Revista Cinema/1990 — 1998/021-CINEMA-anul-XXI-nr-7-1983

Un eveniment 


cardinal în viaţa ţării! 


„0 ATARE ga 
date istorice cardinale — Congresul al IX-lea 
ai Partidului Comunist Român, care a avut 
pm le roua n e maestra cam 


ral, to- 

ului Nicolae Ce ru tot ceea 
ce porn per arabe în 
progresul patriei socialiste, în afirmarea inde- 
pendenţei și a demnităţii sale în lume, în in- 
noirea democratică a î i-vieţi naţionale, 
în promovarea marilor valori ale spiritualității 
românești, în descoperirea de sine a filmului 


orizonturi deschise gindirii comu- 
și acţiunii revoluţionare, con- 


și n faptul că în fruntea 
se ie întreaga evo- 

a cinematografiei ti din 
ei , intrarea sa ul firesc al unei 


fimt direct asupra tuturor zonelor vieţii 
noastre cinematografice, de ia creaţie și pro- 


ci 'omânesc 
cu Ţara moților. E vorba de un festival inter- 


național de Camera de comer, in- 
dustrie, și agricultură din Veneția şi 
în competiția anului acesta au fost prezente 
„24 deţ in Eu , Asia, America și Africa. 


Filmul nostru distins cu medalia px 
descrie tradiția oieritului într-un peisaj minu- 


mea amintire e legată de o asemenea catas- 
trofă. Grupul s-a defectat și atunci mama, la 


rup electrogen. Nu știu cit s-a bucurat 
atunci echipa, dar pe mine m-a cuprins o 


stete. 
-w “, vorba lul Topârceanu. 
ȘI la IATC cum ai 


ajuns? 
M-am hotărit brusc, d 
nat liceul, așa cum s-a 


2 


ce am termi- 
it după mulţi ani 


De vorbă cu Florica Holban, 
premiată recent, la Veneţia, 
pentru „Sus la munte, sus la munte“ 


ie pină la difuzarea filmelor și cerceta- 
rea 


cu adevărat dialectică șia 


O concepție 
deschis drum, după Sora al IX-lea și in- 
deosebi în urma geaca tovarăşului 
cu 


1974, în 
tatea și calita! ndu-se curs 
unei substanțiale a numărului anual 


şi o ale câror rezul- 

tate. vizibile i, după 18 ani, se 
în tripiarea numărului anuai de 

filme, în prezența pe platouri, într-un ritm 
tără precedent, a tuturor promotiilor și gene- 
rațiilor de i , în avansul net pe care 


durat spe- 


n barăci, filmam muncitori abia sosiți pe 
şantiere, aproape în zdrenţe, și apoi peste un 
an nu-i mai recunoșteam în costumele lor 
cumpărate din proaspetele calificări. Era 


— AI străbătut în acești ani un întreg capi- 
istorie. istoria filme. Ce poate 
re. iona järi prin fime, Cs pos 


l-a ciștigat în ultimul deceniu filmul de actua- 
litate, în sensibilitatea sporită a autorilor față 


filmele istorice și de epocă. 

Dar, față de aceste deschideri de orizont, 
față de posibilitățile de lucru și de afirmare 
de care d în fiecare an, datoria tutu- 


ror factorilor de creație și de răspundere din 
cinematografie rămine mare, i neacoi 
dintre dimensiunile ei funda- 


ze 
è 
h 
3 
| 
EI 
3 
£ 
: 


fii 
ki 
i 
èa 
li 
i] 


Ie 
3 3 
g 
il 

3 
e 


sii 
EEPE 
să 
ji 
| 


HER MIEI 
Ta ih 
58e i i „ti 
ui: r ijt 
pi | [il 
E i 


T 
ji 
i 
i 


i 
š 
$ 
$ 
i 
vii Piti 


IE 
| 


g 
i 
Bi 
i 
6 
| 
: 


ia 
EI 

ii 
ii 
Th 
298 
i 


e şi princi; 
tară a tuturor fi 


itate, de coordonare uni- 


estetice și profesionale ale lucrărilor noastre, 
combaterea a ceea ce este structural confuz, 
minor sau involutiv în unele dintre aceste lu- 
crări, respingerea fermă a ceea ce riscă să 
degradeze, printr-o tratare improprie, tema 


Pentru 

tografice românești, a acestor imperative, 
avem un criteriu suprem și un stii de lucru 
exemplar, care sint acelea reprezentate de 
Congresul al IX-lea al partidului și de tot 

naugurat el creativ şi înnoitor în 
viața țării, prin cuvintul şi fapta preşedintelui 
ării şi secretarului general al partidului, 

ul Nicolae Ceaușescu. 


„CINEMA“ 


Anrh 
Kia Pornim. i 
de Ta principiul "Că, i a ă EAE | $ SR 
în societatea Ei 

“socialistă, i | | + 


nimeni nu poate. 
“fără muncă; 
i nu trebuie i 
să trăiască fără muncă, 

şi nu poate. trăi. i 

Eè din munca altora, ri 
pa fiecare pa var 


cadrul aim Ag 


sgi 


i cette: să pia 
i Fed | Stiria i sila, 


ir vază unde sint filmele etnografice de altă 


Timișul, socotit un rival de temut, nu a ofe- 
rit de astă dată prea multe momente de satis- 
ftacție, Ca de obicei în ultimul timp, losif Cos- 
tinaș a prezentat salvator, intermezzo cu mo- 
reşeni | și îi, alături de Gh. Huiban de la 
„Constructorul“ Timişoara și Ludovic Dama 
din Sinnicolaul Mare cu un film despre portul 
șvăbesc. . 

Ar mai putea fi menționate filmele lui loan 
Butnicu de la Pitești, cele ale cineamatorilor 
din Urziceni (Alex. Buleandră, Titi Cristea) şi 
- din Slobozia, animați chiar de președintele 
comitetului județean de cultură și educaţie 
: socialistă, oo , Paghair Se poate 
scrie, de asemenea, di ogresele celor 
din Gorj, Olt, Mehedinti, Caraș Cu iu, Să 
nu uităm nici pe lulian-Nargu de ti- 
neretului Rimnicu Vilcea, care a pd 
Părul de capră, u film etnografic despre 
creatoarea populară Elena i 
au încheiat această lungă finală cu o selecție 
` lungă şi chiar cu un film dedicat fotbalistului 
“tor nr. 1, lie Balaci. Acesta nu s-a remarcat 
însă, pe ecran, bineînţeles nu din vina sa... 
ieșind în evidenţă, în schimb, Gh. Catană de 
la IMMR, cineamator mai puţin cunoscut, cu 


Educaţie, economie, energie, cu Scena și 
atelierul (despre legăturile model între artiștii 
teatrului craiovean și muncitorii acestei între- 
prinderi) la oa acasă (în care auto- 


L. Craiova, într-o ambiañțā oltenească, 
15 județe din Muntenia, Oitenia și Banat 
şi-au trimis reprezentanţii într-o confruntare 
a filmului de amatori. 135 de pelicule! Pre- 
zența unor cinecluburi de tradiție. 
Bucureştenii au oferit în deschiderea galei 
filmele lui Victor și Nina Colonelu (cineclubul 
„Faur”), portretul unei filatoare loarea) 
realizat de Corneliu Dimitriu (Cineclubul 
CICPMAN) detașat prin plastica imaginii, 
prin sublinierea relaţiei om-maâșină; cineama- 
torii, din MTTe cu filmul Gara de nord, un ci- 
n6-vârită, realizat de Lucian Petcu şi George 
Trifan, Urme pe copaci şi Homo Ludens, rea- 
lizări de la Cineclubul Ecran-util (Neculai 
Ciotioş și Lucian Roman), loan 


Cinematograful: 
o pasiune de amploare naţională. 
La Sibiu, la Piatra Neamţ și la Craiova, 
cineamatorii 
din întreaga ţară au prezentat 
sute de filme. 
O etapă republicană încheiată cu succes 


ŞI 

un documentar-artistic închinat aparienoniai 

acestor meleaguri ale lui George Enesc 
Sectorul imprimare — (Lizeta Rusă. 
nescu, cineclubu! Agerpres), Aproapele mou 
ii Petcu, cineciubul Hermes), în tine 
Š E pes spina 0 — Şcoala populară 
de artă). Trebuie amintit şi un film posean, 
Fintina rian Latcu, populară de 
artă Ploiești), o paralelă între fintîni, izvoare 


și Piata popu 
O surpriză a acestei etape republicane; 
gogn de filme Dimbovița. S-au impus aici 


reporteri ai zilelor noastre s-a 


i adevărați cunoscute, și-au înscris creația pe coordonate 
Piete și în filmul Neastimpăratul (Cine- ascendente 


(cineclubul „Optic '76“ al IJGCL 


risipa crește, punga se te (lulian f clubul IUP) în care munca reprezintă conti- loan Mato de la rii au A A pentru prima dată filmări com- 
Hazenkopf, cineclubul rue de oțe- |. nua preocupare a unui muncitor ajuns pe Stă binate). De amintit și Gh. Muranevici, cu Rid 
luri speciale) i De ce să ? Să pro- |. înalte trepte ale creativității tehnice.  pectlelă în soare Paul Șarpe de la Birca, 
ducem nol (Cineclubul IUP), Cu interes era așteptată și evoluția cinea- și cea în timp de război. La Oţelu Roșu, care a demonstrat din nou valenţele filmului 


ntre disciplină 
şi e ie (Cineclubul COS), Dărulre (Ci- 
re e NR a A al Întreprinderii Romiux); de 
izvorare și izvoare (Emil lorin 

3 Grama lee u, Cineclubul „Greneluri“ 
al E pi Keu Bogu, EI edind cinemato- 
rafic pentru ideea protecției mediului încon- 
urător, necesitate vitală în zilele noastre. 
endința cineamatorilor din acest si AA de a 


- matorilor din Caras aer în întregul jud 

existind excelenți cineamatori: Cineciubu 
M-Reșiţa (Francisc eră reaizetorn), til- 
mele KPA de G Opriș (Cineclubul A 
“ polo“ al Oraa çu » nu trage și 


Mindrie pig ut 
“cu rezultate promițătoare și cinecluburi noi 
+ (de pildă „Focal XX“ al | pe iar unele deja 


finga filmul mai vechi semnat de N. Negruțiu 
| Înţelepciune, despre un țăran-constructor de 
gatere) s-au impus ferm animaţiile excelente 
pe teme diferite, de nivei artistic deosebit, 
semnate de mul Taugner senior și pate 


; tul... Căscatu”). Din păcate, după proiectarea 
' filmelor acestui judet ne-am întrebat pe bună 


+ didactic, și Petre Ganea de la roputere 
cu bengenta p rapi «agata că Ultimul titlu 
- reprezintă, apt, chiar și sensul activităţii 
- cineamatorilor nu numai de aici, ci din toată 
“țara. Ls dorim succes în continuare. 


Fiorin VELICU 


— 


— -" 


Dan Cond urac h E: rimi și Increderea. Pentru că, atunci cind in- 


cepi un roi, prima mișcare este să dârimi toc- 


actor mean y A ÎI mai lucrurile prea bine așezate in tine — 

cu pe scena Teatrului Mic, „incercat” exact acelea care îţi dau incredere în mijloa- 
mid și cam alături cu drumul în fiim și, în cele tale, în uneltele tale, ca să faci loc acelui 
fine, — ce lansat! proiectat — pe fir- altceva de care ai nevoie. E un lucru sfint în 
mamentul nostru cinematografic, ca stea de profesie să nu fii sigur niciodată că poli 
prima mărime, cu un personaj care a incintat „apuca“ foarte ușor un rol. Profesorul nostru 
: spunea că repetiţia este o bucurie și un su- 


: 
i 
i 
și 
: 
H 


w Li 
pliciu în acelăși timp, pane că te obligă să 
sa te „dezbraci“ (el nu folosea chiar cuvintul 
asta, noi l-am găsit și ne era drag) de toate 
ticurile, de toate certitudinile, ca să poți des- 


3 
co m edi g coperi și acumula altele noi care sint numai 
ale roului la care muncești atunci. 
— De ce v-aţi făcut actor? 
— Chiar trebuie să răspund?  , 


tw 
bună, papit. imparatu! dea vå sparin’ L-am y 


z vreți... 
— Cind am dat la institut, dețineam foarte 
puține date despre ce înseamnă profesia de 


actor, dar imi plăcea foarte mult ce făceau 


; 


Sj Do7 =.. cei pe care îi vedeam și mă gindeam că aș 

i i putea să încerc și eu. După ce am intrat, am 

ciodată pe è persoană. šu > S fost uluit de cit de greu se face ea, dar am 
sesc senzația și pare mulțumit. El este de pă x continuat să cred că pot, am să pot s-o fac și 
rere că un actor, o dată coborit de pe scenă, eu. Numai că, plecind de la credinţa că poţi, 
trebuie să fle de nerecunoscut... întru în su- i u n 0 m incepi să operezi cu trebuie. Amza Pellea 
biect, firesc, cu Cicea. Ştie că a creat un per- spunea o dată că, în momentul în care te ho- 
aj nou în nostru cinematogra- tărăști să faci profesia asta, trebuie să ştii câ 
fic? dar nu crede că e creația lul. Dar a nu-ți mai aparții. Apoi trebule să știi că ești 
cul? oar e un tip antrenat și să te antrenezi mereu. Apoi 
— s-a născut dintr-o colaborare per- trebuie să știi că ai intrat pe un drum pe care 
fectă. Este rezultatul unei munci „de echipă”, actorii v A n-ai să-l parcurgi niciodată decit pină la ca- 
al unei întiiniri rare în care totul „s-a potrivit" $ . pătul zilelor tale, pentru că el, drumul, nu are 
de la scenariu la munca regizorului și pină la $i noștri ra n capăt. Este ca batista din Călăuza pe care 
cum „mi-a ieșit“ mie rolul. Știu că sună „fru- Ei singur ţi-o arunci înainte — alteori se aruncă 
mos“, dar ăsta e adevărul. pe singură și te incită, te cheamă să mergi mai 


departe, mai adinc în „zonă“... De aici cred 
că apare și oboseala, periculoasa oboseală a 
profesiei, pentru că ești tentat să parcurgi 
drumul ăsta pînă la capăt. Fie ce-o îi. Chiar 
dacă uneori te și poticnești în toate obstaco- 
lele pe care ţi le ridică în față meseria asta. 
care este ca o competiție sportivă cu tine, cu 
ceilalţi și; la fel ca în sport, nu poți întotde- 
auna să-i calculezi efortul exact cit trebuie 
ga så sari cit trebuie. 

— Cum simțiţi publicul in competiția asta? 


sau 

— El este și una și alta, dar pentru tine 
este foarte important să știi că te înțelege și 
te acceptă. Asta îți dă încrederea pentru ur- 
mătoareie încercări. Un partener-suporter de 
temut, pentru că te amendează foarte serios 
cind ai greșit. Numai profesia îți dă șansa să 
repari o a pi Publicul, niciodată. Așa că 
depinde de tine cit de repede te ridici după o 
cădere la public. De puterea ta de concen- 
trare, de antrenamentul de care vorbeam, de 


Într. „sună „frumos“. Dar pentru 
dumneavoastră Cicea a insemnat și prima in- 
tiinire adevărată cu flimul. Ce v-a dat el? 


bicei. Atit. Pentru câ, atunci cind se aude 
pongul și pe urmă soneria care te anunţă că 
ntri în scenă, trebule să-ţi impui un soi de... 
amnezie, să uiţi tot în afară de ceea ce ai de 
făcut. Și să încerci să te baţi pentru „demon- 
strația“ ta și chiar să-i demonstrezi — ție, 
pentru că nu ştii dacă cel care te-a judecat 
atit de aspru se află sau nu în sală. Sigur, as- 
tea sint „intimplări“ ale meseriei, dar eu cred 
că e bine să te gindești întotdeauna la acel 
unul posibili din citeva sute care poate nu 
este de acord cu tine și să-ncerci să-l con- 
vogi: Să-i convingi. Adevărul este că, uneori, 
acele lucruri pe care „le-ai mai făcut“ și su- 
pără, sigur că supără, repetarea e plictisi- 
toare, apar și din oboseală — fizică sau psi- 
hică — oboseala asta de care trebuie să fugi 
cit poți de tare. 

— Cum? Cind meseria dumneavoastră este 
efortul — era să Aud mu oboseala — efortul 


= te privește. Te privește. Reţete nu 
există. E un alt de luptă cu tine pe care-l 
incerci și trebule să-l practici. Nu reușești în- 
totdeauna, e adevărat, și atunci te cuprinde 
un soi de amărăciune, dar care nu trebuie să 
te „îngroape“. Încrederea în tine și în profesie 
e singura salvare. Chiar dacă uneori, așa, ca 
un artificiu al meseriei, ești obligat să-i dă- 


genere rolul pe care-l „munciti” acum, în tes- 


— Ușor nu poate fi... Unii au spus chiar că 
pu prr putut despărți de nişte roluri nioi 


— Lăsaţi-i pe „unii“. Dumneavoastră cum 
vă 


— De ce? În meseria noastră e bine să-i 
asculți și pe unii și alții. Eu iau chiar 
foarte în serios remarci de felul: „Așa ceva ai 
mai făcut“. Pentru că și eu cred că trebuie să 
faci acei efort maxim de a nu te re . Tre- 
bule za bed nn pa mb ză la capăt, pi iecare a 

— se spune: „Așa ceva 
mai făcut?" 

— Sint foarte supărat pe mine. Furios 


începutul unor încercări pen- 
ei, un al doilea roi în film va fi 
reu de realizat. În primul rînd, pen- 
tru că filmul, prin specificul lui, este mai 
apropiat Se. viată, Fri p viată nu există doi 
o poti despari Intotdeauna rolă ai aim | criar; Dar furia, trebue temperată rapid; Porr 

veri- 
de un personaj. După La capătul inde: | fici dacă ceea ce s-a spus este și adevărat. 
Mi-aduc aminte că, la numai citeva specta- 
cole de la premiera cu „Diavolul și bunul 
Dumnezeu”, am primit o scrisoare demola- 
personaj ta altul ŞI nu eo toare față de evoluția mea ca actor. Puțin 


înainte de a intra în scenă 
schimbare de dragul schimbării, ci pentru că — Cum ai si în seară aceea? 
trebule — cum spuneau profesorii mei. Am | _ = 
învățat la clasa lui Octavian Cotescu, asistent | sau Sa; ms său Dacă, am juca mai bine 
Er er pe Top E EA, OUM SOLONS, 
repe! unor mijloace care re, = s e 
Eneori. din oboseală, alteori din dins — Poate am fost ceva mai furios decit deo- 


Comoditate 
— A! nu! Nu cred că un actor își permite 
luxul comodității cind se apucă un rol. 
Decit doar așaa, dacă-i „ia valul” și uită că 
face o profesie ingrozitoare — cum spunea 


— Cred că sint un om destul de simplu, în 
sensul că m-am educat să nu-mi complic 
viața inutil. În clipa în care ai hotărît că viața 
ta este profesia, trebuie să înlături tot ce ar 
putea-o ştinjeni. Profesia te obligă să fii dis- 
Ciplinat. În ciuda aparenţelor, în ciuda a ceea 


șase-șapte ani cele dintii reviste literare au 
introdus o cronică despre cinematograf, au 


ostru, Patru ani obosit să i făcut-o cu întrebătoare timiditate. ȘI n-au lip- 
că giero pa profesi unea sit nici Som arnepi ironica: einamatogratii, 

acest copil o m se 

de spectator rioşi..", scria autorul lui Denton în 1928, 


deci. Inșii subțiri care refuză filmul urmează 
exemplul ilustru al lui Anatole France. ȘI nu 
numai al aceluia. A se citi memoriile lui Cha- 


tu 
am fost foarte pe - 

giu în Meckie Siș. Dar noi am fot acuzaţi și in, pe care Camil Petrescu îi numește „Mo- aș mă 
că am luat „ceva“ din jocul profesorului nos- . = ière al cinematografului“. Comentariul la Cir- dramă sau comedie? O întrebare , ştiu, 
tru, ceea ce, pină la un mi se pare igresiune cul nu suferă de nici un poncit al vremii. ÎN dar aș fi avut ocazia să vă spun că, după ati- 
pentru că, iubind foarte tare niște Gustul cronicarului funcționează fără cusur. ia ani în care m-am plimi n citeva ro- 
se te să nu folosești uneltele Așa gindim azi despre Chaplin, cind geniul uri, aș dori să fac comedie. În , nu în tea- 
să le ti pe ale tale. “| lui e de mult fixat în dicționare, manuale etc. tru. aa poate că este înfiorător de greu. 
wa Ce ce specia- Î Der pO Si GoT Or aere a Ar S.a pii de maro risc. Proba de foc. Dar 
vedeai zau pe ei! o comedie nebună, care lumea să plece 
Trăiam n 1828, Camil Petrescu scrie o cro- a fi întrebat: ce naiba te miri că un de la Stan și Bran — dacă 


ntr- 


în 
îi 
i și fii 


tara teatru încît 
] intrat ye 


în 


Aș pute 
tip de talia lui Camil Petrescu a avut încă o 
dată dreptate?!... Da, mă mir. Mă bucur. El 
însuși mult hulit, neluat în seamă la vremea 
aceea, a știut să reziste pe toate fronturile. 
fostul voluntar din 


nică la Circul lui Charlie Chaplin. Pină să 
apărem pe lume noi, cei care cu un termen 


-un Oraș 

ere pi 

ut 

vag numit facem o generație, aveau să mai 
treacă 


| 
4i 


a 
= în pe pra dar, semn bun! 
chiunos. Impotriva urii și disprețului, el nu a 
folosit furia, ci inteligența. Agresivitatea cara- 
cudei nu l-a intimidat. toate că, scirbit la 
un moment dat, s-a retras din viața literară, a 
tăcut o mică pauză de zece ani, timp în care 
s-a ocupat m matematică. Mi-l închipui in- 


upi din tine din ce 

poll rime Aa orar lup al be 

h perare și cu ma că rupi, Ă trebuie 
speci al sălii, ghidat de plasatoarea e poe I Oea io DAA — MDAA Da 

ce se mișcă șușotind, mult aplecată printre $ intrebi — cit de rapid vei fi în refacere... În 
scaune, lanterna oarbă clipind din cind în teatru există o vorbă pentru noi, tinerii: 
cind, odată instalat în fotoliul de lemn, viața „Acum îi să ai tu problemele lor. Probie- 
naivă de pe pinza magică învăluindu-i, ma- mele lui e Constantin, Albulescu, 
Diomaie unor etapa. ne pe Viata. Wr Ea 

unei, Ă E, cum 

ý să le rezolvi, nui ye imeni. Te 


des 
ibil. Caderea 
nu numai a lui. 


George BĂLĂIȚĂ 


aiae. ca. 


1965-1983: 18 ani de la Congresul al IX-lea al P.C.R. 


„Trebuie să pornim, după părerea mea, 
de la necesitatea de a supune unei selecții riguroase, 
unui ta scenariile ce se vor prezenta.“ 


Nicolae CEAUSESCU 


sufietul lor. Citiseră prin cenacluri, 
nsă nu-și văzuseră tipărit nici un vers. Unor 
astfel de autori în formare, cu o altă profesie 


spală mașina, Victor se gindește la minunata 
vacanti mac pe e vara pe litoral, împreună 
și cu- viitoare sa soție...“ aa 

fima gindul E gindul adi Victor? Altcineva scrie: „Aurei 
mul intelectual din familia sa. Banni 
fur mai țărani, bunicii la fel, strămoșii lui 
erau răzeși în ile Vasluiului...“ Cum, 
doamne, să-i fiim arborele genealogic? 
Sau: „Fractura i se sudase...“ Ce facem? |! 
punem pe personaj la Roentgen? așa mai 
rte... de ecran. Nici monologurile care se 
întind pe ni întregi nu sint de filmat, nici 
comentariile autorului pe marginea acțiunii, 
nici metaforele verbale din comentariu, nici 
zglrie norii de la New York, nici strătundul 
oceanelor, nici străfundul pămintului, nici 

străfundul sufletului... 

Dar o cesa co nu e scenariu s-ar pu- 
tea vorbi într-un scenariu întreg. ȘI cum în 
sonerie noastre nu se vorbește deloc pu- 

n 


T Ați citit scenarii prezentate la concursuri 
sau oferite direct caselor de filme de scenariști 
amatori? Dacă ați avea prilejul să vă întîlniți cu au- 
torii, ce ați încuraja în scrierile lor? 


pt 
iii 


, cum se poate face ea 
u ve ct learn ol aa real 


[Mă refer la chestiunile de ordin dramatur- 
„ la nişte legi ale dramaturgiei de film, ale 
ificului cinematografic. Aceste legi, acest 


2. Ce trebuie să înțeleagă, să înveţe, să exer- 
seze, cu deosebire, virtualii colaboratori ai caselor 
de filme și ai regizorilor? 


3. Care au fost observaţiile critice cele mai 
frecvente pe care le-aţi făcut la lectura acestor 
scenarii, care sînt cele mai caracteristice slăbi- 
ciuni, erori. și ticuri de evitat și depășit? 


Dumitru SOLOMON . . 
Ca să fii realist, 


nu-i suficient 


Întâmplări „să iei faptele din 


t S it realitate“ 
exista, dealtfel, decit d trecut 
mina și gindire Unul pe Biz “ei obeérsatii ral e 


pi, pete iSro te toli Și foarte ocmai fiindcă 
specitic sperie pe mulți, t ii 

reşte, spectaculoase. De scenarii „făcute“, vorbește mult despre ele, insă nu 

„confecţionate“, caichiate nu ducem, din pă- t otu și rr] să lenveți... La noi nu se Du pret a da. 


Ne place cate, tipes.. riile unor filme de valoare. Nici 

d na unor filme re. 
„pictura naivă | | ce arte Ys 
N i aerea neverosimile 
une pac | ere A 
ni umea (nu numai 
scenariile || 

Lăşindu-i ia o parte pe grafomani (nu 

tini, dar perseverenţi), observ că uni ari 
de scenarii au sentimentul că tot ceea ce 


este scris pe hirtie poate fi „t ris“ pe pe- 
liculă. Cineva scrie bunăoară: „În timp ce-și 


„2.3. Scenariul fiind o moda- 


Un film inspirat din romanul omonim al lui Marin Preda. Scena- 
ee re plenar i peer riul şi regia: Constantin Vaeni. In fotografie: Amza Pellea într-unul 
aceasta se exista (și există) din rolurile principale 
pictură naivă, poezie naivă, ba chiar și proză p p 
naivă — forme de expresie a talentului neș- 
colit — nu știu să existe scenarii naive, așa 
cum nu drame sau simfonii naive. 
Ceea ce se înfățișează la diverse concursuri 
ca scenarii cinematografice, atunci cind nu 
vin din panee ul aa anionit ai pia 
nu sint scenarii 
dar pretexte a e a mynd puțin ideea 
pentru scenarii de film. Firește, sint autori 
care se străduiesc să dea o față cit mai cine- 
matografică iunii lor, introducind ter- 
meni din lexicul de specialitate: „În prie plan 
se vede...“, „aparatui surprinde...“, „ilie iese 


mai interesante propuneri. De ce? Fi- 
ndcă autorii în chestiune, deși nu cunosc 
tehnica scenaristică, și-au apropiat elemente 
formale ale acesteia, care țin de terminologie. 
re coloido: ea h triere epi- 
une 'sm 

condii, fără a introduce acești termeni pao 
structură logică, cu o final precisă, n 

este medic. Un autor care rat Sea 


c. care bagă neapăra 
neadecvat în textul povestirii sale traviinguri, 
'groplanurii, primplanuri, amorse și altele ase- 
menea nu este un scenarist. 

Ceea ce poate trezi un interes real, sub ra- 
port cinematografic, nu sint ocheadele arun- 
cate dicționarelor sau decupajelor de regizor 
frunzărite întimplător, ci noutatea, prospeți- 

mea, autenticitatea i, structurii so- 
ilde Eimear Partea grei reni observare 


Haad de a de cultul Capa a pi eaiail 
” (adică cele care 


Nu scenarii „perfecte' 
~- imită cit mai exact filme văzute) așteaptă ci- 
(un scenariu „perfect“ nu poate 


cond Hia pierra fe umar ppm a 
gondiia usto din inaite și nana la 


di sa 1] eiaa mg zu gr 
re, simtire — ca orice 
și poveste 


Aș descuraja lipsa de epic, de poveste, 
Insăilarea de întimplări și notații. De unde, se 
ințelege, aș încuraja strădania spre o dra- 
maturgie clasică — mai ales la Inceputul acti- 
vității de scenarist. Cele mai frecvente 
vați pe care le-am făcut, țin de neverosimilui 

rii, al poveștii. Ceea ce poate stimi ne- 
dumeriri: neverosimitul —, la autori buni cu- 
noscători de medii, — scriind chiar capo 
mediile în care trăiesc și muncesc? Da — 
indcă așa se răzbună lucrarea Ortiatiok: 
ea poate face să-ți apară neverosimile chiar 
şi întimplările pe care le-ai trăit... 


Cind se întorc Vlaşinii 
rău şi Silviu Stăncu 


„Se face acuma un film... tocma-n satu' 
nost'... ne arată istoria așa cum a fost atunci, 
mai bine de două sute de ani... Frumos, că 
am văzut și prima parte, în prima-or plecat, 
acu' se întorc Viașinii..“ Ascult bâtrînul din 
dreapta mea, vorbeşte despre cai, artiști şi 
mașini... Mai avem două ore pină la Sibiu și 
deja am intrat în atmosfera de platou. 

A doua zi, filmare la. Riul Sadului. Ora șase 
dimineaţa. Ploaie torențială, S-a. ratat filma- 
rea? Regizorul Mircea Drăgan cheamă echipa 
la autobuz. „Am plecat să avem de unde ne 
întoarce” prevăd cu maliție 'pesimiștii. „Poate 
o ieși soarele!" — un ironic optimist. „Apă în 
autobuz ca-n fața hotelului“ — constată calm 
cineva. Drum lung și greu. La locul filmării — 
casa cea nouă a lui Branga — vă amintiţi 
personajul din Plecarea Viașinilor, interpretat 
de Silviu Stănculescu? - e aproape senin. 
Uneori regizorii au şi simţ meteorologic. Se 
nin dar e frig. Actori, cascadori, figuraţie din 
partea locului, cai, costume, machiaj și două 
aparate de fiimat (unul pentru serialul de te- 
leviziune Viașinii). „Silviu Stănculescu și Ga- 
briel Oseciuc, la cadrul“ se filmează piecarea 
lui Branga în munți. -O repetiție, două, trei... 
și o singură „dublă“. Peste citeva minute 
(timpul filmării condensează altfel timpul ci- 
nematografic), Branga, ajuns primar, în- 
cearcă să domolească ostilitatea oamenilor: 
„E conscripţie: se numără oamenii, vitele, pă- 
mintul... Împăratul vrea să știe ce stăpinește"“. 
Motor! Clac! Vocea lui Silviu Stănculescu e 
aspră, rău prevestitoare. „Oameni buni, duce- 


ți-vă acasă, C-a-nceput și. ploaia, nu-vedeţi?”. “ 


Povestea cu ploaia e o licență. Nu exista în 
scenariu. Dar cum între timp începuse chiar 
să plouă, cum racordul trebuia menţinut și 
cum echipa. nu vrea cu'nici un preţ să între 
rupă filmarea..: două cadre. „plombă” și fără 
pâuză, mai departe. 

„Regizorul Mircea Drăgan repetă mult, pînă 
ce e mulţumit, de asta se trag foarte puţine 
duble” spune Karoly Șinka, actor la Teatrul 
Maghiar de Stat din Timișoara, la a cărui 
confesiune despre rolul pe care-l interpre- 
tează în film; Janek, vom reveni într-un număr 
viitor, odată cu biografia altui erou de refe- 
rință în Viașini — Branga — văzut din un- 
ghiui. interpretului său, Silviu Stănculescu. 
Deocamdată, Branga, încolțit de săteni, tre- 
buie să dea socoteală pentru promisiunile 
neţinute; bănuieliie țăranilor se dovedesc in- 
temeiate. Scena e grea, figurația nu e doar 
fundal, trebuie să „joace“. Şi sătenii din im- 
prejurimi — cînd spectatori, cînd actori — 
joacă atit de convinși, încît aproape că-i 
smulg lui Silviu Stănculescu sarica de pe 
umeri. Stop! La chervanul lui Branga sint în- 
hămaţi cai de Buftea, greu de strunit. Cineva 
pune un bolovan sub una din roţi, un casca- 
dor linişteşte caii și ascuns aparatului, îi ține 
cu îndirjire. „Păcat, dacă aţi fi venit vineri, aţi 
fi asistat la niște filmări spectaculoase. Încen- 
diem casa lui Branga și Casa obștii. Atunci 
să vedeţi ce-or să facă bravii noștri casca- 


- dori. Azi a fost-o filmare obișnuită“. Și obiș- 
* nuitul are însă spectaculosul lui, care pentru 


filmările la Vlașini se rezumă în două cuvinte: 
ritm alert. “Şi :nu -numai pentru zilele cu 
ploaie! Ci ca'o constantă la un film deloc 
uşor, dacă e să socotim și cele 9 episoade 
TV (aceiași realizatori: scriitoarea loana Pos- 
te/nicu, autoarea romanelor „intoarcerea Via- 
şinilor“ — Premiul Academiei în 1982, și 
„Plecarea Vlașinilor”, coscenaristă alături de 
regizorul Mircea Drăgan). În roluri principale 
mai apar: lon Pascu, Nae Gh. Mazilu, Gheor- 
ghe Doroftei, re set Ungureanu, loana Dră- 
gan, Emilian Belcin, Vasile Boghiță, Miron 
Murea, Cornel Ispas, Florina Luican, Eugenia 
Bosinceanu și Maria Bădăru. 


Marina ROMAN 


u în Întoarce- 
Viaşinilor. Regia: Mircea Drăgan) 


- Filmările s-au terminat. Bocet vesel se 
apropie de sfirșitul etapei montaj-sonorizare. 
Cît din ce v-aţi propus iniţial (în decupaj să 
spunem) credeți că aţi realizat, stimate Mir- 
cea Moldovan 

— E greu de pg Răspunsul cel mai po- 
trivit: „în parte“. la orice film, am senzaţia 
că şi, aici s-ar fi putut mai mult. . 

— De unde a pornit ideea acestui Bocet 
vesel? 

