Ernest Bernea — Marturisiri pentru un om nou — 1953

ERNEST BERNEA 


MAR TURISIRI PENTRU 


UN OM NOU 
| 
| i! COLECTIA ,.OMUL NOU: 
| 1953 


Di 


FISE SSEESSSEZISEZIISIZESEZEZZZZZZZZ2722 =u 
E [i 
N [] 
u [i 
i | i 
i Ernest Bernea - 
N [i 
[i ji 
ii i 
i“ i] 
ii [I 
[| [| 
șI [i 
4 1 
i 4 
li 1“ 
i i 
1 Îi 
i [i 
IT] ji 
Ni [i 
1 [i 
ti [i 
U [| 
i] Ii 
[i u 
i] i 
i  HARTURISIRI PENTRU l 
i 
i 
IT] UN OM N OU i 
WU 
1 [i 
i] u 
| [i 
jI [i 
Îi i 
Il] [i 
[| [| 
[i (i 
i! [i 
Ii] u 
Il iti 
[i U 
[i 
N II] 
4 i] 
N i] 
Ii [| 
Il] i] 
i i 
i u 
i W 
II] [i 
i] Îi 
Iţ] II 
| i 
i Colecţia "OmulNou" RE 
Il if] 
INI 
ii 1592535 hi 
N Ni 
Il] IŢI 
L-==2 ==EȘISZFISIIZIZZEZZIZI33 33322222 N 


PR ART ARSI 2=A, 


INDELN la SIuPLITANE 


INDEMN IA SI PLITATE 


- Omul a purtat în decursul veacurilor o luptă 
tragică pentru câştigarea unui prisos de bine.In 
„epoca modernă acest bine a fost văzut sub forma 
progresului şi a civilizaţiei, Singur, sau în mij- 
locul societăţii, omul s'a străduit în acest sens. 
Socotit; în roadele sale, astăzi după trecere 
de vreme, progresul continuu s'a doveait înşclă — 
“tor. Omul modern a' avut. o sote de mai bine, dar-nu 
s'a aplecat îndeajuns asupra mturii acestui binc, 
bvunctul luminos, unificator, a lipsit, Lumea nouă, 
s'a încrezut prea -nult în civilizaţie şi progres, 
dar nimeni nu s'a gândit ce anume sunt acestea 
pentru fiinţa spirituală a omului, Si atunci ârep=: 
turilc s'au deosebit, după cum acosebite erau iăc= 
aluri le, E z SIE a = 
Civilizaţia -acestei ultime epoci istorice a: 
făcut din om o "fiinţă complexă! Găsim în această 
tendinţă şi stare a sufletului contemporan o cam= 
raotoristică a vicţii moderne,âornică de progres. 
Ce înseamnă această complexitate a omului ae 
azi; produs ultim al unor creâinţe vechi? O conti- 
nuă creştere a  novoilor mteriale, o desvoltare a 
lor fără limită, Judecată interior; ea mai înseam- 
nă rafinament şi ornamentaţie, Aceste însuşiri al- 
cătuesc tot atâtea semne de distinoţic, 
Să lămurim Lucrurile mai departe. Complexita- 
tea. omului de azi nu înseamnă ceeace am putea cre= 
do că înscamnă, adică: âistineţie în înţeles de 


4 


a : 
superioritate; complexita to în io 98 de eee 
şi frunuşete interioară, Complexita oa a00a Bia 
re ora şi o posibilitate de a sc îmbogăţi, a pus 
omul sub povara unor clenente socundare, din afara 
fiinţei noastre morale, din afara nevoilor acestei 
fiinţe, l-au încărcat şi l-au prefăcut până la nă= 
ruire, iducaţia a fost făcută in raport cu unele 
valori la modă, dc natură mai mult socială şi ma= 
terială, Umul a avut o sete de progres, a încercat 
A depăşească starea în care se afla, dar m în 
raport cu anumite valori spirituale perianente,ci 
în raport cu oamenii, utica modernă a avut la te= 
melie nu atât o dorinţă sinceră de proprie depăşi= 
reoi mi mult o dorinţă de întrecere între ca= 
menis 

Cu câţ omul şi-a creat mai multe nevoi, semn 
al-unei înalte trepte de civilizaţie, cu atât ela 
devenit mai puţin stăpân pe sine, cu atât a fost 
mi puţin liber, Sufletul: lui aparent înălţat, de= 
vehise lipsit de putere, se subţiaso şi se compli= 
case, Cuprinzând cecace nu-i era firesc lui, re= 
nunţând la ceeace îi era esenţial, pentru podoabă 
şi-a pierdut adevărata frumuseţe şi trăire, 

: Viaţa înterioară a omului a avut aparențele u= 
nei croştori adevărate; în realitate s'a potreaut 
o sărăcire şi anume din cauza că această creştere 
nu cra organică ci era o adunare, o amăgire, Nevo= 
ia de a corespunăe vremurilor, ambițiilor şi gus= 
turilor nenumărate = tot refiramențul intelectual 
şi cstetic - l-au sedus şi l-au îndemnat către o 
lună a decorativului şi a iînutilului, 

A fi o fiinţă complexă nu este în sine o stare 
rea: dimpotrivă, Trebuie însă să fie rodul unei se 
rioase şi fireşti creşteri interioare, creşteri, a 
Sale ile osonţiale, a stâ Ipi Lor vieţii noastre 

ra Le, lrebue să fie o îmbogăţire a cocace ne a» 
parține esenţial, Astfel ajungea în tipul omului 
modern, prezent înot între noi şi specific tuturor 
alo coacere, omul descentrat, în care viaţa 

Er ceBoă si vointa li pai te mru ea 


5 


Povara trufiei, povara propriilor creaţii, povara 
combinațiilor şi construcţiilor aşa zisului pro- 
gres, apasă încă sufletul celor mai mulţi dintre 
NOie 

„Omul acesta a confundat complexitatea cu com 
plicaţia. Iată numele adevărat al stării sale în 
terioare, Deaceea este atât de nenorocit, dcaceea 
este atât de greu de înteles şi ac satisfăcut,0- 
mul despre care vorbim este mereu nemulțurit, me- 
reu ridicat împotriva vieţii şi a condiţiilor da- 
te, Omul complicat este fiinţă dificilă şi nenoro- 
cităe 

In setea sa de progres şi civilizaţie materia= 
1ă, omul s'a descentrat, adică a confundat csen 
ţialul cu secundarul, dând o atenţie deosebită 
celor ce nwl alcătuiau în fond. Omul societăţii 
de azi e un om făcut, este o, fiinţă artificială, 
S'a construit înfruntână legile fiinţei sale mora- 
16.'Toţ ceeace a fost adăugat nefiresc şi-a înrmpo- 
dobit sufleţul său mânădru, ma făcut decât să-l 
scoată din făgaşul destinului său propriu de om, 

“Pentruca o înnoire să fie probabilă omul tre 
bue să renunțe la aceste podoabe ale modernismu-= 
lui, pentru a sc reîntoarce către elementele ori- 
ginare ale făpturii sale, Nu poate fi vorba deo 
renunțare la progres şi nici de o întoarcere la 
“starea naturală" a unui filosof francez, ci dea 
merge înainte dela început pe calea deschisă nouă 
în dosvoltarea - omeniei şi a tuturor virtuţilor ce 
o alcătuesc, Ce înseamă pentru noi întoarcere? 
Inseamnă renunțare la inutil, le rugina sufletu- 
lui, Ce înseamnă desvoltare? Ce înseamnă progres? 
Înseamnă creştere din sâmbrurele fiinţei, în limi 
ta superioară, înflorire, Aceasta înseamnă a fi 
cult, a fi om superior, a fi om distins şi com- 
plexi: înflorire, Să ajungi să-ţi exprimi esenţa, 
Nu întoarcere deci, nu oprire, ci creştere deplină 
şi firească, 

Aici se aşează simplitatea, Simplitatea este 
starea morală a omului care se mişcă esenţial şi 


6 


cai Gera în etică, întocmai ca şi în 

singere bl pe Sa ta a e a Liniile mari dau 
tza ra liniile mari construese. Simpli- 

tatea ca stare morală este o stare originară, le- 
cată de începutul fiinţei, Deaceea tvanghelia, 
cartea simplităţii şi a pemanenţei, vorbeşte „de 
simplitate în legătură cu copilul şi profetul, Pi 

ina originară, simplitatea este o stare a firii, o 
stare a-acelor cari păstrează legătura. cu Dunne= 
zeu, Nefiină legată de poverile podoabelor inutile 
simplitatea dă omului un echilibru interior, o tă- 
rie şi o mare stăpânire de sine, Omul simplu ră, 
mâne cu sine curat şi întreg, liber de elementele 
inutile, adăogate, extericare, Omul simplu trăeşte 
viaţa din plin şi firesc; o trăeşte astfel pentru- 
că este în ea, 

Simplitatea dă o siguranţă şi o certitudine 
intericară, dă putere de depăşire a contingenţelor 
şi viciilor apăsătoare, Pe calea simplităţii se 
împlineşte, pentrucă trăeşte firesc şi esenţial, 
Simplitatea este starea morală prin care o seamă 
de taine ni se deschid, Lirescul şi armonia ei o 
fac să zidoască şi pe o altă dimensiune a vieţii, 
aceea a orizontului deschis, Sensul vieţii este 
prins nai uşor şi mai adevărat de omul simplu de-= 
cât de omul complicat,pentrucă cel dintâi păstrea= 
ză legătura directă cu viaţa, are totodată simţul 
realităţii aparente şi trainice, 

A fi simplu înseamnă a fi în viaţă a fi în 
viaţă înseamnă a trăi şi cunoaşte sensurile, Sen 
sul vieţii nu poate fi prins stână îrafaru ei, 
călcânăd un drum artificial, Omul simplu trăeşte cu 
ochii în distanţele mari ale lunii, 

_„„Din aceste elemente şi înfăţişeri ale simpli= 
tăţii înţelegem cum acela oare trăeşte cu adevărat 
in simplitate ajunge să trăcască şi în lumină, în 
frumuseţe, Fiinţa sa interioară aro ădimonsiuni 
foarte mari, neînţelese de acei care judecă după 
oritoriile câvilizaţici burgheze, Omul sinplu ajun 
ge să cunoască adâncurile şi să cuprindă Lumea, să 


7 


se înrădăcineze în loc roânio, Bucuria trăirii în 
simplitate poate fi înţeleasă in libertatea şi 
xodnicia pe care o câştigă omule 2 
Omul simplu este făptura vic; este o făptură 
origimoră de mare plinătate şi echilibru interior, 


La vânat de oameni 


De ce se urăsq oamenii? E atâta necunoscut şi 
atâta suforinţă lcgată de soarta noastră încât le- 
acea de toate zilele ar trobui să fiec numi âragos= 
tea şi vângâicrea, De ce se chinuiesc oamenii unii 
pe alţii? N'au loc sub soare? Mu le ajunge pânza 
cerului? Sunt atât de grele păcatele ce ne apasă 
încât ar trebui să lucrăm până la cea din urmă fă= 
râmă dc putere pentru a înlătura urâtul ce ne âes= 
parte unii de alţii, 

E multă frumuseţe în Lume, dar oamonii orbi na 
o văd, Inclinarca spre a face răul e âtât ae pu- 
ternică încât pentru a o învinge a fost nevoie âe 
O mare dragoste şi jertfă a lui Dumnezeu întrupa te 
Sunt oameni sincori şi sunt oaneni violeni, E sfâ- 
şictor de trist să vezi cum între cemoni ca şi în- 
tre popoare calca înşelăciunii dă pas înaintea ce= 
lor ce o folosesc, Viaţa ne âă foarte des acest 
spectacol: omul bun, omul curat este vânatul celui 
viclean; acesta din urmă m poate trăi fără pradă, 
Morala publică aduce lauăe şi răsplăteşte fapta 
acestuia, faptă care nu are nicio deosebire faţă 
de aceia-a unui lup fugărină o căprioară pe întin- 
derile albe ale zăpezii: 

De ce stau oamenii la pânăă şi se vâncază unii 
po alţii? De ce crea că ei au loc în lume numai a 
tunci cână dispare altul? Locul tău, locul daruri 
lor proprii nu ţi-l poate lua nimeni; îl ai odaţă, 
cu viaţa, 


Omul  "oivilizaţ" 


“iul civilizat este în: genere înclinat să tră- 
ioscă mai mult prezentul; prezentul caro; fără un 
sens şi o luptă a noastră, nu reprezintă nimic şi 
care fuge să-l trăiască prin toate simţurile tru= 
pului atât de rafinat de civilizaţia acca sta de 
care sunt atât de mânări, A mânca bine, a indrăgi 
fomcile frumoase, a fura şi exploata pe cei slabi, 
a domi lenea unui trup obosit de senzaţii tari, a 
te închira icoanelor rotunde ale banului dovenit 
în acest fel adevăratul Dumnezeu făcător de mi= 
nuni, iată expresia unoi vieţi pentru care a tru- 
dit o lume întreagă de milenii, Ce va fi mâine 
nu-l interesează pe acest om; poate să se frângă 
şi osia carului! Coe va fi mâine?: "vom trăi şi vom 


vedca", Totul trebue consumat acu pe calca simţu= 


rilor însetate de puternice sguâuiri, trebue în- 
drumat către totala satisfacţie a pământului uscat 
şi. nerodit din noi, 

Gânăurile mari, credinţele, dorul unei vieţi 
mai pure şi mai frumoase suntale poeţilor, ale 
visătorilor; omul “civilizat” n'are ce face cu 
ele, mu le caută şi nici nu 'le cultivă pentru că 
"mu umblă - după himere”, Acest om înăobitocit do 
binele material, acest om al prezentului ştors de 
sensuri, acest; om îşi duce viaţa numai cu perdole= 
le trase, închis, apăsat, căzut în propria sa în 
tunecime, Drama începe acolo unde prezenţa sa esto 
activă, El retează clanuri, compromite credinţe, 
îngenunche frumuseţea şi omoară omenia, El nu poa 
te suferi altocva dincolo de fiinţa sa înrădăcira= 
tă atât de puternic într'un pănânt care şi el re- 
fuză să-l primească, 

Onule mic; omule putred, omule. disolvant, de 
ce eşti uncori aţât ae puternic? 


