Radu Cosmin — Românii la Budapesta — În capitala lui Bella Kuhn — Vol. II (1920)

"Radu Cosmin | 


Românii la Budapesta 


In Capitala 
Bella Kuhn 4 


București 
Editura Librăriei Stanciulesct 
Bulevardul Elisabeta No. 5 : 
www.dacoromanica.ro 


ROMÂNII LA BUDAPESTA 
VOL. Il 


www.dacoromanica.ro 


DE ACELAŞ AUTOR 


Satire — poezii — Edita II — Edit. Alcalay, 

Exodul — proză „Pagini de pribegie“ vol. I.—Steinberg. 
Prin Ardeal — Proză —Ed. Alcaly. 

Desrobitoril — Ed. Stänciulescu. 

In Capitala lui Bella Kuhn — Ed. Stänciulescu. 


Vor apare: 


Epopeea Neamului — Poezii de răsboi. 
Cântarea Inimel — Poezii lirice, 
Pagini de Pribegie — Vol. II, III si IV. 


www.dacoromanica.ro 


Inchin această carfe osfeanului român, 
care,.desrobind pământul sfrämosese, s'a 
arätaf märinimos chiar fafa de dușman, 
scăpându-i viafa de urgia nebuniei rosii 
şi ducând in Capitala fui Bella Kuhn, o- 
dafä cu gloria baionefel românești, insusi- 
rile nobile ale marelui nosiru suflet latin. 


R. C. 


www.dacoromanica.ro 


IN LOC DE PREFAŢĂ 


BUDAPESTA” 


“Am revăzut-o după nouă ani. P'atunci, în sonori- 
lalea opulenfei şi trufjiei; acum umilită si cuminţită 
sub faldurii ocrotitori ai tricolorului românesc. 

Pajura habsburgică, cu penele smulse, isi fine 
capul frânt pe pieptu-i slăbit încă de foame si în- 
sdngerat de cuțitul teroarei bolseviste. 

Dacă coroana sfântului Stefan mai stărue încă 
pe frontispiciul edificiilor publice şi palatelor din 
Buda, ea mai dăinue, numai, ca numele unui defunct 
scris cu litere de hârtie poleită pe capacul unui 
sicriu. | 

Hungaria lui Arpad a murit. 

In inima ei, stă înfiptă baioneta românească. 

Târzie, dar dreaptă răsplată pentru multele fàr-- 
delegi a celor ce nu ne-au cunoscut, şi ne-au luat 
numele în deşert! 

Pătimirea părinților şi strămoșilor nostri din 'Ar- 
dealul cel de veacuri schingiuit, şi-a aflat acum pe 
deplin răzbunarea. 


1) Articol resumativ publicat în ziua de 18 Octombrie 1919, după în- 
toarcerea mea din capitala lui Bella Kuhn. 


www.dacoromanica.ro 


8 


Si totuşi, nu ca dușmani am intrat noi în Capitala 
celei mai trufase țări. 

O înţelegi aceasta de cum pui piciorul în Budu- 
pesta. 

Cum descinzi din tren, în gară, te izbeşte respectul 
şi simpatia cu care e înconjurat la tot pasul osteanul 
român. lar pe tine călător, abia sosit d'o clipă „dela 
Bucureşti“, de cum ai întrebat ceva, se îmbulzesc o 
sută de unguri să-ți dea lămuriri, să te servească, 
să-ți fie cât mai pe plac. Uni moment ai iluzia c’ai 
scoborât în „Gara de Nord“. Asà parcă le simţi, 
între ai tdi! 

Stranie schimbare! ‘Misterios joc al soartei! 

Esi în curtea gărel si o pornesti pe largile si însa- 
jletitele străzi si de cum ai zărit prima patrulă romà. 
neascä, ai deslegat enigma. In grupe de câte patru- 
zeci -până la o sută, pe jos cu casca de transee, pe 
cap, sau călări cu lancea la picior si micul tricolor 
fâlfâindu-i aproape de vâri, drepți ca nişte statui, cu 
chipuri bronzate şi privirea senină şi mândră, cu 
arma la umăr, cu puşti şi mitraliere, oștenii noştrii 
cutreera in pas sonor, de dimineața până seara şi 
noaptea până ?n zori, stradele imensei Capitale un- 
gare. Apariţia lor e o sărbătoare pentru ochii trecăto- 
riilor; găteala lor răsboinică, o garanție continuă 
de linişte. 

Datorită acestei armate române, magnatul îşi soar- 
be azi, în fihnà, in somptuosul lui palat, paharul 
ile Tokay sau fluta de şampanie. Graţie osteanului 
nostru, burghezul şi-a reluat firul afacerilor ren- 
abile. Mulțumită acestor legionari izbăvitori, sără- 
-cimea mahalalelor Pestei, are o fiertură zilnică, si 
întreaga Ungarie pâinea de toate zilele asiguratii. 

„Gură de om, gură de câine cere pâine“, Si din 
„tigrul“ de până eri, locuitorul Budapestei s'a schim- 
bat azi în cel mai devotat câine. Am adus cu mine 


www.dacoromanica.ro 


9 


fotografii, în care se văd, prin curțile regimentelor 
noastre cantonate în cazărmi, sute de copii şi nevo- 
iași, bătrâni şi femei, mâncând la masa soldaților, 
Sau întinzând blidul lor la cazanul cazon al oste- 
nilor noştri. 

Budapesta, care dela magnat până la umilul mun- 
citor se hrănea în timpul teroarei bolseviste cu do- 
vieci, numai cu dovleci, azi mănâncă omeneste, ba 
şi-a regăsii chiar abundența zilelor de odinioară. 

Până la sosirea armatei române, nu mânca decât 
cine era bolşevic. 

Cine nu împărtășea ideile nouei religii, eră cons 
damnat să moară de foame. 

Românii au dat să mănânce ungurilor. 

Leu neînfricat în focul luptelor, şi arhanghel răs- 
bunător în vijelia mortei, osteanul ramân e apostolul 
milei fata de cei nevoiaşi, în zile de pace. Braf care 
foveste crunt, si mână care mângâie blână, e acest 
oștean, fiu al neamului nostru pe care până mai eri, 
prietenii unguri îl numiau „puturosul“ şi „câinele 
de valah“. 

— Nu! Nu vam cunoscut mi se destăinuia un un- 
gur de ispravă. Politica noastră şovinistă şi o presă 
inteñfionat falşificată vă descrisese ochilor noştri 
în culori negre, prea negre chiar. Şi iată că azi, 
în marșul d-voastră triumfal si liberator, ne aduceţi 
lumina. Ne-aţi scăpat viața şi cu gesturi de mărini- 
mie augustă, continuaţi să ne-o apärafi. 

Vă suntem recunoscători si vom căuta să îndru- 
mdm politica de mâine a {drei noastre spre conste- 
latia puternică a ținuturilor d-voastră dezrobite si 
unite. Sunteţi azi o mare putere şi prin forta armelor 
st prin forța morălă. 


1) Am publicat în volumul L asupra Budapestei sub ocupaţie românească, 
© dare de seamă amănunţită asupra alimentărei capitalei ungare de către 
armata noastră. 


www.dacoromanica.ro 


10 


‘Am vrei din suflet să ne întindeţi o mână de aju- 
tor. Ca țări agricole, interesele noastre economice 
sunt aceleași. Si poate acelaş interes politic ne lea- 
gad: inevitabilul pericol slav, în ziua când Rusia își 
va regăsi capul pierdut... 

Imi spunea întrun salon, o distinsă doamnă, in 
casa căreia e incartiruit un general român, ce im- 
presii avea înainte despre români si cum şi le-a 
schimbat. 

— „După educația ae ni se făcuse prin politica 
noastră şovinistă şi d'o anume presă,' credeam, la 
întrarea românilor în Budapesta, c’o să vedem niște 
haite de animale sălbatece, repezindu-se pe noi cu 
coltt şi ghiare sfâşietoare. 

Fără vorbe multe, azi, după aproape două luni 
de ocupaţie pot spune, cu cea mai sinceră admirație, 
că fiecare soldat român îmi pare un ofițer şi (Nea e 
ofițer, un fiu de prinț!“ 

Un fost distins ofițer superior din armata ungară 
îmi spunea: 

—- E ceva extraodinar la armata dumneavoastră! 
Nu înțeleg cum, după atât de mare familiaritate între 
ofițerul si soldatul d-voastră, după câteva morñente, 
în clipe serioase, acest soldat ascultă orbeşte ordinele 
ofițerului său şi S'aruncă în cuptorul morfei cu cel 
mai mare avânt. Foarte ciudat! Noi ne-am ferit de 
democratism ca să nu cădem in bolsevism, si Pam 
avut acest bolsevism,; dumneavoastră ati fost demo- 
craţi si na Vafi avut! Ei bine, pot spune că armata 
română. e cea mai democrată armată din lume. 

fata acum și câteva spicuiri din presa ungară: 

— „4 trecut mai mult d'o lună jumătate decând 
trupele regale române au intrat în Capitala Ungariei. 

Când această armată bine echipată, aceşti ofifert 
d'o eleganță franceză traversară Budapesta, ne gäsi- 


www.dacoromanica.ro 


11 


ram cu totul dezorientati.. Nu ştiam ce se va in- 
tâmplă cu noi, 

„Ne întrebam unde vom găzdui aceste puternice 
si numeroase trupe? Problema cea grea fu rezolvată 
repede. 

Comandamentul român, deslegă, spre mulțumire 
tuturor, chestiile cele mai arzătoare, în alimentație 
ca și în viața publică a cetățenilor. 

„Azi cea mai mare ordine domneşte la Budapesta, 
aceasta o datorăm numai şi numai trupelor române. 

In spațiul de o lună si jumătate cea mai sinceră: 
prietenie se legă între români şi unguri. Dovadă e 
că ofițerii români sunt căutaţi ca oaspeți de cele mai 
bune familii. S'au organizat serate în cinstea lor, se 
fac adunări vesele si pretutindeni ungurii şi-arată 
simpatiile lor pentru români. Se discută continuu în 
societate asupra chestiunei uniunei româno-ungare. 

„„In toate stabilimentele publice sunt primiţi cu cea 
mai călduroasă afecfie si cu toate atentiunile, ofițerii 
români cari sunt foarte politicosi si foarte ,,couréois“ 
față de publicul ungar pe care nu-l face să simtă 
puterea lor, ceeace dovedeşte că sunt oameni culfi 
şi inteligenți. i 

Comandamentul român a dovedit, în nenumărate 
rânduri, că din toată inima vine în ajutorul ungurilor 
pentru a distruge bolsevismul. Pretutindeni românii 
ne întind o mână de ajutor. Le datorăm în deosebi 
recunoştinţă pe terenul alimentatiunei. 

Ofițerii români sunt încântați de ospitalitatea un- 
gară. Ei admiră orașul, promenadele, teatrele, cafe- 
nelele, etc. Din prima zi a ocupatiunei, nici o plân- 
gere nu S'a ridicat contra lor, căci ei fac tot posi- 
bilul ca să ne usûreze existența“. 

lată acum ce-mi spunea în ziua de 1 Octomvrie, 
baronul Sztérényi, fost ministru în cabinetul Wekerle: 

— Între cele două naţiuni, maghiară si română, 


www.dacoromanica.ro 


12 


era o mare neînțelegere de multe secole. Era o mare 
nenorocire pentru amândouă, fiindcă aceste două na- 
fiuni trebuiau de mult să se sprijine una pe alta. 

Vorbisem de mult cu regele Carol I al României, 
cum am face să cadă neînțelegerile asupra Tran- 
silvaniei. 

Azi situația e alta. ‘Azi noi suntem cei mici, voi cei 
mari. Ceeace ne doare. Dar noi nu putem face o po- 
litică de sentiment, ci o politică reală. 

O spun sincer: D-voastră ne-ati scăpat de bolse- 
vism. Ne aţi redat viaţa: Aceasta a făcut să cadă, din- 
odată, neînțelegerile de odinioară. 

Si tot așa, în saloane de magnați, în case de bur- 
ghezi, în localuri publice, pe stradă, la spectacole, 
în presa locală ca şi în convorbirile particulare, un 
val de simpatie unanimă înconjoară pe soldatul si 
ofițerul nostru. 

Uniforma românească e privită cu admiratie şi res- 
pect. Dar, şi civil chiar, e destul să ji auzit vorbind 
româneşte ca toată atenfiunea şi bunăvoința să lie 
îndreptată asupra ta. 

Graiul acesta e ecoul unui suflet si sufletul acesta 
s'a dovedi: mare şi generos. 

Zi cu zi ungurii au învățat a ne cunoaște. Recu- 
nostinta lor, — cel puţin cât se arată azi, pare a {i 
nefärmuritä. Im curtea fiecărei cazărmi nu e soldat 
să nu-şi aibă protejatul lui, un copill sărman, pe 
care-l hrăneşte zilnic. Purtarea soldatului nostru e, 
în tot înțelesul cuvântului, omenoasă și civilizată, iar 
gravitatea si eleganța fizică şi morală a ofițerului 
nostru a cucerit, pe d'a ’ntregul, sufletul unguresc. 

— „Și totuşi, îmi mai spunea o baroană (Buda- 
pesta e plină de baronese şi contese): două senti- 
ynente la fel da puternice frământă inima noastră: 
Unul de admirație şi adâncă recunoştinţă pentru ar- 
mata română fiindcă ne-a scăpat viata din. ghiarele 


www.dacoromanica.ro 


13 


ade de sânge ale bolsevismului. Altul de sfâsietoare 
durere, fiindcă suferim jignirea d'a fi fost ocupați 
de-o armată inamică: Budapesta, timp de cinci ani 
cât a ținut răsboiul mondial ma văzut picior de soldat 
inamic. Şi-a trebuit să vie pacea!... ca să vedem ru- 
şinea asta, tot din cauza ticälosiei unora dintre noi!... 
E trist dar acesta e adevărul“. 

Cam aceleaşi guvinte, spuse în felurite fraze, mi 
le-au rostit, în intervalul de o lună cât am stat in 
Budapesta, cele mai alese personalități politice, cul- 
urale, artistice, burgheze sau aristocrate ale marei 
capitale, din care citez: Fiedrich, primul ministru 
al actualului guvern; contele de Somsich (Somsici) 
ministrul de externe; Hussard, ministrul de culte; 
Haller, ministrul propagandei; “Arhiepiscopul Giess- 
vein, preşedintele partidului social creştin; dr. De 
sirée, Srabô, preşedintele uniunei aktorilor (jurna- 
listi şi literați); Molnar, dramaturgul, celebru au- 
tor al piesei „Diavolul ); Miclos Andor, directoruk 
popularului ziar ,,Az Est“; dr. Paul Oberschall, pro- 
fesor de drept la universitate si fost ministru de jus- 
tifie; d-na Baroană de Groedl, Baroneasa Dora de 
Taxis, Bella Agay, directorul ziarului ,,Az Ujsag“;. 
contele Nicolae de Banfy,; baronul de Sztérénji,, fost 
ministru în cabinetul Wekerle; Baronul Padmaniszky; 
contele şi contesa de Keglevich, baronul de Vlasich, 
fost ministru de culte mai mulți ani; contesa Mikes; 
Lovâszy Marton, preşedintele social democrafilor, 
cel mai popular om politic din Ungaria de azi; Gyula 
Pekar, romancier, istoric şi academician; contesa 
Pejaesevich, din familia Andrassy, etc., etc. 

Am adunat în notele mele, cet mai fidel convor- 
birile lor asupra Budapestei sub comunism, a Buda- 
pestei sub ocupație românească, asupra viitorului po- 
litic, asupra întregei vieți a Ungariei de eri, de azi 
de _ mâine. Desprind din graiul tuturor groaza 2ilelor 


www.dacoromanica.ro 


14 


Zrăite sub nebunia „comunistă“ si dorința sinceră 
d'a nu-i părăsi, prea curând armata română. 

— Am vrut zilele trecute, îmi spunea generalul 
Panaitescu, să părăsim regiunea de Nord a lacului 
Ballaton, şi locuitorii oraşului Veszprem, cu prefect, 
cu primar si toate notabilitäfile au dat un banchet 
monstru în cinstea armatei şi comandanților români, 
vidicându-le în slava cerului, calitățile, si mulfumin- 
du-le în fața ofițerilor misiunilor străine, pentru or- 
dinea, dreptatea si blândetea de care au dat dovadă 
Zrupele noastre. Și ne rugau să nu plecăm. Am plecat 
dacolo. A doua zi au ocupat localitatea trupele ,,al- 
be“ unguresti, ale generalului Horty şi au fost pri- 
mite cu răceală şi chiar neîncredere“. 

Unanimul sentiment e că dacă românii ar părăsi 
Ungaria, bolsevigmul ar reinvid cu mai multă tărie 
fie sub forma ,,teroarei albe“ fie sub forma „anar- 
hiei generale, de oarece rigorile iernei ce amenință 
'Budapesta fdrd cărbuni, țără lemne si fără alimenta- 
gia ce ar incetà subit, ar răsculă toate masele sără: 
cimei si zecilor de mii de lucrători fără lucru. 

Tată de ce întrun strigăt general fara şi guvernul 
au făcut intervenții serioase, pe lângă 'Antantă şi gu- 
vernul nostru, să rămânem. 

Fie în marșuri cadentate si în sunetul famfarelor, 
jie ca sentinelă de veghe, osteanul român e singura 
garanţie de siguranță a vieții pentru Ungaria de azi. 

Budapesta şi neamul lui Arpad trăiesc azi în func- 
fie de armata română. 

Pentru a înțeleg? şi sentimentele adevârate: ‘An- 
Zante, citez câteva cuvinte din toastul marchizului 
de Saint-Aulaire, la banchetul ce i s'a oferit de către. 
comandantul grupului general Mosoiu, la hotel Hun- 
garia, Vineri 26 Septemvrie: 

>= Mi-a părut bine că armata română a ocupat 
Budapesta. A fost singura soluţie de a pune în Un- 

www.dacoromanica.ro 


15 


paria şi Budapesta, ordine! Am admirat aci, în zile 
de bucurie pe soldatul român cu privirea lui vie, si- 
gură şi devotat sefilor săi, cum Pam cunoscut şi în 
zilele de restriște la Iaşi. Totdeauna am iubit Romä- 
nia pe această soră a noastră, care va rămâne totdea- 
una una din cele mai bune amice alle noastre“. 

'Marchizul de Saint-Aulaire a rupt ghiata, si rând 
pe rând misiunile Antantei s'au simțit onorate să ia 
parte la 'mesele oferite de comandamentele noastre 
superioare dela Budapesta. 

Si Pam văzut pe Sir Clerk sculându-se în picioare 
si strigând în cea mai curată românească: 

— „Trăiască România Mare!" 

Si Pam văzut pe Sir Gorton, generalul si seful mi- 
siunei engleze, închinând pentru armata română; si 
în altă zi, pe generalul american Banholtz, aplaudând 
frenetic pe lăutarii nostri cazoni şi închinând paharul 
cu Tokay şi şampanie ungurească în cinstea armatei 
române; si pe italieni făcând la fel (bine înțeles fără 
prezența scumpului ‘Romanelii). 

Prezența armatei române la Budapesta e o necesi- 
tate de viață pentru Ungaria, o garanție de liniște 
pentru Europa, şi o strălucitoare apoteoză a epopeei 
noastre militare. Am adunat din gura generalilor, 
șefilor de stat major, comandanților de regimente, 
ofițerilor, soldaților şi bolșevicilor prizonieri, întreaga 
icoană a operațiunilor, a luptelor memorabile dela 
Fegyvernek, a formidabilului bombardament dela 
Szolnok, a trecerei Tisei, a capturărei armatelor bol- 
sevice şi a ocupărei Budapestei! 1). 


1) Despre acestea am vorbit în volumul I sub întitulat: „Desrobitorii“, 


www.dacoromanica.ro 


PE DRUMUL GLORIEI 


Episoade povestite de Geeralul Holban 


Pentru cine n'a citit volumul I din „Românii la 
Budapesta”, întitulat „„Desrobitorii“, sau pentru cine 
vrea să-şi reamintească, foarte sumar, cuprinsul, în- 
cep prin a da îm! acest al II-lea volum, întitulat ,,In) 
Capitala lui Bella Kuhn“, o povestire a unui foarte 
distins general, care, dela inceputul celei d’a doua 
mobilizări, a fost părtaş al marei noastre epopee 
încoronate cu intrarea în Budapesta. 
tr Nu e chiar rezumatul volumului întâiu. E mai 
mult povestirea faptelor de arme a unei divizii şi a 
unui grup comandate de alesul general. Dar, in 
expunerea ce mă voiu sili s'o redau cât mai con+ 
ştiincioasă, e luprinsă icoana celor mai virile gi ca- 
racteristice trăsături ale actiynei noastre din Ardeal, 
a luptelor din munţii apuseni, a luptelor delă Tisa, 
a ocupărei Budapestei şi a stăpânirei ei. 

Aceasta o fac, cu atât mai mult, cu cât generalul 
Holban a fost comandantul „Grupului de Nord"; 
compus din mai multe divizii, care a condus lup- 
tele a pregătit și a, comandat trecerea Tisei, pe la 
Tisa-Bô, şi care, intrând cel dintâiu cu grosul tru- 
pelor în Budapesta, a fost guvernatorul Capitalei 
ungare timp de 45 de zile. 

Deci, e omul care a văzut şi auzit multe tocmai 
în faza cea, mai nouă si critică a ocupatiunei. 


www.dacoromanica.ro 


18. 


In volumul ,,Desrobiitorii“ am redat fn detalii 
'descrierea Inträrei în Budapesta făcută de mai 
multi oșteni de seamă si mai ales de generalul Ru- 
sescu, Comandantul Brigăzei IV. Roşiori, generalul 
Panaitescu, şeful de Stat Major și generalul Măr- 
dărescu, comandantul trupelar din Transilvania care 
mi-a pus Ja dispoziţie un abundent material de ,,Do- 
cumente oficiale“, 

Povestirea generalului Holban o fac mai mult 
din ceeace bunăvoința memoriei îmi va acorda şi 
din fugarile şi hieroglificele note ce am putut luă, 
fiindcă, furat de darul de povestire al distinsului 
general, mai mult îl asculltam, decât scriam, 


Clujul şi revoltele maghiare. 


A doua mobilizare s'a făcut în 1918, Octomvrie 
în 28. 

Divizia VI se gäseà la Tecuci. 

In Decemvrie 19 ami plecat cu Divizia în Tran- 
silvania. Am ajuns în Tg.-Murăşului, în sărbătorile 
Crăciunului, pe la 23 Decemvrie. Am stat aci până 
la 2 Ianuarie. 

D'aci am trecut, apoi, la Cluj. Inaintea mea fu- 
sese în Cluj, Divizia VIl-a. 

Clujul, citadella ungurească, se găsiă îndată după 
revoluție. Se aflau atunci în oraşul HARERAR?Or gărzi 
naţionale. 

Eu am primit, în realitate, ordin să, atasa au- 
toritätile române cu forţa, prefecti, primari, etc. 

Pe la 3 Ianuarie, Biuroul de Informaţii din Cluj, 
mă înştiințează că, o mișcare sovinistä şi agresivă 
se pregăteşte printre ungurii din localitate. 

Aceasta eră înfăţişată mai întâiu printr'o grevă 
generală a tuturor functionarilor de poştă, admini- 


www.dacoromanica.ro 


19 


Sirativi, judecătoreşti, a lucrătorilor căilor ferate, 
a fabricei de tutun, etc, 
„Cu câtevă zile mai înainte generalul Neculcea, 
pusese la contributie oraşul, ca pedeapsă, fiindcă o 
parte a Diviziei: VII: (un detaşament) fusese ata 
cată miseleste de staţia Ţigani. Generalul francez 
Patey, trimis din partea generalului Berthelot vine 
să facă o anchetă, 

Cu acest prilej ungurii pun la cale o demonstra- 
tie prin care să arate nemulţumirea populaţiei ma- 
ghiare contra armatei române care „ocupase, zi- 
ceau ei, Ardealul fără învoirea Antantei.“ 

+ Eram la; dejun cu generalul Patey, în sala res- 
taurantului New-York. Auzim sgomot si vedein 
strânsă în fata marelui hotel din piaţa Mathias Tem- 
plom, o aglomeraţia cu steaguri ungare şi cântece 
naţionale, venită să manifesteze seic di Patey. 

In realitate, eră o manifestaţie de ostilitate con“ 
tra noastră. O pornise din parcul oraşului, trecuse 
prin fata Diviziei unde trăseseră focuri de revolver 
pe ferestre ji ajunsese — acum în fata restauran- 
tului nostru. 

Această purtare a, ungurilor a indispus pe ge- 
neralul francez care i-a luat foarte de sus. 

Eu am dat ordin comandantului Pieței să-i ri- 
sipească, Garda i-a gonit cu focuri trase în aer. 

Si, în fatal ungurimei, după masă! am plecat cu 
generalul Patey făcându-ne reciproc vizite acasă, 

La câtiva timp după aceasta isbucneste greva cäi- 
lor ferate, poştelor, etc. Eră prin Martie. 

Ungurii intretineau cu bani dela Budapesta pe 
funcţionarii în grevă. Funcfioarii fuseseră plătiţi pe 
trei luni înainte, ca să nu servească autorităţilor ro- 
mâne. Profesorii universitari primeau fondurile şi 
le distribuiau, Dintre aceștia, două căpetenii fuse- 
seră arestate, dr. Apathy şi Grand Pierre. (Acesta, 


www.dacoromanica.ro 


20 


din urmă, francez de origină, ungurit până în mă- 
'duva oaselor, nu stidj oi boabä frantuzeste. Se zice 
că tată-său mu ştiuse o boabă ungureşte). 

Eu am prins firul lucrurilor, 

An sechestrat într'o zi toate Băncile Am făcut 
control. Fiecare Bancă aveă depuse sume cu No. şi 
scopul de propagandă anti-românească. 

‘ Am sechestrat {7 milioane pe care le-am pus la 
dispoziţia Consiliului Dirigent. 

Ungurii au fipat,y spunând că aceștia erau bant 

destinaţi muncitorilor. 
: Iată pe muncitori deci în grevă. Asta eră a treia? 
Eu am procedat foarte sistematia Am aflat mai 
întâiu adresele tuturor grevistilor. Am format apoï 
patrule de câte doi soldaţi si un caporal. Si, în aceeas 
zi şi la aceiași oră, (Io seara), i-am ridicat pe fiei 
care d'acaşă din culcusul lor. In două ore am ares- 
tat, fără niciun incident, 600 de grevisti pe care’ 
i-am închis în Cetăţuie, (la Felegvar). 

Cercetările au ţinut câtevă zile. Capii mişcărei 
au fost dati urmärirei, Celor instigafi le-am dat 
drumul în urmal făgăduielii că nu se vor mai a- 
mestecă într'o mișcare contra românilor. Pe 10 insi, 
mai vinovaţi, i-am expulzat prin Satmar. 

' După aceasta turmeazä o perioadă de linişte. 

Intr'o zi, un student român ardelean, îmi co- 
municä, cum' călătorind în tren cu un student un- 
gur de dincolo de linia de demarcaţie, acesta, cre= 
zându-l pe studentul român tot ungur, i-a mărturisit 
ca fost trimis să facă propagandă revoluţionară! 
în spatele Inostru, c eră omul lui Ketochyil co- 
mandantul diviziei 21 de honvezi. 

Pun să-l caute pe studentul ungur in Cluj. Trei 
zile nu dau de el. 

După trei zile mi-l aduc, Il silesc să mărturisească 
ceas cu ceas cum şi-a petrecut timpul. Şi aflu cal 


www.dacoromanica.ro 


21 


a fost fn relaţii du abatele Hirschler din Cluj, cul 
air. Kortes, şeful socialiştilor, şi diverşi baroni şi 
baronese, pe care am! pus de i-a arestat pe. totil 

Se apropia Pasteld, Toată aristocrația măghiară 
în Special baronesele au venit să mă roage să-l 
liberez pe abatele Hirschler, mai ales. 

Le-am răspuns că nu-i pot dă drumul până nu 
isprăvesc instructia. 

L’am liberat abiX în Joia Pastelor. 
_ Contra tuturor am: strâns probe de complot şi 
spionaj. 


Episoade din prima ofensivă. 


Pe la 16 Aprilie "Hefe ofensiva în Munţii Apu- 
seni. 

Ungurii ns spe fraţii noştri români de 
dincoaci şi de dincolo de linia demarcationala. 

Antanta hotărâse o linie, Oradea-Mare, Careii- 
Mari, Arad. 

Ungurii nu voiau să tie seama de ea, 

La 16 Aprilie au început acţiunea, tot prin sur: 
prindere, ocupând în Munţii Apuseni două din înăl- 
jimi şi Ciuci (Csucs) muntele Pleşei, Pleasa şi 
Dealul Mare 1). 

In ziua următoare am continuat ofensiva la Vest 
de Ciucea (Csucsea) Fékété-To. 

Numai după sfârșitul atacului mi-am dat soco- 
teala de efectul bombardamentului nostru, în gara 
Ciucea. 

Trăsăsem cu 0 baterie de obuziere 155, material 
francez. 

Platformele tunurilor 'inamice (tot franceze) o- 


1) Despre aceste lupte, vezi în detaliu descrieri în volumul £ 
m Desrobitorii“, 


www.dacoromanica.ro 


buzicre 100 mim.) erau aşezate la câte 4 metri 
fina de alta. In urma tragerei noastre noi fäcusem 
niște pâlnii mai marj decât camera asta, alte pâlnii 
imense înaintea tunurilor și altele în spatele lor. 
Proiectilele noastre fusese trase cu o precizie de 
tir mai mare ca la poligon. 

Dușmanii insisi spuneau de bombardamentul no- 
stru: 

— Dacă întâia lovitură nu ţi-a dat-o tn cap a 
doua te isbeă' drept în creștet. 

D’aci plecând am luat şi toate tunurile dusma- 
nului care fuseseră părăsite, în fuga lor spăimân- 
tătoare. 

N'am mai avut foc de artilerie până la Oradea- 
Mare. 

La 6 kilometri de oraș, autorităţile Oradiei-Mari, 
au venit cu români în frunte să ne roage să venir 
mai repede, că deși au plecat bolşevicii, le e fricä 
să nu se reîntoarcă iar. 

Ne-au pus la dispoziţie camioane, automobile şi 
trăsuri, ca să transportăm trupe mai curând. 

Am pornit sprd Oradia Mare 

In drum, mergeam pe cele două, maluri ale Cri- 
şului Repede, 

Comandantul Regimentului 12, Cantemir, colo- 
nelul Voiculescu mi-a raportat un episod mişcător. 

Popa român din satul Remete a eșit, înaintea 
armatei române, în odăjdii cu crucea în mână, cu 
autorităţile satului .şi cu toţi locuitorii. 

Şi cu lacrimi în ochi a spus colonelului: 

— De 1019 ani vă aşteptăm! 

Scăzuse din 1919, data intrărei armatei române, 
leatul de goo ani la care venise cutropitorii unguri 
peste populaţia românească a Ardealului. 

Am intrat în Oradia Mara. Eră în ziua Invierei. 


www.dacoromanica.ro 


23 


Ungurimea ne-a primit cu flori şi cu strigăte de 

,Eljen* (trăiască!) 
_ A doua zi au venit să mi se prezinte toate auto- 
ntätile, profesorii. Facultăţii de Drept, funcţionarii 
in corpore, pe; categorii. O bună parte din aceştia) 
i-am găsit în bună frätie cu românii. 

Ciorogaru, vicarul episcopiei de Arad cu serviciul 
în catedrala Oradei, Mari, fusese singurul român 
care nu fugise din oraş tot timpul cât a durat re- 
volutia sub unguri. 

Acesta a venit sai ne roage ca să ne purtam 
bine cu o. parte a poliţiei şi cu jandarmeria; 

I-am lăsat în funcţie. 

S'au dovedit supuşi, ba, mai mult, toţi aceşti foşti 
slujbaşi unguri, pricepând uşor noua stare de lu- 
cruri, oameni de ordine, şi-au pus, la uniforma, lor, 
tricolorul românesc. 

Toată populaţia s'a arătat docilă şi recunoscă- 
toare. 

Excepţie a făcut numai episcopul catolic Secserty 
(Seceni) care eră şi mobil şi ungur, incarnat 50“ 
vinist. L'am tolerat, dar lam pus sub observaţie. 


A doua ofensivă. 


Pe la 15; lulie, aveam oarecare indicatiuni că 
ungurii vor să ne atace. 

Intre timp, ofensiva ceho-slovacä fncetase şi 6€ 
încheiase un armistițiu. 

După ce au terminat cu Ceho-Slovacii, bolşevicii 
s'au pregătit să ne atace pe nok 

Prima dată a; ofensivei lor eră hotărită la 15 
Iulie. 

Nu se ştie dece, a fost amânată cu 5 zile. 

A început în dimineaţa zilei de 20 Iulie, cu forte. 
sdrobitoare. 


www.dacoromanica.ro 


24 


In tot lungul Tisei noi aveam numai 2 divizii 
esalonate, „trupe de acoperire“; Divizia 18 (arde- 
leană) dela Abadzssolok, Gura Murăşului, 250 k.m.; 
si Divizia 16, tot ardeleană, 

Inapoi, divizia I vânători si rezervă. Asta în sec- 
torul de Sud. In sectorul de Nord, divizia II vână- 
tori, în rezervă. | 

Era proiectat sa mai vină și divizia IT din Bu- 
covina, a generalului Dumi'rescu Constantin. 

Tot p'atunci trecuse în Banat divizia Il-a a ge- 
neralului Jiteanu, care eventual trebuiă să ia parte 
la lupre. 

In ziua de 20 Iulie, ora 3 dimineaţa au început 
ungurii atacul ‘fe tot frontul Tisei si mai cu deo- 
sebire la Tokay, Szolnok si Csongrad. 

Singura lovitură principală au dat-o la Szolnok 
Celelalte două erau numai demonstratiuni. 

Prima lovitură au suportat-o trupele de ACOperute, 
diviziile ardelene. 

In prima zi inamicul a înaintat cel mult 7. 
kilometri în sectorul dela Csongrad (Ciongrad) si 
a ajuns la Hodmezô Vasarhely. 

La Solnoc situatia a fost, foarte greà. In directia 
asta dușmanul înaintase mult. 

Am întărit situaţia cu 6 Vânători, care de fapt a 
fost stâlpul pei care s'a sprijinit toată mișcarea. 

1 de vânători salvează situaţia la Oroshaza. 

Planul nostru a fost retragerea treptată $i înceată 
în fata Solnocului, până la linia Crişului, (Kis-uy 
Salas, Turkevé, Hodmezô Vasarhely, Sarvas) ca 
să-i prindem pe unguri ca într'un sac între Tisa 
şi Cris. 

Luptele decisive s'au dat la Kendereş şi Fegyiver- 
mek. Graţie grupului: de manevră si îndârjirei cu 
care a luptat trupele noastre, inamicul a fost sdro- 
bit şi s'a retras cu resturile în dezordine peste Tisa 


www.dacoromanica.ro 


25 


aruncând în aer în urma lui podul dela Solnoc *). 
La 27 Iulie operaţiile de dincoace de Tisa, din 

fata Solnocului, erau terminate. 

_ Atunci am; hotărât forțarea Tisei şi înaintarea 

vertiginoasă spre Budapesta. 


Trecerea Tisei. 


Chestia Tisei prezintă două solutiuni, două mo- 
mente diferite: | 

a) Dacä luam noi ofensiva contra ungurilor. 

b) Dacă o luau ungurii împotriva noastră, 

In prima solutiune, luând noi ofensiva contra un- 
gurilor trebuiă s'o pornim pe la Sud, pe la Seghe- 
din, profitând de pod sub protecţia trupelor franceze 
ce se găseau în Banat, să luăm trupele depe 
malul drept în răspăr deschizând drum dela Cson- 
grad-Solnoc — direcţia Budapesta. 

Au venit lucrurile altfel. | 

Au luat ungurii oefnsiva fără să tie seama de ob- 
stacolul. ce le rămâneă în spate, Tisa! 

După cum le eră începutul operaţiunilor, virtual 
se deducea c'au să fie înfrânți. 

Ce trebuiă să facem noi acum, după luptele din- 
tre Tisa şi Criş, spre a ajunge la Budapesta? 

Cea mai bună soluţie eră linia dreaptă asupra 
Budapestei, la .Nord de Solnoc. 

Dec podul trebuiă aruncat la Tisa-Bo. 

Această se chema o pătrundere de centru. Cen- 
trul eră dezordonat. Trupele se retrăsese în dezor- 
dine. Moraliceşte erau distruse deşi se retrăsese cu 
mare parte din armament. 

Am hotărât deci trecerea Tisei pela Tisa-B5. 

4 


1) Despre toate aceste operaţiuni, vezi, In detaliu, capitole întregi tn 
primul volum : „Desrobitorii”. 


www.dacoromanica.ro 


26 


Trecerea trebuiă făcută în ziua de 28--29 lulie. 

In seara de 27, totul eră pregătit în vederea tre- 
cerei şi chiar anunfasem comandamentul trupelor 
despre aceasta. 

In ziua jde 28, ora 3, py m., Comandantul tru- 
pelor m'anuntä c'a hotărât trecerea pe altădată, 

Eu dau o telegramă Comandamentului: 

„Totul este gata pentru trecere. Garantez succe- 
sul. Dacă amânaţi, cred că trebuie pregătită o altă 
solufiune de mers asupra Budapestei”. 

Fierbeam. Credeam, poate, că iar s'a amestecat 
Antanta şi c’ak nostri iar au cedat. 

Eu vedeam că o întârziere cât de mică, diploma- 
tică face să sufere soluţia militară. 

Nu trebuia gdat timp armatei inamice să se re- 
culeagă. 

A doua zi primesc ordinul Comandamentului: 

„Executaţi!* 

lată-mă isbutind. Voiu trece Tisa! 

Pregătirea trecerei @ tot ce poate fi mai clasic. 
Mai întâi am ales acest punct Tisa-Bô, fiindcă acl, 
Tisa face o buclă, obișnuită ca alegere de loc pentru 
trecere prin fortare. Dela capetele buclei se poate 
tine în respect, la distanţă, inamicul. In locul gol 
din cuprinsul buclei qa într'o mare pungă se pot 
strânge pentru atac trupele noastre. 

Pe malul inamic eră digul contra inundaţiilor, 
care fiind ca; un parapet, trebuiă să ne servească 
drept linie de apărare. 

Digul formă o linie poligonală cu linii drepte, 
putea deci fi anfilată, porţiune cu porţiune, de ar- 
tilerie. 

Acţiunea noastră eră deci înlesnită de condiţiile 
locale. 

Operafiilé trecerei Tisei au început la 29 spre 30 
Iulie noaptea la 2 jumătate. 


www.dacoromanica.ro 


27 


Mai întâi am făcut o serie de demonstratiuni 
asupra Solnocului, ca să ascundem planul nostru 
asupra punctului pe unde aveam să facem adevărata 
trecere. 

Primul bombardament a început la ora 3 ziua (29) 
alt bombardament pela ora 5. Altul pela ora 9 — 
apoi la 12, la ora 21, ora 23 şi ora I noaptea: 
Un iad de foc! | 

Toată atenţia, astfel, eră atrasă asupra Solno- 
cului. P'acolo credeau ungurii că vom trece. Ba am 
si lansat sub focul artileriei noastre câteva bărci. 

Pe la.ora 21}, noaptea, a; deschis un foc viof 
lent de artilerie cu 18 baterii asupra porţiunei dé 
dig dela Tisa-B5. 

Aveam indicatiuni precise că inamicul e bine în- 
tărit îndărătul digului. 

Mi se spusese că duşmanul are acolo şi artilerie 
şi un zid puternic de cuiburi de mitraliere. Ba, fue 
sesem ţinut de rău să nu încep bor ardaaca şi tre» 
cerea la ora 21/, noaptea. 

Am spus că dacă în urmă tirului meu o mai ră- 
mâne o mitralieră duşmană, mă pun eu înaintea ei. 
lar dacă voi aveă Io răniţi, consider acţiunea ca 
proastă. 

Am ţinut bombardamentu/ 35 de minute, cu o 
fufealä vertiginoasă. Era un infem de foc şi de 
sgomot. Am; aruncat câtevă mii de proiectile. 

Imi făcusem socoteala. Mă bazasem pe factorul 
ela O surprindere de bombardament infernal 

puterea nopţei asupra unui om pe care-l scoli 
din somn. ce-i dictează? Să se mai apere, sau să 
fugă? 

Şi au fugit ungurii depe malul celălalt ca $oa- 
recii! Cinci baterii după dig, din satul #Kôtôlek 
n’au tras un foc ca să ne răspundă, 

Când au trecut primele două bărci cu soldaţi d’af 


www.dâcoromanica.ro 


28 


noşiri ca să se convingă de efectul produs de bom- 
bardament, prima rachetă în putea noptei — ne-a 
dovedit (dupä| convenţie) că inamicul fugise şi că 
vestul trupelor poate să, treacă iar artileria să-și 
lungească tirul. 

La 31/, noaptea am început construirea podului 
cu materialul a două echipage de poduri de râuri. 

Către ora 10 dimineaţa, când au sosit si Majestă- 
file Lor, podul eră întins si trecuse, deja, divizia 
IT, I şi II vânători. 

Apoi au trecut divizia VI şi | Infanterie, după 
amiază. A mai trecut Tisa, după o preparatie de 
artilerie, ziua, divizia' VII şi divizia II cavalerie, 
pe la Kis-Kore. 

Indată după trecere, am format cap de pod şi în 
zilele următoare, 1 şi 2 August, s'a lărgit capul de 
pod, ajungând pe linia Rekas, Ias-Ladany, Iaskis-Er. 


La porţile Budapestei. 


Pentru înaintarea mai departe asupra Budapestei 
s'a adoptat dispozitivul următor: 

O coloană principală pe linia directă Tisa-Bô — 
(Budapesta, având ca avantgardă strategică divizia 
I vânători şi brigada V cavalerie (col. Constanti- 
nescu). 

Pe stânga, fn flangardä, Divizia VI cu Brigada 
IV Roşiori (General Rusescu). 

Pe dreapta, în flangardä, Divizia VII cu Brigada 
II Cavalerie (General Davidoglu). 

Pe urmă înaintare vertiginoasă spre Budapesta! 

Ca s'o apuce cât mai repede, Divizia I Vânători 
a mers în căruțe până la Kis-Pest (Pesta Mică) 
unde a ajuns pe la ora 11 ziua, 4 August. 

Acolo s'a joprit. S'au reconstituit unităţile. S’au 


www.dacoromanica.ro 


29 


aşezat bateriile în poziție pentru cazul când oraşul 
nu s'ar predă. 

La ora I ami trimes o somatiune, „Comanda- 
mentului militar al Budapestei, sau autorităţilor în 
drept a răspunde“ ca să predeă orașul. Somafiunea 
eră o telegramă în franţuzeşte : 

„Diviziile roşii III, V, şi VII s'au predat dejà. 
Celelalte divizii sunt în curs de predare. Pentru a 
se evită orori d'aci încolo inutile, vă somez să pre- 
daţi orașul, pentru a nu fi nevoit să-l cuceresc prin 
forţă. Aştept răspunsul pe şoseaua dela Buda-Pesta 
Kist-Pest până la ora 15 (3)“. f 

Am trimis aceasta telegramă printr’un ofiţer ro- 
mân parlamentar în automobil cu steag alb şi tri- 
color. 

După o jum'ätate de oră se înapoiază ofiţerul 
meu cu ministrul: dq Răsboiu ungur, Haubrick si 
un secretar de-al acestuia, ofițer austriac, care vor- 
beă frantuzeste. 

Haubrick, generalisimul şi ministrul de Răsboi bol- 
șevic, eră îmbrăcat într'un costum simplu de tot cu 
şapcă de marinar în cap, fără nici o tresă, încins cu 
centuron şi o curea peste piept şi spate ca ofiţerii 
noştri. ee oi, alea 
Intr'o proastă Inemteasca, îmi spune: 

— Domnule General, să mergem undevă, la acer 
post ca să parlamentăm. 

— M'aţi înţeles greşit (îi răspund eu aliatului 
de Răsboi ungur). Eu am făcut somatiuni, nu ce- 
rere de parlamentare. Eu vreau pe loc, un răspuns 
categoric: Da sau nu? Predati de bună voie oras 
şul imediat, sau încep pe loc bombardarea lui? 

Nu mai am de adăogat, la cele scrise, decât câte+ 
va lămuriri asupra ostaticilor ce trebuie să-mi pre- 
dati şi asigurări: dej dezarmare a trupelor sub or- 
dine. 


Li 


www.dacoromanica.ro 


30 


Stiam că sunt în cazărmi 2 regimente înarmate 
care se ziceă că von să reziste şi l’am făcut atent 
pe Haubrick că: 

—- „In caz că un singur soldat dal nostru va, fi 
rănit sau mort, răspunzi, cu capul, dumneata“. 

Ministrul de Răsboiu, văzând seriozitatea. răspun- 
Herei s'a degajat, spunându-mi că aceia sunt sol- 
dati revoluționari şi că nu garantează disciplina lor. 

In timpul acestei convorbiri eu dădusem drumul 
unei avangarde, un Regiment de vânători, care a- 
juns la porţile cazărmei a somat pe soldaţi să se 
predeă. Bateriile noastre erau îndreptate cu tirul 
asupra cazärmei. 

In timp ce eu vorbeany însă cu Haubrick care 
mi se plângeă că nu-și poate luă răspunderea ded 
‘æarmärei şi disciplinei soldaţilor din cazarmă, îmi 
vine răspunsul că cele două regimente s'au predat. 

—- Precum vezi, îi spun, nu mai e nevoie să te 
îngrijeşti de aceasta, soldaţii dumitale s'au predat. 
Avangarda mea i-a- dezarmat pe toţi. 

Haubrick îngălbeneşte. 

După aceasta, i-am cerut să-mi găsească în Sia? 
un loc bun de defilare. 

EI imi fixează unul pe Uloy-ut. Aflu că aceasta, 
eră o arteră mai dosnică. 

— Nu, îi răspund, trupele române vor defilă pe 
Andrassy-ut. (Pe cea mai mare şi frumoasă stradă 
a Budapestei). 


Intrarea în Budapesta. 


La Poligon, © superbă si grandioasă piață pe 
această stradă, am primit defilarea. Eră o lume ne- 
bună strânsă, cuprinsă! de emoție. Era toată po- 
pulatia Budapestei scăpată de coşmarul bolsevismu- 
lui adunată să admire şi sa primească, chiar cu 


www.dacoromanica.ro 


31 


entuziasm, intrarea salvatorilor în Capitala lui Bell& 
Kuhn — acum mântuită. 

Trupele noastre au făcut o excelentă impresie. 

Defilarea a javut loc la ora 5 după amiază. 

Pe la rele 6 am primit la hotel Ungaria unde 

instalasem Comandamentul, vizita lui Haubrick che- 
mat de mine ca să luăm. ultimele dispozitiuni de 
siguranţă în timpul noptei, în oraş. 
+ Pe când Haubrick eră la mine, mă pomenesc c# 
mi s'aduce jo carta de vizită a Lt Colonelului Ro: 
manelli, pe care până în acest moment nu-l cu- 
noşteam. 

Spun să fie introdus. 

Intră în biuroul mieu şi îmi comunică, după ce 
se prezintă, c'a auzit că o parte din membrii gu- 
vernului sunt la! mine şi! c& el ca reprezentant al 
Antantei (eră singurul reprezentant în acel moment 
la Budapesta) fa venit să fie faţă la dispozitiunile 
ce se vor luă. 

I'am arătat că, din partea şefilor mei militari 
nam nici un fel! de indicatiuni că trebuie să îm 
part comanda cu altcineva şi că înţeleg să mi-a 
exercitez singur; jc& dacă, în calitate de aliat, are 
informatiuni ce mi-ar puted fi folositoare cu ceva, 
îmi rezerv dreptul a le utiliză numai dacă folosesc 
cauzei. 

Atunci, foarte contrariat, 'mă întreabă: 

— Cum dumneavoastră n'avefi nevoie de persoa- 
na mea? 

— Nu! 

A plecat. 

Rămâi singur cu Haubrick. 

Jl întreb ce impresie i-au făcut trupele române? 
Vorbind stricat memfeste îmi răspunde: 

— Aţi vrut să ne furati.., 


4 


www.dacoromanica.ro 


32 


Să ne ,,inselati” vroia el să zică. Adică, am adus 
tot ce-a fost mai bun şi mai frumos acum. 

— Nu. Te înselj dumneata i-am răspuns, 

Fruntea armatei a; intrat de mult, a ocupat ca+ - 
zărmile şi face serviciul de patrulări. 

La defilare am prezentat numai coada armatei. 

Dar o să mai aducem noi si alţi soldaţi... Unul 
mai bun decât altul? 


'Măsuri de ordine. 


Imediat ce-am intrat în Capitala Ungariei am fost 
numit de Inaltul Comandament, Guvernator al Bu- 
dapestei. 

Prima măsură ce-am luat a fost restgbilirea or- 
dinei şi a circulaţiei. 

Căile ferate fuseseră întrerupte pe toate direcțiile, 
Mare parte fuseseră blocate de unguri; parte tăiate 
de cavaleria noastră când izolase capitala de Kles- 
kemet, Abony, Czegled. E A 
* Am început, deci, restabilirea, circulaţiei cu ele- 
mente din armata, cu companii de cai ferate, cu 
ofiţeri — până a venit d-nul Stănulescu, directorul 
general delegat pentru Ungaria. 

Am pus imediat în circulaţie “apoarele, o parte 
a trenurilor de marfă şi un tren curier, de călători. 

Am luat imediat, măsuri ca să se aducă din re 
giunile învecinate, grâu, zarzavat și tot ce trebuiă 
de hrană. i 

După câtevă gile s'a simţit o foarte mare îmbu- 
nätätire în alimentare. Budapesta ajunsese sub bol- 
sevici de nu mai mâncă decât jdovleci şi foi de 
varză. 

Când am intrat noi, untura costa 300—400 co- 
roane kilogramul. După câtevă zile, sub noi, a ajuns 
50 de coroane. 


www.dacoromanica.ro 


33 


Chestia alimentară, 1) care ne-a preocupat pe toţi 
a fost greu de rezolvat din cauza, inertiei, neprice- 
perci şi a relei credinţe a parte din funcţionarii „bi- 
roului unguresc de alimentaţie“ ce se instituise sub 
auspiciile noastre. 
+ Chem într'o zi pe un înalt funcţionar al acelui 
birou şi îl întreb: ce dispoziţie a luat pentru adu- 
cerea de vite în Capitală. 

Mi-a răspuns, că vor aduce din America vite 
de täiat. 

— In cât timp credeţi că vor sosi, îl întreb, 

— In 2 sau 3 luni, imi răspunde. 

— Foarte bine dar până atunci populaţia trebuie 
să mănânce. 


Veţi binevoi a pune la dispoziţia oraşului porci; 
pentru tăiere din cele câtevă mji de porci dela Kj- 
bania, din apropierea Budapestei. 

Ungurul a sărit în sus! 

—'A, nu! Asta nu se poate (mi-a răspuns). Sunt 
porcii unei societăţi, şi! n'au ‘ae Ja punctul ma- 
xim de îngrăşare. 

— Cum! îl ,apostrofez, porcii să moară de graşi, 
şi oamenii de foame? 

Alte măsuri de ordine a fost reglementarea cir- 
culatiei în oraş până la ora 101/, seara. Dela această 
oră până dimineaţa, patrulele aveau ordin să are- 
steze pe oricine l’ar fi găsit pe stradă fără permis 
special de circulaţie nocturnă. 


‘A treia zi, după intrarea noasträ, s'a făcut, cu 
ştiinţa Poliţiei ungare, un început de progrom con- 
tra evreilor. 

Fuseseră 10 morţi si 90 răniți. 


1) Vezi desvoltarea acestei chestii în volumul I, „Desrobitorii“, 


www.dacoromanica.ro 


34 


Chem la: mine prefectul Poliţiei căruia. îi spun 
drastic: 

— Dacă nu eşti în stare sl faci ordine în oraş, 
te înlocuiesc cu un ofiţer român, fiindcă atât timpi 
cât armata română e în Budapesta vreau ca toată 
Jumea, fără deosebire de religie sau alte conside- 
ratiuni externe să fie protejată de răufăcători. 

Rezultatul a fost că nu s'a mai încercat nici un 
fel de progrom. | 

Toate autorităţile ungare văzând controlul ce exer- 
citam asupra lor în ce priveşte menţinerea ordinei 
şi bunul traiu al populaţiei, fierbeau contra noastră 
şi căutau să ne pună faţă! de Antanta intr’o atmos- 
feră uritä. { 

Incepuserä să răspândească svonul că sosirea 
noastră în Budapesta le-au adus foametea, că noi 
facem rechizitie, jafuri şi violări. 

In realitate, trupele române n'au luat un bob 
din proviziile Budapestei. Tot ce ne trebuiă de hrană 
luam dela o depărtare de peste 20 k. m. de Bus 
dapesta. 

Au fost în Capitală jafuri şi violuri, dar, făcute 
tot de-ai lor travestiti în uniforme româneşti ca să 
ne discrediteze. Au fost prinși si dovediti, cu acte 
în regulă. 


Incidente... diplomatice. 

A doua zi după intrarea trupelor noastre in Bu- 
dapesta, am primit vizită Lt. Colonelului Romanelli, 
italian, Lt Colonelului Cassey, american și gene- 
valului Gorton, englez, venind să-mi spuie că sunt 
purtătorii unei telegrame a domnului Clemenceau, 
prin care ordonă ca armata română să părăsească 
Budapesta, și să protesteze în numele Antantei contra 
intrărei noastre. - 


www.dacoromanica.ro 


85 


Le-am cerut să-mi facă protestările în scris. 

Generalul englez îmi obiectează că: 

— Nu se poate altfel decât în scris? 

— Nu! îi răspund. Chestiunea e prea importantă 
ca să fie tratată verbal. 

După prânz imi aduc protestarea lor scrisă şi 
subscrisä de câteşi. trei, pe care am înaintat-o Co- 
mandantului Trupelor. 

Au căutat să-mi scoată ochii cu telegrama lui 
Clemenceau. 

-- Nu mă privesc pe mine chestiile diplomatice. 
Daţi-o Șefului Marelui Cartier General, telegrama 
d-lui Clemenceau ca s'o aducă la cunoștința Gu- 
vernului. 

Dar, în definitiv, findcă faceţi atât caz de această 
telegramă, ma tog, şă vedem ce conţine, 

Mi-o arată. i ; 

Citesc si zâmbesc: 

Eră o telegramă a lui Pichon consepută în ter- 
menii următori: 

„Monsieur Clemenceau interviendra auprès du 
Gouvernement Roumain pour que les troupes rou- 
maines s'arrêtent là où elles se trouvent“. 

Telegrama purtă data de 2 August. 

Or, în acea zi noi ne gäsiam la 60 k. ml. departe 
de Budapesta, pe linia Rekas, las Ladany-Czegled 
Abony. 

Mă întorc către domnii usa si le spun: 

—- Domnilor, să comentäm puţin telegrama. 

la să vedem: ce spune d-l Pichon: „Mr Clemen- 
ceau interviendra", „Are să intervie‘ pe lângă guver- 
nul român. Stiti dumneavoastră dacă a intervenit 
dejà, ori. Poate, a renunţat? - 

Şi-apoi ce înseamnă „a interveni?“ A porunci? 
Nu! D-l Clemenceau va rugă frumos pe d-l Brătianu 
ă retragă! trupele. D-l Brătianu va răspunde d-lui 


www.dacoromanica.ro 


36 


Clemenceau că aceasta nu se mai poate de oarece 
trupele nu se mai găsesc pe linia dela 2 August ci 
prin lupte şi jertfe sunt intrate, dejà iy Budapesta, 
şi n’ar puted ieși până ce nu dezarmăm armata 
inamică. D-l Clemenceau va mai răspunde iar, ceea 
ce nici eu, nici dumneavoastră nu putem încă şti, si 
aşa mai departe. 

Aceasia se chiamă „intervenţie”. 

Deci, telegrama ce dumneavoastră îmi arätati pen- 
tru mine e inexistentă. 

Au plecat musafirii.. 

A doua zi, au venit iar şi Lt Colonel Romanellli, 
îmi spune că dacă mă găsesc acolo, eu, ca coman- 
dant militar, pot să dau ordin trupelor să evacueze 
Budapesta. 

L'am întrebat: 

— D-ta ești ofițer activ, sau de rezervă? 

— Activ; mi-a răspuns. 

-— Poate că eşti si de Stat ‘Major, îl întreb în 
ironie. 

— Nu; îmi răspunde. 

— Vroiam să ştiu dacă eşti pus la curent cu doc- 
trina italiană, s'au s'a schimbat? 

Eu am avut profesor pe generalul Averescu care 
şi-a făcut studiile în Italia, şi care m'a învăţat că 
nu stă în atributiunile unui. comandant în subordine 
să părăsească o localitate ocupată din ordin. 

Dar, dacă dumneavoastră, îmi cereti aceasta, da- 
ti-mi-o în scris ca s'o trimet ca şi pe cealaltă cerere 
a dumneavoastră la Comandamentul Trupelor. 

- Cum, ai trimis cererea noastră, mă întreabă 
sărind în sus ca ars, Romanelli. 

— Fireşte, îi răspund. Si-apoi, domnilor, mă adre- 
sez tuturor, noi suntem aliaţi. Stă ruşine că ne pier- 
dem timpul inf discuţii desbinatorii. Ce o să zică 


www.dacoromanica.ro 


37 


ungurii când or vedeà că noi, între noi, nu ne fm- 
telegem. 

Nu a fost amicală intervenţia dumneavoastră. 

* Gorton, generalul englez sare şi el în sus: 

— Dar, „amicală aj fost cererea dumitale ca să 
facem în scris cererea de evacuare? 

— Desigur că da! Fiindcă chestia, care mi-ati ce- 
rut-o era de o asa importanţă că n’ar fi putut să fie 
tratată decât în scris. Am transmis dorinţa dum- 
neavoastră în original. 

După aceasta, au plecat. 

Cred că ceilalți erau ațâțaţi mereu de Romanelli, 
care fusese pe timpul bolşevicilor, singurul repre- 
zentant al Antantei, la Budapesta. 

ID'alifel, noi am capturat în toiul luptelor dela 
unguri tunuri ce fuseseră furnizate bolşevicilor de 
către italieni, tunuri capturate de ei dela austriaci. 

Se zice că ungurii le-ar fi plătit cu vite, iepe şi aur. 

In timpul ăsta au mai sosit în Budapesta si ge- 
neralu! francez Grazziani, generalul Monbelli, ge- 
neralul american Banholz care, împreună cu genera- 
lul englez Gorton! au format comisia de generali 
care reprezentă Antanta la Budapesta, având: însăr- 
cinarea de-a lucră împreună cu noi, fără a-şi exercită 
această însărcinare pe cale de ordine. 

Ungurii voind să-şi formeze o poliţie armată 
din 6.000 de oameni cu. puști și baionete, mi se 
adresează mie: | 

Aceasta o motivau ungurii că le trebuie pentru 
paza ordinei în Budapesta şi împrejurimi de teamă 
să nu izbucnească, iar, bolşevismul. 

Or, asa ceva nu mai eră, o poliţie ci o armată 
d'abinelea. 

Fireşte, că nu puteam permite, o poliţie armată, 
de 6.000 mii de unguri, fatä de efectivele noastre 
din Budapesta. 


www.dacoromanica.ro 


38 . 


Ingădui deci numai 4.000 de oameni si înarmaţi, 
nu cu puşti si baionete, ci cu săbii si revolver. 

Ungurii fac apel la comisia de generali a Antantei. 

Generalul Banholtz susține că trebuie să îngăduie 
6.000 de oameni cu puşti şi baionete si da insärci- 
mare să pe organizeze această poliţie. 

Eu chem pe prefectul Poliţiei şi-l rog să-mi facă 
un proiect de organizare pe efectiv de 6.000. 

Din proiectul prezentat dovedesc că nu eră ne- 
cesar mai mult de 4.000. | 
. Imi fixă 5.500 oameni pentru oraş, şi 500 numai 
pentru împrejurimi. Motivând că deşi pentru paza 
orașului le e îndeajuns 3.000, le mai trebuie „în! 
rezervă“ 2.500, 

Eu mă (duc cu! proiectul în fits comisiunei. Si 
dovedesc că, proiectul e complect şi intenţionat 
greșit. 

Mai întâi, nu se poate admite că pentru paza 
împrejurimilor Budapestei — mai multe comune, 
să fie nevoie numai de 500$ poliţişti. Eu insu-mi le 
dau 1.000. 

Iar cât priveşte că le mai trebuie o rezervă de 
2.500 pentru oraş, aceasta stă în sarcina mea ca 
să le pun la dispoziţie rezerva de care au nevoie, 
la caz de pericol, din oamenii, bine înarmați, ai tru- 
pelor mele.. Cu atât mai mult nu puteam permite 
o poliție armată prea mare cu cât trupele române, 
ziua şi Noaptea, prin continue patrulări, ţineau ceai 
mai perfectă ordine. i 

Toţi generalii, afară de cel american găsesc că 
aim dreptate, argumentând colegului lor că spiritul 
meu de dreptate e foarte evident de oarece eu în- 
su-mi, acolo unde e nevoie şi pentru paza impre- 
jurimilor, îngădui 1.000 de oameni nu 500 cum ce- 
reau ungurii. 

Fierbând, generalul Banholtz declară că eu n'am 


www.dacoromanica.ro 


39 


dreptul să discut efectivul ci numai să organizez 
acei 6.oo0i de oameni, număr pe care l-a hotărît 
comisia. 

Aci (generalul Holban nu mi-o spune, dar o ştiu 
dela alţii) a răspuns generalul american. 

— Nu, uită: domnule general, că. dacă esti şi vei 
fi aci în siguranţă, eşti şi vei fi, nu datorită poliției 
ungare ci graţie vitezei şi vigilentei armate române. 

Dacă această armată nu intră în Budapesta stâr- 
pind bolșevismul, nici dumneata nu te-ai fi găsit 
aici. | 

Si nu se ştie dacă, plecând acum armata română, 
dumneata ai mai aveă curajul să rămâi o oră mai 
mult. 

A rămas hotărât 4.000 de poliţişti cu sabie şi 
revolver. 

Alt incident, după câtva timp. 

Se oprise circulaţia într'o stradă. Un evreu îm- 
pingeă mereu vroind să treacă peste soldatul român 
care opreă trecerea din ordin. Sentinela îl opreşte. 
Evreul a băgat iute mâna în buzunar asa de iute, 
şi de amenintätor ca şi cum ar fi vrut să scoată o 
armă. Soldatul la şi pocnit. 

Evreul schelălăind s'a dus să reclame la Gorton, 
ca „supus englez“ (?). (Mai toţi evreii la Budapesta, 
deveneau supuşi englezi sau americani)... 

Primesc din partea generalului englez o scrisoare 
lipsită de orice urbanitate, în termenii următori: 


„„Generalului Holban“, 

„Vă trimit alăturata reclamaţie şi cer să fiu in- 
„„format ce măsuri veţi luă, pentru ca, complectând 
„dosarul, să-l înaintez guvernului britanic.“ 

(Si, fără nicio formulă de politeta, iscälit). 
„„General Gorton“, 


www.dacoromanica.ro 


40 


Ii răspund şi eu cu aceeaș formulă: 


„Generalului Gorton“, 

„Am primit scrisoarea dumneavoastră şi vă co- 
„munic că măsurile pe care le voiu luă sunt exact 
„aceleași pe care le-aţi luă şi dumneavoastră dacă 
„aţi fi în locul meu 

„General Holban“. 


N'a mai suflat un cuvânt generalul englez. 

„Mai târziu am devenit cei mai buni prieteni. Ma 
iubiă şi mă stima. 

Când, după ,45 de zile de guvernator al Buda- 
pestei, a trebuit să plec, Gorton, strângându-mi cu 
căldură mâna, îmi märturisià: 

— Ce rău îmi pare din toată inima de micile in- 
cidente ce am avut. Si tocmaji acum, când am în- 
văţat să ne stimăm şi sä ne jubini, trebuie să ne; 
despärtim! 

Ungurii si noi. 

E de prisos să mai spun ce incântati se simfeau, 
în fond, ungurii de sosirea noastră în Budapesta. Ii 
scăpasem din ghiarele mortei. 

Contii, baronii, toţi magnații, zilnic îşi arătau fafa 
de noi multumirea, prin mii şi mii de chipuri. 

Casele lor, toate, ne erau deschise. 

Eu însu-mi, am fost invitat în dese rânduri. N’am 
putut să mă, duc, însă, la un ceaiu măcar, Ja un 
ffive-clook. Toată ziua, o petreceam în biroul meu, 
gata să primesc pe oricine, s'ascult orice plângere, 
să aflu tot ce se petrece pa pământul ungar ocu- 
pat de noi. 

Din această cauză, personal, aproape nu cunosc 
mai nimic din Budapesta. N'am avut un moment 
răgaz pentru plimbări. ! 

Când aveam prilejul să stau cu ungurii de seamă 


www.dacoromanica.ro 


41 


de vorbă, acestià îmi mărturiseau admiraţia pen- 
tru români: 
. — Nu v'am cunoscut, îmi spuneau. Am fost in- 
duși în eroare de evrei. Nu v'am cunoscut nici ca 
popor cât sunteţi: de civilizat, nici ca, armată, de 
disciplinat! 

Am avut şi neplăceri, fireşte. 

Mai ales cu guvernul ungar. 

Guvernul lui Friedrich, fiind noi în Budapesta, 
își permite să deă un decret de stare de asediu. 

Or, se ştie, starea de asediu e legată de autori- 
tatea de-a comandă. 

In momentul acela, Ungurii nu aveau autoritatea 
de-a comandă, fiind sub ocupaţie. 

Noi dădusem o ,,Ordonanta* că nu se putea ni- 
mic publică fără autorizaţia Censurei române. 

Primul Procuror, deşi ştiă de ordonanța noastră, 
a trimis la tipar Decretul Stărei de Asediu. Tipogra- 
ful i-atrăsese atenţia asupra ordonanţei noastre. El 
a poruncit tipărirea. 

A apărut în gazete. 

Chem pe Primul Procuror şi îl întreb: 

— Dumneata ai ştiut de ordonanța noastră prin 
care e oprită orice publicaţie fără ştirea censurei? 

— Da! 

L’am trimis înaintea Curtei Marţiale! 

Au intervenit toţi miniştrii Guvernului cu Frie- 
drich în cap, să-l iert. 

Am menţinut dispoziţiile luate. 


Au vrut ungurii la un moment dat, să facă a- 
legeri. 

Si voiau să publice, în ziare, data când să facă 
aceste alegeri. 

Când au venit ziarele la censură, eu am oprit pu- 
blicarea. Aceasta, pentrucä nu erau stabilite frun- 


www.dacoromanica.ro 


42 


tariile Ungariei nu numai ale lor, dar şi ale noastre, 
ale Ceho-Slovaciei, ale Jugo-Slaviei şi Austriei. 

Am oprit aceste alegeri pentrucă, interpretându- 
se în modi greşit, linia Clemenceau, ungurii ar fi 
putut face alegeri şi în teritoriile, ocupate de noi. 

Au venit Ministrul de Interne şi Secretarul Ge- 
neral să mă întrebe dece am oprit alegerile. 

Le-am arătat motivele. 

Ti sau dus să se plângă la comisia de generali 
a Antantei. 

Comisia le-a, dajt acelaş răspuns, că bine a fost 
dată dispoziția mea. Ba, le-a mai făcut şi altă obiec- 
fiune si anume că, guvernul Friedrich nu e recu- 
noscut de Antantă si, cu atât mai mult, n'are voie 
să facă alegeri. 

Văzând guvernul Friedrich că toate reclamafiile 
îndreptate comisiei de generali nu au o soluţie mat 
favorabilă decât a mea, anterioară, atât Friedrich, 
cât şi alţi meynbrii ai guvernului au venit sä-mi facă 
propuneri să; tratăm chestiunile politice de frun: 
tarii, de-a dreptul, dela Putere la Putere. 

Le-am arătat că n'am calitatea de a discută ches- 
tiile politice; dar, cred, c'ar fi cazul să discute a- 
cestea cu d-l Diamandy, Inaltul Comisar al Gu- 


4 i) 


verriului Român -4). i : 


1) In privința aceasta, persoane fn afară de generalul Holban, îmi spu- 
neau că dacă guvernul nostru prin d. Diamandy, ar fi stat la discuţie cu 
guvernul ungar asupra frontierelor, s'ar fi putut căpăta prin bună fnvoialä, 
atunci, cea mal avantajoasă linie de graniţă pentru noi. Antanta ar fi găsit 
această chestie rezolvată şi i-am fi ugurat mult sarcina. Cu atât mai uşoară 
ne-am fi făcut-o nouă azi. 

Dar, după convorbirile ce-am avut, personal, cu toți membrii guvernulut 
Friedrich, aceştia mi s'au plâns că ministrul nostru Diamandy si, genera- 
Jisimul Mărdărescu n'au „daignat” niciodată să-i primească şi să stea de 
vorbă cu el, asupra unei mici chestiuni, pe când membrii comisiei Antantek 
fl primeau întotdeauna arătându-le cel putin o politetä protocolară, fiind 
tratafl de aceştia cu titlul de „Excelenţă“ pe când d. Diamandy şi genera- 
lismul român Mărdărescu, Îl numea prin scris numai „Domnule Friedrich, 
de ex. 


www.dacoromanica.ro 


43 


M'au rugat să le, dau voie, cel putin, să facă, în- 
truniri politice.. 

Le-am refuzat şi aceasta pe motivul că dacă 
permit aceasta azi, guvernului, mâine o să-mi ceară. 
acelaş lucru comuniştii şi toate partidele opoziţiei. 

S'au convins ei singuri de raţionamentul meu şi! 
nu mi-au mai cerut-o. 

Insfârsit, cât am stat guvernator al Budapestei, 
am mai descoperit un complot al ofiţerilor, patro- 
nat chiar de ministerul de Răsboiu, Schnezer. 

După 45 de zile de şedere, ca guvernator al Ca- 
pitalei ungare, am părăsit Budapesta urmând a luă. 
comanda altor unităţi. 


Aci se termină amănuntele ce am putut culege 
din gura generalului Holban. 

De statură mijlocie, cu barba căruntă, privirea, 
vie şi blajină în acelaş timp, uscăţiv si numai nervi, 
valorosul comandant al Grupului de Nord în lup: 
tele dela Tisa sii în! timpul ocupaţiei Ungariei, a, 
lăsat numai admiraţie printre ce-i care i-au apreciat 
munca şi nestinsă iubire printre cei care i-a co- 
mandat, 

. Un nume ce încadrează un ofiţer de elită al ar- 
matei noastre. | 


www.dacoromanica.ro 


DIN TREN 


Cu Simplonul. — Aradul. — Gări. — Pusta ungară. — Câmpul da bătae 
Solnoc. — Tisa. — Trenuri de evacuare, 


11 Septemvrie 1919. 


Ca să pot călători „în zona ocupată“ „zona de 
răsboiu“ ai nevoie de autorizaţie specială, dată de 
înaltul comandament. 

Iată-mă, deci, întărit cu documente. Pornesc sub 
aripa ocrotitoare a Marelui Cartier General spre 
Budapesta. 

La orele 71/,; dimineaţa, ,Simplonul“ porneşte 
din Gara de Nord. 

Sunt într'un compartiment de clasa I cu generalul 
Pavelescu, şeful Serviciului Geografic al Marelui 
Cartier, trimis într'o misiune la Budapesta. 

După câteva minute trecem în vagonul restaurant. 
Lume multă care merge spre Paris. Câţiva ofiţeri 
francezi şi englezi. 

In faţa ceaiului, generalul îmi povesteşte cum i-a, 
jucat pe nemți când a fst numit în comisia de 
delimitare a mouei frontiere după „pacea dela Bu: 
cureşti“, 

Valea Prahovei îşi înşiră, ochilor noştri fermecafi, 
mărgăritarele: Câmpina, Comarnic, Sinaia, Buşteni, 
purtând încă urmele invaziei barbarilor. 

La Azuga generalul mă face atent: 


www.dacoromanica.ro 


45 


— Uite, vroiau nemţii să treacă noua frontieră 
prin mijlocul Azugii. Eu, mă găsiam în Comisie, 
la Berlin. l’am purtat pe nemți cu vorba până la 
Octombrie. Atunci le-am spus că vine iarna, iarnă 
foarte greă la noi, cu zăpezi mari şi ger îngrozitor, 
Că ţăranii văzând că li se ia pământul, că li se dă- 
râmă avutul, prin noua delimitare de graniţă, în- 
furiati, vor omori pe toţi cei din comisie. 

— Dar garda noastră? îmi spuneau nemţii? 

— Țăranul nostru nu ştie de gardă. El pune mâna 
pe bâtă, la aman, şi dă la cap. 

Si tot astfel, generalul îmi spune că acum merged 
la Budapesta să ia înapoi imprimatele si hărţile to- 
pografice, planurile de izlazuri, hârtie şi maşini ri 
dicate de nemti si unguri dela institutul nostru geo- 
grafic. 

Ziua e limpede. De sus cerne aur peste splen- 
 dorile văii Prahovei. 

Prin gări, fetele întind călătorilor fructele lor... 
fragi de munte, zmeură, pere, prune galbene po- 
peşti, sau vinete. 

In gara Predeal, o ovreică, frumoasă ca păcatul, 
umple peronul de parfumul şi gurifa ei care nu-i 
mai tace, căci vamesul vreà să-i inspecteze bai 
gajele cari au scăpat netaxate în gara de Nord, 
venind aproape de plecarea trenului. Merge la Paris. 
E îmbrăcată toată; în verde, ca un gustere. Fru- 
moasa femeiuşcă, şi-a căpătat protector pe lângă 
taxator, pe un maior francez. 

Valea Timesului îşi desface, înaintea ochilor no- 
ştri răpiți, serpuiturile şoselei ca o imensă panglică, 
albă desfășurată după un uriaş mosor verde; așa 
trece printre bungetul pădurilor de brazi ce ne cântă 
parcă în urechi poezia atâtor zile de vară petrecute 
prin fermecătoarele lor cuiburi. 


www.dacoromanica.ro 


46 


Un locotenent se scoală dela masa lui, se prezintă 
generalului, bătând sonor din pinteni: 

— Să trăiţi, domnule general, mă prezint loco- 
tenentul Mihăiescu, din vânători, fost aviator; merg 
la Budapesta si mă pun la ordinele dumneavoastră. 
Eu am {mai fost acolo, dela începutul ocupărei. O 
cunosc ca m palmă, 

Si, reasezändu-se, (suntemj foarte aproape), po- 
vestește generalului, între altele, cum armata ro- 
mână a găsit în depozitele militare ale Budapestei, 
munţi de şei d'ale cavaleriei ungare şi munţi de ba- 
loturi de bumbac. 

Pe peronul gärei Braşov, colonelul Stârcea, dis: 
tinsul și foarte simpaticul aghiotant regal, în ‘civil, 
ne spune că:și petrece de trei săptămâni timpul în 
liniştea Brașovului, foarte retras, ocupat totuşi cu 
slujba lui din fruntea biroului decoratiilor. 

Am luat idejunul in vagonul restaurant. 

Incercăm, după masă, să inchidem putin ochii 
în cabina noastră. Nu-i chip. Soarele näväleste im- 
petuos, iar nişte muşte mari și foarte obraznice ne 
sâcâie fără încetare. Sărim în sus — şi contemplăm 
peysagiile. 

Străbatem raiul Ardealului, şi trecem una după 
alta, Sighişoara, Mediaş, Blaj. 

Inträm în moapte şi din nou în vagonul restau- 
rant pentru (masa; de seara. Dela o masă vecină, 
un tânăr foarte elegant, înalt şi delicat, locotenent 
în rezervă si fiost' prizonier în ‘Bulgaria, ne po; 
vesteşte din cruzimele îndurate acolo. 

Şi după cină, iar în compartimentul nostru. De 
vr'o două! trei ori ,,Simplonul“ se ie in mij- 
iocul câmpului. 

— „Frâna defectä“ ni se spune mereu. 

Noaptea e limpede şi poleită în argintul lunei. i 


www.dacoromanica.ro 


47 
12 Septemvrie 1919. 


La ceasurile 4 şi 20, dimineaţa, ajungem în gara, 
Arad. 

Sentinelele noastre păzesc ordinea. 

Până aici e punctul terminus de călătorit, spre 
Budapesta, cu ,,Simplonul", 

Dela Arad, elegantul si comodul tren se îndreaptă. 
prin Jugo-Slavia, spre Paris, iar noi trebuie să luăm 
alt tren spre Budapesta. 

In așteptare, omorâm ee în restaurantul gărei, 
repetând ceaiurile. 

Când s'a făcut bine ziuă, pornins cu trăsura prin 
oraş. 

Aradul n'a deschis încă ploapele. Obloanele pră- 
văliilor nu s'au ridicat încă. Stradele sunt largi, ast- 
faltate. Foarte multe clădiri sunt palate. Squaruri 
dese de flori şi cu grandioase statui maghiare ce, 
cred, încurând vor trebui să-și încheie o existenţă 
neleguitä. Piaţa e plină de alimente si gospodarele 
o iau din zori de zi cu asalt. Am trecut si pitorescul, 
pod de fier peste Mureş, păzit de sentinele noastre! 

Vizităm străvechia şi puternica „cetate“ a Ara- 
dului. Santuri foarte adânci, ziduri gigantice. E ora 
5 1/2. Soldaţii se spală pe ochi. Alee frumoase stră- 
bat curtea cetăţii. In faţa generalului care e în tră- 
sură cu mine, sentinela prezintă arma, iar soldaţii 
„lau poziţia“. — 

— De ce par căzărmile şi casele astea aşă rula 
nate, fără si si fără geamuri? întrebăm un soldat. 

--- Le-au stricat sârbii şi francezii cari le-au locuit 
înaintea noastră. Sârbii erau în cetate vre-o 15 mii. 
Mureau după fiecare masă câte cinci soldaţi. S'a 
descoperit că le otrăveau ungurii mâncarea. E, la 


" marginea cetăţii, o movilă mare in care sunt în- 


gropati sârbii. 


www.dacoromanica.ro 


48 


'Acum sunt închiși aici 5 mii de bolşevici unguri, 
cărora orăşenii, conaţionali, ba şi cucoane mari, 
le-aduc de mâncare bună, şi tot ce le trebuie pen- 
tru nevoile lor. 

La întoarcere, întâlnim, pe pod ofiţerii ce trec la 
slujbă, spre cetate. Sunt ceasurile 6 dimineaţa. Ge: 
neralul e încântat. 

— Ii vezi pe fraţii nostri ardeleni? Vin matinal 
şi punctual la serviciu. Se dau pe brazdă! Asà-mi 
plac! Sunt soiu bun. Vom formă armată. bună din ei. 

Trecem iar pe lângă piaţă. Femeile aduc mari 
coşuri cu flori acoperite cu cârpe. Pe lângă noi trec 
țărani în porturi bänätene. A ieşit soarele. Soarele 
nostru! i 

Străbatem din nou orașul, mergând către gară. 

Prăvăliile şi-au ridicat obloanele. Trecätorii se îm! 
bulzesc la treburi. Tramvaiul cu aburi, „motorul“ 
cum îl numesc pe-aici, e încărcat. 
' Firmele prăvăliilor foartelungi, mari, şi cu litere 
chilometrice. Incă multe uniforme ungurești. Popu- 
latia, însă, e foarte blândă. Toţi ungurii imi par, 
mieluşei. Statuia lui Kiosuth ne urmăreşte cu privirea 
până departe, în drum, spre gară. 

Directorul serviciului de căi ferate, dela, Arad, 
a luat dispozitia să ne trimeată spre Budapesta cu 
un tren special. „Trenul special, la drept vorbind, 
e o „garnitură“ compusă dintr'o locomotivă, şi ui 
vagon de clasa III-a. 


La ora 9 dimineaţa, pornim sf din gara Arad. 

D'aci avem linie dublă. Trenul PISE Pes cea din 
stânga. 

Pe dreapta, trenuri încărcate cu maşini noui, cup- 
toare de pâine, de campanie. 

Sunt trenuri cu materia! de răsboi evacuat din 
Ungaria. 


www.dacoromanica.ro 


49 


Câmpurile de porumb îşi desfată aurul frunzelor 
în bătaia soarelui. Incep podgorii nesfârşite de vii, 

Pe şoseaua judeţeană trec căruţe încărcate trase 
de tai mari, graşi, luciosi. 

In gara Curtici, zărim, pe câmp, cirezi frumoase 
de vite, oi păscând si un tren cu pontoane. 

Ora 9 1j, ne aflăm în gara Lô-K6shaza. D'aci mer- 
gem pe fasta de pustă ungară ce ne rămâne; nouă, 

Cineva ne spune: 

Am rechizitionat şi noi câteva vite din pusta un- 
gară, fireşte nici a zecea parte din câte ne-au furat 
nouă centralii în timpul ocupaţiei. 

Maiorul Dianu, din cavalerie, ne povesteşte o- 
cuparea Budapestei şi cum am! găsit not acolo de- 
pozite enorme de echipamente militare şi alimente. 

La ora ro suntem în gara Domnița Ileana (fostă 
„Ketihaza“), 

La ora 10 şi trei sferturi suntem în Békésciaba, 
gară mare, cu linii multe de garaj şi foarte multa 
vagoane. 

La 11 şi un sfert ajungem în Békés-foldvar; în- 
tr'un tren de evacuare, sute de piese uriaşe dintr'a 
fabrică întreagă de muniții, evacuată. 

La ora 11 și 20 suntem în Mezÿ-Berény. Pe linie 
un tren lung cu căruţe sanitare noui. Intr’altul tu- 
nuri de bronz, păzite de sentinele române. 

D'aci, ne adâncim tot mai mult în pusta ungară. 

Pusta ungară! 

Pământ fără hotar, şi cer! Nesfârşite lanuri de 
grâu secerate sau; porumbişti neculese încă. Pa» 
mânt fără hotar! O Sahară galbenă, presărată p'a- 
locuri, cu câte o mică! oază de verdeață, fermele 
cu salcâmii ce-Q adumbresc. Cât vezi cu ochii, pu- 
stiu! In împărăţia tăcerei nu s'aude decât metalicul 
şi ritmicul täcänit al roatelor de tren, şi sueratul 
locomotivei noastre. Rar, câte un uliu sau, foarte 


www.dacoromanica.ro 4 


50 


sus, câteo acvilă spintecă, în rotiri largi şi incete, 
apa albastră a väzduhului. 

Ora 11 şi 50 în gara Kioma. Intr’un tren, cu tu- 
nuri, cai, boi, furaje si soldaţi, trece Reg. 2 arti- 
lerie de munte spre Arad. 