— De la piesa „Bocet vesel pentru un fir 
de praf rătăcitor“ de Süto Andras pe care am 
pus-o în scenă la Teatrul din Turda în urmă 
cu doi ani. Mi s-a părut că are virtuţi cinema- 
tografice și cind am venit cu propunerea la 
casa de filme 3 am bătut la uși deschise: și ei 
se gindiseră la o ecranizare a piesei, discuta- 
seră deja cu dramaturgul. Scenariul l-am 
scris impreună. 

— Ce aţi putea spune despre film unui vii- 
tor spectator care nu cunoaște piesa? 

— E o satiră pe care am tratat-o într-o ma- 
nieră mai aparte, în stilul unui spectacol po- 
pular. Filmul e comentat de niște măști des- 
prinse din iureșul unui carnaval. Povestea în- 
cepe într-o comună din zilele noastre, unde 
un țăran, cum să spun? o ia razna, are un 
moment de rătăcire. Intimplarea lui (interpret: 
Alexandru Lungu), la marginea grotescului și 
a tragicului, o istoriseşte filmul nostru — pri- 
lej de a demasca niște oameni care sub 
masca bunei credințe urmăresc profituri per- 
sonale. 

— Personajele filmului înscriu date noi în 
tipologia lumii satului, lume prezentă în mai 
toate filmele pe care le-aţi realizat? 

— La absolvirea institutului am vrut să fac 
un film despre țărani după proza lui lon Lân- 
crănjan, pentru că mă interesa această lume. 
A rămas doar proiectul. În schimb am făcut 

Vitorniţa... Cred că e o lume pe care o 
simt, o ştiu, deşi nu sint de ia țară. Satul în 
care am filmat Bocet vesel se află la întretăie- 
rea Transilvaniei cu Muntenia și acest ames- 
tec se simte în stilul caselor, în vorbă, în obi- 
ceiuri.. Mi-aș fi dorit să stau mai mult acolo, 


„Galax, omul păpușă. Cind roboții au pro- 
bleme omenești... Un fiim de ion Popes- 
cu-Gopo. Imaginea: Alexandru Popescu. De- 
or: Mihai Beciu. Costume: Andreea. Haznaș. 
n distribuție: Radu Buznea (student |.A.T.C), 
Mariana Gabanov {studentă ia Arhitectură, ați 
mai văzut-o in verde de-acasă), Mircea 


„Daneliuc, George Constantin, Gaorge Mărcu- 


Jescu, Stela Popescu, Angela loan, Radu Da- 
rie, Claudiu Stănescu și... Radu 'Beligan... 
„Cadoul. O familie într-un moment de 
Criză. Din. unghiul copilului... Scenariul: loan 
Grigorescu. Regia: Nicu Stan. imaginea: Liviu 
Pojoni. Decoruri: Marga Moldovan. Costume: 
Svetlana Mihăilescu. Cu: Valeria Seciu, Ovi- 
diu luliu- Moldovan, Ovidiu. Moldovan, Olga 
Tudorache, Gheorghe Cozorici, Rodica Tă- 
pălagă şi elevii: Cosmin Sofron, Letiţia. io- 
nescu, Cristian Nicolae. $ 
„Actiunea „Zuzuc™. Părinţi și copii, o rela- 
tie deloc simplă și mereu de actualitate. Sce- 
nariul: Aurora. lcsari şi. Mihai Opriș. Regia: 
Gh he Naghi. Imaginea: Gabriel Cobas- 
nian. ruri: Guţă Știrbu. Costume: Cris- 
tina Păunescu. În rolurile principale: Ovidiu 
Moldovan, Cristina Deleanu, Hamdi Cerchez, 
Adela Mărculescu, Eusebiu Ștelănescu, Ma- 
rioara Sterian, Horațiu Mălăiele și elevii: An- 
drei Duban, Luciana Barna, Nicolae Rasty. 
„Scopul mijloacele. Ce înseamnă a fi 
„descurcăreţ”, ce înseamnă efortul de „a te 
realiza“ și ce înseamnă „reușită“ în generaţia 
tinără de azi. Scenariul: Nicolae Ţic. Regia. 
Dan Marcoci. Imaginea Florin Paraschiv. 
Costume; Magdalena Mărășescu. Decoruri 
Radu Corciova. În rolurile principale: Petre 
Apa Rodica Negrea și Răzvan Vasi- 
SCU. 


In pregătire 


~ Rideţi ca-n viaţă! Nu e o comedie cum 
s-ar crede din titlu. Aparenţele inșeală, așa 
cum se întimplă și în acest film despre niște 
tineri şi adaptarea lor pe un șantier. Scena- 
riul și regia: Andrei Biaier. Imaginea: Dumitru 
Costache Fony. Decoruri: hai Ionescu 
Costume: Liliana- Manţoc. 


=... Dreptate in popi Haiducie în secolul 
XX. Un justițiar pe fundalul unei fresce so 
ciale a inceputului de secol. Scenariul: Dan 
Piţa și Mihai Stoian. Regia: Dan Piţa. imagi- 
nea: Vlad Păunescu. Costume: Daniela Co 
darcea. Decoruri: Călin Papură. 


Să vorbim 
şi de autorii anonimi. 
De pildă, despre 
neobosiţii noştri şoferi 


să trăiesc o vreme în mijlocul lor și: apoi sa 
mă gindesc la un film. 

— Ce a însemnat Bocet vesel ca expe- 
rienţă artistică? 

— Încercarea unui ton nou: grotescul. 

— Fără de cine n-aţi [i putut realiza filmul? 

— Aş aminti întii şoferii, pentru că de 
multă vreme îmi propun să vorbesc despre ei. 
Și aici, și la filmele despre 1848 am iucrat cu 
şoferi cinefili. lubesc filmul, nu spun „eram la 
echipa...“ ci „filmam la“... fac mereu compa- 
raţii între filmele la care au lucrat. Într-o 
noapte s-a stricat grupul electrogen și văzînd 
că nu îl putem repara, la miezul nopții, ṣofe- 
rul Dumitru Modruș a plecat cu mașina per- 
sonală la Buftea, a luat un grup venit atunci 
de la o altă filmare și dimineața la ora 6 era 
înapoi la Bran; restul echipei dormea încă. 
Şoferii sint 24 de ore din 24 la dispoziţia 
echipei; niciodată n-au cerut răgaz pentru re- 
vizii sau reparaţii. Vorbesc despre ei pentru 
că sint anonimii fără de care nu s-ar fi făcut 
iiimul. Firește, nu l-aș fi putut realiza fără ex- 
perimentatui operator Liviu Pojoni, fără 
echipa de producţie a directorului de film Titi 
Popescu, fără vechiul meu prieten şi colabo- 


è Fiecăruia din noi îi este dat la naștere un 
sunet, O; culoare, pentru a capta semnalele 
acestei lumi, în care mai tirziu va afla ce e 
bucuria, tristețea, dorul... cuvintele. În ab- 
senta lor. a vorbelor, fiind doar tăcere. Efor- 
turilor de: a imvăța Cucerirea -universului sonor, 
regizoarea Olimpia Daicoviciu le dedică un 
tiim care prezintă activitatea meritorie a La- 
boratorului de recuperare din cadrul Institu- 
tului de fono-audiologie, condus de prof, dr. 
Dorin Hociotă, unde anual sint recuperați 
zeci de copii, redaţi societății. într-o lume în 
care flagelul surdo-muţeniei afectează 20% 
din populaţia globului. 


* Calculatoarele, știe azi orice copil, sint 
înzestrate cu memorie. Ceea ce părea de do- 
meniul sclence-fiction-ului ține azi de, reali- 
tate. Chiar faptul că acești ri iau și o 


brumă de suflet... învaţă, analizează, aleg, de- - 
cid, fie şi prin intermediul unei camere de tè- - 
leviziune. Gradele de libertate şi opțiune la > 


ii industriali intr-o lume tehnicizată, pri- 


lej de meditaţie în filmul semnat de Alexan- ` 


dru Sirbu. 


Beatrice COMĂNESCU ` 


Animafilm 


Truică). 

Grafica hieratică a lui lon Truică este pusă 
în slujba unei teme care îi sugerează autoru- 
lui o stilizare în spiritul scrierii japoneze. in- 


spirat din celebrul poem al lui Eugen Jebe- ` 


leanu, filmul încearcă să dea mesajului de 
pace conținut de emoționantele versuri o tra- 


tare'cit mai specifică graiului animației. Ce se 


mai poate spune nou despre cutremurătorul, 


bombardament care a pus: capat celui de-al - 


doilea război? Regizorul nu va încerca în nici 
un caz „O reconstituire istorică”. Filmul sau 
va insista asupra unor secvenţe de viață coti- 


dea, lon Manea, Lucian 


> dogul se trezesc la bord cu un pasager clan- 


„„Surisul Hiroshimei (scenariul şi regia: lon- . 


şi cadrul 
sînt ale lumii 
satului de azi, 
UA ci mai ales 
problemele 
(Florina Cercel 
şi Aristide Teică 
în Bocet vesel; 
regia: 

ircea Moldovan); 


ră 


rator — compozitorul Tiberiu Olah, fără Ga- 
briela Nasta — cu care montajul devine o 
plăcere și nu o muncă de rob între patru pe- 
reți — și-fără inginerul de sunet Andrei Papp. 
cu care aș'vrea să mai colaborez. Cum era 
să-l uit pe Dan Păduraru, regizorul secund, 
sensibil, priceput, exigent și pasionat şi care 
la acest film a făcut de toate și mai ales n-a 
vrut să facă nici un rabat. 

— Şi actorii? 

— In roluri principale: Alexandru Lungu, 
Florina Cercel, Aristide Teică, Tania Filip. Fi- 

uraţia am luat-o, desigur, din sat. Mai apar 
în film două „pete de culoare“: Dem Rādu- 
lescu, şi Tamara Buciuceanu, participare cu 
adevărat extraordinară. 

— Cea mai grea zi de filmare? 

— A fost o noapte. Duminică — zi liberă — 
ne-am dus să vedem locul filmării: o casă în 
cîmp. Zăpada era pînă la briu, ideal pentru ce 
ne trebuia nouă. Luni dimineaţa nici urmă de 
zăpadă. Ne-am împărţit în trei grupe și am in- 
ceput. să batem coclaurile în căutarea altei 
case. Filmarea era programată la 5 după 
amiază. La 5 fără un sfert, un șofer a găsit 
casa. Seara s-a pornit un viscol că nu ne ți- 
neam pe picioare. O anexă de decor a fost 
aruncată de vint într-un brad la 10 m. dis- 
tanță. Fiecare om din echipă ținea zdravân 
cite un proiector. Am filmat toată noaptea. Pe 
peliculă nu se vede, nefiind copaci în jurul 
casei, singurul reper pentru vint. Noi însă am 
simţit viscolul din plin. Nimeni nu s-a plins, 
n-a plecat (e adevărat că ceaiul cald n-a lip- 
sit). Eram la o bună distanţă de şosea, o casă 
fără lumină electrică, o „hodaie“. Echipa — 
oameni vechi în Buftea — spunea că n-au 
pomenit o astfel de noapte. 


diană care au precedat cataclismul, evidenţi- 
ind idega de dispariţie a unei tradiţii. O reme- 
morare. cu -neliniștitoare trimiteri în prezent 


„„. Urmărirea (scenariul şi regia: Artin: Ba- 
rolirescu) 

Noul episod al serialului Cine 'ride ia urmă 
conţine o nouă aventură: pe mare. Plecaţi in 
căutarea comotrii ascunse de temutul corsar: 
Bonito Benito, eroii Bălănel, Miaunel şi Bul- 


ke 


În montaj: Prea cald pentru luna 
mai. Asumarea vinovăției, un semn 
de maturizare, într-un film despre 
tineri la virsta majoratului. Scena- 
riul: Petre Sãicudeanu. Regia: Ma- 
ria Callas Dinescu. Cu Ocra 

Cotescu ṣi Magda Catone 


destin, Lupul de mare. Nici nu apucă să-și 
revină din uimire cînd sint atacați de o cora- 
bie cu pirați. Deși incăierările dintre cele 
două echipaje sint „ca la carte“, agresorii se 
retrag după ce .. N-AM să vă Spun ce. 
Aventura dar și parodia continuă. 


În Ringul (scenariul: loan Grigorescu, re- 
gia: Sergiu Nicolaescu) veţi urmări mai multe 
meciuri de box și, vă asigurăm, nici unul din- 
tre ele nu va fi trucat. interpreții s-au antre- 
nat pentru filmări ca niște pugiliști adevăraţi. 
Meciurile, ca dealtfel întreaga poveste a fil- 
mului, se desfășoară in două planuri care se 
interferează mereu: prezentul și amintirile 
(plasate la sfirșitul ultimului război într-un la- 
găr). Imaginea va suferi un tratament special, 
chimic, care va ajuta — artistic — la despărți- 
rea celor două epoci. „In redarea unor scene 
— deciară regizorul iu Nicolaescu — sint 
împotriva naturalismului gratuit, dar în ace- 
lași timp n-am dreptul să schimb efectui pe 
care ele le-ar avea în realitate asupra eroilor 
din film.“ Deocamdată nu putem dezvălui — 
dorința unui regizor care cunoaște bine va- 
loarea suspensului — decit faptul că cei doi 
eroi principali ai filmului trec în timpul șederii 
lor în lagăr. printr-o aventură neobișnuiță. În 
distribuţie apar boxeri adevăraţi și actori. 
Unii dintre ei vor fi „dubiurile de tinerețe“ ale 
eroilor, alții vor imbătrini sau vor întineri prin 
machiaj (cum se va intimpla cu Marin Mora- 
ru). În alte roluri principale: Vasile Mihai Bo- 
ghiță, Sergiu Nicolaescu, Sebastian Papaiani, 
Marian Culineac (boxerul din Învingătorul) și 
Mihail Vogler (cunoscut actor din R.D. Ger- 
mană pe care l-ați mai văzut în Mihail, cline 
de circ). imaginea: Nicolae Girardi şi Marian 
Stanciu. Decoruri: Adriana Păun. Costume: 
Gabriela Nicolaescu. Muzica: Adrian Enescu. 


prim planul 
rolului episodic 


Spectatorul trebuie 
să creada 


O cuconiţă dichisită — proaspăt coafată, 
biond platinat — într-o sufragerie „cu ştait' 
veghează cina soțului, persoană importantă 
după toate aparențele (Dem Rădulescu). O 
secvenţă din comedia Nuntă cu dar, scena- 
riul Titus Popovici, regia Geo Saizeascu. Vă 
amintiți. soția organizatorului din Croaziera? 
Interpreta ei, Maria Gligor, are în Nuntă cu 
dar un rol episodic, pe care actrița îl radio- 
grafiază ca pe unul principal: „Pe cite „e!“ de 
important, pe atit de neinsemnată e soția lui, 
o casnică umilă, fidelă, dornică de a-i intra în 
voie, total debusolată cind acest lucru nu-i 
reușește. „EI” e un soţ tiranic, un „lup mora- 
list”. Deși se știe inșelată, soția continuă să 


y 


Începute în luna iunie la Snagov, filmările 
vor continua și în iulie, într-un ring amenajat 
la Sala polivalentă. i 


Deşi toți trei vor boxa în film, doar 
unul e pugilist profesionist: regizorul 
Sergiu Nicolaescu în timpul filmărilor 
la Ringul alături de actorul Constantin 
Brinzea şi de boxerul Marian Culineac 


se poarte ca și cind nici un norișor n-ar fi O actriţă pe care am dori să o vedem 
umbrit relaţia dintre ei, lucru care pe „si“ il ai des si pe ecrane: ria Gli- 
scoate din“sărite. Deși limitată, femeia asta mult mai des și pe ecrane: Maria G/ 
are totuși o puritate a ei, e un fel de victimă a gor (alături de Rodica Mureşan in 
neadaptärii la o „regulă a jocului“ pe care Nuntă cu dar, repia: Geo Saizescu) 
n-o cunoaște, pentru care nu e făcută şi în d 


care oricum nu va intra. Nu întinderea rolului 
e importantă, ci relaţia, relația adevărată pe 
care. o stabilești cu partenerii, cu echipa în 
momentul filmării (nu cea care „se drege“ la 
postsincron). Spectatorul trebuie să creadă 
dintr-o singură privire. Cu o mare credință în 
meserie mi-am construit intotdeauna rolurile 


așa, ci extraordinar de importante. Chiar 
dacă de la prima mea apariție pe ecran pină 
la rolul principal au trecut 20 de ani. Tot de 
meserie. Mai mult teatru decit film.» 


episodice, care pentru mine n-au fost deloc 


nel Revent și Petre Tanasievici. imaginea 
Doru Mitran. Decoruri: Nicolae Șchibpu 
stume: Hortensia Georgescu. 


stop-cadru la filmare 


Pagini realizate 
de Roxana PANĂ 
Fotografii de Victor STROE 


Tinerii altor ani 


Tineri revoluționari în anii ilegalităţii 
(Gheorghe Visu și Claudiu Bleontz îm- 
preună cu regizorul Mircea Veroiu în 
timpul filmărilor la Să mori rănit din 
dragoste de viaţă) 


Regizorul Mircea Veroiu se atiă în pline fil- 
mări „de epocă” la Să mori rănit din dragoste 
de viaţă (scenariul Anghel Mora). În fotogra- 
fie: regizorul alături de cei doi interpreţi prin- 
cipali: Gheorghe. Visu și Claudiu Bleontz fi! 
recunoașteţi pe tinărul din Concurs?). Doi ti- 
neri revoluționari din perioada anilor '33. 
„Vrem să scoatem tipul acesta de personaje 
din, tiparul previzibil, cunoscut din alte filme 
sau din literatură — declară Gheorghe Visu. 
Personajul 'meu are o biografie încurcată şi 
ambiguă, a fost și hamal și student și fo- 
chist... un tip. care colindă lumea. Un perso- 
naj „altfel“ decit celelalte, avind însă și atini- 


Va prezentăm citeva portrete dintr-o tipologie bogată, care va aduce încă 
o dată pe ecran momentul fierbinte din August '44. Istoria văzută din un- 
ghiul celor care au trâit-o, mai mult sau mai puţin implicaţi, mai mult sau 
mai puțin conștienți de importanța clipei şi de rasturnarile istoriei Deci, în tâţi cu rolurile pe care le-ar tăcut în film 
rolurile principale din Pe malul sting al Dunării albastre (scenariul şi regia pină acum, Chiar. și cu tinerii contempo- 
Malvina Urșianu): Gina Patrichi, George Constantin, Gheorghe Dinică, ran 

În alte roluri: Marcel! lureș, Tora Vasilescu, 
Mariana Buruiană, Virgil Andriescu, Andrei 
Codarcea, Theodor Cojocaru, Valentin Voi- 


Stela Popescu, Emilia Dobrin-Besoiu, Valeriu Paraschiv, Andrei Finţi şi Ma- 
ria Rotaru 


cilă, Bogdan Stanoevici, Dragoș Pislaru, Cor- 


nalitatea 
Alexa 


din nou despre filmele românești ale stagiunii 


Se poate înălța cota scenaristică? Da! 


1 e Re o selecție pe care au fà- 
cut-o şi colegii care au luat cuvintul în nume- 
rele anterioare ale revistei „Cinema“: filmele 
importante ale stagiunii sint Concurs, Sec- 
vențe, Năpasta, La capătul liniei. Mai sint im- 
portante debuturile, care manifestă o perso- 
nalitate, respectiv un stii, ca lirismul străbătut 
de haz al filmului Mult mai de preț e iubirea 
“sau viziunea satirică, pătrunderea sensului 
social al personajelor în Escapada. De toarte 
mare im nță sint afirmările actoricești, 
care dej sc cota înaltă și binecunoscută a 
ela iei respectivi: Mircea me pl în e ză 
Rodica ară în Mutt 
| mă cârd psd 
ăpasta, Val Uritescu 


n gaina unericul alb, Carmen Galin 


n 
În alb și — last but not least — 


Personalitatea regizorului și perso- 

actorilor în Näpas de 
Dorina Lazi 

Dumitraş 


Visarion, cu 
Corneliu 


trio-ul stral din La capătul liniei: Mircea 
e aro Dan Condurache, loana Crăciu- 
nescu. Plus oprea Geo Barton și partene- 
rul său, lon în Secvențe, tinărul și stra- 


Un artist 


s V.. îi dă lecţii pentru meserie, 
meseria îți dă lecţii de viață. O meserie bine 
făcută îţi face viaţa fericită şi numai dintr-o 
viaţă trăită cum trebuie rezultă o meserie feri- 
cité. Despre corelația asta se pot spune 
multe. Eu o să vă. dau un mic fragment 
dintr-o carte a mea, nescrisă, care se cheama 
„De vorbă cu bunicul“. 


— „Vezi că se arde“ — sări mama, care 
mesteca mămăl 

— Lasă, strigă bunicul, dind pe mama de- 
oparte. Și m-am fript rău. De atunci nu le-a 
mai fost teamă că o să dau foc popore 

„Măi, bălete, îmi zice într-o zi cind eram 
mai mare, pune coadă la toporul ăsta.” Am 
luat o coadă de la un topor vechi. Cindo 
meșteream, apare furios bunicul. Coada care 
a fost la mai multe topoare nu e bună. Baga 
seamă și gindește, numai cela care e ud pină 
la piele nu se teme de potop şi să iei aminte 
că dacă nu știi să sari gardul îi rămine că- 
maşa în par. Uite, că mi-am adus aminte: 
cind stai trebuie să faci ceva. Îndreaptă gar- 
dul către vecin, căci vecinul care nu are gar- 
dul drept, nu e vecin bun". 

M-am dus și am cerut de la vecin niște nu- 
iele. Cind le împleteam, cu zor, apare bunicul 
mai supărat. 

„De ce nu te-ai dus în zăvoi, să tai mlădiță? 
Niciodată să nu-ţi faci gard cu nuiele de îm- 
prumut”. 

-— „De ce?' zic eu 

A plecat fără peer răspundă. Apoi întor- 
cindu-se către mine: 

„Cartea e foarte bună, dar pină n-ai să pă- 


integru este și un om integru 


i Care sint, 


după dumneavoastră, 


filmele 


cele mai bune şi evoluţiile calitative ale actualei 
stagiuni de filme românești? 


2. Cum sprijină producţia medie preocupările 
tematico-artistice ale realizărilor de virf? 


3. Ați putea identifica filmele mai slabe sau, 
eventual, eșecurile acestei stagiuni și cauzele lor? 


Actori de performanţă, într-un 
film de debut: Valeria Seciu, 
Escapada de Mircea Ridu 


lacoban şi Cornel Diaconu 


niul Dragoș Pislaru în două roluri, plus... 
plus... Nu mi-ar ajunge spaţiul, dacă aș in- 
cerca să nu nedreptățesc nici un talent, nici 
o performanță. Cota ridicată a actorului din 


teşti multe, nimic n-ai să știi. Eşti senin ca 


cerul şi cerul senin nu se teme de tráznet, 
dar ti ul poate veni și din senin, cum 
spune vorba”. 


— Bunicule, matale vorbești numai în pa- 
rabole. 

— Uite doamne, cum ciocanul dă, de-și 
rupe coada și nicovala stă și se uită. Crezi că 
o să te las să-ți crească coarne, ca vițelui 
care a intrat în palat și apoi n-a mai putut ieși 
de ele?" 

Am început să p 

„Las mai bine pă pară rău c-ai plins, 
decit c-ai ris. Că pină n-ai să simți tăria patu- 
lui, n-ai să dormi bine. Vrei să pleci în lume 
cu carte multă, dar să știi că balta care se 
umfiă prea tare își milește izvoarele.” i 

Mai tirziu, cind a văzut în sat un film în 
care eram președinte de colectivă, mi-a zis 

„Măi băiete, am apucat vremea cind și cleș- 
tele cu care îţi scoate dinţii, are o formă fru- 
moasă. Am învăţat din filmul tău cite ceva.“ 

— „Păi da, bunicule, creierii se văd acolo 
unde se sparge capul i-am răspuns eu cu o 
vorbă de a lui. Naturii îi place să se ascundă, 
și noi trebuie să învăţăm cum să o găsim. 
Chiar dacă ai talent, darurile lui sint greu de 
dobindit. Meseria mea trebuie să slujească 
adevărului, căci printr-o singură minciună, se 
pierde toată integritatea. Am aflat, bunicule, 
că lingă un fără lege, se alătură cele 
fără suflet. Că li culorile cele mai calde 
trebuie adăugat și puțin negru: şi meseria 
asta m-a învățat ă nu poți. fi un adevărat ar- 
tist, dacă nu ești un adevărat om. Un mare 
Violent Cicero, a zis despre artă că... Ai 
adormit, bunicule?" Ernest MAFTEI 


țara noastră ar merita, în sfirșit, și o cotă sce- 
naristică adecvată — dar problema “asta ține 
de întrebarea a treia. 

Discutind producţia de virf, nu manao 
vorbesc mai ales de lucrări Importante și nu 
de opere. Operă împlinită din toate penaa 
de vedere, totodată o verigă decisivă în deve- 
nirea creatorului său, este un film ca La ca- 

liniei. Din trăsăturile sale majore aş re- 

doar ardoarea cu care artistul se anga- 
jează nu pentru „frumos“, ci pentru adevăr, 
taia nr o performanţă estetică ridi- 
cată. opa de asemenea împlinită mi se 
pare, felul său specific, deși contestat de o 
seamă de confraţi, ca „ne-cinematograțic" — 
Năpasta lui Alexa Visarion. Nu-i chip să intru 
în detalii, am făcut-o dealtfel în revista în 
care scriu curent, „A Hét". Ţin doar să atrag 
atenţia asupra unui singur lucru: felul abor- 
dării vizual-dramatice a satului tradițional, a 
folclorului și a unei opere literare de mare 
valoare merge pe un drum, dacă nu identic 
(și nici nu EPOE fi identic, Alexa Visarion 
avind o personalitate proprie foarte puter- 
nică), cel puţin convergent cu cel ai lui Mi- 
chael Cacoyannis, cînd îi ecranizează pe an- 
ticii tragedieni greci. 


2—3. În Secvenţele lui Tatos, 
de fapt un film liric de autodetinire a regizo- 
rului, există o replică leit-motiv, în fond, miza 
filmului: „Noi fiimăm după scenariu“. Nici jur- 
nalele cinematogratice ale epocii, nici impac- 
tul violent cu realitatea nu reușesc să scoată 
grupa de filmare... filmată din supunerea sa 
placidă și amarnic de indiferentă: filmează 
după un scenariu banal, scriitoricește nerea- 
lizat, se filmează plictisit. Și dacă eroii auten- 
tici al vremii, oglindiţi în „filmul din film“, in- 
sep să-și afirme drama autentică, ei sint puși 

punct: „Dumneavoastră nu sinteţi 
A aie iă 
Practicarea placidă, banală, a acestei me- 


filmul văzut din toate colțurile țării 


tode caracterizează producția medie a anului | 


şi generează eșecurile. Dacă încercăm să 
aruncăm o privire generală asupra restului 
filmelor stagiunii, sim o mulțime de 
teme: impactul ziaristului cu realitatea, 
munca și viața unor ramuri industriale nea- 
bordate pină acum, tinerii care fac orice ca 
să .nu plece din capitală, momente din epo- 
peea naţională, filme polițiste etc. Dar aceste 
teme se banalizează adesea prin soluţiile sce- 
naristice facile care au meritul „să nu iasă 
din albie“, să nu electrocuteze, să nu ridice 
nici măcar o nuanţă de problematică inedită, 
depună liniştitor la punct. 
iimele bune, relevate în această anchetă 
de toți confrații, sint filme problematice, filme 
care pun întrebări. Filmele mediocre și fil- 
mele proaste dau niște răspunsuri șablon, 
răspunsuri tocite, generale, citeodată pom- 
poase, altădată de o piatitudine tristă, răs- 
punsuri care mai bine n-ar fi fost date deloc. 
Unele formule folosite și răstolosite, ca spec- 
tacolul stil Teatrul Naţional din secolul XIX, 
sint golite treptat-treptat de conţinut. Încer- 
carea de a mitiza realitatea contemporană 
curentă „pe plai de engl) — care deci i-a 
buie să fie transformată în baia rari ra rm 
— dovedește că realizatorul ign 
descul nu e o înfloritură mai 
matism de supremă concizie, o simplitate 
cristalizată, așa cum demonstrează Alexa Vi- 
pron N. fi de portul tradițional, de 
rea sa! le ui d 
estetica nobil-funcţională a obiectelor și obi- 
ceiurilor vechi — care l-au definit timp de se- 
cole — aduce cu sine în mod logic o momen- 
tană dezorientare de gust, ie a das iuni spre 
ieftin şi țipător. Afirmarea unui ust, 
pe o treaptă istorică superioară, e ie conditio. 
nată de cultură și se produce în timp. Asta ar 
fi o temă de mare și profund interes. Dar tra- 
tarea facil-ironică a acestei realități contra- 
dictorii face, cred eu, un deserviciu, într-o 
vreme cind răsturnarea scării de valori este- 
tice tradiționale ar cere maximă atenţie şi 
răspundere, competenţă și selectivitate din 
partea oamenilor de cultură. 
acest fenomen. se leagă, intr-un fel, de 
lipsa de decizie a regizorilor, între scenariul 
primit și realizarea proprie. indecizie din care 
pot rezulta uneori. filme decente; care folo- 
sesc sensibil un pretext de acțiune, pentru un 
oc psihologic it mal de prej e iubirea). 
r se pot produce, cu această lipsă de d 
zie, și adevărate erori artistice, cind dorința 
regizorului de a-și demonstra măiestria, 
„ușa“, este în mi vădit contratimp cu pre- 
textul scenaristic. Un regizor de mare talent, 
ca lulian Mihu, ale căr 
p mere, Viaja nu lartă, Poveste 
sau Lumina palidă a durerii) nu le putem 
uita, ajunge atunci să nai mel scenarii super- 
ficiale, didactice sau de circumstanță și, cu 
toată măiestria demonstrată în unele sec- 
vențe (unghiuri de filmare, lumini, compoziții 
vizuale) semnează filme care-i pot amenința 
buna reputație de artist. 
Se poate oare regizorul prevala, în aceste 
cazuri, de replica din filmul lui Alexandru Ta- 
tos: „Noi filmăm după scenariu?" 


filme reprezentative 
sentimenta- 


Anna HALASZ 


nală, ci un ire.. 


TA R 


lașşul, 


seamnă, la lași, vi 
cu vechi tradiții, numit pe drept „oraș al cul- 
turii" nu numai în trecut, ci și astăzi, eferves- 
cența culturală e o trăsătură dominantă, con- 
figurativă a vieţii cotidiene. Instituții de pres- 
tigiu naţional — și chiar internaţional în 
unele cazuri — precum Teatrul Naţionali „Va- 
sile Alecsandri“, Filarmonica „Moldova“, 
Opera Română, Editura „Junimea“, cele două 
reviste „Cronica“ și „Convorbiri literare“, 
complexul muzeistic cu mari comori de artă, 
de istorie, etnografie etc. Asociaţia scriitorilor 
şi filialele altor uniuni de creație, numeroa- 
sele institute de învățămînt de toate gradele, 
filiala Academiei, un mare număr de institute 
de cercetări științifice și încă alte unităţi și 
asociaţii pe care nu le mai cităm, creează un 
cadru de largă și puternică rezonanţă cultu- 
rală, un climat favorabil culturii autentice 
Ce loc ocupă cultura. cinematografică în 
acest context? Din acest punct de vedere, la- 


E În general, cunoscut ce in- 
ă culturală. Într-un oraș 


oraş cinefil 


Publicul nostru este avid să cunoască 


arta filmului. Să-l ajutăm! 


șul nu se deosebește 


prea “mult de celelalte 
orașe. l-ar trebui mai multe, printre care un 
-număr mai mare de cinecluburi în care să se 


facă nu numai filme, ci și inițiere culturală de 
specialitate; ca să nu mai vorbim apoi deo 
cinematecă, absolut necesară într-un oraș 
atit de mare, și cu o viaţă culturală atit de 
complexă. Să incerce cineva să-și închipuie 
lașul (sau alt oraș de factura lui) fără specta- 
colele Teatrului Naţional, fără bogata activi- 
tatea expozițională, sau fără concenais S 
monicii! Este, desigur, de neimagi 

tuși, fără o complexă viață cinomatogratiei, 
se poate! Din păcate! Dia nefericire! 

în condițiile în care publicul — atit de nume- 
ros și atit de deschis către cuburi: ees dor- 
nic, este avid să cunoască 

Arta filmului in contextul atit K as sudat al 
tuturor artelor. S-a văzut asta clar în multe si- 
tuaţii. O timidă și, vai, cite de veche încercare 
de a se susține sp. un Kieg abi cinema- 
tecă a produs o rie în largi 


: Dificultatea 


y Au alunecă lin pe calea fe 
rată, apropiindu-se de nea Crișan. Ai zice câ 
vrea să se oprească pe chipul acestuia, schi- 
monosit de durerea piciorului lovit în săritura 
din tren. Dar nu, aparatul trece dincolo de el, 
încremenind, după un timp, în triajul pustiu 
de La capătul liniei. Aşa iși încheie Dinu Tă- 
nase filmul, forțind aparatul să privească cu 
ochiu-i rece de sticlă numai înainte, grav 
mut. Taie brutal coloana sonoră, dind, prin 
tăcere și incremenire, sens fundamental fina- 

_ iului, un sens tragic, egal cu destinele eroilor 
săi. Este poate detaliul cel mai semnificativ 
pe care l-am găsit în „vorbirea cinematogra- 
fică“ a lui Dinu Tănase. Cu aparatul de filmat 

_ în mină sau pe stativ, pe capota automobilu- 
lui sau în. tren,- văzind totul direct, din faţă, 
grav și sincer îndurerat, Dinu Tănase ne-a 
arătat, fără ifose sau făcături de limbaj, un 
crimpei din viaţă — povestea dramatică a doi 
deţinuţi de drept comun care, după eliberare, 
încearcă, în felul lor, plecind cu un tren cit 
mai departe, la marginea ţării, acolo unde 
nu-i cunoaște nimeni, să se reintegreze în so- 
cietate. Aflăm tirziu acest lucru și este bine 
așa. Construit în planuri de amintiri, nu într-o 
ordine faptică, ci o ordine a stărilor drama- 
tice, filmul se adună spre final ca un fluviu 
tumultuos încărcat cu aluviunile aduse de 
fiurile de viață ce se varsă în el. 