Libertăţi si libertate 


De veacuri omul suferă şi luptă pentru liber- 
“tate, Libertatea de cuget, de . faptă, libertatea 
pentru darurile frumuseţei şi ale crcâiînței, 0 ză= 
dărnicie cât muntele vieţii: Omul trăeşte mereu, 
trăeşte dosgustător de plin toate libertăţile fă 
turii sale căzute, trăeşte libertatea desfrâului, 
a- minciunii, a lenei şi a furtului; libertatea tu- 
turor păcatelor, libertatea care distruge, care 
schimbă viaţa într'o mlaştină "unde crese numai 
plante otrăvitoare, Aceasta pentrucă omul mu a în- 
ţeles şi nici mua făcut nimic pentru câştigarea 
adovăratei libertăţi care este o conâiţie absolută 
a omeniei, 

Libertatea nu poate fi găsită decât în inima 
ta, Nu căta în jurul tău ceeace ai în tine, Sfarmă 
piatra ce acoperă aurul, Libertatea este un dar al 
lui Dumnezeu, Libertatea nu poate fi decât interi- 
oară, mu poate fi decât creaţie; libertatea este 
puterea pajeştelor înflorite ale lui Dumnezeu, 

Când omul apare, omul de conştiinţă şi misiu- 
ne, apare şi libertatțea, In acest caz libertatea 
nu este ceva formal şi relativ ci este ceva esen- 
țial şi absolut, Imprejurul omului adevăraţ, în 
faptă şi în cugetul său, în simţămintele care î1 
străbat, libertatea este o cale a vieţii şia âe- 
săvârşirii, este o conâiţiea spiritualităţii şi 
un semn al omului în rosturile sale mari, 


Râsul durerii 


Sunt oameni care ra în faţa suferinţei, sufe-= 
rinţa Lor sau a altora, Râsul în faţa suferinţei 
exprimă două mturi, deşi are o singură înfăţişa- 


10 


vâă în faţa încercărilor grele 
Unii oameni rââ în faţa 

serinţelor dintr'o nesimţire, âintr! o infiruita- 
SUPE +rică, EL nu poate să înţeleagă suferinţa; 
«o e es 44 nici nt'o înlătură, hceşti oameni 
eta ce e Aa pentrucă sunt lipsiţi de ome= 


re, Intre cei care E: 
sunt deosebiri esențiale, 


râă pentrucă nu văd, 


nie, A RE ză 
i Alţi oameni vâa că n'au ce face, rad că altfel 


> A A 
iar dobarâ âurerea, râd să înşele,: să = ide 
propriul lor suflet sau pe al altora, In cazul a- 
cesta râsul este o terapeutică morală cu mari. roa= 
de, Cine râde de suferinţa sa şi a altuia, fără ca 
acest râs să aibă o temelie ac adâncă wuanitate, 
aăică să fie îndemn, depăşire, leac impotriva rău- 
lui prezent, este un cinic, Cinismul este unul 
din cele mai triste peisagii alc sufletului oue- 
NE SCe 


Dela humor _la_ batjocură, 


Sunt oameni cari din orice: situaţie ştiu să 


scoată la lumină partea comică, Râsul în sine sau. - 


judecat din punct de vedere moral nu este ae con= 
damna. ii un lucru firesc al - naturii noastre; are 
o înrâurire pozitivă asupra vieţii lăuntrice, 
Trebuic făcută însă o deosebire care îndeobşte 
m coste luaţă în seamă, Sunt oameni care caută să 
picure cu acidul trufiei lor suferinţa şi îngenun- 
cherile în faţa destinului ale altora, Aici râsul 
nu mai are un sens creator, Oamenii se socotesc în 
genere prea deştepţi şi îşihrăncse trufia din su= 
fletul celor mai adânc încercaţi, Râsul în acest 
fel trebue condamnat pentrucă are un sens nega-— 
tiv, Este ceeace numim batjocură, Si nimeni nu are 
dreptul de a se chema om dacă se simte bine cână 
râde pe seama celor mai adânci şi mi umane dintre 


1i 


stările interioare ale fratelui său. Există totuşi 
un altfel de râs creator, k vorba de humor, 0ame-= 
nii care sunt dăruiţi cu acest simţ al humorului 
sunt dintre cei mai buni, Râsul lor este pozitiv, 
este luminat, Râsul lor este o bucată din dorul 
nostru de viaţă, 

Humorul este blână; batjocora este cruâă, Hu-— 
morul este uman; râsul batjocoritor este inuman, 
Intelegenţa este prezentă în humor, ca şi în bat= 
jocură, dar această aleasă însuşire a omului este 
aici. curată, nu este pervertită, drăcesc cum e în 
al doilea caz, 


Discutia - 


Discuţia în contradictoriu e bună mmai cână 
o conduce Socrate, 41tfel 'este nerodnică în ceia 
ce priveşte subiectul şi nenorocită în ceia ce 
priveşte raporturile dintre oameni, Dialogul are 
repgulele lui “pe care nici cei mai buni dintre ca- 
meni nu le pot respecta, Obişnuit aceste discuţii 
pun în lumină o seamă de defecte ale convorbitori- 
lor, ieşite desigur ds cele mai multe ori din se= 
tea de dominație şi din teama dea nu fi înfrânți; 
amândouă isvorite din trufie, că 

Lisouţia în contradictoriu este bună munaj 
cână se găsesc oameni care sacrifică toate elemen= 
tele personale şi care se înţeleg în chip desăvâr- 
şit asupra unui lucru: adevărul, 

Un duh bun vorbeşte: "Imi plac mai mult mărtu- 
risirile, Discuţiile în care caă fără voia mea, mă 
fac să sufăr, Descopăr la prietenul meu o slăbi 
ciune, sau am o ieşire neaşteptată; şi pentru una 
şi pentru alta mă întristez şi sufăr, Lupt conti- 
nuu împotriva dușmanului din mine, mă  străduese 
Să-mi scutur rugina sufletului; şi e nedemn ca 


12 


ES . A 
nţru un moment de falsă biruinţă să-mi frâng lu- 
pe 
mină e E 
De aceia de mu 
ţa areptăţii MoOLE e 


lte ori cedez cu toată conştiin= 


ru [dea 


In comunităţile omeneşti întâlnim adesea un 
spoctacol dintro cele nai triste, Vamenii mai sân 
vitori, mai curaţi şi mai blânzi sunt doobiceiu o= 
bicotul batjocorii celorlalţi lipsiţi de aceste 
daruri, e 

Bunătatoa, care este: strâns legată de simyiro 
alcasă şi curăţenic, do cele mai multe ori esto lu 
ată drept prostie, Lipsa de capacitate ina fa- 
ce răul şi a brutaliza esto socotită ca o inferio- 
ritate morală şi acci obiect de batjocoră, În om os 
te o- ciudată înclinare de a sc distra şi cxprima 
trufia pe această. cale, Dar.nu numai atât, Vimul 
este înclimt adesea să creadă în desăvârşita sa 
putere: stăpân deplin pe soarta sa şi a semenilor, 
stăpân neîtrecut şi cârmuitor a toate, iste aici 
un sens întors şi tragic al vieţii mo:ale, Omul 
cade adesea în mrejele mulţunirii de sine, în în- 
velesul  închipuirii de sine. Trufia naşte din a- 
ceastă stare. Trufia înseamnă o acordare de credit 
nefirească faţă de persoana noastră; un fel de în- 
cântare până la autodivinizare, Aparont trufia ese 
se tărie şi superioritate, In fond însă această 
stare morală este slăbiciune şi decadenţă, Umul 
urufaş este un om 


strâmt. Omul trufaş 
spirituală; el duce 
întuneric, 

Când trufia apare, căile 
interioare, 3 


dovedeşte o jalnică 
o viaţă ce mare platitudine şi 


3 marilor experienţe 
legătura cu isvoarele omeniei. noastre, 


suficient, un om cu -orizont : 
sărăcie - . 


25) 


puterea de înnoire şi realizare mu mai sunt cu pu» 


rile proprii este absolut necesară unei vieţi rod= 
nice,:cu condiţia ca această încreâere să nu trea= 
că dincolo de Limitele” fireşti ale făpturii noas= 
tro neâmplinite, Din lipsa de conştiinţă a oaului 
a năseut această stare de tristă suferinţă a--vie= 
ţii morale care se exprimă prin trufic, 


Minciuna 


Vamenii nu pot trăi făr să mintă, --inciuna 
este o hrană zilnică, mai ales pentru massa cameni= 
lor "de sus", Polcită cu muac de inteligenţă, ai- 
plomţie sau alte iieşteşuguri, minciuna cheamă, 
lcagă şi  deslcagă; preface şi imi ales farmecx, 
_„inciuna ascunde  totădceue ceva; minciuna este 

perdeaua trasă crudelor dar nu mai frumoaselor a= 
devăruri, - 
uincium este prezentă în viaţa noastră nu ni 
mai pentrucă sunt oameni. mincinoşi, oameni care 
suflă continuu cuvinte rotunăe şi subţiri ca băşi= 
„oile, Ha este cultivată şi de o altă categorie, de 
aceia a -trufaşilor, Omului îi place: minciuta, îi 
place să fie minţit, Spune-i cuiva un lucru aăevă= 
„ret, spuno=i direct tot ce crezi nedemn şi urât - 
din gândul şi fapta sa şi vei culoge îmeăiat ura 
Şi disprețul, Spune-i minciuni plăcute care săi 
Be ieteai aie de sine, ispune-i vorbe goale 
r catifelate şi IE Î 
tea să ŞI vea. culege sigur Are oaie şi 

Onul acesta civilizat, omul de care suntem a= 
tât de mânări, nu vrea s* gânăcască, nu vrea să 
Lupte pentru a-şi întări făptura atât ae goa lă, 
„ŞI nenorocită, Bl umblă acoperit ae o strălucire 
aseminătoare: aceleia din nlaştinele netulburate, 


tinţă, Increderea în puterile noastre, în însuşi=— 


1 


îti mai miroase sufletul dela dis= 
Ah omule, CUn 


ă sata trucă -: sfarmă 
tanţă: Ş fi ără: supără pentr! r 
Omul cinstit tt şi cutiremură casele deprin= 
usâţul din pre i instit incomodează; incomodea= 


a Umul c a : = 
dorilor pate lui nu cultivă E Lei 0 Ri 
ă penui iunci şi furti ui, Clima= 
E ana ale minciunei şi aa tat 53 
mirosi toi este aspru, esto tare S r : li 
aula ice făptură cu nume de om, Climatu : 
Sr oare ete j >  despicarea Lu= 
i cere forţă, cere eroism, cere î 19) Sara a 
tei ce înă încsenţa şi sensul or & ia S 
E ta al omului arareori rezistă marilor 
1cp u (3Ă 


înălţ imi e 


zista 


Fire sculptată do mâinile subţiri a le id r o 
rătăcirilor, omul cotăţii noastre caută sepale = 
colo unăc au secat toate Lumini le, Sonsibiliţa e 
sa pentru lucrurile mărunte şi agari pie 0 cec 
trece pesto . cele de maâre insemnătate ne araţă 


de tulbure este fiinţa, Sufletul tău se frânge sub. 


povara: durerilor. din răseruci, gândul tău aloangă. 
po căile cerului deschis ca o minune şi camnoii 
"socieţăţii distinse" te săgetează ironic şi te 
dispreţucac că, ai călcat _regulele Gtichetei, Omul. 
cetăţii cunoaşte, respectă şi poartă grija obosi= 


toare tuturor rânăvelilor sociale, tuturor moravu= 


rilor şi formelor iînuţile, Pentru el "bunele mora= 
vuri" alcătuesc bunul suprem, lată aici o poa 
mă de existenţă: eşti om cât ştii să te porţi în 
societate, Câtă durere şi încruntare, câtă  tris= 
teţe şi desnăăejăe trage după sine o greşală  fă= 
cută în felul comun al salutului, al convorbirilor 
sau al oaspeţilor, Sufletul se cheltuie năpraznic 
ca după o picrăere iremarabilă, Furtul, ncârepta= 


„SI 


— lângă noi, chiar. fratele b 
depăşire de sine până la iâentificarea 


tea, crima, alungarea bunului Dumnezeu, semăna te 
zilnic în urma paşilor şi bătute adâne de metalul 
vieţii, sunt lucruri de riimic în ochii acestui om; 
Işi întoarce privirea  rătăcită catre formele reci 
și pângavul - ton uşuratecului său fel rătăcit şi 
întors, 


Cameni universuri închise 
ameni universuri Inchise 


Aceiaşi făptură, aceiaşi esenţă, Camenii sunt 
originar făpturi ale lui Dumnezeu şi totuşi ei se 
deosebesc atat de mult, Chiar acela pe care îl so-= 
cotim asemănător nouă, frate sau prieten, nu ne 
pote şti până în cele mi tăinuite cute ale su- 
Fletului şi nici nu ne poate înţelege deplin dure- 
rea noastră, Omul pe care îl socoteşti cel mai a- 


"Propiat nu-ţi: înţelege graiul tocmai cână el ros= 
> teşte focul încercărilor, tocmai atunci cână ai 
“mai mare nevoie de. ajutor, 
„te doboară suferinţa Z 
"glume uşoare, Omul pentru om e mare 


Tu ii narturiseşti că 
iar el te Îmbărbăteazăcu 
necunoscută ; 
parţin reciproce fără pu= 
sferă de experienţă.Cele 


omul şi destinul său îsi a 
tinţă ae trecere în altă 


__mai adânci, mai proprii şi mai autentice experien= 


ţe intericare rămân pentru alţii 
definitiv necunoscute; pe 
pot fi exprimate, iar pe de 


în întregime şi 
de o parte pentrucă nu 
altă pentrucă cel âăs 
un, nu poate merge în 
cu fiinţa 
„ Neputinţa ăe pătrunăere in fi- 
între om şi om face 
iască tocmi ca în- 
un isvor al âramei 
tat de suferinţă, 
cadă o rază de lumină âin 
convieţuim, zadarnic aşteptăm 


şi destinul altuia 


inţa celuilalt, neînţelegerea 
„ca fiecare dintre noi să tră 
_tr'un univers închis, Aici stă 
„ omeneşti, un isvor neînce 
ă Zadarnic asteptăm să 
- ochii celor cu care 


16 


fiecare din ei duc poveri fără de nunăr, 


pentrucă în orizontul lor, 0 repartiție a soartei 


a . - 
închişi : 
tragice a „omului O adu 


= necuvrinsul cuprins. Creştinismul: e mare şi 
ar pentrucă: pune această virtute în cen= 


ii si al vieţii. Omul poate învinge pe ca= 
ae eee aspru şi trist al singurătăţii, poa= 
te atinge pajiştele luminii şi contempla ţiei, poa- 
te culege florile rare ale dunmezeirei, deschizână 
fiinţei noastre tot ceeace până acum nu-i era da 
= a Ia şi trăoşte laolaltă cu semenii 
săi, dar creşte şi se mântue dircolo de obştea soa 
vieţuiro; în transcenăenţă, e 


