Aurel Popescu — Enigma vietii si a mortii

Dr. Aurel Popescu-Bălceşti 


ENIGMA VIEȚII 
ȘI A MORȚII 


Ediţia a-ll-a 
Revizuită şi Reintregită 
cu capitole noi: 


SCOPUL VIEŢII 
ESENȚA VIEȚII». . 
SOMNUL: ȘI VISUL 
SUFLET ȘI SPIRIT 
IERARHIA CEREASCĂ 
DUMNEZEIREA CA TRINITATE 
SPIRITUL ÎN VIAȚA SEXUALĂ 


EDITURA LARRY -CARI 


Dr. AUREL POPESCU-BĂLCEŞTI 
ENIGMA VIETII ŞI A MORŢII 


Dedic această carte fiului meu, Dr.’ Romeo Popescu, 
drept hrană sufletească ’ 


EVOLUŢIA SPIRITULUI DUPĂ MOARTE 

VIAŢĂ + MOARTE • SPIRIT +  REÎNCARNARE « 
MEDIUMNITATE * SPIRITISM + HIPNOZĂ * TELEPATIE + MAGIE 
e MAGNETISM + YOGA SOMNUL ŞI VISUL SPIRIT ŞI SUFLET 


SCOPUL VIEŢII + ESENȚA VIEŢII * IERARHIA SPIRITELOR ÎN 
SPAŢIU 


DACĂ DIN MÂINILE, unui om instruit să verifice şi să corecteze defectul material, produs al 
existenței umane, izvorăşte o scriere despre spiriutl care însoţeşte corpul nostru atât de 
vulnerabil şi trecător, gestul nu poate fi decât interesant, neobişnuit şi curajos. 

Dacă unui chirurg, şi acesta nu lipsit de cunoştinţe tehnice şi de interes adevărat pentru 
rezolvări profesioniste ale situaţiei limită viafă-moahe, îi este dat să încerce să desluşească 
sensurile în afara existenței noastre materiale, faptul nu poate decât să-i aducă un plus de 
cunoaştere şi responsabilitate pentru ceea ce face, şi, mai mult, un plus de încredere şi simpatie 
din partea celor pe care-i îngrijește. 

Citind ceea ce a scris dr. Aurel Pop eseu eu trudă şi efort documentar. Realizezi 
complexitatea acestei personalităţi, neliniştea sa interioară, rezultat al unei nemulțumiri de sine 
lăudabile, care încearcă să treacă deasupra cotidianului adesea pesimist al vieţii de chirurg. 

Omul, pe care l-am crezut, în decursul unei vieţi aş putea spune, interesat de acțiunile lui 
chirurgicale, în zile şi seri în care se apleca asupra hârtiei, zâmbind enigmatic cernelei, mi s-a 
deschis dintr-o dată printr-O carte pe care am parcurs-o cu sufletul la gură, nevenindv- mi a 
crede că aparţine valorosului meu coleg, chirurgul din clinică pe care o conduc, tămăauitor ca şi 
mine de afecțiuni, care. În filosofia lui. Nu sunt decât episoade ale efemerei noastre treceri. * 

Omul care încearcă să ne comunice prin această carte sevsuri ale existenţei noastre ilustrate 
adesea de îniâmplări ocupând rubricile faptului divers „de senzaţie” *, a avut migală, chirurgicală 
de altfel, de a le culege şi ordonă într-un şir interesant şi coerent care te face să le- parcurgi 
până la capăt, într-o lectură pasionantă asemănătoare căutării unui subiect pe care-l simţi 
aparținhidu-ţi dar nu-l poţi lesne pricepe. 

Devine cu atât mai interesantă dizertaţia spirituală a chirurgului dr. Aurel Popescu, cu cât, 
cunoscându-l, ştiu că în faptul zilei e. Ste un profesionist corect, instruit şi eficace, hun 
cunoscător al trupului şt (". Riftentei noastre adesea încărcată de nelinişte şi ambiguitate, pe 
care am urmărit-o cu ochiul unui fin analist, încărcat şi el la rându-i de situaţii controversate în 
care a fost pus atât în plan fizic şi mai alek xpiritual. 

Itecomand, în fapt, ilustraţia e. Rtraprofesională a unui profesionist, convins că reuşita muncii 
unui chirurg este cu atât mai deplină cu cât inducția sa spirituală, forța sa, sunt implicate direct 
şi efectiv în procesul extrem de dificil a ceea ce numeşte. Vulgar o intervenţie chirurgicală. 

ltecomand în ultimul rând, lectura unei naraţiuni coerent<? Şi documentate, aparținând unei 
personalităţi viguroase profesional şi moral, al cărei merit nu mi se pare a fi numai documenta, r 
ci de trăire adevărată, de crez, de spiritualitate. 

Dr. POPA FLOIUAN Şeful Clinicii Chirurgicale „Sf. Paiiteliinon “Bucureşti 


DE CÂND ERAM STUDENT în medicină şi apoi in practica mea 
de medic chirurg, de peste 30 de ani, am fost mereu 
impresionat când am asistat la decesul multor oameni, fie 
bolnavi, ca sfârşit al unei boli incurabile, fie în cazul unor 
traumatisme grave cranio-cerebrale sau viscerale cu hemoragii 
interne, cu rupturi de viscere, sau pur şi simplu la morţi subite 
prin infarct miocardic, hemoragii cerebrale sau embolii 
pulmonare prin care, în câteva secunde se stinge viaţa unor 
oameni ce păreau sănătoşi; mereu m-am întrebat care este 
misterul vieţii, ce anume se întâmplă în corpul nostru atunci 
când survine moartea? Ce forţă misterioasă întreţine viaţa? De 
ce niciodată nu s-a reuşit să fie readus la viaţă un mort? 

Dar cel mai mult m-a impresionat actul necropsiei, atunci 
când corpul omului lipsit de viaţă este tăiat în bucăţi ca al 
oricărui animal. Pe cine nu a marcat pierderea unei fiinţe dragi 
atunci când a asistat la despărţirea definitivă de trupul său lipsit 
de viaţă? 

Ce strângere de inimă simţim atunci când peste sicriul îu care 
se află depus cel drag se aruncă pământul care îl va acoperi 
pentru totdeauna! Unii dintre noi se mai consolează cu gândul 
că există un Dumnezeu, cel care ne-a dat viaţă, că există un 
spirit al nostru care poate va mai dăinui şi că, poate, ne vom 
mai reîntâlni cu cei plecaţi. 

Atunci vine în minte întrebarea firească: dacă într-adevăr 
exista un Dumnezeu, de ce este atât de nedrept şi ia din 
mijlocul nostru fiinţe dragi aflate în plină tinereţe, uneori copii 
nevinovaţi? 

Pe de altă parte, de ce unii duc o viaţă grea, plină de 
neajunsuri şi suferinţe iar alţii, o viaţă fericită, dăruită numai cu 
bucurii şi satisfacţii? 

La aceste întrebări am căutat mai iuţii să văd dacă pot găsi un 
răspuns în diverse credinţe religioase. M-jam oprit, ca fiind cele 
mai demne de luat în seamă, dintre credinţele religioase ale 
lumii, la religiile monoteiste. 

Toate acestea, fie că este vorba de o credinţă mozaică, 
creştină sau islamică, admit existenţa unei forţe divine supreme 
care ne-a creai (lehova, Dumnezeu sau Alah). Ele admit 
existenţa în noi a unui spirit care nu dispare după moarte, dar 
toate susţin că acesta, despărţindu-se de corpul fizic, perisabil, 
întors în pământ, se înalţă la ccr unde aşteaptă judecata tle 


apoi, care ar putea să vină după sule sau mii de ani. În urma 
acestei judecăţi, unii oameni ar fi trimişi în rai, iar alţii în iadul 
cel veşnic, după faptele fiecăruia în viaţa pământească. 

Dar ce va face sufletul nostru acolo, mii sau zeci de mii de 
ani, pina la „Judecata de apoi”, nu ne spune nicio religie. 

O explicaţie care mi s-at a părut mai demnă de încredere şi 
care ne-ar da şansa unei îndreptări a greşelilor umane am găsit- 
o în concepţia teozofică asupra vieţii - aceea care crede în 
nemurirea spiritului, dar prin reincarnări succesive, cu reveniri 
pe pământ. Sub noi forme ale existenţei, fie ca bărbat, fie ca 
femeie. 

Această carte vine să vă convingă, în măsura în care va reuşi, 
să aducă argumente. In acest sens trebuie citite capitolele 
despre desprinderea sufletului de corp, despre spiritism despre 
hipnoză telepatie, materializare şi dematerializare prin spirit, 
despre magie, sugestie şi sugestibilitate şi, bineînţeles, despre 
reîncarnare. 

Considerând că veţi fi curioşi să citiţi despre toate aceste 
aspecte ale vieţii noastre, iată o invitaţie la reflecţie, pentru a vă 
face singuri o părere. 

Aduc mulţumirile mele pline de afecţiune Colectivului Clinicii 
Chirurgicale „Sf. Pantelimon” Bucureşti, în sânul căruia îmi 
desfăşor activitatea şi care m-a încurajat să scriu această carte. 

AUTORUL 


P.S. În ceea ce priveşte conţinutul acestei lucrări idei, 
coneluzil, afirmaţii, autorul stă la dispozitia cititorilor. 

Primeşte şi răspunde la scrisori. 

Răspunzând la numeroase acrişori din tară prin cm, eram 
solicitat să scot o novă ediţie, care să aducă o mai mare clariton 
şi să dezvolte diversele capitole din prima ediție am căutat să 
vin cât mai repede în întâmpinarea dorințelor cititorilor mei. 

Am revăzut cu atenţie conținutul cărții, nu am găsit nimic îi 
modificat în tot ceea ce am scris în ediția anterioară. Aceiaşi 
ideie fundamentală călăuzeşte şi acest volum. Lumea este 
creată prin forța spiritului de Creatorul Divin. Omul nu a evoluat 
plecând de la prima celuli vie, aşa cum susține teoria 
materialist-dialectică asupra originii vieţii. Toate câte există, pe 
pământ şi în univers sunt create de spiritele de im- terializare 
existente "în sfera laborator, a Creaţiei Divine. Tot ceea te este 


viu pe pământ, a fost creat din aceiaşi energie primordială, dl<n 
eterul primordial primitiv, cel ce dă corpul eteric al tuturor 
lucrurum şi ființelor, cel ce întreține mişcarea continuă a 
atomilor şi structurilor svbatomice, cel ce întreține metabolismul 
celular. Tot ceea ce este vin, creat numai de Divinitate şi care 
nu s-a putut realiza prin nici-un ftl de experiențe de oamenii de 
ştiinţă, are o forță spirituală, un spirit singurul ce are o evoluţie 
de la inferior, spre superior prin numeroasele reîncarnări. Aşa 
cum există un cod genetic universal, care expluă creditarea în 
corpul fizic, există şi un cod spiritual universal la H. Ceea ce este 
viu, care are la bază o formă de energie specială dată 4e 
elemente subatomice. Numite neutrino şi care rezultă din 
dezintegrarea spontană a neutronilor. Neulrino este un element 
stabil fără masă, fări sarcină electrică şi fără sarcină magnetică. 
Acest spirit este nemuritor, el rămâne după moartea noastră 
fizică în lumea spiritelor până când se. Reincarnează, iar în 
acest timp cât- el este liber în spațiu, putem comunica el în 
şedinţele de spiritism sau putem să-l folosim ri* acțiunile 
noastre de magie cu efecte bune sau rele., 

Prin puterea spiritului putem face  materializări şi 
dematerializări. Aceste fapte fiind elementul determinant care 
trebuie să ne em- ringă, că mai întâi a fost spiritul ca formă 
specială de energie şi apri materia. 

Spiritul este localizat în subconştientul nostru şi în el 
se'ânmagazinează, la fel ca într-un calculator electronic, toate 
amintirile  existențelor noastre, toate cunoştiințele noastre. 
Pentru acest motiv am dezvoltat mai mult capitolul svjbe 
onştientului şi rolul lui dederminant în viața noastră. / 

l*e această ideie se bazează toată cartea şi corelat de 
aceasta, toate capitolele ei le-am revizuit şi le-am completai, 
căutând să răspund şi la numeroasele întrebări primite de la 
cititori. 

Mai multe întrebări mi-au fost adresate ca să răspund ce 
părere am în legătură cu existenţa altor civilizaţii extraterestre. 
Corelat cu această întrebare am găsit necesar să adaug şi alte 
capitole în noua ediție, cum ar fi Dumnezeirea ca Trinitate. 
Astfel răspunzând la întrebarea am intita, răspunsul este că 
spiritele de materializare situate în a treia sferă denumită 
Laborator a Creației Divine, pot materializa forme de inteligență 
Ni pe alte planete folosindu-se de conditiile locale respective. 


Dacă pe pământ pentru d se forma materia vie s-a folosit 
carbonul şi posibilitățile lui de combinări, pe alte planete se 
poate folosi tot carbonul, dacă condițiile sunt asemănătoare cu 
cele de pe pământ, sau alt element. În afara acestui capitol am 
introdus noi capitole cum ar fi: „Suflet şi aspirit', două noțiuni 
care adeseori se confundă, deşi sufletul este o parte a corpului 
eteric, el fiind muritor ca şi acesta, iar spiritul este o parle a 
seânteii Divine, a Eului nostru care este nemuritor. Deasemeni 
am dezvoltat mai mult ierarhia spiritelor în spațiu, somnul şi 
visul, ca manifestări ale desprinderii spiritului: a corpului nostru 
astral, complet sau imcomplet şi am introdus şi capitole noi, 
referitoare la scopul vieții şi la esența vieții, prin care să 
înțelegem că perpetuarea speciei este scopul vieţii pentru a da 
posibilitatea unor noi reîncarnări, iar esența vieţii este 
autoreglarea şi autoreproducerea celulară componente ale 
metabolismului celular, întreținut de curentul continuu de 
energie ce formează corpul nostru eteric şi care prin aceasta se 
opune entropiei, legii termodinamice care în natura moartă'duce 
la distrugerea materiei. Cred deasemeni că în multe locuri ale 
acestei ediții noi, am putut face completări importante. 

Chiar dacă atât planul cât şi însăşi redactarea acestei editii 
concordă în punctele esenţiale cu cea dintâi, totuşi se va putea 
vedea că această ediție a fost pentru mine un prilej pentru 
sedimentarea unor idei, şi pentru ca această carte să fie o nouă 
ediție şi nu carte nouă, a trebuit să nu modific nimic din planul 
primei ediţii. 

Răspunzând prin aceasta la întrebările şi sugestiile cititorilor 
mei, aştept în continuare să primesc concursul lor. 

AUTORUL 


ORIGINEA VIEŢII PE PĂMÂNT 

VIAŢA NE ÎNCONJOARĂ pretutindeni. Este prezentă în regiunile 
polare îngheţate ca şi în deşerturile pârjolite de soare, de la 
suprafaţa mării până în adâncurile ei. Miliarde de 
microorganisme viețuiesc în sol şi creaturi minuscule plutesc 
foarte sus în atmosferă. Pământul cuprinde peste tot viaţă. Cum 
a apărut ea? Cum a început? Şi, mai ales, care este originea 
omului? Am evoluat noi din maimuțe sau am fost creaţi? Cum 
anume am apărut şi ce legătură are răspunsul la aceste 
întrebări cu viitorul fiinţei umane? Sunt dileme care i-au 
preocupat încă din antichitate pe gânditori şi au rămas fără 
răspuns, pentru mulţi, până astăzi. 

Desigur, sunt şi oameni pe care nu i-a preocupat această 
problemă. Pentru ei nu are importanţă cum au ajuns să existe. 
Este suficient că pot trăi 60 sau 80 de ani, dar nu-i interesează 
nici de ce s-au născut, nici de ce trebuie să moară şi cu atât mai 
puţin ce se va întâmpla cu ei după moarte. 

Ei ştiu că existenţa pe Pământ este totul, că aici trebuie să 
aibă o viaţă cât mai abundentă, fie şi în detrimentul altora; că 
am fost creaţi sau că am evoluat, aceasta nu schimbă cu nimic 
lucrurile din punctul lor de vedere. Când moartea întrerupe firul 
vieţii, omul devine inexistent pentru totdeauna. După concepţia 
materialistă, soarele va cunoaşte o fază de dilatare devenind o 
gigantă planetă roşie, fenomen ce va face că oceanele să fiarbă, 
atmosfera să se volatilizeze în spaţiu şi o catastrofă de proporţii 
inimaginabile să distrugă planeta noastră. 

O altă concepţie despre lume este acea a creaţionismului 
ştiinţific. Interpretând creaţia din Geneză descrisă în Biblie, unii 
consideră că pământul nostru nu are o vechime mai mare de 
6000 de ani şi că cele 6 zile de la facerea lumii nu ar fi avut 
decât 24 de ore fiecare. 

Dar pot fi interpretate aceste date din Biblie în sensul strict al 
cuvântului? Pentru a răspunde la aceste întrebări este nevoie de 
o renunțare la unde prejudecăţi. Chiar Charles Darwin, cel care 
a susţinut teoria evoluționistă a speciilor, în concluzia cărţii sale, 
a vorbit despre grandoarea modului în care a fost concepută 
viaţa cu puterile ei diverse dăruite iniţial de către Creator 
câtorva forme sau uneia singure, afirmaţie care face ca 
subiectul originii vieţii să rănim ft deschis pentru examinări 
ulterioare. 


Cercetările ştiinţifice au lărgit mult cunoştinţele noastre 
despre univers, despre planeta noastră şi despre vieţuitoarele ei 
dar au lăsat, încă multe lucruri neexplicate. Teoria evoluţiei 
susţine că transformările evolutive s-au realizat fără nicio 
direcţionare int eligentă şi fără nicio intervenţie supranaturală. - 
Totul fiind datorat hazardului, anumitor mutații genetice care 
ulterior au format noi specii. 

Concepţia idealistă asupra apariţiei vieţii pe pământ afirmă cil 
toate vieţuitoarele au fost create de către Dumnezeu. 

Cei care susţin teoria evoluționistă spun că ideca creaţiei osie 
neştiinţifică, dar oare ideea evoluţiei este cu adevărat 
demonstrată ştiinţific? 

Chiar de la apariţia cărţii lui Darwin privind originea speciilor, 
diverse aspecte ale teoriei sale au făcut obiectul unor contestări 
şi opinii contradictorii chiar şi "pentru cei mai de seamă savanţi 
evoluționist i. Opiniile paleontologilor care studiază fosilele se 
află în totală neconcordanţă cu concepţia evoluționistă. 

Chimiştii, cu toate strădaniile lor, nu au reuşit să reproducă 
experimentul, materie vie din materie nev ie, şi nu se poate nici 
astăzi demonstra cum s-a realizat aceasta. 

Dificultăţile apar şi când examinăm, organele foarte complexe 
ale organismului, cum sunt ochiul, urechea şi creierul. Ele au o 
complexitate care depăşeşte orice aparatură oricât de 
sofisticată. Toate părţile componente ale acestor organe 
funcţionează împreună şi simultan în procesul vederii, al auzului 
şi al gândirii. Să fie oare hazardul factorul determinant al 
evoluţiei? Poate acesta să producă asemenea mecanisme 
complicate? Ochiul pare a fi proiectat aşa cum niciun 
constructor de telescoape nu ar fi putut să o facă. Însuşi Darwin 
afirma „a presupune că ochiul s-ar fi putut forma prin evoluţie 
pare a fi cât se poate de absurd”. 

Dacă aşa stau lucrurile în ceea ce priveşte alcătuirea ochiului, 
ce vom putea spune atunci despre alcătuirea creierului uman 
care este infinit mai complexă? 

Oamenii de ştiinţă au dezgropat din pământ milioane de oase 
şi de ume de viaţi din trecutul planetei, adică fosile. Dacă 
evoluţia ar fi un fapt incontestabil ar trebui să existe dovezi ale 
transformărilor evolutive ale unor specii din altele, dar tocmai 
aceste dovezi nu vin în favoarea interpretărilor darwiniste ale 
istoriei vieţii. Nu se poate găsi în fosile un lanţ continuu care să 


ateste o evoluţie lentă şi progresivă. Unii oameni de ştiinţă au 
ajuns la concluzia că viaţa nu ar fi putut să apară spontan pe 
pământ şi că ea ar fi provenit din spaţiul cosmic şi a parvenit 
apoi pe pământ. Dar aceasta nu face decât să transfere 
problema originii vieţii într-un alt loc, într-un mediu şi mai ostil. 

Este posibil ca viaţa să fi apărut în mod spontan în univers, să 
fi supravieţuit unor condiţii vitrege, să ajungă apoi pe pământ şi 
apoi să sufere transformările şi evoluţia aşa cum o presupunem 
noi? Lipsa formelor intermediare care să confirme o evoluţie 
lentă a făcut pe unii evoluţionişti să susţină teoria speculativă că 
procesul trebuie să se fi făcut în salturi şi nu în ritm continuu. Ei 
au numit acest, proces „echilibru punctat”. Speciile ar fi rămas 
multă vreme aceleaşi, dar la intervale s-ar fi produs o 
„punctare”, un mare salt prin care se transformă în altceva. 
Indiferent de teorie, este logic să căutăm cel puţin unele dovezi 
care să ateste că o formă de viaţă s-a transformat în alta. 
Conform teoriei lui Darwin, a selecţiei naturale, cel mai bine 
dotat supravieţuieşte. Natura ar fi selectat în vederea 
supravieţuirii exemplarele cele mai bine dotate, întrucât acestea 
au (lobândit trăsături noi care s-au dovedit avantajoase pentru 
ele. Dai dovezile acumulate în mai mult de 130 de ani de la 
apariţia cărţii lui Darwin arată că, deşi exemplare mai bine 
adaptate pot supravieţui mai bine această nu explică felul în 
care au apărut ele. Un leu poate fi mai bine adaptat decât alt 
leu, dar faptul acesta nu explică felul în care a devenit el leu, iar 
toţi descendenţii lor vor fi lei şi nu altceva. Astfel teoria 
evoluționistă a eşuat în trei domenii de importanţă covârşitoare 
în care poate fi verificată: 

— Documentele fosile dezvăluie mai degrabă un model de 
salturi evolutive decât o evoluţie lentă, treptată. 

— Genele sunt mecanisme de puternică stabilizare a căror 
principală funcţie este aceea de a împiedica apariţia de noi 
forme. 

— Mutaţiile genetice întâmplătoare produse pas cu pas la 
nivel molecular nu pot explica complexitatea apariţiei organelor 
şi a vieţii în general. 

Dacă Darwin este marele unificator al biologiei, el nu poate 
răspunde la problema fundamentală - cum au devenit vii 
element chimice lipsită de viaţă, ce reguli se află îndărătul 
codului genetic, cum dau genele formă lucrurilor noi? 


Dacă teoria evoluționistă nu poate rezolva aceste probleme, 
hă vedem ce spune teoria creaționistă? 

CE SPUNE GENEZA? 

Ca şi în cazul altor lucruri care silit reprezentate greşit sau 
înţelese greşit, primul capitol al Bibliei merită cel puţin o 
examinare obiectivă. Nu este vorba de o denaturare a relatării 
biblice pentru a o adapta vreunei teorii oarecare, ci de a cerceta 
şi a stabili dacă este în armonie cu faptele cunoscute. Să nu 
uităm, de asemenea, că relatarea Genezei n-a fost scrisă pentru 
a arăta „cum a avut loc” creaţia, în schimb, ea reprezintă 
evenimentele majore în mod progresiv, descriind ce lucruri au 
fost formate şi intervalul de timp sau „ziual' i “care a apărut 
prima dată fiecare. 

Când examinăm relatarea Genezei, este util să reținem că ea 
abordează lucrurile din punctul de vedere al omului de pe 
pământ. Astfel, ea descrie evenimentele de parcă ar fi fost 
văzute de către observatori umani, care ar fi fost prezenţi. 
Faptul acesta se poate observa din felul în care Geneza tratează 
evenimentele din cea de-a. Patra „zi” a ei. Soarele şi luna sunt 
descrise, în comparaţie cu stelele, ca nişte mari luminători. 
Totuşi multe stele sunt mult mai mari decât soarele nostru, iar 
luna este neînsemnată în comparaţie cu ole, dar nu şi pentru un 
observator terestru. Astfel, aşa cum este el văzut de pe pământ, 
soarele ne apare ca un luminator mai mare, care stăpâneşte 
ziua, iar luna ca un luminator mai mic, ce domină noaptea - 
Geneza 1: 14—18. 

Prima parte a Genezei arată că pământul putea să fi existat 
cu miliarde de ani înainte de prima „zi” a Genezei, deşi ea nu 
spune cu cât timp anume. Ea descrie însă care era starea 
pământului înainte de a fi început acea primă „zi”: „lar 
pământul era inform şi pustiu şi pe suprafaţa talazurilor 
adâncului era întuneric; şi forţa activă a lui Dumnezeu se mişca 
încoace şi încolo pe suprafaţa apelor”. 

— Geneza 1: C. 

Durata unei „zile” din Geneză? 

Cuvin tul „zi” utilizat în capitolul întii al Genezei, este 
considerat de către mulţi drept un interval de 24 de ote. Dar în 
Geneză: 

1 5 se spune că însuşi Dumnezeu a făcut o separare în cadrul 
zilei, delimitând două perio&de mai scurte, iar pe cea luminată 


a numit-o „zi”. — * 

În Geneză 2: 4 toate zilele de creare sunt numite o singură, 
„Zi”. „Aceasta este istoria cerurilor şi a pământului în timpul 
creării lor, în ziua (toate cele şase perioade de creare) în care 
IEHOVA Dumnezeu a făcutN pământul şi cerul”. 

Cuvântul ebraic yohm, tradus „zi”, poate desemna perioade 
de timp de lungimi diferite. Printre sensurile lui posibile, lucrarea 
Old Testament Word Studies (studii de lexic al Vechiului 
Testament), de Wiliam Wilson, îl include pe următorul: „Zi; 
exprimă în mod frecvent ideia de timp în general sau de timp 
îndelungat: o întreagă perioadă luată în considerare (...) 
(Cuvântul O zi mai exprimă şi ideea unor anumite evenimente 
extraordinare”. Această explicaţie din urmă par ie să fie 
aplicabilă „zilelor' de creare, deoarece, evident, ele au fost 
perioade în care se arată că s-au petrecut evenimente 
extraordinare. Este vorba, de asemenea, de perioade mult mai 
lungi decât un interval de 24 de ore. 

Capitolul 1 din Geneză utilizează în legătură cu perioadele de 
creare termenii „seara” şi „dimineaţa”. 

N u indică, oare faptul acesta că ele erau zile de 24 ore? 

Nu neapărat. În unele părţi oamenii se referă adesea la durata 
de viaţă a unui om cu expresia „zilele sale”. 

Ce spune Geneza? 

Ei vorbesc despre zilele părinţilor noştri sau despre zilele lui 
Shakespeare. Această durată de viaţă sau „zile” ale cuiva se 
poate spune că au subimpărţirii ca şi ziua obişnuită, putându-se 
vorbi despre „zorii” săi dimineaţa vieţii cuiva, ca şi despre 
„apusul” său sfârşitul vieţii lui. Astfel, dimineaţa şi seara din 
capitolul 1 al Genezei nu limitează nici ele sensul cuvântului „zi” 
la 24 de ore... 

Aşa cum este folosită în Biblie „ziua” poate include iarna şi 
vara. Trecerea anotimpurilor (Zaharia 14: 8) „Ziua secerişului” 
include mai multe zile (Vezi Proverbe 24: 13 şi Geneză 30: 14) O 
mic dos ani sunt asemănaţi eu o singură zi (Psalm 90: 4; Petru 
3:8; 10). „5^ iu a judecății” cuprinde mulţi ani (Matei 10:! %; 11: 
22—24). Ar păxva raţional să credem că „zilele” Genezei ar fi 
putut cuprinde, tot la fel, lungi perioade de timp, chiar milenii. 
Dar ce-a avut loc în cursul acelor ore de creare? Este oare 
ştiinţifică relatarea biblică privitoare la ele? Urmăriţi în cele ce 
urmează o trecere în revistă a acest or „zile”, aşa cum sunt ele 


prezentate în Geneză. 

Prima „zi” 

„! Să se facă lumină”. Atunci, s-a făcut lumină. Şi Dumnezeu a 
munit lumina Zi, iar întunericul l-a numit Noapte. Şi a ajuns să 
fie seară. Şi a ajuns să fie dimineaţă, o primă zi” - Geneza 1: 
3,5. 

Fireşte că soarele şi luna se aflau în spaţiu cosmic, cu mult 
înainte de această primă „zi”, dar lumina lor nu ajungea pe 
suprafaţa păinintului, astfel încât să poată fi văzută de un 
observator terestru. Acum, în această primă „zi”, evident că 
lumina a devenit vizibilă pe pământ şi, datorită mişcării de 
rotaţie a pământului în jurul axei sale, au început să se 
succeadă pe pământ, alternativ, zilele şi nopţile. 

În mod evident, lumina a a, părut printr-un proces progresiv, 
care a durat o perioadă mai lungă de timp, şi nu s-a produs 
instantaneu, ca aprinderea unui bec prin acţionarea 
întrerupătorului. Lucrul acesta este bine redat în traducerea 
Genezei efectuată de J. W. Watts. Acesta spune: „Şi lumina a 
venit treptat în existenţă” (A. Distinctive Translation of Genesis). 
Aceasta era lumina care provenea de la soare, dar soarele însuşi 
nu putea fi văzut prin norii care acopereau cerul. Aşadar, lumina 
care ajunge pe pământ era o „lumină difuză”, după cum arată 
un comentariu din Emphasised Bible- a lui lâotherham asupra 
versetului 3 din primul capitol al Genezei. 

„Ziua” a doua 

„Să fie o întindere între ape şi să se producă o separare între 
ape şi ape”. Atunci Dumnezeu a făcut întinderea şi a făcut o 
separare între apele care trebuia să fie dedesubtul întinderii şi 
apele care trebuia să fie deasupra întinderii. Şi aşa a ajuns să 
fie. Şi Dumnezeu a numit întinderea Cer”. 

— Geneza. 1: 6—8. 

În loc de „întindere”, unele traduceri utilizează cuvântul 
„firmament”. Pe această bază s-a acreditat părerea că relatarea 
Genezei a fost împrumutată din miturile despre creaţic care 
prezintă acest „firmament” drept o boltă metalică. Dar însăşi 
King James Version Bible (Biblia engleză versiunea Begele 
lacob), care utilizează cuvântul „firmament”, îl explica într-o 
notă. Marginală, prin.. Întindere”. 

Aceasta, deoarece cuvântul ebraic ragia, tradus prin 
întindere, înseamnă a întinde, a răspândi sau a extinde. 


Raportul Genezei afirmă că Dumnezeu a făcut întinderea dar 
nu ue spune cum uuuihe a făcut-o. Dar oricum, separarea 
prezentată în Geneză a avut loc şi era ca şi cum apele de sus ar 
fi fost împinse de la suprafaţă pământului. lar mai târziu, s-a 
putut spune „păsările să sboare pe întinderea cerurilor” după 
cum se declară la Geneza 1: 20. 

„Ziunv a treia 

„Apele de sub ceruri să se adune într-un singur loc şi să apară 
uscatul”. Şi aşa a ajuns să fie. Şi Dumnezeu a numit uscatul 
Pământ, iar reunirea de ape a numit-o Mări”. (Geneza 1” 9,10). 
Nici de această dată relatarea nu arată cum s-a petrecut lucru 
acesta. Fără îndoială că formarea zonei uscatului trebuie să fi 
implicat colosale mişcări tectonice. Geologii explică asemenea 
uriaşe transformări drept rezultat al unor catastrofe. Dar Geneza 
indică existenţa unei dirijări şi a unui control exercitat de către 
un Creator. 

În relatarea biblică în care Dumnezeu este prezentat chesti- 
onindu-l pe lov cu privire la cunoştinţele sale despre pământ, 
sunt descrise o serie de evenimente din istoria geologică a 
planetei, referitoare la dimensiunile ei, la masele de nori, la mări 
şi la modul în care uscatul a fost drept hotar în calea valurilor lor 
şi multe alte lucruri privitoare în gteneral la creaţie, evenimente 
care s-au desfăşurat pe parcursul a lungi perioade de timp. 
Printre altele, ase- mănând pământul cu o construcţie. Biblia 
spune că Dumnezeu l-a întrebat pe lov: „în ce au fost înfipte 
soclurile lui ca încastru, sau cine i-a pus piatra unghiulară?” lov 
38: 6. 

Este interesant faptul că, asemenea unor.. Socluri cu 
incastru”, scoarţa terestră este mult mai groasă sub continente 
şi chiar şi mai groasă sub lanţurile muntoase, intrând adine în 
mantaua inferioară, cum intra rădăcinile copacilor în sol. „Ideea 
ca munţii şi centinen- telo au rădăcini a fost cercetată de 
repetate ori şi dovedită valabilă”, afirmă Futnam's Geology. 
Crusta suboceanică nu are declt 8 km grosime, dar rădăcinile 
continentale pătrund până la circa 32 de km, iar rădăcinile 
munţilor pătrund de circa două ori mai mult. lar toate 
învelişurile pământului presează spre interior, din toate 
direcţiile, asupra nucleului pământului, acesta constituind, 
astfel, o mare „pintră unghiulară” de sprijin. 

Dar indiferent ce mijloace au fost utilizate pentru a se realiza 


apariţia uscatului, fapt important este că atât Biblia cât şi ştiinţa 
o recunosc drept una dintre etapele formării pământului. 

L'lantele de uscat în „ziua” a treia 

Relatarea biblică adaugă: „Să facă pământul să crească iarba, 
vegetaţia purtând sămânţa, pomi fructiferi producând rod 
conform speciilor lor, a cărui sămânță este în el, pe pământ. „Şi 
aşa să fie”. Geneza 1:11. 

Astfel, spre încheierea acestei perioade de creare, a treia la 
număr, au fost create trei mari categorii de plante de uscat. In 
acest moment lumina difuză trebuie să fi devenit suficient de 
intensă pentru a se putea produce procesul fotosintezei, 
indispensabil plantelor verzi. În paranteză spus, în acest loc 
relatarea nu menţionează toate, „speciile” care au venit în 
existenţă. Organismele microscopice, plantele acvatice şi altele, 
nu sunt specificate cu numele, dar probabil că ele au fost create 
în această „zi”. 

„Ziua” a patra 

„Să fie luminători în întinderea cerurilor, ca să facă o separare 
între zi şi noapte: şi ei trebuie să servească drept semne şi 
pentru anotimpuri şi pentru zile şi pentru ani. Şi ei trebuie să 
servească drept luminători în întinderea cerurilor, pentru a 
străluci pe pământ”. Şi aşa a ajuns să fie. Şi Dumnezeu a făcut 
cei doi luminători, luminatorul mai mare, ca să domine ziua şi 
luminătorul mai mic, ca să domine noaptea, precum şi stelele”. 

— Geneza 1:14—16, Psalm 136:7—9. 

Anterior în legătură cu „ziua” 'ântii a fost utilizată expresia 
„Să se facă lumină”. Cuvântul ebraic folosit aici pentru „lumina” 
este „Ohr, care înseamnă lumina în sens general. Dar în 
legătură cu „ziua” a patra cuvmtul ebraic se schimbă în ma'ohr', 
care înseamnă sursa de lumină. Într-o notă de subsol în legătură 
cu „Luminătorii”, Rotherham spune în a sa Emphasised Bible: 
'ân vers, 3' or ('ohr), lumina difuză”. El arată apoi în continuare 
că cuvântul ebraic ma'ohr' din versetul 14 însemna „sursa de 
lumină”. În „ziua” iuţii lumina difuză străbătea în mod evident, 
straturi succesive de „scutece” care înfăşurau pământul, dar 
sursele acelei lumini nu puteau fi văzute de către un observator 
terestru, din cauza straturilor de nori care acopereau pământul. 
Acum, în această a patra „zi”, lucrurile, evident, s-au schimbat. 

O atmosferă iniţial bogată. în bioxid de carbon se poate să fi 
creat condiţiile unui climat foarte cald pe întreaga suprafaţă a 


planetei. Dar creşterea luxuriantă a vegetației în cursul celei de- 
a treia zi şi de-a patra perioade de creare a absorbit o parte din 
această pătură de bioxid de carbon care păstra căldura. La 
rândul ei, vegetaţia elibera oxigenul care era indispensabil vieţii 
animale. 

Dacă ar fi existat acum un observator terestru, el ar fi fost în 
măsură să distingă soarele, luna şi stelele care aveau să 
servească „drept semne şi pentru anotimpuri şi pentru zile şi 
pentru ani”. (Geneza 1:14). Luna avea să indice scurgerea 
lunilor lunare, iar soarele trecerea anilor solari. Anotimpurile, 
care au avut în existenţă acum, în această a patra „zi” aveau să 
fie, fără îndoială mult mai temperate decât au devenit ele mai 
târziu - Geneza 1:15; 8:20—22. 

„Ziua” a eineea 

„Să mişune apale de o mişunare de suflete vii şi creaturi 
zburătoare să zboare deasupra pământului, pa faţa întinderii 
cerurilor”. Şi Dumnezeu a început să creieze marii monştri şi 
conform speciei lor. Orice suflet viu care se mişcă, de care 
mişună apele şi orice creatură zburătoare înaripată. - Geneza 1: 
20, 21. 

Este interesant de remarcat faptul că creaturile animale de 
care aveau să mişune apele sunt numite: „suflete vii”. Acelaşi 
termen este folosit şi pentru creaturile zburătoare care urmau 
să zboare deasupra pământului, pe faţa întinderii cerurilor. Şi în 
acelaşi termen sunt cuprinse şi formele de viaţă marină şi 
aeriană, de pildă monştrii mărilor, ale căror fosile au fost 
descoperite în ultima vreme de către savanţi. 

„Ziua a şasp; i” 

„Să producă, pământul suflete vii, potrivit speciilor lor: animal 
domestic şi animal care se mişcă şi fiară sălbatică a pământului, 
potrivit speciei sale! „Şi aşa a ajuns să fie” - Geneza 1: 24. 

Aşadar, în. „ziua” a şasea a apărut animalele terestre 
prezentate drept sălbatice şi domestice. Dar această ultimă „zi” 
încă nu se sfinţise. Urma încă să apară ultima şi cea mai 
remarcabilă,. Specie”: 

Apoi Dumnezeu a spus: „Să facem omul după imaginea 
noastră potrivit cu asemănarea noastră şi să ţină în supunere 
peştii mării şi creaturile zburătoare ale cerurilor şi animalele 
domestice şi tot. Pământul şi orice animal care se mişcă pe 
pământ”. Şi Dumnezeu a procedat la crearea omului după 


imaginea sa, l-a creat potrivit imaginii lui Dumnezeu; i-a creat 
sex bărbătesc şi de sex femeiesc” Geneza 1: 26, 27. 

Capitolul 2 al Genezei adaugă, evident, unele detalii. El nu 
este insă, aşa cum au dedus unii, o altă relatare despre creaţie. 
În contradicţie cu cea din capitolul 1. El revine asupra unui 
moment precis din cadrul „zilei” a treia, după apariţia uscatului, 
dar înainte de a fi fost create plantele de uscat, adăugind câteva 
detalii interesante cu privire la apariţia creaturilor umane: 
sufletul viu Adani, locuinţa sa edenică şi soţia sa Eva. 

— Geneza 2:5—9, 15—18, 21,22. 

Cele de mai sus ne sunt prezentate pentru a ne ajuta să 
înţelegem ce spune Geneza. Şi această relatare foarte realistă 
arată că procesul creator nu s-a desfăşurat doar pe parcursul a 
144 ore (Ci ori din 24), ci pe parcursul a multe milenii. 

De unde ştia scriitorul Genezei aceste lucruri? 

Mulţi oameni găsesc că este greu de acceptat această 
relatare' despre creaţie. Ei susţin că ea îşi are originea în 
miturile) desprel creaţie ale popoarelor antichităţii, în primul 
rând în acelea ale Ba- bilonului antic. Insă, potrivit observaţiei 
unui dicţionar biblic de dată recentă: „încă nu a fost descoperit 
niciun mit care să se refere în mod explicit la crearea 
universului”, iar miturile „se caracterizează prin politeism şi 
lupte pentru supremație între zeităţii în contrast evident cu 
inonoteismmul ebraic) al (Genezei) 1 şi 2. Cu privire la legendele 
babiloniene despre croaţie, membrii consiliului de administraţie 
de la British Museum au declarat „Concepţiile fundamentale ale 
relatărilor babiloniene şi ebraice sunt radical diferite”. 

„Din cele examinate până acum, relatarea despre creaţie, a 
Genezei apare ca un temeinic document ştiinţific. Ea dezvăluie 
apariţia principalelor grupe de plante şi animale, cu 
numeroasele lor varietăţi, care se reproduc numai „conform 
speciei lor”. 

Documentele fosile confirmă faptul acesta. Ele arată că, în 
realitate fiecare „specie” a apărut brusc, fără nici-o formă de 
tranziţie înrudită cu vreo „specie” anterioară, aşa cum pretinde 
teoria evoluţiei. 

Toată ştiinţa înţelepţilor Egiptului nu i-ar fi putut oferi lui 
Moise nicio cheie a cunoaşterii procesului de creaţie. 

Miturile despre creaţie ale popoarelor antichităţiii nu au nimic 
asemănător cu ceea ce a scris Moise în Geneză. 


De unde a aflat atunci Moise toate aceste lucruri? Eivident că 
de la cineva care a fost de faţă la acele evenimente ale creării. 

Calculul probabilității matematice ne oferă o puternică 
dovadă că relatarea despre creaţie din Geneză trebuie să fi 
provenit dintr-o sursă care dispunea de cunoaşterea deplină a 
evenimentelor. 

Relatarea consemnează 10 etape principale care se succedă 
în următoarea ordine: 1 - începutul; 2 - un pământ în stare 
primară, scufundat în întuneric şi înfăşurat în gaze grele şi apă; 
3 lumina; 4 - întinderea atmosfera; 5 - marile zone ale 
uscatului; 6 - plante terestre; 7 - luna, soarele şi stelele 
observabile în întindere şi începerea anotimpurilor; 8 - monştrii 
marini şi creaturile zburătoare; 9 - animale sălbatice şi 
domestice, mamiferele; 10 - omul. Ştiinţa confirmă că aceste 
etape au avut loc în această ordine generală. Ce şanse există ca 
acela care a redactat Geneza să fi nimerit din întâmplare 
această ordine? Tot atâtea câte ar exista de a scoate la 
întâmplare numerele de la 1 la 10, dintr-o cutie şi de a aşeza în 
ordinea consecutivă, cu ochii legaţi. Şansele de a face lucru 
acesta de la prima încercare sunt de 1 la 3.628.800! Aşadar ar fi 
total ne- realist să afirmăm că redactorul Genezei ar fi 
consemnat evenimentele, menţionate mai sus în ordinea 
corectă, fără să fi cunoscut de undeva faptele. 

PUTEA SĂ] APARĂ VIAŢA DIN ÎNTÂMPLARE? 

Când şi-a formulat teoria evoluționistă Darwin a admis că 
viaţa a fost creată de Dumnezeu dar numai în câteva forme sau 
chiar una singură. Cu privire la apariţia spontană a organismelor 
vii, se emite ipoteza că la început pământul a avut o atmosferă 
eoni- pusă, din bioxid de carbon, metan, amoniac şi apă. 
Datorită energiei solare, descărcărilor electrice şi erupţiilor 
vulcanice, aceşti compuşi simpli s-au descompus, pentru ca apoi 
să se recombine formând primii amino-acizi. Din aceşti 
aminoacizi care s-au acumulat în mare, şi prin combinaţiile 
dintre ei, au apărut compuşi organici, oceanul devenind o „supă 
organică”, dar încă fără viaţă. Apoi, în mod accidental a apărut o 
moleculă cu proprietăţi remarcabile, o moleculă care avea 
capacitatea de a se reproduce. Asemenea molecule noi s-au 
adunat şi apoi, tot în mod accidental, ele şi-au produs un înveliş 
protector format din alte molecule proteice cu care s-au 
înconjurat acestea servind drept membrană. Astfel se consideră 


că ar fi apărut prima celulă vie. Dar prăpastia dintre, lumea vie 
şi lumea ne- vie nu a putut fi înlăturată. Chiar şi primele 
organisme unicelulare care au o complexitate mare este greu de 
explicat că s-ar fi format în mod spontan. Astfel teoria 
evoluționistă susţine următoarele etape în evoluţia vieţii: 

1. — Atmosferă primitivă propice; 

2. — O concentrare în oceane de supe organice de molecule 
simple necesare vieţii; 

3.— Din această supă provin proteinele şi nucleotidele 
(compuşi chimici complecşi); 

4. — Apariţia membranei celulare; 

5. — Dezvoltarea unui cod genetic prin care primele fiinţe vii 
încep să se copieze. 

Dar aceste etape sunt oare confirmate de fapte 
incontestabile? 

1. Atmosfera primitivă în 1953, Stanley Miller, a reuşit 
printr-o descărcare electrică într-o atmosferă compusă din 
hidrogen, metan, amoniac şi vapori de apă, să producă câţiva 
dintre aminoacizi, dar el nu a putut obţine decât 4 aminoacizi 
din cei 100 ce intră în alcătuirea substanţei vii şi din care 20 
sunt absolut indispensabili vieţii. Sinteza compuşilor organici 
are loc numai în condiţii de reducere fără oxigen liber şi 
atmosferă iar în absenţa oxigenului orice, formă de proteină 
care s-ar fi putut produce, ar fi fost distrusă de razele cosmice 
(ultraviolete). 

2. S-îir îi putui crea p supă organică? 

Aceeaşi energie care ar fi descompus în atmosferă compuşii 
simpli, ar fi descompus şi mai repede orice aminoacid complex 
cart? S-ar fi format. S. Miller a reuşii cinteza celor patra 
aminoacizi de caro am amintii numai datorită faptului că i-a 
îndepărtat din raza descărcării electrice; dacă i-ar fi lăsat în raza 
de acţiune, scânteia electrică i-ar fi descompus. Dacă totuşi ar fi 
scăpat de acţiunea distrugătoare a razelor ultraviolete, şi ar fi 
ajuns în oceane, în apă im ar fi existat suficientă energie pentru 
a activa în continuare reacţiile fizice, căci apa inhibă dezvoltarea 
moleculelor mai complexe. Atunci aminoacizii, pentru a forma 
molecule mai mari, ar fi trebuit să iasă din apă, dar imediat ar fi 
fost distruşi de radiaţiile ultraviolete; descompunerea spontană 
este mult mai probabilă decât sinteza spontană. În afară de 
aceasta, există peste 100 de amiuoacizi ce intră iii alcătuirea 


substanţei organice. 20 fiind absolut indispensabili vieţii. Ei sâni 
de două forme: D (dextrogiri) iar alţii de forma L (levogiri). Dacă 
s-ar fi constituit din înlâinplare într-o teoretică supă organică, 
este mai mult decât probabil că jumătate ar fi fost dextrogiri şi 
jumătate levogiri, şi nu există nipi un argument care să ne arate 
de ce viaţa preferă una sau alta din aceste forme. Şi totuşi cei 
20 aminoacizi numiţi esenţiali pentru producerea vieţii sunt cu 
toţii lovogâri. Oum se poate că supă organică să fi unit 
accidental numai amino- ac-i zii levogiri? 

Probabilitatea de proteine spontane 

— Ce şanse ar fi avut aminoacizii să se unească şi să formeze 
o moleculă proteică? Evoluţioniştii admit că este o singură şansă 
la]0113 - adică un unu urmat de 113 zerouri; dar orice 
eveniment ce s-ar putea produce cu o şansă de numai 1 la 1050 
nu se poate produce niciodată. Dar în afară de proteine de 
construcţie mai sunt necesare şi proteine care accelerează 
reacţiile chimice din celulă numite enzime. Pentrii buna 
funcţionare a celulei sunt necesare aproximativ 2000 de astfel 
de proteine. Ce şanse ar fi putut avea aceste proteine ca să Se.. 
Formeze din întâmplare? Aceasta este de 1 la 1040000. Celula 
trebuia să fie învelită îritr-o membrană extrem de complexă 
formată din proteine, glucide şi lipide. Membrana celu- 

lară conţine canale şi pori care controlează, strict circulaţia 
între mediul extern şi ntracelular, a substanţelor nutritive şi 
pioduşilor de uzură a ionilor metalici, ş.a.m.d. 

5. Codul genetic 

Mult mai greu de obţinut sunt nucleotidele AM (acidul ribo- 
nucleic) şi ADN (acidul dezoxiribonucleic) care formează codul 
ge- netic. ADN-ul este constituit din 5 histone care se crede că 
silit implicate în dirijarea activităţii genelor. Şansa de a se forma 
în mod spontan numai o singură histonă este de 1 la 20100 - 
număr mai mare decât atomii din toate stelele şi galaxiile 
vizibile. Şi mai greu de explicat este originea codului genetic 
care este absolut necesar reproducerii celulei. In formarea lor, 
proteinele depind de ADN, dar ADN-ul, nu se poate forma fără 
proteine preexistente. Cine a i'ost întâi - proteinele sau ADN-ul? 
Răspunsul este unul singur: ele s-au dezvoltat paralel - au fost 
create! 

Nu dispunem de niciun laborator care să ne permită 
simularea evoluției mecanismului genetic. |n ciuda 


universalităţii codului genetic, mecanismul necesar pentru a-l 
face operanţ este mult prea complex pentru a fi putut apare 
dintr-o dată. 


FOTOSLXTEZA 
Celula primitivă trebuia să inventeze un fenomen fără de care 
nu ar fi putut exista viaţa - acesta este fenomenul de 


fotosinteză. În acest proces plantele cu ajutorul luminii solare 
absorb bioxidul de carbon şi elimină oxigenul necesar 
animalelor şi omului. Fenomenul fotosintezei nu a putut să fie 
reprodus în niciun laborator. Oxigenul format prin fotosinteză a 
putut crea şi o pătură de ozon care să protejeze viaţa împotriva 
radiaţiilor nefaste ale razelor ultraviolete. Aceasta se datoreşte 
tot întâmplării? 

Admiţând prin aburd că evoluţia, vieţii putea fi întâmplătoare, 
atunci evoluţia ar fi trebuit să lase în fosile forme de trecere 
treptată a unei forme de viaţă în alta. O altă formă de viaţă, mai 
evoluată, are nevoie de forme intermediare. Fosilele ar trebui să 
arate începuturi de noi membre sau de noi organe. La primele 
organisme vii, ar fi trebuit să se găsească cel puţin unele fosile 
care să prezinte apeste organe noi în curs de apariţie, în curs de 
evoluţie. Dacă numeroasele specii au apărut brusc, aceasta 
contrazice teoria evoluționistă, ori tocmai apariţia bruscă de noi 
specii este confirmată de fosile. 

Teoria evoluționistă afirmă că păsările au evoluat trecând prin 
forme de tranziţie din reptilă, dar nu s-a găsit nici măcar o 
singură urmă de această formă de tranziţie. Pe de altă parte, 
linia evolutivă a calului nu a fost niciodată rectilinie. Peştii apar 
brusc în documentele fosile, pălind că vin de nicăieri. Niciun 
peşte fosilă nu arată cum s-au dezvoltat oasele pelvienc ale 
amfibienelor. Există u prăpastie între amfibieni şi reptile; 
precum şi între reptile şi păsări. L'c de altă parte, reptilele au 
sânge rece iar păsările au sângi- cald şi capacitatea de a-şi 
menţine temperatura constantă; atât păsările cât şi reptilele 
depun ouă, dar numai păsările clocesc, ouăle, numai păsările au 
o zonă incubatoare în regiunea pectorală, o zonă lipsită de pene 
dar cu o reţea de vase sanguine foarte dezoltată, fapt care le 
permite să menţină ouăle la căldură. Veriga lispeşte de 
asemenea între om şi maimuţele mari. În ceea ce priveşte 
mutatiile, genetice care ar explica evoluţia vieţii în concepţia 
evoluţioniştilor mutaţiile sunt considerate că accidente în 


maşinăria genetică, ori consecinţele unui accident nu sunt 
benefice, (îi nefaste. Mutaţiile par a fi mai degrabă un proces 
distructiv decât unul constructiv. Dacă 1000 de mutații s-ar fi 
combinat la un singur individ încă tot nu ar li apărut o specie 
nouă. Mutaţiile confirmă următoarea regulă: formele de viaţă se 
reproduc numai conform speciei lor, oricât de importante ar fi 
mutaţiile genetice accidentale, ele nu provoacă transformarea 
unei specii în altă specie. 

EVOLUȚIE SAL CREAŢIE 

Vestigiile fosile de organisme veclii descoperite în roci nu 
dezvăluie un început simplu de evoluţie. Documentele fosile nu- 
prezintă nici-o urină a acestor etape preliminare în dezvoltarea 
organismelor pluiicelularej dinpotrivă rocile nu conţin mare lucru 
afară de bacterii şi câteva plante unicelulare, până când după 
circa trei miliarde de ani de progres imperceptibil, a avut loc un 
decisiv salt. Calitativ prin apariţia primelor creaturi pluricelulare 
pe pământ în urmă cu un miliard de ani. 

Astfel, la începutul perioadei numite cambrian, documentele 
fosile fac o spectaculoasă şi inexplicabilă schimbare. O mare 
varietate de creaturi marine perfect dezvoltate şi complexe 
dintre care multe cu cochilie dură apar atât de brusc încât se 
poate vorbi cu privire la această, epocă de o explozie a 
organismelor vii. Pornind de la începutul cambrianului şi în 
decurs de o perioadă de circa zece milioane de ani, toate 
grupurile principale de nevertebrate ce prezintă un schelet 
exterior îşi fac apariţia în modul ce' mai spectaculos şi cel mai 
diversificat care a fost înregistrat vreodată pe planeta noastră. 
Au venit în existenţă moluştele, spongierii, stelele de mare, 
animale asemănătoare homorilor numite triboliţi şi o mulţime de 
alte animale marine tot atât de complexe. 

De fapt unii triboliţi în prezent dispăruţi şi-au dezvoltat ochii 
mai complex şi mai eficienţi decât aceia pe care îi posedă 
oricare dintre antropodele de astăzi. 

Chiar Darwin a afirmat, că nu poate da un răspuns la 
întrebarea de ce nu există forme de tranziţie fosilizate, care să 
permită stabilirea unei filiaţii între această explozie de viaţă şi 
organismele care existau mai înainte. 

Remarcând declaraţia lui Darwin, despre modul abrupt în care 
grupe întregi de specii apar brusc, paleontologul Alfred S. Bomer 
scrie: mai jos de cambrian există straturi sedimentare groase în 


care ar fi de aşteptat în mod normal să se găsescă strămoşii 
formelor cambriene, noi însă nule găsim. Aceste straturi mai 
vechi sunt lipsite de viaţă în aşa fel încât în mod raţional s-ar 
putea spune că tabloul general este conform concepţiei unei 
creaţii speciale la începutul cambrianului. 

Darwin a. Afirmat: «le ce. Nu găsim depozite bogate în fosile 
aparţinând acestor perioade primitive anterioare epocii 
cambriene1? 

„Aceasta este o întrebare la care nu pot da un răspuns 
satisfăcător” şi nici noi astăzi nu putem da un răspuns 
satisfăcător a spus liomer. 

Aceste fapte l-au determinat pe biochâmistul D. B. Gower să 
facă următorul comentariu relatat de revista Times din Kent 
(Anglia), relatarea despre creaţie consemnată în Geneză şi 
teoria evoluţiei nu pot fi împăcate, una dintre aceste două teze 
trebuie să fie exactă, iar cealaltă falsă. Istoria povestită de fosile 
confirmă relatarea Genezei, noi nu am găsit în cele mai vechi 
roci, o serie de fosile care să confirme că au existat, 
transformări treptate de la cele mai primitive creaturi până la 
formele de viaţă cele mai dezvoltate. Dimpotrivă în aceste roci 
vechi au apărut brusc specii complexe şi s-a constatat abbenţa 
totală a fosilelor de tranziţie între specii. 

Zoologul Harold Coffin trage concluzia că teza potrivit căreia 
marile forme de viaţă sunt rezultatul unui act de creaţie brusc 
concordă cel mai bine cu faptele. 

Documentele dezvăluie că speciile supraviețuiesc în mod 
obişnuit până la o sută de mii de generaţii, sau un milion, sau 
chiar mai mut, fără însă să evolueze prea mult, după naşterea 
lor ce În mai multe specii, nu suferă decât o neînsemnată 
evoluţie înainte de a s< * stinge. Comentând descoperirea unei 
muşte fosilizate de aproximativ 40 miliarde de ani dr. George 
Poinar jr. Declară că anatomia internă a acestor creaturi, este 
uimitor de asemănătoare cu aceea a muştelor care trăiesc 
astăzi. Acelaşi lucru este constatat şi în cazul plantelor, în 
straturile geologice fosilizate a numeroşi arbori şi arbuşti se 
găsesc foarte puţine deosebiri faţă de frunzele aceloraşi plante 
existente în zilele noastre: stejar, nuc, viţă de vie, magnolie, 
palmier şi altele. Lipsesc documentele fosile în care să găsim 
vreun organism care să prezinte oase sau organe parţial 
formate care să poată fi considerate drept începuturi ale unui 


nou caracter. Există oare vreo fosilă de pasăre, care să prezinte 
un cioc doar pe jumate dezvoltat dintr-un maxilar de reptilă? Ne 
arată fosilele unui peşie în curs de a dezvolta oase pelviene 
proprii amfibienilor sau schirnbându-şi înotătoarele 111 picioare 
labe şi degete proprii aceloraşi ani- fibieni? Ele nu s-au găsit. 

Teoria evoluționistă a lui Darwin nu poate explica cum 
păsările au descins din reptile, mamiferele din primele 
patrupede,  patrupedele din peşti, vertebratele, din 
nevertebrate. In aceea ce pliveşte marile’ maimuțe actuale, ele 
par a veni de nicăieri, nu au niciun trecut şi nici arhive fosile. 

Omul modern apare brusc în documentele fosile, (Jould în 
cartea sa. The mismeasure of man' scrie: nu avem nici-o dovadă 
a linei transformări biologice în capacitatea sau structura 
creierului de la apariţia lui Homo Sapiens în arhivele fosile în 
urmă cu circa cincizeci de mii de ani. Cartea. The Univers 
Within ridică întrebarea: ce anume a determinat evoluţia să 
producă întocmai ca peste noapte un om modern cu creierul sau 
excepţionall? Teoria evoluţiei nu dă nici-un răspuns. Concluzia 
este unică, viaţa nu este rezultatul unei evoluţii ea a fost creată. 
Viaţa a fost creată în numeroase 'forme, ca tipuri de familii 
distincte, fiecarc formă de viaţă s-a putut multiplica într-o mare 
varietate în interiorul speciei sale fără să poată trece vreodată 
frontiera care separă diferite specii. Dinstincţia din- tio diferite 
specii este asigurată printr-un echipament genetic unic, propriu 
fiecărei specii. Dar în afară de faptele care confirmă teza 
creaţiei există multe dovezi ale existenţei unui creator, gândiţi- 
vă la toate lucrurile extraordinare ca formă şi complexitate care 
se pot observa pe pământ şi în univers, toate acestea dovedesc 
existenţa, unei inteligenţe supreme. 

IXSTIXCTUL —MIRACOL IX LUMEA PĂSĂRILOR 

ÎNSUŞI CH. DARWIN a afirmat: „Șu aș intenționa, să cercetez 
originea facultăților mintale”. Noi nu putem să găsim nici uu 
răspuns când ne întrebăm cum s-ar fi putut dezvolta un 
comportament instinctiv şi cum a putut să devină ereditar. 

Instinctul este o înţelepciune programată înainte de naştere. 
Multe instincte sânt- atât de uimitoare încât dezvoltarea lor ar 
părea cititorului o dificultate suficientă pentru a răsturna toată 
teoria mea. 

Nici savanții de astăzi nu pot da un răspuns la această 
întrebare. Materialul genetic nu furnizează niciun element care 


să fie capabil să permită originea şi transmiterea facultăţilor 
mintale. Pe de altă parte atunci când se cercetează misteriosul 
instinct al migra- ţiei la păsări, nu încape nicio îndoială că 
fenomenul este evolutiv, că se transmite de la părinţi la 
descendenţi. Acest instinct nefiim! Înscris în codul genetic, cum 
se poate transmite? Conform părerii generale, migraţia este o 
conduită instinctivă dependentă de experienţe anterioare, este 
ceea ce a învăţat într-o altă trăire anterioară, înmagazinată în 
spiritul lor. Rânduniea arctică parcurge 35.000 km de la Cercul 
Polar Artic, la Polul Sud în anotimpuri când amitele poluri îi oferă 
hrană din abundență. Fapt ce l-a făcu pe omul de ştiinţă să pună 
următoarea întrebare: „cum au putut aceste păsări descoperi 
surse alimentare la o aşa distanţă una de alta? 1' 

Pasărea numită Dendroica striata care cântăreşte aproximativ 
'20 g, când vine toamna părăseşte Alaska, poposeşte pe coasta 
de est a Canadei, unde în aşteptarea unui curent rece mănâneă 
acumulând un strat de grăsime; la sosirea curentului de aer, ea 
îşi ia zborul, dar cu toate că locul ei de destinaţie este America 
de Sud, ea se îndreapt ă mai înt. Îi spre Africa şi numai după 
aceea, deasupra Atlanticului la aproximativ 6.000 m altit udine 
întilneşteun curent dominant care o transportă în America de 
Sud. De unde avea ea cunoştinţă că Irc- Imie să aştepte un front 
de aer rece - semn că va avjea vreme bună şi vânt clin spate? 
De ce se înalţă ca atât de sus unde aerul este rarefiat şi rece 
aşa încât conţinutul în oxigen scade cu 50% şi de unde ştie că 
tocmai la această altitudine întâlneşte un curent favorabil care 
vine din direcţie opusă ca să o transporte în America de Sud? În 
acest zbor de peste 4.000 km deasupra mării ea se ghidează 
numai după instinct. 

Misterioasă pasăre numită Colibri, care cântăreşte numai 3 g, 
traversează Golful Mexic şi parcurg» aproape 1.000 km bătând 
aerul cu micile sale aripioare cu o frecvenţă de 75 de bătăi pe 
secundă, adică mai bine de 6.000.000 de bătăi în 25 de ore şi 
aceasta fără pauză. 

În alte cazuri migrarea păsărilor tinere pentru prima dată în 
viaţa lor se face fără a fi însoţite de adulţi. Astfel cucul cu coadă 
lungă parcurge o distanţă de 6.500 km spre insulele din Pacific 
spre a-şi putea întâlni acolo părinţii plecaţi mai inainie. 

Pasărea numită Furtunar - migrează din Ţara Galilor până în 
Brazilia părăsindu-şi puii care la rândul lor pornesc după părinţi, 


«lar numai atunci când pot zbura, deci mult mai târziu; călătoria 
lor «lurează 16 zile, timp în care parcurg 700 km pe zi. 

Pinguinii Adelie, care nu pot zbura şi se deplasează mergând 
pe jos sau înotând, au fost duşi la o distanţă de aproximativ 
1.900 km de colonia lor; când li s-a dat drumul ei s-au orientat 
imediat mai întâi spre mare unde s-au hrănit şi apoi s-au 
îndreptat spre colonia c, arc le aparţinea. Cum se pot ei orienta 
pe durata nopţii polare ; Singurul răspuns care se poate da, este 
că toate aceste păsări păstrează amintirea unei alte vieţi a lor 
care a rămas înmagazinată în spiritul lor. Păsările au de fapt un 
fel de „hartă” în capul lor care le permite să ştie punctul de 
plecare şi punctul de sosire. 

Inţelepciunea instinctivă nu o găsim numai la păsări. Milioane 
de termite oarbe îşi sincronizează munca pentru a-şi construi 
locuinţele complexe şi pentru a le dota cu aer condiţionat. Din 
ce cunoştinţe? 

Un] păianjen care trăieşte într-un clopot de imersiune sub 
apă, ştie că atunci când i s-a terminat oxigenul trebuie să facă o 
gaură în clopoţelul subacvatic pentru evacuarea aerului viciat, 
astupând-o imediat şi introducând o nouă. Rezervă de aer 
proaspăt. 

O anumită varietate de gândac, după ce îşi depune ouăle sub. 
Scoarța unei ramuri de mimoză, se îndreaptă pe ramură spre 
trunchi până la o distanţă de 30 cm şi acolo face o incizie în 
scoarţa ramurii, de jur împrejurul acesteia, pentru ca ramura să 
se usuce deoarece ouăle ei nu ecluzionează decât în lemn uscat. 

Puiul de cangur care se naşte orb şi aproape în stare larvată, 
pentru a supravieţui trebuie să se caţere cu propriile sale forţe 
pe pielea abdomenului mamei sale, să găsească singur 
marsupiul, să intre în acesta şi să se instaleze-la sfârcul unei 
mamele. Cine îl face să procedeze astfel? Instinctul. 

Şi astfel de exemple se pofr da nenumărate. Toate aceste 
vieţuitoare au o înţelepciune instinctivă. Cum s-a putut elabora 
şi transmite din generaţie în generaţia această complicată 
cunoştinţă instinctiv f Oamenii nu o pot explica. Evoluţia ei nici 
atât. Şi totuşi, această inteligenţă şi o astfel de înţelepciune 
presupun o minte in- ţeloptă, un creator inteligent şi priceput. 

INSTINCTUL DE CONSTRUIRE A CORURILOR LA PĂSĂRI 

Scriitorul G. Lî. Taylor afirmă: Nu există nici cel mai mic 
indiciu, că mecanismul genetic ar putea transmite vreun 


program comportamental specific, cum ar fi operaţiile necesare 
construirii unui cuib.. Ou toate acestea înţelepciuna instictivă 
necesară construirii unui-cuib, este transmisă, nu învățată, iată 
câteva exemple., pasărea rinocer din Africa şi Asia, femela 
zideşte cu argilă intrarea scorburii unui arbore, lăsând doar un 
orificiu prin care intră apoi înăuntru, acum masculul este acela 
care îi cară noroiul cu care femela închide restul orificiului, 
lăsând doar o mică deschizătură prin care masculul o va hrăni 
pe ea şi puii ce vor ieşi din ouă, când masculul nii mai reuşeşte 
să procure hrană suficientă femelă sparge peretele şi iese afară. 
De data aceasta spărtura este reparată de pui, în timp ce ambii 
părinţi le aduc hrana. După câteva săptămâni puii sparg 
peretele şi părăsesc cuibul. Şu este această dovadă unui proiect 
special? 

Pinguinul imperial, este dotat cu un cuib încorporat, în timpul 
iernii antarctice femela depune un ou, pentru ca apoi să se ducă 
la pescuit timp de două sau trei luni. Masculul îşi pune oul 
deasupra labelor bogat vascularizate acoperindul cu o cută a 
pielii abdomenului, la scurt timp după ieşirea puiului din ou, 
mama se întoarce cu stomacul plin de hrană pe care îl 
regurgitează pentru ei. Acum este Jindul masculului să se ducă 
la pescuit pentru aşi recăpăta puterile, iar mama îşi pune puiul 
pe labe, acopermdu-l cu cuta propriului ei cuib incorporat. — - 
-a 

Pasărea ţesător din Africa se foloseşte de iarbă şi tot felul de 
fibre pentru aşi construi un cuib suspendat. Ea execută din 
instinct diverse feluri de împletituri şi noduri. Unii ţesători 
construiesc adevărate aglomerări de cuiburi, o construcție 
colectivă prinsă de ramurile groase ale arborilor, prevăzând-o cu 
un acoperiş comun din paie, cu un diametru de 3 m sub care 
cuplurile de păsări adaugă cuib lângă cuib, fără a depăşi insă 
suma de 100 de cuiburi. Aceste exemple de construire de 
cuiburi de către tasări, ar putea continua la nes- fârşit. Acest 
instinct este înscris şi transmis în memoria spiritului acestor 
păsări, transmitere ce se face prin reîncarnările lor succesive. 

MIRACOLUL MJMIT OM | 

CEA MAI EVOLUATA FOBMA a materiei din câte. Se cunosc o 
formpază creierul uman. În fiecare secundă el primeşte circa 
100.000.000 de biţi sau unităţi informaţionale transmise prin 
diferite organe de simţ. Ştiind că în mod conştient noi nu putem 


medita la două lucruri în acelaşi timp, cum poate creierul să 
trieze aceste milioane de mesaje pe care le primeşte in' acelaşi 
timp? Aceasta este numai una din uimitoarele facultăţi ale 
creierului uman. 

În interiorul trunchiului cerebral există o reţea nervoasă de 
cea. 5—6'cm lungime şi având grosimea degetului mic oare se 
numeşte substanţă reticutară. Aceasta controlează milioane de 
mesaje Ħ• care. Sosesc la creier blocându-le pe cele lipsite de 
importanţă şi se- lecţionindu-le pe cele ce merită a fi trimise 
scoarţei cerebrale. Din cele 100.000.000 unităţi informaţionale 
pe secundă doar aproximativ câteva sute ajung pe scoarță. 
Creierul este parcurs de unde care îl traversează de 8 până la 
12 ori pe secundă. Acest unde produc perioade de înaltă 
sensibilitate în care creierul înregistrează semnalele cele mai 
puternice şi acţionează în consecinţă. Piin aceste unde creierul 
se  autoanalizează oprindu-se doar asupra informaţiilor 
esenţiale. Incontestabil, felul cum funcţionează creierul rămâne 
un mister, el însuşi fiind componentul cel mai misterios al 
miracoului care este omul însăşi.. 

Dar miracolul începe în viaţa intrauterină. La 3 săptfunâni - 
după concepere, când încep să se formeze primele celule 
cerebrale, ele se înmulţesc în salturi producând uneori până la 
200.000 de celule pe minut. Greierul uman îşi triplează volumul 
în primul an de viaţă. Neuronii (celulele nervoase) nu sunt uniţi 
între ei, conexiunile se fac prin substanţele chimice ce 
acţionează asupra prelungirilor celulei numite axoni şi asupra 
unor ramificații numite dendride. În neuroni aceste semnale 
sunt electrice, iar în spaţiile dintre neuroni sunt chimice, aşadar 
transmiterea semnalelor este de naturi electro-cliimică. 

Nu se cunosc ce schimbări fiziologice se produc în creier în 
timpul fazei de învăţare. Pe măsură ce învăţăm, conexiunile 
nervoase se măresc, ' iar substanţele chimice, care umplu 
spaţiile dintre neuroni, se eliberează în cantităţi mai mari. 
Creierul ca şi muşchii se fortifică prin exersare, facultăţile 
mintale dacă nu sunt folosite se atrofiază. Afirmația biblică 
(Evrei 5: 14), potrivit căreia lucrurile profunde sunt mai uşor 
înţelese de către persoanele mature, care prin întrebuințare și- 
au exercitat facultatea de percepţie, este adevărată. 

Pe de altă parte, este cunoscută metodă de deprivare 
senzorială sau de spălare a creierului pe care regimurile 


totalitare o folosesc ca un fel de tortură psihică, când omul fiind 
izolat într-o celulă, neprimind niciun fel de informaţii, după un 
timp îşi pierde toate facultăţile psihice reaeţionând numai după 
instincte animalice, pierzându-şi în totalitate personalitatea. 

Este foarts importantă repartiţia conexiunilor dintre. Neuroni. 
Majoritatea acestora sunt stabilite cu precizie în stadiul primar 
al dezvoltării. Sunt, zone cu circuit precis plasate în tot sistemul 
nervos. Modul cuin aceste circuite au fost plasate, constituie o 
problemă nerezolvată, numărul lor fiind de ordin astronomic. 

Creierul uman poate forma un milion de miliarde de 
conexiuni. Cari Sagan afirmă că informaţiile pe care creierul le- 
ar putea acumula ar umple 20.0tK).000 de volume, ceea ce-ar 
reprezenta totalul celpr care se află în cele mai mari biblioteci 
din lume. 

Cea mai evoluată parte a creierului este scoarţa cerebrală, I'n 
strat de 4,5 mm grosime ca.ro ia forma cutiei craniene şi care 
prezintă nişte adâncituri numite eircuinvoluţiuni cerebrale. 
Depliat, cortexul formează o suprafaţă de 20 decimetri pătraţi 
cu aproximativ 1.000 de km de fire de conexiuni pe cm pătrat. 

Creierul uman este dotat cu aptitudini înascutc necesare 
formării intelectului. Omul poate să-şi programeze singur 
capacităţile intelectuale în funcţie de cunoştinţele dobândite, de 
valorile noastre morale, de împrejurări şi de obiective le 
urmărite. Creierul uman este programat de mic pentru 
dezvoltarea limbajului; el nu este cablat pentru o anumită limbă, 
un om puţind învăţa mai multe limbi. Ar putea oare această 
uimitoare facultate a omului să fie consecinţa unei evoluţii 
pornind de la grohăitul animalelor? Nu există un limbaj primitiv. 

— Originea limbajului rămâne unul dintre cele mai decon- . 
Certante mistere ale creierului. Cu cât căutăm să înţelegem mai 
mult procesul limbajului, cu atât acesta devine mai misterios. 
Lucrul acesta nu este un mister pentru cei ce văd mâna unui 
creator care „a cablat” anumite circuite din creierul uman 
pentru ca aceştia să poată vorbi. 

Biblia ne relatează faptul că Apostolii lui Isus nu cunoşteau 
decât limba ebraică, dar în ziua cincizecimii, deasupra lor 
spiritul lui Isus a apărut sub forma unor limbi de foc spunându-le 
că din acel moment pot vorbi în limba tuturor popoarelor - lucru 
care p-a şi întâmplat, Apostolii mergând apoi în diverse ţări şi 
propovăduind Evanghelia. Este aşa zisa vorbire în limbi descrisă 


în Biblie. Această evocare o întâlnim la Penticostali în şedinţele 
lor. 

Creierul uman este dotat cu un potenţial mult mai mare decât 
acela folosit pe parcursul vieţii umane. El ar putea primi şi 
memoriza toate cunoştinţele ce i se transmit actualmente şi 
chiar de un miliard de ori mai mult. Pentru ce a produs evoluţia 
acest surplus i Este unicul exemplu existent, când 6 specie este 
dotată cu un organ pe care nu a învăţat încă cum să-l 
folosească. Cum se poate împăca faptul acesta cu cea mai 
elementarâ'teză evoluționistă, conform căreia selecţia naturală 
înaintează lent, cu paşi mici? lar dacă omul a fost dotat cu 
facultatea de a învăţa la infinit înseamnă că el a fost conceput 
să trăiască pentru totdeauna? Toate capacităţile intelectuale ale 
omului reflectă o inteligenţă superioală; luciul acesta este în 
aimonie cu Geneza din Biblie (1: 22) unde citim că Dumnezeu a 
procedat la crearea omului după imaginea sa. 

Altruismul specific speciei umane este un alt aspect care dă 
de gândit evoluţioniştilor; ei spuu că tot ceea ce a evoluat prin 
selecţie naturală este neapărat egoist. 

Ovulul fecundat în uterul viitoarei mame poartă inseiise în el 
toate părţile corpului uman: inimă, plămâni, rinichi, ochi, urechi, 
braţe, picioare, uimitorul creier; toate'organele sunt înscrise în 
codul genetic 'al oului fecundat, dar acest cod mai cuprinde şi 
un program intern, un ceas biologic care măsoară exact timpul, 
ordinea în care vor apare diferite organe, fiecare, apărând la 
momentul potrivit. Acest fapt a fost' cunoscut de Biblie aproape 
cu 3.000 de ani înainte că savanții să fi descoperit codul 
genetic. 

ESTE ItlilLIA INSPIRATĂ DE DUMNEZEU? 

BIBLIA AFIRMA EA ÎN SAŞI că este o carte inspirată de 
Dumnezeu (2 Timotei 3: 1G), ea a fost scrisă şi redactată În 
cursul unei perioade de circa 1.500 de ani de mai mulţi profeţi 
fiind încheiată cu. Circa 2.000 de ani în urmă. 

Biblia spune că Dumnezeu întinde nordul deasupra locului vid 
suspendând pământul pe nimic (Lov 2ti: 7) fapt care este în 
deplină armonie cât cele mai recente cunoştinţe privind 
pământul, legile gravitaţiei şi ale mişcării. Cum a ştiut lov luciul 
acesta când în acea perioadă a scrierii Bibliei existau idei 
fantastice despre configuraţia pământului în spaţiu? Ideea că 
pământul ar fi de formă sferică nu a fost acceptată decât în 


timpurile noastre, Biblia afirmă aceasta insă cu mii de ani 111 
urmă. 

După cum arată Biblia, un diluviu universal a acoperit în zilele 
lui Noe cei mai înalţi munţi şi a nimicit pe toţi oamenii care nu 
se aflau 111 arca lui (Geneza 7:1—24). Mulţi au făcut haz de 
această relatare, şi totuşi, pe cei mai înalţi munţi se găsesc 
scoici marine; s-au găsit un mare număr de fosile şi de schelete 
în îngrămădiri, de sedimente noroioase îngheţate, multe dintre 
aceste animale conservate perfect, unele stiud încă în picioare 
sau în genunchi. Din satelit se pare că a fost văzută imaginea 
unei încrustaţii de mărimea corăbiei lui Noe în gheţurile de pe 
muntele Ararat. Isac Newton afirmă că nicio ştiinţă nu este mai 
bine demonstrată decât religia Bibliei. 

Ca un semn al convenției pe care a încheiat-o Dumnezeu (le- 
hova) cu Avraam, acesta i-a spus că orice copil de sex bărbătesc 
la vârsta de 8 zile trebuie să fie circumcis. Biblia, nu explică de 
ee tre-' buio ca oircumcizia să fie făcută în a 8-a zi, dar astăzi se 
ştie că abia în a 8-a zi copilul dispune de cantitatea de vitamină 
K, corespunzătoare pentru coagularea sângelui şi tot la această 
dată apare şi cea mai mare cantitate de protrombină, o altă 
substanţă care intervine în procesul de coagulare.. Aceasta este 
o simplă coincidenţă! Fireşte că nu! Este vorba de o cunoştinţă 
pe care o deţinea un spirit înţelept. 

Avraam avea 99 de ani când s-a circumcis iar fiul său Ismail, 
13 ani. Avraam a conceput pe Ismail cu o servitoare egipteană, 
numită Hagar, de acord cu soţia lui, Sară, care era sterilă; dar la 
99 de ani, Sara rămâne însărcinată şi îl naşte pe Isac. 
lyaşterealui Isţtc a dus la repudierea lui Ismail şi a mamei, sale- 
Hagar, ceea ce determină, pentru totdeauna separarea semiţilor 
eircumcişi, ki arabi - fiii lui Ismail şi evrei - fiii lui Isac. 

BIBLIA ŞI ISTORIA 

Criticii spuneau că Biblia nu putea fi scrisă în cpoca respectivă 
pentru că nu era cunoscut scrisul. Dar sunt dovezi caro atestă, 
că scrierea era un lucru obişnuit cu mult înainte de epoca lui Moi 
se. Istoricitatea Bibliei a fost de repetate ori confirmată prin 
descoperiri ulterioare. De exemplu, regele Sargon nu a fost 
cunoscut decât din descrierea biblică (Isaiia 20:1). Această 
relatare nu ora cunoscută în istorie şi se considera că. Mi era 
reală. Săpăturile arheologie? Au scos la lumină ruinele măreţului 
palat al lui Sargon la Kliovsabad, inclusiv inscripţii care vorbesc 


despre regalitatea acestui monarh. Una dintre aceste inscripţii 
privitoare la Sargon era cunoscută numai din Biblie: „Am asediat 
şi ani cucerit Samaria şi am dus în captivitate 27.290 de 
locuitori ai acesteia”. Relatarea biblică ă acestui eveniment este 
consemnată la 2 Regi (17: 6). Unde se spnne:,. In al nouălea an 
al lui Oseea, Regele Asiriei a capturat Samaria şi l-a dus pe 
Israel în exil”. 

Biblia spune că Senacherib a fost ucis de către doi fii ai săi, 
Adramelec şi Sareţer (2 Regi 19: 36,37), în schimb potrivit 
relatării _ regelui babilonian Sabonid şi celei a preotului 
babilonian Beiosus din secolul al Ill-lea î.e.n. Nu ar fi fost 
răspunzător decât un singur fiu al lui Senaeherib. Care dintre 
acestea este corectă? 

Comentând descoperirea. Recentă a prismei fragmentare a lui 
Esar - Hadon care l-a succedat la tron pe tatăl său Sonacheiib, 
istoricul Philip Biberfeld scrie că numai relatarea biblică s-a 
dovedit a fi exactă. Într-adevăr regele Senaclierib fusese ucis de 
către cei doi fii ai săi. 

Timp de aproape 1.900 de ani. Pilat nu a existat decât îi: - 
paginile Evangheliei şi în vagi amintiri ale istoricilor romani şi 
iudei. Dar în 1961, o expediţie arheologică italiană a procedat la 
excava- rea ruinelor teatrului antic din Cezareea şi pe unul din 
pereţi s-a găsit inscripţia: „Caesaiuensibus Tiberium Pentium 
Pilatus Praefec- tus ludaeae” (Locuitorilor Cezareei Ţil>eriu 
Pontius Pi lat - perfect a Îi: deiei). Pentru prima oară exista o d n 
adă epigrafică contempo- rană lui Pilat care confirmă existenţa 
omului ce ordonase crucificat rea hfî C'ristos (loan 10: 13—) 
(Fapte 4:23) - Multe alte descoperiri au confirmat faptele 
relatate de Biblie, exaetitetea istorică a Bibliei. 

Armonia internă a Bibliei atestă că c a are un autor divin, una 
şi aceeaşi temă forate precisă, se află înscrisă în cele 66 de cărţi 
care constituie Biblia; deşi această Biblie a fost scrisă de 44 
scriitori divergi, acelaşi mesaj fundamental este pus în evidenţă 
de la început şi până la sfârşit. Nu dă oare faptul acesta 
greutate afirmației Bibliei. Că oamenii au vorbit ou Dumnezeu în 
timp ce erau purtaţi de Spiritul Sfânt (2 Petru 1: 20-2. —.)? 

Confirmarea faptului că Biblia a fost inspirată de Dumnezeu o 
aveiu şi atunci cârul ne referim la prezicerile cu exactitate pe 
care le relatează profeţii din Biblie. Cinci voi descrie -capitolul 
despre mecliuin şi mediumnitate, voi arăta că aceste premoniţii 


sunt expresie ale fmterii spirituale. 

Printre profeţiile arătate în Biblie este şi căderea Tirului - oraş 
important al fenicienilor, ostil faţă de israel. Prin profetul 
Ezechiel, lekova (Dumnezeu la evrei) a prezis distrugerea 
completă a acestui oraş cu 250 de ani înainte de- producerea 
evenimentului. Mai mult decât atât, el a prezis şi numele regelui 
şi numele naţiunii care avea. Să asedieze Tirul şi anume: 
Nabucodonosor - regele Ba- bilmului. Ezechiel (26: 3—5,7). 

La râudul său, profetul Zaharia (9:4) a prevăzut distrugerea 
completă a acestui oraş de către Alexandru cel Mare, cir 150 de 
ani mai înainte de acest eveniment - se ştie că distrugerea 
Tirului de către Alexandru Maeedon a avut loc în anul 332 î.e.n. 

Ducerea evreilor captivi în Babilon a fost prevăzută de 
profetul Eremia cu 40 de ani mai înainte, iar de către profetul 
Isaiă cu 150 de ani mai înainte. Eremia a prezis reîntoarcerea 
evreilor după 70 de ani de deportare, prevăzând chiar şi 
înfrângerea Babilonului de către regele persan Cirus care i-a 
restabilit pe iudei în patria lor. Cinci Babilonul era încă foarte 
puternic, Biblia a prevăzut că va fi învins de un berbec cu două 
coarne care îi reprezenta pe regii Mediei şi Persiei (Daniel 8: 20). 
Aceasta s-a confirmat, mai târziu când Grecia a înfrânt Persia în 
anul 332 î.e.n. Prin Alexandra Maeedon. 

Moartea lui Alexandru Macedon are loc în oraşul Babilon iar 
vastul eău imperiu întins pe o distanţă de 10.000 de kilometri a 
fost împărţit între patru generali ai săi: Seleucos Nicador, 
Casandu - Ptolomeu şi Lysimachos - exact cum prevăzuse 
Biblia. 

Numeroase profeţii biblice au prezis naşterea lui Isus Cristos 

Isus - ca. Fiu al lui Dumnezeu, nu şi-a putut decide propria-i 
naştere în tribul lui luda, sau ca descendent al lui David, nu a 
putut să dirijeze cursul evenimentelor care au dus la naşterea sa 
în oraşul Betleheem. Nu a aranjat să fie trădat în schimbul a 30 
de piese de argint, cum bine ştim că a făcut luda, să, fie scuipat 
de duşmanii săi, să, fie batjocorit în timp ce atârna de stâlpul de 
execuţie, să fie străpuns dar fără să-i fie zdrobit niciun os. 

Din viaţa lui Isus se ştie că după arestarea lui de către 
sanhedrinul evreiesc a fost condamnat la moarte prin răstignire: 
el a fost răstignit la ora 12 iar la ora 3 a murit; de altfel 
momentul morţii lui este însoţit de o eclipsă de lună şi de un 
mare cutremur de pământ -, deşi în mod normal supliciul dura 


la cei răstigniţi 2—3 zile; soldaţii romani l-au'străpuns eu sulița 
să vadă dacă a murit iar oasele lui nu au mai fost zdrobite aşa 
cum se întâropla. Cu alţi crucificaţi. 

Toată viaţa lui Isus - de la, naştere şi-până la înviere, a fost 
prevăzută de mai mulţi profeţi: Mică (5: 2), Luea (2:1—7), Zaha- 
ria (11: 12), Matei (26:15), Isaia (50: 6), Zaharia (12:10). După 
moartea sa, cămaşa lui a fost trasă la sorţi de către soldaţii 
romani, acest (Ucru a fost prevăzut de profetul Matei (2: 35), şi 
Psalm (22:18). Cămaşa lui Christos se află la Torino, pe ea 
făcâmhi-se nenumărate cercetări care atestă exact vechimea ei 
de 2000 de ani, fiind expusă în ultimii ani chiar cercetării cu 
carbon radioactiv. S-au făcut cercetări chiar asupra petelor de 
sânge de pe cămaşă oxmstatându-se că el aparţinea grupului 
de sânge AB din sistemul ABO. Cercetând cămaşa lui Ohristos 
prin fotografii Qombinate de calculatorul electronic care permit 
să se obţină fotografii în trei dimensiuni s-au obţinut imagini 
imprimate în negativ a unui supliciat având 8tiginatele răstignirii 
pe cruce imprimate pe pânză. 

Chiar Isus a prezis distrugerea, lerusalimului, dar nu numai 
atât, ci şi felul îu care vor proceda legiunile romane la 
distrugerea lui. Isus a prevăzut şi prima încercare de cucerire a 
lerusalimului de către generalul Cestius (îallus în anul 66 e.n. 
Precum şi distragerea lui totală de către generalul Titus în anul 
70 e.n. Care a omo- rât circa 1.100.000 de evrei şi a luat în 
captivitale, 97.000 distnigând templul din oraşul lerusalim. 

Primul răzitoi mondial din anul li) 1.4 care a dus la moartea a 
14.0. 000 de oameni precum şi al doilea război mondial care a 
dus’ la moartea, a 05.000.000. De oameni au fost prevăzute de 
Matei 

(24 = 7). 

Lipsa de alimente şi foametea pe scară mondială, 
dcasemenea au fost/prevăzute de Matei (24: 7). Astăzi se ştie că 
un număr de 
12.0. 000 de copii mor prin inaniţie în primul an de viaţă. 

Cutremurul de pămiiit din anul 197(i din oraşul cliânez Tang- 

Sân care a dus la distrugerea oraşului făcând sute de mii de 
victime a fost prevăzut? De Luca (21:11). Marca epidemie de 
gripă spaniolă din anul 1918 c-are a bântuit întreg pământul şi a 
făcut 21.000.000 de victime a fost prevăzută de Luca (21:11). 

Din toate cele relatate se poate trage concluzia clară că Biblia 


este inspirată de spiritul divin, altfel nu se putea scrie într-o 
perioadă determinată de timp lucruri reale care au existat 
înainte cu 2—3 000 de ani ca ea (să fie scrisă şi nici să se 
întâmple toate profeţiile sale. Intrebarea care se pune este 
următoarea: de ce dacă există Dumnezeu, acesta s-a relevat 
poporului evreu? De ce istoria omului pe pământ începe cu 
6.000 de ani în urmă, o dată cu Adam şi Eva, când noi ştim din 
descoperirile arheologice, că omul datează cu zeci de mii de ani 
în urmă? De ce atâţia profeţi în sânul poporului everu 1 
Răspunsul îl-veţi înţelege atunci când veţi citi capitolul despre 
reîncarnare, oricum pentru curiozitatea atârnită, vă spun că 
poporul evreu reprezintă reîncarnarea unor spirite care au 
evoluat pe o altă planetă timp de 26.000 de ani, atât cât 
durează un ciclu evolutiv al spiritului care au evoluat trecând 
prin toate păturile fluidice ale planetei respective devenind 
spirite superior dezvoltate. Ele nereuşind să treacă pe, o treaptă 
superioară au fost trimişi pentru reîncarnare în teritoriul pe care 
ulterior se dezvoltă poporul evreu. Moise este considerat astfel 
guvernator al acestei planete spirituale (atunci când ne referim 
la planetă în sens spiritual acestea nu se confundă cu planetele 
din sistemul fizic solar). Primele scrieri din Biblie le face chiar 
Moise după ce arc revelaţia divină ie pe muntele Sinai. Biblia se 
referă în special la istoria poporului evreu, deci Adam şi Eva este 
foarte posibil să fi existat acum 6.000 de ani să fi fost primii 
oameni evrei. Asta nu înseamnă că în acelaşi timp cu ei, în altă 
parte a pământului, nu existau alţi oameni concomitent cu ei 
său mult înainte de ei. Aceasta explică şi foarte mulţi profeţi ce- 
apar tot în sânul poporului evreu, ce nu sunt altceva decât nişte 
mediumi de premoniţie, la rândul lor fiind şi ei reîncarnarea unor 
spirite mai superioare care posedă acest fenomen al medium- 
nităţii. 

UNIVERSUL - CEVA HAOTIC SAU BIXE ORGAXIZAT? 

OAMENII CARE IŞI FOLOSESC raţiunea se întreabă adesea: ce 
există în spaţiu? Cum eme el organizat î se poate răspunde cum 
a început universul? 

In univers există formaţiuni nebuloase asemănătoare norilor 
numite galaxii. O galaxie este un enorm ansamblu (le stele. <] 
< gaze şi de alte materii cosmice care se rotesc în jurul unui 
ntacleu central. Aceste galaxii au fosl numite universuri. 
Galaxia din care facem noi parte se numeşte Calea Lactee. 


Sistemul nostru solar, adică soarele, planetele şi sateliții lor, 
aparţin acestei galaxii, dar la fel ca sistemul nostru solar mai 
există peste o sută de miliarde de stele, după unii astronomi ar 
fi între 200 şi 400 (le miliarde de stele. 

Diametrul galaxiei noastre este atât de mare încât, dacă ne- 
am deplasa cu viteza luminii de 300.000 km/secundă ne-ar 
trebui 
100.0 de ani ca să o traversăm. Acesta reprezintă zece mii de 
mi- Jiarde de kilometri pe an. Această ar însemna on galaxia 
noastră are un miliard, de miliarde de kilometri. 

Distanţa medic dintre stelele unei galaxii este estimată la cca. 
6 ani lumină, adică 60.000 de miliarde de kilometri. 

Galaxia din Andromeda asemănătoare cu Calea Lactee a 
noastră nu este decât o mică parte a universului care ar avea 
100 de miliarde de galaxii. Aceste galaxii nu sunt răspândite la 
întâmplare în spaţiu, ele sunt aranjate în grupuri bine definite ca 
boabele de struguri într-un ciorchine. Galaxia Andromeda. 
Apropiată galaxiei noastre Calea Lactee, are aceeaşi formă de 
spirală. 

În sistemul nostru solar, soarele, stea de mărime mijlocie este 
nucleul în junii căruia gravitează pământul şi celelalte planete 
cât şi sateliții lor, urmând o orbită precisă. An de an aceste 
corpuri” cereşti îşi urmează calea cu o precizie matematică 
încâl astir. Nomii pot să prevadă care va li poziţia lor exactă în 
orice moment din viitor. Aceste mişcări de rotaţie şi de revoluţie 
se. Găsesc. Şi la nivelul structurii atomului, unde în jurul 
nucleului, care este foi mat din protoni şi neutroni şi care se 
roteşte în jurul axei sale, gravitează pe elipse precise minusculi 
electroni cu viteza de 300.000 km/sec. 

Întreaga materie anorganică sau organică, vio sau nevie este 
construită din aceste „cărămizi” tle construcţie. Deosebirea 
dintre o substanţă şi alta este determinată de numărul 
protonilor şi neutronilor din nucleu cât şi'de numărul de 
electroni care gravitează în jurul nucleului şi de orbita pe care o 
urmează ei. 

Toate acestea ne arată că întreaga materie a universului este 
constituită din aceleaşi elemente dispuse în succesiuni exacte în 
funcţie de numărul „cărămizilor” utilizate. 

De- la atom şi până la galaxii, există o extraordinară 
organizare. 


S-au putut produce toate acestea din întâmplare? 

Orice cronometru de precizie este produsul unei minţi 
metodice şi creatoare. Dar universul care dispune de o 
organizare atât de precisă, nu presupune el şi un creator un 
constructor cu inteligenţă? O admirabilă organizare presupune 
un organizator extraordinar. 

Universul ascultă de anumite legi precise de la atom până la 
galaxii. Întregul univers este guvernat de legi. Căldura, lumina, 
sunetele, gravitația ascultă de legi precise: Legile universale 
guvernează materia. Dar de unde vine această materiei 
Naşterea universului a fost cea mai extraordinară transformare 
a materiei şi a energiei. Această relaţie dintre energie şi materie 
a fost verificată de legea relativităţii lui Einstein (E - me2) în 
care Energia este egală cu masa înmulțită cu viteza luminii la 
pătrat. Concluzia: materia poate fi creată de energie aşa cum 
materia poate elibera energie; exemplu: bomba atomică. Cele 
mai multe particule elementare, dacă nu chiar toate pot fi 
create din materializarea energiei. O sursă nelimitată de energie 
ar dispune de materialul necesar creării substanţei întregului 
univers. 

Astăzi oamenii de ştiinţă recunosc că universul a avut un 
început. Teoria Big-Bgmg-ului sau a Mării explozii cosmice care 
poate fi considerată începutul creaţiei, dar ceea ce a provocat 
momentul creaţiei rămâne încă un mister. 

O explozie haotică, la fel ca o explozie atomică, poate 
produce o mai bună organizare? Bombele atomice provoacă 
distrugere, haos, dezintegrare. Ele nu pot crea edificii sau o 
bună organizare. O simplă explozie nu poate să stea la originea 
universului nostru, nu poate explica organizarea, nici 
arhitectură, nici legile sale impresionante. 

Din toate planetele sistemului nostru solar, pământul este 
unica planetă pe cave. Se găseşte viaţă în diversitatea ei: 
organisme microscopice, insecte, plante, peşti, păsări, animale 
şi oameni. El are şi rezervele unui depozit care adăposteşte tot 
ceea ce este necesar întreţinerii acestei vieţi în funcţie de 
varietate. 

Viteză orbitală a pământului îl menţine pe acesta exact la 
distanţa optimă de soare, care Se află în medie la 149.600.000 
km. Dacă ar fi mai aproape de soare, ar fi prea cald, dacă ar fi 
mai depaxte - ar fi prea frig, iar viaţa nu ar putea exista. Viteza 


de rotaţie a pământului în jurul soarelui este de 107.000 de 
km/h - aproape 30 km/sec., dar aceasta este exact viteză care îl 
ţine la aceeaşi distanţă faţă de Soare. Dacă s-ar micşora viteza, 
pământul s-ar apropia de soare şi cu timpul ar deveni un 
deşert-, cum este planeta Mercur, cea mai apropiată de soare, 
unde temperatura depăşeşte 300 de grade. Dacă. Şi-ar mări 
viteza de rotaţie, s-ar depărta de soare şi atunci ar deveni un 
deşert de ghiaţă cum este planeta Pluton, unde temperatura 
este de aproape 185 de grade sub zero. La fiecare 24 de ore 
pământul efectuează o mişcare de rotaţie în jurul axei sale, care 
determină alternativ şi cu regularitate apariţia zilelor şi nopţilor. 
Dacă nu s-ar roti, o parte din suprafaţa pământului ar rămâne în 
permanenţă în întuneric fără viaţă, iar cealaltă parte ar fi 
expusă mereu la soare, ar deveni un deşert fierbinte. 

Axa de înclinaţie a pământului este de 23,5 grade faţă de 
soare, deci deviat spre stânga cum de altfel întregul nostru 
univers este deviat spre stingă: aminoacizii esenţiali vieţii, toţi 
sunt levogiri inima noastră este deviată spre stingă, fluidul vital 
mânat de curentul electromagnetic intră În corpul nostru prin 
partea stângă. Fără această înclinaţie a punântului nu ar putea 
apare anotimprile, clima ar fi aceeaşi po tot timpul anului, iar 
dacă ar fi mai înclinat, iernile ar fi foarte reci şi verile foarte 
fierbinţi. 

