Sylvia Day — Crossfire — 03 Implinirea

SYLVIA DAY 


IMPLINIREA 


Capitolul 1 


Tazurnetriştii din Mew Tork sunt o specie aparte, Fără pic de 
teamă, gonesc şi wmrează brusc pe străzile aglomerate, cu un calm 
supraamenesc. Ca să nu-mi pierd minţile, mă obigsnuiserm să stau 
cu ochiu în ecranul telefonului, în loc să mă uit la maginile care 
treceau la numa câțiva centimetri de noi. De hecare dată când 
făceam greşeala să le privesc, mă trezeam că împing puternic cu 
piciorul drept în podea, încercând instinctiv să apăs pe frână, 

Die data aceasta însă, nu aveam nevoie de nimic care să-mi 
distragă atenția. Mă simțeam lhpicioasă de sudoare, după ora 
istovitoare de krav Maga, iar mintea rm se învârtea ca un titirez în 
jurul gândului la ce făcuse arnul pe care îl iubearn, 

Cudeon Cross. Numai numele lui era de ajuns ca să-mi facă 
trupul, strâns încorsetat în haine, să tânjească herbinte după el, Din 
prima clhpă când îl zărisem — când primisern dincolo de înfățişarea-i 
uluitoare si imposibil de pertectă, intuind omul întunecat gi 
primejdios din el —, sirmțisern atracția pe care rmu-o provoca faptul că 
întălmserm cealaltă jurnătate a mea. Avearn nevoie de el curmn avern 
nevoie de bătăile inimu mele, iar el se pusese într-o prirnejdie 
imensă, riscând totul... pentru ruine, 

“unetul unui clazan rnă aruncă inapoi în prezent. Prin parbrizul 


SYLVIA DAY 
ÎMPLINIREA 


Capitolul 1 


Taximetriştii din New York sunt o specie aparte. Fără pic 
de teamă, gonesc şi virează brusc pe străzile aglomerate, 
cu un calm supraomenesc. Ca să nu-mi pierd minţile, mă 
obişnuisem să stau cu ochii în ecranul telefonului, în loc să 
mă uit la maşinile care treceau la numai câţiva centimetri 
de noi. De fiecare dată când făceam greşeala să le privesc, 
mă trezeam că împing puternic cu piciorul drept în podea, 
încercând instinctiv să apăs pe frână. 

De data aceasta însă, nu aveam nevoie de nimic care să- 
mi distragă atenţia. Mă simţeam lipicioasă de sudoare, după 
ora istovitoare de Krav Maga, iar mintea mi se învârtea ca 
un titirez în jurul gândului la ce făcuse omul pe care îl 
iubeam. 

Gideon Cross. Numai numele lui era de ajuns ca să-mi 
facă trupul, strâns încorsetat în haine, să tânjească fierbinte 
după el. Din prima clipă când îl zărisem - când privisem 
dincolo de înfăţişarea-i uluitoare şi imposibil de perfectă, 
intuind omul întunecat şi primejdios din el -, simţisem 
atracţia pe care mi-o provoca faptul că întâlnisem cealaltă 
jumătate a mea. Aveam nevoie de el cum avem nevoie de 
bătăile inimii mele, iar el se pusese într-o primejdie imensă, 
riscând totul... pentru mine. 


Sunetul unui claxon mă aruncă înapoi în prezent. Prin 
parbrizul maşinii, am zărit zâmbetul de un milion de dolari 
al colegului meu de apartament lăfăindu-se pe un autobuz. 
Buzele lui Cary Taylor aveau o curbură îmbietoare, iar 
silueta lui înaltă şi zveltă bloca intersecţia. Taximetristul 
claxona fără oprire de parcă zgomotul pe care-l făcea ar fi 
putut să deblocheze drumul. 

Nici gând, însă. Cary nu se clintea, şi nici eu. Stătea într- 
o rână, cu pieptul şi picioarele goale, descheiat la blugi, 
astfel încât i se vedeau atât banda elastică de la lenjeria de 
corp, cât şi liniile unduitoare ale mușchilor abdominali. 
Părul castaniu-închis îi era ciufulit într-un mod foarte sexy, 
iar în ochii de smarald îi sclipea o luminiţă şăgalnică. 

Şi, deodată, am fost izbită de înţelegerea faptului că 
trebuia să-i ascund acest secret întunecat celui mai bun 
prieten al meu. 

Cary era piatra mea de hotar, era vocea conştiinţei mele, 
umărul preferat pe care mă sprijineam - şi un frate pentru 
mine, în toate sensurile cu putinţă. Uram gândul că trebuia 
să-i ascund ce făcuse Gideon pentru mine. Voiam cu 
disperare să vorbesc despre cele întâmplate, să fiu ajutată 
să înţeleg, însă n-aveam cum să pot vorbi vreodată cu 
cineva. Până şi terapeutul nostru ar fi fost obligat, atât etic, 
cât şi legal, să nu păstreze tăcerea asupra acestei 
confidenţe. 

Un poliţist de la circulaţie, solid, îmbrăcat într-o vestă 
reflectorizantă, îşi făcu deodată apariţia şi începu să facă 
semne autobuzului să elibereze intersecţia, dând autoritar 
din mână şi fluierând preocupat. Ne-a făcut apoi semn cu 
mâna înmănuşată în alb să trecem prin intersecţie, chiar 
înainte să se schimbe culoarea semaforului. M-am lăsat la 
loc pe spătar, legănându-mă, cu mâinile înfăşurate în jurul 
taliei. 

Drumul pietruit de la apartamentul penthouse al lui 
Gideon, de pe Fifth Avenue, până la mine era scurt, dar 
aveam impresia că ţine o veşnicie. Informaţia pe care 


detectivul de poliţie Shelley Graves mi-o împărtăşise cu 
doar câteva ore înainte îmi schimbase viaţa. 

Şi mă şi forţase să mă smulg de lângă singura fiinţă 
lângă care aveam nevoie să fiu. 

Nu rămăsesem cu Gideon pentru că nu puteam să am 
încredere în motivele lui Graves. Nu puteam să nu mă 
gândesc că poate îmi dezvăluise suspiciunile ei doar ca să 
vadă dacă aveam să alerg la el şi să-i demonstrez că 
despărţirea lui de mine fusese o minciună bine ticluită. 

Dumnezeule! Ghemul de emoţii care pusese stăpânire pe 
mine îmi făcea inima să bată nebuneşte. Gideon avea nevoie 
de mine acum - la fel de mult, dacă nu şi mai mult decât 
aveam eu nevoie de el -, dar, cu toate acestea, plecasem. 
Tristeţea din ochii lui, în timp ce uşile liftului său privat se 
închideau între noi, mă sfâşiase pe dinăuntru. 

Gideon. 

Taxiul dădu un colţ şi opri în faţa clădirii unde locuiam. 
Portarul de noapte deschise uşa taxiului înainte să-i pot 
spune şoferului să întoarcă şi să mă ducă înapoi, iar aerul 
înăbuşitor de august dădu năvală în maşină, izgonind 
răcoarea aerului condiţionat. 

— Bună seara, domnişoară Tramell! 

Portarul mă salutase ducându-şi în acelaşi timp mâna la 
chipiu, iar acum aştepta răbdător să plătesc cu cardul. 
După ce am terminat, i-am acceptat mâna să mă ajute să 
cobor din maşină, simţindu-l cum îmi măsoară discret cu 
privirea chipul brăzdat de urmele lacrimilor. I-am zâmbit, 
ca şi cum m-aş fi simţit nemaipomenit, şi m-am îndreptat 
fără întârziere spre lift, făcându-le grăbită cu mâna celor de 
la recepţie. 

— Eva! 

Am întors capul, zărind o brunetă subţirică, într-o bluză 
şi o fustă elegante, care se ridicase în picioare în hol. Părul 
negru i se revărsa în bucle pe umeri, şi pe buzele 
zâmbitoare avea un ruj roz strălucitor. M-am încruntat uşor, 
căci n-o cunoşteam. 


— Da? am întrebat, cuprinsă brusc de nelinişte. În ochii 
ei negri sclipea ceva lacom, care mă punea în gardă. Deşi 
mă simţeam frântă şi probabil aşa şi arătam, mi-am 
îndreptat umerii şi am privit-o drept în faţă. 

— Deanna Johnson, se prezentă ea, întinzându-mi rapid 
o mână cu manichiura perfectă. Sunt reporter liber- 
profesionist. 

— Bună! am răspuns, nelămurită. 

— Nu trebuie să fii bănuitoare, râse ea. Aş dori doar să 
stăm de vorbă câteva minute. Am adus o poveste la care 
lucrez acum şi ajutorul tău mi-ar fi de folos. 

— Fără supărare, pur şi simplu nu-mi vine în minte nici 
un lucru despre care aş vrea să stau de vorbă cu un 
reporter. 

— Nici măcar despre Gideon Cross? 

Am simţit cum mi se ridică părul pe ceafă. 

— Cu atât mai mult despre el. 

Din moment ce era unul dintre primii douăzeci şi cinci de 
bogătaşi ai lumii, având un portofoliu imobiliar în New York 
atât de imens, că-ţi stătea mintea în loc, Gideon era mereu 
o ştire. Dar tot o ştire era şi faptul că-mi dăduse papucii şi 
se cuplase din nou cu fosta lui logodnică. 

Deanna îşi încrucişă braţele, iar mişcarea îi puse în 
evidenţă decolteul; observasem acest lucru numai pentru 
că mă uitam din nou la ea, cu mai multă atenţie. 

— Ei, hai! încercă ea să mă linguşească. Pot să nu-ţi 
menţionez deloc numele, Eva. N-o să folosesc nici un indiciu 
care să ducă la identificarea ta. E şansa ta să plăteşti şi tu 
ceva din poliţe. 

Eu aveam senzaţia că aveam un pietroi în stomac. Era 
exact genul lui Gideon - înaltă, zveltă, cu părul negru şi 
pielea aurie. Atât de diferită de mine. 

— Eşti sigură că vrei s-o iei pe drumul ăsta? am întrebat- 
o încet, intuind cu siguranţă că şi-o trăsese cu iubitul meu 
cândva, în trecut. Nu e genul cu care aş vrea să mă pun 
rău. 


— Ţi-e frică de el? veni replica ei. Mie nu-mi e. Banii lui 
nu-i dau dreptul să facă tot ce-i trece prin cap. 

Am respirat adânc, încet, şi mi-am amintit momentul 
când doctorul Terrence Lucas - încă unul care era la cuțite 
cu Gideon - îmi spusese ceva similar. Acum, când ştiam de 
ce era capabil Gideon, cât de departe mersese ca să mă 
apere, puteam totuşi să răspund cinstit şi fără rezerve: 

— Nu, nu mi-e frică. Dar am învăţat să aleg pentru ce mă 
lupt. Cea mai bună răzbunare e să-mi văd de viaţa mea. 

— N-avem toate câte un star rock pe lista de aşteptare. 

— Cum zici tu! 

Şi am oftat, în forul meu interior, auzind-o cum face 
aluzie la fostul meu iubit, Brett Kline, solistul unei trupe 
rock şi unul dintre cei mai sexy şase bărbaţi pe care îi 
întâlnisem vreodată. Ca şi Gideon, şi el radia sex-appeal, ca 
un munte de foc. Dar, spre deosebire de Gideon, nu era 
iubirea vieţii mele. N-aveam să mă mai întorc niciodată la 
el. 

— Uite ce este, făcu Deanna, în timp ce scotea o carte de 
vizită dintr-un buzunar al fustei, o să-ţi dai seama destul de 
curând că Gideon Cross s-a folosit de tine ca s-o facă pe 
Corinne Giroux destul de geloasă, încât să se întoarcă la el. 
Când o să te prinzi, sună-mă! le aştept. 

Am luat cartea de vizită. 

— Ce te face să crezi că aş şti ceva ce merită spus? 

Ea îşi arcui buzele senzuale într-un surâs. 

— Faptul că, indiferent ce motivaţie ar fi avut Cross să se 
cupleze cu tine, l-ai cam prins. Omul de gheaţă s-a topit un 
pic pentru tine. 

— Poate că aşa a fost, dar acum s-a terminat. 

— Asta nu înseamnă că nu ştii nimic, Eva. Eu pot să te 
ajut să-ţi dai seama ce este demn să devină o ştire. 

— Ce anume te interesează? 

Blestemată să fiu dacă aveam să stau cu mâinile 
încrucişate când cineva se lua de Gideon. Dacă era hotărâtă 
să-l amenințe, la fel de hotărâtă eram şi eu să-i ţin piept. 


— Omul ăsta are o latură întunecată. 

— Păi nu are oricine? 

Oare ce văzuse la Gideon? Ce-i dezvăluise el, în timpul... 
asocierii lor? Dacă existase aşa ceva. Nu ştiam dacă aveam 
să ajung vreodată la un punct în care gândul că Gideon 
fusese în situaţii intime cu o altă femeie n-avea să-mi mai 
trezească gelozia feroce. 

— Ce-ar fi să mergem undeva, ca să stăm de vorbă? 
propuse ea, linguşitoare. 

Am aruncat o privire spre angajatul de la recepţie, care 
se prefăcea, în mod politicos, că ne ignoră. Eram mult prea 
zguduită emoţional ca să pot să mă descurc cu Deanna şi 
încă nu-mi revenisem din conversaţia pe care o avusesem 
cu detectivul Graves. 

— Poate cu altă ocazie, am refuzat-o, lăsând totuşi 
deschisă o portiţă, pentru că voiam să stau cu ochii pe ea. 

Ca şi când ar fi simţit că nu sunt în largul meu, Chad, 
unul dintre angajaţii din tura de noapte la recepţie, se 
apropie de noi. 

—  Domnişoara Johnson pleacă imediat, i-am zis, 
relaxându-mă în mod conştient. Dacă detectivul Granger nu 
fusese în stare să-l prindă cu nimic pe Gideon, o reporteriţă 
enervantă, care lucra pe cont propriu, n-avea cum să facă o 
treabă mai bună. 

Din păcate, ştiam ce fel de informaţii se puteau scurge 
de la poliţie şi cât de des se întâmpla aşa ceva. Tatăl meu, 
Victor Reyes, era poliţist şi auzisem de la el o grămadă pe 
tema asta. 

M-am îndreptat către lifturi. 

— Noapte bună, Deanna! 

— O să fiu prin preajmă, strigă ea în urma mea. 

Am urcat în lift şi am apăsat butonul pentru etajul meu. 
În timp ce uşile se închideau, m-am sprijinit, epuizată, de 
balustradă. Trebuia să-l avertizez pe Gideon, dar n-aveam 
deloc cum să-l contactez, fără să fiu urmărită. 


Gheara pe care o simţeam în piept se făcu mai 
dureroasă. Relaţia noastră era cu totul dată peste cap. Nici 
măcar nu puteam să ne vorbim. 

Am ieşit din lift şi am intrat în apartament, străbătând 
livingul spaţios, ca să-mi las geanta pe unul dintre scaunele 
de la barul din bucătărie. Priveliştea Manhattanului, care 
mi se oferea prin ferestrele înalte din tavan până în podea, 
nu mă mai impresionă deloc. Eram prea agitată ca să-mi 
mai pese unde mă aflu. Pentru mine, nu mai conta decât că 
nu sunt cu Gideon. 

M-am îndreptat spre dormitorul meu şi pe hol, din 
camera lui Cary, am auzit sunetul unei muzici în surdină. 
Oare avea musafiri? Şi dacă da, pe cine? Prietenul meu cel 
mai bun hotărâse să jongleze cu două relaţii amoroase - 
una cu o femeie care îl accepta aşa cum era, iar cealaltă cu 
un bărbat care ura faptul că Cary era cuplat şi cu altcineva. 

În baie, mi-am aruncat hainele pe podea şi m-am 
îndreptat spre duş. În timp ce mă săpuneam, gândul îmi 
zbura neîncetat la toate clipele când făcusem duş împreună 
cu Gideon, la momentele când patima pe care o aveam unul 
pentru celălalt ne aruncase în partide înfierbântate de 
amor. Îmi era îngrozitor de dor de el. Aveam nevoie de 
atingerea lui, de dorinţa lui, de dragostea lui. Tânjeam atât 
de tare după toate acestea, că mă simţeam parcă devorată 
pe dinăuntru, aproape isterică, fără să-mi pot găsi liniştea. 
N-aveam nici o idee cum aş mai fi putut să adorm, când nici 
nu ştiam dacă aveam să pot vorbi din nou cu Gideon. Aveam 
atâtea lucruri să ne spunem... 

M-am înfăşurat într-un prosop şi am ieşit. 

Gideon stătea în dormitorul meu, cu uşa închisă. La 
vederea lui, am avut o reacţie atât de puternică, încât parcă 
aş fi primit o lovitură fizică. Mi s-a oprit respiraţia şi inima 
mi-a tresărit, luând-o din loc nebuneşte, căci tot trupul meu 
reacţiona la vederea lui aruncându-se parcă spre el. Aveam 
senzaţia că nu-l mai văzusem de ani întregi, nu doar de 
numai o oră. 


Îi dădusem o cheie, însă el era proprietarul clădirii. 
Datorită acestui avantaj, putuse să ajungă la mine fără să 
lase nici o urmă... la fel cum se petrecuse şi în cazul lui 
Nathan. 

— E periculos pentru tine să vii aici, am început, fără să 
mă pot împiedica să nu fiu topită de încântare că o făcuse. Îl 
sorbeam din priviri, cercetându-i cu lăcomie silueta zveltă şi 
umerii laţi. 

Avea nişte pantaloni de trening negri şi un tricou 
inscripţionat cu Columbia, care îmi plăcea foarte mult, iar 
combinaţia asta îl făcea să arate ca un tânăr de douăzeci şi 
opt de ani, cum şi era, nu ca mogulul miliardar pe care îl 
cunoşteau ceilalţi oameni. Îşi trăsese pe ochi o şapcă a celor 
de la Yankees, însă umbra pe care i-o arunca aceasta pe 
chip nu-i ascundea deloc strălucirea ochilor albaştri, care 
mă ţintuiau cu ferocitate; buzele senzuale aveau un contur 
întunecat. 

— N-am putut să stau departe de tine. 

Gideon Cross era un bărbat imposibil de frumos, atât de 
arătos, că oamenii se opreau din drum să se uite dupăel 
când îl vedeau. Îl considerasem cândva un zeu al sexului, 
iar performanţele lui atât de dese şi pline de patimă îmi 
dovedeau că am dreptate, dar acum ştiam că e şi mult prea 
uman. Fusese distrus, la fel ca şi mine. 

Sorţii erau împotriva noastră, ca pereche. 

Un oftat adânc mi-a scăpat din piept, căci trupul meu 
reacţiona la apropierea lui. Deşi se afla la câţiva metri de 
mine, puteam să simt atracţia năvalnică, magnetul care mă 
trăgea fără să mă pot opune spre cealaltă jumătate a 
sufletului meu. Aşa se petrecuse totul încă de la prima 
noastră întâlnire, amândoi eram atraşi inexorabil unul spre 
altul. Amândoi crezuserăm, în mod greşit, că această 
atracţie reciprocă şi feroce este doar patimă sexuală, până 
când am înţeles că, de fapt, nu putem să respirăm unul fără 
altul. 


Mi-am impus cu greu să nu mă arunc în braţele lui, unde 
îmi doream cu atâta disperare să fiu. Însă el era prea calm, 
mult prea reţinut. Aşa că am aşteptat nerăbdătoare un 
semn de la el. 

Dumnezeule, cât de mult îl iubeam! 

El rămăsese cu pumnii încleştaţi. 

— Am nevoie de tine. 

Am simţit cum mă străbate un fier roşu de dorinţă la 
auzul răguşelii din glasul lui, atât de plină de căldură, de 
delicii. 

— Nu-i nevoie să pari aşa de fericit din cauza asta, l-am 
tachinat, deşi aproape că nu-mi puteam găsi suflarea, 
încercând să-l înveselesc puţin, înainte să vină spre mine. 

Îl iubeam cu sălbăticie, îl iubeam cu tandreţe. Aş fi 
acceptat oricât ar fi vrut să-mi ofere din el, însă trecuse atât 
de mult timp... Începusem deja să simt furnicături pe piele, 
să mă încordez în aşteptare, tânjind disperată după 
atingerea lui lacomă şi plină de venerație. Mi-era teamă de 
ce s-ar fi putut întâmpla dacă s-ar fi repezit la mine cu toată 
forţa, când eram atât de înfometată după trupul lui. 
Probabil că ne-am fi sfâşiat unul pe altul. 

— Mă omoară, articulă el, cu greu. Să nu fiu cu tine. Să- 
mi fie dor de tine. Mă simt ca şi cum sănătatea mea mintală 
depinde de tine, Eva, şi tu vrei să fiu fericit cu asta? 

Mi-am umezit buzele uscate cu limba, făcându-l astfel să 
geamă şi să mă umple de fiori. 

— Ei bine... eu sunt fericită cu asta. 

Tensiunea din trupul lui se micşoră vizibil. Probabil că 
fusese cumplit de îngrijorat de felul în care aveam să 
reacţionez la ceea ce făcuse pentru mine. Şi, ca să fiu 
sinceră, şi eu fusesem foarte îngrijorată. Oare recunoştinţa 
mea faţă de el însemna că eram mai zdruncinată decât îmi 
dădusem seama? 

Apoi mi-am amintit mâinile fratelui meu vitreg pe mine... 
greutatea corpului său, care mă ţintuia de saltea... durerea 


sfâşietoare dintre picioare, în timp ce se mişca în mine, fără 
încetare. 

M-a cuprins iar un tremur de furie. Şi dacă faptul că mă 
bucuram că nemernicul murise mă făcea o ciudată, atunci 
aşa să fie! 

Gideon trase cu putere aer în piept şi începu să-şi frece 
pieptul în zona inimii, ca şi cum ar fi simţit durere acolo. 

— Te iubesc, i-am spus, cu ochii înotând în lacrimi. Te 
iubesc atât de mult! 

— Îngeraş! exclamă el şi, dintr-un pas, ajunse lângă 
mine, lăsându-şi cheile să cadă pe covor şi înfigându-şi 
amândouă mâinile în părul meu ud. Tremura tot, iar eu am 
început să plâng, copleşită de înţelegerea nevoii lui imense 
de mine. 

Gideon îmi dădu capul pe spate şi puse stăpânire pe 
gura mea cu o patimă arzătoare, gustându-mă încet şi 
profund. Pasiunea şi foamea lui de mine îmi explodau în 
simţuri, făcându-mă să scâncesc, agăţându-mă cu mâinile 
de tricoul lui. Gemetele lui de răspuns vibrau până în 
străfundurile mele, întărindu-mi sfârcurile şi înfiorându-mi 
toată pielea. Simţeam cum mă topesc în el; i-am dat jos 
şapca de pe cap, ca să-mi pot înfige degetele în coama 
mătăsoasă a părului său negru. Mă pierdusem toată în 
sărutul lui, înecată în carnalitatea-i plină de patimă. Nu mi- 
am putut stăpâni un suspin. 

— Nu! şopti el, dându-se înapoi, şi-mi luă chipul în 
palme, ca să mă privească adânc în ochi. Mă sfâşii pe 
dinăuntru când plângi. 

— E prea mult, am zis, tremurând. 

Ochii lui minunaţi păreau la fel de obosiţi ca ai mei. Dădu 
din cap, cu un aer mohorât. 

— Ceea ce am făcut... 

— Nu asta. Ceea ce simt pentru tine. 

El îşi frecă delicat vârful nasului de al meu, în timp ce-mi 
mângâia plin de venerație braţele goale cu mâinile - mâini 


pătate de proverbialul sânge, care mă făcea doar să iubesc 
şi mai mult atingerea lor. 

— Mulţumesc, i-am zis în şoaptă. 

EI închise ochii. 

— Doamne! În seara asta, când ai plecat... nu ştiam dacă 
o să te mai întorci... dacă nu te-am pierdut... 

— Şi eu am nevoie de tine, Gideon. 

— N-o să-mi cer iertare. Aş face-o din nou, zise el, 
prinzându-mă mai strâns. Alte soluţii ar fi fost doar ordine 
de restricţie, o pază mai severă, vigilenţă... pentru toată 
viaţa ta. Nu exista nici o garanţie că ai putea să fii în 
siguranţă dacă Nathan nu era mort. 

— M-ai părăsit. Mi-ai tăiat punţile spre tine. Noi doi... 

— Pentru totdeauna, răspunse el, punându-şi degetul pe 
buzele mele. S-a terminat, Eva. Să nu ne certăm pentru 
ceea ce este prea târziu ca să mai poată fi schimbat. 

I-am dat însă mâna la o parte. 

— Chiar s-a terminat? Acum putem să fim împreună sau 
încă ne ascundem relaţia de ochii poliţiei? Avem, măcar, o 
relaţie? 

Gideon îmi susţinea privirea, fără să-şi ferească ochii, 
lăsându-mă să-i văd chinul şi teama. 

— Asta am venit să te întreb şi eu. 

— Dacă nu ţine decât de mine, n-o să te părăsesc 
niciodată, am declarat eu, pătimaş. Niciodată. 

Mâinile lui coborau acum de-a lungul gâtului meu, spre 
umeri, arzându-mi pielea ca un fier roşu. 

— Am nevoie ca asta să fie adevărat, spuse, cu blândeţe 
în glas. Mi-era teamă că o să fugi... că o să-ţi fie frică. De 
mine. 

— Gideon, nu... 

— Nu te-aş râni niciodată. 

L-am prins de cureaua pantalonilor şi l-am tras spre 
mine, deşi n-am putut să-l clintesc din loc. 

— Ştiu. 


Şi, din punct de vedere fizic, n-aveam nici o îndoială. El 
fusese mereu atent cu mine, mereu plin de grijă. Însă, din 
punct de vedere emoţional, propria-mi iubire fusese folosită 
împotriva mea cu o precizie meticuloasă. Mă străduiam să 
împac încrederea absolută pe care o aveam în faptul că 
Gideon era plin de atenţie faţă de nevoile mele şi de 
îngrijorarea de care era plină inima mea frântă, care încă 
nu se vindecase. 

— Chiar ştii? mă întrebă el, scrutându-mă, atent ca 
întotdeauna la lucrurile nespuse. Aş muri dacă m-ai părăsi, 
dar nu ţi-aş face rău doar ca să te ţin lângă mine. 

— Nu vreau să plec nicăieri. 

Din piept îi scăpă un oftat puternic. 

— Avocaţii mei o să vorbească mâine cu poliţiştii, ca să 
încerce să-şi dea seama cum stau lucrurile. 

Mi-am lăsat capul pe spate şi l-am sărutat uşor pe buze. 
Complotam să ascundem o crimă şi aş fi minţit să spun că 
lucrul ăsta nu mă deranja foarte tare - la urma urmelor, 
eram fată de poliţist -, dar alternativa era mult prea 
îngrozitoare ca să mă gândesc măcar la ea. 

— Trebuie să ştiu că poţi să trăieşti cu ceea ce am făcut, 
zise el blând, jucându-se cu o şuviţă din părul meu. 

— Aşa cred. Tu poţi? 

El mă sărută din nou. 

— Pot să trec peste orice dacă te am pe tine. 

Mi-am băgat mâinile pe sub tricoul lui, căutându-i şi 
găsindu-i pielea caldă, mătăsoasă. Îi simţeam muşchii tari şi 
umflaţi sub mâinile mele, trupul lui îmi părea o operă de 
artă seducătoare şi virilă. l-am lins buzele, prinzându-i 
curba plină a buzei de jos şi muşcându-l uşor. Gideon gemu, 
iar acest sunet de plăcere se strecură prin mine ca o 
mângâiere. 

— Atinge-mă! Cuvintele lui erau un ordin, însă tonul era 
rugător. 

— Asta şi fac. 


El însă îmi îndepărtă mâinile pe care mi le împletisem pe 
talia lui şi mi le trase spre el, apoi îşi puse, fără nici o 
ruşine, penisul în palma mea, strângând din dinţi. Era gros 
şi greu când l-am luat în mână, şi pulsul a început să mi-o ia 
razna când mi-am dat seama că nu are nimic pe sub 
pantaloni. 

— Dumnezeule! am gemut. Mă înnebuneşti de excitare! 

Ochii lui albaştri îmi cercetau chipul cu o expresie 
sălbatică; se înroşise şi avea buzele întredeschise. Nu 
încercase niciodată să ascundă efectul pe care îl aveam 
asupra lui, nu se prefăcuse niciodată că ar avea mai mult 
control asupra felului cum reacţiona la atingerea mea decât 
aveam eu faţă de el. Iar felul în care mă domina în pat era 
cu atât mai excitant, cu cât ştiam că şi el era la fel de lipsit 
de apărare faţă de atracţia dintre noi. 

Mi se strângea inima. Parcă nu-mi venea să cred că era 
încă al meu, că ajunsesem să-l văd atât de deschis, de 
înfometat după mine şi nebuneşte de atrăgător... 

Gideon îmi trase prosopul de pe mine, fără să-şi poată 
reţine un suspin când acesta atinse podeaua, lăsându-mă 
goală în faţa lui. 

— O, Eva! 

Glasul îi tremura de emoție, făcându-mă să-mi dea 
lacrimile. Îşi trase şi el tricoul peste cap, aruncându-l pe jos, 
după care se îndreptă spre mine, încetişor, prelungind 
momentul de aşteptare până când trupurile noastre goale 
aveau să se atingă. 

Mă prinse apoi de şolduri, mişcându-şi degetele fără 
oprire, răsuflând repede, întretăiat. Primele care i-au atins 
pielea au fost sfârcurile mele, umplându-mă toată de o 
dorinţă nestăvilită, făcându-mă să gem, fără aer. Cu un 
geamăt adânc, Gideon mă lipi de el şi, săltându-mi 
picioarele de la pământ, mă duse cu spatele spre pat. 


Capitolul 2 


Am simţit cum ating salteaua cu coapsele şi am căzut pe 
spate, în timp ce Gideon se apleca peste mine, trăgându-mă 
în sus pe pat cu braţul pe care îl ţinea sub mine. Apoi se 
lăsă deasupra mea şi, într-o fracțiune de secundă, îmi 
acoperi sânul cu buzele-i moi şi calde, sugându-mi-l repede 
şi plin de lăcomie. Îi prinsese greutatea în mână, 
frământându-l posesiv. 

— Doamne, ce dor mi-a fost de tine! gemu. Îi simţeam 
pielea arzând pe pielea mea rece, iar greutatea lui îmi făcea 
tare bine, după lungile nopţi petrecute fără el. 

Mi-am împletit picioarele în jurul gambelor lui, 
cuprinzându-l după talie, ca să-i prind în palme posteriorul 
tare, numai muşchi, şi l-am tras spre mine, înălţându-mi 
şoldurile, ca să-i simt bărbăţia prin țesătura care ne 
despărţea. Voiam să-l simt mai repede în mine, ca să mă 
asigur că e din nou al meu. 

— Spune-o! l-am îmbiat, căci aveam nevoie de cuvintele 
care jurase că i se par nepotrivite. 

EI se trase un pic înapoi ca să mă privească, dându-mi cu 
blândeţe la o parte părul de pe frunte. Apoi îşi înghiţi cu 
greu nodul din gât. 

M-am arcuit spre el şi i-am sărutat buzele minunat 
sculptate. 

— O să spun eu prima: te iubesc. 

Gideon închise ochii, străbătut de un fior, apoi mă 
cuprinse în braţe, strângându-mă atât de tare, că aproape 
simţeam că-mi pierd răsuflarea. 

— Te iubesc, şopti, la rândul lui. Prea mult. 

Declaraţia lui, atât de pătimaşă, mă străbătu până în 
adâncul sufletului. Mi-am îngropat faţa la pieptul lui şi m- 
am lăsat în voia plânsului. 

— Îngeraş! exclamă el, prinzându-mi părul în mână. 


Mi-am înălţat capul şi mi-am apăsat buzele pe gura lui, 
într-un sărut în care se amesteca gustul lacrimilor. Buzele 
mele se apăsau fără astâmpăr peste ale lui, ca şi cum avea 
să dispară din clipă în clipă, fără să-mi dea putinţa să mă 
îndestulez cu el. 

— Eva! Lasă-mă... începu el, cu limba lingându-mi 
interiorul gurii. Lasă-mă să te iubesc! 

— 'Te rog! am şoptit, ţinându-l pe după gât, ca să fie mai 
aproape de mine, în timp ce-i simţeam penisul fierbinte şi 
greu în despicătura labiilor mele, apăsându-mi delicios 
clitorisul ce-mi zvâcnea. Nu te opri! 

— Niciodată. Nu pot. 

Îmi cuprinsese fesele în palme şi mă ridică spre el, 
rotindu-şi cu îndemânare şoldurile. Am icnit de plăcerea 
care mă învăluia, atingându-i pieptul cu sfârcurile care mi 
se întăriseră. Puful de păr cârlionţat care îi acoperea 
pieptul mă excita într-un mod aproape insuportabil. 
Lăuntrurile mi-erau îndurate, implorând să fie brăzdate 
adânc de bărbăţia lui. Mi-am înfipt unghiile în pielea lui, 
zgâriindu-l de la umăr până la coapse, făcându-l să se 
arcuiască sub această mângâiere aspră, gemând, cu capul 
dat pe spate, într-un abandon delicios de erotic. 

— Mai vreau, îmi ceru cu glas răguşit, roşu la faţă, cu 
buzele întredeschise. 

M-am ridicat un pic şi mi-am înfipt dinţii în pectoralii lui, 
Chiar deasupra inimii. Gideon şuieră de durere tresărind, 
dar nu se retrase. 

Nu-mi puteam ţine în frâu valul feroce de emoţii care se 
cereau eliberate - iubirea şi dorinţa, furia şi teama. Şi 
durerea. O, Doamne, durerea! Încă o simţeam până în 
străfunduri. Aş fi vrut să-l sfâşii. Să-l pedepsesc şi să-i ofer 
plăcere, în acelaşi timp. Să-l fac şi pe el să simtă măcar un 
pic din ceea ce simţisem eu când mă îndepărtase. 

Limba mea se plimba peste urmele uşoare pe care i le 
lăsasem cu dinţii, în timp ce el îşi mişca şoldurile înspre 


mine, iar penisul i se strecura între labiile sexului meu 
flămând după el. 

— E rândul meu, şopti el înăbuşit. Se sprijini într-o mână, 
mişcare ce îi punea în evidenţă bicepşii groşi şi foarte bine 
definiţi, şi îmi prinse sânul în mâna cealaltă. Îşi lăsă apoi 
capul în jos şi-mi acoperi sfârcul cu buzele ameţitor de 
fierbinţi. Limba îi era ca un bici mătăsos pe pielea mea 
sensibilă. Iar când dinţii i se înfipseră în vârful întărit, nu 
mi-am putut stăpâni un țipăt, zvâcnind sălbatic, pradă unei 
dorinţe de neostoit. Mi-am înfipt mâinile în părul lui mult 
prea pătimaşă ca să mai pot fi blândă şi mi-am încolăcit 
picioarele în jurul lui, ţinându-l strâns, arătându-mi nevoia 
pe care o aveam de a pune stăpânire pe el. De a-l poseda. 
De a-l face din nou al meu. 

— Gideon! am gemut. Aveam tâmplele ude de lacrimi, iar 
gâtul mi se strângea dureros. 

— Sunt aici, îngeraş, şopti el, trecând cu ciupituri uşoare 
ale buzelor către celălalt sfârc. Degetele lui diabolice se 
ocupau de sfârcul ud şi abandonat, trăgându-l uşor, până 
când mi s-a întărit în mâna lui. Nu mă respinge! Lasă-mă să 
te iubesc! 

Atunci mi-am dat seama că-l trăgeam de păr, încercând 
să-l resping, chiar în timp ce mă străduiam să ajung şi mai 
aproape de el. Gideon mă ţinea sub asediu, seducându-mă 
cu perfecțiunea lui uluitor de masculină şi prin cunoaşterea 
atât de profundă a corpului meu. lar eu eram pe cale să mă 
predau. Aveam sânii grei, iar sexul mi-era ud şi umflat. 
Mâinile îmi rătăceau neliniştite pe trupul lui şi cu picioarele 
îl ţineam prizonier. 

Cu toate acestea, el se îndepărtă şi mai mult, şoptindu- 
mi ispititor, în timp ce mă săruta pe abdomen: 

— Mi-a fost atât de dor de tine... am nevoie de tine... 
trebuie să fii a mea... 

Apoi, ceva ud şi fierbinte pe piele m-a făcut să privesc în 
jos. Şi el plângea, cu chipul minunat răvăşit de acelaşi val 
de emoție care mă devasta şi pe mine. L-am atins pe obraz 


cu degete tremurătoare, încercând să-i zvânt lacrimile ce 
reapăreau chiar în clipa în care le ştergeam. El se frecă de 
mâna mea, scoțând un scâncet uşor, plângător. Nu mai 
rezistam. Mi-era mai greu să fac faţă durerii lui decât să 
trăiesc cu a mea. 

— Te iubesc, i-am zis. 

— Eva! Se dădu în spate şi se ridică în genunchi, între 
coapsele mele. Penisul îi era gros şi erect, zvâcnind sub 
propria greutate. 

Toată fiinţa mea fremăta de o lăcomie devastatoare. 
Trupul lui înalt era sculptat din coloane ca piatra, alcătuite 
de muşchii lui tari şi bine definiţi, iar pielea bronzată îi 
lucea de transpiraţie. Emana o putere plină de eleganţă! 
Numai penisul îi era aspru, primitiv de-a dreptul, cu vene 
groase şi rădăcina imensă. Şi testiculele îi atârnau mari şi 
grele în învelişul lor. Ar fi fost o statuie la fel de frumoasă ca 
David al lui Michelangelo, însă cu un parfum mult mai 
erotic. Într-adevăr, Gideon Cross fusese croit să facă 
dragoste cu o femeie până o scotea din minţi. 

— Al meu, am rostit cu glas răguşit, ridicându-mă şi 
agăţându-mă fără graţie de el, lipindu-mi trupul de al lui. 
Eşti al meu. 

— Îngeraş! gemu el, sărutându-mă plin de o patimă 
arzătoare. Mă ridică apoi şi-şi schimbă poziţia, rotindu-se, 
astfel încât ajunse cu spatele lipit de saltea, iar eu deasupra 
lui, desfăcută toată. Alunecam unul peste altul, plini de 
sudoare. 

El mă mângâia neîncetat pe tot trupul, arcuindu-se spre 
mine ca să mă atingă, la fel cum făcusem şi eu. l-am prins 
faţa în mâini, lingându-i cu repeziciune interiorul gurii, 
încercând să-mi potolesc setea. 

În cele din urmă, mă atinse şi între picioare, 
strecurându-şi parcă cu venerație degetele în despicătura 
mea. Buricele degetelor aspre îmi mângâiau uşor clitorisul, 
trecând peste deschiderea tremurătoare a sexului meu. Am 
gemut, cu buzele lipite de ale lui, zvâcnind din şolduri. Mă 


excita cu degetele, îmi mărea tot mai mult dorinţa, iar 
sărutul lui devenea tot mai dulce, făcând amor încet şi 
profund cu gura mea. 

Nici nu mai puteam să respir de plăcere. M-am înfiorat 
toată când mi-a prins sexul în mână, iar degetul lui mijlociu 
se strecură încetişor în mine. Îmi freca uşor clitorisul cu 
podul palmei, în timp ce degetul îmi atingea carnea 
delicată. Îşi înfipsese mâna cealaltă în şoldul meu, 
ţintuindu-mă locului,  împiedicându-mă să mă  mişc. 
Controlul lui Gideon asupra mea părea absolut, mă seducea 
într-un mod pervers de precis, însă, în acelaşi timp, tremura 
mai puternic decât mine, cu pieptul zguduit de suspine 
adânci. Sunetele ce-i ieşeau din piept erau pline de 
remuşcare şi atât de rugătoare. 

M-am dat înapoi şi i-am luat mădularul în amândouă 
mâinile, strângându-l cu putere. Şi eu îi cunoşteam mult 
prea bine trupul, ştiam ce-i trebuie, ce-şi doreşte. Am 
început să i-l frec de la rădăcină până spre cap, până când 
din el au ieşit câţiva stropi ce prevesteau ejacularea, 
răspândindu-se pe capul larg. El se lăsă pe spate, 
sprijinindu-se cu un geamăt de tăblia patului, iar degetul îi 
zvâcni în mine. Eu rămăsesem cu privirea ţintuită asupra 
stropului gros care se scurse mai întâi pe glandul lui, apoi 
încet, în jos, găsindu-şi drumul până la pumnul meu. 

— Nu! icni el. Prea aproape. 

Dar am început din nou să-l frec. Îmi lăsa gura apă la 
vederea încă unei picături ce anunţa eliberarea. Eram 
înnebunitor de excitată de plăcerea lui, de cunoştinţa 
faptului că aveam un efect atât de profund asupra unei 
fiinţe atât de minunat de sexuale. 

El îşi scoase degetul din mine, cu o înjurătură rostită 
printre dinţi, şi mă prinse de şolduri, obligându-mă să-mi 
iau mâna de pe el, apoi mă trase în faţă şi în jos, săltându-şi 
şoldurile, ca să mă poată străpunge cu mădularu-i 
dezlănţuit. 


Am ţipat, înfigându-mi mâinile în umerii lui, cu sexul 
zvâcnind sub penetrarea-i aspră. 

— Eva! Strângând din dinţi, cu gâtul îngroşat de 
încordare, îşi dădu drumul, umplându-mă de lichidul 
fierbinte şi gros. 

Şuvoiul alunecos mă făcu să mă deschid cu totul, iar 
sexul mi se afundă în erecţia lui zvâcnindă, până când mă 
umplu cu totul. Îmi înfipsesem unghiile în muşchii ca de 
piatră şi trăgeam cu lăcomie aer în piept, căci mi se tăiase 
răsuflarea. 

— Ia-o! îmi ceru el, aplecându-mă spre el, astfel încât să 
intre cu totul în mine, până la rădăcină. la-mă! 

Am gemut, plină de fericire că regăsesc senzaţia bine 
cunoscută că mă penetrează atât de profund. Iar orgasmul 
mă cuprinse pe neaşteptate, făcându-mă să mă arcuiesc, 
pârjolită de plăcerea ce se răspândea în mine. Nu mai eram 
decât un ghem de instincte. Şoldurile mi se mişcau cu 
propria voinţă, coapsele mi se încordau ritmic; nu mă mai 
puteam gândi la nimic altceva decât la felul cum puneam 
din nou stăpânire pe omul meu. Pe inima mea. 

Iar Gideon se supuse în faţa cererilor mele. 

— Aşa, îngeraş, mă îndemna cu glas răguşit, cu membrul 
atât de tare, încât nici n-ai fi zis că tocmai fusese scuturat 
de un orgasm incredibil de puternic. 

Braţele îi căzuseră în lături, cu mâinile încleştate în 
cuvertură. Bicepşii îi zvâcneau ritmic, odată cu mişcările lui. 
Muşchii abdominali se încordau, strălucitori de sudoare, de 
fiecare dată când mă înfigeam în el până jos. Trupul lui era 
o maşină bine unsă, iar eu îi forţam limitele până la capăt. 

Şi el mă lăsa. Se abandona cu totul dorinţei mele. 

Unduindu-mi şoldurile, mă lăsasem în voia plăcerii, 
gemându-i numele. Lăuntrurile îmi zvâcneau ritmic, 
scuturate de încă un orgasm care mă năpădise năvalnic. 
Începusem să mă clatin, copleşită de toate aceste senzaţii. 

— Te rog, am icnit. Te rog, Gideon! 


El mă prinse de ceafă şi de talie, trăgându-mă spre el, 
până când ne-am întins amândoi pe pat. Mă cuprinse strâns 
în braţe, ca să nu mă pot mişca, şi începu să se mişte în 
mine, iar şi iar... înfigându-se în sexul meu cu mişcări 
puternice. Era prea mult să-i simt penisul gros frecându-se 
în mine. Am început să tremur violent, pradă încă unui 
orgasm, cu unghiile înfipte în coastele lui. 

Gideon fu străbătut de un fior şi îşi dădu şi el drumul, 
ţinându-mă atât de strâns în braţe, că aproape că nu mai 
puteam să respir. Răsuflarea lui gâfâită îmi umplea plămânii 
care-mi ardeau. Eram pe deplin în posesia lui, lipsită de 
orice apărare. 

— Dumnezeule, Eva! gemu el, cu faţa îngropată la 
pieptul meu. Am nevoie de tine. Am aşa de mare nevoie de 
tine! 

— Iubitule! 

Mă agăţasem strâns de el. Încă îmi era frică să-i dau 
drumul. 


Am clipit, cu ochii în tavan, şi mi-am dat seama că 
adormisem. Şi atunci m-a cuprins panica, îngrozitoarea 
inevitabilitate de a mă trezi dintr-un vis minunat în 
realitatea de coşmar. M-am ridicat brusc, trăgând disperată 
aer în piept, fără să pot să mă satur. 

Gideon. 

Aproape că mi-a scăpat un suspin când l-am zărit întins 
liniştit lângă mine, respirând profund în somn, cu buzele 
uşor întredeschise. Iubitul pentru care mi se frânsese inima 
se întorsese la mine. 

Doamne... 

M-am sprijinit de tăblia patului, străduindu-mă să mă 
relaxez, să savurez plăcerea atât de rară de a-l privi în timp 
ce dormea. Când nu se mai controla, chipul i se transfigura, 
amintindu-mi astfel cât de tânăr era cu adevărat. Era uşor 
să uit asta când era treaz şi din el radia teribila forţă a 


voinţei care mă pusese literalmente la pământ în clipa în 
care îl văzusem pentru prima dată. 

I-am dat la o parte de pe obraz, plină de venerație, 
şuviţele negre precum cerneala, observând că avea câteva 
riduri noi în jurul ochilor şi al gurii. Am văzut că şi slăbise 
întru câtva. Despărțirea noastră îşi luase tributul, însă o 
ascunsese foarte bine. Sau poate că doar eu îl consideram 
perfect, imposibil de atins. 

Eu nu fusesem deloc în stare să ascund în ce hal eram de 
distrusă. Crezusem că totul s-a terminat între noi şi nu-mi 
ascunsesem sentimentele în faţa nimănui, iar pe asta şi 
contase Gideon. „Dezminţire plauzibilă”, o numise el. Eu îi 
spuneam iad şi până când urma să putem să nu ne mai 
prefacem că ne-am despărţit, aveam să trăiesc tot în 
mijlocul lui. 

Mi-am schimbat cu grijă poziţia, proptindu-mi capul în 
mână, ca să-l studiez pe bărbatul incredibil pe care aveam 
norocul să-l am în patul meu. [inea perna în braţe, lăsând la 
vedere nişte bicepşi cizelaţi şi spatele musculos, împodobit 
cu zgârieturile şi semnele în formă de semilună pe care i le 
săpaseră în piele unghiile mele. Îl apucasem şi de fese, 
excitată nebuneşte când îl simţeam cum mă pătrunde, în 
timp ce făcea neobosit dragoste cu mine, străpungându-mă 
adânc cu mădularu-i lung şi gros. 

lar şi iar... 

Coapsele mi se frecau una de alta, căci trupul meu se 
umpluse de o foame nouă. Dincolo de politeţea lui rafinată, 
când eram doar noi în dormitor, Gideon era un animal 
sexual neîmblânzit, un amant care mă dezgolea până în 
străfundurile sufletului de fiecare dată când făcea dragoste 
cu mine. Nu aveam nici cea mai mică apărare când mă 
atingea, nu eram în stare să rezist plăcerii asemănătoare 
celei date de un drog de a-mi desface picioarele pentru un 
bărbat atât de viril, de plin de patimă... 

El deschise ochii, uluindu-mă, ca de obicei, cu privirea 
lor atât de albastră. Îmi aruncă o ocheadă leneşă şi 


seducătoare, care-mi făcea inima să stea în loc. 

— Hmmm... iar ai privirea aia care-mi cere să ţi-o trag, 
îmi zise, pe un ton tărăgănat. 

— Păi poate o fi din cauză că eşti incredibil de bun la pat, 
am replicat. Să mă trezesc aşa, cu tine, €... ca şi cum aş 
primi cadourile în dimineaţa de Crăciun. 

El zâmbi uşor. 

— Dacă vrei să ştii, deja ambalajele au fost scoase. Nu 
sunt necesare nici baterii. 

Inima mi se strânsese de un dor îngrozitor. Îl iubeam 
mult prea mult. Nu-mi puteam smulge din mine teama că n- 
aveam să fiu în stare să-l păstrez. Era un fulger într-o sticlă, 
un vis pe care încercam să-l ţin în mâini. 

Am respirat cu greu. 

— Ştii că, pentru o femeie, eşti o extravaganţă delicioasă, 
nu? Seducător de-ţi lasă gura apă... 

— "Taci! Se răsuci brusc şi mă trase sub el înainte să-mi 
dau seama ce vrea să facă. Sunt putred de bogat, dar tu nu 
vrei decât trupul meu. 

Mi-am ridicat privirea spre el, admirând felul cum 
şuviţele negre îi încadrau chipul nemaipomenit de frumos. 

— Vreau inima care se află în trupul ăsta. 

— E ata. 

Mă înlănţui cu braţele, împletindu-şi picioarele cu ale 
mele. Părul aspru de pe pulpele lui îmi excita pielea 
ultrasensibilă. 

Eram imobilizată. Posedată. Era atât de bine să-i simt 
corpul cald şi puternic lipit de mine! Am oftat, dându-mi 
seama că ceva din şovăiala mea plină de teamă începuse să 
dispară. 

— N-ar fi trebuit să adorm, zise el încetişor. 

— Dar mă bucur că ai făcut-o, am răspuns şi l-am 
mângâiat uşor pe păr. Ştiam că are dreptate. Coşmarurile 
lui, parasomniile lui atipice făceau să fie periculos să dorm 
împreună cu el. Uneori, în timp ce dormea, se dezlănţuia şi, 


dacă eram prea aproape, îşi descărca pe mine furia care 
zăcea în el. 

Gideon mă prinse de încheietură şi-mi duse degetele la 
buze, sărutându-mi-le. 

— Avem nevoie să petrecem timpul împreună, când nu se 
ţine nimeni după noi. 

— O, fir-ar! Era cât pe ce să uit! În seara asta, Deanna 
Johnson a trecut pe aici. 

Chiar în clipa când am rostit aceste cuvinte, am regretat 
zidul pe care îl ridicau între noi. Gideon clipi şi, într-o 
fracțiune de secundă, toată căldura din ochi îi dispăru ca şi 
cum n-ar fi fost. 

— Stai departe de ea! E reporter. 

— Este însetată de sânge, am zis, cuprinzându-l în braţe. 

— Va trebui să stea la coadă. 

— De ce e aşa de interesată? Lucrează pe cont propriu. 
N-a asmuţit-o nimeni pe tine. 

— Las-o baltă, Eva! 

Felul în care evita subiectul era enervant. 

— Ştiu că i-ai tras-o. 

— Nu, nu ştii. Şi ar trebui să nu te gândeşti decât la 
faptul că acum o să ţi-o trag ţie. 

Certitudinea mi se înfipse în piept, ca o gheară. l-am dat 
drumul şi m-am retras. 

— Ai minţit. 

EI se dădu înapoi, ca şi cum l-aş fi pălmuit. 

— Nu te-am minţit niciodată. 

— Mi-ai spus că, de când ne-am cunoscut, ai făcut mai 
mult sex decât ai făcut în ultimii doi ani, luaţi împreună, 
însă doctorului Petersen i-ai zis că aveai contacte sexuale de 
două ori pe săptămână. Aşadar, care este adevărul? 

Gideon se lăsă pe spate, uitându-se încruntat spre tavan. 

— Trebuie să facem asta acum? În noaptea asta? 

Limbajul său corporal era atât de ermetic, atât de 
defensiv, că enervarea pe care mi-o provocase răspunsul lui 
evaziv dispăru ca şi când n-ar fi fost. Nu voiam să mă cert 


cu el, mai ales în privinţa lucrurilor care ţineau de trecut. 
Acum nu mai contau decât clipa prezentă şi viitorul. 
Trebuia să am încredere că avea să-mi fie credincios. 

— Nu, nu trebuie, am răspuns încetişor, întorcându-mă 
pe o parte şi lăsându-mi mâna pe pieptul lui. La răsăritul 
soarelui, urma să revenim la starea anterioară, prefăcându- 
ne că nu suntem împreună. N-aveam nici o idee cât timp 
mai trebuia să cotinuăm şarada asta sau când puteam să fiu 
din nou cu el. 

— Voiam doar să te avertizez că e pusă pe săpături. [ine- 
o sub observaţie! 

— Doctorul Petersen a întrebat de contacte sexuale, Eva, 
răspunse el pe un ton neutru, ceea ce nu înseamnă 
neapărat a face sex cu cineva, cel puţin în privinţa mea. 
Atunci când am răspuns la întrebare, nu m-am gândit că 
distincţia asta ar avea vreo importanţă. Prin urmare, să 
punem acum lucrurile la punct: duceam femei la hotel, dar 
nu le-o trăgeam mereu. Atunci era excepţia. 

Gândul mi-a zburat de îndată la cuibuşorul lui de 
nebunii, o cameră plină cu obiecte sexuale, pe care o avea 
rezervată într-unul dintre multele hoteluri al căror 
proprietar era. Renunţase la ea, slavă Domnului, dar n- 
aveam s-o uit vreodată. 

— Poate e mai bine să nu-mi mai spui nimic. 

— Tu ai deschis uşa asta, mi-o tâie el. Am intrat 
împreună înăuntru. 

— Da, corect, am oftat eu. 

— Uneori nu puteam să suport să fiu singur cu gândurile 
mele, dar nu voiam să stau la discuţii cu nimeni. Nici măcar 
nu voiam să gândesc, ca să nu mai vorbesc despre a simţi 
ceva. Aveam nevoie de ceva care să mă distragă, trebuia să- 
mi concentrez atenţia pe altceva, dar însemna să mă implic 
prea mult dacă mă foloseam de scula mea. Poţi înţelege? 

Din păcate, puteam, şi încă prea bine, căci îmi aminteam 
de câte ori căzusem în genunchi după câte un tip, numai ca 


să-mi înăbuş gândurile un timp. Contacte ca astea n-aveau 
nici o legătură cu preludiul ori cu sexul. 

— Prin urmare, ea e una dintre tipele cărora le-ai tras-o 
sau nu? 

Uram faptul că-i puneam întrebarea asta, însă trebuia să 
scăpăm de ea. El îşi îndreptă privirea spre mine. 

— O dată. 

— Cred că o fi fost o partidă tare pentru ea, dacă e atât 
de încrâncenată acum. 

— Nu ştiu, murmură el, nu-mi amintesc. 

— Erai beat? 

— Nu, fir-ar! zise el, trecându-şi mâna peste faţă. Ce 
dracu! ţi-a spus? 

— Nimic personal. Dar a menţionat faptul că ai „o latură 
întunecată”. Mă gândesc că e o aluzie sexuală, dar nu i-am 
cerut detalii. Juca pe cartea afinităţii dintre noi două, 
bazată pe faptul că la amândouă ne-ai dat papucii. 
„Societatea Tipelor Părăsite de Gideon.” 

EI se uită rece la mine. 

— Nu fi afurisită, că nu te prinde! 

— Hei! am zis, încruntându-mă, îmi pare foarte rău. Nu 
voiam să fiu o mare scârbă. Doar una mititică. Cred că am 
dreptul la asta, dacă luăm în considerare toate 
circumstanţele. 

— Ce dracu' puteam să fac, Eva? Habar n-aveam că 
exişti, continuă Gideon cu glas adânc şi răguşit. Dacă aş fi 
ştiut că eşti pe aici, pe undeva, aş fi plecat la vânătoare 
după tine. N-aş fi pregetat nici o clipă să plec în căutarea 
ta. Dar nu te cunoşteam şi mă obişnuisem să am aşteptări 
foarte mici. Ca şi tine. Amândoi ne risipeam cu oameni 
nepotriviţi. 

— Da, aşa e. Cu tembeli. 

Am rămas câteva clipe tăcuţi. 

— Eşti supărată rău? mă întrebă el. 

— Nu, e-n regulă. 

El continua să mă fixeze cu privirea. Am izbucnit în râs. 


— Era cât pe-aci să te iei la ceartă cu mine, nu? Putem să 
facem şi asta, dacă vrei. Însă eu, personal, speram să ne-o 
tragem iar. 

Gideon alunecă brusc peste mine. Expresia de pe chipul 
lui, amestecul de uşurare şi recunoştinţă îmi sfâşia inima, 
căci îmi aducea aminte cât era de important pentru el să-i 
acord încredere, ca să-mi poată împărtăşi adevărul. 

— Te-ai schimbat, îmi zise, mângâindu-mă pe faţă. 

Evident că mă schimbasem. Omul pe care îl iubeam 
ucisese pentru mine. După un asemenea sacrificiu, o 
mulţime de lucruri deveneau absolut irelevante. 


Capitolul 3 


— Îngeraş! 

Am simţit aroma cafelei chiar înante să deschid ochii. 

— Gideon? 

— Mmm? 

— Dacă nu este cel puţin şapte dimineaţa, te iau la 
bătaie. 

Râsul lui uşurel îmi dădea fiori de dorinţă. 

— E mai devreme, dar avem de vorbit. 

— Serios? 

Am deschis un ochi, iar apoi şi pe celălalt, ca să-i pot 
admira nestingherită costumul din trei piese. Îmi venea să-l 
mănânc, să-i sfâşii hainele cu dinţii. 

Gideon se aşeză pe marginea patului meu, întruchiparea 
însăşi a ispitei. 

— Vreau să fiu sigur că am pus lucrurile foarte bine la 
punct, înainte să plec. 

M-am ridicat în capul oaselor şi m-am sprijinit de tăblie. 
N-am făcut nici cea mai mică tentativă să-mi acopăr sânii, 
doar pentru că în cele din urmă aveam să discutăm despre 
fosta lui logodnică. Jucam şi eu murdar, când aveam 
garanţia că totul e de partea mea. 

— O să am nevoie de cafeaua aia, ca să pot sta de vorbă. 

El îmi dădu cana şi îmi mângâie uşurel un sfârc cu 
degetul mare. 

— Aşa de frumoasă, şopti. Din cap până-n picioare. 

— Încerci cumva să-mi distragi atenţia? 

— Tu mă distragi pe mine. Şi în mod foarte eficient. 

Era oare cu putinţă ca şi el să fie la fel de îndrăgostit de 
felul în care arătam, de trupul meu, pe cât eram eu de al 
lui? La gândul ăsta, nu mi-am putut ascunde un zâmbet. 

— Mi-a fost dor de zâmbetul tău, îngeraş. 

— Cunosc sentimentul ăsta. 


De fiecare dată când îl văzusem şi el nu-mi oferise 
zâmbetul său fuseseră tot atâtea cuțite înfipte în inima mea, 
până când ajunsesem să sângerez fără contenire. Nici 
măcar nu mă puteam gândi la acele momente fără să fiu 
cuprinsă de durere. 

— Unde ţi-ai ascuns costumul, campionule? Ştiu că nu-l 
ţineai în buzunar. 

Hainele fuseseră de ajuns ca să-l transforme într-un om 
de afaceri puternic şi plin de succes. Purta un costum făcut 
la comandă, iar cămaşa şi cravata se potriveau de minune. 
Până şi butonii de la manşete străluceau discret, cu 
eleganţă rafinată. Cu toate astea, coama de păr negru care 
i se revărsa peste guler îi avertiza pe ceilalţi că era departe 
de a fi îmblânzit. 

— Acesta este unul dintre lucrurile despre care trebuie 
să vorbim, zise el şi-şi îndreptă spatele, fără însă a-şi pierde 
căldura din privire. Am preluat apartamentul de lângă tine. 
Va trebui să facem ca împăcarea noastră să pară ceva 
treptat, nebătător la ochi, aşa că o să las impresia că stau în 
majoritatea timpului în penthouse-ul meu, însă îmi voi 
petrece cât mai multă vreme cu putinţă ca noul tău vecin. 

— E sigur aşa? 

— Nu sunt pe lista suspecţilor, Eva. Nu sunt nici măcar o 
persoană demnă de interes. Alibiul meu nu are nici un 
punct slab şi nu am avut nici un motiv. Le arătăm doar un 
pic de respect detectivilor, prin faptul că nu le insultăm 
inteligenţa. Facem să le fie mai uşor să justifice concluzia că 
au ajuns într-o fundătură. 

Am luat o gură de cafea, ca să am timp să-i rumeg 
spusele. Poate că pericolul nu era imediat, însă, în cazul 
vinei pe care o simţea, era ceva inerent. Nu puteam să nu 
îmi dau seama de presiunea primejdiei, oricât ar fi încercat 
el să mă liniştească. 

Numai că acum ne croiam drumul înapoi, unul spre 
celălalt, iar eu îi simţeam nevoia de a primi asigurări că 
urma să ne revenim din înstrăinarea şi despărţirea din 


ultimele săptămâni. Prin urmre, am întrebat pe un ton voit 
vesel: 

— Cu alte cuvinte, fostul meu prieten va sta pe Fifth 
Avenue, dar eu o să am un vecin nou şi arătos, ca să mă joc 
cu el? Ar putea fi interesant. 

EI ridică o sprânceană. 

— Vrei să jucăm roluri, îngeraş? 

— Vreau să te satisfac mereu, am răspuns, cu o 
sinceritate brutală. Vreau să fiu tot ceea ce ai găsit în 
celelalte femei cu care ai fost până acum. 

Femeile pe care le dusese la cuibuşorul de nebunii, plin 
de jucării sexuale. Ochii lui aruncau flăcări de gheaţă 
albastră, însă glasul îi era mătăsos şi calm: 

— Nu-mi pot lua mâinile de pe tine. Asta ar trebui să-ţi 
spună foarte clar că n-am nevoie de mai mult. 

În timp ce-l priveam, el se ridică, îmi luă cana şi o puse 
pe noptieră, după care trase dintr-o singură mişcare 
cearşaful de pe mine, dezgolindu-mă cu totul. 

— Lasă-te pe spate, îmi ordonă. Desfă picioarele! 

Cu pulsul zvâcnindu-mi în tâmple, i-am dat ascultare şi 
m-am culcat pe spate, desfăcându-mi coapsele spre el. M-a 
cuprins o nevoie instinctivă de a mă acoperi - căci mă 
simţeam teribil de vulnerabilă sub privirea lui 
pătrunzătoare -, însă am reuşit să nu-i dau curs. Aş da 
dovadă de ipocrizie dacă n-aş recunoaşte că eram 
nebuneşte de excitată de faptul că eram goală-puşcă, în 
vreme ce el era îmbrăcat de sus până jos, şi încă irezistibil, 
într-unul dintre costumele lui infernal de sexy. Asta crea un 
avantaj serios în echilibrul puterii în favoarea lui, ceea ce 
mă umplea şi mai mult de dorinţă. 

Gideon începuse să-mi mângâie uşor cu un deget labiile, 
trecându-şi-l aţâţător peste clitorisul meu. 

— Pizdulicea asta minunată e a mea. 

Asprimea din glasul lui îmi rezona răscolitor în pântece. 
Îmi prinsese tot sexul în palmă, şi privirile ni s-au încrucişat. 


— Eva, eu sunt un bărbat foarte posesiv, sunt sigur că ai 
observat asta. 

— Da, am murmurat, înfiorată toată de atingerea 
degetului său, care descria cercuri în jurul despicăturii 
mele lacome după el. 

— Jocuri de roluri, legături, mijloace de transport şi 
locuri diferite... Ard de nerăbdare să explorez totul 
împreună cu tine. 

Şi, cu ochi strălucitori, mă penetră înnebunitor de încet 
cu un deget, scoțând un sunet asemănător cu torsul unei 
pisici şi muşcându-şi buza de jos, o înfăţişare atât de pur 
erotică, încât mi-am dat seama că-şi simţea sperma cu care 
mă inundase. Câteva clipe, n-am mai putut să articulez 
nimic, atât eram de plină de plăcerea de a fi pătrunsă aşa 
de încet şi de bine. 

— Îţi place, remarcă el, încetişor. 

— Mmmm... 

Şi degetul aluneca tot mai în adânc. 

— Afurisit să fiu dacă plasticul, sticla, metalul sau pielea 
o să te mai aducă la orgasm. Vibratorul şi prietenii lui 
trebuie să-şi găsească altceva ca să se amuze. 

La cuvintele acestea, m-a năpădit un val de căldură, iar 
el înţelese. Se aplecă spre mine, sprijinindu-se cu o mână 
de saltea, şi îşi apropie gura de a mea. Degetul lui mare îmi 
presa clitorisul, frecându-l cu îndemânare de expert, 
masându-mă înăuntru şi în afară. Plăcerea pe care mi-o 
dădea atingerea lui se răspândea în tot corpul, făcându-mi 
pântecele să zvâcnească şi întărindu-mi sfârcurile. Mi-am 
luat în mână sânii goi, strângându-i, în timp ce se întăreau. 
Atingerea şi dorinţa lui erau magice. Cum de putusem oare 
să trăiesc fără el? 

— Mă doare de cât îmi e de dor de tine, zise el cu glas 
răguşit, mângâindu-mi buza de jos cu limba, îmbătân-du-se 
de gemetele mele. Tânjesc neîncetat după tine. E de ajuns 
să pocneşti din degete, şi sunt excitat. Când îmi dau 
drumul, o fac pentru tine. Datorită ţie, gurii tale, mâinilor şi 


acestei pizdulici mici şi nesătule. Şi aşa o să fie şi pentru 
tine, în schimb. Limba mea, degetele mele, sperma mea în 
tine. Numai tu şi cu mine, Eva. Goi şi fără nici un ascunziş. 

Nu aveam nici cea mai mică îndoială că eram punctul 
focal al întregii lui existenţe atunci când mă atingea, unicul 
lucru pe lume pe care îl vedea sau la care se gândea. 
Numai că nu puteam să avem continui această legătură 
fizică. Într-un fel, trebuia să învăţ să am încredere în ceea 
ce eu nu puteam să văd între noi. 

Trupul meu începuse să se unduiască fără ruşine în jurul 
degetului său ce se afunda ritmic în mine. Apoi el îşi băgă 
încă unul, făcându-mă să mă proptesc în călcâie, arcuită, ca 
să-i primesc izbiturile. 

— Te rog! 

— Când începi să ai o privire blândă, ca în vis, eu o să fiu 
cauza, nu o jucărie. 

Mă muşcă uşor de bărbie, apoi se îndreptă spre sânii 
mei, îndepărtându-mi mâinile cu buzele, şi se înstăpâni 
peste un sfârc, muşcându-l blând, prinzându-l în gură şi 
sugându-l delicat. Mă umplea astfel de o durere ascuţită, 
iar foamea mea de el era şi mai mare, stârnită de faptul că 
încă ne despărţea un abis, ceva ce nu fusese încă 
recunoscut şi rezolvat. 

— Mai mult, am icnit, tânjind la fel de mult după 
plăcerea lui, ca şi după a mea. 

— Mereu, şopti el, cu buzele arcuite într-un zâmbet 
şăgalnic. 

Am mormăit, frustrată: 

— Vreau să-ţi simt mădularul în mine. 

— Aşa şi trebuie, zise el, descriind cercuri cu limba în 
jurul sfârcului meu, lingându-l şi mângâindu-l uşor, 
trezindu-mi astfel dorinţa de a-l simţi supt. Îngeraş, tu ar 
trebui să tânjeşti după mine, nu după un orgasm. După 
trupul meu, după mâinile mele. În cele din urmă, n-o să mai 
poţi ajunge la orgasm dacă nu simţi atingerea pielii mele pe 
a ta. 


Am dat din cap înnebunită, căci aveam gura prea uscată 
ca să pot vorbi. În lăuntrurile mele dorinţa se încolăcise ca 
un arc, care se strângea tot mai mult cu fiecare cerc pe 
care-l făcea Gideon pe clitorisul meu, cu fiecare mişcare a 
degetelor sale. M-am gândit la BOB, credinciosul meu 
prieten cu baterii, şi am înţeles că, dacă Gideon s-ar fi oprit 
din mângâieri acum, nimic nu m-ar mai fi putut face să 
ajung la orgasm. Pentru el ardeam de patimă, dorinţa mea 
era aţâţată doar de pofta lui pentru mine. 

Simţeam cum îmi tremură coapsele. 

— Î... îmi dau drumul. 

El îmi acoperi gura cu buzele-i frumoase, moi şi 
ademenitoare, iar dragostea pe care o simţeam în acest 
sărut a fost picătura care m-a dus pe culmile plăcerii. Am 
început să ţip, scuturată de un orgasm puternic şi rapid. 
Ţipătul meu era un geamăt prelung şi întretăiat, iar trupul 
îmi zvâcnea violent. Mi-am vârât mâinile sub sacoul lui, 
agăţându-mă de el, trăgându-l cât puteam de aproape de 
mine, fără să mă dezlipesc de gura lui, până când valul de 
plăcere s-a ostoit. 

El îşi linse degetele pline de aroma mea, apoi îmi ceru 
imperativ: 

— Spune-mi la ce te gândeşti! 

Am încercat, cât puteam, să-mi potolesc bătăile inimii. 

— Nu mă gândesc la nimic. Pur şi simplu vreau să mă uit 
la tine. 

— Nu vrei tot timpul. Uneori închizi ochii. 

— Pentru că ţie îţi place să vorbeşti în pat şi ai o voce 
atât de sexy! Am înghiţit un nod din gât, căci îmi venise în 
minte amintirea chinurilor trecute, apoi am continuat: Îmi 
place la nebunie să te aud, Gideon. Am nevoie să ştiu că te 
fac să te simţi la fel de bine pe cât mă simt şi eu. 

— Suge-mi-o acum, şopti el. Fă-mă să-mi dau drumul 
pentru tine! 

M-am prelins din pat cu răsuflarea întretăiată de 
nerăbdare şi m-am repezit cu mâini lacome să-i deschid 


fermoarul. Mădularul îi era gros şi tare ca piatra, încătuşat 
în pantaloni. l-am scos cămaşa şi i-am dat jos boxerii, 
eliberându-l. Era greu în mâinile mele şi capul începuse 
deja să-i lucească, umezit. Am început să ling stropii care- 
mi spuneau cât este de excitat. Eram înnebunită după felul 
în care se stăpânea, după felul în care îşi punea frâu 
patimii, ca să-mi potolească mie foamea de el. 

Cu ochii aţintiţi asupra lui, gura mea a alunecat peste 
capul mătăsos. L-am văzut atunci cum i se întredeschideau 
buzele, într-un oftat întretăiat, iar pleoapele i se lăsau grele 
peste ochi, ca şi cum ar fi fost beat de plăcere. 

— Eva! gemu el, fără să-şi dezlipească privirea grea de 
pe chipul meu. 0... da. Îmi place... Doamne, ce-mi mai place 
gura ta! 

Aprecierea asta mă aţâţă şi mai mult. L-am luat în gură 
cât de mult puteam. Îmi plăcea enorm să-i fac asta, îmi 
plăcea gustul lui masculin, absolut unic, şi aroma lui. l-am 
prins mădularul bine între buze, sugându-i-l încet. Plină de 
adoraţie. Şi nu mă simţeam câtuşi de puţin defectă pentru 
că îi veneram virilitatea, pentru că o meritam din plin. 

— Îţi place atât de mult s-o faci, rosti el răguşit, 
prinzându-mi capul în mâini. La fel de mult cât îmi place şi 
mie. 

— Şi mai mult. Ore întregi nu m-aş mai opri. Ile-aş face 
să-ţi dai drumul fără încetare. 

Din pieptul lui scăpă un geamăt de plăcere. 

— Aşa ar fi. Nu mă mai satur de tine. 

Am mângâiat cu vârful limbii o venă care-i zvâcnea, până 
sus, la gland, după care i-am luat iar mădularul în gură, 
dându-mi capul pe spate şi lăsându-mă mai jos, pe călcâie, 
cu mâinile pe genunchi, oferindu-mă toată lui. 

Gideon mă privea cu ochi în care se citeau plăcerea şi 
tandreţea. 

— Nu te opri! îmi ceru el, desfăcându-şi picioarele. 

Îşi împinse penisul până în fundul gâtului meu, după 
care se retrase, lăsându-mi pe limbă o dâră de lichid ce 


anunţa eliberarea. L-am înghiţit pe tot, bucurându-mă de 
aroma sa minunată. El gemu, prinzându-mi obrajii în palme. 

— Nu te opri, îngeraş! Suge-mi-o până nu mai rămâne 
nimic! 

Am început să i-o sug, regăsind ritmul, ritmul nostru, 
sincronizarea bătăilor inimii şi a respiraţiilor noastre, care 
ne mărea şi mai mult plăcerea. Nu ne era deloc greu să 
ajungem să gândim aiurea şi să ne băgăm în buclucuri, însă 
corpurile noastre nu se înşelau niciodată. Atunci când ne 
atingeam, amândoi ştiam că ne aflăm în locul potrivit şi cu 
omul potrivit. 

— Înfiorător de bine... gemu el, scrâşnind din dinţi. O, 
Doamne, o să-mi dau drumul... 

Şi mădularul lui îmi zvâcni în gură, în timp ce mă 
prinsese de păr, trăgându-mă spre el, iar trupul i se 
zguduia de violenţa orgasmului. Gemea de plăcere, în 
vreme ce eu înghiţeam. Ejaculă în valuri groase şi fierbinţi, 
inundându-mă, ca şi cum nici nu şi-ar fi dat drumul toată 
noaptea. Când termină, icneam, tremurând toată. El mă 
ridică, punându-mă pe pat, apoi se aruncă şi el, trăgându- 
mă la pieptul lui. Răsufla greu, dar mă îmbrăţişa tot mai 
puternic. 

— Nu asta aveam în minte când ţi-am adus cafeaua, zise, 
sărutându-mă pe frunte cu buze uscate. Nu că m-aş plânge, 
de altfel. 

M-am lipit de el, plină de recunoştinţă că era iar în 
braţele mele. 

— Hai să chiulim şi să recuperăm timpul pierdut! 

El începu să râdă, cu un glas în care se simţea încă 
răguşeala orgasmului, şi mă strânse în braţe, trecându-şi 
degetele prin părul meu, apoi mângâindu-mi uşor braţul. 

— Mă sfâşia pe dinăuntru, spuse deodată. Faptul că te 
vedeam atât de rănită şi de furioasă. Că ştiam că te chinui şi 
că te îndepărtezi de mine... A fost un iad pentru amândoi, 
dar nu puteam să risc să văd că ajungi pe lista suspecţilor. 


În clipa aceea, am îngheţat. Nu mă gândisem deloc la 
posibilitatea asta. Se putea uşor demonstra că eu eram 
motivul pentru care Gideon ar fi ajuns la crimă. Ignoranţa 
mea completă, totală nu era de ajuns ca să mă apere; el 
avusese grijă să-mi creeze şi mie un alibi. Mă proteja 
întotdeauna - indiferent cât l-ar fi costat asta. 

Se trase înapoi. 

— Ţi-am pus în geantă un telefon cu cartelă. E 
preprogramat cu un număr care o să te pună în legătură cu 
Angus. Dacă ai nevoie de mine pentru ceva, poţi să mă 
găseşti în felul ăsta. 

Mi-am încleştat mâinile, furioasă. Trebuia să trec prin 
şofer, ca să dau de iubitul meu! 

— Nu-mi place deloc asta. 

— Nici mie. Prioritatea numărul unu pentru mine este 
să-mi eliberez calea înapoi spre tine. 

— Şi nu-i periculos pentru Angus să-l bagi la mijloc? 

— A lucrat în MI6, serviciile secrete britanice. Pentru el, 
convorbirile clandestine sunt joacă de copii. Făcu o pauză, 
apoi continuă: Vreau să fiu sincer, Eva: pot să-ţi urmăresc 
drumurile cu ajutorul telefonului şi aşa o să şi fac. 

— Ce? Nu se poate! Am sărit din pat, ridicându-mă în 
picioare. Gândurile îmi zburau de la MI6 - serviciile secrete 
britanice! - la urmărirea telefonului meu mobil, fără să-mi 
dau seama la care să mă opresc mai întâi. 

Se ridică şi el. 

— Dacă nu pot să fiu cu tine ori să vorbesc cu tine, am 
nevoie măcar să ştiu unde te afli. 

— Nu fi aşa, Gideon! 

Chipul lui rămase calm. 

— Nu eram nevoit să-ţi spun. 

— Serios? M-am repezit la dulap şi am înhăţat un halat. 
Şi mai susţineai că a avertiza pe cineva că ai un 
comportament ridicol nu e o scuză că îl ai. 

— Dă-mi un pic de timp! 


L-am privit furioasă, după care mi-am trântit pe mine un 
halat roşu de mătase, legându-i nervoasă cordonul. 

— Nu. Cred că eşti un obsedat de control, căruia îi place 
să mă urmărească. 

EI încrucişă braţele. 

— Îmi place să te ţin în viaţă. 

Am înlemnit brusc. Apoi, încet, în mintea mea au început 
să se deruleze din nou toate evenimentele din ultimele 
săptămâni - de data asta, combinate cu imaginea lui 
Nathan. Dintr-odată, totul se explica: felul în care îşi ieşise 
Gideon din minţi în dimineaţa când încercasem să mă duc 
pe jos la serviciu, de ce mă urmărise Angus în fiecare zi prin 
oraş, furia lui Gideon când oprise cu forţa liftul în care mă 
aflam... În tot acest timp, când eu aproape că îl urâsem 
pentru că era un ticălos, el făcuse tot ce putea ca să mă ţină 
la adăpost de Nathan. 

Mi s-au înmuiat genunchii şi m-am prăbuşit ca o cârpă. 

— Eva! 

— Lasă-mă o clipă! 

Îmi închipuisem deja multe în vremea cât fuseserăm 
despărțiți. Îmi dădusem seama că Gideon n-avea cum să-l 
lase pe Nathan să intre la el în birou cu fotografii de-ale 
mele, abuzată şi violată, după care să plece ca şi cum nu s- 
ar fi întâmplat nimic. Brett Kline doar mă sărutase, iar 
Gideon îl bătuse măr. Nathan mă violase ani la rând şi mai 
şi făcuse şi poze, şi filme cu asta. Reacţia lui Gideon la 
vederea lui Nathan nu putuse fi decât violentă. 

Probabil că Nathan se dusese la Crossfire în ziua când îl 
găsisem pe iubitul meu proaspăt ieşit de la duş, cu o pată 
stacojie pe manşeta cămăşii. Ceea ce luasem eu la început 
drept ruj era sângele lui Nathan. Canapeaua şi pernele din 
biroul lui erau mutate din loc ca urmare a unei lupte, nu 
pentru că avusese loc o partidă scurtă de sex la prânz cu 
Corinne. 

El se lăsă în jos în faţa mea, ţintuindu-mă sălbatic cu 
privirea. 


— Fir-ar! Crezi că vreau să te supraveghez cu atâta 
atenţie? Au fost nişte circumstanţe atenuante. Ai încredere 
în mine, când spun că vreau să am un echilibru între 
independenţa ta şi faptul că te ştiu ferită de rele. 

Ei, da! Înțelegerea, fie şi întârziată, a celor petrecute nu 
numai că-mi dăduse putinţa să văd lucrurile cu limpezime 
de cristal, ci mă şi pocnise în moalele capului şi-mi băgase 
un pic minţile în cap. 

— Am priceput. 

— Nu cred. Asta - arătă el nerăbdător spre sine - e doar 
o cochilie nenorocită. Tu eşti ceea ce mă face să exist, Eva. 
Poţi pricepe asta? Eşti inima şi sufletul meu. Dacă ai pâţi 
vreodată ceva, aş muri şi eu de îndată. Faptul că te ţin în 
siguranţă e autoapărare, fir-ar să fie! Suportă pentru mine, 
dacă nu vrei şi pentru tine! 

M-am repezit la el cu atâta forţă, că l-am răsturnat pe 
spate, şi am început să-l sărut ca o nebună, cu inima bătând 
să-mi spargă pieptul şi sângele zvâcnindu-mi în urechi. 

— Nu-mi place deloc să te sperii, am reuşit să îngaim, 
printre săruturi disperate, dar tare râu te-ai mai pricopsit 
cu mine. 

El mă strânse în braţe cu putere, gemând. 

— Deci ne-am împăcat? 

— Poate nu şi în privinţa mobilului cu cartelă, am 
strâmbat eu din nas. Urmărirea telefonului este o nebunie. 
Serios! Nu-i deloc plăcut. 

— E ceva temporar. 

— Ştiu, dar... 

El îmi acoperi gura cu mâna. 

— 'Ţi-am pus în geantă instrucţiuni despre cum să-mi 
urmăreşti şi tu telefonul. 

Vestea asta mă lăsă fără cuvinte, ceea ce-i smulse un 
zâmbet ironic lui Gideon. 

— Ideea nu mi se pare aşa de proastă, dacă o priveşti din 
punctul ăsta de vedere. 


— Taci! am zis, alunecând din îmbrăţişarea lui şi 
sărutându-l pe umăr. Suntem total săriţi de pe fix. 

— Eu prefer „devianţi în mod selectiv”. Dar nu mai 
spunem la nimeni. 

Căldura din mine dispăru brusc, alungată de un val de 
spaimă, la amintirea faptului că trebuia să ne ascundem 
legătura. Oare cât avea să mai treacă până să-l văd din 
nou? Zile? Nu mai puteam să trec din nou prin ceea ce 
trăisem în ultimele câteva săptămâni din viaţa mea. Până şi 
gândul că urma să fiu nevoită să îndur fără el orele şi 
minutele zilei mă îmbolnăvea. Am înghiţit un nod dureros 
din gât, ca să-l pot întreba: 

— Când o să putem fi din nou împreună? 

— Diseară. Eva, nu pot să suport să-ţi văd privirea asta, 
spuse el, uitându-se chinuit la mine. 

— Vreau doar să fii cu mine, am şoptit, cu ochii arşi din 
nou de lacrimi. Am nevoie de tine. 

Degetele lui îmi mângâiau uşor obrazul. 

— Ai fost cu mine. Fără încetare. N-a trecut nici o 
secundă fără să mă gândesc la tine. Eşti stăpâna mea, Eva. 
Oriunde aş fi şi orice aş face, sunt al tău. 

Mi-am lăsat capul în palma lui, lăsându-mă pătrunsă de 
această atingere, ca să-mi alunge spaimele. 

— Nu mai ieşi cu Corinne! Nu mai suport. 

— Gata, s-a terminat, spuse el, luându-mă prin 
surprindere. I-am şi spus, de altfel. Speram să fim prieteni, 
însă ea ar dori să fie totul între noi ca pe vremuri, iar eu nu 
te vreau decât pe tine. 

— În noaptea în care Nathan a murit... ea a fost alibiul 
tău. 

Nu puteam să spun mai mult. Mă durea să mă gândesc 
la felul cum şi-o fi umplut orele cu ea. 

— Nu, alibiul meu a fost incendiul de la bucătărie. Mi-am 
petrecut aproape toată noaptea aranjând lucrurile cu 
pompierii, cu compania de asigurări şi făcând aranjamente 
de urgenţă pentru prepararea mâncării. Corinne a rămas 


un timp pe acolo, şi după ce a plecat, aveam destui oameni 
din personal în jur care puteau să depună mărturie că 
fusesem acolo. 

Probabil că nu-mi putusem deloc ascunde uşurarea pe 
care o simţeam, pentru că privirea lui Gideon se îmblânzi, 
iar în ochi i se citea iarăşi părerea de rău pe care o 
văzusem deja de multe ori. Se ridică în picioare, întinzându- 
mi mâna ca să mă ridic şi eu. 

— Noul tău vecin ar dori să te invite la cină. Să zicem pe 
la opt seara. O să găseşti cheia - şi cheia de la penthouse - 
pe lanţul tău de chei. 

Mi-am pus mâna în mâna lui şi am încercat să mai 
înveselesc atmosfera cu o replică amuzantă. 

— Tipul e foarte sexy. Mă întreb dacă ajunge la 
următorul nivel încă de la prima întâlnire... 

Zâmbetul de răspuns pe care mi-l adresă era atât de 
ispititor, că mă făcu să înghit în sec. 

— Cred că ai şanse destul de mari să ajungi în pat cu el. 

— Ce romantic! am suspinat eu, melodramatic. 

— Îţi dau eu romantism! 

Şi Gideon mă trase spre el, devorându-mă cu pasiune. 
Lipită de el de la şold până la călcâie, eram aplecată pe 
spate, făcând astfel ca halatul să mi se desfacă, lăsându-mi 
sânii goi. El mă lăsă şi mai mult pe spate, până când 
păsărica mea deja sensibilă la atingere se lipi cu putere de 
coapsa lui. Eram mai mult decât conştientă de puterea 
trupului său, care susţinea şi greutatea mea, pe lângă a lui. 

Mă sedusese într-o fracțiune de secundă. În ciuda 
faptului că avusesem parte de ore şi ore de plăcere şi că 
tocmai mă adusese la orgasm, eram pregătită pentru el în 
acel moment, excitată la maximum de îndemânarea lui, de 
puterea şi de siguranţa lui de sine, de controlul pe care îl 
exercita atât asupra lui, cât şi a mea. 

Am început să mă mişc încetişor, lingându-mi buzele. Cu 
un geamăt, gura lui fierbinte şi umedă îmi luă în stăpânire 
un sfârc, stârnindu-mi cu limba mugurele întărit. Mă ţinea 


în braţe, mă poseda şi mă excita fără nici cel mai mic efort. 
Am închis ochii, lăsându-mă, printre gemete, cu totul în voia 
lui. 


Afară era foarte cald şi umed, aşa că mi-am pus o rochie 
dreaptă din olandă, deschisă la culoare, şi mi-am făcut o 
coadă simplă. Am adăugat la ţinută nişte cercei rotunzi de 
aur şi m-am machiat foarte uşor. 

Totul se schimbase. Eu şi Gideon eram din nou 
împreună. Trăiam într-o lume din care Nathan Barker 
dispăruse. Nu mai era posibil să dau de el după colţ. N-avea 
să mai apară niciodată din neant la uşa mea. Nu mai aveam 
de ce să-mi fac griji că Gideon urma să afle lucruri din 
trecutul meu care vor ridica stavile între noi. El ştia tot şi 
mă dorea chiar şi aşa. 

Însă pacea regăsită care se aşternea peste această nouă 
realitate era tulburată de teama pentru Gideon. Aveam 
nevoie să ştiu că era la adăpost de orice acuzare. Cum ar fi 
putut să-i fie dovedită în mod definitiv nevinovăția în cazul 
unei crime pe care chiar o comisese? Aveam să trăim, oare, 
cu spaima neîncetată că fapta sa urma să se întoarcă şi să 
ne bântuie? Şi cum avea să ne schimbe acest lucru pe 
amândoi? Pentru că în nici un caz nu puteam să mai fim ca 
înainte, după o întâmplare atât de profundă. 

Am ieşit din cameră, pregătindu-mă să plec la lucru, 
aşteptând orele în care aveam să fiu acaparată de slujba 
mea la Waters Field & Leaman, una dintre cele mai bune 
firme de publicitate din ţară. M-am dus să-mi iau geanta de 
pe masa pentru micul dejun şi, în bucătărie, am dat de Cary. 
Fără discuţie, fusese la fel de ocupat ca şi mine, cu O mare 
chiar. 

Se sprijinea cu spatele de blat, ţinându-se cu mâna de 
muchia acestuia, iar prietenul său, Trey, îl săruta pătimaş, 
cuprinzându-i chipul în palme. Trey era îmbrăcat cu blugi şi 
în tricou, dar Cary nu avea pe el decât nişte pantaloni gri de 
casă, care se mulau foarte atrăgător pe coapsele lui lungi. 


Amândoi aveau ochii închişi şi erau mult prea pierduţi unul 
în celălalt, ca să-şi dea seama că nu mai sunt singuri. 

Era nepoliticos din partea mea să mă holbez la ei, dar nu 
mă puteam abţine. În primul rând, pentru că întotdeauna 
mi se păruse fascinant să mă uit cum se îmbrăţişează doi 
bărbaţi frumoşi. lar în al doilea rând, pentru că atitudinea 
lui Cary mi se părea foarte grăitoare. Chipul lui minunat 
exprima, în mod clar, vulnerabilitate, însă faptul că se ţinea 
de blat, în loc să-l îmbrăţişeze pe omul pe care-l iubea, îi 
trăda reticenţa care încă nu-i dispăruse. 

Mi-am înhăţat, în cele din urmă, geanta şi am ieşit în 
vârful picioarelor din apartament. N-aveam chef să ajung 
gata topită la serviciu, aşa că în loc să mă duc pe jos, am 
luat un taxi. De pe locul meu din spate, mă uitam cum în 
raza vizuală îmi apare, încetul cu încetul, clădirea Crossfire 
a lui Gideon. În turnul strălucitor, care se distingea dintre 
celelalte clădiri, se aflau atât sediul concernului Cross 
Industries, cât şi al firmei Waters Field & Leaman. 

Slujba mea, de asistentă a tânărului manager Mark 
Garrity, era un vis împlinit. Cu toate că unii - şi mai ales 
tatăl meu vitreg, Richard Stanton, magnat al finanţelor - nu 
puteau pricepe de ce alesesem o slujbă de începător, în 
ciuda relaţiilor şi a cunoştinţelor mele, eu eram de-a 
dreptul mândră să-mi croiesc singură drumul. Mark era un 
şef excelent, atât riguros, cât şi permisiv, ceea ce însemna 
că îmi şi dădea indicaţii, dar mă şi lăsa să fac lucrurile după 
capul meu. 

Taxiul făcu colţul şi se opri în spatele unui Bentley SUV 
negru, pe care îl cunoşteam mult prea bine. La vederea lui, 
inima îmi sări din loc, căci asta însemna că Gideon era în 
apropiere. 

Am plătit şi am ieşit din maşina răcoroasă în aerul 
dimineţii, aburind de umezeală. Rămăsesem cu ochii aţintiţi 
asupra Bentley-ului, sperând să-l pot întrezări o clipă pe 
Gideon. Era incredibil cât de încântată eram de această 


idee, cu atât mai mult cu cât petrecusem o noapte întreagă 
în pat cu el, cu toată frumuseţea lui nudă. 

Cu un zâmbet în colţul gurii, am intrat pe uşile turnante, 
cu cadru de cupru, ale clădirii Crossfire şi am pătruns în 
holul vast. Dacă o clădire putea să fie imaginea unui om, 
atunci Crossfire asta era pentru Gideon. Podelele şi pereţii 
de marmură confereau o aură de putere şi de bogăţie, în 
timp ce exteriorul de sticlă de culoarea cobaltului era la fel 
de izbitor ca unul dintre costumele lui Gideon. Cu totul, 
clădirea Crossfire era dinamică şi sexy, întunecată şi 
primejdioasă - exact ca bărbatul care o crease. Îmi plăcea 
la nebunie că lucrez acolo. 

Am trecut de turnicheţii de securitate şi am luat liftul 
spre etajul douăzeci. Când am ajuns, Megumi - colega de la 
recepţie - era la biroul ei. Mi-a deschis uşa de sticlă şi s-a 
ridicat la apropierea mea. 

— Salut, mă întâmpină, fermecătoare în pantaloni negri 
şi o bluză de mătase aurie. Ochii negri ca tăciunele îi 
străluceau de încântare, iar pe buze avea un ruj de un roşu 
foarte îndrăzneţ. Voiam să te întreb ce faci sâmbătă seara. 

— Ăăă... Aş fi vrut să-mi petrec timpul cu Gideon, însă n- 
aveam nici o garanţie că avea să fie posibil. Nu ştiu. Încă n- 
am nici un plan. De ce? 

— Unul dintre prietenii lui Michael se însoară şi sâmbătă 
e petrecerea burlacilor. lar eu o iau razna dacă rămân 
acasă. 

— Michael e tipul cu întâlnirea aranjată? m-am interesat, 
pentru că ştiam că se întâlnea cu un tip cu care-i făcuse 
cunoştinţă colega ei de apartament. 

— Da, zise Megumi şi chipul i se lumină o clipă, după 
care se posomori. Chiar îmi place de el şi cred că şi lui îi 
place de mine, dar... 

— Hai, zi, am îmboldit-o. 

Ea ridică din umeri, oarecum stânjenită, ocolindu-mi 
privirea. 


— Tipul e înspăimântat de implicare. Ştiu că e prins de 
mine, dar o tot ţine una şi bună că nu-i nimic serios, că doar 
ne simţim bine unul cu altul. Dar petrecem foarte mult timp 
împreună, continuă ea. În mod evident, şi-a făcut ceva 
schimbări în viaţă, ca să fie mai des cu mine. Şi nu numai 
din punct de vedere fizic. 

M-am strâmbat. Ştiam prea bine genul ăsta. Din astfel de 
relaţii era greu să ieşi. Semnalele neclare ţineau adrenalina 
şi drama la niveluri înalte, şi era greu să renunţi la 
posibilitatea ca din tot să iasă ceva extraordinar, mai ales 
dacă tipul accepta riscurile. Ce fată nu şi-ar fi dorit să pună 
mâna pe ce nu putea fi prins? 

— Poţi conta pe mine pentru sâmbătă, i-am spus, căci 
voiam să-i fiu aproape. La ce te-ai gândit? 

— Să beau, să dansez, s-o iau razna, enumeră ea, cu 
chipul iar zâmbitor. Poate o să-ţi găsim şi ţie un tip tare, cu 
care să te cuplezi. 

— Ăăă... 

Oribil, ciudat. 

— Deocamdată, mi-e foarte bine. 

Ea mă privi scrutător. 

— Pari obosită. 

„Mi-am petrecut toată noaptea în pat cu Gideon Cross... 

— Ieri am avut o oră grea la Krav Maga. 

— Ce? Lasă, nu-mi explica! În orice caz, nu strică să 
cercetezi peisajul. 

— Nu vreau tipi cu care să mă consolez, am insistat, 
aranjându-mi cureaua genţii pe umăr. 

— Hei! replică ea, punându-şi mâinile în şolduri. Îţi 
sugerez doar să fii deschisă la posibilitatea de a întâlni pe 
cineva. Ştiu că e greu să te mai poţi uita la cineva după 
Gideon Cross, dar, crede-mă, faptul că-ţi vezi de viaţa ta e 
cea mai bună răzbunare. 

Asta mi-a smuls un zâmbet. 

— O să fiu deschisă, am spus, făcând un compromis. 


Telefonul de pe biroul ei începu să sune, iar eu m-am 
îndreptat spre biroul meu, făcându-i semn cu mâna. Aveam 
nevoie de puţin timp ca să mă gândesc la felul în care urma 
să joc rolul unei femei singure, deşi eram cât se poate de 
prinsă. Din moment ce eram stăpâna lui Gideon, el mă 
poseda. Nu puteam să-mi închipui că aş aparţine oricui 
altcuiva. Tocmai începusem să-mi fac scenarii în legătură cu 
felul în care aveam să-i spun lui Gideon despre sâmbătă 
seara, când m-am auzit strigată de Megumi, aşa că m-am 
întors. 

— Am un apel în aşteptare pentru tine, mă anunţă ea. Şi 
sper că e personal, pentru că, mamă, mamă, e o voce 
înfiorător de sexy. Zici că e S-E-X învelit în ciocolată şi 
acoperit cu frişcă. 

Am simţit că mi se ridică părul pe ceafă, de atâta 
excitare. 

— A spus cine e? 

— Da. Brett Kline. 


Capitolul 4 

Ajunsă la birou, m-am prăbuşit pe scaun. Îmi 
transpiraseră palmele numai gândindu-mă la Brett şi 
începusem să lupt împotriva uşorului fior de excitare pe 
care urma să-l simt la auzul glasului său şi împotriva 
vinovăţiei care avea să-l urmeze. Nu era ceva provocat de 
faptul că l-aş fi vrut înapoi ori că aş fi vrut să fiu cu el. 
Aveam însă un trecut împreună şi între noi exista o atracţie 
sexuală care era pur hormonală. Nu puteam să o înăbuş, 
dar n-aveam nici cea mai mică dorinţă să mă las purtată de 
ea. 

Mi-am pus geanta şi sacoşa cu pantofii de stradă în 
sertar, mângâind din ochi colajul înrămat cu fotografii ale 
mele împreună cu Gideon. El mi-l dăduse ca să-l păstrez 
mereu în minte - de parcă mi-ar fi zburat vreodată gândul 
de la el. Îmi bântuia până şi visele. 

Telefonul începu să sune. Era apelul redirecționat de la 
recepţie. Brett nu se lăsase păgubaş. Am hotărât să adopt 
un ton cât mai oficial, ca să-i amintesc că sunt la serviciu şi, 
prin urmare, nu am timp pentru conversații personale, şi 
am răspuns: 

— Biroul lui Mark Garrity, Eva Tramell la telefon. 

— Eva, în sfârşit! Sunt Brett. 

Am închis ochii, lăsându-mă pătrunsă de glasul lui de S- 
E-X-învelit-în-ciocolată. Părea şi mai decadent, mai sexual 
decât atunci când cânta, deşi acest lucru făcuse ca formaţia 
lui, Six-Ninths, să urce pe culmile gloriei. Semnaseră un 
contract cu Vidal Records, compania muzicală pe care o 
deţinea tatăl vitreg al lui Gideon, Christopher Vidal Sr. - la 
care, în mod inexplicabil, Gideon era acţionar majoritar. 

Şi să mai zici că nu-i mică lumea! 

— Bună, l-am salutat. Cum merge turneul? 


— E ireal. Încă mai vreau să pipăi totul, ca să văd dacă e 
adevărat. 

— De mult ţi-ai dorit asta şi chiar o meriţi din plin. 
Bucură-te! 

— Mulţumesc. 

Rămase apoi tăcut câteva momente, timp destul ca să-mi 
rechem imaginea lui în minte. Arăta extraordinar când îl 
văzusem ultima oară, cu părul cu şuviţe foarte blonde, cu 
ochii-i de smarald arzând de dorinţa de a mă avea. Era înalt 
şi musculos, fără să fie un pachet de muşchi, iar trupul îi 
era frumos modelat, datorită exerciţiilor constante şi 
necesităţilor impuse de faptul că era un star rock. Pielea de 
un bronz auriu îi era înfrumuseţată de câteva tatuaje, iar în 
sfârcuri avea piercinguri pe care mă obişnuisem să le sug 
atunci când voiam să simt cum i se întăreşte mădularul în 
mine... 

Dar nu-i ajungea nici măcar la degetul mic lui Gideon. 
Puteam să-l admir pe Brett, la fel ca orice femeie dotată cu 
simţuri, însă nu era altul ca Gideon pe lume. 

— Uite, rupse Brett în sfârşit tăcerea, ştiu că eşti la 
serviciu, aşa că nu vreau să te rețin. Mă întorc la New York 
şi mi-ar plăcea să te văd. 

Eu mi-am încrucişat gleznele, sub birou. 

— Nu cred că-i o idee bună. 

— O să lansăm videoclipul la Fata de aur în Limes 
Square, continuă el. Vreau să fii acolo, cu mine. 

— Acolo, cu... uau! 

M-am frecat la tâmple. Cererea lui mă luase prin 
surprindere, aşa că am preferat să mă gândesc la ce-ar 
spune mama dacă m-ar fi văzut cum îmi frec faţa. Pentru că 
ea jura că asta duce la apariţia ridurilor. 

— Sunt flatată că m-ai invitat, dar trebuie neapărat să 
ştiu - pentru tine este în regulă dacă rămânem doar 
prieteni? 

— La dracu”, normal că nu! râse el. Eşti singură, fată de 
aur. Pierderea lui Cross e câştigul meu. 


O, fir-ar! 'lrecuseră aproape trei săptămâni de când 
blogurile de bârfe se umpluseră cu primele fotografii cu 
împăcarea înscenată dintre Gideon şi Corinne. S-ar fi zis că 
toată lumea hotărâse că era timpul să-mi continui viaţa cu 
altul. 

— Nu e chiar aşa de simplu, Brett. Nu sunt pregătită 
pentru o altă relaţie. 

— 'Ţi-am cerut doar o întâlnire, nicidecum o legătură pe 
viaţă. 

— Brett, pe bune... 

— Trebuie să fii acolo, Eva, insistă el, luând un ton 
seducător, care mă făcuse mereu să-i cedez imediat. E 
cântecul tău. Nu accept un refuz. 

— Va trebui. 

— O să mă răneşti îngrozitor dacă nu vii, spuse el, încet. 
Şi nu sunt vorbe în vânt. Mergem ca prieteni şi atât, dacă 
aşa trebuie, dar am nevoie să fii acolo. 

Am oftat din greu, lăsându-mi capul pe birou. 

— Nu vreau să te fac să crezi ce nu trebuie. 

„Ori să-l scot din sărite pe Gideon...” 

— Îţi promit că voi considera asta o favoare ca de la 
prieten la prieten. 

Ca şi cum am şi fi aşa ceva! N-am răspuns. El însă nu se 
dădea bătut. Poate că n-avea s-o facă niciodată. 

— În regulă? insistă. 

În dreptul umărului meu îşi făcuse apariţia o cană de 
cafea. Am ridicat privirea şi l-am văzut pe Mark în picioare, 
în spatele meu. 

— În regulă, am răspuns, mai mult ca să mă pot apuca 
de lucru. 

— Da! 

În vocea lui se simţea o notă de triumf, pe care părea că 
o însoţise de un gest de victorie cu pumnul. 

— S-ar putea să fie joi sau vineri seara, nu ştiu sigur, 
încă. Dă-mi numărul tău de mobil şi-o să-ţi trimit un SMS 
când o să am datele clare. 


I-am dictat rapid numărul. 

— Gata? Trebuie să plec. 

— Să ai o zi bestială la serviciu! răspunse el, făcându-mă 
să mă simt prost pentru că fusesem grăbită şi 
neprietenoasă. El fusese mereu drăguţ şi ar fi putut fi un 
prieten foarte bun, însă dădusem cu piciorul acestei şanse 
în clipa când îl sărutasem. 

— Mulţumesc. Brett... chiar mă bucur foarte mult pentru 
tine. La revedere! Apoi am pus receptorul în furcă şi i-am 
zâmbit lui Mark. Bună dimineaţa! 

— Totul e-n regulă? se interesă el, cu o privire 
preocupată în frumoşii lui ochi căprui. Purta un costum 
bleumarin şi o cravată roşie, care îi punea foarte bine în 
valoare pielea măslinie. 

— Da. Mulţumesc pentru cafea. 

— Cu plăcere. Eşti gata de treabă? 

— Mereu, am zâmbit eu larg. 


Nu mi-a luat mult timp ca să-mi dau seama că Mark nu 
era în apele lui. Părea cu mintea aiurea şi cu toane, lucru 
care nu-i stătea în fire. Lucram la o campanie pentru un 
program de învăţare a limbilor străine, dar nu-i stătea deloc 
mintea la ea. l-am sugerat să discutăm un pic despre 
campania pentru alimentele integrale produse local, însă 
asta n-a avut nici un efect. 

— E totul în regulă? l-am întrebat, într-un sfârşit, 
pătrunzând timid pe teritoriul prieteniei, în care amândoi 
ne străduiam să nu intrăm în timp ce eram la serviciu. 

Dădeam munca la o parte de fiecare dată când el mă 
invita la prânz împreună cu partenerul lui, Steven, însă la 
birou aveam grijă să ne menţinem rolurile de şef şi de 
subaltern. Apreciam enorm lucrul ăsta, mai ales că Mark 
ştia că tatăl meu vitreg e bogat. Nu voiam ca oamenii să se 
poarte cu mine frumos fără să-mi câştig acest drept. 

— Ce? Îşi ridică brusc privirea spre mine, după care îşi 
trecu o mână prin părul tuns scurt. Scuze! 