Filmul începe cu un moment ce se petrece 
în ultima treime a acțiunii, cind metalu! pre- 
tios a ajuns la incandescenţă. De aceea de 
marajul violent șochează. Și mai șochează 
comportamentul celor doi eroi — nea Crișan 
şi Cicea excelent interpretați de Mircea Albu- 

lescu și Dan Condurache — două portrete 
psihologice unite printr-un singur destin. Re- 
gizorul işi pune eroii în situaţii banale, deri- 
zorii, pentru că sint niște oameni obișnuiți, ca 
toți ceilalţi, dar ce este mai qe de filmat de- 
cit obișnuitul?! Cu bună știință, alege calea 
cea mai delicată în a analiza procesul de 
reintegrare a unor foști deţinuţi, iar camera 
filmează acest proces din unghiul de vedere 
al acestora și nu invers. Filmează subordo- 
nată fără echivoc obsesiei aceluia care a avut 
o condamnare și care ştie că, ori de cite ori, 
undeva, se va intimpla ceva în afara legii, cei 
din jur se vor gîndi în primul rînd la el ca la 
un posibil făptaș. Hâituiţi de obsesie, se 
apără, reacţionind violent. Această stare ten- 
sionată, creată de suspiciunea reciprocă, do- 
mină filmul la un capăt la altul. Aparatul 
aleargă schițind crochiuri din lumea pestriță 
venită din toate colțurile țării în orășelul ce 
abia se naște, sau înc te atunci cind 
unul dintre eroi caută în ochii celuilalt răs- 
punsul unei întrebări grave. 

Stilul filmului se naște organic prin sec- 
venţe dense, încărcate cu detalii ce dau sem- 


nificaţie gestului, esențializind stări revela- . 


toare de noi trăsături morale. Camera pare câ 
surprinde întimplător faptele din viaţă, ori ni- 
mic nu este mai greu în regia de film decit să 


„Zone“ ale publicului; zbaterea actuală a ci- 
neciubiștilor de la Casa tineretului de a între- 
ține o idee asemănătoare se bucură de aten- 
ţia unui foarte mare număr de tineri din cen- 
trul universitar. Un film mai deosebit, de 
reală valoare, românesc sau străin e luat cu 
asalt de zeci de mii de tori care știu să 
prețuiască arta adevărată. Se observă, în uiti- 
mii cîțiva ani, o înfringere îmbucurătoare a 
rezistenței și a rezervei care publicul le 
avea în faţa filmului ri nesc; satira unor 
foarte buni regizori (Dan Piţa, Mircea Dane- 
„liuc, Alexa Visarion, Al. Tatos și alţii) a con- 
-tribuit decisiv la acestă schimbare de atitu- 
dine, care este, desigur, nu numai a ieșenilor. 
Sint, deci, la lași, premise sau mai bine-zis 
'disponibilităţi pentru o mai bogată viaţă cine- 
matografică. Este insă necesar să se acţio- 
“neze — cu mai multă convi și cu mai 
mult respect ru public — în direcţia înfi- 


ințării unei cinemateci; ar fi un f solid 
“punct de plecare în acţiunea de „cu izare 
cinemat că“, Din nefericire, lașul nu se 


bucură nici măcar de prioritate în ceea ce 
privește programarea premierelor. Premiereie 
filmelor românești și ale celor mai bune filme 
străine sint purtate prin toate tirgurile Moido- 
vei și abia apoi sint programate la lași. Aș so- 
coti util şi s-ar bucura cred, de o bună pri- 
„mire în acest oraș un festival al filmului ro- 
“mânesc, un festiva! însoțit de un colocviu, de 
"dezbateri. pe diferite teme de cultură cinema- 
“togratică. Ar trebui urmat exemplul teatrelor 
care, prin C.C.E.S. și A.T.M. organizează în 
unele orașe ale țării festivaluri și colocvii tea- 
trale care contribuie atit ia continua ridicare 
a calității activității artistice in teatru, cit şi la 
Formarea publicului, la răspindirea în mase a 
Culturii teatrale. l-ar reveni, cred, ACIN-ului o 
“asemenea sarcină. 

Ar mai fi și alte lucruri de discutat, dar să 
ile rezolvăm mai. întii pe acestea. 


Di Ștetan OPREA 


E 


organizezi „intimplătorul”. De aici şi marea 
calitate a filmului, senzația de viață prezentă 
în orășelul impersonal, cu un hotel și un res- 
taurant în care s-a pripășit o „orchestră“ cu 
nume inflamabil scris în engleză. Aici, în lu- 
mea aceasta, trăiește Any, ospătăriță la Mi- 
nerva, interpretată de loana Crăciunescu. Ea 
se îndrăgostește de nea Crișan; nu pentru câ 
e frumos, nu pentru că e mare, ci pentru că e 
bun. Omul acesta mutilat de ceea ce este în 


i robabil că unii vor fi surprinși sau 
ne vor acuza de complimente gratuite, dacă 


* vom afirma că printre filmele de excepţie ale 


anului, la care critica ar trebui să revină, cu 
observații mai aplicate, se află și citeva pro- 
ducţii ale amatorilor. 

Surpriza sau acuza ar ține insă de necu- 
noaștere. O necunoaștere ia care contribuie 
raritatea referințelor cronicarilor, cu bilanţuri 
şi reportaje ocazionale, apoi anemica pre- 
zență a cineaștilor profesioniști la întiinirile 
cineamatorilor, în fine absența unei preocu- 
pări a întreprinderilor cinematografice pentru 
difuzarea peliculeior în cauză. 

Altminteri, dacă filmele cineamatorilor ar fi 
difuzate cum se cuvine, pentru publicul larg, 
în care s-ar include și profesioniștii (chiar și 
cei care nu văd nici filmele colegilor), s-ar 
găsi anual mai multe lucrări de cineciub care 
să merite, fiecars, cronici mai ample decit un 
bun sfert al producţiei de la Buftea. Asta în 
ceea ce privește spațiul cronicii. Cit privește 
performanţele calitative, ceea ce observam 
anul trecut, după Festivalul filmului experi- 
menta! de la Arad, pornind de la peliculeie lui 
losif Costinaș de la Timişoara și Corneliu Di- 
mitriu din București: — și anume că unele 
tiime ale cineamatoritor pot fi invidiate de 
oricare studio profesionist — se confirmă și 
anul acesta. 

De pildă, la faza interjudeţeană de ia Sibiu 
a Festivalului naţional „Cintarea României” și 
la Festivalul filmelor de etnologie şi turism de 
ia Herculane s-au prezentat și au fost recent 
premiate citeva scurtmetraje semnate de soții 
Adriana și Simion Oţoiu din Baia:Mare: Stri- 
gom uiui, La Măria Mică, Moşul, 

verde, De la Tămaia la Amsterdam. 
Unele dintre aceste titluri au fost pomenite în 


fond © nedreptate reprezintă pentru ea sta- 
tornicia, siguranța, gestul cumpătat. Îi place 
cm cîntă, chiar dacă nu are voce, dar cintă 
că el, nu imită pe nimeni. Îi simte căldura 
palmei cind mingiie ciinele sortit să stea în 
lanţ o viaţă și parcă înțelege ceva din sufe- 


rința lui. În odaia din faţă, în casa părin- 
tească a lui Any, muntele Crișan se adună în 
el, pe un scaun lingă sobă, cind femeia îl in- 
treabă direct: ce te face așa tăcut?... Felia de 


$ 
% 
Š 
> 
ö 
£ 


succintele reportaje. informative despre Festi- 
valul filmului sătesc de la Bivolari și vor fi 
probabil citate în treacăt și în notele dedicate 
noilor întilniri, alături de multe alte realizări 
ale ultimului an. i 
- Dar lucrul soților Oţoiu depășește semnifi- 
caţia unor astfel de notificări și liste, totde- 
auna lungi, dar nu totdeauna inspirate do or: 
dinea valorii și care oricum nu pot să mar- 
cheze distanța dintre tentativele curente și 
reușitele excepționale. 5 

Trebuie să facem efortul de a ne imagina 
că în domeniul, acestei arte tehnice, moderne, 
care este filmul, pot să apară în zilele noastre 
un fel de n pa popoia tot atit de auten- 
tici şi tot de liberi de orice poluare co- 
mercială sau degradare artizanală, cum erau 
creatorii de folclor din vechime, rareori intil- 
niți. astăzi. S-ar părea chiar că dificultățile 
tehnice, marea investiție de pasiune pe care 
o upune realizarea unui.film pe cont pro- 
priu- funcționează ca un handicap pentru 
amatorii de succese lice facile. E un han- 
dicap. depășit doar de cei cu o reală inzes- 
trare. Astfel triată, adevărata creație populară 
ara şanse privilegiate să se producă tocmai 


pe ecran. 

Peliculele soților Oţoiu sint nişte balade ci: 
nematice în miniatură, create în spaţiul tradi- 
tional a! mitologiei românești, dar cu sensib} 


lumină ce străbate prin ușă îi pune în valoare 
doar o parte din chip — prin taina întunericu- 
lui — mărind durerea ce-i macină existența. 
Compoziţia, tumina, tăietura montajului, to- 
nurile de alb-negru, trecerile violente de ia o 
secvenţă la alta, replica surprinzătoare, ritmul 
alert al întregului film nu-ţi lasă răgazul con- 
templaţiei. Nu poți să analizezi imediat per- 
fecţiunea cadrului, a luminii sau cineticii, dar 
tensiunea întregului moment cinematogratic 
declanșează „starea emoțională” ce depă- 
şește ecranul. Văzut puţin de sus, Crișan se 
dezvăluie cu adevăratul lui chip de om cople- 
şit, întrînt. Vorbește cu privirea ferită și voce 
abia auzită: „Soţia m-a părăsit, atunci... și 
acum...singur“. Doar cu jumătate de chip ilu- 
minat, Any îl privește, adunind într-un ochi — 
pentru că atit se vede — mai multă tandrețe 
decit în zece. Din clipa aceea îi înțelege frica 
și disperarea cind aleargă să-l salveze de la 
miliție pe Cicea nevinovat, dar, sigur, arestat 
numai pentru că abia a ieșit din inchisoare și 
banuiala furtului trebuia să cadă asupra lui. 

Cind Cicea atlă de intenţia lui Crișan de a-l 
părăsi, devine rău, violent. Aparatul uită să 
mai compună, decupează gros-planurile oa- 
meniilor ce se caută în ochi, privirea disperată 
a Anei, care se simte părăsită: Cicea nu e 
rău, el sancţionează. E violent doar cu acei 
conductori care „blătuiesc“ pe trenuri, cu re- 
cepționerii „aranjori”, cu femeile care pot 
parca în fața hotelului un „Porsche” cu ple- 
oape la faruri și înțelege lesne cum s-a obţi- 
nut mașina, dacă el, Cicea, se trezeşte dat 
atară din camera hotelului chiar de proprie , 
tara „Porsche'-ului. Cicea este un strungar 
bun, joacă voios în hora unor tineri căsătoriți, 
se imprietenește repede cu muncitorii din 
combinatul. care se construiește, respectă 
prietenia demnă, bărbătească, pentru bunul 
Crișan, şi face totul — la cererea Anyei — să 
impiedice plecarea bărbatului de lingă femeia 
care l-ar putea vindeca. Cicea sancţionează 
necruţător tot ce i se pare în afara cinstei și 
bunului simţ, aspirind spre un ideal moral de- 
osebit, dar moare. Vrind să-i facă un mare 
bine prietenului său, e! împovărează conști- 
inta bunului Crișan; care atit de înverşunat 
s-a ferit să-și reia adevărata profesie, de 
teamă să nu se repete încă o dată accidentul 
in care a omorit, fără voia sa, niște oameni. 
Dar viaţa îl pune din nou la încercare, în ace- 
lași mod. 

Astfel, la capătul unui film greu, manevrind 
cu știință mijloacele de expresie proprii celei 
de-a șaptea arte, Dinu Tănase „arată“ cit de 
incilcite și îintortocheate sint câile spre ade- 
vărul vieţii exprimat artistic, emoționant, pro- 
fund angajat umar, mărturie a trecerii noas- 
tre prin timp. Robustețea talentului acelora 
care au trudit — operator, actori, plasticieni, 
tehnicieni — dar mai ales harul lui Dinu Tă- 
nase, fac din La capătul liniei un film grav, 
matur, adevărat, un crimpei de viață netar- 
dată, o certitudine. Şi dacă unii mai găsesc 
unele stridențe, ele sint accidentele unui 
drum greu, cumplit de anevoios, ale unui 
drum de munte desfundat și plin de bolovani 
Dinu Tănase nu a imitat pe nimeni și nu-mi 
ingădui să-l compar. El este Dinu Tänase și 
atit! Aşa este bun! 


Nicu STAN 


litatea, cu mijloacele și în spiritul modernită- 
ţii. Ele ne duc. „pe. urmele stămoșilor uitaţi“ și 
în „poienile roșii“, redescoperindu-le pline de 
vitalitate, deși profesioniștii de la Buftea întir- 
zie să se apropie de ele sau se apropie cu un 
aer depeizat și amnezic. La Sinta Măria Mică 
este balada părăsirii muntelui, toamna, cind 
stinele sint demontate şi oile coboară în vale. 
O stranie logodnă a baladescului cu un tip 
de neorealism magic, pe care Adriana Oţoiu 
— căci ea este cea care filmează, soțului re- 
venindu-i mai ales tehnica — îl susține cu o 
rară elocvență a imaginii, a construirii fraze- 
lor de montaj, a întregii compoziții audio-vi- 
zuale. Un aproape neverosimil! rafinament al 
simplităţii și al frustului înregistrează întreg 
ritualul desfacerii adăposturilor de peste 
vară, cu premoniţia surdă a anotimpului de 
ghiața care vine. 

„Spaţiul mioritic nu e văzut nici o clipă din 
unghiul pitorescului standard nici în u, 
unäe alt ritual din vremi imemoriale structu- 
rează narațiunea. Un ritual deloc muzeistic, 
strict actual, pe deplin în vigoare: pregătirea 
vaselor, curățirea lor, după o tehnică dacică ` 
— cu apă, cu piatră și cu foc — în interiorul 
și în preajma stinei. adevărat cult al unei ; 
grafii a penumbrei, împăcată cu strălucirea - 
soarelui care răzbate prin acoperișul improvi- i 
zat, recuzita uzuală pusă în funcţiune de bă- 


“ trinul oier din virful muntelui, ceremonia ges- 


ticii în acest spaţiu al trudei zilnice, dau sec- 
venţelor marca, lumina, respirația locului. 

E prea puţin și, într-un fel, prea mult spus ~ 
despre niște filme, practic" necunoscute. Mai . 
mult și despre celelalte (Si ra griului, 
Mica vale verde, De la Tămala ia Amsterdam) : 
— după ce ele vor fi vizionate, să sperăm, la . 
Casa filmului şi la Cinematecă. 


Valerian SAVA . 
9 


Artistul 

unui stil 
„ inconfundabil: 
i Liviu Ciulei 


ariera cinematografică a lui Liviu 

Ciulei s-a desfășurat sub semnul unei atracții 
irezistibile față de miracolul formelor în miș- 
care. Prezent pe platourile de filmare încă din 
1951 — după studii de artă dramatică și arhi- 
tectură — ca actor și scenograf al citorva din 
primei producţii românești turnate după răz- 
, ucenicind apoi în preajma lui Victor tiu 

la realizarea Morii cu noroc, își va asuma 
prerogativele regizorale numai după asimila- 
rea unei temeinice experiențe profesionale. 
Debutează ca regizor de film în 1957 cu 
— 0 povestire ie pe rind despre 
îndirjirea unei mici colectivități 

de sondori hotărită să trezească la viaţă nu 
numai păminturile nedrept considerate sterpe 
ci' pe oamenii acestor locuri abandonaţi dez- 
nădejdii. Într-un moment al dezvoltării filmu- 
lui românesc marcat de anchilozarea forme- 
lor de expresie, debutul regizoral al lui Ciulei 
oferă șansa abordării specificului cinemato- 
grafic dintr-o perspectivă modernă, în care 
pulsaţia vie a ideilor se conjugă cu virtuțile 
expresivităţii plastice ale imaginii. La citeva 
zile după premieră, Victor Iliu, mentorul său, 
declara: perința lui Ciulei este interesantă 
nu numai pentru profilul său de regizor ci 
mai ales pentru cinematografia noastră, atit 
de însetată de geniu și originalitate“, atrăgind 


Moscova '83 


Între 7 și 21 iulie a avut loc ia Moscova cea 
de a Xiii-a ediție a Festivalului internațional 
de film. ȘI în acest an citeva sute de filme au 
fost prezentate în cadrul secțiilor competitive 
şi informative. 

Tovarășul lon Ștefănescu, prim-vicepre- 
ședinte ai Consiliului Culturii și Educaţiei 

a condus delegația noastră din 


Film a fost reprezentată de Mihai Duţă și Pu- 


ica Podeanu. 
zorul lon Popescu Gopo, preşedintele 
Asociaţiei Cineaștilor, a fost și ei prezent, în 


calitate de membru A juriului pentru filme ar- 


Întoarcerea din lad. Scenariul și regia Ni- 
colae Mărgineanu, după o povestire de lon 
Agârbiceanu. 


o aniversare, 
numai 

că Prospero 
nu are 


virstă 


Nu reuşita e răsplata! 


Răsplata 
este însăși munca 


pentru reușită 


în continuare atenția asupra capacităţii regi- 
zorului „de a construi o imagerie fiimică fără 
compromisuri teatrale“ întemeiate pe o „es- 
tetică în care coordonatele sau liniile direc- 
toare sint exaltarea și frenezia unui roman- 
tism fantasmagoric“. 

De la un film inspirat de ritmul ardent al 
contemporaneităţii, Liviu Ciulei trece la un 
subiect cu caracter istorico-revoluționar: Va- 
lurile Dunării, realizat în 1959, după un sce- 
nariu de Francisc Munteanu și Titus Popo- 
vici. Urmărind cu minuțiozitate mutaţiile sur- 
venite în conștiința unui om în imprejurările 
istorice ale luptei pentru eliberarea ţării, rea- 
lizatorul și-a concentrat căutările stilistice 
asupra datelor de ambianţă și descripției ti- 
pologice. Tot Victor iliu avea să declare — 
fără a pierde prilejul de a scoate în evidență 
satisfacția și mindria de a fi „contribuit cu 
ceva la intrarea lui Ciulei pe șantierul cine- 
matografiei” — că filmul uze de un onae 
toriu de mijloace ce aparține personalității ar- 
tistice, de neconfun a regizorului, mar- 
cind totodată cucerirea unei tre impor- 
tante în „maturizarea artistică a filmului ro- 
mânesc“ (pelicula obține Marele Premiu, 
ex-aequo, la Festivalul internaţional al filmu- 
lui de la KEIOEVEN 1960). 

Apariția P: l spinzuraților, o viziune ci- 
nematografică a romanului lui Liviu Re- 


breanu, îl inscrie cu titlu definitiv pe Liviu 
Ciulei în rindul valorilor de referinţă ale cine-` 
matogratului românesc contemporan propul- 
sindu-l totodată în atenţia opiniei 
internaționale de specialitate. | se decernează 
premiul pentru cea mai bună regie la presti 
giosul festival internaţional de la Cannes 
1985. Ciulei în Pădurea... își propune sà 
scoată la iveală psihologia complexă a lumii 
războiului, o lume aservită unor interese con- 
trare idealurilor umane. implicaţiile morale 
ale unui atare cataclism social permit angaja 
rea regizorului într-o investigaţie de mare 
forță sugestivă — depășirea pasivităţii și con- 
formismului în favoarea unei atitudini tran- 
șante și active, necesitatea unei rezistențe de 
conștiință, cristalizarea unui concept de dem- 
nitate. Critica de specialitate a remarcat exis- 
tența unor intulţii cinematografice de mare 
rafinament stilistic, o organizare ritmică a 
materialului epic întemeiată pe o înaltă cul- 
tură a genului favorizind exprimarea unor 
sensuri de mare subtilitate ideatică. El alter- 
nează planurile lente cu secvențe de nara- 
țiune nervoasă, sincopată. Analizele grave. 
lucide stau alături de momente de mare emo- 
tivitate. Cine poate uita secvenţa antologică a 
ultimei intilniri dintre Ilona și Bologa cu ritu- 
alui de mare simplitate expresivă al prinzului 
dinaintea execuţiei! — Simţul concretului și 
amplitudinea investiţiei vizuale sint numai cl- 
teva din trăsăturile distincte ale stilului cine- 
matogratic propriu artei lui Ciulei. O artă ba- 
zată pe cultura profesiei, pe respectul tradi 
ției, dar continuu și profund receptivă la exi- 
genţele spectatorului contemporan. 


A vorbi astăzi despre personalitatea cineas- 
tului Liviu Ciulei înseamnă a e o expe- 
rimă de coets — constituită, så nu uităm, 
dintr-o seamă de viziuni scenogratice și din 
multiple apariții actoricești (să le amintim 
doar pe cele din Valurile Dunării, rea 

lor, Facerea lumii sau Mastodon- 
tul), dar în primul rind de cele trei creaţii re- 
gizorale, o experință artistică de înaltă profe- 
sionalitate de care cinematograful românesc 
contemporan nu a avut ambiția să benefi- 
cieze în toate anotimpurile existenței sale cu 


oarcerea'dik idd 


„(Maria Ploae şi 


aceeași receptivitate. Qptind pentru teatru, 
după ce în 1954 debutase ca actor, apoi ca 
regizor în 1957 şi se făcuse cunoscut printr-o 
prodigioasă activitate pe scena Teatrului Bu- 
landra sau pe alte scene din Europa și Ame- 
rica în anii '60-'70, artistul și-a cantonat neli- 
niştile și frămintăriie între limitele convenţio- 
naie ale spațiului scenic. Acolo l-am cunos- 
cut cu rat printr-un joc al sorții care 
mi-a oferit prilejul acum cîțiva ani, de a fi fost 
acceptat, atit eu cit și un aparat de filmat, în 
intimitatea laboratorului de creație. Acolo, în 
chinurile „facerii” Furtunii lui Shakespeare 
l-am cunoscut pe om și pe artist, acolo, în 
praful scenei, în apropierea demiurgului, am 
resimţit truda împă! şi anevi care în- 
toate aventura cunoașterii dar și bucuria 
nemărginită a creaţiei — această bucurie su- 
premă a existenței noastre. În acele zile mi-a 
vorbit cu înflăcărare despre o ibilă va- 
riantă cinematografică a „Furtunii” și despre 
un „Rege Lear“ pe care l-ar fi turnat cu acto- 
ri-țărani. Proiecte ispititoare în viziunea lui 
Ciulei. Și din nou imi revine în memorie ima- 
ginea atașantă a artistului truditor, a artistului 
intelectual, cioplitorul în materie vie care 
caută cu înverșunare, caută cu disperare, cu 
credință dar și cu seninătatea clar-văzătoru- 
lui, gestul, tonalitatea, nuanţa, infiexiunea. 
Ne străduim, ne gindim, ne frămintăm, incer- 
căm, poate eșuăm, poate reușim în parte... 
Lucrul acesta în sine, munca, aceste citeva 
luni petrecute cu „Furtuna“ sint în sine răs- 
plata pe care noi o putem cere, nu reușita, ar 
fi prea mult, contactul cu aceste probleme ne 
oferă marea satisfacție“. Modestia sublimă a 
unui mare artist, un Prospero inspirat care a 
tăcut ca „Furtuna“ de pe scenă să coboare şi 
în sufletele oamenilor. 


Liviu Ciulei a împlinit de curind 60 de ani 
de viaţă. Să fie oare adevărat? Nu cred. Pros- 
pero nu are virstă! 


Cornel CRISTIAN 


În timpul 
repetițiilor 

la „Furtuna“ 

cu lon Caramitru, 
Mariana Mihuţ 

şi Florian Pittiş 


Saltimbancii de Elisabeta Bostan, după un 
scenariu de Vasilica Istrate; 


tacol pentru Hcurici împărat, fil 
sai posas Flori Liceica K 


Lauri pentru filmele 
noastre 


Filmul Întoarcerea din lad, în regia lui Ni- 
colae Mărgineanu, prezentat în cadrul pri- 
mei secțiuni, a fost distins cu „Diploma de 
onoare a festivalului”. Filmul Saltimbancii îi 


Cracovia'83 


D in cele douăzeci de ediţii ale Festivalu- 
lui de ia Cracovia — una dintre cele mai im- 
portante manifestări ale genului „scurt“ din 
lume — am fost martoră la desfăşurarea a ju- 
mătate dintre ele. Cu o rezistență câlită în 
timp, dar hrănită în primul rind dintr-o dra- 
poate specială pentru documentarul de tot 
elul, am urmărit an de an cum cinematogra- 
ful se face luntre și pne pentru ca, odată 
ajuns aici, pe ecranul festivalului, străjuit de 

gonii ce scot flăcări pe nări (el, dragonul, 
este chiar patronul premiilor), odată poposit 
aici, spun,-să poată da seamă de modul în 
care răspunde, într-un fel sau altul, îndemnu- 
lui implicit cuprins în deviza întiinirii craco- 
viene: „Secolul nostru XX“. Îndemnul ar fi 
acela de a ne aduce în faţa ochilor, „pe viu“, 
cum se zice, feluritele chipuri ale acestui 
timp ai atitor înălțări şi prăbușiri, de a ne 
ajuta să înțelegem mai bine ce au făcut oa- 
menii din “acest „secol al nostru XX", dar și 
ce a făcut veacul din ei (sau ce are de gind 
să mai see la cale); nu intimplător, desigur, 
fiimele fiecărei ediţii, strinse de pe tot mapa- 
mondul, au izbutit — dincolo de mărturia 
spațiului lor de baștină — să transmită stările 
fundamentale cu care s-au Confruntat oame- 
nii ultimelor decenii; am văzut, de-a lungul 
vremii, un ecran bombardat de întrebări: cum 
de au fost posibile erorile istoriei? — asediat 
de neliniște — se pot ele repeta? — traversat 
iaca la rațiune, responsabilitate. frater“ 

e. 

Am văzut filme ale îngrijorării față de 
soarta omului şi a lumii sale, filme ale dorului 
de așezare și armonie, am înregistrat pelicule 
după care îţi abătea să mergi unul singur 
pe străzi, pentru dezmeticire, dar și filme ale 
unei mari increderi în om. Aceasta ar fi, după 

rerea mea, și semnul ordonator al ediţiei 
ubiliare din acest an: nădejdea că semenul 
nostru, oricît ar fi de marcat de istorie ori nă- 
păstuit de destin va si resursele de 
energie, de înțelepciune (și, nu în ultimă in- 
stanță, de umor), de a nu se lăsa doborit; 
tără patetism, cu acea liniște care o de- 
pală numai conștiința rostului inebraniabi! al 
ndividului. Mă gindeam că unui Hemingway, 
unui Malraux ori Camus le-ar fi pilot să 
vadă astfel de filme. Omul poate fi învins dar 


Annecy '83 


e a adus nou cea de-a 14-a edi- 
ție a Festivalului internațional al filmului de 
animaţie de la Annecy? ' 

Pentru viitorul acestui gen filmic s-a proce- 
dat la o deschidere subliniată spre istorie 
S-au alăturat, astfel, filmelor recente aflate în 
competiţie sau în afara ei, retros ive com- 
plexe ale unor pionieri ai filmului de animație 
(Jean Delaurier — Franța sau Len Lye — 
Noua Zeelandă), proiecţii omagiale ale „Jorzi- 
lor“ animației mondiale (Alex. Alexeieff și 
Claire Parker, McLaren, Piotr Kamler) cit și 
“retrospective ale unor tineri ce s-au im 
atenţiei lumii (polonezul Zbigniev 
Rybczynski, autorul filmului Tango, distins 
cu premiul Oscar). 

Acest evantai de proiecții a fost completat 
cu expoziții dedicate, fie unor maniere de tra- 
diție sau unor tehnici aflate abia în cercetare, 
fie cuprinzind desenele unui film sau ale unui 
autor, fie desfășurind și reliefind grafica unor , 
şcoli naționale, cum este cazul școlii de pres- 
tigiu a filmului de animaţie canadian. În- 
treaga această multitudine de manifestări in- 
sumate într-un mozaic, au demonstrat cu 
strălucire forța artistică, originalitatea, per- 
spectiva filmului de animaţie, artă modernă 
prezentă pretutindeni — prea adeseori con- 
fungeni cu divertismentul — şi încă necunos- 
„Cută În liniile sale de forță. . 

În mod surprinzătur, filmul de animaţie, fil- 
mul grafic cum i se spune mai recent, dis- 

ndu-se de cuvinte, exprimindu-se rod 
f- 


ful său sentimental, chimia sa psihică speci- 

fică acelui moment și se de grijile ce 

marchează atunci omenirea sau de speran- 

ce o animă și asta în pofida faptului că 

au fost create în Japonia sau America 
Latină, în U.R.S.S. sau Australia. 

Ce deziderate ale omenirii s-au descifrat în 
filmele prezentate la Annecy? Cel mai frec- 
vent s-a manifestat dorința de comunicare, 
de înțelegere, de nevoie a făuririi punților 
peste tot ce desparte. 

De altfel, marele Premiu i-a ciștigat filmui 
ceh ipostazele dialogului, fiim cu mulaje în 


Mapamondul pe scurt 


Imftxmational Doe Peshvat Inhwonatronaţ 
Hiva sf Short Fiku | olu Filu de Cota (hehaşe 


DP d 


20 |mhemmuafi em ale s 2o Mewisykipoyues Øx 
gaspo 


Hur 1p liu festival Kopoti snet pacnsx Du 


Aniujo 2 mii 


Saruorjputg OZ | eta vaga] oria 


O generoasă devi 


„Secolu 


nu doborit, omul este suma actelor sale, 
omul poate fi condamnat, precum Sisif, dar 
trebuie să ni-l imaginăm pe Sisif fericit, pină 
și pentru șansa de a lua de la capăt. Aceste 


0 artă care 


I XX: 


devenite „clasice“ au, într-un col 
e rde peliculă. Dealtfel, Marele tă 
Dragonul de aur, a fost dobindit de un scurt 
metraj care se cheamă chiar Cheva povestiri 


despre om al regizorului polonez din genera- 
ţia mijlocie, Bogdan Dzworksik; despre un 
om nu goorn, ci trăitor printre noi, care se 
bucură albul zăpezilor, de culorile toam- 
nei, despre un om care desenează cai și ma- 
done, dar care spre deosebire de tot restul 
lumii, nu are ambele miini. A desena cu 
creionul ținut în gură şi sprijinit de umăr, în- 
seamnă fără îndoială un efort sisific, dar Si- 
sifi există, chiar în preajma noastră, și uneori 
ar trebui să învăţăm de la ei măcar legea 
unui zimbet. „Omul sfințește locul“ ar putea 
fi supratitiul unui alt film laureat (Premiul 
Special) Satul și fiul, semnat de regizorul iu- 
goslav Niksa Jovicevic; nu este un documen- 
tar al nostalgiei după „viața de la țară", ci un 
document al nevoii satului de fii, de întoarce- 
rea generaţiei de fii rătăcitori, care să asigure 
temeinicia muncii. Omul, mereu omul, cei 
care construiește marile edificii contempora- 
ne Și 203 km, al regizorilor sovietici 
A. Garibian și O. Rakutko, deținători și el al 
unui alt Tsiis special), omul care îşi apără 
istoria (Cronica unei intamii de cubanezul 
Miguel Torres sau tradiţiile culturii (Con- 
structorul de clopote de Arpad Szabo, Unga- 
ria), individul care se dezbară de orgolii pen- 
tru a deveni om (Orgolii de lon Popescu 
Gopo), tinărul pentru care nimic nu e greu 
cind este vorba de acumularea unui strop de 
cunoaștere (Seraliștii, documentarul proaspă- 
tului nostru regizor Copel Moscu), copiii care 
pe toate meridianele își reclamă dreptul de a 
trăi (Di la viață de Bohumil Musil, Ce- 
hosiovacia), maturii care, fără să țină seama 
de pragurile virstelor, își pun puterile la în- 
cercare (Mai presus de viață, de Hartmut 
Schoen, R.F. Germania), iată citeva dintre 
ipostazele lui „a fi" astăzi. Şi, desigur, tot nu 
întimplător, două portrete cinematografice, 
unul închinat lui Rubinstein, altul lui Mikis 
Teodorakis. (realizate de regizorul polonez 
Ludwig Perski şi respectiv cineastul bulgar 
Paskali Kuszowski) se încheie, unul cu cuvin- 
tele marelui pianist, spuse la 85 de ani „am 
fost totdeauna un om fericit“; altul cu dansul 
de neuitat al lui Zorba grecul: „Invaţă-mă, îi 
cere băiatul — ne amintim — acolo, peo 
aan pustie. „Învaţă-mă dansul tău“. Al încre- 
deri 


în om. 
Magda MIHĂILESCU 


sintetizează cel mai bine, 


poate, verbele „a gîndi“ și „a trăi“ 


praulo dezbătind tipurile de comunicare 
ntre oameni, dialogul obiectiv, pasional, ex- 
haustiv. Filmul relevă o anume alienare, me- 
canismul comunicării discuţiilor, dezbaterilor 
(vezi tratativelor) fiind dereglat, fiecare re- 
plică devenind, în fapt, o pindă sau o tenta- 
tivă de distrugere a partenerului. Chiar și un 
cuplu foarte unit atit de strins printr-un sărut 
-se poate mutila la fel de „pasionat“ din trufie 
sau prostie. Prin contrapunct, un alt film pre- 
miat, A fost odată un ciine (autor Eduard Na- 
zarov U.R.S.S.), va evidenția cum un cline se 
poate purta cu rivalul său ajuns la ananghie, 
mai uman, mai cu suflet decit o fac oamenii: 
între ei. 

Premiul întîi a fost acordat filmului austra- 
lian Dansul morții care satirizează reacția su- 
perticială, inconstienta cu care este receptat 


în direct din R.D.G. 


Dragă revistă 
„Cinema“ 


ki scriu din R.D.G., unde filmez de citeva 
luni și trebuie să recunosc că am avut șansa 
unei colaborări de excepție cu studiourile 
a apa în filmul Omul cu inel în ure- 


torentul. de informaţii cu privire la violența 
sau la dezastrul atomic ce se pune la cale. 