Atmosfera pământului este unică şi extraordinară, ea nu se 
găseşte pe nicio altă planetă -din sistemul nostru solar. Oxigenul 
conţine 21% din volumul aerului pe caro îl respirăm, fără el 
oamenii şi animalele ar muri în câteva minute. O concentraţie 
mai mare de oxigen ar provoca moartea, deoarece oxigenul 
<*ste toxic când este pur şi este inspirat mai mult timp. lar 
materialele combustibile s-ar aprinde instantaneu; pentru a nu 
se întâmpla aceasta, oxigenul este în atmosferă în amestec cu 
alte gaze, mai ales cu azotul care conţine 78% din volumul 
atmosferei. 

Bioxidul de carbon reprezintă mai puţin de 1 %, dar fără el 
viaţa vegetală ar înceta, plantele îl asimilează în procesul de 
foto- sinteză pentru a forma oxigenul. O proporţie mai mare ar fi 
nocivă pentru om şi animale, iar o proporţie mai mică ar fi 
insuficientă. 

Atmosfera formează un scut de ce». 20 km deasupra, 
pământului unde se află un strat subţire de ozon în lipsa căruia 


razele soarelui ultraviolete ar distruge viaţa pe pământ. 

Atmosfera ne apără şi de bombardamentele de meteoriți, 
fiind şi un foarte bun izolator termic, menţinâpd căldura venită 
de la soare. Pământul conţine şi imense cantităţi de apă 
indispensabile vieţii. Substanțele necesare vieţii omului, 
animalelor şi plantelor, trebuie să fie vehiculate de uii, lichid, fie 
sânge, fie sevă. El conţine elemente chimice necesare vieţii 
omului şi animalelor. 

Toate câte le-am relatat despre păiftânt să fie o simplă întim- 
plare? Nu - pământul poartă pecetea incontestabilă a unei 
creaţii raţionale! 

Universul mecanism de ceasornic electronic 

CONSTRUI ŞI MENŢINUT DE SPIRITUL DIVIN 

Întreg universul funcţionează ca şi când ar fi dirijat de un 
imens calculator electronic, de un creier electronic care 
ordonează toate sistemele planetare, după un mers de 
ceasornic. 

Dar acest sistem de ceasornic, de-. Mare precizie, s-ar ti. 
Delectat în decursul istoriei căci o zi în loc să dureze 24 de ore a 
fost aproape dublă. Astfel în Biblie se relatează în losua 10; 12, 
13 că soaiele s-a oprit, de fapt pământul nu s-a mai rotit, în jurul 
axei sale. Această afirmaţie din Biblie a fost mult tini)) 
combătută de ştiinţă şi era unul din punctele nevralgice ale 
Bibliei. In cartea Dreptului, este scris că soarele s-a oprit în 
mijlocul cerului şi nu s-a mai grăbit să apună aproape o zi 
întreagă, aceasta a fost o zi singulară căci niciodată jm s-a mai 
repetat, llerodot care a trăit cu 480 de ani înainte de Hristos. 
Cunoştea. Acest fenomen. Deasemeni înscrierile vechi chineze, 
se descrie această zi în timpul domniei împăratului YEO, 
contemporan cu losua. Acelaşi fenomen este relatat şi în 
scrierile mexicane. Profesorul Totten din America., prin calcule 
astronomice a calculat că această zi dublă a avut loc într-adevăr 
într-o zi de miercuri, mergând cu calculele de la prezent, înapoi, 
iar calculând invers de la creaţie spre losua, acţiunea a căzut 
într-o zi de marţi. El a demonstrat că în istoria lumii a fost 
introdusă o zi care este chiar ziua dublă descrisă, de losua. 
Acest fenomen a fost Confirmat prin cercetare electronică, în. 
SUA care cer cotind vremea înainte şi înapoi, au găsit că lipseşte 
o zi în scurgerea timpului. Dar nu numai că soarele s-a oprit în 
mişcarea sa, dar el % mers chiar înapoi timp de 40 de minute. 


lată cum calculatoarele electronice au confirmat scrierile din 
Biblie. 

Acest ciudat fenomen, vine să confirme presupunerea că 
întregul sistem cosmic, este condus de un creier electronic, care 
şi el ca orice mecanism, se poate defecta, dar Spiritul Divin, cel 
care l-a creat, l-a şi putut repara imediat. 

ŞTIINŢA SPIRITUALĂ DESPRE EXISTENŢA LUMII Li 
VIZIBILE E 

ÎN ATMOSFERA OAEE NE ÎNCONJOARĂ sunt o mulţime de 
materii eterice care fiind de o fineţe extrem de mare nu le 
putem percepe cu simţurile noastre. Aceste materii sunt 
animate de unde vibratorii de un alt caracter decât cele care 
animă materia vizibilii sau palpabilă. 

În interiorul acestor materii invizibile există o infinitate de 
vieţuitoare alcătuite din aceeaşi materie ca şi mediul în care 
trăiesc, dar cum ele nu sunt percepute de simţurile noastre, 
mulţi înclină să nu creadă în existenţa lor. Dar de ce nu pot fi ele 
văzute sau auzite de toţi oamenii? Aceasta se întâmplă 
deoarece oamenii nu au la dispoziţie decât organe de simţuri 
pentru lumea fizică. S-a constatat că omul are şi alte simţuri cu 
care ar putea lua contact cu lumea invizibilă, dar aceste simţuri 
sunt latente în fiinţa noa.tră; dacă aceste simţuri ar putea fi 
activate, atunci am reuşi să intrăm în contact cu lumea 
invizibilă. Dacă un om se naşte fără vedere, el va simţi cald său 
rece, va pipăi obiectele din jurul lui, dar nu va avea nicio idee de 
culoare roşu, albastru sau verde. El nu poate să-şi imagineze 
aceste culori pentru că nu a avut niciodată un organ capabil de 
a primi vibraţiile Luminii care percepute de creier să fie 
transformate în noţiunea de culoare şi de formă, şi ou toate 
acestea culorile există. Faptul c-ă majoritatea oamenilor nu văd 
fiinţele şi materiile din lumea lInperfizică sau invizibilă, nu 
înseamnă că ele nu- există. Dacă omul nevăzător şi-ar căpăta 
vederea, la început n-ar înţelege nimic, dar apoi prin educaţie 
vizuală ajunge să ia pe deplin cunoştinţă de acest domeniu 
necunoscut lui până atunci. La fel s-ar petrece lucrurile şi cu 
oameni care ar căpăta vederea spirituală. Prin educaţie, 
educaţie spirituală, dezvoltând aceste forţe latente din om, el ar 
putea vedea forme! şi ar auzi suuete pe care nu le înţelege la 
începui, ca apoi să Inceapă să le distingă şi să le înţeleagă. Dar 
pentru această vedere spirituală se cere o continuă educaţie. 


Un om vede cum se aprinde, de exemplu, un bec electric*, 
vede cum merge un tramvai, dar nu vede cauza care le animă, 
care le face să, funcţioneze—, electricitatea. Nu vom putea 
cunoaşte lumea efectului (lin materia fizică până nu avem 
cunoştinţă din lumea invizibilă care este cauza tuturor 
fenomenelor, lucrurilor şi fiinţelor de pe pământ. 

Inainte de a executa o acţiune, ne închipuim cum o vom 
realiza. Întâi va fi o creaţie mintală şi apoi o vom realiza în 
lumea fizică. Gândirea, ideea, aparţine lumilor divine, imaginea 
unui lucru aparţine unor lumi spirituale ceva mai inferioare şi 
anume lumilor astrale, iar construcţia fizică aparţine lumilor 
fizice. O casă, o operă fizică este trecătoare dar imaginea ei nu 
se pierde în memoria noastră; omul va pieri şi el, dar imaginea 
lui mintală va răinine veşnic în lumpa invizibilă unde s-a 
imprimat ca pe o placă fotografică. 

Tot universul este plin de materii extraeterate numite fluide; 
aceste fluide au între alte însuşiri calitatea de a fixa pe ele 
imaginile şi ideile emise de oameni. Imaginile şi ideile ea 
expresie a gin- (lului nu ilispar niciodată, ele sunt forme de 
manifestare ale corpului astral al spiritului nostru care este 
nemuritor. In spaţiile astrale sunt arhivele naturii unde se 
comprimă toate gândurile, toate sentimentele omenirii-, fie 
incarnate, fie neîncarnate. 

Chiar şi în lumea fizică simţurile noastre sunt limitate şi ny 
percep toate fenomenele; dacă privim o statuie o vedem 
pentru.că lumina reflectată de aceasta se transmite* prin ochiul 
nostru creierului şi astfel luăm cunoştinţă de ea.. Dar nu ştim cu 
oeliinl liber că în această lumină se găsesc de fapt cele 7 culori 
ce formează spectrul solar: roşu, portocaliu, galben, verde, 
albastru, indigo şi violet. Aceasta nu înseamnă că dacă ochiul 
nostru nu lo vede, ele nu există. Şi în afară de aceste şapte 
culori, mai există şi altele, unele înaintea roşului - infraroţiile, 
altele în urma violetului - ultravioletele. Ochiul nu le poate 
percepe decât în anumite limite, la fel şi auzul -omului - nu 
putem auzi decât sunetele produse în aer între S'J~ 
36.0 vibrații pe. Secundă, ori în natură sunt şi sunete 
superioare sau inferioare acestora pe care urechea nu le aude 
că. Şi când acestea nu ar exista. Să înţelegem, deci, că în 
permanenţă primim din toate părţile vibraţiuni prin eter, de 
care nu avem însă cunoştinţă, pentru că nu avem organe 


potrivite pentru a le recepta. Electricitatea ne transmite în eter 
cu unde între. 1.046.000 până la 35.000 de milioane de vibrații 
pe secundă, dar curentul electric ce se scurge prin firele 
electrice, nu se vede cu ochiul liber. Ochiul nostru vede lumina 
eân «l numărul vibraţiilor este cuprins între 350.000.000 şi 
760.000.000 de 

4 - c. <70 vibrații pe secundă, Până în prezent se cunosc 
peste 63 de categorii, de vibrații, din care noi nu putem vedea 
decât 8; dacă ochiul nostru ar fi impresionabil de undele 
electrice atunci noi am vedea totul din jurul nostru graţie luminii 
emise de electronii care ne înconjoară din toate părţile şi în 
acest caz nu ar mai fi noapte sau zi, ci o continuă zí atâta vreme 
cât electronii şi-ar continua mişcarea lor de rotaţie şi de 
revoluţie. Astfel înţelegem facultatea de a vedea şi de a auzi a 
anumitor persoane numite „lucizi” sau care au vedere şi auz 
spiritual. Ei văd aceste vibrații, le-înţeleg, văd fiinţe, materii şi 
forţe pe care noi nu le putem vedea. Între aceşti oameni „lucizi” 
u*îi au o putere spirituală mai” mare, alţii mai mică, la fel ca- şi 
în vederea fizică. Pentru lucizi şi clarvăzători, vederea spirituală 
este un act involuntar, dar ei pot vedea şi cu ochii-deschişi şi cu 
ochii închişi, ceea ce denotă o independenţă între vederea fizică 
şi vederea spirituală. Ei văd o carte pe care o au în mină, dar 
văd şi lumea de dincolo de ea, ei văd prin carte. 

Aceste materii subtile sunt într-o continuă mişcare, 
iăspânditfe în toate direcţiile, cu alte cuvinte, lumea invizibilă 
este animată de numeroase forţe care se desfăşoară conform 
anumitor legi. Ele sunt de diferite densități, formate fiecare din 
particule eterici de anumite dimensiuni şi consistenţă. Şi sunt 
dispuse unele peste altele conform fiinţei lor, dar în acelaşi timp 
pătrunzându-se rând pe rinei cele mai fine prin cele mai masive; 
ele fac păi le ilin fluidul cosmic, materie fluidică primordială, 
fiiyd dispuse în anumite zone diferite unele jic altele în funcţie 
de planeta de la care vin. Trebuie să reținem că' noţiunea de 
planetă spirituală nu se suprapune cu noţiunea de planetă din 
lumea fizică. Evoluţia omului după mii şi mii de ani, prin multiple 
reîncarnări, va purifica spiritul şi după ce acesta îşi va face ciclul 
evolutiv.al planetei noastre, va continua drumul evolutiv trecând 
pe o planetă superioară. Spiritele inferioare vor fj trimise pentru 
reîncarnare pe un alt glob de aceeaşi natură cu pământul ca să- 
şi continue şi ele drumul-evolutiv. Pentru a asculta aceste 


evoluţii se dac anumite sacrificii, aşa cum fae yoghinii din 
Orientul Asiei, care frin exerciţii de respiraţie, priutr-un anumit 
regim  alimemtar, prin meditaţiile lor, prin retragerea în 
singurătate, ajung să pună în mişcare puterile spirituale ascunse 
în ei. 

Din punct de vedere Spiritual; corpul omului este format din 
corpul fizic sau corpul carnal, corpul eteric său dublu vital şi 
corpul astral cu învelişurile sale: planetari solar, universal şi 
cosmic. 

CORPUL FIZIC 

ACESTA ESTE FORMAT DIN CAltnii, oase. Sânge. Şi diferite 
organe. El este învelitoarea externă a corpului noştri! Care 
serveşte drept instrunieut spiritului pentru a învăţa şi observă în 
lumea fizică. El este format diir materie fizică sub cele patru 
stări: solidă, lichidă, gazoasă şi eterică sau radiantă. Dintre 
acestea, trei sunt vizibile şi cea de a patra e<te invizibilă. 

COIIPUL CAttNAL SAC CIIIMIC 

Este format dinti-un complex de Organe alăeuitc din ţesuturi, 
acestea din celule care la rândul lor sunt formate din molecule şi 
acestea din atonii. Atomul se comportă ca o fiinţă vieţuitoare 
având o co'nştiinţă, a sa proprie, extrem de'redusă dar reală. 
Atomii formează elementele chimici» ale lumii reale. Cum toate 
organele noastre sunt alcătuite din aceste elemente chimice, 
corpul nostru carnal se mai numeşte şi corp chimic. Acestui 
corp, pentru intre-ţimere, trebuie sâni procurăm alimente cât 
mai apropiate de natură/Cri corp care trebuie să perceapă 
lumea spiritului trebuie să fie hrănii cu alimente vegetale şi 
produse lactate. Trebuie evitate băuturile alcoolice şi carnea. 
Aceste alimente întunecă corpul fizic şi îl fac nesimţitor la 
vibraţiile eterice venite din lumea invizibilă, tu fiecare particulă 
de aliment, este viaţă, eu atât mai vie cu cât alimentul aparţine 
unui regn mai superior. Celulele animale au un fluid supetior 
plantelor şi de aceea sunt mai greu digerate, necesit ind o mate 
cheltuiala de energie pentru asimilarea lor. Este ceea ce se 
cunoaşte în biochimie ca „activitate dinamică specifică”. 

Fluidele eterice din carne poat+ă în ele toate înclinațiile 
animalului-din care provin, în afară de aceasta prin carne se 
introduc în «rganism şi multe elemente chimice ca: fosfati, 
carbonaţi, sulfați, ele., care se vor depune pe pereţii vaselor* 
sanguine şi din elastice vor deveni rigide. De asemenea din 


carne se produc prin metabolism şi alte substanţe toxice ca 
uree, uraţi, oxalaţi care produc un mare grad de uzură al 
organismului. 

Cei ce au luat cunoştinţă de existenţa lumii spuituale ştiu că 
animalele sunt purtătoare ale unui spirit din care ulterior prin 
evoluţie a apărut spiritul uman. 

Întreg organismul este într-o continuă transformare, miliarde 
de celule se nasc şi miliarde de celule mor zilnic. Întregul nostru 
organism se reîmprospătează după o perioadă de 5 ani, astfel 
că în timpul unei-vieţi corpul se reîmprospătează de mai multe 
ori. Materia creierului se reînnoieşte, dar gândirea rămâne 
mereu şi cu ea memorăm un trecut la care corpul nostru din 
prezent nu a luat parte. Facultăţile spiritului nostru nu au nimic 
comun cu materia. Inteligența, judecata, voinţa, sunt parte din 
spiritul nostru care nu se nasc din sânge, muşchi sau materia 
creierului nostru, cu alte cuvinte spiritul nostru persistă, el va 
rămâne nemuritor. La moartea noastră materia fizică se 
reîntoarce în lumea fizică de unde a fost încorporată. După 
moarte spiritul nostru îşi va continua drumul evolutiv, fie ca 
spirit liber, în lumea astrală, fie printr-o nouă reîncarnare pentru 
purificare. Corpul fizic este format din pământ şi în pământ se 
întoarce. 

Tot organismul este făcut astfel încât formează un tot unitar 
fiind coordonat de două sisteme nervoase aparent independente 
unul de celălalt, dar în realitate interdependente. Sistemul 
nervos al vieţii de relaţie ne pune în legătură, prin cele cinci 
organe de simţ (auz, văz, miros, gust şi taci) cu lumea 
exterioară. Organismul, este în yermanenţă într-un schimb 
continuu de informaţii cu mediul înconjurător. Prin formaţiuni 
nervoase specializate, aceste informaţii sunt transmise 
creierului - organul central de percepţie, unde sunt. 
Decodificate şi îu urma cărora se iau deciziile adecvate. 
Formațiunile nervoase periferice transmit informaţia mai întâi la 
măduva spinării, iar de acolo prin tradusuri nervoase 
spinotalamice, spine-  bulbare şi  spinocerebeloase, prin 
structurile nervoase subcorticale, la scoarță. Transmiterea 
informaţiilor nervoase este de natură electrică., în fiecare 
secundă creierul primeşte peste 100.000.000 de biţi sau unităţi 
informaţionale. În trunchiul cerebral se găseşte o reţea nervoasă 
de mărimea degetului mic, numită formaţiune reticulară care 


reprezintă' un centru de dirijare şi care blochează mesajele 
lipsite de importanţă, fiind triţiiise către scoarță numai cele 
necesare organismului. 

În afara sistemului nervos al vieţii de relaţie există şi sistemul 
nervos vegetativ care inervează organele noastre interne. 
Centrii nervoşi ai acestui sistem nervos vegetativ se găsesc în 
măduva sacrată şi în structurile nervoase subcorticale, în speța 
în bulb, pentru sistemul nervos vegetativ parasimpatic. Sistemul 
nervos simpatic îşi are centrii nervoşi în măduva dorsală şi 
lombară, aceste două sisteme funcţionând în mod antagonist - 
când unul este excitator, celălalt este inhibitor, ţinând sub un 
conţrol strict echilibrul organismului, contribuind la menţinerea 
homeostaziei, adică a componentelor organice şi anorganice ale 
corpului nostru. Toate aceste informaţii sunt centralizate într-o 
formaţiune nervoasă numită hipo- talamus, localizată la baza 
craniului şi care are rolul unei centrale telefonice. El are o 
greutate de numai 5 g dar ţine sub control întreaga activitate a 
corpului: metabolismul glucidic, proteic, lipidic, ăl apei, sistemul 
termogenetic, procesele de reproducere, funcţionalitatea tuturor 
organelor cu secreție internă adică: hipofiză, tiroidă, pancreas, 
paratiroidă, suprarenală, şi organele de reproducere 

— Ovare şi testicule; însuşi instinctul sexual, erecţia şi 
ejacuarea sunt sub influenţa hipotalamusului, ştiindu-se că 
erecţia este sub controlul parasimpnticului sacrat iar ejacularea 
sub control simpaticului dorsal. 

Am insistat asupra acestui organ întrucât pe parcursul cărţii, 
veţi vedea fenomene extraordinare ce se pot produce prin 
sugestie şi sugestibilitate, prin -hipnoză şi telepatie care se pare 
că îşi au sediul în hipotalamus şi substanţa reticulară unde ar fi 
localizat subconştientul nostru. 

' în ceea ce priveşte activitatea creierului se ştie despre 
conştientizarea informaţiilor că se face la nivelul scoarţei 
cerebrale, stratul cel mai superficial al creierului; cele două 
emisfere cerebrale, stingă şi dreaptă, se pare că funcţionează în 
mod independent una de cealaltă - emisfera dreaptă 
controlează partea stângă a corpului, emisfera stingă partea 
dreapfa a corpului; chiar şi informaţiile aduse de ocilii se trimit în 
emisfere opuse. Emisfera stingă este legată de funcţionalitatea 
mâinii drepte, în ea se află sediul vorbirii şi al scrisului, este 
sediul logicii abstracte. Emisfera dreaptă este sediul 


reprezentărilor spaţiale a imaginilor concrete - emisfera stingă 
este mai voioasă, pe când cea dreaptă este mai abătută - de 
aici şi expresia populară - „pe ce ureche te-ai culcat”. 

Sunt 105 categorii de atomi care alcătuiesc elementele fizice 
ale lumii chimice, atomul este format dintr-un nucleu ce conţine 
protoni şi neutroni, nucleu care se roteşte în jurul său şi 
electroni care se învârlesc în jurul nucleului cu vite/a luminii 
adică, 300.000 km pe secundă. După moarte corpul fizic este 
supus legilor termodinamice, dezintegrându-se şi dispărând în 
pământ. 

Atomul, este reprezentat printr-un model planetar 
asemănător sistemului nostru solar. Electronii se mişcă pe, 
orbite iu jurul nucleului pe orbite staționare bine determinate, 
această mişcare pe orbită se face fără emisie sau absorbție de 
energie, acestea au loc numai când un electron trece de pe o 
orbită staționară pe o altă orbită staționară sau mai bine zis pe o 
orbită cu un alt nivel de energie. În procesele chimice din 
organism electronii din învelişurile periferice ale atomilor, trec 
de la un atoni la altul sau îşi schimbă poziţia spațială., unii în 
raport cu alții. Toate aceste modificări se efectuează cu 
absorbție sau eliminare de energie, este aşa numita energie 
chimică. Majoritatea substanţelor organice şi anorganice ce sunt 
necesare omului se găsesc pa suprafaţa pământului şi în 
hidrosferă. In întreg universul cunoscut au fost identificate 105 
elemente chimice, dintre cave 62 (62) au fost găsite şi în 
materia vie, iar dintre acestea 16 predomină fiind numite 
elementele vieţii: carbon, hidrogen, azot, oxigen, sulf, fosfor, 
sodiu, potasiu, magneziu, calciu, dor. Fier, mangan, cobalt, 
cupru şi zinc. 

Lâeacţiile dintre diversele molecule, necesită o desfăşurare 
într-o anumită succesiune atât iu spaţiu cât şi în timp, această 
ol- dine spaţio-tempoi ală a proceselor care se desfăşoară în 
celula vie este condiţionată de un curent continuu de energie 
care străbate sistemul viu de la naştere şi până la moarte. Acest 
flux de energie întreţine toate procesele cai-ut eristice vieţii, iar 
întreruperea ei la'moarte. 

Permanentul schimb de energic dintre organism şi mediul 
înconjurător alcătuiesc metabolismul, proces ce este format- din 
asi- milaţie şi dezasimilaţie. Asimilaţia duce la sinteză, la 
construirea sau refacerea materiei vii şi se 'desfăşoară cu 


consum de energie, iar dezasimilaţia conduce la distrugerea 
materiei vii, cu eliberarea de energie. 

Dintre mineralele ce intră în alcătuirea corpului fizic amintim 
următoarele: calciu - reprezintă 1,65% din greutatea corpului, 
nevoile zilnice fiind de 0.4 - 2 gr. El are rol în întreţinerea şi 
formarea sistemului osteoarticular în special. Se găseşte în 
grâu, ovăz, nucă, alune, migdale, morcov, varză, spanac, ţelină, 
cartof, ceapă, lapte, brânzeturi şi polen. 

Cobaltul se găseşte în cantităţi foarte mici în organism 
0,000004 gr. %, dar are un rol foarte important în reglarea 
sistemului neurovegetativ - vagosimpatic. 

Cuprul se găseşte în organism în cantitatea de 0,0004 gr. % 
este indispensabil vieţii celulare şi formărâii oaselor, are rol 
antide- generativ, antiinfecţios, antiviral şi antiinflamator, se 
găseşte în migdale, alune, giiu, sfeclă roşie, ceapă, spanac, 
praz, cireşe, mere, portocale, struguri, polen: piasma umană 
conţine 0,7 —1,4 rhili- graine la sută, zilnic omul are nevoie de 2 
miligrame de cupru. 

Fierul - este constituientul primordial al hemoglobinei, care 
face oxigenarea ţesuturilor. La o greutate de 70 kg. Se găseşte 
circa 3,5 gr. De fier. Nevoia zilnică este de 10—18 miligrame, el 
intră dea- semenea în alcătuirea diferitelor enzime celulare, 
fierul se găseşte în: migdale, alune, grâu, ovăz, secară, morcov, 
spanac, ceapă, varză, castane, pătrunjel, leguminoase, polen... 

Fiorul - are rol în întreţinerea emailului dentar, se găseşte în 
grâu, orz, caise, struguri, cartofi, ridichii, roşii. 

lodul este necesar circa 130 micrograme/zi dar este foarte 
necesar pentru funcţia normală a glandei tiroide, care ţine sub 
control metabolismul organismului. 

Magneziu este necesar în cantitate de 250—350 miligrame pe 
zi. Are rol iu excitabilitatea neuromusculară. Se găseşte iu grâu 
orz, porumb, curmale, spanac, cartof, sfeclă roşie, fructe, polen. 

Manganul - se găseşte în organism în cantitate de 0,0001 % 
dar este un element capital ce întră în diverse sisteme 
enzimatjce, cu rol în metabolismul zaharurilor, grăsimilor şi 
proteinelor, se găseşte în varză, cereale, în ţelină, morcov, 
ceapă, păpădie, cartof, polen. Nevoile zilnice sunt de 0,2 0,3 
miligrame,. Kg de corp. 

Nichelul stimulează funcţiile pancreatice, se găseşte în 
morcov, ' varză, spanac, fasole, ceapă roşie, struguri. 


Fosforul, este un element plastic şi dinamic, ce participă la 
formarea oaselor şi are rol şi în funcţia glandelor pratiroide. >Se 
găseşte în grâu, usturoi, ţelină, morcov, ceapă, praz. - Roşii, 
migdale, nuci, struguri, polen. 

Potasiu este un tonic cardiac şi un tonic muscular, stimulează 
peristaltismul şi funcţia glandelor suprarenale, deasemeni are 1 
rol în echilibrul apei tisulare. Se găseşte în grâu, orez, cartof, 
struguri, banane, curmale, pere, varză, fasole praz, alune, 
migdale, polen. 

SILICIU cu rol în metabolismul oaselor, în funcţia aparatului 
vascular, nervos, respirator, fibrelor elastice, se găseşte în org 
%pism în cantitate de 10 miligrame la litru de sânge. Se găseşte 
în ridichii, măsline, orez, ovăz, păpădie. Organismul mai conţine 
şi alte elemente chimice ca sodiu, sulful, argintul, borul şi altele. 

In afară de substanţele anorganice, organismul mai conţine 
substanţe organice: proteine, glucide sau hidraţi de carbon şi 
lipide sau grăsimi. Disocierea compuşilor organici complexi în 
substanţe mai simple, se desfăşoară în organism, cu degajare 
de energie. Acestea formează procesul de dezasimilare. 
Procesele contrarii care conduc la fonnarea unor compuşi 
complexi din alţii mai simpli, formează asimilarea. Procesele de 
asimilare se pot desfăşura numai cu consum de energie, într- 
ucât substanţele ce se formează prin asimilare -posedă o 
rezervă de energie chimicii mai mare decât aceia din care s-au 
format. Dezasimilarea se face în cea mai mare parte cu 
degajare de energie. Viaţa este posibilă numai atunci când 
există o permanentă* legătură reciprocă între' fenomenele de 
asimilare şi dezasimilare. „Pentru îndeplinirea oricărei activităţi 
se utilizează ceea ce se numeşte energie liberă a reacţiilor 
chimice, Pentru înfăptuirea asimi-  laţiei este necesară 
desfăşurarea concomitentă a proceselor de dezasimilare. Aceste 
două procese de asimilare şi  dezasimilare formează 
metabolismul care este un tot indisolubil şi care se opune 
entropiei. Proteinele sunt necesare în organism pentru sinteza 
celulară în procesele regenerative de formare a ţesuturilor, ele 
se găsesc în carne, ouă, lapte şi derivate, peşte. Un gram de 
proteine eliberează 3,8 calorii. Glucidele sau hidraţii de carbon, 
constituie principalul aliment energetic al organismului, ele se 
găsesc” în zahăr, pâine, paste făinoase, legume şi fructe. Un 
gram de glucide (zahăr) -furnizează un număr de 4 calorii. 


Lipidele se găsesc în unt, ulei, grăsimi, untură, slănină, ele 
eliberează 0 calorii pe gram. 

Nevoile calorice ale organismului în stare de repaus sunt de 
aproximativ 1400 - 1600 calorii, şi constituie ceea ce se 
numeşte metabolismul bazai, adică necesar funcţiei celulelor 
aparatului cardiovascular, respirator, digestiv, renal şi glandelor 
cu secreție internă. 

Cu cât creşte activitatea musculară cu atât creşte şi nevoia de 
calorii. La o muncă fizică obişnuită se consumă aproximativ 
2500 - 3000 calorii, dar sunt şi manei fizice foarte grele cum 
sunt: cositul, unele munci agricole, turnătorii din fabrici şi uzine, 
la care consumul energetic ajunge la 7000 calorii/pe 24 ore. 
Raportul dintre provenienţa-diferitelor calorii normal este de 4— 
1 pentru glucide. Şi lipide şi tot 4—1 pentru glucide şi proteine. 
Cu alte cuvinte la un consum de 2500 calorii” 1700 calorii 
trebuie să provină din glucide, 430 din proteine, 430 din lipide. 

Sinteza proteinelor în organism se face la nivelul celulelor în 
organismele acesteia, numite ribozoini ţi are loc prin transferul 
de informaţie pe care-l dă acidul dezoxi-riljonicueic. Genele ce 
formează cromozomii, sunt formate din foarte lungi secvenţe de 
perechi de bază complementare: adenină - tiinină şi guanină- 
cilozină. Trei perechi de bază suprapuse, constituie un triplet 
denumit codon, aceste triplete de baze nucleice comandă 
sinteza unuia sau altuia din acizii amânaţi. Ansamblul genelor 
unui individ constituie genonilri său. Gen'omul unui om rare 
provine pe jumătate din fiecare din cei doi gârneţi, patern şi 
matern, totalizează trei miliarde de perechi de bâze ceea ce ar 
reprezenta dacă am reuşi să-l desfăşurăm o lungime de A.D.N. 
De un metru. Fiecare din celulele organismului posedă 
totalitatea genoniului, insă se exprimă într-un organ numai 
genele necesare funcţiunii sale, rea mai mare parte se găsesc 
deci regresate în mod normal. 

Codnl genetic este unâversal, el este acelaşi pentru toate 
vieţuitoarele: bacterii, plante, insecte, moluşte, vertebrate 
inferioare sau superioare, este comun deci la lot ceea ce este 
viu. 

Fiecare specie îşi apară capitalul genetic, care îi este specific;, 
prin bateria de fecunditate care se opune oricărei mezalianţe. 
Un ovul de femelă dine nu se uneşte decât cu un spermatozoid 
de c'iine, 


Unul de leoaică numai cu unul de leu şi aşa mai departe, fiste 
de domeniul miracolului ca toate instrucţiunile necesare pentru 
creşterea şi diferenţierea organelor desfăşurate în decurs de 
săptămâni, luni sau ani de zile să poată fi incluse de la plecarea 
din ou adică în geno- niul celulei iniţiale. Sistemul imunologic 
apară organismul de invadarea externă cu alte substanţe 
străine. 

Dar experienţa individuală nu este totuşi transmisibilă, 
achiziţiile» unitare ale unui individ dispar odată cu el, la fel cum 
acelea culturale nu dispensează pe fiecare nou născut să plece 
din nou de la zero. Toată succedarea oamenilor în decuisul 
secolelor, aiiâmă Pas-, cal, trebuie să fie considerată ca un 
acelaşi om care supravieţuieşte mereu şi care învaţă în mod 
continuu. Acesta este spiritul, el estetei ce transmite prin 
reîncarnare aceste cunoştiinţe. Instincteleinăs- • cute sunt 
proprii ficcărei specii, ele se găsesc la toţi membrii speciei 
respective, el np are nici-o învăţare. Omul ştie să sugă de la 
naştere, ştie să fugă de ioc, să fugă de saipe şi să fie atras de 
celălalt sex. Acestea nu se găsesc înscrise în codul genetic, căci 
nu s-a descoperit nici-o genă care să le deţină înscrise, şi 
transmit numai prin memoria spiritului ce o are depozitată din 
alte vieţi anterioare. 

CORPUL VITAL SAU CORPUL ETERIC 

CORPUL PLANTELOR, ANIMALELOR ŞI OMULUI este străbătut 
de curenţi invizibili de natură eterică care întreţin mişcarea lor 
internă şi externă. Alături de corpul fizic se află un al doilea corp 
de aceeaşi formă cu el format din materie eterică sau fluidică 
numit corp vital. Acesta reproduce absolut exact corpul nostru 
carnal, de aceea se mai numeşte şi „dublu vital”. Dar ce este 
acest fluid? Acesta reprezintă stări de «riaterie numite radiante 
de către W. Crookes, eterice sau fluidice de către spirit işti. 
Acest fluid există în toate lucrurile şi în toate fiinţele vii!. 

Se disting patru categorii de fluide: fluid planetar, fluid solar, 
fluid universal şi fluid cosmic. 

Fluidul cosmic vine din sfera centrală a creaţiei divine - fluidul 
univei'sic vine de la miliardele de stele sau sisteme planetare 
riguros organizate după forme geometrice şi după ordine 
numerică." Sistemele planetare sunt de 12 grade având în 
vedere evoluţia lor de la stadiul de nebuloasă la starea 
planetară, iar numărul lor întreg e 50 de miliarde pentru fiecare 


univers. Cele 12 grade de sisteme planetare au în jurul lor un 
anumit fluid solar. Deci în fiecare univers sunt 12 categorii de 
fluide solare. 1b jurul fiecărui soaie gravitează planetele iar 
toate planetele plutesc în fluidul solar respectiv, în fine, fiecare 
planetă este înconjurată de fluidul ei planetar. În fiinţa noastră 
se află toate categoriile de fluide expuse mai sus a căror 
totalitate foimează oeea ce se numeşte perispirit-, fiind 
intermediar între corpul fizic şi seiuteia divină numită spirit. 

Particulele fluidice sunt într-o continuă vibraţie, aceste vibrații 
ale fluidului din corpul nostru pun în mişcare vibraţiile protoplas- 
mei, nucleului precum şi toate componentele celulare. 

Mişcarea, combinaţiile chimice, diviziunea, celulară, procesele 
de asimilaţie şi dezasimilaţie. Respirație şi excreţie ale celulei, 
se datoresc acestui fluid vital. Dacă s-ar opri vibraţiile fluidului 
vital ar interveni moartea, de aceea acesta este considerat ca 
motor al corpului fizic. 

Corpul vital sau corpul eteric creşte absorbind din spaţiu 
substanţă vitală, el creşte odată cu corpul carnal sau fizic, iar 
când in- tervijie moartea acest corp ne părăseşte, dar rămiue o 
vreme în preajma corpului lipsit de viaţă, iu jurul sicriului. - A 
casei şi a mor- mintului. Noaptea, în primele zile după moarte, 
oamenii cu vedere spirituală (medimni clarvăzători) îi văd chiar 
cu ochiul liber ca o masă alburie de formă umană. Corpul vital 
este mai mare decât corpul fizic depăşindu-l cu câţiva centimetri 
pe atestă. Cei ce au vedere spirituală îl văd ea o „aură” care 
înconjoară corpul nostru. Are o sensibilitate proprie şi o 
conştiinţă a sa proprie, el întreţine funcţia, sănătatea şi puterea 
spiritului. El nu se desprinde de spirit decât noaptea când 
spiritul îşi trăieşte viaţa lui de spirit. Prin magne- tizare *e poate 
separa corpul fizic şi corpul vital, de spirit. Această desprindere 
se mai întâlneşte în stare cje somn, ia hipnoză, în meditaţia 
tirtiiseedeutală. În yoga, precum şi în stare de anestezie 
produsă prin diferite substanţe numite halucinogene. Din sfera 
centrală divină numită şi sferă laborator aflată în centrul 
cosmosului, pleacă doi curenţi care vin şi înfăşoară cele patru 
universuri care sunt aşezate iu somnul crucii. Aceşti doi curenţi 
sunt unul de natură electrică şi altul de natură magnetică, care 
ajungând la fiecare stea sau sistem planetar ce le înconjoară, 
unul de o parte, celălalt de pai tea opusă, determinându-le să se 
rotească în jurul axei lor, precum şi pe o linie eliptică de la 


periferia sferei universului, la centru şi ina- poi. Se ştie că si' 
sistemul nostru solar prezintă aceste mişcări de rotaţie şi 
revoluţie şi nici soarele nu este fix; deşi el rămâne în centru 
sistemului nostru solar el face cu acesta o mişcare de revoluţie 
în spirală. După ce aceste două foiţe au înconjurat toate 
sistemele -şi planetele, se reîntorc pe o altă linie spirală* spic 
centrul crealiunii spre a se reîmprospăta cu alt material fluidie. 
Electricitatea dă naştere la lumină, la'căldură, la mişcare şi la 
sunet. Magnetismul va da combinaţiile chimice, fenonifnul fizic 
de sănătate şi vitalitate - el este centrul activităţii, al simpatiei 
sau al antipatiei dintre oameni, este centrul iubirii. 

Materia vitală s-a'născut în miliaide de miloane de ani prin 
evoluţia fluidului primordial rezultai al exploziei aşa numitului 
Big-Batig. Materia vitală se concentrează de preferinţă 111 jurul 
nervilor şi centrelor nervoase, prin ea nervul transmite vibrații 
de la perispirit la spirit şi de aici pornpsc ordine centrifuge la 
creier şi astfel în toate organele. Fluid magnetic au şi pietrele şi 
plantele şi animalul şi omul, mergând de la o treaptă inferioară 
de dezvoltare la una superioară. Corpul vitaV al omului se 
hrăneşte prin. Respirație, prin alimentaţie şi prin porii pielii. Dar 
cea mai mare cantitate de energie corpul vital a absoarbe prin 
nişte organe speciale numite „roate” sau „rozete”. Absorbţia se 
face mai mult în timpul verii când cerul este senin (de aici 
efectul benefic al curei helio-marine). 

CENTRELE DE ABSORBŢIE ALE CORPULII VITAL 

Clarvăzătorii văd nişte discuri sau rozete de 1—3 cm, ca nişte 
farfurioare scobite la mijloc. Acestea sunt în număr de 7: 

— Unul se găseşte în dreptul splinei; 

— Altul în dreptul coloanei sacrate; 

— Altul deasupra ombilicului; 

— Altul în dreptul inimii; 

— Altul în dreptul furculiţei sternale; 

— Altul între sprintene: 

— Altul în dreptul vertexului (creştetul capului). 

Discul cu activitatea era mai mare se află în dreptul splinei; el 
are 6 petale care se mişcă de la stingă; la dreapta foarte 
repede. Acest fluid se îndreaptă cu o parte perpendicular 
pălrunzind 111 corp iar o altă parte se răspândeşte în organism 
pe cele 6 petale formând şase curenţi, care se distribuie 
organismului pe 6 meridiane, nu altele decât cele cunoscute de 


medicină tradiţională chineză şi pe care le folosesc în 
acupunctură. Punctele de acupunctura sunt acolo unde 
meridianele-ajung la suprafaţa coipului sau acolo unde pielea 
are minimă rezistenţă electrică., 

Fluidul vital absorbit de aceste rozete sau de acest disc la ni* 
velul splinei acţionează şi celelalte 6 rozete de care am amintit 
mai. Sus. - Dar acestea pot acţiona şi în mod independent. Şi 
celelalte discuri au un număr de petale, dar diferit după cum 
urmează: - discul de la rădăcina coloanei vertebrale are 4 
petale; de la nivelul ombilicului ale 10 petale; din dreptul inimii 
14 petale; de la furculita stemală 16 petale;'. Cel dintre 
sprâncene 96 petale; iar discul din creştetul capului 190 de 
petale. Curentul vital are o culoare albă, cel absorbit de' rozeta 
splenică se desface în 7 culori. Cel ce pătrunde perpendicular pe 
disc are o culoare roz şi se îndreaptă spre sistemul nervos 
(nervi, măduvă, creier). Fiecare din cele 6 petale are câte o 
culoare: roşu, galben, portocaliu, verde,. Albastru, violet. 

Corpul vital se elimină prin porii pielii, prin degete şi prin Qchi, 
un om puţind influenţa pe un altul. Fluidul vecinului te face să te 
simţi mai bine sau să te simţi mai xău. Camera unde locuim, 
"patul unde dormim, mobilierul, toate obiectele sunt îmbibate cu 
fluid magnetic. De remarcat că unul care are o cantitate mai 
mică de fluid poate fura de la altul care are mai multă, de aceea 
nu este bine ca un copil să doarmă alături de un bătrân căci 
bătrânul îi fură din fluidul vital, slăbindu-i puterea de apărare. 
Prin voinţă, se poate da, fie prin atingere cu mâna, fie prin 
privire, fluid magnetic altei persoane ceea ce înseamnă că un 
bolnav se poate trata prin această metodă. Astfel se produce 
vindecarea prin mediumuri, care se numesc vindecătoare. 

Şi plantele şi animalele absorb fluidul vital, dintre toate bra- ’ 
dul având puterea cea mai mare de absorbţie şi de eliminare. 
De aici efectul sănătos al curei într-o staţiune cu pădure de 
brad. Forţa vitală care. Se absoarbe prin rozeta de la baza 
măduvei are o culoare ro*şie-portocalie, ea este centrul iubirii şi 
allieâii sexuale. Se «ştie că central erectil se află în sistemul 
parasimpatic, localizat în măduva sacrată, de unde pleacă 
nervul erector atât pentru bărbat, producând intumescenţa 
penisului, cât şi la femeie, la care produce in- tum escenţa elitori 
sului. 

Forţa vitală absorbită prin rozeta de la vârful ombilicului are o 


culoare roşie cu reflexe. Verzui şi se distribuie aparatului 
digestiv şi anexelor acestuia, precum şi aparatului renal. Fluidul 
vital absorbit prin rozeta din dreptul inimii are o culoare aurie, 
cea din dreptul furculiţei sternale - albastră cu reflexe albe şi 
activează tiroida; cea din dreptul rădăcinii nasului, dintre 
sprâncenc, axe o culoare albastru-violaeeu şi se distribuie 
epifizei. Cunoscut fă 1în al treilea ochi, ochiul pineal este cel 
care dă vederea invizibilă a spaţiilor”. Cea din creştet are o 
culoare albă strălucitoare ca a soarelui, şi conferă puterea de 
desprindere a spiritului de corpul carnal şi de a vedea, şi auzi în 
lumea spiritelor. 

. În anul 1911, Valtter Kilner a putut pune în evidenţă aura 
vitală, descriind aura. Cu nuanțele sale colorate în funcţie de 
sex. De dispoziţie sentimentală sau de starea, de boală. 

Dar confirmarea la ceea ce oamenii spirituali au văzut cu 
secole în urmă, se datoreşte soţilor ruşi Kirlian, care descărcând 
un aparat de fotografiat într-un mediu de înaltă tensiune şi cu 
intensitate joasă., au observat că fiecare obiect are o aură care 
este de aceeaşi culoare şi de aceeaşi mărime la lucruri - 
neânsufleţite. Dar această aură este prezentă şi la tot ce este 
viu: plante, animale, om, unde însă ea diferă la culoare şi la 
mărime, având zone mai ridicate şi mai coborâte în funcţie de 
starea de sănătate şi d”afecti viţ al ea omului. Este ceea ce 
astăzi se cunoaşte în medicină, ca electrono- grafie. Fiecare om 
are specificul aurei sale, doi oairfeni se atrag atunci când aura 
lor nu se respinge şi sunt indiferenți unul de altul când aura lor 
diferă. 

S-a făcut electronografia degetului mare la nună la doi 
îndrăgostiţi şi s-a observat că dispare aura fiecăruia dintre 
degete apărând o singură aură care cuprinde ambele degete. La 
doi oameni indiferenți unul de altul, fiecare apare cu aura lui, iar 
la doi oameni în duşmănie aura are tendinţa de a fugi în sens 
opus ea o flacără de luminare adiată de vânt (Dumitru 
Constantin - inteligenţa materiei). 

Obiectele absorb fluid vital purtat de o persoană, şi ne vor 
influenţa cu caracterul fluidului pe care îl are absorbit de la 
persoana de la care vine, dându-ne o stare de linişte, de 
vitalitate sau dimpotrivă. * 

Unele metale au putere mai mare de absorbţie a acestui fluid 
vital aşa cum este aurul. Dar dintre toate, cristalul de cuarţ are 


puterea cea mai mare. El nu numai că absoarbe energie vitală 
dar are proprietatea (le a 6 ceda, în situaţia când noi avem 
nevoie de această forţă vitală. Cristalul de cuarţ armonizează 
energia noastră cu a lui, se comportă ca ceva viu eu inteligenţă 
şi memorie. Se ştie că, cristalul de cuarţ este fosâlizaroa apei 
de-a lungul milioanelor de ani în care s-a inclus bioxid de siliciu, 
dar felul cum bioxidul de siliciu se comportă în interiorul 
cristalelor de cuarţ reprezintă încă un mister, ple având o 
combinaţie spaţială. 

Chip are un cristal de cuarţ, îl ţine în mâna stingă şi se gin- 
deşte. — A absoarbă torţa vitală, acesta o captează din univers 
şi o introduce în corpul său. Energia magnetică pătrunde în 
corpul nostru prin mâna stingă şi se poate transmite prin mâna 
dreaptă la o altă persoană. Pentru a-l putea folosi, cristalul 
trebuie mai întii curăţat de alto influenţe pe eaie le are de la alte 
persoane. Această curăţare se tace punând cristalul. Într-o apă 
sărată - la 4 litri de apă cu 4 linguri de sare de bucătărie, " sau 
într-o soluţie de alcool jumătate alcool, jumătate apă. 

După ce a fost curăţat cristalul se armonizează cu energia 
corpului nostru, prin purtarea lui asupra noastră timp de 33 zile, 
fără ca în acest timp cineva să-l mai atingă, după oaie se poate 
folosi (vezi capitolul magnetism). 

Dar şi alte obiecte se pot folosi în acest scop - aşa se explică 
purtarea amuletelor şi talismanelor. Dacă pătrundem într-o 
încăpere, noi suntem influenţaţi de fluidul vital care se 
găseşte în toate obiectele din această încăpere; astfel 
dacă în acea cameră a locuit un om cu gânduri şi idei 
rele, ne simţim şi noi rău, ne simţim irascibili, nervoşi şi 
ne doare capul. Efectul invers este acolo unde se află un 
fluid bun, aşa cum este în biserică, unde toate gândurile 
bune ale credincioşilor, impregnează pereţii bisericii şi 
obiectele din biserică, ceea ce ne conferă o linişte 
aparte. 

Spiritul este legat de corpul vital prin bulbul rahidian, 
cel care controlează circulaţia şi respiraţia noastră. 
Ruperea acestei legături provoacă moartea noastră 
instantaneu (se cunoaşte metoda de execuţie în 
condamnările la moarte din evul mediu numită. „în r 
uptul capului”, adică o mişcare bruscă a capului ţinut 
într-o anumită, poziţie face ca apofiza odondoidă a celei 


de a doua vertebre cervicale să pătrundă brusc în bulb 
prin gaura occipitală, determinând instantaneu 
moartea). 

După moarte, spiritul părăseşte corpul fizic, luând cu el 
corpul' vital cil care stă împreună un timp, după care se 
debarasează şi de acesta evoluând în lumea astrală ca spirit 
liber. Atât timp cât corpul fizic încă nu a putrezit, spiritul nu se 
poale elibera complet de acesta, de aceea sunt şi astăzi două 
cuncepţii diferite în comportarea faţă de omul mort. Indienii, 
tibetanii. Chinezii, japonezii, indochinezii incinerează mortul 
pentru ca spiritul să se desprindă mai uşor de corpul fizic, alţii 
din contră spun că este mai bine să se îngroape mortul ca să 
aibă cât mai mult timp alături de el corpul vital, pe care să-l 
folosească în anumite scopuri; este cazul mumiilor faraonilor din 
Egipt. Materia eterică a acestui corp vital ce se mai cheamă şi 
dublu vital, este aceea pe care o Foloseau egiptenii şi în acest 
scop au recurs la mijloacele de îmbălsămare a faraonilor, pe 
cart- ei îi considerau ca spirite superioare, şi aceştia să se poată 
reîncarna tot în sânul poporului egiptean şi nu în altă ţară. 

La îmuormintarea lor se făcea un blestem care se îngropa 
odată eu mortul. Dublul vital al mumiilor având o forţă 
extraordinară, produceau efecte legate de acel blestem când 
moimintele erau profanate. Aşa a fost cazul cu dezgroparea 
faraonului Tutankamon, care a produs moartea celor şapte 
persoane care l-au dezgropat, * acestea fiind otrăvite 
fluidicoşte. Egiptenii cunoşteau aceste secrete" şi nu se 
atingeau de mumii. Biserica creştină şi credinţa mozaică, sunt 
împotriva arderii mortului. Şi astăzi se mai văd cazuri când 
corpul unor oameni, ce au reprezentat reîncarnarea unor spirite 
superioare, nu au putrezit în întregime, şi s-au transformat de la 
sine în mumii, astfel sunt moaştele sfinţilor pe oare le foloseşte 
biserica în rugăciunile sale către Dumnezeu. 

Tot cu acest dublu vital se lac şi anumite procedee de magie 
neagră, de descântece şi vrăjitorii. Se cunoaşte în popor cum în 
acest scop sunt folosite obiecte de la mort, *cum ar fi legătura 
de la picioarele mortului, apa în care se spală mortul, sau chiar 
flori de pe cosciugul acestuia. Aşa cum am mai spus, corpul vital 
este acela care formează matricea pe care ulterior se dezvoltă 
corpul fizic. 

S-a făcut eled ronografia unei frunze şi s-a constatat aura 


respectivă în jurul ei. S-a tăiat apoi un fragment din acea frunză 
şi făcându-i-se din nou eleclronografia s-a constatat că şi acolo 
unde fragmentul de frunză lipsea, aura era prezentă, de o 
intensitate mai mică dar ea exista. Aşa se explică piciorul 
fantomă în chirurgie. Se ştie că iu cazuri de traumatisme 
complexe'ale piciorului, sau în cazuri de arterită avansată cu 
gangrena piciorului, se impunea ampu- taţia lui. După aniputaţie 
bolnavii continuă un timp să afirme că îi dor degetele pe care nu 
le mai au. Cum se explică? Prin persistenţa un timp a acestui 
corp vital care este cel ce dă senzaţia de durere şi iată 
confirmarea: dacă se trece o rază de lumină printr-o prismă ea 
se descompune în cele şapte culori ale spectrului solar. Dacă 
însă se interpune între prismă şi sursa de lumină piciorul 
fantomă, adică partea care de fapt nu mai există pentru că a 
fost amputată, nu se obţine descompunerea luminii, deci ceva s- 
a interpus între prismă şi sursa de lumină, acesta fiind corpul 
eteric sau corpul vital al fostului picior, eleclronografia arătându- 
ne prezenţa aurei la acest nivel, în orice afecţiune mai întâi se 
produce o tulburare în corpul eteric al organului şi după aceea 
apare boala cu semnele ei obiective şi subiectiv e. Tată de 
ce'medicina tradiţională chineză prin aeupuncturăT, care 
intervine tocmai în circuitul acestui curent eteric, este sujieri- 
oară tratamentului medicamentos. Medicamentele tratează 
efectul şi nu cauza, cauza o reprezintă perturbarea echilibrului 
corpului eteric. Acest corp eteric, de altfel mult mai pronunţat la 
corpul astral. Are o memorie, o voinţă şi o inteligenţă proprie, 
dar nu orice persoană poate să între în comunicare cu el, ci 
numai acele persoane înzestrate cu puteri spirituale, care se 
numesc mediumi. 

Nu se cunoaşte exact natura energiei corpului vital, dar ea 
face parte din eterul universal, primordial, produs în uinia marii 
explozii, aceea a Big-Bang-ului, formată din protoni, neutroni, 
electroni şi fotoni, rezultați prin descompunerea luminii. Aceasta 
ar fi a patra formă de existenţă a materiei numită, plasmă. Forţa 
viului este dată deci -de o bioplasmă, ceea ce caracterizează 
toate organismele vii. Dar spre deosebire de plasma fizică, 
bioplasma este carac-, terizată printr-o organizare spaţială, care 
determină cu totul alte manifestări ale proceselor fizice, cu alte 
cuvinte bioplasma nu este sistem haotic, ci este un sistem cu o 
organizare extrem de complicată, puţind fi privită ca un sistem 


discret alcătuit dintr-un fel de constelații plasmatice elementare, 
ansamblul de electroni excitaţi, protoni şi alte particule, întreaga 
bioplasma din organism fiind un ansamblu unitar a cărei unitate 
este condiţionată de interacțiuni electromagnetice şi de altă 
natură. La descoperirea bioplasmei a contribuit teoria 
biostructurală elaborată în anul 1958 de E. Makovski. Bioplasma 
este matricea energetică a organismelor vii. Ea constituie 
suportul material al timpului biologic în întregul organism. 
Dependenţa bioplasmei de biostructură precum şi unicitatea lor, 
rezultă şi din faptul că ambele coexistă numai în organismele 
vii. Odată eu moartea organismelor, materia lor biostructurală 
se destramă, ceea ce face să dispară acea continuitate 
structurală care constituie condiţia sine qua non a existenţei 
bioplasmei. Odată cu moartea, manifestările  bioplasmei 
încetează. Bioplasma are o dublă polaritate având un pol 
electromagnetic negativ’ şi altul pozitiv, şi explică teoria 
biostructurală a permeabilităţii celulare, permite noi teorii 
asupra memoriei, a relaţiilor dintre medicamente şi enzime, 
ipoteza complexului asimilaţiei precum şi rolul lor în mecanismul 
de acţiune al hormonilor şi ipoteza originii undelor electrice ale 
creierului. Ea este suportul material al influxului nervos transmis 
prin axonul şi dendridele celulei nervoase, explică de asemeni 
continua vibraţie de protoplasmă şi forţa energetică care 
întreţine întregul ansamblu de * funcţii ale celulei. 

Bioplasma asigură coordonarea chimismelor protoplasmei şi 
contopirea într-un proces metabolic unic, contrar teoriei 
moleculare care susţine că energia provenită din metabolism 
activează molecu-llele substanţelor proteic e din celulă. 

Care este deci forţa care Întreţine viaţa? Moartea nu este 
însoţită de nici-o modificare a compoziţiei chimice şi alcătuirii 
protoplasmei şi nici de vreo modificare a _ ultrastructurii 
organitelor celulare. Între materia moartă şi cea vie care 
formează protoplasma, nu ar fi nici-o deosebire principală. 

Cercetătorul englez J. D. Bernal, afirmă că atributul esenţial al 
oricărui organism viu constă în succesiunea şi coordonarea 
proceselor şi nu în arhitectura substanţei inerte. În protoplasma 
vie, toate procesele chimice sunt exact şi riguros coordonate în 
timp şi spaţiu fiecare reacţie intervenind exact la momentul 
oportun: astfel 

S - e. 4 7# că toate reacţiile se contopesc într-un proces 


metabolic unic, capabil să asigure reproducerea continuă a 
compoziţiei şi alcătuirii proto- plasmei vii şi manifestarea 
fenomenelor vieţii. Aceste procese constituie esenţa vieţii, forţa 
care se opune entropiei, procesului de  autodistrugere 
subordonat legilor termodinamice. 

Intrepretând fenomenele prin concepţia moleculară, atunci 
când se instalează moartea, procesul ar implica numai vicierea, 
dereglarea şi încetarea metabolismului şi nu o modificare a 
compoziţiei. Dacă admitem această teorie atunci se pune 
întrebarea, care sunt factorii care determină şi întreţin acest 
chimism al materiei celulei vii? De ce acţiunea lor încetează 
odată cu moartea? Până în prezent nu s-a putut răspunde la 
această întrebare. S-au încercat diverse explicaţii, cum ar fi 
aceia elaborată de E. S. Bauer care admite că în protoplasma 
vie moleculele substanţelor proteice s-ar afla în stare activată. 
Alte teorii ca cea a lui\Y. W. LEPESKLN, admit existenţa în 
protoplasma vie, a unor compuşi labili alcătuiți din proteine şi 
alte substanţe. Alţii cum ar fi J. A. Frey— Wvssling sau G. N. Ling 
consideră că în substanţa vie, lanţurile polipeptidice ale 
moleculelor proteice ar forma reţele tridimensionale de care s-ar 
fixa moleculele apei ionii şi alte componente chimice ale 
protoplasmei. 

Dai această teorie moleculară a substanţelor A îi, nu poate 
explica natura viului. Apariţia unor însuşiri proprii numai viului, 
presupune o schimbare a calităţii materiei ce alcătuieşte 
sistemul viu, or prin integrarea substanţelor cu sisteme 
supramoleculare, calitatea materiei nu se schimbă „astfel că 
viaţa nu poate fi considerată ca un fenomen molecular, atunci 
care este natura şi structura materiei vii? Se ştie că iii stan* vie, 
protoplasma conţine dintre cationi mai ales potasiu, iar dintre 
anioni, fosfaţii, pe când în mediul înconjurător cxtracelular. 
Eationul preponderent este sodiul, iar anionul preponderent este 
clorul. După moartea celulei, fosfaţii şi potasiu ies din celulă, iar 
sodiul şi clorul pătrund în cantitatea necesară pentru a restabili 
echilibrul de difuziune. Vieţii îi este deci caracteristică asimetria 
distribuţiilor electroliţilor. De această distribuţie asimetrică a 
ionilor depinde explicaţia fenomenelor bioelectrice şi teoria 
electrofiziologică privind activitatea electrică a celulelor 
nervoase şi musculare procesele de transmisie sinaptică, 
distribuţia ionilor şi a apei între diferitele componente lichidiene 


ale corpului reglarea P.H.-ului interstiţial şi intracelular, rolul 
transportului ionului activ în procesele de secreție şi absorbţie 
ale tubului digestiv* cât şi formarea urinei de către rinichi. 

În organismele vii, există o formă de materie calitativ 
deosebită de materia moleculară, aceasta este o materie 
biostructurată, care se distruge odată cu moartea, ea se găseşte 
numai în viu, ea nu poate exista în materia moartă şi nu se 
poate evidenția prin microscopie optică sau electronică.. 
Apariţia vieţii pe pământ a fost condiţionată de apariţia acestei 
materii biostructurate, care stă la baza procesului de asimilaţie 
şi- dezasimilaţie, a metabolismului şi a unor mecanisme de 
autoreglare. 

Natura materiei biostructurate o formează corpul eteric, 
această forţă vitală formată din eterul primordial cosmic alcătuit 
din elemente subatomiee, neutroni, electroni, ioni, astfel 
structuraţi încât prezintă o memorie a funcţionalităţii substanţei 
vii, un fel de tipar, de matrice electrică pe care dezvoltă un 
anumit fel de activitate celulară şi nu altul conform memoriei 
înmagazinată în aceasta bioeneergie. 

Acest fluid eteric are o circulaţie precisă atât un univers cât şi 
în interiorul corpului uman. Vibraţiile înalte pe care le posedă 
determină, vibraţiile continue şi mişcarea tuturor corpurilor din 
macro cosmos şi micro cosmos. Fluidul eteric este încărcat 
electromagnetic pozitiv, pământul fiind încărcat electromagnetic 
negativ. În interiorul corpului, curentul cosmic pătrunde prin 
mâna stingă şi părăseşte corpul prin mâna dreaptă. 

În ceea ce priveşte fluidele din univers, fluidul solar este 
încărcat cu electricitate pozitivă, iar fluidul cosmic cu 
electricitate alternativă. În cosmos deşi ne apropiem de soare, 
este întuneric, lumina este dată de contactul dintre fluidul solar, 
care are electricitate pozitivă şi pământ care are o electricitate 
negativă. Împrospătarea corpului vital prin cele şapte discuri 
sau rozete şi prin actul respirației, s*e face atât ziua cât şi 
noaptea. Spre deosebire de corpul eteric, corpul astral se 
hrăneşte cu fluid cosmic, iar acesta poale veni spre pământ 
numai 111 cursul nopţii, când soarele şi fluidele sale nu se 
interpun, între pământ şi fluidul cosmic. 

Aşa cum am mai scris, corpul astral pentru a se realimenta se 
desprinde de corpul fizic în timpul'somnului, lată de ce 
schimbarea ritmului nictemeral, oboseşte corpul fizic, căci ziua 


chiar dacă dormim, corpul astral nil primeşte fluid cosmic. 
Corpul eteric, este un curent conţinu vibrator un flux eontiniu 
care pătrunzând în corp circulil pe canale bine individualizate în 
special de-a lungul formațiunilor nervoase, a nervilor şi se 
concentrează mai ales în centre nervoase ale sistemului nerv os 
vegetativ, în special în plexul solar care este format din doi 
ganglioni în formă de semilună, din care cauză se mai numesc 
semilunari, unde se fac conexiunile între fibrele simpatice ale 
nervilor  splanchinici şi fibrele  parasimpatice ale nervilor 
pneumogastrici şi care controlează, activitatea, prin acţiune 
inversă, a tuturor viscerelor abdominale. Corpul eteric este 
slăbit de durerea fizică, de stările emotive, stresurile, de toxine 
Tezultate din arderea tutunului, aceleaşi efecte are şi alcoolul 
consumat abuziv, afectând energia vitală a corpului, se produce 
o îmbătrânire precoce, atât a organismului cât şi a psihicului. 
Efectul nociv îl suportă aproape în egală măsură şi ne-fuinâtorii, 
care respiră într-o atmosferă cu fum de ţigară. 

Este sigur că înainte de a apare o suferinţă organică, are loc o 
perturbare a corpului de bioplasmă ce formează corpul vital. 
Modificările de bioplasmă din organism sunt în strânsă legătură 
cu exploziile solare tare modifică corpul eteric din univers, 
producând schimbări importante ale corpului nostru vital, de aici 
frecvenţa unor boli organice, ca infarctul de miocard şi a bolilor 
psihice, ca schizofrenia, epilepsia, paranoia, ce se întâlnesc în 
perioada erupţiilor solare. 

Corpul eteric este caracteristic fiecărei specii, fiecare specie 
posedă o schemă energetică proprie. Corpul eteric este cel care 
dă aura corpului nostru pe care oamenii cu vederi spirituale au 
văzut-o de mii de ani. Deasemeni cu peste 100 de ani în urma 
chimistul german Von Keichenbach inventatorul creuzetului, a 
scris despre radiaţia de energie sau lumina care emană din 
oameni, animale şi plante. El a numit acest fenomen, „forţa 
odică “pentru a sugera caracterul de ubicuitate al acestui 
fenomen. Descriind două culori fundamentale albastră şi rosu- 
oranj, mediumii ca şi Von lâeichen- bach, spuneau că văd flăcări 
roşii şi violet ce se aprind şi se sting. Prezenţa roşului şi a 
albastrului, înseamnă că bioplasma ce formează corpul eteric, 
este polarizată. Aşadar, aura corpului este dată de bioplasma şi 
nu de starea electrică a corpului. 


FENOMENUL IXEDIA 

Corpul eteric este cel ce întreţine viaţa, particulele infraato- 
mice care îl formează (neutroni, protoni, electroni) formează un 
curent continuu de energie care activează reacţiile chimice din 
organism, rezultate din procesele de metabolism. În unele 
situaţii foarte i-are, omul poate trăi numai cu această energie a 
corpului eteric pe care o primeşte tlin exterior, fără a fi nevoie 
de ingestia de alimente, sau apă, este aşanumitul fenomen 
Inedia. In acest scop este citat cazul unei ţărănci bavareze 
Tereze Neuman care prezenta şi stigmatele rănilor răstignirii pe 
cruce ale lui Isus. Aceasta din anul 1922, nu a mai mâncat nimic 
până în anul 1962 când a murit, iar din 1926 nu a mai băut nici 
apă. Greutatea sa s-a menţinut în jurul a 55 kilograme. Un al 
doilea caz este al portughezei Maria Rosallina Veira, care a 
început acest fenomen din anul 1974; este de reţinut faptul că 
odată apărută această stare de Inedia, aceste persoane nu îşi 
mai pot relua alimentaţia care le aduce imediat moartea. 
Existenţa fenomenului Inedia, este deci cea mai bună dovadă ca 
forţa vitală a viului este corpul eteric sau corpul vital. 

Se cunoaşte din fizică, că lumina soarelui, care este albă, 
trecută printr-o prismă se descompune în cele şapte culori ale 
spectrului solar. Inainte de a înţelege ce rol au aceste culori 
asupra vieţii, trebuie spus că lumina solară o vedem numai în 
preajma pământului, în cosmos deşi ne apropiem de soare, e-te 
întuneric, aceasta pentru că fluidul solar care este încărcat cu 
electricitate pozitivă, numai când vine în contact cu pământul 
care are electricitate negativă, apare lumina. Cu alte cuvinte 
culorile specliului solar, există şi în fluidul solar din cosmos, deşi 
acesta nu se vede. 

Forţa vitală pe care o primim din. Fluidul >olar, este absorbită 
de centrul de absorţie din dreptul splinei, care se comportă ca o 
prismă în sensul că descompune lumina în care este acest fluid 
solar, în culorile spectrului solar, acest fapt este deosebit de 
important pentru că fiecare culoare ce rezultă din această 
descompunere are un circuit precis în organism, adresându-se 
în mod specific către diferitele organele ale corpului fizic. Astfel 
că fiecare organ are nevoie pentru a putea funcţiona, în special, 
de o anumită culoare a fluidului solar. 

Cele şapte culori care rezultă prin această descompunere 
sunt: violet, albastru, verde, galben, portocaliu, roşu închis şi 


roşu trandafiriu. 

Culoarea indigo din spectrul solar, este împărţită între violet şi 
albastru, iar culoarea roşie este împărţită între roşu închis şi 
roşu trandafiriu. 

Descompus la nivelul rozetei splenice, fluidul solar cu atomii 
colorați în roşu trandafiriu pătrund perpendicular în coip şi se 
distribuie în special sistemului nervos. Acest fluid este absolut 
necesar pentru funcţionarea sistemului nervos. Când cantitatea 
lui scade în organism, apare o staie de nervozitate, de 
irascibilitate, de depresiune nervoasă, iar când scade şi mai 
mult apar diferite boli psihice- Persoanele care au în exces aceM 
fluid, pot să-l transmită altora chiar numai prin prezenţa lor, iar 
cele care sunt deficitare îl absorb de la persoanele cu care vin în 
apropiere, determinându-le acestora aceleaşi simptome pe care 
le prezintă şi ele. lată de ce dacă stăm în apropierea unui om cu 
o stare depresivă, devenim şi noi nervoşi, ne doare capul, 
prezentăm insomnie şi alte simptome asemănătoare. 

După ieşirea din centrul splenic, fluidul colorat cu albastru şi 
cel violet, se unesc formând un singur curent, ce se îndreaptă 
orizontal spre centrul de absorbţie eterică de la baza gâtului. 
Acesta este absolut necesar, pentru buna funcţionare a 
glandelor cu secreție internă, tiroidă şi paratiroidă, care intervin 
în metabolismul celular, reglând intensitatea arderilor din 
organism, precum şi în metabolismul calciului şi fosforului atât 
de necesar dezvoltării sistemului osos, ce alcătuieşte scheletul 
nostru. 

Curentul colorat roşu închis şi portocaliu, unite într-unui 
singur, se orientează spre centrul de absorbţie eterică de la 
baza coloanei vertebrale. Acesta întreţine, buna funcţionare a 
organelor genitale, oovogeneza la nivelul ovarului şi 
spermatogeneza la nivelul  texticolului. Deasemeni prin 
activarea sistemului nervos vegetativ parasiinpatic lombar, 
produce erecţia penisului şi clitorisului, libidoul, iar aetivând 
simpaticul dorsal produce ejacularea la bărbat şi oragasmul, 
atât la femeie cât şi la bărbat. 

Fluidul colorat în verde, plecat de la nivelul centrului de 
absorbţie eterică de la nivelul splinei, se orientează spre centrul 
de absorbţie de la nivelul ombilicului, de unde se distribuie 
plexului solar, ce inervează stomacul, ficatul, vezicula biliară, 
pancreasul, rinichii şi intestinele, subţire şi gros. Acest plex 


nervos se mai numeşte creier abdominal. 

Fluidul eteric colorat în galben, se distribuie centrului de 
absorbţie eterică din dreptul inimii. Acesta este absolut necesar 
funcţionării acestui organ, atât de important în menţinere 
vieții- EL întreține excitabilitatea sistemului cardio-neetor, 
asigurând _ritmicitatea atât de riguroasă a  contracţiilor 
auriculelor şi ventriculelor inimii. 

Centrul de absorbţie eteric, situat între sprâncene, primeşte 
fluid trandafiriu cu mult galben şi albastru, acesta dezvoltând 
centrul ast ral corespunzător, dă facultatea de a percepe natura 
şi forma obiectelor astrale. 

Centrul de absorbţie din creştetul capului, primeşte de la 
centrul inimii fluidul galben, iar de la cel de la liaza gâtului pe 
cel violet Acestea activează centrul astral corespunzător, 
întreţinând procesele psihice şi continuitatea conştienţei. 

Rămăşiţele fluidului eteric, sunt eliminate în modul următor: 
prin plămâni, se elimină fluidul trandafiriu şi albastru, prin urină 
fluidul verde şi roşu-portocaliu, prin creştetul capului albastru 
închis şi violet, el mai este expulzat prin porii pielei, 
detenuinând aura corpului, prin degetele de la mâini şi picioare 
şi prin ochi. 

Aura cea mai mare a corpului o avem în cursul nopţii, este de 
remarcat că forţa vitală pe care o primeşte corpul, scade mult în 
timpul nopţii căci soarele se află în partea opusă pământului, de 
aceia, cele mai multe decese înrândulmuribunzilor se întâlnesc 
noaptea şi în special în a doua jumătate a ei. 

Corpul eteric nu este un produs al organismelor vii, ci din 
contră, aceste organisme vii sunt un produs al lui. 

Cor-pul eteric este puntea de legătură dintre corpul fizic spre 
exterior şi corpul «strai spre interior. Între corpul eteric şi corpul 
astral se găseşte o barieră atomică ce poate fi tulburată de 
consumul excesiv de alcool, de tutun şi narcotice şi de şocuri 
emoţionale. Această perturbare a reţelei atomice ce separă cele 
două corpuri, provoacă, ieşirea corpului astral din organism. 

Corpul eteric percepe prin creierul eteric excitaţiile senzoriale 
fizice şi le transmite creierului astral, dar el transmite şi 
conştiinţa nivelurilor astrale superioare creierului fizic. 

Corpul eteric are o conştiinţă difuză ce aparţine tuturor 
părţilor sale, astfel că el nu are o mentalitate. 

La persoanele numite mediumuri, el se poate desprinde în 


parte de corpul fizic, stând la baza numeroaselor forme de 
materializare. El este factorul principal pe care se bazează 
şedinţele de spiritism, c-înd se produc mişcări de obiecte, 
producere de rapsnri sau' alte sunete şi tot prin el se pot 
magneţi za obiecte. El dă elementele ce intră în alcătuirea 
ectoplasmei. 

Dupăv rnoai te, despărţindu-se de corpiil fizic, el este stafia, 
fantomă, apariţia sau spectrul cimitirelor. 

CORPUL ASTRAL _ 

A TREIA PARTE COMPONENTA a corpului omenesc o formează 
corpul astral, planetar sau terestrian. 

Corpul astral corespunde Învelişurilor fluidice ale planete» 
noastre. Atmosfera fluidică a pământului are o grosime de 
aproximativ 700.000 km. Corpul astral' se află în interiorul 
corpului vital, între acesta şi corpul solar, care este mai profund. 
Materia fluidică planetară este împărţită în trei zone: albă în 
partea ei cea mai de sus, albastră la mijloc şi roşie la suprafaţa 
pământului. Un spirit superior din materia fluidică albă care vrea 
să vină pe pământ trebuie să schimbe hainele spirituale mai întii 
cu cele albastre şi apoi cu cele roşii, ceea ce îi produce o mare 
suferinţă fiind împotriva evoluţiei spiritului care merge de la 
inferior la superior (vezi capitolul de materializare prin spirit 
când fantoma Kati King, care atunci când îşi ia adio de la 
mediumul ei şi de la asistenţi, le spune că nu va mai putea 
reveni, pentru ea fiind o foarte mare suferinţă). Aceste trei 
straturi sau pături, sau zone, sunt compuse din aceeaşi materie 
fluidică dar cu vibrații diferite. 

La fel ca şi corpul vital, corpul astral intră în componenţa 
aurei, fiind un strat mai subţire, când mai luminos când mai 
întunecat, după cum spiritul acelui om este mai mult sau “mai 
puţin evoluat: grosimea aurei ar atinge 40—50 cm. Ca şi corpul 
vital aura corpului astral reproduce conturul corpului fizic, dar 
mai vag decât acesta, având aspectul unui oval cu Arârful în 
jos. El este ordonat în anumite direcţii, cu anumite vibrații, ca şi 
corpul vital. Se nutreşte sau se hrăneşte în permanenţă, fiecare 
om absoarbe din univers fluidul planetar sau fluidul astral 
corespunzător gradului de dezvoltare a spiritului său. Dacă 
corpul vital este răspunzător de senzaţia de durere, corpul astral 
este răspunzător de formarea sentimentelor, a senzaţiilor şi a 
dorințelor noastre. Culoarea aurei dată de corpul astral se 


modifică în funcţie de starea emotivă a omului. 

Culoarea roşie arată mânia, culoarea roşu brun arată un om 
avar, zgârcit, roşu închis un om senzualizat, culoarea cenuşie 
descrie un om fricos, portocalie un om mândru, galbenă - o 
inteligenţă superioară, culoarea violet arată omul spiritualizat, 
iar culoarea roşu deschis arată iubirea. 

FUNCŢIILE CORPULUI ASTRAL 

— Este punte de legătură între corpul solar şi cel vital; 

— Este un vehicul al spiritului în spaţiu, fie în stare, de spirit 
liber fie în stare de spirit încarnat. În fenomenul de desprindere 
(somn, hipnoză, meditaţie transcendentală, yoga) deşi legat 
prin- tr-un cordon de corpul vital, corpul astral călătoreşte în 
spaţiul cosmic; 

— Este centrul de transformare al impresiilor din lumea 
exterioară în senzaţii. 

Corpul astral ne dă motivațiile sufletului - ne place sau nu ne 
place un lucru, are sensibilitate şi voinţă, este sediul dorințelor 
omeneşti, al urii, al avariţiei şi al lăcomiei, al mândriei. Ocultiştii 
îl mai numesc sufletul animal. Impresiile din afară sunt 
transmise la formațiunile nervoase unde sunt transformate în 
senzaţii. Prin el se formează emoţiile, el este cel ce ne dă starea 
de conştiinţă. Prin corpul astral vede şi citeşte un om în stare de 
hipnoză, puţind citi chiar dacă pe înscrisul respectiv se aplică un 
obiect. 

In hipnoză, când are loc fenomenul de desprindere al corpului 
astral de corpul fizic, deşi cel hipnotizat se află într-o cameră, el 
poate citi un ziar în camera alăturată cu vederea spirituală. În 
stare normală de veghe conştientă nu avem această vedere 
spirituală datorită corpului eteric care se interpune între spirit şi 
exterior, de aceea în această stare vedem numai prin organele 
de simţ fizice. 

Tibetanii, indienii, chinezii, prin exerciţii de yoga care au la* 
bază modificări în timpul de inspiraţie şi expiraţie, por ieşi din 
corpurile lor fizice şi pot pleca la mari distanţe unde pot să-şi 
creeze alt corp material cu care să se poată arăta cuiva, să 
vorbească, să. Facă ceva (este fenomenul de materializare de 
care vom vorbi mai departe), apoi dematerializându-se, să se 
reîntoarcă ca fulgerul în corpul lor fizic din care s-au desprins. Ei 
pot merge pe suprafaţa, apei întocmai ca Isus, pot să se culce 
pe jăratec sau să stea în flăcări fără să se tirdă şi pot să se 


ridice în spaţiu şi trece peste ape şi munţi. Am spus că dacă nu 
ar îi corpul astral, organismul nostru ar putea. 

Să-şi menţină calitatea de viu, adică s-ar menţine funcţia de 
metabolism celular, de anabolism şi cât aboli sân precum şi 
aceea de creştere, de înmulţire celulară. Aceasta datorită 
corpului vital care se opune entropiei, adică autodistrugerii 
corpului, dar în această stare organismul ar vegeta continuu, ar 
fi într-o stare permanentă de somn. Corpul astral este acela care 
ne dă starea de veghe, de atenţie. Exista în interiorul creierului 
nostru o formaţiune nervoasă care are tocmai această funcţie 
de a menţine starea de veghe a organismului; aceasta este 
substanţa reticulară, compusă dintr-un complex de neuroni şi 
legături neuronale. Ea este în legătură pe de o parte cu 
exteriorul, prin organele de simţ şi cu interiorul organismului 
prin sistemul nervos vegetativ. De asemenea, este în legătură 
cu bulbul rahidian, unde se află centrul respirației şi al 
circulaţiei, şi cu hipotalamusul, formaţiune nervoasă ce 
controlează toate funcţiile interne ale corpului omenesc. Toate 
aceste informaţii pe care le primeşte din mediul exterior şi din 
mediul intern al corpului omenesc, al căror număr total este de 
circa o sută de milioane de bioin- formaţii pe secundă, substanţa 
reticulară le triază şi trimite spre prelucrare scoarţei celebrale 
numai pe cele pe care le consideră importante. Aceasta 
înseamnă că substanţa reticulară se comportă ca şi când ar 
avea o conştiinţă şi o inteligenţă proprie, acesta fiind motivul 
care m-a determinat să spun că această substanţă reticulară 
este locul unde acţionează corpul nostru astral, alături de ea 
acelaşi rol având şi hipotalamusul. 

Substanţa reticulară, prin aşa numitul fenomen de recrutare, 
produce modificări pe electroencefalogramă asemănătoare cu 
cele din somn. Legătura dintre corpul astral şi corpul fizic se 
produce în substanţa reticulară la nivelul bulbului rahidian. 

CORPUL SOLAR 

Forma corpului solar al omului nu mai are forma corpului 
carnal sau astral, ci este sferic. El este cel ce dă gândurile, 
imaginaţia, memoria, inteligenţa şi voinţa. Corpul solar îşi are 
sediul în creier sau imediat deasupra capului, de aceea aura lui 
se află mai mult în jurul capului. Gândirea este materială, are o 
forţă uriaşă şi se produce sub imboldul voinţei spiritului. Ideea 
este un coi'p viu, o fiinţă pe care cei ce au vedere spirituală o 


văd materializându-9e în imaginea la care ne gândim. 

Dacă se adoarme un om prin hipnoză şi se transmite mental, 
nu prin vorbire, o imagine (le casă de exemplu, el spune că vede 
această casă. Dacă se iau mai multe coli albe de hârtie şi pe 
una dintre ele s-a. Desenat mental, fără să se vadă nimic pe 
hârtie, un desen oarecare, amestecând toate aceste hârtii şi 
dându-i-le celui hipnotizat, el va găsi hârtia pe care am sugerat 
mental desenul respectiv. Ideile sunt imagini, forme ce au 
fiecare o anumită vibraţie şi sunt oameni care aud voci şi idei 
spirituale ei numindu-se medimai auditivi. Corpul solar este o 
masă de fiinţe ultramicroscopice, care se găsesc în spaţiu sub 
formă de mici sferule ca nişte mici glomeruli alcătuiți dintr-o 
tripletă: inteligenţă, voinţă, memorie. Dar această tripletă poate 
fi formată şi din două vibrații de acelaşi fel şi a treia diferită: 
două de voinţă şi una de memorie sau două de voinţă şi una de 
inteligenţă, sau două de memorie şi una de voinţă, sau două de 
memorie şi una de inteligenţă, sau două de inteligenţă şi una de 
memorie şi în fine două de inteligenţă şi una de voinţă. 
Proporția dintre aceste vibrații este de 90% voinţă, 9% memorie 
şi 1% inteligenţă. 

Aceste mici sferule, de voinţă, memorie şi inteligenţă, 
formează un adevărat cod spiritual ele se unesc mai multe la un 
loc formând glomeruli din ce în ce mai mari, dând spiritului 
caracterul corespunzător componenţei lui. Cu cât vor predomina 
particule de inteligenţă cu atât mai evoluat va fi spiritul uman. 

Aceste sferule luminoase sunt încărcate cu două feluri de 
electricitate, un fluid electric negativ şi altul pozitiv. 

Oamenii pot să emită prin anumite părţi ale corpului această 
energie electromagnetică. Persoanele cu ochii negri emit şi 
primesc mai mult fluid electromagnetic decât alţii. Părul negru 
dezvoltă mai multă electricitate decât cel blond. Curentul 
cosmic are direcţia de la sud spre nord, de aceea poziţia 
corpului atunci când dorim este bine să fie cu capul înspre nord, 
astfel în cât curentul cosmic să intre prin picioare şi să iasă prin 
cap. 

Prin conştiinţa sa omul se remarcă că o fiinţă independentă cu 
un „EU”. În „Eu” omul rezumă toate câte le vieţuieşte ca fiinţă 
trupească şi sufletească. După cum corpul fizic, îşi are centrul 
său în creier, tot aşa sufletul îşi are centrul în Eu. Eul ca fiinţă 
propriu- zisă a omului rămâne cu totul invizibil. În „Eu” omul 


vede fiinţa sa adevărată. Corpul fizic, corpul eteric şi celelalte 
corpuri: astral, solar, universic sau cosmic, nu sunt decât nişte 
haine pe care le îmbracă Eul nostru. Cu alte cuvinte Eul este 
parte din spiritul divin, spiritul trăieşte în Eu şi cea ce este spirit 
este veşnic. Pentru cşă spiritul trăieşte în corpul fizic este supus 
legilor minerale, prin corpul eteric el este supus legilor 
reproducerii şi creşterii, iar prin corpurile astral, solar şi celelalte 
este supus legilor sufleteşti. 

Spiritul nostru localizat în Eul nostru nu are nimic de-a face cu 
naşterea şi cu moartea corpului fizic, el este veşnic. Acest Eu 
care se naşte în spirit şi trăieşte prin el, se poate numi Sine 
spirituală, pentru că el apare ca sinea omului; prin el se înţelege 
adevărul pur, indiferent 'dacă ne este plăcut sau neplăcut. Sinea 
spirituală este o revelaţie a lumii spirituale, iar intuiţia este 
revelaţia celor spirituale. Dacă doi oameni privesc o plantă de 
exemplu, deşi senzațiile lor sunt provocate de acelaşi obiect, în 
Eul fiecăruia dintre ei se percep senzaţii diferite în funcţie de 
evoluţia spiritului fiecăruia, căci unul poate forma gânduri cu 
mult mai desăvârşite decât celălalt. Dacă obiectul s-ar releva 
numai prin senzaţii, atunci nu ar exista progres în evoluţia 
spirituală. Şi omul sălbatic simte natura, dar el nu înţelege legile 
naturii. Deosebirile dintre oameni nu se da- toresc numai 
mediului înconjurător, căci ei pot avea aceiaşi părinţi, aceeaşi 
educaţie, acelaşi mod de viaţă dar se dezvoltă în mod deosebit. 
Oamenii se deosebesc prin forma lor fizică de animale, dar sunt 
asemănători între ei, făcând parte din aceeaşi specie, specia 
umană. 

Oricât de mari ar fi deosebirile dintre rase, neamuri, popoare 
şi persoane. În ceea ce priveşte fizicul, asemănarea dintre om şi 
om, este mai mare decât dintre om şi orice specie de animal. 
Tot ce se exprimă prin specia umană este condiţionat prin 
ereditate de la înaintaşi la urmaşi şi formă omenească este 
legată de această ereditate. Din punct de vedere spiritual 
oamenii sunt foarte diferiţi unul de altul. Din aceiaşi părinţi şi din 
aceleaşi legi ale eredității, cu acelaşi mod de viaţă şi aceeaşi 
stare de sănătate, unul se poate naşte un geniu iar altul un 
redus mintal. Şi losif şi Maria au mai avut şase copii în afară de 
Isus, dar niciunul dintre aceştia nu s-a ridicat la puterea 
spirituală a lui Isus. Singura explicaţie este că în genii retrăiesc 
spiritele evoluate care sunt trimise în reîncarnare. 


Ereditatea spirituală explică acest fenomen. Ca om spiritual 
am forma mea proprie, precum am propria mea biografie; nu 
pot avea această formă de la nimeni'al tul, decât de la mine 
însumi. Ca om spiritual eu trebuie să fi existat înainte de 
naşterea mea. 

Calitățile spirituale ale unui om nu pot proveni prin ereditate 
de la cei doi părinţi, nu s-a descoperit nici-o genă din capitalul 
genetic al omului responsabilă de a transmite ereditar procesele 
noastre spirituale de gândire, memorie, intuiţie sau inteligenţă. 
Spiritul uman apare într-una din vieţi ca o repetare a sa, 
împreună cu roadele trăirilor sale din trecut, din cursul vieților 
amterioare. După cum corpul vieţii repetă forma speciei, tot 
astfel spiritul vieţii repetă sufletul dintr-o existenţă personală în 
existemţa  persoială următoare. Trăirile sufleteşti nu sunt 
păstrate în mod durabil nunai în intervalul dintre naştere şi 
moarte, ele sunt păstrate şi dincolo de moarte. În destinul 
nostru sunt consecinţele faptelor anterioare trăite în vieţi 
anterioare. Spiritul omenesc şi-a pregătit destinul prin faptele 
sale, într-o viaţă nouă el este legat de tot ce a înfăptuit în viaţa 
sa anterioară. Acest destin creat de om, în filosofia indiană se 
numeşte Karma. Altfel spus, dacă trupul este supus legilor 
eredității, sufletul este supus destinului pe care şi l-a creat 
singur, iar spiritul este supus legii reîncarnării, a vieților 
pământeşti repetate. Spiritul este nemuritor, naşterea şi 
moartea guvernând trupul, legile umii fizice. 

ESEIVŢA VIEŢII 

ESENȚA VIEŢII este o problemă atât biologică cât şi filosofică, 
materia vie posedă însuşiri esenţiale comune tuturor fiinţelor vii. 
Obiectele în complexitatea lor sunt alcătuite din părţi legate 
între ele, conform anumitor cauze şi legi. De la cele mai 
elementare particule ale atomului şi până la galaxii, toate sunt 
interpretate ca M.steim* cu determinări calitative proprii. 
Biologul Ludvig von Bertalanffy, arată primul că organismul nu 
este un conglomerat <le părţi, ci un sistem complex care îi 
conferă o anumită integralitate. Noţiunea de sistem exprimă un 
ansamblu de elemente aflate în interacţiune sau altfel spus un 
ansamblu de obiecte a căror interacţiune duce la apariţia unor 
proprietăţi noi pe care nu le au părţile constitutive luate separat. 
In fiecare moleculă atomii îşi pierd indi- * Yidualitatea lor, fiecare 
având noi însuşiri în cadrul moleculei, decât în afara ei, altfel 


spus molecula nu este un sistem sumativ ci unul integral. 
Componenţele unui sistem integral se constituie sub influenţa 
determinată a unor interacțiuni cu caracter legic. Atracția legică 
dintre atomi, a determinat formarea moleculei. Caracteristic 
vieţii este că aceasta constituie un sistem deschis, în sensul că 
ea face un schimb de substanţe şi energie cu mediul 
înconjurător. Fie că este nn sistem închis, de exemplu lucrurile 
fără viaţă, fie că sunt sisteme deschise, cum este viaţa, ambele 
se desfăşoară după al doilea principiu al termodinamicii. Toate 
formele de energie se transformă în altele, cu degajare de 
căldură, dar căldura nu se mai transformă integral în altă formă 
(le energie, astfel că un anumit procent de căldură este definitiv 
pierdut. Gradul de ireversibilitate a-l transformărilor energetice, 
constituie noţiunea de entropie. 

Numai viaţa este aceea în care autoreglarea face să fie un ec- 
hilibru termodinamic cu mediul înconjurător. Datorită entropiei 
în natură se produc modificări şi în starea structurală ceea ce 
duce la dezorganizare şi descompunere. In fenomenul vieţii, 
entropia este contracarată de mecanisme opuse, compensatorii 
acesteia., viaţa fiind organizată prin autoreglare structural 
funcţională, folosind substanţe energetice din mediul exterior şi 
compensând astfel pierderile de energie de substanţe care au 
loc în conformitate cu al doilea principiu al termodinamicei. 

Viaţa îşi conservă structura şi integralitatea prin organizarea 
şi autoreglarea funcţiilor, a interacțiunilor interne şi externe, 
abtfel e că prin aceasta se menţine constantă o homeostazie, 
prin contracararea dinamică a influențelor dezorganizatoare ale 
factorilor mediului înconjurător. 

Autoreglarea este rezultatul interacțiunii unor acţiuni 
contrarii, unei conexiuni inverse, o anumită variaţie declanşează 
altă variaţie în sens invers. Pentru a se menţine acest echilibru, 
este nevoie ca în permanenta să existe un sistem informaţional 
continuu. Aceste informaţii sunt percepute de substanţa 
reticulară din trunchiul celebrai care după ce le analizează 
trimite stimuli corespunzători la organele efectuare. 

Substanţa reticulară este cea care ne dă starea de veghe şi 
probabil locul de acţiune al subconştientului nostru în care se 
găseşte Scânteia Divină a spiritului nostru. Eul nostru. Ea 
primeşte circa o sută de milioane de informaţii pe secundă din 
mediul intern al organismului şi din mediul exterior, dar o mică 


parte din ele devine conştientizate. 

Principiul autoreglării pe baza conexiunii inverse, are un 
caracter universal. Cantitatea de informaţie nu depinde de 
cantitatea de energie purtătoare, o cantitate mică de energie 
poate transmite o cantitate mare de informaţii şi invers, o 
cantitate foarte mică de informaţie poate declanşa procese care 
presupun o mare cantitate de energie. 

Purtătorii materiali care transmit informaţia sunt canalele de 
comunicaţie, formate de corpul eteric, care se concentrează pe 
formațiunile nervoase. Informaţia este codificată pentru a putea 
fi transmisă şi decodificată la nivelul substanţei reticulare, care 
o transformă în conştienţă, în senzaţii, în percepții, etc., cu 
ajutorul scoarței cerebrale. Intregul comportament este 
subordonat scopului fundamental şi anume acela al 
autoconservării. Cele mai multe procese fiziologice ale 
organismului uman se produc fără ca noi să le gândim şi să le 
dirijăm, cu toate acestea ele se desfăşoară după un program 
extrem de riguros, ca şi când ceva, inteligent, tot cu o conştiinţă 
deci, le-ar dirija. Cine este această inteligenţă atât de precisă în 
tot cea ce se întâmplă în organismul nostru, procese care 
întreţin viaţa? Aceasta este subconştientul ca loc de manifestare 
al spiritului nostru. 

Toate cunoştinţele sunt sedimentate, din evoluţii enterioare, 
prin mii şi zeci de mii de reîncarnări, experienţe pe care le 
transmite prin procesul de reîncarnare, dacă se poate spune aşa 
„prin ereditatea spirituală”. Subconştientul nostru funcţionează 
raţional, căci altfel nu s-ar putea, realiza finalitatea 
autoconservării, pentru aceasta spiritul are nevoie de un corp 
fizic stabil pentru a-şi continua drumul său spre purificare, de 
aceea el luptă pentru autoconservarea corpului fizic. 

De multe ori perpetuarea se realizează cu orice preţ, pentru a 
permite noi naşteri în lumea spirituală şi noi vieţi pământeşti, 
pentru evoluţia spiritului. Aceasta este o realizare automată 
inconştienţă a unui program precis constituit dintr-o suită de 
funcţii dinainte stabilite. Autoreglarea funcţiilor se realizează pe 
baza conexiunilor inverse, astfel'de exepmlu: menţinerea 
temperaturii animalelor homeoterme la valori constante se 
realizează prin interacţiunea unor mecanisme echilibrate 
contradictorii. Dacă temperatura cvrt-palui scade, prin anumiţi 
receptori această informaţie este transmisă hipotalamusului 


(formațiunea nervoasă din trunchiul celebrai) care o analizează 
şi elaborează reacţii ce sunt transmise spre organele 
corespunzătoare. Mesajele transmise organelor efectuare 
declanşează mecanisme prin care temperatura corpului revine 
la valoarea normală, astfel se închid porii pielii pentru a se 
reduce transpiraţia care prin evaporare produce răcoare, alte 
impulsuri referente merg la muşchi şi determină intensificarea 
activităţii anulând acţiunea entropică a mediului. Fiecare 
constantă a homeostaziei este menţinută prin factori de 
creştere şi factori de descreştere a acestora, care la rândul lor 
sunt sub acţiunea subconştientului. 

Homeostazia mediului intern, este factorul principal al 
autonomiei organismului care îl protejează de schimbările ce au 
loc în mediul înconjurător şi se realizează prin mecanisme 
cibernetice de autoreglare. Aşa de pildă sângele are o 
compoziţie constantă: cinci milioane de globule roşii de 
milimetru cub de sânge, şapte mii globule albe pe milimetru 
cub, trombocite trei sute de mii pe milimetrul cub. Plasma 
sângelui are în ea o serie de alte constante, serumalbu- mine, 
serumglobuline. Şi fibrinogen. Pentru o sută de milimetri de 
plasmă sunt dozate în mod normal 6,4 gr, de proteine dintre 
care 3,7 gr. Serumalbumine, 2.3 g serumglobuline, 0,38 g 
fibronogen. Tn afară de proteine în sânge se mai găseşte 
glucoza în cantitate de 1 g la mie, acizi graşi 4 g la mie, 
colesterol 2,1 g la mie, uree 0,26 g la mie. 

Dintre substanţele anorganice amintim calciu 0,1 g la mie, 
sodiu 3,4 g la mie, potasiu 0,2 g la mie, clorul 3,7 g la mie, fierul 
0,002 g la mie. 

Toate aceste proporţii se menţin constante prin mecanisme 
de autoreglare, fiecare conexiune inversă constituie Sfârşitul 
unui ciclu şi premiza pentru ciclu următor. Autoreglarea 
funcţională presupune consum de substanţă şi energie pe care 
organismul le procură din mediul înconjurător. Organismul se 
adaptează apropiindu-se de factorii favorabili şi evitând factorii 
nefavorabili. Factorii favorabili şi nefavorabili sunt raportați la 
experienţe din alte vieţi înregistrate sub forma de memorie în 
subconştient. În lumea animală dacă. Informaţia primită 
înştiinţează o sursă de hrană se produce o reacţie de apropiere, 
dacă informaţia aduce un mesaj de primejdie se realizează o 
reacţie de fugă. Organismul se menţine prin funcţia de 


metabolism la anumite constante în condiţiile unui mediu 
instabil. Omul învaţă din experienţe trecute, înregistrate în 
subconştient şi reacţionează în consecinţă la noile informaţii 
primite. Organismul presupune anticiparea prin memoria 
stocată în subconştient şi astfel se pregăteşte pentru 
întâmpinarea evenimentelor care se vor produce. Menţinerea 
struct urii organismului are la bază procesul de autoreglare de la 
nivelul celulei. Diferitele folme de proteine sunt constituite de 
20 aminoacizi esenţiali. Fiecare proteină are însă o anumită 
specificitate care depinde de structura ei primară, adică de felul 
şi ordinea în care sunt reglaţi radicalii aminoacizilor în lanţul 
polipepti- dic. Trăsăturile de specie poartă amprenta 
individualităţii proteinelor, cum molecule de proteine se 
reînoiesc în mod continuu se pune mereu problema sintetizării 
lor specifice. Aceasta presupune existenţa unei matrice care 
dirijează acest proces, această matrice este înregistrată în 
structura moleculară a acizilor nucleici şi prin mecanisme 
informaţionale cibernetice are loc sinteza proteinelor la nivelul 
orga- nitelor celulare numite ribozomi. Conform informaţiei 
cuprinsă în molecula de A.D.”s. Astfel A.E.N.-ul mesager duce 
informaţia de la A.D.N. La ribozdhii, unde îndeplinind rolul de 
matrice sintetizează proteinele corespunzător cu informaţia pe 
care au adus-o de la A.D.N. Procesul se realizează prin 
mecanisme de autoreglare biochimică. 

Existenţa, materiei este veşnică, dar existenţa sistemelor 
biologice deschise sunt supuse morţii. Ele încetează odată cu 
moartea, când corpul eteric sau forţa vitală cea câre întreţine 
acest tot mecanism de autoreglare şi metabolism părăseşte 
organismul. Organizarea sistemului din materia vie, se datoreşte 
organizării structurale a corpului eteric, el este deci forţa care 
întreţine metabolismul celular datorită curentului continuu de 
energie care circulă prin organism. Odată oprit acest curent 
continuu de energie se opreşte şi viaţa. Elementele subatomice, 
proton, neutron, electron, foton, ce alcătuiesc corpul eteric, 
fiecare din aceste particule ale atomului, posedă o anumită 
structurare, care îi conferea o anumită memorie. Această 
structurare a elementelor subatomice ar putea fi de natura 
electromagnetică, aceasta deoarece ele nu se pot transforma în 
câmp ori în alte particule. 

Lumea subatomică urmează tipare clare şi precise iar 


structura sa este asemănătoare lumii atomice. Toate 
interacţiunile particulelor sunt simetrice, relativ la deplasarea în 
spaţiu şi în timp şi ca urmare a acestei simetrii, se conservă 
cantitatea totală de rotaţie implicată în proces. Sarcina totală a 
particulelor implicate în interacţiune râ- mâne constantă. 