Logo si om 


„In lumea noastră de aci a trobuit să fie lego, 
să fie judecată; esto în firea vicţii obştoşti, 
Legoa organizoază accastă viaţă şi o înârumoază, 
Omul este o fiinţă comploxă care dopăşeşte dimon- 
siunca .socială a vioţii, Acest lucru, legea şi mâ- 
nuitorii ci, î1 ignora cu dosăvârşire, cocaoce duce 
la înlăturarea forţelor indiviăuale creatoare, la 
oprimarca ritmului ascendent şi pozitiv al vieţii 
spirituale, In âcest fel logea, oxpresie firească 
a socictăţii, esto un cleşte nimioitor al omului = 
duh şi destinului Superior, aa 

Aşa Cum no arată în deosebi ultimele două vea= 
uri, legea nu are legături directe cu viata, via-— 
2 omului pe care nu o cuprinde şi pe care trebue 
5 0 cuprindă, pentrucă vrea să o îndrumeze, Exco= 
sul de abstracţie a1 omului modern a nesocotit pâ- 
nă la distrugere omul co 
ta iai li, „1, Putere de login 1ogtet a 

Juns conducătorului pentru a feri= 


ce âragostea, dragostea care 


ncret, omul viu, O cuncaş= - 


17 


câ lumea întreagă. Viaţa însă trecea fără să fie 
luată în seamă, cecace a.dat naştere în bună parte 
 Gramei omului modern, 

Deaceea când suntem puşi judecători peste oa- 
“meni, adică pesto ceva care prin natura sa nu este 
Î mai prejos de noi, trebue să luăm în scamă omul 
concret, omul viu, Fiecare dintre noi este un "caz 
“Î aparte" în lumea aceasta; fiecare suntem o simţi- 
re, un cuget, o făptură plină de taine cu rostul 
5 său propriu, A cunoaşte legile şi a judsca ab- 
 stract după ele cste o mare greşală; duce la sufe= 
rinţă nemeritată, la negarea vicţii, In acest do= 
moniu caşi în medicină, poti fi plin de ştiinţă şi 
| de carte dar dacă au cunoşti bine omul pe care îl 
tratezi, omul viu, toată această ştiinţă nu folo= 
seşte la ninic, sau mai precis, dăunează, Lege şi 
on nu se cuprind şi de nu putem înărepta lucrurile 
desăvârşit, a ne da seama dc acest lucru este încă 
un merite 


-Nu te fă _ judecătorul altuia 


; Sunt oameni. care dintr!'o singură privire arun= 
„că sentinţa: eşti vinovat, O Deplină încreăere în 
| sinc îi facă să-şi acorde acest drept ae a juâsca 
i pe alţii.iiulţi âintre noi sunten încliraţi să con= 
damnăm cu o uşurinţă care pe nimic âin gânăul şi 
 lapta noastră, niuic din făptura noastră slabă nu 

se-poate întemeia, Oamenii cre că dacă au văzut 


„sau ascultat pe cinova în treacăt î1 pot judeca 


mediat şi fără graş, Stă aici o mare slăbiciune 
a firei noastre, E 

- Omul este o fiinţă tainică şi nenăsurat de bo- 
gată; în țesătura sufletului său pot sta lucruri 
de nimeni bănuite, Nici după cele mai lungi şi mai 
atente convicţuiri nu ne putem socoti în arept de 


18 | 
19 

„ In fiecare dintre noi sălăslua ş = Pia 
a judeca se altu şi slăbiciuni, atâtea Prunus aţă întâlnit-o mereu îndelungul vieţii, dar mu o pot 
ese atâtea Pţa încât cu greu am putea alegea. accepta cu resemnare, iar alţii, cei mai primej- 
şi lucruri părţi arepta tea, "Numai o închipuire dioşi, o produc în mod conştient, Cine îşi înţele- 
adevărul ie despre natura făpturii noastre ne |. ge sensul, luptă, inpotriva ei, 
neântemeia 4 apucăm pe o cale atât ae Pripită şi Ă Nedreptatea vine din substratul negativ al fi- 
ea Sea a E inţei noastre, Dreptatea vine din frântura de cer 
: E îti aă arcptul dea judeca pe altul? De | pusă în plămâa originară a omului, 


unăe această ca litate supra-omencască? este cineva. “ 
aintre noi fără greşală? În genere omul este în 3 
clinat de a fi foarte iortător faţă -de sine şi 

foarte aspru faţă de alţii, $ pie pa 

Isus în faţa oamonilor care voiau să omoare cu 

pietre femeia păcătoasă, 2 spus: "Câne dintre voia SER 
este fără păcat să arunce cel dintă i cu piatra” 
Oamenii, la auzul acestor cuvinte; s'au înspăinân= 
tat şi au-dat cu toţii înapoi, I-a mustrat între= | 


Omul adevăraţ, omul bun, păstrător al omeniei 

„mu se răzbună niciodată, A răspunde la rău cu rău 
este dovadă de slăbiciune, A răspunde la rău cu 
barea; = 45 “bine este dovadă de tărie şi ae superioritate, Un 
Tainele sufletului omenesc, neputinţa noastră SE om ales îşi alege mijloacele; el nu cultivă răul 

de a le pătrunde şi natura noastră slabă nu Ne în= pentrucă a fost dăruit cu rău; ul smulge vieţii, 
dreptăţeso să ne ridicăn a fi judecători, oricât ar fi de mică, fărâma de lumină ce scânte= 
Judecăturl cel ârept este numai Dumnezeu, iază ici-colo în bezea nesăţicasă ce-. stăruie cu 
„ochi de tăciune pentru a ne înghiţi de bună voie, 

Ai în faţă un mişel. Poţi fi. sigur de aceasta, to- 

tuşi m eşti îndreptăţit să-l alungi sau să-l lo- 

veşti, Poartă-te bine, umblă frumos cu. el, umblă 

Nu _nedreptăţi E cu mâinile de aur, Umul mu întotăeauna e pe deplin 

E ticălos, In cel mai umbrit şi apăsat; suflet mai 

stăruie uneori un sâmbure de bine. Purtarea ta bu- 


„Muncitorul înlăturat, copilul şi bătrânul exe nă poate aduce la viaţă o făptură nouă, până atun- 
ploataţi, înțeleptul pedepsit, credinciosul prigo= ci. doborîtă, Conştiinţa lui încărcată ae piatra 
nit, iată rezultatul judecății oamenilor; oamenii cu care te-a lovit era, poate pi trezită poate 
aceştia care sunt aşa de aspri cualţii şiagpăde calea ic ati e Sau dă Ioa etea a a 
iertători cu ei însăş4,0 tristeţe-amară te cuprin dragoste poa te să sfarne urâtul âin el, şi să-şi 
de omule ărept şi buni i ă dea seama, ruşirat, de ceeace a făcut sri, E 

E multă nedreptate. în preajma noastră, Avon „Aşa apare lepădarea de un trecut urât şi In 
conştiinţa ei şi mu ne străduim sto înlătură Dia cepe o viaţă nouă, străbătută, de razele „unui în 
pă atâta vreme ae luptă pentru mai multă omenie; a a ini ae dat Le „căii genei goaut pe 
nedreptatea Aro co vase 3 votul Ba Una 3 avea bucuria celor mai frumoase insuşiri şi desă— 


SE SĂ: A vârşite abnogaţii, A i câ : că î 
blă  sângerână pretutindeni, Sunţ oameni cari au. E 3 gaţii, Atunci cână omul nu ce căzut în 


ireparabil şi chiar atunci; leacul adevărat este 
acela al bunătăţii, al îndemnului. curat. Omul se 
vămăduie cu iertarea, cu dragostea, cu mangâiorea, 
Cerul îşi răsfrânge din nou albastrul senin dacă 
noi avem tăria să deschidem largi ferestrele tutu- 
vor virtuţilor binefăcătoare, - 


Ideile simple 


Tâeile mari şi roânice sunt simple, De aceea 
mu le găseşti la oamenii de ştiinţă,ci cu mult mai 
sigur la oamenii umili şi simpli, Aceştia din urmă 
nu sunt învăţaţi,dar trăesc fireşte, trăesc aproa= 
pe de natură, de Dummezeu; sunt în lume şi viaţă, 
ideile simple, deşi aparent obişnuite, au un fonă 
foarte adânc şi mai ales te poartă pe căile mari 
ale luminii, Ldcile simple sunt idei originare; 
ele corespună unor îmalte intuiţii, unor autentice 
descoperiti, 

„Consta tarea aceasta poate fi făcută la ţăranul 
român, care nu rareori în privinţa calităţii, a 
rodnidiei şi învăţănintelor asupra vieţii este su= 
perior profesorilor universitari, 


Bunul gonducător 


Oamenii nu pot trăi laolaltă fără să se aleagă 
dintre ei unii care conăuc, Este aceasta o lege 
aspră, legată de nana şi de soarta noastră, Epo= 
ca modernă şi „conic porană, fie ea liberală sau 


24 


comunistă, a prins omul într'un angreraj, într'o 
seamă de conâiţii care-i distrug felul său origi- 
mar şi adânc, setea sa de libertate şi duh. Viaţa 
intericară a omului de astăzi este obosită până la 
distrugere de elemente străine naturii ei, Colec- 
tivitatea fiind concepută ca o mşină, conducăto- 
rul cel-mai himerit şi mai firesc a fost desigur 
tehnicianul, cunoscătarul principiilor şi mecanis- 
mului social, Nerodnicia şi suferinţa contemporană 
arată cu prisosinţă cât de puţin corespunăc tehni- 
cianul nevoilor istorice ale umi popor, Tehnicia- 
nul este de folos numi în serviciu comandat, nu 
însă ca om politic, Inteligența şi ştiinţa precisă 
acumulată pe calea eî nu-i îndeajuns conducătoru- 
lui, Izvoare mult mai adânci şi orizonturi mult; 
mai largi trebuie să hrănească sufletul conducăto- 
rului, A fi conducător este o sarcină atât dc grea 
încât puţini sunt aceia care pot răspunde unci 
astfel ac chomări, 

Faptul însăşi al conducerii omului de cătro om 
esto în viaţa noastră un nenoroc, Inâreptarca a-— 
cestoi soarte triste poate veni pe o singură cale 
şi atunci numi în parte! prin angajarea la condu- 


-cero a celor mi bogaţi lăuntric, mi blânzi şi 


mă dornici, a celor mai: cuprinzători şi mi spi- 
ritunlizaţi dintre noi, "Conâucătorul, atât cât 
poate oferi viaţa noastră aici pe pământ, trebue 
să iasă vădit doasupra nivelului de rând şi anume 


- prin tăria sa morală, prin forţa „nestăvilită a u- 
nui suflet creator.Conducătorul trebuic să cuprin- 
"dă o. întreagă umanitate în fiînţa sa, In general 
„ oamenii ajung conducători prin setea lor de domi=— 


mic, prin dorinţa” do a dispune de semenii lui, 
nu prin chemare, Există o voluptate a puterii po= 
litice, foarte răspânaită, mi ales la acci co 
trăesc numi pe plan social: şi care cum sunt dăru- 
iţi isbutosc foarte adosea, Din această voluptate 


. nasc totdeauna formele întearse ale conâucorii,aşga 


cum sunt demagogia şi tirania. - 
Câna ai puterea în mână să m abuzezi de ca; 


22 


să nu faci filantropie pentrucă nu eşti în situa= 
ţia ae a o face, Când ai, puterea cu tine, fi bun 
şi înârunător; fă areptate, De obiceiu oamenii fac 
pe filantropii cână sunt datornici, după cum fac 
pe vitejii când nicio primejăie nu-i ameninţă, şi 
aceasta se observă în deosebi cână aceşti oameni 
sunt la conducere, = 3 

Bunul conducător, Unde e bunul conducător? A= 
cela care iubeşte cu toată fiinţa sa, care mângâie 
şi care înalţă? E atât de rar printre oameni, Po- 
poarele caută mereu profoţi şi capătă în schimb 
CezArie 


Pragilitatea omului. 


Omul, odată cu vromea, a simţit cum. îi crese 
puterile, Stiinţa şi tehnica, cele două expresii 
ale geniului său pănântcan, l-au făcut să sc crca- 
dă stăpânul lunii, începutul şi sfârşitul Luoruri— 
- lor, puternicul conducător şi modelator al vieţii; 
9) certitudine desăvârşită părea că 1-a cuprinse 
Dar când s'a crezut mi taro, a căzut pe sufletul 
său un grăunto de greutate şi s'a spart ca un por 
elan, Adosca omul îşi uită cîno este, sc socoteş= 
Se ueelie Cu adovărat el este faţa lui Dumo= 
= | are u ero a. a . 4 . 
aere şi lumină dar arc şi întunerec şi 
ii Cână omul uită acest lucru trece pri 
| inccroări, Fiinţa noastră este uncori dit pa 

sonţial lovită încât no putem sfărâm, Sunt împre= 
Jurari. când nu avem nici preţul unei frunze, Fra 
gilitatoa fiinţei noastre esto o realitate de care 


trebue să ţinom scana 
musoţea şi birui, pentru a putea cultiva fru= 


“ winţa fără frumuseţe, fără rodnicic, fără urmă. 
-MWiaţa, viaţa accasta zilnică, no faco să picrdcm 
- frumuseţea pură a înccputurilor, ne macină suflotul 


la răspântic 


Omul este adosca greu înbercat, Când sc află la 
o răspântic a vieţii îşi spune: "dacă-scap şi din 
accastă încvrcare omonia mea va creşte, ac aici în 
nainte viaţa„mi se vă scurge mi înţelopt.Voiu în- 


„ârepta tot eceace îminto vreme nu puteam vedea că 


e rău, voiu face numi bin, Voiu cuprinde tot ce 
mă împrejmuio şi voiu modela frumos, Zilele să-mi 
Pic lumivate şi elipa roânică,". 

