INSEMNARI SOCIOLOGICE Anul III, Nr. 11, Februarie 1938

Anul 10, — Ne, LI. Februarie 1938. 


INSEMNĂRI 


SOCIOLOGICE 


Apar odată pe lună. 




















Director: TRAIAN BRĂILEANU, 


profesor de Sociologie ja Universitatea dm Cernăuţi. 


CUPRINSUL 


ARTICOLE 
1. Dragoş Protopopescu: „Ramura de aur” 
raian Brăileanu : Primatul ordinei morale 
„Inginer lon Gogan: Realizări muncitoreşti 
Traian Brăileanu: Conştiinţa morală 
V. Mircea Streinul: Contribuţia Bucovinei tinere 
x la poezia rominească 
VI. biz: Ideea „cosmosului“ politic 


REDACŢIA: Cernăuţi, str. General Berthelot 5. 
ADMINISTRAŢIA (Prolesor Constantin Zoppa): 


Cernăuţi, str. Baltinester 15. 
Abonamentul pentru 1 an 
Exemplarul 











Tipografia Mitropolitul Silvestru, Cerntuţi. 


REVISTA CARŢILOR 


Anton Golopenţia = Informarea conducerii Statului şi sociologia 
tradiţională. 

1, M. Nestor — Introducere la o psihologie experimentală. 

Radu ]. Paul — Vieaţa estetică. 

Dr. Vasile Nicolau — Şcoală şi Caracter. 

lerom. Dionisie 1. Udişteanu — Ogor înţelenit, Seminarul monahal, 
Episcopia Huşilur. si 

Pimen Constantinescu — „L'infinito“ di Leopardi in Romeno. 








REVISTA REVISTELOR 


Revue internationale de Sociologie — Political Science Quaterly — 
Iconar — Dimândarea — Rominia Eroică. 






Fiecare număr va avea cel puţin 32 pagini. 
Manuscrisele nu se” înapoiază. 














Rugăm pe d-nii abonaţi cari îşi schimbă domiciliul să 
comunice administraţiei revistei noua lor adresă. 














WWW, dacuramanica.ro 


ANUL UL. Ne. 11. Februarie. 1938. 


Insemnări Sociologice 








Director: TRAIAN BRĂILEANU, 
profesor de Sociologie la Universiatea din Cernăuţi. 


„Ramura de aur“ 


Sir James George Frazer, care a întrat în anul trecut în al 
optzeci şi doilea an al vieţei sale, debuta în 1487 cu marea sa 
carte despre 7otemism, căreia îi urma in 1890 faimiosul studiu în 
magie și religie Ramura de Aur, ce trebuia să se întindă pe o 
suprafață de 12 volume, în studii asupra Regalifă//lor primitive 
(apărute în 1905), despre Adonis, Attis, Osiris, asupra Dhatinelor, 
Credinţelor şi Graiurilor sălbatecilor,. Studii de Istorie a Religiei 
Orientale ş. a. m. d. 


In 1910, apăreau cele patru volume din 7otemism şi Exogamie, 
iar anul trecut a fost un adevărat jubileu ştiinţific reupariţia ei 
într'o nouă ediţie, la o distanţă de un sfert de veac, după ce timp 
de 10 ani cartea fusese epuizată. 


Din şcoala lui Manbardt, autorul Cercetărilor mitologice din 
1884, preocupat să „explice superstiţiile vii ale popoarelor“, și por- 
nind dela mitul Dianei din Nemi, Diana Nemorensis, autorul 
Ramurei de Aur ne oferă în uceastă operă cea mai vastă analiză 
a transiţiilor dela magie la religie şi de aici la instituţiile sociale şi 
viața civilizației. 

Cartea s'a născut dintrun punct mărunt: intenția autorului 
de-a tălmăci misterul preoților zeiţei Diana cea cu sanctuarul în 
Dumbrava Sacră a Ariciei, de lingă lacul modern Nemi — citată de 
Orid in Faste şi Metamorfoze şi de Virgil în Eneida — zeiţă al 
cărei preot succedea celui anterior după un ritual foarte barbar: el 
trebuia să-și justifice dreptul la succesiune pe calea omorului, ucigînd 
în luptă piept la piept pe preotul existent. Numai așa era preot 
calificat al sălbatecei, cum vedeţi, zeițe a vînătoarei... 


Dar pornind să lămurească acest punct particular de mitologie 
romană, cartea a păţit ca bobul de nisip în Zadigul lui Voltaire... 
acel bob de nisip ce „se plingea odată că e un biet atom uitat în deşert; 
dar care (ne spune Zadig) la capătul cîtorva ani ajunse diamant, iar 
acum e cel mai frtimos ornament în coroana regelui Indiei“. Așu și 
Ramura de Aur a devenit... un copac, adică din simpla tălmăcire 
a unui mit a devenit o exegeză a civilizaţiei, pe care la lumina 
miturilor, magiei, superstiții şi religiilor, autorul o dezbracă în faţa 
noastră de tot sensul ei adînc. 

Să încercăm o sinteză a teoriei lui Frazer. 


— 2 — 


Sensul civilizaţiei, dnpă Frazer, este o trecere prin trei trepte 
ascendente. 

Lumea, la începutul ei, adică în mintea primitivului e o magie: 
adică o totalitate de legi naturale fixe, imuabile, neanimate de nicio 
forţă spirituală superioară ; legi pe care primitivul le înţelege numai 
fals, la suprafața mecanicităţei lor, și pe care atunci incearcă să le 
aplice pe calea imitației. Deşi Frazer distinge iai multe feluri de 
magie, tuată magia in esență este homeopetică sau imitativă. Şi 
aplicarea ei cea mai familiară în istorie este sistemul aproape uni- 
versal al omului de a răni, vătăma sau distruge un duşman în efigie. 
O lege naturală pentru sălbatec este moartea, distrugerea într'un 
chip a materiei. Nepgreşit, el nu-şi dă seama cum devine cazul,,, 
cu această lege; și atunci el crede că poate realiza această moarte 
sau distrugere naturală, prin imitație; din vremi milenare, vracii 
Indiei vechi, ai Babylonului, Egiptului, Greciei sau Romei, ca şi 
azi australienii, polinezienii, africanii mai ales, vrăjitorii scoțieni, sau 
transilvănenii, cred că e deajuns să desenezi forma unei persoane pe 
nisip, cenușe sau argilă, sau să faci dintr'un material oarecare chipul 
şi asemănarea cuiva, ca aplicindu-i apoi un ritual oarecare, lovind 
efigia de citeva ori ca un baston, înjungbhiind-o sau afectind-o numai 
cu cuvinte de descintec, ființa vie pe care ai reprodus-o în efigie să 
sufere toate inflicţiile aplicate efigiei, să sufere chiar moartea. 

La Malaezi se iau unghii tăiate, peri smulși din sprinceana 
victimei, sau saliva ei, sau cit mai multe părți reprezentative ale 
fiinţei ei, se adaugă la o efigie făcută din ceara rămasă dintr'un 
stup părăsit de albine; se dă foc efigiei, negreșit cu blesteme; la al 
șaptelea blestem, ceara fiind arsă, victima e moartă! 


Masele nostru poet Voiculescu a scris o frumoasă piesă de 
teatru Umbra inspirată din mitul popular „de a se lua umbra cuiva“, 
mit pe care şi Sir Jumes Frazer îl descoperă mai ales la Transil- 
vănenii noştri, In Grecia de azi se face sacrificiul unui cocoș, miel 
sau berbec; pe piatra fundamentală a unui nou edificiu, sau se măsoară 
corpul unui om sau numai umbra lui, şi se ingroapă măsura în 
zidărie; sau se așează piatra fundamentală pe umbra unui om atras 
în partea locului, și care va trebui să moară în cursul anului. In 
'Transilvania, spune Sir James Frazer, adesea auzi strigîndu-se unui 
om care trece pelingă o nouă zidărie de casă: ia seama să nu-ți ia 
umbra! Fiindcă dacă umbra lui e închică sub zidărie, omul va 
muri în 40 de zile. Cind vrei să omori pe cineva, te apropii cu 0 
nuia pela spate, cum face bătrina din piesa poetului Voiculescu, şi-i 
măsori umbra cu nuiaua. 





Au fost vremi, adaugă autorul, cînd se găseau pe lume negustori 
de umbre, cari amblau cu umbre de acestea măsurate dela feluriți 
oameni și le vindeau arhitecţilor ca să le utilizeze la construirile de 
case. ... Comerţul acesta pe semne nu mai era în floare, ori nu știa 
de el bietul Meşter Manole, altminteri el nu s'ar mai fi văzut silit 
să-şi îngroape în temelia mănăstirii Curtea de Argeș trupul soţiei, 
privind astfel literatura universală de cel mai frumos comentar al 






= 8 


mitului acestuia al umbrei, mit ce nu e în fond decit tot o magie 
a simulacrului, a efigiei, umbra înseranind chipul şi asemănarea, dar 
mai ales chipul şi asemănarea interioară, adică sufletul cuiva, care 
adăogat la temelia unei case îi dă tăria şi permanenţa sufletului 
în vieaţă. Dar nu numai în raport cu moartea — izvorul supersti- 
ţiilor şi religiilor umane — lucrează magia ; ea va creia de ase- 
menea vieața, uşurind sau provocind naşterile, fertilitatea mamelor. 
a Batakii din Sumatra, o femee dacă vrea să devină mamă îşi va 
face un copil de lemn, pe care îl va ține pe genunchi; în arbipe: 
lagul Babar — iarăși la neamurile barbare, fiindcă de femeia modernă 
nu poate fi vorba — femeile își fac păpuşi și le alaptează, ca să 
rămină .încinse ; așa cum a procedat și o zeiţă ca Hera, după rela- 
tările lui Diodor, care ne s „une că Zeus ca să hotărească pe iubita 
lui geloasă să adopte pe Hercule, pe care Zeul il făcuse cu o mu- 
ritoare, Alcinena, a făcut-o să ia copilul, să-l treacă sub fustă, şi 
să-l lasă să cadă la pămint; simulind actul nașterei, zeiţa chipurile 
a născut, şi Hercule a devenit al ei! Reţeta zeiţei Hera femeia 
modernă — avind pe semne alte ocupaţii decit de a face copii!. — 
nu 0 practică, dar autorul englez a găsit-o nu mai puţin în Bosnia și 
Bulgaria unde țărancile adoptă copii trecindu-i la fel pe sub fustă, 
ba încă şi mai devotate!.., ertilităţei, femeile din Saravaka se 
așează chiar pe un tron şi fac trecerea pe sub fustă cu mare pompă; 
în ochii mulţimei care vine cu flori şi mirezme, cu singura deosebire 
că dacă persoana adoptată e adultă, şi ...mai sportivă, ea va trece 
pela spate, printre picioarele tronului şi va sări în vieaţă, în mijlocul 
şi aplauzele asistenței, .. 

Intre moarte și naștere, între problema distrugerei şi u ferti- 
lităţei, toate formele existenței sau legat și se leagă la popoarele 
primitive de rostul magiei. Magia produce magirieni. cari sint primii 
preoți și regii fundutori ai cetăților vechi și deci ai întregei civili- 
zaţii antice. 

Aceşti regi magi au devenit cu vremea stăpini pe toate legile 
firei, stăpini pe moarte și naştere, sterilitatea şi fertilitatea naturei, 
stăpini pe ploaie, vint, anotimpuri, stăpîni pe arbori, soare, alimente, 
ale căror puteri ascunse ei le cunosc şi manevrează; iar toate mitu- 
rile vechi, al lui Adonis, zeul primăverei, Atys, zeul vegetației, al 
Demetrei şi Persetonei, al lui Osisris sau Dionysos, sint de fapt 
ştiinţa acestor regi magi, ştiinţa magiei expusă în închipuiri narative 
în loc de copioase tratate ştiinţifice. 

Magicienii au creiat taboo-ul şi totem-ul adică obiectele acestea 
sfinte ale forţei lor, simboluri, efigii sau simulacre ale forțelor şi 
legilor naturei pe care magicienii le stăpinesc. Şi pe teoria tote- 
mului de care ne vorbeşte opera reeditată, își bazează Sir James 
Ferazer toată teoria sa asupra acestei filosofii imperfecte a primei 
omeniri, care e magia. 


Din știința aceasta popoarele se împărtăşesc şi azi, fiindcă toate 
miturile vechi populează încă, în ediţii mai mari sau mai mici, mai 
bune sau mai rele, folklorul actual, folklorul perenial al omenirei. 


www. dacuramanica ro 


— 4 — 


O practică polynesiană e rudă cu mitul lui Dionysos, așa precum 
mitul lui Adonis mai dăinue in practicu scaloianului, practicat la 
noi la ţară întru sărbătorirea primăverei; așa cum îngroparea 
carnavalului, la Saşii din Transilvania ca și la neamurile latine 
nu-i decit un rest de magie, iar obiceiul cu găleata sfinţită, în 
care fetele macedonene din Clisura, pun iarba năzdrăvană, şi pornesc 
în procesiune, în ftunte cu „fârtatul“, nu-i decit căsătoria mistică cu 
natura, mitul lui Eros, care în basoreliefurile vechi, ca şi în Pasările 
lui Aristofan, e închipuit conducînd, ca și fărtatul din Clisura, femei, 
sau procesiuni de iubire, conducind curul Demetrei — zeiţa fertili- 
tăței — sau carul lui Dionysos. 


lar mitul Dianei din Nemi este expresia tipică a acestei filo- 
sofii magice a primelor omeniri. Diana, zeița vinătoarei dar și a 
fertilităţei, stă în sactuarul din pădure păzită de preotul-rege, preotul 
mag, care e părtașul puterilor ei şi poate chiar soțul ei, dacă ne 
gin la eternele împerecheri între zei și muritori. Un arbore sacru, 
alături derivat din ramura sacră pe care Emea a adus-o cu el din 
infern, simbolizează forța supremă a naturei, cu care zeiţa și regele 
mag sint identificaţi. Cind cineva vrea să ia locul preatului-rege, va 
trebui să rupă întii o cracă din acest copac şi numai aşa va lua 
forța necesară ca să răpună în luptă corp la corp pe preot şi să-i 
ia locul, pînă ce altul va proceda la fel şi-l va omori la rindu-i. 