— S-ar zice că te frământă ceva, i-am spus, punându-mi 
tableta în poală. 

El ridică din umeri, începând să se legene cu scaunul. 

— Duminică, eu şi Steven împlinim şapte ani de când 
suntem împreună. 

— Super! Felicitări! am zâmbit eu. Dintre toate cuplurile 
pe care le întâlnisem în viaţă, Mark şi Steven erau cei mai 
stabili şi mai iubitori. 

— Mulţumesc, zise el, cu un zâmbet vag. 

— Ieşiţi în oraş? Aţi făcut vreo rezervare sau vrei să mă 
ocup eu de asta? 

EI clătină din cap. 

— N-am hotărât încă. Nu ştiu ce-ar fi mai bine. 

— Hai să ne punem mintea la contribuţie! Eu n-am prea 
avut multe aniversări, oricât ar fi de trist s-o spun, dar 
mama se pricepe de minune la asta. Şi aşa am mai prins şi 
eu câte ceva. 

Tot făcând pe gazda pentru trei soţi bogaţi, Monica 
Tramell Barker Mitchell Stanton ar fi putut să fie o 
organizatoare profesionistă de evenimente, dacă ar fi 
trebuit vreodată să-şi câştige existenţa. 

— Vrei ceva intim, i-am sugerat, doar voi doi? Sau o 
petrecere cu prietenii şi cu familia? Vă faceţi cadouri? 

— Vreau să mă căsătoresc! izbucni el. 

— A! În regulă, am zis eu, lăsându-mă pe spate în scaun. 
Dacă e vorba de ceva romantic, nu mă pot băga. 

Mark începu să râdă, însă nu era pic de veselie în tonul 
lui. Se uită apoi la mine cu o privire plină de nefericire. 

— Ar trebui să fie romantic. Acum câţiva ani, când 
Steven m-a cerut în căsătorie, a fost totul numai inimioare 
şi floricele. Ştii doar că e foarte teatral. A făcut totul ca la 
carte. 

M-am uitat la el, clipind nedumerită. 

— Ai zis nu? 

— Am zis nu încă. Abia începusem să-mi fac o situaţie 
aici, la agenţie, el începea să pună mâna pe nişte contracte 


cu adevărat profitabile, şi amândoi ne refăceam existenţa 
împreună după despărţirea care fusese dureroasă. Părea că 
nu e timpul potrivit, şi eu nu ştiam dacă el vrea să se 
căsătorească din motivul corect. 

— Nimeni n-are cum să ştie cu siguranţă, am zis 
încetişor, atât pentru el, cât şi pentru mine. 

— Dar nu voiam ca el să creadă că am îndoieli în privinţa 
noastră, continuă Mark, ca şi cum nici nu m-ar fi auzit. Prin 
urmare, ca un idiot, mi-am pus refuzul pe seama instituţiei 
căsătoriei. 

— Nu eşti deloc un idiot, l-am contrazis, ascunzându-mi 
un zâmbet. 

— Şi în ultimii doi ani, el a făcut, şi nu o dată, remarci 
despre câtă dreptate am avut să refuz. 

— Dar tu n-ai spus nu. Ai spus nu încă, aşa e? 

— Nu ştiu. O, Doamne, nu ştiu ce-am spus! exclamă el, 
rezemându-se cu coatele pe birou şi îngropându-şi faţa în 
palme. Glasul îi era jos, înăbuşit. 

— Am intrat în panică. Aveam douăzeci şi patru de ani. 
Poate că unii sunt pregătiţi pentru un astfel de angajament 
la vârsta aceea, dar eu... eu nu eram. 

— lar acum ai douăzeci şi opt de ani şi eşti pregătit? 

Era de aceeaşi vârstă cu Gideon. Numai la gândul ăsta şi 
m-a străbătut un fior, în parte şi pentru că şi eu aveam 
aceeaşi vârstă pe care o avusese Mark când spusese nu 
încă, iar eu puteam să mă raportez la asta. 

— Da, zise Mark, ridicându-şi capul ca să-mi susţină 
privirea. Sunt mai mult decât pregătit. Mă simt de parcă 
undeva e un cronometru care numără minutele şi, cu 
fiecare oră ce trece, devin tot mai nerăbdător. Dar mi-e 
teamă că o să refuze. Poate că lui îi venise timpul cu patru 
ani în urmă, şi acum a depăşit momentul. 

— Nu-mi place deloc când debitez banalităţi, dar n-ai de 
unde să ştii până nu-l întrebi, am replicat, zâmbindu-i 
încurajator. El te iubeşte. Foarte mult. Cred că şansele să-l 
auzi că spune da sunt cât se poate de mari. 


Mark zâmbi, arătându-şi dinţii simpatic de strâmbi. 

— Îţi mulţumesc. 

— Să mă anunţi cum facem cu rezervarea. 

— Îţi rămân dator, răspunse el, recăpătându-şi 
seriozitatea. Îmi cer scuze că ţi-am vorbit despre asta acum, 
când te lupţi cu o despărţire dificilă. 

— Nu-ţi face griji pentru mine! Sunt în regulă. 

Mark mă studie câteva clipe, apoi dădu din cap, 
aprobator. 


— Eşti gata să mergem la masă? 

Mi-am ridicat privirea spre chipul sincer al lui Will 
Granger. Will era cel mai nou asistent la Waters Field & 
Leaman, şi eu îl ajutasem să se acomodeze. Purta favoriţi şi 
ochelari cu rame pătrate, care îi dădeau un aer uşor retro, 
ca de beatnik, punându-l în valoare. Se îmbrăca incredibil 
de bine, şi îmi plăcea de el. 

— Sigur. De ce-ai avea chef? 

— Paste şi pâine. Şi prăjitură. Poate chiar şi un cartof 
copt. 

Am ridicat din sprâncene. 

— În regulă. Dar dacă o s-o iau razna şi-o să înşir numai 
prostii din cauză că intru în comă de la carbohidrați, tu să 
mă scoţi din beleaua cu Mark. 

— Eva, tu eşti o sfântă. Natalie ţine o dietă săracă în 
carbohidrați, iar eu nu mai rezist nici măcar o zi fără 
amidon şi zahăr. Mă topesc pe picioare. Uită-te la mine! 

Will şi Natalie, iubita lui încă din liceu, păreau să se 
înţeleagă foarte bine, din ceea ce povestea el. Nu mă 
îndoiam că el ar fi intrat şi în foc pentru ea, iar ea părea să-i 
fie la fel de dedicată, cu toate că el bodogănea fără răutate 
despre cât îl zăpăcea. 

— Aşa e, am zis, simţindu-mă deodată cuprinsă de o 
dispoziţie visătoare. Era o tortură pentru mine să fiu 
separată de Gideon, mai ales acum, înconjurată de prieteni 
care erau implicaţi în propriile relaţii. 


Se făcuse ora prânzului şi, în timp ce-l aşteptam pe Will, 
i-am trimis un SMS scurt Shawnei - aproape cumnata lui 
Mark - întrebând-o dacă era liberă sâmbătă, pentru o seară 
între fete. Abia trimisesem mesajul, când telefonul de birou 
începu să sune. 

Am răspuns grăbită: 

— Biroul lui Mark Garrity... 

— Eva. 

M-a străbătut un fior electric la auzul glasului profund şi 
aspru al lui Gideon. 

— Bună, asule! 

— Spune-mi că suntem în regulă. 

Mi-am muşcat buza de jos, cu inima în gât. Probabil că şi 
el simţea aceeaşi prăpastie între noi care mă tulburase şi pe 
mine. 

— Suntem. Nu crezi asta? S-a întâmplat ceva? 

— Nu, răspunse el şi, după o scurtă pauză, continuă: Pur 
şi simplu voiam s-o aud din nou. 

— Nu ţi-am arătat foarte clar azi-noapte? „Când te 
zgâriam pe spate...” Sau azi-dimineaţă? „Când eram în 
genunchi...” 

— Aveam nevoie să te aud că spui asta când nu te uiţi la 
mine. 

Glasul lui Gideon turna balsam peste simţurile mele. Mă 
înroşisem de stânjeneală. 

— Îmi pare rău, am şoptit, simţindu-mă ciudat. Ştiu că te 
enervează femeile care te consideră un obiect. N-ar trebui 
să suporţi aşa ceva din partea mea. 

— N-o să mă plâng niciodată că sunt ceea ce vrei tu, Eva. 
Doamne! zise el, cu glas şi mai răguşit. Aş fi al dracu' de 
bucuros să-ţi placă ceea ce vezi, pentru că numai 
Dumnezeu ştie cât de disperat sunt eu să te privesc. 

Am închis ochii, luptând împotriva valului de dorinţă care 
mă năpădise. Faptul că ştiam ceea ce ştiam acum - cât de 
importantă considera că sunt pentru el - făcea să-mi fie şi 
mai greu să rămân departe de el. 


— Îmi e atât de dor de tine! Şi e aşa de ciudat, pentru că 
toată lumea crede că ne-am despărţit şi că trebuie să-mi 
continui viaţa... 

— Nu! Acest unic cuvânt explodă între noi, atât de tăios, 
că mă făcu să tresar. Fir-ar să fie! Aşteaptă-mă, Eva! Eu te- 
am aşteptat toată viaţa. 

Am înghiţit în sec şi am deschis ochii, văzându-l pe Will 
care se îndrepta spre mine. Mi-am coborât vocea: 

— O să te aştept o veşnicie, numai să fii al meu. 

— N-o să dureze o veşnicie. Fac tot ce-mi stă în puteri. Ai 
încredere în mine! 

— Am. 

În fundal, se auzi sunând un alt telefon. 

— Ne vedem la opt fix, spuse Gideon, în grabă. 

— Da. 

Şi îmi închise brusc, lăsându-mă cuprinsă de un 
sentiment de singurătate. 

— Eşti gata să mergem să mâncăm? mă întrebă Will, 
frecându-şi mâinile nerăbdător. 

Megumi lua masa cu iubitul ei speriat de implicarea în 
relaţii, aşa că plecase deja. Prin urmare, eram doar Will, eu 
şi toate pastele pe care le putea înfuleca într-o oră. 
Gândindu-mă că o supradoză de carbohidrați ar fi exact ce- 
mi trebuie, m-am ridicat, spunând: 

— Clar că da. 


Pe drumul înapoi de la prânz, mi-am cumpărat o băutură 
energizantă, necarbonatată. Iar la ora cinci, după serviciu, 
ştiam că aveam să mă duc să fac nişte exerciţii la sală. 

Aveam card de membru la Echinnox, dar chiar voiam să 
mă duc la o sală CrossTrainer. Abisul care mă despărţea de 
Gideon părea mult prea mare, şi urma să mă ajute dacă 
petreceam un timp într-un loc despre care aveam amintiri 
plăcute. În plus, asta îmi dădea şi un sentiment de loialitate. 
Gideon era bărbatul meu. Voiam să fac tot ce puteam ca să- 


mi petrec toată viaţa cu el. Şi, pentru mine, asta însemna 
să-l sprijin în tot ceea ce făcea. 

M-am întors pe jos acasă, fără să-mi mai pese dacă 
transpiram, pentru că, oricum, după ora de la sală, aveam 
să am nevoie de un duş. Când liftul din blocul meu m-a lăsat 
la etajul unde locuiam, m-am surprins că nu-mi luam ochii 
de la uşa apartamentului vecin. Mă jucam cu cheia pe care 
mi-o dăduse Gideon. Ideea de a intra, ca să văd cum arată, 
era ispititoare. Oare semăna cu casa lui de pe Fifth Avenue? 
Sau era diferit? 

Apartamentul de lux al lui Gideon era extraordinar, cu 
arhitectura lui interbelică şi farmecul european. Era un 
spaţiu ce respira bogăţie, rămânând în acelaşi timp cald şi 
primitor. Îmi puteam închipui acolo la fel de bine copii, cât 
şi demnitari străini. 

Oare cum era ascunzătoarea lui temporară? Două, trei 
mobile, nici urmă de artă şi o bucătărie încropită? Cât de 
mult o fi fost pus la punct? 

M-am oprit în faţa uşii de la apartamentul meu, 
nehotărâtă. Totuşi, în cele din urmă am rezistat ispitei. 
Voiam să mă invite el înăuntru. Am intrat în livingul meu, de 
unde se auzea râsul unei femei. N-am fost deloc mirată să 
văd o blondă cu picioare până în gât, întinsă pe canapeaua 
albă, lângă Cary, cu mâna în poala lui, excitându-l prin 
pantaloni. El avea bustul gol şi o ţinea pe Tatiana Cherlin pe 
după umeri, mângâind-o leneş. 

— Salut, fetiţo! îmi zâmbi el. Cum a fost la slujbă? 

— Ca de obicei. Bună, Tatiana! 

Ea înălţă uşor bărbia, în semn de răspuns. Arăta bestial, 
aşa cum era de aşteptat, de altfel, din moment ce era 
manechin. Dacă mă gândeam bine, nu-mi plăcuse cine ştie 
ce de ea în primele dăţi când o întâlnisem şi încă nu-mi 
schimbasem sentimentele. Însă, dacă mă uitam la Cary, 
trebuia să recunosc că poate acum ea era ceea ce îi trebuia. 

Lui îi trecuseră vânătăile, dar încă nu-şi revenise 
complet după ce fusese bătut cu brutalitate, într-o 


ambuscadă pusă la cale de Nathan, care declanşase toate 
evenimentele din cauza cărora eram acum separată de 
Gideon. 

— Mă duc să mă schimb, că plec la sală, i-am anunţat, 
luând-o spre camera mea. 

În spatele meu, l-am auzit pe Cary că-i spune Tatianei: 

— Stai puţin, am ceva de vorbit cu prietena mea. 

Am intrat în cameră şi mi-am aruncat geanta pe pat. 
Tocmai scotoceam prin dulap, când Cary a venit după mine, 
sprijinindu-se de tocul uşii. 

— Cum te simţi? l-am întrebat. 

— Mai bine, răspunse el, privindu-mă cu o expresie 
poznaşă în ochii verzi. Tu cum eşti? 

— Mai bine. 

EI îşi încrucişă braţele pe piept. 

— Datorită tipului, cine o fi fost el, cu care ai dus lupte 
vitejeşti azi-noapte? 

Am închis dulapul, împingându-l cu şoldul, şi am replicat: 

— Pe bune? Eu nu pot să te aud pe tine în camera ta. Tu 
cum de mă auzi, la mine în cameră? 

EI îşi lovi uşor tâmpla cu degetul. 

— Radar pentru sex. Eu îl am. 

— Şi ce înseamnă asta? Că eu n-am radar pentru sex? 

— Mai degrabă că ţi-a ars Cross circuitele, în timpul 
vreunui maraton sexual. Încă nu poţi să scapi de urmele 
tipului ăluia. Aş fi vrut să dea peste mine şi să mă epuizeze 
pe mine. 

Drept răspuns, am aruncat după el cu sutienul meu de 
sport, pe care l-a prins cu îndemânare, râzând. 

— Deci? Cine era? 

Mi-am muşcat buzele. Nu voiam să-l mint pe singurul om 
care fusese mereu sincer cu mine, chiar dacă mă durea. 
Dar trebuia. 

— Un tip care lucrează la Crossfire. 

Lui Cary îi păli zâmbetul pe buze, intră în cameră şi 
închise uşa după el. 


— Iar tu, aşa, din nimic, te-ai hotărât să-l aduci acasă şi 
să i-o tragi toată noaptea, până-i ies ochii din cap? Credeam 
că te-ai dus la ora de Krav Maga. 

— Păi am fost. lipul locuieşte pe aproape şi am dat peste 
el după oră. Şi lucrurile au venit unul după altul... 

— Ar trebui să-mi fac griji? mă întrebă el, studiindu-mi 
chipul, în timp ce-mi dădea înapoi sutienul de sport. De 
mult timp nu ţi-ai mai tras-o la întâmplare. 

— Nu-i aşa. 

M-am străduit să-i susţin privirea lui Cary, ştiind că, dacă 
nu 0 făceam, n-avea să mă creadă niciodată. 

— Mă... văd cu el. Am stabilit să luăm cina împreună în 
seara asta. 

— O să-l cunosc şi eu? 

— Normal! Dar nu azi. Mă duc la el acasă. 

Cary începu să strâmbe din buze. 

— Îmi ascunzi ceva. Hai, dă-i drumul! 

Am evitat întrebarea, replicând: 

— Te-am văzut azi-dimineaţă în bucătărie, când îl sărutai 
pe Trey. 

— În regulă. 

— Lucrurile merg bine cu voi? 

— N-am de ce să mă plâng. 

Fir-ar! Când Cary avea ceva în minte, nu renunţa uşor. 
Am ocolit iar întrebarea. 

— Azi am vorbit cu Brett, am continuat, cât de 
nepăsătoare puteam, încercând să nu fac mare caz din asta. 
M-a sunat la serviciu. Şi nu, nu e tipul cu care am fost în 
noaptea trecută. 

EI înălţă din sprâncene. 

— Ce voia? 

Mi-am azvârlit pantofii din picioare şi m-am îndreptat 
spre baie, ca să-mi dau jos ce mai rămăsese din machiaj. 

— Se întoarce la New York ca să lanseze un videoclip 
pentru Fata de aur. Mi-a cerut să vin cu el. 


— Eva... începu Cary, pe tonul acela de avertizare pe 
care îl folosesc părinţii când vorbesc cu copiii 
neastâmpăraţi. 

— Vreau să vii cu mine. 

Asta îl făcu să dea un pic înapoi. 

— Ca să te păzesc? N-ai încredere în tine? 

M-am uitat la reflexia lui din oglindă. 

— Nu mă întorc la el, Cary. Nu c-am fi fost noi vreodată 
cu adevărat împreună, aşa că nu-ţi face griji pentru asta! 
Vreau să vii cu mine deoarece cred că o să-ţi placă şi nici nu 
vreau să-l duc de nas pe Brett. A acceptat să mergem ca 
prieteni şi atât, dar cred că trebuie să i se vâre cu forţa în 
cap această idee, ca să fie totul în regulă. Şi cinstit. 

— Ar fi trebuit să refuzi. 

— Am încercat. 

— Nu e nu, fetiţo. Nu e aşa de greu. 

— Taci! am zis, începând să mă şterg la ochi cu un 
şerveţel demachiant. Mi-e de ajuns că am acceptat din 
cauză că mă simţeam vinovată! Credeai că o să mă distrez 
să merg la concertul ăla, fără să ştiu pe cine o să întâlnesc 
acolo? N-am nevoie să mă înnebuneşti şi tu! 

Pentru că eram sigură că o să-mi audă urechile destule 
de la Gideon... 

— De ce dracu' te simţi vinovată? se răsti Cary. 

— Brett a luat o bătaie zdravănă din cauza mea! 

— Nu, nu, nu, şi-a luat-o pentru că a sărutat o fată 
frumoasă fără să se gândească deloc la consecinţe. Ar fi 
trebuit să-i treacă prin minte că eşti cu altcineva. Şi ce te-a 
mâncat de te-ai băgat în ditamai încurcătura? 

— N-am nevoie de o prelegere despre Brett, bine? 

Ceea ce-mi doream era să văd ce crede Cary despre 
relaţia mea cu Gideon şi despre îngrijorarea mea legată de 
asta, dar nu puteam să-i mărturisesc nimic celui mai bun 
prieten al meu. lar asta făcea ca lucrurile să meargă foarte 
rău în viaţa mea, care era acum şi mai dată peste cap. Mă 
simţeam înfiorător de singură şi fără direcţie. 


— Ţi-am spus, nu mă mai întorc la el. 

— Mă bucur că aud asta. 

I-am spus atunci o parte din adevăr, pentru că ştiam că 
n-o să mă judece. 

— Încă îl iubesc pe Gideon. 

— Normal că-l iubeşti, zise el, simplu. Şi, atât cât pot să 
ghicesc, sunt sigur că şi pe elîl roade rău că v-aţi despărţit. 

— Îţi mulţumesc, l-am îmbrăţişat eu. 

— Pentru ce? 

— Pentru că eşti tu. 

— Să ştii că nu susţin că ar trebui să-l aştepţi, pufni el. 
Nu mă interesează deloc ce crede Cross - el a dat cu 
piciorul, el pierde. Dar nu cred că eşti pregătită să te arunci 
în patul altcuiva. Eva, tu nu faci sex la întâmplare. Pentru 
tine, e ceva important; de aceea eşti aşa de terminată când 
ieşi dintr-o relaţie. 

— Nu merge niciodată, am recunoscut, în timp ce mă 
apucam din nou să mă demachiez. Deci, mergi cu mine la 
lansarea videoclipului? 

— Bine, vin. 

— Vrei să-l iei şi pe Trey, ori pe Tatiana? 

El scutură din cap, după care se întoarse spre oglindă, 
ca să-şi aranjeze părul, cu mişcări îndemânatice. 

— Păi, în cazul ăsta, ar fi ca o întâlnire dublă. Mai bine să 
fiu a treia roată. O să aibă un efect mai mare. 

L-am privit în oglindă, zâmbindu-i dulce. 

— Te iubesc. 

El îmi aruncă o bezea. 

— Dacă-i aşa, atunci, ai grijă de tine, fetiţo! Asta-i tot ce- 
mi trebuie. 


Cadoul meu preferat pe care îl făceam pentru o casă 
nouă erau pahare de martini Waterford. Din punctul meu 
de vedere, reprezentau amestecul potrivit de lux, 
amuzament şi obiect practic. Îi dădusem un set unei 
prietene de la facultate, care habar n-avea ce era cristalul 


Waterford, dar se dădea în vânt după martiniul cu mere, şi 
îi oferisem şi unul mamei, care nu bea martini, dar era 
încântată de cristalul Waterford. Era un cadou pe care mă 
simţeam în largul meu să i-l ofer până şi lui Gideon Cross, 
un om care avea mai mulţi bani decât puteai să-ţi închipui. 

Dar, în clipa când am bătut la uşa lui, nu aveam nici un 
obiect de sticlărie în mână. 

Mă legănam emoţionată de pe un picior pe altul, 
trecându-mi mâna peste şolduri, ca să-mi netezesc rochia. 
Mă îmbrăcasem la patru ace după ce mă întorsesem de la 
sală, ocupându-mă pe îndelete de coafura mea în stil Noua 
Eva şi făcându-mi un machiaj smokey la ochi. Îmi dădusem 
cu un ruj roz pal, care nu se lua de pe buze, şi purtam o 
rochie neagră cu spatele gol, cu decolteu drapat şi adânc. 
Rochia era scurtă şi îmi lăsa mult descoperite picioarele, pe 
care le pusesem în evidenţă cu ajutorul unor pantofi Jimmi 
Choo decupaţi. Îmi pusesem cerceii cu diamante pe care îi 
purtasem la prima noastră întâlnire şi inelul pe care mi-l 
dăduse el, o bijuterie extraordinară, făcută din sfori de aur 
înlănţuite şi întretăiate de diamante aranjate în X; aceste x- 
uri reprezentau felul în care Gideon pusese stăpânire pe 
mine. 

Uşa se deschise, iar eu m-am clătinat fără să vreau pe 
picioare, izbită de imaginea bărbatului minunat, ispititor ca 
păcatul care mă întâmpină. Probabil că şi Gideon era într-o 
dispoziţie sentimentală. Îşi pusese acelaşi pulover negru pe 
care îl purtase la clubul de noapte unde ieşiserăm cu 
adevărat împreună pentru prima dată. L-am sorbit din ochi, 
uluită de cât era de sexy în acea combinaţie perfectă de 
casual şi elegant. Aşa cum arăta, în pantaloni de stofă de un 
cenuşiu de grafit şi cu picioarele goale, avea asupra mea 
efectul unei adevărate intoxicări de dorinţă. 

— Cerule! gemu el. Arâţi incredibil. Data viitoare să mă 
avertizezi înainte să-ţi deschid uşa. 

— Bună, Domnule Întunecat şi Primejdios, i-am zâmbit 
eu. 


Capitolul 5 


Gura lui Gideon se arcui într-un zâmbet răvăşitor, în 
timp ce-mi întindea mâna. Când degetele mele i-au atins 
palma, m-a prins şi m-a tras înăuntru, spre el, sărutându- 
mă uşor pe buze. Uşa se închise în spatele meu, iar el se 
întinse peste mine să încuie, izolându-ne astfel de lume. 

L-am prins de pulover. 

— "Ţi-ai pus puloverul meu preferat. 

— Ştiu. 

Şi, brusc, se aplecă plin de graţie, luându-mi mâna 
căreia nu-i dăduse drumul şi punându-mi-o pe umărul lui. 

— Hai să te simţi în largul tău, îngeraş! N-o să mai ai 
nevoie de tocurile astea până n-o să fii pregătită să fac 
dragoste cu tine. 

Am simţit cum zvâcnesc până în cele mai tainice locuri 
ale mele, plină de nerăbdare. 

— Şi dacă sunt gata acum? 

— Nu eşti. O să ştii, când o să vină timpul. 

În timp ce Gideon îmi scotea pantofii, mi-am mutat 
greutatea corpului de pe un picior pe altul. 

— O să ştiu? Cum? 

EI îşi ridică spre mine privirea pătrunzătoare şi albastră. 
Aproape că îngenunchease, ca să-mi scoată pantofii, dar, cu 
toate acestea, deţinea fără discuţie controlul, atât asupra 
sa, cât şi asupra mea. 

— O să-mi înfig mădularul în tine. 

M-am mişcat de pe un picior pe altul, de data asta dintr- 
un motiv diferit. „Da, te rog...” 

E] se ridică, arătându-mi-se iar în toată frumuseţea lui, şi 
îşi trecu degetele uşor peste obrazul meu. 

— Ce ai în pungă? 

— A! am exclamat, scuturându-mi mintea de vraja 
sexuală în care mă prinsese. Un cadou de casă nouă. 


Am privit în jur. Împărţirea spaţiului o reflecta în oglindă 
pe cea din apartamentul meu. Casa era frumoasă şi 
primitoare într-un mod confortabil. Mă  aşteptasem 
oarecum la un spaţiu semimobilat, aproape gol, în care să 
se afle numai câteva obiecte esenţiale. Descopeream însă că 
arăta foarte mult ca un adevărat cămin. Unul luminat doar 
de lumânări care aruncau o strălucire caldă şi aurie peste 
mobilele pe care le-am recunoscut, pentru că erau ale lui 
Gideon şi ale mele. 

Eram aşa de uluită, că abia dacă am băgat de seamă 
când mi-a luat geanta şi punga din mână. Desculţă, am 
trecut pe lângă el, observând măsuţele mele de cafea lângă 
canapeaua şi scaunele lui; piesele mele de mobilier pentru 
film şi muzică pe care se aflau nimicuri de-ale lui şi 
fotografiile noastre înrămate; perdelele mele, combinate cu 
lămpile lui, acum stinse. 

Pe perete, în locul unde ar fi fost televizorul meu cu 
ecran plat, se afla o fotografie imensă a mea făcându-i o 
bezea, o versiune mult mărită a pozei pe care i-o dădusem 
eu şi pe care o ţinea pe biroul lui de la Crossfire. 

M-am răsucit încet, încercând să cuprind totul cu 
mintea. Mă mai şocase o dată aşa, când îmi recrease 
dormitorul în apartamentul lui de lux, pentru a-mi oferi un 
loc familiar în care să mă refugiez atunci când lucrurile 
deveneau mult prea intense. 

— Când te-ai mutat aici? 

Îmi plăcea totul la nebunie. Amestecul obiectelor mele, 
în stil modern tradiţional, cu eleganța de modă veche a alor 
lui era, în mod ciudat, perfect. El combinase piesele 
potrivite, creând un spaţiu care era... reprezentarea 
noastră. 

— În săptămâna când a fost Cary în spital. 

L-am privit, neîncrezătoare. 

— Vorbeşti serios? 

Acela fusese momentul în care Gideon începuse să se 
îndepărteze de mine, respingându-mă. Începuse să se vadă 


iar cu Corinne şi devenise dificil să comunic cu el. Probabil 
că şi amenajarea acestui loc îl ţinuse ocupat. 

— “Trebuia să fiu aproape de tine, îmi spuse, cu o mină 
absentă, uitându-se în pungă. Trebuia să mă asigur că pot 
să ajung repede la tine. Înaintea lui Nathan. 

Mărturisirea mă şocă. În perioada în care simţeam că 
Gideon se îndepărtează tot mai mult de mine, el fusese, de 
fapt, aproape, şi încă fizic. Veghind asupra mea. 

— Când te-am sunat de la spital... Am înghiţit cu greu 
nodul dureros din gât... era cineva cu tine... 

— Raul. El coordona mutarea. Trebuia să termin totul 
înainte ca tu şi Cary să veniţi acasă. Apoi ridică privirea 
spre mine. Prosoape, îngeraş? mă întrebă, mai mult decât 
amuzat. 

Scosese din pungă prosoapele albe, brodate cu emblema 
CrossTrainer. Le cumpărasem de la sala de gimnastică. La 
momentul respectiv, credeam că are un apartament 
aproape gol, ca un burlac înrăit. În clipa asta, păreau 
ridicole. 

— Îmi pare rău, am spus, încă ameţită de mărturisirea 
lui în legătură cu apartamentul. Aveam o idee diferită 
despre cum ar putea arăta casa asta. 

Şi m-am întins să iau prosoapele, însă el le feri de mine. 

— Tu faci mereu daruri cu multă atenţie. Spune-mi la ce 
te-ai gândit când le-ai cumpărat. 

— Mă gândeam să te fac să te gândeşti la mine. 

— În fiecare minut, în fiecare zi, murmură el. 

— Stai să-ţi explic: la mine - excitată la maximum, plină 
de sudoare şi disperată după tine. 

— Mmm... asta e o fantasmă pe care o am des. 

În clipa aceea, mi-a explodat brusc în minte amintirea lui 
Gideon mângâindu-se în duşul meu. Nu existau cuvinte ca 
să descrie cât de uluitoare fusese imaginea lui aşa. 

— Te gândeşti la mine când te joci cu tine? 

— Nu mă masturbez. 

— Ce? Ei, hai! Ioţi bărbaţii o fac. 


Gideon mă luă de mână şi-şi trecu degetele printre ale 
mele, trăgându-mă spre bucătărie, de unde veneau nişte 
arome dumnezeieşti. 

— Hai să vorbim la un pahar de vin! 

— Ai de gând să mă ispiteşti cu alcool? 

— Nu, zise el, dându-mi drumul, ca să pună prosoapele 
pe blat. Ştiu că drumul spre inima ta este mâncarea. 

M-am aşezat pe scaunele de bar, care erau identice cu 
cele din apartamentul meu, emoţionată de felul lui unic de a 
mă face să mă simt ca acasă. 

— Drumul spre inima mea? Ori către bikinii mei? 

El zâmbi, în timp ce turna un pahar de vin roşu dintr-o 
sticlă pe care o deschisese înainte, ca s-o lase să respire. 

— Tu nu porţi bikini. 

— Nu port deloc lenjerie intimă, de altfel. 

— Ai grijă, Eva! mă pironi el cu o privire serioasă. Altfel, 
o să-mi dai peste cap încercarea de a te seduce ca la carte, 
înainte să ţi-o trag pe toate suprafeţele plate din acest 
apartament. 

Mi se uscase gura. Privirea din ochii lui, când îmi întinse 
paharul, mă făcea să mă înroşesc şi să mă simt ameţită. 

— Înainte de tine, şopti el, muindu-şi buzele în pahar, mă 
masturbam de fiecare dată când făceam duş. Făcea parte 
din ritualul meu, la fel ca spălarea părului. 

Asta puteam s-o cred. Gideon era un bărbat foarte 
sexual. Când eram împreună, făcea sex cu mine înainte de 
culcare, mi-o trăgea dimineaţa, la trezire, şi uneori găsea 
timp pentru una mică şi în timpul zilei. 

— De când te-am cunoscut pe tine, am mai făcut-o doar o 
singură dată. lar tu erai acolo, cu mine. 

Am încremenit, fără să apuc să duc paharul la gură. 

— Serios? Am reuşit să sorb o gură de vin, adunându-mi 
gândurile. De ce te-ai oprit? În ultimele câteva săptămâni... 
am fost despărțiți un timp destul de lung. 

Pe buzele lui apăru o urmă de zâmbet. 


— N-am nici un strop de pierdut, dacă vreau să ţin pasul 
cu tine. 

Am lăsat jos paharul, dându-i un ghiont în umăr. 

— Mereu mă faci să par o nimfomană! 

— Îţi place sexul, îngeraş, zise el ademenitor. Nu-i nimic 
rău în asta. Eşti lacomă şi nesătulă, şi îmi place la nebunie. 
Îmi place enorm să ştiu că atunci când sunt în tine, mă 
storci până la ultima picătură, după care vrei s-o faci din 
nou. 

Simţeam că-mi iau foc obrajii. 

— Pentru informarea ta, cât timp am fost separați, nu m- 
am masturbat nici măcar o singură dată. N-am simţit nici 
măcar nevoia, din cauză că nu eram împreună. 

— Hmm, făcu el, sprijinindu-se într-un cot de granitul 
negru al blatului. 

— Îmi place să fac dragoste cu tine pentru că eşti tu, nu 
pentru că aş fi o târfă moartă după sex. Şi dacă nu-ţi place, 
n-ai decât să te îngraşi, sau nu mai face duş, sau orice 
altceva, am trântit, ridicându-mă de pe scaun. Sau pur şi 
simplu spune nu, Gideon! 

Şi m-am îndreptat spre living, încercând să scap de 
sentimentul acela de nelinişte care mă chinuise toată ziua. 
Braţele lui Gideon mă cuprinseră însă pe la spate, tăindu-mi 
avântul. 

— Opreşte-te, îmi ordonă el, cu tonul acela autoritar care 
mă excita întotdeauna. 

Am încercat să mă smulg din strânsoarea lui. 

— Acum, Eva. 

Şi m-am dat bătută. Mâinile mi-au căzut pe lângă corp şi 
pumnii mi s-au încleştat de rochie. 

— Explică-mi ce s-a întâmplat acum, îmi ceru el, pe un 
ton calm. 

Am lăsat capul în jos, fără să scot un sunet, deoarece nu 
ştiam ce să spun. După câteva clipe de tăcere, mă luă în 
braţe şi mă duse spre canapea. Se aşeză şi mă trase în 


poala lui, unde m-am cuibărit, în timp ce el îşi punea bărbia 
pe creştetul meu. 

— Ai chef să ne certăm, îngeraş? 

— Nu, am mormăit eu. 

— Bine. Nici eu, zise el, mângâindu-mă tandru pe spate. 
Prin urmare, hai să stăm de vorbă! 

Mi-am băgat nasul în scobitura gâtului său. 

— Te iubesc. 

— Ştiu, răspunse el, dându-şi capul pe spate, ca să-mi 
facă loc să mă cuibăresc şi mai bine. 

— Nu sunt dependentă de sex. 

— Nu văd de ce ar fi asta o problemă, chiar dacă ai fi. 
Pentru mine, să fac dragoste cu tine este ceea ce-mi place 
cel mai mult pe lume. De fapt, dacă ai vrea vreodată să mă 
ocup mai des de tine, aş ajunge până acolo, încât să pun 
partidele de amor în programul meu zilnic. 

— O, Doamne! 

L-am muşcat uşor, făcându-l să chicotească încetişor. 
Apoi, Gideon îşi înfăşură pe mână părul meu, trăgându-mi 
capul pe spate şi privindu-mă blând, dar serios. 

— Tu nu eşti supărată din cauza vieţi noastre sexuale, 
care e absolut uluitoare. Altceva e la mijloc. 

— Nu ştiu ce e. Pur şi simplu mă simt... depăşită, am 
recunoscut eu, oftând. 

El mă aşeză şi mai bine la el în braţe şi, cum eram aşa, 
cuibărită, mă trase la pieptul lui. Ne potriveam atât de bine 
unul cu altul, contururile molatice ale trupului meu se 
potriveau perfect cu corpul lui sculptat. 

— Îţi place apartamentul? 

— La nebunie. 

— Bine, spuse el, cu un glas în care se simţea satisfacția. 
Evident, este un exemplu - imaginează-ţi maximumul. 

Inima mi-a stat o clipă în loc. 

— Al felului în care ar putea să arate casa noastră? 

— O s-o luăm de la zero, fireşte. Totul o să fie nou. 

Afirmația mă emoţionase; şi totuşi, trebuia să spun: 


— A fost foarte riscant să faci asta. Să te muţi aici, să 
intri şi să ieşi din clădire. Numai gândul la ce faci şi mă 
umple de teamă. 

— Pe hârtie, aici locuieşte cineva. Prin urmare, normal că 
şi-a adus mobilă, că vine şi pleacă. Intră prin garaj, ca orice 
alt locatar care are maşină. Când sunt aici, mă îmbrac puţin 
diferit, merg pe scări şi verific informaţiile celor de la 
securitate, ca să ştiu dacă e posibil să dau peste cineva, 
înainte să se întâmple aşa ceva. 

Mi se bloca mintea numai gândindu-mă în ce detalii 
planificase totul, dar, pe de altă parte, reuşise să ajungă la 
Nathan fără să lase nici o urmă. 

— Toată bătaia asta de cap, toate cheltuielile. Pentru 
mine. Nu pot... nu ştiu ce să spun. 

— Spune că ai de gând să te muţi cu mine. 

M-am lăsat inundată de valul de plăcere pe care vorbele 
lui îl răspândeau în mine. 

— Te gândeşti la vreo dată anume pentru acest nou 
început? 

— Imediat ce scăpăm de probleme, zise el, strângându- 
mă uşor de coapsă. 

Mi-am pus mâna peste a lui. Atât de multe stăteau în 
calea ideii de a ne muta împreună: traumele din trecutul 
nostru, care încă ne urmăreau; tatăl meu, căruia nu-i 
plăceau tipii bogaţi şi credea că Gideon mă înşală; şi chiar şi 
eu, pentru că îmi plăcea apartamentul meu şi mă gândeam 
că, dacă tot mă mutasem în alt oraş, era cazul să fac cât mai 
multe pe cont propriu. Cu toate acestea, am abordat 
problema care era cea mai importantă pentru mine. 

— Şi cum rămâne cu Cary? 

— Lângă penthouse-ul meu am un apartament de 
oaspeţi. 

M-am dat în spate brusc, privindu-l uimită. 

— Ai face asta pentru Cary? 

— Nu, aş face-o pentru tine. 

— Gideon, eu... 


Nu puteam să articulez nimic, căci nu aveam ce să spun. 
Eram în culmea uluirii. Şi undeva, în străfundurile minţii 
mele, ceva începuse să se frământe uşor. 

— Nu eşti supărată din cauza apartamentului, spuse el. 
Ai altceva în minte. 

Am hotărât să-l las pe Brett la urmă. 

— Am plănuit sâmbătă o seară împreună cu fetele. 

El amuţi. Cineva care nu-l cunoştea bine poate că nu şi- 
ar fi dat seama de alerta subtilă în care intrase brusc, însă 
mie nu-mi scăpase această schimbare. 

— O seară între fete? Şi ce să faceţi, mai exact? 

— Dansăâm. Bem. Lucrurile obişnuite. 

— leşiţi la agăţat? 

— Nu. 

Mi-am lins buzele, fascinată de schimbarea care se 
produsese în el. Într-o clipită, ajunsese de la o dispoziţie 
jucăuşă, intimă, la o concentrare intensă. 

— 'Toate avem iubiţi. Sau cel puţin aşa cred. Nu ştiu prea 
bine cum e cu colega de apartament a lui Megumi, dar 
Megumi are un tip şi ştii că Shawna este cu bucătarul ăla. 

Gideon intrase brusc în rolul omului de afaceri, căci îmi 
spuse: 

— Eu mă ocup să fac aranjamentele: maşină, şofer, 
securitate. Dacă vă mulţumiţi să daţi turul cluburilor mele, 
tipul de la securitate rămâne în maşină. Dacă mergeţi în 
altă parte, vine şi el cu voi. 

— OK, am răspuns, clipind surprinsă. 

Cronometrul din bucătărie începu să sune. 

Gideon se ridică în picioare, fără să-mi dea drumul din 
braţe, cu o mişcare plină de putere şi de graţie. Eu am făcut 
ochii mari. Sângele îmi bubuia în vene. Mi-am încolăcit uşor 
braţele în jurul gâtului său şi, în timp ce mă ducea în braţe 
spre bucătărie, i-am şoptit: 

— Îmi place enorm cât eşti de puternic. 

— Eşti tu uşor de impresionat. 


Apoi mă aşeză pe un scaun şi mă sărută uşor, înainte să 
se ducă la cuptor. 

— Tu ai gătit? 

Nu-mi dădeam seama de ce mă mirase gândul ăsta, dar 
aşa se întâmplase. 

— Nu. Arnoldo a trimis o lasagna gata de pus la cuptor şi 
o salată. 

— Pare bestial. De când mâncasem la restaurantul 
celebrului bucătar Arnoldo Ricci, ştiam că mâncarea avea 
să fie mortală. 

Mi-am luat paharul şi, irosind plăcerea degustării, l-am 
băut cu înghiţituri mari, ca să-mi fac curaj. Mă gândeam că 
venise timpul să-i spun un lucru pe care nu voia să-l audă. 
În cele din urmă, am tras aer în piept şi am rostit: 

— Azi m-a sunat Brett, la birou. 

Timp de un minut sau două, am crezut că Gideon nu mă 
auzise. Îşi puse o mănuşă de bucătărie, deschise cuptorul şi 
scoase din el lasagna, fără să se uite spre mine. Abia când a 
lăsat tava pe cuptor şi mi-a aruncat o scurtă privire, mi-am 
dat seama că nu-i scăpase nici un cuvânt. 

Aruncă apoi mănuşa pe blat, luă sticla de vin şi se 
îndreptă spre mine. Îmi luă liniştit paharul şi mi-l umplu din 
nou, şi abia după aceea spuse: 

— Bănuiesc că vrea să te revadă săptămâna viitoare, 
când se întoarce la New York. 

Am avut nevoie de câteva clipe, ca să pot răspunde. 

— Ştiai că o să se întoarcă! am exclamat, acuzator. 

— Normal că ştiam. 

Habar n-aveam dacă ştia pentru că trupa lui Brett avea 
contract cu Vidal Records sau pentru că Gideon îl ţinea sub 
observaţie. Ambele motive erau la fel de plauzibile. 

— Ai acceptat să te întâlneşti cu el? 

Glasul lui era blând şi calm. Periculos de calm. l-am 
susţinut privirea, ignorând faptul că parcă îmi bătea inima 
în stomac. 


— Da, pentru lansarea noului videoclip al celor de la Six- 
Ninths. Vine şi Cary cu mine. 

Gideon încuviinţă din cap, făcându-mă să fiu confuză şi 
neliniştită în legătură cu sentimentele lui. M-am ridicat de 
pe scaun şi m-am dus către el. Gideon mă prinse în braţe, 
lăsându-şi obrazul pe capul meu. 

— O să-l refuz, am propus, repede. Oricum, nu prea 
vreau să mă duc. 

— E-n regulă, şopti el, legănându-mă uşor în braţe. Ţi- 
am frânt inima. 

— Nu de asta am acceptat să merg! 

El începuse să mă mângâie pe cap, pe păr, dându-mi-l la 
o parte de pe frunte şi de pe obraji cu atâta tandreţe, că mi- 
au dat lacrimile. 

— Eva, nu putem să ştergem cu buretele ultimele 
săptămâni. Te-am rănit adânc de tot şi încă mai sângerezi. 

În clipa aceea m-a izbit înţelegerea faptului că nu eram 
gata să înnod iar relaţia noastră, de parcă nu s-ar fi 
întâmplat nimic. O parte din mine încă îi mai purta pică, iar 
Gideon îşi dăduse seama. M-am zbătut şi m-am desprins din 
îmbrăţişarea lui. 

— Ce vrei să spui? 

— Că nu am dreptul să te părăsesc şi să te rănesc - 
indiferent ce motiv aş avea -, după care să mă aştept să uiţi 
ce ai simţit şi să mă ierţi într-o clipită. 

— Dar tu ai omorât un om pentru mine! 

— Nu-mi eşti datoare cu nimic! exclamă el. lubirea mea 
pentru tine nu te obligă la nimic. 

De fiecare dată când îmi spunea că mă iubeşte, mă 
simţeam ca străpunsă de un glonţ, deşi mi-o dovedise cu 
vârf şi îndesat prin ceea ce făcea. I-am spus pe un ton mai 
blând: 

— Gideon, nu vreau să te rănesc. 

— Atunci n-o face! răspunse el, sărutându-mă cu o 
blândeţe sfâşietoare. Hai să mâncăm, până nu se răceşte 
mâncarea! 


Îmi pusesem un tricou inscripţionat cu Cross Industries 
şi nişte pantaloni de pijama de-ai lui Gideon, pe care mi-i 
suflecasem la glezne. Pusesem lumânări pe măsuţa de cafea 
şi am mâncat stând turceşte pe jos. Gideon rămăsese în 
puloverul care îmi plăcea atât de mult, dar îşi schimbase 
pantalonii de stofă cu unii negri de casă. 

Mi-am lins nişte sos de roşii care îmi rămăsese pe buze şi 
i-am povestit cum mi-am petrecut ziua. 

— Mark îşi face curaj ca să-l ceară în căsătorie pe 
partenerul său. 

— Dacă îmi aduc eu aminte bine, ei sunt împreună de un 
timp destul de lung. 

— Din facultate. 

Gideon zâmbi uşor. 

— Bănuiesc că încă e tare greu să pui o asemenea 
întrebare, chiar dacă răspunsul e mai mult decât clar. 

— Corinne a fost emoţionată atunci când te-a cerut? am 
întrebat, cu nasul în farfurie. 

— Eva! zise el, după care aşteptă, tăcut, până când am 
ridicat capul. N-o să vorbim despre asta. 

— De ce nu? 

— Pentru că n-are importanţă. 

Eu l-am privit scrutător. 

— Tu cum te-ai simţi dacă ai şti că la un moment dat am 
spus da altcuiva? Teoretic. 

El mă privi enervat. 

— Nu e la fel, pentru că tu nu ai spune da decât unui 
bărbat care ar însemna cu adevărat ceva pentru tine. Ceea 
ce am simţit eu a fost... panică. Şi sentimentul ăsta nu a 
dispărut până când ea n-a rupt logodna. 

— l-ai luat un inel? 

Gândul că el se dusese şi cumpărase un inel altei femei 
era dureros pentru mine. M-am uitat la mâna mea, la inelul 
pe care îl cumpărase pentru mine. 

— Nimic în genul acestuia, răspunse el, încet. 


Mi-am strâns mâna, ca pentru a-l păzi. Gideon îşi puse la 
rândul lui mâna peste a mea. 

— Am cumpărat inelul pentru Corinne din primul 
magazin în care am intrat. N-aveam nimic în cap, aşa că am 
luat unul care semăna cu verigheta mamei ei. Împrejurările 
sunt foarte diferite, nu crezi? 

— Ba da. 

Eu nu făcusem designul inelului pe care îl purta Gideon, 
dar scotocisem prin şase magazine până să-l găsesc pe cel 
potrivit. Era din platină cu diamante negre şi mă făcea să 
mă gândesc la iubitul meu, la eleganța lui rece şi masculină, 
la stilul lui îndrăzneţ, dominant. 

— Îmi pare rău, am zis, clipind. Sunt o toantă. 

El îmi duse mâna la buze, sărutându-mi degetele 
strânse. 

— Aşa sunt şi eu, din când în când. 

Asta mă făcu să zâmbesc. 

— Cred că Mark şi Steven sunt perfecţi unul pentru 
altul, însă Mark are o teorie că bărbaţii sunt cuprinşi de 
febra căsătoriei, după care le trece, dacă nu acţionează 
destul de repede. 

— Eu aş zice că depinde mai degrabă de omul potrivit 
decât de momentul potrivit. 

— Le ţin pumnii, ca să le iasă asta, am zis, luându-mi 
paharul de vin. Vrei să ne uităm la televizor? 

Gideon se rezemă cu spatele de marginea canapelei. 

— Nu vreau decât să fiu cu tine, îngeraş. Nu-mi pasă 
deloc ce facem. 


Am strâns amândoi masa după ce am terminat cina. 
Întinsesem mâna, să iau o farfurie de la Gideon, ca să o pun 
în maşina de spălat vase, când el m-a păcălit, apucându-mă 
de mână şi, punând farfuria pe bufet, mă roti în paşi de 
dans. Din living răzbătea până la noi o muzică frumoasă, 
învăluitoare, cântată de o voce de femeie, pură şi 
pătrunzătoare. 


— Cine e? am întrebat, cu răsuflarea tăiată de senzaţia 
trupului puternic al lui Gideon lipit de al meu. 

Dorinţa care mocnea neîncetat între noi izbucni ca o 
flacără, făcându-mă să vibrez, să mă simt mai vie ca 
oricând. Fiecare nerv tânjea, pregătit pentru atingerea lui. 
Eram flămândă după el, ardeam de nerăbdare. 

— Habar n-am, răspunse el, continuând să mă învârtă 
prin bucătărie, până în living. 

M-am lăsat purtată de măiestria cu care dansa, încântată 
că amândoi aveam aceeaşi pasiune pentru dans şi uluită de 
bucuria pe care el nu şi-o ascundea că e împreună cu mine. 
De aceeaşi bucurie clocoteam şi eu, ceea ce mă făcea să mă 
simt tot mai uşoară, până când am ajuns să am impresia că 
plutim. Pe măsură ce ne apropiam de sistemul audio digital, 
muzica răsuna tot mai tare. Deodată, la auzul cuvintelor 
întunecat şi primejdios din versuri, m-am împleticit, 
surprinsă. 

— Ai băut prea mult vin, îngeraş? mă tachină Gideon, 
trăgându-mă mai aproape de el. 

Însă eu nu mai eram atentă decât la cântec. La angoasa 
cântăreţei. O relaţie dureroasă, pe care ea o compara cu 
dragostea pentru un strigoi. Cuvintele acestea îmi aminteau 
de zilele în care crezusem că l-am pierdut pe Gideon pentru 
totdeauna, când mă durea inima. M-am uitat la el. Mă 
privea cu ochi întunecaţi şi strălucitori. 

— Păreai atât de fericită în timp ce dansai cu tatăl tău, 
zise el. Mi-am dat seama atunci că voia să avem şi noi doi 
amintiri la fel de fericite. 

— În clipa asta, sunt fericită, l-am asigurat, deşi îmi 
dădeau lacrimile văzându-l cum tânjeşte, cât e de plin de un 
dor pe care şi eu îl ştiam mult prea bine. Dacă sufletele s-ar 
putea uni prin dorinţe, atunci ale noastre erau înlănţuite, cu 
neputinţă de desprins. 

L-am luat cu palmele de după ceafă şi l-am tras în jos, 
spre mine. Când buzele ni s-au atins, el încetini ritmul şi mă 
prinse în braţe atât de strâns, că mă ridică de la pământ. 


Spre deosebire de cântăreaţa cu inima frântă, eu nu 
eram îndrăgostită de o fantomă. lubeam un bărbat în carne 
şi oase, care făcea greşeli, însă învăţa din ele, un bărbat 
care încerca din greu să devină mai bun de dragul meu, un 
bărbat care voia cu tot atâta disperare ca şi mine să existe 
ideea de „noi”, să funcţioneze. 

— Nu sunt niciodată mai fericită decât atunci când sunt 
cu tine, i-am zis. 

— O, Eva, răspunse el, sărutându-mă cu atâta patimă, 
încât mi-am pierdut răsuflarea. 


— A fost puştiul, am spus. 

Gideon făcea cercuri cu degetul în jurul buricului meu. 

— E ciudat. 

Stăteam întinşi pe canapea, uitându-ne la serialul meu 
preferat de televiziune, unul poliţist. El mă ţinea în braţe, 
odihnindu-şi bărbia pe umărul meu, cu picioarele împletite 
cu ale mele. 

— Aşa merg lucrurile astea, i-am explicat. Şochează şi 
obţine mărturisirea. 

— Eu cred că a fost bunica. 

— Ei, na! am răspuns, răsucindu-mă ca să mă uit la el. Şi 
asta nu ţi se pare ciudat? 

El zâmbi cu gura până la urechi şi mă sărută zgomotos 
pe obraz. 

— Vrei să facem pariu, să vedem cine are dreptate? 

— Eu nu fac pariuri. 

— Ei, hai! 

Îşi odihnea acum mâna pe stomacul meu, ţintuindu-mă, 
când se ridică într-un cot ca să mă privească. 

— Nu. 

Îi simţeam bărbăţia în spatele meu, solidă, grea. Nu era 
în erecţie, dar asta nu însemna că nu-mi atrăsese atenţia. 
Curioasă, l-am luat în mână. Se excită instantaneu şi mă 
întrebă, ridicând o sprânceană: 

— Te-ai apucat să mă pipăi, îngeraş? 


Drept răspuns, l-am strâns uşor. 

— Acum sunt aţâţată şi mă întreb de ce noul meu vecin 
nu se dă la mine. 

— Poate că nu vrea să împingă lucrurile prea departe, 
prea repede şi să te sperie. 

Lui Gideon îi străluceau ochii în lumina ce venea de la 
televizor. 

— Aşa să fie? 

— Dacă are măcar o jumătate de creier, ar fi cazul să ştie 
că nu trebuie să te îndepărteze, replică el, frecându-şi nasul 
de tâmpla mea. 

Oh... 

— Poate că ar trebui să fac eu prima mişcare, am şoptit, 
prinzându-l de încheietură. Dar dacă o să creadă că sunt o 
uşuratică? 

— O să fie mult prea ocupat să creadă că are un noroc 
incredibil. 

— Bine, atunci... M-am întors cu faţa la el. Salut, vecine! 

— Salut, răspunse el, în timp ce-mi mângâia fruntea cu 
vârful degetului. Îmi place tare mult priveliştea de aici. 

— Nici ospitalitatea nu e de neglijat. 

— Serios? Sunt multe prosoape? 

I-am dat un ghiont în umăr. 

— Vrei să ne giugiulim sau nu? 

— Să ne giugiulim? repetă el, începând să râdă, cu capul 
pe spate. Pieptul i se zguduia, lipit de mine, cu un sunet atât 
de excitant, de bărbătesc, care mă înfiora din cap până în 
picioare. Gideon râdea atât de rar... 

Mi-am strecurat mâinile pe sub puloverul lui, ca să-i simt 
pielea caldă, şi mi-am trecut buzele peste linia maxilarului 
său. 

— Asta înseamnă nu? 

— Îngeraş, o să-ţi giugiulesc fiecare părticică a corpului 
pe care o să ajung să-mi pun gura. 

— Începe de aici! 


I-am oferit buzele, pe care el le pecetlui de îndată cu un 
sărut blând. Îmi mângâie o clipă conturul cu limba, după 
care se afundă în gura mea, lingându-mă, aţâţându-mă. 

M-am pierdut toată în el, gemând de plăcere când îşi 
schimbă poziţia, ajungând pe jumătate peste mine. Îmi 
treceam mâinile în sus şi în jos pe spatele lui şi cu un picior 
îi înlănţuisem coapsele. I-am prins apoi buza de jos în dinţi, 
mângâindu-i-o uşor cu vârful limbii. Geamătul lui era atât 
de erotic, că m-am udat de îndată. 

M-am arcuit când şi-a strecurat mâna pe sub tricoul meu 
şi mi-a cuprins sânul gol, frecându-i delicat sfârcul între 
arătător şi degetul mare. 

— Eşti atât de moale, murmură, în timp ce mă săruta pe 
tâmplă, după care îşi ascunse faţa în părul meu. Îmi place la 
nebunie să te ating. 

— Tu eşti perfect, am răspuns, eşti un vis. 

Îmi băgasem mâinile pe sub betelia pantalonilor lui, ca 
să-i prind fesele în palme. Parfumul şi căldura pielii lui mă 
îmbătau, făcându-mă să mă simt ameţită de dorinţă. 

— Tu eşti visul meu. O, Doamne, cât de frumoasă eşti! 

Şi îmi acoperi iar gura cu a lui, iar eu l-am apucat de păr, 
trăgându-l cât mai aproape, încolăcită cu braţele şi cu 
picioarele în jurul lui. Tot universul meu devenise el şi 
numai el. Atingerea lui. Sunetele pe care le scotea. 

— Îmi place la nebunie că mă doreşti atât de mult, zise 
el, răguşit. N-aş putea suporta să fiu singurul care simte 
aşa. 

— Sunt cu tine, iubitule, i-am promis, cu gura arsă de 
dorinţă sub a lui. Sunt întru totul cu tine. 

Gideon mă luase toată în stăpânire. Cu o mână mă ţinea 
de ceafă, iar cu cealaltă îmi cuprinsese talia. Se puse 
deasupra mea, cu trupul lui puternic peste zonele moi ale 
corpului meu, cu bărbăţia lui peste sexul meu, şi începu să- 
şi rotească şoldurile. Am icnit, înfigându-mi unghiile în 
fesele lui tari ca piatra. 

— Da, am gemut, fără pic de ruşine. Oh, ce bun eşti! 


— Aş fi mai bun înăuntru, zise el, ispititor. 

L-am muşcat de lobul urechii. 

— Încerci cumva să mă faci să merg până la capăt? 

— Nu trebuie să mergem nicăieri, îngeraş, şopti el, 
sugându-mi uşurel pielea de pe gât, ceea ce-mi făcu sexul 
să se strângă de o dorinţă nesăţioasă. Pot să mă ocup de 
asta chiar aici. Îţi promit că o să te fac să te simţi bine. 

— Nu ştiu. M-am răzgândit. Nu mai sunt ca pe vremuri. 

El încercă să-mi tragă pantalonii în jos, iar eu m-am 
prefăcut că mă zbat, scâncind uşor, în semn de protest. 
Simţeam fiori pe piele în locurile unde mă atinsese, căci 
corpul meu răspundea chemării sale. 

— Şşşt! şopti el, atingându-mi uşor gura cu buzele. Dacă 
nu-ţi place după ce intru în tine, îmi promit că o scot. 

— "Ţi-a mers vreodată cu replica asta? 

— Nu-ţi servesc replici. Cred toate cuvintele pe care ţi le 
spun. 

M-am prins de fesele lui tari ca oţelul, frecându-mă de el; 
ştiam mult prea bine că n-are nevoie de nici o replică. 
Numai un semn cu degetul să fi făcut, şi orice femeie pe 
care ar fi vrut-o i-ar fi căzut în pat. 

Din fericire, el nu mă dorea decât pe mine. Bucuroasă 
că-l văd într-o dispoziţie atât de jucăuşă, l-am tachinat: 

— Pun pariu că aşa le spui tuturor fetelor. 

— Care fete? 

— Ştii doar că ai şi tu o reputaţie de păstrat. 

— Însă doar tu eşti cea care poartă inelul de la mine, zise 
el, ridicându-şi capul şi dându-mi la o parte părul de pe 
tâmple. Prima zi a vieţii mele a fost cea în care te-am 
întâlnit. 

Cuvintele acestea mă izbiră ca un glonţ. Am înghiţit cu 
greu, şoptind: 

— Ei bine, avem un câştigător. Poţi să intri în mine. 

Norul care îi întunecase chipul se îndepărtă, alungat de 
zâmbetul său. 

— Doamne, sunt nebun după tine. 


— Ştiu, i-am zâmbit şi eu. 


Capitolul 6 


M-am trezit scăldată într-o sudoare rece, cu inima 
bătându-mi violent. Eram în patul cel mare şi încercam să- 
mi alung din minte umbrele somnului. 

— Dă-te de pe mine! 

Gideon. O, Doamne! 

— Să nu cumva să mă atingi! 

Mi-am aruncat cât colo cearşaful de pe mine, am sărit 
din pat şi am luat-o la fugă pe coridor, către camera de 
oaspeţi. Am căutat înnebunită întrerupătorul pe perete şi l- 
am lovit cu palma. Încăperea fu brusc inundată de lumină, 
dezvăluindu-mi-l privirilor pe Gideon, care se zvârcolea în 
pat, cu picioarele încurcate în aşternuturi. 

— Nu! O, Doamne!... Spatele i se arcuia, în timp ce 
mâinile i se înfipseseră în cearşafuri. Mă doare! 

— Gideon! 

El se zgudui violent. Am alergat spre pat, cu inima cât un 
purice la vederea lui, roşu tot şi leoarcă de sudoare, şi i-am 
pus mâna pe piept. 

— Să nu cumva să mă atingi! şuieră el, apucându-mă de 
încheietură şi strângându-mă atât de tare, că-mi smulse un 
strigăt de durere. Avea ochii deschişi, dar rătăciţi, prizonier 
încă al coşmarului care îl chinuia. 

— Gideon! am strigat iar, zbătându-mă ca să scap din 
strânsoarea lui. 

Abia atunci, el ţâşni în sus, horcăind cu o privire 
sălbatică; strigându-mi numele, îmi dădu drumul de parcă |- 
aş fi ars, îşi dădu părul ud de pe faţă şi sări din pat. 

— Doamne! Eva... te-am rănit? 

Am clătinat din cap, deşi îmi acoperisem încheietura cu 
mâna cealaltă. 

— Vreau să văd, zise el şi întinse spre mine mâinile care-i 
tremurau. 


M-am repezit la el şi l-am îmbrăţişat cât de strâns 
puteam, lipindu-mi faţa de pieptul lui ud. El se agăţă de 
mine, tremurând. 

— Îngeraş! Îmi pare rău. 

— Gata, gata, iubitule! E-n regulă. 

— Lasă-mă să te ţin în braţe, îmi şopti el, în timp ce se 
prăbuşea pe podea împreună cu mine. Să nu-mi dai 
drumul! 

— Niciodată, am murmurat, ghemuită la pieptul lui. 
Niciodată. 


Am deschis apa şi am intrat imediat în cada pe colţ 
împreună cu el. M-am aşezat chiar în spatele lui pe treapta 
de sus şi l-am spălat pe cap, trecându-mi încet mâinile pline 
de spumă peste pieptul şi spatele lui, ca să înlătur sudoarea 
de gheaţă a coşmarului. Încetase să mai tremure, datorită 
apei calde, dar nu era nici pe departe de ajuns ca să-i 
înlăture disperarea neagră din ochi. 

— Ai vorbit vreodată cu cineva despre coşmarurile tale? 
l-am întrebat, în timp ce-i storceam cu buretele apa caldă 
pe umăr. 

EI clătină din cap. 

— E timpul, am zis încetişor. Şi eu sunt iubita ta. 

Rămase tăcut un timp până să răspundă. 

— Eva, când ai coşmaruri... e mai degrabă ca şi cum ai 
retrăi lucrurile care chiar s-au petrecut? Sau mintea le 
schimbă? Le transformă? 

— De cele mai multe ori, sunt amintiri. Îmi dau senzaţia 
că sunt reale. Ale tale nu sunt aşa? 

— Uneori. Alteori sunt foarte diferite. Fantasme. 

M-am gândit la spusele lui. Mi-aş fi dorit să am 
pregătirea şi cunoştinţele necesare ca să-i pot fi cu 
adevărat de ajutor. Nu puteam însă decât să-l iubesc şi să-l 
ascult. Speram să fie de ajuns, întrucât coşmarurile lui mă 
sfâşiau şi pe mine tot atât cât îl distrugeau pe el. 

— Şi sunt diferite în sens bun? Sau rău? 


— Ripostez, murmură el. 

— Şi tot te răneşte? 

— Da, tot câştigă, dar măcar îl împiedic atât cât pot. 

Am înmuiat iar buretele în apă şi am lăsat-o să se scurgă 
peste el; încercam să menţin un ritm liniştitor. 

— N-ar trebui să te judeci. Erai doar un copil. 

— Ca şi tine. 

Am închis ochii strâns, la amintirea faptului că Gideon 
văzuse pozele şi filmele pe care mi le făcuse Nathan. 

— Nathan era un sadic. E firesc să te împotriveşti 
durerii, aşa că am făcut-o. Nu e nici un curaj în asta. 

— Aş vrea să-mi fi făcut mai mult rău, scrâşni el. Urăsc 
faptul că m-a făcut să-mi placă. 

— Nu ţi-a plăcut. Ai simţit plăcere, dar ăsta e un lucru 
diferit. Gideon, trupurile noastre reacţionează instinctiv la 
stimuli, chiar dacă nu ne dorim în mod conştient acest 
lucru. L-am cuprins în braţe, cu bărbia sprijinită pe capul 
lui, şi am continuat: Era asistentul terapeutei tale, un om în 
care ar fi trebuit să poţi avea încredere. Avea pregătirea 
necesară ca să te ameţească de tot. 

— Nu pricepi. 

— Atunci fă-mă să înţeleg. 

— EL... m-a sedus. Şi l-am lăsat. Nu putea să mă facă să-l 
doresc, dar s-a asigurat că n-aveam să-i rezist. 

Mi-am schimbat poziţia, lipindu-mi obrazul de tâmpla lui. 

— 'Te temi ca nu cumva să fii bisexual? Să ştii că n-aş lua- 
o la fugă dacă ai fi. 

— Nu. 

Îşi întoarse capul spre mine ca să mă sărute uşor, 
ridicându-şi încet mâinile şi împletindu-şi degetele cu ale 
mele. 

— Nu m-au atras niciodată bărbaţii. Însă faptul că m-ai 
accepta dacă aş fi... În clipa asta, te iubesc atât de mult, că 
mă doare. 

— Dragostea mea! L-am sărutat cu nesfârşită tandreţe, 
topindu-mă pe buzele lui. Nu vreau decât să fii fericit. 


Preferabil cu mine. Şi, mai ales, vreau să nu te mai 
autoflagelezi pentru ceea ce ai suferit. Ai fost violat. Ai fost 
o victimă, iar acum eşti un supravieţuitor. Nu are de ce să-ţi 
fie ruşine de asta. 

El se întoarse spre mine şi mă trase mai jos în apă. M-am 
cuibărit lângă el, cu mâna pe coapsa lui. 

— Putem să vorbim despre ceva? Despre ceva legat de 
sex? 

— Mereu. 

— Mi-ai spus odată că nu faci sex anal. L-am simţit cum 
se încordează, dar am continuat: Dar noi am... tu ai... 

— Te-am penetrat cu degetele şi cu limba, sfârşi el, 
uitându-se cu atenţie la mine, cu dispoziţia modificată de 
schimbarea subiectului, căci îşi regăsise autoritatea calmă. 
Şi îţi place. 

— ie îţi place? l-am întrebat repede, căci simţeam că 
altfel îmi pierd curajul. 

El oftă din greu. Pomeţii îi străluceau de la apa caldă, iar 
părul ud, dat pe spate îi lăsa la vedere chipul. Rămase tăcut 
atât de mult timp, încât m-am temut că n-o să mai 
răspundă. 

— Aş vrea să-ţi ofer asta, Gideon, dacă o doreşti. 

— Îngeraş! şopti el, cu ochii închişi. 

Mi-am strecurat atunci mâna între picioarele lui, 
prinzându-i în palmă sacul greu al testiculelor. Cu degetul 
mijlociu, am început să tatonez tot mai departe, atingându-i 
uşor rozeta încreţită. În clipa aceea, el tresări violent, dând 
din picioare atât de tare, că apa începu să se reverse din 
cadă, şi am simţit cum, lângă antebraţul meu, mădularul i 
se întărise ca piatra. Mi-am eliberat mâna şi i-am cuprins 
bărbăţia, frecându-l şi acoperindu-i gura cu a mea, căci 
începuse să geamă. 

— Aş face orice pentru tine. Nu există nici o limită în 
patul nostru. Nici o amintire. Nu suntem decât noi doi. Tu şi 
cu mine. Şi dragostea noastră. Te iubesc înfiorător de mult. 


El îşi vâri limba în gura mea cu lăcomie, aproape cu 
furie. Am simţit cum mă strânge şi mai tare de mijloc, în 
timp ce-şi punea mâna cealaltă peste mâna mea, 
îndemnându-mă să-l strâng şi mai tare de sex. 

Apa din cadă se legăna în valuri mici, în timp ce-i frecam 
mădularul. Gemetele lui îmi întăriseră sfârcurile, de 
excitare. 

— Eu sunt stăpâna plăcerii tale, i-am şoptit în timp ce-l 
sărutam. Dacă nu mi-o dai de bunăvoie, am s-o iau oricum. 

El gemu, lăsându-şi capul pe spate. 

— Fă-mă să-mi dau drumul! 

— În orice fel doreşti, am promis. 


— Pune-ţi cravata albastră! Cea care se potriveşte cu 
ochii tăi. 

Aruncasem o privire în dressingul din care Gideon îşi 
luase costumul pe care voia să-l poarte în ultima zi a 
săptămânii. El se uită la mine, zâmbindu-mi amuzat. 
Stăteam pe marginea patului din dormitorul mare, cu o 
cană de cafea în mână. 

— Ce vrei, am zis, ridicând uşor din umeri, îmi plac ochii 
tăi. Sunt absolut minunaţi. 

El luă cravata de pe raft şi se întoarse în dormitor, cu 
costumul de un gri ca de grafit pe braţ. Era doar în nişte 
boxeri negri, ceea ce îmi îngăduia să-i admir trupul frumos 
sculptat şi pielea îngrijită şi bronzată. 

— E straniu cât de des gândim la fel, zise el. Eu am ales 
costumul ăsta deoarece culoarea lui îmi aminteşte de ochii 
tăi. 

Asta mi-a smuls un zâmbet. M-am ridicat pe marginea 
patului, mult prea copleşită de iubire şi de fericire ca să 
rămân nemişcată. 

Gideon îşi lăsă hainele pe pat şi se îndreptă spre mine. 
Mi-am înălţat capul ca să mă uit la el, cu inima bătându-mi 
cu putere. El îmi luă faţa în mâini, mângâindu-mi uşor 
sprâncenele cu degetele mari. 


— Sunt de un cenuşiu ca de furtună, atât de frumos! Şi 
atât de expresivi. 

— Ceea ce înseamnă un avantaj necinstit pentru tine. 
Citeşti în mine ca într-o carte, în schimb, tu ai cea mai bună 
faţă de jucător de pocher pe care am văzut-o vreodată. 

El se aplecă şi mă sărută pe frunte. 

— Şi cu toate astea, nu pot niciodată să-ţi ascund nimic. 

— Aşa zici tu, am răspuns, în timp ce el începuse să se 
îmbrace. Uite, aş vrea să faci ceva pentru mine. 

— Orice. 

— Dacă ai nevoie să ieşi cu cineva şi nu poţi cu mine, ia-o 
pe lreland! 

Gideon încetă o clipă să se încheie la nasturi. 

— Eva, are doar şaptesprezece ani! 

— Ei, şi? Sora ta e o tânără frumoasă şi elegantă, care te 
adoră. O să fii mândru de ea. 

EI îşi luă pantalonii, oftând. 

— Nu pot să-mi închipui decât că o să se plictisească de 
moarte la cele câteva evenimente care ar fi potrivite pentru 
ea. 

— Ai spus că o să se plictisească dacă vine la mine la cină 
şi te-ai înşelat. 

— Tu erai acolo, mă contrazise el, trăgându-şi pantalonii. 
S-a distrat cu tine. 

Am luat o gură de cafea şi i-am amintit: 

— Ai zis că faci orice. 

— Eva, pentru mine nu e nici o problemă să merg 
neînsoţit. Şi ţi-am spus că n-o să mă mai întâlnesc cu 
Corinne. 

Eu am continuat să-l privesc peste cana de cafea, fără să 
scot un sunet. Vizibil îmbufnat, Gideon îşi vâri cămaşa în 
pantaloni. 

— Bine, fie! 

— Mulţumesc. 

— Ai putea măcar să te stăpâneşti şi să nu mai rânjeşti 
ca o pisică de Cheshire, mormăi el. 


— Da, aş putea. 

El se opri, lunecând cu privirea de-a lungul trupului 
meu, spre locul unde halatul mi se dăduse la o parte, 
lăsându-mi picioarele dezgolite până sus. 

— Nu intra la idei, asule! Deja trebuie s-o şterg, în 
dimineaţa asta. 

— Ai paşaport? se interesă el brusc. 

— Da, m-am încruntat eu, nelămurită. De ce? 

El dădu scurt din cap, în timp ce-şi punea cravata care 
îmi plăcea enorm. 

— O să ai nevoie de el. 

— Pentru ce? am întrebat, străbătută de un fior de 
încântare. 

— Ca să călătoreşti. 

— Da, normal, am replicat, în timp ce mă ridicam în 
picioare. Unde să călătoresc? 

El îmi aruncă o privire poznaşă, în timp ce-şi lega 
cravata cu mişcări de expert. 

— Undeva. 

— Vrei să mă duci în cine ştie ce colţ uitat de lume? 

— Ce n-aş da eu, şopti el. Noi doi, pe o insulă tropicală 
pustie, unde ai fi mereu goală şi eu aş putea să intru în tine 
în orice clipă. 

Mi-am pus mâna în şold, privindu-l sceptică. 

— Da, aş fi prăjită de soare şi cu picioarele crăcănate. 
Foarte atrăgător. 

El începu să râdă, umplându-mă de fiori de excitare. 

— Vreau să te văd în seara asta, îmi spuse, pe când îşi 
aranja sacoul. 

— De fapt, vrei să mi-o tragi din nou. 

— Păi tu mi-ai spus să nu mă opresc. Şi nu o dată. 

Am pufnit am lăsat cafeaua pe măsuţa de toaletă, ca să- 
mi dau halatul jos. Am străbătut încăperea, fentându-l când 
a încercat să mă atingă. Tocmai deschisesem un sertar, ca 
să-mi iau un sutien Carine Gilson foarte frumos şi nişte 


bikini pe care mi-i cumpărase el, când mă îmbrăţişă pe la 
spate şi îmi cuprinse sânii în palme. 

— Aş putea să-ţi amintesc, şopti, ispititor. 

— Nu trebuie să mergi la slujbă? Pentru că eu asta am 
de făcut. 

Gideon se lipi de mine. 

— Vino să lucrezi cu mine! 

— Ca să-ţi torn cafeaua, în timp ce aştept să mi-o tragi? 

— Vorbesc serios. 

— Şi eu, am replicat, întorcându-mă spre el aşa de 
repede, că mi-am trântit geanta pe jos. Am o slujbă şi îmi 
place foarte mult. Ştii bine. 

— Şi eşti şi bună la ceea ce faci. Mă strânse de umăr. Fii 
bună şi pentru mine! 

— Nu pot, din acelaşi motiv pentru care nu am acceptat 
ajutorul tatălui meu vitreg. Vreau să reuşesc pe cont 
propriu. 

— Ştiu. Şi respect decizia ta, spuse el, mângâindu-mă pe 
braţe. Şi eu mi-am croit drumul spre succes cu colții şi cu 
ghearele, tras permanent în jos de numele Cross. Nu te-aş 
scuti deloc de munca grea. N-ai ajunge absolut deloc într- 
un post unde nu meriţi să te afli. 

Mi-am înăbuşit compasiunea pentru suferinţa pe care i-o 
provocase lui Gideon tatăl său, un escroc care se folosise de 
o schemă Ponzi ca să păcălească o mulţime de oameni şi 
care preferase apoi să-şi ia viaţa decât să înfrunte anii de 
puşcărie. 

— Tu chiar crezi că lumea o să-şi închipuie că am obţinut 
slujba din alt motiv decât acela că sunt puicuţa cu care te 
tăvăleşti în acest moment? 

— Taci! mă scutură el. Eşti supărată, şi e în regulă, dar 
nu vorbi aşa despre noi! 

L-am împins. 

— 'Toată lumea o să vorbească aşa. 

EI îmi dădu drumul, bombănind: 


— Te-ai înscris la un club CrossTrainer, deşi ai card de 
membru la Equinox şi la Krav Maga. Spune-mi de ce! 

Eu m-am întors cu spatele să-mi pun o pereche de bikini, 
ca să nu mă cert aşa, goală puşcă. 

— Asta e altceva. 

— Banu. 

M-am răsucit la loc cu faţa spre el, călcând peste 
lucrurile care-mi zburaseră din geantă, ceea ce m-a înfuriat 
şi mai tare. 

— Waters Field & Leaman nu sunt în concurenţă cu 
Cross Industries! Şi tu foloseşti serviciile acestei agenţii. 

— Crezi că n-o să lucrezi niciodată într-o campanie 
pentru unul dintre competitorii mei? 

Aşa cum stătea în picioare în faţa mea, neîncheiat la 
sacou, cu cravata impecabilă, îmi era greu să gândesc cum 
trebuie. Era frumos şi plin de patimă, tot ce-mi dorisem 
vreodată, iar asta făcea să-mi fie aproape imposibil să-i 
refuz ceva. 

— Nu asta e problema. N-aş fi fericită, Gideon, am zis, 
sinceră. 

— Vino încoace! Îşi deschise braţele, îmbrăţişându-mă 
când m-am apropiat, apoi începu să vorbească, lipindu-şi 
buzele de tâmpla mea: Într-o zi, cuvântul „Cross” din Cross 
Industries nu se va mai referi doar la mine. 

Enervarea şi frustrarea mea se evaporaseră. 

— Am putea să nu vorbim acum despre asta? 

— Mai am un singur lucru de spus: poţi să candidezi 
pentru un post, la fel ca oricine altcineva, dacă aşa ai nevoie 
să facem. Eu n-o să mă amestec. Dacă obţii slujba, o să 
lucrezi la un alt etaj la Crossfire şi o să urci treptele carierei 
singură-singurică. Dacă vei avansa ori nu, asta nu va ţine de 
mine. 

— E important pentru tine. 

Ceea ce spusesem nu era o întrebare. 

— Evident că e. Ne străduim din greu să ne facem un 
viitor împreună, iar acesta e un pas absolut normal în 


această direcţie. 

Am încuviinţat din cap, fără să fiu convinsă, încă. 

— Trebuie să fiu independentă. 

El mă trase mai aproape, cuprinzându-mi ceafa în palmă. 

— Nu uita ce contează cel mai mult! Dacă munceşti din 
greu, ai aptitudinile potrivite şi eşti talentată, pe aşa ceva o 
să-şi întemeieze oameni părerea despre tine. 

— Trebuie să mă pregătesc de serviciu. 

Gideon mă privi cu atenţie, după care mă sărută blând şi 
îmi dădu drumul, iar eu m-am aplecat să-mi iau geanta. Am 
observat că atunci când călcasem pe oglinjoara pe care o 
ţineam la mine, îi spărsesem carcasa. Nu era mare lucru, 
pentru că puteam să-mi cumpăr alta de la Sephora când 
aveam să mă întorc de la slujbă. Ceea ce mă făcuse să 
încremenesc era un fir electric care ieşea din carcasa 
spartă. 

Gideon se lăsase pe vine lângă mine, ca să mă ajute. Eu 
m-am uitat la el. 

— Ce e asta? 

El îmi luă oglinjoara din mână şi o sparse cu totul, 
scoțând un microcip cu o antenă micuță. 

— Probabil un microfon. Sau un dispozitiv de urmărire. 

L-am privit înspăimântată. Buzele mi s-au mişcat, într-o 
întrebare mută: 

Poliţia? 

— Am aparate de bruiaj în apartament, răspunse el, 
şocându-mă şi mai tare. Şi nu. Nici un judecător nu ar fi 
autorizat punerea ta sub urmărire. Nu există nimic care să 
justifice aşa ceva. 

— Doamne! Căzusem în fund, simţeam că-mi vine greață. 

— O să-i pun pe oamenii mei să se uite la asta. Se lăsă în 
genunchi, dându-mi la o parte părul de pe faţă. E posibil să 
fie mama ta? 

Mă holbam la el, neajutorată. 

— Eva... 

— Dumnezeule, Gideon! 


L-am respins, ridicând o mână, şi mi-am luat telefonul cu 
cealaltă. Am format numărul lui Clancy, bodyguardul tatălui 
meu vitreg, iar în clipa în care mi-a răspuns, am zis: 

— Microfonul din oglinjoara mea e dintr-ale tale? 

El tăcu o clipă, după care răspunse: 

— Dispozitiv de urmărire, nu microfon. Da. 

— La dracu”, Clancy! 

— Asta e slujba mea. 

— Ai o slujbă de rahat, am replicat, în timp ce în minte 
îmi venea chipul lui. 

Clancy era un tip numai muşchi. Îşi tundea părul blond 
foarte scurt, ca un militar, şi emana o vibraţie teribil de 
periculoasă. Dar nu-mi era frică de el. 

— Asta e o tâmpenie sinistră şi ştii prea bine. 

— Atunci când Nathan Barker şi-a făcut iar apariţia, 
siguranţa dumneavoastră a devenit o problemă şi mai mare. 
Tipul era alunecos, aşa că a trebuit să fiu cu ochii în patru. 
În clipa când moartea lui s-a confirmat, am închis 
receptorul. 

— Aici nu e vorba de nenorocitul ăla de dispozitiv! am 
exclamat, închizând strâns ochii. Nu aveam o problemă să 
faci asta. Dar nu a fost deloc corect să nu-mi spui nimic. 
Simt că mi s-a violat intimitatea, Clancy. 

— Nu vă condamn, însă doamna Stanton nu a vrut să vă 
faceţi griji. 

— Dar sunt adultă! Eu trebuie să hotărăsc dacă îmi fac 
griji sau nu! 

Şi, spunând asta, i-am aruncat o privire lui Gideon, 
pentru că acest lucru era valabil şi pentru el. Felul în care 
mi-a întors privirea m-a făcut să înţeleg că pricepuse 
mesajul. 

— Nu vă contrazic, răspunse Clancy îmbufnat. 

— Îmi eşti dator, i-am zis, ştiind cum aveam să-l pun la 
treabă. Dator vândut. 

— Ştiţi unde să mă găsiţi. 


Am închis telefonul, după care i-am trimis un SMS 
mamei: „lrebuie să stăm de vorbă”. 

Umerii mi se pleoştiseră de frustrare şi de atâta 
dezamăgire. 

— Îngeraş! 

I-am aruncat lui Gideon o privire care l-a avertizat că nu 
trebuie să mă atingă. 

— Să nu cumva să îndrăzneşti să trânteşti vreo scuză - 
pentru tine sau pentru ea! 

Mă privea blând şi trist, însă încordarea maxilarului îi 
trăda hotărârea. 

— Eram acolo când ţi s-a spus că Nathan se afla în New 
York. 'Ţi-am văzut chipul. Nimeni dintre cei care te iubesc 
nu putea să nu facă tot posibilul ca să te apere. 

Mi-era foarte greu să accept asta, fiindcă nu puteam să 
neg că eram bucuroasă că nu ştiusem nimic despre Nathan 
până după moartea lui. Dar nici nu voiam să fiu ţinută la 
adăpost de lucrurile rele. La urma urmelor, făceau parte 
din viaţă. 

Aşa că l-am prins de mână, strâns. 

— Şi eu am aceeaşi senzaţie în legătură cu tine. 

— Eu m-am ocupat de demonii mei. 

— Şi de ai mei. 

Dar tot ne îndepărtam unul de celălalt. 

— Vreau să începi să te duci din nou la doctorul 
Petersen, am spus încetişor. 

— Am fost marți. 

— Ai fost? am repetat uimită, aflând că se ţinuse de 
programul obişnuit. 

— Da, am fost. Am chiulit doar o singură dată. 

Când îl omorâse pe Nathan... 

El mă mângâie uşor pe mână. 

— Nu mai suntem decât noi doi, zise, ca şi când mi-ar fi 
ghicit gândurile. 

Voiam să cred asta. 

* 


Abia mă târam când am ajuns la serviciu, iar ăsta nu era 
un semn bun pentru felul cum aveam să-mi petrec ziua. 
Bine măcar că era vineri şi puteam să trândăvesc în 
weekend, lucru care avea probabil să fie absolut necesar 
dacă urma să petrec prea mult sâmbătă seară. Nu mai 
ieşisem în oraş cu fetele de mii de ani şi simţeam şi nevoia 
să beau un pahar sau două de tărie. 

În ultimele patruzeci şi opt de ore, aflasem că prietenul 
meu îl ucisese pe cel care mă violase, că un fost iubit spera 
să mă bage în patul lui, că una dintre fostele lui Gideon 
spera să-l arunce în gura presei, iar mama îmi plantase 
microcipuri, ca şi când aş fi fost un afurisit de câine. 

Serios acum, cât putea să suporte o femeie? 

— Eşti gata pentru ziua de mâine? mă întâmpină 
Megumi, după ce-mi deschise uşile de securitate. 

— Ba bine că nu! Shawna, prietena mea, mi-a trimis 
mesaj azi-dimineaţă şi mi-a zis că vine, i-am zâmbit larg. Am 
aranjat să avem la dispoziţie limuzina unui club. Ştii tu... 
una din alea care te duce în toate locurile frecventate de 
VIP-uri. 

— Ce? exclamă ea, fără să-şi poată ascundă încântarea. 
Cât costă? nu se putu însă împiedica să întrebe. 

— Nimic. Un prieten mi-a făcut o favoare. 

— Şi ce favoare! zâmbi ea, iar surâsul ei larg mă făcea şi 
pe mine fericită. O să fie bestial! La prânz, trebuie să-mi 
spui detaliile. 

— Clar! Dar vreau să-mi povesteşti şi tu cum a fost ieri, 
la prânz. 

— Că tot vorbeam de semnale amestecate, nu? se plânse 
ea. Doar ne distrăm unul cu altul, însă îşi face apariţia la 
mine la serviciu? Mie nu mi-ar trece vreodată prin cap să 
apar la biroul unui tip dacă am fi doar camarazi de pat. 

— Ce vrei, bărbaţii, am zis şi eu, în semn de simpatie, 
deşi recunoşteam că sunt recunoscătoare pentru cel care 
era al meu. 


M-am dus la biroul meu şi m-am pregătit să-mi încep 
ziua de lucru. Când am zărit însă fotografiile înrămate ale 
mele cu Gideon în sertar m-a cuprins dorinţa de a vorbi cu 
el. Peste zece minute, i-am cerut lui Angus să comande un 
buchet de trandafiri negri şi să-i trimită la biroul lui Gideon, 
cu un bilet: 

M-ai prins în vraja ta. 

Nu-mi pot lua gândul de la tine. 

Chiar când închideam fereastra pe care o deschisesem în 
browser, Mark s-a apropiat; a fost de ajuns să-i arunc o 
privire, ca să-mi dau seama că nu e deloc în apele lui. 

— Cafea? l-am întrebat. 

El dădu aprobator din cap, iar eu m-am ridicat şi ne-am 
îndreptat împreună spre bucătărie. 

— Shawna a trecut pe la noi aseară, începu el. Mi-a zis 
că o să ieşiţi împreună mâine-seară. 

— Da. Ţi se pare OK în continuare? 

— Ce să mi se pară OK? 

— Că ies în oraş cu cumnata ta, l-am lămurit eu. 

— A... da. Sigur. Dă-i bătaie! zise el, trecându-şi o mână 
prin părul negru, tuns scurt. Mi se pare foarte tare. 

— Perfect! am răspuns, ştiind că-l mai roade ceva, dar nu 
voiam să-l zoresc. Ar trebui să fie amuzant. Abia aştept. 

— Şi ea, răspunse el, în timp ce lua două pliculeţe de 
cafea, iar eu scoteam cănile din dulap. Aşteaptă cu 
nerăbdare şi să se întoarcă Doug. Şi să-i pună marea 
întrebare. 

— Uau! Asta chiar că e tare! Două nunţi în familie, într- 
un singur an. Dacă nu cumva aveţi în vedere o logodnă 
îndelungată...? 

El îmi dădu cana şi m-am dus la frigider, să iau laptele. 

— N-o să fie nimic, Eva. 

În glasul lui Mark se citea descurajarea şi, când m-am 
întors, l-am văzut cum stătea cu capul plecat. 

— L-ai întrebat? L-am bătut pe umăr. 


— Nu. N-are rost. A întrebat-o pe Shawna dacă ea şi 
Doug şi-au propus să aibă imediat copii, pentru că ea încă 
mai are cursuri, iar când ea i-a răspuns că nu, ela început 
să-i ţin teoria că mariajul este pentru cei care vor să-şi 
întemeieze o familie, că altfel, este mai bine să nu se 
complice. Sunt aceleaşi tâmpenii pe care i le-am trântit eu 
cândva. 

L-am ocolit, ca să-mi pun lapte în cafea. 

— Mark, nu ştii ce o să răspundă Steven până n-o să-l 
întrebi. 

— Sunt speriat, recunoscu el, cu ochii în cana aburindă. 
Vreau mai mult decât am avut până acum, dar nu vreau să 
distrug ceea ce avem. Dacă o să răspundă nu şi o să creadă 
că ne dorim lucruri diferite, pe care să le găsim în afara 
relaţiei... 

— Pui carul înainte boilor, şefule. 

— Dacă n-o să pot suporta un refuz? 

A... asta era ceva ce puteam înţelege. 

— Dar poţi trăi cu nesiguranța asta? 

EI clătină din cap. 

— Atunci trebuie să-i spui tot ce mi-ai spus şi mie, am zis, 
pe un ton ferm. 

— Scuză-mă că ţi-am tot împuiat capul cu asta, zâmbi el. 
Dar te pricepi foarte bine să mă ajuţi să văd lucrurile în 
perspectivă. 

— Tu ştii ce să faci. Vrei numai să-ţi dea cineva un şut ca 
s-o faci. Şi eu sunt mereu gata să fac asta. 

El îmi dărui un zâmbet larg, drept răspuns, apoi 
propuse: 

— Hai să nu lucrăm astăzi la campania avocatului de 
divorţuri! 

— Ce-ar fi să ne apucăm de compania aeriană? i-am 
sugerat. Am câteva idei. 

— În regulă. Hai să ne apucăm de ea! 


Am lucrat în forţă toată dimineaţa, simţindu-mă plină de 
energie, pentru că făceam progrese. Voiam ca Mark să fie 
mult prea ocupat ca să-şi mai facă griji. Pentru mine, munca 
era un panaceu şi, curând, a devenit clar că la fel funcţiona 
şi cu el. 

Abia încheiasem, ca să mergem să luăm prânzul, iar eu 
mă oprisem la biroul meu, ca să-mi las tableta, când am 
văzut pe el un plic. Inima a început să-mi bată mai repede, 
de nerăbdare, iar mâinile îmi tremurau uşor în timp ce 
desfăceam sfoara subţire cu care era legat, ca să pot scoate 
bileţelul din el. 


Tu eşti cea care farmecă. 
Tu faci ca visurile să devină realitate. 


Am strâns bileţelul la piept, dorindu-mi ca în locul lui să 
fie cel care îl scrisese. Mă gândeam să presar petale de 
trandafir pe patul nostru, când telefonul de pe birou începu 
să sune. Şi n-am fost absolut deloc surprinsă la auzul vocii 
de bombă sexuală a mamei mele la capătul celălalt al firului. 

— Eva! Clancy a vorbit cu mine. le rog să nu te superi! 
Trebuie să înţelegi... 

— Am priceput, am întrerupt-o, în timp ce deschideam 
sertarul, ca să pun biletul preţios al lui Gideon în geantă. 
Uite care e treaba: Nathan nu mai există, ca să te serveşti 
de el ca pretext. Dacă mi-ai mai pus şi alte microfoane sau 
dispozitive de urmărire sau mai ştiu eu ce printre lucruri, 
ar fi cazul să le scoţi acum. Pentru că îţi promit că, dacă mai 
văd ceva vreodată, relaţia noastră va fi iremediabil distrusă. 

— Putem să vorbim faţă în faţă, te rog? oftă ea. Iau 
prânzul în oraş cu Cary şi pe urmă mai rămân până vii 
acasă. 

— Bine. 

Enervarea de care fusesem cuprinsă se risipi la fel de 
repede cum apăruse. Eram foarte încântată că mama îl 
trata pe Cary ca pe fratele meu, aşa cum şi era. Îi dăruia 


dragostea maternă de care nu avusese niciodată parte. În 
plus, erau amândoi aşa de preocupaţi de haine şi de modă, 
că se înțelegeau absolut de minune când erau împreună. 

— 'Te iubesc, Eva. Mai mult ca orice pe lume. 

— Ştiu, mamă, am oftat. Şi eu te iubesc. 

Pe linia cealaltă începu să clipească beculeţul, anunțând 
un telefon de la recepţie, aşa că mi-am luat rămas-bun de la 
mama, ca să răspund. 

— Salut! Megumi vorbea încet, înăbuşit. Tipa care te-a 
căutat acum ceva timp, cea pe care nu voiai s-o vezi, a 
apărut din nou şi întreabă de tine. 

O clipă, m-am încruntat nelămurită, căci creierul meu 
încerca să proceseze despre cine era vorba. 

— Magdalene Perez? 

— Da. Ea e. Ce vrei să fac? 

— Nimic. 

M-am ridicat în picioare. Spre deosebire de ultima dată 
când apăruse prietena lui Gideon care voia să fie mai mult 
decât o prietenă, de data aceasta eram pregătită să mă 
ocup chiar eu de ea. 

— Vin acum. 

— Pot să mă uit? 

— Ha! Ajung într-un minut. N-o să stau mult, după care 
mergem la masă. 

Împinsă de vanitate, mi-am dat cu puţin gloss pe buze, 
după care mi-am luat geanta şi m-am îndreptat spre 
recepţie. Gândul la biletul lui Gideon mă făcu să zâmbesc, şi 
aşa am şi întâmpinat-o pe Magdalene, care se afla în zona 
de aşteptare. La vederea mea, se ridică în picioare, arătând 
atât de uluitor, că nu m-am putut împiedica să n-o admir. 

Când o văzusem pentru prima oară, îşi purta lung părul 
negru şi ondulat, precum Corinne Giroux. Acum, şi-l 
tunsese clasic, bob, ceea ce îi punea în evidenţă frumuseţea 
exotică a chipului. Purta nişte pantaloni crem şi şi o bluză 
neagră fără mâneci, cu un nod mare pe şold. Perlele de la 
urechi şi de la gât îi completau ţinuta elegantă. 


— Magdalene! am salutat-o eu şi am poftit-o să ia din 
nou loc, în timp ce eu m-am aşezat în fotoliul aflat de partea 
opusă a micuţei mese. Ce vânt te aduce? 

— Îmi cer scuze că dau buzna peste tine la lucru, Eva, 
dar am fost în vizită la Gideon şi m-am gândit să trec şi pe 
aici. Vreau să te întreb ceva. 

— Da? 

Mi-am pus geanta lângă mine şi mi-am încrucişat 
picioarele, aranjându-mi cutele fustei vişinii. Îi purtam pică 
pentru că putea să-şi petreacă timpul pe faţă cu iubitul 
meu, în timp ce eu nu aveam cum. Nu puteam să nu simt 
asta. 

— O reporteriţă a venit la mine la birou şi mi-a pus 
întrebări personale despre Gideon. 

Mi-am înfipt degetele în catifeaua de pe braţele 
fotoliului. 

— Deanna Johnson? Nu i-ai răspuns, nu-i aşa? 

— Evident că nu. Magdalene se aplecă spre mine, cu 
coatele pe genunchi. În ochii ei negri se citea îngrijorarea. 
A vorbit deja cu tine. 

— A încercat. 

— E genul lui, sublinie ea, studiindu-mă. 

— Am observat. 

— Genul de femeie cu care el nu stă prea mult, continuă, 
strâmbându-şi buzele pline, roşii. El i-a spus lui Corinne că 
este cel mai bine să rămână prieteni, dar de la distanţă, nu 
să se şi vadă în societate. Dar bănuiesc că ştii asta. 

La auzul veştii, m-a cuprins un val de încântare. 

— De unde să ştiu eu? 

— A, sunt sigură că ai tu cum să afli, replică Magdalene, 
privindu-mă amuzată, ca şi cum ar fi ştiut. 

Era straniu, dar mă simţeam în largul meu cu ea. Poate 
pentru că părea foarte împăcată cu sine, aşa cum nu fusese 
în celelalte dăţi când drumurile ni se încrucişaseră. 

— Pare că-ţi merge bine. 


— Mă străduiesc. În viaţa mea exista cineva despre care 
credeam că mi-e prieten, dar mă otrăvea de-a dreptul. 
Acum, că am scăpat de el, pot să gândesc din nou, continuă 
ea şi-şi îndreptă spatele. Am început de câteva zile să mă 
întâlnesc cu cineva. 

— Foarte bine. 

În privinţa asta, îi doream tot binele din lume. Fusese 
folosită într-un mod oribil de Christopher, fratele lui Gideon. 
Ea habar n-avea că ştiam. 

— Sper să-ţi meargă bine. 

— Şi eu. Gage e diferit de Gideon în foarte multe 
privinţe. E artist şi e foarte profund. 

— Genul de artist cu suflet profund. 

— Da. Foarte profund, cred. Sper să am timp să aflu cu 
siguranţă. Apoi se ridică în picioare. În orice caz, nu vreau 
să te rețin. Eram îngrijorată în legătură cu ziarista aia şi 
voiam să discut cu tine despre ea. 

Am corectat, ridicându-mă la rândul meu: 

— Erai îngrijorată să nu discut eu despre Gideon cu 
ziarista. 

Ea nu negă acest lucru. 

— La revedere, Eva! 

— La revedere! 

M-am uitat lung după ea, în timp ce ieşea pe uşile de 
sticlă. 

— N-a părut foarte grav, remarcă Megumi, care se 
apropiase. Nu v-aţi scos ghearele, nu v-aţi scuipat. 

— Să vedem cât o să dureze! 

— Eşti gata pentru masă? 

— Mor de foame. Hai să mergem! 


Peste cinci ore şi jumătate, când am ajuns acasă, am fost 
întâmpinată de Cary, de mama şi de o superbă rochie 
argintie de la Nina Ricci, în stil clasic, care trona pe 
canapea. 


— Nu-i aşa că-i fantastică? mă întâmpină tumultuos 
mama, care arăta la rândul ei fantastic într-o rochie mulată, 
în stilul anilor 1950, cu mâneci foarte scurte şi un model cu 
cireşe micuţe. Părul ei blond îi încadra chipul frumos, 
aranjat în bucle dese şi lucioase. Trebuia să recunosc, ce 
era al ei era al ei: putea să facă orice epocă să pară 
strălucitoare. 

Toată viaţa mi se spusese că sunt copia ei fidelă, însă 
moştenisem ochii cenuşii ai tatălui meu, nu ochii ei de un 
albastru de cicoare, iar curbele generoase se datorau 
familiei Reyes. Aveam un fund de care nici cele mai dure 
exerciţii nu mă puteau scăpa şi nişte sâni care nu-mi 
permiteau să renunţ la sutien pentru nimic în lume. Încă 
eram uluită că lui Gideon i se părea că am un corp absolut 
irezistibil, deşi până la mine fusese atras numai de brunete 
înalte şi zvelte. 

Mi-am lăsat geanta şi sacoşa pe un scaun şi am întrebat: 

— Cu ce ocazie? 

— O strângere de fonduri pentru un adăpost, de joi într- 
o săptămână. 

I-am aruncat o privire lui Cary, ca să-mi confirme că vine 
cu mine. El dădu din cap aprobator, aşa că am ridicat din 
umeri şi am acceptat şi eu. 

Mama strălucea de încântare, părea radioasă. În 
onoarea mea, sponsoriza organizaţii caritabile, care veneau 
în sprijinul femeilor şi copiilor abuzaţi. Dacă evenimentele 
de strângere de fonduri erau oficiale, cumpăra mereu bilete 
pentru mine şi Cary. 

— Vrei vin? îmi propuse Cary, care îşi dăduse, evident, 
seama că n-aveam linişte. 

— Te rog, i-am răspuns, cu o privire recunoscătoare. 

Pe când el se îndrepta spre bucătărie, mama se răsuci 
spre mine pe pantofii ei roşii cu barete şi mă trase spre ea, 
îmbrăţişându-mă. 

— Cum a fost ziua de azi? 


— Ciudată, i-am răspuns, îmbrăţişând-o şi eu. Bine că s-a 
terminat. 

— Ai ceva planuri pentru weekendul ăsta? 

Se dăduse în spate ca să se uite la mine, iar privirea îi 
stăruia îngrijorată pe chipul meu. Lucrul acesta mă făcu să 
mă dau înapoi. 

— Ar fi câte ceva. 

— Cary mi-a zis că te întâlneşti cu un tip nou. Cine este? 
Cu ce se ocupă? 

— Mamă! am trecut eu direct în miezul problemei. Ne- 
am înţeles? Ai scos toate microfoanele, totul? Sau ai ceva 
să-mi spui? 

Ea începu să se foiască. Aproape că-şi frângea mâinile. 

— Eva! N-o să poţi înţelege cum e până n-o să ai şi tu 
copii. E înspăimântător. Şi să mai şi ştii cu siguranţă că sunt 
în pericol... 

— Mamă! 

— Şi mai sunt şi alte primejdii, care decurg din simplul 
fapt că eşti o femeie frumoasă, continuă ea pe nerăsuflate. 
Ai legături cu oameni puternici. Lucrul ăsta nu te ajută 
mereu să fii în siguranţă... 

— Unde sunt, mamă? 

Ea pufni, jignită. 

— Nu e cazul să-mi vorbeşti pe un asemenea ton. Eu 
încercam doar... 

— Poate ar trebui să pleci, am întrerupt-o pe un ton 
îngheţat, care aducea la suprafaţă răceala pe care o 
simţeam în mine. 

— În Rolexul tău, izbucni ea. 

M-am simţit de parcă mi-ar fi dat o palmă. M-am dat un 
pas înapoi, acoperindu-mi instinctiv cu dreapta ceasul de la 
mâna stângă, un cadou de absolvire de la Stanton şi de la 
mama, la care ţineam foarte mult. Aveam chiar ideea 
sentimentală şi naivă că aş putea să i-l las moştenire fiicei 
mele, dacă aveam să am norocul să am una. 

— Îţi baţi joc de mine? 


Am tras cu violenţă de deschizătoare, iar ceasul a căzut 
pe covor cu o bufnitură surdă. Nu fusese deloc un cadou, ci 
un fel de cătuşă la mâna mea. 

— Ai depăşit cu mult orice limită! 

— Eva, exagerezi. Nu e... 

— Exagerez? Ha! Doamne, e de tot râsul. Pe bune! I-am 
vârât două degete, strânse, în faţă. Atât sunt de aproape să 
chem poliţia. Şi mai că-mi vine să te dau în judecată pentru 
invadarea intimităţii. 

— Sunt mama ta! Apoi glasul îi slăbi, până la un ton de 
rugă. E datoria mea să am grijă de tine. 

— Sunt adultă, am replicat, cu răceală. Potrivit legii, pot 
să am grijă de mine. 

— Eva Lauren... 

— Nu! Am ridicat mâinile, după care le-am lăsat în jos. 
Nu! Acum o să plec, pentru că sunt aşa de supărată, încât 
nici măcar nu pot să mă uit la tine. Şi nu vreau să aud nimic 
de la tine, dacă nu sunt nişte scuze sincere. Până n-o să 
recunoşti că ai greşit, nu pot să am încredere în tine că n-o 
să repeţi ceea ce ai făcut. 

Şi m-am dus în bucătărie ca să-mi iau geanta. Mi-am 
încrucişat privirile cu Cary tocmai în clipa când ieşea, cu 
nişte pahare umplute pe jumătate cu vin. 

— Mă întorc mai târziu. 

— Nu poţi să pleci aşa, pur şi simplu! ţipă mama, aflată, 
evident, pe punctul de a face o criză de nervi. 

Nu puteam să suport aşa ceva. În nici un caz în acele 
momente. 

— Ia uită-te la mine! am mârâit. 

Afurisitul meu de Rolex! Numai gândul la el şi mă durea 
îngrozitor, pentru că darul acesta însemnase enorm pentru 
mine. lar acum, nu mai însemna absolut nimic. 

