spirit al lui Goebbels, se făceau mari manifestări comuniste, 
Roşii porneau pe Unter den Linden ca să producă tulburări. Ieşind po- 
liția — cei mai mulţi se îndreptau spre aleile nenumărate ale uriașului 
parc natural din apropiere care era Tiergartenul, Poliţia, care ca orice 
poliţie din lume trebue să aresteze, urmărea pe câte o alee câte un grup. | 
Comuniștii, fireşte, o luau la fugă pe alee în partea opusă, Acolo se în- 
tâmpla câteodată să dea de alţi poliţişti. O luau la picior înapoi, cu 
speranţa vagă că ceilalţi poliţişti s'au lăsat păgubaşi. Dar cum Beriinezul 
e un tip tenace, nici poliţiştii mu erau altfel şi strângeau mereu capetele 
aleii rămase libere. La încercarea disperată a unui comunist de a o lua 
razna către altă alee, nu una ci mai multe voci comuniste răspundeau 
imdignate : Ce faci tovarăşe, nu știi că nu e voe să calci pe iarbă?! 


16 MAI 


Pi 


1942 


Gheorghe Lazăr 


Era în dimineaţa unei Dumi- 
neci din Decemvrie 1812. In ajun 
coborise din munții „Rotarnici“ 
o ceață deasă pentru a se odihni 
peste noapte în ulițele strâmte 
ale Sibiului. Şi nu se trezi nici 
atunci când clopo.ul din turnul 
oraşului sună ora deșteptării. 

Prin negură roiau din hudiţele 
de margine de oraş, în spre cesa- 
te, bărbați în albul hainelur cu- 
rate şi femei cu broboada de săr- 


bătoare pe cap. Prinire ei se 
pierdeau mozâldeţe de copii, ţi- 
nându-se unii de cămașa ieșită 
de sub coiocelul tatălui, alţii de 
rochia de postav a mamei. Erau 
bieţii robi români „măereni“ care 
iși grăbeau pasul prin ceața u- 
medă şi rece spre „biserica gre- 
cească“, ascunsă în fundul unei 
curţi dosite în cetate. Zoreau spre 
bisericuţa fără turn, in care, du- 
pă cuum li se vestise, va lâlcui cu- 
vântul mântuirii, dascălul mult 
învățat dela şcoala popească, fe- 
clorul avrigeanului „Lăzăroaie“, 

Odaia și tinda bisericii gemeau 

"de oameni dornici să asculte ve- 
stea de mângâere. Cântarea din 
strană a candidaților la preoţie 
trecea peste capetele lor pleca- 
te în valuri domoale, asemenea 
fumului ce se ridica din cădelniţa 
Şi din arsura lumânărilor multe. 

Deodată un murmur înfrigurat 
treamăiă mulţimea. De pe buze- 
ie arse de lipsuri se desprindea 
cuvântul de bucurie inspăimân- 
tată : „Vine dascălul“ şi plină de 
cuviință se frânge în două pen- 
tru a face cărare largă celui ce 
răsărise în prazul bisericii, 

Era un bărbat în vârsta cea 
mai frumoasă. Pe faţă i se lupta 
tinerețea naivă cu  scriozitatea 
bărbăţiei. Fruntea largă, umbri- 
tă de șuviţe bogate, ocrotea sub 
streaşina ei, doi ochi mari, arşi 
de focul mădejdilor de înviere. 
Trupul sunt de neodihnă și su- 
ferinţe, era ascuns într'o haină 
ce semăna mai mulţ a rasă de 
călugăr. Stâna o clipă în prazul 
bisericii, se închină, făcându-şi 
cruce, şi apoi cu privirile prinse 
in piatra podelii, trece pripit 
prin mulţimea îngenunchiată de 
evlavie şi admirație. 

Gândurile mulțimii de mult 
nu mai Întovărășese rugăciunile 
dela altar şi nici buzele răspun- 
surile din strana diecilor, Toţi 
erau în aşteptare. Sufletul le co- 
linda împărăţia nădejdilor, 

Slujba se apropie de priceasnă. 
dn clipita aceasta, Gheorghe La- 
zăr, care pierise din ochii mulţi- 
mii după iconostasul într'aurit, 
răsări pe piedestalul înalt din 
inima bisericii, cu fața strălucind 
ca a unui arhanghel şi grăi mul- 
țimii: 

ne Da, fraţii mei de trudă! Vă 
întreb acum, unde e frumuseţea 
cea dinfâi a chipului nostru? 
Unde vă este credința gândului 
moştenit din strămoşi? Să vo 
spun eu. In voi, în sufletele voa- 
stre de nepoți uitaţi ai marilor 
cezări care au stăpânit seminţi:le 
şi țărite lor. Doar sânge din sân- 
gele stăviţilor împărați ai Râmu- 
lui sunteţi și ei altă soartă ni-au 


CR ap E ap a E n Ra nf A a Aa a pu n ra a a E Pa de aa OR AP pa a aa a a na a ac a Ea ta a pa 
n ate a a aa ta aa PR NA RPM 


croit: să stăpânim şi să povă- 
uim neamurile, iar nu să robim 
ca nişte slugi ticăloase. Căci a- 
devăr grăesc vouă, dacă ar Po- 
goiî vreun străllun de-ai nostru 
să ne caute pe plaiurile de moşie, 
nu ne-ar mai găsi fiindcă în pa” 
late strălucitoare mari și împă- 
răteşti ne-ar căuta şi nu în bor- 
deele şi vizuinele cele proaste şi 
inconuşate ; ne-ar căuta în scau- 
nul stăpânirii şi nu amăriţi în 
juzul robiei; ne-ar căuta pro- 





GHEORGHE LAZĂR 


slăviți și lhuminaţi şi nu ne-ar 
găsi, căci rupţi, goi, amăriţi şi 
asemănâţi dobitoacelor, de tot 
căzuţi in prăpastia orbirii, robi 
ticăloși şi văduviţi de lumina 
minţii. 

„De aceia poruncă nouă, priu- 
să din văzduhul apusuiui însân- 
gerat, am venit să vă vestesc. 
Woar Domnul mi-a grăit, aseme- 
mea lui Ilie şi mi-a zis: 

„Mergi între fraţii tăi şi-i în- 
vaţă să cunoască şi cinstească 
slova şi sutletele lor se vor înfru- 
museţa ca în ziua cea dintâiu, 
iar din gura lor va curge cu- 
vântul mai dulce decât mierea 
din fagure. 

„Da, cu sprijinul siovei şi cre- 
dincioşi obiceiurilor moştenite 
din tată în fiu, datori suntem să 
ne luminăm ființa noastră de 
neam romam. Să ne curâțim hai- 
na sufletului, uriţită prin ames- 
tecul cu alte seminţii şi să-l îm- 
brăcăm în haina albă a jimbii 
curate ce am cunoscut dela pă- 
rinţii noştri din Râm. 

Numai atunci vom ajunge ia- 
răși seminţia stăpânitoare, cum 
dintru început ni-a fost chema- 
rea. 

„Adevăr, adevăr grăesc vouă, 
că pentru a purcede pe drumul 
de lumină ne paşte porunca de 
a nu socoti prea mult cele ale 
trupului, căci dacă dorim cn foc 
înfrumusețarea şi îndulcirea du- 
hutui, datori suntem să amărim 
trupul ! Iată până şi ierburile 
câmpurilor, florile, podoaba şe- 
surilor şi brazii, fala munţilor îşi 
schimbă feţele cele verzi şi de- 
sfătătoare. 

Cerul se înroșeşte, marea spu- 
meză, vostorul urletul și-i îndu- 
plecă și toată firea strigă porun- 
ca: Innoeşte-te,  îmbrăcându-te 


= e mim me n Ape e ta ar m prea mea 








Pi A 
Inviere 

M'am hotărit să au mă mai câtese. 

Iau Mumea 'n cap de-acum şi plec în zare, 


Iar visul care tulbură și doare 
De azi încolo 'ncep să-l ocolesc. 


Hâsrtiile le fac diseară scrum i 
Și sufletul bucăți — poate-așa tace, 
Vreau să mă lase toată lumea 'n pace, 
Să-mi pot vedea în linişte de drim. 


Cu mine n'am să iau din ce-i pe-aci 
Nimic, nici amintiri și nici regrete. 
Ieșinii pe poartă o să-mi spun: Poete, 
De-acuma uiţi de tei şi nu mai vii. 


In fine, am să fac ce n'am făcut 
Deși trebuia s'o fac din prima lună, 


Am să trântesc de pomi această strună 
Şi-am să mă rup cu sete de trecut 


Pe urmă, desfăcut de ce-am lăsat 

Am să mă 'ndrept prin-stele mai departe, 
Şi fără să privesc în altă parte” 

Am să pătmmd în moarte, înviat... 


RADU STANCA 


Slifi pentru o |loare 


Luceafăr tainic ce răsare 
Din lut, în pajiști şi'n grădină, 
Ca într'un vis fără hotars, 
Lumina ta dureri alină. 


Pătrunde'n suflete o rază . 
Din taina strălucirii tale, | 
Şi gândul ni-l înseninează, 
. Aureola de petale. 


DIMITRIE ALBOTA 


Sonet tardiv 


A tremurat, pamcă şoptind o rază 
Cuvântul cald în linişti de grădini, 
Şi-atunei din ramuri până 'm rădăcini, 
Se-aude-un plânset care 'nfiorează. 


A tremurat, şi drumul ce-l străbate 
Im taină raza ce ne cheamă, 

De s'ar opri în suflet fără teamă, 

De sar sfârşi cu lacrimi ne'ntinate, 


Curând misterul nopţii ar dispare 
Și dim adâncuri, imundând lumună 
S'ar rupe giulgiu nemișcat de vină, 


Urcânid mereu cu gândul către soare... 
Dar visul endoelnic şi pustiu, . 
Iubire 'umugurită, azi, târziul... 


N. D. MIREA 


PO II OI N II NOII ID II 


împărăteşte în purpura strămo- 
şilor tăi, 

„Aar când porunra aceasta va 
fi împlinită fie chiar şi cu cele 
mai sângenoase jertfe, zorii învie- 
rii neamului român se vor în- 
semna asupra voastră, iar Dom- 
nul va vesti tuturor seminţiilor 
din tume: 

„Jată aceștia sunt cei ce vin 
din strâmtoarea cea mare, care 
și-au spălat vestmântul sufletu- 
lui în lacrimi de sânge şi și l-au 
sbicit în căldura credinţii. De a- 


ceea, în fruntea neamurilor îi voi 
pune, în faţa tronului. Ei nu vor 
mai flămânzi şi nici nu vor mai 
îneetoşa, căci Duhul cel bun, care 
S'a sălășmit în mijlocul lor îi va 
paşte şi-i va povăţui la izvorul 
cu apă vie și Eu le voi şterge 
toată lacrima din ochii lor“. 

Astfel își începu Gheorghe La- 
zăr chemarea de apostol al re- 
deşteptării în bisericuţa. fără tura 
din curtea dosită a cetăţuii Sibiu- 
lui i 


Z, SANDU 





ț 


Note sermane 


SPADEJ, LAUDA SPADEI 


Dem Schwert die Rihmung 
des Schwertes, se intitulează ci- 
clul celor 15 poeme publicate în 


cancii și se înclină în somn frun- 
ţile:) noi venim, noi venim”. (X). 


„Războiul em sângele bărbaţi- 
lor/ Şi-i înnăscut. Iară glonțul/ 


fruntea revistei Das Innere Reich nu zboară trimis de arme/ îini- 


— Zeitschrift fur Dichtung, 
Kunst und deutsches Leben (Nu- 


mărul pe lanuarie..1942), editată lui/ numit 


de scriitorul Paul Alverdes. 


„Războaiele se coc 


 minic, ca peste 


veri încropite : 

toamna, care ne creşte, până, 
în fine, din ram obosit 
greutatea rodului cade. 
Dela regi și aceia ce duc 
oștirile să învățați 

numele șin amintire 

pură *nălțaţi 

intinderea luptei, 

căci niciodată unul 

dintre ai noștri, 

nici umul dintre dușmani 
n'a chemat 

războiul pe vrute: El crește 
lăuntric, prin zile și nopți 
și noi, născuţii, suntem 


plinitorii doar ai poruncii”. (IV). 


„Nu că murim e grozav, Zei- 
lor/ dragi le sunt cei repede 'm- 
pliniți, aceia/ cari cu fruntea nă- 
vală dau ca şi cum,/ bărbații, or- 
biți, ar căuta ferul care-i loveş- 
te./ Un strigăt de durere și un 
chiot de bucurie, așa/ trece săl- 
batec, făptuitorul, lecuitorul răz- 
boiu prin/ somnul pPODOATeLOT. 
Ele însă gustară, încă vii, / su- 
jlarea morții şi se cunosc mai 
adânc./ Şi 'nsfârșit te laudă cei 
întorși cătră sine,/ cu vorbă gre- 
oaie, pe tine, padeapsă a războiu- 
tui/ tot mai întins, ce rămâi în 
casă ca um blestem/ și copiii şi 
mamele plâng să te duci. Degea- 
ba./ El are un jilț iubit și acolo 
stă zile și ani,/ cu fața posomo- 
mită — și cere birul crâncen şi 
crud./ Dar şi pe el îl laudă su- 
feritorii şi cred că/ vreun destiru, 
mare, neomonesc/ și strivind tot 
ce-i al nostru, destin/ totuşi ste- 
lar se arată: Nepoţii/ îl vor afla 
recunoscători...”/ (V). 

Li 

„Ptugului, lauda plugului: EI/ 
deschide, tăcut, pământul pentru/ 
pâinea hrănitoare. Spadei,/ lau- 
da spuiei: Pe rănile/ ei înfloresc 
spaimele a toate schimbătoare/ 
ale bărbaţilor, Ah, cât de/ fără 
simțire ar fi, omul / ce singur, 
de i-ar lipsi lacrimile/ şi sufe- 
rința. inimii” (VI). 