Dar magia, al cărei sens adinc nicio carte n'a adincit-o ca cele 
12 volume ale Ramurei de aur a lui Frazer, e o simplă imitație 
Ja suprafaţă, şi deci falsă, a legilor waturei. Cind omul, avansat în 
cultură și inteligenţă, şi-a dat seama că nu poate decit să imite fe- 
momene ale naturei ca moartea, viaţa, cu toate atributele lor, dar 
nu să le și producă, să le cauzeze, atunci el a căutat cauza în 
altceva decit în _tertipurile mugiei, şi a găsit-o în fl/nfa supremă. 
A apărut atunci religia. Dar explicaţiile religiei au ajuns şi ele 
nesatisfăcătoare la un moment dat pentru o sumă de capete. Religia 
a făcut atunci loc ştiinţei, ca printr'o observaţie de aproape a legilor 
naturei, şi experimentare a lor după norme de inteligenţă și cu- 
noaștere, omul să ajungă să stăpinească aceste legi. Ştiinţa are 
aceasta comun cu magia, că abandonînd din nou fiinţa supremă, am 
zice raţiunea subiectivă a existenţei, se întoarce la forma obiectivă 
a existenței, la legile naturale, pe care le urmărea și magia. Numai 
că magia cunoștea fals aceste legi şi le stăpinea la suprafaţă, în imi- 
taţie ; ştiinţa pretinde, sau a pretins citva timp, că cunoaşte aceste 
legi în mod real și le stăpinește la fel. 

Dar ştiinţa, abordind forma obiectivă a existenţei, pierzindu-se 
în labirintul legilor naturale, articulind fenomene indefinisabile, pră- 
bușindu-se în abise de taină și'ntunerec, ajunge la aceeași fina- 
litate de neînțelegere a existenței; în ultima instanţă ea este 
aceeași imitație falsă a naturei, o imitație mai din adînc dar toto 
imitație, o falsitate mai adevărată, dar tot o falsitate.,. In ultima 
analiză, universul rămine şi în faţa ştiinţei aceeaș taină de nepătruns; 





Www. dacuramanica ro 


bi 


acelaş joc somptuos şi magic, de aparenţe, Ştiinţa, după toate efor- 
turile ei, cu toate descoperirile şi invențiile ei, e numai popularea 
existenței cu tuituri noi ; ea dă mina magiei, se întoarce la magie, 
ca să facă din viaţă aceea ce viaţa e mai presus de toate: un mit. 
Dela magie la religie, dela religie la ştiinţă şi dela ştiinţă 
înapoi la religie, iată excursia genială, pe care, dealungul celor 12 
volume clasice ale lui Sir James Frazer, o facem în cimpul ast şi 
„dezolant al inteligenţei, sau poate numai... al prostiei, omeneşti ! 


Dragoş Protopopescu 


Primatul ordinei morale 


L 


Asta e marea şi mult trimbiţata descoperire a sociologiei că: indi- 
vidul uman e legat sufletește de societate aşa cum trupeşte e legat de 
specie. Ordinea socială a fost construită deci prin analogie cu 
orilinea biologică. 


Noi am arătat că ordinea biologică nu devine inteligibilă decit 
prin ordinea socială, cum aceasta n'ar putea fi constatată şi înţeleasă 
de om decit prin ordinea morală, care, ea, este prototipul oricărei 
ordine posibile. Drumul spre înţelegerea lumii, spre știință, nu este 
o înălțare dela ordinea fizică la cea morală, ci este o coborire dela 
cea morală la cea fizică. N'am descoperit, prin asta, o cale nouă, o 
doctrină inedită, dar ne străduim să dim acestei teorii vechi o 
fundamentare mai solidă, cel puţin să contribuim la întărirea 
temeliilor ei, 


Cind individul uman ajunge la reflexiune asupra existenței 
lucrurilo: și a existenței sale proprii, lumea i se prezintă bine ordo- 
nată, constind mai întiiu din fiinţe vii şi apoi din obiecte materiale, 
cari stau în neintrerupt contact întreolaltă. Urmă: şi analizind 
geneza acestei cunoaşteri umane, constatăm că ea derivă din posibilitatea 
dialogului, a comuniunii între osmeni. Lumea obiectelor este deci 
rezultatul dialogului, sau în general al procesului dialectic. In temeiul 
acestui proces se desprinde lunea materială, obiectele materiale in 
continuă transformare (după legi ce le putem descoperi şi fixa), iar, 
pe de altă parte, lumea spiritelor pentru cari materia este un in- 
strument pentru infăptuirea unor scopuri conforin ordinei morale. 
Raportul între trup și suflet descoperit prin dialog ne dă experierea 
raportului intre materie şi spirit şi ne revelează primatul sufletului, 
precum şi priinatul ordinei morale. 








Dar aceste lucruri au fost spuse, cu mult mai bine şi mai 
irumos, de atiţia filosofi şi literați din toate timpurile, aşa că nu mai 
trebue să stăruim asupra lor. Important este numai faptul că anii 
Alosof, mai ales din timpurile noi, au ridicat materia la rangul 


Www. dacuramanica ro 


=6 = 


întiiu, negînd existenţa spiritului, așa cum alţii au negat existența 
materiei, atribuind numai spiritului existență reală, Toată discuţia 
în jurul acestor probleme ni se pare însă stearpă, deoarece chiar 
posibilitatea discuţiei, a oricărei discuţii, cere existenţa unor spirite 
avînd la îndemină materia pentru a putea întra în dialog, Fără trup 
m'am putea discuta, n'am putea lua cunoștință de existenţa noastră 
şi a altor corpuri, şi a altor suflete (cari ni se revelează prin trupul 
şi materia ce le stă lor la dispoziţie). 


'Trebue se repetăm acest lucru neîncetat pentru a arăta lipsa 
desăvirşită de temeiu a părerilor celor ce cred că subiectul izolat, 
solipsistul, poate specula asupra lumii și asupra propriei sale existenţe, 
Ci „solipsismul“ ni se înfățișează ca o cădere a omului din sfera 
libertăţii la care se ridicase prin dialog, în întunecimea determi- 
mismului social și biologic. Solipsistul este ca şi copilul care privind 
într'o oglindă şi recunoscîndu-se o clipă pe sine, o aruncă apoi şi o 
sparge, renunţind astfel pentru totdeauna de a se mai revedea. 
Oglinda solipsistului este comunitatea în care şi-a dobindit sufletul, 
în care s'a recunoscut o clipă ca suflet între suflete. EI spurge 
oglinda, uită de revelația de o clipă, iar lumea i se prezintă apoi ca 
o grămadă de hirburi de sticlă al căror rost nu-l mai pricepe și din 
cari nu mai poate reconstrui oglinda pentru a se regăsi pe sine. 
Realitatea, pentru solipsist, e reprezentată prin dalele nemijlocite 
ale conştiinţei sale, iar jocul acestor date, apariţia şi dispariţia lor, 
combinarea lor în fotalități structurate etc., rămine un mister. 
Chiar descrierea acestor procese, fixarea lor prin vorbire, semne atc., 
este inexplicubilă în sfera solipsismului pur şi sincer, adică dacă nu 
se presupune existența unui interlocutor, a unei fiinţe care să pri- 
ceapă acele semne sau pentru care solipsistul le face pentru a fi 
îmțeles. Alta ar fi se înțelege situaţia omului care, după ce a invâţat 
să între în dialog cu alte fiinţe (dobindindu-şi astfel și cunoaşterea 
de sine), s'ar vedea dintr'odată “izolat, lipsit de contactul cu lumea 
împrejmuitoare și mui ales de posibilitatea de a continua dialogul 
cu alţi oameni. Ar fi pentru el o catastrofă, o nenorocite, ca şi cum 
ar rătăci în pustiu chemind ajutor şi neprimind nici un răspuns; 
mici măcar ecoul voci: proprii Sau dacă un om sar trezi în 
lună, numai între mormane de pietre și neavînd nici aminfirea exis- 
tenţei unor fiinţe vii : acest om ar un solipsist (în scurtul răstimp 
cit ar putea trăi). Dar dacă sar trezi în lună un fizician, păstriu- 
du-şi incă toată umintirea celor învățate pe pămint in comunitatea 
celorlalți oameni, și avind la dispoziţie hirtie, creion şi poate şi 
unele aparate de luborator, el ar face repede unele observaţii și 
măsurări interesante, le-ar nota și — le-ar trimite pe pămînt pentru 
folosul şi îmbogățirea ştiinţei omeneşti. El sar comporta deci așa 
cum se comportă toţi oamenii normali, cari învață dela alții şi co- 
munică altora ceea ce ştiu și observă. „A-mi comunica mie insumi 
ceva“ este o absurditate. Ar fi ca şi cum mi-aș adresa mie insumi 
o scrisoare prin poștă, şi m'aş preface, la primirea ei, că conţinutut 
reprezintă pentru mine o noutate, o surpriză plăcută sau neplăcută. 











=p 


Acest joc e posibil, dar e joc şi nu e ştiinţă. Sint însă filosoli cari 
pretind că acest joc e singura filosofie adevărată, Fenomenologia 
cam în acest fel procedează şi nu lipsesc oameni cari admiră 
subtilitatea analizelor fenomenologice. 

Dar sint oameni la culalt extrem. Sint cei ce s'au săturat 
de dialogul cu semenii lor, de vecinicile discuţii cu prietenii şi cunos- 
cuţii, din cari convorbiri nu mai pot ciştiga nicio cunoaştere. Dim- 
potrivă, uci se desfâşoară lupta între vizi, intriga, defăiinarea, 
ponegrireu, minciuna în toate formele ei. Sătui de aceste dialoguri, 
unii oameni îşi caută înterlocutori mai ideali, pînă chiar pe cel mai 
ideal interlocutor care este divinitatea. Acesta este înțelesul pustni- 
ciei, a retragerii departe de zgomotul şi răutatea /umii şi petrecerea 
timpului în post .şi rugăciune, în comuniune deci cu divinitatea, 

Minunata invenţie a scrisului şi tiparului îi dă omului po 
litatea să-şi aleagă şi intre oameni pe înterlocutorii cei mai nobili, 
pe cei ce au atins în năzuinţa de înălțare spre înţelepciunea supremă 
culmi bătute de soarele adevărului. Dar și în acest domeniu, mai 
ales în timpurile mai noui, şi-au făcut întrarea şi o mare mulţime 
de sofişti slujitori ai minciunii şi întunericului. Pentru tineret, această 
literatură desmăţată, fie că e vorba de opere de pantă“ sau de 
filosofie, constitue o mare primejdie. Pierzind drumul adevărat care 
duce spre lumină, tînărul lesne se lasă ademenit de cărţi cari 
îndeamnă la păcat, cari îl împing pe nesimţite pe cărările eroarei. 
Ciţi oameni nu şi-au pierdut sufletul în tovarășia unor scriitori 
descreeraţi ! 

Argumentul suprem al acestor ucigași de suflete este că exis- 
tența lui Dumnezeu n'ar fi decit un basm pe care părinţii îl spun 
copiilor pentru a scăpa de întrebările lor plictisitoare sau pentru 
a-i face mai ascultător prin înfiltrarea fricii de pedeapsa lui Du- 
muezeu in caz de meascultare. Cred/nfa copilului in existența lui 
Dumnezeu ar trebui iniocuită, zic aceşti sofişti, prin ştiinţa că 
nu există Dumnezeu. Această ştiinţă, continuă ei, ne-o dobîndim 
în şcoală prin studiul ştiinţelor exacte cari ne demonstrează că nu 
există decit materie şi mișcare, ,. 

Dar noi zicem: credinţa din copilărie în existenţa lui Dumnezeu 
trebueşte adincită și desăvirşită prin ştiinţa că există Dumnezeu, 
Această cunoaştere o ciştigăm, după părerea noastră, nu prin demon- 
straţi: matematice nici prin experienţe de laborator, ci prin experierea 
binelui în comunitatea în care ne naştem și trăim. Prin această 
experiere ni se revelează existența Binelui suprem, absolut, deci 
existenţa Divinităţii, principiu şi izvor al ordinei morale. Iar noi nu ne 
naştem şi trăim numai în comunitatea părinților noştri, a rudelor noastre 
a prietenilor noştri, ci şi în comunitatea tuturor acelora cari sau 
mălţat prin viaţa şi faptele lor spre divinitate, deci în comunitatea 
sfnţilor, în comunitatea evangheliştilor şi deci în comunitatea Miîn- 
tuitorul ui luraii, a lui lisus Hristos. 5 

$ dovada raţională şi zdrobitoare împotriva sofiştilor este că 
fără această experiere a ordinei morale, toate celelalte ordine ar fi 








Www. dacuramanica ro 


—3-— 


lipsite de înțeles, nici nu le-am putea constata, //ipsindu-ne cu 
desăvirşire chiar noțiunea de ordine. Această afirmaţie, deşi 
credem că i-am dat chiar pînă acuma destulă tărie, mai poate 
primi multe şi variate verificări. Cum reprezentanţii ştiinţelor exacte 
sînt, astăzi, foarte orgolioşi şi trufaşi, iar adepţii lor practici mar- 
xiştii, au pornit şi războiu pentru exterminarea „necredincioşilori 
(cari nu s'au lăsat convertiți la religia necredinței), adică pentra 
exterminarea celor ce nu cred că nu există Dumnezeu, e o datorie 
a fiecăruia dintre noi cari ne găsim în tabăra celor ce cred şi ştiu 
că există Dumnezeu, să trecem la atac (aci teoretic) împotriva celor 
rătăciţi şi, prin rătăcire, răzvrătiți. 