— Monica, las-o! interveni Cary încet, pe un ton liniştitor. 
Ştia mai bine ca oricine cum să facă faţă crizelor de isterie. 
Era aiurea din partea mea că i-o lăsam pe mama pe cap, 
dar trebuia să plec. Dacă m-aş fi dus la mine în cameră, ar fi 


început să plângă şi să se roage de mine la uşă, până mi s- 
ar fi făcut rău. Uram să o văd în halul ăsta, uram că din 
cauza mea se simţea în halul ăsta. 

Am ieşit din apartament şi m-am îndreptat spre uşa lui 
Gideon, intrând grăbită, înainte să mă podidească plânsul 
ori să vină mama după mine. Nu aveam nici un alt loc unde 
să mă duc. Nu puteam ieşi în lume în halul ăsta de şocată, şi 
plângând pe deasupra. Nu numai mama mă supraveghea. 
Puteau să fie şi cei de la poliţie, Deanna Johnson şi poate şi 
câţiva paparazzi. 

N-am ajuns decât până la canapeaua lui Gideon, 
prăbuşindu-mă în perne şi dând frâu liber lacrimilor. 


Capitolul 7 


— Îngeraş! 

Glasul lui Gideon şi atingerea mâinilor lui mă smulseră 
din somn. Am mârâit în semn de protest când mi-a schimbat 
poziţia, ca să stau pe o parte, după care căldura trupului 
său mi-a încălzit spatele. Unul dintre braţele lui, numai 
muşchi, s-a încolăcit în jurul taliei mele, trăgându-mă mai 
aproape de el. 

M-am ghemuit cu spatele la el şi, cu capul pe celălalt 
braţ tare al lui, m-am cufundat la loc în inconştienţă. 


Când m-am trezit din nou, aveam impresia că au trecut 
câteva zile. Am mai rămas un timp întinsă pe canapea, cu 
ochii închişi, scăldată în căldura trupului puternic al lui 
Gideon, respirând aerul îmbibat de parfumul său. După o 
vreme, am hotărât că dacă mai dorm mult, o să mă năucesc 
şi mai tare. De când ne întorseserăm unul la altul, 
avuseserăm parte de destule nopţi aproape nedormite şi de 
treziri prea matinale, care îşi spuneau acum cuvântul. 

— Ai plâns, murmură el, cu faţa îngropată în părul meu. 
Spune-mi ce-ai păţit! 

Mi-am  încolăcit mâinile în jurul alor sale şi m-am 
ghemuit la pieptul lui. I-am povestit despre ceas. 

— Poate că am exagerat, am zis când am terminat, 
pentru că eram obosită, iar asta mă face iritabilă. Dar, o, 
Doamne, m-a durut îngrozitor. A distrus cu totul un dar 
care însemna foarte mult pentru mine. 

— Îmi închipui, zise el, în timp ce degetele lui mă 
mângâiau uşor, în cercuri, pe abdomen, prin mătasea 
bluzei. Îmi pare rău. 

O privire spre fereastră mi-a spus că se lăsase deja 
seara. 

— Cât e ceasul? 


— E trecut un pic de opt. 

— Tu la ce oră ai venit? 

— La şase şi jumătate. 

M-am răsucit cu faţa spre el. 

— Devreme, pentru tine. 

— Din moment ce ştiam că eşti aici, n-am mai putut să 
stau departe. Voiam să fiu cu tine încă de când am primit 
florile. 

— 'Ţi-au plăcut? 

El zâmbi. 

— Trebuie să spun că faptul că ţi-am citit cuvintele scrise 
de mâna lui Angus a fost... interesant. 

— Încerc să fim la adăpost. 

— În timp ce mă răsfeţi, remarcă el, sărutându-mă pe 
nas. 

— Asta şi vreau. Vreau să nu mai fii bun pentru alte 
femei. 

El îmi mângâie uşor buza de jos cu degetul mare. 

— Asta ai făcut din prima clipă când te-am văzut. 

— Mă duci cu zăhărelul. 

Deprimarea mă părăsise numai pentru că eram cu el şi 
ştiam că în clipa aceea eu eram unica lui preocupare. 

— Încerci cumva să ajungi iar în boxerii mei? 

— Tu nu porţi boxeri. 

— Asta înseamnă nu? 

— Înseamnă da, vreau să ajung sub fusta ta. 

Ochii i se întunecară, când l-am muşcat uşor de deget. 

— Şi în pizdulicea ta fierbinte, udă şi strâmtă. Numai 
asta am vrut toată ziua. Numai asta vreau în fiecare zi. 
Vreau acum, dar o să aşteptăm până când o să te simţi mai 
bine. 

— Poţi să mă faci să mă simt mai bine cu un sărut. 

— Să sărut ce anume, mai precis? 

— Orice. Oriunde. 

Ştiam că m-aş fi putut obişnui să-l am doar pentru mine, 
aşa. Ştiam că asta şi voiam. Şi era, evident, imposibil. 


O mie şi unu dintre gândurile lui erau concentrate la o 
mie şi unul de oameni, de proiecte şi angajamente. Dacă 
învăţasem ceva din căsătoriile succesive ale mamei cu 
oameni bogaţi era faptul că soțiile erau de multe ori pe post 
de amante, trecând aproape invariabil pe locul al doilea, 
întrucât soţii lor erau însuraţi şi cu munca lor. Exista un 
motiv pentru care un bărbat ajungea la conducere în 
domeniul pe care şi-l alegea - pentru că se dăruia cu totul. 
Iar femeia din viaţa lui se mulțumea cu ceea ce rămânea. 

Gideon îmi dădu părul după ureche. 

— Asta vreau. Să mă întorc acasă, la tine. 

Întotdeauna mă uluia că părea să-mi citească gândurile. 

— Ar fi fost mai bine dacă m-ai fi găsit în picioarele goale 
în bucătărie? 

— N-aş fi avut nimic împotrivă, dar pentru mine cel mai 
bine ar fi fost goală în pat. 

— Gătesc bine, dar tu nu mă vrei decât pentru corpul 
meu. 

El zâmbi. 

— Îmi doresc ambalajul delicios în care se află totul. 

— Ţi-l arăt dacă mi-l arăţi şi tu pe-al tău. 

— Tare mi-ar plăcea! răspunse el, mângâindu-mă uşurel 
pe obraz. Dar mai întâi, vreau să fiu sigur că eşti într-o 
dispoziţie bună după cele întâmplate cu mama ta. 

— O să-mi revin eu. 

— Eva! 

Tonul lui îmi spunea clar că n-avea să se lase păgubaş. 

— O s-o iert, am oftat eu, mereu o iert. De fapt, nici 
măcar n-am de ales, pentru că o iubesc şi ştiu că are intenţii 
bune, chiar dacă o ia rău pe arătură. Dar faza cu ceasul... 

— Spune! 

Mi-am dus mâna la piept, unde încă mai simţeam durere. 

— Asta a făcut să se rupă ceva în relaţia noastră. Şi, 
indiferent ce-o să facem în continuare, va fi întotdeauna 
între noi o fisură care n-a mai existat până acum. Asta mă 
doare. 


Gideon rămase tăcut o vreme îndelungată. Îşi trecea o 
mână prin părul meu, iar pe cealaltă o odihnea posesiv pe 
şoldul meu. Eu aşteptam să-mi spună ce are pe suflet. 

— Şi eu am distrus ceva în relaţia noastră, zise într-un 
sfârşit, cu tristeţe în glas. Şi mă tem că o să dăinuie mereu 
între noi. 

Tristeţea din ochii lui îmi pătrunse în suflet, umplându- 
mă de durere. 

— Lasă-mă să mă ridic! 

El se conformă, privindu-mă îngrijorat, în timp ce mă 
ridicam. Am şovăit o clipă, înainte să încep să-mi desfac 
fermoarul de la fustă. 

— Gideon, acum ştiu cum mă simt dacă te pierd. Ştiu cât 
poate fi de dureros. Dacă mă vei ignora în mod voit, 
probabil că o să intru un pic în panică. Aşa că tu va trebui 
să ai grijă cu asta, iar eu va trebui să am încredere că nu ţi- 
am pierdut iubirea. 

El dădu din cap, în semn că a înţeles şi că acceptă, dar 
vedeam bine că lucrurile acestea încă îl rodeau. 

— Magdalene a trecut pe la mine azi, i-am spus, ca să-i 
abat gândurile de la fisura care încă nu se astupase între 
noi. 

— l-am zis să n-o facă, replică el, brusc încordat. 

— E-n regulă. Probabil că era îngrijorată să nu-ţi port 
pică, dar cred că şi-a dat seama că te iubesc prea mult ca să 
te rănesc. 

Se ridică în şezut, pe când eu îmi dădeam jos fusta, care 
alunecă jos, lăsând la iveală porţjartierul şi dresurile pe 
care le purtam şi făcându-l astfel să fluiere printre dinţi. M- 
am întors pe canapea, încălecându-l şi încolăcindu-i gâtul cu 
braţele. Răsuflarea-i fierbinte îmi pârjolea pielea şi îmi 
făcea sângele să fiarbă în vene. 

— Hei! am zis, trecându-mi mâinile prin părul lui şi 
frecându-mi obrazul de al lui. Nu-ţi mai face griji pentru 
noi! Cred că ar trebui să fim îngrijoraţi în legătură cu 


Deanna Johnson. Care e cel mai rău lucru pe care l-ar putea 
descoperi în legătură cu tine? 

El îşi dădu capul pe spate şi-şi îngustă privirea. 

— Asta e problema mea. O să mă ocup eu deea. 

— Am impresia că e în căutarea unor lucruri cu adevărat 
scandaloase. N-o să-i ajungă să te arunce în gura publicului 
ca pe un playboy lipsit de inimă. 

— Nu-ţi mai face probleme! Nu-mi pasă de ea decât 
pentru că nu vreau să văd cum ţi se aruncă trecutul meu în 
faţă. 

— Eşti prea încrezător, am replicat, în timp ce îi 
descheiam nasturii de la vestă, lăsându-i cămaşa la vedere, 
după care i-am scos cravata, punând-o cu grijă pe marginea 
canapelei. O să stai de vorbă cu ea? 

— O s-o ignor. 

— Ăsta e modul potrivit să rezolvi problema asta? am zis, 
în timp ce mă ocupam de cămaşă. 

— Vrea să-mi atragă atenţia, dar n-o să aibă satisfacția 
asta. 

— Atunci o să găsească altceva. 

EI se lăsă mai mult pe spătar, dându-şi capul pe spate, ca 
să mă privească. 

— Singurul fel în care o femeie ar putea să-mi atragă 
atenţia ar fi să fie tu. 

— Asule! 

L-am sărutat, în timp ce-i trăgeam cămaşa din pantaloni, 
iar el îşi schimbă poziţia, ca să-mi uşureze accesul. 

— Trebuie să-mi explici ce-i cu Deanna, am şoptit. Ce-a 
asmuţit-o în halul ăsta? 

— A fost o greşeală, în toate sensurile, oftă el. Mi-a fost la 
îndemână o dată, iar eu îmi fac o regulă din a evita a doua 
oară femeile care sunt mult prea disperate. 

— Şi chestia asta nici măcar nu face din tine un adevărat 
ticălos. 

— Nu pot să schimb ce s-a întâmplat, răspunse el, rece. 


Era evident că se simţea stânjenit. Putea să fie la fel de 
javră ca orice alt bărbat, dar nu era niciodată mândru de 
asta. 

— Deanna se afla, din întâmplare, ca reporter la un 
eveniment la care Anne Lucas mă făcea să mă simt foarte 
încurcat. M-am folosit de Deanna ca s-o împiedic pe Anne să 
se apropie de mine. Nu m-am simţit bine după aceea şi nu 
m-am descurcat cum trebuie. 

— Am priceput, i-am zis eu, desfăcându-i cămaşa, 
lăsându-i la vedere pielea caldă. 

Mi-am amintit cum reacţionase prima dată după ce 
făcuserăm sex, aşa că îmi puteam închipui cum se purtase 
cu Deanna. Când fusese cu mine, se închisese imediat şi mă 
ignorase în mod voit, făcându-mă să mă simt folosită, bună 
de nimic. După aceea, se străduise să mă facă să mă întorc 
la el, însă ziarista nu fusese la fel de norocoasă. 

— Nu vrei s-o duci cu zăhărelul, de aceea eviţi să ai de-a 
face cu ea, am tras eu concluzia. Probabil încă nu şi-a 
revenit după tine. 

— Mă îndoiesc. Nu cred că i-am adresat, cu totul, mai 
mult de o duzină de cuvinte. 

— Şi cu mine te-ai purtat jalnic. Dar tot m-am îndrăgostit 
de tine. 

Plină de iubire, mi-am trecut mâinile peste liniile ferme 
ale pieptului său, mângâindu-i puful de păr negru, după 
care am început să cobor de-a lungul cărării subţiri şi 
mătăsoase care ducea spre vintrele lui. Muşchii îi zvâcneau 
la atingerea mea, iar respiraţia îi devenise mai rapidă. 

M-am cuibărit în poala lui, ca să-i pot adora în voie 
trupul. I-am mângâiat uşor sfârcurile, cu mişcări circulare 
ale degetelor mari, observându-i reacţia, aşteptând să se 
abandoneze plăcerii subtile a atingerii mele. Mi-am lăsat 
capul în jos şi l-am sărutat pe gât; îi simţeam sângele 
zvâcnind sub buzele mele şi mă îmbătam de aroma 
bărbătească a pielii lui. Nu mă puteam niciodată sătura să 
mă bucur de el, pentru că şi el îmi dăruia mereu totul. 


— Eva, gemu Gideon, întinzând mâna să mă apuce de 
păr. 

— Îmi place la nebunie felul cum îmi răspunzi, am şoptit, 
sedusă cu totul de faptul că un bărbat atât de mândru şi de 
atrăgător se lăsa cu totul în voia mea. Ca şi cum nu te-ai 
putea abţine. 

— Nici nu pot, răspunse el, prefirându-şi printre degete 
şuviţele mele, răvăşite de somn. Mă atingi ca şi cum m-ai 
venera. 

— Aşa şi e. 

— O simt în mâinile tale... în gura ta. În felul cum mă 
priveşti. 

Îşi înghiţi un nod în gât, timp în care nu l-am scăpat din 
ochi. 

— Nu mi-am dorit niciodată ceva atât de mult. 

I-am dezmierdat pieptul, urmându-i linia musculoasă a 
pectoralilor, iar apoi fiecare coastă, ca un amator de artă 
care admiră perfecțiunea unei opere nepreţuite. 

— Hai să jucăm un joc! 

EI îşi trecu încet limba peste buze, făcându-mi sexul să 
zvâcnească de gelozie. Şi el ştia. Am văzut asta în sclipirea 
periculoasă care-i strălucea în ochi. 

— Depinde de reguli. 

— În seara asta eşti al meu, campionule. 

— Sunt mereu altău. 

Mi-am descheiat nasturii de la bluză şi mi-am scos-o, 
lăsând la vedere sutienul alb din dantelă şi chiloţeii tanga 
asortaţi. 

— Îngeraş, şopti el, cu privirea atât de aprinsă de 
patimă, că aproape o simţeam cum alunecă pe pielea mea. 
Îşi ridicase mâinile, ca să mă atingă, dar l-am prins de 
încheieturi, oprindu-l. 

— Regula numărul unu: o să ţi-o sug, o să ţi-o frec şio să 
te excit toată noaptea, iar tu o să-ţi dai drumul până n-o să 
mai vezi bine, l-am anunţat, prinzându-i în mână penisul 


prin pantaloni, ca să-i frec tăria în palmă. Regula numărul 
doi: Tu doar o să stai întins şi o să te bucuri de asta. 

— Şi n-o să-ţi întorc favorurile? 

— Nu. 

— În nici un caz, răspunse el, hotărât. 

— Te rog frumos! am făcut eu botic. 

— Îngeraş, pentru mine, 99 % din plăcere vine din faptul 
că te aduc la orgasm. 

— Dar, în cazul ăsta, sunt atât de prinsă de propria mea 
plăcere, că nu mă pot ocupa de-a ta! m-am plâns eu. Măcar 
o dată - doar în noaptea asta - vreau să fii egoist. Vreau să 
nu te mai gândeşti, să fii un animal, să ejaculezi pur şi 
simplu pentru că te simţi bine şi eşti gata s-o faci. 

El strânse din buze. 

— Nu pot face asta cu tine. Am nevoie să fii cu mine. 

— Ştiam că aşa o să spui. 

Pentru că îi zisesem cândva că mă blocam dacă eram 
folosită de un bărbat pentru plăcerea lui. Trebuia să mă 
simt iubită şi dorită. Nu doar un trup de femeie în care se 
poate ejacula, ci ca Eva, o femeie anume, care avea nevoie 
de afecţiune pură în timpul sexului. 

— Dar acesta este jocul meu, am continuat, şi îl jucăm 
după regulile mele. 

— Nu am fost de acord să-l joc. 

— Ascultă-mă! 

Gideon oftă. 

— Nu pot s-o fac, Eva. 

— Ai putut cu alte femei, am replicat. 

— Pe ele nu le iubeam! 

M-am înmuiat; pur şi simplu, nu mă puteam abţine. 

— Iubitule... vreau asta, am şoptit. Tare mult. 

El pufni, exasperat. 

— Ajută-mă să înţeleg! 

— Nu pot să-ţi aud bătăile inimii când gâfâi, cu respiraţia 
întretăiată. Nu pot să te simt cum tremuri când şi eu 


tremur. Nu pot să te gust când gura îmi e uscată pentru că 
te implor să mă aduci pe culmile plăcerii. 

Chipul lui frumos se îmblânzi. 

— Îmi pierd minţile de fiecare dată când îmi dau drumul 
în tine. Hai s-o lăsăm aşa! 

Eu am clătinat din cap. 

— Ai spus că sunt pentru tine visul erotic favorit devenit 
realitate. Visurile astea nu sunt numai despre cum aduci o 
femeie la orgasm. Cum rămâne cu sexul oral? Cu faptul că 
ţi-o frec? Îţi plac enorm sânii mei. Nu vrei să faci sex cu ei 
până îţi dai drumul tot pe mine? 

— Dumnezeule, Eva! 

Mădularul i se întărise în mâna mea. Îi sărutam uşor 
buzele,  deschizându-i în acelaşi timp pantalonii, cu 
îndemânare. 

— Vreau să fiu cea mai murdară fantezie a ta, am şoptit. 
Vreau să fiu murdară pentru tine. 

— Dar eşti deja tot ce vreau să fii, zise el, mohorât. 

— Chiar aşa? 

Îi zgâriam uşor trupul cu unghiile, iar când l-am auzit 
şuierând de plăcere, mi-am muşcat buza de jos. 

— În cazul ăsta, fă-o pentru mine! Îmi plac momentele 
când, după ce m-ai făcut să-mi dau drumul, te îndrepţi către 
orgasmul tău. Când ritmul şi privirea ţi se schimbă, când 
devii feroce. Ştiu că atunci te gândeşti doar la cât îţi e de 
bine, cât eşti de excitat şi cum o să-ţi dai drumul. Faptul că 
ajungi aşa datorită mie mă face să mă simt foarte bine. 
Vreau să mă bucur de senzaţia asta o noapte întreagă. 

— Cu o singură condiţie, zise el, strângându-mă uşor de 
coapse. 

— Care? 

— “Tu ai noaptea asta. Weekendul următor, este rândul 
meu. 

Am rămas cu gura căscată. 

— Adică eu am o noapte, iar tu un întreg weekend? 

— Aha... un întreg weekend în care să mă ocup de tine. 


— Păi, am mormăit eu, ai propus un târg nu tocmai 
cinstit. 
— Asta era şi planul, zâmbi el sardonic. 


— Mama zice că tata este o adevărată maşină de făcut 
sex. 

De lângă mine, pe podea, Gideon se uită la mine, 
zâmbind cu gura până la urechi. 

— Îngeraş, ai un catalog ciudat de replici din filme în 
capul ăla minunat al tău. 

Tocmai luam o gură zdravănă din sticla de apă. Am 
înghiţit-o exact la timp ca să recit o altă replică din Poliţist 
de grădiniţă: 

— Tata e ginecolog şi se uită toată ziua la vagine. 

Râsul lui mă făcea atât de fericită, încât simţeam că aş 
putea să-mi iau zborul. Ochii îi străluceau; nu-l văzusem 
niciodată atât de relaxat. O parte din această relaxare se 
datora sexului oral rapid pe care i-l servisem pe canapea şi 
care fusese urmat de o altă partidă în care i-o frecasem în 
baie. Ştiam însă că o mare parte din această fericire mi se 
datora mie. 

Când eu eram într-o dispoziţie bună, şi el era la fel. 
Faptul că puteam avea o influenţă profundă asupra unui 
bărbat ca el mă uluia de-a dreptul. Gideon era o forţă a 
naturii, stăpânirea lui de sine era atât de plină de 
magnetism, încât îi punea în umbră pe toţi cei din jurul lui. 
În fiecare zi vedeam acest lucru şi eram în admiraţie totală 
faţă de el, însă nu eram nici pe departe la fel de încântată 
precum eram de iubitul fermecător, ironic şi amuzant care 
era în întregime al meu în clipele noastre de intimitate. 

— Hei, i-am zis, n-o să mai râzi când copiii tăi o să le 
spună profesorilor acelaşi lucru despre tine. 

— Păi, din moment ce o să audă asta de la tine, o să ştiu 
cui trebuie să-i dau, de fapt, o bătaie la fund. 

Şi îşi întoarse capul, continuând să se uite la film, ca şi 
cum nu ar fi ştiut că vorbele lui mă dăduseră cu totul peste 


cap. Gideon era un bărbat care dusese o viaţă cu totul şi cu 
totul solitară, dar, cu toate astea, mă acceptase atât de 
complet în existenţa lui, că putea chiar să-şi închipuie un 
viitor pe care mie mi-era teamă să mi-l imaginez. Eram 
înspăimântată că, dacă mă gândeam la aşa ceva, nu făceam 
decât să mă pun în primejdia de a-mi sfâşia inima, iar unei 
astfel de rupturi n-aveam să-i mai supraviețuiesc. 

El observă că rămăsesem tăcută şi îşi îndreptă privirea 
spre mine, punându-mi mâna pe genunchi. 

— 'Tot mai ţi-e foame? 

Rămăsesem cu ochii la cutiile de mâncare chinezească 
de pe măsuţa din faţa noastră şi la trandafirii negri pe care 
Gideon îi adusese acasă de la serviciu, ca să ne bucurăm de 
ei în timpul weekendului. 

N-am vrut să fac din declaraţia lui mai mult decât 
intenţionase el să fie, aşa că am răspuns: 

— Doar de tine. 

Şi mi-am pus mâna în poala lui, ca să-i simt zvâcnirea 
uşoară a penisului, ascuns în boxerii negri pe care-i 
permisesem să-i poarte la cină. 

— Eşti o femeie primejdioasă, şopti el, trăgându-se mai 
aproape de mine. 

Cu o mişcare rapidă, i-am acoperit gura cu a mea, 
sugându-i uşor buza de jos. 

— Trebuie să fiu aşa, am murmurat eu, ca să ţin pasul cu 
tine, Domnule Întunecat şi Primejdios. 

El zâmbi. 

— Trebuie să mai vorbesc o dată cu Cary, l-am anunţat 
cu un oftat. Să văd dacă a plecat mama. 

— Eşti în regulă? 

— Da, am zis, lăsându-mi capul pe umăr. Nimic nu se 
compară cu o terapie Gideon, ca să mă facă să mă simt mai 
bine. 

— 'Ţi-am spus că fac şi vizite la domiciliu? 24 de ore din 
24, şapte zile pe săptămână. 

Eu mi-am înfipt dinţii în bicepşii lui. 


— Stai să mă ocup de asta, după care o să te aduc iar la 
orgasm. 

— M-am săturat, mulţumesc, spuse el, vizibil amuzat. 

— Dar încă nu ne-am jucat cu fetele. 

El se lăsă în jos şi-şi îngropă faţa în decolteul meu. 

— Bună, fetelor! 

I-am dat un ghiont în umăr, râzând, iar el m-a împins 
înapoi până când am ajuns întinsă între canapea şi măsuţa 
de cafea. Gideon se aşeză deasupra mea, susţinându-şi 
greutatea în mâini. Privirea îi rătăcea mângâietoare peste 
sutienul meu, peste abdomenul dezgolit, îndreptându-se 
apoi spre chiloţeii tanga şi portjartier. Îmi pusesem după 
duş un set roşu ca focul, pe care îl alesesem ca să-l ţin pe 
Gideon în priză. 

— Tu eşti talismanul meu norocos, zise el. 

— Serios? am replicat, strângându-l de braţ. 

— Da, întări el, lingându-mi curbura umflată a sânului. 
Eşti fermecător de delicioasă. 

— O, Doamne! am râs. Cât de dulceag! 

— Te-am avertizat, răspunse el cu un zâmbet în ochi, în 
legătură cu relaţia mea cu romantismul. 

— Ai minţit. Eşti tipul cel mai romantic cu care am fost 
vreodată. Nu-mi vine să cred că ai pus în baie prosoapele 
alea de la CrossTrainer. 

— Puteam să n-o fac? Şi nu glumeam când am zis că-mi 
porţi noroc, mă sărută el. Azi mă ocupam de vânzarea părţii 
mele dintr-un cazinou din Milano. Iar trandafirii negri de la 
tine au sosit chiar în momentul când un ofertant a pus la 
bătaie o podgorie micuță din Bordeaux pe care pusesem 
ochii. Ghici cum se numeşte... La Rose Noir. 

— Ai dat un cazinou pe o podgorie? Deci rămâi zeul 
sexului, al viciului şi al distracţiei. 

— Strădanii care mă ajută să te satisfac, zeiţa mea a 
dorinţei, a plăcerii şi a replicilor amuzante învechite. 

Mi-am lăsat mâinile în jos, de-a lungul trupului său, până 
am ajuns să-mi strecor degetele pe sub elasticul boxerilor. 


— Când o să gust şi eu vinul? 

— Când o să-mi dai o mână de ajutor cu campania 
publicitară pentru el. 

— Nu te dai bătut, nu? am oftat eu. 

— Când vreau ceva, nu, zise şi se ridică în genunchi, 
ajutându-mă şi pe mine să mă ridic. Şi te vreau pe tine. 
Tare, tare mult. 

— Mă ai, am răspuns cu aceleaşi cuvinte ca ale lui. 

— Am inima ta şi corpul tău înnebunitor de sexy. Dar 
acum vreau şi creierul tău. Vreau totul. 

— Trebuie să mai păstrez ceva şi pentru mine. 

— Nu. la-mă pe mine în schimb! se oferi el, în timp ce-mi 
cuprindea fesele goale în palme. Ce-i drept, nu e un schimb 
corect din punct de vedere al calităţii, îmi pare rău că o 
spun. 

— Azi văd că negociezi la sânge. 

— Giroux a fost bucuros de schimbul făcut. Şi tu o să fii, 
îţi promit. 

— Giroux? am repetat, cu inima sărindu-mi din loc. N-are 
cumva legătură cu Corinne? 

— Soţul ei. Deşi s-au separat şi divorţează, după cum ştii. 

— Nu se poate! Faci afaceri cu soțul ei? 

El făcu o grimasă. 

— Pentru prima dată. Şi, după cât se pare, şi ultima, deşi 
i-am spus că am o relaţie cu o femeie specială - care nu e 
soţia lui. 

— Problema e că ea e îndrăgostită de tine. 

— Nu mă cunoaşte. Îmi luă ceafa în palme, frecându-şi 
nasul de al meu. Grăbeşte-te şi sună-l pe Cary! Strâng eu 
masa şi pe urmă ne giugiulim. 

— Diavole! 

— Bombă sexuală ce eşti! 

M-am ridicat, ciufulită, ca să-mi iau telefonul din geantă. 
Gideon mă prinse de una dintre jartiere şi îi dădu apoi 
drumul, trimiţându-mi un curent electric prin toată pielea. 


Excitată, în mod surprinzător, de împunsătura durerii, i-am 
dat peste mână şi m-am grăbit să mă îndepărtez de el. 

Cary răspunse de la al doilea apel. 

— Salut, fetiţo! Ţi-e bine în continuare, da? 

— Da. Şi tu eşti în continuare cel mai bun prieten al meu. 
Mama tot n-a plecat? 

— S-a dus acasă acum vreo oră. Rămâi peste noapte la 
tipul tău? 

— Da, dacă nu ai nevoie de mine. 

— Nu, sunt în regulă. O să vină şi Trey. 

Ştirea asta mă făcu să mă simt ceva mai bine în legătură 
cu faptul că petrecem încă o noapte departe de casă. 

— Transmite-i salutări din partea mea! 

— Cum să nu! O să-l şi pup din partea ta. 

— Bine, dar din partea mea să nu fie prea fierbinte şi ud. 

— Aşa, strică-mi plăcerea! Apropo, îţi aduci aminte că 
mi-ai cerut să fac nişte săpături despre bunul doctor Lucas? 
Până acum, n-am descoperit absolut nimic. Nu pare să facă 
mare lucru pe lângă muncă. Nu are copii. Şi soţia lui e tot 
medic. Psiholog. 

Am aruncat o privire în direcţia lui Gideon, asigurându- 
mă, atentă, că n-are cum să audă nimic. 

— Serios? 

— Da. De ce, e important? 

— Nu, cred că nu. Doar că... cred că mă aşteptam ca 
psihologii să poată analiza cu perspicacitate caracterul 
oamenilor. 

— O cunoşti? 

— Nu. 

— Eva, ce se petrece? În ultimul timp, eşti plină de 
mistere şi începi să mă cam calci pe nervi. 

M-am aşezat pe un scaun şi i-am explicat cât de mult am 
putut. 

— L-am cunoscut pe doctorul Lucas la un dineu de 
caritate şi l-am mai întâlnit o dată când erai tu în spital. În 


ambele dăţi mi-a spus nişte lucruri urâte despre Gideon şi 
încerc să-mi dau seama ce învârte. 

— Ei, hai, Eva! Ce altceva ar putea fi, dacă nu că i-o fi 
tras-o Cross nevestei lui? 

N-am răspuns, căci nu puteam da în vileag un trecut 
care nu-mi aparţinea. 

— Mă întorc mâine, la prânz. O să ies seara cu fetele, 
cum ţi-am spus. Eşti sigur că nu vrei să vii şi tu? 

— Păi sigur, schimbă subiectul! se bosumflă Cary. Da, 
sunt sigur că nu vreau să vin. Nu mă simt încă pregătit să 
ies la scenă deschisă. Numai la gândul ăsta, şi mă mănâncă 
pielea. 

Nathan îl atacase pe Cary în faţa unui club, iar Cary încă 
era în convalescenţă după acel moment. Nu ştiu cum, 
uitasem că mintea avea nevoie de un timp mai lung ca să se 
vindece. Părea foarte relaxat, dar ar fi trebuit să-mi dau 
seama. 

— Peste două săptămâni, vrei să vii cu mine la San 
Diego? Să-l vedem pe tata, vechii prieteni... poate şi pe 
doctorul Travis, dacă ai chef? 

— Vai, Eva, ce subtil! răspunse el sec. Dar da, sună bine. 
S-ar putea să am nevoie să-mi împrumuţi nişte bani, dacă 
acum tot nu lucrez. 

— Nici o problemă. Aranjez eu totul şi ne socotim mai 
încolo. 

— A, până nu închizi! A sunat mai devreme o prietenă a 
ta, Deanna. Am uitat să-ţi spun adineauri, când am vorbit. 
Are nişte veşti şi vrea s-o suni. 

M-am uitat spre Gideon. El îmi surprinse privirea şi 
probabil ceva din expresia mea m-a trădat, pentru că ochii 
lui luară iarăşi expresia aceea dură pe care i-o ştiam prea 
bine. Se îndreptă spre mine cu paşi mari şi plini de agilitate, 
ţinând în mână punga în care aruncase resturile cinei 
noastre. 

— I-ai spus ceva? l-am întrebat pe Cary cu glas scăzut. 

— Să-i spun ceva? Cum ar fi ce? 


— De exemplu, ceva ce n-ai vrea să-i spui unei ziariste, 
pentru că asta e tipa. 

Chipul lui Gideon parcă împietrise. Trecu pe lângă mine, 
aruncă punga la gunoi, după care se întoarse lângă mine. 

— Eşti prietenă cu o ziaristă? întrebă Cary. Chiar ai 
înnebunit? 

— Nu, nu sunt prietenă cu ea. Habar n-am cum de mi-a 
aflat numărul de acasă, dacă nu cumva o fi sunat de la 
recepţie. 

— Ce dracu' vrea? 

— Să-l expună pe Gideon. A început să mă calce rău pe 
nervi. Se ţine după el ca râia. 

— O să-i zic vreo două dacă sună din nou. 

— Nu, să nu faci asta! l-am susţinut privirea lui Gideon. 
Numai să nu-i dai nici o informaţie despre nimic. Unde i-ai 
zis că sunt? 

— Plecată. 

— Perfect. Mersi, Cary. Sună-mă dacă ai nevoie de mine! 

— Futai plăcut! 

— Of, Cary! Am clătinat din cap şi apoi am închis 
telefonul. 

— Te-a sunat Deanna Johnson? se interesă Gideon, cu 
braţele încrucişate. 

— Da. Şi o s-o sun înapoi. 

— Ba nu, n-o să faci asta. 

— Taci din gură, trogloditule! N-o să înghit ceva de genul 
„eu Cross, tu femeia lui Cross”. În caz că ai uitat deja, am 
făcut un târg. Sunt a ta şi eşti al meu. Apăr ceea ce-mi 
aparţine. 

— Eva, nu duce luptele în locul meu! Pot să am şi singur 
grijă de mine. 

— Ştiu. Aşa ai făcut toată viaţa. Dar acum mă ai pe mine. 
Pot să mă descurc eu cu asta. 

Pe chipul lui se schimbă ceva, dar atât de repede, că nu 
mi-am putut da seama dacă nu cumva se enerva. 

— Nu vreau să fii nevoită să te confrunţi cu trecutul meu. 


— Tu ai făcut-o cu al meu. 

— Nu era acelaşi lucru. 

— Asule, o ameninţare este o ameninţare. Suntem 
împreună în asta. Ea încearcă să ajungă la mine, ceea ce 
mă face să fiu cea mai bună şansă pentru tine de a-ţi da 
seama ce vrea, de fapt. 

EI ridică o mână, frustrat, după care şi-o trecu prin păr. 
Am avut nevoie de toată concentrarea ca să nu mă las 
distrasă de felul în care corpul îi zvâcnea, agitat, căci 
muşchii pectorali şi abdominali îi jucau ca nişte şerpi. 

— Nu-mi pasă nici cât negru sub unghie de ce vrea ea. 
Tu ştii adevărul şi eşti unica fiinţă din lume care contează 
pentru mine. 

— Dacă ai impresia că o să stau deoparte în timp ceea te 
face harcea-parcea în presă, cred că e cazul să-ţi revizuieşti 
din temelie părerile! 

— Nu mă poate lovi decât dacă te loveşte pe tine şie 
posibil ca exact asta să şi urmărească, de fapt. 

— N-o să ştim dacă nu stau de vorbă cu ea. 

Aşa că am luat din geantă cartea de vizită a Deannei şi i- 
am format numărul, având însă grijă să-mi secretizez 
numărul propriu. 

— Eva, la dracu'! 

Am pus telefonul pe speaker şi l-am aşezat pe blat. 

— Deanna Johnson, se auzi glasul ei, cam repezit. 

— Deanna, sunt Eva Trameill. 

— Salut, Eva! Ce mai faci? Glasul ei se schimbă brusc, 
căci adoptase un ton prietenesc, care făcea aluzie la o 
relaţie care nu exista cu adevărat între noi. 

— Bine. lu? 

Mă uitam cu atenţie la Gideon, încercând să-mi dau 
seama dacă sunetul glasului ei avea vreun efect asupra lui. 
El se uită urât la mine, arătând delicios de înfuriat. Mă 
resemnasem deja cu gândul că, în orice dispoziţie ar fi fost, 
mi se părea întotdeauna irezistibil. 


— Lucrurile încep să se agite. Şi, în munca mea, asta e 
mereu de bine. 

— Şi la fel de bine e să ai informaţiile la îndemână. 

— Iar ăsta e unul dintre motivele pentru care te-am 
sunat. Am o sursă care susţine că Gideon a intrat într-un 
menage ă trois compus din tine, colegul tău de apartament 
şi alt tip şi a văzut roşu în faţa ochilor de furie. Tipul a ajuns 
la spital şi acum încearcă să-l acuze că l-a atacat. E 
adevărat? 

Am încremenit. Sângele îmi bubuia ca un tunet în urechi, 
asurzindu-mă. În noaptea când o cunoscusem pe Corinne, 
la întoarcerea acasă, îl găsisem pe Cary într-un melanj 
sexual cu alte trei persoane, printre care şi un bărbat pe 
nume lan. Când lan îmi propusese, destrăbălat şi pe faţă, să 
vin şi eu printre ei, Gideon îi refuzase oferta cu un pumn în 
plină figură. 

M-am uitat la Gideon, cu un ghem de spaimă în stomac. 
Era adevărat. Fusese dat în judecată. Puteam să văd 
dovada pe chipul lui, pe care nu se putea citi nici o emoție, 
căci îşi ascunsese gândurile sub o mască imobilă. 

— Nu, nu e adevărat, am răspuns. 

— Care parte? 

— Nu mai am nimic altceva să-ţi spun. 

— Am primit şi o relatare la prima mână despre o 
altercaţie între Gideon şi Brett Kline, pe cât se pare 
provocată de faptul că ai fost prinsă pe când te sărutai de 
zor cu Kline. E adevărat? 

Mi se albiseră încheieturile degetelor, de cât de tare 
strângeam marginea blatului. 

— Colegul tău de apartament a fost atacat de curând, 
continuă ea. Gideon are vreo legătură cu asta? 

O, Doamne... 

- Eşti nebună, i-am zis, pe un ton rece. 

— Filmul în care apăreţi tu şi Gideon în Bryant Park, 
certându-vă, îl arată pe el foarte agresiv şi brutal fizic cu 


tine. Ai o relaţie de tip abuziv cu Gideon Cross? E violent, 
are un temperament incontrolabil? 'Ţi-e frică de el, Eva? 

Gideon se răsuci pe călcâie şi ieşi din încăpere, 
îndreptându-se cu paşi mari pe hol către biroul său. 

— Du-te dracu”, Deanna, am înjurat-o. Ai de gând să faci 
zdrenţe reputaţia unui om nevinovat, doar pentru că nu eşti 
în stare să faci faţă relaţiilor sexuale întâmplătoare? Cam 
departe de imaginea de femeie modernă şi sofisticată. 

— A răspuns la telefon înainte să termine, şuieră ea. A 
răspuns la nenorocitul ăla de telefon şi a început să 
trăncănească despre o inspecţie la una dintre proprietăţile 
lui. În mijlocul discuţiei mi-a aruncat o privire, pe când 
stăteam întinsă pe pat, aşteptându-l, şi mi-a zis: „Poţi să 
pleci”. Pur şi simplu. M-a tratat ca pe o târfă, doar că nu m- 
a plătit. Nici măcar nu mi-a dat ceva de băut. 

Am închis ochii. Dumnezeule! 

— Îmi pare rău, Deanna. Sincer! Am întâlnit şi eu mulţi 
ticăloşi în viaţa mea şi se pare că el a fost marele ticălos 
pentru tine. Dar ceea ce faci tu e greşit. 

— Nu e greşit dacă e adevărat. 

— Darnu e. 

Ea oftă. 

— Îmi pare rău că eşti în chestia asta, Eva. 

— Nu, nu îţi pare. 

Am închis telefonul şi m-am ridicat, cu capul vâjâind, 
ţinându-mă de blat, în timp ce camera se învârtea toată cu 
mine. 


Capitolul 8 


L-am găsit pe Gideon în biroul lui, măsurând camera ca 
un leopard în cuşcă. Avea nişte căşti la ureche şi fie asculta, 
fie era în aşteptare, pentru că nu scotea o vorbă. Îmi aruncă 
o privire, cu un chip dur şi neînduplecat. Chiar şi aşa, doar 
în boxeri, părea invulnerabil. Nimeni n-ar fi fost atât de 
nebun încât să creadă altceva. Din punct de vedere fizic, 
forţa lui se vedea în cel mai mic muşchi al său. În plus, din 
el radia o ameninţare fără milă, care mă făcu să mă 
cutremur. 

Bărbatul indolent, adus pe culmile plăcerii, cu care 
luasem cina dispăruse, înlocuit de un prădător urban care 
domina competiţia. 

L-am lăsat în lumea lui. 

Voiam doar tableta lui Gideon, pe care am găsit-o în 
servieta lui. Era însă parolată şi am rămas mult timp cu 
ochii pierduţi în ecran, uluită eu însămi să-mi dau seama că 
tremur. Cele mai rele temeri ale mele deveneau realitate. 

— Îngeraş! 

Mi-am ridicat capul şi i-am surprins privirea, căci era în 
cadrul uşii. 

— Parola, îmi explică. E „îngeraş”. 

O! Toată energia frenetică pe care o avusesem până 
atunci se topise şi mă simţeam stoarsă, epuizată. 

— Gideon, trebuia să-mi fi spus de reclamaţie. 

— În acest moment, nu există nici o reclamaţie, numai 
ameninţarea cu aşa ceva, răspunse el pe un ton neutru. lan 
Hager vrea bani, iar eu vreau ca lucrurile să nu ajungă 
publice. O să rezolvăm afacerea pe căi private şi o să se 
termine totul. 

M-am lăsat la loc pe canapea, cu tableta în poală. L-am 
privit în timp ce se îndrepta spre mine, sorbindu-l din 
priviri. Era atât de uşor să fii prins de farmecul lui, încât 


puteai cu uşurinţă să nu observi cât era de singur. Dar 
venise vremea să mă lase să intru în sufletul lui când avea 
probleme. 

— Nu-mi pasă că situaţia e ca şi rezolvată. Trebuia să-mi 
fi spus. 

EI îşi încrucişă braţele pe piept. 

— Voiam s-o fac. 

— Voiai s-o faci? am exclamat, sărind în picioare. Eu îţi 
spun că mama m-a distrus pentru că îmi ascunde lucruri, 
iar tu nu sufli o vorbă despre secretele tale? 

O clipă el rămase neclintit, cu chipul împietrit. Apoi, 
mormăi o înjurătură printre dinţi şi mărturisi: 

— M-am întors acasă devreme, cu gândul să-ţi spun, dar 
tu mi-ai zis ce a fost cu mama ta, aşa că m-am gândit că ai 
avut destule probleme pentru o singură zi. 

Stoarsă de puteri, m-am prăbuşit iar pe canapea. 

— Asule, nu aşa funcţionează o relaţie. 

— Abia te-am regăsit, Eva. Nu vreau să ne petrecem tot 
timpul împreună analizând ce e greşit şi distrus în vieţile 
noastre! 

— Vino încoace, i-am zis, bătând cu palma perna de 
lângă mine. 

El se aşeză însă pe măsuţa de cafea din faţa mea, 
înlănţuindu-mi picioarele cu ale lui. Îmi luă mâinile în 
mâinile sale, ducându-le la buze ca să mi le sărute. 

— Îmi pare rău. 

— Nu te învinovăţesc. Dar dacă mai ai ceva să-mi spui, 
acum ar fi timpul s-o faci. 

El se aplecă şi mai mult spre mine, obligându-mă să mă 
întind pe canapea şi, lăsându-se peste mine, îmi şopti: 

— Sunt îndrăgostit de tine. 

Într-un moment în care totul mergea prost, acesta era 
singurul lucru care era cum nu se poate mai bine. 

Şi era de ajuns. 


Ne-a luat somnul pe amândoi pe canapea, îmbrăţişaţi. 
Eu eram într-o stare de semitrezie, când aţipind, când 
trezindu-mă, de teamă să nu-mi dau programul peste cap 
din cauza somnului prelungit de mai devreme. Eram 
suficient de trează încât să simt schimbarea care se 
petrecea cu Gideon, să-i aud respiraţia mai rapidă, urmată 
de întărirea strânsorii lui. Deodată, tresări puternic, 
zgâlţâindu-mă, şi scoase un scâncet care îmi sfâşia sufletul. 

— Gideon! 

M-am răsucit, întorcându-mă cu faţa la el, iar mişcările 
mele agitate l-au trezit. Adormiserăm cu luminile aprinse şi 
m-am bucurat că se trezeşte în lumină. Îi simţeam inima 
bătând puternic şi pielea i se acoperise cu o peliculă subţire 
de sudoare. 

— Ce e? întrebă, confuz. Ce s-a întâmplat? 

— Cred că erai pe punctul să ai un coşmar, i-am spus în 
timp ce-i sărutam uşor chipul înfierbântat, în speranţa că 
iubirea mea ar fi putut fi de ajuns să-i alunge amintirile 
care-l bântuiau. 

El încercă să se ridice în capul oaselor. M-am lipit însă 
mai strâns de el, ca să-l rețin. 

— Eşti bine? întrebă el, punându-şi mâna pe mine, 
cercetător. Te-am lovit? 

— Sunt în regulă. 

— Doamne! exclamă el, lăsându-se la loc pe spate şi 
acoperindu-şi faţa cu braţul. Nu pot să tot adorm cu tine. Şi 
am şi uitat să iau pastilele. Fir-ar să fie, nu pot să fiu aşa de 
neglijent. 

— Hei! am zis, ridicându-mă într-un cot şi trecându-mi 
cealaltă mână peste pieptul lui. Nu mi-ai făcut nici un rău. 

— Nu lua asta prea uşor, Eva. Se întoarse spre mine, 
aruncându-mi o privire sălbatică. Nu asta! 

— N-o s-o fac niciodată. 

O, Doamne, părea aşa de ostenit, cu ochii marcați de 
cearcăne negre. Cute adânci îi apăruseră în jurul gurii 
incredibil de senzuale. 


— Am omorât un om, continuă el, pe un ton mohorât. Nu 
ai fost niciodată în siguranţă când ai dormit cu mine, iar 
acum e şi mai adevărat. 

— Gideon... 

Dintr-odată, am înţeles de ce avea mai des coşmaruri 
acum. Putea să gândească la rece ceea ce făcuse, însă acest 
lucru nu-i uşura conştiinţa. l-am dat la o parte de pe frunte 
şuviţele de păr. 

— Dacă te rod cele întâmplate, trebuie să stai de vorbă 
cu mine. 

— Vreau doar să fii în siguranţă, murmură el. 

— Nu mă simt niciodată mai în siguranţă ca atunci când 
sunt cu tine. Vreau să încetezi să te mai învinovăţeşti 
pentru tot. 

— E vina mea. 

— Viaţa ta nu era cumva cât se poate de necomplicată 
până să-mi fac eu apariţia? l-am contrazis. 

El îmi aruncă o privire ironică. 

— Se pare că prefer lucrurile complicate. 

— Atunci nu te mai plânge din cauza asta. Nu te mişca, 
mă întorc imediat! 

M-am dus în dormitor şi mi-am dat jos porţjartierul, 
dresurile şi sutienul, trăgând pe mine un tricou lălâu, pe 
care scria Cross Industries. Am tras cuvertura de catifea de 
pe pat, apoi m-am dus în camera lui Gideon şi am luat 
medicamentele lui. 

El mă urmărea cu privirea. Am lăsat pe canapea 
cuvertura şi medicamentul şi m-am dus la bucătărie, să iau 
o sticlă de apă. În câteva minute, ne-am cuibărit amândoi 
sub cuvertură, după ce stinsesem aproape toate luminile 
din casă. 

M-am lipit strâns de el, punându-mi un picior peste al lui. 
Medicamentul care îi fusese prescris lui Gideon pentru 
problemele legate de parasomnie nu era cu adevărat un 
leac, însă el se ţinea de tratament cu religiozitate. Îl iubeam 


şi mai mult pentru devotamentul acesta, pentru că o făcea 
pentru mine. 

— Mai ştii ce visai? l-am întrebat. 

— Nu. Orice ar fi fost, mi-aş fi dorit să fii tu în visul meu. 

— Şi eu. 

Mi-am lăsat capul pe pieptul lui, ascultându-i inima care 
bătea regulat. 

— Dacă ai fi visat ceva despre mine, ce-ar fi fost? 

Simţeam cum se relaxează, lăsându-se mai greu pe 
canapea şi pe mine. 

— Ar fi o zi senină pe o plajă din Caraibe, îmi şopti. O 
plajă particulară, cu o căbănuţă pe nisipul alb, închisă pe 
trei părţi, lăsând liberă priveliştea din faţa noastră. Tu ai fi 
întinsă pe un şezlong. Goală. 

— Evident. 

— Ai fi încălzită şi toropită de soare, părul ţi-ar flutura în 
vânt. Ai avea zâmbetul acela pe care mi-l dăruieşti după ce 
mă faci să-mi dau drumul. N-ar trebui să plecăm nicăieri, 
nu ne-ar aştepta nimeni. Am fi numai noi doi, având tot 
timpul din lume. 

— Parcă ar fi în rai, am murmurat. Simţeam cum trupul îi 
devine tot mai greu şi mai greu. Sper că înotăm goi. 

— Mhmmm... Căscă. Trebuie să mă duc la culcare. 

— Vreau şi o sticlă de bere la gheaţă, am zis, sperând să- 
| rețin îndeajuns de mult, încât să adoarmă în braţele mele. 
Cu lămâie. Le-aş stoarce sucul peste pieptul tău şi l-aş linge. 

— Doamne, sunt nebun după gura ta. 

— Atunci ar trebui s-o visezi. Pe ea şi toate lucrurile 
indecente pe care ţi le poate face. 

— Dă-mi câteva exemple! 

I-am dat o mulţime, vorbind cu glas scăzut, liniştitor, 
mângâindu-l încet. Şi s-a cufundat încet în somn, respirând 
adânc. L-am ţinut în braţe mult timp după ce a răsărit 
soarele. 


Gideon a dormit până la ora unsprezece. La ora aceea, 
eu croiam de mult planuri şi el m-a găsit în biroul lui, cu 
masa plină de note şi schiţe. 

— Hei! Bună dimineaţa! l-am salutat, ridicându-mi capul 
ca să mă sărute, în timp ce dădea ocol biroului. Era ciufulit 
după somn şi arăta foarte sexy în boxeri. 

El aruncă o privire la munca mea. 

— Ce faci aici? 

— Vreau să înghiţi nişte cafeină, după care îţi explic. Mi- 
am frecat mâinile, încântată. Faci un duş scurt, în timp ce 
pregătesc eu cafeaua? Pe urmă te pun la curent. 

El mă măsură din priviri, dăruindu-mi un zâmbet 
ameţitor. 

— În regulă. Totuşi, aş sugera să te bag şi pe tine în duş. 
După care o să bem cafeaua şi o să mă pui la curent. 

— Păstrează-ţi gândul - şi pofta - pentru la noapte. 

— De ce? 

— Ies în oraş, îţi aminteşti? i-am spus. Şi o să beau prea 
mult, iar asta mă excită. Nu uita să-ţi iei vitaminele, asule. 

Colţurile gurii i se ridicară uşor. 

— Bine... 

— Da, da! O să ai noroc dacă mâine o să poţi să te târăşti 
jos din pat, l-am avertizat. 

— Atunci o să am grijă să mă hidratez. 

— Bună idee! 

Mi-am îndreptat iar atenţia spre tabletă, dar nu m-am 
putut abţine să nu mă uit după posteriorul lui minunat, în 
timp ce ieşea din încăpere. 

Când s-a întors, avea părul ud şi îşi pusese nişte 
pantaloni negri de trening, cu talia atât de joasă, că-mi 
puteam da seama că nu mai poartă nimic pe sub ei. Am avut 
nevoie de toată voinţa ca să mă concentrez asupra 
planurilor la care lucram; l-am pus să se aşeze pe scaunul 
de la biroul lui, iar eu am rămas în picioare lângă el. 

— Bun, am început eu. M-am luat după dictonul că 
apărarea cea mai bună e atacul şi m-am apucat să-ţi verific 


imaginea publică. 

El luă o gură de cafea. 

— Nu te uita aşa la mine, l-am certat. Nu m-a interesat 
deloc viaţa ta personală, pentru că eu sunt viaţa ta 
personală. 

— Ce fată bună! mă bătu el uşurel peste fund, în semn 
de apreciere. 

Am scos limba la el. 

— Mă gândesc în primul rând cum să combaţi o 
campanie de defăimare care se bazează pe temperamentul 
tău belicos. 

— Păi mă ajută mult faptul că se ştie că înainte nu am 
avut aşa ceva, răspunse el sec. 

„Până m-ai cunoscut pe mine...” 

— Am o influenţă îngrozitoare asupra ta. 

— Eşti cel mai bun lucru care mi s-a întâmplat vreodată. 

I-am mulţumit sărutându-l cu zgomot pe tâmplă, apoi am 
continuat: 

— Am pierdut o mulţime de timp până am dat peste 
Fundaţia Crossroads. 

— N-ai ştiut tu unde să te uiţi. 

— Optimizarea căutării la tine e sub orice critică, am 
ripostat, ridicând din bară fereastra website-ului. Plus că ai 
doar o pagină prăpădită, care e drăguță, dar ridicol de 
goală. Unde sunt link-urile şi informaţiile despre instituţiile 
caritabile pe care le-ai finanţat? Unde e pagina „Despre 
noi”, care dă informaţii despre fundaţie şi despre ce speri 
să realizezi? 

— De două ori pe an le este trimis instituţiilor caritabile, 
spitalelor şi universităţilor un pachet în care sunt 
prezentate în detaliu toate informaţiile astea. 

— Minunat! Acum, e timpul să-ţi fac cunoştinţă cu 
internetul. De ce nu e legată fundaţia de tine? 

— Crossroads nu are legătură cu mine, Eva. 

— Ba bine că nu! 


Am înfruntat privirea lui întrebătoare şi i-am băgat sub 
nas o listă cu lucruri de făcut. 

— O să dezamorsăm bomba Deannei înainte să 
explodeze. Site-ul ăsta trebuie să fie reconstruit până luni 
dimineaţă, adăugând paginile astea şi informaţiile pe care 
le-am subliniat. 

Gideon aruncă o privire grăbită asupra hârtiei, după 
care îşi luă cana şi se lăsă pe speteaza scaunului. Mi-am 
îndreptat conştiincioasă privirea spre cana lui, nu spre 
corpul său minunat. 

— Site-ul Cross Industries ar trebui să aibă o trimitere 
spre fundaţie de pe pagina cu biografia ta, am continuat. 
Ceea ce înseamnă, de asemenea, reconstrucţie şi 
actualizare. 

Şi i-am mai pus o hârtie în faţă. Elo luă şi începu să 
citească fişa biografică pe care o schiţasem. 

— Asta a fost, fără îndoială, scrisă de o persoană 
îndrăgostită de mine. 

— Nu e cazul să fii timid, Gideon. Uneori, pur şi simplu 
trebuie să fii dur şi să spui: sunt tare! Tu eşti mult mai mult 
decât un chip frumos, un trup foarte atrăgător şi nişte 
dorinţe sexuale nebuneşti. Totuşi, hai să ne concentrăm 
asupra lucrurilor pe care nu mă deranjează să le ştie 
lumea. 

Cu un zâmbet care îi lumina toată faţa, Gideon întrebă: 

— Câtă cafea ai băut în dimineaţa asta? 

— Destul cât să te pun la podea, aşa că ai grijă! l-am 
avertizat, lovindu-i uşor braţul cu şoldul. Cred că ar trebui 
să te gândeşti la un comunicat de presă în care să anunţi că 
ai cumpărat La Rose Noir, astfel încât să existe o legătură 
între numele tău şi cel al lui Giroux. Aminteşte-le oamenilor 
că, de fapt, Corinne - cu care te-ai afişat foarte mult în 
ultimul timp - are un soţ, astfel încât Deanna să nu te poată 
zugrăvi ca pe un ticălos pentru că rupi legătura cu Corinne. 
Dacă o să hotărască s-o ia pe drumul ăsta. 


Fără nici un avertisment, el mă prinse în braţe şi mă 
trase în poala lui. 

— Îngeraş, mă omori de-a dreptul. O să fac tot ce vrei tu, 
dar trebuie să înţelegi că Deanna nu mă are cu nimic la 
mână. lan Hager n-o să rişte să piardă un aranjament 
bănos, doar ca să-şi facă publică toată povestea. O să 
semneze toate hârtiile necesare, o să ia banii şi-o să 
dispară. 

— Dar dacă... 

— Cei de la Six-Ninths nu au nici un chef ca publicul să 
facă vreo legătură între Fata de aur şi un alt tip. Nu de alta, 
dar ar distruge povestea de dragoste a cântecului. Am stat 
de vorbă cu Kline şi am ajuns la aceeaşi concluzie. 

— Ai vorbi cu Brett? 

— Facem afaceri împreună, îmi aminti el, strâmbând din 
buze, deci am vorbit. În plus, Deanna se foloseşte de atacul 
asupra lui Cary ca să meargă la cacealma. Şi tu, şi eu ştim 
că nu poate să scoată nimic de acolo. 

Am rămas pe gânduri. 

— Crezi că pe mine mă hărţuieşte? De ce? 

— Pentru că sunt al tău şi, dacă a avut acreditare de 
presă la vreunul dintre evenimentele la care am fost 
împreună, atunci ştie prea bine asta, îmi explică el, cu 
fruntea lipită de a mea. Nu pot să-mi ascund sentimentele 
când sunt lângă tine, iar asta te transformă într-o ţintă. 

— De mine te-ai ascuns destul de bine. 

— Erai orbită de nesiguranţă. 

Nu puteam să neg asta. 

— Prin urmare, mă scoate pe mine din minţi, amenințând 
să spună tot. Şi unde ajunge cu asta? 

— Gândeşte-te! mă îndemnă el, lăsându-se pe spate. 
Scopul e să dezlănţuie un scandal în care să fim implicaţi 
amândoi. Care e cel mai rapid mod de a-l anihila? 

— Nu te apropia de mine! Aşa te-ar sfătui oricine. 
Distanţarea de sursa scandalului este soluţia numărul unu 
în managementul crizelor. 


— Sau aş putea să fac exact opusul şi să mă însor cu tine, 
zise el calm. 

În clipa aceea, am înlemnit. 

— Asta înseamnă... vrei...? Am înghiţit cu greu, apoi am 
şoptit: Nu acum. Nu aşa. 

— Nu, nu aşa, mă aprobă Gideon, mângâindu-mi uşor 
buzele cu ale lui. Îngeraş, când o să te cer de nevastă, poţi 
fi sigură că o să-ţi dai seama. 

Nodul din gât nu mă lăsa să vorbesc. N-am putut decât 
să dau aprobator din cap. 

— Respiră! îmi ceru el, pe un ton blând. Încă o dată! Şi 
acum, asigură-mă că nu te-ai panicat. 

— Nu chiar. Nu. 

— Vorbeşte-mi, Eva! 

— Eu... M-am bâlbâit, după care am aruncat totul pe 
nerăsuflate: Vreau să mă ceri în căsătorie atunci când o să 
pot spune da. 

L-am simţit cum se încordează. S-a lăsat pe spate, cu 
ochi trişti şi încruntaţi a nedumerire. 

— Nu poţi să spui da acum? 

Am clătinat din cap. Gura i se subţiase într-o linie plină 
de hotărâre. 

— Spune-mi ce trebuie să fac eu, ca să poţi s-o faci. 

L-am cuprins cu braţele de după umeri, ca să simtă 
legătura dintre noi. 

— Sunt foarte multe lucruri pe care nu le înţeleg. Asta 
nu înseamnă că am nevoie să ştiu mai multe ca să mă 
hotărăsc, pentru că nimic nu m-ar putea face să încetez să 
te iubesc. Absolut nimic. Simt însă că ezitarea ta de a-mi 
spui anumite lucruri înseamnă că tu nu eşti pregătit. 

— Cred că am înţeles, murmură el. 

— Nu pot să risc ca tu să nu mai vrei să fii cu mine 
pentru totdeauna. Gideon, nici eu n-aş supravieţui dacă s-ar 
întâmpla asta. 

— Ce vrei să ştii? 

— "Totul. 


El pufni, exasperat. 

— Fii mai clară! Începe cu ceva anume! 

Am spus primul lucru care mi-a venit în minte, pentru că 
tot stătusem toată dimineaţa cu nasul în afacerile lui: 

— Vidal Records. Cum de-ai ajuns tu să ai controlul 
asupra companiei tatălui tău vitreg? 

— Se ducea la fund, răspunse el, cu o încordare a 
maxilarului. Mama suferise deja destul de pe urma unei 
prăbuşiri financiare; n-aveam s-o las să treacă din nou prin 
aşa ceva. 

— Şi ce-ai făcut? 

— Am reuşit s-o conving să le ceară lor - lui Chris şi lui 
Christopher - să transforme compania în una cu capital 
public; pe urmă, ea mi-a vândut mie acţiunile lui Ireland. 
Aşa, cu tot ce cumpărasem deja, am obţinut majoritatea. 

— Uau! am exclamat, strângându-i mâna. Îi cunoscusem 
şi pe Christopher Vidal Senior - Chris -, şi pe Christopher 
Vidal Junior. Oricât de mult semănau, în aparenţă, tatăl şi 
fiul, cu părul lor ondulat, de un arămiu întunecat, şi ochii 
gri-verzui, bănuiam că sunt firi foarte diferite. Ştiam sigur 
despre Christopher că era un ticălos. Dar nu credeam că şi 
tatăl lui era la fel. Sau, cel puţin, speram să nu fie la fel. 

— Cum au trecut peste asta? 

Privirea pe care mi-o aruncă Gideon era mai mult decât 
grăitoare. 

— Chris mi-ar cere sfatul, însă Christopher a refuzat 
mereu să mă asculte, iar tatăl meu vitreg nu a vrut să 
aleagă între noi. 

— Prin urmare, ai făcut ce trebuia, am observat, 
sărutându-l pe obraz. Îţi mulţumesc că mi-ai spus. 

— Asta-i tot? 

— Nu, am zâmbit eu. 

Voiam să-l mai întreb câte ceva, dar chiar în clipa aceea 
telefonul meu începu să sune; după sonerie, era mama. 
Eram surprinsă că răbdase atât fără să telefoneze; nu mai 


aveam telefonul pe silențios de pe la ora zece. L-am anunţat 
pe Gideon cu un oftat: 

— Trebuie să răspund. 

El mă lăsă să mă ridic, lovindu-mă uşurel peste fese când 
am plecat. În hol, m-am întors să-l privesc. Se cufundase în 
lectura notelor şi sugestiilor mele, ceea ce m-a făcut să 
zâmbesc. 

Până am ajuns la masa din bucătărie, unde îmi lăsasem 
telefonul, se oprise deja din sunat, dar o luă de la capăt din 
nou, într-o secundă. 

— Bună, mamă, am răspuns eu, înainte ca aparatul să 
înceapă să şi vibreze. Trec azi pe la tine, bine? Şi o să 
vorbim. 

— Eva! Habar n-ai cât am fost de îngrijorată! Nu-mi poţi 
face una ca asta! 

— Ajung într-o oră, am întrerupt-o. Trebuie doar să mă 
îmbrac. 

— Nici n-am prea dormit azi-noapte, de supărată ce-am 
fost. 

— Ei bine, nici eu n-am prea dormit, am replicat. Nu eşti 
mereu doar tu în centrul atenţiei, mamă. Intimitatea mea a 
fost încălcată. Tu eşti doar cea care a fost prinsă asupra 
faptului. 

Urmă o tăcere absolută. 

Rar mi se întâmpla să fiu atât de categorică atunci când 
vorbeam cu mama, pentru că ea părea mereu foarte fragilă. 
Era însă timpul să reconstruim din temelii relaţia pe care o 
aveam, altfel nu avea să mai existe nici o relaţie. M-am uitat 
la încheietura mâinii, ca să văd cât e ceasul, apoi mi-am 
amintit că nu-l mai am şi m-am uitat la ceasul electronic de 
la televizor. 

— Ajung pe la unu. 

— O să-ţi trimit o maşină, spuse ea, încet. 

— Mersi. Ne vedem curând, am răspuns, apoi am închis. 

Tocmai îmi puneam telefonul la loc în geantă, când am 
primit un SMS de la Shawna: „Cu ce te îmbraci diseară?” 


Mi-au trecut câteva idei prin minte, de la foarte elegant, 
la scandalos. Deşi eram înclinată să aleg ceva scandalos, mi- 
am amintit de Deanna şi m-am calmat. M-am gândit apoi că 
rochia neagră nu era clasică fără motiv şi am răspuns: 
„Rochie neagră scurtă. Tocuri cui. O mulţime de bijuterii.” 

„M-am prins. Ne vedem la 7”, veni de îndată mesajul ei. 

M-am îndreptat spre baie, dar m-am oprit în pragul 
biroului lui Gideon, sprijinindu-mă de tocul uşii, ca să-l 
privesc. M-aş fi putut uita la el ore întregi; era pentru mine 
o bucurie imensă să-l pot privi. Şi mi se părea că arată 
foarte sexy când era atent la ceva. El îmi aruncă o privire, 
zâmbind uşor. Mi-am dat seama că ştiuse că-l priveam. 

— Tot ce-ai făcut aici e foarte bine, mă lăudă el, făcând 
semn cu mâna către birou. Mai ales că ai pus totul cap la 
cap în doar câteva ore. 

M-am înfoiat puţin în pene, încântată că impresionasem 
un om de afaceri a cărui perspicacitate îl făcuse unul dintre 
cei mai de succes oameni din lume. 

— Eva, te vreau la Cross Industries. 

Trupul meu reacţionă imediat la hotărârea de neclintit 
din glasul lui, care îmi amintea de felul în care îmi spusese 
„Vreau să ţi-o trag, Eva”, prima dată când mă abordase. 

— Şi eu te vreau acolo, am răspuns. Pe biroul tău. 

— Putem să sărbătorim şi aşa, zise el, cu ochii 
strălucitori. 

— Îmi place mult slujba mea. Îmi plac colegii mei. Îmi 
place să ştiu că merit cu adevărat fiecare nivel la care 
ajung. 

— Pot să-ţi dau toate astea şi chiar mai mult, zise el, 
bătând darabana cu degetele în cana de cafea. Cred că te-ai 
îndreptat spre publicitate pentru că îţi place agitația. De ce 
n-ai încerca relaţiile publice? 

— Aduc prea mult a propagandă. Măcar, în publicitate, 
ştii din start pe cine favorizezi. 

— Adineauri ai vorbit despre managementul crizelor. Şi 
e evident - arătă el spre hârtiile de pe birou - că ai 


aptitudini pentru asta. Lasă-mă să le exploatez! 

Mi-am încrucişat braţele. 

— Managementul crizelor înseamnă relaţii publice, şi ştii 
prea bine asta. 

— Tu eşti genul care rezolvă probleme. Pot să-ţi dau un 
post de negociator. Să-ţi dau să rezolvi probleme reale, în 
timp scurt. În felul ăsta, te-ai confrunta mereu cu situaţii 
problematice şi ai fi foarte activă. 

— Pe bune, acum! Am bătut uşor din picior. Câte situaţii 
de criză ai tu pe săptămână? 

— Destule, răspunse zâmbitor. Haide, recunoaşte că eşti 
intrigată. Se vede pe faţa ta. 

Eu m-am îndreptat şi am continuat: 

— Ai deja oameni care se ocupă de lucrurile de genul 
ăsta. 

— Dar vreau mai mult. Gideon se lăsă încet pe speteaza 
scaunului şi zâmbi. Şi tu vrei la fel. Hai s-o facem împreună! 

— Eşti un adevărat diavol, ştiai, nu? Şi incredibil de 
încăpățânat. Crede-mă, ar fi o idee proastă să lucrăm 
împreună. 

— Chiar în clipa asta lucrăm foarte bine. 

Am scuturat din cap. 

— Pentru că ai fost de acord cu ideile şi sugestiile mele, 
ca să nu mai spun că m-ai luat pe genunchi şi m-ai mângâiat 
pe fund. N-o să fie la fel când n-o să cădem de acord şi o să 
ne contrăm pe un subiect sau pe altul la birou sau în faţa 
altor oameni. Atunci o să trebuiască să ne luăm enervările 
acasă şi să ne batem capul şi aici cu ele. 

— Putem să cădem de acord să uităm de muncă acasă, 
propuse el, cu privirea aţintită spre picioarele mele, care nu 
erau mai deloc ascunse de halatul de mătase. Eu n-o să am 
nimic împotrivă să mă gândesc la lucruri mai plăcute. 

Am dat ochii peste cap şi, plecând, i-am aruncat: 

— Maniac sexual ce eşti! 

— Îmi place la nebunie să fac dragoste cu tine. 


— Nu-i cinstit, m-am plâns eu, pentru că nu aveam cum 
să mă apăr în faţa acestei replici. Nu aveam cum să mă 
apăr de el. 

Gideon rânji: 

— N-am zis niciodată că joc cinstit. 


Am avut o senzaţie ciudată când m-am întors în 
apartamentul meu, peste un sfert de oră. Planul acestuia 
era identic cu cel al lui Gideon, numai că în oglindă. Faptul 
că amestecase mobila mea cu a lui îl ajutase să facă acel 
spaţiu să pară al nostru, dar avea efecul secundar de a face 
ca propria casa să-mi pară... străină. 

— Salut, Eva! 

M-am uitat în jur şi l-am zărit în bucătărie pe Trey, care 
turna lapte în două pahare. 

— Bună, i-am zis şi eu. Ce mai faci? 

— Mai bine. 

Aşa şi arăta. Părul lui blond, de obicei răvăşit, fusese 
aranjat foarte drăguţ - unul dintre talentele lui Cary. Ochii 
căprui ai lui Trey străluceau, şi aborda un zâmbet 
fermecător. 

— Mă bucur să te văd mai mult pe aici, i-am spus. 

— Mi-am schimbat un pic programul, zise el şi îmi arătă 
paharul cu lapte, pe care însă l-am refuzat. Tu ce faci? 

— Mă feresc de reporteri, sper ca şeful meu să se 
logodească, fac planuri cum să-mi aduc unul dintre părinţi 
pe calea cea dreaptă, mă chinuiesc să găsesc timp să 
vorbesc la telefon cu celălalt şi aştept să ies în oraş în seara 
asta, cu fetele. 

— Eşti extraordinară. 

— Ce pot să spun? am zâmbit eu. Cum stai cu şcoala? Şi 
cu lucrul? 

Ştiam că Trey studiază ca să devină medic veterinar şi 
jongla cu mai multe slujbe, ca să-şi plătească facultatea. 
Una dintre acestea era cea de asistent fotograf şi aşa îl 
întâlnise pe Cary. 


— Amândouă sunt tare grele, se strâmbă el, dar o să-mi 
scot eu pârleala cumva. 

— Ar trebui să mai stăm o seară împreună, să ne uităm 
la filme şi să mâncăm pizza, când ai şi tu timp. 

Nu mă puteam abţine să nu-l sprijin pe Trey în lupta 
dintre el şi Tatiana. Poate că mi se părea, dar avusesem 
mereu senzaţia că ea e foarte ostilă faţă de mine. Şi nici nu- 
mi plăcuse felul în care ieşise la înaintare când îl întâlnise 
pe Gideon. 

— Cum să nu! O să văd ce program are şi Cary. 

Mi-a părut rău că am discutat despre asta mai întâi cu 
Trey, nu cu Cary, pentru că îi dispăruse puţin din lumina din 
ochi. Ştiam că se gândea la faptul că iubitul lui trebuia să 
jongleze între el şi Tatiana. 

— Ştii ce? Dacă el n-are chef, putem să ieşim şi fără el. 

— Asta sună ca un plan bun, zâmbi el poznaş. 


La unu fără zece, am ieşit din hol şi l-am găsit pe Clancy, 
care mă aştepta deja. Îi făcu semn cu mâna portarului să 
stea deoparte şi îmi deschise portiera, dar nimeni care s-ar 
fi uitat la el n-ar fi crezut că-i un simplu şofer. Dădea 
impresia că e o armă, cum şi era, de altfel, şi în toţi anii de 
când îl cunoşteam nu-l văzusem zâmbind nici măcar o dată. 

După ce se aşeză la volan, închise radioul poliţiei pe care 
îl asculta de obicei şi îşi dădu jos ochelarii de soare, 
încrucişându-şi privirea cu a mea în oglinda retrovizoare. 

— Ce mai faceţi? 

— Cred că mai bine decât mama. 

Era un profesionist mult prea bun ca să lase să se 
întrevadă ceva în expresia de pe faţă. Se mulţumi să-şi pună 
iar ochelarii şi sincroniză telefonul meu şi Bluetooth-ul din 
maşină, ca să poată avea acces la lista mea de melodii. Abia 
după asta porni din loc. 

Atenţia de care dădea dovadă faţă de mine îmi aminti să- 
i spun: 


— Hei! Îmi pare rău pentru că am ţipat la tine. Tu îţi 
făceai doar datoria şi nu meritai să mă port aşa urât pentru 
asta. 

— Domnişoară Tramell, pentru mine nu este doar o 
datorie. 

Am rămas tăcută o clipă, gândindu-mă la spusele lui. Eu 
şi Clancy aveam o relaţie distantă şi politicoasă. Ne vedeam 
relativ des, pentru că el mă ducea şi mă aducea de la 
cursurile mele de Krav Maga, în Brooklyn. Dar nu mă 
gândisem niciodată că ar avea vreo implicare personală în 
paza mea, deşi lucrurile aveau sens. Clancy era un tip care 
era foarte mândru de munca lui. 

— Totuşi, nu a fost doar din cauza aceea, i-am explicat 
eu. S-au întâmplat multe, înainte ca tu şi Stanton să apăreţi 
în peisaj. 

— Scuzele sunt acceptate. 

Replica aceasta, atât de abruptă, era atât de tipică 
pentru el, că m-a făcut să zâmbesc. M-am aşezat mai 
confortabil pe banchetă, cu privirea spre oraşul pe care îl 
adoptasem şi pe care îl iubeam cu patimă. Pe trotuarul 
dinspre partea mea, la un bar mititel, se înghesuiau o 
mulţime de oameni umăr la umăr, străini care mâncau 
pizza. Oricât de apropiaţi ar fi fost, se ţineau la distanţă unii 
de alţii, fiecare dintre el demonstrând capacitatea pe care o 
aveau newyorkezii de a se purta ca şi cum ar fi fost nişte 
insule, chiar într-o mare zdrobitoare de oameni. Pe lângă ei 
treceau pietoni, ocolind un bărbat care împărțea fluturaşi 
cu temă religioasă, cu un căţeluş culcat la picioarele lui. 

Vitalitatea oraşului avea un puls frenetic, ce făcea ca 
timpul să pară că se mişcă mai repede decât oriunde în altă 
parte. Era un contrast cum nu se putea mai mare faţă de 
senzualitatea leneşă a Californiei de Sud, unde trăia tata şi 
unde făcusem şi eu facultatea. New York era un stăpân 
nemilos, care mânuia un bici feroce şi îşi chinuia supuşii cu 
tentaţia tuturor viciilor. 


Deodată, am simţit că începe să-mi vibreze telefonul pe 
care îl pusesem în geantă. Imediat ce l-am scos, am văzut că 
mă suna tata. De obicei, stăteam de vorbă sâmbăta, 
povestindu-ne cum trecuse săptămâna, iar eu aşteptam 
mereu cu nerăbdare discuţiile cu el, însă acum mi-a trecut 
prin minte să-l las să sune până intra căsuţa vocală, ca să 
vorbesc într-un moment când aveam să fiu într-o dispoziţie 
mai bună. Eram mult prea preocupată de mama, iar tata 
era deja foarte îngrijorat, încă de când plecase din New 
York, după ultima vizită. 

Se afla acasă la mine când detectivii veniseră şi îmi 
spuseseră că Nathan era în New York. Aruncaseră bomba, 
după care îmi dezvăluiseră că Nathan fusese ucis, iar eu nu 
fusesem în stare să-mi ascund spaima la gândul că se găsise 
atât de aproape de mine. Din momentul acela, după reacţia 
mea violentă, tata mă ţinuse continuu sub observaţie. 

— Salut, am răspuns în cele din urmă, în primul rând 
pentru că nu voiam să am probleme cu amândoi părinţii în 
acelaşi timp. Ce faci? 

— Mi-era dor de tine, răspunse tata, cu glasul lui 
profund şi plin de încredere pe care îl iubeam. Tata era 
bărbatul cel mai minunat pe care îl cunoşteam - un brunet 
foarte arătos, plin de încredere în sine, inteligent şi 
puternic ca o stâncă. Tu ce faci? 

— Nu prea am de ce să mă plâng prea mult. 

— Bine, atunci plânge-te numai puţintel! Sunt ochi şi 
urechi. 

Am râs uşor. 

— Mama tocmai m-a scos un pic din minţi. 

— Ce-a mai făcut acum? se interesă el, cu o notă de 
înţelegere plină de căldură în glas. 

— Şi-a tot băgat nasul în treburile mele. 

— A! Ştii, uneori, noi, părinţii, mai facem din astea când 
suntem îngrijoraţi în legătură cu copiii. 

— Tu n-ai făcut niciodată aşa ceva, am subliniat eu. 


— N-am făcut-o încă, puse el lucrurile la punct. Asta nu 
înseamnă că n-o s-o fac, dacă o să fiu destul de îngrijorat. 
Sper doar că o să te pot convinge să mă ierţi. 

— Uite, acum mă duc la mama. Să vedem cât o să fie ea 
de convingătoare! Ar fi de mare ajutor dacă ar recunoaşte 
că a greşit. 

— Mult noroc! 

— Nu-i aşa? am oftat eu. Pot să te sun mâine? 

— Sigur! Totul e-n regulă, draga mea? 

Am închis ochii. Instinctele de poliţist, combinate cu cele 
de tată, făceau ca foarte rar să reuşesc să ascund ceva de 
Victor Reyes. 

— Da. Sunt cu gândul numai la mama acum. O să-ţi spun 
cum a mers. A, şi e posibil ca şeful meu să se logodească. 
Oricum, am multe să-ţi povestesc. 

— S-ar putea să trec pe la secţie mâine-dimineaţă, dar 
poţi să mă suni pe mobil, în orice situaţie. Te iubesc mult! 

Am simţit că mă cuprinde brusc dorul de casă. Oricât de 
mult mi-ar fi plăcut New Yorkul şi noua mea viaţă, îmi era 
tare dor de tata. 

— Şi eu te iubesc, tati. Vorbim mâine. 

Am închis telefonul şi m-am uitat la încheietura mâinii, ca 
să văd cât e ceasul, însă absenţa lui mi-a amintit de 
confruntarea care mă aştepta. Eram supărată pe mama 
pentru ce făcuse în trecut, dar eram mai îngrijorată în 
privinţa viitorului. Mă protejase foarte mult timp ca o cloşcă 
din cauza lui Nathan şi nu eram sigură că ştia să se poarte 
şi altfel. 

— Ştii ce? M-am aplecat încet spre Clancy, căci simţeam 
nevoia să clarific un lucru care nu-mi dădea pace. În ziua în 
care eu, mama şi Megumi ne întorceam la Crossfire, iar 
mama s-a speriat de moarte... Voi l-aţi văzut pe Nathan? 

— Da. 

— Mai fusese acolo şi-o încasase de la Gideon. De ce se 
întorsese? 

Clancy îmi aruncă o privire în oglindă. 


— Eu cred că voia să fie văzut. După ce ieşise la lumină, 
voia să-i ţină pe toţi sub tensiune. Aş zice că voia să vă 
sperie pe dumneavoastră, dar a reuşit s-o înspăimânte pe 
doamna Stanton. A fost eficient, în orice caz. 

— Şi mie nu mi-a spus nimeni nimic, am zis încetişor. Nu 
pot să trec peste asta. 

— Voia să vă sperie. Şi nimeni nu voia să-i dea satisfacția 
asta. 

Oh! Eu nu mă gândisem aşa. 

— Marele meu regret, continuă Clancy, este că nu l-am 
supravegheat şi pe Cary. Am calculat greşit, iar el a plătit 
preţul acestei greşeli. 

Nici Gideon nu prevăzuse că prietenul meu avea să fie 
atacat. Şi numai Dumnezeu ştia cât mă simţeam şi eu de 
vinovată din această cauză; la urma urmelor, prietenia 
noastră îi pusese viaţa în pericol. 

Eram însă cu adevărat emoţionată de faptul că lui Clancy 
îi păsa. Puteam s-o simt în glasul lui morocănos. Avea 
dreptate; pentru el, asta nu era doar o slujbă. Era un om 
bun, care punea suflet în orice făcea. lar asta m-a făcut să 
mă întreb: oare ce mai păstrase pentru celelalte lucruri din 
viaţa lui? 

— Clancy, ai o prietenă? 

— Sunt însurat. 

M-am simţit în ultimul hal pentru că habar n-avusesem. 
Oare cum era femeia care se căsătorise cu un bărbat atât 
de dur, de serios? Un bărbat care purta tot anul sacou, ca 
să ascundă arma din tocul de la subraţ, de care nu se 
despărţea niciodată. Oare se îmblânzea când era cu ea, era 
tandru? Oare o apăra cu ferocitate? Ar fi ucis pentru ea? 

— Cât de departe ai merge ca s-o protejezi? l-am 
întrebat. 

Maşina încetini, apropiindu-se de un semafor, iar el 
întoarse capul spre mine. 

— Cât de departe n-aş merge? 


Capitolul 9 


— Ăstuia ce-i mai lipsea? mă întrebă Megumi, uitându-se 
cum se îndepărta tipul despre care vorbea. Avea chiar şi 
gropiţe în obraji. 

Am dat ochii peste cap, după care mi-am terminat votca 
cu coacăze. Clubul Primal, a patra oprire pe lista noastră 
din acea seară, vibra de-a dreptul. Cei care aşteptau să 
intre făceau o coadă care ajungea până după colţ, iar 
acordurile sălbatice de chitară se potriveau de minune cu 
numele clubului, căci muzica bubuia în spaţiul întunecat cu 
un ritm seducător şi primitiv. Decorul era un amestec 
eclectic de metale şlefuite şi lemn închis la culoare, iar 
luminile în mii de tonuri făceau ca siluetele oamenilor să 
pară pătate ca blana animalelor. 

N-ar fi trebuit să fie prea mult, dar, ca tot ce-l 
caracteriza pe Gideon, atingea limita excesului decadent, 
fără să treacă însă dincolo de ea. Atmosfera era una de 
abandon hedonist şi libidoul meu, deja inflamat de alcool, 
ajunsese pe culmi imposibile. Nu puteam să stau locului, iar 
picioarele mi se mişcau necontenit pe barele scaunului. 

Lacey, colega de apartament a lui Megumi, gemu, 
ridicând ochii în tavan. Îşi aranjase părul într-o coafură 
aparent ciufulită care îmi plăcea. 

— De ce nu flirtezi tu cu el? 

— Ar fi o idee, zise Megumi, care era roşie la faţă şi ochii 
îi străluceau. Era îmbrăcată într-o rochie strâmtă şi aurie, 
petrecută pe după gât. Poate că ăsta o să se implice. 

— Tu ce aştepţi de la implicare? întrebă Shawna, care 
sorbea dintr-o băutură la fel de roşie ca părul ei. 
Monogamie? 

— Monogamia e  supraevaluată, interveni  Lacey, 
ridicându-se de pe scaunul de bar pe care stătuse, ca să se 
aşeze la masa noastră şi clătinându-şi posteriorul, ca să facă 


să-i strălucească strasurile de pe blugi în semiîntunericul 
clubului. 

— Nu, nu e, o contrazise Megumi. Din întâmplare, eu 
sunt monogamă. 

— Michael se culcă şi cu alte femei? am întrebat-o, 
aplecându-mă spre ea, ca să nu fiu nevoită să strig. 

M-am dat apoi în spate ca să-i fac loc chelneriţei, care ne 
mai aducea nişte băuturi, luându-le pe cele care se 
terminaseră. Uniforma clubului, constând în cizme negre cu 
toc cui şi rochie mini roz, fără bretele, ieşea în evidenţă în 
mulţime, astfel încât era uşor să-ţi dai seama pe cine să 
chemi. Era o ţinută foarte sexy - cum erau şi fetele care o 
purtau. Oare Gideon se ocupase de alegerea modelului? Şi 
dacă da, oare făcuse vreuna dintre ele pe modelul pentru 
el? 

— Nu ştiu, răspunse Megumi, care se repezise deja la 
noua băutură şi o sorbea cu paiul, cu o mină tristă. Mi-e 
frică să-l întreb. 

Am luat unul dintre cele patru pahare care fuseseră 
puse în mijlocul mesei şi o felie de lămâie şi am propus: 

— Hai să tragem câte o duşcă şi să dansăm! 

— Ei, da! strigă Shawna, care dădu pe gât un pahar, fără 
să ne aştepte, după care îşi stoarse o felie de lămâie în 
gură. Pe urmă lăsă coaja în paharul gol şi ne aruncă o 
privire sfidătoare: Hai odată, prăpăditelor! 

Am fost a doua, scuturându-mă, căci tequila făcuse să 
dispară gustul de coacăze. Lacey şi Megumi îşi dădură 
paharele peste cap împreună, strigându-şi una alteia în 
japoneză „Kanpai!” în chip de toast. 

Ne-am îndreptat în grup spre ringul de dans, în frunte 
cu Shawna, care deschidea calea într-o bluză de un 
albastru electric, care, sub luminile întunecate, părea la fel 
de strălucitoare ca uniforma clubului. Am fost de îndată 
înghiţite de masa dansatorilor dezlănţuiţi, ajungând destul 
de repede să ne frecăm de trupuri supraîncălzite de 
bărbaţi. 


M-am lăsat dusă şi eu de ritmul bubuitor al muzicii şi de 
atmosfera intens erotică ce domnea în club. Am ridicat 
mâinile în aer, legănându-mă în ritmul muzicii, eliberându- 
mă de tensiunea care încă nu mă părăsise, după lunga şi 
inutila după-amiază petrecută împreună cu mama. La un 
moment dat, îmi pierdusem orice urmă de încredere în ea. 
Oricât de mult mi-ar fi promis că lucrurile aveau să se 
schimbe, acum, că Nathan dispăruse, mi-am dat seama că 
nu o mai credeam. De prea multe ori sărise calul. 

— Eşti frumoasă, am auzit un strigăt în urechea mea. 

Am aruncat o privire peste umăr la tipul brunet care 
stătea aplecat în spatele meu. 

— Mulţumesc! 

Evident că era o minciună. Părul mi se lipise de tâmplele 
ude de transpiraţie, în şuviţe încurcate şi lipicioase. Dar nu- 
mi păsa. Muzica o luase razna, iar sunetele se topeau unul 
în altul. 

Mă bucuram de senzualitatea imensă a locului şi de 
nevoia neruşinată de sex la întâmplare ce părea să emane 
din trupurile tuturor. Eram înghesuită într-un cuplu - fata 
în spatele meu, iar prietenul ei în faţă -, când am zărit o 
figură cunoscută. Probabil că el mă văzuse primul, pentru 
că îşi croia drum spre mine. 

— Martin! am strigat, zbătându-mă să mă dezlipesc din 
sandviciul în care dansam. 

Până atunci, mă întâlnisem doar în vacanțe cu nepotul lui 
Stanton. Ne întâlniserăm o singură dată de când ajunsesem 
eu la New York, dar speram că o să reuşim să ne vedem mai 
des. 

— Bună, Eva! Mă îmbrăţişă, după care se dădu înapoi, ca 
să mă privească. Arâţi fantastic! Ce mai faci? 

— Hai să bem ceva, i-am strigat, căci mă simţeam prea 
înfierbântată ca să pot purta o discuţie la nivelul de decibeli 
necesar să te faci auzit în mulţimea aceea. 

El mă luă de mână şi mă trase afară din înghesuială, iar 
eu i-am făcut un semn, arătându-i unde era masa noastră. 


Imediat ce ne-am aşezat, chelneriţa şi-a şi făcut apariţia, cu 
încă o votcă cu coacăze. 

Aşa fusese toată noaptea, deşi observasem că băutura 
devenea tot mai întunecată pe măsură ce treceau orele, 
semn clar că raportul de votcă şi coacăze se schimba 
încetişor în favoarea siropului de coacăze. Ştiam că nu era 
ceva întâmplător şi eram foarte impresionată de 
capacitatea lui Gideon de a-şi trimite instrucţiunile din club 
în club. Şi, din moment ce nimeni nu mă împiedica să 
suplimentez alcoolul cu nişte tequila, nu eram prea 
supărată din cauza asta. Am luat o gură de băutură, lipindu- 
mi apoi paharul rece ca gheaţa de tâmplă, apoi am început 
să vorbim. 

— Ia zi, cum îţi merge? 

— Excelent, zâmbi Martin, care arăta foarte bine în 
tricoul bej cu anchior şi în nişte blugi negri. Avea părul 
negru, aproape la fel de lung ca al lui Gideon, care îi cădea 
în mod atrăgător pe frunte, încadrându-i ochii despre care 
ştiam că sunt verzi, deşi nimeni n-ar fi putut să-şi dea 
seama de asta în lumina din club. 

— Cum se poartă cu tine la firma de publicitate? 

— Îmi place la nebunie munca acolo! 

— Ce bine ar fi să putem să spunem şi noi la fel! râse el, 
auzindu-mi declaraţia entuziastă. 

— Credeam că-ţi place să lucrezi cu Stanton. 

— Îmi place. Îmi plac şi banii. Dar tot nu pot spune că-mi 
place slujba. 

Chelneriţa îi adusese, foarte prompt, whisky-ul pe care îl 
ceruse, şi am ciocnit. 

— Cu cine ai venit? l-am întrebat. 

— Cu vreo doi prieteni, răspunse el, în timp ce arunca o 
privire în jur, care s-au pierdut în junglă. Tu? 

— La fel. 

Am zărit-o pe Lacey pe ringul de dans. Îşi ridică degetele 
mari spre mine, în semn că-i place mult ceea ce vede. 

— Martin, tu te vezi cu cineva? 


— Nu, zâmbi el şi mai larg. 

— Îţi plac blondele? 

— Te dai cumva la mine? 

— Nu chiar. 

I-am făcut lui Lacey semn din sprâncene i-am arătat cu 
capul câtre Martin. O clipă, ea păru surprinsă, dar pe urmă 
zâmbi şi se grăbi să vină spre noi. 

Le-am făcut cunoştinţă şi m-am simţit destul de încântată 
de felul cum s-au înţeles din prima. Martin era întotdeauna 
amuzant şi fermecător, iar Lacey era o fată plină de viaţă şi 
atrăgătoare într-un mod special - mai degrabă charismatică 
decât frumoasă. 

Între timp, se întorsese şi Megumi, şi am mai dat pe gât 
nişte tequila, după care Martin a invitat-o la dans pe Lacey. 

— Mai ai vreun tip tare prin buzunare? se interesă 
Megumi, imediat ce cei doi se topiră în mulţime. 

Mi-aş fi dorit să am telefonul în buzunar. 

— Eşti nefericită, fată dragă. 

Ea mă privi lung o vreme, frământându-şi buzele, apoi 
răspunse: 

— Sunt beată. 

— Şi asta. Mai vrei o tequila? 

— De ce nu? 

Am mai dat pe gât câte un rând, exact când se întorcea 
şi Shawna, împreună cu Lacey, Martin şi cei doi prieteni ai 
lui, Kurt şi Andre. Kurt arăta bestial de-a dreptul. Avea 
părul nisipiu, un maxilar pătrat şi un zâmbet cam 
înfumurat. Şi Andre era drăguţ, cu o sclipire şăgalnică în 
ochii negri şi codițe rasta care îi ajungeau până la umeri. Îşi 
îndreptase atenţia spre Megumi, lucru care o făcu să se 
înveselească imediat. 

În câteva minute, grupul nostru extins răsuna de râsete. 

— Şi când Kurt s-a întors de la baie, îşi termină Martin 
povestirea, a golit tot restaurantul. 

Andre şi Martin începură să râdă, în timp ce Kurt arunca 
în ei cu lămâi. 


— Ce înseamnă asta? am întrebat, zâmbind, deşi nu 
pricepusem care era poanta. 

— Aşa se întâmplă când îţi laşi bijuteriile să-ţi iasă prin 
fermoar, îmi explică Andre. La început, oamenii nu-şi dau 
seama ce văd, după care încearcă să-şi dea seama dacă nu 
cumva habar n-ai că-ţi atârnă toate cele în bătaia vântului. 
Şi nimeni nu suflă o vorbă. 

— Pe bune? făcu Shawna, mai să cadă de pe scaun. 

Eram atât de gălăgioşi, încât chelneriţa se văzu nevoită 
să ne ceară, zâmbind, să nu mai facem atâta zgomot. 
Înainte să se îndepărteze, am prins-o de cot. 

— E vreun telefon pe aici, pe care l-aş putea folosi? 

— Cereţi-i unui chelner, răspunse ea. Spuneţi-le că 
Dennis - el e managerul - v-a permis şi o să vă dea eiunul. 

— Mulţumesc. 

M-am ridicat, în timp ce ea se îndrepta spre o altă masă. 
Habar n-aveam cine era Dennis, dar toată noaptea mă 
lăsasem dusă de val, căci ştiam că Gideon pusese totul la 
cale fără greşeală. 

— Vrea cineva apă? mi-am întrebat prietenii. 

Drept răspuns, am primit huiduieli şi am început să fiu 
bombardată cu şerveţele folosite. M-am îndreptat spre bar, 
râzând, şi am aşteptat să se facă o breşă ca să cer o apă 
San Pellegrino şi un telefon. Am format numărul de mobil al 
lui Gideon, întrucât era singurul pe care îl ştiam pe 
dinafară. Mă gândeam că nu e nici un risc, pentru că sunam 
dintr-un loc public, al cărui proprietar era chiar el. 

— Cross, răspunse el, abrupt. 

— Bună, asule! am zis, rezemându-mă de bar şi 
acoperindu-mi urechea cealaltă cu mâna. Te sun cam beată. 

— Îmi dau seama, răspunse el cu vocea schimbată 
pentru mine, mai joasă şi mai caldă. Te distrezi bine? 

— Da, dar mi-e dor de tine. Ţi-ai luat vitaminele? 

— Te-ai excitat, îngeraş? întrebă el, cu un zâmbet care îi 
răzbătea în glas. 


— E vina ta! Tot clubul ăsta are efect de viagra. Sunt 
fierbinte, leoarcă de sudoare şi mă scald în feromoni. Şi să 
ştii că n-am fost deloc cuminte. Am dansat ca şi când n-aş 
avea pe nimeni. 

— Fetele rele sunt pedepsite. 

— În cazul ăsta, poate că ar trebui să fiu foarte rea. Să 
merit cu adevărat pedeapsa. 

— Vino acasă şi fii rea cu mine! mă ademeni el. 

Gândul că el era acasă şi mă aştepta mă făcea să fiu şi 
mai disperată după el. 

— Trebuie să stau aici cu fetele până când pleacă, şi se 
pare că o să mai dureze ceva. 

— Pot eu să vin la tine. În maximum douăzeci de minute, 
ai putea să mă ai în tine cu totul. Vrei? 

Am aruncat o privire în jurul meu; muzica vibrantă îmi 
răsuna în tot trupul. Şi să mi-l închipui acolo, făcând amor 
cu mine în spaţiul acela absolut deschis, era de ajuns ca să 
nu mai pot sta locului de dorinţă. 

— Da, vreau. 

— Vezi pasarela suspendată? 

M-am întors şi mi-am aruncat privirea în sus, ca să mă 
uit la pasarela care dădea ocol pereţilor. Erau dansatori şi 
acolo, care se unduiau excitaţi în ritmul muzicii, la şase 
metri deasupra ringului de dans. 

— Da. 

— Are o zonă cu oglinzi, unde face un fel de cot. Ne 
vedem acolo. Să fii gata, Eva, îmi mai ordonă el. Vreau să ai 
păsărica goală şi udă toată când ajung. 

M-a trecut un fior la auzul comenzii bine cunoscute. 
Ştiam că asta însemna că el avea să fie excitat şi plin de 
nerăbdare. 

— Port o... 

— Îngeraş, n-o să te poţi ascunde de mine nici într-o 
mulţime de un milion de oameni. le-am găsit o dată. O să te 
găsesc mereu. 


— Grăbeşte-te, am şoptit, cu sângele fierbându-mi în 
vene de dor. 

Am pus receptorul în furcă, lăsându-l pe bar, mi-am luat 
sticla de apă minerală şi am băut-o pe toată dintr-o suflare. 
După care m-am dus direct la baie, unde a trebuit să aştept 
o veşnicie până să mă pot pregăti pentru Gideon. Eram 
ameţită de alcool şi de excitare, plină de încântare la gândul 
că iubitul meu - fără discuţie, unul dintre cei mai ocupați 
bărbaţi din lume - avea să lase totul la o parte ca să... mă 
servească pe mine. 

Îmi lingeam buzele, dând nerăbdătoare din picioare. 

M-am îndreptat grăbită spre o cabină de toaletă, unde 
mi-am scos lenjeria intimă, după care m-am dus la chiuvetă 
şi mi-am şters transpiraţia cu un şervet umed. Machiajul mi 
se ştersese aproape cu totul, ochii mi-erau mânjiţi şi obrajii 
roşii de la căldură şi mişcare. Părul îmi ajunsese în ultimul 
hal, într-o răvăşeală cumplită şi ud în jurul feţei. 

În mod ciudat însă, nu arătam deloc prea rău. Arătam 
foarte sexy şi gata de o partidă de amor. 

Lacey stătea şi ea la coadă şi m-am oprit o clipă lângă ea, 
în timp ce-mi croiam drum la ieşirea din baia 
supraaglomerată. 

— 'Te distrezi? am întrebat-o. 

— O, da! zâmbi ea. Mersi că m-ai prezentat prietenului 
tău! 

— Cu plăcere, am zis, fără să mă apuc s-o corectez. Pot 
să te întreb ceva? Despre Michael? 

— Evident, răspunse ea, ridicând din umeri. 

— Tu ai ieşit prima cu el. Ce nu ţi-a plăcut? 

— N-a fost nici o chimie între noi. Tipul arată bine. E un 
om de succes. Din păcate, nu voiam să i-o trag. 

— Dă-l la alta! intră în vorbă fata care era după la noi la 
coadă. 

— Aşa am şi făcut. 

— În regulă. 


Puteam să fiu cu totul de acord cu faptul că nu avea rost 
să rămâi într-o relaţie în care nu exista atracţie sexuală, dar 
tot mă deranja situaţia. Nu-mi plăcea s-o văd pe Megumi 
aşa de afectată. 

— Mă duc să-mi ascut ghearele pe vreun tip tare. 

— Dă-i bătaie! spuse Lacey, încuviinţând din cap. 

Am ieşit, ca să caut scările care duceau la pasajul 
suspendat. Era păzit de un bodyguard, care restricționa 
numărul de persoane cărora li se permitea să se aventureze 
sus. Se făcuse coadă şi am măsurat-o din ochi, cam 
demoralizată. 

În timp ce mă întrebam cât aveam să mai întârzii, 
bodyguardul îşi desfăcu braţele pe care le ţinuse 
încrucişate la piept şi îşi potrivi căştile în ureche, ca să audă 
mai bine ceea ce i se spunea. Probabil era samoan sau 
maori. Avea pielea de un cafeniu caramel, capul ras şi 
pieptul masiv, ca şi bicepşii. Totuşi, chipul îi era foarte blând 
şi era de-a dreptul adorabil când uitătura încruntată îi era 
înlocuită de un zâmbet larg. 

Îşi luă apoi mână de la ureche şi întinse un deget spre 
mine. 

— Tu eşti Eva? 

Am încuviinţat din cap. El se aplecă şi dădu la o parte 
cordonul de catifea care bloca scara. 

— Du-te sus! 

Dinspre cei care aşteptau se auzi un zumzet de protest. 
Le-am zâmbit, în chip de scuze, după care am luat-o în sus 
pe scările de metal, cât de repede mă duceau picioarele. 
Când am ajuns sus, o femeie bodyguard mi-a dat drumul să 
trec, indicându-mi s-o iau la stânga. Am zărit colţul de care 
îmi vorbise Gideon, unde se întâlneau doi pereţi cu oglinzi, 
iar pasarela îl ocolea, luând forma unui L.. 

Mi-am croit drum printre corpurile care se contorsionau, 
cu pulsul mai rapid la fiecare pas. Muzica nu mai era aşa de 
tare aici, iar aerul părea mai umed. Sudoarea şiroia pe 
trupurile dezgolite, şi faptul că ne aflam la înălţime dădea 


impresia de pericol, deşi parapetele de sticlă ce înconjura 
pasarela se ridica până la umeri. Aproape ajunsesem la 
zona cu oglinzi, când am simţit că sunt prinsă de mijloc şi 
trasă către şoldurile unui bărbat, care se legăna în ritmul 
Muzicii. 

M-am uitat peste umăr şi am văzut că era tipul cu care 
dansasem mai devreme, cel care îmi spusese că sunt 
frumoasă. l-am zâmbit şi am început să dansez, închizând 
ochii şi lăsându-mă dusă de ritmul muzicii. Când am simţit 
că mâinile încep să-i alunece de pe mijlocul meu, i le-am 
prins şi le-am pus pe şoldurile mele, ţinându-i mâinile cu ale 
mele. El a început să râdă şi şi-a îndoit uşor genunchii, 
aliniindu-şi astfel trupul cu al meu. 

Am dansat aşa trei melodii, până când am simţit brusc 
cum mă trece fiorul care îmi spunea că Gideon se afla acolo. 
Încărcătura electrică pe care mi-o transmitea mă scălda în 
sudoare, ducând orice senzaţie la paroxism. Dintr-odată, 
muzica era mai tare, temperatura mai ridicată, iar 
senzualitatea din club şi mai acută. 

Am zâmbit şi am deschis ochii, zărindu-l în apropierea 
mea. M-am excitat la maximum într-o clipă; îmi lăsa gura 
apă în timp ce-l sorbeam din priviri. Îşi pusese un tricou şi 
blugi negri, şi părul îi era dat spre spate de pe chipul 
minunat. Nimeni dintre cei care l-ar fi văzut n-ar fi făcut 
legătura între el şi Gideon Cross, mogulul internaţional. 
Părea mai tânăr şi mai dur, deosebindu-se de alţii doar prin 
atracţia sexuală absolut extraordinară pe care o exercita. 
Mi-am lins buzele, nerăbdătoare, lăsându-mă pe tipul din 
spatele meu şi frecându-mi fundul, plină de voluptate, de 
şoldurile lui. 

Gideon îşi încleştă mâinile, într-o postură plină de 
agresivitate, ca un prădător. Nu-şi încetini deloc pasul în 
timp ce se apropia, cât pe ce să se izbească de mine. M-am 
întors şi eu spre el şi i-am venit în întâmpinare, repezindu- 
mă în el. Trupurile noastre sau contopit astfel, mi-a încolăcit 


mâinile în jurul umerilor săi şi i-am tras capul în jos, 
topindu-mă într-un sărut umed şi lacom. 

Gideon gemu, prinzându-mă de fund şi ridicându-mă la 
pieptul lui, până n-am mai atins pământul cu picioarele. Îmi 
strivea buzele cu toată ferocitatea patimii lui, iar limba îmi 
penetra gura adânc şi cu putere, semn al dorinţei lui 
violente şi întunecate. 

Tipul cu care dansasem mă cuprinse pe la spate, cu 
mâinile în părul meu şi sărutându-mi omoplatul. Gideon se 
trase înapoi, cu chipul o adevărată mască a furiei: 

— Dispari! 

M-am uitat şi eu la el şi am ridicat din umeri. 

— Mulţumesc pentru dans! 