Soldaţii, doborâti de căldura soarelui, dorm în 
vagoane între picioarele cailor cari stau cuminţi $i 
nu mișcă unul ca şi cum, S'ar teme să nu-şi scoale 
stăpânii. 

— D'aci, intrăm în regiunea luptelor, ne spune 
un ofițer. Pân'aici înaintaseră ungurii. 

Ora 12 și 10 in Nagylapos. Iar tren de evacuare 
cu tunuri mari, lungi, capturate. 

La 12 si 25 suntem in Mezâtur, unde s'au dat 
lupte mari. Oraş; mare. In gară, sute de vagoane de 
marfă, vopsite proaspăt și tricolorul nostru zugrăvit 
pe ele. 

Ora 12 şi trei sferturi în Csugarparti Taniak. 

In gara Pusztapo, gară mică şi cu o frumoasă gră- 
dinifä cu muscate roşii și bräduti verzi; într'un tren 
lung, cântă, soldaţii Regimentului 26 Infanterie, îm- 
bräcati în curate uniforme englezeşti. 

~— In cotro, baeti? 

— La Lugoj, în Banat! 

Generalul meu îmi spune: 

— Şi-au luat sârbii nasul la purtare. Aud c'au 
“dus două idivizii la frontiera noastră. ' 

E cald îngrozitor. Văzduhul fierbe. In trenul voi- 
micilor se mai văd automobilele Diviziei Il-a de sub 
comanda generalului Jiteanu. 

La 1 şi 25, în gara Pusztatenyô, alt tren lung 
ce trece spre București. 

. E regimentul 104; având pe vagoane platformä, 
si câteva proectoare evacuate si păzite de gărzi. 

La ora 11 şi trei sferturi în gara Szayol. Casele 


www.dacoromanica.ro 


51 


au ferestrele distruse de bombardament. Suntem în 
plină zonă a ofensivei. 

Pe linie, un tren cu Regimentul 84 (?) care merge 

spre Debretin. Alt tren cu cisterne, de petrol şi lăzi 
de cartuşe. 
„ Pământul, de ce tnaintam cu trenul, ni s'arată 
tot mai sfârtecat de viforul luptelor ce-au avut loc 
p'aici. Gropi mari de obuze stau mărturie vie a mortel 
care a muşcat cu dinți de oţel din spinarea pămân- 
tului. 

Lt. Colonel Tântu, comandantul Regimentului 24 
din brigada 11 Infanterie îmi povestește câte ceva 
din toiul luptelor: a 

—. Uite, colo, pititi pe după, sălcii, tn malul Tisei, 
priviau soldaţii noștri, din avanposturi, cum veneau 
de dincolo de ,,Tisa moartă“ ghiulele dușmane. Se 
deosebeau după sgomot. Când veneă câte un obuz 
de calibru mare, ziceau: „Asta e d'ăl bătrân“. Când 
nu exploadau, le strigau în batjocură: „La cartofil“ 

La cea mai mică mișcare a noastră, armatele roșii 
ne bombardau groaznic. Ochiau însă foarte prost. Îşi 
instalaseră observatoarele în turlele bisericilor. Ai 
nostri îi ochiau cu precizie şi îi curăţau cu turn eu 
tot. i 

Uite podul ăsta, lam bătut zi şi noapte. Aveau 
enorm de multă muniţie şi bombardau groaznic. 

La Csongrad, (Ciongrad) a fost altă trecere peste 
Tisa. Ungurii au asvârlit podul în aer și ai noştri 
Iau reparat în trei zile. Şi acolo au bombardat gro- 
zav. Aveau artilerie formidabilă. 

La ,,Tisa moartă“ eram tot în tranșee si băteau 
cu artileria înfiorător. Intr'un sat, în pustă, am găsit 
un depozit imens de muniții de artilerie, fel de fel 
de calibre. 

D'aici, la vr’o 35 klm. spre dreapta, la Tisa-B6, 
a trecut toată divizia VI şi i-a înconjurat. 


www.dacoromanica.ro 


52 


Colonelul povesteşte încă, trenul nostru trece ma- 

rele pod peste Tisa, în dreptul oraşului Szolnoc. 
" Dam de case ciuruite de gloanţe si de schije, d'un 
canton găurit tot, -şi d'un pod de pontoane, pa>- 
ralel cu marele pod de fier peste care trecem, încet, 
foarte încet. Podul acesta a fost scufundat in apă, 
şi acum e în reparaţie. 

Ai noştrii lucrează ziua şi noaptea să-l „puie pe 
picioare“ definitiv. La mijlocul Tisei, se vede căzut 
în apă capătul rupturei podului. Dela Jumătatea 
cea bună si rezemată pe malul opus, inginerii şi bra- 
tele oștenilor noştri au întins, peste o gigantică sche- 
lărie de bârne, un pod! nou de oțel, mai îngust, cu 
o singură linie. E înnădit trainic si peste el se 
scurg dinspre inima Ungariei toate trenurile noastre 
pline cu material de răsboi capturat şi tot p'aică 
se face toată circulaţia de tale ferată între Buda- 
pesta şi noi. 

La capetele podului păzesc sentinele. 

Pe lângă capetele podului de pontoane, soldaţii 
nostri, sub arsita soarelui, se scaldă; în Tisa. 

Am trecut podul. 

Iată Szolnocul. 

Un oraş mare, cu sute și mii de clădiri uriaşe ciu- 
ruite toate de ghiulele. | | 

A fost aci cel mai înfiorător bombardament, din 
toată campania luptelor de pe Tisa. Cosurile fabri- 
celor, coşuri înalte de cărămidă roşie, se văd re- 
tezate de pe la mijloc sau sfredelite in zigzag’; de 
enorme găuri prin care se vede cerul albastru. 
Prin ele au trecut obuzele noastre. 

Szolnocul, tare adăposteă pe duşman, şi eră plin 
de numeroaseţ muniții, a fost ţinta celui mai nă- 
prasnic bombardament din partea artileriei noastre. 

N'a rămas perete de casă în care obuzele, şrap- 


www.dacoromanica.ro 


53 


nelele şi schijele noastre să nursi fi lăsat carta de 
vizită. 

„ Szolnocul a fost un al doilea Mărăşeşti, de jale 
pentru unguri, de glorie pentru noi! 7 

La ora 3 si un sfert pornim mai departe cu 
altă maşină. 

La ora 3 şi trei sferturi suntenr în Ujszasz, staţie 
mare, cu peronul închis d'un grătar de sârmă, îm- 
bulzit de femei ungare ce dau, buznă să iese si pa 
care o sentinelă d'a noastră le fine în respect. 

La 4 şi 10 minute ajungem în Tapioszele, gară 
cu un zid de plopi uriaşi în fafa. Trenurile fac ma- 
nevră. 

Inaintea ochilor încep să mi se desfășoare vii ne- 
sfârsite pe teren nisipos. Suntem într'o regiune de 
dune de nisip. 

Intrăm în regiunea dealurilor. Ne apropiem de 
Dunăre. 

Pe liniile ferate nesfârşite şiruri de vagoane. În 
gara aceasta ca şi în Arad, trec nenumărate femei 
cu tolbe de mărfuri 'n spinare. 

Pe câmpuri apar turme de porci. Ne apropiem 
de Budapesta... 

Ora’ 5 şi; 35. Maglod. Intr'un tren Regimentul 
100. Mai avem 23 klm. până la Budapesta. Sosește 
un tren de marfă plin cu porci. 

— „lată un tren cu magnafi!*, exclamă un tânăr 
locotenent surâzând. Mult as dă să văd acum pe 
„tigri“ lui Tisza! 

Trecem pie lângă trenuri încărcate cu piese de 
poduri de fier, gata să fie aruncate peste picioarele 
de piatră. 

Incep să ne apară coșuri gigantice de fabrici. 
Trecem pe lângă Kôbania, un mic orăşel care nu 
e decât o anexă a Budapestei. 

lată linii de tramvaie. In zare, în ceața apusului 


www.dacoromanica.ro 


54 


de soare se ridică dealuri stâncoase. E muntele pe 
care ’n amfiteatru se zäreste Buda. 

Ne încrucișăm cu un tren de lucrători. 

Ora 6. Intram în gara Budapesteil 


www.dacoromanica.ro 


SOSIREA 


Gara. — Străzile. —Comăndnirea Pieței. — Hotel Royal. — Restaurant 
Gambrinus. 


12 Septemvrie 1919 


La ora 6 seara intrăm în gara Budapestei. 

Trenuri lungi încărcate așteaptă plecarea. Călă- 
torii spânzurați pe ferestrele vagoanelor, său îm- 
bulzifi pe scări şi la uşi, privesc cu atenţie şi serto- 
zitate spre trenul! nostru mic, abiă sosit, din care 
descind ofiţeri români. Dintr'un tren se aude o ar- 
monică risipind sub cupola imensei gări un timid: 
„ceardaş“. Prin trenurile gata de plecare se văd 
mulţi soldaţi româhi. Unii se întorc în ţară, alţii 
fac parte din unităţi ce-şi schimbă garnizoana. Pe 
peron, câţiva ofiţeri români ajutaţi de soldaţi şi 
grade dau ordine şi pun rânduială, în toate. Toată! 
gara si imensa; mulțime, îmi pare o armată disci- 
plinată căreia i sa strigat ,,Drepti!“ şi s'a așezat 
în front, în poziţie de paradă. 

In fata gărei, la esire, sentinelele noastre! Inalfi, 
bine echipati, cu puşca la umăr şi capela semet în- 
clinată pe ureche, voinicii nostri te întâmpină la 
Porţile Budapestei ca un simbol al puterei şi stä- 
pânirei noastre, azi, în ţara lui Arpad! 

In curtea gărei, se imbulzesc çuriosi, în jurul tră- 
surilor cu mouii pasageri români, o lume de femei 
tineri, şi cască-gură privind cu jind spre coşurile 


www.dacoromanica.ro 


56 


sau pachetele cu merinde, mai ales. E stomacul un- 
guresc, încă flămând, după teroarea postului forţat 
din încă prea recentul timp al bolşevismului. Tră- 
surile mai toate pipernicite şi cu un cal. 

Ne adâncim pe largile străzi şi privesc cu mare 
luare-aminte feţele trecătorilor, şi vitrinele prava- 
liilor. ; 

„Nimic nu se mai vede din vechia şi asurzitoarea 
larmă a potopului de lume, ce, cu feţe multumite, 
umpleă odinioară largile, veselele şi grandioasele 
"străzi şi bulevarde ale Budapestei. 

Mă uit la ceas. Abia sunt orele 6 şi un sfert şi 
oraşul pare aproape adâncit în noapte. Nici un tram- 
vai nu circulă. Ne interesăm și aflăm că, după a- 
miază, magazinele stau închise, tramvaele îşi înce- 
tează circulaţia dela ora 5 şi că după ora 6 orașul 
se închide ca melcul în căsuţa lui. . 

Și totuși, un gigantic melc, oraşul acesta! Tre- 
cem printre şiruri de clădiri uriaşe şi, fie liniştea 

rea mare, fie zidurile sumbre ale labirinticelor 
construcţii, mă dnfior ca. şi cum aş fi intrat 
noaptea pe aleele unui cimitir. Iluzia o am întreagă 
zarind p'alocuri la “balcoane si ferestre spânzurând - 
flori şi plante. verzi, ca nişte podoabe de cavou. 
Rareori câte un cap de femee sau de bătrân, apare 
în pervazul unei uși sau ferestre, atras de uruitul 
roților trăsuricei moastre ce trece încet şi legănân- 
du-se ca luntrea lui Charon, pe Styxul pătimirilor 
maghiare de azi. | 

— Vezi ce intunecate si negre sunt sträzile si clä- 
<irile ungurilor în Budapesta? mi s'adresează ge- 
neralul. 

— Ca sufletul lor..., domnule general! 

Străbatem orașul, si ne îndreptăm spre Comen- 
duirea pieţei care trebuie să ne dead bilete de car- 
tiruire. 


www.dacoromanica.ro 


57 


Din distanţă ’n distanţă patrulele noastre, pe jos 
sau călări, în pas cadenfat şi sonor, cu ţinuta demnă 
şi plină d'o impunătoare mândrie cutreeră stradele 
imensei Capitale, Sunt în grupe foarte mari şi în 
finuta de răsboiu: cascä, puşti, mitraliere şi lăncii. 
Și privindu-le cum se depărtează, îmi par nişte in- 
sule plutitoare de foc şi de forţă pe oceanul mort 
al unei lumi de slăbiciuni si fără de legi. 

Doar larga stradă Rakoczi, cu prelungirea ei Kos- 
suth Laios ne întâmpină cu ceva mai multă viaţă. 

Urue cu sirene stridente, în sbor vertiginos, pela 
urechile noastre, automobilele militare române cu 
micul stegulet tricolor dinainte. Cam în direcţia 
spre carc mergem noi sunt mai toate comandamen- 
tele noastre militare. 

Din frumoasa piaţă ,,Kigyo-ter*, dăm în strada 
»Veres Palne wutza“. Oprim în fata ,,Comenduirei 
Picjii”. O companie de mitraliere stă gata de por- 
nire la prima; poruncă. Se găseşte, aud, în perma- 
men{a în fata Comenduirei papi orice ,,eventua- 
litate“. 

Atât în fata clădirii, cât si în vasta ei curte, sta- 
fioneazä o mulţime impestrifata de automobile mi- 
litare si de ,,Taxi“ 1Gehizijionate pentru serviciul 
armatei române. 

Colonelul Pirici, comandantul Pieței, ne primește 
sus, în cabinetul său, ocupat cu iscălirea unui for- 
midabil teanc de legitimatii ungureşti cu fotografii. 
Ne spune ‘ci toate sunt ale poliţiştilor unguri care 
au voie să poarte revolver şi sabie; că patrulele noa- 
stre au arestat mulţi poliţişti cari n'au permisiunea 
asta; că, însfârşit, n'am îngăduit decât un număr de 
patru mii de poliţişti unguri. 

In privinţa găzduirei, ne spune c'a rechizitionat 
„10 la sută din camerile fiecărui hotel. „Camerele 
cele mai frumoase!“ 


www.dacoromanica.ro 


58 


Ne luăm biletele noastre de cartiruire şi ne în- 
dreptäm spre „Hotel Royal“. E cel mai mare ho- 
tel din Budapesta. 

Un „hall“ frumés qu pereţii plini de tablouri, 
şi ornamente, mai multe ,,lifft“-uri şi vr'o şase etaje 
la care te suie o foarte largă scară de marmoră cu 
parapet de bronz. 

Generalul ocupă camera No. 103 cu vederea 
la stradă. Eu, camera 112, cu fereastra spre curtea 
interioară care e un fel de ,,passage” cu magazine 
şi cafenele. Fiecare cameră, cu baie. Rufăria toată 
de cea mai bună, curată şi durabilă olandă, Două 
rânduri de uşi. Cheia e prinsă de un cerc de sârmă. 
foarte groasă, şi fioarte largă, aşa că nu se.poate 
lua fn) buzunar de pasager ci, forţat, trebuie s'o 
laşi la portar. 

Scoborâm spre masă. Jos, în hall, auzim vorbin- 
du-se numai nemteste. Ne credem un moment mai 
curând la Wiena, decât la Budapesta. In jilturi 
de piele, de pluche, sau de paie, domni, doamne 
tinere şi copile, toți şi toate, stau rästurnati picior 
peste picior şi... fumează/ 

Pe la orele 9, mă indrept cu generalul spre un 
restaurant din apropierea hotelului nostru. Nemerim 
la ,,Gambrinus*. 

O vastă sală cu bolți şi pilastri zugrăviți în culo- 
rile mationale maghiare şi cu picturi vesele. Servesc 
fete multe şi băieţi, îmbrăcaţi în lungi halate albe, 
peste costumul lor de oraş. Cântă un numeros taraf 
de ţigani unguri. 

Am intrat împinși ‘de curiozitate, mai mult să 
vedem cej mănâncă ungurii acum, ei care până la 
venirea armatei române se hrăneau sub comunism 
numai cu dovleci. 

Văzând apariţia unui general- român, lăutarii a-° 
tacă © roman{a românească, pe care o cântă însă à 


www.dacoromanica.ro 


) 


59 


la Tisza! Ni se prezintă! lista. Fripturile si mâncă- 
rile între 60, 40, 35 şi 30 coroane portia! Luăms 
câte un schnitzel şi-o halbă de bere neagră. 

Orchestra cântă acum Pagliacci, apoi, brusc, o dă 
în ceardaș. Și tot aşă, cât mâncăm, ne ţine în me- 
lodii unguresti, tărăgănate, mai mult jalnice. 

Nu ne merg la inimă. Simfim in ele un suflet 
strein. 

Sala e plină totuşi de consumatori. Sunt şi câţiva 
ofiţeri români. La ora 10 ne pomenim că se sting 
d'odată trei sferturi din lumini — iar băeţii încep să 
strângă scaunele. 

Lumea disciplinată se scoală şi pleacă. Ni se spune 
că starea de asediu PE închiderea tuturor lo- 
calurilor de noapte la ora 10. La ri noaptea ni- 
meni nu mai are voie să circule pe străzi, \ 

Zadarnic stărui eu pe lângă patron (aşă mai mult, 
să-l încerc) să! mai zăbovească puţin Închiderea. 
Se înclină până la pământ generalului și se roagă 
să nu ne supărăm dar el trebuie să închidă. 

„E ordin strict şi trebuie păzit cu sfinţenie căci 
nu ¢ de glumit cu patrulele românești”. 


www.dacoromanica.ro 


ORAȘUL REÎNVIE 


‘Trambifele românești. -- Manicurele. — Magazine si profuri. — Tram- 
vayole. — La Astoria. — La Hungaria. — Fe Audrassy.—La Varosiiget. 


13 Septemvrie 1919 


Am dorinit împărăteşte la „Hotel "Royal". 

Mă trezesc în dimineaţa asta în sunet de trâmbiţe 
româneşti. Deschid fereastra. Pe ,,Erzsebet Koriit“, 
(pe bulevardul Elisabeta) trece în pas șonor o com- 
panie românească. Un ofiţer călare înainte, altul la 
mijlocul trupei. Ferestrele hotelului şi caselor se 
deschid şi capete mulfumite privesc în admiraţie 
pe străjerii puterii noastre şi liniştei „lor“. 

Intr'un balcon al hotelului, o frumoasă unguroai- 
că, priveşte, totuşi, tristă spre ostenii nostri ce se 
depărtează. Visează, poate, melancolică, la nimicita 
armată ungară, la foştii soldaţi şi ofiţeri unguri. E 
o femeiuşcă, aud, care a făcut chef azi noapte cu 
ofiţeri d'ai hostri şi! totuşi, se gândeşte poate, cu 
jind la husarii ei. E frumos din partea ei. Ei 9 pa- 
triotă. Imi reaminteşte pe eroina unei nuvele de 
Maupassant. 

Scoborâm, după puţin timp, în stradă. De data 
asta, suntem în plină, supefactie. Viaţa Budapestei 
renaşte sub ochii nostri, prin contrast isbitor cu 
liniştea funerară. d'asearä, la sosirea noastră. : 


www.dacoromanica.ro 


61 


S’au deschis magazinele. Trec tramvaiele archi- 
pline. 

Trotuarele se umpli d’o lume grăbită. Fetele, in 
dughenele de ,,mlanicure” poleesc unghiile... dom- 
nilor! Da, ciudat! unde mi-arunc ochii, mai mult 
domni îşi fac unghiile. Se vede că, în epoca co- 
munismului, de urât și din lipsă de altă ocupaţie 
bărbaţii unguri s'au deprins şi cu.. * sportul Asta. 

In dreptul debitelor de tutun, curipărătorii fac 
„coadă“. Cozi lungi interminabile, Mi-amintesc dé” 
faimoasele „occeric“ dela Odesa. Vitrinele maga- 
zinelor oferă ochilor o multicoloră si abundentă gă- 
teală, pentru scurtul timp de ordine decând a ve+ 
nit armata română. Si doar, mai ieri nu se mai ve- 
deă nimic prin galantarele prăvăliilor. 

Intreb de preţuri. Tot ce e îmbrăcăminte, nespus 
de scump. Fleacurile, bibelourile, pungile de măr- 
gele, foarte ieftine. Printre furnicarul tramvayelor 
şi pietonilor se strecoară căruţe militare române 
încărcate cu pradă de răsboiu, şi păzite de sentinele. 

Circulaţia tramvaielor, se face ca în timp normal. 
‘Aud că e cel mii bine organizat serviciu de tram- 
vaie din toată! 'Europa. Firele electrice trec prin 
pământ; sub şine, nu prit aer pe deasupra ape 
telor trecătorilor. 

Din ce în ce, după o stradă pe alta, te izbesti de 
tot mai multă insuflefire. 

MA opresc cu generalul în fata marelui şi noului 
hotel ,,Astoria“. i 

Aici e instalată comisia noastră de Evacuare de 
sub preşedinţia generalului Serbescu. 

_ Lt. colonelul Stratilescu, din artilerie ne vorbeşte 
. dé rechizitiile făcute. 

* — Am trecut cu armata dincolo de Dunăre peste 
60 klm. spre Vest. Pe teritoriul acela am găsit. 
depozite enorme. Peste 5 mii de vagoane cu muniții 


www.dacoromanica.ro 


62 


dela Mackensen, puse de ei înşişi în inventariu. Le- 
am descoperit, fugărind resturile armatei bolşevice 
fugite prin pădurea „Bacon—-vald“, la nordul la- 
cului Balaton. Am găsit şi tunuri mari îngropate. 
Vom strânge tot. 

Comisia de 'evacuare pune la dispoziţia genera- 
Tului un automobil „taxi“, pentru cursele zilnice, in 
vederea misiunei. 

Generalul vine întâia oară la Budapesta. Eu sunt 
musafir mai, vechiu. Ca să cunoască orașul îi ser- 
vesc, deci, de cicerone. 

! Ne oprim deocamdată la marele hotel ,,Hunga- 
ria“. Aci ke instalat comandamentul diviziei l-a, co- 
mandată întâiu, de generalul Sachelarie, iar acum, 
de generalul Obogeariu. 

+ Un hotel grandios in fata Dunărei. Aci fusese 
instalat comandamentul bolsevist, cu Bella-Kuhn, 
Szamuely si alti „tovarăşi“ à la Trotzky si Racowsky. 
In hotelul acesta au tras contra-revolufionarii cu 
monitoarele, de s'au împiedicat pe scări, fugind în 
pivniţă, Bella-Kuhn, căruia, glumind Szamuelly i-a 
strigat: „Ai! ver! Caesar, monitori te salutant“. 
Luăm aci, la popotă, ceaiul. 

Comandorul Sion ‘dela marina ni se plânge ca 
nu ne lasă aliaţii să ridicäm vapoarele noastre cap- 
turate de unguri. Intâiu ne autorizase, dar, fiindcă 
n'am semnat Pacea, ne opresc acum. 

— Şi totuși, cum le-am mai luă noi şi le-am duce 
frumuşel acasă, de n'am fi nevoiţi să le trecem 
pe lângă graniţa sârbă. 

După ceaiu, trecem din goana automobilului, prin 
însufleţitul cartier al magazinelor din „Vaczi ut“, 
unde misunä elemkntul femenin mai abitir ca pe 
Lipscanii noştri. O; luăm d'alungul celei mai fru- 
moase strade jdin toată Budapesta, pe ,,Andrassy- 
Ut“, un bulevard lung de 2 klm. jumătate, cu alee 


www.dacoromanica.ro 


63 


de pietoni, de călări, de trăsuri, şi cu superbe clădiri 
fnonumentale, sub care, d'alungul trotuarelor, se în- 
şiră cele mai bogate şi elegante magazine, cafenele, 
şi berärii; pe acest Ahndrassy, bulevard sub care 
trece ,,metropolitanul” electric al Metropolei ungare. 
Trecem de piața ,/Octogon“, de splendida piaţă, 
Rond-point (Kôrônd) cu cele patru statui de bronz: 
a lui Jean Palffy, Nicolae Zriny, eroul dela Sziget- 
var, din răsboiul contra turcilor; aceea a lui Ştefan 
Bocskay duce fal Transilvaniei şi apărător al pro- 
testantismului ungar contra împăraților Austriei si 
Gabriel Bethlen, fost principe al Transilvaniei, care 
jucă un mare rol în răsboiul de 30 de ani. 

Si iată-ne la capul superbului bulevard, în fata 
trufașului monument al „Mileniului“, ridicat.cu pri- 
lejul jubileului de 1000 de ani dela venirea ungu- 
rilor în: Europa 896—1896. O coloană de piatră 
foarte înaltă, 4o m. în vârful căreia arhanghelul Mi- 
haiu cu o trompetă in mâhă anunţă fericitul eve- 
himent. In fata coloanei, pe un soclu, călare, tro- 
nează Arpad, primul cuceritor al Ungariei. 

La spatele lui, îndărătul coloanei, întrun hemi- 
ciclu rupt la mijloc în două; arcuri, între colonade, 
de piatră statuile în; bronz ale regilor Ungarieij 
Vr'o patru firide sunt goale. Statuile au fost räs- 
turnate de bolşevici şi ascunse. 

Trecând printre regii... detronati, ajungem fn fru- 
moasa grădină a oraşului, vestita ,,Varosliget”. Un 
fel de „Bois de Boulogne“ al Budapestei. O întinsă 
pădure străbătută de sosele pentru trăsuri, în deosebi 
cea mai frumoasă: „Ştefania-ut“; pădure plină de 
rondouri de flori, de teatre de vară și teatre populare, 
de edificii de băi, de isvoare termale, d'o fântână 
artesiană, de un, mare bufet restaurant, de multe 
bănci si scaune, şi mai ales de bone, copii și fai 
nienti. Totuşi, nimic din vechea splendoare a echi- 


www.dacoromanica.ro 


64 


pagiilor şi toaletelor din epoca quasi preistorică a 
rasbeiului mondial, nu se mai zäreste. Era odată, 
începând din capătul lui Andrassy-ut, până în cele 
mai märginase alee si drumulete ale imensului Va- 
rosliget, fic dimineaţa, înaintea mesei, fie seara sau 
moaptea la feerica lumină a globurilor electrice cut 
arc voltaic, o puzderie de vehicule de lux, de călăreţi, 
chic“, de „dâindy“ ungurești si de fericiţi ce rătă- 
ceau, perechi, perechi, prin raiul acesta al Buda- 
pesti. 

Contemplăm în mijlocul lacului cu apa de sma- 
rald, silueta feudală şi melancolică a castelului ,,Vaj- 
dahuniad“ în care e instalat „Muzeul de agricultură“ 
şi în curtea căruia; e artisticul monument al lui 
„„Anoymus*, notarul necunoscut al regelui Bella. 

E cald, pe lac, trec câteva lebede şi-mi amintesc 
cu farmec de încântătorul nostru Cişmegiu. 

E cald. Generalului îi e sete. Suim puţin pe terasă 
marelui café-restaurant dela intrarea Varosliget-ului 
şi comandăm aga de probă, un mic „fruştuc“. 

Patronul, un ‘om de vt’o 50 de ani, înalt, voinic, 
foarte plăcut şi îndatoritor, ne servește foarte curat, 
2 sticle de bere foarte rece, pâine neagră gustoasă, 
sardele, quaguel si unt, mai dă si sofeurului o sticlă 
de bere si ne tere pentru tot 31 coroane. Numai 15 
lei. Găsim că ăsta e mai omenos ceva ca patronul 
restaurantului Gambrinus, d'aseară, care pentru a 
friptură, o salată, pâine şi o' halbă, ne-a luat câte 
70 de coroane de creştin. 

Zăbovim, în Varosliget până pe la ora 1. 

Afară e foarte cald, dar aici sus, adie un vântulef 
plăcut dinspre lac. 


www.dacoromanica.ro 


GELLERT 


Podul Ferentz [osseph.—Comandamentul Trupelor.—Popoia.— Sanatoriul, 
Chestia Dunărei 


= 


Ora 1. Părăsm ,,Varosliget“ si ne îndreptăm, tot 
pe Andrassy-ut, spre „Comandamentul Trupelor“. In 
drum generalul opreşte automobilul, putin, în fata, 
gärei de Vest. (,,Nyugoti Palya-udvar“) ca să în- 
trebe de cenzura română. Subt imensa cupolă de 
cristal a gărei, e înălţată o uriașă schelărie de fier, 
ce se mişcă pe roate d'alungul şinelor, dela un cap 
la altul al lungei şi vastei bolți de cristal, care e în 
reparaţie. 

D'aci străbătând vertiginos, orașul, trecem super- 
bul pod de fier ,,Ferenc-Jozseph-hid“ (Frant Iosef) 
la capetele căruia păzesc sentinelele române. 

Drepti, cu fata, bronzată, prezentând arma îna- 
intea generalului, în tinuta-i superbă, sentinela noa- 
stră pare ea însăşi o statuie de bronz la capătul po- 
“dului unguresc. Parc'ar fi „dorobanţul“ dela capul 
podului dela Feteşti-Cernavodă, peste Dunărea noa- 
stră. Şi totuşi, si pe asta, o stăpânim tot noi, azi! 
Nicicând nu mi se va stinge din suflet fiorul 
sguduitior ce mi-a produs icoana celei dintâiu sen- 
tinele la capătul podului unguresc, în Budapesta 

La capătul cellalt, peste Dunăre, în marginea 
Budei, e instalat comandamentul superior al trupelor, 
| [I 
www.dacoromanica.ro 


in grandiosul palat ,,Gellert“, nume ce-i vine dela 
muntele şi Sfântul (Gerard) ce domină Pesta. 

© In faţa clădirei, o vastă piaţă pe care se incru- 
cieșază tramvaiele ce leagă, peste poduri, Buda cu 
Pesta; trăsuri, automobile, pietoni, şi foarte multă 
lume militară română. ; 

Gärzi numeroase de jur imprejurul clädirei. Un 
mare drapel tricolor fâlfâie dela balconul coman- 
damentului. Ofiţer de serviciu la intrare. 

i Pe generalul Mărdărescu, generalisimul armatei 
de ocupaţie, îl găsim în biuroul lui, un salon foarte 
elegant şi vast. 

li sunt prezentat de generalul Panaitescu, şeful 
Statului Major al trupelor. Pe lângă acesta, un uriaş 
baches, par'că turnat în bronz, cel dintâiu pare un 
pitic. 

Generalul Mărdărescu, e scund, poartă mustata 
albă scurt retezată, se înfățișează cu o senioralä 
prestantä, dacă nu chiar cu morgă. Felicitându-l 
pentru izbânda, operaţiunilor noastre în Ardeal şi 
Ungaria, mulfumindu-mi, generalul și-arată dorința 
ca scriitorii şi presa română să accentuieze cât mai 
mult imensul serviciul pe care lam făcut noi ‘An- 
tantei, prin ocuparea Ungariei si Budapestei. Si 
foarte călduros încheie: „Vă 708 să va consideraţi 
aici, invitatul nostru“, 

lată- ne, deci, poftiți la masa popotei comanda- 
mentului, dela Gellert. 

La ora 1 se dă, de obiceiu, semnalul inceperei' 
mesei: O fanfară de regiment, întonează un marș. 

Ofițerii de toate gradele isi fac apariţia. Ferestrele 
largi deschise ale sälei dau spre Dunăre. Pe jos, co- 
vor de pluche bordeaux cât ţine suprafaţa parchetu- 
lui. Pereţii îmbrăcaţi până sus în lemn de nuc lus- 
truit. Din tavanul cu ornamentatie aurită si de pi- 
laştrii de marmoră spânzură bogate lampadare elec- 


www.dacoromanica.ro 


67 


trice. La intrare, o masă lungă dreptunghiulară, 
pe ale cărei capete. se reazimă alte două lungk 
mese pânä în fundul elegantei säli. Toate locurile, 
ca la 200, ocupate de ofițeri. Din distanţă în dis- 
tan{a pe toate mesele sunt vaze cu flori, carafe cu 
vin de Tokay, cupe de cristal, feţe și şervete de o- 
landă, tacâmuri de argint. E serviciul restaurantului 
Gellert, ai cărui chelneri în frac, si mânuşi albe 
servesc ca la comandă cu o punctualitate şi îndemâ- 
nare elegantă. ae 
‘ La masa din frunte iau loc generalii, şefii de Stat 
Major, consilierul judiciar Romano, asimilat in grad 
de colonel si d-l Diamandy, reprezentantull guver- 
nului, în uniformă de maior, care a luat parte si ca 
ofiter combatant, pe front, in luptele dela Tisa. Sunt 
poftit intre d-sa si generalul Panaitescu. Aflu din 
gura diplomatului nostru că! nici lugo-Slavii n'au 
iscălit tratatul de pace. Nu primesc nici ei controlul 
asupra minorităţilor. Un colonel opiniază că aceasta 
poate să fie un punct de înţelegere între ei şi noi, ca 
să se cedeze de bună voie Torontalul. 

La cafea stau lângă căpitanul comandor Nedelcu, 
un inimos ofițer al Marinei noastre. Privim prin lar- 
gile arcade ale ferestrelor brâul lat şi cenusiu al Du- 
mărei, ale acestei Dunăre cu apa turbure şi tristă 
si ea decâte mizerii ni se fac de Antantă. 

Comandorul îmi spune: 

, — In deosebi, amiralul englez Troubridge, ne. 
sâcâie rău. Nu ne lasă să ridicăm nici un vas. Du- 
nărea între guri şi Orşova o stăpânesc azi francezii; 
dela Orşova în sus, acest amiral. 

După condiţiile armistiţiului din 1918 se prevedeă 
Că şease monitoare şi două vedete să fie date alia- 
tilor iar restul vaselor de răsboi şi comerţ să fie 
administrate de aliaţi. 

Cele 6 monitoare amiralul le-a dat Iugo-Slavilor! 


www.dacoromanica.ro 


68 


La Budapesta se găsesc azi 800 de vase plutitoare 
inventariate de noi. Mai sunt încă 4 monitoare si 6 
vedete tot în stăpânirea lui Troubridge. La obiectiu- 
nile noastre că pân'acum a favorizat pe Sârbi, ne-a 
răspuns oficial. în scris, că chestia Dunărei nu e încă 
rezolvată. 

. Insfârsit, când vom rezolvă aceasta chestie, cred 
c'o să fim o mare putere navală răsboinică şi co- 
mercială pe Dunăre. 

+ Chestia D{unärei pentru noi e vitală. Din punct 
de vedere economic: Dunărea, plecând din inima 
Europei, până în Marea Neagră, ne pune la înde- 
mână calea cea mai lesnicioasă! pentru desfacerea 
avuţiilor noastre agricole si subpământene. Din punct 
de vedere militar, Dunărea e o frontieră naturală 
ce cu restrânse, mijloace se poate apără aşa încât 
să devină a piedică de netrecut pentru dușmanii 
noştri. Din punct de vedere istoric, de Dunăre sunt 
legate toate suferinţele şi tot sbuciumul trecut al nea- 
mului nostru şi numai undele ei pot spune cât sânge 
românesc s'a vărsat pentru stăpânirea ei. Să nu ui- 
tam că chiar în răsboiul de azi, ce pare că pentru} 
noi încă nu s'a: sfârşit, Dunărea, cu Turtucaia ei, 
a fost începutul durerei noastre şi tot Dunărea, cu 
Budapesta ei, a fost bucuria si mândria noastră. su- 
fletească cea mai mare şi, poate, nu cea din urmă. 

Şi dacă; durerile noastre trecute sunt legate de 
Dunăre, apoi şi näzuintele noastre viitoare, ce nasc 
din aceste dureri, se vor sfârși tot aci, la Dunăre. 

Talleyrand a zis: Greutatea lumei nu se reazimä 
nici pe Adige, nici pe Elba, ci pe Dunärel Ea: 
leagă, prin Marea Neagră, Apusul Europei cu Ră- 
săritul lumei. 

In comisiunea mouă Europeană a Dunărei pre- 
ponderanta, acum, e fatal s'o aibă România. Iată; 
de ce toate silintele noastre trebuiesc îndreptate în 


www.dacoromanica.ro 


69 


acest sens. Căci Dunărea va stăpâni-o cine va aveă 
mai multe vase de răsboi şi de comerţ. 

După masă, vizitez cu deamănuntul labirintica şi 
eleganta construcție a hotelului Gellert. 

Foarte multi ofiţeri cari sunt atașați la birourile 
comandamentului locuiesc, unii si cu familiile lor, 
în camerile şi apartamentele acestei monumentale 
construcţii. 

Scobori cu diverse ascensoare dela cel mai înalt 
etaj până jos în marele stabiliment de băi. Căci ho- 
telul Gellert e mai curând un sanatoriu. Aşa, chiar, 
stă scris pe, frontispiciul intrărei laterale, în fata 
căreia se ridică muntele Gellert. 

Bazinuri mâari, cabine cu băi de marmoră, băi 
de nămol, izvoare termale, camere largi de aburi 
şi de duse, săli cu paturi comode de masagii, in- 
halatorii ca la Reichenhal, terase cu flori, seră si 
grădină de iarnă cu plante exotice si palmieri înalți, 
isvoare cristaline cu apă de băut, bufet de mâna în- 
tâia, coafor şi concerte, toate le- afli sub acoperă- 
mântul acestei labirintice construcţii, în piatră, mar- 
mora pură, mozaicuri, picturi, şi tot confortul celor 
mai noui instituţii de sănătate. 

O domnişoară, jumătate unguroaică (după tată), 
jumătate frantuzoaicä (după mamă) d-ra Hélène, 
(Ilone), Lily, de Szalay, ne conduce pretutindeni 
şi ne dă toate lămuririle. 

Clădirea a costat, după unii, 18 milioane, după 
alții 30 milioane. | 

A fost sfârsitä în timpul räsboiului. Din cauza 
maltratări ce suferea palatul în tinipul comunismului 
fiind locuit de bolşevici care socializaserä toate ave- 
rile şi toate imobilele, proprietarul superbului Sa- 
natoriu, d-rul Bocany, văzându-se sărăcit, s'a si- 
nucis cu un revolver, în inimă. 

Azi hotelul si sanatoriul sunt proprietatea co- 
munei. 

www.dacoromanica.ro 


PALATELE REGALE 


Panorama Budei.— Istoricul Buda-Pestei.—Coroaua St. Stefan şi Bella 
Kuhu.— Curtea Palatului. — Misinnile aliate — Muzeu! Reginei 
Elisabeta. O audienţă. 


Pe la orele 4 după amiază, mi-am dat întâlnire 
cu câţiva ofițeri si cu familiile lor, în faţa palatelor 
regale. 

Pentru călătorul abiă sosit în Budapesta, de cum 
ajunge în faţa Dunărei, privirea îi e fermecător 
isbită, de pe malul celălalt, de panorama Budei do- 
minată de clădirile trufaşe ale ,,Palatelor regale“ 

Aşezate pe stânci înalte, pe prelungirile aşă zi- 
sului munte ,,Varhegy", construcţiile şi palatele din 
‘Buda, mai ales noaptea, cu ferestrele lor luminate, 
„îşi topesc strălucirile într'o feerie cuceritoare de stele 
ce, împreună cu luceferii cerului, iti par, din malul 
Dunărei şi până în largile hotare ale văzduhului, 
o singură boltă înstelată. 

Arcurile celor trei poduri uriaşe, strălucind în. 
moapte sub globurile lor electrice ca spinările unor 
balauri cu solzi de aur şi argint, împreunând malu- 
rile Dunărei, midresc în chip covârşitor, ca trei 
punți de vis, feerica panorama a Budei, 


Acolo, pe acele înălţimi, ce stăpânesc toată câm- 
pia Dunărei, pe care e aşezată Pesta, acolo, în Buda, 


www.dacoromanica.ro 


a! 


şi-au avut scaunul domnesc primii regi ai Ungariei. 

In 1156, pentru prima dată fu Buda reședință 
regală. 

In Aprilie 1241, Tătarii cotropiră Ungaria, de- 
teră foc Pestei, şi măcelăriră pe locuitori. Când iarna 
Dunărea înghetà, năvălitorii trecură şi Buda îndură 
aceeaş soartă. 

Regele Bella al IV-lea, reîntors în tara lui pustiită, 
isi dete repede seama de valoarea Dunärei, din punc- 
rul de vedere al! apärärei, şi făcu din colina, de, 
stânci a Budei, o imensă fortăreață. 

Sub domnia lui (Nay Layos) Ludovic cel Mare, 
Buda luă o mare desvoltare. 

Sub regele Sigismund se reconstrui palatul regal 
şi Buda deveni reşedinţa împăratului german. 

Cea mai mare strălucire o capătă Buda sub re- 
gele Hunyadi Matyas, Matei Corvin, românul! A- 
cesta înconjură cele două oraşe cu ziduri puternice; 
deschise în Buda scoale superioare, chemă la Curtea 
lui pe cei mai celebri scriitori, savanţi şi artişti stră- 
ini. Biblioteca lui, care cuprindeă faimoasele ,,co- 
duri ale lui Corvin“, numără peste 40.000 de volume. 

După el, după revolta ţăranilor sub conducerea 
lui Dosza care puse foc întregei Ungarii, veniră! 
turcii cari sdrobiseră pe Unguri la Mohacs (Mo- 
haci) la 1526. Sub robia lor toată tara Ungariei 
se irosi. 7 

Buda căzu in mâinile turcilor la 1541. Atunci fugi 
din Buda si Pesta toată nobilimea. maghiară. In a- 
mintirea acestei epoci de ocupatiune turcească se 
vede azi la Buda ,,Baia lui Racz (Racz fürdô) şi pe 
„colina rozelor“ (Rosza domb) mormântul lui ,,Giil- 
Baba“, supranumit „părintele rozelor“. 

In 1686, Carol de Lorrena recuceri Buda. Dar 
nu găsi acoloi decât ruine. Aceeaş soartă a avut 


www.dacoromanica.ro 


72 


întreaga Ungarie timpi de 150 de ani cât stătu sub 
jugul turcesc. 

Hărţuită iarăşi de răscoale interne, prin secolul 
17—18, numai după sfârşitul revoluţiei lui Rakoczi, 
tara sleită, începu a-şi reveni în fire şi a se ridicà 
din ruine. Palatinul Josef isi dădu toate silinţele pen- 
tru aceasta. | 

După 1848, cu glorioasa epocă a lui Kossuth și 
Petofi, urmă tirania austriacă a casei de Habsburg, 
până ce Austria härtuitä şi ea de răsboaiele perdute 
fu silită să închee „compromisul“ cu Ungaria. 

La & lunie 1867 Impăratul Austriei, Frantz-Jo- 
seph, fu încoronat rege al Ungariei, cu reşedinţa în 
Buda. 


Sub domnia lui, vechia Pestä, se prefäcu väzänd 
cu ochii, renăscută din cenuşa ei ca pasărea Phoe- 
nix! Din zi în zi tot mai frumoasă. Micile strade: 
strâmte si întortochiate dispărură făcând loc largilor 
şi dreptelor bulevarde împodobite cu clădiri uriaşe, 
elegante şi solide, cu grădini si grădiniţe vesele si 
artistice cu statui si construcții monumentale, mu- 
zee, teatre, pinacotece, grandioase hoteluri curopené, 
tramwaye şi lumină electrică, spitale, biblioteci, ca- 
zărmi uriaşe, grădină zoologică — şi însfârşit înfru- 
musetarea modernă a Budei $i construcţia monumen- 
tala şi decorativă a podurilor. 


Actualul palat regal e zidit pe ruinele vechiului 
palat al lui Mathias Corvin. Unele părţi durează de 
pe timpul Mariei Tereza (1769) şi fură mărite de 
architectul Hauszmann în 1910 care le adăogă două 
aripi şi o cupolă în stil baroc. Din vârful acestei 
cupole mai stăruie şi azi Coroana cu crucea strâmbă 
(semn fatidic al atâtor strâmbătăţi) a Sfântului Ste- 
fan, şi a tuturor regilor ungari... 


Multă spaimă apucase pe adevăraţi unguri de 
www.dacoromanica.ro 


73 


soarta acestei coroane (cea veritabilä, nu reproduce- 
rea ei depe cupolă) cândi a isbucnit bolsevismul. 
Nu se ştie dacă Bella Kuhn si compania au atins-o. 
Dar se ştie că ea e închisă într'o cameră blindată în 
mijlocul palatului. Totuşi se ziceă că Bella Kuhn ar 
fi schimbat-o în Elveţia pe bani străini; că Szamuelly 
o transportase în aeroplan la Moscova, şi fel de fel 
de svonuri. 

In timpul regalitätei, coroana Sf. Istvan (Sf. Ste- 
fan) eră într'o casă de fier, închisă cu trei chei, una 
păstrată de ministrul pesedinte, alta de contele Se- 
cheny Bella si a treia, de contele Ambrozi. Usa casei 
de fier nu se poate deschide decât cu cele trei chei 
d'odată. 


Ca să ajungi la castelul regal, treci, mai aproape, 
aga zisul „pod suspendat“ (Lanczhid) ; sträbati tu- 
nelul în care şi ziua şi noaptea ard lămpi electrice, 
pe sub muntele ,,Varhegi“; şi ajungi în „Kristina 
varos“. La stânga tunelului ai un funicular. 

Treci cu trăsura sau cu automobilul pe lângă me- 
dievalele parapete cu creneluri aşa zise „bastioane“, 
ocoleşti biserica ,,Mathyas templom“, laşi construc- 
tia ministerului de răsboi, şi palatul arhiducelui Jo- 
seph, fost câteva zile guvernator şi „viitor“ rege al 
Ungariei, si, te găseşti, in fine, în fata intrărei prin- 
cepale a palatului regal. 

In faţa palatului statuia equestră, a arhiducelui 
Eugen, eroul dela Zenta, privind peste Dunăre, pa- 
norama Pestei! 


La poarta castelului nici un soldat honved ungur 
ce făceă pază odinioară. Câţiva îngrijitori, portari, 
salută respectuos, pe ofiţerii noştri şi ne oprim i 
curtea interioară a palatului. In fund, în fata a douä 
uşi, păzesc, la una, zuavi francezi, la alta, bersaglieri 


www.dacoromanica.ro 


74 


italieni. Se văd şi uniforme engleze şi americane. 

Aci, în palatul regal din Buda, sunt instalate bi- 
rourile misiunilor aliate. D'aci tronează Antanta, cu 
morga şi; mai ales cu sfidarea americană peste i- 
mensa capitală ungară pe care totuşi o stăpânim 
hoi, „micii ţărani dela Dunăre“. 

Intr'un colţ din fundul curţii o frumoasă fântână, 
reprezentând pe regele Mathyas la vânătoare. A- 
proape de asta, o altă stutuie în fata grajdurilor pa- 
latului, reprezentând asa numitul ,,csikos“ (,,cicos“} 
țăranul din pustă ținând strâns de căpăstru un cal 
sălbatec din pusta ungară. 

Algerienii prezintă arma înaintea ofițerilor români. 

) 

Urcăm cu toţii sus, la primul etaj, unde ne pri- 
meste în biroul său colonelul american Yates (Iet). 
Scund, cu ochelari, în uniforma lui sobră, „caquis“, 
ofiţerul american râde, glumeste cu ofițerii noştri, 
„tachinează“ cucoanele si ne pune la dispoziţie pe 
un domn înalt, civil, fost ofiţer în armata ungară, 
căpitan Daranyi Kalman, ca să ne servească de 
cicerone. 

Prima aripă ce vizităm e ,,Muzeul comemorativ; 
al Reginei Elisabeta“ fosta împărăteasă a Austriei 
şi regină a Ungariei. 

In prima cameră, la dreapta în fund, o statue mă- 
rime naturală, în ghips, a răposatei și frumoasei 
regine, reproducerea după originalul în marmoră 
albă executat de sculptorul Herman KĂotz la Viena, 
original ce se găsește în biserica Elisabeta, din oraş. 

De jur împrejurul statuei, aquarele de Barlotomeu 
Szekely ce reprezintă patru momente ale încoronării 
din 8 lunie 1867. 

Apoi, tablouri, dăruite de artiştii unguri reginei 
în 1857 cu prilejul primei ei călătorii prin Ungaria. 


www.dacoromanica.ro 


75 


Pe o masă. se poate vedeă un vas de argint ornat 
cu o viță de vie cu struguri de aur, dăruite reginei, 
cu acelaş prilej, de oraşul Eger. 

Multe fotografii d'ale suveranei si estampe. 

Intr'o vitrină — autografe d'ale reginei, care, pe 
timpul când făceă exerciţii de limba ungară, tra- 
duceă în ungureşte povestiri şi articole istorice sau 
literare, păstrate şi dăruite muzeului de Ida de Fe- 
renczy, fosta lectrice a reginei. 

Apoi, o scrisoare a reginei adresată baronului 
Joseph Eôtvôs, ministru al cultelor si instrucţiunii 
publice, p'acea vreme, in care îl roagă .să intre in 
corespondență cu ea pentru a-i corijă scrisorile din 
punctul de vedere gramatical. 

O telegramă autografă adresată de Luiza de Ba- 
varia, mama reginei Elisabeta, fiului ei mai mare 
prinţul Ludovic al Bavariei, în care îl anunță că 
Majestatea Sa (Frantz Joseph) a cerut mâna fiicei 
sale Elisabeta. 

„Impăratul a cerut mâna lui Sisi. Suntem toţi fe- 
ricifi”. 

O carte de rugăciuni împodobită cu pietre preti- 
oase şi 'n aur. La pag. 347, lângă o rugăciune se 
găseşte o violetă uscată si potretul lui Frantz Dak, 
„înțeleptul Ungariei“. 


In vitrina No. 4 se află; o colecţie de medalii ce: 
reprezintă chipul reginei, sau, întâmplări de seamă. 
din viaţa ei: logodna, căsătoria, călătorii, incorona- 
rea la Buda, vizită la Veneţia, naşterea archiducelui 
Rudolf, o călătorie in Asia si Africa. Portrete în ar-- 
gint şi în aur, în relief, d'ale reginei. 

Apoi, multe fotografii. 

In vitrina No. 6 un album al oraşului Veszprem,. 
o adresă a camerei magnatilor a Dietei Ungariei, a 
Academiei ungare, etc. 


www.dacoromanica.ro 


76 


P- un perete: prinţul regal Rudolph în uniforma 
de ofițer de artilerie. Regina Elisabeta în toaletă de 
catifea neagră cu câinele ei favorit, Housegard. 

Pe un alt soclu, o căsuță de argint in care dx- 
putafiunea ungară a regatului a oferit reginei, la Bu- 
da, în 10 lunie 1867, 50.000 piese de aur, ca dar 
la încoronare. 

Regina a dăruit această sumă pentru opere pa- 
triotice. 

La cele patru colţuri ale casei, patru statui tot de 
argint: ale reginei Maria, a Adelaidei soția lui Geza, 
tatăl regelui Sfântu-Ştefan, a Sfintei Elisabeta a Un- 
gariei şi a Mariei Tereza. 

In vitrina No. 9: costumul reginei Elisabeta pe 
care-l purta în ziua când a fost asasinată la to Sep- 
tembrie 1898, în Geneva. In partea stângă a corsa- 
giului sc vede stofa sfâşiată pe unde a intrat pum- 
nalul asasinului. Și azi, după mai bine de 20 de ani, 
mă. cutremur de mânie. Era do rară frumusețe 
crăiasa asta, d'o dumnezeiască bunătate, și o visă- 
toare de elită, Ce vină a putut avcă în vieatä ea, 
care suferise atâta, această mare admiratoare a ver- 
surilor lui Heine? Si, un dement; un rătăcit al socie- 
tăţei, anarchistul Lucheni, în paradisul Elveţiei, pe 
marginea lacului Geneva a isbit-o de moarte. 

Împărăteasă şi regină, femeea aceasta eră un 
«dar de pret al cerului — făcut pământului. Ungaria 
a pus-o! azi, aproape, printre sfinte. Nu voiu uită 
niciodată sguduitorii fiori de artă şi duiosie ce mi-au 
țintuit sufletul întâia oară când am admirat-o în toată 
augusta ei frumusete.si poesie, în alba statue dle mar- 
‘mora, la Teritet, in fata lacului Léman, prin vara 
anului 1911. 


Intr'altă vitrină, privirea-mi rămâne pironită pe 
toaletele negre ale reginei din ultimii: săi ani, căci, 


www.dacoromanica.ro 


77 


nu se mai îmbrăcă decât în negru, dela asasinarea 
arhiducelui Rudolf, fiul ei! Rochie neagră, pălărie 
neagră, mănuşi negre, colier de perle negre de Vene- 
tia cu panglici de catifea tot negre, carte de rugă- 
ciuni legată în mătase neagră cu 'chenar de perle 
tot 'negre, ghete de mătase neagră! 


Apoi, vin reproduceri în bronz ale feluritelor sta- 
tui de care e plină! Ungaria, ridicate reginei Eli- 
sabeta. 

Se mai poate vedeă în dulapul No. 12, pe lângă; 
atâtea sfinte amintiri, şi un pahar de băut de care 
se leagă următoarea poveste: 

Cu prilejul sărbătorilor căsătoriei, Majestatea sa 
Frantz Joseph mirele,, îşi conduse mireasa la bufet. 
Regina sorbi câteva picături de apă şi puse paharul 
pe bufet. Un căpitan, care se găseă de serviciu, fi- 
ind de faţă, bau restul apei din pahar după plecarea 
perechei regale si luă paharul ca amintire, în bu 
zunar, şi-l păstră până la moarte. 

Si, mai se} poate vedeă un alt pahar cu capac, 
în care regina Elisabeta își beă zilnic, timp de ani 
îndelungaţi, laptele muls in fata ei. 

Treci apoi la stânga, în cabinetul de lucru al re- 
ginei, al cărei mobilier i-a fost dăruit de augustul 
ei sot. | 

Mobile în acajou lustruit şi tapisate cu mătase vi- 
şinie., Obiecte de birou, portrete figurine de bronz, 
un ,,Chaise-longue“ în care a făcut în tren o călătorie 
pe când eră însărcinată cu archiducesa Maria Va- 
leria; lângă scaun pe o mäsutä, violete uscate, vio- 
lete, florile ei favorite! Apoi, picturi, albume, cărți 
de poeţi unguri, frumos legate, etc., etc. 

: In sala III portrete şi amintiri literare legate de 
marea regină. Regina Elisabeta, în costum de ama- 


www.dacoromanica.ro 


zoană, în costum ungar, tablou mare, portret, în 
mărime naturală, de Frantz Russ, din 1859. Se zice 
-că acest portret era destinat împărătesei Eugenia, 
soţia lui Napoleon III, dar isbucnind răsboiul cu 
Franţa, n'a mai fost trimis. 

Perechea regală pe ţărmul lacului Stahremberg. 
Busturi în porțelan, schiţe şi iar un mare portret 
al suveranei, de Alexander Wagner, profesor din 
Munich. 

După ce isprăvim cu muzeul reginei, ciceronele 
“nostru d. căpitan civil, Darany Kalman, ne scoboarä 
scările, ne scoate din nou în curtea castelului, şi. ne 
suie în aripa laterală din stânga, în ,,Sala de recep- 
tie diplomatică“ a palatului regal. Aci e bustul în 
marmoră al lui Carol III tatăl, Mariei Tereza, cu 
busturile de marmoră ale impäratului-rege Frantz- 
„Joseph şi soţiei sale. 

Bustul Mariei Tereza privind către august ei tată. 

Perdele mari de! Gobelin ce ar fi costat pe vre- 
-muri 20.000 coroane una, acoperă uşile acestei su- 
perbi săli. 


Intr'altă sală, pe pereţi, tot Gobelinuri, repre- 
zentând cele 4 anotimpuri! ! 

O lungă, fascinătoare ,,Sala de dans" cu perefii 
-de marmoră (?) (cel mai ideal stuc!) galben-cenusiu 
cu 9 uriaşe candelabre de argint si mii de cristale, 
ce va fi iradiat în feerice lumini în serile. dk bal, 
în frumoasele zile „de odinioară“ ale defunctei mo- 
narhii Habsburgice! Mai ales pe vremea când re- 
gina eră tânără şi în splendoarea frumuseţii! 

Intr'altă sală, un mare tablou de Muncacs, cel 
mai mare pictor ungar. Apoi vizităng sala ,,Bufetu- 
lui” cu pereţii marmoreeni. 


pi rând pe rând vizitäm largile gi orbitoarele de 


www.dacoromanica.ro 


19 


aurării şi oglinzi camere ale palatului regal, până 
ce ne trezim într'o foarte lungä sală cu mobile in 
lemn de palisandru, lucrate în Olanda, strânse, cuj 
sute de foteluri, taburet-ele, canapele, covoare de preţ, 
mäsute, dulapuri, clae peste grămadă, ce într'o hală 
de... vechituri, Superbe şi ispititoare vechituri ce 
strălucesc de eleganță şi scumpătate. E cea mai 
mare parte din mobilierul palatului pus încă sub naf- 
talină. 

Cucoanele ofiţerilor noştri se trântesc comode pe 
cate o canapea sau fotoliu, ce aparțineau camerilor 
reginei, asa de „curiozitate“, să vadă cum le stă 
în jilturi regale! 

In „sala audienţelor“, una din cuconite, mică, 
oacheşă, cu ochii scânteietori ca diamantele negre, 
stă pe un jilț al reginei Elisabeta și glumind ex- 
clamä: 

— Si-acum puteţi să-mi cereti audienţe! 

D. Darany Kalman, voind să facă pe istetul, o 
ia înaintea tuturor: 

— Majestate, vă rog să ne dati „înapoi“ Tran- 
silvania. 

— Cum să v’o dau dacă n'a fost niciodată a ,,dum- 
meavoastră“, ci a fost şi e pe veci „a noastră “| îi 
răspunde spirituala doamnă. 

Ungurul surâde, mut și prostit. 

Noi strângem cu căldură mâna inteligentei... suve- 
rane, doamna maior G. 


In „Sala Diplomaţilor“ vedem într'un tablou pe 
prinţul Eugen de Savoia duce d'Alsacia, care a lup- 
tat contra turcilor. 

„Sala Tronului“, mare, cu parchet, şi mobilier ta- 
pisat cu mătase bordeaux, e copleşită de culoarea 
aurului. S'a adăogat în urmă un coridor, ce prin 


www.dacoromanica.ro 


80 


bolți deschise face parte din sala tronului dar se 
cihamă „Galeria oglinzilor.“ 

Intr'altă sală, mare tablou: încoronarea lui Frantz 
Joseph şi Elisabetei. Sub frumoasa regină se vede chi- 
pul trufaş, tânăr, şi brun al frumosului magnat An- 
drassy... favoritul. ei“, îmi spune d. Darany. Se 
mai vede prinţul de Coburg tatăl fostului rege al 
Bulgariei. In camera:asta câteva sobe vechi... Frantz 
Joseph, iubiă lucrurile vechi. 

Mai vedem câtevă elegante camere d'ale reginei: 
Camera rose“, „camera alba‘, „camera verde“. 

— Dar unde sunt cele două mari gobelinuri, 
cât pereţii din sala de audienţe şi care costaseră 
câte un milion fiecare? între eu pe ciceronele nostru. 

—- Sunt făcute sul şi ascunse de mult, de frica co- 
munismului, cu multe alte încă lucruri de pret; nu 
le scoatem până nu s'o limpezi bine şi consolidă si- 
tuatia Ungarieil 

Si cu aceste ultime lämuriri, scoborâm scärile pa- 
latului, de data asta pentru a-l părăsi. 

Linişte de cavou în tot cuprinsul labirinticului 
castel. 

Doar afară, în curte, pufăe sonor motoarele 
maşinelor noastre cu care plecăm salutati d'a- 
ceiaşi gardă de soldaţi algerieni, în vreme ce, la 
poartă, paznicii vechi ai palatului regal, se descopere 
înclinându-se cu respect în fafa.. … uniformei rama- 
nestil.. 

O temporal 


www.dacoromanica.ro 


RECHIZITIILE CONTESEI 


Contesa de Cszapany, — Tâlhăriile ungurești. — Scripcarii dela popotä, 


14 Septemvrie 1919 


Ia dimineaţa asta cu generalul P. la „Astoria“ la 
comisia de Evacuare. Automobilele toate sunt la 
comandament „la Gellert“ să li se facă recensă- 
mântul. 

Jos, în cafeneaua elegantă a hotelului, cu fine re- 
tele la ferestre, luăm ceaiul cu marmeladä, dacă) 
cumva marmelada asta n o fi tot din fructele noastre, 
de pe vremea ocupatiunei austro-huno-teutone. 

La dejun», la popotă, maiorul Racoveanu îmi po- 
vesteşte un caz de plângere contra rechizitiilor, dirt 
partea contesei Cszapany. 

Cucoana asta, după ce i-au devastat armätele 
bolşevice toată moşia şi castelul, vine acum, a doua 
zi după intrarea armatelor române în Ungaria, să ne 
pretindă nouă 7 milioane despăgubiri pentru rechi- 
zitiile ce i-am făcut noi? Extraordinarä inconstienta 
şi obrăzniciel. 

Ceeace e mai straniu, e că începe plângerea a- 
firmând că românii „s'au purtat foarte bine“, dar 
că, la plecare de pe moşia ei, au devastat-ol 

Auzil a devastat-o armata noastră! care a, trecut 


: 6 
www.dacoromanica.ro 


82 


p'acolo numai o zi — pe când bolşevicii o pustiiseră, 
luni întregi. Revoltătoare obrăsnicie! 

Foarte amuzante sunt iară, cererile de liberare ale 
bolşevicilor închişi, care ‘sustin că ei n'au fost nici- 
odată „roşii”, ci „albi“, albi ca mieluşeii sireaciil 
Si, uite asd, toţi vor să! ne convingă, ba, c'au fost 
cenușii, bleumarin, liliachii, numai „roşii“ n'au fost, 
ferească sfântul! 

Ce n'am găsit noi pe-aici! Până şi clopotele biseri- 
cilor noastre, furate de nemți si de unguri, spre a fi 
turnate pentru tunurile şi gloantele lor contra noa- 
strä! 

Le-am fotografiat, de faţă fiind, lângă ele, si re- 
prezentantii misiunilor aliate, engleză şi americană 
mai ales, care au văzut cu ochii lor tot felul de o- 
biecte furate din ţara noastră, scoarte, cămăşi, haine, 
mobile, unelte hirurgicale şi medicamente. 

Maiorul mi se plânge de tâlhăriile ungurești, şi 
de mizeriile pe care le întâmpină! din partea misiu- 
mei americane, fn deosebi, la facerea rechizitilor 
noastre. 

In fata mesei, orchestra militară ne plimbă su- 
fletul pe valuri de armonie. 

Se desprind din ea câţiva balaoachesi, în cazon, 
ca să ne cânte mai la „ureche“, „opere nationale“! 
Unul din ei înaintează în fata generalilor si ofiţerilor 
superiori, $i ne trage pe scripca lui, ca Paganini, 
dintr'o singură coardă şi un singur fir de arcuş 
pe care-l trage cu degetele, încet, peste maiastra lui 
cutie. 

Un bătrân clarinetist ne zice o „,ciocârlie* de ne 
merge la inimă şi ne face giumbușlucuri din instru- 
ment imitând cocosii. 


www.dacoromanica.ro 


JARDIN D'HIVER SI ORPHEUM 


Operetä.—Comedii. — Variétéuri, — Dunărea noaptea, 


La aşa zisa ,,'Jardind’ Hiver“, vedem în seara, 
asta o operetă cu musică pe leitmotiv de Tango. 
Tenorul are nasul coroiat. Primadona e o blondă 
plină de draci. 

Peste drum la ..Orfeum“ (în Nagymez6-utca 17) 
se joacă o comedie bufă. Fireşte că trebuie să fie 
bufă de oarece toată sala leşină de râs. Dar eu nu 
înţeleg nimic. 

După comedie, urmează ,,Variété“. O răsfăţată 
a publicului, ,,Szôllôsi Roszi“, e primită cu furtuni 
de aplauze. Cântă un cântec naţional maghiar de 
actualitate ce stârneşte delir în întreaga sală. E o 
diseusă fermecătoare. 

O „Zuleică“ ungurească, ,Darmora“ se svârco- 
leşte pe scenă cu admirabil de naturale încolăcituri 
de şarpe şi-și palpită pântecele gol d'ai gândi c'acolo; 
îi bate inima! 

După ea, apare un ,gräsun ,,Gyarfas Dezs6“ bun 
ca de Ignat, gros şi totuși foarte fin ca mimică și 
duh. Debitează nişte vesele cuplete în care auzim! 
mereu cuvintele „Lenine“ si „,comunișmuş“. Paro- 
diază, fireşte, fericita epoca.....! 

Publicul râde şi îl räspläteste, cu furtuni de apla- 


www.dacoromanica.ro 


84 


uze. Se simt bine acum, fireşte, la adăpostul baio- 
netelor româneşti! | 

Mai vine oi baletistä, îndrăcită, că o întrece pe 
Severskaia, deşi costumul îi e identic. 

După ea, nişte acrobati ,2 Mihailovitz’, poate 
cei mai buni văzuţi, până azi, în viaţă. Multe minunätii 
fac cei doi tovarăşi. Una însă le întrece pe toate: 
După o scândură ce se leagănă dela mijloc în sus 
Şi în jos, (proptită fiind pe un mic scăunel) cei doi 
în picioare pe căpătâele ei, își fac vânt şi unul sare 
în aer căzând cu capul în jos drept în creștetul ca- 
pului celuilalt şi rămânând așa, cu mâinile şi cu 
picioarele în aer câteva lungi secunde. 

Şi în vreme ce historionii îşi fac, cu artă, rae- 
seria, publicul din teatru, la mese, în loji şi în 
parter îşi 1a în linişte religioasă, cina! Nu s'aude 
un scârtâit de use, un ciocnet de pahar, sau o trân- 
titură de farfurie. 


Târziu, ne îndreptăm spre noul nostru hotel, ,,Bri- 
stol“, unde vom rămâne până la sfârşitul sederei 
în Budapesta. A vrut generalul, să fim în apropierea. 
comandamentelor, şi într'o cameră cu ferestrele în- 
fata Dunärei. 

Străbatem străzile deşerte ale marei Capitale. Şi 
mergând pe străzile pustii printre uriaşii pereţi ai 
clădirilor mute şi oarbe, ne pare că mergem, în pu- 
terea nopţii prin nişte imense tranșee. Auzim numai 
din când în când sonoritatea bocancilor patrulelor 
noastre. 

Urcat în noua mea cameră, dela „Bristol“ mă 
reped la fereastră. Noaptea e înstelată. Dunărea îşi 
plimbă liniştită trupu-i de argint sub ochiul mân- 
gâietor al lunei. 

Nici când, bătrâna Dunăre, nu s'a simţit mai în- 


www.dacoromanica.ro 


85 


tinerită şi mai împăcată, decât în nopţile astea de 
cand o păzesc flăcăii „noştri. 

Multe nelegiuiri a mai văzut și multe taine închid 
adâncurile sufletului ei. 

Sentinelele noastre, dela căpătâiele podurilor, o 
ascultă glăsuind molcom, si, în cadenfa sonoră a 
pasului lor ostăşesc, o încredinţează c'au răzbunat-o 
de multele fărădelegi îndurate. 


www.dacoromanica.ro 


SÂCÂELI ANTANTISTE 


Caii Ungariei. — Englezii ne sâcâe. 


15 Septemvrie 1919. 


Sculat din pat, deschid fereastra. Dunărea stră- 
luceste ca o oglindă. 'Par'că ar fi un lac din ferme- 
cătoarea Elvetie. Ce mută-mi pare în dimineaţa asta! 
Par'că şi-a oprit răsuflarea! 

Surâd ochilor, lângă malurile ei, vapoare şi yach- 
turi albe. 

La hotel Hungaria unde ne luăm ceaiul, colo- 
helul dr. veterinar Stavrescu, vorbeşte de... cail 
Ne spune că, după statistica normală, Ungaria are 
până la două milioane de cai, relativ puţini fiindcă. 
ea furnizează cai aproape întregei Europe. In răs- 
boiul ruso-japonez ea a furnizat cai englezilor. Are 
goo mil iepe de'prăsilă. (Fiecare ţăran are câte două 
iepe de prăsilă). Anual aceste iepe dau peste 690 
rit rnân)i. Mulţi mor. Rămân 400 mii cai de povară 
anual. 

La ,, Astoria“, generalul Serbescu, președintele co- 
imisiei de Evacuare ni se plânge cât necaz are cu 
rechizitia automobilelor necesare serviciilor militare 
în Budapesta. 

— Azi, a venit un general englez şi ne-a oprit 
să mai ridicäm vr'un automobil. Toţi evreii, când 


www.dacoromanica.ro 


87 


vrei să le iei câte un automobil, spun că sunt ,,su- 
“puşi englezi“. 

Un ofiţer vine să se plângă că ducându-se să re- 
‘chizitioneze un depozit militar de lână, proprietarul 
i-a scos nişte hârtii ce miroseau a foarte proaspete, 
spunându-i că e... supus englez! Şi ăsta! 

— Şi totuşi, domnule general, am cules infor- 
matii precise, că lâna eră depozit bolşevic, că apar- 
tineà statului. 

— In cazul Ăsta ridicati-o cu forţa! 

Ori câte piedici ne-or pune aliaţii, tot ce e pradă 
de răsboi vom ridică. Fireşte, vom execută numai 
ordinul să dăm ungurilor 15 mii de arme si un mi- 
lion de cartuşe pentru organizarea jandarmilor și 
armatei ungurești. 


www.dacoromanica.ro 


LA MUSEUL .NATIONAL 


Clădirea. — Soldatul Petcu Cicerone. — Pietre gi animale. 


Inainte de amiază vizitez ,,Museul Naţional“ care 
e foarte aproape de „Astoria“, 

O construcţie de piatră, monumentală, cu mă- 
reţe colonade, în mijlocul unui încântător parc, cu 
bănci, bone şi copii; cu flori, şi multe statui printre 
cari: în faţa scării principale, statuia de arauuă 
a celebrului poet liric Ianos Arany; apoi statuia 
lui Szécseny; Ferentz, cel care a zidit museul na- 
tional, mare om politic; statuia lui Daniel Berzseny, 
al lui Carl si Sandor Kisfaludiy Ferentz Kazinczy etc. 

La stânga, la o intrare laterală, trei soldaţi 
români; unul de santinelă. Mă opresc, ‘ 

— Nem szobod! ; 

— Las-o, puiule, jpe ungureşte, că-s roman! 

— A! domnul e român? Să trăiţi! 

. Poftiti, vă rog, poftiți. Numai ungurii n'au voie 
să intre. 

— De ce päziti muzeul? 

— Să nu fure ungurii lucruri de pret. De, mai 
ştiu eul Asa e „orden“! 

Flăcăul care-mi vorbeşte e un voinic din judeţul 
Suceava, îl chiamă Petcu Tănase, și se oferă bucu- 
ros să mă plimbe el prin muzeu, să mi-l arate el 
„că-l cunoaște pe degete“, 


www.dacoromanica.ro 


89 


— Bine, Petcule, haidem sus. 

In curtea interioară dăm de sarcofagii, de dinţi 
enormi de animale preistorice, de falene de balenă 
şi de tot felul de statui vechi romane. 

Petcu le priveşte; ar vreă par'că să-mi spuie ceva, 
dar socoate mai prudent să tacă. 

— Ce să fie asta, Petcule? 

— De, cucoane, cică astea mari de “piată, ar fi 
cosciuge d'ale strămoşilor noştri, „români“, d'ai im- 
păratului Traian. 

— Dar, cestelalte? 

— Cică, dinţi de alifant şi de balenă. 

Găsesc cä-Petcu n'a pierdut vremea d’a surda de 
când face paza muzeului şi urcăm scările la etajul 
întâiu. | 

Aici dăm de săli cu mii şi felurite pietre şi mine- 
rale. Si, rând pe rând, de data asta Petcu rămâne 
aiurit de mândreţea pietrelor, pe care eu i le explic 
pe înţelesul lui, şi iată-l privind cu luare aminte aeteo- 
lit, meteoriţii, ametistele, aurul, antimoniul, quar- 
ful, diamantele, piritele, lapislazuli, etc., etc. 

Dar sus, în sălile de animale?! 

Niciodată n'am văzut galerii mai complect în- 
zestrate cu tot soiul de spete, de clate şi genuri de 
animale împăiate, mamifere, reptile, păsări. Toate 
dihaniile si vietuitoarele pământului dela orang-utan 
până la mica pasăre colibri. Rând pe rând, despre 
toate, îi spun câteceva lui Petcu, timp de două ore. 

Uluiti, aproape, eu şi Petcu, eşim din casa cu 
lumea moartă şi dăm cu ochii de lumina pămân- 
tului de afară cu lumea cea viel 

— Mare mândrete si sus în căşile astea! Dar mai 
bine-i parcă afară la soare! exclamă Petcu, respirând 
din plin aerul sănătos și pudrat de razele soarelui. 

— Da, e vorba, că väzusi multe! 


www.dacoromanica.ro 


90 


— Văzui si fnvätail că tot dumneata ştii mai 
multe! 

Şi încântat că Petcu-mi dădu brevet de ştiinţă, 
părăsesc muzeul naţional pentru a merge la masă. 
Sunt orele 1. 


www.dacoromanica.ro 


ASPECTE DIN COMUNISM 


Pe terasa dela Gellert. — Bătrânul Szalay şi băncile. — D-ra Lily şi 
comunismul. 


In după amiaza asta, bătrânul Szalay, tatăl dom- 
nisoarei „Lily“, pe terasa Sanatorului Gellert, îmi 
vorbeşte cu entuziasm de armata română, neștiind 
cum să-și arate recunoştinţa că i-a scăpat de bol+ 
şevici, 

— Nu ştiu ce ne vom face dacă vor plecă cu- 
rând ai dumneavoastră. -Mi-e frică grozav, şi sunt 
aproape sigur, că iar va izbucni comunismul. Va fi 
© groaznică anarhie. Nu va mai fi nici poliţie, nici 
guvern. Garda roşie va reînviă ca din pământ, și 
va tăiă pe toată lumea. 

Dar şi garda albă care se formează acum se zice, 
că după plecarea dumneavoastră, va tăiă pe toţi cei. 
cari nu vor purtă un semn de recunoaştere că fac 
parte din partidul catolic. Să vedem pe unde vor 
scoate cămaşa evreiil Bine le-ar face că tare ticăloşi 
au mai fost şi sunt. Uite, de pildă, acum: Eu, din 
cauza lor am rămas sărac. Aveam într'una din băn- 
cile lor depusi 50.000 de coroane. Bänisorii mei, 
munciti de mine, puşi la adăpost pentru zile negre 
ca cele de azil Să! nu crezi că-mi dau vr'un ban, 
Nu dau nimănui din câţi doresc să-și scoată bani 
din Bănci. Pot eu să crap de foame, nu vor să ştiel 


www.dacoromanica.ro 


92 


Pauzi strigând: ,,Nu-s si nu sunt bani!“ Ne-au mân- 
cat bănişorii, tâlharii! 

După ce bătrânul ispräveste de jeluit, d-ra Lily 
fiică-sa, îmi traduce din ziarul unguresc ,,Rendki- 
vul Kiadas“ (senzationalul tiraj) articole privitoare 
la „Schimbarea cabinetului“. 

Un articol dă si numele nouilor miniştri: Lov- 
vaszy Marton, Preşedinte; contele Betlen ‘Istvan: 
sau Baron Pérény Szigmond, Internele; Hussar, 
Cultele etc., etc. Apoi spune ceva de scandalul dela 
consiliul de miniştrii, că Friedrich primul ministru 
actual a citit telegrama adresată Antantei c’a re- 
făcut cabinetul. 

Că Antanta a refuzat etc. Apoi că ministrul de 
finanţe a declarat în consiliu că „visteria statului e 
goală“. Funcţionarii nu şi-au primit salariile. Noi 
nu putem; obține împrumuturi. Nu sunt cărbuni. 

Scumpetea vietei e teribilă. Dacă nu suntem aju- 
taţi de Antantă, suntem pierduţi.“ 

Mai spune că mai multi miniştri şi-au dat de- 
misia, şi că primul ministru le-ar“fi strigat: „Chiar 
dacă rămân singur, rămân tot la locul meul“ C’a 
urmat scandal după care ministrul Rubinek Gyula 
a ieşit trântind uşa cu aşa putere că toată casa 
s'ar fi sguduit. Şi ziarul adaogă: „O astfel de pur- 
tare nu s'a văzut nici în soviete, la bolşevici. 

Si mai traduce d-ra Lily: 

Bettelheim, evreu, comunist, a fost internat lângă 
Viena. Partidul comunist austriac a cerut să facă 
parte din partidul social-democrat, 

Prizonierii de răsboi nu se întorc din Italia. Şi sunt 
acolo 8o de mii; iar în Siberia vr'o 160 de mii! Si, 
ar trebui reîntorşi ca să reconstruiască noua patrie! 

Zador Dezsô (Daniel), fostul director al Operei 
din Budapesta pleacă din patrie, zicând: „Niciodată 


www.dacoromanica.ro 


$3 


Ungaria n'a înţeles ce e arta adevărată. Numai intri- 
ganţii pot trăi aici! 

Evreii se roagă să fie apärati. 

Renner a vorbit» de viitorul Austriei; pentru ce 
trebue să se unească Austria cu Germania, fiindcă, 
abia va putea suportă impozitele de răsboi. Bogăția 
tärei depinde de unirea popoarelor, cu Cehii pentru 
cărbuni, cu Polonii şi Românii pentru petrol; cu Un- 
gurii pentru grâu; cu Slavii pentru boi; cu Italienii 
pentru drumul la porturile de mare. 

Apoi, mai citeşte articolul „Cum trăiesc românii 
la Budapesta“. 1). 

E, foarte impresionantă povestirea ce-mi face dom- 
nisoara despre ziua de ,,1 Maiu“ cum au särbätorit-o 
comuniştii. 4 

Toate podurile peste Dunăre, castelele regale, sta- 
tuia Sfântului Gellert, casele, erau îmbrăcate în hâr- 
tie roşie. Tramwayele electrice erau vopsite în ros. 
'Automobilele erau îmbrăcate în flori roşii. Soldaţii 
aveau grâu roşul (vopsit) la chipiu. Toţi bărbaţii, 
femeile şi copiii aveau cocarde roşii. La insula Mar- 
gareta s'au făcut mari procesiuni în rochii si pan- 
glici roșii. Toaţă Budapesta, din cap până ’n pi- 
cioare, eră îmbrăcată în roşu. Ai fi zis „Infernul“ 
cu diavolii. 

Uriaşe procesiuni. Toţi lucrătorii din toate fabri- 
cele cu uriaşe drapele roşii; femeile cu basmale roşii. 
Pe străzi, prăjini foarte înalte cu mari cercuri în. 
vârf din care spânzurau lungi, interminabile pan- 
glici roşii. Monumentele erau învelite în roş iar în 
capetele lor erau puse capetele uriașe în ghips ale 
lui Marx, Lenine, Bella Kuhn, Trotzky, Szamuelly, 
vopsite ’n ros! 

„Cbpiii lui Lenine“, (bolşevicii) ridicaseră statui 


1) Pe care l’am cita? în volumul I. 


www.dacoromanica.ro 


94 


imense reprezentând un muncitor cu ciocanul ridicat, 
vopsite în roșu. 

Comuniștii au plătit pentru hârtia roşie, ca s’o 
capete dela Viena, 3000 de boi. 

— In ziua: de 21 Martie ora 5 d. a. când s'a pro- 
clamat dictatura, soldaţii au rupt pe străzi stelele 
ofiţerilor, decoraţiile, galoanele de aur. Le tăiau 
cu cutitele pe care le-ar fi împlântat la cea mai 
mică opunere. 

Vineri 21 Martie, plouă cu găleata şi mulţi oa- 
meni mergeau la teatru, eleganti, în automobile. La 
colțul stradelor mulțimea a oprit automobilele (j'ai 
vu ca, de mes yeux vu), au fost date jos doamne 
elegante cu cuvintele: ,Dä-ne nouă automobilul!“ 
Si plebea a luat cu forţa Automobilele si aristocrații 
s'au dus pe jos acasă. S'au luat atunci toate ma- 
şinele si trăsurile chiar şi ale misiunilor aliate; s'au 
„luat caii, s'au rechizitionat magazinele. Se jefuia 
lumea pe străzi, se tortură si se ucideà ca 'n codru! 
Ce grozăvii au mai fost p'aicil 

D-ra Lily rămâne cu ochii ţintă spre varful dea- 
Tului din fata. 

Sus, pe un dâmb al muntelui Gellert o sentinelă 
romana, ca o statue de bronz, stă înţepenită, cu 
ochii măsurând zarea, peste Dunăre, dominând toată 
întinderea Capitalei maghiare. 

— Graţie acestui brav soldat român, mâncăm, d 

, la adäpostul, vitejiei şi veghei lui, o pâine, şi 
ne dormim noaptea, somnul în linişte! exclamă, fe- 
zicită, domnişoara, Lily. © 


www.dacoromanica.ro 


PE ,,CORSO" 


Promenada, — Bufetul. — Bursa femeilor. — Cuceriti și cuceritori. 


E o după amiază infiorător de caldă. Arde soarele 
ca ’n luna lui cuptor. 

Cu neputinţă ‘de stat în camera mea din ta Du- 
narei, la Bristol. 

Mă dau jos pe „Corso“. 

Toţi cari au fost pe la Budapesta ştiu ce este acest 
„Corso“. O promenadă d'alungul Dunărei, prin fata 
imarelor hotele Bristol, Hungaria şi Rietz (sau Du- 
napalota). D'alungul trotoarelor stau înșirate bănci 
si scaune. Scaune foarte multe mai ales în faţa micei 
grädinifi şi bufet de pe mijlocul acestui ,,Corso*. 

Intru puţin să mă răcoresc. Abia, găsesc un loc. 
O lume potolită; mutä aproape, turtită de zăduf, 
stă la mese şi consumă mari felii de pepene verde 
cu miezul foarte roşu şi răcoritor, iar alţii golesc 
cu lăcomie un surogat de îngheţată. şi câte un pahar 
de apă caldăl \ 

Stau cu un simpatic ofițer român, la o mäsutä! 
şi omorâm clipele greoaie ca de plumb topit, până 
mai către seară. In toată grădina, nici o femeie fru- 
imoasă, nici un bărbat mai elegant. O lume ștearsă, 
cumintita de suferinţele încă proaspete. 

Când eşim din grădiniţă, pe Corso nu mai găsești 
un loc pe scaune, sau bănci. Până şi scaunele cu um 


www.dacoromanica.ro 


96 


singur picior, au fost prinse şi puse în măsură d'a 
fi bune la ceva. Către seară, fisionomia acestei pro- 
menade e mai înviorată. Tot ce e element tânăr 
femenin, „mondain“ sau demi, trebuie să-și defi- 
leze silueta cel puţin un ceas, două, dacă nu până 
la ora 11 noaptea când apar patrulele noastre. D'alt- 
fel, în zilele nu prea toride, pulsul pieţei feminine 
bate din zori de zi până 'n miez de noapte pe acest 
„Corso“. 