De cele mai multe ori omul uită suforinţa;. ui- 


tă legământul faţă de Dumnezeu şi faţă ae fiinţa 


sa apăsată, Viaţa noastră c cu mult mai tragică 
docât ne-o închipuim, = 

-Gă omul sufere şi so-înobilează este un lucru 
Ambucurător, Dar cc poate fi mi trist decât sufe- 


xt 


şi ne acoperă cu poveri do uităm cine suntem şi 
unâc mergem, Viaţa noâstră uscată, grecaic, amarăg 
uncori  dospustător de trivială, alteori barală şi 
mai totâcaum întâmplătoare, poate să aibă o în- 
cercaro de răspântic, loc din care se desprină noi 
căi, căilo luminii şi ale frumuseţii, se - deschiă 
porţile largi ale cerului care chiamă, îmbăgăţeşte 
şi flutură mereu alte îndommuri, ne înviorează su- 
flotul în aşteptarea înţolesului, 

Sonsul încercărilor vioţii coste înnoirea; cle 
ciocănese neghina dcpe cle;, ciocănesc rugina depe 
suflet, Incorcările grele ce se abat asupra-ne, no 
descoperă po noi înşine, cei uitaţi nouă, Aga pă= 
trunzi înăuntru, în înim te şia lumii acesteia, 
în roalitatea ascunsă a "Dumnezeului viu”, 


Vindecarea răului 
Răul este prezent în viața omului; prezent cu 
profunzimi şi distanţe greu de frânt, Răul apasă 
greu pe umorii noştri, dar mu definitiv, fără pu- 
tinţă ac ceşiro, Totul esto în a-şi câştiga ca lea 
şi puterea! Răul vino din păcat, binele vine din 


răscumpărare, Omul trebuc să ştic acest luoru şi - 


să întinâă pasul cuceririlor, Recunoaşterea slăbi- 
ciunii sale este primul semn de tărie, iar dosco- 
perirea luminii din el este primul act de cuceri- 
re, Omul mu este nici diavol după cum nu este nici 
înger; căderea sa nu înseamnă. definitivă condamna= 
re; aşa după cum. ridicarea sa m Înscamnă an= 
gelism,Răscrucea în care este âşozat şi drama îs= 
vorâtă, din accastă aşezare fac din om  chinuita şi 
frumoasa făptură a lui Dumnezeu, Cineva face rău 
din întâmplare sau lucid, aşa c construită făptura 


lui. Binele m-i este închis, ccasul frumuseţii şi 


al eliberării nui alungat, E necesară însă o lup 


tă înnoitoare, o luptă do mare dârzenie şi 


dragoste; aşa poate veni înâreptarea, învierea, su= 
flotului căzut, Răul prezent în noi poate fi pre= 


schimbat în metal pretios, Dumnezeu întrupat a ve». 


nit în veac să sprijine. âccastă minune a maşterii 
din nou, Ze 

Omul pate deveni mereu bin, mercu curat şi 
tare, totul esto ca ol să-şi poată aşeza punţilo 
frumuseţii îs, E - 


Irecutul şi căinţa 

„_Piinţa oxiului este o îmbinare 
rău, frumos .şi. urât, Naţura sa 1 
în. 58 aleagă, Omul poate greşi; aceasta csto ceva 
e ee Trecutul ficoăruia dintro noi este încăr= 
greşeli, Cu câtă preuţate păşin în viaţă de 


iboră îi dă puţin 


de bino şi dc 


25 


cele mai multe ori din cauza acestui trecut care 
atârnă piotre grele de picioarele noastro, 

Croştinismul a însemnat şi din acest punct de 
veăâcre o adevărată revoluţie, Pentru a face posi- 
bilă eliberarea şi creşterea omului în existenţa 
sa pământească. s'a doschis o nouă cale. E vorba de 
căinţăe 

Dincolo dc viaţa creştină omul este un sclav 
al trecutului; viaţa sa rămâne. pecetluită de gre= 
şelile înscrise în trecut, Bl mu mai poate inter- 
veni rodnic pentru a schimba ceva in acest sens, 
Ce a fost înfăptuit a. rămas frânt definitiv sub: 
scmnul păcatului originar, Omul mu mai-are în a- 
cest fel nicio putere de înnocire,-asupra unui tre= 
cu$ împovorat dc greşeli care însămânţează în per= 
monont răul-în calea vieţii sale în desfăşurare, 
Viaţa omului este unitară, Orice fragment -din ea, 


întrucât ne aparţine ca fiinţă cu caracter şi. 


soartă proprie, poate fi înfluenţat,. Trecutul în 
acest fel nu este niciodată definitiv consuraţ, 
după legile ireversibile. şi mocanice ale naturii, 
Trecutul peate fi. schimbat şi valorificat, Aici 
vine căinţa, vine cu o nouă calo de regenerare a 
fiinţei omului, continuu pânâită de cădere, Fără 
căinţă am trăi în ireparabil, Omul fără căinţă de- 
vine un rob;.cu căinţă se eliberează, Rără această 
cale a arderii răului el nu mai poate începe nimic 
nou, prin ca totul poate fi curat început, 

Căinţa cliberează trecutul ăde-poveri şi-l va= 
lorifică după nevoi noui, Ea dosleagă -omul: de gro- 
şelile sale; ce i-a aparţinut poate fi desprins, 
poate fi înlăturat, Poverile fireşti unei vieţi de 
trudă sunt ridicate, Dar nu numi atât, căinţa va= 
lorifică trecutul, îl schimbă şi-l rodeşte cu toa- 
te forţele sale interioare, 

Prin puterea căinţei omul îşi răscumpără gre= 
şelile şi întemeiază o nouă viaţă spirituală, Tre= 
când prin focul căinţei omul se 'liberează,se pu= 
rifică, păşeşte astfel mai departe îmmoit, cu totul 
altul decât acela care a fost, : 


26 


ă Gresală şi Pedeapsă 


Un om ni poate osândi pe altul, nu poate pen= 
tmucă mu are nici calitatea, nici rodnioia, In 
primul rână calitatea omului, De îndaţă ce eşti un 
om în greşală, de îndată ce eşti in greşală nu 
poţi pedepsi pe altul, In al doilea rând: rodnicia 
pedepsei. O pedeapsă. dată de un om nu rodeşto, nu 
rodeşte  pentrucă este dinafară; constrânge; ca 
poate mi uşor Înrăie Priviţi la copii, 

Pentru a fi rodnică pedeapsa trebue să vină 
aela noi înşine, adică să-ţi simţi vina, să-ţi 
simţi greşala şi să simţi şi novoia unei purifi- 
cări, Pedeapsa este roânică când este cerută de a- 
cela care a greşit, E mai greu să lupţi împotriva 
a accât împotriva altuia, Când ai pornit pe dru- 
mul. sforţării de a risipi răul din tine să nu tră- 
-eşţi prin alţii, să nu-i întrobi şi mai ales să nu 
aştepţi sfatul lor, ridică-te singur, Qamenii sunt 
în genere înclimţi să uccepte că- îndreptar jude-- 
cata acelora . între carc vicţuiese, De cele mai 
„multe ori judecata lor nu cuprinde un adevăr, ci 
to: închipuio” mai mult aecât. te cunose pontrucă tie 
socotesc după aparcnţe, A te înârume în acest fel 
„Înscamnă ae cele mai multe ori suferinţa  norodni- 
_căs 2 
Pi taro şi înârumează=te singur, eşti cel mai 
apropiat de tino însuţi, 


„ Tăria sincorității 


Viaţa coste plină do contradicții şi de sen — 


suri denaturate, In lupta de toate zilele since= 


ritatea coste luată dropt prostie asa după cum şi= 


retenia şi ipocrizia sunt luate arept inteligenţă. 


PL e e 


aa ala la oil aa a 


27 


Se socoteşte om inteligent omul şiret, omul care 
ştie păcăli şi exploata pe fratele său, în timp ce 
acela care se mişcă sincer faţă de sine şi de al- 
ţii, = acela are inocenţa florilor - este socotit 
prost. Dece? Pentrucă în lupta ce: se dă între ca- 
meni., acesta din. umă este un învins, este. 0 vic- 

Aici este în fonă o mare îluzie care hrăneşte 
pe cei'ce se cred prea “deştepţi” încercână să 
fure vieţii plăceri şi rosturi - personale, Cine 
vrea să ascunâă, să lucreze în întunerec, m cre- 
ază, mu câştigă nimic, ci dimpotrivă, Iluzia naşte 
din sensul material al luptei lor, nu din cel spi=. 


a ritual, Totul, totul în lumea -aceasta se descope= 


ră, totul se petrece la câmp deschis, acolo: unăc. 
lumina cade masiv şi vertical, Ascunzişurile nu 


| | duc: la biruinţă, ci numai la propria înşelare a a- 


celor ce le ştiu şi le folosesc; ele arată cât ae 


i slabi şi temători sunt aceşti oameni, dacă lee 


frică dc adevăr, 5 - 
Sinceritatea arc lumina şi. roânicia apelor re= 
vărsate, Totul trebuc împlinit fără înconjur, fără 
păcatul înşelăciunii,fără rătăcire dinainte hotă = 
râtă., Omul sincor: loveşte lucrurile în inima lor 
şi lo cucereşte, Omul esto tare prin această ati- 
tudine dircotă, După cum inteligenţa este cuprin= 
doro largă a vicţii, esto înţelegere până în sen= 
sul moral al cuvântului, tot astfel sinceritatea 
este depăşire, este dăruire, este puritate şi lu- 
mină, care taie în trupul masiv al întunerecului, 
i „„ Sinceritatea este o mre forţă morală, cal> 
| “sigură în câştigarca binelui căutat atât ao trua-— 
nic âc noi toţi, 


Roânicia tăcorii 


Tăcerea este de două ori roânică, În primul 
xână că prin ca omul se poate concentra şi cerceta 


E E e Pe 


28 


mai adânc, Cine vorbeşte mult, ânăeşte puţin. In 
al ăoilea rână tăcerea te fereşte de greşeli care 
uneori. dovin adovărate fapte do conştiinţă, Cine 
vorbeşte mult greseşte dos atât faţă do oamoni cât 
gi. faţă do Dumnezeu, Tăcorca este un izvor bogat 
do cugetare şi bună credinţă, Consecințele oi mo= 
vale sunţ printro cele mai pline de rod, In lcapă= 
nul tăcerii mase gândurile şi sc descoperă sens 
rile mori ale lumii noastre, Lucrurile ce no îns 
“ oonjoară şi camenii ce trec deschid în noi mari 
- paşi deo înţologore, Pentru a înţoloao, omul este 
„novoit să ia cărarea tăcerii şi a singurătăţii, 

Neeuprinsul. co ne încojoară, jocul tainelor 
suflotului nostru, sunt ale tăcerii, nu alc graiu= 
lui, Cână omul este frământat, când un simţământ 
nou fi poartă fiinţa, cl simte ncvoia. mărturisiri 
prin viu grai, Cână fiinţa esto inundată ao apele 
marilor încercări, sfărâmână mersul obigmit al 
vieții sale, atunci m mi pote spune nimic prin 
vorbe, Tăcerea ce mai putornică şi mi oxpresivă, 

Tăcoreca este o conăiţic a rugăciunii şi a con= 
tompla ici a 


Inplinirca prin rugăciune 


„ Plooapole' căzute dau cehilor putinţa să pri= 
vească înăuntru, Miscarea mâinilor apropiate, a 
plocarea capului, piloaroa obrajilor, axată cum 
suflotul înccarcă să so smulgă din trup spro zără 
Cterato, Durorile se topose um câte um în undole 
albastre ale cântecelor tămăduitoare, Omul. sta ri 
dicat, a privit minte şi zâmbetul ina înflorit 
pe Pasul i-a devenit mi sigur; lumina mai cu 
i a aer 3 mai larg şi mi ademenitor; lucrurile 
ae ai o frunusoţe nepărântoască. Rugăciunea 
'5se moditaţic şi concentrare, Rugăciunea este Lua 


„Îi Ca ic a ei e iza e ia 


29 


mină întoricară, Pentru a rodi trebue făcută în 
ceasurile de mare linişte a firii, în vreme de a- 
dâncă trăire a înţelesurilor, cână orice lucrue 
anvăluit în taină, Rugăciunea e bună în ceasurile 
do veghe când orice lucru e transparent de poţi 
vedea jocul minunilor din el, Rugăciunea este dă- 
ruire totală, tainică legătură cu datele permanen- 
te ale firii, Liberă supunere durerilor creatoare, 
înălţător contact cu Dumnezeu, Liniştea şi bucuria 
ce o întovărăşese sunt semnele acestei rodnice le- 
gături şi ale propriei noastre depăşiri, 


Implinirea rin fapte 


Adevăraţa viaţă întoriocară raşte şi se între-= 
ţine prin fapte. Credinta fără fapte e ca o floare 
fără “rod: so arată într!'o frumuseţe trecătoare, 
Omul viu mână paşii iuți pe Grumurile creaţiei; 
făptura lui Dumnezeu devine părtaşe la lucrarea 
dumnezeiască. Fapta poate fi înţeleasă în două fe= 
luri; pedeoparte într'un sens material, aşa. cum 
apare în viaţa mecanică actuală, cână omul lucrea— 
ză ca o maşină; materie din materie, elemente, 
funcțiuni, scopuri materiale, Pedealtăparte, -fapta 
poate fi privită în sensul ci spiritual, ca o 
funcţiune a ordinei supericare,.a destinului nos= 
tru de oameni, In acest fel a făptui înseamnă a fi. 
activ interior,.a rodi pe calea credinţei şi ara-. 
gostei, înscamnă, creaţie, Fapta, în înţeles de co- - 
laborare a omului la opera lui Dumnezeu, este le- 
sată de. sensul adânc şi pormanent al trecerii omu 
lui prin lumea aceasta, Omului nu-i este îndeajuns 
să cunoască cuvântul lui Dumnezeu, mii oste înde- 
ajuns să aibă credinţă şi să dea ascultare înmoi- 

Ha 


rii, ci trebue să lucreze neobosit, să fie un "îm 
plinitor cu fapta”, 


| 


| a 


Experiența proprie 
Intâi dra postea, 
Aăie un vânt dec tristeţe, Natura ce: frumoasă, 
"şi nestabilă; so împodobeşte, so profaco. şi se a= 
rată în toato chipurile, a 
Uncori trăim o 'iîmprusic de isolaro şi uânarie 
“faţă dc somenii noştri. Căutăm să no înplinim în 
corcână o tărie cosmică: simţim legăturile cu iza 
voarole vieţii, simţim cun pulsează întrogul oxis= 
tonţei în fiecare fibră a făpturii şi sufletului 
nostru, Adesea sufletul se revarsă Pluvial. Umblă 
nestăvilit toate cărările încercărilor, să cuprin= 
dă odată şi deplin -ţarâ!'n care totul se acslcagă, 
Cinc n'a umblat căile vieţii necunoscute, cine n'a 
trăit  încrucişerile tuturor sentinentelon şi nă= 
“zuinţelor, acela mu cunceşte drama omului, Sensul 
tragio al existenţei noastre facc-să croască Aure= 
rea şi frumuşeţea laolaltă, 
„_ Axperionta - intoricară este adevărata calca 
_Podnicici. morale, Experienţa altuia ne foloseşte 
în mică măsură, Experienţa altuia nu' se poate dă= 
rui dircet, ci numai transmisă pe cale înteleetua= 
„lă, Fiecare om este nevoiţ să o ia dela capăt iix= 
“poricnţa dircotă, experienţa interioară esto tota 
„deauna rodnică, chiar pentru progresul: intoloctu- 
„al. In eceace priveşte  omenia noastră ce ne poa te 
„aduce o recomandare, o expunere ae principii? Toa= 
„te cad în faţa valului ac bogătic “ce ne inundă fi= 


- Omul e singur şi sărac, ca un ecou fugar prin 
tre stâncile unui: munte, Omul e trist, făptură ră- 
tăcită şi slabă, orfan al darurilor dumnezeeşti, 
Săman al înţelesului şi bucuriei, poartă deschisă 
tuturor  îngenunchierilor, Oh! omule bun, pune În 
curetul şi fapta ta întâi. dragostea! 