— Oricând, frumoaso! zise el şi, luând de mijloc o fată 
care tocmai trecea pe-acolo, se îndepărtă. 

— Îngeraş! Gideon mă înghesui, cu un mârâit, în oglindă, 
împingându-mă între picioare cu bărbăţia-i întărită. Eşti o 
fată rea. 

Fără să simt pic de ruşine, l-am înlănţuit cu picioarele, 
icnind de plăcere când am simţit denimul aspru frecându-se 
de sexul meu. 

— Numai pentru tine. 

El îşi înfipse mâna în fesele mele goale pe sub rochie, 
ţintuindu-mă de el. Îmi prinse între dinţi lobul urechii, în 
timp ce cerceii mei lungi de argint îmi mângâiau gâtul. 
Respira sacadat, scoțând sunete joase, care îi vibrau în 
piept. Mirosea atât de bine, iar trupul meu răspundea, deja 
obişnuit să asocieze mireasma lui cu cea mai sălbatică şi 
mai senzuală plăcere. 

Dansam, agăţaţi strâns unul de altul, mişcându-ne de 
parcă n-ar fi existat hainele care ne stânjeneau. Muzica 
bubuia în jurul nostru, în noi, iar el îşi unduia trupul uluitor 
în ritmul ei, fermecându-mă. Mai dansaserăm şi altădată, 
aşa cum se dansează la baluri, dar niciodată în felul acesta. 
Nu aşa de plini de sudoare, de dorinţă dezlănţuită. Eram 
uluită, excitată, chiar şi mai îndrăgostită. 


Gideon mă privea pe sub pleoapele grele, seducându-mă 
cu dorinţa lui şi cu mişcările lipsite de orice inhibiţie. Eram 
topită în el, mă încolăcisem toată în jurul lui, agăţându-mă 
cu unghiile ca să fiu cât mai aproape. 

Începu să-mi frământe în mână sânul, prin materialul 
subţire al rochiei cu bretele pe care o purtam. Sutienul cu 
cupă tare pe care mi-l pusesem nu-l împiedica deloc s-o 
facă. Degetele lui îmi mângâiară sfârcul întărit, trăgându- 
mă uşor de el. 

Am scos un geamăt de plăcere, cu capul rezemat de 
oglindă. În jurul nostru erau zeci de oameni, dar nu-mi păsa 
absolut deloc de ei. Voiam doar să-i simt mâinile pe mine, 
corpul lipit de al meu, să-i simt răsuflarea pe pielea mea. 

— Mă vrei, remarcă el, cu glas răguşit, chiar aici. 

La gândul ăsta, m-a trecut un fior. 

— Tu vrei? 

— Vrei să se uite toţi. Vrei ca ei să vadă cum o să intru în 
pizdulicea ta mică şi lacomă, până o s-o înec în spermă. Vrei 
să demonstrez tuturor că eşti a mea, mai zise el, muşcându- 
mă uşor de umăr. Să te fac să simţi asta. 

— Vreau să demonstrez că tu eşti al meu, am replicat, 
înfundându-mi mâinile în buzunarele blugilor săi, ca să simt 
cum i se încordează fesele tari. Vreau ca toată lumea să ştie 
asta. 

Gideon mă prinse cu mâna de spate şi mă ridică, în timp 
ce îşi puse cealaltă palmă pe un panou micuţ de pe perete, 
lângă oglindă. Am auzit un sunet slab, după care în oglinda 
din spatele meu se deschise o uşă şi am intrat amândoi într- 
un întuneric aproape total. Uşa ascunsă se închise în 
spatele nostru şi, odată cu ea, amuţi şi muzica. Ne aflam 
într-un birou, în care se afla o masă de lucru, un loc 
amenajat pentru relaxare, şi care avea o vedere de 180 de 
grade asupra clubului, asigurată de pereţii din oglinzi. 

El mă lăsă jos şi mă întoarse în loc, lipindu-mă de partea 
transparentă a geamului. Clubul se întindea în faţa mea, iar 
dansatorii de pe pasarela suspendată erau la doar câţiva 


centimetri de mine. Îmi ridicase poalele rochiei şi îşi vârâse 
o mână în corsaj, frământându-mi sfârcul, iar cu degetele 
celeilalte îmi mângâia crăpătura. 

Eram prinsă cu totul. Trupul lui mare mă acoperea, 
înlănţuindu-mă cu braţele, lipit de coapsele mele, cu dinţii 
înfipţi în umărul meu, ca să mă ţină în loc. Eram cu totul în 
posesia lui. 

— Spune-mi dacă e prea mult, şopti, alunecând cu 
buzele pe gâtul meu. Spune cuvânul de siguranţă, înainte 
să te sperii. 

La auzul acestor cuvinte, m-am simţit inundată de un val 
de emoție, de recunoştinţă pentru bărbatul acesta, care 
întotdeauna - absolut întotdeauna - se gândea mai întâi la 
mine. 

— Eu te-am provocat. Vreau să mă iei. Vreau să fii 
sălbatic. 

— Eşti atât de excitată, murmură el ademenitor, 
penetrându-mă brusc şi profund cu două degete. Ai fost 
făcută pentru sex. 

— Am fost făcută pentru tine, am gâfâit eu, aburind 
geamul cu respiraţia mea fierbinte. Ardeam de dorinţă 
pentru el, pasiunea se revărsa din mine, din fântâna iubirii 
pe care n-o puteam zăgăzui. 

— Ai uitat asta în noaptea asta? întrebă el, retrăgându-şi 
mâna din sexul meu, ca să-şi descheie fermoarul. Când te 
atingeau alţi bărbaţi, când se frecau de tine? Ai uitat că eşti 
a mea? 

— Nu, deloc. Nu uit niciodată, am răspuns, închizând 
ochii când i-am simţit erecţia, tare şi fierbinte, lipită de 
fesele mele goale. Şi el era la fel de excitat. Plin de patimă 
pentru mine. le-am sunat. Ie voiam. 

El îşi plimbă buzele pe pielea mea, croindu-şi o cărare 
arzătoare spre gura mea. 

— la-mă, îngeraş, mă ademeni, atingându-mi limba cu a 
lui, ca o chemare senzuală. Du-mă în tine! 


Mi-am arcuit spatele şi mi-am băgat mâna între picioare, 
prinzându-i mădularul gros. El îşi îndoi genunchii, ca să 
poată fi la înălţimea mea. 

M-am oprit o clipă şi am întors capul, lipindu-mi obrazul 
de al lui. Îmi plăcea la nebunie că puteam avea asta cu el... 
că puteam să fiu aşa cu el. Mi-am rotit şoldurile, frecându- 
mi clitorisul de capul mare al penisului, umezindu-l cu 
mustul excitării mele. 

Gideon mă strângea de sânii întăriţi, înfigându-şi 
degetele în ei. 

— Lasă-te spre mine, Eva! Îndepărtează-te de geam! 

M-am proptit cu palma de oglindă şi m-am dat înapoi, cu 
capul lăsat pe umărul său. Gideon mă apucă după gât, mă 
prinse de şold şi se împinse în mine cu atâta putere, că mă 
ridică de la pământ şi mă ţintui acolo, suspendată în braţele 
lui, plină de bărbăţia lui, cu toate simţurile exitate la 
maximum de geamătul său prelung. 

De cealaltă parte a geamului, clubul bubuia. M-am 
abandonat plăcerii incredibil de intense a sexului care 
părea exhibiţionist, o fantasmă interzisă care ne aducea 
întotdeauna la paroxism. 

M-am zbătut, fără să fiu în stare să mai suport presiunea 
imensă. Mâna pe care încă o ţineam între picioare se 
strecură mai jos, ca să-i prindă în mână testiculele, 
încordate acum şi pline, pregătite. Iar în mine... 

— O, Doamne! Eşti atât de tare... 

— Am fost făcut ca să ţi-o trag, şopti el, umplându-mă de 
fiori de încântare. 

— Fă-o! i-am cerut, lipindu-mă cu ambele mâini de geam, 
absolut disperată după el. Fă-o acum! 

Gideon mă lăsă jos, ţinându-mă bine în timp ce mă 
aplecam în faţă, deschizându-mă să poată să pătrundă cât 
mai adânc în mine. Nu mi-am putut înăbuşi un geamăt 
prelung în timp ce el mă prinse de şolduri, ţintuindu-mă în 
el, în poziţia perfectă ca să-l pot primi tot. Era prea mare 


pentru mine, prea lung şi gros. Mă umplea toată. Delicios 
de intens. 

Mă cutremuram toată, sexul mi se strângea cu disperare 
în jurul lui. El scoase un geamăt de plăcere, ieşind puţin din 
mine, după care se împinse înapoi încetişor. O dată. Şi încă 
o dată. Capul larg al mădularului său freca în mine un ghem 
de nervi la care el era singurul care ajunsese vreodată. 

Gemeam, cu degetele lipite de geam, încercând fără 
contenire să mă agăţ de ceva şi lăsând urme aburite pe 
sticlă. Eram dureros de conştientă de bubuitul îndepărtat al 
muzicii şi de oamenii pe care îi vedeam la fel de clar ca şi 
cum s-ar fi aflat în aceeaşi încăpere cu noi. 

— Aşa, îngeraş, spuse el brusc. Spune-mi cât de mult îţi 
place! 

— Gideon! am strigat, înfiorându-mă violent de plăcerea 
unei izbituri minunate; rămăsesem în picioare doar pentru 
că mă ţineam de geam şi pentru că el mă susţinea cu mâini 
sigure. 

Eram insuportabil de excitată, simțind în acelaşi timp că 
sunt dominată şi că domin, că dorinţele îmi sunt îndeplinite. 
Nu puteam face decât să primesc ceea ce îmi oferea 
Gideon, alunecarea şi retragerea ritmice, sunetele 
nesaţului său. Blugii lui îmi zgâriau coapsele, iar asta îmi 
arăta că şi-i lăsase în jos doar atât cât să-şi elibereze 
penisul, un semn de nerăbdare care mă încânta enorm. 

Îşi luă o mână de pe şoldul meu şi mi-o puse pe fund. Am 
simţit cum buricul degetului mare, umed de salivă, începe 
să-mi frece rozeta strâmtă a posteriorului. 

— Nu! l-am implorat, înspăimântată că o să-mi pierd 
minţile. Dar nu acesta era cuvântul meu de siguranţă, nu 
era „Crossfire”, aşa că m-am deschis pentru el, cedând sub 
presiunea insistentă. 

El gemu, în timp ce lua în stăpânire acel loc întunecat. 
Se aplecă şi mai mult peste mine, prinzându-mi cu mâna 
cealaltă sexul, lărgindu-mă şi mângâindu-mi clitorisul care 
pulsa. 


— A mea, şopti răguşit. Eşti a mea. 

Era prea mult. Mi-am dat drumul ţipând, tremurând 
violent, lăsând dâre mari pe geam cu palmele ude de 
transpiraţie. Iar el începu să răspândească extazul în mine, 
provocându-mi un chin irezistibil cu degetul mare pe care 
mi-l ţinea în anus, în timp ce degetele cu care îmi mângâia 
dibace clitorisul mă scoteau de-a dreptul din minţi. Treceam 
de la un orgasm la altul, cu sexul înghiţindu-i mădularul 
care mă pătrundea. 

El scoase un geamăt aspru de dorinţă şi se cufundă în 
mine, urmându-şi chemarea orgasmului. Am icnit: 

— Nu-ţi da drumul! Nu încă! 

Gideon reduse ritmul; îi simţeam răsuflarea agitată în 
întuneric. 

— Cum mă vrei? 

— Vreau să te privesc, am gemut, în timp ce sexul încă 
îmi zvâcnea spasmodic. Vreau să-ţi văd faţa. 

El ieşi din mine şi mă trase în sus, apoi se întoarse şi, 
ridicându-mă în braţe, mă lipi de geam, iar apoi se cufundă 
adânc în mine. Şi, în acea clipă de posesie, îmi oferi ceea ce 
îmi doream. Privirea lucioasă a plăcerii de nestăpânit, clipa 
de vulnerabilitate, dinainte ca patima să pună stăpânire pe 
el. 

— Vrei să mă vezi cum mă pierd, şopti el, răguşit. 

— Da. 

Mi-am dat jos bretelele şi mi-am lăsat sânii la vedere, 
ridicându-i,  strângându-i, jucându-mă cu  sfârcurile. 
Simţeam în spate cum sticla vibrează de la ritmul muzicii; 
Gideon vibra şi el în faţa mea, aproape fără să se mai poată 
controla. 

Mi-am lipit buzele de ale lui, sorbindu-i respiraţia 
gâfâită, şi i-am şoptit: 

— Dă-ţi drumul! 

Ţinându-mă în braţe fără nici un efort, se retrase, 
mângâindu-mi cu glandul gros şi greu lăuntrurile atât de 


sensibilizate, după care se avântă cu putere în mine, până 
nu mai avea unde să înainteze. 

— O, Doamne! M-am zvârcolit în strânsoarea lui. Ai intrat 
aşa de adânc! 

— Eva! 

Mă regula cu putere, izbindu-se în mine ca un om 
posedat. Eu mă agăţasem de el, tremurând, deschisă cu 
totul ca să primesc loviturile neobosite ale mădularului său 
rigid. Se lăsase cu totul în voia instinctelor, a dorinţei 
nesăţioase de împerechere. Din el se revărsau gemete 
adânci, care mă excitau atât de tare, încât trupul meu nu 
mai opunea nici o rezistenţă, primindu-i cu bucurie nevoia 
disperată. 

Era dur şi ameţitor, şi înfiorător de sexy. Îşi încordase 
gâtul şi-mi rostea numele, printre icnete. 

— Dă-ţi drumul pentru mine! i-am poruncit, cu sexul 
strâns în jurul lui. 

El tresări puternic, după care începu să se cutremure. 
Gura i se contorsionă într-o grimasă de fericire agonizantă, 
iar privirea i se tulburase, în timp ce se apropia eliberarea. 

Şi îşi dădu drumul, mugind ca un animal, aruncând atât 
de tare sămânţa, încât am putut să-l simt. lar şi iar, 
înfierbântându-mă pe dinăuntru cu valurile groase de 
spermă. 

Îmi lipisem buzele de ale lui, agăţată strâns cu mâinile şi 
picioarele de el. El se prăbuşi peste mine, înghițind aerul cu 
lăcomie. 

Şi tot îşi mai dădea drumul. 


Capitolul 10 


Primul lucru pe care l-am zărit duminică dimineaţa, la 
trezire, a fost o sticlă de culoarea chihlimbarului, pe care 
scria „lratament de mahmureală”, cu caractere de modă 
veche. Gâtul era împodobit cu o fundă din rafie şi avea un 
dop care împiedica vărsarea conţinutului. „Iratamentul” 
funcţiona, după cum aflasem data trecută când mi-l oferise 
Gideon, numai că vederea lui îmi amintea cât de mult alcool 
băusem în noaptea trecută. Am închis ochii strâns, mârâind, 
şi mi-am înfundat capul în pernă, dorind să adorm la loc. 

Patul se mişcă însă, iar două buze calde şi puternice 
începură să-mi alunece pe spatele gol. 

— Bună dimineaţa, îngeraşul meu! 

— Pari ridicol de mulţumit de tine, am mormăit. 

— De fapt, sunt mulţumit de tine. 

— Diavole! 

— Eu mă refeream la sugestiile tale de management al 
crizelor, dar, evident, şi sexul a fost fenomenal, ca de obicei. 

Şi, zicând asta, îşi strecură mâna pe sub cearşaful care 
mă învelea de la mijloc în jos, strângându-mă de fese. 

Mi-am ridicat capul şi l-am zărit. Stătea sprijinit de tăblia 
patului, lângă mine, cu laptopul în braţe. Arăta delicios, ca 
de obicei, şi foarte relaxat în pantalonii de trening. Puteam 
să jur că eu nu păream nici pe departe la fel de 
atrăgătoare. Mă întorsesem acasă în limuzină cu fetele, 
apoi mă întâlnisem cu Gideon în apartamentul lui. Aproape 
că se făcuse dimineaţă când terminasem cu el şi mă 
simţeam atât de obosită, încât adormisem cu părul încă ud 
de la duşul făcut în grabă. 

La vederea lui, aşezat lângă mine, mă străbătu un fior de 
plăcere. Dormise în camera de oaspeţi şi avea şi un birou în 
care putea să lucreze. Faptul că preferase să lucreze în 


patul în care dormeam eu îmi spunea că nu dorise decât să 
fie lângă mine, chiar şi când eram pierdută în somn. 

Am întors capul, ca să mă uit la ceasul de pe noptieră, 
dar în clipa aceea privirea mi-a fost atrasă de încheietura 
mâinii mele. 

— Gideon... 

Ceasul care îmi fusese prins la mână în timp ce dormeam 
mă umplea de încântare: de inspiraţie Art Deco, strălucea 
cu sclipirea a sute de diamante mititele. Cureaua era dintr- 
un satin crem şi pe cadranul din sidef era scris Patek 
Philipp şi Tiffany&Co. 

— E minunat... 

— În lume, nu sunt decât douăzeci şi cinci din astea, 
ceea ce nu înseamnă nici pe departe că sunt la fel de unice 
precum eşti tu, dar, la urma urmelor, există ceva la fel de 
unic? zise el, zâmbindu-mi. 

— Îmi place enorm, am răspuns, în timp ce mă ridicam în 
genunchi. 'le iubesc. 

El îşi puse laptopul deoparte la timp, căci îi sărisem în 
braţe, strângându-l de să-l sufoc. 

— Mulţumesc, am şoptit, emoţionată de grija pe care mi- 
o arăta. Probabil că se dusese să mi-l cumpere în timp ce 
eram la mama sau poate chiar imediat după ce plecasem cu 
fetele. 

— Mmm! la spune-mi, ce să fac ca să merit în fiecare zi o 
îmbrăţişare golaşă, ca asta? 

— E de ajuns să fii tu însuţi, campionule, i-am zis, 
frecându-mi obrazul de al lui. Tu eşti tot ce-mi doresc. 

M-am dat apoi jos din pat şi m-am dus la baie, cu sticluţa 
chihlimbarie în mână. l-am dat pe gât conţinutul, 
cutremurându-mă, m-am spălat pe dinţi, mi-am periat părul 
şi m-am spălat pe faţă. Mi-am luat un halat şi m-am întors în 
dormitor. Gideon nu mai era acolo, dar îşi lăsase laptopul 
deschis pe pat. 

L-am găsit în biroul lui. Stătea în picioare, cu picioarele 
depărtate şi braţele încrucişate, uitându-se pe fereastră. 


Oraşul se întindea la picioarele lui. Nu era priveliştea 
zgârie-norilor pe care o zărea din biroul său de la Crossfire 
sau din apartamentul său de lux, ci o vedere mai 
îndeaproape a locurilor. Mai aproape de pământ şi mai 
imediată. Legătura cu oraşul era astfel mai intimă. 

— Nu-ţi împărtăşesc îngrijorarea, spunea el, repezit, în 
microfonul căştii pe care o avea la ureche. Sunt conştient 
de riscuri... Gata cu vorba! Subiectul ăsta nu este 
discutabil. Fă contractul aşa cum a fost specificat. 

Am recunoscut tonul de discuţie de afaceri din glasul lui, 
aşa că mi-am continuat drumul. Încă nu mă prinsesem ce 
era în sticla dată de el, însă bănuiam că erau vitamine şi nu 
ştiu ce fel de lichior, pe principiul cui pe cui se scoate. Îmi 
încălzise măruntaiele şi mă făcea să mă simt cam adormită, 
prin urmare m-am dus la bucătărie şi mi-am făcut o cafea. 

Cu plinul de cafeină asigurat, m-am trântit pe canapea şi 
mi-am luat telefonul, să văd ce mesaje aveam. M-am 
încruntat când am văzut trei apeluri pierdute de la tata, 
toate înainte de ora opt dimineaţa în California. Am 
remarcat şi vreo douăsprezece apeluri pierdute de la 
mama, dar m-am gândit că luni era destul de devreme ca să 
pot vorbi iar cu ea. Şi mai aveam şi un SMS de la Cary, care 
striga: „Sună-mă!” 

L-am sunat mai întâi pe tata, încercând să iau repede o 
gură de cafea, înainte să răspundă. 

— Eva! 

Tonul neliniştit cu care tata îmi rostise numele m-a făcut 
să-mi dau seama că se întâmplase ceva. Mi-am îndreptat 
instinctiv poziţia. 

— Tati... s-a întâmplat ceva? 

— De ce nu mi-ai spus despre Nathan Barker? Gasul lui 
era aspru şi în el se citea durerea. Am simţit că mi se face 
părul măciucă. 

O, la dracu”! Ştia. Mâinile începură să-mi tremure atât de 
tare, că mi-am vărsat cafeaua fierbinte pe mână şi pe 


picioare, fără ca măcar să simt. Eram îngrozitor de panicată 
de suferinţa tatălui meu. 

— Tati, eu... 

— Nu-mi vine să cred că nu mi-ai spus. Nici tu, nici 
Monica. Doamne... Ar fi trebuit să-mi spună ceva. Trebuia 
să-mi spună! exclamă el, cu un oftat din rărunchi. Aveam 
dreptul să ştiu! 

Mă simţeam de-a dreptul distrusă de durere. Tatăl meu - 
un bărbat al cărui autocontrol rivaliza cu cel al lui Gideon - 
părea că plânge la telefon. Mi-am pus cana pe măsuţa de 
cafea. Eram zguduită de suspine. Dosarul cu delictul din 
perioada juvenilă al lui Nathan fusese desecretizat la 
moartea lui, expunând astfel oroarea trecutului meu pentru 
oricine ar fi avut cunoştinţele şi mijloacele să o facă. Iar 
tata, care era poliţist, avea la îndemână aceste mijloace. 

— N-ai fi putut să faci nimic, nici atunci, nici după aceea, 
i-am zis, înlemnită şi eu, dar încercând, de dragul lui, să nu 
mă prăbuşesc. Telefonul mă anunţă că aveam un apel în 
aşteptare, însă l-am ignorat. 

— Aş fi putut să te sprijin. Aş fi putut să am grijă de tine. 

— Dar, tati, ai avut. Faptul că m-ai dus la doctorul Travis 
mi-a schimbat viaţa. Până atunci, nu reuşisem să rezolv 
nimic din ceea ce era greşit la mine. Nici nu pot să-ţi spun 
cât de mult m-a ajutat asta. 

El mormăi ceva, un sunet chinuit. 

— Ar fi trebuit să mă lupt cu mama ta pentru tine. Ar fi 
trebuit să rămâi cu mine. 

Am simţit că mi se strânge stomacul. 

— O, Doamne! Nu poţi să dai vina pe mama. Mult timp, 
ea habar n-a avut ce se petrece. Şi când a aflat, a făcut 
totul... 

— Nu mi-a spus mie! se răsti el, făcându-mă să tresar. Ar 
fi trebuit să-mi spună, la dracu”! Şi cum de-a putut să nu 
ştie? Trebuie să fi existat nişte semne... Cum de-a putut să 
nu vadă? Dumnezeule! Eu le-am văzut când ai venit în 
California. 


Am suspinat, fără să-mi pot ascunde suferinţa. 

— Eu am implorat-o să nu-ţi spună. Am pus-o să-mi 
promită că n-o va face. 

— Eva, asta nu era o decizie pe care s-o iei tu. Nu erai 
decât un copil. Ea ştia mai bine. 

— Îmi pare rău! am strigat, căci sunetul insistent al 
telefonului, care mă anunţa că am un apel în aşteptare mă 
făcuse să-mi ies din fire. Îmi pare rău. Pur şi simplu, nu 
voiam ca Nathan să mai rănească pe nimeni dintre cei pe 
care îi iubeam. 

— Vin să te văd, mă anunţă el, cu un ton care devenise 
brusc calm. lau primul avion spre tine. O să te sun după ce 
aterizez. 

— Tati... 

— 'Te iubesc, fetiţa mea. Eşti totul pentru mine. 

Şi zicând asta, închise. Eram distrusă. Am rămas locului, 
încremenită. Ştiam că ceea ce mi se întâmplase urma să-l 
distrugă pe tata, însă nu ştiusem cum să lupt cu asta. 

Telefonul începu să sune iar în mâna mea. N-am putut 
decât să mă holbez la ecran, văzând numele mamei, dar 
fără să fiu în stare să mă gândesc ce să fac. 

M-am ridicat în picioare, clătinându-mă, şi am aruncat 
telefonul pe măsuţa de cafea, de parcă m-ar fi ars. Nu 
puteam vorbi cu ea în momentul acela. Nu voiam să vorbesc 
cu nimeni. Nu-l voiam decât pe Gideon. 

Am luat-o clătinându-mă pe hol, prelingându-mă pe 
lângă pereţi. În timp ce mă apropiam de biroul lui Gideon, i- 
am auzit vocea şi lacrimile au început să-mi curgă în timp 
ce grăbeam paşii. 

— Îţi mulţumesc că te-ai gândit la mine, dar nu, spunea 
el pe un ton ferm şi jos, care se deosebea de cel pe care îl 
folosise înainte. Era mai blând şi mai intim. Evident că 
suntem prieteni, continuă el. Ştii de ce... Nu pot să-ţi dau 
ceea ce vrei de la mine. 

Am trecut de colţ şi am intrat în biroul lui. Stătea aşezat, 
ţinând capul plecat în timp ce asculta. 


— Opreşte-te! zise el, foarte rece. Nu e cazul să mă iei 
aşa, Corinne! 

— Gideon, am şoptit, ţinându-mă cu atâta putere de 
cadrul uşii, că mi se albiseră încheieturile degetelor. 

EI ridică privirea, după care se îndreptă brusc, sărind în 
picioare. Expresia încruntată de pe chip îi pieri de îndată. 

— Trebuie să închid, zise, smulgându-şi căştile din urechi 
şi aruncându-le pe birou, în timp ce se îndrepta spre mine. 
Ce s-a întâmplat? Ţi-e rău? 

Mă prinse în braţe, în timp ce mă îndreptam grăbită spre 
el, disperată după el. În clipa în care m-a tras spre el, 
îmbrăţişându-mă strâns, m-am simţit cuprinsă de un val de 
uşurare. 

— A aflat tata, i-am spus şi mi-am ascuns faţa la pieptul 
lui, cu mintea plină de ecouri ale durerii tatălui meu. Ştie. 

Gideon mă luă în braţe, legănându-mă. Telefonul lui 
începu să sune, iar el ieşi din încăpere, cu o înjurătură. 
Când eram pe hol, am auzit că sună şi telefonul meu, pe 
care îl lăsasem pe măsuţa de cafea. Sunetul enervant al 
celor două telefoane, care se opriră în acelaşi timp, îmi 
sporea şi mai mult anxietatea. 

— Spune-mi dacă trebuie să răspunzi, îmi zise el. 

— E mama. Sunt sigură că tata a sunat-o deja şi e tare 
furios. Doamne... Gideon! E distrus. 

— Înţeleg cum se simte. 

Mă duse în camera de oaspeţi şi închise uşa în urma lui. 
Mă puse pe pat, luă telecomanda de pe noptieră şi deschise 
televizorul, dând volumul încet, la un nivel la care nu mai 
auzeam nici un alt sunet, cu excepţia suspinelor mele de 
necontrolat. Pe urmă se întinse alături de mine şi mă luă în 
braţe, mângâindu-mă pe spate. Am rămas aşa, plângând, 
până mi-au secat toate lacrimile. 

— Spune-mi ce să fac, zise el, după ce m-am liniştit. 

— Tata vine aici. La New York, l-am anunţat, simțind că 
mi se strânge stomacul la gândul acesta. Cred că încearcă 
să ia un avion chiar azi. 


— Când afli, o să vin cu tine să-l luăm. 

— Nu poţi! 

— Ba bine că nu, răspunse el, foarte calm. 

I-am întins buzele, suspinând din nou când m-a sărutat. 

— Chiar ar trebui să mă duc singură. Este îndurerat. N-o 
să vrea să-l vadă nimeni în halul ăsta. 

Gideon dădu din cap a înţelegere. 

— la maşina mea! 

— Care? 

— Un Aston Martin DB9 al noului tău vecin. 

— Ce? 

— O să-ţi dai seama când o s-o vezi, ridică el din umeri. 

Nu mă îndoiam de asta. Indiferent cum ar fi fost, maşina 
avea să fie zveltă, rapidă şi periculoasă - la fel ca 
proprietarul ei. 

— Sunt speriată, am şoptit, împletindu-mi şi mai mult 
picioarele cu ale lui. 

Era atât de puternic, de real! Aş fi vrut să mă agăţ de el 
şi să nu-i mai dau drumul niciodată... El îşi trecu degetele 
prin părul meu. 

— De ce anume? 

— Lucrurile s-au stricat deja între mine şi mama. Dacă 
părinţii mei o să se ia la ceartă, nu vreau să fiu la mijloc. 
Ştiu că ei n-o să treacă prea bine peste asta - în special 
mama. Sunt îndrăgostiţi nebuneşte unul de altul. 

— Nu-mi dădusem seama de asta. 

— Nu i-ai văzut împreună. Se lasă cu descărcări 
electrice, i-am explicat, amintindu-mi că eu şi Gideon eram 
separați când mi-am dat seama de chimia sexuală încă 
foarte puternică dintre părinţii mei. lar tata mi-a mărturisit 
că încă o iubeşte. Mă întristează să mă gândesc la asta. 

— Pentru că nu sunt împreună? 

— Da, dar nu pentru că aş vrea eu o familie mare şi 
fericită, am precizat. Pur şi simplu, urăsc gândul de a trece 
prin viaţă fără omul pe care îl iubeşti. Când te-am pierdut 
pe tine... 


— Nu m-ai pierdut niciodată. 

— ... m-am simţit de parcă o parte din mine ar fi murit. 
Să-mi petrec toată viaţa aşa... 

— Ar fi iadul pe pământ. 

Gideon îmi mângâie uşor obrazul. l-am zărit tristeţea din 
ochi, spectrul lui Nathan, care îl bântuia. 

— Lasă-mă să discut eu cu Monica! 

Am clipit, nedumerită. 

— Cum? 

El zâmbi uşor. 

— O s-o sun şi o s-o întreb cum te descurci şi cum îţi mai 
merge. O să încep procesul de întoarcere publică înapoi la 
tine. 

— Ştie că ţi-am spus totul. S-ar putea să-ţi facă o criză de 
nervi. 

— Mai bine mie decât ţie. 

Asta aproape că m-a făcut să zâmbesc. 

— Îţi mulţumesc. 

— O să-i distrag atenţia şi o să-i abat gândul la altceva, 
zise el, prinzându-mi mâna şi atingându-mi inelul de la el. 

Clopote de nuntă. Nu spusese nimic, dar am înţeles 
mesajul. Şi, evident, la asta avea să se gândească mama. Un 
bărbat cu poziţia lui Gideon nu s-ar întoarce la o femeie cu 
ajutorul mamei ei - mai ales dacă aceasta era Monica 
Stanton - dacă nu ar avea „intenţii” serioase. 

Aceasta era însă o problemă pe care aveam s-o abordăm 
altă dată. 


În ora următoare, Gideon s-a prefăcut că nu mă 
urmăreşte deloc. A rămas lângă mine, m-a urmat dintr-o 
cameră în alta, cu diferite pretexte. Când stomacul meu a 
început să se vaite, m-a dus imediat în bucătărie, punându- 
mi în faţă un platou cu sandviciuri, cartofi prăjiţi şi o salată 
de macaroane. 

Am mâncat împreună în bucătărie, iar eu am lăsat ca 
atenţia şi grija lui să-mi calmeze nervii. Indiferent cât de 


greu îmi era acum, mă puteam sprijini pe el. Asta făcea ca 
multe dintre problemele cu care ne confruntam să pară că 
pot fi depăşite. 

Ce n-am fi putut face noi, atâta timp cât rămâneam 
împreună? 

— Ce voia Corinne? l-am întrebat. În afară că te vrea pe 
tine. 

Chipul i se înăspri brusc. 

— Nu vreau să vorbesc despre Corinne. 

În glasul lui se simţea o notă de enervare, care mă 
zgândări. 

— S-a întâmplat ceva? 

— Ce ţi-am spus eu? 

— Un lucru neconvingător, pe care prefer să-l ignor. 

EI scoase un oftat exasperat, dar se mai îmblânzi. 

— E supărată. 

— Adică zbiară sau plânge în tăcere? 

— Are vreo importanţă? 

— Da. E o diferenţă între a fi furioasă pe un tip şia 
suspina distrusă după el. De exemplu: Deanna e furioasă şi 
poate să se apuce să comploteze ca să te distrugă; eu am 
suspinat, distrusă, şi abia dacă puteam să mă târăsc jos din 
pat în fiecare zi. 

— O, Doamne, Eva! zise el, punându-şi mâna peste a 
mea. lartă-mă! 

— Ar fi cazul să mai încetezi cu scuzele. O să te revanşezi 
destul, pentru că o să ai de-a face cu mama. Deci, cum e 
Corinne, furioasă ori plânsă? 

— Plângea. Gideon tresări. E pierdută. 

— Îmi pare rău că trebuie să treci prin asta. Dar n-o lăsa 
să te târască pe panta vinovăţiei. 

— M-am folosit de ea, spuse el încetişor, ca să te apăr pe 
tine. 

Mi-am lăsat jos sandviciul şi l-am privit cu ochi îngustaţi. 

— I-ai spus sau nu că nu-i poţi oferi decât prietenia ta? 


— Ştii prea bine că aşa am făcut. Dar am şi lăsat, în mod 
deliberat, impresia că am putea ajunge la mai mult, ca să 
pun pe o pistă falsă ziariştii şi poliţia. l-am dat semnale 
amestecate. De asta mă simt vinovat. 

— Ei bine, e cazul să încetezi. Ticăloasa asta a încercat 
să mă facă să cred că i-ai tras-o... de două ori, am zis, 
fluturându-i două degete în faţă. Şi prima dată când a făcut- 
o, m-a durut atât de tare, că încă nu mi-am revenit. În plus, 
mai e şi măritată, fir-ar să fie de treabă! Nu are ce să caute 
să se dea la bărbatul meu, din moment ce are şi ea unul. 

— Hai să ne întoarcem la partea că eu i-aş fi tras-o. 
Despre ce vorbeşti? 

I-am explicat cele două incidente - dezastrul provocat de 
rujul de pe manşetă, la Crossfire, şi vizita mea inopinată la 
apartamentul lui Corinne, atunci când încercase să pară că 
tocmai făcuse dragoste cu el. 

— Ei, asta schimbă foarte mult lucrurile, remarcă el. Ea 
şi cu mine nu mai avem absolut nimic să ne spunem. 

— Îţi mulţumesc. 

El se întinse încet spre mine, dându-mi părul după 
ureche. 

— O să ieşim noi până la urmă la lumină. 

— Şi atunci, oare ce-o să ne facem unul cu altul? am 
şoptit. 

— Sunt sigur că o să găsim noi ceva de făcut. 

— Sex, nu-i aşa? am clătinat eu din cap. Am creat un 
monstru. 

— Nu uita şi de munca împreună. 

— O, Doamne! Nu te dai bătut. 

El luă un cartof prăjit şi-mi zise, în timp ce-l ronţăia: 

— După ce terminăm cu masa, vreau să vezi cum au fost 
refăcute site-urile de la Crossroads şi Cross Industries. 

— Pe bune? Chiar că a fost repede. Sunt impresionată, 
am zis, ştergându-mă la gură cu şervetul. 

— Mai bine te uiţi întâi, după care îmi spui dacă chiar 
aşa eşti. 


Gideon mă cunoştea foarte bine. Munca era refugiul 
meu, iar el mă puse la treabă. Mă instală în living, cu 
laptopul lui, îmi închise telefonul care nu mai contenea să 
sune, după care se duse în biroul lui, ca s-o sune pe mama. 

După ce mă lăsă singură, am stat câteva minute cu 
urechea ciulită la sunetul înăbuşit al vocii lui, încercând în 
zadar să mă concentrez pe website-urile pe care le refăcuse 
pentru mine. Aveam gândurile mult prea împrăştiate ca să 
fiu atentă. În cele din urmă, am renunţat şi l-am sunat pe 
Cary. 

— Unde mama mă-sii eşti? zbieră el, în loc de salut. 

— Ştiu că a fost o nebunie, i-am zis repede, căci puteam 
să jur că mama şi tatăl meu vitreg sunaseră la apartamentul 
unde locuiam împreună cu Cary, când văzuseră că eu nu 
răspund la mobil. Îmi pare rău. 

Zgomotul care se auzea pe fundalul telefonului lui Cary 
îmi dădea de ştire că el e pe undeva, pe afară. 

— Ai putea să-mi spui şi mie ce se petrece? Toată lumea 
mă sună pe mine - părinţii tăi. Stanton. Clancy. Toţi te 
caută, şi tu nu răspunzi la mobil. Am crezut că o s-o iau 
razna, întrebându-mă ce-ai păţit! 

Fir-ar! Am închis ochii. 

— Tata a aflat despre Nathan. 

Cary amuţi câteva clipe. Numai sunetul traficului şi 
urletul claxoanelor îmi mai spunea că încă nu închisese. În 
cele din urmă, vorbi: 

— La dracu”! Of, fetiţo! E de rău. 

Mila din vocea lui făcu să-mi urce un nod în gât, care nu 
mă lăsa să vorbesc. Nu mai voiam să plâng din nou. 
Zgomotul din fundal încetă deodată, ca şi cum ar fi intrat 
undeva, într-un loc liniştit. 

— În ce stare e? mă întrebă Cary. 

— E terminat. O, Dumnezeule, a fost îngrozitor. Cred că 
plângea. Şi e furios rău de tot pe mama. Probabil că de-asta 
a sunat ea atâta. 


— Ce-are de gând să facă? 

— Vine la New York. Nu ştiu când, dar a zis că sună când 
aterizează. 

— Vine acum? Adică azi? 

— Aşa cred, am răspuns, nefericită. Nu ştiu cum o fi 
făcut ca să lipsească din nou de la slujbă, şi încă atât de 
repede. 

— Aranjez eu camera de oaspeţi când ajung acasă, dacă 
încă n-ai făcut-o tu. 

— Mă ocup eu de asta. Tu unde eşti? 

— lau prânzul şi una de matineu cu Tatiana. A trebuit să 
ies puţin. 

— Îmi pare rău că ai fost nevoit să te ocupi de 
telefoanele mele. 

— N-a fost mare lucru, răspunse Cary, minimalizând 
totul în stilul specific. Am fost tare, tare îngrijorat. În 
ultimul timp, n-ai prea stat pe acasă. Nu ştiu ce faci sau cu 
cine o faci. Nu prea eşti tu însăţi. 

Nota de acuzare din tonul său îmi spori şi mai mult 
remuşcările, dar nu puteam să-i dezvălui nimic. 

— lartă-mă! 

El rămase tăcut câteva clipe, ca şi cum ar fi aşteptat o 
explicaţie, după care mormăi ceva ininteligibil. 

— Ajung acasă peste două ore. 

— În regulă. Ne vedem atunci. 

Am închis şi l-am sunat pe tatăl meu vitreg. 

— Eva! 

— Bună, Richard! am intrat eu direct în subiect. Tatăl 
meu a sunat-o pe mama? 

— Aşteaptă puţin! 

Un minut sau două, telefonul rămase tăcut, după care 
am auzit cum se închide o uşă. 

— Da, a sunat-o. A fost... neplăcut pentru mama ta. 
Sfârşitul ăsta de săptămână a fost tare greu pentru ea. Nu 
se simte bine, şi sunt îngrijorat din cauza asta. 


— E greu pentru noi toţi, am zis. Voiam să vă anunţ că 
tata vine la New York şi trebuie să petrec un timp liniştită 
cu el. 

— Trebuie să vorbeşti cu Victor, să-i spui să fie mai 
înţelegător, pentru că mama ta a trebuit să treacă prin 
toate astea. Era singură, fără nici un sprijn, cu un copil 
traumatizat. 

— Şi voi trebuie să înţelegeţi că ar fi trebuit să-i dăm 
destul timp ca să se confrunte cu asta, am replicat, pe un 
ton ceva mai dur decât mi-aş fi dorit, dar care îmi reflecta 
întru totul sentimentele, căci n-aveam de gând să mă las 
obligată să fiu de partea unuia sau a altuia dintre părinţii 
mei. Şi tu trebuie să rezolvi cumva problema cu mama şi s-o 
opreşti să mai sune non-stop la mine şi la Cary. Vorbeşte cu 
doctorul Petersen, dacă e nevoie, i-am sugerat, referindu- 
mă la terapeutul mamei. 

— Monica vorbeşte la telefon acum. O să discut cu ea 
când termină. 

— Nu sta doar de vorbă! Fă ceva în privinţa asta! 
Ascunde telefoanele pe undeva, dacă e nevoie. 

— Ar fi o acţiune extremă şi deloc necesară. 

— Ba nu-i aşa, dacă nu se potoleşte! am exclamat, 
bătând darabana cu degetele pe măsuţa de cafea. Noi doi 
suntem vinovaţi că mergem în vârful picioarelor pe lângă 
mama - O, nu, să n-o supăr pe Monica! -, pentru că avem 
mai degrabă tendinţa să cedăm când are o prăbuşire 
nervoasă. Dar ăsta e şantaj sentimental, Richard, iar eu m- 
am săturat de jocul ăsta. 

El rămase tăcut o clipă, după care reluă: 

— Ai foarte multe pe cap în momentul ăsta. Şi... 

— Crezi? am replicat; în mintea mea, urlam deja. Spune-i 
mamei că o iubesc şi că o s-o sun când o să pot. lar asta nu 
se va întâmpla azi. 

— Eu şi Clancy îţi stăm la dispoziţie, dacă ai nevoie de 
ceva, răspunse el, pe un ton cam acru. 

— Îţi mulţumesc, Richard. Îţi sunt recunoscătoare. 


Şi am închis, înăbuşindu-mi cu greu pornirea de a azvârli 
telefonul de perete. 


Am reuşit, în cele din urmă, să mă liniştesc îndeajuns 
încât să mă uit la website-ul Crossroads până să iasă Gideon 
din biroul lui. Părea bătut şi un pic ameţit, ceea ce era şi de 
aşteptat, ştiind cu cine vorbise. Pentru oricine, era o 
adevărată provocare să încerce să discute cu mama atunci 
când era supărată, iar Gideon n-avea cine ştie ce experienţă 
în domeniul acesta. 

— Te-am avertizat, i-am spus. 

EI se întinse, cu braţele ridicate deasupra capului. 

— O să-şi revină. Cred că este mai tare decât dă 
impresia. 

— A fost uluită când te-a auzit, nu-i aşa? 

El rânji, cunoscător, iar eu mi-am dat ochii peste cap. 

— Are impresia că eu am nevoie de un bărbat bogat, 
care să aibă grijă de mine şi să mă ţină la adăpost. 

— Te-ai făcut cu unul. 

— O să mă prefac că ai făcut această afirmaţie într-un 
mod care nu e tipic pentru omul peşterilor, am spus, în timp 
ce mă ridicam. Trebuie să plec şi să mă pregătesc pentru 
venirea tatei. Va trebui să rămân acasă noaptea, indiferent 
cât timp o să stea, şi probabil că nu este un lucru înţelept să 
te strecori în apartamentul meu. Dacă o să te ia drept un 
hoţ, n-o să fie prea amuzant. 

— În plus, ar fi şi o dovadă de lipsă de respect. Osă mă 
folosesc de timpul ăsta ca să mă fac vizibil în penthouse. 

— Prin urmare, avem un plan. Am rămas în picioare, 
frecându-mi obrajii, după care mi-am admirat noul ceas. 
Măcar am la îndemână un mod încântător de a număra 
minutele până o să fim din nou împreună. 

El se îndreptă spre mine, mă prinse de ceafă şi îmi 
mângâie uşor gâtul, în cercuri ademenitoare, cu degetul 
mare. 

— Trebuie să ştiu că eşti în regulă. 


Am dat din cap, afirmativ. 

— Am obosit să-mi tot fie condusă viaţa de Nathan. Mă 
străduiesc să ajung la un nou început. 

Îmi închipuiam un viitor în care mama nu mă hărţuia, 
tata era din nou stăpân pe el, Cary era fericit, Corinne se 
afla într-o ţară îndepărtată, iar eu şi Gideon nu mai eram 
bântuiţi de trecutul nostru. 

Şi, în sfârşit, eram pregătită să lupt pentru asta. 


Capitolul 11 


Luni dimineaţă. Era timpul să merg la serviciu. Nu 
aveam nici o veste de la tata, aşa că m-am pregătit să plec. 
Tocmai făceam săpături prin dulapul meu, când am auzit o 
bătaie în uşa de la dormitor. 

— Intră! am strigat. 

Peste câteva momente, l-am auzit pe Cary strigând: 

— Unde naiba eşti? 

— Aici. 

Umbra lui acoperi lumina din uşa şifonierului. 

— Ai vreo veste de la tatăl tău? 

— Nu încă, am zis, aruncându-i o privire scurtă. l-am 
trimis un SMS şi nu mi-a răspuns. 

— Asta înseamnă că încă e în avion. 

— Sau o fi pierdut legătura. Cine ştie? 

Mă uitam furioasă la hainele mele. 

— Uite! zise Cary, care trecu pe lângă mine şi scoase o 
pereche de pantaloni gri de in de pe raftul de jos şi o bluză 
neagră de dantelă, cu mâneci foarte scurte. 

— Mulţumesc. Şi cum era foarte aproape de mine, l-am 
îmbrăţişat. 

Mă îmbrăţişă şi el, drept răspuns, atât de strâns, că mă 
lăsă fără aer. Uimită de exuberanţa lui, l-am ţinut în braţe 
mai mult timp, cu obrazul lipit de inima lui. Pentru prima 
dată după câteva zile, îşi pusese nişte blugi şi un tricou şi, 
ca de obicei, reuşea să arate uluitor şi foarte scump. 

— S-a întâmplat ceva? l-am întrebat. 

— Mi-a fost dor de tine, fetiţo, şopti el, cu buzele în părul 
meu. 

— Încercam doar să mă asigur că n-o să te saturi de 
mine. 

Am încercat să fac ca replica asta să pară haioasă, însă 
tonul lui mă tulburase, căci îi lipsea toată voioşia pe care o 


avea de obicei. 

— O să iau un taxi până la serviciu, aşa că am ceva timp. 
Ce-ar fi să bem o cafea împreună? 

— Clar! zise el, dându-se înapoi şi zâmbindu-mi, cu 
frumuseţea lui ştrengărească. Mă luă de mână şi mă trase 
din dressing. Mi-am aruncat hainele pe spătarul unui scaun, 
după care ne-am îndreptat spre bucătărie. 

— leşi în oraş? m-am interesat. 

— Am 0 filmare azi. 

— Ei, da, asta e o veste bună! am zis, îndreptându-mă 
spre filtrul de cafea, în timp ce el scotea laptele din frigider. 
S-ar zice că e încă o ocazie să cumpărăm o siclă de 
şampanie. 

— Nici vorbă, mă luă el în răspăr. În nici un caz acum, cu 
tot ce s-a întâmplat cu tatăl tău. 

— Păi şi ce altceva am putea să mai facem? Să ne 
aşezăm frumos în cerc şi să ne holbăm unii la alţii? Nu se 
mai poate face nimic. Nathan a murit şi, chiar dacă n-ar fi 
aşa, ceea ce mi-a făcut el s-a întâmplat demult, am răspuns, 
în timp ce-i întindeam o cană aburindă şi mă apucam s-o 
umplu pe cealaltă. Eu sunt pregătită să-i înfund amintirea 
într-o gaură rece şi întunecată şi să-l dau cu totul uitării. 

— Da, s-a terminat pentru tine, răspunse Cary, care 
tocmai îmi turna lapte în cafea. Însă pentru tatăl tău e ceva 
nou. O să vrea să staţi de vorbă despre cele întâmplate. 

— N-o să vorbesc despre asta cu tata. N-o să mai 
vorbesc niciodată despre asta. 

— S-ar putea ca lui să nu-i convină. 

M-am întors spre Cary, sprijinindu-mă de blat, cu cana în 
mână. 

— El are nevoie doar să vadă că sunt în regulă. Nu are 
nici o legătură cu el. Are legătură doar cu mine, iar eu 
supraviețuiesc. Şi încă destul de bine, aşa am impresia. 

El amesteca în cafea, cu o expresie gânditoare. 

— Da, aşa e, zise după câteva clipe. Ai de gând să-i spui 
despre iubitul tău misterios? 


— Nu e un mister. Pur şi simplu nu pot să vorbesc despre 
el, iar asta nu are nici o legătură cu prietenia noastră. Am 
încredere în tine, te iubesc şi mă bazez pe tine, cum am 
făcut-o întotdeauna. 

Ochii lui verzi mă ţintuiau, din spatele cânii de cafea. 

— Nu prea s-ar zice. 

— Eşti prietenul meu cel mai bun. Când o să fiu bătrână 
şi o să am părul alb, tu o să fii tot cel mai bun prieten al 
meu. Faptul că nu vorbesc despre tipul cu care sunt acum 
n-o să schimbe asta. 

— Şi cum să nu simt că n-ai încredere în mine? Ce mare 
scofală e cu tipul ăsta, dacă nu poţi nici măcar să-mi spui 
cum îl cheamă sau ceva pe acolo? 

Am oftat şi i-am pus pe tavă o jumătate de adevăr. 

— Nici măcar nu ştiu cum îl cheamă. 

Cary încremeni, holbându-se la mine. 

— Îţi baţi joc de mine. 

— Nu l-am întrebat niciodată cum îl cheamă. 

Aşa cum se întâmplă cu toate răspunsurile evazive, şi 
acesta implora parcă să fie explorat. Cary mă privi lung. 

— Şi eu n-ar trebui să fiu îngrijorat? 

— Deloc. Eu mă simt foarte bine în situaţia asta. 
Amândoi obţinem ceea ce vrem şi el ţine la mine. 

Cary mă studia. 

— Şi cum îl strigi când ajungi la orgasm? Trebuie să zici 
tu ceva, dacă chiar este bun la pat. Şi presupun că e, din 
moment ce este clar că nu ajungeţi să staţi de vorbă, ca să 
vă şi cunoaşteţi. 

— Ăăă... Întrebarea mă blocase. Cred că zic doar „O, 
Doamne!” 

Cary începu să râdă, dându-şi capul pe spate. 

— Tu cum te descurci, făcând slalom printre două 
relaţii? l-am întrebat. 

— Mi-e bine, răspunse el, băgându-şi o mână în buzunar 
şi legănându-se pe călcâie. Cred că at şi Trey sunt relaţia 


cea mai apropiată de monogamie în care m-am aflat 
vreodată. Până acum, pentru mine, merge. 

Tot acest aranjament mi se părea fascinant. 

— Ţi-ai făcut vreodată griji că o să rosteşti numele greşit 
când îţi dai drumul? 

— Nu, răspunse el, cu ochii verzi scânteind. Pur şi 
simplu, le zic la amândoi „iubire”. 

— Cary! Am clătinat din cap; era incorigibil. Ai de gând 
să-i faci cunoştinţă lui Trey cu Tatiana? 

El ridică din umeri. 

— Nu cred că e ideea cea mai bună. 

— Nu? 

— Tatiana e o javră, în zilele ei cele mai bune, iar Trey e 
pur şi simplu un tip de treabă. Nu e o combinaţie 
nemaivăzută în agenda mea. 

— Mi-ai spus o dată că nu-ţi place prea mult de Iatiana. 
S-a schimbat ceva? 

— Aşa e ea, răspunse el, evaziv. Nu mă deranjează. 

Era rândul meu să mă holbez la el. 

— Are nevoie de mine, Eva, spuse el încetişor. Trey mă 
doreşte şi cred că mă iubeşte, însă nu are nevoie de mine. 

Puteam să înţeleg asta. Era plăcut uneori să simţi că are 
cineva nevoie de tine. 

— M-am prins. 

— Şi cine zice că pe lume există doar o singură persoană 
care ne poate oferi totul? pufni el. Nu prea cred că pot 
înghiţi aşa ceva. Uită-te la tine şi la tipul tău fără nume! 

— Poate că o situaţie din asta, cu amestecuri şi 
combinaţii, poate să fie în regulă pentru cei care nu sunt 
geloşi. Cu mine însă n-ar merge. 

— Da. 

Cary îşi înălţă cana. Mi-am ciocnit-o şi eu pe a mea de-a 
lui. 

— Deci, şampanie şi...? 

— Hmm... făcu el, strâmbând gânditor din buze. Tapas? 

— Vrei să-l scoţi pe tata în oraş? 


— E o idee proastă? 

— E bestială, dacă îl putem convinge, am zâmbit eu. 
Cary, eşti cel mai tare! 

El îmi făcu cu ochiul; acum mă simţeam ceva mai 
liniştită. 

În viaţa mea, totul părea că se clatină, şi mai ales 
relaţiile cu oamenii care îmi erau cei mai dragi. Mi-era greu 
să fac faţă acestor situaţii, pentru că mă bazam pe ei să mă 
ţină în stare de funcţionare. Dar poate că, atunci când totul 
se va fi aşezat, aveam să fiu şi eu ceva mai puternică. Mai 
capabilă să stau mai bine pe propriile picioare. Şi, dacă aşa 
avea să fie, însemna că toate problemele, toate chinurile 
mele nu au fost în zadar. 

— Vrei să-ţi aranjez părul? mă întrebă Cary. 

Am dat din cap. 

— Chiar te rog! 


Când am ajuns la serviciu, am fost dezamăgită să văd că 
Megumi părea foarte nefericită. Abia dacă a reuşit să-mi 
facă semn cu mâna când mi-a deschis, după care s-a 
prăbuşit la loc pe scaun. 

— Fată dragă, trebuie să-l tragi pe dreapta pe Michael, i- 
am spus. Nu-ţi face deloc bine. 

— Ştiu, răspunse ea, dându-şi pe spate şuviţele mai lungi 
ale tunsorii ei bob asimetrice. O să mă despart de el data 
viitoare când îl văd. Nu mai am nici o veste de la el de vineri 
încoace şi cred că o s-o iau razna tot întrebându-mă dacă 
nu cumva s-a cuplat cu cineva la petrecerea aia de burlaci. 

— Bleah! 

— Da, ştiu! Pur şi simplu, nu-i deloc cea mai tare chestie 
să-ţi faci griji că tipul cu care te culci a ajuns să şi-o tragă 
cu alta. 

Remarca ei mi-a adus în minte conversaţia pe care o 
avusesem cu Cary. 

— Eu şi îngheţata Ben and Jerry suntem la un telefon 
distanţă. Dă o strigare dacă ai nevoie de noi! 


— Ăsta e secretul tău? râse ea, scurt. Cu ce aromă te-ai 
tratat, ca să scapi de Gideon Cross? 

— N-am scăpat încă de el, am recunoscut eu. 

Ea dădu din cap, cu înţelegere. 

— Ştiam. Dar te-ai distrat sâmbătă, nu-i aşa? Şi, apropo, 
tipul e un idiot. Într-o zi, o să-şi dea şi el seama şi o să vină 
târâş înapoi la tine. 

— A sunat-o pe mama în weekend, am mărturisit cu voce 
joasă, aplecându-mă peste biroul ei. A întrebat-o de mine. 

— Uau! Megumi se aplecă şi ea spre mine. Ce-a zis? 

— Nu ştiu amănuntele. 

— O să te întorci la el? 

— Habar n-am, am ridicat eu din umeri. Depinde cât de 
eficient se ploconeşte. 

— Chiar că! zise ea, bătând palma cu mine. Apropo, îţi 
stă bestial părul. 

l-am mulţumit şi m-am îndreptat spre biroul meu, 
pregătindu-mi în minte cererea de a mă învoi de la serviciu 
dacă mă suna tata. Abia trecusem de colţ, la capătul 
coridorului, când am dat nas în nas cu Mark, care avea un 
zâmbet cât toate zilele pe faţă. 

— O, Doamne! M-am oprit brusc. Arăâţi nebuneşte de 
fericit. Lasă-mă să ghicesc! Te-ai logodit! 

— Da! 

— Uraa! am exclamat, aruncându-mi geanta şi punga pe 
jos, ca să bat din palme. Mă bucur atât de mult pentru tine! 
Felicitări! 

EI se aplecă să-mi culeagă lucrurile de pe jos. 

— Hai la mine în birou! 

Îmi făcu semn s-o iau înainte şi, după ce am intrat, 
închise uşa de sticlă după noi. 

— A fost greu? l-am întrebat, în timp ce mă aşezam în 
faţa lui. 

— Cel mai greu lucru pe care l-am făcut vreodată, zise 
Mark, întinzându-mi lucrurile, după care se aruncă în 
scaunul lui şi începu să se răsucească. Şi Steven m-a lăsat 


să fierb în suc propriu. Îţi vine să crezi? A ştiut tot timpul că 
aveam de gând să-l cer. Mi-a zis că şi-a dat seama după cât 
eram de întors pe dos. 

— Te cunoaşte foarte bine, am zâmbit eu. 

— Şi a mai şi aşteptat un minut sau două până să-mi 
răspundă. Şi, crede-mă, aveam impresia că au fost câteva 
ore. 

— Chiar că! Prin urmare, toate afirmaţiile alea împotriva 
căsătoriei erau doar de faţadă? 

El dădu din cap, cu acelaşi zâmbet larg pe chip. 

— Când l-am refuzat eu, orgoliul lui a fost rănit, aşa că a 
vrut să mi-o plătească un pic. A zis că a ştiut mereu că o să 
ajung în cele din urmă la asta. Şi voia să mă facă să pun 
osul la muncă atunci când aveam să-l cer. 

Ăsta era exact genul lui Steven, care era un tip pus pe 
şotii şi foarte sociabil. 

— Şi unde ai pus întrebarea? 

Mark începu să râdă. 

— N-aveam cum s-o fac într-un loc unde să avem şi 
atmosferă, nu? În vreun restaurant, la lumina lumânărilor, 
sau într-un bar drăguţ şi întunecat, după spectacol. Nu, a 
trebuit să aştept până când ne-a adus acasă limuzina, la 
sfârşitul serii; eram amândoi în faţa casei, şi ştiam că aveam 
să pierd ocazia. Aşa că am trântit-o pur şi simplu, în mijlocul 
străzii. 

— Mie mi se pare chiar romantic. 

— Cred că tu eşti o romantică, veni replica lui. 

— Cui îi pasă de vin şi de trandafiri? Oricine poate să 
facă asta. Dar să-i arăţi cuiva că nu poţi trăi fără el? Asta 
da, e romantic. 

— Ai pus punctul pe i, ca de obicei. 

Am suflat, în glumă, peste unghii şi mi le-am frecat de 
tricou, zicând: 

— Ce pot să spun? 

— O să-l las pe Steven să-ţi povestească totul amănunţit 
miercuri, la prânz. A spus deja povestea de atât de multe 


ori până acum, încât deja a făcut un rol din asta. 

— Abia aştept să-l văd. Mă bucur atât de mult pentru voi! 

Oricât ar fi fost Mark de încântat, eram sigură că Steven 
se suia pe pereţi de fericire. Antreprenorul acela mare şi 
roşcat avea o personalitate la fel de vibrantă ca şi părul lui 
roşcat strălucitor. 

— Vrea să te agaţe ca s-o ajuţi pe Shawna la pregătiri, 
ştii asta, nu? zise Mark, sprijinindu-se cu coatele pe masă. 
În afară de sora lui, recrutează toate femeile pe care le 
cunoaştem. Bag mâna-n foc că totul va fi o adevărată 
nebunie. 

— Pare tare amuzant! 

— Aşa spui acum, mă avertiză el, cu ochii sclipind. Hai să 
ne luăm o cafea şi să ne începem şi noi săptămâna, ce zici? 

M-am ridicat în picioare. 

— Uite, nu-mi place deloc că trebuie să-ţi zic aşa ceva, 
dar tata vine de urgenţă în oraş săptămâna asta. Nu ştiu 
prea bine când ajunge. Ar putea să fie azi. Trebuie să-l iau 
de la aeroport şi să-l ajut să se instaleze. 

— Ai nevoie de ceva timp? 

— Numai cât să-l văd ajuns la mine acasă. Cel mult 
câteva ore. 

Mark dădu din cap, aprobator. 

— Ai zis că vine de urgenţă. Lucrurile sunt în regulă? 

— O să fie. 

— OK. Nu e nici o problemă să pleci când ai nevoie. 

— Mulţumesc. 

În timp ce-mi lăsam lucrurile pe birou, m-am gândit - 
pentru a milioana oară - cât de mult îmi plăceau slujba şi 
şeful meu. Înţelegeam cât de tare dorea Gideon să fiu 
aproape de el şi apreciam enorm viziunea lui despre noi, 
construind ceva împreună, dar slujba mea mă ajuta să 
evoluez ca persoană. Nu voiam să renunţ la asta, nu voiam 
să ajung să-i port pică dacă avea să mă tot îmboldească s-o 
fac. Trebuia să găsesc un argument pe care Gideon să-l 
accepte. 


Şi am început să mă gândesc la asta în timp ce mă 
îndreptam împreună cu Mark spre bucătăria de serviciu. 


Cu toate că Megumi nu-i dăduse încă papucii lui Michael, 
am scos-o la prânz într-un restaurant cu delicatese din 
apropiere, unde aveau nişte gustări delicioase şi o selecţie 
foarte bună de îngheţată Ben and Jerry. Eu am ales 
sortimentul Chunk Monkey, ea s-a oprit la Cherry Garcia, şi 
amândouă ne-am savurat desertul răcoritor în mijlocul 
acelei zile caniculare. 

Stăteam în spate, la o masă micuță de fier, pe care 
tronau resturile prânzului nostru. Restaurantul nu era la fel 
de aglomerat la ora prânzului ca alte restaurante şi terase 
din zonă, iar asta ne convenea de minune la amândouă. 
Puteam să stăm de vorbă fără să ridicăm vocea. 

— Mark e în al nouălea cer, spuse ea, lingându-şi 
linguriţa. 

Purta o rochie de culoare lime, care se potrivea de 
minune cu tenul ei palid şi părul negru. Megumi recurgea 
mereu la culori şi stiluri îndrăzneţe. O invidiam pentru cât 
de bine reuşea să combine totul. 

— Ştiu, am zâmbit. E tare bine să vezi pe cineva în 
culmea fericirii. 

— Fericire lipsită de orice vină. Nu cum este îngheţata 
asta. 

— Ei, şi ce înseamnă un pic de vinovăţie, din când în 
când? 

— Un fund mare? 

— Mersi că mi-ai adus aminte că trebuie să mă duc la 
sală azi, am bodogănit eu. N-am mai făcut sport de câteva 
zile. 

„Asta dacă nu mai pun la socoteală gimnastica din pat...” 

— Cum reuşeşti să-ţi păstrezi motivaţia? se interesă ea. 
Eu ştiu că ar trebui să mă duc, dar găsesc mereu un pretext 
să n-o fac. 


— Şi îţi păstrezi silueta şi fără asta? Am clătinat din cap. 
Mi se face rău când te aud! 

Ea zâmbi într-un colţ al gurii. 

— La ce sală te duci? 

— Fac cu schimbul, între o sală obişnuită de sport şi un 
studio de Krav Maga din Brooklyn. 

— Te duci înainte de serviciu sau după? 

— După. Nu sunt genul care se scoală de dimineaţă, i-am 
zis. Sunt prietenă bună cu somnul. 

— Te-ar deranja dacă aş veni şi eu din când în când? Nu 
prea cred că la Krav aia, ci la sală. Tu unde te duci? 

Tocmai înghiţeam o bucăţică de ciocolată, pregătindu-mă 
să răspund, când am auzit un telefon sunând. 

— Ai de gând să răspunzi? mă întrebă Megumi, făcându- 
mă să-mi dau seama că era telefonul meu. 

Era telefonul cu cartelă. De aceea nu-l recunoscusem. L.- 
am scos în grabă şi am răspuns pe nerăsuflate. 

— Alo! 

— Îngeraş! 

Am savurat o clipă tonul aspru al lui Gideon. 

— Bună! Ce mai faci? 

— Avocaţii mei tocmai m-au anunţat că poliţia s-ar putea 
să aibă un suspect. 

— Ce? Mi s-a oprit inima în loc, iar stomacul a început să 
se revolte, vrând să scape de prânzul luat. O, Doamne! 

— Nu sunt eu. 


Nu mai ştiu cum m-am întors la birou. Când Megumi m-a 
întrebat cum se numea sala de sport, a trebuit să repete 
întrebarea de două ori. Eram cuprinsă de o teamă atât de 
mare, cum nu mai simţisem niciodată. Era mai rău ca 
oricând când te temeai pentru o persoană iubită. 

Oare cum naiba puteau poliţiştii să bănuiască pe 
altcineva? 

Aveam sentimentul îngrozitor că nu făceau decât să 
încerce să-l scoată din vizuină pe Gideon. Să mă scoată pe 


mine. Şi, dacă ăsta era scopul, le ieşise foarte bine. Cu 
mine, cel puţin, Gideon păruse calm şi liniştit în timpul 
scurtei noastre conversații. Îmi spusese să nu fiu supărată, 
că dorise doar să mă avertizeze că poliţiştii puteau să 
revină cu alte întrebări. Sau poate că nu. 

Doamne, Dumnezeule! M-am întors încetişor la biroul 
meu, cu nervii întinşi la maximum. Mă simţeam de parcă aş 
fi dat pe gât o oală întreagă de cafea. Îmi tremurau mâinile 
şi inima îmi bătea înfiorător de tare. 

M-am aşezat la birou şi am încercat să mă apuc iar de 
lucru, dar nu reuşeam să mă concentrez. Stăteam cu ochii 
aţintiţi la monitor, însă nu vedeam nimic. 

Ce însemna că poliţia avea un suspect care nu era 
Gideon? Ce urma să facem? Nu puteam să permitem ca un 
om nevinovat să meargă la închisoare. Cu toate astea, în 
mintea mea, o voce îmi şoptea că Gideon urma să scape de 
acuzare, dacă altcineva avea să fie acuzat de crimă. 

În clipa în care gândul acesta îşi făcu loc în conştiinţa 
mea, am simţit că-mi vine să vomit. Privirea mi se îndreptă 
spre fotografia tatălui meu. Era în uniformă, lângă maşina 
lui, arătând uluitor de bine. 

Eram atât de ameţită, atât de înspăimântată! 

Am tresărit când telefonul meu începu să vibreze pe 
birou. Ecranul îmi afişa numărul şi numele tatei. Am 
răspuns în grabă. 

— Salut! Unde eşti? 

— În Cincinnati. Schimb avioanele. 

— Stai puţin, să notez detaliile zborului! am zis, înhăţând 
un pix, şi am scris detaliile pe care mi le dădea. Voi fi la 
aeroport când aterizezi. Abia aştept să te văd. 

— Da... Eva. Draga mea! oftă el, din greu. Ne vedem 
curând. 

Apoi închise. Tăcerea care urmă era asurzitoare. Mi-am 
dat seama că sentimentul cel mai puternic pe care îl încerca 
era acela de vinovăţie. Vina îi schimba vocea şi mă umplea 
pe mine de durere. 


M-am ridicat şi m-am dus la Mark în birou. 

— Tocmai m-a sunat tata. Avionul lui aterizează pe 
aeroportul La Guardia peste vreo două ore. 

El ridică ochii spre mine, apoi se încruntă îngrijorat, 
cercetându-mă din priviri. 

— Atunci, du-te acasă, pregăteşte-te şi du-te să-l 
întâmpini! 

— Mersi. 

Acest simplu cuvânt trebuia să fie de ajuns. Mark părea 
să priceapă că nu vreau să mai zăbovesc la discuţii. 

În taxiul care mă ducea spre casă, mi-am scos mobilul cu 
cartelă şi am trimis un scurt mesaj: „Plec peste o oră să-l 
iau pe tata. Poţi vorbi?” 

Voiam să ştiu ce crede Gideon... cum se simţea. Eram 
dărâmată şi nu ştiam ce să mă fac. 

Când am ajuns acasă, mi-am pus o rochie simplă, 
deschisă la culoare, şi o pereche de sandale. Am răspuns la 
un mesaj de la Martin, zicându-i că, într-adevăr, sâmbătă 
fusese o seară excelentă şi că ar trebui s-o mai repetăm. Am 
mai verificat o dată bucătăria, asigurându-mă că toate 
mâncărurile favorite ale tatei, pe care le cumpărasem, erau 
exact acolo unde le pusesem. M-am mai uitat o dată prin 
camera de oaspeţi, deşi o pregătisem cu doar o zi înainte. 
Apoi am intrat pe net şi am verificat unde se afla avionul 
tatei. 

Gata. Acum îmi rămânea destul timp s-o iau razna de 
grijă. 

Am făcut o căutare pe Google după „Corinne Giroux şi 
soţul ei”, uitându-mă mai ales la imagini. 

Am descoperit aşa că Jean-Franqois Giroux era un tip 
foarte arătos. De fapt, chiar foarte sexy. Nu la fel de sexy ca 
Gideon, dar cine se putea compara cu el? Gideon se încadra 
într-o categorie cu totul aparte, dar şi după Jean-Frangois 
puteai să întorci capul; avea părul negru şi ondulat şi ochii 
de un verde pal, ca de jad. Era bronzat şi purta un barbişon 


care îl prindea de minune. Făcea un cuplu bestial împreună 
cu Corinne. 

Telefonul mobil începu să sune. Am sărit în picioare în 
grabă, împiedicându-mă de măsuţa de cafea când m-am 
repezit să-l iau. L-am smuls din geantă şi am răspuns: 

— Alo? 

— Sunt alături, zise Gideon. N-am prea mult timp. 

— Vin acum. 

Mi-am înhăţat geanta şi am ieşit. Una dintre vecinele 
mele tocmai îşi descuia uşa, aşa că i-am zâmbit politicos şi 
distant, prefăcându-mă că aştept liftul. În clipa în care a 
intrat la ea în apartament, m-am repezit spre uşa lui 
Gideon, care s-a deschis înainte să-mi pot folosi cheia. 

Gideon m-a întâmpinat în blugi şi tricou, cu o şapcă pe 
cap. M-a luat de mână şi m-a tras înăuntru, aruncându-şi 
şapca de pe cap, înainte să-şi lipească buzele de ale mele. 
Sărutul lui era surprinzător de dulce, iar buzele puternice 
erau moi şi calde. 

Mi-am lăsat geanta să cadă şi mi-am încolăcit braţele în 
jurul lui, cuibărindu-mă la pieptul său. Faptul că simţeam 
cât e de puternic era de ajuns să-mi calmeze într-atât 
teama, încât să pot respira adânc. 

— Bună, şopti el. 

— Nu trebuia să vii acasă. 

Nici nu mă puteam gândi în ce hal îi bulversase ziua 
treaba asta. Să-şi schimbe hainele, să se ducă acasă şi 
înapoi... 

— Ba da. Ai nevoie de mine, răspunse el, mângâindu-mă 
pe spate, după care se dădu înapoi ca să se uite la mine. 
Eva, nu-ţi face probleme din cauza asta! O să mă ocup eu 
de tot. 

— Cum? 

Ochii albaştri îi erau senini şi avea o expresie 
încrezătoare pe chip. 

— În clipa asta, aştept mai multe informaţii. Pe cine 
suspectează? De ce îl suspectează? Sunt destule şanse ca 


lucrurile să iasă bine. Ştii asta. 

Îl priveam întrebătoare. 

— Şi dacă nu ies? 

— Dacă o să las pe cineva să plătească pentru crima pe 
care am comis-o? zise el, strângând din dinţi. Asta te 
întrebi? 

— Nu, am răspuns, mângâindu-i uşor fruntea. Ştiu că n-o 
să accepţi una ca asta. Mă întreb doar în ce fel o să 
împiedici aşa ceva. 

E] se încruntă şi mai tare. 

— Eva, îmi ceri să prevăd viitorul. Nu pot s-o fac. Trebuie 
doar să ai încredere în mine. 

— Am, i-am zis cu convingere. Dar tot sunt speriată. Nu 
pot să nu fiu înspăimântată. 

El îmi mângâie uşor buza de jos cu degetul mare. 

— Ştiu. Şi eu sunt îngrijorat. Detectivul Graves este o 
femeie foarte inteligentă. 

Observaţia lui răsună ca un ecou în mine. 

— Ai dreptate. Asta mă face să mă simt mai bine. 

N-o cunoşteam pe Shelley Graves. N-o cunoşteam cu 
adevărat. Dar, în puţinele dăţi în care o întâlnisem, mă 
izbise faptul că era inteligentă şi avea foarte mult bun-simţ. 
N-o luasem în calcul, deşi ar fi trebuit. Era ciudat că mă 
aflam într-o situaţie în care, în acelaşi timp, mă temeam de 
felul ei de-a fi şi o admiram totodată. 

— E totul pregătit pentru tatăl tău? 

Amintirea acestui fapt îmi readuse o parte din temeri. 

— Totul e pregătit. Numai eu, nu. 

Privirea lui se îmblânzi. 

— Ai vreo idee despre cum o să te descurci cu el? 

— Cary s-a întors azi la lucru, aşa că o să sărbătorim cu 
şampanie şi pe urmă luăm cina în oraş. 

— Crezi că e pregătit pentru asta? 

— Nu ştiu dacă eu sunt pregătită, am recunoscut. E ca 
naiba să fac planuri să bem şampanie şi să mă plimb de 
colo-colo în timp ce se întâmplă toate astea. Dar ce altceva 


aş putea să fac? Dacă tata nu vede că sunt în regulă, n-o să 
poată trece peste ceea ce a aflat despre Nathan. Trebuie 
să-i arăt că tot ceea ce e urât e acum de domeniul 
trecutului. 

— Şi trebuie să mă laşi pe mine să mă ocup de restul, mă 
mustră el. Eu o să am grijă de tine, de noi. Tu concentrează- 
te doar pe familia ta, o vreme. 

M-am dat un pas înapoi, l-am luat de mână şi l-am tras 
spre canapea. Era ciudat să-l văd acasă aşa devreme, după 
ce plecase la lucru. Faptul că zăream pe fereastră soarele 
după-amiezii, care poleia oraşul, mă făcea să mă simt 
straniu, ceea ce întărea şi mai mult ideea că noi furam timp 
ca să putem fi împreună. 

M-am aşezat pe canapea, picior peste picior, privindu-l în 
timp ce se aşeza lângă mine. Noi doi ne asemănam în multe 
feluri, în special în privinţa trecutului. Oare Gideon trebuia 
şi el să scoată totul la lumină cu familia lui? Oare de asta 
avea nevoie ca să se vindece complet? 

— Ştiu că trebuie să te întorci la lucru, am zis, dar mă 
bucur că ai venit acasă pentru mine. Ai dreptate - aveam 
nevoie să te văd. 

El îmi duse mâna la buze. 

— Ştii când se întoarce tatăl tău în California? 

— Nu. 

— Oricum, programarea mea de mâine la doctorul 
Petersen ar fi făcut să nu ne vedem decât seara, foarte 
târziu, spuse Gideon, cu un zâmbet slab. O să găsim noi o 
cale să fim împreună. 

Să fie aproape de mine... să-l ating... să-l văd zâmbind... 
să aud acele cuvinte... Puteam să trec peste orice, atâta 
timp cât era lângă mine, după o zi prea lungă. 

— Pot să am cinci minute? l-am întrebat. 

— Poţi să ai tot ce vrei, îngeraş, răspunse el blând. 

— Numai atât. 

M-am dat mai aproape şi m-am sprijinit de el. Îmi 
cuprinse umerii cu braţul, iar mâinile ni se împletiră în 


poală. Formam astfel un cerc perfect. Nu la fel de 
strălucitor ca inelele pe care le aveam pe degete, dar la fel 
de nepreţuit. 

După o clipă, am simţit cum şi el se lasă pe mine, oftând. 

— Şi eu aveam nevoie de asta. 

L-am îmbrăţişat şi mai strâns. 

— E în regulă să ai nevoie de mine, campionule. 

— Aş vrea să am un pic mai puţină nevoie de tine. Măcar 
cât să devină suportabil. 

— Păi, atunci, unde mai e distracţia? 

Râsul lui uşurel mă făcu să mă îndrăgostesc şi mai mult 
de el. 

* 


Gideon avusese dreptate cu noua lui maşină. În timp ce 
mă uitam cum băiatul de la parcare opreşte Aston Martinul 
DB9, zvelt, de un gri metalizat, în faţa mea, m-am gândit că 
e foarte aproape de imaginea lui Gideon pe roţi. Era sex cu 
pedală de accceleraţie; atât de plină de eleganţă, că 
aproape mă umplea de dorinţă sexuală. 

Şi eram tare speriată să o conduc. 

Să conduci în New York nu avea nici o legătură cu 
condusul în California de Sud. Am şovăit înainte să iau 
cheile de la băiatul cu papion, cântărind în minte dacă n-ar 
fi mai înţelept să chem un taxi. 

Brusc, telefonul cu cartelă începu să sune. L-am scos în 
grabă. 

— Alo? 

— Fă-o şi gata! îmi comandă ademenitor Gideon. Nu-ţi 
mai face griji şi treci la volan! 

M-am răsucit, uitându-mă în jur după camerele de luat 
vederi. Mă cuprinsese un fior de plăcere, căci puteam să 
simt privirea lui Gideon aţintită asupra mea. 

— Ce faci? 

— Îmi doresc să fi fost cu tine. Mi-ar plăcea să te întind 
pe capotă şi să ţi-o trag încet de tot. Să te pătrund adânc de 


tot. Să probăm un pic amortizoarele alea. Mmm, ce mi s-a 
sculat! 

Şi eu mă udasem. Aş fi putut să-l ascult la nesfârşit; îmi 
plăcea la nebunie vocea lui. 

— Sunt speriată să nu-ţi lovesc maşinuţa asta atât de 
frumoasă. 

— Nu-mi pasă nici cât negru sub unghie de maşină; mă 
interesează doar siguranţa ta. Poţi să zgării tot ce vrei, 
numai nu te răni! 

— Dacă asta trebuia să mă liniştească, să ştii că n-a 
mers. 

— Am putea să facem sex la telefon până te aduc la 
orgasm - asta ar trebui să meargă. 

M-am uitat cercetător la oamenii care se ocupau de 
parcare şi care se prefăceau că nu mă privesc. 

— Nu cumva ar trebui să fiu îngrijorată în legătură cu ce 
te-a făcut să fii atât de excitat în timpul scurt care a trecut 
de când am fost cu tine? 

— Mă excită gândul la tine conducând un DB9. 

— Acum te excită? am replicat, ascunzându-mi un 
zâmbet. Adu-mi şi mie aminte, care dintre noi are un fetiş 
legat de mijloacele de transport? 

— Urcă-te la volan, mă îndemnă el. Închipuie-ţi că eu 
stau pe locul din dreapta. Cu mâinile între picioarele tale. 
Cu degetele înfipte în pizdulicea ta moale şi umedă. 

M-am apropiat de maşină, cu picioarele tremurânde, şi 
am şoptit: 

— Cred că de fapt îţi doreşti să mori. 

— Mi-aş scoate-o şi mi-aş freca-o în timp ce fac sex cu 
tine cu degetele, ca să ne simţim amândoi bine, excitaţi. 

— Lipsa de respect pe care o manifeşti faţă de tapiţeria 
acestei maşini este strigătoare la cer. 

M-am aşezat pe scaunul şoferului şi am petrecut un 
minut încercând să-mi dau seama cum să fac vehiculul să se 
mişte. Glasul lui răsună prin sistemul de sonorizare al 
maşinii. 


— Cum ţi se pare? 

Evident, trebuia să-mi închipui că el conectase telefonul 
meu cu cartelă la Bluetooth-ul maşinii. Gideon se gândea 
mereu la toate. 

— Foarte scumpă, am răspuns. Eşti nebun dacă mă laşi 
să conduc aşa ceva. 

— Sunt nebun după tine, veni replica lui, făcându-mă să 
mă înfior de plăcere. Ai pe GPS programarea pentru La 
Guardia. 

Mă simţeam foarte bine să văd că venirea acasă îi 
îmbunătăţise atât de mult dispoziţia. Ştiam prea bine ce 
simţea. Însemna enorm pentru mine să văd că şi el simte la 
fel. 

Am luat GPS-ul, după care am apăsat pe buton, ca să-l 
activez. 

— Ştii ce, campionule? Aş vrea să ţi-o sug în timp ce 
conduci chestia asta. Să pun o pernă pe consola asta 
centrală şi să ţi-o sug pe kilometri întregi. 

— O să te fac să pui în practică ideea asta. Spune-mi cum 
ţi se pare maşina. 

— Elegantă. Puternică, am zis, făcându-le cu mâna 
gardienilor din parcare, în timp ce ieşeam din garajul 
subteran. Reacționează foarte repede. 

— Exact ca tine, şopti el. Evident însă, tu eşti favorita 
mea la călărit. 

— 0, ce drăguţ, iubitule! Şi tu eşti joystickul meu 
preferat, am răspuns, în timp ce intram cu grijă în trafic. 

— Ar fi cazul să fiu unica ta jucărie, râse el. 

— Dar eu nu sunt singura pe care o călăreşti, am 
replicat, peste măsură de încântată în acel moment, pentru 
că ştiam că mă supraveghează, că are grijă să mă simt în 
largul meu. Când eram în California, să merg cu maşina 
fusese pentru mine sinonim cu a respira, însă de când mă 
mutasem la New York, nu mă mai atinsesem de volan. 

— Tu eşti singura care îmi place goală, răspunse el. 


— Atunci eşti de-a dreptul norocos, pentru că eu sunt 
foarte posesivă. 

— Ştiu. Glasul îi era plin de o satisfacţie masculină. 

— Unde eşti? 

— La serviciu. 

— Sunt sigură că te ocupi de mai multe lucruri în acelaşi 
timp. 

Am apăsat pe acceleraţie, rugându-mă, în timp ce 
schimbam benzile. 

— Ce mai contează puţină distragere a atenţiei ca s-o 
linişteşti pe prietena ta, în timp ce te ocupi cu dominarea 
mondială a lumii entertainmentului? 

— Pentru tine, aş face să stea pământul în loc. 

Afirmația asta cam naivă mă impresionă, în mod ciudat. 

— Te iubesc. 

— "Ţi-a plăcut replica, nu? 

Am zâmbit larg, amuzată şi încântată de simţul umorului 
pe care îl dovedea. 

Eram mai mult decât conştientă de tot ce mă înconjura. 
În toate direcţiile, erau semne care interziceau totul. Să 
conduci prin Manhattan era o călătorie rapidă spre nicăieri. 

— Nu pot s-o iau nici la stânga, nici la dreapta. Cred că 
mă îndrept spre tunelul Midtown. S-ar putea să te pierd. 

— N-o să mă pierzi niciodată, îngeraş, promise el. 
Oriunde te-ai duce şi oricât de departe, o să fiu aici, cu tine. 


În clipa când l-am zărit pe tata, în zona de recuperare a 
bagajelor de la aeroport, mi-am pierdut toată încrederea în 
mine pe care mi-o insuflase Gideon de când plecasem de la 
serviciu. Tata părea secătuit, bântuit, avea ochii înroşiţi şi 
era neras. 

În timp ce mă îndreptam spre el, am simţit că îmi dau 
lacrimile, dar am clipit, ca să le alung, căci eram hotărâtă 
să-l întăresc pe el. Am deschis braţele, iar el şi-a lăsat jos 
geanta de voiaj, strângându-mă atât de puternic, că nu mai 
puteam să respir. 


— Bună, tati, am zis, cu un tremur în glas pe care 
speram că n-o să-l observe. 

— Eva! Îşi lipise buzele cu putere de tâmpla mea. 

— Pari obosit. Când ai dormit ultima oară? 

— Am dormit după ce am plecat din San Diego. 

Se dădu apoi înapoi, privindu-mă cu ochii lui cenuşii, la 
fel ca ai mei. Se uita cercetător la mine. 

— Ai şi alte bagaje? 

EI clătină din cap, fără să mă piardă din ochi. 

— 'Ţi-e foame? l-am întrebat. 

— Am ronţăit ceva în Cincinnati, răspunse şi, în sfârşit, 
se aplecă să-şi ia geanta de pe jos. Dar dacă ţie ţi-e 
foame...? 

— Nu. E-n regulă. Dar mă gândeam că am putea să-l 
scoatem pe Cary în oraş, să luăm cina, dacă ai chef. Azi s-a 
întors la lucru. 

— Cum să nu! 

Apoi se opri, cu geanta în mână, părând puţin cam 
pierdut, nesigur pe el. 

— Tati, sunt în regulă. 

— Eu nu. Vreau să lovesc pe cineva şi n-am pe nimeni de 
cotonogii. 

Asta mi-a dat o idee. L-am luat de mână şi am început să 
ne îndreptăm spre ieşirea din aeroport. 

— Nu-ţi uita gândul ăsta! 


Capitolul 12 


— Chiar că-l pune pe Derek la treabă, observă Parker, în 
timp ce-şi ştergea transpiraţia de pe cap cu un prosop. 

M-am întors să mă uit şi l-am văzut pe tata care se lupta 
cu un instructor care era de două ori cât el; şi tata nu era 
deloc mărunt. La peste 1,80 m înălţime, cântărind mai bine 
de 90 de kilograme, numai muşchi, Victor Reyes era un 
adversar formidabil. În plus, îmi spusese că vrea să vadă şi 
el ce e cu Krav Maga, după ce-i vorbisem de interesul meu 
pentru asta, şi se părea că aşa şi făcuse, căci ştia deja nişte 
mişcări. 

— Mulţumesc că i-ai permis să vină. 

Parker se uită la mine cu o privire încrezătoare şi calmă. 
Mă învățase mult mai mult decât cum să mă apăr singură. 
Mă învățase şi să mă concentrez pe paşii pe care îi aveam 
de făcut, nu pe teama pe care o simţeam. 

— În general, aş zice că o sală de curs nu e locul potrivit 
unde să-ţi descarci furia, zise el, însă Derek avea nevoie de 
provocarea asta. 

Deşi nu scosese un cuvânt, puteam simţi în aer 
întrebarea nerostită. Am hotărât că lucrul cel mai bun este 
să răspund, din moment ce Parker îmi făcea o favoare, 
permițându-i tatălui meu să-i monopolizeze colegul 
instructor. 

— Tocmai a aflat că cineva mi-a făcut rău, cu mult timp în 
urmă. Acum este mult prea târziu ca să mai facă ceva şi 
trece prin clipe grele din cauza asta. 

El se aplecă şi luă o sticlă de apă care se afla lângă 
salteaua de antrenament. După câteva clipe, spuse: 

— Am şi eu o fată. Îmi închipui ce simte. 

Înainte să înceapă să bea, se uită la mine, şi am văzut 
înţelegerea în ochii lui umbriţi de gene negre, ceea ce m-a 


ajutat să-mi dau seama că-l adusesem pe tata în locul 
potrivit. 

Parker era un om senin, avea un zâmbet fermecător şi 
era sincer într-un mod pe care îl întâlnisem rareori. Numai 
că avea ceva în felul lui de-a fi care îi avertiza pe ceilalţi să 
aibă grijă cum se poartă. Oricine putea să-şi dea seama că 
ar fi o prostie să încerci să scoţi ceva cu forţa de la el. 
Cunoaşterea profundă a lucrurilor de care dădea dovadă 
era la fel de evidentă ca şi tatuajele sale tribale. 

— Aşa că l-ai adus aici, spuse el, ca să-l ajuţi să se 
antreneze şi să vadă că te ocupi şi singură de protecţia ta. 
Bună idee! 

— Nu ştiu ce altceva să mai fac, i-am mărturisit. 

Studioul lui Parker se afla într-o zonă reamenajată din 
Brooklyn. Era un fost depozit, iar cărămida aparentă şi uşile 
uriaşe, culisante făceau şi mai pregnantă atmosfera de 
eleganţă dură. Era un loc unde mă simţeam în largul meu şi 
capabilă să-mi asum răspunderea. 

— Am eu câteva idei, zâmbi el, arătându-mi salteaua cu 
capul. Hai să-i arătăm ce poţi să faci! 

— Hai! am zis, aruncându-mi prosopul peste sticla de 
apă. 


Când am ajuns în garajul subteran din clădirea mea, nu 
se vedea prin preajmă nici unul dintre oamenii în uniformă 
care se ocupau de parcare, iar asta mi-a convenit, căci, 
oricum, voiam să fac chiar eu onorurile. M-am strecurat cu 
Astonul într-un spaţiu liber şi am oprit. 

— Bestial! Chiar lângă Lift! 

— Văd şi eu, zise tata. Asta e maşina ta? 

Mă aşteptasem la întrebarea asta. 

— Nu.E a unui vecin. 

— Prietenos vecin, remarcă el, pe un ton sec. 

— Un băiat tare dulce. Un Aston Martin. E tot aia, nu? i- 
am aruncat eu o privire, zâmbind. 


Părea tare obosit, epuizat, şi nu i se trăgea de la 
antrenamente. Era epuizat sufleteşte, iar asta mă omora 
de-a dreptul. Am oprit motorul, mi-am desfăcut centura şi 
m-am întors să mă uit la el. 

— Tati... mă simt ca naiba când te văd în halul ăsta. Nu 
pot să suport. 

El oftă din greu şi răspunse: 

— Pur şi simplu, am nevoie de ceva timp. 

— N-aş fi vrut să afli vreodată, am spus, luându-l de 
mână. Dar o să mă bucur că s-a întâmplat aşa, dacă în felul 
ăsta îl vom uita pe Nathan pentru totdeauna. 

— Am citit dosarele. 

— O, Doamne! Tati... Am înghiţit în sec, căci îmi venise 
brusc să vomit. Nu vreau să ai lucrurile alea în minte. 

— Ştiam că se întâmplase ceva, spuse el, privindu-mă cu 
atâta durere în ochi, că mi se făcea rău să mă uit la el. Felul 
în care a venit Cary lângă tine în clipa în care detectivul 
Graves a rostit numele lui Nathan... Ştiam că îmi ascunzi 
ceva. Şi am tot sperat că o să-mi spui. 

— Am încercat din răsputeri să-l ţin pe Nathan în trecut. 
Tu erai unul dintre puţinele lucruri din viaţa mea pe care 
nu le murdărise. Şi voiam ca totul să rămână aşa. 

El mă strânse mai tare de mână. 

— Spune-mi adevărul! Eşti bine? 

— Tată! Sunt aceeaşi pe care ai venit s-o vezi acum 
câteva săptămâni. Aceeaşi fată care a locuit cu tine în San 
Diego. Sunt bine. 

— Ai rămas însărcinată... Vocea i se frânsese şi din ochii 
se scurse o lacrimă. 

Am şters-o, fără să dau atenţie propriilor lacrimi. 

— Şi într-o zi o să rămân din nou. Poate nu doar o dată. 
Poate că o să te târăşti de-a buşilea cu nepoţii. 

— Vino încoace! 

Şi tata se aplecă peste consola centrală, ca să mă 
îmbrăţişeze. Am rămas astfel mult timp în maşină, plângând 
amândoi. Dând tot răul afară. 


Oare  Gideon se uita pe camerele de securitate, 
sprijinindu-mă în mod tăcut? Mă liniştea să cred că poate 
aşa era. 


Cina în oraş nu a fost zgomotoasă, aşa cum era de obicei 
când ieşeam cu Cary şi cu tata, dar nu a fost nici mohorâtă 
cu totul, aşa cum mă temusem. Mâncarea era foarte bună, 
vinul şi mai bun, iar Cary scotea din el tot soiul de poante. 

— Era mai rea chiar decât Tatiana, spunea el, vorbind 
despre modelul cu care lucrase în timpul zilei. Îi dădea 
întruna cu „partea ei bună”, care, apropo, eu cred că era 
fundul, în momentul când şi l-a scos pe uşă. 

— Ai lucrat cu Tatiana? l-am întrebat, după care i-am 
explicat lui tata: E o tipă cu care se vede Cary. 

— O, da! făcu Cary, lingându-şi vinul de pe buze. De fapt, 
lucrăm foarte mult împreună. Eu sunt dresorul Tatianei. Ea 
începe să facă fiţe şi eu o îmblânzesc. 

— Cum... lasă! am zis repede. Nu vreau să ştiu cum. 

— Ştii deja, îmi făcu el cu ochiul. 

M-am uitat la tata, dându-mi ochii peste cap. 

— Dar tu, Victor? se interesă Cary, în timp ce lua o 
îmbucătură de ciuperci sote. Ai pe cineva? 

Tata ridică din umeri. 

— Nimic serios. 

Asta era alegerea lui. Văzusem cum se purtau femeile în 
jurul lui - se dădeau peste cap încercând să-i atragă 
atenţia. Iata era foarte sexy, avea un trup uluitor, un chip 
minunat şi o senzualitate latino. Avea pe vino-ncoace la 
femei şi ştiam că nu e un sfânt, dar nu părea să fi întâlnit 
niciodată pe cineva care să-l fi prins cu adevărat. Şi îmi 
dădusem de curând seama că era din cauză că mama îl 
prinsese prima. 

— Crezi că o să mai ai vreodată şi alţi copii? se interesă 
Cary, luându-mă prin surprindere cu întrebarea lui. 

Mă resemnasem cu mult timp în urmă să fiu copil unic. 
Tata clătină din cap. 


— Nu că aş avea ceva împotriva acestei idei, însă Eva 
este mai mult decât aş fi crezut că o să am vreodată în 
viaţă, răspunse el, privindu-mă cu atâta dragoste, că mi se 
puse un nod în gât. Şi e perfectă. E tot ce-aş fi putut spera. 
Nu prea cred că în inima mea ar mai putea fi loc şi pentru 
altcineva. 

— Ei, tati! 

Mi-am lăsat capul pe umărul lui, peste măsură de fericită 
că era cu mine, deşi din cel mai urât motiv cu putinţă. 

Când ne-am întors acasă, am hotărât să ne uităm la un 
film, înainte să încheiem seara. Eu m-am dus în camera mea 
să mă schimb şi acolo am descoperit uimită un minunat 
buchet de trandafiri albi pe biroul meu. Iar biletul, pe care 
se lăfăia scrisul îndrăzneţ şi inconfundabil al lui Gideon, 
aproape că mă excită. 


Mă gândesc la tine, ca întotdeauna. 
Și sunt aici. 
Al tău, G. 


M-am aşezat pe pat, strângând biletul la piept, sigură că 
se gândea la mine în clipa aceea. Era surprinzător să îmi 
dau seama că se gândise la mine şi în fiecare clipă din 
săptămânile în care fuseserăm separați. 

În noaptea aceea, am adormit pe canapea după ce ne-am 
uitat la Dredd. M-am trezit un moment, când m-am simţit 
luată în braţe şi dusă în camera mea, şi am zâmbit, 
adormită, când tata m-a pus în pat ca pe un copil şi m-a 
sărutat pe frunte. 

— Te iubesc, tati, am murmurat. 

— Şi eu te iubesc, draga mea. 


A doua zi, m-am trezit înainte să sune ceasul, simţindu- 
mă bine, aşa cum nu mă mai simţisem de ceva vreme. Am 
lăsat un bilet pe blatul din bucătărie, în care îi spuneam lui 


tata să mă sune dacă voia să luăm prânzul împreună. Cary 
ştiam că lucrează după-amiază. 

În taxi, în timp ce mă îndreptam spre slujbă, am răspuns 
la un SMS al Shawnei, prin care dădea tuturor vestea 
despre logodna fratelui ei cu Mark. 

„Mă bucur tare mult pentru voi toţi”, i-am răspuns. 

„Vezi că te pun în schemă!” veni replica ei. 

Am zâmbit, cu ochii la ecran. 

„Ce este asta? Se întrerupe semnalul... Nu pot să 
citesc...” 

Când taxiul opri în faţa clădirii Crossfire, vederea 
Bentley-ului parcat lângă trotuar a făcut să mă treacă fiorii 
deja cunoscuţi. După ce am ieşit din maşină, am aruncat o 
privire spre scaunul din faţă şi, văzându-l pe Angus 
înăuntru, i-am făcut cu mâna. 

El ieşi din maşină, punându-şi pe cap şapca de şofer. Ca 
şi în cazul lui Clancy, nu ţi-ai fi dat seama, privindu-l, că are 
o armă la subraţ, căci părea întru totul în largul lui. 

— Bună dimineaţa, domnişoară Tramell! mă salută el. Cu 
toate că nu mai era tânăr şi părul roşcat îi era vârstat cu 
multe fire albe, nu m-aş fi îndoit vreodată de capacitatea lui 
Angus de a-l apăra pe Gideon. 

— Bună, Angus! Mă bucur să te văd. 

— Arătaţi absolut încântător azi. 

Am aruncat o privire la rochia mea, de un galben pal. O 
alesesem pentru că era strălucitoare şi veselă, adică lasa 
exact impresia pe care voiam s-o aibă tata despre mine. 

— Mersi! Îţi doresc o zi excelentă. Ne vedem mai târziu! 
am răspuns, îndreptându-mă spre uşile glisante. 

Ochii lui de un albastru-deschis mă priveau cu căldură, 
în timp ce-şi ducea mâna la şapcă, în semn de salut. 

Când am ajuns sus, am găsit-o pe Megumi arătând ceva 
mai aproape de felul ei obişnuit. Avea un zâmbet larg, 
neforţat, iar în ochi îi strălucea luminiţa pe care mă 
bucuram s-o regăsesc în fiecare dimineaţă. M-am oprit la 
biroul ei. 


— Ce faci? 

— Bine. Mă întâlnesc cu Michael la prânz şi o să pun 
capăt. Frumos şi civilizat. 

— Te-ai îmbrăcat absolut mortal, i-am zis, admirându-i 
rochia de un verde-smarald pe care şi-o pusese. Era croită 
pe corp şi avea nişte şnururi de piele care îi dădeau un aer 
exact cât trebuia de îndrăzneţ. 

Ea se ridică, arătându-mi cizmele care îi ajungeau până 
la genunchi. 

— Eşti exact în stilul Kalinda Sharmal, i-am spus. O să se 
târască în genunchi să nu-l părăseşti. 

— De parcă mi-ar păsa, pufni ea. Cizmele astea au fost 
făcute să treacă peste el. Nu m-a sunat până aseară, adică 
aproape patru zile n-am avut nici o veste. Nu este total 
nerezonabil, dar acum sunt pregătită să găsesc un tip care 
să fie nebun după mine. Un tip care să se gândească la 
mine tot atât de mult cât mă gândesc eu la el şi să urască 
momentele când nu putem fi împreună. 

Am încuviinţat din cap, cu mintea la Gideon. 

— Merită să aştepţi până apare unul. Vrei să te salvez cu 
un telefon în timpul prânzului? 

— Nuu, răspunse ea zâmbind, dar mersi. 

— Bine. Să-mi spui dacă îţi schimbi părerea. 

M-am dus la birou şi m-am apucat imediat de lucru, 
hotărâtă să recuperez orele pe care le pierdusem ieri, când 
plecasem mai devreme. Şi Mark avea treabă până peste 
cap, oprindu-se doar cât să-mi spună că Steven avea un 
ditamai dosarul plin cu idei de nuntă, pe care le adunase 
de-a lungul anilor. 

— De ce oare nu mă miră? am zis. 

— Păi nici n-ar trebui, zâmbi Mark, plin de afecţiune. În 
tot timpul ăsta, l-a ţinut la el la birou, ca să nu ştiu despre 
el. 

— Ai aruncat o privire? 

— Ne-am uitat împreună la tot. Ne-a luat câteva ore. 

— O să ai parte de nunta secolului, l-am tachinat eu. 


— O, da! 

Cuvintele lui dezvăluiau ceva exasperare, însă expresia 
de pe chip îi era atât de fericită, că nu mi-am putut ascunde 
zâmbetul. 

Tata m-a sunat chiar înainte de ora unsprezece. 

— Bună, draga mea, zise el, ca răspuns la salutul meu 
oficial de serviciu. Cum îţi merge azi? 

— Foarte bine, am spus, lăsându-mă pe speteaza 
scaunului, ca să mă uit la poza lui pe care o ţineam pe 
birou. Cum ai dormit? 

— Ca un buştean. Încă mai încerc să mă trezesc. 

— Păi de ce? Fugi înapoi în pat şi mai leneveşte! 

— Voiam să-ţi spun că o să sar peste prânz. O să mâncăm 
mâine. Azi trebuie să stau de vorbă cu mama ta. 

— Oh! 

Cunoşteam tonul ăsta. Era cel pe care îl folosea când 
trăgea oamenii pe dreapta, un amestec perfect de 
autoritate şi dezaprobare. 

— Uite! N-o să mă bag între voi doi în situaţia asta. 
Sunteţi amândoi adulţi, şi eu nu sunt de partea nimănui. 
Dar trebuie să-ţi mărturisesc că mama voia să-ţi spună. 

— Ar fi trebuit. 

— Era singură, am continuat, bătând agitată în covor cu 
vârful piciorului, trecea printr-un divorţ şi prin procesul 
intentat lui Nathan şi încerca să mă ajute să-mi revin. Sunt 
sigură că avea o nevoie disperată de un umăr pe care să se 
sprijine - ştii doar cum e ea. Numai că se cufunda tot mai 
mult în vinovăţie. În clipele acelea, aş fi putut s-o fac să-mi 
accepte orice şi aşa am şi făcut. 

Tata rămăsese tăcut, la celălalt capăt. 

— Vreau doar să te gândeşti la asta când o să vorbeşti cu 
ea, am încheiat eu. 

— Bine. La ce oră vii acasă? 

— Pe la cinci şi ceva. Vrei să mergem la sală? Ori la 
studioul lui Parker? 


— Stai să văd în ce ape o să mă scald când mă întorc, 
răspunse el. 

— În regulă. Sună-mă dacă ai nevoie de ceva! am zis, 
străduindu-mă să ignor anxietatea pe care o simţeam în 
legătură cu conversaţia care urma să aibă loc între părinţii 
mei. 

Apoi am închis şi m-am întors la lucru, recunoscătoare 
pentru că-mi ţinea gândurile în altă parte. 

Când s-a apropiat ora prânzului, am hotărât să iau ceva 
rapid şi să mănânc la birou, în timp ce lucram. M-am 
aventurat în căldura ca de saună de la mijlocul zilei şi m-am 
dus la o braserie Duane Reade, de unde am luat nişte 
friptură de vită şi o băutură energizantă. De când eram iar 
împreună cu Gideon, sărisem destul de des peste exerciţiile 
la sală şi mă gândeam că ar fi timpul să ispăşesc pentru 
asta. 

Când am trecut de uşile rotative de la Crossfire, 
cântăream în minte dacă e înţelept să-i trimit lui Gideon un 
bilet cu „Mă gândesc la tine”, ceva prin care să-i mulţumesc 
pentru flori, care făcuseră ca o zi grea să pară ceva mai 
suportabilă. 

Dar atunci am văzut-o pe femeia pe care aş fi preferat să 
n-o mai văd din nou - Corinne Giroux. Şi mai şi stătea de 
vorbă cu iubitul meu, cu palma odihnindu-i-se în mod intim 
pe pieptul lui. Stăteau în picioare, într-un loc ferit; o 
coloană îi ţinea la adăpost de oamenii care tot intrau şi 
ieşeau prin turnicheţii de la securitate. Părul lung şi negru 
al lui Corinne îi ajungea până aproape de mijloc, ca o 
mantie lucioasă ce-i punea în umbră până şi rochia neagră 
clasică. Şi ea, şi Gideon erau în profil, aşa că nu-i puteam 
vedea ochii, dar ştiam că sunt de un acvamarin absolut 
uluitor. Ea era o femeie frumoasă şi, împreună, făceau un 
cuplu bestial. Şi mai ales în momentul acela, amândoi în 
negru, singura pată de culoare fiind reprezentată de 
cravata albastră a lui Gideon. Preferata mea. 