Aş fi pe deplin mulțumit, dacă expunerile mele ar putea fi 
considerate şi ca o contribuţie, oricît de neinsemnată, la progresul 
teologiei, a ştiinţei despre Dumnezew „Positivă am vrea să fie 
contnbuţia noastră. Adică nu numai să dovedim că ştiinţa lipsită de 
credinţă e stearpă şi fără sens, ct să arătăm cum teologia ii 
poate da adevăra ul înțeles. Căutăm deci nu numai împăcarea ci 
colaborarea desăvirşită între teologie şi celelalte științe pentru a 
înlătura și zbuciumul sufletului individual şi luptele atit de crincene 
între comunităţile umane, unele fluturind steagul credinţei, celelalte 
ale unei pretinse ştiinţe care tăgădueşte existenta unei ordine morale 
instituite de Divinitate. 


II. 


Cind se vorbeşte de libertatea omului, de riispunderea ce-o are 
pentru faptele sale, oamenii de rînd neatinși încă de filosofie, înţeleg 
joarte bine despre ce-i vorba, Oamenii de rind sint cei ce cred 
încă în Dumnezeu şi pedeupsă după moarte. Dar cit de tare e 
această credință s'a văzut în revoluțiile secolului prezent, Se poate 
obiecta prea bine că morala creștină îşi păstrează puterea — dar 
într'o sferă destul de redusă, dincolo de care o reacțiune împotriva 
ei se poate produce oricind. Antagonisme economice, religioase, 
politice, de rasă, de clasă, etc. pot face să izbucnească conflicte grele, 
lupte de exterminare între familii, nuţiuni, confesiuni, rase. De aci 
concluzia : comunitatea morală întemeiată prin altruism, milă, etc. este 
o utopie ; pretutindeni domneşte egoismul, ura, lupta. 


Dar ne putem imagina cel puţin o stare de pace, de bună 
înțelegere între oameni, de dragoste reciprocă. O putem dori cel 
puţin. Şi fimdcă o dorim putem năzui s'o înfăptuim. 


De aici pornim. Sintem în stare să ne itnaginăm o ordine 
morală perfectă în care orice element de conflict e înlăturat sau 
poate fi înlăturat. Nu ne poate nimene opri să descriem o astfel de 
stare ; nu în felul utopiştilor construind-o şi atribuind omului însuşiri 
pe cari nu le are; ci cercetînd cum ar putea fi adus omul, așa cum 
este și în condițiuni date, la acceptarea unei astfel de ordine, lu 
acceptarea normelor cari pot da naştere unei astiel de comunităţi 
şi-i pot asigura dăinuirea, Deci nu e vorba numai de un joc al 
imaginaţiei, ci de cercetări empirice, ştiinţifice. Dacă prin astfel de 


EigS 


cercetări am ajunge la concluzia că omul, prin natura sa, nu poate 
accepta și nici nu poate fi determinat să accepte atari norme, am 
trebui să renunţăm la incercări practice de a înfăptui moralitatea 
pe pămînt. Ori, ar fi chiar paradoxal şi contradictoriu să facem 
cercetări de acest fel în vederea aplicării practice, dacă omul 
întradevăr ar fi incapabil de moralitate, — deoarece noi înşine fiind 
oameni, nici nu ne-am putea imagina o ordine morală şi nici n'am 
putea dori s'o înfăptuim; deci nu s'ar găsi nici oameni morali nici 
moralişti cari ar vrea să-i facă morali, Dar faptele ne dovedesc că 
omul este o fiinţă capabilă de moralitate şi capabilă de desăvirşire 
morală. Am desvăluit doar in expunerile noastre izvoarele mora- 
lităţii şi am arătat calea pe care omul poate înainta spre libertate 
și moralitate. In orice caz prin procesul dialectic omul poate ajunge 
la libertate, la emanciparea de subt constringerea biologică şi socială; 
el se poate considera liber şi autonom, fiind în gtare să-și aleagă 
scopurile acţiunilor sale. Adică el nu “frebue să accepte ordinea 
morală, el nu trebue să creadă în existența Divinităţii, în nemurirea 
sufletului şi răsplată după moarte. El poate declara că toate aceste 
idei sînt iluzii, născociri ale unor oameni interesaţi, ale preoților şi 
ale guvernanţilor pentru a stăpini și conduce mai lesne mulțimile 
neştiutoare. Cam așa pun chestiunea revoluționarii timpurilor noastre. 
Iar mulţimea, ascultind de ei şi de ura împotriva unor stăpîni fără 
vlagă, se năpusteşte asupra bisericilor, ucide și pradă. 

Așadar din tăgăduirea existenței unei ordine morale, obliga- 
torie pentru toţi oamenii, rezultă anarhie completă ; fiecare individ işi 
poate alege ţinta acţiunii. Dar ar fi să ne pierdem vremea cu dis- 
cuţii sterile şi construcţii utopice. Revoluţia impotriva celor bogaţi, 
prin Organizarea proletariatului și deslănţuirea războiului civil, reclamă 
ea însăși organizare, ierarhie, disciplină şi dă ca rezultat nu liber- 
tatea individului, ci tirania cea mai groaznică. 

Ordinea morală nu poate fi sfărmată decit în folosul ordinei 
sociale, iar aceasta distrusă, incepe constringerea ordinei biologice ; 
iar cînd şi ordinea biologică e atinsă de descompunere, incepe stăpi- 
nirea ordinei mecanice. Ceea ce am putea exprima și prin cuvintele 
că cine se răzvrătește împotriva lui Dumnezeu cade cu necesitate 
subt stăpinirea diavolului. S'ar putea obiecta că așa fiind, omul nu 
poate fi numit în niciun caz liber ;_el ar fi constrins sau să asculte 
de Dumnezeu sau să cadă în altă robie. Şi atunci nu e indiferent 
ce alege ? Nu e mai bine să urmezi chemarea instinctelor, să trăești 
din plin waţa, să fii crud cu cei slabi şi viclean și supus fnţa de cei 
puternici (cită vreme sint puternici) ? Fără îndoială că niciun argument 
nu pntem opune acestui „supra-om“ hotărit să nu accepte nici o 
constringere morală. Dar îi putem atrage atenţia că părinţii săi 
dîndu-i naștere şi cruscindu-l (pînă ce a ajuns în starea să enunțe 
astfel de principii) au gîndit altiel, cum dealtfel și copiii săi (dacă 
va vrea sa-i aibă” în temeiul instinctelor de procreaţie) se vor îngrozi 
de el cînd vor ajunge să înţeleagă doctrina sa. lar dacă îi va creşte 
în această doctrină, nu va trebui să se mire cînd, ajuns la bătrinețe, 
copiii săi îl vor ucide sau îl vor lăsa să moară de foame, 


Www. dacuramanica ro 


Răzvriitirea tuturor oamenilor împotriva lui Dumnezeu ar duce 
cu necesitate la pieirea oamenirii, sau cel puţin la căderea ei în 
sfera animalităţii, unde prin ordinea biologică izvorită din fuvcțiunea 
instinctelor ar mai putea dăinui specia umană, 


Dar căderea n'ar trebui să fie așa de adincă. Omenire: sar 
putea opri la ordinea socială. Vedem doar întradevăr că, în anu- 
mite condițiuni, se poate stabili o societate umană fără norme mo- 
rale. Așa toate „tiraniile“ de azi și de pe vremuri. Nu este doar 
exclus ca o ceată de oameni înarmaţi să pună stăpinire pe un sat, 
un oraș sau o țară şi să-şi păstreze o vreme dominnţiunea prin 
teroare. Dar o astfel de dominaţiune nu poate să dureze lungă 
vreme, Certuri interne pot izbucni în fiecare clipă; tiranii se ucid 
întreoaltă, iar cei ce mai rămîn sînt și ei supuşi legilor biologice. 
Vrem să spunem că un Stat se poate naște și dăinui cităva vreme 
prin întrebuințarea forței şi teroarei, după cum sint timpurile şi 
locurile. Machiavel ne arată cum procedau principii de pe vremea 
sa pentru a-şi dobindi o domnie nouă sau a păstra una veche. El 
mai adaugă dela sine precepte ingenioase pentru desăvirșirea acestei 
„Arte de guvernare“. Pentru organizarea unui Stat nu e nevoie de 
morală, — așa cel puţin ne învață Machiavel şi aşa vedem că se 
petrec lucrurile în „politică“. Mecanismul Statului poate funcţiona 
o vreme și fără moralitate, cum dealtfel și organizarea unui sistem 
economic nu cere aplicarea de norme politice sau morale. 


Dar întrebarea este: cei ce conduc mecanismul Statului, sau 
o organizaţie economică, ce scop urmăresc? Simpla satislacere a 
ambițiilor sau a intereselor personale? Ii atrage numai puterea, 
luxul, «bunul traiu etc. ? Se poate întimpla și aceasta. N'ar piitea 
nimene spune că Nero sau alţi împărați de aceeaș categorie au avut 
“ simţul răspunderii faţă de Divinitate, că au avut scrupule morale și 
un ideal moral. Nu vrem deci să construim utopii, să coniundăm 
ceea ce este cu ceeace ar trebui sau am dori să fie, Dar chiar 
interpretarea nepărtinitoare a istoriei ne dovedeşte că mecanismul social 
(fe politic sau economic) se distruge cînd întră pe mina unor nebuni, 
lipsiţi de simţ moral, fie că e vorba de tirani sau de o clasă condu- 
cătoare degenerată şi decadentă (cum o găsim mai ales în unele 
democraţii vechi). Reacţiunea împotriva căderii în animalitate se pro- 
duce din partea reprezentanților moralei, din partea moratiștilor, 
din partea oamenilor al căror sufiet e plin de imaginea comunității 
umane perfecte, de imaginea unei comunităţi creată și condusă de o 
ființă atot-bună. 


Şi cum toţi oameni se nasc din părinţi umani şi cresc in 
comuniune cu ceilalți oameni, apelul la conștiința morală nu e 
niciodată lipsit de răsunet: drumul spre libertate se deschide iarăș 
prin lupta celor buni, celor ce acceptă normele morale, porunsile 
Divinităţii, împotriva celor nebuni şi răi cari și-au pierdut sufletul 
şi au uitat de izvorul limpede a! binelui din care s'au adăpat în 
tinereţea lor. 








= 141 


Prin această luplă creştinii au refăcut puterea imperiului roman 
şi au înlesnit constituirea de comunități morale în hotarele imperiului 
roman, constituirea naţiunilor creștine, cari s'au organizat apoi, 
în temeiti-solidarității morale, în State naţionale. 


Naşterea, înflorirea şi decăderea cetăților antice tot în acest fel 
se explică; imperiul lui Alexandru cel Mare s'a desfăcut deoarece 
mu reprezenta o comunitate morală și nu putea deveni o comunitate 
morală. Urmașii lui Alexandru au mers pe calea politică, a forței 
şi teroarei, şi de aci instabilitatea Statelor lor. 

Ceea ce am vroit să demonstrăm a fost că: fără acceptarea 
normelor morale şi a ordinei morale ca prototip al orlcăjei 
ordine, omul alunecă in anarhie, distruge orice ordine. 


II 


Să presupunem ca Statul s'ar naşte din forţi, din faptul că 
o ceată de bărbaţi înarmaţi ar tăbări asupra unor comunităţi paşnice, 
le-ar subjuga și le-ar impune ascultare. Cam în felul cum a făcut 
acel trib dorian războinic care s'a aşezat în Lacedemonia, la Sparta. 
Cam in felul, zic; deoarece acel trib el însuş reprezenta o comunitate 
morală, se conducea în interiorul său după norme religioase și 
morale. Dar presupunem că o bandă înarinată de atei ar subjuga o 
țară prădind şi ucigind populaţia. Intr'un astfel de Stat ce înţeles 
ar mai avea cuvintele; justiţie, crimă, jurămint etc. ? 'Totul ar depinde 
doar de bunul plac al tiranului şi al instrumentelor sale docile 
Adocile fiindcă plătite bine şi bine hrănite). Viaţa și averea „cetăţe- 
milor* ar atirna de bunul plac al stăpînilor. Şi dacă s'ar vorbi şi 
aci de ordine, lege, crimă, pedeapsă, ispășire, etc., ar fi numai ca 
amintire a unei ordine trecute sau ca nădejde într'o ordine viitoare. 
De fapt am avea inaintea noastră o hordă sau turmă, ținută la un 
loc de un şef temut şi care dispune de o armată devotată lui, 
Deosebirea între un astfel de „Stat“ uman și o hordă de animale ar 
sta în faptul că conducătorii Statului uman ar poseda fehnica guver- 
nării, moştenită dela generaţiile trecute, deci ar cunoaşte mecanismul, 
aparatul de conducere, al „maşinei*. Minuind maşiua după regulele 
artei politice („machiavelice“), un astfel de Stat ar putea dăinui 
lungă vreme. Şi cum e vorba totuş de Oameni, nu numai că nu e 
exclus ci e chiar foarte probabil, că din acest Stat să se nască iarăș 
o comunitate morală, sau mai multe comunităţi morale: naţiuni cu 
idealuri şi cu misiuni istorice. Astfel cuvintele de dreptate, lege, 
jurămint, răspundere ar trebui să-și dobindească iarăși înţelesul 
lor adevărat. x 


Dar să ne imaginăm că „idealul“ marxist s'ar împlini, că 
Statul s'ar prăbuşi definitiv şi că ordinea socială s'ar întemeia numai 
pe dreapta împărțire a produselor muncii, a bunurilor economice. 
„Cine nu lucrează să nu mănince“ — așa ar fi principiul funda- 
mental al noaei ordine. Toate mijloacele de producţie ar trece in 
proprietatea societăţii, şi individului i se dau mijloacele de subsi- 


Www. dacuramanica ro 


— 12 — 


stenţă în proporţie cu munca prestată în comun cu ceilalți. Dar 
cum rămine cu femeile şi copiii? Mai ales cu femeile gravide şi 
copiii mici? Apoi cu bătrinii, bolnavii etc., cari toţi consumă mai 
mult decit pot agonisi prin muncă. Problema sa complică și mai 
mult, cind ne gindim că această doctrină comunistă desfiinţează 
familia, dă libertate sexuală deplină și bărbatului și femeii, fără să 
le împună vreo răspundere pentr creşterea generaţiilor viitoare. De 
educaţia copiilor s'ar îngriji, se zice, societatea ! 