Intâi dragostea, Nu dragostea nesăţioasă, dra- 
gostoa de bogăţie, de femei, de putere, de stăpâ- 
nire ci dragoştea de frumuseţe, de lumină, de ade-= 
văr, dragostea mângâiere, îndemn şi creaţie, Nu: 
dragostea care cere, vrea pentru sine ci dragostea 
care dăruie, care hrăneşte pc altul, Nu âragostea -- 
sufletului pustiit ci aceca a sufletului care se 
revarsă fluvial, e 

"Dragostea este cheia clipei şi a. veşniciei. 
Dragostea împrăştie urâtul, urâtul . singurătăţii, 
topeşte răul, răul întunerecului,aluneă tiparele - 
şi hotarele, alungă potrivniciile, duce pretutin= 
deni fiinţa nouă şi noroâitoare, Dragostea raşte 
şi pârgueşte rodul, transfigurează şi îralţă su 
Fletul; prin ea dumnezeiasca faţă joacă focul lu= 
minilor de ape în lumea durerilor noastre, 

Acolo unde nu c dragoste stăpânese întunericul 
şi urâtul, trufia, pism, ncdreptatea şi . toate 


Sie = chipurile prostiei omeneşti, Omul care nu iubeşte 
_îmţa după o experienţă autentică, Sunt în viaţa u- 4 nu înţelege nimic, Gin lumea lucrurilor văzute şi 
BAL” Om experienţe "hotărî toare, Pe calea suferinţei ascunse, Graiul minunilor îi este cu desăvârşire 
îi eat lumina şi sensul vieţii, Sunt expe= închis, Acolo unâs nu este ăragoste nu este nici 


Ea joia a se ae SE omul pe de-a întregul, U- prin dragoste; Dunmezeu întrupat ne-a desvăluit 
= ie ze ară a produce vreo răsturnare în lumea nouă, adevărul, viaţa şi. puterea prîn ara- | 
“untrică, adâncesc accastă viaţă, &osto; omul este prin puterea âragostei sale, Să 
a pa iubeşti un copac, o floare, un copil, o femoc, să 


Za pne interigare care şterg trecutul cu groşo= | conştiinţă adâncă, Bste în firea omului să învîngă 
= 
iuboşti pământul aspru şi corul boltit, albastru; - 


Îi E Siza 


32 


să iubeşti totul, chipuri şi, sensuri, totul: doo, 
cântec, lumină, jocul şi armonia = COS Qetg să ius 
beşti în deosebi omul, fratele tău: bun sau tică= 
los, tare sau slab, să-l iubeşti pe Dumnezeu cu 
puterile tale însutite, peste fiinţa ta legată ae 
păcat. Cine nu iubeşte nu are simţul; toate feres= 
trele, dela firicelul de iarbă la steaua ce gliz 
peşte Liniştea depărtărilor, i se inchid, Grăunte= 
le de bine şi frumos ce-l purtăm în inima noastră 
îi desvălue şi-i creşte dragostea, 

Intâia dragoste. Dragostea care înfloreşte câ- 
xeşul, care creşte copilul, care satură flămânaul, 
cars mângâie răstignitul, dragostea lui Dumnezeu 
pentru croaţia sa. Aşa vine pacea, pacea adcvăra= 
tă, pacea raiului şi a vicţii vesnice, Pământul e 
uşor sub pasul tău, uşor ca sborul gândurilor pu 
re, Omulc, lumira creşte şi înfloreşte pe buzele, 
pe ochii, pe cerul minunilor puse acolo de âegetul 
lui Dumnozeu, Când ai pornit să fii on să şti că 
dragostea e cea dintâi virtute, ea c semnul desro= 
birilor, Cântecul tău se înncacă fără ara goste şi 
nâna ta bâjbâic, Caută sâmburele vieţii, îi în ţi 
Noe 


Intelipenţă şi cuprindere 


î -Se vorbeşte mult de inteligenţă şi se vorbeş= 
e propriu, uncori într'un înţeles strâmt şi al- 
cori pervortit, Despre inteligenţă-şiretenie spu= 
on numai că e o interpretare vulgară, prezentă 
Spa in agâzisa elită burgheză, 
ia ic cane inteligenţa îşi găseşte o defini- 
meni Lor Sie ai aşa cun se întâmplă în cazul ca- 
aperi sara 1Va 41» ea este socotită ca o facultate 
traotă a Oul, ca 0 însuşire pur intelectua= 


„E RN ai A saca e 2 


35 


lă: concept, rațiune, silogism, şi mai ales jocul 
şi puterea de construcție abstractă a minţii noas= 
tre, Nici aceasta mu este o interpretare convena= 
bilă pentrucă nu este cuprinzătoare, Această defi- 
niţie ne vorbeşte despre o inteligenţă lipsită de 
inteligenţă. De ce? Pentrucă ea m înţelege... a- 
dică, nu are. prisă asupra realităţii atât morale 
cât şi fizice, Un om este inteligent cu adevărat 
atunci când odată aplecat .asupra unei realităţi o 
pătrunde -. în înim ei, De cele mi multe ori 
concluzie logică poate fi în conflict'cu realită= 
ţile,. Viaţa este uneori chiaf lipsită de logică 
Un fapt. moral este înţeles de cinova cuatât mi 
bine cu cât-acesta a avut o mai bogată experienţă 
interioară, Orizontul unui om bogat interior este 
un orizont mult -mai larg decât al unui meşter în 
silogisme, Puterea de abstracţie mu înseamnă tot- 
deauna inteligenţă, care vine odată cu omul de ma= 
re. expericnţă interioară, odată cu omul spirituali 
zat. : : e 2 a e ee e 


pi 


-: Credinţă şi certitudine 


Pe om'îl caracterizează întreharca; ea l-a dus 
la 'reflecţiune, Permanenta întrebare l-a mâmţ 
îminte şi l-a făcut om, Niciodată mulţumit cu ce 
eace ştie şi posedă, totâeauna căutător .în necu= 
noscut, el a căzut adesea în stări ae nelinişte;: 
omul a trecut: prin criză, Dacă întrebarea şi” cău- 
tarea, continuă îi sunt caracteristice, nu mai pu= 
ţin: îi aparţine certitudinca, A fi permanent în 
criză înseamnă a te irosi, a cobori pânta vieţii; 
criza c bună numi cână aduce după sine o cucerire 
nouă, o lumimre a fiinţei morale, Omul nu poate 
fi om rămârână ca o corabie fără cârmă, plutire 


314 


: ex ens în apele neliniştite ale 

dară fel să re > pentu a câştiga certitudinea; 
Lumii ea creşte ca o floare. scăldată în sca= 
Dar e oază capătă sevă şi plinătate, Cer- 
Asa aparţine £ irii PE 9a a AGATaa Soia 
libru şi linişte, înseamnă putere, Există certi tu- 
dini inteleotuale Şi -o singură certitudine morală, 
fa se defineşte prin obiectul ci şi condiţiile pe 
care le cere. Adevărata certitudine „a omului este 
legătura cu Dumnezeu. Croâinţa în Dumnezeu „este 
cortitudinca prin excelenţă, certitudinea dosăvâr= 
“ Şită, In ca omul mu se mai clatină, nu sc mai su- 

“ pune întâmplărilor; cl este stăpân pe sino; 
Greâinţa este o experienţă întorigarăadică o 
oxporienţă trăită direct ca 0 lumină; nu  pândită 
şi, nici, închipuită, Credinţa în Dumnezeu oste o 
“mare exporienţă a omuilui, cca mi marc, ba cere 
“toată fiinţa şi toată cnergia noastră spirituală; 
“ca pero dilatarea la maximum a fiinţei noastre, în 

terioarce 

Credinţă nu înscamnă subicetivism şi nici Lip- 
să ac mărturii, Credinţa mu înscamnă proprie în= 
şelare, acolo unâc mintea mu poate ajunge, Crodin- 
ţa osto o staro morală în caro recunoaşterea vine 
din situarea omului în realitatea concretă, în vi= 
aţă, în aşa fol încât nimic nu se întrepune, Cre= 
dinţa este cunoaştere pe calca trăirii dircotea 
unui fapt, a unei realităţi, Creâinţa este un act 
liber pentrucă este un act de trăire, de viaţă; ea 

apare ca o consecinţă firească a naturii morale, 
__ Credinţa dă stabilitate şi sens vieţii lăun= 
trioe, Omul credincios stă în preajma valorilor 
permanente; este bun şi bogat, Când trece peste el 


LA] 


9 incercare a vieţii nu se nărue, ci creşte, Omul 


credincios se ascamnă copiilor: râde cu lacrimi 


pe obraz, = e 
„Gredinţa înseamnă încercare, Luptă şi. buouric, 


Sensul umilinţei 


1 


Damenii, oamenii bogaţi în cunoştinţe, se cred 
în genere centrul lumii, -se cred în stare ac a 
stăpâni până în sferele cele mai îndopărtate, O 
lipsă de măsură caracterizează omul modern, Omul 
simplu, mi just situat in lume,. este cu mult nai 
prudent; el şi do nu ştic, simte că oste mic, că ce 
singur, că e slab, îşi Qă seama de cuceririle sale 
şi do limitele impuse de natură, Umilinţa e senti- 
mentul profund al orizontului. său, 

Umilinţa faţă âc cosmos şi de soartă este sta- 
rea de recunoaştere a slăbiciunii noastre, adică 
începutul tărici noastre, Umilinţa trebue să fie 
întreagă, adică sinceră; isvoarele ei trebue să 


fie lăuntrico, Umilinţa înseamnă eliberare şi as- 


cultare, însecamă limpezirea cugetului apropiat de 
cântecele. ccreşti;.ca' este o floare a darurilor, 
Umilinţa esto o stare de cuminţenic şi deplină su- 
punere în faţa lucrurilor noschimbătoare; ea ra şte 
odată cu conştiinţa propriei noastre valori şi si= 
tunţii în faţa existenţei, Această virtute apărută. 
in istoria vioţii morale odată cu creştinismul are 
bune întemeierii: cunoaşterea . situaţiei noastre în 
lume şi tratarea conform acestei cuncaşteri, ? 

Umilinţa înţoleasă în această dimonsiune cos= 
mică şi metafizică a vieţii nu alungă frumuseţea 
şi puterea spirituală cu carc sunten âăruiţi; ne 
indică doar o justă poziţie faţă ae tot ceeace a= 
vem şi ne lipseşto, Umilinţa alungă egoismul, ovi- 
tă dilatarea bolnăvicioasă a eului (stare atât de 
frooventă astăzi) şi doschiăe porţi noui către ex 
perienţele positive şi înălţătoare, ş 


Omul nu a avut întotăcauna conştiinţa locului | 


pe care îl ocupă în lume şi rostul desprins din a= 


ceastă aşezare, Omul ma avut totăcauna E Ra 


dimonsiunilor existonţei sale şi âl raportului 


pe 


36 


i iuni, Epoca modernă şi cont 

Ș este dimensiuni, ipoca ş pe 
dee Za stă în această prâvinţă ârept mărtumie, 
E E Vaal ce a crescut mândria sa de Pi inţa Dati 3 
onală şi liberă", pe aceeaşi măsură şi-a Di erâe 
înţelegerea şi Libertatea, Determinismul şi maţe= 


rialismul veacului sunt o consecinţă a falsei 2 aaa 


zări a omului faţă de lumea înconjurătoare şi de 
transcenăenţă, Puterea crescândă asupra  Lumoi, fi 
zice l-au făcut să se socotească creatorul şi stă= 
pânul a tot ce este. Stiinţa şi tehnica modernă, 


incontestabile cuceriri ale epocei moderne, au 


schimbat întreaga visiune do viaţă a omului, Trum 
fia este una din colo mai: Ge -scamă consecinţe mo= 
vale ale acostoi visiuni, : = EA 

“ Moată educaţia noastră, tot exemplul ce l-am 
avut, ne-au îndemnat să mergem pe calca acestei 
încreaceri fără măsură în însuşirile noastre îndi= 
viduale, căci ce esto altoova trufia decât o supra 
preţuire a puterii noastre şi o trăire în orizon= 
tul ci. Trufia cste o atroficro a măsurei şi a bu= 
nului simţ, cste sentimentul preţuirii fără limită 
a fiinţei noastre, Doaccea ficoc îns în parte se 
simte deţinătorul adovărului şi sc crode centrul 


lumii, Individul a ajuns un univers închis, Omul 


trufaş, necunoscână alt adevăr decât pe sine, nu 
a putut cunoaşte nici mila, nici Gragostea, nu l-a 
cunoscut - nici pe Dumnezeu, Increderea în atotpu= 
ternicia raţiunei, a ştiinţei şi a tehnicei au 
mors-nână în mână cu înăumnezeirea omului, Sta 
crezut că. înălţânău-se neîntemeiat până dincolo de 
puterile sale, până incolo de firea şi sensul 
existenţei sale, omul sc poate mântui, Roadele a= 
costei atitudini au înccput a fi culese, Individu= 
alismul şi egoismul vioţii moderne au închis omu= 
lui porţile âe eşire, Omul m a mai putut vedea 
Himio din cole ce oăăeau dincolo de el, iar în- 
Areptarea omului vine tocmai de aici: dia puterea 
= plati sale că esto parte dintr'o realitate 
Cătina depăşeşte şi din orientarea faptei salo 

0 viaţă organică şi firească, Această aşeza- 


O a 2 


Sp AN 


A 


Î 


Eă 


ro înscamnă însă o rcouncaştere sinceră a micimoi 
şi a slăbiciunoi noastre, Ce om care mai are in el 
o fărâmă de omenie, mu şi-a dat seama, cel puţin 
odată, ae povara ce-i apasă umerii prin soarta ce 
i-a fost dată? Cine nu a trăit sentimentul mirării 
şi al minunilor care îl înconjoară? Cinc - nu s'a 
înspăimântat că poate fi singur in ceata acestor 
lumi pe care mintoa nu le poate cuprinde. şi înira 
le bănue numai că există cumva? Cine ma trăit 
în faţa fenomenelor neprevăzute şi nestăpânite, 
cosnice şi. istorice, uni sentiment de tcamă şi de 
slăbiciune? 