Dezintegrarea forţată a doil protoni va da naştere la liadroni 
formaţi din energie cinetică şi din masele protonilor de coliziune 
ce a determinat dezintegrarea forţată a protonilor. 

Reacţiile hadronilor reprezintă un flux de energie în care 
particulele se criează şi se distrug în permanenţă, iar energia 
poate circula numai pe anumite canale. Descrierea hadronilor 
din fizica particulelor, se aseamănă cu viziunea budistă care 
eoneepe obiectul ca fenomen, ca energie şi nu ca lucru sau 
substanţă. Ceea ce budiştii au realizat prin experienţa mistică a 
naturii, s-a redescoperit prin experienţe şi teoriile matematice' 
ale ştiinţei moderne. In filosofia budistă toate lucrurile sunt 
considerate a fi dinamice, tranzitorii şi iluzorii. Autoconservarea 
individuală a sistemului este o condiţie a autoreprodueerii, de 
acea metabolismul este o cerinţă directă a autoconservării 
sistemelor vii. Viaţa este un sistem biologic funcţional care se 
autoconservă în mod activ. Această autoconservare este 
înscrisă în memoria corpului eteric, care pentru fiecare celulă, 
pentru fiecare ţesut sau organ, are o strucurâ energetică 
specifică, care determină o funcţionalitate specifică celulei 
respective. 

Viaţa pentru a supravieţui, pentru a se autoeonserva, este 
necesar ca reacţiunea ci faţă de mediu să fie cel puţin egală cu 
acţiunea mediului asupra ei. Viaţa are scop foarte bine definit, 
ea are o etapă de maturitate, una de declin şi apoi de moarte. 
Singurul ei scop este de a se asigura perpetuarea, speciei 
necesară evoluţiei spiritului, pentru a se putea reîncarna, în noul 
corp fizic creat. Toată evoluţia vieţii spre autoconservare şi 
autoreproducere se desfăşoară în mod spontan sub acţiunea 
subconştietului care luptă pentru menţinerea vieţii. Finalitatea 
este caracteristica esenţială a vieţii, ea presupune subordonarea 
tuturor proceselor uimi scop final, această finalitate este fixată 
în subconştientul nostru, ca loc de manifestare al spiritului. Nu 
supraviețuirea individului este condiţia supravieţuirii speciei, ci 
supraviețuirea acestuia până îşi îndeplineşte funcţia de 
reproducere, după aceasta supraviețuirea nu mai este esenţială 


faţă de specie, ba chiar devine un impediment pentru specie, 
altfel spus moartea apare ea o adaptare utilă pentru specie, căci 
lasă loc unui alt organism tinăr să asigure reproducerea şi o 
dată c u aceasta o nouă reîncarnare pentru o nouă evoluţie 
spirituală. Moartea reprezintă. Numai o trecere de la o formă de 
viaţă pământească la o naştere spirituală, o altă formă de viaţă. 
Omul este muritor, dar el realizează, nemurirea, prin spiritul său 
care este transmis Descendenţilor printr-o nouă reîncarnare. Am 
fost întrebat după prima ediţie ce cred eu despre existenţa altor 
civilizaţii extraterestre. Consider că spiritele evoluate de 
materializare din sfera laborator a creaţiei divine pot materializa 
inteligenţe şi pe alte planete dându-le o formă adecvată, 
condiţiilor de pe planeta respectivă, legate de alte combinaţii 
decât cele ale carbonului. În condiţiile existente pe pământ, 
carbonul a fost elementul care a fost folosit de spiritele de 
materializare pentru a se fonna combinaţiile organice şi apoi 
materia vie, dar cu siguranţa în univers, sunt şi alte sisteme 
care nu au la bază combinaţiile carbonului şi care totuşi posedă, 
proprietăţile de autoreglare şi care au inteligenţă, deci alte 
forme de viaţă sunt foarte posibile pe alte planete în care alte 
elemente ar putea constitui baza unor combinaţii din care să 
rezulte sisteme capabile de însuşiri vitale de autoconservare şi 
autoreproducere, cu conştiinţă de sine. 

SCOPUL VIEŢII g 

Viaţa este dominată de două instincte. In instinctul de 
conservare al vieții, în care scopul este acela de a acumula 
bunuri necesare desfăşurării vieții. In această ideie este un scop 
imediat, acela prin care să-şi creeze bunuri şi satisfacţii zilnice şi 
unul, mai îndepărtat care conduce la acumularea de bunuri la 
stocarea de rezerve. Dar firul vieţii se întrerupe la un moment 
dat uneori, atunci când nici na te aştepţi şi atunci vine 
întrebarea logică: pentru ce a trebuit să. Agoniseşti atâtea 
bunuri, căci plecând din această lume, nu vei lua nimic cu tine. 
Al doilea instinct care guvernează viaţa, este acela de 
perpetuarea speciei, acela de a da naştere la descendenţi, care 
să. «ducă mai departe continuarea firului vieţii. Teoria privind 
finali— 

Tatea internă a naturii, teologia, presupune că natura, ca şi 
oamenii, preferă să se întâmple un lucru şi nu altul, după cum 
fiecare dintre noi, doreşte succesul propriei familii mai mult 


decât al alteia străine. Fiecare dintre noi se gândeşte cum să-şi 
canalizeze energiile acumulate, fără a deranja semenii săi, să 
lucreze pentru el, să-şi menţină sănătatea şi să acumuleze 
bunuri necesare, existenţei, dail care sunt mijloacele ce scrvesc 
la realizarea acestor scopuri finale? 

În general scopurile noastre imediate urmăresc un folos 
nemijlocit, care de cele mai multe ori constituie o plăcere, o 
bucurie, o satisfacţie, dar scopul îndepărtat? Ce aşteptăm de 
fapt de la viaţă % Toate aceste scopuri finale variabile de la 
individ la fndivid, conştient sau inconştient, constau în obţinerea 
bunăvoinţei celor din jurul nostru. Strângerea şi acumularea, 
sunt manifestări ale egoismului, acest instinct este şi la multe 
animale, care strâng şi ele instinctiv bunuri de care au nevoie în 
viaţă spre propria lor existenţă. Acumularea de hrană şi 
construirea de adăposturi organizate sunt instincte biologice 
fundamentale pe care le întâlnim la furnici, albine, la veverite, 
castori, etc. 

Direcţia vieţii este dată deci de instincte şi sentimente iar 
pentru realizările ce le dorim, ne folosim de străduinţe 
conştiente sau suntem conduşi de instincte inconştiente. Dintre 
străduinţele conştiente fac parte invocarea unor forţe 
superioare, de pildă a ţi în slujba lui Dumnezeu, a fi iu slujba 
domnitorului, a fi în slujba patriei, a promova binele familiei, a fi 
credincios faţă de sistemul poliţie. Tot dintre străduinţei < 
mştiente, este obţinerea puterii, puterea de dragul puterii; 
admiraţia maselor, faima, securitatea pentru realizarea căreia 
se urmăreşte acapararea puterii. O altă străduinţă conştientă 
este aceea de a face bucurie altora, iubirea de oameni 
dezinteresată, grija pentru copii, bunăvoința faţă de prieteni şi 
animale. Există şi oamuii la care toate aceste motivații lipsesc, 
este adevăratul hedonist, care urmăreşte în viaţă numai să-şi 
satisfacă pentru el bucurii, indiferent prin ce mijloace. 
Adevăratul scop al vieţii nu este nici realizarea satisfacţiilor 
imediate şi nici cele îndepărtate, el este dictat de destinul 
fiecăruia. La specia umană, instinctul de perpetuare ale speciei, 
este întreţinut şi activat de plăcerea actului sexual care poate 
conduce în viaţa cotidiană la adulter, incest, violuri şi chiar 
crime. Deşi cele două instincte par a fi echilibrate cel al 
perpetuării speciei este dominant, fiecare familie acordă atenţie 
maximă copiilor ei şi mai puţin ascendenţilor ei, adică părinţilor. 


Cunoscut fiind faptul oă an părinte poate creşte 10 copii, dar l'O 
copii nu pot să-şi îngrijească un părinte la bătrâneţe." 

Dar cine determină acest instinct atât de puteraic şi de ce? 
Scopul vieţii este subordonat instinctului. Dar ce este instinctul? 

instinctul este o formă de manifestare a spiritului atât în 
lumea animală cât şi la specia umană, biae individualizată. 
Aminti- ţi-vă de păsări; felul cum îşi confecţionează cuibul, 
clocitul ouălor, creşterea puilor făcute cu atâta trudă, în unele 
cazuri pentru prima dată în viaţa lor. De unde au aceste 
cunoştinţe, căci instinctul nu este înscris în codul genetic, aceste 
cunoştinţe sunt păstrate şi transmise de spiritul lor. Acelaşi 
aspect îl întâlnim şi la animale şi la om. Singura explicaţie a 
celor două instincte, este cerința de evoluţie a spiritului, care 
cere mereu alte reincarnări pentru purificarea lui. Acesta este 
de fapt scopul vieţii noastre, am venit pe lume nu pentru a ne 
bucura pentru anumite plăceri şi bucurii, nu pentru a acumula 
cât mai multe avuţii, căci toate acestea rămân şi odată cu 
moartea nu iei nimic din ele. Ne naştem cu un destin bine 
determinat încă din lumea astrală a spiritelor nu pentru aceste 
scopuri imediate sau îndepărtate, ci numai pentru a ne da 
posibilitatea unei noi încercări de purificare a spiritului nostru 
prin suferinţă. Este suferinţa un dar al iubirii divine? Pentru a 
putea evolua spiritul este trimis hi reîncarnare, dar nu pentru o 
viaţă abuzivă, imorală sau plină cie avuţii, aşa nu se poate 
purifica spiritul iar în această situaţie reîncarnările nu-şi vor 
atinge niciodată scopul. Aşa cum am mai spus, spiritele puţin 
evoluate, cele din zona roşie sau diavolarii, legate mult de 
corpul eteric, care mai poate fi numit şi sufletul senzaţiei care 
este legat mult de plăcerile lumeşti, este trimis repede, spre o 
nouă reîncarnare, fără ca el să poată să se opuuă, este obligat 
să facă aceasta, destinul lui este pecetluit, de alte spirite 
superioare, nu de el, iar acest destin programat pe zile. Luni sau 
ani, exact cum se programează un program pe un calculator, 
aceasta pentru că spiritul este o formă de energie compusă din 
particule materiale infraatomice, probabil neutrino, tahioni, 
psihoni sau cum vor fi denumiți, dar alcătuirea lor, structurarea 
lor le conferă o putere imensă de memorie, de inteligenţă şi de 
voinţă. Acţiunea în viaţa pământească se desfăşoară secundă cu 
secundă după felul cum a fost programată, aceasta înseamnă că 
toate evenimentele vieţii sunt înscrise în codul nostru spiritual. 


Se pune întrebarea: nu se poate în niciun fel modifica cursul 
desfăşurării acestor evenimente? Acest destin poate fi modificat 
sau întrerupt sub acţiunea spiritelor inferioare sau diavolare, 
invocate prin magia neagră, eu ajutorul ei se poate întrerupe 
viaţa sau se pot provoca diverse boli organice şi psihice (vezi 
capitolul Magie). Forţa spiritelor diavolare, constă în forţa 
gândului, care se- transmite sub forma de simboluri. - Imagini, 
subconştientului unui om, acesta reacţionând întocmai cum i s-a 
transmis prin acele gânduri. Când spiritul este evoluat, el singur 
îşi alege destinul pentru o nouă viaţă pământească. Dar şi în 
acest caz al „liberului arbitru” cel ce vine să se reincarneze, 
trebuie să-şi programeze suferinţă, căci altfel nu ar avea niciun 
rost să se reîntoarcă pe pământ. Să ne amintim de cel mai 
superior spirit reincarnat pe pământ Isus Hristos, el şi-a 
programat să fie batjocorit şi răstignit, căci numai aşa el s-a 
putut înălța la Tatăl. Legea Karmei scriu istoricii filosofiei indiene 
S. C'HAKTERJEE şi J. DATTA, are semnificaţia că toate acţiunile 
individului, bune sau rele provoacă şi urmări, dacă aceste 
acţiuni sunt săvârşite cu dorinţă de a culege de pe urma lor 
roade, adică premeditat. Fiecare faptă bună atrage după sine o 
răsplată, şi fiecare faptă rea, atrage o pedeapsă, dar de regulă 
nu în viaţa aceasta, ci în viitoarea reîncarnare. 

Însăşi destinul omului, sau a oricărei alte fiinţe din această 
viaţă, este rezultatul acţiunilor sale într-o existenţă anterioară- 
Plin acţiunile sale omul îşi făureşte singur soarta în viitoarea lui 
reîncarnare. Şi alte spirite evoluate revenite pe pământ au 
trebuit să treacă prin suferinţe. Marele lulius Cezar a părăsit 
viaţa în plină glorie fiind înjunghiat în senatul Eomei antice. 
Alexandm Macedon cel mai mare cuceritor al tuturor timpurilor, 
a murit deasemeni în plină glorie, în Babilon, unde dorea să-şi 
stabilească capitala vastului său imperiu, la vârsta de numai 33 
de ani, răpus de boală. Napoleon Bonaparte care ar fi fost 
reîncarnarea lui Hanibal, sfâr- şeşte în captivitate pe insula 
Sfântă Elena din oceanul Atlantic prin chinurile cumplite ale unui 
cancer gastric. Luceafărul poeziei româneşti Mihail Emineseu, 
cel mai mare spirit al poporului român, moare la vârsta de 39 de 
ani, într-un ospiciu de nebuni, cu paralizie generală progresivă, 
prin septicemie, dată de un erizipelde la o rană produsă printr-o 
piatră aruncată de un alt bolnav psihic, din acelaşi ospiciu. 

Marele geniu al muzicii, Beethoven, şi-a trăit ultima parte a 


vieţii fiind surd, şi aceste exemple ar putea continua la 
neefârşit. Aceasta însemna ea oricât de evoluat este un spirit ce 
vine la reîncarnare, el trebuie să-şi programeze o nouă suferinţă 
pentru a putea să evolueze mai mult. 

ACŢIUNEA SPIRITULUI PRIN INTERMEDIUL 
SUBCONŞTIENTULUI ASUPRA INSTINCTULUI SEXUAL 

PURIFICAREA SPIRITULUI se face prin numeroase reîncarnări, 
pentru aceasta este nevoie de o continuă evoluţie a speciilor 
care axe la bază procesul reproducerii. La om reproducerea se 
face datorită instinctului sexual, care prin actul de copulaţie dă 
naştere unui nou descendent. 

Dacă actual sexual în sine se desfăşoară sub acţiunea 
sistemului nervos vegetativ, parasimpaticul sacrat fiind acela 
care produce erecţia, printr-o congestie a corpilor cavernoşi ai 
penisului, iar ejacularea este determinată de contracția 
spasmotică a uretrei posterioare, care elimină spre exterior 
sperma venită din vezicule seminale, aceasta fiind sub influenţa 
simpaticului lombar. Ejacularea insă nu se suprapune noţiunii de 
orgasm, care este o plăcere subiectivă, variabilă de la individ la 
individ, ca intensitate şi care este de natură eterică, adică 
sufletească. Subconştientul, ca loe de acţiune al spiritului, 
participă la actul sexual prin acţiunea de gândire a acestuia, 
dorinţa sexuală este mult mai puternică atunci când participă şi 
gândirea, care prin amintirea unor trăsături fizice ale partenerei, 
sedimentată în subconştient, cum ar fi, reprezentarea- sânilor, 
rotunjimea feselor, aspectul feţei, conformaţia buzelor, etc... Mai 
mult chiar, erecţia şi dorinţa sexuală se produc şi atunci când nu 
avem în minte aceste amintiri, dar de exemplu trăim intens o 
carte pe care o citim, şi în care sunt descrise acţiuni erotice. În 
acest caz imaginaţia pe care şi-o face subconştientul nostru este 
cel ce determină libidoul (dorinţa sexuală). 

Legat de aspectul participării spiritului la actul sexual este şi 
aşa zisa scădere a potenţei sexuale de ordin psihic. Sunt 
nenumărate cazurile unor tineri, care se consultă pentru 
scăderea erecţiei sau chiar absenţa ei. În aceste cazuri, din 
cauza unor emoţii care au avut loc cu ocazia unei experienţe 
sexuale şi aceasta nu reprezintă ceva anormal, se produce o 
inhibiţie eorticală care suprimă erecţia sau face ca aceasta să se 
întrerupă mai repede decât este normal, unnată de obicei de 
absenţa ejaculării. In aceste situaţii obsesia pe care o prezintă 


tinărul la gândul că s-ar putea să se repete eşecul, transmite 
subconştientului lui această formă a neputinței şi aceasta se 
comportă în consecință făcând imposibile următoarele 
experienţe sexuale. In aceste cazuri de multe ori o participare 
negativă o are partenera care în loc să se facă că nu a observat 
fenomenul îi reproşează lipsa de potenţă, producând acestuia o 
sugestionare şi mai puternică, prin aceasta fenomeul de 
inhibiţie devine şi mai puternic. 

Este posibilă scăderea potenţei sexuale şi apariţia frigidităţii 
la femeie, prin intermediul magiei? Da, este posibilă. Aceasta se 
explică în felul următor: prin puterea de concentraţie şi de 
voinţă a celui ce practică magia, se transmit telepatic 
subconştientului celui căruia i se adresează gânduri şi imagini 
de neputinţă sexuală sau de frigiditate la femeie care sunt 
percepute de subconştientul acestuia. Aşa cum am mai scris de 
mai multe ori, subconştientul reacţionează la aceste mesaje 
mentale prin imagini simbol pe care le cunoaşte şi ca atare 
comandă sistemului nervos vegetativ, instalarea impotenţei sau 
a frigidităţii. Kemediul pentru toate acestea este puterea de 
concentrare şi de voinţă pe care trebuie să o aibă cel în cauză, 
pentru ca prin această autosugestionare în sensul bun al acţiunii 
să se producă descătuşarea subconştientului de imaginile 
simbol primite de la magician. 

Având în vedere acţiunea determinantă pe care o are spiritul 
prin subconştient asupra actului sexual, am găsit de cuvinţă să 
dezvolt mai mult fenomenul impotenţei sexuale la bărbat. 

Erecţia, nu se produce cu aceiaşi uşurinţă la toţi bărbaţii, 
pentru unii excitaţia psihogenetică este suficientă, pentru alţii 
trebuie stimuli prelungiţi şi mult mai intenşi, această diferenţă 
se repercurtează şi asupra duratei erecţiei, ea fiind variabilă în 
mari proporţii. Două elemente intervin în această persistenţă a 
erecţiei şi anume: excitabilitatea şi durata actului sexual în sine 
până la ejaculare. Atunci când excitabilitatea este mare şi 
reacţiile sunt intense, durata actului sexual se scurtează. In 
actele sexuale repetate primul este de obicei mai scurt decât 
următoarele, acest fenomen este fiziologic, dar există cazuri de 
impotenţă sexuală prin hiperes cât abilitate constantă, care 
scurtează de fiecare dată durata actului sexual, chiar daeăcl se 
repetă. Aceasta se întâmplă în ejacularea precoce sau rapidă. 

Scurtarea erecţiei este la alţii patologică, anormală, atunci 


când la incitaţii sau la o excitabilitate normală corespunde o 
reacţie mai mult sau mai puţin intensă de durată foarte limitată. 

Această scurtare se manifestă în urma raporturilor foarte 
apropiate, întrucât după ejaculare persistă o excitabilitate 
insuficientă pentru a avea noi erecţii. 

In afară de aceste cazuri particulare se întâlnesc adesea 
indivizi cu dorinţă normală, cu excitabilitate mai mult sau mai 
puţin conservată la care erecţia se produce incomplet dar este 
urmată de senzaţia voluptivă normală (orgasm). După un timp 
aceşti indivizi deşi au execitaţie sexuală normală erecţia 
diminua progresiv pentru a se opri fără ejaculare. Aceste 
caractere ale scăderii potenţei, sunt de obicei intermitente, 
fenomenul scurtării erecţiei nu este permanent la fiecare act 
sexual, această astenie sexuală se manifestă rareori izolat, ea 
este de obicei însoţită de o oboseală generală a organismului, 
iar recuperarea forţei după actul sexual se face la aceşti indivizi 
foarte greu. La toate acestea un rol important îl are partenera 
care având un orgasm foarte întârziat din cauza unei frigidităţi 
mai mult sau mai puţin complete, face să prelungească actual 
sexual peste timpul normal, ceea ce duce la oboseală şi la 
încetarea erecţiei, fără a ajunge la ejaculare. Aceste forme 
scăzute şi scurtate ale erecţiei sunt în general întinite la indivizi 
cu o hipovagotomie generală idiopatică, cu tonusul scăzut în 
toate sistemele autonome. 

insuficienţa sexuală prin defect de reeuperare în 
perioada refractară 

Perioada refractară, este perioada imediat următoare actului 
sexual, când în mod normal organismul refuză pentru o 
perioadă de timp, repetarea actului sexual. Perioada refractară 
este variabilă de la individ la individ şi de asemeni variabilă în 
funcţie de vârsta». La adultul tânăr cu tonusul nervos normal, ea 
este scurtă, fiind cuprinsă între câteva minute la câteva ore. În 
această perioadă refractară trebuie să deosebim două feluri de 
reacţie, unele somatice şi altele psihice- Reacţiile somatice, se 
caracterizează mai ales printr-o slabă excitabilitate a centrilor 
electivi  nervoşi, acest fenomen se explică prin absenţa 
momentană a tonusului nervos vegetativ. Aceasta scurtare a 
tonusului după descărcarea orgasmo-ejaeulatorie nu este de 
lungă durată la individul cu lonicitate uormală. Reacţiile psihice 
ale perioadei refractare, sunt caracterizate printr-o atenuare 


marcată a reflexelor psihosenzoriale, o stare nouă se substituie 
celei provocate prin excitaţia sexuală, fie prin dezgust psihic sau 
mural faţă de parteneră, fie din contră unui elan către această 
când elementul efectiv de tandreţe şi recunoştinţă este 
predominant. 

Perioada refractară prin defect de tonicitate cu prelungirea 
fenomenelor somatice, se distinge de aceia datorată unei 
perioade refractare psihice de durată exagerată. In perioada 
refractară somatică prelungită, impulsul sexual şi dorinţa pot fi 
conservate, dar reacţiile de excitare sunt foarte lente. Erecţia 
este incompletă atâta timp cât echilibrul nervos este 
nerecuperat. Aceste dificultăţi locale se însoțesc adesea de 
tulburări generale, hipotonice, cel mai adesea astenicul sexual 
adoarme după. Fiecare act sexual şi se trezeşte dificil. La aceşti 
indivizi impulsul sexual este normal, dorinţa sexuală este 
conservat ă, raporturile'sint normale, descărcările orgasmo- 
ejacu- latorii sunt perfecte, numai perioada refractară singură 
este foarte intensă. Şi prelungită. Aceste cazuri se găsesc în 
special la indivizii neurastenici, al cărui caracter principal este 
oboseala. 

Este dificil uneori de deosebit, perioada refractară somatică 
prelungită, de perioada refractară psihică prelungită. Este 
aproape imposibil de a se putea separa până la un punct, 
fenomenul oboselii, de frica unui nou act sexual, teama oboselii 
însăşi sau teamă eşecului. Este posibil ca după un raport sexual 
normal să se producă o violentă depresiune psihică, fără un 
caracter bine definit-, manifest- tat prin tristeţe profundă, o 
stare de depresiune psihică, necontrolată şi dezgust faţă de un 
nou act sexual. Când această perioadă refractai-ă psihică se 
prelungeşte peste timpul normal, dorinţa sexuală este 
suprimată iar erecţia psihogenetică nu se produce. Perioada 
refractari prelungită psihic mai trebuie deosebită de o stare de 
inhibiţie psihică, consecinţa autosugestiei, inhibiţie care uneori 
poate fi suprimată sub influenţa alcoolului. Când raporturile 
sexuale sunt repetate abuziv, perioada refractară se 
prelungeşte automat. Potenţa sexuală este diferită de la individ 
la individ şi de aceea noţiunea de exces, diferă de la caz la caz. 
Indivizi cu aceiaşi stare de sănătate, eu aceiaşi greutate 
corporală, cu aceiaşi vârsta. Unii pot avea raporturi zilnice iar 
alţii raporturi săptăminale- Pentru un individ care normal nu 


poate avea decât trei raporturi pe săptămână, raportul zilnic va 
fi un abuz. Consecințele nu apar imediat ci mai târziu, la fel ca şi 
în cazurile de onanism. Impotenţa poate să fie absolută sau 
relativă, cu o hipoexeitabilitate momentană cu o stare de 
oboseală prelungită. Dacă se forţează repetarea actelor sexuale, 
fără a se lăsa organismul să se refacă în perioada refractară 
normală, erecţia scade ca durată şi de cele mai multe ori 
încetează înainte de a ajunge la ejaculare. În astfel de cazuri 
potenţa sexuală scade progresiv. 

Impotenţa prin abstinenţa sexuală 

Abstinenţa poate fi întâlnită în situaţii speciale, când în 
absenţa femeii, nu se produc excitaţii. Sexuale repetate şi 
abstinenta în situaţii cu prezenţa femeii. 

În primul caz hiperecitabilitatea genitală este prezentă la 
început pentru o perioadă mai lungă sau mai scurtă cu erecţii 
psihogenetice frecvente, dar încet, încet, hipersensibilitatea se 
atenuează, dorinţa diminua pentru a dispare complect. Această 
situaţie o găsim la indivizii exploratori, navigatori sau privaţi de 
libertate, fără a veni în contact cu femeia. Aceste forme de 
impotenţă sexuală, deşi pot dura ani de zile, nil sunt definitive, 
situaţia revenind la normal în prezenţa femeii. 

In cazul celei de-a două categorii, când abstinenţa are loc în 
prezenţa sexului feminin, excitaţiile repetate în contact cu 
femeia, erecţiile frecvente, hiperactivitatea testiculară, destinde 
Aezic-ulele seminare, duce la o hipersecreţie a prostatei şi a 
glandelor uretrei anterioare. În aceste cazuri apar poluţii 
nocturne de descărcare a veziculelor seminale, care diminuă 
astfel tensiunea genitală, se produce o congestie a uretrei 
posterioare şi o verumniontanită. După tulburările funcţionale 
apar modificări organice, în aceste situaţii erecţia diminuă 
treptat, dorinţa sexuală este păstrată, iar erecţia se produce 
insuficient, astfel că impotenţa sexuală se instalează fără semne 
premonitorii, de cele mai multe ori brusc. 

Impotenţa prin aclul sexual întrerupt 

Actual sexual se întrerupe înainte de a avea loc ejacularea 
prin concentraţia voinţei, care întrerupe ciclul reflex al 
orgasmului, sau ejacularea se efectuează în afara vaginului. 
Această ejaculare în afara vaginului, strică echilibrul sistemului 
nervos central, ejacularea efectuându-se, 1111 sub excitaţia 
locală a glandului penisului, ci prin concentraţia voinţei care 


caută să suplinească excitaţia locală. 

Impotenţa în onanisni în aceea ce priveşte masturbarea 
sau onanismul care de altfel este foare frecventă la tineri, după 
Mayrowky 88%, după Mavkuse 93%, după Dueck 90%. Aceasta 
duce la impotenţa sexuală când este practicată în exces. 

La majoritatea tinerilor această practică este pasageră, dar se 
poate rorbi de un onaaism cronic, când acesta se prelungeşte şi 
la adultul tâaăr şi chiar mai târziu, sunt citate cazuri de mariaj 
când bărbatul privimdu-şi pe ascuns partenera, se masturbează 
în loc să aibă raport sexual normal. În onanism se produc două 
serii de fenomene, unele organice şi altele psihice. Faza de 
excitație dinaintea actului sexual lipseşte pentru că femeia 
lipseşte, faza de  erecţie  psihosenzorială este frecvent 
inexistentă, există numai reprezentarea mintală adică 
imaginaţia din gândul lui. Impulsul sexual lipseşte, el se 
transformă repede în plăcerea psihică, care este analoagă 
actului sexual, dar în acelaşi timp mai greu de realizat, ia 
producându-se în special prin consum nervos, printr-o erecţie 
psihică. Fenomenele psihice ale perioadei refractare sunt foarte 
marcate. Erecţia se produce repede prin manevrarea directă de 
calotare şi decalotare a glandului penisului. Această practică în 
onanismul cronic, duce la repetarea actului de masturbaţie, fără 
a lăsa organismului perioada de refacere. De multe ori actul 
masturbaţiei se reia fără a ajunge la ejaculare, ceea ce duce la o 
insatisfacţie şi o iritâbilitate care conduc la noi repetări. Se 
poate spune că onanismul ocazional este compensator în afară 
femeii şi nu este foarte nociv uneori fiind chiar necesar. 
Onanismul cronic sau onanismul esenţial se produce la indivizi 
care deşi au condiţii pentru efectuarea actului sexual, preferă să 
practice masturbarea. L'a aceştia erecţia psihogenetică în 
prezenţa unei femei se produce dificil. La aceşti indivizi apar 
frecvent tulburări psihice: timiditate, evitarea societății, 
iiascibilitate şi în general o inhibiţie puternică în prezenţa unei 
femei, prin frică unui insucces. 

Onanismul cronic duce la leziuni inflamatorii ale uretrei, la 
uretrite şi veru-montanite, care întreţin la rândul lor tulburările 
genitale. 

Impotenţe prin dezechilibrul humoral. 

Diabetul dă impotenţă sexuală, fie prin leziuni medulare, fie 
prin acţiunea glucozei din sânge asupra sistemului nervos 


simpatic. Este afectată în special erecţia, iar după aceea şi 
ejacularea şi apoi impulsul sexual. 

In bolile infeţioase cronice cum este tuberculoza, deasemeni 
se produce scăderea potenţei sexuale. Acelaşi efect de scădere 
a potenţei sexuale, se întâlneşte în intoxicaţiile cronice cu 
cocaină „morfină, alcoolismul cronic şi tabagism. (consumul 
exagerat de- tutun). Alcoolul în cantitate moderată în special 
vinul, creşte impulsul sexual, dar dacă este consumat în exces, 
duce la slăbirea reflexelor excitatorii, prin iahibiţia centrilor 
medulari. 

Intoxicația medicamentoasă cu bismut, cu iod, potasiu, duc la 
ejaculări precoce. Salicilatul de sodiu, bromul, camforul, sunt 
anafrodiace, scad apetitul sexual. 

Aceiaşi acţiune or are şi arsenicul. Scăderea potenţei sexuale 
este deasememi frecventă la indivizii care convieţuiesc un timp 
îndelungat lângă aceiaşi femeie, această impotenţă este însă 
relativă căci nil se manifestă decât în prezenţa partenerei cu 
care convieţuieşte şi nu în prezenţa altei partenere. Aceasta are 
drept cauză, în general indiferența partenerei faţă de actul 
sexual, sau cu atât mai mult manifestările de frigiditate ale 
acestuia. Este cunoscut faptul că organsmul femeii, însoţit de 
manifestările care îl atestă, este cel ce întreţine virilitatea 
bărbatului. 

Impotenţa sexuală prin inhibiţie 

Manifestările de origine spirituală joacă un rol important în 
declanşarea dorinţei sexuale, sub formă de imagini şi asociaţii 
de idei. Această intervenţie psihospirituală prin intermediul 
subconştientului, locul de acţiune al spiritului, poate să intervină 
în unele cazuri în mod voluntar în prelungirea un timp. A fazelor 
ce se succed în actul sexual. In unele circumstanţe însă aceste 
manifestări ale subconştientului nostru, pot deveni inhibitorii, 
determinând întreruperea reflexelor normale ce intervin în 
desfăşurarea actului sexual. Desigur există şi inhibiţii normale 
printr-o emoție, dar şocul emoţional nu este suficient pentru 
apariţia  impotenţei.  Şocul emoțional accidental, poate 
determina o  inhibiţie permanentă atunci când alimentăm 
subconştientul cu ideia obsesivă a neputinței, căci în acest caz, 
subconştientul având simboluri c odificate de răspuns la fiecare 
ideie sau imagine mintală se creiază un cerc vicios, teama de 
eşec întărind ideia din subconştient, iar acesta face şi mai 


imposibil actul sexual. 

Tratamentul impoteaţei sexuale în ceea ce priveşte 
tratamentul medicamentos al scăderii potenţei sexuale aceste 
medicamente se împart în următoarele categorii: 

— Tonice nervoase din care cele mai importante sunt: 
stricnina şi derivatele sale (tinctura de nucă voinică, fosforul, 
sub forma de acid fosforic, fosfurei de zinc, fosfatului de sodiu, 
glicerofosfaţi, arsenicul şi cacodilatii. 

— Calmante de tipul bromurilor, tinctura de valeriană, 
tinctura de crategus niger. 

— Medicamente ale sistemului nervos vegetativ: belladona, 
atropina, scopolamina şi ezerina. 

— Medicamente de acţiune vaso motrice genitală directă cum 
este yoliimbina. 

Printre metodele chirurgicale de tratament ale scăderii 
potenţei sexuale este li ga tura canalelor deferente (spermatice) 
sau operaţia Steinach. 

Tratamentul uretriţelor cronice se face prin dilaţii uretrare şi 
insti- laţii locale, printre metodele fizioterapice se recomandă 
frecţii lombare cu apă rece 4—r> minute seara înainte de 
culcare, sau băi de şezut de trei ori pe săptămâna fie cu apă 
rece, fie foarte caldă (42—15 grade) înainte de culcare, în 
cazurile de ejaculare precoce. 

Diatermia este indicată în inflamaţiile PIAOSTATEI, veziculelor 
seminale şi ale uretrei posterioare. 

Cea mai eficientă metodă de tratament a scăderii potenţei 
sexuale la bărbat este centroterapia Bonnier, o cauterizare 
foarte uşoară a capului cornetului interior nazal, care de altfel 
are aceiaşi acţiune nu numai la bărbat ci şi în cazurile de 
firgiditate la femeie, cazurile de eşec fiind foarte rare, uneori 
revenirea la normal, apare după o singură şedinţă suprimând 
inhibiţia psihică şi deterinândo stare de euforie a bolnavilor. 

Un fapt insă esenţial, trebuie reţinut, nici-un fel de rezultat nu 
se poate obţine dacă celula nervoasă de la nivelul 
hipotalamusului, care are înscrisă în memoria ei, răspunsul, prin 
elaborarea de hormoni ce stimulează organele genitale, dacă în 
sânge mi se găseşte o concentraţie de testosteron de 5 ming%, 
pentru acest motiv la bolnavii în vii'stă, care nu mai au o 
secreție normală de testosteron, trebuie administrat acesta mai 
ales sub forma de proviron. 


TELEPATIA 

MESAJ MENTAL 

GÂNDIKEA, FIIND Uâs ELEMENT material, se poate transmite 
la distanţă. Există un cod universal spiritual de comunicare prin 
gând, comun atât oamenilor cât şi plantelor şi animalelor, cu 
alte cuvinte gândul se poate percepe la distanţă atât de oameni 
cât şi de animale şi plante, acestea interceptându-le şi deco- 
difieindu-le. lată câteva exemple: 

— Se ştie că dacă unei plante i se rupe o crenguţă că 
descarcă un curent electric care se poate înregistra pe o hârtie 
cu ajutorul unui seismograf: aceasta ca expresie a suferinţei 
sale. Dar s-a făcut următoarea experienţă: pe lângă o astfel de 
plantă cuplată la acest seismograf au trecut în şir unul cile unul 
un număr de cinci persoane; dintre aceste persoane una trebuia 
să rupă crenguţa, dar această persoană nu ştia că ea va rupe 
crenguţa; ordinul de a rupe crenguţa era dat de a şasea 
persoană care se afla departe de plantă. Acest ordin era ştiut de 
cel ce trebuia să-l dea. În momentul când cel ce trebuia să rupă 
crenguţa, fără să i se dea niciun fel de ordin verbal, a ajuns în 
dreptul plantei, planta a reacţionai brusc, descărcând biocurenţi 
electrici, aceasta însemnând că planta a interceptat gândul celui 
ce trebuia să ordone, l-a înţeles şi l-a decodificat. Bakster - 
directorul şcolii pentru detectarea de minciuni din Sew York. A 
adunat serioase probe care demonstrează existenţa unei 
percepții primare care poate fi observată la toate fiinţele vii. 
Astfel, când minusculii creveţi sunt ucişi, se semnalează o 
reacţie imediată printre alte vieţuitoare, plantele de exemplu 
care se află în apropiere. INici-o ecra- nare nu poate să 
împiedice această comunicare, fie ea cliiar o grilă de plumb. 
Ruşii au făcut experienţe telepatice pe câini, realizând telepatia 
animală. Marş era un câine ciobănesc cu care a făcut experienţe 
telepatice Yladimir Durov. El observase că acest câine reuşea 
să-i intercepteze gândul său şi să-l înţeleagă. Experiențele s-au 
făcut în prezenţa academicienilor  Yladiuiir Bekteriev și 
Alexandru Leo- novici. Astfel Bekteriev îi dădu lui Durov o notă 
scrisă care cuprindea instrucţiunile ce urmau să fie transmise 
animalului prin mesaj telepatic. Durov a luat capul câinelui în 
înâiuile sale şi l-a privit fix în ochi timp în care-i i-a transmis 
mesajul mental. Clinele şi-a retras capul şi a fugit în camera 
vecină, aflată în spatele laboratorului şi în care nu mai intrase 


niciodată. În cameră se aflau trei mese acoperite cu cărţi şi 
caiete, el s-a îndreptat spre prima masă unde a stat câteva clipe 
cu labele pe ea, apoi a plecat la a doua masă făcând acelaşi 
lucru, ca şi când ar fi căutat ceva, iu sfârşit s-a dus la a treia 
masă de unde a luai obiectul căutat: Acesta era o carte de 
telefoane pe care Bekteriev i-o adusese lui Durov. Marş primise 
mesajul telepatic. Toate animalele cunosc adesea gândul 
dresorului prin intermediul telepatiei. Durov a arătat puterea 
hipnotică a ochiului, puterea privirii, ochii -ar emite deci radiaţii, 
dar ce organ le-ar capta? După ruşi acest organ ar fi glanda 
pineală, această glandă situată la baza creierului ar fi al treilea 
ochi, ochiul pineal. 

În anul 1962, Kapinski, în lucrarea sa „Comunicaţiile radio şi 
biologice”, împreună cu Durovj ajung la concluzia că celulele în 
formă de bastonaş ale retinei, ar avea rolul de minuscule antene 
radio, care trimit semnale telepatice. 

În primii ani ai secolului XX. În Germania era un cal care putea 
intercepta gândul stăpânului său. El răspundea la întrebările de 
matematică, geografie sau chiar politice, prin bătăi de copită 
sau dând din cap în sus în şi jos pentru afirmativ, şi scututându-l 
într-o parte sau alta pentru negativ. Exemplu: cineva inireba pe 
Hâns cât face de două ori radical din 9, —1, după o pauză de 
câteva clipe ridica copita dreaptă şi batea de + "> ori. S-a trimis 
o comisie de la Academia de ştiinţe condusă de Oskar-Pfungst, 
să examineze cazul, care era un mirac ol. Kezultatul: dacă 
stăpânul calului Wilhelm Os- ten nu e>te de faţă sau dacă 
acesta nu ştia răspunsul la întrebări, nu-l ştia nici calul; fe>sten 
cunoştea răspunsul atunci şi calul răspundea corect. Concluzia: 
gândul stăpânului atunci când acesta cunoştea răspunsul era 
interceptat de cal şi decodificat, dând astfel răspunsuri corecte. 
Un alt exemplu: dacă în preajma unui om ce suferă un 
traumatism, se ală o plantă ea reacţionează prin descărcare de 
biocurenţi, semn că ea suferă alături de om. ,„ 

Experienţe de telepatie s-au făcut numeroase. Savanţi din 
lumea întreagă au observat că modificările undelor cerebrale la 
un geamăn provoacă modificări ale undelor cerebrale şi la 
celălalt geamăn. Dacă o mamă suferă, copilaşul suferă şi începe 
să plângă. Sovieticii au făcut experienţe pe un submarin. Ei s-au 
servit de o ie- puroaică şi propriii ei pui. Din eite se cunoaşte nu 
există niciun mij loc tehnic de a comunica cu un submarin de la 


suprafaţă. - Undele electromagnetice nu se transmit prin apă. S- 
au plasat la bordul submarinului puii de iepure, iar iepuroaicei, 
care a rămas într-un laborator pe pământ, i s-au implantat 
electrozi în creier. 

Când submarinul s-a scufundat în mare, iepuraşii au fost sar 
criticaţi unul câte unul. lepuroaica neştiind ce se întâmplă pe 
submarin, în momentele exacte ale morţii fi căruia dintre fiii ei, 
creierul iepuroaicei reacţiona. Dar ce formă de energie degajă 
gândul dacă el poate străbate medii pe care undele radio nu le 
pot străbate? 

Experiențele telepatice făcute între Kamenski şi îsikolaev, 
primul transmiţător şi celălalt primitor, sunt mult mai convigă- 
toare- Kamenski transmite de la Moscova iar Nikolaev 
interceptează mesajul la Leningrad. S-au putut transmite 
imagini de obiecte dar şi stări afective. S-au constatat şi 
modificări biologice, în timpul şedinţelor telepatice cum ar fi 
creşterea globulelor albe cu 1000 u, când s-a sugerat o emoție 
plăcută, şi o scădere cu 1600 de globule albe dacă i s-a transmis 
o emoție depresivă. Oamenii de ştiinţă americani au observat 
transmiterea telepatică a simptomelor şi bolilor psihice. Ei au 
observat de asemenea chiar posibilitatea de transmitere a unor 
reacţii telesomatice. Doctor Schwaltz descrie astfel un cax în 
care un ora, trezindu-se într-o dimineaţă cu dureri violente la un 
dinte, telefonează medicului stomatolog pentru a-i da o 
consultaţie urgentă. Tot în acea dimineaţă, mama acestui om i-a 
telefnat pentru a comunica că şi-a extras un dinte- Durerea 
fiului. Ei a dispărut spontan aşa că stomatologul n-a mai găsit 
nimic care să-i explice durerea omului respectiv. Easputin, 
călugărul avid de putere, socotit satanic, se supusese 
antrenamentelor legate de practicile şamanilor din Siberia, 
lâasputin era. Singurul care putea să trateze pe cel mai 
însemnat bolnav din lâusia imperială, ţareviciid. Care suferea de 
hemofilie. El putea să calmeze durerile copilului şi să oprească 
hemoragia chiar -de la distanţă. Doamnele din cea mai înaltă 
societate după ce petrecuseră un minut în preajma călugărului, 
cădeau literalmente în patul acestuia. 

Se pare că avea o putere spirituală foarte mare, căci un mare 
număr din aceste femei mărturiseau;,.ini s-a rele viat totul, am 
dor-* mit cu Dumnezeu”. 

Este foarte interesant cazul telepatului Wolf Messing, un 


evreu polonez, care făcea spectacole cu experienţe telepatice. 
După ce acesta dăduse un spectacol în orăşelul (Joniel din ltusia, 
la sfârşitul spectacolului doi milițieni l-au arestat şi l-au dus lui 
Stalin. Acesta ca.re auzise de puterea lui telepatică dorea să se 
intereseze de polonezii pe care îi punea în funcţii şi deasemeni 
să. Testeze însuşirile psihice ale telepatului. Mesing era o 
persoană celebră în parapsihologic fiind pus la probe de mari 
celebrităţi ale vremii ca: Einstein,. Freud şi Gândi. După. Invazia 
Poloniei de către germani aceştia puseseră un premiu de 
200.000 mărci pe capul lui. St alin ceru lui Messing «ă meargă la 
o bancă din Moscova, şi folosiridu-se de puterea lui telepatică, 
să ridice prin fraudă de la ghişeul băncii la care le era complet 
necunoscut suni8 de 100.000 de ruble, lată ce povesteşte 
Mesing: „S-a prezentat la ghişeu cu o foaie de hârtie în alb ruptă 
din carnetul său, deschise servieta şi o puse pe tejghea oulonind 
mental casierei să-i dea enorma sumă de bani. Bătrânul casier 
privi hârtia, deschise casa de bani şi numără 100.000 ruble lui 
Messing care îi băgă în servietă şi plecă. El se întoarce cu cei doi 
funcţionari desemnaţi de Stalin ce trebuiau să supravegheze 
experienţa şi i-a dat banii lui Stalin. Văzând puterea extraordinar 
de mare a lui Messing, Stalin îi ceru un lucru ce părea imposibil 
de realizat. BI a fost pus într-un automobil şi dus în Kremlin dând 
ordin pazei să nu lase pe nimeni să plece. „Am efectuat această 
probă fără dificultate”, spuse Messing. Atunci Stalin l-a mai 
supus la o probă: 
i- a spus să pătnindă în biroul lui de la reşedinţa de vară de la 
KUNTSOYO aceasta era echivalentul cu pătrunderea în banta de 
la Fort-Knox şi să fure aurul Statelor Unite. Deşi locuinţa lui 
Stalin era păzită cu străşnicie de cea mai formidabilă gardă 
personală pe care a putut să o aibă un dictator, Messing îşi făcu 
apariţia în faţa biroului lui Stalin. Acesta a întrebat: „Cum ai 
putut să pătrunzi aici?” Messing explică: „le-am sugerat 
telepatic celor care vă păzesc că sunt Beria, pe lângă fiecare 
gardian spuneam în gând: sunt Beri a, sunt Beria”. Beria era 
şeful poliţiei secrete sovietice, un om obişnuit al* vilei lui Stalin. 
Şi iată o experienţă care confirmă prezenţa spiritului şi 
fenomenul de desprindere al acestuia: Kamenski îi transmite de 
la Moscova lui Nikolaev la Leningrad un mesaj telepatic, prin 
care îi descrie că în faţa lui are un bloc. lâikolaev interceptează 
gândul transmis. Telepatic prin care i se descria imaginea unui 


bloc dar în plus consemnează ceea ce există şi în spatele 
blocului, ceea ce nu putea vedea Kamenski. Aceasta înseamnă 
că, corpul astral al lui îâikolaev s-a desprins de corpul fizic şi 
vital şi s-a deplasat la faţa locului. Văzând cu vederea spirituală 
ceea ce era de fapt în spatele blocului. 

Messing spune că gândurile oamenilor îi apăr sub formă de 
imagini, fapt ce l-am relatat atunci când am vorbit de corpul 
solar. 

„Când am ochii acoperiţi, povesteşte Messing, activităţile 
telepatice sunt mult mai uşurate”. lată de ce cei ce se iniţiază în 
tainele cerului preferă să stea în locuri cât mai izolate, 
singuratice. 

Tot în aceeaşi idje am să descriu un alt caz. Un ziarist i-a 
sugerat. Mental lui Meesing, să descopere locul undi e pus un 
exemplar al revistei Ogoniok şi să o deschidă la pagina unde era 
fotografiat un portret al lui Lenin, să-i spună dică imaginea ce-l 
reprezenta pe Lenin era o reproducere după o pictură sau era 
fotografia unui actor care interpreta rolul lui Lenin. Cu ochii 
legaţi Messing îi aduse revista solicitată, o deschise la pagina 
indicată, unde era un portret original, aşa cum preciza Messing. 

In anul 1940, Mesing prezise într-un discurs la Moscova că 
deşi Stalin şi Hitler făcuseră un tratat de neagresiune, într-o zi 
tancurile sovietice vor circula pe străzile Berlinului. De 
asemenea a mai prevăzut că războiul se va sfârşi în mai 1945. 
Ambele evenimente au fost confirmate de istorie. 

Electroencefalograma arată că omul are următoarele forme 
de unde cerebrale: 

— Unde Alfa cu 8—12 cicluri pe secundă, pe care omul le are 
în stare de reverie sau de relaxare (cu ochii închişi); 

— Unde Beta cu 13—22 cicluri pe secundă, pe care le întâlnim 
în activitatea mintală intensă. 

— Unde Delta cu 1—3 cicluri pe secundă, pe care le avem în 
tiinpuL somnului adine. 

In telepatie au rol undele alfa. 

Percepția undalor telepatice se face mai întâi în subconştient 
şi după aceea subconştientul informează scoarţa cerebrală. 
Aceasta ne arată că interceptarea gândurilor, deci a spiritului, 
se face la nivelul structurilor nervoase subconştiente, unde ele 
sunt înţelese, decodificate, şi după aceea trimise conştientului. 
Creierul lui îsikolaev producea unde înainte ca mesajul să 


devină conştient. 

MAGIA 

LEGAT DE TELETPATIE trebuie să explicăm fenomenul mafiei. 

Aceasta era foarte dezvoltată, în antichitate, găsind-o atât la 
asirobabilonieni cât şi la fenicieni şi egipteni. Ce este de fapt 
magia? Este tot o transmisie a unui mesaj telepatic, fie în scop 
benefic (mai (rar) - aşa zisă magie albă. Fie în scop rău - magia 
neagră sau malefică. Am văzut în capitolul precedent cum 
gândurile, l'ie bune, fie rele, se pot transmite la distanţă unde în 
mod inconştient sunt interceptate la nivelul structurilor 
subcorticale (substanţă reticulară). Aceasta le decodifică şi 
transmite mesaj pentru executarea lor chiar dacă sunt în 
defavoarea corpului fizic. Aceasta pentru că subconştientul 
răspunde la mesajul telepatic reacţionând după scheme pe care 
le cunoaştem din experienţe de ani de zile. lată un exemplu: i se 
sugerează unui om aflat, în transă hipnotică, că pe braţul lui se 
pune un fifr roşu: deşi în loc de fier roşu se pune un creion 
oarecare, la locul atingerii cu creionul se produce-o arsură, 
aceasta peni ni că subconştientul are o imagine a ceea ce i s-a 
făcut altă dată, în altă viaţă atunci când într-adevăr pe corpul lui 
fizic s-a pus un fier roşu. Altfel spus nu cuvântul + este acela 
care influenţează subconştientul, ci motivaţia afectivă a 
gindulul. Un om hipnotizat, răspunde în acelaşi fel indiferent 
dacă i se pune prin mesaj mental sau mesaj verbal, pentru că 
subconştientul nu limbă o înţelege ci gândul, imaginile mentale 
care se transmit. Subconştientul are o matrice de funcţionare 
pentru fiecare informaţie mentală, reacţionând ca în cazul de 
faţă, el practic înşelându-se se numeşte subconştient. Lată un 
exemplu în acest sens: un lucrător de la calea ferată este închis 
din întâmplare într-un vagon frigorific, el îşi scrie pe pereţii 
vagonului senzațiile produse de frig, de degerături, de 
semiconştienţă, după care este găsit mort. Spre surprinderea 
generală, la deschiderea vagonului complexul frigorific nu 
funcţiona, era defect, iar temperatura din interiorul vagonului 
era de 13—14 grade. lată cum autosugestia la gândul că 
vagonul este cu temperatură foarte joasă a fost înţeles ca atare 
de subconştient care a produs în corpu” său fizic jngheţarea 
corpului, aceasta pentru c-ă în alte trăiri anterioare spiritul 
omului respectiv, subconştientul lui, trăise un astfel de 
eveniment. 


Vedeţi cit- de mare importanţă are asupra organismului 
sugestia şi autosugestia, spunându-i unui om mereu că este 
bolnav, chiar dacă este perfect sănătos, pl înir-adevăr se va 
îmbolnăvi. Acelaşi efect îl are şi autosugestia. În toată practică 
mea de chirurg, de mai bine de 30 de ani, niciodată nu am 
operat un bolnav*care mi-a spus înainte de operaţie să nu-l 
operez că el moare, cunoscându-se nenumărate cazuri când 
într-adevăr bolnavii „s-au ţinut de cuvânt”. Aceasta se întâmplă 
tot prin fenomenul de autosugestie. 

Legat de Uceasta. Este practică avansată din Yoga, când prin 
autosugestie se poate modifica temperatura corpului, se poate 
modifica presiunea sanguină, se provoacă o temperatură mai 
mare pe o parte a corpului decât pe cealaltă, sau pur şi simplu 
pot intra într-o stare de moarte aparentă când tensiunea 
arterială scade la zero, pulsul dispare, respiraţia încetează; mai 
mult chiar, pot fi îngropaţi şi la data fixată sunt dezgropaţi şi 
revin la viaţă. 

MAGIA XEAGKA 


Prin magia neagră se sugerează de. La distanţă o boală subită 
a organismului căruia i se adresează. Mesajul telepatic este 
interceptat de cel căruia i se transmite şi acesta, moare subit. 
Acesta este' efectul vrăjitoriei practicată de mediumi cu mari 
puteri telepatice. 

Magia constrânge forţele spirituale să facă ceea ce doresc 
oamenii, pe când religia face apel la bunăvoința lor, se. Roagă 
de ele, le oferă ofrande, le adoră, le elogiază. 

Religia este un act de renunţare*, de abdicare, resemnare şi 
supunere, pa se bazează pe principiul „crede şi nu cerceta”. 
Aceasta este deosebirea intrtf magia albă şi religie. 

Magia neagră se asociază cii forţele răului, Adică cele 
satanice, împotriva forţelor binelui. În lumea antică vrăjitorul 
sau fermecătorul era un om de vază ce făcea parte din curtea 
regelui. 

Unelş religii condamnă magia şi luptă împotriva ei. De pildă în 
Palestina, evreii interziceau cu desăvârşire magia; dacă erau 
descoperiţi, vrăjitorii erau omorâţi eu pietre. Cât priveşte actul 
magiei, trebuie să facem o distincţie între substratul pe care îl 
exercită acţiunea magică şi tehnică sau ritualul magic propriu 
zis. Astfel, substratul care poate fi supus sub influenţa magiei 


poate fi: 

— Fiinţa sau obiectu” de fermecat - de vrăjit, sau o parte a 
sa, sau un obiect, sau o porţiune din părul sau unhgiile omului. 

— Substratul poate fi substituit, adică similar cu fiinţa omului, 
exemplu, lungimea umbrei omului sau o păpuşă de ceară. 

— Poate fi un substituit simbolic cum ar fi cămaşa sau alt 
obiect de lenjerie al omului respectiv. 

Ritualul actului magic se poate face prin acţiuni reale, adică 
se împlântă în jfăpuşa de vrăjit un cuţit real. Este acţiunea 
numită identică, sau poate fi o acţiune similară acţiunii reale, în 
care caz se împlântă un cui, o aşchie, un ac, în păpuşa de ceară, 
sau pur şi simplu poate să fie o acţiune simbolică, cum de 
exemplu, se sparge un vas care ar reprezenta capul omului ce 
trebuie vrăjit. Ştim că fenicienii făceau farmece, căci Izabella 
care era feniciană, fiica regelui Sidonului, Etbaal, făcea 
vrăjitorie, cum îi spune IEHU regelui lui Izrael - loram. 

De asemenea din istorie mai ştim că Cleopatra îi făcea 
farmece lui Marc Antoniu, aşa se explică faptul că acesta a 
renunţat la un imperiu fugind din lupta de la Ac. Tium Impotriva 
generalului Agripa, general al lui Octav Augustus, abandonându- 
şi armata în plină luptă şi fugind după Cleopatra, care părăsise 
locul luptei în timpul desfăşurării ei. 

. Cum poate acţiona magia? Mesajul telepatic, adică gândirea 
vrăjitorului, este interceptată în mod inconştient de omul căruia 
i se adresează la nivelul subcontientului acestuia, adică 
spiritului Ii. Subconştientul înţelege gândirea, înţelege acţiunea 
gândului respectiv şi determină în organism ordinul pentru 
executarea ei. Am văzut că în stare de hipnoză, prin sugestie, 
comunicând direct cu subconştientul care scapă de sub cenzura 
conştientului, se pot obţine efecte bune sau rele asupra corpului 
nostru. Am văzut că se pot produce efecte care nu sunt în 
concordanţă cu excitaţia externă specifică efectului produs - se 
sugerează că se atinge corpul cu fier incandescent şi la locul de 
contact apare o arsură profundă deşi în realitate corpul a fost 
atins cu un obiect de temperatură obişnuită a camerei. 

În stare de hipnoză se pot produce diferite simptome ale unor 
'afecţiuni ale unor boli. Personal am văzut o criză de astm 
bronşie cu cele mai caracteristice aspecte, produsă prin 
sugestie hipnotică şi de asemenea am văzut o criză de epilepsie 
cu simptomatologia cunoscută prin sugerarea trecerii unui cui 


prin regiunea temporală, deşi în realitate această regiune se 
atinsese numai cu vârful unui deget. 

Dacă prin hipnoză se produc aceste fenomene folosind 
limbajul care se transmite subconştientului sub formă de diferite 
imagini, în telepatie acelaşi fenomen este produs prin mesaj 
mental. 

Astfel încât aceste reacţii se produc indiferent de 
naționalitatea sau de limba pe care o are cel ce este emiţător 
telepatie. Aceasta înseamnă, că, gândul, formă a spiritului 
nostru, este interceptat şi decodificat 111 subconştient. Lje de 
altă parte, dacă subconştientul reacţionează, exact la mesajul 
mental, aşa cum el îl ştie, înseamnă, că, el are un model de 
reacţie cunoscut, o motivaţie afectivă, la fiecare informaţie 
mentală, o matrice de răspuns la orice informaţie menlală. Dar. 
De unde poate subconştientul avea acest model de răspuns la 
mesajul trimis, intincit, poate în decursul unei perioade 
determiuate de timp. Deci în decursul unei vieţi este posibil ca 
un 0111 să nu se fi ars niciodată, atunci de unde ştie 
subconştientul că, un corp incandescent îi poate produce 
arsura? Acest fapt demonstrează cil se poate de convingător că 
răspunsul la acest stimul îl are din alte trăiri Unterioare acestei 
vieţi, pe care le-a inmagaziuat st la care ştie cum să răspundă. 
Acest fenomen stă la baza magiei, aşa se explică cum se poate 
îmbolnăvi un om, sau influenţa în activitatea lui prin telepatie. 
Se produc astfel, atât boli organice cât şi boli psihice. Se poate 
spune că în subconştient este programat destinul nostru. Prin 
sugestie şi autosugestie, comunicăm subconştientului anumite 
idei, anumite gânduri şi organismul nostru reacţionează 111 
consecinţă. Activitatea subconştientului prin sugestii mentale 
bune - aceasta este cheia succesului în activitatea noastră. 

Este cunoscut faptul că subconştientul este cel mai bine 
influenţat în starea de conştienţă crepusculară, în starea Alfa a 
undelor cerebrale, precum şi îh stare de somn, când corpul 
astral părăseşte corpul fizic şi eteric păstrând mimai o legătură 
printr-un cordon ombilical. 

Anumite rezultate le obţinem programând subconştientul să 
lucreze înainte de a adormi, să-i dăm o misiune de realizat şi el 
o va realiza devenind apoi conştientizate în timpul stării de 
veghe. Acest fenomen era cunoscut din antichitate. Se ştie că în 
timp ce Alexandru Maoedun era bolnav şi se găsea în Kabilon, 


boală care de altfel i-a produs moartea, medicii lui nereuşind să- 
i găsească leacul au recurs la trimiterea a doi generali din 
armata sa, cărora seara li s-a dat din plin să mănânce, în 
templul zeului Marduc ca în timpul somnuhii să videze 
tratamentul ce ar fi trebuit să i-l facă lui Alexandru Macedon. 

Pe timpul nopţii, subconştientul îşi continuă activitatea, astfel 
se cunoaşte că în timpul somnului i s-a relevat configuraţia 
atomului lui îslELS-BOHR, structura benzenului lui Kekaule, 
sistemul periodic al elementelor lui Mendeleev, o altă variantă a 
Henriadei lui Voltaire şi multe alte exemple. Sediul 
subconştientului se află în structurile nervoase ale trunchiului 
cerebral, poate la nivelul substanţei reticulare, poate în 
hipotalamuB. Gel ce se "opune subconştientului de a deveni 
conştient este corpul eteric care se interpune între corpul astral 
şi corpul fizic, numai după ce corpul astral este desprins, este 
scos în afara corpului eteric, putem comunica ea sub- 
conştientul. În  subconştient sunt  înmagazinate toate 
cunoştinţele noastre atât din viaţa actuală, cât. Şi din. Alte vieţi 
anterioare. 

Pe seama subconştientului s-au pus elementele cristalizate 
ale conştiinţei stinse, automatismele psihice fixate prin repetiţie, 
montajele intelectuale reflectate, aspecte de deprindere şi de 
memorie potenţiale, complexe senzoriale neconştiente, 'precum 
şi deprinderile de orice fel, atât bune cât şi rele. Putem spune că 
subconştientul este un ansamblu de servomecanisme, ale 
conştientului, o rezervă de informaţii şi operaţii declanşate prin 
rezonanţă din care se constituie stările de conştiinţă, fiind un 
subsistem mediator care face parte din Eu. Subconştientul 
deţine în profunzimile sale latente soluţiile perfecte la toate 
problemele care te îrămintă, el- ţi le rezolvă în funcţie de 
încrederea pe care o ai în el. Spune-i ferm să te scoale la (> 
dimineaţa şi el te va scula. Orice gând al tău va produce efecte 
în subconştient, omul nu va scăpa de acţiunile gândurilor sale, 
căci subconştientul a mai trăit influenţele acestor gânduri şi va 
reacţiona produciml efectul acestora. Aici ar fi explicaţia 
efectului rău pe care îl produce blestemul. Legea fundamentală 
a vieţii este încrederea. In tine, să nu crezi vreodxtă că cineva 
sau ceva îţi poate face rău căci tot ceea ce gândeşti intens şi 
efezi ferm că şi se va întâmpla se va realiza numai datorită 
convingerii tale, cu alte cuvinte „de ceea ce ţi-o frică nu scapi”. 


Elimină orice frică fiindcă o fiinţă temătoare este o fiinţă slabă, 
iar o fiinţă slabă este un pericol nu numai pentru sine ci şi 
pentru întreaga ambianţă în care trăieşte. Credința 
atotputernică, în forţele proprii- este ajeea încredere profundă, 
înten4 resimţită în supremul adevăr absolut, prezent în tine ca 
seânteie divină. Subconştientul este un servitor credincios care 
este subordonat şi nu discută cu tine în contradictoriu. El 
acceptă în mod necondiţionat tot ceea ce mentalul tău conştient 
gândeşte. Mentalul tău conştient este cu alte cuvinte paznicul 
căii de acces spre subconştient. Rolul său trebuie să fie acela de 
a nu fee să ajungă la subconştient idei false, convingeri 
perverse sau gânduri negative. Tot. Ceea ce mentalul tău 
conştient acţionează cu adevărat şi crede fertn, subconştientul 
va accepta imediat şi va căuta să realizeze dând Viată şi 
expresie, ideii sau gândului imprimate în el. Gândul său ideea 
este sămânţa pe care subconştientul o va hrăni sji va face să 
apară mai devreme său mai W târziu fructul. Subconştientul 
controlează toate funcţiile vitale ale corpului, el cunoaşte deja 
răspunsurile şi soluţiile la toate problemele existente, dar nu te 
va ajuta eficient decât dacă va fi solicitat în acest sens. Nu 
căuta să înţelegi pentru a crede, ci crede pentru a înţelege, 
dacă nu vei crede nu vei reuşi să înţelegi. Din potenţialul 
cerebral gigantic cu care a fost Înzestrat, omul nu foloseşte 
decât 40%, restul rămâne neutilizat în stare latentă. Prin 
gândire fermă, dinamică, poţi face să crească extraordinar acest 
procent, devii foarte puternic când ai o idee fixă dar justă. 
Vindecările sau îmbolnăvirile transmise telepatic, prin sugestie 
sau auto- sugetie, sunt datorate dinamizării adecvate a 
subconştientului. 

Modalitatea cea mai uşoară şi în acelaşi timp cea mai 
eficientă de a genera un gând sau o idee este să o imaginezi, să 
o v izualizezi mental, cât mai des cu putinţă ca şi cum ar fi în 
faţa ta, cu toate că tu o vezi numai cu ochii minţii. O imagine 
precisă valorează cât 100 de cuvinte. 

Atunci când voinţa este suficient de puternică, imaginaţia va 
fi mereu controlată şi nu va putea rezulta conflictul dintre ele. 

Cel mai propice moment'natural pentru a dinamiza şi 
impregna subconştientul prin intermediul unei idei sau a unei 
imagini, este trecerea de la veghe la somn, aşa numita stare 
negativă, când legătura cu subconştientul se face spontan şi în 


mod optim. Subconştientul este sferă de apel a memoriei, în el 
sunt înregistrate toate experienţele avute atât în viaţa prezentă 
cât şi în alte existenţfe anterioare. 

Dacă cel care îţi imaginezi în mod eronat că are defecte sau 
vicii, este o fiinţă slabă, el va fi influenţat telepatic de ceea ce tu 
gândeşti cu putere şi va avea tendinţa de a se lăsa modelat în 
sferai subconştientului său de ideile tale, transformându-se în 
conformitate cu gândul tău. Bste efectul telepatio al magiei. 
Doreşte altcuiva numai ce îţi doreşti ţie şi vei constata o 
considerabilă schimbare în bine atât In propria ta existenţă cât 
şi În starea generală a acelui» pe care astfel l-ai ajutat. 
Subconştientul tău, ca parte a spiritului etfte mereu acelaşi şi nu 
Imbătrâneşte niciodată, el este în afara timpului şi de aceea 
este considerat etern. 

Cu cât noi vom reuşi mai bine să ne concentrăm gândurile 
doar pe *n singur lucru Înainte de culcare, cu atât mai sigură va 
fi reuşita n» a#tră. lată o. Împrejurare în care În timpul somnului 
s-a realizat rewlvara» unoi oaa interesant; un «ader a dat o 
sumă importantă de bani unei persoane, uitiud să o opereze în 
registrul lui. La un control care i s-a făcut după |) luni, s-a găsit 
această lipsă, care i-a> i'ost imputată. Preocupat de acest gând, 
că nu-şi amintea persoana căreia îi dăduse banii, într-o seară 
înainte de a adormi, s-a gândit intens la aceasta. În timpul 
somnului a visat persoana căreia îi dăduse banii şi a doua zi, 
amintindii-şi visul, s-a dus la persoană şi u luat banii. 

Un medic pe nume Magncnus scria în cartea „Detabaco” că 
înainte de a adormi intotdcauna se gândea la bolnavii lui, ca în 
vis să cunoască modul de rezolvare şi de tratament al lor. 

Prin autosugestie, persoanelor 111 extaz religios, gândindu- 
se foarte intens la suferinţele crucificării lui Isus, le apăreau răni 
sânge- rinde pe mâini şi pe picioare, exact în locurile ce erau 
înfăţişate pe icoane cu răstignirea lui Isus. De exemplu ţăranca 
Loise Lăţeau. Tot un efect al sugestiei şi suge”tibilităţii este aşa 
numitul efect „Placebo”. Sugestionând bolnavului că i se dă 
1111 medicament extraordinar şi obţinând astfel rezultate 
extraordinar de bune, în realitate îi administrăm un medicament 
oarecare. 

Magia se poate efectua în mai multe feluri: prin acţiunea 
magnetismului. Adică folosind efluviile emanate de corpul uman 
şi anume de corpul eteric şi electromagnetismul lui, pe care îl 


interceptăm, cu gândul nostru şi care va produce afectul magiei 
alunei când va veni în contact cu persoana căruia i se adresează 
actul magic. În acest scop se folosesc obiecte de la persoana 
respectivă care sunt îmbibate de corpul eteric* respectiv: haine, 
cămăşi, batiste, picături de sânge, unghii, păr, sânge menstrual, 
sperma. Magia cuprinde două părţi: exoterismul şi ezoterismul. 
Exoterismul este acea parte a magiei care se poale seri şi poate 
ajunge să fie ştiut de ore âne sub forma de simboluri şi 
parabule. Esoierismul cuprinde acea parte a magiei, care nu se 
poale arăta, decât  iniţiaţilor şi care cuprinde filosol'ia 
simbolurilor şi paralelelor. Magia este cunoscută din antichitate. 
Astfel piramidele egiptene au o semnificaţie magică, ele au la 
bază 1111 pat rât care corespunde celor patru puncte 
cardinale, celor patru anotimpuri, tetragramei magice, cheia 
coaternarului şi larolului, simboluri cele găsim în cele palru 
extremităţi ale crucii creştinului. 

Fiecare fală a piramidei are trei laturi care corespund celor 
trei elemente ale macrocosmosului şi pe care le găsim 
simbolizate şi în creştinism prin Tatăl, Fiul şi Sfintui Duh. (. Fele 
trei laturi ale fiecărei feţe înmulţite cu patru, numărul feţelor, ne 
dau numărul 12, număr ce este egal cu 12 ore ce compun o zi, 
şi 12 ore ce corespund cu noaptea, 12 sunt lunile anului, 12 sunt 
semnele zodiacului, 12 triburi şi avut Izrael etc. Aranjamentul 
piramidelor ne arată că aceste monumente sunt simbolice şi că 
ele au un înţeles esoteric. Un alt monument magic e-ste Sfinxul, 
el reprezintă un bou cu capul de om, cu două aripi de vultur şi la 
picioarele din faţă cu două ghiare de leu. El reprezintă cele 
patru devize ale magiei: a voi, a şti, a tăcea şi a îndrăsni. Voința 
este reprezentată de gliiarele leului, ştiinţa prin capul omului, 
tăcerea p^în corpul de bou şi îndrăsneala prin aripile de vultur.: 

Magia se ponte pre-ctica şi cu salivă unui om, astfel 
misionarul, Garcia, spunea că în insulele Marchize, (oceania) un 
vlăjitor poate deveni stăpânul corpului şi spiritul oricui, dacă ia o 
cantitate din saliva cuiva, pe care o păstrează într-o fiunză de 
arbore. 

În China, dacă un hoţ dispare de la locul faptei şi i se găsesc 
urmele picioarelor, se chiamă un preot care după ce face o 
rugăciune şi stropeşte cu sânge de câine uimele picicaieli. R, 
înfixige un cui de lemn în acea urmă, ceea cepreduce o mâie 
durele hoţului, durere care îl determină să se reîntoarcă căci 


attfel nu se] câte. Elibeia de durerea cauzată de vrăjitorie. 

Sunt citate cazuri în care în unele ţări efectele vrăjitoriei se 
produc prin ajutorul unor statuiete sau a unor animale care 
locuiesc în pământ ea: broaşte, şopârle, care se magnetizează 
dânduli-se numele persoanei ce urmează a fi vrăjită şi care apoi 
se pun în faţa focului spre a se topi sau a murişi astfel persoană 
către care este îndreptată vrăjitoria va muri încetul cu încetul. În 
alte ţări vrăjitorii folosesc simple corpuri care au aparţinut celui 
ce urmează a fi vrăjit cum am afiimat mai sus pe haine, etc., pe 
care învelindu-le într-o peliculă de grăsime le expun în faţa 
focului, iar persoana vrăjită se va topi pe picioare întocmai ca şi 
glăsimea. Aşadar practicile magiei cuprind doi factori: voinţa 
vrăjitorului de a se impune la distanţă, asupra persoanei vrăjite 
şi întrebuinţarea unor obiecte care au fost în contact eu 
persoana vrăjită. În această situaţie efectul se produce printr-o 
programare ce se dă corpului eteric ce se găseşte pe obiectele 
magnetizate şi care atunci când vor veni în contact cu persoană 
îi va capta subconştientul acestuia. 

Magie 

Col. Albert de Bochasa arătat că materiile grase, ceară, plăcile 
fotografice,. Pot înmagazina efluviile omeneşti şi lucrând asupra 
lor se obţin efecte ca şi emil s-ar lucia direct asupra corpului 
persoanei. Astfel A. De Roehas a luat o placă fotografică, pe 
care ă pitis-o în contact cu o persoană neadormită (al eârui corp 
astral nu este desprins de corp). Folografia obţinută nu prezintă 
nici-un raport cu acea persoană, a doua placă fotografică a fost 
pusă în contact cu subiectul, de data aceasta adormit şi uşor 
exteriorizat, acbastă experienţă a dat o probă puţin sensibilă. lil 
sfârşii, o a treia placă fotografică a fost pusă în aparat, după ce 
mai îhtii a fost pusă în contact cu subiectul, al cărui corp astral a 
fost bine exteriorizat (prin hipnoză) şi s-a obţinut o fotografie ce 
prezenta cele mai curioase caractere: imediat ce operatorul 
atingea imaginea, şi subiectul se simţea atins. In momentul 
când operatorul a zgâriat eu un ac stratul unde placa reprezenta 
mina, subiectul a. Leşinat, iar când a fost deşteptat din acest 
leşin s-a constatat că epiderma subiectului prezenta, două 
senine de  “girietură corespunzând locului unde placa 
fotografică a fost zgăriată. 

În afară de folosirea magnetismului, ce are la bază folosirea 
corpului eteric magia se mai poate efectua prin telepatie. 


Aeţionând prin mesaj mental (gândire) de la distanţă asupra 
subconştientului celui ce urmează a fi «vrăjit, în acest caz 
magicianul acţionează prin corpul său astral şi subordonând 
subconştientul celui ce urmează a fi vrăjit, îi provoacă diferite 
boli sau chiar moartea.. Prin telepatie de exemplu se poate 
comanda unui om să nu doarmă sau, să fie într-o permanentă 
stare de agitaţie, sau pur şi simplu să i se ia orientarea în spaţiu, 
astfel dreapta să fie luată drept şlinga, adică producându-i o 
halucinație a simțului în spaţiu şi o dezorientare a lui în mers 
sau să poată să reacționeze de aşa manieră incâl persoana să 
cadă jos sau să fie împins, la acţiuni de sinucidere. A treia formă 
a magiei (negre) cea mai evoluată o formează aşa numitele 
Conjuraţiuni. Sul» numele de Conjuraţiuni se înţelege acţiunea 
magiei cu ajutorul căreia omul poate face cu forţa ca un spirit al 
unui mort să i se subordoneze şi să execute toate acţiunile 
cerute, în această situaţie este un fel de spiritism cu fenomene 
de materializare a spiritelor diavolare (satanice). In acest scop 
vrăjitorumna- inte de a se apuca de. Accastă acţiune îşi curăţă 
corpul şi-sufletul prin spălaturi, post şi rugăciuni. Când a ajuns iu 
stadiul de a începe acţiunea magică, el descrie un cerc în jurul 
său eu cretă sfinţită sau cărbune sfinţit, diametrul cercului fiind 
de |, o m şi foarte bine con- tural. Cretă sfinţită este o cretă care 
a stat sub faţa care acoperă altarul în timpul liturghiei, iar 
cărbunele sfinţit este un. Cărbune făcut din lemn de cruce 
sfinţită. Pentru aceasta se ia lemn dintr-un cimitir de la o cruce 
şi într-o dimineaţă in- timp ce la biserică se face liturghia se 
aprinde acasă un foc de lemne, în care se arde şi bucata de 
lemn luată de la cruce şi care trebuie să devină cărbune. In 
interiorul acestui cerc el este la adăpost de acţiunea 
dăunătoare, de acţiunea pe care ar putea să i-o provoace 
spiritele ce le invocă. Situat iu acest cerc, e magicianul se 
concentrează cu privirea într-un singur punct din spaţiu folosind 
pentru această baghetă magică (vezi cap. Respectiv la bagheta 
magică). Ajuns într-o stare de senii - tranşă el cheamă spiritele 
prin anumite cuvinte. Acţiunea magică se desfăşoară de această 
dată cu ajutorul spiritelor libere din lumea invizibilă a spiritelor 
şi anume cu spiritele cele mai inferioare, nu: mite şi diavouiri 
sau spirite larvate. O dată apărută acţiunea acestor spirite iu 
timpul acestei conjuraţiuni, ea poate fi dăunătoare chiar şi 
magicianului. Astfel ca precauţie acesta se înarmează cu un 


cuţit cu vârful ascuţit cu ajutorul căruia el retrage forţa psihică, 
pusă la dispoziţia spiritelor chemate. Magicianul nu va ieşi clin 
cerc în ţi in-* pul şedinţei fiind astfel în primejdie de moarto. El 
va oferi drept răsplată a serviciilor cerute. - Un lucru pe care îl 
va arunca afară din 'cerc. Având insă grijă ca acest obiect să nu 
fie în atingere cu- corpul său, cel mai adesea aceştia aruncă 
afară un bun pe care îl scot din buzunar. În acest fel de magie 
se apelează deci la spiritele morţilor care la rândul lor prin 
influenţă telepatică intră în contact cu subconştientul celui ce 
urmează a fi vrăjit- în practicile magice se întrebuinţează diferite 
parfumuri ca: moscul, fumul de tămâie şi de smirnă. Aceste 
practici le vedem că sunt folosite şi de biserică, unde se arde 
tămâie, smirnă şi se fao rugăciuni prin diferite cântări care au 
drept scop ridicarea astralului către Sfera Divină, chiar slujba 
din biserică cuprinde o serie de practici ale vechii magii, mai 
mult sau mai puţin transformată, numai slujba Sfintei Liturghii a 
rămas aceiaşi ca şi la vechii magi ai templelor egiptene. / 
Liturghia cuprinde în sine trei părţi: preparaţia, care începe de 
la consacrarea pâinii şi vinului, consacraţiunea şi concluziunea, 
care începe de la comunicarea preotului până la sfârşitul slujbei. 
En prima parte preotul, imaginea microcosmosului după ce s-a 
mărturisit, se oferă drept victima expiatoare, în numele 
credincioşilor prezenţi, el ridică astfel sufletele credincioşilor 
drept jertfă către Djimnezeu şi încheie oferind drept semn vizibil 
de sacrificiu ceea ce natura a făcut cel mai bun, pâinea şi vinul. 
Pâinea din care se face natura se dă şi ea sub formă simbolică, 
astfel litiile sunt nişte simboluri, aceasta este evoluţia inferioară 
a omului şi a naturii care este figurată printr-un triunghi cu 
vârful în sus. În momentul când preotul sfinţeşte pâinea şi vinul 
curentul fluidic îşi schimbă direcţia, puterea lui Dumnezeu se 
coboară din eter pentru a se uni cu materia sacrificiului pâinea 
şi vinul. Pâinea devine carnea simbolică a Fiului şi vinul devine 
sângele celui coborât din cer către pământ, este de fapt o 
revocare a incarnaţiunii spiritului universal în Fecioara Maria. 
Acesta este momentul când preotul comunică că forţa Divină s-a 
încorporat în sine semnificând deci unirea lui Dumnezeu cu 
Omul, preotul se întoarce către credincioşi întinde niâinile şi îi 
binecuvântează, uneşte-i pe credincioşi cu receptacolul simbolic 
al Divinităţii, cea ce se figurează printr-un triimghi cu vârful în 
jos. Steaua lui Solomon care esţe o stea cu şase colţuri, formată 


din două triunghiuri unul cu vârful în sus şi altul cu vârful în jos 
şi care se vede la toate templele Izraelite, simbolizează perfecta 
acţiune ocultă a liturghiei. Revenind la pâinea din care se face 
nafura, ea ee dă sub forma simbolică aşa cum am spus litiile 
sunt nişte sim- e° boluri. Litia cu cinci colţuri reprezintă 
microcosmosul, adică pe om, cele cinci colţuri reprezintă: colţul 
de sus capul, cele două colţuri din părţile laterale braţele 
omului, iar celelalte două corpuri de jos picioarele lui. Litia cu 
şapte colţuri reprezintă macrocosmosul, adică cele şapte 
planete care îl formează. Litia cu douăsprezece colţuri are 
aceiaşi însemnătate, ea reprezintă cele douăsprezece semne ale 
zodiacului. 

Bagheta magică de care am amintit la conjurație se 
confecţionează dintr-o creangă de alun cu bifurcaţie, sălbatic-, 
care 1111 a făcut fruct niciodată. Ea se taie din pădure 
dimineaţa la răsăritul soarelui, la vârful ei se pune un cuţit cu 
lama de oţel. In timpul conjuraţiei se ordonă spiritului ţinând 
furcă în mâna dreaptă în poziţie orizontală cu fierul întors spre 
spirit. În cercul de care am amintit. Se mai ia apa sfinţită şi 
busuioc sfinţit şi deasemeni se mai află o lumânare de la Paşti, 
care este o măsură suplimentară de siguranţă şi care se aprinde 
at unci când spiritul nu est e domolit cu ajutorul fricii. 

In cerc pot fi mai multe persoane dar numai magicianul 
vorbeşte spiritului ceilalţi tac, chiar dacă sunt întrebaţi sau 
ameninţaţi de demon. Când demonul cere un gaj, ceea ce se 
întâmplă mai întotdeauna, nu poţi să-l refuzi, eşti chiar obligat 
de al nu-l lăsa să plece, fără ai da ceva, nu trebuie să consimţi 
niciodată de ai da un obiect extras din corpul tău ca: peri, sânge 
etc. Nu-i poţi da chiar nici batista ta căci ea conţine o parte a 
corpului eteric a corpului tău. Oea ce trebuie făcut, este să-i 
arunci un ban peste cerc, gajul trebuie dat imediat înainte de a 
citi formula de liberare a spiritului, dacă demonul dispare în 
timpul şedinţei fan? Eonsimţământul tău, adică fără ai citi 
liberarea se pune furca magică în flacără, sau se citeşte din nou 
conjuraţia. De îndată ce el reapare se continuă acţiunea magică. 
In nici-un caz nu se părswşte cercul până nu se citeşte formula 
de liberare. lată acuma conjuraţia care se foloseşte la chemarea 
demonului: „în numele tatălui, fiului şi a Sfântului Duh: fiţi gata 
a veni toate spiritele”. Prin virtutea şi puterea regelui nostru şi 
prin cele şapte coroane şi lanţuri ale regilor noştri, toate 


spiritele infernului sunt obligate de a veni. Înaintea mea, a 
acestui pentacol sau cerc al lui Solomon, când eu le voi chema. 
Veniţi toţi la ordinele mele pentru a face tot ce vă este 111 
putere când vă voi comanda, veniţi deci din răsărit, miazăzi, 
apus şi miazănoapte. Vă ordon prin puterea şi virtutea celui care 
este treime, etern, care este Dumnezeu nevăzut, 
consubstanţial, într-un cuvânt, care a «creat cerul, marea şi tot 
ceea ce este sub ceruri. 

Vă conjur şi văr ordon, spirite, toate cile sunteţi de a prim 
această carte, ca de câte ori o voi citi sau o va citi altcineva să 
fie aprobată şi recunoscută în formă şi valoare şi voi să apăreţi 
în formă omenească când veţi fi chemaţi. 

In orice circumstanţă voi nu veţi avea nici-un drept asupra 
corpului, Mă sufletului, sau spiritului cititorului, nu veţi face nici-o 
nemulţumire a celor care-îl vor însoţi, fie prin murmure, furtuni, 
agomote, scandaluri, leziuni sau neascultare, pentru a executa 
comenzile sus zisei cărţi. Vă conjur de a veni îndată la 
cojuraţiunea făcută şi a executa fără întârziere ce este în ea. 
Veţi asculta, veţi servi, veţi da, veţi arăta, veţi face tot ce vă 
este în putinţă spre serviciul acelora care vă vor ordona, totul 
fără înşelăciune, dacă din întâmplare vreunul din spiritele 
chemate nu ar putea să vină sau să vpară atunci când va fi 
chemat, el va fi obligat de a trimite pe altul investit cu puterea 
sa, şi care jură solemn de a esecuta tot ceea c «cititorul va cere, 
conjurându-vă pe toţi, prin cele mai sfinte num#\tot Puterniciei, 
Dumnezeu trăitorul Eloim, Jah, El, Eloy, Tetra- jramnnuor, de a 
face tot ce vis-a spus, dacă nu veţi asculta vă condamn de a 
merge o mie de ani în greutăţi îşi pedepse sau dacă vreunul Ain 
voi nu primeşte 6 întreagă resemnare după voinţa cititorului. În 
fine veţi arunca hârtia în afara cercului şi i se ordonă să 
semneze. >dată semnătura pusă îi veţi arunca un gaj şi veţi citi 
următoarele înduri: iată sentinţa voastră care va cere deanuvă 
răzvrăti con- Lrayoinţelor noastre şi care va ordona de a vă 
reîntoarce la locurile voastre. Pace întră voi şi noi şi fiţi gata de 
a reveni de câte ori r i voi chema pentru a executa voinţa mea. 

I 

MACIE - BLESTEM 


Efectul blestemului «sta binecunoscut, jândul transmis 
de eel t» blesteamă, este uneori recepționat de 
subconştientul celui căruia: m *dres «azi, ţi a «<«sta 
răspunzând. La imaginii* simbol p ««are! 

Cunoaşte din experienţele vieților anterioare, execută mesajul 
primit, iată un exemplu devenit foarte cunoscut: în Chişinău, a 
fost descris cazul unei familii, care moare toată datorită 
blestemului unei ţigănci. In 1895 Alexandru Borovschi ofiţer şi 
mare proprietar, aflându-se în Basarabia a cumpărat de la o 
şatră de ţigani, o tanări ţigancă pe nume Maria, de o frumuseţe 
rară, cu 2000 ruble pe care a dus-o pe moşia lui. Dar după câtva 
timp, Borovschi a părăsit-o. Țiganca a venit la curtea boierului şi 
ţipând a blestemat: blestem ţie şi tot neamul tău, să muriţi de 
moartea de care voi muri şi eu; a doua zi ţiganca a fost găsită 
spânzurata. La câtva timp, Borovschi pierzând o sumă mare de 
bani, s-a spânzurat. Fiul şi apoi soţia lui s-au sinucis, iar după 
aceea alţi trei membri ai familiei, deasemeni sau sinucis. 

FORŢA VITALA A CORPULUI nostru e*te animații de un curent 
electromagnetic. Se constată că din corpul omului iradiază o 
lumină în anumite condiţii, acest lucru se poate vedea şi simţi, 
lumină care înconjoară întregul nostru corp. Reincheiibiich, a 
arătat să această lumină nu este decât o polarizare a substanţei 
ce formează corpul nosiru vital. 

Partea dreaptă a omului împrăştie o lumină albăstruie, acesta 
fiind polul pozitiv, iar partea stângă o lumină roşieiică, fiind polul 
negativ. Această iradiere diferă (lupă sex şi (lupă sănătatea 
corpului. Omul bolnav va reflecta ceva înceţoşat şi tulbure, deci 
produce un fluid slab, acest fluid se reflectă şi este iradiat de 
toate Băcorpurile organice şi anorganice. Tot universul este plin 
cu el. El formează substanţa fundamentală, eterul primordial 
care se găseşte în spaţiu şi în interiorul corpului nostru, fiind (le 
o formă materială necunoscută cănria i s-a dat numele de 
bioplasmă. Aceasta este forţa care animă activitatea celulară. 
Corpul nostru absoarbe în permanenţă acest fluid dar îl şi pierde 
în permanenţă. Electromagnetismul pătrunde în corp prin mâna 
stingă şi iese prin mâna dreaptă. Pe orice corp punem mâna, 
eedăin din fluidul nostru, fie că este un lucru sau este ceva viu. 

lradierea din corpnl nostru înspre partea superioară a lui este 
de culoare albăstruie, cu cil mergem în jos, sau când organismul 
este bolnav apare culoarea galbenă. Orice om poale să intervină 


pentru a-şi reîmprospăta acest fluid, dar pentru aceasta trebuie 
să perceapă că îl pierde. Această constatare o poate face numai 
dacă dezvoltă sensibilităţile fizice. Existenţa acestui fluid se 
poale constata când intrăm brusc într-o încăpere întunecată în 
care se află un om; în decurs de câtva timp vom observa în 
direcţia în cure se află acest om, o lumină slabă, fosforescentă, 
care cu timpul ia forma de om. Fluidul unui corp sănătos poate fi 
trimis unui corp bolnav, pe care îl poate vindeca. În natură se 
observă aceasta mai ales pe cristalul de cuarţ. Acest cristal arc 
o structură spaţială şi are proprietatea de a capta fluid coemic, 
de a-l depozita şi de a-l transmite corpului omenesc. Voința, 
gândirea şi puterea de viaţă, sunt purtate de acest fluid, el fiind 
cel ce le vehiculează. Prin natura sa, fiind format din electroni şi 
ioni, acest fluid trece prin orice corp, fie el cât de dur. Se poate 
magnetiza orice obiect, care în raport cu fenomenele magnetice 
imprimate provoacă răspunsul corespunzător asupra persoanei 
care le poartă. 

Rochas a construit o stat velă de ceară, pe care a magnet i- 
zat-o şi apoi a străpuns-o cu ace. Adresându-se unei persoane în 
stare- de somn hipnotic, pe această persoană au apărut 
înţepături exact pe locul unde se înţepase păpuşa, deci totul a 
fost transmis prin influențarea fluidului omului din starea 
hipnotică. 

După aceea a magnetizat o fotografie ce reprezenta corpul 
subiectului din starea de somn hipnotic, înţepând cu acul braţul 
drept de pe o fotografie, la trezirea din somnul hipnotic, 
subiectul s-a plâns că îl doare braţul drept pe care apăruse 
înţepături roşii şi care corespundeau exact cu înţepăturile de pe 
fotografie, în acest caz sugestia cât şi autosugestia fiind 
excluse. 

Liochas a magnetizat o placă de sticlă în ideea că aceasta să 
producă somn unui subiect aflat în stare de veghe. Această 
placă! De sticlă a fost aşezată peste fotografia subiectului, 
acesta a lăsat care se afla proiectată pe un ecran. Subiectul se 
afla într-o altă cameră într-o discuţie cu o persoană iar în 
momentul când plăcuţai de sticlă a fost aşezată peste fotografia 
subiectului, acesta a lăsat orice discuţie şi s-a întins pe pat unde 
a adormit imediat. 

Fluidul vital purtat de electromagnetism se transmite în 
special prin ftchi. Putere» de iradiere este influenţată de puterea 


de voinţă şi de gândire, cu cât se concentrează mai mult cu atât 
transmisia de fluid este mai mare. Fluidul este cu caracter 
absolut individual: dacă persoane diferite magnetizează acelaşi 
pahar cu apă, de fiecare dată apa va avea alt gust. Pe oameni îi 
deosebesc unul de altul factori trupeşi şi sufleteşti care sunt pe 
baza fluidului pe care îl emană fiecare. Cel mai des fluidul este 
emanat prin mâini şi picioare, la mână în special prin primele 3 
degete. 

Oamenii cu vedere spiritualizată spun că apa magnetizată 
este- fosforescentă şi fumegândă, această lumină fosforescentă 
se vede în jurul capului la oamenii spiritualizaţi ea nefiind decât 
puternica emanare a fluidului. 

Cristos şi apostolii săi au prezentat o puternică influenţă flui- 
dică care se putea transmite chiar la simplă atingere cu mâna 
sau printr-o simplă suflare. Fiecare corp material iradiază în 
permanenţi. 

Sau are în permanenţă această iradiere, care constituie un al 
doilea, corp de aceeaşi formă cu primul compus din materie mai 
duri. In cazul magnet izării prin suflare aceasta se face de 12 ori 
iar după o pauză se reia din nou. Magnetizarea trebuie făciită în 
absolută linişte şi pace interioară, în absolută armonie şi de 
obicci la o lumină, estompată. 

Magnetismul se foloseşte atât pentru magia neagră cât şi 
pen- trti magia albă, în cazul folosirii lui pentru a trata diverşi 
bolnavi. Magnetismul este de natură materială, el se poate 
efectua nu numai pe oameni, ci şi pe orice obiect. 

Plantele care sunt bolnave le putem influenţa prin magnetism 
făc'mdu-le să crească şi să înflorească', în măsură mai micii sau 
mai mare. Căci fiecare om dispune de iradieri fluidice. 

Această iradiere oricine o poale folosi cu scopuri de vindecare 
a altor corpuri, fiecare om poate fi tratat de boală indiferent de 
sex. În tratamentele prin megnetizare trebuie multă grijă căci 
fluidul trebuie refăcut. Sunt trei erilerii de tratament prin 
magnetism: 

— În timpul tratamentului să ţinem cont de întreţinerea. 
Polarizării; 

— Să avem grijă să evităm stările de nervozitate: 

— Să nu atingem bolnavul când acesta suferă de boli 
contagioase j 

Nu vom inagnetiza  nâciodală fără martori. Pentru 


magnetizare,] magnet izatorijil poate folosi mişcările mâinilor 
sau să atingă cu mhia bolnavul acolo unde se cere, eventual să 
sufle pe Incul bolnav. Oân<l) începem tratamentul bolnavul 
lrelmie să stea cu picioarele spre sud j şi cu capul spre nord. Se 
ştie că, curentul cosmic circulă din direc-] ţi a sud spre nord, şi 
trebuie să intre pran picioare tu să iasă prin cap. Apoi ne 
aşezăm în faţa bolnavului în aşa fel ca să-i atingem genunchii cu 
genunchii noştri. Îi luăm în mâinile noastre fixhul degetul mare 
în palma lui, cu mâna stingă a noastră prindem mâna dreaptă a 
lui, iar cu mâna dreaptă a noastră palma stingă a lui. ÎI. Privim în 
ochi concentrându-ne, şi ne imaginăm că fluidul nostru iradiază 
prin ochi în ochiul bolnavului, apoi ne ridicăm puţin pe, part ea 
dreaptă a bolnavului şi punem mâna dreaptă pe fruntea lui iar 
mâna stângă pe ceafa lui şi stăm aşa câteva minute. Apoi luăm 
mâna dreaptă de pe fruntea lui şi o îndepărtăm la o distanţă de 
2— 3 cm şi cu degetele răsfirate deschidem în lungul corpului 
până: la genunchi. Mâna stângă în tot acest timp stă pe ceafa 
bolnavului. Ambele mâini le vom îndepărta de pe bolnav în 
acelaşi timp, descriind cu ele un cerc. La fiecare început şi 
sfârşit de tratament se va face o pocnire din degete, după 
care mâinile se spală cu apă şi se usucă. În legătură cu 
polaritatea se recomandă ca magnetizorul să aibă grijă ca 
mâna stingă să trateze partea dreaptă a bolnavului, iar mâna 
stingă să trateze partea dreaptă a bolnavului. Polii (le sens 
contrar se atrag, iar cei de acelaşi sens se resping. Spatele unui 
1k>1- nav se'va trata cu mâinile încrucişate. În timpul 
tratamentului prin magnetizare, atât magnetizatorul cât şi 
bolnavul îşi vor da jos orice fel de bijuterii de pe ei. Prezenţa lor 
cauzând pierderi de fluid. 

Imediat după tratament bolnavul trebuie să stea într-o 
perfectă stare de repaus. În tratamentele locale, partea stângă 
a corpului o vom magnetiza cu mâna dreaptă şi invers, iar mâna 
rămasă liberă se va pune pe ceafă. Dacă tratăm doar o mică 
parte a corpului putem executa mişcări circulare deasupra ei. | 
Putem magnetiza şi cu ajutorul unor obiecte: apă, hârtie, vată. 
Apa se poate magnetiza (descânta) pentru a' deveni fluidic 
negativă sau pozitivă, cu mâna stingă se magnet izează negativ 
iar cu mâna dreaptă se magnetizează pozitiv. Magnetismul se 
poale aplica şi ţie însuţi, pentru aceasta tratamentul se face 
atingând locul bolnav cu mâinile încrucişate. Se + pot produce 


influenţe magnetice şi prin poştă. Aşa de exemplu prin 
trimiterea unei fotografii a unui bolnav pe care iu prealabil am 
magnetizat-o tot cu braţele încrucişate, această poză trimisă 
bolnavului îi va lransmite put erea de vindecare, dar acelaşi 
lucru se poate obţine, şi 111 scop magic prin producerea de 
efecte rele. 

Tratamentul prin magnetism poate fi activat- prin folosirea 
cristalului de cuarţ. Cristalul de cuarţ reprezintă fosili zarea apei 
de. - Ţi lungul miliardelor de ani, în care apa se combină cu 
siliciul, rezultând bioxidul de siliciu, care în interiorul cristalului 
are o structură spaţială ce îi conferă proprietatea de a amplifica, 
de a transforma. De a înmagazina, de a focaliza şi transmite 
energia. 

Cristalul de cuarţ amplifică energia- corpului şi puterea 
gândurilor noastre. Ţinând cristalul în mâna stângă şi creând 
imaginea mentală a unei fiinţe, transmitem acesteia o mai mare 
cantitate de energie fie direct, prin magnetism, fie la {listajitfl, 
prin telepatie. Cristalele de cuarţ se pol încărca cu energia pe 
care o stochează şi pe care o putem lolosi ulterior localizând-o 
acolo uiule dorim prin giu- durile noastre, prin el se poate întări 
transmiterea ghidului la mii de kilometri în telepatie dar şi 
magie, în vrăjitorie. Prin cristale putem mai uşor să facem 
experienţe de comunicare prin gând cu plantele şi animalele 
precum şi pentru a vorbi c-u spiritele morţilor în şedinţele de 
spiritism. 