Gideon întoarse brusc capul şi mă zări, ca şi cum mi-ar fi 
simţit privirea aţintită asupra lui. În clipa în care ochii 
noştri se întâlniră, am simţit cum mă străpungea acea 
recunoaştere din străfundul sufletelor noastre, atracţia 
aceea primitivă pe care n-o simţisem decât cu el. În cea mai 
profundă parte a fiinţei mele, ştiam că e al meu. O ştiusem 
încă din clipa în care îl zărisem pentru prima dată. 

Şi altă femeie îşi ţinea mâinile pe el. 

Ridicasem sprâncenele, ca pentru a întreba în tăcere: ce 
dracu'? În clipa aceea, Corinne a întors şi ea capul în 
direcţia privirii lui. Nu părea prea fericită să mă vadă, stând 
în mijlocul holului imens şi holbându-mă la ei. 

A avut noroc că nu m-am dus spre ea şi s-o târăsc de păr 
de lângă el. 

După care, l-a prins uşor de bărbie, atrăgându-i iar 
atenţia spre ea, şi s-a ridicat pe vârfuri, ca să-l sărute pe 
buze, iar eu chiar m-am gândit serios să-mi înfig mâna în 
părul ei. Ba chiar am făcut un pas spre ea. 

Gideon şi-a dat însă capul înapoi exact în clipa în care ea 
aproape că-l atinsese cu buzele; a prins-o de mâini şi a 
împins-o departe de el. 

Am reuşit să-mi ţin în frâu nervii, am expirat cu putere şi 
l-am lăsat să se descurce cu ea. Nu puteam să susţin că nu 
eram geloasă, căci, evident, eram. La urma urmelor, 
Corinne putea să fie în mod public cu el, iar eu, nu. Dar nu 
mai simţeam spaima aceea viscerală care mă rosese 
altădată, nesiguranța aceea îngrozitoare care îmi şoptea că 
o să-l pierd pe omul pe care-l iubeam mai presus de orice 
pe lume. 

Era ciudat să nu mai fiu panicată. În mintea mea, o voce 
mă atenţiona să nu fiu încă prea încrezătoare, îmi spunea 
că mai bine m-aş teme, că trebuie să mă apăr de lovituri. 
Dar, măcar o dată, puteam să nu-i dau ascultare. După ce 
trăiserăm noi doi împreună, după câte mai aveam de 
îndurat, după tot ce făcuse pentru mine... era mai greu să 
nu am încredere decât să mă încred în el. 


În ciuda a orice, eram mai puternici decât fuseserăm 
vreodată. 

Am intrat într-un lift, ca să mă întorc la lucru; gândurile 
îmi zburau la părinţii mei. Hotărâsem să iau drept un semn 
bun un faptul că nici mama, nici Stanton nu sunaseră ca să 
se plângă de tata. Ţineam pumnii pentru rezolvarea 
situaţiei, sperând că, atunci când voi ajunge acasă, să-l 
putem lăsa pe Nathan în urmă pentru totdeauna. Eu eram 
foarte pregătită pentru asta. Mai mult decât gata să încep o 
nouă etapă a vieţii mele, indiferent ce avea să-mi aducă 
asta. 

Liftul încetini şi se opri la etajul zece, iar când uşile se 
deschiseră, am auzit zgomotul puternic şi ritmic al unor 
pickhammer. În faţa liftului, din tavan atârnau folii de 
plastic. Nici nu observasem până atunci că în Crossfire se 
reconstruieşte ceva, aşa că m-am înălţat pe vârfuri ca să 
văd peste cei din faţa mea, încercând să arunc o privire. 

— Coboară cineva? se interesă tipul care stătea cel mai 
aproape de uşă, uitându-se peste umăr. 

Eu am clătinat din cap, deşi nu mi se adresase doar mie. 
Nimeni altcineva nu se mişcă, aşa că am aşteptat cu toţii să 
se închidă uşile şi să scăpăm de zgomotul construcţiilor. 

Dar nici uşile nu se clinteau. 

lar când tipul de lângă panou începu să apese pe 
butoane, fără nici un rezultat, mi-am dat seama ce se 
petrecea. 

Gideon. 

Am zâmbit în sinea mea şi am spus: 

— Scuzaţi-mă! 

Ocupanţii liftului mi-au făcut loc şi, împreună cu mine, a 
mai ieşit un bărbat. Uşile s-au închis în urma noastră şi liftul 
şi-a continuat drumul. 

— Ce dracu”? zise omul, încruntat, în timp ce se întorcea 
ca să se uite la celelalte trei lifturi. Era un pic mai înalt 
decât mine, dar nu cu mult, şi purta nişte pantaloni de 
stofă, o cămaşă cu mâneci scurte şi cravată. 


Sunetul ce anunţa sosirea altui lift aproape că nu se auzi, 
din cauza zgomotului pickhammerelor. Când uşile s-au 
deschis, din el a ieşit Gideon, cu o înfăţişare amabilă, 
hotărâtă şi iritată. 

Arăta atât de sexy, că mi-aş fi dorit să sar pe el. În plus, 
trebuia să recunosc că mă excita la maximum să-l văd 
venind spre mine ca un mascul alfa. 

Aş opri lumea în loc pentru tine. Uneori, dădea impresia 
că el chiar ar fi în stare s-o facă. 

Îşi duse mâna în şold, cu sacoul dat la o parte, ceea ce-i 
punea în evidenţă liniile elegante ale costumului. Toate cele 
trei piese erau negre, cu un luciu subtil, însă inconfundabil 
foarte scumpe. Până şi cămaşa era neagră, iar butonii, într- 
o combinaţie de onix cu aur, îmi erau foarte cunoscuţi. 

Era îmbrăcat la fel ca în prima zi când îl întâlnisem. În 
clipa aceea, îmi dorisem să mă caţăr pe trupul lui sculptural 
şi să fac amor cu el până îmi ies din minţi. Şi acum, după 
atâtea săptămâni, tot nu se schimbase nimic. 

— Eva, începu el, cu vocea aceea atât de senzuală, că mă 
excita pe loc. Nu e ceea ce crezi. Corinne a venit pentru că 
nu-i răspund la telefon... 

Mi-am ridicat mâna ca să-l opresc şi, făcând asta, am 
aruncat o privire spre darul lui, minunatul meu ceas de 
mână, care îmi împodobea cealaltă încheietură. 

— Am 0 jumătate de oră la dispoziţie. Aş prefera să ţi-o 
trag, nu să vorbesc despre fosta ta prietenă, dacă nu te 
deranjează. 

El rămase tăcut şi nemişcat timp de câteva momente; mă 
privea lung, încercând să-şi dea seama în ce ape mă scald. 
Puteam să văd cum mintea şi trupul lui schimbă vitezele, 
trecând de la enervare la excitare. Îşi îngustă apoi ochii, cu 
privirea înceţoşată. Obrajii i se înroşiră uşor şi buzele i se 
întredeschiseră, respirând grăbit. Parcă i se schimba tot 
trupul, căci sângele începea să-i fiarbă şi mădularul i se 
întărea; toată sexualitatea lui se trezea, la fel ca o panteră 
leneşă după somn. 


Aproape că puteam simţi cum vibrează curentul sexual 
dintre noi, trezindu-se la viaţă. Reacţionam la asta ca şi cum 
aş fi fost antrenată s-o fac, îmblânzindu-mă şi respirând mai 
repede, cu lăuntrurile zvâcnind, implorându-i atingerea. 
Agitaţia din jurul nostru mă excita şi mai tare, mărind 
nerăbdarea cu care îmi bătea inima. 

Gideon îşi scoase telefonul dintr-un buzunar interior al 
sacoului. Apăsă pe o tastă pentru apelare rapidă, după care 
duse telefonul la ureche, fără să mă scape din ochi. 

— Ajung cu treizeci de minute întârziere. Dacă lui 
Anderson nu-i convine, reprogramează totul! 

Apoi închise, lăsând nepăsător telefonul să-i cadă în 
buzunar. 

— 'Te vreau cu disperare acum, i-am zis, cu glasul răguşit 
de dorinţă. 

El se aplecă, îşi aranjă un pic mădularul, după care se 
apropie de mine, cu ochii în flăcări. 

— Vino! 

Şi îşi puse mâna pe talia mea în felul acela care îmi 
plăcea atât de mult, căci presiunea şi căldura mâinii lui 
atingeau o zonă care mă umplea toată de plăcerea 
aşteptării. L-am privit peste umăr şi am zărit zâmbetul uşor 
care îi stăruia pe buze, dovada clară a faptului că ştia prea 
bine ce-mi făcea acea atingere inocentă. 

Am trecut de foliile de plastic, lăsând în urmă zona 
lifturilor. Oriunde priveam, în faţa noastră, era plin de 
ciment, de soare şi de folii care atârnau. Prin ele, puteam 
zări ca printr-o perdea de ceaţă siluetele muncitorilor. 
Auzeam muzică, aproape de neînțeles din cauza 
zgomotului, şi oameni care strigau unii la alţii. 

Gideon mă conducea printre foliile de plastic, părând că 
ştie bine drumul. Tăcerea lui mă excita tot mai mult, iar 
nerăbdarea îmi creştea cu fiecare pas pe care îl făceam. Am 
ajuns la o uşă şi el o deschise, trăgându-mă într-o încăpere 
care era, probabil, biroul cuiva. 


În faţa mea, se întindea tot oraşul, toată jungla urbană, 
punctată de clădiri care îşi arătau cu mândrie vechimea. 
Din când în când, coloane de aburi se ridicau spre cerul 
fără nori, iar maşinile păreau să curgă de-a lungul străzilor 
ca afluenții unor râuri. 

Am auzit cum uşa se încuie în spatele meu şi m-am întors 
spre Gideon, care tocmai îşi scotea sacoul. În încăpere erau 
câteva piese de mobilier. Un birou, nişte scaune şi o 
canapea într-un colţ. Toate acestea erau acoperite cu 
pânză, căci spaţiul încă nu era terminat. 

Metodic şi deliberat, el îşi scoase vesta, cravata şi 
cămaşa. Îl priveam obsedată de perfecțiunea sa masculină. 

— S-ar putea să fim întrerupţi, mă anunţă el. Sau auziţi. 

— Şi asta te-ar deranja? 

— Numai dacă te deranjează pe tine. 

Şi se apropie de mine, cu fermoarul de la pantaloni 
deschis şi cu banda de la boxeri foarte vizibilă prin 
deschizătură. 

— Mă provoci. N-ai risca niciodată să fii întrerupt. 

— Nu că m-aş opri. Nu-mi vine în minte nimic care să mă 
poată opri în clipa în care intru în tine, zise el, luându-mi 
geanta din mână ca s-o arunce pe un scaun. Ai prea multe 
haine pe tine. 

Apoi mă cuprinse cu braţele şi îmi deschise fermoarul de 
la spate cu o uşurinţă versată, şoptindu-mi, cu buzele peste 
ale mele: 

— O să încerc să nu te ciufulesc prea tare. 

— Îmi place să fiu ciufulită. 

Am ieşit din rochie şi tocmai mă pregăteam să-mi desfac 
sutienul, când el m-a prins şi m-a aruncat pe umărul lui. 

Am scos un scâncet surprins, prinzându-mă de fesele lui 
puternice cu amândouă mâinile. El îmi dădu o palmă destul 
de tare cât să mă usture, după care îmi aruncă rochia cu 
atâta dexteritate, că ateriză exact lângă sacoul lui. În timp 
ce străbătea încăperea, ridică mâna şi-mi trase lenjeria 
intimă în jos, sub fund. Apoi apucă marginea pânzei care 


acoperea canapeaua şi o aruncă pe jos, după care mă aşeză 
pe mine, punându-se pe vine în faţa mea. În timp ce-mi 
trecea bikinii peste tocurile sandalelor cu barete, mă 
întrebă: 

— Totul e în regulă, îngeraş? 

— O, da. Totul e-n regulă. 

Am zâmbit, mângâindu-l pe obraz. Ştiam că întrebarea 
se referea la tot, de la părinţi, la slujba mea. Încerca 
întotdeauna să-şi dea seama unde-mi stătea mintea, înainte 
să pună stăpânire pe trupul meu. 

Apoi, îmi trase şoldurile până pe marginea sofalei, 
făcându-mă să-l încolăcesc cu picioarele şi lăsându-i liberă 
priveliştea sexului meu. 

— Atunci, spune-mi ce a făcut pizdulicea asta frumoasă 
să fie aşa de lacomă azi. 

— Tu. 

— Excelent răspuns! 

I-am dat un ghiont uşor în umăr. 

— Porţi acelaşi costum pe care îl aveai când te-am 
cunoscut. Atunci am vrut atât de mult să fac dragoste cu 
tine, dar nu puteam face nimic în legătură cu asta. Acum, 
pot. 

El mă apucă blând de coapse, mângâindu-mi clitorisul cu 
degetul mare. Simţeam cum sexul mi se strânge de 
plăcerea care pulsa în mine. 

— Şi acum, eu pot, şopti el, în timp ce-şi lăsa capul în jos. 

M-am apucat cu disperare de perna de sub mine; 
stomacul mi se strângea, în timp ce limba lui îmi lingea 
uşurel despicătura. Mă linse uşor peste deschiderea 
tremurândă a sexului, înnebunindu-mă, după care îşi înfipse 
limba în mine. M-am arcuit într-o mişcare violentă, cu 
spatele încordat ca un arc, în timp ce el îmi chinuia carnea 
sensibilă. 

— Hai să-ţi spun cum mi te-am închipuit în ziua aceea, 
murmură el, mângâindu-mi clitorisul cu vârful limbii, în 
cercuri largi, ţintuindu-mă locului când simţeam nevoia să 


mă arcuiesc sub mângâierea lui. Ie vedeam sub mine, pe 
cearşafuri de satin negru, cu părul răsfirat tot, cu ochi 
sălbatici, arzând de plăcere, iar mădularul meu pompa în 
pizdulicea ta strâmtă şi mătăsoasă. 

— O, Doamne, Gideon! am gemut, sedusă de imaginea lui 
în timp ce mă savura atât de intim. 

Era o fantasmă devenită realitate - zeul întunecat şi 
primejdios al sexului, în costumul său care îţi tăia respiraţia, 
provocându-mi plăcere cu gura lui ademenitoare, făcută să 
le înnebunească pe femei. 

— Îmi imaginam că-ţi ţintuiesc încheieturile cu mâinile, 
continuă el, cu glas răguşit, obligându-te să mă primeşti iar 
şi iar. Sfârcurile mici şi tare umflate de gura mea. Buzele 
tale roşii şi umede de cât mi-ai supt-o. Încăperea răsunând 
de acele sunete sexy pe care le scoţi... gemetele acelea de 
neajutorare, când nu mai poţi opri orgasmul. 

În clipa aceea am scâncit, muşcându-mi buzele, în timp 
ce el îmi lingea uşor clitorisul cu atingerile lascive ale limbii 
lui. Mi-am pus un picior pe umărul lui gol, iar căldura pielii 
lui mi-a ars pielea delicată din partea din spate a 
genunchiului. 

— Vreau tot ce vrei tu. 

El îmi zâmbi larg. 

— Ştiu. 

Şi începu să mă sugă, excitându-mi ghemul strâns de 
nervi. Am ajuns la orgasm ţipând fără respiraţie, cu 
picioarele tremurând sub descărcarea puternică. 

Încă mă cutremuram de plăcere, când el mă trase 
înapoi, lungindu-mă pe canapea, acoperind-mă cu trupul 
său puternic, cu penisul erect, eliberat din boxerii pe care 
şi-i lăsase în jos numai cât era nevoie. M-am întins spre el, 
dorind să-l simt în mână, dar Gideon m-a prins de 
încheieturi şi mi-a țintuit braţele. 

— “Te vreau aşa, îmi spuse, cu glas înăbuşit. Prizoniera 
dorinţei mele. 


Îmi scrută chipul, cu buzele lucind de sucurile 
orgasmului meu, cu respiraţia grea. Eram de-a dreptul 
fascinată de diferenţa dintre masculul viril, gata să mă ia în 
stăpânire ca un animal, şi omul de afaceri civilizat care îmi 
inspirase dorinţa sfâşietoare. 

— 'Te iubesc, i-am spus, gâfâind, în clipa când capul gros 
al mădularului său alunecă cu greu în sexul meu umflat. Se 
împinse în mine, alunecând în deschizătura alunecoasă. 

— Îngeraş! 

Gemând, îşi îngropă faţa în gâtul meu, pătrunzându-mă, 
făcându-şi loc adânc cu penisul lung şi gros. Îmi şopti 
numele, lipindu-şi şoldurile de ale mele, încercând să 
ajungă tot mai în adânc, împingându-se, rotindu-se, 
înşurubându-se în mine. 

— Dumnezeule, ce nevoie am de tine! 

Disperarea din glasul lui mă luă prin surprindere. Voiam 
să-l ating, însă mă ţintuise de canapea, în timp ce-şi mişca 
neîncetat şoldurile. Simţeam că-mi ies din minţi avându-l în 
mine atât de excitat, frecându-mă şi masându-mă înăuntru 
cu capul mare al mădularului. Am început şi eu să-mi rotesc 
şoldurile, nestăpânită, mişcându-ne amândoi la unison. 

Elmă sărută pe tâmplă. 

— Adineauri, când te-am văzut cum stăteai în hol, în 
rochiţa aia galbenă, arătai atât de strălucitoare şi de 
frumoasă! Atât de perfectă! 

Am simţit că mi se pune un nod în gât. 

— Gideon! 

— Îţi strălucea soarele din spate şi m-am gândit că e 
imposibil să fii adevărată. 

Eu mă zbăteam să-mi eliberez mâinile. 

— Lasă-mă să te ating! 

— Am venit după tine pentru că nu puteam să stau 
departe de tine şi, când te-am găsit, tu voiai să mă ai. 

Îmi prinse amândouă încheieturile cu o mână, iar fesele, 
cu alta, ridicându-mă în timp ce ieşea, după care mă 


pătrunse adânc. Am gemut, încordându-mă în jurul lui, 
încercând parcă să-l înghit cu sexul meu flămând. 

— O, Doamne, e aşa de bine! Eşti atât de bun... 

— Vreau să-mi dau drumul peste tot pe tine, să-mi dau 
drumul în tine. Le vreau în genunchi, te vreau pe spate. Şi 
tu mă vrei aşa. 

— Am nevoie de tine aşa. 

— Intru în tine şi nu pot să mă satur, continuă el, 
sugându-mi buzele într-un mod atât de erotic. Am atâta 
nevoie de tine! 

— Gideon! Lasă-mă să te ating! 

— Am prins un înger, zise el. Sărutul lui era sălbatic, 
umed, plin de patimă; îşi freca buzele de ale mele, 
pătrunzându-mă rapid şi adânc cu limba. Şi îmi pun mâinile 
lacome pe tot trupul tău. Ie profanez. Şi îţi place la 
nebunie. 

— Te iubesc. 

El se năpusti în mine, făcându-mă să mă zvârcolesc, 
încolăcindu-mi şi mai tare picioarele în jurul lui. 

— Trage-mi-o! O, Gideon, trage-mi-o tare! 

El se propti în genunchi şi îmi oferi ceea ce-mi doream 
atât de mult, împingându-se cu putere în mine. Mădularul 
lui mă pătrundea, iar şi iar, iar gemetele şi cuvintele 
pătimaşe, arzând de dorinţă, îmi răsunau în urechi. 

Simţeam cum mi se strâng lăuntrurile, iar clitorisul îmi 
zvâcnea cu fiecare impact al pelvisului său de al meu. 
Testiculele grele se izbeau de curba feselor mele, iar 
canapeaua se zguduia pe betonul gol, deplasându-se când 
Gideon se împingea în mine, încordându-şi toţi muşchii. 

Sunetele obscene ale sexului nebun ne făcuseră să uităm 
de faptul că muncitorii se aflau la doar câţiva metri 
distanţă. Valul orgasmului ne târa pe amândoi, căci 
trupurile ne erau supapa pentru violenţa emoţiilor noastre. 

— O să-mi dau drumul în gura ta, gemu el, cu sudoarea 
scurgându-i-se pe tâmple. 


Numai gândul la el terminând aşa a fost de ajuns ca să 
mă facă să-mi dau drumul. Sexul meu se zvârcolea în 
spasmele plăcerii supreme, zvâcnind, încercând să-i prindă 
mădularul care mă pătrundea, în timp ce orgasmul pulsa în 
mine, până în vârful degetelor. Şi el tot nu se oprea, 
rotindu-şi şoldurile, plonjând în mine, umplându-mă de 
plăcere ca un cunoscător, până când am rămas stoarsă de 
vlagă sub el. 

— Eva! Acum! 

Se dădu în spate şi l-am urmat, ridicându-mă în 
genunchi ca să-i prind în gură erecţia lucitoare. Şi, chiar în 
clipa în care am început să-l sug, şi-a dat drumul pe limba 
mea, cu un jet puternic. Am înghiţit de câteva ori, sorbindu- 
| tot, delectându-mă cu sunetele răguşite de încântare care 
îi scăpau din piept. 

Îşi înfipsese mâinile în părul meu, cu capul aplecat peste 
al meu, cu sudoarea strălucindu-i pe muşchii abdomenului. 
Îmi plimbam gura în sus şi-n jos pe mădularul său, sugându- 
l cu putere. 

— Opreşte-te, icni el, împingându-mă. O să mă faci să mi 
se scoale din nou. 

De fapt, încă o avea tare, însă nu am spus nimic. Gideon 
îmi luă chipul în palme şi mă sărută; aromele noastre se 
amestecau. 

— Îţi mulţumesc. 

— Pentru ce îmi mulţumeşti? Tu ai făcut tot efortul. 

— Nu e nici un efort când fac dragoste cu tine, îngeraş, 
zâmbi el, cu o expresie de mascul sătul. Sunt recunoscător 
pentru acest privilegiu. 

Eu m-am lăsat pe călcâie. 

— O să mă omori. Nu poţi să arăţi atât de minunat şi de 
sexy şi să spui asemenea lucruri. E mult prea mult. Îmi 
explodează creierul. Mă termini cu totul. 

El zâmbi şi mai încântat, sărutându-mă din nou. 

— Cunosc sentimentul ăsta. 


1 Personaj feminin, care are rolul de investigator pentru 
o firmă de avocatură şi se îmbracă foarte sexy, interpretată 
de Archie Panjabi în serialul Nevasta perfectă. (n.tr.) 


Capitolul 13 


Poate pentru că tocmai avusesem parte de o partidă de 
sex, am văzut aceleaşi semne la Megumi. Sau poate că 
radarul meu de sex, cum îi spunea Cary, nu mai era scos din 
funcţiune. Indiferent care ar fi fost motivul, mi-am dat 
seama că prietena mea se culcase cu tipul de care plănuia 
să se despartă şi se vedea bine că nu se bucură deloc de 
asta. 

— Este gata sau nu? am întrebat-o, rezemându-mă de 
pupitrul recepţiei. 

— O, da, am terminat-o, zise ea, mohorâtă. După ce mi- 
am mai pus-o o dată cu el. M-am gândit că o fac ca să mă 
eliberez. În plus, cine ştie cât o să mai dureze noua mea 
perioadă de secetă! 

— Îţi critici decizia de a termina? 

— Nu chiar. El s-a purtat de parcă ar fi fost rănit, de 
parcă l-aş fi folosit pentru sex. Şi cred că aşa am şi făcut, 
numai că el e un tip căruia nu-i place să se ataşeze. M-am 
gândit că n-o să aibă nici o problemă cu o partidă de sex 
fără obligaţii. 

— Iar acum, ţi s-a dat mintea peste cap, i-am zâmbit eu, 
înţelegătoare. Adu-ţi aminte că vorbim despre tipul care nu 
te-a mai sunat de vineri. A luat prânzul cu o fată frumoasă şi 
a avut parte şi de orgasm - asta nu-i o afacere proastă. 

Ea îşi înclină capul într-o parte. 

— Aşa e. 

— Da. 

Dispoziţia i se îmbunătăţea văzând cu ochii. 

— Eva, în seara asta mergi la sală? 

— Ar trebui, dar e tata la mine şi mă pliez după 
programul lui. Dacă mergem, vino şi tu, numai că n-o să ştiu 
până la sfârşitul programului. 

— Nu vreau să vă deranjez. 


— Aud cumva o scuză? 

— Poate una mititică, zâmbi ea, timid. 

— Dacă vrei, poţi să vii la mine când plecăm şi să-l 
cunoşti. Dacă vrea să meargă la sală, poţi să împrumuţi 
ceva de la mine pentru sport. Dacă nu, găsim noi altceva de 
făcut. 

— Mi-ar plăcea. 

— În regulă, atunci am hotărât. Ne vedem la cinci. 

Avea să fie bine pentru amândouă. Urma să-l facă pe tata 
să vadă şi mai bine că aveam într-adevăr o viaţă normală şi 
avea s-o împiedice şi pe Megumi să se chinuie cu gândul la 
Michael. 


— Aici stai tu? întrebă Megumi, ridicându-şi privirea 
spre clădirea în care locuiam eu. Foarte drăguţ! 

Ca şi alte blocuri de pe strada mărginită de tei, clădirea 
avea o istorie şi o arăta în detaliile arhitecturale pe care 
constructorii contemporani nu le mai foloseau. Fusese însă 
modernizată şi acum îşi întâmpina rezidenții cu o marchiză 
elegantă din sticlă; adăugirea se potrivea uimitor de bine cu 
faţada. 

— Vino, i-am zis, zâmbindu-i lui Paul, care ne deschise 
uşa. 

Când am ieşit din lift, la etajul meu, mi-am impus să nu 
mă uit la uşa lui Gideon. Cum ar fi fost să duc o prietenă 
într-un loc pe care îl împărţeam cu iubitul meu? Voiam asta. 
Voiam să ne construim asta împreună. 

Am descuiat uşa apartamentului meu şi, după ce am 
intrat, i-am luat geanta lui Megumi. 

— Simte-te ca acasă! Mă duc să-i spun tatei că am ajuns. 

Ea rămăsese cu ochii mari aţintiţi asupra spaţiului 
deschis al livingului şi al bucătăriei. 

— Locul ăsta e uriaş! 

— Nu avem nevoie de atâta spaţiu, pe bune. 

— Dar cine o să se plângă? zâmbi ea larg. 

— Chiar că! 


Tocmai trecusem de colţ spre holul care ducea la camera 
de oaspeţi, când, de pe holul opus, care ducea spre 
dormitorul meu şi al lui Cary, şi-a făcut apariţia mama. M- 
am oprit brusc, holbându-mă la ea. Îşi pusese o fustă şi o 
bluză de-ale mele. 

— Mamă? Ce faci aici? 

Ochii ei înroşiţi fixau un punct din dreptul taliei mele. 
Era îndeajuns de palidă încât să facă să pară că i s-a dus 
machiajul. În clipa aceea mi-am dat seama că se machiase 
cu cosmeticele mele. Deşi uneori eram luate drept surori, 
ochii mei cenuşii şi pielea uşor măslinie erau moştenire de 
la tata şi aveau nevoie de o paletă diferită de culori decât 
cele pastelate pe care le folosea mama. 

Am simţit că-mi vine rău. 

— Mamă? 

— Trebuie să plec, îngăimă ea, ocolindu-mi privirea. Nu 
mi-am dat seama că s-a făcut aşa de târziu. 

— De ce eşti îmbrăcată cu hainele mele? am întrebat-o, 
cu toate că știam. 

— Mi-am vărsat ceva pe rochie. O să ţi le aduc înapoi. 

Şi trecu pe lângă mine în grabă, oprindu-se brusc la 
vederea lui Megumi. 

Eu nu mă puteam mişca. Simţeam că prinsesem rădăcini 
pe covor. Îmi încleştasem pumnii. Îmi dădeam prea bine 
seama cum arată un drum al ruşinii. Simţeam că mă sufoc 
de furie şi de dezamăgire. 

— Bună, Monica! o salută Megumi, repezindu-se s-o 
îmbrăţişeze. Ce mai faci? 

— Bună, Megumi! Era clar că mama se chinuia să mai 
găsească ceva de zis. Mă bucur mult să te văd. Mi-ar plăcea 
să mai stau cu voi, ca între fete, dar chiar trebuie să plec. 

— Clancy e aici? m-am interesat, căci nu mă uitasem la 
maşinile de pe stradă când ajunsesem. 

— Nu, o să iau un taxi. 

Tot nu mă privea în ochi, deşi îşi întorsese capul spre 
mine. 


— Megumi, te superi dacă o să iei un taxi împreună cu 
mama? Îmi cer scuze că te dau afară, dar mi s-a făcut rău 
brusc. 

— Da, nici o problemă! Sigur! 

Mă privea scrutător şi mi-am dat seama că observase că 
mi se schimbase cu totul dispoziţia. 

În clipa aceea, mama se uită la mine. Nu mi-a venit nimic 
în minte să-i spun. Eram aproape la fel de dezgustată de 
expresia de vinovăţie zugrăvită pe chipul ei, pe cât eram de 
gândul că îl înşelase pe Stanton. Dacă tot avea de gând s-o 
facă, măcar putea să o facă în altă parte. 

lar tata alese exact acest moment ca să-şi facă apariţia. 
Intră în încăpere îmbrăcat în blugi şi un tricou, cu 
picioarele goale şi cu părul încă ud de la duş. 

Ca de obicei, aveam un ghinion de toată frumuseţea. 

— Tată, ea e prietena mea, Megumi. Megumi, el este 
tatăl meu, Victor Reyes. 

În timp ce tata se îndrepta spre Megumi, ca să-i strângă 
mâna, părinţii mei s-au evitat cu grijă. Însă această măsură 
de precauţie nu folosea la nimic ca să ascundă curentul 
electric ce vibra între ei. 

— Mă gândeam că poate petrecem seara împreună, i-am 
zis, ca să umplu tăcerea stânjenitoare ce se lăsase brusc, 
dar în momentul acesta nu mă mai simt în stare de asta. 

— Trebuie să plec, spuse mama, luându-şi geanta. 
Megumi, ce zici, vrei să vii cu mine? 

— Da, cum să nu! răspunse prietena mea şi mă îmbrăţişă 
de rămas-bun. Te sun mai încolo, să văd cum te simţi. 

— Mersi! 

l-am luat mâna şi am strâns-o uşor, înainte să se 
îndepărteze. 

În clipa în care uşa s-a închis după ele, m-am îndreptat 
spre camera mea, dar tata veni după mine. 

— Eva, aşteaptă! 

— Nu vreau să vorbesc cu tine acum. 

— Nu fi copil cu asta! 


— Poftim? M-am întors să-l înfrunt. Tatăl meu vitreg 
plăteşte pentru apartamentul ăsta. Voia să locuiesc într-un 
loc unde securitatea să fie asigurată, astfel încât să fiu la 
adăpost de Nathan. Te-ai gândit cumva la asta în timp ce i-o 
trăgea nevestei lui? 

— Ai grijă ce spui! Încă eşti copilul meu! 

— Ai dreptate. Şi ştii ce? am replicat, îndreptându-mă 
spre camera mea. Niciodată până acum nu mi-a fost ruşine 
de asta. 


Am rămas întinsă în pat, cu ochii în tavan, dorindu-mi să 
fiu cu Gideon. Ştiam însă că el era la ora de terapie cu 
doctorul Petersen. 

Aşa că i-am trimis un SMS lui Cary: „Am nevoie de tine. 
Vino acasă cât mai repede”. 

Se făcuse aproape şapte seara când am auzit o bătaie în 
uşa mea. 

— Fetiţo? Eu sunt. Dă-mi drumul! 

M-am repezit să-i deschid şi i-am sărit în braţe, 
îmbrăţişându-l strâns, iar el m-a strâns atât de tare, că m-a 
ridicat de la pământ şi m-a dus aşa în cameră, trântind uşa 
după el. M-a lăsat pe pat şi s-a aşezat pe un scaun lângă 
mine, ţinându-mă cu braţul pe după umeri. Mirosea bine, a 
parfumul lui obişnuit. M-am sprijinit de el, recunoscătoare 
că am parte de prietenia lui necondiționată. 

După câteva clipe, i-am spus: 

— Mama s-a culcat cu tata. 

— Mda, ştiu. 

Am ridicat capul, ca să-l privesc. El făcu o grimasă. 

— l-am auzit când plecam la lucru, azi după-amiază. 

— Bleah! 

Mi se întorcea stomacul pe dos. 

— Da, nici mie nu mi-a picat prea bine, mormăi el, 
trecându-şi degetele prin părul meu. Tatăl tău stă pe 
canapea, pare distrus. I-ai zis ceva? 


— Da, din păcate. Am fost rea şi acum mă simt îngrozitor 
din cauza asta. Trebuie să stau de vorbă cu el, dar e ciudat, 
pentru că persoana faţă de care simt cea mai mare 
loialitate e Stanton. Şi, în general, nici măcar nu-mi prea 
place de omul ăsta. 

— A fost bun cu tine şi cu mama ta. Şi niciodată nu eo 
chestie prea cool să fii înşelat. 

— Aş fi mai puţin enervată, am mormăit, dacă s-ar fi dus 
în altă parte. Adică tot ar fi ceva greşit, dar Stanton plăteşte 
pentru locul ăsta. Şi asta înrăutăţeşte lucrurile. 

— Aşa e, fu el de acord. 

— Cum ţi s-ar părea dacă ne-am muta? 

EI ridică o sprânceană. 

— Pentru că părinţii tăi şi-au tras-o aici? 

— Nu, am zis, ridicându-mă ca să mă plimb de colo-colo. 
Motivul pentru care ne-am mutat aici a fost siguranţa. Era 
normal să-l lăsăm pe Stanton să ne ajute atunci când 
Nathan reprezenta o ameninţare, iar siguranţa era 
prioritatea noastră, dar acum... l-am aruncat o privire. 
Acum, s-a schimbat totul. Pur şi simplu, nu mai pare corect. 

— Şi unde să ne mutăm? Undeva, într-un loc din New 
York pe care ni-l putem permite? Ori să plecăm împreună 
din New York? 

— Nu vreau să plec din New York, l-am liniştit. Slujba ta 
e aici. Şia mea. 

Şi Gideon. 

Cary ridică din umeri. 

— Sigur! Nu contează. Eu sunt pentru. 

M-am dus spre pat, către el, şi l-am îmbrăţişat. 

— Ai vrea să comanzi tu ceva pentru cină, cât timp 
vorbesc eu cu tata? 

— Te gândeşti la ceva anume? 

— Nu. Fă-mi o surpriză! 


M-am aşezat lângă tata, pe canapea. Căutase pe internet 
de pe tableta mea, dar o lăsă deoparte când am ajuns lângă 


el. 

— Îmi pare rău pentru ce-am zis mai devreme, am 
început. Nu vorbeam serios. 

— Ba da, zise el, frecându-şi ceafa cu un aer obosit. Şi nu 
te condamn. În clipa asta, nu sunt deloc mândru de mine. Şi 
n-am nici o scuză. Trebuia să mă înfrânez. Ea trebuia să se 
înfrâneze. 

Mi-am ridicat picioarele pe canapea şi m-am întors spre 
el, sprijinindu-mă cu umărul de spătar. 

— Între voi doi există multă atracţie. Ştiu prea bine cum 
e. 

El îmi aruncă o privire scrutătoare, cu ochii săi cenuşii 
întunecaţi şi serioşi. 

— Împărtăşeşti acelaşi lucru cu Cross. Am văzut când a 
venit aici la cină. Ai de gând să încerci să te împaci cu el? 

— Mi-ar plăcea. Te-ar deranja? 

— 'Te iubeşte? 

— Da, am zâmbit. Dar, mai mult decât atât... are nevoie 
de mine. Ar face orice pentru mine. 

— Atunci, de ce nu sunteţi împreună? 

— Păi... e complicat. 

— Nu e aşa mereu? zise el trist. Uite ce e! Ar trebui să 
ştii... am iubit-o pe mama ta încă din clipa când am zărit-o 
pentru prima dată. Ceea ce s-a întâmplat azi n-ar fi trebuit 
să se întâmple, dar a însemnat ceva pentru mine. 

— Am înţeles, am răspuns, luându-l de mână. Prin 
urmare, ce-o să fie acum? 

— Mâine mă întorc acasă. O să încerc să-mi pun minţile 
în ordine. 

— Eu şi Cary am stabilit să mergem peste două 
weekenduri în San Diego. Ne gândeam să venim şi să 
petrecem ceva timp acolo. Să te vedem pe tine şi pe 
doctorul Travis. 

— Ai vorbit cu Travis despre ce ţi s-a întâmplat? 

— Da. Mi-ai salvat viaţa când m-ai pus în legătură cu el, i- 
am mărturisit, plină de recunoştinţă. N-o să-ţi pot mulţumi 


îndeajuns pentru asta. Mama mă trimisese la toţi psihologii, 
dar nu puteam să fiu deschisă în faţa nici unuia. Mă 
simţeam ca un studiu de caz. Doctorul Travis m-a făcut să 
mă simt normală. În plus, l-am cunoscut pe Cary. 

— Aţi încetat să vorbiţi despre mine? Ca la un semn, 
Cary intrase în cameră, cu un meniu în mână. Ştiu că sunt 
fascinant, dar poate vreţi să vă folosiţi fălcile la mestecarea 
mâncării thailandeze pe care am comandat-o în cantităţi 
industriale. 


Tata avea avion să plece din New York pe la ora 
unsprezece, aşa că a trebuit să-l las pe Cary să-l conducă. 
Ne-am luat rămas-bun înainte să plec la serviciu, 
promiţându-ne că data viitoare când vom sta de vorbă, o să 
ne facem planuri pentru călătoria la San Diego. 

Eram în taxi, îndreptându-mă spre serviciu, când m-a 
sunat Brett. O clipă, am stat la îndoială, întrebându-mă 
dacă n-ar trebui să las să intre căsuţa vocală, dar pe urmă 
am renunţat la idee şi am răspuns. 

— Salut! 

— Bună, frumoaso! Glasul lui îmi mângâia simţurile ca o 
ciocolată caldă. Eşti pregătită pentru mâine? 

— O să fiu. La ce oră e lansarea videoclipului? Când 
trebuie să fim în Times Square? 

— Ar trebui să fim acolo la şase. 

— Bine. Nu ştiu cu ce să mă îmbrac. 

— Tu arăţi extraordinar, indiferent ce pui pe tine. 

— Să sperăm. Cum merge turneul? 

— Mă distrez de minune, zise el, râzând, trezindu-mi 
amintirile. Am străbătut un drum tare lung de la barul lui 
Pete. 

— A, da, Pete! N-aveam să uit niciodată barul acela, deşi 
unele dintre serile petrecute acolo cam pluteau în ceaţă. 
Eşti încântat de ziua de mâine? 

— Da, o să te văd pe tine. Abia aştept. 

— Nu la asta mă refeream, ştii prea bine. 


— Sunt încântat şi de lansarea clipului, râse el din nou. 
Aş fi vrut să ne întâlnim în seara asta, dar aterizez cu un 
avion de noapte pe JFK. Totuşi, mă gândesc să cinăm 
împreună mâine. 

— Poate să vină şi Cary? L-am invitat deja la lansarea 
clipului. Voi doi vă cunoaşteţi, aşa că m-am gândit că n-o să 
te deranjeze. Nu prea mult, oricum. 

— Eva, n-ai nevoie de un bodyguard, pufni el. Sunt în 
stare să mă stăpânesc. 

Taxiul ajunsese în faţa clădirii Crossfire şi şoferul opri 
aparatul de taxat. l-am dat banii prin deschizătura de 
plexiglas şi am ieşit, lăsând portiera deschisă pentru un tip 
care se grăbi să sară în maşină. 

— Credeam că îţi place de Cary. 

— Îmi place, dar nu atât de mult pe cât mi-ar plăcea să 
te am doar pentru mine. Ce-ar fi să facem un compromis şi 
să ne înţelegem? Cary vine la lansare, pe urmă tu vii 
singură la cină? 

— Bine. 

Mi-a trecut prin minte că o să fie mai uşor pentru Gideon 
să suporte asta dacă voi alege un restaurant de-al lui. 

— Ce-ai zice să fac eu rezervarea? 

— Excelent! 

— Trebuie să închid. Am ajuns la serviciu. 

— Trimite-mi un mesaj cu adresa ta, ca să ştiu de unde 
să te iau. 

— Bine, am răspuns, în timp ce intram pe uşile rotative, 
îndreptându-mă spre turnicheţi. Vorbim mâine. 

— Abia aştept. Ne vedem pe la cinci. 

Mi-am băgat telefonul în geantă şi am intrat în liftul cel 
mai apropiat. Când am ajuns sus, am fost întâmpinată de un 
telefon pe care Megumi mi-l vâra sub nas. 

— Îţi vine să crezi? mă întrebă ea. 

M-am dat un pic înapoi, ca să văd ce arăta ecranul. 

— Trei apeluri nepreluate de la Michael. 


— Îi urăsc pe tipii de soiul ăsta, se plânse ea. Una caldă, 
alta rece. Te doresc până le cazi în braţe, după care se duc 
spre altceva. 

— Păi spune-i şi lui asta! 

— Pe bune? 

— Clar. Ai putea să-i respingi apelurile, dar asta te-ar 
înnebuni. Totuşi, nu accepta să te întâlneşti cu el! N-ar fi 
deloc bine să faci din nou sex cu el. 

— Aşa e, încuviinţă Megumi din cap. Sexul e rău, chiar şi 
când e tare bun. 

M-am îndreptat râzând spre biroul meu. Aveam şi altele 
de făcut, în afară de a face pe consilierul în viaţa amoroasă 
a altora. Mark se ocupa de mai multe conturi în acelaşi 
timp, iar trei campanii ajunseseră în stadiul final. Cei de la 
departamentul de creaţie lucrau, şi pe biroul lui se adunau, 
încet, dar sigur, machetele. Asta era partea mea preferată - 
să văd cum toate strategiile se coagulează. 

Pe la zece, eu şi Mark eram cufundaţi până peste cap în 
dezbaterea diferitelor abordări ale campaniei de publicitate 
pentru un avocat specializat în divorţuri. Încercam să găsim 
combinaţia ideală de compasiune pentru un moment dificil 
în viaţa unei persoane şi calităţile cele mai preţuite la un 
avocat - capacitatea de a fi viclean şi nemilos. 

— N-o să am niciodată nevoie de ăştia, zise el brusc, fără 
nici o legătură cu ce făceam. 

— Nu, i-am răspuns, după ce m-am prins că vorbea, de 
fapt, despre avocaţii de divorţuri. N-o să ai niciodată. Mor 
de nerăbdare să-l felicit pe Steven, la prânz. Mă bucur atât 
de mult pentru voi doi! 

Zâmbetul lui Mark îi lăsă la vedere dinţii uşori strâmbi, 
care mi se păreau simpatici. 

— În viaţa mea n-am fost mai fericit. 

Se făcuse aproape unsprezece şi trecuserăm la o 
campanie pentru un fabricant de chitare, când am auzit că 
sună telefonul de la birou. Am fugit la mine şi am răspuns, 
dar salutul meu obişnuit a fost întrerupt de un chicotit. 


— Doamne, Eva! 'locmai am aflat că o să fim amândouă 
mâine la chestia aia cu Six-Ninths! 

— Ireland? 

— Da, eu sunt! 

Sora lui Gideon era atât de încântată încât părea că mai 
are până să împlinească şaptesprezece ani. 

— Sunt nebună după Six-Ninths. Brett Kline e atât de 
sexy! Ca şi Darrin Rumsfeld, toboşarul. Arată înfiorător de 
bine. 

— Se întâmplă cumva să-ţi placă şi muzica lor? am râs 
eu. 

— Ha! Asta vine de la sine. Uite, redeveni ea serioasă, 
cred că ar trebui să încerci să stai de vorbă mâine cu 
Gideon. Ştii tu, doar aşa, cât să vă salutaţi. Dacă deschizi 
uşa, jur că o să se repeadă înăuntru. Îi e un dor nebun de 
tine. 

M-am lăsat pe spate în scaun, intrând în jocul ei. 

— Crezi? 

— Se vede cu ochiul liber. 

— Pe bune? Cum? 

— Nu ştiu. De exemplu, i se schimbă vocea când 
vorbeşte despre tine. Nu pot să explic, dar îţi spun, moare 
să se întoarcă la tine. Tu i-ai zis să mă ia şi pe mine mâine, 
nu? 

— Nu foarte clar... 

— Ha! Ştiam eu. El face mereu ce-i spui, râse ea. Apropo, 
mersi. 

— Mulţumeşte-i lui! Eu abia aştept să te revăd. 

Ireland era singura fiinţă din familia lui Gideon pentru 
care el simţea o reală afecţiune, deşi se străduia din greu să 
n-o arate. Mă gândeam că probabil îi era teamă să nu fie 
dezamăgit ori să nu strice lucrurile cine ştie cum. Nu prea 
ştiam cum stăteau lucrurile, însă Ireland îşi idolatriza 
fratele, în timp ce el o ţinea la distanţă, deşi avea o nevoie 
imensă de dragoste. 


— Promite-mi că o să încerci să vorbeşti cu el, insistă ea. 
Îl mai iubeşti, nu-i aşa? 

— Mai mult ca oricând, am răspuns, înflăcărată. 

Ea rămase tăcută câteva clipe, după care spuse: 

— S-a schimbat de când te-a cunoscut. 

— Probabil. Şi eu m-am schimbat, am zis şi apoi m-am 
ridicat, când l-am văzut pe Mark ieşind din biroul lui. 
Trebuie să mă întorc la lucru, dar vorbim mâine. Şi fă şi tu 
planuri pentru ziua aia doar între fete de care am vorbit! 

— Perfect. Vorbim mai încolo! 

Am închis, încântată că Giddeon mă ascultase şi îşi 
făcuse planuri cu Ireland. Amândoi făceam progrese, atât 
împreună, cât şi separat. 

— Paşi mici, am şoptit. 

După care m-am întors la treabă. 


La prânz, am ieşit împreună cu Mark să ne întâlnim cu 
Steven, într-un bistrou franțuzesc. Ajunşi acolo, ne-a fost 
uşor să-l zărim pe partenerul lui Mark, deşi locul era mare 
şi foarte aglomerat. 

Steven Ellison era un tip zdravăn - înalt, cu umeri largi 
şi foarte musculos. Avea o firmă de construcţii şi îi plăcea să 
muncească împreună cu echipa lui. Însă ceea ce atrăgea 
privirile era părul lui de un roşcat strălucitor. Shawna, sora 
lui, avea acelaşi păr - şi aceeaşi fire pusă pe glume. 

— Hei, tu! l-am salutat, sărutându-l pe obraz, căci 
puteam să fiu mai familiară cu el decât cu şeful meu. 
Felicitări! 

— Mersi, draga mea! Mark s-a hotărât, în sfârşit, să facă 
din mine un bărbat cinstit. 

— Căsătoria nu-i de ajuns pentru asta, replică Mark, 
ţinându-mi scaunul. 

— Când n-am fost eu cinstit cu tine? protestă Steven. 

— Hmmm, păi să vedem! zise Mark, care se aşeză şi el, 
după ce mă ajutase să iau loc. De exemplu, atunci când ai 
jurat că nu eşti făcut pentru căsătorie? 


— Ba n-am spus niciodată că eu nu sunt făcut pentru 
asta. Steven îmi făcu semn cu ochiul, pus pe şotii. Am zis 
doar că nu e pentru majoritatea oamenilor. 

— Era întors pe dos rău de tot, când s-a hotărât să te 
ceară, am intervenit. Îmi părea rău pentru el. 

— Aşa e, făcu Mark, care se uita în meniu. Ea e martoră 
că m-ai pedepsit într-un mod crud şi neobişnuit. 

— Mai bine ţi-ar părea rău pentru mine! replică Steven. 
Când l-am cerut eu, am avut vin, trandafiri şi violonişti. Am 
petrecut zile întregi, exersând cererea. Şi tot am fost pus la 
colţ. 

Şi-şi dădu ochii peste cap, însă îmi dădeam bine seama 
că ascundea o rană care încă nu se închisese cu totul. lar 
când Mark îşi puse mâna peste a lui, strângându-i-o, am 
înţeles că ghicisem bine. 

— Prin urmare, el cum a făcut? am întrebat, cu toate că 
ştiam povestea de la Mark. 

Am fost întrerupţi de chelneriţă, care ne întreba dacă 
dorim apă. Am reţinut-o un pic şi am comandat şi 
mâncarea, după care Steven a început să-mi spună cum 
fusese în seara aniversării lor. 

— Transpira ca un cal, continuă el. Se ştergea pe faţă din 
minut în minut. 

— Doar e vară, mormăi Mark. 

— lar restaurantele şi teatrele au aer condiţionat, îi dădu 
replica Steven. Toată seara a fost în halul ăsta, până când, 
în sfârşit, ne-am îndreptat spre casă. Începusem să mă 
gândesc că n-avea s-o facă. Credeam că o să se sfârşească 
şi seara aia, şi tot n-avea să rostească blestematele alea de 
cuvinte. Şi mă întrebam dacă nu cumva trebuia să-l cer eu 
din nou, numai ca să scăpăm odată de asta. lar dacă avea să 
zică nu din nou... 

— N-am zis nu prima dată, exclamă Mark. 

— ... aveam să-l iau la bătaie. Să-l bat bine, să-l arunc 
într-un avion şi să ne ducem ţintă la Las Vegas, că doar nu 
întineresc. 


— E clar că nu-ţi vine mintea la cap odată cu vârsta, 
bodogăni Mark. 

Steven îi aruncă o privire. 

— Deci, ne-am dat jos din limuzină, iar eu tocmai 
încercam să-mi aduc aminte cât de mirobolant îl cerusem 
eu, când el mă trage de braţ şi o trânteşte: „La dracu, 
Steven! Trebuie să te însori cu mine”. 

M-a pufnit râsul, dându-mă pe speteaza scaunului, în 
timp ce chelneriţa îmi punea înainte salata. 

— Aşa, pur şi simplu! 

— Chiar aşa, zise Steven, dând semnificativ din cap. 

— Foarte sincer, am spus, ridicând degetul mare spre 
Mark. Ai fost tare. 

— Vezi? zise el. Am făcut-o bine. 

— Vă scrieţi singuri jurămintele? m-am interesat. Pentru 
că asta chiar o să fie interesant. 

Steven izbucni într-un hohot puternic, atrăgând atenţia 
tuturor celor de la mesele apropiate. 

Eu am înghiţit roşia cherry cu care mă jucasem şi am 
spus: 

— Ştiţi că mor de nerăbdare să vă vâd cartea căsătoriei, 
nu? 

— Ei bine, dacă tot veni vorba... 

— N-ai făcut-o! clătină Mark neîncrezător din cap, în 
timp ce Steven se apleca să scoată un dosar voluminos 
dintr-o pungă pe care o ţinuse pe jos, lângă el. 

Era atât de plin, că hârtiile se revărsau de sus, de jos şi 
de pe lateral. 

— Stai să vezi ce tort am găsit! zise Steven, dând la o 
parte coşul de pâine, ca să facă loc să deschidă dosarul. 

Mi-am reţinut cu greutate râsul când am văzut 
separatoarele şi o pagină cu cuprinsul. 

— N-o să avem un tort de nuntă de forma unui zgârie- 
nori, cu macarale şi panouri, rosti Mark pe un ton ferm. 

— Pe bune? am întrebat, curioasă. Vreau să văd! 


În seara aceea, când am ajuns acasă, mi-am lăsat geanta 
şi punga la locul obişnuit, mi-am aruncat pantofii din 
picioare şi m-am dus drept spre canapea, aruncându-mă pe 
ea, cu ochii în tavan. Trebuia să mă întâlnesc cu Megumi la 
şase şi jumătate la CrossTrainer, aşa că n-aveam prea mult 
timp, însă pur şi simplu simţeam că trebuie să iau o pauză. 
Cu o seară înainte îmi venise şi ciclul, ceea ce mă făcea cam 
iritată şi morocănoasă şi cam fără răbdare să suport 
tâmpenii şi chicoteli. 

Am oftat, ştiind că, la un moment dat, trebuia să am o 
discuţie cu mama. Trebuia să lămurim o mulţime de chestii 
idioate, şi faptul că încă n-o făcusem începea să mă calce pe 
nervi. Mi-ar fi plăcut să fie la fel de uşor să discut cu ea cum 
era cu tata, dar asta nu era o scuză ca să evit să vorbesc 
despre problemele noastre. Era mama mea şi o iubeam. Şi 
pentru mine era tare greu când nu ne înţelegeam. 

După aceea, gândul mi-a zburat la Corinne. Cred că ar fi 
trebuit să-mi dau seama că o femeie care îşi părăsise soţul 
şi se mutase la New York de la Paris pentru un alt bărbat n- 
avea să renunţe prea uşor la el. Totuşi, ar fi trebuit să-l 
cunoască îndeajuns pe Gideon, încât să înţeleagă că n-avea 
să-i meargă dacă alerga după el. 

Şi Brett... ce-aveam să fac cu el? 

Deodată, începu să sune interfonul. M-am ridicat, 
încruntată, şi m-am dus spre uşă. Oare Megumi înţelesese 
greşit şi crezuse că ne întâlnim aici? Nu că m-aş fi supărat, 
dar... 

— Da? 

— Bună, Eva! se auzi glasul vesel al tipului de la 
recepţie. Te caută detectivii Michna şi Graves. 

Fir-ar! Toate celelalte probleme dispărură ca un fum în 
acea clipă. Teama mi se strecurase în suflet, prinzându-mă 
în gheare de gheaţă. 

Voiam să fi avut un avocat de faţă. Aveam prea multe pe 
cap. Dar nici nu doream să-i las să creadă că aş avea ceva 
de ascuns. 


Am înghiţit de două ori, înainte să pot răspunde. 
— Mersi. Poţi să-i trimiţi sus, te rog? 


Capitolul 14 


Inima îmi bătea inima cu furie în timp ce mă repezeam la 
geantă. Mi-am pus telefonul cu cartelă pe silențios şi l-am 
aruncat într-un buzunar închis cu fermoar. M-am învârtit 
apoi în loc, încercând să văd orice ar fi putut să nu fie la 
locul său, orice ar fi trebuit să ascund. Aveam flori în 
dormitor şi biletul acela. 

Totuşi, dacă detectivii nu aveau un mandat, nu puteau să 
observe decât ceea ce era la vedere. 

Am alergat să închid uşa, după care am închis-o şi pe cea 
a lui Cary. Abia mai răsuflam când am auzit soneria. M-am 
străduit să mă liniştesc şi să mă îndrept calmă spre living. 
Când am ajuns la uşa de la intrare, am respirat o dată 
profund şi abia apoi am deschis. 

— Bună ziua! 

Graves, o femeie slabă ca un ţâr, cu un chip sever şi ochi 
albaştri plini de şiretenie, era în faţă. Partenerul ei, Michna, 
era cel mai tăcut dintre ei; era un tip mai în vârstă, cam 
burtos, cu păr cărunt şi rărit. Exista un fel de ritm între ei - 
Graves era tipa dură, care îi ţinea pe cei interogaţi ocupați 
şi îi deconcerta. Michna era, evident, băiatul bun, care se 
pierdea în fundal, în timp ce ochii lui de poliţist catalogau 
totul, fără să le scape nimic. Probabil că aveau multe cazuri 
rezolvate la activ. 

—  Domnişoară Tramell, putem intra acum? întrebă 
Graves, pe un ton care transforma cererea într-un ordin. Îşi 
prinsese părul şaten într-o coadă de cal şi purta un sacou, 
care ascundea tocul armei. Avea o geantă în mână. 

— Cum să nu! am deschis eu uşa larg. Pot să vă ofer 
ceva? Cafea? Apă? 

— Apă e foarte bine, răspunse Michna. 

I-am condus în bucătărie şi am scos nişte sticle de apă 
din frigider. Cei doi detectivi mă aşteptau la masa pentru 


micul dejun - Graves fără să mă piardă din ochi, în timp ce 
Michna iscodea prin încăpere. 

— Abia v-aţi întors de la serviciu? se interesă el. 

Îmi închipuiam că ştiau răspunsul, dar am răspuns 
totuşi: 

— Acum câteva minute. Doriţi să stăm în living? 

— Este bine şi aici, spuse Graves, în felul ei de a vorbi, 
direct la obiect, punând geanta de piele ponosită pe blat. 
Am dori să îţi punem câteva întrebări, dacă nu te 
deranjează. Şi să îţi arătăm câteva fotografii. 

Am încremenit. Oare puteam să suport să văd oricare 
dintre fotografiile pe care mi le făcuse Nathan? Pentru o 
clipă, înnebunită, m-am gândit că ar putea fi poze făcute la 
locul crimei sau chiar unele de la autopsie. Ştiam însă că 
aşa ceva nu prea era probabil. 

— Despre ce e vorba? 

— Au apărut câteva informaţii noi, care ar putea fi legate 
de moartea lui Nathan Barker, începu Michna. Noi urmărim 
toate firele şi poate aţi putea să ne daţi o mână de ajutor. 

Am tras adânc aer în piept, ascunzându-mi cu greu 
tremurul. 

— M-aş bucura să încerc, evident. Însă nu ştiu cum aş 
putea. 

— Îl cunoşti pe Andrei Yedemsky? mă întrebă Graves. 

M-am încruntat. 

— Nu. Cine e? 

Ea scotoci prin geantă şi scoase un teanc de poze de 
mărime mare, pe care mi le puse în faţă. 

— Acest bărbat. L-ai mai văzut până acum? 

Am întins mâna şi, cu degete tremurătoare, am luat 
prima fotografie. Înfăţişa un bărbat într-un pardesiu, stând 
de vorbă cu un altul care tocmai se urca într-un taxi. Era un 
tip atrăgător, foarte blond şi bronzat. 

— Nu. Şi nu este genul pe care l-ai uita dacă-l vezi, am 
spus, ridicându-mi încet privirea spre ea. Ar trebui să-l 
cunosc? 


— Avea fotografii ale dumitale la el acasă. Instantanee 
luate pe stradă, în timp ce veneai şi plecai. Barker avea 
aceleaşi fotografii. 

— Nu pricep. Cum a intrat în posesia lor? 

— Se pare că i le-a dat Barker, mă lămuri Michna. 

— Asta a declarat tipul ăsta, Yedemsky? De ce i-ar fi dat 
Nathan poze cu mine? 

— Yedemsky n-a spus nimic, zise Graves. Este mort. A 
fost ucis. 

Simţeam că mă loveşte o migrenă. 

— Nu pricep. Nu ştiu nimic despre bărbatul ăsta şi habar 
n-am de ce ar fi ştiut ceva despre mine. 

— Andrei Yedemsky este un membru bine cunoscut al 
mafiei ruseşti, îmi explică Michna. Pe lângă faptul că fac 
contrabandă cu alcool şi cu arme, sunt bănuiţi că fac şi 
trafic cu femei. E posibil ca Barker să fi făcut aranjamente 
să vă vândă ori să vă schimbe tocmai în acest scop. 

M-am îndepărtat de blat, clătinând din cap, fără să fiu în 
stare să procesez ceea ce-mi spuneau. Faptul că Nathan mă 
hărţuise era un lucru pe care puteam să-l cred. Mă urâse 
încă din prima clipă, urâse gândul că tatăl lui se 
recăsătorise, în loc s-o jelească până la moarte pe mama lui. 
Mă urâse pentru că din cauza mea ajunsese închis într-o 
clinică  psihiatrică şi că  fusesem recompensată cu 
aranjamentul de cinci milioane de dolari care credea că 
sunt moştenirea lui. Dar mafia rusească? Trafic de carne 
vie? Mintea mea nu putea să cuprindă aşa ceva. 

Graves se uită prin fotografii, până când dădu de una 
care înfăţişa o brățară de platină, cu safire. Lângă ea se afla 
o riglă în formă de L - evident, un instrument folosit de 
detectivi. 

— Recunoşti acest obiect? 

— Da. I-a aparţinut mamei lui Nathan. El o modificase, 
ca să i se potrivească lui. Nu pleca nicăieri fără brăţara 
asta. 


— Yedemsky o avea la mână când a murit, zise Graves, 
fără vreo inflexiune în glas. Probabil ca pe o amintire. 

— Ce amintire? 

— A uciderii lui Barker. 

M-am holbat la Graves, care părea să aibă răspuns la 
orice întrebare. 

— Sugeraţi că Yedemsky ar putea fi răspunzător pentru 
moartea lui Nathan? Atunci, cine l-a omorât pe Yedemsky? 

Ea îmi susţinu privirea, înțelegând motivul care stătea în 
spatele întrebării mele. 

— A fost „aranjat” de-ai lui. 

— Eşti sigură? 

Aveam nevoie să ştiu că ei ştiau că Gideon nu era 
implicat. Da, omorâse pentru mine - ca să mă apere -, dar 
n-ar fi ucis niciodată ca să scape de puşcărie. 

Michna se încruntă nelămurit la întrebarea mea. Graves 
fu cea care răspunse: 

— Nu-i nici o îndoială. Avem înregistrarea de pe 
camerele de supraveghere. Unul dintre asociaţii lui n-a fost 
prea fericit când a aflat că Yedemsky se culca cu fiica lui 
minoră. 

Speranţa lua încet locul spaimei ce mă împietrise. 

— Şi acum ce va mai fi? Ce înseamnă asta? 

— Cunoaşteţi pe cineva care are legături cu mafia 
rusească? se interesă Michna. 

— Nu, Doamne fereşte! am rostit cu vehemenţă. Asta e... 
cu totul altă lume. Mie mi-e greu până şi să cred că Nathan 
avea asemenea legături. Dar au trecut mulţi ani de când |- 
am întâlnit... 

Graves strânse fotografiile repede şi plină de eficienţă, 
cu chipul impasibil. 

— Noi am făcut tot ce-am putut. Depinde de dumneata 
ce vei face de acum înainte. 


Am ajuns la CrossTrainer la şase şi un sfert. M-am dus 
numai pentru că îi promisesem lui Megumi şi o lăsasem deja 


baltă o dată. În plus, mă simţeam cuprinsă de un 
neastâmpăr teribil, de o nevoie de mişcare pe care trebuia 
să o potolesc, ca să nu mă înnebunească. De cum plecaseră 
detectivii, îi trimisesem un SMS lui Gideon, spunându-i că 
trebuia să-l văd mai târziu, dar până îmi pusesem geanta în 
dulapul din vestiar, încă nu primisem răspuns de la el. 

Ca tot ceea ce-i aparţinea lui Gideon, CrossTrainer era 
impresionant, atât ca mărime, cât şi din punctul de vedere 
al confortului. Clubul întins pe trei etaje - unul dintre sutele 
care împânzeau ţara - şi avea tot ce-şi putea dori un 
pasionat de fitness, pe lângă un spa şi un bar cu toate 
bunătăţile. 

Megumi era puţin cam copleşită şi a avut nevoie de 
ajutor la unele dintre aparatele sofisticate, aşa că s-a 
bucurat de asistenţa unui antrenor, lucru rezervat noilor 
membri şi oaspeţilor. Eu m-am dus la o bandă de alergare. 
Am început cu un mers rapid, de încălzire, după care am 
ajuns să alerg. Şi când mi-am găsit ritmul, mi-am lăsat şi 
gândurile să hoinărească. 

Era oare posibil ca eu şi Gideon să fim liberi să ne luăm 
iar în stăpânire vieţile şi să mergem mai departe? Cum? Şi 
de ce? Mintea îmi vâjâia de întrebări pe care abia aşteptam 
să i le pun lui Gideon - sperând că era la fel de neştiutor ca 
şi mine. N-avea cum să fie implicat în uciderea lui 
Yedemsky. Nu puteam să cred că ar fi fost. 

Am alergat până au început să mă usture coapsele şi 
călcâiele, sudoarea să-mi curgă pâraie şi plămânii să mă 
doară când respiram. Până la urmă, Megumi m-a obligat să 
mă opresc, făcându-mi cu mâna, după ce se aşezase chiar în 
faţa benzii mele de alergat. 

— Sunt absolut impresionată. Crede-mă, eşti o adevărată 
maşină. 

Am încetinit viteza, ajungând la o alergare de jogging, 
apoi la ritmul mersului obişnuit, după care m-am oprit. Mi- 
am luat prosopul şi sticla cu apă şi m-am dat jos, ameţită de 
cât de mult şi de departe îmi împinsesem limitele. 


— Urăsc să alerg, i-am mărturisit, gâfâind. Cum a fost la 
tine? 

Megumi arăta şic chiar şi în costumul de sport. Maioul 
verde-gălbui pe care îl purta avea nişte barete de un 
albastru strălucitor, care se potriveau de minune cu colanţii 
din spandex. Ansamblul era strălucitor ca vara şi foarte 
stilat. 

Ea mă lovi prieteneşte cu umărul. 

— M-ai făcu să mă simt ca o retardată. Abia dacă am 
făcut un circuit şi m-am uitat după tipii sexy. Antrenorul cu 
care am lucrat arăta bine, dar mi-aş fi dorit să am parte de 
tipul ăla, în schimb. 

— Ele Daniel. Vrei să-l cunoşti? 

— Da! 

Ne-am dus împreună spre saltelele din centrul spaţiului 
deschis, făcându-i cu mâna lui Daniel când a ridicat privirea 
şi ne-a văzut. Megumi şi-a smuls în grabă panglicuţa cu 
care îşi prinsese părul, deşi mie mi se părea că arăta foarte 
bine şi cu ea. Avea o piele foarte frumoasă şi o invidiam 
pentru gura ei. 

— Eva, mă bucur mult să te văd! Daniel îmi întinsese 
mâna. Pe cine ai adus cu tine? 

— Pe prietena mea, Megumi. Azi e prima dată pentru ea. 

— Am văzut că lucrai cu 'Iara, îi spuse el lui Megumi, cu 
zâmbetul de revistă. Eu sunt Daniel. Dacă ai vreodată 
nevoie de ceva, e de ajuns să-mi spui. 

— Să ştii că o să iau în serios oferta asta, îl avertiză ea, în 
timp ce dădeau mâna. 

— Chiar te rog! Ai vreo intenţie anume, pentru fitness? 

Cei doi începuseră o conversaţie, iar privirea mea 
rătăcea. Mă tot uitam la aparate, căutând ceva uşor de 
făcut, în timp ce-i aşteptam să se hotărască. În schimb, am 
zărit un chip cunoscut. 

Chiar când îmi aruncam prosopul pe umăr, am zărit-o pe 
saltele pe ziarista mea nu-chiar-preferată. Am tras aer 
adânc în piept şi m-am îndreptat spre ea, observând-o în 


timp ce făcea exerciţii cu o greutate de 4,5 kilograme. Părul 
castaniu-închis îi era împletit în coadă, picioarele lungi la 
vedere, în pantaloni scurţi, mulaţi pe picior, şi avea 
abdomenul mic şi plat. Arăta grozav. 

— Bună, Deanna! 

— Te-aş întreba dacă vii des pe aici, răspunse ea, 
aşezând greutăţile pe suport şi ridicându-se, dar e un clişeu 
prea răsuflat. Ce mai faci, Eva? 

— Bine. lu? 

Zâmbetul ei avea ceva ameninţător, care îmi zbârlea 
mereu părul pe ceafă. 

— Nu te deranjează că Gideon Cross îşi îngroapă 
păcatele sub toţi banii pe care îi are? 

Prin urmare, Gideon avusese dreptate când spusese că 
lan Hager urma să se dea la fund după ce avea să fie plătit. 

— Dacă aş crede că nu cauţi decât adevărul, ţi l-aş 
spune. 

— Totul este pentru adevăr, Eva. Am vorbit cu Corinne 
Giroux. 

— A, da? Ce mai face soţul ei? 

Deanna începu să râdă. 

— Gideon ar trebui să te angajeze, ca să-i cosmetizezi 
imaginea publică. 

Replica asta era stânjenitor de aproape de adevăr. 

— De ce nu te duci la el la birou, să-l mănânci de viu? O 
merită din plin. Aruncă-i o băutură în faţă sau trage-i o 
palmă! 

— Nu i-ar păsa. Pentru el, n-ar însemna absolut nimic. 

Mi-am şters sudoarea care încă îmi şiroia pe tâmple. 
Trebuie să recunosc că ar fi putut fi adevărat. Ştiam prea 
bine că Gideon era în stare să fie un ticălos cu inima rece. 

— În orice caz, poate că te-ai simţi mult mai bine. 

Deanna îşi luă prosopul de pe bancă. 

— Ştiu sigur ce-o să mă facă să mă simt mai bine. 
Distrează-te în continuare pe aici, Eva! Sunt sigură că noi 
două o să vorbim din nou curând. 


Şi cu asta, se îndepărtă. Nu puteam scăpa de senzaţia că 
pune la cale ceva şi mă zgândărea tare rău faptul că nu 
ştiam ce. 

— Gata, am terminat, îmi spuse Megumi, care se 
întorsese la mine. Cine era tipa? 

— Nimeni important. 

Chiar în clipa aceea, stomacul meu hotări să protesteze 
sonor, anunţându-mă astfel că terminase toată friptura de 
vită pe care o mâncasem la prânz. 

— Şi mie mi se face foame de fiecare dată când merg la 
sală. Vrei să mergem să mâncăm? 

— Cum să nu! 

Şi ne-am îndreptat împreună spre duşuri, strecurându- 
ne printre aparate şi ceilalţi oameni. 

— O să-l sun pe Cary, să văd dacă nu vrea să vină şi el. 

— O, da! Se linse pe buze. Ţi-am spus că tipul mi se pare 
delicios? 

— Şi nu numai o dată. 

I-am făcut cu mâna lui Daniel, după care am plecat. 

Am intrat în vestiare, iar Megumi şi-a aruncat prosopul 
în coşul care se afla chiar lângă intrare. Eu am făcut o 
pauză înainte să-l arunc pe al meu, mângâind uşor 
emblema brodată de la CrossTrainer. Mă gândeam la 
prosoapele din baia lui Gideon. 

Poate că data viitoare aveam să-l sun şi pe el, ca să-i cer 
să ia cina cu mine şi cu prietenii. 

Poate că tot ce era mai rău trecuse. 


Am găsit un restaurant indian, lângă sala de fitness, iar 
Cary şi-a făcut apariţia împreună cu Trey, ţinându-se de 
mână. Aveam masa chiar lângă intrare, la nivelul străzii, iar 
asta ne oferea ca bonus şi pulsul oraşului la cină. 

Stăteam pe jos, pe nişte perne, exageraserăm un pic cu 
vinul şi îl lăsam pe Cary să comenteze la adresa trecătorilor. 
Mai că puteam să văd inimioare în ochii lui Trey când se 
uita la el, şi mă bucuram tare mult să văd că şi Cary îi 


răspundea plin de afecţiune. De obicei, atunci când Cary 
chiar se aprindea după cineva, se abţinea în mod deliberat 
să-l atingă. De data asta, am ales în mod voit să consider că 
atingerile repetate şi parcă întâmplătoare cu Trey erau un 
semn că deveneau tot mai apropiaţi, nu că şi-ar fi pierdut 
Cary interesul. 

În timp ce mâncam, Megumi a mai primit un telefon de 
la Michael, dar n-a răspuns. Cary a întrebat-o dacă face pe 
inabordabila, iar ea i-a spus toată povestea. 

— Dacă mai sună o dată, lasă-mă pe mine să răspund, îi 
propuse el. 

— O, nu! am exclamat eu. 

— Ce e? Cary clipi cu un aer inocent. Aş putea să-i spun 
că e prea ocupată ca să vină la telefon, în timp ce Trey ar 
răcni comenzi sexuale în fundal. 

—  Diabolic! spuse Megumi, frecându-şi mâinile cu 
putere. Michael nu merită chiar aşa ceva, dar sunt sigură 
că o să ajung într-o zi să-ţi accept oferta, doar ştiu ce noroc 
am la bărbaţi. 

Am clătinat din cap şi am început să scotocesc prin 
geantă după telefonul cu cartelă. Am observat, şocată, că 
tot nu aveam nici un răspuns de la Gideon. 

Cary mă cercetă teatral de peste masă. 

— Speri să ai parte de ceva sex la telefon cu iubitul tău? 

— Ce? rămase Megumi cu gura căscată. le vezi cu 
cineva şi nu mi-ai spus? 

M-am uitat urât la Cary. 

— E complicat. 

— Este total opus ideii de complicat, rosti profesoral 
Cary, legănându-se pe perna lui. E dorinţă sexuală pură şi 
dură. 

— Şi cu Cross cum rămâne? întrebă ea. 

— Cu cine? exclamă Cary. 

Megumi insistă: 

— O vrea înapoi. 

Era rândul lui Cary să se uite urât la mine. 


— Când ai vorbit cu el? 

Am clătinat din cap. 

— A sunat-o pe mama. Şi n-a zis că mă vrea înapoi. 

Cary zâmbi plin de şiretenie. 

— Vrei să-l laşi baltă pe noul iubit pentru un repetir cu 
Cross, maratonistul? 

Megumi îmi dădu un picior. 

— Gideon Cross e un maratonist în pat? Mamă, 
Doamne... şi chiar aşa şi arată. Uau! 

Şi îşi făcu vânt cu mâna. 

— Vă rog, se poate să încetăm discuţia despre viaţa mea 
sexuală? am murmurat, uitându-mă la Trey, în căutarea 
unui sprijin. 

El îmi sări îndată în ajutor: 

— Cary mi-a zis că voi doi vă duceţi mâine-seară la 
premiera unui videoclip. Nu ştiam că încă mai sunt la 
căutare. 

M-am agăţat imediat de replica asta, plină de 
recunoştinţă. 

— Da, aşa e. Şi pe mine m-a surprins. 

— Şi mai e şi drăguţul de Brett, interveni Cary, 
aplecându-se peste masă către Megumi, ca şi cum ar fi vrut 
să-i împărtăşească un secret. O să-i spunem tipul din culise. 
Sau mai degrabă tipul de pe bancheta din spate. 

Mi-am băgat mâinile în pahar şi l-am stropit. 

— Uau, Eva! Mă faci să mă ud! 

— 'Ţine-o tu tot aşa, l-am avertizat, şi o să fii fleaşcă. 


Când am ajuns acasă, pe la zece fără un sfert, încă nu 
aveam nici o veste de la Gideon. Megumi luase metroul spre 
casă, iar eu, Cary şi Trey luaserăm un taxi spre apartament. 
Băieţii s-au dus drept în camera lui Cary, iar eu am rămas în 
bucătărie, întrebându-mă dacă n-ar fi cazul să mă duc până 
în celălalt apartament, să văd dacă Gideon e acolo. 

Tocmai mă pregăteam să-mi scot cheile din geantă, când 
Cary a venit în bucătărie. Îşi dăduse jos tricoul şi era în 


picioarele goale. Luă nişte frişcă din frigider, dar se opri, 
chiar înainte să iasă din nou. 

— "Te simţi bine? 

— Da, normal. 

— Ai vorbit cu mama ta? 

— Nu, dar mă gândesc s-o fac. 

E] se sprijini de blat. 

— Te mai frământă ceva? 

I-am făcut semn să dispară. 

— Du-te şi distrează-te! Sunt bine. Putem să vorbim şi 
mâine. 

— Apropo, la ce oră trebuie să fiu gata? 

— Brett vrea să vină să ne ia la cinci, deci poţi să vii la 
Crossfire? 

— Nici o problemă, zise el, aplecându-se să mă sărute pe 
creştet. Vise plăcute, fetiţo! 

Am aşteptat până când uşa lui Cary s-a închis, după care 
mi-am luat cheile şi m-am dus vizavi. Încă din clipa când am 
intrat în apartamentul tăcut şi întunecat, mi-am dat seama 
că Gideon nu era acolo, dar am căutat totuşi prin fiecare 
cameră. Nu puteam scăpa de senzaţia că ceva nu era în 
regulă. 

Oare unde era? 

Hotărâtă să-l sun pe Angus, m-am dus înapoi la mine în 
apartament, am înhăţat mobilul cu cartelă şi m-am dus în 
camera mea. 

Unde am dat de Gideon, pradă unui coşmar. 

Am tresărit la vederea lui, dar am închis repede uşa 
după mine şi am încuiat-o. Se zvârcolea în patul meu, cu 
spatele arcuit, gemând de durere. Rămăsese în blugi şi în 
tricou, trântit pe cuvertură, de parcă ar fi aţipit în timp ce 
mă aştepta. Laptopul îi căzuse pe jos, încă deschis, iar 
hârtiile se rupeau din cauza violenţei mişcărilor sale. 

M-am grăbit să ajung lângă el, încercând să găsesc o 
cale de a-l trezi fără să mă pun în pericol, ştiind că el s-ar fi 
urât pe sine dacă m-ar fi rănit din greşeală. 


El mârâi, un sunet de pură agresiune. 

— Niciodată! exclamă. N-o s-o mai atingi niciodată. 

Am încremenit. 

Se zvârcoli violent, după care gemu şi se ghemui, 
tremurând. 

Sunetul lui de durere mă mobiliză. M-am suit în pat, 
atingându-l pe umăr. Dar mă trânti imediat pe spate, 
ţintuindu-mă cu trupul său, privindu-mă cu ochi ficşi, fără 
să mă vadă. Simţeam că frica mă paraliza. 

— O să afli tu cum e! şopti ameninţător, mişcându-şi 
şoldurile, într-o imitație bolnavă a iubirii pe care o 
împărtăşeam. 

Eu am întors capul şi l-am muşcat de bicepşi, abia 
reuşind să-mi înfig puţin dinţii în muşchii rigizi. 

— Fir-ar! exclamă el, sărind înapoi, iar eu l-am înlăturat 
de pe mine cum mă învățase Parker, aruncându-l într-o 
parte şi eliberându-mă ca să pot sări din pat şi s-o iau la 
fugă. 

— Eva! 

M-am răsucit să mă uit la el, încă pregătită să mă lupt. 

El alunecase din pat, cât pe ce să cadă în genunchi, după 
care îşi regăsi echilibrul şi se ridică. 

— Îmi pare rău... am adormit... Dumnezeule, îmi pare 
foarte rău! 

— Sunt bine, i-am zis, cu un calm autoimpus. le rog, 
linişteşte-te! 

EI îşi trecu o mână prin păr, răsuflând zbuciumat. Chipul 
îi era scăldat în sudoare, iar ochii roşii. 

— O, Doamne! 

M-am apropiat de el, încercând să înlătur teama care 
încă nu mă părăsise. Asta făcea parte din viaţa noastră. 
Amândoi trebuia să-i facem faţă. 

— Îţi aminteşti ce-ai visat? 

Gideon înghiţi în sec şi scutură din cap. 

— Nu te cred. 

— La dracu”! Trebuie să... 


— Visai ceva despre Nathan. Cât de des ţi se întâmplă? 
am zis, venind lângă el şi luându-l de mână. 

— Nu ştiu. 

— Nu mă minţi! 

— Nu te mint! pufni el, supărat. Foarte rar îmi amintesc 
ce visez. 

L-am împins către baie, ţinându-l în mod voit în mişcare, 
atât fizic, cât şi psihic. 

— Azi au fost detectivii aici. 

— Ştiu. 

Răguşeala din glasul lui mă îngrijora. Oare de cât timp 
dormea, de cât timp visa? Mă durea să-l văd chinuit de 
propriile gânduri, singur, pradă durerii. 

— Au venit şi la tine? 

— Nu. Dar au făcut cercetări. 

Am aprins luminile, dar el s-a oprit, apucându-mă strâns, 
ca să mă facă să mă opresc şi eu. 

— Eva! 

— Intră la duş, campionule! O să vorbim după ce termini. 

El îmi prinse faţa în mâini, mângâindu-mă pe obraji. 

— Te mişti prea repede. Ia-o mai încet! 

— Nu vreau să fii atât de supărat de fiecare dată când ai 
un coşmar. 

— Aşteaptă puţin, murmură el, aplecându-şi capul şi 
lipindu-şi fruntea de a mea. le-am speriat. Eu sunt speriat. 
Hai să stăm puţin ca să ne revenim! 

M-am liniştit, punându-i o mână iubitoare pe inima care 
îi bătea nebunegşte. El îşi îngropă faţa în părul meu. 

— Lasă-mă să-ţi miros aroma, îngeraş. Să te simt. Să-ţi 
spun că-mi pare rău. 

— Sunt bine. 

— Nu e bine, mă contrazise el, cu glas încet şi tânguitor. 
Ar fi trebuit să te aştept la noi acasă. 

Mi-am lăsat capul pe pieptul lui, peste măsură de 
încântată de ideea de „la noi” acasă. 


— Toată seara m-am uitat la telefon, aşteptând un mesaj 
de la tine. 

— Am lucrat până târziu. 

Îşi băgase mâinile sub tricoul meu, mângâindu-mă pe 
spatele gol. 

— Pe urmă am venit aici. Voiam să-ţi fac o surpriză... Să 
fac dragoste cu tine... 

— Cred că poate vom fi liberi, am şoptit, agăţându-mă de 
tricoul lui. Detectivii... cred că o să fie bine. 

— Explică-mi! 

— Nathan avea o brățară de care nu se despărţea... 

— Cu safire. Foarte feminină. 

Mi-am ridicat privirea spre el. 

— Da. 

— Continuă! 

— Au găsit-o la mâna unui tip din mafie care a fost 
omorât. Din mafia rusească. Acum se gândesc că probabil a 
fost o asociere pentru infracţiuni care s-a sfârşit prost. 

Gideon rămase nemişcat, cu privirea încruntată. 

— E interesant. 

— E ciudat. Au vorbit despre fotografii de-ale mele şi 
despre traficul de carne vie, iar asta pur şi simplu nu se 
leagă cu... 

El îmi puse mâna pe buze, obligându-mă să tac. 

— E interesant pentru că, atunci când am plecat, Nathan 
avea la mână brăţara aia. 

M-am uitat la Gideon, care făcea duş, în timp ceeu mă 
spălam pe dinţi. Mâinile săpunite îi alunecau pe corp cu 
indiferenţă totală, cu mişcări bruşte şi aspre. Nu exista 
nimic din admiraţia intimă cu care îl veneram eu, nimic din 
uluirea dragostei. Termină în câteva minute şi ieşi din duş în 
toată frumuseţea lui goală, după care luă un prosop, ca să 
se şteargă. 

După ce termină, îmi cuprinse şoldurile pe la spate, 
sărutându-mă pe gât. 

— Nu am nici o legătură în lumea interlopă, îmi şopti. 


Am terminat să mă spăl pe dinţi şi l-am privit în oglindă. 

— Te deranjează că trebuie să-mi spui asta? 

— Cred că ar fi mai bine să-ţi spun eu, decât să te aud 
întrebându-mă. 

— Cineva s-a dat peste cap ca să te apere, am zis, 
întorcându-mă spre el. Ar putea fi Angus? 

— Nu. Spune-mi cum a murit tipul ăla din mafie. 

Îmi plimbam degetele peste abdomenul lui, încântată de 
felul cum muşchii i se flexau şi se încordau, ca reacţie la 
atingerea mea. 

— Unul dintre ai lui l-a aranjat. A fost o răzbunare. Tipul 
era supravegheat, aşa că Graves zice că au proba crimei. 

— Prin urmare, e cineva legat. Atât de mafie, cât şi de 
autorităţi sau de amândouă. Oricine este responsabil, au 
ales un ţap ispăşitor pe care puteau să dea vina fără ca elsă 
mai plătească pentru ea. 

— Nu-mi pasă cine a aranjat lucrurile aşa, atâta timp cât 
eşti în siguranţă. 

El mă sărută pe frunte. 

— Trebuie să ne pese, îmi spuse, cu glas blând. Dacă m- 
au apărat, înseamnă că ştiu ce am făcut. 


Capitolul 15 


La cinci şi ceva dimineaţa, m-am trezit brusc, cu inima 
bătându-mi nebuneşte. Încă pluteam în aburii unui vis în 
care încă mai credeam că sunt despărțită de Gideon. 
Singurătatea şi durerea mă copleşeau, făcându-mă să 
rămân ţintuită în pat câteva minute. Aş fi vrut ca Gideon să 
fie lângă mine. Mi-aş fi dorit să mă pot rostogoli şi să mă 
lipesc de el. 

În parte şi din cauză că eram la ciclu, nu făcuserăm 
dragoste în noaptea ce trecuse. Ne bucuraserăm însă de 
simplul fapt că eram împreună. Stătuserăm îmbrăţişaţi la 
mine în pat, uitându-ne la televizor, până când adormisem, 
epuizată după cât lucrasem la banda de alergare. 

Îmi plăceau tare mult aceste momente de linişte, când 
nu făceam decât să ne ţinem în braţe. Când atracţia sexuală 
fierbea doar la foc mic, ascunsă. Îmi plăcea la nebunie să-i 
simt respiraţia pe piele, ca şi felul în care curbele trupului 
meu se potriveau cu corpul lui dur, ca şi cum am fi fost 
proiectaţi unul pentru altul. 

Am oftat, căci îmi dădeam seama ce mă rodea. Era joi, şi 
Brett venea la New York, dacă nu cumva ajunsese deja în 
oraş. 

Eu şi Gideon abia începeam să ne regăsim ritmul, ceea 
ce însemna că momentul era cum nu se poate mai 
nepotrivit pentru ca Brett să-şi facă iar apariţia în viaţa 
mea. Mi-era teamă să nu meargă cumva ceva prost, vreun 
gest, vreo privire care să fie greşit înţeleasă şi să provoace 
probleme noi între mine şi Gideon. 

Avea să fie prima dată când eu şi Gideon urma să fim 
împreună în public după „despărţirea” noastră. Avea să fie 
un adevărat chin. Să stau lângă Brett, deşi inima mea era 
cu Gideon. 


M-am dat jos din pat şi m-am dus la baie să mă spăl, 
după care mi-am tras pe mine nişte pantaloni scurţi şi un 
tricou fără mâneci. Trebuia să fiu cu Gideon. Trebuia să 
petrecem un timp împreună înainte ca ziua să înceapă în 
forţă. 

Am ieşit în vârful picioarelor din apartamentul meu şi m- 
am dus în al lui, având o uşoară impresie că nu sunt prea 
cuminte, în timp ce alergam pe coridor spre uşa lui - a 
noastră. 

După ce am intrat, mi-am aruncat cheile pe blatul din 
bucătărie şi m-am dus spre camera de oaspeţi. Văzând că 
nu e acolo, mi-a sărit inima din loc, dar mi-am continuat 
căutarea, pentru că îl simțeam. Eram conştientă de 
prezenţa lui, lucru care se manifesta doar când era pe 
aproape. 

L-am găsit în dormitorul principal, strângând în braţe 
perna mea, dormind aproape întors pe burtă. Era acoperit 
până la coapse cu cearşafurile, care îi lăsau dezgolite 
spatele puternic şi braţele sculptate şi descopereau numai 
partea cea mai de sus a curbei feselor minunate. 

Arăta ca o fantezie erotică ce prinsese viaţă. Şi era al 
meu. 

Îl iubeam atât de mult! 

Şi voiam să se trezească cu mine, măcar o dată, plin de 
plăcere, nu de frică, de tristeţe şi de regret. 

M-am dezbrăcat fără zgomot în lumina dimineţii, în timp 
ce în minte mi se învârtejeau zeci de gânduri despre cum i- 
aş putea oferi plăcere iubitului meu. Voiam să-l mângăi 
peste tot cu mâinile şi cu gura, să-l fac să-şi piardă 
respiraţia, să se excite cu totul, să-i simt trupul fremătând. 
Voiam să afirm iar legătura pe care o aveam amândoi, 
dăruirea mea totală şi irevocabilă pentru el, în faţa 
realităţilor dure pe care urma să le înfruntăm. 

În clipa în care genunchiul mi-a atins salteaua, el s-a 
mişcat. M-am strecurat lângă el, sărutându-l pe mijloc, 
după care mi-am croit drum încet în sus. 


— Mmm, Eva! zise el alintat, întinzându-se uşor sub 
mine. 

— Ar fi cazul să speri că eu sunt, campionule, am zis, în 
timp ce-i muşcam uşor osul omoplatului. S-ar putea sfârşi 
rău pentru tine dacă n-ai face-o. 

Şi m-am lăsat în jos, acoperindu-l cu trupul meu. 
Răspândea o căldură divină şi am rămas o clipă aşa, 
savurând-o. 

— E devreme pentru tine, şopti el, relaxat, la fel de 
mulţumit ca şi mine de faptul că ne atingeam unul pe altul. 

— Foarte, am recunoscut eu. Dormeai cu perna mea în 
braţe. 

— Are mirosul tău. Mă ajută să dorm. 

I-am dat părul într-o parte şi mi-am lipit buzele de gâtul 
lui. 

— Ai spus ceva foarte frumos! Mi-ar plăcea să stăm 
amândoi aşa toată ziua. 

— Dar îţi mai aminteşti că vreau să te iau cu mine în 
weekendul ăsta? 

— Da, am răspuns, atingându-i uşor bicepşii cu degetele, 
mângâindu-i muşchii tari. Abia aştept. 

— Plecăm vineri, imediat ce ieşi de la serviciu, şi ne 
întoarcem cu avionul la timp ca să fii luni dimineaţă la 
serviciu. N-o să ai nevoie decât de paşaport. 

— Şi de tine. L-am sărutat pe umăr, după care am 
continuat rapid, uşor neliniştită: le vreau şi am venit 
pregătită să te am, dar s-ar putea să fie cam aiurea. Adică 
sunt la sfârşitul ciclului, dar dacă nu-ţi place să faci sex în 
momente din astea - şi sunt total de acord, pentru că nici 
mie nu mi-a plăcut niciodată... 

— Tu îmi placi, îngeraş. O să te iau în orice fel pot. 

Şi se încordă, avertizându-mă astfel că vrea să se 
întoarcă. Am alunecat într-o parte, uitându-mă cum se 
rostogolea, cu o mişcare fluidă a muşchilor. 

— Ridică-te şi stai sprijinit cu spatele de tăblia patului, i- 
am cerut. 


Mă gândeam că arată mult mai minunat decât îmi 
imaginasem; sau mai excitat, fapt pentru care nu puteam să 
fiu decât încântată. 

El îmi dădu ascultare, făcându-mi pe plac; arăta adormit 
şi sexy, cu obrajii umbriţi de un început de barbă. M-am pus 
în poala lui, încălecându-l. Am rămas aşa un timp, savurând 
atracţia dintre noi, primejdia ascunsă, delicioasă şi 
provocatoare, pe care o emana chiar şi atunci când se 
odihnea. Pentru că Gideon nu era o fiinţă îmblânzită şi n- 
avea să fie aşa niciodată. Exact cum o panteră are gheare, 
chiar dacă sunt ascunse în perniţe. 

Asta era una dintre bucuriile mele. Se purta blând cu 
mine, dar nu se dezicea de natura lui. Era tot bărbatul de 
care mă îndrăgostisem - dur, cu laturi dure -, deşi se şi 
schimbase. Era totul pentru mine, tot ce-mi doream, tot ce 
aveam nevoie, într-un singur bărbat imperfect. 

I-am dat la o parte părul de pe faţă, mângâindu-i cu 
limba conturul buzei de jos. Mâinile lui, atât de calde şi de 
puternice, mă apucară de şolduri, în timp ce deschidea 
buzele, atingându-mi limba cu limba lui. 

— 'Te iubesc, i-am şoptit. 

— Eva! Dându-şi capul pe spate, preluă controlul 
sărutului, făcându-l mai profund. Buzele sale, atât de 
puternice şi de moi în acelaşi timp, se lipiseră de ale mele. 
Mă pătrunsese adânc cu limba, lingându-mă şi gustându- 
mă. Uşoara ei frecare de interiorul sensibil al gurii mele mă 
înfiora toată. Între noi, mădularul lui începu să se îngroaşe 
şi să se lungească, iar pielea lui mătăsoasă îmi ardea partea 
de jos a abdomenului. 

Mi se întăriseră şi mie sfârcurile, devenind dureroase, şi 
am început să tremur, frecându-mi-le de pieptul lui. 

El mă prinse cu o mână de ceafă, luându-mă prizonieră, 
ţinându-mă nemişcată, în timp ce mă săruta pătimaş. Îmi 
strivea gura, căutându-mă, pătrunzând tot mai adânc, 
sugându-mi buzele şi limba. M-am lipit de el gemând, 
trăgându-l de părul negru. 


— Dumnezeule, ce mă mai exciţi, murmură el, ridicându- 
şi genunchii. Mă dădu apoi pe spate; corpul lui formase un 
leagăn, care îmi susţinea greutatea. Îmi prinsese sânii în 
palme, frecându-mi în cercuri sfârcurile întărite. 

— Uită-te la tine! Eşti atât de minunată! 

Mă străbăteau valuri de căldură. 

— Gideon... 

— Uneori eşti o blondă de gheaţă, absolut inabordabilă, 
zise el, strângând din dinţi în timp ce-şi strecura o mână 
între picioarele mele, cu degetele alunecând uşurel prin 
crăpătura mea. Şi pe urmă eşti aşa. Atât de sexy şi de 
disperată. Vrei să am mâinile pe tine, să-mi simţi mădularul 
în tine. 

— Sunt aşa pentru tine. Asta îmi faci. Asta mi-ai făcut 
încă din clipa în care te-am văzut prima dată. 

Gideon îşi plimba privirea peste corpul meu, urmată de 
mâinile lui. Îmi mângâia curba sânilor şi în acelaşi timp îmi 
mângâia uşor clitorisul, făcându-mă să tremur. 

— Te vreau, îmi spuse răguşit. 

— Sunt aici - goală. 

El îmi adresă un zâmbet lasciv, foarte sexy. 

— Nu mi-a scăpat amănuntul ăsta. 

Vârful degetului său dădea târcoale despicăturii mele. M- 
am ridicat un pic, ca să-i ofer un acces mai uşor, alunecând 
cu mâinile peste umerii lui. 

— Dar nu vorbeam de sex, murmură el. Deşi vreau şi 
asta. 

— Cu mine. 

— Numai cu tine, recunoscu el, în timp ce trecea uşor de 
tot cu degetul mare peste un sfârc. Mereu şi pentru 
totdeauna. 

Am gemut şi i-am luat mădularul în palme, frecându-l de 
la rădăcină până în vârf. 

— Îngeraş, te privesc şi te vreau înfiorător de tare. 
Vreau să fiu cu tine, să te ascult, să vorbesc cu tine, să te 
aud râzând şi să te ţin în braţe când plângi. Vreau să stau 


lângă tine, să respir acelaşi aer cu tine, să avem aceeaşi 
viaţă. Vreau să mă trezesc aşa cu tine pentru tot restul 
vieţii. Te vreau. 

— O, Gideon... M-am aplecat eu către el şi l-am sărutat 
blând. Şi eu te vreau. 

Îmi mângâia uşor sânul, trăgând de el şi rotind sfârcul 
întărit între degete. În acelaşi timp, îmi freca şi clitorisul, 
făcându-mă să gem uşor. Îl simţeam cum se întăreşte în 
mâinile mele, căci trupul reacţiona dorinţei mele tot mai 
mari. 

Camera se lumina tot mai mult pe măsură ce soarele se 
ridica pe cer, dar lumea de afară părea la ani-lumină 
distanţă. Intimitatea acelei clipe era mistuitoare şi dulce în 
acelaşi timp, umplându-mă de bucurie. 

Îi mângâiam penisul erect cu venerație amestecată cu 
tandreţe; unicul meu scop era să-i ofer plăcere şi să-i arăt 
cât de mult îl iubeam. El mă atingea în acelaşi fel, iar ochii îi 
erau ca nişte ferestre câtre sufletu-i rănit, care avea nevoie 
de mine tot atât de mult cât aveam şi eu de el. 

— Sunt fericit cu tine, Eva. Tu mă faci fericit. 

— O să te fac fericit toată viaţa, i-am promis, cu şoldurile 
fremătând, căci dorinţa îmi fierbea puternică în vene. E tot 
ce vreau mai mult pe lume. 

Gideon se aplecă şi trecu uşor cu limba peste sfârcuri, o 
atingere fugară, care mă umplu de o dorinţă sfâşietoare. 

— Îmi plac sânii tăi. Ştiai? 

— A, deci de asta mă placi... 

— Mai provoacă-mă tu, îngeraş. Dă-mi un motiv să te bat 
la fund. Şi fundul tău îmi place la nebunie. 

Şi mă trase spre el, făcându-mă să mă lipesc cu sânii de 
gura lui. O fierbinţeală umedă îmi înconjură vârful sensibil 
al sânului meu. Începu să mi-l sugă cu putere, iar sexul meu 
vibra în ritmul gurii lui, flămând după mădularul lui. 

Îl simţeam peste tot, în jurul meu, în mine. Căldura şi 
patima lui. Pasiunea lui. În mâinile mele, penisul îi era tare 


şi zvâcnea, iar capul mătăsos se umezise de licoarea ce 
anunţa apropierea orgasmului. 

— Spune-mi că mă iubeşti, am implorat. 

Ochii lui Gideon mă ţintuiră. 

— Ştii prea bine că aşa e. 

— Închipuieşte-ţi că nu ţi-aş fi spus niciodată aceste 
cuvinte. Că nu le-ai fi auzit niciodată de la mine. 

EI oftă din rărunchi. 

— Crossfire. 

Am încremenit, cu mâinile pe el. El înghiţi cu greu nodul 
din gât. 

— E cuvântul tău, atunci când totul e prea mult, când e 
prea intens. E şi cuvântul meu de siguranţă, pentru că aşa 
mă faci să mă simt. lot timpul. 

— Gideon, eu... 

Mă lăsase fără cuvinte. 

— Când îl spui tu, înseamnă „opreşte-te”, continuă el, 
luându-şi mâinile de pe sânul meu, ca să mă mângâie pe 
obraz. Când îl spun eu, înseamnă să nu te opreşti niciodată. 
Orice mi-ai face, am nevoie să continui s-o faci. 

M-am ridicat, rămânând în echilibru deasupra lui. 

— Lasă-mă pe mine! 

— Da. 

Îşi scoase degetele din despicătura mea şi peste o clipă 
mădularul lui mă umplu toată, capul său larg croindu-şi 
drum prin lăuntrurile mele hiperexcitate. 

— Încet, îmi ordonă el blând, cu privirea înceţoşată, în 
timp ce-şi lingea degetele pe îndelete, plin de senzualitate. 
Arăta incredibil de pătimaş, de decadent şi de lipsit de 
ruşine. 

— Ajută-mă! Eram întotdeauna un pic mai greu să mă 
pătrundă aşa, numai cu ajutorul gravitaţiei şi al greutăţii 
corpului meu. Oricât de disperată aş fi fost după el, tot 
eram prea strâmtă. 

Gideon mă prinse de şolduri, ridicându-mă şi coborându- 
mă uşor, de-a lungul penisului său tare şi foarte gros. 


— Să simţi fiecare părticică din ea, îngeraş, murmură el. 
Simte în ce hal mă exciţi! 

Îmi tremurau coapsele de dorinţă, în timp ce el freca un 
punct foarte sensibil dinlăuntrul meu. L-am apucat strâns 
de încheieturile mâinilor; sexul îmi zvâcnea. 

— Să nu-ţi dai drumul, mă avertiză el, cu tonul acela 
autoritar, care, de fapt, mă făcea cu siguranţă să ating 
climaxul. Nu-ţi da drumul până n-am intrat tot! 

— Gideon! Frecarea înceată şi puternică pe care mi-o 
producea, penetrându-mă cu grijă, mă înnebunea de-a 
dreptul. 

— Gândeşte-te ce bine îţi e când sunt în tine, îngeraş! 
Când pizdulicea ta flămândă are ceva în jurul căruia să se 
strângă atunci când îţi dai drumul. 

Am simţit cum mă strâng în jurul lui, sedusă de 
răguşeala ademenitoare din glasul lui. 

— Grăbeşte-te! 

— Tu trebuie să mă laşi să intru în tine! zise el, cuo 
sclipire amuzată în ochi. Mă împinse apoi pe spate, 
schimbând unghiul în care mă pătrundea. 

Şi am alunecat pe el, înghiţindu-l până la rădăcină, dintr- 
o singură mişcare, cu un geamăt adânc. 

— Doamne! Îşi dăduse capul pe spate, gâfâind cu putere. 
Eşti uluitoare! Mă strângi ca un pumn! 

— Iubirea mea! 

Nu puteam să-mi ascund rugămintea din glas. Era atât 
de tare şi de gros în mine, intrase atât de adânc, că abia 
mai puteam să respir... 

El mă privea cu ochi arzători. 

— Vrei asta. Tu şi cu mine, fără nimic între noi. 

— Nimic, am repetat cu ardoare, gâfâind, zvârcolindu- 
mă. Îmi pierdeam minţile, Eram disperată să-mi dau 
drumul. 

— Sşş! Am înţeles. 

Şi Gideon îşi duse la gură degetul mare, lingându-l, după 
care începu să-mi frece clitorisul, apăsând exact cât 


trebuie. Corpul parcă îmi luase foc, eram scăldată în 
sudoare, simţeam că ard toată. 

Şi am atins orgasmul zguduită de plăcere, cu sexul 
zvâcnind spasmodic, cu putere. Geamătul lui era unul de 
pură sexualitate animală şi penisul i se umezise, muls cu 
lăcomie de trupul meu. 

Dar el nu-şi dăduse drumul, iar asta făcea ca orgasmul 
meu să fie şi mai intim. Eram deschisă, vulnerabilă, sfâşiată 
de dorinţă. lar el mă privea cum mă prăbuşesc, cu ochii 
aceia albaştri sfredelitori, deţinând în totalitate controlul. 
Faptul că nu se mişca, doar mă pătrunsese atât de adânc, 
mărea şi mai mult senzaţia legăturii dintre noi. 

O lacrimă mi se rostogoli pe obraz, căci orgasmul îmi 
răscolise toate emoţiile. 

— Vino încoace, spuse el, răguşit. 

Mâinile îi alunecară în sus pe spatele meu şi mă trase 
mai aproape. Îmi sorbi lacrima, apoi mă mângâie uşor cu 
vârful nasului. Sânii îmi erau lipiţi de pieptul lui şi îi 
înlănţuiam mijlocul cu braţele pe care le strecurasem între 
el şi tăblia patului. Îl ţineam strâns, tremurând încă de 
zvâcnetul ce urmase orgasmului. 

— Eşti atât de frumoasă, şopti el. Atât de moale şi de 
dulce! Sărută-mă, îngeraş! 

Mi-am ridicat capul şi i-am oferit gura, contopindu-ne 
într-un sărut umed şi fierbinte, un amestec erotic al plăcerii 
lui neostoite şi al copleşitoarei mele iubiri. 

Mi-am înfipt degetele în părul lui, ţinându-l bine de 
ceafă, ca să-l fac să rămână nemişcat. lar el făcu la fel, 
comunicând amândoi fără cuvinte. Îmi pecetlui gura cu 
buzele, penetrându-mă cu limba, chiar dacă mădularul îi 
rămânea nemişcat în mine. Simţeam tensiunea din sărutul 
lui, din atingerea lui, şi mi-am dat seama că şi el era 
îngrijorat în legătură cu ziua ce abia începuse. M-am lipit 
toată de el, vrând să devenim de nedespărţit. Dinţii lui îmi 
muşcară buza de jos, afundându-se uşor în moliciunea ei. 


Am scâncit, iar el murmură, liniştindu-mă cu mişcările 
ritmice ale limbii. 

— Nu te mişca, îmi spuse răguşit, ţinându-mă strâns de 
ceafă. Vreau să-mi dau drumul numai pentru că te simt în 
jurul meu. 

— Te rog, am şoptit. Dă-ţi drumul în mine! Lasă-mă să te 
simt! 

Eram cu totul şi cu totul înlănţuiţi, strângându-ne, 
trăgându-ne aproape unul pe celălat. Îi simţeam mădularul 
foarte rigid în mine; ne înfipseserăm mâinile fiecare în 
părul celuilalt şi buzele şi limbile ni se împerecheau cu 
disperare. 