Dacă împotriva tuturor legilor morale și sociale, s'ar înfăptui 
o astfel de societate, ce înțeles ar mai avea cuvintele de „dragoste“, 
„simpatie“, „milă“, etc.? N'am avea în fața noastră o adunătură de 
vietăţi cari sar mișca şi ar acţiona numai în teineiul instinctului de 
conservare proprie şi la cari nici instinctul de conservare a speciei 
mar tuncţiona în mod normal, sar atrofia, dat fiind că avortul ar 
fi îngăduit şi creşterea copiilor ar deveni o povară insuportabilă, De 
aci şi pină la căderea acestor automate (lipsite de tot ce e omenesc 
şi păstrind din animalitate doar numai tendinţa de a-şi nutri trupul) 
în ordinea mecanică a materiei inerte nu e mare distanță. O asttel 
de societate s'ar sinucide în scurtă vreme, în curs de una sau două 
generaţii — dacă nu s'ar produce reacţiunea. 


Dar zicem că o astfel de societatea ar fi posibilă: ce-ar mai 
răminea din ordine, din norme şi legi? Evident că numai calculul 
producţiei, calculul energiilor puse în joc pentru a da un randament 
maxim. Aceşti „oameni economici“ ar trebui să fie ingineri, statis- 
ticieni și matematicieni perfecţi. Căci pe calculul producţiei bunu- 
rilor şi pe repartizarea exactă a lor se intemeiază doar toată orga- 
nizaţia acestei societăţi ideale. Aci reprezentanții ştiinţelor exacte ar 
avea un rol important (subt condiţia să renunțe la toate amintirile 
burgheze şi să dovedească originea lor proletară). Bi ar construi 
mașini, le-ar perfecționa, ar descoperi noni compoziţii chimice, ar 
inventa noui metode de cultivare a plantelor și de creştere a anima- 
lelor, ar descoperi chiar metode de a-l preface pe om în marxist pur, 
crezind orbește în Capitalul lui Kart Marx şi în interpretarea auten- 
tică a acestei evanghelii dată de Lenin. 


Dar ne temem că în scurtă vreme natura însaș, pusă astfel în 
serviciul exclusiv de a da bunuri economice, s'ar revolta, ar deveni 
haotică. Chiar din laboratoare ar ieşi spiritul de revoltă. Căci savanții 
îmbătriniţi şi girboviţi şi-ar pune întrebarea: care a fost scopul 
muncit noastre ? Dacă n'avem nici familie de îngrijit, dacă munca 
noastră n'a servit decit să procure mulţimii (de care nu ne leagă 
nici un sentiment de dragoste) hrană şi imbrăcăminte, oare nu e 
mai bine să sfărmăm toate aparatele, să dăm foc laboratoarelor şi 
cărţilor şi să respirăm încă inainte de-a muri cîteva ore de linişte, 
de libertate subt cerul luminos, amintindu-ne de copilăria noastră, 
de viaţa fericită în căminul părintesc. Am pornit, ar zice ei, în 
căutarea adevărului, în căutarea ordinei naturii şi am fost cuprinși 
de setea de adevăr: dar oare adevărul trebue pus numai în slujba 
nutririi corpului, în slujba „producţiei economice“ ? Dacă acesta e 


Www. dacuramanica ro 


— 13 — 


unicul scop al științei, atunci mai bine piară știința și prăbușească-se 
natura în baosul din care a ieșit! 

Intr'adevăr ce sens mai au cuvintele de „lege naturală“, de 
„ordine cosmică“ etc., cînd scopul suprem al cunoașterii acestei ordine 
nu este decit satisfacerea stomacului, asigurarea vieţii individuale. 
Atunci nu e mai superior orice animal care se bucură de viaţă și 
luptind pentru a se conserva pe sine nu face decit să asigure 
existența speciei ? Cine a observat cum animalele se îngrijesc pentru 
creşterea progeniturii lor, cum muncesc fără răgaz şi se jertfesc la 
nevoie pentru viaţa puilor, va înţelege absurditatea doctrinei marziste, 
primejdia ei în aplicarea practică. Această doctrină reflectează con- 
cepţia unor oameni crescuţi în orașe, al căror simţ pentru ordinea 
și frumuseţa naturii a fost timpit, al căror suflet a fost ucis de ura 
şi dușmănia împotriva celor bogaţi. 

Nu doctrina marxistă poate remedia răul prin desăvirșirea 
dezastrului și prin proclamarea morţii sufletului ca principiu de 
organizaţie socială, d numai doctrina creştină, care propăvădueşte 
dragoste între oameni şi căutarea drumului de împăcare între clasele 
sociale, apelind la conștiința morală atit a celor săraci cit și mai 
ales a celor bogaţi. 


Dacă totuș în unele ţări s'a deslănţuit furtuna, a fost din 
pricina că agenţii revoluţiei comuniste au fost de „neam străin“, așa 
că ei nici nu aparţineau comunităţii morale, „naţiunii“ înlăuntrul 
căreia propagau ideile revoluţionare. lar, pe de altă parte, a fost 
şi din pricina că atit clasele conducătoare cit şi massele conduse au 
pierdut sentimentul de solidaritate morală, în stare să învingă toate 
aniagonismele de ordine economită. Atunci cind şi acolo unde 
corupţia, luxul, desiriul au zdruncinat puterea clasei conducătoare, 
revoluţiei comuniste au avut și au joc uşor, mai ales dacă 
n'au altă intenţie decit de a-și institui dominaţiunea cu 
scopul exploatării neingrădite a mulţimii. Așa se explică cum pretu- 
tindeni comuniștii își gasesc aliaţi între politicienii corupți şi atei 
pentru „organizarea economică“ a societăţii după preceptele lui 
Karl Marx. 

„Democraţia demagogică“ e cel mai potrivit mediu pentru 
activitatea comuniştilor. Liberalismul le-a pregătit admirabil terenul 
pentru organizarea de fronturi populare și răsturnarea ordinei 
„burgheze“. 

Dar cu necesitate se naşte și reacţiunea, năzuinţa spre înălțare 
la ordinea morală, la acceptarea normelor instituite de Divinitate. 
Drumul spre înălțare a fost luminat în toate timpurile de jertfa . 
celor buni. In vremea decadenţei romane doctrina creştină a înviat 
puternică, arzătoare, mintuitoare în sufletele tuturora, haosul social 
s*a limpezit, cuvintele de lege, dreptate, dragoste, virtute își redobiîn- 
diră înțelesul lor depliu, iar natura nu se mai înfățișa ca o ordine 
materială, ca un mecanism servind numai satisfacerii trebuințelor 
materiale, economice ale omului, ci ca o ordine creată de Dumnezeu 
pentru ca oamenii să înfăptuiască binele şi frumosul şi să descopere 








Www. dacuramanica ro 


— 44 = 


ptiu ştiinţă adevărul, învăţind astfel să se inchine smeriţi în fața 
puterii nemărginite a Creatorului lumii. 

Națiunea devine astiel pentru creştin comunitatea morală pe 
care o poate desăvirși prin străduințele sale, patria devine sălaşul 
pămintesc dăruit oumenilor de Dumnezeu pentru a trăi, ei şi urmașii 
lor, fericiţi şi îndestulaţi, dacă vor şti s'o îngrijească ca pe o grădină 
frumoasă. 

Acest vis de fericire şi pace i-a impins pe mulţi teoreticieni 
să construiască imugivea comunităţii omeneşti perfecte. Nu numai ca 
utopie, ci cumpenind bine toate condiţiunile concretv isterice. Sar 
putea ca și noi să încercăm cîndva descrierea comunității romineşii 
perfecte, aşa cum și-au imaginat-o toți cei ce-au luptat, toţi cei 
ce-au murit pentru înfăptuirea ei, 

Traian Brăileanu 


Realizări muncitoreşti 


„Mat presus decât cărțile de tcorie 
și mai presus decât legile cele snai bune 
stă fapta vie și concretă, împlinită 
direct, în îmtjlocul vealităților naționala“, 
(M. Manoileecu, Discurs la LegheaŞorecaui). 


Operaţiile băncii populare „Inlesnirea Ceferiştilor“ dela ate- 
lierul mic C.F.R. din Suliţa.Nouă au început în Iulie 1929, cu un 
capital social vărsat de 51 500 lei 2). 

La 31 Decembrie, adică după 5 luni de funcţionare, capitalul 
social vărsat se ridică la 184.045 lei, iar numărul meinbrilor se 
măreşte dela 94 la 109, format din ceferişti dela toate serviciile, cu 
majoritatea evident, dela atelierul mic. 


Capitalul social era repartizat astfel : 


11 membri dela 100 lei pînă la 1.000lei , . . . 5.800 lei 
53 On 00 ps 2000, . . . + 78.125, 
45 mp 9.00 pp 5000 pe e 101.020, 


109 membri ... . . . . . total. . . „ . 184.915 lei 


in acest timp s'au acordat împrumuturi în suma totală de 
de 436.000 lei pentru următoarele scopuri : 


5 împrumuturi pentru cumpărat vite și unelte agricole 26.000 lei 


14 » » A imobile şi pămint. . 64.700, 
63 > > și hrană şi altele. . , 436.000, 





82 imprumuturi . , . . . . . total. . . . . 526.700 lei 


*) Vezi articolele mele „Realizări muncitorești! din /nsemnări Sociologice 
An. ÎN, Nr. 4 şi Nr. 8. 


= pi 


Se vede de mai sus că tendinţa e de a lichida din datoriile 
pentru hrană, îmbrăcăminte, etc., datorii de care am vorbit în 
articolul precedent cum s'au format și mărit. Pentru imobile şi 
pămint, ori pentru unelte agricole procentul de sume împrumutate 
e mai mic în aceste prime luni de funcţionare a băncii. 


La încheierea bilanţului la 31 Decembrie 1930 numărul de 
membri înscrişi este de 120, iar capitalul social e de 339.942 lei, 
repartizat astfel : 


4 membrii eu un capita! pină ln, . , e. . 500 lei 1.043 lei 
2 1 0» n m dela BOLleila 1.000, 1410, 


105 nn „ L002 „ 5.000, 265.29, 
6 „ nn x „5.001 „10.000, 33176, 
3__n ID pai n 10:00)» » 25.000 „ 39.020 „ 


120 membrii, „cc... sk. - » + «total, , 339,942 lei 


Se vede cum dela un an la altul se măresc sumele depuse în 
total şi pe fiecare categorie, 


Imprumuturile acordate in anul 1930 se ridică la suma de 
969.400 lei, date cu umnăioarele scopuri : 


10 împrumuturi pentru cumpăra! vite şi unelte agricole: 53.500 lei 





2 E »  arendare de pămint: ., ,,., 1.000, 
= „cumpărare de pămint: , + + . 305.500, 
147 [3 „ brană şi alte scopuri: .., . 609400, 


201 împrumuturi: ,. cc... . total: , , . 969.400 lei 


Se obsemă a accentuată tendință pentru cumpărare de 
pămini şi pentru vite. In ultima categorie — unde am pus hiană 
şi alte scopuri, sînt cuprinee şi împrumuturile pentru ridicat case, 
care în speciâcarea făcută la vremea su, au fost trecute în „alte 
scopuri“, Se constată, apoi, circulația mare a banilor: cu un capital 
social de 340.000 lei, am reușit să acordăm, intr'un an, împrumu- 
turi de 970.000 lei. 


In 1931, la 31 Decembrie, situaţia se prezintă astfel: 160 
membri înscrişi, cu un capital social vărsat de 533.655 lei repartizat 
astfel : 


membri cu capital pină la 500 lei: .,.,.,, . 2.467 lei 

si, dela 501 lei la 1000 lei:. , , 5.845, 

ici me:nbri dela 1,001 lei pină la 5.000 lei s e 271218 , 
36 5.001 „25.000 254.125 


150 Fe PE AES e Dea Sata „e + 933.655 lei 


Comparind cele 2 situaţii — dela 31 Decembrie 1930 și dela 
31 Decembrie 1931 — se vede cum numărul membrilor, care au 
este 5.000 lei, trece dela 9 li 36, iar suma depusă dela 72.000 
ei la 245,000 lei, Aceştia sint meseriaşi, iar faptul că au econo- 
misit această sumă importantă dovedeşte că o îndrumare sănătoasă 
şi permauentă poate conduce la rezultate frumoase. Dacă la început 











178: 


depunerea la capital a mers ceva mai greu, mai apoi, văzind avan- 
tajele şi căpătind încredere, au fost cu mai multă tragere de inimă. 


Pentru a stimula depunerile la capital ne-am slujit de urmă- 
torul mijloc: 


In primii 2 ani am considerat, ca limită maximă a sumei cu 
care se poate imprumuta cineva, de 5 ori capitalul vărsat: dacă 
unul are 1.000 lei capital vărsat, poate lua cel mult 5.000 lei. Cum 
nevoile lor erau destul de mari, pentru a-i sili, totuș, să depună, 
să aibă economii, am bhotărit, către sfirșitul anului al doilea, să le 
dăm ca imprumut cel mult de 4 ori capitalul social vărsat, Pentru 
a putea să se împrumute, deci, cu 10.000 lei la început era necesar 
să aibă cel mult 2.000 lei la capital; în 1930, la sfieşit, ca să 
poată lua 10.000 lei, era nevoit să aibă 2.500 lei, deci era silit 
să-și mărească depunerile la capital. Acest procedeu era, pe de altă 
parte, şi o măsură de prudență din partea conducerii băncii, pentru 
a-şi asigura capitalul ei. Acest factor — la început 5, apoi 4 — 
s'a tot micşorat din an în an, obligînd, astfel, pe membri să-și 
mărească capitalul, cînd vroiau să ia, cu împrumut, sume mai mari. 
Acum el este 2: deci nu poate lua cineva de cit de cel mult de 
2 ori capitalul social vărsat. 


În modul acesta banca este pe deplin asigurată — prin ce 
are depus debitorul, ca şi prin garanţi — de sumele imprumutate. 