Dintre cele 73 de titluri selecționate din lu- 
mea întreagă, trei au fost filmele românești 
prezentate în festival. 


Suita de pilule satirice, Farse de Olimp Vă- 
rășteanu (o reflecţie amară asupra a cesa ce 
înseamnă citeodată gloria, recunoștința), ca 
și filmul Grădiniţa, fastuos ilustrat pentru co- 
pii de Laurenţiu Sirbu (slujind adevărul sim- 
plu că fără apă nu pot crește flori, filme 
afiate în proiecţiile informative, iar în compe- 
titie filmul-eseu Monolog de Szilagy Zoltan 
ce solicită pină ia provocare opțiunea, atitu- 
dinea activă a spectatorilor față de gindurile 
unui om, vizualizate de un perete, enumerare 
în care, ca'şi în viaţă, binele și răul nu numai 


Spun de excepție fără să exagerez deloc 
pentru următoarele motive“! 

e În primul rind pentru rolul mai mult decit 
minunat pe care l-am primit; un rol de com- 
poziție, complex: un personaj al cărui destin 
este urmărit timp de 15 ani, într-o ioadă 
de dramatice evenimente în Germania și Eu- 
ae =) 1932—1947. 

i care și l-ar dori fiecare actor ajuns 
la o virstă artistică în cumpănă, cind trebuie 
să facă pasul de la acele roluri de „băieţi 
buni“ (ginere dorit de fiecare mamă) — re- 
marca nu-mi aparține dar al cărei sens într-un 
fel este adevărat — la rolurile de maturitate și 


e echipă de & 


în frunte cu 


iul Hans Hein 


că nu se află net detașate, dar sint derulant 
întânțuite. 

impresia lăsată de festival a fost tonică, atit 
cu privire la perspectivele filmului de anima- 
ție, cît și la locul ocupat de școala romă- 
nească În contextul internațional. Dacă in 
mod frecvent filme de animaţie „lungi“ citeo- 
dată de 3 minute ay început să fie distinse cu 
premii sau unii realizatori de marcă 
precum McLaren sau Piotr Kamler distinși cu 
titluri de „Cavaleri ai Literelor și Artelor“, este 
semnul sigur că, în sfirșit, a fost sesizată va- 
loarea acestui gen filmic. În mod cert ne 
aflăm în fața unei arte moderne ce poate 
ajuta excelent ia „a gindi“, „a trăi“, ia comu- 
nicarea și înțelegerea intre oameni. 


Lucia OLTEANU 


© În ai doilea rind, lucrez cu o echipă de 
excelenți profesioniști: orul Jo ler, 
cameramanul Hans Heinrich, directorul de 
film Uwe Klienek... sint numai cîțiva din cei 
care mă ajută în această experiență, deose- 
bită pentru mine; și o echipă de actori ger: 
mani de primă mină: Karin Düwl, J& an- 
A Lâbinger, Helmut Schrieber, k S. 


lein. 
e În a! treilea rind, am găsit în Defa o ex- 
celentă atmosferă datorată trecerii pe aici a 
colegi de-ai mei, care au făcut o minu- 
nată reclamă ii de ru și film din Ro- 
mânia: Amza Pellea, lurie Darie, Zephi Alșec; 


‘sint numai chiva care au dus faima seriozită- 


ţii și profesionalismului actorilor noștri... 
la urmă... dar, cum cei din urmă vor fi... 
ti mea colegă și parteneră de film Oana 
Pellea de al rm Dole 4 achită excelent și . 
cărei prezență în o spun pentru puț 
nele guri rele). nu se pacali pe Pih a lui 
Amza Pellea... tste meritul ei și numai al ei: 
ia | mai multe și la mai mari roluri, Oana!“ 
n rest, dragă, revistă „Cinema“, aștept 
să-mi termin treaba cu bine, şi să 
sănătoasă și la fel de generoasă 
rii, „hrana ta de toate zilele”. 
Pe curind, è 


Viadimir GĂITAN 
Defa, 16 mai 1983 


tuoasă: 
de interpretare feminină la Festivalul 
de la Leningrad, pentru rolul din Gară 
pentru doi 


Julie Christie (membră a juriului) înconjurată de delegaţia 


română: 


Andrei Blaier, Doru  Cheşu şi Ovidiu Georgescu 


(şi el membru al juriului) 


GH HUMANITY 
E AND FRIENDSHI 


TA 


Pentru. cititorii Revistei „Cinema", * 
cele mai bune urări tuturor, 
Julie Christie 


£ 


F.... internațional al filmului 
de Cruce Roșie de la Varna a însemnat o edi- 
ție jubiliară: cea de-a X-a. A mai insemnat-o 
demonstraţie a eroismului, adesea anonim, al 


Leningrad'83 


, Maică Festivalul fiimului sovietic. Un 
festival care, de 16 ani incoace, în fiecare an 
în alt oraș, proiectează într-o utilă imagine 
globală cele mai reprezentative producții din 
toate republicile unionale. O carte de vizită a 
unei întregi cinematogratii. Pentru că o bună 
parte din titlurile festivalului le veţi putea 
aprecia „În persoană”, ele urmind să figureze 


Un umor tandru, o sobrietate afec- 
Liudmila Gurcenko, Premiul 


un titlu în curînd şi pe 
ecranele noastre 


oamenilor în halate albe în lupta fără odihnă 
cu moartea. A mai însemnat o manifestare 
entuziastă pentru ca omul să trăiască tără su- 
ferință. A mai însemnat un îndemn la înțele- 
ga: la rațiune, ilustrat și prin deviza festiva- 

„Prin umanism, spre pace și prietenie”. 

Varna a fost deci, timp de zece zi port os- 
pitalier al întiinirii reprezentanţilor cinemato- 

rafiilor din 25 de ţări și al confruntării dintre 

90 de filme venite, din India și din Spania, 
din Marea Britanie și din Japonia, din Uniu- 
nea Sovietică și din Statele Unite, din Ţările 
scandinave și din Turcia, din Cuba și din 
R.F.G., din Vietnam și din Franţa, din Cam- 
pucia și din Italia, din Etiopia și din lugosia- 
via, din Canada și din România. 

A fost evident festivalul a fost pe placul 
publicului, venit să umple pină la refuz sala 
de 5 000 de locuri de la ul sporturilor 
pentru a vedea: A cul este asta? al regi- 
zorului american John Badham, V 
Voss ai regizorului german Rainer Werner 
Fassbinder, care ești in Cer al 
regizorului spa 
zorului român Manole Marcus, 
propria-i dorință al regizorului sovietic Ser- 
ghei Michelain, sau Cazul Masako al regizo- 
rului japonez ioshitara Nomura, ca să citez 
numai citeva din titlurile tiimelor artistice de 


Pilar:Miro, ones al ni 
Îndrăgoatit ta 


Un premiu pentru regie lui Manole 
Regizorul şi actorii săi, Cristina Deleanu 


şi Victor Rebengiuc pot fi pe drept... 


lungmetraj. Filme care, fie că ne arătau ope- 
rația unei inimi bolnave sau lupta pentru sal- 
varea unei vieți afectate de o gravă maladie, 
sau strădania medicilor de a înlătura o infir- 
mitate — toate aveau în centrul preocupărilor 
omul, viața lui, liniștea lui sufletească, salu- 
britatea lui morală, i tea lui fizică. Și 
toți cineaștii, indiferent din ce punct cardinal 
veneau, erau cu toții preocupaţi să asigure 
oamenii că știința se află în slujba lor. 
În ceea ce mă privește, festivalul a însem- 
nat noi cunoștințe, dar și reîntilnirea cu Julie 
Gre ca membră a A de film sea 
de ungmatraj din care am făcut parte. Spun 
reintilnirea pentru cå Julie Christie ne-a vizi- 
tat țara în urmă cu 20 de ani, pe atunci la în- 
ceputul carierei înainte de a 'deveni mare ve- 
detă gai ipterpeționeiă. laureată a Oscarului și a 
Sne prop ypioss pron premii. Venise atunci 
că pr iv teatrului „Royal “Shakespeare 
Comer, afiat într-un turneu în țara noas- 
r nici timpul, nici succesul nu au fă- 
| cut-o să uite România. Mi-a făcut o deosebită 
plăcere s-o ascult amintindu-și de frumuse- 
tea capitalei noastre, de veselia oamenilor de 
pe străzi, de ținuta artistică remarcabilă a 
teatrului nostru și nu în ultimul rind de publi- 
cul nostru extrem de receptiv, al cărui tempe- 
rament vulcanic, mi-a spus ea. îl putuse des- 


O voluptate a povestirii. Un cult al actorului 


in curind și pe ecranele noastre, să acordăm 
prioritate unei vizionări în exclusivitate, unui 
documentar de introducere în atmosferă. 
Dacă festivalul, ca orice festival de film, ai zi- 
lei ochi închide în întunericul proiecţiilor, Le- 
ningradul în schimb — imperială compensa- 
ție — face din noapte ziuă. Mărșăluiești în 
noaptea albă ca printr-o pinză de Chirico. 
Străzi încremenite, umbre decupate dur, o lu- 
mină enigmatică, o atmosteră „metafizică“ 
Numai pe cheiul Nevei mișună turiștii voioși 
în sunet de chitară, așteptind ora 2, cind'se 
ridică podurile. Restul e tăcere. Singurul cu 
care nu te-ai mira să dai nas în nas la primul 
colț ar fi domnul Dostoievski. Dostoievski? 
Strada Kuznețkni! Nu-i exclus să-i iei ini- 


ma-n dinți și să te și duci într-o bună zi 


„acasă la Dostoievski“: șase camere conforta- 
bile, bine dereticate, un șnur izolind pios „bi- 
roul marelui scriitor“, o vază și o scrumieră 
pe veci lipite deo etajeră, o pendulă indicind 
nțţepenită „ora morţii“. Nu-i acasă! Recu- 
noști, și aici, veșnica neputinţă a oricărei 
„Case memoriaie” de a sugera prin prezent 
reimyierea nemuritorului locatar. Dacă urmă- 
rești insă nu invierea, ci documentarea, locul 
devine acaparant. O avalanșă bine pusă la 
punct de date, de informaţii, de manuscrise, 


' de ediţii. La subsolul casei — o minunată să- 
-- liță (de teatru? de conferinte? de recitaluri?) 
+ cu 100 de locuri. Și un pian. Ciudat, intimpla- 


rea face ca ia doi pași de Muzeul Dostoievski 
să afli tocmai Muzeul Arctic. Abis lingă abis. 


Dostoievski vecin cu Nanuk! Apropo de Na- 
nuk: îţi trebuie mare tărie in cinefilie ca să 
stai smirnă toată ziulica în fața unui ecran pe 
care — ce invenție! — se scurg color, numai 
color, șiruri-șiruri de umbre muritoare, corte- 
gii de repetabile povești şi preaomenești ne- 
cazuri, să reziști deci la intuneric, cind în 
apropierea luminoasă te cheamă gloriosul Er- 
mitaj. În acest sens, am putut cu o ad- 
mirație ușor mușcată de invidie, o splendidă 
criză de cinetfobie acută la un distins cineast 
(nu spun cine) invitat la festival, care se ferea 
de filme ca dracu' de tămiie și alerga în fie- 
care dimineaţă să întilnească un anume Van 
Gogh... Cit despre pinzele „de cinema”, de 
pe ele au lipsit anul ăsta Van Gogh-ii. Cu 
noana unui Tarkovski (care era la Cannes 

lui) cu nostalgia unui Koncea- 


tos cu nostalgia unui Nikita Mihalkov, cu - 


„nostalgia capodoperei" — recenta ediţie s-a 
conturat și s-a definit ca „ediția unei bune 
producţii medii". O producţie din a cărei 


diversitate tematică s-ar putea izola (firește ` 


artifical) trei cine-blocuri de bază. Primul 
bloc: filme „sub semnul artei“ (și științei), al 
sacrificiului pentru Creaţie: o viață devenită 
medicină (Avicena, — ematean geniului, fil- 
mul unui tinăr regizor din: Tașkent, Elier: iş- 
muhamedov), o viaţă devenită balet (Ana Pæ- 
viova, cel mai recent film al lui Emil Loteanu, 
prezentat în deschiderea festivalului, în afară 
de concurs), o viață devenită muzică de ope- 
ră (Intoarcerea lui Butterfly, filmul unui tinăr re- 


orgolioși 


cifra. din aplauze 

Pi 08 împârtășesc și părerea celor doi 
ie, regizorii Andrei Blaier și 
co a cind spun că a fost un festivai 
interesant, frumos și chiar înălțător. A fost un 
adevărat succes pentru gazde. A fost și un 
remarcabil succes și pentru cinematografia 
noastră care a obținut prio filmul lui Mandle 
Marcus, unul dintre principalele pre- 
mii ale festivalului, aflindu-se într-o competi- 
ție grea cu un palmares prestigios. iată lista 
completă a premiilor acordate de juriu filme- 

lor Erie de lungmetraj: 
- „Gary Cooper care ești 


„Veronika Voss” 


ghenia Glușenko — URSS 
6. Premiul de interpretare masculină - Ri- 
chard Dreyluss — S.U.A. 


Ovidiu GEORGESCU 


gaor de la studiourile din Kiev—Oleg Fialko). 
| doilea bloc: fiime „sub semnul războiului“ 
Războiul mocnind — în Kukaracea, războiul 
secerind — în Cintecul unor zile trecute, răz- 
boiul devenit obsedantă aducere aminte — in 
Zăpada care se topește. Al treilea bloc: filme 
osii din proprie, iniiativa, Pai 
n e ý nu se 
aleg), al iubirii ca timp al libertății, ca primă 
și ultimă soluție. valabilă de viețuire şi supra- 
vieţuire. Dincolo de bloc, dincolo de multitu- 
dinea de genuri și stiluri, descoperi, la ori- 
zontul fiecărui film, fără excepţie, o adevărată 
voluptate a povestirii, o privire caldă asupra 
lumii și o stare de graţie: să-i zicem starea de 
aspirație. identifici, din nou, în fiecare film, 
fără excepție, cel puţin un personaj căruia să 
nu-i fi pierit „visul de luceteri”. Chiar dacă el 
apare scăldat in autoironie, de pildă in for- 
mula: „Eu pot orice! Pot să salvez o bătrină 
din incendiu! Dar unde e incendiul?" Fie și 
printr-o perdea de lacrimi, fie și în tonalități 
duios-sfişietoare, fiecare fim semnalizează o 
unică idee: bucuria de a trăi sau, cum explică 
voit didactic chiar un personaj, „fundamenta- 
ma concepției optimiste despre lume“, sau, 
sait ne problema un șlagăr leit-motiv al 
peri m: „Nu vă temeţi să luaţi oricind viața 
de la început! Cărţile trebuie reamestecate!“ 
Un alt element unificator: jocul — marcat, 
nutrit, născut din tradiţia unei incontundabile 
școli de actorie. Trebuie menționată aici, 
chiar şi sub formă de digresiune, existența 
unui adevărat cult al actorului (și în branșă și 
în public). Cea mai mare afiuenţă de public 
în festival n-a avut-o un film, ci un spectacol 
ai actorilor de fiim: pe scenă apăreau, în mă- 
rime naturală, vedetele, în timp ce pe un 
ecran, în fundal, apăreau aceleași vedete în 
diverse filme, la diverse virste. O sală imensă, 
aplaudind frenetic aceste varietăți, seară de 
ră, pe parcursul celor 11 zile de festival. 
intr-una din zile și doar pentru o singură zi, a 
venit la festival și Nikita Mihalkov, dar nu ca 
regizor, ci ca actor —în Gară pentru doi, fil- 
mul lui Eldar Riazanov, unde, veţi vedea, face 
un personaj antologic. Am. reținut cu bucurie 
mai ales o propoziție: „in octombrie vin la 
București." 


Eugenia VODĂ 


Pesaro'83 


D. ani de zile, mai exact de 19, 
Mostra Internazionale del Nuovo Cinema de 
la Pesaro, localitate de pe coasta italiană a 
Adriaticii, face, cum spune francezul, bande 
à part în cohorta de festivaluri care se suc-. 
ced din primăvară pină în toamnă, într-un 
ritm pe care dacă ar fi să-l urmezi, ar trebui 
să fii maratonist emerit. Oricum, oricit de in- 
format ai vrea să fii și oricit de pantagruelic 
în capacitatea de ingurgitare și tot n-ai putea 
citi, de pildă, ce apare într-un an în lume. 
Poate că atorismul potrivit căruia cultura este 
ce ţi-a rămas după ce-ai uitat totul, este un 
fel de scuză-explicaţie. Nu întimplător au in- 
ventat americanii digest-ul. informaţia în pi- 
lulă. Cultura în pastilă. inteligența în capsulă. 
Scurt şi precis. Doze farmaceutice. Restul nu 
e decit une. Un deșert lăuntric, un 
pustiu mitraliat, din toate direcţiile nelăun- 
trice, cu infinitele mijloace ale — hai, sã- zi- 
cem — mass-m; ;, 

Pesaro, in această epocă de maxi-concen- 
trare, își permite ceva me mult de o săptă- 
mină de mini-„delăsare“. În sensul că își în- 
găduie ca timp de zece zile să se ocupe, pe 
larg şi pe îndelete, de cite o cinematografie 
sau doar de un deceniu din istoria ei sau de 
o zonă geografică anume. Ca în acest an, o 
zonă, ce-i drept, nu numai foarte mare, dar și 
foarte necunoscută: Asia. Două părți din ea, 
de fapt, cea orientală și cea sud-orientală, 
cuprinzind nouă ţări: Republica Populară 
Chineză, Malaezia, Hong-Kong, Japonia 
(două-trei filme doar în „avanpremieră“), Co- 
reea de Sud, Tailanda, Vietnam, Filipine, In- 
donezia, pentru că iși rezervă, Mostra, pentru 
la anul, „spre recuperare“, o singură ţară, tot 
asiatică, dar cu una dintre cele mai intere- 
sante și prolifice cinematograftii: Japonia. 
Atit. De fapt, enorm. În aceste condiţii, nu se 
pune problema premiilor sau a vedetelor. Nu 
se pune, pentru cå nu interesează. Intere- 
sează, în schimb, problema cunoașterii prin 
film. O incursiune timidă, în raport cu imensi- 
tatea necunoașterii, de a pătrunde, măcar și 
printr-o crăpătură, în universul unei lumi atit 
de diferite ca dimensiune culturală, filozofică, 
ca mentalitate, ca fel de a fi, de a gindi și, 
deci, de a trăi decit lumea europenilor. Prin 
comparaţie, cum spuneam, cu alte festivaluri, 
Pesaro — auto-intitulat anul acesta „Cinema- 
sia" — iși restringe aria ca să-i pătrundă 
adincurile. Munca. Munca de explorare, de 
sondare, de scormonire, pentru ca, în final. 
să ajungă poate să și înțeleagă, cit mai „pe 
dinăuntru”, cinematografiile pe care le pre- 
zintă, iată deviza acestui festival deloc testi- 
vist, în sensul curent al cuvintului..Un festiva! 
în care ești solicitat, obligat, constrins să altii, 
să cunoști, să înveţi. Alegind, dar și alergind. 
Nu se putea altfel, pentru că între sala de la 
Teatro Sperimentale, Cinema Duze şi Salleta 
Video, unde se proiectau, în medie, zece 
filme pe zi, întrerupte de conferințe de presă, 
mese rotunde și intilniri cu realizatorii; nu 
puteai să adopți decit metoda „fierului“. Un 
fler relativ însă, pentru că, pentru criticii pre- 
zenţi, puţini erau cineaștii cu adevărat cui 
cuți, pe care, eventual, săi prefere. În 
schimb, era normal! să vrei să afli ce nu știai. 
Şi nimeni nu știa mai nimic. Și iată că atunci 
iar alergai, și iată că atunci nu mai alegeai. 


Între „de ce? și 


Selecțiile bogate au aparținut Vietnamului, 
Filipinelor și Hong-Kong-ului, completate mai 
amplu de filmele Republicii Populare Chi- 
neze, și mai puţin de Malaezia, Coreea de 
Sud, Indonezia și Tailanda. Timp de zece zile 
festivalul a oscilat intre o întrebare: „De ce 
Asia?" şi o mărturisire: „Nu înțeleg!” La „De 
ce Asia?” răspunsul nu a fost greu de dat. 
Pentru că — a explicat directorul Mostrei, 
criticul Lino Miccich& — cinematogratul asia- 
tic este un teritoriu aproape necunoscut criti- 
cii și publicului european și mai cu seamă 
celui italian, pentru Çà- filmul italian de-abia 
dacă supraviețuiește, pentru că filmul occi- 
dental european lincezeşte, iar filmul nord-a- 
merican domină. În schimb, cinematograful 
asiatic este pe cale să-și croiască un drum 
propriu, poate întortocheat uneori, in- 
totdeauna. diferit de la țară la ţară, și sigur 
ştiind unde vrea să ajungă. 

Nu înțeleg tradus în toate limbile la confe- 
rințele de presă, a fost sincera recunoaștere 
a unei tot atit de sincere necunoașteri. Cu 
acest „nu înțelg“ î fiecare luare de cu- 
vint a ziariştilor hămesiţi de înțelegere. Fie- 
care din cei întrebaţi încerca să explice fil- 
mele, să se explice pe ei, să se facă înţeleși, 
dar senzația finală a fost, de-o parte și pe 
alta, de un început de tatonare doar, cu o fi- 
ravă speranță cå poate mai tirziu, cîndva, un- 
deva, va apare și cunoașterea. Către înțelege- 


rea propriu-zisă, profundă a unui alt univers - 


de simțire, însă, poteca-i lungă și îngustă, dar 
primii pași au fost făcuţi şi acesta a fost ma- 
rele ciștig. A fost Evrika! festivalului. 
meat „la a prezentat 25 de fiime, o se- 
lecţie extrem de bogată și în principal subor- 
donată unui singur scop: lupta impotriva vio- 
lenței, spuneau autorii. Violenţa ca temă și ca 


Nu toate filmele 
din îndepărtate ţări sint neapărat exotice 


subiect, spuneau filmele lor. lar peste decia- 
raţii și subiecte plutea umbra Hollywood-ului 
de care, se vedea Clar, că nici nu încercau 
foarte tare să se dezbare. Asaltul nebun (sau 
Secretul, în traducerea engleză), unut din fit- 
mele apreciate de critica internațională și de 
publicul pesarez, mi s-a părut extrem e grăi- 
tor pentru genul de filme prezentat, în gene- 
ral, de această cinematografie. Doi tineri, o 
fată și logodnicul ei,sint găsiţi asasinați bes- 
tial într-o pădure. Poliția îl arestează pe un 
nebun, dar prietena cea mai bună a fetei asa- 
sinate, o infirmieră isteață, are alte bănuieli. 
lar filmul, de aici încolo, se va axa pe un sus- 
pens bazat pe citeva apariții fugare, dar mai 
ales foarte „in viaţă“, ale fetei... ucise. Totul 
se plasează sub semnul unsi violențe ultra- 
violente, dublată de pronunțate accente me- 
lodramatice care culminează, cred eu, cu o 
premieră mondială absolută: nașterea unui 
prunc, nu cu forcepsul, ci prin spintecarea 
cu toporul, a pintecului mamei, proaspat 
ucise. Nu vă îndoiţi, presupun, că totul se ve 
dea în posos pan: Un film care are pre 
tenția și a unei metafore de un simplism in- 
duioșător: culoarea roșie apare din generic şi 
o vom regăsi aproape în fiecare cadru, pină 
și în servieta pe care o poartă... o călugăriță 
catolică. Sub semnul singelui, se vede clar că 
se află filmul. Sub semnul violenței, mărturi- 
sește regizoarea Xu Anhua (Ann Hui pe ge- 
nericul englezesc) că trăiește Hong-Kong-ul. 
Se poate. Dar după vizionare, sub semnul 
Clar al unei mari risipe de suc de tomate mi 
s-a părut că am petrecut (dacă se poate 
spune așa!) două ore din viață. Secretul a 
fost unul din filmele tipice, cum spuneam, 
pentru selecția din Hong-Kong, cu o singură 
excepție: Doamna Tung (care a rulat în Occi- 
dent sub titlul Arcul). 


Sub semnul capodoperei 


Regizoarea Shu Shuen Tang, autoare to- 
talá, deci scenaristă și regizoare, debutează 
cu acest film în 1979, într-o totală indiferență 
de critică şi de public, pină în momentul in 
care Arcul este distribuit in Europa în 
America de Nord. De atunci, ea a mai făcut 
patru filme, ignorind, cu aceeași obstinență, 
violența, drept care au fost la fel de prost pri- 


mite la Hong-Kong şi rămase necunoscute în 
restul lumii. Arcul este povestea unei tinere 
văduve de 34 de ani — totul se petrece în 
China sud-orientală a stirșitului de epocă 
Ming — o femeie cultivată și destul de înstă- 
rită,:care se dedică fiicei ei, soacrei bolnave 
şi sătenilor pe care îi ajută ca învăţătoare dar 
şi ca medic, la ananghie. Drept recunoștință, 
țăranii vor cere, printr-o jalbă, impăratului să 
se construiască un arc (de triumf) spre a 
cinsti onoarea, devotamentul și generozitatea 
acestei femei. În final, doamna Tung își va 
mărita fata cu bărbatul de care ea este îndră- 
gostită, îi va-lăsa pe amindoi să plece, va re- 
nunța: și la ultimul servitor și va rămine, 
dreaptă și demnă, în singurătatea ei, asumată 
de bunăvoie și nesilită de nimeni, sub arcul, 
în sfîrşit terminat și pecetluit de împărat. Fil- 
mul, lucrat în maniera picturii chinezești 
vechi, a stampelor, în peniță și pe sepia, se 
desfășoară pe un fond de puternică tensiune 
interioară. Un Bergman venit din Hong-Kong 
este Doamna Tung, dacă nu cumva am putea 
aminti, în replică, și de propensiunea medita- 
tivă a celebrului cineast suedez, de influența 
exercitată asupra. acestui european. singular 
de către indepărtata artă orientală. Un mister 
bergmanian pluteşte însă cert peste Arcul. 
Peste un story banal, tratat clasic, dar lăsind 
în urmă dira capodoperei. 

Din Filipine au venit peste 20 de filme, do- 
minate însă categorie de doi mari regizori, 
Lino Brocka și Eddie Romero. Așa eram. Dar 
acum?, realizat în 1976 de Romero, se pe- 
trece în 1898, la sfirșitul dominaţiei spaniole 
care a durat trei secole, inainte ca Filipinele 
să intre sub ocupaţie americană. Este poves- 
tea unui tinăr de 20 de ani, Kulas, care 
pleacă din satul-lui de baștină să-și încerce 
norocul la Manila. Norocul, Kulas insă nu la 
Manila îl va găsi, șansa supravieţuirii sale se 
află în el însuși, în onestitatea și buna lui cre- 
dință, care il vor duce, pină la urmă, acolo 
unde trebuia să ajungă. Să se alăture celor 
care luptă pentru ca filipinezii să trăiască in 
Filipine. Şi dacă se poate, să trăiască liberi. 
Această minunat de sobră și patetică, toto- 
dată, operă a lui Eddie -Romero poate îi çon- 
siderată și un film despre istoria Filipinelor, și 
o poveste de dragoste și o pledoarie pentru 
libertate naţi și individuală. Dar, mai 
ales, trebuie. luată ca un hotărit apel la ra- 
țiune în general: un om fără principii nu face 
două parale, şi la rațiune “in special», „dacă 


se poate spune așa, că Filipinele aparțin fili- 
pinezilor. Rezumat astfel, Așa eram.. Dar 
acum? pare schematic. in realitate, datorită 
acestui cineast de excepție, filmul izbutește 
printr-o poveste simplă, spusă cu simplitate, 
să incarce fiecare clipă cu lirism şi cu emo- 
tie, evitind melodrama. Mi-am amintit, văzin- 
du-l, de mai vechiul film al lui Alexandr 
Mitha, Strălucește, strălucește steaua mea: 
aceeași gingășie și lipsă de emiază pentru a 
spune lucrurile cele mai elementare, dar şi 
cele mai esenţiale, dacă esențial suporta 
superlativul. 


Sub semnul emoției 


Cinematografia noului Vietnam este foarte 
tinără.. De fapt, aşa cum apare ea azi, s-a 
născut după unificare. Filmele de pină acum 
au fost în primul rind filme de război, docu- 
mentare aproâpe, iar Joris Ivens le-a stat ală- 
turi cu măiestria lui profesională, dar mai 
ales cu sufletul. La Pesaro, acești bravi ci- 
neaști s-au prezentat și ei cu un număr im- 
presionant de filme. Dar momentul culminant 


“al Mostrei nu s-a datorat atit operelor lor sau 


ale altora, cit conferinței de presă a delega- 
tiei vietnameze. La bombardamentul de între- 
bāri, venit din toate colțurile sălii şi în toate 
limbile pămîntului, vietnamezii au răspuns 
simplu, sincer, convingător. Vor să încerce 
Ama construiască o școala cinematografică, 
să lucreze in linişte şi pace. intotdeauna au 
fâcut filme despre. pace, spuneau ei, chiar 
atunci cind subiectul acestor filme era în ex- 
clusivitate despre război. lar cind regizorul 
care vorbea a amintit de zecile de operatori 
de cinema căzuţi pe front la datoria lor de ci- 
neaști, translatorul — vietnamez și el — nu 
și-a putut opri hohotul de plins. A pus capul 
pe umărul celui care ne povestea ca să-și aš- 
cundă acea clipă, pe care el o considera de 
slăbiciune. Pentru noi, cei din sală, a fost 
însă clipa de cea mai puternică emoție, trăită 
în cele zece zile pesareze. Lacrimile reținute 
ale tinărului traducător le-am revăzut în ochii 
ziariştilor. În -ochii celor. obișnuiți să. scrie 
mereu la rece, despre evenimentul mereu 
„mereu fierbinte. 

ntr-un apartament, altfel probabil contor- 
tabil, pe un culoar, șase familii și-au instalat 
bucătăriile. intr-un; du:te-vino perpetuu, între- 
tăiat de saluturi cordiale și plecăciuni respec- 
re locatarii — bărbaţii, neveste, copii, 
bunici și nepoți — își duc vi nu foarte 
ușor, dar extrem. de binevoitor. Toţi aşteaptă 
să capete locuinţă și această așteptare — 
printre crăţiţi care dau in foc, dar intr-un co- 
lectiv care trăiește în pace — această aștep- 
tare se petrece, deci, într-o atmosferā agitată 
de treburi și probleme, dar dominată de suri- 
suri și amabilități. Comedia Vecinii, realizată 
în 1982 și prezentată de Republica Populară 
Chineză, a fost una din surprizele festivalului, 
reușind să: amuze atit publicul, cit mai ales 
pe ziariştii atit de încordați să izbutească, 
măcar o dată, să nu-și înceapă cuvintul cu 
„imi pare rău, dar nu înțeleg". Deși și această 
comedie, în felul ei, a fost greu de înțeles. 
Puteţi să vă închipuiţi șase familii, din ce țară 
doriți dumneavoastră, gătind pe același ara- 
gaz, fără să-și pună, în loc de pătrunjel, mà- 
trăgună una în supa celeilalte? La conferința 
de presă am afiat că în China se duc fa ci- 
nema 80 de milioane de spectatori — 80 de 
milioane! — pe zi, că multe proiecții, mai ales 
la sate, sint gratuite, că citadinul chinez se 
duce în medie de 20 de ori pe an la cinema, 
că la ora actuală se fac multe satire și come- 
dii şi că se încearcă un tip de cinema experi- 
menatal, dart et d'essai. Comedia Vecinii a 
luat, la ea acasă, premiul criticii, „Cocoşul de 
aur”, pe anul acesta. 

Un festival — revin — de lucru, deci, în 
care vedetă anul acesta a fost cunoașterea 
(de înțelegere încă nu putea fi vorba) a unor 
cinematografii știute, pină acum, doar sub 
aspectul lor exotic. „Cinemasia" a demon- 
strat că exotismul nu aparține Asiei orientale 
sau- sud-orientale, ci cecităţii europenilor 
care consideră epatant (citește exotic, excen- 
tric, extravaganţ) tot ce nu sint ei în stare să 
priceapă. „Bofi-ul” disprețuitor al franțuzului, 
„va bene, va bene“ exasperat al italianului, „| 
see“-ul suficient al americanului au amuţit în 
fața culturii și filosofiei milenare ale unor po- 
poare care s-au -prezentat in fața acestor 
atoatecunoscători cu o modestie ce nu poate 
izvori decit din știința adevăratelor valori. 

Cind am coborit din tren ia Pesaro, m-a iz- 
bit o figură foarte cunoscută. M-am oprit fără 
să vreau și i-am zimbit ca unui amic. Da, 
într-adevăr, îmi era foarte familiar bărbatul: 
era chipul lui Borg, etalat pe un panou de ci- 
țiva metri, și pe lat și pe inalt, care îmi reco- 
manda, cu un ris numai dinți și strălucire: 
„Mestecaţi cheewing-gum. Per i miei denti: 
Vivident!“ Cind am plecat, l-am revăzut suri- 
zindu-mi la fel de deschis, la fel de îmbietor; 
Vivident! Vivident! Într-adevăr, era epatant. Şi 
mai ales, uşor de înțeles. Dar eu continuam 
să Incerc să descifrez „Cinemasia”. „Cinema- 
sia"? 


Filmul, document al epocii 


care n-am vrea să le uităm de cite ori ne va iară: Roma, oraș nebun“ (Paese Sera). 
„mai trece prin fața minții, acest chip esenţial! „Roma, oraș nebun” e, într-adevăr, un titlu 
i cestui 7 cronica l care nu s-a dat incă nici unui film. 


sportivă 


Un nou K. 0.? 
Un 0.K. Clay! 


paronia. am ciştigat un tei de ia şi de 
itate față de personajele mele și față 
de mine însumi. Cred că sint capabil să-mi 

controlez mal 


S-a spus de atitea ori că tipul e neserios, 
că face pe actorul și joacă teatru, s-a ris de 
atitea ori de lăudăroșeniile lui Cassius Clay, 
incit e cazul să anunțăm că una s-a realizat: 
azi lumea îl poate vedea interpretind un roi 
princi intr-un telefoileton american, Oru- 
mul ea -unui Rin E Gideon 
Jackson, care la cinci ani după războiul de 
secesiune, devine pom senator negru din 
Telerama", o revistă 
de specialitate deloc biindă, îl socotește cel 
mai bun dintre actorii peliculei, nume nici ele 
oarecare (Kris Kristofferson, de pildă): „Sur- 
priză divină: Muhammad Ali. Foarte sigur pe 
sine, fostul campion mondial al-greilor se do- 
vedește aici de o sobrietate uimitoare. Tonul 
iui e just, gesturile măsurate. E singurul, în 
orice caz, care iese la suprafață din acest de- 
zastru“. Unii or cronicari observă că Muhammad 
Ali era foarte motivat pentru acest roi, avind 
în vedere că ani de zile și-a consacrat o mare 
parte de avere unei asociații fondate de el: 
W.O.R.L.D. (organizaţia mondială pentru 
dreptate, libertate și acra ra care-și 
combai 


pia E 
dormi liniștit. ȘI cînd ţi se anunţă că totul e 
gata, pac! apari și ești proaspăt. 