Gideon era întru totul al meu. Şi, cu toate acestea, 
undeva, în străfundul minţii mele, încă eram uluită că 
puteam să mă bucur astfel de el, că era gol într-un pat al 
nostru, într-un apartament al nostru, că era în mine, era 
parte din mine, punând stăpânire pe toată iubirea şi patima 
mea şi dându-mi-le înapoi însutit. 

— “Te iubesc, am gemut, în timp ce sexul mi se strângea 
în jurul lui, cu putere. 'Te iubesc atât de mult! 

— O, Eva! 

Începu să se scuture puternic, dându-şi drumul. Gemea, 
sărutându-mă, mâinile îi zvâcneau în părul meu şi mă 
pârjolea cu respiraţia şuierătoare. Îl simţeam cum mă 
umple de sămânţa lui şi am început să tremur şi eu, pradă 
încă unui orgasm, a cărui plăcere punea stăpânire pe mine 
în valuri. 

Mâinile îi rătăceau fără odihnă pe trupul meu, 
mângâindu-mă pe spate, în timp ce mă săruta cu un 
amestec perfect de iubire şi patimă. Îi simţeam recunoştinţa 
şi dorul, le recunoşteam pentru că şi eu simţeam exact la 
fel. 

Era un miracol că îl găsisem, că putea să mă facă să mă 
simt aşa, că puteam să iubesc pe cineva atât de profund, de 
complet şi de sexual, în ciuda tuturor demonilor care mă 


bântuiau. Şi că puteam să-i ofer şi eu acelaşi liman, în 
schimbul a ceea ce-mi dădea. 

Mi-am lipit capul de pieptul lui, ca să-i ascult bătăile 
inimii, respirând amândoi în acelaşi ritm. 

— Eva! zise el, încă gâfâind. Răspunsurile pe care le vrei 
de la mine... Trebuie să pui acele întrebări. 

L-am strâns îndelung în braţe, aşteptând ca trupurile 
noastre să-şi revină şi să-mi calmez panica. Încă nu ieşise 
din mine. Eram pe cât de apropiaţi se putea, dar tot nu era 
de ajuns pentru el. Voia să aibă mai mult, în toate privinţele. 
N-avea să renunţe până când n-avea să pună stăpânire 
până şi pe cea mai mică părticică din mine, până când n- 
avea să se strecoare până şi în cel mai neînsemnat aspect al 
vieţii mele. 

M-am dat puţin înapoi, ca să-l pot privi. 

— Gideon, nu plec nicăieri. Nu trebuie să te forţezi, dacă 
nu eşti pregătit. 

— Sunt pregătit, răspunse el, susţinându-mi privirea, 
arzând de putere şi de hotărâre. Tu trebuie să fii pregătită. 
Pentru că n-o să mai treacă mult până o să-ţi pun o anumită 
întrebare, Eva. Şi o să am nevoie să-mi dai răspunsul 
corect. 

— Este prea devreme, am şoptit, cu un nod în gât, şi m- 
am îndepărtat uşor, încercând să câştig puţină distanţă, dar 
el m-a tras înapoi, ţinându-mă strâns. Nu ştiu dacă pot. 

— Dar nu pleci nicăieri, mi-a amintit el, strângând din 
dinţi. Şi nici eu. De ce să amânăm inevitabilul? 

— Nu trebuie să priveşti lucrurile aşa. Amândoi am avut 
prea multe probleme. Dacă nu suntem atenţi, unul sau altul 
o să se închidă, o să-l respingă pe celălalt... 

— Întreabă-mă, Eva! îmi ordonă el. 

— Gideon... 

— Acum! 

Frustrată de încăpăţânarea lui, am rămas tăcută un 
minut, după care m-am hotărât că, indiferent care ar fi 


motivul, anumite întrebări trebuiau să-şi afle răspunsul, 
indiferent ce s-ar fi întâmplat. 

— Doctorul Lucas. Ştii de ce a minţit-o pe mama ta? 

EI îşi încleştă maxilarul, cu privirea dintr-odată rece şi 
dură. 

— Îşi apăra cumnatul. 

— Ce? am tresărit eu, cu mintea învârtindu-se. Fratele 
lui Anne? Femeia cu care te-ai culcat? 

— Căreia i-am tras-o, mă corectă el, cu asprime. Toţi cei 
din familia lui Anne lucrează în domeniul sănătăţii mintale. 
Toţi nenorociţii. Ea e psiholog. Ai găsit asta, când ai săpat 
pe Google? 

Am încuviinţat absentă, mai îngrijorată de vehemenţa cu 
care rostise cuvântul psiholog, practic scuipându-l. De asta 
nu se dusese să capete ajutor? Şi cât de mult mă iubea, de 
făcuse efortul să se ducă la doctorul Petersen, în ciuda 
reticenţelor sale? 

— N-am ştiut de la început, continuă el. Nu puteam să-mi 
dau seama de ce mă minţise Lucas. E pediatru, pentru 
numele lui Dumnezeu! Ar trebui să aibă grijă de copii. 

— La dracu' cu asta! Ar trebui să fie om! am exclamat, 
sufocată de furie, de dorinţa înăbugşitoare de a mă duce la 
Lucas ca să-l rănesc. Nu-mi vine să cred că a fost în stare să 
mă privească în faţă şi să-mi spună toate rahaturile pe care 
le-a zis. 

Dăduse vina pe Gideon pentru tot... încercase să bage 
strâmbe între noi... 

— Abia după ce te-am întâlnit pe tine am început, în 
sfârşit, să-mi dau seama, spuse el, strângându-mă şi mai 
tare în braţe. O iubeşte pe Anne. Probabil la fel de mult cât 
te iubesc eu pe tine. Îndeajuns încât să treacă peste faptul 
că l-a înşelat şi să-l acopere pe fratele ei, ca s-o cruţe de 
aflarea adevărului. Sau de imensa stânjeneală. 

— N-ar trebui să mai practice medicina. 

— Nu te contrazic. 

— Atunci, de ce are cabinetul în una dintre clădirile tale? 


— Am cumpărat clădirea aia tocmai pentru că are 
cabinetul acolo. În felul ăsta, pot să-l supraveghez şi să văd 
cât de bine se descurcă... sau nu. 

Era ceva în felul în care spusese „sau nu” care mă făcu 
să mă întreb dacă nu cumva avea vreo legătură cu 
momentele în care Lucas nu o dusese foarte bine din punct 
de vedere financiar. Mi-am adus aminte de momentul când 
Cary fusese dus la spital, ce aranjamente speciale fuseseră 
făcute pentru el şi pentru mine, deoarece Gideon era un 
donator foarte generos. Oare cât de multe lucruri putea să 
influenţeze? Dacă existau căi prin care Lucas să fie pus într- 
o poziţie dezavantajoasă, eram sigură că Gideon le 
cunoştea pe toate. 

— Şi cumnatul? l-am întrebat. Ce s-a întâmplat cu el? 

Gideon îşi ridică bărbia, cu privirea înăsprită. 

— În cazul meu, s-a aplicat termenul de prescripţie a 
răspunderii penale, însă m-am confruntat cu el. l-am zis că 
dacă mai practică vreodată medicina ori mai pune mâna pe 
vreun copil, atunci o să înfiinţez un cont cu fonduri 
nelimitate, al cărui unic scop va fi să-l urmărească pe cale 
civilă şi penală, în numele victimelor sale. La puţin timp 
după asta, s-a sinucis. 

Spusese ultimele cuvinte fără nici o inflexiune în glas, 
făcându-mă să mi se ridice părul pe ceafă. M-a cuprins un 
fior rece care venea dinăuntrul meu. El începu să mă 
mângâie pe braţe, încercând să mă încălzească, dar nu mă 
trase spre el. 

— Hugh era însurat. Avea un copil, un băiat, care avea 
doar câţiva ani. 

— Gideon! L-am prins în braţe, înțelegând; şi el îşi 
pierduse tatăl sinucigaş. Ceea ce a ales să facă Hugh nu s-a 
întâmplat din vina ta. Nu eşti responsabil pentru hotărârile 
luate de el. 

— Chiar nu sunt? întrebă el, cu voce ca de gheaţă. 

— Nu, nu eşti, am repetat, ţinându-l cât de strâns 
puteam, dorind să-i umplu cu iubirea mea trupul rigid, 


încordat. lar băiatul... Poate că moartea tatălui său l-a 
împiedicat să treacă prin ceea ce ai trecut tu. Te-ai gândit la 
asta? 

El oftă din greu. 

— Da, m-am gândit. Însă el nu ştie cum a fost tatăl lui. 
Ştie numai că tatăl lui a murit, de propria mână, şi că l-a 
abandonat. O să creadă că tatăl lui nu l-a iubit îndeajuns 
încât să rămână lângă el. 

— Iubirea mea! l-am tras capul spre mine, făcându-l să 
se odihnească pe pieptul meu. 

Nu ştiam ce să spun. Nu puteam să găsesc nici o scuză 
pentru Geoffrey Cross, şi ştiam că Gideon se gândeşte la el, 
aşa cum se gândise şi băieţelul care fusese cândva. 

— Tu n-ai făcut nimic rău. 

— Am nevoie să rămâi cu mine, Eva, şopti el, înlănţuindu- 
mă în sfârşit din nou cu braţele. Dar tu ai reţineri. Asta mă 
înnebuneşte. 

Am început să-l legăn uşor în braţe. 

— Am fost prudentă pentru că eşti atât de important 
pentru mine. 

— Ştiu că nu e drept să-ţi cer să fii cu mine, continuă el, 
retrăgându-şi capul, din moment ce nici măcar nu putem să 
dormim în acelaşi pat, dar o să te iubesc mai bine decât ar 
putea s-o facă oricine altcineva. O să am grijă de tine şi-o să 
te fac fericită. Ştiu că pot. 

— Poţi, am răspuns, dându-i la o parte părul de pe 
frunte; mi-a venit să plâng când am văzut expresia de dor 
de pe chipul lui. Vreau să crezi că o să rămân cu tine. 

— Dar ţi-e frică. 

— Nu de tine, am oftat, încercând să găsesc cuvintele cu 
adevărat potrivite. Nu pot... nu pot să fiu doar o prelungire 
a ta. 

— Eva! spuse el, cu chipul îmblânzit. Nu pot să schimb 
ceea ce sunt şi nu vreau să te schimbi nici tu. Vreau doar ca 
amândoi să fim noi înşine - împreună. 


Am răspuns cu un sărut, căci nu ştiam ce să zic. Şi eu 
voiam să ducem aceeaşi viaţă, să fim împreună în toate 
felurile cu putinţă. Dar credeam totuşi că nici unul dintre 
noi nu era pregătit încă. 

— Gideon! am zis, sărutându-l din nou, prelung. Noi doi 
abia dacă suntem îndeajuns de puternici pe cont propriu. O 
să ne fie tot mai bine, cu timpul, dar încă n-am ajuns acolo. 
Şi nu este vorba doar de coşmarurile tale. 

— Atunci spune-mi ce e! 

— "Totul. Nu ştiu... Nu e corect ca eu să mai locuiesc într- 
un apartament plătit de Stanton, acum, că Nathan nu mai 
reprezintă o ameninţare. Şi mai ales acum, când părinţii 
mei şi-au pus-o. 

EI ridică din sprâncene. 

— Poftim? 

— Da, am confirmat eu, o mizerie totală. 

— Atunci mută-te cu mine, îmi spuse, mângâindu-mă pe 
spate, ca să mă consoleze. 

— Prin urmare, o să sar peste etapa descurcării pe cont 
propriu? O să trăiesc mereu pe spinarea cuiva? 

— La dracu'! exclamă el, enervat. le-ai simţi mai bine 
dacă am împărţi chiria? 

— Ha! De parcă aş putea să-mi permit să stau în 
penthouse-ul tău, chiar dacă aş plăti doar o treime din 
chirie. Şi Cary n-ar putea, în nici un caz. 

— Bine, atunci ne mutăm aici sau dincolo, dacă vrei, şi 
preluăm noi cheltuielile. Nu-mi pasă unde stăm. 

M-am uitat lung la el, dorind să accept ceea ce-mi 
oferea, înspăimântată să nu cad într-o capcană care ne-ar fi 
rănit pe amândoi. 

— În dimineaţa asta, ai venit la mine imediat ce te-ai 
trezit, îmi aminti el. Nici ţie nu-ţi place să fii departe de 
mine. De ce să ne chinuim singuri? Împărţirea aceluiaşi 
spaţiu ar fi cea mai mică dintre problemele noastre. 

— Nu vreau să stric totul, am zis, mângâindu-i uşor 
pieptul. Gideon, am nevoie ca relaţia noastră să 


funcţioneze. 

El îmi luă mâna şi şi-o apăsă pe inimă. 

— Şi eu am nevoie să putem fi împreună, îngeraş. Şi 
vreau să avem cât mai multe dimineţi ca asta şi nopţi ca 
aceea care a trecut. 

— Nimeni nu ştie că noi doi ne întâlnim. Cum să ajungem 
de la despărţire la mutare împreună? 

— Începem chiar azi. Tu îl iei pe Cary la lansarea 
videoclipului. Eu o să vin la voi cu Ireland, o să vă salut... 

— M-a sunat, l-am întrerupt eu, şi mi-a spus să vin spre 
tine. Vrea să ne vadă împreună din nou. 

— E fată deşteaptă, zâmbi el. 

M-a cuprins un soi de încântare la gândul că poate 
Gideon începea să se deschidă faţă de ea. 

— Prin urmare, unul dintre noi se va apropia de celălalt, 
vom sta de vorbă, iar eu o să-l salut pe Cary. N-o să avem 
nevoie să ne prefacem că există atracţie între noi. Mâine, o 
să iau cina cu tine în oraş. Ar fi ideal la restaurantul din 
parcul Bryant. O să facem un spectacol din asta. 

Totul părea minunat şi foarte uşor, dar... 

— E sigur aşa? 

— Faptul că brăţara lui Nathan a fost găsită asupra 
cadavrului unui infractor lasă loc pentru îndoieli rezonabile. 
E tot ce ne trebuie. 

Ne-am privit, amândoi plini de speranţă, de încântare, în 
aşteptarea unui viitor care, cu doar o zi înainte, părea mult 
mai nesigur. Mă mângâie pe obraz. 

— Ai făcut o rezervare pentru seara asta la Tableau One. 

Am încuviinţat. 

— Aşa e. A trebuit să mă folosesc de numele tău ca să 
reuşesc, dar Brett mi-a cerut să iau cina cu el şi voiam să 
merg într-un loc legat de tine. 

— Eu şi Ireland avem rezervare în acelaşi timp. O să 
venim la masa voastră. 

Eu m-am foit stânjenită, agitată la gândul ăsta, şi atunci 
am simţit cum Gideon se întăreşte iar în mine. 


— Nu-ţi face griji, şopti el, cu mintea, evident, la lucruri 
mai pline de erotism. O să fie amuzant. 

— Da, cum să nu! 

Mă prinse de şolduri şi de omoplaţi şi mă ridică, 
aşezându-mă sub el. 

— Ai încredere în mine! 

Tocmai voiam să-i răspund, când el îmi astupă gura cu a 
lui, şi începu să facă dragoste nebuneşte cu mine. 


Am făcut duş şi m-am îmbrăcat la Gideon, după care am 
fugit pe hol până la apartamentul meu, ca să-mi iau geanta 
şi sacoşa, încercând să nu par că intru pe furiş în casă. Era 
uşor să mă pregătesc în apartamentul lui Gideon, pentru că 
el umpluse baia cu toate obiectele mele obişnuite de toaletă 
şi de cosmetică şi îmi cumpărase lenjerie şi haine, cât să nu 
fie nevoie să mai port nimic din ceea ce aveam la mine în 
dulap. 

Era prea mult, dar aşa era el. 

Tocmai îmi curăţam cana din care băusem rapid o cafea, 
când Trey intră în bucătărie, zâmbind timid. Îşi pusese o 
pereche de pantaloni de trening de-ai lui Cary şi tricoul pe 
care îl purtase în noaptea trecută, părând că se simte întru 
totul la el acasă. 

— Bună dimineaţa! 

— La fel şi ţie! am răspuns şi, după ce am pus cana în 
maşina de spălat vase, m-am întors spre el. Mă bucur că ai 
venit la cină. 

— Şi eu. A fost foarte plăcut. 

— Vrei cafea? l-am întrebat. 

— Chiar te rog! Trebuie să plec la serviciu, dar o mai 
lălăi. 

— Am avut şi eu zile d-astea. 

I-am pregătit cafeaua şi am împins-o spre el. Trey o luă şi 
o ridică înspre mine, în chip de salut. 

— Pot să te întreb ceva? îmi zise. 

— Dă-i drumul! 


— Îţi place şi de Tatiana? Nu ţi se pare ciudat să ne vezi 
pe amândoi pe-aici? 

Am ridicat din umeri. 

— Să fiu sinceră, n-o prea cunosc pe Tatiana. Nu petrece 
timpul cu mine şi cu Cary aşa cum faci tu. 

— A! 

Am pornit către ieşire şi, în clipa când am trecut pe 
lângă el, l-am strâns prieteneşte de umăr. 

— Să aiozibună! 

— Şitul! 

În taxi, în timp ce mă îndreptam spre serviciu, mi-am 
verificat telefonul. Aproape că-mi doream să mă fi dus pe 
jos, pentru că şoferul ţinea geamurile din faţă închise şi, 
după câte se părea, nici nu prea folosea deodorant. 
Singurul avantaj era că am putut să ajung mai repede decât 
pe jos. 

Am găsit un mesaj trimis de Brett pe la şase dimineaţa: 
„Am aterizat. Abia aştept să te văd diseară!” 

I-am trimis o faţă zâmbitoare, drept răspuns. 

Megumi arăta bine când ne-am întâlnit, ceea ce m-a 
bucurat mult; Will, însă, părea mohorât. În timp ce-mi 
puneam geanta în sertar, el se opri lângă biroul meu, 
sprijinindu-se de zid cu braţele încrucişate. 

— Ce s-a întâmplat? l-am întrebat, ridicându-mi privirea 
spre el. 

— Ajutor! Am nevoie de carbohidrați! 

Am început să râd, clătinând din cap. 

— Ce drăguţ că suferi şi tu din cauza regimului pe care îl 
ţine prietena ta! 

— N-ar trebui să mă plâng, spuse el. A slăbit două 
kilograme şi jumătate - şi crede-mă, mie nu mi se părea că 
ar trebui să le dea jos - şi arată excelent, e plină de energie. 
Dar, Dumnezeule... eu mă simt ca un melc bolnav. Corpul 
meu nu e făcut pentru aşa ceva. 

— Vrei cumva să luăm prânzul împreună? 


— "Te rog! îşi împreună el mâinile, a rugăciune. Tu eşti 
una dintre puţinele femei cărora le place cu adevărat să 
mănânce. 

— Am şi un fund pe măsură, ca să demonstrez asta, am 
mormăit eu. Dar cum să nu! Mergem. 

— Eşti cea mai tare, Eva! 

Şi se dădu înapoi, ca să plece, ciocnindu-se însă de Mark. 

— Ups! Scuze! 

Şeful meu îi zâmbi larg. Will se întoarse în biroul lui, iar 
Mark îşi îndreptă chipul zâmbitor spre mine. 

— La nouă şi jumătate vine echipa de la Drysdel, i-am 
amintit eu. 

— Aşa e. Şi am o idee pe care vreau s-o pun la încercare 
pe strategie până ajung ei aici. 

Mi-am luat tableta şi m-am ridicat, gândindu-mă că 
suntem în criză de timp. 

— Şefule, trăieşti periculos! 

— E unicul mod ca s-o facem. Hai! 

Ziua s-a scurs foarte repede şi am trecut prin ea într-o 
goană continuă, plină de o energie nesecată. Nici faptul că 
mă trezisem atât de dimineaţă şi că mă umflasem cu 
colţunaşi la prânz nu putea să mă încetinească. 

La cinci fix am închis calculatorul şi m-am aranjat în 
grabă la baie, schimbându-mi bluza şi fusta cu o rochie mai 
lejeră, din jerseu, de un bleu pal. Mi-am pus nişte sandale 
cu platformă, mi-am dat jos cerceii cu diamante şi mi-am 
pus unii de argint, rotunzi, după care mi-am desfăcut coada 
de cal şi mi-am făcut un coc răvăşit. Pe urmă m-am 
îndreptat spre hol. 

În timp ce mă îndreptam spre uşile rotative de la intrare, 
l-am zărit pe Cary, care stătea afară, pe trotuar, de vorbă cu 
Brett. Am încetinit puţin pasul, lăsându-mi timp să mă uit cu 
atenţie la fostul meu iubit. 

Părul scurt al lui Brett era în mod natural de un blond- 
închis, dar îşi vopsise vârfurile într-un blond platinat şi 
arăta bine aşa, făcând contrast cu pielea bronzată şi ochii 


de un frumos verde smarald. De obicei, când era pe scenă, 
stătea la bustul gol, dar azi îşi pusese nişte pantaloni cargo 
negri şi un tricou roşu ca sângele, ce-i lăsa la vedere 
braţele musculoase, acoperite de tatuaje. 

Pe urmă, el a întors capul, uitându-se spre hol, şi eu mi- 
am reluat mersul; am simţit câţiva fluturaşi în stomac atunci 
când m-a văzut şi chipul de o frumuseţe aspră i s-a 
îmblânzit într-un zâmbet care dădea la iveală o gropiţă 
mortală. 

Doamne, ce sexy era! 

M-am simţit puţin cam expusă, aşa că mi-am scos 
ochelarii de soare şi mi i-am pus, după care am tras adânc 
aer în piept, în timp ce treceam prin uşile rotative, cu 
privirea atrasă de Bntley-ul parcat chiar lângă limuzina lui 
Brett. 

Acesta scoase un fluierat admirativ. 

— Fir-ar să fie, Eva! De fiecare dată când te văd, eşti tot 
mai minunată. 

I-am zâmbit reţinut lui Cary, cu inima bătând nebuneşte. 

— Salut! 

— Arăţi excelent, fetiţo, îmi zise prietenul meu, dându-mi 
mâna. 

Undeva, cu colţul ochiului, l-am văzut pe Angus ieşind 
din Bentley. În clipa aceea, în care atenţia îmi era distrasă, 
n-am observat că Brett se apleca spre mine. Într-o fracțiune 
de secundă, mi-am dat seama că-şi pusese mâinile pe talia 
mea şi m-am prins că voia să mă sărute. Abia am avut timp 
să întorc capul, iar buzele lui m-au atins în colţul gurii, 
calde şi cunoscute. M-am dat înapoi clătinându-mă, 
împiedicându-mă de Cary, care m-a cuprins pe după umeri. 

Roşie toată de stânjeneală şi dezorientată, m-am uitat în 
altă parte, numai să nu-l văd pe Brett. Şi am descoperit că 
eram ochi în ochi cu privirea albastră, ca de gheaţă, a lui 
Gideon. 


Capitolul 16 


Înlemnit, în faţa intrării la Crossfire, Gideon mă privea 
cu o asemenea intensitate, că nu-mi mai găseam locul. 

Îmi pare rău, am rostit doar din buze, simţindu-mă 
îngrozitor, ştiind cum m-aş fi simţit eu dacă, în urmă cu o zi, 
Corinne ar fi reuşit să-l atingă cu buzele. 

— Bună! mă salută Brett, prea atent la mine ca să 
observe silueta întunecată aflată la doar câţiva metri de el, 
cu pumnii încleştaţi şi maxilarul la fel. 

— Bună! Eşti gata? 

Puteam să simt privirea lui Gideon aţintită asupra mea şi 
mă durea de-a dreptul că nu mă puteam duce la el. 

Fără să-i mai aştept pe băieţi, am deschis uşa limuzinei şi 
am sărit înăuntru. Nici nu m-am aşezat bine, că mi-am scos 
telefonul cu cartelă şi i-am trimis rapid un mesaj lui Gideon: 
„le iubesc”. 

Brett se aşeză pe banchetă, lângă mine, după care intră 
şi Cary. 

— Ţi-am văzut peste tot mutra drăgălaşă, omule, zise 
Brett, adresându-i-se lui Cary. 

— Da, îmi zâmbi şăgalnic Cary. 

Arăta excelent în nişte jeanşi aparent ponosiţi şi un 
tricou de firmă, cu brățări de piele care se potriveau de 
minune cu ghetele pe care le purta. 

— Au venit şi ceilalţi băieţi din trupă odată cu tine? m-am 
interesat. 

— Da, sunt toţi aici, îmi zâmbi Brett, arătându-şi iar 
gropiţa. Darrin a adormit chiar în clipa când am ajuns la 
hotel. 

— Nu ştiu cum e în stare să bată la tobe ore întregi. E 
obositor şi să-l priveşti. 

— Când eşti plin de încântare că eşti pe scenă, energia 
chiar nu e o problemă. 


— Ce mai face Eric? interveni Cary, cu un interes mai 
mult decât formal, făcându-mă să mă întreb - şi nu pentru 
prima oară - dacă el şi basistul o făcuseră vreodată. Din 
câte ştiam eu, Eric era hetero, dar existaseră uneori nişte 
semne care mă făceau să cred că era posibil ca el să fi avut 
ceva experienţe cu prietenul meu cel mai bun. 

— Eric se ocupă să rezolve nişte probleme care au 
apărut în timpul turneului, răspunse Brett. lar Lance s-a 
cuplat cu o fată pe care a cunoscut-o când am fost data 
trecută la New York. O să-i vezi pe toţi peste câteva minute. 

— Viaţă de vedetă rock, l-am tachinat eu. 

Brett ridică din umeri, zâmbitor. 

Am întors privirea, regretând că avusesem ideea să-l iau 
pe Cary cu mine, pentru că prezenţa lui acolo însemna că 
nu puteam să-i spun lui Brett ce trebuia - că eram 
îndrăgostită de altul şi că nu era nici o speranţă pentru noi 
doi. 

O relaţie cu Brett ar fi fost cum nu se poate mai diferită 
de ceea ce aveam cu Gideon. Aş fi avut o grămadă de timp 
liber, în timp ce el era în turneu. Aş fi putut să fac tot ceea 
ce mă gândeam că ar trebui să fac înainte să mă aşez la 
casa mea - să trăiesc pe cont propriu şi să petrec timpul, 
fără probleme, cu prietenii şi de una singură. Era, într-un 
fel, cea mai bună alegere: să am un prieten şi să mă bucur 
cu totul de libertate. 

Dar, cu toate că eram îngrijorată că, după facultate, 
sărisem direct într-o legătură pe viaţă, nu aveam nici o 
îndoială că Gideon era omul pe care îl doream. Eram doar 
un pic desincronizaţi în ceea ce priveşte timpul - eu mă 
gândeam că nu avem nici un motiv să ne grăbim, în timp ce 
el considera că nu avem nici un motiv să mai aşteptăm. 

— Am ajuns, anunţă Brett, care se uita pe geamul 
maşinii la mulţime. 

În ciuda arşiţei umede a zilei, Times Square era plin de 
oameni, ca de obicei. Scările de sticlă de un roşu rubiniu 
din Duffy Square gemeau de oameni care îşi făceau 


fotografii, în timp ce trecătorii mişunau pe trotuarele 
supraaglomerate. La colţuri stăteau poliţişti care 
supravegheau mulţimea cu ochi de vultur. Cântăreţii 
stradali strigau unul mai tare ca altul, iar aromele ce se 
revărsau de la tonetele cu mâncare se luau la întrecere cu 
mirosurile cu mult mai puţin plăcute ale străzii înseşi. 

Panouri electronice imense, aşezate pe pereţii clădirilor, 
captau privirile. Printre ele se afla şi unul care-l înfăţişa pe 
Cary împreună cu un manechin femeie, care se înfăşura din 
spate în jurul lui. O mulţime de cameramani şi operatori se 
foiau în jurul unui ecran video mobil, aşezat pe o platformă 
mişcătoare şi plasat în faţa unei estrade în trepte pe care 
erau scaunele. 

Brett ieşi primul din limuzină, bombardat de îndată de 
ţipetele încântate ale fanilor săi - majoritatea de sex 
feminin. El le adresă tuturor un zâmbet seducător, făcându- 
le semn, după care îmi întinse mâna să mă ajute să cobor. 
Eu am fost primită cu mult mai puţină căldură, mai ales 
după ce Brett m-a cuprins pe după mijloc. Totuşi, apariţia 
lui Cary dădu naştere unui vuiet surd. lar când îşi puse 
ochelarii de soare, îşi adjudecă partea lui de ţipete excitate 
şi de fluierături. 

Eram copleşită de atâta senzualitate, dar mi-am revenit 
brusc când l-am zărit pe Christopher Videl Jr., care vorbea 
cu gazda unui show de bârfe. Fratele lui Gideon era 
îmbrăcat elegant, într-o cămaşă cu cravată şi pantaloni 
albaştri de stofă. Părul său de un castaniu-închis atrăgea 
privirile chiar şi în umbrele lungi ale apusului, aruncate de 
turnurile care ne înconjurau. Când m-a zărit, mi-a făcut 
semn cu mâna, făcându-l şi pe interlocutorul lui să se 
întoarcă spre mine. l-am făcut şi eu cu mâna, drept 
răspuns. 

Ceilalţi membri ai trupei se aflau în faţa estradei, 
semnând autografe, vizibil încântați de atenţia care li se 
dădea. Eu m-am uitat la Brett. 

— Du-te şi fă ce ai de făcut! 


— Serios? mă privi el cercetător, încercând să-şi dea 
seama dacă nu mă deranjează că mă lasă singură. 

— Evident, am zis, gonindu-l cu un semn al mâinii. Toată 
asta e pentru tine! Bucură-te! O să fiu aici când începe 
spectacolul. 

— Bine, zâmbi el. Să nu pleci nicăieri! 

Şi cu asta, dispăru. Eu şi Cary ne-am îndreptat spre 
cortul inscripţionat cu logoul Vidal Records. Locul, protejat 
de mulţime de echipele private de securitate, era o mică 
oază de linişte în nebunia din Times Square. 

— E, fetiţo, l-ai prins cu amândouă mâinile. Uitasem cum 
eraţi voi doi. 

— Eraţi e cuvânul potrivit, am subliniat eu. 

— S-a mai schimbat, continuă Cary. E mai... liniştit. 

— Foarte bine pentru el! Mai ales cu toate schimbările 
actuale din viaţa lui. 

Prietenul meu mă studia. 

— Şi nu eşti nici măcar un picuţ interesată să vezi dacă 
ţi-o mai poate trage până te lasă lată? 

I-am aruncat o privire scurtă. 

— Chimia nu poate fi negată. Şi sunt sigură că a avuto 
mulţime de ocazii să-şi exerseze ca la carte aptitudinile 
fabuloase. 

— Ca la carte, ha! Bine zis! făcu el, ridicând din 
sprâncene. Pari foarte serioasă. 

— Ei, asta e o iluzie. 

— Ia te uită cine-i aici! murmură el, atrăgându-mi atenţia 
spre Gideon, care se apropia, însoţit de Ireland. Şi vine 
drept spre noi. Dacă vă încăieraţi, eu mi-am găsit un loc pe 
strapontine. 

— Mersi, i-am tras eu un ghiont. 

Eram uluită de cât de cool putea să arate Gideon în 
costum, deşi era atât de cald afară. Ireland arăta bestial 
într-o fustă evazată, cu talia joasă, şi o bluză strânsă pe 
corp, care îi lăsa abdomenul dezgolit. 


— Eva! exclamă ea, alergând spre mine şi lăsându-şi 
fratele în urmă. Mă îmbrăţişă cu căldură, după care se dădu 
înapoi să mă privească. Eşti super! Cred că-şi dă singur 
palme. 

Am privit în spatele ei spre Gideon, cercetându-i chipul, 
ca să-mi dau seama dacă era înfuriat de faza cu Brett. 
Ireland s-a întors să-l îmbrăţişeze şi pe Cary, luându-l prin 
surprindere. Între timp, Gideon se îndreptă direct către 
mine, mă luă uşor de antebraţ şi mă sărută pe amândoi 
obrajii, în felul francezilor. 

— Bună, Eva! mă salută el, cu un glas uşor aspru, care 
mă lăsa pradă excitaţiei. Mă bucur că te văd. 

Am clipit, uitându-mă la el. Nici nu era nevoie să mă 
prefac că sunt uluită. 

— Ăăă, bună, Gideon! 

— Nu-i aşa că arată super? întrebă Ireland, fără să-şi 
bată capul cu vreo subtilitate. 

Gideon nu mă scăpa din ochi. 

— Ea arată mereu super. Eva, pot să-ţi răpesc un minut? 

— Cum să nu! 

I-am aruncat lui Cary o privire gen ce-mai-e-şi-asta, în 
timp ce Gideon mă ducea spre un colţ al cortului. Abia 
făcuserăm câţiva paşi, când i-am zis: 

— Eşti furios? Te rog să nu fii! 

— Normal că sunt, răspunse el, pe un ton egal. Dar nu 
pe el şi nici pe tine. 

— Bine... Habar n-aveam la ce se referă. 

El se opri şi se întoarse spre mine, trecându-şi o mână 
prin părul superb. 

— Situaţia asta e intolerabilă. Puteam s-o suport atunci 
când n-aveam de ales, dar acum... izbucni el, privindu-mă 
cu ferocitate. Eşti a mea. Vreau ca lumea toată s-o ştie. 

— l-am spus lui Brett că te iubesc. Şi lui Cary. Iatălui 
meu. Lui Megumi. N-am minţit niciodată în legătură cu 
sentimentele mele pentru tine. 


— Eva! Christopher apăruse brusc, trăgându-mă spre el 
ca să mă sărute pe obraz. Mă bucur mult că Brett te-a 
invitat aici. Ştii, habar n-aveam că voi doi aţi fost împreună. 

Am reuşit cu greu să zâmbesc, foarte conştientă de 
privirea lui Gideon. 

— Acum multă, multă vreme. 

— Ei, nu chiar aşa de multă, zâmbi el larg. Doar eşti aici, 
nu-i aşa? 

— Christopher! zise Gideon, în chip de salut. 

— Gideon! Lui Christopher nu-i pierise zâmbetul de pe 
buze, dar expresia devenise vizibil mai rece. Nu era nevoie 
să vii. Am aranjat eu totul. 

Erau fraţi după mamă, dar asemănarea fizică dintre ei 
era foarte mică. Gideon era mai înalt şi mai solid şi 
indubitabil mai întunecat, atât la păr, cât şi la felul de a se 
purta. Christopher era un bărbat frumos, cu un zâmbet 
atrăgător, dar n-avea nimic din magnetismul intens al lui 
Gideon. 

— Am venit pentru Eva, spuse Gideon calm, nu pentru 
spectacol. 

— Pe bune? Cristopher se uită la mine. Credeam că tu şi 
Brett o să vă împăcaţi. 

— Brett e doar un prieten, am replicat. 

— Viaţa personală a Evei nu te priveşte, i-o tăie şi 
Gideon. 

— Nici pe tine n-ar trebui să te privească, răspunse 
Christopher, privindu-l cu atâta ostilitate, că nu mă simţeam 
deloc în largul meu. Faptul că Fata de aur este o poveste 
adevărată şi că Brett şi Eva sunt aici, împreună, e o mare 
lovitură de marketing pentru Vidal şi pentru trupă. 

— Cântecul reprezintă sfârşitul acestei poveşti. 

Christopher se încruntă şi băgă mâna în buzunar, 
scoţându-şi telefonul. Se uită la ecran, după care se 
încruntă la fratele său. 

— Sun-o pe Corinne, te rog! A înnebunit încercând să 
dea de tine. 


— Am vorbit cu ea acum o oră, veni răspunsul lui Gideon. 

— Nu-i mai tot da semnale amestecate, se răsti 
Christopher. Dacă nu voiai să vorbeşti cu ea, nu trebuia să 
te fi dus la ea aseară. 

Eu m-am încordat, iar inima a început să-mi bată mai 
tare. M-am uitat la Gideon, am văzut cum îşi încleştează 
maxilarul şi mi-am amintit cum aşteptasem un mesaj de la 
el. Când mă întorsesem acasă, îl găsisem la mine, dar nu-mi 
explicase de ce nu-mi răspunsese la mesaj. Cu siguranţă, nu 
suflase o vorbă despre faptul că fusese la Corinne. 

Şi nu-mi spusese oare că nu-i mai răspundea la 
telefoane? 

M-am dat înapoi, simţindu-mă de parcă aveam noduri în 
stomac. Toată ziua mă simţisem aiurea, iar faptul că eram 
martoră la aversiunea ce se manifesta între Gideon şi 
Christopher era cireaşa de pe tort. 

— Vă rog să mă scuzaţi! 

— Eva! rosti Gideon cu voce aspră. 

— Mă bucur că v-am văzut pe amândoi, am murmurat, 
jucându-mi rolul dinainte stabilit, după care m-am întors şi 
m-am îndreptat spre Cary. 

N-apucasem însă să fac decât doi paşi, când Gideon m-a 
prins din urmă, luându-mă de cot şi şoptindu-mi la ureche: 

— Mă sună tot timpul pe mobil şi la serviciu. Trebuia să 
vorbesc cu ea. 

— Ar fi trebuit să-mi spui. 

— Aveam lucruri mai importante de discutat. 

Brett se uita la noi. Era prea departe ca să-i văd 
expresia, dar părea încordat. Era înconjurat din toate 
părţile de oameni care încercau să ajungă mai aproape de 
el, însă nu se uita decât la mine. 

Fir-ar! Mă văzuse împreună cu Gideon, iar asta strica 
ceea ce ar fi trebuit să fie o experienţă minunată pentru el. 
Totul era pe dos, exact aşa cum mă temusem. 

— Gideon, se auzi vocea enervată a lui Christopher, din 
spatele nostru. N-am terminat să vorbesc cu tine. 


Gideon îi aruncă o privire peste umăr. 

— Mă întorc la tine într-un minut. 

— Ba o să vorbeşti acum. 

— Pleacă de aici, Christopher! Gideon se încruntă la 
fratele său, uitându-se atât de rece, că m-a străbătut un fior 
de gheaţă, în ciuda căldurii înăbuşitoare. Înainte să faci o 
scenă care să le distragă tuturor atenţia de la Six-Ninths. 

Christopher se uită lung la el, pe punctul să izbucnească, 
după care păru să-şi dea seama că fratele lui nu glumea şi 
se îndepărtă, înjurând în barbă, dar dădu nas în nas cu 
Ireland. 

— Lasă-i în pace! i se adresă ea, cu mâinile în şolduri. 
Vreau să fie din nou împreună. 

— Tu să nu te bagi! 

— Cum zici tu! se strâmbă ea la el. Hai, arată-mi ce e pe 
aici! 

El se opri, uitându-se la ea cu ochii mijiţi. După care oftă 
şi o luă de braţ, îndepărtându-se împreună. Mi-am dat 
seama atunci că cei doi fraţi sunt foarte apropiaţi. 

Şi m-am întristat la gândul că Gideon nu avea aceeaşi 
legătură cu ei. 

Gideon mă făcu să-mi îndrept iar atenţia spre el, 
trecându-şi uşor degetele peste obrazul meu, într-o 
mângâiere blândă, care era dovada marii lui iubiri... şi a 
posesiei. Nimeni dintre cei care ne priveau nu putea s-o 
priceapă greşit. 

— Spune-mi că ştii că nu s-a întâmplat nimic cu Corinne! 

— Ştiu că n-ai făcut nimic cu ea, am oftat eu. 

— Bine. Nu e în firea ei. N-am văzut-o niciodată atât de... 
Fir-ar! Nu ştiu. Doritoare de afecţiune. Iraţională. 

— Devastată? 

— Poate. Da, încuviinţă el, îmblânzindu-se. Nu era aşa 
când a rupt logodna. 

Îmi părea rău pentru amândoi. Despărţirile urâte nu 
erau frumoase pentru nimeni. 


— Atunci, ea a fost cea care a plecat. Acum însă, tu eşti 
cel care o face. Întotdeauna este mai greu să fii cel 
abandonat. 

— Mă străduiesc s-o liniştesc, dar trebuie să-mi promiţi 
că n-o s-o laşi să intervină între noi. 

— N-o s-o las. Şi nici tu n-o să fii îngrijorat din cauza lui 
Brett. 

El rămase tăcut pentru câteva clipe, dar în cele din urmă 
spuse: 

— O să-mi fac griji, dar o să le pot ţine în frâu. 

Îmi dădeam seama prea bine că nu făcea concesia asta 
cu inima prea uşoară. Apoi strânse din buze. 

— Treuie să stau de vorbă cu Christopher. Ne-am liniştit 
amândoi? 

Am încuviinţat din cap, spunând: 

— Eu sunt bine. Dar tu? 

— Da, atâta timp cât Kline nu te sărută. 

Avertismentul din glasul său era mai mult decât clar 
pentru mine. 

— E valabil şi pentru tine. 

— Dacă mă sărută, îl iau la pumni. 

Am început să râd. 

— Ştii prea bine ce vreau să spun. 

El mă luă de mână, trecându-şi degetul mare peste inelul 
meu. 

— Crossfire. 

Am simţit că inima îmi sare din loc, dar într-un fel cum 
nu se poate mai plăcut: 

— Şi eu te iubesc, campionule. 


Brett scăpase de fanii lui şi se îndrepta spre cort, părând 
mohorât. 

— Tot te mai distrezi? l-am întrebat, sperând să-l fac să 
se simtă bine. 

— 'Te vrea înapoi, mi-a trântit-o direct. 

I-am răspuns fără şovăire: 


— Da. 

— Dacă lui îi mai dai încă o şansă, ar trebui să-mi dai şi 
mie una. 

— Brett... 

— Ştiu că e greu, că voi fi tot timpul pe drumuri... 

— Şi mai stai şi-n San Diego, am subliniat. 

— ... dar pot să vin aici destul de des, şi tu ai putea să vii 
oricând cu mine, să vezi nişte locuri noi. În plus, turneul se 
termină în noiembrie. Pot să vin să stau aici de sărbători. 

Mă privea cu ochii lui de smarald, făcând să vibreze 
atracţia dintre noi. 

— În plus, tatăl tău e tot în California de Sud, aşa că ai 
încă un motiv să mergi acolo. 

— Tu ai fi un motiv desul de puternic. Dar, Brett... Nu 
ştiu cum să-ţi spun. Sunt îndrăgostită de el. 

Brett îşi încrucişă braţele, arătând exact ca băiatul rău şi 
atrăgător care era. 

— Nu-mi pasă. N-o să-ţi meargă cu el, iar eu voi fi în 
preajmă, Eva. 

Uitându-mă la el, mi-am dat seama că numai timpul avea 
să-l convingă. 

Se apropie de mine şi mă mângâie uşor pe braţ. Se 
aplecase deasupra mea, umbrindu-mă cu trupul lui. Mi-am 
amintit alte momente asemănătoare, când stătuserăm aşa, 
momente după care, imediat, mă lipea cu spatele de ceva 
tare şi mi-o trăgea ca disperatul. 

— O singură dată, îmi şopti el în ureche, cu un glas plin 
de păcate, ca întotdeauna. O singură dată să fiu în tine, şi o 
să-ţi aduci aminte cum e între noi. 

Eu am înghiţit nodul din gât. 

— Asta n-o să se întâmple, Brett. 

Lui i se întinse încet pe faţă un zâmbet, care-i dezvăluia 
gropiţa plină de farmec. 

— Mai vedem noi. 


— Nu-mi vine să cred că sunt şi mai sexy în carne şi oase, 
zise Ireland, care se uita spre locul unde băieţii dădeau 
interviul de dinainte de lansare cu gazda show-ului de 
televiziune. Şi tu la fel, Cary. 

El zâmbi, arătându-şi dinţii de un alb strălucitor. 

— Mersi, drăguţo! 

— Deci... Se uită ea la mine, cu ochii albaştri care 
semănau atât de mult cu cei ai lui Gideon. Tu ai fost cu 
Brett Kline? 

— Nu chiar. Pe bune, doar ne prosteam. 

— L-ai iubit? 

M-am gândit un pic la întrebare. 

— Cred că am fost foarte aproape de asta. Probabil că, în 
alte împrejurări, poate m-aş fi îndrăgostit de el. E un tip 
foarte OK. 

Ireland îşi muşcă buzele. 

— Dar tu? am întrebat-o. Ai pe cineva? 

— Da, răspunse ea, făcând însă o grimasă de tristeţe. Şi 
chiar îmi place de el, mult de tot, dar e cam ciudat, pentru 
că nu poate să le spună părinţilor că e cu mine. 

— De ce? 

— Bunicii lui şi-au pierdut aproape toţi banii din cauza 
schemei ăleia pe care a făcut-o tatăl lui Gideon. 

L-am privit pe Cary; părea aşa de uluit, încât 
sprâncenele i se vedeau pe deasupra ochelarilor de soare. 

— Nu e vina ta, am zis, furioasă în numele ei. 

— Rick spune că părinţii lui consideră că este 
„convenabil” că Gideon e aşa de bogat acum, murmură ea. 

— Convenabil? Ei cred că e convenabil? 

— Îngeraş! 

M-am răsucit pe călcâie la sunetul glasului lui Gideon, 
căci nu-mi dădusem seama că se afla în spatele meu. 

— Ce e? 

El mă fixa tăcut cu privirea. Eram aşa de enervată, că 
mi-a trebuit un minut până să-mi dau seama că avea o 
umbră de zâmbet pe faţă. 


— Nu începe, i-am zis, privindu-l cu ochi îngustaţi, în 
semn de avertizare, după care m-am întors iar spre Ireland. 
Spune-le părinţilor lui Rick să vadă ce este cu fundaţia 
Crossroads. 

— Dacă ai încetat să te mai simţi jignită în numele meu, 
mi se adresă Gideon, care venise atât de aproape, încât mai 
că se lipise de mine, să ştii că lansarea videoclipului începe 
peste cinci minute. 

L-am căutat din priviri pe Brett, care se întorsese la 
mulţime, şi am văzut că-mi făcea semne cu mâna. Apoi m- 
am uitat la Cary. 

— Du-te, îmi spuse el, îndemnându-mă din cap. Eu o să 
fiu pe aici, cu Ireland şi cu Cross. 

M-am îndreptat spre trupă, fără să-mi ascund un 
zâmbet, când i-am văzut cât sunt de încântați. 

— E o clipă mare, băieţi, le-am spus. 

— Da, bine, îmi surâse Darrin. Tot evenimentul ăsta a 
fost pus la cale numai ca să ajungem la show-ul ăla TV şi la 
lansarea pe internet. A fost singurul mod în care Vidal i-a 
convins pe cei din media să ne acorde vreo atenţie. Să 
sperăm că şi merită, pentru că aici e o căldură, de să te 
prăjeşti cu totul. 

Gazda spectacolului anunţă premiera în exclusivitate a 
videoclipului, după care imaginea de pe ecran se schimbă, 
trecând de la logoul spectacolului, la începutul clipului, 
însoţit de primele acorduri ale cântecului. 

Ecranul negru se lumină dintr-odată, înfăţişându-l pe 
Brett pe un scaun înalt, cu un microfon în faţă, într-un cerc 
de lumină, exact ca în concert. El începuse să cânte, cu glas 
adânc şi aspru. Înnebunitor de sexy. Efectul glasului său 
asupra mea era puternic şi imediat, ca întotdeauna. 

Apoi, camera se îndepărtă uşor de Brett, descoperind un 
ring de dans în faţa scenei pe care cânta el. Acolo dansau o 
mulţime de oameni, înfăţişaţi în alb şi negru; o blondă, 
singuratică, era prezentată în culori. 


Am încremenit, şocată. Camera avusese grijă s-o filmeze 
numai din spate şi din profil, însă, fără discuţie, fata trebuia 
să mă reprezinte pe mine. Avea aceeaşi înălţime, iar 
culoarea părului şi coafura erau identice cu ale mele, 
înainte să mă tund. Avea fundul şi şoldurile pline, ca şi mine, 
şi semăna destul din profil cu mine, ca să înţeleg de îndată 
pe cine trebuia să reprezinte. 

Următoarele trei minute din viaţa mea au trecut într-o 
ameţeală îngrozitoare. Fata de aur era un cântec încărcat 
de sexualitate, iar actriţa făcea toate lucrurile despre care 
cânta Brett - cădea în genunchi în faţa unui actor care 
semăna, la rândul lui, cu Brett, şi-o punea cu el în toaleta 
unui bar şi îl călărea pe bancheta din spate a unui Mustang 
clasic din 1967, identic cu cel al lui Brett. Aceste amintiri 
intime erau întretăiate de imagini ale lui Brett cel real, care 
cânta pe scenă, împreună cu ceilalţi membri ai trupei. 

Faptul că rolurile noastre erau jucate de actori mă ajuta 
să trec ceva mai uşor prin asta, dar mi-a fost de ajuns să 
arunc o privire spre chipul împietrit al lui Gideon, ca să-mi 
dau seama că asta n-avea nici o importanţă pentru el. În 
faţa ochilor lui, se derula una dintre cele mai demente 
perioade ale vieţii mele şi pentru el părea cât se poate de 
reală. 

Clipul s-a terminat cu imaginea lui Brett părând 
îndurerat, chinuit, cu o lacrimă curgându-i pe obraz. 

M-am dat înapoi şi m-am întors spre el. 

Zâmbetul i se şterse încet de pe faţă, în clipa în care îmi 
înţelese cu adevărat expresia. Nu-mi venea să cred cât de 
personal putea să fie acel videoclip. Şi mă îngrozea gândul 
că avea să fie văzut de milioane de oameni. 

— Uau! exclamă gazda show-ului, care se aplecă spre cei 
din trupă cu microfonul în mână. Brett, chiar că ţi-ai 
dezvăluit tot sufletul aici. Cântecul v-a adus iar împreună, 
pe tine şi pe Eva? 

— Pe căi cam ocolite, da. 

— Şi tu, Eva, ţi-ai jucat propriul rol în clip? 


Am clipit, înțelegând cu greu că mi se adresa mie pe 
nume la televiziunea naţională. 

— Nu, nu sunt eu. 

— Ce sentimente ai pentru Fata de aur? 

Mi-am lins buzele. 

— E un cântec foarte bun, al unei trupe excelente. 

— Despre o poveste de dragoste uluitoare. Prezentatorul 
zâmbea şi-i dădea înainte, însă nu-l mai auzeam; îl căutam 
din priviri pe Gideon. Nu-l vedeam pe nicăieri. 

Interviul cu cei din trupă continua, aşa că am putut pleca 
de lângă ei, în căutare. Cary apăru lângă mine, la braţ cu 
Ireland. 

— Tare clipul, făcu el, pe un ton tărăgănat. 

L-am privit cu un aer tare nefericit, după care mi-am 
îndreptat atenţia spre Ireland. 

— Ştii cumva unde e fratele tău? 

— Christopher s-a întins la bârfe. Gideon a plecat, zise 
ea, în chip de scuză. L-a rugat pe Christopher să mă ducă el 
acasă. 

— Fir-ar! 

Mi-am luat telefonul din geantă şi am scris repede un 
mesaj: „le iubesc. Spune-mi că ne vedem diseară.” 

Şi am aşteptat un răspuns. După câteva minute, încă nu 
primisem nimic, aşa că am rămas cu telefonul în mână, 
rugându-mă să-l simt vibrând. 

Brett se îndrepta spre mine cu paşi leneşi. 

— Am terminat. Vrei să te scot de aici? 

— Cum să nu! M-am întors spre Ireland. În următoarele 
două weekenduri n-o să fiu în oraş, dar hai să ne întâlnim 
după aceea! 

— Îmi fac loc în program, răspunse ea, îmbrăţişându-mă 
strâns. 

M-am întors spre Cary şi l-am strâns cu putere de mână. 

— Mersi că ai venit. 

— Cred că glumeşti! De mult nu m-am mai distrat aşa de 
bine. 


Apoi, el şi Brett îşi strânseră mâinile într-un mod 
complicat. 

— Bună treabă, omule! Mă bucur mult pentru tine. 

— Mersi că ai venit. Vorbim mai încolo. 

Apoi Brett îşi puse mâna pe spatele meu şi am plecat. 


Capitolul 17 


Gideon nu şi-a făcut apariţia la Tableau One. 

Într-un fel, mă bucuram, pentru că nu voiam ca Brett să 
aibă impresia că aranjasem să fim întrerupţi. Lăsând la o 
parte speranţele lui pe termen lung în ce priveşte relaţia 
noastră, Brett era un bărbat care fusese important pentru 
mine în trecut şi aş fi dorit să rămânem prieteni, dacă s-ar fi 
putut. 

Numai că acum făceam scenarii, gândindu-mă la ce-o fi 
crezând şi simțind Gideon. 

Abia dacă am ciugulit ceva la masă, căci eram prea 
neliniştită ca să pot mânca. Atunci când Arnoldo Ricci s-a 
oprit la masa noastră, ca să ne salute, arătând foarte 
elegant şi arătos în costumul alb de maestru bucătar, m-am 
simţit prost că încă mai aveam în farfurie o grămadă din 
mâncarea lui excelentă. 

Celebrul maestru bucătar era prieten cu Gideon. Iubitul 
meu era un investitor discret la Tableau One, iar acesta era 
şi motivul pentru care alesesem restaurantul. Dacă ar fi 
avut vreo îndoială în privinţa felului cum avea să decurgă 
cina cu Brett, putea să întrebe nişte oameni de încredere 
despre asta. 

Evident, speram de fapt ca Gideon să aibă destulă 
încredere încât să mă creadă pe mine, dar ştiam că relaţia 
noastră are nişte probleme, iar posesivitatea noastră 
reciprocă era una dintre ele. 

— Mă bucur să te văd, Eva, spuse Arnoldo, cu accentul 
lui italian delicios, în timp ce mă săruta pe obraz. Îşi trase 
apoi un scaun şi se aşeză lângă noi, întinzându-i mâna lui 
Brett: Bine ai venit la Tableau One! 

— Arnoldo e fan Six-Ninths, am explicat eu. A fost la 
concert împreună cu mine şi cu Gideon. 


Brett făcu o grimasă răutăcioasă în timp ce-şi strângeau 
mâinile. 

— Mă bucur mult că te cunosc. Ai văzut ambele 
spectacole? 

Se referea la bătaia lui cu Gideon, iar Arnoldo înţelese. 

— Da. Eva este foarte importantă pentru Gideon. 

— E importantă şi pentru mine, replică Brett, în timp ce- 
şi lua paharul cu bere rece Nastro Azzuro. 

— Bine, atunci, zâmbi Arnoldo. Che vinca il migliore! Cel 
mai bun să câştige! 

— Îhh! am făcut eu, lăsându-mă pe spate în scaun. Nu 
sunt un premiu. Sau mai bine ar trebui să spun: nu suntun 
mare câştig. 

Arnoldo îmi aruncă o privire rapidă. Era clar că nu m-ar 
fi contrazis întru totul. Nu-i purtam pică pentru asta: ştia că 
îl sărutasem pe Brett şi văzuse ce efect avusese asta asupra 
lui Gideon. 

— Eva, e vreo problemă cu mâncarea pe care ai 
comandat-o? se interesă el. Dacă ţi-ar plăcea, ai avea deja 
farfuria goală. 

— Serviţi porţii mari, remarcă Brett. 

— Iar Eva mănâncă mult. 

Brett mă privi. 

— Serios? 

Am ridicat din umeri. Oare îşi dădea seama ce puţin 
ştiam unul despre altul? 

— Da, e unul dintre multele mele defecte. 

— Nu şi pentru mine, spuse Arnoldo. Cum a fost la 
lansare? 

— Cred c-a mers bine, răspunse Brett, în timp ce-mi 
studia chipul. 

Eu am încuviinţat din cap, căci nu voiam să stric un 
moment care ar fi trebuit să fie unul de sărbătoare pentru 
trupă. Ce se făcuse era bun făcut. Nu puteam să mă iau de 
intenţiile lui Brett, cel mult de felul în care le pusese în 
practică. 


— Mai au un pic, şi-o să devină nişte staruri uriaşe. 

— Şi pot să spun că eu am ştiut de la început, îi zâmbi 
Arnoldo lui Brett. i-am cumpărat primul single de pe 
iTunes pe vremea când era încă unicul tău single. 

— Îţi mulţumesc pentru sprijin, omule, spuse Brett. N- 
am fi ajuns aici fără fani. 

— N-aţi fi ajuns aici dacă n-aţi fi atât de buni. Apoi 
Arnoldo se uită la mine. Luaţi şi desert, nu? Şi nişte vin. 

Şi, când Arnoldo se aşeză la loc, mi-am dat seama că 
avea intenţia să joace rolul de doică. l-am aruncat pe furiş o 
privire lui Brett şi, după cum zâmbea strâmb, mi-am dat 
seama că şi el îi pricepuse intenţia. 

— Ia spune-mi, Eva, începu Arnoldo, ce mai face 
Shawna? 

Am oftat, în sinea mea. Bine măcar că Arnoldo era o 


doică plăcută la vedere. 
* 


Şoferul angajat de Brett m-a lăsat la apartamentul meu 
un pic după ora zece. L-am invitat Brett să urce, pentru că 
nu găseam nici un mod politicos de a evita asta. El s-a uitat 
la clădire cu oarecare surprindere, ca şi la portarul de 
noapte şi la cei de la recepţie. 

— Cred că ai un serviciu foarte tare, spuse, în timp ce ne 
îndreptam spre lifturi. 

În urma mea, am auzit ciocănitul unor tocuri pe 
marmură. 

— Eva! 

Am tresărit la sunetul vocii Deannei. 

— Alertă de reporter, am şoptit, înainte de a mă răsuci. 

— Şi este rău? a întrebat el, întorcându-se odată cu 
mine. 

— Bună, Deanna, am întâmpinat-o cu un zâmbet 
încordat. 

— Bună. Ochii ei negri îl măsurară pe Brett din cap până 
în picioare, iar apoi îi întinse mâna. Brett Kline, corect? 


Deanna Johnson. 

— Bună, Deanna, o salută el, cu un zâmbet deschis. 

— Cu ce pot să te ajut? am întrebat în timp ce ei dădeau 
mâna. 

— Îmi pare foarte rău că ţi-am întrerupt întâlnirea. Nu 
mi-am dat seama că voi doi sunteţi din nou împreună până 
când nu te-am văzut la evenimentul Vidal, mai devreme. 
Apoi îl măsură din priviri pe Brett. Presupun că n-ai păţit 
nimic după altercaţia cu Gideon Cross? 

Brett ridică din sprâncene. 

— Nu pricep. 

— Am auzit că ai schimbat ceva pumni cu Cross, în 
timpul unei certe. 

— Unii au o imaginaţie bogată. 

Oare Gideon vorbise cu el? Sau poate că relaţia cu mass- 
media îl învățase pe Brett să evite capcanele? 

Eram plină de nervi că Deanna fusese în apropiere mai 
devreme, cu ochii pe mine. Sau, mai precis, pe Gideon. El 
era cel vizat. Doar că putea să ajungă mai uşor la mine. Ea 
zâmbi nervos, drept răspuns. 

— Poate că am avut eu o sursă proastă. 

— Se mai întâmplă, replică Brett nepăsător. 

Apoi Deanna îşi întoarse atenţia spre mine. 

— L-am văzut pe Gideon cu tine azi, Eva. Fotograful meu 
are nişte imagini excelente cu voi doi. Am trecut pe aici ca 
să-ţi cer o declaraţie, dar acum, că văd cu cine eşti, ai ceva 
de comentat cu privire la relaţia ta cu Brett? 

Ea mă întrebase pe mine, dar Brett interveni, cu un 
zâmbet larg, scoţându-şi la înaintare gropiţa fermecătoare. 

— Cred că Fata de aur spune totul. Avem o istorie şi 
suntem prieteni. 

— E un citat grozav, mulţumesc. Deanna se uită la mine, 
iar eu i-am susţinut privirea. Bine. Nu vreau să vă mai rețin. 
Mulţumesc pentru timpul acordat. 

— Sigur. L-am prins de mână pe Brett şi l-am tras după 
mine. Noapte bună! 


L-am grăbit să o ia spre lifturi şi nu m-am relaxat până 
nu s-au închis uşile. 

— Pot să te întreb de ce este o ziaristă atât de interesată 
cu cine te întâlneşti? 

M-am uitat la el. Se rezema de balustradă, cu degetele 
agăţate în curea, pe şolduri. Era foarte atrăgător şi 
incontestabil sexy, dar gândurile mele erau la Gideon. Abia 
aşteptam să fiu cu el şi să vorbesc cu el. 

— Este o fostă de-a lui Gideon şi îi poartă pică. 

— Şi asta nu te calcă pe nervi? 

Am clătinat din cap. 

— Nu aşa cum crezi tu, probabil. 

Liftul ajunsese la etajul meu şi l-am condus pe Brett spre 
apartament, enervată că trebuia să trec pe lângă cel al lui 
Gideon pentru a ajunge acolo. Oare şi el se simţise la fel 
când îşi petrecuse timpul cu Corinne? Plin de vinovăţie şi de 
îngrijorare? 

Am deschis uşa, regretând că nu-l văd pe Cary pe 
canapea. Colegul meu de apartament nici măcar nu părea 
să fie acasă. Luminile erau stinse, un semn clar că era 
plecat. Mereu ţinea luminile aprinse când era acasă. 

Am apăsat pe comutator şi m-am întors să văd reacţia lui 
Brett atunci când spoturile încastrate în tavan luminară 
locul. Întotdeauna mă simţeam ciudat când oamenii îşi 
dădeau seama că am bani. El mă privea, încruntându-se 
uimit. 

— Mă gândesc că ar trebui să-mi schimb cariera. 

— Nu câştig atât încât să plătesc pentru asta. Tatăl meu 
vitreg dă banii. Pentru moment, oricum. 

M-am dus la bucătărie şi mi-am aruncat geanta pe un 
scaun de bar. 

— Tu şi Cross vă învârtiţi în aceleaşi cercuri? 

— Uneori. 

— Sunt prea diferit pentru tine? 

Întrebarea mă pusese în încurcătură, chiar dacă era 
perfect valabilă. 


— Eu nu judec oamenii după banii lor, Brett. Vrei ceva de 
băut? 

— Nu, e-n regulă. 

Am făcut semn spre canapea şi ne-am aşezat. 

— Deci, nu-ţi place videoclipul, spuse el, sprijinindu-se cu 
braţul de spătarul canapelei. 

— N-am spus asta! 

— Nici nu era nevoie. Am văzut-o pe faţa ta. 

— Pur şi simplu e... prea personal. 

Ochii lui verzi mă priveau destul de fierbinte pentru a 
mă face să mă înroşesc. 

— Eu nu am uitat nimic despre tine, Eva. Şi clipul o 
dovedeşte. 

— Pentru că n-aveai mare lucru să-ţi aduci aminte, am 
subliniat. 

— Crezi că nu te cunosc, dar pun pariu că am văzut 
unele părţi ale tale pe care Cross nu le cunoaşte şi nici n-o 
să le vadă vreodată. 

— Şi reciproca e valabilă. 

— Poate, recunoscu el, bătând încet darabana în pernă. 
Ar trebui să plec mâine în zorii zilei, dar voi lua un avion 
ceva mai târziu. Vino cu mine! Avem spectacole în Seattle şi 
San Francisco în weekend. Te poţi întoarce duminică seara. 

— Nu pot. Am alte planuri. 

— În weekendul următor o să fim în San Diego. Vino 
acolo! zise, atingându-mă uşurel cu degetele pe braţ. Va fi 
ca pe vremuri, cu douăzeci de mii persoane în plus. 

Am clipit. Oare ce şanse erau să fim acasă în acelaşi 
timp? 

— Am plănuit să merg în California de Sud atunci. Doar 
eu şi Cary. 

— Deci, ne cuplăm în weekendul viitor. 

— Ne întâlnim, l-am corectat, ridicându-mă în picioare, 
căci şi el se ridica. Pleci? 

EI s-a apropiat de mine. 

— Îmi ceri să stau? 


— Brett... 

— Corect, mi-a zâmbit el trist şi inima mea începu să 
bată un pic mai tare. 

— Ne vedem în weekendul viitor. 

Ne-am dus împreună spre uşă. 

— Mulţumesc că m-ai invitat azi, i-am spus, părându-mi 
rău, în mod ciudat, că pleca atât de repede. 

— Îmi pare rău că nu ţi-a plăcut clipul video. 

— Ba îmi place! L-am prins de mână. Serios! Ai făcut o 
treabă bună cu el. Doar că e ciudat să mă văd din exterior, 
înţelegi? 

— Da, am înţeles, răspunse el, luându-mi obrazul în 
palme şi aplecându-se să mă sărute. 

Am întors capul şi mi-a atins în schimb vârful nasului, 
frecându-şi nasul de obrazul meu. Mireasma uşoară a apei 
lui de colonie, amestecată cu mirosul pielii sale, îmi 
răscolise puţin simţurile şi îmi trezea amintiri fierbinţi. 
Aveam o senzaţie dureros de familiară, simţindu-i trupul 
atât de aproape de mine. 

Cândva, fusesem înnebunită după el. Dorisem ca şi el să 
simtă la fel fel pentru mine, iar acum că aşa simţea, era un 
sentiment dulce-amărui. 

Brett îşi puse mâinile pe antebraţele mele, şoptind 
ademenitor, cu un sunet ce vibra prin mine. 

— Îmi amintesc cum te simţi, murmură el, cu voce 
adâncă şi răguşită. Pe dinăuntru. Abia aştept să simt din 
nou. 

Respiram prea repede. 

— Mulţumesc pentru cină. 

El zâmbi, cu buzele pe obrazul meu. 

— Sună-mă! Eu o să te sun, indiferent ce-ar fi, dar ar fi 
frumos să mă suni şi tu din când în când. Bine? 

Am dat din cap şi a trebuit să înghit un nod în gât înainte 
de a vorbi. 

— Bine. 


O clipă mai târziu, plecase, iar eu am fugit să-mi iau 
geanta ca să mă uit la mobilul cu cartelă. Nu aveam nici un 
mesaj de la Gideon. Nici un apel pierdut, nici un text. 

Mi-am luat cheile, am ieşit din apartamentul meu şi m- 
am dus grăbită în al lui, dar era întunecat şi lipsit de viaţă. 
Încă din clipa când am intrat mi-am dat seama că nue 
acolo, chiar şi fără să mă uit la vasul colorat de sticlă, opera 
unui artist, în care îşi punea ceea ce avea prin buzunare. 

Cu sentimentul că se petrece ceva foarte ciudat, am 
revenit în apartamentul meu. Mi-am lăsat cheile pe blat şi 
m-am dus în camera mea, cu gândul să mă bag direct în 
baie şi să fac un duş. 

Senzaţia de nesiguranţă care îmi răscolea stomacul meu 
nu voia să dispară, nici măcar în timp ce lăsam să se scurgă 
de pe mine toată murdăria şi sudoarea după-amiezii 
fierbinţi pe care o petrecusem. Mi-am şamponat părul, 
gândindu-mă la cele petrecute în cursul zilei, cu fiecare 
clipă tot mai furioasă, deoarece Gideon era pe undeva, 
făcând cine ştie ce, în loc să fie acasă cu mine, ca să 
îndreptăm lucrurile. 

Şi apoi l-am simţit. 

Mi-am clătit săpunul din ochi, m-am întors şi l-am văzut. 
Tocmai îşi desfăcea cravata, intrând în baie. Părea obosit, 
stors de-a dreptul, fapt ce m-a tulburat mai mult decât cea 
mai mare furie. 

— Hei, l-am salutat. 

El m-a privit în timp ce-şi dădea jos hainele cu mişcări 
rapide, metodice. Apoi, în toată măreţia lui nudă, a intrat la 
duş, a venit drept la mine şi m-a cuprins într-o îmbrăţişare 
strânsă. 

— Bună, i-am spus din nou, îmbrăţişându-l şi eu. Ce s-a 
întâmplat? Eşti supărat din cauza videoclipului? 

— L-am urât de-a dreptul, mărturisi el fără ocolişuri. Ar 
fi trebuit să nu mă mai uit la filmarea aia afurisită, când am 
realizat că era despre tine. 

— Îmi pare rău. 


EI se trase înapoi, uitându-se la mine. Stropii fini de apă 
îi udaseră puţin părul. Era de mii de ori mai sexy decât 
Brett. Şi ceea ce simţea pentru mine, şi simţeam şi eu 
pentru el, în schimb, era infinit mai profund. 

— Corinne a sunat chiar înainte să se termine 
prezentarea. Era... isterică. Scăpată de sub control. M-a 
îngrijorat şi m-am dus s-o văd. 

Am respirat adânc, străduindu-mă să înlătur o undă de 
gelozie. N-aveam nici un drept să mă simt aşa, mai ales 
după timpul petrecut cu Brett. 

— Cum a mers? 

El mi-a dat capul pe spate, cu degete blânde. 

— Închide ochii! 

— Vorbeşte-mi, Gideon! 

— O să vorbesc. 

În timp ce-mi clătea spuma din păr, îmi spuse: 

— Cred că mi-am dat seama care e problema. la 
antidepresive şi nu sunt medicamentul potrivit pentru ea. 

— Oh! 

— Ar fi trebuit să-i spună doctorului ce efect au, dar nici 
nu şi-a dat seama că se poartă atât de ciudat. Am stat de 
vorbă ore întregi cu ea ca s-o fac să înţeleagă, după care i- 
am arătat şi de ce. 

M-am îndreptat şi m-am şters la ochi, încercând să-mi 
stăvilesc iritarea crescândă pentru că altă femeie 
monopoliza atenţia iubitului meu. Nu puteam să nu mă 
gândesc că provocase apariţia unei probleme, numai ca să-l 
facă pe Gideon să-şi petreacă timpul cu ea. 

El schimbă locul cu mine, intrând sub jetul duşului. Apa 
se scurgea pe trupul lui uluitor, şiroind în mod încântător 
pe muşchii săi ca sculptați în piatră. 

— Bun, şi acum? am întrebat. 

El ridică din umeri încruntat. 

— O să se ducă mâine la doctor, ca să discute despre 
cum să renunţe la pastile ori să treacă la altceva. 

— Şi tu ar trebui să te ocupi şi de asta? m-am plâns eu. 


— Ea nu e responsabilitatea mea. Îmi susţinu privirea, 
spunându-mi fără cuvinte că-mi înţelegea frica, grijile şi 
furia. Aşa cum mă înţelegea întotdeauna. l-am spus acelaşi 
lucru şi ei. Pe urmă l-am sunat pe Giroux şi i-am spus şi lui. 
Trebuie să vină să se ocupe de soţia lui. 

Şi îşi luă şamponul, care stătea pe un raft de sticlă, lângă 
obiectele lui de duş. Îşi dusese lucrurile la mine acasă 
aproape chiar din clipa în care acceptasem să fiu cu el, la 
fel cum îşi aprovizionase casa cu dubluri ale obiectelor mele 
de zi cu zi. 

— Totuşi, a fost provocată, Eva. Deanna a trecut pe la ea 
în seara asta, arătându-i imagini cu mine şi cu tine la 
lansarea videoclipului. 

— Nemaipomenit, am murmurat. Asta explică de ce era 
Deanna aici, aşteptându-mă să-mi întindă o cursă. 

— A fost, pe bune? mârâi el, pe un ton periculos, 
făcându-mă să-mi fie milă de Deanna, pentru o jumătate de 
secundă. Tipa îşi săpa un mormânt tare frumos. 

— Probabil a făcut fotografii cu tine venind acasă la 
Corinne şi voia să mă scoată din sărite, am zis, cu braţele 
încrucişate. 'Te hăituieşte. 

Gideon îşi dădu capul pe spate în apă ca să se clătească; 
muşchii îi zvâcneau ca nişte şerpi în timp ce-şi trecea 
degetele prin păr. Era atât de vizibil senzual, de o 
frumuseţe atât de masculină! Mi-am lins buzele, excitată la 
vederea lui, în ciuda enervării pe care mi-o provocau fostele 
lui iubite. Am venit spre el, luând în palmă un pic din gelul 
lui de duş, după care mi-am trecut mâinile pe pieptul său. 

El s-a uitat în jos la mine, murmurând: 

— Îmi plac mâinile tale pe mine. 

— Foarte bine, că tot nu-mi pot ţine mâinile departe de 
tine. 

Îmi atinse obrazul, privindu-mă blând. Se uita atent la 
mine, probabil întrebându-se dacă am sau nu expresia 
aceea care spunea „trage-mi-o”. Nu cred c-o aveam. Îl 
doream, îl doream tot timpul, dar voiam şi să mă bucur pur 


şi simplu că sunt cu el. Şi mi-era tare greu să o fac când mă 
înnebunea de dorinţă. 

— Aveam nevoie de asta, zise el. Să fiu cu tine. 

— Se pare că ni se întâmplă prea multe, nu-i aşa? Nu 
putem să luăm şi noi o pauză. Dacă nu e una, atunci apare 
alta. Dar ne descurcăm bine, nu-i aşa? 

Îi mângâiam uşor crestele muşchilor abdominali. Vibram 
amândoi de dorinţă şi de sentimentul că avem aproape un 
om preţios şi necesar. Buzele lui îmi atinseră fruntea. 

— O ducem destul de bine, aş zice. Dar să ştii că abia 
aştept să plecăm mâine. Să te iau o vreme departe de aici, 
departe de toată lumea, ca să te am numai pentru mine. 

Am zâmbit, încântată de gândul acesta. 

— Şi eu abia aştept. 


M-am trezit când Gideon s-a dat jos din pat. Am clipit, 
văzând că televizorul era încă aprins, deşi pe mut. 
Adormisem ghemuită lângă el, bucurându-mă de timpul 
petrecut doar în doi, după toate orele şi zilele pe care 
fuseserăm obligaţi să le petrecem separați. 

— Unde te duci? am şoptit. 

— La culcare, mă mângâie el pe obraz. Sunt frânt. 

— Nu pleca! 

— Nu-mi cere să rămân! 

Am oftat, înţelegându-i frica. 

— Te iubesc. 

Aplecat peste mine, Gideon îşi lipi buzele fierbinţi de ale 
mele. 

— Nu uita să-ţi pui paşaportul în geantă! 

— N-o să uit. Eşti sigur că nu ar trebui să-mi iau vreun 
bagaj? 

— Nimic. 

Mă sărută din nou, prelung. După care plecă. 


Pentru vineri, mi-am pus o rochie din jerseu, mulată, 
ceva ce putea să meargă atât la serviciu, cât şi pentru un 


zbor cu avionul. N-aveam nici o idee cât de departe mă 
ducea Gideon, dar ştiam că aveam să fiu în largul meu, 
indiferent ce s-ar întâmpla. 

Când am ajuns la serviciu, am găsit-o pe Megumi vorbind 
la telefon, aşa că am fluturat mâna una la alta şi m-am dus 
direct în biroul meu. Nici nu apucasem să mă aşez, când 
doamna Field veni la mine. Femeia care era preşedinte 
executiv la Waters Field & Leaman avea o înfăţişare 
puternică şi plină de încredere în sine în costumul cu 
pantaloni, de un gri-deschis. 

— Bună dimineaţa, Eva, spuse ea. Spune-i lui Mark să 
treacă pe la mine când ajunge. 

— În regulă, am dat din cap, admirându-i colierul cu trei 
şiraguri de perle. 

După cinci minute, când i-am comunicat cererea lui 
Mark, el clătină din cap. 

— Pariez că nu am primit contul pentru Adrianna 
Vineyards. 

— Crezi? 

— Urăsc blestematele alea de propuneri de filmări cu o 
mulţime de actori. Celor care le fac nu le pasă de calitate şi 
de experienţă. Vor doar pe cineva care e destul de flămând 
încât să facă tot ce vor ei. 

Noi lăsaserăm totul deoparte ca să respectăm termenul- 
limită pentru cererea de ofertă, care îi fusese dată lui Mark 
să-şi bată capul pentru că făcuse o treabă extraordinară cu 
contul Vodka Kingsman. 

— Ei pierd, i-am spus. 

— Ştiu, dar totuşi... Vreau să-i conving pe toţi. Urează-mi 
noroc dacă greşesc! 

Am ridicat degetul mare spre el, în semn de succes, în 
timp ce pleca la Christine Field. 

Telefonul de pe biroul meu a început să sune tocmai 
când mă ridicam în picioare să mă duc să-mi iau o cană de 
cafea. 


— Biroul lui Mark Garrity, am răspuns, Eva Tramell la 
telefon. 

— Eva, draga mea! 

Am oftat, auzind glasul învăluitor al mamei. 

— Bună, mamă! Ce mai faci? 

— Vrei să ne vedem? Poate să ne întâlnim la prânz? 

— Sigur. Azi? 

— Dacă ai putea, zise ea, scoțând un oftat ce era mai 
degrabă un suspin. Chiar trebuie să te văd. 

— Bine, am acceptat, cu stomacul zvâcnind de 
îngrijorare, căci nu-mi plăcea deloc că mama era atât de 
supărată. Vrei să ne întâlnim undeva? 

— Eu şi Clancy venim să te luăm. Pauza de prânz e la 12, 
nu? 

— Da. Ne întâlnim în faţă. 

— Bun, răspunse ea, apoi, după o pauză, adăugă: le 
iubesc. 

— Ştiu, mamă. Şi eu te iubesc. 

Am închis şi am rămas cu privirea aţintită la telefon. 
Oare cum urma familia noastră să meargă mai departe? 

I-am trimis un SMS rapid lui Gideon, anunţându-l că 
trebuia să amânăm prânzul. Aveam nevoie să-mi pun relaţia 
cu mama înapoi pe drumul cel bun. Ştiind că am nevoie de 
mai multă cafea ca să fac faţă zilei, am pornit să-mi umplu 
cana. 


Am plecat de la birou exact la prânz şi m-am îndreptat 
spre hol. Pe măsură ce treceau orele, deveneam tot mai 
entuziasmată de excursia împreună cu Gideon. Departe de 
Corinne, de Deanna şi de Brett. 

Abia trecusem de turnicheţii de securitate, când l-am 
văzut. 

Jean-Franqois Giroux stătea la biroul de securitate, 
părând foarte european şi foarte atractiv. Părul închis şi 
ondulat era mai lung decât văzusem în poze, faţa mai 
bronzată şi gura mai aspră, încadrată de un barbişon. Ochii 


de un verde pal erau şi mai izbitori când îi vedeai în 
realitate, chiar dacă erau roşii de oboseală. După micul 
bagaj de la picioarele lui, am bănuit că venise la Crossfire 
direct de la aeroport. 

— Mon Dieu! Cât de lente pot fi lifturile în clădirea asta? 
îl întreba el pe agentul de pază, vorbind cu un puternic 
accent francez. Este imposibil să-i ia douăzeci de minute să 
coboare. 

— Domnul Cross este pe drum, răspunse paznicul pe un 
ton ferm, fără să se mişte de pe scaun. 

Ca şi cum mi-ar fi simţit privirea, Giroux îşi întoarse 
capul spre mine, ţintuindu-mă cu ochii. Se îndepărtă apoi 
de biroul paznicului, venind cu paşi mari spre mine. 
Costumul îi era croit mai pe corp decât cele ale lui Gideon, 
mai strâns pe talie şi pe pulpe. Îmi dădea impresia că e prea 
ordonat şi prea rigid, un om care îşi asuma puterea prin 
impunerea regulilor. 

— Eva Tramell? întrebă el, ridicând sprâncenele. 

— Domnule Giroux! I-am întins mâna. 

El o luă, după care mă surprinse aplecându-se spre mine 
ca să mă sărute pe amândoi obrajii. Erau săruturi formale, 
superficiale, dar nu asta era important. Chiar şi pentru un 
francez, era un gest familiar făcut de cineva care era un 
străin pentru mine. 

Când s-a retras, m-am uitat la el cu sprâncenele uşor 
ridicate. 

— Ai puţin timp ca să stăm de vorbă? mă întrebă el, 
ţinându-mă încă de mână. 

— Mă tem că nu azi, am răspuns, trăgându-mă înapoi 
uşurel. 

Anonimatul era creat doar prin faptul că ne aflam într-un 
spaţiu enorm şi aglomerat, cu oameni care treceau grăbiţi 
încoace şi încolo, dar, cu Deanna care ne tot dădea târcoale, 
trebuia să fiu foarte atentă în legătură cu persoanele cu 
care eram văzută. 


— Am o întâlnire la prânz şi apoi plec imediat după 
lucru. 

— Atunci mâine, poate? 

— Voi fi plecată din oraş în acest weekend. Luni ar fi cel 
mai devreme. 

— Pleci din oraş. Cu Cross? 

Mi-am înclinat capul într-o parte ca studiindu-l, 
încercând să-l citesc. 

— Chiar nu e treaba ta, dar da. 

I-am spus adevărul, ca să ştie că Gideon avea o femeie în 
viaţa lui care nu era Corinne. 

— Nu te deranjează, spuse el pe un ton vizibil mai rece, 
că a folosit-o pe soţia mea ca să te facă geloasă şi să te 
aducă înapoi la el? 

— Gideon vrea să fie prieten cu Corinne. Prietenii petrec 
timpul împreună. 

— Oi fi tu blondă, dar cu siguranţă nu poţi să fii atât de 
naivă încât să crezi aşa ceva. 

— Oi fi tu stresat, am replicat, dar cu siguranţă ştii că 
eşti un ticălos. 

Am înregistrat prezenţa lui Gideon înainte să-i simt 
mâna pe braţul meu. 

— O să-i ceri scuze, Giroux, interveni el cu un glas 
înşelător de blând. Şi o s-o faci cu sinceritate. 

Giroux îi aruncă o privire atât de plină de furie şi de 
dezgust, că mă făcu să mă foiesc, neliniştită. 

— Cross, faptul că m-ai făcut să aştept nu te onorează 
deloc. 

— Dacă această insultă ar fi fost intenţionată, ai şti, 
replică Gideon, cu buzele strânse într-o linie la fel de 
ascuţită ca o lamă. Scuzele, Giroux! Eu am fost mereu 
politicos şi respectuos cu Corinne. Îi vei arăta aceeaşi 
politeţe Evei. 

Pentru un observator întâmplător, părea degajat şi 
relaxat, dar simţeam furia din el. O simţeam, de fapt, la 
amândoi, unul fierbinte, iar celălalt rece ca gheaţa; 


tensiunea sporea între ei cu fiecare clipă. Aveam impresia 
că spaţiul dintre noi se îngustează tot mai mult, iar senzaţia 
era foarte ciudată, mai ales dacă mă gândeam cât de mare 
şi de larg era holul şi cât de înalt era tavanul. 

De teamă că ar putea ajunge să se bată acolo, fără să le 
pese că se află într-un spaţiu atât de populat, l-am luat de 
mână pe Gideon, strângându-l uşor. Giroux se uită la 
mâinile noastre înlănţuite, după care înălţă ochii, privindu- 
mă direct. 

— Pardonnez-moi, spuse el, înclinând capul uşor spre 
mine. Nu e vina ta. 

— Nu mai zăbovi cu noi, îmi şopti Gideon, mângâindu-mi 
uşor încheieturile degetelor cu degetul mare. 

Eu însă am mai rămas un pic, căci nu-mi convenea deloc 
că trebuie să plec. 

— Ar trebui să fii cu soţia ta, i-am spus lui Giroux. 

— Ea ar trebui să fie cu mine, m-a corectat el. 

Mi-am amintit că nu venise după ea, când ea plecase. 
Fusese prea ocupat să dea vina pe Gideon în loc să-şi 
repare căsnicia. 

— Eva, mă strigă mama, care intrase după mine. Se 
apropie, în pantofii Louboutins de culoare nude, cu trupul 
subţire înveşmântat într-o rochie de mătase moale, fără 
mâneci, într-o nuanţă asortată. În holul întunecat, placat cu 
marmură, ea era un punct luminos. 

— Te conduc, îngeraş, spuse Gideon. Numai un minut, 
Giroux. 

Am ezitat înainte să plec. 

— La revedere, monsieur Giroux! 

— Domnişoară Tramell, răspunse el, luându-şi privirea 
de la Gideon. Pe data viitoare! 

Am plecat pentru că n-aveam de ales, dar nu-mi plăcea 
deloc. Gideon mă conduse până la mama şi m-am uitat la el, 
lăsându-l să vadă îngrijorarea de pe faţa mea. Ochii lui mă 
priveau liniştitor. Am văzut în ei aceeaşi putere latentă şi 
controlul fără compromisuri pe care le recunoscusem încă 


de la prima întâlnire. Putea să-i facă faţă lui Giroux. Putea 
să rezolve orice. 

—  Bucuraţi-vă de masa de prânz, spuse Gideon, 
sărutând-o pe mama pe obraz, după care se întoarse spre 
mine şi mă sărută rapid şi apăsat pe buze. 

L-am privit cum se îndepărta, neliniştită de intensitatea 
privirii cu care ochii lui Giroux îi urmăreau întoarcerea. 

Braţul mamei îmi readuse atenţia spre ea, strecurându- 
se pe sub al meu. 

— Bună, am spus, încercând să scap de nelinişte. 

Mă aşteptam să întrebe dacă cei doi bărbaţi aveau de 
gând să ni se alăture, deoarece nu-i plăcea nimic mai mult 
decât să-şi petreacă timpul cu bărbaţi frumoşi şi bogaţi, dar 
nu 0 făcu. 

— Tu şi Gideon încercaţi să vă rezolvaţi problemele? 
întrebă ea în schimb. 

— Da. 

I-am aruncat o privire, înainte să i-o iau înainte, pe uşa 
turnantă. Arăta mai fragilă ca oricând; tenul îi era palid şi 
ochii, lipsiţi de sclipirea obişnuită. Am aşteptat până a ajuns 
şi ea afară, în timp ce simţurile mele se străduiau să se 
adapteze la schimbarea provocată de ieşirea din holul 
răcoros, mare ca o peşteră, în căldura toridă şi în explozia 
de zgomote şi de activitate de pe stradă. 

I-am zâmbit lui Clancy când îmi deschise portiera din 
spate a limuzinei. 

— Bună, Clancy! 

În timp ce mama se strecura plină de graţie pe bancheta 
din spate a maşinii, el îmi întoarse zâmbetul. Cel puţin mi s- 
a părut că zâmbise, căci gura făcuse doar o uşoară grimasă. 

— Ce mai faci? l-am întrebat. 

El dădu scurt din cap, drept răspuns. 

— Dar dumneavoastră? 

— Şi eu pe aici. 

— O să fie bine, spuse el, chiar când intram în maşină, 
lângă mama. Părea mult mai încrezător decât mă simţeam 


cu. 


Primele câteva minute ale prânzului se scurseră într-o 
tăcere ciudată. Lumina soarelui inunda bistroul New 
American pe care îl alesese, iar asta făcea şi mai evidentă 
stânjeneala dintre noi. 

Eu aşteptam ca mama să înceapă, deoarece ea fusese 
cea care voia să vorbească. Aveam multe de spus, dar, în 
primul rând, trebuia să ştiu care era prioritatea pentru ea. 
Oare încrederea pe care mi-o înşelase, punând un dispozitiv 
de urmărire în Rolexul meu? Faptul că-l înşelase pe Stanton 
cu tata? 

— Frumos ceas, spuse ea, privindu-mi ceasul cel nou. 

— Mersi, am răspuns, acoperindu-l protector cu mâna. 
Ceasul acesta era nepreţuit pentru mine şi profund 
personal. Mi l-a cumpărat Gideon. 

Ea păru îngrozită. 

— Sper că nu i-ai spus despre dispozitivul de urmărire, 
nu? 

— Îi spun totul, mamă. Noi nu avem secrete. 

— Poate că tu n-ai. Dar el? 

— Acum suntem în regulă, i-am replicat eu, încrezătoare. 
Şi devenim tot mai puternici, pe zi ce trece. 

— Oh! Dădu din cap, cu buclele scurte legănându-se 
uşor. E... minunat, Eva. El poate să aibă cu adevărat grijă 
de tine. 

— Are deja, în modul în care am nevoie s-o facă, iar asta 
nu are nimic de-a face cu banii lui. 

Mama strânse din buze la auzul tonului meu amar. De 
fapt, nici măcar nu se încruntase, căci evita cu grijă asta, ca 
nu cumva să facă vreun rid. 

— Nu te repezi să respingi banii, Eva. Nu se ştie 
niciodată când sau pentru ce vei avea nevoie de ei. 

Enervarea fierbea la foc mic în mine. De când o ştiam, 
pusese banii pe primul loc, indiferent pe cine rănea - de 
exemplu, pe tata - în acest proces. 


— Nici n-o fac, am argumentat. Pur şi simplu, nu-i las să- 
mi conducă viaţa. Şi înainte să trânteşti vreo chestie de 
genul că mi-e uşor să spun asta, îţi garantez că, şi dacă 
Gideon ar pierde ultimul bănuţ, tot cu el aş rămâne. 

— E prea deştept ca să piardă totul, replică ea înţepată. 
Şi, dacă ai noroc, n-o să se întâmple niciodată nimic care să- 
] distrugă financiar. 

Am oftat, exasperată de acest subiect. 

— N-o să fim niciodată de acord în privinţa asta, ştii doar. 

Ea lovi uşor cu unghiile cu manichiură frumoasă în 
tacâmurile elegante. 

— Eşti tare supărată pe mine. 

— Îţi dai seama că tata e îndrăgostit de tine? Este atât 
de îndrăgostit, că nu-şi poate duce viaţa mai departe. Nu 
cred că se va căsători vreodată. N-o să aibă niciodată o 
femeie constantă în viaţa lui, care să aibă grijă de el. 

Ea înghiţi în sec şi o lacrimă îi alunecă pe obraz. 

— Să nu îndrăzneşti să plângi, i-am poruncit, aplecându- 
mă în faţă. Nu de tine este vorba. Nu eşti tu victima aici. 

— Eu nu am voie să simt durerea? replică ea, ridicând 
vocea mai tare decât o auzisem vreodată. Eu nu am voie să 
plâng pentru o inimă zdrobită? Şi eu îl iubesc pe tatăl tău. 
Aş da orice ca el să fie fericit. 

— Nu-l iubeşti îndeajuns. 

— 'Tot ce am făcut este pentru iubire. 7otul, zise, râzând, 
dar fără pic de veselie. O, Doamne... Mă întreb cum poţi 
suporta să stai aici, când ai o părere atât de proastă despre 
mine. 

— Eşti mama mea şi ai fost mereu de partea mea. Mereu 
încerci să mă protejezi, chiar dacă o faci în mod greşit. Vă 
iubesc şi pe tine, şi pe tata. E un om bun, care merită să fie 
fericit. 

Ea luă o gură de apă, tremurând. 

— Dacă nu ai fi apărut tu, aş fi vrut să nu ne fi întâlnit 
niciodată. Amândoi am fi fost mai fericiţi aşa. Acum însă, nu 
mai poate face nimic. 


— Ai putea fi cu el. Să-l faci fericit. Pari să fii singura 
femeie care poate. 

— Asta e imposibil, şopti ea. 

— De ce? Pentru că nu e bogat? 

— Da, răspunse ea, ducându-şi mâna la gât. Pentru că nu 
e bogat. 

Onestitate brutală. Mi se rupea inima. În ochii ei albaştri 
se citea o privire sumbră pe care n-o mai văzusem până 
atunci. Oare ce o făcuse să aibă o nevoie atât de disperată 
de bani? Oare aveam să ştiu ori sau să înţeleg vreodată? 

— Dar tu eşti bogată. Nu este de ajuns? 

După trei divorţuri, probabil avea milioane, numai 
averea personală. 

— Nu. 

M-am uitat la ea, neîncrezătoare. Ea îşi feri privirea; 
cerceii ei cu diamante de trei carate captară lumina şi 
sclipiră într-un curcubeu de culori. 

— Nu înţelegi. 

— Atunci, explică-mi, mamă. le rog! 

Privirea ei se întoarse spre mine. 

— Poate altă dată. Când n-o să mai fii aşa de supărată pe 
mine. 

M-am sprijinit de spătarul scaunului. Simţeam că mă 
pândeşte o migrenă. 

— Bine. Sunt supărată pentru că nu pricep, iar tu nu-mi 
explici pentru că sunt supărată. Şi uite aşa nu ajungem 
nicăieri. 

— Îmi pare rău, dragă, spuse ea, cu o expresie 
rugătoare. Ce s-a întâmplat între tatăl tău şi mine... 

— Victor. De ce nu-i spui niciodată pe nume? 

Mama tresări. 

— Cât timp mă vei mai pedepsi? întrebă ea încet. 

— Nu încerc deloc să te pedepsesc. Pur şi simplu nu 
înţeleg. 

Era o nebunie. Stăteam într-un spaţiu luminos şi 
aglomerat, plin de oameni, şi ne ocupam de probleme 


personale dureroase. Aş fi vrut să fim la ea acasă, în locul 
unde locuia cu Stanton. Dar am ghicit că ea avea nevoie de 
prezenţa altor persoane, ca să nu îmi pierd cu totul 
controlul. 

— Ascultă, i-am zis, simţindu-mă obosită. Eu şi Cary 
avem de gând să ne mutăm din apartament, să ne luăm 
ceva pe cont propriu. 

Mama îşi îndreptă umerii. 

— Ce? De ce? Nu fi nesăbuită, Eva! Nu-i nevoie... 

— Ba este. Nathan a dispărut. lar eu şi Gideon vrem să 
petrecem mai mult timp împreună... 

— Ce are asta de-a face cu mutarea? răspunse ea, cu 
ochii inundaţi de lacrimi. Îmi pare rău, Eva. Ce mai pot să 
spun? 

— Mamă, nu are legătură cu tine, am replicat, dându-mi 
părul după ureche, stânjenită, pentru că întotdeauna mă 
dădea peste cap plânsul ei. Bine, sincer, mă simt ciudat să 
stau într-un loc pentru care Stanton plăteşte, după ceea ce 
s-a întâmplat între tine şi tata, dar, mai mult decât atât, eu 
şi Gideon vrem să locuim împreună. Şi pur şi simplu e logic 
să începem dintr-un loc nou. 

— Să  locuiţi împreună? Mamei îi secaseră brusc 
lacrimile. Înainte de căsătorie? Eva, nu! Ar fi o greşeală 
înfiorătoare. Şi cum rămâne cu Cary? L-ai adus cu tine la 
New York. 

— Şi va sta cu mine. 

Nu voiam să-i spun că nu-i împărtăşisem lui Cary ideea 
de a împărţi un apartament cu Gideon, însă aveam 
încredere că n-avea să se opună. Urma să stau mai mult cu 
el, şi nici cu chiria n-avea să fie prea greu, dacă era 
împărţită la trei. 

— O să locuim toţi trei. 

— Nu locuieşti cu un om ca Gideon Cross, dacă nu eşti 
căsătorită cu el, afirmă mama şi se aplecă în faţă. Trebuie 
să ai încredere în mine în privinţa asta. Aşteaptă inelul! 


— Nu mă grăbesc să mă căsătoresc, am răspuns, chiar 
dacă îmi frecam inelul cu degetul mare. 

— O, Doamne! Mama clătină din cap. Ce vrei să spui? Îl 
iubeşti. 

— E prea devreme. Sunt prea tânără. 

— Ai douăzeci şi patru de ani. E vârsta perfectă. 

Hotărârea o făcuse pe mama să-şi îndrepte spatele. Şi, 
măcar de data asta, nu mă deranja, pentru că o făcea să-şi 
recapete puţin spiritul. 

— N-am de gând să te las să strici asta, Eva. 

— Mamă... 

— Nu! exclamă ea, cu o privire ce devenise calculată. Ai 
încredere în mine şi ia-o mai încet! Mă ocup eu de asta. 

Fir-ar! Asta nu mă liniştea deloc, din moment ce era de 
partea lui Gideon în privinţa căsătoriei, nu a mea. 


Capitolul 18 


Încă mă gândeam la mama când am plecat de la 
Crossfire, la ora cinci. Bentley-ul aştepta lângă trotuar şi, 
când m-am îndreptat spre el, Angus a ieşit şi mi-a zâmbit. 

— Bună seara, Eva! 

— Bună, i-am zâmbit eu. Ce mai faci, Angus? 

— Excelent. 

Ocoli maşina prin spate, ca să-mi deschidă portiera. Eu îl 
urmăream cu privirea. Oare cât de mult ştia despre Nathan 
şi Gideon? La fel de mult cât Clancy? Sau poate chiar mai 
mult? 

M-am aşezat pe banchetă, mi-am scos telefonul şi l-am 
sunat pe Cary. Mi-a intrat însă mesageria vocală, aşa că i- 
am lăsat un mesaj: 

— Hei, voiam doar să-ţi amintesc că o să fiu plecată în 
acest weekend. Vrei să-mi faci un serviciu, să te gândeşti la 
un loc unde să ne mutăm cu Gideon, şi vorbim despre asta 
când mă întorc? Într-un loc nou, pe care să ni-l putem 
permite cu toţii. Nu că el ar trebui să-şi facă griji în privinţa 
asta, am adăugat, imaginându-mi expresia lui Cary. Bine. 
Dacă ai nevoie de mine şi nu poţi să dai de mine pe mobil, 
trimite-mi un e-mail. Te iubesc. 

Abia trimisesem mesajul, când portiera se deschise şi 
Gideon se urcă lângă mine. 

— Bună, campionule! 

Mă luă de după gât şi mă sărută, acoperindu-mi gura cu 
buzele lui. Mă pătrunse cu limba, gustându-mă, alungându- 
mi orice alt gând din minte. Abia mai puteam să respir când 
mi-a dat drumul. 

— Bună, îngeraş, zise el, răguşit. 

— Uau! 

El zâmbi uşor. 

— Cum a fost prânzul cu mama ta? 


Am gemut. 

— Chiar aşa de bine? Mă prinse de mână. Povesteşte-mi 
neapărat! 

— Nu ştiu. A fost ciudat. 

Angus se aşezase la volan şi acum intra în trafic. 

— Ciudat? repetă Gideon. Sau inconfortabil? 

— Ambele. 

M-am uitat pe geamul fumuriu, în timp ce maşina 
încetinea, din cauza traficului. Trotuarele gemeau de 
oameni, dar toţi mergeau grăbiţi. Mai toate maşinile erau 
blocate. 

— E atât de disperată după bani! Nu-i nimic nou aici, 
sunt obişnuită să o văd că se poartă de parcă e de bun-simţ 
să-ţi doreşti siguranţa financiară. Astăzi, însă, părea... 
tristă. Resemnată. 

El îmi mângâie uşor degetele. 

— Poate că se simte vinovată că şi-a înşelat soţul. 

— Aşa ar şi trebui! Dar nu cred că asta e. Cred că e 
altceva, dar nu am nici o idee ce. 

— Vrei să încerc eu să aflu? 

Am întors capul, susţinându-i privirea. Nu am răspuns 
imediat, gândindu-mă. 

— Da, vreau. Dar mă şi simt aiurea în legătură cu asta. 
Am făcut săpături despre tine, doctorul Lucas, Corinne... 
Tot sap ca să aflu secretele oamenilor, în loc să-i întreb 
despre ele, pur şi simplu. 

— Atunci, întreab-o! răspunse el, într-un mod tipic 
masculin. 

— Am făcut-o. A spus că o să vorbească despre asta când 
n-o să mai fiu supărată. 

— Pemeile! exclamă el, cu o sclipire de amuzament în 
ochi. 

— Ce voia Giroux? Ştiai că va veni? 

EI clătină din cap. 

— Vrea să dea vina pe cineva pentru problemele din 
căsnicia lui. Iar eu sunt la îndemână. 


— De ce nu încetează cu învinuirile şi nu începe să-şi 
rezolve problemele? Au nevoie de consiliere. 

— Sau de un divorţ. 

M-am încordat. 

— Asta e ceea ce vrei? 

— Ceea ce vreau eu eşti tu, răspunse el mieros, 
eliberându-mi mâna şi trăgându-mă în poala lui. 

— Diavole! 

— Habar n-ai ce spui. Am planuri diabolice pentru tine în 
acest weekend. 

Privirea fierbinte cu care mă ţintuia mi-a făcut gândurile 
s-o ia în altă direcţie, mult mai puţin cuminte. Tocmai îi 
trăgeam capul în jos pentru un sărut, când Bentley-ul a 
virat, şi s-a făcut brusc întuneric. Privind în jur, mi-am dat 
seama că intraserăm într-o parcare. Am străbătut două 
niveluri, ne-am oprit într-un loc de parcare, dar imediat am 
pornit iarăşi. 

Împreună cu alte patru Bentley SUV-uri negre. 

— Ce se întâmplă? am întrebat, pe când ne îndreptam 
înapoi spre ieşire, cu două Bentley-uri în faţa noastră şi 
două în spate. 

— Ne jucăm, răspunse el, mângâindu-mi gâtul cu nasul. 

Am intrat înapoi în trafic, fiecare luând-o în direcţii 
diferite. 

— Suntem urmăriţi? am întrebat. 

— E doar o măsură de precauţie, zise el, în timp ce-şi 
înfigea uşor dinţii în carnea mea, făcându-mi sfârcurile să 
se întărească. Trăgându-mă pe braţul lui, îmi mângâie 
uşurel un sân. Ăsta este weekendul nostru. 

Mă săruta profund, extrem de senzual, când am ajuns 
într-o altă parcare. Am oprit, iar portiera s-a deschis brusc. 
Încercam să-mi dau seama ce se întâmplă, când Gideon s-a 
dat într-o parte şi s-a strecurat afară cu mine în braţe, 
sărind imediat în altă maşină. În mai puţin de un minut, 
eram din nou la drum, în vreme ce Bentley-ul trecu în trafic 
prin faţa noastră şi o luă în direcţia opusă. 


— E o nebunie, am spus. Credeam că o să plecăm din 
ţară. 

— Asta şi facem. Ai încredere în mine! 

— Am. 

El mă privi cu blândeţe. 

— Ştiu că ai. 

Nu ne-am mai oprit pe drumul spre aeroport. Am tras 
chiar pe pistă, după o scurtă verificare de securitate, şi eu 
am pornit-o în faţa lui Gideon pe cele câteva trepte până la 
unul dintre avioanele sale private. Cabina era foarte 
luxoasă, însă de o eleganţă deloc evidentă; avea o canapea 
în dreapta şi masă şi scaune pe partea stângă. Însoţitorul 
de zbor era un tânăr frumos, cu pantaloni negri şi un sacou 
pe care era brodat logoul Cross Industries şi numele său, 
Eric. 

— Bună seara, domnule Cross! Domnişoară Tramell! ne 
întâmpină Eric cu un zâmbet. Vreţi să beţi ceva în timp ce 
ne pregătim pentru decolare? 

— Votcă Kingsman cu coacăze pentru mine, am cerut eu. 

— La fel, zise şi Gideon, scoţându-şi sacoul şi dându-i-l lui 
Eric, care aştepta, în timp ce Gideon îşi dezbrăca vesta şi 
cravata. 

M-am uitat încântată, fluierând aprobator această 
iniţiativă. 

— Deja îmi place excursia asta. 

— Îngeraş! clătină el din cap, cu ochii veseli. 

Un domn într-un costum bleumarin intră în avion. ÎL 
salută pe Gideon cu căldură, îmi strânse mâna când mi-a 
fost prezentat, după care ne ceru paşapoartele. Plecă la fel 
de repede pe cât venise, iar uşa cabinei se închise. Eu şi 
Gideon stăteam la masă, savurându-ne băuturile, când 
avionul începu să ruleze pe pistă. 

— Ai de gând să-mi spui unde mergem? am întrebat, 
ridicând paharul de cristal spre el. 

EI îşi ciocni paharul de al meu. 

— Nu vrei să fie o surpriză? 


— Depinde de cât timp este nevoie să ajungem acolo. S- 
ar putea să înnebunesc de curiozitate până aterizăm. 