'Trecind acum la împrumuturile acordate în acest an 1931 — 
ele se ridică la suma de 1,109.900 lei repartizate astfel: 


14 împrumuturi pentru cumpărare de vite şi unelte 


„ agricole: , , . . ... . . 70.000 lei 

1 ] „  arendaredepămint:, .,.. . 1.000, 
86 îi m hrană şi alte scopuri:. , , . 419400, 
172 j „__ Cumpărare de pămint şi mobile: 619.500 ,„ 
173 imprumuturi: „cs... e total: , .1,109.900 lei 


Se constată în acest an cum frec, înaintea tuturor felurilor 
de împrumuluri, acelea pentru cumpărare de pămint şi case. 
Din partea noastră, a conducătorilor băncii, cuvintul de ordine a 
fost : cumpăraţi pămînt, cumpăraţi case, faceți-vă case: măriți-le 
pe cele pe care le aveți. Vroiam să-l facem proprietari de case, 
să-i avem pe fiecare cu gospodărie frumoasă în Suliţa. Acest 
îndem» pornea din convingerea, arătată și in primul articol din 
această serie: înțr'un fel priveşte toate frămintările sociale unul 
care mare nimic de pierdut, căruia îl e indiferent dacă azi 
lucrează aici şi miine în cine ştie ce colț al (ării, altfel îşi chib- 
zuieşte paşii cel care se ştie legat prin casa lui, prin pămintul 
lui de oraşul unde este fabrica în care lucrează. lar gindul 
nostru a capătat realizare. 


În anul 1932 intervine in ascensiunea băncii o irină: salariile 
personalului încep a se reduce, criza își intinde și aici tentaculele. 


— 17 — 


Totuş privită situaţia, în raport cu a altor instituţii de credit se 
prezintă foarte bine, 


Avem la 31 Decembrie 1932 un număr de 145 membri, cu 
un capital vărsat de 637.364 lei, repartizat astfel: 


8 membri cu un capital pinăla 1000 lei:. , .. , . „ 2.936 lei 
86 „, » n» dela 1.00Lleipinăla 5.000lei: 241.882 „ 
5 Pai » 5.000, „ m» 25.000, 392546, 


145 membri aaa ao total: = 637.304 lei 


Se vede, comparind această situaţie cu cea din anul precedent, 
că s'a mărit lotul celor cu depuneri peste 5.000 lei, iar în total cu 
peste 100.000 lei. Numărul membrilor s'a micșorat, deoarece au fost 
unii din ei mutaţi din regiunea Suliţei și, prin asta, și-au pierdut cali- 
tatea de membr. Salariile mai mici au condus şi la o circulaţie, 
mai puţin vioaie, a împrumuturilor, 

Văziul că li se reduc veniturile, au căutat să-şi limiteze şi 
nevoile în aceeaşi proporție. De-aci: valoarea împrumuturilor acor- 
date în 1932 se r dică la 784.300 lei, repartizaţi astfel : 


4 împrumuturi pentru cumpărare de vite şi unelte agricole: 15.500 lei 


“i n = » pămînt şi case: 385.500 „ 
51 ZI, p N „ hrană şialte scopuri: 383.300 „ 


109 împrumuturi: , ,„... . ... . „total:, , . , 784,300 lei 


Se vede de mai sus că cea mai mare atenţie s'a dat tot îm- 
prumuturilor pentru pămînt şi case, Mai avem de observat, ţinind 
seamă şi de numărul de membri împrumutaţi, că în mediu s'a dat 
cîte 7.000 lei, adică fiecare își mai mărea proprietatea lui cu ceva: 
Xe ha. sau 1 ha, de pămînt, își dregea casa, şi-o mai mărea, 

umărul mare de împrumuturi date pentru pămînt şi mobile, ca și 
suma medi?, nu prea mare, dovedesc chibzunţa pusă în întocmirea 
gospodăriilor : îşi făceau ceva intr'un an, plăteau în iarnă datoria, 
pentru ca, în primăvara viitoare, să ia, iarăşi, un împrumut, spre 
a-şi complecta casa, spre a-și mai cumpăra o bucată de pămint, 

In 1933 situaţia se prezintă astfel: 147 membri cu un capital 
social vărsat de 696.761 lei, repartizat: 


9 cu un capital pînă la 1.000 lei: , „6.507 lei 

78» » dela 1.001 lei pină la 5.000 lei: ” 233.300 . 

58. „5.001 n» n m» 25.000, 403,834 „ 
now peste 25.000 lei: . . „+ 53.120 4 


DAȚI a ae a 0 în si ea si ză. aa bObal ia a 596.761 lei 
Imprumuturile acordate se ridică la 518.000 lei, repartizate astfel ; 
Imprumuturi pentru cumpărare de vite și unelte agricole: 94 500 lei 


î - Fă m pămint şi case: 238.800 , 
Și zi îi „» hrană şi alte scopuri: 184.100 » » 


Totul :. . . 518.000 lei 


Www. dacuramanica ro 


— 18 — 


Se menţin şi acum observaţiile dela situaţiile din anii precedenţi. 
Se constată că, datorită crizei, datorită salariilor foarte mici, 
circulația banilor devine şi mai lentă. 


In anul 1934 situaţia este și mai grea. Intră, apoi, în consi- 
deraţie, incă 2 eleinente, care fac ca volumul afacerilor băncii să fe 
şi mai mic: 

a) Infiinţăm şi o cooperativă de consum şi banii, pentru măr- 
furile cumparate dela aceasta, se string, odată cu cei pentru bancă, 
la pluta salariilor. Ori tot interesul nostru se deplasează la menţi- 
nerea cooperativei, care avea de luptat cu greutăţile începutului — de 
unde să cumpărăm martă, cum so vindem, procurarea pentru fon- 
duri, pentru a avea cit mai aprovizionată cooperativa — avea de 
luptat cu „buna voința“ negustorilor din Suliţa (vom vorbi mai pe 
larg, cu ocazia desroltării capitolului respectiv), trebuia să luptăm 
cu hpsa noastră de obişnuinţă, într'o astfel de materie. Deaceea, cu 
ocazia plăţii salariului, stărmam pe lingă meseriași să-şi plătească, 
în primul rind, mărfurile. Prin aceasta, evident, banca a suferit 
înteucitva. 





Salariile membrilor, tot mai diminuate, nu le permit, apoi să se 
mai întindă la noi învestiţii;y se mulţumesc în cea mai mure parte, 
să-şi termine ce-au început, să-și ducă o viață chibzuită, spre a nu 
întra în datorii. 

6) Al doilea considerent: prin atribuţiile ce mi se dau în 
adininistraţia C.F.R. nu mai pot fi la fecare plată la Suliţa şi, 
deci personalul —- nefiind eu prezent — plăteşte, ceva mai puțin 
din datorii, Situaţia e, însă, tot bună, după cum se vede din cele 
de mai jos, afiute în bilunțul încheiat la 31 Decembrie 1934. 


Avem 143 membri, cu un capital social vărsat de 743.610 lei, 
repartizat astfel : 


' membri cu un capital pină la 1.000 lei:. . . .  4.939'lei 
[3 AI sa „dela 1.001 lei pinăla 5.000lei: 200.566 , 








SL e e a n n BOO e: e 25000, 442, 
2 n n » 00. . 63.003 , 
143 membri: . . . „total: . , , 744610 lei 


Iinprumuturile acordate în 1934: 295.200 lei, repartizate astfel: 

Imprumuturi pentru cumpărarea de vite şi unelte agricole: 36.000 Isi 

- 3 . „ pămînt şi case: 187.599 , 

3 ş ia „hrană şi alte scopuri: 71.700 „ 

î Total: , „295.200 lei 

Portofoliul se ridică la 842.770 lei, împrumutaţi la 131 

membrii. Din această sumă, la 31 Decembrie 1934, numai 7 îm- 

prumuturi nu au scadenţa la zi, iar valoarea lor se ridică la 

22.320 lei, deci sub 30/, din total. Aceasta dovedeşte soliditatea 
băncii, 

In 1935 situaţia se prezintă astfel: rămin 141 membrii — unii 


— 19 — 


mutaţi din localitate și-au lichidat situația la bancă, nemai putind 
fi membri — cu un capital social de 717.985 lei, deci superior celui 
din anul precedent, 


Imprumuturile care se acordă în acest au, din motivele arătate 
mai sus, se ridică la 232.400 lei, repartizate astfel: 


Vite şi unelte agricole: . . . . , . . 3,000 lei 
Pămint şi locuinţe: , . . . , , . . + 104000, 


____ Imbrăcănninte şi hrană „125.400 „ 
Total: . , , 232400, 


Portotoliul e de 856.740 lei; la 31 Decembrie 1935 avem tot 
1 membri cu scadenţa imprumuturilor în restanță însumind 20550 
lei, adică 2,4 aj, din valoarea portofoliului. Situaţia se prezintă, deci, 
bună și ne nemulţumeşte, doar, circulaţia lentă a sumeler, datorită 
neputinței de-a face fată, cu salariul lor mic, şi nevoilor lor ime- 
diate și datoriilor contractate pentru investiţii. 

Anul 1936 a fost pentru bancă poate cel mai greu. Se dispu- 
sese, datorită unui plan de reerganizare a atelierelor, destiințarea 
atelierului nic şi mutarea personalului la alte ateliere. Toată acti- 
vitatea, băncii urma, deci, a fi complect sistată, totul urina a fi 
destrămat, Nu vrem să intărziem nici asupra celor gindite atunci, 
văzind că se părăduieşte o muncă de zi, la zi, depusă atiţia ani, 
pentru ridicarea economică, culturală şi sufletească a meseriașilor, 
pentru că ne-am propus să discutăm numai cifrele reci ale rezul- 
tatelor, nici asupra străduinţelor noastre, spre a menţine, totuş, acest 
atelier mic. Destul să menţionăm că acest atelier încă există — 
e drept, cu un personal mai puţin numeros —, și că își îndepli- 
neşte îndatoririle sale, pentru care merită toată laudu. Numărul 
membrilor, la încheierea situaţiei de sfirşit de an — 3! Decewbrie 
1936 — se ridică la 122, cu un capital social de 665.222 lei (se 
scade cel al celor plecați la alte ateliere). 








S'au împrumutat în acest an, pentru: 


Pămint și locuinţe: . . . . . + =. +. + 188.600 lei 
Îmbrăcăminte, hrană, ete: . . . . e + +. 12400 


Total: , , . 211.000 lei 


Restanţi au fost 5 membri cu 30.680 lei, sau 40/, din valoarea 
portololiului, care se sidică la 774.910 lei. Procentul e ceva mai 
mare decit în anii precedenţi, fiindcă nu-şi lichidaseră datoriile cei 
mutaţi — la Galaţi ori Iași, totuș e destul de mic, faţă de al altor 
societăţi similare şi imprumuturile au fost puse la punct în primele 
luni ale anului 1937. 

Aşadar, după 8 ani de activitate a băncii, avem următoarea 
situație : 

A) Un capital social vărsat de 665.222 lei 

B) o circulaţie a economiilor, ...* se ridică la 4556.200 fer, 
cu care am implinit nevoile membrilor, «in care, cele de consum ca 


www. dacuramanica ro 


hrană, îmbrăcăminte, ajutor pentru boală, căsătorii, nașteri, etc., etc,, se 
ridică la 2,277.600 1ei pe cari, altfel, trebuia să-i in, cu dobinz 
cămătăreşti, dela diverşi creditori din tirguşor. 

C) Şi-au cumpărat pămint ori case, și-au construit case, staule, 
au mărit pe cele pe care le au — prin ei înşişi, aceşti meseriaşi, 
unui atelier mic C.F.R. — în valoare de 2,044./00 iei. 
Nu mai e nevoie de nici un comentar, 


D) Şi-au cumpărat unelte apricole, au luat în arendă pămînt, 
ori şi-au cumpărat vite de 300,500 lei. 


E) S'a infiuţat pe lingă bancă un „Fond de ajutor reciproc“ 
-din care se ajută membrii băncii pentru cazuri de boală, de deces 
al lor, ori al vreunui membru al familiei lor — soţie sau copil — 
şi, pină acum 2 ani, şi pentru cei care se însoară. Am pus și 
ultimul caz — de însurătoare — printre acelea care să dea dreptul 
da un ajutor — 2.000 lei — din următorul motiv: în Basarabia, 
datorită taptului că nu se ţineau condici de nașteri, de căsătorii, de 
morţi, la primărie, că la preot, a înflorit, într'o măsură necunoscută 
în alte părţi, concubinajul, care ajunsese o plagă. Pentru a-l curma 
în atelierul mic, unde era destul de răspînâit, am instituit acest 
ajutor de însurătoare, care era o tentaţie, pentru a-şi îndeplini 
formele, cei cari trăiuu în concubinsj, așa ca să fe căsătoriţi civil, 
iar copiii lor să se bucure de toate dreptwile ce le dă acest fapt. 
Gindul nu ne-a fost în zădar: printre alţii, un lucrător, de 45 ani, 
cu 4 copii nelegilimi, s'a căsătorit civil, în urma acestei dispoziţii. 

Din acest „Fond de ajutor reciproc“ s'au ajutat, dela înființarea 
lui — 1933 — și pină astăzi diferiţi membri, cu suma totală de 
72.000 Lei. 


F) Din anul 1932 s'a înfiintat pe lingă bancă şi o bibliotecă, 
* din cei 10%, repartizaţi din beneficiul net, fondului cultural. 

Vom arăta intr'un alt capitol ce înfluienţă a avut biblioteca 
Permanenlă, na ambulantă ca în primii ani. 

Valoarea cărţilor din bibliotecă — toate legate, se ridică la 
-31.000 lei; avem 901 cărţi, în 672 volume — cele mai mici și 
cu un conținut asemănător au fost legate împreună. 

Cea mai mare parte sint cumpărate de noi; parte ne-au fost 


donate de Casa Şcoaielor și d-l G. P. Docan, consilier la Curtea de 
apel din București. 