De unde atunci trufia? De unde gândul de stă- 
pân al lumii, când picioarele omului se clatină 
atât ae uşor? Desigur dintr'o orbire, dintr'o de- 
formare interioară, din falsa şi nefireasca aşeza-— 
re a omului, din îngustarca orizontului său spiri= 
tual, 

Omul este nare abia atunci când se recunoaşte 
mic, când îşi recunoaşte slăbiciunile, Pascal spu- 
no într'un capitol din cugetările sale: "La gran- 
deur de L'homme est grană en ce qu'il se conmit 
niserable," 

Astăzi avem novoe de o ficrbere nouă a conşti= 
inţei, 0 adânciro a simţirii “este necesară pentru 
înâreptarea omului, Um din căile care îl pot pune 
în stăpânirea luminii şi îl pot face mi bun şi 
mi pur, calca mântuirii, este umilinţa. Lumea ca- 
re îl înconjoară şi însuşirile sale interioare îl 
crează, dar î] duc totodată la pierzanie pe on, 
Totul ţino de conştiinţa noastră, de faptul cum 
ştim să ne rânăuin gândul şi fapta. Unilinţa, opu= 
să trufici, este virtutea care naşte din sentimen= 
tul  fragilităţii noastre, a slăbiciunii naturii 
omeneşti; ea oste legată do firea omului încărcat 
de păcatul originar. 


Se crede ae aici că umilinţa este ceva aeca= 


“dent, că exprimă o anumită lipsă, o slăbiciune in 


torioară, Acoi care văd lucrurile în acest fel -şi 
se găsesc filosofi reputați printre ei - juăecă u- 


[a D 


„a 


ale lumoi acesteia, Umilinţa este una din căile 


milinţa incontigent şi intemporal, o judecă extea 


-rior, Deaocca o socotesc ca po 0 stare inferioară 
. 


ifică solavilore = 
eee Eee trebue să o facem încă dela înoga 
pute Umilinţa nu trebue văzută în la tuzn ci sooi 
ală, în apariţiile dcgradanto alo lipsei ăo porsosaiă 
nalitate, = pe care accastă, virtuto O prosupune 
dimpotrivă, cu tăric,- ci trebue văzută în Ante og 
sul ci adevărat, în scns osenţial, aşa cum am în 
corcat să dosprinâcn noi înşine sensul în rânăunis 
le o mai sus, Umilinţa mu înscomnă şi nu mişto. 
din servilism, pentrucă ea esto forţă întorica ră 
expresia a tărici noastre po treptele. supericarg. 


prin carc omul ia cunoştinţă do starea sa şi son 
sul cxistonţoi sale, Prin umilinţă omul nu se în 
josoşte, m se nărue pe since; el se înaltă, se zi: 
deşto, Rocunoaşterea slăbiciunii noastre Înscamnă 
dovada unci adovărato forţe, => 
Pontruca cinova să meargă pe calea unilinţe 
conecpută în sensul ontologic, trebuo să dispună 
do o maro forţă interioară, Această virtute repro= 
zintă o forţă morală unică, pe calca căreia : omul 
so dovedeşte puternic nu în lumoa accasta a con 
tingonţelor, în lumea noastră înconjurătoare, Umi: 
linţa, ca forţă morală, trebue judecată în spiri- 
tual, nu în temporal, De aici înţelegem mtura ci, 
în acest fel străbatem adevăratul ci cuprinse Co- 
'cace socotesc obişnuit oamenii drept putere sunt 
mmai lucruri ofemere, sentimente degradante, For= 
a omului mu stă în raport direct cu întinderea 
stăpânirii salo lumoşti, socialo sau matorialo; nu 
înscamnă nici ambiţic, vrăşmăşice sau acto de domi- 
nație, ci, cu mai multă dreptate, poate fi găsită 
alături de bunătate, de aragoste şi do milă, Bsto 
nai puternic omul care se înfrânează decât acele 
care, cu toată tăria sa aparentă, se lasă purtat 
de elemente inferioare ale fiinţei sale morale 
Ssto nai puternic omul care se stăpâneşte pe sin 
decât acela care stăpâneşte pe alţii, Omul caro 


- câştigarea deplinei libertăţi, 


ze altfel decât în sensul vo 
"nici. Eşiţi de sub domnia sentimentelor 


39 


resistă tendinţelor de mărire, acela care e corect 
situat în existenţă şi deplin stăpân pe însuşirile 
sale spirituale, omul care îşi împlineşte legea 
scrisă în fire şi destinul său şi care nu tremură 
în faţa morţii ci doar în faţa lui Dumnezeu, nu 
mai poate fi socotit un om slab, 

Umilinţa este o cale a renunţării pe care nu- 
mai "individul" poate fi distrus, dar omul, omul 
fiinţă spirituală, poate fi mântuit, 

Umilinţa înscamnă depăşire, înseamnă creştere 
prin ceeace este dincolo de existenţa noastră apa- 
rentă, Deaceea ea nu  înscamnă, depresiune, decăde- 
ro, moarte, ci, dimpotrivă, întărire, înălțare şi 
înviere, Judecată în rondele ei materiale şi for- 
male umilinţa poate însemm slăbiciune, poate să 
însemne retragere, Văzută însă în roadele ei spi= 
rituale, ca este o cale ce duce către biruinţa lu= 
minii nestinse, Deacceca poate fi socotită drept 
ura din mrile forţe do care âispune omul pentru 
formarea personalităţii sale şi câştigarea .adevă= 
rului, In viaţa noastră ac azi umilinţa vine ca o 
reparaţie a omului dc seompus în întunerscul egois-— 
nului şi autodivinizării, . 

Uni linţa nu numai că întăreşte dar şi luriinea= 
ză; ea ne poartă în sfere supericare ale existen= 
ţei şi ne pune în legătură cu mrile -isvoare ae 
frumuseţe şi înţelepoiune, Umul care străbate a- 
coastă cale mu numi că nu-şi îngustează orizonţul 
vioţii, aşa cum ar putea să pară, dar sc situează 
pe un plan de pe care lumea şi viata, existenţa 
intreagă, ia o înfăţişare sublimă, poartă âeschisă 
mântuirii, A fi umil,în înţeles ontologic, înseam= 
nă a fi un iluminat, 

O altă consecinţă ce se desprinde de aci este 

Omul ascultă şi în- 
făptueşte numai după imperativele sale morale, Ni- 
mic nu-l atinge şi nimic nu-l forţează să acţione= 
inţei şi legilor ome= 

egoiste, 
docadonte şi vrăşmşo, calea umilinţei ne libez 


i în înţeles formal ci în € 
> me liberează nu in înţe o aa 
ae spiritual, în înţeles interior, Bunătatoa şi 
ăragostea inundă întreaga noastră fiinţă, Sufletul 
ne esto atunci ca o fereastră deschisă către lumi= 
nile binefăcătoare ale soarelui, 


Colira lacrinilLon 


Un om plânge, Stă aplecat sub povara destinu= 
lui său omenesc, sub povara durerilor lumii, Prins 
primejdios de raza subţire a unci stele călătoare, 
simte şi mai adâne noroiul tălpilor sale, mai în 
tristată negura păcatelor sale, 

Pe o'colină, cu fruntea plecată în palma cău= 
tărilor noîndurătoare, un om plânge; acelaşi — su= 
Flet înccroat, povara a tuturor copiilor, părinţi= 
lor, fraţilor şi surorilor, plânge zădărnicia şi 
pustiul lucrurilor rătăcitoare, Nu mai vrea nimic: 
nici pâino,nici apă, nici laude, el vrea mam co= 
rcască. Irconjurat în singurătatea suferințelor 
totale; omul plânge plânsul semenilor gi râsul 
lor, durerea ce le taic sufloţul şi bucuria Lor 
superficială, . 

Plânsul aăovărat, plânsul adânc, vino din sen- 
timentul mărginirii. noastre, din conştiinţa răului 
co ne străbate, dar vine şi din sentimentul desă= 
e ae. din conştiinţa binelui care poate fi a- 

NSe 
„__ Plânsul aduce uşurare, depăşire a clomentolor 
pure, aduce îndurare, putere şi încredere, Plân= 
a proface în rodnicie durorca căilor potrivnice, 
jăopamilo calde spală zările de întunorecul nepu- 
inţei, ASE > 

Omul adovăraţ 


tome de rău şi nu „Omul făptură a luminii. nu se 


alungă suforinţa, EL ştie că ră- 


m. 


aa — = 


-.2 


. 


LE 


ul poate fi biruit do un suflot arzător şi că su- 
ferinţa este calea tuturor bucuriilor, calea lumi- 
nii şi putorii, Suforinţa este preţul valorilor 
nepieritoaro: adovărul şi frumuscţea, cântecul şi 
îndemnul la desăvârşire, Prin ca omul se apropic 
ae firea lucrurilor, de sensul vieţii, de Dunne= 
zeu, Pe calca ci câştigăm lumina minţii şi a ini- 
2 torizaa adevărată cste înaltă, calmă, boga=— 
tă, coroască, Dumnezou a aburit viaţa cu sufletul 
şi cu daruri minunatio, 


PARTEA II-a 


F-S Pot 0-A D-A- RUS TE 


1 a i mia 


Cei aoi 


Cei ce trăesc în darurile pământului au privit 
totăcauna sărăcia ca pe o ruşine, Înţelesul vieţii 
lor fiind asigurarea de bogății materiale, tot ce 
mu-se putea preţui în bani, semn desăvârşit al a= 
vuţiei, nu cra luat în scamă, Banul îţi dă arep= 
tate, banul îţi dă putere şi mărire, banul îţi dă 
bucurie şi awmonie, jlăsura tuturor lucrurilor este 
banul, 

Omul sărac, sărac de ogrăzi, de haine, de ham 
bare cu aur, omul sărac al lumei avute şi bogate, 
omul neîmpovărat cu sacii pământului a fost tot = 
dcauna exploatat, umilit, alungat, uitat ca o câr= 
pă netrebnică printre ungherele întunecate ale vi-= 
eţii de bogăţie şi petrecere, Ea 

Sărăcia din lene şi  nepricepere este un păcat 
şi o suferinţă, Sărăcia din neputinţă este o ruşi= 
ne, dar sărăcia din forţă şi activitate spirituală 
intonsă esto un titlu dc nobleţe, 

Omul sărac de bunăvoie, omul sărac din âra— 
gosto şi laudă lui Dumnezeu este curat, este pu= 
ternic şi esto liber, Desprinăcrea sa de tot ceea= 
ce coste trecător şi aşezarea sa în lumea lucruri= 
lor neschimbătoare, îl face o fiinţă liberă, libe= 
ră de o putere mereu înocită, El trăcşte într'o de= 
plină linişto, într'o împăcare totală cu deosebi= 
tole chipuri şi împrejurări alc vicţii, Omul bogat 
este  tomător, este laş, este oruă, El trăeşte nu= 
mai. în grijă, în umbră şi în apăsare, Fiece lucru 
îl robeşte, fiece faptă îl consumă. Orizontul lui 
do viaţă este îngust, lucrurile sale sunt sterpe, 
Omul. bogat de bani şi averi matoriale are înfăţi= 


16 


speriat. Face rău fără putinţă 
răul din rău, răul care apără 


şarea unui animal 
de a face binele; 


e voluntară este sarcina Lumina tă, sără- 
cîa omului vrednic, nu a dobitocului, este paJi- 
ştea pe întinsul căreia înfloresc virtuțile şi se 
deschid zările; Numai prin ea creşte adevăra ta bo= 
găţie, bogăţia interioară, creşie bunătatea şi 
mângâierea, dragostea şi milaa Omul acesta nu ia 
nimic pentru sine, ci dărueşte totul; ni râvneşte, 
nu pismueşte, ci numi se bucură de norooul altu- 
ia, Omul 'sărac nu -are cu adevărat bani în parte, 
pământ: în'parte, şi alte averi în parte, Bl are 
totul,-are.cerul cu lumina, are pământul întreg, 
arc lumea acoasta şi cea tăinuită, aro frumuseţile 


dc aci. şi celo ac dineole, are cântecele şi minu= 


nile ce îi le arată Dumnezeu, 
Omul sărac al pământului şi bogat al cerului 
se bucură plin, iubeşte plin, trăeşte plin, ca o 
mărturio a unoi vieţi desăvârşite, Cel ce are Lli- 
bertatoa pasărilor şi voioşia florilor, cel ce ve= 
de dincolo de.gardul  ogrăzilor cu hambar>, cel co 
se roagă şi forţează viaţa să sporească în Baruri 
le sale nopicritoare, omul sărec al lui Isas, este 
acela care va birui până la sfârşit, 
Bucuriile sunt năzuinţi firoşti. făr urii noas= 
îm, Oamenii cred că le pot avea prin coeace pot 
caşiiga dela alţii, Astăzi se crede înăcobşte în 
binefacerile mieriale aduse de această atitudine 
îe viaţă. Doaccca alcargă, se -sbucimă, se vână gi 
canvă pentru o fărâmă do avere, B o mare rătăcire, 
“WU. caro vrea şi cere pentru siric, poate avea 


lăceni 2 . an) . 
p-aceri, dar ru bucurii, Egoistul., hrăpărețul, nu. 


Cuoso aceste stări de lumină şi plinătate, Năzu= 
intele Lor nesănătcase “arătă cu prisosinţă cât de 
mul“ sunt în lipsă, = 
apte e cate viza Se BEE SeiE: da is i 
e Soia Io interioară, Nu te bucuri cu ade= 
prin ceeace 5 „dăruire, Eşti mare şi puternic 
cs poţi dărui altora, nu prin ceea ca 


i ae a 


A SAE Aa y (PATA fad i d 


= poti lua dela ei.-Eşti câtă putere de dăruire, câ= 


. 