— Sper să fii prea ocupată ca să te gândeşti la asta, 
zâmbi el. La urma urmelor, suntem într-un mijloc de 
transport. 

— Oh. 

M-am uitat înapoi, văzând holul mic, mărginit de uşi, ce 
ducea spre spatele avionului. Una dintre ele putea fi o 
toaletă, alta un birou, iar cealaltă un dormitor. Mă apucă 
brusc nerăbdarea. 

— Cât timp avem de stat aici? 

— Câteva ore bune, murmură el ademenitor. 

Mă excitasem toată. 

— O, campionule, ce-o să-ţi mai fac! 

EI clătină din cap. 

— Uiţi că acesta este weekendul în care eu pot să te am 
în orice fel vreau. Aşa a fost înţelegerea. 

— În călătoria noastră? Nu mi se pare corect. 

— Aşa ai spus şi atunci. 

— Şi era la fel de adevărat. 

El zâmbi şi mai larg, în timp ce mai lua o gură din 
băutură. 

— De îndată ce decolăm şi căpitanul ne dă undă verde, 
vreau să te duci în dormitor şi să te dezbraci. Pe urmă te 
întinzi pe pat şi mă aştepţi. 

Am ridicat o sprânceană. 

— Văd că te încântă ideea că o să mă rostogolesc prin 
pat, goală, aşteptând să vii să mi-o tragi. 

— Ei bine, da. Îmi amintesc că varianta opusă era o 
fantezie a ta. 

— Hmm... Am luat o gură de băutură, savurând felul în 
care votca se ducea pe gât în jos îngheţată, blând, după 
care lua foc în stomacul meu. 

Avionul se stabilizase în zbor, iar căpitanul făcu un anunţ 
scurt, permiţându-ne să ne mişcăm prin cabină. Gideon mi- 
a aruncat o privire care spunea: Hai! Fugi acum! 


L-am privit cu ochi îngustaţi şi m-am ridicat, luând 
băutura cu mine. Mergeam încetişor, provocându-l. Şi 
făcându-l să se excite şi mai mult. Îmi plăcea la nebunie că 
sunt la dispoziţia lui. Oricât îmi plăcea să-l fac să-şi piardă 
minţile după mine, nu puteam să nu recunosc că faptul că el 
deţinea controlul mă excita enorm. Ştiam cât de total putea 
fi acest control, ceea ce mă făcea să pot avea încredere în el 
complet. Nu credeam că exista ceva ce nu i-aş fi permis să- 
mi facă. 

Convingere care avea să fie pusă la încercare, mai 
devreme decât mai târziu, după cum mi-am dat seama când 
am intrat în dormitor şi am zărit legăturile roşii, din mătase 
şi piele, aranjate foarte drăguţ pe cuvertura albă. 

Am întors capul ca să mă uit la Gideon, descoperind însă 
că nu mai era acolo. Paharul lui gol era pe masă, iar 
cubuleţele de gheaţă străluceau în el ca diamantele. 


Inima îmi bubuia. Am intrat în cameră şi am dat pe gât 
restul de băutură. Nu puteam suporta să fiu imobilizată în 
timpul sexului; numai de trupul lui Gideon. De mâinile lui 
sau de greutatea corpului său musculos. Nu trecuserăm 
niciodată dincolo de această limită. Nu eram sigură că aş 
putea. 

Mi-am lăsat paharul gol pe noptieră, cu o mână ce 
tremura uşor. Nu-mi dădeam seama dacă era din cauza 
fricii sau de excitare. 

Ştiam că Gideon nu mi-ar face rău. Se străduise din greu 
să se asigure că nu mi-era niciodată frică. Dar dacă l-aş fi 
dezamăgit? Ce se întâmpla dacă nu i-aş fi putut oferi ce 
avea nevoie? Mai vorbise şi altă dată despre legare, şi ştiam 
că una dintre fanteziile lui era să mă imobilizeze complet şi 
să fiu deschisă toată pentru el, cu corpul neajutorat, ca să-l 
poată folosi cum vrea. Îi înţelegeam dorinţa, nevoia de a 
simţi că mă posedă total şi absolut. Simţeam că acesta era 
drumul spre el. 


M-am dezbrăcat. Mişcările mi-erau lente şi atente, căci 
pulsul îmi era deja mult prea rapid. Practic, gâfâiam, 
aşteptarea era dureros de intensă. Mi-am pus hainele pe un 
umeraş în dulăpior, după care m-am urcat prudentă pe 
patul înalt. [ineam legăturile în mână, şovăielnică şi 
regretând ce făceam, când îşi făcu apariţia Gideon. 

— Nu eşti culcată, rosti el cu blândeţe, închizând şi 
încuind uşa în spatele lui. 

Eu am ridicat curelele. 

— Au fost făcute special pentru tine, zise, apropiindu-se, 
în timp ce-şi descheia nasturii cămăşii, cu degete dibace. 
Stacojiul este culoarea ta. 

Se dezbrăcă la fel de lent ca mine, dându-mi ocazia să 
admir fiecare centimetru de piele pe care îl scotea la iveală. 
Ştia bine că felul în care i se mişcau muşchii pe sub mătasea 
pielii lui bronzate era un afrodiziac pentru mine. 

— Sunt oare pregătită pentru asta? am întrebat cu glas 
scăzut. 

Privirea lui nu-mi părăsi chipul în timp ce-şi scotea 
pantalonii. Când rămase doar în boxerii negri, cu mădularul 
umflat vizibil, îmi răspunse: 

— Niciodată mai mult decât poţi să suporţi, îngeraş. Îţi 
promit. 

Am respirat adânc şi m-am întins pe spate, punându-mi 
cătuşele pe abdomen. El veni spre mine, cu chipul încordat 
de dorinţă. Se aşeză pe pat lângă mine şi-mi duse mâna la 
gură, sarutându-mi încheietura. 

— Pulsul ţi-a luat-o razna. 

Am dat din cap, neştiind ce să spun. El luă cătuşele, 
desfăcând cu dibăcie fâşia de mătase stacojie ce ţinea la un 
loc cele două bucăţi de piele. 

— Faptul că eşti legată te ajută să te supui, dar nu 
trebuie să iei totul ad litteram. Pur şi simplu, trebuie să fie 
destul cât să intri în rolul ăsta. 

M-am înfiorat în timp ce el îmi întindea cureaua peste 
stomac. Lăsând o cătuşă pe coapsă, o ridică pe cealaltă. 


— Dă-mi încheietura mâinii, îngeraş! 

I-am întins mâna, respirând tot mai agitată în timp ce el 
îmi lega banda de piele, destul de fix. Faptul că simţeam 
materialul brut pe piele, exact unde îmi bubuia pulsul, era 
surprinzător de excitant. 

— Nu e prea strâns, nu? mă întrebă. 

— Nu. 

— Ar trebui să simţi că te strânge destul de tare încât să 
nu uiţi că le ai, dar n-ar trebui să-ţi facă rău. 

— Nu mă doare, am spus, înghițind în sec. 

— Bine. 

Mi-a legat la fel şi cealaltă mână, după care s-a 
îndreptat, ca să-şi admire opera. 

— Frumos, murmură. Îmi aminteşte de rochia roşie pe 
care o purtai prima oară când am făcut dragoste cu tine. 
Pentru mine, până atunci mi-a fost. M-ai dat cu totul peste 
cap. Din clipa aceea, nu am mai avut cum să dau înapoi. 

— Gideon! Toate temerile mele dispărură, înlăturate de 
căldura iubirii şi a dorinţei lui. Eram prețioasă pentru el. 
Nu m-ar fi împins niciodată mai departe decât aş fi putut 
îndura. 

—  Întinde-te şi apucă-te de marginea pernei, îmi 
comandă el. 

Aşa am şi făcut, iar când am întins mâinile, am devenit şi 
mai conştientă de cătuşe. Mă simţeam legată. Prizonieră. 

— Simţi? întrebă el, iar eu am înţeles. 

Îl iubeam atât de mult în acel moment, încât mă cuprinse 
durerea. 

— Da. 

— O să-ţi cer să închizi ochii, continuă el, ridicându-se în 
picioare ca să se descotorosească de ultimul articol de 
îmbrăcăminte. Era foarte excitat, iar penisul gros zvâcnea 
sub propria greutate, cu capul larg strălucind de lichidul ce 
anunţa ejacularea. Îmi lăsa gura apă şi mă cuprinsese 
foamea de el. Era atât de excitat de mine, atât de flămând, 
dar nu ţi-ai fi dat niciodată seama doar auzindu-i glasul, 


doar văzând cât calm radia. Stăpânirea lui perfectă m-a 
făcut să mă ud. Gideon era cel mai bun bărbat de pe lume 
pentru mine, un om care mă dorea cu ferocitate - de care 
eu aveam o nevoie disperată, ca să mă simt în siguranţă -, 
dar cu destulă stăpânire de sine ca să nu mă copleşească. 

— Vreau să ţii ochii închişi, dacă poţi, continuă el, cu 
voce joasă şi liniştitoare, dar dacă ajunge să fie prea mult, 
deschide-i. Să spui însă parola de siguranţă mai întâi. 

— Bine. 

El luă panglica de satin, trecând-o uşor pe pielea mea. 
Metalul rece al dispozitivului de fixare pe care îl avea la un 
capăt se prinse de sfârcul meu, făcându-l să se întărească. 

— Să fie foarte clar, Eva. Cuvântul tău de siguranţă nu 
este pentru mine. Este pentru tine. Tot ce trebuie să-mi spui 
mie este „nu” sau „opreşte-te”, dar, aşa cum faptul că porţi 
cătuşele te face să te simţi legată, faptul că poţi să-ţi spui 
cuvântul de siguranţă te va ajuta să intri în rol. Înţelegi? 

Am dat din cap, simţindu-mă tot mai în largul meu şi mai 
doritoare, cu fiecare clipă ce trecea. 

— Închide ochii! 

Am ascultat comanda. Aproape instantaneu, am devenit 
foarte conştientă de presiunea de la încheieturi. Vibraţiile şi 
zumzăitul surd al motoarelor avionului deveniră mai 
pronunţate. Am întredeschis buzele, respirând tot mai 
accelerat. 

Cureaua alunecă peste decolteul meu, spre celălalt sân. 

— Eşti atât de frumoasă, îngeraş. Perfectă. Habar n-ai 
ce-mi faci când te văd aşa. 

— Gideon, am şoptit, disperată de iubire pentru el. 
Spune-mi! 

Simţeam pe gât atingerea uşoară a degetelor lui, care 
începură apoi să-mi coboare spre piept. 

— Inima mea bate la fel de repede ca ata. 

M-am arcuit, înfiorându-mă sub atingerea lui, care mă şi 
gâdila uşor. 

— Bine. 


— Mi s-a întărit aşa de tare, că mă doare. 

— Eu sunt udă toată. 

—  Arată-mi, spuse cu brutalitate. Depărtează-ţi 
picioarele! Şi degetele alunecară prin despicătura mea. Da. 
Eşti alunecoasă şi fierbinte, îngeraş. 

Sexul meu zvâcnea plin de poftă, căci tot trupul îmi 
reacţiona la atingerea lui. 

— O, Eva! Ai o pizdulice tare lacomă. O să-mi petrec tot 
restul vieţii încercând s-o satisfac. 

— Ar trebui să începi de acum. 

El râse încet. 

— De fapt, o să începem cu gura ta. Trebuie să mi-o sugi 
zdravăn, ca să pot să ţi-o trag până când aterizăm. 

— Oh, Doamne, am gemut. Te rog, spune-mi că zborul n- 
o să dureze zece ore. 

— Ar trebui să-ţi dau bătaie la fund pentru asta, 
murmură el, ademenitor. 

— Dar sunt cuminte! 

Salteaua se lăsă în jos când el urcă în pat. L-am simţit 
cum înainta spre mine până când a îngenuncheat lângă 
umărul meu. 

— Fii cuminte acum, Eva! Întoarce-te spre mine şi 
deschide gura! 

I-am dat ascultare, plină de dorinţă. Capul mătăsos al 
mădularului său mi-a mângâiat uşor buzele şi am deschis 
larg gura, absorbind şocul de plăcere pe care l-am simţit la 
auzul geamătului său chinuit. Îşi înfipsese degetele în părul 
meu, ţinându-mi bine ceafa în palmă. Ţinându-mă unde mă 
voia. 

— O, Doamne, suspină el. Şi gura ta este la fel de lacomă. 

Poziţia în care mă aflam, pe spate, ţinându-mă cu mâinile 
de pernă, mă împiedica să iau în gură mai mult decât capul 
gros. Aşa că l-am prins bine cu buzele, mângâind uşurel cu 
limba deschizătura sensibilă din vârf, cuprinsă de bucuria 
de a mă concentra numai asupra lui Gideon. Faptul că i-o 


sugeam nu însemna că nu mă gândeam deloc la mine. De 
fapt, îmi plăcea atât de mult s-o fac, mai ales pentru mine. 

— Aşa, mă încurajă el, mişcând din şolduri ca să facă 
amor cu gura mea. Suge-mi-o, aşa... E atât de bine, îngeraş. 
Mă faci să-mi dau drumul cu atâta poftă! 

Mă umpleam de parfumul lui; corpul meu răspundea la 
mireasma sa, reacţionând instinctiv la perechea lui. Cu 
toate simţurile saturate de Gideon, m-am lăsat în voia 
plăcerii noastre reciproce. 


Visam că mă prăbuşesc, iar asta m-a făcut să mă trezesc, 
tresărind puternic. 

Îmi bătea inima cu putere. După care mi-am dat seama 
că avionul făcuse o mişcare bruscă. Turbulenţe. Era în 
regulă. Şi la fel era şi Gideon, care adormise lângă mine. 
Asta m-a făcut să zâmbesc. Aproape că leşinasem când mă 
adusese la orgasm, după ce făcuse dragoste cu mine atât de 
mult timp, că devenisem incoerentă de cât de mult îmi 
doream să-mi dau drumul. Era normal să fie şi el dărâmat. 

Am aruncat o privire la ceas, observând că zburam de 
aproape trei ore. Cred că adormiserăm de vreo douăzeci de 
minute, poate chiar mai puţin. Eram sigură că mi-o trăsese 
timp de vreo două ore. Încă îmi răsuna în urechi zgomotul 
făcut de mădularul său care intra şi ieşea din mine, 
mângâindu-mi şi frecându-mi toate zonele sensibile. 

M-am dat cu grijă jos din pat, căci nu voiam să-l trezesc, 
şi am închis cu atenţie infinită uşa glisantă care ascundea 
baia. 

Decorată cu lemn închis la culoare şi cu crom, baia era 
atât masculină, cât şi plină de eleganţă. Toaleta avea braţe, 
ceea ce o făcea să arate ca un tron, iar o fereastră cu geam 
mat permitea să intre lumina soarelui. O cabină cu un duş 
deasupra părea foarte ispititoare, dar încă mai aveam 
cătuşele la mâini, aşa că m-am mulţumit să mă spăl la 
chiuvetă şi am luat nişte loţiune pentru mâini pe care o 
zărisem într-un dulăpior. Avea o aromă subtilă, dar 


puternică. În timp ce mă dădeam cu ea, o idee foarte 
poznaşă mi-a trecut prin minte. Am înhăţat tubul şi l-am 
luat înapoi în dormitor cu mine. 

Priveliştea care m-a întâmpinat la întoarcere mă făcu să 
mi se taie respiraţia. 

Gideon îşi întinsese tot trupul minunat pe patul larg, 
făcându-l să pară mititel. Îşi ţinea o mână peste cap, iar 
cealaltă era îndoită peste piept. Un picior îi atârna, căzut 
într-o parte, iar celălalt era întins, cu laba piciorului 
depăşind salteaua. Penisul i se odihnea pe burtă, cu capul 
aproape atingându-i buricul. 

Dumnezeule, cât era de viril! Uluitor. Şi atât de puternic! 
Tot trupul îi era un studiu de forţă fizică şi de graţie. 

Şi cu toate astea, eu puteam să-l îngenunchez. Asta mă 
făcea să mă simt umilă. 

Se trezi când m-am urcat la loc în pat, privindu-mă cu 
ochi înceţoşaţi. 

— Hei! zise cu glas răguşit. Vino încoace! 

— Te iubesc, i-am spus, cuibărindu-mă în braţele lui 
întinse. Avea pielea atât de mătăsoasă, şi m-am cuibărit şi 
mai bine. 

— Eva! exclamă el, sărutându-mă blând, dar pătimaş. N- 
am terminat nici pe departe cu tine. 

Mi-am adunat tot curajul şi am pus tubul de cremă pe 
stomacul lui. 

— Vreau să fiu în tine, campionule! 

El se uită în jos, se încruntă, apoi încremeni. Stăteam 
destul de aproape, încât să simt cum i se schimbase ritmul 
respirației. 

— Nu aşa ne-a fost înţelegerea, zise el, precaut. 

— Cred că e cazul să facem câteva schimbări. În plus, e 
încă vineri, aşa că weekendul n-a început cu adevărat, încă. 

— Eva... 

— Mă excit numai la gândul ăsta, i-am şoptit, 
încolăcindu-mă cu picioarele în jurul coapselor lui, 
frecându-mă de el, ca să-şi dea seama că sunt deja udă. 


Părul lui aspru, care se freca de sexul meu sensibil, îmi 
smulse un geamăt, provocat şi de conştiinţa faptului că 
eram atât de lipsită de ruşine, că eram o fată atât de rea. 

— Dacă îmi spui să mă opresc, aşa o să fac. Dar lasă-mă 
să încerc! 

L-am auzit cum scrâşneşte din dinţi. 

Atunci l-am sărutat, lipindu-mă toată de el. De fiecare 
dată când Gideon mă făcea să ajung la o nouă experienţă, 
îmi vorbea în timp ce o trăiam. Însă, în ceea ce-l privea pe 
el, vorbele nu erau întotdeauna metoda potrivită. Uneori, 
era mult mai bine să-l ajut să scape de gânduri. 

— Îngeraş... 

M-am urcat pe el, strângându-l între coapse, şi am pus 
loţiunea deoparte, ca să nu se gândească prea mult la ea. 
Dacă aveam să-l duc într-un loc nou, voiam ca nici unul 
dintre noi să nu se gândească prea mult la asta. Şi, dacă n- 
ar fi părut că facem totul în mod natural, atunci mai bine nu 
făceam nimic. Ceea ce aveam împreună era mult prea 
preţios ca să distrugem. 

Mi-am trecut mâinile pe pieptul lui, alintându-l, făcându-l 
să-mi simtă iubirea. Să simtă cât de mult îl veneram. Nu 
exista nimic care să nu fac pentru el; doar să renunţ la el n- 
aş fi putut. 

El mă cuprinse cu braţele, cu o mână în părul meu, iar 
cu cealaltă pe talia mea, trăgându-mă aproape de el. Gura 
lui mă aştepta deja, deschisă, lingându-mi buzele, 
gustându-mă. M-am cufundat în acest sărut, lăsându-mi 
capul într-o parte, ca să mă pot bucura de el. 

Simţeam cum i se întăreşte mădularul între noi, lipindu- 
se de stomacul meu. Gideon îşi împinse şoldurile înainte, 
mărind presiunea dintre noi, şi gemu în timp ce mă săruta. 

L-am sărutat pe obraz, apoi am coborât spre gât, 
lingându-i pielea sărată de sudoare, după care i-am prins 
uşor pielea între dinţi şi am început să o sug ritmic, 
ronţăindu-l cu dinţii, marcându-l. El îmi apăsa ceafa cu 


mâinile, ca să rămân aproape de el, iar mormăielile de 
plăcere pe care le scotea îmi vibrau în trup. 

M-am dat înapoi ca să admir semnul de un roşu 
strălucitor pe care i-l făcusem. 

— Al meu, am şoptit. 

— Al tău, mă încredinţă el, cu glas răguşit, privindu-mă 
cu ochi întredeschişi şi plini de patimă. 

— 'Toată fiinţa ta. 

Am coborât iar, găsind discurile plate ale sfârcurilor. I- 
am lins micile ridicături, atingându-l uşor ca un fulg, până 
le-am făcut să se întărească. El scoase un şuierat, în timp ce 
eu am început să sug, iar mâinile i se lăsară în jos, ca să se 
apuce de cuvertura de sub el. 

— Pe dinăuntru şi pe dinafară, am spus blând, în timp ce 
mă îndreptam spre celălalt sfârc, dându-i o atenţie similară. 

În timp ce-mi croiam drum în jos pe trupul său, am simţit 
cum îi creştea încordarea. Când limba mi-a ajuns în dreptul 
buricului său, el tresări violent. 

— Sst, l-am liniştit, frecându-mi obrazul de mădularul lui 
care îi pulsa. 

Se spălase după partida noastră de sex de mai devreme, 
şi acum mirosea curat şi delicios. Testiculele îi atârnau grele 
între picioare, cu pielea mătăsoasă lipsită de păr, datorită 
felului meticulos în care se îngrijea. Îmi plăcea la nebunie 
că era la fel de neted ca şi mine. Când era în mine, uniunea 
era completă, iar senzațiile erau sporite de pielea care se 
atingea direct de piele. 

Cu mâinile pe partea interioară a coapselor lui, l-am 
îndemnat să se deschidă mai larg, ca să mă pot aşeza mai 
confortabil, după care am trecut cu limba peste îmbinarea 
sacului foarte întins. 

Gideon mârâi. Sunetul animalic, neîmblânzit, mă făcu să 
mă înfior de teamă. Totuşi, nu m-am oprit. Nu puteam. Îl 
voiam prea mult. Folosindu-mi doar gura, l-am venerat, 
sugându-l încet şi mângâindu-l cu limba. Pe urmă i-am luat 
testiculele între degete, ridicându-le ca să ajung la pielea 


sensibilă de sub ele. Biluţele i s-au încordat, iar pielea lor s- 
a înăsprit, trăgându-se aproape de corp. Limba mi-a ajuns 
un pic mai jos, o incursiune de explorare spre obiectivul 
meu final. 

— Eva! Opreşte-te! gâfâi el. Nu pot. Nu! 

Mintea îmi alerga nebuneşte în timp ce continuam să-l 
ating; îi luasem mădularul în mână şi-l frecam. El era încă 
prea concentrat la ce era în mintea lui, prea concentrat 
asupra a ceea ce avea să vină, în loc să fie atent la ceea ce 
se întâmpla acum. 

Dar ştiam cum să-l fac să se gândească la altceva 

— Ce-ar fi s-o facem împreună, campionule? Mi-am 
schimbat poziţia şi m-am întors, urcându-mă călare spre el, 
invers. 

Mâinile lui m-au prins de şolduri înainte să-mi termin cu 
totul mişcarea, trăgându-mi păsărica până la gura lui, ce 
mă aştepta. Am scos un strigăt de surpriză când buzele lui 
mi-au cuprins clitorisul, sugându-l cu lăcomie. Cum îmi era 
umflat şi sensibil, în urma partidei de mai devreme, abia am 
putut suporta valul brusc de plăcere. Gideon era sălbatic şi 
flămând, căci pasiunea îi fusese trezită de frustrare şi de 
frică. 

Mi-am înfăşurat buzele în jurul penisul lui, dându-i înapoi 
ceea ce îmi dădea şi el mie. În timp ce îi sugeam puternic 
capul erect, geamătul lui, care vibra pe clitorisul meu, 
aproape că m-a făcut să-mi dau drumul. El mă ţinea 
aproape, cu degetele înfipte cu atâta putere în şoldurile 
mele, că-mi făcea vânătăi. 

Îmi plăcea enorm. Nu mai ascundea nimic şi, deşi era 
speriat de ce putea să însemne asta, eu eram încântată. El 
nu se lăsa cu totul pe mâna mea, însă eu aveam încredere 
în el. Era un nivel de încredere la care lucrasem din greu, 
vărsasem lacrimi şi sânge pentru asta şi mi-era mai 
nepreţuit decât orice altceva în viaţa mea. 

I-am prins penisul în pumn, frecându-l, lingând picăturile 
de lichid ce anunțau ejacularea. Mi-am dat seama că 


tremura abia când m-a tras într-o parte, laolaltă cu el, ca să 
nu mai stăm unul deasupra celuilalt. 

Mă devora rapid şi cu poftă, înfigându-şi limba în 
păsărica mea cu lovituri furioase şi făcându-mă să 
înnebunesc. I-am atins rozeta anusului cu vârful degetului, 
în timp ce gura mea aluneca febril de-a lungul erecţiei lui. 
El se cutremură, iar sunetul slab care îi scăpă îmi înfioră 
pielea brobonită de sudoare. 

Şoldurile mi se mişcau incontrolabil, împingându-mi 
sexul ud în gura lui care nu se oprea. Gemeam fără să mă 
pot opri, tremurând până în străfunduri, străbătută de fiori 
de încântare. El mă regula atât de bine cu limba... 
aducându-mă pe culmile disperării. 

Apoi, degetul lui îl imită pe al meu, frecându-mi anusul. 
lar eu am început să caut orbeşte loţiunea, cu mâna liberă. 
Gideon împinse tubul spre mine, făcând astfel semnul atât 
de necesar că-şi dă acordul. 

Abia deschisesem capacul, când degetul lui s-a împins în 
mine. Mi-am arcuit spatele şi penisul i-a alunecat din gura 
mea, iar eu i-am rostit numele gâfâind, în timp ce trupul 
meu absorbea şocul penetrării sale neaşteptate. El îşi 
lubrifie degetele, după care îmi întinse tubul. 

Pentru o clipă, am fost copleşită de el. Era peste tot - în 
jurul meu, în mine, lipit de mine. Şi nu era blând. Degetul 
cu care mă lua pe la spate plonja şi ieşea, regulându-mă, iar 
felul în care intra cu forţă dădea dovadă de o urmă de furie. 
Îl împingeam să ajungă într-un loc unde nu voia să se afle, 
iar el mă pedepsea pentru asta oferindu-mi o plăcere care 
venea prea repede ca s-o pot controla. 

Eu însă eram mai blândă cu el. Luându-l în gură, îi 
sugeam penisul. Am lăsat loţiunea pe degete, ca să se 
încălzească, înainte să o frec de el. Şi am aşteptat să vină 
spre mine, să-şi deschidă rozeta, înainte să-l penetrez uşor, 
cu un singur deget. 

Sunetul care îi scăpă din piept nu se compara cu nimic 
din tot ce auzisem până atunci. Era strigătul unui animal 


rănit, dar plin de o durere sufletească profundă. 
Încremenise lângă mine, îi simţeam deasupra sexului meu 
respiraţia grea; îşi îngropase adânc în mine degetul, iar 
corpul lui încordat tremura. 

Scoţând penisul din gură, i-am şoptit liniştitor: 

— Sunt în tine acum, iubitule. Te descurci foarte bine. O 
să te fac să te simţi incredibil de bine. 

El icni când am intrat un pic mai profund, alunecând cu 
degetul peste prostată. 

— Eva! 

Mădularul i se umflase şi mai mult, înroşindu-se, venele 
groase ieşind în evidenţă de-a lungul lungimii sale, în timp 
ce dâre mici de lichid ce anunțau ejacularea i se scurgeau 
pe burtă. Era tare ca piatra, curbându-se până la un punct 
dincolo de buric. Nu-l mai văzusem niciodată atât de 
excitat, iar asta mă înnebunea de dorinţă. 

— Eşti al meu, am spus, în timp ce-l penetram uşurel, 
lingându-i erecţia enormă. Te iubesc atât de mult, Gideon. 
Îmi place tare mult să te ating aşa... să te văd aşa. 

— O, Doamne! Tresări violent. Trage-mi-o, îngeraş! 
Acum! îmi comandă aspru, şi am început iar să-l mângâi. 
Tare! 

I-am înghiţit mădularul cu totul şi i-am oferit ceea ce-mi 
cerea, masându-i acel punct care îl făcea să înjure şi să se 
zbată, în timp ce trupul îi lupta împotriva asaltului de 
senzaţii. Îmi dăduse drumul, arcuindu-şi toată fiinţa, 
încercând să scape, dar îl ţineam cu buzele şi cu mâinile, 
ducându-l tot mai departe. 

— O, Doamne! suspină el, strângând cu putere cuvertura 
în pumni, în timp ce sunetul sfâşietor reverbera în spaţiul 
închis. Opreşte-te, Eva! Gata! La naiba! 

M-am împins în el chiar în clipa când i-o sugeam cu 
putere, iar el şi-a dat drumul cu atâta forţă, că m-am înecat 
sub jetul fierbinte. Ţâşnea în valuri pe buzele mele, căci mă 
dădusem la o parte, peste stomacul şi sânii mei, eliberându- 
se într-un torent puternic care făcea aproape de necrezut 


faptul că-şi dăduse deja drumul de două ori în orele care 
trecuseră. Puteam să-l simt cum se contractă sub degetul 
meu, simţeam impulsurile chinuitoare care aruncau 
sămânţa din mădularul său. 

Abia când s-a liniştit cu totul, am ieşit din el, întorcându- 
mă tremurătoare ca să-l iau în braţe. Eram amândoi uzi şi 
lipicioşi, şi îmi plăcea la nebunie că asta nu avea nici o 
importanţă. 

Gideon şi-a îngropat faţa umedă între sânii mei şi a 
început să plângă. 


Capitolul 19 


Locul pe care îl alesese Gideon era paradisul însuşi. 
Pilotul lui ne-a dus în Insulele Winward, zburând la 
altitudine joasă peste apele imposibil de albastre ale Mării 
Caraibilor, până la un aeroport privat, care se afla destul de 
aproape de destinaţia noastră finală, hotelul Crosswinds. 

Eram încă destul de zguduiţi când avionul a aterizat. La 
urma urmelor, Gideon avusese cel mai tare orgasm din 
viaţa lui. Amândoi aveam încă părul ud când ni s-au pus 
vizele pe paşaport şi ne ţineam strâns de mână. Nu am 
vorbit cu nimeni, nici măcar unul cu celălalt. Cred că eram 
încă prea afectaţi. 

Nici nu apucaserăm să urcăm în limuzina care ne 
aştepta, că Gideon îşi turnă ceva tare de băut. Pe faţă nui 
se putea citi nimic; avea chipul dur şi impenetrabil. Am 
scuturat din cap atunci când el mi-a arătat carafa de cristal, 
într-o întrebare tăcută. 

Aşezat lângă mine, mă luă cu braţul pe după umeri. M- 
am cuibărit la pieptul lui, cu picioarele în poala lui. 

— E totul în regulă? 

Înainte să răspundă, el mă sărută cu putere pe frunte. 

— Da. 

— Te iubesc. 

— Ştiu. 

Apoi dădu pe gât băutura şi puse paharul gol într-un 
suport. 

Cât dură drumul, destul de lung, de la aeroport până la 
hotel, nici unul dintre noi n-a mai scos un cuvânt. Când am 
ajuns, se întunecase deja, dar holul deschis era puternic 
luminat. Recepţia, încadrată de plante în ghivece şi 
decorată cu lemn negru şi plăci colorate de ceramică, îşi 
primea oaspeţii cu un stil elegant, dar lipsit de morgă. 

Când maşina s-a oprit, managerul hotelului ne aştepta în 
parcarea circulară din faţă. Avea o înfăţişare imaculată şi ne 


zâmbea larg. Părea vizibil încântat să-l aibă ca oaspete pe 
Gideon, iar încântarea i se dublă când văzu că acesta îi 
cunoaştea numele - Claude. 

Claude vorbea cu însufleţire, în timp ce noi îl urmam, 
ţinându-ne strâns de mână. 

Nimeni dintre cei care-l priveau pe Gideon n-ar fi putut 
să-şi dea seama în ce postură intimă ne aflaserăm, cât de 
expuşi unul altuia fuseserăm, cu doar o oră şi ceva în urmă. 
Părul meu se usca într-o mare încâlceală, dar el arăta la fel 
de uluitor şi de sexy ca de obicei. Avea costumul perfect 
călcat şi îl purta într-un mod admirabil; în schimb, rochia 
mea era cam obosită după o zi atât de lungă. Machiajul mi 
se dusese la duş, aşa că eram palidă şi mai aveam ochii 
puţin cam roşii. 

Cu toate astea, posesivitatea pe care o manifesta Gideon 
faţă de mine era vizibilă în felul în care mă ţinea de mână, 
în felul în care mă conduse în apartamentul nostru, înaintea 
lui, punându-mi mâna pe spate. Mă făcea astfel să mă simt 
în siguranţă şi acceptată, deşi el se purta oficial ca şi cum ar 
fi fost la birou, iar eu nu eram în forma cea mai bună, ceea 
ce se reflecta şi în el. 

Şi îl iubeam şi pentru asta. 

Mi-aş fi dorit doar să nu fie atât de tăcut. Asta mă făcea 
să mă îndoiesc de hotărârea mea de a-l împinge să meargă 
mai departe, după ce-mi ceruse, şi nu doar o dată, să mă 
opresc. Ce dracu' ştiam eu despre ceea ce-i trebuia lui ca 
să-şi revină? 

În timp ce managerul continua să discute cu Gideon, am 
început să explorez încet livingul enorm, care avea o terasă 
deschisă şi canapele albe, răspândite pe podeaua de 
bambus. În dormitorul la fel de impresionant se afla un pat 
mare, învăluit într-o plasă contra ţânţarilor, şi încă o terasă 
deschisă, care ducea la o piscină privată, cu o bordură de 
sticlă, ce o făcea să pară o prelungire a oceanului ce 
fremăta chiar dincolo de ea. 


Briza călduţă bătea uşor, sărutându-mi faţa şi răvăşindu- 
mi uşor părul. Luna, care tocmai se înălța, făcea o cărare 
peste ocean, în timp ce sunetele râsetelor şi ale unor 
cântece reggae ce se auzeau din depărtare mă făceau să 
mă simt izolată într-un mod nu tocmai plăcut. 

Nimic nu mergea cum trebuie când Gideon era departe 
sufleteşte. 

— Îţi place? mă întrebă el încetişor. 

M-am întors spre el, auzind cum se închide uşa de la 
intrare în cealaltă cameră. 

— E fantastic! 

El dădu scurt din cap. 

— Am cerut să ni se aducă cina aici. Peşte tilapia cu orez, 
nişte fructe proaspete şi brânză. 

— Excelent! Mor de foame. 

— În dulap şi în sertare ai destule haine. O să găseşti şi 
ceva costume de baie, dar piscina şi plaja sunt private, aşa 
că n-ai nevoie de ele decât dacă vrei neapărat să le porţi. 
Dacă lipseşte ceva, spune-mi şi îţi comand. 

Mă uitam lung la el, conştientă de distanţa care ne 
despărţea. Ochii lui străluceau în lumina blândă a spoturilor 
şi a veiozelor de lângă pat. Părea aşa de nervos şi de 
distant, că am simţit cum începe să mă sufoce un nod de 
lacrimi în gât. 

— Gideon... I-am întins mâna. Am făcut ceva greşit? Am 
distrus ceva între noi? 

— Îngeraş... 

Oftă şi, venind spre mine, îmi luă mâna şi mi-o ridică la 
buze. Însă, aşa, aproape de el, am observat cum îşi ferea 
privirea, ca şi cum i-ar fi fost greu să mă privească. Şi un 
nod de teamă mi s-a cuibărit în stomac. 

— Crossfire. 

Şoptisem cuvântul atât de încet, că pentru o clipă am 
avut senzaţia că doar mi-l închipuisem. Dar atunci, el mă 
luă în braţe, sărutându-mă cu mare blândeţe. 

— Campionule! 


M-am ridicat pe vârfuri, m-am agăţat de gâtul lui şi l-am 
sărutat cu tot sufletul. Însă el se retrase mult prea repede. 

— Hai să ne schimbăm pentru cină, înainte să ne-o 
aducă. M-aş bucura foarte mult să nu mai am atâtea haine 
pe mine. 

M-am dat înapoi fără voia mea, recunoscând faptul că 
probabil îi era cald în costum, dar simțind totuşi că ceva nu 
era în regulă. Iar sentimentul acesta s-a adâncit şi mai mult 
când Gideon a ieşit din cameră ca să se schimbe, iar eu mi- 
am dat seama că n-aveam să dormim în acelaşi dormitor. 


Mi-am aruncat pantofii în dressingul care era plin cu 
mult prea multe haine pentru o călătorie de weekend. 
Majoritatea erau albe. Lui Gideon îi plăcea să mă vadă în 
alb. Bănuiam că motivul era că mă considera un înger. 

Oare şi acum mă considera tot aşa? Sau poate că 
devenisem diavolul? O ticăloasă egoistă, care îl făcuse să 
întâlnească iar cu demonii pe care ar fi preferat să-i uite? 

M-am schimbat într-o rochie simplă şi neagră de 
bumbac, mulată pe corp, care se potrivea cu dispoziţia mea 
de înmormântare. Aveam impresia că între noi murise ceva. 

Eu şi Gideon trecuserăm prin multe momente grele, însă 
nu-l simţisem niciodată atât de îndepărtat de mine. Atât de 
stânjenit şi de iritat. 

Mai simţisem însă acelaşi lucru la alţi bărbaţi, când se 
pregăteau să-mi spună că nu vor să ne mai vedem. 

Sosise şi cina, iar masa fusese frumos pregătită pe 
terasa ce dădea spre plaja izolată. Pe nisip se zărea un cort 
alb, iar eu mi-am amintit de visul lui Gideon, cu noi doi 
rostogolindu-ne într-un pat, lângă apă, făcând dragoste. 

Mă durea inima. 

Am luat două înghiţituri dintr-un vin alb cu aromă 
fructată, după care am început să mănânc mecanic, deşi îmi 
pierdusem pofta de mâncare. Gideon stătea în faţa mea, 
neavând pe el decât nişte pantaloni subţiri şi albi de in, 
ceea ce făcea totul şi mai rău. Era atât de frumos, de 


înfiorător de sexy, că mi-era imposibil să nu-l mănânc din 
ochi. Era însă la mii de kilometri depărtare de mine. O 
prezenţă tăcută şi puternică, făcându-mă să-l doresc cu 
fiecare părticică a fiinţei mele. 

Prăpastia emoţională dintre noi se adâncea tot mai mult. 
Nu mai puteam să trec de ea. 

Când am terminat, mi-am împins farfuria la o parte, 
dându-mi seama atunci că Gideon abia dacă se atinsese de 
mâncare. Luase numai câteva înghiţituri şi mă ajutase să 
termin sticla de vin. 

Am tras aer în piept, după care am început: 

— Îmi pare rău. Ar fi trebuit... N-am... Şi am înghiţit un 
nod în gât, şoptind, în cele din urmă: lubirea mea, îmi pare 
rău. 

După care m-am ridicat de la masă, făcând să scârţăie 
scaunul pe pardoseala de gresie, şi am părăsit grăbită 
terasa. 

— Eva! Aşteaptă! 

Picioarele mele atingeau nisipul cald; am alergat spre 
ocean, scoţându-mi în grabă rochia şi aruncându-mă în apa 
la fel de caldă ca la baie. Câţiva metri, a fost destul de mică, 
dar apoi s-a făcut brusc adâncă, trecându-mi de cap. M-am 
lăsat în genunchi şi m-am scufundat, bucuroasă că mă aflu 
sub apă, ascunsă, în timp ce plângeam. 

Cufundarea mi-a mai alinat inima grea. Părul îmi plutea 
în jurul meu şi simţeam atingerea uşoară a peştilor care 
treceau fulgerător, ferindu-se de fiinţa care le invadase 
lumea tăcută şi paşnică. Am fost brusc smulsă şi redată 
realităţii, ceea ce m-a făcut să tuşesc şi să mă zbat. 

— Îngeraş! 

Gideon mârâi, sărutându-mă pătimaş, cu furie, în timp ce 
mă purta în braţe înapoi pe plajă. Mă duse la cort şi mă lăsă 
pe sofa, acoperindu-mi trupul cu al lui, înainte să-mi 
recapăt cu totul respiraţia. Eram încă ameţită, când el îmi 
ceru, gemând: 

— Maărită-te cu mine! 


Dar nu din acest motiv am spus: 
— Da. 


Gideon venise după mine în apă cu pantalonii pe el. 
Materialul ud mi se lipise de picioarele goale, în timp ce el 
mă cuprinsese toată, sărutându-mă ca şi cum ar fi fost pe 
punctul să se stingă de o sete pe care numai eu i-o puteam 
potoli. Îmi prinsese părul în mâini, ţinându-mă nemişcată. 
Gura lui mă căuta nebuneşte, buzele îi erau la fel de ude ca 
ale mele, iar limba îi era lacomă şi posesivă. 

Zăceam sub el, fără să mă mişc. Socată. Mintea mea 
zguduită îşi revenea cu repeziciune. El fusese chinuit de 
spaima că avea să pună întrebarea, nu pentru că voia să mă 
părăsească. 

— Mâine, exclamă, lipindu-şi obrazul de al meu. Barba 
nerasă de o zi îi făcea obrajii ceva mai aspri, iar senzaţia 
asta mă făcea şi mai conştientă de locul unde ne aflam şi de 
ceea ce dorea. 

— Eu... Gândurile începuseră din nou să mi se 
învălmăşească. 

— Cuvântul este da, Eva, zise el, ridicându-se şi uitându- 
se la mine cu o privire sălbatică. Este foarte simplu: da. 

Eu am înghiţit cu greu în sec. 

— Nu putem să ne căsătorim mâine. 

— Putem, spuse el, emfatic, şi o s-o facem. Eva, am 
nevoie de asta. Am nevoie de jurăminte, de legalitate... simt 
că înnebunesc dacă nu le am. 

Simţeam că se învârte lumea cu mine, ca şi cum aş fi fost 
într-un montagne russe. 

— E prea devreme, am protestat. 

— Poţi să mai spui una ca asta după zborul până aici? se 
răsti el. Eva, eşti stăpâna mea. Şi să fiu blestemat dacă n-o 
să fiu şi eu altău. 

— Nu pot să respir, am icnit, panicându-mă în mod 
inexplicabil. 


Gideon se răsuci, trăgându-mă peste el, înconjurându- 
mă cu braţele. Posedându-mă. 

— Şi tu o vrei, insistă el. Mă iubeşti. 

— Aşa e, te iubesc, am răspuns, lipindu-mi fruntea de 
pieptul lui. Dar te grăbeşti să... 

— Crezi că am aruncat propunerea aşa, la întâmplare? 
Eva, pentru numele lui Dumnezeu, mă cunoşti prea bine ca 
să crezi asta. Am plănuit totul de câteva săptămâni. Numai 
la asta m-am gândit. 

— Gideon... nu putem să ne punem picioarele la spinare 
şi să fugim. 

— Ba bineînţeles că putem! 

— Şi cum rămâne cu familiile noastre? Sau cu prietenii? 

— O să ne mai căsătorim o dată, de dragul lor. Vreau şi 
asta, răspunse el, în timp ce-mi dădea la o parte de pe 
obraz părul ud. Vreau să apară fotografii cu noi în ziare, în 
reviste... peste tot. Dar o să avem nevoie de luni întregi 
pentru asta. Nu pot să aştept atât de mult. Asta e pentru 
noi. Nu trebuie să spunem nimănui, dacă nu vrei. Putem să 
spunem că ne-am logodit. Poate să fie secretul nostru. 

Mă holbam la el, fără să ştiu ce să spun. Graba lui era 
romantică, dar, în acelaşi timp, şi înfricoşătoare. 

— L-am întrebat pe tatăl tău, continuă el, şocându-mă 
din nou. N-a avut nici o... 

— Ce? Când? 

— Când a fost în oraş. Am avut o ocazie şi am profitat de 
ea. 

Deşi nu-mi dădeam seama de ce, vestea asta m-a durut. 

— Nu mi-a spus nimic. 

— Eu i-am cerut să n-o facă. l-am spus că n-avea să se 
întâmple imediat. Că încă mă străduiam să te fac să te 
întorci la mine. Am înregistrat totul, aşa că poţi să asculţi 
conversaţia, dacă nu mă crezi. 

Am clipit, uitându-mă la el. 

— Ai înregistrat? am repetat. 


— Nu voiam să las nimic la întâmplare, zise el, fără să se 
scuze deloc. 

— l-ai spus că n-avea să se petreacă imediat. L-ai minţit. 

El zâmbi, ironic. 

— N-am minţit. Au trecut câteva zile. 

— Dumnezeule! Eşti nebun. 

— Se poate. Dar, dacă e aşa, tu m-ai făcut să fiu, replică 
el, sărutându-mă apăsat pe obraz. Eva, nu pot să trăiesc 
fără tine. Nici măcar nu-mi închipui că aş putea încerca. 
Numai gândul ăsta şi mă face s-o iau razna. 

— Asta e ceva nebunesc. 

— De ce? se încruntă el, uimit. Ştii că pentru nici unul 
dintre noi nu mai există nimeni altcineva. Ce mai aştepţi? 

Mintea îmi clocotea de argumente. Toate motivele 
pentru care ar trebui să aşteptăm, toate problemele cu 
putinţă mi se arătau cu o claritate de cristal. Însă din gura 
mea nu ieşea nici un sunet. 

— Nu-ţi dau nici o opţiune, zise el pe un ton hotărât, 
răsucindu-se şi ridicându-se în picioare cu mine în braţe. O 
s-o facem, Eva. Bucură-te de ultimele ore pe care le vei 
petrece ca femeie singură. 


— Gideon! am icnit, cu capul învârtindu-mi-se, în timp ce 
orgasmul mă zguduia. 

Sudoarea îi curgea pe pieptul meu, şoldurile i se mişcau 
neobosite în timp ce mă penetra fără încetare cu mădularul 
său minunat, rotindu-se, afundându-se în mine, când puţin, 
când foarte adânc. 

— Aşa, mă lăudă el cu glas răguşit, strânge-mi-o aşa! Eşti 
atât de bună, îngeraş! O să mă faci să-mi dau iar drumul. 

Icneam, încercând să respir, moale şi epuizată de 
cerinţele lui de nepotolit. Mă trezise deja de două ori, 
penetrându-mă cu o precizie îndelung exersată, marcându- 
mi trupul şi mintea cu faptul că îi aparţineam. Că eram a lui 
şi că putea face tot ce voia cu mine. 

lar asta mă excita la nebunie. 


— Mmm... gemu el ademenitor, intrând adânc în mine. 
Eşti atât de cremoasă de la sperma mea! Îmi place la 
nebunie felul în care te simt după ce ţi-am tras-o toată 
noaptea. O viaţă întreagă o să vreau asta, Eva. N-o să mă 
opresc niciodată. 

Mi-am aruncat un picior peste şoldul lui, făcându-l să 
stea în mine, şi i-am cerut: 

— Sărută-mă! 

El îmi mângâie uşor gura cu buzele-i vicios de senzuale. 

— Iubeşte-mă, i-am comandat, înfigându-mi unghiile în 
coapsele lui în timp ce se mişca în mine. 

— 'Te iubesc, îngeraş, şopti el, zâmbindu-mi tot mai tare. 
Te iubesc. 


Când m-am trezit, plecase. 

M-am întins în cearşafurile răvăşite ce răspândeau 
aroma de sex şi a lui Gideon, respirând adânc briza sărată 
ce intra pe uşile deschise dinspre terasă. 

Am mai rămas puţin în pat, cu mintea la noaptea şi la 
ziua ce trecuseră. Apoi gândul mi-a zburat la săptămânile 
de dinainte şi la cele câteva luni, atât de puţine, ce 
trecuseră de când îl cunoscusem pe Gideon. Apoi şi mai 
departe. La Brett şi la alţi bărbaţi cu care fusesem. La 
timpurile când fusesem atât de sigură că n-aveam să găsesc 
vreodată un bărbat care să mă iubească pentru ceea ce 
sunt, cu toate cicatricile mele emoţionale, cu tot trecutul 
meu şi disperarea mea. 

Ce altceva puteam să fac dacă nu să spun da acum, când, 
prin cine ştie ce miracol, îl găsisem? 

M-am dat jos din pat, plină de încântare că aveam să mă 
duc la Gideon şi să accept fără nici o rezervă să mă 
căsătoresc cu el. Îmi plăcea ideea de a fugi cu el, îmi plăcea 
că primele noastre jurăminte aveau să fie rostite doar între 
noi, fără să ne privească nimeni care să aibă îndoieli, să nu-i 
placă ori să aibă gânduri rele. Trecuserăm amândoi prin 


atâtea, că era cât se poate de logic ca noul nostru început 
să fie plin doar de iubire, de speranţă şi de fericire. 

Ar fi trebuit să-mi dau seama că plănuise totul perfect, 
de la intimitate la locul exclusivist. Evident că urma să ne 
căsătorim pe o plajă. Amândoi aveam amintiri foarte dragi 
de pe plajă, iar cea din weekendul pe care îl petrecuserăm 
împreună la Outer Banks nu era nici pe departe ultima ca 
importanţă. 

Am zâmbit la vederea tăvii pentru micul dejun, aşezată 
pe măsuţa din dormitor. Pe spătarul unui scaun stătea 
împăturit şi un halat alb de mătase. 

Lui Gideon nu-i scăpa niciodată nimic. 

Mi-am pus halatul şi m-am dus să-mi torn o cană de 
cafea, căci simţeam nevoia de cafeină înainte să mă duc la 
el în apartament şi să-i dau răspunsul. În clipa aceea am 
zărit contractul prenupţial, aşezat sub platoul acoperit pe 
care se afla micul dejun. 

Mâna mi s-a oprit, la jumătatea drumului spre carafa cu 
cafea. Contractul era aranjat cu gust, sub un trandafir roşu 
pus într-o vază subţire de sticlă, cu tacâmurile de argint 
lucind dintr-un şerveţel împăturit artistic. 

Nu ştiu de ce am fost atât de surprinsă şi de... distrusă. 
Evident că Gideon plănuise totul până în cel mai mic 
detaliu, începând cu contractul prenupţial. La urma 
urmelor, nu dorise el ca relaţia noastră să înceapă pe baza 
unui contract? 

Toată fericirea ameţitoare pe care o simţisem mă părăsi 
brusc. Dezumflată, m-am întors din drum şi m-am dus la 
duş. M-am spălat pe îndelete, cu mişcări foarte lente. Am 
hotărât că mai bine spun nu decât să citesc un document 
legal care avea să pună un preţ pe iubirea mea. O iubire 
care pentru mine era prețioasă, nepreţuită. 

Cu toate astea, mă temeam că e prea târziu, că răul 
fusese deja făcut. Faptul că ştiam că el pusese să se 
redacteze un contract prenupţial era de ajuns ca să 
schimbe totul, şi nici nu-l puteam învinui. Pentru numele 


Domnului, era Gideon Cross. Unul dintre primii douăzeci şi 
cinci de magnați ai lumii. Era de neconceput să nu ceară un 
contract prenupţial. lar eu nu eram naivă. Nici nu-mi 
trecuse prin cap să visez la Făt-Frumos şi la castele în 
Spania. 

După duş, m-am îmbrăcat într-o rochie de plajă uşoară, 
mi-am strâns părul ud în coadă şi m-am dus să-mi beau 
cafeaua. Mi-am turnat o cană, mi-am pus frişcă şi îndulcitor, 
după care am luat contractul prenupţial şi m-am dus cu el 
pe terasă. 

Jos, pe plajă, se făceau deja pregătiri pentru nuntă. O 
arcadă ornată cu flori fusese montată pe țărm şi panglici 
lungi şi albe fuseseră drapate de-a lungul nisipului, 
marcând astfel un culoar improvizat. 

M-am hotărât să mă aşez cu spatele la această privelişte, 
pentru că mă durea s-o văd. 

Am luat o gură de cafea, am lăsat-o să-mi încălzească 
stomacul, apoi am luat alta. Băusem deja jumătate de cană 
când am găsit în mine destul curaj încât să citesc afurisitul 
acela de document legal. Primele pagini prezentau în 
detaliu bunurile pe care le deţineam fiecare separat, 
înaintea căsătoriei. Proprietăţile lui  Gideon erau 
înnebunitoare. Oare când o mai fi şi dormit? Mă gândeam 
că suma care îmi era atribuită mie era greşită, până când 
mi-am dat seama cât timp fusese investită suma de bază. 

Stanton îmi luase cele cinci milioane şi le dublase. 

În clipa aceea, mi-am dat seama cât sunt de proastă că 
mă mulţumesc să stau pe ei, în loc să-i investesc în lucruri 
care să-i poată ajuta pe cei aflaţi în nevoie. Mă purtam ca şi 
când banii ăia blestemaţi n-ar fi existat, când ar fi trebuit 
să-i pun la treabă. Mi-am însemnat în minte să pun pe roate 
acest proiect de îndată ce aveam să mă întorc la New York. 

După aceasta, lectura a devenit interesantă. 

Prima stipulare a lui Gideon era că urma să iau numele 
Cross după căsătorie. Puteam să păstrez şi numele Tramell, 
ca un fel de prenume în plus, dar fără liniuţă de unire ca 


nume de familie. Eva Cross - nu era negociabil. Şi cât se 
poate de în stilul lui. Iubitul meu dominant nu se scuza 
deloc pentru tendinţele lui de om al peşterilor. 

A doua stipulare era că aveam să accept zece milioane 
de la el la nuntă, dublându-mi astfel averea personală, 
numai pentru că spuneam da. Şi în fiecare an după aceea, 
avea să-mi dea tot mai mult. Urma să primesc bonusuri 
pentru fiecare copil pe care urma să-l avem, să fiu plătită 
pentru că aveam să merg la terapie de cuplu împreună cu 
el. Aveam să accept să merg la consiliere şi mediere în cazul 
unui divorţ. Acceptam să împart o casă cu el, vacanțe 
bilunare, seri petrecute împreună... 

Pe măsură ce citeam, înţelegeam tot mai bine. 
Contractul prenupţial nu proteja deloc bunurile lui Gideon. 
El mi le dădea de bunăvoie, mergând atât de departe, încât 
stipula încă de la început că, din tot ce avea să câştige, 
începând din ziua căsătoriei noastră, cincizeci de procente 
erau indubitabil ale mele. Cu condiţia să nu mă înşele. Căci, 
dacă o făcea, asta avea să-l coste enorm. 

Contractul prenupţial era proiectat astfel încât să-i 
apere inima, să mă lege şi să mă momească să rămân cu el, 
indiferent ce avea să se întâmple. El dădea tot ce avea. 

Chiar când ajunsesem la ultima pagină, veni şi el pe 
terasă, îmbrăcat doar în nişte blugi neîncheiaţi la ultimul 
nasture. Îmi dădeam seama că venirea lui, exact la timp, nu 
era deloc o coincidenţă. Probabil că mă privise de undeva, 
pândindu-mi reacţiile. 

Eu mi-am şters lacrimile de pe obraji cu o nonşalanţă 
studiată. 

— Bună dimineaţa, asule! 

— Bună, îngeraş! 

Se aplecă şi mă sărută pe obraz, după care se aşeză în 
stânga mea, în capul mesei. 

Cineva din personal aduse micul dejun şi cafeaua, 
aranjând masa repede şi eficient, după care dispăru la fel 
de repede pe cât apăruse. 


M-am uitat la Gideon, la felul cum îl mângâia briza 
tropicală, jucându-se cu coama lui atât de atrăgătoare. 
Stând aşa acolo, atât de plin de virilitate, atât de relaxat, 
părea să nu aibă nici o legătură cu prezentarea clară şi 
detaliată a dolarilor pe care o văzusem în contractul 
prenupţial. 

Am dat paginile înapoi la prima, mi-am pus mâna pe ele 
şi am spus: 

— Nimic din tot ceea ce se află în acest contract n-ar 
putea să mă ţină căsătorită cu tine. 

El trase repede adânc aer în piept. 

— Atunci o să discutăm şi o să revizuim. Spune care sunt 
condiţiile tale! 

— Nu vreau banii tăi. Asta vreau, am zis, arătând spre el. 
Şi mai ales asta, am adăugat, punându-mi mâna pe inima 
lui. Tu eşti unicul care m-ar putea ţine lângă tine, Gideon. 

— Nu ştiu cum să fac asta, Eva, răspunse el luându-mă 
de mână şi lipindu-mi-o de pieptul lui. O să stric totul. Şi o 
să vrei să fugi. 

— Nu mai fug, l-am contrazis. N-ai observat încă? 

— Am observat că aseară ai fugit în ocean şi te-ai 
scufundat ca un pietroi! replică el, aplecându-se spre mine 
ca să mă privească în ochi. Nu contrazice contractul doar 
din principiu! Dacă nu consideri că sunt lucruri care să te 
facă să-l respingi, atunci suportă-l! Pentru mine. 

M-am aşezat la loc. 

— Noi doi avem mult de lucru împreună, am zis cu 
blândeţe. Un document nu poate să ne oblige să credem 
unul în altul. Eu vorbesc despre încredere, Gideon. 

— Da, bine, zise el, şovăitor. N-am încredere că eu n-o să 
distrug totul, iar tu nu eşti sigură că ai înţeles ce vreau eu. 
Amândoi avem destulă încredere unul în celălalt. Putem să 
rezolvăm restul împreună. 

— În regulă. 

Am văzut că ochii i s-au luminat şi mi-am dat seama că 
luasem hotărârea corectă, chiar dacă încă mai eram, cel 


puţin parţial, convinsă că era o hotărâre pe care o luam 
mult prea repede. 

— Totuşi, am ceva de revizuit. 

— Numeşte-o! 

— Tocmai ai făcut-o tu. Problema numelui. 

— Asta nu e negociabil, răspunse el pe un ton egal, 
făcând şi un gest emfatic cu mâna, ca pentru a da mai mare 
greutate spuselor sale 

Eu am ridicat din sprânceană. 

— Nu mai face pe omul de Neanderthal! Vreau să iau şi 
numele tatălui meu. Ela dorit-o şi a fost supărat toată viaţa 
din cauza asta. Acum e şansa mea să rezolv această 
problemă. 

— Prin urmare, Eva Lauren Reyes Cross? 

— Eva Lauren Tramell Reyes Cross. 

— E tare lung, îngeraş, zise el tărăgănat, dar fă tot ce te 
face fericită. Asta e tot ce-mi doresc. 

— Tu eşti tot ce vreau, am spus, aplecându-mă să-l sărut. 

El îmi atinse gura cu buzele. 

— Atunci, hai s-o facem şi oficial! 


M-am măritat cu Gideon Cross desculţă, pe o plajă din 
Caraibe, avându-i drept martori pe managerul hotelului şi 
pe Angus McLeod. Nu-mi dădusem seama că şi Angus e 
acolo, dar m-am bucurat mult să-l văd. 

Ceremonia a fost rapidă şi încântător de simplă. După 
zâmbetele radioase pe care le aruncau reverendul şi 
Claude, se vedea bine că sunt încântați că oficiază la nunta 
lui Gideon. 

Eu îmi pusesem cea mai drăguță rochie pe care o 
găsisem în dulap. Fără mâneci, cu falduri ce cădeau de la 
sâni spre coapse şi cu petale de organza ce mergeau în jos 
până la picioare era un veşmânt dulce, dar sexy şi romantic. 
Îmi ridicasem părul într-un coc elegant, dar puţin ciufulit, 
şi-mi prinsesem un trandafir roşu în el. lar hotelul îmi 
oferise un buchet de iasomie legat cu panglici albe. 


Gideon îşi pusese nişte pantaloni de un gri grafit şi o 
cămaşă albă, pe care o lăsase peste pantaloni. Şi el era tot 
în picioarele goale. Am început să plâng când şi-a repetat 
jurămintele, cu un glas puternic şi sigur, deşi în ochi îi 
strălucea un dor fierbinte. 

Mă iubea incredibil de mult. 

Toată ceremonia a fost intimă şi cât se poate de 
personală. De-a dreptul perfectă. 

Îmi părea rău că nu sunt mama, tata şi Cary. Îmi părea 
rău că nu sunt acolo Ireland, Stanton şi Clancy. Însă, când 
Gideon a pecetluit căsătoria noastră cu un sărut, mi-a 
şoptit: 

— O s-o facem din nou. De câte ori o să vrei. 

Îl iubeam incredibil de mult! 

Angus veni spre mine şi mă sărută pe amândoi obrajii. 

— Îmi face tare bine să vă văd pe amândoi atât de 
fericiţi. 

— Îţi mulţumesc, Angus. De mult timp ai avut mare grijă 
de el. 

El zâmbi, cu ochi strălucitori, apoi se întoarse spre 
Gideon şi îi spuse ceva cu un accent scoţian atât de 
puternic, dovadă a originii sale, încât nici măcar nu eram 
sigură că era în engleză. Dar, orice ar fi fost, asta îi făcu şi 
lui Gideon să-i strălucească ochii. Oare cât de mult îl 
înlocuise Angus pe tatăl lui Gideon, de-a lungul anilor? 
Aveam să-i fiu veşnic recunoscătoare că îl sprijinise pe 
Gideon, că-i oferise afecţiune când avusese o nevoie 
disperată de ea. 

Am tăiat un tort mic şi am toastat cu şampanie pe terasa 
apartamentului nostru. Am semnat în registrul pe care ni l- 
a întins reverendul şi ni s-a dat şi certificatul de căsătorie, 
ca să-l semnăm. Gideon îl mângâie cu venerație. 

— De asta aveai nevoie? l-am tachinat eu. De bucata asta 
de hârtie? 

— Am nevoie de tine, doamnă Cross, răspunse el, 
trăgându-mă mai aproape. Am nevoie de asta. 


Angus luă ambele certificate cu el când dispăru. Ambele 
fuseseră ştampilate şi parafate notarial de managerul 
hotelului şi aveau să stea în locul unde Gideon păstra astfel 
de acte. 

Cât despre noi, am rămas în cortul de pe plajă, goi şi 
înlănţuiţi. Am băut şampanie la gheaţă, ne-am atins unul pe 
altul în joacă şi cu lăcomie, sărutându-ne în voie în timp ce 
ziua se târa spre sfârşit. 

Şi chiar şi asta a fost perfect. 


— Ei, şi cum o să rezolvăm noi asta când ne întoarcem? l- 
am întrebat, în timp ce luam cina la lumina lumânărilor în 
sufrageria apartamentului nostru. Cum explicăm faza cu 
fuga şi cu dispariţia? 

Gideon dădu din umeri, în timp ce-şi lingea untul topit de 
pe deget. 

— Cum vrei tu. 

Eu scoteam carnea de pe un picior de crab, gândindu- 
mă la opţiunile pe care le aveam. 

— Sigur vreau să-i spun lui Cary. Şi cred că nici cu tata 
nu va fi nici o problemă. L-am luat mai pe departe când am 
vorbit cu el, mai devreme, şi mi-a zis că i-ai cerut 
permisiunea, aşa că e pregătit. Nu cred că lui Stanton o să-i 
pese prea mult, în oricare dintre cazuri, fără supărare. 

— Evident. 

— Dar sunt îngrijorată în privinţa mamei. Lucrurile s-au 
cam înrăutățit deja între noi. O să fie totalmente şocată că 
ne-am căsătorit - m-am oprit o clipă, încercând pentru a 
milioana oară să mă obişnuiesc cu gândul ăsta -, dar nu 
vreau să creadă că m-am ascuns pentru că sunt furioasă pe 
ea. 

— Atunci hai să-i spunem ei şi tuturor celorlalţi că ne-am 
logodit. 

Am înmuiat carnea de crab în untul topit, gândindu-mă 
că voiam să ajung foarte obişnuită cu vederea lui Gideon 
fără cămaşă, sătul şi relaxat. 


— O să mă toace la cap dacă o să locuim împreună 
înainte de căsătorie. 

— Ei bine, atunci va trebui să facă planuri repede, zise el 
sec. Eşti soţia mea, Eva. Nu-mi pasă dacă ceilalţi ştiu sau 
nu, eu ştiu. Şi vreau să mă întorc acasă la tine, să beau 
cafeaua dimineaţa cu tine, să-ţi trag fermoarul la rochii 
dimineaţa şi să ţi-l deschei seara. 

Mă uitam la el cum trăgea de un picioruş de crab şi l-am 
întrebat: 

— Vrei să porţi verighetă? 

— Abia aştept. 

Asta m-a făcut să zâmbesc. El se opri, holbându-se la 
mine. 

— Ce? l-am întrebat, căci nu scotea un sunet. Mi s-a 
întins untul pe faţă? 

El se lăsă pe spate, oftând din greu. 

— Eşti minunată. Îmi place tare mult să te privesc. 

— Nici tu nu arăţi râu, am replicat, simțind că-mi ia foc 
faţa. 

— Începe să dispară, murmură el. 

Mie mi-a pierit zâmbetul de pe faţă. 

— Ce? Ce dispare? 

— Îngrijorarea. Te simţi în siguranţă, nu-i aşa? întrebă el, 
sorbind din vin. Aşezată. E un sentiment bun. Îmi place. 
Mult. 

Eu nu avusesem la fel de mult timp ca el să mă 
obişnuiesc cu ideea că sunt măritată, dar, în timp ce mă 
lăsam pe speteaza scaunului, meditând la asta, a trebuit să 
fiu de acord cu el. Era al meu. Nimeni nu se mai putea îndoi 
acum de asta. 

— Şi mie îmi place. 

EI îmi duse încet mâna la buze. Inelul pe care tocmai mi-l 
dăduse atrăgea sclipirea lumânărilor şi strălucea în mii şi 
mii de luminiţe. Era un diamant mare, tăiat cu gust în stil 
Asscher, într-un stil retro. Îmi plăcea sofisticarea lui 


atemporală, dar cel mai mult îmi plăcea faptul că era inelul 
pe care tatăl lui i-l dăduse mamei lui, când se căsătoriseră. 

Deşi Gideon era profund rănit de trădarea părinţilor săi, 
timpul pe care ei trei îl petrecuseră în familie reprezentase 
ultima perioadă de fericire de care îşi amintea, înainte să 
mă cunoască pe mine. 

Şi era în stare să jure că el nu e romantic. 

Acum, observă că îmi admiram inelul. 

— Îţi place. 

— O, da, am zis, uitându-mă la el. Este special. Mă 
gândeam că putem să facem ceva neobişnuit şi cu casa 
noastră. 

— Da? Îmi strânse mâna şi se opri din mâncat. 

— Înţeleg nevoia de a dormi separați, dar nu-mi place 
ideea că avem uşi şi ziduri între noi. 

— Nici mie nu-mi place, dar siguranţa ta vine pe primul 
loc. 

— Ce-ai zice de un apartament mare, cu două 
dormitoare unite de o baie comună, fără uşi. Numai arcade 
sau coridoare. Prin urmare, tehnic, am fi în acelaşi spaţiu 
deschis. 

El se gândi puţin, după care încuviinţă din cap. 

— Fă tu nişte scheme şi o să chemăm un arhitect să pună 
totul în practică. O să mai locuim un timp în Upper West 
Side, până când terminăm de refinisat penthouse-ul. Cary 
poate să arunce o privire la apartamentul alăturat, cu un 
dormitor, şi să facă în acelaşi timp toate schimbările pe care 
le doreşte. 

Mi-am frecat piciorul gol de glezna lui, în chip de 
mulţumire. Vântul serii aducea până la noi acorduri de 
muzică, amintindu-ne că nu suntem singuri pe o insulă 
pustie. 

Oare Angus se distra şi el pe undeva? Sau poate era 
nevoit să stea pe undeva, în faţa uşii apartamentului 
nostru? 

— Unde e Angus? l-am întrebat. 


— Pe aici. 

— Şi Raul e pe aici? 

— Nu. E la New York, face cercetări să vadă în ce fel a 
ajuns brăţara lui Nathan la tipul ăla. 

— Oh! 

Brusc, mi-am pierdut pofta de mâncare. Mi-am luat 
şervetul şi m-am şters pe degete. 

— Ar trebui să fiu îngrijorată? 

Era o întrebare retorică, din moment ce nu încetasem 
deloc să fiu îngrijorată. Misterul celui care se ocupase să 
trimită poliţia în altă direcţie încă nu dispăruse şi mi se 
cuibărise într-un colţ al minţii. 

— Cineva mi-a oferit un permis de ieşire din închisoare, 
spuse el pe un ton neutru, lingându-şi buza de jos. Cred că 
o să mă coste ceva, dar încă nu m-a contactat nimeni. Prin 
urmare, o să-i contactez eu. 

— După ce-i găseşti. 

— Ei, îi găsesc eu, şopti el mohorât. Şi atunci o să ştim de 
ce. 

Mi-am încolăcit, pe sub masă, picioarele în jurul lui şi l- 
am ţinut strâns. 


Am dansat pe plajă, la lumina lunii. Noaptea, umezeala 
bogată era o încântare pentru simţuri şi ne bucuram din 
plin de ea. Gideon a dormit cu mine în acea noapte, deşi îmi 
dădeam prea bine seama cât îi era de greu să-şi asume 
acest risc. Nu-mi puteam închipui însă că în noaptea nunţii 
urma să dorm singură şi aveam încrederea că 
medicamentele pe care le lua, combinate cu faptul că în 
noaptea trecută nu dormise mai deloc, aveau să-l ajute să 
doarmă tun. Şi am avut dreptate. 

Duminică, mi-a propus să aleg: fie să vedem o cascadă 
uluitoare, fie să ne plimbăm cu catamaranul hotelului, ori să 
navigăm pe un râu din junglă. Am zâmbit şi i-am răspuns că 
poate data viitoare, după care mi-am făcut poftele cu el. 


Am lenevit amândoi toată ziua, bălăcindu-ne goi în 
piscina privată şi aţipind când ne venea cheful. Am plecat 
abia după miezul nopţii, iar mie îmi părea rău că nu mai 
putem sta. Weekendul fusese mult prea scurt. 

— Avem înainte o viaţă întreagă de weekenduri, îmi şopti 
el, în timp ce ne îndreptam spre aeroport, citindu-mi 
gândurile. 

— Sunt egoistă cu tine. Să ştii că te vreau numai pentru 
mine. 

Când ne-am urcat în avionul privat, am văzut că ni se 
aduseseră şi hainele pe care le folosiserăm în hotel. Asta m- 
a făcut să zâmbesc, gândindu-mă cât de puţine purtaserăm 
în aceste două zile. 

Am luat trusa cosmetică în dormitor, ca să mă pot spăla 
pe dinţi înainte să mă culc, în timpul zborului spre casă. Şi 
abia atunci am văzut eticheta de piele, cu chenar de alamă, 
care era legată de ea şi pe care era gravat numele Eva 
Cross. 

Gideon trecu pe lângă mine şi, în drum spre baie, mă 
sărută uşor pe umăr. 

— Hai să ne culcăm, îngeraş! Trebuie să dormim puţin, 
înainte să ne întoarcem la lucru. 

Eu i-am arătat eticheta de pe trusă, întrebând: 

— Era atât de evident pentru tine că aveam să spun da? 

— Eram foarte pregătit să te ţin ostatică până aveai s-o 
faci. 

Nu mă îndoiam că era în stare. 

— Sunt flatată. 

— Eşti măritată. Şi acum, grăbeşte-te, te rog, doamnă 
Cross! 

M-am grăbit cât am putut şi m-am băgat în pat, iar el m- 
a cuprins imediat în braţe, protector. 

— Vise plăcute, iubirea mea, am şoptit, cuprinzându-i 
braţele cu care îmi înconjura mijlocul. 

După mişcarea gurii lui pe gâtul meu, am simţit că 
zâmbea. 


— Visele mele s-au adeverit deja. 


Capitolul 20 


A fost ciudat luni de dimineaţă, când m-am întors la 
lucru, să văd că nimeni nu-şi dădea seama cât de profund 
mi se schimbase viaţa. Cine putea să-şi dea seama cât de 
mult se putea schimba percepţia unei persoane despre sine 
prin câteva cuvinte şi prin punerea unui inel de metal pe 
deget? 

Nu mai eram doar Eva, care sosise de curând la New 
York şi încerca să-şi croiască drum în oraşul cel mare, 
împreună cu prietenul ei cel mai bun. Eram soţia unui 
mogul. Aveam un întreg set de noi responsabilităţi şi 
aşteptări. Numai gândul la asta, şi era de ajuns ca să mă 
simt intimidată. 

După ce mi-a deschis uşile de securitate de la Waters 
Field & Leaman, Megumi s-a ridicat să mă întâmpine. Era 
îmbrăcată neobişnuit de cuminte, într-o rochie neagră fără 
mâneci, cu tiv asimetric, şi purta nişte pantofi cu toc, într- 
un nuanţă strălucitoare de fucsia. 

— Uau! Ce frumos te-ai bronzat! Sunt aşa de geloasă pe 
tine! 

— Mersi. Cum ai petrecut în weekend? 

— Numai lucrurile obişnuite. Michael nu m-a mai sunat, 
strâmbă ea din nas. Mi-e dor de hărţuiala aia. Mă făcea să 
mă simt dorită. 

— Eşti nebună, am clătinat eu din cap. 

— Ştiu. Hai, zi-mi ce-ai făcut tu! Ai petrecut cu starul 
rock sau cu Cross? 

— Buzele mele sunt pecetluite. 

Cu toate că mă mânca limba să dau totul iveală. Singurul 
lucru care mă împiedica era că nu-i spusesem încă nimic lui 
Cary, iar el trebuia să fie pe primul loc. 

— Nu se poate! Îşi îngustă privirea. Chiar n-ai de gând 
să-mi spui? 


— Evident că o să-ţi spun, i-am făcut cu ochiul. Doar că 
nu chiar acum. 

— Să ştii că ştiu unde lucrezi, strigă ea în urma mea, în 
timp ce mă îndreptam spre biroul meu. 

Când am ajuns, m-am pregătit să-i trimit un mesaj lui 
Cary, iar atunci am văzut că el îmi trimisese câteva SMS-uri 
în weekend, dar nu intraseră decât acum. Cu siguranţă nu 
erau în căsuţa mea poştală duminică, atunci când îl 
sunasem pe tata, ca de obicei. 

„Vrei să luăm prânzul împreună?” i-am scris. 

N-am primit de îndată răspuns, aşa că mi-am pus 
telefonul pe silențios şi l-am lăsat în sertarul de sus. 

— Unde ai fost în weekend? se interesă Mark, după ce 
sosi la birou. Te-ai bronzat excelent. 

— Mersi! Am lenevit în Marea Caraibilor. 

— Pe bune? Eu m-am tot uitat la insulele de acolo, după 
un loc care ar fi bun pentru o lună de miere. Mi-ai putea 
recomanda ceva de acolo, de unde ai stat? 

Am început să râd, fericită cum nu mai fusesem de mult. 
Cum nu mai fusesem niciodată. 

— Absolut. 

— Dă-mi detaliile! O să pun şi locul ăla pe lista 
posibilităţilor. 

— Ai fost însărcinat cu căutarea locurilor pentru luna de 
miere? m-am interesat, în timp ce ne luam cafeaua, ca să ne 
pregătim să începem ziua. 

— Da, zâmbi el într-un colţ al gurii. O să las planificarea 
nunţii pe seama lui Steven, din moment ce tot o rumegă de 
atâta timp. Dar luna de miere e a mea. 

Părea atât de fericit, şi ştiam prea bine cum se simte. 
Dispoziţia lui m-a făcut să-mi încep ziua şi mai bine. 


Liniştea zilei încetă la puţin după ora zece, când mă sună 
Cary, pe telefonul de la birou. 
— Biroul lui Mark Garrity, am răspuns, Eva Tramell... 


— ... trebuie să fie bătută la fund, îmi termină prietenul 
meu fraza. Nu mai ştiu de cât timp n-am mai fost aşa de 
furios pe tine. 

Mirată, am încruntat din sprâncene, cuprinsă de 
îngrijorare. 

— Cary, ce s-a întâmplat? 

— Eva, n-o să vorbesc despre lucruri importante la 
telefon, ca unii pe care îi ştiu. Ne întâlnim la prânz. Şi, doar 
ca să ştii, am refuzat o vizionare în după-amiaza asta ca să- 
ţi bag minţile în cap, pentru că aşa fac prietenii, continuă el 
cu furie în glas. Îşi fac timp în agendă ca să vorbească 
despre lucrurile care contează. Nu lasă mesaje vocale 
drăgălaşe, gândindu-se că e de ajuns! 

Pe urmă, convorbirea se  întrerupse. Am rămas 
nemişcată, în stare de şoc, un pic cam speriată. 

Tot ce însemna viaţa mea se opri cu un scârţâit de frâne. 
Cary era ancora mea. Când lucrurile nu mergeau bine între 
noi, mă făceam bucăţi foarte repede. Şi ştiam că şi cu ele la 
fel. Când nu puteam să fim în contact, el începea s-o dea în 
bară. Mi-am luat telefonul mobil şi l-am sunat înapoi. 

— Da, ce? se răsti el. Era însă un semn bun că 
răspunsese. 

— Dacă am făcut vreo tâmpenie, am zis repede, îmi pare 
rău şi o să repar totul. Bine? 

El mormăi iritat. 

— M-ai călcat rău pe nervi, Eva. 

— Ei bine, sunt foarte bună la călcarea oamenilor pe 
nervi, în caz că n-ai observat, dar nu-mi place deloc când îţi 
fac ţie asta, am oftat eu. O să înnebunesc, Cary, dacă nu 
rezolvăm problema. Am nevoie ca amândoi să fim în stare 
perfectă, ştii bine. 

— În ultimul timp, nu prea te-ai purtat de parcă ţi-ar şi 
păsa, replică el, îmbufnat. Eu am ajuns pe locul şapte, iar 
asta doare al dracului. 

— Mă gândesc mereu la tine. Dacă n-am şi arătat-o, e 
greşeala mea. 


El nu scoase nici un cuvânt. 

— Te iubesc, Cary. Chiar şi când o dau în bară. 

El oftă audibil. 

— Întoarce-te la muncă şi nu-ţi mai face probleme din 
cauza asta! O să discutăm la prânz. 

— Îmi pare rău. Serios! 

— Ne vedem la douăşpe! 

Am închis şi am încercat să mă concentrez, dar mi-era 
greu. Una era să-l văd pe Cary supărat pe mine, dar cu 
totul altceva era să văd că-l rănisem. Eu eram unul dintre 
puţinii oameni din viaţa lui în care avea încredere că n-o să- 
| abandoneze. 


La unsprezece şi jumătate, am primit câteva plicuri de 
corespondenţă între firme. Am fost tare încântată 
descoperind în unul dintre ele un bilet de la Gideon. 

Soția mea minunată şi sexy mă gândesc neincetat la 
tine. Al tău, Ă. 

Picioarele îmi dansau de fericire pe sub birou. Iar ziua 
mea cam ciobită se mai lumină puţin. 

I-am răspuns şi eu: 

Domnule Întunecat şi Primejdios, te iubesc ca o nebună. 
A ta, înlănţuită cu o ghiulea, doamna X. 

Am pus biletul într-un plic şi l-am aruncat în tăviţa de 
corespondenţă. 

Tocmai schiţam un răspuns pentru un artist care lucra la 
o campanie de carduri-cadou, când telefonul de pe birou 
începu să sune. Am răspuns cu salutul obişnuit şi am auzit o 
replică rostită cu un accent francez care îmi era cunoscut. 

— Eva, sunt Jean-Franqois Giroux. 

M-am lăsat pe spetează şi am răspuns: 

— Bonjour, Monsieur Giroux! 

— La ce oră ar fi cel mai bine să te întâlneşti cu mine 
azi? 


Ce dracu' voia de la mine? M-am gândit că, dacă voiam 
să aflu, trebuia să mă întâlnesc cu el. 

— La cinci? Eu un bar cu vinuri, în apropiere de 
Crossfire. 

— E în regulă. 

l-am spus cum să ajungă acolo, după care a închis, 
lăsându-mă nelămurită în legătură cu convorbirea. M-am 
cufundat în scaun, gânditoare. Eu şi Gideon ne străduiam 
să ne ducem vieţile mai departe, dar oamenii şi problemele 
din trecut încă mai încercau să ne ţină pe loc. Oare anunţul 
căsătoriei noastre, sau măcar al logodnei, avea să schimbe 
situaţia? 

Doamne, îmi doream asta. Dar era oare ceva uşor? 

Am aruncat o privire la ceas şi m-am concentrat iar pe 
muncă, întorcându-mă la e-mailul pe care îl scriam. 


La douăsprezece şi cinci, eram deja în hol, dar Cary încă 
nu ajunsese. În timp ce-l aşteptam, am simţit că încep să-mi 
cedeze nervii. Îmi repetasem în minte de sute de ori 
conversaţia pe care o avusesem cu Cary şi îmi dădeam 
seama că are dreptate. Mă convinsesem singură că n-avea 
să fie nici o problemă ca Gideon să vină să locuiască 
împreună cu noi, pentru că eu nu-mi închipuiam 
alternativa: să trebuiască să aleg între prietenul meu cel 
mai bun şi iubitul meu. 

lar acum, nici nu mai era vorba de vreo alegere. Eram 
căsătorită. Şi în culmea fericiri pentru asta. 

Cu toate astea, mi-am dat seama că mă bucur că-mi 
pusesem inelul de căsătorie în buzunarul cu fermoar al 
genţii. Dacă prietenul meu simţea că se creează o distanţă 
între noi, atunci nu ne-ar fi fost de nici un ajutor faptul că 
afla că mă căsătorisem în secret în weekend. 

Stomacul începuse să-mi zvâcnească. Secretele care se 
adunaseră între noi se tot înmulţeau. Şi nu puteam suporta 
asta. 

— Eva! 


Glasul lui Cary m-a smuls din gânduri şi am tresărit. Se 
îndrepta spre mine, în nişte pantaloni scurţi, tip cargo, şi un 
tricou cu guler în V. Nu-şi scosese ochelarii şi, cu mâinile 
înfundate în buzunare, părea distant şi rece. Capetele 
oamenilor se întorceau după el în timp ce se apropia, darel 
nu părea să observe, atent doar la mine. 

Picioarele mi se puseseră grăbite în mişcare, aproape 
fără voia mea, după care i-am sărit în braţe cu atât putere, 
că l-am lăsat fără respiraţie, făcându-l să icnească. L-am 
îmbrăţişat tare, cu obrazul lipit de pieptul lui. 

— Mi-a fost dor de tine, i-am zis, convinsă de asta din 
toată inima, deşi el nu prea ştia de ce. 

El mormăi ceva şi mă îmbrăţişă. 

— Uneori eşti o pacoste, fetiţo. 

M-am dat înapoi ca să-l privesc în ochi. 

— Îmi pare rău. 

Ne-am luat apoi de mână şi am ieşit împreună din 
Crossfire, îndreptându-ne spre restaurantul unde aveau 
nişte tacos excelente şi unde mâncaserăm şi data trecută 
când luaserăm prânzul împreună. Aveau şi nişte cocktailuri 
margarita bestiale, care mergeau de minune într-o zi 
fierbinte de vară. 

Am stat la coadă vreo zece minute şi mi-am comandat 
numai două tacos, pentru că nu mai fusesem de mult la 
sală. Cary şi-a luat şase. Ne-am repezit la o masă chiar în 
clipa în care cei care stătuseră acolo se ridicau, iar Cary a 
înfulecat un taco înainte ca eu să am măcar timp să-mi scot 
scobitoarea din învelişul de plastic. 

— Scuză-mă pentru mesageria vocală, i-am zis. 

— N-ai înţeles, zise el, ştergându-şi cu şervetul buzele 
care le făceau pe femeile în toată firea să chicotească 
precum nişte fetişcane când zâmbea. Toată situaţia asta e 
aiurea, Eva. Îmi laşi un mesaj în care îmi spui să mă 
gândesc la mutarea împreună cu Cross, după ce îi spui 
mamei tale că e un lucru stabilit şi înainte să dispari de pe 
faţa pământului, în weekend. Bănuiesc că nu-ţi pasă nici cât 


negru sub unghie în ce fel m-am simţit eu în legătură cu 
toate astea. 

— Nu-i adevărat! 

— De ce-ai mai avea nevoie de un coleg de apartament, 
dacă oricum o să te muţi cu iubitul tău? întrebă el, 
înfierbântându-se în mod vizibil. Şi ce te face să crezi că eu 
aş vrea să fiu a cincea roată la căruţă? 

— Cary... 

— N-am nevoie de ajutorul nimănui, Eva! replică el, cu 
ochii de smarald îngustaţi. Am locuri unde să pun capul pe 
pernă, am alţi prieteni cu care pot să împart un 
apartament. Nu-mi face mie favoruri! 

Mi se strânse inima. Încă nu eram pregătită să-l las pe 
Cary să plece. Cândva, în viitor, urma să o luăm pe drumuri 
diferite, poate să ne întâlnim doar la ocazii speciale. Dar 
timpul acela încă nu sosise. Nu era posibil. Numai la gândul 
ăsta mă lua durerea de cap. 

— Cine-a zis că fac asta pentru tine? i-am răspuns. Poate 
că nu pot suporta gândul că nu eşti lângă mine. 

El pufni, după care muşcă dintr-un taco, mestecă furios, 
apoi îl dădu pe gât, lingând şi scobitoarea. 

— Da' eu ce sunt aici? Garanţia ta pe trei ani, care 
demonstrează că ţi-ai revenit? Cadoul de sărbătorire, la Eva 
Anonim? 

— Scuză-mă! am spus, aplecându-mă spre el. Eşti furios, 
am priceput. Am zis că-mi pare rău. le iubesc şi mă bucur 
enorm că ai intrat în viaţa mea, dar n-am de gând să stau 
aici şi să fiu muştruluită din cauză că am dat-o în bară. 

Şi, cu asta, mi-am împins scaunul şi m-am ridicat de la 
masă. 

— Vorbim mai târziu. 

— O să te măriţi cu Cross? 

M-am oprit şi l-am privit în ochi. 

— M-a cerut şi am acceptat. 

Cary dădu din cap ca şi când n-ar fi fost deloc surprins şi 
muşcă din nou din taco, în timp ce eu îmi luam geanta de pe 


scaun. 

— 'Ţi-e teamă să trăieşti singură cu el? mă întrebă el, în 
timp ce mesteca. 

Normal că se gândise la asta. 

— Nu. O să doarmă în dormitorul lui. 

— În ultimele weekenduri, când te-ai tot întâlnit cu el, a 
dormit tot în altă cameră? 

Am rămas cu ochii holbaţi la el. Oare chiar ştia că Gideon 
era „iubitul” cu care îmi petrecusem timpul? Sau doar făcea 
o presupunere? Am hotărât că nu-mi pasă. Mă săturasem 
să-l mai mint. 

— În majoritatea timpului, da. 

EI îşi puse jos bucata de taco. 

— În sfârşit, ai spus şi tu ceva adevărat. Începusem să 
mă gândesc că ai uitat să mai fii şi sinceră. 

— Du-te-n mă-ta! 

El zâmbi larg, făcându-mi semn spre scaunul de pe care 
mă ridicasem. 

— Pune-ţi fundul jos, fetiţo! Încă n-am terminat discuţia. 

— Ai fost un ticălos. 

Brusc lui îi pieri zâmbetul de pe faţă şi privirea i se 
înăspri. 

— Faptul că m-ai minţit atâtea săptămâni mă face să mă 
port ciudat. Stai jos! 

M-am aşezat, uitându-mă urât la el. 

— Aşa? Eşti fericit? 

— Mănâncă! Am câteva chestii să-ţi spun. 

Am oftat, ca să scap de enervare, mi-am agăţat din nou 
geanta de spătarul scaunului şi m-am întors spre el, cu 
sprâncenele ridicate. 

— Dacă ai impresia, începu el, că dacă m-am lăsat de 
droguri şi muncesc din greu mi s-a defectat detectorul de 
minciuni, află că nu-i chiar aşa. Am ştiut că ţi-o tragi din nou 
cu Cross încă din clipa când te-ai întors la el. 

Am muşcat cu poftă dintr-un taco, privindu-l 
neîncrezătoare. 


— Eva, drăguţo, nu crezi că, dacă în tot New Yorkul ar fi 
existat încă un bărbat care să şi-o tragă toată noaptea, cum 
face Cross, nu l-aş fi găsit eu până acum? 

M-a apucat tusea, cât pe ce să-mi sară mâncarea din 
gură. 

— Nimeni n-are atâta noroc încât să găsească doi tipi ca 
el, unul după altul, rosti el sentenţios. Nici măcar tu. Ar 
trebui să ai întâi o perioadă de secetă sau măcar să fi dat de 
unii slabi de tot la pat, mai întâi. 

Am aruncat în el cu scobitoarea, iar el o prinse râzând. 
După care deveni iar serios. 

— Credeai că o să te condamn pentru că te-ai întors la el, 
după ce ţi-a dat papucii? 

— E mai complicat decât atât, Cary. Lucrurile sunt... 
varză. A fost foarte multă presiune. Şi încă sunt, cu 
reporteriţa aia care îl vânează pe Gideon... 

— Îl vânează? 

— Da, clar. Pur şi simplu nu voiam... „Să fii expus. 
Vulnerabil. Susceptibil de acuzaţii, de complicitate după 
cele întâmplate.” A trebuit s-o păcălim, am terminat fraza, 
abrupt. 

El rămase un timp tăcut, cugetând, după care dădu din 
cap. 

— Şi acum o să te măriţi cu el. 

— Da, am răspuns, după care am luat o gură de băutură, 
căci trebuia să scap de nodul din gât. Dar tu eşti unica 
persoană care ştie asta, în afară de noi doi. 

— În sfârşit, uite şi un secret pe care mi-l dezvălui! Îşi 
muşcă buzele un timp, după care continuă: Şi vrei în 
continuare să locuiesc cu tine. 

M-am aplecat spre el, întinzându-i mâna. 

— Ştiu că tu poţi să faci altceva, să te duci şi altundeva. 
Dar aş prefera să n-o faci. Încă nu sunt pregătită să trăiesc 
fără tine, indiferent dacă sunt măritată sau nu. 

EI îmi strânse mâna atât de tare, că-mi pârâiră oasele. 

— Eva... 


— Aşteaptă, am zis repede, căci, dintr-odată, devenise 
mult prea serios, iar eu nu voiam să mă refuze înainte să 
pun totul pe tapet. Penthaouse-ul lui Gideon are un 
apartament adiacent, cu un dormitor, pe care el nu-l 
foloseşte. 

— Un apartament cu un dormitor. Pe Fifth Avenue. 

— Da. E tare, nu? Şi al tău. Ai spaţiul tău, intrarea 
proprie şi vedere la Central Park. Dar tot eşti în legătură cu 
mine. Ai tot ce-i mai bun dintre cele două lumi. 

Mitraliam totul, sperând să găsesc ceva care să-l 
convingă să rămână. 

— O să mai stăm un pic în Upper West Side, până face el 
modificările necesare în penthouse. Gideon zice că putem 
face în acelaşi timp şi toate schimbările pe care le vrei tu la 
apartamentul tău. 

— Apartamentul meu. Cary se holba la mine, ceea cemă 
făcea şi mai nervoasă. Un bărbat şi o femeie încercau să se 
strecoare între masa noastră şi un scaun ocupat, care era 
împins prea mult pe culoar, însă i-am ignorat. 

— Nu vorbesc despre ajutor, l-am asigurat. M-am gândit 
să pun la treabă banii ăia pe care i-am strâns. Să creez o 
fundaţie sau ceva asemănător, pe care s-o folosesc pentru 
cauzele şi faptele de caritate în care credem. Şi am nevoie 
de ajutorul tău. O să te plătesc pentru asta. Nu doar pentru 
ceea ce faci, ci pentru chipul tău. Vreau să fii primul 
purtător de cuvânt al acestei fundaţii. 

Cary îşi slăbi strânsoarea de pe mâna mea. Alarmată, mi- 
am înteţit-o eu pe a mea. 

— Cary? 

— Tatiana este însărcinată, murmură el, cu umerii căzuţi. 

— Ce? 

Am simţit că mi se scurge sângele din obraji. Micuţul 
restaurant dădea pe dinafară de oameni, iar comenzile care 
se strigau la tejghea şi zăngănitul de tăvi şi tacâmuri făceau 
să fie greu să ne înţelegem, dar am auzit cuvintele care 
ieşiseră din gura lui Cary ca şi cum mi le-ar fi strigat. 


— Îţi baţi joc de mine? 

— Aş vrea eu, zise el, retrăgându-şi mâna şi dându-şi la o 
parte şuviţele care îi intraseră în ochi. Nu că nu mi-aş dori 
un copil. Partea asta e tare de tot. Dar... la dracu'! Nu acum, 
pricepi? Şi nu cu ea. 

— Cum dracu' a rămas gravidă? 

Cary se proteja cu atenţie extremă, ştiind prea bine că 
ducea o viaţă plină de riscuri. 

— Ei bine, mi-am băgat scula în ea şi am împins-o de 
colo-colo... 

— Mai taci, m-am răstit eu. Tu ai grijă. 

— Ei bine, faptul că-ţi pui o şosetuţă nu înseamnă 
protecţie garantată, zise el obosit, iar Iat nu ia pilule, 
pentru că zice că o face să-şi piardă controlul şi să mănânce 
prea mult. 

— Doamne! am exclamat, gata să izbucnesc în plâns. Eşti 
sigur că e altău? 

EI pufni. 

— Nu, dar asta nu înseamnă că nu e. E în şase 
săptămâni, deci e posibil. 

Trebuia să pun următoarea întrebare: 

— O să-l păstreze? 

— Nu ştiu. Se gândeşte la asta. 

— Cary... Nu mi-am putut reţine o lacrimă care mi se 
scurse pe obraz. Mă durea sufletul de mila lui. Ce-ai de 
gând să faci? 

— Ce pot să fac? se prăbuşi el în scaun. Este hotărârea 
ei. 

Probabil că faptul că n-avea nici o putere îl omora, de-a 
dreptul. După ce mama lui îl născuse, fără să-l fi dorit, 
folosise avortul ca să scape de sarcini. Ştiam că asta îl 
bântuia, căci îmi spusese. 

— Şi dacă se hotărăşte să păstreze copilul? O să faci un 
test de paternitate, nu? 

— Dumnezeule, Eva! Mă privi cu ochi înroşiţi. Încă nu m- 
am gândit mai departe. Ce dracu' să-i spun lui Trey? Abia 


am început să ne înţelegem mai bine, iar acum o să-i dau în 
cap cu asta? O să-mi dea papucii, gata, s-a terminat. 

Am oftat din greu şi mi-am îndreptat spatele. Nu puteam 
să-i las pe Cary şi pe Trey să se despartă. Acum, că eu şi 
Gideon ajunseserăm să ne înţelegem foarte bine, venise 
vremea să rezolv şi alte chestiuni din viaţa mea pe care le 
cam neglijasem. 

— O să ne ocupăm de toate pe rând. O să rezolvăm 
lucrurile pe măsură ce se întâmplă. O să ne descurcăm 
cumva. 

El înghiţi în sec. 

— Am nevoie de tine. 

— Şi eu am nevoie de tine. O să stăm împreună şi o să 
vedem cum rezolvăm totul, am zîmbit eu. Nu plec nicăieri şi 
nici tu. Numai la San Diego, în weekendul ăsta, am adăugat 
în grabă, amintindu-mi să vorbesc cu Gideon despre asta. 

— Slavă Domnului! Se aplecă din nou spre mine. Aş da 
orice să dau la coş cu doctorul Travis acum. 

— Da. 

Eu nu jucam baschet, dar ştiam că mi-ar face bine o 
şedinţă doar cu doctorul Travis. Oare ce-avea să spună 
aflând cât de mult deraiasem în cele câteva luni de când 
eram la New York? Ne dezvăluiserăm câteva vise mari 
ultima dată când fuseserăm împreună toţi trei. Cary se 
văzuse un star într-o reclamă la Super Bowl, iar eu mă 
vedeam ca una dintre persoanele care se ocupau de 
realizarea acelei reclame. Acum el avea în faţă perspectiva 
unui copil, iar eu eram măritată cu omul cel mai complicat 
pe care îl întâlnisem vreodată. 

— Doctorul Trav o s-o ia razna, şopti Cary, citindu-mi 
gândurile. 

Asta ne făcu pe amândoi să râdem până ne-au dat 
lacrimile. 


Când m-am întors la birou, am găsit alte câteva plicuri 
de corespondenţă internă. Muşcându-mi buza de jos, am 


început să mă uit printre ele, până l-am găsit pe care pe 
care mi-l doream. 
* 


Mă pot gândi la multe întrebuinţări pentru lanţul ăla, 
doamnă X. Și o să te bucuri enorm de toate. Al tău, X. 

Câţiva dintre norii grei ce întunecaseră acea zi se mai 
risipiră astfel. 

După dezvăluirea ameţitoare a lui Cary, întâlnirea cu 
Giroux, după-amiază, abia dacă mai intra pe scala lucrurilor 
care puteau să meargă rău. 

Când am ajuns, el era deja la barul cu vinuri. Purta 
pantaloni sport kaki şi o cămaşă albă, perfect călcată, cu 
mânecile suflecate şi deschisă la găt şi arăta bine. Neglijent. 
Dar asta nu-l făcea să pară mai relaxat. Era încordat ca un 
arc, vibrând de încordare şi de tot ceea ce-l rodea. 

— Eva! mă salută el şi, cu acea prietenie exagerată care 
nu-mi plăcuse nici prima dată, mă sărută din nou pe obraz. 
Enchante! 

— Să înţeleg că azi nu sunt prea blondă pentru tine? 

— Ah! Zâmbi, dar nu şi cu ochii. Chiar că o meritam din 
plin. 

Ne-am îndreptat spre masa lui de lângă fereastră şi, 
imediat după aceea, am fost serviţi. 

Localul avea aerul unui loc cu vechime. Tavanul era 
placat cu plăci de metal, iar pardoseala din lemn masiv şi 
barul tot din lemn sculptat sugerau că, la un moment dat în 
istoria acestui loc, aici fusese un pub. Fusese apoi 
modernizat, cu ornamente de crom şi cu un raft de vinuri în 
spatele barului, care putea să fie considerat o sculptură 
abstractă. 

Giroux mă studia fără să se ascundă, în timp ce chelnerul 
ne turna vinul. Habar n-aveam ce căuta, dar era clar ca 
bună ziua că se uită după ceva anume. În timp ce eu 
sorbeam dintr-un excelent vin de Shiraz, el se aşeză 
confortabil pe scaun, rotindu-şi băutura în pahar. 


— Ai cunoscut-o pe soţia mea. 

— Da. E foarte frumoasă. 

— Aşa e, zise el, coborându-i privirea în pahar. Ce 
altceva ai mai crezut despre ea? 

— Ce importanţă are ce cred eu? 

El mă privi din nou. 

— O consideri o rivală? Sau o ameninţare? 

— Nici una, nici alta. 

În timp ce sorbeam din nou din vin, am observat un SUV 
Bentley negru, oprindu-se într-un loc strâmt, lângă trotuar, 
chiar în faţa geamului. Angus se afla la volan şi, după cât se 
părea, nu dădea doi bani pe semnul cu „Parcarea interzisă” 
lângă care se oprise. 

— Eşti atât de sigură pe Gideon? 

Mi-am îndreptat din nou atenţia spre Giroux. 

— Da. Dar asta nu înseamnă că nu vreau să-ţi faci pachet 
nevasta şi s-o iei cu tine în Franţa. 

El zâmbi mohorât. 

— Îl iubeşti pe Cross, nu-i aşa? 

— Da. 

— De ce? 

Asta m-a făcut să zâmbesc. 

— Dacă ai impresia că poţi să pricepi ce vede Corinne la 
el după ceea ce mă atrage pe mine, las-o baltă! Eu şiel 
suntem... altfel unul cu altul decât suntem cu alţi oameni. 

— Am văzut. Cu el. 

Şi Giroux bău din vin, savurându-l înainte să înghită. 

— Scuză-mă, dar nu ştiu de ce ne aflăm aici. Ce doreşti 
de la mine? 

— Mereu eşti aşa de directă? 

— Da, am ridicat eu din umeri. Îmi pierd răbdarea dacă 
mă tot ameţeşti. 

— Atunci o să fiu direct. 

Se întinse spre mine şi mă prinse de mâna stângă. 

— Ai o urmă albă pe bronz, lăsată de un inel. Pare a fi 
unul mare. Probabil un inel de logodnă? 


M-am uitat şi eu la mână, văzând că are dreptate. Pe 
degetul inelar aveam o urmă pătrăţoasă, ceva mai albă 
decât restul pielii. Spre deosebire de mama, care avea tenul 
deschis, eu moştenisem pielea mai închisă a tatălui meu şi 
mă bronzam uşor. 

— Eşti foarte perspicace. Dar aş aprecia dacă ţi-ai ţine 
speculaţiile doar pentru tine. 

El zâmbi din nou şi, pentru prima dată, era un zâmbet 
sincer. 

— Poate că, în cele din urmă, o să-mi recâştig soţia. 

— Cred că ai putea, dacă ai încerca, am zis şi m-am 
ridicat, căci hotărâsem că era timpul să plec. Ştii ce mi-a 
spus odată soţia ta? Mi-a zis că eşti indiferent. În loc să 
aştepţi să se întoarcă la tine, ar trebui pur şi simplu s-o iei. 
Cred că asta vrea, de fapt. 

Se ridică şi el în picioare odată cu mine, depăşindu-mă 
cu mult ca înălţime. 

— A tot alergat după Cross. Nu prea cred că o femeie 
care aleargă după un bărbat o să creadă că un alt bărbat 
care aleargă după ea e prea atrăgător. 

— Nu ştiu ce să zic. 

Am scos o bancnotă de douăzeci de dolari şi am lăsat-o 
pe masă, deşi el se uită încruntat la mine văzând gestul. 

— A spus da când i-ai cerut să se mărite cu tine, nu-i 
aşa? Indiferent ce-ai făcut atunci, fă-o din nou! La revedere, 
Jean-Franqois! 

El deschise gura să spună ceva, dar eu ieşisem deja pe 
uşă. 


Când am ieşit din bar, Angus mă aştepta lângă Bentley. 

— Doriţi să mergeţi acasă, doamnă Cross? mă întrebă el, 
iar eu am intrat în maşină. 

Salutul lui mă făcuse să zâmbesc larg. Faptul acesta, 
combinat cu conversaţia recentă pe care o avusesem cu 
Giroux, mi-a dat o idee. 


— De fapt, aş vrea să mă opresc undeva, dacă nu te 
deranjează. 

— Absolut deloc! 

I-am dat adresa, după care m-am sprijinit de spătarul 
banchetei, lăsându-mă în voia aşteptării nerăbdătoare. 

Se făcuse şase şi jumătate când terminasem tot ce 
avusesem de făcut, dar când l-am întrebat pe Angus unde 
este Gideon, am aflat că încă nu plecase de la birou. 

— Mă poţi duce la el? l-am întrebat. 

— Bineînţeles. 

Era ciudat să mă întorc la Crossfire după orele de 
serviciu. Deşi mai erau oameni care treceau prin hol, locul 
arăta altfel decât în timpul zilei. Când am ajuns, am găsit 
deschise uşile de securitate de la Cross Industries, în timp 
ce o echipă de curăţenie îşi făcea treaba, golind coşurile de 
gunoi, ştergând geamurile şi dând cu aspiratorul. 

M-am dus ţintă spre Gideon, observând în trecere câte 
birouri erau goale, inclusiv al lui Scott, asistentul său. 
Gideon era la birou, cu căştile la urechi, iar sacoul îi era 
atârnat în cuierul din colţ. Avea mâinile în şolduri şi vorbea; 
buzele i se mişcau rapid, iar chipul îi era imaginea însăşi a 
concentrării. 

Peretele de lângă el era acoperit cu ecrane plate, pe 
care erau prezentate ştiri din toate colţurile lumii. În partea 
dreaptă era un bar plin cu carafe ce scânteiau ca nişte 
nestemate, aşezate pe rafturi luminate, de sticlă - singura 
pată de culoare în paleta rece de negru, alb şi gri a biroului. 
Trei zone de conversaţie distincte ofereau un spaţiu 
confortabil pentru nişte întâlniri ceva mai puţin formale, în 
timp ce biroul negru al lui Gideon era o minune a 
tehnologiei moderne, servind drept pupitru de comandă 
pentru toate echipamentele electronice din birou. 