L’asi putea numi acest „Corso“ ,,Bursa femeilor“. 
Eleve de şcoală, studente, văduve, sau conite mări- 
tate, codănace, sau arhaice îmbălsămate... toată speța 
si toate fiicele Evei îşi dau întâlnire aici. ' 

D'alungul acestei fermecătoare alee astfaltate, de 
la ferestre marilor hotele, privesc, din birourile 
comandamentelor militare române, ochii scânteietori 
ai mândrilor noștri ofiţeri. Și cum se îmbulzesc muş- 
tele la gura unui borcan de dulceaţă, aşa se îngrămă- 
desc farnientele Budapestei pe sub ferestrele hote+ 
lului Hungaria, sediul comandamentului diviziei VII. 

— Le vezi? îmi spune ofiţerul, acum nu e nimic. 
Să le fi, wazut în primele zile ale sosirii noastre! 
când încă mureau toţi şi toate de foame. Apăreă la 
fereastră câte un ofiţer. Le arătă în stradă câte a 
cutie de conserve, şi se pomeneă sus la ușa camerei 
cu câte cinci şase odată, dintre cele mai frumoase 
solicitatoare pentru... cutia de conserve. 

Azi, însă, au ce mâncă. Acum caută numai ochii 
ofiţerilor noştri. Se prăpădesc după ei. 

Observ promenada. ,,Chacun avec sa chacunel“ 
Sunt și câteva uniforme răzlețe ungurești. N'au însă! 
sabie! Sunt dezarmati. Si frumoasele Budapestei îşi 
întorc privirile cu admifatie după ofiţerii români 
ce trec serioşi, plini d'o elegantă-mândrie, şi foarte 
cuviincioşi. Fetitele lui Arpad îi sorb din ochi. E 
şi firesc: ei sunt învingătorii, ele, cuceritelel 


www.dacoromanica.ro 


97 


Stau cu prietenul pe-o bancă si privim valurile de 
tinereţe si voioşie ce ni se scurg pe sub ochi. In 
faţa noastră, două doamne. Una încă foarte tâpără. 
Ochi verzi, buze roşii poftitoare, păr negru, sâni bo- 
gati, elegant îmbnăcată. Scoate o ţigară, vreă s'o 
fumeze, n'are chibrit. Intoarce capul si cu cel mai 
sfredelitor surâs cere ofițerului un chibrit. Ofiţerul 
nostru îi dă ,,un foc“ cum se zice ostäseste. Si 
focul e gata. Paiele s'au aprins. Vorbesc acum, ca 
si când s'ar cunoaște de când lumea, pe frantuzeste. 
Doamna, (ne spune că e doamnă) ştie şi nemfeste 
şi englezes şi spanioleşte. E o unguroaicä ,,vo- 
iajată“; „E: umblată“ am zice mai pe româneşte. 
Si, îi umblă gura de zici „ce e asta?“ Dar şi ochiil 
Si ne spune c'a fost prin Spania, la Paris, la Londra, 
în Bruxelles. C& « soţie de colonel, care fiind în 
garda albă a fost făcut prizonier de bolșevici şi nu 
mai ştie de soarta lui. Că locuieşte în strada An- 
drassy şi c'ar fi fericită dacă maiorul nostru, ar pu- 
te-o vizită mâine ca să-i deà oaricare acte, după care 
maiorul ar puteă, poate, să-i descopere... ce i s'a fă- 
cut bărbatul! 

Alte cucoane îşi plimbă în vremea asta cätelusii. 
Altele, toaletele. 

Prea frumos nu sd îmbracă, unguroaicele. Mai 
toate în nişte rochi-halate, si pălăriile cu margini 
foarte mari, late, şi puse pe ceafă. Panglici late în 
păr. Multe şi p'aici cu părul tuns. Sănătoase, însă, 
toate, şi zidite din plin. Au ceva sălbatec, primitiv, 
în masiva lor frumuseţe. Parc'ar fi toate din Pustă. 

Dar, vorbesc aci de mulțimea anonimă a celor 
care bat de dimineața până noaptea, târziu caldarâ- 
mul pe ,,Corso”. 


www.dacoromanica.ro 


LA „RIETZ“ 


Cosmopolitism. — Obrdsnicie pseudo-americanä. 


An luat cina la popota dela „Hungaria“. După 
masă plimbare cu colonelul de brigadă, Aurel Mos- 
cu, la Rietz, să luăm cafeaua în hall-ul sômptuosului 
hotel. Aci, la: hotelul Rietz, sunt grămădiţi foarte 
mulţi ofiţeri din misiunile aliate. 

După masa din restaurant, (cel mai bun restaurant 
din toată Budapesta), şi după masa dela popota 
ofiţerilor de aviaţie, se strâng în hall, in jilturile moi 
şi largi, în jurul meselor ofiţeri, francezi, englezi, 
italieni, americani și români, si, mai multe femei 
frumoase. > 

„Les femmes chic“ îşi dau ,,rendez-vous“ aici. 
Multe locuiesc chiar în hotel. Cele mai multe vin: 
din afară. Unele chiar cu, bărbaţii sau prietenii lor. 
E un farmec să-ți iei cafeaua, după masă, berea, 
liqueurul sau inghetata în hall-ul dela Rietz! O or- 
chestră admirabilă, de cei mai veritabili ţigani un- 
gureşti, cântă discret bucăţi frantuzesti, dar mai ales 
Tango-uri şi Maxixe americane. In fumul havanelor 
şi în aroma cognacurilor, și cafelei, într'o lumină, 
într'adins cenușie, cernutä cu ţârâita din ele- 
gantele becuri electrice, voalate, chelnerii, în fra- 
Curi negre, se strecoară ca niște umbre; covorul 
gros de Ispahan soarbe toţi paşii; convorbirile „en 
tête à tâte“ se fac in, surdină; şi toată atmosfera 
acestei anticamere de hotel e plină, de un discret 


www.dacoromanica.ro 


99 


<osmopolitism. Ai impresia că te găsești la Nissa, 
la Ostanda, sau, in hall-ul vr'unui mare hotel din! 
Elveţia, pe marginea lacului celor patru cantoane. 

Dar,” cine turburä, colo, armonia acestor clipe 
‘de farnientism şi de siesta? 

Un ofiţer american, smulge brusc scaunul din 
mâna unui sublocotenent român, spunâdu-i răstit 
si cu ochii plini de ură, „E ocupat!“ 

‘ Si, fără a crede că e destulegestul lui brutal, ur- 
meazä a privi provocător şi mormăind, spre masa 
noastră. 

— Il vedeţi? e american, ne spune sublocotenentul 
automobilist Gatowschi. E a doua oară că amicul ăsta, 
îmi răspunde aşa obraznic. Să ştiţi c'a treia oară îl 
pocnesc. Totd'auna vine, ocupă o masă cu o ca- 
napea si patru scaune, şi atunci, când, ne mai văzând 
liber nici un scaun, eu încerc să mă adresez lui, 
cerându-i foarte politicos unul, mă repede cu câte un 
gest de ăsta, de rămâi încremenit. Pas de-i răspunde 
la fel, ca pe urmă, să ne mai auzim ponosul că ofi- 
terii românii provoacă scandal cu Antanta. 

Şi, toate astea de ce mi le face, sau, le-ar face 
oricărui ofițer camarad? Fiindcă suntem români. Si 
al doilea, fiindcă în fiecare seară si-asteaptä câte 
două cântărețe de Variété foarte elegante, îmbră- 
cate, ,,a la americain", şi care vorbesc englezestel 

Nu ne poate înghiţi americanul ăsta. D'altfel, ca 
toți din misiunea lor, în care se găseşte si colo- 
nelul pseudo-american ,,Horovitz“... 

Toate mizeriile pe lângă conferinţă, ei ni le fac. 


Târziu în camera mea dela Bristol. | 

Cerul își întinde năframa cu fluturii de aur peste 
capul şi umerii nopţii. Sub molcoma lui îmbrăţişare 
ilorm potolite toate pasiunile. Sus veghează luna. 
‘Jos, d'alungul Dunărei, sentinela română! 


www.dacoromanica.ro 


CUM TRAESC UNGURII 


Prin piață.— Podurile dimineaţa. 


16 Septemvrie 1919. 
* Mă scol la ora 6 dimineaţa. O pătură de ceaţă 
acopere Dunărea ca o plapomă uşoară peste trupul 
adormit, încă, al unei femei leneşe. Incet, încet ra- 
zele soarelui o topesc. 

O pornesc spre piaţă. Sunt curios sä văd preţurile. 

La hale, lângă podul Frantz- Joseph (Ferencz Joz- 
sef hjd) gospodinele se îmbulzesc în jurul mărfu- 
rilor proaspete şi din belşug. Ce carne! Ce peste 
viu! Ce zarzavaturi felurite! Fructe, ouă, brânză, unt 
şi tot ce poftifi; ca “nj vremuri bunel Și parcă eri; 
fu, doar, cumplita epocă a bolșevismului când bur- 
ghezia, şi aristocrația mai ales, nu mânca decât 
dovleci şi foi de varză! 

Intreb de preţuri. Carnea cea mai bună, 40 cot 
roane kgr., cârnatii, 48 c. Peştele viu, crap 40 co+ 
roane kgr. Pätlägelele rosii 3 coroane kgr. Ciapa 
7 coroane kgr. Pepene verde 5 coroane kgr. Varza 
mică, 2 cor. una. Pere 6 cor. kgr. 
| — Ei, cum o ducefi cu d'ale gurei, întreb o bă- 
trână ce sta în capul coadei la carne. Eu o întrebi 
pe nemteste, dar ea mă şi simte că sunt „dela Ro- 
mânia“ şi-mi răspunde pe româneşte, fiindcă este 
unguroaică din Ardeal, 

"www.dacoromanica.ro 


— Cum s.’o ducem, domnisorule! Inainte aveam 
bani, şi n'aveam ce mâncă. Acum, avem ce inâncă 
dar n’avem bani! Că, vezi dumneata, înainte erau 
bani d'ai bolsevistilor foarte multi. Dar acum, nefiind 
de lucru nicăieri, iar pe de altă parte prețurile 
fiind foarte scumpe, cine se poate atinge de bună- 
tätile asteal? 

—- Ba, să mulţumim lui Dumnezeu, adaogă o altă 
cumpărătoare, că cu putinul ce avem şi cu putinul 
ce căpătăm, nu murim de foame ca înainte. 

Si dacă mai stă armata română, s'o face rot mai 
bine. 

Atât am vrut să știu. „Amicii nostri au ce mâncà 
şi poporul își dă, seama că ne datorește nouă a- 
ceasta. 

Trec podul Frantz-Joseph. Dunărea s'a făcut a- 
cum ca oglinda. | 

Mai departe, spre dreapta, podul Elisabeta, în e- 
leganta lui, îmi pare aşa subțire de parc’ar spânzură 
de nişte franghii. 

Podul pe care trec e insufletit d'o lume grăbită. 
Gospodine, slujbasi, copii şi fetițe de şcoală, căruțe 
de piaţă, trăsuri, automobile cu ofiţeri români, tram- 
maye. | 


www.dacoromanica.ro 


CONVORBIRI OSTASESTI 


Maior Tiren — Col. Moscu Aurel. — Căpitanul Răutu. — Ziariști 
din ţară. 


La Gellert, în cabinetul lui de lucru, maior Tiron, 
dela Statul Major, îmi explică pe o schiţă, teatrul 
luptelor dela Tisa şi-mi descrie cum s'a făcut pre 
gătirea militară a bolşevicilor. Vorbeşte scurt, are 
vederi de ,,ensamblu“, şi fără a cădeă în pate- 
tism, pare un tânăr de inimă. Ca şi ochii lui al- 
baştrii, îi simt un suflet limpede şi cinstit. 

După masa luată la „Hungaria“, colonelul de bri- 
gadă, Moscu Aurel, îmi spune câte ceva despre 
brigada lui: 

— ,,Dupä Paste, general Dumitrescu Constantin 
(Infanterie) a venit să, ia comanda diviziei 7-a. La 
„24 Aprilie, zi de Paşte, primeşte ordin ca cu nici 
un pret să nu ocupe divizia Debrezinul, până 
nu va sosi ordin. Comandamentului îi eră teamă de 
rezistenţă, şi să nu se bombardeze oraşul. Dar la. 
5 sau 6 klm. de oraşa eşit înainte, generalului, o de- 
putatiune cu pâine şi sare rugându-l să nu mai în- 
târzie un minut că a doua zi vor fi spânzurați 40d 
de fruntaşi români, căci în ajun mai fuseseră spân- 
zurati 45 notabilitäti. Generalul a intrat. Si a primit 
defilarea în mijlocul pieţei. In momentul acesta pri- 
meste ordin „să nu intre“. Generalul a răspuns: „Ina 


www.dacoromanica.ro 


momentul când am primit ordinul, primeam şi dei 
filarea în inima pieţii din Debretzin“. 

Exact cazul cu intrarea în Budapesta. Când a 
venit ordinul Antantei să nu intrăm, generalul Ru; 
sescu își primea defilarea brigadei a IV pe străzile 
Budapestei. Să nu fi intrat atuncl, pana’a doua zi nu 
mai intram noi, poate, fiindcă ne-am fi găsit in fata 
unui fapt împlinit — ordinul Antantei sosit mai 
înainte. Dar; a vrut Dumnezeu cu noi. 

După ce am venit şi noi la Budapesta cu divizia! 
noastră, eu am avut o impresie mizerabilă. Pe so: 
scle, pe bulevarde, vedeai lume bine îmbrăcată, ele- 
gantă chiar, ducând în mână un castravete, un do- 
vlecel, singurul aliment ce puteau află pe piaţă. 
Nu trăiau pân'aci decât familiile bolşevicilor.” 

Căpitanul Răutu, foarte distins, ras, licenţiat în 
drept, fost elev al lui Cuza la Iasi, are admiraţie 
pentru marele orator, dar găseşte că n'a făcut încă 
nimic. Apoi, vorbind de adrhirabilul suflet'al sol- 
datului nostru îşi aminteşte o maximă a lui Napo- 
leon: ,,Rasboiul se câștigă cu moralul“. 

: ie ne à 
Mă întâlnesc azi cu Rosenthal, directorul ziarului 
„Ilzbânda“ şi cu Leonard Paukerow, coresponden4 
tul din Budapesta al mai multor ziare româneşti. 
Acesta mi se plânge că Mezei, şeful cenzurei ro- 
mâne la Budapesta, nu dă voie să vină „Neue Freue 
Presse“, căci tocmai acest ziar care alimentează cu 
ştiri despre Ungaria toată presa mondială, ar vreă 
să se pună în serviciul cauzei noastre. 

Mai târziu, Mezei îmi explică, de ce-l cenzurează 
fiindcă „Neue Fmeue Presse“ scrie articole defăi- 
mătoarg contra noasträl 

Pe la ora 4, cu automobilul, şi cu prietenii Ro- 
senthal si Paukerow — la Insula Margareta. 


1 


www.dacoromanica.ro 


INSULA MARGARETA 


Micul Paradis.— Băi şi sanatorii.— Doi scrlitori.— Ungaria 
O cântăreaţă.— „Plaja“ comuniştilor 


Cine, din câţi s'au oprit la Budapesta, câteva, 
ceasuri măcar, n'a văzut-o? Călători spre färile-lu- 
mină ale occidentului, câţi din români n'am cercetat-o 
în popasurile noastre, în zilele dinaintea răsboiului 
European? Multi o cunoaştem ca ’n palmă. 

E micul Eden al superbei Capitale maghiare. 

Poartă numele unei regine. 

Era acolo înaintea cataclismului mondial și al 
„comunismului“, o vază de verdeață, de liniște, si 
încântare a ochilor și a sufletului. 

O insula lunguiatä, care văzută de pe crestele 
stâncilor din Buda, îţi pare un imens vapor. Exaet 
forma aceasta o. are, lungă, umflatä la mijloc si 
ascuţită la capete. 

Ca s'ajungi la «a treci largul pod, în formă de 
unghiu, zis ,Margit-hid", (Podul Margareta). Dela 
unghiul acestuia, treci pe un alt pod pe care ajungi 
în insulă. Dei pe acest pod ai vedere largă spre 
Pesta și Buda. In dreapta, cartierul industrial și cu 
sute de coşuri de fabrică, „Uy-Pest“ (Pesta Nouă). 
In stânga, colinele vechei Buda, asa zise ,,O-Buda.“ 

De cum pui piciorul în insulă, te întâmpină ca si 
în alte timpuri, tarlalele artistice de flori şi aleele 
curate si îmbălsămate. 


www.dacoromanica.ro 


Locurile de sport sunt azi goale. D'ocamdată nu 
le mai arde ungurilor de sport. 

Mergem d'alungul șinelor de tramway și iată, ne 
apare acelaş vechi tramway tras d'un cal. 

Leonard Paukerow, ne spune că a fost vorba de 
mult să-l transforme în tramway electric, dar că s'a 
opus studentimea, spunând că s'ar schimba arhaicul 
si pitorescul farmec al insulei. In adevăr, toate îţi 
dau impresia liniştei si a odihnei, în mijlocul acestei 
sgomotoase şi imense metropole maghiare: Aleele 
pădurei ce acoperă întreaga insulă, boschetele, băn- 
cile, vizitatorii cari se plimbă potoliti si täcuti, ca 
sub bolțile unui templu. 

Până si hotelurile-sanatorii si instalaţiile „Băilor“ 
sunt înconjurate d'o atmosferă de linişte curată a- 
proape „religioasă“. 

Nu trebue uitat c'au fost aci, odinioară, mânăstiri. 

Ceva din misticul suflet al monahilor stinşi 
în noaptea vremii, pluteşte încă peste întinderea: 
acestei frumoase și odihnitoare insule. 

Dar „Insula Margareta“, nu e numai un loc de 
plimbare pentru locuitorii marei Capitale. Ea e si un 
isvor de bogăţie şi de sănătate. 

Isvoarele ei fierbinţi, aruncă din inima pământului 
minunate ape aa ce sunt desfăcute în comerţ, 
în milioane de sticle ce le-am. văzut odinioară cum 
se umplu, astup, si rânduiesc în lăzi. Si tot aci, sunt 
băi $i sanatorii. 

In preajma uneia din aceste case de sănătate, o- 
prim elegantul nostru taxi, și descindem pentru a ne 
îmbătă ochii şi sufletul de poezia florilor din parcuri 
si de curăţenia şi rânduiala ce princiar domnește 
pretutindeni. 

Am admirat interiorul unei instalații minunate de 
bai termale, din fundul insulei. Am privit, încântați, 
frumuseţea ingenioasă a unui imens cadran, ciasornic 


www.dacoromanica.ro 


106 


de verdeață si de flori, cu orele scrise în litere vik 
şi colorate, a cărui limbă si minutar se invarttesc 
de un mecanism invizibil de sub pământ, dar care, 
spre mâhnirea noastră, nu funcţionează acum. Ur- 
mările bolşevismului! 

Şi iată-ne sub umbrele de frunze ale unor plâ-. 
tani si feluriti arbori bătrâni, privind cum! se odih- 
nesc pe nişte ,,chaise-longue"-uri şi alte scaune de 
nuele, un suferind şi câţiva prieteni. 

Paukerow recunoaşte în tânărul cu fata palidă, 
întins, pe scriitorul Zsolt de Harsanyi, iar lângă el 
pe alt scriitor Sandor Brody. 

Si, fără să ne gândim, iată-ne făcându-le cu- 
nostinfa. | 

Tânărul Harsanyi, e în convalescentä după o su- 
ferinţă de şase luni. 

A fost rănit cu o baionetă în piept de un comu- 
nist, într'o noapte. 

Din răsboiu scăpase teafăr. Cum stă acum întins 
ridicat puţin în capul oaselor, imi pare poetul K6r- 
ner dintr'a gravură asemănătoare. El, însă, nu e de- 
cât romancier. Nu ştie nimic din epoca comuniştilor 
fiindcă a fost tot timpul în pat. Acum vorbește încet, 
se exprimă; îndeajuns de inteligibil în frantuzeste, 
are o privire caldă şi limpede, şi ne oferă merew 
țigări. 

Cel d'al doilea, prietenul său, Brody, e mai matur. 
Părul putin cărunt, mustata scurtă, elegant îmbrăcat, 
are o înfăţişare foarte Europeană si nespus de plä- 
cut la vorbă. 

Pare un suflet plin de bunătate. O piesă a lui 
„„Dăscăliţa“ a făcut mare vâlvă. 

Acesta ne vorbeşte cu admiraţie de armata ro- 
mână. Când şi-au făcut apariţia trupele noastre, el 
se găsea la o fabrică, departe de Pesta. Nu ştiu 
cine, a tras cu revolverul din fabrică. Românii au în- 


www.dacoromanica.ro 


. 


107 


ceput să bombardeze fabrica. Un român care a aflat 
cine e Brody — l'a scos afară din fabrică şi l'a 
salvat. 

Ne spune aceasta cu ochi aproape umezi în care 
citeşti recunoştinţa. 

Apoi scrie pe carnetul amicului Rosenthal, câteva. 
rânduri în care îi dă autorizaţie sări traducă operile 
pentru foileton. 

In chestie politică, e de părere.-că interesul Un- 
gariei stă într'o „uniune cu România”. 

Dar mai sunt în micul nostru cerc două dudui, 
una, sora suferindului, alta, rudă sau prietenă. Cea; 
dintâiu oachesä, cea d'a doua cu părul ca mătaseaj 
porumbului de lapte. 

Mă poftesc în hall-ul hotelului, unde, la un pian, 
blonda mi-arată — aşă, pe repezeală, talentul — de 
pianistă şi da cântăreaţă. Căci îi zice bine, şi din 
piano și din glas. 

li zice niște cântece, ungurești, pe care le cântă! 
parcă, pe clape de spumă, şi le toarce din gât pd 
fire diafane de argint. Şi după ce mi-a cântat de mi-a: 
mers la inimă! (cântecul...) o rog să-mi spună cum 
se chiamă romantele, şi -ia îmi cere un creion şi mi 


le scrie în carnet. 
. 


— Sunt nişte cântece populare. Unuia îi zice: 
„Busan szol a Legedum hangja; celui d'aldoilea: 
„„Valakmek muzsekel nak, a faluban valahol“. 

Si mi se iscäleste: Irène Noiret M-me de Rath. 
Pe brună o chiamă: M-me Grette de Harsany. 

Mai cântä blondina ceva, mai se opresc în loc 
pasagerii sanatoriului şi fac cerc ascultând şi ei rä- 
piti de glasul cântăreţei care acum, își închipuie că. 
e la Operă, asa i-a dat drumul, si după un ropot 
discret de aplauze — ne îndreptăm spre bosquetub 
cu bărbaţii. 

Fac semn camarazilor că e ora plecării — $f 


www.dacoromanica.ro 


plini de caldă curtenie, cei doi scriitori ne roagă 
să nu-i uităm restul zilelor ce vom mai stă în Buda- 
pesta. Brody ne dă chiar adresa lui, în oraș, rugân- 
du-ne să poftim la el, la un ceaiu. 

Si, iar, străbatem lungul insulei pe sub alee pline 
de umbră, de liniste si de miresme de flori. 

Și eră aici odată, viață multă si sgomotoasä. Aci 
era locul de întâlnire al tuturor amorezatilor. Mi-a- 
duc aminte că într'o vară am întâlnit odihnindu-se pe 
o bancă intr’un boschet: pe un ilustru savant al no- 
stru din Bucuresti cu prietena sa... Aci cântă cele 
mai bune orchestre. Aci eră restaurantul cel mai 
select. Aveai impresia că te găsești într'o mare sta- 
tiune_ balneară. 

Totul îţi încântă ochii, iti desfătă urechile, si îţi 
mulțumea stomacul. Azi consumatie nu există, decât, 
poate, aerul curat pe care-l respiri cu nesatju, pe 
gratis. 

Trecem pe lângă; o margine a insulei. Ii zice şi 
azi „plaja“. Ii zice aşa după vremea comuniștilor. 
4) inventaseră „tovarășii“, ca scaldă oficială si ca o 
„mare binefacere pentru mulțime“. Sute de copii s'au 
înecat în această frumoasă plaje, ca o limbă îngustă 
de nisip — şi cu sute și mii de vâltori, decum îna- 
intezi pe ea spre buzele Dunărei. 

Comuniştii au creiat această plaje în opt zile. Pe 
la jumătatea lunei Iulie erau gata „băile pentru a- 
+dulți“. S'a făcut inaugurarea. Mii de afişe atraseră 
publicul prin descriptia nenumăratelor atracţii şi plă- 
ceri ce te-asteptau acolo. 

Plăcerile plagei erau că, fără deosebire de sex, 
şease sau opt persoane aveau loc într'o cabină. Nu 
se poate spune câte persoane fură nevoite să plece 
la trăsură, fără haine fiindcă fuseseră, pur şi simplu, 
furate. 

Deci, iată plăcerile acestei plaje, pe deoparte, 


www.dacoromanica.ro 


109 


nenumăratele vâltori în care se înecau copiii şi ma- 
turii, pe dealta, furatul vestmintelor, care îi sileaw 
să plece acasă în costumul lui Adam. i 

Abiă se deschisese faimoasa plajă de trei săptămâni 
si mai mult de rod de persoane pieriseră, innecate 
în plină zi. 

Poliţia lui Bella Kuhn eră zilnic asediată de copii, 
de femei, de mame, plângându-şi dispärutii. 

Şi-a mai văzut această insulă Margareta, încân- 
tătoare şi curată ca o fată mare, ultragiul procesiunei 
roşii din ziua de 1 Maiu, când toţi comuniştii îm- 
bräcati în roşu ca dracii şi cu imense drapele roşii, 
i-au profanat liniştea şi sanctitatea de templu druidic. 

lar în ziua de 21 Iunie, pe la orele 5 dimineaţa, 
când a izbucnit contra-revolutia, trupul frumoasei 
insule a fost .sfârtecat de ghiulelele contra revolu- 
tionarilor care trăgeau în culcuşul miniştrilor bolşe- 
vici, „comisarii poporului“ cari locuiau aici. 

Aci, în această minunată oază de verdeață, în pa- 
latele de sănătate ale insulei Margareta îşi odihneau 
capul cei care luaseră odihna şi liniştea unui țări! 
întregi şi în deosebi, à acestei superbe capitale ce 
ajunsese o jucărie şi o sdreanfä în mâinile lor de 
călăi, Fireşte, n'au ştiut cum s’o ia la sănătoasa mai 
repede, aceşti demoni roşii, că nu de geaba îi ziceă 
odată (asa, cam pe la 1241) „Insula Epurilor“. 

Ca epurii au fugit Bella Kuhn cu toţi Szamuelly 
lui din insula Margareta la „Marele Cartier“, din 
hotel Hungaria, unde şi d'acolo au dät buzna pe 
Ecări, în pivnita salvatoare. 


www.dacoromanica.ro 


CONVORBIRI OSTASESTI 


Wapoare. — La Hungaria. — Lt. colonel Negulescu. — Colonel Vasilescn 
Cristea. — Grozăvii comuniste. — Schimb de trupe. 


17 Septemvrie 1919. 


Din ce în cet Dunărea se populează de vapoarel 
şi salupe ce vin încărcate cu mărfuri şi alimenjte 
pentru Budapesta. Graţie măsurilor luate de auto- 
ritatile militare române — marea Capitală reintră 
zi cu zi, tot mai mult in ritmul ei obişnuit de viata: 
Dar, mai ales, în prima linie, se hrănește ca în! 
vremuri bune. ! 


La comandamentul dela „Hungaria“, în cabinetul 
său, Lt. colonel Negulescu, îmi face pe hârtie schiţa 
luptelor de pe Tisa. Imi explică „demonstraţia“ dela 
Szolnoc, grozavele lupte dela ui: ŞI tre- 
„cerea Tisei la ,,Tisa-Bo". 

* Cum prima trecere s'a făcut sub foc violent, la 
ora 2 jumătate noaptea, sub comanda colonelului 
Lupu. Apoi la orele 6 dimineaţa cum au trecut tru- 
pele. Pe două poduri de bărci, sub focul mitralie- 
relor inamice, au trecut cei dintâiu, vânătorii. Intr’o 
jumătate de oră au trecut bărcile cu primii vânători 
pe malul opus. In 3 ore s'a construit podul. Inainte, 
ură, şi în timpul acesta, pe un front de 30—40 klm. 
în fata Szolnocului a început o groaznică demon- 


www.dacoromanica.ro 


111 


stratie de artilerie cu încercări de trecere a Tisei, 
ca să înșele pe inamic, ascunzându-i astfel ade- 
văratul loc de trecere principală. 


In biroul Locot. Colonelului Negulescu, cunosc 
şi pe colonelul Vasilescu-Cristea, adânc cunoscător 
al tuturor operaţiunilor. Acesta îmi vorbeşte cu o 
caldă admiraţie dè soldatul nostru. Imi spune cum 
soldatul român, în trecerea lui prin oraşele şi Capi- 
tala Ungariei, dădeă din portia lui, să mănânce, să- 
xăcimei şi flămânzilor unguri, care mureau de foame 
de pe urma bolşevicilor. Mi-arată documente, foto- 
grafii, ce reprezintă curţile cazărmilor cu mese în- 
tinse pentru populaţia săracă ungară, şi cu primarul 
si notabilitätile orașului Budapesta, martori ai cari- 
tatei soldatului şi ofiţerilor nostri. 

Apoi, îmi vorbeşte de sănătatea sufletească a a- 
cestui soldat român care, nu numai că nu se lasă a- 
demenit de banii si băutura bolşevicilor unguri, dar,. 
i-aduc de gât în puterea noptei la superiorii lor. 

— „Aşa, în prima noapte chiar, pe la ora 2, mă 
pomenesc sculat din somn. 

— Cine e? 'ntreb. 

— Noi, s'trăiţi, patrula cutare. 

— Ce e bäeti? 

— Să trăiţi, dom colonel, v'am' adus de gât. nişte 
„bolceviştrii“ d'ăia, de care ne-ati vorbit dumnea- 
voastră ce de-or cercà sä ne-ademeneascä, sä-i ascul- 
tăm, să mâncăm, să bem, să le luăm paralele, dar 
să vii aducem plocon, oprind banii pentru noi. 

— Bine, bäefi, ai voştri să fie banii; bagati pe 
derbedei la răcoare! 

Si, uite așa, în prima noapte mi-au adus vr'o 60, 
în a doua vr'o sută cincizeci, si după câteva nopţi, au 
început să scadă numărul bolşevicilor prinşi în cap- 
cană ca şoarecii, până şi-au luat seama că a încercă 


www.dacoromanica.ro 


112 


să conrupă pe soldatul nostru, înseamnă a-și găsi 
pe dracu!“ 


Străbat, în automobil, orașul. Trupe mari, în ţinută 
de campanie, trec în sus şi în jos. 

Manevră? Schimb de trupe? In tot cazul asta face 
plăcere ochilor, căci pentru locuitorii Budapestei, 
prezenţa cât mai numeroasă de trupe româneşti e o 
mare garanţie de ordine şi linişte. Se vede aceasta 
după plăcerea şi, aproape, farmecul cu care privesc 
lung trecerea unităţilor româneşti. 

Pe „Corso“, în tovărăşia amicului Rosenthal, un 
tânăr doctor, Bărbuceanu, locuitor al Budapestei ne 
vorbeşte de mizeria Capitalei ungare sub comunism. 

— Nu se hrăneau, toţi, decât cu dovleci gi varză. 
Nu se găsiăr nimic altcevă de mâncat. Sau, ca să 
mănânci altceva, trebuiă să fii bolşevic. Torturila 
se făceau ca în evul mediu. In pivnițele castelelor 
din Buda, în ale Parlamentului, sau ale palatului Ba- 
thyani, peste patru mii de oameni au fost schinguiti 
şi apoi aruncaţi în Dunăre. Fundul fluviului e pavat 
cu lespezi de trupuri omenești. 

Multi erau rästigniti de evrei, şi bătuţi în cuie, ca 
Isus Christos. 

Marele Torquemada, Szamuelly, se zice c'aveă 
şi un aparat de scos ochii. Oricine eră prins cu un 
guler alb, ug ceas de brâu, i se ziceă „burghez“. Si 
pentru acest lucru adeseori trebuiă să plătească cu 
viata. 


La popota dela Gellert, maiorul Tiron priveste 
prin largile arcade ale ferestrelor deschise, în larga: 
piaţă din marginea Dunărei. Apoi, plin de mirare, 
exclamă: 

— Ce deosebire! Ia, priviţi ce elegantă, ce tihnită, 
ce pornită numai pe plimbare pare populaţia Buda- 

www.dacoromanica.ro 


113 


pestei, azi. Si când am intrat noi în Budapesta 
toată lumea, şi bună şi rea, treceă cu câte un coş 
în mână alergând după hrană. Si ce hranal... Fe- 
rească sfântul! Credinţa mea e că la Budapesta co- 
munismul ar fi prins. Aveau guvern tare, aveau ar- 
mată, Noi am fost moartea lor, nenorocirea lor! 


www.dacoromanica.ro 


PE MAGYAR-UTZA 


Maison Frida. — Un oabaret, — Venera sub comunism, 


In seara asta, după spectacolul de Variété dela 
„„Royal“, poposim în drum către casă, câteva minute 
într'un cabaret, pe faimoasa stradă „Magyar-utza* 
la ,,Maison Frida“, Aceasta, odinioară, cu reputaţie 
mondială! 

Te primeau lasscarä lachei cu nasturi auriti. Pe 
scări, vaze cu flori. Sus, în salonul luminat „a giorno“ 
o lume cosmopolită si selectä. Intr'un col, un pian 
la care cântă un tapeur. Din felurite intrări îşi făceau 
apariţia silfide şi naiade într'o spumă de pânză: de 
paianjen... . prin care admirai gata frumuseţea plas- 
ticä şi bogăția nudurilor. 

Ca un dans de iele, frumoasele de toate nationa- 
nalităţile si toate limbile îți treceau pe sub ochi im 
uşoare dansuri, şi pentru modesta ofrandă de 20 co+ 
roane sau „un Louis d'or pe altarul zeiţei Venus, 
iți alegeai, după voie, cea mai frumoasă pradă pe 
care o stăpâneai o ord. In muzica dopurilor de 
şampanie şi a caldelor ciripiri de îndrăgostiţi d'o 
oră, simtiai beţia uitärei de sine şi îți topeai fiinţa. 
în ritmul pätimas al acestei vieţi de Sybaris, Corint 
sau Megară maghiară, pe unde trecea orice călător 
ce se respectă. 

Ne-am abătut şi azi. Mirosea a acru. Oglinzi, flori, 
şi lachei cu nasturi aurifi nu mai erau. Sylfele si 
naiadele au făcut loc unor umile Rosinante. Câţiva 


www.dacoromanica.ro 


115 


sergenti majori şi soldaţi, într'o atmosferă sordidä 
de felinar roşu... Efectele comunismuluil Pauvre 
Maison Frida!“ 


In cabaret-ul d'alături, deşi putin, gäsim un pu- 
blic mai select. Tapeur-ul, un nevropat, smulge note 
bolnave şi violente din clapele pianului. Un tânăr 
şi o baiaderă... ungurească cu părul tuns, ciorapi stră- 
vezii până mai sus de genunchi, şi sânii sälbateci 
de tinereţe, sfarmă pardoseaua sub bătaia paşilor. 
Un sublocotenent smulge o lulișcă, şi o saltă ca 
p'o minge întrun Tango, pătimaşi sălbatec! Fetele 
sunt modeste şi ciugulesc cu smerenie din nişte stru- 
guri, şi abiă sorb din pähärutele cu surogat de 
liqueur. 

lar la sfârşit, pentru 5 pähärute de această în- 
doelnică licoare şi două porţii de struguri: 
= — 260 coroane, plata! 

— Aud? 

— Păi, sunt şi consumatiile fetelor dela dejun şi 
de eri. | 

— Da? Acum ne-am înţeles. Poftim pe jumătate: 
130! 

Una din fetiţe fumează ca o şerpoaică. 

-+ Tigaretel țigarete! strigă mereu. 

— Dar sub... comunişti cum o duceaţi? 

— Rău, foarte răul: ,,Nicht essen, nicht schue, 
nicht tigareten!“ 

Bietele fete. Rău a dus-o Venera sub comunism! 
- Am părăsit localul. 

Pe stradă liniște. E p stradă strimtă. Pe la fe- 
restrele caselor se zăresc capete femeeşti și zâm- 
bete pofticioase. Unul din noi îşi aminteşte de fai- 
moasa ,,Friderich Strasse* dela Berlin. 


# 


www.dacoromanica.ro 


FILME 
I 


Gălăgie pe un vapor.— Doctori unguri despre armata română. 
O unguroaică și un colonal.— Sir Clerk la Budapesta.— Sârbii ae mişcă. 
Studenta dela Gellert.— Santinela — Deschiderea Operei. 
Iubirea ungurilor 


18 Septemviie 1919. 


Toată noaptea gălăgie, şi cântece pe un vapor ce 
stă gata de plecare în zori de zi. Unii cântă c'au cä- 
pătat pașapoarte să se poată reîntoarce la vatra lor. 
Alţii sc jeluie, c'a venit patrula cu un maior și i-au 
arestat că prea chiuiau tare şi nu lăsau să doarmă 
locatarii din grandioasele hotele Bristol şi Hungaria. 

La ceaiu la ,,Hungaria“, maiorul de intendenta 
Miulescu ne povestește că, fiind câteva zile bolnav, 
într'o clinică, doctorul ungur şefi şi proprietar, cu 
lacrimi în ochi a ţinut un discurs, în fata doctorilor 
asistentilor si studenţilor, aducând elogii şi multu- 
miri armatei române care a lăsat clinicei toate in- 
- strumentele chirurgicale şi s'a FACE mai mult decât 
omeneste. 


Colonelul, S. un tomnatec simpatic cu înfățișare 
primäväratecä, ne spune cum o doamnä, la un birou, a 
trimis pe cineva să-l cheme pan’ afară. 

— Mă rog, doamnă cu ce vă pot servi, any ins 
trebat-o. 

— Cu nimic. V'am chemat, numai, fiindcă do 
resc să vă cunosc, | 1° 


www.dacoromanica.ro 


117 


Am mare admiraţie pentru români. 

— Ei, şi ce-a mai urmat? întrebăm noi pe co: 
lonel. 

— M'a poftit acasă la ea, la un ceaiu. Si s'a facut 
că ceaiul a ţinut zile si săptămâni întregi. Nu m'a 
mai lăsat unguroaica să plec dela ea. 

In automobil cu col. Vasilescu. 

—— Nu plecăm încă. Amenintasem Antanta, că 
din cauza mizeriilor ce ne face, vom părăsi Buda- 
pesta. Antanta a trimis pe Sir Clerk, la București, să 
îndulcească raporturile. 

Acum suntem oficial rugaţi şi de Antantä şi de 
populația ungară să rămânem. 

Ce s'aude cu dislocarea noastră de trupe si 
trimiterea lor în Banat? 

— Sârbii auadus în Torontal 2 divizii. Le-am pus 
şi noi, în faţă 2 divizii. Or mai aduce, mai aducem! 
In orice caz, poate ne vom folosi de aceste trupe 
acolo să ocupăm zona neutră. 

Ce e 'n mână, nu-i minciună, 


Li 
La Gellert, pe o sală dela etaj, în faţa unui birou, 
o fată, studentă ungară, aşteaptă, pe sublocotenentul 
Carantino; e vorba de salvarea tatălui ei care stă! 
închis la Kôbania, pe acuzaţia ,,c’ar fi fost bolşevic“, 
închis de actualul guvern ungar. 
— Vai, şi tatăl meu nu e ros, e alb. Cum putea’ 
fi roş, când are o fată studentă? | 


Sus, la Bristol, trei doamne, românce din Banat, 
ama roagă stăruitor să le duc nişte pagapoarte la bi- 
roul românesc de viză, să le puie stampila ca să 
poată plecă acasă. 


După masă, pe Corso, în dreptul, cafeului Bristol, 


www.dacoromanica.ro 


118 


vr'o trei insi cu un aparat von să, cinematografieze 
o scenă, de intrare și eşire în hotel. 

In vremea asta trece în pas mândru şi sonor, 
un grup de soldaţi români. 

Aparatul.., îi trage la maşină, 


Pe la ora 5, în biroul lui dela comenduirea Pieței, 
colonelul Pirici îmi face istoricul luptelor şi trecerei 
Tisei de către brigada 2-a vânători de sub cot 
manda sa. 


Plec dela Comenduirea Pietii cu dr. Mezey, șeful 
cenzurei, care mi se plânge că o sentinelă l'a oprit 
să intre, şi că, cu toate documentele arătate, l'a 
pocnit în piept cu patu puștii. 

— Păi asta mi-e răsplata? Eu înainte eram direc- 
torul unei mari fabrici de încălțăminte si infiinfasem 
ia Budapesta ,,consiliul national“. 

Ca să primesc postul de censură eu am făcut un 
mare serviciu Consiliului Dirigent. * 

— Nu te miră, dragă Domnule Mezey, de ce sen- 
tinela din vechiul regat ţi-a pus baioneta în piept, 
Vorbeşti prea cu accent unguresc. 


E cald groaznic azi. M'am dus cu generalul P. la 
hotei Roya! unde-mi uitasem ghetele de lac încă 
d'acum cinci zile. Le-am găsit la femeea de ser- 
viciu. Sunt cinstiţi? ori, prezenţa baionetei româneşti? 
57 

Pe salä, sus, la Gellert. Intreb o sentinelä: 

— Ce zici de palatele astea mari? 

— A fost împărăție mare ţara asta. 

~ Când afi venit aici? 

— Noi am venit din Galiţia şi Colomeea (în Po- 
îi de lângă. Nistru. Am venit aci în ziua de 

August. Am găsit armata română intrată pe ziua. 
+ 4 August. 
www.dacoromanica.ro 


119 


La popotă, col. Romano, ne povesteşte impresii 
dela „Operă“ care s'a deschis azi cu o operă nafio- 
nală: „Bang-bang“. A fost si Friedrich actualul pre- 
şedinte al consiliului. De unii a fost fluerat, de 
alții, aplaudat. 

S'a cântat imnul naţional. A fost numai burghezie. 
Aristocraţia a lipsit. Ea nu concepe în capul Ungariei 
un guvern democratic. 

Ofițerii români au avut 7 loji rezervate. Un loc de 
parter costă pentru ei a cincea parte din cost. 

i Apoi vorbim-de unguri cari sunt foarte gelosi 
pe disciplina din armata noastră. 

— Auziţi, măgarii, acum inventă că această dis- 
Să oarbă e datorită numai celor „25“... la spate. 
La Bristol, două frantuzoaice, ne spun curat: 

— Ungurii nu vă iubesc cu adevărat. Acum le 
laudă că sunteți aci. Abia aşteaptă să plecaţi, să 
vină francezii şi englezii. 

— Heil parcă noi n'o ştim! 


— 


www.dacoromanica.ro 


PARLAMENTUL UNGAR 


De-a lungul Dunărei. — Piața Parlamantalui. — D. Pourreau, cicerene, 
Sala Deputaţilor. — Sala Tronului. — Sala Magnafilor. — Scara mo- 
numentală. — Leii de piatră gi soldații noștri. 


19 Septemvrie 1919. 


In dimineaţa asta cerul e'senin de parc'ar fi a 
boltă de cristal. 

Pe Dunăre alunecă un vapor alb ca o lebădă. 

Pe cheiu, grămezi mari de mărfuri. 

Pe dreapta faimosului „Corso“, se insirue ghir- 
landa marilor hotele: Bristol, Hungaria, Dely, Duna 
palota (Rietz) ce se continuă cu tot așa de grandi- 
oase clădiri particulare. 

In squaruri cu flori vesele se ridică, superbe şi 
artistice, statuele marilor oameni ungari: Petôfi, po- 
etul; Deak Ferentz, făuritorul dualismului dela 1848 
şi alţii. 

ȘI tot aşa, mergând de-alungul Dunărei, ajung în 
Fata parlamentului. 

Spre partea de miază-zi, se înalță trufase statua 
equestră a contelui Andrassy, cel mai mare om po- 
litic al Ungariei. Basoreliefurile îl arată explicând 
lui Bismark, pe o hartă, interesele maghiarilor. 

Dar, înfățișarea vestitului parlament al Budapestei 
„copleşeşte toată atenţia trecătorului, si mai ales a 
vizitatorului străin, 


www.dacoromanica.ro 


121 


Nu-l văd thtâia oară. Niciodată, ca azi, nu ma 
ispitit aşa mult să-l revăd. Toată trufia rasei lui 
Arpad era intepenita în zidurile si turnurile acestei 
uriaşe clădiri. Si azi, trufia aceasta stă îngenum- 
chiată sub braţul oşteanului român. 

Câte fărădelegi s'au zămislit în palatul făurito- 
rilor de leg: maghiare ca să izbească în trupul şt 
sufletul nostrul 

Căci, toate măsurile ticăloase pentru desnationa- 
lizarea fraţilor noştri de peste Carpaţi erau lovituri 
de biciu si împunsături de suliti în propriul nostru 
trup. Toate amărăciunile celor „de dincolo“ noi le 
simțeam în suflet. Insultele ce ni se trimeteau din 
Parlamentul ungar ne dureau pe toţi, căci nu odată 
natia română a fost pălmuită si scuipată de cinicii 
magnați cu cuvinte ca ,,büdôs“ sau ,,vod olah“ (,,pu- 
turosul“ şi „câinele de valah“). 

Dumnezeu ne-a răsbunat. 

Acest puturos si câine de valah, cu înfăţişare de 
semizeu înarmat din cap până în picioare, calcă cu 
paşi de cuceritor lespezile străzilor şi pane tru- 
faşei metropole maghiare. 

Pustiu şi jalnic acest Parlament, altar al fără- 
delegilor foştilor noştri călăi, mai întunecat sufle- 
teste decât neagra lui înfățișare, isi plânge trecutul 
de glorie la picioarele sentinelei române. 


Imitatie fidelă a Parlameatului englez, Parlamen- 
tul din Budapesta construit din piatră, în stil me- 
dieval cu multe turnuri ascuţite, cu monumentale 
scări și un lux orbitor pe dinăuntru; ocupă o supra- 
faţă de cincisprezece mii de metri pătraţi si fu zidit 
in 20 de ani. Cupola din mijloc e înaltă de 106 
metri. 

Palatul se află în mijlocul unei imense pieţe, 
zisă „Piaţa Parlamentului“ (Kiorzarsasag-ter). Cu o 


www.dacoromanica.ro 


122 


faţă priveşte spre Dunăre şi Buda, cu alta spre 
Pesta. 

La intrare, întâlnesc un grup, de ofiţeri români 
veniţi în acelaş scop. 

Intrebăm pe portar de d-nul Fourreau, intendentul 
Parlamentului. 

După ce străbatem mai multe coridoare, găsim 
pe d-nul Fourreau în biroul său şi-l rugăm să ne 
arate Parlamentul. 

Ciceronele ne conduce d! adreptul în „Sala Depu- 
taţilor“. 

Vechea sală şi-a reluat obișnuita ei înfăţişare. S'a 
ridicat pânza rosie cu care acoperise bolşevicii scân- 
durile si s'au scos scaunele de paie ce înlocuiseră, 
vechile și elegantele pupitre. 

Iată scaunul presidential în spatele căruia s'a oprit 
glontul trimis lui Tisza şi care i-a trecut peste cap. 

lată pupitrele deputaţilor! Care o fi fost locul 
lui Vaida Voevod si Iuliu Maniu de unde alesii nea- 
mului nostru răspundeau cu glas de tünet călăilor 
natiunei române? 

In fund, pe pereţi, două tablouri, unul „48“ cu 
Kosuth; altul, „Bathiany“. Tablourile sunt de Vaida 
Szigmond. 

Alt tablou reprezintă ,,Incoronarea lui Frantz Io- 
seph la 1867". . . 4 

Din această tăcută si goală sală ce își așteaptă pe 
noui aleşi ai Ungariei micsorate şi cumintite, (poate), 
trecem în „Sala de primire“, tot cu picturi de Vaida. 
Szigmond, ce reprezintă legendele Hunilor. 


In mijlocul palatului, sub märeata cupolă, e „Sala 
Tronului“. Rotundă cu aurării şi picturi; fără scaune 
si pupitre, de oarece toată lumea şedea in picioare 
în jurul regelui. Iată aci potretele mari ale lui Arpad, 
Sfântului Ştefan, Ladislau, Carol Magnul, Frederic 


www.dacoromanica.ro 


193 


II, Bella IV, Ludovic cel mare, Ducele d'Anjou, 
Ion Huniade, Mathias Corvin, Bathory, Bethlen Ga- 
bor, George Rakoczi, Carol IV, Maria Tereza, Leo- 
pold, etc. , 

In această sală cu umbrele marilor regi tutelari 
ai vechei Ungarii hräpärete si plină de păcate, pq 
o bancă räsleatä cu catifea verde, stă un maior ro- 
mân de cavalerie al cărui regiment e la Czegled, 
Privim potretele regilor cotropitori şi, sfidându-i par- 
că, ofițerul îmi vorbeşte de entuziasmul cu care au 
fost primiţi oştenii români desrobitori... si cum se 
întrec bogatii si nobilimea să ne roage a nu-i părăs). 
Spectrul teroarei bolşeviste îl văd ridicându-se, parcă, 
din pivnițele acestui Parlament unde, mai grozav 
ca în Evul Mediu, se făptuiau torturile cele mai 
cumplite şi se făceau execuţii capitale în masă, arun- 
cându-se apoi trupurile în Dunărea ce scaldă zi- 
durile Parlamentului. Intocmai ca la Veneţia, când 
din Palatul Dogilor de pe „Ponte dei sospiri“ se a- 
runcau cadavrele în Canal Grande! 

Numai c'aici, la Budapesta, Dogele era mai cu- 
rând un Torquemada, şi acesta se chemă Kuhn 
Bellal. Marele său maistru de ceremonii... Szamuelly 
aveă, zice-se, o maşină de scos ochii, de smuls ure- 
chile, limba, sau dinţii si adeseori spânzură sau îm- 
pușca cu propria lui mână pe victimele sale. 

Pomenim domnului Fourreau de aceste toate, şi 
îi spunem că în oraş se vorbeşte! că, și azi! se! vad 
urme de sânge în pivnițele Parlamentului, Palatului 
Regal, sau palatului Batiany şi c’am dori să le vi- 
zităm. D-nul Fourreau însă ne încredințează că nu 
se vede nici o urmă. Parc'ar vreă chiar să nege că! 
se petreceau torturi în Parlament. Or, l'au lăsat bol- 
şeviştii apărător? 

Din sala tronului trecem în „Sala Bufetului“. O 
sală lungă, cu pereţi pictaţi. Mari tablouri ze repre- 


www.dacoromanica.ro 


124 


zintă „O pescărie pe la anul-1500 pe lacul Bala- 
ton“. Apoi castelul lui Vaida—Huniade, reprodus. 
în natură cu prilejul expoziţiei milenare dela 1896 
pe lacul dela ,,Varosliget“. Alt tablou, „Arva“ castel 
vechiu în Carpaţi. Altul castelul ,,Visegrad“ castel 
Dunăre. ,,Cliva“ în Dalmatia si ,,Trencin“, nişte băi. 
Un alt tablou reprezintă, o vânătoare depe timpul 
Hunilor, o vânătoare de bisoni. 

De jur împrejurul sălei se mai văd zugrăvite măr- 
cile judeţelor, „comitatelor“. 

Pardoseala sălilor e în marmoră albă și roză. 
Vitrourile, foarte frumoase, sunt de Rot Mirksa. 

„Sala Magnaţilor?, a „seniorilor“, sau a senato- 
rilor, cum i-am zice noi, are un tablou ce reprezintă 
celebra ședință a magnatilor, când au strigat ,,Mo- 
riamur: pro nostro rege Maria Terezia“! Alt tablou 
reprezintă proclamația Bulei de aur la 1222, un fel 
de „Magna Carta“ a ungurilor. Picturile sunt de 
Tanteyk. 

Sovietele decoraseră această sală şi acoperiseră 
tablourile în pânză roșie. 


Esim în fata monumentalei şi celebrei scări a 
Parlamentului din Budapesta. Foarte înaltă, foarte 
largă si cu niște covoare ce au costat averi. Sus în 
capul ei sala Tronului. 

Scoborim treptele. Un bust de bronz înfăţişează 
pe Steindl Imre, maghiar adevărat, arhitectul Par- 
lamentului, mort cu două săptămâni înaintea inau- 
-gurărei. 

Eşim la lumină. 


In marea piaţă, cele două capete ale scărei exteri- 
oare a Parlamentului sunt păzite de doi uriași lei de 
piatră. Maiorul nostru, îmi spune că, la intrarea 
trupelor române, mulţi ofițeri au încălicat pe aceşti 


www.dacoromanica.ro 


125 


lei sau mai curând „tigri“ maghiari si s'au foto- 
grafiat aşa cu“ trupele române în fata parlamentului. 

In partea opusă a grandioasei pieti e „Curia“ sau 
palatul de justiţie. La câţiva paşi „Cazarma Marină- 
rilor“ ocupată azi de un regiment românesc. In fata 
ei la colţul străzii fac de sentinelă soldatul Palade 
Vasile din Reg. 27 Bacău şi caporalul Vlad Ion, 
din „31 Calafat“, 

„Ei, flăcăi, ce ,ziceti voi de palatele astea 
mari?“, 

— „Ce să zicem! Păcat de ele, că nu au cine ld 
locui! Ai d'au fost stăpâni peste ele n'au avut cap“. 

Sentinela îşi urmează paşii reglementari cu ochii 
spre cazarmă. 

In colţul acesta liniştit de stradă, încremenesc 
încă mult, privind trufașa siluetă a Parlamentului 
maghiar şi ascultând pașii sonori ai sentinelei noas- 
tre ce răsună ca nişte sentinţe de condamnare sub 
cupola imensului palat al justiţiei divinel... 


www.dacoromanica.ro 


FILM 


| - 

Piața Libertăţii.— Cinematografiare militară.— Sindicatul ziariştilor. 
Madame Butterfley.— Berviciile publice.— Generalul Busescu gi intra- 
rea în Budapesta. Generalul Rägcanu. — Priutesa Alexandrina Gr. 
Cantacuzino, 


Nu departe de parlament e aşa numita Szabadsag- 

ter „Piaţa Libertăţii“. E cea mai frumoasă piaţă din 
Budapesta, şi poate unică în felul ei. La mijloc, un 
superb şi vast squar cu flori şi bănci pentru odihnă. 
De jur împrejur, cele mai frumoase, grandioase şi 
artistice palate: Banca Austro-Ungară, Bursa, Pala- 
tul Societăţii de Navigaţie, „Adria“, Palatul Casei 
de Economii, Hala comercială ungară şi altele. 
_ Era, odată, acum vr'o zece ani, această piaţă, in 
toată strălucirea ei. Zidurile palatului mai noui, albe 
şi aurite p'alocuri. Colonadele şi sculpturile răsă- 
reau pline de măreție si gratii din raiul plantațiilor 
de arbuşti şi de flori ce încântau ochii. Azi, infati- 
sarea lor e mai sumbră. 

Timpul şi-a asternut „patina“ lui si, ca mai toate 
-clădirile din Budapesta, palatele au îmbătrânit în 
fase. Toate, desi, relativ foarte noui, au fațadele ne- 
gre de-ai gândi că te afli la Londra. Si-aici, poate, 
aceeaş explicare: multele coșuri de fabrici tnegresc 

“piatra, prea poroasă, poate, a construcţiilor. 

Câţiva copilaşi, în cărucioare, se coc la soare sub 
ochiul veghetor al bătrânelor dădace. Câteva ,,ki- 
șason“ citesc romane. In fata marei clădiri a Bursei, 
foarte multi oameni de afaceri. 


www.dacoromanica.ro 


127 


La Gellert. Azi mişcare multă de trupe şi ofiţeri. 
S'a cinematografiat de armată, intrarea peste pod a 
comandamentului, la Gellert. 

La masă, ofițerii povestesc că noul guvern exer- 
cită o „teroare albă“ tot aşa de neagră... ca si ceia, 
„roşie“. Friedrich scoate din slujbe pe vechii ofi- 
cian{i şi pune partizani d'ai lui. Ca să, poată să-i 
scoată pe cei dintâiu, i-acuză cau fost bolșevici, 
şi înfundă cu ei închisorile. Aud că trei sute mii de 
lucrători au rămas fără lucru. Aceştia ameninţă că 
vor da foc Budapestei si palatelor ministerelor. 

Toţi ameninţă, că vor face masacre de nu li se 
va da de lucru. 


Leonard Paukerow mă duce la „Asociaţia ziaristi- 
lor unguri“, în Rakoczi utza 10. O sală, la etaj, bi- 
liard, restaurant, sală de fumat şi de citit. 

Foarte multi ziarişti cu fete plictisite ,,chomeaza"... 
Presa e moartă aproape. Abia acum, e vorba, cen- 
zura română să îngăduie apariţia tuturor ziarelor, 26 
vechi şi 6 noui. 

Cunosc aci pe Wilhelm Simon, secretarul Sindi- 
catului, fost redactor la ,,Pesti-Hirlap“, un om înalt, 
născut în Ardeal, la Petroşani. Mai îmi recomandă 
pe un anume Torday, român renegat, chior, şef.re- 
dactor la ,,Budapesti-Hirlap“ ziarul conservatoris- 
mului maghiar. 

Mai mă duce, apoi, la „Sindicatul publicistilor® 
zis ,Othon“ în Esterhazi-utza, şi la dr. Maximilian 
Marcus, Președintele Sindicatului ziariştilor, din Do- 
hani-utza 20, pe care, însă, nu-l găsim acasă. 

Ar vreă prietenul Leonard să mă mai plimbe pe 
la Zoltan Sass, scriitor popular „compromis sub co- 
munişti“, şi la Molnar „care a fugit la Viena fiindcă 
tot așa cântase în struna comuniștilor. Dar e târziu 
şi ne foame. 


www.dacoromanica.ro 


128 


La ora 6 operă, „Madame Butterfley“. 

Grandios teatru. Admirabilă orchestră. Nespus de 
pitoreşti decoruri cu toată poezia fidelă a atmosferei 
japoneze. Public cuminte şi cântăreţi de înaltă şcoală. 
E cea mai suavă , Madame Butterfley“ pe care am 
ascultat-o pân'acum. 


Pet 
+ 


La masa dela Gellert, maior Zagoritz, repetând 
vorbele unui frate al său arhitect, ne spune că nici 
un oraş din Europa nu e așa bine organizat cu, 
servicii publice ca Budapesta. Tramwayele, telefoa- 
nele, electricitatea, distribuirea laptelui, etc., sunt 
cele mai bine organizate din toate oraşele Europei. 

— Şi „nota bene“ ţineţi seamă că funcţionează 
azi —- Îndată după comunism, — tot așa de perfect 
ca în cele mai fericite timpuri. 


Seara, târziu, în camera lui dela hotel Rietz, gene- 
ralul Rusescu imi povestește cum a intrat „cel din- 
tâiu“, în Budapesta cu brigada lui, a 4-a, Roşiori, 
si ce „mizerii“ întâmpină azi pentru „acest act de 
bravură“ care îi e socotit ca o „mare gresalä militară 
și neascultare de ordine”. 

Scund, îndesat, cu păr între sprâncene, negricios 
la față, cu mustafa retezată scurt, şi cu breton 
pe frunte, necăjitul general, cu glas uscat şi foarte 
plăcut povestitor, îmi vorbeşte de perioada dina- 
intea luptelor din Ardeal. 

— Cu prima brigadă, acuny 2 ani, am trecut fq 
Basarabia ocupând Benderul şi am luat și Akerma- 
nul, anticipând ordinelor” venite mai târziu. 

Si, uite aşa! Am intrat fără ordine în Akerman 
şi-a fost bine! Tot aşa şi cu Budapesta. Am intrat — 
si n'a eşit rău. lar acum, mi se ia comanda tocmai 
pentru acest lucru, 

Dar, despre trecerea în Transilvania, luptele dela 


www.dacoromanica.ro 


129 


Tisa şi intrarea fn Budapesta — mai pe larg, pe 
altă zi... 1) 


Azi, la popota generalului Mosoiu, la Hungaria, ia 
parte şi Doamna Alexandrina Gr. Cantacuzino, ne- 
obosita prezidentă a societätei ortodoxe a femeilor 
române. Suflet de bună româncă, ardeă de dorul 
d'a vedeà brava oştire română pe străzile trufasei 
Capitale maghiare, Si, cu o suită restrânsă, a luat 
un automobil, a străbătut Ardealul, şi a venit la Bu- 
dapesta. Nu însă fără mici „accidente“, îmi poves- 
teşte domnia-sa. 

A mers bine dela Brașov, Sibiu, Arad. La câţiva 
kilometri de Arad „pană“! Si, până să vindece răul 
sugubetei masine, iat-o în câmp, cu ai dumi-sale, în! 
jurul unui foc, frigând câţiva pui, ospătându-se rus“ 
tic, aşa de necaz, si pornind-o apoi mai departe; 
Pe la Mezo-tur, alt accident“! 

Acolo a dormit doamna în casa unei nobile familii 
ungare, 

Automobilul de data aceasta, complect invalid, a 
fost ridicat pe braţe... si așezat întrun vagon-platfor- 
mă, pornind, el, cu suită, de dat'aceasta, la Buda- 
pesta. 

Si, iat-o acum pe doamna Alexandrina Cantacu- 
zino, vibrând de emoția. ce simte în sânul acestei 
uriașe si superbe metropole în care nu se saturä 
îndestul admirând ţinuta trupelor noastre, frumui 
setea de statui vii a soldaţilor noştri, respectul şi 
puterea hipnotică ce răspândeşte pretutindeni nu- 
mele de român. 

— A!, domnule, nu se poate spune ce simt! Orice 
român care se respectă ar trebui să vină aci la Budai 


1) Vezi în volumul „Desrobitorii“ capitolul „Intrarea în Budapesta”. — 
Memoriul generalului Rusescu. 


www.dacoromanica.ro 


130 


pesta să vadă cu ochii frumuseţea, acestui mare vis 
de mândrie naţională, trăit aeve. 

In Bucureşti prea puţin se ştie din ce e pe-aici. 

Am lăsat în sală, pe nobila doamnă cu fata si su- 
fletul străluminat de măreţia clipelor pe care le 
trăeşte. 

Am eşit din „Hungaria“. 

Plouă mărunt. In faţa comandamentului, pe dina- 
intea gheretelor tricolore, sentinelele noastre cu casca 
pe cap si pusca pe umär, senini si falnici, mäsoarä 
pasii reglementari î în cadenfa stropilor de ploaie, sfi- 
dând si intemperiile si trufia maghiarä. 


www.dacoromanica.ro 


FILME 


Il 


Ataceri.— Reduta.— Dr. Lascu.— Ing. Stänuloscu. — Zavaidoc 
al cupletele lui Mackensen. — Poveştile Ini Hoffmann, — Be schimbă 
trupole. 


„20 Septemvrie 1919 

In dimineaţa asta, îmi iau ceaiul la cafeneaua! 
hotelului Bristol în toväräsia d-lui Titu Davidescu, ve- 
nit din Bucuresti pentru nişte „afaceri de lemne“... din 
Arad, la Budapesta. Un 'domn, înalt, cărunt, foarte 
plăcut, un om de vre-o 55 ani și, totuşi, foarte verde. 
Om desghetat şi de inimă. Veche cunoștință din 
pribegia la Odesa... Domnul Davidescu îmi vorbeşte: 

- Si cum îţi spusei, greu se fac afaceri la un- 
guri! Pentru o chestie de cinci minute le place să 
vorbească. ceasuri si zile întregi. 

Chelnerul, ne pune o tavă cu vr'o 6 pahare de 
apă înainte. 

— Poftim! Nu-ţi spusei eu? dovadă că vorbesc 
mult, uite, abiă tei vede așezându-te la o masă, și 
iţi şi aduce, câte şase pahare de apă. Astia, p'aici, 
pstenesc vorbind mai mult decât muncind. 

— Cine e domnul de lângă dumneata? 

— Domnul e tâlmaciul meu. E un român trăit 
la Budapesta, dar, până acum tot, n'am putut vedeă 
nimic decând am venit, de oarece mi-au furat timpul 
afacerile. 


Vizitez în dimineaţa asta „Reduta“. O mare clădire 
în dosul frumoasei promenade „Corso“. Mare, ar- 
tistică, de piatră înegrită de vreme. 


www.dacoromanica.ro 


132 


E o construcţie de peste 100 de ani. 

Pe sub arcadele romane, pătrund în interior. O 
femec mătură scările. 

Sus, mare sală de concert în stil maur. Pereţi 
marmoreeni, aurării, picturi. 

Pe scenă, o mare orchestră face repetiţii: Herbst 
manovers” de Kalman, compozitor ungur. Apoi ,,Ges- 
chiedene Frau“, de Lehar. Mâine e concert de 
operete. 

Pereţii sălei sunt acoperiţi de oglinzi mari. D& 
jut împrejur, canapele pluşate. Scaunele poartă la 
spate cartoane foarte mari cu cifre chilometrice, să 
se vadă bine „numărul“. 

Pe primul-capel-maistru îl chiamă „Egresi“. Pe-al 
doilea ,, Marcus“. 

— Vezi, (îmi spune, scoborând scările, la esire, 
generalul P., în tovărăşia căruia mă, aflu) ce popor 
înaintat ajunseră ungurii! Ce teatre, ce operă, ce mu- 
zee, ce săli de concert! Si când te gândești că veniră 
acum 1.000 de ani în hoarde sălbatece din Asia, 
pe cai, cu carnea sub sea, cu capul un pumn de. 
carne, cu doi ochi mici ca märgelele, si se'opriră 
prin părţile astea unde găsiră nutreţ bun pentru cai. 
Norocul lor, că se creştinară repede şi intrară în; 
contact cu civilizația Apusului. Şi, în vremea asta, 
noi, timp de peste 500 de ani, luptam contra Tur- 
cilor, istovindu-ne viata în spaimă si lipsuri, rămâ- 
nând înapoi cu cultura, ca să apărăm Apusul şi săi 
ne mulţumim numai cu laudele aduse lui Stefan 
cel mare şi Mihaiu Viteazul, „sabia lui Dumnezeul 
în Orient contra păgânilor“. 

Exact ca şi azi. 

Luptarăm cu jertfe imense, zdrobirăm şi bolsevis- 
mul ca să apărâm „Apusul“ de-un nou flagel. Şi, cel 
puţin Antanta nici mulţumiri nu ne-aduce, ba, ne 
mai face şi mizerii!,.. 


www.dacoromanica.ro 


133 


La un colt de masă, la popota dela , Hungaria”, 
colonelul Vasilescu Cristea e în aprinsă discuție cu 
dr. Lascu, şeful comisiei de evacuare a operelor de 
artă, cărţilor şi manuscriselor furate dela noi. 

Colonelul e de părere că nouă ne-ar conveni 
să fie regat în Ungaria, c'ar fi mai multă ordine. 

— Nu! Vă inselati, răspunde dr. Lascu. Pentru 
noi ar fi bine să dureze bolșevismul la Unguri, ca 
să se mănânce între ei. Sau, mai bine, republică, 
fiindcă aceasta va alimentă desbinările lor, în folosul 


nostru. | 
° i 


— Uite, îmi spune un ofiţer, vezi colo pe domnul 
Stănulescu? E directorul căilor ferate în Ungaria 
ocupată. Mare serviciu ne-a făcut! Prin munca lui 
meobosită şi adânca lui pricepere şi viu patriotism 
a făcut toate transporturile şi evacuärile inateria* 
lului de răsboiu inamic, 

Toate evacuärile au mers ca după cronometru. 
Nici o întârziere, nici un accident. A fost de mare 
folos armatei. 

Il privesc şi eu cu multă atenţie pe acest valoros 
colaborator al comandamentelor superioare ale ar- 
matei noastre de ocupaţie. 

E un om înalt, voluminos, puţin aplecat de spate, 
‘cu fata arămie, foarte blajin, foarte tăcut. Imi pare 
un egiptean după vremea lui Ramses al II-lea când 
se făptuiă, cu răbdare şi muncă titanică, opere ne- 
muritoare. 

Opera inginerului Stänulescu, dela căile ferate, îşi 
are şi ea pagina de cinste în cartea epopeei noastre 
în Ungaria. 


_In vremea asta figanul cazon Marin Teodorescu, 
s „Zavaidoc“, îi trage de mama focului cu ciocă- 
aor pe ,tambal“, si îi zice din gură, pe arie 


www.dacoromanica.ro 


134 


de Tango si Maxixe, cuplete hazlii _ campanie 
în care s'aud numele şefilor, 

E un cântec pe care l'aud des la nee dela pos 
pota generalului Mosoiu. Sunt nişte cuplete ,,Cu- 
pletele lui Mackensen“ improvizate de locotenentul 
rezervist Jean Dubert, care, el însuşi, cântă foarte 
frumos, din. voce, bucăţi de Leoncavallo: Matinata, 
Pagliacci; Pucini—Tosca; Romante de Tosti; Rigo- 
letto de Verdi, perecum şi arii românești. 

Dar iată cam ce-i trage zilnic Zavaidoc, la ţambat 
si din gură; 


Cupletele lui Mackensen 


Vai, la Bucureşti Vat de mine, vai! 

Este zarvă mare, Rău am zăpăcit'o ; 

E scandal colosal. Bavarezii mei 
Mackensen cel tare Inapoi au talit'o! 
Aatăai este el N’am ce să ie fac 
Omul fericit, Nici chiar amenințare 
Căci, dela Wilhelm al II-lea Că le iau pe 3 zile 
Ordin a primit: Porţia de mâncare. 

f 

„la 12 divizii Bavarexe, PR RE Anale na 
i pe cele Vieneze, Dau peste Averescu, ° 

1 îndată să porneşti Si peste Cristescu, 
Inspre Mărăşeşti. Hop şi Grigorescu, 
Să-mi prinzi acel rest de armată Bateriile Petrescu, 
In sfârşit; s'o faci lată! ircea“, treizeci şi doi 

Ne Qanit înapoi. 


In cămăşi, ca dracii, 
Să nu te întorci înapoi 4 
Dela Ast război Ne-au speriat, săracii i 
Până ce n'ol isprăvi 


Pe Români a-l risipi“ Dar la Cocosila ? 


Vai, Kaisere, ai milă 
Căci la Răchitaşii 


După două zile Am fugit ca laşii. 

In foc a intrat. A băgat groaza-in noi 
Mackensen disperat Divizia lui Mosoi! 

La Berlin a telegrafiat: 

— Nu mai pot, nu mai pot, Nu mai pot, nu mai pot. 
Mă sufoc la Mărăşeşti ! Mă sufoc | La Mărăşeşti 
Toţi îmi plâng de milă. Toţi imi plâng de milă. 
Sunt bătut, sunt gonit Sunt bătut, sunt gonit, 
Wilhelm dragă, ce-am pätit! Vilhelm dragă, ce-am păţit? 
Ich hab mich blamiert! | Ich hab nich blamiert | 


www.dacoromanica.ro 


135 


Aci se termină cupletele simpaticului locotenent 
Jean Dubert, pe care Zavaidec, tiganul tambalagiu 
le cântă cu humor si draci de stârnește admiraţia, 
şi în ofiţerii misiunilor aliate, care aplaudă cât pot, 
lar generalul” Moşoiu surâde fericit, că la masa lui 
se mănâncă bine şi se petrece strălucit. 


După amiază, soare. Cerul e limpede, ca de cristal. 
Prin aerul proaspăt străbat orașul cu generalul P. 
La ,,Varos Sinhaz“ (Teatrul orăşenesc) se cântă 
»Hoffmans 'Herzelung“. Un teatru foarte lung. Si 
Jojile sunt în amfiteatru, nu numai stalurile. Găsesc 
că actriţa care joacă rolul, e inferioară admirabilei 
noastre Drăgulineasca. Decorurile, ca pretutindeni 
în teatrele ungurești, prea frumoase! Chiar fastuoase. 
Orchestra, fără cusur. Harpista, o excelentă artistă? 

Foarte multe trupe, de două zile, străbat străzile 
Budapestei. Oştenii noștri, în impunătoarea ţinută 
de campanie, stârnesc admiraţia vie a trecătorilor 
şi simţi, pe urma paşilor sonori ce răsună până de- 
parte, ca un val de mândrie ce-ţi umflă pieptul de 
român. Tc simţi bine, mare şi puternic in această 
fostă trufas& Capitală, azi asa de umilită şi recu- 
noscătoare că tu, român, te afli aici! 

—- Vezi, îmi spune un ofiţer superior, se duc trupe 
şi vin altele noui. S'a luat dispoziţia ca toată armata 
română să treacă prin Budapesta. Fiecare divizie 
după un scurt stagiu, face loc alteia. Toţi bravii 
nostri au luptat contra Ungariei; se cuvine ca toţi 
să se bucure d'a-i fi călcat Capitala. 

D'alttel, sistemul ăsta l'am învăţat dela Macken- 
sen. Tofi nemţii, după ce mâncau şi se îngrăşeau în 
Bucureşti și România noastră, ca la suhat, plecau 
şi veneau alții. Numai că, în Budapesta, ti hrănim 
noi pe duşmani! 


www.dacoromanica.ro 


136 


Noi, cel puţin, avem drepturi mai sfinte d'a trece 
toţi prin Budapesta. Am cucerit-o prin luptă dreaptă, 
am răzbunat suferinţe şi umiliri de veacuri, şi-apoi, 
am intrat ca salvatori. 

E mare diferență! La noi, dușmani? noștri erau 
priviţi în mândra noastră Capitală cu dispreţ şi ură 
de români. 

Noi, suntem priviţi, la Budapesta, de unguri, cu 
simpatie şi recunoştinţă. 


www.dacoromanica.ro 


IN BUDA 


@ragul.— Citadela şi comunistii.— Vilele.— imprejurimile Postei. 


21 Septemvrie 1919. 


O dimineaţă senină. D'alungul cheiului, pe Du- 
năre, stau înşirate mai multe vapoare albe, ca nişte 
gigante lebede. Pe unele stă scris: „Sophia“ | Sunt 
lebede... bulgărești! 

La comandamentul trupelor, dela Gellert, doi ca- 
defi unguri, originari din Transilvania, au venit să 
stăruie a fi primiţi să-și termine studiile militare 
într'o şcoală de ofițeri, românească. 

In toväräsia unui distins ofițer superior, mă ini 
«drept, spre Buda. 

Automobilul trece podul pe lanţuri ,,Kettenbrücke® 

Intrăm în a doua jumătate a marei Capitale un- 
gare. 

In vechia si încă, aproape, orientala „Buda“. Nu- 
me de strade, de clädiri si edificii publice ni se 
înşiră caleidoscopic pe dinaintea ochilor: ,,Herz-her- 
zog Albrecht“; „băstioanele“ cu monumentalele zi- 
duri de piatră, ca parapetii unei uriaşe cetăţi medie- 
vale; statuia Sf. Gheorghe; o piaţă cu clădiri d'asu- 
pra cărora flutură pavilioane engleze, americane, ita- 
diene etc. 

Căci Buda e citadela misiunilor aliate. 


www.dacoromanica.ro 


138 


Iată statuia sfântului Ştefan (Szt. Istvan). 

Tot suind, suind, ajungem în piaţa Sft. Harom 
Sagt şi dăm de biserica, asa zisă, „Mathias tem- 
plom“. 

E zi de Duminecă. Intrăm în biserică. Plină. Pe- 
retii zugrăviți în culorile nationale maghiare: ros, 
galben, alb. Orgă sonoră, concert de vioară și voce 
de primadonă. Se zice c'ar fi dela operă. 

La sfârşitul slujbei, orga si corul cântă imnul 
național maghiar: ,,Istem ald 5 meg o magyar“. 

Esim din biserică. Dam de, palatul cel nou al Fi- 
nanţelor. In fata lui, cel vechiu. Dam cu ochii si. 
de un ofiţer român cu fes, turc dobrogean, cu soţia. 
în doliu, urcându-se într'o trăsură, 

Trecem de Gimnaziul de fete. 

Lăsăm în urma noastră multe palate de baroni 
(grofi). Apoi, rând pe rând, lăsăm Ministerul de 
Interne, Cazarma bosniacă, Palatul Arhivei natio- 
nale, nou, din piatră; biserica evanghelică, felurite 
şcoli vechi, casa baronului Hatvany, Ministerul de 
Rasboi, Misiunea Crucei Roșii, casa fostului prim 
ministru Tisza, asasinat tn revoluţie, casă care poartă 
sus data clădirei: M.D.C.C.C.VI. 

Intrăm în curtea Palatelor regale și scoborâny 
în fata Capelei Sfântului Ştefan. O bisericuţă strimtă 
ca un degetar. 

Pereţii de marmoră — stuck! Vitrouri frumoase. 
Arcade romane. Orga şi voce de primadonä. Bise- 
ricoase mai sunt primadonele Budapestei... în zile 
de sărbătoare! 

Iată, în fundul capelei, în dreapta oratorium-ului, 
o loje în zid, mai sus, așa cam ca la teatru, rangul 
2-lea. Din loja asta se închină „regele apostolic“ 
Frantz-Joszeph, el şi familia lui, mai ales prinţesa. 
Stephanie. 

Pe ziduri, icoane mari, în pictură onorabilă, printre 


www.dacoromanica.ro 


139 


cari, un prea frumos şi impresionant Christ, răs- 
tignit. 

Băncile capelei au cuiere de atârnat pălăria. Toată 
lumea stă jos, pe scaunul băncilor, bătrâni, femei, 
tineri şi copii. 

Eşim şi din capelă. 

Trecem pe lângă „Comandamentul Corpului IV 
de armată“... ungureascăl (A fost odata...!) 

Scoborând din Buda, ni se desfăşoară sub ochi, 
pe malul celălalt al Dunărei, panorama Pestei. Ele- 
ganta şi medievala siluetă a Parlamentului şi Cupola 
imensei Basilice dau nota dominantă a magnifice 
Capitale maghiare cu trupul retezat tn două şi iai 
tmpreunat prin arcurile superbelor poduri. 

Iată palatul faimosului grof Appony. 

Iată si templul evreesc. 

Trecem prin tunel, în care ard ziua gi noaptea 
lampite electrice. 

Mergem d'alungul grädinei Horwath. Lăsăm bi- 
serica Cristina, si „Baia de aburi“, de origină tur- 
cească. Sburăm .pe superba şosea de sub muntele 
Gellert“, si cotind pe lângă superbul palat al Sa- 
natorului St. Gellert, suim spre ,,Cetate”. 


Pe sub zidurile şi pe potecile cetăţii, sentinela ro- 
mână îşi face! plaşii reglementari şi scrutează za+ 
rea d'alungul Dunărei, până departe spre satele din 
tara românească, al cărei țărm îl scaldă aceeaş strä- 
veche şi liniştită apă a bătrânului Danubiu. 

Si, în această sentinelă, văd înălțându-se în fata 
mea silueta măreaţă şi viguroasă a legionarului ro- 
man ce îşi plimbă paşii de biruitor pe zidurile ce- 
tätilor barbare. 

Sfântă straje a ordinei şi a civilizaţiei, tu mă fack 
să tresar de fiorul sfânt, evocându-mi Roma redi- 
viva! 


www.dacoromanica.ro 


140 


I soare. 

Parcă, în drumul nostru suitor, cerul cerne aur. 

Nişte fetiţe bălae, se joacă în marginea drumului 
înflorind locul pe unde trecem. 

Zărim în stânga, într'un superb decor de arbori 
si flori, vila unui pictor. 

Intrăm în regiunea vilelor. Un raiu! Coline verzi, 
parcuri imense, dumbrăvi, flori vesele, plante agă- 
ţătoare, linişte şi orizont larg şi, albastru. 

Parcă mă simt la Sinaia. i 

Străbatem o alee de arbori cu frunze diafane, 
d'un verde nespus de palid. 

Suntem sus, în vârful muntelui, în faţa ,,Cita- 
delei“. 

Dumnezeeascä priveliste asupra Pesteil 

Pe Dunăre, în dreapta, insula Csepel, în stânga 
insula Margareta. Poduri, cale ferată etc.. 

D’aici cuprind cea mai largă panoramă a Pestei. 
Aproape nicio deosebire de priveliştea Parisului ce 
ai dia turnul Eiffel. 

Un oraş grandios, cu coperisurile negre de tumul 
fabricelor. Jos 'Diunărea în loc de Sena, poduri, va- 
poare, etc. Si, totuși, „câtă EDR, Doamne, dela 
vierme pân la astru!...“ 

Suntem sub zidurile citadelei. Se zice c'a fost ri- 
dicatä de Turci, când au stăpânit Buda şi Ungaria. 
In timpul regatului maghiar fusese aci cazarmă. 

In timpul bolșevismului (comunismului) garda ro- 
sie îşi aveă aici cuibul şi munitiile, ţinând Pesta: 
sub bătaia tunului. 

Pătrundem prin casematele cetăţii. Odăi lungi, 
goale. 

In unele, se văd paturi de scânduri cu saltele 
‘sfasiate şi umplutura albă de paie de lemn, scoasă 
Şi împrăștiată pe scânduri, sau pe cărămizi, ca nişte 
pântece cu matele vărsate. Stau asa decând armata 


www.dacoromanica.ro 


141. 


noastră intrând, guvemul maghiar a făcut perche- 
zitii în cuibul cel mai înalt al „teroriștilor“. 

Pretutindeni prin odăi, prin curte, pe d'asupra zi- 
durilor năruite şi acoperite da bălării şi şopârle, te 
împiedici de gloanţe, de paturi şi ţevi de puşcă, ru- 
ginite, de baionete, de ţevi şi benzi de mitraliere, 
şi de tot felul de unelte de omor sau de bucătărie, 
lăsate, în fugă, de gărzile roșii. 

Intr'o parte a citadelei, în fundul si întunerecul: 
adâncilor ziduri turcești, e temnita „albilor“, şi — 
aristocraților. Câţi vor fi fost puşi la zid şi ucisil Ne 
miroase „parcă, a sânge şi a hoit. Esim. 

Prin firide, strimtele ferestre ale zidurilor, Turcit 
Îşi aveau virâte-fevile tunurilor. Tot aşa făcuseră, 
şi „roşii“. Si azi stau câteva tunuri, mărturie, din 
zilele de glorie roşie ale terorismului. 

Pe d'asupra citadelei, ofițeri şi soldaţi italieni se 
trudesc să ridice antenele metalice ale unei instalaţii 
de telegrafie fără fir. Un ofiţer îmi spune că n’au 
aparate bune. 

Bate un vânt rece sus. 