„Mereu sună bocancii şi sen- 
clină frunţile 'n somn. Noi ve- 
nim, noi venim. Nu mai e alt 
drum decât mai adânc în coclau- 
rii dușmanului; Acolo umile-i e 
cuibul şi de unde-şi aruncă p'um- 
bul şi fumul şi tunetul, arde cu 


flăcări roşia luptă, dela culme la 


culme și cade om lângă om, — 
aceia vorbeau ca şi noi, iubeau şi 
urau ca şi cum ar trece nerăb- 
dătoare, furtuna toamnei prin 
crânguri uscate. Noi venim, noi 
venim, mâncaţi de pulberi, așa 


ma-i dă putere depiină şi 'ndată/ 
a și pornit, supus, spre inima, ce- 
ca să moară. Dar 
unde/ este acasă, cu anii, răz- 
boiul, acolo/ nu viețuieşte nici 
un copil, nici un zâmbet nu-i 
mai scapă, nici vita/ nici liniştea 
țării. E te/ lovește şi are/ lacrimi 
pentru ochii mamelor/ şi ne bla- 
gostoveşte ura...“ (XIII), 

„Să vă plecaţi în ziua păcii! 
Atuncia când «i, morții, n'ar în- 
via în noi, de tot aproape, cău- 
tându-se cu ochii prietenilor, ar 
fi, pentru noi cei în viaţă, bles- 
tem că trăim. Și culegeți, cu a- 
nul care apune, florile, să veşte- 
jească lăsaţi-le lângă morminte 
ca şi cum ar zace, mute, pe o- 
brajii morților. Așa mor, până a 
nu ne împlini şi noi, florile toam- 
nei — da, închinaţi-vă în ziua pă- 
cii eroilor! — Așa o să moară şi 
ela 'mpreună și mulțumite”. (XV) 


CEEACE 


se desprinde ca stare aferțivă 
dominantă in ţesutui sobru al 
poemelor de mai sus este, în pri- 
mul rând, atitudinea mistică a 
poetului față de războiu. „Răz- 
boaiele se coc tainic...”, „nici unul 
dintre ai noştri, nici unul ntre 
dușmani ma chemat războiul pe 
vrute: El creşte lăumtric... şi noi 
nu suntem decât plinitorii porum= 
cii,” — „războiul e în sângele 
bărbaților şi-i înnăscut.” 


In faţa unui fenomen atât de 
elementar și de zărobitor, poetul 
renunță să raționeze. Ce noimă 
ar mai avea  raționamentele 
acolo unde cascadele de oţel şi 
incdleștările de uri înfloresc, — 
pe trupurile luptătorilor, — floa- 
rea a toate schimbătoare a spai- 
mei ?! 

Ce rost ar mai avea sprințe- 
nul joc 24 cugetării omenești pe 
deasupra sau la marginea holo- 
caustului din bulboanele căruia 
se naște un nou destin ? 

Totuşi, e vare numai supunere 
pasivă supunerea în faţa inexora- 
bilului ? 

Nicidecum ! 

Războiul e un stigmat sau un 
semn biagoslovitor al voinţelor 
virile. In ţâşnirile de foc şimn 
bezne lui, în mizeriile şi în 
chiote'e Jui se destăinuie virtriţile 
primigene ale neamurilor, 

Poetul pe care-l vom numi 
îndată, — ca toți poeţii de altfel, 
dela Homer și până Ia stihuito- 
rul anonim al baladei înfiripate 
între steaua orbitoare a rachetei 
luminoase şi mugetul dement al 
brandului, — nu-i poate aduce 
decât laudă războiului răsturnă- 
tor de vreri omeneşti. 

Deşi e una din cele mai gro- 
zave nenerociri câte se pot abate 
peste bunele şi frumoasele câmpii 
ale tihndior și ziletor noastre, 
războiul pare a fi o necesitate, — 
un paradox biologic, — o histe- 
rie renăscătoare, — un delir dio- 


vi se pare, și frânţi de nodul po- nisiae, (numiţi-o oricum !), — pe 
verilor, noi toboșari ai gliei, la- care nu au putut-o zăgăzui nici- 


comi. Şi, totuşi, (mereu sună bo- 


odată utopiștii păcii eterne. Căci 


mâi multă a fost și este drepta- 
tea de partea celor ce l-au acpep- 
tat ca atare, înfruntându-l băr- 
băteşte sau glorificându-i bruta- 
lițățile schimbătoare de zodii. 
Un: Nietzsche, un Ren Quinton 
(Maximes sur la guerre) şi pro- 
feții, exaltatorii şi propovădutte- 
rii frumuseţilor ascunse îm ..Îni- 
ma de jad şi granit a luptelor 
dintre neamuri, au văzut mai just 
decât utopiştii, | 

Imseamnă aceasta că ne-am 
pus în slujba lui, a războiului 
pentru războiu ? 

Nu! 

După războaie, ca după furtuni, 
lumea cunoaşte mai nefatsificat 
marile bunuri și bucurii ale 
vieții, 

Pacea pare a se îmbolnăvi din 
când în când. 

De autointoxicaţie, de stupida 
miopie sam de suficiența celor ce 
au ieşit bimitori în ultima com- 
pritiție; — de materialism degra- 
dant şi ramolisment general. Si, 
se pare, că numai sângerările au 
rămas singurul ei leac. 

Adevărat e că războiul modem 
atrage în vârtejul lui şi neamuri 
tinere, cu o pace viguroasă, con- 
structivă şi îndreptățită a dura. 

Dar războiul modern e un fel 
de epilepsie: odată ce un singur 
centru e atins, excitația se comu- 
nică tuturor punctelor de pe 
sovarţa cerebrală, declanșând an- 
gajarea în spasm a tuturor păr- 
ților. trupului nostru, : 

Insă şi epilepsia a fost comsi- 
derată drept morbus sâcar, — 
drept boală sfântă. i 

Acestea sunt consideraţii de alt 
ordim, 


POETUL 


nu filosofează. El vede. El tra- 
duce în cuvinte vedenia. El o face 
apocalips. El îi dă semnificaţia pe 
care o au toate destăinuirile de 
totăieauna și pentru totdeauna. 
Darul de a anticipa a fost, nu 
odată, caracteristica specifică a 
marelui poet. Deaceea cărțile 
buznii s'au și pretat la vaticinaţii 
maj abil sau cu mai puţină abidi- 
tate speculate. 

Autorul ciclului de poeme 
Dem Schwent die Riihmumg des 
Schwertes este 


LUDWIG FRIEDRICEB 
BARTHEL 


și este unul dintre rarii cunoscă- 
tori ai rădăcinii lucrurilor și e- 
venimentelor. Născut în 1898, a- 
parține deci generaţiei care ține 
minte măcelul din 1914—1918. 

L. Fr. Barthel, (nu trebuie con- 
fundat cu Max Barihel), este un 
poeț politic care a infirmat cu- 
noscutele cuvinte ale lui Goethe: 
„Politisch Lied, ein garstig Lied”. 

Atitudinea lui faţă de războiu 
este eroică. 

Din această atitudine au izvo- 
riț  conturându-se puternie şi 
exemplar, aproape toate scrierile 
sale ce descind, în linie dreaptă, 
dela Hălderlin și Kleist. 

Dintre opere, cităm pe cele mai 
de seamă: Dem inneren Vatar- 
lande, Tannenberg, Dom aller 
Deutschen, Inmitten și romanul 
Die goldenen Spiele. 


TRAIAN CHELARIU 





Dacă această întâmplare sar părea nu numai nereală dar neverosi- 
milă, o pot întări atâtea şi atâtea din amintirile personale. Bunăoară, 
populația berl:neză, deşi de un realism feroce în viaţă şi de o ascuţime 
de limbă proverbială, e tot atât de iubitoare de teatru şi de operă ca şi 
popu'aţia oricărui oraş german romantic, In anul trecut, cu toate alar- 
mele aeriene cari oblizau din prevedere teatrele să înceapă la 5 său 6 
dup'amiezi, lumea renunța la cină şi sălile erau permanent arhipline, Ca 
să poată găsi locuri la spectacolele favorite, în fiece Duminică, uneori 
de pe la 8 dimineaţa, după ce poate stătuse toată noaptea în adăposturile 
pentru avioane, lumea se posta în faţa casei de bilete a operei de stat, 
deşi tocmai la orele 10 trebuia să înceapă vânzarea biletelor pe întreaga 
săptămână, Notaţi bine, erau amatori pătimaşi de muzică, temperamente 
puternice, firi nestatoruice de artişti, și totuși se așezau dela sine, cu- 
minţi, în rânduri câte patru câte patru, şi stăteau aşa drept, fără murmur, 
ore întregi. Iar dacă, din când în când, câte un bătrânei ieşea din rând. 
nu era ca să protesteze, ci ca să aranjeze mai bine lumea în rânduri 
că, de, zicea el, trebuie să-i ajutăm acum pe funcţionari la ordine, că-s 
puțini şi prea se vede urit coada de departe... Uite, aici o cucoană stă 
prea afară din rând, domnul acela să treacă în alt rând, fiindcă sunt 
prea mulți... 

De această complexitate a sufletului german — în care cea mai 
severă disciplină poate sta alături de cea mai fanatică şi personală pa- 
stiune pentru ariă — a ştiut Hitler. Departe de a mutila sufletul german 
printr'o dis-iplină unilaterală — a căutat să-l îmbogăţească și mai mult. 
Naţional-socialismul a descoperit — cuvântul nu e prea exagerat faţă de 
felul cum fusese uitat acest adevăr în timpul din urmă — adevărul că 
nu poate lupta până'n pânzele albe decât acela. care cunoaște bucuria 
vieţii. Că nu ţine cu orice preţ la viaţă, nu se agaţă disperat de ea, 
decâţ cei care n'a trăit-o depiin, cel care 'e torturat mereu de regrete zi 
dorinţe. Acela vrea cu arice preţ să mai vieţuiască, Pe când cel care a 
trăit din plin, ştie prețuit vieţii, ştie că merită să lupți pentru ea, că 
merită chiar să mori peniru ea, ca s'o poată trăi măcar urmaşii tăi — 
tot aşa de frumoasă, dacă nu chiar mai frumoasă. De ziua Fiihrerului, 
întrunul din anii nel de acolo, ministrul propagandei a dat o procla- 
maţie scurtă, care începea astfel; Freut euch des Lebens ! Bucuraţi-vă de 
viață... Şi aceasta n'a rămas în naţional-socialism doar frază de discurs. 
Toate întreprinderile, fie de stat, fie cele particulare, -sunt obligate să 
albă deopotrivă un loc cât mai perfect amenajat pentru sportul de di- 
mimeaţă în aer liber şi o încăpere cât mai frumos amenajată pentru acele 
Kameradschattsabend, serile ae petrecere comună a tuturor, funcţionari 
şi luorători, lângă o ha!bă plină, cu o pipă îndesată bine, şi rostind din 
inimă un cântec a] tuturor. Xrebue să te perihzi prin mai multe din astfel 
de săli, ca să-ţi dai seama câte comori de dragoste camaraderească şi 
ingeniozitate artistică s'au cheltuit în ele. Mi-aduc aminte, — în 1939 — 
era pace încă, în micul orășel Frankfurt pe Oder, vizitând sala de masă 
4 unei modeste cantine municipale, am rămas uimiți de frumuseţea ar- 
tistică a frescelor cu scene de muncă şi veioşie, cari împodobeau pereţii, 
Erau lucruri serioase, acolo, vibrații înalte de artă, dar totul pe înţelesul 
tuturor—iar. sus, deasupra uşii, artistul nu s'a putut ţine să nu zugrăvească 
ceea ce-i stătea lui mai mult atunci pe inimă: un leu bătrân, costeliv, tră- 
gând agale spre dreapia, a cărei coadă era legată cu o sfoară complicată de 
piciorul unul cocoș nervos, cu coiful Mariznei în cap, repezindu-se spre 
stinga : leui britanic şi cocoşul galic. O intuiţie a artistului, cu un an 
tnalute aproape de a izbucni războiul, a nepoirivirii şi neputinței alianţei 


anglo-franceze, Am întrebat de artist şi am căutat mai târziu să-l cunoaş- 
tem ; un tânăr cu ochii elari, adânci, Ne-a spus că niciodată nu pictase 
mai pe îndelete și mai bucuros decâ: atunei când a zugrăvit modesta sală 


de petrecere muncitorească și că deabia atunti şi-a priceput bine propria . 


sa artă. Şi asta nu e numai cazul său; cele mai frumoase opere de pic- 
tură şi sculptură ale Germaniei de azi nu sunt cele cari împodobesc ca- 
sele bogătaşilor, ci sălile de festivități sau exterioarele fabricelor şi mi- 
misterelor publice. eri ale stadioanelor sportive. Astfel arta şi-a regăsit 
în Germania naţional-socialistă centrul de greutate pe care în Europa și-i 
pierduse de mult, rămânând numai la dispoziţia capriciului cutăruia și 
cutăruia. In antichitate, centrul de greutate al artei era templul și forul 
public; în evul mediu, era catedrala, In Gemmania mnaţional-socialistă, 
arta nu se mai risipește ici şi colo ci creşte la un loc şi mare, pe potriva 
locului pe care trebue să-l împodabească : minister, stadion, fabrică. 

In timp ce arta a fost adusă astfel în mijlocul poporului, poporul a 
fost învățat să iubească arta. Preţul de intrare în toate muzeele a fost 
corobit de la o marcă la zece fenigi, ca să fie accesibil tuturor. Muncitorii 
şi soldații au fost aduşi la, început în corpore în ele. Numai la început — 
căci apoi îţi creștea inima să vezi în ele Duminicile oameni cu mâinile 
bătătorite de muncă sau patul puştii, cum treceau atenţi prin fața mi- 
nunatelor pânze de Rubens şi Tizian din galeriile, Berlinului, lămurindu-şi 
acum și odraslele din indicaţiile sumare ale catalogului. Jar seara îi te- 
vedeai pe aceiaşi într'una din sălile imense, pentru sute și mii de oameni, 
ale marilor berării berlineze, legănându-se pe scaune toţi câţi erau într'o 
sală, braţ la braţ, după abiceiul renan, sub farmecul melodiilor de toți 
cunoscute și cântate. Astfel, același om poate care era în dtâre în Berlin 
să golească halbe după halbe cu frenezie — ar fi fost în stare în Salzburg 
să se ia de piept cu dirijorul orchetrei festive fiindcă a accentuat altfel 
o motă: din opera lui Mozart pe care o ştia pe de rost — şi tot el a fost 
în stare, undeva pe frontul de vest sau de est, să stea nemişeat, cu o li- 
nişte şi un curaj de ghiaţă, în. spatele unui mic tun antitanc, până cână 
colosul de oţel al carului de luptă se apropia la puține zeci de metri, ca 
să-l poată lovi Qin plin. 

Dar Adolf Hitler n'a ştiut numai să exalteze bacuria de viață care 
trebue să existe în orice popor sănătos şi vital. Ci în primul rând s'o ca- 
nalizeze, impunându-i pe nesimţite o discipăină naturală. Aceasta a izbu- 
tit-o nelăsând omul singur, ci integrându-l armonic în comunitate. Ger- 
mania naționai-sociatistă îşi găseşte şi carul pentru bucurie şi sprijinul, 
pentru necaz în cele trei comunităţi de temelie ale vieţii sale: cea mică, 
familia, cele mari: comunitatea de muncă şi partidul. E Gestu] să treci prin 
parcurile marilor oraşe, pline: de copii frumoși, rotofei, în joacă, pentru ca 
să-ți dai seama ce izvor de sănătate şi bucurie e familia în Germania na- 
ţional-socialistă. E destul să petreci serbarea pomului de Crăciun în vreo 
fabrică cu gucrătorii toţi, ca să-ţi dai seama ce înseamnă comunitatea în 
viaţa germană de azi. E destul să cauţi să demontezi câteva şuruburi din 
uriașul mecanism al instituţiilor cari veghează la bunăstarea poporului 
german de azi, ca să-ţi dai seama ce înseamnă pențru e] partidul naţio- 
nal-sacialist. Două exemple doar: Intr'unul din. anii trecuţi s'au trimis la 
țară Ja refacere şi odihnă aproape 900.009 de mame prea impovărate de 
copii. Alegerea lor s'a făcut ia recomandația Blockwarter-ului şet peste 
circa 40 de familii, cele cari locuese de regulă într'una din casele enorme 
ale Berlinului. Iar Blockwarter-ul e omul partidului. Tot Blockwarterul a 
denumit veciuele cari au avut de îngrijit copii şi aoțul în lipsa mamei. 