G) Avem o orchestră de mandoline, ghitare și balalaici, 
precum și corul meseriașilor, cu dirijorii plătiți: 1/, de bancă și 1/2 
de către Cerc (din cei 10 lei, cotizaţie lunară), 

H) Am ajutat băieţi săraci, ce voiuu să înveţe carte mai 
departe, la liceu; am ajutat biserica din localitate, pentru plata 
corului, iar la Crăciun contribuţia băncii — pentru ajutorarea copiilor 
de ceferiști mai săraci cu pachete cu flanelă, fulare, mănuși, ciorapi, 
ghete, pulovere, etc. şi cu pungi cu bomboane, mandarine, mere şi 
şocolată — a tost destul de insemnată. 












— 2] = 


Se vede din cele de mai sus că banca populară unu și-a, 
limitat rolul numai la: 

a) A Jace pe oameni se puie deoparte bani albi pentru 
zile negre; 

6) a ajuta, cu împrumuturi, pe membrii băncii, pentru nevoi 
curente şi, mai ales, pentru a-i face proprietari de pămînt şi 
de case, 

ci şi-a găsit de-a ei datorie, fiindcă lucrează întrun astfel de 
mediu și într'o provincie alipită, să-și lărgească activitatea. De-aci: 
bibliotecă, cor și orchestră, ajutorarea copiilor săraci, a celor doritori 
de învăţătură, moralizarea membrilor (Fondul de ajutor reciproc), 
ajutorarea bisericii strămoșești... 

Acestea sînt rezultatele unei munci tenace pe teren economic, 
începută în 1929 și care se continuă și azi cu aceeaș râvnă. 

sa 

Dar înfinţarea unei biinci populare la atelierul mic a dat 
imboldul începerii unei acţiuni similare la atelierul principal Cernăuţi. 

Şi astfel, în Decembrie 1929, se înjghebează și aici banca 
populară „Prevederea C.F.R.“, care a urmărit exact aceleaşi scopuri: 
ridicarea economică a lucrătorilor, obișnuirea de-a pune la o parte 
ui ban, ajutorarea, în momente grele, dela bancă. 

Rezultatele la care s'a ajuns aici — de dimensiuni mai mari 
avind în vedere că ea lucra cu un personal mai numeros — cit și 
comentariul pe marginea lor, ţirind seama că mediul diferă întra 
citea de cel dela Suliţa, rămin a fi arătate într'un articol viitor, 
unde vom vorbi și despre cooperativa de consun dela Suliţa, precum 
și despre dezideratele supuse celor în drept, ca și de planurile 
noastre de viitor, pe tărimul economic, 

Inginer lon Gogan 


Conșştiinţa morală 


Sociologia positivistă, susţinind că individul e determinat cu 
desăvirșire de societate, slirșeşte prin a tăgădui posibilitatea de con- 
stituire' a unei științe morale şi îngăduind doar constituirea unei 
Ştiinte a moravurilor. = 

Moraliştii au reacționat. Dar cei mai mulţi dintre ei au opus 
sociologismului dogmatic al şcoalei durkheimiene sisteme morale 
totatit de dogmatice. Pe acest drum o înlăturare a conflictului între 
sociologie și etică n'a fost şi nu este cu putinţă. 

D-l Gaston Richard, pornind lupta împotriva sofiştilor posi- 
tivişti, nu încearcă a clădi un sistem, ci porneşte chiar dela postu- 
latele metodologice ale positivismului: acordul teoriei cu faptele prin 
observarea şi cercetarea lor sistematică și obiectivă. După o serie 
de lucrări, între cari cea mai importantă este Evoluția moravurilor 
(1925), d-l Gaston Richard încearcă în ultima sa operă (1. Conștiinfa 


www. dacuramanica ro 


da 


morală şi Experiența morală; |. Legea morală, Legile naturale şi 
Legile sociale 1) să dovedească libertatea morală a omului, compa- 
tibilă fără contradicții cu viaţa socială şi fiind chiar cel mai puternic 
suport ale ei 2), 


Cum aceeaș problemă m'a preocupat chiar decum an întrat în 
templul filosofiei şi cum mai tărziu în lucrările d-lui G. Rickard 
am găsit, mărturisesc cu recunoştinţă, rodnice sugestii şi limpezi 
lămuriri cari mi-au înlesnit înaintarea spre deslegarea ei, expunerea 
ce urmează asupra ultimei sale lucrări reprezintă mai mult decit o 
dare de seamă obișnuită: ea înseamnă fixarea unui puternic punct 
de sprijin pentru propria mea străduire în acest domeniu, 

In primul capitol al lucrării, Conștiința morală, a-l G. Richard 
arată în linii largi istoria problemei, determinind momentul cind 
știința morală, părăsind calea dreaptă, alunecă în braţele sociologiei 
positiviste. 

„Existenţa coușştiinţei morale, dată neinijlocită a observaţiei, 
a fost demult considerată, totașa ca şi existența moravurilor şi 
a regulelor sociale de conduită, ca cel dintăiu obiect al unei 
etice teoretice sau, mai bine zis, explicative, Moravurile şi celelalte 
regule de conduită variază în timp ca și în spaţiu, dar conştiinţa 
este o „caracteristică umană“ a cărei formă este constantă și numai 
conţinutul variabil. Moravurile presentînd caracterele obișnuinţei, 
putem crede că ele nu sînt decit conștiința, exteriorizată, eristalizată, 
în felul că explicaţia psihologică a conștiinței primează şi lămureşte 
explicaţia ce-o pot da istoria și ştiinţele sociale despre moravuri“, 

Se vorbește şi în antichitate despre conștiința morală: la 
Platon (Gorgias), la Aristotel (in scrierile etice), la stoiceni (Marcu- 
Aureliu), Dar abia în Noul Testament apare termenul de conştiinţă 
(ovvetânats) în înţelesul ce-l are pentru noi. 

Incepind cu secolul XVI problema conştiinţei incepe să pasio- 
neze pe filozofi despărţindu-i în sfirşit în adepţi ai moralei formale 
şi cei ai experienţei morale. Dar interesul nostru trebue să se con- 
centreze „asupra unităţii, istorice şi logice, a celor două probleme, 
cea a variaţiunilor conştiinţei morale şi cea a caracterelor proprii 
ale experienţei morale“. Scrierile morale ale lui Descartes (Pusslons 
de tâme şi Lettres ă la princesse Elisabeth) ne dovedesc că 
„filosofia nativistă, adică teoria raţională a subiectului cunoașterii 
şi acţiunii, nu era nicidecum incompatibilă cu aualiza unei experienţe 
morale născute din relaţiile între individ și societate“, Dar, subt 
infuența lui Locke, teoria morală a luat altă direcţie, Contele de 
Shaftesbury şi Adam Smith sînt precursorii moralei sociologice și 
ai filosofiei valorilor. D-1 G, Richard expune mai pe larg teoria 
acestor doi moralişti, Ajunge să notăm că ei (ca in general filosofia 
anorală anglo-scoţiană) au dat loc larg studiului unei experienţe 
morale legată de cea a vieţii în societate. 

3) Colecţia Actughităs seientifiques ei îndustrialiea Nos 474 şi 475, Parie 
Rermann & Cie, 1937, 


3) Vezi articolul nostru Spre înlăturarea conflictului între Sociologia și 
Fiică, în Insemnări Soeiologice, An. Ii, No. 10. 






www. dacuramanica ro 


— 23 — 


Dar mai putem vorbi în acest caz de experiență morală? 
Experienţa morali nu este oare mai degrabă „o experienţă intimă, 
trăită, ca o dovadă fără de care experiența externă nu poate fi nici 
interpretate nici apreciată ?* 


Discuţia asupra problemei, pusă în aceşti termeni, a fost des- 
chisă la începutul secolului XIX şi se lămureşte din opozitia între 
concepţia lui Maine de Biran şi a Contelui de Bonald. „Biran spune că 
nu putem căuta originea ideilor și adevărurilor morale în experiența 
sensibilă a indivizilor deoarece ele au o valoare universală. Trebue 
deci, sau să le explicăm prin activitatea Eului, sau să adinitem cu 
Malebranche şi tradiţia platoniciană intuiţia acestor idei într'un 
intelect divin la care participă omul. Bonald respingea aceste două 
ipoteze şi căuta între intelectul divin şi intelectul uman o mijloci- 
toare care, pentru dinsul, era Societatea constituită de divinitate, 
anterioară şi superioară indivizilor şi care le garantează acestora 
existența fizică precum şi viața mintală. Contele de Bonald punea 
din acest moment jpoteza centrală a sociologismului în termeni cari, 
mai puţin de un secol mai tărziu, a fost reprodusă fără originalitate“, 
Noţiunea unui intelect colectiv, Biran o consideră şi nelogică şi 
contrară oricărei experienţe interne sau externe. 

Deci, conştiinţa morală se întemeiază, după Biran, pe conştiinţa 
personală, „deoarece ea nu e posibilă decit la o fiinţă capabilă de 
a se înălța asupra sensaţiei pasive care nu este conștiință. Această 
fiinţă acţionează cu voință. Dar udevărat este că o conştiinţă morală 
nu e posibilă decit dacă această fiinţă poate ieși din eul propriu, 
poate întra în legătură de simpatie cu semenul său, atribuindu-i 
acestuia o activitate liberă identică cu a sa, aceleași drepturi, și 
poate simpatiza cu el cu o simpatie expansivă“. Biran nu recunoaște 
o societate existînd în sine şi pentru sine și căreia indivizii i-ar 
datora spiritualitatea lor, ci el „întemeia morala pe  relaţiunile 
interpersonale şi pe aptitudinea fiecărei persoane umane de a se 
întregi pe sine prin altul precum şi pe efortul mintal intern prin care 
fiecare poate zice Eu, 

In teoria lui Maine de Biran d-l Gaston Richard găseşte cu 
drept cuvint una din cele mai clare şi adinci fundamentări psiho- 
logice ale moralei. Dar această teorie a rămas lungă vreme necu- 
noscută și nu şi-a putut exercita influența. In Franța, subt puternica 
influenţă a moraliştilor englezi, în Germania subt cea a lui /egel 
şi Feuerbach, teoria morală evoluă spre „sociologism'' și spre un 
„materialism antropologict. 

Oitica lui Maine de Biran împotriva _frenologiei lui Gal! 
nu putu împiedica adoptarea ei de către A. Comte şi astfel posivi- 
tismul rămase la „interpretarea materialistă a raporturilor între 
fiziologia creerului psihologia introspcetivă.“ 1 se închise deci 
posibilitatea de a înfăptui armonia între omu" social şi omul 
interior. 

Positiviemul, în faţa teoriei lui Maine de Biran, ar trebui să 
demonstreze că nu există variafiuni individuale, iar pe de altă 
parte, neputîndu-se lipsi de un subiect al cunoaşterii şi al conştiinţei 





Www. dacuramanica ro 


00 


morale, și refuzind a-i atribui Eului această calitate, positivismul 
trebue s'o atribue unei pluralități de inteligenţe, în care caz însă 
e dator să-i dovedească unitatea şi continuitatea. 

Pină la aducerea acestor dovezi, noi sintem în drept, susţine d-l 
G. Richard, să vedem în „conștiința morală subiectul unor judecăți 
de aprobare sau desaprobare pe cari o persoană le enunță despre 
faptele şi intenţiile sale proprii și le poate enunţa şi despre conduita 
altuia. Formarea acestor judecăţi se explică în temeiul a trei atribute 
ale Eului moral; 1) libertatea, înțelegînd prin asta aptitudinea de a 
lua cunoștință de motivele sale de acţiune şi de a prefera un motiv 
altuia, libertate care există cel puţin ca idee despre care determi- 
nismul nu poate da socoteală decit învocind inconştientul, adică 
renunțind la observaţia psihologică; 2) conștiința identităţii perso- 
nale, adică memorie pură, întregită în mod normal prin memoria 
afectivă; 3) vorbira interioară care face din gindirea personală 
un dialog.“ 


La aceste atribute am mai putea adăoga, după părerea auto- 
rului, alte două: raţionamentul inductiv și analogia. „Raționamentul 
inductiv îngidue anticiparea unui viitor care, în condițiuni egale, 
va reproduce trecutul, și prin urmare convingerea că în bine și în 
rău agentul va încerca în viitor acele sentimente penibile sau acele 
satisfacţii interne pe care acţiunea i le-a dat în trecut, În ce pri- 
vește raţionamentul prin analogie, el dispune persoana de a regăsi 
în emoţiile și judecăţile altuia asubra sa stări analoge celor ce 
experiența conduitei altuia a făcut să se nască în el“, 


In acest fel se poate stabili cumcă conștiința se exprimă mai 
ales prin judecăţi „pe cari agentul le enunţă cel mai adeseori 
despre sine dar pe cari le poate enunţa și despre alt individ sau 
chiar despre un grup.“ 

Important este să notăm că d-lui G. Richard i se pare impo- 
sibil să afirmăm sprijiniți pe dovezi că „judecata dată asupra faptei 
altuia ar fi antecedentul necesar al judecății despre noi înșine“. 


Acestea odată stabilite, adevărata problemă morală este cea a 
valorii acestor judecăţi: Dar ea cere mai întiiu studiul „ponținutului 
conştiinţei morale și modul său de formare“. Acest studiu găsim 
în capitolul următor: Experiența morală, şi în adaosul lămuritor 
la acest capitol: Jerazkia valorilor, 


Inainte de a întra (într'un număr viitor al /nsemnărilor) în 
expunerea acestui capitol, să ne fie îngăduit a ne opri citeva clipe 
asupra rezultatului la care a ajuns autorul. Cert este că teoria mo- 
rală positivistă a lost zguduită din temelii prin docrtina d-lui 
G. Richard. Intr'adevăr contradicţiile positi vismului nu pot fi înlăturate 
decit prin udmiterea autonomiei conștiinfei morale individuale. 
Nicio îndoială nu poate fi că această conștiință există, că e o dată 
nemijlocită a observaţiei. Intrebarea este dacă ea se deszoltă în 
mod autonom, organic, dacă piuralitatea subiectelor ea însaș e un 
apt demonstrat şi demonstrabil. Adică: pozițiinea posit ivismului 








220052 


poate fi dărimată pe calea arătată de d-l G. Richard, dar mai 
rămiue un adversar redutabil al moralei: solipsismul, camuflat în 
zilele noastre subt firma  „fenomenologismului“. Și aci s'ar putea 
spune că. positivismul, evitind consecințele cari rezultă din teoria 
cunoașterii a lui Descartes (consecinţe pe cari acesta nu le trage în 
scrierile sale morale), a căzut în celalt extrem, al negării autonomiei 
conştiinţei individuale. Dar și aci d-l G. Richard ue indică drumul 
care ne scapă și de Soylla şi de Charybdis: analiza psihologică a 
conştiinţei aşa cum a început-o Maine de Biran. 