In depărtări verzi, se vede aşa zisul „Muntele 
măgarilor“” apoi, „lohanesberg'“, cu un turn în vârf, 
ceva mai departe, „Schwabenberg“ pe unde, se zice, 
că sunt locuri fermecătoare de plimbare şi poezie... 

Şi privind minunatele şi idilicele împrejurimi ale 
Budapestei îmi dau seama de câte daruri dumne- 
zeesti se bucură Capitala maghiară. 

Ce folos! ' 

Mărgăritar spânzurat la râtul,,. 


www.dacoromanica.ro 


INCHISORILE BUDAPESTEI 


La Prefectura Poliţiei ungare.— La Tribunaln] din Markontza.— In- 
chisoarea centrală.— Bolsevici de seamă.— Persecutaţi politici. 
Teroarea albă. 


Auzisem mereu că regimul Friedrich persecută, 
nu numai pe comuniști dar si pe adversarii politici, 
mai ales pe evrei, dându-i drept tot comunişti. Multe 
cruzimi, ca regim polițienesc, fuseseră înlăturate prin 
intervenţia autorităţilor militare române. 

Impins de curiozitatea pe care mi-o atata zilnic 
ziaristul Leonard Paukerow, ca să văd „victimele 
teroarei albe“, iau un bilet de liberă trecere dela 
comandantul Pieței, colonelul Pirici, si însoţit de 
ziarist şi de un tânăr sublocotenent român Simo- 
nide, iată-ne oprind automobilul la poarta aşa zisei 


Prefectura Poliţiei ungare. 


E zi de Duminecă, ora 3 jumătate după amiază. 

Portarul, văzând, mai ales, un ofiţer român, res- 
pectuos, salută militareste. 

Suntem introdusi în cancelarie. De serviciu e un 
domn Papp, maior de poliţie. 

După ce îi comunicăm scopul venirei noastre, ară- 
tându-i şi autorizaţia comandamentului român, ma- 


www.dacoromanica.ro 


143 


iorul Papp ne pune la dispoziţie pe ofiţerul poli- 
tienesc dr. Egri.ca să ne însoţească prin celulele în- 
chisoarei. 

Urcăm o scară ce ne duce la etajul II-lea. Casa 
e foarte veche și miroase a mucegai. 

Pe noi ne interesează deţinuţii politici, 

Paznicul ne deschide o celulă. 

Câţiva derbedei imbecili sar speriaţi, drepți, în po- 
ziţie soldäteascä. Aflăm că sunt borfasi. 

Tot așa, în alte celule. 

Stăruim să ni se arate deţinuţii politici, bolșevici. 

Ofiţerul de poliție ne spune că n'au decât unul, 
Tiindcă, de aici, îndată ce le iau interogatorul, după 
24 ore îi duc la altă temniţă. 

Ni se deschide o nouă celulă. 

Un arestat sare în sus, împreună cu alţi doi. 

Aflăm din gura celui dintâiu: 

- Sunt Tanglich Laszlo. Am fost acuzat c'am 
fost secretarul lui Iancsik, comandantul gărzei roşii. 
Eu am fost, totuşi, numai detectiv. Sunt arestat 
dela 10 August. 

— Ai vr'un neajuns decând eşti la pușcărie? 
— Nici unul decât că nu mă pot rade, uite cum 
mi-a crescut barba! 
Intrebăm pe ofiţerul de poliţie. 
— Mai aveţi'alţi deţinuţi politici? 
— Nici unul. 
— Atunci putem plecă. 
Si o apucăm pe o sală lungă. Dar, în vreme 
ce tovarăşii sunt gata, tocmai, să coboare scara, 
u descoper printr'o crăpătură de uşe, o nouă sală, 
cu ferestre şi multe fete nenorocite care se agitau 
ca fiarele în cusca. 
— Stati, nu plecaţi, le strig. Veniti aici. 
Silim pe paznic să ne deschidă. Ofiţerul de po- 
litie încruntă sprâncenele, 


www.dacoromanica.ro 


144 


Pătrundem în misterioasa sală. Prin ferestrele des- 
chise, zărim în două camere grämäditi, zeci, sute 
de nenorociti cu feţele palide, cu ochii stinşi de neo- 
dihnă. 

Intr'o odaie bărbaţi, într'alta femei. 

Unii şi unele foarte bine îmbrăcaţi. Multi trântiţi 
pe jos, pe scânduri. Nici scaune, nici paturi. Turme 
de vite într'un staul! 
| Văzându-ne şi cu un ofiţer român, bănuiesc că 
suntem vr’o comisie de anchetă. Toţi întind - 
tele spre noi cu chemări disperate şi în välmäsagul 
vorbelor şi plângerilor nu mai înţelegi nimic. Pau- 
kerov ştie ungureşte; noi, câte ceva nemtestè. 

Le facem semn să se domolească şi prindem a 
întrebă pe câte unii. 

Iată un tânăr curäfel. Se precipită şi nici n'apucă 
să-l. întrebăm, că el ne-o ia înainte: 

— Mă-chiamă Adalbert Kerekes. Sunt medic se- 
cundar. Sunt închis aci si cu logodnica mea, care 
e în altă odaie. 

Zic că sunt bolsevist. Eu dovedesc cu acte c'am 
fost arestat sub regimul lui Bella Kuhn ca contra 
revoluţionar. 

Dorm pe jos, pe podea, ca si toţi tovarăşii mei 
de suferință, şi nici n'am fost interogati. 

Un tânăr elegant, nervos îl împinge, si ni se adre- 
sează grăbit: 

— Eu sunt Klein Ienô. Sunt arestat dela 3 Sep- 
temvrie. 

Spun că am fost bolşevic şi cam omorit zeci 
de oameni. Eu!? 

N'am altă vină decât că, în uniforma gărzei roşii, 
am părăsit o fabrică. . 

— Pe mine mă chiamă dr. Fachas. Sunt arestat 
de 21 de zile în urma unui deaunt anonim, 


www.dacoromanica.ro 


145 


— Eu sunt Matusek Ianos, din Gér. Am fost sol- 
dat ros. 

— De ce ai fost soldat rog îl întreabă tânărul 
ofiţer român, 

— Fiindcă ordinele de chemare sub drapel ale bol- 
şevicilor erau foarte aspre. Pe mine actualul regim 
m'au găsit şi în uniformă fiindcă veneam de pe 
font. M’a prins garda albă şi în fiecare zi îmi dă- 
deau câte-u bătaie soră cu moartea. Au rupt şi a 
sabie pe trupul meu, la Gür. 

Ba, la Wesprem mi-au aprins si părul cu chibrituri. 

Tovaräsii îl îndeamnă să-şi scoată cămaşa. Tâ- 
mărul se execută. Si ne desvălue, sub ochi, un trup 
şerguit de brazde adânci, răni peste tot, Ochii plini 
de vânătăi. 

— Sunt greu bolnav. Nu vor să mă bage ifntr’un 
spital. Vai de familia mea, ce s'o mai alege şi de ea! 


— Pe mine mă chiamă Alexander Treucsenel. 
Sunt din Ujpest. Am aflat la Viena că am fost de- 
muntat ca bolşevist. Am venit singur la Budapesta 
să mă disculp. Am fost arestat, 

Li 

— Mie, îmi zice Emil Barta, de meserie foto- 
graf. Detectivii m'au bătut rau. La interogator mi-au 
legat mâinile, m'au pălmuit si m’au cotonogit in 
lovituri, 

Şi, în vreme ce, nenorocitul vorbește, alţi zeci de 
deţinuţi întind braţe disperate spre noi, strigă, vor- 
besc, toți odată si cu ochii esiti din orbite caută, 
parcă, să ne explice nevinovăția lor, cersindu-ne 
ocrotire. 

E un tablou ce greu se poate descrie. Am ima- 
gina Styxului descris de Dante în Infernul lui, cu 
umbrele condamnaților ce se agaţă disperaţi de lun- 
trea lui Charon. 

Plecăm. 


www.dacoromanica.ro 10 


146 


In camera femeilor, mult mai potolite, câteva, 
foarte curätele şi cu trăsături fine, zâmbesc şi fu- 
meazä. 


— Va să zică, toată această lume de nenorociti 
sunt deţinuţi politici, mă adresez ofițerului de po- 
litie. dr. Egri, şi ziceati că n’aveti decât unul singur!? 

Omul tace si ne însoţeşte spre esire. Cine ştie câte 
înjurături ne-o trage în gând!“ 

Iar în automobil. 


La închisoarea Tribunalului din Markoutza. 


In primele celule găsim băieţi imberbi închişi pen- 
tru furturi, 

Intr'o sală se tânguie .o fată lângă o legăturică, 
în care i se face perchizitie: ies la iveală o geantă, 
un pieptene, un corset şi mici nimicuri. 

—A)HDe ce te-au adus la închisoare? 

— Am fost în serviciu” la un doctor. Nevasta ax 
cestuia a fugit cu soldaţi roşii, apoi s'a reîntors la 
doctor. Soțul a luat-o la bătaie. Eu am sărit s'o 
scap. Doctorul m'a acuzat cam fost complicea so- 
tiei lui. 


— Pe dumneata cum te chiamă? 

--- Nistor Gôür. Sunt din Satmar. Eu am fost ro- 
man, dar m’am maghiarizat. Am fost secretar ia 
„Societatea micilor proprietari“. Sub bolsevism am 
fost ministru al agricultutei. 

Distins personaj!... 

Tine în mâini un roman cu titlul: „Asta din cauza, 
banilor blestemati“ de Drasche Lazar Alfred. 


Ni se deschide o nouă celulă. 


www.dacoromanica.ro 


147 


Un bătrân înalt, cu barbă şi păr lung, albe, se- 
mănând la chip cu d-rul Istrati, cravată Lavallière, 
cu un pardessus tot lung se ridică foarte respectuos 
în sus şi într'o corectă frantuzeascä, ne spune că-l 
chiamă Fenes Sâm, (Samuel). E scriitor. A scris 
prosă si drâme istorice, ca „Kurut“ = „Les inno- 
cents“, o dramă din timpul regelui Mathias. 

— De douăzeci de ani tin conferinţe ştiinţifice. Eu 
sunt Marxist. Teoretic, eu sunt comunist. Ca filo- 
sofie, monist, ,,iiber monismus!“ Sunt în închisoare 
de 3 săptămâni. Am scris o fabulă pentru cinema: 
tograf. Acum îmi scriu memoriile: „Istoria bolse- 
vismului“. Sunt pentru dictatura proletarismului. Azi 
Chiar e ziua nasterei mele. Am împlinit 57 de ani. 

— Să fii sănătos! 


Şi lăsând pe venerabilul, trecem mai departe. 


Iată, în altă celulă, pe d-l Gellert Oscar, şeful bi- 
roului Presei, sub regimul Karoly. Un băiat tânăr, 
ras, frunte mare, nas roman. Pe o masuta, fotografia 
nevestei cu a celor 4 copilaşi, toți băieţi. 

Ne mărturiseşte că sub regimul Karoly şi-a dat 
toată silinta să nu se ducă totul pe apa bolsevismului 
si el a dat poruncă să se scrie contra lui Kuhn! 
Bella. 

— Am fost persecutat de „fii lui Lenin“. 

Sub comunism rămăsesem numai ca slujbaş, ca 
să am ce mâncă. Bolşevicii m'au înlocuit cu un altul. 
Si am rămas, ca alti simpli funcţionari, pe dru- 
muri! Nou] şef al biroului Presei mi-a spus că nu 
mi-e permis să vorbesc ceva de regimul lui Karoly, 
pentru motivul că dacă revin la vechile chestiuni, 
sc poate să venască sentimentele pentru regimul 
dispărut. M'au persecutat şi am fugit la Viena. 


www.dacoromanica.ro 


14$ 


M'am reîntors când au intrat românii în Buda- 
pesta. 

In actualul regim se găsesc miniștri din regimul 
Karoly: 

Friedrich, de exemplu!, cel mai bun amic al lui 
Karoly. 


Trecem în altă celulă. 

Iată aci pe Iancsic (Iancic) Ferentz, fostul co- 
mandant al gărzii roșii, 

Asta e roșu şi la păr şi la barbă. 

Intr'un colț, p'o firidă, o pâine neagră. 

— Mi-a adus'o soţia mea. Am fost arestat la 2 
August. 

Sunt multe fapte ce mi se impută, dar care se 
cercetează încă. 

— Inainte ce erai dumneata? 

— Eram metalurgist structor. 

— Se zice c'ai fost foarte crud. 
‘ — Fals! Pot spune c’gm împiedicat värsärile de 
sânge. Eu singur am liberat pe Darman, ober-colo- 
nel, prins în mișcarea contra-revolutionarä, din care 
cauză eră să fiu adus în fata Tribunalului revolu- 
ţionar. . 

Desfäcându-si haina, Iancsic, ne arată urmele lo- 
viturilor sub care lau snopit „detectivii“, 

Ţine în mână o carte „Majestatea Sa Regele“ de 
Tomas Mann. 
Lă 

Ne apropiem acum de o celulă foarte interesantă. 

Ni se deschide. In fafa noastră avem pe Hau- 
brick, fostul ministru de räsboi al comuniştilor şi 
comandantul corpului IV de armată cu garnizoana. 
în Budapesta. 

T. un bărbat îndesat. Mustata scurtă. Poartă fri- 
zură. Sprâncenele groase, haine tot groase, 


www.dacoromanica.ro 


149 


— Ce erai dumneata, de meserie, înainte de re- 
volutie ? 

— Eram turnätor de oţel şi secretarul Sindica- 
tului. 

— De unde eşti de fel? 

— Mama eră din Temesvar, din tara de jos, o 
chema Detta, (Ghetta). : 

— De când eşti aici? 

— Dela 15 August. M'au arestat si dus la Prefec- 
turu Poliţiei. 

—- Ai fost rău tratat? 

— S'a purtat bine cu mine, toată lumea. 

După căderea bolsevismului eu am trecut şi în 
guvernul Peydl, ca ministru de răsboi. 

Eu am fost trimis din partea socialiştilor, la Viena 
după căderea bolşevicilor, ca să tratez cu burghezii. 
Prinţul a acceptat să formeze guvernul social de- 
mocrat. 

Peydl nu reprezintă ţara. Aveam impresia că el 
își sprijină puterea, pe baioneta românească. Eu 
am venit ca ministru de räsboiu să dau ordin alor 
mei de depunerea armelor! | 

Am văzut da orele 8 trupa româneşti în Cetate. 
Generalul Rusescu a vorbit cu mine şi i-am pus la 
dispoziţie două cazărmi. 

In fond m'am convins că românii, nu sprijinesc 
pe Peydl. 

Dac’as fi ştiut eu că, românii nu-l susțin n'as fi 
cedat puterea lui Friedrich. Aş fi și şi azi la putere!... 


Iată în altă celulă pe dr. Veres, fost prieten intim 
cu șeful socialiştilor, Garami. 

Un tânăr simpatic cu o figură de om cult. Aduce 
mult cu Mihail Negru, distinsul ziarist dela „Uni- 
versul“. Foarte corect îmbrăcat. Pe a masă cărţi 
multe şi o sticlă cu cafea, 


www.dacoromanica.ro 


150 


— De unde esti de fel? 

— Din Temeswar din Ardeal. 

— Ce studii ai făcut? 

— Am studiat la Berlin şi Berna. 

— Ce poziţie ai avut în revoluţie? 

La 1 Martie când a venit regimul Garami, am 
cumpărat toate acţiunile ,,Societätei distribuirei jur- 
nalelor’. Eu am fost preşedinte. 

Sub regimul Karoly, am fost patru zile, comisar 
pentru Poştă, Telegraf şi Telefon. Am dirijat aface- 
rile, trei zile, ca Secretar de Stat. 

Sub” comunism fugisem la Viena. M'am reîntors: 
când au venit românii. Am vrut să mă înapoiez iar 
la Viena. Nu m'au lăsat. Sub motiv că, fac agita- 
fiuni bolseviste, m'au arestat. Ba, m'au acuzat ca 
sunt şi hoţ. Sunt arestat de patru săptămâni. Zic, 
Cam manipulat necistit banii unei firme, desi, eu, 
ca preşedinte, eram în drept să fac ce vreau. Acum, 
răsar ca din pământ, o mulţime de martori care spun 
că făceam agitatii si în provincie. Va să zică mă 
dau drept bolşevic, deşi eu am fost, sub comunism, 
în străinătate. 

' In momentul când conferințele între Garamy şi 
Friedrich au fost întrerupte, m'au băgat aici, în. 
închisoare. 

— Cum o duci în închisoare? 

— Când am fost adus aici, dela Prefectura Poliţiei 
a fost prima noapte în care am putut dormi, fără 
frică d'a fi maltratat. Dincolo, 3 nopţi n'am închis. 
ochii. Eram ţinuţi într'o cameră pe jos, cameră în 
care abiă ar fi putut locui 25 de persoane. Ei bine, 
eram înghesuiți 2—300 de persoane!, fără măcar 
să fi putut stă jos! 

—:Ce-ai făcut la Berna? | 

— Lucram contra bolsevistilor, scriam la un jurnal 
»Vosische Zeitung“. 


www.dacoromanica.ro 


Tot acolo am cunoscut și pe un român dr. Popp, 
jurnalist şi avocat. 

La eşire, îi strângem cu simpatie mâna. 

Funcţionarii poliţişti îl salută şi ei respectuos şi 
închid apoi uşa cu zăbrele de fier. 


Trecem pe lângă o curte patrată, în interiorul 
clădirii — în care dau ferestrele cu gratii dela ce- 
lulele deţinuţilor. Un sir lung de arestaţi se plimbă 
pe marginea curţii, d'alungul pereţilor, în monom, 
unul în spatele celuilalt, trei paşi departe unul de 
altul ca să nu comunice, în vreme ce sentinelele 
îi păzesc. 

Condamnati şi paznici holbează ochii la noi vă- 
zându-ne opriţi în poarta curţii — Rostim un nume, 
numele unui ziarist pe care-l recunoaşte Paukerov: 

— Keri Pal! 

Cel strigat, la un semn de voe al poliţiştilor, se 
îndreaptă spre noi. E un tânăr trecut de 30 de ani. 
Mai mult înalt. Elegant, cu mâna în şold, cravată 
cărămizie, batista cu colțul spânzurându-i mult, în 
pantofi decoltati, si cu ciorapi cu dungi albe şi ne- 
gre. Par şi mustață roscatä. 

Paukerow deschide vorba cu el, ca între confrati 
(de condeiu)... 

— De ce te-au arestat? 

— M'au acuzat c'am luat parte la omorul lui 
Tisza! 

Nu există martor sigur contra mea. Am multi 
inamici fiindcă n'am închis gura; am dat în vileag 
multe cotcärii. 

Am fost totdeauna socialişt, dar n'am fost în buni 
termeni cu comuniștii. Am fost închis de comu- 
nisti şi eră să fiu aruncat în apă. Ei ar fi vrut 
să mă facă ministru de Externe. N'am primii nici- 
odată un loc pentru care nu eram specialist. 


www.dacoromanica.ro 


152 


Acum aud că au găsit un soldat, care acum e 
închis sub bănuirea c'a fost implicat în omorul lui 
Tisza, un oarecare Csigler. El a spus că un oare- 
cäre Stankovisch i-a făgăduit 5000 de coroane să 
depuie că eu şi confratele meu, i-am zis să meargă 
să omoare pe Tisza. 

— Se vorbește că dumneata într'un cerc de con- 
fraţi, ai fi scos ceasornicul, în ziua aceea şi privind, 
ora ai fi zis: ,,In momentele acestea se petrece ceva 
mare, ceva teribil!“ făcând aluzie la asasinarea lui 
Tisza. 

—— Basm! Nici n’aveam ceas! Asta mi-a înscenat-o 
mie şeful detectivilor care a povestit aceste basm 


pe trei pagini. 


fr 


.M’au închis, va să zică, pentru afacerea Tisza și 
pentru câteva articole de politică externă. D drept, 
am fost plătit de comuniști pentru ca să scriu ar- 
ticole... 

Ne pregătim de plecare. 

— Am făcut răsboiul balcanic, ca corespondent de 
ziare, cu Rosenthal dela „Adevărul“. 

—- E azi directorul ziarului său, „Izbânda”, îi spune 
Paukerow. 

— Te rog transmite-i complimente. 

Si ne depărtăm, în vreme ce Keri Pal, reluându-și 
locul în imonom, își continuă la pas, rar şi sonor 
pe lespezile curţii, plimbarea de arestat, lipit, a- 
proape, de zidurile temnitii. 


La închisoarea centrală pentru Budapesta 
Si împrejurimi, 


Suntem introduşi la cabinetul Procurorului Gene- 
ral, Saros Patako, un domn înalt, subţire, uscätiv 
şi cu barbete. 

Suntem poftifi, politicos, să stăm pe scaun. Apoi, 


www.dacoromanica.ro 


153 


sunând, se înfățișează un paznic. Vine gi un poliţist, 
Procurorul general se înţelege pe ungurește foarte 
repede cu ei, din ale cărui cuvinte Paukerow nu în- 
telege decât „totul să fie în ordine . 

"Și așteptăm, așteptăm. 

Asteptarea asta şi ordinele astea ne par suspecte. 

Fără îndoială că înaltul magistrat a luat măsuri 
de ascundere a cazurilor grave de torturi. 

Insfârsit, iată-ne din now pe lungi coridoare, o- 
prindu-ne în faţa celulelor. 

lata, într'una, doi condamnaţi pentru asasinat po- 
litic. 

Unul se chiamă Ianos Navaro. E un comunist 
închis dela 9 August. © 

A omorît un preot catolic. El spune că se găseă 
numai acolo când a fost ridicat preotul. Eră membru 
în directoratul cercual. Conduceă administraţia cer- 
cuală, un fel de „solgăbirău.“ 
. — Cum o duci în închisoare? 

— Sunt tratat mizerabil. Nichts zu essen! 

Un al treilea condamnat din celulă, stă nemișcat 
întins pe_pat. 

— E bolnav grav ne spune asasinul. D'azi dimi- 
neata dela 4 aşteaptă un doctor şi nu mai vine. 

— Eşti comunist convins? 

— Eu cred că comunismul eră, cea mai bună 
formă de guvernământ. Eu eram bolșevic din școală. 

—- Ce mâncaţi aici? 

Ne arată într'o cratiţă mare o zeamă cenusie- 
neagră. 

— Uite, zic ei că asta e supă! Ne-o dă si dimi- 
neafa şi la prânz şi seara. Pâine ne dă numai 280 
grame pe toată ziua! 


In altă celulă. 
=— Cum te chiamă? 


www.dacoromanica.ro 


154 


— Borca Ioszeph. 

— Ce-ai fost înainte? 

— Președintele unei societăți pe un domeniu unde 
era mai multă pâine de mâncat. 

— Foarte proastă hrană ni se dă! 

In altă celulă. 

Un om cu o figură foarte blajină, în lanţuri, ne 
aşteaptă drept şi smerit. 

— De, ce în lanțuri? 

— A asasinat, ne spune paznicul. 

— Am fost beat în momentul acela. Ceas rău! 

— Ce făceai sub bolsevism? 

— Eram încă cu aceşti 4 tovarăşi în directoratul 
unui sat. 

Toţi arestatii, aliniati, în dreaptă ținută oştăşească, 
ni se plâng că n'au ce mâncă. 


Trecem mai departe. 

Dam de mai multi arestaţi într'o celulă. Doi pentrw 
furr. 

Doi sunt comunişti sadea. Pe unul îl chiamă. 
Proida Ferencz. 

— Am fost lucrător cismar. Karoly fixase preț 
maximal pentru ghete. 

Acum m'au denunțat c’am făcut agitatii politice. 

Pe altul îi chiamă Ulian- loszeph, fost membru 
în garda roşie. A fost printre soldaţii care au îm- 
puscat trei condamnați. 

— Am fost silit a o face! Omari erau, doi po- 
litist şi un inginer. Ne fine aci foarte rau! 'Nu; ne 
dă nimic să mâncăm. 

Intr'altă celulă, doi tineri. 

— Ce ati făcut? 

— Am furat nişte gâste! 

Eşim dela găinari. 

Intrăm într'altă celulă. 


www.dacoromanica.ro 


155 


Un domn elegant, înalt, cu ochelari, rezemat în- 
‘tr'un baston. 

E d-rul Rudolphe Sandowisky, chimist şi geograf. 

— De ce te-au închis? 

— Zic că sunt comunist. Eu am fost totdeauna so- 
cial-democrat. 

Activitatea mea a fost instruirea proletariatulut 
în limba franceză şi ştiinţe naturale. Eram directorul 
unei şcoli unde se înstruiau muncitorii, (şcoală lite- 
beră de muncitori). 

De trei ori am fost arestat. Fiind prigonit de bo- 
gătaşi, m'am dus la prietenul meu, actualul prim 
ministru, Friedrich, să mă plâng. 

Am fost pus sub protecţie şi am fugit din loca- 
litate (Racosi Szt. Mihai, un ceas de Budapesta). Frie- 
drich a scris Prefectului Poliţiei să fiu luat sub 
ocrotire şi mi-a acordat certificat să nu fiu închis. 
Eu sunt un om cu trebuinfe puţine. 25 de ani am! 
stat tot în casă de am studiat.. A! de-aş aveă, seara, 
mai multă lumină să pot citi? (Mehr licht!“ Unde 
eşti Goethe?) 

— Nu mai înţeleg nimic, de ce esti închis?" 

— Fiindcă am fost acuzat, în urma unei telegrame 
apocrife, că sunt comunist. Că am sechestrat banii 
preoţilor, c'am ţinut discursuri în care aș fi spus că 
nu există Dumnezeu, că nu trebuiesc preoți. 

—- E liber cugetător, ne complectează omul po- 
litiei. Era tiranul satului său. Cine nu urmă ideile 
sale, eră pus pe lista neagră şi omorât. Oamenii 
din sat, zic, azi că, de s'o mai întoarce, îl omoară: 
ei. Transformase cinematograful în sală de discur- 
suri comuniste. 

— Adevărul, intervine cel acuzat, e că cei din 
tabăra Karoly, combätuti odinioară de mine, azi ve- 
niti la putere, din ură politică vor să-şi räsbune 
pe mine. 


www.dacoromanica.ro - 


156 


Dumnezeu să-i mai priceapă! 

Când îi vezi pe puscäriasii ăştia cu fete spăşite 
şi glasul de mieluşei, îți vine să crezi că nu! ¢q nici 
unul vinovat. 

Ale tale dintru ale tale! 


www.dacoromanica.ro 


FILME 
IV 
O procesiune religioasă. — La Urania. 


Reîntors dela închisorile Budapestei, vrând să trec 
prin Vacsi-utza, sunt împiedicat de un imens cor- 
tegiu. E o mare procesiune crestinä-catolicä. Fete 
în alb, steaguri albe, crucifix, preoţi, episcopi fn 
odăjdii, coruri, mii de bărbaţi, mii de femei, guarzi 
călări păzind ordinea şi deschizând drumurile. 

— Ce e asta, întreb? 

lată un fel d'a înfrânge ordinul ce opreşte orice 

fel de întrunire si aglomeratie! 
„_— Se organizează națiunea sub ochii noştri, îm? 
răspunde un ofiţer. Apelul nafiunei la Dumnezeu 
şi biserică, răspuns fätis curentului evreesc, liber cu- 
getător si bolşevic care a dus fara la peire. In toate 
părţile se organizează o armată albă şi poliţie. 


Seara, în marea sală Urania, toată lumea mili- 
tară română: Generalii Mărdărescu, Moşoiu, Pave- 
lescu, Constantinidi, Leca, etc. Prinţesa Alexandri- 
na Cantacuzino, etc. 

E o probă de film cinematografic: cu luptele 
dela Tisa şi intrarea armatelor române în Budapesta, 
film aranjat de comandamentul superior. 

Partea I, cam ARIEI la Lupte improvizate cu 
unităţi mici. 


www.dacoromanica.ro 


158 


Partea II dă iluzia mai plină, de răsboi. Generalul 
Moșoiu, Szolnoc ! 

Czegled, Primirea cu pâine şi sare. Prizonieri bol- 
şevici stând jos si, între ei, sentinela română în pi- 
cioare cu pușca pe umăr privind triumfător. 

Partea III cea mai interesantă, intrarea în Buda- 
pesta, fără generalul Rusescu! 


www.dacoromanica.ro 


UN UNGUR FILO-ROMÂN 


Dr. Alpar 0. Rejüd. — Apropiere ungaro-română. 


22 Septemvrie 1919, 
O dimineaţă cenusie. Plouă. Pe Dunăre au sosit, 
noaptea, şlepuri încărcate. Oamenii încarcă saci cu 
mălaiu şi grâu. Vin mereu alimente la Capitală da- 
torită măsurilor luate de comandamentul trupelor 
române. Un vapor alb ,,loseph Karl“ taie apa. 
In cafeneaua Bristol, un turc îmi vorbeşte de 
Viena infometatä, care se stinge zi cu zi. In schimb, 
Constantinopolul o duce bine (?) 


Tot la café Bristol, d-l Davidescu îmi prezintă mai 
multi tineri unguri printre care şi p'un foarte cle- 
gant şi monoclat dr. Alpar O. Rejôd. 

Tânărul, cu o foarte distinsă şi inteligentă înfă- 
fisare, îmi spune că e un filo-român. A 'scris o carte 
despre România. Ziarele din Bucureşti, în special 
„Adevărul“ au avut articole foarte elogioase, unele 
scrisc de Rusu-Abrudeanu, despre cartea tânărului 
autor ungur; ba, a fost premiat şi cu BeneMerenti 
de regele Carol. 

Ideile care-l călăuzesc azi, sunt pentru o apropiere 
cât mai strânsă între români si unguri. 


www.dacoromanica.ro 


160 


Dunărea ar fi artera de legătură. Aceleaşi interese 
economice ne leagă. Munţii toţi şi la ei şi la moi 
cată în jos, spre Dunăre, revărsând udă ea toată 
bogăţia ţărilor noastre. 

— „Noi, ungurii avem acelaş ideal ca românii, 
să ne desfacem, prin Dunăre, produsele agricole 
şi să ne apărăm de pericolul slav. 

Rejéd «e preşedintele unei societăţi pentru repatrie- 
rea ungurilor, rămaşi din răsboi, si pentru protecţia 
connationalilor din ţările străine. Numai în America, 
zice el, sunt 400.000 unguri (?). Alte 2 milioane 
risipifi prin străinătate. Toate cotizaţiile şi fondurile 
pentru ei se strâng la Budapesta. 

— Am pân” acum 2 milioane, fonduri. 60 de func- 
tionari lucrează sub ordinele mele. Cum ţi-am mai 
spus, eu am lucrat mult pentru apropierea româno- 
ungară. La începutul răsboiului am fost arestat și 
persecutat fiindcă am intervenit pentru un român, 
Bolintipeanu, bănuit spion. 

Am fost băgat în închisoare şi... am spălat clo- 
setele! 

Privesc, cu atenţie, pe acest foarte simpatic tânăr 
filo-român. Să tot aibă 33—35 ani. Mustaţă scurtă 
neagră. Par si sprâncene tot negre. Poartă mono- 
clu.. Foarte elegant. Imi face o listă de toţi oamenii 
mari politici şi personalităţile de seamă ale Ungariei, 
cu care îmi poate mijloci întrevederea. 


www.dacoromanica.ro 


EPISCOPUL Dr. GIESSWEIN 


Con vorbire cu şeful partidului social-cregtin. 
Un filosof și un poliglot, - Apropierea popoarelor. — Preşedintele Es- 
perantistilor. — Sub comunism la Gôr. — Partidul creştiu trebue să 
salveze Ungaria. 


e2 Septemvrie 1919. 


Pretutindeni se vorbeste azi cu mai multä admi- 
ratie decât de ori cine, despre marele prelat epis~ 
copul de Giesswein Alex. 

Tânărul Alpar O. Rejôd, îmi vorbise despre a“ 
ceastă marc fata bisericească, cu un fanatic entu- 
ziasm. 

— In el vedem scăparea noastră. D un filosof si 
si o mare capacitate politică. Are 67 de ani. In tim- 
pul monarhiei a fost treisprezece ani deputat, a fost 
de trei ori ales în acelaş district, e preşedintele pari 
tidului catolic „social creştin“, e vice-presedintela 
comisiei de pace dela Haga, ştie vr'o unsprezece 
" limbi la perfectie şi e, poate, desemnat ca viitorul 
ministru de Externe al Ungariei. 

Fireşte, un om aşa de superior merită să fiq cu- 
noscut. 


Iată-ne deci suind scările apartamentului său. 

In vestibul, un bust de marmoră: bustul sfintiei 
sale. 

In salon, gobelinuri, tablouri cu peisage vii, cărţi, 
albume, etajere cu vase de flori, flori multe, linişte 
şi lumină, 


www.dacoromanica.ro a 


162 


După câteva minute, apare amfitrionul: Un uriaş 
în sutană preoțească. Capul viguros; fata toată rasă; 
buza de Jos groasă şi esita mult în afară ca la mem- 
brii din casa domnitoare de Spania; părul cenușiu; 
o cravată lată vişinie şi ochelari. 

O strângere de mână cordială şi convorbirea în- 
cepe. 

Si iată ce aflu din gura prelatului care.vorbeşte 
rar într'o foarte corectă frantuzeascä. 

— M'am ocupat mult în vieata mea de studii 
sociale. 

De mai mult de douăzeci de ani mi-am propus 
de-a uni, într'un partid, lucrătorii cari nu sunt încă 
cu totul contra religiunii şi contra ideii naţionale. 
D'aceea am fondat în Ungaria prima unire a lu- 
crătorilor creștini. 

Principiile noastre sunt a face organizaţia mun- 
citorilor de tot felul, fără fondul materialist, istoric, 
sau cu mijlocul armonizării claselor, care e conse 
cinta interdependenţei tuturor claselor. 

Prin urmare, în partidul nostru pot luă loc mun- 
citorii spirituali ca și cei manuali. 

Scopul nostru comun e d'a luptă contra sistemului 
materialist si capitalist. 

Marea problemă socială a timpului nostru e, între 
alte, de-a, armoniză spiritul national cu cel interna- 
tional. 

Aceastä antinomie nu e un paradox. 

Spiritul national e un lucru natural şi nu poate 
fi suprimat. A vol să-l suprimi e o mare gresalä 
a Marxismului sau social democraţiei. Dar, trebuie 
să-l facem să armonizeze cu sentimentul umanitar și 
international, sau supra-national, care uneşte natiu- 
nile ca membre ale unei mari familii. Căci, desigur 
există o interdependentä a naţiunilor care e cu atât 
mai mul: necesară cu cât mijloacele de comunica- 


\ 3 


www.dacoromanica.ro 


163 


tiune devin din ce în ce mai perfecţionate, făcând 
națiunile geograficeşte depărtate, vecine. 

Cauza răsboiului mondial care a sdruncinat fun- 
damentele civilizației noastre europene e, mai ales 
că n'am găsit apropierea spiritelor naționale: că na- 
tiunile Europei nu se cunoșteau în deajuns: că in- 
teresele lor economice nu erau reprezentate dé po- 
poare, ci numai de o pătură feudală sau capitalistă. 

Eu sunt adânc încredințat că popoarele nu sunt 
inamice unul fata de altul. 

Acestea sunt ideile care m'au condus d'asemeni ca 
preşedinte al Societätei Păcei, iar pe de altă parte, 
ca preşedinte al Societăţii Esperantiştilor unguri. 

Sunt încă oameni care surâd când se vorbește d'o 
limbă internaţională. Totusi, eu cred c'o astfel de 
limbă e d'o; mare importanţă, când e vorba d'a a- 
propia popoarele prin democratizare. Căci, pentru 
a se înţelege reciproc îi trebuie” marei mase a na- 
tiunilor un mijloc spiritual cu totul neutru pe care 
Var putea învăţă şi întrebuința foarte uşor. 

Pentru viitor, gândesc cu Anatole France, şi sper 
© unire a popoarelor. Poate că! aceasta e o evolu- 
tiune înceată, ce se va fäptul treptat, dar sunt în- 
credinţa că se va face. 

Mai ales statele mici nu pot subsită prin ele în- 
seşi ci le trebuie o confederație si aceasta ne va 
conduce fatal la confederatia popoarelor civilizate. 


Il întrerup pe înaltul prelat din consideratiunile 
[ilosofice şi-l întreb cum a dus'o sub comunism. 

— Pe vremea aceea am stat mai mult în provincie 
aveam două domicilii: unul la Gor, între Budapesta: 
si Viena, şi altul aici. Stam mai mult la Gôr, un oraş, 
cu viață industrială, multe fabrici de tunuri, vagoane, 
fabrici textile, etc. Se poate zice, după Budapesta, cel 
mai mare oraș industrial. Eu sunt foarte popular acolo, 


www.dacoromanica.ro 


164 


deci mă simțeam mai în siguranță, și eră mai ușor 
de trăit. Dar, pot spune, evoluţia comunismului a. 
fost cam aceeaş acolo ca şi aici, în Budapesta. 

La ţară, însă, a fost altceva. O mare parte din 
sate erau indiferente fata de comunism. Ţăranii nu 
respectau ordinele bolşevicilor. In multe sate in- 
structia catechismului urmă ca şi înainte. 

Bolşevismul e o boală a orașelor. 

Provincia e mai conservativă, ea opuneă deci o 
rezistenţă pasivă. 

Aud că s'au comis multe excese în timpul bolse- 
vismului. N'am experiență personală. Le-am aflat 
toate numai din jurnale. 

Știu numai că eram lipsit cu totul de veriituri. Bol- 
şevismul decretase separatia bisericii de stat. Deci, 
nu mai aveam nici un salar. Ni se confiscase toate 
bunurile. 


— Dar despre actualul guvern ce credeţi? 

— Grea întrebare! Nu sunt profet. Știu că are ca 
program spikitul democratic pe o bază creştină si 
națională. 

Proclamă, aud, şi libertatea religiilor. Totuşi, ac- 
tualul guvern nu e un partid unic, ci e compus din 
diverse partide cari, zice că se consolidează pe baza. 
cristianismului şi a ideei naționale. 

In sfârşit, nu ştiu, injghebarea lui e prea nouă; ră- 
mâne să vedem ce va hotări timpul cu noul gu- 


— Vezi, -îmi spune prietenul Rejôd, scoborând 
scările, se accentuiază tot mai mult consolidarea 
unui partid social creştin în jurul prom episco- 
pului dr. Giesswein. 

Directiva vechei politice care a dus Ungaria la 
bolsevism şi la ruină a fost, mai toată, pe mâna e- 


www.dacoromanica.ro 


165 


vreilor. Patrioţii unguri vor azi să facă bloc fntr’un 


partid creştin care să salveze Ungaria de pieire 
totală. 


Şi totuşi, cei mai de seamă oameni ai Ungariei, 
scriitori, ziarişti, artişti, financiari şi politici, sunt 
vrei! 

Budapesta cu splendorile ei, e opera lor. 


www.dacoromanica.ro 


HALLER 


Convorbire ca ministrul Propagandei. 
In palatul prinţalai Esterhazzy. — Economist şi publicist. — Inchis 
sub comuniști. — Orori bolgeviste. — Blocal creștin. — Consolida- 
rea ungaro-românä. 


— © de remarcat, îmi spunea, în drum fn auto- 
imobil, prietenul dr. Rejôd, că mai toţi oamenii de 
seamă ai Ungariei poartă nume nemtesti. Mergem 
azi la Haller, ministrul de propagandă morală cu 
rolul de a. îndreptă toate greșelile bolsevismului- 
Căci, bolsevismul atacase statul în inimă, în însăși 
fundamentul lui, făcând poporul să piardă încrede- 
rea în .vechia alcătuire de stat. Ministerul de propa- 
gandă are de scop tocmai restabilirea acestui credit 
al publicului în puterea şi necesitatea „statului“. 

Jatä-ne dec: în ministerul propagandei, instalat fn. 
palatul prințului Esterhazzy, un nabab al Ungariei. 

Pe pereţii cabinetului „şefului de cabinet“ stau câ- 
teva desenuri în creion, admirabil executate de pic- 
torul Vissza, toate cu titlul general: M HESDeMOrRres 
Ungariei“. 

Intr'un tablou, un om tras de doi cai în direcţii 
opuse, de mâini şi de picioare, cu inscripția: „Nu-ţi 
smulgem decât membrele de prisos“. Intr'altul, e 
reprezentată o veche hartă a Ungariei! cu nişte lu- 
crători ce ţin mâna spre ea si cu inscripţia: „Fără 
a uită trecutul, lucrăm pentru viitor“, 

Acesta, tablou şovinist si irident; unul din lucră- 
tori ţine mâna chiar pe Ardeal, 


* www.dacoromanica.ro 


167 


Un altul reprezintă un ţăran cu sapa strigând dia- 
volului (bolsevismului): „Indărăt!“ Acesta reprezintă 
pe adevăratul ţăran ungur, conservativ. 

In sfârşit un alt tablou înfăţişează o făşie de pă- 
mânt lângă o stâncă deasupra căreia plutesc corbii 
ce par'că strigă unui om cu sapa, care a încremenit 
cu capul în pământ, privind trist: 

„„Iţi lăsăm, doar, atât pământ cât să-ţi sapi groapa“ 

] 

Sunt introdus în cabinetul ministrului. 

-- Imi dai voe, Excelenţă, să te întreb, ce faceai 
diwneata înainte d'a fi ministru, încep convorbirea 
mea cu d. Haller, îndată, ce ne asezäm pe jilturi 
în cabinetul său. 

Răsturnat, picior peste picior, în fotoliul de mătase 
bordeaux, din cabinetul elegant cu covor gros tot 
bordeaux, cu tablouri de magnați, cu multe aurării, 
cu un tablou ce are aerul a fi d-l Murillo, după ce-mi 
oferă şi-mi, aprinde o havană, făcând si el la fel. 
D. Haller, de statură mijlocie, cu mustață mica, cu 
fruntea mare, simplu îmbrăcat într'un costum bleu- 
marin, îmi răspunde foarte măsurat si natural. 

"i — Am fost directorul administrativ al partidului 
creştin-economic-social şi conducătorul celei mai 
mari societăți ungare (300 de mii membri) fondată 
de mine, pentru ridicarea nivelului cultural al po- 
poarelor şi pentru învăţarea ideilor moderne eco- 
nomice şi publice. Pentru a atinge acest scop am 
tipărit anual 7 milioane de broşuri care să pătrundă 
în toate stratele publicului. 

= i 

— Ce-ati făcut în vremea comunismului? 

— Am fost cinci săptămâni închis, în cea mai te- 
ribilă închisoare, ca „ostil ideilor comuniste“. 

Atât în închisoare cât şi liberat, am pregătit ia 
secret organizaţia mea să fie gata a luă puterea! 


| 


www.dacoromanica.ro 


168 


îndată ce va cädeà bolsevismul în a cărui durabili- 
tate n'am crezut niciodată. Căci, eu am avut con- 
vingerea că bolsevismul-nu va dură fiind lipsit de o 
bază economică, 

Bolşevismul? A luat ideile din diferite cărţi so- 
ciologice si sub pretext că vreă să realizeze un, 
ideal de vieatä a înfăptuit şi mulţumit numai scopuri 
joase și personale. E drept, rechizitionaserä, ei co- 
muniştii, toate ideile frumoase despre binefacerile o- 
menirii, dar n'au avut o ţintă în viitor, o morală şi 
nici o putere de afară, a satelor. Aşa fiind, satele 
le-au opus o rezistență pasivă, nu le-au dat mâncare. 
Banii prea mulţi (bani albi, fără valoare) au descu- 
rajat pe ţărani. Apoi, ideile comuniste au atacat 
credinţa religioasă a săteanului. Aceasta, mai ales, 
a tăiat definitiv artera între sate si oraşe: a încetat 
alimentarea! 

Bolsevismul nemai având o bază organizată eco- 
nomică, fatal a trebuit să cadă. Nu se pot descrie 
grozăviile teroriştilor. Pe cel mai bun prieten al 
meu, Holan, fost secretar de stat, şi pe fratele său, 
soldaţii roşii i-au împuşcat şi i-au aruncat de pe 
„podul de lanţuri“ în Dunăre. In pivnițele pala- 
tului Bathyani se comiteau orgii de sânge. In pro- 
vincii grupe de terorişti spânzurau lumea în mase. 


— Crezi dumneata în popularitatea guvernului 
actual? şi dacă se consolidează? 

— Guvernul actual e foarte popular, nu atât pen- 
tru persoana lui Friedrich, cât pentru ideile actua- 
lului guvern. Văzând acest avânt al poporului, sunt 
-convins că nu se mai pot întoarce îndărăt niciodată 
ideile conservatoare, feudale, interesul marei pro- 
prieta{i, şi nu mai poate veni la putere niciodată 
grupul contelui Tisza, dar nici al social-democratilor 
(internaţional) şi că, deci, guvernul actual, nu pentru 


www.dacoromanica.ro 


169 


persoanele lui, ci pentru baza morală ce „reprezintă 
trebuie să aducă consolidarea complectă a situaţiei 
guvernului actual. 

Sunt încredinţat că în caz de alegeri, cu cea mai 
mare majoritate, va ieşi guvernul nostru, sprijinit 
fiind de: 

a) Partidul social-creştin. 

b) Partidul national-crestin. 

c) Partidul micilor proprietari. 

d) Şi de partidul micilor industriasi. 

Toate aceste partide formează în jurul nostru un 
„bloc creştin“ ce se impune cu paşi repezi. 

Chiar dacă guvernul nostru n'ar obţine cele 22 
de mandate în cercurile de alegere din Budapesta, 
vom aveă pe cele 400 din provincii care sunt toate 
ale noastre, plus țărănimea. 


— Ce crezi, Excelenţă, despre politica Ungariei 
fata de România? 

— Convingerea mea este că există între noi şi 
România interese comune si economice și politice. 
Amândouă ţările suntem dealungul Dunărei, o le- 
gătură directă şi naturală între naţiunile noastre ce 
me-ar folosi schimbului nostru de produse agricole 
şi industriale. Şi pe amândouă ţările ne leagă în 
viitor acelaş interes politic: rezistenţa în faţa peri- 
colului slav, ,,slavismul‘ ce ne amenință deopotrivă. 
“Căci ce va fi, când Rusia se va trezi din ruina de azi. 
Avem datoria, ca trecând peste vechile dusmänii 
dintre popoare, să consolidăm acest interes politic 
de mare importanţă pentru noi. Să facem să dispară 
antagonismul dintre popoarele noastre aşa de înve- 
cinatel.., ' 


Așa mi-a vorbit d-l Haller, ministrul Propagandei, 
care aduce la chip puţin, cu Cristescu, socialistul 
nostru. 

www.dacoromanica.ro 


LA Dr DESIREE SZABO 


Preşedintele Uninnei antorilor, scriitorilor, jurnaliștilor, 
ştiinţifici si literari, 


Iată ce-mi spune asupra mişcărei publicistice, dr. 
Desirée Szabô, autorul romanului „Satul prăpădit“, 
care a avut un mare succes. 

Arta, literatura şi jurnalismul ungar, sunt în mâna. 
evreilor. | 

Scriitorii de rasă ungară sunt sub dominaţia ca- 
pitalului evreesc. 

Fiind dat că comunismul la noi nu eră o mişcare 
socială, ci, un atac al imperialismului evreesc, scrii- 
torii şi jurnaliştii evrei se aruncară, cu câteva excep- 
fiuni, în comunism şi jurnalele noastre şi tot ce 
apăru în. aceste luni au devenit, de azi pe mâime, 
Toşii. 

Scriitorii şi artiştii de rasă ungară arătară două 
feluri de purtare: Unii, Cei mai multi, se retraseră! 
şi tăcură, căci, orice organ creştin şi ungar eră ni- 
micit de comunismul şovinist el evreilor. Alţii, cari 
erau plasați la organele evreesti ca ,,Pesti Hirlap“, 
„Pesti Naplo“, „jNebszabo“ etc. şi care erau obli- 
gati să-şi câştige pâinea, făceau ,,bonne mine“ noului 
regim şi încercară să urle ca lupii. 

Dar, în acest timp, comunismul eră Do eres 
totală à literaturei si artelor. 


www.dacoromanica.ro 


17L 


Bolşevicii nu tolerau decât articole şi publicaţii 
de tendinţă comunistă, anti-creştină, şi anti-nationalä. 

In timp ce organele ungurești fură desfiinţate, re- 
vistele sioniste, revista evreilor , Passé et avenir“, 
care reprezentà cel mai intolerant sovinism evreu, 
apăru fără nici un obstacol. 

Bibliotecile şi obiectele de artă fură luate si îm- 
prästiate si deveniră proprietatea fiecărui hoţ in 
parte. 

Palatul prinţului Bathyani, Esterhazi, contelui Zic~ 
ci, Vencrem, Louis Karoly, Czekontsch Endre etc. etc. 
fură jefuite complect. 

Fiind dat că artiştii au tăcut cu totul, nu fù n& 
meni persecutat, decât numai Jules Pécard, roman- 
cier si François Herzeg, un alt mare romancier. . 

Eugen Rakocsi, directorul ziarului ,,Budapesti Hire 
lap“ şi alţii fură' închiși câteva zile, pälmuiti (ca Pé- 
card) si ameninţaţi cu moartea. 

Cum căzu comunismul, o puternică reacțiune na- 
tionalä izbucni în rândurile scriitorilor si artiştilor, 
Două societăţi eşiră din aceștia. 

a) „Unirea autorilor unguri“. b) „Unirea artiştilor 
unguri.“ ; 

Membrii acestor două societăţi trebuind să fie ne- 
apărat de rasă ungară. 

Evreii, excluși! i 

Noi credem a aveă două datorii principale: 

ay À: eprijini toată vieata ungară pe sat, pe po- 
porul ungar care singur rezistă cu succes comunis- 
mului si internationalismului. 

b) Fiind dat, că toată încrederea noastră si Încerca- 
rea de fraternitate, cu rasa evreiască a fost päcälitä 
în mod crud, şi c& această rasă avidä, sovinistaj 
şi implacabil anticrestinä e un pericol absolut mortal 
pentru noi, trebuie curățată arta, literatura si jurna- 
lismul ungar de acești aventurieri orientali care, con- 


www.dacoromanica.ro 


172 


tinuând a strigă că sunt patrioţi unguri, în primul 
moment prielnic se întorc contra intereselor noastre 
vitale. 

Noi nu suntem sovinisti în sens rău. Noi vrem 
desvoltarea tuturor raselor; vom fi europeni si inter- 
naţionalişti. Unitate si fraternitatel Iubim Parisul ca 
pe a doua patrie. Voim unirea spirituală cu natiu- 
nile ce ne înconjoară, români, slovaci, sârbi şi cehi. 

Voim să fundăm un internationalism al muncito- 
rilor spirituali, care asigurând exprimarea forţelor 
nationale, ar reuni! forțele spirituale ale Europei. 

Noi vedem că rasa evree e îmbătată d'o ură im- 
placabilă contra evoluţiei culturale creştine euros 
pene. Evreii ar vreă distrugerea întregei culturi 
screștine. E 

Noi voim să ne luăm sarcina de apărători ai miș- 
cărei culturale din Europa, cum strămoşii nostri au 
fost apărătorii contra mahomedanismului. (?) 


Iată acum şi numele celor mai de seamă scriitori 
Și artişti unguri ai societăţii: ! 

Romancieri: Ferencz Herzeg si Zoltan Ambrus; 
Presedinti de onoare. Eugen Rokocsi, Geiza Gaztoni, 
cel mai mare romancier, autorul celebrului roman 
»,Omul invisibil“, tradus şi în frantuzeste. 

Cecil Tornay, scriitor de talent, marele amic al lui 
D'Annunzio si care a scris „Le vieux manoir“ şi 
»Oameni printre stânci“. 

Printre poeţi: Desiré Costolani, a scris „Plângerile 
-micului copil“, poeme și antologie de poezii franceze. 
Un fel de Henri Barbuse al nostru. 

Kalman Harsany, poeme și traduceri. 

Arpad Toth, poet şi traducător. Gabor Olah, 
poet, romancier si essaist. Julius Inhas, poet, mare 
talent, care a avut o soartă tragică, fiind gonit din 


www.dacoromanica.ro 


173 


sat în sat. Foarte original; provincia nu-l înțelege. 
A avut dese altercatii; e şi profesor. 

Printre artişti: Zalac Gôrg, sculptor. Julius Ben- 
tzur, pictor. Kiss de KGrôsfô, pictor de ornamente. 
Stefan Csôl, pictor. Geza Udvary, pictor. Alois Strobi 
sculptor. Alexis Lux şi Anton Orban, sculptori. 


www.dacoromanica.ro 


er 


HUSZAR 


Convorbire cu ministrul cultelor. 

Portretele foșiilor miniștrii de Culte. — Excelenţa sa. — Proecte de 
weforme. — Soarta ungurilor din Ardeal. — Scriitor distins, nationalist. 
„Inchis de comunişti. — Portari bolgeviste. — Fugit la Viena. — ale 

cu România. 


Ministrul cultelor și instructiunei publice de azi 
pare a fi cel mai valoros membru al actualului 
guvern ungar. E unul din conducătorii partidului 
social-creştin. N'are titluri academice, e un fost în- 
vätätor, fost deputat şi a scris zii Se cărți de so- 
ciologie. 

Il caut la minister cu Scene meu cicerone dr. 
„Alpar O. Rejôd, care este în strânse legături cu 
mai toţi membrii actualului guvern, el însuși consi- 
lier de legatie. i 

In aşteptarea primirei, privim portretele foștilor 
miniştrii de culte din camera şefului de cabinet. 
Tata pe: Ù 

a) Wlasich Gyula, fost ministru al instructiunei 
multi ani, un fel de Spiru Haret al Ungariei. 

b) Laurenţiu Otvésch, cel mai mare fizician si 
Ungariei. 

c) Contele Appony, cu barbă, nas subţire, bind 
cărunt, mâna pe piept; „cel mai mare orator al 
Ungariei!“ 

d) Baron Ioszeph Otvôsch, tatăl celui dintâiu, ma- 
re romancier. 

e) Contele Ciakin Albin, | 

f) Berzevitz, preşedintele Academiei ştiinţifice. 


www.dacoromanica.ro 


175 


g) Contele Zicci Iohan. 

Până una alta, amicul meu îmi mai prezintă pe 
pe un anume Locotus Janos, fost prefect şi şef re- 
dactor la ziarul ,„Az Ujsag*, care ne spune că sunt 
prea multe universităţi în Ungaria cu învăţătură teo- 
zetică; acum trebuie învățământ practic, ingineri, 
doctori, agricultori. Statul să, nu susfie profesorii 
scriitori, artişti. Finanţele Ungariei de azi nu 
vor mai putea susține pletora prea multor artişti 
şi scriitori ai Ungariei de eri. 

In vremea asta intră, şi ies profesori cu ochelari, 
învăţători, dascalite cu valise în mână, abiă sosite 
din provincie, ba, văd si pe directorul Operei, A- 
bramy, gras, rotund şi foarte roşu, fost înainte com- 
pozitor de ppere, autorul operei „Don Quichotte“. 

Peste puţin suntem introduși în cabinetul minis- 
trului. | ȘI stiau | ati ot e: 

Huszar, e un tânăr blond, cârn, cu părul răsboinic, 
scurt, şi în sus, ochii bulbucafi, cu ochelari; nasul 
jupuit acoperit de un blasture. Æ în costum. gros, 
cenușiu. | 

Imi oferă eterna havană şi intrăm în materie: 

— In ce stare se găsește „Excelenţă“, cultura şi 
instrucfia actualmente în Ungaria? 

— Nici când n'a existat în „straturile cele mai 
adânci ale poporului o sete mai mare de lumină, ca 
acum. 

Aproape din toate satele, din toate provinciile 
îmi vin rugäminti ca ministerul cultelor să organi- 
zeze şi să mărească numărul şcolilor-elementare si 
medii. 

In special şcolile medii pentru o cultură generală, 
o şcoală populară cu 6 clase, bine organizate, pentru 
care satele şi oraşele oferă fondurile. E un mare 
avânt pentru cultură. Paralel cu aceste avem gimna- 


www.dacoromanica.ro 


176 


Viile noastre cu 8 clase şi cu limba latină, de unde 
treci la Universitate. Organizez acum ministerul pen- 
tru Economia publică, dând o mare desvoltare şco- 
lilor comerciale şi academiilor comerciale. Mai am 
o grije mare pentru soarta profesorilor şi iavata+ 
torilor, refugiaţi din teritoriile Ardealului. As 1ugă 
mult Consiliul Dirigent să îmblânzească puţin soarta 
acestor nenorociti, dacă se vor întoarce la vechile 
lor vetre. Dacă s'ar puteă să-i reprimească în pos- 
turile lor, cel puţin până s'o iscăli tratatul de pace. 
Cei mai multi au fost expulzați. 

— Nu, Excelenţă. Au fost obligaţi să depună ju- 
rământul de supunere Regelui şi guvernului român, 
dacă vor să mănânce pâine românească în fara ro- 
mănească. Unii au făcut-o fără obiectiuni. Alţii au 
refuzat-o cu îndârjire. Acestora din urmă li sa pus 
în vedere să părăsească posturile; cât pentru ţară, 
puteau rămâne foarte bine în Ardeal, cum-au rămas 
atâţia maghiari în satele şi oraşele noastre. 

A plecat numai cine a vrut şi acestora nu le-a 
făcut Consiliul Dirigent nicio piedică, ba, le-a pus 
şi trenuri speciale de evacuare la dispoziţie. 

Ministrul cultelor rămâne gânditor. Eu îl studiez 
mereu. Are buze groase, pline de energie. Aud că e 
băiat de oameni simpli. Tată-său a fost tâmplar. 


— Ati scris, îmi pare, ceva opere? îl întreb. 

— Da, am scris ziua şi noaptea. Cele mai de 
seamă lucrări ale mcle tra“ează despre ,,Educatiunea 
economică şi publică”. Am scris foarte multe articole 
în ziarul catolic „Alcotmany”. In Parlament, am 
desvoltat ideile mele contra internationalistilor, franc- 
masonilor. Am susținut ideia naţională pe baza so- 
cialismului creştin am reuşit să fac din vechiul partid 
feudal catolic conservator al contelui Zicci şi Nandor 
Ferdinand, un partid luptător, pe bază practică mo- 


www.dacoromanica.ro 


L 


177 


dernă. Tot eu am mai creat multe organizaţii prac- 
tice pentru lucrători. In acest punct mă apropii de 
episcopul Giessewein. 

Eu nu sunt un revoluţionar, ci un ultra democrat 
în cel mai înalt grad şi lupt ca toate punctele din 
programul meu să fie respectate pentru îmbunătă- 
tirea straturilor celor mai întinse ale poporului. Zece 
ani an luptat în parlament ca deputat pentru îm- 
bunätätirea soartei muncitorilor şi lupt şi azi. Dar 
lupt si contra social-democratilor cari au ridicat mai 
deunăzi, cu bolşevicii, armele pentru comunism. 

Am fost totdeauna cel mai neîmpăcat dușman 
al speculatorilor îmbogăţiţi din răsboiu. Am făcut 
un proiect de lege ca 85 la sută. din câştigurile de 
răsboiu să fie luate de stat pentru îmbunătăţirea 
soartei orfanilor de răsboiu, văduvelor, răniților si 
al nenorocitilor a căror existenţă a fost ruinată din 
cauza răsboiului. 


— Ati suferit ceva sub bolşevism? 

— Am fost şase săptămâni închis la poliţie si la 
închisoarea ,, Adunärei generale“ (centrală) cu Hal- 
ler. | 

Kuhn Bella şi Szamuelly au vrut să mă omoare. 
Din fericire m'a protejat chiar gardistul roşu care 
îmi înlesneă scrisori între mine şi familia mea, şi a- 
ceasta, fiindcă ştiă că eram un democrat adevărat. 

Intr'o zi, când trebuiă să fiu omorât cu mai multi, 
chiar gardistul roșu mi-a luat apărarea zicând că 
el nu ştie şi nu înțelege de ce un om ca mine ar, 
puteà fi omorât? 

Intr'o noapte, pe când într'o cameră de închisoare 
vecină cu a mea erau bătuţi şi schingiuiti creştinii, 
de groaza ce auzeam am albit într'un sfert de ceas. 
(Uitasem să spun că acest tânăr de 37 de ani ara 
mai tot părul alb). 


www.dacoromanica.ro 12 


178 


Lovind în cei 24 de nenorociti cari gemeau sfâsie- 
tor pe scânduri, Gabriel Schoen, politaiul, un des- 
frânat, strigă magnatilor, doamnelor şi studenţilor: 
„Jos cu burghezii puturosi!* 

Si loveă! Si de pe scânduri auziam: ,,Mor! Mor. 
Si eră numai o singură ușă între mine şi eil 

Schoen, strigă furios, urlă: ,,A venit timpul nostru. 
Vrem să vedem sânge, creeri şi munţi de cadavre“ 

Multi din nenorocitii studenţi chinuiti au murit. 

In fiecare noapte, fete şi femei aristocrate erau 
aduse la poliţie, violate de şefi, trecute gărzilor roșii, 
apoi după ce le băteau, beti de vin, de orgie şi de 
sânge, le puneau să-şi mănânce escrementele. Sau 
scuipau deţinuţilor în mâncare si, cu revolverul la; 
tâmpla lor, îi sileau să mănânce. 


Bolşevicii recrutaţi din închisori, din lupanare, 
de pe străzi, apaşi, au tipărit peste 24 milioane de 
broşuri, afişe şi scripte pentru propagarea ideilor 
lor. 

Au cheltuit peste 60 de milioane coroane cu scrip- 
tele şi alte peste 60 de milioane pentru diferite opere 
bolşeviste. Numai eu de când am! venit la minister, 
am ars peste optzeci de camioane pline cu astfel 
de broşuri. 

Au fost aci atasati peste 800 de oameni, 

“Dintre ei 140 au fost trimişi ca agitatori. 

Dacă un popă nu vreă să slujească, bolşevismului 
nu Căpătă salar. 

Dacă primeà să intre în slujba comunismului, 
se da un salar de 500 coroane săptămânal si un post 
foarte important. 

Scriitorii cari au scris Dentéu ei au primit pe patru 
luni între 40 şi 60.000 coroane. 

Au tradus şi tipărit pe toţi autorii Rusiei comu- 
miste. Sărbătorirea zilei de 1 Maiu a costat 28 da 
milioane pentru decorarea în rog a Budapestei, 

www.dacoromanica.ro 


179 


Cu toată serbarea lor dela 1 Maiu, asa slabi se 
simțeau că la 2 Maiu au dat deţinuţilor din închi- 
soare arme: Mannlicher că dacă ar fi să intre ro- 
mânii atunci, să iese, nu contra românilor, ci contra 
bolşevicilor fugari. lar pe urmă cum românii n'au, 
intrat atunci i-au dat în judecată pe cei cărora ei în- 
sisi le dăduse arme, sub 'acuzaţia că: de unde au 
avut arme? | 

O interesantă scenă s'a petrecut într'o noapte. 


Au adus în faţa închisorei o mitralieră şi au pus-o 
în fata unei uși, unde erau închiși 300 de nenora 
citi. Unul dintre bolşevici a strigat: „Ce să-i mai 
asculte judecătorul! Haidi să-i împuşcăm pe toţi.“ 
Apare între ei un marinar şi le strigă că nu dă voe. 

Si o luptă sângeroasă s'a început între ei si mari- 
nari. Numai așa au scăpat sărmanii închişi. 

Un comisar al poporului, după cinci săptămâni 
de închisoare, mă chiamă și-mi spune că n'a găsit 
nicio vină contra mea, dar, cu regret, nu mă poate 
lăsă liber, fiindcă e convins că trec Dunărea si sunt 
singurul om care aş puteă face revoluţie contra bol- 
şevicilor. 
i XE foarte curios că chiar bolșevicii au anunţat că 
eu voiu intră în primul guvern maghiar, ce va veni 
după ei. 

Ei m'au avut pe mine ca un adversar natural. Cu 
toate c'am fost adversarul lor, social-democrafii care 
n’au ţinut cu comuniștii m'au ajutat să fug din Buda- 
pesta. In ultimele trei săptămâni Kuhn Bella a pre- 
«dat actele mele lui Szamuelly zicându-i: „Să se ispră- 
vească odată cu el.“ Auzind aceasta social- demo- 
craţii mi-au înlesnit fuga. } 

Totuşi, in fugă am fost oprit 15 minute înaintea. 
graniţei austriace şi dr. Cohn, președintele unei co- 
misii de judecată, bolșevic m'a arestat. Un maior 


www.dacoromanica.ro 


180 


austriac de graniţă m'a salvat scotându-mä cu forţa 
din mâinile bolşevicilor. 

— Şi unde aţi fugit mai departe? 

— La Viena. Cât am stat acolo fu m'am ocupat 
de politică. D'aci am fost chemat, după distrugerea 
bolşevismului, ca ministru la culte. 

E curios că în noaptea de 30 Octomvrie prima re- 
volutie, când Karoly nu venise încă,, în 24 de ceasuri, 
ultimul minister mă numise ministru de culte şi nici 
n'am putut depune jurământul. 


—- Ce crezi, Excelenţă, de raporturile dintre Un- 

garia şi România? 
' — O spun sincer şi ca ministru şi ca şef de partid 
că trebuie sa găsim o posibilitate de împăciuire cor- 
dială cu românii, pe cari azi îi admirăm din toată 
inima. Dar românii ne fac greutăţi. 

— Avem informaţii, Excelenţă, că guvernul d-v, 
exercită o teroare albă. Eu însu-mi am vizitat închi- 
sorile Budapestei care gem de sute si de mii de 
nenorociti, intelectuali, artişti, profesionişti, majo- 
ritatea evrei, închişi şi bătuţi, neinterogati de säptä- 
mâni întregi, pe simpla bănuială c'ar fi fost bol- 
sevici. 

Minjstrul protestează, spunând că au probe că 
aceştia au fost toţi bolşevici curati. 

— Ori cum, convingerea mea e că aceşti pamfle- 
tari aţâţă focul şi la vecini. Am' dovezi că sub co- 
munismul ungar s'au cheltuit 5 miliarde pentru pro- 
pagarea lui în România şi în Serbia. Am dovadă că 
acești oameni fac şi acum propagandă bolşevistă în- 
tre soldaţii români în cafenele şi prin cârciumi. 

-— Fiţi sigur că nu se prinde boala asta de capul 
soldatului nostru. In fiecare noapte i-aduc de gât la 
autorităţile noastre militare, pe „bolşevicii cari caută 
să-i ademenească cu băutură şi bani. 


www.dacoromanica.ro 


181 


—- Se poate, dar eu asi fi de părere să) fie: bine 
controlate aceste adunäri social-democrate unde a- 
par si uniforme române, 

Huszar vorbeste, apäsat, scandând cuvintele par- 
<ä declamä. Continuä: 

— Ca ţară, d-voastră aveţi o democraţie de ţărani 
agricultori, şi fiindcă la noi e acelaş lucru, trebuie 
găsilă o înţelegere cordială si nu trebuie aruncată 
această idee ce poate folosi în viitor, pentru un 
succes politic imediat. Sutele de ani în viitor tre- 
buiesc văzute înaintea ochilor. Cred c'ar fi o rea po- 
litică și o nebunie chiar pentru Ungaria dacă ar 
cäutà o apropiere de Jugo-Slavia (de Serbia). Dar 
pentru © armonie între Români și Unguri, trebuie 
găsită repede a bază pentru împăcarea spiritelor. 


De alfel nu desperez de soarta noastră. 

In istoria ungară au fost mai mari catastrofe si 
totuşi cultura ungurească a rămas intactă. Am deci 
credinţa că cultura îşi va urmă desvoltarea ei fiindcă 
în popor, cum vam mai spus, e o mare dorinţă 
pentru cultură. Fiindcă nu putem fi nici germani, 
nici slavi, suntem siliți să ducem mai departe cultura 
noastră naţională. i 
, — Bine, dar d-voastră ungurii, fiind în imediata 
vecinătate a germanilor aţi împrumutat cultura lor. 

— Nul Noi am avut totdeauna cultura noastră 
specială. Puterea germană cu arma în mână ne-a 
impus cultura ei. Si, am luptat tot cu arma contra 
germanismului! La 48 și acum, e aceeaș revoluție 
contra hegemoniei nemtesti. Această cultură ne-au 
adus'o şi o cer încă multele elemente evreeşti ce a- 
vem. Trebuie tăiat răul din rădăcină și atunci trun- 
<hiui unguresc luându-și hrana numai din pământul 
ungar se va desvoltă în sensul nostru naţional. 

Am în gând să trimit mulţi tineri la Paris, Londra, 


www.dacoromanica.ro 


182 


şi în America să ia d'acolo hrana culturei noastre 
viitoare si aducându-ne-o s'o altoiască pe sufletul 
unguresc. 

Pentru învăţătura limbilor străine voiu face diferite 
şcoli speciale şi vom introduce obligator în școală 
învățarea limbei: franceze, engleze, italiene şi ro- 
mâne. O inovaţie în pedagogie am mai făcut dând 
ordin ca toți băieţii dela 13 ani în sus să înveţe ste 
mografia. O repet, punctul meu de vedere e pentru 
educaţia ştiinţifică, economică şi comercială. (Aci 
s'apropie de prietenul său Locotus Ianos). 

— Care e situaţia teatrelor în Ungaria? 

— Opera şi teatrul naţional sunt plătite de stat 
Bugetul Operei e 5 milioane; al Teatrului National 
de 3. ; 

— Dar sub bolsevici cum a dus-o teatrul? 

— In timpul comunismului, s'au jucat la început 
drame clasice, filosofice de Ibsen, de Victor Hugo, 
de Strindberg etc. Publicul bolşevic nu înţelegea ni- 
mic. Râdea sau cäscàäl Au schimbat, apoi, .specta- 
colele acestea în reprezantatii de propagandă bolşe- 
vistă. Artistele cele mai de seamă erau silite să de- 
clame versuri bolseviste. 

Ba, ticälosii de bolsevisti, introduseserä în gcolä 
pentru toţi copii de amândouă sexele si de orice 
vârstă cursuri de initiare în secretele vieţii sexuale. 

Când copiii au povestit părinţilor acasă aceste 
lecţiunii, înșişi părinţii, lucrătorii, oameni simpli, 
toţi bolşevici, s'au revoltat şi au renunțat de a-şi 
mai trimite copiii la şcoală. 


Dau să mă scol. Timpul e înaintat. Mâna mă: 
doare scriind. Ministrul mă opreşte încă puţin ca 
să-mi adaoge: | 

— Să nu ne uităm la câţiva milimetri de pământ, 
la un oraş sau două mai mult la graniţă, ci să vedem 


www.dacoromanica.ro 


183 


viitorul cu ochii mari deschişi, dându-ne mâna. 

Altfel, päräsiti de d-voastră românii, noi ungurii 
‘vom fi siliţi să întindem mâna ceho-slovacilor, jugo- 
slavilor... sau chiar germanilor! 

Si cu acest subinteles ,,gare ă vous, chers rou- 
mains“, Huszar, energicul ministru ungar al cultelor 
şi instructiunei, îmi întinde mâna, petrecându-mă! 
curtenitor spre uşă. 


www.dacoromanica.ro 


ARTĂ ȘI HIPNOTISM 


In casa cempozitorulai Fligl. 
Concert select. — Doi conti. — Primadona Dimitâr Dona, — A. de 
Rejid și Lucacs fac telepatie 


—- Să mergem Luni, seara, la ora 9, într'o casă, 
unde ai s’auzi muzică bună si ai să faci cunoştinţe 
selecte de artişti şi aristocrați, îmi spune prietenul! 
Alpar O. Rejéd. 

Iată-mă suind scările unei case foarte înalte. Gâ- 
fâind, ajung la al 6-lea etaj. 

— Vezi, cum s'a întâmplat, şi liftul s'a stricat. 
Dar d-l Fligl, amfitrionul unde mergem, odată, po- 
sedà una din casele cele mai mari; bolşevicii l'au: 
scos din ea şi l'au aruncat tocmai la mansardă. 

Lăsăm paltoanele în antret, şi pătrundem în salon. 

Odăiţa mică, cu un pian si vr'o trei scaune. Ală- 
turi, alta tot asa de spațioasă, cât un degetar! Si, în 
amândotă vr'o 25—30 de persoane abia putându-și 
trage sufletul. 

La pian, amfitrionul care tocmai acompania pe 
un amator tenor. Pe pereţi coroane cu panglici 
dela concerte, tablouri şi gravuri de muzicanți cele- 
bri. In cameră, lucruri vechi şi printre toate, feţele 
celor vr'o 30 de musafiri, fericite, ascultând într'o 
religioasă tăcere. 

O mică pausă. 


www.dacoromanica.ro 


185 


D-l Fligl, înalt, slab, roscovan, cu ochelari, se 
scoală, îmi dă mâna foarte surâzător şi mă pofteşte 
pe colţul unei canapele. Prietenul Rejéd îmi spune: 

—- Proprietarul e un foarte apreciat compozitor, 
e profesor de muzică. De 20 de ani, în fiecare 
Luni seara, cu exactitate matematică, în casa lui se 
adună artişti şi aristocrați. 

Un tenor atacă ceva din Tanhauser (Wolframs 
died). 

— Il chiamă Buday Izsô, cântăreţ de operă. 

E bine! | 

După el cântă un tânăr diletante Lucacs (Lucaci) 
»,Cei doi grenadieri“. 

Urmează un quartet Schubert, minunat executat. 

Cântă, apoi, o prea frumoasă şi elegantă femee. 

— Primadonă fostă la Operă, azi măritată cu un 
milionar. O chiamă Dômôtôr Ilona (Dumitru Ilea- 
na). 

E româncă maghiarizată, îmi spune Rejôd. A 
uitat româneşte. 

In toaletă neagră, decoltată, cu solitari superbi 
în urechi, cu dinţii şirag de cele mai strălucitoare 
mărgăritare şi cu un surâs ametitor, „diva“ își dă 
drumul glasului într'o arie din Traviata, pe ungu- 
reste. Şi 'n urechi, cu toată dulceata glasului fru- 
moasei câtärefe, mă pocnesc mereu cuvintele : 
„Ah! cioc! cioc! cioc!“ (Sărutare!.). 

Fulgerile solitarilor i se întrec cu fulgerile ochilor. 
Bărbaţii par duşi pe altă lume, furati şi de vocea 
ei si de satanica ei frumuseţe. 

Furtuni de aplauze. Mai canta „Matinata“. Uită 
la un moment dat cuvintele; o îndreaptă pianistul; 
ea se roşeşte ca o fragä şi sfârşeşte cântecul intr’o 
sărbătoare frenetică de aclamații. 


Am început să cam înțeleg: secretul ardoarei cu 


www.dacoromanica.ro 


186 


care aristocrații se înghesuie în mansarda compozi- 
torului Fligl. 

Iată-l pe contele Cruychanel, „singurul descen- 
dinte din vechii Arpazi si pretendent la tron“, re- 
pezindu-se să-i strângă mâinile frumoasei cântărețe. 

Un om cu o bärbutä mică, păr scurt, t4runt, nas 
marc, figură ovală. Rejôd îmi spune că e un bărbat 
foarte cult acest conte de origină regala(?). 

Mai cântă tenorul Zenes Ros, tânăr cu păr on 
dulat, nas roman, cotleti, guler larg de tot şi dinţi 
superbi. 

A cântat din Tosca, dumnezeeşte, aria lui Mario, 
din turn. 

In pausă, fac cunoştinţa contelui Cruychanel şi a 
altui conte „de Heinmgen“. Amândoi vorbesc foarte 
bine frantuzeste. 

Cineva cântă Pagliacci, în ungurește! 

După aceasta, declamă Alpar O. Rejôd o poezie 
românească „Viaţa“ de Victor Eftimiu, tradusă în 
ungureşte. 

Ascultătorii se întorc spre mine şi mă aplaudă fre- 
netic fiindcă sunt român... 

Victore, primeste-ti aplauzele! 

Si tot aşa, cu piano, canto şi declamafii ajungenr 
la miezul noptei. 

Mulţi se scoală şi pleacă. 

Rămânem un cerc destul de numeros si Ilona 
printre noi. 


Cei doi tineri Lucacs si Rejôd ne anunţă câteva. 
şedinţe de hipnotism: 

S'o vedem şi pe asta! 

In odăiţa de alături, pe un scaun, tânărul Rejăd, 
privit câteva minute fix, în ochi, de amicul său Lu- 
cacs (Lucaci), intră în somnul hipnotic. Pleoapele 
i-au căzut ca de plumb si a rămas nemișcat. 


www.dacoromanica.ro 


187 


Lucaciu ni se adresează: 

— Cine doriţi, poftiti pe un scaun lângă el şi vă 
va spune ce afi fost în viata secolilor trecuţi si ce 
veţi fi în cele viitoare. 

‘Mai, să fiel... Măi, să fief... vorba lui Ciucurete. 

„Ascult ce îndrugă adormitul la vr'o câţiva. M'a- 
proprii şi eu. 

Imi ia mâna. 

O ţine strâns. 

Cu ochii închişi, palid la fafa, cu vocea stinsă, 
ca dintr'alte lumi, abia-mi sopteste pe româneşte: 

— Te-ai născut acum câteva mii de ani în Grecia.. 
Ai luat parte la răsboiul Troiei. Te-ai iubit cu o 
Zeiţă şi ai avut un copil care a ajuns Vizir la Con+ 
stañtinopol. 

Pe vremea lui Mihaiu Viteazul ai avut rang de 
boerie şi ai luat parte la desrobirea Ardealului. 

Ai murit, ai 'nviat de mai multe ori în alte incar+ 
naţiuni, acum te aşteaptă o mare bucurie..... 

Măi, să fiel... Măi, să fie!... Măi, să fie!.... 

Uluit, sguduit, mă depărtez întrebându-mă în sinea. 
mea ct 'glas tare dacă eu am inebunit pierzându-mi 
vremea cu gogosile amicilor, sau, dacă nu ei și-au 
pierdut „uzul ratiunei“, vorba lui Caragiale. 

Dar iată ca ,,comperul” Lucacs stropeste cu aer 
tare ploapele adormitului care se scoală foarte aiurit. 
abia ţinăndu-se pe picioare. 

Mari artişti, băeţii ăştia simpaticil Imi zic eu. 


„Au trecut câteva minute. 

S'au băut câteva pahare de apă rece (trataţii gu- 
stative nefiind), şi iată acum pe Rejôd zicându-ne: 
» — Domnilor, acum, amicul meu Lucacs, va stă. 
dincolo, în odaia d'alături. 


Noi, cu uşile închise putem aranjă tot felul de 


www.dacoromanica.ro 


188 


probleme pe care e], autohipnotizat, va veni şi le va 
deslegà. 

De pildă, dumneata, conifä, spune-ne ce vrei să 
execute Lucacs? 

— Să-mi cadă în genunchi şi să-mi sărute vârful, 
ghetei. 

— Iată ce trebuie să facă acum cineva. Să meargă 
dincolo, să aducă pe Lucacs. Şi, fără să-i vorbească 
nimic, ţinut strâns de mână de Lucacs, să gândească 
forte, să-i ordone, în gând, fiece mişcare ce trebuie 
să facă. Să-i ordone în rate. De ex. „Mergi îna- 
inte! Apucă la stângal, Opreşte-te aici! Ingenunche. 
Apleacă-te. Apucă pantoful coniteil Sărută-l“. M'afi 
înţeles? 

Un domn se oferă să execute, întocmai, instruc- 
fiunile. 

In liniştea cea mai mare se deschid uşile. Lucacs 
nu eră în odaia d'alături. E chemat d'afară. Apucă 
de mână pe domnul care-l chemase. 

— Să mă priveşti fix în tâmplă. Să nu te uiţi spre 
Jocul unde îmi comanzi să merg. Să-mi ordoni, tare, 
în gând. 

Apoi, isbindu-se cu palma domnului peste tâmplă, 
fi lasă mâna în jos, isi tremură spasmodic pleoapele, 
le închide, si, ca un orb complect, o pornește, fi- 
nând strâns mâna acelui domn. | 

Si Lucacs înaintează, o apucă la stânga, cade în 
genunchi, pipăie picioarele şi pulpele frumoasei Ilo- 
na, se apleacă spre pantof, îi ridică piciorusul si 
îi sărută vârful! 

O furtună de aplauze cutremură liniştea odäifii si 
spectatorii, cu ochi electrizati de mirare, strâng mâi- 
nile celui adormit care se desteaptä ca din vis. 


Se repetă „experienţa“, sau comedia (?) de câteva 
Ori cu alte subiecte şi cu mici variatiuni în fidelitatea 


www.dacoromanica.ro 


139 


execuţiei, din cauză că mu toţi ştiu să comande 
în gând. . 

Tabacheră dintr'un buzunar intr’altul. Tigarä pusă 
în gura cuiva. Sărutări pe obraz, fireşte la cucoane, 
căci mai sunt şi altele afară de Ilona. Si, multe 
altele. 

Toţi se minunează | 

Numai eu şi domnul Davidescu, un foarte simpatic 
şi matur prieten din București, stăm într'un colţ 
sceptici. 

— Ştii ce? îmi spune, neîncrezătorul meu amic, 
haidi să combinăm noi una fără, să ştie nimeni din 
sală. Apoi, adresându-se celor de faţă: 

— Domnilor, fiindcă eu și amicul meu, nu ne 
prea dumerim şi vrem să ne incredintam, nu- 
mai prin noi, de sinceritatea si forța misterioasă. 
a autohipnotizării tânărului damn Lucacs, vom aranj à 
numai între noi doi experienţa, ce va trebui să exe- 
cute domnia sa. 

Apoi mie, pe şoptite, în fundul odăii, lângă o 
fereastră: 

—- Uite ce să-i comandăm: să vie la fereastră, să 
ia lămâia asta s'o ducă la doamna de colo, şi să! 
1-0 puic în poală. 

D-l Davidescu pleacă, aduce pe Lucacs, care cu 
ochii închiși, în cea mai de mormânt tăcere, pas cu 
pas, se îndreaptă spre fereastră, ia lămâia şi o pune 
in poala doamnei. 


Cei de fata se uită în ochii nostri, întrebători: 

— Asa e: Exact! exclamă domnul Davidescu. 

Rămâne însă acum cam pe gânduri. Tot nu se dă 
bătut. 

Mai aranjăm încă o „problemă“, mai complicată, 
tot numai între noi doi, abia auzindu-ne şoapta: „Să 
ia batista din buzunarul domnului X; să şteargă 


www.dacoromanica.ro 


190 


nasul domnului Y. şi s'o puie apoi în buzunarul 
domnului Z". 

„— Al Al acum să-l vedemil 

Şi amicul meu din Bucureşti se îndreaptă din nou 
în odaia vecină, aducând pe Lucacs care, repede, 
intra în hipnoză. 

Se îndreaptă spre d-l X, îi scoate batista, trece la 
d-l Y. dar, în loc de nas, îl freacă mereu pe cap. 