Dacă aceasta n'a fost posibil, s'a făcut recomandaţia ca şi copili să fie tri- 
miși la odihnă, dar în altă parte, nu unde e mama, ca ea să fie în adevăr 
fără nici o grijă. Dacă sănătatea soţului era delicată, el înştiința totodată 
amtorităţile respective, pentru ca și tăticul să capete odihnă, fireşte și el 
altundeva. Alt exemplu: tot mecanismul uriaş a] distribuirii cartelelor 
de alimente şi îmbrăcăminte în timpul acesta a fost organizat de partid 
şi majoritatea slujitorilor lui sunt voluntari, fără nicto plată. In sfârşit, 
cine a citit măcar una din sutele și miile de scrisori pe cari le-au trimes 
în aceşti doi ani câte o fată din cine ştie ce parte a Germaniei câte unui 
soldat necunoscut, pe front, pentrură i s'a comunicat de autorităţi că el 
m'are pe nimeni pe lume de care să se simtă legat; ocine a agisiat măcar 
ia unul din acele trumoase concerte pentru armată ale posturilor de radio 
germane, concerte în cari |i se cântă soldaţilor bucăţile pe cari şi le do- 
rese ei, pnintr'o simplă carte postală adresată postului, li se comunică 
numele noilor născuţi, odată cu giasul lor adus să răsune la micrpion 
dintre scutecele în cari fusese înfăşurat cu £TiJă, și unde se vestese tot- 
odată sumele colectate de soldaţi printre ei, pentru ajutorul de iarnă — 
şi-a putut da seama ct bloc de granit însemnează azi comunitatea naţiu- 
nii germane întregi, realizată de Adoi? Hitter prin național-socialism. Da- 
torită lui, omenirea începe azi să scape de obsesia și de jugul maşinei. 
Nu în sensul de a renunţa la mașină — cum au propovăduit unii filosofi 
utopici și unii literați romantici, chiar şi dela noi, lăcrămând după vre- 
mea tihnită a paătriarhalelor care cu bol. Râul repede aj istoriei nu se 
poate întoaree din curs niciodată. Maşina nu poale fi scoasă din viața 
modernă, Insă trebue să i se dea numai rolul care îi se cuvine şi numai 
acolo unde i se cuvine: la. munca brută, ca sugă a omului. Prin naţionai- 
socialism omul redevine iarăşi erou, stăpân peste soarta sa şi peste toate 
uneltele lui — tocmai Îh Germania care părea odinioară, mai mult ca ori- 
care ţară, robită idolatriei maşinei. 

Adevăratul rapari de azi între om şi maşină se vede nespus de clar 
tocmai în războiul actual — de care toți se temeau că va aduce strivirea - 
definitivă a ommlui prin mașină. Comunicatele şi discursurile Fiihrerululi 
luminează mereu rolul de căpetenie al infanteristului. Ca să însemne fap- 
tele de vitejie, niciodată nu s'au dat atâtea decoraţii. Chiar armele la 
cari maşina părea că înseamnă totuj dovedesc astăzi valoarea omului: 
cetind comunicatele germane, ai uneori aproape impresia unor menţiuni 
sportive cari omagiază victoriile oamenilor excepţionali: malcrui cutare 
din aviaţie a doborit azi al o sutălea avion inamic. Comamdorul cutare de 
subirarin a scufundat până acum 52 mii tone de vase inamice. Coman- 
dantul de tun cutare a scos din luptă patrusprezece care de luptă inamice... 

Oţelul revine iarăşi la restu lui din mândra epocă greco-romană 
şi medievală acela de p.atoșe a omului — şi nu de tăvălug care să-] stri- 
vească prin massă. Un căpitan Prien, un maior Moelders sunt nume cari 
tarăşi răsună tare — singure, ca în eposei, ca în basme. Proletarul desaxat 


„& redevenit erou, stăpânul lucid al soartei sale. Un sufiu străvechiu şi to- 


tuşi noi — de epopee — domină lumea. 

Toate acestea reprezintă azi rezultatu! a aproape douăzeci de an! de 
muncă, de viziune și de credință ai Fiihrerului şi ai oamenilor săL. Dela 
începuturile mișcării sale, douăzeci de ani aproape, de etorturi, de etu- 
care, de organizaţie, de creare, 
îi A Se masgea, și) în MR dhelaa lor, paneaau german, ca felul său speciile 

8 


OVIDIU PAPADIMA 








Pe unul din delulețele orașu- 
ti... se ridică o clădire nouă, un 
“fel de cazarmă. cure ar putea să 
pară castel. unui ochiu neezperi. 


mentat. Nepriceperea n'are însă 


timp săași spună cuvântul, fiind-... 


că înainte de a vedea casa, vezi 
“porțile și tabla de deasupra lor, 
oare te lămuresc: E un internat 
de fete. 

Dela stradă până la ușa prin- 
cipală a clădirii, drumul e mâr- 
ginit de brazi şi pavat cu piatră 
gloria actualei doamne Direc- 
toare. 

Imtr'una din zilele de iarnă ale 
unui an bisect (au şi anii aceştia 
rostul lor), domnul minstru ul t- 
ducației Naționale şi-a  anuntai 
sosirea în orașul cu școală nouă 

Pietrele curţii și ale scării au 
topit deodată zăpada groasă de 
câteva palme, Și pentruca drumul 
acesta civilizat să nu fie expus 
unei noui atingeri sălbatece, Di- 
răcțiunea a pus să se scuture 
brazii cu peria de păianjeni, 

Acum, cu ochii lipiți de fereas. 
ră, îşi priveşte opera cu satis- 
facţie. 

Capul văzut de afară, pare al 
unci băbuțe obișnuită să pândeus- 
că mişcările din curtea vecinilor 
și așteptând omagiul străzii: O 
bătrânică neresemnată, — „Slavă 
Domnului, nam aj:ns la renun- 
țări”, îi place adeseori să spună 
Privit însă de aproape, chipul 
sta cu pleoapele crețe și roșu, 
pe umjlăiurile de sub ochi; cu 
muşchii căzuți ce i-au adus 6- 
proape sub bărbie, negul cu creş. 
tet țepos de păr, este întinerit, 
când îşi arată dinții. Sunt toti, 
și osul e alb, iar strungăreața ce 
desparie șirul de sus în două 
scări egale, crescând spre centru, 
păstrează încă farmecul viclean 
al tinereţii. 

Dacă e şi-acum convinsă că 
„arată mai mult de 30 ani” şi-a 
piaptănă după ultima modă părul 
colorat cu oxigen, pielea ei pe 
care a îngrijit_o ca pe n pluntă 
de seră, a'nceput să-i dea mari 
şi stăruitoare suferinţe. 

Puseseră numite la şcoală, în 
anul. acela, câteva profesoare Li- 
nere pe fața cărora fardul, chiar 
dacă nu era anume adus pentru 
ele din străinătute. cum îi spu- 
nea ei droghistul, prinde aliiel, 
părând podoabă firească a pielii, 
nu mască peste ea, 

O supăra în deosebi prezența 
uneia” dintre nouile venite: „e 
prea neserioasă pentru vu profe- 
soară”, spunea ea tuturor. „Ce 
veselă e!” Şi e jrumousă,.. recu- 
noştea în taină, mereu cu mai 
înverșunat, mai otrăvitor necaz, 

Șioacum, când stă ia fereastră 
pândind sosirea ministrului, se 
gândește la ea și tromură că va 
trebui să î-o prezinte, dacă în- 
tâmplarea îl va aduce în timpul 
recreației. 

— A venit! îi strigă din ușă 
supraveghetoarea, înnecată de e- 
moţie. 

Doamna Directoare și a utiat 
pe fereastră șşalul de mătase al. 
bastră pe care şi-l scosese anu- 
me pentru Ministru şi a alergat 
ca o copiliță înaintea celui aș. 
teptat. 

— Bine-aţi venit, domnule mi- 
nistru, îi spune ea omulețuiui 
pentru care își pregătise ce! mai 
cuceritor surâs, 

-— Doamna Directoare? în. 
treabă jelipind mărunt oaspetele. 
„Drăghici din poliția secretă!” Şi 
ca o mângâiere: „Trebue să vină 
din moment în moment... 

Doamna Directoare se făcuse 
toată arc. 

Ochii bulbucaţi și sticloși pă. 


reau dopurile unor sticle de șam- 
pânie : gata să sară, 

Imtinsese gâtul „să-i toarne 
ceva” domnului ăstuia care ve- 
nise ca un ministru. Nu găsi însă 
niciun cuvânt pentru el. Işi în- 
toarse capul căutând supraveghe- 
toarea. In clipa aceea, se auzi 
prelung fluerul dela poartă. 

— Ministrul ! strigă ea şi sân- 
gele i se aşeză pete, pete, pe gât. 
Teși pe scară și așteptă acolo până 
ce.şi simţi buzele înțepenite de 
frig. 

Ministrul venea încet, însoțit de 
doi inspectori și de prefectul ju- 
deţului căruia Directoarea îi da- 
tora vizita aceasta, 

— Bi-ne ați vee-nit, reuși ea 
să strecoare printre dinţii care.: 
clănțăneau. 

— Mulţumesc, Doamnă. Intră, 
te rog, îi spuse înveselit Minis- 
trul, 

Directoarea apucase instinctiv 
drumul cancelariei. Când fu, a- 
proape, auzi nlasurile dinăuntru. 

— Or fi coborit toate? se în. 
trebă ea. 

Vru să se întoarcă, dar nu-i 
veni în minte cum, şi rămase să 
'nfrunte tinerețea. 

După ce dădu mâna tuturor, 
Ministrul se îndreptă spre Direc. 
toare care-l întâmpină toată nu- 
mai zâmbet. i 

— Cum spuneai că se numește 
doninișoara ? 

Ar fi vrut să maudă și să nun. 
țeleagă, ar fi vrut să nuci răs- 
pundă sau să-i poată striga ca. o. 
scoasă din minţi: „leşi afar'de- 
aici ! Deosasta te-am adus eu?” 

Reuși însă să șoptească numele 
profesoarei, 

— Titulară a școalei? continuă 
Ministrul, 

— Da. 

— Ce specialitate ? 

— Ştiinţe RI i 








— A, interesant! gândi tare 


Ministrul, și el profesor de știin- 


țe; și întorcând spațele Direc- 
toarei, se îndreptă grăbit spre 
colegă. 

” Dacă în clipa aceea î.ar fi spus 


cineva că nu va mai fi directoare, * 


că Inspectorul, bun prieten aul 
familhei sale, va pleca și el, că 
toată  vieața ei se va schimba, 
mar fi simțit nimic. Era prea 
puternică ura și umilința ce-i în- 
cleștase sufletul. Se sbătuse atâta 
ca să-l aducă pe Ministru să-i 
vadă școala, s'o vadă pe ea, Di- 
rectoarea, şi-acum s'o umilească 
în faţa cancelariei întregi ! 

Peste două zile însă, când auzi 
că Ministrul nu mai era minis- 
tru și că ar putea să fie înlocuiți 
toți directorii, alergă pierdută de 
spaimă la Inspector. 

— E-udevărat, Gicule, îl între- 
bă ea gingaș, plecăm ? 

-— Poate că da, poate că nu. 

— Poate că da ? Sângele îi pătă 
iar gâtul, îi măvăli în ochi, întu- 
mecându-i lumea din afară. 

1; reveni în minte toată sufe- 
rința ei din ajun (stătuse în pat) 
şi se hotărî să plătească cu vâri, 
vinovatei, 


— Vino, măi dragă, să faci niș= 
te inspecții până atunci, zise ea 
moale inspectorului. 

— Uite, aş pulea veni mâine. 

— Stai, să văd! Da. Avea ore, 
două zile la rând. Vino! Să nu 
uiţi ! : 

In seara aceea, un bilețel prie- 
tenos îscălit de doamna birec.oa- 
re îi anunța profesoarei de ştiin- 
țe că a doua zi va veni un îns 
pector la şcoală. 

Profesoara își culcase fetița de 
vreme. 1 se păruse că are puţină 
febră. 

in timp ce-și pregătea lecţiile 
privea pătucul în care chipul co- 
pilului părea că-şi recapătă seni.. 
nătatea. 

Oarecum liniştită, îi scrise so- 
țului, plecat din oraș și se culcă. 

A trezit-o în miezul nopții gri- 
ja trupșorului de patru ani, care 
se frământa şi ardea ca un jier 
încins. 

Dimineața, plecă spre școală 
buimăcită de nesomn şi chinuită. 
de griji, dar reuși să pară ne- 
schimbată elevelor. 

Inspectoratul cercetase activi 
tatea altor colege. La ea nu ve- 
nise Poate că-i văzuse neliniștea 
și o cruțase. [i mulțumea în gând 
în timp ce bătea cu pași repezi 
UT SDre Casă, 

— Ce face fata ? întrebă ea cu 
respirația tăiată. 

— Tot arde, coniță. 

— Arde ? Iși scoase în fugă pă- 
tăria, își svârli paltonul în bra- 
țele femeii îi fugi în şoşoni, la 
copil, 

Ochii grei și fața aprinsă sem- 
foarseră spre ea. încercând un: 
zâmbet de mulțumire. 

— Ce are Nunuța mamei ? Ce-o. 
doare ? Gâiul ? 

Capul copilului se clătină, ne- 
gatin. 

— Burta ? 

—Nu, răspunse cu același gest 
fetița. 

— Vande, atunci ? Unde te doa-= 
re? Spune mamei, puiu scump! 

Ii pusese termometrul vrând 
să. afle în el răsunsul pe care 
bolnn»a nu î-l dăren. 

— Ce-a mâncat ieri? 





— Numai ce i-dţi dat dumnea- 
voastră, răspunse femeia, care 
rămăsese acolo, privind. sdrobită 
urmele șoşonilor pe. parchet. 

„— Dă-mi oţetul aromatic, șopti 
mama sugrumată de -groază, cu 
ochii pe mercurul ce trecuse de 
400. Oțetul! N'auzi ? ţipă ea re. 
pezindu-se să-l caute. 

Du-te după doctor. 

Tremurul mumei trecuse în su- 
fletul femeii, cure iubea copilul 
şi drumul până la doctor îl făcu 
numai în fugă. 

