Drum-anul-4-nr-4-oct-dec-1968

Sursa: pagina Internet Archive (sau descarcă fișierul PDF)
ANUL 4.-Nr. 4 

OCTOMVRIE- 

DECEMVRIE 

1968 




PIAŢA UNIRII DIN CERNĂUŢI 

9 f 


TAINA CEA DIN VEAC ASCUNSĂ ... 


INTRE POLITIC 

si SPIRITUAL 

—î-de---- 

VASILE POSTEUCA 

Am mărturisit chiar dcla 
început că politicul nu ne 
ispiteşte in nici un feL Chiar 
demult tn ţară, nu am făcut, 
nici o oră, politică. S *au 
speriat politicienii, mafiile 
pi camarilele de noi, tocmai 
fiindcă am refuzai nivelul 
politic, corupt pi coruptibil, 
că ne~am dat bine seama de 
unde vine pericolul de moarte, 
că am refuzat să fim dupi ca 
vitele spre abatoarele finan^ 
ţelor internaţionale, spre 
robia comunismului pi a ma^ 
terialismului certat cu ordinea 
naturală a lumii, tocmai /itn* 
dcă am îndrăznit să rostim un 
hotărit NU rn faţa forţelor 
ascunse ce se opun legilor 
naţionale pi temerii de Dum¬ 
nezeu. S'au speriat pi ne-au 
ucis, ne-au astupat gura cu 
lut pi gloanţe, fără judecată. 
Ne-au batjocorit numele pi 
tinereţea cu acuze nedrepte 
pimipelnice ,cu crime pe care 
le-au săvârpit ei, nu nou 

Azi, în exil, cu atât mai 
puţin, nu ne arde de poli¬ 
tică, nu ne atrag guvernările, 
nu ne înspăimântă VEŞNICIA 
DBSRÂDÂCISÂRU. ru ne, 
poete deruta cumplita pi vino¬ 
vata adormire a Vestului, 
colaborarea lui cu comunis¬ 
mul (ţ>entru a ucide tot ce mai 
înseamă libertate naţională pi 
individuală). Nu ne putem 
cobori la nivelui politicului 
pentru a ceda coexistenţialis- 
melor, dialogurilor cu poli¬ 
trucii comunipli pi atei, cu 
duţmanii libertăţii umane. De 
aceea, ca s*o retezăm scurt, 
nu ne putem scobori în bor- 
pul rusesc al naţionalismului 
comunist din ţară, în jocul 
piret de-a antirusismul, de-a 
teama invaziei, după calapodul 
cehoslovac, pentru a întări un 
regim de cumplită teroare, de 
îndobitocire a omului prin 
frică, panta), spălare la creer, 
de închistare in des nădejde, 
de negare a lui Dumnezeu. 

Ne rugăm ca să vedem 
just. Ne aplecăm pe morminte. 
Ochii mult încercaţi ai inimii 
ne spun că ceea ce contează 
azi e linia lui Dumnezeu. Nea¬ 
mul nostru trebuie să se în¬ 
toarcă Cu orice preţ la Dum¬ 
nezeu. Naţionalismul com¬ 
unist de azi e SA TA N/ZA RE 
COALA-COLL'ŢĂ. Nimic alt¬ 
ceva. De cine se teme fleahta 
de politruci haini dela Bu- 
curepti? De cei ce i-au adus 
cu baioneta La putere? Dece 
să se teamă când ei sunt mai 
stalinifti decât călăii din 
Kremlin? La ce să inue Rufii 
iar in România? Numai ca 
să-pi ridice lumea vestică in 
cap? Ar putea Ru^ii inventa 
peste noapte un alt regim de 
mai strafnicâ teroare pi crimă, 
de mai cumplit ateism, de mai 
sălbatecă urne a omului de 
(CominuAre îd Pâgina 2) 


Et vxrbum caro factum est, 
ethabitavitînnobis (Joh. 1-14) 

Din nou se actualizează 
marea Taină a creştinătăţii, — 
"taina cea din veac ascunsă 
şi nici de îngeri ştiută’*. Fiul 
lui Dumnezeu, Logos-ul, în¬ 
ţelepciunea, Lumina cuno- 
ştinţii (to phos to tîs gno- 
seos), Chipul lui Dumnezeu, 
“splendor gloriae et figura 
substantiae eius”, — se face 
fiul Fecioarei. Prin întruparea 
sa cerxrVile se pleacă; lumea 
tangibilă, vizibilă se întâm¬ 
pină cu lumea intangibilă, in¬ 
vizibilă. Prin arătarea Tainei 
se dă omului posibilitatea de 
a pătrunde în lumea Harului, 
chiar din viaţa aceasta. 

Întruparea Cuvântului tre¬ 
buia să se săvârşească "la 
plinirea vremii"; adecă atunci 
când omenirea ajunsese la 
conştiinţa păcatului, fără de 
care nu era cu putinţă să în¬ 
colţească conştiinţa harului 
şi a înfierii dumnezecşti. 
Logosul lua trup omenesc 
atunci când omenirea, pier¬ 
zând contactul direct cu "ade¬ 
vărul lucrurilor", cu realita¬ 
tea esenţială, şi plecându-se 
ic^ mai mult asupra "lucruri¬ 
lor”, nu putea da, la capătul 
lor, decât "de întunerec şi 
de umbra morţii!" 

Porunca cea lainică (lo 
prostachthen my stikos) pri¬ 
mită de “cel fără de trup" 
avea să provoace uriaşe răs¬ 
turnări sufleteşti tri lumea 
"slujitorilor stelelor" şi in 
lumea celor ca/e, neinţele- 
gând vremea Hşrului, stăruiau 
"in umbra I-egii". Nebunie" 
pentru Elini, "scandal* pentru 
Evrei, Taina acum descope¬ 
rita celor de pe pământ era 
izvor de apă vie pentru toţi 
cei osteniţi însetaţi, pentru 
toţi cei care "au vrut să 
’nţelcagă*. Bucuria răsărită 
din conştiinţa mântuirii n'avca 
să mai cunoască margini. In 
imnelc ei Biserica lui Cristos 
fericeşte pc Aceea "prin carea 
pierea blestemul, prin caica 
răsărea bucuria”. 0 fericeşte 
pcotrucă "întrebătorii cei 
cumpliţi" au înnebunit, iară 
"făcătorii de basne* - de 


"fabule* — s’au vestejit af¬ 
lând de naşterea suprafire¬ 
ască. 

Adevărul pe care întru¬ 
parea Cuvântului îl dăruia 
omenirii nu cădea sub con¬ 
trolul regulelor logice. Dea- 
ceea pentru Elini el era ne¬ 
bunie şi pentru Evrei smin¬ 
teală. Natura adevărului des- 
văluit prin Întrupare o arată 
clar, strigătul: Doamne, la 
cine ne vom duce; că tu ai 
cuu^^^ieţiiy#c«»icfJ Setea 
dcTSWKc, setcuLc dbpăştre 
a sărmanei condiţii umane, 
era pricina acestui strigăt. 
Nu din legile logicei izvorau 
cuvintele vieţii veşnice; căci 
"nu cunoaptem după regulele 
logicei, ci după indurarea lui 
Dumnezeu" (Nae lonescu). 

Aşa era în vremi le feri¬ 
cite, în vremi le în care lumea 
prin credinţă, prin dreapta 
înţelegere a Tainei, îşi ago¬ 
nisea belşug de daruri şi de 
binecuvântări. In vremi le în 
care lumea înţelesese că 
Logosul nu se întrupase pen¬ 
tru a învăţa pe oameni cum 
să ţie pasul cu "progresul*, 
şi să se închine în faţa "le¬ 
gilor naturii" ale "naturii 
cei stricate a neamului ome¬ 
nesc". Căci El, Adevărul 


La 28 Nocmbric 1918,du¬ 
pă trei ani de lupte victorio¬ 
ase ale armatei noastre ală¬ 
turi de Aliaţii occidentali, 
cari ne-au cerut intrarea in 
război, provincia Bucovina a 
rupt lanţurile unei dominaţiuni 
sueinc de trei ori semicente¬ 
nare şi prin libera voinţă a 
poporului, in temeiul dreptu¬ 
lui firesc de autodeterminare 
s‘a unit cu Pairia-Mamâ Ro¬ 
mânia. 

Evocând cu mândrie acest 
moment de împlinire istorică, 
alături de emigranţii bucovi¬ 
neni, ceilalţi fraţi şi neamul 
românesc din ţară, ţinem să 
afirmăm din nou în faţa Occi¬ 
dentului şi a popoarelor libere 
ale lumii, caracterul sirăro 
mănesc al pământului bucovi- 


lucrurilor, Calea şi Viaţa se 
pogofîse ca să aducă lumii 
ce-i lipsea: mântuirea. 

Cu trup omenesc (fără 
prihană) murise pentru păca¬ 
tele lumiL Cu trup transfigu¬ 
rat înviase din morţi, făcându- 
se “arvună învierii noastre". 
Prin trupul său euharistie 
asigura petrecerea lui Dumne¬ 
zeu în credincios şi petre¬ 
cerea credinciosului in Dum¬ 
nezeu. 

Viaţa In Cristos - viaţă 
care depăşeşte proporţiile 
naturii noastre, care neso¬ 
coteşte drepturile şi înfruntă 
energiile ei şi care nu e re¬ 
clamată de nevoile ei — a fost 
întotdeauna cununa celor 
care, din prea plinul înţele¬ 
gerii luminate de credinţă, 
cântau Pururca-Fccioarei: 
BucUTă-te, vindecarea trupului 
meu; bucură-te, mântuirea 
sufletului meu! 

De ziua întrupării aşter- 
ncm aci pc hârtie aceste gân¬ 
duri smerite, cu speranţa că 
cel puţin unii din câţi s’au 
botezat In Cristos, poposind 
asupra loc, vor căpăta tăria 
dc a SC feri de vinovata p^o- 
diere a Tainei în vremi le 
de azi. 


nean, care nu numai prin is¬ 
toric şi sângele populaţiei 
aboriginare e ŢARA ROMÂ¬ 
NEASCA, dar care a fost în¬ 
suşi LEAGÂNUL STATULUI 
MOLDOVENSC. 

Din nenorocire, numai la 
trei decenii dela proclamarea 
memorabilului act şi consfin¬ 
ţirea lui de către aeropagul 
politic al lumii ia conferinţele 
de pace din Paris, Saint-Gcr- 
main şi Sevres, unele dintre 
marile puteri cu voinţa slăbi¬ 
tă de război şi cugetarea poli¬ 
tică răvăşită dc iluziile unei 
false euforii a biruinţei, au 
cedat străduinţelor imperial¬ 
ismului sovietic, irunchiind 
ţara şi dând inamicului Eruo- 
pci partea dc nord a acestei 
(Continuare în Pagina 2) 


tCTUl DEFINITIV 
U UNIDIIBDCOVINEI 

votai în şedinţa comună 
â Consiliului Naţional 
Român cu reprezentanţii 
autorizaţi ai organiza¬ 
ţiilor politice minori¬ 
tare din provincie la 
15/28 Noembrie 1918 
în Sala sinodală din Cernăuţi. 

"Congresul General al 
Bucovinei întrunit azi, Joi în 
15/28 Noembrie 1918 în Sala 
Sinodală din Cemău^. 

Considerând că dela fon¬ 
darea Principatelor Române, 
Bucovina, care cuprinde ve¬ 
chile ţinuturi ale Sucevei şi 
Cernăuţilor, a făcut parte din 
Moldova, care in jurul ei s’a 
închegat ca Stat; 

Considerând că in cuprin¬ 
sul hotarelor acestei ţări se 
găseşte vechiul scaun dc 
domnie dela Suceava, se gă¬ 
sesc gropniţele domneşti dela 
Rădăuţi, Putna şi Suceviţa, 
precum şi multe alte urme şi 
amintiri scumpe din trecutul 
Moldovei; 

Considerând că fiii aces¬ 
tei ţâri, umăr la umăr cu fraţii 
lor din Moldova şi sub condu¬ 
cerea aceloraşi domnitori au 
apărat de-a-lungul veacurilor 
fiinţa neamului lor împotriva 
tuturor incălcărilordin afară şi 
a cotropirii păgâne; 

Considerând că In 1774- 
prin vicleşug Bucovina a fost 
smulsă din trupul Moldovei şi 
cu deasila alipită Coroanei 
Habsburgilor; 

Considerând că poporul 
bucovinean a indurat suferin¬ 
ţele unei cârmuiri străine, 
care ii nesocotea drepturile, 
naţionale, şi care prin strâmr 
bătăţi şi persecuţii căută sa-i 
înstrăineze firea şi sâ-l în¬ 
vrăjbească cu cclalte neamu¬ 
ri conlocuitoare: cu care el 
doreşte să' trăîească ca frate; 

(Tonsiderând că, in scur¬ 
gerea de 144 dc ani Bucovi¬ 
nenii au luptat ca nişte mu¬ 
cenici pc toate câmpiile de 
bătălie din Europa sub steag 
străin, pentru menţinerea, 
slava şi mărirea asupritorilor 
lor, şi ci ci drept răsplată 
aveau să îndure naicşwarca 
drepturilor moştenite ^i izgo¬ 
nirea limbii lor din viaţa pu¬ 
blică şi chiar din bi serică; 

Considerând că, în ace¬ 
laşi timp, poporul băştinaş a 
fost împiedicat sistematic de. 
a se folosi de bogăţiile izvor 
arelor dc producţie ale aces¬ 
tei ţări şi despoiat în parte 
de vechea sa moştenire; 

Consdierând că, cu toate 
acestea, Bucovinenii n’au pi¬ 
erdut nădejdea că ceasul mân¬ 
tuirii, aşteptat cu auta dor 
şi suferinţă, va sosi şi că. 
moştenirea lor străbuni, tăi¬ 
ată prin graniţe nelegiuite, 
se va reîntregi prin rcalipirca 
Bucovinei la Moldova Iui 
Ştefan, şi că au nutrit veşnic 
credinţa, ci marele ris al 
neamului se va înfăptui când 
toate ţările române dintre. 
Nistru şi Tisa se voc uni în- 
tr'un stat naţional unitar; 

CoQSlală că ceajiul a- 
cesta marc a sunat. 

(Continuare tn Pagina 2) 


GEORGE RACOVEANU 


CINCI DECENII DELA UNIREA BUCOVINEI 
CU PATRIAMAMA ROMANIA 











INTRE POLITIC SI SPIRITUAL 

f 

(Continuare din Pug. 1) 


t'diyr om, r. i-4 mai FIARA 
.ic cit fiara ce<tu^i$iă7 

in fond, oncJf ar urla, pe 
dijetilr aame naţionaliste, 
politrucii dialogului din Vest, 
noi ftim că ocupaţia rusească 
ne^ar mân tui, .Vr*Mr scoale 
din minciună, din satanxzare. 
Atunci neamul ar ^tie cmc e 
opresorul fi contra cui luptă. 
Azi, aţa Cum lucrează, cu 
mefistofelică iscusinţă, cas¬ 
apii dcla Bucurefti, neamul 
nu mai are nici o zare, nici o 
Spre lumină: trebuie să 
accepte nivelul animalic al 
disperării, trăirea w frică fi 
dLfmănU .SATAMZ4RFA. 

Cehoslovacii au cunoscut 
oreaîă mifcare spre Libertate, 
un sens al ret cnirii la ordinea 
naturală. La Bucurcfti, toată 
văicăreala cu tnvatia iminentă 
a Rufiior, nu e decât hiUi 
ieftin de măscărici rataţi, ce 
Ţjr să-fi salveze guvernarea 
cu orice preţ. Alţi oameni, cu 
bun simt fi ontenic, s*ar da 
la o parte, ar cere neamului 
să-fi alecjă conducătorii pc 
care-t vrea fi merită, ar re- 
cunoafte că au fost impufi 
naţiei noastre tocmai de băn¬ 
uiţii invadatori de azi. Ar 
aauce la Patriarhia din Bu¬ 
cure f ti un om al Lui Dumne¬ 
zeu ji ar repeta ridicarea dc 
sul Avram lancu: PREOŢI CV 
CR(jCEA'\ FRVSTE. Ai 
duce neamul la isbăvite fi 
Lx^’-rtaie. S-intern rigmi că 
irtr'un a^^cmene: caz, i estul 
nu ar mai F -^a sta nepâsă- 
^‘jr, Tjî, ar mai da sfaturi de 
dociiă au uVare faţă dc duf- 
'nanit cci mai feroc: ai omeni¬ 
rii fi ai iui Dumnci'u. faţă 
dt cele mai euTKpixte bestii 
pe cart Ic-a produs omenirea, 
‘'aiăii d:r. Vor.-nt4- 

.4 jirmând a< t > adr: ăruri, 
trăim un dc oprire a 

itimti ■ V« inimă. Ct 
inî~ia nea*''iul = n.ân ^^ in- 
la a răscruce J> 

< ' /I d- f r.. Ji-,luu- iă 
ne inujrccr cu ‘aţa rprr 
Dumn h iu^ ’ă ne n/; *. 
poiijia ie 'aţa :'i cna^ 


lui nostru prin comunism, 
trebuie să vadă ei tnfxfi cum 
vor ie fi din amarnica situaţie 
dc acum. Exilul nu are drep¬ 
tul să se lase fontajat de 
jocul nefast dela BucurcftL 
Mulţi dintre noi au grefit din 
draaoste de ţară. Mulţi ifi 
consumă trădarea faţă de 
Dumnezeu, ascunzdndu-se 
după faţada confuziei mifel- 
nice, creată anume de poli¬ 
truci, fi ne asurzesc cu dialo- 
ghismelc lor. Coexistenţă nu 
mai zic, deoarece ea le-a 
iefit pe nas. Coexistenţa cu 
Iran nu mai merge. De dialog 
insă,nu se lasă. l or să ucidă 
cu deâvârfire exilul, pentru 
ca mâne, când neamul ifi va 
rupe câtufele, tot ei sd-l 
FERICEASCĂ, tot ei să ura¬ 
scă fi să ucidă, după metode 
pavloviene, conform nebuniei 
lui Marx. 

Mult dincolo de politic, 
devotaţi unor înalte chemări 
spirituale, de reincrcftinere 
fi indamnczcirc a lumii, de 
smerită revenire la legile or- 
dinei naturale, noi cutezăm a 
vedea ziua când cei din ţară 
vor avea nevoie de noi cu 
adevărat, l'a veni momentul 
când fi ei ifi vor da seama 
că liberarea de Rusia se 
poate înfăptui numai prin 
DESATAMZARE, prin lepă¬ 
darea loială de comunism, 
prin rez'cnirea la omenia ro¬ 
mânea} ed. Şi alunei, eu ade- 
câral, vor avea nevoie de noi. 
\e vor căuta, lor merge fi 
La mo*m:r):''lc celor pe care 
i-at$ poirii â}iT eu gloanţe, ne 
f'Or f’Orbt pe ftiuta fi merita 
limbă româneast d. China nu-i 
va .'raita, \unai de<atani- 
zarta ii va s< oate la liman. 