Ochiul domnului Davidescu scânteiază, parc'ar zi- 
ce: „Stai, că te-am prins!“ Adormitul freacă de zor 
capul d-lui Y, şi foarte enervat, asudă. Cu neputinţă 
să isbutească. 

Se trezeşte brusc, 

— Am impresia că n'am! executat ce mi-afi or 
donat, da? 

— Dal 
} — Atunci nu e vina, mea. Dumacala nu ştii să 
ordoni tare în gând si probabil ca privesti mereu 
spre locul unde vrei să merg, în loc să mă fixezi, 
tot timpul, în tâmplă. 

Domnul Davidescu îmi face semn să-l conduc eu. 

Din nou în camera din fund. Lucacs mă priveşte 
în ochi, mă apucă de mână, mi-o lipeşte de tâmplă, 
apoi se repede, ca apucat, spre domnul X, îi ia ba- 
tista, trece la Y, îl şterge pe nas, si apucând pe Z 
de haină îi bagă batista în buzunar. 

Şi, auzind aplauzele celor din jur se trezeşte, adre- 
‘sAndu-mi-se: 

— Ah! dumneata ai o putere de comandă extra- 
ordinaräl O voinţă de fier. Gândul dumitale, în 
poruaci, mă isbeste ca niște lovituri de ciocan. 

— Ce mai zici, nene Davidescule? 

— Ce să mai zic, dragă, sunt uluit. Dar eu tot 
cred că e la mijloc vr'o smecherie. 

— Ba, eu, drept să-ți spun, cu tot scepticismul 
meu, prietenii ăştia doi, unguri, Rejôd şi Lucacsi 


www.dacoromanica.ro 


191 


mă pun pe gânduri. Citisem eu câteceva din Paul 
Janet, Charles şi Pierre Richet, si alţi psihiatri, vă- 
zusem pe Vandohob „doctorul negru“ la Bucureşti, 
si pe alţi mulţi scamatori. Nici când, ca azi, nu m'am 
simţit mai nedumerit si sguduit în fafa marei forte 
oculte ce stăpâneşte slaba noastră, ființă. 
Niciodată, în viaţă, nu ne dămi seama; de adan; 
cile isvoare de puteri si cunostinfi ce zăcuesc in 
noi. In deosebi, această misterioasă forţă nervoasă 
sau magnetică, cu uimitoarele ei manifestări la unii 
oameni, mă pune sincer pe gânduri şi mă face säl 
iau uneori viata mai în serios, 
"Multe minuni ale bisericei poate ni le-am, explică 
mai uşor prin aprofundarea legilor şi forţelor firei. 
Omul e o adâncă problemă. Sufletul lui o veşnică 
şi mare taină! 


www.dacoromanica.ro 


FILME 
Vv 


Mia:strul Diamandy la Viena. — Sosirea marchisului de Sainte Aulaire. 
Armata albă. — Canale navigabile. — Lily Barén6.— Friedrich. 


Un cer limpede. Soare. Totuşi, dimineaţa e rece. 
lau pardesiul. 

Ministrul Diamandy a plecat la Viena cu misiunea, 
de a restabili raporturile între Austria $i noi. Îl în- 
sotesc câţiva ofiţeri. 

Ziarul „Pesti Elet“ (Viaţa Pestei) publică: „D-l 
Diamandy ar fi zis că nu vreă să facă rău jidanilor, 
fiindcă el însuşi fiind jidan (iată ca va, să zică 54 
fii rogcat!) nu poate fi antisemit“. 


Ministrul, marchiz de Sainte Aulaire a sosit azk 
dimineaţă. A rămas în tren până la ora 10 când s'au 
dus ofițerii români să-l salute. A dejunat la gene- 
ralul Grazziani, comandantul misiunei franceze, Mâi- 
ne, la dejunul dela comandamentul trupelor, la Gel- 
lert, mare banchet în cinstea lui. 


Circulă svonul, că 50 de mii de bolșevici se vor 
ridică îndată ce trupele române vor părăsi Buda-- 


pesta. 
In toată Ungaria, în comitatul F cher. în comitatul 


Vas, în Estul Ungariei se fac recrutări de soldaţi. 


www.dacoromanica.ro 


193 


pentru armata albă. Se fac rechizitiü, s'au luat toţi 
caii; ţăranii singuri vin să intre inj armata albă să, 
pornească răsboiul sfânt contra... evreilor. Evreii se 
plâng în presa lor, de pe acum, că nu e faptă; 
creştinească să fie atacați aşa.. Că vaj fi ruina UnP 
gariei dacă se ating de ei. 

La Budapesta, peste tot locul se boicotează ,,ji- 
danii“ (în termenul unguresc). 

Când s'au înscris în şcoli elevii, „jidanii“ nau fost 
primiţi. 

Unele universităţi au pus agenţi la poartă să {m- 
piedice pe jidani d'a intră. 


Ceho-Slovacii, Iugo-Slavii, Cehii şi Ungurii se vor 
uni pentru a întinde comerţul pe Dunăre. Vor con- 
strui un canal între Dunăre și Tisa, pentru a usurà 
comerţul, în yreme ce sârbii vor construi altul pe 
Sava. Pentru exportarea grâului Ungariei. Aceste ca- 
nale vor fi de mare folos. 
| In Anglia, consiliul suprem al comerţului a de- 
clarat că Budapesta va fi centrul navigaţiei Danu- 
biene. 

Evreii sunt contra lui Friedrich. 

S'a zis că, sau ungurii trebuie să plece din Unk 
garia, sau evrei] 

Ori, cum sunt mai mulţi unguri, „jidanii“ trebue 
să fugă din ţară. 


Aceasta spun ziarele ungureşti pe ziua de azi. 

Seara, operetă la ,,Varosi Sinhaz“ (Teatrul oräse- 
nesc). Se cântă „Lili Barônô (Baroneasa Lily). In- 
terpreta, Pechi Ersi (Elisabeta), foarte frumoasă, 
fină, gratioasä şi plină de draci, atrage în fiecare 
seară o lume nebună. Se zice c'ar fi trăit cu du- 
cele de Parmal 


: 13 
www.dacoromanica.ro 


FRIEDRICH 


Gonvorbire cu primul ministru uagar. 
La Consiliul de minişiri. — Panorama Pestei. — Friedrich nn recu- 
noagte revoluția. — Contra revolntionar, — Cabinetul. — Alegerile. 
Plângeri contra autorităților române. — Friedrich, cel mai mara 
govinist. 


24 Septemvrie 1919. 


Ca să pot vedeă pe primul ministru al guvernului! 
de azi al Ungariei, prietenul meu dr. Alpar Rejéd, 
m'a condus la' palatul Consiliului de miniştri, din! 
Buda. O casă veche, cu două etaje, mult mai joasă! 
ca palatele moderne în care sunt instalate celelalte 
ministere din apropierea Palatului regal. In Casa 
aceasta .a locuit, în ultimul timp, Tisza. 

Ne primeşte întâiu Şeful biroului presei, dr. Sudi, 
originar din Arad, un tânăr blond, care ne conduce 
în cabinetul secretarului general, dr, Socacs, publi- 
cist de mare valoare, istoric şi politic. Acesta na 
introduce, însfârșit, în cabinetul de audiențe al Pre- 
sedintelui de Consiliu, 


Suntem intr’o cameră istorică, Aici Tisza primea 
pe deputaţi. De jur împrejurul ei, pe pereţi tablouri 
mari în ulei cu portretele foştilor primi-miniştri. Le 
privesc cu atenţie, pe rând, în vreme ce amicul meu 
cicerone, imi dă lămuririle necesare, 


www.dacoromanica.ro 


195 


Iată-i, deci, pe cei cari au hotărât tn această ca- 
meră, soarta Ungariei, dela 48 până azi: 

j a) Contele Fehervary, amicul personal al lui 
F rantz Joseph. 

b) Lucacs, sdrobit în politică pentru pungăşiile 
‘cu sarea. 

c) Contele Bathiany, primul ministru al constitu- 
iei maghiare. 

d) Contele Szapary, un bătrân înfășurat în blană. 

c) Wekerle, ras, bucălat, fost ministru de finanţe. 

f) Baron de Banfy, adversarul lui Take Ionescu, 

8) Coloman Csel, cel mai mare financiar al Un- 
ariel. 

h) Contele Hedervary, guvernatorul Croaţiei si 
prim miniştru. 

i) Contele Tisza, mnaele nostru dușman. In tablou, 
ceva mai tânăr, cu privirea vie. Când a fost omorât 
era mai bătrân şi purtă ochelari, r 

Toţi acești primi sfetnici ai fostei monarchii hab- 
sburgice sunt zugrăviți în costumele de magnați, cu 
pompoase haine, de catifele, cu brandeburguri, cu 
căciuli şi penaje bătute cu pietre scumpe, cu săbii 
Şi, în cullori strălucitoare. 

Sub picioarele lor, adică sub rame, şi azi, se aştern 
covoare largi, groase, gris-olive, şi un birou în fata, 
unei canapele. 

Aşteptăm aci câteva minute, de oarece Primul 
ministru, a plecat repede la Ministerul de Räsboiu, 
unde s'a descoperit un complot între ofiţeri ca să 
aducă înapoi pe arhiducele Ioszeph. 


Mi-arunc privirea spre fereastra largă. Zäresc 
toată panorama Pestei. Turlele bisericilor îşi inatä 
siluetele ca nişte braţe întinse spre cer. Palatele si 
edificiile magnatilor cerşesc, parcă, pronia divină 


www.dacoromanica.ro 


198 


să le mai aducă dulcile zile ale pierdutei monarhii 
de infinite far de legil... 

In fata mea curge Dunărea. Ce neagră imi parel 
Parc'ar duce pe ea toate păcatele vechilor schin 
giuitori ai neamului meu. 

In stânga, surâzătoare, se întinde ca o fată mare 
în braţele... mami-si, insula Margareta. 

Peste toată panorama Pestei, se ridică uriașă, ro- 
tundă, masivă si greoaie, cupola „Basilicii“, cates 
dralei. 

Pe terasa din faţa acestui cabinet râd câteva cui- 
buri de flori. 

In cameră se adună tot mai mulţi solicitatori 
de audienţe. 


In sfârşit, Primul ministru s'a reîntors. 

Şeful de cabinet mă invită să intru în cabinetul 
particular al Excelenței Sale, ceeace fac, urmat de 
prietenul Rejôd, amic mai vechiu al Primului mi- 
nistru. 

Friedrich, se scoală în picioare dela masa lui de 
lucru, întinzându-mi, cu un gest cald şi spontan, 
mâna. 

E un bărbat foarte tânăr, Înalt, subţire, mai mult 
blond, poartă mustata foarte mică, tunsă; nasul fin 
şi ovalul armonic îi dă o înfăţişare de mare distincţie, 
© în costum gris-inchis. Pare un gentelman englez. 

Mă invită să mă asez pe canapeaua de piele, lângă 
el. Şi întinzându-şi uşor picioarele, încălțate în pan- 
tofi maron din care se văd ciorapii d'aceiaşi culoare, 
în vreme ce fi mai admir şi colţul batistei olive ce-i 
spânzură din buzunarul de sus al sacoului, premierul 
de azi al guvernului ungar, începe: 

— Tin, dela început, să-ţi spun dumitale că fac 
pentru ziarele străine o declaraţie oficială pe care 
n'am făcut-o însă pentru cele ungare. Eu nu sunt se- 
ful unui grup de azi pe mâine ca să iau puterea 

www.dacoromanica.ro 


197 


prin atac într'6 noapte, ci, de şapte luni, de când a 
dispărut monarhia, am fost ales de ofiţerii şi vechii 
conducători ai politicei maghiare ca om care totdea- 
una am fost contra revolutiunei. Căci, eu nu primesc 
ca bază revoluţia ce-a fost aici în Noembrie. Eu 
stau pe baza constituţiei vechi şi vreau să conduc a- 
facerile pe acest fundament. Cum, după retragerea 
Regelui, legal, nu există nici un şef de stat, tin in 
vigoare tot Constituţia veche, Nu primesc deci revo- 
lutia lui Karoly ci vreau să întorc situaţia la cea pre- 
cedentă de 1 Noemvrie. 

Prin urmare, după constituţie, eu vreau să întru- 
nesc Camera cea veche; vreau să restabilesc o con- 
tinuare istoricä. 


In timpul lui Kuna Bella, am făcut eu fnsu-m1 pre- 
gătirea unei mari acţiuni contra bolşevismului. Or- : 
ganizaţia aceasta a fost condusă de mine personal 
. în fiece sat, pentru care lucru bolşevicii m'au con- 
damnat la moarte. 

Această organizafie cuprindeă 600 de mii de 
membrii. E j 

Paralel cu această organizaţie civilă, aveam și una 
militară la Seged (in), condusă de amiralul Horti; 
la Gratz, condusă de colonelul Lehar; la Budapesta 
sub conducerea mea personală, fiindcă eu am fost 
Secretar de Stat la ministerul de răsboi. Aci, însă, 
am fost ajutat de generalul Schnetzer, actualul mi- 
nistru de răsboi. 

Când am observat că bolsevismul se clatinä, am 
dat ordin să se înceapă operaţiile militare de către 
trupele concentrate la Segedin și Gratz. Francezii 
mi-au dat voie numai în Gratz.si armata mea a ocu- 
pat orașul Sormbetbeg. | 

In acelaș timp, Românii treceau Tisa şi Kuhn 
Bella a fugit. 


www.dacoromanica.ro 


198 


Guvernul Peidl a ajutat pe Kuhn Bella şi suita ca 
să fugă cu un tren special foarte elegant, cu restau- 
rant, cu argintärie si i-a mai dat si câteva milioane 
de bani buni, vechi. Din acest gest se vede că 
a ţinut să salveze pe conducătorii bolsevismului: 
Gestul acesta a făcut multe nemulțumiri în toate 
straturile Capitalei, că eră gata să izbucnească pro- 
gromuri şi anarhie complecta. 

Trebuia să facem ordine. Am prins deci guvernul 
Peidl si am luat cu forţa 'guvernul, Aceste straturi 
ca un punct de cristalizare au împins persoana mea. 
şi cu aceste forte s'a format, blocul social-crestin: 
Huszar, ministrul cultelor; Haller, ministrul Propa- 
gandei; Bleier, ministrul minorităţilor; Benitzki, mi- 
nistrul de Interne; Pécar, scriitorul renumit, şeful 
partidului naţional creştin; dr. Cileri Ereky, (ali- 
mentatie). Ministrul agriculturei şi micilor proprie- 
tari, Szabo-Rubinek, ţăran simplu, foarte inteligent; 
partidul muncitorilor unguri deslipiti de Internatio- 
nalism, reprezentat prin Daniel Olah, simplu lucră- 
tor, Din partidul burghez care nu sunt în blocul 
creștin, sunt Zoltan, (comerţul); Hegeshalvy, căile 
ferate, Aristocraţia e reprezentată prin contele de 
Somssich, ministrul de Externe. 


Cel mai important lucru vor fi, alegerile. (Aci fata 
Premierului, se întunecă putin), Pregătirile îasă nu 
le lasă autorităţile române, deși eu n'am vrut să 
fac alegerile în toată tara ci numai fn teritoriile per- 
mise de autorităţile române. 

Nu înţeleg de ce guvernul român şi armata ro- 
mână nu tratează cordial cu actualul guvern. Con- 
tele Somssich, si Pékar, miniştri în cabinetul meu 
n'au fost primiţi de generalisimul Mărdărescu, Mi- 
nistrul meu de Răsboiu, Schnetzer, n'a fost, d'ase- 
meni, primit, Eu însu-mi, de trei zile, merg pe jos, 


www.dacoromanica.ro 


189 


fiindcă mi s'a luat automobilul. Ziarul meu oficios 
e zilnic cenzurat în cele mai inofensive articole, și 
apar totuşi, sub protecţia cenzurei, o mulțime de 
pamflete. 

Cum explici dumneata că un redactor al ziarului 
„Pesti Hirek“, fost turburätor, arestat de noi, a fost 
liberat d'un maior român? Karol Iancio, şeful ziarului 
„Văr&s Ujsag“, oficiosul lui Kuhn Bella, care a scris 
articole murdare contra Regelui şi Reginei Româ- 
niei, şi contra armatei române, numind-o armată de 
bandiți, a fost închis de guvernul nostru şi liberat 
urgent de armata română. Eu, nu-mi explic! 

Conducătorii armatei române si d. Diamandy, re- 
prezentantul guvernului român nu stau măcar de vor- 
bă cu noi. Toate misiunile Antariţei ne primesc foarte 
binevoitor. Singur românii nu ne fac cinstea d'a stă 
măcar de vorbă cu noi. Ce vină am eu? Eu sunt in- 
giner, director de fabrică, dar am învăţat şi dreptul 
şi economia politică, şi vă zic, luaţi după dreptul 
învingătorului ce vreţi, dar tot mai bine ar fi dacă aţi 
luă pe baza unui contract. 

Când a intrat generalul Rusescu în Budapesta, 
eu am avut cea mai bună impresie convins că ar- 
mata română va scăpă publicul de bolşevism. In 
primele zile ale ocupatiunei, am avut chiar o mare 
înclinare pentru o înţelegere cordială între ţările 
noastre. Mai în urmă, însă, m'am încredinţat că 
autorităţile militare si guvernul român nu-mi îngădue 
aceasta. Ba, mai mult, mi-au luat telefonul si mi-au 
paralizat toată activitatea. Din 4900 maşini loco- 
motive, nu ne-au lăsat decât 300 şi astea stricate. 
Când am vrut să fac o călătorie oficială mi s'a pus 
la dispoziţie un vagon de clasa III-a, prin care 
ploua de sus, locomotiva eră proastă aşa c'a trebuit 
să mă dau jos în câmp şi să-mi continui drumul cu 
o căruţă de sat. Când ministrul d-voastră Diamandy; 


www.dacoromanica.ro 


200 


a venit aci, noi il aşteptam ca pe Messia. D-sa dă 
declaraţie la Viena că actualul guvern dela Buda- 
pesta, guvernul meu, va fi zdrobit de români. Și to- 
tusi cu guvernul meu e go la sută din opinia pu- 
blică din întreaga Ungarie. De geaba suntem per- 
secutafi că, la alegeri, tot noi vom esi. Și-apoi, eu 
am impresia că românii susțin pe bolşevici. Asta, 
răneşte inima. Un exemplu: Adunarea avocaţilor n'a 
avut voie să se întrunească pentru rezolvarea unor 
chestii de ordin economic. In schimb în 26 de adu- 
nari muncitorii socialişti au avut voie. 

Lucrătorii ţipă contra guvernului meu că nu-i a- 
jută, că nu creiază munca industrială. In ce? Dacă 
fabricele au fost demontate şi ridicate de români. 
Tipä că nu-i ajută guvernul cu bani. Cu ce? dacă 
guvernul n'are cu ce strânge veniturile statului. li- 
nantele suferă. In fiece zi situaţia se înrăutăţeşte. 
Şi nu ştiu ce gând au autorităţile române... 


Iată în ce fel mi s'a destăinuit aproape o oră Pre- 
şedintele de consiliu al guvernului ungar de azi. 

Era tare înăcrit särmanull Tot focul tinereţii lui 
şi-l pusese în glas, şi, ca şi cum eu aş fi fost 
d-l Diamandy sau chiar premierul nostru, I. I. Bră- 
tianu, aşa mi se jeluià. 

Câteva minute mai în urmă, iată ce-mi spuneă 
unul din distinsii noştri ofiţeri la banchetul dela 
Comandamentul trupelor, la Gellert, dat în „cinstea 
rharchizului de Sainte Aylaire? 

— Friedrich? Cel mai sovinist ungur! Cel mai in- 
carnat duşman al nostru! E prietenul faimosului 
amiral Horty, organizatorul aşa zisei „armate albe* 
care, în fond, nu e decât o armată regalistă și iridentă, 
Ofiţeri d'ai acestuia s'au lăudat că ne vor scoate 
din Budapesta cu armele. Aceşti ofiţeri care graţie 
houă mai poartă azi o uniformă si un epoletl 


www.dacoromanica.ro 


201 


Friedrich? Dar acesta a fost prins tratând cu 
Serbia contra noastră. Un ofiţer ungur e primit ca 
un Messia în Serbia. 

Friedrich popular? Eu am fost martor eri la în- 
trunirile socialiste si cum știu ungureşte, am prins 
tot ce-au zis muncitorii contra lui. Unul dintre ei, 
Buhingher, la adunarea din str. Andrassy, abia a 
pronunţat numele actualului guvern si un tumult for- 
midabil s'a produs din care nu auziam decât: „Jos! 
Jos! cu ei, tâlhariil“ Oratorul apoi spunea: „Nu 
ne trebuie acest guvern de teroare albă, nu ne trebuie 
un guvern care nu e agreat de Antantă. Din cauza 
aceasta nu poate obţine nici materii prime ca să ne 
dea de lucru în fabricile care pot functiona, nici 
credite financiare nu pot avea ca să ne ajute. Ne tre- 
buie mâncare, căci vom muri la iarnă de foame şi 
de frig. Vrem un guvern agreat de Antantăl“.... 

Da, i-am văzut pe acești revoltați, 30 la sută mun- 
citori, 30 la sută mici funcţionari, 30 la sută evrei, 
toţi erau contra lui Friedrich. 

Așa mi-a vorbit ofiţerul român. lar îndată după 
el în aceiași sală, la sfârşitul banchetului, d. Dia- 
mandy, reprezentantul guvernului nostru, îmi com- 
plectă portretul premierului ungar. 

— Şi, dumneata crezi că Friedrich doreşte sincer 
o apropiere de noi? D'aia a declarat, fără să ne con- 
sulte, starea de asediu, fiind noi în Budapesta? D'aia 
a vrut să ţină întruniri, într'un orăşel, contra noastră? 
si d'aia a numit prefect ungur în Satmar, acum oraş 
al României mari, el ştiind bine aceasta? i 
i Friedrich? Cel mai sovinist ungur şi cel maf ne- 
împăcat duşman al românilor! 


www.dacoromanica.ro 


FILME 
VI 
Mignon.— Șeful eensurei teatrelor.— Royal Orpheum. 


Am ascultat în seara asta ,, Mignon“ la Operă. Sala 
arhiplină. Foarte multe uniforme româneşti. Gran- 
dios local! Strălucit ansamblul Pe Mignion o -joacä 
Marschalko Roszi; pe Philinte, Goda Gisella; pe 
Wilhelm Meister, Pilinszky, si mai cântă frumos: Iar- 
kos Sandor! ~ 

Sunt poftit în loja tânărului dr. Alexandru Mură- 
san, şeful cenzurei Teatrelor, Ardelean de origine, 
trăit la Budapesta. E în loje, încă, cu câţiva ofiţeri 
români şi cu nevasta-sa, unguroaică pură, o feme- 
iușcă foarte drăguță, blondă, grăsulie, tip Rubens, 
în roche elegantă de mătase marron-gris. Din de- 
colteul pieptului şi mânecilor se vede strălucind pe- 
tala fină a sânilor şi braţelor. 

— Uite, vezi „muerea“ mea, m'a scăpat de bol- 
sevici. 

Apoi să-ţi spun istoria, (Suntem in entract). 

Eu am stat tot timpul în Budapesta. Am două 
doctorate. 

Bolșevicii m'au ridicat fiindcă eu spusesem că 
vine Regele Ferdinand la Budapesta. Gata să fiu 
executat. Numai nevastă-mea m'a scăpat. A zis că 
sunt nebun, căci altfel cum aş fi îndrăznit eu să 


www.dacoromanica.ro 


203 


spun asa ceva când puterea o au bolşevicii. După 
ce m'au dăscălit două ore, bolşevicii mi-au dat 
drumul. 

— Şi pe urmă cum ai trăit? 

— Placa? 

Şi punând palma pe urechea dreaptă, Muräsan 
imi spune: | 

— Vorbeşte mai tare, că sunt surd d'o ureche. 

A! cum am trăit sub comunism? 

Foarte rău! In fiecare zi mă duceam prin sate 
după alimente, în special, la Watz. Dam haine vechi,. 
pe care le cumpăram din hală, și căpătam la ţară 
unt, gâscă, ouă, care, d'altfel, la oraș şi chiar la 
sate pe bani se vindeau foarte scump: 

Untul, 1 kgr. costă 3000 coroane. Făina, 1 kgr. 
40 coroane. Zahărul, 1 kgr. 150 coroane. O gâscă, 
1200—1300 cor. Rata, 350 cor. Puiul, 3—4 sute 
cor. Ouăle, unul, 7—8—10 cor. Şi toate astea, nu- 
mai pe bani albaştri, sau pe haine, rufe, pegine. 

Pe un lepedeu, (cearşaf), şi două fete de perină, 
am căpătat doui pui mici. Laptele se vindeă 8—10— 
12 coroane. Piersicele, 60 cor. Ciresele, 15 coroane. 
Slănina afumată 300 cor. kgr. Untura 350 cor. kgr. 

In timpul din urmă îmi făceam vestminte din saci. 


După operă, cu Murăşan şi soţia lui intr’un res- 
taurant, la ,„„Royal-Orpheum“. Sală frumoasă tape- 
tată bordeaux. Afişe mari artistice, ca în Palatul 
„Adevărului“. La mese, artişti şi artiste. 

Prin Murăşan, care ca şef al censurei teatrelor, 
e cunoscut de toţi artiştii, cunosc pe cei mai mulţi 
din sală, care se abat pe rând pela masa noastră. 

Cel mai guraliv e un oarecare Zercovici Belo, 
compozitor de cuplete (furate mai toate dela francezi 
cupletist ordinar, îmi spune, a doua zi, Rejăd). Zer- 


www.dacoromanica.ro 


204 


covici îmi tine o lungă poveste în frantuzeste, des- 
pre ce a suferit sub bolşevici. 

—- „Am mâncat două săptămâni, închis, numai 
pâine goală“ 

O artistă râde în spate. Intorc capul. E îmbrăcată 
bărbăteşte, in saco cenușiu, pălărie pe ochi şi poartă 
cravată. 

' — E subreta cea mai îndrăcită şi are o voce 'ado- 
rabilă, îmi spune Zercovici, O chiamă Sandor Stephi. 

Uite, dă-mi voie să-ţi prezint şi pe Dersôffy Laszlo, 
cel mai celebru diseur, din familie foarte nobilă.” 

O femeie cu pielea arămie râde provocator spre 
masa noastră, 

— Pc dumneaei o chiamă Solti Hermine, o diseusä 
fermecätoare, 

Are pielea arămie, fiindcă aşa e moda, ca lumea 
aleasă să se prăjească la soare, pe marginea lacului 
Balaton. Domnul dela masa ei e Kiraly Erno, le plus 
<élébre bon-vivant! 


www.dacoromanica.ro 


BĂTRÂNUL SONENFELD 


25 Septemvrie 1919 


Am cunoscut azi, tot prin prietenul Rejôd, pe un 
domn bătrân foarte distins. I] chiamă dr. Sonenfeld 
Sigmund. A trăit 20 de ani la Paris. Fost publicist, 
ziarist la „Pesti Hirlap". 

Inalt, ras la faţă, nas aquilin, barbuta albă. Imi 
spune: 

— Eu am cunoscut şi eram chiar prieten cu Di- 
mitrie Sturza, cu Kaliaderu,.cu dr. Felix. Am scris 
chiar ceva despre Carmen Sylva. Am un fiu, născut 
instruit la Paris, care a scos un volum de poezii, 
despre care Emile Faguet a scris un articol cu 
titlul: „Un poète est né“. Eu ant fost de trei pri 
în Argentina, dirijind acolo o companie. Fiul meu 
s'a întors cu mine în Ungaria. Deşi aproape fran- 
cez, „ii restera attaché à la partie, à la Hone 
toute petite et malheureuse qu’elle est!“ 

Dinastia Habsburg nu se va mai întoarce. Vom 
avea o forma de republica, nu stiu ce va fi, dar vom 
sfârşi prin a aveă tot un regat. 

Țăranul nostru auzind că acum e republică ex- 
clamă: 

— Bine, foarte bun lucru, dar ce rege avem a- 
cum? 


www.dacoromanica.ro 


206 


„Le pays est dinastique“. 

Budapesta, superb oraş! Totuşi, acum e prea mare 
“Capitală pentru o ţară mică, Nu va mai putea fi 
aşa uşor alimentată. 

Politica noastră a dat faliment. Viitorul şi sal- 
varea ţărei e economia! 

Acum voiu să plec la Haga, în Olanda „le pays 
des libertés". Pe urmă mă reîntorc la Paris! 


www.dacoromanica.ro 


CONTELE SHOMSICH 


Convorbire cu ministrul de Externe. 
Ua consilier de Legatie, — Contele. — Plângeri contra Censurei.— Dee 
clarafii ipocrite de dragoste pentru Româuia. — Shomsich si Marchi- 
zul de Sainte sulaire. 


Ca să văd pe ministrul afacerilor străine, al ac- 
tualului cabinet ungar, singurul aristocrat din acest 
guvern democrat, mă îndrept cu inevitabilul meu 
însoțitor dr. Alpar O. Rejod spre ministerul de ex- 
terne. 1 

Mergem în Buda, suim spre palatul regal, si 'n 
dreapta intrărei, pătrundem pe sălile ministerului. 

Suntem în cabinetul d-lui Praznovski, şeful biroului 
Presei streine, Consilier de Legatie. 

Din câteva cuvinte îi cunosc ideile. 

— Ungaria eră o unitate economică. 

Acum a fost tăiată. Iat-o în imposibilitate d’a-si 
continuă viața. Presa s'a oprit. Finanţele sunt goale. 
Nu putem ridică impozite. Armata română e singura 
stăpână. Noi nu ne putem! mişcă în voe. 

Trebuiesc, mai întâiu, regulate chestiunile inter- 
naţionale. 

Proiectul nostru e să cădem imediat de acord cu 
popoarele vecine. Negociatiunile economice sunt 
pentru noi cele mai importante; 

Austria germană are criză de cărbuni, Vor rati- 


www.dacoromanica.ro 


208 


fica pacea deşi se găsesc în situaţie catastrofală, dacă 
nu vor găsi cărbuni. 

Din cauza lipsei de cărbuni nu se vor puteă bu- 
cură de situația politică. 

— Ce idei aveţi despre guvernul Friedrich? 

— Guvernul Friedrich? De două luni decând a 
luat puterea după o epocă așă turbure ca bolşevis- 
mul, înseamnă că se consolidează. Germania a 
schimbat mai multe guverne după căderea mo- 
narhiei. | 

— Vă consolidati graţie armatei române! 

— ,,Sans doutel“ 

Nu ne putem lăudă că ne bucurăm de simpatiile 
Antantei. 

A face politică, nu e o chestie de inimă, ci de ra- 
tiune. 

E absolut imposibil d'a face o politică contra 
Antantei. 

— Cum merge Presa dumneavoastră acum? 

— Toate ziarele trebuiesc prezintate până seara 
la 8 Censurei române. In timpul noptei vânzätorii, 
care se întorc acasă, nu pot trece pe alte străzi, de- 
cât pe acele indicate. Pentru infracţiuni redactorul 
şef al jurnalului e ridicat şi pus la închisoare. 

— Ce crede contele Somsich în privinţa politicei 
exterhe? — 

» — „Le comte a des rélation des plus courtoises 
avec l'Entente“. 

Sunt convins că nu e un acord absolut, nici acolo, 
căci un jurnalist francez mi-a spus că sunt mai multe 
directive în politica. Antantei; notele sunt redactate 
de un comitet, Clemenceau numai iscălește..., 

ry 

In vremea asta sunt anunţat că contele Somsich, 
ministrul de externe m'aşteaptă în cabinetul său. 

Contele Shomsich (Somsici), blond, roş la fafa, 


www.dacoromanica.ro 


2u9 


mustăţile mari trăgând putin în jos, privirea dreaptă 
şi scrutătoare, pare mai mult un gal, decât bosniac 
sau croat cum ar fi de origine, după cum îmi 
spune el. 

-— Dar insfârsit, înţelegi d-ta, părinţii mei, de ge- 
nerafii întregi în Ungaria, eu nu mă pot numi decât 
ungur, ungur adevărat. 

Dela început contele mi se plânge contra censurei. 

— Care nu permite nici măcar să se publice nu- 
mirea mea ca ministru de externe. Ce vrei mai ino- 
fensivă publicaţie! Cel putin dacă fara ar şti că este 
un ministru de externe, ar înţelege c'am intrat cu toţii 
pe calea normală a vieţii şi spiritele ar fi mai li- 
nistite în ce privește politica externă. 

Am fost zilele trecute la moşie. lupă ce mam 
întors n'am avut posibilitatea să-mi anunţ sofia că 
am ajuns bine, deoarece n'am telefon şi cenzura 
nu mi-a permis măcar să dau o telegramă. 

Și. totuşi, noi avem cele mai bune intenţii să fim 
amicii României. Dar, dacă România nu ne recu- 
noastc şi caută singură să respingă prietenia Un- 
gariei curând se va vedeă încercuită numai de duş- 
mani. 

Eu personal (rosteste încet, cu glas dulceag sau | 
mefistofelic, contele) doresc sincer prietenia Ro- 
mâniei. 

— Ce crezi, domnule conte, că se va întâmplă 
după plecarea trupelor române? Nu vă e teamă c'o 
să izbucnească din nou bolsevismul, precum aud dela 
însăși ai d-voastră? 

— Eu nu cred că va mai izbucni comunismul, 
Sunt încredințat că după plecarea trupelor române 
noi vom menţine ordinea. 

— Aţi văzut zilele astea pe marchizul de Sainte 
Aulaire, în trecere prin Budapesta? 

— Trebuia să vie să mă vadă. Asa ar fi făcut 


. 14 
www.dacoromanica.ro 


230 


dacă ar fi dorit. Faptul că n'a făcut-o şi nici au 
mi-a trimis yorba c'ar dori-o, m'a făcut să nu mă 
deranjez nici eu. 


‘Abia am tras de câteva ori din havană mi-aduc 


aminte că sunt poftit la ora asta 1, la dejun într'o 
familie şi părăsesc grăbit pe conte. 


www.dacoromanica.ro 


MOLNAR . 


Convorbire cu un mare dramatnrg. 
In biblioteca Ini. — Fetiţa lui, Martha. — Două scrisori, — Piesa Niavo- 
lul şi Liciu, — Po vremea comunismului. — Coniraţi. — Program 
politic. — Dugmanii Ini. 


Ga orice român, „din regat“ îl cunosteam pe ma- 
rele dramaturg ungur numai din nume, fiind autorul 
prea frumoasei piese „Diavolul“, jucată atât de inulte 
ori şi cu atât succes pe scenele teatrelor noastre. 

Am fost la el cu un bun prieten al lui, cu șeful 
cenzurei teatrelor, român transilvănean de origine, 
Mureşan. 

Acesta locueşte în aceeaş casă cu marele drama- 
turg. O casă foarte înaltă, în Buda, str. Sigmond 20. 
Muresan la al 6-a, Molnar la I-iul. 

Iată-ne deci într'o frumoasă după amiază bătând, 
mai bine zis, sunând, la uşa celebrului scriitor. 

Molnar Ferenc ne primeşte în odaia lui de iucru. 
E scund, gräsut, rotund la figură, fafa rasă, foarte 
simpatic, poartă monoclu. Putin chel. & îmbrăcat 
într'o haină de casă. 

Vorbeşte încet, rar, şi foarte natural. 

In largul său iatac de lucru, cu biblioteci până 'n 
tavan, pline de cărţi, te invită prietenoase nenumă- 
rate jilfuri largi de piele sau de pluche; canapele 
si dormeuse cu piei de animale sälbatece si nenu- 
märate perne frumos cusute sau pictate. 


www.dacoromanica.ro 


212 


Flori în vase, perdele şi o risipă de becuri elec- 
trice. 

Atmosefra camerii e potolită, şi foarte îndată o 
bătrână, ne aduce niște ceşti mari de cafea neagră, 
iar amfitrionul ne oferă țigarete si havane. 

Pe birou si marginele bibliotecelor, fotografii de 
oameni celebri şi câteva ale unei copile de 14 ani, 
intro poză foarte artistică, în genunchi ţinând in 
mână un vas antic din care se înalță fum. 

— E fetiţa mea, Martha. A fugit cu maică-sa la 
Abazzia de frica comunismului. E într un sanatorite 
de copii ca să mănânce, fiindcă de mult pierduse 
pofta de mâncare. E un înger de copil, fetiţa mea. 

Intr un colţ admir o sofa foarte largă cu perint 
de mătase și una de piele moale. 

Pe biroul foarte larg, d'asemeni, stau două sfeșnice: 
cu lumânări... electrice! 


Molnar s'aşează la birou să scrie numai decât. 
două scrisori, una pentru Miclos Andor, Directerul 
ziarului „Az” Est” şi alta pentru contele ,,Ni- 
colas de Banffy” spre a le vorbi de mine si aj le: 
anunţa vizita mea, 


Molnar e foarte îndatoritor şi vorbeşte perfect 
frantuzeste. 

Pe-un colț de masă zăresc o carte cu titlul: 
» Molnar Ferenc dela Cartierul General“. ,,Souve- 
nirs dun correspondent de guerre“, 1914 Novembre 
pana la 1915 Novembre. 

— Sunt impresiile mele din campania primului 
an de răsboiu. 

— Cred că ştii, d-le Molnar, că piesa dumitale 
„Diavolul“ a fost jucată de multe ori în România, 
cu un răsunător succes? 

— Da, am informaţii de mult şi chiar de curând * 


www.dacoromanica.ro 


213 


am cunoscut pe un tânăr locotenent român, mobi- 
Vizal care mi s'a. recomandat artist dramatic de 
profesie, Gogu Mihäiescu şi care mi-a spus ca jucat 
hia’ rolul principal din piesele mele, pe scena unui 
teatru de provincie, la Craiova, mi se pare. , 
+ — Păcat ca murit un mare artist, Liciu, care a 
făcut o minunată creaţie din „Diavolul”. Cred 4 aţi 
aflat la timp şi aceasta? 

— Da, ştiu de mult despre acest mare artist. 
E o mare pierdere pentru scena românească. Sunt 
informat c’aveti mari artiști dumneavoastră, în spe- 
cial in dramaturgie. Intr'o zi poate voiu aveă plä- 
cerea să asist în România la câteva reprezentații 
teatrale. 

— Va fi o sărbătoare pentru teatrul românesc 
prezenţa dumitale. 

— Aţi scris mult? 

Molnar scoate câteva lucrări originale din biblio- 
tecä. 

— Iată, a) „Ofiţerul de gardă“, b) „Lupul“, c) 
„Leul“, apoi d) „Carnavalul“ si multe alte mai ne- 
nîsemnate. 


—- Ai scris ceva sub comunism? 

— Pe vremea bolşevicilor nimic nu se puteă scrie. 
Comuniștii au vrut să ia pe toţi oamenii populari, 
pe scriitorii cu vază, şi să-i utilizeze pentru scopurile 
lor. Actori, scriitori, gazetari, toţi au fost... rechizi- 
tionafi. Şi totuși, mai toţi se ascundeau. In ce mă 
priveşte, am reuşit dia nu face cunoștință cu el. 
4Am stat tot timpul ascuns fn casă, sechestrat de 
bună voie în biroul meu, şi nu eşeam decât rare ori 
pentru a-mi strânge dovleci şi varză, singurul ali- 
ment ce se mai puteă găsi. Rare ori căpătam câte o 
bucată de carne dela câte un amic. Am primit in- 
vitarea să scriu piese pentru serbări bolșevice, plătite 


www.dacoromanica.ro 


214 


e drept, foarte bine. Nici eu, şi nimeni, n'am scris. 
Au vrut să mă numească director al Teatrelor, nu- 
mai să scriu o piesă bolşevică. Am refuzat şi asta. 
Am rezistat tot timpul, cu încredințarea că vijelia va 
trece. 


— Aveţi mulţi scriitori de seamă actualmente în 
Ungaria? 

— Asi putea să-i scriu în carnetul dumitale? 

--- Bucuros, 

Şi Molnar îmi scrie cu creionul pe caetul de note, 
cu propria lui mână; 

François Herezeg, pièce historiques et comédies 
modernes. 

Géza Gardonyi, romans, nouvelles populaires hon- 
groises, pièces populaires. 

Alexandre Brody, drames modernes. 

Melchior Lengyel, drames modernes. 

Endre Ady, poète moderne. 

Si-mi adaogä: 

— Acesta din urmă, Endre Ady, a murit foarte 
tânăr, înaintea comunismului; era un poet de mare 
talent şi era prieten cu marele dumneavoastră poet 
Octavian Goga, de care era foarte admirat. 

— Ei, bine, alţi scriitori si poeţi numai aveţi? 

— Nul Sau, eu, personal, nu-i pot numi decât 
pe aceştia. 


— Ce idei ai asupra evenimentelor politice ac- 
tuate? 

—- De politică nu mă ocup. Pentru aceasta sunt 
oameni speciali. 

Programul meu politic, însă, ar fi: Toată lumea 
trebuie să muncească spre a organiza Ungaria care 
a fost prăbuşită. 

Brebuie să construim! 


www.dacoromanica.ro 


215 


— Crez c’ar fi bine, iar, regalitatea? 

— Eu, precis, nu ştiu dacă regele Karl a abdicat 
sau s'a retras. 

In tot cazul numai pe El, nu-l mai vrem! Di- 
nastia, dal 

— Am auzit spunându-se de către unii — că afi 
fost acuzat de siimpatii bolşevice, c’ati lucrat pen- 
tru ei şi că după căderea comunismului afi fugit la 
Viena. Mi se spuneă chiar că n'am să vă găsesc 
in Budapesta, fiind tot fugit. Multi duşmani trebuie 
să aveţi? 

— V'ati încredinţat singur de calomnii, aflându-mă 
acasă. 

Ticälosi sunt multi, în Parnas casi pe pământ! 

Mai târziu am înţeles pricina acestor răutăţi. So- 
viniştii maghiari, nu-i iartă lui Molnar, cu tot geniul 
lui, că e evreu. 


www.dacoromanica.ro 


MIKLOS ANDOR 


Directorul ziara!ui „Ax Est’. 
La Bedactie. — Social democraţii. — Armata română salvatoare. — 
Toţi ungarii naționali. — „România să ne ajute“. 


Prietenul Murășan, şeful cenzurei teatrelor, mă 
conduce la directorul celui mai popular ziar ungar 
„Az Est". , 

Il găsim în cabinetul lui cu largi si bogate jilturi 
de piele. Perdele fine negre cu flori roşii şi aurii. 

Miklos (Micloş) Andor e un om mărunt, putin 
chel, poartă mustață miică, neagră, faţa bine rasă, 
curată; © în costum cenusiiu; fumează havană si 
vorbind îşi curăţă unghiile. Pe pereţii cabinetului, a- 
‘fise mari ,,Az Est", în ramă. 


—- Cum a rămas tara după bolsevism? 

— In cea mai mizerabilă stare. Partidul social de- 
mocrat care a fost s'a supus teroarei, nu fiindcă so- 
cial-democratii s”au făcut comunişti, ci fiindcă con- 
ducătorii, lor cei vechi cu convingeri noui s'au supus. 
Din cauza aceasta şi-a stricat numele pentru multă. 
vreme. Trebuie să treacă multă vreme până ce își 
vor, recăpătă creditul partidul social-dermacrat, fost: 
pentru câteva luni comunist. 

Ceva pare că le vine într'ajutor: Albii, duc o-po- 
litică :ultra reacționară. Cu cât aceştia fntroneazä, 


www.dacoromanica.ro 


217 


teroarea albă, cu atât înaintează social-democratia. 
Conducătorii sociali-democrafi, cari au fost contra 
comunismului, au venit acum la conducerea par- 
tidului si asta e o garantie. că bolsevismul nu va 
mai veni la putere. 
. Toţi muncitorii sunt azi contra bolsevismului. 
* Numai ace! partid poate veni la putere care va 
aduce o conducere democrată liberală. 
Cum n'a putut fi Ungaria un punct roşu (bolse- 
vismul) în mijlocul Europei, tot aşa nu poate fi un 
punct negru teroarea actualului guvern. 


După plecarea armatei române nu va mai fi bol- 
sevisn. 

Gratie armatei române, rädäcina bolsevismului e 
smulsä din Ungaria. Vor mai fi, poate, cel mult, 
turburäri locale in’ Budapesta, nu însă în restul Un- 
Rene. 

- Eu (Muräsan) zic are să izbucnească. 

(Uitai să spun, Miclos Andor vorbește pe ungu- 
reste, Murăşan, îmi traduce pe româneşte şi adaogă 
:numai pentru mine, reflecţiile lui). 

Resbelul de 5 ani si apa bolşevismului, au ruinat 
“totul. 

Dacă Antanta şi vecinii ne-or veni într'ajutor, 
mai ales în economia şi comerţul nostru, Ungaria, 
poate, ar reînvia. 

Acum suntem numaii naționaliști. Cu Austria nu 
putem face ,,dualism“; se va face numai politica 
naţională. Burghezia va reface ţara. 

(Mureşan: — Vorbe goalel) 

—- Acum în Ungaria sunt numai lucruri trecătoare, 
cum fierbe oala; spumă. După pace, numai, va re- 
înflori tara. 

Pe lângă actualele necazurii, nu sunt nici ziare, 
Daca ar reapare ziarele vechi, ca să-și exprime pă- 


www.dacoromanica.ro 


218 


rerile, fara ungurească, parcă, ar reintra mai al 
în matca ci. 

— Ce zici de actualul guvern? 

— De fapt puterea o are Friedrich. El singur 
ştie ce vreă şi vreă să i se facă fapt din voinţă. 

Numai Friedrich poate să fie partidul lui. 

(Murăşan: — nimicuri!) 

Dar nici guvernul acesta nu e stabil, ca tot ce e 
acum în Ungaria... un pod provizor! 

— Vă formaţi o armată, aud? 

— Nu ştiu! Armata färei care va intră în serviciul 
patriei, nu al unui partid, va fi primită cu bucurie. 

Sub bolsevism nu s'a putut lucră nimic; acum 
fiecare vreă să lucreze. N'avem cărbuni, n’avem 
marfă, valuta e proastă, şi neavând materii prime 
lucrătorii n'au de lucru. 


— Ce crezi de raporturile dintre Ungaria şi Ro- 
mânia? 

— Starea României e foarte bună. Are lemne, 
are cărbuni, petrol, sare, grâu. De fapt asta îi dă! 
linişte. 

Dacă Ungaria ar puteă căpătă aceste materii pri- 
me dela Româniia ar puteă lucră industria şi cu 
aceste obiecte lucrate poate ajută România. 

Armata română eşind din Budapesta să lase a- 
mintiri bune. 

(Murăşan: — Nu sunt mulţumiţi că. armata ro- 
mână e aici!) 

~-- Dacă vrem relaţii bune economice şi industriale 
trebuiesc să ni se arate puţină simpatie...! 

— Ja, vezi, Murăşan, ce mai spune Miklos Andor 
despre presă. sub bolşevici! 

— Sub bolsevism, el zice, că ziarele ,,n’au apărut“, 
eu zic c’au fost oprite. Au fost închise. Au apărut 
numai foile lor oficioase. 


www.dacoromanica.ro 


219 


— Politica 6 conducea ziarele. 
(Murăşan: — Fals!) 

.— D'acum poziţia Ungariei e mai puternică dupa 
răsboi. Ideia naţională veche, despărţirea de Austria, 
acum poate să ducă la politica naţională ungară... 

Plecăm. | 


In automobiil, Muräsan: 

—- Miklos Andor, multimilionar, e directorul celui 
mai popular ziar. Vrea să ridice un om, fk ridică. 
Vrea să-l distrugă? Il mănâncă fript. E o mare 
forţă. Dar si eu fl] înfundai pe el care zice că d 
grozav... | 


www.dacoromanica.ro 


FILME 
Vil 
Palatul Bathiany — Aida. — Patrule. 


Colt cu Andrassy-ut e o clădire negricioasă, stil 
renaissance“, 

E faimosul palat Bathyani în care, se zice că, 
s'au comis multe grozăvii sub teroare. 

Ca să vedem şi noi pereţii si pardoseala „încă 
plină de sângele celor executaţi“ în pivnițele pala- 
tului, luăm după noi câţiva paznici de-ai palatului 
care ne plimbă cu lumânări şi o mică lämpitä elec- 
trică, prin toate subteranele și galeriile faimoasei 
clădiri. 

Holbăm ochii; pipăim cu degetul; căutăm aproape 
-cu lupa. Nici o urmă de sânge! Câteva găuri, sau 
jupuituri de tencuială, ne face a bănui că sunt urmă 
gloanţelor intrate sau isbite de pereţi. 

Nici Sherlok Holmes nu va fi cercetat cu mai 
multă atenţie încăperile cu întunerec de mormânt ale 
sumbrului şi misteriosului palat. Nimic, nimic decât 
urma unor grămezi de cărbuni. 

— Să ştii, cau spälat teroriștii, ei înşişi, orice 
-urme suspecte, mă încredinţează Muräsan. 

Mergem la operă. Se cântă „Aida“. După părerea 
multor români din sală, nicicând n’au văzut o mai 


www.dacoromanica.ro 


‘ 


231 


strălucită reprezentare a Aidei ca la opera din Buda- 
pesta! 

Subscriu isi eu. Orchestratia ideală. Decorurile 
d'un realism, ca adevăr istoric şi pitoresc, indescrip- 
tibil. Mult fast, şi admirabilă execuţie! Aida, artista 
Medek Anna; Radames, Kôrnyey Bela; Amneris, 
Haselbeck Olga; Regele, Kalmann; Regina, . . - 
MAmonazro, Rosza Lajos; etc. etc., sunt chemaţi de 
câte 12 ori la rampă. Aflu că sunt cei mai renumiţi 
cântăreți unguri, cu renume european și cari au. 
cântat “si la Viena. 

Regina... e foarte înaltă, foarte grasă, foarte fru- 
moasä, şi cu o voce... tot foarte... strasnicäl 

Sala aplaudă pe artişti frenetic şi delirant. Sem- 
malul aplauzelor îl dau ofițerii nostri. 

Ii văd pe scenă pe artiști, (condus de Muräsan, 
şeful censurei teatrelor). Sunt toți în culmea emotiei 
și a fericirii. 

Pare că e o mare sărbătoare de triumf artistic 
pentru ei, si plini de recunoștință, sunt încântați 
de ofiţerii români cari dau semnalul aplauzelor. 

Toţi m: întreabă dacă ar putea veni să cânte şi 
la Opera... din Bucuresti (?)... 

—- Firestel, le răspund. Bucureștii ştiu să apre- 
cieze artiștii de valoare. 

Imi strâng mâna cu frenezie şi aleargă din nou 
la rampă unde sunt chemaţi fără încetare. 


După masa luată tot la restaurantul „Royal Or- 
pheum“, ne îndreptăm spre casă. Patrulele ne opresc 
la fiece răscruce, la fiece pod să ne cerceteze biletul 
de liberă circulaţie. 

Muräsan fl scoate p'al lui. } 

— Nu e bun, trebue iscălit de domnul colonef 
Piricil { 

Abia scäpäm.. Si totuşi, ne creşte inima văzându-l 


'ai noștri“ stăpâni Capitala trufaşei Ungarii. 
»P i Fran Hacoromanica ro fas ng 


IN CINSTEA MARCHIZULUI DE 
SAINTE AULAIRE 


Vapoare. — Domaul general. — Marchizul de Sainte Aulaire la popota 
ofiţerilor romani. — Murägan înrat. — Poveştile lui Hoffmann. 


26' Septemvrie 1919. 


Mă scoală în dimineaţa asta uruitul tramvayelor 
ce trec de-alungul Dunărei, paralel cu „Corso“. Se 
aude clopotul unui vapor ce pleacă. 

Deschid obloanele ferestrelor. Dunărea e acoperită 
d'un văl subţire cenușiu. E ceaţă. Incet, încet soa- 
rele o soarbe, 

Se văd camioane ce încarcă marfa adusă 
de slepuri şi vapoare ce vin încărcate seara 
cu alimente, şi care se întorc dimineaţa cu obiecte 
lucrate şi alte mărfuri. De pe vapor, scoboară pe 
punte femei cu cosulete pline de merinde, adunate 
prin satele vecine. 


. La „Astoria“, caut un colonel. Ordonanţa tmi 
spune: | 

— E ocupat. Lucrează cu un domn general. Mai 
așteptați. 

Aștept cam mult. 

Plictisit, mă dau jos. 

In urma mea aud pași. 


www.dacoromanica.ro 


293 


Intorc capul. 

Aceeas ordonanță conduce o conita cu picätele, 
la un automobil închis ce aşteaptă în colţul hote- 
lului. 

— ,,Zu haus", comandă sofeurului frumoasa doam- 
nd, unguroaică. 

Era „domnul general“ 


La popota dela „Hungaria“, mare „banchet“ dat 
în cinstea Marchizului de Sainte Aulaire, de gene- 
ralul Moşoiu. 

In marea sală din fata, sală de marmoră cu oglinzi 
mari, şi candelabre aurite, o masă imensă în formă 
de potcoavă cu colţuri drepte, cu multe flori şi bilete 
cu numele fiecărui, titular al locului, aşteaptă, pen- 
tru ora 12 jumătate, pe alesul oaspe francez. 

Afară, la intrare, în stradă, o gardă de onoare 
cu drapelul. Generalii Moșoiu, Mărdărescu, Marcel 
Olteanu, general Serbescu Constantin, Dumitrescu 
şi un stat major strălucit de colonei si ofiţeri in mare 
ţinută, așteaptă ivirea automobilului ministrului 
Franţei. 

Sosesc mai întâiu automobilele misiunei franceze, 
general Grazziani si toţi ofiţerii francezi, 

Insfârsit, iată-l. Marchizul de Saint-Aulaire so- 
seşte. 

Garda, eateva companii, prezintă arma pentru 
onor. 

Famfara regimentului intoneaza Marseillaise-a, ofi- 
terii români şi francezi stau cu mâna la chipiu, mar- 
chizul sprinten, natural, cald, şi oarecum emoţionat, 
dă mâna cu toți cei de faţă, trecând, apoi, cu suita 
ofiţerilor prin fata gărzii de onoare. 

E salutul ce dăm, marei, nobilei şi puternice? 
noastre sore latine, Franţa! | 

Dar e si manifestarea de simpatie ce dim unui 


www.dacoromanica.ro 


224 
mare şi sincer prieten „marchizul de Sainte Aulairel“ 

Masa «e bogată şi aleasă, aşa cum ştie generalul 
Mosoiu să ospäteze mai ales când are musafiri de 
seamă! 

Se hotărâse să nu se ţină cuvântări. Masa curgea 
în linişte. Vinul de Tokay si şampania din belşug. 
Orchestra cântă minunat şi Zavaidoc cu tambala şi 
din gură te ungeă la inimă. 

D'odatä, marchizul de Sainte Aulaire se scoală şi 
cu paharul plin, rosteşte: 

- „Deşi domnul general Mosoiu nu mi-a dat cu- 
vântul, eu îmi permit să-l iau. 

Imi pare bine că mă găsesc între camarazi ro- 
mani, ofițeri pe care i-am apreciat întotdeauna. 

Vorbim aci între dumneavoastră, unde îmi permit 
să spun lucruri care, întraltă parte, ar aveà 
aerul să fie prostii. Voi vorbi mai deschis pentrucă 
nu suntem la Conferinţă. Ne găsim, nu în faţa unei 
mese verzi... ci, în fata unei mese albe acoperită 
cu flori si tot felul de bunätäti. Nu suntem nici pa- 
tru.... ci suntem mai multi si, noi, ne înţelegem... 

Mi-a părut bine că armata română a ocupat Buda- 
pesta, cu atât mai mult, că ocuparea Budapestei 
de armata română a fost singura soluţie d'a pune 
în Ungaria şi Budapesta ordinel . 

Am admirat pe străzile Budapestei pe soldatul 
român. L'am văzut cu acea privire sinceră, cu vioi- 
ciune şi pas sigur, pe acest, soldat, de care generalul 
Berthelot spuneă că parc'ar fi soldatul francez, tot 
atât de devotat şefilor lui, precum lam cunoscut şi 
la Iaşi! | 

Totdeauna am iubit România, pe sora noastră. 
care va rămâne una din cele mai bune amice ale 
noastre. 

Plec dintre dumnearoastră cu o frumoasă amintire. 


www.dacoromanica.ro 


Trăiască M. S. Regele. (Famfara cântă imnul 
regal). 

Trăiască M. S. Reginal 

Trăiască Dinastia! 

Trăiască armata romana! 

Entuzia mul pr.dus de cuvântarea inimoasä a mar- 
chizului de Sainte Aulaire, stârneşte delirante acla- 
mări: 

— Ural Vive la France! | 

Generalul Moşoiu, răspunde tot în frantuzeste: 

— Excelenţă, 

Sunt fericit că pot să constat, odată mai mult, 
dragostea pe care a avut-o Franţa, totdeauna, pentru 
noi, fara pe care am iubit-o întotdeauna ca fiind sora 
noastră cea mai mare. 

Inchin acest pahar în sănătatea Franţei generoase, 
a glorioasei armate franceze şi misiunei ei care ne-a 
ajutat în lupte. 

Ne umple inima de bucurie cuvântarea Excelenței 
Voastre, iar în cuvintele mele e tot ce poate fi 
mai românesc ca simţire şi admiraţie pentru Franţa! 

etc..... etc. 


E o zi mare şi frumoasă pentru armata. Şi su- 
fletul românesc. 

Dar si ministrul Frantei pare că şi-a rupt singur 
zăgazurile protocolului, şi diplomaţiei, vorbindu-ne 
dela inima lui la a noastră. Pare că, decând a sosit 
în Budapesta, s'a încredinţat cu proprii lui ochi de 
marea operă salvatoare pentru pacea Europei făp- 
tuită de armata română. 


După masă. 
Muräsan, mi se plânge că un pictor pe care-l 
gäzduià la el i-a furat cravatele şi batistele. 


15 


www.dacoromanica.ro 


Bine că numai atât,..l 


Colonelul Vasilescu-Cristea, unul din cei mai ca- 
pabili ofiţeri dela comandamentul trupelor, pe dina- 
intea ochilor căruia au trecut toți soldaţii si toate 
regimentele, cel mai bun cunoscător al operaţiilor 
de „ansamblu“ îmi consacră prima ședință pentru 
adunarea materialului epopeei militare. (Vol. I). ~ 

Seara, merg în tovărăşia lui la Operă s'ascultăm 
„Poveştile lui Hoffmann“. Artista care face pe pă- 
pusa, e minunat de bine și scoate nişte triluri de 
privighetoare. Panorama orașului din decorul nop- 
tei, cu stele, si apă, si case luminate, e feerică. 

Tari sunt ungurii... in Opera! Nu însă în operaţii... 
militare. 


www.dacoromanica.ro 


O MASĂ LA RIETZ 


Dr. Paul Oberschall fost ministru de Justiţie. — Convivi 
mulţi. — Bojiă, orator. — Muzică la Lucacs. —Giossa lui Eminescu 


- O masă la Rietz 


Asta în cinstea meal Să nu fie cu supărare! 

Au aranjat-o bunii mei prieteni şi admriatori, Re- 
jôd si Lucacs, (Lucaci) cei cu şedinţa de hipnotism, 
dela compozitorul Fligl. 

Hotel Rietz, sau „Dunapalota“, cum sună pe un- 
gureşte e cel mai elegant, precum am spus-o mai 
sus, din toată Budapesta. 

Jos, cel mai select restaurant. Un fel de Capşa 
unguresc, 

Am venit pela 9. Mă așteptau. 

Mai sunt vr'o opt feţe noui: un artist, un doctor 
în teologie din Roma, fratele lui Rejôd; un şef de 
cabinet; doi ziariști; un profesor universitar, fosti 
ministru, 

Acesta din urmă pare cel mai interesant din toţi. 

Il chiamă: dr. Paul Oberschall, fost ministru de 
justiţie, e profesor de drept, și e șeful comisiei de ar- 
mistitiu, ungare. Sunt aşezat lângă el. 

Æ un bărbat de vr’o 50 de ani. Inalt, blond. Fata 
roză. Mustata foarte scurtă, retezată, englezeste. Su- 
râzător şi d'o vervă plină de lumini. Vorbeşte per- 
fect frantuzeste. 

Si, dece nu vorbim! _ 

Mai întâi, nu ştiu cum, aflu că, e contra prea mul- 


www.dacoromanica.ro 


228 


tor avocaţi de care e plină lumea. Are impresia că 
mai mult se vorbeşte decât se face treabă. 

Apoi, vine vorba de instrucţie. 

— Instructia trebuie folosită ca să moralizăm pe 
semeni, ridicând nivelul sufletesc al oamenilor. Teo- 
riile lu: Jean Jacques Rousseau, că omul se naște 
bun și instructia cu societatea îl strică, sunt false. 

Omul se naște cu instincte ancestrale, rele, numai 
societatea, deci şi instructia, îl poate modela şi mo- 
realiză. Socrate a zis: „Instruiţi““ pe om pentru a-l 
face mai bun“, 

Noi, popoare vecine, nu ne-am cunoscut. Ce știți 
dumneavoastră, românii, de arta noastră, de poezia 
noastră, de cultura noastră? 

E timpul să stăm puţin de vorbă. 

Eu am fost în București. Am cunoscut pe Carmen 
Sylva. 

Superioară femeel A căutat tot timpul să scoată 
în valoare calităţile poporului român. Mare naţio- 
malistă, mare poetă, dar şi mare diplomatäl Avea 
mult simţ politic. 


Dela locul lor, Rejôd şi frate-său, “popa, începi 
să fredoneze două arii româneşti: „Vezi rândunele 
se duc“ şi „,l-auzi, i-auzi, i-auzi, ial“ 

Această din urmă, mai ales, îi fură şi pe ceilalți 
şi încep s'o fredoneze cu toţii, 

Nu ştiu ce spun eu, că Oberschall se adresează 
celorlalți: 

Domnul spune lucrurile cele mai adânci în 
formă spirituală şi veselă „La verité est gaié“. 
“Nu-mi plac oamenii închiși, nici poseurii. Viaţa 
e prea tristă. S'o facem mai luminoasă. 

La o masă, din apropierea noastră, se zäreste 
capul de ispititoare frumuseţe al primadonei Ilona 
Dômôtôr, printre câteva siluete bărbătești. 


www.dacoromanica.ro 


229 


D-l Obeschall exclamă: 
— Au tăcut armele. Zeul Marte şi-a închis gura. 
Au cuvânc Muzele! sau, cel mult, armele spiritului! 


Rejôd, cu un pahar de şampanie în mână se ri- 
dică si, solemn, cuvântă: 

— Noi, ungurii, suntem pentru o confraternitate 
internaţională; nu ,,internationala“ bolșevicilor, ci a 
spiritelor înalte. Or, de câteva zile de când cunosc 
pe oaspele nostru, (ăsta sunt eu) m'am încredinţat 
câte răni vechi sfar putea vindecă între noi ro: 
mânii, printr'o confraternitate spirituală atât de înalt 
şi frumos reprezentată de cel pe care-l sărbătorim 
azi. 

—- Să mă iertati, iluştri mei prieteni şi admi- 
ratori, dar cuvintele dumneavoastră sunt prea mari 
pentru un mic şi modest muritor, ca mine. 

Ce pot eu să fac pentru vindecarea rănilor dum- 
neavoastră? 

E. 'adevărat sunt doctori mari, plini de carte si 
talente, dar care nu pot vindecă pe bolnavi. Sunt 
şi de cei mai cu puţină carte, mai putin trâmbitati, 
însă, care, prin firea lor, mai veselă, prin cuvântul 
lor, mai mult decât prin ştiinţă, prin sugestie, vin- 
decä mai ușor. Ej! sunt caf acei apostoli ai lui! 
Cristos, care alină suferinţele, şi sufleteşti şi trupeşti, 
numai cu cuvântul Domnului. 

Cuvântul meu prietenesc și buna mea dispoziţie 
în mijlocui dumneavoastră să vă fie o chezäsie că 
sufletul românului vă va fi totdeauna prieten atât 
timp cât întreaga naţiune maghiară va doved! sen- 
timente curate de apropiere între voi şi noi“. 


Teologul dela Roma, auzindu mă pomenind numele 
lui Cristos si al apostolilor, se ridică electrizat și 


ne ține în italieneste un discurs ,,A la Bossuet“, 
WWW. dacoromañica.ro 


230 


Lucacs, nu se lasă mai prejos: 

— N'avem, ca dumneavoastră, darul vorbirii şă 
al luminoasei culturi. Avem însă, si noi, -o inimă. 
curată. (7) 

Apoi, auzind cum se întonează o arie naţională 
maghiară, continuă: 

— Mie nu-mi place muzica noastră naţională. Come 
pozitorii nostri fură, toţi, dela străini. Cel mult câte- 
va arii populare îmi plac. 

Aş vreă să viu în București să cânt balade un- 
gureşti. Poate v'ar merge la inimäl? 

— Poatel 

Rejôd se scoalä cu un nou pahar: 

— Da! Ceeace trebuie să cultivăm acum e ,,énér- 
ghia“ noastră pe toate căile, culturale, industriale, e- 
conomice. Între „noi“ şi „voi“ Dunărea e prima 
trăsură de unire, interesele noastre economice se 
sprijină pe ea. Dar şi sufleteşte ne trebuie o frater- 
nitate. Ne amenitä, deopotrivă, pericolul slav. Va 
fi, deci, nevoie între noi si d’o frätie de arme! 

+- Admirabil! — exclamă amicul Lucacs; — Re- 
jod fare un simţ diplomatic incomparabil. Cu me- 
ritele lui trebuie să ajungă mare în noua Ungarief 
Cel puţin ministru de Externe! 

— Ce zici, domnule fost ministru de justiție, de 
actualul guvern?, întreb pe Oberschall. 

—- Actualul guvern? Un accident! N'are legătură 
cu masa poporului. Friedrich, până eri, n'a făcut 
politică, nu poate cunoaște nevoile momentului... 


r 


Si uite așă, masa continuă cu farfurii şi cupe 
pline, si cu baterii de elocintä. , 

Mă uit cu plăcere la vecinul meu din strânga, sa- 
vantul şi fosta excelență, Oberschall şi îi admir faţa 
tânără si rosie. 

Convivul meu, cu ochi scânteietori mă asigură, 

www.dacoromanica.ro 


231 


(mai în surdină) că va aranjà el cu Rejéd, zilele 
astea, la restaurantul Dély, o masă „avec des petites 
femmes |‘ 


Se dă semnalul plecărei. 

Dar, în loc să mă duc spre casă, mă văd luat 
pe sus de vesela companie si dus la prietenul Lu- 
cacs, care locueste foarte aproape, la hotel ,,Buda- 
pesta“ într'o cameră spațioasă și foarte elegantă. 
© — Dece? 

— Să facem muzică! 

Sus se mai înmulțește societatea. O artistă esita 
din teatru, măritată cu un căpitan de hussari, ne 
cântă ceva. 

Apoi, Rejôd declamă „Viaţa“, „Cele trei femei“ 
şi „Furtuna“ pe ungureşte! Iar eu, tufă! Nu înţeleg! 
nimic. Atât. numai mă obsedează din ultima poezie 
cuvântul: ,Bucva“, ,,Bucva“, repetat ca un refren. 

Mă roagă stăruitor să le declam si eu ceva din 
versurile mele, numai ca s'audă muzicalitatea stro- 
felor, iar Rejôd ca să mă guste d'abinelea. 

N'am încotro, mă execut dar le spun că voiu de- 
clamă din Eminescu, cel mai mare și muzical poet 
român. Si le spun „Glossa“. Rejoe le-o male 
strofa cu strofa. 

— Minunat, divin! exclamă toţi în cor. Cum se 
explică atâta profunditate, atâta filosofie pesimistă ?- 

— Eminescu, mai întâiu, eră născut poet. Apoi, 
a studiat mult filosofia germană, în deosebi pe Scho- 
penhauer. Intelegeti de ce oricât se avântă pe Pegas. 
în sferele înalte ale inspiraţiei, nu pierdeă legătura 
cu pământul, aveă o inimă si aceea eră legată de 
de pământ. Si inima aceea mult a mai suferit! In 
strofa lui lapidară e o lume de gânduri si simtiri. 
Aşă cum defineşte Guyau adevărata poezie, „un 
bob de rouă care în infinitul lui mic oglindeste imen- 


www.dacoromanica.ro 


232 


sitatea boltei ceresti cu miriardele de stele si lu- 
ceferi“. 

— Ah! iubitule — isbucneste imbrätisändu-mä d-l 
Oberschall, — as vreă să te ținem profesor de lite- 
ratură română la Universitatea din Budapesta! 

Si paharele cu liqueur, ,,Cheri‘ veritabil, mă îm- 
bie de toate părţile. 

— Vă mulțumesc, mă simt foarte măgulit, dar e 
cam târziu şi aş vreă să o cam şterg. 

După o furtunoasă desbatere, înving. lată-mă pe- 
trecut de vr'o trei inşi din societate, spre hotel 
Bristol. ! 


Străzile întunecoase, cu rândurile de clădiri uriaşe, 
îmi par nişte imense tranşee. 

Numai pasul patrulelor noastre ce trec p'alături, 
răsună greu, cadentat, şi autoritar în acest cavou al 
nopţii în care doarme, păzită ca o puscäriase, ve- 
chea trufie maghiară. 

— Frumos oraş Budapestal zic domnului Ober- 
schall ca să-l abat dela reflecţii pesimiste ce-i pro- 
duc, poate, în acest moment, paşii ostașilor români 
pe caldarâmul Capitalei ungare. 

Vous êtes une nation qui marche avec des pas 
de géants vers la civilisation. 

— Oui, vers la „sifilisation!” îmi răspunde Ober- 
Schall. 

Am ajuns in fata hotelului meu. Ne despärtim. 

Să fi avut dreptate ungurul acesta inteligent şi 
cult caracterizându-şi aşă de spiritual natia?... 


www.dacoromanica.ro 


FILME 
VIH 
Gerbaud. — Vaczi. — Colonelul Ganea. 


27 Septemvrie 1919. 

Ora € dimineaţa. Deschid ochii. 

Apa Dunărei pare oglinda unui lac ce reflectă 
palatele din Buda si luminile câtorva lămpi ce 
încă ard. 

Incet, încet, bolta cerului se albăstreşte până ce 
soarele începe s'o tivească cu aur şi cu sânge, 

Imi iau azi ceaiul în faimoasa cofetărie ,,Gerbaud", 

Dis de dimineaţă saloanele se umplu de clienţi. 
Printre oglinzi mari, gobelinuri, picturi, candelabre 
aurite, canapele, foteluri şi covoare elegante misunä 
siluete de femei frumoase sau urâte, de domni ,,fa- 
Sionable“ sau burghezi... ca mine. 

Era odată la ,,Gerbaud“ ăsta tot ce se poate in- 
chipui mai fin ca bombonărie, prăjituri şi consumatie 
de tot felul şi tot ce eră mai ales ca clientelă lo- 
cală sau exotică. 

Azi, suntem după comunism! 

Si totuşi, se simte îndată deosebirea de celelalte 
localuri. 

Firma e veche şi cu reputaţie. 

Plecând d'aci trec pe lângă un squar cu statuia 
‘unui mare poet care nu-şi are numele săpat pe 
piatră. î 

www.dacoromanica.ro 


234 


Ungurii îşi închipuie că străinii trebuie să-i 
ghicească numele numai văzându-i chipul. Aud că-k 
cihamă ,,Varosmarty“ şi cd e cel mai mare poet: 
maghiar. 

, Dar mă găsesc în cartierul cel mai insufletit si 
înfrumusețat, cartierul „Vaczi“, prin excelenţă, fe+ 
minin. Aci sunt magazinele cele m-: luxuriante. 


La comandament, la Gellert, colonelul Ganea, îm: 
povesteşte, mișcat, trei momente din viaţa lui de 
ostaş în timpul campaniei: 

1) Si-aminteste de eroismul regimentului Bacău 
27, comandat de el, şi care în urma luptelor dela 
Trotuș, T.-Ocna-Ciceresoaia, reparând frontul spart 
de nemți, a avut drapelul decorat cu Mihai Viteazul. 
Voiu reda-o, cu alt prilej, mai pe larg, calda şi im+ 
presionanta povestire ce mi-a făcut bravul colonel. 
‘ 2) Alt moment, când, în Cluj, a văzut pe Rege 
şi pe Regina primind revista trupelor. Două ceasuri 
a stat cu ochii în lacrimi. 

3) Al treilea moment ce i-a sguduit sufletul a fost 
când şi-a revăzut, după un an de despărţire, regi- 
mentul pe străzile Budapestei în ziua de 12 Sep- 
tembrie când a intrat divizia 7-a. 

—- Ofieşrii veneau pe rând la mine să-şi vadă co- 
mandantul şi să-şi amintească. trecutul istoric care 
ne legă aşa de mult. 

In timpul înaintărei armatei noastre spre Buda- 
pesta eu mă găsiam la Oradea-Mare organizând 
un regiment de ardeleni, 85. Mi-am iubit până la a- 
doratie soldaţi: mei şi am vărsat împreună lacrăm? 
de bucurie revăzându-ne... 

Si colonelul mi-aratä mai multe fotografii din viata 
regimentului: 27 Bacău: un bordeiu unde Regina ve- 
nită cu generalul Văitoianu, stă lângă soldaţii lui, 
bătând-o din faţă flacără focului ce o îmbrăca, parcă, 


www.dacoromanica.ro 


o? 
co 
ou 


fnpurpurä. Apoi altul, cu „aleea Regina Maria“, cw 
balustrade de mesteacăni, si fotografii de soldaţi 
cărora Regina le dădeă ţigări și bomboane. 

Plin de inimă si de alese însuşiri, colonelul Ganea 
te cucereşte dintr'o privire şi n’ar fi în stare sărțir 
refuze nimic. Iubit si respectat de toţi ofiţerii ce vin, 
la comandanient, el prezidează masa când nu e vr'un 
general, şi cu apariţia sau scularea, lui dela masă! 
popotei, famfara întonează marşul de începerea me- 
sei sau sfârşitul ei. Alfa şi omegal 


www.dacoromanica.ro 


GRĂDINA ZOOLOGICĂ 


Animalele crutate de comuaiști — A doua grădină după cea din 
Hambarg. — Măimaţoi supăraţi. —Papagalii tricolori gi soldații nuștri 
„Tigrii Budapestei“. 


In după amiaza asta, pe o vreme dumnezeească, 
mă îndrept spre Varosliget, (grădina orașului) din 
care © parte formează „Grădina Zoologică“. 

Cine n'a văzut, în trecere, grädma zoologică a Bu- 
dapesteil? Cunoscătorii spun că poate fi pusă a 
daua după cea din Hamburg. 

Drept să mărturisesc, mă îndreptam cu oarecare 
îndoială si teamă chiar, c'aş mai regăsi-o asa cum 
o ştiam înaintea răsboiului. 

Eram aproape încredinţat că pe vremea comunis- 
mului, animalele sau muriseră de foame, sau le mân- 
case bolşevicii ca să nu moară de foame, ei. 

Am intrat, am străbătut grădina dela un cap la 
altul. , | 

Stupefactie si admirarel Toate animalele, patru- 
‘pede şi păsări, intacte şi bine dispusel 

Incântarea mea n'are margini. 

Aleele curate. 

Florile în abundență. 

Lacu! limpede şi plin de toată gama multicoloră a 
păsărilor exotice şi indigene. Crocodilii de Nil cu 
burta înfiptă în pământ, într'o adâncă somnolentä, 


www.dacoromanica.ro 


şi aproape confundați cu pământul, ca culoare a 
groasei lor scoarte. 

Serpii giganţi sau micele vipere, scoțând iute să- 
getile limbii. 
» Enorme broaşte țestoase sau răcăneii făcându-şi 
siesta sau isbindu-se cu capul, în mici dueluri amo- 
roase. ‘ 

"Sute de papagai şi „cacatoes". Tigrii, lei, urşi polari, 
vulpi, Jupi, cămile, girafe, bisoni si elefanţi. Mai ales 
unul din aceşti pachidermi. Să-l vezi cu ce băgare de 
seamă şi eleganță îiia din mână cu trompa, banii, co- 
locuinţa ingrijitorului, îl strigă afară şi îi pune in 
palmă colecta, primindu-şi răsplata: o bucăţică de 
zahăr! 


Dar în custile maimufelor! 

Stau alături de copii, soldaţi și oameni serioşi, căs- 
când gura în fata acestor rude ale noastre, după tata 
Darwinl Desi nu sunt orangutani, maimuţoii şi mai- 
mutele astea, prin mişcările lor atât de asemănătoare 
celor ale omului, ne cuceresc admiraţia și stârnesc 
explozii de râs sr veselie. 

Iată un maimutoiu care văzându-se mereu păcălit 
cu io bucată de pâine ce+nu i se maiţ dă odată, 
se înfurie şi aruncă cu picioarele de dindărăt în ochii 
călăului toate paiele şi murdăriile din cușcă. 

Dincolo, o mamă îşi caută puiul, în cap, de... pui... 

Intr'altă cuscä, pe un trunchiu de arbore cu crăci, 
zeci de maimutele foarte tinere se leagănă, se aruncă, 
fac gimnastică de acrobati, ţipă, sau se apropie de 
gratii si întind o mânutä care, oricum, e gingasä. 

Alături, un maimutoi supărat de nuielusa unui 
spectator turbulent îi întoarce sfidător enormul do- 
vleac ros ce poartă sub coadă..... 


4 


In custile lor, tigrii Budapestei (honi soit qui mal 


www.dacoromanica.ro 


y pense!) stau cu botul pe labe... Nişte soldaţi ro- 
mani fi privesc cu compätimire. Eu as putea ex- 
clamă: „lată ce-au ajuns regii pustei“. | 

Un îngrijitor vine să tragă cu un fier lung resturile 
de oase rămase din ospätul ultim al fiarelor. Leii 
se ridică mânioşi, îşi încordeazä gâturile, deschid 
enormele lor fălci, arätându-si amenintätori, coltii — 
si încep a rage cutremurätor. Dihăniile mai mici 
se ghemuiesc tăcute în colţul cuştilor şi așteaptă, 
tremurânde să treacă furtunal..... 


Tes afară, la lumină. — ‘ 

In zeci de culori mari, sau ,in libertate, pe betele 
de lemn sau de fier, papagai cu spatele în trei culori 
ros, galben si albastru, tintuiesc privirile unui grup 
de soldaţi români, dintre care unul exclamă: 

Să ştii, camarade, c'ai noştri, cari au intrat 
întâi în Budapesta, au vopsit păsările ăştia în tri- 
color, să le rămâie ungurilor în ochi neştearsă tre- 
cerea noastră p'aicil 

—. Că bine zici! Aşă trebuie să fie, camarade! : 


Pe aleele înflorite si cu mulțime de bănci, se plim- 
bă copilaşi în cărucioare, traşi de dădacile lor. In 
câte un colţ, sub vr'un umbrar, câte o pereche idi- 
lică își jură, in fata lacului cu broaște si cu gâște, 
iubire veșnică. 

Numai restaurantul, berăriile şi cofetăriile de odi- 
nioără, risipite în elegante pavilioane, stau azi pustii, 


Ceeace uimeste pe călătorul strein, e că în aceasta 
grădină zoologică a Budapestei sunt grote cu urşi, 
cerbi şi capre sălbatice în stânci de munţi adevăraţi; 
munţii ce împrejmuiesc ambele laturi ale Capitalei. 
In jurul unor asemenea stânci naturale şi a unui lac 


www.dacoromanica.ro 


foarte întins și-au făcut ungurii, cu cheltuieli mari, 
si cât se poate mai artistică, grădina lor zoologică, 
în care niciodată nu te mai saturi, plimbându-te, 
înveselindu-te şi instruindu-te. Grădina zoologică e 
o mare carte deschisă, cu chipuri multe şi viil 


www.dacoromanica.ro 


DOUĂ BARONESE 


Lohongrin.— Baroana de Taxis.— Garoana de Gréal.— M-lle Elisabeth 
şi comunismul în Buda 


Astă seară, Opera Lohengrin. 

Se dă într'un fastuos decor. Cântăreţii, azi mai 
slabi. 

Unde e celebrul nostru Jean Dumitrescu, sau Po- 
povici-Beyreuth? 

Pe primadonă o aud mereu zicând: „Iştenem“. 
Asta înseamnă ,,Doamne“, ,Dumnezeulel“ 

Ciudat mai sună pe ungureşte! Mă gândesc, că 
Dumnezeu trebuie să fie cu adevărat poliglot ca 
să-şi înţeleagă numele, cand e invocat, pe toate 
limbile. 

Intr'o lojă vis-à-vis, americanul! cel obrasnic dela 
Rietz, un anume Horovitz, se resfatä între cele două. 
demi.... ultra decoltate. 

! Le văd, în pauză, in foyer. Au la rochii nişte cozi 
fantastice de lungi, că trebuie să le ţină pe braţ ca 
să nu se împiedice lumea în ele. 

; Intr’o lojă, generalul Serbescu, mă prezintă ba- 
ronesei Dora de Taxis, din marea aristocrație ma- 
ghiară. O femeiuscä mică, în rochie de mătase model 
franțuzesc. Pistruită si pe față şi pe braţele goale. 

Foarte nervoasă si vorbeşte mult. Imi făgăduieşte 
să-mi facă o povestire amănunțită, și interesantă: 
asupra comunismullui (bolsevismului) la Budapesta. 


www.dacoromanica.ro 


VAT 


Baroneasa ne lasă în lojă, pe general si pe mine, 
şi pleacă înainte de sfârşit, însoţită de colonelul ame- 
rican Yates (Jet), acasă, aşteptându-ne acolo, ca 
musafiri la masa. 


După operă, mă indrept cu generalul Serbescu 
în automobil spre palatul baronesei. Președintele Co- 
misiei de Evacuare îmi povesteşte, în mers, munca 
titanică ce-a desfăşurat şi greutăţile ce întâmpină 
din partea misiunilor Antantei, mai ales engleze şi 
americane. 

Ajungem în strada Lendway Utza 28. Aci lo- 
cuiește baroana de Taxis, al cărui soţ şi azi e fugar 
la Viena, depe timpul comunismului. 

Intrăm fntr’un frumos hall cu pereţi şi balcoane 
de lemn de nuc; fără oglinzi si fără mult mobilier, 
fiindcă a fost furat de bolşevici. 

Musafiri multi. Abiă luăm aperitivele si un gong 
ne chiamă la masă. 

Sufrageria e o bijuterie. Vesela de faianţă fină si 
tacâmurile de argint cu coroană... Cum o fi fost 
salvate? Servesc șase sclave şi patru valeti în frac 
si mânusi albe, aproape un servitor de musafir. 