Nici doctorul însă ra știut să-i 
spună ce are. l-a făcut o injecție, 
i-a dat ceva să-i scadă tempera 
tura, dar a amânat diagnosticul 
pe a doua zi. - 

Şi mama a rămas plină de în- 
doieli şi de spaime, țintuită lângă 
bolnavă. 

Pe la 5 după amiază și-a amin- 
tit că a doua zi are școală. A tri. 
mes să caute întocuitoare şi ma 
găsit. S'a adresat școalei şi î sa 

_ spus că n'au nicio suplinitoare. Să 


“mu cumva să lipsească, 


Toată noaptea a urmărit um- 
brele de pe faţa copilului, şi ple- 
cată deasupra pătucului răvășit. 

îşi oprea respiraţia, ca saudă ră- 





sufletul de-acolo. Fiecare 7miș- 
care a fetiţei o făcea să tresară 
iar clipele de liniște o umpleau 
de groază. 

— Ia în gură ceva, coniţă! Ce. 
rai să cazi jos dim picioare ? i-a 
spus servitoarea, în timp ce-o a- 
suta să-și îmbrace haina pentru 
şcoală. 

N'avea vreme. Trebuia să fugă 
ca să nu întârzieze. 

Tot drumul s'a gândit că n'a 
spus femeii să nu dea copilului 
să mănânce când se va trezi din 
somn. Ce temperatură o uvea 
acum ? Doctorul zisese că vine la 
Prânz... 

A intrat la timp în cancelarie. 
Era plină. Poate că nu sunuse 
încă. 

S'a îndreptat spre condică să 
semneze. 

— Bună ziua, Doamnă, auzi 
lângă ea. 

Ridică ochii și văzu gura îns. 
pectorului, Cei doi dinţi. din faţă 
erau înfiorător de lungi lângă 
golurile plăcii de pe care căzuseră 
dinții dentistului, 

In spatele lui, sta Directoarea 
părând foarte interesată de che- 
lia pe care o privea din înălțimea 
trupului ei masiv, 

Niciodată nu-și văzuse Direca 
toarea atât de aproape : O sperie- 
toare de ciori tot una de groasă 
până la picioare: (două sârme) 
până la cap (o gămălie de cârpe 
spoite pe care fusese cusută 
prost, cu goluri, o lână galbenă 
ciugulită de molii). 

i privi ochii și zâmbetul umed. 

„Mă pândește”, gândi ea în 
timp ce se'ndrepta sămși în cata- 
logul. 

Il căută pe rasă, pe scaune... 
Ridică febril hârtii și serviete.., 
Nu e. 

Simte cum se micșorează sgo- 
motul în juru-i până ce se face 
gol. 

„Cine l-a luat?” se întrebă 
ea chinuită de pândul că întârzie 


Se decide în urmă să plece fără. 


ei, 

Urcă alergând cele două caturi, 
cu sentimentul că Inspectorul e 
în urma ei. 

Imdată ce deschide ușa clasei, c 
isbeşte lumina albă și neoprită a 
“unei săli goale, 

—.Unde o.fi? Şi deodată îi 
“răsare în minte sala de gimnas- 
țică. Un șir lung de eleve îmbră- 
cate în tricouri. Aude iar glasul 
strungulat at maestrei: „De ce 
pă întoarceți.? Ce-aveţi de văzut? 
„Acum, de câte ori o trece o doam- 
nă profesoară care a. întârziat în 
cancelarie, o să vă învârtiț capul 
în spre ușă ? Drepte! 





- UNIVERSUL LITERAR . == 


Profesoara de științe recunoscu 





Dos 


- 3 dai E 


S 





3 


numai acum, în atiintire, fețele 
întoarse spre ea. Erau elevele ei, 
clasa unde trebuia să țină curs 
în ora aceea. . 
Intr'o clipă fu din nou acolo. 
Uşa deschisă scurt, cu sgomot 


întoarse iar toate capetele. Fiind- 
că aiergase. nu putu rosti » clipă, 
niciun cuvânt. 

— Ce s'a întâmplat, Doamnă, c 
întâmpină maestra, care se ținea 
întradevăr maiestos vorbind cu 
cel mai didactic glas. E 

Intrusa hu o aude. dar îi spune 
grăbit : „E ora: mea!” i 

— Cum, e ora d-tră? 


— Noi vam spus, Doamnă, că 
avem ştiinţele, îndrăsni o elevă. 
— Cine ţi-a permis să vorbeşti? 
Privirea amenințătoare a maes- 
trei se întoarse apoi spre colega, 


. care sta lipsită de voinţă, în ușă. 


— Doamnă, eu am semnat în 
condică. Am ora aceasta gimnas- 
tică cu cl. VI. Și fără să se mai 


uite la ea, comandă aspru: „La: 


drenpt-ta !” 

In clipa aceea se deschise larg 
ușa pentru umerii directoarei și 
grăsimea pântecoasă a d-lui îns- 
pector, - 

— Dar de ce ați rămas aici? se 
auzi glasul ascuţit al stăpânei. 

În clasă, toată lumea! Nu se 
ştie până acum orariul? 

Intrebarea era plină de dispreț 
și mustrare, iar ochii judecăto. 
rului se fizxară scârbiți pe mijlo- 
cul subţire al profesoarei de 
ştiinţe. 

Clasa era imediat lângă sala 
de gimnastică. Trecură totuși câ- 
teva minute până când elevele şi 
vizitatorii se așezară: Inspeciorul 
pe catedră, în locul profesoarei, 
care rămase în picioare; Direc- 
toarea în bancă, în rândul din 
mijloc. 

In mintea tinerei profesoare 
toate. gândurile se învălmășiseră. 
] se chircise sufletul ca un pa- 
ianjen pe pradă, căutând să stoar- 
că vieața. Nu putea însă desluși 
niciun gând, ca să.l spună, Și tă- 
cerea cădea greu pe inima clasei, 
ca pământul clisos dintro surpă- 
tură de deal. 

Giasul profesoarei se făcu în- 
sfârşit auzit şovăelnic, în între_ 
bări mnerostuite, care. se ameste- 
cau şi se loveau una de alta. 

inspectorul începu să scuture 
cu sgomot foile registrului de 
pezenyă și ale catalogului, iar 
d-na Directoare își notează ideile 
critice pe o hârtie cerută discret 
unei elece. 

Nu atât de deşteaptă ca să-şi 
ascundă şiretenia și muci alât ae 
șireată ca să nu-şi arate răutatea, 
Directoarea lucrează în văzul e- 
levelor la nimicirea victimei. 

Ochii ei bulbucaţi se deschid 
mereu, a mirare, își tremură 
pleoapele creţe, a plictiseală. 

Gura șopteșie ceva înspectoru. 
tui şi-apoi se pleacă să-şi aco- 
pere zâmbetul. 


Profesoara nu-și mai poate 
stăpâni clasa, nu e stăpână pe 
ea însăși, 


Și deodată soarele se-așează pe 
fereastră: snopi de fulgere. 

Se simte -cuprinsă de amețeală. 
Işi propteşte mâinile de bancă... 
Dar ceusornicul îi repede şi el în 
ochi ghimpi de lumină. 

—. Cât să fie? gândi ea, vrând 
să afle cât moi avea până la 
sfârșitul oret. 

In clipa aceea se auzi tremu- 
rat și lung, soneria. 

Doctorul! doctorul! gemu su 
fletul ei întors deodată cu fața 
spre altă vieață, 

Și 'mn vreme ce mama gonea 
spre casă uitând de ea însăși, 
d-na directoare își puse pălăria 
şi plecă la plimbare, 

Era veselă: d.| Inspector scri- 
sese cum trebuin... fără să fie 
nevoită să-l influenţeze. 


BRÂNDUŞA ZĂPADĂ 


a N i 
Cu /. 


Ne strânsesem, ca de obiceiu, la căsuţa 
scundă, cu înfățișarea de chilie, în care 





„S:hăstreg unul dintre noi, Eram trei prie- 


teni vechi, care ne-adunam aici mai în 
fiecare seară şi petreceam ore 'ntregi, 
fără să simţim cum trece timpul. De mul- 
te ori ne-apuca miezul nopţii discutând, 
citind, glumind, cântând... De data-asta 
însă nu știu ce-aveam, nu știu ce ne lip- 
sea, că nu izbuteam cu nici-un chip, să 
înjghebăm o discuţie, să ne căpătăm buna 
dipoziţie. 

Se vede că vremea de-afară ne strica 
in:ma'ntr'atât. Un polog de nori întune- 
caţi și leneși căptușea cerul şi lăcrăma ca 
prin dânmon, rari și grei, stropi reci de 
ploae. O beznă oarbă umplea văzduhul şi 
da ncpții un aer înfricoșetor, Din când 
în când o toană de vânt vuia ca o fur 
tună şi se domolea ca o fâlfâire de aripi. 
Frunzeie veştede, care mai atârnau de 
crengile copacilor, răvășite de vânt, fâ- 
şiau vijelios, amestecându-și foșnetul cu 
inchetul picăturilor de apă, într'o sim- 
îonie plângătozre. Și tot întunericul, toată 
tristețea, toată frământarea Firii în seara 
asta de Toamnă, apăsau greu pe sufle- 
tele noastre şi d'aia pesemne că n'aveam 
chef de vorbă, de veselie. 

Ca să omorîm timpul și plictiseala, răs- 
foiam. în tăcere câte-o carte, cercetam 


„fără ţel o pagină de ziar, sau ascultam, 


pe gânduri, vâjiitul vântului, care se'nte- 
ţea din ce în ce. 

Pe la o vreme, un val de vânt răbufni'n 
fereastră, făzânii să sune un geam, ca şi 
cum ar fi ciocănit cineva cu degotu'n el. 

Câni am auzit geamul bocănind, eu şi 
celălalţ musrtir am tresărit şi ne-am a- 
runcat  privirile'ntr'acolo. Apoi ne-am 
uitat la cel de gazdă, întrebându-l din 
ochi. a 

— Nu-i nimeni! — se grăbi să ne liniș- 
teară prieenul. L-a mişcat vântul... 

Să vedeţi însă, ce spaimă am tras azi- 
noapte, ain pr:e:na geanwui ăsta ! — în- 
cepu el să se spovedească, după ce stătu 
puţin în cumpănă. 

Eri, de cu zi, aflasem că niște hoţi în- 
cercaseră, în timpul nopţii, să ne jefuiască 
prăvălia. Mi-a spus chiar tata: cum i-a 
simţit, cm i-a Vaza, cu ochii iui, cer- 
când să pătrundă pe la răsuilătoarea be- 
ciului şi cum i-a alungat, trăgând cu re- 
volverul pe fereastră, 

Drept să vă spun, ştirea-asta m'a cam 
înfiorat, şi nu m. se lua gândul de la ea, 
orice-aşi fi făcut! 

Chip de eşit undeva, să mă iza cu lumea 
şi să uut, nu era: ştiţi ce vreme ursuză şi 
sucită a fost eri! Aşa că mai toată ziulica 
m'am luptat cu gândurile și cu singură- 
taţea, între pereţii casei, iar seara m'a 
prins într'o stare de neliniște sufletească, 
de'ngrijorare. | 

Până la un timp, vam aşteptat pe vol. 
Aşi fi avut cui să-mi descarc sufletul. 
Dar, — ghinion! — nici voi n'ați dat p'aici. 

De citit eram sătul pânăn gât, așa că 
nu-mi venea să pun mâna pe vre-o carte, 
ca să amăgesc timpul şi să-mi mut gândul. 

Somn n'aveam î... 

Imi rămânea, doar, să'ndur tortura plic- 
tiselei până cine ştie când noaptea Şi 
mâ'ngrozeam !... 

Ca să scap de chin, am socotit că tot 
mai bine-ar fi, să mă culce. — cu toate 
că nu-mi făcea curte Moș-Ene. Credeam 
însă, că l-aşi fi putut ademeni pentune- 
ric, în aşternutul cald, ca să m'adoarmă. 

Și cu nădejdea-asta m'am şi desbrăcat, 
em suflat în lampă și m'am vârit în pla- 
pumă. 








Pit drum spre Dumnezeu 


N'aţi crezut în Marele Lui Bine! 

Drumul meu a fost încet, dar iată: 

Ce credeaţi că sunt doar vise pentru voi odată 
Se'nfiripă astăzi Viaţă, pentru mine. 


Am rămas în urmă numai eu. 
Voi v'aţi dus în fiecare cânt, 
Drumurile mele astăzi sânt 
Luminate doar de Dumnezeu, 


Văd, departe'n orizonturi pale 

O lumină care se grăbeşte 

Oare nu-i lumina ce-mi vestește 
Început de nouă cale? 


Oare nu-i aceasta o dovadă 

Că mergând cu paşii orbi de drum 
Și 'njghebând în minte nori de fum 
Am lăsa şi viaţa mea să cadă? 


“Au rămas în urmă'n vise 
Crânguri, ape, nori în rotocoale 
Numai gândurile mele — coale — 


Au rămas imaculate şi închise. 


Am rămas în urmă numai eu; 
Visele şi frunzele şi florile - au pălit. 
Numai paşii mei au ocolit 

Lumea toată, pân' la Dumnezeu.  - 


ILEANA BUSUIOCEANU 





16 MAI 1942 == 


IMA | 


Dar în loc să mă fure somnul, mă nă- 
pădiră şi mai rău gândurile, mi se năză- 
riră fel de fel de bazaconii, încât m'a luat 
durerea de cap și-mj vâjâiau urechile, ca 
la moară! i 

Desamăgit, m'am sculat, am aprins 
lampa, am fumat o ţigară și iar am încer- 
cat sadorm, — de astă dată însă cu lu- 
mină, 

Dar de geaba! Nu se lipea somnul de 
mine, tum nu se lipește apa de pana 
gâștii ! 

Toomai într'un târziu, după ce obosi- 
sem foindu-mă prin pat și după ce fu- 
masem aproape un pachet de țigări — de 
mi se tăbăcise limba'mn gură și mă ame- 
țisem cu fumul de tutun — a dat Dum- 
nezeu, de-am aţipit puţin. 

M'am trezit însă foarte curând! 

Inciudat, m'am săltat în, sus, m'am dat 
lângă masă, am aprins o țigară şi, după 
ce-am fumat-o, am stins lampa și-am lă- 
sat capul pe pernă pentru a treia oară. 

Dar n'am apucat să'nchid ochii şi-aud 
geamul zornăind, . 

Cum pân'atunci nu-l mai auzisem niti- 
odată zăngănind, am tresărit spăimântat... 

Ascult cu urechea... Nimeni! 

Totuși, parca bătut cineva'n geam t— 
mi-am zis. i 

Deodată-mi veniră'n gând cele poves- 
tite de tata şi'm aceeași clipă îmi licări o 
bănuiaiă : hoţii! Iar în urechi îmi răsună, 
ca un ecou crapetat: hoţii !... hoţii!.., 

In timpu-ăata mi s'a părut c'aud şi paşi 
prin bătătură... Șoaptă... răsuflet... Şi-un 
fier ars îmi trecu prin inimă... 