Deslegarea problemei morale trebueşte căutată într'o analiză a 
relaţiilor interindividuale, Dar pornind dela Maine de Bran şi nu, 
de pildă, dela sociologia „relaţionistă“ a lui Leopold vor Wiese. 
Dacă mai trebuia o dovadă pentru eroarea acestuia din urină, atunci 
ne-a dat-o elevul său d-l M. 7azerout în cartea sa L'Etat de 
demain, în care arată cum s'ar putea aplica în practică doctrina 
maestrului. 

În a noastră Teorie a comunității omeneşii, din care am 
publicat, în această revistă, mai multe capitole, ne străduim să pă- 
trundem pină la geneza conştiinţei autonome, a sufletului individual. 
Lacrarea d-lui G. Richard, despre care. vorbim aci, ne netezeşte 
drumul spre deslegarea problemei. 

Traian Brăileanu 


Contribuția Bucovinei tinere la poezia 
Ro minească) 


In afară de G. Rotică, poet dintre cei conturaţi ai vechii generaţii, 
și de Const. Berarin — un mare creator de limbă rominescă în 
traducerea „Clopotului scufundat! de G. Hauptmann —, Bucovina 
n'a dat pînă la mișcarea „Iconar“-ului contribuţii prea importante 
literaturii noastre. 

Abia în 1932, odată cu formarea acestui cerc de artă, se poate 
vorbi de-o literatură bucovineană capabilă să influențeze literatura 
general-rominească, 

Incepind :nodest, cu cinci membri”, „Iconar“-ul a reușit ulterior 
să preocupe intreaga publicistică a Rominiei. Intr'adevăr, n'a existat 
revistă sau ziar rominesc, care să nu fi discutat în mai largă sau 
mai restriusă măsuiă creaţiile iiconare. 

Sriitori şi critic: ca Lucian Blaga, Dragoș Protopopescu, Per- 
pessicius, Radu Gyr, Mircea Eliade, Nicolze Roşu și chiar... Pom- 
piliu Constantinescu (în timpul din urmă) sau oameni de cultură ca 
Al. Rosetti și — atiţia alții — au arătat multă înțelegere pentru 
lirica bucovineană, care se confundă, pe drept cuvint, cu cea iconară 1), 








1) In atara „iconar“-ului, nu s'a realizat nici un scriitor tinăr din Buco- 
vina. Cine-şi mai aminteşte azi de loniţă Puiu, ilie Grămadă sau chiar Procopie 
Milişte (un real talent, nimicit din lipsă de disciplină)? 


www. dacuramanica ro 


2128, 3 


Deși fenomenul liricel bucovinene e extrem de greu de înţeles, 
find atit de specific nordic, spiritele superioare s'au putut apropia 
de el. Cu toate acestea, va mai tece încă mult timp pină la o 
perfectă cunoaştere şi, mai ules, trăire a lui. 

Lirica bncovineană de azi pune două imari probleme de artă: 
aceea a batocului (în poezi lui Ghedeon Coca, a lui Gh. Anto- 
novici şi'n „Tarot“-ul ineu) şi n goticului moldovenesc (la George 
Druinur, lulian Vesper, şi, în parte, cind nu e eclipsat de tradiţio- 
nalismul romantic, la lon Roşca 1), cari încă w'au fost studiate de 
critica noastră (fe din nesesizare, fie din rea voinţă, ca la G. Căli- 
mescu, E. Lovinescu sau Vladimir Streinu 2). 

Totuşi, poezia lconară a început să facă școală. Mulţi poeţi 
simt infiuenţa ei2), cu toate că nu și-o mărtuisesc. 

Chi ce-au negat „Iconar“-ul, au fost în Bucovina, cîţiva bieți 
ratați sau oaimeui neconvinși de propriu lor poezie 4), iar în Vechiul 
Regat jidanii. 

„lconar'f-ul, însă, nu s'a impresionat, ci şi-a continuat lupta 
pentru o mars poezie romineuscă (rominească nu formul, cu tricolo- 
rurile lui Vasile Militaru, ci prin însăşi esenţa ei). 

Că acest lucru i s'a contestat de către diverşi politicaştri buco- 
vineni sau de negativiştii 6) Bucureştilor (eva să spun microbii dela. 
„Corso“. . .), nu ne-a impresionat. 

Ast „Iconartul e o realitate în cultura rominească. 

Poezia „Iconar“-ului a îmbogăţit literatura cu opere, peste 
cari nu se :mai poata trece cu ușurință. 








Mircea Streinul 


Ideea „cosmosului“ politic 


Sociologia nu-şi poate verifica ipotezele decît prin interpretarea, 
evenimentelor istorice. Experimentareu în laborator, metodă prin care 
ştiintele exacte (fizico-chimice) ajung a verifica cu preciziune ipoteze 
formulate în temeiul observaţiei fenomenelor, nu poate fi aplicată în 
sociologie. Această ştiinţă trebue să caute şi să descopere în istorie 
legile cari determină structura şi evoluția formelor sociale. 

Dar se spune: istoria nu se repetă, deci istomu n'are legi. De 
aci nu urmează însă că istoria nu poate servi pentru desco- 


1) Neculai Roşca, ale cărui traduceri din Baudelaire au iscat recent atitea 
discuţii în presa din Bucureşti, aparţine net şcolii neoclasice. 

*) Ultimul e de-o rară improbitate critică. 

3) Ştefan Baciu (chiar şi lexic!) L O. Suceveanu, George Popa. (un 
foarte bun poet ardelean), Vintilă Moria, Ovid Caledoniu (ultimul: un puternic 
talent crescut în spiritualitatea iconară, deşi bucureştean) etc, 

4) E. Ar, Zaharia, deşi militase pentru o „Societate a Scriitorilor Buco- 
vineni*, renunţase la acest proleci, findcă nu găsise aprobarea lui... Teodor 
Scarlat (!!!). Iată un trist exemplu de servilism literar. 

*) Unii, de-o înspăimîntătoare rea-credință (ca Eugen Ionescu). 


3 9P 


perirea Jegilor sociale. Nu vom expune pe larg această problemă, 
cawe, în sec, XIX, a fost desbătută cu aprindere și în volume 
groase de către sociologi şi istoricieni. Astăzi problema raportului 
între sociologie şi istorie poate fi considerată lămurită. Pe istorician 
îl interesează desfăşurarea evenimentelor, drama care se joacă, pe 
sociolug legile după cari se petrece acţiunea. Istoricianu) descrie, 
sociologul explică. 

Interesul istoricianul se îndreaptă mai ales spre trecut. El vrea 
să ştie” cum s'au petrecut lucrurile. Sociologul are însă şi ambiția să 
explice de ce evenimentele actuale trebue să se desfăşoare aşa cum 
vedem că se desfăşoară și, pe deasupra, el vrea să dobindească și o 
prevedere a viitorului, nu numai pentru satisfacerea curiozității 
marei mulţimi, ci mai ales pentru. a da conducătorilor şi reforma- 
torilor sociali mijloace de a înfăptui scopurile ce şi le propun. 

Un loc intermediar între istoricieni și sociologi îl ocupă publi- 
ciştii, pe cari ii putem iarăş împărţi în două categorii: ziariştii și 
scriitorii politici. Publiciştii se ocupă de evenimentele actuale, le 
înregistrează şi le comentează. Dar pe cind ziariştii se apropie mai 
mult de istoricieni, intrucit descrierea, informațlunea exactă ii 
preocupă în primul rind, scriitorii politici năzuesc a explica eveni- 
mentele şi a prevedea cursul lor viitor, apropiindu-se astfel de socio- 
logie şi pregătind, întru citva, materialul pentru sociologi. 

Jacques Bainullie, de plldă, despre care s'a scris în această 
revistă, a fost un strălucit reprezentant al acestul gen de scriitori 
politici. 

Noi vom da, în această revistă, cetitorilor noştri o serie de 
articole în cari vom încerca să explicăm politica actuală a Statelor: 
deci să descoperim legile cari determină raponturile între Statele 
existente. Vom satisface şi curiozitatea cetitorilor prin descrierea 
taptelor, dar am vrea să le trezim și interesul pentru interpretarea 
lor obiectivă. 

Această interpretave ne va nevoi să facem dese plimbări în 
istoria diferitelor State, căci numai experienţele trecutului ne pot 
îngădui să explicăm prezentul şi să prevedem, în oarecare măsură» 
viitorul. 

Războiul chino-japonez, discursul Cancelarului Germaniei, 
schimbarea politice; Angliei etc., sînt evenimente ce le cunoaştem 
din ziare, dar interesul nostru se va îndrepta spre a desvălui legă- 
tura lor și influenţa lor necesară asupra viitorului. 

Dacă la primoa vedere şi în temeiul ştirilor din ziare raporturile 
între State par a fi haotice şi contingente, o pătrundere mai 
adincă a faptelor ne va arăta, așa sperăm, că astăzi toate Statele 
lumii formează o ordine, un cosmos, care evoluează după legi bine 
definite. 

Şi asta este tot ce poate face ştiinţa socială, cum dealtfel orice 
ştiinţă: de a desprinde din haosul faptelor diverse ordinea, din per- 
cepţiile împrăştiate, subiective și contingente ideea care le stringe 
într'o unitate structurată 











— 28 — 


REVISTA CĂRŢILOR 





Anton Golopenţia, Die Information der Staatsfiihrung und 
die iiberlieferte Soziologie. (Informarea conducerii Statului şi socio- 
logia tradiţională). 'Teză de doctorat susţinută la Facultatea de flo- 
sofie din Leipzig, 1936, 76 pg. — Lucrarea d-lui Golopenţia ne 
interesează din două puncte de vedere, Mai întîiu ea ne inlesneşte 
să cunoaştem noua direcţie ce-a luat sociologia germană subt regimul 
național-socialist, astfel că ea reprezintă o contribuţie binevenită la 
istoria dostrinelor sociologice. In al doilea rind, ea ne arată că şcoala 
sociologică bucureșteană pare a fi dispusă a căuta şi in noua orien- 
tare a sociologiei germune o justificare şi verificare a propriilor ei 
tendinţe. Autorul s'a convins că „scupul esenţial al ştiinţelor sociale 
„ar fi informaţia cea mai bună posibilă a conducerii Statui asupra 
stărilor şi evenimentelor în Statul propriu şi în Statele străine cu 
cari acesta întră in contact. Experierea acestei colaborări a cerce- 
tării ştiinţifice în domeniul social cu administraţia l-a fâcut pe autor 
să înţeleagă „importanța postulatului «l-lui Gusti, de a da atenţie 
legăturii între științele sociale şi conducerea politică și de a se 
-ocupa cu ştiinţele sociale în vederea problemelor a căror rezolvire li 
se impune în scopul organizării și consolidării naţiunii proprii“. 
Prin expunerile sale autorul dorește să contribue la biruința acestei 
concepţii. 

'Trebue să-i fim mulțumitori d-lui Golopenţia pentru expunerea 
clară şi documentată a nouei mișcări sociologice in (Genmnania. Dar 
nu sîntem înteleşi cu adoptarea fără critică a nouei concepții. 
Pricepem dece în Germania naţional-socialistă s'a ivit reacţiunea 
impotriva sociologiei tradiţionale. Sociologia sau, mai bine zis, socio= 
logii începuseră să confunde sociologia cu programul politic al socia- 
lismului inarxist, mai ales în răstimpul cit au stat social-democraţii 
la cîrma Statului german. Se spunea doar că „sociologia este sau 
socialistă sau nu este“. Dar punctul de vedere ştiinţific, obiectiv 
trebue să fie: soriologia nu este nici socialistă, nici naţional-socialistă, 
nici liberală, țărămstă, .., ci este sociologie, o ştiintă ca toate 
celelalte, cu obiectul ei propriu şi cu metode potrivite obiectului. 




















Separaţiunea teoriei de practică este un postulat fundamental 
atit pentru progresul ştiinţelor cit şi pentru perfecţionarea practicelor, de 
orice fel. E un principiu al diviziuni: muncii care trebuește apărat 
cu tărie. De ci nu rezultă că între teorie şi practică nu există 
legătură, Dimpotrivă : cea inai strinsă şi indisolubilă legătură. Teoria, 
adevărata teorie, se naște din nevoile practice şi stă neîncetat în 
serviciul lor — prin faptul că practicienii, pentru a fi buni practicieni, 
trebue să cunoască teoriile, ştiinţele, cari au legătură cu practica 
lor. Un medic trebue să cunoască rezultatele multor ştiinţe, dar el 
nu va fi om de ştiinţă, nu se va ocupa (de obiceiu) de cercetări 
ştiinţifice într'un anumit domeniu (d. ex. în chimie sau biologie). Dar 
aceste sint lucruri cunoscute şi acceptate de toată lumea — in ce 
priveşte alte domenii decit cel al teoriei sociale. Studiul sociologiei 


e necesar pentru toţi cei ce sînt practicieni sociali: pentru părinți, 
pedagogi, preoți, oameni politici..., dar asta nu .inseamnă că ei 
trebue să fie sociologi, sau că sociologia trebue să ţină seama numai 
de problemele ce interesează părinţii, sau numai de cele ce inte- 
vesează pe oamenii politici. Și pe deasupra: ea ar trebui să ţină 
seama de concepția ce au anumiţi părinţi despre familie, sau anu- 
miţi oameni politici despre Stat ? 