Menu-ul ultra încărcat si fin preparat. La fripturi, 
ne uimesc salatele ce nu se mai sfârșesc. Berea, 
vinul de Tokay şi sampania din belşug. Printre: 
fructe cinstea o au niște struguri minunati. Jos, în 
hall tapează admirabil un pianist, iar dintr'un ornic 
de părete, în sufragerie, ne spune, cum trec orele şi 
sferturile, un ,,Cucu“ melodios şi sonor.. 


La baroneasa Dora de Taxis toţi ai casei, vorbesc 
englezeşte cu colonelul american Yates. 
Mai toţi ungurii de elită vorbesc englezeste. 


In stânga mea am pe locot.-colonel Constantinescu 


www.dacoromanica.ro 


249 


din Roşiori, comandantul unei unităţi de divizie dela 
Kist-Pest. Un superb ofiţer român. Inalt, svelt, ele- 
gant, cap frumos și viril, monoclu! 

— Păi, ce crezi, îmi spune suruzând, dela Tisa, 

toţi ofiţerii de cavalerie ne-am pus monoclu ca hus- 
sarii unguri. Ce, să ne creadă boanghenii mai îna- 
poiafi ca ej în eleganță? Ne credeau, mon! cher, pe 
noi românii, sălbateci! 
' Decând am venit în Budapesta şi ne au zilnic 
în saloanele lor, de când ne-au văzut îmbrăcaţi chic, 
dansând admirabil, vorbind frantuzeste ca propria 
noastră limbă, o nebunie în toată societatea ungară 
după noi. Femeile, mai ales, ne dau tributul de ad- 
miratie cel mai mare... 

Nu mai vorbesc de stradal... Sunt femei elegante, 
ba, bănuiesc din cea mai bună condiţie chiar, care 
din ochi te invită să le urmäresti pân' acasă, sau 
până într'un colt tainic. 

Apoi, fie, că le-am dovedit noi cu prisosintä vir- 
tutile şi calitățile rasei noastre! 


In fata mea şi a . colonelului e o fată d'o rară fru- 
musete. 

Nu-mi cuore un cap de madonă mai inocent 
cal ei. Să tot aibă 20 de roze. Deși privirea fi e 
curată ca oglinda unui lac de munte, se roseste ca 
o rodie, când ne întâlneşte ochii. Asta n'o împiedică 
să'converseze foarte animat cu vecinul ei din siânga 
un sublocotenent bondoc şi pântecos, dar curätel, 
şi să fumeze către sfârşitul mesei țigară după igară. 

Obiceiul fumatului e o modă intrată până în cele 
mai juvenile straturi în Ungaria. 

Si fetiţele de 12 ani fumeazăl... 

Dar în sfârşit, frumoasa d-şoară Elisabeth Schlic- 
ther, fumează princiar cu o guritä mică, divinn. 

— Cum ati dus-o, domnişoară, în timpul bolge- 
vismului? o întreb după masă, în salon. 

www.dacoromanica.ro 


243 


— O! destul de prost. Noi locuim o casă în Buda, 
strada Nyul, (la rue du liévre).. Dar, să nu crezi 
c'am fost fricoasă ca un epure. Când a izbucnit re- 
volutia, din primele zile s'a observat o transformare 
imensă. Oamenii de jos strigau că au aceleaşi drep- 
turi ca bogatii. Les camarades (,,tovărăşii“) erau 
toți beti. Adio serbări şi soirée-le în lumea bună! 
In toate casele se făceă politică. Seara, oamenii bine 
îmbrăcaţi erau despuieti pe străzi. 

Mai ales la Buda, fiind mai izolată, se întâmplă 
cele mai multe jefuiri. Figurile erau transformate. 
Oamenii de jos te priveau cu ochi impertinenti: 

Oamenii din buna societate se îmbrăcau mai mult 
decât simplu, neglijent, ba, cu ciorapi ca ţăranii. 

Fete de bună condiţie luau posturi în ministere 
unde erau mai sigure. Cea mai mica amploiată. prt 
mea leafă foarte mare, 1.500 coroane pe lună pentru 
a nu face nimic! In Pesta rămăsese foarte puţină 
lume din buna societate. Aproape toţi plecaseră. la 
tara, cei mai multi fugiseră, la Viena. 


In casa: baroanei de Taxis, mai cunosc pe mătușa 
acesteia, pe baroneasa Mélanie de Grâdl, care lo- 
cueste în palatul d'alături, la numărul 26. 

Ca şi nepoata ei şi toate neamurile, şi mätusica, 
vorbeşte elegant frantuzeste. 

Baroana Mélanie de Grodl e o doamnă înaltă, 
într'o rochie de mătase neagră, cu un superb decolté; 
are ochii mici, e puţin cârnă, are buze cărnoase şi 
pare cea mai cultă și inteligentă din toate doamnele. 

Cu oroare îşi aminteşte de comunism. 

— A trebuit să fug de acasă. Nimic mai grozav 
decât să te vezi suferind de pe urma alor tăi, fugind; 
în propria ta ţară! N'am ştiut ce e ura. Acum știu! 
Suferinta iti dă forţa d'a lucră. Regret că nu mai 
am 20 de ani să pot lucră acum după experiența 
mea. Ce s'a întâmplat eră fatal. Am, trăit până eri 

www.dacoromanica.ro 


244 


în evoluţie ascendentă. Azi trăim în una descendentă. 
Franţa nu se va mai face ce-a fost. Viitorul e al 
României care e în evoluţie ascendentă. ° 

(Intr’un colt al salonului se stinge lumina şi acolo, 
în fund, tânăra baroană Dora de Taxis şi americanul 
Yates se cufundă intr’o.... conversație mai discretă). 

Baroneasa Mélanie de Grôdl continuă: 

~~ Viitorul României va fi foarte mare dacă se va 
uni cu Ungarial (?), Serbia, Ceho-Slovacia. 

România azi e cea mai bogată. C'est l'oiseau bleu 
que vous avez“. Marea politică, acum, e să știți s’o 
stapaniti. 

Eu n’am idei politice remarcabile, dar pot spune, 
Ungaria e pierdută! 

Asta o văd limpede. 


Domnul Arthur Vecsey (Vecei) e fratele baroa- 
nei Mélanie de Grédl. 

E un bărbat distins, înalt, brun si seamănă putin 
cu veşnic tânărul nostru gentelman Radu Văcărescu. 

Imi vorbeşte de politica nouă a Ungariei, de par- 
tidul social creştin. 

— Ungaria e tara de ţărani. Guvernul Friedrich, 
care are țărănimea de partea lui, se va menţine chiar 
contra voinţei Antantei. 

(Americanul din colt, ridică mirat capul si pri- 
veşte cu ironie pe d-l Arthur Vecsey). 

România a devenit o ţară mare. Antanta nu vede 
cu ochi buni aceasta. | 

In ce né priveşte pe noi, ca să rămânem în bune 
relaţii, nu faceţi rechiziții. Dumneavoastră menajati 
aici poporul care e, în mare parte, compus din roșii, 
socialişti, în loc să menajati burghezia. 

In privinţa alimentărei ar trebui fixate preţuri 
maximale. Cum? In Austria, propriile noastre le- 
gume exportate sunt mai ieftine ca în Ungarial Scă- 
pati-ne de speculatori..... 

www.dacoromanica.ro 


215 


Si uite aga, prima seară petrecută în palatul ba- 
roanei de Taxis, trece în convorbiri despre comunism 
şi ocupaţia românească, şi în mici şi nevinovate 
fleurt-uri, cum s'au încins pe terasa ce dă în stradă, 
unde tineri: nostri ofiţeri atacă si din flanc şi din, 
faţă, dar cu mănuși şi plini de galanterie, pe fru4 
oasele unguroaice aristocrate. 


www.dacoromanica.ro 


BANCHET ŞI COMUNISM 


Col. Lupu și Antanta.— Misiunea Italianä.— Cartele comuniste. — 
Generalul Rășcanu. — Genealogie ilusträ.—Baroana Dora de 
Taxis si Bolșevismnl. 


28 Septemvrie 1919. 

In dimineaţa asta, in biroul comunicaţiilor, dela; 
‘Hungaria, dau o telegramă, marelui cartier. 

Colonelul Lupu şeful secţiei de automobile pentru. 
comandamente e nespus de enervat, 

— M'au îmbătrânit, mon cher, americanii. Foarte 
obrasnici. Dela început ne-au somat să plecăm. 

Diamandy, ministrul nostru, le-a răspuns că nu 
primeşte ordine, decât dela Bucureşti. Ne-au ame- 
ninfat că America ne taie transporturile. Brătianu 
le-a răspuns: ,,N’avem nevoie de nimic, ne vom luă 
pe calea armelor ce ne va trebui“, 


Plec dela Hungaria în trăsură cu tânărul sot al 
divei Dômôtôr Ilona. Pe Racocsi, mi-aratä biserica 
franciscană în care bolșevicii au tras un glonţ intr’o 
femee care se rugă. 

Iau, cu el, ceaiul, în cafeneaua hotelului Astoria. 
Imi prezintă pe un prieten al său, Nagy Ivan, fiu: 
de fișpan, care îmi povesteşte cum a stat ascuns, 
de frica bolşevicilor, trei zile într'un canal de stradă, 
şi cum travestit în ţăran, a fugit la Seged. 


La comandamentul generalului Moşoiu, masă în 
cinstea misiunei italiene... fără Romanelli, care s'a: 
purtat atât de rău faţă de noi. 


www.dacoromanica.ro 


247 


Sunt de fata, generalul Monbelli, locot.-colonel a- 
merican Anderson, maior Twose, Lt. Cushman, etc. 

Generalul Mosoiu ridică paharul: 

— Eviva l'Italial 

— Eviva la Romanial 

— Vive l'Amérique! 

— Vive la Roumanie! 

Si succesiv se cântä imnul italian, american si 
român. 


„ Seara, la Gellert, colonelul Dumitrescu Tanti, vor- 
biridu-mi de descoperirile ce-a mai făcut asupra co- 
muni.t ului, mi-arată o cartelă de lupahar. „Pina, 
picsea'“'=2 numere tăiate, 

Oda.ă la şase zile se dädeà voe omului să-şi verse 
necazui. Se specifică sub pedeapsă mare, că nu 
sunt permise plăcerile anormale, minette, sau pe- 
derasti2. 

— {1 totuşi, bandiții :ăștia de comunişti, care 
aveau pretenția să reglementeze, până în cele mai 
mici amănunte, viata socială, erau cei mai mari dis- 
trugători ai ei. Nici nu ne putem închipui ce a 
fost p’ ici, ca orori. 

O aristocrată dusă la Parlament, în subsolurile 
de tortură i s'au tăiat mâinile şi i s'a băgat un 
par in vagină, chinuind-o până au omorât-o. Un 
caz dintre mii! 


După masă, la popotă, auzim vestea formărei ca- 
binetului 14 Bucuresti. Guvern de generali: Văito- 
ianu, preşedinte; Lupescu, la Culte; Popescu la in- 
dustrie; Räscanu, la Răsboi. 

In special, acest din urmă stârnește mare bucurie 
printre ofițeri. Toţi au cuvinte de admiraţie pen- 
tru el. 

— Gr neralul Rascanu? Un munci or n.o"osit ua mi- 
litar din cei mai capabili, un suflet de mare român, şi 


www.dacoromanica.ro 


248 


un om drept. De-o manieră distinsă şi de-o bunătate 
fără seamăn. 

Ceilalţi miniștrii, aud a fi, Mişu la Externe... 

Seara, tot la Hungaria, un locotenent colonel ro- 
mân, e încântat de primirea ce a avut într'o fa- 
milie ungară din Racosi Szt. Mihaiu. 

Tiganul Zavaidoc îi trage de zor pe tambalä cu 
ciocänasele şi, îi zice din plisc parodia diviziei XII, 
în cuplete făcute de un ofiţer. 


După masă, ceaiul, la baroana de Taxis. 

De data asta, mica baroană îmi spune ceva despre 
genealogia familiei de Taxis. Origina familiei ajunge 
la Torquato Tasso, la familia Taxis de Bordogna şi 
Valnigra, italiene. Ordinul „Vulturului“ a foot dat 
de prinți tiroleni, conților de Woikenstein, de Taxis, 
Arzt etc. Familia de Taxis poate scrie fără mărci 
poştale, (porto-franco), în Italia, Austria, Germania. 

— Ce zici, baroană, despre Ungaria de azi? 

4 — Mica Ungarie e „comme un enfant qui vient 
mort dans le monde“. Nu va putea exista asa mică. 
Va trebul să se mărească cu Ceho-Slovacia si cu 
Iugo-Slavia, cel puţin... (?) 

— Dar, din timpul comunismului ce amintiri pă- 
strezi? 

— Tout le monde a travaille pour sa pochel 

Si baroana Dora de Taxis începe să-mi poves- 
tească despre bolşevism. 1) 


—— 


1) Vezi Volumul J, capitoini: „Budapesta sub comnnism. cea mai 
complectă, pitor-ascä şi captivantă istorisire asupra bulș-v:rmului. 


www.dacoromanica.ro 


LA Dr. BELA AGAY 


Directorul glaruiui ,,Az Ujsag“. 
Bloc contra lui Friederich. — Program antantist. — Karoli Mihali, , 
comunist.— In subsolul maginäriilor.— Comunismul, o farsă | 


29 Septemvrie 1919 
Asculi dela ferestrele camerei mele, dela hotel 
Bristol, goarnele unei unităţi de trupă românească, 
ce trece pe şoseaua din Buda, d'alungul Dunărei. 
E dimineaţă. 
Oştenii noştri trec în pas cadentat, foarte semeti 
şi printre ei merg ofiţerii călări. 


In dup'amiaza astă vizitez pe directorul ziarului 
„Az Ujsag“. 

Dr. Bela Agay, un bărbat cam de 48 de ani, 
ungur sadea, si doctor în medicină, e de doisprezece 
ani directorul celui mai popular ziar. E multimili- 
onar. 

După puţine cuvinte banale, intrăm în lumea i- 
deilor: | 

— Ungaria e liberală, îmi spune d-l Agay. Mică 
fara, dar foarte liberală. Domnul Friedrich si com- 
pania nu sunt nimic. Azi la orele 8 seara partidele 
se adună pentru a formă un bioc. 

Fractiunile lui Lovacsi, Heinrich, democraţii Van- 
joni, fostul ministru de justiție în cabinetul Wekerle, 
Sztérényi şi fracțiile nationale liberale cu şeful lor 
Barczi, fost prefect al orașului, toate aceste fracţii 
se adună astăseară ca să formeze un bloc contra 
lui Friederich şi contra socialiş.ilor creştini. 


www.dacoromanica.ro 


250 


Acest bloc liberal face colaborare cu social-de- 
mocratii. 

In chipul acesta vom aveà toate fractiile politice 
ale ţării, asa cum o doreşte Antanta, pentru a formă 
un cabinet. 

Dacă acceptă şi social-creştinii să vie la noi, am 
aveă, atunci, un adevărat guvern naţional! 

N'avem arme. Dar, dacă, d-l Horty zice că vreà 
numai pe Friedcrich, atunci nu vom putea face nimic. 
Dacă vom isbuti să avem pe Horty cu noi, facem 
guvern. Şi, chiar dacă Horty nu va fi de partea: 
noastră, vom face guvem cu consimţământul An- 
tantei şi Românilor. 

Dar, dacă armata română va plecă, iar Antanta 
nu ne va da trupe internationale, nu vom puteà face 
nimic. 

In cas că vom formă guvernul, va fi compus cam 
astfel: 

Contele Hadig, fost cel din urmă ministru/ pre- 
şedinte dinaintea revoluţiei, sau Emeric Karoli, prim 
ministru. 

Barczi, la Interne. Lovacsi, la Externe. Garami; 
la Comerţ (socialist). Huszar, la Culte (social cre- 
ştin). Peyer, socialist, fără portofoliu. Rubinek, feu- 
dalist, reprezentantul marilor proprietari, la Agri- 
cultură. Valco, fest subsecretar de finanţe, ministru, 
de Finanţe, etc. 

— Ce program aveţi? 

— Programul nostru? Tot ce doreşte Antanta. 

Cea mai bună amicitie cu ea! Vom face aceasta 
înaintea chemărei Parlamentului. După constituirea. 
acestui guvern vom face alegerile. 

D-l Friedrich vreă să se cramponeze, să rămână. 
prim-ministru, chiar dacă lar părăsi toţi miniștrii săi 
actuali; de aceea are convorbiri cu toate celelalte 
fracțiuni. 

www.dacoromanica.ro 


151 


Trecem la chestia ziarelor. 

— ri, e prima zi c'au apărut toate ziarele. Am 
avut multe convorbiri cu cenzura română. D-l Mezey, 
e foarte liberal; n'are însă destule ajutoare. A zis 
că putem scrie tot ce vrem în privinţa politicei in- 
terne. Dar trebuie până la 11 noaptea să i se aducă! 
toate ziarele la cenzurat. Asta e imposibil! 

Ziarul meu, e cel mai mare ziar, are 8 pagini. 
E în al 17-lea an de apariţie, A fost fondat de con- 
tele Ti za. 

In numărul de azi, avem reproduse scrisorile lui 
Karol; Mihali în care se descoperă documente rela- 
tive la legăturile lui cu comuniștii lui Béla Kuhn. 

Si domnul Béla Agay mi-arată, pe biroul sau, 
autograiul scrisoarei lui Karoly Mihali, adresată lui 
Landler, Comisar de Interne, bolşevic şi comandant 
de armată: 


,ocumpe Landler, 


„Două luni de când mi-afi dat detectivii pentru 
„paza casei mele din Schwabenberg, strada Sorant, 
»22, care să facă serviciul cu schimbul. Foarte punc- 
„tuali, au făcut serviciul conştiincios. | 

„Spre marea mirare sunt forțat de-a vă scrie aceste 
„rânduri, despre, unul din aceşti oameni care îşi 
, spunea nemulţumirea contra actualului regim. EL 
„are speranţă că inamicii vor intră ca să, gonească 
„guvernul actual (comunist). Toţi locatarii casei sunt 
„„disperaţi. Acest detectiv regretă, timpul lui Tisza 
„singurul mare ungur“, 

„La început n'am dat atenţie acestor flecării, dar, 
„Cum zilnic sunt plictisit de ele, e de datoria mea, 
„ca să vă spun că, după sinceră mea părere, cel 
»mai mare contra revoluţionar are un nume sârbesc 
„„Mihalovici“. 


Karoly“. 


www.dacoromanica.ro 


252 


Scriu şi copiez această scrisoare pe care mi-o 
traduce d-l Agay, la biroul contelui Desire de, Banffy, 
fost prim ministru multă vreme, si mai înainte, 
prefect în comitatul Silagy Doboco (De}). 


Din balconul redacţiei privim in faţă. ,,Palace 
Hotel“. 

Gara, Keleti (de Est) se înalță, impozantă, în ca- 
pul largei si insufletitei strade Kerepesi-ut. 

Pela picioarele noastre se gudura Bobi, un cate, 
alb cu negru, al Directorului. 

Intr'un birou, un tablou ce reprezintă pe regele, 
maghiar Karol cu corespondentii de răsboiu stând 
pe un podet peste Isonzo. (1917 Aprilie ro). 

Directorul îmi spune c'a fost la București pe vre- 
mea ocupaţiei Capitalei noastre si c'a vizitat biroul 
domnului Mille, la „Adevărul“ pe vremea când acolo 
se scotea ,,Bukarester Tageblaat“. 

Mă plimbă apoi prin “localul ziarului. 

In toate camerile multă liniște. Foarte curate. Pe 
jos ciment. Trecem prin odaia corectorilor; prin 
atelierul linotipistilor si monotipistilor. Apoi, co- 
borâm în subsol. 

Aci vedem trei gigantice mașini rotative care scot 
ziare în 32 pagini. 

In altă sală, o maşină, tip unguresc, care tipăreşte 
ziare în 48 de pagini. 

Masinele dintâiu sunt din fabrica Wôrner care 
a făcut maşini pentru „Neue Freue Presse“ din 
Viena. 

Pe jos, suluri gigantice de hârtie suedeză, dela 
Gôteborg. 

Directorul îmi dă un exemplar din „Az Est“, găsit 
în subsol si care apäreà în timpul „comunismului. 

Şi-mi traduce un articol întitulat: „Noi am bătut 
pe români“. 

— Stati bine cuhârtia, văd. 

www.dacoromanica.ro 


953 
— Avem hârtie pentru 32 milioane coroane, pen- 
tru toate ziarele din Budapesta, pentru un an. Avena 
30 de jurnale. 


— Dar, asupra comunismului ce-mi poţi spune? 

— Comunismul la noi? A fost o farsa! 

Burghezia s'a dus să ia funcțiuni la bolşevici. 

In toate instituţiile eră foarte mare sabotaj. Co- 
munismul eră numai la Budapesta. Provincia nu dă- 
dea de mâncare Budapestei. Ţăranii ascundeau in 
pământ banii albastrii (cei buni), nevoind să pri- 
mească bani albi (bolșevici). 

Burghezia eră foarte înspăimântată. Cincizeci de 
terorişti, primele două săptămâni, au terorizat toată 
Budapesta. 

— Cum a izbucnit bolşevismul? 

— Prim-ministru eră Karoly. Consiliul de miniştri 
a oferit puterea comuniştilor şi a deschis închisorile 
în care fusese si Bella Kuhn, dându-i portofoliul de 
prim-ministru | 

Comunismul a durat 113 zile, dela 21 Martie până 
la 2 August. 


www.dacoromanica.ro 


BANFFY 


Convorbire cu .Contele Nicolae de Banffy. 
Un om supertor.— 0 casă invadată de comuniști. — Refugiat în Olanda 
şi Elveţia. — Banify si ocupația romaneascd.— Idei politice.— Lucruri 
de artă.— Contele Banffy si Maior Vartejeanu. — Magnaţii şi Ardealul. 


30 Septemvrie 1919. 


Banffy! Nume ilustru în aristocratia si în politica 
ungara. 

Contele Nicolae de Banffy, demn scoborâtor al 
acestei istorice familii, nu e' el însuşi un prea mi- 
litant om politic, cât e prețuit şi căutat de mai toate 
cercurile societăţii si politicei maghiare. 

E un om superior şi prin vasta lui cultură şi prin 
" minunatele lui însuşiri artistice, 


Auzisem de el că e un foarte prețuit pictor, si 
că a fost foarte multi ani directorul general al O- 
perei. Că, gtatie lui, s'au pus în scenă, si s'au mon- 
tat, după savantele lui indicaţii, cele mai reușite, 
opere ce s'au putut admiră vreodată din punctul 
‘de vedere al măreției decorurilor si costumelor; de- 
coruri şi costume, executate după cele mai exact 
istorice amănunte, ele înseși opere de art , toate 
datorite adânc cunoscătorului sufletului şi c loarei 
tuturor epocelor şi climatelor. Pictor, muzi. nt, is- 
toric şi savant! 

Deci un om superior. 

Cu câteva zile mai înainte d'a-l vedeă, Molnar, 
celebrul autor al piesei „Diavolul“, amic in m cu 


www.dacoromanica.ro 


255 


contele, îi scrise câteva rânduri entuziaste anun“ 
tându-i vizita mea. i 


lată-mă, deci, în dimineaţa de 30 Septemvrie, în- 
dreptându-mă spre strada Revitzki 5, unde locueşte 
contele Nicolae de Banffy. 

Molnar mi-atrăsese atenţia să mă duc dimineaţa 
între 9 şi 10, de: oarece, în restul zilei contele nu 
prea sta p'acasă. 

Strada Revitzki nu e departe de Muzeul National. 
E o stradă mai strâmtă ceva, foarte liniştită, şi pare 
locuită numai de aristocrați. 

Ajung. O casă mare cu -portile înalte închise. 
Porţi de cetate. Sun. Imi deschide o bătrână. La 
scară, un lacheu mă pofteşte în... vestiar. 

Intr'o strimtă sälitä maldäre de cărţi. Pe pereţi 
câtevă tablouri, haine. 

In fundul săliţii, în pervazul unei uşi, mă în- 
tâmpină un bărbat cam de vr'o 45 de ani, cu fruntea 
foarte mare, părul sur dat în sus, ochi mari si 
blânzi; mustață mare ŞI în totul, d'o cuceritoare 
eleganţă şi naturalete. 

E 'contele Nicolae de Banffy. 

Mă pofteste în biurou. 

— Atât am la îndemână din toată casa mea, un 
birou și o mică odaie de dormit. Când m'am întors 
din refugiu, n'aveam nici atât. 

Toată casa îmi e, încă, ocupată, de locatarii ne- 
poftiti de mine, dar aduşi de bolşevici. Toate imo- 
bilele ‘se decretaseră proprietatea statului, sau, a, 
comunei. Deci comuniştii băgau în palatele şi casele 
burghezilor gi aristocrației, pe cine voiau ei. 

D'aitfel, nu mă plâng. Locatarii mei sunt toţi 
oameni de treabă, şi mi-au întreţinut bine casa. Prin 
alte părţi, alţii, au făcut präpäd. 


— Unde aţi fost, domnule conte, în timpul comu- 
nismului ? 
www.dacoromanica.ro 


256 


—- In Olanda. Ah! ce ţară! Pământul o grădină, 
oameni înţelepţi. 

A fost si acolo, prin Noembrie trecut, un infing 
curent de bolsevism. Ce vreţi! eră prea aproape 
de Germania. Dar, bolşevismul n'a prins. 

In Olanda burghezia e foarte puternică, iar tä- 
ranul nu e ţăran, e grădinar. E o ţară extraordinară 
din punctul de vedere al inteligenţei şi al culturei. 

—- Frecventati mult societatea olandeză? 

— Foarte puţin. Făceam tot timpul pictură. In 
situația greă şi tristă în care se găsea sufletul meu 
n'aveam curajul să merg în toate părţile. Olanda 
e o ţară făcută pentru pictură şi cultură. Am făcut 
câteva portrete, acolo. 

Pericolul bolşevic eră foarte mic fata de întelep- 
ciunea populaţiei. 

Regina Olandei e foarte iubită şi se făceau mari 
manifestaţiuni pentru dinastie şi mai ales pentru 
persoana Reginei. 

— Aţi mai fost undeva afar' de Olanda? 

— Da, în Elveţia. 

» — Cum s'a repercutat acolo revoluţia din Ger- 
mania? 

— Desi Elveţia nu făcuse răsboiu, la Berna, în- 
tr'un moment dat, eră mare pericol să nu izbucnească 
revoluţia. La Zurich au fost chiar mișcări comu- 
niste. Trupele însă din cantoanele franceze au înă- 
busit bolşevismul din Zurich si din Berna. 

Am stat şi la Viena, după căderea lui Bauer. 


— Ce părere aveţi despre situaţia politică de azi? 
—- Am fost totdeauna de părere că trebuie un a- 
cord între Ungaria si România. Din n°norocire rechi- 
zitiile făcute în Ungaria şi persecuțiile ungurilor din 
Transilvania, nu sunt de natură a ne face să na- 
dăjduim înfăptuirea acestui acord. Eu as dori din 
suflet ca să fie o sinceră înţelegere, tmpäciuire între 
www.dacoromanica.ro 


25: 


populaţia maghiară din Transilvania şi guvernul ro- 
mân. Să se îndeplinească cu fidelitate declaraţiile 
făcute de Consiliul Dirigent în adunarea naţională 
dela Alba-Iulia. 

D'altfel eu am vorbit în acest sens cu d-nii mi: 
miştrii Erdely şi Diamandy. In fond, ungurii Şi ro- 
mânii, nu putem evită acest acord. Si unii și alţii 
suntem încercuiți de Slavi. 

In ce ne-priveste, oricâte sfortäri any face noi oa- 
menii politici pentru această, împăcare si concordiè, 
au vom isbut! atât timp cât sentimentele populaţiei 
nu sunt câștigate pentru această cauză. Ei, bine, mo- 
tivul moral d'a face această apropiere lipseşte atât 
timp cât populaţia ungară se vede persecutată în 
Transilvania, iar aici, prin excese militare, Totdeauna 
© ocupaţie militară e contra unei armonii. 

Toate rechizitiile necesare unei ocupaţii sunt con- 
tra unui sentiment de impäciuire. Țăranul căruia i 
se ia vaca sau grâul nu va vedeă necesităţile militare 
sau politice, ci va vedeă numai un gest de mânie. 
D'aceea, armata sau guvernul trebuie să facă primul 
pas 'spre apropiere. 


Românii să ne deă a înţelege că voesc pace şi 
unire. Şi dumneavoastră în Transilvania, înainte de 
văsboiu, aveati aceeaş situaţie. Totdeauna ati fost 
cu ochii mari deschişi asupra soartei românilor din 
Transilvania, Orice acord între popioare nu e posibil 
decât în condiţii morale. 


V'am ascultat, domnule conte, cu atenţie şi in- 
teres. Ati vorbit ca un bun ungur. Vă! face cinste, 
Dar, dati-mi voie să vă răspund că plângerile dom- 
Aiei-voastre nu sunt îndreptăţite, 

Nu numai că armata română n'a făcut rechiziţii 
din avutul săteanului ungur, dar soldatul nostru, cred 


17 
www.dacoromanica.ro 


258 


că ştiţi şi dumnea-voasträ, şi-a împărțit bucätica 
dela gură cu bătrânul, femeea, si copilul flămând 
din mahalalele orașului dumnea-voastră. 

Rechizitiile dela sate s'au plătit cu bani pesin, şi 
acestea au fost făcute, sub controlul unei comisii 
mixte de alimentare, ca să fie aduse alimente la 
Budapesta şi în oraşele care suferiseră cumplit de 
foame din cauza desorganizărei comuniste. 

In ce priveşte politica, noi suntem cei leali. D-l 
Friedrich însă, primul ministru, a numit prefect un- 
gur în Satmarul nostru românesc. Si asta se chiamă 
politică de apropiere? Intr’o întrunire de provincie 
a vorbit contra noastră. Horty, generalisimul său, re- 
galist înfocat si sovinist, e si un mare irident. S'au 
lăudat că ne vor luă Ardealul prin arme. Să pof- 
tească! : 

Si totuşi, cu toate plângerile dumitale, eu aud 
zilnic populaţia maghiară rugându-ne să rămânem, 
să nu lăsăm, plecând prea curând, Ungaria din nou 
pe mâna bolșevicilor. 

Intru ce privește pe maghiarii din Ardeal, am ad 
lamurit chestia aceasta si d-lui Huszar, ministrul in- 
structiunei. Nu noi ne purtăm ostil fata de conatio- 
nalii dumneavoastră din Transilvania, ci ungurii d'a- 
colo nu se desmeticesc încă, spre a vedeă limpede 
realitatea, că d'acum înainte Transilvania fiind de 
veci a noastră, ei trebuie să se hotărască a fi buni 
români. 


Dar, insfarsit, ce credeţi despre actualele partide? 

— Nu sunt politician. Totuşi cred că socialismul 
nu va mai jucă nici măcar un rol minim. E o mare 
renaștere creştină în ţară. 

Dar ce partid va rezultă pentru conducerea ţării, 
nu vad, nu ştiu, nu sunt prcfet. 

I! adevărat că situaţia guvernului Friedrich. s'a 


www.dacoromanica.ro 


239 


intärit, mai ales din cauza atacurilor evreesti contra 
lui. Ţăranii sunt pentru el. 

— Se vorbeşte de un bloc liberal? 

— Toate aceste coaliţii înainte de alegeri, nu se 
poate gti ce rezultat vor aveà. Tara e extrem de 
agitată. 

Am impresia că guvernul actual are intenţii foarte 
sincere d'a întreţine: relaţii amicale cu România, 
D'altfel, aproape toţi oamenii noştri politici sunt 
pentru o apropiere între cele două ţări. 

Contra pericolului slav, numai ungurii vă pot fi 
amici pretiosi si ajutor sigur... 

Inainte de plecare, admir câteva vaze şi portela- 
nuri diu biroul contelui. 

—- Iată nişte superbe portelanuri chineze, de cu- 
loare roză, de pe la sfârşitul secolului XVIII. 

Asta e portretul lui Bertolan Szekely, mare pictor, 
profesorul meu la Academia de pictură; a murit. 

Acestea sunt nişte icoane ruseşti. 

Asta e portretul celebrei Sola Monteze, dansatoare 
italiana, amanta regelui Bavariei, Ludovic I, pe la 
1830, a fost aproape revoluţie pentru ea. 

Acesta e portretul. mamei mele, contesa Georges 
de Banffy, moartă foarte tânără. 

Prin fereastră, vis-à-vis, în stradă, văd o mara 
casă cu blazon. 

— Asta e casa contesei Stefan Karoly. 


Au trecut câteva zile dela prima mea întrevedere 
cu contele Nicolae de Banffy. 

Intr'o dimineaţă, în fata comandamentului tru- 
pelor, dela Gellert, îl văd apărând şi rugându-mă, 
să-l introduc în comandament de oarece, la intrare, 
sentinclele opresc pe toată lumea. Vraia să vorbească 
cu maiorul Vârtejanu. L'am condus la maiorul Vâr- 


tejanu 
www.dacoromanica.ro 


260 


Contele venise cu rugăciunea ca autorităţile noa- 
stre militare să-i înmâneze niște obiecte de artă, 
aduse din castelele lui din Transilvania, şi păstrate 
în Muzeul National din Budapesta. Autorităţile noa- 
stre, luaseră dispoziţia, după cererea Consiliului Di- 
rigent, d'a se ridică din Muzeul Naţional, toate co- 
lecţiile ştiinţifice sau de artă care au fost luate de 
lunguri din muzeele şi proprietăţile ungureşti din 
Transilvania, care acum, prin Unire, sunt proprietate 
românească, trebuind deci a fi restituite locului de 
origină. i, { 

Maiorul, d'o politetä foarte distinsă, figädueste 
contelui tot concursul, dar îl roagă să-i aducă o chi- 
tanta cum că acele obiecte reclamate îi aparţin per- 
sonal; apoi, după plecarea contelui, îmi adaogă mie: 

— Nu înţelegi, mon cher, că în felul acesta ar 
putea ven! mai toţi grofii unguri să reclame obiecte 
ca fiind personale ale lor, când ele au fost, poate, 
ridicate din muzeele şi pinacotecele Transilvaniei şt 
deci trebuiesc reîntoarse acolo, 


Seara, tot la Gellert, un distins general de Stat 
major, îmi spune: 

— Fireşte, că mai toţi baronii şi conții ăştia un- 
guri nu se pot împăcă cu desmembrarea Ardealului. 
Mai toţi şi-aveau moşiile şi castelele în Transilvania, 
cu d-l conte de Banffy „y compris“. 

Transilvania eră vaca cea grasă, cu ugerul plin 
din care sugeau şi se îngrăşeau toți magnații unguri, 
Niciodată aceștia nu se vor putea împăca cu alipirea 
Ardealului la România. Ne vor dusmäni totdeauna 
de moarte, | 

Datoria noastră e să stăm acum, mai mult ca: 
oricând, cu ochii treji spre fruntariile noastre, 

In România mare, multă vreme, încă, nu se poate 
dormi liniştit. 

Sentinela română trebuie să steă veşnic la post. 

www.dacoromanica.ro 


BANCHET DAT MISIUNII ENGLEZE 


Un aiarist francez şi americanii.— Imnul Englez.— De Hayda 
sau de Luli? 


La Rietz, în hall, întâlnesc, în toväräsia bătrânului 
Sonenfeld, pe un ziarist din Paris, corespondent al 
ziarului „Le Journal“. 

Mă plâng de mizeriile ce ne face Antanta şi d-l 
Clemenceau, în deosebi, pe chestia minorităţilor. 
" Francezul îmi răspunde: 

— „Nu noi suntem de vină, ci, altcineva“... 
Lasă să înţeleg că americanii. 


La Hungaria, banchet dat de generalul Mosoiu, 
misiunei engleze: Gorton, general; Budler (Podl?), 
“preşedintele comisiunei de alimentare a Budapestei. 
Acesta, un om gras, roșu la faţă, rotund si emotio- 
nat de muzică, chiamă pe şeful muzicei şi-l felicită. 

Dintre ofiţerii români: generalul Mosoiu, Gl. Du- 
mitrescu, general Marcel Olteanu, Gl. Panaitescu, 
GI. Rusescu, Gl. Serbescu, colonel Gelu Petrescu, 
colonel Lupu; maior Vârtejan, maior Negulescu, ma- 
ior Tocineanu, colonel Stratilescu, colonel Dumi: 
trescu-Tanti, locot.-colonel Negulescu, etc. 

Gorton şi Budler şefii misiunei engleze beau ta 
sănătatea. armatei române. Famfara întopează: „La 
Arme!“ 

Generalul Moșoiu, ridică paharul: 


www.dacoromanica.ro 


262 


— Trăiască armata engleză! 

Se cântă imnul englez. 

Intr'un grup de ofiţeri lângă mine, se încinge mare 
discuţie asupra imnului englez. 

— E exact imnul german făcut de Haydn. 

— Ba, amândouă sunt făcute de uh francez, de 
Lulli. 

Un locotenent, Nae Popescu, cântă ceva compus 
in cinstea generalului Mosoiu, acompaniat de ofi- 
teri. 

Si veselia ofiţerilor români deschide inima engle- 
zilor care nu-și mai găsesc locul, de încântați ce sunt, 
în mijlocul acestei insule si oaze latine. 


www.dacoromanica.ro 


IN CINSTEA LUI SIR CLERK 


0 primire princiară. — Sala de banchet. — Trăiască România Mare! 
Piu! lui „cona Alecu“ aghiotant.— E dai noştri, mă! 


1 Octomvrit 1919. 


Tot la Hungaria, la comandamentul grupului Gl. 
Moșoiu. Azi, banchet în cinstea trimisului Antantei, 
Sir Clerk. 

La intrare l’asteapta toţi ofiţerii noştri superiori, 
afară de generalul Mărdărescu care l’asteaptä in 
sală. 

Automobilul distinsului oaspe soseşte. Fanfara 
noastră cântă imnul englez. 

Sir Clerk e un om înalt, slab, cu fata smeadă, 
mustata mică, păr cărunt, şi cu cărare, cam bronzat 
la obraji. 

E îmbrăcat într'o elegantă jachetä. 

Intră în sală însoţit de un tânăr locotenent foarte 
distins, fiul ministrului Alecu Constantinescu, a- 
taşat pe lângă persoana sa. 

Generalul Märdärescu tu nelipsita morgă, îl pri- 
meşte in sală, unde numai decât e poftit la aperitive: 
ţuică fiartă cu zahăr, ficat si peste prăjit. Menu-ul 
la înălţime aşa cum se mănâncă totdeauna la popota 
generalului Mosoiu. 

Sir Clerk e aşezat la masă între generalii Constan- 
tinescu si Mosoiu. 

In fata lui stă generalul Mărdărescu, între cei doi 
secretari englezi ai oaspelui. 

Sala e bogat decorată. De jur împrejur, pereţii de 


www.dacoromanica.ro 


284 


marmoră rose şi albă. Ip sus, arcade cu ogtinz gi 
sfetnice tinute de statui de bronz. Din bolta cu vi- 
trouri artistice coboară globulete electrice care dau 
o lumină de palat princiar. Pe jos, imens covor 
bordeaux. | 

Muzica risipeste o arie din Rigoletto. 

La şampanie generalul Mosoiu închină: 

— Trăiască Marea Britanie. 

Muzica, întonează imnul regal englez ascultat, în 
picioare, de toată lumea. 

Câteva minute jos, Zavaidoc cântă ciocârlia. 

Apoi, Sir Clerk, se scoală și rostește sonor, cu 
paharul plin, în mână, pe româneşte: 

— „Traiasca Romania Mare!“ 

— Ural aplauze formidabile răspund la urarea 

ilustrului oaspe. Fanfara cântă „Irăiască Regele“ 
şi pe urmă îi trage câteva Tango-uri americänesti și 
naţionale române-ardeleneşti. 
» Tiganul Zavaidoc fi zice si el de zor din gură şi 
din tambal& Sir Clerk îl ascultă cu admiraţie si 
pare transportat de intimitateaa acestei mese de ge- 
nerali si ofiteri de toate gradele. 

Ce o fi zicând în gândul lui? ,,Sfântä-i camarade- 
ria ostäseascä în armata română!“ 


— IE: vorba, ce ese din toate astea, întrebăm la 
sfârşitul mesei pe atasatul militar, fiul lui „conu A- 
lecu“. 

— Fiţi linistiti. L’am câștigat.de partea noastră, 
dela Bucureşti. L'a ţinut tata numai în mese, în vi- 
puri pune și l'a convins şi de dreptatea cauzei noa- 
stre cu argumente puternice, asa că esind înaintea 
gazetarilor care așteptau cuvântul tatii, papa le-a 
spus: 

—- E d'ai nostri, m3! 

— D'ai noștri să fiel Şi, să-l vedem la treabă. 
Cum ne lucrează, cu ibrisin sau cu aţă albă? 

www.dacoromanica.ro 


BARONUL PODMANISZKY 


L'am cunoscut azi, în casa lui Béla Agay. 

A sosit tocmai pe când citeam amfitrionului şi ba- 
vonului Szetereny un articol cerut pentru ,,Az Uj- 
sag“. S'a oferit, plin de admiraţie, să mi-l traducă 
el, în ungureşte. 

D'altfel ungurul acesta vorbeşte franceza ca un 
parisian, 

Imi spune c'a trăit mult la Paris, c'a făcut Drep- 
tul acolo. A avut şi o misiune la Roma, ca membru 
în misiunea internațională, de statistică, el reprezin- 
tând Ungaria. hu 
i Tânărul Lonyay, mă încredinţează că baronul 
Podmaniszky m'a jucat nici rol politic, nici în so- 
cietate. Tată-său, se căsătorise cu o fată din popor. 
Multe certuri din cauza aceasta în familia, tatălui. 
Deci, el e esit dintr'o ,mezalianfä". A trăit numai 
la tara. La 35 ani a plecat în Italia. A tradus multe 
Cărți din frantuzeste în ungurește. 

Dar cine e tânărul care-mi dă aceste detalii? 


www.dacoromanica.ro 


CONTELE LACI de LONYAY 


Un verigor elegant si framos.— Familie străveche.—Pe frontul Italian. 
Rănit de două ori. 


L’am cunoscut din prima seară în casa baroanei 
de Taxis. 

Un intim al baroanei. După spusele ei, chiar, văr. 

Frumusel văr, acest tânăr cu distinsă înfăţişare. 
foarte tânăr, un copil aproape, d'o eleganţă de mar- 
chiz. Totdeauna seara, in frac. D’o foarte discretă 
atitudine între străini, fata de verişoara... lui. Pare, 
totuşi, foarte îndrăgostit de mica, baroană, şi pare- 
mi-se, mai mult baroneasa de cl. 

In seara asta poartă o crisantemă albă la butoniera 
fracului. In mână ţine o tigaretä de chihlibar. 

E' din familie de nobili. | 

—- Strämosii mei sunt veniţi în Ungaria acum 
1000 de ani. (Cu Arpad?) Sunt descendenţi de ,,du- 
ces“. Erau 12—13 ,duces“ de aceştia dintre care 
Arpad a devenit rege. Familia mea are ultimele acte 
că e direct descendentă din Duces aceștia de pe 
la 1122, 

Pe la 1600 träià un Sigmond ( Jigmond) Lonyay 
unul din cei mai bogaţi în Ungaria. Tinea el singur, 
pe cheltuiala sa, o armată. E: primul din marile 
familii care a devenit protestant între bäeti. Fetele 
au rămas totdeauna catolice. 


www.dacoromanica.ro 


267 


In familia noasträ a existat totdeauna un pro- 
tocol sever. 

Bunicul meu a fost ministru de finanțe în primul 
cabinet al împăratului Frantz loszeph. . 

Foarte cunoscutul print Elemir de Lonyay s'a că- 
sätorit cu fata regelui Belgiei, Leopold, Stefania, 
fosta s.otie a arhiducelui Rudolphe, omorât în îm- 
preujrări misterioase. Fiica ei cu Rudolph e prinţesa 
de Windischgrătz. 

Unchiul meu, contele de Lonyay, fostul căpitan 
al tuturor gardelor regelui, e acum la Viena. O soră 
e măritată Ocskay, familie foarte cunoscută; bu- 
nicul său a fost general al.lui Rakocsi. 

In răsboiul mondial am intrat cu entuziasm. 

Nimeni mu stià ce e în fond räsboiul. 

Patru sau cinci luni am rămas încă în ţară. 

Am intrat ca soldat. Trebuia să învăţ. 

M’am dus apoi pe front în Galiţia.. Apoi în Car- 
pati (Bucovina). D'aci m'au trimis în Italia. In Ti- 
rol, în munţi, la 240ci m. înălțime, la infanterie ‘ca 
observator de artilerie. 

Eram de trei săptămâni pe linie, când, într'o zi, 
italieni, bersaglieri ne atacă. Eră zăpadă mare. Li- 
nile noastre nu erau departe de inamic. Aşa că ei 
putură ajunge în câteva minute la liniile ghimpate. 
Telefonul meu eră stricat de artileria italiană. Nu 
putui să mai anunţ nimic bateriei mele. In ultima 
clipă luai o puşcă cu baionetă şi începui să trag cu 
cea mai mare viteză. 

Aveam o puşcă cu telescop. D'odată, văd, la 5-10 
paşi înaintea mea, un ofiţer de bersaglieri alergând 
cu o sabie în mână cu pistolul într'alta. Eu încercai 
să-l ochiesc, dar telescopul nu mă ajută pentru o 
distanță aşa de mică. 

Scosei tot capul. Văzui numai o limbă de foc, pri- 


www.dacoromanica.ro 


288 


wnii o mare isbiturä în frunte şi mă rostogoll în aă- 
pada. 

Când deschisei ochii simfii numai o mare durere 
în cap și bagai de seamă că faţa mi-e plină de 
sânge. Crezui întâi că glonţul îmi trecuse prin 
feastä, dar el alunecase pe sub pielea fruntei egind 
„afară. 

Zăpada în faţa liniei ngastve era plină cu italieni 

„morţi si muribunzi. La vr'o patru paşi înaintea mea 
recunoscui resturille ofițerului bersaglier care trăse- 
„se în mine. 

Un brav caporal care eră lângă mine sdrobise ca- 

pul ofițerului bersaglier cu patul pustei. 


După ce mă însănătoşii din această rană, fusei 
trimis pe frontul Doberdo, tot pe frontul italian, însă, 
cel, mai teribil din tot răsboiul, mai teribil ca la. 
Verdun. 

Nu erau decât pietre. Nici un arbor. Tot fusese 
ras de bombardament. Aici am ţinut, cu câteva mii 
de oameni, atacurile cele mai înverşunate din toată 
armata italiană. | 

Bateria mea a pierdut numai într'o lună 200 de 
oameni. 

Din 6 ofiţeri au murit 4. 

Imi amintesc că pe la 18 August frontul nostru 
numai putea rizista si am început, încet, încet să ne 
retragem. 

Artileria noastră care există încă rămăsese, pe loc 
pentru a lăsă timp infanteriei ca să se retragă. 

Italienii înaintau mereu. Nu mai eră decât 800 
am. înaintea bateriei noastre si încă nu primisem ordin 
să plecăm cu bateriile noastre. In ultimul moment; 
dintre tunurile noastre mai trăgeau două. Celelalte 
fuseseră distruse. 

) Nu trecurä două minute ‘gi ne puseräm în galop: 


www.dacoromanica.ro 


269 


cu sărmanii noştri cai. Dar, era deja prea târziu. 
Primirăm focu! infanteriei italiene de toate partile.. 
Si soldaţii noştri, unul după altul, si caii noştri, unul 
după altul, căzură pentru a,nu se mai sculă nici- 
odată. ; 

Eu simfii o mare durere in picioare, Mă tid bine 
pe cal ştiind, că, de tad, sunt pierduti 

Dupä un sfert de oră de fugă, cu mare viteză, anv 
ajuns în urmă primelor linii de infanteriști. Nu mă 
mai puteam fine pe cal. Au trebuit să mă ridice 
si abia acum se constată că piciorul îmi eră rupt 
d'o şrapaelă. 

Trebui să rămân câteva zile în pat. 

Aci se termină deocamdată peripetiile din campa- 
mie ale tânărultui conte Laci (Lati, Ladislau) de 
me ale tânărului conte Laci (Lati, Ladislau) de. 
ahà zi, si impresiile din timpul comunismului. , 


www.dacoromanica.ro 


CONTESA DE KEGLEVICH 


9 româncă contesă maghiară.— Ura contra socialistilor.— Antisemitä. 
© Sârbii şi Banatul.— Contele de Keglevich.— Hotel de Rambouillet. 


Contesa de Kegleyich (Keglevici), în casa căreia 
intru azi, e româncă. Fiica doctorului Popovici din 
Mehadia noastră. Ei una din cele mai distinse si 
respectate doamne din elita ungară. 

E o doamnă mare de trup, oacheşe, ochi bulbucati 
negri şi poartă ochelari legaţi în aur. O figură ener- 
gică, de mare voinţă şi o expresie de mare inteli- 
gentä. Vorbeşte sonor. 

E! o femee trecută de 55 de ani. E într'o toa- 
letă de casă bleu, cu guler alb, din care capul ei 
negru pare de mulatră. 

In salon, un ofiţer francez, unul american şi vreo 
doi unguri. 

Se deschide vorba despre socialism. 

-- Socialismul d'aici? spune contesa. O societate 
de acţionari evrei. Social-democratii, nu sunt unguri 
ci evrei. 

Vă asigur eu că în alegeri nu va ieşi nici un' 
socialist. i 

Tăranii zic, „Budapesta e cuibul jidanilor“. 

‘Cat pentru Friedrich, nu numai el, dar toţi sovinii, 
toţi oamenii politici ar vreă să aibă Transilvania. Dar 
„asta e natural. Nu însă din această cauză românii 


www.dacoromanica.ro 


271 


ar trebui să boicoteze guvernul Friedrich. Firește că. 
românii, ca învingători, au dreptul să ţie Ardealul 
pentru ei şi să nu permită ca Ungaria să formeze 
o armată. România are un milion de soldaţi; Un- 
garia nu poate mobiliză 15 mii de soldaţi. 


Ca să vă dati seama ce am suferit noi după urma 
jidanilor, află că eram puşi pe listă, cu cinci zile 
înainte de intrarea românilor, ca să ne măcelărească! 

Ei bine, cu durere văd că românii la. Budapesta 
încurajează pe evrei şi scapă pe bolşevici din în- 
chisori. _ 

Ma vezi? Eu am fost si am să rămân toată viata 
româncă. 

Dar, nu pot înghiți modul cum armata română se 
poartă cu mănuși cu evreii. 

Contesa, precât văd e o înverșunată antisemită. 
‘ — Asi de pildă, peste drum la baroana de.... 2- 
vreică de origină, din gratia unui ofițer superior ro- 
man, curg toată ziua cărbuni, lemne etc. şi pare- 
mi-se, e şi „un petit fleurt“. | | 

Vous voyez, monsieur, j'ai quatres yeux {contesa 
poartä ochelari). 


Deschidem apoi vorba despre Banat. 

— Imi spunea un ofiţer sârb: ,,Noi plecăm acum 
din Mehadia. Vin francezii și apoi vor veni românii. 
Dar, de nc vom bate şeapte ani, românii nu vor 
aveă Banatul“. 

Sunt periculoși aceşti sârbi, exclamă contesa. 

— Pentru Ungaria, poate, doamnă! Complectez 
eu. 

Apoi, contesa face critica tuturor oamenilor po- 
huct unguri. 

—- Un lucru e îmbucurător. Toţi ţăranii sunt di- 
nastici şi sunt contra bolsevismului. Să vii la moşie 


www.dacoromanica.ro 


272 


la mine şi să vorbeşti cu ţăranii să vezi ce idei să- 
niltoase au. | 


După câtva timp intră şi contele de Keglevich. 

Ua bărbat mic şi cärunt. 

Vorbeşte rar şi apătos. 

— J'ai été dans la chambre des Seigneurs. (Mag- 
natilor) în Senat, fiindcă după naştere „rangul“ mew 
îmi da drept. 

N'am fost, însă, ataşat, la nici un partid. Pentru 
aceasta, eu am rămas bine cu toată lumea. 

„Javais, tout de même, mes petites idées parti- 
ticulières!"* 

Contesa intervine: 

— D'aia în casa noastră vin oameni de toate nnan- 
tele politice, iar acum în urmă, reprezentanții întregei 
Antante. 

Lângă mine, (mă încredinţează contesa cu oare- 
care mândrie), toți sunt prieteni. 

În casa mea e un fel de „Hotel de Rambouillet“. 

Zăresc pe un perete, un tablou mare, pictura ce 
reprezintă portretul unei femei superbe. 

— E) fiica-mea. Frumoasă, foarte deşteaptă şi vor- 
beste ‘putin, nu ca mine. 

Contele aprobă: 

— Ol ma femme parle beaucoup! 


www.dacoromanica.ro 


IN CABINETUL GENERALULUI 
MOȘOIU 


In birou la 8 dimineața. — Armata lui Horty. — Nouile state. — Vom 
tua Banatal. Ce a mai spus Sir “jerk. — Presa ungară si Con- 
zura românească, — Futogratii gi Cinematografiare. 


2 Octomvrie 1919. 


— Vino, poete, cât de dimineaţă îmi spunea eri 
după banchet, generalul. La ora 8 dimineaţa mă 
vei găsi în biroul meu. 

Fix, la ora 8 mă infätisez la Hungaria. 

In biroul lui, generalul Moşoiu, la masa de lucru, 
citeşte rapoarte şi dă ordine ofiţerilor ce lucrează 
cu el. | 

Un colos, un titan, generalul meu. Si totuşi, d'o 
mare vibratilitate sufletească. Numai nervi si inimă. 

~- Ia loc, poete, pe fotoliul ăsta. Ce crezi că ci- 
tesc? 

Nişte rapoarte în care mi se face cunoscut că 
prizonierii români întorşi din Italia sunt opriţi si 
forţaţi să intre în armata lui Horty. Auzi armată! 
Cei mai multi, din armata lui Horty, cer demobili- 
zarea. Fireşte! Ce armată poate fi si face când 
fara le e distrusă 

— Au pierdut încrederea în şefi si politiciani, dom- 
nule general. 

— Nu; dumneavoastră nu ştiţi realitatea, Oricât 


www.dacoromanica.ro 18 


274 

ar fi şefii de buni şi oamenii politici, dacă națiunea 
n'are "sufletul legat de pământ, cu tradiţii de disci- 
piină şi cu iubire de steag, nu poate dă o armată 
bună. 

Eu sunc convins că, din acest punct de vedere, 
Ceho-Slovacia, si Iugo-Slavia nu vor puted dura. 
Polonii vor dură dacă nu vor face un ,,vetto“. 

Croatii, care sunt catolici, nu vor recunoaste nici- 
odată supremaţia sârbilor. 

Slovacii, iar catolici, şi cei mai culti, nu; vor recu- 
moaşte nici supremaţia sârbilor, nici p'a croaților. 

Bosnia şi Herzegovina are 42 la sută mahome- 
tani; element cu totul străin de ideia iugo-slavă. 

Până şi Muntenegrenii care sunt de fapt sârbi si 
vorbesc limba sârbească, nu consimt la unirea cu 
Serbia şi luptă, pe toate căile, pentru a fi Lăsaţi in- 
dependenţi. Cu atât mai mult ne putem închipui că 
celelalte naţionalităţi înglobate în conglomeratul iu- 
go-slav nu va consimfi la unirea cu Serbia. 

Mişcarea iugo-slavă a fost justificată prin faptul 
că atât ungurii cât şi austriacii căutau să suprime ori- 
ce mişcare naţională, atât la croaţi cât şi la sloveni. 

Indată ce statul austro-ungar a dispărut, au şi 
început luptele între popoarele deslipite dela Au- 
stria si Ungaria. 

Aceste lupte se vor termină, desigur, cu complecta 
disolvare a statului Iugo-Slav. 

Ceho-Slovacii, pe lângă ei mai au pe Rutenii şi 
Ungaria al căror ideal a fost totdeauna unirea cu 
Rutenii din Galiţia. 

Afară de aceasta, Rutenii sunt de religie greco- 
catolică, pe când Cehii sunt catolici. 


Generalul îşi lasă din nou, privirea pe rapoarte. 
Citeşte. Apoi, continuă: 
— O să luăm tot noi Banatul. D'altfel sârbii s'au 


www.dacoromanica.ro 


215 


Şi încurcat cu italienii. Nu! Sârbii nu se pot con- 
topi într'o naţiune, 

I-am spus-o si lui Sir Clerk. Totd’auna chestiunea 
religioasă e un disolvant. Nu vezi în Ardeal! Mi- 
tropolitul Suciu si ai lui susțin să rămână tot preco- 
catolici! | 

Nuvezi! Ei, încă azi, nu s'au convins de soliditatea 
unirei noastre. Tot nu se desmeticesc. Păi, bine, 
domnilor, azi sunt tot condiţiile d'acum 200 de ani?! 

In timpul acesta colonelul Negulescu aduce v scri- 
soare raportând generalului c'au fost rupte pecetile. 

Generalul ia scrisoarea şi citeşte. 

Ferestrele biroului sunt deschise cu faţa spre Du- 
năre. Trece tramvayul pe marginea superbului 
Corso. 

Generalul ridică iar capul. 

— S'a apucat mitropolitul acela să facă declara- 
file acelea fără să-l autorize poporul. Numai asd, din 
capul lui. 

— Ce-ai mai vorbit cu Sir Clerk, domnule Se: 
neral? 

—- Clerk a observat că Ungaria n'are iza 
Burghezia e din jidani. 

I-am spus că noi avem un oraş fără un jidan: 
Campu-Lung! 

Să-mi arate altă ţară, un oraş în care să nu fie 
un singur jidan. 

Ceeace probează că noi putem trăi şi fără eil 

Clerk ăsta, a fost şef de secţie la Externe, în An- 
glia. El a condus toată politica externă. Când a 
vrut să plece Lordul Kitschener în Egipt unde eră 
vice-rege l'a lăsat să plece si la Douvres la oprit 
cu bagaje. Acolo a aflat lordul c'a izbucnit răs- 
boiul.… 

Austria credeà sä dea o lectie Serbiei. 


Lam avut pe Clerk si aseară la masă cu mâncäri 
www.dacoromanica.ro 


276 


bune, vin bun, cu lăutari şi fără discursuri. L'au a- 
metit la Bucuresti cu discursurile. Ce-ti pot spune, 
e că Clerk nu poate suferi pe jidanil 


Intră în timpul ăsta Mezei, şeful Censurei ro- 
mâne din Budapesta. 

Generalul ridică mânios capul spre cel venit: 

— Ce fel de censură faci dumneata, domnule, 
când laşi să se strecoare în publicul cititor gazete 
unguresti care anunță că generalul Holban s'a si- 
nucis? 

Mezei, abiă răsuflând gras şi congestionat de pri- 
mirea aspră a generalului, abiă îngăimează: 

—- Asta nu e ziar ce apare în Budapesta, dom- 
nule general, ci e trans-danubian, adus de călători. 

— Cenzurează tot ce vine cu trenul. Auzi, apar 
d'odată 43 de ziarel Am să-i chem pe directorii tu- 
turor ziarelor am să le. vorbesc ungureşte că s'au 
prostit şi că-i închid pe directori dacă atacă. armata 
română. Alm să-mi bat joc de toţi baronii aula 
jidani, să tremurel 

Ce face cenzura? 

~- Foarte multi funcţionari dela cenzură pleacă. 

— Am să-i închid; 

Mezei adaogă: 

— Am cerut 500 de insi pentru cenzura tuturor 
instituţiilor. Ungurii aveau 1000. Eu n'am decât 50. 


Intră în acest moment nuoros, un fotograf cu unt 
teanc de probe fotografice d'ale generalului. 

Generalul le ia, le întoarce, le suceste, si d'odată 
găseşte cusurul. 

— Uite un punct luminos pe vârful nasului. Ce? 
Străluceşte nasul meu? Şi câte parale? 

— Nimic, să trăiţi, domnule general. 

— Al Nu primesc. Vei fi plătit. 


www.dacoromanica.ro 


277 


Intră maiorul Rădulescu. 

— Domnule general, la ordinele dumneavoastră. 
Trebuie să mergem la filmul cinematografic ca să 
-reconstruim Intrarea armatei române în Budapesta. 

Și generalul se scoală să plece. 


Pe străzi se văd trecând trupe multe cu fam- 
fară. 

Prin fafa Astoriei, pe frumoasa stradă Racocsi, 
trece artileria română cu goarne. Ungurii și mai 
ales unguroaicele rămân cu gura căscată după sol- 
dafii si ofiţerii nostri. 

Superbă armă, artilerial Și, fie, că bine mai trag 
tunarii români. Asta o spun chiar foarte multe un- 
guroaice. 

De unde o ştiu? Treaba lorl..... 


www.dacoromanica.ro 


TOT IN CINSTEA LUI SIR CLERK 


Banchetul de la Gellert.—0 rectificare — Duel cu un student german. 
Sir Clerk e optimist. 


De data asta banchetul la comandamentul superior 
al Trupelor, la Gellert. | 

Rămân mirat că nu mai văd trupă afară, fam- 
fară şi. ofiţeri cu generali, aşteptându-l. 

S'a făcut o rectificare de el însuşi. El nu e ‘re- 
prezentantul Angliei, pentru a fi primit cu imnul 
englez, ca eri la Hungaria. E: reprezentantul An- 
tantei.. Deci, l'asteaptä azi numai un pluton de o- 
noare. 

Totusi, la balconul cel mare din fata pietei hote- 
lului Gellert spânzură numai un drapel englez. Nu 
înţeleg de ce nu toate drapelele aliaţilor? 

Aperitive. Masa. Pe masa de onoare a distinsului 
oaspe şi a generalilor, vaze cu buchete de flori dis- 
puse în nuanţe tricolore. Famfara deschide masa cu 
un mars şi © încheie cu alt: mars Nu se fin 
discursuri. 


Un maior de lângă mine, care e ataşat pe lângă 
Sir Clerk îmi povesteşte ceva din firea şi ideile en- 
glezului. Au luat aseară masa, numai ei singuri, la 
Rietz. Sir Clerk entuziasmat de zilele frumoase pe 
care le petrece la Budapesta, de atmosfera elegantă 
deia Rietz si de ochii femeilor, şi-arată ideile lui 
asupra vietei. 

www.dacoromanica.ro 


„19 
— Eram student. Mă găseam într'o societate de 
studenţi germani la un banquet. Am atins cu cotul 
pe un student beat. Acesta m'a provocat la duel, 
Şi a doua zi chiar trebuiă să plec urgent din locali- 
tatea aceea, într'o misiune. Ce să fac? Eram foarte 
încurcat. Să plec, eu singurul englez printre stu- 
dentii germani? S'ar fi zis că sunt las.. Era onoarea: 
Angliei în joc. Iată, spre norocul meu, c'a doua zi 
dimineaţa, studentul german vine la mine să-şi ceară, 
scuze, recunoscând c'a fost beat. Am răsuflat. Det 
Spune şi dumneata. Nu e stupid lucru pentru placul 
unui om beat să päräsesti vieata când e asa de fru- 
moasă? 
Sir Clerk e un optimist! 


www.dacoromanica.ro 


FILME 


IX 
Art'şlii români la Budapesta — Colonelul Yates și Jugo-Slavia. 


Au sosit de două zile, tinerii maeștri ai vioarei şi 
pianului, Barozzi şi Alfred Alexandrescu. Sunt mu- 
safirii popotei noastre dela Gellert. 

Au venit dela Bucureşti, şi aseară au avut con- 
certul în sala specială a Ateneului, o anexă a Cen- 
servatorului din Budapesta. Au cântat admirabil şi 
au fost furtunos aplaudati. In deosebi Alfred Ale- 
xandrescu a fost mult aplaudat. 

Se vede că le-a mers ungurilor la inimă că dărâ- 
mau sala de aplauze. 

In sală erau foarte multe pianiste d'aia au si gustat 
se vede mai mult pe pianist. Şi-apoi, băiat frumos 
cum €..... 

Au venit și caricaturiști să le ia mutrele pentru 
ziare şi reviste. lar fetele se imbulzeau în jurul ar- 
tistilor noştri cu albumele rugându-i să le dea câte 
un... autograf! Obiceiu consacrat în oraşele mari, 
muzicale, 


Suntem în seara asta opt persoane la masă la 
baroneasa Dora de Taxis. Nu ştiu cum, vine vorba 
de Jugo-Slavia si su spun motivele aduse de general 
Mosoiu, pentru care Jugo-Slavia nu va putea dură 
ca stat. 

Colonelul american Yates (let) ridicându-si capul 
din farfurie şi privindu-mă prin ochelari întreabă: 

— Cine a zis că Iugo-Slavia nu va dură? 

— Un om deştept şi foarte bun cunoscător al 


www.dacoromanica:ro 


281 


popoarelor vecine nouă, fără a fi diplomat de ca- 
rieră, îi răspund eu. 

— De ce spui astea, mă face atent un colonel de 
lângă mine, Americanii au format statul Iugo-Slav. 
Şi ăsta e jidan. Nu pot să-l sufăr. E foarte perfid 
faţă de români. 


www.dacoromanica.ro 


AMERICANI NE SFIDEAZĂ 


Artilerie cereascä.— Generalul Mogoiu îmi povesteşte pe larg campa— 
nia din Ardeal şi din Ungaria.— D-rul Lascu şi americanii, 
Baroana de Taxis critică misiunile Antantei. 


3 Octomvrie 1919 


Mă scol în dimineaţa asta în bombardament de 
artilerie cerească. Tună Sfântul Ilie de crezi că se 
dărâmă hotelul. ' 

Deschid volet-urile ferestrelor. Afară plouă. Ce: 
rul e de cenuşă. Dunărea mohorâtäl 

Azi pentru întâia oară, văd mai bine, cum curge 
Dunărea. 

S'au făcut în apa ei turbure nişte spärturi de 
coajă cenuşie care se văd mergând, restul feţei e 
uniform ca un lac. | | 

Incec curge Dunărea p'aici. 

Bătrânul Danubiu își târăşte greu zilele pe pă- 
mântul maghiarilor. Trec în jos, pe apa lui, trei 
bărci negre legate alături ca o plută, mânate de trei 
vâslasi. 

Vapoarele albe ca nişte uriaşe lebede si-asteaptä. 
Lohengrinii s'o pornească mai departe. 

| 

Generalul Moşoiu, în biroul său dela comanda- 

mentul grupului la Hungaria, îşi începe povestirea; 


i) 


Li 


www.dacoromanica.ro 


od 


peripetiilor din campania în Ardeal si Ungaria. Vor- 
beste rar, curgător si foarte documentat. 

Eu iau note 1). 

Pe la jumătatea .povestirei vine d-rul Lascu, care 
iar i se mai plânge de mizeriile ce ne fac misiunile: 
aliate în special americanii, la ridicarea cărţilor, do- 
cumentelor şi operelor de artă, furate din bibliotecile: 
şi muzeele noastre şi găsite în muzeele și pivnițele 
palatului unguresc. Nu ne lasă să ridicăm nimic din 
ce & al nostru. 

Generalu! cătrănit mi-arată spre Buda, palatul 
regal. | 

— Vezi palatul ăla? Să fi fost eu comandantul 
trupelor de ocupaţie sau şeful marelui cartier ge- 
neral © trimiteam pe Antantă jos în Pesta, şi mă! 
instalam eu cu comandamentul român — în palatuF 
regal. Nu, d'acolo, azi, să ne sfideze de sus... amc- 
ricanii jidani şi unguritil 


Seara iar masă la baroana de Taxis. Vine vorbă 
de educaţia şi manierele ofițerilor streini. Baroana 
Dora de Taxis vorbeşte cu o mare admiraţie de 
manierele distinse ale colonelului român Gelu Pe- 
trescu. i ' 

— „C'est l’homme le plus délicat qué j'ai connu, 
c'est l'officier qui connait, le mieux, le savoir 
vivre. Antanta însă ne-a trimis tot ce-a avut mai 
,grob" ca reprezentanţi. In tramvay, un ofiţer fran- 
cez m'a dat la o parte ca să se suie el întâiu. 

Colonelul Yates, americanul, scoate la masă fu- 
mul de tigare aruncându-mi-l în nas, fär$-mäcar, 
să-şi ceară voie de fumat. 

Mica baroneasă în seara âsta face o aspră cri- 
tică misiunilor Antantei. Toate preferinţele ci sunt 
pentru România, mai precis, pentru ofițerii noştri. 


1) Vezi volumul I „Desrobitorii“, : 
www.dacoromanica.ro 


MADAME DE POMPADOUR A 
UNGARIEI 


Cea ma: interesantă femee din Ungaria — Sosia Reginei Maria. 
Ungaria nu poate îi rspubiică O casă mnzeu —Minunäjii de artă. 
Obiecte fura'e dela Capsa 


Cea mai interesantă femee din Ungaria? 

E soţia lui Béla Agay, fostă contesă de Lonyay. 

Aceasta mi-a spus-o baroneasa Melanie de Grâdl. 

— Da! Doamna Agay a fost o mare personalitate. 
Telepatică, chiromanciană, foarte cultă, şi cea mai 
frumoasă femeie din Ungaria. 

A jucat un mare rol, mai ales c'a fost și amanta 
lui Tisza. 

Are două personalităţi. Inger şi demon. 

Aci, candidă şi timidă. Aci, are unghii cu care 
ştie să sfâşie. 

Cea mai superioară femee din Ungaria. Spirituală, 
»rusée şi strălucitor de frumoasă, eră, ca contesă 
de Lonyay, supranumită Madame de Pompadour a 
Ungariei“. Unii o comparau cu prinţesa de Lamballe 
sau cu moamna de Rambouillet. 

E o femee cafe a jucat mare rol si în politică şi 
în imperiul inimei“. 

Acestea mi le spune baroana Melanie de Grüdl, 
despre această soţie a d-rului Béla Agay. 

‘Am cunoscut-o şi eu azi. 


www.dacoromanica.ro 


285 


IE o femeie care, deşi se zice a aveă vro 48 de 
ani, nu pare mai în vârstă de 30. 

Inaltă, sveltă, blondă, ochi albaștri şi seducä- 
toare, 

Are foarte mult, ca frumuseţe si majestate, din 
regina Maria a noastră. 

O cunosc prin fiul ei din prima căsătorie, tânărul 
conte Laci de Lonyay care m'a invitat la un ceaiu, 
în casa mami-si. 

Mai sunt musafiri, bătrânul baron de PER 
contele Podmanitzki şi alţii. 

Un câine mare alb stă culcat la picioarele fru- 
moasei stäpâne. 

Ceaiul, în ceşti japoneze, își înalţă mireasma. Sand- 
wischurile stau în abundență pe masă, 


Se deschide discuţia asupra Ungariei de azi, 

Amfitrioana vorbeşte: 

—- Ungaria republicană? Nul Ungaria noastră nu 
poate trăi republică. Noi vom aveă iar un rege. 
Poate un print englez. Poate altul. Chestia usta e 
azi un joc de sah. 

Am dori pe tron un principe care să ia de soţie 
o principesă română. À 

Interesele noastre vitale sunt strâns legate de Ro- 
mânia. 

Armata română a stârpit bolșevismul din Ungaria, 
care ameninţă şi Austria şi Iugo-Slavia si Italia. 

Asta, ca parte de elogii. 

Acum puţin critica. Aceeaş armată română care 
ne-a făcut atât bine — găsesc, totuşi, că a rechi- 
zifionat prea mult. 

E! încă multă mizerie în populaţia noastră. Ne- 
ameninţă iarna. Ce operă mare ar face armata ro- 
mână dacă ar înfiinţă nişte bucătării populare în 


www.dacoromanica.ro 


paa 


şcoli şi cazărmi, pentru hrana şi încălzitul populaţiei 
sărace. Copiii să poată stă si femeile lucrà. 

„Si vous faites ça, vous avez l'amitié du peuple“. 

Intr'o odaie din fund s'au retras obisnuitii casei 
care joacă sah, sau cărţi. 

Amfitrioana mă conduce acum prin săli, camere 
şi saloane ca să-mi arate colecţiile casei. 

Ce casă? E un muzeu curati 

De cum sui scara, te găsești în muzeu. 

lată în sală o colecţie de ceară, ‘foarte rară. 
Amfitrioana începe: 

— Asta e o Madonă lucrată în Suedia după că- 
derea imperiului francez. 

Aceştia sunt nişte nasturi lucraţi în ceară albă, ca 
în fildeş. 

Micile sculpturi de pe ei reprezintă soldaţi din 
timpul lui Napoleon. 


In dulapul acesta sunt obiecte japoneze. Un vas 
mic în piatră de jad; flori în mosaic 'superb. lată o 
ceașcă de cafea în fier şi smalţ japonez. 

‘Aci frumoasa doamnă adaoga: 

—- Eu am descris, odată, într'un foileton, interiorul 
casei d-rei Elena Văcărescu. 

lată o pară cu coaja atât de fragedă şi naturală, 
defi vine s'o duci la gură. E în ivoriul | 

Intr'un sertar mai multi Budha, foarte vechi. 

O statuie în lemn alb reprezintă pe Sf. Julian 
adus din Cluj. Aceste sculpturi au devenit la modă 
fiindcă arhiducele Franz Ferdinand a început cel 
dintâiu să le colectioneze. 

Două statui sfinte în lemn aurit. 

Monstri din Malaiesia. , 

Două urne cu mirodenii, foarte vechi, din Dinastia 
'Mingh, urne rezervate pentru nobilii cari mor prin 
„harachiri“, spintecarea abdomenului. , 


www.dacoromanica.ro 


287 


Două vase mari de porțelan aurit, cu picturi ja- 
poneze, din fabrica Herend. 

O saxie de bronz cu flori de jad. 

Foarte multe bibelouri japoneze, foarte fin exe- 
cutate: | 

Iată un sâmbure de persică pe care e sculptat 
un japonez. 

Apoi elefanţi, flori, etc, Animale de cristal. 

Mici sticlute de opium. 

lată şi un mic altar cu zeități: Brama, Visnu, 
Siva şi 4 elefanţi în lemn, mărgean şi fildeş. 

Un evantail are capetele oamenilor pictaţi, în fil- 
deş, altul are penele pictate. Un evantail de perga- 
ment are picturi şi incrustatiuni în argint, din Franţa. 
Un altul are o pictură de Watteau; e în sidef in- 
crustat cu aur de trei culori. 

Si o mulţime de alte evantaie cu pene fine albe, 
ori de bagă, unele de origină foarte veche. 

Tablouri japoneze pe geam, mici, broaște tästoase, 
ceasornice. 

Iată o lăcustă verde parc'ar vreă să sară pe noi. 
® de fier. Articulațiile sunt asa de naturale si mobile 
de ai jură că e insectă naturală. 

Un rac, te ispiteşte şi face să-ţi lase gura apă, 
roşu de crezi c'acum a fost scos din oala unde a fiert, 
E lucrat în fildeş j japonez. 

Un şali tot în ivoriu. 


Isa intrarea unei uși păzesc doi „Samurai“ răs- 
boinici japonezi cu spada în mână. 

Le facem o reverență, şi pătrundem în salon. 

Lângă sobă un mare paravan de pergament, pic- 
tat. 

O aquarelă reprezintă 200 de persoane. 

Tablouri de mari pictori unguri, moderni: Bohm 
Pal; Eisenhect Ferenc; Fernay Gyula. Acest din! 


www.dacoromanica.ro 


288 


urmă specialist în tablouri orientale; iată unul re- 
prezentând ,„Algerul“. 

Pentelei Molnar, din cei mai tineri, cu un tablou 
»Toamna“. 

Natura moartä e redatä de Csok. 

Două mari portrete, unul „Rakozi“ de pictorul 
Manoky; altul ,,Pungasul“ de baronul Mednyanszki, 
mort de curând. 

Intr'o casetă de bronz şi smalţ, o colecţie de ,,or- 
dine” de bal, cocarde de cotillion, distinctiile doam- 
nei foste contese de Lonyay dela balurile Curţii. 
Caseta asta, la o Expoziţie din Paris, a luat „La 
grand prix! 

. Dar iată si o mare ladă de bani lucrată în Tran- 
silvania. 

Doi boi primitivi în fier, mici, găsiţi acum 1000 de 
ani când au venit ungurii. 

Un grup de lemn reprezintă pe Mater Dolorosa 
cu micul Crist pe genunchi, 

Mobila salonului cumpărată dela Primăria din 
Viena, salonul lui Lueger. 

Pe un piedestal capul lui Voltaire, în bronz. ‘ 

Un jilf cu veche broderie malaeză, pe catifea. 
Mici statuie în lemn reprezentând caricaturi ale {4- 
rilor beligerante. i 

Intr'un mic dulap se pot vedeà vase si obiecte de 
artă din Nüremberg, Augsburg, din vechiul im- 
periu; din Viena veche. 

Se mai văd şi obiecte din epoca Renasterèi. Un 
Crist în lemn din Renâştere etc. 

Un serviciu de porțelan de Herend, ce a aparținut 
contelui Bathiany, primul ministru dela 1848. Acest 
serviciu e unic, fabricat special pentru conte. 

Tot în acest salon mai admir un clopot care a 
sunat odată pentru toţi soldaţii căzuţi la Isonzo. 

Un mare portret reprezintă pe contele Lonyay, 


www.dacoromanica.ro 


289 


primul soţ al amfitrioanei, şi care eră foarte iubit 
de răposatul nostru rege, Carol I. 
Un cap de cal aurit ,,capo di monte“, din Italia. 


Intr'alte odăi admir covoare vechi de ,,velours 
de Genes“. 

Intr'un dulap de sticlă, închis, multe portelanuri 
de Saxa si Berlin. 

Modele de Gracy des Rocailles, ceascà si farfurii 
pictate, niste Vorder Marke. 

Fotografii d'ale Stefaniei de Lonyay, fiica regelui 
Leopold al Belgiei. 

Un birou de pe timpul Renasterei. 

Un mare tablou cu ,,Botezul lui Crist“, de Mey- 
nard. 

Fotografii d’ale Carmen Sylvei cu autografe. 

Grup de japonezi şi japoneze. 

— Astea sunt nişte porcelanuri de ,,vieux Saxe“ 
luate din vitrina casei Capşa, în timpul ocupatiunei. 

Iată şi o colecţie de animale fabricaţie Copenhaga: 
tigrii, elefanţi, mene leoparzi, pisici, papagai, 
etc., etc. 

Un birou ale cărui picioare sunt nişte tigrii. 

Siluete d'ale familiei lui Liszt. 

Intr'un dulap, sticlărie veche din timpul Mariei 
Theresa. Cristaluri şi portelanuri vechi: „Delft“. O 
Madonă cu Crist în lemn negru, din Rusia, adusă 
de un soldat, din biserica Czeustochan. 

Un vas de argint al prinţului Milan al Serbiei. 
O lampă cu sticlă de Gallet „veritabil“ 


In odaia de dormit sculpturi în rădăcină de lemn 
Mandragora, lemn sfânt de care se leagă legenda 
că cine îl înstrăinează, acela moare. 

norm de multe covoare de Orient. 

— Peste 15 tablouri duse de bolsevici la Muzeu, 


www.dacoromanica.ro 29 


29! 


le-am lăsat acolo ca să nu le ia românii ca pradă 
de răsboiu. 

— Românii nu fac ce-au făcut centralii la Bu- 
cureşti îi spun frumoasei doamne Agay al cărui su- 
perb portret asemănător cu al Reginei Maria, tro- 
nează în odaia de dormit d'asupra patului. 

Toată mobila patului e în lemn sculptat în Italia.. 

Intr'un mare clopot de sticlă statuetele în ceară 
ale Mariei Theresa şi archiducelui Rudolph. 

Şi, însfârşit, multe tablouri de şcoală olandeză, 
Wan Goyen, Wuwerman, o Madonă de Bassano eic. 

Acestea se pot vedeă în interesanta casă muzeu 
a doamnei Agay, fostă contesa de Lonyay, amică 
a lui Tisza, şi Madame de Pompadour a Ungariei 
de eri. 


www.dacoromanica.ro 


LA KIS-PEST 


Comandamentul Viviziei Ji-a vânători.— Prin pădure.— In cabinetut 
maiorului Bădescu Niculae. — La popota coloneiului Rasoviceanu. — 
Povestiri încuieşstoare. — Plecarea.— Patrulele româneşti. 


„Kis-Pest“, sau Pesta-mică, e un orășel sau mai 
bine zis o foarte mărginaşe suburbie a Budapestei. 
Câţiva kilometri de drum pe rare-i străbaţi cu tra- 
sura sau tramwayul electric. 

La Kis-Pest s'au oprit pentru un moment grosul 
forţelor noastre comandate de generalul Holban, 
tând a juns la porţile Budapestei, de unde a trimis 
guvernului ungar somatiunea de predare a orașului. 

La Kis-Pest e azi instalată Divizia II-a de vânători 
pu comandamentul ei. 


Automobilul ce ne poartă azi în direcţia aceasta 
străbate o pădure frumoasă din marginea oraşului. 

— Toatä o tăiem la iarnă, de-o fi să iernäm pe-aici 
și n'om aveă cărbuni, îmi spune ofiţerul ce mă în- 
soteste. 

A plouat putin. Iarba fragedă străluceşte în soare 
ta un covor de mătase. 

Trecem apoi printr'un cartier plin de fabrici. 

Ne încrucişem cu convoiuri de bolșevici escortati 
de sentinelele noastre. 

Pe diverse câmpuri, soldaţii diviziei a Il-a fac exer: 
citii în marginea micului orășel Kis-Pest. 


www.dacoromanica.ro 


292 


In cabinetul statului major, tânărul maior Bădescu 

Nicolae îmi povesteşte, în detalii pitoreşti, episoade 
din luptele de desrobire a Ardealului, din luptele 
din Munţii Apuseni şi dela Tisa. 1) 
' La ora 1 masă în curtea regimentului 9 de vână- 
„tori. Colonelul Rasoviceanu prezidează „popota“. 
Băieţii lui, ofiţerii, tineri si voioşi mănâncă linistiti. 
Un balaoacheş lăutar îi zice din scripcä. 

Sunt lângă colonel. In fata noastră stau căpitanuf 
Tomescu şi locotenentul Lăzărescu. 

— Uite, vezi pe căpitanul ăsta mare cât Ursus din 
»Quo Vadis“? S'a purtat ca un brav! 

Şi colonelul începe să-mi descrie actele de vitejie 
ale „băeţilor“ lui. Tot regimentul mi-l trece pe dina- 
intea ochilor, în toate luptele. 

Uneori, ochii colonelului se umezesc, mai ales 
când şi-aduce aminte de moartea eroică a câte unuia 
din ofiţerii lui, cum, de pildă, de sfârşitul aghiotan- 
tului său sublocotenentul Olaru Vasile, de fel din 
Huşi. 

-- Era frumos ca un Adonis. Un copil, a 
A căzut după două ore de luptă, în satul Tahta 
Szada, lângă Tokay. Cât am plâns după ell 

L'au îngropat ţăranii d'acolol Pe urmă, regimentul 
81 ardelean la desgropat şi l'a îngropat în cimitir 
cu mari onoruri, cu doi popi catolici şi unul orto- 
dox. 