De teamă, m'am făcut mic, lipit de 
perete, şi-mi ţineam răsuflarea, ca să 
prind cu urechea orice zgomot. 

Stând așa, nemișcat, cu frica'n sân şi 
cu privirea aţintită spre fereastră, văd, 
prin crăpătura perdelelor, doi ochi mari, 
sticloși, cu uitătura fioroasă, care se hol- 
bau la mine, din" întuneric. 

Asta a pus vant la toate !... Mi s'a'mnfur- 
nicat trupul de-odată şi simțeam cam mi 
se zbârleşte părul de pe cap! Inima-mi 
bătea atât de năbădăios, c'auzeam cum 
vâjie sângelen urechi)... 

Un țipăt mi se stinsen gât, topindu- 
se'ntr'o apă sălcie, care mă'neca. 

Am vrut sa m'ascund mai bine, dar nu 
m'am putut mișca: mă'nmuiasem ca o 
cânpă! Mi-am tras doar capul din faţa 
săgeţilor de foc şi-am închis ochii, Ca să 
nu mai văd moartea]... 

Buimăcit de frică, îmi făceam fel de fel 
de bănueli şi-mi chinuiam mimtea, cum să 
scap de primejdie. 

Tot frământându-mi creerul, îmi trăsni 
prin cap o năsbâtie: săimpreun perdelele, 
ca să nu se mai vadă printre ele, d'afară. 
In iclipele-alea de'nfrigurare, mi se părea, 
că dac'astup bine geamul, ca să nu se 
vadănnăuntru, mă pun la adăpost de 
orice. 

Şi iute m'am ridicat, de unde mă ghe- 
muisem, am bâjbâit cu mâna pe perete, 
am smuls primal cuiu, peste care-am dat 
și m'am plecat spre fereastră, ca să prind 
perdelele. Dar cand am dat să lembin şi 
să'nfig cuiun ele, nu știu cum mi-a alu- 
necat privirea la geam șşi-am văzut iar 
fioroşii ochi, care'ncremeniseră la locul 
lor și mă străfulgerau cu săgețile lor 
de foc. 

Când i-am zărit, a'nceput să-mi zvâr- 
nească inima, de credeam că se rupe din 
băeri. Un val de sânge clocotit mi-a nă- 
vălit prin tot conpul șia'ngheţat dintr'o- 
daţă, acoperindu-mă cu o sudoare rece. 
Am scăpat cuiul din mână şi, până să mă 
las pe pat, mi s'a așezat o pânză pe ochi, 
de n'am mai văzut nimic... 

Prin bezna care mă orbise, mi s'a pă- 
rut de-odată, că se'ntind spre mine două 
braţe vânjoase, ce căutau să mă sugrume. 

De groază, am țipat odată, din toată 
puterea pe care mi-o da disperarea, nă- 
dăjduind să m'audă cineva. A fost mai 
mult un răget, la care răspunse vântul, 
umflându-se într'un vârtej, ca un hohot 
de râs batjocoritor... 

Şi geamu! zornăi din nou, clătinându- 
se'n pervaz... 

O uurmecare m'a străbătut atunci, din 
creştet până'n tăi, până'mn vârful an- 
ghiilor... Dar în același timp mi s'a lumi- 
nat şi mintea şi-am priceput, că vântul 
mișca geamul, făcându-l să sune. 

Şi m'am liniștit puţin! 

Indată însă mi-am adus aminte de fio- 
roşii ochi, pe care-i văzusem sticlind în 
noapte, lângă geam, şi nu știam ce să cred 
acum (.., 

Poate că mi s'a nălucit, de frică! — 
mi-am zis în cele din urmă. 

Ca să ies din orice bănuială, mi-am luat 
inimau dap, am ipruus taina, mam dat 
lânga reicasura Ş-am Ful.Car pe.deaua 
într'o parte ca să mă uit în noapte, să 
cerceiez tunezricul: i 

Nici nu m'am apiecat însă spre geam,. 
că S'au şi ivit boiocuniţii otni, — ma: mari 
parcă, mai fioroși! 

La vederea lor, am îniemnit, cu pâr- 
deaua'nue uege:e, cu brau nnas, cu pă- 
rul măciucă,.. 

Spre norocul meu însă, cum rămăsesem 
cu ochii țintă ia dihanie, mi sa parut 
căn tâşia de lumină pe care-o arunca 
lampa prin geam, se desiușea un trup de 
patruped. Atumci m'aplec, să mă uit mai 
bine, Cind colo, — ce să vez? — un bi- 
Vo, | — un arac de maiac al nostru, care 
s'adăpostise subt strașină şi privea prin 
geam. 

Vă puteţi închipui ciuda meal... 

Am răsuflat totuși ușurat, — mulţumit 
că scăpasem numai cu spaima. 

Aşa &paimă n'am tras însă de când sunt 
şi nu votu uita-o niciodată ! — sfârși prie- 
tenul nostru, cu oarecare tremurare în 
gias, ca şi cum urmeie îrigurilor prin care 
trecuse, nu se şterseseră încă. 


RADU C, PARASCHIVESCU- 





Cronica 





literară 


„Cneaz peste furtuni “ 


versuri de LEONIDA SECREȚEANU 
(Colecţia „Universul literar“, 1942) 


„Ceasul de rugăciune“ 
poeme de Const.- Virgil Gheorghiu 
(Editura Naţionala —Gh. Mecu, 1942) 


Inainte de a deschide volu- 
mul de versuri al d-lui Leoni- 
da Secrețeanu, cititorul va 
reflecta probabil asupra ti- 
tlului cărţii care constitue o 
indicație potr.vită ca sugestie, 
ASug.ă Carăcverioul Ce  cavll- 
țiale şi cea mai isbitoare a. 
parent a poeziei autorului: 
„Cneaz peste fur:uni” are iîn- 
ir'adevăr ceva de chiot pro- 
clamativ aj unei voințe do- 
minatoare, exaltată ae pro- 
priul elan și dornică de lup- 
tă, de amestecul în realita:ea 
sensorială și în  vâltoarea 
concretă a faptelor, socuvita 
ca o continuare firească şi o 
desăvârșire a visului sau a 
gândului : 

Cuvântul meu, urmând o cale 


dreaptă, 

Se 'ncepe m vers și se sjârșeşte 
'n faptă... 
(Nou rapsod) 

Autorul  versu..uor cutate 


consideră fapiul de a fi poet 
ca pe o misiune care-l soli- 
darizează cu destinul unanim 
al neamului său. Această în- 
țelegere deosebită nu are ni- 
mic convențional. Ba este 
sincer trăită și afirmată cu o 
vigoare bărbătească, autanti- 
că, cu toată fanfaronada, 
uneori, a unui verbalism ex- 
cesiv, ca în posza intitulată 
„Cneaz peste îuituni” căreia 
ii preferăm această schiţă 
autobiografică mai discretă 
și mai convingătoare : 

Cine, ca de niște jfalnici munţi 
Ridicaţi în bezna trudei grele, 
S'a izbit de visurile mele ? 

“Ce miirăsneţ cu ochii vii și crunţi 


Sfarmă m pumni ispitele rebele. 
Suflete, de nu vrei să-l înfrunţi? 
Ce haiduc de ceruri și de frunţi 
Mai viteaz ca dorurile mele, 


Cu topor de viscol şi văpae, 
Indrăsneşte drum prin stânci să 

tae, 
Şi, urcând al sorții meterez, 


Râde de a vieții lungă cale? 

Cine ești? Dă-mi mâna! Te 
urmez ! 

— Sânt elanul tinereţii *n!e.. 
(Cine ?) 

Mișcarea interioară a poe- 
ziei d-lui L. Secreţeanu, me- 
reu însutieţită ae elanuri ge- 
neroase, se exprimă uneori 
cu 0 exuberanță a figurilor 
poe ice ca e face ca idiia ga- 
nerat-are a poeziei să f e : rea, 
mult dispersaă în desfășu- 
rarea ei prin mulțimea inţe- 
lesurilor asociative ale meta_ 
orelor, ca in sonetul „Excel- 
sior“* de pildă, în care ni se 
spune despre „arcul dur al 
vrerii“, despre „săgețile silin- 
ţii“, „p-eptul îndoelii“, „mun- 
tele dorinţii”, „smârcul des- 
nădejdii“, „taifunul năzuin- 
ții“* „obrazul! trecutelor în- 
frângeri“, etc, 

Poezia de război a d-lui L, 
Secrețeanu constituie aspec- 
tul poate cei mai interesant 
al liricei sale la această etapă 
pe care ne-o înfățișează vo- 
lumul „Cneaz peste furtuni“, 
Vigoarea firească a elanului 
inspiraţiei autorului îşi găs-. 
şte în prilejul războiului cli. 
matul cel mai prie!mic: accen- 
tele sunt juste, convingătoa- 
re şi sinceritatea lor nu poa- 
te fi pusă la îndoială. Există 
un miraj al frontțului și o 
pândă lucidă a curiozităţii, o 
destindere plină de voluptate 
a simțurilor în atac, după a- 
prehensiunile morale care-l 
preced și după istovitoarele 
marșuri de apropiere. Cai cari 
au luat parte la actiune își 
vor aminti neastâmpărul ner- 
vos care.i stăpânea, citind a. 
ceastă strofă din poezia 
„Pregătire“ : 

Vreau să mă scală mai repede în 
scrumul 
Barajului ! îmi place 'nvâlvora. 
rea 
Atacului ce risipește fumul 
Visărilor... Mă arde nerăbdarea.. 

Experienţa omului din răz- 
boi va confirma cred și a- 
ceastă singulară viziume de 
un macabru grotesc, din poe. 
zia intitulată atât de just 
„Sensibilitate*“ : 

O mână s'a certat cu un obuz 
Ş:, nemaivrând să stea înfiptă'n 
cot, 
Se dă de-a berbeleacu peste tot 
Sectorul plin cu morți și cucuruz. 


Ochiul, zărind-o, se holbează, 


hâd. 
lar gura, gâdilată de-o șrapnea, 
Roşindu-se, o roagă: — Draga 

mea, 


Astâmpără-te, că mă faci să râd! 
In acelaș volum, în ciclul 
intitulat „Destin“ sunt câte- 
va poezii care înseamnă măr- 
turia unor posibilităyu de ex- 
presie lirică mult mai bogată, 
decât lăsa să se bănuiască 
cuprinsul primei părți a vo- 
ijumului „Cneaz peste fur. 
tuni“. In poeziile intitulate 
„seninătate“, „Ninge“, dar 
cu deosebire „Iarna“, elanul 
este reţinut și interiorizat iar 
expresia sentimentelor nuan- 
țată cu o discreţie incât ne 
putem întreba surprinși dacă 
este acelaş autor al „Cneazu- 
lui peste furuni“. Dar un 
poet fără îndoială, pe cae 
cititorul îl va recunoaște: 


„Ce albă năjrană, subt albe 


Jerești ? 
Conwoiuri de fluturi subt cer de 
hermină, 
Pe ramuri de suflet: heruvi de 
tumină, 
Pe vatra uitării: doar triste 
poveşti, 


sfânta 
grădină. 
Stai singur în clipă. Cu cine 
vorbeşti ? 
Dorule-dragule, ce tări răscoleşti? 
Ce crudă ispită te mușcă haină ? 


Nici urmă de cântec în 


Tăcerea-i ca ghiața. Te ustură 
gerul? 
Spre care răscruce privirea-ţi 
îndrepţi ? 

Nădejdea e rece și tare ca fierul. 


Ah ! dorul, de doruri prea mari 


se 'nvenină! 
Dorule-dragule, de ce mai 
aștepți ? 
Stai singur în clipă și clipa-i 
. streină,,. 
(larnă) 


* 

O vagă intenție de litera- 
tură, ca o bănuială, rămâne 
după lectura celor şase poe- 
me adunate de d. Const 
Virgil Gheorghiu în placheta, 
publicată sub tiblui „Ceasul 
de rugăciune“, 

Poezia nu uită aici — or.cât 
ar vrea să pară că nu-și adu- 
ce aminte — că este lucru li- 
terar, meșteșugit, făcut să 
fie cu dinadinsul „frumos“. E 
u poezie de război, restrântă 
prin sensibilitatea unui lite- 
rat, a unui poet „cult”, pe ca- 
re-] semnalează unele pre- 
ţiozităţi de vocabular și fiori- 
turi stilistice. Emoţia,  recu- 
legerea sufletească în „Cea 
suj de rugăciune“ are ceva 
festiv și ușor oficial un stil 
inteioy premeditând sub a- 
parenţa de candoare și spon- 
taneitate care adună la în- 
tâmplare cuvintele necăutate 
ale tuturor. Citească-se pen- 
tru controlarea acestor 2b'a 
schițate impresii al căror 
contur am ezitat să-l accen- 
tuăm printr'o categorică a- 
preciere, ulima poemă: „Ru- 
găciune pentru un plofon de 
infanteriști“, 

Ne-a plăcut mai mult, pă- 
rându-ni-se cea mai puţin 
„L'terară“, „Rugăciunea pen. 
tru aviatorii căzuţi“, cu care 
începe placheta : 


Voi, prieteni, rugaţi-vă pentru sburătorii căzuţi astă noapte, în 


Dacă aripile lor s'au I0vit, prin 


în luptă! 
întuneric, de moarte, 


Rugaţi-vă să le cadă cenușa, undeva peste ape, departe, 
Ca să nu-i doară cenușa trupuriior moarte?... 


Dacă aripile lor s'au frânt în gâr lele negre ale norilor, 


Sau pe umerii aspri de vânt, 


Rugaţi-vă să le cadă cenușa peste tulpinele florilor, 


(Să nu-i doară trupurile, 


când s'or lovi de pământ 1...) 


Dacă au căzut din cer peste o țară streină, 
Rugaţi-vă, prieteni, ca până jos din trupurile lor nimic să nu 


rămână. 


Rugaţi-vă, atunci, vântului, cu inimile de lacrămi grele, 
Să le aducă cenuşa trupurilor, lin, printre stele, 


Până la noi; 


S'o scuture peste lanurile noastre de trifoi. 
Peste apele, peste câmpiile noastre de mătasă: 
Să le fie cenuşa şi mormintele lor, între grădinile noastre, 


acasă ! 
MIHAI NICULESCU 





Note românești 


EROUL MĂRILOR 


In Editura Bucur Ciobunul a 
apărut o nouă carte, intiiulută 
„Eroul  Mărilor”, care tratează 
despre viața marelui marinar Jean 
Bart, unul dintre cei mui vestiți 
marinari ai lumi, 

Numele lui a înfruntat seculele 
și a rămas până azi o pildă vie 
Je ervism şi dragoste de ţară. 