Înconjurat de atâtea jucării costisitoare, soţul meu părea 
de-a dreptul delicios. Liniile frumos croite ale vestei şi 
pantalonilor îi puneau în evidenţă trupul perfect, iar 
imaginea lui la centrul său de comandă, emanând puterea 


cu care îşi construise imperiul, îmi făcea inima să bată 
nebuneşte. Ferestrele din podea până în tavan care îl 
înconjurau din două părţi permiteau ca vederea oraşului să 
constituie un fundal impozant, însă priveliştea aceasta nu-l 
punea absolut deloc în umbră. 

Gideon punea stăpânire pe tot ceea ce era sub mâna lui 
şi o făcea foarte bine. 

Am băgat mâna în geantă, am desfăcut fermoarul de la 
buzunarul interior şi am scos inelul dinăuntru, punându-mi- 
| pe deget. Pe urmă m-am apropiat de peretele de sticlă şi 
de uşile duble care îl despărţeau de restul lumii. 

El îşi îndreptă capul spre mine şi privirea i se înflăcără, 
văzându-mă. Apăsă un buton de pe birou şi uşile de sticlă se 
deschiseră automat. Peste o clipă, peretele de sticlă deveni 
opac, astfel încât nimeni dintre cei care se mai aflau încă la 
birou nu putea să ne vadă. 

Am intrat. 

— Sunt de acord, îi spunea el persoanei cu care vorbea. 
Fă-o şi pe urmă dă-mi raportul. 

În timp ce-şi scotea căştile, punându-le pe birou, nu-şi 
luă ochii de la mine. 

— Îngeraş, mi-ai făcut o surpriză plăcută. Spune-mi cum 
a fost întâlnirea cu Giroux! 

Am ridicat din umeri. 

— De unde ştiai? 

El zâmbi într-un colţ al gurii şi-mi aruncă o privire de 
parcă ar fi spus: „Pe bune? Chiar mă întrebi aşa ceva?” 

— Mai stai mult aici? l-am întrebat. 

— Am o teleconferinţă cu divizia din Japonia peste o 
jumătate de oră, după care gata. leşim să luăm cina. 

— Mai bine hai să luăm ceva acasă şi să mâncăm 
împreună cu Cary. O să aibă un copil. 

Gideon se încruntă, nelămurit. 

— Cum ai spus? 

— Bine, s-ar putea să aibă un copil, am oftat eu. E întors 
pe dos rău de tot din cauza asta şi vreau să-i ofer sprijin. În 


plus, ar trebui să se obişnuiască să te vadă din nou pe acolo. 

El mă scrută, cântărindu-mă din priviri. 

— Şi tu eşti cam întoarsă pe dos din cauza asta. Vino- 
ncoace! îmi spuse, în timp ce se îndrepta spre mine, cu 
braţele deschise. Vino la mine în braţe! 

Mi-am lăsat geanta pe podea, mi-am scos pantofii cu toc 
şi m-am repezit la el. Mă cuprinse cu braţele, apăsându-şi 
buzele ferme şi calde pe fruntea mea. 

— O să vedem noi cum va fi, îmi şopti. Nu-ţi mai face 
griji! 

— Te iubesc, Gideon. 

Drept răspuns, el mă îmbrăţişă şi mai strâns. 

Apoi m-am dat un pic în spate, privindu-i chipul uluitor. 
Avea ochii atât de albaştri, iar acum culoarea lor părea că 
se făcuse şi mai intensă, datorită bronzului pe care îl 
prinsese în timpul weekendului. 

— Am ceva pentru tine. 

— Da? 

M-am dat înapoi, prinzându-l de mâna stângă, înainte să 
o ia de pe mine. L-am ţinut de ea şi i-am strecurat pe deget 
inelul pe care tocmai îl cumpărasem pentru el, răsucindu-l 
uşor, ca să treacă şi de ultima falangă. El rămase nemişcat 
în tot acest timp. lar când i-am eliberat mâna, ca să se 
poată uita mai bine, nu se clinti din locul în care se afla, de 
parcă ar fi prins rădăcini acolo. 

Aplecându-mi capul într-o parte, am admirat inelul pe 
mâna lui, gândindu-mă că avea exact efectul pe care îl 
dorisem. Dar, cum trecuseră câteva clipe, iar el tot nu 
scotea nici un cuvânt, m-am uitat la el şi am observat că 
rămăsese cu privirea aţintită asupra mâinii, de parcă nu şi-o 
mai văzuse niciodată. 

Am simţit un ghimpe de durere. 

— Nu-ţi place. 

El îşi umflă nările, respirând profund, şi îşi întoarse 
mâna ca să se uite şi în partea din spate, care era la fel. 
Alesesem un model care mergea pe tot inelul. 


Verigheta de platină semăna foarte mult cu inelul pe 
care îl purta pe mâna dreaptă. Ambele aveau aceleaşi 
şanţuri cu margini rotunjite tăiate în metalul preţios, ceea 
ce îi dădea un aer masculin. Dar verigheta era împodobită 
cu rubine, făcând să fie imposibil să n-o observi. Pietrele de 
un roşu sângeriu contrastau cu pielea lui bronzată şi cu 
costumul negru, ca un semn discret al faptului că el era în 
posesia mea. 

— E prea mult, am zis încet. 

— Mereu e prea mult, răspunse el cu glas răguşit. Apoi 
mă prinse cu putere, luându-mi capul între palme, şi îşi lipi 
buzele de ale mele, sărutându-mă cu ferocitate. 

L-am prins de încheieturi, dar se mişca prea repede 
pentru mine; mă ridică de talie, astfel încât picioarele nu-mi 
mai atingeau pământul, şi mă duse astfel spre aceeaşi 
canapea unde mă întinsese pentru prima dată, cu atâtea 
săptămâni în urmă. 

— Nu ai timp pentru asta, am icnit. 

El mă aşeză cu fundul pe marginea sofalei. 

— N-o să dureze prea mult. 

Şi nu glumea. Îşi băgă mâinile sub fusta mea, îmi lăsă în 
jos chiloţeii, apoi îmi desfăcu picioarele şi îşi lăsă capul în 
Jos. 

Şi acolo, în biroul lui, unde tocmai îi admirasem puterea 
şi prezenţa autoritară, Gideon Cross îngenunche între 
coapsele mele, devorându-mă cu o îndemânare nemiloasă. 
Limba lui îmi flutură uşor peste clitoris, până când am ajuns 
să mă zvârcolesc din nevoia de a-mi da drumul, dar vederea 
lui - în costum, în biroul lui, satisfăcându-mă atât de atent - 
a fost ceea ce m-a adus la orgasm, strigându-i numele. 

Tremuram de plăcere în timp ce el mă lingea, iar 
lăuntrurile-mi sensibile tremurau sub penetrarea uşoară a 
limbii lui care mă cunoştea incredibil de bine. lar când îşi 
deschise fermoarul, eliberându-şi mădularul în erecţie, am 
simţit că sunt disperată după el, iar trupul mi s-a arcuit 


înspre el într-o implorare tăcută, lipsită de orice urmă de 
ruşine. 

Gideon îşi luă în mână penisul lung şi greu, frecându-i 
capul gros de crăpătura mea, umplându-se de lichidul 
orgasmului meu. Faptul că amândoi eram îmbrăcaţi, cu 
excepţia lenjeriei care ne încurca, făcea ca totul să pară şi 
mai senzual. 

— Vreau să mi te supui, îmi comandă pe un ton dur. 
Întoarce-te şi desfă-ţi larg picioarele. Vreau să ţi-o trag 
adânc de tot. 

Am scâncit de dorinţă la gândul ăsta şi m-am răsucit, ca 
să-i dau ascultare. Știind că e foarte înalt, m-am dus către 
braţul canapelei şi m-am lăsat peste el, ducându-mi mâna la 
spate să-mi ridic fusta. 

El nu şovăi nici o clipă. Cu o mişcare puternică a 
şoldurilor, mă penetră, lărgindu-mă. 

— Eva! 

Am icnit, înfigându-mi unghiile în pernele de pe sofa. Era 
gros şi tare ca piatra şi atât de adânc în mine... Presată pe 
braţului canapelei, aş fi putut jura că-i simt penisul cum mi 
împinge în burtă. 

Aplecându-se peste mine, mă cuprinse cu braţele şi îşi 
înfipse dinţii în ceafa mea. Posesia asta, atât de primitivă, 
îmi făcea sexul să se strângă în jurul lui, mângâietor. 

El gemu, sărutându-mă peste tot şi zgâriindu-mă uşor cu 
barba care îi crescuse peste zi. 

— Te simt atât de bine, îmi zise cu glas răguşit. Îmi place 
la nebunie să ţi-o trag. 

— Gideon! 

— Dă-mi mâinile! 

Fără să-mi dau seama ce dorea, mi-am lăsat mâinile pe 
lângă corp, iar el îmi prinse încheieturile, ducându-mi cu 
blândeţe mâinile la spate. 

Şi abia apoi începu cu adevărat să facă sex cu mine. Îşi 
înfigea scula în mine cu mişcări neîncetate, folosindu-se de 
braţele mele care să mă tragă spre el, ca să întâmpin 


izbiturile şoldurilor sale. 'Testiculele grele i se loveau de 
clitorisul meu, iar mişcările ritmice mă duceau rapid spre 
încă un orgasm. La fiecare izbitură, îi scăpa un geamăt, 
care răspundea ţipetelor mele. 

Goana lui spre orgasm era sălbatic de excitantă, ca şi 
controlul total pe care îl deţinea asupra trupului meu. Nu 
puteam decât să stau şi să primesc totul, să mă umplu de 
pasiunea şi de foamea lui, să-i fac pe plac exact aşa cum îmi 
făcuse el mie. Frecarea produsă de mişcările lui ample era 
o delicioasă înlănţuire de împingeri şi retrageri care mă 
înnebunea de dorinţă. 

Aş fi vrut să-l pot vedea, să-i văd ochii atunci când îşi 
pierdeau concentrarea şi se lăsa în voia plăcerii, când 
chipul îi devenea o grimasă de extaz agonic. Îmi plăcea 
enorm că aveam asupra lui un efect atât de sălbatic, că 
trupul meu îi producea atâta plăcere, că atunci când făcea 
amor cu mine toate stavilele îi erau aruncate în aer. 

Deodată, începu să tremure, gemând. Mădularul i se 
lungise şi i se făcuse şi mai gros, iar testiculele se 
strânseseră, retrăgându-se. 

— Eva... Dumnezeule! Te iubesc. 

Şi am simţit jetul de spermă în mine, fierbinte şi gros. 
Mi-am muşcat buzele, ca să-mi zăgăzuiesc ţipătul. Eram 
înnebunită de excitare pentru el, atât de aproape de 
orgasm! 

El îmi eliberă încheieturile şi mă înlănţui, strecurându-şi 
degetele de la o mână spre vulva mea, ca să-mi frece 
clitorisul ud tot. Şi mi-am dat drumul când încă ţâşnea 
sămânţa din el, iar păsărica mea îi mulgea mădularul ce mă 
inunda, umplându-mă toată. Îşi lipise buzele de obrazul 
meu, pârjolindu-mă cu răsuflarea lui fierbinte şi umedă; din 
piept îi scăpau gemete adânci, în timp ce rămăsese pradă 
orgasmului puternic şi îndelungat. 

Gâfâiam amândoi, cu respiraţia întretăiată, unul în 
braţele celuilalt. Am înghiţit cu greu şi am spus, abia mai 
respirând: 


— Bănuiesc că-ţi place inelul. 
Râsul lui mă umplu de bucurie. 


Peste cinci minute, zăceam pe canapea, stoarsă, plină de 
încântare, fără să fiu în stare să mă mişc. Gideon se aşezase 
la biroul lui, arătând proaspăt, perfect, emanând de 
sănătatea şi vitalitatea unui mascul care abia avusese parte 
de o partidă excelentă de sex. 

A ţinut teleconferinţa fără să pară câtuşi de puţin ameţit; 
majoritatea timpului a vorbit în engleză, însă la început şi la 
sfârşit li s-a adresat celorlalţi în japoneză, pentru o scurtă 
conversaţie, cu vocea lui profundă şi blândă. Din când în 
când, privirea îi aluneca spre mine, iar buzele i se curbau 
într-un zâmbet abia schiţat, în care se citea şi 
incontestabilul triumf masculin. 

Presupun că avea tot dreptul să se simtă astfel, dacă mă 
gândeam că prin trupul meu pluteau atâtea endorfine 
postorgasmice, încât aveam impresia că sunt beată. 

În cele din urmă, Gideon termină teleconferinţa şi se 
ridică, scoţându-şi iar sacoul. lar strălucirea din ochii lui îmi 
arăta clar şi motivul. Strângându-mi toată energia ca să 
ridic din sprâncene, am întrebat: 

— Nu plecăm? 

— Evident că plecăm. Dar nu încă. 

— Poate că ar fi cazul s-o laşi mai uşor cu vitaminele 
alea, campionule. 

El zâmbi uşor, în timp ce-şi descheia nasturii vestei. 

— Am pierdut prea multe zile în fantezii despre cum o să 
ţi-o trag pe canapeaua asta. Încă n-am îndeplinit nici 
jumătate dintre ele. 

M-am întins, excitându-l în mod deliberat. 

— Mai putem să nu fim cuminţi acum, când ne-am 
căsătorit? 

Din luminiţa care îi sclipea în ochi, am bănuit care sunt 
părerile lui în această privinţă. 


Pe la nouă seara, când am plecat de la Crossfire, Gideon 
îmi răspunsese cu lux de amănunte la această întrebare. 


Capitolul 21 


Stăteam cu Gideon aşezaţi pe podea, în livingul meu, şi 
mâncam pizza, îmbrăcaţi în trening, când ajunse acasă şi 
Cary, puţin după ora zece. Era însoţit de Tatiana. Eu m-am 
întins peste Gideon, să iau un pachet de parmezan, şi i-am 
şoptit: 

— Mama copilului. 

El se strâmbă. 

— O pacoste. Bietul băiat! 

Exact asta mi-a trecut şi mie prin cap când blonda înaltă 
a intrat şi a strâmbat cu mojicie din nas văzând pizza 
noastră. După aceea, l-a observat pe Gideon şi i-a dăruit un 
zâmbet extrem de provocator. 

Eu am respirat adânc, impunându-mi să nu fac caz din 
asta. 

— Bună, Cary, îl salută Gideon pe prietenul meu, după 
care mă luă cu braţul pe după umăr şi-şi ascunse faţa în 
părul meu. 

— Salut, răspunse Cary. La ce vă uitaţi? 

— Ultima razie, am răspuns eu. E foarte bun. Vreţi să 
staţi cu noi? 

— Cum să nu! Şi Cary o luă de mână pe atiana, 
conducând-o spre canapea. 

Ea nu avu nici măcar eleganța să ascundă faptul că ideea 
nu-i plăcea deloc. Amândoi se aşezară pe canapea, înlănţuiţi 
confortabil, într-un mod care în mod evident le era foarte 
familiar. Gideon împinse cutia de pizza spre ei. 

— Serviţi-vă, dacă vă e foame! 

Cary îşi luă o felie, în timp ce Tatiana se plânse că o 
împinsese. Eu eram uluită că nu poate să se simtă în largul 
ei petrecând o seară liniştită. Dacă urma să aibă copilul lui 
Cary, avea să intre şi în viaţa mea, şi mă enerva la culme 
gândul unei relaţii care să fie foarte distante. 


Până la urmă, n-au rămas prea mult timp cu noi. Ea o 
ţinea una şi bună că scenele filmate cu camera ţinută în 
mână o făceau să-i vină greață, iar Cary o duse în camera 
lui. După un timp scurt, mi s-a părut că o aud râzând, ceea 
ce m-a făcut să cred că marea ei problemă era să-l aibă pe 
Cary numai pentru ea. Înţelegeam prea bine această 
nesiguranţă. Eu însămi o cunoşteam mult prea bine. 

— Relaxează-te, îmi şopti Gideon, făcându-mă să mă las 
pe pieptul lui. O să rezolvăm împreună cu ei şi problema 
asta. Mai aşteaptă puţin! 

L-am prins de mâna stângă, pe care o sprijinea pe 
umărul meu, şi am început să mă joc cu inelul lui. 

El mă sărută pe tâmplă, apoi am continuat să ne uităm la 
televizor. 


Cu toate că Gideon dormise în apartamentul vecin, în 
dimineaţa următoare se întoarse destul de devreme ca să- 
mi încheie fermoarul la o rochie mulată şi să-mi 
pregătească o cafea. Abia îmi pusesem nişte cercei cu perle 
şi eram pe hol, când Tatiana apăru, venind dinspre 
bucătărie, cu două pahare de apă în mână. 

Era goală puşcă. 

Era cât pe ce să explodez de nervi, dar mi-am păstrat 
tonul calm. Cu siguranţă, nu se vedea deloc că era 
însărcinată, dar simplul fapt că ştiam asta era un motiv 
destul de puternic ca să nu ţip la ea. 

— Scuză-mă! Dacă vrei să te plimbi prin apartamentul 
meu, trebuie să ai hainele pe tine. 

— Nu e doar apartamentul tău, replică ea, aruncându-şi 
coama de un blond întunecat peste umeri, în timp ce 
încerca să treacă de mine. 

Mi-am întins braţele de-a latul coridorului, blocându-i 
calea. 

— Tatiana, nu e cazul să te joci cu mine! 

— Şi dacă o fac...? 

— O să pierzi. 


Ea îmi susţinu privirea un timp îndelungat. 

— Elo să mă aleagă pe mine. 

— Dacă se va ajunge la aşa ceva, o să-ţi poarte pică şi tu 
tot o să pierzi, am răspuns, lăsând braţul în jos. Gândeşte-te 
la asta! 

În spatele meu, uşa de la camera lui Cary se deschise 
încet. 

— Ce dracu' faci, lat? 

Am întors capul şi mi-am văzut prietenul în cadrul uşii, 
doar în boxeri. 

— Îţi dă un bun pretext să-i cumperi un halat frumos, 
Cary. 

El strânse din dinţi şi-mi făcu un semn cu mâna, 
deschizând uşa mai larg, într-o poruncă tăcută spre Tatiana, 
să-şi mişte fundul gol înăuntru. 

Mi-am continuat drumul, scrâşnind din dinţi. Şi m-am 
enervat şi mai tare când l-am găsit pe Gideon în bucătărie, 
sprijinit de blat şi bându-şi liniştit cafeaua. Purta un costum 
negru şi o cravată gri-deschis, arătând insuportabil de 
frumos. 

— Îţi place spectacolul? l-am întrebat sec. Uram până şi 
gândul că văzuse o altă femeie goală. Şi nu orice femeie, ci 
un manechin cu genul de trup zvelt, de salcie, pe care se 
ştia că îl preferase până atunci. 

El ridică un umeri, nepăsător. 

— Nu în mod special. 

— Îţi plac tipele înalte şi slabe, am zis, luând cana de 
cafea care mă aştepta pe blat, lângă el. 

Drept răspuns, Gideon îşi puse mâna stângă peste a 
mea. Rubinele de pe verigheta lui scânteiau în lumina 
puternică din bucătărie. 

— Ultima dată când am verificat, soţia căreia nu-i pot 
rezista era mignonă şi voluptuoasă. Spectaculos de 
voluptuoasă. 

Eu am închis ochii, încercând să înlătur ghimpele 
geloziei. 


— Ştii de ce am ales inelul ăsta? 

— Roşu e culoarea noastră, zise el încet. Rochii roşii în 
limuzine. Pantofi cu tocuri roşii, care urlă a sex, la 
petrecerile în grădină. Un trandafir roşu în părul tău la 
căsătoria noastră. 

Faptul că înţelesese mă făcu să mă simt uşurată. M-am 
îndreptat spre el, lipindu-mi trupul de al său. 

—  Mmmm, mormăi el, trăgându-mă mai aproape. 
Îngeraş, eşti o mână de om, moale şi delicioasă. 

Eu am scuturat din cap, în timp ce furia mi se transforma 
în exasperare, iar el îşi frecă nasul de obrazul meu. 

— Te iubesc. 

— Gideon! Mi-am dat capul pe spate, oferindu-i gura, 
lăsându-l să-mi alunge proasta dispoziţie cu săruturile lui. 

Să-i simt buzele pe ale mele mă făcea întotdeauna să mă 
umplu de dorinţă. Eram uşor ameţită când s-a oprit, 
murmurând: 

— În seara asta am o şedinţă cu doctorul Petersen. Te 
sun când termin şi vedem atunci ce facem cu cina. 

— Bine. 

El zâmbi, la replica mea absolut nonşalantă şi fericită. 

— Pot să stabilesc o întâlnire pentru amândoi, joi. 

— Joia viitoare, te rog, am răspuns, în timp ce zâmbetul 
îmi pierea de pe faţă. Nu-mi place deloc că mai pierd o 
şedinţă, dar mama vrea ca eu şi Cary să venim joia asta la o 
gală de caritate. Mi-a cumpărat o rochie şi tot ce mai 
trebuie. Mă tem că dacă nu merg, o să interpreteze în mod 
greşit. 

— O să mergem împreună. 

— Serios? 

Gideon în smoching era un adevărat afrodiziac pentru 
mine. Evident, Gideon îmbrăcat în orice sau fără nimic pe el 
era de ajuns ca să mă excite. Dar în smoching... Doamne 
Dumnezeule, îmi tăia răsuflarea. 

— Da. E timpul să fim văzuţi din nou împreună. Şi să ne 
anunţăm logodna. 


— Pot să profit de tine în limuzină? mi-am lins eu buzele. 
Ochii lui îmi zâmbeau. 


— Fără îndoială, îngeraşul meu. 
* 


Când am ajuns la lucru, Megumi nu era la biroul ei, aşa 
că n-am putut să văd cum o mai ducea. Totuşi, asta mi-a 
oferit oarecum un pretext să-l sun pe Martin şi să mă 
interesez dacă ajunsese undeva cu Lacey după noaptea 
noastră de pomină de la Primal. 

Când mi-am scos telefonul ca să-mi pun un reminder, am 
observat că mama îmi lăsase un mesaj vocal în seara de 
dinainte. L-am ascultat în timp ce mă duceam spre biroul 
meu. Voia să ştie dacă vreau să-mi aranjez părul şi să mă 
machiez înainte de dineul de joi, sugerându-mi să aducă ea 
o echipă de cosmeticiene şi să ne gătim împreună. 

Când am ajuns la birou, i-am trimis un SMS, în care îi 
spuneam că ideea mi se părea excelentă, dar n-avea să fie 
suficient timp, deoarece nu plecam de la serviciu decât la 
ora cinci. 

Tocmai mă apucam de lucru, când apăru şi Will. 

— Ai vreun plan pentru prânz? se interesă el. Arăta 
foarte drăguţ într-o cămaşă cu carouri, care numai lui 
putea să-i vină aşa de bine, şi o cravată uni, albastru-închis. 

— Nu mai vreau încă un desfrâu cu carbohidrați, te rog! 
Fundul meu nu mai poate să îndure. 

— Nu, zâmbi el larg. Natalie a trecut de faza brutală a 
regimului ei, aşa că lucrurile stau ceva mai bine. Mă 
gândeam la un restaurant unde se mănâncă supe şi salate. 

— Sunt pentru, am surâs şi eu. Să văd dacă vrea şi 
Megumi să vină? 

— Nu vine azi. 

— Da? Nu se simte bine? 

— Habar n-am. Am aflat asta, pentru că eu am fost cel 
care a sunat la agenţia care ne trimite lucrători temporari, 
ca să vină cineva în locul ei. 


M-am lăsat pe spate, încruntându-mă. 

— O s-o sun în pauză, să văd cum se simte. 

— Transmite-i salutări din partea mea! zise el şi, bătând 
uşor darabana pe tăblia biroului meu, plecă. 


Restul zilei a trecut ca într-o ceaţă. l-am lăsat un mesaj 
lui Megumi în pauză, pe urmă am sunat-o din nou după 
serviciu, în timp ce Clancy mă ducea în Brooklyn, pentru 
ora de Krav Maga. 

— Spune-i lui Lacey să mă sune dacă ţi-e prea rău, 
spuneam în mesajul vocal. Vreau doar să ştiu dacă eşti în 
regulă. 

Am închis, după care m-am rezemat de banchetă, 
admirând grandoarea podului Brooklyn. Întotdeauna, când 
treceam de masivele arce de piatră care se înălţau peste 
Fast River, aveam impresia că pătrund în altă lume. Sub 
noi, pe căile de navigaţie se vedeau ici-colo feriboturi şi câte 
o barcă singuratică, ce se îndreptau spre portul aglomerat 
al New Yorkului. 

Am ajuns la rampa de coborâre în mai puţin de un minut, 
şi mi-am îndreptat iar atenţia spre telefon. L-am sunat pe 
Martin. 

— Eva, răspunse el vesel, căci în mod sigur avea numărul 
meu în agenda din telefon. Mă bucur că te aud! 

— Ce mai faci? 

— Bine, tu? 

— Şi eu la fel, mă descurc. Ar fi cazul să ne mai vedem şi 
noi uneori. 

Am zâmbit spre o polițistă care dirija cu îndemânare 
circulaţia în intersecţia înfiorător de complicată din capătul 
din Brooklyn al podului. Ţinea totul în mişcare cu un fluier 
în gură, făcând cu mâna gesturi fluide, dar foarte hotărâte. 

— Am putea să bem ceva într-o zi, după lucru, ori să 
luăm cina în patru. 

— Mi-ar plăcea. Te vezi cu cineva anume? 

— M-am împăcat cu Gideon. 


— Gideon Cross? Ei bine, dacă putea cineva să-l prindă 
în plasă, numai tu eşti aceea. 

Am început să râd, dorindu-mi să fi avut inelul pe deget. 
Nu-l purtam în timpul zilei, aşa cum făcea Gideon cu al lui. 
Lui nu-i păsa cine ştia că e prins sau de câtre cine, dar eu 
încă nu le spusesem nimic oamenilor din viaţa mea. 

— Mersi pentru votul de încredere. Tu cum stai? Te vezi 
cu cineva? 

— Sunt oarecum cu Lacey. Îmi place de ea. E foarte 
amuzantă. 

— Excelent. Mă bucur să aud. Uite, dacă vorbeşti azi cu 
ea, poţi s-o rogi să mă anunţe cum se simte Megumi? N-a 
fost azi la serviciu, pentru că nu se simţea bine, şi vreau 
doar să mă asigur că nu e nici o problemă şi că n-are nevoie 
de ceva. 

— Sigur! 

În receptor se auzi deodată un val de zgomot, sunetul de 
neconfundat produs de faptul că ieşea afară. 

— Lacey nu este în oraş, dar ar trebui să mă sune 
diseară. 

— Mulţumesc. Îţi sunt recunoscătoare. Văd că pleci 
undeva, aşa că închid. Hai să vedem, poate ieşim împreună 
în weekendul următor, şi o să punem la punct detaliile peste 
câteva zile. 

— Sună bine. Mă bucur că m-ai sunat. 

— Şi eu, am zâmbit. 

Apoi am închis şi, pentru că se părea că mai am puţin şi 
ajungeam, i-am trimis un mesaj Shawnei şi altul lui Brett. 
Numai câte un „Bună!” însoţit de o faţă zâmbitoare. 

Când mi-am ridicat ochii, am surprins privirea lui Clancy, 
care mă privea în oglinda retrovizoare. 

— Ce face mama? l-am întrebat. 

— O să fie bine, răspunse el, în felul lui laconic obişnuit. 

Am încuviinţat şi am continuat să privesc pe fereastră, 
întrezărind un refugiu de autobuz din metal strălucitor, pe 
care se lăfăia un panou cu Cary. 


— E tare greu uneori cu familia. 

— Ştiu. 

— Clancy, ai vreun frate sau vreo soră? 

— Un frate şi o soră. 

Oare cum erau? La fel de duri şi de periculoşi ca şi 
Clancy? Sau el era oaia neagră? 

— Eşti apropiat de ei, dacă nu te deranjează că te 
întreb? 

— Suntem foarte legaţi. Sora mea nu trăieşte în State, 
aşa că n-o văd prea des, dar vorbim la telefon cel puţin o 
dată pe săptămână. Fratele meu stă în New York, aşa că ne 
vedem mai des. 

— Ce bine! 

Am încercat să mi-l închipui pe Clancy relaxat, stând la o 
bere cu un bărbat care semăna cu el, dar n-am reuşit. 

— Şi el lucrează tot în serviciile de securitate? 

— Nu încă, răspunse el cu acea mişcare subtilă a buzei 
de jos care părea un zâmbet. Deocamdată lucrează în FBI. 

— Şi sora ta lucrează tot în domeniul legii? 

— E la puşcaşii marini. 

— Uau! Tare. 

— Da, e tare. 

M-am uitat la el, la părul tuns milităreşte. 

— Şi tu ai fost militar, nu-i aşa? 

— Am fost. 

Şi nu mai spuse nimic altceva. 

Până să deschid eu gura să-l mai întreb ceva, mi-am dat 
seama că ajunsesem la fostul depozit unde era studioul lui 
Parker. Mi-am luat sacul de sport şi am ieşit înainte să 
apuce Clancy să-mi deschidă portiera. 

— Ne vedem peste o oră! 

— Pune-i la pământ, Eva! îmi ură el, uitându-se după 
mine în timp ce intram. 

Abia se închisese uşa după mine, când am zărit o 
brunetă pe care o cunoşteam şi pe care n-aş prea fi vrut s-o 
mai văd. Niciodată. Stătea în picioare lângă saltelele de 


antrenament, cu braţele încrucişate. Era îmbrăcată în nişte 
pantaloni negri de trening, cu o vipuşcă albastră, care se 
potrivea cu tricoul cu mânecă lungă. Părul castaniu ondulat 
era prins la spate, într-o coadă foarte strânsă. Se întoarse 
spre mine, iar ochii albaştri şi reci mă măsurară din cap 
până în picioare. 

În faţa inevitabilului, am tras aer în piept şi m-am 
apropiat de ea. 

— Detectiv Graves! 

— Eva! Dădu scurt din cap. Eşti foarte frumos bronzată. 

— Mersi. 

— Cross te-a dus pe undeva în weekend? 

Nu prea era o întrebare de dragul conversaţiei. Am 
simţit cum îmi înţepeneşte şira spinării. 

— Am avut un pic de timp liber. 

Ea zâmbi într-un colţ al gurii. 

— Încă eşti foarte precaută. Bine. Ce părere are tatăl tău 
despre Cross? 

— Cred că tata are încredere în judecata mea. 

Graves dădu din cap. 

— Dacă aş fi în locul tău, m-aş mai gândi la brăţara lui 
Nathan Barker. Dar, mă rog, pe mine crimele nerezolvate 
mă cam îngrijorează. 

Un fior de nelinişte îmi trecu pe spinare. Toată treaba 
asta mă îngrijora şi pe mine, dar cu cine aş fi putut vorbi 
despre asta? Nu cu cineva ca Gideon, şi îl cunoşteam prea 
bine ca să mă îndoiesc că făcea tot ce-i stătea în putere ca 
să rezolve acest mister. 

— Îmi trebuie un partener de antrenament, zise brusc 
Graves. Şi tu eşti potrivită. 

— Ăăă, poftim? Am clipit, neînţelegând. Asta înseamnă...? 
Putem...? 

— Cazul a fost clasat, Eva, zise ea, ducându-se pe saltea 
şi începând exerciţiile de stretching. Grăbeşte-te! N-am 
toată seara la dispoziţie. 


Graves m-a bătut zdravân. Avea ceva forţă, pentru o 
femeie atât de slabă, ca o scândură. Era concentrată, 
precisă şi nemiloasă. De fapt, am învăţat foarte mult de la 
ea în acea oră şi jumătate pe care am petrecut-o împreună, 
şi în special să nu-mi las niciodată garda jos. Era iute ca 
fulgerul şi se mişca rapid, exploatând cel mai mic avantaj. 

La opt şi ceva, când am ajuns în sfârşit acasă, m-am 
băgat direct în cadă. M-am scufundat în apa cu aromă de 
vanilie, înconjurată de lumânări, sperând ca Gideon să-şi 
facă apariţia înainte să mă încreţesc toată. 

EI se întoarse, în sfârşit, chiar când mă înfăşuram într-un 
prosop, iar după părul ud şi blugii jilavi mi-am dat seama că 
făcuse un duş după o şedinţă cu antrenorul lui. 

— Bună, campionule! 

— Bună, nevastă! 

Se îndreptă spre mine, îmi dădu la o parte prosopul şi îşi 
îngropă capul între sânii mei. Mi s-a tăiat respiraţia când 
începu să-mi sugă un sfârc, trăgând ritmic, până când se 
întări. Apoi se îndreptă de spate, ca să-şi admire opera. 

— Doamne, cât eşti de sexy! 

M-am înălţat pe vârfuri şi l-am sărutat pe bărbie. 

— Cum a fost în seara asta? 

El mă privi cu un zâmbet uşor. 

— Doctorul Petersen ne-a felicitat, după care a început 
să-mi spună cât e de importantă terapia de cuplu. 

— Crede că ne-am căsătorit prea repede. 

Gideon începu să râdă. 

— Eva, el nu voia nici măcar să facem sex. 

Am strâmbat din nas, mi-am pus iar prosopul şi am luat 
un pieptene, ca să-mi descurc părul ud. 

— Lasă-mă pe mine, îmi ceru el, luându-mi pieptenele 
din mână şi ducându-mă spre marginea căzii, unde mă puse 
să mă aşez. 

În timp ce mă pieptăna, i-am povestit despre faptul că 
mă întâlnisem cu detectivul Graves la ora de antrenament 
Krav Maga. 


— Avocaţii mei m-au informat că acest caz a ajuns într-un 
punct mort, spuse Gideon. 

— Tu ce simţi în legătură cu asta? 

— Eşti în siguranţă. Asta e tot ce contează. 

Glasul lui nu avea nici o inflexiune, ceea ce mă făcu să-mi 
dau seama că îi păsa mai mult decât îmi spusese. Ştiam că 
undeva, în adâncul sufletului, uciderea lui Nathan îl 
bântuia. Pentru că eu eram bântuită de ceea ce făcuse 
Gideon pentru mine, şi noi eram cele două jumătăţi ale 
aceluiaşi suflet. 

De asta dorise Gideon atât de mult să ne căsătorim. 
Eram oaza lui de siguranţă. Eram unica persoană care 
cunoştea toate secretele întunecate şi chinuite pe care le 
avea, şi îl iubeam cu disperare, cu ele cu tot. Iar el avea mai 
multă nevoie de dragoste decât orice alt om pe care îl 
cunoscusem. 

Am simţit o vibraţie în umăr şi l-am tachinat: 

— Ai vreo nouă jucărie în buzunar, campionule? 

— Ar fi trebuit să închid drăcia aia, mormăi el, scoţându- 
şi telefonul. Se uită la ecran, după care răspunse cu un 
scurt: Cross. 

Am auzit în receptor un glas agitat de femeie, dar nu 
puteam înţelege ce spune. 

— Când? Şi, după ce auzi răspunsul, întrebă iar: Unde? 
Da. Vin imediat. 

Apoi închise şi îşi trecu o mână prin păr. M-am ridicat. 

— Ce s-a întâmplat? 

— Corinne e în spital. Mama zice că-i de rău. 

— Mă îmbrac imediat. Ce s-a întâmplat? 

Gideon se uită la mine. Simţeam că mi se face pielea de 
găină. Nu-l văzusem niciodată atât de... zguduit. 

— Pastile, zise răguşit. A înghiţit un flacon întreg de 
pastile. 


Am luat Aston Martinul. În timp ce aşteptam ca omul de 
la parcare să ne aducă maşina, Gideon îl sună pe Raul, 


cerându-i să vină la spital ca să preia maşina când 
ajungeam şi noi. 

Gideon se strecură la volan; apoi conduse foarte 
concentrat; fiecare întoarcere a volanului şi apăsare pe 
acceleraţie era făcută cu îndemânare şi cu precizie. Deşi 
împărţeam acelaşi spaţiu cu el, ştiam că se închisese în sine. 
Din punct de vedere emoţional, era imposibil să ajung la el. 
Mi-am pus mâna pe genunchiul lui, ca să-i ofer alinare şi 
sprijin, dar nici măcar n-a tresărit. Nu eram nici măcar 
sigură că simţise ceva. 

Raul ne aştepta când ne-am oprit în faţa intrării de la 
Urgenţe. Îmi deschise portiera, după care ocoli maşina prin 
spate şi, după ce Gideon cobori, îi luă locul la volan. 
Minunatul vehicul fusese deja mutat de pe aleea principală, 
înainte să trecem de uşile automate. 

L-am luat de mână pe Gideon, dar nu eram sigură că 
simţisem asta. Atenţia îi era îndreptată spre mama lui, care 
se ridică în clipa când am intrat în zona privată spre care 
fuseserăm îndreptaţi. Elizabeth Vidal aproape că nu-mi 
aruncă nici o privire, ducându-se drept la fiul său, ca să-l 
îmbrăţişeze. 

El însă nu-i răspunse la fel - dar nici nu se feri. Doar îşi 
înteţi un pic strânsoarea pe mâna mea. 

Doamna Vidal nici măcar nu mă salută. Îmi întoarse 
spatele şi arătă spre cuplul care stătea lângă ea. Fără 
îndoială, erau părinţii lui Corinne. Când eu şi Gideon am 
intrat, ei vorbeau cu Elizabeth, ceea ce mi s-a părut ciudat, 
din moment ce Jean-Franqois stătea singur lângă o 
fereastră, părând la fel de tare un intrus pe cât mă făcuse 
pe mine Elizabeth să mă simt. 

Gideon îşi slăbi strânsoarea de pe mâna mea, în timp ce 
mama lui îl trăgea spre familia lui Corinne. Mă simţeam 
aiurea rămasă aşa, singură, în mijlocul culoarului, aşa că m- 
am dus la Jean-Franqois. 

L-am salutat cu glas blând. 

— Îmi pare foarte rău. 


El mă privi cu ochi morţi, părând că îmbătrânise cu zece 
ani din seara trecută, de când mă întâlnisem cu el la barul 
de vinuri. 

— Ce cauţi aici? 

— Doamna Vidal l-a sunat pe Gideon. 

— Normal, zise el, aruncând o privire spre locul unde se 
aflau ceilalţi. S-ar putea crede că el este soţul ei, nu eu. 

I-am urmat şi eu privirea. Gideon stătea pe vine în faţa 
părinţilor lui Corinne, ţinând-o de mână pe mama ei. O 
senzaţie de spaimă bolnăvicioasă mă cuprinse, făcându-mă 
să-mi fie frig. 

— Preferă să moară decât să trăiască fără el, remarcă el 
fără intonaţie. 

Mi-am întors iarăşi privirea către el. Şi, brusc, am 
înţeles. 

— I-ai spus, nu-i aşa? Despre faptul că ne-am logodit. 

— Şi uite ce bine a primit vestea! 

Doamne, Dumnezeule! Am făcut un pas spre perete, 
clătinându-mă, căci simţeam nevoia să mă sprijin de ceva. 
Cum ar fi putut Corinne să nu-şi dea seama ce avea să-i facă 
lui Gideon o tentativă de sinucidere? Nu putea fi aşa de 
oarbă. Sau poate că scopul ei, în tot acest timp, fusese 
reacţia lui, sentimentul lui de vinovăţie? Mi se făcea rău 
când mă gândeam că putuse să fie atât de manipulatoare, 
dar rezultatul nu putea fi negat. Gideon se întorsese la ea. 
Cel puţin deocamdată. 

O doctoriţă intră în sală; era o femeie cu chip blând, cu 
un păr blond-argintiu, strâns în coc, şi cu ochi de un 
albastru-deschis. 

— Domnul Giroux? 

— Oui. Jean-Franqois făcu un pas în faţă. 

— Sunt doctor Steinberg. Eu mă ocup de soţia 
dumneavoastră. Putem să vorbim o clipă între patru ochi? 

Tatăl lui Corinne se ridică în picioare. 

— Noi suntem familia ei. 

Doctoriţa Steinberg le zâmbi blând. 


— Înţeleg. Totuşi, eu trebuie să vorbesc cu soţul lui 
Corinne. Pot să vă asigur că se va face bine, după câteva 
zile de odihnă. 

Apoi, ea şi Giroux ieşiră din sală, fapt care făcea 
imposibil de auzit ce discutau, deşi puteau fi văzuţi prin 
peretele de sticlă. Giroux era mult mai înalt decât doctoriţa 
scundă, dar ceea ce îi spunea ea îl dărâma vizibil. Tensiunea 
din sala de aşteptare ajunsese la un nivel insuportabil. 
Gideon stătea în picioare lângă mama lui, foarte atent la 
scena sfâşietoare care se desfăşura în faţa ochilor noştri. 

În timp ce vorbea, doctoriţa Steinberg întinse o mână şi 
o puse pe braţul lui Jean-Frangois. Şi, după câteva clipe se 
opri, uitându-se la el. El rămăsese nemişcat, cu ochii 
pironiţi în podea, cu umerii căzuţi, ca şi cum ar fi purtat o 
povară imensă în spate. 

Mă pregăteam să mă îndrept spre el, dar Gideon a fost 
mai rapid. În clipa în care ieşi din sala de aşteptare, Giroux 
se repezi la el. 

Bufnitura cu care cei doi bărbaţi se ciocniră era de o 
violenţă incredibilă. Sala se zgudui când Gideon se izbi de 
peretele de sticlă. 

Cineva scoase un strigăt de surprindere, pe urmă începu 
să ţipe, chemând paznicii. 

Gideon îl aruncă pe Giroux cât colo, parând un pumn. 
După aceea se ghemui, evitând un alt pumn în faţă. Jean- 
Francois urlă ceva, cu chipul contorsionat de furie şi de 
durere. 

Tatăl lui Corinne se repezi spre ei chiar în clipa în care 
paznicii soseau, cu armele paralizante pregătite, ţintind 
spre ei. Gideon îl împinse iar pe Jean-Frangois, apărându- 
se, fără să-i dea nici măcar un pumn. Avea chipul ca de 
piatră, ochii reci şi aproape la fel de lipsiţi de viaţă ca ai lui 
Giroux. 

Acesta zbiera la Gideon. Tatăl lui Corinne lăsase uşa 
deschisă, aşa că am prins câte ceva din ceea ce-şi spuneau. 
Cuvântul enfant nu avea nevoie de nici o traducere. În 


sufletul meu se făcu o tăcere de moarte; un zumzet îmi ţiuia 
în urechi, făcând imposibil să mai aud şi altceva. 

Toată lumea se grăbi să iasă din sală, în timp ce lui 
Gideon şi Giroux li se puseseră cătuşe, cu mâinile la spate, 
şi paznicii îi împingeau spre un lift de serviciu. Am clipit 
când l-am văzut pe Angus apărând în cadrul uşii; puteam să 
jur că e o imagine plăsmuită de imaginaţia mea. 

— Doamnă Cross, mi se adresă el încet, apropiindu-se 
grijuliu de mine, cu şapca în mână. 

Nici măcar nu-mi dădeam seama cum arătam. 
Rămăsesem blocată la cuvântul enfant şi la toate posibilele 
lui semnificaţii. La urma urmelor, Corinne se afla la New 
York încă de când îl cunoscusem eu pe Gideon... dar nu şi 
soţul ei. 

— Am venit să vă duc acasă. 

Eu m-am încruntat. 

— Unde e Gideon? 

— Mi-a trimis un mesaj şi mi-a cerut să vin să vă iau. 

Confuzia în care mă aflam se transformase într-o durere 
ascuţită. 

— Dar are nevoie de mine. 

Angus respiră adânc, cu ochii plini de ceva ce semăna cu 
mila. 

— Vino cu mine, Eva! E târziu. 

— Nu vrea să fiu aici, am zis pe un ton neutru, agăţându- 
mă de unicul lucru pe care începeam să-l pricep. 

— Vrea să fii acasă şi să te simţi bine. 

Picioarele mele parcă prinseseră rădăcini. 

— Asta spunea în mesaj? 

— Asta e în mintea lui. 

— Ai fost drăguţ. 

Şi am început să merg, ca şi cum aş fi fost pe pilot 
automat. 

Am trecut pe lângă un om din personalul spitalului care 
făcea ordine în harababura creată când Giroux fusese 


aruncat într-un cărucior cu instrumente. Felul în care omul 
evita să se uite la mine părea să confirme realitatea crudă. 
Fusesem lăsată deoparte. 


Capitolul 22 


Gideon nu veni acasă în noaptea aceea. Înainte să plec la 
serviciu, m-am dus în apartamentul lui şi am găsit patul 
nedesfăcut. 

Oriunde îşi petrecuse noaptea, cu siguranţă nu fusese 
lângă mine. După ce aflasem de sarcina lui Corinne, eram 
uluită că fusesem lăsată singură, fără să-mi dea nici măcar 
o explicaţie. Mă simţeam de parcă îmi explodase o bombă 
imensă în faţă şi fusesem abandonată în mijlocul 
dezastrului, singură şi ameţită. 

Angus şi Bentley-ul mă aşteptau jos când am ieşit. M-a 
apucat enervarea. De fiecare dată când Gideon se 
îndepărta de mine, îl trimitea pe Angus, pe post de surogat. 

— Ar fi trebuit să mă mărit cu tine, Angus, am bodogănit, 
în timp ce mă strecuram în maşină. Iu eşti mereu aici 
pentru mine. 

— Gideon are grijă de asta, răspunse el, înainte să-mi 
închidă portiera. 

„Mereu credincios”, mi-am spus în sinea mea, plină de 
amărăciune. 

Când am ajuns la serviciu, am aflat că Megumi tot nu se 
simţea bine şi nu venise la serviciu. Asta m-a făcut să fiu 
atât îngrijorată pentru ea, cât şi uşurată pentru mine. Nu 
era genul ei să lipsească de la serviciu - ba chiar ajungea 
mereu mai devreme -, aşa că absenţele repetate îmi 
spuneau că avea cu adevărat probleme. Numai că, din 
moment ce nu era aici, nici nu putea să-şi dea seama în ce 
stare sunt şi să-mi pună întrebări la care nu voiam să 
răspund. Sau, mai precis, nu puteam să răspund. Habar n- 
aveam pe unde se afla soţul meu, ce făcea sau ce simţea. 

Şi eram furioasă şi rănită din cauza asta. Singurul 
sentiment pe care nu-l încercam era teama. Gideon avusese 
dreptate când spusese că mariajul urma să ne dea un 


sentiment liniştitor de siguranţă. Era al meu într-un fel pe 
care ar fi trebuit să se străduiască din greu să-l distrugă. 
Indiferent ce s-ar fi întâmplat, trebuia să stea de vorbă cu 
mine la un moment dat. Singura întrebare era: când? 

M-am concentrat pe treburile mele, rugându-mă să 
treacă orele mai repede. La cinci, când am plecat acasă, 
încă nu aveam nici o veste de la Gideon şi nici nu putusem 
să-l contactez. Şi, în ceea ce mă privea, el era cel care 
trebuia să construiască un pod peste prăpastia pe care o 
crease între noi. 

După serviciu, m-am dus la cursul de Krav Maga, iar 
Parker m-a antrenat doar pe mine timp de o oră. 

— În seara asta, mai ai un pic şi explodezi, spuse el, după 
ce l-am pus la podea pentru a cincea sau a şasea oară. 

Nu i-am mărturisit că mi-l închipuiam pe Gideon în locul 
lui. 

La întoarcerea acasă, am dat peste Cary şi Trey, care 
stăteau în living; mâncau nişte sandviciuri enorme şi se 
uitau la un show de comedie. 

— Avem o mulţime, zise Trey, întinzându-mi o jumătate 
din sandviciul lui. E şi bere în frigider. 

Era un băiat tare bun, cu o fire minunată. Şi îl iubea pe 
prietenul meu cel mai bun. M-am uitat la Cary şi, pentru o 
clipă, el şi-a dat la iveală confuzia şi chinul. După care s-a 
ascuns în spatele zâmbetului său strălucitor şi minunat şi a 
bătut cu palma o pernă de lângă el. 

— Vino să stai aici, fetiţo! 

— Sigur, am acceptat eu, în parte pentru că nu suportam 
gândul să stau singură în camera mea, înnebunită de 
gânduri. Stai numai să fac un duş! 

După ce m-am săpunit bine şi m-am schimbat în nişte 
haine confortabile, m-am aşezat pe canapea, lângă cei doi. 
M-am încruntat când am primit un mesaj de eroare cu „nu 
poate fi găsit”, după ce am încercat să urmăresc telefonul 
lui Gideon, folosind instrucţiunile date de el. 


În cele din urmă, am adormit în living, preferând 
canapeaua unui pat ce putea să păstreze parfumul soţului 
meu dispărut. 


În orice caz, tot în parfumul lui m-am trezit, când i-am 
simţit braţele în jurul meu, în timp ce mă ridica. Pe jumătate 
adormită, m-am lăsat cu capul pe pieptul lui, ascultându-i 
bătăile puternice şi sigure ale inimii. Mă duse în braţe în 
dormitor. 

— Unde ai fost? am murmurat. 

— În California. 

— Ce? am tresărit eu. 

EI scutură din cap: 

— Vorbim mâine-dimineaţă. 

— Gideon... 

— Mâine-dimineaţă, Eva, repetă el pe un ton ferm, în 
timp ce mă aşeza în pat, sărutându-mă pe frunte. 

Eu l-am prins de încheietură, în timp ce se ridica. 

— Să nu cumva să îndrăzneşti să pleci! 

— N-am dormit de două zile! zise el, pe un ton iritat, 
care mă alarmă. 

M-am ridicat în coate, încercând să-i zăresc chipul în 
semiîntuneric, dar mi-era prea greu, mai ales că încă nu mă 
trezisem cu totul. Mi-am dat seama doar că purta blugi şi 
un tricou cu mânecă lungă, dar asta era tot. 

— Ei, şi? Ai un pat chiar aici. 

E] oftă lung, exasperat. 

— Culcă-te! Mă duc să-mi iau medicamentul. 

Abia când am observat că lipseşte prea mult mi-am adus 
aminte că avea o cutie cu pastile în baia mea. Plecase numai 
ca să plece. Am aruncat pătura de pe mine şi am ieşit în 
grabă din cameră, ducându-mă în livingul întunecat ca să- 
mi iau cheile. M-am dus la apartamentul lui Gideon şi am 
intrat, cât pe ce să mă împiedic de o valiză lăsată neglijent 
în hol. 


Probabil că nu intrase decât ca s-o lase, după care venise 
la mine. Şi, cu toate astea, nu avusese intenţia să-şi 
petreacă noaptea în patul meu. Atunci, de ce venise? Doar 
ca să mă vadă cum dorm? Să vadă ce fac? 

Fir-ar să fie! Oare aveam să-l înţeleg vreodată? 

L-am căutat şi l-am găsit adormit în dormitorul cel mare, 
cu faţa în jos, cu capul pe perna mea, îmbrăcat. Ghetele îi 
zăceau aruncate care încotro la celălalt capăt al patului, ca 
şi cum şi le-ar fi scos în grabă, iar telefonul şi portofelul şi le 
aruncase pe noptieră. 

Telefonul reprezenta o ispită irezistibilă. 

L-am înhăţat, am scris „îngeraş” la parolă şi am început 
să scotocesc prin el fără pic de ruşine. Puțin îmi păsa dacă 
mă prindea făcând asta. Dacă n-avea de gând să-mi 
răspundă la întrebări, aveam tot dreptul să caut singură 
răspunsurile. 

Ultimul lucru pe care mă aşteptam să-l găsesc era o 
mulţime de fotografii ale mele în albumul lui. Erau zeci de 
poze: unele cu noi doi împreună, făcute de paparazzi, altele 
pe care mi le făcuse el cu telefonul fără ca eu să ştiu. Erau 
instantanee care îmi dădeau ocazia să mă privesc cu ochii 
lui. 

În clipa aceea, orice grijă a dispărut. Mă iubea. Mă 
adora. Nici un bărbat n-ar fi putut să-mi facă pozele pe care 
mi le făcuse el, cu părul în dezordine, nemachiată, nefăcând 
nimic mai interesant decât să citesc ori să stau în faţa unui 
frigider deschis, analizând ce voiam să iau. Poze cu mine 
dormind, mâncând sau  încruntându-mă concentrată... 
Lucruri plictisitoare, absolut obişnuite. 

În jurnalul apelurilor avea în majoritate convorbiri cu 
Angus, Raul sau Scott. Erau mesaje vocale de la Corinne cu 
care am refuzat să mă torturez singură ascultându-le; am 
observat însă că nu-i răspunsese şi că nici n-o sunase de 
ceva vreme. Erau convorbiri între el şi partenerii de afaceri 
- vreo două telefoane la Arnoldo şi ceva mai multe la 
avocaţii lui. 


Şi trei apeluri făcute şi primite între el şi Deanna 
Johnson. 

M-am încruntat. Apelurile duraseră între câteva minute 
şi un sfert de oră. 

M-am uitat apoi în mesagerie şi l-am găsit pe cel pe care 
i-l trimisese lui Angus când eram la spital: „Am nevoie să o 
iei de aici”. 

M-am prăbuşit într-un fotoliu, în celălalt colţ al camerei, 
holbându-mă la mesaj. „Am nevoie”, nu „vreau”. Dintr-un 
motiv nelămurit, cuvântul acesta mi-a schimbat percepţia 
despre cele întâmplate. Încă nu pricepeam totul, dar nu mă 
mai simţeam atât de... dată la o parte. 

Erau şi mesaje schimbate cu Ireland, ceea ce m-a 
bucurat foarte mult. Nu le-am citit, dar am observat că 
ultimul era de luni. 

Am pus telefonul în locul unde-l găsisem şi l-am privit pe 
bărbatul pe care îl iubeam, cufundat într-un somn adânc, 
epuizat. Aşa cum stătea, îmbrăcat în felul acesta, îşi arăta 
cu adevărat vârsta. Avea atâtea responsabilităţi şi făcea ca 
totul să pară uşor de realizat, fără nici un efort... atât de 
natural, fără nici un artificiu, încât era uşor să uiţi că era la 
fel de vulnerabil ca oricine altcineva pentru că muncea prea 
mult şi într-un ritm prea stresant. 

Era îndatorirea mea de soţie să-l ajut să treacă peste 
toate. Dar îmi era imposibil s-o fac dacă mă îndepărta. Ca să 
mă cruţe pe mine de griji, îşi lua prea multe asupra lui. 

Trebuia să stăm de vorbă despre asta imediat ce se 
trezea. 


M-am trezit cu gâtul strâmb şi cu sentimentul persistent 
că ceva nu era în regulă. Cu mişcări încete, ca să nu dau jos 
ceva, m-am desfăşurat din poziţia chircită în care 
adormisem în fotoliu, văzând că se luminase bine de ziuă. 
Prin ferestre se revărsa o lumină rozalie-portocalie, iar o 
privire rapidă la ceasul de lângă pat m-a anunţat că se 
făcuse dimineaţă. 


Gideon mârâi, făcându-mă să înţepenesc, înspăimântată 
de acest sunet. Era un zgomot înfricoşător, sunetul unei 
creaturi rănite atât la trup, cât şi la suflet. M-au trecut fiorii 
când l-am auzit gemând din nou, căci toată fiinţa mea 
reacţiona cu putere la chinul lui. 

M-am dus în grabă la pat, am sărit în el şi am 
îngenuncheat, scuturându-l de umăr. 

— Gideon! Trezeşte-te! 

El tresări şi se îndepărtă de mine, chircindu-se în jurul 
pernei mele, strângând-o cu putere. Trupul i se scutură 
puternic, sub povara unui suspin. 

M-am culcat în spatele lui, prinzându-l protector cu un 
braţ pe după mijloc. 

— Şşş, iubirea mea, i-am şoptit. Eşti cu mine. Sunt aici, 
lângă tine. 

Şi am început să-l legăn în timp ce plângea în somn, iar 
lacrimile mele îi udau cămaşa. 


— 'Trezeşte-te, îngeraşul meu, şopti Gideon, sărutându- 
mi uşor bărbia. Te vreau. 

M-am întins, cu muşchii dureroşi de la ultimele seri de 
antrenamente dure şi de la cele câteva ore în care 
dormisem pe fotoliu, înainte să trec în pat, lângă el. 

Tricoul îmi era ridicat, lăsându-mi sânii pradă gurii lui 
lacome. O mână se strecurase în pantalonii de trening şi 
apoi în chiloţi, găsindu-mi vulva şi mângâind-o cu 
îndemânare, până începusem să mă ud. 

— Gideon... Puteam să-i simt dorinţa în felul cum mă 
atingea, o patima care trecea dincolo de atingerea pielii 
noastre. 

El puse stăpânire pe gura mea, făcându-mă să tac cu un 
sărut. Şoldurile mi se arcuiau în timp ce degetele lui se 
împingeau în mine, penetrându-mă cu blândeţe. Doritoare 
să răspund cererii lui tăcute de a primi mai mult, am 
început să trag de pantaloni, dând din picioare neîncetat, 
până când am reuşit să mă descotorosesc de ei. Am început 


apoi să trag de nasturele de la blugii lui, deschizându-l şi 
dându-i la o parte pantalonii şi boxerii. 

— Du-mă în tine, îmi şopti el pe buze. 

l-am prins  mădularul întărit şi gros în mână, 
poziţionându-l şi ridicându-mă ca să primesc în mine primul 
centimetru al lui. 

EI îşi cufundă faţa în părul meu în timp ce se împlânta în 
mine, afundându-se, gemând de plăcere, căci îl ţineam 
strâns de tot. 

— O, Doamne, Eva! Am atâta nevoie de tine! 

Îl înlănţuiam cu braţele şi cu picioarele, ţinându-l cât 
puteam de strâns. 

Timpul, lumea toată nu mai aveau nici o importanţă 
pentru mine. Gideon îşi reînnoia toate promisiunile pe care 
mi le făcuse pe nisipul plajei caraibiene, iar eu încercam să-l 
vindec, sperând să-i dau puterea de care avea nevoie ca să 
reziste încă o zi. 


Tocmai mă machiam, când Gideon veni după mine în 
baie, ca să pună pe blatul de marmură de lângă mine o 
cană aburindă de cafea cu frişcă. Era doar în pantalonii de 
pijama, aşa că am bănuit că nu se ducea la birou sau, cel 
puţin, nu pleca imediat. 

L-am studiat în oglindă, în căutarea unor semne că-şi 
amintea visele. Nu-l văzusem niciodată atât de profund 
tulburat, de parcă i s-ar fi frânt inima. 

— Eva, zise el încet, trebuie să vorbim. 

— Asta şi aşteptam. 

El se rezemă de blat, ţinându-şi cana cu ambele mâini. 
Rămase cu privirea aţintită la cafea un timp destul de lung, 
după care mă întrebă: 

— Te-ai filmat vreodată făcând sex cu Brett Kline? 

— Ce? M-am întors cu faţa spre el, strângând cu putere 
peria de machiaj. Nu. La dracu”, nu! De ce mă întrebi una 
ca asta? 

EI îmi susţinu privirea. 


— Alaltăieri noapte, când m-am întors de la spital, 
Deanna m-a abordat în hol. După situaţia creată cu 
Corinne, ştiam că nu este cea mai bună abordare să o 
resping. 

— Ţi-am spus asta. 

— Ştiu. Ai avut dreptate. Aşa că am dus-o la un bar de pe 
stradă, i-am oferit un pahar de vin şi mi-am cerut scuze. 

— Ai luat-o în oraş şi i-ai oferit vin, am repetat eu. 

— Nu, am dus-o ca să-mi cer scuze pentru felul în care 
m-am purtat cu ea. l-am oferit un pahar de vin ca să avem 
un motiv să ne aşezăm în afurisitul ăla de bar, zise el, 
enervat. Mi-am închipuit că tu ai prefera un loc public, nu s- 
o duc în apartament, deşi acest lucru ar fi fost mai 
convenabil şi mai privat. 

Avea dreptate, şi îi eram recunoscătoare că se gândise la 
felul cum aveam eu să reacţionez şi că făcuse ceea ce era 
necesar pentru asta. Dar tot nu-mi convenea că Deanna se 
alesese cu o pseudoiîntâlnire cu el. 

Probabil că Gideon îşi dăduse seama ce simţeam, pentru 
că un colţ al gurii i se ridică. 

— Eşti atât de posesivă, îngeraş! Ai noroc că asta îmi 
place tare mult. 

— Mai taci! Şi ce legătură este între Deanna şi o casetă 
cu o partidă de sex? Ţi-a spus ea că ar exista aşa ceva? Eco 
minciună. Minte. 

— Nu minte. Faptul că mi-am cerut scuze a calmat 
lucrurile între noi destul de mult încât să-mi arunce un os. 
Mi-a vorbit despre casetă şi despre faptul că urmează să fie 
vândută la licitaţie foarte curând. 

— Crede-mă, tipa asta trânteşte numai tâmpenii. 

— Cunoşti un tip numit Sam Yimara? 

Am încremenit. Simţeam că în stomac mi se căscase un 
hău de spaimă. 

— Da, era tipul care se ocupa cândva cu filmările pentru 
trupă. 


— Aşa e, răspunse Gideon, luând o gură de cafea, 
privindu-mă întunecat peste marginea cănii. Se pare că 
punea camere peste tot la unele dintre spectacolele trupei, 
ca să strângă material din culise. Susţine că a recreat 
videoclipul pentru Fata de aur pornind de la nişte filmări 
reale şi explicite. 

— O, Doamne! Mi-am dus mâna la gură, simțind că mi se 
face rău. 

Era deja destul de neplăcut să mă gândesc că nişte 
străini se uitaseră la cum mi-o trăgeam cu Brett, dar era de 
un milion de ori mai rău să mi-l închipui pe Gideon uitându- 
se la asta. Încă îmi aminteam expresia de pe faţa lui când 
văzuse videoclipul, iar asta fusese îngrozitor. Dacă urma să 
vadă ce se petrecuse cu adevărat, noi doi n-aveam să mai 
fim niciodată la fel. Ştiam că eu n-aş fi putut niciodată să-mi 
şterg din minte imaginile cu el şi cu o altă femeie. Şi, cu 
timpul, aveau să mă roadă pe dinăuntru, ca un acid. 

— De asta te-ai dus în California? am întrebat, îngrozită. 

— Deanna mi-a dat informaţia pe care o avea, iar eu am 
avut grijă să fac rost de o restricţie temporară, care îi 
interzice lui Yimara să aibă licenţă ori să vândă acest film. 

Din limbajul trupului său, nu-mi puteam da absolut deloc 
seama ce gândea ori ce simţea. Era închis în sine, reţinut, 
controlându-se cu atenţie. Eu însă aveam impresia că mă 
destram cu totul. 

— Nu poţi să opreşti darea în vileag, am şoptit. 

— Avem o restricţie temporară pentru proceduri 
judiciare. 

— Filmul ăla o să ajungă pe un site de tip file-sharing şi o 
să se răspândească precum ciuma. 

El clătină din cap, iar vârfurile şuviţelor negre precum 
cerneala îi mângâiară umerii. 

— Am pus o echipă de Il-işti să caute zi şi noapte, şapte 
zile pe săptămână, fişierul ăla pe internet, dar Yimara n-o să 
facă nici un ban dacă pune filmarea pe net la liber. Are 
valoare numai ca exclusivitate. Şi n-o să dea absolut nimic 


la liber până când nu epuizează toate celelalte opţiuni - 
inclusiv aceea de a mi-l vinde mie. 

— Deanna o să vorbească. Slujba ei e să scoată secretele 
la iveală, nu să le păstreze. 

— l-am oferit patruzeci şi opt de ore de exclusivitate 
pentru fotografiile de la nunta noastră, dacă stă cu ochii pe 
problema asta. 

— Şi a acceptat? am întrebat eu, sceptică. Femeia asta 
este moartă după tine. Şi nu cred că s-a bucurat foarte tare 
să afle că nu mai eşti pe piaţă, şi încă definitiv. 

— Există un punct de la care devine clar că nu mai e nici 
o speranţă, replică el sec. Cred că am reuşit să fac clar acel 
punct. Crede-mă, s-a bucurat foarte mult de banii pe care o 
să-i facă din exclusivitatea nunţii. 

Eu m-am dus spre vasul de toaletă, am lăsat capacul şi 
m-am aşezat. Realitatea a ceea ce-mi spusese devenea tot 
mai pregnantă. 

— Gideon, îmi vine să vomit. 

El îşi puse cafeaua lângă a mea, lăsându-se pe vine în 
faţa mea. 

— Uită-te la mine! 

I-am dat ascultare, deşi mi-era tare greu. 

— N-o să permit niciodată nimănui să te rănească, îmi 
spuse. Înţelegi? O să am grijă de asta. 

— Îmi pare rău, am şoptit. Îmi pare îngrozitor de rău că 
trebuie să te confrunţi cu aşa ceva. Şi, cu tot ce mai ai pe 
cap... 

Gideon îmi luă mâinile într-ale lui. 

— Eva, cineva ţi-a violat intimitatea. Nu ai de ce să-ţi ceri 
scuze pentru asta. lar cât despre rezolvarea problemei... 
acesta e dreptul meu. E onoarea mea. lu o să fii mereu pe 
primul loc. 

— Nu s-ar fi zis că sunt pe primul loc când eram la spital, 
l-am contrazis eu, căci simţeam nevoia să scap de acest 
resentiment, înainte să ajungă să sape prea mult în mine, şi 
pentru că aveam nevoie să-mi explice de ce mă îndepărta 


mereu când încerca să mă protejeze. Totul s-a dus dracului, 
şi tu m-ai aruncat lui Angus, deşi voiam să fiu acolo pentru 
tine. Apoi ai zburat în alt stat şi nu m-ai sunat... nu mi-ai 
spus nimic. 

EI îşi încleştă maxilarul. 

— Şi nici n-am dormit. Am folosit fiecare minut pe care l- 
am avut la dispoziţie şi a trebuit să fac multe favoruri ca să 
reuşesc ca acea restricţie să fie dată în acel timp scurt. 
Trebuie să ai încredere în mine, Eva. Chiar dacă nu înţelegi 
ce fac, crede-mă că mă gândesc mereu la tine şi fac ceea ce 
e mai bine pentru tine. Pentru noi. 

Eu mi-am întors privirea, urând răspunsul pe care mi-l 
dădea. 

— Corinne e gravidă. 

El oftă puternic. 

— Da, a fost. Era în patru luni. 

Un cuvânt mă făcu să îngheţ: 

— A fost? 

— A pierdut copilul în timp ce medicii o tratau pentru 
supradoza luată. Eu prefer să cred că nu ştia de copil. 

Eu îi scrutam chipul, încercând să ascund jalnica uşurare 
pe care o simţeam la rândul meu. 

— În patru luni? Înseamnă că era copilul lui Giroux. 

— Aşa aş fi sperat, răspunse el scurt. El pare să creadă 
că era al lui şi că eu sunt de vină că l-a pierdut. 

— Dumnezeule! 

Gideon îşi lăsă capul în poala mea, cu obrazul lipit de 
coapsele mele. 

— Probabil că nu şi-a dat seama. Corinne nu putea să 
rişte viaţa unui bebeluş din cauza unui lucru atât de stupid. 

— N-o s-o las să dea vina pe tine pentru asta, Gideon, am 
rostit ferm. 

El îmi înlănţui mijlocul cu braţele. 

— Doamne, Dumnezeule, sunt blestemat oare? 

În momentul acela, o uram atât de tare pe Corinne, că 
mă simţeam plină de violenţă. Ştia că tatăl lui Gideon se 


sinucisese. Şi, dacă îl cunoştea câtuşi de puţin pe Gideon, ar 
fi trebuit să-şi dea seama cât de devastat avea să fie de 
tentativa ei. 

— Tu nu eşti de vină pentru asta, am repetat, trecându- 
mi degetele prin părul lui, ca să-l alin. Mă auzi? Singura 
vinovată pentru tot ce s-a întâmplat este Corinne. Ea va 
trebui să trăiască purtând povara a ceea ce a făcut, nu tu şi 
cu mine. 

— Eva! mă îmbrăţişă el, încălzindu-mi trupul cu 
răsuflarea lui, prin halatul de mătase. 


După un sfert de oră de când Gideon mă lăsase în baie 
ca să răspundă la un telefon de la Raul, încă mai stăteam în 
faţa oglinzii, cu ochii pironiţi în chiuvetă. 

— O să întârzii la lucru, îmi zise el blând, venind lângă 
mine şi îmbrăţişându-mă pe la spate. 

— Tocmai mă gândeam dacă n-ar fi bine să mă învoiesc. 

Nu făcusem niciodată aşa ceva, dar eram obosită, mă 
simţeam de-a dreptul epuizată. Nu-mi închipuiam cum 
aveam să-mi adun gândurile ca să mă pot concentra aşa 
cum era cazul la lucru. 

— Ai putea, dar n-o să dea prea bine când o să fii 
fotografiată la gala din seara asta. 

Eu l-am privit în oglindă. 

— Nu mergem! 

— Ba da. 

— Gideon, dacă filmarea aceea cu mine şi cu Brett iese la 
iveală, n-o să vrei ca numele tău să apară lângă al meu. 

EI se încordă brusc, după care mă întoarse cu faţa spre 
el. 

— Mai zi o dată! 

— M-ai auzit. Numele de Cross a fost destul terfelit, nu 
crezi? 

— Îngeraş, niciodată n-am fost atât de aproape să te bat 
la fund. Din fericire pentru tine, nu devin violent când sunt 
furios. 


Tachinarea lui brutală nu putea să-mi distragă atenţia de 
la faptul că era hotărât să o apere pe fata care fusesem, 
fata de care mi-era ruşine. Era hotărât să stea între mine şi 
un scandal, protejându-mă cât de bine putea şi, dacă se 
ajungea până acolo, să primească loviturile împreună cu 
mine. 

Nu-mi venea să cred că l-aş putea iubi şi mai mult decât 
îl iubeam, dar el îmi tot dovedea contrariul. 

Gideon îmi luă faţa în mâini. 

— Prin orice am trece, o s-o facem împreună. Şi tu o să 
faci asta purtându-mi numele. 

— Gideon... 

— Nici nu pot să-ţi spun ce mândru sunt că mi-l porți, 
continuă el, sărutându-mă uşor pe frunte. Cât de mult 
înseamnă pentru mine că l-ai luat şi l-ai făcut al tău. 

— O, Gideon! M-am ridicat pe vârfuri şi m-am lipit de el. 
Te iubesc atât de mult! 


Am ajuns la serviciu cu o jumătate de oră întârziere. La 
biroul lui Megumi era o angajată temporară. l-am zâmbit şi 
am salutat-o, dar eram foarte îngrijorată. Mi-am băgat 
capul în biroul lui Mark şi mi-am cerut scuze pentru 
întârziere. După care, odată ajunsă la biroul meu, am sunat- 
o pe Megumi pe mobilul ei, fără însă ca ea să răspundă. Aşa 
că m-am dus la Will. 

— Am o întrebare pentru tine, am zis imediat ce am dat 
de el. 

— Să sperăm că ştiu şi să-ţi răspund, replică el, 
răsucindu-se în scaun ca să-mi arunce o privire prin 
ochelarii eleganţi. 

— La cine sună Megumi ca să anunţe când nu se simte 
bine? 

— O informează pe Daphne în legătură cu orice. De ce? 

— Pur şi simplu sunt îngrijorată. Nu m-a sunat deloc. Mă 
întreb dacă nu cumva am supărat-o cu ceva, am zis, 


legănându-mă pe călcâie. Nu-mi place deloc să nu ştiu ori 
să nu fiu în stare să ajut. 

— Păi, din ce ştiu eu, Daphne zice că părea cam 
terminată. 

— Asta nu-i bine deloc. Dar mersi! 

Şi m-am întors la mine, dar Mark mi-a făcut semn să vin 
la el atunci când am trecut pe lângă biroul lui. 

— Azi o să pună bannerul ăla de şase etaje pentru 
eşarfele Tungsten. 

— Da? 

El zâmbi încântat. 

— Vrei să mergi să vedem? 

— Pe bune? Ar fi super! 

Oricât de distrusă m-aş fi simţit, să ies în căldura ca de 
saună a lunii august era preferabil decât să stau la biroul 
meu răcoros. 

EI îşi luă sacoul de pe spătarul scaunului. 

— Hai să mergem! 

* 


Când am ajuns acasă, la cinci şi ceva, mi-am găsit livingul 
invadat de o echipă de cosmeticiene în halate albe. Cary şi 
Trey stăteau întinşi pe canapea, cu nişte mâzgă verde pe 
faţă şi cu prosoape sub cap, ca să protejeze tapiţeria albă. 
Mama ciripea de zor, în timp ce părul îi era coafat într-o 
cascadă sexy de valuri şi bucle. 

Am făcut un duş scurt, după care m-am dus şi eu la ei. 
Într-o oră, au reuşit să mă transforme dintr-o femeie 
obosită într-o tipă super, dându-mi astfel răgazul necesar să 
mă gândesc la tot ceea ce izgonisem fără milă din minte 
toată ziua: filmul acela, Corinne, Giroux, Deanna şi Brett. 

Cineva trebuia să-l anunţe pe Brett. lar acel cineva eram 
eu. 

Cosmeticiana se apropie de mine cu o pensulă de buze, 
iar eu am ridicat mâna: 

— Roşu, te rog! 


Ea se opri câteva clipe, examinându-mă cu capul lăsat 
într-o parte. 

— Da, ai dreptate, zise în cele din urmă. 

Îmi ţineam respiraţia, în timp ce mi se dădea pentru 
ultima oară cu fixativ pe păr, când telefonul meu începu să 
vibreze în buzunarul halatului. Am văzut numele lui Gideon 
pe ecran şi am răspuns: 

— Bună, campionule! 

— În ce culoare te-ai îmbrăcat? mă întrebă el, în chip de 
salut. 

— Argintiu. 

— Serios? Vocea lui luase un ton ademenitor, care mă 
înfiora toată. Abia aştept să te văd în ea. Şi fără ea. 

— N-o să ai mult de aşteptat, l-am mustrat eu. Ai face 
bine să-ţi mişti fundul frumuşel şi să fii aici în zece minute. 

— Da, doamnă. 

Eu mi-am îngustat ochii. 

— Grăbeşte-te, altfel n-o să avem timp deloc pentru 
limuzină. 

— Mmmm... Ajung în cinci minute. 

Apoi închise, iar eu am rămas câteva minute cu telefonul 
în mână, zâmbind. 

— Cine era? se interesă mama, care tocmai venise lângă 
mine. 

— Gideon. 

Ei i se lumină privirea. 

— El te însoţeşte în seara asta? 

— Da. 

— O, Eva, mă îmbrăţişă ea, mă bucur aşa de mult! 

Acum, că mă ţinea în braţe, m-am gândit că era un 
moment destul de potrivit să încep să răspândesc vestea 
logodnei. Ştiam că Gideon n-avea să mai aştepte mult până 
să înceapă să insiste să facem cunoscută lumii căsătoria 
noastră. 

Aşa că i-am zis încet: 

— L-a cerut lui tata permisiunea să ne căsătorim. 


— Serios? zise ea, zâmbind în timp ce se trăgea înapoi. A 
vorbit şi cu Richard, ceea ce mi se pare un lucru drăguţ, nu 
crezi? Eu am început deja să fac planuri. Mă gândeam la 
iunie, la restaurantul lui Pierre, evident. O să... 

— Eu îţi sugerez decembrie, cel mai târziu. 

Mama icni, cu ochii cât cepele. 

— Nu fi ridicolă! Nu se poate să planifici o nuntă într-un 
timp atât de scurt. E imposibil. 

Eu am ridicat din umeri. 

— Spune-i tu lui Gideon că te gândeşti la anul, în iunie. 
Şi pe urmă vezi ce spune. 

— Ei bine, ar trebui să aştept până te cere, de fapt! 

— Ai dreptate, am sărutat-o eu pe obraz. Mă duc să mă 
îmbrac. 


Capitolul 23 


Eram în camera mea, trăgându-mi rochia fără bretele 
de-a lungul bustierei asortate, când a intrat Gideon. Mi s-a 
oprit pur şi simplu răsuflarea, sorbindu-i din priviri 
imaginea reflectată în oglinda mare. Stătea în picioare în 
spatele meu, într-un un smoching făcut la comandă, cu o 
minunată cravată gri care se potrivea atât de bine cu rochia 
mea; era orbitor. Nu-l mai văzusem niciodată arătând atât 
de superb. 

— Uau, am exclamat, vrăjită. Eşti atât de bun de pat în 
seara asta. 

El zâmbi într-un colţ al gurii. 

— Asta înseamnă că putem sări peste tragerea 
fermoarului la rochia ta? 

— Asta înseamnă că putem sări peste evenimentul ăsta? 

— Nici o şansă, îngeraş. Azi îmi scot soţia în lume. 

— Nimeni nu ştie că sunt soţia ta. 

— Eu ştiu, replică el, venind în spatele meu şi ridicându- 
mi fermoarul. Şi curând, foarte curând, va şti toată lumea. 

M-am lăsat spre el, admirându-ne reflexia comună. Ne 
stătea excelent împreună. 

Ceea ce m-a făcut să mă gândesc la alte imagini... 

— Promite-mi, am spus, că n-o să te uiţi la înregistrarea 
aia. 

El nu-mi răspunse, aşa că m-am întors să mă uit direct la 
el. Când i-am văzut expresia întunecată, am început să mă 
sperii. 

— Gideon! Te-ai uitat deja? 

El strângea din dinţi. 

— Un minut sau două. Nimic explicit. Doar cât să 
dovedească validitatea. 

— O, Doamne! Promite-mi că n-o să te mai uiţi! am zis cu 
voce mai ascuţită şi mai isterică, pe măsură ce panica se 


răspândea în mine. Promite-mi! 

El m-a prins cu putere de încheieturi, scuturându-mă 
tare, ca să mă facă să-mi vin în fire. L-am privit cu ochi 
mari, nepricepându-i agresiunea bruscă. 

— Linişteşte-te, a spus el calm. 

Valuri ciudate de căldură se răspândeau dinspre locul 
unde mă atingea. Inima îmi bătea mai repede, dar şi mai 
stabil. M-am uitat la mâinile noastre, cu atenţia atrasă de 
inelul lui cu rubin. Roşu. Ca şi cătuşele pe care mi le 
cumpărase. Mă simţeam şi acum la fel de prinsă şi de 
legată. lar el mă putea calma într-un mod pe care nu-l 
pricepeam. 

Dar Gideon, în mod evident, îl înţelegea. 

De aceea îmi fusese atât de teamă să mă căsătoresc atât 
de repede cu el, mi-am dat eu seama. Mă luase într-o 
călătorie a cărei destinaţie mi-era necunoscută, şi eu 
fusesem de acord să-l urmeze orbeşte. Nu era vorba despre 
unde vom ajunge ca un cuplu, pentru că asta nu fusese 
niciodată sub semnul întrebării. Eram obsedaţi, dependenţi 
unul de celălalt în mod inexorabil, ca nişte drogaţi. Unde 
aveam să ajung, cine aveam să fiu la final, asta era ceea ce 
nu ştiam. 

Transformarea lui Gideon fusese aproape violentă şi se 
petrecuse într-un moment de deplină limpezime, când 
înţelesese că nu voia - nu putea - să trăiască fără mine. 
Schimbarea mea se petrecuse mai treptat, într-un ritm atât 
de măsurat, încât avusesem impresia că nu ar trebui să mă 
schimb deloc. 

Mă înşelasem. 

Am înghiţit cu greu nodul din gât şi am început să 
vorbesc pe un ton mai liniştit. 

— Gideon, ascultă! Orice ar fi pe acel film, nu e nimic în 
comparaţie cu ceea ce avem noi doi împreună. Singurele 
amintiri pe care vreau să le ai în minte sunt cele pe care ni 
le vom face noi doi. Ceea ce avem împreună... ăsta este 


singurul lucru real. Singurul lucru care contează. Deci, te 
rog... Promite-mi! 

EI închise uşor ochii, apoi încuviinţă din cap. 

— În regulă. Promit. 

— Mulţumesc, am răsuflat eu uşurată. 

EI îmi duse mâinile la buze şi le sărută. 

— Eşti a mea, Eva. 


Într-un acord tăcut, ne-am abținut de la vreun contact 
fierbinte în limuzină, înainte să ne facem prima apariţie 
publică, în calitate de cuplu căsătorit. Eu eram agitată şi, 
deşi un orgasm sau două ar fi putut să mă ajute să mai scap 
de nervozitate, dacă aş fi arătat mai puţin perfect ar fi 
înrăutățit şi mai rău lucrurile. lar oamenii ar fi observat. Nu 
numai rochia mea argintie atrăgea privirile, cu strălucirea 
ei şi cu trena scurtă, dar soţul meu atât de arătos era un 
accesoriu care era imposibil să treacă neobservat. 

Atenţia tuturor avea să se îndrepte spre noi, iar Gideon 
părea hotărât să o păstreze. Când am ajuns pe Fifth Avenue 
şi Central Park South, m-a ajutat să ies din limuzină 
oprindu-se o clipă să mă sărute uşor pe tâmplă. 

— Rochia asta o să arate uimitor pe podeaua 
dormitorului meu. 

Am început să râd, auzindu-i replica linguşitoare şi 
ieftină, pe care ştiam o spusese intenţionat astfel, iar 
bliţurile s-au dezlănţuit într-o furtună de lumini orbitoare. 
După ce-şi întorsese faţa de la mine, toată blândeţea 
dispăru de pe chipul lui, trăsăturile frumoase închizându-se 
într-o expresie hotărâtă, care nu lăsa să se vadă nimic în 
exterior. Îşi puse mâna pe spatele meu şi mă conduse pe 
covorul roşu în restaurantul Cipriani. 

Odată ajunşi, găsi un loc care să-i convină şi am rămas 
acolo timp de o oră, în timp ce parteneri de afaceri şi 
cunoştinţe roiau în jurul nostru. Voia să fiu alături de el, 
după cum şi el voia să fie alături de mine, aşa cum o şi 


dovedi puţin mai târziu, când ne-am îndreptat spre ringul 
de dans. 

— Prezintă-mă, îmi ceru el simplu, iar eu i-am urmărit 
privirea spre locul unde se aflau Christine Field şi Walter 
Leaman, de la Water Field & Leaman, râzând cu un grup de 
oameni care se afla împreună cu ei. Christine arăta reţinută 
şi elegantă, într-o rochie neagră cu mărgele, care o 
acoperea de la gât până la glezne, cu excepţia spatelui, 
care îi era gol. Walter, un tip solid, părea un om de succes şi 
încrezător în sine, într-un smoching frumos şi cu papion. 

— Dar ei ştiu cine eşti, am subliniat. 

— Ştiu şi cine sunt eu pentru tine? 

Am strâmbat un pic din nas, ştiind că lumea mea urma să 
se schimbe drastic odată ce identitatea mea de femeie 
singură avea să fie înlocuită de identitatea mea ca Eva 
Cross. 

— Vino, campionule! 

Şi ne-am dus spre ei, croindu-ne drum printre mesele 
rotunde, acoperite cu feţe albe şi decorate cu candelabre 
ornate cu ghirlande de flori care răspândeau un parfum 
minunat în întreaga încăpere. Şefii mei l-au observat prima 
dată pe Gideon, desigur. Nu cred că pe mine m-au 
recunoscut, până când Gideon, cu un gest destul de 
evident, nu s-a retras un pic, lăsându-mă să vorbesc prima. 

— Bună seara, am spus, strângându-le mâinile lui 
Christine şi lui Walter. Ştiu că amândoi îl cunoaşteţi bine pe 
Gideon Cross... 

M-am oprit brusc, creierul meu neştiind cum să 
continue. 

— Logodnicul ei, termină Gideon fraza, strângându-le 
mâinile. 

Au fost schimbate felicitări, iar zâmbetele au devenit şi 
mai largi şi ochii mai strălucitori. 

— Asta nu înseamnă că te vom pierde, nu-i aşa? întrebă 
Christine, cerceii cu diamante sclipindu-i în lumina blândă a 
candelabrelor. 


— Nu. Nu plec nicăieri. 

Asta m-a costat o ciupitură zdravână pe fund de la 
Gideon. 

La un moment dat, trebuia să discutăm serios despre 
problema locului meu de muncă, dar mă gândeam că pot s- 
o amân cel puţin până la următoarea noastră nuntă. 

Am vorbit un pic despre campania la votca Kingsman, 
care era mai ales un mod de a sublinia ce treabă bună 
făcuse agenţia Waters Field & Leaman, astfel încât să 
continue să facă afaceri cu Cross Industries. Gideon 
cunoştea jocul, desigur, şi-l juca bine. Era politicos, 
fermecător şi, în mod clar, nu era un om care putea fi uşor 
influenţat. 

În cele din urmă, am rămas fără subiecte, şi Gideon s-a 
scuzat. 

— Hai să dansăm, murmură el în urechea mea. Vreau să 
te ţin în braţe. 

Ne-am dus pe ringul de dans, unde Cary atrăgea atenţia 
tuturor dansând cu o roşcată uimitoare. Prin crăpătura 
îndrăzneață a rochiei ei de un verde-smarald se întrevedea 
un picior bine proporţionat. El o roti, după care o lăsă pe 
spate, într-un mod foarte grațios. 

Trey nu putuse să vină pentru că avea un curs seara, şi 
îmi părea rău pentru asta. Îmi părea rău, de asemenea, că 
mă bucuram deoarece Cary nu o luase pe Tatiana. Faptul că 
gândeam astfel mă făcea să mă simt răutăcioasă, căci chiar 
nu-mi plăceau deloc tipele rele. 

— Uită-te la mine. 

Am ridicat capul la comanda lui Gideon, văzând că mă 
țintuia cu privirea. 

— Bună, asule! 

Cu mâna pe spatele meu şi mâna mea într-a lui, am 
început să alunecăm nepăsători pe ringul de dans. 

— Crossfire, şopti el, cu privirea fierbinte aţintită în ochii 
mei. 

I-am atins obrazul cu degetele. 


— Învăţăm din greşeli. 

— Mi-ai citit gândurile. 

— Şi e bine. 

El zâmbi, cu ochii atât de albaştri şi părul atât de al 
naibii de sexy, că-mi venea să-mi înfig degetele în el chiar 
atunci şi acolo. Apoi mă trase mai aproape. 

— Nu la fel de bine pe cât te simt eu pe tine. 

Am dansat două dansuri. După care, muzica se opri, iar 
şeful trupei făcu un anunţ la microfon: cina era servită. La 
masa noastră se aflau mama şi Richard, Cary, un chirurg 
plastic şi soţia sa, şi un tip care spunea că tocmai încheiase 
filmările la episodul-pilot dintr-un nou spectacol de 
televiziune despre care spera că avea să ţină un întreg 
sezon. 

Mâncarea era un fel de fuziune asiatică, şi am mâncat 
tot, pentru că era foarte bun, iar porţiile nu erau prea mari. 
Gideon îşi puse mâna pe coapsa mea pe sub masă, degetul 
mare frecându-mă uşor în mici cercuri care mă făceau să 
mă foiesc. El se aplecă spre mine. 

— Stai liniştită! 

— Opreşte-te, i-am şoptit drept răspuns. 

— Dacă te mai foieşti, îmi bag degetele în tine. 

— N-ai îndrăzni. 

El rânji. 

— Pune-mă tu la încercare şi o să vezi. 

Pentru că n-aveam cum să plec de lângă el, am rămas 
nemişcată, deşi simţeam că efortul mă ucide. 

— Scuzaţi-mă, spuse Cary brusc, ridicându-se imediat de 
la masă. 

L-am urmărit şi am observat că nu-şi dezlipea privirea de 
la o masă din apropiere. Câteva momente mai târziu, când 
roşcata în verde îl urmă afară din încăpere, nu am fost prea 
surprinsă, dar eram foarte dezamăgită. Ştiam că situaţia cu 
Tatiana îl stresa foarte tare, ştiam şi că sexul fără nici o 
obligaţie era leacul-minune pentru Cary, dar ştiam şi că îl 


făcea să-şi piardă respectul de sine şi ducea la mai multe 
probleme decât rezolva. 

Era bine că mai aveam doar câteva zile până să ne 
întâlnim cu doctorul Travis. M-am sprijinit pe Gideon şi i-am 
şoptit: 

— Eu şi Cary mergem în San Diego în acest weekend. 

Capul lui se răsuci brusc spre mine. 

— Şi îmi spui asta acum? 

— Ei bine, între fostele tale şi fostul meu, cu părinţii mei, 
Cary şi tot restul, mi-a zburat din minte! M-am gândit să-ţi 
spun înainte să uit din nou. 

— Angel... El clătină din cap. 

— Aşteaptă puţin! m-am ridicat în picioare. Trebuia să-i 
reamintesc că Brett avea o oprire în turneu în San Diego, în 
acelaşi timp cu mine, dar mai întâi trebuia să-l prind pe 
Cary. 

EI se uită la mine întrebător în timp ce se ridica. 

— Revin imediat, i-am spus, adăugând foarte încet: 
Trebuie să împiedic o partidă de sex! 

— Eva... 

Am auzit de avertizare din tonul său şi l-am ignorat, 
ridicându-mi uşor fusta şi grăbindu-mă după Cary. Iocmai 
trecusem de intrarea în sala de bal, când am zărit un chip 
familiar. 

— Magdalene, am spus surprinsă. Nu ştiam că eşti şi tu 
aici. 

— Gage a avut de terminat un proiect, aşa că am ajuns 
un pic mai târziu. Am pierdut cina, dar cel puţin am apucat 
una dintre chestiile cu mousse de ciocolată care au fost 
servite la desert. 

— Mortale, am încuviinţat eu. 

— Total, zâmbi Magdalene. 

M-am gândit că arăta foarte bine. Mai blândă, mai 
drăguță. Încă uimitoare, de-ţi lua respiraţia, într-o rochie de 
dantelă roşie pe un umăr, cu părul negru încadrându-i 
chipul delicat şi buzele roşii. Faptul că se îndepărtase de 


Christopher Vidal îi făcuse tare bine. Şi cu siguranţă o ajuta 
faptul că în viaţa ei exista un nou bărbat. Mi-am amintit că 
menţionase un tip pe nume Gage câteva săptămâni înainte, 
când mă vizitase la locul de muncă. 

— Te-am văzut cu Gideon, spuse ea. Şi am observat 
inelul. 

— Ar fi trebuit să vii să ne saluţi. 

— Tocmai mă îndopam cu desertul. 

— O fată trebuie să aibă priorităţi, am râs eu. 

Magdalene mă atinse scurt pe braţ. 

— Mă bucur tare mult pentru tine, Eva. Mă bucur foarte 
mult pentru Gideon. 

— Mersi. Ar trebui să treci pe la masa noastră şi să-i spui 
şi lui. 

— Aşa voi face. Ne vedem mai târziu. 

Ea a plecat şi m-am uitat după ea câteva clipe, în 
continuare îngrijorată, dar gândindu-mă că, la urma 
urmelor, poate că nu era aşa de rea. 

Partea proastă în faptul că mă întâlnisem cu Magdalene 
era că-l pierdusem pe Cary. Până să plec eu iar după el, cu 
siguranţă se ascunsese cine ştie pe unde. 

M-am dus înapoi la Gideon, pregătindu-mi în minte 
perdaful pe care aveam să i-l dau lui Cary. Elizabeth Vidal 
mi-a sărit însă în cale. 

— Scuză-mă, am spus, căci era cât pe ce să mă ciocnesc 
de ea. 

Ea mă apucă de cot şi mă trase într-un colţ întunecat. Pe 
urmă m-a prins de mână, uitându-se la superbul meu 
diamant Asscher. 

— Ăsta e inelul meu. 

Eu mi-am tras mâna, eliberându-mă. 

— A fost inelul. Acum e al meu. Fiul tău mi l-a dat în 
momentul în care mi-a cerut să mă căsătoresc cu el. 

Ea se uită la mine cu acei ochi albaştri identici cu ai fiului 
ei. Cu ai lui Ireland. Era o femeie frumoasă, plină de farmec 


şi elegantă. La fel de atrăgătoare ca mama mea, într- 
adevăr, dar la fel de rece ca Gideon. 

— Nu te voi lăsa să mi-l iei, spuse ea muşcător, printre 
dinţii strălucitor de albi. 

— Ai înţeles greşit, mi-am încrucişat eu braţele. Vreau ca 
voi doi să fiţi împreună, ca să putem pune totul la vedere. 

— I-ai umplut capul cu minciuni. 

— Oh, Doamne! Pe bune? Data viitoare când o să-ţi 
spună ce s-a întâmplat - şi eu o să am grijă să-ţi spună - o 
să-l şi crezi. Şi o să-ţi ceri scuze, încercând să-i faci mai uşor 
de suportat totul. Pentru că eu îl vreau vindecat şi sănătos 
pe de-a-ntregul. 

Elizabeth se uita la mine, clar neînţelegând nimic. 
Evident nu pricepea nimic din acest plan. 

— Am terminat? am întrebat-o, dezgustată de orbirea ei 
deliberată. 

— Nici măcar pe aproape, şuieră ea, venind spre mine. 
Ştiu despre tine şi solistul ăla. Sunt cu ochii pe tine. 

Am clătinat din cap. Oare Christopher vorbise cu ea? Ce- 
i spusese? Ştiind ce-i făcuse lui Magdalena, îl credeam în 
stare de aproape orice. 

— Incredibil! Crezi minciunile şi ignori adevărul. 

Începusem să mă îndepărtez, dar m-am oprit brusc. 

— Ceea ce cred că e foarte interesant este că, după ce 
te-am înfruntat ultima dată, nu i-ai suflat o vorbă lui Gideon 
despre cele întâmplate. „Hei, fiule, prietena ta nebună mi-a 
spus o poveste nebunească.” Nu mă prind de ce nu l-ai 
întrebat. Să presupun oare că nu vrei să explici? 

— Du-te dracului! 

— Da, cred şi eu că ai vrea. 

Şi am plecat, înainte să mai deschidă gura din nou şi să- 
mi strice seara. 

Din păcate, când m-am îndreptat din nou spre masa 
mea, am văzut-o pe Deanna Johnson aşezată pe scaunul 
meu, vorbind cu Gideon. 


— Îţi baţi joc de mine? am murmurat, îngustându-mi 
privirea când am văzut că ziarista îşi pune mâna pe 
antebraţul lui. Cary plecase, făcând ceea ce el nu trebuia să 
facă, mama şi Stanton erau pe ringul de dans. Şi Deanna se 
strecurase ca un şarpe. 

Orice ar fi crezut Gideon, era evident pentru mine că 
interesul ei pentru el era la fel de fierbinte. Şi deşi el n-o 
încuraja deloc, nefăcând decât să asculte ceea ce-i spunea, 
doar faptul că o asculta, şi o făcea să se ude şi mai tare. 

— Cred că e tare în pat. Tipuli-o trage foarte mult. 

M-am încordat şi m-am întors s-o văd pe cea care mi se 
adresase. Era roşcata lui Cary, care era roşie la faţă şi avea 
ochii strălucitori ai femeii care tocmai avusese un orgasm 
foarte frumos. Totuşi, era mai în vârstă decât mi se păruse 
de la distanţă. 

— Ar trebui să ai grijă cu el, spuse ea, uitându-se la 
Gideon. Se foloseşte de femei. Am văzut asta. Mai mult 
decât ar fi cazul. 

— Mă descurc şi singură. 

— Toate spun aşa. 

Zâmbetul ei de simpatie mă enerva de-a dreptul. 

— Ştiu de la două femei care au trecut printr-o depresie 
severă după el. Desigur, nu sunt şi ultimele. 

— N-ar trebui să apleci urechea la bârfe, i-am tăiat-o eu 
brusc. 

Ea plecă, zâmbind enervant de senină, trecându-şi mâna 
prin păr, în timp ce se îndrepta spre masa ei. 

Abia când a ajuns în cealaltă parte a încăperii, mi-am dat 
seama de unde îi ştiam chipul. 

— Fir-ar! 

M-am grăbit să mă întorc la Gideon. El se ridică atunci 
când l-am atins. 

— Am nevoie de tine foarte repede, am spus în grabă, 
înainte să-i arunc o privire brunetei aşezate pe scaunul 
meu. 

— Deanna, întotdeauna o plăcere. 


Ea ignoră ironia. 

— Bună, Eva! Eu tocmai plecam... 

Eu, însă, îi întorsesem deja spatele, prinzându-l pe 
Gideon de mână şi trăgându-l după mine. 

— Hai! 

— Bine, aşteaptă puţin! 

Îi spuse ceva Deannei, dar n-am priceput ce, pentru că 
trăgeam de el. 

— Doamne, Eva! Ce-i cu graba asta? 

M-am oprit lângă perete şi am aruncat o privire prin 
încăpere, căutând ceva verde şi roşu. Mi se părea că ar fi 
trebuit s-o observ pe fosta amantă, dacă nu cumva ea îl 
evita în mod deliberat. Desigur, ea arăta foarte diferit, fără 
tunsoarea ca de spiriduş, şi nu-l zărisem nici pe soţul ei cu 
păr alb, căci asta m-ar fi făcut s-o identific mai uşor ceva 
mai devreme. 

— Ştiţi dacă Anne Lucas e aici? 

EI îşi intensifică strânsoarea mâinii pe a mea. 

— Nu am văzut-o. De ce? 

— Rochie verde de smarald, păr lung, roşcat. Ai văzut-o 
pe femeia aceea? 

— Nu. 

— Dansa cu Cary mai devreme. 

— N-am fost atent. 

M-am uitat la el, devenind tot mai plină de nervi. 

— Fir-ar să fie, Gideon! Era greu să n-o vezi. 

— Iartă-mă că n-am ochi decât pentru soţia mea, 
răspunse el sec. 

Eu i-am strâns mâna. 

— Îmi pare rău. Vreau doar să ştiu dacă a fost ea. 

— Explică-mi de ce! A venit la tine? 

— Da, a făcut-o. Mi-a aruncat nişte tâmpenii în faţă, după 
care s-a cărat. Cred că şi Cary s-a furişat de la masă cu ea. 
Ştii tu, pentru una mică. 

Chipul lui Gideon se înăsprise. Îşi îndreptă atenţia spre 
sala în care ne aflam, trecând de la o faţă la alta, 


cercetându-i încet pe toţi. 

— N-o văd. Nici pe ea, nici pe cineva care să semene cu 
descrierea ta. 

— Nu este Anne terapeut? 

— Psihiatru. 

O presimţire ciudată mă făcea agitată. 

— Putem pleca acum? 

El mă studie atent. 

— Spune-mi ce ţi-a zis! 

— Nimic din ce nu ştiam deja. 

— Foarte reconfortant, murmură el. Da, să mergem! 

Ne-am întors la masa noastră ca să-mi iau poşeta şi să-mi 
iau la revedere de la toată lumea. 

— Pot să vin şi eu cu voi? întrebă Cary, după ce am 
îmbrăţişat-o pe mama mea de plecare. 

Gideon dădu din cap. 

— Hai! 


Angus închise portiera limuzinei. Eu, Cary şi Gideon ne 
aşezaserăm în spate, peste câteva minute, lăsam în urmă 
restaurantul Cipriani şi intram în trafic. 

Prietenul meu cel mai bun îmi aruncă o privire. 

— Nu începe! 

Nu putea să suporte când îl certam în legătură cu felul 
cum se purta, iar eu nu-l condamnam. Nu eram mama lui. 
Dar eram un om care îl iubea şi îi voia binele. Ştiam cât de 
autodistructivă putea fi atunci când nu era ţinut sub 
control. 

Dar nu asta era cea mai mare îngrijorare mea în acel 
moment. 

— Cum o chema? am întrebat, rugându-mă să ştie, ca s-o 
pot identifica pe roşcată o dată pentru totdeauna. 

— Cui îi pasă? 

— O, Doamne! am exclamat, strângându-mi spasmodic 
poşeta. Ştii sau nu? 

— N-am întrebat-o, replică el. Las-o baltă! 


— Ai grijă pe ce ton vorbeşti, Cary, îl admonestă Gideon 
pe un ton calm. Ai o problemă, asta este. Dar nu-ţi vărsa 
nervii pe Eva pentru că-i pasă de tine. 

Cary strânse din dinţi, îndreptându-şi privirea pe 
fereastră. 

M-am lăsat pe spătarul banchetei, iar Gideon m-a atras 
pe umărul lui, trecându-şi mâna în sus şi-n jos pe braţul 
meu gol. 

Nimeni n-a mai spus nici un cuvânt pe drumul spre casă. 


Când am ajuns la apartamentul meu, Gideon se duse în 
bucătărie ca să ia o sticlă de apă şi apoi îşi luă telefonul, 
uitându-se la mine de la câţiva metri, aşezat cum era lângă 
blatul pentru micul dejun. 

Cary se îndreptă spre dormitorul lui, dar, când era deja 
pe hol, se răsuci brusc şi se întoarse să mă îmbrăţişeze. 
Tare. 

— Îmi pare rău, fetiţo, şopti el, cu faţa în părul meu. 

L-am îmbrăţişat şi eu. 

— Meriţi ceva mai bun decât felul în care te porţi cu tine. 

— N-am făcut-o, spuse el încet, dându-se înapoi ca să se 
uite la mine. Voiam s-o fac. Credeam că asta vreau. Dar 
când venit momentul, mi-am dat seama că o să am un copil. 
Un copil, Eva. Şi nu vreau ca el sau ea să crească având 
despre mine impresia pe care am avut-o eu despre mama 
mea. Trebuie să mă îndrept 

Eu l-am îmbrăţişat din nou. 

— Sunt mândră de tine. 

— Da, bine, se trase el înapoi, cu o privire timidă. 

— l-am frecat-o un pic, că tot ajunsesem atât de departe, 
dar n-am scos nimic din pantaloni. 

— Prea multă informaţie, Cary, am replicat. Mult prea 
multă. 

— Mai plecăm mâine la San Diego? Privirea lui plină de 
speranţă îmi ajungea până în suflet. 

— Da, clar! Abia aştept. 


El zâmbi larg, cu o expresie de uşurare pe chip. 

— Bine! Am luat bilete pentru opt şi jumătate. 

În clipa aceea, Gideon se întoarse la noi, iar privirea pe 
care mi-o aruncă îmi spunea clar că discuţia despre 
plecarea mea în weekend nu luase sfârşit. Dar, când Cary s- 
a dus în camera lui, l-am luat în braţe pe Gideon, 
sărutându-l pătimaş şi lăsând astfel conversaţia pe mai 
târziu. Aşa cum speram, el mă trase de îndată spre el şi 
preluă comanda, gura lui devorând-o pe a mea, penetrând- 
o lasciv şi profund. 

Gemând, l-am lăsat să mă ducă spre plăcere. Lumea 
putea s-o ia razna şi singură în noaptea aceea. Puteam să 
lăsăm pe mâine totul, toate problemele cărora trebuia să le 
facem faţă. 

L-am prins de cravată. 

În noaptea asta, eşti al meu. 

— Sunt al tău în fiecare noapte, răspunse el cu glasul 
acela cald şi răguşit care stârnea în mine cele mai fierbinţi 
fantezii. 

— Începe acum! am zis, dându-mă înapoi şi trăgându-l 
spre camera mea. Şi nu te opri. 

Şi, până la ivirea zorilor, el n-a făcut-o. 


Nota autorului 


Da, dragă cititorule, ai dreptate. Acesta n-are cum să fie 
sfârşitul. 

Călătoria lui Gideon şi a Evei nu s-a terminat încă. Aştept 
şi eu să văd unde ne vor duce în continuare. 

Toate cele bune, 

Sylvia