Tot cu ajutorul lui se poate produce alterarea stării de 
conştiinţă dirijând energia mentală în anumite scopuri. Pentru a- 
| putea folosi, cristalul de cuarţ trebuie curăţat de amprentele 
lăsate în el de, alte corpuri vitale ale oamenilor, pentru că dacă 
cineva atinge cristalul îşi lasă amprenta lui, în câmpul vital al 
cristalului, iar în amprenta câmpului vital al omului, se află 
nivelul energetic afectiv şi, mental &1l acelei persoane din 
momentul imprimării. Acest nivel energetic afectiv poate fi 
recepționat inconştient de cel ce vine în contact cil cristalbl şi să 
fie coedus în mod inconştient de el, o altă persoană poate să 
pătrundă în noi şi să ne fure energia, dacă acea persoană are o 
energie mai slabă decât Eoi. Pentru acest moliv cristalul trebuie 
curăţat: el se curăţă punându-l într-o soluţie salină formată din 4 
litri de apă şi 4 linguri de sare de bucătărie în care se- ţine timp 
de 7 zile; se poate curăța şi într-o soluţie de părţi egale alcool şi 


apă în care se ţine tot 7 zile. După ce l-am curăţat, cristalul 
se'activează ţinându-l în mâna. Stângă. Enevgia vitală şi 
electromagnetică pătrunde în corp prin partea stângă, din acel 
moment nimeni nu trebuie să mai ia contact cu cristalul pentru 
a nu amesteca fluidul vital cu al altor oameni. Câiul îl folosim 
pentru magnetizare în diferite tratamente el se spală după 
fiecare şedinţă de tiru- tament, de asemenea când se 
supraîncarcă, se lasă o noapte într-o soluţie salină, când devine 
lipicios deasemeni se spală. Spălarea se face cu apă şi săpun. 
Contopirea cu cristalul se face ţinându-l aproape- de corp timp 
de 33 zile. Acest timp reprezintă bioritmul intelectual al nostru. 
Când cristalul s-a activat acesta provoacă furnicături sau pulsaţii 
în mină, în acel moment se poate folosi. În timpul somnului pe 
durata celor 33 de zile neccsare pentru contopire, cristalul se 
poate ţine în buzunar. Este de remarcat că crislalul de cuarţ. 
Creşte într-o spirală care ale unghiul de 52 prade ca şi unghiul 
lateral de la bază la vârf, al marei piramide din Egipt. 

G în durii c sunt amplificate de cristalul de euaiţ, ţinând 
cristalul în mâna stângă. După o jumătate de oră cresc undele 
cerebrale Alfa, după o perioadă mai lungă cresc undele Teta şi 
Delta. Undele Alfa creează siwea de vis, cu percepţie 
extrasenzorială, împrospătează energia celuială şi constituie 
primul semnal al sugestiei pentru subconştient. 

Undele Teta, reprezintă stări mai profunde de percepţie extra- 
senzorială, toate propice pentru sugestie iar undele Delta. Le 
găsim în somnul adânc. În această stare este nivelul amintirii 
integrale „nivelul nonrezistenţei, al stării negative şi al sugestiei 
totale. 

Cristalul de cuarţ acţionează asupra subconştientului care 
controlează corpul fizic, dar care acţionează şi asupra 
mentalului prin capacitatea de a depozita gânduri şi programe 
afective, care funcţionează automat atunci când primesc stimuli 
adecvaţi. Aceste programe dirijează ceea ce facem şi gândim. 
Liml) ajul subconştientului Weste constituit prin simboluri. Toate 
informaţiile înmagazinate în subconştient sunt sub formă (le 
imagini, cuplate cu motivări afective. 

Starea de clarviziune, de desprindere a corpului astral de 
corpul fizic şi eteric, se poate obţine dacă privim filun punct 
dintr-un glob de cristal timp de 30 minutez/zi. ('oncenirindu-ne 
gândul, putem percepe imagini în globul de cristal, dar 


experienţele trebuie repetate. 

Starea de profundă meditaţie a comunicării cu Eul nostru se 
poate obţine midt mai uşor ţinând cristalul de cuarţ în mâna 
stângă. 

Clarviziunea cu ajutorul cristalului 

Se ia în acest scop un cristal de 1C» - -1 r» cm în lungime şi 4 
—5 cm în lăţime din sticlă, care se pune pe o catifea neagră, se 
priveşte 20—30 minute prin partea lui de sus, acest lucru este 
de preferat să se facă seara, în spate se aşază o lumină 
obscură. Acelaşi lucru -se poate face cu un inel cu o piatră 
prețioasă pe care îl vom privi îndelung. 

Clarviziunea într-o încăpere complet întunecată 

Ne aşezăm comod şi privim alternativ un cristal, oglinda. ŞI 
uşa dulapului. Se pot privi într-o seară cristalul, a doua 
searăoglinda şi a treia seară uşa dulapului. In zilele următoare 
se schimbă ordinea, * o dată voin privi oglinda şi uşa. lar altă 
dată cristalul şi uşa. Înaintea primului exerciţiu, vom sufla de Irei 
ori peste obiectul pe care îl vom întrebuința, cu scopul de a 
lransmile fluidul nostru obiectului, concentrând în acelaşi timp 
gândirea şi folosind exerciţiile de respiraţie, liepetăm de mai 
mul le ori gestul de apropiere şi îndepărtare a mâinilor peste 
obiect, la dreapta şi la stingă şi în direcţii opuse, adică cu mâna 
dreaptă la dreapta şi cu mâna stingă la stângă şi apoi din nou în 
cruciş de 2—3 ori ca să putein păi runde şi înconjura obiectul cu 
fluid peste tot. După aceea descriem un arc mare de cerc cu 
ambele mâini şi ne îndreptăm din nou spre obiect, exerciţiu pe 
care îl facem de 3 —7 ori. Apoi se ia cristalul ca nimeni să nu-l 
vadă şi  executăm suflarea. Suflarea peste obiect şi 
magnetizarea lui se face de 12 ori, cu o mică pauză după care 
se va repeta din nou. Su- fiarea trebuie făcută în absolută linişte 
şi pace interioară într-o armonie perfectă, căci altfel ne apar 
imagini de groază în faţă. Exerciţiile se repetă zilnic, săptămâni 
şi luni, până obţinem rezultatele scontate. Tot exerciţiul se face 
la o lumină estompată sau la o lumină roşie. Se priveşte în 
cristal imaginea propriului chip, ce este reflectată, această 
imagine apare şi dispare treptat, în locul ei apărând linii curbe 
confuze. Din aceste pete întunecate, încet încet se vor forma 
figuri, la început destul de vagi şi de misterioase că mai târziu 
să se clarifice. «La început -imaginile sunt alburii sau gălbui, dar 
mai târziu apar ca imagini clare. Numai figurile sau imaginile 


animate, sunt cele care dau cu adevărat clarviziunea, când 
apare vederea spirituală şi auzul spiritual, în această perioadă 
trebuie să- 1 ne aflăm în starea negativă despre care am vorbit, 
ea este absolut indispensabilă. Starea de clarviziune se poate 
obţine cel mai bine într-o cameră întunecată şi individual. 

Pentru auzul spiritual, Tibetanii folosesc scoică de mare, ei | 
intră în starea negativă şi aplică pe ureche scoiea, care este 
bine să J fie cât mai mare cu cât mai multe spirale. 

De remarcat, că biserica romană, şi biserica ortodoxă, 
folosesc ametistul ca simbol al puterii spirituale, el este oferit 
tuturor epis- oopilor. De asemerffea bisericile catolice şi 
drtodoxe folosesc cristalele la construirea altarului celor şapte 
raze, când sunt invocaţi cei şapte arhangheli să intre în altar. 
Folosirea cristalului măreşte şi " aura. Corpului nostru, eâmpul 
de bioenergie, care se comportă ca un ecran, va opri gândurile 
negative şi distructive ce se îndreaptă spre noi. Îu funcţie de 
culcarea cristalului de cuarţ. Acestea acţionează asupra 
diferitelor noastre orcane. Ouarţul transparent este energi- zant 
general al organismului, cuarțul verde acţionează asupra glan- 
j delor endocrine, cuarțul roz şi galben asupra corpului afectiv, 
cristalul roz fiind cel mai eficient pentru echilibrul sufletesc, iar 
cristalul de cuarţ cât rin echilibrează centrul energetic inferior, 
inclusiv centrul sexual. Când îl folosim în magnetism pentru 
tratament, îl ţinem în mâna stângă iar mâna dreaptă o punem 
pe locul dureros. 

In măsură mai mică sau mai mare, fiecare om dispune de 
iradieri fluidice. Această iradiere orieine o poate folosi în 
scopuri de vindecare a altor corpuri, prin puterea- de 
concentraţie a voinţei. Acea sită iradiere depinde de mai mulţi 
factori ca ea să fie folositoare, în primul rând depinde de 
gradul de mărime al ei, de bunăvoință, de intensitatea iubirii 
dintre oameni şi în mod deosebit depinde de «alitatea fluidului 
şi de putere» cu care crede în vindecare. Concentrația gândirii 
şi a voinţei, este procedeul care face posibilă desfid şurarea 
tuturor puterilor spirituale. Atât în forma activă cât şi în forma 
pasivă concentraţia gândirii, constituie baza tuturor apariţiilor 
fizice. Cei care nu posedă concentraţia gândim nu pot ajunge 
să-şi consulte propriul lor corp astral. Eul lor. Succesul depinde 
exclusiv de intensitatea gradului în care suntem capabili să ne 
concentrăm gândirea asupra unui singur punct, sau să facem 


abstracţie totală de acest punct, aceasta se realizează cu o 
foarte puternică concentraţie a voinţei. lată un exemplu de 
concentrare al gândirii: după ce ne izolăm şi nu”nai primim 
niciun fel de excitaţii vizuale sau auditive, ne imaginăm că 
facem o călătorie, eventual una pe care am mai făcut-o. Pentru 
început încercăm să, re reamintiţi toate etapele şi peripeţiile cil 
ocazia unei călătorii făcute mai demult, ca acum să facem din 
nou acea călătorie. Să presupunem deci că ne sculăm de 
dimineaţă, ne ridicăm din pat, ne spălăm şi ne îmbrăcăm. Apoi 
ne luăm bagajele şi ieşim din cfisă încet, pentru a nu deranja 
locatarii care dorm la acea oră şi încet, încet ieşim pe poartă. 
Apoi să ne reamintim că afară era întuneric, că iluminatul era 
destul de slab şi că se vedea greu în depărtare din cauza ceţii. 
În sfârşit ajuns la gară intrăm în restaurantul său bufetul gării, 
unde servim ceva, pentru că mai era timp până la plecarea 
Trenului. Timpul de plecare ej trenului apropiindu-se ne-am 
cumpărat repede un bilet şi ne-am grăbit să urcăm în tren. După 
semnalul de plecare dat <14 locomotivă, trenul se pune în 
mişcare, apoi trecem în revistă Tovarăşii de drum din 
compartiment, şi tot astfel ne imaginăm* călătoria noastră până 
la capăt. În ţot timpul acestei călătorii, imaginare, vom avea 
grijă să nu fim preocupaţi de niciun alt ghid, dafeă suntem atraşi 
de gânduri străine, căutăm să luptăm cu toată tăria pentru a le 
îndepărta de noi şi a le învinge, astfel încât să ne fie limpede 
numai călătoria proprie. Dacă nu vom reuşi la prima încercare, 
vom încerca cu eforturi sporite a doua oară acest exerciţiu şi-l 
vom face în fiecare zi pe o perioadă de 10—24 zile. Avem gri jă 
ca timpul rfectai” xecutării exerciţiului să nu depăşească 20—30 
minute. Numai după ce am parcurs cu bine acest exerciţiu 
trecem mai departe la exerciţiul următor. De data aceasta cu 
ocliii nelegali, dar cu urechile totuşi astupate, hlăm de exemplu 
un obiect oarecare, de exemplu un ctas, o brichetă sau altceva 
şi îl cercetăm amănunţit ne gândim la ce ne foloseşte cum este 
făcut, la materialul din care este consfruit, la istoricul obiectului, 
la muncitorii care l-au executat etc., Acest exerciţiu îl vom 
executa 15 minute şi apoi îl vom p'relungi la 1-> minute, 
repetând procedeul de 

4—5 ori. Când am reuşit să trecem cu bine acest exerciţiu, 
trecemla exerciţiu] următor în care ne ininginfini un obiect pe 
care nu-! Avem înaintea noastră, îl vedem deci, doar cu vederea 


noastră, spirituală. Urmălorul exerciţiu se va desfăşura astfel: ne 
derulăm în gând o temă, ca apoi În un moment dat să 
întrerupem brusc şi să trecem la desfăşurarea unei alte teme, 
apoi rupem din nou ideia şi trecem la prima, revenind exact 
acolo unde am întrerupt. 

Vom socoti cam 2 - 3 minute pentru întrerupere la exerciţiu, 
următorul exerciţiu conslă în a ne gândi 4a un obiect sau o fiinţă 
şi cu viteza gândului încercăm să trecem de la punctul original 
al gândirii la exact opusul său, ' de exemplu: ne gândim la 
conceptul de vid căreia îi corespunde conceptul de plin, ca fie în 
echilibru,: Tot astfel ne gândim la foc şi la opusul său la apă, la 
lumină la întuneric, la cer senin sau la cer înourat, după cyp am 
reuşit şi acest exerciţiu, reluăm ţoale exerciţiile de la început 
dar de dataj aceasta cu urechile neastiipate. Vum căuta să 
facem exerciţiile în. Împrejurări cu zgomote din ce în ce mai 
mari, citim de exemplu un ziar şi încercând să ne reamintim cât 
mai mult din cea ce am citit, cu cât ne vom concentra mai 
puternic forţele în timpul cititului cu atât mai bine ne vom aduce 
aminte de mai multe lucruri, citit e. Concentrația gândirii trebuie 
exersată mereu, după ce am reuşit, prin aceste exerciţii să ne 
concentrăm uşor voinţa, vom trece la obţinerea stării negative 
aşa cum am descris-o la începutul capitolului de magnetism. 
Concentrația voinţei şi obţinerea stării negative, ne ajulă să 
pătrundem în subconştientul nostru şi prin ajutorul forţei 
spirituale, a spiritului localizat la acest nivel să putem face mai 
uşor, tratamentul prin magnetism, prin care să cedăm din forţa 
noastră vitală (din fluidul nostru vital) altor obiecte sau fiinţe. 
Înainte de toate facem experienţe pe obiecte neînsufleţite, adică 
vom magneţi za apa, difeajte materiale, cristale etc. Puterea 
noastră de magnetizare, încet, încet se va întări. După aceasta 
vom exersa pe persoanele simpatizate şi sănătoase. Procedura 
de vindecare cu ajutorul magnetisnfului a fost cunoscută din 
antichitate, dar aceasta fiind doar un privilegiu al popilor se 
păstra în cea mai mare taină. Şi în Biblie se pot citi întâmplări în 
care prin transmitere de fluid se făceau vindecări, uneori prin 
simplă atingere cu mâna. Cel care posedă puteri de vindecare 
va vindeca cele mai diferite boli. Natural insă că în faţa morții 
sau a bolilor de natură, profesională nu va avea nici-un fel de 
putere fiind indicat să nu încerce ceva în asemenea cazuri. Cât 
timp poate lua un tratament pentru vindecarea unei boli prin 


magnetism este foarte greu de spus. 

Referitor la acest lucru sunt Întăritoare semnele b jlii şi 
sensbili- tatea bolnavului la boala respectivă, pentru unii bolnavi 
este suficientă doar o singură magnetizare ca să-i putem salva 
(le durerile fizice, care le-au avut de-a lungul anilor, iar pentru 
alţii să fie necesar să repetăm chiar şi de o sută de ori. In 
oarecare măsură acest luciu este impropriu pentru ca un bolnav 
poate să-şi piardă răbdarea şi renunţă la tratament abia după 
câteva iradieri magnetice, sau poate chiar să susţină că 
magnetizarea nu are nici-un efect asupra lui. Se poate observa 
în general că magneti zorul poate trata boli diferite, dar nu orice 
bolnavr. Cu cât boala este mai avansată şi corpul a suferit 
transformări importante din această cauză, cu atât bolnavul 
poate să fie mai insensibil la magnetizare, exemplu: boli 
congenitale, sau bolile cancerigene. 

Cele mai dese boli ce se pot trata prin magnetiaare sunt: 
temperaturile, erupțiile,  paraliziile, crampele  spasmotice, 
dezvoltarea greşită a unui organ etc. 

Clarvăzătorii au urmărit deseori fenomenul că chiar şi după o 
singură şedinţă (le tratament, iradierea bolnăvicioasă a 
bolnavilor era complect anihilată. Acest lucru natural ce se 
întâmplă destul de rar, de” obicei fiind necesare cam 15 şedinţe 
pentru tratament + complect. În ceea ce priveşte 
comportamentul bolnavului magnetizat, unii spun că în timpul 
iradierii magnetice, simt o căldură plăcută, pe când alţii simt o 
răcoare plăcută. Tratamentul nu-l vom face niciodată la un 
bolnav în stare excitată sau la un bolnav indispus din punct de 
vedere fizic sau sufletesc. 

Vom exersa zilnic, maxim de trei ori, tratamentul prin 
magnetism, şi în general de 3—4 ori pe săptămână. Nu 
trebuiesc făcute şedinţe repetate, în mod intempestiv pentru că 
magnetizorul poate pierde o prea mare cantitate de fluid propriu 
şi aceasta îi va slăbi considerabil corpul lui. Aşa cum am mai 
spus în tratamentul prin magnet izare se recomandă, ca 
magnetizorul să aibă grijă ca partea dreaptă a bolnavului să fie 
tratată cu mâna stingă a lui, iar partea stângă a bolnavului, cu 
mâna dreaptă a lui, respectând polaritatea electromagnetică a 
corpului ştiindu-se că, cu mâna stingă suntem încărcaţi 
electromagnetic negativ, iar mâna dreaptă este încărcată 
electromagnetic pozitiv. Polurile de sens contrar se atrag, iar 


cele de acelaşi fel se resping, de aceia trebuie respectată 
polaritatea. Apa magnetizată se poate folosi cu succes în 
tratamente interioare, când trebuie băută, sau exterioare sub 
forma de prişniţe (comprese); proprietatea apei de a fi fluidic 
negativă sau pozitivă este o însuşire a ei. Apa magnetizată 
negativ exercită influenţe dezlegătoare, (le a dezlega ceva, 
ehair dacii ea este. Ţinută astupată într-o sticlă timp de ani (le 
zile. Cu mâna dreaptă apa se descântă pozitiv şi cu această apă 
se vindecă (le exemplu diareea. Această polaritate de negativ şi 
pozitiv respectiv, cu mâna stingă sau cu mâna dreaptă este 
magnetizarea atunci citul este făcută (le bărbat, dacă magneţi 
zarea este făcută de femeie, ea este inversă decât la bărbat, 
adică cu mâna stingă ea va magneţi za pozitiv, iar cu dreaptă vă 
magne- tiza negativ. Electromagnetismul corpului nostru vital şi 
polaritatea lui, nu trebuie să se confunde cu polaritatea fluidului 
cosmic, care (lupă câte ştim este electric poziliv şi el pătrunde 
prin mâna stingă atât la bărbat cât şi la femeie, părăsind corpul 
prin mâna dreaptă. Apa mngnetizată este bine să o bem zilnic, 
circa o linguriţă de supă pe zi. In durerile de gât se recomandă a 
se folosi apa magnetizată pentru gargară. Ca somnifer este 
foarte bună apă tratată cu fluid negativ. Mulţi dintre inagnetizori 
fulosesc pentru magnetizarea'luior obiecte sau cliiar a unor fiinţe 
procedeul de suflare peste ele. De multe ori este mai eficace o 
suflare peste locul bolnav decât o uşoară mângâiere. În cazul 
durerilor (le cap mognite, vom sufla de la o margine a fruntei 
până la cealaltă margine în scop de vindecare. De aicea obiceiul 
popular; n special în mediul rural ca atunci când un copil este 
bolnav să se magnetizeze apa cu un cărbune stins în ea. Din 
care i se dă să bea, iar peste copil. Se suflă de câteva ori. 
Cărbunii de lemn magnetizaţi se folosesc deasemeni şi pentru a 
provoca somnul în stări de insomnie, în acest scop se vor lua 
două bucăţi de cărbune lungi de 10—1 5 cm şi de 3 —Ti cm 
grosime care se prind în mână şi se suflă peste ele, pe cele 
patru feţe ale lor. Şi eon- centrându-ne puternic ne gândim ca 
ele să provoace somnul. Ei se pot folosi imediat. În care scop îi 
vom da în mâna bolnavului care îi va ţine timp de 8—15 minute 
în'palma- sa, după ce bolnavul a- doarme luăm de la. El. Chiar 
dacă bolnavul nu adoarme imediat, nici atunci cărbuni mi-i vom 
lăsa moi mult de 8 - 15 minute, somnul se va produce oricum 
după 1—2 ore; 'c-iind nu se folosesc imediat ei se 


împachetează" în hârtie fină şi se păstrează la loc întunecos 
putând fi folosiţi altă dată. 

În cazul durerilor de inimă pe lângă obişnuitele mângâieri 
magnetice pe care le facem este bine să folosim şi placa de 
sticlă magnetizată în prealabil. Placa de sticlă de 4 cm lată şi 
înaltă de 6 cm, să fie bine şlefuită, iar extremitatea ei să aibă o 
gaură în ea, prrn care vom trece un şnur şi astfel o vom agăța 
de gâtul bolnavului, nu insă înainte de a o freca bine cu ambele 
mâini pe cele. Două părţi ale ei, până când placa de sticlă se 
încălzeşte, suflăm peste ambele părţi frecate şi apoi o agăţăm 
de gâtul bolnavului, în aşa fel încât să ajungă până >n dreptul 
inimii şi o ţinem 8—10 minute. 

La fiecare folosire se va magnetiza din nou. Tot mateilalul 
magnetizat. Îl vom ascunde înainte de magnet izare c-a să nu 
fie văzut de nimeni, ştiindu-se că prin privirea ochilor se 
transmite fluid magnetic de o altă persoană. 

TRATAMENTUL PRIN MAGNETISM IX DIFERITE BOLI 

Trebuiesc luate în considerare legile polarităţii. 

DURERILE DE CAP 

În cazul lor, cu ambele miâni puse pe capul bolnavului, sau 
punând dreapta în aşa fel încât vârful degetelor să atingă 
regiunea inimii, iar stânga să o punem pe fruntea bolnavului 
în'aşa fel încât degetul mic să atingă baza nasului, apoi dinspre 
partea stângă spre dreapta vom sufla peste el. Tot un procedeu 
bun este şi acela când în timp ce executăm mişcarea de 
îningiiere de la cap la picioare, această mişcare să o executăm 
în aşa fel încât ea să se termine într-un vas cu £ipă, adică 
aducem. Mâinile până deasupra vasului cu apă, pe care ÎI 
punem alături de bolnav. 

DURERILE DE URECHI 

Mâna aflată la polul contrar, se va pune pe urechea bolnavului 
în aşa fel încât cu degetul gros să ajungem în ureche, apoi 
începând de la cap înspre gât vom executa mişcări de îningiiere, 
şi vom sufla în ureche de mai nuijte ori. Apoi vom picura un 
strop de ulei iu ureche sau o astupăm uşor cu o bucăţică de vată 
magnetizată. 

DURERILE DE OCHI 

Vom executa de la cap spre gât mişcări de mă gen ţi zare şi 
ne vom opri în dreptul ochilor sau una din mâini o punem pe 
ceafă iai cealaltă o ţinem aproape de ochiul bolnav. - Cu vârful 


deget el o Mideasupra ochiului bolnav, apoi vom sufla de mai 
multe ori peste ochi în inflamații ale conjunctivei, vom aplica pe 
ochi compresii mag- netizate. 

DURERILE DE DINŢI « 

Vom executa mişcări de sus în jos pe faţa după care vom 
sufla peste partea, dureroasă, se recomandă deasemeni a ţine o 
înghiţitură de apă în ignetizată în gură mai multă vreme. 

BOLILE GÂTULUI 

Punem inimile pe gâtul bolnavului şi până la piept vom 
executa mişcări de mingâiere oprindu-ne la gât. Se pun 
comprese cu apă, cu vată, cu flanele şi se face gargară cu apă 
magnetizată. Aceste obiecte magnetizate se pot păstra seara 
mai mult timp pe gât. La sfârşit suflăm peste gâtul bolnavului de 
mai multe ori. 

TUŞEA 

Se procedează la fel ca la gât, cu deosebirea că mâna o vom 
duc «adiind mai departe, oprindu-ne în dreptul stomacului, se 
ţin mâinile deasupra pieptului puţin, apoi se suflă peşte bolnav 
în final. 

BOLI DE I'LĂMÂM 

Cu mişcări de mângâiere uşoare şi în lungul corpului, vom 
porni de la cap până la picioare, ne vom opri între timp la stern, 
adică la mijlocul pieptului şi în dreptul inimii, spatele îl vom 
mân- giia cu braţele încrucişate, iar apoi vom aşeza mâinile pe 
piept, ne vom odihni mâinile sub umăr şi se vor pune peste 
piej>t vată, hârtie, flanelă sau comprese înainte de a 'adormi 
peste care suflăm, putem să-i dămjşi câteva înghiţituri de apă 
magnetizată. 

DIKEKILE 1) E LMMA 

«< 

În durerile de irrimă. Regiunea inimii, dacă se poate o vom 
descoperi, complet şi suflăm peste ea, mâna dreaptă o punem 
pe- inimă, mâna stingă pe ceafa bolnavului, de obicei 
tratamentul îl aplicăm bolnavul fiind culcat. 

Tratamentul de mângâiere se face irieepind de la gât până li 
partea inferioară a corpului, tot în durerile de inimă putem să 
folosim placa de sticlă aşa enn am descris mai ir. Ainte şi să-i 
dăm lol- navulni să bea apă magnetizată. 

DERANJAMENTE DE STOMAC 


Foarte des se foloseşte aici apa magnetizală (descântală) care 
se bea în afală de a cea şi a folosim împachetări 111 
materialele amin ţâţe flanelă, vată, comprese etc. 

Cel mai bine este să facem aceste împachetări după ce 
bolnavului mâncat, înainte dea adormi bolnavului i se aplică 
comprese care să dureze o oră, san dacă păşim necesar atunci 
se poate lăsa şi toată noaptea compresă pe abdomen în dreptul 
stomacului, natural că vom pune peste comprese ceva material 
cald şi gros, dea. 

— Semeni pul i m pioecda la aplicarea uleiului în mişcări 
circulare deasupra stomacului pe piele direct. 

Mişcarea de mângâiere se va extinde pâră la genunchi, în 
cazul când punem mâna pe bolnavi, atunci mâna dreaptă o vom 
pune pe stomac, iar mâna stingă pe gât, şi suflăm peste 
regiunea stomacului de mai multe «îi. Nu uităm nicicc'ată să 
bea apa în final. 

DURERI ÎN 1'AIIIEA INFERIOAIt A CORPI IXI 

Vom pune ambele mâini cu degetele desfăcute pe 
Locul indicat că dureros şi le ţinem atâta limp până când 
nu va mai simţi durerea. 

Vom executa mişcări de mângâiere începând din dreptul 
stomacului până la bazin. Se mai pot faje băi de şezut în apa 
magnetizată, împachetări cu diverse materiale magnetizate, sau 
se poate da să bea apă magnetizată. lată cum se prepară apa 
magnetizată pen- * t-ru băi: partea băii în care va fi capul 
bolnavului să fie îndreptată spre nord, iar picioarele spre sud, ca 
cel ce face baie feă aibă privirea în spre sud, temperatura apei 
să fie de 24—28 grade, magnetizorul cu mâna goală la o 
distanţă de 2 cm de suprafaţa apei, va descrie uşoare linii de la 
cap până la picioare, când va ajunge la partea inferioară a 
picioarelor să le depărteze cu aproximativ 1/2 metri, ea apoi să 
poată -păşi comod înapoi, mâinile să descrie un arc de cerc 
pentru ka evita mişcările contrare, apoi de la regiunea capului 
din nou se va repeta mişcările respective. Se recomandă să se 
termine încet acest exerciţiu iar magnetizorul să. Se 
concentreze puternic. După 7—12 trasări de acest fel va sufla 
deasupra apei. Bolnavul trebuie să stea timp de 15—20 minute 
în apă după care se va culca pe pat. 

Îmbolnăviri ale organelor genitale 

Vom executa mişcări uşoare» de-a lungul întregului corp, 


mişcări de mângâieri generale şi vom utiliza tratamente, locale. 
Putem aplica comprese locale magnetizate, partea dureroasă se 
va freca cu ulei magnetizat. Putem folosi băile (le şezut 
magnetizate Naşterile - nu cu mult înainte de naştere va trebui 
să aplicăm magnetizarea, se va proceda zilnic până în 
momentul naşterii. Mai întâi vom executa mişcarea de 
mângâiere pe tot corpul, apoi vom face câteva mângâieri de la 
piept până la genunchi, ne vom upri în dreptul inimii şi în partea 
inferioară a abdomenului, adică deasupra bazinului, vom aşeza 
apoi mâinile noastre pe partea inferioară a corpului şi de la 
stingă la dreapta vom sufla de câteva ori pe această parte. 
Înainte de naştere 

i se va da o înghiţitură de apă magnetizată, apoi una şi în 

timpul naşterii, care bineînţeles că a fost prealabil 

magnetizată cu putere de voină concentrată pe care o vom 

transmite şi gravidei. 

Influienţările pe care le vom transmite înainte de naştere 

— Putem începe tratamentul deja din luna a o-a de sarcină, la 
femeile de constituţie slabă le vom aplica acest tratament 
săptămânal, în acest fel unele boli de copii se pot evita chiar 
înainte de naşterel iar mama se poate salva de la o naştere grea 
şi de multe alte stări rele. 

BOLILE DE COI'II 

Copii se tratează la fel ca şi adulţii, cu deosebirea că îi tratăm 
timp mai scuii, cu mai puţine pase magnetice. 

UMFLĂTURI ŞI RiXI MAI MICI 

Vom executa mişcări uşoare în jurul rănii respective cu ulei, 
apoi vom unge rana sau umflătura cu ulei şi suflăm peste ea, 
punem comprese deasupra şi din nou suflăm peste rană. Putem 
executa uşoare mângâieri pe deasupra. 

REUMATISM - ARTRITĂ 

Pe lângă tratamentul care se aplică în general vom trata şi 
spatele bolnavului cu mişcări mângâietoare de-a lungul şirei 
spinării, cu mâinile încrucişate, putem face mângâieri locale 
putem sufla peste locul dureros sau putem face băi magnetice. 

BOLILE DE NERVI 

Vom pune mâna stingă pe ceafa bolnavului, iar mâna dreaptă 
în apropiere de inimă, deasemeni se fac băi magnetice, se poate 
sufla peste locul dureros, se pot aplica comprese magnetizate, 
iar în final 


i dăm să bea apă magnetizată. 

T - e. «7» 

STĂRILE DE ASTENIE (Slăbiciuni generale) 

Se fac mângrâieri de-a lungul corpului, mâna stingă fiind pe 
ceafă, iar mâna dreaptă, va descrie linii începând de la frunte 
până a genunchi. Acest- fel de mângâiere îl putem face şi în 
cazul stărilor de  iraseibilitate. Aţa cum am mai descris 
magnetismul face posibilă şi autovindecarea prin tratamentul 
aplicat cu mâinile încrucişate. Oriw* om poate face acest 
tratament cu pase magnetice (mângâieri magnetice) pe partea 
anterioară a corpului său. Când vrem să mag- netizăm o plantă 
în scopul de ai da mai multă vigoare, aceasta va fi magnetizată 
de la rădăcină spre tulpină, apoi vom sufla peste ea şi apoi o 
udăm. Energia vitală se poate transmite plantei ţinând mâna 
dreaptă câteva minute deasupra ei, în timp ce mâna stângă o 
vom pune pe ghiveci. Cei care au părul identic cu magnet izorul, 
fife exemplu închis la culoare, au tendinţa sări înfrunte pe 
magnetizor ceia ce vă pretinde de la el un efort dublu pentru 
vindecarea bolnavului. Nu acelaşi lucru se petrece cu subiecţii 
deschişi la culoarea părului, aceştia fiind mai uşor de 
magnetizat. 

FEXOMEXUL DE DESPRINDERE 

SEPARAREA CORPULUI ASTRAL (le corpul fizic şi corpul eteric, 
arc loc în hipnoză, în telepatie, în meditaţia transcedentală, * în 
Yoga. După anumite medicamente halucinogene, în moarte 
clinică şi o detaşare parţială are loc la somnambuli. Mulţi bolnavi 
care au intrat în moarte clinică, descriu fenomenul desprinderii. 
Moartea clinică este acea stare în care bolnavul îşi pierde 
cunoştinţa pentru un timp limitat, după care revine la starea de 
conştientă normală. 

In cazul că sunt pe masa de operaţie, după ce-şi revin din 
moartea clinică, declară că spiritul lor se găsea alături de corp, 
(le cele mai multe ori în tavanul sălii de operaţie, de unde au 
văzut tot ce s-a petrecut cu organismul lor în timpul morţii 
clinice. Ei descriu cu exactitate ce personal era în sala de 
operaţie, ce au vorbit şi tot ce au întreprins pentru salvarea lui. 
William Woalcott. Declară că a murit şi după expresia lui a ajuns 
în rai. 

Inainte de a fi operat i s-a comunicat, că operaţia pe care' 
urma să o facă este dificilă şi comportă un anumit risc. Operația 


a decurs bine clar anestezia i-a afectat inima care a intrat în 
fibrilaţie şi pacientul a murit. Lui Woalcott i s-a părut că şi-a 
părăsit corpul, fiind în stare să privească înapoi, să. ŞIi-l vadă 
ofilit şi acoperit cu nu cearceaf. Nu simţea decât puţină tristeţe 
prâvindu-şi pentru ultima oară corpul, dintr-un loc situat la o 
mare înălţime de unde şi-a continuat călătoria în sus. 

Dacă la început lucrurile din jurul său erau scufundate într-un 
întuneric adine, a realizat că în partea de sus lumina devenea 
tot mai strălucitoare. Dintr-o dată a fost scăldat într-o lumină 
venită de la distanţa. A pătruns astfel într-un domeniu al razelor 
şi a putut discerne silueta unei fiinţe, minunat luminată din 
spate, de care se apropia acum fără efort. Woalcott a încercat 
să-i zărească faţa dar s-a trezit. In sala de operaţie funcţiona un 
defibrilator, care i-a fost conectat în grabă, pacientul fiind 
readus la viaţă în ultimul moment. Woaleott era sigur că murise 
şi că i s-a îngăduit să arunce o privire asupra vieţii de (lupă 
moarte şi să obţină astfel o confirmare a teologiei iudeocreştine 
asupra nemuririi sufletului. Trăiri asemănătoare sunt astăzi 
semnalate de medici, ca şi de alte persoane, în. Toată lumea. 
Asemenea fenomene trăite în pragul morţii au fost trăite nu 
numai de oameni aparţinând unor religii creştine tradiţionale, 
dar şi de hinduşi, budişti şi sceptici. 

Pare plauzibilă ideea că multe dintre părerile noastre 
convenţionale despre rai. Derivă din astfel de trăiri din pragul 
morţii, experienţe care de-a lungul mileniilor trebuie să fi fost 
relatate în mod frecvent. 

Nici-o veste nu ar putea fi mai interesantă ori mai plină de 
speranţă dec it povestirea călătorului care se reîntoarce, 
istorisându- şi drumul şi existenţa după moarte. Aceste 
experienţe constituie o dovadă în formarea credințelor 
religioase, credinţe zdruncinate serios de ştiinţă în ultimele 
secole. Cum se face că oameri de toate vârstele, culturile şi 
predispoziţiile escatologice, au acelaşi fel de a trăi în pragul 
morţii? Fenomenul de desprindere se poate produce şi cu 
droguri halucinogene, cum ar fi marvhuana extrasă din cânepă, 
atropina şi alţi alealoizi extraşi din beladonă, mătrăgună sau 
laur. Se ştie că la oracolul clin Delfi. Pitia intra în transă 
mestecând frunză de laur. Aceste trăiri produse de droguri ca şi 
revelaţiile din pragul morţii, pot fi oare degenerate de vreun fel 
de defect de cablaj neuronal, cu semnificaţie neutră din punct 


de vedere al evoluţiei, defşete cart» din întâmplare să producă 
ocazionale alterări ale percepţiei lumii înconjurătoare.” O 
asemenea posibilitate este extrem de puţin plauzibilă, fiind mai 
degrabă o încercare disperată de a evita ciocnirea frontală cu 
concepţia mistică. Toţi cei ce se întorc din moarte clinică, 
descriu senzaţia de zbor, cu ieşirea de la întuneric la lumină, 
per- cepând câteodată prezenţa unei figuri scăldate în lumină şi 
aureolă. Tot pentru a nu confirma concepţia teologiei 
iudeocreştine, se încearcă să se facă o analogie între aceste 
trăiri şi acele ale naşterii, prin reamintirea cu claritate a trăirilor 
perinatale, după naştere şi în timpul imediat anterior. Ei ar 
distinge patru stadii, în prima fază fericirea c-opihdui aflat în 
pântece, lipsit de teamă, plasat în centrul unui mic univers cald 
şi întunecat, un adevărat cosmos închis în sacul amniotic. În 
stadiul al doilea încep contracţiile uterine şi presiunea 
îngrozitoare se exercită asupra fătului. Lumeţi binevoitoare se 
transformă brusc într-o stare de tortură. Stadiul al treilea este 
sfârşitul naşterii, când capul copilului a pătruns prin colul uterin, 
iar copilul poate vedea, chiar dacă are ochii închişi, un tunel 
luminos la un capăt şi lumea, extrauterină strălucind, cu privirea 
lui slabă ar distinge ca prin ceaţă nişte figuri de zei înconjurați în 
cercuri de lumini (moaşa, medicul, alte persoane). 

In stadiul al patrulea de după naştere, pruncul e. Ste înfăşat, 
îmbrăţişat şi hrănit, cu alte cuvinte, ceea ce descriu oamenii 
întorşi din moarte clinică, ar fi primele lui amintiri de viaţă; dar 
un copil la naştere poate el distinge imagini? Ochii lui sunt mai 
degrabă sensibili la lumină şi întuneric, el nu poate fixa lumina, 
<lar ce se întâmplă cu copiii născuţi înainte de începerea 
travaliului prin operaţia cezariană, cum mai pot fi explicate 
aceste trăiri! De ce astfel de amintiri sunt posibile şi de ce dacă 
experienţa perinatală produce atâta nefericire, evoluţia n-a 
înlăturat consecinţele sale psihologice negative? Dar copiii nou 
născuţi chiar trebuie să-şi vadă mediul înconjurător? Trebuie 
oare să-şi amintească ororurile experienţei perinatale? În ce 
sens sunt toate acestea necesare pentru supravieţuire? Dacă 
totuşi într-adevăr şi-ar aminti cu ce şi-ar aminti, gindi- rea 
creierului lor este la această etapă complet nedezvoltată, 
aceasta ar însemna că şi-ar aminti prin spiritul reîncarnat în ei? 

loung în 1944, în urma unei come prin infarct miocardic, s-a 
ridicat în eter văzând pământul rotund şi înconjurat de un halou 


albastru, aşa cum încă nu mai fusese descris până atunci, abia' 
în 1969 navele cosmice au putut descrie fenomenul de la o 
înălţime de 150 km deasupra pământului. 

IXSTIXCTUL - Fenomen de manifestare al spiritului 

Lumea vie este dominată (le două instincte: unul de 
conservare a speciei şi al doilea de perpetuare a speciei. 
Instinctul este o formă de manifestare a spiritului, prin el specia 
are cunoştinţe prin alte trăiri anterioare, de diverse fenomene şi 
evenimente pe care le-a trăit şi individul pus pentru prima dată 
într-o situaţie asemănătoare, reacţionează conform experienţei 
trăite în acea viaţă anterioară. Dar de ce orice mică vietate, nu 
mai vorbim de om care chiar în pragul morţii imploră cerul să-l 
ajute să mai trăiască puţin, vrea. Să trăiască în loc să prefere 
sau să-i fie indiferentă moartea, ştiind că viaţa este o luptă 
continuă pentru existenţă, de cele mai multe ori eu mari 
suferinţe? Aţi văzut cât de mult se apără o mici insectă atunci 
când vrei s-o omori se/. Bate şi aleargă în toate părţile să nu fie 
prinsă? Explicaţia este una singură: viaţa pe pământ, este 
ordonată de spirite superioare, care hotărăsc reincarnarea 
pentru a te ajuta să-ţi purifici spiritul şi atunci doreşti să trăieşti, 
să te purifici pentru a nu mai fi nevoie de alte vieţi, de alte 
suferinţe. Că viaţa este o suferinţă poate explica de ce la 
naştere atât mama cât şi copilul se manifestă în acelaşi fel, 
ţipând. În natură nimic nu se produce la întâmplare, nici eliiar 
destinul omenesc, totul este reglat şi ordonat de aceleaşi legi 
care guvernează şi materia şi forţele şi psihicul. Creierul este un 
instrument necesar funcţionării unei inteligenţe, unui psihism 
înăuntru corpului omenesc, dar nu instrumentul acesta cerebral 
produce inteligenţa, după cum nu pianul pe care cineva execută 
o melodie este autorul melodiei. Pentru ce un medium chiar 
când 1111 a citit cărţi spirituale spune imediat că întruchipează 
pe cutare sau cutare mort. Fantomele materializate, spun şi ele 
că reprezintă spiritul unui om care a trăit în altă viaţă. Anumite 
fapte şi evenimente spuse sau scrise de medium 111 transă, 
sunt necunoscute medium-ului şi asistenţei, singur defunctul 
care le putea cunoaşte şi dezvălui. Deci ştiinţa paranormală 
manifestată este el mortul, nu poate fi decât el. Intrucât faptele 
sau evenimentele spuse în această şedinţă de spiritism 
verificate ulterior se dovedesc a fi exacte. O altă confirmare a 
persistenţei spiritului după moarte, este statornicia deosebirilor 


radicale, dintre medium şi fantomele materializate (vezi 
capitolul Materializare şi dematerializare). 

Se citează cazuri de opere literare sau filosofice dictate post 
moriem de scriitori celebri, opere ce sunt specifice numai 
scriitorilor respectivi, exemple: Charles Dickens. Oscar Wilde şi 
Frederic Nietzsclie. 

Identificarea fantomelor materializate, este o altă confirmare 
că într-adevăr există materializarea acelui spirit: experienţa cu 
fantoma Kati King care spune că numele ei adevărat este Annie 
Owen Morgan. 

Animalele îşi adaptează existenţa prin două modalităţi, una 
instinctivă (automată) şi alta deliberată, supusă voinţei. 

Instinctele sunt garanţii pe care şi le ia specia pentru 
perpetuarea ei. O viespe care se întâlneşte pentru inima dată cu 
un păianjen otrăvitor, pent ru a-l face inofensiv, mai întâi culcă 
păianjenul pe spate şi apoi îl înţeapă în ganglionul nervos, prin 
care sunt comandaţi palpii cu otravă (Dumitru C - „Inteligența 
materiei”)., 

De unde ştia viespea unde se găseşte ganglionul nervos dacă 
ea întâlnea pentru prima dată acest păianjen? Concluzia este 
una singură, spiritul vieţii deşi rudimentar, 'este acela care ştia 
în ce pericol se expune viespea şi tot el cunoştea locul unde se 
află acest ganglion, el’ ştia aceasta din alte vieţi, când probabil 
corpul viespei a murit din această cauză. Instinctul de 
perpetuare - al speciei este dominat de instinctul sexual. Spre 
deosebire de animale, fecundarea ovulului unei femei se poate 
face în fiecare lună. Pentru ca specia umană să evolueze şi să 
nu dispară, divinitatea a făcut- ca ambii parteneri să alerge 
după plăcerea actului "Sexual, dar în realitate, în mod 
inconştient, ei fac aceasta pentru a-şi asigura perpetuarea 
speciei. In timpul orgasmului la femeie se produce contracția 
ligamentelor rotunde care aduce în axul vaginului, axul 
longitudinal al colului uterin, glera care acoperă orificiul extern 
al colului uterin se elimină, lăsând orificiul liber, pereţii din 
treimea posterioară a vaginului se contractă ritmic, din afară 
spre interior, impingâţid sperma spre orificiul colului uterin, iar 
uterul, prin contracţiile sale ritmice nu face P.ltceva, dec-it să 
aspire în interiorul lui sperma. lată cum pentru o plăcere de 
câteva secunde, cât durează orgasmul, o femeie poate să 
rămână însărcinată. Spiritul duce în eroare sufletul animal al 


femeii. Mai mult chiar, se ştie că o femeie în timpul vieţii ei 
sexuale poate să pregătească pentru ovulaţie un număY 
aproximativ de 400 de ovule corespunzător celor aproximativ 
400 <le menstruaţii pe care le are. Deci are un capital biologic 
fix, ceea ce nu se întâmpla la bărbat, el având într-un singur 
ejaculat sute de milioane de spermatozoizi, dintre care insă 
numai unul va cisliga cursa de alergare spre ovul, pentru a-l 
fecunda, şi anume cel mai dotat cu substanţe nutritive dar şi cu 
un fluid eteric corespunzător. 

In jurul vârstei de 32—33 ani, atunci când are loc consumul a 
jumătate din cele 400 de ovule, aceasta în funcţie de data când 
a avut prima menstruaţie femeia, spiritul acesteia, prin 
subconştient, îşi dă seama că începe panta descendentă a vieţii 
ei sexuale. 

Pentru a-şi atinge scopul - acela de procreere, subconştientul 
o împinge instinctiv pentru legături extraconjugale, tocmai 
pentru a se mări posibilitatea ca ea să rămână gravidă. Acest 
instinc t poate fi însă oprit uneori prin voinţa şi prin conştiinţa ei, 
dar dintre de rinţa subeonştientă şi inhibarea conştientă, se 
nasc perturbări neu- rovegetative descrise sub denumirea de,. 
Nevroza femeii de 33 ani”. 

SUBCONŞTIENTUL 

SUBCONŞTIENTUL este totalitatea fenomenelor şi însuşirilor 
psihofiziologice şi psihice, ce nu persistă permanent în sfera 
conştiinţei, dar pot acţiona selectiv şi cu uşurinţă în sfera 
acesteia, în raport cu împrejurările. Subconştientul este un fel 
de subconştâinţă latentă şi potenţială care este inferioară, dar 
coexistă cil conştiinţa şi o deserveşte cu fidelitate. 

Pentru subconştient se mai utilizează termenii de subcon- 
ştiinţă sau zona marginală a conştiinţei. 

Subconştientul a mai fost calificat uneori şi cu numele de 
preconştient. Pe seama subconştientului sau pus elementele 
cristalizate ale conştiinţei stinse sau uitate, automatismele 
psihice, aspectele de deprindere şi memorie potenţiale, 
montajele intelectuale reflectate, structurile operaţionale 
nereflexive, fenomele perceptive neintegrate conştient, care 
astfel îndeplinesc funcţii reglatorii. În subconştient intră 
deasemeni complexe senzomotorii aconstiente, deprinderile de 
orice fel atât bune cât şi rele. Operaţiile necontrolate conştient, 
cât. Şi fenomenele de memorie potenţială cu toate energiile 


latente existente în fiinţă. Keferindu-se la subconştient Tudor Ar- 
ghezi spune: „Omule nebunule, tu faci minuni fără să ştii şi nu 
cunoşti aproape deloc puterea formidabilă a gândirii tale, să ştii 
că tot ce incliipuieşti este realizabil şi se face direct proporţional 
cu încrederea ta. De ce te fereşti să stai de vorbă cu tine însuţi 
şi să te incliipuieşti descoperindu-te un perfect zeu”. 

Orice acţiune a gândirii, a imaginaţiei, a vorbirii sau a 
corpului, poartă în sine fructe bune sau rele. Omul este într-o 
măsură nebănuită creaţia gândirii, la ce gândeşte în această 
viaţă, mai târziu el devine. 

Tot ceea ce există în tine, se află pretutindeni, ceea ce nu 
există în tine, nu se află nicăieri, toate comorile universului sunt 
înlăuntrul tău, caută cu fervoare în tine însuţi puterea sau 
răspunsul la care aspiri, pe care inima ta le doreşte şi direct 
proporţional cu credinţa ta, vei primi ceea ce vrei! Marele secret 
caracteristic geniilor şi tuturor oamenilor cu adevărat mari <lin 
loate epocile, este capacitatea lor de a intra în contact fie 
conştient, fie în mod spontan, cu puterile nelimitate ale 
subconştientului, eliberindule. Dacă poţi face la fel, vei fi capabil 
de performante exlraordinare. Subconştientul este servitorul, 
constructorul şi susținătorul corpului. Dacă învăţăm cum să ne 
folosim de el şi în ce mod să-i dăm comenzi, el ne poate ridica 
aproape fără efort, pe culmi nebănuite asigurându-ne mereu 
succesul. Orice gânri este o cauză care mai devreme sau mai 
târziu va produce efecte bune sau rele. Orice trăire proprie sau 
stare interioară pe care o remarcăm în mod pasiv, este efectul 
anumitor gânduri din trecutul îndepărtat sau apropiat. Viaţa 
este o modalitate de cunoaştere, eşti asemănător unui căpitan 
aflat pe mare (rare îşi conduce vasul, trebuie să dai ordine 
(gânduri, imagini) clare şi ferme, mentalului subconştient care 
controlează, intermediază şi conduce majoritatea expeiienţelor 
vieţii tale. Atât acţiunile pe care le-am comis cât şi gândurile pe 
care le-am avut în trecut, ne urmează ca o umbră, producând 
rezultate bune sau rele, în funcţie de natura lor. Nici în aer, nici 
în adâncul oceanului, nici în cea mai ascunsă peşteră sau pe 
vârful muntelui, în oricare parte a acestei vaste lumi, nu există 
loc în care omul să poată scăpa de consecinţele acţiunilor şi 
gândurilor sale, în prezent sau în viitor, consecinţele lor, nu vor 
înceta să se dedubleze şi astfel făptuitorul va avea la rândul 
său, partea care se cuvine din fericirea sau suferinţa pe care a 


produs-o. Înţelegând aceasta, trebuie să căutăm să nu facem 
rău nimănui, nici măcar în gând. 

să nu întrebuinţăm niciodată formulări interioare de formă, nu 
am mijloace, sau îmi este imposibil, în care să şi crezi, 
subconştientul te va asculta prompt şi va creia premizele pe 
care dpar tu le-ai gândit, aducându-le din domeniul posibilităţii 
la o lealitate efectivă. Astfel la propria ta comandă chiar 
subconştientul va face astfel că într-adevăr să-ţi lipsească 
posibilităţile sau mijloacele de a realiza sau obţine ce urmăreşti. 
Caută să te convingi că totul îţi este posibil prin angrenarea 
puterii nelimitate a  gândtilui tău. De a comanda 
subconştientului. Realizează însă că deşi totul îţi este posibil, nu 
orice îţi este permis, în sensul că nu trebuie să încâlci niciodată 
legile morale ale firii. 

Pătrunzând gradat- şi cât mai lucid în profunzimile enigmatice 
ale subconştientului, vei reuşi să cunoşti adevărata natură din 
tine însuţi şi atunci ţi se va dezvălui realitatea infinită şi eternă 
din afara ta. Legea fundamentală a vieţii care îţi permite 
înflorirea este legea încrederii depline în sine. Încrederea numai 
într-un ajutor exterior, atrage mai devreme sau mai târziu 
suferinţa. Singura încredere fermă în sine, generează forţa şi 
bucuria, în plus această încredere îţi asigură totodată sprijinul 
exterior de care ai nevoie, încrederea în propriile forţe, care 
există în stare latentă*în microcosmosul tău lăuntric, este o 
stare mentală de putere irezistibilă întreţinută cu perseverenţă 
de conştiinţa ta, care percepe într-o oarecare măsură legătura 
cu energiile atotputernice ale sinelui tău suprem. Vei atrage mai 
devreme sau mai târziu tocmai ceea ce crezi că» ţi se va 
întâmpla rău, iar această tragică desfăşurare va fi realizată de 
subconştientul tău, care va executa tot ceea ce gândeşti mereu 
şi crezi ferm. Gândeşte-te totdeauna numai la bine şi binele te 
va urma ca o umbră pretutindeni. A te lăsa. Cuprins de frică sau 
a gândi râu, înseamnă al atrage prin rezonanţă, datorită punerii 
la unison cu acesta, cu alte cuvinte eşti ceea ce gândeşti, aspiri 
şi crezi cu fermitate. Trebuie să ne cunoaştem cât mai profund 
pe noi şi abia după aceea vom reuşi să-i cunoaştem atât pe 
ceilalţi, cât şi universul în. Care existăm. Marea majoritate a 
oamenilor judecă lucrurile, fenomenele, pe ceilalţi şi chiar pe ei 
înşişi, după propriul lor nivel superficial de gândire şi simţire, din 
această cauză cel mai adesea, ei îşi imaginează mai mult sau 


mai puţin eronat totul, decât înţeleg. 

Sugestiile, părerile, convingerile, sau remarcile altora nu au 
nici-un fel de putere asupra ta în sensul de a te putea influenţa 
atât timp cât nij eşti la unison, pentru a rezona cu energiile pe 
care le evocă sau le manifestă. Singura putere stăpână, este 
gândul tău, care poate accepta simpatizând sau respinge 
prompt aceste sugestii. Poţi alege să nu iei în consideraţie, ceea 
ce nu vrei, refuzând să crezi, ceea ce nu doreşti ori consideri 
fals. Supraveghează totdeauna tot ceea ce gândeşti, cea ce 
simţi şi ceea ce faci. În virtutea legii acţiunii şi naturii (. Karma) 
mai curând sau mai târziu vei răspunde pentru tot ceea ce faci, 
atât cu tine însuţi - cât şi pentru modul în care te comporţi cu 
tot ce te înconjoară. 

Acela care comite un rău, sau o nedreptate îşi dăunează tot 
atât de mult lui însuşi, căci devine rău. Dacă vei reuşi să fii pe 
deplin stăpânul propriului tău subconştient, vei deveni stăpânul 
propriului tău destin. Dacă îţi controlezi subconştientul devii 
spontan, un model pentru ceilalţi şi îi poţi ajuta infinit. 
Aminteşte-ţi că în orice moment ai posibilitatea alegerii, alege 
iubirea în locul urii, alege sănătatea în locul bolii, alege fericirea 
în locul suferiuţei, alege existenţa spirituală pură, în locul unei 
vieţi banale şi cenuşii, păstrează-ţi o puritate şi o spontaneitate 
de copil. Atunci când ai încetat să mai fii copil, eşti deja un 
suflet mort, adevărul este descoperit mai uşor dură îl căutăm cu 
o inimă pură de copil, Inteleclul tău nu este rău, nici-o formă sau 
energie a naturii, nu este fundamental rea, totul depinde de 
intenţia pe care o ai şi de modul în care te serv eşti de forţele 
naturii, care sunt perfect neutre precum curentul electric. Toi 
ceea ce mentalul tău conştient acceptă ca adevărat şi crede 
ferm, subconştientul la rândul său va acc-epla imediat şi va 
căuta să realizeze «Unii viaţă şi expresie ideii sau ghidului 
imprimat în el. Gândul săli, ideia, este sămânţa, subconştientul 
o va hrăni şi va face >& apară mai devreme sau mai târziu, 
fructul. De sămânță, depind roadele, rine seamănă vânt, culege 
furtună. Gândeşte-te la supremul absolut, gindeşic-te la ceia ce 
este sublim şi pur, la ceea ce este perfect, frumos, şi bine. 
Subconştientul propriu controlează toate funcţiile vitale ale 
corpului omenesc şi el cunoaşte deja răspunsurile şi soluţiile la 
toate problemele existente dar nu te va ajuta eficient decât 
dacă va fi solicitat în acest sens. El este un servitor atotputernic, 


care mi jniate avea iniţiative atât timp cât mentalul nu-i dă 
dispoziţie să acţioneze în acest sens. Credinţa, gândurile, ideile, 
reprezentările tale, pot produce adevărate miracole, prin 
intermediul nelimitatei puteri de expresie a subconştientului 
tău. Realizând aceasta, vei putea înţelege că dacă ai credinţa 
cât im bob de muştar, poţi să dai la o parte munţi de obstacole. 
O modalitate simplă de edificare, înainte de a adormi, propune 
spre rezolvare în imagini dare şi ferme o anumită problemă 
subconştientului şi ulterior odată cu răspunsul, vei avea proba 
formidabilei tale puteri. Toi ceea ce imprimi în subconştient prin 
gânduri. Idei, imagini, aspirații, speranţe, seva exprima ulterior 
mai devreme sau mai lărziu pe ecranul existenţei ca experienţe, 
stări, condiţii, trăiri, întâmplări sau evenimente pe care le'vei 
suferi în mod pasiv ca pe nişte reflexii. Din momentul din care ai 
înţeles această legătură, trebuie cât mai des să supravegheri, 
cu mare grijă orientarea ideilor, gândurilor. Convingerile şi 
concepţiile pe care le întreţii preponderent în conştiinţă. În 
trecut ţi-ai determinat prin modul de a gândi prezentul. Acum 
clipă de clipă îţi programezi şi îţi pregăteşti viitorul. Multe 
evenimente vor fi reflexia la ceea ce gândeşti acum. Absolutul 
este deja în interiorul tău şi ca pe un martor tăcut îl porţi 
pretulindeni. Penii-u ce să-l pângăreşti prin gânduri negative, 
prin acţiuni josnice şi impuse, ori prin dorinţe infame. Legea 
acţiunii şi reacţâunii sau legea Karmei. Este expresia armoniei 
universale, în virtutea acestei legi, gândurile sau ideile. Tale, 
'"ântreţinute predominant şi cu o fermă convingere în mentalul 
constant, sunt o acţiune la care mai devruue sau mai târziu, va 
urma o animilă reacţie, care vafi de fapt răspunsul sau 
expresia, reflecţia fiilelă a subconştientului tău la acele gmduri 
sau idei. Supraveghea- zi-ţi ideile şi evită să menţii în mentalul 
conştient anumite gânduri, căci reacţiile care vor urma vor fi 
expresia-lor precisă în subconştientul tău. 

Forţa subtilă a  vitalităţii va circula din abundență 
manifestându-se armonios şi ritmic în fiinţa ta, dacă v ei gândi 
cu forţă, având în acelaşi timp fermitatea necesară: „cred cu 
tărie în puterea gigantică a subconştientului meu, pe care îl 
dinamizez prin aceste gânduri. Sunt foarte sigur că el mi le va 
împlini impulsionat de concentrarea ideilor mele în acest sens, 
absolutul este cu mine şi de aceea voinţa mea este irezistibilă”. 
Această afirmaţie gândita intens, ca atare anulează conflictele şi 


înlătură dificultăţile de tot felul care pot apare. Atunci, când într- 
adevăr vrei să reuşeşti ce ţi-ai propus, ima- ginează-ţi cât mai 
clar cu putinţă încă de când te-ai hotărât ce vrei, 
deznodământul fericit, sau cu alte cuvinte sfârşitul încununat de 
succes al problemei tale. Este esenţial să se mentalizeze cu o 
fermă credinţa sfârşitul problemei, ' ca ceea ce gândeşti ferm cu 
anticipație, subconştientul va realiza, intercalărid şi corelând 
astfel etapele şi desfăşurarea evenimentelor în timp, ca să 
permită îndeplinirea principalului scop şi anume expresia finală, 
aceia ce ai gândit. Indiferent dacă obiectul, starea sau modelul 
proiectat de tine în gând, există sau nu în manifestare, datorită 
gândirii tale ferme şi cât mai clare, subconştientul tău va căuta 
să-l realizeze, dându-i expresie, după planul pe care l-ai gândit 
şi cristalizat în gândirea ta. Acesta este idealul, iar concretizarea 
ta conformă cu gândirea şi credinta  apaiţine numai 
subconştientului. Dacă credinţa ta este considerabil de fermă, 
direct proporţional cu intensitatea acesteia, mai devreme sau 
mai târziu, subconştientul rău va face ca aceasta să se 
îndeplinească. Plantează ideia cu putere în subconştient, prin 
intermediul focalizării mentale repetate şi după un timp vei avea 
reuşita scontată. Un subconştient puternic, debordând energie 
şi o concentrare mentală excelentă accelerează considerabil, 
atingerea scopului urmărit. Vindecările aparent miraculoase, 
despre care auzi vorbindu-se, sunt în marea majoritate a 
cazurilor, datorate unei credinţe ferme transmise telepatic prin 
dinamizarea adecvată a subconştientului. Majoritatea bolilor 
încep în minte datorită erorilor devenite obişnuite, care sunt 
semănate mereu în sfera pasivă de forţă a subconştientului, 
nimic nu se manifestă în fiinţa ta, fără să aibă anterior imprimat 
un arhietip mental sau o engramă corespunzătoare. Şimptomele 
caracteristice a majorităţii bolilor, pot fi provocate rapid prin 
inducerea anumitor stări de sugestie hipnotice (letargie, 
catalepsie, «omnabulism, tranşă). Această gamă de fenomene 
determinate prin hipnoză verificate mereu în decursul timpului, 
dovedeşte puterea uriaşă a gândirii asupra subconştientului. În 
cazul hipnozei, gândul său ideia este transmisă telepatic de 
hipnotizator, iar manifestarea sau cu alte cuvinte, realizarea 
acestuia, se produce prin intermediul  subconştientului 
subiectului hipnotizat, la care se suspendă setu se diminuează 
propria responsabilitate sau posibilitatea controlului mental 


asupra subconştientului propriu. Dovada puterii gândului asupra 
subconştientului este foarte clară aici. In cazul autohipnozei îţi 
induci singur gândul său ideia în mod ferm, iar realizarea 
acesteia datorită forţei de inducţie se produce foarte'repede 
prin intermediul propriului subconştient. Atât hipnoza, cât şi 
autohipnoza sunt probe certe ale corelaţiei dinamice existente 
între mental şi subconştient. Un mental puternic, energizat. Şi 
intens focalizat prin concentrare, poate provoca cu uşurinţă prin 
rezonanţă, influenţe sau manifestări în subconştientul altei fiinţe 
umane. Un aport extraordinar de mare în cazul vindecării 
majorităţii bolilor şi redobândirea stării de sănătate jo are 
credinţa fermă în finalizarea cu succes a procesului curativ. 

__O imagine mentală adecvată, reluată mereu şi mereu cu 
Incred ere şi entuziasm, accelerează minunea grabnicei 
însănătoşiri. Dacă doreşti să trezeşti în tine şi să-ţi amplifici 
puterea de a vindeca, vei reuşi cu uşurinţă, dacă vei ajunge să-ţi 
nlăreşti şi să-ţi rafinezi magnetismul vital, prin accelerarea 
activităţii centrilor corespondenţi de forţă (rozetele de absoipţie 
ale corpidui eteric). Atunci când vrei să produci asupra cuiva o 
influenţă curativă, imaginează-te ferm, drept releu prin care se 
manifestă energia binefăcătoare pe care tu doar o tranzitezi, 
focalizând-o prin emisie asupra fiinţei pe care urmăreşti să o 
ajuţi. Această energie este recepţionată de tine, direct 
proporţional cu gradul de dinamizare a planului corespondent în 
propria ta fiinţă şi provine din sfera infinită a macrocosmosului 
cu care în acel moment este necesar să te menţii la unison prin 
concentrare mentală continuă. Efectele sunt rapide atunci când 
încrederea ta în eficacitatea rezonanţei este mare, graţie 
integrării acţiunii tale în armonia legilor fundamentale ale 
existenţei. Modalitatea cea mai uşoară şi în acelaşi timp cea mai 
eficentă de a genera un gând atu o ideie este să o vizualizezi 
mental cât mai clar cu putinţă ca şi cum ar fi în faţa ta aevea cu 
toate că o percepi numai cu ochii minţii. Referitor la aceasta un 
proverb chinez spune:,. O imagine precisă valorează cât o sută 
de cuvinte, iar o imagine menţinută după propria ta voinţă 
neschimbată timp de o oră valorează cât un diamant şlefuit de 
mărimea unei portocale”. Cel mai Imn mijloc de a intra în 
legătură cu sfera de forţă a subconştientului este de a-ţi 
induce o stare modificată, de unitate deplină, a fiinţei, 
determinată de o intensă sugestie mentală în care modul de a 


gândi şi de a acţiona, este în întregime independent de 
contextul situaţional, dar se afla sub totală influenţă a 
mentalului. Evilă orice tensiune posibilă, orice crispare sau 
corist  rângere mentală, atunci  c-ind  soliciţi ceva 
subconştientului, eventual înainte de culcare, generează din 
nou solicitarea mentală adresată subconştientului şi aduciiuhi- 
ţi starea de somnolenţă caută să adormi chiar cu sentimentul 
că rugămintea ta este îndeplinită. Acţionează astfel mai mereu 
până la succesul final. Datorită activităţii gândirii tale, 
permanent fiinţa ta vibrează la unison, intrând astfel în 
rezonanţă cu anumile straturi ale manifestării macrocosmice şi 
astfel captează diferite forme de energii care determină efecte 
sincone în sfera subconştientului lău. Dacă vei ajunge să-ţi 
supraveghezi gându- rile. Dii; du-le orientare benifică, 
pozitivă, creatoare, vei fi totdeauna aproape de energiile 
universului, iar reuşita va fi de partea ta. Orice ideie său gând 
odală acceptat se transformă în focar de autosugestie 
operând în straturile corespondente ale subconştientului şi 
apoi este transmis în centrul subtil de expansiune al plexului 
solar (creierul lău abdominal) de unde se va manifesta în 
afară determinindefecte sincrone în domeniul universal al 
posibilităţilor. In general motivele nereuşitei sau eşecului, 
sunt slabă energie, lipsa încrederii, absenţa continuității în 
dinamizarea subconştientului, imaginea mentală imprecisă 
sau difuză. 

Cele trei faze ale realizării unei dorinţe prin dinamizarea 
puterii subconştient e sunt: 

A - considerarea lucidă şi mentalizarea atentă a problemei din 
punctele majore de vedere: 

B - acceptarea plină de încredere a gândului că în mod cert 
există o soluţie pe care subconştientul ţi-o va releva, 
permiţându-ţi totodată îndeplinirea ei într-o formă adecvată în 
sfera realităţii concrete; 

C - trăirea anticipată a bucuriei succesului, ee se bazează pe 
convingerea de nezdruncinat, a unei reuşite depline. 

Atunci când mentalul tău conştient, este suficient de liniştit 
şi se poate localiza cu uşurinţă, poţi fi pe deplin convins că 
poţi realiza în scurt timp, prin intermediul subconştientului 
ceea ee gândeşti ferm şi clar. Aşa cum am mai scris, cel mai 
propice moment natural pentru a dinamiza subconştientul prin 


intermediul unei idei sau imagini clare, este starea de 
trecere de la veghe la somn, pentru faptul că în acele 
clipe, legătura cu sfera subconştientului se poate realiza 
spontan. Nu poate să existe o reuşită în bine, prin 
intermediul Msubconştientului, fără o anumită linişte a 
minţii. Dacă îţi imaginezi cât mai clar cu putinţă un ţel 
sau un ideal, direct proporţional cu eforturi depuse, mai 
devreme sau mai târziu vei primi de la ambianța cosmică 
infinită, care acţionează prin intermediul 
subconştientului tău, tot ceea ce îţi este necesar pentru 
realizarea acestuia. Puterea imensă a imaginaţiei 
susţinută cu perseverenţă de o gândire controlată ce vă 
atrage în mod natural, trezirea extraordinarelor puteri 
ale subconştientului. Pentru a te mobiliza cât mai bine, 
raportează constant la anumite modele care te 
entuziasmează foarte mult. Prin consonanţă telepatică 
cu exemplul ales, îţi poţi accelera propria reuşită. 
Aminteşte-ţi că în majoritatea cazurilor, subconştientul a 
avut o contribuţie majoră în inspirarea celor mai 
minunate descoperiri ale marilor genii. Atunci când o 
anumită problemă te preocupă mult şi reuşeşti să fii 
suficient de atent asupra ei, focalizând-o lucid o durată 
adecvată de timp, urmărind cu tenacitate soluţionarea 
ei, subconştientul tău, va atrage magnetic către tine 
inclusiv prin telepatie, toate informaţiile şi datele 
necesare referitoare la problema ridicată de tine. 
Subconştientul poate să apeleze la  cunoştiinţele 
înmagazinate în el în timpul vieţii, dar uitate de 
conştientul tău şi neuitate de el, la cunoştiinţele 
înmagazinate în el în alte vieţi anterioare, precum şi la 
comunicări telepatice cu spirite evoluate din atmosfera 
extraterestră. În final se va cristaliza în subconştient 
sinteza de unde va apare intuiţia sau chiar soluţia clară 
definitivă. Ideia fermă anticipativă a succesului în ceea 
ce urmărim să realizăm conţine deja într-o formă 
dinamică  ordonatoare, energiile generatoare ale 
succesului ulterior. Persoanele care se consideră 
norocoase, aplică conştient acest mecanism, care le 
uşurează mult reuşita. Abordează-ţi problemele din 
punctul de vedere al succesului anticipat, în tot ceea ce 


urmăreşti să faci şi în acest fel subconştientul tău va fi 
orientat inteligent să-ţi materializeze triumful. În funcţie 
de nivelul de forţă al subconştientului tău şi de puterea 
ta mentală de mobilizare, reuşita sau răspunsul nu se 
produce neapărat la câteva ore sau după o zi pe alta, 
continuă cu perseverenţă să impregnezi subconştientul 
prin intermediul ideii şi nu abandona această sistematică 
solicitare decât după ce suceesul final s-a realizat. 
Subconştientul nu are reţineri, inhibiţii, temeri, ci numai 
reacţii, răspunsuri, sau oglindiri fidele care sunt expresia 
exactă a gândurilor şi ideilor pe care cândva le-am lăsat 
să pătrundă în el şi să încolţească. Dacă fructele sunt 
dulci, gândurile au fost bone, dacă fructele sunt amare, 
gândurile au fost eronate sau negative. Fructele mixte sunt 
rodul unor gindiii mixteT fructele dureroase pot fi nimicite 
prompt dacă vom face efortul de a semăna în subconştient, 
opusid acestora, exemplu: tristețea- bucurei, slăbiciune-forţă, în 
diferenţă-simpatie, agitaţie-calm. Roadele acestor seminţe noi, 
apar imediat, mimai atunci când energia este gigantică, în 
celelalte cazuri fructificarea, lor va fi ulterioară. 

Orice ce mentalizare precisă sau cu alte cuvinte, oricare 
imagine mentală clară susţinută prin credinţă şi dinamizată cu 
perseverenţă, va avea tendinţa de a se realiza efectiv sub 
forma unui efect în virtutea miraculoasei legi a materializării 
prin intermediul  subconştientului. Este suficient să ai o 
nemărginită încredere în puterea subconştientului şi succesele 
vor apare mai devreme sau mai târziu” într-un interval de timp 
direct proporţional cu energia investită. Subconştientul este 
sferă de apel a memoriei şi în acesta sint-înregistrate toate 
experienţele avute de o fiinţă atât în existenţa prezenţa, cât şi 
în existenţele anterioare sub forma unor impregnări subtile, care 
chiar dacă nu sunt clar conştientizate din punctul de vedere al 
cauzelor pe care le reprezintă, ne condiţionează întreaga 
noastră existenţă prin feluritele efecte pe care le generează în 
universul nostru lăuntric. În fazele profunde ale somnului, 
subconştientul în funcţie de natura ideilor fuzionează cu 
anumite aspecte ale naturii superioare, participând ca o 
picătură reintegrată în ocean la înţelepciunea supremă. 

In unele situaţii subconştientul se poate manifesla mai uşor în 
vis sau chiar prin viziuni ce survin în stări de reverie, toate 


acestea fiind răspunsuri la solicitările tale conştient sau nu, 
formulate. Dacă cel despre care îţi imaginezi în mod eronat c-ă 
are unele defecte sau vicii este o fiinţă slabă el va fi influenţat 
telepatic de ceea ce tu gândeşti cu putere şi va avea tendinţa 
de a se lăsa modelat în sfera subconştientului său de ideile tale 
transformându-se în conformitate eu gândurile tale. Rezultatul 
chiar dacă respectivul nu prezintă înclinații pentru viciul. Sau 
defectul pe care tu ţi-l imaginezi acum în îi generezi de fapt 
tendinţa în acea direcţie şi contribui din plin să devină aşa cum 
numai tu îl imaginezi (este efectul magiei benefice sau malifice). 

Prin urmare fii atent căci gândurile tale se reproduc identic în 
sfera subconştientului, materializându-se ulterior în 
conformitate f'u conţinutul lor, atât în tine cât şi în 
subconştientul celor pe care simultan îi afectează în măsura în 
care se referă la ei, datorită rezonanţei. lată deci semnificaţia 
psihologică profundă a regulei de aur: „ „îndesi e despre alţii 
numai ceea c-e ai dori ca ei să gi tulească despre line” şi „ceea 
ce ţie nu ţi-ar place, nu-i face celuilalt”, caută să atingi şi să-ţi 
menţii un cât mai profund echilibru emoţional, acceplă cu 
toleranţă ca pe ceva firesc, fă piui că alţii pol să nu gândească 
sau să perceaj) ă ca line, respeclă-i şi caută să-i ajuţi preluându-i 
de la nivelul la care se află, a să cum lu ai dreptul să fii în 
dezacord cu ei şi ei datorită ignoranței sau rea voinţei au acelaşi 
drept, de a fi în dezacord cu line. 

Trăirile tale interioare ce implică gândurile, slările şi 
sentimentele tale, sunt într-o foarte mare măsură cauza 
reacţiilor celorlalţi faţă de tine. Datorită reacţiilor pe care în mod 
spontan, prin rezonanţă le produci în subconştientul lor, care 
interferează cu a-l tău telepatic, cheia simpatiilor sau 
antipatiilor fulgerătoare, ţine de afinităţile sau dizarmoniile ce 
apar între două sau mai multe subconştient un. Doreşte altuia 
numai ceea ce îţi doreşti ţie şi vei constata o considerabilă 
schimbare 111 bine. Atât în propria la existenţă cât şi în starea 
generală a aceluia pe care astfel l-ai a jutat. Hrăneşte-ţi zi de zi 
inima cu o bunăvoință fără limite, pentru tot ceea ce trăieşti şi 
vei constata cum se dezvoltă o bucurie imensă pe care o vei 
revărsa sub forma de iubire, faţă de tot ceea ce te înconjoară. 
Identici cu mine în şinele spiritual sunt aceşti oameni, identici cu 
ei în şinele spiritual sunt eu, identificându-se astfel cu fiecare, 
înțeleptul se regăseşte pe sine însuşi pretutindeni şi 


îmbrăţişează întreaga lume într-o stare de iubire nesfârşită, 
profundă şi fără limite. 

Numai tu singur le poţi eleva, numai tu însuti te poţi pedepsi, 
precum roţile din faţă şi roţile din spate ale unui car, ignoranţa 
merge prima, iar suferinţa vine pe urmă. Dumnezeu, viaţa nu 
pedepsesc de fapt, omul ignorat este acela care se pedepseşte 
singur, prin falsele sale idei, despre ceilalţi oameni, despre 
viaţă, divinitate şi univers. Datorită erorilor, el devine sclavul 
propriilor sale adevăruri, iar obişnuinţa, îl împietreşte în această 
stare. Legea esenţială, a înţelepciunii practice, constă în 
trezirea, dezvoltarea şi punerea în valoare a principiului absolut 
al spiritului. Toate acestea sunt uşor realizabile dacă, ne fixăm 
definitiv țelul în perfecţiune, acţiunile tale sunt binele tău, în 
măsura în care sunt bune, acţiunile tale sunt moştenirea ta, 
acţiunile tale sunt deasemeni refugiul tău. Mentalul tău 
conştient este aparatul fotografic prin intermediul căruia 
fotografiezi, fixând pe fina peliculă a sferei subconştientului idei, 
imagini, aspirații, sugestii, dorinţe care vor da ulterior roadele 
corespunză- 

10-c. 470 

Toare, întocmai cum se materializează (lupă revelare şi fixare 
imaginile pe hârtia fotografică. Înainte (le a forma un obiect bun, 
mai întâi trebuie să fim foarte convinşi că el este dorit. Când 
dorinţa de a abandona un obicei rău va fi mai mare decât acela 
de al continua vei fi vindecat în proporţie de 

Ca să faci să se micşoreze şi să-ţi dispară frica de nu contează 
ce, imaginează-ţi cu putere cât mai clar de mai multe ori pe zi, 
că faci fără teamă chiar acţiunea de care îţi este frică. Actul 
mental va încărca şi pregăti în mod adecvat subconştientul, 
uşurând foarte mult după aceea actul fizic corespunzător de 
care înainte îţi era teamă şi astfel frica nu va mai exista, reuşita 
este rodul programării inverse a subconştientului prin gândirea 
fermă a opusului - curaj ce va anula direct proporţional cu 
efortul, frica existentă. 

Frica este de două feluri: normală îşi anormală. Frica normală 
este un fel de sistem de alarmă a cărei rădăcină se află în 
instinctul de conservare şi ne este dată de spirit pentru a ne 
ocroti. Frica anormală ia naştere atunci când îi perniiţi 
imaginaţiei să galopeze după bunul său plac. Remediul constă în 
aţi induce şi menţine în sfera imaginaţiei mentalizări sau 


anticipări benifice. Atât timp cât stăpâneşti imaginaţia conduci, 
când imaginaţia ajunge să te stăpânească eşti fatal condus şi te 
simţi neputincios ca un sclav supus. 

Subconştientul tău este mereu acelaşi şi nu îmbătrâneşte 
niciodată, el este în afara timpului şi de aceea este considerat 
etern, el face parte din Fiinţa Universală a maorocosmosului şi 
deoarece nu s-a născut niciodată, nici ni? Va muri vreodată. 
Viaţa este un nume pe care îl dăm unei mirati, ioase puteri 
invizibile pe care iA majoritatea cazurilor nu o înţelegem din 
punctul de vedere al complexităţii ei. Răbdarea, stăpânirea de 
sine, bunătatea, blândeţea, iertarea, dragostea, abnegaţia, 
bunăvoința, credinţa de nezdruncinat, bucuria. Inţelepciunea, 
fericirea, încântarea, înţelegerea, toate aceste calităţi sublime 
nu îmbătrânesc niciodată. Cultivă-le, exprimă-le, amplifică-le, 
rafinează-le şi vei putea rămâne tânăr atât cu spiritul cât şi cu 
trupul. Îmbătrâneşti mult mai repede şi te ofileşti în mod penibil, 
atunci când te închistezi îri prejudecăţi aberante şi încetezi să 
mai visezi avântat. 

Îmbătrâneşti ca prin farmec atunci când eşti irabcibil, 
suspicios, egoist, răutăcios, certăreţ, gelos şi deznădăjduit. 

SPIRITISMUL 

SPIRITISMUL ESTE CUNOSCUT din antichitate. Prin spiritism, 
sunt chemate spiritele morţilor cil care se poartă convorbiri. 
Chiar şi Biblia - care este isloria poporului evreu, spune că Suni. 
Regele Israelului s-a dus la En-l) or să consulte un spirit prin 
intermediul unui medium, prin care să evoce spiritul lui Samuel. 
Acesta i-ar fi spus că-şi va pierde viaţa în lupta oi filistenii. 
Şedinţe de spiritism se fac numai în prezenţa unui medium, 
acesta fiind un om în organismul şi în apropierea căruia se 
petrec fenomene paranormale. Acest fenomen paranormal se 
produce în organismul mediumului prin luare la cunoştinţă de 
forţe exterioare fără ajutorul simţurilor normale. Această 
însuşire neobişnuită se numeşte mediumnitate. Ştiinţa care se 
ocupă de fenomenele paranormale se numeşte metafizică. 
Spiritismul modern s-a răspândit aproape spontan în toată 
lumea, odată cu anul 1848, din fenomenele de la Hvdes- ville. In 
satul Hydesville «lin S.U.A. Trăia o familie numilă Fox, alcătuită 
din părinţi şi trei fete: Kate, Margaret şi Leah. Fetiţele auzeau în 
pereţii camerei lor lovituri inexplicabile, fără o cauză cunoscută. 
Una din fete şi-a dat cu părerea că poate fi spiritul unui mort. 


Atunci Margaret Fox, a imaginat un alfabet convenţional pentru 
a observa dacă se poale înţelege cu spiritul mortului. Fiecare 
literă a fost înlocuită cu un număr de bătăi în perete şi astfel 
comunicarea s-a putut efectua. S-a constatat că cel ce lovea în 
perete avea o inteligenţă conştientă, el a mărturisit că este 
spiritul unui mort, un negustor ambulant care a fost omorâl şi 
îngropat în pivniţa acelei case. S-a controlat pivniţa acelei case, 
dar nu s-a găsit nimic deosebit. În anul 1910, adică după 62 de 
ani de la, evenimentele amintite, demolându-se casa respectivă, 
s-a găsit între zidurile pivniţei scheletul unui om şi alături de el o 
geantă, ceea ce a confirmat că într-adevăr loviturile din perete 
erau ale spiritului acestui negustor. Fenomenul a fost numit 
spiritism de către Antoine Rivail (Allan Kardek) iar fiziologul 
francez Charles Pichet l-a numit melafizică. 

Obiectul metafizicii se studiază oficial în facultăţile din 
Lisabona, Suedia, Olanda, Germania, S.U.A., Beldia, Anglia, 
Grecia, Argentina şi alte țări.. ' 

Verificarea că spiritul unui mort dă răspunsurile la întrebările 
ce se pun mediumului de către asistenţă, este că acest răspuns 
i i iad necunoscut nici de medium, nici de asistenţi, se 
dovedeşte a fi real. lată un exemplu: o familie disperată, prin 
dispariţia unicului fiu în vârst-ă de 7 ani, merge la o astfel de 
şedinţă de spiritism şi prin mediumul respectiv se încearcă 
chemarea spiritului copilului consi- derând că copilul ar putea să 
fie mort. Intr-adevăr a apărut spiritul copilului dispărut, care a 
comunicat să caute trupul lui într-o groapă cu văr din apropierea 
casei părinteşti, unde se află. Părinţii au căutat în groapa cu var 
şi au găsit cadavrul copilului. O altă verificare că într-adevăr 
este spiritul unui mort, este ca întrebările să fie făcute 
mediumului fără glas adică prin, mesaj mental, iar răspunsurile 
spiritului să fie ulterior verificate ca fiind reale. 

După natura mediumnităţii, mediumurile se împart în mai 
multe categorii: mediumi de levitaţie, adică care pot să se ridice 
de la pământ fără niciun sprijin, sau pot să ridice un obiect în 
aer numai prin gâiulirea lor. Un medium de levitaţie a fost şi Isus 
el putând merge pe suprafaţa apei. 

Mediumi de scriere directă, când spiritul scrie direct fără 
mâna mediumului, mâna spiritului este invizibilă, numai creionul 
se vede mişcând. 

Mediumi de scriere precip:'r mă îl. Când literele apar fără 


ajutorul creionului. 

Mediumi de scriere automată, când mediumul scrie cu o mână 
sau cu amândouă, mina fiind condusă de spirit (vezi Bogdan P. 
Haşdeu în cartea SIC COGITO). 

Mediumi de rapsuri, când conversaţia se face prin lovituri 
date direct de spirit. 

Mediumi de scriere autografică - se reproduce scrisul unei 
persoane decedate pe care mediumul nu a cunoscut-o înainte 
de şedinţa de spiritism. 

Mediumi de efecte fizice sau motoare. Se produc singure 
mişcări de obiecte mese, scaune. Unii mediumi produc mişcări 
la voinţă, alţii insă, în mod involuntar, pot mişca obiectele prin 
atingerea lor sau de la distanţă (telechinezie). Exemplu la ruşi, 
Xellv Mihailova, în Franţa Rudy Gheler. 

Mediumi triptologi, care conversează cu spiritul prin lovituri 
date de piciorul mesei, de un scaun sau de un alt ebiect. 

Mediumi autori, care compun automat scrieri literare sau 
filosofice dictate de spirite. Un astfel de medium autor a fost 
Moise, cure prin auz spiritual a scris primele 4 capitole din Biblia 
şi Malio- med care tot prin auz spiritual a scrif Coranul, care i-a 
fost dictat de spiritul îngerului Gabriel. 

Mediumi pictori, care uneori pictează şi cu ochii închişi, re- 
producând picturi celebre, pe care normal nu le pot picta nefiind 
în stare de transă. 

Mediumi clarvizuali, care văd prin corpuri opace, ceea ce se 
petrece la distanţă. 

Mediumi de apariţiuni, care au puterea spirituală să facă să 
apară fantome nematerializate. 

Mediumi de  materializări, care fac să apară fantome 
materializate sau numai organe dintr-un corp, mină, picior, cap. 

Isus imediat după înviere apare ca fantomă nematerializată, 
atunci când îi spune Mariei Magdalena să nu-l atingă, căci încă 
nu s-a înălţat la Tatăl, iar mai târziu apare de trei ori ca fantomă 
materializată, ultima dată când i se arată lui Toma. 
Necredinciosul, care vrea să vadă urma rănilor din timpul 
crucificării. 

Mediumi de dematerializare, care dematerializează obiecte şi 
Ir pol trece prin corpuri materiale, producând fenomenul de 
trecere 311 materiei prin materie. 

Mediumi de aut-odematerializare, care se dematerializează în 


întregime sau parţial. 

În timpul atacului japonez de la Pearl Harbour, un marinar 
american ce-şi făcea stagiul militar a reuşit o astfel de 
dematerializare, el fiind dat dispărut, ca după un timp să 
reapară în carne şi oase. 

El a povestit că, concentrându-se. De frică a reuşit să se facă 
dispărut, spunând că poate să mai repete fe’. lomentul. Intr- 
adevăr şi repetat de mai multe ori fenomenul, în unele 
experienţe fiind chiar aruncat din avion, iar în timpul căderii 
libere din avion dispărând, apărând apoi pe pământ nevătămat. 
Acest om trăieşte şi în prezent în oraşul Chicago. 

Alte mediumuri reuşesc să se dedubleze şi să-şi proiecteze 
dublul său  fluidie, făcându-l invizibil şi tangibil. Altele se 
reîncarnează, reproducând aspectul, vocea şi limbajul spiritului 
mortului respectiv. 

Există mediumuri de premoniţie. Ei prezic viitorul. Exemplu: 
Oracolul din Delphi, unde Pitya, un medium d «premoniţie, intra 
în transă, mestecând frunze de laur. Se $ţie că împăratul Traian 
care cunoştea oracolul dar care nu credea 111 el, a pus mai 
întâi la încercare dacă fenomenul este real. Pentru aceasta i-a 
trimis Pityei un plic sigilat în care era o coală de hârtie albă, 
Pitya fiind în stare de somn hipnotic a luat plicul şi a pus să i se 
trimită răspunsul lot într-un plic sigilat, dar 111 plic era tot o 
coală de hârtie albă, ea'nu putea să vadă conţinutul plicului fiind 
în somn hipnotic. Constatând că fenomenul este real, împăratul 
Traian trimite al doilea plic, de data aceasta cu o întrebare 
precisă: el întreba dacă se va întoarce victorios la Konia în urma 
unei campanii pe care urma să o facă împotriva Părţilor. Pitya a 
spus asistenţilor ei, ea fiind în stare de transă tot timpul, să ia o 
ramură de viţă de vie pe care să o rupă în bucățele şi să o pună 
în plicul pe care l-a trimis lui Traian. 

Se ştie că împăratul Traian întorcându-se spre Roma după 
lupta împotriva Părţilor, a făcut o hemoragie cerebrală şi a 
murit. Corpul lui neînsufleţit a fost purtat în triumf pe străzile 
Romei. Abia atunci s-a înţeles răspunsul dat de Pitya, bucăţelele 
crenguţei însemnând moarte, iar viţa de vie - glorie. 

Foarte mulţi profeţi au prezis naşterea lui Isus, prezicâml chiar 
şi locul naşterii, la HETHLEEM, precum şi multe alte din faptele 
lui, dar însuşi Isus a fost şi un medium clarvăzător, el şi-a 
prevăzut trădarea de către luda. Pentru .50 de monezi de argint, 


în grădina UHETSIMANI. De asemenea a prevăzut, că apostolul 
Petru după arestarea lui Isus, se va lepăda de trei ori de acesta, 
până la cânt.at. Ul cocoşului de ziuă, şi-a prevăzut felul în care 
va fi condamnat la moarte, precum şi învierea lui a treia zi, 
toate aceste fapte au fost confirmate de desfăşurarea 
evenimentelor. 

Alte mediu muri, fac să apară instantaneu obiecte din afară, 
de la distanţă, prin dematerializarea şi rematerializarea lor, cu 
prilejul trecerii prin ziduri. Sunt şi alte feluri de mediumuri, care 
vorbesc prin inspiraţie spirituală, care vorbesc automat cu 
cuvinte dictate, uneori în limbi străine, limbi pe care nu le 
cunoştea înainte de şedinţa spiritistă. Din Evanghelie se ştie că 
în ziua cincizeciniii, adică la 40 de zile după înviere, Isus s-a 
arătat deasupra apostolilor sub forma unor limbi de foc, cărora 
le-a dat puterea de a vorbi în toate limbile, limbi ce nu le 
cunoşteau până în momentul respectiv, peniru a putea vorbi 
tuturor popoarelor. 

Alţi mediumi execută partituri muzicale celebre pe care altfel 
nu le cunosc. 

Alţi mediumi se numesc fotografi, făcând să apară imagini pe 
o placă fotografică, exemplu şi în zilele noastre americanul Red 
Serios care este capabil să fixeze pe un film imaginea unui 
imobil situat la distanţă, prin concentrarea privirii sale asupra 
unui aparat fotografic. 

Mediumi de efluvii vitale, prin punerea de mină sau prin pase 
magnetice. Tot din evanghelie cunoaştem că Isus le-a dat 
apostolilor putere spirituală, punând mâna dreaptă pe capul lor. 
Se ştie că fluxul vital electromagnetic intră în corp prin mâna 
stingă şi iese prin mâna dreaptă. Acest ritual se face şi în zilele 
noastre când se hirotoneşte un preot. Puterea spirituală i se dă 
prin punerea mâinii episcopului pe capul său. Prin efluviuni 
vitale se transmite energie, puţind face să germineze un bob de 
grâu şi să crească văzând cu ochii, acest fenomen îl fac şi în 
zilele noastre fachirii din India. 

Alţi mediumi, prin atingerea unui obiect, descriu persoana 
căruia i-a aparţinut obiectul, regiunea de unde provine, şi se 
numesc mediumi psihometri. 

Sunt şi mediumi vindecători, care prin eluvii vitale, pot să 
vindece boli. Exemplu: în Eusia, Yasiliev ajutat de către doctorul 
Finnei hipnotizor, a încercat să trateze o bolnavă numită 


Cuzmina, care era internată într-un spital din Leningrad de mulţi 
ani, pentru o paralizie a părţii stângi a corpului. După ce a primit 
sub hipnoză o serie de sugestii puternice repetate cu voce tare, 
bolnavă a putut să-şi mişte braţul şi piciorul paralizat. Acelaşi 
efect s-a obţinut nu prin voce, ci prin mesaj mental, prin 
telepatie. Doctor Finne a ordonat mental bolnavei să întindă 
ambele braţe cruciş, după un minut şi treizeci de secunde, 
asistenţa a observat mişcări convulsive care agitau braţul stâng 
cel paralizat al Cuzminei. Încetul cu încetul, ea întinse braţul 
stâng, însă nu întinse braţul drept care de fapt era normal, ceea 
ce imprimă experienţei un 'semisueces. 

Yasiliev se concentră el de data aceasta pentru a da un nou 
ordin mental -  „întindeţi piciorul drept” şi  Cuzmina 
întinsepiciorul. Cuzmina fiind în stare de hipnoză a fost întrebată 
de ce a executat aceste mişcări, ea i-a răspuns „profesorul 
Yasiliev mi-a cerut”. Ea nu se înşela niciodată asupra 
persoanelor care îi dădeau mesajul telepatic. 

Sunt şi mediumi autoscopi sau eteroscopi, care îşi văd 
organele interne proprii sau organele interne ale altor persoane. 

Sunt şi mediumi călători al căror corp fizic este transportat 
brusc în depărtare, iar alţii îşi transferă dublul fluidic în trupuri 
de animale de obicei în lupi, precum alţii pot merge pe cărbuni 
aprinşi fără să se ardă, sunt aşa- numiții mediumi salamandră. 

Se spune că Şamanii, oamenii sfinţi, sau vrăjitorii Siberiei 
practicau telepatia, clarviziunea, călătoria astrală, profeția şi 
cura spirituală. Ei constituiau cheia de boltă a societăţii tribale, 
de puterea lor depindea supraviețuirea sau nimicirea grupului 
tribal. 

Indivizii care simțeau această vocaţie se xelrăgeau în păduri 
pentru meditaţie, ei trebuiau să treacă prin multe încercări 
extrem de "rele printre altele ei trebuiau să 1 rea că printr-o 
galerie săpaţii în gheaţă. 

Se consideră că cei orgolioşi erau eliminaţi la ultima probă. 
Potrivit antropologului Gerald Heard nu se cunoaşte decât un 
singur caz care nu a putut să treacă prin toate probele. El nu a 
mai aşteptat sfârsitiil iniţierii căci şi-a asasinat profesorul. 
Acesta a fost Gin-Gâs Han. Şamanii, luau diverse droguri şi 
practicau unele dansuri sacre pentru a intra în legătură cu 
lumea spirituală; ei dansau în jurul unui foc care ardea până 
cădeau în transă. Şi mişcau picioarele din ce în ce mai repede 


până ce spiritul lor se desprindea de corp. 

Biblia ne vorbeşte despre fenomene paranormale de care se 
ocupau magii ealdeerii. Ne mai vorbeşte despre sanctuarele 
herme- tice din piramidele Egiptului, unde a fost iniţiat Moise. 
Eeligiunea Vedică, a primilor arieni, instauraţi la Roma, afirmă 
clar denumirea spiritului şi reîncarnarea lui. 

Religia romană instituită de regele Num a Pompelu. Se baza 
pe profeţiile unor mediumi, misterele lui Dionysos, iniţierea lui 
Socrate şi a lui Platon. Ritualul bisericii creştine, altar, tămâie, 
muzică, ocolul mesei, este o copie a anticului ritual magic. 

Magii din anticliitale erau cu toţii iniţiaţi. 

Yoga este un sistem indian de autoeultivare a mediumnităţii 
personale active, prin exerciţii respiratorii. După o pregătire 
care parcurge opt etape, ei ajung la performanţe extraordinare, 
pot deveni insensibili la durere şi îşi pot transporta corpul astral 
la distanţă. 

Spiritismul, are la bază concepţia dovedită ca spiritul ca parte 
distinctă a corpului omenesc, este nemuritor, el continuându-şi 
existenţa în lumea spiritelor, ca spirit liber, până când urmează 
o nouă reîncarnare. Cu spiritul liber al unui om mort se 
comunică în şedinţele de spirit ism, aici t rebuie să arătăm două 
aspecte importante care de fapt au fost şi întrebări pe care mi 
le-au pus cititorii primei ediţii a cărţii şi anume: pe care spirit îl 
reprezintă spiritul liber din spaţiu, având în vedere că el suferă 
numeroase  reincarnări? Având în vedere legea evoluţiei 
spirituale, el reprezintă ultima lui încarnare, ca entitate 
spirituală, dar aceasta nu înseamnă că în structura sa nu sunt 
înmagazinate toate amintirile vieților sale anterioare încarnate. 
Din această cauză este posibil ca atunci când în şedinţa de 
spiritism vrem să chemăm spiritul unui mort, acesta nu ne 
răspunde. Aceasta înseamnă că el nu mai este spirit liber şi că 
este încarnat, şi ca atare nu mai poate fi interceptat de spiritul 
desprins din 0013)111 mediumului care se află în transă. 

In al doilea rând foarte mulţi fac apeluri la spiritele diferitelor 
personalităţi din istorie cum ar fi: Alex. Macedon, Napoleon, 
lulius Cezar, sau la altele mai apropiate de zilele noastre, dar de 
ce ar răspunde aceste spirite chemărilor noastre? O legături 
spirituale există între aceste personalităţi şi nişte oameni 
oarecare, care îi invocă? Dacă vrem să comunicăm cu spiritele 
morţilor, trebuie să ne adresăm unor rude sau prieteni decedați, 


care ne cunosc şi cu care am avut diferite afinități în viaţa 
pământească. Dar şi în acest caz există posibilitatea ca spiritul 
chemat să nu vină şi în locul lor să apară un spirit cu un alt 
nume care se substituie numelor rudelor noastre. Explicaţia este 
că între timp spiritele pe care le-am chemat au fost reincarnate 
sub numele care ne apar şi viaţa lor pământească a fost foarte 
scurtă, astfel încât ele au devenit spirite libere cu aceste nume. 

Cu spiritismul s-au ocupat o mulţime de oameni de ştiinţă, 
astronomi, matematicieni,  chimişti.  Fizicieni,  naturalişti, 
antropologi şi filosofi, cum ar fi": William C'rokes, Busscl 
Wallace, Fichte, Zollner Fechner, Ostrogvadski, Eutlerov, Hâre, 
De Morgan, Barret, Huggins, E. Chambers, Gladstone, Oxon, 
Varlev, Edison precum şi foarte mulţi scriitori ca: Victor Hugo, 
Georges Sand, Thakeray, Trollope, Lytton Bulwer, Arsene 
Hossav, Theophile Gautier, Long- fellow, Victorien Sardon şi 
mulţi alţii. 

La noi în ţară cel mai cunoscut este B. P. Haşdeu care de altfel 
scrie şi o carte „Sic Cogito'lin care descrie fenomenul din 
spiritism şi în care sâut descrise pe lângă aspectele teoretice ale 
spiritismului şi comunicările făcute lui de spiritul fiicei sale 
moarte, lul ia Haşdeu. 

lută câteva şedinţe de spiritism: în zilele de 28 FEBEUARIE şi 
22 mart io 1910 s-au ţinut la Neapole două şedinţe spiritiste la 
care au luat parte profesorul Lombroso însoţit de mai mulţi 
invitaţi: Tamburini, Ascensi, Dr. Biancilii, Dr. Penta, profesorii 
Gigli, Vizioli. Şi alţii. Ziarele italiene din f» iulie acelaşi an, 
reproduc procesele verbale autentice ale acelor şedinţe şi 
totodată o scrisoare din partea lui Lombroso, prin care el 
declara: mie ruşine şi îmi pare rău că am Wcombătut până aici, 
cu atâta stăruinţă, faptele zise spiritiste., Care au fost de fapt 
aceste fapte care în cele două şedinţe au fost în stare să 
zguduie scepticismul lui Lombroso? Acestea au fost nişte 
fenomene spiritiste, nesugestionate şi anume: o masă s-a înălţat 
în aer, s-au auzit bătăi în masă din partea unui agent nevăzut, 
un clopoțel ridicându- se singur de pe masă a făcut răcoare şi a 
sunat deasupra capetelor celor de faţă. 