Toată viața lui Jean Bar" este 
un adevărat basm, într'atât par 
de necrezut faptele lui îndrăz- 
neţe. El fuce parte d: mundra 
pleiadă a corsarilor cari au dus 
crâncene lupte, pe mare, împo- 
triva flotelor engleze, oiandeze și 
portugehze, cari pe vremea aceea 
erau atat-puternice. Chiar când 
apoi căzu prizonier în mâna en- 
glezilor, ştiu să scape și fuga lui 
este o pagină de emoționante pe- 
ripeții, 

„Eroul Mărilor este o lectură 
captivantă și instructivă în nce- 
laș timp, care poate să fie pusă 
în mâinile tineretului nostru, lip- 
sit până în prezent de cărți pa- 
trivite. 





A apărut și s'a pus în vânzare 
cartea tânărului scriitor 
LAURENŢIU FULGA: 


STRANIUL 
PARADIS 


O lume care se turbură între 
vieaţă, iubire şi moarte 


GENEZA MITULUI 


o amplă carte de studiu și in- 
formaţie asupra acestei grele şi 
semnificative probleme — a im- 
pus numele d-luj Aurel Cosmoiu 
printre cele mai pregătite ele- 
mente ale tinerei filosofii româ- 


ne. Discuiată până la amănunt 
şi scrupulos documentată ca ma- 
teria] inedit sau descoperit după 
lungi şi bogate lecturi, GENEZA 
MITULUI întregeşte astfei seria 
încercărilor de serioasă a:.ivitate 
filosofică. D, Aurel Cosmoiu, care 
este în acelaş timp și un bun cu- 
noscător al problemior teologice 
— musa putut lăsa neispitit și 
de anumite contingenţe de acest 
sens, ceeace a dat s'udiului său o 
şi mai valoroasă realizare. Fără 
îndoială însă că nota originală 
a cărţii se păstrează îndeosebi 
prin interpretarea justă şi apor- 
tul săt strict personal în discuția 
mitului. 





a iii i 


UNIVERSUL LITERAR e S 


„CANDIDR* E LAN zi 


apărat luna trecută publică o 
notă la veşnie via problemă: 
personalitatea ini Shakespeare 
esta rea ă san doat g ficțiune care 
ascunde un alt îns? 

Bine înțeles, puţinele rânduri na 
cezolvă melămurirea, dar partea 
for interesantă constă în concuzia 
citată din Alphonse Alain: Ope= 
rile lui Shakespeare sunt datorite 
unui oarecare Shakespeare, care 
unu era Shakespeare, dar pe care-l 
numim Shakespeare... şi apni 
urmează un comentariu final al 
autorului. articolului: Intâiu omul 
a creat “numele, astăzi numele 
crează omul. - 

Raportul este cât se poate de 
interesant, fiindcă axioma aceasia 
defineşte ideal operile bune, în 
contrast cu lucrările mediocre, a 
căror reuşită depinde în general 
de nume. ă 





Reuşita lor insă rămâne efe- 
meră. Când numele dispare şi ale 
cad în uitare. În domeniul pubiic 
dar domeniul uitării! 

i ui Li 

Niciodată poate nu s'a citit aşa 
de mult ca acum. Probabil, este 
psihoza . timpur.ior ce trâm. Dar 
dece oare mu se citese și lucruri 
bune, pe lângă multele rele ce 
apar? ; 

Tendinţa cititorului este litera- 
tura uşoară pentru care nu tre- 
bueşte să facă eforturi. Romane 
de 15 lei (care. în treacăt “ie zis, 
astăzi costă 20): şi poveşti siru- 
poase. Etc. Etc. ; 

Când „însă cărțile bune costau: 
30 lei, nu se cumpărau in aceeaș 
cantitate cum astăzi noile bucăţi 
la acest preţ se vând, 


MA GASEAM 


la un concert, la Ateneu, ne po- 
vestește tânăra poetă G. A. La 
sfârșit, gata să plec, mă întâlnesc 
în hallul imens cu frumosul ro- 
mancier femino-man (semănător 
de idei şi autor de pandișpane) 
precum și cu prea tânărul asis- 
tent universitar Los., a răru: sin- 
gură caracteristică este cravata 
asortată la pantalonii întotdeau- 
na de aceiaşi culoare). Discutam 
despre muzică, despre viață 
şi frumusețea limbii italiene. De- 





PAUL VALERY : 


Pădurea prietenă Das "e 


nor man e rii map m e 


Di oii 
E ia i 





odată, rumoare ! In mijlocul hall- 
ului — un grup impresionant de 
tinere eleve şi studente șopleau 
necontenit — cu ochii ţintă la 
grupul nostru. Maestrul roșeşte, 
tânărul asistent iîşi duce instinc- 
tiv mâna la cravată. Numai eu 
stam  nepăsătoare, convinsă că 
de-ar fi chiar admiratoare — în 
niciun caz nu mă puteau viza mie 
mine. ; i 

— Cu siguranță că sunt stu- 
dentele mele, vorbi timid profe- 
sorul, şi în taină mă iubesc. Au 
ocazia acum de a mă prinde”. 

— Ba pardon, îsbucni turbu- 
rător maestrul de romane arhi- 
cunoscute — sunt admiratoarele 
mele. Mie imi zâmbesc, vor pro- 
babil autografe sau pur și sim- 
plu să mă fotografiez între ele. 

— Nu, nu — maestre... ripostă 
asistentul, 

— Vom vedea, iată-le că se 
apropie. 

Intradevăr, grupul 
probabil din cauza psihologiei de 
a face coadă — curioase și alte 
fete să vadă ce este, grupul (con- 
tinuă zâmbind poeta G. A.) se 
apropia încet de grupul nostru. 
Maestrul nu mai ştia ce să facă 
de uiniire. Cravata asistentului, 
gata să se mototolească sub ner- 
voasele mâini.  Insfârşit, fetele 
fură alături. 

— Doamna G. A. Nu? mă în- 
trebă una din june destul de e- 
moţionată. 





— Da, le-am răspuns nedume- 
rită, 

— V'am văzut la șezători, la 
concerte — vreţi să ne dați câte 
un autograf ? 

— Cu plăcere, le-am zis, 
iată vă prezint... 

— A, nu, nu — pe domnul Los. 
îi vedem în fiecare zi la facultate, 


dar 


Tăcuţi şi cot la cot, am frământat în gâna 
Crâmpeie dragi de visuri, pe drumuri ce se'ngână. 
Noi am umblat atâta, ținându-ne de mână 

Prin lunga'mpărăţie a fiorilor de rând ; 


Mergeam stingheri întoamai ca moii logodiți 


Prin înoptarea vende urzită pe câmpii 


Şi luna, fruct noptatie al 


albei feerii, 


O împărțeam în două; ea-i prieten de smintiţi. 


Apoi ne-am stins viața pe mușchiul de mătasă 
In depărtări sihastre printre pădurea deasă 
Crescută în această pădure îndrăgită; 


- Şi-acolo sus, în ploaia luminilor de stele 


Ne-am regăsit plângând 


sub vraja'nmugurită, 


O scumpule tovarăș al liniștilor mele! 


Tnto 


In româneşte de ION OANA 


arceri 


Din pomul de tristeţe, cu crengi spre vis plecate 
Și frunze ce desprinse, regrete mici rotesc, 

In coșurile toamnei — s'au prăbușit uscate E 
Gutuile tăcerii — cu miros bătrănesc-. 


be tâmpla înserării, joc umbrele-amintirii 
În tremur fantomatic pe ziduri de trecut, 

Din basme risipite fantoșele iubirii 

Uitate'n miez de suflet, se regăsesc, tăcut... 


" lar şoapta nostalgiei, pe prispele visării 
Te'ntâmpină, ca liedul cântat de-o fată'n alb ; 
Simţi molcome îndemnuri spre zările plecării 
In răvăşiri de doruri şi-ecouri de final... 


Cândva,! strângând lumina 


sub pleoapele lăsate 


O împărțeam,; pahamic, prin cupe de povești 
Azi, pomul de tristețe cu crengi, de vis uscate 


Mi-aruncă fructul toamnei, 
€ 


în suflet şi fereşti.,. 
VSEVOLOD TOPOR 


Inceput 


In zale, prințul Hesper, trecea prin constelații, 
Şi Procyon ştiindu-l, îşi liniştise cânii; 

Lin, Wega-şi stimse lira, când îngerii, jupânii, 
Turnau din cer tăcerea, ca vinul în libaţii 


Era întâia noapte, când mă muşcară, oarbe, 
Căderile iubirii, în neguri de abisuri, : 

Am scormonit o clipă, cu degetul în visuri, 
Să'ncerc să simt de-aproape, uitarea cum mă soarbe. 


Dar am simţit cenuşa iubirii, cum biestenă, 
Cerşimd tăriei dreptul, spre tânără'nviere. 
Și-atunri beţia vieţii şi setea de durere, 
Le-am împletit, odată cu cea dintâin poemă. 


ION VINTILĂ 


majorat 


iar pe D. X. — îl cunoaștem din 
poze. A mai mai îmbătrânit puțin 
— sfârși aceeaşi reprezentantă a 
grupului, zâmbind malitios. 

Așa s'a terminat întâlnirea noa- 
stră dela Atheneu. Asistentul a, 
murmurat : „te prind eu la exa- 
mene !” — maestrul după înrușit 
a îngălbenit, scoțând v oglindă 
să-și vadă părul alb — numai eu, 
ne mai povestește poeta G. A. 
— am rămas cu noile mele ad- 
miratoare, dând autografe”. 


SPECTACOL GASTRIC 


La „teatrul gin Sărindar” afi- 
şul e ţinut de două spectaocle: 
primul, în trei acte: „„Mezelăria 
Colombo”, a âoilea, întrun act, 
„O inspecţie”, 


li 


1a?neau,. 


La premieră, toată lumea se 
aştepta ca spectacolul să înceapă 
cu piesa într'un act, a maestrului 
Vaijean. Cortina se ridică însă a- 
supra „Mezelăriei”. Şi trei acte 
la rând, spre disperarea prem:e- 
riştilor care supează după spec- 
tacol, se vorbeşte mereu despre 
mâncare. lar nişte apetisante 
mezeluri (foarte bine... imitate) 
sunt expuse în lumina reflectva- 
re.or, Insfârșit, vine şi piesa 
maestrului Valjean. Care este însă 
marea surpriză? Acţiunea se pe- 
trece în jurul unui dejun la care 
se servește următorul menu; spi- 
nare de epure și sarmale... veri- 
table cu mămă'iguţă 
gânqă... 

— Acum înţeleg, exuamă un 
mucalit înghițind în sec. De aia 
nu S'a dat „Inspeaţia“ la început, 
Nu se putea să ne dea intâiu sair- 


fume- 


male și pe usmă... mezelumi, 


. 
Am auzit până acum de a- 
tâtea ori cuvintele „fericiţi 
muritori“, pdresate poeţilor — 
şi tuturor creatorilor în gene- 
Te, încât îmi vine să zâmbesc, 
numai când mă gândesc la a- 
cest teribil de banal dicton, pe 
care „ceialţi muritori“ îl re- 
petă în neștire. Nu ştiu niciea- 
cuma, după ani şi ani de tato- 
nări şi de sbucmim, în ce mă- 
sură ei, sunt auttel, meritând 
prin această deosebire esen- 
pimă airbuiul ce i se ofera cu 
0 uiuiioare deswmvolura, M: se 
pare că nici nam ieşit inci din 
epoca îm core se crede în 
iuze”, din Jad în care onor. 
publicul crede în inspirație şi 
in alie asememea bazaconti, 
care nu fac nicu un ejort ca s'o 
îmbogăţească, i 

Dea Oiwymp la Pegas și dela 
Turnul de jiudeș cu superba sa 
izolare, puna va jermcirea ceor 
mâruwi de zei, nu este decât 
un pas, ta care aproape jiece 
individ e amenințau su-şi rupă 
cel puțin o mână sau um pi- 
CiOT, ÎZOLIrea poetului, aamira» 
bua lut ptinişte”, Sunt (sau mai 
bine zis: ar trebu să je) as-. 
tăzi nişte recuzie scoase de 
mult din uz. 

Mi-e silă de această „„admi- 
rajve” epatuiă, pe care nuwii şi 
proştii o elaiează wm jața actu- 
lui de creație artistică, act care 
în fond esie cu totui altceva 
decat ceeace se sbate în capul 
lor gol. Mai mult — sau mai 
puţin decât acolo, dar asta 
n'are nici o importanţă. 

Mă gândesc când scriu ace- 
ste cuvinte, mai aes la ceie câ- 
teva patetice scrisori, mărturie» 
sitoare ale acestui lucru, pe 
care avem norocul de a le deține, 
precum şi la confesiunile uno- 
ra, la nemsemmata noastră ex- 
periență — şi însumând toate 
acestea, putem afirma fără 
nici o teamă că poetul nu este 
nicidecum mutra pe care unii 
ar dori s'o vadă expusă în cușcă, 
la fel ca la memajerie. Dela 
ceaiurile mondeme ta a.bumele 
cu autografe ale dommişoarelor 


? 


Tae 
tie ze 


GC e 


cactitg PIESE 





ARTĂ... VESTIMENTARĂ 


Actorul H. Nicolaide, bine- 
cunoscutul Comic, reîntors de 
curând  dintr'un  probiematie 
turneu, se hotărăşte, zic unii, 
să revină la o formulă de iea- 
tru cevu mai „veche“, asociir,- 
du-se cu Puiu Maximilian şi 
cu alți matadori ai culiselor. 
După succesul obțimut cu aceu 
inedită comedie muzicală „Fru- 
te cu dracul“ (inedită — la 
propriu şi la figurat) o reveni- 
re a uluit pe unii, 

Astfel un amic binevoitor îl 
întrebă : 

„De ce revii, domnule, lu 
formule vechi, după ce ai a- 
vut curajul să te lansezi în lu 
cruri atâta de nou?" 

- „Bine, șefule, a răspuns 
Nicolaide, cât am jucat piese 
noui, dm avut pe mine palton 
vechiu, pantofi vechi — acuma 
jucând lucruri vechi, am de 
yând să mă mai înnoese şi eu 
cu cava haine !* 


SE PARE CĂ 


Noui membri vor îi aleşi in So- 
cie.atea Scrirorilor Români. Nu 
cunoaștem încă lista celor vizați 
de conducera Societăţii, aşa că 
noi nu putem viza pe nimeni. A- 
ducându-ne însă aminie de toate 
alegerile trecute, după care ezoiste 
Și Tataje personalităţi ale cafene- 
lei obsoure provocau o adevăra- 
tă panică a revoltei contra co- 
mitetului şi membrilor noui mai 
ales, pare-mi-se că ar fi bine 
dacă Socie:atea Scriitor lor îşi va 
imune cu stricteţe o Judecată 
limpede la alegere — pentru a se 
evita  astiei stridenţele acclor 
„genii” merecunoscuie incă, 








CANTECE NOUI 


publicul 


care trăiesc poesia ca pe-un de- 
sert din care poți să te înfrupți 
fără să fii amenimţat că-ți strici 
stomacul, aproape tot ceeace 
circulă azi pe seama  poesiei, 
ca anecdotă, ca viziune (dacă 
ne putem exprima. astfel) este 
strâmbat şi ciuntit de-um ochiu 
care nu recunoaște cele mai 
autentice isvoame ale vieţii, din 
binecuvântatul motiv că nici nu 
ştie să le privească. 