Eim vă apare azi meseria dumneavoas- 


Roma, Roma aceea a iui Fellini care se 
deschidea cu travellingul nemuritor al unei 
șosele, sub ploaie, cu mii de mașini în care 
suporterii torinezi ai lui Juventus scandau: 
dai aib. gaiopind tară alei prins pi el in 
Oj prins și el in 

i pri | de cinema, fie 


meserie este un miracol pe care nue 
cazul să-l trăieşti ca atare, fiindcă s-ar putea 
ca odată să vină o clipă în care să ceri să ţi 
se ridice un monument. 

— Trebuie, prin urmare, să demitizăm ci- 


nema-ul... 
— Da — și să- iubeşti enorm. 
— Totuși fu e periculos, chiar pentru mè- 
seria dumneavoastră, să pierzi contactul cu 
realitatea? 


raș 
lunie 1983 cea mai mare sărbătoare populară 

ei moderne: un milion de per- 
iei au dansat și cintat pe străzi în noaptea 
acelei duminici cind echipa de fotbal a ora- 
şului, A.S. Dome aa tigat campionatul na- 
tional de fotbal. Din 1 nu s-a mai întim- 
plat ceva. lar bucuria a fost chiar mai 
mare t la cucerirea titlului mondial de că- 
tre italia, cu un an în urmă, la Madrid. Mii de 
drapele au apărut la ferestrele caselor și res- 
taurantelor. Străzile și fintinile au fost luate 
cu asalt — după o zi, ce-i drept, cu 45° ia 
umbră. O sută de mii de oameni au asistat la 
spectacolul celui mai faimos cintăreț al ora- 
$ului, Antonello Venditi, care-la Circo Mas- 
simo, pe, o scenă ai din Roma antică — a 


personajul 

care, plecind din studio, devine un om oare- 
care. folosește uneori personajul pe care-i 
joci pentru a-i aa anumitor situaţii, dar nu 
trebuie exa N-am crezut ni 


crezut întotdeauna pe Cassius Clay, boxerul, 


asta face 
parte din felul nostru a fi, al italioniior, dar 
cind deciara fălos: „De 20 de ani, joc teatru”. 


sint de acord cu Fellini cînd zice că cei mai 


Noaptea din 1961, mars a en va În sie a din jur să 
a a Visti aştepte r-adevăr, e cum 
su Monica Vitti. e nu se poate stingheritor ca toată lumea 
Cariera lui Mastroianni razi DONOR aa e OSORA 


împlinise un deceniu gura! N-aţi fost niciodată ispitit să plecaţi la 
2 Hollywood? z 
— Am fost deseori chemat, dar de ce să 
mă fi dus, ce să fi căutat acolo? Am 


actorii 
vremii noastre 


întotdeauna prin cinema. To! hoe este în jurul 
mi place numai 


alerta mă obosește. 

cind sint chemat să joc. E ceea ce mi-a 
mis „să mă plimb“ 30 de ani, în t ia 
unor persoane ca Fellini, Visconti, Boorman, 
Polanski. Mi se pan întru totul normal — tot- 
deauna hi cauţi prietenii cei mai interesanți. 
ap o le iucra 2—3 luni cu cineva cu care 
inități. Poate că acesta e și motivul 
pomru care actorii italieni preferă să lucreze 
n tara lor. Chiar e actori, sintem prieteni! 
Tognazzi, Manfredi, Gassman... Nu există 
concurență. Poți esi spa unuia: „Măi, ce joci 
ră ca asta să afecteze 
admiraţia pe care ne-o order eri Ni s-a intim- 
nu o dată să ne îniocuim în cite un film, 
indemnindu-ne: „Du-te tul” „Nu, tu!“ Aceasta 


„0 meserie 
=~ miraculoasă 
care nu cere monumente 


b 33 de ani scapă...“ 
îi permitea odată să scrie-un prozator român 
naiv, şi noi ne permitem să-i amintim formula 
deajuns de criptică. Marcello Mastroianni are 
33 de ani în cimpul muncii de artist (debutul, 
în filmul lui Luciano Emmer, Duminică de au- ; s 
100 de filme în circă, lucrate regi Dacă-i vorba de box, 
dal.. 


contați pe Stan şi Bran! 


coa ' de ce n-a putut Dacă-i vorba 
d ur sd wiro coniesiune (încredin- oaște. i $ 
tä S ira) Care paroch- vins „de cinema, 


reșeș i ; d contafi pe 
rizi și de tine însuţi, de personaj Muhammad Ali, 
mul tău, fără să te temi că ofensezi pe ci- zis Cassius 


ad \ Clay! a E di 


tr n. aao rra pi calm, ceva mai lim- 

at, din ce în ce mai 
umar și m mai pri Din cind în cind, ne-am 
ngăduit să-l subliniem, ca niște inserturi pe 


torii... Rezultatul? Un film cald despre o 

şi oamenii ei. Cinematograful ro- 
mânesc abia își pregătea atunci uneltele 
dintii, mentalitatea de (să nu uităm 
că ne aflam în anul ’ se făcea bine 
Simţită în modul de desfăşurare al tramei, 
dar dincolo de naivitățiie și ostentaţiile 
peliculei există în Răsună valea un aca- 


că acest altceva, destul de dituz în epocă, 
însemna de fapt una dintre opțiunile fun- 
damentale ale cinemat fiei noastre, 


amintirile părinților sau pur su smp din 
auzite — despre epoca entuziastă a pri- 
melor șantiere, despre Agnita—Botorca și 
Bumbești—Livezeni, despre cîntecele cu 
„hei rup, hei rup. hei rup, bum!“ şi despre 

fii brigadier“... Faptul că fil- 
mul românesc (primul film de lungmetraj 
al mega ne rafiei socialiste!) a fost pre- 


săptăminile trecute, la televiziune, 
am simţit, da, cît de important a fost un 
asemenea film pentru evoluţia ulterioară 


zent în ambianța primelor șantiere mi s-a a artei a șaptea ia noi. Pentru că acest parant fior de emoție care se potențează 

rut dintotdeauna mai mult decit naa film. de pionierat a păstrat în el sonetu o dată cu trecerea anilor. Ne vom in- 

mportant. „Dintotdeauna", desigur, este inconfundabil al unui timp. Pentru că are a in cu gre e frumos s Ră- 

un fei de a spune. Cind vedeam pentru este peniru nol, cel de azi, un Sm-doou- sună valea. Și spre regizorul său, Paul 

| Micul « inta și-a doua, și-a treia) oară Răsună ment. Prin acest prim lungmetraj al său, Călinescu. care a E ue sat de Dina să 

CUI ecran; ej dee Le e Ie rog ee EA IEEE ar AI e 
mai ul ovean pu un n nematogra! k nile şi e 

un memento prin- ga i fără de sfiit care sprijinea ci direcționa demersul filmic SAI: rasă Cit despre act t-am cafea 

t | cele case alăturate, eram încă elev, tatea imediată. Experienţa orului era, neverosimil de tineri roi cit de adevă- 

pen ru mare e ecran şi nu mă prea gindeam la semnificațiile practic, fără precedent în filmul româ- atin, pe Marcel Ang , Geo Barton, 

îi filmului şi ia im nta lui în istoria cine- nesc: realitatea — viața brigadierilor de A Beligan, Chiuaru, Eugenia 

krei Dar am simțit de pe șantier — făcea corp aia pei cu fictiu- Popovici, puiu, imâraace, Marcel 

ati că filmul acesta inspirat dintr-un nea — jocul actorilor, povestea cinemato- Enescu şi pe dă gt cu ei parcă, 

„RĂSUNĂ VALEA“ — construirea ră muncă vo- grafică oii (scenariul lui Mircea Ștefă- dintr-o ine imaginară nerețea ior 

ENA ARIE e e ra ne a liniei ferate Bumbești-Livezeni nescu adică) se întrepătrundeau cu sce- cu tot. Da, din foarte arde gre e ne 

s — însemna altceva decit ceea ce văzusem nele de muncă propriu-zise, brigadierii vom întoarce mereu cu gind frumos spre 

Ştim cu toţii ceva — unii doar din pină atunci. Cu trecerea anilor am înțeles Înșiși se identificau, se confundau cu ao- acest film din zodia începuturilor. Poate 


14 


Documentul sursă a filmului E 


sacrificiile, dacă se obțin totuși rezultate? 
Cind tatăl meu a murit, am pierdut o parte 
din mine însumi. En eroul meu. După aceea,” 
totul s-a legat. La 19 decembrie 1982 am avut 
o operație de răi la 21 februarie 1983 a 
decedat mama mea, a doua mea parte. Con- 
tinui fără ei, dar amintirea lor e foarte vie. ` 


Rambusek? Că n-a fost crimă din jat şi nici 
din amor pasional — cum cred cei și mai 
normali decit un inspector de poliție și care 


banda 
sonoră 


cronica 
subiectelor 


din gelozie. Dar din ce fel de gelozie? Din 
gelozie artistică — fiindcă oricit de naivi sau 
de lucizi am fi ADrarită po 9 Vă P T Met 


în cele mai bune romane 
și așa ceva, po ete, Erie pe 
om e mai it altul. prar slunga 


Pânulala cå asasinul en onn: 


Columb 
şi doamna de Rênal 


Naivul din castel 


sau te nenorocesc). 
Fei e cauza caracterului dumneavoastră - 

— Am caracterul meu. La urma urmei nu-s 
singurul pania, ai ena 09 a îi cedează 
nervii. Luaţi exemplul Barbrei Streisand, al lui 
Marion Brando sau Paul Newman. Lista e 
lungă. Dar aceasta nu împiedică prietenia.. 

— Tocmai, prietenia are vreo importanță 
pentru dumneavoastră? 

— Vă voi răspunde prin această telegramă 
trimisă de Frank Sinatra, la moartea mamei 
mele: „Știu. Francis“. 


Într-un splendid castei din Boemia este 
ucis un pictor, pe nume Rambusek, și apare 


Într-un interviu acordat revistei „Le Nouvel 
Observator”: 


„De multă vreme mă preocupă la 
între creaţia artistică Să pre e știntiică. $ Sht 
mai muite concepții. Uni 
confundă. Eu cred că pecete o oroma h ed 
pere pe eg le pai functie a kos şi negru, în cinema, 
tului. Dar dacă Cristofor Columb și Claude = * de Danielle Darrieux 
Bernard n-ar fi existat, America și ficatul și Gérard Philipe 


, prieten 
am inventat, cindva, un test. Am dat studenți- 
lor să aleagă între a descoperi cauza cance- 
rului și a scrie pă şi partile: Nu vă fră- 
mintați — răspunsul cel bun era „Roșu și Ne- 
gru”. Cauza cancerului va fi cu siguranță gă- 
sită în 5,10 ani, dar madame do Rimel zi 


Zilele 
cînd clovnul plînge 


Cind afii că subiectul unuia dintre filmele 
lui, blocat în Suedia și niciodată apărut pe 

e image datornic, fugind de cre- 
este acela al uriui clovn deportat 
Care are ca „misiune“ 
ridă în timp ce se în- 


wis, pe care noi continuăm 
al filmului contemporan, 


Opocno începe să bânuiască un pictor deloc 


nspect Exner. Pictorul e de profesiune 
cizmar și, ca orientare artistică, un naiv. in- naiv dar niciodată încoronat de glorie, și care 
— rare ntării din revista „Filmul ce- 


e k es 
celebru în Cehoslovacia și în multe țări  hoslovac 1 — 
cehosi 


„hotărăște să-și încoroneze 
asa ger printr-o asasinare“ a celui naiv, ta- 


vac, Sora ie si apari mita ca a = şi victorios. 
re-și desc mai eroul: „Prim rez vorbind: pentru noi nu există decit o ri pentru cercetării 
ra at Mihai Exner a Suraat an uroa cu polie, ci ae aer ca intre contraţi — nu de Serg 
— Comoara ci de scris. De ce în prezentarea aces- simt implicat în lupta împotriva tuturor 
El și-a regăsit poj tea de curind, nu a fira m ea opune pl tă ocior Q mar ais Realin ceri are ui flagel al 
doar în cinema ci și în teatru. Unul din roma- e ba chiar filosofice idei a căpitanului ara ai rat război tuturor sute- 
nele mele polițiste a fost adaptat sub forma Exner, ne găsim în fața unui film alert, cu nă 
unui „musical” și reia pe scena teatrului ri foarte spirituale pline de umor“. De 
arin din Page ntitulindu-se Crima din tea- 00 „1 ial -000S me „mulțumită acestei 
tul de Cred interesul reinnoit serioase și filosofice idei, filmul este plin de nu voi 
pentru Exner al , vine din faptul că lumea umor și pirea 
se te în fața unui om normal:1 să 


e Invățătură de minte: „Invăţ totul din ci- 
nema. Ce cantată te poate învăța mai mult 
decit un film a! lui Aldin Resnais? Ce tablou 
— mai mult decit o realizare a lui Bunuel? 
Care roman — mai mult decit un film al lui 
Truffaut? (coregraful Maurice Bé 


Rubrica 
«Filmul, document al epocii — 
Documentul, sursă a filmului» 
este realizată 
de Radu Cosașu 


jart). 


E A MI E SIN TS re a ja 
pină și stilul oroniolor ve. Din 
cronica meciului McEn , finala tur- 

Duminică, 
i pentru că m în ei o parte din ti- unui dialog retr iv între muncitorul 
Eiren că optat l og ipograt comunist Filipache (Colea 


u) și fiica sa Eva (irina Petrescu), 
„FACEREA LUMII care retrăiesc, într-un moment de 
circumstanțele care au i mol la înde- 


foarte ută surpriză a constituit-o părtarea lor sufletească. indeosebi „fil- 
Hin petic ecrane a acestui film mul” Evei — viu colorat, nuanțat, desco- 
din 1971, realizat de Gheorghe Vitanidis fizionomii spirituale interesante și 
după romanul lui Barbu. De la în substanță — conține pagini 
, Facerea | a reținut atenția nemat fice de mare și real interes ar- 
icului și a criticii îndeosebi prin cali- tistic. My area 3 păstrează 
le de atmosferă, prin i nile su- fondul vital și puritatea prin lureșul unor 
de mare rafinament plastic, întimplări_tulburi, m epoca, trăind 
datorate unui mare maestru al imaginii ca experiențe ne onse, unele 
Ovidiu Gologan. Atunci, în '71, aveam triste, altele altele dureroase, 
senzația (ca să nu spun convinge- icgind o variată gamă de simţiri su- 
a ec e aa lei dow AL a i painologioo, Liviu WoA a parda pă de pai, aceiași 
că n rea or hologice, Liviu -mai A oona Ă 
mar să pri eee Aciggrs în rolul proprietarului de cai Manicatide, aceleași aibe) "o 
valoric, să acoeadă la calități artistice su- un personaj de-a dreptul antologic... Da, dintr-un fiim cu Harold tloa, d din 1 
A Aoa lucrurile mi se par foarte ti lumii rămine un îi de merit țindu-se de acele orol in gara gara Lyon, 
CS pe ieee ea a OC 220 ei 


prima oară cind televiziunea facilitează 
astfei de descoperiri. Călin CĂLIMAN 


Descendenţă directă 


Son foarte departe de așa-zisele 
filme de succes de public. Piedone nu e de 
data asta, printre noi, şi e păcat, pâcat nu 
pentru Piedone, ci pentru că un film ca Des- 
cendenţă directă abia a putut să adune, 
spectacol de pe „Bulevardul filmului”, citiva 
spectatori, atiția încit să nu se anuleze vizio 
narea. E păcat zic, pentru că acest film tan- 
dru, sensibil şi frumos, neasemuit de frumos 
ca idee, ca tratare şi nu în ultimul rind, ca 
imagine, ar merita yăzut și revăzut. Subiectul 
pare simplu și totuşi nu este. O fetiță de 13 
ani își creează, cu o fantezie proprie virstei. 
dar proprie şi unei sensibilităţi deosebite, își 
creează un mit: acela al descendenței ei di- 
recte din poetul preferat, Pușkin. Deja, cind 
la 13 ani ai un poet preferat, atit de preferat 
încît în jurul lui îţi țeși o lume a ta, copilul 
merită mai multă atenție, decit, de pildă, îi 
acordă propriii ei părinţi, care văd în ea doar 
o aiurită, veșnic neatentă, dind replici ana- 
podā. Mama și tata, perplecși, se acuză reci- 
proc de proasta ei creștere. Fetița are o ca- 
setă frumoasă, cu intarsii, în casetă se află o 
scrisoare îngălbenită de vreme, cu citeva pa- 
rafe şi, mai ales, cu un conţinut foarte ro- 
mantic. Este o scrisoare de dragoste pe care, 
se pare, că ar fi scris-o Pușkin unei iubite 
care, crede micuța Jenia, este străbunica ei 
O străbunică născută din flori ce-i drept, dar 
florile? Florile îi aparțineau lui Pușkin, nu-i 
așa? Pe malul mării se află și ruinele une: 
case (o scenografie de mare rafinament). 
unde,tot se pare, ar fi iubit-o Pușkin pe acea 
frumoasă femeie, al cărei medalion se află în 
caseta Jeniei. Un Pușkin neapărat cu plete. 
un Pușkin neapărat cu o pelerină aruncata 
romantic pe umeri, un Pușkin care scrutează 
marea, strigind tăcut: te iubesc, te iubesc!” 
iartă-mă! Firește că pe străbunica Jeniei o iu- 
bea, firește că pe străbunica Jeniei o ruga 
să-l ierte. lar Jenia și-a făcut un obicei. De 
fapt două: unul, să deschidă seara, în taină, 
în camera ei, caseta și să adoarmă cu ai 
la „el“, la cel din care descindea ea. Direct 
Al doilea obicei, o ducea, de cite ori putea. 
să mișune printre odăile vilei izolate și lăsate 
în paragină. Pină într-o zi în care apare, de 
data asta nu de pe malul mării, ci coborind 
din tren, tuns şi ras, în loc de pelerină cu un 
T-shirt pe care scrie „| love you". Apare, 
deci, Volodea. Vova. „Compasul mi se spune, 
pentru că știu să extrag, din minte, rădăcina 
pătrată a oricărui număr”. Volodea — rudă de 
a şaptea spiță — are 18 ani, vine de la Mos- 
cova, e doidora de axiome, viața pentru el nu 
mai are nici un secret, totul e sigur și defini- 
tiv catalogat, în mintea lui de „bărbat adevă-' 
rat“. Volodea nu su ca Jenia să se nu- 
mească Jenia. „E ridicol, Fiecare trebuie să 
aibă o poreclă. Tu eşti Ridichea“. lâr Ridi- 
chea- se indrăgostește de; Compas, fără să 
ştie, bineinteles — are numai 13 ani! — dar 
noi știm, știm pentru că: unde îl va duce Je- 
nia pe Volodea? Tocmai la casa de pe malul 
mării, în zori, cu primul tramvai, cu Compa- 
sul care moțţăie pe umărul ei, ea purtind pe 
genunchi, învelită cu grijă în ziar şi legala cu, 


a temă, sensibilitatea ca 
Volodea (Igor Nefiodov) 

a (Tania Kovşova) în 

Descendenţă directă 


Tandreţea 
subiect. Ero 


V-aţi gîndit vreodată? 
„Dacă la noi se spune: răsare luna, 
pe lună se spune, probabil, răsare Terra?“ 


stoară, caseta. Secretul. Taina. Dulcea taină 
pe care i-o va dezvălui Lui, lui Volodea. Ce 
crede Compasul din aiureala Ridichiei e alt- 
ceva. În orice caz,"nici unul din ei nu înțeleg 
că dezvăluirea tainei e o declaraţie. O decia- 
ratie de dragoste. De aici înainte, în sufletul 
Ridichiei, seara, la culcare, va răsuna doar 
sfirşitul scrisorii lui Puşkin: te iubesc, te iu- 
besc! Viața însă, ce să-i faci, nu prea iși bate 
capul cu fantezia debordantă a unei puş- 
toaice de 13 ani şi cu atit mai puțin incearcă 
să-i pătrundă în suflet. În concluzie, Volodea, 
Vova, Compasul se va îndrăgosti de Lera, o 
Gintăreață de muzică ușoară, aflată în turneu 
pe litoral, Ridichea se va supăra râu de tot, 


va dori să-şi învingă „rivala“ și nu va găsi altă . 


soluţie decit să se radă în cap — „la zero! — 
şi să-și facă o rochie — penibilă — din per- 
deaua de dantelă ce-i împodobea camera. Ea 
face totul să-l despartă pe Volodea de Lera 
Despărțirea se va petrece, într-adevăr, dar nu 
din cauza ei. Relaţia Jenia-Volodea se pre- 
lungește în schița de flirt Volodea-Lera, pu- 
țin, foarte puţin schimbată, pentru că și Lera 
e mai in virstă decit Volodea, iar admiraţia 
adolescentului o flatează doar. Filmul se des- 
fășoară în două case, una pe cale de demo- 
lare, cea a familiei fetiţei, şi cealaltă, în ruine 
unde a stat cindva iubita lui Pușkin. Ambele 
case sint pe cale de dispariţie. lar întreaga 
poveste se desfășoară între două momente 
ale zilei: zorii și astinţitul. Ceaţa care se ri 
dică spre a face loc soarelui, răsărind din 
mare,, şi ceața care se lasă, atunci cind soa- 
rele se ascunde în'mare. Totul pluteşte între 
aceste vâluri de ceață, ceaţă stravezie însă, 


Citeva filme 


care contuiează doar împrejurul, nu-l și defi- 
nește. Sentimentele care se nasc în sufletul 
unui copii ce se indreaptă, fără să știe, câtre 
pubertate și in cel al unui adolescent, ce se 
indreaptă, tot fără să știe, către bărbăție, sint 
sugerate, cu o infinită delicateţe ce nu poate 
izvori decit dintr-o mare cunoaștere. 

Intrebări de tipul: „Tu ai vreun talent? 
„Nu”. „E imposibil”. Sau: „Dacă visezi noap 
lea că zbori, explicaţia e simplă: inseamnă ca 
nu faci altceva decit să crești. Crești, asta e! 
Sau: „Dacă la noi se spune că răsare luna, pe 
lună se spune probabil cā rāsare 
Terra". Sint doar citeva exemple luate la în 
timplare dintr-un lung șir de fine observaţii 
aruncate parcă fără noimă pe parcursul fil- 
mului, dar care adună în ele lirism, lirism, li- 
rism, dar și un umor discret, atit cit i-ar tre- 
bui omului ca să fie sentimental dar și lucid 
integru dar și ințelegător, matur, dar fără 
să-şi piardă candoarea copilăriei. 

Barca cu pinze din final, care se pierde în 
cețţurile dimineții, sugerează poate nu un sfir- 
şit, ci un început. Din off se aude acel „iar- 
tâ-mă” -cu care se sfirșește scrisoarea lui 
Pușkin. lertare, pentru ce? Poate pentru ca 
micuța Ridiche i-a dat o lecție infatuatulu: 
Compas? iertare, pentru ce? Poâte pentru câ 
autotii filmului ne-au arătat, cu gingâșie și 
comprehensiune, cit de nesimţitori şi neințe- 
legători sintem. cu ce se petrece în sufietele 
semenilor noștri. Nu, nu ne referim la miliar- 
deie ce ne populează planeta, ci la cei puţini. 
extrem de puţini oameni de lingă noi. Pentru 
această sensibilitate, pe cale s-o pierdem, 
pledează scenaristul ei regizorul Serghei So- 
loviov în Descendenţă directă. Să fim filozofi, 
dar să ne încârcăm filozofia cu puţin „idea- 
lism". Măcar și cu un dram 


Rodica LIPPATTI 


Producţie a studioului „Mostilm”. Scenariul și 
Serghei Soloviov. 
Isaak Schwartz. Cu: Tania Kovșova, Tatiana Drubici 
igor Nefiodov, Andrei lurițin, Aleksandr Zbruev. 


Carnaval 


Viata nu e un carnaval ar. fi concluzia la 
care ajunge tinăra eroină după ce și-a părăsit 


în care 


Pavel. Lebejev. Ed 


satul natai pentru a veni la Moscova. — unde 
un tată recăsătorit promite multe şi tace pu 
ține, unde un tinăr chipeș profită de creduli 
tatea şi de asistența ei ca apoi să o păra 
sească, unde Institutul de artă teatrală nu 
aștepta tocmai pe ea. O poveste cu iluzii $ 
deziluzii. O poveste banală (ca-n viaţă) apta 
să fi dat pe ecran un film banal (ca atitea a! 
tele), dar nu atunci cînd regia este semnata 
de Tatiana Lioznova,autoarea acelui de neu; 
tat. Tandreţe. 

-. De fapt, tot de tandrețe este vorba. Mai bi 
ne-zis despre lipsa ei. De astă dată nu în 
viața unei femei căsătorite, ci în viaţa unei ti- 
nere abia ieșite din adolescenţă, născută 
parcă pentru a dărui și a se dărui, dar con- 
statind mult prea devreme că nu prea are cui 
O fată care nu se dă în lături să spele sticle 
goale la o întreprindere, să plimbe Copiii veci 
nilor pentru șase copeici pe oră, să măture 
străzile capitalei unde venise purtată de visu! 
ei de fată de provincie. 

Din primele luni ale periplului ei moscovit 
ținăra se lovește de nepăsarea celor din jur 
Sub aparenţa de neglijenţă întimplătoare, ne 
păsarea este o boală destul de răspindită și 
dacă nu ucide oameni, poate ucide omul din 
om. 

Ca și personajul Tatianei Doronina din 
Tandreţe, fata, interpretată acum de irina 
Muraviova (una dintre cele trei fete care nu 
credeau în lacrimi, tot la Moscova), se va 
reintoarce în satul natal. Nu lingă un soț, ci 
lingă o mamă suferindă (scena revederii este 
> bijuterie de sensibilitate, de simţiri împarta- 
şite fără cuvinte). Întoarcerea lor nu are aerul 


inima bate pumnul 


1e infringere, ci de lucru așezat la locul său 
Pentru că in lume pare să spuna autoarea nu 
» nevoie numai de competiție, de mai muit, 
mereu, ci şi de ordinea interioară a senti- 
mentelor. 

Explozia carnavalescă de culoare și lumină 
de pe străzile Moscovei nu o va reține pe ti- 
nâra hotărită să piece să-şi adune forțele 
pentru un nou start. 

Regizoarea are aceeași subtilitate în defini- 
rea nuanielor sentimentale şi a motivaţia, 
discrete dar pertinente, a hotăririlor eroinelor 
> aroilor ei. De astădată insă a renunţat la 
ceea ce s-a dovedit a fi virtuozitatea ei: con- 
strucția dramatică pe o singură struna, și a 
optat 1n tavoarea unui potpuriu de genuri 
de la schița comică la momente muzicale 
pină la melodramă sau doar simplu dramă 
probabil din' dorința de a fi mai aproape de 


, gustul marelui public. În ceea ce mă priveşte 
„ cred că nu voi fi- singura, am preferat 
„oaptele filmului, şvapte destul de puternice 
pentra pune, pe alocuri, o surdină benetică 
la zgomotul carnavalului. 


Adina DARIAN 


rourilor „M. Gorki”. Scenariul: Anna 
: Tatiana Lioznova. imaginea: Petr 
nataev. Muzica: Maksim Dunaevski, Cu: Irina Mura 
wova, luri lakoviev, Klara Luciko, Alexanad! Abdulov 
Fkaterina Jemciuinaia, Aleksandr Mihailov, Viaceslav 
Baranov. 


Fii cu ochii în patru 


La granița dintre ris și lacrimă, o poveste 
din toamna' anului 1921. O poveste despre 
eroism, caldă, omenească şi emoţionantă, 
cum nu puține au realizat cineaștii sovietici, 
pornind de ia întimplările adevărate ale răz- 
boiului civil. O sarcină aparent simplă și ino- 
fensivă — transportul unor saci cu îmbrăcă- 
minte pentru. copiii orfani — se transformă 
într-o misiune grea, riscantă, pentru că zona 
ce trebuie străbătută e impinzită de alb-ga 
dişti aflați în continuă ofensivă. Ingeniozita 
tea, curajul și chiar umorul ţin loc de muniții 
într-o luptă, evident, inegală. Un mecanic hi- 
tru, om bun la toate, personajul care ciștigă 
imediat simpatia spectatorului (interpret: cu- 
noscutul actor Fiodor Suhov);este prețul 
omenesc al unei misiuni dusă pînă la capăt 
Tot el este cel care imprimă tonul de come- 
die tragică întregului film. 

Roxana PANĂ 


Producţie a studioului „M. Gorki", Un fim de Elidor 
Urazbaov. Cu: Borislav Brondukov; Fiodor Suhor, 
Svetlana Orlova, Nina Alisova. 


Făpturile animate și-au ciștigat demut 
dreptul la statutul de star. lat-o, luptind pen- 
tru titlul de vedeta, pe vulpita Vuk, protago- 
nista unui lungmetraj de animaţie. După ce 
învaţă abecedarul comportării în pădure, ea 
încearcă să-și depășească maestrul. Și reu- 
șește să devină nu numai cea mai temută 
vuipe din pădure, dar şi cea mai ghidușă, pu- 
nind ia încercare, prin tot felut de renghiuri, 
răbdarea temutului vinător. Este o lecție po- 
trivită- nu numai pentru lumea celor care nu 


cuvintă. 
Oana SERAFIM 


Producţie a studiourilor ungare. Un fim de Attila 
Dargay. Desen animat de lungmetraj. 


Cine are şi cine nu are nevoie de tandreţe? 


(Irina Muraviova în 


Carnaval) 


gala filmului canadian 
Pe poante con brio 


©; poate fi mai potrivit decit o gală core- 
grafică pentru o gală cinematografică? 

Gala, chiar așa se intitulează documentarul 

prezentat spre a ne pune la curent cu perfor- 
manţele mondial recunoscute ale școlii cana- 
diene de balet clasic și modern. Documenta- 
rul montează, așadar, o selecţie din specta- 
colui datat 30.mai 1981 și care a reunit pe 
scena Centrului naţional de artă, opt trupe de 
dans — dintre zecile și zecile existente, de la 
Toronto, Ottawa, Montreal, Vancouver + 
30 poa. 
„Baletul este... asta.. și asta...“, incearcă så 
sintetizeze intr-o formulă eliptică coregra- 
fii-regizori John N. Smith și Michael Meken- 
nirey evantaiul deschis al simțirilor şi ginduri- 
lor închise într-o poantă. Formularea lor mi-a 
amintit de titlul unui documentar românesc, 
semnat tot „con brio” de Ada Pistiner, Si... 
Atunci ca şi acum imaginile își propun să cu- 
prindă într-o acesi clipă grația și stropul de 
sudoare, zborul și incordarea mușchiului, sti- 
lizarea sentimentelor și tuşa machiorului aptă 
să dea ochiului o expresie de floare. Adică 
frumosul și truda contopite laolaltă în actul 
de creaţie. 

De la Corelli și Vivaldi la Prokoviev, de-la 
ritmurile populare la Ray Charles, urmarim 
nu numai opt trupe de dans,ci chiar evoluția 
concepției baletului în ultimu ani Chiar dacă 
intiinirea dintre el şi ea, ca și happy-end-ul 
pecetiun inir-ọ imorațşare au ramas punctele 
fixe in ju cărora se imaginează mișcarea, 
— stilul acestei mișcări s-a schimbat şi el în 
pas cu evoluţia celorlalte arte. Pe lingă bale- 
tul clasic-figurativ reprezentat prin. baletul 
Romeo și Julieta, cu tot cortegiul de.curteni 
împovăraţi de costumul teatral tradițional, am 
putut admira și citeva compoziții de balet, 
prin anaogie, să-i spunem, non-figurativ 
drescriind din trupurile dansatorilor linii şi 
puncte nagn profilate pe un fundali roșu, în 
așa fel incit aveai impresia că privești un in- 
sert de animaţie semnat de un alt artist cana- 
dian de excepție, McLaren. 

Da, nici baletul nu mai e ce a fost, îţi vine 
să spui și cind priveşti dansul parodic al unor 
discipline sportive. Hotarul dintre performan- 
tele atletice și tehnica balerinilor îţi apare din 
ce în ce mai estompat și nu se poate să nu te 
gindești că tocmai la Montreal, una dintre ca- 
pitalele baletului, despre o gimnastă ro- 
mâncă, pe atunci o copilă, s-a spus: „Nimeni 
nu e perfect. Dar ea este!" 

Adina DARIAN 


Yeti, omul zăpezilor 


O dată dezghețat, Yeti e neschimbat: 
smulge brazii din rădăcină ca scobitorile din 
brinză, cazează în palmă comod! două per- 
soane, și se comportă complet anacronic: are 
caracter, iar din punct de vedere sufletesc e 
o dulceaţă. Cind Yeti răcneşte amenințător, 
sala se prăpădește de ris; cind suspină și-și 
dă melancolic ochii peste cap, lumea se in 
duioșează: „atit de mare și atit de neajutorat"!. 
Kiss -me Yeti!, scrie pe toate tricourile și pe 
toate drumurile reclamei. Dar lui Yeti îi ving, 
nu să sărute, ci să facă ordine — sau praf - 
în această lume „violentă și egoistă” în care a 
fost dezghețat neintrebat, drept care e sfătuit 
textual de scenarist să se retragă (de la To- 
ronto) în Himalaia, „unde există o lume infinit 
mai bună“. Un singur gind pare să stea ia câ- 
rege acestui fiim, pe care nici-chiar Yeti nu 

putut salva. E replica unui personaj: „Te 
foloseşti de Yeti ca să mai stringi niște mi- 


lioane“... Eugenia VODĂ 
Producţie a studiourilor italiene. Un fiim de Fran: 


Kramer. Cu: Phoenix Grant, Jim Sullivan, Tony Ken 
dall, Mimmo Crao (Yeti), Indio 


Redescoperirea unui vechi prototip: 
sălbaticul cel bun 
(Yeti, omul zăpezilor) 


Ecranul: 
un ochean spre toate continentele 


zilele filmului suedez 


Între două 
„coperţi“ sobre, 


| n absența maeștrilor (Bergman, Widerberg. 
Troell, Zetterling), „Zilele filmului suedez 


O atmosferă în 
unei întregi cinematografii: 


şi-au propus să prezinte citeva mostre din 
ceea ce trebuie să fie producţia medie a celei 
mai importante cinematografii scandinave 
Între două „coperți” sobre, una de rafinament 
plastic, cealaltă de dinamism dramatic, au in- 


care se 
cea suedeză (Charlotte Löwensköld) 


căput trei „pagini” mai ușoare, destinate co- 
piilor, dar cu oarecare posibile delicii și pen- 


tru adulți. 
Charlotte Löwensköld, piesa de rezistență 
a programului, ecranizare inspirată din opera 
Selmei Lagerlof. „Punerea în pagină” cinema- 
tografică e făcută cu tot atita voluptate nara- 
tivå ca și desfășurarea epică din romanele 
scriitoarei suedeze; Regizorul Jackie Soder- 
man nu se grăbeşte să epuizeze subiectul de 
dragul povestirii, introduce cu grija portreti- 
zării personajele în cadru, pe rind, pe măsură 
ce datele acțiunii o impun. Mai întii, tinărul 
Karl—Artur, viitor pastor, inocent și virtuos, 
apoi mama acestuia, scriitoare, femeie de 
înaltă distincție și noblețe spirituală, bineințe- 
les Charlotte, titulara, iubita tinărului, făptură 
delicată, sensibilă, dar și lucidă, voluntară, în 
fine, fermierul, rivalu! pastorului, prezenţă vi- 
rilă, cuceritoare. Din punct de vedere drama- 
turgic, aceste portretizări în funcţie de mean- 
drele scenariului — dragostea celor doi ti- 


poate descifra stilul 


neri, rătăcirea lui Kari—Artur deformat de bi- 
gotism, intervenția mamei, asiduitatea în- 
cheiată cu succes a fermierului — urmează 
„evoluţia complexă a personajului ferită de 
maniheism. Dacă mama pastorului contrazice 


Domnule Hitchcock, dumneata 
ești de vină! 


Împușcat pe la spate 


Detectiv fără odihnă (Lev 
Prigunov în Împușcar pe la spate) 


Mai mult decit tradiționalul „cine a ucis?" 
policier-ul modern se întreabă „de ce?" Bani, 
răzbunare, primejdie? Chiar dacă nu vedem 
care din cei doi„amici“ ai victimei trage — 

ictorul specializat în trafic de tablouri sau 
ostul sportiv intrat într-o afacere dubioasă — 
ştim mobilul și ne ajunge. Cum văzusem: îm- 
pușcătură pe la spate. Cu tot camufiajul stin- 
gaci (o sumă sustrasă din casa victimei și as- 
cunsă compromiţător intr-o casă neutră) 
căile sint prea luminate şi duc toate spre 
Roma (respectiv Londra, acolo pictorul s-a 


inscris în excursia de documentare :salva- 
toare). Nici un dubiu în sală, cu tot efortul 
actorului (foarte simpaticul Lev Prigunov) 
care se straduie să descurce nişte ite vizibile. 
Scenariul ca scenariul, dar mai ales regia e 
imprudentă. Alege suspecții dintre chipurile 
fără mister, marcate puternic de invidie și 
poftă de bani și apoi în tot ce fac, cum zim 
besc complice, cum bravează școlărește 
strigă in gura mare: „Eu sint asasinul. Și 
complicele. Luaţi-ne”. 

Alice MÂNOIU 


N 


Producţie a studiourilor „Mosfiim”. Un fiim de Viadi- 
mir Cebotariov. Cu: Lev Prigunov, Mihai! Volkov 


Hotel Palace 


Scriind (in colaborare) şi regizind Palace 
Hotel, Ewa Kruk a mizat aproape totul pe 
semnificaţia simbolică a geamantanului pe 
care un tip îl „salvează“ în timpul războiului 
de la jaful imobilelor bombardate. Ajuns regi- 
zor de film, citeva decenii după război, el n-a 
încetat să-l caute pe necunoscutul proprietar 
al geamantanului, făcind din această căutare 
sensul vieții sale. Cind întimplarea i-l scoate, 
în sfirșit, in cale pe proprietar, dezamăgirea 
adusă de nedumerirea și lipsa de interes a 
aceluia e compensată de apariția — firește — 
a unui alt geamantan pe care va trebui să-l 
ducă unui destinatar — firește — necunos- 
cut. Ceea ce-i lipsește căutătorului nostru e 


etalonul aristocratei neințelegătoare față de 
dragostea „morganatică“ a feciorului ei şi de- 
vine aliata virtualei nurori, sfirșind, chiar, ca 
victimă a propriului fiu, iar fermierul se dove- 
dește un bărbat demn şi generos, stimabil 
pentru integritatea comportamentului său, în 
ciuda statutului de rival avantajat de ra 
socială și de avere, cei doi tineri, la rindu-le, 
lasă ioc pentru detalii -de atitudine care pot 
infirma un diagnostic categoric asupra carac- 
terului lor. Nu este foarte sigur, de pildă, că 
pastorul, deși orbit de fanatism, n-a intuit co- 
rect mercantilismul, fie și inconștient, al fetei, 
reacţia sa de respingere fiind, deci, justifi- 
cată, Din punct de vedere imagistic, apoi, fil- 
mul se din „tradiția“ unei scriituri de 
acuratețe și puritate vizuală, al cărei exem- 
plar de notorietate a fost Elvira Madigan. 
Aceeași exploatare urală a peisajului, 
aceeași precizie a mizanscenei, aceeași ar- 
monie cromatică într-o ambianță scenogra- 
fică parcă aseptică. 

Sub tutela acestei povestiri de epocă, fru- 
moasă ca un basm depănat într-o iarnă scan- 
dinavă, au rulat alte trei posibile basme, po- 
veşti în haine moderne, de data asta efectiv 
pentru copii, toate — ecranizări și ele. 

Ture Sventon — detectiv particular (regia 
Per Beglund), peliculă naivă nu numai prin 
factura ei, dar și în ideea de a porni de la 
premiza intantilismului. credul al spectatori- 
lor, rezistă cu greu fie și la categoriile infe- 
rioare de virstă. Într-un asemenea context, un 
gag bizar, in care, brusc, într-un gest gro- 
tesc, personajul măletic al filmului e asimilat 
cu Hitler prin fizionomie, gestică, peroraţie și 
Chiar filmare în racursi, nu face decit să mini- 
malizeze un fenomen grav, cum a fost nazis- 
mul. 

Niidas și Moaca (regia Uif Andrée) se re- 
vendică peliculelor cu copii, căţei și flori, 
adică de succes la public, dar — să fim 
drepți — are un „girant“ mai serios în Hugo 
şi losetina, măcar în virtutea unui citat evoca- 
tor, ouăle pe care ciudaţii pădurari — priete- 
nii celor doi băiețași porniţi în aventura găsi- 
rii unui ciine — le înghit intregi, precum cei 
din familia Bombassat altădată... 

Copiii de ia Muntele Lacului Albastru (re- 
gia Jonas Sima) este o altă aventură a unor 
alți oopis rămași orfani de mamă și plecați, în 
plină iarnă, peste munți, cale de vreo... 800 
km, să ajungă la tată! lor, aflat la Stockholm. 
idilică pină și în peripeţiile dramatice, poves- 
tea lor beneficiază, ca și cele anterioare, de 
imaginea generoasă a naturii parcă omnipre- 
zente. 

(regia Lars Molin), film inspirat 
din realitate, pune drama în termeni sobri al 
responsabilității, acolo unde greșeala nu e 
permisă, ia dinamitarea unui tunel de aduc- 
țiune. Dar cum greșeala e comisă, conflictul 
se mută pe teritoriul conștiințelor marcate de 
tragedie, de unde și tonalitatea gravă a peli- 
culei, spre deosebire de cele anterioare, im- 
pregnate, mai mult sau mai puţin, de un 


umor liric. 
Sergiu SELIAN 


credibilitatea psihologică: gesturile sale sint 
artificiale, insuficient motivate și observaţia 
realistă pe care semnificaţia simbolică să se 
poată sprijini e firavă. Așa cum îl vedem în 
Palace Hotel — Ulise — din păcate e pentru 
el şi pentru tradiția culturală din care des- 


inde — mult prea fragil. 
LL BOGDAN 


Pr a studiourilor poloneze. Un fiim de Ewa 
Kruk. : Vojciech Pokora, Zdzislaw Wardeja, Jerzy 
fSónczak, Magdalena Cwen, Maciej Damiecki 


Pierduți 
printre cei vii 


Sub acest titlu, care ne duce cu gindul la 
marea literatură rusă a secolului trecut, se 
ascunde, de fapt, un film polițist plasat în zi- 
lele noastre. Autorii au urmărit cu oarecare 
atenție peliculele de gen pentru televiziune 
imprumutind de la ele. decupajul simplificat, 
cadrele restrinse, compoziţiile cu puţine per- 
sonaje, lipsa de importanță a planului doi. 
Poate din această cauză, poate din pricina 
tramei cam debile (Vai, vai cum se şote- 
rul cel tînăr şi inocent să fie corupt cu țigări 
Malboro și cu măsline de către un moșnegei 
cu mutră de pensionar și cu apucături de cri- 
minal!), poate din cauza inabilităţii în crearea 


| suspensului (deși filmul începe „tare“ cu un 


cadavru prăbușindu-se din lift), filmul pare 
cam prea candid. 
Domnule Hitchcock, matale ești de vină că 
sintem așa de năzuroși! 
Cristina CORCIOVESCU 


Dacie a studioului „Lentiim”. Un fim de Vladimir 
fetin. : Mihail Doighinin, Pavel Kadocinikov, irina 
Boldanova, Ernst Romanov. 


Romantică într-un film romantic, Sim- 
fonia primăverii (Nastassia Kinski) 


i Întiinire cu umbrele 


„Fiecare din noi poartă, probabil, în to- 
= rul său intim amintirea unor evenimente 
care s-au întipărit mai mult ca altele nu 
numai În memoria conștientă ci şi în 
aceea care alcătuiește fondul nostru spi- 
ritual chiar dacă se află ascunse. în sub- 
conștient de unde își fac apariția, din 
cind în cind, pentru a ne aduce aminte — 
așa a început regizorul Jiri Svoboda con- 
ferința de presă la lansarea filmului ngi: 
zat de el și care poartă acest titlu, 

nire cu umbrele. Şi astăzi mai putem în- 
tiini oameni — a mai precizat realizatorul 
— care au fost asemenea unor jucării ne- 
putine iale în miinile naziștilor fanatici, 
n lagărele de exterminare.“ 

Asemenea sonaje le-a adus în sce- 
nariul său, Jiri Svoboda (căci el este și 
scenarist şi regizor al filmului). Este 
vorba despre un bărbat pe numele său 
Michal, șofer de meserie, care însoțește o 
expediție de arheologi. Membrii acestei 
echipe — toți mai tineri decit el — îl con- 
sideră un om ciudat și singuratic și la 
drept vorbind, nu-i acordă atenţie deloc. 
Nimeni din echipă nu bănuiește că, în si- 
nea sa, omul trăiește o tulburare sufle- 

ce îl împiedică să comunice cu ei. 
ntr-o zi însă în locul unde lucrează expe- 
diția apare în vizită un profesor englez 
împreună cu soția sa, Barbara. Aceasta 
încă de la apariţie face impresia unei fi- 
ințe ce trăiește într-un echilibru fragil. În- 
tre Michal și Barbara se naște însă o 
apropiere sufletească și s-ar părea că ei 
vibrează pe aceeași coardă a unei sufe- 
rinte nemărturisite. Cei care bagă de 


„În familia noastră, tradiţie artistică 
înseamnă muncă 


iar muncă“ (Nata- 
lia Bondarciuk) 


seamă această stranie și subită stare de 
comunicare între două făpturi atit de ciu- 
date pun asta pe seama unui flirt nevino- 
vat. În fond, apropierea dintre cei doi are 
o cu totul altă explicație: în timpul celui 
de-al doilea război mondial și Michal și 
Pct au trecut printr-un lagăr nazist. 
n filmul său Jiri Svoboda nu a ținut să se 
oprească la faptul concret istoric, ci s-a 
lăsat preocupat — așa cum spun comen- 
tatorii — să înregistreze metamorfoza 
lentă a stării psihice a unor oameni care 
au fost abătuți de evenimente de pe linia 
unei vieți normale. „Realizatorul Svoboda, 
spun ziarele, a dovedit și în precedentele 
sale filme că are o ştiinţă a tratării teme- 
lor psihologice și că este un cineast ex- 
trem de pretenţios în această privință.“ În 
rolul foarte complex al Barbarei apare ac- 
trița Jana Brejchova, iar în cel al lui Mi- 
Chal actorul Radosiav Brzobohaty. 


Consiliul Bienalei venețiene a hotărit să 
atribuie „Leul de aur al Mostrei cinemato- 
grafice Venețiene“ cu ocazia celei de-a 
40-a ediţii (ce se va desfășura în aü- 
Lp Soparoa ac.) lui Michelangelo 

tonioni pentru întreaga sa operă cine- 
matogratică. S-a mai decis organizarea 
Unei solemnități, nu la palătul festivalului, 
ci la teatrul „La ; anice“ în cadrul căreia 


> să i se decerneze marelui realizator re- 
_ purtatul trofeu. Cu această ocazie se va 


organiza o succesiune de proiecţii ale tu- 
: turor filmelor laureatului. Directorul festi- 
valului, critisul Gian Luigi Rondi, a inițiat 


` publicarea unui volum de discuţii cu An- 
< tonini apărute în presa italiană și străină 


Atit de cunoscutul realizator suedez In- 


gmar Bergman a ţinut să anunţe el însuși 


Charlton Heston nu acceptă orice personaj. Aici el este Omu/ Omega 


presei, în cadrul unei conferințe, ca cel 
puţin pentru o bună bucată de vreme işi 
intrerupe orice activitate legată de film 
ințelegind să-şi consacre tot interesul 
teatrului şi televiziunii. Realizatorul sue- 
dez a semnat un contract pe trei ani cu 
„Residenz Theater“ din Munchen unde 
şi-a întocmit un repertoriu pentru viitoa- 
rea stagiune precum și unul de perspec- 
tivă. 


Spectatorii au cuvintul 


În Statele Unite ale Americii a fost or- 
ganizat un referendum printre spectatori 
cu întrebarea: care este astăzi cel mai po- 
pular actor de film american ca și cea 
mai populară actriță? În urma rezultatelor 
obținute s-a stabilit un clasament care 
are în fruntea lui următoarea. ordine: 1. 
Burt Reynolds; 2. Dustin Hoffman; 3. 
Sylvester Stallone şi 4. Richard Gere. 

Actrițe: 1. Meryi Streep (recent laureată 
a premiului Oscar); 2. Goldie Hawn (care 
impreună cu Burt Reynolds formează un 
cuplu de mare succes într-o comedie 
amară despre viața unor cineaști); 3. 
Sally Field; 4. Dolly Parton. 


„este titlul ultimului tiim realizat de 
Jerzy Kawalerowicz, film despre care se 
vorbește intens în presa nu numai din 
țara sa. În recenta sa realizare cinemato- 
grafică regizorul polonez a aruncat o pri- 
vire (de o zi și o noapte cum precizează 
el) asupra unui moment din viața evreilor 
În ajunul primului război mondial, în tim- 
pul Imperiului habsburgic. Filmul conține 
o serie de as le în care primejdiile al- 
ternează cu bucuriile de scurtă durată, 
apare spectrul războiului, al refugiului, 
dar și dragostea și viața de familie, toate 


— The Omega Man (alături de Rosalind Cash) 


Fără îndoială că Orson Welles a fost 
copilul teribil al Hollywoodului, adică co- 
pilul care aduce scandaluri. Astăzi pare 
mai degrabă un fel de geniu care a mai 
căpătat o ințelepciune în plus, prin forța 
împrejurărilor. Pentru că, dacă întreaga 
critică a lumii îl consideră unul din cei 
mai mari creatori ai artei-a 7-a, publicul a 
venit mai greu să-l vadă în sălile obscure. 
„Încă de la primul său film Cetăţeanul 
Kane — spune criticul José Bulnes — Or- 
son Welles aducea un vint de scandal. In- 
drăznise să atace un potentat al presei, 
Randolph Hearst, dezvăluind chiar o le- 
gătură amoroasă de-a acestuia cu actrița 
Marion Davies. Și chiar dacă filmul a fost 
aclamat de întreaga critică drept unul din 
marile evenimente ale istoriei cinemato- 
gratului, spectatorii nu prea s-au înghe- 
suit la casă. Dar ăsta era rezultatul unei 
campanii de boicotare orchestrată de zia- 
rele lui Hearst. Au existat unii care au 
crezut că tinărul realizator (avea pe 


atunci doar 26 de ani). şi-a încheiat ca- 


riera; În anul urmator Tas ol e Apâtui cu 
alt film Splendoarea „ dar 
iarăși succesului de critică nu i-a urmat 
un succes de casă.” 

Orson Welles, arată criticul citat, este 
un personaj ieșit din comun și nimeni al- 
tul decit el însuși n-a reușit să-l folo- 
sească mai bine pe extraordinarul actor 
care este Orson Welles. „Dar ne întrebăm 
cine pe lume ar putea să-și măâsoarele 
puterile cu acest veritabil monstru sacru? 
Un asemenea uriaș nu-l poți dirija pe pla- 
tou, trebuie să te laşi purtat de geniul lui 
creator." 

Welles are la activul lui un mare număr 
de fiime, dar așa cum precizează el, 90% 
dintre ele n-au însemnat altceva decit un 
mijloc de a-și ciştiga existența (şi de a se 
bucura de deliciile unor mese copioase, 
de unde și fizicul impresionant). 

Dar unde și ce face astăzi un uriaș in- 
contestabil al filmului lumii, care n-a reu- 
şit să-și traducă în expresie cinematogra- 
fică unul din visurile cele mai iubite, „Don 
Quijote“? (Și n-a reușit, pentru că nu a 
găsit cine să-i finanțeze un asemenea vis 
atit de promiţător.) „Astăzi Orson Welles 
trăiește — spune Bulnes — în întregime 
din participările la spoturi publicitare la 
televiziunea americană, mai ales pentru 
mărcile de alcool. Altminteri se arătă 
foarte puţin în lume, preterind să-și apere 
aura de mister ce-l înconjoară." 


într-o atmosferă de banalitate cotidiană. 
Există și momente de ironie în descrierea 
anumitor obiceiuri, dar imediat apar pilpi- 
irile focului unui orășel care a fost incen- 
diat și, într-un fel, există o previziune 
simbolică a acelei catastrofe care,. un 
sfert de secol mai tirziu, avea să se abată 
asupra Europei. 

Vorbind despre personajul central al fil- 
mului său, un birtaș, interpretat, pare-se, 
cu o mare forță expresivă de actorul 
Francizek Pieczka, regizorul Kawalero- 
wicz a ţinut să spună: „El este pentru 
mine personajul care umanizează în- 
treaga povestire și este omul care îmi 
place cel mai mult. Deși în viață ei se în- 
doiește de toate — de dumnezeu, de pă- 
cate, de dreptatea unora și de intransi- 
gența altora — el știe că lumea este 
crudă și că, în momente de pierdere a 
busolei, devine barbară, dar un singur lu- 
cru nu-l uită în nici o împrejurare și 
anume că trebuie să-i ajute pe ceilalţi. 
Cred că apariţia lui în desfășurarea filmu- 
lui va provoca acele reacții pe care le aș- 

t din partea spectatorului“. 

n aceiași timp insă realizatorul ține să 
afirme: „Nu doresc ca Austeria să fie pri- 
vit doar ca un film istoric. M-am străduit 
să relev comportarea omului în fața unei 
constringeri implacabile, adică acea con- 
stringere ' pe care o impune războiul 
creind o primejdie de moarte. Faptul 
acesta, cred eu, trebuie să provoace o 
meditație pentru că o asemenea primej- 
die o resimt și astăzi oamenii din toate 
țările“. 


Cinematograf experimental S.U.A. 


Rose Lowder și-a publicat de curind ci- 
teva reflecţii despre cinematogratul expe- 
rimental ajuns — afirmă dinsa— la a pa- 
tra generaţie de realizatori, fiecăreia din- 
tre aceste generații acordindu-i cite un 
deceniu de manifestare a prezenței şi 
opiniei sale: artistice (diviziune desigur 
foarte personală). Situaţia actuală, spune 
Rose Lowder, se bazează în întregime pe 
dezvoltarea pe care au adus-o cele trei 
generaţii precedente de cineaști experi- 
mentaii, cea de-a gava generata fiind pe 
cale să se constituie. mai mulți dintre 
cineaștii care lucrează acum au conști- 
ința acestui fapt ca și de itinerariul filmic 
parcurs de numitul cinematograf inde- 
pendent american. În anii '40 unul din 
precursorii independenţilor — Maya De- 
ren — cu toate că practica ea însăși un 
fel de cinema de artă şi experiment, cum 
se făcea în acea vreme, işi dădea seama 
de dezvoltarea posibilă a unei activități 
atit pe plan teoretic cit și practic. „Cum 
se poate oare justifica faptul — lansa ea 
intrebarea de mare ecou — că această 
fraternitate a invențiilor, caracteristică se- 
colului al XX-lea n-a fost sesizată indea- 
juns de instrumentul specific artei noas- 
tre? 

Şi cum ar arăta situația astăzi cind, 
după cum afirmă Rose Lowder,,„cineaștii 
independenţi americani 'sint în fața celei 
de-a patra generații de realizatori dispuși 
să producă experimentul cinematografic. 
„O parte din noua generaţie este de pă- 
rere că nu e nevoie doar de elaborarea 
unor proiecte originale dar și de utiliza- 
rea a tot ceea ce le oferă istoria artelor și 
istoria culturii în genere. Eclectismul isto- 
ric și geografic, ca și pluralismul seman- 
tic și stilistic, intră în reflecțiile lor întoc- 
mai ca niște elemente ludice. În fața unei 
asemenea diversități, organizatorii ameri- 
cani ai locurilor specializate în programa- 
rea de filme experimentale se adaptează 
și în ciuda unor reduceri bugetare caută 
să pi ameze 0 diversitate de asemenea 
filme. mai că publicul care ignoră ab- 


„ solut totul despre cinematograful experi- 


mental, așa cum există și cit există de 40 
de ani încoace se arată adesea agresat 
de această artă necunoscută și nu de pu- 
ține ori protestează vehement." 


Moda musicalurilor 


Este destul de răspindită astăzi con- 
cepția după care orice poate fi „tras“ pe 
musical. Dacă s-a putut Don Quijotte, se 
poate orice! Dacă a mers Cervantes, 
merge şi Shakespeare. Și iată că „Visul 
unei. nopţi de vară“ (la drept vorbind cea 
mai posibilă pentru musical dintre piesele 
shakeaspearene) va deveni. musical de ti- 
pul Broadway-Hollywood. A văzut mai în- 
tii lumina rampei pe scena teatrului „del- 
VElfo“ din Milano. Acum se lucrează ver- 
siunea cinematografică în aceeași viziune 
pe care a demonstrat-o Gabrielle Salvato- 
res pe scena milaneză. Partitura muzicală 
a fost scrisă de Mauro Pagani, iar în rin- 
dul interpreților descoperim pe Sabrina 
Vanucchi, Augusto Gorri, Ferdinando 
Bruni, Luca Barbareschi și pe Giuseppe 
Cederna. 


în premieră: 


U. titlu îmbietor pentru un debu 
în. pliriă vară, sub semnul binevenit al diver- 
tismentului. Fiecare gen cu atracțiile lui: aci, 
cuvintul de ordine e dat de melomania gustu- 
lui juvenil. Un film muzical (mai corect spus, 
în acest caz, un film cu muzică) nu poate fi 
(r) acordat decit la songul de ultimă oră. E 
suficient să revedem azi filmele cu Trio Gri- 
goriu, pentru a intelege o întreagă fostă ti- 
nără igererălia. 

În Melodii la Costinești sintem, fără dubiu, 
în ‘83. Se frecventează Costineștiul cu disco- 
tecile lui, se cintă și se ascultă, muzică rock 
(„slow“, „hard“ sau cu iz folcloric), în fruntea 
topului se află „Semnal M“, „Sfinx“ ṣi 
„Post-scriptum"“, se-poartă, fireşte, blugi, ca- 
setofonul, magnetotonul, ba-chiar și sinteti- 
zatorui se manipuleaza, dezinvolt și casnic, 
precum periuța de dinţi; se caută „o pil ) 
relație" și deci au trecere fetele cu „papa“ şi 

- “cu ciine lup; se. poartă disco; se cultivă un 
anume gen de frumusețe — „haioasă” ca så 
folosim expresia contiguă (sociologii viitoru- 

- lui vor avea ceva de furcă încercind să ex- 

_ plice mutaţiile, de gust, de la tipul „păpușii” 
clasice la „Muppets“ și de la tipul de june 
prim — lurie Darie, să zicem — la tipul Hora- 
țiu Mălăele). Fata — tunsă scurt — și băiatul 
— păr lung — în costume asemănătoare 
amindoi cu ochelari, care înaintează unul 
spre altul ca într-o stare de imponderabilitate 
la începutul filmului, sint serafici, dar mo ` 
derni. La era cosmosului trimit şi cadrele ur 


Tinerii şi melomania lor (Horaţiu Mălăele 
şi Mariana Buruiană în Melodii la Costineşti) 


| wiumtători în concertul care le aduce consa- 


crarea, odată cu happy-end-ul inevitabilei po- 
veşti de dragoste. Aparent, cam așa stau lu- 
crurile și aici. După un eșec de zile mari, for- 
maţia „Uragan“ nu își abandonează visul ei 
de glorie — participarea la Festivalul muzicii 
tinere de la Costineşti. Nu lipsesc nici mo- 


|! mentele de descurajare, de abandon, cum nu 
"lipsesc nici- incu 


turile, -nici -povestea de 
dragoste — chiar dacă la început e doar o 


| stratagemă — nici concertul final (aici pla- 


nează ambiguitatea — realitate sau vis?) Ezi- 
tantă și sincopată la început (parcă rezultat 
al unui montaj din care s-au eliminat cauzele 
şi a rămas doar efectul, multe gaguri căpă- 
tind astfel un aer absurd dar jovial), povestea 


„mută accentul — cam pe la jumătatea filmu- 


A fiecare film de iulian ` 


Mihu — de, nu în sensul formulei înscrisă pe | 
generic, nici în cel asociat ideii de autor to- | 
tal, ci în sens concret, al asumării riscului de 
a transpune litera scrisă în imagine cinema- 
tografică aşa cum crede el de cuvinţă, sens 
care la Mihu funcţionează implacabi! şi imper- 
turbabil de 25 de ani și 9 tiime, aproape fie- | 
care din aceste 9 filme au mișcat valurile . 
aprecierilor critice în toate direcţiile posibile, ; 
cel mai adesea insă în direcția: iritare —, 
neacceptare. lulian Mihu este un regizor care ` 
excită şi incită 'combativitatea criticii. De la 
nu iartă, trecind prin Felix și Otilia, Ma- 
rele singuratic, Nu fiimăm să ne amuzăm, 
Comoara și pină la Omul și umbra, atmostera 
care-i însoțește opera a fost încărcată cu 
electricitate cel mai adesea negativă. O sin- 


“cind zone umbroase. Numai că, atunci cind 
este vorba de o cinematografie, zonele de in: 
“tuneric și lumină se echilibrează cu mult mai , 
ușor decit atunci cind este vorba de opera | 
“unui om. 7 $ ts 
„Motorul care pune in mișcare valurile criti: 
cii vizavi de opera lui lulian Mihu nu trebuie 
căutat in atara lui, ci înăuntru. În structura lui 
de creator. Mihu este un regizor derutant. 
“Gindirea lui cinematografică refuză așezarea 
într-o formulā anume, intr-un gen anume. . 
_ Repetarea Îl plictisește. Așezarea il sperie de | 
moarte. Opera tui s-a construit și se constru- - 
- ieşte sub semnul lui: altceva. Numitorul Co- | 
_ mun — acel ceva care face, totuși, să recu- | 
noști un film de iulian Mihu ca fiind al lui in- ~ 
diferent de gen, subiect, epocă —-este privi- 
"ma. O privire paradoxală, duios-ironică, trāz- . 
„ nit-gravă, paradoxală pentru că trebuie citită ~ 


` 


'-jui — asupra unuia dintre personajele, în cele. - 
din urmă şi cel mai împlinit: un profesor de > 
| muzică, trăznit și aiurit ca orice compozitor . 


a 


A 


Cu armele 


atent doar la ritmurile sale interioare, încâpă- 
ținat în anarea unu: stil propriu. Horaţiu Må- 
lāele, interpretul lui, face parte din categoria 
actorilor care obțin nuanța comică din orice 
gest, din dialogul cu obiectele, din schimbări 
imperceptibile de mimică și maj ales din tă- 
ceri. Dorind să evite, cum spuneam, schema 
genului, ferindu-se de a face un film în care 
„intriga“ să fie un pretext pentru inserarea 
unor „show-uri”, autorii au intenţionat să Su- 
bordoneze muzica dramaturgiei. Or, pentru a 
se înțelege cum se naște stilul formaţiei „Ura- 
gan“, pentru a percepe sonor în primul rind, 
cum de la concertul pentru cimpoi se ajunge 
la rafinata prelucrare a. descintecului popular 
din final, muzica, volens-nolens, devine per- 
sonajul principal și receptacolul întregului 
film. Exact ceea ce tinerii și relaţiile dintre si 
(cam puerile, dacă. n-ar fi să amintim decit 
„sinuciderile“: cu zaharină și „nonconformis- 


parodiei, dar nu 


ghearele ei 
(Gheorghe Cozorici și Elisabeta Fa- 
zekas) 


invers, mereu invers. Ceea ce pare ironie este ` 


duioşie, ceea ce pare grav este ironie, trăz- 
neala e gravă, iar gravitatea se hrănește cu o 
trăznaie. Exemplul cel mai bun se îintimplă să 
fie tocmai Omul și umbra. Filmul vorbește 


despre un lucru grav, nu? Alcoolismul. Trata- ' 


rea însă pune sub semnul îndoielii tocmai 
gravitatea. Cum adică, 
pre un lucru grav? Prin clini care cer oase cu 
glas de om și oameni trasformaţi în monştri 
care. miriie precum ciinii? Prin pălăvrăgeli 


nesfirşite despre ce este mai bun, tuica sau 
- berea, berea sau coniacul sau și una și alta? 


Prin „scene“ de filmare și înscenări citate din 
alte filme, din alte teme, din alte probleme? 
Să fie asta forma ideală pentru un film de 


propagandă antialcoolică? ideală în mod ab- . 
solut, poate că nu, dar o formă posibilă dea ` 


a se vorbește des- - 


adapta și reține interesul spectatorului față de” 


un subiect sensibil, în mod sigur, da. larin- 
tenția autorului (mărturisită chiar într-un in- 
terviu) era tocmai să atingă un subiect sensi- 
bil fără să jignească pe cei vizaţi. Intenția era 
să-i facă pe cel în cauză să înghită „pastila“, 
evident amară, drept care bine ambalată 


Într-o hirtie groasă de haz. Să-l tacă, adică, d 


să ridă de sine, realizind numai după cea iè 


şit din sală și de cine'a ris, dar și că nu prea ză 


era de ris. (În paranteză fie spus, dar nu în 


treacăt intenţiile regizorului au fost prizate și `< 


exploatate de actori. Gheorghe Cozorici, 
Emilia -Dobrin-Besoiu, Elisabeta Fazekas, 


Gheorghe Marin, au înțeles exact despre cee | 


vorba in propozițiune, așa încit joacă cu ma: 
ximă seriozitate ceea ce regizorul spune în 


glumă.) Cu asemenea formulă, rezultatele ` 


A 


y 


~Aruiui de producție cinematografică București. - 


r 


"de mingiiat pe creștet, ci un cre; 


~ docurile Centrului 


mul“ care-i dace-să circule mai mult pe fe.» 
teâstră decit pe ușă), Chiar şi dialogurile . 
(naive, parcă.ale unor eroi cu citiva api mai 
lunieri), nu reușesc să exprime convingator şi ` 
bplicit, apare limpede urmărind coloana so- 
notă a filmului (creația unui compozitor, pro: 


eminentă: persânalitate a muzicii tinere, Va- + 


sile Şirli) Dificil nu ă fost. de a insera mo- 
mentele solistice ale formațiilor prezente în 


‘tim (și în imagine), ci de'a face să se adune 
din teme aparent disparate, integrate încă de ` 


la început în ambianța sonoră, acea muzică 
originală, de inspiraţie folclorică, din final. - 
S-ar putea spune că în creația muzicală, dra- 
maturgia filmului e mai bine articualtă, mai 
expresivă și mai modernă, decit în partea sa 
vizuală, adeseori tributară unor gaguri. ve- - 
tuste („fumate“ cum ar spune generaţia în 
cauză), unor caracterizări reduse la ticuri 
(blondele lui Gogu, tipul: cu idei, seriozitatea 
ochelaristei etc.). - 

Fimul conţine Costineştiul, conţine și melo- 
diile așteptate de publicul tinăr, dar parado- 
xal, cel mai puţin îi conţine pe tinerii anului 
'83, sau ii conține doar cu însemnele lor exte- ~ 
rioare. Actorii. resimt și ei inconsistența per- - 
'sonajelor. George. Mihăiţă, Vasile Murăru, 
Mariana Buruiană, Bogdan Stanoevici, Jorj © 
Voicu par a intra degajaţi in spiritul unui joc 
uşor parodie, convențional, dar par mereu în- 
cârcaţi' (abia aşteptind să se descarce într-un - 
gest, într-o replică) mereu cu un gabarit mai 
mare, decit ceea ce li se oferă. Lucrul e vala- 
bil și pentru scenogratul arthitect Dodu Bălă- 


_şoiu, creatorul ingeniosului decor cu roți din- * 


țate de pe malul mării. Cel care reușește să 
tacă antrenânte chiar și momentele de pasaj, ` 
anodine, supralicitind cadrul prin efecte, lu- 


mini, filmări combinate, e. operatorul , Liviu 


Pojoni, la prima tentativă pe ecran lat. 
Dincolo. de “spectacolul deconectant . (esti- 


val); filmul Melodii la Costinești — test nè- 


concludent pentru regizor — ar putea să sti- KI 
muleze și să conteze in formarea unei tradiții 
— acumulare de experianţă, obligatorie pen- - 


tru acest gen — în care, mai tirziu, cutezanța,  * 


fantezia şi talentul unei alte tinere generații, 
sau, de ce nu, chiar ale acesteia, să aibă un. 


| cuvint de spus. Chiar și pe note. . 
aoi „Roxana PANA 


a Casei de Nime Trol. Scenariul: Miha) . 