Alta ce le-am putea oferi 
azi? Renunţarea la . ulorile 
spirituale, la Dumnezeu a 

sa-i apărăm de Ruiia tovara- 
ţă? I n dialog in are -J 
pervertim credinţa? I or a.'ca 
nez-m dc roldaţi-*. ru. iaţi are 
iO plece de ai, tn ajutorul 
i--. i. :jIui de-a% a<ă are < 


va bale cu disperare, cu 
manile goale? Vom fi mulţi 
dintre noi gata să facem fi 
asemenea trăsriaie, numai 
pentru a nu fi acuzaţi de ne¬ 
păsare fi lafilaie. Ne vor 
batjocori fi opri vesticii care 
nâfcsc comunismul. Ne vor 
aftepta politrucii la graniţă 
ca sâ ne sţtele la crerr cu 
gloanţe. Ne vom aduna'n 
desaga destinului alte cruci 
fi alte oseminte. Problema 
cea mare care ne arde ini¬ 
mile azi, nu se va rezolva cu 
asemenea jumătăţi de măsură, 
la nivelul Satanei care vrea 
să vândă lumină. 

Dela înălţimea f firii aces¬ 
tui cruciaţism pentru Dumne¬ 
zeu fi ordinea naturală a 
lumii, sbătăndu-ne să .servim, 
superlativ, valorile spirituale 
ce-au trimis în luptă fi jertfă 
întregi generaţii ro»nin^/fi, 
de-alungul sbuciumatei fi ne¬ 
fericitei noastre istorii, pri¬ 
vim cu înţelegere, dar fi cu 

detafare, momentul 
reserist de azi. Şi ţinem să 
repetăm silabele sfintei no¬ 
astre credinţe, în ciuda tu¬ 
turor confuziilor fi lucrăturilor 
diavolefii ce încurcă iţele 
războiului rece de acum. In- 
curând, neamurile vestice se 
vor trezi fi vor lua atitudinea 
justă în faţa pericolului rofu. 
America, această imensă for¬ 
ţă crcflină, iubind democraţia 
fi libertatea, rare geme azi 
in zăbalele mafiilor ateiste 
fi materialiste, se va regăsi 
fi ea. Atunci adevăratul răz¬ 
boi intre Bine fi Rău va în¬ 
cepe. Şi neamul românesc va 
avea fansa să se alăture 
jrontuiui creftin. Până alunei 
J^nu are .fim^H^dreptulfi^ piar¬ 
dă din vedere ţeluT final: 
plinirea neamului prin t redin- 
ţa in Dumnezeu, prin facerea 
voii f^ui. 

1 ISILE POŞTEVC4 


-h\ 


11 

-2-.: 


--1 

iiiî 







Uâ 



m 

rn 


CINCI DECENII..... 

(Continuare din Pag. 1) 


ţ.lf.Kut, ra i;, --f j;Ti • «t» 

Ip'tf in rir'fjT. D- I.J ■ - . 

tmprr 5 luru azâ ■ autim - a 
fard Ir- n:,f(h ?‘f^e d> 

armaiă, * ii Craufcsiu : 
donai ea loau pr ' liiL* r.a- 
h >*i ţ-t impa-p . pvf i^' 

ial - t. ra a ia Ic lu 

Rufi . in razul r ^ 

uti uf'-O rjua 
An i* p-'-nonji îl inter 
uir ^ ■ pr4 ..vF -tuL i/' 
t.latelc ( Mi- \ Cr!<.m fi s. n» 
i.OP4\D4JF > ^ite 
• - ; ,îi*i < âA, u 
Adoru d< - nuli ifT., 

ţ.'.r. J /..* r::,-r 

fi. rr e-u R^^ti 

ja*a~ * j Rf ■rtf~ i'' ttu:Fifii. 

\ii -J-y - -r; \,- 

d* * âJ . rl .r 4 arr oi i y^: ri- 
-« ta fiu, ifi ;/i • ; 

pr ' f, . r 

r, Vf.-/; 'i? i$Utt / . . ‘'h, J 

prăpuA t ^ : Jlluf 

îi f. nlo-'A y--; 

i). r. - u;. 

ru: r- - . .Pr,. 

■ i/tli ». \r.\ J Iu ' * / 

T, i... V,. Si hi 

, v, .v'ti-r , . a.:- 

- r i-_i -i, L' r ^1 j: ! (.'(■ ' 

~ w Tî :'piihdi'%rş- 

lifi; (niJfft: fWu^k- 


pfrjrvincii, un teritoriu dc 4895 
Krr. p., regiune cu enorme bo 
gâţti materiale >i ' «ilturalc, 
intre ele municipiul Cernăuvi^ 
bastionul academic dc miază¬ 
noapte al culturalitaţli româ¬ 
neai. 

DacÂ ^cum anexarea Bu¬ 
covinei de ăirc Austria a 
fost, pr^. gm o 'aracterizeazâ 
marele nostru istoric ^1 bărbat 
dc tal, prof. iinlvrjfiilar Ion 
1 NISTOR "un târg ruşinos 
pf' vxotealapatrcif' noastre'’, 

fărădelege -^are cerca im¬ 
perios o rşiîbvinatoare îndrep¬ 
tare' , inciffporaTc/ pârlii ci 
^ptentrionaie a Basarabi¬ 
ei la Uni ance n.»» 1 cî*. in 
urma L'ltimatului rus din 27 
Ionic l '^40 bazat pe inlclegC' 
rea Hitlcr-Stalin >i a dictt-o- 
lui dela Paris din 10 FVbru- 
a/ie I'y 47 , constituc nu numai 
un act dc inegulă ^•i^clir 

ne - oUmiali^îta in>- 
pocriva Ro’iniei aliate^-ri şi 
O «ngcnunchierc a marile^ dc- 
n>.'>cra!Ji ^paţ»ene, in - ari Ro¬ 
mânia *şi pust^se toate nâdi*- 
jd»ilc in »uădu)Oţa dc a-ji a- 
feigufj^ ‘U; lor ia asupra tiranici, 


căci de atunci a inccpul ex¬ 
pansiunea sovietica asujira 
Europei şi lumii. 

Protestând, ca şi în cau¬ 
za Basarabiei, impotrîva ne¬ 
ruşinatului şi barbarului rapt 
al Nordului Bucovinei şi u- 
nind durerea noastră cu su¬ 
ferinţele fraţilor aruncaţi pra¬ 
da barbariei şi urgiei sUvis- 
nHjIui.iie închinăm cu respec- 
tuoafiâ emoţie in faţa intrajisi- 
grnţi» ocinfricatc cu care ci 
Înfruntă crâncena tiranie şi-i 
asigurăm cu prilejul Semi¬ 
centenarului Unirii mândrei 
Ţâri -f Fagilor cu România .a 
nu vom acfrpta nedreapta 
sfâşiere a ţârii ci vom 
continua lă luptam pân^ ia 
sfârşit pentru ţinerea vie a 
icoanei Bucovinei pe melca- 
;^urile lumii >i - restaurării 
drepturilor -^î ini Ucate, 

TRAIASCÂ BUCOVINA 
ROM.VNKASCÂ, INDIVIZIBI¬ 
LA, IN VFXilii/K FJ HOTARE. 
PÂNĂ LA CFRFMl Ş, i OLA- 
C IN SI M -TKU! 

DRLM 




- Ora tăcerii. Nc-am gândit 
s’o recomandăm unor fraţi 
care încă se ceartă şi nu-şi 
pot stăpâni tendinţa de a 
muşca. Ar fi mai bine poate 
să amintim de tăcerea inter¬ 
ioară, dc disciplina ci seve¬ 
ră, la capătul căreia ne sim¬ 
ţim liberi. Tot pe aicea pe 
undeva e şi nivelul unde 
dragostea devine răspandcrc. 
Cei CC am văzut un dram dc 
lumină, avem atâtea răspun¬ 
deri. Deşi ne expunem mereu 
acestui risc, ne dăm bine 
seama că, de cele mai multe 
ori, cuvintele sunt surse ale 
neînţelegerii, cum spune St. 
Exupery. Ni-se paj şi mai 
înalte, şi mai lămuritoare, 
statuările Sfântului loan Şi¬ 
rul: cuvintele sunt ale veacu¬ 
lui, pe când taina viitorului e 
tăcerea. Cc-ar fi să ne în- 
chingăra zilnic, cu marc regu¬ 
laritate şi sfinţenie, la o oră 
a tăcerii? 

• • • 

- Denise Pop-Campeanu 
oe trimite ultima ei carte in 
semn de prietenie: “Regards 
sur le Nouveau Monde" (Dac- 
tylo-Sorbonnc, Paris, 1%8). 
A fost vara trecută prin Can¬ 
ada şi Statele Unite, şi-a re¬ 
văzut unii prieteni de demult 
şi şi-a scris jurnalul dc călă¬ 
torie. Ceva de mult bun simţ, 
cald, prietenos, într’un stil 
limpede, venind din trăiri re¬ 
ale, din ştiri in faţa noului, 
in dialog cu surpriza. Măre- 
ţlilc continentului nou sunt 
rcylate cu simpUtalcş'^cu bu¬ 
curia sufletului care învaţă, 
trczlndu-sc la lume, murind 
câte un pic la lume. 

* ♦ • 

- Salut de dincolo de mor¬ 
mânt, ne vine cartea d-lui 
profesor GrigorcNandriş "DtN 
ISTORIA SOCIETÂŢn PEN¬ 
TRU CULTURĂ-. gândită ca 
prag sărbătoresc şi aniversar 
pentru CENTEN.ARUL ace¬ 
stei societăţi atât de istorică 
şi de legată de destinul Bu¬ 
covinei. Intre Cernăuţi (1862, 
anul înfiinţării) şi New York 
(1%2). ni-se perinda prin 
faţa ochilor inimii o sută de 
ani de jertfelnică şi rodnică 
activitate naţională, de în¬ 
alte visuri şi dreaptă credinţă, 
intru unitatea şi mărirea ne¬ 
amului românesc. Frumos şi 
bogat ilustrată cu fotografii 
de oameni iluştri şi cu hărţi, 
cartea aceasta devine, mai 
ales in amarele impreiurări 
dcacum, o CARTE ALBA, un 
cutremurător strigăt dc revoltă 
în faţa nedreptăţilor şî răşlui- 
rilor, in faţa vânzărilor Val- 
tice. COLOANA INFINITĂ a 
lui Brincuşi. de pc copertă, 
ne aduce aminte de veşnicia 
neamului. Suntem, din genera¬ 
ţie în generaţie, numai seg¬ 
mente de coloană, urcând şi 
apropiinduHie tot mai mult de 
ccr. In ciuda tuturor îngenun¬ 
cherilor. neamul noslru nu va 
muri. FI c COLOANĂ INFINI¬ 
TĂ 

începând cu capitolul 
’lntrc cele două războaie" 
cartea d-lui Nandriş devine 
document contemporan, ia- 
torie trăită de noi toţi, jel¬ 
anie a dctruncherilor d a pri¬ 
begiei. Ca preşedinte al 
SOCIETĂŢII, alc^ pe viaţă 


VASILF POSTEUCA 

dc către destin, profefonil 
Nandri.r a ţinut şi a avut nor¬ 
ocul să-i celebreze centen¬ 
arul. La New York In 1962, 
oapeţit de Fundaţia luliu 
Maniu,ela rostit ultimul marc 
discurs de apărare a romani¬ 
tăţii bucovincne. De fapt, 
subtitlul cărţii «ale e: BAS¬ 
ARABIA ŞI BUCOVINA. Şt 
ca e cu atât mai utilă, cu cât 
multe din articolele documen¬ 
tare sunt in limba engleză, 
mai ales cele privitoare la 
imperialismul rusesc şi co¬ 
munist. 

♦ # • 

- Ne vin trei volume 
masive ale Societăţii Aca¬ 
demice Romane, tipărite in 
1966 şi l%7: Tomul V. Acta 
Historica. cu minunate studii 
de: D. St. Marin,. Alexandru 
Cioranescu, Heinrich von 
Mast. loan T. Filip şi Ion V. 
Ejnilian (documentate şi cre¬ 
dincioase prezentări ale cam¬ 
paniei noastre din Rusia, în 
cel dc-al doilea război mon¬ 
dial). Tomul VI, Octavian 
Bârlca: Ostkirchliche Tradi- 
tion unde westlichcr Katho- 
lizismus. 

Privind Biserica unită 
română intre 1713-1727. Tomul 
VII, Ireoe Bcldiceanu-Stein- 
herr: Rechcrches sur Ies actes 
des regnes des sultana Os¬ 
man, Orkhan ct Mtirad I. 


• « • 



ACTUL DEFINITIN 
AL UNIRII BUCOVINEI 


(Continuare din Pg. 1) 
Astău când după sforţări 
şi jertfe uriaşe din partea Ro¬ 
mâniei şi a puternicilor şi no* 
bililor săi Aliaţi, s’a întronat 
in lume principiul dc dreptate 
şi umanitate pentru toate ne¬ 
amurile, şi când în urma lovi¬ 
turilor sdrobitoare Monarhia 
Austro-Uiigară s’a. zguduit în 
temeliile ei şi s'a prăbuşit 
iar neamurile încătuşate in 
lanţurile ei şi-au câştigat 
dreptul de liberă hotârire dc 
sine, primul gând al Bucovi¬ 
nei desrobite se îndreaptă 
către Regatul României, de 
care întotdeauna am legat 
nădejdea dezrobirii noastre; 

Drept aceea, noi. Congre¬ 
sul General al Bucovinei, în¬ 
trupând suprema putere a ţă¬ 
rii şi fiind singurii învestiţi, 
cu puterea legiuitoare, în nu¬ 
mele suveranităţii naţionale; 
llotârim Unirea necon- 
diţiufiatâ şi pentru vecie a 
Bucovinei, în vechile sale 
hotare până lî* Ceremuş, 
Colacin şi Nistru, cu Rcr 
galul Koruâiuei*', 

































DRUM 

II. DE LA NISTRU PÂN’ LA TISA. —■ 

UN MOMENT EUROPEAN AL CULTURII ROMÂNE 
SI O SEAMĂ DE CUVINTE 

f 

de OCTAVIAN BUHOCIU >—i —»———imh 


Cine se uiţi ân partea cri¬ 
ticii mari a fenomenului cul¬ 
tural european din 1870, vede 
îndali trei contemporani: Fran- 
ccsco De Sanctis, Hypolitc 
Taine Titu Maiorescu. E 
adevărat ci primul, născut în 
1818, e cu 22 de ani mai în 
vârstă decât ultimul, insă 
ideile şi acţiunea lor culturali 
şi cetăţenească se găsesc 
contemporane înainte şi după 
1870. Ii apropie aiăt câteva 
idei principiale comune, cu 
care pornesc activitatea, în 
primul rând hegeliene, cât şi 
opera lor critică, politică şi 
de refonni a lumii in care 
trăiau. Atâta doar că Taine, 
cel mai întins ca operă, nu e 
şi cel mai valoros ca scriitor, 
cum sunt ceilalţi, în deosebi 
Maiorescu. Dar la acelaş corp 
cu unitatea participă şi deo¬ 
sebirea care, vine între ei, 
din efectul ce-a avut ca om 
şi scriitor critic Maiorescu. 
asupra unei naţiuni întregi, 
reuşind o reformă a spiritului 
public şi a vieţii culturale şi 
literare atât de adânci, mcât 
si fie iniemectorul Renaşterii 
noastre de la 1870, din care 
trăim şi azi. Daci Maiorescu 
n'a fost istoric literar cele¬ 
bru ca ceilalţi doi (de altfel 
Taine face cuplu cu E. Re¬ 
nan), în schimb, a creiat aşe¬ 
zarea prin care opera de artă 
ai ae înfăţişeze io atâta măre¬ 
ţie câtă arc. 

Din Titu Maiorescu s’au 
desvolut ca dintr'o rădăcini 
miraculoasa, direcţii spiri¬ 
tuale neaşteptate ca putere 
de asimilare şi Încadrare, de 
gândire şi judecată. Cartea 
lui E. Lovincscu, 7. Maior- 
eseu ţi posteritatea lui cri¬ 
tică (1943), trebuc întregită 
cu fenomenul cultural de la 
întcmccrca Junimii încoace. 

Teoria lui Taine, ce voia 
si explice tot, venea cu arbi- 
trariul ei in impas, ceea ce i 
s'a aritat, pe când * sinteza 
in atac* a lui T. Maiorescu, 
pragmatici, era o deschidere 
generoasă, pe care contes¬ 
tând-o, cum 8'a întâmplat cu 
câţiva contemporani şi ur¬ 
maşi, dispari sub ea, ridi- 
cându-i nivelul. Ba chiar, o 
auto-dis pari ţie a unei “clase” 
de scriitori de tot felul, se 
iotâmpU şi Intre 1945 şi 1965, 
când cootestarea c suprave- 
ghiati de întregul aparat al 
unui partid proletar. De aici 
iu: voia eliberării operil maio- 
rcscicnc, model de arijlo- 
ciaţie a spiritului. Ceea ce 
s’a (acut nu fără duşmănia 
fireasca învinşilor mediocri. 

Un articol, din 1962, al 
esteticianului Lîviu Rusu, 
reia dit uţia criticii maiorc- 
sclene cu ea. dar nu firi 
îngrijorare, trece peste zgura 
iluministă ce teroriza viaţa 
culturala a ţării. Acuirt se în¬ 
cepe lepădărea de injn 

zisul “toociologlr.m vulgar* 
(bine numit, ' wl gura pfevi- 
0 ului ad-văr grăieşte), 
adica pilula servita criiuirilof 
'va cric *tcril. G. C di- 
nv viu, c.c-d /LLii.cai până la 
finge din Maiorescu 


din opera lui, T. Vianu, 
autor în alte vremuri, de sub¬ 
stanţiale studii despre acelaş 
estetic, critic şi scriitor, s'au 
adiugat la prospectul lui L. 
Rusu, după care s’a trecut la 
publicarea operii, ţinută 15 
ani sub cheie. 