Nu cred că se va afla vre-un 
poet conştient de arta lui, în 
înțelesul cel mai adânc al cu- 
vântului, care să spumă că poe- 
sia lui se zămisleşte lângă piş- 
cot şi lângă ceaşca de cafea 
cu lapte. Madrigalul poate să 
fie liniştit, căci nimeni nu vrea 
să-i uzurpe tocul; publicul său 
trăeşte în tihnă, trecând cu o 
dulce grimasă pe lângă adân- 
cile şi adevăratele isvoare ale 
poesiei. 

Au apărut în ultimul timp 
atâtea. cărțulii și culegeri de 
versuri — despre care nu avem 
de spus decât lucruri amabile, 
încât aproape că ne este teamă 
că poesia se va îneca în acest 
şuvoiu, și că „publicul” ei va 
fi incapabil de-a o mai trage la 
suprafață. 

Avem prea mulți cititori, dar 
avem prea puţini cetitori de 
poesie. 

Ne cetim mai mult între noi, 
mărginindu-ne deobiceiu să fim 
și autori şi public, toate dea- 
valma, fără să ne punem pro- 
bleme şi fără să putem privi 





„dincolo de țarcul în care ne-am 


închis de bună voie. i 

Scăparea este însă tot în 
mâna noastră şi nu ne îndoim 
că va veni clipa în care un șu- 
voiou de poesie va pune ordine 
în propria ei albie, lăsând să se 
ducă la vale toate cioturile care 
nu fac altceva decât să  în- 
greuieze un drum care este cu 
totul altul. 

Publicul nu va mai avea însă 
cuvântul ! 

ŞI. B. 


N. B. Manuscrisele se exped:a- 
ză la redacție menţionându-se pe 
plic: pentru Ștefan Baciu. Și 
răspunsurile : G. Oroaei, D. J. 
Gruia Bod., C. C. Mih., L. C.A 
Sev. B., Vizin, Viola, Ilie Tăr. 
Ducu R. M., Vani C,, C. Bet., Au- 
rel G.: Nu. G. Boaru: Proză mu! 
M. Dor, A. V. Săt, Vsev. TI. 1. 
Doru, Gh. Giud.: Altele poate. 
M. 1. Cos, D. Soh.: Da. 











—— 6 


Poarta sa închis după mine cu un poc- 
net surd, care a început să alerge: daalun- 
gul străzii ca un motan speriat, Siau cu 
mâinile în buzunare şi mă gândesc că toa- 
tă viața ane uit aspect, când o priveşti așa, 
cu un fel de nepăsare, ca pe un lucru 
foarte străin şi foarte îndepărtat. Dimi- 
meusg asta cre un obraz al ei, pe care 
poate că niciodată n'am să-l mai pot re- 
vedea așa cum îl am acuma înaintea mea. 

Am început să merg, Nu mă uit nici în 
dreapta, nici în stânga şi las vântul acesta 
timid să-mi treacă prin păr, să mi-l flu- 
ture ca pe-o coroană de copac, vântul a- 
cesta care vine de dincolo de marginile 
orașului, ca să se încurce acuma îm părul 
meu aspru şi lucios. Nu știu cine trece pe 
lângă mine şi aud numai tramvaiul scrâș- 
mind din când în când la câte-o cotitură, 
alergând apoi mai departe ca un furnicar. 
Aud şi un vânzător de ziare şi țipătul lui 
mecanic, repetat la răstimpuri «.proape e- 
gale, mă face să zâmbesc, pentrucă mă 
surprind numărând secundele dintre o 
pauză şi alta. De fapt nici nu am da lucru 
altceva mai bun. Am sărit din somn ca 
dintr'o conabie fără fund, și-acuma merg 
pe stradă. Merg. Toţi oameni aceștia se 
duc undeva, numai eu mu, 

Domnul pe care am început să-l urmă- 
resc fără să vreau, ține în mână o servietă 
exagerat de mare, și umblă puțin aplecat 
îmaimte. Se grăbeşte şi traversează stroda 
aproape alergând, pierzându-se apoi după 
colț. Și nu e singurul. Lângă el moi go- 
nește unul, iar în urma lui un tânăr în 
haină se căsnește să ajungă remorca unui 
tramvai, Aleargă, şi face un salt, reușind 
să pună um picior pe scara din dos a va- 
gonului. Toţi și toate fug, Acum se gră- 
besc până şi lucrurile, spunându-mi din 
ce în ce mai deslușit că dimineaţa asta are 
cu totul alt rost decât acela pe care, fără 
să vreau, încerce să i-l dau. Nu văd nici-o 
lăptăreasă care să întregească acest ta- 
blou, în schimb um măturător de stradă 
fuge, împingându-şi căruciorul, ş'așa cum 
cum se balansează, ținând mânerele de 
fier ale vagonetei, pare o jucărie de 
plumb, al cărei resort s'a stricat pentru 
întotdeauna. Doar mătura, înfiptă în fun- 
dul lăzii, are un aer de solemnă încreme- 
nire. Restul, gonește mereu. 

— lată o stradă, îmi spun din nou, ki 
do, nimica neobicinuit — şi totuşi. Trec de 
câteva ori pe zi pe stnada aceasta, şi acu- 
ma parcă nici n'o mai recunosc. A, dar e 
cu totul altceva să vezi o stradă ziua tre- 
când prin ea şi s'o privești cu băgare de 
seamă, acuma dimineața, când o pâclă ne- 
“precisă plutește deasupra tuturor lucruri- 
lor lumii, Strada poate fi și ea ca un om. 
De pildă acuma: e încă plină de somn și 
se întinde trosnindu-și toate încheieturile, 
ciufulită și ternă şi parcă e și puţin ne- 
bărbierită, îmâă spun amuzat, gândindu. 
mă la Avelis, frizerul meu, care poatecă 
în clipa asta îşi trece pentru întâia oară 
briciul peste curea. O fi având şi strada 
nevoe de un frizer... 

Im spatele meu aud pași. Mă întorc. Un 
şir de fete în uniforme de-un albastru ne- 





Pubiioul iubitor de literatu- 
ră își are preferințele și op. 
niile sale, în ceeace priveşte o- 
pereie literare și autorii lor. 








“UNIVERSUL - EFTERAR 








- Reportaj in 


gricios trece la vale, îngândurat şi fără să 
vorbească aproape. Fetele astea care dea- 
biceni trebue su Jie atât de guralive, tac 
acuma, recapitulând desigur cifre şi teme, 
în drumul pe care-l fac zi de zi, dela în- 
ternat spre școală.Mă uit la ele cu băgare 
de semmă şi mi se pare că în clipa de față 
sunt teribil de ocuput. Apoi însă mă răs- 
gândesc, fiindcă în grădina dim față văd 
un cireş înflorit, iar faptul acesta îmi a- 
minteşte de Ionel Teodoreanu. 

La o băcănie se trage oblonul cu un 
sgomot sec de fier ruginii şi un băoțaş se 
propteşte în călcâie, ca să urnesscă mai 
bine povara aceasta de fiecare zi, care-i 
umflă vimele dela tâmple. Mă uit în pră- 
vălie, Un bărbat negru şi stab (o fi patro- 
nul, cu joate că deabiceiu patronii băcă- 


care nu se intâmplă nimic — 


prim mânte, și în acelaşi timp : şapte şi două- 
zeci. Cadranul ceasului îmi spune asta, 
dar la dreptul vorbind, eu nu ştiu câte 
ceasul; nici nu mai sunt în timp și trec 
prin dimuneața aceasta, pentru prima 0uTă 
poate, fără să mă caut și fără să mă 
întreb. Cu câțiva ani în -urmă, cam tot pe 
la ora asta, îmi scoteam dim servietă car- 
tea de astronomie, ca să repet o lecție 
despre cometă. Și-acuma.... 

Um oltean a început să ţipe. Dintr'o altă 
stradă, care trebue să fie foarte apropiată, 
vocea lui se aude suind și coborind, pTro- 
babil săliând în ritm cu mersul, sub greu- 
tatea coşurilor care-l fac să umble ca miș- 
cat de-un resort. Il aud, dar nu-l înţeleg. 
Acuma a apărut după colț, cu coşurile 
pline de lămâi şi ouă. Dintr'o curte, un om 





niilor sunt cam roșii şi grași) soarbe din- 
tr'o ceaşcă, pe care o învârtește din timp 
în timp întrun cere mic şi agitat, proba- 
bil ca s'o scuture cât mai mult şi să nu 
rămână păgubit. La picioarele lui, câteva 
lăzi cu legume veștede aşteaptă să fie 
scoase în praful străzii. Dar băiatul acela 
mic tot se mai chinueșie cu oblonul care 
cade mereu în jos. Prin fața mea aleargă 
un soldat. O fi târziu?, mă întreb uitân- 
du-mă la ceas, cu toatecă nu văd ce-ași pu- 
tea să încep, chiar dacă voiu şti acuma câte 
ceasul, Dar soldatul aleargă. Trap ! îmi trece 


SCRIITORII INTRE EA 


cu șapcă (șofer sau portar, încerc să ghi- 
cesc eu) a ieșit în poartă şi se imteresează 
de preț. Olteanul a răspuns ceva, dar pe 
semne că omul e foarte nemulțumit, fiind- 
că se întoarce în curte, trântind portița de 
fier. Poarta pe care am tras-o în urma 
mea, a sunat mult mai dogit, observ eu, 
privind spre negustorul acesta care are 
toată taraba pe umeri şi registrele în cap. 
In loc de creion, după ureche, o ţigaretă 
ceva mai groasă decât un deget, lipită cu 
scuipat. Dunga mai închisă decât coloarea 
foiței se vede desluşit. 





Trei factori poştali. Au genţile dokdora 
de plicuri şi de ziare, umbiu grav, cu şep- 
cite trase pe ochi, iar unul dim ei are pe 
cap o pălarie gri, care contrastează destul 
de ridicol cu albastrul soiemn al tovară- 
Şilor săi. Fără sa-și spună o vorbă, se des- 
part, luând-o în direcţii uproape apuse, 
trecând prin praful cenușiu at acestui în- 
ceput de zi, brazați și distanţi. Eu nu-i mai 
iubesc pe factorii poștali. 

M'a satutat cineva. M'ntorc să văd cine 
ar puuea sa je, dar nu nai zaresc decât 
un Spate în pardesiu şi-o pălurie care se 
Teaştază acuma pe Cap. Ce rosi are oare 
acest matinal Sauut?, mă întreb eu, în 
tump ce mă gândesc la toţi amicii şi cu- 
nOSCuții care iocuesc pe-aic prim cariier 
şi Sur putea scuia atât de devreme. Şapte 
și douăzeci şi cinci. intrun jund de curte, 
un wutomobil vechiu şi demontat îmi a- 
duce aminte de-o jucarie, în timp ce pe 
volanul putred de zăpezi și ploi, o găină 
îşi desvântă aripile, sonoră şi proastă. Me- 
rită un megustor, care s'o așeze în coş şi 
s'0 vândă. Auzi ? — cime-a mai văzut găi- 
nă pe volanul unui uutomobil, fie şi dumi- 
neața la şapte şi douăzeci şi cinci? Nu ştiu 
dece, dar ijucesi tuvivu neuștepiat mă €e- 
nervează. Trec pe lângă o bodegă, pe-a 
cărei firmă scrie cu litere groase: „La Va- 
por — delicatese comestibile“ şi mă gân- 
desc că mi-ar prinde bine o cafea. Dar 
aici nici nu s'au ridicat încă obioumele de 
fier şi în vitrina plină de praf mu se văd 
decât câteva sticie de rom şi conitc, goale 
și gălbețite de soare, cu un aspect care nu 
poate decât să-ţi strice pojta de mâncare. 
Mă întorc; un om trece cu o sticlă cu lapte 
şi altul cu o pâine. Cel cu laptele îi spune 
celuilalt câte pahare ar putea ieşi din sti- 
cla lui şidpo se opreşie la o boartă și 
sună de trei ori. Dar eu la care poartă să 
sun ? 

Mă opresc în fața unei case. O servi- 
toare mătură în curte, în picioarele goale 
în nişte papuci de pâslă, pe care-i târăşte 
după ea, gata-gata să-i piardă la fiece pas. 
Mătură tucticos şi încet, privind din când 
în când peste gard, înspre mine, oprindu- 
se o clipă din lucru, ca pentru a se uita 
dincolo de lume şi de oameni. Dar ea nu 
se uită decât până la mine, și dincolo de 
mime probabil că e alt zid de casă și-o altă 
servitoare care ridică storurile și flutură 
o cârpă de șters praful, cu o mişcare ro- 
tundă, fără să-şi dea seama, fără să o scu- 
ture prea desluşit. 





16 MAI 1942 == 


Casa din faţa mea are toate jerestrale : 
închise. Aproape toate casele de pe strada 
aceasta dreaptă şi goală, au incă ferestrele 
închise, iar din când în când, se aude 
doar cum pocnește încă. o jaluzea, apăsat 
şi scurt, tulburând copacii care veghiază 
prin curți şi care aruncă înspre cer, ca 
dintro praştie, stoluri de păsări guraşe şi 
speriate. E încă somnul. Mai trece un om 
cu o pâine rotundă şi din paşii săi mu ră- 
mâne decât ecoul, dupăce se pierde într'un 
fund de curte îngustă şi lungă, plină de 
frânghii de rufe și hârtii. Un om şi. o pâi- 
ne, 0 pâime şi-un om, dimineața coboară 
acuma cu elevii şi cu ultimii funcționari, 
într'un îureş calm, pe care-l privesc dela 
locul meu, fără să mă nişc, cu mâinile în- 
fipte adânc de tot în fundul buzunarelor, 
nehotărit și inutil, 





Ce mai aştept oare? Wici 0 ușe nu se va 
deschide ca să mă aflu în fața unei mese 
cu cești şi mici măcar o scară de lemn nu 
mă se așează în față, ca să urc la o masă 
de lucru cu hârtie albă şi cu penițe multe. 
Privesc înainte şi totul este în urma mea. 
Servitoarea a isprăvit de mult cu mttura- 
tul, și-acuma a ieșit pe stradă cu un coș 
De braţ. 

La etaj s'a deschis un geam, arătând un 
gol negru, și imediat după aceea s'a mai 
deschis unul. O pătură şi o pernă l-au um- 
plut apoi pe jumătate. Mă așteptam să mi 
se arate cineva, acolo sus, dar uitasem că 
azi nu aştept pe nimeni. Apoi s'a mai de- 
schis unul, altul şi încă unul. Mă gândesc, 
că în clipa asta se deschid mii de geamuri 
şi că întreg orașul va începe să respire 
prin porii aceștia imenşi, parfum şi otravă, 
deavalma şi fără de răgaz. Se trântește ve 
uşe, se mai deschide un geam şi-apoi mă 
gândesc: pentru a câta oară? 