Li, 


4ă putere de jertfă ai, ELE 
Numai cel ce dă, dovedeşte că este cu adevărat 


bogatie 


pi 


A_fi superior 


A fi: superior, înseamnă astăzi a fi situat pe 
o treaptă socială înaltă, Acesta este: semnul. cel 
mai obişnuit al - Superiorităţii, Pentru cei dedaţi 
iartelor şi ştiinţelor, adică pentru intelectuali, 
a fi superior- înseamnă a fi inteligent şi instrui 
it ae Ei ae - 
„.. Adevărata superiaritâte, accea a valorilor mo- 
rale, esto'cu totul ignorată astăzi, Dacă se mi 
află printre noâ vreun om superior în acest întc= 
les, îl privim cu milă ca pe o fiinţă sărmană, ca 
pâ un naufragiat pe marea sbuciunmată a vieţii, -Su= 
periorită tea - înscamă - depăşire, înseamnă a avea 
însuşiri ae conţimt, Ceva este superior cână a 
trecut în 'curpins altceva, este superior cână are 
însuşiri creatoare; cână este deasupra în înţele= 
sul moral, nu social, A fi superior cuiva înseamnă 
a-l întrece în dragoste, în libortaţe, în înţele- 
gere ca act moral complex, în purutate şi jertfă, 
a-l întrece în bogăţie spirituală, : 


Sensul mile 


„Mila, alături dc aragoste, este o conâiţie ca= 
re nu poate lipsi unei adovărate vieţi spiritualee 
Prozonţa ci în om esto un somnal unor frumuseți 


48 


prea tari pontru a fi Siza ua ou er _trupeso, 
jiila, în viaţa de aici, mărturiseş e că undova 
există o altă viaţă, o altă lume pură Şi luminată, 
Milo, pontru a fi înţeleasă, trobuc privită ali 
turi, sau, mai bine zis; legată de Ara goste; e un 
aspoot al dragostei şi o consecință a oi, Mila 
naşte din âragostoa pură prin apariţia unui nou c= 
loment: Suferinţa. iiila sc manifestă într'o atmos= 
sforă do suforinţă, =: 

Am spus că dragostea - inscomnă unire, trăire 
armonioasă într'o lume care biruio,care se bucură, 
în timp ce dragostea esto dăruire şi legătură în 
suferinţă, Pentru accasta mila a fost numită con 
pătimire, Câtă tristoţe: încearcă privirea noag= 
tră în faţa unci fiinţe părăsite, a unci fiinţe 
cârg. nu-şi mai poate duce pe umerii prea slabi, 
povara zilelor, E o încercare dureroasă să-ţi vozi 
fratele în suferinţă, să vezi cum îl roade întuno= 
recul, şi simţi cum îl apasă -răspunăcrea destin= 
lui şi a mturii sale căzute, Acest lucru noi nul 
puten privi Gin afară, Nu-l putem pentrucă nu este 
o,starc caro no-ar putea fi străină, Oricât do „sus 
no-am afla în ordinea valorilor . morale, tot făp= 
turi neîmplinito suntem şi, deci, supuşi suferim 
ţei. Semnificaţia şi înclinarea adânc simțită în 
viaţă de a avoa milă, do'aci sc desprinde, Nu pu= 
tem fi streini * în suferinţa altuia, pentrucă aven 
acecaşi firc şi acelaşi destin, Om cu om ăe des= 
tin; trebucdeci să trăim: în altul, să ne însuşin 
suferinţa altuia, Durerea lui înscamnă durerea fio 
căruia dintre noi. Acesta este punctul. cel mi 
înalt al dragostei de om şi do făptură, 

Cât do roănic şi mângâitor este să trăoşti 
lipsa altuia, să-i trăoşti foamea, durerea, plân 
sul, să-i trăeşti ritmul pasului şi al ininiiş 
truda setoi do mai bine, In acest fel mila faţă de 
tot ce înscamnă suforinţă do ordin material şi 
Spiritual, mila cu âragoste în suferința aproape 
lui, este un somn do superioritate, Ea are un în 
Volos de participare efectivă la umanitate, la vi- 


E... >= 


149 


aţă cosmică şi la transfigurorea oi, Omul mângâie 
şi înalţă pe om, omul mângâie şi purifică făptura, | 
Esto ceva firesc, este ceva necesar, este ceva 
roânic, este un semn al luminei care coboară, | 
In viaţa de toate zilele întâlnim oameni care 
nu au accastă înclinare, nu trăcse starea înteri= 
oară a milei, In grolele încercări, în nenorociri. 
legate de natura noastră, apar oameni care nu pot 
să participe, nu pot să. mângâic; cu o măsură inu= 
mană, dintr'un loc ce este accla al omenici, aceş= 
tia se cred superiori dispreţuină pe cei miloşi, 
Viziunoa de viaţă a omului moderna alterat 
întreaga noastră structură sufletească; a făcut 
inversiuni şi a pietrificat cele mai adânci şi e- 
senţiale sentimente alc fiinţei omeneşti, lila a 
fost nosocotită şi chiar condamnată uncori de fi= 
losofi ascultați, uiila a fost văzută ca o slăbi- 
ciune, ca ceva nceativ, ca o stare caracteristică 
naturilor inferioare, 
iiila nu înseamnă slăbiciune, nu înseamnă ceva 
nogativ şi nici natură inferioară, Dimpotrivă, ca 
cuprinde o scamă de elemente, între. care tăria, 
creaţia, lupta pentru câştigarea luminii, iiila re- 
prezintă o valoare morală pozitivă, plină de roâ, 
Mila faţă de om şi ac oricealtă fiinţă în sufe- 
rinţă, înscamnă superioritate morală, înseamnă 
spiritualitate, Acei ce se socotesc tari şi supe= 
riori în lipsa lor de milă, sunt înfirmi morali, 
ci nu înţeleg şi m trăese omeneşte,Logătura noas— 
tră de destin, îsvorită din mtura comună, nu ne 
dă putinţă să ne izolăn în faţa suferinţei aproa= 
pelui şi nici s'o ignorăm, Noi trebue să fim în: 
viaţa aceasta aşa cum o, adică lipsa şi suferinţa 
ostăşască pe care o cuprinde, Nu o părăsim dccât 
descalificânău-no, Prezenţa în ca coste necesa= 
ră pentru a lupta la transformarea ci, 
Un derivat al acestei rătăciri este acela al 
donaturării aragostei şi falsei sale orientări, In 
lumea accasta aragostea pentru om şi fiinţă trebud 
să aibă precădere faţă de aceea pentru ştiinţă, 


5o 


ee e politice, pentruca toate aces. 
avize i eA i poatezăiă sohimba toare ale vietii si 
firesc în slujbă omului, expresie supericara si 
permanenta & vietii de aici, Cei ce fac aceste in 
versiuni Qevin de cele mi multe ori lipsiti ăe 
sentimentul milei,lipsiti de „omenie, Omenia este 
legata esential de mila, Nici o viata morala si 
nici o etica 'mu pot fi întemeiate fara prezenta si 
“oxperienta interioara a. milei.e 
Oamenii intariti, purtatori de binc, traese 
adanc mila şi o folosesc în Juptă impotriva răului 
şi fac să rodoască suferinta, Om si om si: fiinta 
frate de ostin şi slujitori ai lui Dumnezeu, On 
şi milă, om si. omonice Mila este o lege interioara 
si o calce către bunătate, Mila, aplecare cu âra= 
goste asupra durerilor altuia, arată ca. onul are 6 
cereasca impărtaşirce - | E: 


 Ospitali ta tea 


„„Ospitalitatea '-oste legea omului înnoit prin 
-gărurile lui Isus, Ingonunchiat sub icoana, în um 
„brole serii, gazda . roânicelor ranâuieli aştcapta 
sa-i. cadă drumotul ostonit şi sărac, drumeţul ne= 
ştiut şi  nccunoscut, ârumoţul fără pâine şi fără 
căpătâi, Storgarul ospitalităţii mângfio fruntea 
asudată, vinul întăritor umozeşte buzele arse, 
vorba unduiată şi chipul luminos împlineşte singu= 
xătatea săracă a drumeţului, 

Ospitalitatea” înseamnă suflet deschis, primi- 
tor si binefăcător, înseamnă lege a omenici, din- 
colo de alegere, Omul se pune pe sine şi casa sa 


la dispoziţia unui. necunoscut, a unui. om menoro- 


"eit, a unui rătăcitor, culegător de singurătate şi 
lipsă» A te primi fraţii, părinţii sau rudele de 
9rios fel nu inseamnă a respecta legea ospitalită- 


51 


ţii, Ospitalitatea se aşează pe treptele superica- 
re ale omeniei ţi este o expresiea lucidităţii 
ăcsăvârşite, A fi ospitalier înseamnă a fi gpzâa 
iuturor care îţi bat la uşe, înseamnă a fi gazda 
zuturor  sămmanilor, acelora pe care i-a apuca ti 
scara fără masă şi casă, a celor alungaţi, uriţi, 
a fi pazda omului frate de destin cu tine, gazda 
făpturii lui Dumnezeu şi a adevărului intrupat, 
Ospitalitatea nu poate fi înţeleasă prin râm- 
âuelile sociale ale moralei, ci numai prin acelea 
spirituale, picuri din viața şi luniina cerească, 


Despre prietenie_ 


Prietenia este una din alesele virtuţi ale o- 
mului, Elementele care oalcatuesc par sa fie în 
numar de trei, şi.anune: dragostea, asemănarea. de 
structură intericară, unitate de năzuinţi, 

Prima este dimensiune ontologică a prieteniei, 
a doua este dimensiune psihologică şi a treia, îis- 
torică, Prietenia poate fi câştigată dar de cele 
mai multe ori ea se naste fară voia şi ştiinţa 
noastră, La temelia prieteniei rămâne însă tot 
dragostea; înafară de ea m putem afla o adevărată 
prietenie, Pricteniile sunt de cele mai multe ori 
legături de interese şi câteodată stimă şi simpa-— 
tie, Aceste gin urmă isvorăsc din prețuirea cuiva 
pentru însuşirile sale excepţiorale intelectuale 
sau estetice, 3 EI Ș 

Dragostea  trensfigureaza totul; ea are darul 
puterilor ascunse, Abia prin ăragoste legătura 
dintre doi oameni devine prietenie, De astăcată 
legătura de prietenie nu mi e periferică ci esen- 
ţială, este totală, deschizătoare de noui orizon= 
turi, Prietenul devine frate ae cruce » adica una 
cu tine însuţi, acumulare de forţă noua. In acest 


52 


fol gusta abia omul tovărăşia altuia şi se ăia 
ae roadele obsteştoi vioţuiri, a 

Prin aragoste prictenia alungă uritul şi teama 
de destin şi de natură şi dă omului puteri noui, 
Tubină omul din fratele tău înscamnă că-l ai SE 
Dumnezeu aproape, înscamă că umbli po căile voga 
niciei, Priotonia este ordinc nouă în lumea renăs= 
cută a lui Isus, E 


Despre bunătate 


A fi bun este în firoa omonească; bunătatea nu 
esto dincolo de noi ci în noi, ca fiinţă spiritu- 
ală; coste odată cu omul făptură a lui Dumnezeu, 
-Omul - o poate picrdc sau câştigă, adică o poate 
inrăi sau doveni marcu mai bun; omul o poate piere 
de sau câştiga după căile po care umblă, Sa 

Bunătatea-nu poate veni din nimic sau din în 
“tunorecul făpturii noastre căzute. Bunătatea este 
oxprosia fiinţei “renăscute, a prezenţei duhului 
viu in noi, scmn al originci noastre nepământene, 
Intru cât omul este al lui Dumnezeu întru atât are 
in vine bunătatea, Dumnezeu viu în suflotul nostru 
indreptăţeşte şi faco posibilă bunătatea. Omul cum 
naşte accastă staro interioară numi mergână pe 
căile adovărului, Prin bunătate omul este mai om 
şi culege urma paşilor lui Isus, Bunătatea nu poa= 
a A barat adică nu poate fi în anumite gos- 
ea a eee Bunăta tca mu poate fi o starea 
Viaţa politic, a omului social ci a “omului duh 
Ea a a buioeai are multă ornamontaţie, 
eitutinăe Ante aaa E UTA SE BA puii poa e 
ep ca mâna ncastră MU esto 
peer aa » atunci orice sens, orice conţinut 
şoază ipoori zis Gi ia oua ae 

îi Se vineva poate respecta legea şi 


ÎN Oaie 


55 


faptul dupa cerinţele ci, aceasta însă nu dovedes- 
ve că este bune A 

Bunăta tea este rodul duhului, isvoarele ci 
sunt în adâncimile fiinţei noastre spirituale, De 
aci porneşte sensul ci, de aci îşi capătă tăria ca 
stare intoricară omenească, Omul bun este acela 
care se situează în centrul vieţii şi al lucruri- 
lor, acela care cunoaşte adevărut ag cum este, a 
dică cunoaşte pe Dumnezeu, Aşezat şi and.ruma î Fi 
resc, omul simte în el isvoare de bogăţic şi fru- 
museţe. neţărmurită, Orizontul său de viată are 
linia depărtărilor în cercul de lumină şi de rod 
al cerului, 

“Cum se înfăţişează bunătatea?. Cum 'o simţim a- 
cai dintre: noi care trăim sau o simţim în semenul 
nostru? Bunătatea este'o stare morală complexă, 
alcătuită din împlotirea a.mi mhltor sentimente, 
In felul ci de a se arăta, bunătatea apare în pri- 
mul rână ca o bogătie, ca o plinătate, Omul bun nu 
este în lipsă, aşa cum este cel pismş, Omul bun 
este întreg, este plin, Bunătatea vine ca-un val 
care inunda fiinţa noastra, ca un prisos de ane-— 
nic, Ce face ca omul prin ea să aibă un cuprins 
atât ae marc? 

la temelia bunătăţii sta dragostea, ea are un 
isvor în dragoste, Centru de radiere, sâmburele de 
Grostere, este dragostea, Nu poate fi cineva bun 
fără dragoste, pentrucă ca este îsvorul tuturor 
creatiilor şi puterea  întregei existenţe, Plinăta-— 
voa pe care o găsim în bunătate vine în primul 
rână dîn dragoste, Dragosţea ne dă putintă să tra- 
îm dincolo de noi, să trăim înaltul sau altceva; 
să cuprindem totul, Dragostea ne Gă putinţa să pă= 
trundem în adâncimi şi taine care altcun ne-ar ră 
mâne pe veci închise, Răul este alungat şi topit 
prin forţa sa pozitivă, Bunătatea vine cu dragos= 
tea şi trăirea în duh, Cu toate dcestea, bunătatea 
nu se confundă cu dragostea, In aceasta stare sunt 
cuprinse şi alto elemonte, Bunătatea îmbracă în- 
tr'un mănunchiu: Gragostea, blânăeţea, mila şi 


5 


mângăierea; toate sunt topite aci şi alcăti 39.0 
stare morală unitară, = 

In bunătate găsim blândeţea. Omul bun este 
blână, adică are sufletul. ca tifelat. Cine se apro- 
pie . de uri on blână simte o plăcută senzaţie de 
călăură şi mângăiere, simte o putere binefăcătoa 
ve, Blândeţea este o completare firească a Ara gos= 
tei şi roăal acesteia, Mai puţin activă decâ 
aragostea, blânăeţea în calmul ei nu e lipsită de 
puterea creatoare, ci dimpotriva, Intr'o lume ae 
potrivnioie; blânăeţea vine ca un întăritor, ca o 
însenimfe, lacrimă luminată, Bunătatea  isvorâna 
din axragoste şi trecând prin blânăeţe, se impli- 
noşte în milă şi mângaicre, Mila înscamnă suferine 
ţa la suferinţă, la suferinţa altuia,  lângăicerea 
este acea stare lăuntrică legată de setea do mi 
bine în întelosul luptei pentru alungarea răului 
şi a durerii, luptă fără frângere şi fără asprime, 