Aparent o antologic, ce c 
introdusă cititorului pe 103 
pagini, de criticul nou, Paul 
Gcorgescu, ediţie ce apare în 
1966, dar fără eseul - funda¬ 
mental, căci e doctrina este¬ 
tică “naţională* şi de rang 
cultural general - "O cerce¬ 
tare critică asupra poeziei 
române* apărut în primul nu¬ 
măr al Coniforbirilor literare 
(Martie, 1867, an când apare 
şi eseul lui H. Taine, De 
rIdeal dans VArt). Fără a- 
cest eseu, unitatea stabilită 
mai sus cu De Sanctis şi 
Taine, nu-şi mai are locul. 
In anul următor, apare o nouă 
ediţie, dar cu eseul din 1867 
şi încă o dată cu aceeaşi in¬ 
troducere de 103 p- 

In studiul "0 cercetare 
critică asupra poeziei ro¬ 
mâne*. ocazionat de-o anto¬ 
logie poetică CC n*a mai putut 
fi o carte, T. Maiorescu face 
câteva distincţii in i lumina 
esteticii vremii, între ade- 
văr-ştiinţă şi frumos-artă pe 
de o parte şi intre ideia-na- 
ţiooală şi ideia-pasiune pe 
de alta, pentru a discuta apoi 
nestingherit poezia. Şi văzând 
că poezia se desvăluie sub 
unghi material altfel decât 
sub cel ideal, cele câteva 
concepte de bază, dar cur¬ 
ente, sunt semnalate in am¬ 
bele planuri. In fond, eseul 
maiorescian e o sinteză in 
care datele ce-1 compun tind 
la o unitate ce-o simţim şi 
poate că de aceea ne şi 
place. Dacă, din raţionalism 
mecanic, sau din lipsă de 
sensibilitate, ignorăm atrac¬ 
ţia cu care elementele ce 
compun eseul sunt încărcate, 
atunci, evident, analiza de¬ 
vine autopsie, lată câteva din 
reflecţiile estetice de care 
vorbim, notând simplitatea 
lor şi nevoia ce-o au de-a se 
comunica, încât cunoaşterea 
lor dă gândirii bucurie curată. 

. . Cea dintâi ţi cea 
mai mare dijerenţă intre ţi 
frurnos este că adevărul cu¬ 
prinde numai idei, pe când 
frumosul Cuprinde idei mani¬ 
festau in materie sensibilă.’' 

"Frumosul nu este o 
ideie teoretică, ct o ide te 
invălită ţt incorporată m 
forma sensibila ... in y’r 
de Cuvinte care nu cuprind 
alta decât noţiuni reci, ab- 
siracu, fără imaginafune 
sensibilă ... nu pot fi poe¬ 
zie.* 

ObiecieU gândim j» pot 
de- jn'hi "ir obiecte ra¬ 
ţiunii reci logice -i i" 

.>hiccit ale simţirnântului sau 

...” 

"Idr u -u e 

primai pun , jC .ii este tot¬ 
deauna ““ S '^ţimâni s-j:. o 
pusii^ne. nic jdut<- luj- 
U: - XcluSt :./rlt ti‘ulă 


sau care se ţine de tărâmul 
ţtiinţific . . .* 

"Adevărul artistic e un 
adevăr subiectiv," 

"Poezia cere, ca o con¬ 
diţie materială a existenţei 
ei, imagini sensibile; iar con¬ 
diţia ei ideală sunt simţii 
minte ţi pasiuni." 

Şi iată acum, ce scoate 
d-1 P. G. din eseul din 1867 , 
cu seriosul de rigoare; “Deci 
ideia este o pasiune, ideia 
nu este “niciodată" “o cuge¬ 
tare*. Logicianul (T. Maio¬ 
rescu, n.n.) a creat aici o 
confuzie de termeni greu de 
descifrat" (Critice I, Buc. 
1967, p. XLVI), analiză ce 
se întinde aidoma şi pe pa¬ 
gina următoare: “ideile sus¬ 
cită pasiune ce se exprimă 
prin idei, aşa că separaţia e 
falsă"; şi ca să mai dreagă 
pe unde i-se pare c’a descu¬ 
sut prea tare, zice: “In orice 
caz, relaţiile dintre idei şi 
pasiune rămân neclare." . . . 
Maiorescu a afirmat că poli¬ 
tica (doctrina politică), ţine 
de raţiune şi nu de poezie 
“product al fantaziei" şi al 
pasiune!, de unde d-1 P. G. 
scoate o nouă incoerenţă: 
“Aşa dar, pornim de la idee, 
ajungem la fantazie, apoi ne 
oprim la pasiune. Şi totul 
spus definitiv, lapidar!” Ne¬ 
lămurirea d-lui critic cu ideia 
“magică” a lui Maiorescu 
creşte până la mister: “anu¬ 
me, că ideia în artă, afirmată, 
apoi izgonită, e din nou afir¬ 
mată” (p. LI) , fără a comun¬ 
ica pe undeva şi in sfârşit, 
mai constată că nu e “nici un 
antagonism între pasiune şi 
idee (poetică)”. Din toate 
acestea, spune d-l Paul 
(jeorgescu, “se desprind câ¬ 
teva concluzii (. . .) , câ 
opera de artă exprimă o idee, 
dar şi că între idee şi poezie 
e o opoziţie. Constatăm deci 
o contradicţie . . .”, la Maio¬ 
rescu, vrea să spună d-I cri¬ 
tic, pe când ca, contradicţia, 
apare, nu fârâ humor, acolo 
unde nu c “antagonism” dar 
c . . . “opoziţie” . . .! Dar 
d-1 P. G. continuă si judece 
aşa cum a fost învăţat la Uni¬ 
versitatea nouă, “imprecizia 
termenilor, şi în special că c 
vag conceptul de idee. Apoi, 
raportul dintre idee şi poezie 
c nelămurit,” o altă pagină 
umplându-se cu vorbe cc cad 
triste ca după o răfuială fără 
obiect. De aici şi concluzia 
la acest paragraf: “E proba¬ 
bil câ el {T. Maiorescu, n.n.), 
a pornit de la două (sau mai 
multe) păreri deosebite, care 
se intilnesc fără a se suda 
. . .* (p. LV). 

E limpede că autorul ce 
ne introduce la opera critică 
a lui T. Maiorescu, şi-a făcut 
autopsia. iJn lector obişnuit 
va observa că eseul din 1867, 
c clar, coerent, fără pretenţii 
dar temeinic, poale şi folosi¬ 
tor şi legat, ludat cu artă. 
r.:ris cu irta, nu înseamnă ca 
nu 1 fundul. I. Kant, în Cri- 
tii ^ I uteni de jut/r^ atd { 1790), 
dl ..lingea două feluri de idei, 


deosebite de conceptele de 
cunoaştere: ideile ce se 
ivesc printr’o intuiţie (după 
principiul subiectiv), sunt 
numite estetice, iar cele ce 
se raportă la un concept (după 
principiul obiectiv), sunt nu¬ 
mite raţionale (vezi $56). De 
aici, cele două feluri de idei 
au pătruns în toate cărţile de 
estetică, lucruri ştiute ca 
adunarea şi scăderea la ari¬ 
tmetică. 

Prin urmare, ideia poate 
fi sensibilă, “un simţimânt 
sau o pasiune", în cazul poe¬ 
ziei, iar ştiinţa, ca noţiune 
de cunoaştere, poate înte¬ 
meia idei, obiecte raţionale. 
De unde se vede că filosofia 
“burgheză” trebuc cercetată 
cu atenţie, chiar dc-o Univer¬ 
sitate “nouă*. 

D-1 P. G., din motive suf¬ 
leteşti, e şi binevoitor faţă de 
T. Maiorescu, de aceea vrea 
să repare de-al binelea tot 
ce-a stricat, mulţumită unui 
fel de hocus-pocus. lată ce 
mai scrie: “Repetăm - a câta 
oară?! - nu e vorba de a-l fi 
surprins pe autorul Logicii 
în carenţă de stringenţă lo¬ 
gică; Maiorescu avea real¬ 
mente o gândire coerentă. Noi 
nu discutăm insă pe terenul 
logicii formale, ci al dialec¬ 
ticii. . .” (p. XLIX, notă; 
subl.n.). Se înţelege câ con¬ 
tradicţiile de mai sus nu-i 
aparţin lui Maiorescu, ceea 
ce am văzut şi noi, ci numai 
terenului dumisale, un fel de 
coincidenţă cu miracole de 
iarmaroc. Dar textul continui; 
“Or, pentru un dialectician, 
contradicţia este inerentă 
vieţii, în toate stadiile ci, 
prin urmare şi în acela al 
gândirii, fiindcă gândirea c 
un fenomen ce se dezvoltă 
dialectic. Nu urmărim de loc, 
deci, a-l diminua pe Maiore¬ 
scu. . .” cic. “Curat murdar", 
ar răspunde Pristanda, dial¬ 
ectician veridic . . . Consid¬ 
erăm cazul criticului P. G. 
exemplar în România de azi: 
aşa se gândeşte şi se scrie 
în presa şi cărţile din ţari, 
până şi’n cazul lui Maiores¬ 
cu, asupra căruia există o 
literatură istorico-critică abu¬ 
ndentă. Dar ca şi operele ori¬ 
ginale, interzise, şi docu¬ 
mentaţia e (sau era), sub 
cheie. Trista situaţie cc-o de¬ 
scriem e rezultatul aceleiaşi 
inchiziţii culturale cc ţine 
Doina, Marţul Basarabiei şi 
articolele politice ale lui E- 
mincscu, sub oboroc. 

Am aflat, după redactarea 
notelor de mai sus, că d-l M. 
Ciurdariu, într’un articol (T. 
Maiorescu reeditat, Rcv. de 
Filozofic 1966), vine in aju¬ 
torul d-lui P. G. Cu grijă, d-1 
M. C. reia analiza eseului 
maiorescian, arata că şi alţii 
au găsit erori in Cercetarea 
poeziei din 1867, repară in 
parte fumurile critice ale d- 
iui P. G., [)cniru a afla la 
rândul său “câteva exemple 
dc corifuzii teoretici şi dis¬ 
ocieri yreţiCe ale esteticii 
maiurescicne* (subl. în text). 


3 

m 

Departe dc noi gândul că 
opera lui Maiorescu ar fi per¬ 
fectă sau o dogmă. 0 culturi 
se face şi prin discutarea 
operilor ce o compun, dar dis¬ 
cuţia si reuşească sau cel 
puţin si ţintească si fie la 
rândul ei o operă. Analiza si 
fie o propunere creatoare. 
Ori, ce propune d-l M. Ciur¬ 
dariu? 

Erorile lui T. Maiorescu 
nu-şi au izvorul in el însuşi, 
subiect gânditor, om respon¬ 
sabil de hotărârile şi actele 
sale. Titu Maiorescu apare un 
fel de victimă cc se ignora. 
“Responsabilitatea principa¬ 
lă, spune d-1 M. C., revine 
factorului soc ial-isloric şi 
metodei de gândire a lui 
Maiorescu” (p. 1297, subl. în 
text). Factorii remarcaţi de 
d-l M. C., aparţineau în tim¬ 
pul lut Maiorescu societăţii 
. . . burgheze. Ea ar fi vino¬ 
vată că Maiorescu c o colo¬ 
ană a culturii mari europene, 
voinţa de-a fî un strat de cul¬ 
tură deosebită la gurile Dun¬ 
ării, cum a spus Eminescu în 
apărarea drepturilor noastre 
în Basarabia şi Bucovina 
(ziarul Timpul, de la 11 Ap¬ 
rilie la 27 Iunie, 1878) . . . 
D-l M. C. e adeptul “clasei 
socialiste” cc decide prin 
mijloace care ucid orice im¬ 
puls creator şi a căror “stâl¬ 
pi". Marx, Lcnin, irebuesc 
impuşi pe glob . . . E nevoie 
ca urmaşii lui Lenîn să mai 
vină in România, aşa cum» 
bandiţi ordinari, au Intrat a- 
cum în Cehoslovacia, să 
facă “ordine socialistă”, pen¬ 
tru a gândi că propunerea ce 
face, e ucigătoare de neam 
şi de culturi? Ideologia auto- 
crată de la Bucureşti e azi 
în cea mai evidentă contra¬ 
dicţie şi nici un cinism, ci 
numai prostia şi laşitatea o 
mai acoperă. E momentul să 
se spună la Bucureşti, “jos 
masca” şi să se treacă la 
gândire şi acţiune liberă. 

Filosofic, d-l M. Ciur¬ 
dariu, lucrcază-câci nu se 
poate spune “gândeşte* - cu 
scheme de gândire, care ca 
simple relaţii, sunt în afara 
vieţii istorice şi deci nepur¬ 
tătoare de cunoaştere şi încă 
mai puţin dc sensibilitate. 
Mesagiul lor c să iluzioneze, 
ca în filmul lui Antonioni, 
Blow up, unde sub influenţa 
morfinei, sportivii fără minge, 
cvoluiază pe teren ca şi cum 
ar juca handbal. Schemele 
dc gândire cer mijloace lari 
şi permanente ca să menţină 
iluzia CC oferă. Ele sunt azi 
generalizate dc ideologia 
structuralistă şi par ceva mai 
lustruite ca cele abstrase din 
relaţiile de producţie ale lui 
Marx-Elngels. La rândul lui, 
d-l M. Ciurdariu, cu colegii 
de la Inst. de Filosofic al 
Academiei, e victimă a 
schcraei-propuncri ce face; 
ea nu se mai distinge dacă e 
dc U Marx sau dcla Lacan- 
Althusser-Lcvy Strauss, de 
unde şi confuzia dinamică în 
propunerea din urmă a d-lui 
Mihnca Gheorghiu pentru con¬ 
struirea “unei noţiuni noi; in¬ 
telectualul colectiv." Inc a o 
iluzie de copli-bâtrâni, căci 
totul e fad şi absent dc viaţă. 
Pc când “jos masca" 
pornim ipre o viaţă noua râ¬ 
zând? Căci râsul alin * a 
lacrimile? . . . 










VICTIMA NEVINOVATĂ 

de MAROARIE POPINCIUC 


F mai bine de-o luni de 
când Vast Ic Frâncu a ieşit 
din închisoare. Stăm amândoi 
în ora* şi dim lecţii la diverşi 
copii ca si ne câştigăm banii 
de buzunar. Eu mi pregătesc 
pentru bacalaureat. Vasile.pc 
rî ce trece, e tot mai slab, 
mâi firi pofti de mâncare. 

-Ce ai, mai Vasilc? 

-Nimic, îmi răspunde el. 
Mi doare puţin capul. Mi simt 
obosit, 

-Hai cu mine, la spital. 
Eu cunosc bine pe doctoriţa 
Wesckema, care m'a tratat de 
plămâni şi gâlbenare. Hai si 
vorbim cu ca. . . 

Încerc si-1 mişc, si-1 con- 
\'ing a face ceva pentru sănă¬ 
tatea care-l părăseşte. 

-Par’că doctorii ştiu tot 
ce poate să suporte un om. Nu 
sunt bolnav. Sunt obosit şi 
slăbit, pentrucă am făcut gre¬ 
va aceea a foamei? In închi¬ 
soarea dela Suceava. Ai să 
vezi. Cu zilele ce vin am să 
mă simt mai bine. . 

Cunoşteam aversiunea lui 
pentru spital şi medicamente. 
N*am mai insistat. După \Teo 
câteva zile Vasîle a ieşit a- 
farâ, noaptea. Cum trecea tim¬ 
pul şi el nu se mai întorcea, 
am teşit după el. L’am găsit 
in cunc, căzut jos, lângă pe¬ 
rete. 

-Ce ai, mii? Mi repăd cu 
speriat Ia el. Nu răspo^e. II 
ridic cu E mult mai vo¬ 

inic decât mine. II duc in ca¬ 
să. îşi revine. 

-Unde mă aflu’, mă în¬ 
treabă ei invârtindu-şi ochii 
prin casă. 


—Aici, V’asile. La noi a- 
casâ. Nu mă cunoşti? 

li vorbesc cu lacrimi în 
ochi. Intr’un târziu îmi răs¬ 
punde: 

-Ba da. Te cunosc. Dar 
ra’am simţit tare rău. M’am pi¬ 
erdut. Am încercat să te chem 
şi n'am putut. Am căzut. Şi nu 
mai ştiu nimic. 

-Lasă că trec toate, îl li¬ 
niştesc eu, aşezându-1 în pat 
şi învelindu-l ca să doarmă. 
Se aşează tăcerea grea intre 
noi. Plâng pe înfundate, ca sâ 

ou mi audă. A doua zi l'am 
dus la spital. Veste neagră; 
tuberculoză galopantă, agra¬ 
vată de faptul ci era şi slăbit. 
Ajuns acasă, ro'aro închis în 
cameră şi am plâns cum plângi 
când te vezi bătut dc soartă 
şi nu înţelegi pentru ce. 

• • • 

Afară-i cald şi frumos. 
Pomii împodobiţi de frunzele 
verzi îşi răsfaţă coroanele în 
soare. Aleia dc tei ce duce 
spre spital sc pierde în depăr¬ 
tarea umbrită. Intr'o câmeniţâ 
albă cu paturi şi mai albe, stă 
Vasile culcat. Cu faţa spre 
geam. 

—Noroc, măi Vasile, il sa¬ 
lut eu bucuros şi mai mult în 
gli»ni. 

—Noroc să dea Dumnezeu, 
imi răspunde vocea lui înce¬ 
ată, de departe. 

-Cum te simţi? 

-Bine, zice el, cu opti 
mism. Cred ci nu peste mult 
am să mă scol. Până atunci 
iţi dai şi tu bacalaureatul, şi 
vom merge, iarăşi, nedespăr¬ 
ţiţi, ca mai înainte, la uni- 


Cco6m it ulaJtA 


.de LEONIDA LUTOTOVICI 


CERL’L. Cel de eproepe este 
cerul pdtruKj de strâlucirec 
sncrelui, cerul eusu: cu stele, 
aproape, când jujLetul nostru^ 
I o ‘drâfnâ din oglinda ceru- 
ia;, berile îl aîirg^ Sin:ţiir o 
răceulc a sfetelor, si ca un 
elixir oalelor de viaţă curge 
răcoare invtorăioare prin 
mămle iniinse către soare, 
căite sule, j;"-' tnina. Cerut: 
casa Lui Dumnezeu 

Şt cât de ărparie este cu¬ 
pola alhasiră a cerului când 
ochii rătăciţi in labirintul 
jriji'o-' zilnice u-av- pierdut 
ultimă licărire de omenie, ir 
fi ura iruţii aţa Cum e 
ea. Cerul- ce mnunaiă cetate, 
i'ultmfuly- îndrăzneţ, ca fi 
fiecăruiă âirure not. 

• • • 

FRIMISEŢEA. laU. nu eiu 
azâr’y injyri»;.- tinereţi a 
naturii cel mai frumos poemî' 
Culori, ar,,n.e , pre, 

tu'irideni mişcare, ncUnifU, 
tiaţa. Ochii lucesc de bucuru, 
sr antrenează 
%r, faţa aCt 'tei complete, ju- 
p -aesjârftu sim/omii a 
maturii, 0 păsărică se leagană 
pe o rarura u cânta lunu o 
srtenaăa. Pe mulul apei un 
cor.l ie joaca in nijtp, 0 
al^.nă a poposit pe o floare 
de salcâm. Pe un ifknch di 
cc^ %c aleargă veveriţă in 
sus fi ir. JOS. i nada ei Tare o 
^âtuta irăiiia maturăni^ printre 
noti. frunujeţi , . . 