Scaunul pe care şedea Lombroso, fugea de sub el astfel că 
profesorul trebuia să rămână în picioare. O măsuţă umbla 
singură prin odaie, o tăviţă plină cu făină s-a răsturnat de la sine 
fără a împrăştia un pic de făină, în sfârşit unii asistenţi sau 


simţit pişcaţi de cineva sau de ceva nevăzut, ('a medium sen-ea 
o femeie doamna EUsapia Paladino un medium celebru în acea 
perioadă. 

' Dr. Paul Gibier unul din elevii de frunte ai lui Pasteur s-a 
ocupat de asemenea cu spiritismul. El experimenta cu celebrul 
medium american Slade. lată descrisă una din şedinţele lui. La 
29 aprilie 1896 la orele 11.00 dimineaţa eu şi amicul meu A. Ne- 
am dus la Slade. Eu am luat cu mine mai multe tăblițe de scris 
pe care le-am iscălit cu creionul albastru. Am inspectat odaia, 
am examinat masa şi mânecile lui Slade. L-am căutat sub haine 
şi l-am descălţat. Apoi după cererea lui Slade am scos din 
ghiozdanul pe care nu-l lăsasem o clipă două t ăbliţe., şi le-am 
pus pe fiecare pe masă. Slade a luat un beţişor de scris pe 
tăbliță, lung de 8—10 mm şi f-a rupt pe din două apoi l-a aşezat 
pe una din tăblițe, la capătul opus iscăliturii mele. Apei a 
acoperit placă cu cealaltă, cu iscălitura înlăuntru, amândouă 
plăcile astfel unite le-a pus vertical pe antebraţul meu stâng. În 
momentul când Slade a pus plăcile ca să stea vertical, s-a auzit 
înăuntru alunecarea beţişorului din spaţiul dintre cele două 
tăblițe. Odaia era bine luminată, noi trei aveam mâinile pe masa 
goală, eu fiind încadrat de dl. A. lar la stânga de Slade. 
Urmăream eu ochii mâinile lui Slade şi picioarele lui, pe care el 
nu le ținea- sub masă, am văzut foarte clar pe antebraţul meu 
stâng cele două tăblițe lipite una de alta şi ţinute cu mâna 
stingă a lui Slade. După 20 sau 30 de secunde am simţit plăcile 
apăsând cu putere antebraţul. Slade a spus atunci că, curentul 
trece. Prin braţul lui şi s-a plâns că-l doare puţin. Câteva lovituri 
surde au răsunat în tăbliţele mele şi mâna lui Slade a devenit 
ţeapănă. Deodată s-a auzit foarte lămurit scrierea. Mâna lui 
Slade era nemişcată astfel că nu se mişca nici-un singur deget. 
Am ascultat tăbliţele, nu putea fi nici-o îndoială înăuntrul lor se 
auzea scârţâind, auzul meu nu mă înşela: scriere, punctuaţiune, 
de patru- ori o liniuţă trasă. Scrierea era mai întii înceată apoi 
după prima liniuţă a devenit mai repede, iar după a doua liniuţă 
din nou îneeată... 

Plăcile s-an dezlipit şi pe una din ele s-a înfăţişat următoarea 
înscriere: într-adevăr ideia dumitale este foarte hună, al 
dumitale devotat L. De M. Scrierea a fost făcută în limba engleză 
şi în limba franceză. „De reţinut felul cum se încheia scrierea: 
scumpe domnule „X” noi toţi ne unim în cele de mai sus, astfel 


spiritul răspundea la o cugetare a Dr. Gibier care la-nceputul 
şedinţei de spiritism, se gin- dise în sine”: dacă voi reuşi, voi 
scrie despre aceasta o carte, această cugetare nu o cunoştea 
nimeni decât el. În această situaţie spiritul «Ware a scris 
scrierea pe tăbliţa i-a interceptat gândirea lui Gibier şi 
- a răspuns. 

lată o altă experienţă spiritistă făcută de William Crdokes, 
adică fizicianul care a descoperit materia radiantă. El a efectuat 
foarte multe şedinţe de spiritism având ca medium pe faimosul 
Home. El a cumpărat o armonică pe care a aşezat-o într-un coş, 
astfel încât să rămână afară partea neinstrumentală a armonicii. 
Home a pus mâna pe această parte descoperită a armonicii şi 
fără aşi mişca mâinile sau picioarele, armonica a început să se 
clatine şi apoi să cânte arii, una după alta, deşi Home şi-a 
îndepărtat mina de pe armonică, aceasta lăsată singură a 
continuat să cânte mai departe. Era evident că nu mina 
mediului Home stăpânea, ci o altă mină, o mină nevăzută, pe 
care nu o împiedica coşul. Oiteodată Waceastă mână se făcea 
chiar văzută pentru un timp oarecare. Ascultaţi pe însuşi 
l'rookes: „o mică mină de o formă foarte frumoasă s-a ridicat de 
pe masa sufrageriei şi mi-a ini ins o floare, ea a apărut în trei 
rânduri, dându-mi prilejul de a mă încredința pe deplin, că este 
o mină tot atât de reală ca şi a mea proprie. Lucrul s-a petrecut 
la lumină chiar în odaia mea, pe când mâinile şi picioarele 
mediu- imilui erau ţinute de mine. Mai de multe ori. Eu şi alţii 
am văzut o mână apăsând pe clapele armonicei. În timp ce 
ambele mâini ale mediumului erau văzute deosebit şi uneori 
ţinute de cei de lângă mine. Mâinile şi degetele nu mi-au părut 
totdeauna solide şi vii, uneori ele păreau mai mult ca un nor 
aburos, îndesat în parte sub forma de mină. Noi toţi nu le 
vedeam la fel de bine, de exemplu pe când se mişca o floare 
sau altceva mic unul din asistenţi vedea numai un abure 
luminos plutind în aer, altul vedea o mină mai groasă, iar altul 
numai floarea pusă în mişcare. Eu însumi am văzut nu o dată 
mai întâi un lucru mişcindu-sedupă aceea un nor luminos 
formându-se deasupra-i şi în sfârşit acel nor eondensindu-se, 
luând o formă şi prefăcându-se într-o mână, cât se poate de 
perfectă, în acest moment toţi cei de faţă puteau să vadă 
acum acea mână, ea nu era întotdeauna o simplă formă, 
ci uneori avea aer de a fi însufleţită şi foarte graţioasă. 


Degetele se mişcau şi carnea părea, a fi pe deplin 
omenească. La încheietura mâinii sau la braţ această 
formă, devenea buroasă şi se pierdea într-un nor 
luminos. La atingerea acestei mâini, câteodată sunt reci 
ca ghiată şi moarte, altădată, din contră, mi-au părut 
calde, vii şi strângeau mâna mea cu tot avântul unui 
vechi prieten. Odată eu am reţinut una din aceste mâini 
în mâna mea, strângând-o eu hotărâre ca să nu poată 
scăpa. Ei bine fără nici-o încercare sau sforţare de a se 
Smulge din strânsoare, acea mână încetul cu încetul s-a 
topit şi m-am pomenit că în mâna, mea, nu a mai rămas 
nimic”. Aceste fapte sunt relevate de William Crookes, 
care pentru englezi este ceea ce este Pa sten r în Franţa, 
aşa cum am mai spus el este cel care a descoperit 
materia radiantă, descoperire pentru care Academia de 
Ştiinţe din Pariş i-a decernat un mare premiu şi o 
medalie de aur. În ceea ce priveşte aducerea florilor în 
timpul şedinţelor de spiritism, naturalistul de, talia lui 
Darwin, Alfred Russel Wollace, a făcut şedinţe de 
spiritism având ea medium pe domnişoara Nichol, care 
putea să aducă în odăi închise, flori şi fructe. lată cum 
povesteşte el faptele: pentru prima dată văzusem acest 
fenomen, chiar la mine acasă într-o epocă când 
mediumnitatea domnişoarei Xichol, era puţin dezvoltată. 
Aveam la mine mai mulţi amici intimi, era în toiul iernii. 
Într-una din aceste şedinţe acest medium a făcut să 
apară pe o masă care înainte era goală, o mulţime de 
flori: lalele, crizanteme, aglici de China şi mai multe 
feluri deferi ge. Toate erau proaspete şi acoperite cu o 
gingaşă rouă. Asemenea fenomene le-a putut efectua de 
sute de ori în diferite case şi în diferite împrejurări, ea 
putea să aducă florile pe care cei de faţă le comandau 
mediumului, astfel un prieten al lui Bussen a cerut să i se 
aducă, floarea soarelui şi îndată această a fost adusă pe 
masă cu rădăcina ei înconjurată de pământ. Aceste 
exemple sunt relatate din cartea Sic Cogito a lui B. P. 
Haşdeu. 

Celebrul astronom Zollener inventatorul 
astrofotometrului şi al colorimetrului, autorul unei 
capodopere asupra cometelor a cerut şi a obţinut de la 


spirite, ca ele să-şi întipărească urma inimilor şi a 
picioarelor goale pe făină sau pe funingine pe când 
mediumul şedea alături încălţat. Mai mult decât atât 
acele mâini sau picioare au fost băgate în parafină şi au 
lăsat în ea forma lor întreagă. 

YOGA 

Fenomenul de desprindere al corpului astral în Yoga. 

Katura a fixat, la 21.600 numărul de respiraţii între două 
răsărituri de soare, o respiraţie prea rapidă, agitată şi 
zgomotoasă, accelerează acest ritm şi scurtează viaţa. O 
RESPIRAȚIE adâncă şi liniştită, economiseşte şi prelungeşte 
viaţa. 

Schimburile respiratorii economisite ajung să formeze o 
importantă rezervă, care înseamnă ani întregi de viaţă. Yoghii, 
respiră mai lent decât oamenii obişnuiţi, ei cunosc misterioasele 
efecte ale respirației. Ei ştiu că respiraţia şi circulaţia sunt în 
strânsă legătura, şi că spiritul este în strânsă legătură cu ele. 
Prin respiraţie ei pot deştepta o conştiinţă spirituală. Respirația 
nu este altceva, decât suportul material, alunei alte forţe care 
este viaţa însăşi. Această forţă nevăzută, se ascunde în toate 
organele noastre vitale, ea este forţa vitală, corpul eteric al 
organismului uman. Când această forţă părăseşte corpul, 
respiraţia se opreşte şi atunci intervine moartea. Controlul 
respirației ne îngăduie să controlăm într-o oarecare măsură 
acest curent nevăzut. Prin concentrare, Yoghii, controlează 
sistemul nervos vegetativ şi prin el toate organele interne ale 
corpului nostru. Ei, reuşesc să-şi rărească contracţiile inimii 
până la oprirea lor şi apoi să facă ca acestea să reapară 
normal... ei pot izola o arteră şi să oprească acolo circulaţia, de 
asemeni ei pot să-şi oprească complet circulaţia timp de mşi 
mult e ore fără >ă intervină moartea. 

În lumea animală, există multe exemple când acestea îşi 
încetează respiraţia. În munţii Himalaia, se găseşte o specie de 
liliac, care doarme tot timpul iernii, rămânâml agăţată de pereţii 
peşterilor din munţi, eu respiraţia cu desăvârşire suspendată, 
până la deşteptare, Urşii din Himalaia, prezintă în tot timpul 
iernii o rigiditate cadaverici ca şi cum viaţa i-ar fi părăsit. De 
asemenea în anumite crăpături ale pământului din munţii 
Himalaia se găsesc arici, care negăsind niciun fel de hrană în 
timpul iernii, îi poţi vedea dormind cu respiraţia complet 


întreruptă. 

Yoghii, consideră moartea un nou model de existenţă al 
spiritului, ei prin reținerea respirației, rețin în acelaşi timp şi 
fluidul vital al organismului. Se cunoaşte cazul fachirului 
Haridas, care a fost îngropat de Eanjeet Singh într-o criptă din 
Lahore. Înhumarea a avut loc în prezenţa ofiţerilor englezi şi a 
celui din urmă rege Sâcâi. Mormântul a fost păzit de militari 
timp de şase săptămâni, după care au scos fachirul şi acesta şi- 
a reluat viaţa normală, el era perfect stăpân pe funcţiile lui 
respiratorii şi putea să le reţină după bunul plac, fără să 
intervină moartea. În general Yoghii, dispreţuiesc- xâaţa, locuind 
în peşteri şi în munţii Himalaia, ei neconsumind nici carne, nici 
peste. Ei reuşesc să-şi prelungească viaţa la sute de ani, 
praeticând toate exerciţiile de poziţiuni de respiraţie, în care se 
însumează şi exerciţii secrete, care compun sistemul Yoga, cel 
al controlului corporal. Ei consumă anumite ierburi pe care le ţin 
în mare secret şi nu le spun decât atunci când mor. Secretul 
ierburilor îl dezvăluie unui discipol al lor pe care îl consideră cel 
mai destoinic. Ei cunosc secretele controlului fluidului vital, care 
prin pierdere duce la bătrâneţe. 

Dar, cucerirea corpului fizic, este primul pas pentru cucerirea 
corpului spiritual. Prin exerciţii secrete, ei reuşesc să facă 
desprinderea spiritului, Eului nostru, pe care ei îl numesc fie 
împărăţia Cerurilor, fie suflet, fie Nirvana, iar hinduşii îl 
denumesc Eliberarea. Isus Christos spunea:,. Acela care îşi 
iubeşte viaţa o va pierde, iar acel ce şi-o urăşte o va câştiga” 

Yoghii. Cunosc foarte bine că nici corpul, nici creierul, nici 
dorinţele simţurilor noastre, 1111 sunt cu adevărat Eul nostru. 
Ei, ştiu că viaţa are un scop, acela de a ajunge la' perfecţiune şi 
la unirea cu Dumnezeu, ei consideră că omul se naşte şi moare, 
pentru a se naşte din nou şi că destinul său îl urmăreşte”-de la o 
naştere la alta. Dacă nu reuşeşte să scape de consecinţele unei 
fapte rele în timpul unei vieţi, va plăti în altă viaţă. Dacă 1111 
primeşte 111 timpul unei vieţi o răsplată meritată, o va obţine 
absolut sigur într-o altă viaţă. În afara doctrinei reincarnării 
sufletului pe acest pământ până la atingerea perfecțiunii, 
întâmplările vieţii par datorită numai unui hazard orb. Şi cum ar 
putea un Dumnezeu drept să îngăduie aşa ceva? Nu, ei cred cu 
tărie că dimpotrivă, la moarte sufletul continuă să existe cu 
personalitatea lui până în clipa în care se întrupează iarăşi într- 


un înveliş carnal. Faptele bune şi rele împlinite în timpul unei 
vieţi, îşi vor căpăta sancţiunile în timpul ei sau în cele 
următoare. 

Dumnezeu rezervă destinul fiecăruia dintre noi, din pricina 
unei greşeli pe care am comis-o în timpul unei vieţi anterioare. 

Yoghii, reuşesc desprinderea spiritului de corp. In această 
situaţie, sufletul apare ca o fiinţă dotată, de o viaţă proprie şi pe 
care omul o poartă în el şi a cărei seninătate îl iluminează şi îl 
copleşeşte. O singură experienţă este de ajuns ca omul să ştie 
apoi pentru totdeauna, să deţină dovada, că în el există într- 
adevăr o viaţă divină veşnică. 

Ei reuşesc acest lucru prin ajungerea la stadiul de extaz. 

Extazul este obţinut în singurătate sau cel mult în prezenţa 
unui prieten, care observă experienţa. În acest extaz, ei stau 
timp de 2—3 ore şi se trezesc când vor. Puterea extazului este 
atât de mare, încât moartea nu-l poate lua pe om în această 
stare. Există pe poalele tibetane ale munţilor Himalaia, yoghi 
care au atins perfecțiunea pe această cale, de bună voie ei s-au 
retras în peşteri ca să se dedea la aceste extaze şi să le 
prelungească până la gradul cel mai înalt al perfecțiunii. 

În această stare, pulsul se opreşte, inima nu mai bate. 
Sângele nu mai curge în artere, corpul ia înfăţişarea mortului şi 
orice doctor s-ar putea înşela. Dar nu este vorba de somn, ei 
sunt conştienţi, ei au intrat în lumea interioară în care trăiesc o 
viaţă mai intensă decât în lumea exterioară, ei consideră centrul 
spiritului în glanda pineală, ca factor al spiritului care dă viaţă 
corpului şi personalităţii spirituale. Când această entitate se 
retrage în glanda pineală, con- diţiunile visului şi ale extazului 
sunt realizate, iar dacă părăseşte cu totul glanda, atunci 
moartea survine instantaneu. 

Corpul uman, fiind o prescurtare a universului în înţelesul că 
toate elementele întrebuințate în creaţie se află în el. Când 
părăseşte glanda pineală, drumul ei prin substanţa cenuşie a 
creierului o pune în atingere cu zona spiritului universal şi 
trecerea ei prin substanţa, albă în altă facultate a ei conştientă 
până la nivelul celor mai înalte realităţi spirituale. 

Pentru a atinge aceste performanţe extraordinare, Yoghii, 
parcurg mai multe etape, în prima etapă ei învaţă cum să-şi 
concentreze gândirea. Concentrarea gândirii, este o cugetare 
sau o stăpânire absolută a raţionamentului, filtrată etanş de 


toate influenţele exterioare, ca la un moment dat să ducă lao 
completă aprofundare. Acela care doreşte, cu ajutorul gândirii, 
să-şi exercite influenţa asupra altora., trebuie în primul rând să 
înveţe, el însuşi să-şi dirijeze intensiv gândurile. El trebuie să 
ajungă la însuşirea acelei stări de a rămâne într-un singur stadiu 
al gândirii, iar orice alte gânduri care nu au tangenta 
concentraţiei gândirii să fie eliminate complet. Toate excitaţiile 
externe, vizuale, auditive şi de altă natură trebuie suprimate. 
Gândurile trebuie îndreptate c-ătre o singură ideie, într-o 
singură direcţie. 

Pentru a ajunge să-şi concentreze gândirea, trebuie 
parcurse succesiv mai multe experienţe. De exemplu, la 
început se ţine sub observ aţie o porţiune din corp în 
mod prelungit şi hotărât, exeluztnd orice alt gând care 
ne-ar perturba. După un anumit timp, suprafaţa de corp 
respectivă, observăm că se va înroşi. În acelaşi timp se 
cere o relaxare musculară cât mai completă. La început nu se 
reuşeşte să se ţină privirea fixă pe o porţiune de corp, decât 
circa. | minute, dar repetind, se reuşeşte 1111 timp mai 
îndelungat, uneori chiar şi o oră. Concentrarea gândirii este 
procedeul care face posibilă desfăşurarea tuturor puterilor 
spirituale. Toate experienţele următoare depind exclusiv de 
intensitatea gradului, în care suntem în stare să ne concentrăm 
gândirea, într-un singur punct. Acest exerciţiu se face zilnic o 
perioadă de 12—14 zile iar timpul afectat acestui exerciţiu nu 
trebuie să depăşească 20—30 minute. În următoarea etapă, 
gândirea. Se îndreaptă spre un obiect mai mic, de exemplu un 
ceas, obiectul în cauză se examinează în mod amănunţit, în 
scopul pentru care a fost făcut, la folosirea lui, la materialul din 
care este făcut, la felul cum a fost asamblat, exerciţiul acesta va 
dura 5 minute şi apoi timpul se creşte până la 15 minute, după 
ce acest lucru a fost realizat, se poate trece mai departe la 
exerciţiul următor. In etapa următoare, se pliveşte un obiect, 
apoi se închid ochii şi îşi imaginează obiectul, repetă exerciţiul 
până când la redeschiderea ochilor va fi convins de perfectă 
asemănare dintre imaginea mentală şi imaginea vizuală. În 
următoarea etapă, se concentrează gândirea, spre un obiect 
care nu este vizualizat cu vedere fizică, pe care îl au doar în 
imaginea spirituală sau mentală. În următoarea etapă, îşi 
desfăşoară un gând pe o temă, ca apoi. La un moment dat să-şi 


întrerupă brusc gândirea şi să treacă la desfăşurarea unei alte 
teme, apoi tot brusc, întrerupe nouă idee şi trece la prima, 
revenind exact acolo unde a întrerupt gândirea. Este vorba de o 
întrerupere a conştiinţei, a gândirii. În etapa următoare se 
gândesc- la un obiect sau la o fiinţă şi brusc trec de la punctul 
original al gândirii, la exact opusul său, de exemplu: se gândesc 
la conceptul de „vid” căruia îi corespunde conceptul de plin, sau 
pentru foc - apa, pentru lumină întunericul, pentru cer senin - 
cer inourat etc. 

Ţoale exerciţiile până la acest stadiu se fac eu urechile 
astupate cu dopuri de vată, după aceea se reiau din nou toate 
exerciţiile de până acum, dar urechile neastupate. În 
următoarea experienţă, se citeşte un ziar sau ceva interesant, 
ce ne poate capta cu totul, dar într-o atmosferă cu mult zgomot, 
şi apoi încearcă să se reamintească totul şi să se scrie pe hărtie, 
cele citite. Cu cât se vor concentra mai tare forţele în citit, cu 
atât ne vom aduce aminte mai bine. Se trece apoi la citirea unui 
text mai puţin important, şi din nou se va căuta să se aducă 
aminte cele citite şi să se scrie pe hărtie. 

Exerciţiul trebuie să dureze în medie 30 minute, dar nu mai 
mult, se poate exersa insă de mai multe ori pe zi. 

Următoarea etapă, este aceea de a se obţine starea negativă. 

('el ce poate să-şi concentreze bine gândurile, îşi va însuşi şi 
această stare, adică să se transpună într-o asemenea stare care 
poat e fi asemuită cel mai bine cu: „a nu fi, a nu exista”, în 
această stan* trebuie să uităm totul chiar şi că trăim, în aee, st. 
Fel ne deschidem sufletul, spre planurile spirituale pe care iu alt 
mod nu le putem sesiza. In această stare sufletul ajunge să-şi 
învingă cu mai multă forţă, rezistenţa fizică. Astfel sufletul este 
deschis deopotrivă pentru a, primi influenţele spiritelor 
binevoitoare, dar şi cele ale spiritelor inferioare. În această 
situaţie, pentru a înlătura influenţele spiritelor inferioare ne stă 
la dispoziţie concentrarea voinţei sau starea de voinţă pozitivă. 
Dacă totuşi simţim influenţe negative care ne indispun, ne 
concentrăm gândurile la polul opus lor, reuşind în acest inod să 
obţinem numai influenţele de ordin spiritual superior. Ol ce vrea 
să atingă starea negativă, trebuie să aibă mai întâi foarte bine 
stăpânită concentraţia gândirii şi concentraţia voinţei. 

Cel mai potrivit moment pentru obţinerea stării negative, este 
seară sau dimineaţa, pentru obţinerea ei se face următoarea 


experienţă: având poziţia culcat în pat, în absolută stare de 
repaus, eu tot într-o stare de completă relaxare şi cu respiraţia 
reglată cât mai rar, ne imaginăm că privim cu vederea minţii, 
vederea spiritualii, un disc eu diametrul de 20—30 cm, alb, pe 
un fond negru, ne imaginăm că discul se roteşte liniştit şi 
uniform, în această stare se slă 

2— 5 minute, după 10—20 experienţe de acest- fel, se ajunge 
să se menţină cel puţin 3 minute această stare. Se repetă 
exerciţiul ajungându-se treptat până la 10 minute. Următoarea 
experienţă se'face privind tot cu ochii gândului, imaginar, tot un 
fundal negrupe care să apară imaginea fixă a unui mic punct 
rotativ luminos, durata fiind tot de 10 minute. Dacă am reuşit 
acest lucru, putem deja renunţa şi la punctişorul luminos şi nu 
ne mai gândim la nimic, aşa ajungem de fapt la starea 
negativă. In această stare nu mai auzim nimic, nu mai vedem 
nimic, nu simţim şi nu ne mai gândim de fapt nici că mai 
existăm. În gândire rămâne numai fundalul negru, apoi şi 
imaginea fundalului negru dispare şi se transformă într-o 
culoare gri, ca apoi să treacă în nimic, această fază de trecere 
de la punctul luminos la nimic se face treptat. Starea negativă 
este un strălucit calmant pentru toate pornirile sufleteşti, 
întăreşte sufletul şi ne di noi speranţe de viaţă, căutăm să 
obţinem starea cel puţin 10 minute. Când am ajuns în acest 
stadiu putem să luăm legătura de pe ochi. 

Vom lua apoi o poziţie şezândă, şi o pânză de circa 1.-F» mp 
o întindem în faţa noastră îndreptându-ne privirea exclusiv spre 
această 

II - i. 470 suprafaţa, albă, care trebuie să fie absolut albă fără 
niciun fel de pată care ar putea să ne sustragă atenţia, apoi 
trecem lai exersarea procedeului de mai înainte. 

După aceea tot cu ochii deschişi, trebuie să privim „în nimic” 
cel puţin 10 minute cu muşchii relaxaţi, îndepărtând toate 
grindurile, făcând abstracţie de lucrurile din jur. 

Exerciţiile de respiraţie 

Respirația este foarte importantă, în cultivarea instinctului de 
conservare, fără respiraţie nu există viaţă. Corpul nostru eteric 
se hrăneşte, prin inspirarea aerului, cu fiecare inspir introducem 
în organism, materie eterică din univers, care se distribuie 
tuturor celulelor corpului uman. Un nou născut respiră de 44 de 
ori/minut, un copil de r> ani respiră de 26 de ori/minut, iar un 


adult respiră de 16—17 ori/minut. 

Am spus mai înainte că natura a fixat; la 21.600 de ori 
numărul respiraţiilor/24 ore... Aerul curat este extrem de 
important ca hrană pentru organism, scopul primelor exerciţii 
este de a învăţa, modul corect de respiraţie. Cel mai corect 
procedeu este de a inspira numai pe nas şi de a expira numai pe 
gură... Exerciţiul ce urmează se face în picioare, se ridică 
braţele orizontal la dreapta şi la stingă, apoi ne încordăm 
muşchii antebraţului şi ridicăm braţele, unind mâinile la ceafă, 
îndreptăm umerii, capul, ne împingem pieptul înainte şi 
închidem gura. În poziţia aceasta inspirăm numai pe nas şi 
expirăm numai pe gură. Acest exerciţiu îl facem de 8—10 ori, 
cam 8 zile în şir, apoi astupăm o nară şi repetăm exerciţiul 
numai cu nara rămasă liberă. Următorul exerciţiu este acela în 
care căutăm * să reținem aerul în plămâni cât mai mult timp, 
dar tot cu mâinile.la ceafă, astfel inspirul va dura 10 secunde, 
ţinerea aerului în plămâni alte 10 secunde şi expiraţia tot 10 
secunde. Acest timp va fi crescut mereu cu câte 2 secunde, dar 
nu-l vom duce totuşi la extreme. După 40—14 zile, schimbăm 
exerciţiul, de data aceasta el se execută culcat, cu mâinile tot la 
ceafă. Vom căuta să participăm la respiraţie cn abdomenul, cu 
diafragmul, retrăgând abdomenul în timpul inspiraţiei, se face 
astfel o influenţă asupra plexului solar, care are o strânsă 
legătură cu corpul nostru astral. Respirația o vom face părţi 
cipând- alternativ, atât cu muşchii toracelui cât şi ai 
abdomenului, ajungând să facem acest exerciţiu timp de 60 
minute, trecem apoi la'timpul următor, când în timpul 
inspiraţiei, ţinem capul pe spate, poziţie pe care o menţinem şi 
în timpul cât ţinem aerul în plămâni, şi aducem capul în poziţie 
normală când expirăm pe gură, respectăm şi aici timpul de 10 
secunde pentru inspir, 10 secunde pentru reținerea aerului în 
piept şi 10 secunde pentru expiraţie, tot exerciţiul acesta se 
face în picioare. În tot timpul exerciţiului, cât reținem aerul îri 
plă-mini. Toţi muşchii vor fi încordaţi, rămânând liberi doar 
muşchii gâtului şi muşchii capului. Între exerciţiile de respiraţie 
şi puterea de voinţă, este o legătură absolută. Prin aceste 
exerciţii de respiraţie, organismul economiseşte din forţa vitală, 
din corpul său eteric, consum care duce la procesul de 
îmbătrânire. Referitor la economisirea forţei vitale, la 
menţinerea vitalităţii şi prelungirea vieţii, în filosofia tibet ană, 


se consideră că forţa eterică a corpului nosin se consumă şi 
după fiecare experienţă sexuală. Se ştie că odată cu spermă, în 
timpul ejaculării se pierde o mare cantitate de materie eterică, 
necesară vitalităţii sutelor de milioane de spermatozoizi, care au 
o mişcare proprie şi tot din această materie eterică îşi va lua 
forţele şi viitorul ou din care se va dezvolta embrionul. Excesul 
sexual duce la o pierdere mare a forţelor eterice şi la 
accentuarea procesului de îmbătrânire. 

Este cunoscut faptul că organismul se simte obosit după un 
act sexual şi are nevoie de repaus pentru a se reface, dar râu 
efortul fizic al actului sexual oboseşte, timpul acesta poate fi cât 
de prelungit, dar dacă nu aro. Oc ejacularea, oboseala nu apare. 
In filosofia Tibe- tană, pentru menţinerea Abilităţii şi a forţei 
fizice, se recomandă că ejacularea să nu aibă loc în fiecare 
contact sexual. Ei recomandă ca până la 25 de ani, ejacularea 
să fie permisă de 2 ori pe zi, între 25—34 de ani, o dată pe zi, 
între 35—40 de ani, o dată la 2 zile, între 40—45 de ani, o dată 
la 3 zile, între 45—50 o dată la 4 zile, între 50—55 o dată la 5 
zile, între 55—60 o dată la 6 zile, între 65 - 70 

O dată la 7 zile, iar peste 70 dfe ani o dată la 7-10 zile. 
Abţinerea de la ejaculare nu înseamnă a nu avea contact sexual 
în restul zilelor. Contactul poate avea loc în orice moment, de 
câte ori doreşti, dar fără să se ajungă la pragul de excitație care 
duce la ejaculare. Printr- un act concentrat de voinţă, se ajunge 
astfel a se controla actul sexual şi a se evita momentul 
ejaculării. 

Asupra femeii aceasta nu are niciun fel de impietate, 
orgasmul femeii putând avea, loc de mai multe ori pe zi, căci şi 
actul sexual pentru bărbat poate avea loc în orice moment dacă 
acesta nu a ejaculat. 

Mai este de menţionat faptul, că în timpul unei experiențe- 
sexuale, se face un amestec de fluide, înire cei doi parteneri, 
astfel încât pierde unul şi câştigă celălalt. Se cunoaşte faptul 
cilla o pereche de căsătoriţi, după un timp oarecare, atât din 
punct de veci ere vnjpe. Se cât şi sufletesc îşi împrumută unul 
altuia din caractere şi se completează reciproc în multe direcţii, 
împrumutând unul de la altul din aptitudini, din stările sufleteşti, 
mai mult chiar, o parte din înclinațiile trupeşti ale unuia, se vor 
reflecta exact la fel celuilalt. Cu timpul se vor vedea trăsături 
comune ale feţei, ale privirii şi chiar vor semăna unul cu altul 


foarte mult. Acest amestec de fluide se instalează chiar la 
simplă atingere ale celor două corpuri. 

Aşa cum am scris mai înainte, fenomenul de desprindere al 
corpului astral în Yoga se obţine prin exerciţii de respiraţie. 
Yoghii practică gimnastica respirat orie câteva minut e pe zi 
după ce mai întâi îşi fac o baie corporală, această practică se 
numeşte 1 'mnaiama. Ei numesc narea, stingă, împreună cu 
căile pe unde trece aerul, cu numele de Cliundra Nădi (arterele 
lunei) iar narea dreaptă cu dependinţele sale, o numesc 
Surjas2? Adi (artera soarelui). Yoghinul repml timp de o oră 
încontinuu peaceiaşi nare începând cu prima zi eu lună nouă, se 
începe cu narea stângă, după o oră respiraţia se face apoi prin 
narea dreaptă, apoi din uou cu narea stângă o oră şi a să mai 
departe, alternativ, când cu una când cu alta, în timp ce o nară 
este folosită pentru respiraţie cealaltă este astupată. În luna 
următoare, în prima zi cu lună plină, se reia procedeul de 
respiraţie dedată aceasta începând cu narea dreaptă timp de 20 
de minute, urmând a se face alternativ când cu narea stingă 
când cu narea dreaptă tot câte 20 de minute. În ştiinţa Yoga 
canalele principale prin care trece- aerul se numesc IDA, PIN 
GALA şi SUSUMA. 

Ida, 1rece prin partea stângă a coloanei vertebrale şi aparţine 
nării stângi, Pingala trece pe partea dreaptă a coloanei 
vertebrale şi aparţine nării drepte, iar Susuma frece chiar prin 
coloana vertebrală. Intr-o oră de respiraţie făcută alternativ 
când pe o nară când pe alta în primele 20 de minute predomină 
elementele pământului, după aceia timp de 10 minute 
următoare predomină focul, apoi în continuare 8 minute aerul şi 
celelalte 4 minute predomina eterul. Termenii pământ, apă, foc, 
aer şi eter, arată calitatea şi natura, respirației. Pentru a 
cunoaşte care element predomină în timpul unei ore de 
respiraţie ne servim de o oglindă în modul următor.: dacă 
respirând în faţa oglinzii condensaţia arată un pătrat, atunci 
predomină elementul pământ, dacă arată o semilună predomină 
apar dacă este un cerc predomină aerul, iar dacă se văd nişte 
puncte- predomină, eterul. Filosofia yogistă se împarte în mai 
multe părţi, dintre care cele mai principale sunt: îâatha Yoga şi 
Raja Yoga. Nathă Yoga este metoda de a robi personalitatea sa. 
Şi corpul său fizic în scopul unirii între fizic şi astral. Ajungând la 
starea negativă prin concentraţia voinţei el comunică direct cu 


Eul său, dar în acelaşi timp poate, comunica şi cu subconştientul 
altei persoane. Este foarte periculos să se practice aceste 
experienţe de cei neiniţiaţi, căci dacă în primul caz se poate 
acţiona asupra fizicului întărindu-i sănătatea, în cel de-al doilea 
caz, pot apare cazuri grave de îmbolnăviri ca: surditate, 
incapacitatea de a mai gândi, pierderea memoriei, mutismul 
etc. A doua parte a fâlozofiei yogiste, Raja-Yoga nu prezintă 
pericole în practicarea sa. Yoghii trebuie să-şi întărească şi să-şi 
controleze personalitatea sa, acţiunile şi gâudurile sale. 
Dorinţele şi speranţele sale. El trebuie să gândească mereu la 
maximele înora-le. Aceasta este ceea ce se cheamă Yoina. 
Urmează perioada de mulţumire şi de răbdare chiar dacă cineva 
îi aduce injurii sau îi face alte necazuri, este perioada cunoaşterii 
naturii şi a sufletului, adoraţia creatorului şi fiinţelor supreme, 
cea ce se numeşte Niagma. Al treilea grad este numit Asana şi 
cuprinde meditaţia fixă în diferite poziţii. Amintesc aici două din 
aceste poziţii: Sidohasana, se practică astfel: se pune eălcâiul 
stâng sub orificiul anal, şi pe cel drept în faţa organelor genitale 
şi fixând privirea între sprâncene, stă nemişcat şi repetă în gând 
silaba om, medii înd -asupra ei, a doua poziţie este Padma- sana 
şi se practica astfel: piciorul stâng sub coapsa dreaptă şi piciorul 
drept sub coapsa stângă. Cu mâna dreaptă se apucă degetul 
mare de la piciorul stâng «i cu mâna stângă se prinde degetul 
mare la piciorul drept. 

Mâinile trebuie să treacă încrucişate pe la spate şi nu prin faţa 
corpului. Bărbia este sprijinilă în piept şi privirea fixată la 
rădăcina nasului. În ambele aceste poziţii el meditează la silaba 
om, cu scopul de a calma circulaţia sângelui şi a întârzia 
mişcările respiră lorii. Când Yoghii ajung la performanţa de a 
menţine timp de două ore aceste poziţii, ei pot să înceapă 
Pranayama, faza de transă voluntară, caracterizată prinţr-o 
transpiraţie abundentă, prin tremu- râturi ale corpului şi un 
sentiment de uşurare în întregul organism, ceea ce anunţă 
posibilitatea ridicării în aer. Pranayama constă în reținerea 
respirației la început câteva secunde, apoi câteva minute, 
«Wjungindu-se la câteva ore. Pranayama are cinci grade: 

— Pranayama propriu zisă, în care inspiraţii se face timp de 
12 secunde, a bucea - reținerea respirației este de 324 secunde, 
iar expiraţia este de 24 secunde. Efectul produs este letargia. 

— Pratiahara în carp inspiraţia pst'p 12 secunde, apneea 048 


secunde iar expiraţia 24 secunde. Efectul este calalepsia. 

— 'dharana inspini 12 secunde, apneea 1296 secunde, expirai 
24 secunde, aceasta produce extrazul şi luciditate. 

— Dhyana inspiml 12 secunde, apneea 2->29 secunde, 
expirul 24 de secunde, este l'aza în care yogliii se îngroapă de 
vii. 

— Samadlii inspirul 12 secunde, apnee ril8(i secunde, e'xpirul 
24 secunde, prin aceasta se obţine moartea aparentă. 

Practicarea acestor exerciţii de respiraţii-, este însoţită de băi, 
de. Masaj, de rugăciuni şi de un regim vegetal special. În 
Pratiahara simțurile sunt suspendate, este faza 'de 
aulomagnetizare. 

In dharana, corpul poate să stea mult timp într-o poziţie fixă. 
Dihaiia, este slarea de luciditate în care yoghii spun că sunt 
înconjurați de lumină sau electricitate eternă, o lumină fără de 
sfârşat. 

In samadbi, ultima fază, ei se pot lipsi de aerul atmosferic de 
hrană şi de apă. In această stare ei îşi pot opri bătăile inimii şi 
se pot îngropa de vii. 

Feuonieuul de desprindere în clarviziune 

Clarviziunea este mediumnit atest care ne dă posibilitatea de 
a vedea în lumea astrală. Ea nu este legată de timp şi de spaţiu, 
se poate manifesta şi asupra interiorului nostru, atunci când 
vorbim de vederea lăuntrică, care nu se face cu vederea fizică, 
ci cu vederea spirituală. 

In ceea ce priveşte vederea- astrală, dispărând timpul şi 
spaţiul, omul poate vedea clar evenimente petrecute cu secole 
în urmă. Precum şi evenimente ce se vor desfăşura în viitorul 
îndepărtat. Din Biblie cunoaştem că Moise-şi Solomon, purtau 
inele prin care puteau să evoce puterea de clarviziune, de 
asemenea, preotul şef la evrei e (RABINUL) poartă o bijuterie- 
cu 12 pietre preţioase în acelaşi scop. Caterina de Medici, putea 
ajunge la aepastă stare cu ajutorul unei oglinzi. Cind'a dorit să 
ştie cine va domni în viitor în Franţa, în oglindă au apărut fiii ei, 
fiecare cu ani de domnie care au fost reali, apoi contele de 
Guise, după el restul şi apoi de 20 de ori a apărut chipul lui 
Henricli de Isavara. 

Se pot face exerciţii pentru a se obţine starea de clarviziune. 

Socrate era un bun medium clar auditiv. Isus Cristos a fost un 
medium foarte dezvoltat: un medium vindecător prin atingerea 


cu mâna, un medium de levitaţie (umbla pe ape), medium de 
tran- sfiguraţie (schimbarea la faţă), medium de premoniţie (a 
prevăzut, trădarea, prin sărutul lui luda); se ştie că acesta 
trebuia să fie consemnul cu reprezentanţii clerului evreu, pentru 
a-l identifica pe Isus în grădina Glietsimani, ca să poată să-l 
aresteze. Mahomed a fost un medium clar auditiv scriind 
Coranul, sub imboldul spiritului îngerului Gabriel, deşi Mahomed 
era analfabet. loana D'arc-, era un medium clar auditiv, ea 
auzea glasul sfintei Katerina, de asemeni a fost şi un medium 
clar vizual, a găsit pe regele deghizat, în mulţimea asistenţei şi 
era de asemenea un medium de premoniţie şi-a prevăzut felul 
în care va fi omorâtă. Goetlie, era un clar văzător, văzând aura 
fluidică a persoanelor. 

Evenimentul fundamental al doctrinei creştine este un miracol 
şi anume, învierea lui Isus Cristos, menită să arate nemurirea 
sufletului. 

Învierea este materializarea spiritului lui Isus. Toţi ucenicii lui 
Cristos, au murit martirizaţi, propovăduind învăţătura lui, pentru 
că ei văzuseră cu ochii lor învierea lui Cristos şi nu puteau să 
creadă altfel, de îndată ce el li s-a arătat de mai multe ori după 
aceea. 

Alături de Isus Cristos alte două personaje au contribuit la 
naşterea creştinismului. Acestea au fost Maria Magdalena, prima 
care a văzut, dispariţia lui Isus din grotă, şi primul om, căruia i s- 
a arătat, prima dată incomplet materializat, când îi spune să nu- 
| at ingă, că nu s-a înălţat încă la Tatăl şi apoi complet 
materializa t în mai multe rânduri. 

Al treilea personaj este apostolul Pavel. Se ştie că la început 
acesta, era un adversar înrăit al creştinilor, contribuind chiar 
personal la uciderea cu pietre a apostolului Ştefan. Dar pe când 
acesta mergea spre Damasc însoţit de alte două persoane, unde 
urma să participe la uciderea a încă doi creştini condamnaţi la 
moarte, Isus 
i s-a arătat sub forma unei lumini, care a coborât din cer şi cu 
vocea lui i-a zis: „Sanie, Saule, de ce mă prigoneşti?” (Saul era 
numele evreiesc al apostolului Pavel). Acesta se întâmpla la 
cinci ani după moartea lui Isus. Pavel auzind glasul a zis: „cine 
eşti tu, Doamne?” iar domnul a spus: „Eu' sunt Isus, pe care tu 
îl prigoneşti'”. Din acel moment apostolul Pavel a devenit un 
susţinător al creştinilor, răs- pândind învăţătura lui Isus şi fiind 


condamnat la moarte pentru aceasta, prin tăierea capului. 

În imperiul lăoman condamnaţii la moarte erau executaţi prin 
tăierea capului dacă aveau cetăţenia romană aşa cum o avea 
Pavel, sau prin răstignire pe cruce dacii cran de altă cetăţenie. 
Apariţia mediumnităţii sub formă fie lumină a fost descrisă de 
William Cro- okes, ca sclipiri de lumină, fulgere luminoase sau 
nor luminos, [ila- kt. I1 lui Isus a fost auzit şi de cei doi tovarăşi 
de drum ai apostolului Pavel, ei nu au văzut însă lumina. 

Shakespeare cunoştea fenomenul apariţiilor, de aceea 
spectrul tatălui lui Hamlet este văzut şi auzit de toţi, alteori 
numai de fiul său. Că Pavel avea însuşiri mediuinnice, ne-o 
spune chiar el în scri- Hoarea a doua către. Oorinteni, unde 
afirmă că auzea glasuri spirituale şi putea să vadă tot spiritual. 
Deci cei trei mari protagonişti ai celei mai mari religii, Isus, 
Maria Magdalena şi Pavel, au fost mediumi. 

Ei au reprezentat reîncarnarea unui spirit solar, ca fiu al lui 
Dumnezeu şi alte două spirite mai puţin evoluate, dar suficiente 
ca ele să devină mediumi. Că Isus a fost într-adevăr fiul lui 
Dumnezeu, ne-o mai arată şi fenomenele extraordinare care s- 
au petrecut în momentul morţii lui, şi anume un puternic 
cutremur de pă- inâut' şi o eclipsă de lună. 

De asemenea, întreaga lui viaţă s-a desfăşurat conform 
previziunilor nenumăraţilor profeţi din Biblie. 

Putea fecioara Maria să nască un copil, rămânând însărcinată 
prin duhul sfânt, aşa cum afirmă religia creştină? 

Se ştie că embrionul uman se dezvoltă, prin unirea unui ovul 
de la mamă care aduce un număr de 23 de cromozomi, cu 
spermatozoidul de la bărbat, care aduce- şi el tot 23 de 
cromozomi, pentru a forma-împreună un număr total de 46 de 
cromozomi, atât cât are specia umană. Orice specie are un 
număr fix de cromozomi. Această posibilitate există, ea s-a 
dovedit prin fenomenul de partenogeneză: de exemplu ouăle 
unei specii de curcă iji ouăle de broască nefecundate, pot da 
naştere la pui dacă sunt supuse unui flux electromagnetic. Cu 
siguranţă fecundarea ovulului fecioarei Măria, a fost făcută de 
spiritul divin prin forţa spiritului, care, aşa. Cum vom vedea, 
poate produce materializarea unui om întreg, nu numai 
fecundarea unui ovul. 

MATERIALIZARE PRIN SPIRIT 

SPIRITELE CELE MAI EVOUJATE sunt spiritele <! | 


materializare. Ele sunt astfel structurate, încât unele sunt 
programate pentru materializarea mineralelor, altele în 
materializarea plantelor, altele mai superioare, în materializarea 
animalelor şi cele mai superioare hi materializarea omului. 

Această structurare a formei de energie spirituală, este 
originară din sfera Spiritului Divin, iar pentru materializare 
foloseşte drept materie de construcţie, eterul primordial 
universal. În râudul oamenilor există mediumi de materializare. 
Celebrele experienţe făcute de William Crookes cu mediumul 
Florence C'ook prin care a materializat complect fantoma Ratei 
King, a fost relatată în cartea sa tradusă în româneşte sub titlul.. 
Nemurirea. Sufletului”. El afirmă că aceste fantome nu lrebuiesc 
atinse, atâta timp cât nu sunt complet materializate. „Katv 
recomanda tuturor asistenţilor prezenţi la şedinţa respectivă să 
stea aşezaţi şi să respecte aceste condiţii, numai eu puteam să 
fac excepţii de la această măsură, căci de câtva timp Katy lini 
dăduse permisiunea să lac- ce vreau, să o ating ori de câte ori 
vreau, să intru şi să ies din cabinet de câte ori îmi place”. 

O atingere intempestivă a fantomei duce la o dispariţie prea 
rapidă a ectoplasmei materializate şi la vătămarea mediumului. 
Din multiplele cazuri în care William Crdokes a materializat-o pe 
Ivaty King redăm următorul caz: „niciodată nu a apărut Katy eu 
atât. De mare perfecţiune. Timp de aproape două ore s-a 
plimbat prin cameră convorbind familial cu cei de faţă, de mai 
multe ori mă lua, de braţ în timpul mersului şi impresia că lângă 
mine se afla o femeie vie nu un vizitator din cealaltă lume. 
Gândind deci că lângă mine nu era un spirit, şi era totuşi o 
femeie. Îi cerni voie să o iau de braţ, îngăduinţa îmi fu dată în 
chip grațios şi mă folosii de ea cuviincios cum ar fi făcut orice 
bărbat bine crescut în asemenea împrejurare. Karitoma era o 
fiinţă tot la fel de materială ca şi domnişoara Ccok. Vom 
reproduce şi ultima apariţiunc a Katei King pentru extra- o 
rdinarul ci. La orele 7,23 minute seara domnul Crolces conduse 
1> <i domnişoara Florance Cook în cabinetul obscur unde ea s- 
a întins 1> e pat cu capul rezemat pe pernă. La orele 7,28 Katy 
a vorbit pentru prima dată, iar la 7,30 s-a arătat în afara 
perdelei în toată forma ei, era înveşmântată în alb cu mâneci 
scurte şi gâtul gol, avea păr lung 
i castaniu deschis de nuanţă aurie căzâud în cosiţe pe ambele 

părţi ale capului şi de-a lungul spatelui pân la brâu, purta un 


voal lung alb pe care şi-l lăsa pe obraz numai o dată sau de 

două ori în timpul şedinţei. Mediumul Florance Cook purta o 

rochie albastră deschis de meri nos. Aproape tot timpul 

şedinţei Katy a stat în picioare în faţa noastră. Perdeaua 
cabinetului era înlăturată şi toţi am putut vedea desluşit 

mediumul adormit cu obrazul acoperit cu un voal roşu. Ivat y 

vorbi despre apropiata ei plecare şi acceptă un buchet de flori 

pt* care îl adusese dl. Topp, precum şi câţiva crini legaţi 
împreună oferiţi de dl. Crook.es. Katy îl invită pe dl. Topp să 
dezlege buchetul şt să pună florile în faţa ei pe podea, ea se 
aşeză turceşte şi ne ruga pe toţi să facem la fel, împrejurul ei, 

apoi împărţi florile şi a dat fiecăruia uu mic buchet pe care l-a 

înfăşurat într-o panglică albas- 1fă, a scriii deasemeni o 

scrisoare iscălindu-se Annie Owen Morgan, zi când că acesta 

fusese adevăratul ei nume în timpul vieţii pământeşti. A scris o 

scrisoare şi mediumului ei şi a ales pentru ea un boboc de 

trandafir ca dar de adio. A luat apoi o foarfecă şi a tăiat o 

şuviţă «Uti părul ei, dând fiecăruia în parte. 

A luat de braţ pe dl. Crookes şi făcând ocolul camerei a strâns 
mâna fiecăruia dintre asistenţi, dupe care s-a aşezat din nou, 
tăind mni multe bucăţi din rochia ei şi din voal, bucăţi ce le-a 
dăruit celor de faţă. Yăzând găuri atât de mari în rochie fu 
întrebată dacă ar putea repara stricăciunea aşa cum mai făcuse 
şi cu alte prilejuri, ea. A înfăţişat atunci partea tăiată la lumină şi 
a lovit deasupra ei astfel încât într-o clipă partea stricată a fost 
reparată la loc, cei de faţă au examinat şi au pipăit stofa cu voia 
ei, afirmând că nu mai exista nici-o gaură, nici-o cusătură acolo 
unde cu o clipă. Inainte -v ăzuseră găuri de 10 cm diametrul. 
Katy păru obosită şi a spus cu tristeţe că trebuie să plece, că 
forţa îi scade luându-şi rămas bun în chipul cel mai afectuos de 
la asistenţi. In timp ce îndrepta asupra asistenţilor ultimă privire 
gravă şi gânditoare a lăsat perdeaua să cadă şi s-a făcut 
nevăzută. Au auzit-o deşteptând pe mediumul ei care o rugă să 
mai stea puţin, dar Katy i-a răspuns: draga mea nu pot, 
misiunea mea este îndeplinită, Dumnezeu să te binecu- vinteze. 
S-a auzit atunci un sunet de sărut de adio, după care mediumul 
s-a înfăţişat în mijlocul asistenţei, complect sleita şi adine 
consternată. Katy spunea că de acum înainte nu va mai putea 
nici vorbi, nici să-şi arate faţa că îndeplinind timp de trei ani 
aceste apariţii fizice, petrecuse o viaţă foarte teribilă ca să-şi 


ispăşească- greşelile. Ea era liotărită să se înalțe la un grad 
superior de viaţă spirituală, că numai la lungi perioade de timp 
va mai putea coresponda în scris cu mediumul ei. Dar că acest 
medium al ei, va putea inlotdeauna să o vadă cu ajutorul vederii 
spirituale. Citind această experienţă, nu ne mai putem îndoi de 
apariţiile lui Isus, nu avem absolut nici-un tnotiv pentru aceasta, 
astţel că doctrina creştină s-a întemeiat pe un fenomen ştiinţific, 
adevărat. 

Apostolii la apariţia lui Isus, ştiau că acesta este fantoma 
materializată a spiritului său şi nu întoarcerea la viaţă 
cadavrului său. Ei ştiau ce înseamnă un spirit, o fantomă, o 
stafie? Dovadă evanghelia lui Luca cap. 24 pag. 36 - 40: şi 
vorbind ei acestea., Isus însuşi stătu în mijlocul lor şi le zise: 
pace vouă, dar ei spăi- mântându-se şi înfricoşându-se gin deau 
că văd un duh, şi El le zise: pentru ce sunteţi tulburaţi şi pentru 
ce se ridică gânduri în inima voastră, vedeţi mâinile şi picioarele 
mele că eu însumi sunt, pipăiţi-mă şi vedeţi pentru că un duh, 
nu are carne şi oase, după cum mă vedeţi pe mine că am, şi 
zicând aceasta le arata mâinile şi picioarele. Isus a voit să le 
arate deosebirea dintre el, apariţiune materializată şi un simplu 
duh, o fautomă nematerializată, obiect de groază şi oroare, un 
fel de umbră a morţii, pentru evocarea căreia legea mozaică 
pedepsea cu moartea. Mai târziu sensul învierii s-a pierdut din 
greşeala bisericii, în loc să lămurească fenomenul învierii ca pe 
arătarea spiritului lui Isus, biserica pentru a exercita o fascinaţi 
ime asupra maselor şi de aici o ascultare oarbă, a înfăţişat 
învierea ca pe o minune, vorbind dei niverea corpului material 
fizic al lui Isus şi de înălţarea lui la ceruri, şi că aceasta s-a 
produs niftnai cu Isus fiindcă el a fost fiul lui Dumnezeu. 

De altfel religia creştină susţine că există o singură viaţă 
pământească după care spiritul rămas se înalţă la ceruri 
aşteptând judecata de apoi, după care va fi trimis în rai sau în 
iad, după faptele sale. Deasemeni mai susţine că mântuirea 
păcatelor noastre s-; i obţinut prin răstignirea şi sângele lui Isus 
şi că materiali zare; i fiului lui Dumnezeu -respectiv Isus firi st os 
a avut loc o singură dată. 

Colonelul Albert de llochas a putut desprinde în mod 
experimental. Fantoma omului în viaţă reuşind să fotografieze 
aceste dedublări eterice. Aceleaşi experienţe le-au făcut şi 
Charles Laneelin şi 


LTector Durville. Dedublarea corpului eteric se face la început 
la mică, distanţă, persistând o legătură eu corpul material, un 
fel de t ordon ombilical. 

Corpul astral poate să se deplaseze la distanţe mult mai mari, 
părăsind corpul fizic, care rămâne iu transă, un fel de letargie. El 
se poate arăta la mari depărtări, luâud o formă vizibilă, uneori 
rostind cliiar cuvinte. 

Domnişoara Sagee, institutoare franceză într-un oraş din Livo- 
nia a font văzută în timp de 18 luni; în repetate rânduri în dublu 
<le către un întreg penşion de 40 de fete. 

Robert Bruce, un ofiţer scoţian de marină cobora în cabina 
căpitanului pentru a lua instrucţiuni în legătură eu ruta de 
urmat. & _colu în locul căpitanului a văzut un om străin care 
scria la o rnă- 'Uta. Ofiţerul a urcat pe punte unde a găsit, 
căpitanul şi cu el au W° oborât în cabină, unde au găsit un bilet 
pe care scria: cârmeşte spre nord-vest şi niei-o altă persoană. 
Urmare acestui sfat a fost iţit ilnirea unei corăbii gata să se 
scufunde, dar surpriza a fost şi mai “stare atunci când pe 
această corabie a fost văzută persoana pe care o găsise în 
cabina căpitanului. 

In oraşul Mantes lângă Pariş, s-a văzut fiica materializată a 
«oţilor Alexandre decedată în urmă cu 7 ani, la vârsta de 19 ani, 
laând coipul omenesc îmbrăţişându-şi părinţii ei, bătând note la. 
Pian, vorbind cu cei 16 asistenţi, distribuind flori şi apoi 
dispărând treptat într-o negură după cum şi apăruse. 

La Charles Livermore, pe o perioadă de o ani au avut loc 388 
de şedinţe cu apariţii de fantome materializate sub un control 
riguros. S-a văzut acolo şi figura lui Benjamin Franklin. 

Aşa cum am mai spas, faptul fundamental al doctrinei 
creştine pe ca-r% teologia îl consideră supranatural, un miracol 
este învierea lui l.sus, ea este menită a dovedi dogma nemuririi 
sufletului. 

Invierea este în termeni metafizici, apariţiunea material izată 
post mortem, a lui Isus, este cum ar zice spiritiştii arătarea 
spiritului său. Isus s-a arătat prima dată Mariei Magdalena, apoi 
celor ţoi ucenici pe drumul înspre Emmaus şi apoi tuturor 
deodată, iar a patra oară, din nou la toţi apostolii dar de faţă 
fiind şi Toma care lipsise la apariţia anterioară, când i-a dat lui 
Toma să-i pipăie rănile de la mâini şi picioare. Religia creştină 
nu s-a fondat, prin vamare pe fanatismul orb al unor halucinaţii, 


pe sugestia colectivă a unora, pe credinţa copilărească a unor 
naivi, ci pe certitudinea unui fapt, apariţia lui Isus după moartea 
sa. 

Fantoma materializată a lui Isus, a fost alcătuită ca toate 
fantomele, atât cele de apariţiuni spontane precum învierea, cât 
şi cele provocate în laborator din substanţa numită de Charles 
Richet ectoplasmă, care ieşind în mod vizibil din capul 
mediumului şi invizibil din corpul asistenţilor animalelor şi 
plantelor. Ectoplasma este o substanţă protoplasmatică prin 
manipularea căreia, subconştientul mediumului său inteligenţei 
spirituale, produc fenomene de ordin superfizic, inclusiv 
materializări parţiale sau totale. Ectoplasma, este invizibilă în 
stare primară dar îmbrăcând o stare vaporoasă, lichidă său 
solidă, în diferitele ei grade de condensare, ea emite un miros 
ca al ozonului, culoarea ei este albă, neagră sau cenuşie, dar 
obişnuit albă. Senzaţia la pipăit este umedă şi rece, uneori 
vâscoasă, şi cleioasă, mai rar uscată şi tare, este mobilă, 
înceată prin mişcarea <>i, ca o reptilă sau iute ca fulgerul, este 
sensibilă la lumină şi cu o inteligentă interioară. 

Ectoplasma, formează fantoma materializată în carne şi oase 
în câteva minute şi tot în câteva minute, poate dispare, intrând 
la loc în corpul mediumului sau a celorlalte corpuri de unde a 
ieşit. Fotografiile şi filmele experienţelor modeme surprind 
însuşi procesul de formare al materializărilor în diferitele lor 
faze. In general mai greu se materializează o fantomă 
complectă, din cap şi până în picioare, aceasta necesitând un 
mare consuni de energie, de obicei se materializează numai o 
parte a corpului, aproape întotdeauna faţa pentru a fi 
recunoscută, restul sau este un gol, sau este acoperit într-o 
draperie de ectoplasmă de culoare albă, strălucitoare, de aici 
credinţa populară că stafiile sunt îmbrăcate în cearceafuri albe. 

În acelaşi fel s-a produs şi apariţia lui Isus tot în alb. În acest 
sens relatează şi Marcu, că au văzut femeile (cap. 16 par. 5): 
intrând în mormânt, văzură pe un om stând dea dreapta 
îmbrăcat în veşmânt alb şi se înspăimântară. Evanghelia după 
Luca, vorbeşte de doi inşi (cap. 24 par. 4—5): şi pe când ele 
erau în mare nedumerire despre aceasta, iată doi bărbaţi 
stătură înaintea lor, în veşminte luminând ca fulgerul. În acelaşi 
fel povesteşte şi evanghelia lui loan (cap. 20 par. 12—13): şi 
Maria găseşte doi îngeri îmbrăcaţi în alb şezând unul la cap şi 


altul la picioare unde fusese pus corpul lui Isus. 

Atingerea fantomelor este un lucru foarte delicat, chiar 
primejdios. Bruscarea., rănirea sau lovirea fantomei, produc* 
acelafi efect vătămător asupra corpului mediumului din care a 
ieşit ectoplasma ce serveşte la alcătuirea fantomei. Fantoma 
este în. Permanentă legată de medium printr-un cordon de 
ectoplasmă ieşit cri mai adesea din corpul mediumului. 
Substanţa  ieşiţii din corpul  mediumului îți păstrează 
sensibilitatea ca şi în interiorul corpului. Disocierea materiei sau 
aşa zisa energia intraatomică creează căldură, magnetism, 
electricitatea, lumina, gravitatea. Aceasta confirmă unitatea de 
concepţie a universului: forţele se desprind din materie, c-a să 
poată lucra. Din eterul primordial, sub impulsul unei forţe 
cosmic* coştiente şi organizatoare, prin. Concentrări, lente în 
decurs de miliarde de ani s-a format materia, apoi prin 
dezagregarea acestei materii, iau naştere forţele fizice şi 
mecanice, care mişcă materia şi fac să funcţioneze maşinăria 
universului. Este o identitate de construcţie în natură, 
neînsufleţită ca şi în cea însufleţită. Materia, forţele şi viaţa sunt 
plămădite după acelaşi tipar. Materia deci, este un loc de 
refugiu al energiilor care există însă şi în afară de ea. 
Fenomenul de>disocierc al materiei şi energia care o formează 
şi reasocierea energiei în materie, este făcută de spiritele 
angelice., foarte evoluate. Mediumul de materializare are spiritul 
său foarte evoluat cu înalt grad în ceer şi are o mare cantitate 
de fluid solar. Biblia spune că Dumnezeu l-a creat pe om după 
chipul şi asemănarea sa., aceasta nu înseamnă că Dumnezeu 
are chipul unui moş cu barbă sau al unui om cu cap, mâini, 
picioare, etc. Şi totuşi Spiritul Divin este într-adevăr format din 
trei părţi distincte, ca şi corpul omenesc., aşa cum corpul 
omenesc este, constituit din trei forme de energie şi anume; 
spiritul său scânteia divină în interior, corpul astral sau 
perispăritul la mijloc, şi corpul eteric în exterior, tot astfel şi 
creatorul divin este format din trei componente, şi anume în 
interior sfera ce cuprinde spiritele cu cel mai înalt grad de 
evoluţie. 

Forma pe care o are creatorul, este forma cea mai perfectă 
din univers, adică aceea de sferă, şi duhurile create de divinitate 
sunt şi ele tot sferice. Această sferă cea mai centrală a 
Divinităţii se numeşte Capul, sau Tatar, fiind cea mai perfectă şi 


din care pleacă scânteia divină pentru toate vieţuitoarele. La 
mijloc se află o altă sferă numită a Pectorarului sau a 
Respiratorului, din care pleacă corpul astral cu învelişurile 
fuidice ce formează perispiritul, iar către exterior, a treia sferă, 
este aceea- a pântecelui sau a Laboratorului, unde se găsesc 
spiritele de materializare, minerale, plantare, animale şi ale 
omului. Dumnezeu este Kirvana indienilor, în sânul căreia 
domneşte cea mai desăvârşită fericire. El este format dintr-o 
infinitate de spirite divine, «ajunse la ultimul termen al evoluţiei 
lor. Deşi fiecare divin îşi păstrează conştiinţa individualităţii sale, 
totuşi aşa de înaltă cute înţelegerea rolurilor lor, că acolo 
domneşte o singură voinţă şi un augur gând. Deci spiritul de 
orice grad vin din 

Tătar, materia care va servi de pârghie sau forma spiritului, 
este trimisă din Mamar. Sfera centrală, execută o mişcare de 
rotaţie în jurul axei aale închipuite, deasemeni cele patru 
universuri execută fiecare câte o mişcare de rotaţie în jurul axei 
lor şi o altă mişcare de revoluţie în jurul sferei centrale. Cele 
patru universuri sunt de evoluţie şi constituie diferite şi aşezate 
în jurul Sferei Divine, pe o linie închipuită de spirală, ele fiind la 
depărtări diferite de centru, iar privite de sus în plan orizontal, 
cele patru universuri par a fi aşezate după direcţia celor patru 
braţe ale unei cruci. Fiecare planetă execută o mişcare de 
rotaţie şi în acelaşi timp una din revoluţie în juriil soarelui din 
care a derivat o dată. Şi sorii fac două mişcări, umil în jurul axei 
lor şi alta în formă de eclipsă în jurul centrul universului de care 
depinde. Mişcarea de rotaţie a soarelui în jurul a xei sale este de 
20 km/secundă, iar mişcarea lui de revoluţie este de 220 
km/secundă. Întreaga mişcare de revoluţie de la un punct vernal 
la altul, soarele o face în decurs de 26.000 de ani, parc-ur- giml 
în fiecare an o distanţă de 600.000.000 de km. Mişcarea de 
revoluţie a pământului are o viteză de 29,8 km/secundă, iar cea 
de rotaţie de 1666 km/oră. 

Conducerea a tot ce s-a creat, se face de către zece categorii 
de Fii de Dumnezeu, numiţi de evrei în Zohar cu numele de Sefi- 
ioti, de aceea pe cele două table ale lui Moise, sunt zece 
porunci şi nici mai multe şi nici mai puţine. Şi pentru că totul pe 
lume se conduce prin două forţe contrarii, cele zece porunci 
sunt scrise pe două table şi nu pe una. 

Din punct de vedere spiritual Isus este considerat 


guvernatorul nostru solar. 

De ce Isus a avut doisprezece apostoli şi nu mai mulţi? 

Pentru că fiecare zonă spirituală este subdivizată în câte trei 
sub grupe, şi cum există trei zone spirituale albă, albastră şi 
roşie, cea roşie fiind zona ce cuprinde spiritele cele mai 
inferioare, zoua deci ce reprezintă Diavolarii, apoi zona albastră 
mai evoluată cu spirite mai ridicate, având ca oameni o religie şi 
o credinţă în forţele cerului, crezând în Dumnezeu, este zona ce 
cuprinde Fiuurii, iar zona albă este cea mai evoluată din acestea 
trei, cu spirite numite Divinari, fiind spirite încarnate, care au 
cunoştinţe profunde de alcătuirea universului, de viaţa de 
pretutindeni şi de legile din natură. Deci fiind trei zone, fiecare 
cu trei subzone, fac un total de nouă, iar deasupra acestor zone 
se află zona cu spirite angelice, care şi ea este subdivizată în 
trei, aşadar un total de doisprezece, pentru fiecare dintre 
acestea un apostol. 

Trebuie să amân! Osc aici şi ceva despre strigoi, moroi sau 
vampiri. Dacă corpul eteric nu s-a desprins în totalitate de 
corpul fizic, odată cu moartea, această forţă vitală care mai 
persistă o perioadă de timp, care ca prin ea să se producă 
anumite efecte asupra cadavrului, care continuă să-şi 
desfăşoare o oarecare viaţă vegetativă: unghiile şi părul cresc în 
continuare, buzele sunt roşii, ochii adesea sunt deschişi, 
descriindu-se şi cazuri când cadavrul a fost găsit cu faţa în jos. 
Prin persistenţa corpului eteric legat de corpul fizic. Se pot 
produce materializări ale strigoilor sub forma de fanlome fie ca 
oameni fie ca animale, care provoacă efecte mecanice 
neplăcute în casa unde au trăit sau înaltă parte. Obiceiul la ţară 
este că se dezgroape cadavrul şi să i se împlânte în inimă un par 
ascuţit, alteori să i se taie capul său să se ardă cadavrul. 

Odată cu incinerarea fenomenul dispare imediat. Aceste 
efecte mecanice sunt cunoscute ca fiind produse şi de spirite 
'rele, iată câteva exemple: în casa lui Bartolomeo Rossi clin 
Milano, hainele* locatarilor casei erau rupte de forţe nevăzute. 
Monseniorul Westeri episcop al Zanzibamlui care a prezidat 
congresul angrocatolic din 1923, a cunos «ut într-o colibă de 
indigeni acţiunile unor spirite lulburente care aruncau bucăţi de 
tencuială de pământ ce se desprindeau de pe pereţi în toate 
direcţiile. Un gazetar englez iv publicat, în 1919 un caz similar 
petrecut într-o colibă din Africa, unde a fost bombardat în mod 


inexplicabil, cu noroi uscat, cum o bucată de stofă s-a ridicat 
singură până la un metru în sus şi a fost sfâşiată la mijloc de o 
foiţă nevăzută. 

Un caz ciudat s-a întâmplat în Constanţa pe strada Valea Albă 
înainte de al doilea război mondial în casa unde locuia lon Hlisa 
şi mai mulţi chiriaşi, casa. A fost supusă unui bombardament cu 
pietre timp de trei zile aruncate de mâini nevăzute şi căzând 
zeci deodată din direcţii diferite. 

Acţiune strigoilor se mai numeşte şi vampirism. Licantropia, 
se deosebeşte de vampirism, ea constă în materializarea unor 
fantome ce provin de la un om în viaţă, care doarme în patul 
său, pe când vampirismul este vrăjitorul mort care duce încă o 
viaţă vegetativă. lată un caz de ligantropie, în care corpul astral 
al unui vrăjitor s-a materializat luând forma unui câine. Într-o 
localitate se găsea o casă prin 187<S pe care proprietarul nu 
putea să o închirieze nici s-o vândă căci casa. Era vizitată de o 
stafie, sub forma unui câine care nu lăsa pe nimeni să doarmă 
noaptea. In apropriere de această casă locuia o babă care se 
cunoştea că este vrăjitoare. Un ofiţer pe nume 

Gustav Bujanso şi-a luat liotărârea de a locui o noapte în 
acea, casă. Pe la orele 12,00 noaptea s-a auzit o zgârietură pe 
uşa casei unde locuia. El s-a sculat şi a lovit puternic cu sabia în 
uşă, astfel încât lama săbiei a trecut dincolo de uşă, în acel 
moment s-a produs un snop de scântei luminoase şi zgomotul a 
încetat. A doua zi vrăjitoarea ce locuia aproape de casă a fost 
găsită moartă în urină unei răni primite în regiiânea- frontală. 

Acest caz de. Materializare a fost descria de Ernest W. Oa-ten 
în cartea.. Amintirile unui medium”. 

Cu fenomenul de materializare şi dematerializare, s-au ocupat 
în zilele noastre şi următorii: Pierre Janet în Franţa, Frederik 
Myers în Anglia şi William. Lamos în America. În timpul unei 
şedinţe ei au reuşit să materializeze spiritul unei fetiţe. La ruşi 
Alexandru Aksanov a asistat la o şedinţă de spiritism când un 
medium s-a dematerializat complet. 

Fenomenul de materializare îl găsim şi în apariţiile Fecioarei 
Maria/în Polonia şi ultima dată în Spania, în localitatea Pora, 
când s-a arătat unui grup de copii care se jucau. Cu această 
ocazie a prezis trei lucruri: mai întâi a pieziş că unul dintre 
aceşti copii se va îmbolnăvi, lucru care s-a şi întâmplat, a doua 
zi copilul murind. A doua previziune a fost aceea că sistemul 


comunist va dispare, iar a treia previziune o cunoaşte numai 
Papă care nu are voie să o divulge, fiind înscrisă şi ţinută într-un 
seif al lui, ce se transmite din Papă în Papă. 

Este interesant, că cel care a atentat la viaţa Papei, turcul Ha- 
gea care se găsea în slujba serviciilor secrete bulgăre, ştia de 
existenţa celei de-a treik previziuni pe care o are Papa, pentru 
că la un interogatoriu când i s-a cerut să spună în al cărui 
serviciu secret este, a spus că va divulga acest secret, dacă şi 
Papa va spune ce are scris în seiful lui referitor la previziunile 
Fecioarei Maria. 

FUNDAMENTUL BIOFIZIC AL MED1UMNITĂŢII 

In telepatie şi transmiterea gândirii, ceva se desprinde din 
sistemul nervos al mediumului. Acesta este corpul lui astral, 
care în- tâlneşte în spaţiu corpul astral ai altui individ. Ele se 
întâlnesc, schimbă între ele informaţii şi apoi se reîntorc în 
corpurile lor fizice. În visul premonitor, corpul astral desprins 
care călătoreşte în spaţiu, ia cuneştinţă şi cu lumea spirituală pe 
care o întâlneşte, prin 

12_,. 47» 

Văzul şi auzul spiritual. În cazul când se produce şi 
exteriorizarea sensibilităţii, din corp se desprinde „un dublu” 
care duce cu el sensibilitatea mediumului, astfel corpul rămâne 
complet insensibil, iar sensibilitatea se concentrează în „dublu- 
fantoma” care s-a desprins, în experienţele de telechinezie, 
ceva se desprinde de corp ca a doua persoană fizică, însă 
Invizibilă şi execută acţiunea mecanică. In experienţele de 
materializare se desprinde din corpul fizic al mediumului aşa 
numita ectoplasma sau bioplasmă descrisă când am vorbit de 
corpul vital sau eteric al organismului. Se cunoaşte faptul că în 
timpul unei şedinţe de spiritism, când se face materializarea 
unui spirit, mediumul scade în greutate, cu exact greutatea 
fantomei. Astfel în toate fenomenele paranormale ceva se 
desprinde din corpul fizic al mediumului care lucrează 
independent, posedând facultăţi noi, de care este incapabil 
corpul material. 

Materia apare astfel, doar ca un sediu al unor forţe psihofi- 
zice, dar care sunt independente de materie. Altfel spus, 
mediumul este o persoană ale cărei elemente constitutive, 
mintale, dinamice şi materiale, sunt susceptibile de o 
descentralizare momentană. Aceste forţe pentru a lucra trebuie 


să iasă din materie. Ele nu lucrează ca alte forţe ale naturii, 
asupra materiei din care s-a născut, ci în îffară asupra altei 
materii. S-a constat că forţele naturii: electricitate, ' căldura, 
magnetismul, lumina şi gravitatea, constituie materie disociată 
sau energie intraatomică. Din eterul spaţial primordial, ce 
cuprinde protoni, neutroni şi electroni, rezultanţi din explozia 
primordială aşa numitul Big Bang, forţe spirituale conştiente şi 
organizatoare în decurs de miliarde de ani au constituit materia. 
Construcţia materiei neînsufleţite sau însufleţite, se face identic. 
Materia, forţele şi viaţa sunt făcute după acelaşi tipar, materia 
fiind numai un loc de refugiu al energiilor de tot felul, dar aceste 
energii există şi în afara materiei. În materia vie, elementul 
spiritual fiind independent de materie, după îndeplinirea ciulului 
de evoluţie firească, continuă să supravieţuiască. Am menţionat 
mai înainte, că sunt mediumi care pot trece materia prin 
materie. Aceasta nu contrazice legile naturii, pentru că legea 
fizică arată că atomii materiei se disociază în elementele care i- 
au alcătuit, adică în forţa care se dispensează în eterul 
primordial, altfel spus un corp material poate străbate un alt 
corp material, dacă unul din ele se disociază, atunci produsul 
acestei disocieri atomice, trece prin corpul rămas material, aşa 
cum lumina, căldura, magnetismul trec fără nici-o greutate prin 
corpul material. 

Părţile componente ale atomului, protonii, neutronii, au o 
mişcare de rotaţie din junii axei lor şi o altă mişcare de revoluţie 
a electronilor în junii nucleului, cu o viteză de 300.000 
km/secundă, aceeaşi mişcare, la scară mai mică, pe care o au 
toate corpurile din univers. Viteza lor constituie cauza energiei 
pe care o conţin, când viteza loi scade sub influenţa unei cauze 
oarecare, sub un punct limită, echilibrul particulelor devine 
instabil şi ele pot fi expulzate în afară, ceea ce constituie 
începutul disocierii atomului. Materia se disociază sul) influenţa 
luminii, a electricităţii sau în mod spontan. Toate corpurile se 
disociază, dar mi ele din ele mult mai intens, de exemplu: 
radium, uraniu. Foiţa spiritului este o c-auză formidabilă de 
disociere a materiei. Gustavc de Bon, încă din 1902, calculează 
că un ban de aramă cântărind un gram, dacă s-ar disocia în 
întregime într-o secundă ar elibera o putere de (>.800.000.000 
cai putere, care ar fi suficientă să mişte un tren de marfă, cu o 
lungime egală cu de peste patru ori circumferința pământului, 


pe o şosea orizontală. În mod normal această energie se degajă 
încet în miliarde de ani, adică tot în atâta timp cât i-a trebuit 
naturii să alcătuiască materia din eterul primordial. Foiţa 
spirituală a mediului nu numai că poate disocia materia, dar o şi 
reasociază, ea creează materie acolo unde înainte nu existase. 
Acest fenomen este atât de rar că nici natura nu-l mai poate 
reproduce cel puţin în sistemul nostru sdiar. 

Sensul legii lui Lavoisier, că în natură nimic nu se creează, 
nimic nu se pierde, ci totul se transformă, ese că natura există 
dintotdeauna, astăzi nu se mai creează, nici nu se pierde, se 
transformă sub influenţa reacţiilor chimice. Legea lui Gustave de 
Bon spune că sub împulsul unei forţe necunoscute, din eterul 
universal, se creaază materie, prin concentrări treptate în timp 
de miliarde de ani. Odată formată materia, de exemplu un 
sistem solar ca al nostru, fenomenul constructiv încetează şi 
materia se descompune încet, încet, în alte miliarde de ani 
întorcându-se la loc, în eterul universal. Aceasta înseamnă că 
materia nu se formează sub influenţa unor mecanisme fizico- 
chimice, ci numai sub influenţa unei forţe psihice, aşa cum fac 
mediumii de materializare. Accastă forţă, este de natură 
mintală, pentru că organizarea materiei nu este un element 
haotic, ci organizat şi inteligent. La fel se întâmplă şi în 
telechinezie. 

Un medium celebru de telechinezie a fost Elena Petrovna Bla- 
vatsky. Aceasta încă din copilărie putea hiptnotiza porumbei, 
este apoi folosită de poliţie pentru prinderea răufăcătorilor prin 
puterea oi de desprindere a coryului astral. Este arestată, după 
care pleaeă din Rusia pentru a deveni artistă de circ. In 
continuare luptă t-r-a- vestită, în bărbat alături de Garibaldi. Din 
Italia pleacă la Boston în America. 

Ea era capabilă, să creeze cele mai suave parfumuri şi cele 
mai apetisante fructe, numai printr-un singur gest al mimii, ea 
putea oriciud să-şi desprindă corpul său astral, şi să stabilească 
contacte cu spirite evoluate, care i-au vorbit de existenţa unei 
alte lumi, spirituale. Ea putea să spargă de la distanţă obiecte 
de sticlă, este considerată de altfel, întemeietoarea teozofiei, pe 
care a dezvoltat-o atât de bine Eudolf Steiner. Sunt citate 
nenumărate cazuri de mediumi, care fac telechinezie. La ruşi! 
Nelv Mihailova sau Era- sapia Paladino, Eudy Schneider. 

Xelv Mihailova, prin putere mentală, mişca obiecte, le ridică în 


aer le spărgea, ea separa albuşul de gălbenuşul oului, tot prin 
putere spirituală. In Bulgăria, este cunoscută cu aceleaşi puteri 
Yanga Dimitrova, care în plus este şi un mediu de premoniţie 
extraordinar, prevăzând lucruri ce se vor întâmpla, cu o 
exactitate de zile şi ore. 

Forţa prin care se reuşeşte acest lucru mecanic, îl reprezintă 
eterul, un corp care umple tot spaţiul, între corpurile cereşti, 
între moleculele din materie şi înăuntrul atomilor, este 
substanţa primordială a universului, din care în urmă cu miliarde 
de ani s-au alcătuit atomii materiei. Ea nu a putut fi pusă în 
evidenţă, dar existenţa ei a fost dedusă. Fresnel, dovedeşte că 
lumina se propagă prin ondulaţiuni, la fel ca acelea care se 
produc prin căderea unei pietre în apă, aceste ondulaţiuni 
trebuie să se producă într-un mediu, acel mediu se numeşte 
eter. Lăsând lumina să treacă cu viteza de 300.000 km/sec. 
Inseamnă că are o rigiditate mai mare decât a oţelului, cu o 
densitate extrem de slabă, dar totuşi nu este gaz, căci dacă ar fi 
gaz, la izbirea aştrilor fără atmosferă ar produce o temperatură 
de 38.000 grade, el este un solid fără densitate şi greutate, fiind 
sustras legilor gravitaţiei este deci imponderabil, imaterial. 
Eterul este solid, fără să fie materie, lucrează întocmai ca forţa 
psihică putând executa o forţă mecanică, fără să fie observat. 

SUFLET ŞI SPIRIT: 

2SsOŢIU2sEA DE SUFLET nu trebuie suprapun» aceleia de 
spirit. Prin suflet se înţeleg senzațiile noastre de plăcere şi de 
durero, de bucurie şi de tristeţe, de foame sau de sete, precum 
şi -sentimentele noastre de ură sau de iubire. Toate acestea se 
datoresc corpului nostru eteric care este sensibilizat prin 
organele de simţ: văz, auz, miros, gust, tact şi care sunt 
transmise în interiorul corpului prin fibrele nervoase somatice 
sau viscerale la centri nervoşi unde corpul eteric este mult 
concentrat. Aceste formațiuni  etrice concentrate sunt 
influențate de excitaţii ce sunt primite prin centrele de absorbţie 
descrisă la corpul eteric şi care pentru viscerele abdominale se 
concentrează în special în plexul solar un fel de „creier 
abdominal” ce controlează funcționalitatea organelor 
abdominale şi care la mulul lui este sub controlul 
hipotalamusului. 

Excitaţiile primite prin organele de simţ sunt trimise în ultimă 
instanţă la scoarţa celebrală unde se conştientizează. Am putea 


deci spune că corpul eteric este sufletul senzaţiilor noastre. 

In ceea ce priveşte noţiunea de spirit, acesta este o formă de 
energic necunoscută încă, dar care pare să fie formată din 
particule infraatomice, bine structurate, fără sarcină electrică 
sau magnetică, fără masă, care circulă cu viteze de zece la 
puterea a zecea mai mari decât viteza luminii, care pot străbate 
orice obstacol fără greutate şi care nu sunt supuse legilor 
gravităţii. Spiritul este responsabil de gândirea, memoria, 
imaginaţia şi voinţa noastră, el este nemuritor lămânând în 
spaţiu după moartea noastră fizică şi supus reîncarnării pentru 
purificarea lui. În spirit sunt înmagazinate toate informaţiile 
noastre din actuala viaţă şi din vieţile anterioare, iar sediul lui s- 
ar afla în subconştientul nostru, în substanţa reticulară în 
special. 

Sufletul nu este nemuritor, el persistă un timp după moarte 
al-ita timp c it mai persistă legătura dintre corpul astral şi corpul 
eteric. In această perioadă spiritul prin persistenţa acestor 
legături cu sufletul simte nevoia de a se bucura de aceleaşi 
satisfacţii sufleteşti pe care le-a avut în viaţa pământească. Din 
această cauză persistă în înţelepciunea populară obiceiurile 
parastasurilor şi pomenilor ce se fac la înmormântare şi după 
aceea. Se ştie că în general această legătură dintre suflet şi 
spirit, au altfel spus dintre corpul eteric şi corpul astral este de 
circa 7 ani, exact perioada de timp în care au loc aceste 
parastasuri şi perioada în care nu este voie să se deshumeze 
cadavrul. 

Dar cum poate sufletul (-are a părăsit corpul fizic să mai cun- 
noască aceste senzaţii de îndată ce el nu mai este sub influenţa 
organelor de simţ care să le dea senzațiile percepute în lumea 
fizică? 

În lumea astrală sufletul-spirit este hrănit prin gânduri, prin 
imaginile transmise prin gânduri. Cu alte cuvinte gândurile celor 
din lumea fizică sunt cele care ajung la suflet, nu alimentele 
care se irapart la parastasuri şi pomeni. 

Aşa cum am spus spiritul est e o formă de energie de 
provenienţă divină îmbrăcat în mai multe învelişuri fluidice: 
planetar, solar, universic şi cosmic, care alcătuiesc perispiritul. 

Invelişul solar al perispiritului este acela care, este astfel 
structurat încât posedă voinţă, memorie şi inteligenţă. 

In ceea ce priveşte memoria, forma sa cea mai elementară 


este aceia a unei memorii de simplă recunoaştere în prezenţa 
obiect tului perceput, dar fără eA'ocare în absenţa sa, iar cea 
mai evoluată formă de memorie, este memoria de evocare. * 

Adică capacitatea de evocare sub forma de imagini, de 
amintire, ale unor obiecte sau evenimente care nu sunt 
percepute în prezent, aceasta presupune o funcţie simbolică de 
imagini mintale. Chiar şi limbajul evocă tot imagini mintale, 
aceasta presupune existenţa unor înregistrări inconştiente, 
presupune scheme fie pentru organizarea amintirii, fie pentru 
reconstituirea ei, sau poate doar pentru decodarea ei. Ne găsim 
deci în faţa unei codări sau a un ai decodări legate cu scheme 
de acţiuni sau operaţiuni. Aceasta însemnă că memoria 
comportă două aspecte cu totul dinstincte, aceia de conservare 
a seehemelor ca atare, şi aceia de actualizare a amintirii sau 
decodarea sub forma de recunoaştere sau evocare. Memoria 
instinctului, la noul născut de supt, este transmisă prin 
reîncarnarea spiritului, tot subordonat memoriei spirituale are 
loc şi funcţia de anticipare. lată un exemplu: se cunoaşte că 
dacă are loc o luepă între un şarpe boa şi un tigru, tigrul pentru 
al face inofensiv pe şarpe, ca să nu-l muşte, îl prinde cu dinţii 
de gât, ştiind că cu capul acesta poate să-l muşte sau să-l 
omoare prin veninul pe care îl varsă la locul muşcăturii. În 
acelaşi timp, tigrul s# fereşte de naiş- eările corpului şi cozii 
şarpelui, acesta puţind să-l omoare la rândul lui pe tigru, nu 
numai prin muşcătura ci prin axfisiere, în care scop el caută cu 
mişcarea corpului să-l înfăşoare prin încolăcire în jurul toracelui, 
în tot timpul luptei, asistăm la această mişcare a tigrului care 
ţinând strâns cu dinţii capiii şarpelui îşi fereşte corpul pentru ca 
acesta să nu fie încolăcit şi de cele mai multe ori şarpele 
reuşeşte acest lucru, astfel că în final mor amândoi. De unde 
ştie tigrul care nu s-a luptat niciodată cu un şarpe, că acesta ar 
putea să-l omoare, aceasta se datoreşte memoriei de evocare 
pe care o are înscrisă în spiritul său şi pe care o decodează, din 
alte vieţi anterioare şi funcţiei de anticipare prin care prevede 
ce s-ar putea întâmpla în cazul că nu ar fi atent în această luptă. 
Această memorie nu poate fi decât în spiritul lui pentru că 
procesele de memorie nu se transmit prin codul genetic, 
respectiv prin A.D.N. Sau A.RN. 

lată şi un alt exemplu de memorie de evocare şide 
anticipare: ; 


Se cunoaşte faptul că după ce un leu a îmbătrânit este 
alungat din teritoriul pe pare îl deţinea împreună cu leoaicele şi 
puii lor, prin luptă cu alt leu tânăr care vine din alt teritoriu şi de 
cele mai multe ori este omorât. Leul tânăr învingător imediat ce 
a pătruns pe teritoriul leului alungat sau omorât prima lui 
acţiune este acea de a omori prin muşcătura a coloanei 
cervicale, a tuturor puilor de leu de sex masculin pe care îi 
găseşte în colonie, aceasta pentru a nu le da posibilitatea lor, ca 
atunci când vor fi mari să-l poată ataca nefiind descendenţii lui. 
Acest instinct, leul nu l-a învăţat din actuala lui viaţă ci îl are 
înscris din alte existenţe anterioare când probabil la rândul lui a 
fost omorât de pui de leu rămaşi de la alt leu. 

M ceea ce priveşte creierul se ştie că el are o origine ectoder- 
mică şi ne informează mai mult asupra mediului exterior în 
măsură, + mult mai măre decât asupra interiorului corpului 
nostru, deşi el joacă, rolul de organ reglator pentru ansamblul 
organismului. Tocmai de aceea creierul în spiritualismul 
bergsonian este redus în raport cu spiritul, la rolul modest de cui 
în care s-a atârnat un palton, dar chiar şi acest cui este 
problematic deoarece dintr-o asemenea perspectivă la originea 
vieţii este paltonul ca atare ceea ce face cuiul inutil, deci spiritul 
îşi creiază creierul pentru perfecţionarea evoluţiei lui fiind 
subordonat interesului acestuia, cum şi corpul fizic este 
construit de spirit în acelaşi scop de a găzdui în condiţii cât mai 
bune spiritul, aceasta înseamnă că nu creierul nostru este sediul 
spiritului. Se cunosc cazurile când unii bolnavi prezintă o 
inteligenţă şi o memorie perfectă deşi după moartea lor, la 
necropsie se găseşte creierul distrus, fie printr-un abces 
celebrai, fie prin procese de distincţie, spccifice senilităţii. 

Pe de altă parte deşi sistemul nervos se diferenţiază abia la 
celenterate, funcţiile sale sunt prezente încă de la protozoarc. 

Inteligența nu este nici în raport cu greutatea creierului, 
Napoleon, Gambeta şi Anatole. France, aveau creierul cântărind 
1500 gr., 1250 gr. Şi respectiv 1017 gr., deci o greutate sub 
normală şi totuşi au fost nişte genii. În creierul lui Eistein a 
existat un exces de celule gliale, celule de susţinere care nu au 
nici-un rol în funcţiile creierului. 

Încă din antichitate filosofii greci, în special Fit agora, Platou şi 
Aristotel, au gândit asupra relaţiei dintre corpul fizic al omului şi 
procesele psihice. Ei au numit suflet, acea parte din organism 


care să fie responsabilă de producerea fenomenelor psihice. 
Pitagora considera sufletul un element material (pneuma) care 
are o provenienţă cosmică, adică eterul cosmic. El consideră că 
mişcarea acestui eter în organism determină procesele 
psihice, adică stările afective, stările de motivaţie, de gândire 
sau de cunoaştere, precum şi senzațiile noastre. Conform 
concepţiei lui, sediul sufletului este. Localizat în creier şi 
inimă, iar contactul cu realitatea se face prin organele de simţ. 
Rolul inimii ca sediul al sufletului a fost considerat şi de 
antichitatea romană şi deasemeni de gândirea filosofică 
chineză antică, precum şi în concepţia culturii indiene vechi, în 
textele vedice. In cartea egipteană a morţilor se descrie 
judecarea sufletului după moarte, sub forma unei cântăriri 
efectuată 111 faţa unui tribunal iormat de 42 judecători, 
având pe cântar inima mortului. În ceea ce priveşte rolul 
creierului, în acest cuplu ca sediul al sufletului nu materia 
cerebrală era considerată a avea importanţa, ci cavităţii» 
ventriculilor cerebrali. Această concepţie privind sediul sufletul 
ai în ventriculii celebrali va persista până în secolul 18 al e.n. 
Această concepţie s-a bazat pe faptul că suportul material al 
sufletului fiind un fluid eteric, el nu putea fi localizat decât în 
aceste cavităţi, care ofereau condiţia anatomică cea mai bună. 
Pentru localizare. Eterul pneumatic (corpul vital) este de origine 
divină ca şi Huidui cosmic existând o corelaţie între suflet, 
respiraţie şi aer. Circulaţ ia eterului pneumatic prin c-orp după 
concepţia lui Pitagora, se făcea prin artere. Platon reia 
concejiţia lui Pitagora asupra sufletului pe care o dezvolta şi 
mai mult.. El susţine transmigrarea sufletului din. Spațiile 
siderale în corpul uman şi apoi după moarte reîntoarcerea lui în 
lumea astrală. Deasemeni şi el considera sufletul ca o substanţă 
cosmică de natură divină. Aristotel atribuie cordului, rolul 
principal în procesele psihico şi sediul cel mai important al 
sufletului. Deşi el consideră eterul ca suport al proceselor 
psihice, nu-l considera şi suport al foiţei vitale care asigură 
viaţa organismului. Conform concepţiei lui, funcţiile cmoţional- 
afeetive şi motivațiile sunt localizate în cord, iar funcţiile de 
cunoaştere, cognitive sunt localizate în ventriculul cerebral. 
Aceşti filosofi, nu fac o dinstinctiv între suflet şi spirit între 
procesele afective şi sentimente pe deoparte şi gândirea şi 
memoria pe de altă parte, considerându-le că fac parte toate din 


suflet. 

Apostolul Pavel în scrisoarea căi re ('orinteni admite existenţa 
a două suflete, unul pe care-l numeşte de esenţă spirituală, 
singurul care supravifeţuieşte sau învie după moarte şi unul mai 
inferior, în sensul unei materialităţi mai opace, care structurează 
corpul fizic. Ambele se întrepătrund cu corpul fizic neavând o 
localizare precisă, acest fluid de origină divină a fost identificat 
cu suflarea divină din Geneză. În concepţia religiei islamice, în 
Coran se consemnează ca sediul al sufletului tot cordul; 
memoria, at enţia, inteligenţa şi înţelepciunea sunt situate 
exclusiv în inimă. În ceea ce priveşte natura suţ'e- 1 ului 
Mahomed se situează pe o poziţie dualistă considerând sufletul 
ca un principiu ce transcende materia şi care este insuflat de 
divinitate. 

In evul mediu Toma d'Achino considera că natura sufletului nu 
este eterul cosmic ci spiritul care este transcedental şi de 
origină divină, eternă el fiind numai temporar găzduit de corp. În 
felul acesta el combina ideia anatomo-fiziologică aristotelică, cu 
concepţia iudeo-creştină a sufletului privindu-l drept o emanaţie 
sau o suflare divină. El neagă deşi existenţa pneumei şi a 
eterului ca un principiu material şi susţine existenţa caracterului 
transcendent al suporului activităţii psihice, (iu alte cuvinte în 
actul creaţiei sufetul nu se transmite de fiecare dată ci se 
generează un suflet nou. El admite totuşi un suport raţional de 
origine divină şi un suflet vegetativ care poate fi abordat de 
ştiinţele naturii. 

In timpul Renaşterii revine puternic concepţia potrivit căreia 
ventricul» cerebrali au rol în elal> «jearea proceselor psihice iar 
dintre acestea apeductul lui Silvius şi glanda pineală (epifiza) ar 
avea rolul cel mai important. 

l'aracelsus este primul care afirmă că omul dispune de un 
„Spirituş vitae adică-un suflu vital care spunea el conferă 
substanţei “anorganice calitatea de substanţă organică, el şi-a 
dat seama că acest corp vital este cel ce determină şi întreţine 
metabolimul celular şi este primul care îi atribuie calităţile de a 
avea memorie şi inteligenţă. Pe lângă corpul vital el admite 
existenţa unui principiu mai puţin material pe care îl numeşte 
anima şi care ar fi de provenienţă divină, este cel ee ar fi 
suport. Ul activităţilor psihice, dar nu a reuşit să-l localizeze 
cu precizie atribuind totuşi un rol creierului. După părerea lui 


Paracelsus stomacul ar fi sediul principal al corpului vital, 
sediul unei inteligenţe a organismului. Dacă comparăm această 
remarcă cu ceea ce cunoaştem astăzi el, nu a greşit prea mult. 
Căci corpul eteric sau vital se concentrează şi în spatele 
stomacului în plexul nervos solar care este un centru 
neurovegetative controlează, activitatea tuturor organelor 
abdominale. El considera deasemeni că tulburările psihice ar 
fi determinate de activitatea lunii, de aceea pe bolnavii 
psihici îi denumeşte lunatici. El considera că soarele este 
corelat cu inima iar luna cu creierul care ar fi sediul 
proceselor psihice. Se poate trage concluzia că toate 
teoriile despre suflet au următoarele trăsături comune: 
nu precizează anatomic locul sufletului, se* consideră 
două componente spirituale suprapuse, principiului vital şi 
animă (spiritul vitae), corpul astral descris mai târziu. În 
epoca noastră se consideră ca sediul proceselor psihice ar 
fi scoarţa cerebrală. 

Freud este acela care admite existenţa unei vieţi psihice 
conştiente pe care o localizează în scoarţa cerebrală pe care am 
putea-o numi suflet şi a unei adivităţi psihice subconştient*, cu 
localizare subcorticală. Această dublă localizare a proceselor 
psihice pe care a prevăzut-o Freud m-a convins că este cea 
mai apropiată de realitate, existând două entităţi distincte. Pe 
deoparte sufletul care este localizat în scoarţa cerebrală şi în 
hipotalamus şi pe de altă parte- spiritul, adică Eul nostru 
îmbrăcat, în hainele perispiritului, de corp astral, solar, 
universic- şi cosmic, care îşi are sediul în subconştient-, 
probabil în substanţa reticulară. Spiritul este de provenienţă 
divină fiind cel ce ne dă memoria, gândirea si' inteligenţa 
noastră. În el se înmagazinează toate acestea şi după moartea 
fizică el nu dispare şi îşi continuă viaţa de spirit liber în 
lumea astrală până când revine la o nouă reîncarnare, dar 
luând cu el tot ceiace a înregistrat din memoria altor 
vieţi. In ceiace priveşte comportamentul emoţional, 
tristeţea bucuria, râsul, plânsul, ca elemente ale 
sufletului acestea îşi au sediul în hipotalamus, tot, acolo 
se află şi sediul poftelor noastre de sete, de foame, de 
saţietate sau de sexualitate. lubirea ca. Element -al 
sufletului nostru este o combinaţie a activităţii corticale, care 
admiră frumosul prin organele de simţ şi hipotalaniusul care 


dă impusul de erecţie şi ejaculare. 