FE ceusul şapte şi jumătate şi-am uitat 
să mai plec... 


ȘTEFAN BACIU 





Dar, pentu u uu exista sus- 
piciuni asnupra acestei declara” 
ţii, cam riscantă, voiu repro- 
duce și motivarea acestei... ah- 
si livenţe: 


Criiicii și cronicarii literari am 
dezsemenea ideile lor — pre- 
concepute sau nu — despre 
scriitori şi tuorările lor. 

Cele mai interesante, însă, 
sunt părerile pe care scriitorii 
le au reciproc, asupra valorii 
lor. Nu vorbim despre acele 
păreri exprimate din răutate 
sau simplu motiy de bârfeală, 
la cafenea sau un colţ de stra- 
dă, ci de acele opinii s.acere 
şi obiective, pe care scriitorii 
le au faţă de confrații lor. 

Aceste opinii, de o valoare 
vădit documentară, constituie, 
mai totdeauna, caracterizarea 
definitivă a scriitorului în 
cauză. 

De aceia, am găsit nimerit 
de a înregistra — în rândurile 
ce urmează — o seamă de ast- 
fel de caraoterizări, făcute de 
scriitorii noştri, în anumite o- 
cazii şi p> care le găsesc dem- 
na Qe a ti cunoscute. 


ION MINULESCU... REVOLU- 
ȚIONARUL 


lată, de exemplu cum mi se 
exprima regretatul scriitor, 
George Mihail Zamfirescu, 
despre poetul  „Romanţelor 
pentru mai târziu“ : 

— Ion Minulescu este unul 
din scriitorii noștri de valoare, 
de care m'am «propiat întot- 
deauna cu un sentiment de sin- 
ceră şi caldă preţuire, pentrte 
revoluționarul ce mpea, prin 
„anul una mie și nouă sute 
cpt, îmi pare, îrvechitele ti- 
pare ale poeziei clasice, căzută 
în desuetudine, dar şi pentru 
acei! causeur minunat al atâtor 
ore de înaltă desfătare intelec- 
tuală“. 

Această mărturie, regretatul 
Gemy Zamfirescu a făcut-o în 
iama lui 1939, cu Sozia pune- 
rii în scenă a piei „Allegro 
ma non troppo“ a ui ÎI. 
Minulescu, despre cară g inut 
— deasemenea — să se egpri- 
me: 

„In „Allegro ma non trop- 
po“, hazul este de bună calita- 
te. Se împletește cu observația 
fină a umui bun cunoscător al 
sufletului şi al moravurilor de 
după război, într'o epocă dra- 
matică de valoare indubitabilă, 
scrisă cu o virtuozitate de ade- 
vărat maestiu“. 


Do a o i 


FIPOGRAFIA ZIARULUI „UNIV 


— Opinii şi preferinţe literare inedite, de-ale scriitorilor noştri: Ion Minulescu, 
Ionel Teodoreanu, Mihai Codreanu, G. M. Zamfirescu, Panait 
Istrati, Octav Dessila, Ion Luca, Serban Cioculescu — 


G. M. ZAMFIRESCU ŞI PA- 
A NAIT ISTRATI 


Şi pentru că-l pomenim pe 
G. M. Zamt'rescu, trebuie a- 
miint'ie vorbele cu enirz celălalt 
saziitor hărșțui. de viaţă — Pa- 
nsit Istrati — l-a întâmpinat 
la priana lor înitâ'mire, 





ȘERBAN CICULESCU 


G. M. Zamfirescu zăcea bol- 
nav, în locuința sa din câmpul 
Veeliei când, într'o zi, auto- 
rul „Kirei Kiralina” ţinu să-l 
viziteze şi să-l innurajeze în 
Iupta cu suteriniele rrupeșşti, 
D> cum îmtră, Pamait Istrati se 
adresă lui Cremy: 

— Am auzit că eşti bolnav şi 
am venit să te văd. Nu-mi 
mulțumi. Te cumosc din seri” 
sul tău şi am vnit cu mul! drag, 
pent ucă ta simt din rasa mea. 


G. IBRAILEANU A MENȚI- 
NUT PRESTIGIUL CULTU- 
RAL AL IAŞULUI 


Respectul ce ni-l impun cei 
trecuţi în viața veșnică, ne o- 
bligă să ne ocupăm mai întâiu 
de memoria lor. De aceia, ne 
vom ocupa acum şi de perso- 
nalitatea masivă a ]ui G. Ibră.- 
leanu. . 

Se ştie că renumitul critic 
şi scriltor ieşain are meritul de 
a fi fost părintele spiritual ei 


7 nmaimie mr 


sm Are RAI PRIN Pl aia 


ERSUL“ BUCUREŞTI, STR. BREZOIANU 23 Taxa 


scriitorului lonel Teodoreanu. 
De aceia, autorul „Medeleni 
lor" păzrează un legii out 
memoriei celui ce a scris „A- 
dela“. Desigur, însă, că mu a- 
cesia a fost motivul came l-a 
determinat pe d. lonel Teodo- 
reanu, să-mi declare, încă a- 
cum vreo 8 ani, următoarele: 

— Duipă părerea mea, cecace 
a menţinut încă multă vreme 
după războiu, prestigiul cultu- 
ral al Iașului, a fost personali- 
tatea din umbră a lui G. Ibrăi- 
leanu, a cărui strălucire plu- 
rificată de colaboratorii „Vieţii 
Românești“ a fost o afimiujia 
valabilă a primei moldo- 
venesc. Așa dar, scăpătarea ac- 
bu 1ă a Lașului nu se A '.arește 
inexistenţei  individualităţilor 
culturale, ci lipsei unui enima- 
tor de calitatea profesorului 
Tbrăileanu, care să le adune și 
să le orchestreze“. 


POETUL GEORGE LESNEA, 
VĂZUT DE IONEL TEODC: 
REANU ȘI MIHAI CO- 
DREANU 


Tot atunci, când Ionel Teo- 
doreanu sa exprimat astfel 
despre G. Ibrăileanu, a ținut 
să-l caracterizeze pe poetul 
George Lesnea, un talent va- 
lorifivat de autorul 
Copilărie“: 

— George Lesnea e unul din 
Tarii poeți autentici, ai premii 
de astăzi, 

Deasemenea, confirmarea vi- 
gurosuiaui talent ali lui Geoinge 
Lesnea, a ținut s'o facă auto- 
ritar şi în repetate rânduri şi 
maestrul  „Sonetelor“, Mihai 
Codreanu. 

Astfel, cu câțiva ami în :ur- 
mă, după apariţia unui „Poem 
de primăvară“, al lui Lesnea, 
poetul Mihai Codreanu, a ţinut 
să se adreseze dutorului: 

— Dacă Baudelaire ar fi 
trăit, ar fi semnat acest poem 
cu amândouă mâinile, 

Altă dată, şi anume acum doi 
ani, cu ocazia umei reuniuni de 
literați, ce a avut loc la lași, 





„Uliţei A 


George Lesnea a recitat din ex- 
celenta sa traducere a ,„Demo- 
nului“ hui Lermontov. După 
care, Mihai Codreanu a excla- 
maț: 

— Bravo! E o operă frumoa- 
să şi cu adevărat ariginală. 


DELA MIHAIL. EMINESCU. 
LA GEORGE LESNEA 


Și continuâni entuziasmul. 
Mihai Codreânu a subliniat : 

— Ducă Eminescu a rămas 
în: lite» a rcmână, prin cea 
gommană, Leanea va rămâne 
prin cea rusă 


“GEORGE CUZA, UN MARE 
TALENT POETIC 


Profesorul George Cuza a 9- 
cupat, definitiv, un loc de cin- 

ţe în gmeria da taluate a piu 
ziei românești, apt pe care 
Seri. Octav Dessila a ţi- 
nut să mi-i sublinieze, într'o 
convorbire avută nu de mult 
timp:, 

— Am ascultat zilele trecu- 
"te un simet a] profesorului 
Gecrge Cuza,  cădelnițat cu 
însăşi vo- 


multă măestrie, de 





IONEL TEOMWMOREANU 


cea autorului. Vă. mărturisese 
că ne găsim în fața unui mare 
talent poetic, La atâta să se re- 
zume activitatea de bard a 
profesorului George Cuza şi 


rânduirea ga printre cei mai 
de seamă poeţi ai noştri, o gă- 
sesc de pe acum îndreptățită. 


O GAFĂ,.. ISTORICĂ, DE-A 
CRITICULUI ȘI SCRIITORU- 
LUI GH. CĂLINESCU 


Să ascultăm acum şi părerea 
unui critic și scriitor — Șarban 
Cioculescu — depre um coleg 
a! d-sale, şi-amume autorul „Is- 
toriei literaturii române”, Gh. 
Călinescu. Dar pentru că am 
amestecat criticii în aceste 
rânduri dedicate exclusiv scrii- 
torilor, vom sista la o. înța- 
pătură caustică, specifică criti- 
cilor. 

Astfei, când am avut cinstea 
de-a-l cunoaște penscnal pe cri- 
ticul Șerban Cioculescu, am ţi- 
nut să-i aflu unele păreri pe 
care nu şi le exprimase încă 
prin Scris. Și iată, dar, ce mi-a 
răspuns, când l-am întrebat ce 
are de sinus despre activitatea 
criticului Gh. Călinescu: 

— Gh. Călimescu? Ţin să-ți 
spun atât — îmi declară dis- 
tinsul critic S. Cioculescu. In 
urticolul program No. 1 al 
„Jurnalului literar“, Gh, Căli- 
nescu, „noul Titu Maiorascu”, 
ne spune că Rafael a fost con- 
temporan cu... Ludovic al XIV- 
lea. Mai poţi spune ceva?... 


NĂȚĂI UN COPIL SPIRITUAL DE-AL 


LUI ION CREANGĂ 


Cât se poate de prețioasă e 


A : 
companația ce va urma, pe ca- 


re mi-a făzui-o poetul Lon Mi- 
adulescu, când m'a prezentat 
hâtrului scriitor, 1, C. Vissa- 
rion. Arătându-mi-l pe autorul 
lui „Petre Pârcălabul”, ion 
Minulescu rosti : 

— Uite, îl vezi ? Acesta e un 
copil spiritual de-a] lui Cream- 
gă al vosiru. Şi din întâmpla- 
re, Du e moldovean. : 


PREMERGĂTORII POEZIEI 
MODERNE 


Tot poetul I. Minulescu, în 
cursul unei convorbiri cu G. 
M. Zamfirescu, la care eram 
martor, afirmă că premergăto- 
rii poeziei moderne, la noi, 





poştală plătită în numerar conform 


sunt Depărăţeanu şi Mihail 
Zamfirescu. Şi ca o dovadă, ne 
cită un catren al lui Depără- 
țeaniu, nepublicat până acum : 
Damicela de caro, 
Spune lumii că sunt... un... 
O iubeam ca un nebun. 
Nu ştiam că este... o... 





ION MINULESCU 


In controversă, George Mi- 
hail Zamfirescu citează aută 
versiune, a aceluiaşi catren: 

Damicela de caro, 

O iubesc ca un nebun, 

Spune lumea că sunt... un... 

Despre dânsa, că €... o... 


1. MINULESCU ŞI POEȚII 
NOȘTRI CLASICI 


Continuându-și discuţia, pe 
tema aceasta, poetul I. Minu- 
lescu îmi mărturiseşte că, în ti- 
nerețe, dormea cu volumele lui 
Radu Rosetti sub cap. Şi poe- 
tul care i-a deschis gustul de 
citit a fost G. Coșbuc, Cât pri- 
vește Eminescu, ne-a mărturi- 
sit că nu i-a interesat de fel. 


SCRIITORUL PREFERAT AL 
DRAMATURGULUI ION 
LUCA... 


„e povestitorul Ion Crean- 
să. Astiel, dramaturgul băcă- 
uan, mi-a mărturizit met: 

— M'am măscut izolat şi am 
fust oarecum... pornit contra 
celorlalți  confraţi originali. 
Din cărţile româneşti, îmi plac 
mumai „Amintivile” fui Ion 
Creangă”, 


— Der zieeia, poate, amp şi ră- 
mas original, în lucrările mele, 
căci nu prea am ținut să iau 
contriet cu lucrările lor şi mai 
ales că rw îniceriut să scriu du- 
pă ce m'am Spălăt de aminiri 
și influențe străine. Căci serii. 
toaul — încheie Ion Luca — 
trebuie să se muscă şi să creieze 
prin propriile sale forţe şi ca- 
lităţi, 


GH. ASACHI, CA DRAMA- 

TURG, COMENTAT DE RO- 

MANCIERUI, IONEL TEO- 
DOREANU 


Inainte de a încheia rându- 
rile acestea, merită — fără dis- 
cuţie — să redau mm original 
comentariu asupra lui Gh. A- 
sadhi:, ca dramaturg, făcut cu 
muită savoare și mai ales spi- 
rit critic, de romancierul Ionel 
Teodoreanu, la 15 Octombrie 


- 1933, cu ocazia marei festivi- 


tăți a centenarului Teatrului 


Naţional din Iaşi, 


_* "Ca director al teatrului ie- 
şan — pe atunci — Ionel 'Ţeo- 


doreanu a ţinut în acea seară 
mrmurabilă, o savuroasa Cau- 
sezie ocazională, al cărei: obiec- 
tiv principal a fost Gh. Asachi 
şi piesa sa „Mirtil şi Hloe“, ce 
s'a prezentat atunci pe scena 
Najţionalului. 

Astfel, despre pastorala „Mir- 
til şi Hloe“, scriitorul Ionel 
Teodoreanu s'a pronunţat fn 
aceşti termeni: 

— Cal mai prost seriitor e 
în stire să facă o piesă mai 
bună ca aceasta, însă niki o 
operă n'ar putea să răseolească 
sue noastre ca ea. Ea e ca 
steaua, cu care golănaşii mahar- 
lalelor cântă la geamnurile noa- 
stre și ne amintește, că în ur- 
mă cu sute de ami, ascultani a- 
celaș cântec oamenii dare as- 
tăzi dorm în cimitire, somnul 
de veci. 

„lată, de ce — a încheiat Io- 
nel Teodoreanu — această cli- 
pă este cu adevărat răseolitoa- 
re. Sărbătoarea de azi ne a- 
duce dintr'o parte trecutul, iar 
din alta, ne-aduce viitorul“. 

] 

Imi încheiu aici, frânturile 
de gânduri şi sentimente ale 
scriitorilor noştri de seamă, pe 
care le-am strâns la timpul lor, 
pentru a le oferi — acum — înr 
trun buchet, cititorilor, Şi sper 
că vremea nu va vasteji prea 
curând acest buchet. 


COSMA DAMIAN 


aprobării dir. G-le P. 1. 1. Nr, 24464-339