• • • 

PASEA. Pafii grei ut plu¬ 
garului sdrobese pieptul vâr¬ 


tos al pământului. Brazdele 
sunt adânci fi lucesc negru- 
albasLru. Sămânţa purtătoare 
de rod a fost aruncată. Ploaia 
a fost bogată fi gr inele au 
răsărit. Holde bogate de aur 
vestesc rod tmbelfugat. 
Pânea, pănea cea de toate 
zilele,‘Cel mai frumos 
poem-, cea mai mare ali¬ 
nare, cel mai scump dar 
pentru om fi celelatle vie¬ 
ţuitoare. Tot ce vieţuiefte ifi 
astâmpără foamea cu o mână 
de pine, grăunţe, dătătoare de 
tnaţă. Aroma de păne proas¬ 
pătă flutură prin aer ca o peste 
sjâraă: bunavestire. Ce-ar fi 
iiaţa in pace şt luptă, fără o 
fărâmă de pane^ Cei blânzi fi 
cei viteji, fără pine sunt 
morţi. Pine. l'iaţă. 

• • 9 

TISEREŢEA. Anii trec. 
Ploaie, furtună, zapada. Şi 
totul este tânăr, Rcncfte im¬ 
petuos, nriitnj. Lumea re- 
trăirfte in continuare mitul fi 
minunea tinereţii A ri ntrerupte, 
Munţii se prăbufesc, mari s-i 
ujcă,-z:znţi se nasc, mări se 
umplu de ape. In mijlocul a- 
CCS tei mesfărfxie tiarrefi /t 
frumuseţi, ca un fătfrumos, 
tânăr din leagan până la mor- 
mOMl, cu sufletul spumegând 
de neltnifti fi de cunoztiaie, 
stăpân peste natură fi viaţă, 
se războitfU, se toaga lui 
UurKnezeu, nafte fi moare, 
cântă fi blasiama, pătimaş, 
cunoafle vârfurile fi adăncu- 
nU, OML L . . . 


versitate. . . 

-Sigur, dragă Variile, îl 
rneurajez eu cât mai cu con¬ 
vingere. 

Mi uit la el. E jlab. Nu¬ 
mai pielea şi ciolanele. Nasul 
a început să-i se subţie ca 
fhmza spre toamnă. Albeaţa 
dc pe obraz nu-i-se mai duce. 

-Ce mai face doamna 
Schley’, se interesează el dc 
gazda noastră dc-alungul atâ¬ 
tor ani. 

-Bine. Toţi sunt bine şi 
iţi trimit multe şi dragi salu¬ 
tări- 

Discuţia ni-se învârte în 
jurul anilor dc liceu, a vechi¬ 
lor cunoştinţe, şi mai ales a 
neuitatelor serenizi făcute îm¬ 
preună pe Ia fereşti cu ochi 
dulci şi ghiocei de dor. 

-De Milica nu mai ştii ni¬ 
mic? 

—Ba da. E bine. Mi-a spus 
că vine duminecă să te vadă. 

-A fost şi ieri, zâmbeşte 
el unei amintiri scumpe din 
grădina inimii. Mi-a adus ga¬ 
roafele acelea roşii dc pe masă. 

—Ţi-c dragă tare? încerc 
cu să-l necăjesc. 

—Da ţie, nu? 

-Mie nu, pentrucă ţi-dragă\ 
ţie. . . 

—Sunt sigur ci dc nu eram 
cu, te dai în vânt după ea. 

—Ai dreptate. Dc aceea 
trebuie sâ recunosc că ai gus¬ 
turi bine. Dar ou te amări câ 
nici Olimpia nu-i uritâ. 

-Care Olimpie? 

-Moldoveanu. Fata aceea 
cu chii de cărbune, focoasă, 
dela Scheia. . . 

Zâmbeşte mulţumit. Parcei 
mai înviat. 

-E focoasă, dar nu-i pen¬ 
tru tine, mă arăt eu un pic su¬ 
părat. 

—Nu-ţi fie frică. Nu ţi-o iau. 

Râdem amândoi. Profit de 
voia bună ce s’a creat între 
noi, il salut şi plec. Pe cori¬ 
dor mă îmtâlnesc cu doctoriţa 
Wesckema. 

—Noroc, Mardarie, mă sa¬ 
lută ea cu zâmbet alb, ca şi 
halatul în care e îmbrăcată. 

—Sărut mâna, ii răspund 
eu, roşindu-mâ, ştiind câ ea-şi 
dâ seama cât mi-i de dragâ. 

-Ce mai faci? 

-Muluţumcsc, bine. Aş vrea 
insă să ştiu cum stăm cu Va¬ 
sile. 

Ochii ei, aşa dc bucuroşi 
cu o clipă înainte. încep să se 
întunece. Printre buzele minu¬ 
nat arcuite ii scapă un oftat. 

—Numai Dumnezeu mai po¬ 
ate împlini ceea ce noi nu mai 
sperăm. . 

Sc îndepărtează cu lacrimi 
io ochi. Mă lasă cu sufletul 
încărcat dc crudul adevăr care 
doare ca un cuţit învârtit in 
carnea vie. 


Au trecut două luni d 
când Vasile e la spital. Intr’ 
zi mă pomenesc cu tatăl Iu 
-Mardarie dragâ, vină ■ 
mă ajuţi să-l ^^roi pe Vasil 
dela spital. Vreau ss-l Iau j 
casă. Să moară in căsuţa no 2 
%tra. Dragul tatei băiet drag. 

Ochii i-sc iocacă in lacri 
mi. E încălţat in opinci. C 
haine albe ca ghiocul, pe el 
Simt că mi-se urcă un no 
io gât. Mă forţez să-mi opres 
Iftcrimile. Mă avânt pe scându 
rica^ io căruţă, fără nici o vor 
bă. Io urmă a rămas toată fa 
fflilia Schiey cu ochii scăldaţ 
de lacrimi. Indata mare sunter 
la apital. Urcăm spre cămeruţj 
lui Vasile. 

-Dragul tatei, am venit si 
te iau acasă. La noi c aerul 
mai bun. Mama te-a îngriji ma 
bine ca aicea. 


în pst, Vasile c numai um¬ 
bra feciorului lui de altiidată. 
Nu-şi mai ponte stăpâni plân¬ 
sul, şi iese grăbit din cameră. 

-Merg sâ pregătesc ciruţa.. 

Vasile sc ridici. îmi vor¬ 
beşte cu curaj. 

Sâ ştii.^ mai, câ acasă mă 
fac mâi bine. 

Nu-i pot rispţinde. Sunt 
zugrumat dc plâns. I> pregătesc 
hainele şi îl ajut sâ le îmbrace. 

—Sâ ai grijă de Milica, mă 
roagă el încet, cu prestigiul 
tainei numai de inimile noastre 
cunoscut. 

—N’avea nici o grijă. Ea 
nu te va uita. Nu te va lăsa. . 

Intră doctoriţa împreună cu 
doctorul Strugariu. îşi iau ră¬ 
mas bun dela Vasile, ca dela 
copilul lor, forţindu-se să nu 
scape lacrimile. 

-No hai, dâ glas Vasile. 
Sâ păşim din nou în viaţi. . . 

-Hai, răspund cu şi îl spri¬ 
jin, cuprizându-l de după mij¬ 
loc, ca să nu cadă. Soarele îl 
ameţeşte şi bucuria îl îmbată. 
II ridic şi-I dau Iui Badea 
Gheorghe care-I culcă pe fân, 
în căruţă. Mă sui pe marginea 
căruţei alăturea de Vasile. 
Mergem spre viaţă şi ştiu că 
mergem spre moarte. Lacrimile 
îmi curg ţiroaie pe obraji. . . 

-Dece plângi, Mardarie?, 
mi scoate Vasile din tăcere. 

-Nu ştiu dccc. Poate unde 
di seară am să dorm singur tn 
camera în care am locuit şase 
ani amândoi. Din când in când 
aud şi sughiţurile de plâns, şi 
oftaturile adânci ale lui Badea 
Gheorghe. Vasile mi mângâie. 

—Nu plânge, măi. Nu peste 
mult vin din nou la Suceava. 
Toate vor fi ca’n vremea noa¬ 
stră bună. 

-Şi lui Milica ce să-i spun? 
încerc eu să schimb vorba. 

-Dar Olimpiei ce ai să-i 
spui de-o întâlneşti?. . . 

^ —Olimpiei nu-i spun nimic. 
Ii dau un sărut. 

-Bine, râde el, ca din de¬ 
părtarea unei umbre. Dar pe 
Milica să n’o săruţi. Să-i spui 
câ o sărut eu . . . 

Acuma sari jos şi du-tca- 
casă, câ ai mult de mers. Dra¬ 
gi salutări la familia Schiey. 

Ii mai zic odată noroc, îi 
strâng mina lui Badea Gheor¬ 
ghe, sar din căruţă şi o por¬ 
nesc înapoi, spre oraş, năpădit 
de gânduri amare. 

-Dece trebuie sâ moară 
Vasile? Ale cui păcate le plă- 
. teşte el? Cui va ajuta moartea 
lui? Ce se va alege din toţi 
acei care au stat cu el la în¬ 
chisoare? Dar cu cei închişi 
la Jilava? Vor fi toţi condam¬ 
naţi? 

Pentru prima oară imi pun 
întrebări care imi străpung i- 
nima ca nişte săbii aprinse. 
Cu fiecare pas cad undeva, în 
adânc, in mine. Cade par'ci 
şi pământul şi cerul in adân¬ 
cul acela, şi se topesc toate 
intr’un înţeles ciudat, nou . . 
Pe urmi nu mai simt decât căl¬ 
dura lacrimilor pe faţă. 

• • • 

A trecut primavara. Mi-am 
luat bacalaureatul. Acum mă 
învârt prin Suceava, in plim¬ 
bare, ca si-mi treacă vremea. 
Arcadie, feciorul doamnei Sch- 
I<7. mi opreşte cu propunerea 
Iui de a face o ezeursie Ia Za- 
hareşti. 

-Să se bucure şi Vasile că 
ai luat bacalaureatul 

—Buni ideie, mă reped cu. 
Cum mergem, cu ce? 

-Am făcut rost dc doua bi¬ 
ciclete. Plecăm chiar acum. 

-Foarte bine. Haidcm. 

—Nu. Ncmâncat nu mergi. 

SC agaţă Aurica dc mâna mea. 


-Mâncsr*»» - A ^ 

. pui tn * Api ' ^ j 

voie hună, mirându-mă d >m- 
dc 3 ipirut -i s, pr r.r 
ptate. 

-Ai pntea să-mi spui dom¬ 
nule student cum u; face -‘ipi 
pachet: 

-Simplu, rid eu. 0 pui In 
stomac şi pachetul c gata. 

-Şi în al tău ce rămâne’ 

-Porţia ta dc şniţel vie- 
nez, replic eu, vesel. 

Aurica se dă bătută şi mer¬ 
ge să faci pachetele cu mân¬ 
care. Arcadie vine cu bicicle¬ 
tele, 

E cald şi frumos. Plecăm. 
Bicicletele foşnesc prin pra¬ 
ful gros al drumului şi câte un 
câne somnoros dă veste des¬ 
pre călătoria noastră. Lăsăm 
in stânga comuna Sfântul Hie 
iar în dreapta Schela. Pe şol 
şeaua ce se întinde ca o curea 
printre ogoarele verzi cu hol¬ 
dele legate în bătaia vântu- 
Iui, înaintăm mereu. Cotim la 
stânga spre Stroieşti, şi cu 
lătrat de câni şi râsete dc 
copii, care inccarcâ sâ se 
ţină după bicicletele noastre, 
intrăm în Zahareşti. 

-Noroc, mâi Vasile. Să 
trăieşti o mic dc ani, strig eu 
din pragul casei. 

—Să trăieşti domnule stu¬ 
dent, imi răspunde el, încer¬ 
când sâ pară vesel, zâmbind. 

—Cura? A ajuns vestea în¬ 
aintea mea? 

-Mi-a scris Milica. . . 

Petrecem vreo două ore, 
cu el şi cu familia, povestind 
de toate, apoi ne luăm rămas 
bun şi plecăm cu promisiunea 
de a reveni pe curând. 

—Ce zici, Mardarie?, mă 
iscodeşte Arcadie, după ieşi¬ 
rea din sat. 

-Cred că nu mai durează 
mult. 

Urmăm drumul tăcuţi, cu 
jalea lui Vasile pe suflete. 
Tăcem. Mie imi vâjâie capul. 

-Dece?. . . Dece?. . . 

9 9 9 

Sc apropie toamna. In ju¬ 
rul caselor au luat fiinţă sto¬ 
gurile de fân şi girezile de 
gâru şi secară. Pomii stau 
grei de roade, iar curţile sunt 
pline de orătănii. Mâ pregă¬ 
tesc de ducă la universitate. 
Tata m’a scutit dc lucru. Ci¬ 
tesc câte ceva, ca să-mi tre¬ 
acă timpul. 

-Mardarie, mă cheamă ma¬ 
ma. Te caută un băiet dela 
Zahareşti. 

Arunc cartea cât colo. Mi 
repăd în căsuţa cea mică. Un 
băiat dc vreo 12 ani îmi in- 
tiode un bilet. Deschid biletul 
cu manile tremurate, cu presi¬ 
mţiri triste: 

-Dragi Mardarie, Vasile 
al meu, toată bucuria şi măo- 
dreţea noastră, a murit. Vino 
să ne ajuţi a-lduce la groapă.. 

Mi-se umplu ochii de la¬ 
crimi. Imi înşfăc bondiţa şi 
ies repede din casă. Mama mă 
opreşte. 

-Sul, măi copile. Băiatul 
vine dc departe. Trebuie să 
îmbuce ceva. Mănâncă şi cu .. . 

—Eu nu pot mânca, mamă, 
răspund cu înecat. 

In timp ce băiatul mănâncă 
mama mâ primeneşte cu haine¬ 
le de ţinut. Ieşiţi din ogradă, 
o apucăm de-adreptul peste o- 
goare. Ne punem ochii pc De¬ 
alul Tcişorulul. 

—Când a murit Vasile?, 
întreb eu numai aşa ca să nu 
tac prea mult. 

—Alatăicri scară. 

—Şi dece nu m'aţi anunţat 
mai din vreme? 




r' 


liiim ^ .... 

âi/Mt Hiu/ivuifa* 

PRtOTUI MIMAI BFNDFSCU (1059 1934) 


Uf'Mt «I rn^/ «1 

rMH'j H* Im»* m iMHiidu» In 
j «IV fh l'Hh. fIp. 

• : «(.MMlIiK f j 

fMll < mI «f-m 

■.»»»| UIki fi 

1*411111(1» F «||f4 

hff ;*|* , I « MIIK<I| «tjffii 
»UmiI I |Um( IfMliiiţ 

|'#'s/) 0 I* •imI Milf«) 

|| â II) «I |Hi|«h 

M^»l r«!3 Klll flr.jpi }mU||)0»| 
t>^^ M lithini "I ^nhMh :< tu4t* 
fftilnt tflff 

IMS |H«| 

|4|#||| ^i(|, ltM||i».|.» t|(< , 

t^Knlri ii 

ht(4|| IfM ('■M AHi )«i* ^ 

I ^4|)Mtii(tiat|Vf, IIimUvm) 
|4« ^ *iMt|) »l» I 4l mM«| 

|||(»|>/«i| |4ilf»f«0> îl*- ii|fM|l |Mţ{; 
4* ‘ fiul l■'1^^l<#|l^ aI I 4H|| MtIM* 

4" MhâflH lMt|(Ul|l t ii Im* i |f<i 

• imIIk ‘|►^|) ( I >^4 

|ii|« 4} 4l| 4 IlFlI iiuâilllt» 

IH ij>. 4|.|)» tti,. „ , (li 

(44iotli»M^i miwImIaI»- fi .>|<i|| 

hifli»- 4 ţtFAFHfhll 444(1^44 «l» |4* 

• 4 kIi Ml’ U4«||l4>i mU |Al)l f)»1 

• wfli. • |mmI i^Ih 4-1» MiAI lini 

f»l» i 

t M)|4 Alto lllf U> A4«| şl )(» 
ilili hl*l| If4 ill».)» I 4(t4) |||4{4 
âllllfa l•«l4■lH44||j< tj )ţ) M lttMI»4- 

|*4i I)i»i|i;4»4a ;> U>l|»;< (||i. 

f«l(|li«|*fe fI*' 44i) 4^»MA>» fi l|( 
«^M>iM«44 A >i|*a|}44I||| IiIimIiH 
V)4«i «4lf4 H«*44|4|l lli|« MVllli { fi 

H4 \hh* -g t(« •im|ti4*i44- f) 4114 

• l* IIm'IIIi )«'|«l 4 44 I If I g|t(l«|l| fi 

• -M fâlKllIlI gkf t|((4»» 

• 1*4 4. g . *|l|t| g hi Irlllx l|| tl4(4.) 

Hm| ’ |'4*4«li||4{ 4»'4i44Al4i^ |44|P 

*4l4fî ’l'liâl : |4 ^ *4*1 • 

H nl0f“ H Ifl’t’h )f)*4l44)<4 i44l44| 
fll'Al 44i - A pIi 4.|r4444 i Ii P i îgt4«Hll*4 

mIi liMMHmIllI 4igt4 lM))tlA444| 4 II 
Wi*4(ig 4 || «MmU ImI, iIaI l4i«i 

• li *14 lnJ'lM |•44(|44 |4|ll4i|4(a4 

• ii'MiA • ) |r 4 g4l (4 fl 

|4*4 4l 

( .«I|4.4MU I4*4A44|4« I||44l44 

«H4|A f I i«l|f4A*l(«4<|l44» |fţ4» lif. 

j*. ' -<»irf I lIA^lIf (4g-« Mhtilll Kli 

Higl {M4ţi|4 li|*4»« |*hi4l Ifi |«**- 

‘ 1*4 • 1141^1 jl44**4ii gţ44gll- |g 

Mi 4> 44*. ih»‘l I • -Ui n|« | i)itii4M, 
llnAi»*! li *#• g ;1 <* 

• 4A44«i« flfill .4|*4«||i* •! 44 

î 4.4(4 

I li 4 >4a44 m> ‘ >1» 0 t fii» 
ti 4l4lMfe4» flf. llâtIgM fi l'^lllii g 
iifr^i.4^ li i g.lUll* > fll Um 44g 
ti ♦•4|*|* 44ţi**IA tU > 4*.4|ri 4 0 
ii(*4 * I4IM|>04 illlrl «4 u I ig i|Mi 

»l* 4 4-1411 4jMi|| IM.lglII'f) MA , f 4| 

• ff ’l)*4<j»- "ll |4*4|»|4 lMn|g)al 
|»‘44i|||,.»|4i «glAI» »ll4. M»'|4|4lili4 g 

• > IttiUlIl 4|gfiA|4ll H«4 I |*>*glA. 