Mângăierca este o. stare creatoare de bine, 
peste întunerccul care inundă, Mângăierea este un 
leac al cărui isvor stă în sufletul nostru şi prin 
care se săvârşeşte un act de binefacere, Mângăie= 
rea esto prezentă în bunătate şi o alcătuieste par= 
tiale Omul bun simte permanent nevoia de a înlătu- 
ra durerea care scacă sufletul şi mădularele omu= | 
lui, de a-i cruța fiinţa ae poveri, de a-l face să 
cunoască bucuria luminii, Omul bun cunaşte şi 
trăieste o stare do permanentă sete âe îmbogăţire 
şi înfrumusețare a mediului. în care a fost sorţit 
să-şi poarte paşii vieţii sale, PE 

Viaţa este, aşa cum o cunoaştem cu toţii, pli- 
2 a ea ac de contradictii, de apasări şi 
eee iaţa ne face să sângerăm pentrucă es-i 
poe oasă Şi cu Axruumuri, întoau'se,. Acela care 
răeste bunăta tea , care simte vibrația şi. căldura 
indruma şi a împăca contradic= 
o-a rotunji şi uşura dureri lo, 
ti ă nu le aduce în viaţă, dar fi- 
: ă să le înlăture, Omul bun mo= 
sa dupa frumuseţile cea pus mira lui 


= 


55 


Dumnezeu in inim fiinţei sale, Prin dragostea sa, 
prin blândeţea sa, mila şi mângâ ierea cu care este 
impodobit, acest om atat de rău printre noi; face 
să crească în preajma sa numai bucurie şi îndemne 
Cel ce simte frumuşeţea şi binefacerile bunătăţii 
trebue să o aibă în oarecare măsură, şi în momen 
vele sale de reculegere nu poate să nu o dorească 
crescută, 

Bunătatea în sinteza ei ca stare morală este 
plinătate, este depăşire, Aceasta se referă la 0- 
menia pe care o curpinde şi o exprimă, Bunătatea 
este o floare, este o esenţă a vieţii morale şi 
semn că suntem rupţi dintr'o lume nepământeană. 
Bogăția acoasta de viaţă interioară se resfrânge 
firesc, ca un rod copt, in afară, Deaceea bunăta - 
tea este un centru luminos Ge raze,Uuul bun răspân 
deşte în preajma sa o atmosferă de bucurie şi de 
indemn, o atmosferă de pace. Omul, aşa cum l-a lă— 
sat Dumnezeu, inchide în el frumuseți nebănuite, 
Numai să le ştie lucra până ce urâtul nu-l înnea-— 
Că. 


PARTEA III-a 


NN 0 OR E 


ii imite € 
E Am ) 


Îi 


Copilul 


Odată, intr'un sat de munte, la vremea cână 
urzeşte întunerecul, stăteam do vorbă cu un copil 
cu ochii de mirare, Pe deasupra capetelor noastre 
o păsărea a bătut din aripi de câteva ori şista 
pierdut în pădure, După un moment de linişte a ur- 
mat întrebarea senină a copilului: Gece sboară pa- 
sărea? Altădată,privind argintul viu al unei ape 
ce curgea boltită peste pictrele rotunăe ale văii, 
ca prins do o minune, a întrebat: dece curge apa? 

Ce minune sta in această făptură mică? Cum âe 
l-a chemt masura lui către gândurile nclinisti- 
toare? Ce tainică legătură îl poartă pe culmile 
vieţii? Copilul cste mi aproape decât noi ăe fi- 


rea lucrurilor, mai: aproape de Dumnezeu, Zilele o0- 


mului varsnic sc scurg într'o form banală, Felu — 
ritele chipuri alc lumii acesteia şi sensul adânc 
al lucrurilor îi: scapa, Omul trăoste totul în fu- 


e EL nu prinde frumuseţea şi nici lumim adevă= 


rului; cole mi alese rosturi şi semne fi scapă, 


Ti scapă nu pentrucă el ar fi în pacat, ar fi sor- 


tit dela început să mu vaă, ci pentrucă felul în 
caro îşi trăeşte viaţa aici îi închide pirţile în- 


-velesului, Cu fiocaro zi:0e- trece omul. se îndepăr 


tează de plaiurile bucuriei şi ale înţelepciunii, 


„Trufia şi dragostea pentru cele trecătoare îl fac 


să coboare cele mi de jos trepte ale conâitici 


umane. Trăină, lumea înconjurătoare îşi picrae 


iaim, sau mi procis,odată cu.anii omul îşi pior- 

de un simt foarte delicat dar patrunzător, care îl 
Fă = Ş . 

pune în stăpânirea substanţelor ultime ale exis- 


Pr e SE O ESI ASA CSE a e 


Go 


tenţoi, Omul în varstă pierde de cele mi mulţe 
ori simţul adâncimilor, sâmburele dumnezeese moare 
in CLe i . 

Dimpotriva; copilul, fiinţa noua şi neprihăni- 
tă, necumpărată de ispitele aparenţelor inşolă oa 
re, culege pretutindeni urmele minuni Lor, Cână un 
copil deschide pentru prima dată ochii, întreg u= 
niversul cu taincle lui joacă in apele lumirmtţe 
ale ochilor săi, 

Deaceca Isus iubea atât de mult copiii, deace= 
ea l-a arătat ca pe un simbol al crestinismului, 
lumea nouă care punea preţ pe nevinovăția şi mai- 
vitatea  îngercască, pe frăgezime şi seţo de înte- 
les, De nu vă faceţi la fel cu pruncii, nici că 
veţi intra în împărăţia cerurilor, 

Copilul este o fâptură biblică originară, 0o= 
pilul este o făptură a vicţii neîntinate, este o 
floare deschisă luminii, este un îndemn la sinpli= 
„tate şi frumuseţe, In el vorbeşte frântura ae cer 

| dată omului odată cu : începutul, Copilul este un 

| „mare dar al  vicţii noastre aici; aduce cu el iîn0= 
centă, drăgaşenia şi bunătatea, Copilul  îndulee= 
şte viaţa noastră atât ăc amară, Făptura sa uni- 
„căs cu aripi la suflet, ne dă multe învăţăminte, 
Un scriitor a spust Zâmbetul copilului este.pentru 
mamă ca o rugăciune pentru Dumnezeu, In preajma 
-copilului stărue mereu o atmosferă de Lumină şi 
frumuseţe, Cână întrebările bat la porţile gandu= 
lui tău împovărat gi cer deslegare, cână umbrele 
aminţirilor alunecă pe pereţii sufletului şi cer 
„0 rază de soare, atunci stai de vorbă cu copiii, 

Aplecat asupra adâncurilor umbli ca străbătut 
de fiorii unei zări virgine, Prietenii te văd ne- 
bun şi lumea te arată cu degetul. In rătăcirea ta 
prin pajistile unci lumi de dumnezeesc bumult, în 
setea ta de înţeles şi vrajă, te întâlneşti doar 
Cu copiii, Cuvântul tău sună sec pentru cei vârst- 

nici; dar întoarce, ca pe o frunză spre soare, su- 
fletele copiilor cu ochi de mirare, 


UR a e Ea i | 


E A 


- 


aa, 


Femeia 


Bărbatul este recunoscut unanim ca fiind supe-— 
rior femeii, Această recunoaştere a lăsat peste o0= 
chii noştri o perdea care ne opreşte să vedem ce= 


cace este csenţial femeii, însuşirile sale de că= 


petenice fe 

Cine nu a văzut o femeie aplecânău-se .ca o 
mângâiere peste oamenii nimănui? Cine nu a văzut-o 
mângâină un cap de copil sau săturână un sărac? 
Femeia este mult mai înţelegătoare decât bărbatul 
faţă de tot ceeace înscamnă viaţă; ea iubeşte flo- 
rile, iubeşte pasările şi animalele, iubeşte oame= 
nii, Femeia arc simţul situaţiilor morale mult mâ 
fin, trăcşte mult mai adânc-ăecât bărbatul încer- 
cările: interioare alc fiinţei apropiate, Ba se 
transpune în întregime în locul altuia, mergână 
până. la despersoralizare, Cugetul ei şi făptura că 


surprind mai repede şi simt mi adânc âurerile şi 


bucuriile celor apropiaţi, 

Bărbatul este mai închipuit, mi rece, mi 
calculat şi mi închis Gecât femeia, Bărbatul e 
mai trufaş, mai aspru şi mai egoist, Cu aceste în- 
suşiri înţelegem cât de uşor poate doveni tiran, 

Marea putere dc depăşire, puterea âe trăire în 
altul şi capacitatea ci de recepţie fac din femeie 
cel mai bun confident în ceasurile grele, 0 femeie 
inteligentă şi blânaă vine ca o lumină tămăâuitoa= 
Ye peste rănile unui suflet încercat, Femeia este 
O făptură mai fragedă, mi ăclicată şi mi simţi- 
toare dccât bărbatul, Aici stă superioritatea ci, 
E Aropt că bărbatul a întrecut-o în artă, în şti- 
înţă şi mai ales în politică, dar nu trebuo să ui- 
tăm că ca l-a cgalat dacă nu l-a şi întrecut, în 


3 — 


62 


cea mai. grea şi mai de sus valoare umană: sfinte 


nia = 
Aa emeia trebue vazută în 


el 
rarecteristice ale miurii. sale, Rea 
msia sportivă, înteiectuală sau avocată, sunt tot 
atâtea chipuri întoarse ale firiie Armonia cosmica 
le refuză, 

Supusă unui destin al pasiuni, ea este legată 
de tot ceeace îmbogăţeşte zilele; dela cele mai 
insemnate pâra la cele mai gratuite lucruri, toate 
o interescaxă, chiamă, o farmecă, Dorinţa puterni- 
că şi continuu improspătată de a-şi îmbogăţi viata 
şi totodată, nevoia de dăruire desinteresată. fac 
din femeie o fiinţă în permanenta vibraţie şi în= 
demne a 
- Femeia insufleţeşte totul, învălue lucrurile 
cu cântec si caută fără încetare firele ascunse 
ale ţesăturii vieţii, Secretul ei stă aici, în le- 
gătura permanenta cu îsvoarele vieţii, Fiinţă în- 
că netulturată de erorile - întelectualismului, ea 


-g 
O 
Y3 
ct 
Fă 
= 
40) 
44 
Ex 
pe 
pps 
» 
[9 
$ 
Mm 
coc 
Lac) 


are mai adânc simţul just al fiecărei situe it său 


lucru, are mai sigură intuiţia lucruri lor neschim= 


bătoarea Cun altfel s'ar explica plânsul  limirat 


de razele bucuriei ce-i strabat. adesea chipul? 

Orice ar face, femeia nu se joaca, Ea se mişcă 
direct şi viu, suferă şi se bucură din plin, Feme- 
ia cunoaşte adevăratele flori nemuritoare ale vie= 
ţii, Buzele ei deosebesc aromele de uscaciuni, De- 
aceea pasul îi este sigur atunci cână este vorba 
să poimcască pe drumul roâniciilor sale, 

Femeia, femeia adevărată mu. trebue căutată în 
"aboza tor şi nici în salon ci în cămin şi în pa= 
jiŞtie Tubită, soţie, mană sau soră, femeia apare 
în Wata nostra ca un îndem la âragoste şi milăe 
Dincolo de rătăcirile cetăţii moăerne o găsim fru- 


v A PI . 
msă, mngâietoare, sensibilă tuturor semnelor- 
curate şi înalţătoare, 


Poetul. 


Unii oameni cred. că este adevărat munai ceeace 
ating simţurile Lor, Dincolo e "poesiE". Sc feresc 
sa. cadă in apele nemărginite ale cerului pentru a 
mu fi nevoiţi să suporte deccpţii, Sunt camoni. pe 
care niciodată nu îi atrage nccuprinsul lumii şi 
tainele vieţii; nu-i încântă -o armonie înterioară 
sau o _îdec pură, Acestia sc. socotesc - oameni "Rea- 
jistiite = i za 22 

Sunt - oameni "pocti" si oameni "reatisti”, Cei 
din a doua categoric îi dispreţuesc pe cei dintâi, 
Creăcm că disprețul vine din incapacitate, 

A fi.dăruit cu o structură poctică m este o 
infimitatoe;, cum 'se crede, ci dimpotriva, este o 
însuşire. aleasă, Omul poet este un idealist, un 
creator de valori noui pe care în realitate nu 
le-a aflat încă, 

___ Pentruca noi să puten progresa, să puten merge 
în moi bine, trebue sa anticipăn acest viitor în- 
tr'o viziune suporicară de viată, Numi trăind a- 
coastă viziune intens, o putei traduce în fapta, 
in realitate; dacă nu este, poate-sa fie. In acest 
fel poetul esto adevăratul creator şi deschizător 
de drumuri, Cugetul său strabate distanţe în necu= 
noscut, luminează căile şi face posibilă fapte, 
Cei ce dispreţuese evadarea dîn ceeace este de 
fapt, nu cunosc frumseţea şi nici putinţa umi 
viitor mai bun pentrucă m cunosc creaţia, Bi su- 
fera de o "miopie" prommţată pe care o numesc 
roalism'!, Accasta poziţie înscarmă stagmre şi 
moarte, Neamul amenesc datorează totul acestor 
pooţi care i-au îmbomaţit viaţa şi î-au facut-o 
mai luminată. In arte, în stiinţe, în teologic, în 


64 


politică, pooţii s'au oxprimat şi au dus omoniroa 
âo mână în zări tot mai Limpezi.e = 

Roaliştii spun în faţa unei murdări i: aşa e 
viaţa! poeţii răspund: Are ua aşa pentrucă poa te 
fi altfel! primii trăese într'o zodie animală, iar 
ceilalţi trăosc înaripat şi vor o lume doscătuşaţă, 
cât mai mult de poverile păcatului originar, 

Numai un suflet meschin, un suflet miop poate 
să fie voşnic mulţumit de accastă realitate care 
ne înconjoară zilnic, Un suflet mare, un suflet ăe 
largi orizonturi este continuu nemulţumit de Lumea 
aceasta a "realului" banal şi caută, cu preţul unci. 
dureri covârşitoare,să smulgă urâtul realului care 
nu e mai puţin real dacă este presichimbat şi rii 
cat cu o tircaptă mai sus, 

Deacoea poeţii sunt atât de "noscrioşi! şi 
"nebuni", pentrucă sunt creatori şi înocitori, Poe=.. 
ţii -sunt oameni orientaţi mereu spre viitor, Setaa 
lor de mi bine şi mai frumos îi face să trăcască 
viu toate anticipaţiile şi chipurile lor, pe care 
le doresc acvea, îi sunt oamenii minunilor. pentru 
că au credinţa în minune, Realul omului. Lipsit de 
daruri înnoitoare, este un real sec, măcinat şi: 
murdar, