V. Căderea lui Ceauşescu

Revolta s-a declanşat la Timişoara, la 16 decembrie, când în oraş au avut loc demonstraţii împotriva regimului. Din ordinul lui Ceauşescu, s-a tras în demonstranţi, mulţi fiind omorâţi sau răniţi, şi s-a încercat izolarea Timişoarei. Ceauşescu a proclamat starea de asediu, dar a avut proasta inspiraţie să organizeze la Bucureşti o mare adunare care să demonstreze susţinerea regimului de către populaţie (21 decembrie). Mulţimea, masată în faţa Comitetului Central al PCR, a huiduit şi a scandat lozinci anticeauşiste. În noaptea de 21 decembrie şi a doua zi, cei care se opuneau regimului au rămas în stradă, luând cu asalt clădirea Comitetului Central, pe care Elena şi Nicolae Ceauşescu au părăsit-o în grabă cu un elicopter.

În aceeaşi zi s-a constituit Frontul Salvării Naţionale, în care au intrat dizidenţi precum Mircea Dinescu şi Doina Cornea, foşti membri ai Comitetului Central al PCR, marginalizaţi de Ceauşescu, ca Ion Iliescu, reprezentanţi ai manifestanţilor. Ocuparea Televiziunii a dus la transmiterea în direct a evenimentelor din România. Frontul Salvării, printr-o platformă-program, a luat primele măsuri, în vreme ce, pe străzile Bucureştiului, forţe neidentificate trăgeau în manifestanţi. Nicolae şi Elena Ceauşescu au fost predaţi unei unităţi militare din Târgovişte, unde, în urma unui proces sumar, au fost acuzaţi de genocid şi condamnaţi la moarte. Sentinţa a fost executată imediat.