1*4 4 1||* ii g.lIlMI i .Kiilliii Ml»^. 

il* g.lMiliiii*- 

r»4;;lt4l MII 444 ) lUllil 4.11 * II 

4» lifl. <il in rlllii j ^4^*i ||4 

•«•f4|l ti|.U4|(l 4 . iill g| )4,i 
MiilMlIllI gl'lMllAll )M4«|IhU 

Mau*!» « \ăi0ii f| (iin* ţiFNigi 

Mti kiljgi |g ||4.in<: «I >14 U 0' f i)h|| 

• ■0 ' f4 gl i t|(4;,^o.i|t0i) |’;*|< a* II, 
1*1» • 44|4Ul * 441» g4 fi ţAigli llt 
4»U4ii ilili {••.iAtiţi 

»'4«iA 44)»'< IIKlMF'illi 4 U 

U»4|(|i» »tt iiigi iA4r*it|, tigiMii 
♦k» 4i..Hi'1 M M4lll4»'i4M |•.144t(4|i 

4i;l. t li’.llAtM ^l| il». (.• 114 ^ 1 ) 4*4 
f) '• l4 t'•4i4^ 1W4|*.44« i ■-*i 4«ll 

• Îgl4«#ţ|ti litiiMiliiffilMgi M 

ll* 4i'i»f' 

li‘(4|H4|l IlAll.il i iil J4’‘|lg4 4ll 
•I<i»t4-A 14 0 l|lt I4|M )i<l4g( 

1 *( H4MH (*1411 .i* »f|jg44UA|4 

•*■ l<li* »llil4||f4i» M |a» -» II 
4«4l*i ţ#|g4|(|)Ml I il4'4:l|l fi 

||i P-. 4 Mfigimi» Uf Mll4«), 44.1 
4t^4.ii fllMI* . 4>i ^g|(4g 


«(• V nil Ml ANI4 

«llnilţl aj UlIrilUi «U 
Ia* 44) tlii mii- ff-iiirti* hI*)) |g||| 
ii'liiillgU.g I gia* »»-i(i|i|), fiiriliij 

4-4*»j4lH»4i*-| ii llMggj» fi '«lllilll 

00n Inh tT ţa.iihn |«l•fl|g4l|g|g 
44|J4i»44U •!# f *4.l|0M|Af Ui 41441 

»UI, il*. (Aihii IHljllg gf 

|||||4ll I>4||l4i|4gl. A 

|4||H4«M.^ aI fi g 'igillllllNl Ail| 
*<lMf 04 '^iiii4|ni n Ia ***4f< M‘*A, 

M*<lA4|ţ) fi f 4,|||i||ţi^ tll llliilMA 

liii glM«l*. awAimI Un, IimIhi 
I hAiiffi I** ligf ilKiiiA^ UiiiniA 

f 1*1 Ut fi ♦ ♦*I►M ‘I' ' UaA 

I- l•l»l44 4|i l44 4lttl|il>| li*^ Il4«l 

iA4^i4l i («llhlglitill iidlllillAHf Iii. 
IlAlAlifi g|04i tg lffiiv*t|4l|i|lil*, 
*•1 IIMMll ilflfi it(M( iilMfl I 44 Mii 
Ul4« >!• ihillliiii». Im i Mlililţ), 

iiImI». aMiIIiA 4 0 IMMIiliMi aI 

M4ff i*.|Aiil Ni4|4i4|4ţ)|4(| ill ii-4| 

Inul» '^Al •4|M|4ltg ii4((l4|lt=A' Mi 
I M jiilldil ini i*lM»’l|4 MII I ni Im 
I 4<M|Aii||i, «4 • AA^i‘01 iii Illil 

llilll 44fl li» MMlijIi M( I l».IIA 
lUllICIf, III» A |4f».|f.4 illllli fUt 
DfiAnjiliKţ *1** Mhiii»!^ ililull*^ 
ItAitil 44 ‘ Aâltil in Im)» IlAj (Iill 
4 «IA |44 44<‘»*llilA » In» I f (*|»ll Hi 

i4A»4f)M lliinl Iii |Dni4 iiiKil |»»f 

I »*4iAito|40||il Hlldiyill 

n*! il l*i*4lMUA th »»HlillM»l 
*.|4»f*»* 0 il** U(I||A ( n'MiAdţl 

i»! ||40»j||| itl»i IfvjliHl, ».»4M 

In» I4|l :4|)lli4 4 il I |44(4« 

H 44 4 « IiAIiIIiA » illl»4)i|lA lll* 

0l»>‘li»ll iiAllţ)»'iii, •4liifl lU 

i(»hf’»ll44l MI 4 -I 1 I 1 II *)| ll.illii ».|i 0 

4.i Ig 4 4 4»ig44. llligMA, ii hIIiiiIiIa 
••lifKAl»^ |4gwi44(g|g in iiilfi 
ţU •••» IaI 4. 4A|4 44iiii 0 

ţUllihilh 4(g|*l l^lll A*>0i 

ilfflp, *ll»ll«r> ^Afl Uft^ilA. AI'AOIIA 
It» ■'* AIi4|»'In", iKflMlg I m* Iii 
mh lU ♦Mt4jl4(4ig.^ ni i AIAll 4 A 
1*. 44H 4^il*A»4 aIiII |•»»*4ii| a|444 

a»«(|aI, 4 il iiitiiMi* IiImI nil )iii41 
(HIi 4- fl MIUIaI jti 4lg||4f|||4 h, 

• A»l itl(4|4 4ll| U ^<»IM0|l-A 4 4»|| 

pijlill*»l MAii»«IAl»* fi i|4'Ati»4g 
vlihlţlIlA M 4A|4 Am|4 A A» 

• < ilwilAil^ 14 4 »g4lil|||A fi Ifl 

( lAttiiN lU* iii, »iiiil*> Iii 14 |ihi 

iltgi ia IMlHVllM III Allll 
IHM/ Hţ'/li liAinlii ii Ai>A»»iM t li 
IA* IIa lAllItijIAU A Itllll'il^l 
iAiAl»t|l»|l (40MI»I »lth A» f’l» ijlll 
i'iii I i lAM lll'AM •!»• 4 »l'»l|l Idil 
4 Im» aii ui fi »-4il4li«|lMMl0 
iaImAIA a »>*|»)i4A| AilA iliil m|I»< 
ilil^ |0^Mtlfl fl |«*il» n‘|AI»>A |».i 
4.4<»|»||tP m|«»I««()» iliii liniiiiil 

M«l< ><>i»»i.i ii» Uv»4Al( 0 iAlItilili 
i(ii |(•>IMU'^ I** Mil>*i ii 
4|4>g4 II iun I» (*4 In Al «iM linii», 

’ • j*» ili» A 141»» u I» A 10 

Iii ‘M* In» li* A'» «U* A »il» 0 

iirAiinAMi A yl iM4i»»*lMliv».|4 

IMItii (4*U|h.| II llijll g|4 g A 

»4» gi4iiilMi nn=*fi«i nil «]» A|«»l)inii 

i 1114 iM*>|iiiui»i »!»' A» Hn»«* »<» 

aUaIA fl i*«»nAi» jM**l» iiig4 

aIa fl IM44 .|miiA 0 

Uigniilni iini*A iniifA i*!». 

f iAiii* iiili4|MlnAA in i|iM(Hll lin 

4‘''l4|*l»l .'gU. Iii 4 4«4llt4|ţg I g| 

aIIimI* ^i1 1 |n'fii 'n.| < ai*- iI 

Alint: in44»l|) ill » 4M||gi I » i| 
AlMlr i»n»l I Aill*‘UM»)Mi H » aU 
|4A|I 4i. ..l4».tl| U» 4llf> In jtAlllA 

4 I» iigfltiiA A gi ^ .iifi i4iiy» Aii 
• *' IaI » ' 4NlM4»»|t i , |g4>>44|t|i Ml 

IiaI hi ndAfii >1 ii*>t II liiiidlAi 
• |l4|.A glgl.lllll M (*«4 ’ a |4AI»«I» In 

: iMînniA i IAMiiA iU< ill, Ia i» 

• iliAlfA |«<<|f» AflKlIni fl 10 
^muUA |4f i4A»»< IIAţitAlAl»', :<»n 
(•«4 »(i |m in» li4iiilMl ' i**in (i»«l In 

flH» |M iMig liAMi A I AilIflA»' 

1*4 AIIA 4|I(4 ii»|i 44vinA *7»«»4> 
Hi» (4 4^4 n*< 4 4(gl r y i 4 il */»i I Ml 
i»4 i ffMHei iiii hi li i »4| iHg 

H4ti««r»' Ifl A* cUf llnij' iiAlIllAf 
Ml li Iill A »*lf4<AtlA 'Mgilli» U 
||AM» llfg iAHUlAfrtlf MA H lil 



iV».44i4i| MIIiaI lUn*lf-g» li 
/itiVi r/Ui 

.rg#g* - t - • - ■ ■'0r ‘ *00* 

» Uliii <4 vIa a» iiVllAif |i4|iiii 

figiiiA fi iAnntiuHnifi^ii» A iii 

»I|»4AIU 4 ll*l|l4/|gi|giA Mllil» 41 
gn ijAijii Iii A4 4iii linii» »44H4 |i* 
MaI linilA A0l i4«44l/)n«'A» 4 »44f 

vIiluAinlii A»* »U 4f|g(iiniiliAi4 *4 
»»>»-Ait|i Af»<gMillAni IA il)i|t»44 

MfiiiliAiMni )n lii|fiA 4 <Anf* 4 iijj 

M iiniiiiilf • lU- » AI»4 i gţflfigiH 
i»01) l»0, MiiniAinl 4 »f»4|tr-4giivf- 
l»*i Mnmii »n4»iit»t, fijiiniiAii»), 

In lUH, Ia M 1»» (Mik. U 111 
fl iii wiiiil l)in|», U Iri^ Im 
• AiiIaI »!»' |A»A nAiiI »l»' l iiian» i 
|4Ai». M» imninl» A H ţAininillli in 

niAii »n I A ijMAlAiiţnli, m| inHt 
InfiillţA In l'iiM) n » n4i|i».(4«iIVH 
»!»• »MiiiifAiMii. fi nAn#.Ai4 ^ In 

»(r4'l«ii»iA liii|i44l»ivA Aiifn nUl 

DU li* 

I M A» KM* 4|A»*ilillAni » )»44 

|*»iMiiAi •*! |4|i»iA Ia ilUiAr«tţiA 
^A»Ainilili fiiinAn, U |AHţiiii m A 

Aiiln, nil niiiiiAl »llvf>iA»' I<iiiitii1 
lU » nnuiiiii, » l A fl aaIvhI, 1" 
unii lUiI IMilt, ţaiAiiiihCM 

il»4AAllrt- •!»* Iiilllirt l••‘AlA A 

| 4 mUui» 4 |, UliiniiliA In IImm» 
vIliA illn I AiiKif (Alnll »niiiAinl 
nAi»‘, {aiaA in f ii» iiUţU' il»- 
witHi liUiiţI AlinIiiI fl liiAiiilf t 
aI |•»•|»»»ilillil 

Tni I n Njiiininl, »«(, *•! in 
liişlnnt* in jii*U|iil Mii 4 i 4 »|inMţ 
n»«i |«lAMi»> |lilAj»«i»* llinAUifxiil»'' 
jiAiiA Aiiiii» I A*l(n Ainl |»».||lin 
tnlAlA »»aia, !«»’ aimaUi |»4i nil^ 
InuiAfAiiiini»' »t»liiili»< i(»>niMi 
Uii|i|(AiAA nuiiAiMlni înniAn 
»f*l. 

Ai«H||».|l| A» ilvIlAţIi AaIm 
|H i»i» il »(44 *|*MaiIaI I A • înn» 
A» Mi i«i0-«»iiil M lihnii» «Ml IiiaA 
U |(i Muilli^ |Ui1. »lini In 
înniA iin»*l m» ţliiiil Ifin». )»i»’t('* 
iii» »I iiiiiilA U1 111101111 ’*i 1 H 
IMAI a îNMiriHil (ii* i ( (I 
NdMM I IMIMANI' lilN IM) 

( (iVINA*', |•lnlAinl n aiiI» |tt»> 
f» <l<it1lA |u»>li.» Uliul il»« Mli«»ii 
jlll»'ţ NI» niH* IUl|f»4«f (liilM 
)'*|il) fl g nniil imiAlllu li» 

AilmliilAii a(U«^ ii» * A»4* aUia iU* 

» ), Ia» »-Aii t•l*il» »li UtiMi 
l'llAliini, NI|»<Iai- I |»AI*I»'4, llt 
ISnln (li Uni» ».A, >1» i il««in 
Im A, ia»*»4Iu 1 Aii*'<iiU> MmaiIil 

)>l*>44lul 1 nUMlAlllln M'MaHu fl 

«Iţii 

( II |Ai)Ajnl * lAlAilhlllII mI, 

a) ţinu in IaIa » KImIIih un Iu 

i»>it>gAU( IrfriAl, Vnllilinl •)» “ 

•|4' lUMniMUAlAU’A A< t-Mlfl 

*-iU*i«ţll f-MAi»*i*ili I- |miiliii|At* 
|»Al|li»>A lilAh lUlA fl MIM IaIa a 
ni Ainulu) iiiiiiAimAi din Mu»»» 

lllA I I AM a/, 4 /»t4it|il|/ii| 

A Midi |i|||lil Iu llmiM lDA VIA 
it4U»ll»ii d» i4l<idUnţA IiaIimIiu» 
Iiii A At^Uy |4il, |I»' ; Al* In 

i*» MaImI iiiloftnfA» hlrt..» 1 rt 

AMil Mtn A 41 iii«l nu»»»’ 1 .1 in 



4 * f»in»/A u fţfiut th.r /•44/*4i/A»Â* ^ 

ln/)fii(A»A in amIaa «n i g $ 

llfhi n.<n*/(i 4| 4 44 (»44() f04t00ţţa>m* 

tlln 1( 4 44 *. .'In'*^ *ln jgn 

|4A|IAHdA fi 4 .glii.,) r* 4,H*A»ti4 

lit UtHli )lnAM»)A» (AfitfOi* #1 

»»4»M»44» »44/4» 4f»il'M d»»4 

w»* iilil •«44 y» Mim# Iminfifi fA 

i^'ldfAiglfn {1)0 fi / A44;figiifiA 

A*^' Ifllfi Miiit ilAlilA 4 iiff ilini0tn 

lui, fit-iinAifAnlMU gJiifniu^Hiiit 

M0II iiAni)(!./.du) |ni|.f 4M 4 
inlţlAi t-Uf* aIhI iinH»! 4 M( t|4n» 
Aiigi, I gi». in 44'm»4 int-iiiA • 
IniiAn^li AMifcU^ Mfi'rn/inA) 414 
IfAnf I UfiHiUiM^ »iiA||A/ln»> '!»' 

(AfuMiMt 44^-4 tf n)»-., fUIAtic^ fl 
niAflii), •)! H 4)* 4||4 gi ti lumih 
|4A4i* M ,f ilHtlAţil AaU MA4A» 

»‘^ l•An•Af44»|4 n, lAfgf.nniflI • ni 

iffil) AU****^ fi /(«tiHAili |4i44 

finligniU. g ţAiAnifhii. yi 1»*' 

M< ' 4*1 tAu**** *)* *^41114 4 c^mAn* I 

|4Ai44A(n, »| A in»fi nn giUvA»#» 
niMiiin a 1 ţAfAnulii) nfiAifii Din 

ln)Aj4|i||»|U |t4 0f 4..ii lnfi>4i 

IfinfilA «A /|4 («tţliilli» ifwUl 

lAiiM ^0^4 »n| "// H IA////" 

/|‘*l|,» |Mil1)ijrl 4,|t(.»g gg gfi* |g) 

4Mgi4i4nj<A «A lAifi.filnin ft 

"A«n* l«ţu*l AKiiiifl». ifAfiAHn" 
•lin ]»i'l '*i*i»44)iM».ţ In Aiiil 

iMii) IMH; imlA »| fl aip-amia 
«M 4r Uţl» |n»U-ţ»'-AMA, • jiU» 4»i 
IlilţUlIVA iMi»»44|l»* 4 iM .)• 144»’ 

|4g)4. lnAini<4i4^ lU 4 g|4i4fglgil 

In »4i)iniM |4A4iiA4iiiiiiil ţAiAiiniul 
iiHnAi», inlţUiiVA iililUAil) fji. 
iiitidif fi riiAfIn) iiifiiUfn», 
||UU lifUniAiAţl»)) *|4 iMnn •)*< 
4A|^gfi)/4ii lUi »'»)44 4 giţiU 

f lMAIIli NKliflflf., In 4t»»kl UI «l*’ 
AlliinAlIt, IniMii Aţii *1'’ *»!'•** 
UlIlAii* f) iiiAUAAln»* ‘U 
IA4 »•♦»* 

linul din in4 44n4*nii 1* 4111 
Mduani» a|« |4*»»‘»4liilul IU»» 

»)»;«• u, in» «lilAi* »l» IA» f»-4|l»»l«. 

aI a» »*Ai»d •»«»« lAţfl, ** I»»aI 

»r»UAMipA»» A |«)|4lM)Mi I 

A|/»A» ft * nnf^i^ftil tif f$l fhtt I* 

niAAi*', ♦ l-t* A «V'i» In» in 1 »AA 

iiA lU»l«l, In*»»»! Ii* l»i()A i 
AliU , l**M^ M*.iH»ii dly»»Al 
IaIi a i>.U i nt»4|»A, )i>4|ŢAţU (»« 

nmlm fi )»i»|niUui)U • n U »i 

iil-’lli, 41* 441(1 » 4tfiU»4 A 4 4AIAiiii|4. 

nun) flln in»H)i».ui4.i4* *«)». iumI 

(•ilţItlAA». diii Ul<(iiA M)^IA»A 4 

Mii» »»vln»>), Iu i4* ii4*Ai|A aui» » 
)»4a»A |lu)i)l In Af4|4 lif. A4 i| 

vM4iif4A 4t<i 4*. ifiiAiii* -» •rt||)(»nl 

«aIiaIiA, AUi>*i I» dHA'iyii A yl 
riyiA» inllf» IliAi IvA^ a'a In 

♦‘-H «I fl I»»* l»M».nMl Uin*l»') 
niiAnnnU) Mmnvlimi, iniiili 

(And in V4»lu»nul U4*ilv ^1*44 
iiiAnil din Mu»»»viiiA \ inin» înM 
d»^ un utn|» iU (M(4d»t iiiaII In 
Aimlhd "(iMuANI/A 
JIDNI A ( (Hin MAltVA A 
i Mt ill IHI II) n M ;(*H Al 
AliMinil iN MIM dVINA' 
(|4Au |.iM MM), A(A»*4 Ui »U 


fPf 

|W#nl tUM 

||gAt4AA#.u fi U 

vg;, »« 4Ait4( (•lUAfUii 
gâiiAi, dntAAU 4»^ (IniU# 

0 i AAxkiii tU 104ini» 4.A A« 
IfAifKiUn ti4»|jA liniiA Ia 14 
(44i*»g»i4*, i*r)4 hi 0-I4U i liimtg 

lUf lil In I fin fAM44ţA»U 

4ll y).nV0.l‘<» fl f00fjidiţ4 )ftt40 
glitiie »ii 4 0*1)410) *t*0*m*0 

1*4An4ni**i'' fl »»|4 AA dir A» 

l»ltA» 4?i4l»Af AfAfitnUi»' Ui4^(4 

i-n)i«»#M »4Ai»a#ff’|i) Hu p>fy'4d 

|4««4« A» înn A«ii|AA fi 

‘4i».ţli A» »'-^‘44i (•♦•fiUî* n«ţUÂ(«U 
aU 4 «4id Uin* A»- Mii »»)»4-#^ 
«IA* >1a ^if4i4»*i Ifl UU^dniiiA 
|gdii|4 « 4 »'Ainfni/« g nnui 
I'»l»ji4»i*4‘n, ) i/A|,« 0 r.»i *U}||| 

lUoi't, MuMUi* M 4 Auia 
lUn, fUtiii 411*4 ml*,AyAU lui 
f ihtf^l hnhuf UiA» Mk/ 
IlU^fii, .1-4 M|g» )M1/ fUlMn/ 
fi aI In U»p/ 0l*iit*fiii /n«A4 
liîHn ) »*i*‘A«*»ţi^ muţi HM 1 

i IgiinrA)^ *|4,| llUlifKinl ffiâi 

yfcMlnii I |) i4f4i)n»<A*«44i *) g/»!, 
Alaiu») 4l>, iiiiijnti I IfitftuH 
i MMM l'**/'»;. l»4Ai ln*»i*fc4 »fi» a) 

4 »a4|4».» AilyAifA itin Kn, 4,vIma, 

|A4<* niii fi 41 i|»4i4 l4i»4y4Ah4 4 in 
") n» |4 lf»|4«sdiA < uy»'»•»*-•’' A 
|gid iM4.-.i*..T» n l|n «-A*ni *U 

aImI» /fi 444«| Alh(.d« AAil|4fA 

ţi) fl (M|*i(N|»4f 4 |aU va Ii lilAi 

> Alnlvg 4* 414.* t-q)iAi», f i« i 4*1 
44 IffAl Il4»ul 4)lnii*> lAfli iili»«| 

4 > IUaII aI Il4ffi4i , 4 04 ) AU )n 
ţgUg 4« A|*«»A»Mg Ini4-4*.g»d4>* 

IIAţifAiAl». nu A* |04g»». Ia’ t 4 I4 
Ifg/* înlMuM»- )»♦ i»»l»»l |**'i44i 

4g.f||4g, 4 «I •l4>ll(gy4 4yU tlUl 

I*aa)« aaii 4 41 int|44ţ-£.i| In UţA 

giaiflnUll *|gl«|44 |i4,g» r. ,1 4 11 

)m»i)na»4->« uai4 «militi inin 
fr44A)« fl )44 »'<»m 4 fi pHii iu 
i4f)(AA lut (Ai (•«IMi MH44 ImU' 
IM 41 44ţiA4A AA iU> inlţi«4n» fi 
• «I I»it4iui MMMHluf 

iHiiAHrUA ţmtn 4 yţl4l «uAiiîy» fit 
ygllţlnA . Miii g l4()*4ngii in a< a) 
AMI Mii'irVlMA, a) a lâA#l Ififff 

i4.4i)tf. !•» lA4iy4 |4i|ilA niiAl vU 

) 4iA|n)4A fi Mit tmm»*, > ai». « 
Ingifgl 4 » A IMA) l»UrH*4AA« **|n| 

4 A 4.U A» ţiUIIA MAţjlAlilIâ A M'l 
ii»0nllig limti'lngnl i»» i 4 .ft .44 

»•♦ 4Ai44nil* »l)n iln4ţ*«ii 4ii t»|4g 

ţU*l AliMl4U4 4i 

|g|4i4*U ggU' Al» • ’ilial) 

luli 41 in» 6i4 A4*'> t|*4 »4tini»'»4u 

li-ir’ A 4 Iaa»^) ţAtAfi ».yli 4 4i4M0ni. 
*l)il Mi»* ‘ivIfiA |«“ l*)4tf||4. dn 

lMi»i»ig»i< fl |•l**M|A» ligi*.' IndI 
vMIiIaIa fi AU ll'gi »» 4 li«^l»)AI»» 

U •» im»m4 H»*aI«, 4 li ingi»' 4 lAi 
♦llţllU' »..»• nţul»»» aI»- ti»»»*l 4l*4g 
wiltAii ihaI 4 ig»fli*>4ii»<^ fl uiaI 
*)«»4iM». il» IuaIi> 4U )n«»ifUi ♦ •* 
d»mnli»4g*« In AKAlundiii lU 
ninl* aU m^AlMUlul U»<A>»il 


I Mh'Â 

MII 1 Aiin|»l() diu i»ni»‘iM4«i(4 
lintifiii iii lil M(|(ii iiiiiiAiit^^Au , 

II rUi|tU>Ai4 fi ti'nttu Mii‘n(* 
l'Hiitlli) Mlll Alllli »>ll llil)ni^'M(4 

lUlitl» IM li'ilAll lAliU' «’l< Ml) Iiu luMl(il»|l 

Vf'tili |ll•1t»•l•llU Im nnl. 

ruiiU M li UillUiMlţll »U' IlUAitid 

1 ilIlMlAtl |M I»mI»'(|Mi|, 

Im ni^liiiva dn vUn fi »il(i*«»' 

1 Mii «> »'i iM. I'<(il'«»‘ 

lUiair M h luiMiniiM » ml niiln'ii ii«' 

( ilM«l mi1*iiiilţ 11 ) tiiyu 
Miii AMU (Ml MU Imacm, 

1 dMil |»liM (In'ldliuMIt*!» 

M’|(|»Ii»|I|M d(‘ ulUMi 

•Vi ţlM U( HMMi m»(i(^ 

Mi I dlM( Midi MitUM Itl, MM i iIlM d(‘ HmIMMI «l’M 

ION 1 KM \ 







CRISTOS IN BARACĂ 




IQ’^' C\R î ^ ^ 


^ ^«BRMţi prm^ 

•? iMri, scteiv 

fK c® ttifte fhiniri «Ibi. 5 C 
•»«»« mc^t pe pâminf, m 
tiitp ce tatii ttOKXnfera jîr 
trtnsforobasc intr un airtcti» 
îos orţruii^a) viu, pitnms de 
fni^cmnea contîoui ® zifezii 
cfcre îndepirti dc-odAti acno- 
toni A «auî peisaj tu doainat 
de ÎDensitateA orircnturilor 
nedetenninAtc. VUrea Neagri. 
pe de o parte, iar. pe de altă 
parte, pusta deseartâ a Do- 
brogei, an dădeau ochraluî 
nicim puDct de sprijin. în 
afara de câte o coama de 
deahxri joase sau. departe, 
ţărmul de sud pe care se în¬ 
ălţa Constanţa. 

Schimbul doi care intrase 
la ora două in cariera de pia¬ 
tră Canara. nutrise speranţa 
întreruperii iucruiui înainte 
de ora zece. văzând că ză> 
p^da nu mai conteneşte. In- 
t^. piatra care trebuia să fie 
încărcată cu braţele in va¬ 
goane, nu se mai putea dis¬ 
tinge sub covorul de zăpadă 
caic acoperise toate mor¬ 
manele de bokn’ani colectate 
de cei patru sute de oameni 
ai schimbului de dimineaţă, 
^ptezeci de oameni slabi, 
cu chipuri cadaverice. îm¬ 
brăcaţi în mantale lungi şi 
destrămate, păreau mai mult 
stafii decât fiinţe reale. Când 
se dădu semnalul începerii 
lucrului, prin toacă, oamenii 
se înşirară cătedoi-trei dc-a- 
limgul ucui tren de peste 
treizeci de vagoane, şi înce¬ 
pură să lucreze. Niciunul au 
îşi desbrăcă mantaua de tea¬ 
ma ca să nu-i pătrundă apa la 
fUk. Dar şi pentru un alt 
aodv: cu poala ci. ctirăţeau 
z ăpada de pe bolovanii mari 
cât nişte baniţe ca apt» cu 
miinik goale să Ti ridice pe 
piept şi să îi înalţe până la 
platforma vagoazvelor. 

La un moment dat. gar¬ 
dienii care supravegheau şan¬ 
tierul , observând că toată 
lumea făcea aceiaşi lucru, 
răcniră dtn mai multe părţi 
deodată: 

-Scoateţi mantâile de pe 
voi, bandiţilor, că vă Impu- 
ţip’ 

Oamenn se opriră o clipă 
din locns, se uitară unul la 
altul, şi apoi îşi plecară 
capetele. împotrivirea lor 
muta era adâncă dar aepotin- 
cioasă. 

-No auziţi ordinul’, ţipă 
Şl brigadieniî. Executarea 
imediat’ 

Oamenri pomina să-şi 
desbrace încet mantăile. Fie¬ 
care şt o isţÂtura ş i şi-o 
a^eză sub vagouui la care 
lucra. Ca nişte animale doc¬ 
ile, dresate cu atrâşnicie. ae 
apropîarâ din nou de 3»r- 
mancie de bolovani ri se ui¬ 
tară o clipă. Uai întâi unul, 
ap- ai doilea, şi incet toţi, 
la rând, încetă înlăture 
>L' 2 tul de OQ^t cu ui pa ie 
leac a bocancaor. 

-Sabotorilor, se auzi nu¬ 
na i decât gbicfelul unui plu- 
Distrugeţi sta- 

Simeni ii nu «ta? atin¬ 
ge zapada co piciorul. :j a 
ds.! de draCuT Aţi «ctclc?; 

w*JOCDi> lir opririi li'c nov 
4|ii) siţirvr#^ ^ uitare iu bo 
Cf«c:i njdîfneîsî^ri. care nv» 
acerat nicio vu'ioarc, fiind 
CÂşafecţi ouaţi dlss r^'liţjfîle 
{fife ieiiîn de c-^ 


z:iinca gratuită a deţbuţilor 
de care era plină ţara. Oa¬ 
menii îşi n:utară privirile pe 
piatră şi apoi la cer din care 
zăpadă se cernea de acum 
mai măruntă, mai deasă. 

Mai întâi unul. apoi al 
doilea şi până la urmă toţi, 
oamenii prinseră să lucreze 
din nou. îşi întindeau mâinile 
goale în omătul pufos care le 
ajungea uneori până la coate 
şi scoteau câte o piatră mare, 
gri, cu zeci de colţuri pe care 
o purtau apoi pe piepturile 
lor slabe până la vagon. In 
locul de unde se scoteau 
bolovanii, zăpada din jur 
cădea ca tntr*un cuibar, şi 
oamenii îşi întindeau palmele 
după o a doua, şi aşa mai de¬ 
parte. cu buricîle degetelor 
rinele de frig, din care se 
t-edea purpira picurilor de 
ssnge. Uneori oamenii îşi 
virau degetele în gură să şi 
le încălzească iar alteori, 
îşi h^au palmele una de 
alta şi-şi suflau in pumni, in 
timp ce umezeala le pătrundea 
la piele. 

Zăpada cădea mereu. 
Seara veni foarte curând. 
Oamenii au fost adunaţi mai 
strâns de cordonul de securi¬ 
tate care fâcea pază. şi au 
fost ţxişi si lucreze de acum 
mai mulţi la câte un vagon. 

0 mimcă mută. dureroasâ. 
desnădâjduitoare. Lumina 
felinarelor de pe stâlpi părea 
voalată şi în aier se simţea 
ca un duh al sthiilor care ii 
copleşea pe oameni. Frigul 
ii pătrunsese până In mădu¬ 
va oaselor, foamea ii mistuia 
neîncetat. Sufletele le erau 
dc^nrîte de amintiri. 

Elra ajunul Crăciunului. 
Fiecare dintre aceste fiinţe 
îşi aducea ammte de alte seri 
de Crâcian, când, in căldura 
familiei, minunata naştere a 
Pruncului sfânt era prilejul 
unor mari bucurii. 

Silvestru Gorun era şi el 
printre aceşti nenorociţi în¬ 
gheţaţi şi flămânzi. Tari a 
şapte copii. Silvestru era 
unul dintre acei ţărani din 
Munţii Apuseni care îşi im- 
părţesc viaţa între munte şi 
câmpie. Vara urca vitele la 
păşuni tar toamna după ce şl 
le cobora in staule, îşi în¬ 
cărca căruţa cu puţine cu 
brânză, cu ciubărele pe care 
le făcuse vara în munte, şi 
pleca la "ţari' de unde işi 
aducea pâinea trebuincioasă 
familiei. Azi Silvestru era 
nuiaat cu trupul aci. £1 ou mai 
simţea nici frigul, nici foa¬ 
mea. Sufetul era dus in căsuţa 
de pe deal, Secătura, unde 
işi Vedea copiii, strânşi in 
jun*; vetrei, colindând ^ao 
ascultând povestiridin biblie, 
despre cum ^'a născut Isus, 
k. ieslea iobitoicelor. Copiii 
i! ir.trebau mere^ cum era 
acea iesle el Ic ck 

întru Ia fd cu ^ccca la 
care cran «etc-ite viţele in 
LV:>«n it t»ch,deau 
ochîi maxi fr/in-mau ca 

an 7 'a pet-'t In 

gaju. Xp-.*}. Ivt>tru . • mii 
a-jcea cjs.. djpw» ce 

aprinsa TU' Sim U bfaJ pe 
sseb*. d cooil 

câte- c ‘coUnda'. c»-c era 


semnul minunilor dumnezeie¬ 
şti. 0 mladă de alun ca de 
două palme era descojită în 
formă de floare la un capăt, 
şi cu aceasta Moţii, în ajunul 
Crăciunului, îşi împodobeau 
tMsa^ şi casa. Aceste “co¬ 
linde* se păstrau sub grindă 
tot anul, cu floarea ric răs¬ 
frântă ca o roză din coaja 
subţire a mlâdjţei de alun re¬ 
tezate din tufe în ziua Sfintei 
muceniţe Eugenia . . . 

înainte de ora rece a în¬ 
ceput să viscolească. Sol¬ 
daţii din cordonul de pază au 
strâns oamenii lângă postul 
de control. Munca a fost în- 
treniptă. După un răstimp s’au 
făcut pregiiirile de plecare 
spre lagăr. Zăpada învăluia 
ownenii pe de toate părţile 
şi îi orbea de-a-binelea. Dru¬ 
mul până la barăcile lagăru¬ 
lui era lung. Coloana trebuia 
să treacă printro colonie de 
muncitori care lucrau şi ei 
la Canal. De aci se trecea 
peste smârcurile periferice 
ale lacului Siui Ghiol, unde 
vara creştea trestia cât pomii, 
şi unde se întinseseră şine 
pentru trenul care transporta 
piatra. 

Silvestru Gorun îşi îm- 
ţ>Iântase bărbia in piept şi 
păşea pe urmele celor din 
faţă, mai mult simţindu-i de¬ 
cât văzându-i. Ii plicea vis¬ 
colul. Trăise toată viaţa ier¬ 
nile grele dela munte şi fu¬ 
sese prins de multe ori de 
furtuni cu zapadă şi în tro¬ 
ienit cu boii, când trăgea 
buşteni din pădure pentru 
foc. Dar acum nu mai avea 
pxiterea să se împotrivească 
vântului şi zăpezii ca mai 
de mult. Era slab, cu sufletul 
împrăştiat. 

Când oamenii trectirâ 
printre barăcile civililor, se 
auziră cântece, viori şi tara- 
goie. La cele mai multe bar¬ 
ăci ferestrele erau luminate 
şi oamenii bănuiau căldură şi 
tihni înlăuntru. “Oricum, îşi 
zise poitru el Silvestru, mai 
sunt creştini şi azi," după 
ce urechea ii prinse versul 
unei colinde chiar dela bar¬ 
aca pe lângă care trecea co¬ 
loana. 

De-odaiâ o uşă fu trântită 
in lături şi. din baracă parică 
fugăriţi de tâlhari, patru sau 
cinci oameni năvăliră afară. 

Se produse o scurtă învăl¬ 
măşeală, şi Silvestru văzu că 
se deschide o altă uşă peste 
drum unde se ingâmădiră 
câţiva oameni. In câteva cli¬ 
pite se închise uşa după ei. 

Soldaţii opriră coloana, 
li aiiniară strâns pe oameni 


şi un ofiţer îi numărâ. Ii nu¬ 
mără apoi un sergent, apoi 
brigadiera!, şi din nou ofiţerul. 
Se vede ci nimeni nu evadase 
cu acest prilej. Totul se pe¬ 
trecuse fulgerător de repede. 
Se ordonă pornirea cu dispo¬ 
ziţia ca oamenii să se ţină la 
braţ. Când să pornească. 
Silvestra simţi ceva la pici¬ 
oare care nu era zăpadă. Se 
lăsa încet jos ca pentru a-şi 
aranja bocancul şi nimeri un 
beţişor. Mâna lui rănita alu¬ 
neci peste beţişor şi simţi la 
unul din capete semnul cuno¬ 
scut al colindei. 

-“Sunt munteni de^ai meî", 
fu primul gând care ii lumină 
sufletul. 

0 bucurie lăuntrică cur¬ 
ată şi înaltă îi întări puterile. 

-“Vasâzici mai sunt pă¬ 
mânteni .ide-ai mei şi în ace¬ 
astă parte de ţari. Bieţii de 
ci, îşi mai zise Silvestru. 
Râu au ajuns sărmanii ca să 
vină aci după o coaje de 
pâine, din afândreaţa munţilor 
noştri.* 

îşi strecură colinda pe 
sub cânecă şi o simţea acolo 
tare şi fierbinte. După cre¬ 
dinţa lui. Dumnezeu i-a trimis 
această mângâiere. Buzele 
lui incepurâ să mişte pe urma 
cuvintelor de laudă şi mărire. 
Isus şi acxnn, in neaga şi 
crâncena robie, îi aducea 
desfătări ale sufletului, ca 
odinioară când, lângă câm- 
nîţa părinteasca, simţea, cu 
toată fiinţa lui plăpândă de 
atunci, fiorul sărbătorilor. 

Viscolul nu mai slăbea. 
Când oamenii au trecut peste 
şantierul “Musuţa*, care 
se afla pe un umăr de colină, 
vântul era atât de aspru în¬ 
cât oamenii î! simţiră ca pe 
un cuţit. Curând mijiră în 
faţă felinarele dela ciuper¬ 
cile de pază ale gărzii. Oame¬ 
nii începură să se supună de 
abia acum îndemnurilor es¬ 
cortei:. “Ţine aproape*, “Mai 
repede’, “Ţineţi strâns rân¬ 
durile*! 

La poarta de control se 
făcu percheziţie până la 
piele. Se bănuia că nu fusese 
întâmplătoare năvălirea civi¬ 
lilor In colană, btradevir, 
s'a aflat la unul un pachet de 
ţigări şi ia altul o bucată de 
pâine albă. Oamenii au fost 
trecuţi direct la carceră. Cei¬ 
lalţi au fost reîncolonaţi şi 
îndreptaţi spre bărăci. 

Silvestru Gorun ţinuse 
colinda in mină. Gardienii îi 
scotociră hainele, traisu de 
cârpe in care işi purta bucata 
dc pâine, dar nu la-a trecut 


pr!:^ ffinfe ai se cate şi 
'«iîniîe rvnjTjîiii. Pjh acesta, 

după crrdmţa Im Silve.irmi, 
inci vif Aeaan ai liji Damne* 
zeu. 

Exa acuta aproape două. 
sprezece noapte ji. Oircnii 
îşi sorbiră ciorba subţire de 
varză şi se întinseră pe pri- 
ciurî. Curo işi aşezau cape¬ 
tele pe bxcciuţele cu puţinâ 
lingerie, pe care o foloseau 
drept căpătâi, adormeau ca 
morţi. Feţele lor se trans¬ 
formau în măşti galbene, cris¬ 
pate, iar trupuri le li-se în¬ 
chirceau sub pături, trudite 
şi epuizate. 

Silvestru Gorun nu a a- 
dortnit îndată. Cum a intrat în 
baracă, se gindţ la cel mai 
bun loc unde să. şi aşeze co¬ 
linda. Daci o punea sub căp¬ 
ătâi, îi strica floarea. Dacă 
o ţ^ea sub prici, era o ne¬ 
cuviinţă şi un păcat în faţa 
lui Dumnezeu. Daci o agăţa 
de piciorul priciului, gard¬ 
ienii ar fi putut să o zărească 
şi să i-o ia. Şî aşa, ar fi 
ajuns la alte necazuri, dintre 
cm cel mai mare ar fi fost 
pierderea colindei, prin care 
el sa regăsit, lângă care 
Oăciunul nu mai era atât dc 
încărcat dc amărăciuni. Ţinea 
colinda în mână şi sc tot 
gândea cear fi nimerit si 
Ii număra aşchtoarele 
albe. Ic drcg<M pe cele ce 
slăbiseră. Mirosea lemnul 
crud. Seva reavănă din el îi 
dădea viaţă. 

Când SC crezi, era ziua. 
Se dăduse deşteptarea bir- 
ăciî. Pe pieptul lui era co¬ 
linda, aşa cum îi căzuse din 
mini, când îl învinse som¬ 
nul. Faţa largi şi năpădită 
<fe pen a Iui Silvestru se 
lumină de un zâmbet bun şi 
frumos, ca un mijit de zori. 
Sub crestătura colindei Sil¬ 
vestra descoperi Faţa lui 
Hristos. Cel ce cioplise co¬ 
linda încresuse faţa Mân¬ 
tuitorului pe scoarţa verde 
de alun. 

Câţiva ţărani care sc a- 
flau pe aceeaşi laturi de 
prici se uitară miraţi la el. 

Se apropîarâ de Silvestru. El 
coborî pe marginea priciului, 
ţinând colinda in mini. Mun¬ 
tenii o recimoscură numai 
decât. Ceilalţi nu ştiau ce 
înseamnă aceasta. Dar când 
văzură chipul- lui Hristos pe 
scoarţa crudă a mlădiţei, 
tresăriri. Se uitară unii la 
alţii, năpădiţi de-o stranie 
bucurie, .de dulci amintiri: 
-Astăzi s’a născut Hristos. 

Lumina se strecura tul¬ 
bure prin ferestrele strimte. 
Troienele de zăpadă se în¬ 
ălţări peste noapte până la 
streşini. In baracă dospea 
miros greu dc trupuri nespă¬ 
late şi dc haine îmbâcsite. 
Oamenii nu-şi mai puteau tn- 
călţa bocancii care se us¬ 
caseră. Stăteau aplecaţi, cu 
capetele pe genunchi, crudin- 
du-se să-şi îndese picioarele 
în ei. Nunui Silvestru stătea 
nemişcat ^i se uita trans¬ 
figurat la chil ul dc pe mladă. 

Cum stăteau toţi plecaţi, 
în tăcerea care se înstăp¬ 
ânise peste suflete şi baracă, 
s'ax fi putut crede că aicea 
era biserica unde credincioşii 
se rugau. îngenunchiaţt, în 
faţa Pruncului Isus Hristos. 

In dimineaţa dc Crăciun . . . 







DRUM 


DIN CRONICA DE AUR A UNIRII BUCOVINEI 

cil PATRIA MAMA 

DE DE V. BENDESClt 


I IANUARIE 1004: Crai- 
nic al ideii unităţii naţionale 
a neamului, proresorul is¬ 
toriograful Dr.ION l.NISTOR 
scoate la Cerniuţi cevista 
•JITNIMEA LITERARĂ'’,, ir- 
voriti din energiile sufleteşti 
ale tineretului grupat în jurul 
socicUţii studenţeşti "YUNI- 
MEA'I în frunte cu profesorii 
GEORGE TOFAN şi VICTOR 
MORARIU. 

Râscolitoare de adormite 
strâduinţi naţionale, consa¬ 
craţi literaturii siminătoriste 
şi istoriografiei, revista se 
pune in serviciul unificării 
cultyrăU fi sufletcfti a ro¬ 
mânismului bucovinean cu cel 
din Vechiul Regat, cireia îi 
trebuia si-i urmeze in mod fa¬ 
tal odati, unitatea politică. 

Pini in 1Q|4 revista a 
polarizat toate elitele române¬ 
şti din Bucovina, indiferent 
de generaţii şi când la ţâşni¬ 
rile de foc ale conilagraţiunii 
din 1914, contururile idealu¬ 
rilor ei Incepurâ a se Umurl 
din besna incertitudinilor in¬ 
ternaţionale, sufletul tinerei 
generaţii baco\nnene, crescut 
la vatra acestei publicaţii,, 
s’a dovedit minunat de pregă¬ 
tit pentru făurirea prin foc şi 
sabie a unităţii noastre poli¬ 
tice visate de veacuri. 

• • • 

16 AUGUST. 1916: Român¬ 
ia intră in război alături de 
puterile Antantei. Odată cu 
ieşirea ţării din neutralitate, 
mii de refugiaţi bucovineni tn 
frunte cu Prof.Univ. Dr. KW 
NISTOR trec şi ei Ia datorie, 
unii combătând pe front, alţii 
servind ca organe de informa-' 


ţie şi legătură, iar alţii ca 
scriitori şi propagandişti, în¬ 
durând cu resemnare, alături 
de fraţii lor liberi, jertfele şi 
sufcnnţele războiului. 

Unii dintre ci ca: Or, Ion 
Grămadă, Lascar Luţia, Ius¬ 
tin Brcabăn, Ambrozie Micu- 
ţariu. Teodor Turtutean, 4u- 
rel Mihalaf, etc., etc., îşi 
găsesc pe front moarte de. 
erou, amestecând sângele lor 
cu cel al camarazilor din Re¬ 
gatul liber pentru triumful ma¬ 
tei cauze româneşti, contri- 
buind prin jertfa lor la zdro¬ 
birea lanţurilor seculare sub 
care gemea Bucovina lor mult 
iubită. 

• • • 

10 MAI, 1917: La Iaşi are 
loc jurământul şl defilarea in 
faţa regelui Ferdinand a pri¬ 
mului eşalon al Corpului Vo¬ 
luntarilor Ardeleni fi Buco¬ 
vineni, sosit dela Damiţa 
lângă Kiev, centrul de polari¬ 
zare al formaţii militare, ferm 
hotarîtă pentru ruperea Buco¬ 
vinei şl Ardealului de Dubla- 
Monarhie şi lupta, alături de 
Armata lomână, pentru elibe¬ 
rarea acestor provincii. 


6 OCTOMBRIE, 1918; 
"*Comitetul Naţional al Româ¬ 
nilor Ardeleni fi Bucovineni 
fi al Corpului ofiţeresc de 
Voluntari*^ cere în numele loc 
şl al fraţilor subjugaţi de a- 
casă, a căror conştiinţă era 
siluită şi terorizată, să fie li¬ 
beraţi de sub jugul monarhiei 
austro-ungare şi ca elemen¬ 
tul românesc în întregimea lui 


să fie constituit intr'un sin¬ 
gur stat românesc. El cerea 
ca întreg teritoriul locuit de 
Români din monarhia habsbur- 
gică să fie eliberat şi si se 
unească cu Regatul Român, 
aşa cum era prevăzut în trata¬ 
tul de alianţă al României cu 
Puterile înţelegerii. 


22OCTOMBRIE 1918: Prof. 
univ. CONSTANTIN ISOPES- 
CU-GRECUL (1871-1938), re¬ 
prezentant al Românilor buco¬ 
vineni în parlamentul din Vi- 
ena şi preşedinte al Comite¬ 
tului naţional al Românilor 
din monarhia austro-ungară, 
îşi ţine în Camera deputaţi¬ 
lor ultima sa cuvântare. 

După o cirtică vehemen¬ 
tă la adresa oligarhiei poli-, 
tice ungare în frunte cu con¬ 
tele Tisza, Appony, Karolyi, 
Banffy, Wckcrele etc., vino¬ 
vaţi de deslănţulrea primului 
război mondial şi oprimarea 
naţionalităţilor nemaghiare 
ale Ardealului, el proclamă 
dreptul imalienabil al poporu¬ 
lui român din monarhia austrot 
ungara la viaţă naţională li¬ 
beră. 

Neuitate vor rămâne puru¬ 
rea următoarele rânduri din 
partea finală a celebrului său 
discurs:*‘Ideia statelor dunare- 
ne-unite, aşa cum o preconi¬ 
zase celebrul nostru prieten,, 
din nefericire prea de timpu-. 
riu răposatul Dr. AUREL PO- 
POVICI, ca bază unei gospo¬ 
dării comune a tuturor popo-^. 
arelor dc pe Teritoriul mona¬ 
rhiei . . e care spre spaima 
maghufilor şi-a însuşit-o şl 
moştenîfotul tronului asasir 
nat la SAajevo, fusese odi¬ 
nioară Tn fond, eventual cu 
oarecari schimbări, singura 
soluţie pentru convieţuirea 
paşnică a acestor popoare în 
prezent şi in viitor. 

Azi nu mai poate fi vorba 
de asta. 

Noi Românii nu putem ex¬ 
ista decât dacă toţi Românii 
de pe teritoriile locuite de 
noi fi aparţinând sferei noa¬ 
stre economice se vor uni pe 
deplin într’un singur stat că¬ 
ruia să i se dea putinţa de a. 
exista economice^te. Acea¬ 
sta corespunde atat declara¬ 
ţiei făcute de mine in acea- 
stiT înaltă Adunare la 4 Octo¬ 
mbrie în numele Românilor 
din Austria, cât şi acelea fă¬ 
cute de Dr. VAIDA in Camera, 
din Pesta la 18 Octombire în 
numele naţiunei române dc pe 
teritoriul ungar. 


Daţi-ne putinţa să punem 
temeliile unui stat propriu pe 
teritoriul istoric al naţiunii 
noastre din Ungaria şi din 
Bucovina, liberaţi din jugul 
adversarilor noştri etnici. Re¬ 
nunţaţi la poză şi atunci vom 
putea convieţui împreună li¬ 
niştit. Noi plecăm acum, dar 
Qu voim să vă fim duşmani. 
Uniţi cu fraţii noţtri, so¬ 
arta ne este de acwis hotarilă 
pentru toate timpurile. Nouă 
Românilor nu ne mai rămâne 
decât o singură direcţie is rar- 
istenţa noastră: dreptul de 
autodeterminare naţională. 


27 OCTOMBRIE 1918: .!• 
dunarea naţională a Bucovi- 
nei condusă de lANCU FLON- 
DOR (1865-1924) şi DIONU 
SIE BFJAN (1837-1921) ho- 


tărcşte reunificarea politica 
a acestui vechi pământ ro¬ 
mânesc cu celcalte ţări ro¬ 
mâneşti într'un stat naţional 
independent^ protestând cu 
fermitate oricărei mutilări a 
hotarelor ei istorice în favo¬ 
area Ucrainenilor. 

Acest act de curaj patriotic 
are Ioc in mijlocul anarhiei 
ce bântuia oraşele şi satele 
Bucovinei, puterea centrală, 
din Viena dcclarându-se pen¬ 
tru un condominiu ruteano. 
român şi susţinând interese 
ostileraţiunei naţionale şi de 
stat române. 

Această zi e cea mai în¬ 
semnată bornă pe drumul as¬ 
cendent al pregătirii actului 
înfăptuit la28 Noembrie 1918, 
deşi la această dată nu se. 
putea accentua Unirea Buco- 
vinci cu Vechiul Regat, ad¬ 
ministraţia şi jandarmeria 
austriacă fiind încă la Cer¬ 
năuţi. 

• • • • 

11 NOEMBRIE 1918: In¬ 
trarea armatei române in Cer¬ 
năuţi. Răspunzând ebemăni 
Consiliului Naţional Român 
Bucovinean, Divizia a 8-a,. 
sub comanda generalului lA- 
COB ZADIC, păşeşte din în¬ 
altul Ordin al Majestăţîi Sale 
pe pământul Marelui Voevod 
Ştefan, pentru a pune capăt 
stărilor anarhice susţinute 
de alogeni şi a asigura popu- 
laţiunii româneşti posibilita¬ 
tea de a se exprima liber asu¬ 
pra viitorului ei. 

E salutat şi îmbrăţişat în 
faţa Palatului Naţional din 
Piaţa Unirii a municipiului 
Cernăuţi dc către lancu Flon- 
dor, preşedintele Comitetu¬ 
lui Naţional. 

• • • • 

28 NOEMBRIE 1918; jn 
entuziasm dc nedescris şi în 
avânt de biruinţă are loc la 
Cernăuţi, in somptuoasa sală. 
sinodală a Palatului mitropo- 


P>oe 7 

Htan: CONGRFSUI. (TENER* 
AL BUCOVINEI, învestit prin 
vc4ul tuturor ale^&yilor a- 
cestei provincii cu puteri le¬ 
gislative, incorporând şi frun¬ 
taşii emigraţiei române buco- 
vincne în Vechiul Regat. 

Convocat pentru stabili-, 
rea raportului politic al Bu- 
covinei faţă dc Regatul ro¬ 
mân, reprezentanţii legali ai 
judeţelor şi tuturor claselof 
Bucovinei ascultând expun¬ 
erile fruntaşilor ci: iatoricul, 
reformatorul politic şi mento¬ 
rul cultural Dr. ION I. NISTOR 
(1876-1962) şi lANCU FLON- 
DOR (1865-1924). preşedin¬ 
tele Comitetului Naţional, vo¬ 
tează moţiunea de Unire ş 
Bucovinei cu Regatul Român- 
ici. 

Aceasta hotărâre a fost 
ratificată de Parlamentul ţă¬ 
rii întregite şi sancţionată 
prin ait. 95 al tratatului de 
pace dela Saint Germain şi 
alte convenţii, iară daU in 
care a avut loc acest act is¬ 
toric recunoscută ca zi a U- 
nirii. 


10 FEBRUARIE 1947: Tra- 
tul dela Paris. Barbariei so¬ 
vietice îi reuşeşte mutilarea 
Bucovinei. După un sfert de 
veac de libertate creatoare 
şi promiţătoare, sălbâtăcia 
asiatică sfarmă tot ce gene¬ 
raţiei Unirii i-a reuşit să zi¬ 
dească prin trudă şi dragoste 
de patrie şi mentalitate demo¬ 
cratică. 

Privind în lumina marilor 
împliniri dela 27 Martie 1918,. 
28 Noembrie 1918 şi 1 Decern^ 
brie 1918 drumul greu al eli¬ 
berării neamului, inţelegem 
însă că şi aceast prăpăd va 
fi trecător, istoria desfaşu- 
rându-se după legi mai puter- 
nice decât despotismele ce 
încearcă să i se puie în cale. 
Puterea de viaţă a neamului, 
conştiinţa lui naţională şi vo> 
voinţa Iui de libertate, mai 
puternică decât oricând în 
trecut, garantează victoria 
de mâne. 




La Bucovina 

de Mihail Eminescu 

N*oiu uita ure-odată, dulce Bucovină, 
Ceniu-ţi romantic, munţii tn lumină, 

Văile in flori, 

Rturi resăllânde printre stânce nante. 

Apele lucinde*n dalbe diamante 

Peste câmpii*n zori. 

Ale sorţii mele plângeri fi surâse, 

Ingânate'n cânturi, îngânate*n vise 
Tainic fi ufor, 

Toate-mi trec prin gându-mi, trec pe dinainte. 
Inima mi-o fură fi cu dulci cuvinte 
Imi foptesc de dor. 

Numai lingă sânu-ţi geniile rele. 

Care îmi descântă firul vieţii mele, 

Par*că dormita; 

Mă lăsară *n pace, ca să cânt in lume, 

Sa-mi visez o soartă mândră de-al meu nume 
Şi de steaua mea. 

Când pe bolta brună tremură Selene, 

Cu un pas melodic, cu un pas a lene. 

Lin in calea sa; 

Eol pe-a sa arpă blând răsunătoare 
Cânt*a nopţii dulce, mistici cântare. 

Cânt din Valhala. 

Atunci ca fi silful ce n*adoarme*n pace. 

Inima îmi bate, bate fi nu tace. 

Tremură ufor, 

In fantasii mândre ea ifi face cale. 

Peste munţi cu odn, peste deal fi vale 
Mână al ei dor. 

Rână doru-i tainic colo in spre fine, 

Ochiul imi /clipefie, genele-mi sunt pline. 
Inima mi-e grea; 

Astjel totdeauna, când gândesc U tine. 
Sufletul mi-apasă nouri de suspine. 

Bucovina mea! 

(Familia, 14/26 August 1866.) 


§ 


LITURGHIE MUTA 

Caut prietenii - tăcerea 
Ierburilor amăgite dc vac. . . 

Şi nu mai e niciun duhovnic, nicăicrea. 

Şi încă nu am învăţat $ă tac. 

Caut prietenii - nopţi şi zile. 

Cu semnul de taină în singurătatea lor 
Liturghie mută în temniţi, în exilc. , 

Şi încă nu ara învăţat să mor.. 

THEODOR GH. ZUCA 

CIVILIZAŢIA 

t 

Le caut fi nu le găsesc. 

Ziua le ucide cristalul. 

După umbre, greu obosesc, 

Dorefte-le trupul, firaiml, , , 

Nopţi lungi mă caut prin New York, 

Dragi umbre să aflu pe stradă. 

Nostalgii spre mine md'ntorc. 

Revărsat neonul le pradă. . . 

Strălucirea luminii orbefte. 

Mi-i frică dc-a ei dezvelire. 

Al vieţii mister mă sdrobcfte. 

Umbra-mi cade pe amintire, . . . 

ION CÂR/ 4 

















CRONICA literara 


DRUM 


Page 8 

YASILE POSTEUCA 

IN MAREA SI’N MORMINTELE OIN NOI 

9 

(poezii) 

-Editura Revista DRUM, 

Madrid, 1Q67,‘108 pp. $3, 



Dupâ unii poezia este ar¬ 
ta de a scrie N-ersuri. După 
alţii poezia ,este captarea 
frumosului într"o formă litera¬ 
ră care prin imaginile şi rit¬ 
mul versurilor emoţionea2:ă 
pe cititor, aceasta fiind sco¬ 
pul ultim. Dacă am căuta să 
aplicăm aceste definiţii ope¬ 
rei d-lui Vasilc Posteuci, in¬ 
discutabil, că şi din punctul 
de vedere al primei condiţii, 
adică aceea după care poezia 
este arta de a scrie versuri, 
-cât şi după a doua, -adică, 
scopul poeziei este de a miş¬ 
ca sufletul cititorului-, ceea 
ce a realizat poetul ux ultimul 
volum, "ÎN MAREIA şi'n MOR¬ 
MINTELE DIN NOr\ este 
poezie. Dar, ccea^cc conţine 
acest volum, dej»şeşte con¬ 
diţiile critice stricte ale po¬ 
eziei, aşa cum s’a.. spus mai 
sus. Prin volumul de faţă, po¬ 
etul Vasilc Posteucă, maes¬ 
tru al versului, aşează crea¬ 
ţia sa sub resortul intim a u- 
nei inspiraţii metafizice, care 
dacă s’a concretizat prin ver¬ 
suri, nu are totuşi semnifica¬ 
ţia unei împliniri iproprii prin 
aceasta. Poetul, dezrădacmat 
din universul său specific 
unde şi-a lămurit orizonturile 
iniţiale ale primelor experi¬ 
enţe estetice. Mi-a fost să-mi 
ştiu in alt tărâm comoara./ 
Aici am fost al doinelor: stin¬ 
gher. . ./ Dumnezeu ca să ne 
pierdem ţara/şi s*o găsim, 
mai scumpă lângă cer. . ./ 
(Fără Ţară, p. 48-49), ne pare 
de data aceasta ca un rein- 
staurator solitar, care exclu¬ 
siv din reminiscenţa unor sen¬ 
timente primare, pregnante şi 
sobre, reconstituie un nou 
univers, pe care îl însufleţe¬ 
şte, după o viziune originală, 
plecând întotdeauna dela acea 
sursă dintr-un început. Apro¬ 
ape că nu există o poezie în 
volumul de faţă care aă nu se 
refere la “ceea ce a fost”, 
imr’unfei sau altul: "Cinstim 
pc creste viile şi glodul, —Şţ 
bem curaj din lepădări de ieri'*, 
-(Chemare), - "Mă'jnbăt şi 
crescu-mi visul dintr'o sdre- 
anţâ. -> Din vraiştea din gân¬ 
duri, din distanţă/' - ^Târ¬ 
ziu in noapte) — “Mi-i inima 
poemul fără ţară, — Iar min¬ 
tea, vântul bântuit de dor; 

- Doar pribegia cu fereaatra’n 
seară, - Imi ţese din tăceri 
ţii lacrimi, spor . . cic. 

Va&ile Posteucă este un 
poet care se aşează pc linia 
unor precursori naţionali, cum 
ar f) Lucian Blaga, Ion Filat 
iî Vasilc Voiculc&cu. In ver- 
fturilc lui insă, ca de altfel 
şi la iluştri noştri poeţi os- 
ţtODali amintiţi, resimte 
Suflul mistic al acelui monu¬ 
ment aJ liricei univcrikale Kă~ 
iner Maria Rilke. Vasilc Poa- 
icucÂ face i^imboluri nu numai 
pretene in stimularea imagi- 
navei prin AUgesiii, dar c- 
1 «tente de definire a unor 
ităfi p«^maoenie. - "Tm do- 
ftl qii-i io ‘îTme, Afchrtipu- 
ri'" - lA' inţclci şi rit atero- 
porar,-’ - Iluzia c’a mers. 
Trăicrştc'n chipuri" - bi-şi 
jiruiuit^ş-f-r vechiul ritm «tclar/ ’ 

- Sp*t dco>^ehiie dc Lucian 
liUjjpâ, dc pildă, ciirc prin po¬ 
ezia ua^nloarce «spiritele ^:^pfe 


starea dc extaz paradiziacă 
pierdută, Vasilc Posteucă, - 
cu mici excepţii-, recheamă o 
stare de incantaţie trăită, ex¬ 
perimentată, şi numai in ulti¬ 
ma instanţă se extinde spre \ 
un tărâm viitor de linişte şi c- 
chilibru, în care frumuseţile 
fascinatoare ale unor aspira¬ 
ţii continue ale artistului, se 
întrezăresc, în aurora înalta 
din jurul divinităţi. 

0 analiză completa a o- 
pcrci lirice a poetului Vasilc 
Posteucă nu este uşor de fă¬ 
cut. Intii, că poetul este un 
spirit de tot complex, atât prin 
varietatea unor probleme mis¬ 
tice pe care le relevă cât şi 
prin diversitatea intensităţii 
emoţiilor pe care le acordă 
unor idei sau altora. Se pare 
însă, că Vasile Posteucă, în 
special, are doi poli lirici 
între care se mişcă: bucuriile 
nelimitate ale vieţii, -cunos¬ 
cute, trăite sau^de care nu a avut 
parte, - şi marea trecere pe 
celălalt tărâm. De aci, inegal 
şi nu totdeauna atent la lu¬ 
crarea artistică a versului,. 
Vasilc Posteucă când prezin¬ 
tă claviatura cotidiană a vie¬ 
ţii, introduce în vers . şi ele¬ 
mente care, prin caracterul 
lor efemer (marxismul, colho¬ 
zuri, etc.) diminuează valoa¬ 
rea poezie. Când însă poetul 
contemplă minunile lumii, 
când le interiorizează şi le 
reflectă in toată splendoarea 
lor dantească, atunci poetul 
se realizează deplin şi, ca un 
curcubeu care se incovoaie 
peste cer, el cuprinde şi stă¬ 
pâneşte deopotrivă şi oameni, 
şi natura, şi mistere. 

Nu se poale vorbi de po¬ 
ezia lui Vasile Posteucă fără 
să se amintească şi de aspec¬ 
tul său naţional românesc. 
Vasile Postucă este binecu- 
oscut exilului românesc ca 
un neclintit luptător pentru 
cauza Neamului împilat. Cu 
toate, că ideile sale politice 
şi le-a expus mai ales in ar¬ 
ticole publicate in diverse 
publicaţii, şi in versurile, 
sale, referinţe la acest capi¬ 
tol, nu numai că nu lipsesc, 
dar apar sub cele mai diverse 
maniere. Fie că in măreţia 
trecutului Neamului său (Da¬ 
cii), fie că in suferinţele prin 
care trece Neamul la ora ac¬ 
tuală, (loetul află oezaii ca 
să îşi exprime aentimcntclc 
sale care l-au dogorăt o viaţa 
întreaga. 

Ca tehnică a versului po- 
etul 3'a menţinut la versul 
amplu, dc largă expunere şi 
mişcare a imiginilor. Uneori, 
insa, poetul a încercat şi fac¬ 
tura versului popular ceea ce 
i-a reuşit de minune. 

"Pf-an licăr d^ stea, 

^ede t aia rr.ra. 
f lucrul jt lc fU 
Muarteu, româneşte. . 

(Drum) 

r. £14. 

*’Suv gtindar, 

icoanc, 

Brâie, pânuri de 

“Pc btidofe, măneart' 

Şl nafrumi fir de soare." 

(Casa cca ma/e) 
interiorizai şi mit»tic, an¬ 
corat in âCQtimente inlcose, 


• Privesc cu mândrie cum 
create busuiocul râsdrit pe 
'"DRUM”. Foile se'nmulfesc. 
Aroma bisericească e balsam 
sufletului. Florile concen¬ 
trează veşnica ei tărie: ev¬ 
lavia. DRUM-ul este al fie¬ 
căruia, busuiocul tuturor Ro¬ 
mânilor fi cref finilor. Cu 
toată voinţa sufletului, păf- 
esc alături de voi, pe acest 
DRVMf unde voi găsi finalul 
trăirii mele active. Vă doresc, 
cu mănunchiul de busuioc în 
mână, sâ urcaţi pe culmea 
unde vă aşteaptă adevărata 

biruinţă. Dorina lenciu. 

• • • 

• Chiar azi am primit No. 

3 din PRVMmil Dv. îmi place 
mult . Imi aminteşte cu atâta 
nostalgie de codrii verzi ai 
Maramtffcşului meu drag, a- 
junşi acum pc mâni haine, 
Ce-or fi făcând acum acei 
bieţi oameni, urmaşii vechilor 
Daci, pe tulpina cărora s*a 
altoit şi sânge dela Maica 
Roma cea bătrânăF Sunt sigur 
că dacă ar putea toţi Românii 
ar părăsi ţara, pentrucă 
nu mai pot indie a paradisul 
roşu, instalat de haite străine 
în scumţful nost* pământ. 
Rev. G. I. 

• 9 m 

• Scrisorile ni-s*au în¬ 
crucişat pe cerul Braziliei. 
Ce frumos vezi tu linia ce 
trebuie să o urmăm in exil. 
In momentul acesta când po¬ 
liticienii de rea credinţă nc 

AD MIN ISTp V E 

•Numărul ace. ^ din 
DRUM fusese coace q i^'n 12 
pagini. Greutăţi de---4 *i te¬ 
hnic şi aglomeraţia ^^crări 
la tipografia uiu» 
vi sta, ne-au forţa*^ sa ne re¬ 
zumăm la 8 pagini spre a nu 
întârzia apariţia. Cerem deci 
scuze colaboratorilor noştri 
al căror material n’a mai pu¬ 
tut fi inclus în acest număr. 

Tot din motivele de mai 
sus, am omis şi rubrica con¬ 
tribuţiilor ce s'au primit dela 
apariţia ultimului numâr. Re¬ 
acţia, a fost frumoasă şi nă¬ 
dăjduim să găsim cei 100 de 
români care să subscrie câte 
un abonament de $10.(X) pe 
an, pentru a asigura apaiţia 
regulata a DRUM-ului. Numele 
lor le veţi citi în numărul nos¬ 
tru viitor. 

r ătnins de conştiinţa latenţi- 
or intrinseci a frumuseţilor, 
cuvântul! care, in funcţii deo- 
•ebite c8lc compatibil de a 
dezveli frumuseţi nebânuite, 
Vasilc Postuccâ cate un poet 
deplin realizat Universul său 
liric este sobru, dramatic, cu 
dese izbucniri de revoltă pro¬ 
meteică, dar, inioideauna, 
i.onforro unei filozofii proprii 
pc care autorul şi-a fomal-o 
despre viaţa in decurnul a 
ireizoci dc ani aproape de 
exil, el le găşeşte o rezol¬ 
vare pe un plan înalt, meta¬ 
fizic. Daca 41 fi aducem 
o critică negativă poetului,ar 
fi chiar aceasta care se referă 
la o rescrxjiarc aspră, fatala, 
stoica intr'unfcl. in faţa pro¬ 
blemelor care şi !c pune. Dar, 
nu este cazul a facem aces¬ 
te învinuiri auttxului. dacă 
con.'» ide ram ca îndelungata 
ex per icni 4 de viaţa, a cântă¬ 
rit prea greu pe talerul lacri- 
DCrci, ri *1 durerilor {icrmancntc. 

NICOLAE CARJA 


atacă şi ne acuză dc a fi 
colaboratori ai regimului din 
ţară, când ei se bucură de 
slăbiciunile noastre, cred că 
o unire pe linia adevărului şi 
a intransigenţei, ar dovedi că 
drumul pe care am pornit în 
tinereţe nu e unul învechit, 
ci mai degrabă unul profetic. 
Eu unul găsesc că e mult mai 
important să mergi pe o linie 
bună, decât să învingi pe una 
rea. Nu putem face transacţii 
nici cu diavolul, nici cu duş¬ 
manii neamului. E. P. 

• » • 

• Primit **ln Marea şi*n 
mormintele din Noi^. Ne bu¬ 
cură şi ne interesează tare 
mult cărţile româneşti. Com¬ 
unismul se întinde. O vedem 
şi noi, dar ce putem face? 
Luptăm din toate puterile 

contra lui. C. Steiger. 

• • • 

• Mulţumesc pentru DRUM. 
Dumnezeu să vă dea toată 
sănătatea ca să puteţi să ne 
hrăniţi cu slovele voastre 

încântătoare. /. F. 

• • • 

• Zilele trecute am primit 
DRUMmil în noul său format. 
Toate articolele sunt comori 
ale gândirii, simţămintelor şi 
aspiraţiilor româneşti. Dacă 
se va face mai multă atenţie 
la greşelile de tipar, sunt 
sigur că materialul pe care-l 
posedaţi va putea ridica re¬ 
vista la nivelul CUVANTU^ 
LUL Te felicit pentru acţi¬ 
unea şi protestele împotriva 
răpirii Basarabiei şi Buco^ 
vinei de Nord, făcute la New 
York. Pe aici ne incomodează 
mereu '^Clasul Patriei^. Cei 
din ţară nici n*au auzit de el. 
Pr. M. D. 

• • • 

^ DRUM este intPadevăr 
un drum peste ani, cu tot ce 
ştim noi. Dumnezeu va da şi 
el va rămâne peste veacurile 
neamului ca un drum de făclii 
isvorite din inimi pline de 
credinţă. Gânduri bune din 
Chicago şi începui sănătos 
ctitoriei din Mankato. G, 
Bocioagd, 

• • • 

• Vă mulţumesc cu recun¬ 
oştinţă pentru gândul cel bun 
ce-aţi avut de a trece pe 
răbojul din *'DRUM^ şi pe 
Cornelia Emilian, bunica mea 
care a văzut, înaintea altora, 
că Mihai Eminescu este cel 
mai mare poet al neamului 

nostru românesc. Ion Emilian, 

• • • 

# Când eram in şcoala pri¬ 
mara in Nordul Moldovei, in¬ 
stitutorul ne învăţa să cân¬ 
tăm un imn patriotic, care, 


cum am aflat r..ii tărxiu. -u 
era altul dcfăl imuri Imnul 
Naţional al Moldovei, înainte 
de Unirea Principatelor, 

Din mtmofie numai, dupâ 
atâţia ani, am putut să-i re¬ 
constitui cuvintele, cred cât 
mai fidel, Vi-l trimit cu sper¬ 
anţa că veţi găsi loc să-l 
publicaţi in ”Drum**. 

Este un imn cutremurător 
de puternic. Intr*ănsul se re¬ 
găsesc ecourile sufletului 
dac, - gata de jertfa supremă 
a vieţii pentru apărarea ţării. 

Nu-i un cântec răsboinic, 
aşa cum sunt destule in toate 
limbile, menite să înflăcăreze 
luptătorii in cine ştie ce bă¬ 
tălie de cucerire. Este un 
legământ total şi simplu, de 
luptă pentru supravieţuirea 
patriei. 

Acest imn cu invocaţii 
sublime, exprimă freamătul 
simţirii generaţiilor de Mol¬ 
doveni, care dealungul vea¬ 
curilor, au apărat cu îndârjire 
pământul strămoşesc, împo¬ 
triva tuturor cotropitorilor. 

De curând, Moldova a 
fost din nou trunchiată, prin 
răpirile Rusiei Sovietice. 
Nesaţul de cuceriri, de tot¬ 
deauna, al Rusiei, pune m 
primejdie şi astăzi, însăşi 
existenţa Neamului Român¬ 
esc. De astă dată, invaziile 
şi răşluiriU ruseşti se fac 
în numele ortodoxiei comun¬ 
iste, precum odinioară se 
făceau sub scuza ortodoxiei 
creştine. 

In faţa acestui pericol 
necruţător, este bine ca 
generaţiile tinere de Români, 
de pretutindeni, să cunoască 
acest Imn al Moldovei, care 
învaţă că numai prin luptă şi 
sacrificii de sine, se va 
putea păstra şi în viitor in¬ 
tegritatea şi independenţa 
României, - aşa cum w tre¬ 
cut au făcut-o cu jertfă şi 
xntejie, înaintaşii noştri. 

Cu mulţumiri pentru ospi¬ 
talitatea in revista d-stră, 
primiţi expresiunea prieteniei 
mele întregi. 

G. P. BOTOŞANI 

IMNUL NATION.4L 

9 

AL MOLDOVEI 

Moartea ne vine, dar nu ne pasă, 
Moartea*n răsboaie noi o dorim. 
Moartea vitează e mult fru moaşă, 
jurăm, jurăm cu toţii ca să murim. 

0 ţară scumpă rămâi cu bine, 

0 ţara noastră noi ne jertfim, 

0 ţară dulce noi pentru tine 
jurăm, jurăm cu toţii ca să munm. 

Pentru Moldova cea mult duioasă. 
Pentru Moldova ce o iubim. 

Pentru Moldova ce ne priveşte, 
jurăm, jurăm cu toţii ca sâ murim. 


DRUM 

- APARE TRIMESTRIAL 


K cdac lonr 


VASILE POSTEUCA 
P O Box 105 
Mankato, Minn. S6001 
U.S.A. 


NICOLAE NOVAC 
9406 Famier Drive 
Highiand, Ind. 46322 
U.SJL. 


ION CARJA 
353 West, 53rd Street 
New York. N.Y. 10019 


Abonamentul.510.00 

Manuscruele si abonanuintcle sc 
VOI tnmite numai pe numele la 
adresa d-lui Vaale Posteucă*