Prinţul Carol a luat măsuri să i se puie o cruce 
de marmoră neagră, pe mormânt. . 

Şi în stânga şi în dreapta Tisei tot 9 re 
are ofițeri morţi. 

După luptele dela Hernad din Maiu, regimentul 
nostru îşi aveă acolo un cimitir cu cruci de lemn. 

Acum când ne-am întors, am găsit toate lemnele 
tăiate. Primul lucru ce-am făcut, am dat ordin să se 


1) Utilizate la volumul „Desrobitorii“, 


www.dacoromanica.ro 


293 


facă un grilaj, şi cruci noui. Avem cele mai înaintate 
cruci pe pământ străin, după crucea lui Şerban 
Cantacuzino, dela Viena. 

Am ridicat cimitirul dela Hernad, între flori, pe 
o poziţie ce domină calea ferată. 

Dar la Iasladan!! Mergeà batalionul meu, sub bă- 
taia a 2 regimente de artilerie inamică, de gândeai 
că merge pe câmp la Balta Verde, lângi Crainva. 

Plutonierui Tuzlaru în frunte fără să oprească. Si, 
rând pe rând, colonelul îmi povesteşte luptele dela. 
Halmagiu, dela Vascau, dela Criscior, Dea:u-Mare 
Beius, etc. 1) 

Către ora 3 părăsesc Kis-Pest. In fuga automobi- 
lului trec din nou, pe lângă fabrici, pe lângă spitale, 
şi pe lângă tramvaye pline. Ne încrucișăm cu patrule 
de cavalerie românească. Semeti, pe cai lor, zdraveni 
şi lucitori, cu lăncile ascuţite lipite de picior, cu ste- 
guletele fâlfâind, soldăţii noştri trec în pas liniștit 
pe imensele străzi si şosele ungare. 

Şi inima îmi bate cu putere în faţa legionarilor 
noştri de care ieri tremurau duşmanii, şi de care, se 
bucură, ca de apariţia unor mântuitori, cei pe care 
azi nelăsându-i să moară, mâine..... nu ne vor lăsă 
să trănr. | 
+ Căci, la asta ne aşteptăm dela recunoştinţa un- 
gureascä. 


1) Despre care am vorbit în volumul „Desrobitorii“, 


www.dacoromanica.ro 


WLASSICS 


Convorbire cu preşedintele Camerii Magnatilor. — Un salon somptuos. 
Doamna de Vlasici şi fiul. —Bătrânul.— Ministru în 3 cabinete.- Autor 
de opere juridice şi filozofice. —Amintiri scumpe din România, 
Amintiri Gin comunism.— Cum a isbucnit revoluţia. 
Raporturi cu Bomânia. | 


Baronul de Wlassics (Vlasici), fostul Preşedinte a} 
Camerei Magnatilor, locueste în strada Duna-utza, 
foarte aproape de Dunăre. Am fost condus în penati# 
săi, de doamna contesă de Keglevich, româncă de 
naştere, fiica d-rului Popovici din Mehadia noastră, 
una din cele mai distinse şi respectabile doamne din 
elita ungară. 

Pe marea scară a amfitrionului întâlnim, scobo- 

rând treptele, pe d-na şi d-nul conte de Wilisck, a 
familie fostă din cele mai bogate din Ungaria. Az}, 
două tumbre, înalte, subțiri şi lesinate, parcă, de 
foame. Se-îmbrätiseazä cu doamna contesă de Ke- 
glevich, si îi spun c'au- suferit groaznic în timpul 
bolşevismului, iar azi, închee jalnici: 
" —- „Suntem ruinafil Nu ştii cât am suferit. Biată 
mama a murit din cauza mizeriilor îndurate. N'ani : 
văzut în viata mea, un puiu de găină täindu-se; dar, 
azi, aş privi cu voluptate să-i văd omorâţi pe toţi 
bolşevicii“, 

Ne despärtim şi ajungeni int capul scärei. 


www.dacoromanica.ro 


9 


Suntem introdusi într'un vast si somptuos salon. 

Pe pereţi, pe piano şi etajere, un portret d'o ră- 
pitoare frumuseţe la diverse epoce, copilă, adoles- 
centă, femee; e al doamnei de W lassick. . 

„La locuri de cinste, iarăşi, multe portrete cu au- 
tografe: al Împăratului și Rege Frantz loszeph si 
Reginei Elisabeta. 

Intr'un colţ, o reproducere fotografică după o sta- 
tuie a lui Rodin, sub care stă, scris de însăşi mâna 
celebrului sculptor: „Au docteur Jules de Wlassics 
‘ministre des Cultes et publiques Instructionsy hom- 
mage du sculpteur Aug. Rodin“. 

Statuia reprezintä o särutare pätimasä. Femeea 
îngenunchiată sub masiva și fierbintea strângere a 
iubitului. 

Işi face apariţia amfitrioana, doamna băroână de 
Wlassics. O floare presată! Cu toată mäestria pe- 
nelului, de sub... podoaba blondă a coafurei te is- 
besc cei peste 60 de ani purtaţi cu uşurinţă şi ele- 
ganta. 

Fiul doamnei, un tânăr de vr'o 30 și câţiva ani, 
poartă cotleti, e îmbrăcat ca orice seigneur ce se res- 
pectă, îmi spune c'a scris piese de teatru şi mi-arată 
chipul lui într'un bust de marmoră, de sculptorul 
Csiszér, ungur din Transilvania. Intr'alt colţ mi-arată 
bustul în ghips al tatălui său, bust lucrat de Istok. 

Și în vreme ce contemplu chipul neînsuflețit al 
amfitrionului, iată că-și face apariţia și originalul 
viu. 


Baronul Gyula de Wlassics (Jules de Wlassics) e 
un bătrânel scund, cu faţa trandafirie, cu părul şi 
cotletii argintii si foarte vibratil pentru vârsta lui. 
Doi ochi limpezi te privesc până în adâncul sufletului 
și o mână caldă si viguroasă ţi-o strâng pa ta. A- 
mical si surâzător suntem poftiti la ceaiu si convor- 
birea începe: 

www.dacoromanica.ro 


296 


— Eşti bun să-mi spui, domnule baron, ce situaţii 
publice a: ocupat dumneata în vechia Ungarie? 

— Am fost ministru de Culte şi Instrucție în trei 
cabinete, a) într'al baronului de Banffy; b) într'al lui 
Kioloman Csell si c) în primul cabinet al contelui 
Kuen. Am fost profesor la Universitatea de Drept 
Penal, Atunci m'am ocupat cu codificafiunile, în mi- 
nisterul de justiţie. Si, însfârşit, în timpul din urmă, 
mă găsiam Preşedinte al Camerii Magnatilor. 

— Ce activitate ati desfăşurat ca ministru de 
Culte? 

~- Am adus o mare reformă socială în învățământ: 
a) admiterea femeilor la universitate. Am întâmpinat 
pentru asta mare opoziţie, dar, am isbutit. 

M. S. Regele Frantz Ioseph, a decretat-o printr'o 
ordonanţă regală. b) Am înfiinţat doctoratul în Po- 
„itechnică; c) Am introdus învăţarea limbei române 
în şcolile primare de stat, în regiunile unde erau ro- 
mânii în majoritate. Aceasta numai în trei clase su- 
perioare din şcolile elementare. Românii, e drept, 
aveau şcolile lor. Eu am vrut să găsesc un mijloc 
d'a atrage pe români şi în şcoalele noastre de stat. 

D-l Take Ionescu a vorbit de această reformă a 
mea, mi se pare. 

Rezultatul a, fost că mulți români au venit în 
şgolile de stat ungureşti. 


— Aţi publicat ceva opere? 

— Da. Am publicat. a) „Dreptul Gintilor“, chestie 
de Drept internaţional, în trei limbi, ungureşte, fran- 
tuzeste şi englezeşte. 

b) „Societatea liga naţiunilor“, 

c) Foarte multe ,,Essais“-uri, în jurnalele ungare 
şi germane asupra lui „Frantz Dak“, „înțeleptul na- 
țiunei“ cum; i s'a zis. Trei mari patrioţi unguri avem 
noi: Secsen,, Koshut si Deal. 


www.dacoromanica.ro 


297 


Şi încă un ,,Essais“ asupra prinţului Buelow. 

— Aţi cunoscut multe personalități din România? 

— Am avut marea cinste să cunosc bine pe Regina 
Elisabeta, pa această nemuritoare „Carmen Sylya“ 
a României. A fost aci în anul milenar, când a pri- 
mit diploma de ,, Doctor“ la Universitatea din Buda- 
pesta. Eu i-am servit Carmen Sylvei de cicerone prin 
oraş. Am mai cunoscut pe Dimitrie Sturdza. 

Cred că, şi d-l; Take TPRESCE mä cunoaste din 
renume. 

Am fost odatä în oii edi şi la Sinaia, la Peleş. 
Cu permisia M. S. am vizitat castelul şi aşa zisul 
„„le nid des pigeons“, aşezat pe crengile unor brazi. 

— Se chiamă „Cuibul Prmtesei“. 

— Da? Se poate să fi uitat termenul exact. 

Ceaiul, cu tartinele de unt şi marmeladă se repetă. 
Eu aduc vorba despre bolşevism. 


— Cum ati „petrecut“ sub comunism? 

“Afurisit de tot! Stăteam toată ziua închis 
acasă cu un geamandan, gata să fiu ridicat în tot 
imomentul. Vesnic aveam înaintea ochilor spectrul 
pivnitelor palatului Bathiany care se schimbaseră 
în camere de tortură pentru cei suspectaţi de bol- 
şevici. 

Veneau de câte trei ori pe zi sub cuvânt de per- 
cheziţii. Mi-au ridicat toate decoraţiile. Abia ieri 
le-am recăpătat. 

Şi bătrânul se duce în odaia de alături, întorcân- 
du-se apoi cu două mari cutii de piele cäptusite cu 
mätasä. Le desface şi-mi pune sub ochi: ,,Colanul 
Leopold“, tot în aur si pietre scumpe. Apoi ,,Co- 
roana de fier‘, şi asta cu un mare colan de aur. A- 
mândouă masive şi grele. 

— Le vezi? bolşevicii mi le ridicaseră, lăsându-mi 
o simplă fituicä iscălită de cel mai mare terorist, 


www.dacoromanica.ro 


298 


Mi le ridicaseră în ziua de 13 Aprilie. Mi le ster: 
pelise împreună cu celelalte decoraţii, foarte multe 
primite mai ales cu prilejul Mileniului. 

Imi mai trimisese fiica noastră, soţia ginerului meu 
Szent Ivany, unul din cei mai bogaţi proprietari 
„unguri, trimisese zic, 12 cufere cu argintărie, dela 
castelul lor din Tatza (din Ceho-slovacia). 

Servitorii lor i-au denunţat. Eră la începutul re- 
volutiei, nu se decretase încă socializarea averilor. 
Trei zile mi-au stat bolşevicii în casă ca sa inventa- 
rieze argintăriile, nu cumva să le dosim. 

Dar prin casele aristocraților, pe care le rechizi- 
tionaserä pentru vulg! Nu se poate descrie ce-au 
lăsat comuniștii prin casele locuite de eil 

O prietenă a noastră, d-na Matkovich a plătit 
10 mii de coroane ca să i se curete ‘casa, de pe 
urma bolşevicilor. 


— Ce atitudine aveţi în politica actuală, domnule 
baron? | | 

— Nu fac nici o declarafie. Am refuzat azi lui 
Neue Freie Presse“ orice declaraţie. Eu sunt pre- 
şedinte al „Curţii Administrative“, cea mai înaltă 
distincție. Legile nu-mi permit să. fac politica ac- 
tuală. 

„Jai été President de la Chambre des Seigneurs“! 
cure e disolvata. 

P'atunci în luna Noemvrie, am fost numit prese- 
dau) comisiei care a fost intermediară între guvern 
şi M. S. Regele, ca expunându-i situaţia să-l fac a 
înţelege să. abdice. Mai făceau parte din comisie 
Prinţul Esterhazzy, contele Emil Desjôffi si contele 
Emil Szecseny (Seceni). Erà cu trei zile înaintea 
promulgărei Republicei. 

Sarcina noastră eră să spunem Regelui adevărul, 
sarcină foarte neplăcută, desigur. Regele eră la E- 


www.dacoromanica.ro 


299 


carzhan (?) lângă Viena, lângă Marschck, într'un 
vechiu castel. El se găseă acolo cam internat, fiindcă 
Austria devenise deja Republică, 

Fi foarte interesantă intervederea noastră. Când 
noi am ajuns acolo, El se retrăsese din tronul Aus- 
triei. Eu i-am explicat că trebuie să cam facă a- 
celaşi lucru si pentru tronul Ungariei. E drept, re- 
volutia nu isbucnise încă, dar, noi îl preveneam, 
cu un ceas mai înainte de isbucnirea furtunei. Aveam 
o misiune leală. * | | 

El n'a voit să abdice. A făcut numai 0 „retragere“. 

— Dar despre politica Ungariei în viitor ce ziceţi ? 

—— Sunt foarte dezorientat. Ceeace vreau, sincer 
e să trăim d'acum înainte în cea mai mare amicitie 
cu vecinii şi cu atât mai mult cu dumneavoastră, ro-- 
mânii. 


www.dacoromanica.ro 


CONTESA MIKES 


Ya palatul Ini Karoly. — Inckhisă de bolșevici. — Karoly a perdut Un- 
garia. — Prietenul evreilor. — Proprietăţile contesei în Ardeal. 


— Incă o femee uiteresantä, pe care trebuie s'o cu- 
nosti, imi spune doamna de Keglevich. Vom merge 
împreună. E o.bunä prietenă a mea şi-ţi poate po- | 
vesti multe lucruri interesante asupra revoluţiei. 

Ea e, acum, o femee în vârstă. Fata ei e prinţesa! 
de Auersberg, una din cele mai mari familii din 
Austria. 

Iată-ne, deci, intrând pe marea poartă a palatului 
lui Karoli Mihali. Aci locueşte contesa. 

Lângă Universitate e palatul, cu înfăţişare ve- 
tustă, al marelui om politic, azi fugit, acuzat fiind 
că a înlesnit şi încurajat bolsevismul. 

Indărătul unui gang cu colonade se deschide un 
parc lung cu plantaţii bogate. 

Pe dreapta şi pe stânga parcului cele două a- 
ripe ale palatului. 

Linişte de cavou. 

E, seară. 

Suim o scară în aşa zisa „aripa văduvei”. 

Mai multe sclave ne întâmpină ses. 

Galerii lungi cu garderobe lustruite, albe, inter- 
minabile. ~ 


Suntem intsædusi într'un birou foarte elegant. Pe 


www.dacoromanica.ro 


301 


mese şi etajere fotografii artistice reprezentând pe 
fiica, ginerele şi nepotelele contesei de Mikes. 


Apare actuala amfitrioană a palatului. 

Contesa de Mikes (Mikeş) e o femee înaltă, foarte: 
impunătoare şi vorbeşte gros. 

După câteva cuvinte de rigoare, începe a-mi po- 
vesti din epoca bolşevismului. 

* — Am fugit din oraş îmbrăcată ca tärancä si 
cu ajutorul unui contrabandist am trecut, pe jos, 
frontiera. | 

La frontieră, un pod. Am plătit pe ofiţerul ros. 
Eram încă cu două dame. Austriacul ne-a găsit 
suspecte. I’am spus că sunt din Viena şi că mă 
. reîntorc, 

Dar iată ce-am pätit sub comunism pân'am fu- 
git. 

Am: fost_internatä de roşii în castelul contelui 
Hedervary! fost preşedinte de consiliu. Am fost în- 
chise 6 dame şi copiii. 

Ni s'au pus de pază soldaţi din gărzile roşii. 

Noaptea când deschideam ușa, cădeă lumina u- 
nui reflector pe noi. 

Alături de castel, în sat, în fiecare noapte se 
spânzurau nevinovaţi. 

Stiner, fost antreprenor de bărci la Varosliget, 
ajunsese om politic. 

La Gor (Raab) ne-a fost trimis să ne păzească 
un om care spănzurase, singur, 8 oameni. Când 
oamenii nu mureau prea repede, criminalul strigăt 
. — Dati-mi un ciocan să le zdrobesc mai repede 
membrele. 

Unui ofițer i-a omorât femeea înaintea lui. Pe 
ofiţer l'au bătut la tălpi şi Pau, pus apoi intr’un 
Cazan mare cu apă clocotindă. 


/ a 
www.dacoromanica.ro 


303 


Unui alt ofiţer i s'a omorât copilul scoțându-i 
matele. 

Altuia soldaţii roşii i-au luat soţia, i-au violat-o 
pe rând, apoi i-au tăiat pieptul şi lau aruncat in 
fata ofițerului, împreună cu matele copilului. 

Am văzut toate astea dela ferestrele casei în care 
eram! închisă si am crezut că înebunesc. Am că- 
pătat de-atunci idiosincrasie! 

Au furat hainele nepoților mei si se îmbrăcau, 
cu ele dinaintea mea. 

Când a abdicat (?) Bela Kuhn, oamenii din sat 
Erau toţi veseli. După masă au venit 6 soldaţi ro- 
sii ca să ne scoată pe noi din castel şi să ne spân- 
zure. 

Sătenii le-au spus că Bela Kuhn, a fugit $i au 
tăbărât pe ei. 


Dela începutul revoluţiei lui Karolyl trăiam la 
Wiselburg (Magyarowar). Aci am stat douä luni ju- 
mătate. Am trăit tot timpul în frică. Trăiam la a 
femee sub un nume fals, cu copiii. Toată lumea 
trăia îngrozită. Eram rupfi de familie. Nu îndrăz- 
meam să ne scriem. 

In aceste două orășele erau multe fabrici. Lu- 
crătorii ţineau mereu întruniri şi lipeau placate. 

Gazdei mele i-au luat camere, cai şi a amenințau 
£ä-i spânzură bărbatul de-ar încerca să fuga la Viena. 

Mai toţi bărbaţii fugiseră. Femeile rămăseseră. 

Verii mei fugiseră în păduri, trăiau „Prin ploaie, 
fără mâncare. 

Alţi conti, după, ce stătuseră ascunși patru zile 
în podul unui ţăran, fugiră pe jos 65 de ore, la 
Vienal i 

Două luni n'a fost contrarevolutie. 

'Apoi auzirăm că sunt Englezii şi Americanii la 
Viena și că vin spre Budapesta. 


www.dacoromanica.ro 


503 


Dar, precis nu ştiam nimic. 

La fiecare clipă desperam de soartă. noastră. 

Nu îndrăzneam să ma ivorbim cu nimeni. Pe toți 
ti banuiam de „spioni“. 

Când a început contrarevolutia a început şi Te- 
roarea! In fiecare sat şi oraş eră ridicată spânzu- 
zătoarea. 

Lângä noi, la Odenburg (Schopron) au spânzu- 
rat opt oameni fiindcă înältase drapelul alb. Ii in- 
şelase chiar roşii, care intraseră, în sat cu drapelul 
alb, să vadă ce face satul. 

Bietii oameni căzuseră în cursă. Li s'au luat toate 
vitele cai, boi, porci; s'a pus la plată, 200 mif de 
coroane, satul întreg. 

F ceva groaznic bolsevismul. Ne făcuse să per- 
dem încrederea în toată lumea. In fiecare om ve- 
deam un inamic. 


— Ce crezi dumneata, doamnă contesă, de Ka- 
roly, în casa căruia, chiar, locuiţi acum? 

— Karoly? Un pervers! Un degenerat! Tot el 
a făcut să fie omorât Tisza, iar apoi, a trecut pu- 
terea lui Kuhn Bela. 

Eri un mare vanitos. Ii cäsunase s’ajunga Pre- 
şedintele Republicei Ungare, prin orice mijloace. 

A fugit la timp. 

Acum trăeşte liniştit la Praga. Sunt sigură că 
acolo canalia pregăteşte isbuchirea bolsevisinului. 

Lia 20 August, când am venit aici, am găsit casa, 
plină de ofiţeri români. Acum nu mai sunt. 

Trebue să fie ceva legături între Pesta şi Praga. 
Un automobil face regulat cursa între casa lui Ka- 
roly si Praga. Observ că .de ieri i-au luat şi câi- 
nele favorit d'aici ca să i-l ducă acolo. Karoly adorăi 
câinii. Inairite de revoluție aveă 8 câini care lătrau 
mereu. 


www.dacoromanica.ro 


304 


Inainte de revoluție — Karoly făceă pe demo- 
cratul, iar femeea lui ieșeă, în lume, încărcată de 
bijuterii, de perle, ca o demimondenă. Eră, ce e 
drept, foarte frumoasă, dar și foarte vanitoasă. Poa- 
te geniul lui răul Eră născută prinţesă, o Ani 
drassy. 

‘ Când a isbucnit războiul mondial, el a fost în- 
Chis în Franţa. Se găseă la Paris. Apoi, deodată, 
sosește la Pestal 

Atunci nu eră, încă, căsătorit. 

i Se povesteşte că i s'a dat drumul cu condiţie 
pä”facä propagandă pentru Antanta. De altfel, el 
totdeauna fusese amicul Franţei si Rusiei. 

Fiind deputat, a zis în Parlamentul ungar: 

— Sunt amicul Antantei. 

A jucat un rol urât. Ungurii dacă-l prind, îl o- 
moară, pe loc. Eră prietenul jidanilor.. El a făcut 
revoluţia cu prietenii lui jidanii. 

In cabinetul lui, eră si un anume laszy, tot ji- 
dan De altfel trei părți din patru, din Cabinetul 
lui, erau jidani. 

Tot el a trimis pe Schwiemel Rosa, tot jidancă, 
în Elveţia ca ministru al Uhgariei. Elveţienii n'au 
primit-o! Asta fusese cea mai mare feministă şi 
care a făcut cea mai înverşunată, propagandă co- 
munistă. , 

Uf! jidanii unguri! Toţi sunt francmasoni şi bol- 
sevici! 


— Acum v'ati reluat proprietăţile „comunizate” 
înapoi? 

— Vai! Proprietăţile mêle sunt în Transilvania, 
lângă Braşov. : 

Acolo stam tot timpul verei. Numai iernele le 
petreceam la Pesta. La Sinaia, unde mă repezeam 
adesea, am cunoscut familiile Darvary, Ghica, si 


am avut cinstea să cunosc pe însuși regele Carol 
www.dacoromanica.ro 


305 


şi pe Carmen Sylva. Ba, la Zabola, un castel al 
meu lângă Sibiu au fost si actualul rege Ferdinand 
şi regina Maria, pe atunci prinți de coroană. 

{ 

Mă scol şi-mi iau rămas bun dela contesa Mikes. 

-Amfitrioana petrecându-mă spre,usä, foarte mâh- 
nită îmi mai adaogă: 

— Aş vrea să plec în Transilvania, întrun va- 
gon de bagaje, cu 28 de persoane, casa mea. Am 
şi o rudă suferindă și bagaje. 

Aş merge resemnată și fericită dacă! ar fi să fac 
şi zece zile! 

Numai de mi-ar îngădui să plec, la moşiile mele 
din Transilvania, domnul Diamandy şi generalul 
Mărdărescu! 

— Te rog, pune o vorbă bună pentru mine. 


| 20 
www.dacoromanica.ro 


LOVASZY MARTON 


Convorbire cu preşedintele Partidului „Independenţei, — In sala cln- 
bului Kosathist. — Cel mai popular om politic. — Antantist. — Sin- 
gura politică azi, munca |—Arestat sub comunişti.—Partidal ,,In- 

dependenței“ pentru binele Ungariel. 


Pe cel mai popular om politic al Ungariei de 
azi, l'am cunoscut într'o frumoasă dimineaţă, în clu- 
bul partidului instalat în palatul marelui ziar ,,Pes- 
ter Loyd”. 

De când sosisem în Budapesta, la fiece pas, la 
fiece colţ de stradă, îmi isbeam! privirea de nişte 
mari afişe electorale, în frunteă cărora stă scris 
cu litere mari ,,Lovaszy, Marton”. In convorbirile 
cotidiane foarte deseori i-auziam pronunfandu-se nu- 
mele. Câţivă cunoscuţi de seamă din Budapesta au 
stăruit chiar să-l cunosc pe acest popular om po- 
litic. 

lată-mă, deci, aşteptându-l în marea şi superba 
sală a clubului. 

Tavanul se sprijină pe înalte colonade corintiene, 
roze, cu capiteliul aurit. Canapelele și fotelurile de 
piele foarte largi şi moi. 

* Un imens covor pe jos. In fund, spre dreapta 
câtevà biliarde. 

Pe caloriferele albe si pe tripieduri, câtevà statui 
în bronz: bustul lui Kosuth, în haina de magnat; 
un soldat rănit, la atacul cu baioneta. 


www.dacoromanica.ro 


307 


Amândouă datorite lui Istôk, din 1900. Intr'un 
grupe de bronz „Gloria”, o femee ce fine o co- 
roană de lauri cu mâna întinsă d'asupra unui erou 
ce fine sus steagul, având la picioarele lui roti si 
frânturi de tun.. 

Câteva statuete de ghips şi teracotă reprezintă, 
pe „Rakoczi“, cu plete mari inelate căzânduii pe 
umeri. 

In sală mai așteaptă, din'aintea mea, câţiva par- 
tizani politici si consulul Bulgariei. 

Prin ferestrele deschise s'aude, deodată, sunetul 
metalic şi melodios al goarnei românești. Alerg 
sprinten ca un copil la fereastră. Vreo douăzeci de 
gornisti, merg cântând în fruntea unei coluane de 
soldaţi, toţi gatiti cu cască, puşti și mitraliere. Os- 
tenii noştri calcă sonor si semet caldarâmul străzii 
minunat asfaltate. Goarnele trâmbitasilor sunt vop- 
site ‘cenusiu şi le-atârnă ciucuri roșii. Asa! să nu 
se deoache, scumpii nostri românași, că prea dau 
busna, pe la toate ferestrele, cei de prin case, cetä! 
tenii unguri şi mai ales unguroaicele, să-i admire. 

Plutoanele noastre se pierd în valurile trecători- 
lor și al cântecului. 


Secretarul d-lui Lovaszy Marton, mă trezeşte din 
dulcea.mea contemplare, și mă, pofteşte în cabine- 
tul „Şetului”. = 
_ "Mă pomenesc în fata unui atlet. Un bărbat înalt, 
cu spete late, d'o foarte masivă construcție. Părul 
sur. Infätisarea cinstită, blândă şi fără artificii. 

Și, după strângerea de mână foarte călduroasă, 
începem; a grăi aşezându-ne comod unul în fata 
altuia ca si,când de când. lumea ne-am cunoaște. 

— Cărui fapt, în deosebi, se datorează inarea 
dumitale popularitate? îl întreb pe Lovaszy Mar- 
ton. 


www.dacoromanica.ro 


308 


— Faptului că de peste 25 de ani am fost $3 
am rămas amicul Antantei, mai bine zis al natiu- 
milor occidentale şi inamicul influenţei germane şi 
austriace. Am avut totdeauna o politică democra- 
tică, 

Am lucrat ‘pentru transformarea democratică a 
Ungariei, nu în sensul social democrat care a căzut 
în bolşevism. Eu am luptat mult să împiedic a- 
ceasta. Acum s'a văzut că am avut dreptate, 

S'a văzut că alianţa cu Germania a fost foarte 
periculoasă pentru noi, c'a fost cauza catastrofei 
noastre, şi s'a mai văzut că politica anti-democra- 
tică a fost cauza bolsevismului. 

Eu am ştiut, am prevăzut din primele Mle că 
vom pierde războiul. 

— Ce atitudine ati avut în timpul războiului? 

— In tot timpul războiului am făcut o politică 
potolită, dar ceream continuu Pacea! în presă, în 
parlament, în delegaţii. 

Exemplu: Când d. Wilson a voit să fie inter- 
mediar, eu am făcut o interpelare în Cameră, dece 
guvernul nu primeşte pe d. Wilson ca intermediar? 
Am cerut Pacea pe baza „societăţii naţiunilor”. 

Am rugat în presă, pe vremea războiului, ca un- 
gurii să "primească societatea naţiunilor, pe baza 
unui drept international. 


— Ce părere aveţi despre situaţia actuală? 
— Foarte încurcată! Foarte tristă! Şi foarte pe- 


„riculoasă situaţie, nu numai pentru noi, ci pentru 


toată Europa, fiindcă suntem în fata unui nou con- 
flict social, 

Antanta ne cere să creăm un guvern care să 
cuprindă cele trei clase, burghezie, lucrători si tä- 
rani. Guvernul actual e incapabil să creeze o coa- 
liţie a partidelor. Dar el se cramponează de pu- 


www.dacoromanica.ro 


309 


tere deși azi se găseşte într'un punct mort. Prima 
mevoe eră de a eşi din această situaţie și, fără 
ajutorul moral al Antantei, noi nu putem esi. 

Opinia publică dezorientată așteaptă directiva din 
partea Antantei. Din n-norocire Antanta tace. 

— Ce proecte aveţi pentru viitor? 

-- Proectele mele? Părerile mele? Națiunea un- 
gară trebue să aibă cele mai bune relaţii cu ve- 
cinii săi si, în special, relaţii economice. Fără ci 
noi nu putem trăi, după părerea mea. Dar nici 
ei fără noi Ungaria e grânarul Europei. Excep- 
tic, România care poate singură tră! și fără noi, 
fiindcă are si grâu și sare si petrol. Noi n'avem 
nici sare, nici cărbuni, nici petrol, nici lemne. 

— Ce zici dumneata de svonul din lumea ma- 
ghiară despre o uniune cu România? 

— Uniune cu România? Noi nu cunoaștem fron- 
tierele noastre, resursele noastre.. Nu putem face 
combinatiii politice.. Să mai așteptăm! Chestiunile 
de stat se pot rezolvă după câtivà ani când vom 
cunoaște situaţia Europei, când totul se va cla- 
rifica. ° 

Acum fiecare ne reparăm propria casă.. După 
furtună. si incendiu fiecare avem prea mult de lucru 
în propria noastră locuință. Acum singura religie 
e munca, e lucrul! 

Să, vindecăm rănile ce ni le-a lăsat în coaste răz- 
boiul. 


—- Ati fost arestat sub comunism? 

— Am fost arestat de două ori. Intâiu, la 15 
Aprilie, când am stat în închisoare 10 zile, mize- 
tabil! D'aici m'au dus într'o închisoare unde erau 
ținute ca zălog cele mai de seamă personalități. 

Mai m'au arestat pela 25 Maiu. Mi-au dat dru+ 
mul şi m'au arestat din nou după contrarevolutia de 


www.dacoromanica.ro 


310 


la 25 Iunie, ca contrarevolutionar! De fapt eu n'am 
lucrat pentru aceasta. Am găsit că eră cu uepu- 
tinfä a facc o contrarevolutie când n'aveai arme. 
Găsiam că e nedrept şi nu voiam să se verse sânge 
degeaba. De altfel, se știe, parodia de contrarevo- 
lutie a durat o zi, fiind imediat înăbușită în sânge. 

— Ce legături aveţi cu partidul social-democrat? 

Sunt cu totul de acord cu acest partid. Vom 
luptă pentru reînceperea lucrului. Cred că e pe- 
riculos să se răzbune cineva pe întreaga clasă a 
lucrătorilor, fiindcă au fost câţiva rätäciti dintre 
ei cari au fost bolşevici. Să se pedepsească cât mai 
sever culpabilii, dar, a se răzbună pe întreaga clasă. 
a muncitorilor e periculos. Şi aceasta face actualul 
guvern. 

— E destul de tare partidul dumitale spre a 
luă puterea? 

— Acesta e partidul Independenţei”. Indepen- 
dența pe care a voit-o şi pentru care a luptat Ko- 
suth! independenţa Ungariei! 

Aici ne aflăm în clubul acestui partid. La drept 
vorbind acest partid n'a avut niciodată puterea sin- 
gur, fiindcă n'a obţinut niciodată majoritatea. Par- 
tidul contelui Tisza „Partidul muncei naţionale”, care 
a fost totdeauna pentru alianța cu Germania şi dua- 
lismul tu Austria, a avut totdeauna sorții de iz- 
bândă înaintea noastră la cârma Statului. S'a văzut 
însă unde ne-a dus această politică nefastă. Asa- 
sinatul lui Tisza a fost o răzbunare a poporului 
fiindcă el, Tisza, a fost cauza dezastrului nostru. 

Azi timpurile sunt altele. Steaua partidului meu, 
poate, d'acum va surâde pentru binele Ungariei... 


Ma ridic să plec. Omul spre care sunt azi în- 
dreptate atâteă priviri e asaltat la fiece moment de: 


www.dacoromanica.ro 


sil 


partizani politici, si toţi vor să-l vadă, să-i vor- 
bească, 


Seara târziu, într'o familie aristocrată: 

— Cum, v'ati dat osteneala să vedeţi pe Lo- 
vaszy Marton? 
„ Păcat! nu făceă! N'are nici tun merit, decât ce 
într'o zi a strigat în Cameră, pe vremea răsboiului 
„Eu sunt antantist’’!..... 

Aristocraţii nu-l pot înghiţi pe Lovaszy Marton 
fiindcă e democrat! | 


www.dacoromanica.ro 


BAROANA DE GRODL 


In palatul baroanei de Grüdl. — Baroneasa despre femei. — Despre 
Tisaa.— Despre soțul ei 


5 Octomvrie 1919. 


O dimineaţă limpede. Pe „Corso“ lume multă, 
Pe Dunăre apar monitoare cu pavilion englez. 

Azi sunt invitat la masă) la baroana Mélanie de 
Grôdl. Aci e incartiruit generalul Serbescu. Prin 
el am cunoscut pe cele două baronese, de Grodl 
şi de Taxis. , 

Aiung la palatul baronesei, din Lendway-utza 26. 

La poartă două santinele. 

In curte, două Iuliste ce deschid ușile. 

In sala de jos, la intrare, un tablou mare de 
pictorul Ajdukiewitch, reprezentând pe regele Ca- 
rel călare în mijlocul generalilor, pe un câmp de 
manevre. Baroneasa l'a cumpărat de pe vremea 
când frecventă Sinaia și a cunoscut pe pictor şi 
familia noastră regală. 

Interiorul palatului d'o eleganță impunătoare. 

După masa îmbelşugată, pian, Tango, şi Maxixe. 
Afară pe terasă, un gramofon admirabil cu bucăţi 
de operă cântate de celebritati.. 

Fratele baronesei, domnul Arthur de Vecsey îmi 
povestește d'ale comunismului. 

La o masă din colt, se joacă! bridge. 


www.dacoromanica.ro 


313 


Apoi, de vorbă cu baroana. 

E o, femee, cum am dovedit-o mai de mult, foarte 
citită, foarte cultă. Ştie pe din afară foarte multe 
versuri franceze. 

Are ideile ei asupra femeilor. 

— O! la femme française! Cochetä; froufrou; a- 
greabilă, spunând nimicuri drăgălașe; n'are spirit, 
dar o asculţi cu farmec. 

Englezoaica! Are spirit, e rea şi împunge... 

Rusoaica, mândră, dar inimă bună când te cu- 
noaste bine. 

Vieneza, calcă pe urmele frantuzoaicei, râde, cântă 
şi e totdeauna „chic“, 

Nemţoaica... face copii. Pe când bărbaţii lor, tot- 
deauna le înşală. Dar si ele, maij ales ca fete, ca 
scaiul se tin după bărbaţi. Un cas: 

Un tânăr ungur scoate, în glumă, inelul din de- 
getul unei fete. 

Ea fi spune: ,,Tine-l pentru totdeauna!“ 

Si îl angajează, cu asta, la logodnă. El, disperat, 
scrie părinților lui. Afacere de onoare. A trebuit 
să fugă într'o noapte. Astea sunt germanele. 

Americancele au tot ce le trebue dela bărbaţii 
lor: lux, rochii, bijuterii, bani.—voiajuri, tot, afară 
de inimă şi dragoste. Ei lucrează toată ziua luând 
vecinic acea înfățișare de om grav. Ele tânjesc 
după viata europeană. Odată ce au gustat din ea, 
greu le mai scoţi din vâltoarea ei. 

Unguroaica, în lume, întepatä, bätoasä, îşi tine 
morga, abia motäe la salut. In societate maimutä- 
reşte pe artiste. Ce fac acelea, pe scenă, imită şi ea 
în saloane. j 


Lăsăm pe femei și trecem la bărbaţii de seamă 
ai Ungariei. [i vine baronesei pe buze: Tisza. 


www.dacoromanica.ro 


314 


—- Ah!.. Tisza! L'am auzit, în atâtea rânduri, vor- 
bind. 

Cuvântul acestui mare om politic cântărea greu, 
ca un metal preţios. După o jumătate de oră cu 
el, mă -simtiam. obosită. Fiecare cuvânt spus de 
Tisza iti stârnea o lume de gânduri, îţi punea cree- 
rul la o muncă profundă şi obositoare. Aveai im- 
presia că te lupti cu un atlet. 

Contelc Tisza a fost asasinat. Cea mai mare pata 
pe fruntea Ungariei, căci a fost omorât d'ai lui. 
Cu moartea lui s'a prăbuşit toată Ungaria. Rămâne 
pentru eternitate, Tisza, cel mai mare ungur! 


Trecem la alt domeniu de admiraţie bărbătească. 

Puroneasa continuă: 

~- Eu, impresionată de un bărbat n'am fost nici 
odată. 

O singură dată, un pastor protestant al Reginei 
Elisabeta a României, la Bucuresti, ma impre- 
sionat mult. 

Dar, să precizez. M'au impresionat ideile. 

„Persoanele, niciodată. 

Zadarnic s'au silit multi bărbați să mă impre- 
sioneze cu privirea, cu ochii lor. 

Magnetismul vizual trebue să găsească un teren 
susceptibil în femeea pe care vrea s'o impresioneze. 

La mine terenul e foarte refractar. 

Eu sunt, din păcate, o cerebrală. 


— Bine, dar soţul dumitale cum te-a cucerit? 

— Soţul meu! E si el un cerebral. Chestie de 
afinități. Vrei să spui ceva. Cum deschizi gura: după 
două cuvinte, el te opreşte, spunându-ti: | 

==,,Destul. Ştiu ce vrei să spui“. Si, iti ghicesc 
tot gândul. 

Creerul bărbatului meu e într'o continuă preocu- 
pare. i i 

www.dacoromanica.ro 


315 


Ştii că el e posesorul celor mai întinse păduri 
în Carpaţii dumneavoastră azi. Dar pe el, nu pă- 
durea îl interesează, ci calculele financiare. E fe- 
ricit când descoperă o pădure neexploatată şi pe 
care n o ştie nimeni altul. 

O ia. Dă numai lovituri financiare. 

Și cu toate acestea, câte e de positiv, soțul meu 
e înamorat de scrisori frumoase. E fericit când 
poate veni să-mi arate o scrisoare originală cu fra- 
ze frumoase. El însuşi face scrisori în versuri. Si 
plăcerea lui e să ţi le citească. Cărţi n'a prea citit 
şi nu-i place. Citeşte, dimineaţa, toate gazetele. 

Eu, în ‘schimb sunt o mare cititoare de cărţi. 

Păcat însă, acum am nervii cam släbiti. Gume- 
lasticul s'a întins prea mult, nu mai e sensibil. Ma+ 
şina s'a uzat. 


www.dacoromanica.ro 


PRINŢUL CAROL LA OPERĂ 


Incoguito la Budapesta. — O mare artistă ungară flueratä la Teatral 
Naţional. — Tezaurul contesei de Keglewich. 


La operă, Carmen! Tenorul, mizerabil. Publicul 
gata să-l fluere. Unii i-au dat cu ,„Huo!“ 

Intr o lojă, de lângă scenă, incognito: Prinţul Ca- 
rol. Generalul Moşoiu e cu Alteța, Sa, in lojă. 

Prinţul e fără barbă. S'a ras. A făcut și bine, eră 
prea tânăr pentru podoaba asta. Când va fi rege, 
a. Poate îi va stă chiar bine. E îmbrăcat în costum 
de vânători, cu pălăria de bersaglieri, cu pană. Un 
ofiter, foarte îngrijorat, face poliţia culoarelor şi 
sălei. Generalul Constantinidi, a făcut imprudenta 
să se ducă în loja prinţului, luându-și poziţia de 
»drepfil Poziţia aceasta a unui general in fata unui 
colone! a atras atentiunea unei buni părți din pu- 
blic. | , 

Lorgretele şi binoclurile s'au îndreptat spre. Prin- 
tul nostru. S'a dus dracului incognitul! 

Colonelul Condeescu N., care însoţeşte ca aghio- 
tant pe Prinţ, e plin de îngrijorare. 


Aud că la Teatrul National a fost, tot azi, flue- 
rată artista Paula Erji, fosta amantă a lui Pogany, 
ministrul terorist, pentru că, îmbrăcată în,roş, de- 
<lamase, în timpul comunismului, versuri  bolşe- 
vice. | 


4 
Câţiva ofiţeri îşi amintesc de un caz similar al 


www.dacoromanica.ro 


317 


unei frumoase si talentate artiste dela noi rămase 
„la Bucuresti pe timpul nemților şi care şi-ar fi pus 
arta în serviciul lor... 

Fluerată şi boicotată după reocuparea Bucure- 
stilor de români. 


După teatru, o oră agreabilă, la contesa și con- 
‘tele de Keglewich. 

Amfitrionii astă seară, îmi arată tezaurul casei. 

Bijuterii în valoare de 2 milioane: -diademe, bri- 
liante, solitari de Morgan Link, perle ,,baroque“, 
toarte“ şi atâtea altele! 

~~ Toate, pe timpul bolsevismului, le-am ţinut as- 
cunse la o femee de încredere, într'o mahala. 

Intr'o odae, sus, mi-arată Vesela de argint, vase, 
farfurii, tăvi, castoane, toate de argint. Pe vase e 
săpat numele lui ,,Biennais, orfèvre de S. M-té lEm- 
pereur et Roi à Paris (Napoléon). 

— Prin diverse succesiuni, cumpărate, au ajuns 
la noi. | 

Aud un glas subtire“în odaia d'alături. 

Intreb: . 

— Aveţi 'vr’un, papagal. 

Contesa-mi răspunde: 

-~ Non. Cc peroquet est mon mari. 

Contele e mic şi vorbeşte ca o femee. 

Contesa e un colos și vorbeşte ca un bărbat. 


www.dacoromanica.ro 


FILME 
X 


Monitoare engleze, — Prințul Carol a dormit ia Hongaria, — Un bol- 
gevic orchestra. — Horty ameninţă. — Consilierul juridic Bomano. 
Contesa Péjacsevich gi Ardealul, 


6 Octomvrie 1919 


Pe Dunăre ceață. Vapoare albe fac manevră. 
Printre ele trec monitoare engleze. 
‘ Dar, pe malul opus, s’aude trambita soldatului 
roman, ce parc'ar strigă vaselor străine de pe Du- 
nare: i i 
— Degeaba vă tot grozäviti pe apă. Eu sunt 
stăpân aici! 


La hotel Hungaria, la comandamentul Diviziei 
fa VII-a, câte două sentinele, la uși, la scări, pre- 
tutindeni. 

— Ce înseamnă atâta pază? întrebă un ofiţer. 

— „Prinţul“ a dormit aici. 


La popota generalului Moșoiu, azi, un bolșevic 
ungur, cu un baston scurt şi cu degetul pe o masă 
de lemn şi din gură, imită! o orchestră întreagă cu 
toate instrumentele, fligherhorn, vioară, violoncel, 
Tobă mare, tobă mică, etc. 

T un fenomen. Il ascultăm minunati! 


www.dacoromanica.ro 


319 


Imită apoi motocicleta când porneşte, cum mer- 
ge şi cum se opreşte, Imitä locomotiva de tren, 
si vaporul. 

Generalui îl întreabă: 

— Ma stai la noi azi? 

— iMai stau şi-o lună, răspunde ungurul, care 
a dat de traiu bun la popota generalului Moşoiu. 
Un ofiţer, îmi spune: 

—- Prinţul a făcut mare haz de bolşevicul ăstă, 

aseară. 


Inir'un cerc, la Gellcrt. 

\ — Amiralul Horty, îşi pregăteşte armata .albă, 
ca să înainteze spre Budapesta. Ofițerii lui se laudă 
că vor „scăpă“ Ungaria de români. 

— Auzi nerusinare şi inconstienta, replică colo- 
nelul Ganea. 

Noi creăm armata lui Horty; noi îi dăm arme 
şi o lăsăm să se formeze pe măsură ce noi ne 
retragem. De exemplu: 

Ne retragem acum dela Balaton, îi lăsăm pe ei 
de înaintează 5 kilometri. Si tot aşă, ca atunci când 
vom esi din Budapesta ei să aibă numai 5 kilometri 
de înaintat, ca intrând cât mai curând după ple- 
carea noastră să poată opri anarhia Care ar is- 
bucni. 

Or, colonelul Moruzzi si ofiţerii Antantei lucrează 
cu ei. 

Ba, se zice că atunci când se va isprăvi orga- 
nizarea ei, armata albă va defila înainteă, coman- 
damentului nostru superior. 


Consilierul Juridic Romano, îmi povestește cazul 
unui fost ofite: austriac, sas, Fleichler, care în timpul 
ocupatiunei, în Oltenia, s'a purtat ca un cäläu. Ar- 
mata noastră, după Unirea Ardealului, îl primise 


cu acelaş: grad. Azi după cercetarea documentelor 
www.dacoromanica.ro 


320 


ce il desvălue pe timpul ocupaţiei, a fost exclus. 

---- Dar, ca acesta mai sunt mulţi! 

In eleganta lui cameră dela Gellert, consilierul 
Romano îşi adună dorul de :casa lui şi îmi vorbeşte 
cu drag de fetiţa lui „care face și poezii!“ 

Să i trăiască! 


Am mai cunoscut azi o contesă! 

O chiamă contesa Iolanda Pejacsevich (Peiace- 
vici). 

Se zice de ea c’a fost o frumusete celebră. E! 
vara primară a marelui conte Iulius Andrassy. 

Acum e o femee de vreo 60 de ani, înaltă, slabă, 
păr falş, colier de perle negre, rochie de mătase 
cenuşie, pielea feţei ca de pergament. 

— Comuniştii îmi goliseră cinci odăi din casă. 
Abia am scăpat două camere, fdintre care una am 
motivat-o, zicând că-mi trebue ca atelier de pic- 
toritä, căci îmi voiu câştigă singură pâinea. Alt- 
fel, ar fi trebuit să treacă prin camera mea, tm- 
pärtitä, cu un imens paravan, în două. 

Contesa astă mi se plânge, şi ea, că „Românii 
au protejat pe ,,opresorii noştri“, adică pe. evrei. 

Ce-au aristocratele ungare! Nu pot mistui fap- 
tul că noi (ne-am purtat cu mănuşi faţă de toată 
societatea ungară, neamestecându-ne în politica lor 
internă. 

Ar fi dorit să-i băgăm pe toţi evreii la închi- 
soart, așă cum a început s'o facă teroarea albă 
a lui Fricdiich. 

Im: mai vorbeşte contesa Pejacsevich de Take 
Ionescu, de I. I. Brătianu, despre Ardeal. 

Ccntesa de Keglevisch si-a.minteste Xin episod 
dpi Plevna, la 77. i 

Bucureștii au făcut oiprimire strălucită Țarului 
Alexandru II şi lui Gorceacow. Dar plecarea le-a 
fost foarte simplă. 

www.dacoromanica.ro 


321 


Ruşii ne luau Basarabia! Obiectându-se Ţarului 
că n'o putem dă, acesta ar fi răspuns, p'atunci 
Prințului Carol care se opufiea: 

— Mais, nous sommes forcés d’annexer la Bés- 
sarabie. . 

Ce vreti! Le droit du plus fort Deviza Germaniei. 

Contesa Peacevici intervine: 

— Nu s'a sfârşit totul. 

Dacă am judecă bine lucrurile, în vremile de 
fata, Franţa e care a. pierdut războiul. Germania, 
se va ridică. 

Tot asà şi iai Cum dune aVoasiră v'ati 
reluat Basarabia... 

(Adică ce vreà să zică contesa astă?) 

— Cu o diferenţă doamnă. Basarabia am red 
luat-o fiindcă e românească, şi a fost a noastră! 
Ardealul tot românesc, deşi a fost o mie de ani 
al urgitrilor, eră prin sânge „al nostru“ si ni l'am 
luat de drept, azi, şi pentru eternitate. Si-apoi după 
câte suferinţe şi sângerări! Cine va ridică mâna 
cu gândul de a ni-l mat răpi, îşi va scrie sen- 
tinta de moarte! _— LE. IE E 

Brr! Ce-o fi zis, în urmă mea, contesa Pejacse- 
vich (Peiacevici)! 


2t 
www.dacoromanica.ro 


PEKÂR GYULA 


Convorb:re cu marele academician și romancier 
Un salon arhaic. — Biroul. — Atmosferă latină. — Istoricul comunis- 
mului. — Prin cultură, apropierea ungaro-româno. — Spirliualist. — 
Eternul om. — Doi soți ideali. 


Romancier, autor de teatru, istoric, academician. 
poliglot si ministru în actualul cabinet al lui Frie- 
drich, Pekar Gyula (Jules Pecar) trebuiă cunoscut. 

‘Am fost poftit la el acasă. ! | 

Sunt introdus într'un salon cu mobilă veche, ro- 
sie-visinie. 

Obiecte, ornamente, portelanuri, portrete, toate au 
aceeaşi înfăţişare de bătrâneţe. M'aş crede mai cu- 
rand în casa vr'unui centenar sau în vr'un salon 
de prin veacul al 18-lea. 

Un portret, mărime maturală, în -uleiu, reprezin- 
tă o femee d'o rară frumuseţe. Mi se spune ca! e 
„la princesse du logis“, amfitrioana! Stăpâna, casei 
însă, e azi cam arhaică, dar păstrează sub cupola 
falşului păr negru, cevă din majestatea defunctei 
ei frumuseți. Peste bandourile negre poartă| o dia- 
dema. 

Ceas vechiu cu pendulă, dulapuri vechi, statuete, 
figuri şi costume din vremea Menuetelor, ceşti, un 
Sfinx, p femee în ghips, compun interiorul salo- 
nului, 


www.dacoromanica.ro 


323 


Apare Pekar Gyula. 

Un uriaș! Inalt, ras, mustafa căruntă cu vârfu- 
rile în sus, chel pe jumătate, cu fata roşie, privirea 
:surâzătoare. Academicianul pare mai mult un a- 
tlet. 

Merge drept, cu pieptul înainte. Rafinat si cult 
cum se arată după. infayisare, aduce mult cu poe- 
“ul nostru academician Prriliu Zamfirescu, 


Mă introduce în biroul lui. 

‘Aci, un muzeu întreg. Munţi de cărţi. Tablouri. 

Foarte multe fotografii de oameni celebri cu au- 
tografe: dela Anatole France, Emile Zola, Riche- 
pin, Henric Ibsen, Sarcey, Jules Lemaitre, Armand: 
Sylvestre, dela Don Emilio Castelar (spaniol). etc. 
Toţi acestiia i-au dat fotografiile lor cu autografe 
pe când Jules Pekar studiă la Paris, sau repre- 
zentă Ungaria cuită şi artistică. 

Mai văd o fotografie a lui Fadrus, sculptorul 
statuei regelui Mathias. 

‘Alta, a marelui pictor Muncacs (Muncaci). 

Un alt portret suav al doamnei Pekar, pe birou, 
vecinic înaintea ochilor eternului ei adorator, soţul! 
Căci, şi azi se giugiulesc: 

‘Am impresia c'am intrat în cuibul a doi insura- . 
tei. 

Tot în birou, pe pereţi, fotografiile lui Edgar 
Poé, Sthenda!, Madame de Seviens, Prinţesa de 
Tiamballe, etc. | 


— Cum văd, scumpe maestre, trăeşti înconjurat 
numai de figuri mari, în atmosfera cea mai latină. 
» — Da, sunt pătruns până in cele mai adânci 
fibue:, de fiorul latinităţii. Am studiat patru ani 
la Paris, 26—_la 30 luându-mi doctoratul în drept. 


www.dacoromanica.ro 


324 


Am studiat la Sorbona, la Collège de France, la 
Beaux Arts, la Ecole du Louvre. Am mai studiat 
si in America si la Viena. 

Prin gândirea mea, prin toatä evolutiunea mea, 
sunt latin! 

Cred cä influenta latinä e foarte propice pentru 
desvoltarea gândirei ungare. 

Noi ungurii suntem turanici. Astă nu ne-a îm- 
piedicat să evoluam în sensul ideilor Apusului. ,,Bu- 
la aurea“ noastră dela 1222 vine curând, a doua 
în Europa, după „Magna Charta“ engleză, dela 
1215. 

Dreptul nostru comun seamänä cu cel al An- 
gliei. : 

Regele, si fortele noastre feudale, asemenea. 

Ungurii au avut afinități mintale cu englezii si 
francezii. 

Noi am avut si un rege! din dinastia de Anjou. 

In Dieta ungară s'a vorbit latineşte. 

Eu personal, lg 12 ani am început să admir pe 
Turgenieff şi pe slavi. La 15 ani, eram discipol 
al lui Sthendal. 

Gustave Flaubert mi-a dat limpezimea sufletului 
a gândirei $i a scrisului. Am căpătat, imitându-l, 
un stil impecabil. 

Pătura noastră cultă, e latinizată ca şi .mine. 
Dar, între pătura noastră intelectuală şi popor e 
o mare prăpastie. | 

Intelectualitatea e prea rafinată. Täranul nostru 
e, aproape, sälbatec: 

Trebue să devenim un popor complect. 

Biblioteca mea e toată romană. Antiquitatea e 
regina casei şi spiritului meu. Eu trăesc exclusiv 
în epoca lui August si a lui Marc Aurel. 

\ 


* 
Văd un tablou, pe care îl privesc cu atenţie. 


www.dacoromanica.ro 


3°5 


— E o scenă dintr'o piesă a mea ,,Dragi Eva“ 
o legendă. 

Soţul Evei, Dragy a fost omorât. Ea tine o 
cruce şi jură. că va luă de bărbat pe răzbunătorul 
soțului ei. Legenda spune că asasinul trecând prin 
fata mortului, sângele din rană începe să clocote. 

-— Ce idei aveţi asupra comunismului trecut? 

— Istoriâul just al comunismului se va naşte 
peste 100 de ani. 

După studiile mele istorice, în general, evoluţia 
materiei evenimentelor se complecteazä în 100 de 
ani. De exemplu: 

Tolstoi, a scris „Războiu şi Pace“, peste 100 de 
ani dela marea epopee Napoleoneană în Rusia! Zo- 
la, „La Débacle“ tot asa. 

Dar putem spune cu certitudine, Khroly a fost 
cel mai mare trădător care a dat Ungaria, legată 
de mâini şi de picioare, pe mâna, călăilor comu- 
nisti ca să experimenteze :teorille lui Marx, à la 
Trotzki si Lenine. 

Social-democratii si comunismul au trecut cxa- 
menul prost şi au căzut cu, dispreț in fata tri- 
bunalului lumei întregi. 

Ungaria şi-a creiat, prin această urâtă epocă, un 
trist renume. 

Singura consolatie e că noi am trecut boala și 
alte popoare se tem, „cu groază, să nu vie și la 
ele. 

Noi suntem acum în serrum. Am fost inoculati. 

Sc comite, trebuie s'o afirm, o mare nedreptate, 
contra evreilor, făcându-i direct şi pe toți răspunz:.- 
tori. E adevărat, multi au fost comunarzi. Dar, e 
nedrept să se pună pe acelaş plan, marii evrei, 
burii nationalisti. Evreii au fost puţin! vinovaţi că 
n’au protestat îndestul contra evreilor orientali 
dir tara lu’ Trotzky. 


www.dacoromanica.ro 


326 


Cum se Înfăţișă literatura ungară în epoca a- 
coasta? 

-- O Sahara complectă! „Inter arma silent mu- 
sae!“ 

Peste tot, domniă orgia sângelui! Cine n'a, trait. 
aici, nu va şti niciodată grozăvia teroarei roşii. 

-~ Dar, despre ocupaţia românească, ce impresii 
aveţi? 

— Cu tcate neînțelegerile ivite din cauza rechiizi- 
tiilor fatal necesare unei armate de ocupatiune, sper 
că se va raste o simpatie între ambele noastre po-- 
poare. î 

România c pierdută într'o mare slavă. Ca 31 dum- 
neavoastiă, acelaş pericol slav me ameninţă. Inte- 
resele comune ne vor apropiă. 

Eu sun: ministru care supraveghez lucrările, fă- 
când legätiwra între misiunile Antantei şi autoritäcile 
românce. | 

Pe sul ochii mei trec tot felul de plângeri con- 
tra reclizitiilor. 

Ca și la noi, şi la dumneavoastră masa mare a po- 
porulu:, țărănimea, e foarte înapoiată ca nivel cul- 
tural. 

Grija si la unii $31 la alţii să ne fie luminare: ma- 
maselor. 

Sper ca, prin cultură, să ne cunoaștem, să ne 
pirejuim mai bine şi să ne apropiiem unii de alţii, 

. } } 

— Ce idei filozofice vă călăuzesc. f 

--- Eu sunt spiritualist, nu spiriitist. In toți oameni 
mari, în toate geniile naţiunilor, e incarnatiunea ace- 
luiayi om, aceluias etern geniu. 

Limba interioară a marilor genii e o limba se- 
cretä, aceeas la toate naţiunile. Citesd pe Shakes- 
peare si uit că e englez, cred că e Calderon, cred. 


www.dacoromanica.ro 


327 


cae Goethe, cred că e Tolstoi. Si rămân minunat 
în fata acestui mare miracol. 

Eu scriu acum o mare lucrara in care dovedesc 
că Don Juan, scârbit de amor, e Faust scârbit 
de ştiinţă, e Hamlet scârbit de oameni. 

După căderea internationalismului, va deţine pu- 
terea naționalismul temperat printr'un fel de comu- 
nism in gândirea universală. i 

Prin geniul spirituluii eu sunt de părerea lui Pa- 
racelsius: ,,Eritis sicut Deus“. Acest „Deus“ € spi- 
ritul meu. „Deus absconditus“. Dumnezeu există 
pretutindeni, deci există, si în mine. 


— Am auzit, maestre că ştii multe limbii? 

— Da; vr'o 12. Ar scris si poezii în latineşte. 
Cu popii eu vorbesc în latineste. 

Am scris foarte mult. 

Oricât am fost de pcupat, ‘oricâte supărări am 
avut, o mare mângâiere mi-a înseninat şi-mi lumi: 
nează continuu sufletul, soția mea! E o mare unire 
între noi. Nu vom putea trăi unul fără altul. Sun- 
tem ca acele păsăruici zise, „Les inseparables" . De 
se va prăpădi unul din noi, va muri si celălalt. 


La plecare, Pekar Gyula mă invită pentru după 
amiază să-mi arate Academia. 


www.dacoromanica.ro 


ACADEMIA UNGARĂ 


Un fel da ,,Institat de France“. 

In fata Dunărei. — Statui celebre. — Tablouri şi fresce. — Diverse 
săli. — Marea sală si drapelul rogin comunist, cariatidele, — Sala 
lui Goethe. — Soldaţii români păzesc Academia ungară. — 
Nume de Academiciani. 


Merg însoţit de Jules Pecar, in, automobilul său 
propriu. 

Upiira în fata Academiei. 

O construcţie monumentală, negricioasä pe din 
alară. E veche, de 50 de ani. 

E siaicatä pe malul Dunărei. La sfârşitul prome- 
nadei de pe Corso — dai de ea. E clădită cu banii 
naţiunei maghiare. Se zice că tocmai din această 
cauză, nu sar fi primit nici o lăscae dela Rege. 

Ps faţada din stradă, un mare baso-relief în bronz, 
reprezentand: O şedinţă a Academiei asupra limbei 
maghiare. contele Secszeny vorbind membrilor A- 
cademiei. 

La intiare, păzesc soldaţii noștri! 

Intrăm într'o curte. Pomii au toţi frunzele gal. 
bene. | 

Urcäm sus. Tocmai s'a isprävit o sedintä. À pre- 
prezidat Goldziher, mare savant de limbi arabe. Sunt 


www.dacoromanica.ro 


329 


prezentat de Pékar câtorva academiciani. Toţi au 
aerul foarte familiar şi sunt plini de voioşie. 

Intr'o mare sală cu colonade, admir întrun pe: 
reie, basorelieful Reginei Elisabetha punând flori pe 
corpul neînsufleţit al marelui Franz Déak ,,Inte- 
leptul Ungariei“. 

T'oarte curând mai întâlnim bustul de marmură 
albi și roză (marmoră ungurească) al aceleiaşi re- 
gine, sculptat de Hollo. 

-- Marmoră foarte bună pentru un obelisc, nu 
pentru statui, îmi spune academicianul. 

Iată-ne sus, în sala tablourilor. 

Un mare tablou, emblemă a Academiei: Sus i.n 
vultur ce coboară să se adape din cupa ştiinţei, 
pe care o tine în mână o femeie foarte frumoasă, 
care nu e decât soţia lui Secseny, (văduva contelui 
Zicci), şi care mai tine cu cealaltă mână, jos, scutul, 
Tablou: pictat de Ender. Vulturul duce pe unguri 
dela obscuritate la înălțimile luminei. 

Stau unul lângă altul tablourile portrete ale con- 
telui Seceni (Széchényi), Karolyi Gyorgy, Emil 
Dessewffy (Dejofi), Déak Ferencz, cei patru fonda- 
toi ai Academiei. 

Portretul lui Pulszky Ferencz, archeolog, vechiul 
director al Muzeului National, academician. 

Bustul de marmoră albă al lui Cziki Gregor, au- 
tor dramatic. 

Alt bust al lui Baro (baronu'ui) Josika (Jojica), 
romancier. 

Doi scriitori, François Kazinczy şi Kisfaludi Ka- 
roly, 1414! dramei ungare. Au făcut reforma stilului 
pe la 1820. 

Vârâsmarty, cel mai mare poet, 1800—1855. Cla- 
sicist, supra numit Virgilius al Ungareii. ‘A! scris 
epopee ca Virgil si Homer, lirice, şi drame ca Sha- 
kespcare. 


www.dacoromanica.ro 


Reval Miklos, filologie istorică. 
Dia sala cu aceşti mari şi defuncţi „nemuritori“, 
contemplu Dunarea, Buda şi palatele ai. 


Intrăm intr’o sală mai mică: 

lată portretul lui Aray Ianos, fiu de arad, poet 
mare ca Petôffy. Profil ideal. 

lată portretul lui Petoffi, Heine al a. Brin 
puterea Îirismului. 

Mihaly Horvath, a scris piese istorice, 

Ferencz Toldy, care a scris istoria literară a Un- 
gariei. 

lată şi portretul, mare în uleiu, al lui Amedé Thi- 
erry, marele istoric, frances, membru de onoare al 
Academiei Ungare si care a scris ,, L'Histoire d'A- 
tiila“, 


Intrăm în sala preşedinţilor 

Gyula Andrassy, cel mai mare. Baron Joseph 
Otôüvôs, fost ministru de Instrucție dela 1848—1867, 
romancier, filosof si mare orator. 

Hajmk Imre, jurisconsult, Kalman Tisza (Colo- 
man Tisa), fost ministru preşedinte 1875—1890. Ar- 
hiepiscopul Lajos (Louis) Haynall, botanist şi o- 
rator. Portret de Muncacs (Muncaci). 

la ă pe marele romancier Jokai Mor, tradus în 
toate limbile occidentale, a scris 150 de volume prin- 
tre care: „Nababul ungur“, „Noul proprietar“, „E 
numai un Dumnezeu“, „Fiii omului cu inima de pia- 
tra“, etc. 

lată portretul, mărime naturală, al archiducelui Ru- 
dolf, ca general ungur, în tunică roşie, brandeburguri. 
de aur, pictate aşa de bine, că, de le-ai atinge, ti 
s'ar părea scoase în relief. Grozav seamănă“ arhidu- 
cele Rudolph, din tabloul ăsta cu un alt mare ne- 
fericit, Ţarul Nicolae II-lea! 


www.dacoromanica.ro 


331 


Portretul lui Kalman Thaly, seamănă grozav cu 
Jean Richepin marele poet francez. Sa zice că era. 
și acest mare ungur de sânge... ţigănesc. A’ scris o 
istorie a Prințului Racoszi. ' 

Bustul în bronz al arhiducelui Joseph, tatăl actu- 
alului arhiduce. Se ocupă de limba țigănească 
şi a scris chiar o gramatică. i 

Kalman Mikszad, elevul lui Jokai. A scris: şo de 
volume de mici nuvele. 

Bohgay Farkas, matematician, după plete si chip 
seamănă cu Ampère. 


Suim în sala de şedinţe săptămânale. 

In fiecare Luni se întrunesc în această sală cele 
trei secţii: 

a) Filologia, Literele, Literaturile. 

b) Dreptul, Filosofia, Istoria. 

c) Matematica, Științele. 

Politica şi Teologia nu există. Academicienii un- 
guri sunt de părere că nu trebuie să se ocupe de ele. 

In sala asta, multe superbe peisagii de pictorul 
Ligeti: 

1) O vedere a lacului Balatton cu fortăreaţa Sie- 
gliget. 

2) Râul Vag cu fortăreața Trencsen (Trencin). 

3) O vedere a Carpaţilor cu fortăreața Csepes.. 


Intrăm iar într'o sală mica, cu masă de lemn gal- 
ben sculptat, în formă de potcoavă, pentru comitet.. 

Uu tablou reprezintă pe Regina Isabella luându-și 
adio dela Transilvania răpită de Turci, pela 1600. 
Dar, acum, ce tablou. vor ma face ungurii pentru 
Ardealul smuls din nelegiuita lor hartă, de Români, 
care de drept îl aveau dela Divul Traian!? Ce in- 
felice regină sau soție de magnat va fi reprezentată. 
luându-și „adio“ dela castelele şi moşiile din ArdealuF 


www.dacoromanica.ro 


332 


nostru cel'stropit şi îngrășat de noi, cu lacrimi se- 
cole dearândul pentru belşugul si huzura trufiei şi 
lăcomiei maghiare? - 

Tot în această sală mai e un bust al lui Nicolae 
Zriny, trăit prin sec. 17. 


Camera Societăţii Kisfaludy, a scriitorilor: 

Imre Modacs, a scris „Tragedia omuiui. Camera 
„aceasta are pe sus coroane de lauri. Mă asez pe 
scaunul lui Jean Arany, un fotoliu prifnitiv de lemn 
Si o pernă foarte veche, scaun fost până acum de 
<urând în posesia altui poet, Dozy, moft acum © 
săptămâm şi care a lăsat societăţii Kisfaludi, acest 
scaui ce a aparţinut la 2 poeţi mari unguri. 

Arany a scris „Trilogia lui Toldi“, „Moartea Bu- 
dei“, (fratele lui Atilla), şi Balade. 


Intrăm în biroul secretarului perpetuu: 

Găsim aci pe actualul secretar, Heinrich Gustav, 
vechiu' profesor de Universitate. 

În marea sală pentru public, admir o mare frescă, 
sus asupra tribunei: Regele Sf. Stefan, Regele 
Koloman, Nagy Lajos (Louis le Grand), marele cu- 
ceritor. 

Un imens drapel national cu verde, alb, roșu, în- 
tins depe o masă enormă până, jos pe scânduri. 
Intr'un colț al sălei, un foarte mare drapel roșu, co- 
munist, adus aci de bolșevici ca! să batjocoreascä 
într'adins, Academia. Aci în această splendidă sală 
unde nemuritorii maghiari ţineau şedinţe publice o- 
limpice, „tovarăşii““ adusese, odată cu desgustătoarea 
lor ignoranță și revoltătoarea batjocorire a tot ce 
eră mai înalt şi mai curat. 

Sala aceasta de jur împrejur are două rânduri de 
galerii suprapuse.şi susținute de colonade de rnar- 
moră roşie. Bolta cuarcurile ei, e susţinută, de ca- 


Tiatide ce tin în mâini diferite embleme. 
www.dacoromanica.ro 


833 


In fundul sălei, altă mare frescă: Regele Mathias, 
pe un jilt, în mijlocul dascălilor umaniști, protector 
al şcoalei, Arhiepiscopul Pazmany şi contele Zriny 
Miclos. Draperiile salei, roşii. Bara, scărei ce co- 
borâm eră îmbrăcată în pluche bordeaux. Comu- 
munişiii au rupt-o toată. 


Scoborând scara, dăm într'o curte interioară şi 
d’aci in Bibliotecă. O imensă bibliotecă cu. sute, 
mii de rafturi cu cărți până| 'n tavan. 

Tocmai se ține o şedinţă a Societăţii filologice un- 
gare al cărei preşedinte e Coloman Szily, un bătrân. 
de 81 ani, care e în acelaș timp şi bibliotecarul 
Academiei. Insotitorul meu, domnul Pékar Gyula 
îmi spune că acest bibliotecar a fost înainte mate- 
matician care în urmă a devenit filolog. 


Jos mai găsim sala lui Goethe plină cu manus- 
crise, tablouri şi opere de-ale marelui poet. Apoi, vi- 
zitäin camera contelui Szecseny (Seceni). 

Intr'o mare cameră, găsesc trei soldaţi români, de 
fel din Bacău. 

— Ce rost aveţi voi aici, măi flăcăi? 

— Păzim palatul ăsta să nu se ridice nimic din el. 

— Pe unde ati luptat? 

—- Pretutindeni. 

— Ce ziceti de palatele, de casele astea ungurésti? 

— Nu ne-am prea speriat noi, deşi vedem întâia 
oară un oraș asa mare, iar Bucureştiul încă nu i'am 
văzut și doar Capitala noastră o fi mai frumoasă ca 
orașul ăsta unguresc! 


La plecare, Secretarul Academic îmi oferă ca a- 
mintire un Almanach și o călăuză a Academiei, vai! 
scrise în ungureşte! 

Totuși, în dreptul numelor membrilor Academiei, 


www.dacoromanica.ro 


334 


secretarul îmi notează pe cei mai de seamă, scriin- 
-du-le în frantuzeste, si atributele: | 

Iată numele a câtorva din „nemuritorii“ unguri: 

Berzeviczy Albert, preşedinte; Ilosvay Lajos, vice- 
președinte; Heinrich Gustav, secretar Szily Kal- 
man, bibliotecar. Membrii: Semsey Andor, Beôthy 
Zsolt, Baronul Wlassics Gyula, Joseph Fôherczeg, 
Plosz Sandor, contele Apponyi Albert, Goldziher Iz- 
* macz (cu care am vorbit sus) contele Andrassy Gyula, 
Wekerle Sandor, Concha : Gy5z6, Csernoch Ianos, 
Szinney Joseph, Rakosi Jeno, Herczeg Ferencz, 
Endrâdi Sandor si Kozma Andor (poeţi) Csaszar 
Elemer, Pekar Gyula, Csanki Ders6, Varga Gyula, 
etc., etc., etc, i 


www.dacoromanica.ro 


CONVORBIRI OSTASESTI 


Generalul Mogoiu. — Banchet ins’ 7a misiuuei americane. — Gene- 
ralul Panaitescu, — Noi fata de Us, .i — Asupra rochiz;itor 
noastre. — Ultima zi i Sud:posta. 


7 Octomvrie 1919. 


In fiecare zi, consacru câteva ceasuri, convorbirilor 
cu căpeteniile militare române, ‘care au avut co- 
manda, trupelor noastre în luptele din Ardeal şi dela 
Tisa, şi cari azi se găsesc în Budapesta. 

Unul dintre cei mai distinşi comandanţi de front 
e fără îndoială, generalul Moșoiu. 

‘Ca om, lam descris în felurite ipostase. Ca fizic 
un Ursus din ,,Quo-Vadis?“ al lui Sienkievics. Ca 
suflet, bun ca un copil. Caj enervie, o stâncă! O 
stâncă însă care se prăvălcște în, capul dusma- 
nului. E | 

Ungurii i-or fine minte toată vieata ,,loviturile de 
ciocan“ așa zise, ale „grupului său de manevră“ — 
în luptele dela Tisa. 

In câte momente tragice unităţile lui, sub, înalta 
lui pricepere şi energie, au salvat situaţia! 

Din graiul lui limpede, măsurat, şi viril îmi de- 
fileaz4 pe dinaintea ochilor toate localităţile. si epi- 
soadele eroicelor noastre lupte. Le adun pe toate 


www.dacoromanica.ro 


336 


ca pe niște pietre scumpe, în lädita mea cu impresii 
şi documente spre a mă folosi de ele în larga po- 
vestire ce voiu face asupra epopeei noastre in Un- 
garia 1). 

Pe lângă marile însușiri ostăşeşti ce cor recu- 
noscut unanim acestui distins general, personal l'am 
admirat aproape zilnic ca bun român si diplomat 
fără voia lui. 

Felul cum ştie generalul Moşoiu să-şi apropie de 
suflet pe toţi reprezentanţii misuinilor aliate, tie la 
mesele ce le oferă, fie în relaţiile zilnice în interes 
de serviciu, a făcut să se îndulceascä mult rapor- 
turile cu Antanta. 

Nueun om frumos, dar e foarte plăcut. Nu e un 
rafinat de saloane, dar e un suflet deschis, cu mult 
bun simţ şi 9) seducătoare voioşie, românească ce 
cucereşte și pe cel mai învrăjbit dușman. O figura 
ce va rămâne la locul ei de cinste în gloria marilor 
loşteni:ai epopeei noastre de sânge si de glorie. 


Azi, e iar un banchet la popota generalului, la 
Hungaria, în cinstea șefului misiunei americane, ge- 
neralul Banhoite. 

Maiorul V. îmi spune: 

— Marc tâlhar Banholtz ăsta! Ne lucrează urât. 
Mereu face rapoarte Antantei că noi jupuim Unga- 
ria. Dar şi Diamandy l'a pus la respect. Intr’o zi 
când americanul aveă aerul să ordone, ministrul 
nostru i-a răspuns: 

— ,,Domnule general, eu nu primesc ordine decât 
dela Regele meu şi dela guvern. Şi fiindcă nu ne 
înţelegem, eu plec la Bucureşti. Comisiunea Antantei 
din Budapesta se va disolva atunci. Căci, dacă vom 
plecă noi, nici dumneavoastră nu mai aveţi ce căută 
aci. Americanul a lăsat-o mai moale. 


1) Utüizate la vo'umul .Desrobitori:* 


www.dacoromanica.ro 


837 


Il privesc $i eu cu atenţie pe acest general Ban- 
holtz. 

Are frunte mare; e chel; nasul acvilin, părul ros- 
cat... mustafa sură, 

Mai sunt în suita lui, la masă, ofiţerii americani: 

Colonel Yates (Ie), colonelul Goree, Locot.-co- 
lonel Moore, căpitanul Hamilton, căpitanul Sha- 
froth. Toţi, poartă pe umărul stâng| à rosetă în 
colorile Franţei. Sunt ofiţeri cari au luptat pe frontal 
francez. ' 

Mâncările minunate. Vinul la înălţime. Intre cu- 
pele de Tokay şi şampanie, Zavaidoc îi trage la 
țambal cupletele lui Mackensen iar ofiţerul rezer= 
vist Jean Dubert. cântă bucăţi suava din diferite 
opere şi arii româneşti, 

Generalul Moşoiu, se ridică şi închină: 

~-- Vive! les Etats-Unis de l'Amérique! 

Famfara intonează ,,Imful drapelului înstelat“,, 

Banholtz, răspunde încet, pe englezeste: (tra- 
dus de colonelul Yates): 

—- Trăiască ofiţerii şi armata română, trăiască, 
veșnic, alianţa! 

La un colt de masă, colonelul Ion Constantinescu, 
îmi povesteşte trecerea Tisei a regimentului 14 şi 16 
infanterie, pe*la Kis-Kôre. Intrarea în Budapesta 
ŞI ţinuta trupelor noastre. 

— Adevărăte trupe de grenadieri! In fiecare su- 
flet de soldat român intrase adânc lozinca: „Până, 
când opinca românească nu se va, culcă în cel mai 
nobil pat din Budapesta, nu se va încheia pacea!“ 

Si aşa a fost! 

Si, ce bine îmbrăcat, si incaltat, şi ce demn s'? 
arătat, în capitala magnatilor, soldatul nostru 
ceustă opincă românească!“ 

A fost un banchet dat misiunilor aliate. 

Generalul “Mărdărescu, care prezidă banchetur 


2 
www.dacoromanica.ro 


338 


fost cel dintâiu care a păşit înaintea generalilor 
străini la locul său (loc câştigat pe calea armelor). 


Incă un general distins al armatei noastre de o- 
cupatie, e generalul Panaitescu, Șeful de Stat Major 
al Comandamentului Trupelor. 

Am maz vorbit despre el. 

or acesta, un atlet ca înfăţişare. 

a făcut un tablou sintetic al luptelor, 1), si p 
Fr plină de lumini şi de caldă, simţire roma 
nească expunere de consideraţiuni politice in chesti- 
unea română-ungară. 

Inalt de statură, bronzat la chip, sprâncene de căr- 
bune, păr de cenuşă, privire de, fulger şi graiu de 
miere. Vorbeşte blând și dulce de-ti unge inima. 

Ceasuri întregi lam ascultat cu plăcere. 

Are o lozincă: ,,A' fugi de reclamă! Nu există mai 
bună reclamă decât împăcarea. conștiinței“. 

Vorbim multe. O .dăm și prin politica ungară; de 
azi. A 
_ — Friedrich se gândeşte la,unitateay la integri- 
tatea vechei Ungarii. Visul lui e să revie un guvern 
monarhist. El, şi Denikin şi Sârbii, nu e exclus să 
se găsească într'o zi pe acelaş câmp de idei, contra, 
noastră. 

Va trebui neîncetat să ţinem ie pe Tisa, contra 
ungurilor. 

Dacă ar fi în Budapesta un guvern socialist, ar 
cădeă mai uşor la învoialăi cu noi. Am! rămâne, li- 
beri despre Vest, şi cu toate forțele ne-am întoarce 
spre Est, contra Ruşilor care voiesc să ne ia înapoil 
Basarabia. 

Toţi monarhistii Ungariei au interese în Ardeal. 

ti au castele şi moşii. Socialistii n'au. 


1) Utilizat tot în volumul „Desrobitorii“. 


www.dacoromanica.ro 


339 


Deci un guvern de socialisti nu ne-ar face nici- 
odată mizerii pe chestia Ardealului. Cu monarhistii 
însă nu este acelaş lucru. 

Prin Consiliul Dirigent s'au luat moșiile conților 
şi baronilor unguri spre a se dă poporului. Asta nu 
le convine feudalilor unguri. 

Dia cauza asta, mai mult ca oricând, ungurii și-au 
întors toată simpatia spre Englezi. Dela ei speră 
refacerea vechei Ungarii. 

Noi n'am luat nici a suta, parte din ceeace am 
fi avut drept, după „dreptul ginţilor“. Am! fost po- 
porul cel mai blajin; nici o siluire n'am întrebuințat. 

Inamciul a luat, "dela noi din ţară, tot materialul 
sanitar, de ex. nu numai din depozitele militare, dar 
chiar si din farmacii (ca la Urlaţi). Noi ne-am! luat 
din Ungaria materialul sanitar furat de ei. Au avut 
nerusinarea să spuie că le-am jefuit spitalele de copii. 
Au fost desmintiti, în fata misiunilor Antantei, chiar 
de medicii lor care au mărturisit că „noi“ le-am dat 
ajutoare medicale, de ex.: serum, adus de noi din 
tara. 

Se face © comisie mixtă să cerceteze acuzaţiile lor 
cam demontat fabricele de muniții, de tunuri etc. 

Fireşte c'am demontat. E dreptul ocupantului. Si 
am fi facut cea mai mare greșală de nu le distru- 
gearn aceste fabrici. Adică, să-mi las duşmanul de 
moarte, învins pe calea armelor, să-şi fabrice noui 
muniții, ca iar să mă atace pe negândite?! 

Ne acuză că ne hrănim trupele din hrană ungară. 

Din ce vrei să le hranim, după ce-ţi fac! ordine 
în țară şi te scap de mizeria, si torturile bolsevis- 
muiui ?! 

Si, totuşi; din Budapesta, nu le-am! luat un cal. 
Cand am fi putut să le luăm ro la sută: nu le-am 
luat din toţi caii Ungariei nici unul la mie. 

Ne mai acuză că le-am luat vagoane şi mașini. 


www.dacoromanica.ro 


840 


După armistițiul încheiat cu ei se stabilise, de 
comun acord, să le lăsăm goo masini strict necesare 
Si 30.000 vagoane. i 

Ei bine, le-am lăsat: 1640 de mașini numai în 
zona ocupată de noi şi peste 40.000 de vagoane. 
Dovedim aceasta cu statistica lor din Direcţia căilor 
ferate. a 
Ce vrei purtare mai blajină, sä nu te atingi de 
un ban când după dreptul ginţilor le puteam goli 
toată visteria? 

Am confiscat numai banii albi bolşevici, făcân- 
du-le tot lor imensul serviciu d’aj iefteni, prin a- 
ceasta, imediat, vieata. 

Ce vrei mai bună probä.cä ne-am purtat bine 
tot timpul ocupatiunei noastre! 

Când am început evacuarea regiunei dela, lacul 
Balaton, locuitorii oraşului Wesprem, au dat ban- 
chet autorităţilor militare române, ca mulţumire de 
cum s'a purtat armata română. Erau de fata şi o- 
fiterii misiunilor aliate. 

A doua zi armata lor ungurească, armata albă 
a luj Horty care ne luă lecul, a fost primită cu 
răceală 1), 

Aceste lucruri trebuie să le ştie, conții si baronii 
unguri. 

Nouă inamicii, puterile centrale ne-au.luat si ce- 
nusa din vatră. 

De felul cum ne-am purtat noi în Ungaria popu- 
latia e foarte mulţumită. 

'Mureau de foame, tând am venit noi. Le-am dat 
să mănânce din propria noastră hrană. 

Erau spectre după suferințele îndurate sub bol- 
şevici. 

I-am făcut oameni. 


1) S'a dovedit, în urmă, temeinicia acestei răceli. Azi toată Ungaria sân- 
gerează sub teroarea albă a armatei lui Horty. Bolşevismul alb! 


www.dacoromanica.ro 


341 


Seara Ia Gellert. N. Petrescu Comnen, distinsul 
jurist şi publicist, e de părere. că România, nu tre- 
buie să rupă de tot relaţiile cu Ungaria. Nu, se ştie 
ce poate aduce viitorul. 


Sunt ultimele ceasuri, în care mai cutreer Buda- 
pesta. 
Mâine dimineaţă părăsesc fosta Capitală a lui 
Béla Kuhn. 