Pe când spiritul este nemuritor sufletul după moartea 
fizică, făcând parte din corpul eteric, părăseşte corpul 
fizic, fiind un timp unit cu corpul astral, dar după. Un anumit 
timp se desparte de acesta şi dispare. El rămâne cu atât mai 
mult unit, cu corpul astral cu cât în viaţa pământească a fost 
mai dezvoltat. În toată perioada cât el este unit cu corpul astral, 
sufletul doreşte să-şi satisfacă plăcerile din lumea fizică, dar 
nemaiavând organele de simţ fizice pentru perceperea stimulilor 
specifici, îşi satisface dorinţele apeliud la spirit cu care este unit 
prin perceperea gândurilor care îi aduc aceleaşi senzaţii, dar nu 
fizice ci spirituale, cu alte cuvinte spiritul că scânteia divină, 
pentru perfecţionarea lui îşi creiază sufletul ea şi corpul fizic, dar 
după un timp se debarasează de amândouă, pentru aşi ereia un 
alt perispirit cu un alt corp eteric ca suport al sufletului atunci 
când va veni la o nouă reincarnare într-un alt corp fizic. 

Din sfera sufletului, face parte şi trăirea sexuală. Actul sexual 
se desfăşoară sub controlul liipotalamusului, ca loc central al 
sistemului nervos vegetativ, care prin centrii simpatici de la 
nivelul măduvei dorsale şi lombare produce prin nervii splahnici 
ejacularea la bărbat, şi orgasmul la femeie, iar prin 
parasimpatieul localizat în măduva, sacrată produce erecţia 
penisului şi erecţia clitorisului, care induc automat dorinţa 
sexuală. În ceea ce priveşte erecţia ca şi producerea de stimuli 
hormonal, pentru ovare şi texticule, aceasta este în strânsă 
legătură cu concentraţia testosteronului din -singe şi respectiv 
folicu- lină şi progesteron la femeie. Anumite celule nervoase de 
la nivelul hipotalamusului, sunt astfel structurate încât prin 
conexiune inversă în funcţie de această concentraţie în sânge, 
stimulează sau inhibă organele genitale. Această structurare 
specifică celulară, este dată de matriţa corpului eteric, specifică 
fiecărui organ în parte, cu alte cuvinte informaţia genetică se 
află în structura energetică a corpului eteric a organului 
respectiv. Orice experienţă, sexuală produce o nouă trăire 
sufletească, dar plăcerea sexuală făcând parte din sfera 
sufletului, este trecătoare ca şi sufletul. 

Nu acelaşi lucru se poate spune şi despre iubire, iubirea face 
parte din spirit, fie că ne referim la iubirea partenerei, a fraţilor, 
sau a părinţilor, aceasta implică gândirea noastră şi 
reprezentarea în imagini a acestora şi acestea fac parte din 


atributele spiritului. lată de ce, iubirea adevărată, făcând parte 
din spirit, este nemuritoare ca şi spiritul. 

SOMNUL ŞI VISUL 

IN TIMPUL ŞOM! NULUI, din omul adoimit rămân pe locul de 
odihnă corpul fizic şi corpul eteric, nu însă corpul astral şi Eul. În 
somn, corpul eteric rămâne unit cu corpul fizic şi de aceea 
funcţiile biologice continuă. Dacă corpul fizic ar rămâne singur 
fără corpul eteric acesta s-ar descompune. În somn se sting 
reprezentările, suferinţa şi plăcerea, bucuria şi mâhnirea, 
facultatea de a exterioriza o viaţă conştientă. În timpul stării de 
veghe, imaginile model pentru corpul eteric nu acţionează cu 
deplină putere, munca de veghe a corpul astral şi-o îndeplineşte 
numai înăuntrul corpului fizic, în somn el acţionează asupra 
acestuia, dar din afară. 

După cum pentru hrănirea corpul fizic are uevoie de lumea 
exterioară cu care se aseamănă, tot astfel şi corpul astral pentru 
a se împrospăta trebuie să se desprindă de corpul fizic şi eteric 
pentru a: ieşi în lumea spiritelor să se hrănească cu fluidele 
eterice din univers. Corpul fizic ar muri imediat dacă ar fi rupt de 
mediul ambiant, căci de fapt corpul fizic al omului nu este decât 
o parte a pământului sau al universului fizic, din acest punct de 
vedere el se raportează la pământ ca un deget al inimii la corpul 
omenesc, omenesc, despărţind degetul de mină, el nu mai 
poate să se hrănească şi moare. Tot astfel şi corpul astral, dacă 
el nu s-ar despărţi d<* corpul fizic şi corpul eterc în timpul 
somnului, uu ar putea ie, şi iu spaţiu, nu s-ar putea 
reîmprospăta cu fluidul astral şi astfel omul 'ar muri. În timpul 
stării des. Veghe corpul astral este smuls mediul ai său, numai 
în somn el este într-o lume asemănătoare lui. În starea de veghe 
este absorbit de coipul fizic şi eteric pe care le umple peste tot, 
iar prin aceste organe corpul astral percepe lumea exterioară. În 
interiorul corpului el păstrează numai imaginile model de care 
are nevoie corpul eteric, căci în timpul somnului corpul astral 
primeşte imaginile lumii care îl înconjoară, trăind în universul 
din care s-a născut omul întreg, în univers aflându-se izvorul 
imaginilor prin care omul primeşte forma sa. În timpul stării de 
veghe sufletul-spirit înlocuieşte imaginile model cu propriile sale 
modele. De îndată ce simţurile îşi încetează activitatea, o forţă 
creatoare îşi face apariţia în om, este acelaşi element creator 
care există şi în somnul fără vise şi care atunci reprezintă starea 


sufletească opusă stării de veglie. În timpul somnului cu vise, 
corpul astral mai păstrează o anumită legătură cu corpul fizic şi 
corpul eteric printr-un cordon fluidic, dată. Se rupe şi această 
legătură atunci avem somnul fără vise, nemaiavâud decât 
parţial legătura cu corpul fizic şi eteric în somnul cu vise, deci şi 
cu organele de simţ corpul astral nu mai poate raporta just 
imaginile din vis, la adevăratele fenomene şi obiecte din lumea 
exterioară 

MONODEISMLL ŞI NORMALIZAREA VISELOR. 

— CLARVIZIUNE ÎN VISE 


Prin monodeism se înţelege o gândire puternică despre o 
acţiune sau un lucru, pe care o aducem în primul plan, căutând 
în acelaşi timp să nu ne gândim şi la altceva. Monodeismul este 
o puternică viziune autosugestiei. 

În lumea astrală, cu această stare a monodeismului, de visare 
punem în valoar e o temă pe care s-o subjugăm forţându-se ea 
scopul propus să-l dobândim cu orice preţ. Cu cât vom reuşi mai 
bine să ne concentrăm gândurile asupra, muncii pe care o 
depunem, cu atât mai bine ne vom deconecta de influenţele 
zgomotoase şi vom coordona forţele sufleteşti şi spirituale în 
scopul deservirii muncii noastre fără nici-o abatere, cu atât mai 
bine ne va reuşi atingerea ţelului propus. Cu cât vom reuşi să ne 
concentrăm gândurile doar pe un singur lucru înainte de culcare 
şi mai ales acest gând să fie ultimul cu care adormim, cu atât 
mai singură va fi reuşita noastră, acest gând va fi preluat în 
timpul somnului de corpul nostru astral la care se va gândi pe 
tot parcursul nopţii şi care se va ocupa de el pentru rezolvare, 
încât la trezire, problema care ne-a frământat în cursul zilei 
precedente va avea o rezolvare sigură. Cu alte cuvinte starea de 
monodeism poate să transpună în spaţiu corpul nostru astral, 
fără să intervină hipnoza, această stare de monodeism este- 
foarte utilă în mai multe acţiuni ale noastre. Inainte de a adormi, 
Eul nostru trebuie să-şi amintească în linişte şi singurătate toate 
amintirile zdei trecute şi să-şi fixeze în gând ceiace doreşte să 
realizeze a doua zi. Doctor Bernardt în lucrarea sa „Cartea, 
minunilor şi secretele naturii” descrie cum prin starea de 
monodeism se pot rezolva probleme care în starea de veghe nu 
s-au pulul rezolva. Vise de asemenea natură sunt destul de des 
întâlnite şi în literatură. Important este ca oamenii să-şi 


însuşească capacitatea prin caro să-şi amintească exact ceea ce 
au visat. Pentru aceasta trebuie că dimineaţa la trezire să se 
concentreze asupra visului şi să-şi retrăiască toate fazele lui, 
chiar să-şi noteze pe hârtie visul. Pentru a ajunge la starea de 
mono- «leism natural, trebuie să exersăm mai iuţii cu lucruri mai 
uşoare, ca de exemplu: ne impunem ca a doua zi dimineaţa să 
ne sculăm veseli şi bine dispuşi sau să ne trezim la o oră fixă, 
apoi se trece la exerciţii mai grele. Pentru obţinerea stării de 
monodeism trebuie să alungăm, alte gânduri care ne 
îndepărtează de la planurile noastre ca astfel să putem ajunge 
la o concentrare puternică şi curată, problema pe care vrem s-o 
rezolvăm să fie ultimul nostru gând cu care adormim. In ceea ce 
priveşte visele acestea sunt de trei feluri: 

— vise care se produc din instincte fizice, aceste vise sunt 
chinuitoare şi se produc înainte de miezul nopţii. 

— Vise care se produc sub influenţe exterioare şi pe care le 
putem condiţiona. 

— Adevăratele vise care se produc în majoritatea cazurilor în 
orele de dimineaţa. 

Visele produse în legătură cu influenţele excitaţiilor fizice sunt 
legate de sânge, de organele interne ale organismului. Dacă 
înainte de culcare mâncară, sau am mâncat seara alimente greu 
digerabile, visele vor fi chinuitoare, căci respiraţia este 
îngreunată, nervii se abat de la starea lor normală de reapus. 
Din conţinutul viselor se pot produce modificări importante în 
organism, aşa de exemplu în caz de vise cu accidente mortale, 
se produc pulsaţii puternice ale inimii, se măreşte tensiunea 
arterială, respiraţia este îngreunată. A doua zi munca este 
obositoare, iar starea generală a noastră este foarte proastă. 
Excitaţiile sonore din timpul nopţii, pot produce diferite vise, de 
exemplu zgomotul monoton al ploii duce la vise prin care 
asistăm la concerte de muzică, sau “zgomotul pe care îl face 
vâutul ce bate iu uşa, duce la vise prin care hoţii încearcă să 
spargă uşa., etc. 

În scopul ducerii la bun sfârşit a oricărei dorinţe, precum ar fi 
visele determinate, trebuie să avem în vedere următoarele 
reguli: cu cel puţin două ore înainte de culcare vom mânca 
masa de seară, care va fi uşoară şi nu vom bea băuturi 
excitante ca,: alcool, cafea, ceaj. 

Cu cel puţin două. Ore înainte de a adormi, nu vom face nici- 


un fel de eforturi fizice, timpul ce se scurge de la terminarea 
cinei pirul la culcare, să-l petrecem ki pace şi linişte şi să ne 
gândim numai la lucruri plăcute, deasemeni înainte de a adonni, 
să căutăm că corpul să fie într-o poziţie cât mai comodă, să nu 
ne culcăm pe partea stângă, căci această poziţie îngreunează 
bătăile inimii, şi nici pe burtă, capul să fie în direcţia Nord, iar 
picioarele spre Sud, căci curentul cosmic circulă pe direcţia sud- 
nord, el trebuie să intre în corp prin picioare şi să iasă prin 
creştetul capului, este bine să avem deasemeni în camera de 
dormit aer proaspăt, şi dacă se poate, să dormim cu geamul 
deschis, pentru că aerul să pătrundă mereu în cameră, să lăsăm 
să pătrundă o uşoară rază de lumină, pentru ca visul să nu fie 
întunecat, deasemeni să nu folosim în camera de dormit 
parfumuri sau alte mirosuri artificiale. Dacă avem posibilitatea 
să ascultăm înainte de culcare puţină muzică bună, dar în 
surdină. Cel ce doreşte să vadă un vis determinat, după ce s-a 
culcat în pat să nu mai discute cu nimeni, să exerseze timp de 
10—15 minute, exerciţii de concentrare a gândirii, care să aibă 
la bază, închipuirea obiectului dorit. Este posibil că perechea 
celui adormit (soţ-soţie) să-i sugereze visul ce trebuie visat, 
pentru aceasta, cu ajutorul concentraţiei gândirii să-i şoptească 
la ureche, ce trebuie să viseze, la o oră, după ce acesta a 
adormit. Acest procedeu se numeşte educaţie astrală” şi poate 
fi aplicat şi în cazul copiilor şoptindu-le cuvinte de îndreptare. 

Arta condiţionării viselor, duce la al treilea fel de vise, acelea 
de clarviziune. Preoţii din antichitate, cunoşteau bine acest 
procedeu, ei putând obţine în starea de monodeism, vise de 
clarviziune, cu acţiuni ce urmau să se desfăşoare în viitor. 

Putem visa deasemeni şi amintiri din alte vieţi trăite, este 
aşanumitul fenomen „deja viu”. 

Aşa cum am descris în timpul somnului corpul astral se; 
împrospătează cu fluid cosmic. Este bine de subliniat faptul că 
acest, fluid cosmic, care este încărcat cu electricitate 
alternativă, nu-l putem primi din univers decât în timpul nopţii, 
atunci când între pământ şi univers, nu se interpune soarele, 
căci fluidul solar este încărcat 

< u electricitate pozitivă şi se opune fluidului cosmic. Din 
această cauză nu se poate compara somnul din timpul zilei cu 
cel din timpul nopţii, fluidul solar împrospătează în special 
corpul eteric, care pătrunde în organism prin mâna stângă şi 


iese prin mâna dreaptă, numai că în corpul omenesc acest corp 
eteric are o dublă polaritate. L*e partea stângă este încărcat 
electromagnetic negativ, iar pe partea dreaptă electromagnetic 
pozitiv, aşa cum am descris în capitolul magnetism. 

Corpul astral în timpul nopţii, părăsind corpul fizic şi eteric, se 
întâlneşte în lumea astrală cu alte corpuri astrale-spirite, ale 
oamenilor incarnaţi, sau a celor morţi cu care poartă conversații 
se plimbă alături de ei şi se informează de la ei. 

BĂTRÂNEŢEA |. | 

CU SECOLE ÎS URMĂ, B AĂTRÂNEŢE A a preocupat pe gânditori 
(Cicero Sencca, Shopenhauer) constituind de asemenea subiect 
de inspiraţie pentru Rembrandt, Michelangelo, Delacroix şi mulţi 
alţii. Este fenomenul care precede moartea naturală. Oe se 
întâmplă în organismul omului că acesta se schimbă atât de 
mult în aspectul fizic şi îi scad toate funcţiile organismului? Ce 
se consumă sau ce nu se mai consumă? Fundamental din punct 
de vedere biologic, în procesul de îmbătrânire este scăderea 
capacităţii de adaptare, fenomen care trebuie înţeles atât la 
nivelul funcţiilor diferitelor organe şi sisteme cât şi la nivelul 
metabolismului celular. Ansamblul mecanismelor de reglare 
care conduc la echilibrul dinamic al homeostaziei, funcţionează 
mai lent sau insuficient. Homeostazia la bătrâni, adică, 
constanţa parametrilor mediului intern: PH, presiune parţială a 
oxigenului şi bioxidului de carbon în sânge şi celule o anumită 
concentraţie a ionilor. Aceste mecanisme se asigură printr-o 
reglare neurohormonală, celulară şi intraeelu- ară. La bătrâni 
această homeostazie se realizează mai greu, iar mai târziu 
perturbarea este ireversibilă. Apare o  arteroscleroză 
generalizată, o modificare a substanţei fundamentale a țesutului 
conjunctiv, a colagenului, o hipotrofie musculară, o scădere 
ponderală şi în înălţime o miseşorare a capacităţii respiratorii, o 
osteoporoză generalizată. 

Toate funcţiile organismului devin insuficiente, apare o 
perturbare a proceselor psihice, bătrânii devin anxioşi, agresivi, 
conflie- tuali, emotivi şi egoişti. Se observă o scădere a 
memoriei caracterizată prin inerție şi reducerea asocierilor cu o 
incontinenţă psihoe- moţională. 

Îmbătiinirea aşa zisă primară (programată) situează în centrul 
atenţiei acizii nucleici şi proteinele componente 
alemacromoleculelor de acid deaoxirinbonucleic de la nivelul 


cromozomilor. Apar erori în replicarea ADN-ului cu sinteze de 
proteine false. Se modifică pu- 

13 - c. 470 

Terea imunologică a organismului prin apariţia <le complexe 
an ţi gen-anticorpi, asupra propiilor organe. Se produce o 
deshidratare progresivă a organismului. 

Se consideră că după vârsta de 40 de ani, vârsta la care se 
constată un maxim funcţional, capacitatea funcţională a 
organismu* lui scade anual cu 0,5—1,5%. Procesul de 
îmbătrânire diferă de la individ la individ, fiind legat de zestrea 
sa genetică. Se ştie că durata de viaţă este înscrisă în 
cromozomul 7. Există o îmbătrânire fizio- logică-normală care se 
produce în anumite etape: între 45—49 de ani este perioada de 
tranziţie, între 60—75 de ani perioada omului vârstnic, între 75 
—89 de ani omul bătrân, iar peste 90 de ani- longevitate. 

Există şi o îmbătrânire patologică, similară stării de boală, 
care presupune o degradare rapidă, avansată, care imprimă un 
decalaj între vârsta calendaristică şi vârsta biologică. În mod 
normal începând după 50 de ani se observă o scădere a vitezei 
de propagare & influxului nervos în lungul axonilor cu o creştere 
treptată a perioadei de latenţă. 

La nivelul scoarţei cerebrale se observă o încetinire a ritmului 
Alfa a undelor cerebrale. În sistemul imunitar se pierde 
capacitatea de recunoaştere a celulelor aormale rezultate din 
diviziunile celulare (se ştie că la nivelul întregului organism zilnic 
se formează miliarde de celule noi). Anumite toxine exogene au 
<le asemenea un rol important, dintre acestea alcoolul şi 
tutunul sunt pe primul plan, se cunoaşte efectul nociv al 
tutunului, o singură ţigară scade durata de viaţă cu 5 minute. S- 
a remarcat că vigoarea organismului atât la femeie cât şi la 
bărbat sunt strâris corelate de futaeţia normală a ova- . Rului şi 
a testiculului. Cu cât fenomenul de menopauză la femeie şi 
andropauză la bărbat se produc la o vârstă timpurie, cu atât 
fenomenul de îmbătrânire, este mai precoce. 

Instinctul de perpetuare al speciei nu mai poate fi îndeplinit 
iar menirea individului în această viaţă se încheie. 

MODIFICĂRI ORGANICE îlPROCESUL DE tMBĂTRÂXIRE 

Îmbătrânirea pulmonară în procesul de îmbătrânire la 
nivelul plămânilor au loc modificări care angajează deteriorarea 
progresivă a țesutului pulmonar şi o creştere a rigidităţii cutiei 


toracice. Se măreşte sistemul alveolar prin dilatarea alveolelor, 
se reduce elasticitatea plământului şi creşte aerul rezidual din 
alveole. 

Capacitatea respiratorie se reduce, de asemeni se reduc 
capilarele pulmonare, care duc la o insuficienţă respiratorie. 
SE” de amplitudinea respiratorie, toracele apare lărgit, globulos, 
omul respiră mai greu, obosind uşor căci se reduce cantitatea 
de oxigen pe care plămânul o poate transporta pentru ţesuturi. 

La toate modificările pulmonare, se adaugă şi modificări ale 
cutiei toracice, prin apariţia de deformări ale coloanei 
vertebrale, prin scolioză şi mai ales prin cifoză. 

— Modificări în aparatul cardio-vascular. 

Procesul de îmbătrânire, duce la o  arteroscleroză 
generalizată.  Cardiopatia ischemică este forma cea mai 
frecventă de manifestare a arterosclererozei şi cauza cea mai 
frecventă de deces. La aceasta se mai adaugă o uşoară 
hipertensiune arterială prin sclerozarea pereţilor vaselor mari. 
Modificările cardiace încep să apară după vârsta de 40 de aui şi 
ele încep în special cu modificări în ventriculul stâng, cela care 
sare sarcina cea mai importantană de a trimite în circulaţie la 
fiecare sistolă, o cantitate de sânge ce trebuie să învingă 
presiunea ce o fac pereţii 'vasculari, el se' măreşte în volum. 

Echilibrul hemodinamic, este menţinut de inimă până în jurul 
vârstei de 55—60 de ani, după această vârstă, inima nu se mai 
adaptează la efort şi nici la mărirea valorilor presiunii arteriale. 
Starea funcţională a celor două artere coronare ca”e hrănesc 
muşchiul inimii se modifică foarte mult. Creşte cantitatea de 
grăsime din jurul vaselor coronare, lumenul lor se îngustează, 
inima primind mai puţin sânge ceea ce duce la 
miocardoscleroza. 

Se produc modificări în circuitul influxului nervos specific al 
cordului, apar blocuri de ramură, extrasistole sau alte modificări 
de ritm cardiac, apar sufluri cardiace, iar puterea de contracție a 
inimii scade. Se produc frecvent crize de angină pectorală, stări 
de preinfarct. Şi infarcte miocardice. 

Cel mai mare număr de bătrâni, mor prin insuficienţă 
cardiacă. 

— Proceul de îmbătrânire normală a sistemului nervos. 

Sistemul nervos uman, dispun de circa 1011 (zece la puterea 
a unsprezecea) celule şi fiecare neuron dispune în medie de 


zece la puterea a patra contacte sinaptice. Fiecare neuron, are 
circa zece la puterea a opta molecule şi fiecare din aceste 
molecule se reînnoiesc de circa zece la puterea a patra în 
cursul. Unei vieţi. Procesul de îmbătrânire, duce la o acumulare 
de lipofuscină în neuron, o degradare a neurofibrilelor, se 
produc modificări în mitoeondrii” care îşi reduc numărul. 

La nivelul acidului dezoxiribonucleic şi acidului ribonucleic,. 
Apar legături alterate, cu dereglări în biosinteza proteică. 

Se produce o proliferare a țesutului conjunctiv dintre neuroni 
„a  nevrogliei. Vasele cerebrale suferă un proces de 
arterioscleroză,. Se produce o scădere a greutăţii creierului, 
care ajunge la 1/7din greutatea adultului. Apar instabilităţi în 
mers, baza de susţinere are tendinţa să se lărgească, mişcările 
de întoarcere se fac mai greu, apar mişcări involuntare ale 
mâinilor, tremuraţiuni şi mişcări co~ reice. 

Mirosul este diminuat, de asemenea şi vederea este 
diminuată „apar atrofii musculare la nivelul mâinilor, scade 
memoria şi apar modificări de orientare. În timp şi spaţiu, se 
observă o scădere a nivelului intelectual, o diminuare a atenţiei 
şi o lentoare în gândire. Apar stările depresive, instabilităţile 
emoţionale cu stări agresive „se accentuează egocentrismul. 

Toate aceste simptome pot duce la demente şenile. 

Îmbătrânirea* aparatului digestiv 

După vârsta de 50 de ani, musculatura pereţilor stomacului 
începe că se atrofieze, pereţii devin subţiri, corpul gastric devine 
aton, se alungeşte căzând uneori =până în pelvis, scade 
aciditatea gastrică. Deasemeni şi la nivelul intestinului se 
produce o evoluţie musculară, intestinul devine aton, creşte 
meterosimul abdominal şi scade  peristaltica, majoritatea 
băntrânilor suferind de confetipaţie, apar tulburări sfincteriene, 
cu pierdere involuntară a scaunului. Na jînibălrâuirea 
aparatului renalgjj 

Modificările sclerozei, apar şi la nivelul rinichilor, care îşi 
micşorează volumul cu 30—50% faţă de adult. Modificările apar 
at it la divelul glomerunului renal al tubilor renali şi în țesutul 
intereti- ţial. Apar micţiuni frecvente, mai ales nocturne cu 
incontinente de urină, scade capacitatea de concentraţie a 
rinichilor. În urină apar proteine şi elemente figurate ale 
sângelui (hematii şi leucoeite). 

La bărbaţi se întâlneşte frecvent adenomul de prostată, care 


provoacă micţiuni şi mai frecvente şi o greutate în actul 
micţiutrii. 

Modificări produse io sânge în cadrul bătrâneţii 

Odată cu vârsta, scade conţinutul hidric al organismului, se 
pierde atât apă extracelulară cât şi apa intracelulară. Scade 
concentraţia fosforului şi calciului, scad proteinele din sânge 
printr-o diminuare a sintezei lor la nivelul ficatului, scade aportul 
de glucoză spre ţesuturi, dar creşte lent şi progresiv 
concentraţia lipidelor şi colesterolului, care favorizează 
producerca aterosclerozei. Scade concentrația hemoglobinei, 
având loc o diminuare a hematozei pulmonare şi are loc 
deasemeni o diminuare a heniatopoezei la nivelul mădu- vei 
osoase. 

Modificări produse de îmbătrânire la nivelul glandelor 
endocrine 

La vârstnici, hipofiza se atrofiază, în special la bărbaţi, 
procesul de îmbătrânire se corelează cu o scădere a sensibilităţii 
hipota- lamice la semnalele periferice. Menopauza, s-ar explica 
prin lipsa inhibării, ciclice, programată genetic, a producţiei de 
gonadotrofine hipofizare. Are loc o scădere a funcţiei glandei 
tiroide care se manifestă prin aspectul uscat şi zbârcit al pielei, 
prin astenie, con st i- paţie, căderea dinţilor, scleroza vasculară 
şi hipoacuzie progresivă, în ultimele decade de vârstă se 
remarcă şi o scădere în volum şi greutate a glandelor 
suprarenale. Are loc o scădere continuă a producţiei de hormoni 
sexuali. Testiculul prezintă un proces. Continuu de fibroză. 
Celulele ce secretă testosteronul se atrofiază şi degenerează. 
Celulele ce secretă spermatozoizi, îşi rețin 50% din capacitate, 
până la adinei bătrâneţi. Ovarele la menopauză, suferă un 
proces intens de atrofiere, devin sclerochistice, cantitatea 
secreției de foliculină şi progesteron, scade până la dispariţie. 
Sânii îşi pierd din consistenţă, se produce o scleroză a vulvei, o 
scleroză a vaginului. Şi o atrofiere a uterului. 

Modificări produse prin îmbătrânire asupra organelor şi 

articulaţiilor 

Oasele corpului suferă un proces de osteoporoză, care apare 
imediat după menopauză la femeie iar la bărbat după 
andropauză dar ceva mai târziu. Osteoporoza, dă dureri osoase 
şi articulare, oar- sele îşi pierd rezistenţa şi elasticitatea, 
fiacturându-se uşor. La ni velul articulaţiilor, apare frecvent 


artroza, mai frecvent la bărbat înainte de 45 de ani şi apoi mai 
predominant la femei' după 55 de ani. Ea poale apare pe 
coloana vertebrală, cervicală, dorsală sau lombară. Adesea se 
produc şi modificări în discul intervertebral. La genunchi, 
însoţind artroza, poate apare şi lichid în articulaţie. 

După ce am trecut foarte pe scurt, toate modificările 
organismului uman, în procesul de îmbătrânire, se pune 
întrebarea firească: de ce îmbătrâneşte omul, de ce trebuie să 
moară atât de transfigurat faţă. De aspectul lui, din tinereţe? Ce 
factori intervin? La aceste întrebări s-au încercat foarte multe 
explicaţii, una ar fi aceea că copierea noastră, care se. Face în 
continuu schimbând în totalitate toate celulele corpului o dată la 
7 ani, nu se mai face exact, că ADX-ul nu se mai copiază identic, 
după fiecare replicare necesară diviziunii celulare. Dar ce factor 
intervine pentru a determina acest- proces? 

S-a dat şi o ipoteză, că organismul ar fi continuu intoxicat cu 
produşi toxici, rezultați din putrefacţia intestinală şi că aceşti 
produşi (fenol, scatol, îndoi) ar acţiona asupra celulelor ficatului, 
unde se face sinteza proteinelor, precum şi asupra măduwvii 
osoase unde fabrică globulele roşii şi globulele albe ale sângelui. 
De aici, a venit ideea anihilării florei de putrefacție din intestin, 
prin consumul regulat de iaurt, pe care îl recomandă 
Bogomoleţ... S-a insistat şi asupra rolului pe care îl au cele două 
glande de reproducere, ovarul şi testiculul, plecând de la 
constatarea că odată cu menopauza şi andropauza, începe un 
proces ireversibil al îmbătrânirii, cu pierde- reăwigoarei fizico şi 
a dorinţei de viaţă. Folosirea procainei (gerovi- tal, aslavital) 
preconizată de şcoala românească de geriatrie, pare a încetini 
în oarecare măsură procesul, prin acţiune directă asupra 
celulelor, probabil prin activarea unei enzime, numită adenil 
ciclază, dar în orice caz nu poate evita procesul de îmbătrânire. 

Explicaţia cea mai plauzibilă o dă ştiinţa spirituală. Aţi văzut 
că forţa viului, forţa vitală care întreţine viaţa, aceea care 
formează scheletul structural energetic, al organismului, este 
corpul eteric, sau corpul nostru vital. Mai întâi apare acest 
schelet energetic şi pe el se aşază corpul nostru fizic. 

Mi-am pus de multe ori următoarea întrebare: se ştie dacă 
printr-un accident sau printr-o intervenţie operatorie, se produce 
o lipsă de substanţă, să zicem de piele pe un loc oarecare al 
corpului, organismului îşi reface această piele, dar nu apare la 


locul respectiv altfel de ţesut, să zicem os sau muşchi, apare tot 
piele, sau într-o factură osoasă, organismul îşi creează căluş şi 
apoi os, dar tot. Os şi nu altfel de ţesut şi aşa mai departe. Cine 
are inteligenţa aceasta invizibilă să conducă aceste procese? 
Am amintit la capi-, toiul respectiv că într-o secundă organismul 
nostru, primeşte peste o sută de milioane de unități 
informaţionale, atât din mediul intern cât şi din cel extern, dar 
că acestea sunt decodificate, selectate fiecare după importanţa 
ei şi numai o mică parte devine conştientă. 

Aceasta înseamnă că cineva care efectuează un lucru, 
conştient, inteligent, trebui să aibă el la rându-i o inteligenţă, şi 
am spus atunci că acesta este subconştientul nostru. Pentru 
fiecare, stimul, acest organ răspunde corespunzător, acesta este 
spiritul nostru, el are informaţia cum se poate reacţiona în 
diverse situaţii, din diverse situaţii trăite în viaţa actuală sau din 
alte trăiri anterioare. Dar, el pentru a răspunde, are nevoie de 
materialul necesar lucrării respective, acest material, este 
corpul nostru de energie, corpul nostru vital, matricea necesară 
formării diverselor ţesuturi ale corpului. Atunci înseamnă că 
acesta devine deficitar, de ce devine el deficitar? El se 
împrospătează prin absorbţie din univers, prin anumite centre 
invizibile cu ochiul liber, dar vibizile prin vederea spirituală. Sunt 
cele şapte „roate”, „discuri” sau „rozetc” pe care le-am desoris. 
Aceasta înseamnă că ele devin insuficiente, pentru că energia 
cosmică este în permanenţă şi nu se epuizează niciodată. 
Aceasta este cauza procesului de îmbătrânire, pierderea 
treptată a forţei noastre vitale, a corpului de energie pe care îl 
numim corp vital. El nu se mai împrospătează, dar se consumă 
mereu pentru întreaga noastră activitate celulară. Aşa, se 
explică de ce o ţigară scurt ează durata vieţii cu 5 minute, ea 
alterează câmpul de energie nu numai la om chiar şi la o plantă 
care se află în preajma fumului de ţigară, care se ofileşte. Aşa 
se explică şi faptul că şi viaţa petrecută Ja ţară în aer curat, sau 
în staţiune de munte, cu posibilitatea de a se împrospăta mai 
uşor forţa noastră vitală, duce la o prelungire a duratei noastre 
de viaţă cu cel puţin 7 —10 ani. De altfel, la capitolul 
magnetism, am descris cum se poate reda vigoarea fizică şi 
uneori trata anumite boli, prin acest transfer de energie. 

MOARTEA 

MOARTEA ESTE FENOMENUL care a preocupat mintea 


omenească, de când omul a apărut pe pământ. Nici-un alt 
eveniment nu l-a pus mai adânc pe gânduri ca această 
nemişcare şi răceală a corpului omenesc, din momentul morții. 

Sălbaticul cel mai îndobitocit, are şi el un sentiment că s-a 
petrecut ceva extraordinar cu semenul lui. Acest sentiment s-a. 
Intărit şi prin observarea că toate fiinţele pe care le-a cynosetit, 
la o anumită vreme mor. Nimeni nu scapă morţii. Toţi suntem 
supuşi durerii, de a vedea pe cineva iubit din jurul nostru, 
plecând în lumea invizibilă ochilor noştri. Acest eveniment 
aşezat cu desăvârşită înţelepciune de Dumnezeu, a produs mii 
şi mii de secole asupra omului, atâtea griji, atâta frică şi atâtea 
superstiții, încât toată existenţa lor a stat sub teroarea zilei 
fatale, că mâine, poimâne sau într-o zi, va muri şi va dispare 
pentru totdeauna. Totul este o deşertăciune. Din pământ ai fost 
creat şi în pământ vei merge, aşa cum Spune Sfânta Scriptură, 
lără să iei cu tine nimic din ceea ce ai agonisit. Omenirea nu 
este lămurită ce se petrece dincolo de mormânt, această 
trecere diutr-o stare în alta este un element comun la tot ceea 
ce există în univers. In această lumină, viaţa omului capătă un 
alt înţeles, iar moartea din oribilă şi respingătoare, devine un 
element firesc, omul scapă de întunericul vieţii pământeşti şi 
trece într-o lume de lumină, dacă s-a străduit să respecte pe 
pământ legile divine. Este bine că omul să aibă cunoştinţe 
despe actul morţii, căei altfel, agonia va fi prelungită şi în plus 
spiritul lui ajuns în spaţiu multă vreme nu este lămurit, unde 
este, ce s-a întâmplat cu el, se zbate în neştiinţă şi abia târziu îşi 
dă seama că se află într-o lume formată din altfel de material şi 
în alte condiţii decât în viaţa părnifttească. Pentru materialişti, 
cei ce pretind că ştiut tot ce este de ştiut în lumea fizică, care 
nu văd în viaţa plantelor, a animalelor şi a omului decât 
fenomene fizice şi chimice, biologice şi mecanice, pare că viaţa 
omului este aceasta pe care o trăieşte pe pământ, totul s-a 
sfârşit cu tine, când ai ieşit din cadrul vieţii. Deci am putea 
spune că sunt oameni care nu mai cred în existenţa unei vieţi 
dincolo de moarte. 

O altă categorie înclină a crede în existenţa unei alte vieţi, dar 
nu îţi închipuie unde şi cum va fi; în fine, o a treia categorie, a 
celor iniţiaţi, care cunosc perfect evoluţia spiritului uman dupi 
moarte. Religia creştină, la început a ştiut să propovăduiască 
nemurirea sufletelor şi nenumăratele lui reîncarnări, dar cu 


timpul & pierdut orice cunoştinţă a lumii invizibile, mărginindu- 
se a susţine numai teoretic şi numai în legătură cu condiţia vieţii 
pe pământ, soarta spiritului nostru după moarte, ea nemaifiind 
în măsură şi dea o explicaţie, referitor la domeniul şi felul de 
viaţă al omului după moarte. Se mărgineşte să ne spună despre 
o viaţă plină de chinuri în iad, pentru cei ce s-au făcut culpabili 
în lumea pământească. Şi de viaţă fericită în Rai, pentru cei ce 
au ascultat de învăţămintele din Sfânta Scriptură. Altă dată, 
cunoştinţele cu ceea ce se întâmplă cu un om după moarte, 
erau cur oscute de preoţime şi le transmiteau oral urmaşilor şi 
discipolilor. Doctrina teozofică, spiritistă, este singura care ne 
mai dă astăzi ştiri despre rostul sufletului în lumea fizică şi a 
spaţiilor, de creaţiunile spiritului divin, de natură şi atributele 
fiinţei supreme. În general, aceste comunicări nu sunt crezute 
de cei ignoranţi, le neagă cu încăpăţinare, deşi se pretind 
savanţi, fără să studieze dacă spiritul divin a dat fiecăruia dintre 
noi judecată de a cerceta lucrurile şi faptele, ca să cunoască 
adevărul. Este la mintea celui mai simplu om, că dacă 
asemenea comunicări şi explicaţii de felul cum moare omul, 
cum se reîncarnează şi cum trăieşte în spaţiu, în stare de spirit 
liber, se potrivesc la mii şi mii de comunicări făcute unor 
persoane străine unele de altele, prin ajutorai a diferiţi mediumi 
şi în ţări depărtate unele de altele şi în diferite timpuri - este 
nepermis să nu-i dai crezare. 

Cunoscând aceste taine, moartea ne apare ca un incident, o 
simplă formă de trecere dintr-o stare în altă stare. 

Moartea fizică nu schimbă natura omului din ceea ce a văzut, 
citit şi auzit în diferitele lui vieţi pământeşti. După moarte în 
lumea spaţială, el nu este nici mai mult nici mai puţin, decât 
gradul lui evolutiv din punct de vedere spiritual. Gradul evolutiv 
din lumea spiritelor nu corespunde cu funcţia pe care un oma 
avut-o în lumea fizică. Se poate ca un simplu cioban, cum a fost 
Petrache Lupu de la Maglavit, care a fost un medium auditiv în 
Inmea fizică, sau un biet plugar neştiutor de carte, dar admirabil 
ca moralitate, după moarte să fie de o vibraţiune superioară în 
lumea eterică unui profesor universitar sau unui preşedinte de 
ţară. Valoarea unui spirit nu se măsoară "după rangul lui social 
pământesc, după cunoştinţele din lumea fizică ci după vechimea 
spiritului lui, după gradul lui de evoluţie morală şi intelectuală. 

Moartea fiind un lucru natural, manifestările de a boci, zile, 


luni sau ani după plecarea în lumea spiritelor a unui părinte, soţ 
sau frate nu sunt indicate, căci durerea produce unde eterice, 
care străbat spaţiile din jurul pământului. Ele merg”şi se 
adresează ce" lui plecat şi produc asupra lui o mare suferinţă. 
De multe ori strigătele de durere în pragul morţii, al celor din 
cameră, fac ca spiritul să nu se poată desprinde uşor de corpul 
lui fizic, în popor uneori se spune: „l-a întos de la moarte”. 
Aceasta, pentru un scurt, timp, dar provoacă spiritului o foarte 
mare suferinţă. 

Spiritele din lumea astrală ne vizitează, ne fac cunoscută 
prezenţa lor, prin mici semne: trosnituri de obiecte, ciocănituri 
în oglindă sau- geam, spargerea de la sine a unor obiecte, sau o 
străfulgerare dacă în cameră este întuneric. Dar orice comnicare 
pe care ne-o fac spiritele, trebuie aprobată de spirite superioare 
lor. În Bucureşti, înainte de război, î. Şi ducea viaţa lui liniştită 
un om, care era un medium auditiv. Pe când era la şcoala 
comercială avusese un coleg cu care s-a înţeles foarte bine, fiind 
buni prieteni. Acest coleg a murit de tânăr. Intr-o seară, aude 
glasul colegului său mort, oare îl avertizează că va avea o mare 
nemulţumire de acolo de unde nu se aşteaptă. La puţin timp a 
primit o citaţie, prin care fratele lui îl acţiona în judecată, 
pretinzând că ar fi primit o sumă de bani de la marna lor care 
tocmai murise. Fără probe fratele a pierdut, procesul. 
Comunicarea care i-a făcut-o colegul mort, o făcuse fără 
aprobarea spiritelor lui superioare. Pentru aceasta a fost 
condamnat la o nouă reîncarnare. 

După aproape un an, omul aude din nou glasul prietenului 
său, caro îi spune că „m spaţiu orice greşeală se plăteşte, eu te- 
am avertizat că vei avea un necaz fără să am încuviințarea 
superiorilor mei şi pentru această faptă am fost pedepsit să mă 
nasc în sânul unei măicuţe aici în Bucureşti, după naşterea 
trupşorului meu, am mai trăit câteva luni şi am plecat, lăsând 
lacrimi şi durere pe sărmana mea mamă. Acum sunt iar spirit 
liber, şi voi mai venija tine dar nu îţi voi mai spune nimic fără 
ştirea celor mari” (relatare redată din cartea „Taina cerului şi a 
pământului” de Scarlat Deme- trescu). 

ACTUL MORŢII 

Senzaţiile c-arc preced şi urmează morţii, sunt variate de la 
om la om, şi depind de înălţimea morală a spiritului care 
părăseşte pământul. 


În general separarea spiritului de corp se face gradat, încetul 
cu încetul. Cu cât legătura fluidică dintre corp şi suflet este mai 
mare,. Cu atât agonia va fi mai lungă. În momentul morţii te-ate 
evenimentele din viaţa lui îi sunt amintite. Această retrăire a 
vieţii pământeşti, se face fulgerător, după care spiritul este 
cuprins de întuneric. Acum spiritul, cu toate învelişurile sale de 
corp astral, solar şi cosmic, se strecoară afară prin creştetul 
capului, ieşind că an fum de ţigară, sub forma uuei ceţe alburii, 
ce se înalţă spre tavanfil camerei. 

Clarvăzătoarea Eglen (iarett din New York, vedea spirale de 
energie părăsind cadavrele, trei zile după decesul lor. Aceste 
curbe de energie, erau asemănătoare c u traseul, înregistrat la 
acelaşi aparat în momentul când Nely Mihailova deplasa de la 
distanţă obiectele. 

Seghiev reuşeşte să descopere la oarecare distanţă de mort, 
circa 4 metri de mort, câmpuri de forţă electromagnetică. Dr. 
Dou- gali, cântărind omul muribund înainte şi după exitus, 
constată că greutatea lui scade brusc, cu o valoare şi 
învelişurilor sale astrale. 

La spiritele inferioare degajarea sufletului de corp se face 
prin gură, odată cu ultimul suspin. Când tot perispiritul a ieşit 
afară din corp, această masă fluidică, se adună şi îşi ia forma de 
om identică cu acela care moare, apoi cordonul de legătură se 
rupe de dublul vital, şi spiritul pleacă spre regiunile eterate ale 
spaţiilor, trecând prin tavan şi perete ca şi când nu ar exista. 
Până nu s-a rupt acest cordon fluicuc de corpul vital, omul care 
este în agonie, spune că vede în juiul lui, în camera lui, câteva 
fluide în care recunoaşte pe mama, tata, vreun frate sau 
prieten care au murit mai înainte, uneori are loc o conversaţie 
eu aceştia, cei de faţă se uită, dar nu văd nimic. 

Aceste fiinţe invizibile, au venit din iubirea ce o poartă 
celui ce moare, să-l ajute la destrupare şi apoi să-l 
petreacă în noua lui călătorie. Unul din ei este călăuza lui 
în noua viaţă pe care o va avea. 

In momentul morţii, cei de faţă sunt cuprinşi de fiori de 
jale, încep să plângă, să se jelească, manifestări care nu 
Gânt bune pentru spirit deoarece, acestea pot duce chiar 
la rechemarea lui în trup pentru câteva momente şi apoi să 
fie nevoie de mari sforţări să efectueze destruparea. De acea 
este bine să, facem tăcere abbolută în jurul omului care moare. 


Dar ce se intiraplă cu omul care se sinucide? În acest act 
nesocotit, nu se dă posibilitate spiritului de a se purifica, în noua 
lui rincarnare, a încălcat legea divină a nedistru- gerii. Pentru 
acest fapt, va suferi şi mai groaznic în vieţile lui carnale viitoare. 

Spiritul omului ce şi-a distrus corpul, instrumentul orânduit d» 
spiritul divin, va rămâne pe lângă cadavrul său, până în ziua 
când avea să-l părăsească în mod firesc conform destinului său, 
în tot acest timp el va repeta actul sinuciderii provocându-şi o 
suferinţă cumplită. 

Din relatările spiritului stintului Mina, rezultă că în momentul 
morţii, sosesc trei mesageri destrupători. Cel mai mic îu grad, 
are rolul de a demagnetiza şi a deelcctriza corpul, de a nu mai 
avea puterea de atracţie asupra sufletului, al doilea taie toate 
firicelele fluidice ce sunt animate de celulele corpului fizic, al 
treilea absoarbe ca un magnet spiritul, toate particulele eterice 
ce formează perispi- ritul acestuia, în acelaşi timp, uu spirit 
foarte evoluat lucrează asupra sein teii din spirit, (a Eu-lui) 
pentru ca acesta să părăsească primul corpul. După ce spiritul s- 
a desprins de corp şi a devenit liber- fiind dezbrăcat şi de 
hainele lui planetare, nemaiputând sta în preajma pământului 
fără acest înveliş, îmbracă o nouă haină cu care se prezintă în 
faţa spiritelor superioare. 

Haina lui planetară, fiind folosită de alte spirite ajunse la acel 
grad de dezvoltare, adică la stadiul planetar, pentru o nouă 
reîncarnare. Tot ce v-am relatat până aici despre actul morţii, 
sunt comunicate oamenilor pământeni de spiritele morţilor, prin 
îne- diumi, în şedinţele de spiritism. lată o relatare a unui soldat, 
care a murit de tifos exactematic, în timpul războiului dintre 
Nord şi Sud, în S.U.A. 

Fiind întrebat ce impresie a avut când a intrat în lumea 
spiritelor el a răspuns: 

— Mi-a părut că şi cum mă deşteptam dintr-un somn, nu mă 
mai simţeam bolnav, lucru de care mă miram grozav, aveam o 
vagă bănuială că s-a întâmplat cu mine ceva ciudat, dar nu 
puteam să-mi dau seama ce anume, vedeam corpul meu întins 
pe pat şi ziceam: ce ciudat fenomen! Privii în jurul meu şi 
mirarea îmi fu şi mai mare când văzui trei din camarazii mei 
ucişi în tranşeele din faţa Wickburgului, pe care îi îngropasem 
eu. 

— Ce senzaţii ai mai avut tu apoi? 


— Am simţit întocmai ca şi când te cuprinde somnul şi când 
gând urile se pierd încetul, cu încetul, mi-am adus aminte de 
toate evenimentele vieţii mele, de tot ce am văzut şi auzit, de 
tot ce am făcut, spus şi gândit. 

— Povesteşte primele tale impresii de când ai sosit în lumea 
spiritelor. 

— Yâ spun că bunii mei soldaţi nu m-au părăsit în momentul 
dezîncarnării mele, până în momentul când mi-am făcut intrarea 
în lumea spiritelor, mi se părea că umblu pe pământ şi deodată 
văzui o femeie bătrână care mi se adresă: Jim, iată-te, ai venit la 
noi? O privii cu atenţie şi strigai: O, mamă, tu eşti? Eu sunt 
dragul meu Jim, vino cu mine, şi atunci mă conduse în casa ei. 

— Locuinţele de care îmi vorbeşti au aspectul unei case? 

— Desigur în lumea spiritelor, cu puterea gândului poţi să 
crezi orice doreşti (relatare din cartea „Startling în Modera 
Spiritualism” de E. Wolfe). 

lată un alt exemplu extras din lucrarea intitulată „The Mor- 
row of Death by Amicus”, în care spiritul preotului N. A. Stock- 
well, comunică prin mediumul numit Ernest H. Pekam 
următoarele idoi, referitoare la actul morţii lui: „Când mă 
găseam în lumea pământească nu mi-am făcut nicio idee de 
existenţa omului dincolo de mormânt. În timpul meu nu se 
cunoştea posibilitatea comunicării cu spiritele morţilor. În lumea 
spiritelor, mă văzui privit şi ajutat de pesoane pe care le-am 
cunoscut pe pământ şi care muriseră înaintea mea. Cea mai 
mare bucurie a mea am avut-o când am în- tâlnit-o pe scumpa 
mea  tovarăşă. Primii paşi în lumea cerească au fost 
supravegheați de ghidul meu. Procesul morţii fizice ca şi cel al 
renaşterii în lumea spiritelor este interesant. După moarte, se 
trece într-o nouă existenţă duhul la început nu-şi dă searaa că a 
murit. 

Toate spiritele când ies din criza morţii, sunt primite de 
conducători experimentați. Ei vor intra în existenţă, aşa după 
cum cer condiţiile lor morale, intelectuale şi spirituale. Mediul 
care îi va primi, va fi determinat de gradul lor de spiritualitate. 
Nu poţi să t «duci în alt loc, gravităm pe un plan spiritual, 
corespunzător meritelor noastre. V 

Omul merge după moartea sa, în locul pe care el şi l-a 
preparat prin traiul său de pe pământ. Lumea noastră, este a 
gândului, tot ceea ce se vede aici, tot ceea ce este utilizat aici, 


este creaţiunea gândirii. 

Chiar corpul nostru spiritual este o creaţiune a jindului. Noi 
suntem fiinţe construite din gândire, existând într-o iunie creată 
prin gândire”. Aceste  învăţăminte, constituie unul din 
numeroasele taine, pe care Isus Cristos, fiul lui Dumnezeu, nu 
le-a dezvăluit generaţiei Lui, pentru că aceasta nu era coaptă 
pentru a le înţelege. Se pune întrebarea de unde ştim noi că 
cele relatate de spiritul morţilor sunt lucruri reale? Răspunsul 
vine din faptul, că de multe ori, informaţiile pe care ni le dă 
spiritul în şedinţele de spiritism despre fapte din lumea 
pământească, necunoscute de mediumi sau de asistenţi, 
verificate ulterior se dovedesc a fi exacte. lată un exemplu: un 
mare artist de cinema pe numele de Rudolf. Valentino, era ţi un 
bun medium scriitor şi văzător. În timpul unui turneu în America, 
a, avut de suferit o intervenţie chirurgicală la New York, în urma 
căreia, a murit. Soţia sa care locuia în Franţa, în apropiere de 
Nişa „după decedarea soţului a făcut o şedinţă de spiritism cu 
mediumul american G. Benjamin Wener, care pe vremuri a fost 
utilizat şi de teosoafa H. P. Blavatski. În timpul şedinţei de 
spiritism s-a manifestat spiritul unei bune prietene a familiei; 
care murise, cu numele jenny, care comunică, că a stat tot 
timpul la capătul muribundului Valentino, descriind transportul, 
operaţia şi înmormântarea lui. După o săptămână, soţia lui 
Valentino, care nu fusese la New York în momentul morţii soţului 
său, primeşte o scrisoare de la o soră a ei, care a fost tot timpul 
lângă Valentino, şi în care îi scrie printre altele că Valentino în 
ultimele moment ale vieţii, spunea că vede şi se întreţine cu 
fosta doamnă Jenny, însuşi spiritul lui Valentino care a venit într- 
o altă şedinţă a confirmat că a fost asistat în ultimele moment 
ale vieţii pământeşti, de către spiritul lui Jenny. Cunoaştem 
deasemeni comunicarea dintre B. P. Haşdeu şi spiritul fiicei sale 
lulia Haşdeu, însăşi construcţia castelului de la Câmpina, s-a 
făcut sub îndrumările spiritului său. 

Concluzii 

Sunt zeci de ani de când se fac tot felul de observaţii, se 
experimentează şi se adună materiale. Astăzi cantitatea faptelor 
spiritiste, este aşa de mare încât numai cel ce închide ochii nu 
vrea să le vadă. 

Se poate constata că sunt faze fundamentale, care indiferent 
de gradul evolutiv al decedaţilor, se reproduc în mod constant şi 


sunt apoi fenomene secundare care se produc sau nu după 
înălţimea spirituală a celui care a murit. Ca puncte 
fundamentale sunt: sufletul nu crede la început că a murit, se 
vede un om ca şi mai înainte, îşi aduce aminte de toată 
activitatea lui din lumea pământească, că a fost primit de rude 
şi prieteni, că a căzut într-un somn, că lumea în care a ajuna 
este frumoasă sau întunecată după faptele din viaţa 
pământească, că lumea spirituală este reală şi analoagă, ca 
aspect cu cea pământească, că spiritele comunică prin gândire, 
care este limbajul spiritual, că. Gândirea este forţa creatoare de 
lucruri şi aspecte, că spiritele străbat spaţiul cu gândul, în sur 
şi în jos, împrejurul pământului, că potrivit condiţiilor lor morale, 
spiritele gravitează automat, către nivelul spiritual 
corespunzător. Aceste aspecte sunt descrise şi de unele- 
persoane care, fiind în moarte clinică, după ce-şi revin la starea 
normală a conştientului, povetese fenomenul desprinderii 
spiritului de corpul fizic, detaşându-se şi privind de pe tavanul 
camerei unde se află, tot ce se întâmplă cu corpul lor. Ei descriu 
ce manevre s-au efectuat şi cine anume le-a făcut. Toate 
acestea el nu le poate vedea decât cu vederea spirituală şi. Cu 
auzul spiritual. 

Spiritul nu părăseşte dintr-o dată corpul său fizic, în primele 
zile el stă alături de cadavrul său, cu care ocazie asistă la. 
Înmor- mântarea lui. După 42 de zile, spiritul se înalţă spre 
lumea astrală este ceea ce religia creştină sărbătoreşte la 
înălţarea Domnului. După ce au ajuns în lumea spiritelor, 
spiritele incrioare sunt judecate de un grup de spirite evoluate şi 
sunt retrimise pentru o nouă viaţă, care va fi în raport cu 
meritele sale din lumea pământească. T) acă spiritul este 
evoluat şi poate singur să-şi dea seama de greşelile şi meritele 
lui, el singur după un număr de luni sau ani, alcătuieşte planul 
unei noi vieţi pământeşti. Această hotărâre a lui esto apoi 
judecată de un spirit superior, care aprobă sau nu, reîncarnarea 
într-o altă viaţă. A treia formă de judecată, este după un ciclu de 
26.000 de ani de existenţă, în atmosferă spirituală a unei 
planete, pe care o va face spiritul solar, care să cobare în 
atmosfera fluidică a planetei noastre însoţit de juriul său solar, 
alcătuit din duhuri angelice solare. Cu alte cuvinte, omul trăieşte 
prin trei judecăţi, cele din timpul unei încarnări, cea după fiecare 
reîncarnare şi cea de la sfârşitul şcolii spirituale planetare. 


Până la 7 ani, duhurile inferioare coboară mereu la suprafaţa 
pământului şi îşi privesc prin pământul de deasupra 
mormântului, cadavrul său. lată legătura între faptul că nu este 
voie să se deshumeze morţi, timp de 7 ani, aceasta pentru că 
între spirit şi coi pul său carnal, mai persistă un timp o atracţie 
magnetică. 5 

După, ce spiritul a părăsit corpul fizic, la început mai st. A pe 
lângă cadavrul său şi numai după 42 de zile pleacă în lumea 
astrală. La început cade într-un somn adine, care ţine la unele 
duhuri câteva zile, câteva luni sau chiar câţiva ani, acest somn 
fiind necesar pentru a-şi reface forţele pierdute în efortul 
desprinderii de corpul lor fizic. Unele spirite BÂnt înconjurate de 
alte spirite cunoscute şi îl fac să înţeleagă noul lui mod de viaţă. 
Altele nu pot să realizeze ec s-a întâmplat cu el nevăzând pe 
nimeni în jur. In această situaţie, legătura cu corpul vital nu s-a 
rupt complet, ele simt nevoia să coboare pe faţa pământului şi 
pe firul legăturilor eterice revine acasă, unde îşi vede pe cei 
lăsaţi, el se crede încă viu printre oamenii de pe pă- mâut, el se 
adresează chiar acestora dar nu este auzit, căci vocea, lui nu 
mai este sonoră, este o voce spirituală. Vrea să aşeze unele 
lucruri prin casă, dar vede că mâna lui trece prin aceste obiecte. 
Toate acestea sunt realităţi eterice, constituite cu puterea 
gândului lui şi din materialul eteric care umple universul. În 
lumea astrală spiritele nu se găsesc într-un anumit loc din 
spaţiile universului, ci se găsesc în jurul pământului pe diferite 
zone, de vibrații diferite, după vechimea şi meritul lor. Cu cât 
spiritul este mai puţin dezvoltat, cu atât se vor afla imediat în 
apropierea pământului, în zona cea. Mai inferioară, cu eterul cel 
mai grosolan din jurul pământului. Ei vor simţi sete, foame, şi 
alte dorinţe, dar cum nu mai au corp fizic nu şi le pot îndeplini şi 
vor suferi foarte mult. Ele vor cobori pe suprafaţa pământului şi 
vor sugestiona oameni, simțind satisfacţie în săvârşirea unor 
fapte rele ale acestora.. Aceste spirite inferioare, reprezintă 
ceea ce biserica spune diavol sau satana. În această zonă 
inferioară îşi duc viaţa şi spiritele animalelor. 

Orice amintire sau orice discuţie despre un mort, provoacă 
vibrații fluidului din jurul său, se propagă în spaţiu şi va ajunge 
la DUHUL ACESTUIA. Morţii noştri ştiu tot ce se vorbeşte despre 
ei şi chiar ceea ce se gândeşte despre ei, de multe ori ei 
coboară şi văd pe aceştia dar ei nu pot fi văzuţi, uneori prezenţa 


lor provoacă o senzaţie de frig sau de cald, pe care o simţin în 
special în partea dreaptă a corpului. Când au mai mult corp 
vital, cu care vor con- Tieţui mai mult, spiritele pot sărşi 
condenseze fluidul, şi să-şi realizeze un deget aproape 
materializat şi cu el să producă ciocănituri în camera unde sunt 
lăsaţi pe pământ, ciocănituri în mobilă, în geam, în oglindă, să 
spargă un geam, un pahar, un bec, să trântească jos an obiect, 
în această situaţie în cameră se simte un curent, o mişcare de 
aer. Se”citează cazuri când flacăra a pâlpâit 'ântre' asistenţi, ori 
un punct luminos s-a arătat fulgerător. Cu ocazia parastasurilor, 
preotul pomenind numele lui, el ia cunoştinţă şi ca fulgerul 
coboară în biserică. Prin rugăciunile celor de jos, el se poate 
desprinde mai repede de aceste legături ale sale cu corpul vital 
pe care le mai are şi se poate ridica mai sus pe o altă zonă, un 
alt plan spiritual. 

In spaţiul astral spiritele stau pe diferite planuri sau zone 
conform vibraţiunilor fluidelor lor. Spiritul inferior nu vede 
niciodată pe cel superior căci nu poate pătrunde în zone 
superioare. Keâncar- narea spiritelor inferioare este hotărâtă de 
spiritele superioare pe care ele nu le văd. Numai spiritele 
superioare de pe ultima pături a existenţei spaţiale sunt 
instruite cum să alcătuiască un trup de om, acest lucru am mai 
spus, că se poate realiza în şedinţele de spiritism cu 
materializări şi dematerializări de persoane. Cum duhurile 
creatoare sunt rare se înţelege că şi oameni cu caracter de 
mediumi, de materializări, sunt foarte rari. 

Din punct de vedere spiritual, orice planetă are în junii său 
trei zone, trei planuri în care se găsesc spiritele noastre. 

Toate se găsesc în fluidul comun, o materie eterică formată 
din eterul primordial, din care se hrănesc, deci toate corpurile 
cereşti înoată într-un ocean de materie fluidică. Fiecare corp 
ceresc atrage în jurului acest fluid, datorită magnetismului pe 
care îl posedă, acţiune pe care o mai numim gravitate. 

Cele trei zone în care se găsesc spiritele noastre, sunt: roşie 
cea mai inferioară, cea mai aproape de pământ, urmează zona 
albastră care este la mijloc şi zona albă cu spiritele cele mai 
evoluate. La spiritele roşii, va predomina fluidul voinţei, la cele 
albastre fluidul memoriei iar la cele albe fluidul inteligenţei. În 
spaţiul sideral materia primă este formată din mici particule de 
voinţă, memorie şi inteligenţă. 


Spiritele între ele, se văd şi ae aud, prin interceptarea ideilor 
oare prezintă fiinţe vii, sunt forţe electrice. Noţiunea, de plan, nu 
are nimic comun cu noţiunea de spaţiu. Există planuri şi 
subplanuri precum şi supraplanuri, fiecare dintre acestea îşi au 
însuşirile şi fenomenele sale deosebite, dar totuşi sunt 
guvernate de aceleaşi legi comune şi generale. 

Dimensiunile planului astral, alcătuiesc dimensiunile timpului, 
deoarece vibraţiile pot fi detectate prin măsurarea vitezei 
mişcării, care poate fi determinată numai prin caracteristicile 
timpului, cu cât gradul de vibraţie este mai mare, cu atât mai 
mare este şi viteza manifestată de vibrații. 

Sufletului îi este imposibil să treacă pe un plan mai înalt, care 
nu corespunde dezvoltării lui, deoarece legea vibraţiei nu 
permite acest lucru, dar fiecare spirit poate călători în planuri 
inferioare, în planul astral nu există nici-o formă de materie în 
afară de aceea a gândurilor şi a ideilor, fiecare suflet îşi aduce 
cu sine mediul din propria imaginaţie. 

Sufletele care au aceleaşi gânduri şi aceleaşi idei, locuiesc în 
acelaşi subplan. Ele îşi vor aduce cu ele acelaşi mediu spiritual. 

Odată cu actul morţii, spiritul se desprinde de corpul fizic şi 
împreună cu corpul eteric, evoluează în lumea spiritelor. 

Aşa, cum am mai descris, spiritul este format diutr-e formă de 
energie ce are la baza elemente subatomice, probabil neutrino. 
Aceste elemente, îşi au o structurare deosebită, ele fiind 
înzestrate cu capacitatea de avea memorie, inteligenţă şi 
voinţă. Această formă de energic ce intră în componenţa 
corpului astral, este înalt vibratorie având o viteză de zece la 
puterea a zecea, până la douăzeci la puterea douăzeci mai mare 
decât viteza luminii, aşa cum a putut constata W. T. Tiller. 

După unii cercetători, elementele subatomice ce intră în 
alcătuirea spiritului şi pe care îi numesc tahioni, se pot deplasa 
atât înainte în timp, cât şi înapoi, ele sunt aceleaşi ce dau 
vederea spirituală şi auzul spiritual, deci imaginea spiritulă şi 
vocea spirituală. 

Friederidh Jurgenson în Suedia şi Konstantin Raudive în 
Germania, au putut înregistra pe benzi magnetice, vocile unor 
persoane decedate. Aceleaşi rezultate le-a obţinut în America, 
Attila von Sza- lay şi Raymond Bayless. S-a putut dovedi că 
greutatea spiritului eate în jur de 20 g greutate cu care 
muribundul scade brusc, în momentul morţii, fapt evidenţiat de 


Dr. Dougall. 

Dr. Baraduc fotografiind pe fiul său Andre în momentul morţii, 
developând clişeele a constatat prezenţa unor vârtejuri 
deasupra capului cadavrului. Acelaşi autor fotografiind şi soţia 
lui în momentul morţii sale, a observat prezenţa unor formaţiuni 
globulare luminoase, plutind deasupra capului muribundei. 

In timpul ce se desfăşoară actul morţii, toate fluidele eterice 
ale corpului, se desfac de acesta şi pleacă în lumea astrală, este 
o nouă naştere, o naştere spirituală. Aşa cum în viaţa 
pământească este nevoie de o moaşă care să asiste pe noul 
născut şi care trebuie să, taie legătura cu placenta şi prin ea cu 
corpul mamei, legând şi tăind cordonul ombilical tot astfel şi la 
naşterea spirituală este nevoie de un spirit moaşă, care să 
supravegheze desprinderea’ spiritului împreună cu toate 
învelişurile fluidice ce formează perispiritul. 

Acest spirit moaşă, trebuie Bă taie legătura cordonului 
ombilical ce face legătura dintre corpul fizic şi corpul eteric. 

In acomodarea spiritului la noua lui viaţă astrală, acesta este 
ajutat de spiritele rudelor decedate. În şedinţele de spiritism, 
când se aduc, spiritele morţilor, toate comunică unele aspecte 
fundamentale ale trecerii lor în lumea astrală. Astfel după 
moarte, spiritul nu-şi dă seama că corpul său fizic a murit, el îşi 
vede înfăţişat corpul ca şi mai înainte această pentru o perioadă 
de timp. 

După această primă fază, urmează o etapă, când spiritul îşi 
vede imaginile întregii sale vieţi pământ eşti. În mod regresiv, 
din momentul morţii şi până la. Naştere. Toate suferinţele pe 
care le-a provocat, altora, le trăieşte el. După această fază intră 
într-un fomr. Care poate dura foarte puţin sau chiar ani de zile. 

Existenţa în noua sa viaţă, este întunecoasă sau luminoasă în 
raport cu faptele din viaţa eterestră. Comunicarea dintre spirite 
se face prin gânduri, gândirea este forţa, ce creează lucrări şi 
aspecte. Spiritele Be văd ca având un corp eteriform. 

Imediat după moarte, spiritul este luat de ghidul Său şi dus în 
faţa a trei şefi ai grupului său care examinându-l dau o holărire 
provizorie, pentru locul unde trebuie să locuiască la început. 

Jacques Monod, au semnat un manifest care se împotrivea 
terapiilor intensive abuzive. Ei cereau să se uşureze suferinţa 
bolnavilor incurabili chiar dacă prin aceasta se scurtează 
existenţa lor, deasemeni să nu se menţină în viaţă un bonlav 


împotriva voinţei sale şi dincontră dacă el cere, să fie ajutat să 
moară mai repede. S-a ajuns la formarea unor asociaţii pentru 
dreptul de a muri cu demnitate, care prevede să se folosească 
remedii capabile să uşureze durerile chiar dacă acestea ar 
scurta. Viaţa, să se abţină de la orice încăpățânare terapeutică 
iar, ca ultimă soluţie, cei ce au făcut cerere expresă de a muri 
de o moarte bilndă, să poată fi ajiaaţi în acest Beop. Acesta este 
un testament biologic la al cărui ultim punct acela al Eutanasiei, 
este greu de luat o hotărâre. 

Eutanasia, adică uşurarea morţii, poate fi pasivă atunci când 
i se refuză tratamentul muribundului în mod voluntar, sau activă 
atunci când i se administrează acestuia medicamente care îi 
grăbesc moartea. Pentru un medic, Eutanasia activă este o 
problemă foarte greu de rezolvat. Aşa-zisul respect al vieţii, este 
uneori iluzoriu, căci cum altfel să interpretezi milioanele de 
oameni pe care îi omori în plină tinereţe trimeţându-i în 
războaie, Bau sutele de milioane de avorturi, unde este de fapt 
respectul pentru viaţă. 

Ult ima clipă a vieţii este cel mai greu de sesizat, nu toate 
organele mor în acelaşi timp. Din. Punct de vedere spiritual 
exişti trei cadavre: cadavrul fizic, cadavrul eteric şi astral. Când 
ae depune, ultimul cadavru, cel astral rămâne numai Eul, sau 
scânteia divină, care va îmbrăca o nouă reîncarnare. Până la 
depunerea ultimului cadavru, după moarte spiritul îmbrăcat cu 
peri spiritul său va retrăi toate momentele vieţii sale pământeşti 
în mod regresiv până la naşterea sa, este focul purificator prin 
care va trece, suferind toate suferinţele provocate altora. După 
purificare Eul trăieşte o stare de conştientă. Cu totul uouă, iar 
când Eul vine la reîncarnare el îşi creează un nou corp astral, 
eteric şi fizic. Omul coboară mereu la reîncarnare, când rodiul 
pe care l-a însuşit într-o viaţă fizică s-a, copt, în lumea spiritului. 

La reîncarnare exact în momentul când s-a conceput viitorul 
embrion, în acelaşi moment, un spirit din lumea astrală, cel ce 
vine la reîncarnare, coboară şi înconjoară corpul mamei că un 
voal, numai corpul nu şi capul. El este împrejurul corpului 
mamei, dar nu vine în atingere cu acesta, apropiindu-se mai 
mult în regiune» ombilicului, acesta este spiritul ce urmează mai 
târziu să se încorporeze, luând la partea superioară forma unui 
con. El acţionează în permanenţă asupra corpului care se 
dezvoltă în interior, acest spirit din afară va determina sexul 


copilului, execut înd ordinul dat de spiritul angelic. În timpul 
naşterii, spiritul din exterior al noului născut se îndepărtează de 
mamă, până la o distanţă de 2—3 m. Acesta se situează spre 
răsărit şi de acolo trimite o rază de fluide spre micul prunc. Din 
această cauză este boligatoriu ca moaşa care asista copilul la 
naştere şi alte lucruri şi persoane de faţă, să nu se interpună 
între raza ce vine din răsărit şi noul născut. Când copilul s-a 
născut, spiritul se strânge ca un fir, venind fulgerător pe raza de 
legătură cu «răsăritul, lovind puternic creştetul copiului după 
care se întinde ţi închide copilul, luând tot forma de con. Spiritul 
rămâne în afara corpului copilului până la vârsta de 7 ani, la 
această dată, spiritul ae încorporează în interiorul corpului, 
localizândii-se probabil în subconştient, el se încorporează în 
timpul somnului. 

Tot ce există pe pământ, este destinat pieirii, indivizi, specii, 
ansamblul regnului vegetal şi animal. 

Chiar şi pentru astro-fizicieni sfârşitul vieţii este prevăzut 
atunci când soarele se va stinge după epuizarea rezervelor de 
hidrogen. După moarte,. Incetează anabolismul care se opune 
entropiei, dar continuă catabolismul, încep o serie de degradări, 
proteolitice, determinate de enzime dintre care unele se găsesc 
în organism (pto- mâine, proteaze, fibrinolizina etc.) iar altele 
provin din oxterior. La fiecare generaţie numărul de morţi creşte 
geometric, într-un secol mor aproximativ 5 miliarde de oameni. 
Moartea este indispensabilă eternei tinereţi a vieţii şi a evoluţiei 
sale. 

Cimitirele militare, cu alinierea lor de cruci identice, exprimă 
cel: nai bine egalitatea noastră în faţa morţii. Fenomenul morţii 
comportă trei etape: agonia - momentul de ireversibilitate şi 
etapa de după moarte. Cele trei siptome principale pe care le 
simte omul care moare sunt: o senzaţie fizică de apăsare, ca şi 
când pământul se scufundă în apă, o senzaţie de frig ca şi când 
corpul ar fi aruncat într-o apă, senzaţie care se transformă 
treptat în fierbinţeală apa acufundindu-se în foc şi senzaţia de 
explozie a atomilor corpului aşa cum numesc tibetanii „focul 
scufundându-se în aer”. Fiecăreia din accate trei simptome îi 
este caracteristică o schimbare exterioară vizibilă a corpului, 
pierderea controlului muşchilor faciali, pierderea auzului, 
pierderea vederii, iar respiraţia devine spasmodică înainte de 
pierderea cunoştiinţei. In timpul actului morţii, corpul vital se 


poate scurge prin cinci ieşiri, dar preferabil este ca el să iasă 
prin creştetul capului. Din acest motiv nu este voie să se atingă 
muribundul în această regiune, pentru a nu pune obstacol în 
cale părăsirii corpului vital. A doua regiune preferabilă prin care 
să plece corpul vital, o reprezintă aceea situată imediat 
deasupra ombilicului. În fenomenul morţii a intervenit cu 
ultimele cuceriri medicale, apariţia reanimării, aici însă intervine 
un factor pentru care este greu să luăm o lioţărâre. Este oare 
nevoie să menţinem în viaţă cu orico preţ uneori cu eforturi 
materiale imense, orice bonlav care este oricum supus pieirii’? 
Cu alte cuvinte până unde se întinde reanimarea în faţa unor 
bonlavi care sunt incurabili, numai cu dorinţa de ai mai menţine 
în viaţă câteva zile, săptămâni sau luni chiar dacă aceştia sunt 
irecuperabili şi de cele mai multe ori aflaţi într-o stare de 
obnubilare, adică fără cunoştiinţă? La ce este bun aă prelungim 
viaţa unui bătrân ramolit şi senil cu escare infectate 
nevindecabile, oare în virtutea apărării vieţii nu se atentează la 
respectul faţă de persoană? In faţa unui bonlav ce prezintă 
acest aspect dezolant, oare cei ce-l iubesc sau cei ce l-au iubit, 
consideră că este normal să-l mai menţină în suferinţă câteva 
zile sau săptămâni La această întrebare este greu de dat un 
răspuns căci cei din familia bolnavului văd lucrurile în mod 
diferit, după nivelul lor de cultură şi înţelegere. 

Aceleaşi probleme le pun şi bonlavii cu cancer în stadiul 
terminal. De multe ori familia pentru a nu se mai ocupă de ei, îi 
aduc în spital pentru ultimele lor zile, fiindule mai uşor să-i ia de 
la^morga spitalului, decât sări menţină în sânul familiei, pe care 
probabil a iubit-o, şi să moară alături de ei; nu se poate menţine 
o relaţie afectivă până la sfârşit, de ce oare? 

Trei laureați ai premiului nobel fizicianul britanic George- 
Thomson, chimistul american Linus. Pauling, şi biologul francez 
Jacques Monod, au semnat un manifest care se împotrivea 
terapiilor intensive, abuzive, Ei cereau să se uşureze suferinţa 
bonlavilor incurabili chiar dacă prin aceasta se scurtează 
existenţa lor, dease- meni să nu se menţină în viaţă un bolnav 
împotriva voinţei sale şi din contră dacă el cere, să fie ajutat să 
moară mai repede. S-a ajuns la formarea unor asociaţii pentru 
dreptul de a muri cu demnitate care prevede să se folosească 
remedii capabile să uşureze durerile x chiar dacă acestea ar 
scurta viaţa, să se abţină de la orice încapă, ţânare terapeutică 


iar ca ultimă soluţie cei ce au făcut cerere expresă de a muri de 
o moarte blândă să poată fi ajutaţi în acest scop. Acesta este un 
testament biologic la al cărui ultim punct, acela al Eutanasiei 
este greu de luat o liotărâre. 

Voltaire spune că specia umană este singură specie care ştie 
că trebuie să moară şi aceasta o ştie datorită experienţei trăite 
prin moartea altcuiva. 

Animalele au unele presentimente ale morţii, dar numai când 
se ailă sub ameninţarea ei directă, ele se întind la pământ şi 
aştepta moartea eu calm şi demnitate. Prin acest presentiment 
nu înseamnă că animalele au o cunoştiinţă despre necesitatea 
morţii, ele nu înţiileg că moartea este o caracteristică a esenței 
vieţii şi a speciei. Această înţelegere o are numai omul. 

Din punctul de vedere al lui Scheler moartea «apare ca punct 
limită previzibil după procesul de îmbătrânire. Omul îmbă- 
trânind îşi limitează posibilităţile viitorului, el Be simte din ce în 
ce mai puţin liber, îmbătrânind omul nu pierde nu numai 
sentimentul libertăţii şi chiar libertatea însăşi. 

Noi cunoaştem moartea, în special ca moarte a celuilalt, la 
care asistăm sau de care luăm cunoştiinţă în mod indirect. 
Astfel, observăm că moartea nu este legată neapărat de 
procesul înibătrinirii adică nu o putem considera întotdeauna ca 
naturală, urrnind imbă- trinirea, dar chiar şi în cazul acestei 
morţi zise naturale, trebuie să intervină un accident, o boală 
intercurentă, o gripă, un guturai, o inflamație undeva, la care 
organismul nostru nu mai poate reacţiona, în aceste cazuri 
puterea de apărare a organismului este prea slăbită. Omul are 
nu numai certitudinea că o să moară odată, dar şi aceia că în 
fiecare clipă din viaţa lui se află în faţa posibilităţii reale a morţii. 
Dintre categoriile de fiinţe omeneşti cele care ignoră 
necesitatea morţii sunt copiii şi oamenii primitivi. Aşa cum arată 
Levy- Bruhi pentru popoarele primitive, moarte are o cauză 
exterioară, prezentâiul un caracter întâmplător. Dar moartea nu 
este decât trecerea spiritului într-un alt individ, este inversul 
naşterii. La popoarele antice teama de mort este mult mai mare 
decât aceia de moarte, ele se tem de morţii încă nereincarnaţi, 
ca nişte fiinţe aflate în apropiere ascunse şi amenințătoare. Văd 
în ei posibili strigoi, care trebuie satisfăcuţi şi fermecaţi prin 
ritualul, pentru a nu putea să facă rău. 

Învățătura creştină făgăduieşte o naştere spirituală, căreia 


nu-i mai poate urma nici-oalta moarte. Budha promite o moarte 
căreia nu-i mai poate urma nici-o naştere. Creştinismul este 
afirmarea supremă a vieţii biruitoare. Budismul este negarea 
vieţii pe temeiul însăşi a realităţii morţii. Pentru noi cei în viaţă 
experienţa morţii celuilalt are o Valoare de neînlocuit. EXISTA 
nenumărate feluri de a ne presimţi propria moarte. Muti sfinţi şi- 
au prevăzut moartea prin meditaţie. Moartea aproapelui 
însemna pentru noi mult mai mult decât moartea altcuiva. Dacă 
moartea este o prezentă absenţă, mortul este o absenţă 
prezentă, corpul viu devine cadavru iar prezenţa persoanei nu 
mai este posibilă într-un cadavru, deci un cadavru este o 
absenţă, un lucru părăsit, o rămăşiţă pămân- tească. In ochii 
deschişi ai unui mort, observăm nu numai sfârşitul vieţii dar mai 
ales dispariţia persoanei spirituale. Vocea familială nouă, a 
devenit imposibilă, căci gura mortului numai poate vorbi, ochii 
lui par a fi de. Sticlă, ci nu ne mai pot privi, comunicarea cu 
persoana moartă nu se mai poate realiza. 

Moartea nu este o durere a defunctului, căci el nu mai simte 
durerea, aceasta rămâne persoanelor familiale, care rămân în 
preajma mortului. Moartea ca sfârşit absolut, este o ideie goală, 
numai spaima morţii este o reprezentare a ei. 

Seneca afirma: decind te-ai născut te tot duci, aceasta este o 
lege generală inevitabilă [egală pentru toţi; Moartea nu este un 
sfârşit absolut pentru că omul aparţine cosmosului, care n-ar 
putea să-şi îndeplinească marea lege şi să ajungă la 
deplinătatea fiinţării sale decât prin moartea indivizilor. Trebuie 
să învăţăm să putem murir căci omul înţelept se cunoaşte după 
felul în care moare şi în care îşi aşteaptă moartea. Cel care 
moare fără teamă şi spaimă, aratăcăfli-a, îndeplinit misiunea 
umană, conform ordinei divine; viaţa omului fără Dumnezeu, 
semănând cu o tragedie. 

Isus Hristos aduce credincioşilor, o eliberare de moarte cu 
totul nouă, omul poate transforma şi transcende condiţia sa. De 
muritor, căci există dincolo de moarte posibilitatea unei alte 
vieţi. Viaţa» pământeasca este o viaţă trecătoare, pieritoare, 
lumea se degradează cu fiecare clipă, clipa moare pe măsură ce 
se naşte. Clipă este singurul loc şi singura şansă pământească a 
prezenţei, singura şansă a unei existenţe posibile. 

Persoană spirituală a defunctului nu dispare, ea capătă o 

— Existenţă nouă, într-o lume astrală o lume a spiritelor. 


Tot ce există este născut din. lradiaţia sferei Divine. Originea 
noastră este într-o subdiviziune a planului spiritual etern. 

Nu există o ereditate spirituală, copilul nu primeşte spiritul, 
nici de la tată, nici de la mamă, el primeşte spiritul unui om 
mort aflat în lumea astrală. Atragerea însă a spiritului la 
reîncarnare se datorează, tatălui, mamei sau altor persoane 
care se găsesc în anturajul viitoarei mame. În ceea ce priveşte 
formarea spiritului unui nou născut el nu se formează nici în 
momentul fecundaţiei nici în momentul creşterii copilului în 
viaţa intrauterină, căci el este deja format din alte vieţi. Singura 
contribuţie a celor doi părinţi în reîncarnarea noului spirit al 
copilului, constă în legea atracției afinităţilor conform căreia. 
Spiritul spaţial liber ce vine laşreâncamare este atras în locul ce 
se aseamnă cel mai mult cu caracterul său, cu gradul de vibraţie 
al energiei lui. Dar atracţia spiritului poate fi determinată şi de 
anturajul femeii însărcinate, căci spiritul acestor persoane, 
poate determina aceiaşi atracţie ca şi a mamei în special. 

După Abd-ru-shin, momentul încorporării noului spirit în făt 
are loc în mijlocul sarcinii, atunci când apar primele mişcări ale 
fătului, odată cu formarea sângelui şi bătăile cordului. 

După filosofia hinduso-tibetană, această incorporare are loc în 
momentul naşterii, în timpul expulzării fătului. Considerăm că 
această filosofie este mai aproape de adevăr pentru că 
atributele principale ale spiritului sunt: gindiţea, imaginaţia, 
voinţa şi memoria, ori este greu de crezut că un făt în viaţa 
intrauterină posedă aceste însuşiri. În dezvoltarea pe mai 
departe a spiritului, rolul determinant, îl are destinul său, care 
este conform Karmei sale, după felul cum a evoluat în altă viaţă 
anterioară îşi are hotărât destinul într-o nouă viaţă 
pământească. Spre deosebire de acest aspect al spiritului, 
cotpul fizic al copilului se dezvoltă conform legilor naturale. În 
care mama are rolul de a hrăni prin circulaţia placentară, 
embrionul şi apoi fătul, dezvoltarea lui fizică este supuşii legilor 
eredității celor do’ părinţi. 

Din anturajul mamei, tatăl, fraţii şi surorile sau alte rude ale 
mamei, pot juca un rol în atracţia noului spirit. 

In ceea ce priveşte întreruperea voluntară a sarcinii, discuţiile 
nu sunt încă rezolvate, în a se pronunţa hotărât când începe 
viaţa. Aşa cum am spus, pentru unii spiritul este format de 
Divinitate, în momentul procreaţiei, pentru alţii în momentul 


naşterii, iar pentru alţii în mijlocul sarcinii. Admiţând că spiritul 
se încarnează în mijlocul sarcinii, întreruperea cursului normal al 
acesteia, după ce se produc primele mişcări fetale, este 
calificată drept o crimă, în ţările unde este permis avortul la 
cerere, acesta se efectuează numai în primele douăsprezece 
săptăm'mi ale sarcinii, tocmai pentru a se evita considerentul că 
s-ar înfăptui o crimă. 

MOARTEA PRIN SIXIQDERE 

Sinuciderea este considerată, un păcat de moarte de teologia 
creştină, de orice nuanţă ar fi ea, sinuciderea fiind interzisă de 
autoritatea Divină. Plaţon şi platonieienii, aveau o aversiune faţă 
de sinucidere, aceiaşi poziţie o întâlnim şi la evreii din Vechiul 
Testament şi la budişti, dar sinuciderea există la toate 
popoarele şi în toate epocile. 

Isatura suferinţei umane, face ca să apară şi ispita sinuciderii. 

Sinuciderea se manifestă în lume ca un fapt cotidian, se pune 
întrebarea: cum poate fi considerat cel ce se sinucide, un laş 
sau un curajos? 

In istorie aceste cazuri sunt numeroase, este suficient să ne 
amintim de Kato, Hanibal, Brutus, Mitridade, Seneca, Lucrețiu şi 
mulţi alţii. 

Pentru popoarele războinice, pentru spartani, romani, 
japoneji,. Sinuciderea constituie un act de îndrăsneală şi de 
datorie. Creştinismul insă, consideră sinuciderea un păcat 
luciferic, şi nu o laşitate obişnuită. Argumentul că sinuciderea ar 
fi o slăbiciune a voinţei nit este adevărat, căci există o voinţă, 
de a muri, ca şi o voinţă de a trăi. 

In sinucidere intervine acţiunea unor spirite rele, care pun 
stăpânire pe subconştientul nostru şi îl determină să ia această 
hotă- râre. Prin aceasta se contravine Karmei, destinului nostru, 
care ne-a trimis la reîncarnare într-o evoluţie spirituală 
superioară conform legilor divine spirituale. Procedint la 
sinucidere; întrerupem evoluţia spiritului şi această nesupunere 
se pedepseşte de Divinitate. In această situaţie spiritul rămâne 
pe pământ, legat, de corpul său fizicr atât timp cât era destinat 
acestuia să trăiască, repetând de nenumărate ori, actul 
sinuciderii şi al suferinţei spirituale ale acestuia, în acest caz 
spiritulţnu poate fi liber în spaţiul astral şi nici nu se poate 
reîncarna. 

Problema morții libere este una fundamentală în toate marile 


filosofii morale. Unii o consideră o filosofie a libertăţii, a 
eliberării. 

Epicur credea că moartea nu ne priveşte, căci când existăm 
noi, nu există ea, iar când există ea, numai existăm noi, aceiaşi 
aceiaşi filosofie o întâlnim la Seneca şi Tacit. 

Inţelepciunea stoică, atribuie persoanei liberul judecător a-l 
vieţii sau al morţii. Este de semnalat raţiunea lui Seneca care 
spune că^omul nu trebuie să trăiască sub imperiul necesităţii, 
căci nimic nu te obligă să trăieşti. 

Dar în actul sinuciderii sunt mai multe aspecte care trebuiesc 
interpretate. 

Cum poate fi calificată acţiunea de sinucidere a unui bonlav 
psihic, care nu are discernăinintul de a hotărî acţiunea prin 
deplină capacitate a responsabilităţii actului în sine. 

Alteori, oamenii se sinucid tocmai pentru a scăpa de un 
anumit fel de moarte, sute şi mii de oameni sau sinucis în 
închisorile Inchiziției ca să nu fie arşi de vii, sau în închisorile 
Revoluţiei Franceze <ia să scape de moartea prin ghilotinare 
sau în închisorile fasciste şi comuniste pentru a evita repetarea 
chinurilor fizice şi morale la care erau expuşi. 

Din“ acest punct de vedere martirii creştinismului, au suferit 
tocmai moartea cea mai înspăimântătoare fără să dorească să- 
şi ia viaţa înainte, pentru că în sufletul lor biruise credinţa. În 
actele martiriului Sf. Petru găsim un dispreţ faţă de moarte şi 
faţă de viaţă, întemeiat pe exemplul oferit de Hristos: „fraţi şi fii 
nu trebuie j să fugiţi” de suferinţele întru Hristos, pentru că El 
însuşi s-a dăruit de bunăvoie morţii, pentru mântuirea noastră”. 

Sinuciderea este contrară, înclinaţiei naturale a omului, 
contrară legii naturale şi contrară milei, acelei mile pe care omul 
trebuie să o manifeste faţă de el însuşi. 

Dacă omul este creat de Dumnezeu, însemna că suntem 
proprietatea Lui, şi că numai El hotărăşte, în legătură cu viaţa şi 
moartea noastră. 5 

IERARHIA CEREASCA 

Spiritul mineral a evoluat pe toate planetele solide din 
univers* iar când a terminat seria complectă, de minerale din 
lume, a animat apoi un corp de plantă. Spiritul de plantă, va trăi 
şi va evolua prin toate planetele, de pe toate gradele de planete 
din univers purtătoare de plante, şi când va termina întreaga 
serie, de la cele mai solide până la cele mai, eterice va deveni 


spirit de animal. Aceiaşi filieră o va urma şi spiritul animal, 
evoluând din planetă în planetă şi din sistem în sistem, până la 
formele cele mai evoluate de animale, când va deveni spirit 
uman. Spiritul uman prin acelaşi fel de evoluţie va, ajunge la 
stadiul de înger planetar, acesta mai departe la stadiul de 
conducători de îngeri planetari (conducător de înger planetar & 
fost Moise). Conducătorul de planetă prin evoluţie va deveni 
înger solar şi aceasta la rândul lui va deveni conducător de 
sistem solar, aşa cum a fost Isus. Toate sistemele solare din 
univers au câte un conducător de sistem solar, consideraţi a fi fii 
lui Dumnezeu. 

Orice planetă din univers, din oricare sistem solar ar face 
parte, are trei zone fluidice în jurul ei, în care trăiesc spiritele ce 
îşi. Fac şcoala spirituală pe acea planetă. Fiecare spirit din zona 
cea mai inferioară trebuie să evolueze şi să urce pe rând în sus, 
pentru a ajunge la zona cea mai superioară. 

Din punct de vedere al evoluţiei spiritului, cea mai inferioară, 
zonă este zona roşie, situată imediat în jurul pământului. Un 
spirit din zona roşie a planetei pământ, va trăi pe planeta 
noastră fie ca spirit liber în spaţiu, fie ea încarnat pe pământ 
toată durata evoluţiei necesară globului nostru. La sfârşit, dacă 
va reuşi să evolueze continuu, va trece pe o altă planetă a 
sistemului nostru solar, cea imediat următoare evolutiv, şi va 
trăi şi evolua pe ea tot ca spirit roşu până cât va dura evoluţia 
pe acea planetă şi astfel va trece tot ca spirit roşu pe fiecare 
planetă din sistemul nostru solar. Când va termina cu'bine toată 
seria de planete ale sistemului solar va reveni la prima planetă, 
cea mai inferioară a sistemului, dar de data aceasta făcând 
parte din a doua zonă fluidică aceea a spiritelor albastre, la fel 
va evolua şi spiritul acesta albastru, şi dacă totul decurge 
evolutiv, se va transforma în spirit alb, trăind în a treia zonă 
fluidică, acea cu spirite albe. Când şi spiritul alb va termina tot 
ciclul său evolutiv, pe toate planetele sistemului se va întoarce 
la cea mai inferioară planetă sub forma de înger planetar. 

Sunt douăsprezece grade de sisteme solare, şi deci 
douăsprezece categorii de planete şi ca atare orice spirit roşu, 
albastru sau alb de pe pământ vă trebui să treacă cu alte 
învelişuri astrale, prin toate acestea, până când va ajunge înger. 
În afară de universul nostru mai sunt. Încă trei universuri şi pe 
fiecare în parte spiritul are aceiaşi evoluţie de la spiritul roşu, la 


stadiul de înger. 

Fluidul eteric universal, este mai concentrat în jurul sorilor şi 
plantelor dar toate spiritele pentru a trăi au nevoie de acest eter 
universal, în special corpul eteric este acela care are nevoie de 
eterul universal, cel care formează dublul vital al tuturor 
vietăţilor. Fluidul eteric este mai condensat în apropiere de 
planete şi cu cât ne îndepărtăm de acestea dăm de straturi din 
ce în ce mai rare, mai fine până dăm de eterul solar. 

Fluidul universic este o masă de mici corpuşoare vii, de nişte 
vietăţi ultramicroscopice, formate din elemente infraatomice şi 
dotate cu inteligenţă, memorie şi voinţă. Aceste vietăţi 
ultramicroscopice. Sunt într-o continuă mişcare şi prin natura lor 
fiind electrice, cu alte cuvinte fiecare zonă are caracteristic o 
anumită vibraţie electrică. Spiritele evoluate ale spaţiilor, angelii 
solari, spun că eterul universal este format din particule libere, 
dar pe măsură ce se depărtează către sori, se asociază şi devin 
sferule din ce în ce mai mari, formând fluidul Bolar şi apoi cel 
planetar. Particulele vii din eterul universal, sunt deci de trei 
feluri: cu inteligenţă, altele cu memorie şi altele cu voiinţa. Dar 
distribuţia lor este inegală, cele mai numeroase sunt «e» ele de 
voinţă, apoi urmează cele de memorie şi după aceia cele de 
inteligenţă. Kaportat la 100 de particule, raportul ar fi 90 de 
voinţă, U memorie şi 1 de inteligenţă. Dacă în eterul universal 
aceste fluide sunt libere, în jurul sorilor se adună câte trei la uu 
loc, formând un corpuşor sferic care este tot o vietate. Aceste 
mici corpuşoare sferice se asociază între ele, formând particule 
din ce în ce mai mari. 

In sfera divină, particule inteligente sunt mai numeroase, iai 
cele de voinţă sunt cele mai puţine. În această sferă divină 
fluidul este de trei categorii: un fluid psihic, din care va lua 
naştere scânteia spiritului, un al doilea care va forma corpul 
astral şi planetar numit fizic şi al treilea va fi combinaţia lor, 
fluidul fizico-psihic. In zonele spirituale ale planetei, aceste 
glomerule sunt repartizate astfel că în zona roşie predomină 
cele de voinţă, în zona albastră predomină cele din memorie, iar 
în zona albă cele cu inteligenţă. De menţionai ca între cele trei 
zone roşie, albastră şi albă, sunt zone intermediar* în care nu se 
găsesc spirite. Spiritele nu au sex, dar după felul cum sunt 
încărcate cu electricitate, sunt masculine sau femenine, 
TespeetW «* ele masculine, cu electricitate pozitivă iar cele 


femenine cu electricitate negativă. Spiritul spaţial femenin se 
hrăneşte numai cu electri citate negativi, iar cele masculine, 
numai cu electricitate pozitivă. Scânteia divină este o unitate 
indivizibilă, ea nu poate suferi subdiviziuni, fiind un tot perfect, 
dar perfect ca un instrument de evoluţie, aşadar deşi scânteia 
divină este formată, din aceiaşi materie’ ca şi Tatăl, nu are 
atributele desăvârşite ale acestuia. Fiecare zonă de spirite roşie, 
albastră şi albă, precum şi zona angelică sunt subimpăr- ţit-e 
fiecare în câte trei subzone, în total fiind deci dousprezece, 
adică cxact câţi Apostoli a avut Isus. Între zona’ spirituală albă şi 
zonă spirituală Angelică, este o distanţă de 5000 km, zonă 
intermediară fără spirite, zona Angelică ţine până dincolo de 
lună pe o distanţă egală cu distanţa de la pământ la lună. Ingerii 
la rândul lor au diferite grade de evoluţie şi anume; 

— Ingeri cu spirite ale înţelepciunii, ceea ce corespund în 
esoterismul creştin, cu Domnii sau Kyriotetes; 

— Ingeri cu spiritele voinţei, în esoterismul creştin corespund 
cu Tronurile; 

— Îngerii cu spiritele mişcării, în esoterismul creştin 
corespund cu Dinamis sau Puterile; 

— Îngerii cu spiritele formei, în esoterismul creştin corespund 
Micu Stăpâuirile sau Exsusiai; 

— Îngerii cu spiritele personalităţii, în esoterismul creştin 
corespund cu începătorii sau Archai; 

— Ingeri cu spiritele focului, în esoterismul creştin corespund 
cu Arhanghelii sau Arhangeloii; 

— Îngerii cu spiritele iubirii, în esoterismul creştin corespund 
cu Serafimii; 

— Îngerii fii ai amurgului sau fii vieţii, în esoterismul creştin 
Micorespund la Angeloi. 

Ultima categorie de îngeri o formează spiritele armoniilor 
adică Heruvimii. 

REÎNCARNAREA 

REÎNCARNAREA ESTE REVENIREA spiritului din lumea astrală, 
în lumea fizică, într-un nou corp omenesc. Acest fenomen, era 
cunoscut de marii iniţiaţi din veacurile apuse. Este cunoscută şi 
astăzi la pieile roşii din America, la Celţii din Irlanda, Anglia şi 
Bretania, la locuitorii băştinaşi ai insulelor Hawai, în India, 
Indochina, Tibet, China, Mongolia şi Japonia. Reîncarnarea este o 
lege fundamentală, care se exercită asupra tuturor corpurilor 


din univers, fie ele minerale, vegetale, animale sau om. Această 
idee a reîncarnării o găsim, chiar şi dacă numai cât un sâmbure, 
în toate religiile, dar trecută prin mintea diferitelor popoare, a 
ajuns până. In ziua de astăzi însoţită de nenumărate erezii. 

Materiali şt îi socotesc că dogmele religiei contravin datelor 
ştiinţifice. Şi totuşi, ei constată că în afară de materie, care este 
supusă legilor ei, mai sunt şi substanţe eterice conduse de alte 
legi decât cele fizice. Se afirmase chiar de materialist!, că nu 
există în univers, decât materia şi legile care o pun în mişcare, 
că sufletul nu este decât produsul imaginaţiei, iar religia nu ar fi 
decât o înşi- rare de poveşti şi rugăciuni. În peste 45 de ani de 
suprimare a gândirii realiste despre om şi despre viaţă, oamenii 
s-au îndoctrinat cu idei ateiste, marxist-leniniste. Despre viaţă. 

Desigur, după atâţia ani, oricine se întreabă dacă există un 
Dumnezeu care a creat tot universul, căci văzând în jurul lor 
atâtea nedreptăţi îşi pun întrebarea: dacă există un Dumnezeu 
de ce cel slab este prada celui puternic? Dacă Dumnezeu a 
creat această lume atât de nedreaptă, ce se mai poate aştepta 
în lumea de dincolo"? Dacă toate sufletele se nasc egale, pentru 
ce viaţa'lor este atât de neegală? De ce unii oameni se 
îmbolnăvesc şi mor în fragedă copilărie? Această ordine este, în 
aparenţă nedreaptă. Explicaţia ne este dată tot de spiritele 
evoluate şi are la bază, revenirea noastră, mereu la viaţa 
pământească, la reincarnarea noastră repetată, pentru că 
sufletul nostru să se purifice. Suferinţa unor oameni pe pământ,. 

Este dată de păcatele spiritului în alte vieţi anterioare, el 
trebuie să sufere pentru a se purifica. 

Astăzi în urma numeroaselor experienţe spirististe, putem 
afirma că nil creierul este sediul înţelegerii, el este numai 
instrumentul spiritului, iar înţelegerea este rezultatul unei 
activităţi, de mii şi milioane de secole ale spiritului omenesc, 
redată lumii exterioare cu ajutorul creierului. 

Este adevărat că, ascuţimea inteligenţei este dată de felul 
cum este alcătuită scoarţa cerebrală. Gând moartea distruge 
instrumentul spiritul nu se mai poate exprima fiziceşte, dar 
conştiinţa persistă mai departe, pentru că ea este o însuşire a 
spiritului, rezultanta unei imense învățături obţinută în lunga” 
serie de forme vieţuitoare prin care a trecut spiritul. Spiritul şi 
corpul au vârste, dar nu este un paralelism între trup şi spirit în 
privinţa vârstei lor. Sunt două serii de evoluţii: evoluţia corpului 


fizic şi evoluţia spiritului care animă fizicul. 

Actul spiritului de a lua în decursul secolelor rând pe rând în 
posesie corpuri noi, se numeşte reîncarnare. Ea se aplică la 
scara întregului univers; corpurile fizice se distrug pentru că din 
ele să se formeze alte corpuri, în care să-şi facă şcoala vieţii un 
alt spirit. Se distrug formele materiei, dar se păstrează toate 
amintirile spiritului 

Reîncarnarea este trecerea unei fiinte conştiente, 
nepieritoare, într-un alt corp fizic, potrivit stadiului lor de 
dezvoltare. 

Reincarnarea spiritelor din lumea astrală nu cere ca noi după 
moarte să ne reîncarnăm imediat, cu toate că să poate întâmpla 
şi asemenea cazuri. S-au citat cazuri, în care, când un oma 
murit. Şi părăsit corpul lui căzut de boală, sau printr-un 
accident, s-a re- carnat brusc, în corpul unui copil aflat în 
agonie, după ce spiritul copilului părăsise corpul lui fraged. Dar 
cu cât spiritul este mai evoluat, cu atât perioada de la moarte şi 
până la reîncarnare este mai lungă, perioada medie între două 
reîncarnări, este de 2000 de ani, dar dacă un spirit vrea să 
evolueze mai repede, atunci el hotărăşte să se reincarneze mai 
repede. De aceea este greu de a indica chiar şi în medie, 
perioada dintre două reîncarnări. Marele scop al reincarnării 
este evoluţia spiritului. Evoluţia materiei s-a produs lent în 
timpuri incomensurabile, pentru a transforma eterurile în atomi, 
atomii în mineral, materia minerală îi” plante, a plantei în 
animal şi a animalului în om. S-ar părea că cu ceea ce am 
afirmat, am susţine teoria materialist evoluționistă a lui Charles 
Darwin, dar să nu facem această greşeală, este vorba de 
evoluţia perispiritului mi neral, al plantelor şi al animalelor, nu 
de evoluţia 0017) ului lor fizic. Nu s-a format nici-o specie nouă 
de-a lungul mileniilor, suit lot ati- t-ea «pecii astăzi, al itea câte 
divinitatea a creat. De altfel dacă tot reproducem pe Charles 
Linne, acesta a spus: „speciae tot sunt diver- sae qvod diversae 
formae, ab initio creatum, mfinitus est” (sunt atâtea specii pe 
pământ dâte au fost create de Dumnezeu). Suferinţa pe care 
lumea o constituie ca o nenorocire în general, este un excelent 
răscolitor al spiritului nostru, o excelenţă antrenare pentru 
dezvoltarea facultăţilor lui. Noi vom cunoaşte măreţia vieţii, 
când ne vom aduce aminte de experienţele din trecut, când 
vom vedea legăturile ce le unesc, când vom şti sensul profund şi 


scopul spiritual al evenimentelor din viaţă. 

Noi nu ne-am ales părinţii şi locul unde să ne naşterii, spiritele 
superioare decid locul şi părinţii din care să ne naştein. In 
general locul unde ai să te naşti, e determinat de iubirea sau ura 
ce ai eoniractat-o într-o trăire pământească anterioară. 
Reîncarnarea poate să se facă în corpuri de sexe diferite, într-o 
viaţă fiind bărbat, îuir-o altă viaţă fiind femei. In general după 6 
- 7 reîncarnări, trecem 111 corpuri fizice (le sex opus: această 
hotărâre o iau spiritele superioare. Aşa se face că pe plan 
mondial, este un echilibru, între sexul masculin şi sexul feminin, 
deci numărul bărbaţilor ucişi în timpul războaielor, de când este 
lumea, este egal cu populaţia actuală îi globului. Cum se poate 
explica altfel, această refacere a echilibrului dintre sexul 
masculin şi sexul feminin? 

Oricine va cili această carte, va pune câteva întrebări: ce 
probe sunt în acest sens? De ce sunt mai mulţi locuitori pe 
pământ astăzi decât în timpul din trecut? Sau de ce un copil 
care este reîncarnarea unui sjiirit evoluat într-o trăire anterioară, 
nu îşi aduce aminte de această viaţă? 

Biserica spune că după moarte, sufletul nostru merge în 
lumea astrală şi acolo stă pentru a aştepta judecata de apoi. Nu 
ni se spune ce face el acolo în tot acest timp, în ce state se 
găseşte acolo, rămâne el cu aceleaşi cunoştinţe ca şi pe 
pământ? 

Ştiinţa spirituală spune că în lumea spaţiilor, omul face studii 
de ordin spiritual, dar evoluţia cere studii şi în lumea materiei 
fizice. Evoluţia este 1111 fenomen universal şi mineralele şi 
plantek şi animalele evoluează de-a lungul veacurilor, ureând 
treaptă cu treaptă. Spiritul aimalului cel mai evoluat revine la 
reîncarnare în corpuri omeneşti, bineînţeles la oamenii sălbatici 
şi astfel numărul naşterilor creşte mereu. 

Un copil care se naşte în sânul unei familii, deşi seamănă 
fiziceşte cu unul din părinţii săi, este foarte diferit ca intelect, 
sau se poate naşte chiar un geniu. Nimic clin mediul 
înconjurător nu a putut dezvolta calităţile lui sufleteşti, de unde 
această inteligenţă, evident din alte trăiri anterioare pe care le 
aduce spiritul lui. În acea reîncarnare. S-a pus întrebarea: dacă 
noi am avut şi alte trăiri de ce nu ne aducem aminte de acele 
vieţi? Pâră a răspunde la aceste întrebări să spunem că noi nu 
ne aducem aminte nici din trăirea noastră actuală, dacă ne 


întrebăm ce am făcut în urmă cu lo—20 de ani, la o anumită 
dată nu ştim nimic, dar să ne mai amintim din trăirile noastre 
anterioare, şi totuşi dacă se adoarme un om prin hipnoză, când 
ştim că se face desprinderea corpului astral de cel fizic, dacă i 
se pun aceleaşi întrebări, răspunde cu precizie nu mimai la ee 
am făcut noi, dar şi cei din anturajul nostru, referitor chiar şi la 
evenimentele social politice din acea vreme, ('el ce se opune în 
stare normală pentru ca spiritul să ne spună ceea ce am făcut 
noi î: i copilărie sau în alte vieţi, este corpul nostru eteric, care 
se interpune între spirit, şi exterior. Dovadă că în hiponoză când 
corpul nostru astral, sufletul sau spiritul nostru este desprins, 
ieşind în afara corpului vital, ne aducem aminte. 

Divergenţele dintre oameni au la bază tot reîncarnarea. Unii 
dintre noi înţelegem mai bine şi mai repede iu ele idei, pentru 
că. Am mai avut aceste informaţii şi din alte viţii anterioare. De 
aceea nu trebuie să ne batem capul cu cei ce ne contrazic din 
principiu, c-lci ei au. Un spirit mai puţin evoluat şi nu-i putem 
convinge. În sprijinul teoriei reincarnării vine şi constatarea că 
geniile în general. Nu au dat naştere la copii cu aceeaşi 
inteligenţă, chiar mai mult, unii copii, că urmaşi ai lor. Sunt 
reduşi mintal. Unde este în acest caz informaţia eredității 
genetice? Hermafroditismul, când întâlnim caractere masculine 
la unele femei sau caractere feminine la unii bărbaţi 
(homosexuali pasivi, voce feminină etc) se explică foarte bine 
prin actul reîncarnării. Bărbaţii cu aspect feminin, au fost într-o 
viaţă anterioară femei, iar femeile cu caracter masculin, au fost 
într-o viaţă anterioară bărbaţi. Tot aşa se explică, de ce unele 
persoane au frică de unele elemente ale naturii. Sunt persoane 
care au o frică nestăpânită, de a pleca cu barca pe un lac sau cu 
vaporul pe mare, alte persoane au frică de foc, tunete şi fulgere, 
sau nu vor să rămână singure într-o pădure etc. 

Fiecare dintre aceste persoane au acest sentiment, pentru că. 
Au trecut într-o altă incarnaţie, printr-unul din aceste 
evenimente tragice, au murit într-un naufragiu, într-un foc sau în 
bezna nopții- 

O alt fi dovadă a reincarnării noastre, este amintirea unor 
oameni, <". lre îşi reamintesc perfect de bine de' fapte, 
împrejurări, localităţi, persoane clin alte vieţi. 

Această reamintire poate fi naturală sau provocată, aşa cum 
am spus în stare de hipnoză, ei ne povestesc cu lux de 


amănunte locul unde au trăit, unde au murit, cu cine au fost 
căsătoriţi, câţi oopii au avut, cum îi chema şi unde sunt dacă 
mai trăiesc. Kelatări care prin observaţii ulterioare s-au dovedit 
a fi exacte. Reamintirea naturală fără a apela la hipnoză, se face 
în stare normală, dar de <rele mai multe ori este parţială, 
fragmentată. Majoritatea oamenilor însă, nu-şi reamintesc că ar 
mai fi trăit o viaţă anterioară, această neştiinţă este o lege pe 
care Dumnezeu a pus-o în viaţa omului. 

Dumnezeu vrea să pună la c* nouă încercare spiritul nostru 
pentru a vedea, dacă se purifică sau nu. Acesta este scopul 
pentru Wcare spiritele au fost reîncarnate. Spiritele umane în 
spaţiu, sunt absolut la fel ca aspect nu au niciun fel de sex, sunt 
nişte sferulc luminoase, fiecare cu un nucleu format din spiritul 
divin, şi un înveliş eteric format din învelişurile eterice de care 
am amintit: eteric, astral, solar, universic şi cosmic. Acestea 
formează corpul spiritului său perispiritului. Deşi identice ca 
aspect, spiritele din lumea astrală sunt încărcate eu două feluri 
de electricitate şi anume: cu fluid electric negativ, şi un fluid 
electric pozitiv, ţ. A unele spirite predomină electricitatea 
pozitivă, iar la altele cea negativă., în lumea astrală spiritele îşi 
reîmprospătează în permanenţă peri- spiritul său şi 
electricitatea. Spiritul care va avea în junii său mai mult fluid 
pozitiv, va lua pe pământ corp de bărbat, iar cele 111 care 
predomină electricitatea negativă se va reîncarna adesea în 
femeie. 

Unirea celor două sexe se vede peste tot în natură. 

În lumea plantelor elementul mascul merge către elementul 
femei, ele se atrag pentru că au electricitate de sens c ontrar. 
Aceasta este explicaţia unirii grăuntelui de polen, cu ovulul, de 
pe urma căruia se formează oul, începutul viitorului pui de 
plantă. În lumea animală, spermatozoidul provenit de la mascul, 
se uneşte cu ovulul celula germinativă, eliminat de ovarul 
femeii. Spermatozoidul părăseşte testiculul, înconjurat de o 
aureolă fluidică, în care sunt fixate toate particularităţile fizice 
ale tatălui. Ovulul la rândul său este înconjurat tot de o zonă 
fluidică, în care sunt imprimate, toate caracterele fizice ale 
femeii. Din unirea lor se naşte oul, ce va da ulterior naştere 
embrionului uman. Când doi îndrăgostiţi se unesc, din corpul lor 
spiritual, din perispiritul lor, se produce o descărcare electrică, 
pozitivă de la unul, negativă, de la altul. In acest moment, 


spiritul lor simte o senzaţie de fericire, pe care omul în neştiinţă, 
de cauză, o atribuie corpului carnal. Sunt cazuri când fluidele 
celor doi soţi, se neutralizează şi în acest caz celulele sexuale 
lipsite de fluidele lor respective nu se mai pot uni, pentru a avea 
loc fecundarea. 

Copilul din pântecele mamei fură din fluidul mamei în 1 impui 
nopţii, iar de la tată fluidele le absoarbe ziua. In cazul când 
copilul va absorbi mai mult fluid de la tată, el va semăna cu 
tata. Dacă absoarbe mai mult de la mama, va semăna: cu ea, 
când absoarbe în egală măsură, copilul va semăna cu amândoi, 
când nu seamănă cu niciunul, spiritul a absorbit fluide de la o 
altă persoană rudă cu părinţii şi cu care este legată într-o alia 
viaţă anterioară. 

Marele curent cornii c, după ce a înconjurai soarele nostru, 
vine să înconjoare şi planeta noastră, direcţia aceslui curent, 
este la început fie la răsărit la apus, iar apoi se îndreaptă de la 
sud spre nord. Curentul trebuie să intre prin picioare şi să iasă 
prin cap. Aceasta este explicaţia obiceiului moştenit din vremuri 
îndepărtate, că mortul se îngroapă cu faţa la răsărit. Am spus 
când am vorbit de actul morţii, că spiritul nostru ne părăseşte în 
momentul morţii, ieşind tot prin cap.) 

Cele trei ursitoare ale copilului, cunoscute în popor nu sunt 
altceva decât cele trei raze fluidice venite de la spiritul divin, cel 
solar, şi cel planetar. Până la 7 ani spiritul copilului este mai 
mult extensiv atunci la această vârstă, el păi runde în interiorul 
corpului. Asupra copilului o influenţă o au şi pknetele, fluidul lor 
planei ar, care acţionează în momentul naşterii sale. Cea mai 
mare influenţă o are planeta care se află la meridianul locului de 
naştere, sau vecin cu el în momentul naşterii. Fiecare planelă va 
imprima copilului un anumit caracter, planeta Marte va imprima 
copilului un caracter războinic, de om hotărât, planeta Venus, va 
determina un sistem nervos sensibil, cu înclinații către frumos, 
el însuşi fiind cu un coip armonics şi plăcut, va'fi un sentimental, 

Voi relata în următoarele rânduri. O experienţă celebră a 
renumitului liipnotizor francez Alphonse Houvier, din Lyon, 
făcută în 1905, care arată în mod evident nemurirea sufletului şi 
nenumăratele lui încarnări. Mediumul pe care a lucrat era o 
femeie instruită, născută într-un mic orăşel, de pe apa Isere. În 
1876, ea a urmat cursurile universitare după care s-a măritat cu 
un militar, fiind mama unei fetiţe de 4 ani. 


lată cum explică ol această experienţă: „ele c-ite ori fac ea 
mediumul mon să se apropie de virala copilăriei, gesturile sale şi 
vorba sa. la timbrul unui copil, către o fază şi mai înapoiată 
copilului abia poate vorbi, în fine când mediumul este adus până 
în faza de mai puţin de un an el face gesturile cu mâinile şi 
buzele ca şi cum ar suge. Când îl fac să revie în faza din 
pântecele mamei, el se încon- voaie ca un fetus, cu mâinile pe 
lângă corp şi cu pumnii în dreptul ochilor. Din luna a treia până 
la concepţie, mediumul cade pe spate, în fine când mediumul 
este dus şi mai departe înapoi, adică în stare de spirit liber şi 
rătăceşte prin spaţiu, se vede cum la momentul incarnării, face 
eforturi ca şi cum ar fi voit să se sustragă unei forţe care ÎI 
atrage şi îl poartă către viitoarea lui mamă. De câte ori trece 
prin o fază de femeie are timbrul şi gesturile de femeie, de câte 
ori se prezintă ca bărbat, are tonul mai gros şi atitudinea 
caracteristică a bărbatului, în fine când e vorba de un băl rin 
bolnav, vârsta şi starea sa suferindă e zugrăvită prin gesturile şi 
vocea obosită a unui bătrân”. lată pe scurt experienţa sa, aşa 
cum o descrie el: „am aşezat mediumul pe un fotoliu comun, i- 
am făcut pase de adormire, încetul cu încetul mediumului i s-au 
lăsat pleoapele şi a adormit profund. Când am luat cunoştinţă că 
s-a exteriorizat complet, îl fac să treacă repede prin toate 
vârstele din înapoia prezentului, adică ca tânără fală, copilită, 
copil, o trec apoi mai departe prin faza celor nouă luni din 
pântecele mamei sale şi în line ca spirit în spaţiu. 

Adusă până în această fază, ea îmi spune că acum este spirit 
liber în spaţiu, că se mişcă în jurul pământului, vizitând părinţii 
şi prietenii, că îşi caută pe logodnicul său Louis, care a plecat de 
pe pământ înaintea ei, dar că nu-l găseşte şi mai adaugă că 
adesea se duce la cimitirul din Briancon unde îşi priveşte corpul 
pe cave l-a purtat în viaţa pământească numită Margareta 
Duchesne. A murit în anul 1860 în vârstă de 26 de ani, fiind 
bolnavă de piept, readusă şi mai înapoi ca om, ca domnişoara 
Duchesnee, se vede tânără dar e bolnavă tuşind tot mereu. Îşi 
duce mâna la piept spunând că are sentimentul că va muri, din 
cauza acestei boli şi e tare mâhnită pentru că-l iubeşte pe Louis 
Jules Martin, care îşi face acum stagiul militar la Brianson. Din 
acest stadiu am trecut-o înapoi prin copilărie, naştere, până la 
starea iarăşi de spirit. In această stare, declară că e nefericit, 
pentru că suferă chiar în spaţiu. N u prea ştie co-i cu el, pentru 


că se simte greoi ca şi plumbul (acum e bărbat). l-am ordonat 
atunci s㔺i ia corpul acestui bărbat. Se vede bărbat dar 
tuşeşte mereu şi acum, se exprimă că ar vrea mai bine să 
moară, căci viaţa este grea, plină de mizerie, preferă să moară 
pentru că alunei nu va mai suferi. L-ain întrebai în ce an trăiţi 
acum"! Şi-ini răspunde că. Este în 1780 şi are 42 de ani. Spune 
că la 32 de ani era la Milan, unde era lucrător, la un oarecare 
Paoli, tăietor şi sculptor în marmură, dar că nu prea era 
indemânatee, cu această ocazie îşi descrie patronul ca fiind un 
betiv, o brută care l-a bătut de. Mai multe ori. Dus înapoi la 
vârsta ele 25 de ani spune că este slugă într-o băcănie, iar la 21 
de ani a fost cliemat la recrutare, dar a fost respins, fiind prea 
slab de corp. 

Când avea 19 ani, spune că vindea jurnale, între care ziarul 
„Durance”. Întrebat: dar ce scrie acest, ziar? Răspunde că nu 
ştie, dar se aude că vor veni Austriecii. Şi din nou este întrebat: 
dar în ce an e acum? Şi el răspunde: 1757. La ÎS ani se vede un 
ucenic la un cismar, meserie pe care o găseşte prea grea, nu i-a 
plăcut şi a părăsit-o. La 16 ani, se vede acasă la părinţi şi 
mărturiseşte că vrea să fugă pentru că prea- îl pune să face 
mereu treabă. Dar unde locuieşti acum? La Saint Pierre, aproape 
de Braicon, unde tatăl meu e cultivator la o fermă. 

La 12 ani, urmează o şcoală dar nu-i place deloc cartea. Ca 
profesor are pe un preot, numit Antoinc, cu care învaţă 
Catehismul. La 10 ani, spune că îi este frig, pentru că nu are 
haine. Mama pii-a i'ăcut nişte pantaloni dintr-o rochie veche a 
ei, şi copiii când mă văd cu ci, îşi bat joc de mine. Mi s-a spus să 
fiu cuminte, căci îmi va face nişte haine noi când mă voi 
împărtăşi. Atunci voi avea şi eu pantaloni frumoşi. Şi continuă 
expunerea: când mă răzbeşte frigul, nul duc în grajdul boilor şi 
vacilor unde e cald... 

La 6 ani, e. Întrebat dacă se joacă. 

— Aşi, de unde să mă joc, mă pune mereu la treabă. Din an în 
an e adus iar în pântecele mamei sale - şi din nou ca spirit în 
spaţiu. | se spune că c spirit şi el rămâne nelămurit, întrebând: 
Dar ce e acela spirit M-am dat explicaţia că spiritul e omul fără 
corp de carne - explicaţie pe care se pare că toi nu a înţeles-o. 

Priveşte în jurul său şi întreabă: dar unde sunt? Pentru că nu- 
ini văd prietenii? l-am spus, a doua oară: „pentru că acum nu 
mai ai corp de carne şi ai trecut prin faza numită moarte. Ai tăi, 


au rămas jos printre pământeni”. 

În fine, e readus înapoi, în'faza. De pământean şi e întrebat, 
ce sex şi ce vârstă are. Lâăspunde că e femeie de 30 de ani, că 
se numeşte Jeny Ludovic, şi e în anul 1702, că are doi copii, unul 
de 7 ani, Auguste şi altul Jean, pe care l-a născut de curând, că 
locu- io. Şte eu soţul ei în localitatea Plouermel, unde soţul ei 
lucrează la doage pentru butoaie. 

La 16 aui, se vede la unchiul ei, numit Marielli, fiind orfelină- 
Unchiul său mi a dat-o la şocală, dar a învăţat-o să semneze. El 
face serviciul la un farmacist. Şi aplecându-se într-o parte, pare 
că-mi spune o confidenţă: „Cred că unchiul e tatăl meu, dar nu 
trebuie să o spun. Când vorbesc de tatăl meu îi vin lacrimi în 
ochi.' El e foarte drăgăstos cu mine. Cred, însă, că unchiul meu 
n-a fost cuminte, dar n-am dreptul să-l judec, fiind foarte bun eu 
mine”. 

— Numai pentru unchiul tău ai iubire? 

— Nu, cunosc şi pe Ludovic, deoarece deşi e văduv, şi are 2 
copii de la prima, soţie, am 
o deosebită dragoste şi aşteptăm amândoi, nerăbdători, să. Ne 
căsătorim. E aşa de drăguţ, şi dulce cu mine! Ne-am înţeles ca 
pe copii să nu-i ţinem noi, ci să-i trimitem la bunica lor, 
păstrându-le totuşi, toată atenţiunea noastră. 

E readusă la 2 2 ani. Se vede tot. La Blouermel. Pe marginea 
apei, unde aduna flori de cârnp din caic se fac ceaiuri pentru 
sănătate. Unchiul meu mi-a arătat care sunt acele plante căci i 
le dă farmacistului - Ursului, cum îi zice el, d-lui loannes Jvens. 

Intrebat, dacă poate spune câteva din aceste plante, 
răspunde că da, şi începe să le înşire: Ochiul pisicii, planta 
cerului, steaua firmamentului piciorul păianjenului, oglinda 
sufletului şi multe altele. La 5 ani, se vede pe genunchii 
unchiului, care o mângâie şi o ajută să-şi facă. Coroniţe din 
Berberită. 

E magnetizată şi dusă mai departe, la vârsta de 3 ani. La 
această vârstă, orfelina afirmă: „spun unchiului meu „unchiule” 
când e de faţă cineva, dar când sân tem numai noi doi amândoi 
îi spun „tată” şi atunci mă miiigâie pe obraji. Pe mama nu o 
ştiu” Adusă în momentul naşterii, mediunuil spune: văd o 
femeie pe pat care e greu bolnavă şi pe tatăl meu (unchiul) care 
plânge. 

E dusă îndărăt de această incarnare, adică în faza de spirit, în 


această etapă, el spune că suferă grozav de lovitura de lance ce 
s-a dat între coaste, pe partea sa dreaptă. 

E întrebat: Dar cum se fyee că ai o durere fizică, când tu nu 
mai ai corp de carne? 

— Da, răspunde el, şi totuşi simt mereu durere în partea mea 
dreaptă, din cauza unei împunsături pe oare am primit-o la 
Marignian. Suntem în anul 1615 şi am 22 de ani. Cum te 
numeşti? Michel Bery şi punindu-i-se un creion în mâna 
mediumului, scrie foarte neînilernânatic: Mielul Bery, de la 
curtea regelui. Dai- nu ai spus contra cui v-aţi luptat? ŞI 
răspunde că luptă de 3 zile şi 3 nopţi contra Elveţienilor. 

— Ce părere ai de regele tău? 

— O, Franşois este un brav şi areo inimă bună. 

— Cam îl socoteşti tu că e'bun, când el omoară atâta lume? 

— Omoară, fiindcă e necesar. 

— Dar dacă tu vei fi omorât, crezi că mai rămâne ceva din 
tine? 

— Aşi, ce să mai rămăie, totul se sfârşeşte cu moartea. 

— E dus la vârsta de 20 de ani. Ce faci tu acum? 

— Cii să fac, plecăm spre Amiens. Englezii vor să le mai dăm 
o lecţie. În ce an e acum: 1513. Nu cred să mai trăiesc mult 
timp, după visul ce l-am avut. Cred că peste 2 ani nu voi mai 
trăi. Am visat în primăvara asta, că îmi curge sânge dintre 
coaste, din partea dreaptă a corpului, pe care cineva mi-o 
străpunsese cu o lance (ceea ce s-a întâmplat mai târziu, era un 
vis prevestitor). 

— Crezi în vise? 

— Da, pentru că ceea ce am visat mai totdeauna mi s-a 
realizat. N-am fost înşelat niciodată. E dus la vârsta de 19 ani. În 
acest moment se vede glumind cu prietena sa, Diane de Concy. 
E întrebat dacă o iubeşte şi dacă se gândeşte să întemeieze o 
familie. 

— Aşi, de unde. Mi-e dragă, dar nu mă gândesc să mă însor 
cu ea. 

— Şi ce faci acum? 

— Sunt în serviciul regal ca muşchetar, corp creat de. Oarol 
VI, fiindu-i frică şi de pielea de pe el. La 18 ani, apune că se 
duce să se înroleze în garda stăpânului său. „Mă duc cu plăcere, 
dar trebuie să părăsesc pe Diana mea, pe micuța mea, cu 
bărbia roză şi dinţişorii ei micuţi”. La 16 ani, spune că se fâţâie 


pe lângă Charlotte de Montmorency, de la care nu-i fuge gândul. 
E întrebat dacă se bucură numai el de favorurile acestei tinere, 
la care mediumul răspunde: „O, ştiu bine, că ea cochetează cu 
Franţois, care c de aceeaşi vârsta cu mine, dar puţin îmi pasă de 
asta”. La 12 ani e paj la curtea regelui de doi ani. 

— la spune micule, ce faci tu acum la curte? 

— Ei, ce să fac? Fac lectură, 'conduc doamnele şi cu un gest 
grațios întinde mâna şi cu surâsul pe buze, imită conducerea 
unei doamne a curţii. Dau scaunul şi îndrept rochia doamnelor şi 
eâteo- dată mă plec şi le sărut picioruşul. „A, trebuie, să ştii, că 
nu se permite la toţi pajii să sărute piciorul doamnelor. Mi se 
spune, că sunt drăguţ, pentru că am ochii albaştri şi părul blond. 
Doamnele mă plac şi eu le voi plăcea când voi fi mai mare”. 

La 9 ani, spune că tatăl său îl va trimite la curte, ca să 
servească de paj. Intrebat: dar ce ocupaţie are tatăl tău? „Cum, 
nu ştii? E paznicul casei de Montmorency. * | s-a promis că mă 
va lua ca paj la curte, dar se teme să nu mă stric acolo”. 

Din nou e adus până la fetus şi' mai apoi în stare de spirit. Din 
acest sladiu i se comandă să treacă în faza de încarnat, în 
momentul morţii sale. Intrebat ce vârstă are, răspunde că arc 
20 de ani. Se numeşte Maiiette Maerlin, că face lecturi unei 
doamne care are un băiat, pe Gaston, care dacă n-ar fi murit, ar 
fi devenit soţia lui, contra voinţei mamei sale. Sărmanul a fost 
omorât de calul său. 

Dusă la 18 ani, e întrebată: acum ce face? Răspunde că acum 
e la contesa de Guise, unde predă lectura nepotului ei. E dusă 
înapoi până la 4 ani. Mama e speriată, căci tata e mereu bolnav, 
nu mai poate face desenuri pentru rege. 

— De care rege e vorba? Nu ştii? E Filip cel Frumos. De aici e 
readusă până la faza de spirit. In această stare, nu-şi dă seama 
exact că a murit- | se pare că <»Ħ tot un om pe pământ, Starea 
aceasta nedesluşită se datoreşte numeroaselor sale greşeli 
făcute pe când era încărnată. Intr-adevăr, în precedenta viaţă a 
fost stareţa unei mănăstiri, tiranizând tinere fete, din ordinul 
celor mai de sus, ţinându-le în carcere, fără soare, şi totuşi 
punându-le să. Lucreze lucruri migăloase cu acul. Întrebată, dar 
în ce an trăieşti? Răspunde în 1010. 

— Ce rege trăieşte acum? Robert al Il-lea, Capetul: Nu-mi vine 
să pronunţ numele lui, căci clin cauza lui frumoasă Blancha de 
Pariş e închisă, pentru că fratele său Robert să-i ia toată averea. 


La 60 de ani se vede pregătind tinere fete care voiesc să se 
călugăreasca. 

— Dar pentru care motiv sunt aduse să se facă călugăriţe? 

— Pentru ca fraţii lor să le ia averea. 

— Cine ţi-a adus pe Blanche de Pariş? 

— Nu pot să-ţi spun. Mi-e frică de abatele Chilselles. 

— Dar ce eşti tu la mânăstire? 

— Sunt superioară de 20 de ani în mânăstirea „Compagne de 
Jesus” şi am sub Ordinele mele 20 de călugăriţe, dar sper să fiu 
avansată şi mai sus, ca stareță, când voi avea sub mâna mea 
totul şi toată lumea la picioarele mele”. 

Trecută în faza de spirit spune că o dor ochii şi îşi poartă 
mâinile peste ochii săi. Întrebată din ce cauză suferă, răspunde 
că, fiind soldat, a fost prins de Atila, la Chalons sur Mame şi că, 
din ordinul lui i s-au ars ochii. Nu avea la această epocă decât 
31 de ani, se numea Carlomee şi era şeful uuei unităţi franceze, 
sub ordinele lui Masoce, iar deasupra tuturor şefilor, avea pe 
Marovee. Această luptă a avut loc ân anul 449. Intrebat dacă 
cunoaşte pe Dumnezeu, răspunde că da, şi toţi ai timpului său, îi 
fac sacrificii de oameni, care sunt arşi, căci aşa îi place Lui. (Era 
păgân). 

La 25 de ani, era plugar. Împreună cu inama să Li, cu care 
locuia în ţinutul Albinos, prin care curge apa Toum, unde 
lucrează pământul. E dusă treptat iar în sânul mamei sale şi 
apoi în stare de spirit. Şi din nou, spune că suferă mult, căci a 
fost ars de viu de împăratul roman Probus, la vârsta de 40 de 
ani. Fusese păzitor al palatului lui şi era originar din ţinutul 
numit Romulus, prin anul 279, când a purtai numele de Esius. 
Spune că urăşte de moarte pe împărat, pentru ea i-a răpit fetiţa 
sa, pentru a o face metresa lui. Pentru a se apropia de el s-a 
oferit, ca soldat lui Pecius, şeful gărzii palatului, cu gândul că la 
prima ocazie, să-l omoare, răzbunând astfel pe fiica sa Florina. A 
fost însă prins asupra încercării sale şi ars de viu împreună eu 
fiica sa. Printre lacrimi, mediumul spune, că prietenii din gardă i- 
au jurat că-l vor răzbuna, omorând pe împărat. Dcclară că are 
mingâierea că copila lui a murit pură. In această stare, îşi 
descrie viaţa sa. În viaţa precedentă acesteia, a fost o tinără, 
numită lrisee. Adufta flori pentru a le ila preotului Aii, ca să le 
ardă la picioarele zeilor, producând un fum care se ridică până 
la eer, până la locuinţa zeilor. 


Povesteşte că preotul povăţuieşte pe oameni, să se roage, 
pentru că sufletul lor să se ridice sus până la el, în cer. 

A trăit în ţara numită Imondo (aproape de Triest). „Preotul mă 
ia şi mă l'ac-e să respir din fumul plantelor arse, care au 
proprietatea să mă trimită spre zei, cu care să vorbesc şi să-i 
comunic şi lui. Eu nu văd zeii, dar îi aud şi-i spun lui, ceea ce 
spun ei” (devenise medium de transă). Spune că ea munceşte, 
şi alţii îi aduc de mâncare, dar nu are voie să fie văzută de 
nimeni. 

„în fiecare zi adun flori de lrum, pe care preotul le depune la 
altar, iar seara le arde, al cărui fum respirându-l, corpul meu ră- 
mânejos, iar eu mă ridic în sus către zei”. Intrebată, când te 
ridici în sus, cum te vezi tu? Ea răspunde: „ca un glob alb. Aii mă 
iubeşte şi m-a crescut de mică, cerându-mă părinţilor mei, care 
m-au dat cu bucurie”. E în anul 100 după Hristos. 

Descrie că fiind mică de 6 ani a fost luată să fie 
sacrificată zeilor, dar a fost scăpată de un tânăr şef 
războinic, numit Jeus. Când s-a făcut mai mare, spune că 
l-a iubit şi la rândul ei l-a 6c&- pat din închisoare, în care el 
fusese pus de un adversar al lui cu numele de Joanime. Cu viaţa 
aceasta se termină experienţa lui Bou- vicr, căci de aici înainte 
spiritul mediumului începe să nu mai vadă clar, în vieţile sale 
anterioare. * r în rezumat, d-najeus, a făcut cunoscut nonă din 
vieţile sale anterioare şi anume: într-una a fost Margareta 
Ducmsne. În a doua viaţă, precedentă acesteia, a fost bărbat, 
un sculptor în piatră. În a treia, a fost un copil orfan, numit Jenny 
Ludovic. A patra, ca bărbat numit Michel Bory. In a cincea viaţă 
a fost o instituitoare, numită Mărictte Marin. In a şasea a fost 
stareţa unei mânăstiri. În a şaptea, ca ofiţer în armata lui 
Merovee, care a luptat contra lui Atila. Ina opta, ca soldat-pe 
timpul împăratului roman Probus. În a noua vestală în templul 
din ţara Ilmondo. 

Această strălucită experienţă a lui Bouvier, alăturată de cele 
ale lui Kochas şi a altor mulţi experimentatori, pune în evidenţă 
existenţa unei individualităţi - spiritul - care îmbracă în decursul 
veacurilor, diferite corpuri mnane, devenind astfel diferite 
personalităţi, care îşi deapănă viaţa pe scena pământului, după 
cum un actor joacă diferitele lui roluri pe scena unui teatru 
oarecare. 

Experienţe de regresie în timp au fost făcute şi de doctorul 


Krian Weiss un medic psihiatru american de origine evreică 
actualmente medic şef psihiatru la un mâie spital afiliat 
universităţii din Miami. Pacienta de care s-a preocupat cel mai 
mult în domeniul regresiunii în timp, este o bonlavă suferindă de 
nevroză astenică pe nume lvatherine, pe care sub stare de 
hipqoză, comunicând cu subconştientul acesteia a regresat-o în 
mai multe vieţi anterioare, mai toate sfârşindu-se prin morţi 
violente, ceea ce explica de fapt-starea anxioasă a vieţii 
actuale. La fel ca şi la alte experienţe privind resncsrca- rea 
Katherine îşi vede vieţile anterioare ca şi când ar fi privite din 
afară, ea a trăit în alte vieţi, fie sub formă de bărbat, fie sub 
formă de femeie, iar atunci când a trăit într-o altă ţară, cu o altă 
limbă, ea vorbea în limba respectivă aflându-seân stare de 
hipnoză, când retrăia acea viaţă. Când se afla regresată în 
stadiul de spirit liber, ea descrie lumea spiritelor aşa cum’ fac 
toate spiritele aflate în acest stadiu. Dr. Brian Weiss a efectuat 
regresiuni detaliate în vieţile anterioare ale mai multor pacienţi, 
descoperind aceleaşi caracteristici generale, el a folosit în acest 
scop 12 bolnavi de diferite formaţii intelectuale, de exemplu: o 
casnică evreică din Miamii Beach şi-a reamintit cum a fost 
violată de un giup de soldaţi romani în Palestina, la scurt timp 
după moartea lui Isus, în altă viaţă a condus un bordel 'm New 
Orlens, în altă viaţă a trăit, într-o mânăstire în Franţa în Evul 
Mediu, iar în alta a trăit în Japonia. 

În stare intermediară, de spirit liber, atunci când erau aduse 
deci în această stare, Katherine şi această evreică din Miami 
puteau r^l-î splină Dr. Brian Weiss, fapte din viaţa lui, petrecute 
în trecut şi să-i prevesteacscă desfăşurarea anumitor 
evenimente viitoare cu mare precizie. Ele afirmau că mesajele 
le primesc de la un anumit spirit, ceilalţi pacienţi îşi amintesc 
părăsirea corpului fizic şi îndreptarea către o lumină 
strălucitoare. Experiențele Dr. Weiss efectuate în jurul anului 
1980 aduc şi un element care confirmă cele scrise de mine 
privind comunicarea cu. Spiritele în şedinţele de spiritism cu 
ajutorul unui medium, astfel Katherine consultând un medium 
pe numele de Iris Saltzman un astrolog vestit care putea prezice 
vieţile anterioare, acest medium intrând într-o stare de transă, i- 
a descris Katherinei toate vieţile ci anterioare întocmai cum 
fuseseră înregistrate pe banda magnetică de dr. Weiss şi pe 
care le descrisese chiar ea iu stare de hipnoză. De data aceasta 


Katherine nu se mai afla în stare de hipnoză ci medium Iris se 
afla în trântă. Experienţe de regresiune în timp au fost efectuate 
în ultimul timp de foarte numeroşi autori: Dr. loseph B. Rhine de 
la Duche Universiti, Dr. lan Ste- venson de la Universitatea din 
Virginia, Dr. Gertrude Schmeider de la colegiul oraşului New 
York, toate eonfirmând existenţa noastră în mai multe vieţi 
anterioare. Referințele la reîncarnare au existat şi în Vechiul şi 
Noul Testament, dar în anul 325 după Hristos, împăratul roman 
Constantin cel Mare şi mama sa Elena, au scos referirile la 
reîncarnare din Noul Testament. In anul 553 după Hristos la al 
doilea conciliu de la Gonstantinopole s-a confirmat această 
acţiune declarându-se conceptul de reîncarnare drept erezie, 
care după opinia lor a slăbit puterea bisericii căci reîncarnarea 
oferă oamenilor un ţimp mai îndelungat pentru îndreptarea 
păcatelor. Primii părinţi ai bisericii acceptaseră ideia de 
reîncarnare. 

În experienţele de regresiune în timp, când se pun în evidenţă 
multiplele reincarnări, subiectul poate fi în trântă hipnotică şi el 
nu-şi aminteşte în stare conştienţa de aceste evocări, sau 
regresiunea poate fi făcută în stare de veghe când toate aceste 
evocări rămân conştiente. Da. R ceea ce este important în 
ambele cazuri subiectul ce regresează în timp, vede imagini din 
acea viaţă, cu alte cuvinte în memoria spiritului toate amintirile 
sunt reprezentate de imaginea gtndurilor. 

Şi în telepatie gândul se trasmite sub formă de imagini, şi 
chiar memoria în stare de veghe, deci în stare conştientă este 
păstrată 6ub formă de imagini. 

S-au făcut experienţe prin care s-a reuşit să se fotografieze 
imaginea gândurilor, de exemplu: te gândeşti la casa 
părintească şi acest gând apare fotografiat arătând casa 
întocmai cum arată ea. In regresiunea în timp subiectul se vede 
pe sine privindu-se din exterior. Tot ceea ce îşi aminteşte este 
descris la modul prezent ca şi când evenimentele s-ar petrece în 
momentul actual. Vocea cu care sunt evocate aceste trăiri, este 
cea care corespunde vârstei descrise în momentul trăirii, dacă 
este copil are vocea de copil, dacă este bătrân, vocea este a 
unui bătrân, dacă este femeie, vocea este de femeie, sau dacă 
este bărbat, vocea este de bărbat. Toate datele privind viaţa 
socială, politu'ft şi istorică descrise, corespund exact cu cele 
descrise în istorie. Aici intervin două aspecte foarte importante; 


este posibil ca în viaţa actuală subiectul să nu aibă cunoştinţă 
despre unele date istorice sau social politico, fiind necultivat. El 
totuşi le descrie dacă regresat în timp, în acea viaţă le cunoştea; 
precum şi aspectul invers chiar dacă în viaţa actuală are 
cunoştinţe despre aceste fenomene, nu le descrie dacă este 
regresat în altă viaţă, dacă la vârsta respectivă nu le cunoştea. 
Ou alte cuvinte memoria nu se amestecă într-un conglomerat. 
Ea se păstrează şi se acumulează pe un fel de fişe separate pe 
perioade sau poate chiar pe zile şi ore. 

Experienţe privind reincarnarea au fost făcute de A. De. Ro- 
chas, apoi în 1971 în Anglia au fost făcute de Arnall Bloxliam, 
care foloseşte ca medium, pe Jane Evans, pe care a regresat-o 
în alte şase vieţi anterioare şi anume: în viaţa actuală născută în 
1939, în viaţa imediat înapoi, este călugăriţă în Maryland în 
S.U.A. Pe numele dn Graces, aflându-se într-o mânăstire 
catolică. Înainte de a se călugări şi-a petrecut copilăria într-un 
oraş din satul lowa, numele ei de familie fiind Ellis. 

Dusă mai înapoi în altă viaţă a fost croitoreasă la Londra, în 
timpul reginei Aane în anul 1702 într-un mare atelier de modă şi 
se numeşte Ann Trasker. 

În altă viaţă anterioară este doamnă de companie şi 
croitoreasă, se numeşte Anna de Cistille şi este originară din 
Madrid. Ea o însoţeşte pe Catherina de Aragon în Anglia, unde 
aceasta urma să se căsătorească cu prinţul Arthur. Mai înainte 
într-o altă viaţă este camerista lui Jacques Goeur în 1451, se 
numeşte Alison şi este foarte tânără. Ea s-a sinucis atunci când 
stăpânul său, a fost acuzat de otrăvirea favoritei regelui, Agnesa 
Sorel şi închis. 

În viaţa imediat următoare este evreică în oraşul York în anul 
1190 şi se numeşte Rebeca, fiind soţia unui preot evreu bogat, 
ea descrie cum evreii sunt obligaţi să poarte un inel galben în 
dreptul inimii, pentru a se vedea că sunt evrei. Aceasta se 
întâmpla pe timpul lui Henric II Plantagenet. Lui i-a urmat la tron 
Richard inimă de Leu, care când a pornit la cruciadă, în Anglia a 
izbucnit o revoltă împotriva evreilor. 

Rebeca, soţul, fiica şi fiul s-au ascuns într-o biserică.'dar în 
timp ce soţul şi fiul erau plecaţi după hrară, au fost găsite şi 
ucise. 

În fine în cea de-a şasea viaţă anterioară, era soţie romană, în 
anul 286, soţia unui preceptor numit Titus. Ea dă multe relaţii 


despre Hritr. Nia Romacă şi descrie revolta în urma căreia, 
Anglia a ieşit de sub stăpânire romană, dar aceasta pentru puţin 
timp, pentru că ulterior, Anglia revine sub stăpânire romană. 
Este asasinată împreună cu soţul ei în timpul împăratului 
Dioclețian. 

În 1904 Rochas magnetizează o tânără fio 18 aiii care se 
numea losefina, aceasta este regresată în timp mai întii la 
vârsta de 7 ani. Apoi în altă viaţă, este țăran şi se numeşte Jean 
Bourdon şi îşi povesteşte întreaga viaţă din anul 1812 când s-a 
născut până la moartea sa, în 1892, regresată mai înapoi este 
dusă în altă viaţă de femeie, născută în 1702. În alte situaţii, 
amintirea unei alte vieţi este în stare naturală fără a fi 
magnetizată (hipnotizată) iată un exemplu: tui copil japonez 
Kasugoro. Care îşi aduce aminte că a mai fost născut într-o altă 
localitate numită Odecimo, în Japonia şi că mama lui în existenţa 
precedentă se numise Oscizu Sau. Kasugoro ţinea minte că se 
îmbolnăvise de variolă chul avea doi ani, ho-.lă care i-a provocat 
moartea. Dusă în satul unde spunea că a mai avut o viaţă, 
aceasta a recunoscut imediat casa şi părinţii care erau acolo. 

În general însă, la reîncarnarea individul îşi pierde memoria 
din alte vieţi anterioare. Platon era convins că a mai trăit şi în 
alle vieţi, de asemenea şi Pitagora. Napoleon, ar fi fost o 
reîncarnare a Ini Hanibal. Hindemburg, a lui Alexandru Macedon, 
lon Botezătorul* a profetului Ilie, iar lon evanghelistul, 
reîncarnarea lui Buda. 

Prin reîncarnare se explică capacitatea unor copii care nu sunt 
încă la şcoală şi pot rezolva probleme foarte grele de 
matematică, sau copii foarte mici, fără lecţii de muzică, care pot 
executa partituri muzicale de Mozart, Beethoven, Chopin şi alţii. 

Mozart a scris o simfonie la vârsta de 5 ani. 

Mayrbeer dădea concerte, la vârsta de 6 ani, iar Reisin la 
vârsta de 4 ani. 

Leonardo Davinci, a învăţat singur pictura, iar Victor Hugo a 
fost laureat la vârsta de 13 ani şi astfel de exemple sunt 
nenumărate. 

Diferenţierea dintre oameni, este explicată prin actul 
reîncarnării. În diferite ţări din lume, există legi care garantează 
egalitatea juridică, şi politică între oameni, iar în alte ţări ace6te 
legi nu există. Se punu întrebarea: dacă toţi oamenii se nasc 
egali din punct de vedere al vieţii interioare, a capacităţii de 


adaptare, a modului de a aborda şi jezolva diferite probleme. 
Răspunzând la toate acestea, se ponte constata că aceste 
capacităţi diferă de la individ, la individ. Unii copii, din primii ani 
de viaţă, au o predispoziţie pentru muzică, alţii pentru ştiinţă iar 
alţii nu maifestă nicio atracţie pentru nimic. Diferenţele dintre 
modul de viaţă al oamenilor sunt enorme. In afară de aceasta, 
sunt copii care se nasc morţi, sau care mor imediat după 
naştere la câteva zile, luni sau ani. De ce aceştia să aibă o 
existenţă atât de scurtă prin viaţă, faţă de alţii care trăiesc 70— 
80 de ani. Spiritul acestor copii după moartea lor, unde se duce, 
în lad sau în Rai, aşa cum susţine religia? La aceste întrebări 
răspunsul este unul singur, numai actul reîncarnării este acela 
care le. Explică. Oamenii se nasc inegali, căci fiecare copil la 
naştere, iar cu el un spirit mai mult. Sau mai puţin evoluat, nu 
de la părinţii săi, căci spiritul copilului nu se moşteneşte de la 
părinţi, el reprezintă reîncarnarea unui spirit aflat liber în lumea 
astrală, un spirit al unui om care a murit, şi care trebuie să se 
reîncarneze pentru o nouă evoluţie spirituală. Din acest punct 
de vedere un spirit al unui părinte poale să fie reincarnarea 
spiritului propriului său fiu din alte vieţi anterioare. Aceasta 
înseamnă că la naştere copilul nu moşteneşte în nici-un caz 
spiritul părinţilor săi, căci pentru ca acesta să se reîncarneze 
trebuie să fie liber-dezântrupat. Faptul că unii copii mor la puţin 
timp după naştere sau că se nasc handicapati şi trăiesc, în 
suferinţă şi mizerie, se datoreşte Karmei lor, destinului, care li 
se programează înaite de naştere în lumea astrală, ei trebuie să 
treacă prin suferinţă pentru a se putea purifica din punct de 
vedere spiritual. Îu afara reincarnării este imposibil să explicăm 
această diversitate frapantă între anomaliile aparente de 
injustiţie revoltătoare în repartiţia bucuriei şi suferinţei, în 
suferinţa îşi au explicaţia cuvintele lui Hristos: „Fericiţi cei săraci 
cu duhul, căci a lor va fi împărăţia cerurilor”. 

Este o mare greşeală a se erede că o viaţă absolut nouă 
începe odată cu naşterea. Problema reîncarnării este susţinută 
astăzi de mai multe religii din Asia: budismul, brahmanismul, 
jainismul. 

Dar reîncarnarea este cunoscută şi în antichitate. lulius Cezar 
descrie credinţa Galilor în reîncarnare, care credeau că moartea 
nu este decât o trecere a sufletului într-o altă existenţă. 

' Descoperirea manuscriselor de la Marea Moartă „nu arătat 


că comunitatea religioasă a Essenienilor, din timpul imediat 
premergător vieţii lui Hristos, demonsreazăclar, că aceştia 
credeau iii numeroase reîncarnări, pe care oamenii le trăiesc în 
viaţa pământ cască. 

Şi primii creştini credeau în reîncarnare, astfel Origene care a. 
Trăit între anii 185 —254 în e.n. Considerat ea părinte nl bisericii 
creştine, scrie că sufletul este imaterial şi invizibil şi că el trece 
după moarte într-un alt corp. 

Abia- în anul 553 Consiliul de la Corstantir. Opole, sub 
presiunea- împăratul Justir. lan, condamnă această credinţă şi o 
interzice. Această tăccre impusă de dogmele bisericii creştine, 
privează- reincarnarea-milioane şi sute de milioane de oameni 
de cunoştiinţele precise în acest domeniu. 

Scriitori ca: Paracelsus, Giordano Bruno, Edmond lăostand, 
Goetlie, Schiller, Lamartine, Victor Hugo, Balzac, Flaubert şi 
mulţi alţii au crezut în necesitatea mai mniter vieţi terestre, 
pentru a ajunge la maturitatea spirituală. 

LEGILE REÎNCARNĂRII 

Lieâncarnarea este supusă la trei legi cosmice: 

— Legea atragerii, afinităţii. 

— Legea cau-zei şi efectului. 

— Legea suferinţei. 

Spiritul tinde să se reîncarneze în familia, societatea, 
regiune»! Şi epoca, care-i oferă condiţiile evoluţiei sale 
spirituale. După moarte- spiritul este atras spre locul 
corespunzător adevăratei sale personalităţi, care nu mai poate fi 
disimulată ca pe pământ, prin viclenie intelectuală. 

Sub legea cauzei şi efectului, este supusă felul cum se va 
desfăşura o nouă reîncarnare, în condiţii mai bune sau mai rele, 
în raport cu faptele noastre de pe pământ. Felul în care s-a 
desfăşurat viaţa terestră, îşi are efect în următoarea 
reîncarnare. 

Legea suferinţei este legea supremă, care conduce la, 
evoluţia spiritului. Îâumai prin suferinţă se poate purifica spiritul. 
Reîncarnarea, nu este  metepsihoză, această teorie a 
metepsihozei susţine posibilitatea transmigraţiei spiritului de la 
om la animale, plante sau insecte şi invers. Metemsihoza 
contrazice legile divine ale  reîncarnării. Legile naturale 
confirmate de ştiinţă interzic cu desăvârşire amestecarea 
speciilor. EBte deci exclus ca un spirit uman, să se reîncarneze 


într-un corp animal sau invers. O singură dată de-a lungul 
istoriei umanităţii, terestre, are loc evoluţia unui spirit de animal 
foarte dezvoltat într-un spirit de om primitiv, acesta este un 
fenomen evolutiv ce se petrece o singură dată. 

Viaţa pe pământ este un stagiu în marele ciclu al evoluţiei 
noastre, ea nu este depi un început 'ci o continuare. 

Spiritul nu se formează în momentul procreaţiei şi nici la 
naştere, căci el exista dinainte de aceste două elemente, la 
naştere? Este numai momentul când spiritul vine din lumea 
astrală şi se incorpor- rează în corpul noului născut. Dacă există 
o ereditare fizică, nu există o ereditate spirituală. Fiecare om pe 
pământ îşi are propria, sa viaţă, căci fiecare cm îşi are propriul 
său spirit. 

Problema întreruperii sarcinii, atât de discutată între relişrii 
este aceea care vrea să răspundă la întrebarea: când încape 
viaţa, spiritul copilului, în momentul procreierii sau al naşterii? 
Răspunsul cert ezită să fie dat, chiar de religie. Pentru cei ce 
consideră că spiritul se reîncarnează în timpul sarcinii, 
întreruperea sarcinii, este a crimă premeditată. 

Privind lucrurile prin prisma reîncarnării, teoria rasială nu are 
niciun suport din punct de vedere spiritual, căci spiritul unui 
negru sau unei alte rase umane, poate fi reînernarea celui mai 
evoluat: spirit uman european. lată deci de ce trebuie 
combătută această teorie rasială, care subjugă popoare şi le 
extermină în virtutea, acestei teorii rasiste. 

Legat de problemă rasială, este şi problema Eugeniei, în baza 
căreia, multe regimuri fasciste, au purces la aşa-zisa purificare a 
raselor, prin sterilizarea sau folosirea altor mijloace care 
interzice- procreerea. 

Legea divină a Karmei, face ca pe pământ să se nască 
milioane de handicapaţi. 

— Reîncarnare 

Numai în Franţa sunt peste 2,5 milioane de handicapati. 
Regimul fascist al lui Hitler îi trimitea pe aceştia automatjân 
camerele de- gazare. Dar legea suferinţei fizice, legea Karmei, 
este o lege divini şi ea explică naşterea acestor handicapaţi,.al 
căror spirit trebuie să sufere pentru a se putea purifica, 
interzicând procreerea sau folosind Eutanasia nu facem altceva, 
decât să contravenim legilor divine, împiedecând evoluţia 
spiritului. 


SPIRITUL IX  GÂXDIREA DIFERITELOR  CONCEPŢII 
RELIGIOASE 

IUDAISMUL 

RELIGIA EVREILOR este una din puţinele religii naţionale ale 
lumii antice, care s-a păstrat până astăzi. ludaismul osie mimit 
şi religie mozaică, adică religia lui Moise. O parte foarte 
importantă a iudaismului a intrat în componenţa creştinismului 
şi islamului, astfel biblia care reprezintă istoria poporului evreu, 
este un obiect de credinţă şi venerație pentru elenii catolic şi 
ortodox. Ea este considerată a fi fost scrisă după inspiraţie 
Ştiutului Duh. Biblia înseamnă în greceşte - cărţile, în 
componenţa ei intră căr- ţ-ile legii (în ebraică Tliora sau aşa 
numitul „Pentateu” al lui Moise). 

Aceste mici cărţi sunt: 

— Facerea, care vorbeşte despre crearea de către Dumnezeu 
a> lumii şi a omului, despre viaţa primelor oameni în rai, despre 
eăderea în păcat şi izgonirea lor din rai, despre potopul lui Moe, 
despre patriarhii Avraam, Isaac, lacov, Iosif şi fraţii săi şi despre 
aşezarea evreilor în Egipt. 

— leşirea, cuprindea viaţa lui Moise şi eliberarea evreilor din 
Egipt, cu vestitele zece porunci ale lui Dumnezeu. 

— Leviticul, cuprinde legislații religioase. 

— N umerii, este istoria evreilor după ieşirea lor din Egipt şi 
până la cucerirea Palestinei, (ţara Canaanului). 

— Deuteronomul, cuprinde de asemenea un corp de legis- 
alaţii religioase. 

Al doilea grup de cărţi biblice îl alcătuiesc cărţile istorice: 
cartea judecătorilor, cartea Rut, cele patru Cărţi ale Regilor, 
două cărţi de cronici, cărţile lui Ezdra, Neemia, Cartea Esterei, 
Cartea lui lov precum şi psalmii (culegere de imnuri religioase 
atribuite lui Qavid), pildele lui Solomon, Ecleseiastul şi Cântarea 
Cântărilor. 

În al treilea grup. Sunt cărţile profeților: ISAIA, EREMIA, 
EZECHIEL, DANIEL şi cărţile celor 12 aşa zici mici profeţi: Oseia, 
Lol, Amos, Avdia, lona, Miheia, Naum, Avacum, Sofonie, Agheri, 
Zaharia şi Maleah. 

Toate aceste cărţi sunt denumite de creştini Vechiul 
Testament. Originea acestor cărţi nu este bine stabilită până în 
momec- 

1 ui actual, dar primele 4 părţi sunt atribuite lui Moise, care 


le-a scris prin revelații de la Dumnezeu. Legătura în credinţă a 
poporului evreu şi Dumnezeu s-a făcut prin actul circumciziei. 
Avraam a primit poruncă de la Dumnezeu care i-a spus: „iar 
legământul dintre mine şi ţânaşi urmaşii tăi după tine, din neam 
în neam pe care trebuie să-l păziţi este acesta: toţi cei de parte 
bărbătească ai voştri- să se taie împrejur. Să vă 1 ăiaţi împrejur 
şi acesta va fi somnii! Legământului dintre mine şi voi. În 
neamul vostru tot pruncul departe bărbătească născut la voi în 
casă, sau cumpărat cu buni de la alt neam, ' care nu-i din 
seminţia voastră, să se taie împrejur în ziua a opta”. 

Evreii, cred cu toţii într-un singur Dumnezeu, cel caro a creat 
lumea şi tot universul şi pe acesta îl numesc lahve. 

Cucerirea Palestinei de către evrei, a început în secolele XV — 
XIV î.e.n. Şi s-a prelungit câteva secole. Această cucerire este 
reprezentată în Biblie tot ca o poruncă a lui Dumnezeu: scoală 
dar (îi spune Dumnezeu lui loasua) şi treci lordanul, tu şi tot 
poporul acesta în ţara pe care o voi da fiilor lui Izrael, tot locul 
pe care-l voi călca tălpile picioarelor voastre, vi-l voi da vouă, 
cum ani spus lui Moise. lată îţi poruncesc: fii tare şi curajos să nil 
te temi. Nici să te spfiimintezi, căci Domnul Dumnezeul tău este 
eu tinepretutindoni pe unde vei merge (losua | 2—4, 9). 
lerihonul a fost primul oraş Oanaa- nean cucerit prin luptă. 
Uneori lalive, ia parte direct la luptă ajntindu-şi poporul, astfel în 
bătălia izraeliţilor împotriva Amovitilor. Domnul a aruncat 
asupra lor grindină mare din cer iar cri ce au murit de grindină 
au fost mai mulţi decât cei ucişi de fiii hă Izrael cu sabia. 

Este descrisă apoi cucerirea lerusalimului de către regele Ba- 
bilonului în anul 586 e.n., captivitatea evreilor în Eabilon şi 
întoarcerea în Palestina în timpul regelui persan, Cirus. Aşa cum 
am mai scris în această carte, toate aceste evenimente au fost 
prevăzute cu exactitate de mai mulţi profeţi, care nu reprezintă 
altceva decât nişte mediumi de premoniţie. 

ludaismul a fost şi rămâne o religie legată în întregime de 
viaţa pământească şi nu de viaţa de după moarte. El a dezvoltat 
ideea* că poporul evreu reprezintă poporul ales al lui 
Dumnezeu, dacă» evreii suferă, vinovaţi de acest lucru sunt ei 
însăşi, ei păcătuiesc, ei calcă poruncile Domnului, iar Dumnezeu 
îi pedepseşte pentru aceasta, cu toate acestea ei rămân poporul 
ales căci va veni timpul când lalive, va ierta poporul evreu şi-l 
va înălța mai sus decât toate popoarele. 


Se crede că evreii ar fi trăit pe o altă planetă. În ciclul lor pe 
această planetă, au fost supuşi unei judecăţi de către 
Dumnezeu şi acesta găsindu-i viuovaţi, i-a trimis pentru o nouă 
reîncarnare şi un nou ciclu evolutiv, spiritual, pentru purificarea 
spiritului lor. Ei au trăit prin veacuri, prin diferite ţări şi în 
vremurile existenţei marii civilizaţii Egiptene, s-an reîncarnat în 
această ţară, unii dintre ci fiind cliiar incarnaţi ca preoţi egipteiă, 
cele mai superioare spirite din atmosferă spirituală a pământului 
s-au încarnat în sânul poporului egiptean, iar unul dintre ei a 
fost chiar spiritul guvernator al planetei respective, cunoscut 
sub numele de Moise, care s-a născut în Egipt. Când spiritele 
superioare reîncarnate în preoţi egipteni au părăsit planeta, în 
Egipt s-au încarnat alte spirite inferioare şi odată cu aceasta 
începe persecuția şi robia evreilor din Egipt. Din acel moment 
evreii au trebuit să se separe de noile spirite care se reîncarnau 
în poporul egiptean. Datorită acestei persecuții şi acestei robii a 
poporului ales, spiritul lui Dumnezeu i se arată lui Moise pe 
muntele Sinai, care îi spune lui Moise să-şi ia poporul său şi să 
treacă în ţara Canaanului. Este de reţinut un aspect neexplicat, 
în afara unei intervenţii a unei forţe divine: conform etimologiei 
din exod, termenul mana provine de la cuvintele ebraice man- 
hu, care însemna „ce-i asta?” Biblia arată că timp de 40 de ani 
cât durează, exodul, în fiecare dimineaţă, această mană cădea 
din cer şi evreii o mâncau zilnic, căci lăsând-o pentru a doua y. | 
se altera. Sutele de mii de evrei, plecaţi în exod, trebuiau să 
consume în decurs de 40 de ani cât durează exodul, peste un 
milion de tone de mană. Mana cădea zilnic din cer în afară de 
sabat, în schimb vinerea cădea o porţie dublă, care putea fi 
conservată căci nu se altera. Se pune întrebarea cum şi cine 
cunoştea zilele? Sabatul fiind zi de odihnă pentru evrei, porţia 
de mană le cădea de vinerea în raţie dublă şi nu se altera. S-a 
presupus că aceste hidrocarburi care constituiau mână ar fi 
căzut din coada unei comete, dar cometă cunoştea zilele 
săptămânii? De ce mâna cădea numai în locurile unde erau 
triburile de evrei? Preferinţa cometei nu are nicio explicaţie, iar 
până acum nu s-a detectat niciun fel de mană în comete, 
singura explicaţie, este aceea că mâna cădea din cer, printr-un 
proces de materializare pe care îl făceau spiritele superioare 
poporului evreu. Aşa se explică şi numărul mare de profeţi ai 
poporului evreu pe care îi face cunoscuţi Biblia, şi aşa ar putea 


să se explice data de început a evenimentelor cu care începe 
Biblia, adică acum 6 000 de ani, primii evrei ar fi reîncarnaţi la 
această dată. Poate primii oameni «axe s-au reincarnat au fost 
Adam şi Eva. Ca prime spirite ale poporului evreu, venit din alt 
ciclu evolutiv planetar la reîncarnare pentru purificare. Noi ştim 
că datele arheologice ne arată o vechime mult mai mare a 
omului pe pământ, date ce intră în contradicţie cu descrierea 
bibliei, dar fiind vorba de istoria nu numai a poporului evreu ifi 
presupunând proveniența lor pe pământ printr-o nouă 
reîncarnare la data respectivă, adică acum 6 000 de ani, 
aceasta nu ar mai contrazice documentele arheologice. Aceasta 
ar explica şi capacitatea intelectuală a poporului evreu, dar nu 
explică de ce nu au recunoscut cel mai superior spirit W 
reîncarnat în sânul poporului lor, pe Isus * Cristos ca fiu al lui 
Dumnezeu, căci se ştie, condamnarea lui la moarte şi 
răstignirea lui a fost cerută cu insistenţă însăşi de poporul 
evreu, atunci când Pilat din Pont, ca guvernator al lăomei pentru 
Palestina, a cerut ca poporul evreu să aleagă pentru grațiere 
între Isus şi tâl- harul Baraba, poporul evreu a cerut să fie 
grațiat Baraba, iar Isus să fie răstignit. 

Se cunoaşte de asemenea faptul că poporul evreu aşteaptă 
încă pe trimisul lui Dumnezeu* căci pentru ei încă nu a venit. 

Revenind la procesul reîncarnării după moarte, după ce 
spiritul s-a despărţit de corpul fizic, evoluţia în perioada de 
purificare în lumea astrală durează aproximativ a treia parte din 
timpul vieţii, cuprins între naştere şi moarte. 

Lungimea timpului dintre moarte şi o nouă naştere, este 
determinară de faptul că în regulă generală, spiritul se 
reîntoarce în lumea fizică, când aceasta între timp s-a modificat 
în aşa măsură, încât spiritul poate face o experienţă nouă, 
această modificare este în legătură cu marile modificări din 
univers, cu schimbările de poziţie ale pământului faţă de soare. 
În general, ciclul evolutiv al spiritului în univers este de 26.000 
de ani, perioada când sunt nenumărate reîncarnări, acesta îşi 
găseşte expresie în timpul cât îi trebuie soarelui să parcurgă 
distanţa pe o mişcare de revoluţie, ce o face cu tot sistemul 
solar, de la un punct în care răsare soarele la înccputul 
primăverii descriind un circuit complet, bineînţeles că acest 
punct numit vernal, se deplasează dintr-o regiune cerească în 
alta. 


După cataclismul uriaş, care a pus capăt vieţii de pe 
continentul Atlantida, evoluţia spirituală a lumii a cuprins cinci 
etape: epoca Indiei străvechi, a Persiei străvechi, epoca Egipto- 
Caldeeană. Epoca Grteco-Latină şi epocă a cincea în care ne 
găsim astăzi. Această epocă a început treptat în veacul XII-XIII şi 
XIV după Christos, 

Epocă anterioară a început prin veacul al optulea (VIII) în era 
creştină. După consumarea epocii a Yll-a pământul va fi bântuit 
<le un cataclism care poate fi comparat cu acela dezlănţuit în 
perioada Atlanteeana. Noile modificări care se vor stabili după 
acest cataclism, v or continua să evolueze într-un nou ciclu de 
şapte epoci, sufletele omeneşti ce se vor întrupa atunci, vor 
vieţui pe un plan mai înalt în acea comunitate. 

Revenind la istoria poporului evreu din biblie, se ştie că după 
înăbuşirea în sânge a revoltelor împotriva dominaţiei romane 
(anii 60 - 67 respectiv 132, 130 e.n.) după ce a fost distrus în 
întregime lerusalimul, are loc emigrarea evreilor în masă, 
urmează perioada diasporei poporului evreu. În diasporă a 
apărut organizarea sinagogilor, o adunare ce reprezintă o casă 
de rugăciuni şi totodată centrul vieţii sociale, un fel de organ al 
autonomiei comunitare. Sinagogele au apărut nu numai în 
diasporă, dar şi în Palestina inclusiv în lerusalim. 

Din scurta istorisire a credinţei poporului evreu, constatăm că 
iudaismul crede într-o singură divinitate supremă, Dumnezeu, 
pi- care ei o numesc lahove, crede în existenţa spiritului după 
moarte şi deasemeni crede în puterea de a comunica cu 
spiritele morţilor. In biblie se spune că Saul, regele Israelului s-a 
dus la Eli Dor să consulte spiritul unui mort prin intermediul unui 
medium, care era o femeie şi că a reuşit să evoce spiritul lui 
Samuel, spirit care i-a comunicat c-ă o să piardă lupta dar şi 
viaţa în lupta cu finisteniu eveniment ce într-adevăr a avut loc. 
Deosebirea faţă de alte credinţe religioase şi faţă de ştiinţa 
spirituală, constă în aceea că ei nu cred în reîncarnare, spiritul 
aşteptând judecata de apoi, în urină căruia vă. Fi trimis după 
faptele sale în iad sau în rai. 

HIIÂUDISMUL 

Bhuddismul este a doua religie mondială monoteistă, care 
joacă un rol important în istoria popoarelor Asiei, originea ei nu 
s-a putut încă- stabili exact. Budişt. Îi din Sud, îl situează 
aproximativ spre sfârşitul secolului VI, înaintea e.n. Bhudda s-a 


născut probabil în Nepal, anul ipotetic al naşterii sale a fost 
aproximativ 490 î.e.n. Baza concepţiei budismului o constituie 
cele patru adevăruri supreme: TEORIA suferinţei, a cauzelor 
suferinţei, a urmării suferințelor şi căile de curmare a 
suferințelor. Întreaga viaţă este o suferinţă, iar cauza suferinţei 
este ataşamentul la viaţă, dorinţa fierbinte de îi exista, această 
dorinţă fierbinte duce din reincarnare în’ reîncarnare. Calea 
compusă din cele opt drumuri duce la nimicirea dorințelor: 
credinţa dreaptă, hotărârea dreaptă, cuvântul drept, fapta 
dreaptă, modul de viaţă drept, dorinţele drepte, gândurile 
drepte şi contemplarea dreaptă. Urmând această cale a celor 
opt drumuri poţi să ajungi la. Perfecţiune, adică Nirvana, treapta 
cea mai evoluată şi spiritului, prin reincarnări succesive 
(Sansara). El conduce inevitabil orice fiinţă vie de lă o renaştere 
la alta prin nesfârşite suferinţe. Moartea nu eliberează pe om de 
suferinţele existente deoarece după ea, urmează o nouă 
naştere. Nu se mai reincarnează decât acela, care a ajuns la 
starea de Arliat, de sfânt, care a ajuns la cunoaşterea 
adevărului. Budismul crede că reîncarnarea se poate face în 
orice chip, nu numai în om ci şi în animal, în plantă, dar formă 
superioară a reincarnării o reprezintă naşterea ca om, deoarece 
numai în această stare este posibilă trecerea în starea ideală de 
Nirvana <sfânt). Budismului cuprins întreaga Asie de sud-est 
luând cea- mai mare răspâliidiie în Tibet. In India se dezvoltă 
yoga, prin care se îijunge la despriuderea corpului astral de trup 
cu performanţe extraordinare asupra subconştientului. 

Am scris deja că yoghiştii avansați îşi comandă trupului 
modificări de temperatură, de presiune arterială, de puls, put. 
Înd avea o temperatură pe o parte a corpului şi o altă 
temperatură pe cealaltă parte a corpului. Işi pot comanda o 
stare cataleptică sau chiar o moarte aparentă, când sunt 
îngropaţi, acoperiţi cu pământ, dar la un anumit timp, pe care 
aceştia l-au spus înainte de această experienţa, sunt dezgropaţi 
şi treptat, treptat, îşi revin la viaţă. Este cunoscută de asemenea 
puterea extraordinară a fachirilor de a produce hipnoza prin 
telepatie în masă. Este relatată o experienţă de tele- chinezie 
când o pasăre moartă este însufleţită şi poate zbura, atât timp 
cât fachirul se concentrează, sau puterea de germinare şi 
creştere a unui bob de grâu în câteva minute prin puterea de 
transmisie a forţei vitale, prin privire şi prin gând. 


Budismul crede într-o singură divinitate supremă, în 
Dumnezeu, ca unic creator a omului, şi a universului. 

CREŞTINISMUL 

Creştinismul este a treia religie mondială, monoteistă, 
în prezent fiind cea mai răspândită religie de pe glob. 
Creştinismul nu este insă unitar, el se împarte într-un 
întreg şir de curente şi secte. Creş tinismul a, fost întemeiat 
de Dumnezeul om, Isus Cliristos, care a trăit pe pământ în 
Palestina în timpul domniei împăiaţilor romani August şi Tiberiur 
Acolo şi-a propovăduit învăţătura şi a fost transmis omenirii de 
către discipolii săi, apostolii. Izvoarele utilizate pentru studiul 
creştinismului sâtit cărţile canonice ale îs oului Testament care 
cuprind: 

1— Cele patru evanghelii (Cuvânt grecesc, care însenina 
bunavestire) atribuite lui Matei, Marcu, Luca şi loan. Ele 
povestesc viaţalui Isus Christos, predicile pe care le-a ţinut, 
minunile pe care le-; i făeut, răstignirea şi învierea lui. 

2 — Faptele apostolilor, adică povestiri despre primii 
propovăduitori ai creştinismului. 

3 — Epistolele apostolilor către diferite comunităţi creştine. 

4 — Apocalipsa sau revelaţia sfântului loan Teologul. 

Cele patru evanghelii ca şi apocalipsa, biserici creştină le 
consideră de revelaţie divină, inspirate de Duliul Sfmt, din caic 
cauză fiecare cuvânt este considerat adevăr absolut. 

Problema existenţei istorice a lui Isus nu mai poate fi pusă la 
îndoială, numai marxiştii au căutat s-o pună la îndoială. 

Figura lui Isus Christos este complexă. Isus, este numele 
propriu al propovăduitorului, iar Christos un nume comun care în 
greacă înseamnă „unsul”. Naşterea lui a fost prevăzută de 
foarte mulţi prooroci ca trimis al lui Dumnezeu. Insuşi Isus când 
se referă la Dumnezeu îi spune Tatăl Ceresc. Cunoaştem foarte 
bine toate calităţile sale de medium, fiind cel mai mare din câţi 
s-au născut pe pământ. Cât despre existenţa spiritului după 
moartea, religia creştină crede în el, susţinând că după moarte 
el se înălța la ceruri as- teptând judecata de apoi. Chiar Isus, 
atunci când este întrebat dacă- pe pământ a avut şase soţii cu 
care dintre ele se va înlilni în viaţa de apoi, el răspunde că în 
acea existenţă spiritul nostru nu va avea niciun fel de sex, aşa 
cum arată şi ştiinţa spirituală, pentru că în acea existenţă, 
există numai gândurile noastre, imaginile noastre şi ideile 


noastre. 

Toate faptele ce le-a înfăptuit Isus Christos, sunt descrise în 
ştiinţa spirituală, ca fiind efecte ale unui medium foarte 
dezvoltat, în ceea ce priveşte învierea lui din mormânt, un 
singur aspect poate fi diferențiat, nu trupul de came al lui Isus a 
revenit la viaţă, acesta a fost dematerializat, iar apariţia lui a 
fost ca fantomă materializată, ca putere a spiritului de a face 
materie. Referitor la acest aspect al materializării şi 
dematerializării, am să redau mai jos o experienţă spiritistă în 
acest sens: prin 1929, într-o familie din Bucureşti se ţineau 
astfel de şedinţe în prezenţa unui medium de dematerializare 
foarte puternic. După ce s-a făcut întuneric în cameră, după. Un 
minut de aşteptare se auzi căzând ceva, ca un sunet surd, pe 
masă, de unde se rostogoli jos. Se aprinse lumina şi pe covor se 
afla o mandarină. Ghidul şedinţei prin mediumul care se afla în 
transă, le spuse: rupeţi mandarină şi mâncaţi-o, rupând coajă şi 
desfăcând feliile una după alta, nu mare le-a fost mirarea când 
în mijlocul ei au găsit un mic sul de hârtie. Luară hârtia şi 
constatară că pe ea se găsea o cruce şi cuvântul „credeţi”. In 
timp ce examinau bucăţica de hârtie şi cuvântul scris, mediumul 
începu a vorbi: stupina casei a cumpărat astăzi 12 mandarine şi 
le-a pus în bufetul col mare pe care le-a încuiat, eu am prefăcut 
una din aceste mandarine în fluid, în acelaşi timp m-am dus în 
biroul soţului şi am rupt un colţ de hârtie, dintr-o cpală ce era pe 
birou şi apoi am proiectat pe ea plotnbagina, creată din fumul 
ce era în cameră şi cu el am scris cuvântul, după aceea am luat 
biletul şi l-am răsucit, şi apoi l-am dematerializat şi pe el, 
bileţelul fluidizat, l-am introdus în mijlocul mandarinei fluidice. 
După ce am făcut aceste două operaţii, am t recut mandarina 
din birou prin pereţii biroului şi prin uşile camerelor, până la voi, 
aici am rematerializat mandarina fluidică făcând-o iarăşi cum a 
fost ea la început în bufet, plus bileţelul din interiorul oi 
materializat şi el. După ridicarea şedinţei, mergând în sufragerie 
şi descuind bufetul, s-au găsit numai 11 mandarine, au plecat 
apoi în birou şi au găsit pe birou o coală de hârtie din care lipsea 
un colţişor, punând colţişorul ce l-au găsit în mandarină pe 
coală, el se potrivea exact cu ruptura. 

De-a lungul istoriei, în sânul credinţei creştine, au apărut 
foarte multe erezii şi secte religioase, astfel în Egipt, în 
Alexandria, a apărut Arianismul. Potrivit afirmației lui Arie, Isus 


Christos nu a. Fost născut din Dumnezeu, ci a fost creat de El. 
Prin urmare el nu este de aceeaşi esenţă cu Dumnezeu Tatăl, ci 
de esenţă asemănătoare cu a lui. Aceste controverse au dus la 
adevărate lupte de stradă, între partizanii celor două tabere. A 
trebuit să aibă loc primul con- ciliu ecumenic, al bisericii creştine 
în anul 325, la Niceea, pentru ca Wereziile lui Arie să fie 
condamnate. O altă erezie a fost a lui Nesto- rius (episcop de 
Constantinopol). Care predică că Isus a fost om, că «1 numai în 
mod exterior s-a identificat cu cel de-al doilea element al treimii 
- Duinnezreu-Fiul şi de aceea Fecioara Maria trebuie numită nu 
născătoare de Dumnezeu ci născătoare a omului. Această erezie 
a fost condamnată la al treilea conciliu ecumenic, ţinut la Efes în 
anul 431. 

Treimea creştină este formată din Dumnezeu Talăl, 
Dumnezeu Fiul şi Sfântul Duh, care este principiul abstract al 
gnosticilor- în ştiinţa spirituală, această trinitate, este 
prezentată de sinea spirituală (Eul) corpul astral şi corpul eteric. 

În ceea ce priveşte existenţa spiritului ca viaţă de apoi, religia 
creştină, propovăduieşte această existenţă a spiritului dar nu dă 
niciun fel de indiciu asupra felului cum evoluează el, 
mulţumindu-se cu credinţa că el vă aştepta acolo judecata de 
apoi, după care va merge iu rai sau în iad. 

De menţionat că prigoana împotriva creştinilor, a încetat 
«dată cu Edictul din Milan în anul 313. Un rol decisiv având 
împăratul Constantin cel Mare, care înainte de lupta cu 
Maxenţiu, de la podul Milvus, a visat pe cei; o cruce, sub care 
scria „prin ea vei învinge”, el apus acest semn al crucii pe 
steagurile luptătorilor lui, repurtând victoria respectivă şi după 
această victorie a declarat creştinismul religie de stat. 

Scindarea imperiului roman, din secolele 3 - 4 e.n., ducând la 
apariţia imperiului roman de apus şi imperiul roman de răsărit, a 
dus şi la scindarea bisericii în una de apus şi alta de răsărit. In 
apus din cauza declinului şi apoi a dispariţiei puterii imperiale, 
aproximativ anul 476 e.n. A crescut foarte mult autoritatea 
episcopului de lăoma, care a căpătat denumirea de papă. 
Ruptura definitivă dintre cele (louă biserici s-a produs în sânul 
1054. Spre deosebire de dogma bisericii de răsărit, care admite 
proveniența Sfânt ului Duh şi de la Dumnezeu Fiul, dogma 
bisericii de apus admite proveniența Duhului Sfânt numai de la 
Dumnezeu Tatăl, această divergență este ireconciliabilă. 


Doctrina catolică despre purgatoriu, adoptată la conci- liul din 
Florenţa din anul 1439, susţine, ea sufletele păcătoşilor se 
purifică, arzând în flăcări pentru a ajunge ulterior în rai, durata 
ră- minerii sufletului în purgatoriu, depinde de rugile biserici, el 
putând fi scurtat. 

Doctrina catolică, mai susţine şi infailibilitatea papei în 
problemele credinţei, lucru statornicit în anul 1870. 

Au apărut de asemenea între cele două biserici, şi deosebiri în 
particularităţile rituale ale ler: botezul prin stropirea cu apă, în 
loc. De scufundarea în apă ca la ortodocşi, ungerea cu sfântul 
mir numai a celor majori, nu şi a copiilor, împărtăşania numai'cu 
pâine (cu pâine şi vin mimai a membrilor clerului) pâinea 
nedospită (asma) pentru împărtăşanie, semnul crucii făcut cu 
cele cinei degete şi folosirea limbei latine în slujbele religioase şi 
altele.  Particularităţile canonice ale catolicismului sunt 
următoarele: celibatul întregului cler (la ortodocşi numai pentru 
călugări), interdicţia de a ieşi (lin tagma preoţeasca, instituţia 
cardinalilor, primatul papilor, recunoaşterea st 2l-a de concilii 
ecumenice în loc de şapte ca la ortodocşi, caracterul indisolubil 
al căsătoriei. Dar răspund aceste dogme la problema 
fundamentală a viei îi, a morţii şi a evoluţiei sufletelor noastre 
după moarte? Este atât de important că ne închinăm c-u trei sau 
cu cinei degete ' Este atât de important că suntem catolici, ortor 
docşi, protestanți, adventişti, evanghelişti, baptişti, penticostali 
sau ntuea şi atât ea alte secte religioase, atât timp cât toate 
susţin existenţa unui Dumnezeu Tatăl şi a Fiului său Isus, 
precum şi prezenţa spiritului nostru după moarte? Merită să se 
ucidă oameni pentru că fac parte dintr-o religie creştină sau 
alta, atât timp cât toţi ştim că suntem creaţi de uii singur 
Dumnezeu? Este mai bine să credem că sufletul nostru nu mai 
are nicio şansă de îndreptare! 

Reîncarnarea, dovedită şi expusă în capitolul respectiv, ca 
fiind absolut reală, aşa cum aţi citit, este singurul mijloc pentru 
purificarea sufletului nostru şi de aceea mi se pare mult mai 
drept să crezi în ştiinţa spirituală, care dezvoltă această 
credinţă. 

Religia creştină are la bază învierea lui Isus Hristos. Aşa cum 
am mai scris, nu corpul carnal al lui Isus a fost dus la cer, deşi 
mulţi cred că el s-a înălţat la cer în corpul său de carne, 
deoarece acesta nu a fost găsii în inormânt după învierea sa. 


(Alarcu 16 - 7). Deasemeni după moartea sa, Isus s-a arătat 
discipolilor săi într-un corp de carne, pentru ale dovedi că el 
este într-adevăr în viaţă. Arătându-se odată când de faţă era şi 
apostolul Toma, cel care nu credea încă în înviere. - la spus 
acestuia să-şi pună mâna pe cicatrice» sa dintre coastele sale, 
pentru a se convinge (le învierea sa (loan 20:24 - 27), dar 
acestea nu sunt dovezi că Isus a înviat în corpul său de carne în 
care a fost dat morţii. 

Isus a fost dat la moarte în carne, dar a fost făcut viu în spirit. 
(1 Petru 3:18). Oamenii formaţi din carne şi oase uu pot trăi în 
cer. Vorbind despre învierea pentru viaţa cerească Kiblia spune: 
este semănat corp fizic, este sculat corp spiritual carnea şi 
sângele nu pot moşteni regalul lui Dumnezeu (1 Corinteni 15:44 
—50) numai spiritele dotate cu corp spiritual pot trăi în cer. Dar 
ce s-a-ntâmplat cu corpul carnal al lui Isus? Apostolii au găsit 
înti-adevăr mormântul gol, de ce? Deoarece Dumnezeu a făcut 
să dispară corpul lui Isus conform celor scrise în Biblie (PSALM 
16:10; fapte 2:31). Dumnezeu a procedat la fel şi cu corpul lui 
Moise (Deuterouul 34: o —6). Pe de altă parte dacă corpul lui 
Isus ar fi fost lăsat în mormânt, discipolii săi nu ar fi înţeles că el 
ar fi înviat din morţi, deoarece pe vremea aceea ei nu deţineau 
încă, o înţelegere deplină a lucrurilor spirituale. Isus s-a, 
materializat prin puterea spirituală întocmai ca îngerii din trecut. 
Bl a apărut ca un om real care putea să măriince şi să, bea 
asemănător îngerilor cărora Avraam le-a oferit ospitalitate 
(geneza 18:8; evrei 13:2). Isus s-a materializat şi sub forma unui 
grădinar arătându-se astfel Mariei Magdalena. Nu înfăţişarea sa 
exterioară, a fost aceia care i-a făcut să-şi dea seama c-ă este 
Isus. Ci un cuvânt sau un gesi din partea sa (loan 20:14—16; 
21:6,. 7, Luca 24:30, 31). lată cum descrie Biblia modul în care a 
plecat Isus la cer: „în timp ce ei priveau el a fost înălţat şi un nor 
l-a ascuns vederii lor (Fapte: 

1 9) astfel în t imp ce Isus se înălța la cer, un nor l-a ascuns 
privirii apostolilor făcându-l invizibil. Atunci în corpul său spiritul 
el s-a ridicat la cer (1 Petru 3:18). 

In ceea ce priveşte întrebarea câţi oameni sub forma 
spirituală vor merge alături de Isus să guverneze pământul, în 
Evanghelia, după Matei se spune că nu toate spiritele se vor 
înălța dintr-o dată la rangul spiritual al lui Isus şi că vor trebui 
mai multe readuceri la viaţa pe pământ (Matei 16:24, loan 5:28, 


29) chiar şi Moise, profetul Ilie şi loan Botezătorul, vor mai trebui 
readuşi la viaţă pe pământ. Până când vor fi ridicaţi în 
guvernarea lui Isus, aceasta o spune chiar însuşi Isus. Astfel că 
cei ce se vor ridica în guvernarea lui Isus, vor fi puţini în raport 
cu cei ce vor trebui să revină pe pământ. Biblia precizează că 
numai 144.000 spirite evoluate vor fi în guvernarea condusă de 
Isus (evrei 12:22). Apocalips 7:4. 

Care este importanţa bisericii creştine şi în special cea 
ortodoxă din punct de vedere al comunicării spiritului nostru cu 
spiritele sfinţilor? 

În biserică, prin puterea de concentraţie şi de gândire a 
preotului, prin rugăminţile ce se adresează sub forma diferitelor 
cântări ale acestuia, în special la Sfânt a Liturghie, se urmăreşte 
ooborirea puterii spirituale a Divinităţii şi materializarea ei prin 
coborârea Duhului Sfânt care va sfinţi pâinea şi vinul, cu care 
credincioşii vor fi împărtăşiţi fiind astfel binecuvântaţi de 
Dumnezei;, sâabilindu-se indirect legătura credincioşilor cu 
Spiritul Divin. 

Toată slujba de Liturghie nu este altceva decât un act de 
magie benefică, prin care se încearcă comunicarea cu 
Divinitatea  cerândui-se acesteia ajutorul, în îndeplinirea 
diverselor dorinţe. Diferenţa dintre Liturghia Ortodoxă şi cea 
Catolică, este ca în Liturghia Ortodoxă,. Domnul se face prezent 
cu trupul şi sângele său, prin chemarea Duhu- 

Ini Sfânt. Pe când în cea Catolică, prin cuvintele: luaţi, 
mâncaţi, beţi dintru aceasta toţi. În Liturghia Catolică nu se 
afirmă decât o legătură de amintirea la cea ce s-a făcut la Cina 
cea de Taină, nu se afirmă deci o lucrare prezentă a Duhului 
Sfânt. De altfel întregul act al Liturghiei are un ritual magic bine 
precizat. Să începem să descriem altarul şi semnificaţia lui: 
Sfânta Masă, închipuieşte mormântul lui Hristos dar şi tronul 
ceresc pe care s-a aşezat El. În acelaşi timp este şi masa, Cinei 
cea de Taină. În timpul Liturghiei toţi credincioşii trăiesc 
revărsarea puterii lui Hristos, revărsare, venită asupra lor prin 
rugăciunile şi binecuvântarea preotului. Pe partea dinspre 
răsărit a Sfintei mese se află chivotul cu Trupul şi Sar. Gele lui 
Hristos, ce stăruie permanent sub chipul pâinei şi vinului. 
Închipuirea Sfintei Mese ca, mormânt al lui Hristos o arată şi 
antimisul aşezat pe ea, cu chipul punerii lui Hristos în mormânt. 
În antimis şi Sfânta Masă sunt. Şi moaşte ale mucenicilor, ca să 


arate că pildă predării lui Hristos prin moarte tatălui, a fost 
urmată de ei.'Masa propriu zisă se lipeşte pe stâlpii ei de piatră, 
cu ajutorul unui amestec de ceară, sac-iz, aloie şi alte substanţe, 
care toate  închipuiesc îngroparea  rnântuitorului (Simeon 
Tesaloniceanul op. Cât. P. 111 cap. 104). În acelaşi timp, 
acestea prin puterea lor de lipire închipuiesc, dragostea şi 
unirea pe care a avut-o Hristos faţă de noi până la moarte. 

Atunci când se sfinţeşte biserica, Sfânta Masă se spală cu 
apă, închipuindu-se taina botezului lui Hristos. După spălarea cu 
apă şi săpun a Sfintei Mese, se spală cu vin şi cu apă de 
trandafiri, care închipuie spălarea chipului lui Hristos după 
moarte, cu mir, spre cinstirea lui. Urmează apoi ungerea Sfintei 
Mese, cu Sfântul Mir în chipul crucii. Prin aceasta cobora Sfântul 
Duh, în unire cu Tatăl şi cu Fiul, în urma jertfei aduse de Hristos, 
pentru noi. Sfântul Dub rămânea astfel în Sfânta Masă, lucrând 
din ea, prin preot în loate Tainele, dar mai ales, sfinţind pâinea 
şi vinul. Pe Sfânta Masă se mai află patru bucăţi de pânză, pe 
cele patru colţuri ale Sfintei Mese, cu icoanele celor patru 
evanghelişti. Sfânta Masă este îmbrăcată apoi în cămaşă, care 
înfăţişează giulgiul lui. Hristos, iar deasupra se pune o pânză 
albă care reprezintă haina de slavă şi de lumină a. Lui. Peste 
pânzătura albă se aşază Sfântul Antimis care reprezintă 
îngroparea lui Hristos, având în el moaştele vreunui mucenic. 
Antimisul se dă fiecărei biserici de arhiereul de care depinde, 
căci biserica întemeiată de Hristos prin Sfântul Duh, înt-îi în 
lerusalim, se întinde- peste tot de El, prin arhierei. - Ca organe 
ale lui, episcopii fiind urmaşi ai apostolilor. 

Deasupra antimismului se pune Sfânta Evanghelie tji micea. 
La sfinţirea bisericii, episcopul clădeşte biserica şi un preot va 
unge cât Sfântul Mir toată biserica. Numai după aceasta 
arihiereul intră 111 sfântul altar, îngenunchează în faţa Sfintei 
Mese, şi după o altă rugăciune, încheie lucrarea de sfințire a 
noului lăcaş cu următoarea rugăciune, în care se arată că 
sfinţirea noului lăcaş, este o adevărată cincizecime sau 
continuarea acesteia: mulţumim ţie Doamne că darul I>e care l- 
ai vărsat peste apostolii tăi, l-ai vărsat şi peste noi păcătoşii, 
<lrept- aceia ne rugăm ţie ca jertfele ce se aduc întinsul să se 
prefacă în proasfintul tău trup şi sânge al unuia născut fiului tău, 
spre mân- tuirea a toată lumea şi a nevredniciei noastre”. 
Cincizecimea şi Buhaiist ia sunt strâns unite, cum este 


Cincizecimea cu toate tainele (Convorbiri Duhovniceşti: 
loanichie Bălan). 

Tot acest ritual magic se bazează pe credinţa în puterea 
spiritului înalt al lui Hristos şi pe amintirea învierii lui, aşa cum 
spuneam plin materializarea spiritului lui şi apariţia în carne şi 
oase după moarte, precum şi puterea pe care El a dat-o 
apostolilor în ziua Cinci- zecirnii, a cincizecea zi după înviere, 
când duhul sfânt s-a coborât ssupra apostolilor sub forma unor 
limbi de foc, dându-le acestora ta rândul lor puteri de a face 
minuni ca şi Hristos şi de a vorbi în limbi pe care până atunci nu 
le cunoşteau, spre a putea propăvădui credinţa în Hristos, în 
toată lumea... 

SFEHA DIVINA CA TRINITATE 

Este Dumnezeu o persoană reală? Mulţi cred că Dumnezeu 
este o persoană reală, căci orice inteligenţă presupune o 
capacitate de gândire, capacitate cu care sântern şi noi dotati, 
iar când spunem ffândiiv presupunem creier, şi aceasta face 
parte dintr-un corp bine definii. Atunci are Dumnezeu un corp 
fizic? Nu, corpul său este spiritul. Spiritele au un corp aşa cum 
spune Biblia: dacă există un torp fizic, există şi unul spiritual (1 
Corinteni 15:44; loftn 4:24). Unii oameni vor primi recompensă, 
viaţa în cer cu Dumnezeu, primind atunci corpuri spirituale, ei îl 
vor vedea pe Dumnezeu şi vor fi ia el (1 loan 3:2) asemănarea 
dintre om şi Dumnezeu nu se referă la aspectul fizic, ci la cele 
trei corpuri pe care le posedă omul şi anume: seini eie divină, 
cor]) astral şi corp eteric, tot astfel şi sfera Div ină? Ste formată 
dintr-o trinitate, în centru sfera centrală formată din miliarde de 
spirite ajunse la acelaşi grad de evoluţie care funcţio- nează ca 
un tot unitar, din care pleacă Scânteia Divină a tuturor 
vieţuitoarelor, această sferă se numeşte Capul Divin sau Talar, 
urmează a doua sferă mai în exterior numită Toracele sau 
Respiratorul din care pleacă corpul astral şi învelişurile ce 
formează perispi- riiul. 

Mai la exterior urmează a treia sferă, numită Pântecele său 
Laboratorul Divin, din care pleacă corpul eteric. În această zonă 
se (Tăsesc psiritele de materializare specifice pentru mineral, 
plante, animal şi om. 

ISLAMISMUL 

Islamismul a luat naştere în Arabia în secolul VII. Potrivit 
lradiţiei musulmane, fondatorul islamului a fost Mahomed, un 


arab din Mecca. Mahomed fiind orfan, a fost crescut de bunicul 
său şi apoi de către un unchi. Prima lui soţie a fost lvhadidja, 
moi mare cu 15 ani decât el. Mahomed avea 40 de ani când a 
auzit pentru prima oară în deşert vocea îngerului Gabriel. După 
moartea Khadid- jei, a mai avut încă 10 soţii, iar la vârsta de 47 
de ani, au apărut revelaţiile. Doctrina musulmană spune că 
prima casă a lui Alah, construită de Adam, a fost distrusă în 
timpul pol opului lui Noe, ea a fost reconstruită la Mecca, de 
către Abraham şi fiul său Jzmail. Ea conţine în zidurile sale o 
piatră neagră, căzută din cer, lrimisă de îngerul Gabriel Ini 
Abraham. De atunci musulmanii se întorc spre Mecca în timpul 
rugăciunii. Revelaţiile trimise de Dumnezeu lui Mahomed, au 
fost consemnate apoi, în cart că sfântă numită Coranul, aceasta 
este principala carte sfântă a musulmanilor, cum este pentru 
evrei Pentateuhul lui Moise, sau pentru creştini Evanghelia. 
Mahomed personal n-a scris nimic, el rra după toate 
probabilitățile neştiutor de carte. Din însemnările lui, a fast 
alcătuit iu anul <». R)O, pe timpul domniei lui Osman, cel de-al 
treilea urmaş al lui Maho- med, o culegere care a fost intitulată 
Coranul (citire), iar cartea aceasta a fost declarată sfântă, ră ar 
fi fost dictată profetului, de către arhanghelul Gabriel (Djebrail). 
Coranul este împărţit în 114 capitole (sure) în el se fac proslăviri 
ale măreției şi puterii lui Alah, care nu este altul dec-it 
Dumnezeu, cel ce a creat lumea şi pământul. Islamismul susţine 
persistenţa spiritului după moarte, cei păcătoşi, vor fi trimişi în 
gheenă. 

O altă parte a literaturii religioase a musulmanilor, este 
sunna» alcătuită din legende sfinte despre viaţă, minunile şi 
învăţămintele lui Mahomed. Se poale considera că Maliomod a 
trăit în jurul anilor oTO —1)32, mai iuţii în Mecca şi apoi în 
Medina. Elementul fundamental la Mahomed, era credinţa de a 
adora numai pe Allah şi de a da necondiţionat ascultare voinţei 
lui. Însuşi cuvintui islam, înseamnă, „supunere”. În concluzie, 
doctrina islamică susţine că există un singur Dumnezeu, 
Mahomed fiind trimisul şi profetul său, că înaintea lui, 
Dumnezeu a trimis şi alţi profeţi. Aceştia sunt menţionaţi în 
biblie adică: Adam, Noe, Avram, Moise, Isus al creştinilor, dar că 
dintre toţi, Mahomed este cel mai mare. Islamul crede de- 
asemei'i că există spirit, împărţmdu-l în spirit bun (îngeri) şi 
spirit rău, că în cea din urmă zi, morţii vor învia şi toţi îşi vor 


primi pedeapsa după fapt ele lor, cei drepţi vor merge în rai, iar 
cei păcătoşi vor arde în focul gheenei. De asemenea mai 
susţine, că există o predestinare divină, Allah a stabilit fiecăruia 
dinainte destinul său. Poruncile sale practice şi ritualice sunt: 
rugăciunea obligatorie repetată de cinci ori iu fiecare zi la ore 
stabilite, spălare obligatorie înainte de rugăciune, un impozit în 
folosul celor săraci, un post anual în decursul întregii luni a 
zecea (ramadanul), pelerinajul la oraşul sfânt Mecca, unde 
musulmanul credincios trebuie să meargă cel puţin o <iată în 
viaţă. Musulmanii au o serie de obiceiuri comune cu evreii: 
circumeizia obligatorie la băieţi între 7 şi 10 ani, interdicţia de a 
mitica carnc de porc, interdicţia strictă de a desena, picta sau 
sculpta chipul lui Allah, precum şi orice imagine de om viu sau 
animal, interdicţia de a consuma alcool. Prescripţiile religioase 
musulmane propagă războiul sfânt în numele, credinţei: timp de 
8 luni pe an, să se poarte război împotriva necredincioşilor, 
aceştia să fie exterminați, iar averea lor să fie luată că pradă 
(Coranul 2, 168—190; 2, 212, ; i, r>; 3, 29; 36; 3, 74 etc). 