„Constantin Păun. Decorurile: arh. 


Costumele: Jon Nedelcu. Muzica: 


Vase Şirli. nea: Liviu Pojoni. Cu: Horaţiu Ma- 

!dele. Ge hăiță. Vasile Muraru, Bogdan Ştano- 
evici, Mariana Buruiană, Jorj Voicu, Adrian Răţoi. Cu. 
partici formațiilor: Semnal M, Slinx,. Post-serip- 

tum. 


: Maria N ag , George Nicolescu, Tiberiu . . 
m 


Ledner, Doru Tutiș, Flim realizat in studiourile Con- 


“eraù 'previzibile încă din scenariu. Era clar că F 


tiān. Mihu nu va face un film. dramatic, n 
n film: patetic, nici un film cuminte, nici 


„dar ace) altceva nu putea să fie. 

limba lui“. Cu armele lui. lar armă lui pri 
pală este ironia. Un ochi atent — nu binev 
tor, nici nu e nevoie, Mihu nu este un băi 


firea — un 'ochi deci. atent, va descoperi că - 


„fiecare secvenţă este o trimitere în cheia pa- 
rodică Ja -alt E cinematografic. Filmul de 
„groază. Filmul su 


prarealist. Filmul ler 
Melodrama. Comedia. Cin6-vârit&-ul. Ceea ce 


„scapă“ din ghearele parodiei este povestea .- 
în sine. Să fi lăsat Mihu din intimplare adevă- -- 


rut neatins de aripa ridicolului? Greu de cre- 


zut. Ceea ce poate irita într-adevăr la Omul și . 
“umbra este dezacordul între formă 'şi conți- 


nut Dar dacă nu este un dezacord, ci un. 
acord- secret, gindit în scopul de a pulveriza - 


: canoanele, șabioanele, tiparele? Omul și um- - 
bra a fost programat şi realizat ca un experi- 


ment. Reușita sau nereușita lui sint discuta: 


bile şi depind, într-adevăr. de bunăvoința re- să 
ceptorului, fie e! spectator sau critic. În ce-l. ~ 


in 


treabă în subtext autorul. ş 
W Eva SÎRBU 


4 


O pri le a Casei de filme Trei. Scenariul și regia: 
Iulian Mihu. imaginea: Adrian Drăguşin. Decoruri: 
Mihai Moldoveanu. Costume: Gabriela Ricșan. Cu: 
Gheorghe Cozorici, Emilia Dobrin-Besoiu, Elisabeta 
Fazekas, Liliana Tudor, Gheorghe Marin, Alexandru 
Racoviceanu, George Negoescu. Film realizat în Stu- 

> producție cinemiatografică „Bu- 
cureșii”. z at 


în toată <- 


Calendar pe celuloid 


Istoria filmului în... 
iulie 


e 1895 - 16 iulie. Aducerea in București (la 
hotel „Bristol”, fost pe strada Academiei) a 
primului kinetoscop Edison, stirnește mare 
senzație. „Proiecţia” (pentru un singur spec- 
tator ce privea printr-o lupă intr-o cutie de 
lemn) reproducea „cu atita exactitate și pre- 
cislune” un dansator ce executa „fiecare mișş- 
care şi variațlune de parcă ar dansa pe scenă 
chiar inaintea domniei voastre”, menţiona 
frumosul program de sală. 


® 1913 Premiera filmului Quo vadis 
(după Sienkiewicz, realizat de casa „Cines“ 
din Roma), se bucură de mare succes la 
Deva. La cele patru spectacole din prima zi, 
au participat 1864 de spectatori, ceea ce in- 
semna atunci 25% din populația orașului. 


[2] 1973 București, 1 iulie: La cinema 
„Clasic“ rulează „cel de-al doilea film extra- 
ordinar românesc“: Urgia cerească produs de 
Leon Popescu. „Altminteri între titiu și conți- 
nutuli plesel e curată păcăleală” va scrie 
presa. După premieră, Mihail Sorbul remarca 
faptul că, prin machiaj (barbă şi mustăţi fal- 
se) se astupă Jocul feței, atit de important in 
arta filmului, mai ales că „jucată pentru cine- 


matograt, plesa rămine pentru totdeauna". 
Filmul s-a pierdut. 
9:32: paris, 7 lulle: „Este una din cele 


mai prodigioase bucăți de lotogenie pe care 
am admirat-o vreodată”, va scrie prestigiosul 
teoretician și istoric francez Léon Moussinac 
după participarea la reprezentația pentru 
presă a filmului E/gorado (regia Marcel 
L'Herbier, cel care va fonda in 1943 ID- 
HEC-ul). Cu citeva zile inainte fusese prezen- 
tat exigentului său producător Leon Gau- 
mont, care imediat după tradiționalul „proto- 
col" (proiecția incepea exact in clipa cind pa- 
tronul se așeza), oprește fiimul și vrea să-l 
concedieze pe operator pentru delecțiunea 
tehnică survenită: intr-o secvență intreagă, 
ecranul este total flou (neclar). Regizorul îi 
precizează, cu timiditate, că nu este un de- 
tect, ci un efect artistic intenționat. Cu toate 
acestea, la premieră, publicul va reacționa cu 
ftulerături și bătut din picioare, deși mal tirziu 
o revistă de specialitate îl va desemna ca fl- 
ind cel mai bun fiim al regizorului. Tot in 
luna lulle, dar cu șapte ani inainte, în 13 iulie 
1914, regizorul debutase ca poet prin culege- 
rea intitulată „In grădina jocurilor ascunse”. 


O i: - Regizorul Serghei Iutklevici (fost 
scenograf) londează studioul teatral de avan- 
gardă „Fabrica actorului excentric“ (FEKS) 
unde vor activa printre alții, Serghei Gherasi- 
mov, Gr. Kozinţev și L. Trauberg. 


È i924 - 5 iulie — Exact in ziua cind impii- 
nea 29 de ani, regizorul Jean Mihali dă pri- 
mul tur de manivelă la Pâca! (după nuvela lul 
Caragiale), film pe care-l termină in octom- 
brie. Proiectat la lași, filmul e interzis de poll- 
ție, la cererea mitropoliei. Totuși prolecțilie 
vor continua după eliminarea a două sec- 
venţe. Vaticanul luase măsuri disciplinare 
incă din 10 decembrie 1912 impotriva preoți- 
lor ce găzdulau prolecļii in biserici... 


@ ;973 - „Este un triumt al imaginii și sen- 
sibilității“, va declara Pierre Emanuel, preşe- 
dintele PEN-clubului francez și membru al 
Academiei Franceze), imediat după viziona- 
rea filmului de debut al regizorilor Dan Piţa și 
Mircea Veroiu, Nunta de piatră 


1973 - Carlo di Paima, operatorul tuturor 
tiimelor lui Antonioni, debutează ca regizor 
cu Tereza hoala (Monica Vitti in rolul princi- 
pal). 


@ ;332 - cu ocazia aniversării a 25 de ani 
de la înființare, Arhiva Naţională de flime pri- 
mește, drept „cadou“ un nou și modern sediu 
al Cinematecii: sala „Eforie“ 


MEDVEDOV 


Cornel 


e în priză directă... e în priză directă... 


confesiune 


Caragiale la MHAT 


Tema Caragiale, obsesie a regizorului 
Alexa Visarion, care după Înainte de tăcere și 
Năpasta se gindește la alte filme inspirate din 
opera marelui clasic. În fotografie: în timpul 
repetițiilor cu O noapte furtunoasă la Teatrul 


De la teatru la film. De la film 
la teatru. Regizorul Alexa Visa- 
rion şi actrița Liubov Strijenova 
(Veta) într-o scenă de lucru la 
„Noaptea furtunoasă“ 


de artă din Moscova (MHAT), unul dintre suc- 
cesele importante peste hotare înregistrate 
de artist. ŞI prin ei de arta românească. După 
cum spuneam, regizorul speră intr-un nou 
film Caragiale acasă. De ce nu! După capo: 
dopera lui Jean Georgescu, poate e timpul să 
ră gindim și ia o Noapte furtunoasă 


la o aniversare 


Garoafe 
pentru Andrei Blaier 


a anului 


R ul Andrei Blaier, cu ocazia împlinirii 
virstei de 50 de ani, a fost sărbătorit de câtre 
Asociaţia cineaştilor, în sala cinematografului 
„Studio“. Pe scenă, lon Popescu Gopo, loan 

è O poraeou. și, irot Calotutoii aù se ițat, cu 
i ură dar și cu umar = mura zi Hese 
lor, ul regi ui ia 50 de ani“. Săr- 
băloihalul iau fost înminate, în cadru festiv, 
O vază cu un design bizar și — prin actrița 
Tora „Vasilescu — un frumos buchet de ga- 
roată“ roșii. La mulți ani! 


Fotografia ca martor 


La sala Dalles, un im nt moment: Salo- 
nul Pg tir 


si R.S.R. 
Ediția a XIV-a. Primul salon a avut loc la Bu- 


cu , în 1957, și a continuat de atunci cu 
, din în doi ani. Tema acestei 
ia, martor al timpurilor noas- 

tre 


ia adresa salonului 7037 de lu- 
crări, din 43 de țări! Un număr impresionant, 
din care, pe motive de spaţiu, au fost selec- 


Un portret Radu Beligan, 
semnat 


Dinu Lazăr 


salon internaţional 


în 


ționate doar în jur de o mie. Expoziţia a fost 
ii ită, colegial şi inspirat, de un program 
de filme documentare despre istoria fotogra- 
fiei universale. De remarcat; 1. ultimul numă' 
al revistei „Fotografia“, dedicat în întregime 
Salonului și 2. medalia de bronz, acordată 
unui ținăr membru al Federaţiei internaţio- 
nale a artiștilor fot fi, absolvent al secției 
de operatorie a IATC-ului, operator-trucaje ir 
Buftea — Dinu Lazăr. 


premiile UTC 


Corespondent special 
pe frontul realităţii 


Premiile UTC pentru creaţie literar-artistică 
pe anul 1982 numără, pentru prima dată, pe 
lingă literatură, muzică, arte piastice și un 
Premiu pentru creație » Dis- 
tincția i-a revenit tinărului izor Adrian 
Sirbu (n. 1955, absolvent IATC-1979), pentru 
filmul documentar, producție a studioului Sa- 
hia, Aflaţi despre mine... Un film despre tine- 
rii și viața dintr-un câmin muncitoresc, docu- 
mentaristul fiind, zice Adrian Sirbu, „un co- 
respondent special pe frontul realităţii“. Un 
film gindit și lucrat cu talent, în 200 pase a 
talentului intrind și cele trei principii de 
tli declarate de regizor; sinceritatea, lucid 
tea, responsabilitatea. in stilul „epistolar' al 
filmului am spune: felicitări pentru premiu și 
așteptăm cu nerăbdare vești de pe meleagu- 
rile lung-metrajului! 


galeriile „Eforie“ 


9 pată de lumină 


La leriile „Eforie“, o expoziţie de cos 
tume lly Merola Grigoriu) și de scenogra- 
fie (Dumitru Georgescu). Doi autori cu un stil 
propriu, cu filmografii bogate (amintiţi-vă 
doar decorurile din Cursa — îi aparțin lui Du- 


Costume de Nelly Merola, 
într-un film de Gopo 


— Paşi spre lună 


mitru Geor; u, amintiți-vă doar costumele 
din galante — îi in lui Nelly 
aara doi a oare eu d nit cu suc- 
ces și pe genericul a m: Saitimban- 
cii, și care se intilnesc acum și în această ex- 
portie armonioasă și expresivă, care nu træ 

ie povestită, ci neapărat văzută; pentru 
specialiști, ea înseamnă o reconfirmare a ca- 
lităţii profesionale a autorilor; pentru marele 
public ea înseamnă o pată de lumină, o in- 
cursiune într-o zonă încă insuficientă cunos- 
cută — scenografia de film. 


Un mare actor 
și o mică rectificare 


Primim de la regizorul losif Demian și sub- 


scriem cu bucurie: 

„George tă! din Proba de mi- 
crofpn, adjunctul din O lacrimă de fată n.n.) 
este un mare actor. N-am să- văd în 
teatru, știu însă că mulți ani a slujit cu devo- 
tament scena Nottara-ului. L-am remarcat 
prima. oară într-un film de Andrei Blaier, l-am 
distribuit în primul film realizat de mine şi — 


semn că nu m-am înșelat — de atunci îl re- 
chem printre interpreţi ori de cite ori mă aflu 


O prezenţă n 
ataşantă, George f 
Negoescu, în 
viitoarea 
premieră 
Lovind o 
pasăre de 
pradă (scenariul 
Petre Săkcu. 
deanu; regia: 
losif Demian) 


în spatele aaua de filmat. li datorez 
mult, ca și lui Dorel Vișan, de altfel, în impli- 
nirea filmelor pe care le-am sape împre- 
ună. Şi sper- să nu ne oprim aici. Într-un in- 
terviu apărut în numărul trecut al revistei, 
l-am notat pe George Negoescu printre acto- 
rii cu care am colaborat cel mai bine. Dintr-o 
neatenție, în dreptul numelui său a apărut 
cuvintul „neprofesionist“. Acum, cind fac rec- 
titicarea cuvenită, îmi dau seama că, fără in- 
doială, eticheta în cauză era urmarea firească 
a capacității acestui actor deosebit de a se 
confunda miraculos personajelor pe care le 
interpretează. ȘI la urma urmei, ce poate fi 
mai flatant pentru un actor de film decit o 
asemenea confuzie?" 


100 de ani de la apariţia poemu- 
lui „Luceafărul“. La aniversare, 
înainte de un recital Eminescu, ac- 
torii Valeria Seciu şi Ion Carami- 
tru, împreună cu pianistul Dan Gri- 
gore, ascultind cuvîntul academicia- 


nului Șerban Cioculescu. 
Foto: Victor Stroe 


Ediție specială 


La această oră, coperta din imagine s-ar 
putea să vă fi devenit familiară: au semna- 
lat-o elogios, la apariție, cotidiene și săptămi- 
nale. Ca un lunar ce sintem, v-o recomandăm 
mai la urmă, dar cu același entuziasm. Un 
entuziasm bazat nu pe efectul de surpriză, ci 
pe efectul de recunoaștere: recunoști, în 
acest caiet jubiliar, concepția și formula 
Caietelor care însoțesc, de ani de zile, spec- 
tacolele Teatrului , care caiete, în 
număr de 63, au însumat pină în prezent tira- 
ul de un milion de exemplare. Drept care 

tă și această onie specială — redactor — 
B. Eivin, secreta redacție Liviu Domeanu. 
Cu o cuceritoare deschidere culturală, cu o 

nditoare dezinvoltură a mișcării, cu o mare 
ie de idei, de fapte, de ilustre perso- 
, Caietul prezintă dramaturgi, poeţi, cri- 
tici, regizori, scenografi, actori, mulți actori, 
traduceri în premieră, documente inedite, 
voci de spectatori — teatrul conectat la isto- 
rie, la muzică, ia arta plastică, la cinema... De 
fapt, toată această carte de 128 de ini, 
fastuos ilustrată, e gindită — și reuși -F ca 
un captivant scenariu, ideea „teatrul e o 
lume, lumea e o scene Drum bun, Caiete- 
lor, în continuare, și așteptăm o următoare 
Ediție, la fel de specială! 


TEATRUL NATIONAL 


rac 
z 


note de regizor 


Speranţa celor învinși 


„6 AER e un sunet; iar acest 
sunet e un ritm. Stau în sala înt eram pă 
preună cu mulți și simțim cum ceea ce 
Cuprinde e vraja ritmului unui film. Suflul tb 
ii unui bidonwille, a unei colectivități aparent 
impinsă la periferia umanităţii, în fond uma- 
nul însuși puisează implacabil anizind 
pentru noi materia unui film, deliciul unui 
film... deliciul artei...? Do-des-ka-den, 
Do-des-ka-den, revine mereu ritmul acesta 

tor, organizator și generator de alte 

ritmuri, e doar sunetul roților unui tramvai de 
Pekar de oat, imitat de un biet tînăr slab 
ce se închipuie vatmanul său iluzo- 
nchipuire și iluzie ce guvernează viața 
acestor oameni cu forța acestui ritm implaca- 
bi! rostit ear tărie per i Tnospatinare vitală de 


a-d 
Ta-ta-ta-ta... Simfonia destinului îşi avea sor- 
gintea într-un asemenea ritm. Ritmul genera- 


adolescentă s-a dus, fără știrea pă- 

rinților, să-și încerce norocul la o audiție 
pentru tinere talente vocale. Sint foarte multe 
candidate, s-a făcut noapte tirziu, fata nu s-a 
întors acasă iar părinţii intră în ică. Așa 
ca mut film american al i rise ror 
e. 


amnă 
Da pirindarea ie pămin- 
E ne foarte n a- pen- 
orul din cuib). 


prietenă), 

odată instalată, va dura, indiferent că fais 
apare, pleacă iar și din nou se întoarce. 

Astfel, este lesne n d 
la tema „conflictul dintre Fus 
lesne. Pentru că ochiul re ri deopo- 
trivă v şi mo sesizează realități infi- 
nit mai complexe și foarte greu de etichetat. 
nauena sub ochii noștri filmul audiției, şi în 
paralel, pe cel al aventurilor părinți lor, aură 
ego net i a OO 


dtz, Ca arcurile de cerc de pe frontonul por- 

ii sărutului... ca nişte aripi ce ritmic bat şi se 

„la infinit... „Și se ca clipele, scutu- 

ri aripile"... poarta unei așteptări... ritmul 
unei așteptări... e azi inerea tor al poeziei... 

„De ce nu vii? ce nu vii?... 
Do-des-ka-den... Ritmul artei?... Oare nu e 
propriu a ceea ce numim artă acest arc al în- 
țelegerii, fiindcă e al genezei şi al organizării, 
care e ritmul?... 

Ca un balet al peștilor unui acvariu evolu- 
ează acești oameni surprinși în ritmica lor 
proprie... Se topește totul în plasma aceasta 
care curge, curge, ne ia cu ea... lată cum ne 
prinde ritmul fetei care face flori de hirtie... al 
semnalului ceasului ce n-o lasă să iasă din 
ritm... cum ne subjugă ritmul peticarului și al 
soției sale care a greșit... ritmul unei aștep- 
tări... ritmul înțeleptului care-l biruie pe cel al 
beţivului, ze perna Totul se topește 
conform poent principiu organizator in 
această plasmă... acest flux spațialo-tempo- 


mai sus enunțată. În primul rind, pentru că 
evită sentințele moralizatoare, solemnele 
vg unțări de principii ce au redus la zero lec- 
(altfel lăudabilă) constituind 
ret me al multor filme din această specie. În 
al ai doite rind, Forman nu ţine cu nici una din 
, privindu-i de pe aceeași poziție și pe 
parim, și pe aa pi Aceștia din urmă sint puri, 
în fața marei Necunoscute care este 
tru ei viața, nu au decit idealurile. Zeci de 
fete care știu că nu știu să cinte, vin totuși la 
here pei în speranța că acolo, în fața microto- 
se va petrece o minune. S-au pieptă- 
nat, și-au pus rochite frumoase, au încercat 
să se miște în ritm, dar minunea nu se întim- 
plă. Uită cuvintele și se blochează, cintă fals 
dar e ei ai pSr ace sint urtele — 
ar în a ochi lucește speranța, s 
A „Cine știe...“. oral 
ridem, eu mult în fața acestei defilări 
caraghioase, ca să răminem cu o gta pal 
pentru atita cantitate de speranţă i 
Părinţii, în schimb, știu (mai mult sau mai 
puţin) ce e viața, iar idealurile ei esua paper 
demult. incidentul cu fiica „dispărută“ este 
insă. un pretext pentru Forman de a ne face 


omagiu unor actori dispăruți 


„Eu am rămas mare. Ecranul 
s-a făcut mic“ 


„Crepusca 
(Gloria S=22ssa 


TRETI 
ihip: 


i 
8 
$ 
ii 


sea! 


ral, vizualo-auditiv... singurul ce ne comuhică 
K Conte om. în ai au Cina. 
fundă credi n om... în u E 
EA age o ni Gadna 
lent, în puterea spera și 
care sălășiuiește, Innobilind-o, în orice ființă 
conștientă de ea însăși... bunicul și copilul și 
viziunile lor... antipodul decorului oome 
u-brun al caselor din bidoane desfăcute 
-M scris „decorului“... căci a 
rul crud al existenţei care gura legea 
Pet film e și adevărul artei... Cind se sfir- 
şește decorul unui spectacol și incepe cel al 
vieţii?... într-un film...? Desigur nu de naivi- 
tate poate fi acuzat acest autor, căci, iată, 
era în spirit şi fantastic e dublată de 
ana -mortală a încrederii absolute... Un 
fiin ji utinței? Al er d de „la fund = 
al firmă i forței nestăvilite a lui... „a trăi 
E un cintec al speranței sau al dreptului părea 
învinși de a se numi oameni?... Apele acestui 
film sint adinci și numai tras de ritmul său... 
do-des-ka-den... poţi să te peer în fluxul 
său și să te încarci de deliciile sale... Dar nu 
e aceasta condiția pentru a te bucura de 
artă?... Eliberindu-ne de ritmul „a Sei“, al Lu- 
ceatărului, al ochilor țuculești, nu rămînem 
cu aceeași încărcătură de gind și bucurie?... 
Ne supunem, iată, toți, acestei baghete: 
do-des-ka-den... a artei... 


Save! STIOPUL 


a unui film... 


— din nou — să ridem, ridiculizind opaa ea, 
aspectele-ticuri ale societății 
ar fi „obligativitatea” psihanalizei (numai =: 
fe! tatăl se te lăsa de fumat), proliferarea 
tot felul (cu această ocazie, 
că există o asociaţie a părin- 
ților cu copii fugiţi de acasă) iar banul este 
criteriul valoric suprem (informaţi că fiica lor 
ar fi furat un tranzistor 


pa pe an bărbosul curte- 
zan ai fetei, init isprețuit, tatăl nu poate 
reacționa decit... aprinzi în tăcere o ți- 
gară, după ce se chinuise să nu mai fumeze 
iul unui film- întreg). 

idactic, nimic melodramatic în 
„ reflectare a societății americane 
indă de pr seră pe pă 
peană. aceeași predilecție pentru s 
nierea _ridicolului individual uman pe care 


într-o 


uri umane izvorite e 
mare pi) de semeni. 


eaște) in- 
filmului, a cena 


zi dragoni ai gardei imperiale. De 
E fetiţele sint gata să leșine, iar Gloria 
i a een arie e preda 
u. Simte cum, 
E să aneta ș la vale și 4, pi cadă în 
ne... 


Tot în ordinea întimplărilor nostime legate 
de Gloria Swanson, amintesc o scenă din fil- 


vorba, îi 
deshabil- 


atei „Politioos, 
„ i ama- 


„Madame, 
doami 


ek „Dezbracă-te, 


Traducerea e o operație perfidă. Cu cit vrei 
s-o faci mai exactă, cu atit mai rău o ia 
razna. Fraza împăratului cuprindea numai cu- 
vinte banale, cu înțeles coti şi sigur. Dar, 
cum prea a ep ae i 


page Holden. Acesta, anui 

încă in viață, o compii- 

menta pe Gioria yi felul cum, la Deau- 
vi lumea cu îndrăcitul ei 
ea lui Holden — 

vește pe mine. Eu am 

s-a făcut mic. Şi nu mai 


D. |. SUCHIANU 


Cu sarcasm și tandreţe 
despre „războiul generaţiilor“ 
(Desprinderea de Forman) 


Rl DE 000 7 a IDEL 
cine-universitate 
Lit(t)era şi spiritul 
Cinematecii 


Î, program figura, la acea oră, Cursul de 


(susținut de cadre 
didactice ale IATC-ului — George Littera și 
Radu Aneste Petrescu). Ploua în rafale, stră- 

so poleni. aot — ce nu face cinefilia 


Ar fi o aberaţie să în- 
Ria sim- 


TE 
i 


Gapiin, Katon nta. gali LAS 
rea aa 
Pact e 


FEF 
58 


Hotărit lucru, cea mai frumoasă stare din 
lume rămine, în vecii vecilor, aceea de stu- 
dent. 


Eugenia VODĂ 


â ta 
d g oz 
À D & 
i CA 
d =) 


STAR WARSA 


„e 


= a "a 


{ spe Lucis 


& fr 


IDILA! Up 


au apărut pe coperta revistei 

care a consacrat un dosar spec 
nomenului“ (cu implicaţii sociologice) 
Star Wars 


L. New York ca şi la Seattle, la San 
Francisco ca și la Philadelphia, pretutindeni 
în fața celor citeva sute de cinematografe, 
de-a lungul și de-a fatul Statelor Unite, unde 

avut loc, la 25 mai, premiera părții a treia, 
intoarcerea lui Jedi (Return Of The Jedi), a 
serialului Războiul Stelelor (Star Wars) se 
formaseră cozi lungi, pe alocuri încă din 
seara precedentă, de admiratori necondiţio- 
naţi ai prințesei Leia și ai prietenilor săi, ar- 
zind de nerăbdare să se reintilnească o clipa 
mai devreme cu aceștia de acolo unde îi là- 
saseră la sfirşitul părții a doua, imperiul con- 
traatacă (The Empire Strikes Back). 

Nu au lipsit nici extravaganţele tipice în 
astfel de cazuri: la Los Angeles, o pereche de 
„fan“-i care urmau să se căsătorească chiar 
în ziua mierei au preferat ca oficierea ce- 
remoniei să aibă loc pe trotuarul din fața ci- 
nematogratului, pentru a nu pierde, cumva, 
mult rivnitele locuri... 


Replica previzibilă la un șoc mal puțin previ- É 


zibil 


Desigur, intervine aci o anumită disponibi- 
liate a publicului american, și. nu neapărat 
numai a celui ținăr, spre ceea ce este artifi- 
cios și factice, spre spectaculosul de supra- 
faţă, înclinația. spre un entuziasm copilăros, 
greu de înțeles pentru pubiicul european mai 
sofisticat, care nu prea gustă aventurile me- 
reu aceleași ale unor eroi gaiactici, în uni- 
forme fistichil, nici nu „participă“ zgomotos 
la giganticele bătălii interstelare de pe ecran, 
reacționind, cel mult, la toate acestea cu un 
zimbet de indulgență înțelegătoare (o de- 
monstrează succesul mult mai redus. avut în 
Europa de primele două părți ale serialului). 
Dar este neapărat nevoie de a pune în ecua- 
ție și o masivă campanie publicitară, savant 
orchestrată, care nu a omis nimic, de la pa- 
gini întregi de reclamă în toate marile coti- 
diene, pînă la „spoturile“ obsesiv repetate la 
posturile de televiziune, sau insignele ori 
şepcile cu însemne stelare, distribuite gratuit 
Mulţi au văzut în această desfăşurare de mij- 
loace propagandistice i o dorință de revanșă 
după ,şocul' Gandhi, inregistrat la ediția din 
acest an a premiilor Oscar. Aproape toată lu- 


cronica animației 


Că animația își întemeiază popularitatea pe 
seria! nu este un adevăr prea greu de demon- 
strat. Chi școlari nu-și abandonează lecțiile 
sau Chiar joaca pentru a da fuga să vadă pe 
micul ecran aventurile lui Donald, Mickey 
Mouse sau ale cuplului Lolek şi Bolek! Cite 
mincăruri duminicale nu s-au ars pentru că 
agp animată „s-au uitat“, privind pățani- 
ile ciocănitoarei Woody sau ale familiei Flin- 
stone! imprimaţi pe tricouri, transformați în 


„uriașe. jucării de cauciuc sau lipiți ca abțibil- 


duri pe parbrizul automobilelor, eroii faimoși 
ai desenelor animate ne apar mereu în viața 


> incearcă să ne ciști 
tindu-le înfățișarea. 


corespondență 


specială 


RETURN OF TEND / 


Ştiţi ce sînt „popcorn movies“? 


torii arcei te), cele care mizează pe un 
suspans al teroarei (Fălcile) ori cele care ex- 
plorează 'supranaturalui (Carrie; Poltergeist) 
şi, mai ales, spaţiile intergalactice. Şi este tot 
atit de indiscutabil că în fruntea realizatorilor 
de asemenea filme se află Steven Spielberg 
şi George Lucas. # 

Prieteni de nedespărțit și, nu o dată, cola- 
boratori apropiaţi, cei doi au primit porecla 
de „Whiz kids“, „copiii minune” ai Hollywo- 
od-ului, pentru tinerețea lor relativă şi, in 
special, pentru că au adus cetăţii filmului 
cele mai mari profituri din istoria sa. Cu al 
său E.T., tocul întii la box office, Spielberg a 
depășit, cum am văzut, jumătate de miliard 
de dolari încasări, în timp ce Lucas se situ- 
ează pe locurile doi și trei cu Războiul steile- 
lor, film care a depășit şi el jumătate de mi- 
liard de dolari (cifra exactă: 624 milioane) și 
respectiv imperiul contraatacă; cei doi (care 
se pare că sint sortiți să repete „experiența“ 
regelui Midas, tot ceea ce ating transformin- 
du-se în aur) îşi împart, totodată, frățeşte lo- 
sul cinci în top cu Căutătorii arcel pierdute, a 
cărei regie a fost 'semnată de Spielberg, Lu- 
cas fiind producătorul. 

Același Lucas girează acum noul „block- 
buster“ (adică noul film gigant, noua „bomba 
de mare calibru” — sensul propriu al cuvintu- 
lui — care ţinteşte să spargă plafonul tuturor 
profiturilor de pină acum): intoarcerea lui Je- 
di. De fapt, trilogia stelară îi aparţine în între- 
gime. Un fanatic al science fiction-ului 
(dealtfel primul său film, THX 1138, realizat 
în 1971, a tost-un film SF), a gindit această 
“space opera“, această saga cosmică pină în 
cele mai mici amânunte, de la story (atita cit 
este), pină la extravaganta garderobă a per- 
sonajelor și tot atit de extravaganta panoplie 
a mijloacelor de luptă intergalactice. El a rea- 
lizat . direct “prima parte, Războlul stelelor 


(1977); a supravegheat îndeaproape, ca pro- * 


ducător, tot ceea ce a făcut Irvin Kershner, 
regizorul celei de a doua părți, Imperiul con- 
traatacă (1980) și a controlat cu tot atita sir- 
guință pe regizorul „en titre“ al celei de-a 
treia părţi, englezul Richard Marquand. 


? 


Filme care se „ronţăie“ ca nişte floricele. 


Cu ani în urmă, 
„chewing-gum“... 


mea se aștepta ca trofeul suprem sa fie obți- 
nut de E.T. The Extraterrestrial, cel mai mare 
succes de box office al tuturor timpurilor, cu 
cei peste 550 milioane de dolari realizați pină 
acum din încasări; dar, deși E.T. este o peli- 
culă onorabilă, pătrunsă de o anumită gingă- 
șie, de un anumit suflu de umanitate, pină ta 
urmă a fost preferat, cum se știe, un film care 
se ocupa de probiemeie noastre, ale pămin- 
tenilor, nu de suferințele, oricît de induioșă- 
toare, dar imaginare, ale unei ființe extrate- 
restre abandonată de ai săi pe o planetă 
străină. Opţiunea covirșitoare în favoarea 
unui film politic cum este Gandhi — și încă 
un film produs în Europa — a însemnat pen- 
tru studiourile din Hollywood, orientate cu 
precădere spre filmele de divertisment, fil- 


+. mele comerciale, o lovitură pe care nu o pu- 


teau accepta cu ușurință. 
Și replica, previzibilă, nu a intirziat să vină. 


£ „Extratereştrii” au contraaatacat cu prompti- 
= tudine. Este un fapt că la ora actuală filmeie 


SF se află în linia întii de bătaie a cinemato- 
grafiei comerciale, Western-urile, chiar şi 
cele „spaghetti“, au dispărut (după o îndelun- 
gată absenţă de pe platouri, „părintele“ aces- 


> tora din urmă, Sergio Leone, cel cu „pumnul 
` de dolari”, s-a 
' poveste cu gangsteri A fost 


reciclat, turnind, în prezent, o 
in Ame- 
rica), fiimeie „policier” (însăși termenul ca 


- atare a ieșit din uz, chiar în țara de orgine, 
£ Franța, îniocuit fiind cu mai succintul „po- 


lar“) supraviețuiesc cu chiu cu vai, peliculele 
„peplum“,  pseudoreconstituirile din istoria 
antichităţii, gen Colosul din Rhodos, abia iși 
mai trag sufletul și ele, singurele producții 
comerciale care se menţin in topul succese- 
tor de casă fiind cele de acțiune pură (Căută- 


cea de toate zilele. Obiectale de larg consum 
ige bunavoinţa, imprumu- 
ctica a generat însă și 
exagerări monstruoase care nu se va 
vorbi în aceste rinduri. Kitsch-ului i se cuvine 
un atac mai dur. Să ne întoarcem la oile 
noastre, adică la acei rățoi, pisoi, șoricei sau 


- canari a căror popularitate o concurează se- 


rios pe cea a actorilor. Una din explicațiile 
fenomenului este formula serialului care fa- 
vorizează un atașament aparte față de prota- 
oniști, mai ales. dacă scope sint simpatici. 
rebuie să ai însă geniul lui Disney ca să-i 


faci irezistibili. Secretul său de fabricaţie nu 


este întru totul elucidat. Cu toate acestea, 
animatori din toată lumea au încercat să-i 


. aplice formula și să lanseze prin cicluri de 
| desene animate eroi plini de farmec. Nici noi 


nu ne-am lăsat mai prejos și ne-am propus 


„Să dăm și- noi Donaldul nostru“. 