Să mai dăm exemple pentru lămurirea problemei. In3 vederea 
răsboiului, conducătorii politici se pot adresa chimiştilor, cerindu-le 
să prepare cele mai grozave gaze toxice pentru atac, şi cele mai 
bune măști de apărare împotriva gazelor descoperite de duşmani. 
Chimiștii vor deslega problema după toate regulele ştiinţei. 'Totașa 
se pot adresa oamenii politici sociologilor, cerindu-le preceptele cele 
mai potrivite pentru organizarea Statului ce-l couduc, specificind 
problemele ce trebuesc rezolvite în condițiuni date. Sociologii vor 
rezolvi problemele ce li se pun. 


Dar nu ne putem opri aci. Să ne imaginăm că într'un Stat 
izbucnește un război oiu civil între comuniști şi naţionalişti. Atit unii 
cît şi alţii ar cere chimiştilor să le dea cele mai bune ame chimice 
de atac şi apărare. E lămurit că chimiştii jidani i-ar servi pe co- 
munişti, iar cei creştini pe naţionalişti. Așa se pune problema şi 
pentru sociologi. Ceea ce nu înseamnă că sociologia ca ş/iință îşi 
poate schimba obiectul şi inetodu, că ea devine comunistă sau naţio- 
nalistă, ci numai că sociologii vor  în sture să arate conducătorilor 
politici cari sint. mijloacele tehmce cele mui potrivite pentru înfăp- 
tuirea scopului ce-l urmăresc, Dar sociologia, ca ştiinţă, nu poate 
hotărî dacă acest scop este bun sau rău, dacă e de dorit sau nu. 


Fapt este însă că sociologia a avut de luptat dela începuturile 
ei cu dificultatea separaţiunii teoriei de practică, prin fuptul că socio- 
logii ei înşişi măzuesc adeseori să adapteze teoria unui scop anumit; 
iCealului /or social, De aci s'au născut „sociologi“ cu tendinţe libe- 
rale, socialiste etc,, astfel că neîncrederea regimului naţional-socialist 
în sociologia ce se făcea înainte de 1932 la universităţile din Ger- 
mania era în mare parte îndreptăţită. Nu totaşa s'a prezentat situ- 
aţia în talia, unde V. Parefo prin al său 7razat! de sociologie 
generală demonstrase că sociologia se poate constitui ca ştiinţă 
obiectivă. 

Constituirea unei feknice sociale, în temeiul ştiinţelor sociale 
teoretice, e o problemă pentru sine, așa cum practica pedagogică, 
cea medicală etc, cer o pregătire teoretică corespunzătoare, şcoli 
speciale şi manuale cuprinzînd precepte tehnice, 

La organizarea unor şcoli sociale și compunerea de manuale 
necesare practicienilor sociali, sociologii vor putea da şi vor trebui 
să dea ajutorul lor, fără ca sociologia să fie nevoită a-şi schimba 
direcția. 

Observațiile de mai sus n'au menirea să scadă cumva valoarea 
lucrării d-lui Golopența. Am dori, dimpotrivă, ca ea să fie tradusă 


— 30 — 


- 


în rominește ca să-și dea toate roadele pentru înaintarea sociologiei 
romineşti. Prin discuţii obiective asupra problemelor s'ar putea ajunge 
la evitarea de erori, mai ales cu privire la raportul între teorie și 
practică, între sociologie și „ingineria socială. 

|. M. Nestor, Introducere la o psihologie experimentală. 
Cap. 1: Psihologia experimentală, aspect al filosofiei științifice. 
Bucureşti, 1938 (Biblioteca de studii psihologice a Societiţii Romine 
de Cercetări psihologice). Autorul expune în mod clar obiectul şi 
metodele psihologiei experimentale, care tinde a deveni o ştiinţă 
exactă, desprinzindu-se de psihologia speculativă, „filosofică“. EL mai 
lămureşte și raportul între psihologia experimentală și psibotebnică. 
Expunerea e clară, problemele bine ordonate. 

Radu i. Paul, Vieaţa estetică. Filosofia naturală a Frumosului 
şi a Artei. Vol. II, Arta. Cluj, 1937, 463 pg. Anunţăm upariţia 
vol. Il, al wasivei opere a d-lui Paul. La o dare de seamă nici nu 
ne putem gîndi în spatiul îngust al Insemnărilor. Ne exprimărn doar 
nădejdea că revistele mai bogate în pagini vor da cuvenita atenţie 
acestei lucrări, 

Dr. Vasile Nicolau, Scoală şi Caracter, Bucureşti (6.a.). 
(Din publicaţiile Institutului pedagogic romin) pg. 315, Lei 120. 
Prefaţă d-l G. G. Antonescu arată că „scopul principal al lucră: 
este de a preciza normele metodice care trebuie să călăuzească acti- 
vitatea educatorului pe domeniul educaţiei morale, atit în școala 
primară cât și în cea secundară.“ Cartea va fi utilă ca primă întro- 
ducere și orientare în problemele educaţiei morale, fiind scrisă ușor 
și fără aparat greoiu de erudiție. 

lerom. Dionisie i. Udişteanu, 1) Ogor înţelenit, 1936. 130 
pg. 50 lei; 2) Seminarul monahal, studiu istoric și anexe (Contri- 
buţii la istoria școalelor călugărești), 1937, pg. 96--LVIII, 80 lei; 
3 Episcopia Haşilor (Inscripţii şi Însemnări), 1938, 32 pg, 20 lei. 

olumul Ogor înțelenit reuneşte o serie de articole publicate de 
autor în ziare şi reviste și privind viața călugărească. „Viaţa mănă.- 
atirilor e prea înţelenită, de aceea gi renașterea ei întirzie“. Din 
scrierile de mai sus ale autorului ne putem convinge despre impor- 
tanța monabismului în viața religioasă a poporului nostru. 

Pimen Constantinescu, „Li'nfinito“ di Leopardi in Romeno. 
Extras din revista O//mipo, An. II, No. 12, 1937, XVI. 12 pe. 
Autorul ne dă informaţii complete asupra tuturor traducerilor în 
romineşte al poeziei „L'/nfinito“ de Leopardi. E un studiu al unui 
adinc cunoscător al limbei și literaturii italiene precum și al legă- 
turilor ce s'au înfiripat intre Italia şi Rominia în domeniul literelor. 












REVISTA REVISTELOR 





Revue Internationale de Sociologie. An. 45, No. IX—X 
(Septembrie—Octombrie 1937). Un  necrolog pentru Preşedintele 
Th. G. Masaryk, fost vice-președinte (1908) şi apoi preşedinte 
(1921) al /nstitutulul internațional de Sociologie. Cu privire la 


dijo 


al XIII-lea Congres internațional de Sociologie, revista publică 
citeva date scoase dintr:o dare de seamă asupra congresului datorită 
d-lui Andre.de Maday, preşedinte al Societăţii de Sociologie din 
teneva. De aici aflăm noua alcătuire a Biroului Institutului inter- 
naţional de Sociologie : preşedinte, d-l Reng Maunier, profesor la 
Facultatea de Drept din Paris, vice-preşedinţi d-nii profesori 
Corrado Gini (Italia), Mac Iver (Statele Unite) și Vladescu-Răcoasa 
(Rominia) ; secretar general, d-l Emile Lasbax, profesor la Uhniver- 
sitatea din Clerinont. Ferrand, directorul Revistei internationale de 
Sociologie. S'a mai hotărit ca viitorul Congres să fie convocat la 
București, pentru 1939 (probabil în Septemvrie), și d-l Guszi, 
Comisar general al Kominiei la Expoziţie, fost ministru, a fost 
chemat să-l presideze. La si redacţia revistei spune : „Preşedin- 
tele acestui Congres va fi d-l Ministru D. Gust, a cărui primire, 
în magnificul pavilion al Rominiei, a răimas, pentru toți congresiștii, 
o amintire de neuitat, și a cărui activitate sociologică e universul 
prețuită. Scoala romînă de sociologie merită un studiu special. A 
examina /a fața locului străduinţele ei, infăptuirile ei, subt condu- 
cerea întemeietorului ei D. Gusti, asistat de Disectorul Institutului 
Sosial Romin, d-l Vlădescu Răcoasa, e un program bine potrivit 
pentru a ispiti pe membrii și asociaţii I.I. S. Subiectul ales pentru 
acest congres din 1939 este larg şi interesant: Diferitele unități 
sociale“. Sintem convinși că domnii congresişti se vor simţi bine la 
noi. Articole: G. Dykmans, La notion d'Equilibre en dconomie 
politique; A. Basman, La nouvelle Turquie et les €quilibres 
sociaux; /. K. Kochanowskhi, Sur les facteurs principaux des 
€quilibres sociaux; Roger Bastide, Les €quilibres sociaux-religieux. 
“Toate aceste articole sint rapoarte prezentate Congresului XIII inter- 
naţional de Sociologie asupra problemei „echilibrelor sociale.“ Ultimul 
studiu publicat în acest nunăr cuprinde o „Introducere în Socio- 
logie considerată ca cunoaștere a faptelor sociale prin cauzele lor“ 
de d-l Andre de Maday. m Political Science Quaterly (revistă 
editată pentru Academia de știință politică de Facultatea de ştiinţă 
politică a Universităţii Columbia—New-York). Vol LII, No. 4 
Decemvrie 1937) aduce un interesant studiu de d-l Charles H. 

iison privind Separațiunea puterilor sub! Democrație şi Fascism. 
Autorul arată că critica împotriva doctrinei clasice așa cum această 
doctrină a fost expusă de Locke și mai ales de Montesquieu, se 
străduește să arate, că ea se întemeiază pe o înțelegere greșită a 
constituţiei engleze din acele vremuri. De fapt n'a existat niciodată 
o separaţiune și independenţă 'a puterilor, ci un inalt grad de uni- 
ficare sau de confuzie a lor. Adică: practica a desmințit totdeauna 
teoria. In timpurile noui credinta in valoarea doctrinei clasice a 
slăbit și mai muit. Pe lingă experienţa practică a fascismului și 
naţional-socialismului care a răsturnat teoria, reprezentanții acestor 
mişcări au căutat se demonstreze și teoretic că orgauizarea vnui 
Stat modern ar cere o concentrare a „puterilor“, o unitate cit de 
sthiînsă a lor pentru a impiedica fârămițarea forţelor naţionale. 
Autorul ajunge, după o amănunţită expunere mai ales a concepției 








— 32 — 


național-socialiste în această materie, la concluzia că problema nu 
poate fi rezolvită pe un singur plan şi dintr'un singur punct de 
vedere. Problema cuprinde o latuie tehnică dar și una filosofică, 
după cum e vorba de buna funcţionare a conducerii şi admini- 
strației Statului sau de /iber/atea cetăfenească. iu orice caz clasi- 
ficarea strinitară“ e artificială. O revizuire temeinică şi științifică 
(adică sprijinită pe istorie) a problemei ar fi foarte actuală. 
Între studiile privind Europa amintim pe cel a d-lui 7ay/or Cole 
îutitulat Ezolufia Frontului Muncii în Germania. m Iconar, 
III, 5 (lanuarie 1938) aduce două frumoase articole, unul Libertate 
de Mircea Eliade, al doilea Poefii şi moartea de Barbu Slu- 
şanschi (acesta e reprodus în intregime în ziarul Buna Vesti). 


In Dimândarea, An.Il, Nr. 8 (Lanusrie 1938) d-l profesor D. 
Cuclin ne dă interesante informaţii asupra activităţii sale de literat 
şi compozitor şi, în urmă, asupra traducerii poeziilor lui Eminescu 
în englezeşte, pe care a reuşit s'o tipărească în admirabile condițiuni 
tehnice la tipograf d-lui 7. E. Toroufiu. m In Romina Eroică 
(Cluj) An 1, Nr, 9 (Ianuarie 1938) d-i prof. Dan Rădulescu, stărue 
asupra necesi ca Romiînii să udopte principiile economiei jate, 
pe care „Ev o aplică între ei şi pentru ei consecvent şi sever, 
iar acum direct împotriva noastră“. Liberalismul economic trebu- 
eşte părăsit, căci numai gratie lui s'a putut înfripa, înfge şi conso- 
lida organismul de economie, ocultă, dar strict dirijată, evreiască. 
Cu acest prilej atragem încă odată atentia asupra importantei lucrări 
a d-lui prof. Dan Rădulescu „Introduction ă ? Economie dirigte“ 
(Paris, 1931), unde această problemă e tratată temeinic şi pe larg. 








AM MAI PRIMIT LA REDACŢIE 
Reviste: 


Gia ul Strămoşesc, Cluj, V, 2. m Orientări, Moineşti, jud. 
Bacău, VII, 1. m Curierul, Sibiu, I[, 1. m Plaiuri Săcelene, 
Satulung, Săcele, jud. Braşov, V, 1. m Scinteleri, Tirgu-Mureş, I, 1. 
m Vieaţă şi Suflet, Brăila, III, 1—2. m Ginduri şi Rinduri, 
Ploieşti, |, 3. m Tinereţea, Bucureşti, IV, 1. m Pagini Literare, 
Turda, V, 1—2. m Avinturi Culturale, Birlad, |, 9—10. a 
Păstorul Tutovei, Birlad, |, 1. m Vatra, Năsăud, III, 9—10. a 
Copilul şi Satul, Bacău, ], 2. m Ogorul Şcoalei, Turda, IV, 5. 
m Şcoala Bihorului, Oradea, IX, 1 pină 14 şi X, 1. m Notariatui 
public, Cluj, |, 1 şi 2, II, 1. m Buletinul A.G..R. XIX, 12. 
Semne, Bucureşti şi Slatma, I, 7. m Innolrea, Arad, ], 11. 

Ziare şi toi: 

Ideea Naţională, Buzău. m Înainte, Arad. e Deşteptarea 
Rominlei, Ploeşt. m Semne, Bucureşti şi Slatina, m Cuvintul 
preoţesc, Rădăuţi. m Povăţuitorul Şcolărimii, Tirgu-Mureş. m 
Informaţii Comerciale, 'Turnu-Măgurele. m Cuvîntul Satelor, 
Timişoara. m Frontul Rominesc, Cernăuţi.