Islamul s-a răspândit pe un teritoriu vast din Spania până în 
Asia centrală şi la frontierele Indiei, în nordul Indiei, în nordul 
Cau- cazului şi în Siberia occidentală, precum şi în alte teritorii. 
In concluzie, şi Islamul crede într-o singură divinitate supremă, 
care a creat viaţa şi universul, crede în spirite superioare, pe 
care îi numeşte îngeri şi în spirite inferioare care vor merge în 
gheenă (iad). Consideră profeţii ca trimişi ai lui Dumnezeu, nu 
crede în reîncarnare, dar cum ar putea fi trimis profeţii lui 
Dumnezeii, dacă nu printr-o reîncarnare a spiritelor superioare 
din lumea astrală! Cum ar putea altfel să se nască la indicaţia 
lui Dumnezeu? 

Religia mahomedană, crede în puterea revelaţiei, ca şi 
credinţa iudaică, ca şi credinţa creştină, ca formă de 
manifestare a spiritului, prin apariţia auzului spiritual. 

CULTUL MORȚILOR LA POPOARELE DIN ANTICHITATE 

i — CULTUL MORȚILOR LA EGIPTENI 

«< 

CONCEPŢIA EGIPTENILOR despre natura omului şi nemurirea 
sufletului. Potrivit căreia, omul era compus din trei părţi: corpul 
material, sufletul invizibil şi imaterial şi al treilea element 
denumit de ei Ka, dublul sau principiul vital din om, un fel de 
fantomă vizibilă, dar impalpabilă, având formă exactă, a omului. 


Acest TE A îl însoţeşte pe om toată viaţa, iar după moartea lui, îi 
supravieţuieşte, ca un geniu protector continuând să se 
intereseze, de trupul şi sufletul lui. Dar pentru ca să poată 
aceasta, KA are nevoie de două lucruri: de o locuinţă materială, 
de aceea mormintele aveau aspect de adevărate locuinţe, 
amenajate cu toate cele necesare vieţii, precum şi de un suport 
material. Acest suport, este corpul distructibil, dar care poate fi 
îmbălsămat şi astfel conservat, îmbălsămarea, este absolut 
indispensabilă pentru ea defunctul să-şi poată coptinua viaţa şi 
după moarte. Dacă totuşi şi mumia s-ar distruge, atunci pentru 
continuarea dublului, a lui KA, se mai anexează în mormânt o 
statuie a mortului, din piatră, lemn sau teracotă, care va servi 
drept suport şi care va fi deci o garanţie asupra vieţuirii omului. 
Prima grijă, trebuie să fie conservarea corpului defunctului, 
pentru că sufletul să poată reintra în el. Pregătirea mumiei 
începea cu extragere* creierului şi a viscerelor, care impregnate 
cu parfumuri se păstrau în patru urne (pentru ficat, pentru 
intestine, pentru plămâni şi pentru inimă). În locul inimii se 
punea un scarabeu (simbol al reînoirii) din argilă sau dintr-o 
piatră dură, având pe el gravată o formulă magică, ce-l va ajuta 
pe defunct în faţa tribunalului, în faţa lui Qsiris, apoi corpul era 
umplut cu ră- şinoase şi aromatice (smirnă, tămâie şi 
scorţişoară). După ce era ţinut 70 de zile într-o soluţie de 
carbonat de sodiu şi apoi înfăşurat în foarte multe fâşii de pânze 
de în, îmbibate într-un clei aromat, mumia se introducea într-un 
sicriu de lema de forma trupului care în exterior era pictat cu 
portretul defunctului. In acest fel, sau îmbălsămat sute de mii 
sau milioane de mumii. Alături de iicriu se puneau diferite 
obiecte de uz casnic, mâncare precum şi o serie de figurine de 
argilă sau de lemn, care reproduceau chipurile celor din casa 
defunctului (rude, servitori, sclavi, etc) de compania cărora, 
defunctul avea nevoie în viaţa sa viitoare. Cultul morţilor mai 
includea şi ofrande, ceremonii, acte de cult diverse. (Ovidiu 
Drâmba 

— Istoria culturii şi civilizaţiei). 

Făcând analogie între concepţia egiptenilor antici şi cea teo- 
sofică asupra corpului uman, vedem foarte mare asemănare, în 
ce priveşte corpul material sau corpul fizic, sufletul invizibil ca 
expresie 
a, spiritului, şi dublu> vital sau KA adică corpul eteric. 


De remarcat, că această concepţie despre cultul morţilor nu o 
găsim la strămoşii Egiptului antic, ceea ce înseamnă că preoţii 
egipteni iniţiaţi au apărut aşa cum am mai spus, ca o 
reîncarnare a unor spirite superioare, în sânul populaţiei 
egiptene şi care aveau cunoştinţă despre toate acestea. 

i — CULTUL MORȚILOR LA BABILOMEM 

Şi aici, găsim credinţa într-o viaţă de dincolo de mormânt. 

Alături de mort, erau îngropate obiectele sale personale. 

Se credea că după moarte, spiritul mortului, un fel de umbră 
desprinsă de trup, tulbura viaţa celor rămaşi în viaţă, rătăcind 
fără să aibă odihnă dacă n-a fost înmormântat cu tot ritualul 
cuvenit, dacă însă i s-au făcut toate onorurile funerare cuvenite, 
spiritul va cobori în întunecatul regat al morţilor, despre care 
vorbeşte finalul epopeii lui Ghilgameş: un barcagiu îl va trece 
peste un râu, ducându-l în „ţărmul” din adâncuri, în ţara de 
unde nu se mai întoarce. 

Imaginea babilonienilor despre viaţa de dincolo de mormânt 
era dezolantă. Şan3a unei consolări apare mai târziu, când 
devine tot mai puternică convingerea că suferinţa este o 
consecinţă a unei greşeli săvârşite conştient sau inconştient. 

Babilonienii erau convinşi că o suferinţă este o pedeapsă 
pentru o vină, la ei întâlnim pentru prima dată în istorie ideea 
că; durerea. Fizică sau suferinţa morală, sunt consecinţe ale 
păcatului. Religia babilonienilor, prescria ce rău să nu faci, dar 
nu şi ce este bine să faci. 

II — CULTUL MORȚILOR LA PERSAM 

Judecata din urmă care va încheia cicul existenţei universale 
va pedepsi sau va răsplăti pe om după faptele sale. Omului i se 
cer trei lucruri: cugetări bune, cuvinte bune şi fapte bune. Cele 
trei virtuţi principale ale omului sunt: pietatea, cinstea şi spiritul 
de dreptate, atât în cuvinte cât şi în fapte. Omul este înzestrat 
de natură cu liberul arbitru, el poate alege între bine şi rău. 
Datoria lui este să facă din duşman un prieten, din om rău un 
om drept, din cel ignorant un om instruit. După moarte sufletul 
omului, mai pluteşte timp de trei zile prin preajma trupului, apoi 
este purtat de vânt în faţa a trei judecători. După judecată 
sufletul trebuia Bă treacă pe „puntea alegerii”, cei drepţi 
reuşeau să o treacă şi să ajungă în „Lăcaşul Cântărilor”, iar cei 
răi erau aruncaţi în „Lăcaşul Suferinţei”, unde vor rămâne pe 
veci. In schimb, păcătoşii care au săvârşit pe lângă fapte rele şi 


fapte bune, rămâneau într-un fel de purgatoriu timp de 12.000 
de ani (jumătate din ciclul evolutiv al spiritului susţinut de 
concepţia teosofică). 

IV — CULTUL MORȚILOR LA CHINEZI 

Morţii erau înhumați în locuri anumite, a căror alegere era 
făcută de o categorie specială >de magi - ghicitori. În concepţia 
chinezilor din antichitate, exista un stăpân suprem, cel ce 
creează, păstrează, sau distruge, tot ce există, el 
recompensează sau pedepseşte după cuviinţă. 

In privinţa sufletului, vechii chinezi credeau că acesta are un 
dublu aspect: acela al unui suflet vegetativ care rămâne ataşat 
de corp şi după moarte şi un suflet aerian, care după moartea 
omului, va merge fie alături de Stăpânitorul Suprem, fie în 
împărăţia „FÂN- TĂNILOR GALBENE”. Sufletul vegetativ, trebuia 
să fie alimentat cu ofrande aduse defunctului, în caz contrar 
acesta se preschimbă în strigoi, putând aduce mult rău celor 
rămaşi în viaţă. 

v— CULTUL MORȚILOR ÎN CIVILIZAŢIA CRETANĂ 

Cretanii credeau într-o viaţă de după moarte, dar ei şi-o 
închipuiau că o lume plină de frumuseți şi de bucurii, ei aduceau 
mortului onoruri funebre, pentru ca aceştia să nu le facă rău mai 
târziu ca spirite rele. La început morţii erau îngropaţi în 
interiorul casei, lângă casă sau în peşteri, mai târziu, toţi morţii 
unui clan, erau în- mormântaţi la un loc în morminte colective. 
Astfel s-au descoperit sute de morminte acoperite cu o falsă- 
cupolă. Cretă a cunoscut şi sarcofagul de argilă. Pentru a-şi 
continua viaţa de dincolo de moarte, morţilor li se puneau la 
gât, sigiliul personal, iar alături de ei se puneau hrană, băuturi, 
veşminte de în, bijuterii, vase, opaiţ şi statuete care reprezentau 
pe soțiile lor. Ei erau, convinşi că sufletul uman urma. Să facă un 
drum lung, peste mări spre soare-apune, până în Insula 
Fericiţilor. 

Deasemeni în mormânt i se mai punea şi o barcă, La înmor- 
mân, tare. Era bocit de jelitoarele profesioniste, după care urma 
un prâriz funerar, însoţit de libaţiuni şi fum de tăraâie. 

Erau foarte dezvoltate practicile iniţiatice. Iniţierea avea 
sensul de renaştere, de începere a unei noi vieţi, pe parcursul 
şcolii de iniţiere tinerii erau deprinşi cu o viaţă aspră, ei erau 
iniţiaţi în peşteri întunecate, pentru a cunoaşte secretele 
ascunse ale lumii. 


vi — CULTUL MORȚILOR ÎN GRECIA ANTICĂ 
Şi grecii antici credeau într-o viaţă a omului dincolo de 
moarte, ei credeau că după moarte sufletul mortului, este purtat 
de un luntraş Charon, care îl trece peste râul morţilor Styx. De 
aceea după ce mortul era îmbrăcat în veşminte albe şi pe capi 
se punea o cunună de flori, în gură i se punea o monedă pentru 
a-l plăti pe Cha- ron, deasemeni lângă mort se punea o turtă de 
miere pentru a-l domoli pe câinele monstru Cerber, care păzea 
palatul zeilor infernului, Hades şi Persefona. Timp de două zile 
mortal era jelit de rude şi prieteni, care în semn de doliu îşi tăiau 
părul, se loveau cu pumnii în piept şi îşi zgârâiau obrajii. 
Inmormântarea se făcea noaptea pentru a nu pângări razele 
soarelui, erau deasemeni şi bocitoare de profesie... Peste mort 
se turna vin şi untdelemn, iar la mormânt se plantau pomi 
pentru că sufletul să se poată odihni la umbră. De cultul 
morţilor, pe lângă ceremonii periodice este legat şi interdicţia de 
a profana un mort, fapt pentru care exista o lege dată de So- 
lon, care dădea dreptul urmaşilor defunctului de a-l da în 
judecată pe cel care prin defăimare, pângărea memoria 
mortului. După în- mormântare locuinţa defunctului era stropită 
cu apă, adusă dintr-un izvor aa «ru pentru purificare. 
VII — CULTUL MORȚILOR ÎN CIVILIZAŢIA 
ETRUSCĂ 
Ceremonia funebră se desfăşura astfel: soţia sau mama 
defunctului îi închidea pleoapele, corpul neînsufleţit era 
îmbrăcat cu veşmintele cele mai bune, stropit cu arome plăcute, 
iar peste mort erau depuse coroane de flori şi crengi verzi. Carul 
mortuar era însoţit de muzicanți, bocitoare, rude şi prieteni. Ca 
şi grecii şi romanii, etruscii, practicau atât înhumarea cât şi 
incinerarea, aceasta în funcţie de dorinţa defunctului sau de 
obiceiurile familiei. Mormintele erau fie în formă de puț adânc, 
de groapă, sau de cameră cavou, fie săpată în stâncă sau 
clădită. Când defunctul era incinerat, acesta era ars pe rug, 
împreună cu obiectele preferate în viaţă de acesta. Focul era 
stins cu apă sau cu vin, iar cenuşa era stinsă într-o urnă şi era 
depusă în puţul funerar, în groapă sau în cavou. Urnele făcute 
din lut ars, aveau capacul reproducând cât mai exact, capul şi 
figura mortului. Când nu era incinerat, defunctul era 
înmormântat sau depus în cavou, pe un pat, pe o bancă sau 
într-un sicriu. Alături de mort i se puneau diferite obiecte de uz 


pentru viaţa de dincolo. După ceremonialul înmo”'mântării, 
urma ospăţul funerar, care era întotdeauna în apropierea 
mormântului, căci etruscii credeau că la acest ospăț ia parte şi 
defunctul. Sarcofagele erau din argilă sau din marmură şi aveau 
sculptate pe capac figura defunctului, cu corpul în mărime 
naturală, fie culcat, fie pe jumătate ridicat, sprijinindu-se pe 
cotul stâng, fie împreună cu soţia sa. 
VIII — CULTUL MORȚILOR LA ROMANI 

Decesul şi înmormântarea la romani, se desfăşurau după un 
ceremonial, care în parte se păstrează şi astăzi. Muribundul era 
aşezat pe pământ şi un membru al familiei, îl săruta pe gură, 
când îşi dădea ultima suflare, după care cei din casă îi strigau 
numele. Corpul neînsufleţit, era spălat, uns cu mirodenii, iar sub 
limbă i se punea o monedă, după obiceiul grecesc, spre a-şi plăti 
trecerea Stvxului, apoi era îmbrăcat şi depus pe un pat funebru, 
în jurul căruia ardeau făclii, după ce focul de vatră (considerat 
sacru era stins în semn de doliu. Corpul neînsufleţit, acoperit de 
flori şi coroane, era expus 2—3 zile. Oamenii săraci erau însă 
înmormântați chiar în noaptea următoare. Cortegiule celor 
avuţi, era precedat de cântăreţi din flaut, corn şi trompetă, 
purtătorii de făclii şi bocitoarele de profesie, urmau grupul de 
mirai, care dansau şi făceau glume pe seama mortului, la viaţs 
pe care o dusese. 

Urma un alt grup, care purtau măştile strămoşilor 
decedatului, apoi urmă sicriul, mortului fiinc descoperit, şi după. 
El familia. 

O parte a morţilor fiind bogaţi, şi cei cu funcţii publice înalte, 
până în epoca imperială, erau incineraţi, odată cu imperiul s-a 
generalizat obiceiul 'ânhumării. Săracii şi sclavii erau îngropaţi 
în gropi comune, iar familiile bogate îşi construiau impunătoare 
mausolee. 

Ix— CULTUL MORȚILOR LA DACO-GEŢI 

Înmormântările celor bogaţi se făcea astfel: mortul se ţinea la 
vedere timp de trei zile, timp în care îl jeleau, după care urma 
un prânz funerar. Mortul se incinera sau se îngropa în pământ, 
peste mormânt se spărgea. U vase folosite de defunct, lângă 
mormânt se găseau gropile de ofrandă în care i se puneau pâine 
şi oasele animalelor sacrificate la prinsul funerar, ca: e erau 
puse în vase de lut ars. 

Incinerarea constituia un ritual purificator de esenţă ^irit ua- 


listă, aceasta se fâeea în antichitate pe ruguri, î* aer liber, iar 
mai târziu în cuptoare speciale. Şi Daco-Geţii credeau într-o 
existenţă a omului dincolo de moarte, fapt pentru care alături 
de rămăşiţele pământeşti ale defunctului se puneau obiecte 
necesare vieţii, ca alimente, podoabe, obiecte de uz casnie, 
monede şi arme. 

Din descriere*, diferitelor obiceiuri şi credinţe legate de 
moarte, precum şi de cultul mortului de-a lungul întregii 
antichităţi, se poate deduce că la toate popoarele întâlnim 
speranţa unei vieţi de dincolo bineînţeles fiecare popor cu 
specificul său. La toate există credinţa, în existenţă, ca parte 
distinctivă a omului, a sufletului său, care odată cu actul morţii 
nu dispare, el părăseşte corpul lipsit de viaţă, pentru a-şi 
continua o altă viaţă ulterioară. Dintre toate credinţele legate de 
mort şi de actul înmormântării, cel mai interesant pare a fi cultul 
morţilor în Egiptul Antic. 

Cu mii de ani în urmă e.n. Egiptenii aveau cunoştinţă de dublu 
vital, adică de corpul eteric, forţa ce menţine viaţa şi care în 
lumea viului reprezintă lioplasma, cea care animă fiecare 
particulă din celulele noastre, cea. Care dă aura, care acum nu 
mai este o presupunere ci este o certitudine putând fi dovedită 
prin efectul Kirlian, adică prin electroncgrafie. Este de reţinut că 
aproape la toate popoarele întâlnim obiceiurile de a face mese? 
Funerare şi de a pune în mormânt alături de defunct, diverse 
alimente şi obiecte de uz casnic, în ideea că sufletul, care nu 
moare, va avea nevoie de ele şi că. Altfd el va fi în suferinţă. 
Când ana descris corpul vital, am spus că o pi- tură mai fină a 
acestuia, care vine şi face legătura imediată cu corpul astral, 
este cea responsabilă de senzațiile noastre, de plăceie sau de 
durere, de bucurii sau de necazuri. Ştiinţa teozofică, arată că 
tocmai această pătură mai fină a corpului eteric sau vital, ap, 
numitul suflet al senzaţiei, este cu atât mai strâns de corpul 
astral, cu cât în viaţa pământească omul a fost mai legat de 
aceste plăceri, şi cu atât mai mult va stă legat de el, timp în 
care spiritul nostru le va dori, dar nu mai are posibilitatea de a şi 
le satisface, nemai- având organele de simţ fizice pentru 
aceasta. Cu atât mai mult vj, suferi, spiritul nostru după moarte, 
cu cât mai mult a fost dominat de aceste plăceri în timpul vieţii 
pământ eşti. În această idee îşi ai explicaţia pomenile şi 
parastasele din zilele noastre, prin acestei putând da sufletului 


satisfacerea lor. 

X - CULTUL MORȚILOR LA CREŞTINII ORTODOCŞI 

Cultul morţilor este prezent la toate confesiunile religiei 
creştine. Se acordă o deosebită grijă trupului lipsit de viaţă cel 
ce t purtat spiritul în viaţa pământească. Creştinii cred că trapul 
lipsit de viaţă va reînvia la judecata de apoi, când el se va reuni 
cu spiritul, refăcând persoana care se va înfăţişa în faţa lui 
Cristos pentru a fi trimisă în rai sau în iad. lată cum se 
desfăşoară pregătirea prD- tru moarte şi cum decurge în 
continuare prcesiunea. Când ormi este în pragul morii, se 
aduce un preot, spre a-l mărturisi şi a-l împărtăşi cu Trupul şi 
Sângele lui Hristos, garanţia vieţii veşnice, apoi i se ţine în mână 
o lumânare aprinsă sau se ţine o lumânare prinsă de cei din 
anturajul muribundului, pentru că lumina să alunge întunericul 
din drumul pe care-l va străbate spiritul său după, moarte. 

Imediat după moarte, rudele apropiate spală mortul de obic «i 
bărbaţii spală cadavrul unui bărbat, iar fetneile cadavrul unei 
femei. Apoi -se îmbracă mortul cu îmbrăcămintea nouă, 
încălţăminte şi. Acoperământ pentru cap, după care se aşază 
întins pe o masă cu picioarele către uşă, semn că va ieşi din 
casă şi va pleca undeva. Coşciugul se aşterne cu pânza curată, 
cu panglici lungi de culoare roşie şi albastră, iar sub cap se 
aşază o pernă. Mortul se aşază în coşciug cu' mâinile încrucişate 
pe piept, se anunţă preotul despre deces şi paracliserul sau 
cântăreţul bisericii, care trage clopotul rar în semn de doliu, 
clopotul se trage de trei ori pe zi până la înhumare. La casa 
mortului se adună lume pentru a-l vedea şi pentru a-l jeli, seara 
se fac mici slujbe funerare citindu-se din Evanghelie, pasajele 
referitoare la învierea lui Hristos şi la arătările sale după înviere. 
Mortul este supravegheat tot timpul de Către rude şi prieteni. În 
a treia zi de la deces are loc slujba de înmormântare. Preotul şi 
cântăreţul vin la casa decedatului, slujesc puţin şi apoi cu 
crucea înainte pe care s-au înscris datele decedatului (nume şi 
prenume, data naşterii şi data morţii). Astfel se porneşte către 
biserigă unde se oficiază slujba propriu zisă a înmormântării. 
Se citesc rugăciunile de dezlegare şi se ia rămas bun de la 
răposat, fiecare zicând: Dumnezeu să-l ierte. Apoi cortegiul 
porneşte spre cimitir, tot cu crucea înainte unde este pregătită 
groapa, după o mică slujbă la marginea gropii mortul este învelit 
tot cu giulgiu după care preotul toarnă în ritual „pausul” (vin 


amestecat cu undelemn) peste trupul mortului în formă de 
cruce şi presară țarină, apoi se închide coşciugul şi se lasă în 
groapă. Preotul pecetluieşte groapa în cele patru laturi cu 
pământ luat cu sapă din marginea gropii, iar ceilalţi aruncă 
pământ în groapă, după ce se astupă bine groapa cu pământ, la 
capăt se pune crucea cu scrisul către apus, orientarea mortului 
făcându-se cu faţa spre răsărit. Urmează masa de pomenire la 
casa răposatului. Pentru odihna sufletului acestuia, se fac 
pomeniri la trei zile, la nouă zile, la trei săptămâni, la 40 de zile, 
la trei luni, la şase luni, la un an şi apoi din an în an până la 
şapte ani. 

Din punctul de vedere al credinţei creştine ortodoxe, 
spovedania şi împărtăşirea pe pragul morţii este necesară 
pentru că mărturisirea păcatelor ar aduce celui pe moarte, 
iertarea acestor păcate, împăcarea cu Dumnezeu şi cu semenii 
pe care i-a nedreptăţit sau cu care a fost certat. Împărtăşania ar 
fi amina vieţii veşnice şi chezăşia învierii (loan YI—54). 

Lumânarea aprinsă în mâna celui ce moare prin lumina ei ar 
călăuzi sufletul, risipind întunericul morţii, pe de altă parte ar 
reprezenta pe Isus şi Evanghelia Sa, căci el a spus: „Eu sunt 
lumina, lumii, cel ce-mi urmează mie, nu va umbla întru 
întuneric, ci va avea lumina vieţii (loan 8—12). 

Clopotele bisericii se trag pentru a vesti celorlalţi membri ai 
parohiei că unul dintre dânşii i-a părăsit şi pentru a-i îndemna să 
se roage lui Dumnezeu, pentru iertarea păcatelor lui. * 

Corpul mortului se spală urmând pilda celor dinţii creştini 
(fapte IX 37) în semn de curăţire cu apă curată care aduce 
amintirea apei botezului, arătând că mortul a trăit creştineşte. 

In sicriu, mortul se aşază cu capul spre răsărit pentru că de la 
răsărit a venit Hristos, lumina cea adevărată. 

După moarte, a treia zi se face inmornintarea, credinţa 
creştină consideră că în a treia zi, sufletul mortului părăseşte 
pentru totdeauna corpul fizic. 

Biserica creştină, nu are aceiaşi slujbă a înmormântării pentru 
toţi morții, sunt patru  rânduieli deosebite ale slujbei 
înmormântării şi anume: una pentru credincioşii laici sau mireni 
în vârstă, a doua pentru prunci şi copii până la şapte ani, a treia 
pentru diaconi şi preoţi de mir şi a patra pentru călugări şi 
arhierei. 

Partea cea mai de seamă din slujba înmormântării 


credincioşilor este inolitra de dezlegare, (Dumnezeul duhurilor şi 
a. Tot trupul), urmată de rugăciunile de iertare. Preotul roagă pe 
Dumnezeu să dezlege sufletul celui răposat de orice blestem 
sau afurisenie, să-i ierte tot păcatul sufletesc şi trupesc, ca 
sufletul lui să se odihnească împreună cu drepţii, iar trupul să se 
dea înapoi firii, desfăcându-se în cele din care a fost alcătuit. 

Prin chemarea preotului: veniţi fraţilor să dăm mortului 
sărutarea c<a mai de pe urmă, reprezintă pecetea dragostei şi 
a unirii, ce leagă pe cei vii cu cei morţi, şi totodată semnul 
iertării şi al împăcării prin care ne luăm rămas bun de la cel ce 
pleacă dintre noi. 

Cântarea de veşnică pomenire care se cântă mortului la sfir- 
şilul slujbei de inmormânatre, la punerea în mormânt şi la 
parastase, roagă pe Dumnezeu ca El să-şi aducă pururea aminte 
de cel mort. lar pe de altă parte, noi cei vii să păstrăm o 
neîntreruptă aducere aminte de dânsul, să nu-l lăsăm în uitare 
şi să-l pomenim totdeauna, rugându-ne pentru el. 

Preotul la coborârea sicriului în groapă aruncă peste el prima 
lopată de ţărână în formă de cruce, pentru a ne aduce aminte 
de cuvin tul Domnului: că pământ eşti şi în pământ te vei 
intoarcev (Facerea III 19). 

Preotul varsă cenuşă din cădelniţă, undelernn şi vin, peste 
trupul mortului, cenuşa adevereşte cuvântul Sf. Scripturi, că 
pământ şi cenuşă suntem (Facere XVIII 27, lov XXX 19). 

Undelemnul este semnul şi pecetea lui Hristos, ca şi undelem- 
nul de-la botez, vinul este simbolul sângelui, adică al sevei de 
viaţă care curge prin mădularele trupului omenesc şi îl 
Insufleţeşte. Turnarea Ini, este deci preinehipuirea nemuririi sai 
a învierii pentru viaţa cea veşnică pe care o nădăjduim. 

Coliva, ce se face la înmormântare şi parastase, înehipuieşte 
însuşi trupul mortului şi este totodată un semn de înviere şi 
nemurire, deoarece este făcută din boabe de grâu, pe care 
Domnul le-a înfăţişat că purtând în ele icoana sau asemănarea 
învierii trupurilor, după cum bobul de grâu ca să încolţească şi 
să aducă roade, trebuie să se îngroape mai întâi în pământ şi 
apoi să putrezească, tot aşa şi trupul omenesc mai întâi se 
îngroapă şi putrezeşte pentru ca apoi să învieze (loan XII 24). 

MANIFESTĂRI ALE SPIRITULUI îlFEXOMEXUL NUMIT 
PARANORMAL 

ÎN SPATELE CELOR MAI MULTE FENOMENE psihice, produse 


prin mediumi, stau fiinţele materiale ale spiritului nostru. 

CLARVIZIUNEA 

În urmă cu mai mult de 70 de ani, doamna Clară Dowilall. Într- 
o şedinţă spiritistă publică, din Cardiff, în sala St. John, oprindu- 
se în faţa unuia din cei de faţă, îi spuse: „— vreau să te previn 
de o mare primejdie, te văd lucrând la o mare înălţime pe un fel 
de schelă, care te loveşte şi dumneata cazi, faptul acesta se va 
în- târnpla în cursul săptămânii viitoare: te sfătuiesc să fii atent 
că altfel îţi vei pierde viaţa”. 

Acest bărbat asista pentru prima dată la o astfel de şedinţă 
spiritualistă şi s-a arătat neîncrezător. Cei de faţă l-au sfătuit că 
e mai bine să fie prudent decât să-i pară rău. El lucra la un 
elevator de cărbuni, din docuri, de un model mai vechi. La 
insistenţele soţiei lui, acesta nu se duse la lucru în ziua 
următoare, în locul lui du- cându-ae un alt om. |n acea zi, 
platforma se aplecă, încheietoamt, vagouetului s-a rupt, vagonul 
s-a răsturnat, lovind omul care, că- ziml de la o mare înălţime, a 
murit. 

Ernest Oaten, el însuşi mare medium povesteşte că într-o 
şedinţă spiritistă ţinută la Bournemouth în timpul războiului cu 
în8- diumul clarvăzător Frank Blake, la sfârşitul şedinţei acesta 
se adresă, unei doamne dintre asistenţi şi îi descrise un ofiţer în 
uniformă, militară, care murise. Intrebată dacă cunoaşte 
această persoană, doamna respectivă îi spuse că după 
descrierea pe care i-a făcut-o acesta este soţul ei, dar că el 
trăieşte, abia în urmă cu o zi primise o scrisoare de la el, de pe 
front. Blake, îi ceru scrisoarea care era în geantă, se uită la ea şi 
repetă din nou: „doamnă, sfatul meu esta» ă plecaţi imediat 
acasă, şi să fiţi pregătită să aflaţi, că soţul dvs.’ ivu se mai simte 
bine”. Iintorcându-se către Oaten, Blake îi spuse c*ă acest om 
este mort de 4 zile, iar ea va primi vestea când va, ajunge 
sccasă. Câteva zile mai târziu, Blake a primit o scrisoare «le la 
acea doamnă, prin care i-a sdris că la câteva ore după cea 
ajuns acasă, a primit înştiinţarea ministerului de război, că soţul 
ei fusese ucis pe front cu 4 zile în urmă. 

Chiar Isus Christos, ne spune Evanghelia, a ţinut o şedinţă 
spiritistă pe muntele Schimbării la Faţă, la care Moise şi Ilie au 
apărut şi au vorbit. Isus a dezvăluit atunci unei femei pe care a 
in- tilnit-o lângă o fintână, propriile ei greutăţi familiale, toate 
acestea fiind socotite atunci drept minuni. 


În vara anului 1912, doamna Wirks, ţinea o şedinţă în biserica 
Spiritualistă din Mexbourough, Yorkshire. 

In timp ce doamna Wirks îşi ţinea cuvântarea, ea se opri şi 
arătând către un grup de oameni dintr-un colţ al sălii le zise: 
acolo unde staţi voi văd ceva ciudat, izbucniri de foc, fum şi 
praf, sunt figură că, este o explozie, văd că explozia se va 
produce şi unul dintre voi va fi ucis. Opt zile mai târziu, o 
explozie a avut loc în mâna din Oadeby, una din cele mai 
moderne mine din Yorkshire, unde şi-a pierdut viaţa un număr 
mare de oameni, printre care se afla şi domnul Ricliard 
Wimpennv, unul din slujbaşii societăţii Mexbourough, care 
făcuse parte din micul grup de oameni, căruia i se adresase 
doamna Wirks. 

lată o altă previziune, povestită de Ernest Oaten: „stăteam 
liniştit în casă cu soţia mea şi la un moment dat am băgat de 
seamă, c-ă se petrece ceva, am ridicat privirea şi am văzut pe 
tatăl meu stând înaintea noastră, el murise încă din 1911, dar 
cu spiritul său vizita adesea casa. Mi s-a părut că arată puţin 
neliniştit şi l-am întrebat: 

— Ce s-a întâmplat tată? 

— Du-te şi vezi pe maică-ta, răspunse el. 

— Voi pleca în câteva săptămâni şi mă voi opri special s-o văd 
(mama locuia într-o altă localitate, Waewickshire). 

— Nu, replică el, pleacă imediat, dacă vrei s-o mai vezi. 

— Dar ce s-a întâmplat? L-am întrebat eu. 

— Ea va yeni lângă mine, am pregătit lotul şi te asigur că va 
veni repede-'. Ilhtr-adevăr mama sa a murit peste o săptiimână. 

Un arhiepiscop din Upsala, auzise de un fermecător din Lap- 
landa pe care îl chema Petru Lerdal, el* se duse la acesta fiirtd 
însoţit de un medic, pentru a se convinge de adevăr. Lerdal şi-a 
dat scama imediat de scopul acestei vizite, şi-a consimţit să le 
dea o dovadă. El a intrat în tranşă, respirând aburii nnei plante 
pe care a aprins-o. După o oră de tranşă, LERDAL a spus 
medicului că în acest timp a fost acasă la el cu gândul său şi a 
găsit soţia lui în bucătărie şi că tocmai aceasta pierduse inelul 
de cununie, pe care spiritul său l-a luat şi l-a ascuns într-un coş 
de cărbuni. S-a scris pe loc ziua de 28 mai. După un timp soţia i- 
a confirmat medicului că în acea zi pierduse inelul de cununie şi 
l-a găsit în coşul de cărbuni. Un alt medium de premoniţie, de 
claivedere a fost Nos- tradamus. Acesta în anul 1 550 a prezis 


tăierea capului unui rege englez t'arol |, revoluţia franceză din 
1789, urcarea pe tron a unui împărat născut lângă Italia 
(Oorsica) adică Napoleon  Konaparte, întemnițarea şi 
ghilotinarea regelui şi reginei Franţei. 

El prezice expedițiile militare ale lui Napoleon, războiul de la 
1870—1871 pe care îl localizează lângă pădurea Ardenilor, cu 
durata de 7 luni, deasemeni a prevăzut incendierea Parisului de 
către Comună din Pariş. Descrie apoi fazele primului răzl>oi 
mondial izbucnit în 1914 şi rezultatele lui. 

Dr. Kronstron de la universitatea din Kopenliaga a prezis 
pentru anul 1925 moartea reginei mame Alexandra a Angliei şi a 
lui Erbert preşedintele Germaniei. 

MANIFESTAREA SPIRITULUI IX  TELECHINEZIE ŞI 
TELEPATIE 

In ultimul timp, mulţi ruşi se ocupă de facultatea pe care o 
posedă spiritul de a mişca, deplasa materia, fără concursul unei 
forţe exterioare vizibile. Ei vor să dovedească că aceste 
evenimente numite paranormale, decurg din legi ale spiritului. 
Unii dintre aceştia sunt: savantul rus Edward Naumov. ŞI 
Eftusenko. 

Parapsihologia nişa s-a activat, după afacerea submarinului 
atomic american Nautilus. In 1953, presa franceză transmitea cu 
litere mari o informaţie ciudată, cu privire la Nautilus: marina 
americană utilizează percepţia extrasenzorială la bordul unui 
submarin atomic. Potrivit ziarelor franceze, legătura telepatică 
între Nautilus şi continent s-a efectuat corect, chiar în timpul cât 
submarinul naviga la mare adâncime şi presa franceză a scos un 
titlu de senzaţie: Militarii americani au pătruns tainele puterii 


spirituale. 
Doctorul Vasilicv, în tot timpul regimului totalitar din UKSS, a 
efectuat cercetări aprofundate, asupra percepţiei 


extrasenzoriale, dar acestea nu au putut fi dale publicităţii, 
datorită caracterului profund ateu al regimului care nu admitea 
nici-un fel de aluzie la spirit. Doctorul Yasiliev. Membru 
corespondent al academiei medicale a Uli-SS, titular al catedrei 
de psihologie a universităţii din Leningrad, a declarat, că 
descoperirea energiei constituită din percepţia extrasenzorială 
va avea aceeaşi importanţă ca şi energia nucleară. El a condus 
primul laborator de percepţie extrasenzorială din lume 
subvenţionat de stat. Astăzi în Rusia, sunt peste 20 de centre, 


care studiază fenomenul numit paranormal. Biologul Nau- mov, 
a condus serviciul tehnic de parapsihologie dintr-un laborator 
special ce depinde de departamentul de fizică din colegiul de 
stat (le inginerie din Moscova. Crearea acestui laborator a fost 
patronată de oamenii de ştiinţă ruşi: Dr. Terledki, titularul unei 
catedre de fizică din cadrul universităţii din Moscova, Dr. E. 
Sitscovski, de la academia de ştiinţe sociale, Dr. Pavel 
Oscepkov, preşedintele institutului de inginerie. 

Puțin timp înainte de moartea episcopului James Piko, acesta 
scria în „Psvehis”: „Studiul experiențelor  senzaţiei 
extrasenzoriale în faza actuală, a lărgit considerabil viziunea 
mea asupra puterii omului, am convingerea că un mister 
pluteşte peste tot în ceea ce se petrece între doi indivizi, dincolo 
(le cuvintele ce se schimbă între ei, dintre acţiunile şi legăturile 
lor. Unele fenomene amintesc de undele radio, tot restul ţine de 
o cauză a cărei existenţă o bănuim greu”. 

Universul conţine mult mai multe linii de forţă decât cele 
imaginate. Ruşii sunt la curent cu clarvăzătoarea Jeane Dixon 
din Washington, cu Gerald Croiset. Faimosul senzitiv olandez, 
care a ajutat poliţia în depistarea criminalilor, cât şi cu 
americanul Red Serios, care este capabil să fixeze pe un film 
imaginea unui imobil situat la distanţă, prin concentrarea privirii 
sale asupra unui aparat fotografic. Şi ruşii au reuşit să facă 
fotografia gândurilor. Fenomenul (le manifestare al spiritului, 
este cercetat şi de mulţi americani printre care doctorul J. B. 
Rhine, care lucrează la fundaţia pentru cercetări asupra naturii 
omului, el este cel mai celebrii dintre parapsihologii americani. 

Ruşii au făcut multe cercetări, cu Nelv Mihailova, care a fost 
un medium dotat pentru psihochinezie, ea avea posibilitatea de. 
A deplasa obiectele prin intermediul forţei sale mintale. Când 
Mihailova avea nevoie de un obiect oarecare, era. Suficient să-şi 
fixeze privirea pe el şi obiectul începea să alunece în direcţia sa. 
Ea făcea să, se deplaseze pahare cu vin fără, a le atinge, cilindri 
de aluminiu, mese şi căni de apă. 

Sunt, cunoscute experienţe de telepatie între Moscova şi 
Siberia, cu Nikolaev şi Kamenscki. După efectuarea seriei 
complete de experienţe asupra telepatiei, dr. Kogan, s-a gândit 
dacă ar putea găsi metode fizice care să fie aplicate în telepatie. 
Particulele subatomice rămân invizibile dar pot fi dezvăluite prin 
urinele lăsate de ele, într-o cameră de ionizare. Telepatia nu 


este vizibilă ca fenomen dar poate se vor descoperi urme în 
momentul în care atinge creierul. Astfel dr. Kogan, a pus la 
punct un echipament encefalogra- fie, pentru a înregistra undele 
cerebrale şi o nouă metodă matematică pentru a analiza urmele 
lăsate pe curbele înregistrate. 

La experienţele pe telepaţii Nikolaev şi Kamenscki. Alături de 
dr. Kogan au luat parte dr. Lut ia Pavlova, electrofiziolog la 
departamentul de psihologie a muncii, de la universitatea din 
Leningrad, şi matematicianul Ghenadi Rerghiev de la laboratorul 
A A TOM- SKI, aflat sub controlul armatei. Lui Nikolaev aşezat 
într-un scaun, aflat într-o cameră izolată fonic şi electric, i-au 
fost aplicate pe corp multe fire conectate la diverse aparate şi 
instrumente de măsură. Se urmărea, respiraţia, pulsul, mişcarea 
ochilor, activitatea musculară şi cel mai important act ivit atea 
cerebrală. Nikolaev a declarat că trebuie să fie complet destins, 
dar atent în timpul experienţei telepatice. 

În timpul acestei perioade, electroencefalograma, 
înregistrează undele rezultate de tip alfa, caracteristice stării de 
repaus. 

El nu era anunţat asupra momentului când Kamenschi 
începea să-i transmită mesajul telepatic şi nici când experienţa 
s-a terminat. Aparatura a fost. Pusă în funcţiune şi oamenii de 
ştiinţă aşteptau. În acest timp la Moscova, închis într-o cameră, 
Kamenschi a început transmisia telepatică. Trei secunde mai 
târziu în camera de la Leningrad, traseul curbelor cerebrale ale 
lui Nikolaev s-a modificat. Dr. Serghiev a pus la punct metode 
statistice şi matematice precise, pentru a analiza curbele 
trasate de electroencefalograf, ceea ce a. Permis specialiştilor în 
parapsiliologie să capteze traseele telepatice care ating creierul. 
Ce se petrecea în creierul lui Nikolaev în timpul experienţelor 
telepalice? Dr. Pavlova a rezumat astfel seria înregistrărilor în 
electroencefalograme. În timpul testelor la distanţă mare, care a 
avut loc între Kamenschi şi Nikolaev, închişi fiecare într-o 
cameră blindată se detectează o sporire a activităţii cerebrale, 
care apare între 1 şi 5 secunde după începerea transmisiei 
telepatice. 

S-îi detectai întotdeauna fenomenul cu f> secunde mai 
înainte ca Xikolaev să fie conştient de recepţâonarea unui mesaj 
telepatic. Când Nikolaev era pe punctul de a-şi da seama de 
mesaj, activitatea creierului a devenit repede, specifică şi 


undele s-au propagat, repede în regiunea posterioară şi 
superficială ale creierului. Traseul specific rămânea vizibil pe 
curba de înregistrare şi un anumit timp după sfârşitul 
transmisiei. Telepatia în creier pare să se deplaseze într-o 
direcţie specifică. Localizarea precisă depinde de natura 
mesajului transmis, activitatea cerebrală a lui Nikolaev pare să 
fie localizată 111 regiunea occipitală, care este în mod normal 
zona percepţiei vizuale, atunci când i se transmite un mesaj 
vizual, şi în regiunea temporală zona de percepţie auditivă 
atunci când i se transmit telepatie, sunete. Dr. Pavlova a 
observat că este extrem de important pentru percipient să fie 
într-o stare de repaus, emoţiile, stările de spirit, se reflectă în 
activitatea electrică a creierului. Un creier uman, prin mesaj 
telepatic poate să-şi impună ritmul său unui creier străin. 
Oamenii sovietici, care studiază fenomenul pa- anormal, au 
observat că prin intermediul proceselor psihice se pot declanşa 
la un alt individ în mod telepatic, boli psihice sau chiar organice, 
acţionând asupra subconştientului lor, ei au explorat astfel 
posibilităţile impunerii biologice prin telepatie. 

În America, Dr. Thomas Duane şeful serviciului oftalmologie la 
jJefâerson Medical College din Philadelphia şi colegul său Dr. 
Thomas BEHIGENDT, au studiat telepatia fizică, ei au arătat că 
undele. ALFA tipice stării de repaus, apărute la unul din 
germeni, poate să provoace la distanţă, apariţia aceluiaşi traseu 
electroencefalo- grafic la celălalt geamăn. 

In Illusia, există un exemplu celebru de transmitere telepatică 
a neliniştii psihice şi fizice survenite între copii şi părinţi. Mihail 
Lomonosov, copilul precoce din secolul XIX, născut într-o familie 
de ţărani, care a devenit unul dintre savanții cei mai de seamă 
ai ţării, cel care a pus baza universităţii din Moscova, într-o 
noapte l-a visat pe tatăl său care era pescar. El l-a văzut în vis 
pe tatăl său luptându-se pe mare cu. Furtuna, valurile îl 
împingeau cu vasul de pescuit spre o insulă pustie din Arctică, 
visătorul a văzut naufragiul. La trezire, era convins că tatăl său 
se găsea în pericol de moarte şi a încercat să comunice cu el. În 
momentul visului Mihail Lomonosov se întorcea dintr-o călătorie 
din Germania. La întoarcerea sa la Pet ersburg, l-a găsit pe 
fratele său, care i-a comunicat că de 4 *uni nu a#mai primit 
nicio. Veste de la tatăl lor. Lomonosov a dezvăluit visul său 
pescarilor din satul său natal şi le-a cerut aă plece în căutarea 


insulei pe care o văzuse în vâb. El era convins că aju- tonil va 
sosi prea târziu, dar voia ca tatăl său să fie înmormântat potrivit 
tradiţiei. Pescarii au plecat şi au găsit vasul naufragiat şi au 
îngropat corpul tatălui lui Lomonosov, aşa cum le ceruse acesta. 

Mulţi ani mai târziu, Bernard Kajinski, a semnalat o legătură 
între percepţia telepatică sji simptomele corporale. Astfel, o 
femeie a simţit dureri violente în stomac la 2 000 km de locul 
unde se afla fiul ei, care suporta în acel moment o operaţie 
chirurgicală pe stomac, despre care mama să nu ştia. Când am 
descris capitolul magiei, am spus că un mesaj telepatic se poate 
transmite subconştientului unui individ boli psihice sau organice, 
subconştientul interceptând mesajul şi acţionând întocmai 
acestuia. lată un exemplu, cercetat de parapsiliologi ruşi, într-o 
serie de experienţe între Kamenischi care de data aceasta era 
receptor şi Alexandru Monin, care era transmiţător. După câteva 
momente, Monin transmite încărcături violente de emoţii, el se 
concc ntră pentru a transmite o senzaţie de nelinişte că şi când 
s-ar sufoca, apoi el imagina un violent atac de astm, şi apoi o 
criză de inimă. 1n timpul altor şedinţe el a încercat să transmită 
impresia că primeşte lovituri puternice în cap. L) e fiecare dată, 
Monin transmitea în 9 reprize acelaşi mesaj telepatic. Kamenski 
aflat într-o cameră izolată, recepționa emoţiile şi toate 
simtomele transmise într-un procentaj de 80% din numărul 
experienţelor făcute. Acelaşi lucra l-a remarcat ehipa îâaumov, 
Ser- ghiev, Pavlova, care a observat că traseele obţinute prin 
encefalo- gramă, erau diferenţiate după mesajul telepatic 
afectiv ce se transmitea. În situaţia când se transmiteau mesaje 
depresive, acestea, modificau traseele normale ale creierului şi 
provocau o serie de unde cerebrale lente de tip Delta şi Teta, 
caracteristice stări de oboseală cerebrală. Potrvit celor arătate 
de ei se resimţeau conştient senzațiile corporale supărătoare 
însoţite de migrene violente. 

În cazul că se transmiteau mesaje telepatice agreabile 
(senzaţie de calm şi optimism) electroencefalograma revine la 
traseul lor normal după o pauză de 1/3 minute. Aceeaşi 
posibilitate de a se transmite prin mesaj telepatic boli psihice 
sau organice, au constatat-o şi oamenii de ştiinţă americani în 
frunte cu Berthold Schwa, rtz neurolog la New Jersey, psihiatru 
şi scriitor în mai multede 500 de cazuri. 

Oameni de ştiinţă ruşi şi americani, au ajuns la concluzia că» 


spiritul (gândirea) influenţează cu adevărat corpul de la 
distanţă, căi există un sistem de comunicare inconştientă între 
indivizi, că este posibil să influenţăm pe cineva în orice moment 
fără ca acesta să» fie conştient, precum şi că oricine ne poale 
influenţa pe noi, fără ştirea noastră. Dr. Kapita, părintele bombei 
atomice sovietice, Dr. Naumov, profesorul Mikulin, Dr. Silkovski, 
au declarat, că facultăţile extrasenzoriale ale mediumului de 
telechinezie, Nely Mihai- lova nu au nimic comun cu misticismul. 
Când o persoană gândeşte, ea iradiază, emană energie şi 
această energie pare să fie mai puternică. La unele persoane 
aşa cum este cazul lui Mihailova. Dr. Guliaev şi echipa sa de 
cercetători au putut detecta şi înregistra aură umană, a 
animalelor şi a insectelor. Această aură constă dintr-un câmp 
electric complex care învăluie corpul ca un fel de „dublură”. 

Dr. Harol Huit, profesor de anatomie la universitatea din Yale, 
a stabilit încă din 1935, că materia vie, de la un grăunte până la 
om este impregnată şi influenţată de câmpuri electrodinamice. 
Invelişul electric care înconjoară corpul uman, poate fi 
considerat ca un mulaj electronic. În măsura în care celulele 
corpului se reînnoiesc, acest câmp de forţă veghează ca noile 
țesuturi să adopte contururile convenabile. Dr. Leord lâavitz, 
neuropsihialru la universitatea din Yale, a descoperit că spiritul 
putea să acţioneze asupra acestui câmp de forţă care înconjoară 
corpul. Măsurând intensitatea acestui ciinp electromagnetic la 
nivelul pielii, dr. Kavitz, a reuşit să descopere care era starea de 
spirit a unui individ aflat în profundă stare de hipnoză. Spiritul 
poale să influenţeze direct acest înveliş energetic în care 
pluteşte corpul. Serghiev a pus la punct un dispozitiv care 
înregistra câmpul electromagnetic de la distanţă de 
1 metru de corpul uman fără a fi în contact direct cu el. Ela 
descoperit astfel că câmpul de forţă prezintă o intensitate egală 
cu numai 1/10 din cea a timpului magnetic terestru, care este 
de 0,6 gauss. In jurul mediumului de telechinezie al lui Nely 
Mihailova, intensitatea câmpului magnetic era mult mai mare. 
El spune că cea mai mare parte a indivizilor produc în partea 
posterioară a creierului un curent electric de un voltaj de 3 - 4 
ori superior câmpului produs în zona frontalii. La Nely Mihailova 
curentul electric din regiunea occij) itală era de 50 de ori mai 
mare decât. Cel produs în partea frontală. Bineînţeles, această 
activitate electrică rămâne în toate cazurile atât de slabă încât 


trebuie amplificată de 4.000.000 de ori pentru a putea fi 
înregistrată şi observată. Serghiev a descoperit această 
conformaţie a creierului la circa 7% din totalul subiecţilor pe 
care i-a supus măsurătorilor. El deduce că acest voltaj anormal 
reprezintă un indiciu favorabil pentru a identifica indivizii dotați 

— Cu facultăţi parapsihologice. Astfel vibraţiile câmpului de 
forţă care înconjoară corpul, acţionează ca un magnet, acţiunea 
spiritu lui asupra materiei devine o realitate, ca şi acţiunea 
spiritului asupra liniilor de. Forţă. Acest câmp de forţă vibratoare 
reprezintă, mecanismul prin intermediul căruia spiritul uman 
este capabil să producă fenomenul paranormal. Mediumurile 
aflate în tranşă profundă din toată lumea, fără a avea o legătuă 
unele cu altele, au spus că percep nişte vibrații, ei explicau că 
corpul uman este compus dintr-im corp energetic, sau câmp 
care intră în vibraţie. Dacă frecvenţa vibraţiilor acestui câmp 
este accelerată, atunci energia sau informaţia provenită de la o 
altă dimensiune poate să ne fie relevată. Dr. Serghiev a reuşit 
să înregistreze câmpul de forţă electromagnetică la o distanţă 
de 4 m de un mort. Curbele înregistrate de detector de la 
cadavru, erau asemănătoare traseului înregistrat de acelaşi 
aparat, în momentul când Mihailova deplasa de la distanţă 
obiectele. Dr. Rejdak a tras concluzia că prin voinţă se poate 
dirija energia într-o direcţie sau alta, el a executat şi un alt test: 
a umplut, vin glob de sticlă cu fum de ţigară pe care l-a întors şi 
l-a pus pe masă înaintea mediumului de telechinezie. De la 
distanţă, acosta, prin învelişul de sticlă, taie norul de fum, ea şi 
cum ar fi fost vorba despic o materie solidă care efectua acest 
lucru. In urină acestei experienţe, Mihailova era foarte 
extenuată, se mişca greu, era palidă şi trasă, pierduse aproape 
2 kg din greutate în decurs de o jumătate de oră, avea dureri de 
braţe şi de picioare, îşi pierduse simţul gustului nu putea să-şi 
coordoneze mişcările şi avea, amețeli. Mihailova putea să 
acţioneze şi asupra moleculelor chimice, ea putea să provoace 
apariţia unei imagini pe o hârtie fotosensibilă, ac- ţionind asupra 
nitratului de argint dintr-o emulsie fotografică. 

Această energie, pare însă a avea o altă natură nu 
electromagnetică, ea este dirijată de forţele mintale, de puterea 
gândului, a spiritului. Spiritul provoacă vibraţiile câmpurilor 
electromagnetice care înconjoară corpul uman. 

Un vestit mediuin de telechinezie a fost Matthew Manning, 


acesta putea ridica o pernă cu gândul care plutea prin cameră, 
putea ridica un pat, până la înălţimea de 30 cm, şifonierul se 
mişcă, făcând paşi ca şi când cineva îl ridică cu mâinile, 
tablourile ieşeau din cui şi dansau prin aer. Toate acestea le 
făcea prin concentrarea vederii sale. Cercetări asupra acestui 
caz au fost făcute de biologul şi matematicianul Dr. George 
Owen din Cambridge, precum şi de alţi cercetători de la 
Institutul din Toronto (Canada). S-a. Putut conbtata că sediul 
acestor fenomene de telechinezie, este în. Zona paleoncefală, 
deci în zonele subcorticale unde este localizat Mubeonştientnl. 
Aşa cum am descris, subconştientul este sediul Bjpi- ritului 
nostru. Prin forţa psihic:!, se creează din corpul cleric al 
organismului, o pârghie invizibilă, ce mişcă toate aceste obiecte. 
S-a constatat că în urma acestor fenomene, corpul mediumului 
scade în. Greutatea uneori cu câteva kilograme. Acelaşi 
fenomen se întâmpla şi cu mediumurile de matarializare, când 
se formează fantomele materializate. Mediumul de materializare 
scade în greutate, cu exact greutatea pe care o cântăreşte 
fantoma. Acelaşi fenomen de scădere al greutăţii corpului, o 
prezintă şi mediumii de levitaţie în experienţele de levitaţie. 

TIMPUL. O NOUĂ DIMENSIUNE A SPIRITULUI 

ŢI Al PUL, SPUNE NIKOLAI KOZIKEV, este o formă de energie, 
trebuie să studiem poprietăţile timpului dacă dorim să 
descoperim ce forţă este răspunzătoate de fenomenni vieţii pe 
pământ. Cum se face că în telepatie o ideie poate fi transmisă în 
inod instantaneu la creierul altei persoane, chiar dacă aceasta 
din urmă se găseşte la celălalt capăt al lumii? După 17 ani de 
cercetări, dr. Kozirev consideră că a descoperit această energie, 
aparatele sale au înregistrat curbele produse de o formă de 
energie necunoscută. Aflată în paralel cu efectele activităţii 
chimice şi mecanice deja cunoscute, el numeşte această 
energie timp. Timpul este elementul cel mai important şi cel mai 
enigmatic din univers, el nu se propagă precum undele 
luminoase, el se manifestă peste tot în mod instantaneu. Toate 
modificările proprietăţilor unui fragment de timp se manifesta 
uneori instantaneu, chiar dacă timpul este omniprezent. Este 
timpul care ne leagă de alţii şi care leagă toate lucrurile din 
univers, el posedă anumite proprietăţi care pot. Fi studiate în 
laboratoare. El posedă o densitate mai mare în apropierea 
destinaţiei unei acţiuni şi mai slabă aproape de autorul acestuia. 


Timpul este cel care stă la baza fenomenului de telechinezie, ca 
un proces în care materia acţionează materia, dar mai ales unde 
spiritul afectează materia. Gândul afectează densitatea 
timpului, telepatia depinde întotdeauna de densitatea timpului, 
acesta trebuie să fie slab în preajma agentului transmiţător şi 
mai dens în preajma percipientului. Dr. Kozirev a descoperit că 
timpul desfăşoară o structură de curent sau de flux. Potrivit 
părerii lui, lumea noastră este orientată spre stângă şi posedă 
un curent temporal pozitiv, aşa cum este energia universului 
nostru. Dacă timpul este un curent, el posedă un anumit debit, 
atunci când debitul temporal este modificat în interiorul unui 
corp, acesta devine mai uşor, ceea ce explică levitaţia şi 
somnambulismul. Se ştie că somnambulul cu ochii închişi sau 
deschişi, dar fără a avea o vedere fizică, se urcă pe blocuri 
oricât de înalte ar fi, alunecând în sus ca şi când ar fi tras de un 
resort, mergând pe streaşina casei fără a-şi pierde echilibrul şi 
fără a cădea. După părerea lui Kozirev, toate facultăţile 
medium- uâtăţii provin din timp. Este posibil ca toate reacţiile 
care au loc în sistemele fizice ce compun universul să constituie 
de fapt sursele (le energie care alimentează curentul temporal, 
care la rândul său va acţiona asupra acestor sisteme fizice. 

După părerea lui, soarele şi sferele îşi extrag energia din timp, 
timpul este orientat într-un singur sens adică din trecut kpre 
viitor. Timpul eoni âne toată suma de evenimente care nu au 
fost însă explorate, el uneşte toate forţele naturii intervenind în 
tot ceea ce ne produce în universul nostru. 

Americanul Charles Musses scrie în prefața la lucrarea lui 
Mjerome Rothstein, intitulată „Comunicare, organizare şi 
ştiinţă'1 că limpul ar fi ultima structură a producerii de energie. 
Energia produsă de timp, se prezintă sub forma unor vibrații sau 
oscilaţii. Timpul ar reprezenta a cincea formă de existenţă a 
materiei, aceea prin i“ire se manifestă puterea spiritului, ar 
putea fi particule de neu- trino, care neavând nici masă nici 
sarcină electrică şi nici sarcină magnetică, nu este nici atrasă 
nici respinsă, ea poate traversa orice corp material ca prin vid, 
asupra ei gravitatea neavând nicio acţiune, ar putea fi o 
combinaţie între materie şi antimaterie. Între pozitroni şi 
neutroni, în timp ce pozitronii s-ar deplasa înapoi, materia s-ar 
deplasa În viitor. 

Profesorul N. Kobosev ajunge la concluzia că mecanismul 


gândirii nu se poate realiza la nivel atomic şi molecular, ci 
trebuie mers până la nivelul particulelor elementare din nucleul 
atomului. La aceeaşi concluzie a ajuns şi Arthur Koesler precum 
şi Wolfgan Pauli, care încă din 1930 a prezis existenţa unei 
particule cu proprietăţi deosebite, numite neutrino. Miliarde de 
neutrâno, venite din soare, stele sau chiar alte galaxii străbat 
prin craniul şi creierul nostru întocmai ca prin vid. 

Clmpurile de forţă cu care acţionează omul sunt corelate de 
factori astronomici. Fizicianul Konstantin Kobuizev, de la 
Universitatea din Moscova, a constatat o strânsă legătură între 
aceste câmpuri de forţă ale omului ţi influenţa periodică a 
soarelui asupra pi- mintulni. Acelaţi lucru l-a constatat şi 
precursorul biologiei cosmice dr. A. L. Chijevski. Există o 
corelaţie între activităţile solare ţi marile epidemii terestre 
melnair invaziile de lăcuste fi rozătoare. ScmmifimtiT est* «ă 
de asemenea, «istă o corelaţie intre aeetfce ei- cluri şi 
marile migrații umane, războaie şi revoluţii. Activitatea solară 
trece prin cicluri de 1, 11, 35 şi 48 de ani, când în urma 
exploziilor solare se produce o erupție de plasmă fierbinte şi 
poate şi o altă formă de energie. In timpul anilor cu puternică 
activitate solară se produc furtuni magnetice care pot întrerupe 
comunicațiile electrice sau să crească numărul de sinucideri, 
psihoze, accidente rutiere şi crize cardiace mortale. 

Anii de activitate solară redusă, coincid cu altfel de epidemii: 
difterie şi tuberculoza pulmonară. Aceleaşi fenomene le-au mai 
observat profesorul american Cecil Mâli care a constatat că 
ciclul solar de 11,5 ani are o influenţă asupra fenomenelor 
meteorologice, creşterii vegetalelor şi producţiei industriale. 

Leonid Ravith, precum şi cercetătorul francez Michel Gau- 
guelin, au constatat că fazele lunii, poziţia soarelui, radiaţiile 
co*- inife, razele gamrna, petele solare, precum şi toate 
celelalte modificări ale câmpului magnetic terestru, acţionează 
asupra câmpurilor de forţă care înconjoară corpul uman. Toate 
acestea stau la baza evoluţiei ciclice a bioritmurilor. Se cunoaşte 
că omul are un maxim de activitate fizică ce apare ciclic la 23 
de zile, un maxim de activitate afectivă la 28 de zile şi un 
maxim de activitate intelectuală la 33 de zile. 

Toţi atomii sunt alcătuiți din trei particule de masă: protoni, 
neutroni şi electroni şi a patra particulă fără masă numită foton, 
care reprezintă unitatea de radiaţie electromagnetică. Din toate, 


aceste particule, numai neutronii se dezintegrează spontan, 
trans- formându-se într-un proton, un electron şi o nouă 
particulă fără masă, numită neutrino. Acest element este stabil 
ca şi protonii şi electronii. Există câte o antimaterie pentru 
fiecare din aceste particule, cu masă egală cu sarcină opusă. 
Radiația cosmică conţine protoni şi particule de masă a căror 
origine nu a fost încă elucidată, în drumul său spre pământ, 
radiaţia cosmică face un dan6 al creaţiei şi distrugerii 
transformându-se într-o ploaie de diferite particula şi este 
treptat absorbită pe măsură ce pătrunde în atmosferă, dansul 
acesta simbolizează ritmul etern al vieţii şi al morţii şi se 
desfăşoară în cicluri nesfârşite aşa cum mistica orientală şi-a 
imaginat. Dansul zeului Hindus Shiva, acest dans reprezintă 
dansul materiei subatomice la nivelul întregului cosmos. 

VIZIUNEA EXTRARETIMANĂ SAU VEDEREA SPIRITUALĂ 

IN ORAŞUL NUNI TAGIL clin munţii juralj, la începutul anilor 
60, trăia o tânără de 22 de ani care se numea Roşa Kulescliova. 
Intr-o zi ea a remarcat că poate să vadă lumina, să distingă 
culorile şi imaginile şi Bă citească fără ajutorul ochilor ci cu 
ajutorul degetelor. Doctorul său, losif Goldemberg, a făcut multe 
experienţe cu ea: el a legat-o la ochi şi aceasta plimbând 
degetele asupra unei coli de hârtie, a indicat exact culorile 
verde, roşu, albastru, oranj etc. 

După aceea el a aşezat un ziar sub degetele Rosei şi aceasta 
a citit textul din ziar la fel ca şi cu ochii deschişi. 

Cercetări cu Roşa Kuleschova au fost făcute apoi în 
laboratorul universităţii de ştiinţe din Moscova şi la Sverdlovek 
de o echipă de cercetători condusă de neurologul dr. Shaeffer. 

Aceştia au aşezat-o înapoia unui panou de carton şi i-au 
acoperit ochii. In ciuda acestor măsuri de precauţie, ea a fost 
capabilă să. Deosebească culoriie”şi să citească ziarul. S-a 
crezut că ea reuşea să descifreze culorile datorită variațiilor de 
temperatură ale acestora ştiind că negrul, albastrul şi culorile 
spectrului solar, absorb sau emit o anumită cantitate de căldură. 
In acest sens dr. Shaeffer, s-a hotăiut să încălzească plăcuţele 
cu culorile numite reci (movul şi albastru) şi să răcească 
celelalte plăci cu culori calde (roşu) dar experienţa nu a 
modificat cu nimic capacitatea vederii spirituale a acesteia. 

In perioada anilor 1950 psihologul A. N. Leontiev prin sugestie 
posthipnotică, hiprotizând un pacient la spitalul de psihiatrie Po- 


lotsk, i-a cerut acestuia să citească ziarul Pravila cu ajutorul 
mâinilor. Acesta reuşea perfect acest lucru, chiar dacă deasupra 
ziarului era puia o coală de hârtie. In tot acest timp ochii îi erau 
închişi. Toate aceste experienţe confirmă posibilitatea vederii 
spirituale de tare am vorbit în cuprinsul cărţii, ce are la bază 
fenomenul desprinderii corpului astral de cel fizic, aşa cum se 
întâmplă şi cu per- cipientul din telepatie, care vede obiecte de 
la mare distanţă, de acolo de unde transmite transmiţătorul, dar 
pe care acesta nu le vede, ele fiind de nevăzut cu privirea fizică. 

AHT A  RADIESTEZIEI sau sensibilitatea radiației, este 
cunoscută cu peste 7 000 de ani în urmă. Această metodă se 
aplică în cercetarea şi descoperirea anumitor lucruri, de la 
zăcăminte minerale până la comori ascunse. Legendele 
populare vorbesc despre puterile extraordinare ale vrăjitorilor, 
care cu ajutorul acestei baghete erau capabili să descopere 
asasini şi hoţi ascunşi. Ei foloseau în acest scop fie bagheta 
radiestezică fie nişte căşti cu antene. Regii din China, cum este 
cazul lui King Yu (anul 2200 
i. e.N.) sunt reprezentaţi ţinând în mână o astfel de baghetă. 
Cu ea se pot descoperi cursuri de ape subterane, depozite 
minerale, cabluri subterane, canalizări subterane. Experienţe de 
acest fel au fost făcute de prof. Bogomolev împreună cu dr. 
Tareev şi dr. Simonov, care s-au convins că radiestezia este 
reală şi nu are nimic comun cil autosugestia. Forţa ce 
acţionează asupra baghetei printr-o tracţiune invizibilă, poate 
atinge între 100 şi 1 000 gr. /cm, nioi-o izolaţie nu se poate 
opune acestei radiaţii. 

Sokevanov a căutat să realizeze o apropiere între magnetism 
şi radiestezie, el a fixat electrozi pe partea din spate a capului 
operatorilor şi. A constatat că în acest caz numărul de revoluţii 
ale baghetei nu se reduceau ci dimpotrivă, la o distanţă de circa 
20 de metri bagheta se îndrepta brusc în direcţia zonei în cauză. 
Descoperirile sovietice converg cu cercetările efectuate în 
Germania şi Ţâr rile de jos. În cazul în care un radiestezist 
constată o reacţie a baghetei, însemna că întregul său corp 
reacţionează; se pare că aici intră în acţiune al şaselea simţ. 
Profesorul J. Walther din Halle a observat o creştere a tensiunii 
arteriale la căutătorul care se află deasupra unui zăcământ de 
minereu sau al unui curs de apă subterană. Se ajunge la 
concluzia că există câmpuri de forţă a căror natură nu este încă 


cunoscută. 

În perioada anilor 1930, guvernul Columbiei a însărcinat o 
descoperitoare australiană Evelin Penrose să localizeze 
zăcămintele de petrol şi minereuri aflate pe teritoriul Columbiei. 
Descoperirile sale nu coincis exact cu rapoartele experţilor şi 
geologilor. Cercetările par să indice că descoperitorul face 
dovada descoperirilor sale la nivelul subconştientului. In Franţa, 
poliţia l-a folosit pe Jean Ay- mar în descoperirea criminalilor, 
acesta folosindu-se de o astfel de baghetă. Procurorul din Lyon 
scrie în raportul său că acesta intrând în pivtiiţa unde se 
săvirşisc crima, s-a manifestat printr-o puternică agitaţie, a 
început să tremure, pulsul i s-a accelerat, iar bagheta lui s-a 
îndreptat spre locul unde se aflau cadavrele. Beglând bagheta, 
el a Început- să urmărească evoluţia acesteia, în drumul său el a 
indicat locurile unde se opriseră hoţii, unde au dormit şi unde au 
mâncat. Timp de secole, mediumii au afirmat că prin 
intermediul voinţei este posibil să despartă corpul astral de 
corpul fizic. În timpul perioadei de tranşă, sau sub efectul unor 
medicamente halucinogene se ajunge că corpul astral să se 
separe de corpul fizic. Dr. Charles Târţ de la universitatea din 
('arolina de Sud a efectuat numeroase experienţe asupra 
deplasărilor extracorporaleale corpului astral. Acelaşi fenomen l- 
a studiat Harold Scherman scriitor telepat şi director al fundaţiei 
de cercetări parapsihologice din Ar- kansas. Ei afirmă că în 
momentul morţii, corpul astral, energetic, se separă de corpul 
fizic. Mediumii afirmă corpul eteric sau corpul de energie care 
impregnează corpul fizic, este replică a acestuia din urmă. 
Murind, nu facem decât să părăsim corpul nostru fizic, pentru a 
continua existenţa sub forma unui cor]) de energie. 

Încetul cu încetul, în timp ce corpul fizic moare, pot fi 
observate seanţei şi fulgere, care provin din corpul bioplasmei 
ieşind în spaţiu, ridicându-se în eter apoi dispărând cu vederea. 

Dr. Bernard Grad de la universitatea Me. Gilt din Montreal a 
reuşit să arate că dacă o persoană dotată cu capacităţi 
parapsihologice pune mâinile pe o sticlă cu apă închisă ermetic 
şi dacă se toarnă această apă, peste seminţele de orez plantele 
rezultate erau mult mai dezvoltate decât acelea care nu au 
suferit niciun tratament. Dacă un bolnav suferind de depresiune 
psihică punea mâinile pe sticlă, după care apa era turnată pe 
plante, creşterea acestora înceta. Corpul vital face legătura între 


corpul fizic şi spirit. Înradiestezie, corpul nostru eteric este 
influenţat de corpul eteric al zăcămintelor şi cursurilor de ape 
subterane şi aceste informaţii sunt transmise subconştientului 
nostru, adică spiritului nostru. 

Potrivit concepţiei chineze, corpul uman este străbătut de 
două tipuri de energie: energia electrică şi energia vitală. 
Energia vitală diferă de energia electrici, ea are un pol pozitiv şi 
unul negativ, această bipolaritate ar putea sta la originea celor 
două culori fundamentale, roşu şi albastru, care pot fi observate 
pe electrono- grafiile făcute fiinţelor vii. 

Lucrările realizate de laboratorul Delawarr din Oxford, au 
confirmat existenţa dublului vital al omului, lucrările au fost 
făcute, de George şi Marjorie. 

Abatele Paramelle din Saint Jean de Lespinasse a indicat cu 
exactitate pe o perioadă de 25 de ani, peste 10.000 de locuri 
precise cu izvoare de apă, cu ajutorul baghetei magice. 

Maiorul Pogson a descoperit cu ajutorul baghetei magice în 
India, în timpul unui an, 76 de izvoare de apă. 

Unul dintre ei da următoarea explicaţie: se ia o nuia de alun 
sau de nuc, cu coaja ei, care să aibă la un capăt o bifurcaţie în 
formă de V. Această nuia se ţine sus puţin îndoită cu palma 
privind în sus în aer, parcurgând astfel terenul şi lovind din când 
în când cu lalpa piciorului pe pământ, fără însă ca tocul 
pantofului să părăsească, păr- mântul, când se găseşte 
deasupra unui izvor de apă, nuiaua se îndoaie. 

În fenomenul de livitaţie mediumii care posedă această me- 
diumnitate, pot pluti în aer ridicându-se de la pământ împotriva 
gravitaţiei. Aceasta se datoreşte energiei ce intră în alcătuirea 
spiritului. 

Isus Hristos, se cunoaşte din evanghelii, că a mers pe apă. 

Alţi mediumi de levitaţie au fost: fachirul Kovindassami, 
deasemeni' Home, Stenton Moses. Eusapia Paladino. 

În 1977 în holul hotelului din Seelisberg în Elveţia au fost 
prezenţi mai mulţi yoghini care au făcut demonstraţii privind 
leyi- taţia. Ei s-au ridicat de la pământ şi au plutit în aer. 

Sovieticul Dokoloskov a asistat personal cu ocazia unui 
seminar internaţional al yoghinilor, ce a avut loc în anul 1968 la 
Bombay în India, la experienţe de levitaţie când yoghinii în 
poziţie orizontală s-au înălţat la aproximativ 50 cm de sol 
plutind în aer. Acelaşi fenomen a fost observat de profesorul G. 


Lazarov pe yoghinul Djad tot la Bombey. 
CUVAXT DE INCHEIERE 


J 

MESAJUL ACESTEI ('ĂKŢI este acela de a da o altă viziune 
asupra vieţii noastre. Poate va fi "mi pentru tânără generaţie 
care timp de .10 de ani nu a avut posibilitatea să se informeze 
decât din teoria înarxist-dialectică asupra lumii. 

După mulţi ani, această carte readuce noţiunea de spirit şi de 
reîncarnare şi de aceea va fi primită poate cu oarecare 
nedumerire, dar din toate capitolele pe care le-am descris 
consider că aţi găsit suficiente argumente că existenţa noastră 
nu poate avea la bază teoria evoluționistă asupra materiei care 
nu poate explica toate fenomenele vieţii. 

Oricât s-ar strădui diferite teorii materialiste să găsească o 
explicaţie asupra originii vieţii, ele nu au reuşit să ne convingă: 
fie ea a biochimistului rus Oparin şi biologului englez J. Haldane, 
care susţin teza sintezei abiogene, a compuşilor organici, biotici, 
într-o atmosferă primitivă reducătoare nici teoria 
microstructurilor chimice organizate, descoperite de A. Herera, 
şi numite de acesta sulfobii, sau raicrosferulele proteinoidice 
obţinute la 175 grade din aminoacizi de către Fox şi echipa sa, 
sau alte teorii ca aceea a selecţiei naturale la nivel de specie 
chimică moleculară a lui. Eiden, 8an teoria apariţiei vieţii la 
„rece” aparţinând unor specialişti precum Grand şi Alburn şi 
multe altele, ele nu au reuşit să obţină materie vie diii substanţă 
nevie. Până când această realizare, nu va fi împlinită, nicio 
teorie materialistă nu va fi credibilă. Am arătat în continuare că 
teoria revoluţionistă care părea că şi-a găsit un mare susţinător 
în selecţia, naturală a lui Charles Darwin, nu poate explica 
absenţa formelor intermediare ale trecerii dintr-o specie în alta. 
Absența formelor intermediare din fosile, duc la concluzia că 
apariţia speciilor nu s-a făcut gradat, ci din contră, în salturi, de 
la o specie se face un salt uriaş la o altă specie, iar formele 
speciei vechi cu apariţia unor noi organe care s-o facă mai aptă 
pentru viaţă, lipsesc cu desăvârşire. 

Lustinctul păsărilor nu are nimic comun cu selecţia naturală şi 
nici cu reflexele condiţionate. Noii născuţi din lumea, păsărilor 
tjoartă undeva înscrise în memoria lor experienţe de viaţă pe 
care acest. Eâi uu le-au avut încă. Unde smt ele înscrise, prin ce 
le sunt transmise de îndată ce codul genetic înscris în acidul 


dezoxiribonu- cleift nu are nimic de-a face cu aceste instincte. 
Recunoscând misterul instinctului la păsări, însăşi Charles 
Darwin a fost pus în dificultate cu explicaţia sa asupra evoluţiei 
speciilor, spunârul că totuşi o forţă divină ar fi creat o specie sau 
mai multe la începutul existenţei şi că din acestea s-ar fi produs 
ulterior alte specii. 

Structura ochiului cu complexitatea lui, nu a putut fi explicată 
de evoluţionişti, cu atât mai mult structura creierului uman, şi 
cablajul său, din care noi folosim numai 4% din capacitatea lui. 
Dar ce să mai vorbim de complexitatea sistemului solar şi al 
universului în general i David Hume privind felul cum a fost 
construită lumea, aduce următorul argument în favoarea 
existenţei lui Dumnezeu: priviți lumea înconjurătoare, 
eoiitemplaţi-o pe toată şi fiecare parte a ei, vedeți că nu-i nimic 
altceva decât o maşinărie grandioasă, cuprinzând un număr 
infinit de maşinării mai mici, chiar şi în părţile lor cele mai 
mărunte toate acestea se potrivesc unele cu altele, cu o precizie 
care provoacă admiraţia tuturor celor care le-au contemplat 
vreodată. 

Strania adaptare a mijloacelor din toată natura la scopuri, 
seamănă exact cu creaţia ingeniozităţii omeneşti, a ţelurilor 
omeneşti, a gândirii, a învăţăturii şi inteligenţei umane, deşi le 
depăşeşte cu mult. Întrucât efectele se aseamănă între ele va 
trebui să deducem cu ajutorul tuturor regulilor analogiei, că şi 
cauzele sunt asemănătoare şi că autorul naturii este întrucât vă 
asemănător intelectului uman deşi posedă aptitudini mult mai 
mari, corespunzătoare măreției creaţiei înfăptuite,” iar Wiliam 
Paley afirma: „NU POATE, EXISTA plan fără planificator 
inventator, ordine fără criterii, aranjament fără ceva capabil să-l 
întroneze, utilitate şi subordonare faţă de un scop, fără cineva 
care să conceapă scopul, mijloacele adecvate unei finalităţi, 
care să joace rolul şi să atingă scopul urmărit fără ca acesta din 
urmă să fi fost întrezărit vreodată sau fără că mijloacele să fie 
bine alese. Stabilirea şi rânduire» etapelor, subordonarea 
mijloacelor faţă de scop, alegerea instrumentelor pentru 
acţiune, toate acestea implică existenţa inteligenţei şi a 
conştiinţei. Toate aceste aspecte vin să susţină existenţa unui 
spirit divin, ca forţă creatoare unică, aflată în centrul universului 
care a creat lumea şi pământul”. 

Diji capitolul privind existenţa omului, a naşterii şi a existenţei 


lui, am descris că în afara corpului nostru chimic, fizic sau 
carnal, care după moarte intră sub influenţa legilor 
termodinamice, şi se transformă în substanţele chimice din care 
este compus, se mai află şi alte corpuri, col eteric care formează 
matricea pe care creşte corpul fizic şi care dintr-o supoziţie cu 
mii de ani în urmă a devenit, n realitate, el puţind fi pus în 
evidenţă astăzi prin electronografic, metodă prin care se poate 
fotografia  existenţai,. Aurei” noastre. Aceasta reprezintă 
energie, forţa care se opune entropiei, energia pe care se 
sprijină viaţa. El este cel ce animă mişcarea vibratoriil, 
mişcarea Krowniană din interiorul tuturor celulelor noastre, care 
dă energia necesară funcţionării tuturor organismelor celulare. 
Am spus că această forţă Aitală este cea care menţine 
metabolismul celular şi care asigură reproducerea prin diviziune 
celulară. Datorită lui avem sentimente, durere, plăcere, simpatie 
sau antipatie. Dar dacă ar exisla numai corp fizic şi corp eteric, 
viaţa noastră ar fi vegetativă la fel ca la o plantă, am fi într-o 
stare de continuu somn, ne-ar lipsi starea de veghe şi 
conştienta noastră. Acestea le dau a treia componentă a 
corpului nostru şi anume corpul astral. Datorită lui, avem 
gânduri, memorie, imaginaţie şi voinţă, iar în mijlociii acestuia 
există „EUL*' nostru, sinea noastră spirituală, ca 

o mică părticică din spiritul divin prin care avem cunoştinţă de 
adevărul absolut. Că spiritul nostru este cel ce poartă cu el 
memoria şi gândurile noastre şi că el este nemuritor, nu moare 
odată cu moartea noastră fizică, cred că v-am convins atunci 
când am vorbit despre fenomenul desprinderii spiritului de corp 
fizic. 

Că există o vedere spirituală şi un auz spiritual pentru care nu 
este nevoie de organele de simţ fizice, v-aţi putut convinge când 
aţi citit că un om în hipnoză, cu ochii închişi şi acoperiţi poate 
citi un ziar, chiar dacă acesta are deasupra lui un corp opac, sau 
dacă 
1 şo pune la ceafa lui el îl poate citi... 

Subconştientul ar fi locul unde acţionează spiritul nostru. 
Dintre formațiunile nervoase subcorticale, substanţa reticulară 
şi hipotalamusul, par a avea un rol determinant. 

Persistenţa spiritului nostru după moarte o confirmă 
posibilitatea de a intra în legătură cu spiritul morţilor, prin 
intermediul unor oameni, numiţi mediumi. Că sunt într-adevăr 


spiritele lor, care ne dau diverse relaţii, este confirmat prin 
faptul că informaţiile pe care aceştia ni le dau şi sunt. Complet 
necunobcute de mediumi Bău de asistenții din ţedinţele de 
spiritism, verificate ulterior se dovedesc a fi riguros exacte. 
Admiţând ci spiritul, energia, a fost elementul primordial, cel 
care a făcut materia, această posibilitate a fost realizată jjrin 
fenomenul de materializare şi dematerializare. Aţi putut citi, 
cum prin intermediul unui medium de materializare s-a putut 
crea fantoma materializată în carne şi oase cu care se poate 
vorbi, pe care o putem palpa, pe care o putem fotografia, dar 
care întotdeauna ne spune că reprezintă spiritul unui om care a 
trăit în altă viaţă pământească, cu numele şi prenumele 
acestuia, cu adresa, cu părinţii şi alte date referitoare la 
perioada respectivă. 

Este fenomenul cel mai convingător, că energia a creat 
materia. 

Toate aspectele descrise ca fenomen paranormal, studiate de 
savanţi din toată lumea, vin să confirme existenţa spiritului, fie 
ci este vorba de telepatie, telechinezie. - Profeţie, levitaţie, 
vedere extra- retiniană, clarviziune, radiestezio etc. 

Posibilitatea  reincarnării, am mai spus-o într-un capitol 
separat, demonstrează clar că oânnl este supus nenumăratelor 
reîncarnări, fie ca bărbat, fie ca femeie. 

După moarte, corpul astral mai rămâne unit cu corpul eteric o 
perioadă de timp, în acest timp există o amintire ce se stinge 
treptat despre viaţa pământească care a trecut, acest timp 
diferă de la om la om, el depinde de puterea cu care se leagă la 
un om corpul astral de corpul eteric, de influenţa primului 
asupra celui din urmă, este o stare care se aseamănă cu aceea 
111 care omul ar vrea să doarmă, dar puterea sa lăuntrică îl 
menţine treaz. Câtă vreme se poate menţine treaz, atâta timp 
durează după moarte amintirea vieţii ce s-a scurs, adică 
legătura cu corpul eteric. După moarte când corpul eteric se 
desface de om, din el se mai păstrează ceva pentru întreaga 
evoluţie viitoare a omului pe care îl putem numi un „extract” 
sau o esenţă a acestuia. Acest „extract” conţine roadele vieţii ce 
a trecut, el este totodată şi purtătorul a toate din timpul 
evoluţiei spirituale a omului între moarte şi o nouă naştere, cel 
ce se dezvoltă ca germene al viitoarei vieţi. Lungimea timpului 
dintre moarte şi o nouă naştere este determinată de faptul că în 


regulă generală, „EUL” se reîntoarce în lumea fizică, când 
acesta între timp s-a modificat în aşa măsură încât „EUL” poate 
face o experienţă nouă. În timpul în care „EUL” se găseşte în 
domeniile spirituale, condiţiile de viaţă de pe pământ se 
modifică. 

Această modificare, dintr-un punct de vedere stă în legătură 
cu marile modificări din univers, cu schimbările de poziţie ale 
pământului faţă de soare etc. 

Acestea implică o evoluţie ciclică a unor anumite situaţii. Ele 
îşi găsesc expresia în faptul că, de pildă, punctul vemal de pe 
bolta e-erească, adică punctul în care răsare soarele la începutul 
primăverii, se deplasează descriind în circa 26.000 de ani un 
circuit complet. Urmarea este că acest punct vemal se 
deplasează în cursul timpului dintr-o regiune cerească în alta. In 
a douăsprezecea parte (lin acest timp, adică aproximativ 2100 
de ani, pe pământ condiţiile de viaţă se modifică atât de mult, 
încât sufletul omenesc poate vieţui lucruri noi faţă de întruparea 
sa trecută, şi cum experienţele omului pânt diferite după cum se 
întrupează ca femeie sau bărbat în regulă generală, iii perioada 
de timp caracterizată mai sus, au loc două reîncarnări, una ca 
bărbat şi alta ca femeie, dar reîncarnarea mai depinde de 
natura forţelor pe care le ia cu sine omul din experienţa 
pământească, de aceea perioadă reîncarnării diferă foarte mult 
ele la cm la om. 

În ceea ce'priveşte cursul vieţii omeneşti, naşterea fizică re- . 
Prezintă o detaşare a omului de învelişul fizic matern. 

Anumite forţe pe care înainte de naştere, copilul le avea 
comune cu trupul mamei, după naştere rămân foarte 
independente în el. Corpul Fău eteric, până la vârsta de 6 - 7 
ani, adică piuă la a doua dentiţie, este înconjurat de un înveliş 
eteric al mamei. 

La această vârstă, învelişul eteric al mamei cade şi are loc 
naşterea corpului eteric propriu. Dar copilul mai rămâne încă 
înconjurat de un înveliş astral care cade în perioada dintre 12 şi 
14 ani, adică când se instalează pubertatea. Atunci are loc,. 
Naşterea corpului astral” şi mai târziu se naşte „EUL” propriu 
zis. În timpul vieţii de la un timp, corpul astral începe să 
consume din corpul eteric, iar mai târziu şi corpul eteric începe 
să consume din corpul fizic. Cu alte cuvinte viaţa omului, 
cuprinde trei perioade: una în care se dezvoltă corpul fizic şi 


eteric, alta în care se dezvoltă corpul astral şi „Eul” şi în sfârşit 
perioada în care corpul fizic şi cel eteric parcurg o evoluţie 
regresivă. Corpul astral participă la toate etapele vieţii. După 
moarte, perioada de purificare a corpului astral este a treia 
parte din timpul vieţii dintre naştere şi mearte. 

Toate credinţele religioase, în special cele monoteiste: 
iudaismul, creştinismul, islamismul sau budismul, admit un 
Dumnezeu ca Spirit divin, cel ce a creat lumea şi universul. 
Toate admit şi existenţa spiritului, care nu dispare odată cu 
moartea noastră. Deosebirea dintre religii se manifestă atunci 
când este vorba de purificarea spiritului prin reîncarnări. 

Se poat e spune că t ot ceea ce a fost creat în univers, are 
ceva comun 

— Materia începând de la atom şi până la galaxie, are aceeaşi 
configuraţie, un nucleu format din protoni şi neutroni, ce 
gravitează în junii axei sale şi electroni, care se rotesc pe orbite 
precise în jurul lui, cu viteza luminii. Această structură a 
atomului, o găsim alit la minerale cât şi la plante, animale şi om, 
atomii fiind formaţi din fluidul cosmic primordial, rezultat din 
formidabila energie a exploziei iniţiale (Big-Bang) care a avut loc 
la începutul universului acum .15—20 miliarde de ani. 

— Există un cod genetic comun la toi ceea ce este viu, fie 
plante, insecte, animale sau om. Toată evoluţia viului se află 
codificată în acidul dezoxiribonucleic, numai felul diferit al 
succesiunii bazelor purimice şi pirimidinice, care formează codul 
genetic şi datorită căruia ribozomii sintetizează una sau alta 
dintre proteine este diferit, conform fiecărei specii. Tot datorită 
ADN-ului are loc şi diviziunea celulară ce stă la baza creşterii şi 
dezvoltării organismului, care se face prin procesul de replicare 
al ADN-ului, cii posibilitatea de refacere spontană a lui. In genele 
ce intră în alcătuirea cromozomilor, sunt incluse şi succesiunea 
în care să intervină una sau alta din componentele ei, pentru a 
forma la timpul precis determinat diferitele organe în 
dezvoltarea embrionului. 

— În tot ceea ce este viu, există o forţă care se opune 
entropiei, o forţă care menţine calitatea substanţei vii, aceea, de 
metabolism, de autoconservare, precum şi de înmulţire, de 
creştere şi dezvoltare. Această forţă o dă corpul vital, parte a 
fluidului cosmic, care printr-o distribuţie biostructurală, îi 
conferă acesteia, proprietăţile substanţei vii, ea ar reprezenta a 


patra formă de existenţă a materiei numită bioplasma. 

— Tot ce este viu în natură este dotat cu o gândire, un spirit, 
mai mult sau mai puţin evoluat, începând de la plante şi 
animale până la om. Acest spirit are diferite învelişuri spaţiale, 
de corp astral, solar, universic sau cosmic. În cazul omului 
acesta este cel mai evident, dar el există şi la animale mai mult 
sub formă de instinct şi este prezent şi la plante mai rudimentar. 

Faptul că atât planta, animalul şi omul, prin telepatie, deci 
prin mesaj mental, prin gândire, interceptează acest gând şi îl 
înţeleg. Il decodifică, înseamnă că există şi un cod universal 
spiritual. De aici, înţelegem că spiritul divin, spiritul creator, a 
făcut tot ceea ce există în univers din acelaşi aluat, din energia 
primordială şi că tot ceea ce există în univers este creat, 
diferind numai cantitatea sau felul cum s-au combinat diferite 
componente ale acest oi energii. 


BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ 


1. ABS-RU-SIIIN 

2. A'rthur i:. Powell 

3. APOSTOLESCU SANDA 
4. ASIMOV |. 


5. ALECU UNGI'RKANU MAKIA 
6. Al, LEAL' RENE 
7. URIAN WEISS 
8. BADIU C. TEODORESCU- -EXARCU 
9. BRUNTON PAUL 
10.  BALACEANL C. STOLNICI 
11.  BRANDLER KARL 
12. BALAN IOAN ID IEẸ 
13. CABUTA AL. HOHIA 
14. CELAN EUGEN 
15. CONSTANTIN DUMITRU 
16. DANIEL CONSTANTIN 
17. DANIEL CONSTANTIN 
18. DANIEL CONSTANTINI 
19. drăghici ION 
Dans la lumicrc de la verite, Editions Fran- caissc du (iraal 
Strasbourg 1987 voi. 1. IL11I Dublu cleric şi fenomenele conexe 
Kd- Recif. Buc. 1992 
Traducere, manual de acupunctura chineză, Ed. Medicală, 
1982 
Civilizaţii extraterestre, Ed. Politică, 1983 Viaţa sexuală şi 
căsătoria editura ştiinţifică Bucureşii 1968 
Parapsychologicc ct divination Enciclopedie de la Divination 
Ed. Tebou O mărturie despre reîncarnare Ed. Lotus Bucureşti 
1992 
Fiziologia şi fiziopatologia sistemului nervos, Ed. Medicală 
1978 
India secretă, Ed. Forum, traduccrc llenriette Yvonne Sthal 
Anatomiştii în căutarea sunetului Ed. Albatros Bucureşti 1981 
Magnetismul, procedura dezvoltării mognite- lor puteri 
spirituale în om traduccre Herbert Egon 
Convorbiri duhovniceşti, l£d. Episcopia Romanilor şi 1 luşilor, 
Arta Grafică Bucureşti 1992 (1991) 
Cartea tibetana a morţilor Traduccre din limba franceză Ed. 
Arca Arad 1992 
Viaţa după pragul morţii Ed. Teora Bucureşti 
1991 
Inteligența materiei. Ed. Militară Bucureşti 1986 
Civilizaţia Asiro-Babilotiiana Ed. Sport Turism Bucureşti 1981 
Civilizaţia feniciană Ed. Sport-Turism Bucureşti 1979 


Civilizaţia Egiptului Antic Ed. Sport-Turism Bucureşii 1976 
Esenţa vieţii Ed. Ştiinţifică Bucureşti 1972 
20. DRÂMBA OYIDII* 
21. dumitri; mihcea 
22. DEMETREESCU SCARLAT ; 
23. DRIMEK DOLPHI şi AURA MATEI SAVULESCU 
24. EI.IADE MIRCEA 2P. ERNEST RENAN 
26.FĂRCAŞ DAN. 
27. GHEORGHIU VA. 
28. GHITESCU T. 
29. GIIEORGHIŢĂ A. FLORIN 
30.G IOV ANI PAPINI 
31.HAŞDEU B.P. 
32. 1IUXLEY A. 
33. 1L1ESCU ELENA 
34. ION ŢUGUI 
35.IOSIF TON 
36.JEAN PAI.OU 
37.LOBSANG RAMPA 
38.MEIIMEI) Al. | IGKHEM 
39. MILCI; ST. — 
MADELEINE MAICANESCU 
40.  MACOVSKI EUGEN 
ii. morari: i., an roi Îi st. 
12. NEGURKANU CRISTIAN 
13. MEOLAU C-TIN 
14. KANT IMMANI'EL 
15. KRASIM1HA STOIANOVA '6. OPARIN A. 1. 
7. OATEN W. ERNEST 
8. POPOVICI L. 
9. POPRA K.A. 
0. PIAGET JEAN 
Istoria culturii şi civilizațiilor Ed. Ştiinţifică bucureşti 1990 
Geriatrie Ed. Medicală Uucureşti 1982 
Din tainele vieţii şi ale universului Ed. Par- ticulară Bucuroşii 
1939 
Speranţa pentru vârsta a (reia Ed. Tehnică Bucureşti 1991 
YOGA Ed. Mariana Craiova 1991 Yiaţa lui Isus Ed. Crater Buc. 
1990 De ce tac civilizațiile extraterestre Ed. Albatros Bucureşti 
1983 


Hipnoza Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică 1979 Chirurgul Ed. 
Ştiinţifică şi Enciclopedică Bucureşti 1979 

Enigme În Galaxii Ed. Junimea laşi 1988 Viaţa lui Isus Ed. Ago- 
Temporis Cbişinău Sic Cocito, Editura Evenimentul 1990 Şi restul 
e tăcere Ed. Univers Bucureşti 1977 Mărturii despre nemurire 
Ed. Presa Naţională Buc. 1992 Vise, viziuni, profeţii, premoniţii 
Ed. Roza Vinturilor 1992 

Credinţa adevărată - Societatea Misionară Română 1991 
Bucureşti 

Vrăjitoria Ed. De Vest, Colecţia Iniţieri Timişoara 1992 

Leş secrets de T'aura Editions J'*ai - Ln 

Pariş 1965 

Civilizaţia turcă Ed. Sport-Turism Bucureşti 1981 

Andrologie clinică Editura Academici Bucureşti 1970 

Natura şi structura materiei vii, Editura Aca- demici Bucureşti 
1972 

Introducere în genetică moleculară Editură 

Medicală Bucureşti 1975 

Lumi paralele, Editura Siti Buc. 1991 

Cult practic de ştiinţe oculte Ed. Biroul de 

Studii Psihice Bârlad 1929 

Religia şi limitele raţiunii Ed. Agore laşi 1992 

Vangă Kd. Star-Trafic Craiova 1992 

Originea vieţii pe pământ Editura Ştiinţifică 

Bucureşti 1960 

Amintirile unui inediiiin. Editura Cugetarea 

Bucureşti 1945 

Visul Ed. Dacia Cluj 1978 

Am înlilnit animale cu obiceiuri curioase» ' Ed- 

Dacia 1978 

Biologie şi cunoaştere Ed. Dacia 1971 

ENIGMA VIEŢII ŞT A MORŢII 
51.PRENTICE MULFORD 
52.PAUL-LUDWIC LANDSBERG 
53.PĂI.AZZOLI M. 
54.ROMACHAYAKA YOG 
55.RA1CU Işi COLAU 
56.REPC1UC E. 
57.— IAGNOV Z. RUSU G. 
58.STEINER RUDOLF 


59.S1MU OCTAV IAN 
60.SA GER O. Şi COL. * 
61.SAILEANU V. - MACA VEI |. 
GI. SAHLKANU V. 
62.SAlILEANU V. 
63.STOICA T. 
64.SA GAL GARL 
65.SELYE H. 
66.SCHROADER LYNN- OSTRANDER SHEILA 
G7. ŞERBAN MIHAI 
68.SCH ROD ÎNGER ERWIN 
69.ŞTEFANESCU AL. N. 
70.ŞTEINPACII1 RICHARD 
V 
71.STEINPACH RICÂIARD 
72.STAN ALEXANDRU şi REAU S RUS 
73.STRKINER RI'DOLF 
74.ŞCIIMIT KRNEST 
75.SRKINER RI'DOLF 
76.SOULIER JEAN PLERRE 
77.TOKAREV S A. 
In zarea nemuririi Ed. Lotus Bucureşti 1992 Eseu despre 
experienţa morţii Ed. Humanitas Buc. 1992 
L” impuissancc sexuclle chez V'liomme Ed. Masson Pariş 1938 
Viaţa dincolo de moarte colecţia Lotus Bucureşti 1991 
Celulă, Ed. Academici 1972 Anatomia omului, viscere, Ed. 
Medicală Bucureşti 1958 
Ştiinţa spirituală, evoluţia vieţii şi a lumii, Ed. Rustania 
Timişoara 
Civilizaţia japoneză tradiţională, Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică 
Bucureşti 1984 Formaţiunea reticulară Ed. Acadeniiei Bucu* roşii 
1965 
Vita sexualis, Ed. Enciclopedică Romană, Bu* cureşli 1972 
Concepții despre om In medicina contempo- rană, Ed. Dacia 
Cluj Napoca 1976 
Ştiinţa şi filosofia informaţiei Ed. Politică 1972 
Sexologie, Ed. Medicală Bucureşti 1972 
Creierul lui Broca Ed. Politică 
Ştiinţa şi viaţa, Ed. Politică Bucureşti 1984 
Cercetări în parapsihologic Ed. Robert Laffont 


Pariş 1973 

Semeni intru rațiune, Ed. Dacia Cluj 1982 Ce este viaţa? Spirit 
şi materie Ed. Politică Bucureşti 1980 

Adeyărul şi ştiinţe secrete Ed. Cartea Românească Buc. 1928 

Des rapports caches conditionnent notre vie terrestre 

Continent se fait-il que nois vivions apress la mort et que) 
sens a la vie? Editions Francaisese du Grai Strasbourg 1987 
Istoria religiilor Ed. Institutului Biblic şi de misiune al bisericii 
ortodoxe române Bucureşti 1991 

Treptele iniţierii Ed. Princeps laşi 1992 Special Reincamation 
Editions Francaises du Grai 1991 

Înnoirea artei pedagogico-didactice prin ştiinţa spirituală, 
traduccre din limba germană Bucureşti 1981 

Enigma vieţii, Ed. Medicală Buc. 1982 Religia în istoria 
popoarelor Ed. Politică Bucureşti 1973 
78.— TOFFLER A. 
79.TODOKAN |. 
80.— TARANU E. 

«6. WELKEK DAEL Şi. WATSON D. JAMES «2. WIENER N. 

— 83. WATCH TOWER BIBLIE AND SOCIETY NEW7 YORK 

Şocul viitorului. Ed. Politică Bucureşti 1973 În căutarea vieţii 
pe alte planete, Ed. Dacia Cluj 1983 

Cristalul, această fiinţă vie, traduccre Bucureşti 1991 

Biologia moleculară a genei Ed. Ştiinţifică Bucureşti 1974 

Cibernetică, Ed. Ştiinţifică Bucureşti 1986 Cum a apărut viaţa, 
prin evoluţie sau prin creaţie? 

NEW YORK 198 7