Dintre serialele realizate la „Animafilm“, 


" Bălănel se locul întii.în tapul .de.po- 


pularitate. căţel alb cu ochi verzi şi to- 
varăşii săi, roșcovanul Miaunei, cotoiul cel 


li se spunea 
pentru creier 


„Pletonul cerurilor“, contra Darth Vader, 
u.. o tragedie corneilleană In spațiile inter- 


galactice 


Despre ce este vorba in această ultimă 
parte? În general, rețeta (care s-a dovedit atit 
de protitabilă) este aceeași ca și in primele 
două părţi. Aceleași planete și aceleași crea- 
turi bizare, aceleași nave supersotisticate și 
aceleași titanice încieștări în hăul cosmic 

i să-l salveze pe viteazul pilot Han 
Solo, care, bietul de el, ajunsese, la sfirșitui 
părții a doua, să fie incastrat într-un bloc de 
heaţă carbonică, aidoma unei insecte prinse 
intr-o boabă de chihlimbar, roii noştri, prin- 
tesa, Leia, Luke Skywalker (adică „pietonul 
cerurilor”), aspirantul la gloria supremă de 
deveni cavaler Jedi, cavaler al dreptății, 
gantul păros Chewbacca și cei doi roboţi gu- 
ralivi, înfruntă tot felui de monştri, care de 
care mai dezgustători, „palma de aur“ reve- 
nind, fără îndoială, lui Jabba the Hutt, e 
pegrei intergalactice, o imensă masă. gelati- 
noasă din care mijesc doi ochi înecaţi în gră- 
simi; acesta este însă doar preludiu! bătăliei 
decisive dintre „rebelii „republicani“ şi miste- 
riosul „imperiu“ cofupt, nelipsind nici duelul 
final dintre Luke și propriul sâu tată (sfișietor 
conflict corneiliean, ce mai!), Darth Vader, în- 
truchipare a forțelor intunecate ale răului... 
Tot acest talmeș-balmeș pe fundalul unei 
nâucitoare revărsări de efecte speciale, minu- 
tios contabilizate: dacă Războlul stelelor a 
avut, ni se spune, 545 de efecte speciale, și 
Imperiul contraatacă 763, apoi Jedi are, ține- 
ți-vă bine, nu mai puţin de 942. 


rău și buldogui flegmatic au parcurs peripeții 
cu umor şi suspense in peste cincizeci de 
episoade. Existenţa lor nu putea să înceteze 
pur și simplu. Eroii de serial au o capacitate 
uluitoare de a renaște. Animatorii s-au gindit 
să-i aan protagoniștii din Bătănel și să-i 
trimită, alături de alții. într-o palpitantă călă- 
torie pe mare. Noul ciclu se numește Răzbu- 
narea și este conceput ca o paro- 
die ia adresa literaturii şi filmului de aventuri. 
Primul episod tot cu Bălănei și Miaunei, in- 
sula Cocos, ne iritroduce în atmosfera de un 
exotism exuberant a întimplărilor. În această 
ambianță cu liane și papagali apare primul 
erou, un maimuţoi proprietar al unui hotel 
fără clienți. Creditorul său, vulpoiu! Fox, îi 
face o vizită pe insula izolată și îl somează cu 
plata datoriei. După ce încearcă, fără succes, 


să obțină aminarea scadenței, disperatului fa- | 


lit îi vine o idee genială. Va arunca în mare 
sticle cu mesaje Ingălbenite, conținînd testa- 
mentul piratului Bonito Benito care declarà 
Că a ascuns o comoară pe insula Cocos. O 
hartă întăreşte adevărul spuselor sale. Etc. 


Este. adevărat, efectele“ speciale și-au fă: 
cut... etectul ia casă: doar in primele trei sâp- 
tamini încasările s-au ridicat la 100 milioane 
dolari, depășind de peste trei ori costul filmu- 
lui (32,5 milioane). Numai că valoarea unei 
opere: cinematografice nu se măsoară prin 
suma efectelor speciale și nici (sau nu nu- 
mai) prin totalui încasărilor. Nu cu efecte 
speciale poate fi contracarat (dacă există, fie 
și indirect, o asemenea intenţie) impactul 
unei pelicule cum este Gandhi. Un asemenea 
„Contraatac“ este neputincios gită vreme, 
cum o spune fără ocolișuri revista „Time“ — 
care a consacrat un dosar special fenomenu- 
lui (se înțelege, sociologic) r Wars — per- 
sonajele sint niște simple fantoșe, iar scena- 
riul ca și inexistent, ca să nu mai vorbim de 
emoțiile transmise spectatorului, reduse la 
zero, în afară de cele strict epidermice. Chiar 
Lucas, într-un accent de sinceritate, și-a nu- 
mit producţiile (sau, mai degrabă, produsele) 
movies“, adică filme pe care le 
consumi (sau le ronțăi) aidoma conținutului 
unei pungi cu floricele de porumb (,„pop- 
corn”), articol după care americanii se dau în 
vint, mașinile de făcut floricele nelipsind, 
dealtfel, din holul nici unui cinematograf. La 
fel de sincer, Mark Hamill, interpretul lui 
Luke. a mărturisit că cele trei filme în care a 
apărut „nu mă fac să tiu mindru de calităţile 
mele actoricești”, adăugind cu aceeași fran- 
cheţe: „Filmele bazate pe selecte speciale se 
răzbună pe actor. Te pomensști, de pildă, 
rostind o tiradă în fața unui homar uriaș im- 
brăcat în costum de cosmonaut. Abia mai tir- 
ziu îi dai seama cit de caraghios arată toate 
acestea“. Ce s-ar mai putea spune după ase 
menea cuvinte? a : u 


Înainte cu „Războłul stelelor“ (și sarabanda 
profiturilor) spre mileniul trel 


Cit îl privește pe Lucas, acesta a anunţat 
că intenționează să intre într-un concediu 
mai îndelungat, după care s-ar putea să reia 
Războiul stelelor și să povestească, într-o 
nouă trilogie, cum s-au petrecut lucrurile 
înainte ca- personajele sale să se fi născut, 
cum s-a ajuns la prăbuşirea „republicii” şi 
triumful (temporar) al „imperiului“; apoi 
într-o ultimă trilogie — totul fiind eșalonat 
pină în anul 2000! — ar urma să fie reluat fi- 
rul întimplărilor de acolo unde s-au întrerupt 
la sfiritul | lui Jedi. 

„„Ronţ ...ronţ: încă o portie şi incă o portie 
de extratereștrii, încă o pu și altă pungă 
cu floricele. ...Şi tot așa pină la finele mile- 
niului.. Cu gindul că sarabanda profiturilor va 
continua şi ea. Tot pină atunci. Dar oare uită 
autorul soarta western-urilor spaghetti și -a 
peliculelor „peplum“? Uită el că moda, orice 
modă, fie şi a extratereştrilor, este trecătoare 
şi că publicul, rabdătorul, credulul public 
gata sa se entuz:asmeze după orice şi sa in- 
ghită orice, va ajunge la concluzia că „flori- 
celele, caide floricele“ au pină la urmă un 
gust fad, teribil de fad? Și uită, mai ales, de 
acel tinăr, foarte tinăr regizor care, în 1973, 
deci cu un deceniu în urmă, surprindea plă- 
cut chiar și pe criticii cei mai blazaţi cu Ame- 
rican Gran. reconstituire plină de prospe- 
time, sensibilitate și inteligenţă a vieții unui 
grup de adolescenţi dintr-un orășel american, 
anunțind unul din cele mai promițătoare ta- 
lente ale Hollywood-ului? Tinărul de atunci 
se numea George Luc3s... 


Jabba 
the Hutt, 
monstrul 
monştrilor 

din 


se încheie cu „va urma” 
iția următoarelor, trebuie spus câ 


mec parodic. Luarea in răspăr a clișeelor ge- 
nului de aventuri se face cu haz și cu simţ al 
“ “măsurii. De o calitate ieșită din comun sint 
decorurile, ce cu amabilă ironie un 
exotism livresc. orul lor, Lajos , de 
ă că grafica rafinată nu ese incom- 


realizat recent Nikita 


D. ce ai văzut acest film, pe care l-a 
Mihalkov, îi dai, încă o 
te autorului „Demonilor” cind 
i toți am ieșit din „Mantaua“ lui 


Gogol”. Lucrurile trebuie înțelese nu doar în 


unei descendențe literare, ci și al 


Mă mir 
de vacanță 


Me din capul locului 


că sint într-un impas neobișnuit 
pentru mine, nu pricep de ce și 
cred că am să mă adresez pina 
la urmă unui cunoscător, foarte 
cunoscut. Impasul ar fi că nu gă- 
sesc deloc un fapt de viaţă cine- 
matografică de care să mă leg, 
adică ceva care sâ mă enerveze 
suficient. De prisos sa mai spun 
că acel cunoscător de care vor- 
beam nu pățește niciodată așa 
ceva, el este tot timpul enervat. 

Poate că sint așa de liniştit și 
impăcat cu toate pentru că s-a 
închis stagiunea și eu nu vreau 
să-mi fac temele (sau temerile 
cum vreţi) şi-n vacanță, poate 
sint mulțumit pentru ca-mi voi 
face, în sfirșit, o săptâmină de 
mare cu familia, ca un om nor- 
mal, cu salariu și prieteni, poate 
pentru că tatăl meu a ieşit la 
pensie și ce-i mai grozav decit să 
izbutești acest lucru, înconjurat 
de copii şi nepoți 

Poate că sint fericit, pentru că 
mi-am luat, în sfirşit. prima ma- 
șină nouă din viața mea şi 
mi-am dorit-o așa cum mi-am 
dorit toată studenţia să iau zece 
la actorie şi cind am luat, avea 
zece toată clasa. Vreau să spun 
că mașina mea e Dacia, un ar- 
gintiu metalizat 

De aceea spun că sint în im- 
pas şi oricît mă câznesc, nu må 
pot mira și mă impac cu lumea, 
căci cu adevărat nu mă mai miră 
nimic 


Mircea DIACONU 


obiectului contemplației artistice agi: 

zorul subliniază o anume permanenţă a gro- 
tescului în realitatea zilnică, de cum 

filmul și plai pet mere dintr-o gară î 

tată întreabă te pe cetățeni: „Cine Şi-a 
ră vaca la g ul unde se cumpără bi- 


Din același Car mb a intre ambianța vie- 
ţii moderne, evolua i formele ei ances- 
trale, rustice, Tati: Peste tot, filmul își 
scoate verva-i comică, neobosită: comparti- 
mente luxoase, care oferă pasagerilor un 
contort desăvirșit, săli de așteptare din beton, 
aluminiu și sticlă, stadioane uriașe cu piste 
multiple, televiziune în culori muzică „beat“ și 
halate japoneze. Dar concomitent, pe 


e. Deasupra ta- 
biourilor electronice de marcaj sint pom arătă 
locuințe urietele suporterilor sportivi aco- 
peră cuvintele locatarilor. O nuntă la care 
participă inși, în cele mai fanteziste combina- 
ţii vestimentare, umple platoul de dans al 
unui restaurant select și, curind, toată lumea 
aplaudă, încintată, un îndrăcit cazacioc. 

liană e mai ales familiaritatea instau- 
rată intre asemenea factori contrastanţi 
Chiar titiul filmului, liie, conţine 
ideea aceasta și subiectul lui se bazează pe 
ea. O femeie dintr-un sat de pescari vine la 
Moscova să-și vadă fiica. E o persoană sim- 
patică, solidă ca un tanc, încurcată puţin de 
„noutăţile“ întiinite, dar gata să li se adap- 
teze, cu un robust spirit țărănesc răzbunător. 
O ia ia cind constată că în vagonul de 
dormit există și bărbaţi, se așează doar pe un 
colț al banchetei somptuoase, ca arshi n 
Rebreanu, devine apoi repede prietenă ci 
toată lumea, ofițerilor superiori Antim în ten 
le spune „generalii mei“, cind îi revede, con- 
siderindu-i cunoștințe vechi. Modernitatea o. 
cam sperie, dar nu manifestă repulsie față de 
ea. Poartă, dealtfel, un tricou cu insigna 
olimpică iar acasă, la fiica ei, folosește dezin- 
volt telefonui, răcnind ene: ic în receptor. 
Marele talent al izor e de a sur- 
prinde necontenit coexistența pi a hi- 
percivitizației şi apucăturilor rustice în infinite 


de ce revenim asupra acestor filme? 


Unora le-a plăcut... Gheatră 


F..... filmelor vechi. Ah, de cîte ori 
și pe ce tonuri s-a tot pomenit de el! Şi ce 
general Io Apo deie bil; pe 
pe generaţii chiar, pentru s-a ajuns să se 
vorbească și de așa ceva, deși arta fiimului 
nu are o istorie prea lungă. Nu trebuie să ai 
virsta lui Matusalem ca i că plăcerii 
reactii unei pelicule de acum citeva decenii 

i se nu numai deliciile vizionării unui 
fiim, atitea cit pot fi, ci și farmecul amintirii. 
Pentru mai tea torilor, un film nu a 
fost de mai multe ori o afacere de cabi- 
net de studiu sau de sală artistică, cu public 

ionat, atent, avid sau încruntat. A fost o 

de aer liber, de întiinire cu o fată, de 

flirt inocent sau de chiulit de la școală. De 
N. arse e site, o ati ca “A şi =m 

aştej cel puțin cu pigor ntr-o dis- 
poziție sentimentală bau destinsă. Ce tinăr 
era pe atunci Jack Lemmon, ce frumos Tony 

Curtis! Dar Marilyn Monroe, biata de ea! FI 
mul poate fi o aiureală, trama lui puerilă, me- 

rar pred inexistente, iar unele scene de-a drep- 

pipe Filmul acesta al lui Billy Wilder e 

uși nu prea vechi, dar reconstituie 

amuzan p odă ay alocuri și destul de vivace o 
lă şi văznitoare, a prohibiţiei alco- 

oului, a crahurilor financiare, a gangsteris- 
mului ni aoee pe care ara i majoritate e 
spectatorilor nu au apucat-o și nu o cu- 
noaște decit tot din filme. Din pd mă în 

imul rînd, cel care a deschis drumul, pină 

incoruptibiiii lui Eliott Ness. 

Unora le pisce nu e o parodie pro- 
priu-zisă, francă și convențională, ci o come- 
die care lează o atmosferă de film de 
pe vremuri, care-și avea atributele lui: era 
naiv, eroic, schematic, dar era și grav și spe- 
cific. Căci acțiunea aceasta abracadabrantă 


cinema 
Anul XXI (247) 


Bucureşti, iulie 1983 


Redactor şef 


Ecaterina Oproiu 


Coperta ! 


Dumitrescu și Mircea Diaconu: 
parteneri În marele succes de casă care a 
fost — și mai este — „Buletin de Bucu- 
rești”. Doi tineri 3i toate talentaţi actori 

pe care ne bucui ori de cite ori avem 
Puel capi vedem. Și ne-o dorim cit se 
poate de des. 


Fotogralie de Victor STROE 


tepe mărunte, care devin „gag”-uri irezisti- 
bile: un moș își scoate ratui de surzenie 
din ureche şi-l ine în piinia saxotonului ca să 
poată dansa; ginerele eroinei sosește în ab- 
Esta Para ia domiciliul părăsit. e lu- 
area unui trofeu sportiv (o bizară ră cind) şi 
a pastei de ras din im Noua aem o 

tată mioapă, are grijă mereu să nu-i 
ochelarii în "supă. O recepționistă de hotel 
m, în timpul cit nu e solicitată, karaté. 
de o servietă jer- 


inerele sportiv dr face 
ica ei ascultă incontinuu 
cască și nolopeiă la 


plină de haz. Ca fa Gogol, grotescul peka o 
categorie prin care umanitatea își relevă na- 
tura ei eternă. 

Motivul „rubedeniei“ dobindește pe rind, 
nu numai reflexe comice, ci și pară ei sau în- 
duioșătoare. Pe chipul So principale 
Nonna Marduikova (extraordinară) trec fulge- 
out Pasren sn geci umilinței, cochetă- 

da sie un, satisfactiei, milei 
şi eg ret La 


un veritabil talaz de 
afecțiune autentică, singura avuţie secretă a 
unor biete ființe, mătu  meschinăriile exis- 
tenței zilnice și poartă furtunos oamenii, prin 
singularitățile lar comice către ceea ce e mai 
bun în ei. Toată partitura magistrală, iarăși 
gogoliană, a înălţat din banalitatea cotidiană 
câtre marile aventuri peer e susținută cu 
brio pină la cel mai mărunt gest. 


Ov. $. CROHMĂLNICEANU 


s-ar desfășura în vid, dacă, în diagonală cu 
puerilitățile înșirate sau combinate, nu s-ar 
petrece o dramă autentică și teribilă, cu un 
actor măsură, ca ò fantomă care participă 
la un fei bal mascat şi nimeni nu mai observă 
că nu face parte dintre invitaţii de serie: 
Gheatră Colombo, gangsterul pur, fără reți- 
nere. Actorul însuși, George , este atit de 
în roi, incit pare decupat din alt film, aderent 
doar prin lipituri şi prin urzeala scenaristului. 
Facies impenetrabil, vorbă scurtă, ordine pre- 
cise, rostite printre dinţii strinși, ironie sar- 
castică, neagră, voce surdă, care ajunge doar 
la cine trebuie, de ins obișnuit să nu se ex- 
pre de decit în şoaptă, chiar și atunci cind e 
rea des Spectatorul recunoaște imediat în 
și „gangsteru ( (pe care în viață firește că nu 
l-a văzut niciodată). Mai extraordinar e că 
după succesul său în Scarface, ilustrul Al Ca- 
pone s inut neapărat să-l cunoască pe Ge- 
ră a-i comunica observațiile 

i la “imu lui Hawks! 

Ce au toate acestea cu giumbușiucurile ce- 
lorlalți Arme voluntare sau involuntare? 
Masca lui concentrată, apoi neliniștită, în sfir- 
şit tragică, resemnată, salvează personajul, 
dar nu și filmul. Ce enervanţi sint toţi ceilalți, 
inveselitorul și precipitatul Jack Lemmon, se- 

, fermecătoarea Maril: 


nainte de finalul unui de amaro Dar depinde 
beni Liberty Valance poate sucomba, dar de 
gloanțele lui John Wayne, așa cum Jesse Ja- 
mes a sfirit pină la urmă dar împușcat pe la 
spate de mina tremurătoare a lui John Carra- 
dine. Chiar George Raft a pierit onorabil de 
mina lui Paul Muni, în Scarface. La așa eroi, 
așa actori — ca să fie mulțumită toată lumea. 
Dar Mr. Gh să moară datorită unui 
anonim, ieșit ca un maimuţoi dintr-un tort cu 

sand pesonajul, autorii filmului au 


trase în garaj de oamenii lui 

merit nu numai un contrabas. 

așa, ul care a ieșit de pe scenă, 
înainte de sfirșitul filmului, este totuși singu- 


rul care trăiește. 
Alexandru GEORGE 


CINEMA, 
Piata Scinteii nr. 1, Bucureşti 41017 
Exemplarul 8 lei 


Cititorii din străinătate se pot abona adre- 
sindu-se la ILEXIM Departamentul Export- 
Import Presă, P.O.Box 136—137 — telex 11226, 
Bucureşti, str. 13 Decembrie nr. 3 i 


Prezentarea grafică: 
Ioana Statie 


Prezentarea artistică 
Anamaria Smigelschi 
M Tiparul executat la 


Combinatul poligrafic 
«Casa Scinteli» — București 


Gaz mai sună uneori ex- 
presia asta; „Eroul filmului“! Dar dacă 
nu vreau să-i spun „protagonist“, un 
confrate scria:,„în această peliculă apar 
foarte mulți protagoniști“ — s-o punem 
în lucrare. 

Deci întrebarea ar fi: cine sint „eroii 
filmelor“? Ai filmelor din festival? 

În Regele comediei (De Scorsese) 
eroul e un turbat (De Niro). Morbul glo- 
riei i-a intrat în singe şi ca să ajungă să 
dea lovitura, ca să apară într-un specta- 
col televizat, ca să încalece cinci mi- 
nute de celebritate nu-și omoară mama, 
întrucit nu ea păzeşte porțile studioului, 
dar își răpește idolul, erou și el, dar 
eroul show-ului TV. (un Jerry Lewis 
inedit:. nu scoate limba, nu-și expul- 
zează globul ocular; nu-şi face fața 
pungă, nu-și intersectează maxilarele, 
nici măcar nu filfiie din urechi). De Niro 
îl răpește pe Jerry Lewis, îi pune revol- 
verul la timplă şi-l obligă să dea telefon 
la studio: domnul Cutare, adică el, De 
Niro, trebuie să se producă neapărat în 
spectacol. Dă-mi o clipă de iubire — şi 
viața e a ta — zicea un tango retro.:Mu- 
zica pop și-a schimbat textele: Dă-mi o 
clipă de celebritate" și îţi trimit pachet 
două surori minore și o verișoară plati- 
nată. 


În centru: 


marginalii 


În Luna în rigolă (Beineix) eroul e un 
șocat (Depardieu). Sora lui a fost vio- 
lată și s-a sinucis. Fratele, adică EI, cu- 


treieră noaptea portul pustiu (Cinecittă | 


reconstituie pe platou o Americă stil 
„Quai des brumes“). În baruri sordide 
doar declasaţi inofensivi, doar prostitu 
ate exasperate că nu-și pot permite să 
iasă la pensie. „Eroul“ nu ajunge sa! 
omoare pe. asasinul moral, dar e, alter- 
nativ, schingiuit de două femei. Una-l 
torturează cu mizeria, alta cu diaman- 
tele. Cu' limuzină ultimul tip. Cu 
proiecte de călătorii mirifice. Elefant 
sau pește? — aceasta-i întrebarea. 
În Banii (Bresson), eroul pare un ti- 
năr onorabil. Lucrează în salopeta. 
Aduce banii acasă. Banii nu ajung ni- 
ciodată, dar a cui e vina? A lui e vina 
că nişte polițiști aiuriți îl confundă cu 
un spărgător de bancă și-l azvirle-n 
dubă? În Banii, eroul e o marionetă. Ci- 
neva de sus, minuitorul Marelui Meca- 
nism, trage o sfoară și băiatul îşi pierde 
minţile. E apucat de febra răzbunării 
Pe cine să se răzbune? Orașul e vid 


Prietenii au dispărut. Nevasta a dat di: 


vorţ. Nimeni nu-i aruncă o privire. Ba 
nu! O privire îi aruncă o femeie vește- 
jită, taciturnă. După ce-i aruncă o pri- 
vire, îi dă şi o cană cu lapte. Apoi il 
adăposteşte în hambar. 


Unde-s banii? Ca să ia cîteva bancnote, 
îl sugrumă pe bătrin, pe tată, apoi î-i 
sugrumă băiatul handicapat, pe fiu. 
Apoi pe ea. O femeie, istovită, dar im- 
ză arie l-a dat o cană cu lapte. 

n Bărbatul rănit (Chereau) eroul e 
un maniac sentimental (Anglade). Pro- 
pabil e șomer sau de profesiune „fără” 
Cutreieră noaptea gările și pentru că la 
subsol, la lavabou, un tip neras, soios, 
I-a călcat — fără motiv — în. picioare 
cursul vieţii i se schimbă. Victima este 
fascinată de torționar, dar torționarui 
nu se mai arată. Din cînd în cînd, se 
lasă zărit citeva clipe. Apoi, miraculos 
intră în pămint. Cind, în sfirşit, are loc 
intilnirea mult rivnită, adoratorul îşi 
ucide idolul. La propriu! „Autopsia pati- 
mii” — explică autorul. 

În Povestea Plerei (Ferreri) eroul e de 
genul feminin și, de fapt, nu-i Piera in- 
dicată în titlu, ci mama ei (Hanna 
Schygulla). În prima jumătate a filmului 
femeia e tinără, naşte fetița, pe Piera, 
(fragment documentar), se plimbă pe 
bicicletă, caută surisul tandru a! admi- 
ratorilor. Admiratorii sint, de obicei, 
dezmoșteniţii soartei. Un argumsht în 
plus pentru a fi răsplătiți. În pârtea a 
doua a filmului, fata, Piera, are virsta 
mamei. Disponibilităţi ereditare! Și ea 
se plimbă pe bicicletă pină noaptea tir- 


Dimineaţa, | 
băiatul începe să scotocească prin ser- 
tarele unei case sărăcăcioase. Banii! 


pf Aaa 


ziu. Imprudent de tirziu. Derbedeii le 
atacă. („Le“ căci ea e mereu alături de 
mama-complice). Regizorul atacă și el 
toate tabuurile unui cod — „Care cod? 
— Codul omului de la Cro-Magnon, 
răspunde Ferreri. — N-ar fi mai exact 
să-i spunem codul societății noastre ? 
— avansează un jurnalist. — Noi nu mai 
avem societate, dixit Ferreri, rizind me~ 
reu ca la operă: ha, ha, ha. Societatea 
noastră ha, ha, aşa-zisa noastră socie= 
tate cofisumistică, ha, ha, ha s-a scu- 
fundat demult“. Neștiind că sînt scufun- 
date, cele două femei continuă şi aven- 
turile unei amiciţii insolite. Mama 
ajunge la azil (electroșocuri). Ca s-o 
scutească de un sfirşit penibil, fata ii 
taie părul, o ia la malul mării,:se dez- 
bracă amindouă. Ți-e frică de moarte? 
Mama zice că nu. Şi-o pornesc în larg; 
departe. Mai departe. Și mai departe. 

În Vară ucigătoare, eroina (Adjani) e: 
jună fatală. A cîștigat un concurs local, 
şi a primit titlul miss Camping. Sintem, 
intr-o fermă. În jurul ei, toate rubedeni- 
ile, de toate virstele, se spetesc. Ea face 
plajă, ea-și face unghiile, ea face ochi: 
dulci la toți băieţii. Dincolo de capricii 
și aerele provocatoare — se țese o ven- 
detă. Fata' se căsătoreşte cu fiul ca 
să-și omoare socrul, pentru că el este, 
unul din necunoscuţii care — acum un. 


sfert de secol — i-a violat mama. Omo-: 


rul izbutește. La înghesuială mai sint: 
doborite şi multe alte persoane. Numai 
ca fata a greșit personajul. Holocaust 
sub semnul: scuzaţi, pardon, bonsoir! 

În: Apassionata (Kumashiro), eroul e 


la închiderea ediţiei 


henaa 


pă 


un literator blestemat. Ca să se răzbune 
pe un Tokio care nu-l adoră se hotă- 
raște să se autodistrugă. Tentativele de 
sinucidere în doi (maestrul are nevoie 
de o admiratoare care să-l treacă Sti- 
xul) nu-i reușesc decit pe jumătate. De 
fiecare dată moare numai adoratoarea. 
După două ore și zece minute, schimba 
metoda, renunţă la otravă, folosește cu- 
titul. Obiectivul e, în sfirșit, atins. 

Stop cu rezumatele proprii! Să-i lă- 
săm pe producători să-şi prezinte sin- 
guri operele. Să le răsfoim sinopsisu- 
rile, fără nici un protocol alfabetic sau 
de altă natură. În ordinea apariţiei in 
scenă. Așa cum apar în buletinul coti- 
dian al festivalului intitulat Le film franç- 
ais, dar de la an la an e scris mai mult 
en anglais. Deci: 

Singele statullor (Grecia): trei tineri 
delincvenţi. Poliţia se află pe urmele 
lor. Urmăriţi, se refugiază Într-un mu- 
zeu arheologic şi... Alicia şi marchizul 
(Spania): Alicia pune la bătaie toate 
farmecele ca să escrocheze un bandit, 
dar... Marea lovitură (Israel): un cuplu 
de pungași pun la cale un furt genial, 
dar... G (Suedia): trei băieţi de 16 ani 
sint arestați de poliție pentru trafic cu 
droguri. Ce face Alexander, cintăreţul 
rock care-i obligat acum- să-și refacă 


formaţia și sâ...? Umbra (Egipt): pe pa- | 


tul de moarte un traficant de hașiș își 
lasă „comerțul“ moștenire copiilor sai 
Unul e avocat. Altul e medic specializa! 
în probleme de drog. Altul... Ţintașul 
(Finlanda): un tinăr intermediar însce 
nează"că -i-s-a “furat valiza cu stupe 


Costineşti '83 


În cadrul Festivalului naţional „Cintarea 
României", se aesfăşoară, între 26 iulie și 5 august, la 


Costinești, Festivalul filmului românesc, organizat de 
Comitetul Central al Uniunii Tineretului Comunist, de 
Consiliul Culturii și Educaţiei Socialiste și de Asocia- 
tia cineaștilor. 

Succes tuturor participanţilor ! 


fiante, dar caidu! nu-l crede. Începe ur- 
mărirea. 

Le battant (Franţa): după zece ani de 
detenţie, jefuitorul unei mari bijuterii 
(Alain Delon) este eliberat, dar e aștep- 
tat la porţile închisorii atit de poliție, cit 
și de membrii gangului. Unde sînt dia- 
mantele? O die dosnică (Norvegia) 
Un modest frizer descoperă că unica sa 
fiică s-a sinucis în urmă unor afaceri de 
drog și prostituție. Doar un joc (Ca- 
nada): un tată întreţine relaţii incestu- 
oase cu cea mai mare dintre fiicele 
sale. În clipa primului refuz, îşi în- 
dreaptă privirile spre mezină... Ochii ro- 
şii (Canada): un asasin seamănă teroa- 
rea printre femei, fiindcă ele sînt victi- 
mele lui favorite. Le sugrumă, le dă foc 
la case și apoi fuge... Ana la puterea in- 
finită (SUA): Ana este o tinără „super- 
dotată“. E mitomană, cleptomană, piro- 
mană şi are și foarte stranie forță de a... 
Terenuri deșarte (naționalitate nespeci- 
ficată): ca să devină leaderul, un băiat 
ucide pe șeful propriei bande și. în- 
cearcă să atragă bănuiala asupra unui 
gang rival. Pixote (Brazilia): Pixote este 
un orfan de 11 ani care a cunoscut 
oroarea universului carceral. Evadează. 
Reincepe; să fure. E. prins în angrenajui 
violenței. Ajunge la crimă. Ceva despre 
cacialma (Italia): tinăra văduvă a unui 
gangster devine victima, apoi compli- 
cea, unui răufăcător... O moarte ușoară 
(SUA): toate personajele au mai: puţin 
de douzeci de ani. Unul e escroc, dltu! 
e polițist, fata e prostituată... Utopia 
(RFG): cinci femei care s-au prostituat 
ca să poată duce „o viaţă ideală“ în- 
cearcă să-și recapete libertatea asasi- 
nîndu-și pe rînd protectorii. Un joc bru- 
tal- (Franța): -stranii -raporturi-între un 
tată și o fiică handicapată. Tatăl nu e 
numai. .un-biolog celebru, ci și-un-crimi- 
na cate asasinează metodic adolescen- 

Stop! Stop! .. à 

'Cataloagele internaționale, dar și cele 

ionale au de multe ori acest aer apo- 
caliptic. Cel trimis din R.F.G. este Cutia 
Pandorei, une anul 2 000; -catas- 
trofe individuale şi globale; maladii in- 
curabile, spitale de psihiatrie, închisori, 
sinucideri pe cont propriu sau. în grup, 
peisaj dezolant,. cartiere sordide, case 
de raport, o Sahară a inimilor sfărimate, 
a țipăt general. „Ich bin deprimiert' 
În schimb, în marea competiţie nici un 
film din ţara lui Fassbinder, Herzog, 
Kluge, Sċħlöndorff, Wanders, fapt care 
lasă perplecși pe cunoscători, care știu 
că festivalul are o adevărată slăbiciune 
pentru noul cinema refegist. Ultimul 
film al Margaretei von Trotha fusese to- 
tuşi acontat, dar producătorul, în ultima 
clipă, și-a schimbat părerea și l-a trimis 
la un festiva! rival, la Berlin-Vest. — 
ce? — Cannes-ul se ţine prea tirziu. În 
mai. A lansa un film înaintea sezonului 
mort e un risc pentru el prea mare. Prin 
urmare: _raţiuni strict comerciale. 

Aceasta-i fraza magică: „raţiuni co- 
merciale“. Cascadele .de singe, morbi: 
dul, pacheţelele de L.S.D:,comerţu! cu 
carne vie, părinţii perverși, copiii-gan- 
gsteri, fetiţele zvirlite pe trotuare, jocul 
de-a asasinatul, de-a super-doza, de-a 
agățatul în ştreang, etc. etc. fac parte 
— cine-ar putea ? — din raţiunile 
comerciale ale unei industrii a senzații- 
lor tari. De-aici. (dar .nu numai de-aici) 
și preferința foarte multor autori — dar 
mai ales producători — pentru parazitul 
(atenţie! un parazit poate fi unul din mi- 
lioanele de şomeri), pentru fata debu- 
solată (atenţie! debusolarea nu-i neapă- 
rat o boală psihică), pentru junele de- 
licvent, pentru copilul corupt, pentru 
victima “stupefiantelor, pe scurt pentru 
marginal. devenit din ce în ce mai des 
„eroul filmului“. Dar. numai  rațiunile 
comerciale" sint vinovate că eroul fil- 
mului e recrutat din infern, din grote, 
din penitenciare, din azile, din refulări 
și detulări, din anomalii, din angoase, 
din cenușa adunată de sub rugul Raţiu- 
nii, din. rămășițele pămintești adunate 
de sub șenilele Marelui Stress? Numai 
„raţiunile comerciale" au smuls panașul 
de la coiful eroului? Numai ele l-au fă- 
cut să aibă privirile rătăcite? Să fie el 
însuși un rătăcit? 

Trăim pe o planetă în care zeci de 
milioane de oameni mor de foame. Nu- 
mai producătorul filmului e vinovat că 
eroul. filmului s-a gălb 

Trăim pe o planetă în derută. Sus — 
cerul înnegurat, jos semnele de circula- 
ție rupte. Mai rău: întoarse. Filmul nu 
face şi el parte din acest ambuteiaj? 

Trăim e un giob bolnav. Cînd mari 
bucăţi din trupul planetei sint tume- 
fiate, să ne mirăm că filmul geme? Sa 
nu-nțelegem de ce delirează 


Ecaterina OPROIU