O străbat noaptea din automobil. Liniste pro- 
fondă pe toate stradele. Nici un trecător. Pustiu! 
Tot orașul îmi pare un imens cavou. 

Numai pașii patrulelor noastre s'aud, colo, prin 
apropiere, răsunând în liniștea neagră a imensei 
metropole maghiare. 

Si în adâncul nopfei, Budapesta îmi pare un 
monstru culcat pe labe la picioarele îmblânzitorului 
său, soldatul român. 


www.dacoromanica.ro 


BUDAPESTA-— ARAD 


Phrisesc Capitala lui Bela Kuhn.— Convorbiri ou călătorii despre gro- 
siviile comuniste.— Prin Qări.— Struguri gi cozonac. 
Vamă și perchizitii— Gara Arad. 


8 Octomvrie 1919. 


‘Ora 7 dimineaţa. 

O ceaţă rosie învălue orașul. 

Mă îndrept cu automobilul comandamentului spre 
gara de Vest (Nioguty). 

Pe peron, generalul Dumitrescu, cu cravaşa în 
mână, inspectează pe ofiţerii dela comandamentul 
girei. 

Burează. 

Mă urc în tren. 

Pornim încet. 

Sunt întrun vagon curier. Fotelurile sunt aco- 
pritee cu pluche verde-cenușiu. 

Un piuit masiv mă face să scot capul pe fe- 
reastră. Trecem prin dreptul grădinei zoologice. Vul- 
turii din cuştile lor, din marginea; căiei ferate, ne 
dau bună dimineaţa! Or, ne urează „Drum bun!?" 

Pe linie, locomotivele încarcă, din belșug, căr- 
buni. 

Urcăm. Mergem foarte încet. 


www.dacoromanica.ro 


343 


~- Cărbuni proști în locomotivă! exclamăj un o- 
fiter. 

Zärim cazärmile din marginea Budapestei. Sol- 
datii nostri fac exercitii, Apar tramwaye galbene. 
Ne apropiem de Kôbania. 

Iată un bazin imens de petrol. 

Pe deasupra unor mici tuneluri de tren, trec 
tramwaye. 

Depozite de scânduri. 

Gara Kôbania. 

Prin fereastra vagonului, invazie de fum! Ah! cär- 
bunii ungurești! 

* Ah! Ungaria! Fum şi fumuril... 

Kôbania, e o anexă à Budapestei, legată prin 
tramvaye. 

lată sinagoga oraşului. 

Trecem mai departe. 

Gara Pest. Szt. Lorenz. Trenuri pline cu, soldaţi 
ce merg în concediu. Pe peron, ofițeri. Sublocote- 
nentul Marcu Alfred e de părere că, guvernul ro- 
mân ar trebui să bată o medalie comemorativă de 
ocuparea Budapestei. Foarte judicios! 

Vagonul e invadat de frig si de... muşte! 

Intrăm în regiunea viilor. 

Ca să mă încălzesc, circul. 


Intr'un vagon vecin, lume multă. Leg convorbiri. 
Pe unguri îi pun la contribuţie, să-mi povestească! 
din comunism. 

Doamna Zay Elemerne, cu fiul ei Gorg de 9 
ani, merg la Arad. 

A avut ua sof bolşevist. Devine interesantă. 

— Bäbatul meu eră locotenent de hussari. Era 
betiv si cartofor. | 

Dupä un an, am divortat. 

Pe la cazarmă nu se mai ducea de mult. Intr'o 


www.dacoromanica.ro 


A 


844 


, la cazarmă, colonelul îi spune: „Dacă esti boer, 
rămâi acasă“. 

A izbucnit comunismul. El a luptat î în armata ro- 
şie. Ajunsese comandantul unui sorășel, Donbovar. 
Teroriză oamenii, băteă femeile. Se purta, ca un 
călău. Când au venit românii, a fugit. Garda albă 
l'a prins şi l'a împușcat pe peronul gărei. (Nu la 
spânzurat, ca favoare, fiindcă fusese ofiţer). 

Eu, în timpul comunismului am stat mai mult 
închisă în casă, cioc în cioc cu logodnicul meu cel 
nou, fiul contesei de Keglevisch, (Paul de Kégle- 
visch, care a insofit-o la gară, în Budapesta, dimi- 
neafa asta). 

In piaţă, odată, merg cu servitoarea mea si luăm 
amândouă câte 1/, kgr. de carme.. Celelalte femei 
fierbeau de ciudă. Am (fost pârâtă. Nu eră voie 
decât 1/a kgr. de familie. Or, eu căpătasem, cu acest 
şiretlic, 1 kilogram! Apar două gărzi roşii. Mă, duc 
pe sus, la poliție, în al noulea cartier, 

Am făcut puşcărie. 

Un văr al meu a văzut la morgă două călugăriţe 
după tortură, cu unghiile scoase, cu, buzele cusute 
şi intepate cu ace. 

Cucoana povestește, călătorii mănâncă. Mâncând 
mereu își dau iluzia că timpul. trece mai uşor. 


Un spân, de vis-à-vis, îmi spune în frantuzeste, 
că niciodată nu i se pare că! voiajeazä prea mult, 
fiindcă isi închipuie c’o s'ajungă la Arad peste două 
gile. Spânul îmi povestește că. într'a zi, în comu- 
nisn, un doctor scoțând batista albă; ca să-şi sufle 
nasul, a fost bănuit că face semne gărzii albe (eră 
în timpul contra revoluţiei). A fosă arestat și im- 
pușcat. 


D-rul Frangois Victor Kope îmi povesteşte: 


www.dacoromanica.ro 


345 


Un sub-ofiţer vroiă să intre la Hungaria unde era 
instalată „casa sovietelor“, N'aveă legitimatie. E a- 
restat. Omul protestează: 

— Eu am documente acasă. 

—- Intră. Iti dăm noi documente! 

A intrat. Si, n'a mai ieșit deacolo niciodată. 

Teroristii, „erau toţi nişte bandiți! 


Doi ofiţeri din Ucraina, trimişi cu o delegaţie, 
locuiau la Hungaria. Eră în ultimele zile ale lui 
‘Béla Kuhn. Kuhn Béla nu se încredea în ci. Bă- 
nuifi ca spioni li se face de petrecanie. 

Intr'o noapte, secretarul, „le maître d'hôtel“ aude 
strigăte în etajul de sub el, în nemteste: 

— „Ultima oră a sosit pentru voi“. 

Au fost ridicaţi din pat, de fiii lui Lenine, şi duşi 
la Dunăre. 

Acolo, fură desbräcati, apoi legaţi da gât cu o 
marc piatră și aruncaţi în fundul apei. 

Secretarul fiind surprins si el c'a urmărit faptul, . 
întorcându-se la hotel, fu arestat şi condamnat Ja 
moarte. 


In pivnițele Parlamentului doi bărbaţi şi trei fe- 
mei au fost puși la zid și sgâriati, sfasiati si jupuiti 
de vii. In aceeaş noapte cadavrele le-au fost arun- 
cate în Dunăre. 


Au arestat pe vărul meu numai fiindcă a trecut 
prin dreptul unei case bănuite. A fost inchis într'o 
bucătărie cu 30 de persoane și culcati pe scânduri 
sau intepeniti pe picioare. Nu îi interogau. Sau, 
dacă veneau la ei, strigau câteva: nume fictiva ca 
să zică, că își fac datoria. „A! Nu e aici?“ Si, îi 
ţineau închişi săptămâni întregi. 

Toţi aceşti nenorociti închiși fără motiv au fost 


www.dacoromanica.ro 


346 


puşi în libertate numai prin intervenţia misiunei en- 
gleze. 


Eu, personal, aveam gură slobodă. Vorbeam fără 
să-mi pese de nimic. Le eram o povară. M'au cäu- 
tat acasă. 

Fugeam în fiecare noapte şi dormiam aiurea. Du- 
pă o săptămână am fugit la Seghedin cu docu- 
mente dela misiunea engleză. 

— Şi Pauli (Paul de Kéglévisch), logodnicul meu 
a fugit tot la Seged, intervine doamna Zai Ele- 
merne. 


Dar, cu vorba trece timpul. 

Iată-ne la Solnoc. 

E. ora 1. Mâncăm în tren proviziile noastre. 

La depărtare de 6 oră, în câmp, ni se face per- 
chizitic, ni se cer legitimatiile, ni se controlează 
banii. 

Plecăm mai departe. 


O doamnă, Cornelia Sas, povesteşte: | 

Am fest arestată ca „română,“ si închisă patric 
zile la Parlament. 

Acolo am auzit cum Pater Hock, preot, a fost 
“răstignit pe cruce în pivnifa Parlamentului. 

Tot acolo au fost închişi Grofful Appony cu încă 
alți 70 de insi. 

Un preot, dr. Stowiceak, catolic, aveăl o bucă- 
tăreasă care eşind afară în balcon cu lampa, „roşii“ 
au crezut că e un semn făcut contra revoluţionarilor. 
Au ridicat pe preot lau bätut şi chinuit pana l’au 
lăsat mai mult mort. 


La prima ofensivă când românii ajunseseră la 
Tisa roșii au masacrat pe toți din garda albă. In 


www.dacoromanica.ro 


347 


fiecare casă din Solnoc eşeau soldaţii lui Kuhn Béla 
cu baioneta roşie. 

Numai Szamuellyi a omorât singur, cu revolverul 
peste 30 de ofiţeri din gardaj albă. 


Luci întregi noi am murit de foame. Szamuellyt 
cu ai lui o duceau numai în ospete. 

Intr’o biserică jidanii bolşevici au scuipat în sfin- 
tele sacramente. 

Distracţii? loc! Stă lumea închisă în casă, se 
culca dela 8 seara, că nici lumină n'aveă voie să 
aprinză. 

Ia erai mai bine îmbrăcat, te desbrăcau în stra- 
dă. Toţi ieşiam cu ce aveam mai prost pe noi, 
ca să avem aerul de „proletar“. 


Ajungem în stația Gyôma. 

La Sălo, aşteptăm foarte mult. Gäsim{ aci stru- 
gurl] minunati şi pâine cozonac! 

Scapătă soarele. Tot soarele e o vatră de jeratec. 
S'a făcut si el „roşu“, decând bolşevicii varsă, atâta. 
sânge. 

Ce-or zice „tovarăşii“, conteriplându-l din * în- 
chisori? 


In stația Sekes (Bichis?) Ciaba, alta oprire. E 
Vama! 

Autorităţile noastre militare şi vamale fac... per- 
chizitie! Cer legitimatia, fiecărui călător şi le cer- 
cetează banii. Nimeni n'are voie să aibă asupra-si 
mai mult de 200 coroane. Restul se confiscă, spre fa 
nu se face speculă în tarä cu coroane aduse din 
Ungaria. 

Căci, la Budapesta, s'au schimbat lei, dându-se 4. 
şi 6 coroane pentru 1 leu. 

Se confiscă chiar ofițerilor călători card rămân 


www.dacoromanica.ro 


348 


stupefiati de aceste măsuri draconice. Supărarea cea 
mai mare a călătorilor e însă, că toată lumea, e si- 
lită să, coboare din tren „cu tot bagajul“ ca să, vie 
la centrol si apoi iar sä urce cu tot bagajul în 
tren, 

Şi hamali nu sunt! Și plouăi $i multe femei nu 
pot clinti un geamantan din loc. E o mică, barbarie 
ce putea lipsi. Călătorii vociferează şi găsesc, cu 
drept cuvânt, că acest control se putea, face foarte 
ușor în tren, în fiecare compartiment, fără să chi- 
nuiești, gratuit, atâta omenire! Si acesti calvar du- 
rează 3 ceasuri! Intelegeam aceasta la vechile frun- 
tarii, la Predeal, de pildă, unde trebuiă să schimbi 
$1 trenul. Dar aici, unde d acelaş tren care trece 
mai departe!? 


Târziu, însfârşit, pornim din nou. 
Ajungem la Arad. 


www.dacoromanica.ro 


IN ARAD 


* Adoua oră în Arad.— Colonelul Grozeanu si Divizia I, — La regimen - 
tul 17 Mehedintii— Amintiri din lupte. 


9 Octomvrie 1919. 


lată-mă, şi la întoarcere, oprindu-mă în Arad. De 
data asta va trebui să stau cel putin 2—3 zile. Aci, 
şi în împrejurimile oraşului, voiu puteă dă de co- 
mandamentul şi regimentele eroice care au luptat ia 
Fegyvernek. Căci, după ce şi-au făcut stagiul de 
oprire în Budapesta, prin o nouă „ordine de batae“, 
acum se găsesc aci. 

Reväd prima dimineaţă când, la ora, 4, amy des- 
cins din tren cu generalul Pavelescu, la ducerea 
spre Budapesta, și ne-am omorât timpul în gară în 
toväräsia câtorva ofiţeri, bând ceaiuri după, ceaiuri. 
Ba, graţie drägälasei doamne maior Dianu, care 
ne-a împrumutat săpunul și prosopul, ne-any! putut 
face si toaleta! Spälati şi cu ochii limpezi ne-am 
făcut apoi, sumara noastră vizită prin Aradul ce 
nu deschisese încă pleoapele. 

De data asta, am descins la miezul noptei în 
gară. 

Cu biletul de cartiruire, primit dela comandantul 
militar al gărei, mă îndrept spre hotel. 

După o noapte de bună odihnă, ies în oraş. 

Belsug de soare. O zi de cristal. 


De data asta, Aradul e în plină vieatä. 
www.dacoromanica.ro 


850 


La o mare si elegantä cafenea, de pe strada cea 
mai frumoasă, îmi iau ceaiul cotidian. In fata, con- 
templu silueta elegantă a impozatei Primării, in cre- 
ştetul c3seia fâlfâie tricolorul nostru! 

Azi, e instalată acolo, ,,Comenduirea Pieței“. 

Cafeneaua e asa de cochetă si spațioasă, de parcă 
as fi in una din cafenelele Budapestei. Se știe de ce 
faimä se bucură cafenelele Budapestei. Ca şi la 
la Viena, sunt centrul de atracţii al celei mai selecte 
pături din populația marei Capitale. Sunt, unul din 
farmecele orașului. 

Scriu. Mă bate soarele. Pe trotuarul din fata trece 
zâmbitor amicul Stamatiad, poetul răsfăţat al sgomo- 
toasei boeme din zilele de glorie ale faimoasei ,,Te- 
rase“ din‘ Bucureştii noştri! Intra si el să-și ia, ca- 
feaua tot în cafeneaua aceasta ungurească. E dascăl 
la liceul român din Arad. 


După un ceas, mă îndrept spre comandantul Di- 
viziei l-a. . 3 ; 

In cabinetul său, colonelul Grozeanu, şeful de 
Stat Major, mă primeşte cordial. i 

E: un tânăr, rotuniior, cu părul negru tuns scurt, 
cu mustata tot neagra. 

Intram în câmpul convorbirilor ostasesti ce mă 
interesează. 

Şi, rând pe rând, face să-mi defileze, pe dinaintea 
ochilor, clipele luminoase și tablourile de eroism 
ale Diviziei I-a în care colonelul şi-a avut locul 
de cinste. Imi descrie în detalii epoca luptelor dela 
20 Iulie, când a început a doua ofensivă şi până, la 
intrarea în Budapesta 1). 

Dela Divizie, mă îndrept spre Regimentul, 17 Me- 
hedinti, instalat în niște labirintice cazărmi de lângă 
gară. 

Aci, colonelul Aleman Nicolae, un brad de român 


1) Utilizate în volumul I. „Desrobitorii“. 


www.dacoromanica.ro 


351 


bronzat, cu părul cărunt şi mustäfi lungi, îmi po- 
povesteste faptele eroice a'e regimentului său. 

Apoi, sublocotenentul Strâmbeanu, un voinic înalt 
si blond, sublocotenentul Stancea Nicolae, oaches 
si scund, distinși în lupte, îmi: complectează uotele. 

Bäetii aceştia, Mehedinfeni d'ai lui Tudor Vladimi- 
rescu, îmi vorbesc cu dragoste mare şi admiraţie de 
vitejia şi spiritul de sacrificiu al soldaţilor de sub 
comanda lor. 

Dela cazarmă, plecăm cu trăsura regimentului, 
toţi spre masa dela popotă, în oraş. 

In drum, colonelul Aleman mă face atent că re- 
gimentele 17 Mehedinţi şi 35 Calafat fac parte din 
divizia dela Cerna acuzată, că s'a predat. E o feri- 
cire pentru ele, că, în urmă luptelor ulterioare dela 
Fegyvernek, au dovedit prin eroismul lor, netemeini- 
cia calomniilor dintâiu. 

Apoi, vine vorba de psihologia soldatului român. 

— Nu-l, sperie nici cea mai formidabilă cantitate 
de muniții inamice, atât timp! cât isi simte ofiţerul 
lângă el! 

Cu comandantul lângă el, intră cu pieptul gol 
in potopul de foc. 

Am găsit într'o zi, pe un camp de luptă, 23 sol- 
dati ardeleni din regimentele ardelene decimate in 
luptele dela 20—23 Iulie. 

Soldaţi: noştri îi luau în râs. 

—- Nu ne batjocoriţi. Luaţi-ne la, voi, dati-ne ofi- 
teri „dai voştri“ (din vechiul regat) şi, vă vom 
arătă ce putem. 

Ei bine, au făcut minuni de vitejie! mai în urmă! 

Ii întrebăm: 

— De ce schimbarea asta? 

— Păi, dacă am avut si oi, acum, ofiţeri «le-ai 
dumneavoastră! 


www.dacoromanica.ro 


IN SATUL GLOGOVAT 


Sediul batalionului 18 Gorj.— Bolgevici în cäruje.— Gazda maioralui. 
Swabii. — Cavântarea filo-românească a episcopului swab. — Ipocrisie 
nemteascä.— Pe şoseaua Muregului.— Doi jandarmi.— Primarul Glogo- 
vățului.— Batalionul in exerciţii.— Povestiri din 
luptele dela Fegyvernek. 


Ca să dau de Regimentul 18 Gorj care a luptat 
d'asemenea eroic la Fegyvernek, mă îndreptez spre 
Glogovät, o comună din jurul Aradului. 

E ora 2 1/2. Iau „motorul“ electric, ce merge la 
»Otalon“ vechea numire ungurească a Glogovatului 
românesc de azi. 

In trenuletul acesta, merg vârât numai între nemți 
căc:, intru într'o regiune de şwabi. Mai sunt în va- 
gon şi câteva grade românești. 

Motorul opreşte. Am ajuns la Glogovät. 

Scobor însoţit de un plutonier, şeful atelierului de 
cismărie. Dă jos cu el din vagon şi nişte suluri de 
talpă. 

Ne întâlnim cu niște căruțe duse, de niște aa 
nieri bolșevici. 

- De ce-ati luptat în garda rosie, băieţi? 

—. Pentru hrană, domnule. Muriam de foame, 
altfel. 

Şi mă gândesc că soldaţii noștri, fără pâine, 


www.dacoromanica.ro 


fără nici un fel de armă, fără muniții chiar, s'au 
luptat ca leii pentru steag! 

Ce deosebire! 

Fe străzile prăfuite ale satului, nimeni. La o răs- 
pânte © cireadă imensă de vaci elveţiene cu taurii 
lor. Vin dela câmp. Sătenii le mulg si vând lap- 
tele la oraș. 

Batem la casa colonelului Stănescu Vasile, coman- 
dantul regimentului. Lipsă. Ordonanţa ne spune. 

- - Domnul colonel a plecat cu trăsura batalionu- 
lui într'un sat din apropiere, în inspecţie. 

Merg la casa maiorului. 

Intreb ordonanța. 

-- E acasă domnul maior? 

— Acasă, să trăiţi! 

Tree printr'o grădiniţă plină de flori. In fundul 
curţii cläi mari de fân proaspăt. Nişte şwabi în 
ismene largi de pânză albă, stau pe lângă nişte care, 

M'apropiu de uşă. Maiorul cântă. 

Intru. 

Un voinic roşcat-blond, cu ochii albaştri se ri- 
dică în sus şi surâzător mă primeşte plin de voie 
bună. Mă prezint. 

Sunt într'o odaie de gospodărie ţărănească de 
swabi. 

„Pe mese şi pe pereţi, icoane, Cristi. 

— A! sunt foarte evlavioşi nemţii aceștia, şwahii. 
Ş foarte gospodari, îmi spune maiorul. 

Sa-. vezi sărbătoarea ce mândri sunt în costumele 
lor uniforme, haine negre şi cisme lungi. 

Sâmbăta trecută a fost aici episcopul lor catolic. 
A ţinut o predică foarte frumoasă, îndemnându-i să 
tina la limba și biserica lor, căci, cine n'a ţinut 
la Dumnezeu, praful s'a ales de ci. Exemplu, un- 
gui bolşevici. Din contră, cine a ţinut la limba şi 
biserica lor, Dumnezeu i-a ajutat. 


Exemplu, Românii! 
www.dacoromanica.ro 23 


354 


—- Să ţinem la acest popor (a zis episcopul swab). 
Să trăim în bune relaţii cu el. D’altfel noi, swabii 
totdeauna am stat în bune raporturi cu românii. 

Asta, la e1 acolo, spune maiorul. 


Eu, însă, prin sat, am mirosit, că în majoritatea 
Vee 


şwabilor persistă ideia că va veni „mântuitorul“, 
că tot a1 Ungurilor vor fi. 


Esim la câmp. E către seară. Sa răcorit, 

Unde ti-arunci ochii, clăi de fân. In zare, dealuri 
albastre. Dantelarea lor, pe orizont, îţi dau iluzia 
unor ruine de cetate. 

Toate dealurile pe-aici sunt acoperite de vii. 

Satului îi zice pe ungureşte ot-olon; adică cinci 
movile. 

Mergem pe o şosea, dreaptă, curată ca ’n palmă 
şi strejuită de plopi. Se zäreste, satul Sâmbotenii. 

Suntem pe şoseaua care merge la Copșa mică, 
la Radra, cetate frumoasă pe marginea, cealaltă à 
Murcsului. 

Mureşul « limita între Banat si Transilvania. In 
Iulie stăteau aci grănicerii nostri, pe „linia de de- 
marcaţie“. 

Am ajuns în dreptul batalionului I si III, canto- 
nate în satul Mândruloc. Batalionul II e în Sâm- 
boteni. 

Zărim, pe dreapta Mureşului, o pădure mare. Aud 
că e plină cu căprioare. 

Maiorul vede doi jandarmi. Le face semn să se 
apropic. 

Să trăiţi, domnule .maior, suntemi patrula de 
jandarmi dela postul Glogovät. Eu sunt din jude- 
tul Arad, comuna Galcea rosie. Sunt jandarm ac- 
tiv, dela. infanterie. 


— Eu, din judeţul Satmarului, din comuna Pri- 


www.dacoromanica.ro 


355 


bileşii. Sunt de 6 luni în jandarmerie, din Aprilie. 

— Cum e starea satelor pe aici? 

—- Nemţii sunt foarte liniștiți. 

Numai în satul Uipanad au omorât un om. 

—- Păi, de ce nu depunj nemţii jurământ pentru 
români. 

— Ei ar fi depus dar eră un bolșevic primar, 
care fi fură. 

— Ce e cu primarul de-acum al Glogovätului? 

— Ele bun, săracu, numa, că nu e deştept. Apoi, 
e dus toată ziua din sat. Se ocupă cu negustorie. 
Vinde piei. E cojocar de meserie. D'aia nu trăiește 
bine cu swabii. 

Să trăiţi! domnule maior; noi mergem acum la 
serviciu. 

Şi cei doi jandarmi se depărtează. 


Pe sâmp batalionul e în exerciţii. 

Căpitanul a zărit pe maior. Dă din ce în ce co« 
menzi mai energice. Adună coloana. 

— Pe umääär, arm! Pentru onor, la stânga! 

Fiecare companie se rânduieşte în coloană de 
mars; cu ofițerii în frunte. 

Căpitanul Bălescu Nicolae si sublocotenentul 
Naum, aghiotantul batalionului, dau raportul, ma- 
iorului. i 

Si în vreme ce admir pe câmp batalionul regi- 
mentului 18 Gorj, în pas ostășesc, maiorul îmi a- 
daogă: 

— Ji vezi? Soldaţii si ofiţerii, tot unul şi unul! 
toți au luat parte la luptele dela Fegyvernek. 


La o masă, în fata unui han de şwabi, stau cu 
ofiţerii şi privim casele de peste drum. Toate casele 
din sat au scrise pe ele numele proprietarului și anul 
clădirii. Asa aflu că hanul e al domnului Rauh Paul. 


www.dacoromanica.ro 


356 


Casa din faţă, a săteanului Schautemker Iosef. 
Si, rând pe rând ofiţeri şi soldaţi îmi povestesti 
peripeții din campanie 1) 


Mi reintorc cu maiorul acasă, la el. Proprietarul, 
= swabül Humbert Herman, un munte de om 
de vre-o 52 de ani, înalt, blond, ochi albaştri, pan- 
taloni largi, pălărie de paie. Jumătatea: dumnealui 
tot voinică, si grasă, se învârteşte printre gâște 51 
rate, în curte. 

—- Ce zici domnule Herman de administraţia ro- 
mânească? ~ 

— Numai limba şi şcoala să ne-o lase şi noi vom 
fi cei mai buni români. Chiar ieri am dat pe ,,prun- 
cul“ men la şcoală. 

Im; spune maiorul: 

—. Sunt foarte bogaţi gospodarii de aici. Zilele 
astea au dat o masă episcopului şi autorităţilor ro- 
mânesti civile şi militare. 

Avocatul Muller a vorbit pentru raporturile sin- 
cere cu românii. S'a arătat fericit c'au venit ro- 
mârnii. îi 

Primarul cel vechi n'a voit să depună jurământ 
de credinţă Regelui nostru. Primarul cel nou Simion 
Trifu, pus de noi dela Apriile, s'a exprimat ca: 

— „Eu, dac'ar plecă românii, fug cu ei“ 

~- De ce, mă, lam întrebat. 

— Mă sfâşie swabii. Mor de ciudă că ci nu mai 
pot fi primari. Apoi, rechizitiile ce le facem, plata 
contribuţiilor neplătite pe 3 ani, ce le pretindem 
acum, toate astea nu-i aranjează. 

Si cu toate astea, toți sunt bogați, swabii Astia. 
Au fiecare sute de mii de lei. | 


1) Vez: volumul “Desrobitorif, 


www.dacoromanica.ro 


ÎNAPOI, LA ARAD 


In motorul electric.— Concert la Ateneu.— General Obogeanu. 
Armată multă. — Tard mare. — Graniţi amenințate. 


La ora 71/, mă urc din nou în motorul electric. 
D'alungul liniei se însirä ștâlpii în beton armat. 

Un ofiţer povesteşte peripeții din campania în 
Ungaria. Apoi, ne spune: 

—- Un cal si un docar m'au costat 600q de co- 
roane. O carabină tot 6ooo de coroane. 

— Adică te-a costat... cinci degete, îl rectifică 
spiritual un camarad, surâzând şi făcând cu mâna un, 
semn caracteristic. 

Ce! dintâiu, mai scoate un ceas de aur. 

— Asta îl am dela iubita mea, din Budapesta. 

Ajurgem pe întunerec în Arad. 


Masa, la popotă, în centrul oraşului. Colonelul 
Călinescu povestește lucruri vesele. 

“După masă, concert la Ateneu. 

“Intr'o lojă, Generalul Obogeanu, cu capul strâmb 
putin din cauza unei răni căpătate inj gât în focul 
luptelor. E în lojă cu familia. Sub patronajul său se 
dă concertul de astă seară, 

Sala plină. Splendidă sală! Ofiţeri multi. Aproape 
toată garnizoana. 


-- Ce multă armată avem! Unde mă uit dau de 


www.dacoromanica.ro 


858 


uniforma ofițerilor şi soldaţilor noştri, şi în Unga- 
ria şi în ţinuturile românești. Se cunoaşte că suntem 
o mare putere militară azi! 

"Colonelul Grozeanu îmi spune: 

— Se miră si Mackensen la demobilizare, ‘de 
unde mai scoatem atâta armată! 

Au vrut ungurii să manifesteze în Arad pentru 
Kosuth al lor. 

Si pună flori pe statuie si să, ţină cuvântri iri- 
dente. Am scos armata ca să ţie ordine. N'a mai 
eşit un ungur deşi -dădusem ordine să nu fie oprită 
manifestatia. 

Armatz, e forţa morală. E drept, suntem o mare 
putere azi. Să nu ne culcăm, însă, pe ureche. Nouri 
grei se ridică pe cerul bucuriilor noastre, din toate 
părțile. Granițele noastre sunt şi vor fi inereu a- 
ERIE Vee 


- 
j 1 


Splendid local acest Ateneu care cuprinde şi o 
mare bibliotecă. I se mai zice „Palatul Culturei“. E: 
aşezat într'un colţ al. oraşului foarte aristocratic şi in 
apropierea" unei grădini din marginea, Mureșului. 


www.dacoromanica.ro 


"IN LAGĂRUL BOLȘEVICILOR 


779 de bolşevici.— In Cetate.— Train boeresc.— Bucătării și intirmerii 
De vorbă en ofițerii bolgovici.— Generalul Mogoin îi prindea ca pe 
« goareci.— La popota generalului Scărişoreanu. 


10 Octomvrie 1919. 


Un cer cenusiu. Frig. Stă gata să plouă, sau să 
ningă. - 

Mă îndrept pe promenada orașului d'alungul Mu- 
reşului. 

Trec podul cel mare şi frumos şi intru în Cetate. 

In cancelarie, un maior, comandantul lagărului de 
bolşevici prizonieri, îmi dă câteva date asupra si- 
tuatiei copiilor lui Béla Kuhn.. 

— Avem prezenţi în Cetate 779 de bolşevici. Co- 
lonei 3. Locotenenti-colonei, 11. Maiori, 12. Căpi- 
tari, 67. Locotenenti, 190. Sublocotenenti, 251. 

Trupä, 182. Civili, 63. Dezertori, 10. In spital, 
26. La infirmerie, 12 In închisoare, 2. 

Au fost aduşi în cetatea Aradului pe la 8 August, 
în diverse serii. 

Majoritatea ne-au fost aduși dela Vest de, Tisa, 
679 inşi. Restul dela Est de, Tisa, 141. 

— Cum sunt hräniti? . 

--- Sunt hräniti de Crucea Rosie. N’au  soldă, 


www.dacoromanica.ro 


360 


Foarte multi civili unguri din oraş le trimit mâncare. 

Au tot confortul. Pat, saltele. N'au toţi aşternut 
şi pături. | 

Avem lipsă de 183 pături. 

Mergem în bucătărie. Mâncarea excelentă. 

Intru şi într'o salä de bărbiert. Au și sală de mu- 
nică. Două infirmerii. Sală de biliard. Sala de pri- 
mire. Cantine cu tot ce le trebuie să-şi îndestuleze 
şi foamea şi setea şi tot felul de nevoi. 

Pentru ofiţeri, bucătărie separată. 

Baia o iau la cea mai bună baie din oraș. Au den- 
tiştii lor cari vin Dumineca. Si, se roagă lui Dum- 
nezeu la cea mai bună biserică, din Cetate unde au 
format și un cor. 

Bine trăiesc comuniştii în lagărul de prizonieri din 
Cetatea Aradului! \ 

Numai vre-o 30 din ei au fost pusi mai deo- 
parte... ca propagandisti periculosi. Ce vreti! Co- 
munistii lui Bela Kuhn, aw grije, ei între ei, să-şi 
tie sus credinta! 

Au voie să scrie şi să primească scrisori și tele- 
grame, în fiecare zi. 

Familiile (cărora au) vin să-i vadă de trei ori 
pe săptămână: Lunea, Miecurea şi Vinerea. 


—- Dar, cam ce fel de pedepse primesc? 

—. Zilele trecute, de pildă, a evadat unul. Au fost 
pedepsiţi toţi o săptămână cu o parte mică de tutun, 
nu ca înainte mai Mare, şi să nu Mai iese nimeni 
în oraş la dentist. 

— Brrr! Grozave pedepse... 


—- Mai sunt lagăre de prizonieri bolşevici? 


— Da. La Sibiu, Braşov, Temisoara si Keskemet. 
Acolo sunt cei mai mulţi. Acolo sunt organizați pe 


www.dacoromanica.ro 


861 


regimente (lagär de trupä), fac instructie cu ofi- 
ser. Toţi au zilnic aproape, câte 4 ore de instrucție. 
O să lăsăm o armată regulată Ungariei. 

La Keskemet, chiar, erau si soldaţi bolşevici de 
fel din Ardeal care cereau să, fie repatriați. Vroiau 
să treacă îr armata noastră. Dar cine-i primește! 


Mergem să vizităm pe ofiţerii bolşevici. 

Au camere foarte bune, la primul etaj. l'rupa sia 
în cazemate. 

Trecem întâiu printr'o cantină. Geme de lămâi, 
micré, stafide, făină, ceapă, cartofi, socoladä, bom- 
boane, tutun, slănină. 

In bucătărie se gătesc mâncări de carne şi se 
frig pui. 

Intrăm în infirmerie. 

Ofițerii lungiti pe paturi, însă rumeni la fata. 

Mă opresc în dreptul unui locotenent foarte tânăr, 
îmbrăcat cu 9, dolmană. Ştie românește. Şi aflu: 

— Mă chiamă len6 (Eugen) Mezei. Sunt din 
Târnava-Mică, din satul Pipe. La început, am luptat 
pe “frontul din Rusia, în Galiţia, în Ukraina, (la 
Zbruci), pe frontul italian (la Asiego), apoi, la Mon- 
te Sisemol. 

A izbucnit revoluţia ungară. 

La G Maiu, m'au luat bolșevicii. Imi dädeau-soldä 
15 coroane pe zi. Apoi ne-au făcut 150. Şi ne-a mai 
dat 300 ‘ca supliment pentru îmbrăcăminte. 

— Ai studiat ceva? 

— Da. Am fost la Universitate. Am| făcut me- 
dicină la Budapesta, Academia Comercială. La me- 
dicină eram în al doilea an. 

— Mai ai frați? 

— Da. Eram 6. Trei băieţi şi trei fete. 

— Ce sunt părinții dumitale? 


www.dacoromanica.ro 


262 


— Proprietari în comitatul Cic, pe lângă Mureş. . 

— Ce-ai comandat? 

— Coloana bateriei a 4-a din Regimentul 10 ar- : 
tilerie. 

Ne-am bătut întâiu la Nord, în Ceho-Slovacia, la 
Smolnoc. 

De-acolo ne-am dus într'un sat, Mucion si d'aci, 
la Tisa. Am trecut în ofensiva bolșevică peste Tisa 
până la Mezôtur și Kis-Ujszalas. Acolo au fost lupte 
mari. 

Am stat noi numai două zile pe-acolo. Apoi am 
luat-o la sănătoasa îndărăt peste Tisa, la Solnoc. 

Dar şi aci n'am mai putut stă decât 2—3 zile, 
şi am venit ,,o fârä mai înapoi, către Abony. De 
aci, am. fost trimis ca parlamentar la români si 
mi s'a înfundat. Românii m'au arestat. 

Dar, asta au. mai pätit-o şi alţii. 

Prin toate oraşele ungurești, generalul Moşoiu dă 
câte o proclamaţie prin care făgăduiă bolşevicilor 
ascunși că toţi care se vor predă de bună! voie, 
vor fi gratiati. 

_ S'au predat toţi. 

Apoi ne-am pomenit cu alt ordin prin care toti 

eram declaraţi prinși şi închişi. 


Ei târziu. Plouă. 

Maiorul mă invită la trăsură. Suntem aşteptaje 
la popota generalului Scärisoreanu. 

Intr'o frumoasă grădină în marginea Mureşului, 
€ o clădire cochetă. Fostă sala de patinaj. În gridină. 
loc de Tenis. 

La-masä suntem 12. 

Generalul e un român voinic, gras, cu obrajii 
rotunzi şi rubinii. Sănătos sânge! Mustata mică, dar 
cu vârfuriic în sus, autoritare. Ochii scânteietori. 


Bi 


www.dacoromanica.ro 


363 


Foarte îndatoritor generalul. Intre altele îmi vor- 
beşte cu admiraţie de frumuseţea Aradului. Află, 
că mâine plec. 

— Păcat! Ai putea vedeă mâine seară, Sâmbătă, 
o marc sărbătoare românească, în „Sala Crucea 
Albă“. Societatea românească din Arad a invitat 
pe toţi ofiţerii. 

— Petrecere bună!, domnule general. Din tot su- 
fletul îmi pare rău că nu pot luă parte, dar trebue 
să plec, chiar în astă] seară, la Temisoara. 


www.dacoromanica.ro 


ARAD — TEMIŞOARA 


Simplonul şi-a schimbat direcţia.— Tren nou.— Un ofiţer povesteşte, 
Lagitatea bolgevicilor.— Cum erau schingiuiți soldaţii romani. 


Li 


Ca să faci legătura cu Simplonul, mergi până la 
Temişoara. 

S'a dovedit că vechiul itinerar prin Arad-Predeal- 
Bucuresti, e mai lung cu 140 de k.m. decât cel prin 
Temisoata-Orsova-Bucuresti. 

' Tata de ce, cu acest prilej, mă îndrept spre Te- 
Misoara. 

E seară. 

Sunt întrun tren nou, care, cu începere de azi, 
va face numai legătura între Arad si Temisoara. 

Vagoanele aproape goale. Publicul călător n'a a- 
vut încă vreme să afle de înfiinţarea acestui nou 
tren. | 

In vagoane, întunerec. Pe cer e lună. Afară frig. 

Trenul merge lin, ca pe apă. 

Un sublocotenent prinde a povesti impresii din 
luptele cu bolşevicii. 

--- Bolsevicii? Brrr! Niciodată n'am fost aşa în- 
grozit ca într'o zi. Trecusem Tisa. Eu mergeam pe 


www.dacoromanica.ro 


365 


marginea unei şosele. D'odată, dau cu ochii de doi 
bolșevici morţi, umflati, negri la faţă, cu ochii şi 
obrajii mâncaţi de ciori. Erau îmbrăcaţi civili. Nu- 
mai bocancele arătau că fuseseră militari. 

Apoi si dezarmarea lor! Găsiany totdeauna câm- 
pu! plin de tunuri puse în baterie, piramide de 
puști, iar ei fugiţi în formă de nouri negri. 

Cam ajungeau într'un sat, lepădau hainele mi- 
litare, se îmbrăcau civil şi fugeaw de rupeau, pă- 
mântul, 

Foarte lași, toți. Lasi de tot. Cum erau aproape 
de bătaie, fugeau, sau te lăsau să treci, şi îmbrăcați 
civil, tc atacau pe furiş. 

In schimb erau sate întregi care nu-i vedeau bine 
pe bolşevici. Când ne apropiam! noi, fugeau femei 
și copii strigând: ,,Bolsevicii! Bolşeviciii“! Când ve- 
deau că suntem români, se întorceau, şi, nu era soldat 
să nu fie ospătat în câte o, casă, Sa întreceau să, 
ne primească cât mai bine, fiecare locuitor. 

Doamnă, şi ce cruzimi mai făceau, tâlharii! 

Te înfioră ce pätiau soldaţii noştri dela ei. 

Pe prizonierii (români) nu-i omorau niciodată re- 
pede. Le tăiau azi o ureche; până seara alta; mâine 
dimineaţă le scoteau dinții și unghiile şi le jupuiau 
pielea, poimâine, le scoteau ochii, le tăiau limba si 
tot aşă, îi ciopârteau în rate până mureau nenoro- 
ciţii nostri soldaţi în. chinurile cele mai înfiorătoare. 

foata sălbătecia strămoșilor lor, Huni ab lui As 
tlla, sc treziseră în ungurii de azi! 

Doi soldaţi de-ai noștri au fost găsiţi la un frizer 
ungur cu gâturile tăiate, ascunşi în casă. 


Sublocotenentul povesteşte. Eu mă înfior. Trenul 


alunecă pe nesimţite si iată-ne.ajunși în gara, Te- 
misoara. 


www.dacoromanica.ro 


IN TEMISOARA 


Un oraș oiiginal.— Belväros.— Atmosferă nemțească.— Banatul, 
Linia demareationalä, — Mizerii sârbești. — Românii. — Raporturi ca 
naționalitățile.— Cultura. — Artă gi sporturi. — Chestia uvrierä. 
Operă de românizare. 


Fără a intră prea mult în descrierea oraşului, tre- 
buie să mărturisesc că Temisoara îşi poartă pe drept 
faima de mărgăritarul Banatului și unul din cele 
mai frumoase oraşe ale României Mari. 

Originalitatea lui e că se compune din cinci oraşe 
despărțite prin câmpuri plantate cu porumb, gră- 
dini de zarzavaturi şi alte buruieni, dar strâns le- 
gate prin clădiri răzlețe şi prin linia de tramvay ce, 
ca o imensă arteră, duce pulsatia vieţii dela un mem- 
bru la altul al acestui oraș fenomen: un trup cu 
membrele retezate şi totuși viu. 

Pe vechea lor limbă se numesc asa: 1) lozseph- 
văros; 2) iErzsebetvăros; 3) Belvăros, 4. Ferencz- 
văros; 5) Gyarvaros. 

L’am numit în ordinea plecării dela gară până la 
ultimul oraș zis al „fabricelor“. 

Căci trebuie ştiut, din toată România Mare, Temi- 
şoara e cel mai industrial oraș, iar după Budapesta . 
era al doilea din toată Ungaria. 

Inima oraşului e în Belvăros. Aci sunt cele mai: 


www.dacoromanica.ro 


867 


mo $i elegante cafenele din toată, tara românească; 
aci € uriaşa clădire în care se găsesc la un ioc, Tea- 
trui, Hotelul „Grand“, cafenea, dughene, etc., etc. 
Aci magazinele elegante, şcolile, comandamentele, 
militare. Partea aceasta cea mai nouă, cu cafenele 
si magazinele elegante, a Belvarosului, e foarte în- 
gustă, un fel de istm de Panama, între cela două 
Americi. 

Locuit în majoritate de şwabi, deși auzi încă, des- 
tul de des vorbindu$e ungureşte, din primele mo- 
Mente ai impresia că te găsești întrun oraş nem- 
tesc. 

— Dar nu numai orașul, ci si cercul (ţinutul) «e 
mai mult nemtesc, îmi spuneă în seara sosirii, ve- 
<hiul „prieten bănăţean, Conciatu. 


Prin foarte niulte case și mai ales prin hoteluri 
se văd urmele vandalismelor sârbești. 

lată ce am putut află în, cele două, zile cât am 
stat fa Temisoara asupra Banatului: 

Intre 18 şi 28 Iulie se hotărise ca să vie în Banat 
divizia Il-a. Din cauză că tocmai la data aceea în- 
cepuserä marile lupte dela Tisa, s'a luat hotărârea 
ca divizia II-a să fie dusă și ea pe frontul deial 
Tisa. : 

Au rămas ca trupe de ocupaţie pentru Banat o 
brigadă de infanterie şi două baterii de artilerie. Bri- 
gada constituitä din reg. 108 ardelean, reg. 19 olteni 
din divizia II şi două baterii din reg. 42 obuziere. 

Până la data de 2 August 1919 trupele ţineau 
© linie care ar trece prin Lipova, Temes, Rekas, Bu- 
ziaş şi Reşiţa, Anina şi Moldova Noua. 

La 3 August, s'a stabilit traseul unei linii demar- 
cationale militare între noi si sârbi de către o co- 
misiune mixtă compusă din generalul de Tournadre, 
ca “preşedinte si doi colonei, unul sârb, Veilcovici, 


www.dacoromanica.ro 


cz 
ve 
ne 


şi altul roman, colonel Virgil Economu, plus un 
personal civil auxiliar in care eră reprezentată fie- 
care ramură: justiţie, finanţe, interpreţi. 

E de remarcat că în comisia asta mai cra pe 
lângă colonelul Economu, şi ministqul de culte arde- 
lean, Branisce.. 

După stabilirea liniei demarcationale, in ziua de 
3 August a pătruns în Temişoara un detașament 
compus dintr’un batalion din 19 infanteria (Cara- 
cal) şi două baterii din 42 artilerie. 

Tot deodată s'au împins spre linia de demarcati- 
une grănicerii si jandarmii. L 

Câteva detalii. 

Linia asta de demarcatiune a fost trasată întrun 
spirit foarte larg de părtinire fata de sârbi din par- 
tea generalului francez si într'un spirit de rezervă 
rece şi nepărtinire fata de delegatul român. Sub 
ochii generalului francez, colonelul roman a 
fost ameninţat cu pumnul şi cu baioneta de co- 
lonelul sârh care pronunţă chiar insinuatii umili: 
toare la adresa Romäânici si armatei române. Gene- 
ralul francez a mers pân'acolo, încât, chiar si după 
trasarea liniei demarcationale stabilită prin procese: 
verbale şi semnate de toţi trei în regulă, să mo- 
ditice acest traseu cu dela sine putere, dacar fi 
să considerăm ceeace se zice; ar fi vorba de fa- 
vorizarea unui magnat ungur care avea! o moşie în 
vetinătatea punctului unde a modificat el traseul. 


Altă probă de părtinire fata de sârbi din partea 
generalului francez, părtinire îmbrăcată în protes- 
tări platonice: într'o singură zi s'au expediat de 
sârbi, din Temisoara, sub ochii francezilor, 170 de 
vagoane cu mobilă ridicată de prin, instituţiile pu- 
blice si chiar din casele particulare. 

In ziua de 17 Julie se rechizitionase de sârbi, din 


www.dacoromanica.ro 


869 


Banat vite în valoare de 18 milioane de coroane. 

‘Toate protestările noastre ca sârbii să intre în 
legalitate au fost zadarnice. Au răspuns întotdeauna 
că Banatul e teritoriu inamic şi că, în calitatea lor 
de ocupanti, au dreptul să ridice şi ei aşa, cum au 
fost ei jefuiti în Serbia de, austriaci. 

La obiectiunile că noi nu suntem teritoriu inamic 
si că Banatul trebuie să ne aparţină nouă, răspun- 
deau: „Atâta vreme cât n'aţi semnat pacea nu pu- 
teti vorbi de Banatul românesc“ 


Dar, de bine, de rău, sârbii s'uw retras, iar ro- 
mânii acum se chinuiesc să facă inventariarea pa- 
gubclor pricinuite de ocupaţia sârbească. Pân'acum 
s'a putut stabili o tifrä de vr'o 200, milioane numai 
pentru materialul rulant C. F. 

Lucrul merge greu, fiindcă sârbii au luat și ar- 
hivelc. Ca să poţi stabili starea normală de fapt 
trebue să te mulfumesti cu afirmaţii verbale si rari 
documente foarte slabe. 

Linia asta de demarcaţie trasă e o permanentă 
nemulțumire şi pentru ei şi pentru noi; fiindcă, de 
si vreincinicä, totuşi împărţirea asta în două a unui 
corp care nu se poate diviză, cum este Banatul, 
dă naştere la continue nemulțumiri. 

Tot ce pot spune, din câte amj| aflat, e că sim- 
patiile diuceace cât şi dincolo de linia demarcatio- 
nală sunt pentru noi românii. Toată lumea are con: 
vingerea nestrămutată că mai curând sau mai târziu 
vom. avea tot Banatul. 


Cum am găsit starea sufletească? 

Imma Banatului foarte caldă pentru români! 

Bănăţenii au foarte multe puncte comune cu ca- 
racterul olteanului. 

Vorbirea unui ţăran bănăţean e aidoma! vorbirea 


www.dacoromanica.ro at 


370 


ţăranului dela Ilovitza, Bahna, Baia de Aramă etc. 
din Mehedinti. 

Comunicativi, sinceri si lipsiţi de perversitate. 

Mi se pare însă că s'a, format în preajma, alege- 
rilot oarecare venin politic care a început să aducă, 
puţină vrăjmășie între românii dep'aici. 

Bänätenii doresc contopirea totală a Banatului 
cu Regatul. 


Cum stau raporturile dintre români şi nationa- 
lităţi? 

Mult mai putin încordate: ba din! contra, pare 
că o tendinţă reciprocă de apropiere dintr'o parte 
şi dintr'alta. 

Se atribuie lucrul acesta, în buna parte, a) ad- 
Ministratiei care are un concept mai, larg de vieata 
sociala; b) superioritäfii numerice a elementului ger- 
manic, aci, care e mai putin sovin decât maghiarii; 
c) modului mai mult decât exemplar cu care se 
poartă trupele cu populaţia. 

Atmosfera. patriotică e foarte caldă în Temisoara. 
Pretutindeni românii din Regat sunt imbrätisati, pri- 
miţi cu entuziasm, 


Din punctul de vedere cultural, Temişoara stă 
printre oraşele de frunte: muzică bună, operă bună, 
concerte, Se citeşte mult. Se fad sporturi multe, 
tenis, foot-bal, ba, pe râul Bega, concursuri de na- 
tatiune, bărci, si e chiar o plaje unde vara, aud, un- 
gurii si unguroaicele fac bae la un loc, ca la Os: 
tanda, sau Odesa! 

Ca parte urâtă, pasiunea cu care lumea a tăbărât 
pe schimbul leilor în coroane, ceeace dă naştere 
la tot felul de afaceri, de păcăleli reciproce. 

Când au venit trupele române vieata era eftinä. 
Când a început să crească valoarea, leului a început 


www.dacoromanica.ro 


a71 


Şi scumpirea vieţii. Un; prâuz la birt pe care-l plă- 
teai 36 coroane, azi îl plăteşti cel putin, 70—8o. 

In societate românii sunt admirabil primiţi. To- 
tuşi ofițerii sunt mai mult gäzduiti pe la străini, 
fiindcă românii spun că m'au confortul pe care-l 
au străinii. Ei explică aceasta, că în, fosta monar- 
hie românii n'au stat aşa bine ca maghiarii şi nemţii 
și deci materialicește nu pot da ospitalitate aşa bună 
pe care sufleteşte o dau. 

D’altfel ofiţerii români n'au a se plânge de ospi- 
talitatea sträinilor unde sunt văzuţi cu foarte multă, 
simpatie. 


Cum stă chestia uvrieră? | 

La început în Temişoara era o atmosferă. ingriji- 
toare din cauza marelui număr al lucrătorilor de 
14—15 mii pe la Reșița, iar vr'o 30—40 mii lucră- 
tori erau lipsiţi de lucru şi mâncare si din această! 
cauză av fost pe la 28 Iulie, sub presiunea, des- 
läntuirei ofensivei bolseviste, indicii că se va, pro- 
duce şi aici o mişcare de revoltă. 

Se pare că era la mijlog mai mult efectui prox 
pagandei clandestine bolşeviste ce se făceă in Te- 
mişoara şi spiritului larg de toleranță al elemen- 
iului de ocupaţie franceză. 

Se crede că, încă, sârbii nu! erau străini de ace 
ste instigatiuni şi le-ar Hi convenit de minune ca, 
după retragerea lor din ţinuturile ocupate de noi 
astăzi, să avem dificultăţi și din cauza turburärilor 
ce-ar f: izbucnit aici, într'un moment când eram 
așa tare angajaţi în luptă cu armatele roşii pe Tisa. 
Măsurile, însă, luate la timp), atât din punct de ve- 
dere militar cât şi administrativ au înlăturat perico- 
lu! oricăror turburări. 

S'a putut constată că teama eral mult exagerată 
şi că elementul uvrier al Banatului e un element 
liniştit, împăciuitor şi conştient de situaţie. 

° www.dacoromanica.ro 


~ 


872 


Numai Într'o singură zi s'au trimig de către Ad- 
‘ministratie câteva. zeci de mii de kgr. de făină lucră- 
torilor din regiunea minieră să le asigure hrana. A- 
ceasta a făcut pe lucrători să vadă; că românii nu 
suni aşa „câini“ cum se spuneă. 


Arta în Banat? 

Temişoara (ca şi Aradul şi Clujul) are trupă un- 
gurească, care joacă, alternativ dramă, comedie, o- 
peră şi operetă. 

Trupe mai ales de operete, excelente. 

Muzica e d'altfel multă şi frumoasă; în Capitala 
Banatului. Se dau concerte de cameră. A fost un: 
quartet de coarde cu un român, Munteanu. Un con- 
cert de piano. Orchestrele cafenelelor sunt foarte 
bune şi se întrec în à cântă arii româneşti. Cinema- 
tograte din belşug! 

In Temisoara e si diva Lucia Cosma, fiica pre- 
fectului de judet. 

Tearru românesc, în special în Temisoara, greu 
d'ocamdată să prindă. Socotiti: Din 122 mii de lo- 
cuitori, abia sunt 3—4 mii de români. Si aceștia lo-- 
cuiesc într'o mahala depărtată, vre-o 4 kilometri de 
oraş, mahala aşa zisă ,,Mehala‘, uni sat mai mult. 
Deci ţăranii d'acolo cu greu sa vor deplasă ca să. 
vie la reprezentațiile teatrului românesc. Intelectualii 
români din oraş sunt, iarăși $i mai puțini. A! dacă 
românii ar face pentru romanizarea nouilor oraşe,. 
ceeace au făcut ungurii pentru maghiarizare Să adu- 
cem funcţionari români cât mai multi si cât mai multă. 
armată Si încă o condiţie esenţială; Să nu se mai 
îngăduie oricărei trupe de cabotini să cutreere nouile 
ținuturi, în numele artei româneşti. Numai trupe 
de artişti reputați, cu consimţământul Direcţiei Ge- 
nerale a Teatrelor să fie autorizate a merge im 
“turneuri. 


www.dacoromanica.ro 


SPRE BUCUREȘTI 


Câmpia Banatului. — Lugog.— Caransebes,— Mehadia— Dunărea si 
Warpaţii.— Viziunea epică a romanismuloi.—Refleotil.—in gara de Nord. 


M'am sculat la ora 5 dimineaţa. 

Temisoara încă în întunerec. Plouă. Frig. 

Träsur nu sunt. Aştept în ploaia tramvayu!, Si 
tramvayul care de obiceiu trece, la! 5 1/, dim., azi 
ist face apariţia abia pe la 6 1/2. 

Iusfârsit, la gară. 

Dar, în gară stau până la ora 11. Simplonul 
n’are oră precisă. Reglementar s'ar fi cuvenit să 
sosească la 7. Dar tren boeresc, cum e, şi apoi, 
drag cum le mai e şi sârbilor care-l fin) cu nemi- 
luita prin gări, abia fi vedemj faţa, în garaj lemi- 
şoara pe la 10—r1. 

Pornesc spre Bucureşti. 

‘In gara Lugoj, lume enormă. Foarte mulţi sol- 
daţi în uniforme franceze, cu o mică bentifä treco- 
lor remânesc la guler, sau la capele. Sunt soldaţi, 
români din fosta armată austriacă, luaţi prizonieri 
dc Antantă și ajunşi până în Franţa. 

Un aeroplan foarte zgomotos virează pa deasu- 
pra gărei. Imi pare un imens bondar. 

La ora 121/ suntem în gara Caransebeș. 

D'aci încolo, drumul se arată presărat cu cruci. 

Câmpuri întinse de porumb se desfăşoară înaintea_ 
ochilor. 

fc zare. lanţuri albastre de gealuri și run. 


www.dacoromanica.ro 


314 


Dar, cum am dormit foarte prost, noaptea la Te- 
mişoara, îmi simt pleoapele de plumb lăsându-se, 
ca o cortină grea între mine si feeria, peisagiilor.: 

Mă trezesc în apropiere de Mehadia. 


lată Cerna. Si ca un fulger îmi vin în minte 
frânturile tragice ale începutului epopeei noastre de 
sânge si de foc din toamna anului 1916. Muntele 
Alion, general Dragalina, apoi, retragerea, şi cap- 
turarea „Diviziei dela Cerna“ după disperate lupte. 
‘ Ara trecut de Mehadia. 

Se-arată Dunărea. 

Simplonul calcă majestos spre porţile Varciorovei- 

De jur împrejur, zidurile uriașe ale Carpaţilor. 

In mijlocul Dunărei, pe dreapta, insula Adaka- 
leh, cu rămășițele ei turcești. 


Dunărea si Carpaţii! Si tot trecutul eroic al nea- 
mului,-cu toate sbuciumele, lăcrămile, sfâșierile- dar, 
şi cântecele de vitejie ale înaintaşilor noștri, reînvie 
într o uriașă, tumultoasă simfonie, în auzul lăuntric 
al sufletului meu. 

"Doi duşmani, mai învrăjbiţi si mai turburători: 
turcul şi ungurul. 

Si Dunărea si Carpaţii cu 6chii în lacrimi, i-au vă- 
zut de atâtea ori, cum călăii- noștri ne calcă ho- 
tarul si, ne iau rodul 'holdelor, ne schingiuiesc copiii, 
ne sugrumă bătrânii, ne necinstesc femeile! şi co- 
pilele, ne scuipă ’n ‘icoane, st pustiind cu pârjol: 
si sânge brazda şi apele noastre, veacuri întregi, 
şi-au lăsat amintirea urgiei lor, legate de aceste două. 
mume: Dunărea si Carpaţii! 

Şi iată că Dumnezeul: părinţilor noştri s'a îndu- 
rat de pătimirea cea îndelung adâncitä în sufletul 
neamului; şi, scuturându-i lanţurile, a liberat pe rob 
din temniţa grelelor suferinti! 


„Eram prea buni ta să n’avemy iertare şi- ‘prea 
www.dacoromanica.ro 


375 


mulţi ca să n'avem cel mai mare drept la vieatä 
liberă şi luminoasă. 

_Dacia-Felix rediviva! 

Colo, departe, în susul acestei Dunăre şi acestor 
Carpaţi, tânjeşte, pe patul ei de bolnavă cangrenată, 
véchia şi hrăpăreaţa Ungarie. 

Pe străzile Budapestei, în Capitala ungurilor, ră- 
sună, imperios şi răsbunător, bocancii ostaçului ro- 
mân. | | 

Si, ironie a soartei! tricolorul şi baioneta noastră. 
sunt azi paza şi liniștea lor. 

In Capitala ciumată a lui Béla Kun, soldatul ro- 
mân injectează serrum-ul vieţii. 

In jos de Dunăre, dincolo de porţile Balcanilor, 
vechea Turcie ca şi urmașa, ei sălbateca, i 
agonizează. 

Iugerul Dreptăţii umane, le cântă prohodul. 

Frumoasă si strălucitoare, ca fata de împărat care 
a dormit, prin vrajă, în pădure. în mijlocul fiarelor, 
Tara Românească s'a trezit la vieaţă, nouă. 

Cu sânii bogaţi, cu picioare tinere, cu braţe vân- ” 
joase, cu ochii scânteetori, ea porneşte az) pe un 
drum plin de lumină. spre eterna, ei menire: sa fie 
straja latinităţii în răsărit, şi focarul de lumini in 
tumultul de întunerec al barbarilor de azi. 

St_asa va fi! Pe noi nu ne va, ispiti pofta de cu- 
cer. Popoare mari, uriașe s'au prăbuşit pe urma 
nernăsuratei lor lăcomii. Pumnii de fier nu sunt tot- 
deauna cer mai tari. | 

. Dar, nici nu ne vom lăsă ameţiţi de amăgiri des- 
creerate, 

~ Religia nouă a bolşevismului a prăbușit, iarăşi, 
două uriaşe împărăţii.. 

Să ne ţinem, pururea de lozinca: „Minte sănătoasă, : 
în corp sănătos. 

Fireşte, ne va fi greu să ne crutäm oqhii si ure- 


www.dacoromanica.ro 


376 


chile de ispite. Si-apoi dușmanii noștri din afară, 
şi din lăuntru ce altă grije au? Duhul Satanei birue 
mai uşor în vieata de toate zilele decât cuvântul 
Ingerului cel bun. 

Sus inimile! fii a! RomAniei-Mari! 

Dumnezeu vă apere de viermele ucigas. 

Priviţi spre Rusia şi Ungaria. Ruine şi cenuÿb! 
Morminte si spectre! Mâini uscate de cersetori și 
imense case de nebuni! 

Religia voastră fie: iubirea de ţară, de steag si 
de Tron! Aşa au crezut strămoșii şi părinții noştri 
şi pe deasupra tuturor restristilor... am! dăinuit, ne- 
am ridicat şi am izbândit cel mai uriaş vis al unui 
neam: Unirea tuturor românilor! 

Un suflet şi un gând! O inimă și un braţ! 

‘Si la braţul acesta să ne închinăm cu toţii. El e 
al osteanului nostru! Lui îi datorim minunea la care, 
ne închinăm azi cu toţii. ; 

Si lui îi vom datoră eterna noastră, linişte si sis 
guranţă. 

Căci, vremile sunt turburi şi nu se ştie ca va a: 
duce zîua de mâine. 

Ne-am întregit hotarele. Să ne întregim sufletul! 

Mai puţină zavistie între fraţi! Destui sunt, în 
jurul nostru, dușmanii! 

In România-Mare nu e loc decât pentru „marii 
români!“ 

Smulgefi iarba rea $i curăţaţi ogorul. Intindeti 
masa. La masa românului e totdeauna loc şi pentru 
stidinul drumet. Dar, drumetul să nu vie cu gând 
rău! | 

Fiţi, toţi, fraţi. Nici lupte de clasă, dar nici dis- 
preţ pentru cei mici şi în suferință! 

Ocârmuitorilor de azi li se cere multă pricepere, 
şi mare suflet. 

Să vie cei cu lumini multe în fruntea trebilor 


statului! * | 
www.dacoromanica.ro 


371 


Să. dim fiecărui ce este al său. Dar, pa fiecare 
să-l punem la locul său! Cismarul să facă incälfä- 
aninte, giuvaergiul inele si adevăratul om! de stat 
să cârmuiascä. 

Să nu lăsăm fara pe mâna celor nechemati. 

Jineti sus făclia luminei şi ridicaţi, sufletul mul- 
fimei până la treptele adevăratei ei meniri. 

O! Jara mea! Sis felicior Augusto, melior Trajano! 

Iată cam ce potop de gânduri, imi învălueau su- 
fletul în vreme ce trenul lung ca un balaur se scur- 
„geă şuerător de-alungul Dunărei, sub poalele, Car- 
-patilor. 

Noaptea amwpetrecut-o toată în Simplon. 

Si, după o lună petrecută in Capitala lui “Béla 
Kuhn, iată-mă reintrând, în zâmbetul unei frumoase 
æhimine}i de toamnă, în „Gara de Nord“. 

"Am :ajuns la Bucureşti! 


www.dacoromanica.ro 


ERATA 


Aş fi dorit mult ca această lucrare „Românii la Buda- 
pesta“, împărțită în două volume !), să fi putut. apare cât 
mai neîntârziat după evenimente petrecute. 

Scumpetea enormă a hârtiei, raritatea ei pe piaţă precum 
şi greva (lokoot-ul) tipografiilor au zăbovit mai mult decât 
m'agteptam, imprimatul. 

Mai mult, din insuficiențe tecnice, s'au strecurat şi o se- 
rie de mici greşeli de tipar. 

Mă văd, deci, nevoit a adăogă, si la volumul II ca şi la 
primul, o eratä : 


Rândul 


La pag. IN LOC DE A SE CITI 
Bella Kuhn Béla Kuhn 
13 12 (de susînjos) Fiedrich Friedrich 


Sainte Aulaire 
Grupului generai Hoiban 


Saint Aulaire 


14 5 (de jos în sus) 
Grupului de Nord“ 


17 8 n n La » 


19 8, . » » a câtva timp La câtva timp 

28 2 (de sus in jos) în putea nopfel în puterea noptel 
39 O pm n » generalul american generalului american 
42 5(de jos in sus) unei mici chestiuni nici unei chestiuni 
43 » «© y» » Grupului de Nord Grupului general Holban 
44 1 (de sus în jos) Ca să pot Ca să poți 

41 18, , » ,  neleguitä nelegiuită 

60 8 (de jos în sus) supefactie stupefactie 

71 12 de(susin jos) (Nay Layos) (Nagy Layos) 

73 9 de jos in sus) cepale cipale 

74 i, nos Barlotomeu Bartolomeu 

88 La sub titlu Cicerone , Cicerone 

106 6 (de sus în jos) sub umbrele sub umbrèlele 

127 1 (de josin sus) şi ne foame şi ne e foame 

169 9 , nt, „ Căclcevati Caci el va fi 
170 8 , ,,. » 8& urle ca lupii să urle cu lupli 
112 5 „ » n „ Henri Barbuse Henri Barbusse 

205 5 (de sus în-jos) ras la faţă ros la faţă 


1) Vol. I, Deszobitorii, 


Vol. IL, fa Capitala iui Béla Kuhn. 


www.dacoromanica.ro 


380 


a pag. Rândul! IN LOC DE __ A SE CITI 
227 2 (de sus înjos) si admriatori, şi admiratori, 
229 10, «. » » noi românii noi şi românii 
232 10 (de jos in sus) reflecţii pesimiste reflectiile pesimiste 
237 11 (de sus în jos) (Trebue intercalat un  roanele de hârtie şi 
rând sărit) : ducându-se în dreptul 
ugei de la 
.269 rândul 2 (de jos trebue înlocuit cu rân- Lonyay care îmi fägä- 
în sus) dul sărit: dueşte să-mi povesteas- 
că pe 
270 1 (de sus în jos) Contesa de Kegleyich Contesa de Keglevich 
274 19 (de sus in jos) nu va consimti nu vor consimti 
292 9 . wp nw » stau căpitanul stau maiorul 
297 10 (de jos în sus)  cheziţii chizitit 
298 7 (de sus în jos) din Taiza din Tatra 
303 3 , , , să ma fvorbim să mai vorbim 
-307 13 (dejos in sus) şi al şi ale 
LL —— 


www.dacoromanica.ro 


TABLA DE MATERII 


Pag 
în loc de Prelatä. Badaposta— — — — — — — — — — se 7 
Pe drumul Gloriel, 
Episoade povestite de generalul Holban— — — — — ——— 17 
Ciujul şi revoltele maghiare eee 18, 
Episoade din prima oiensivă — — — — — — — ms. — DI 
A doua ofensivä, — — — — — ——————— aw as me 99 
Trecerea Tisei. — — — — -— _———————— — — 25 
La porțile Budapestei — — — — — — — _————— 2%. 
Intrarea în Budapesta — — ————————— — — — 80 
Măsuri de ordine. — — — — —— —— — — — — —— — 32 
Incidente diplomatice —————————— — — —— 34 
Ungurii şi Noi ———————————— — — — — A0 
Din tren 
Cu Simplonul — Aradul — Gari — Pusta Ungară — Câmpul de bătae 
Solnoc — Tisa — Trenuri de Evacuare. — — — — — — — — 44 
Sosirea 


Gara — Străzile — Cămăndulrea Pieței — Hotel Royal — Restaurant 
Gambrinus — — ——————————— — — — — 


Oraşul reînvie 


Trâmbiţele româneşti — Manicurele — Magazine şi preţuri — Tram- 
vayele — La Astoria — La Hungaria—Pe Andrassy—La Varosliget. 


Gollert 


Podul Ferentz Ioseph — Comandamentul trupelor — Popota — Sana- 
toriul — Chestia Dunărei— — — — — — — — — — — — — 


Palatele Regale 


Panorama Budei — Istoricul Buda-Pestei — Coroana Siăntului Şteian 
şi Béla Kuhn — Curtea Palatului — Misiunile aliate — Muzeul regi- 
nei Elisabeta — O audiență — — — — — — — — ———— 


Rechisitiile Gontesel 
Contesa de Cszapany, — Tâlhăriile unguresti —Scripcarii dela popotă. 


www.dacoromanica.ro 


55 


60: 


81. 


www.dacoromanica.ro 


Pasian 
Jardin d'Hiver sl Orpheum 
"Operetă — Comedii — Varleteuri — Dunărea noaptea — — — — — 83 
Sâcăeii antantiste 
“Caii Ungariei. — Englezii ne sâcăe — — — — — — — — — — 86 
La Muzeul Naţional 
“Clădirea — Soldatul Petcu, cicerone. — Pietre şi animale — — — — 88 
Aspecte din Comunism 
Pe terassa dela Gellert. — Băfrânul Szalay şi băncile. — D-ra Lily şi 
comunismul. = ——————————————— 91 
Pe Corso 
Promenada. — Bufetul. — Bursa femeilor. — Cuceriti şi cuceritori. — 95 
ha Rietz 
Cosmopolitism, — Obräsnicie pseudo-americană — m — — — — — 98 
Cum trăesc ungurii 
"Prin piaţă. — Podurile dimineaţa — — — — — — — — — — — 100 
Convorbiri ostäsest{ 
Maior Tiron. — Colonelul Moscu Aurel. — Căpitanul Räutu.—- Ziariştii 
din ţară— — — —— — — — — = rere rere 
Yusula Margareta 
Micul Paradis. -— Băi si Sanatorii. — Doi scriitori. — Ungaria. — o cân- 
tärea{ä. — Plaja comuniştilor— — — — — — — — — — — — 104 
Convorbiri ostäsesti 
Vapoare. — La Hungaria, — L. colonel Negulescu. — Colonel Vasi- 
lescu Cristea. — Grozăvii comuniste. — Seini de trupe — — — 110 
Pe Magyar-Utza . ° 
Maison Frida. — Un cabaret. — Venera sub comunism — — — — {14 
Filme I 
Gälägie pe un vapor. — Doctori unguri despre armata română: — O 
unguroaică şi un colonel. — Sir Cierk .la Budapesta. — Sârbii se 
mişcă. — Studenta dela Gellert. — Sentinela — Deschiderea Operei.— 
Iubirea ungurilor — — — — — — — n —— — 116 
Parlamentul Ungar. — De-a lungul Dunărei, — Piaţa Parlamen- 
tului, — D-] Fourreau, cicerone. — Sala Deputaţilor. — Sala Tronu- 
lui. — Sala Magnatilor. — Scara monumentală. — Leii de piatră si 
soldaţii nostri — — — — — TN e SS Se eer 120 
Filme JI wos 
Piaţa Libertăţii. — Cinemaiografiare militară. — Sindicatul ziariştilor.— 
Madame Butteriley.— Serviciile publice. — Generalul Rusescu şi in- 
trarea în Budapesta. — Prinţesa Alexandrina Gr. Cantacuzino — — 126 


388 


Paster 
Pilme Ill 
Afaceri. — Reduta. — Dr. Lascu. — Ing. Stănulescu. — Zavaidoc și 
cupletele lui Mackensen. — Poveştile lui Hoffmann. — Se schimbă 
trupele — —————-—————————— . = 131 
In Buda 


<Oraşul, — Citadela şi comuniştii. — Vilele. Imprejurimile Pestei — — 137 
inchisorile Budapestei : 


La prefecty;a_aplitiei ungare. — La tribunalul dia Markoutza. — Inchi- 
soarea cemuală. — Bolşevici de seamă. — Persecutaţii politici. — Te- 


roarea albă— — — — — — ee 142 
Filme IV 
*O procesiune religioasă. — La Urania— — — — — — — — — — 157 
Un ungar filo-român — 
Dr. Alpar O. Rejôd.— Apropiere ungaro-română — — — — — — 159 


Episcopul Dr. Giesswein 


Convorbire cu seful partidului socialist creştin. — Un filozof şi un po- 
liglot. — Apropierea popoaretor. — Preşedintele Esperantiştilor. — 
Sub comunism, la Gir. — Partidul creştin trebue să salveze Un- 
gaia ————————— — — _——- — — — 161 


“Convorbire cu ministrul propagandei. — In palatul prinţului Ester- 
hazzy. — Economist şi publicist. — Inchis sub comunişti. — Orori 
bolşeviste, — Blocul creştin. — Consolidarea ungaro-română — — 166 


La Dr. Desire Szabi 


Preşedintele uniune! autorilor, scriitorilor, jurnaliştilor, stiintifici şi lite- 
rari ne ee ee ear 170 


Huszar 
Convorbire cu ministrul Cultelor şi instructiunei. — Portretele foştilor 
miniştri de Culte. — Excelenţa sa. — Proecte de reforme. — Soarta 
ungurilor din Ardeal. — Scriitor distins, nationalist. — Inchis sub co- 


munişti. — Torturi bolseviste. — Fugit la Viena — Relaţii cu Ro- 
mânia — —————————— — — — — —— — — 174 


Artă si Hipnotism 


In casa compozitorului Fligl. — Concert select. — Doi conti. — Prima- 


dona Dômôtër Ilona. — A. de Rejid si Lucacs fac telepatie  — 184 
Filme YV 
Ministrul Diamandy la Viena. — Sosirea marchizului de Sainte-Au- 
laire. — Armata albă. — Canale navigabile, — Lily Barônb— — — 192 
Friedrich 


“Convorbire cu primul ministru ungar. — La Consiliul de ministri. — 
Panorama Pestei. = Friedrich nu recunoaşte revoluţia. — Comtrare- |, 


www.dacoromanica.ro 


831 


Paz 


volutionar, — Cabinetul. — Alegerile. — Piângeri contra autorităților 
române. — Friedrich, cel mai mare sovinist — —- — — — — — 194 


Pilme VI 
Mignon. — Seful censurei Teatrelor. — Royal Orpheum’ — — — — 202 


Bătrânul Sonenfelda— — — — — — — — — — — — — — — 205: 
Contele Bhomsich 


“Convorbire cu ministrul de Externe. — Un consilier de Legaţie, —— Con- 
tele. — Plângeri contra Censurei. — Declaraţii ipocrite ¢~~#ragoste 


pentru România. — Shomsich şi Marchizul de Sainte A — — 207 
Molnar 
Convorbire cu un mare dramaturg. — Piesa Diavolul şi Liciu. — Pe 
vremea comunismului. — Confrati. — Program politic. — Duşmanii 
ui —————————————— _—— — — — 210 
Miklos Andor 


Directorul ziarului „Az Est“. — La redacţie. — Social democraţii. — 
Armata română salvatoare. — Toţi ungurii nationalisti. — România 


să ne ajute! =—————————._—.——-_ — — 216 
Filme Vil 
Palatul Bathiany. — Aida. — Patrule— — — — — — — — — — 22 


In cinstea Marchiznlui de Sainte Aulaire 


Vapoare. — Domnul General — Marchizul de Sainte Aulaire ta po- 
pota ofiţerilor romani. — Murăşan furat, — Poveştile lui Hoffman 222% 


O masă la Bietz 
Dr. Paui Oberschall, fost ministru de justiție. — Convivi cul{ii— Rejăd, 


orator. — Musică la Lucacs.—Glossa lui Eminescu — — — — — 227 
Filme Vill 
Gerbaud. — Vaczi. — Colonelul Ganea — — — — — — — — — 233 


Grădina Zoologică 


Animale crutate de comunişti. — A doua grădină după cea din Ham- 
burg — Maimuţol supăraţi. — Papagalii tricolori şi soldaţii noştri, — 
Tigrii Budapestei — — » — —- — — —— mm ——— — — 236 


Două Baronese 


Lohengrin. — Baroana de Taxis. --- Baroana de Gridl. — Mlle Elisa- 
beth şi comunismul in Buda — —— ———— —— — — 240 


Banchet și Comunism 


Colonelul Lupu şi Antanta — Misiunea ltaliană— Cartele comuniste — 
Generalul Răşcanu — Genealogie ilustră — Baroana Dora de Taxis 
şi Bolşevismul— — ee er ere er Or Or Or 246 


La Dr. Béla Agay 
Directorul ziarului „Az Ujsag“ — Karoli Mihali, comunist — In subso- 
dul maşinăriilor — Comunismul, o farsă — -- — — — — — — 249 


www.dacoromanica.ro 


‘S88 


Pa 


Ranily A 


Convorbire cu contele Nicolae de Banfiy — Un om superior = © 
casă invadată de comunişti — Refugiat în Olanda gi Elveţia — 
Banffy şi ocupaţia românească — Idei politice — Lucruri de atta — 
Contele Banfiy şi maior Vârtejeanu. — Magnatil şi Ardealul — — 254 


Banohet dat misinnel engleze 


Un ziarist francez şi americanii — Imnul englez — De Haydn sau de 
QUE See mr paz gi pc pa en où == fl 


In cinstea lui Sir Clerk 


O primire princiară — Saia de banchet — „Trăiască Romania Mare* 1 
Fiul lui „conu Aiecu“, aghiotant — „E d'al noştri, mil* — — =— 263 


Baronul Podmanisgky — — — — — — — — — — — ~ — -- 265 
Contele Laci de Lonyay 


Un verişor elegant şi frumos — Familie străveche — Pe frontul Italian 
Rănit de două ori. — — — — — — ee — — — — — — 266 


Contesa de Keglevich 


O româncă contesă maghiară — Ura contra soclalistiior — Antisemité 
Sârbii şi Banatul — Contele de Keglevich — Hotel de Rambouillet 270 


In cabinatul generalului Moșoiu 


In birou la 8 dimineaţa — Armata lui Horty — Nouile state — Vom 
lua Banatul — Ce a mai spus Sir Clerk — Presa ungară gi cenzura 
românească — Fotografil şi Cinematogratiare, — — — — — — 273 


Tot în cinatea lui Sir Clerk 


Bauchetul de la ‘Gellert — O rectiticare — Duei cu un student get- 
man — Sir Clerk e optimist— — — = — == mm — — — — - 278 


Filme IX ~ 
Artiştii români la Budapesta — Colonelul Yates şi Yugo-Slavia — — 280 
Americanii ne sfidează 


Artilerie cerească — Generalul Moşoiu îm! povesteşte, pe larg, Cam- 
paniile din Ardea! şi din Ungaria — D-rul Lascu şi americanii — 
Baroana de Taxis critică misiunile Antantei — — à — — — — 283 


Madame de Pampadour a Ungariei 


Cea mai interesantă femee din Ungaria— Sosirea Reginei Maria—Un- 
garia nu poate fi republică — O casă muzea—Minunăţii de arta — * 
Obiecte furate de la Capşa— — — — — — = —  — — 984 


- La Kist-Post 


Comandamentuli Diviziei [l-a vânători — Prin pâdure — In cabinetui 


maiorului Bădescu Niculae -— La popota colonelului Rasoviceanu 
Povestiri înduieşătoare — Plecarea — Patrulele româneşti — — — 291 


Wiassics (Wlasici) 
Convorbire cu preşedintele Camerii Magnatilor — Un salon somptuos 


www.dacoromanica.ro a 


Paulnt 


Doamna de Viasici gl ful — Bătrânul — Ministru tn 3 cabinete — 
Autor de opere juridice şi filosofiice — Amintiri scumpe din Ro- 
mânia — Amintiri din comunism — Cum a Isbucnit revolutia— Ra- ‘ 
porturi cu România — — — — — — — — — — — — — — 294 


Contesa Mikes 


In Palatul lui Karoly — Inchişi de Boisevici — Karoly a perdut Unga- 
ria — Prietenul evreilor — Proprietăţile Contesei în Ardeal — — 300 


Lovaszy (Lovasi) Marton 


Convorbire cu preşedintele „Partidului independenţei“ — In sala ciu- 
bulul Kosuthist — Cel ma! popular om poiitic—Antantist — Singura 
politică azi, munca! — Arestat sub comunişti — Partidul indepenţei 


pentru binele Ungariei — — — — — — RR RR = — 306 
Baroana de Grââl 
In palatul baroanel de Gridi. —— Baroneasa despre femei. — Derpre 
Tisza. — Despre soțul el— = — — — — ~ — — — — — — 312 


Prinţul Carol la Operă 


meee la Budapesta. — O mare artistă ungară flueratä la Teatrul 
National. — Tezaurul contesei de Kegievich — — — — — — — 316 


Filme X 


Monitoare engleze. — Prinţul Carol a dormit la Hungaria. — Un bol- 

şevic orchestră. — Horty ameninţă. — Consillerul juridic Romano. — 

Contesa Péjacsevich şi Ardealul— — — — — — — — — — — 318 
Pekär Gyula 


Convorbire cu marele ăcademician şi romancier, — Un salon arhaic. — 
Biroul. — Atmosteră latină. — Istoricul comunismului, — Prin cultură, 
apropierea ungaro-română, — Spiritualist. — Eternul om. — Doi soţi 


deu mm — om. — 392 


Academia Ungară 


Un fel de „Institut de France“, — In faţa Dunărei, == Statui celebre. — 
Tablouri şi tresce. — Marea sală și drapelul roşu comunist, carlati- 
dele. — Sala lui Goethe. — Soldaţii români păzesc Academia un- 
gară. — Nume de academiciani— — — — = — ~ — — — — 328 


Convorbiri ostășeşti 


Genéralui Moşoiu. — Banchet în cinstea misiunei americane. — Gene- 
valul Panaitescu. — Noi faţă de unguri. — Asupra rechizitiilor noa- 
stre. — Ultima zi în Budapesta — ——————— — — — 336 


Budapesta-Arad 


Päräsesc capitala lui Béla Kuhn, — Convorbiri cu călătorii despre gro- 


zăviile comuniste. — Prin Girl. — Struguri şi cozonac. — Vamă şi 
perchezitil. — Gara Arad— — = mc — mm — — 342 


In Arad 
A doua oară în Arad. — Colonelul Grozeanu d, Divizia l-a, == La re“ 


www.dacoromanica.ro 


887 


Paglaa 
gimentul 17 Mehedinţi — Amintiri din lupte — — — — — — — 349 
In Satul Glogoväf 
Sediul Batalionului 18 Gorj. — Bolsevtci în căruţe. — Gazda maioru- 
lui. — Şwabii, — Cuvântarea filoromäneascä a episcopului gwab. — 
Ipocrizie nemteascä, — Pe şoseaua Mureşului — Doi jandarmi — Pri- 


marul Glagovätului — Batalionul în exerciţii — Povestiri din luptele 
dela Fegyvernek —————————— — —— — — 352 


Inapoi la Arad 


In motorul electric — Concert la Ateneu — General Obogeanu — Ar- 
mată multă — Ţară mare — Graniţi amenințate — — — — — — 357 


In lagărul Bolșevicilor. 


779 de bolşevici — In Cetate — Tralu boeresc—Bucătării şi înfirmerii 
De vorbă cu ofiţerii bolşevici — Generalui Mogoiu îi prindea ca pe 
şoareci — La popota generalului Scărişoreanu —— — — — — 359 


Arad-Temigoara 


Simplonul şi-a schimbat direcţia — Tren nou — Un oliter povesteşte 
Laşitatea bolşevicilor — Cum erau schingiuiti soldaţii români — — 364 


In Temisoara 


Un oraş original — Belvaros — Atmosferă nemteascä — Banatul—Li- 
nla demarcationalä — Mizerii sarbesti — Românii — Raporturi cu na- 
tionalitätile — Cultura — Artă şi sporturi — Chestla uvrieră — Operă 
de românizare— — — — —- — — — — — — — — — — — 366 


Spre Bucuresti 


Câmpia Banatului — Lugoj — Caransebeş — Mehadia — Dunărea şi 
Carpaţii — Viziunea epică a românismului — Refiecţii — In gara de 
Nod — — — — — — ————————— — — 3 


www.dacoromanica.ro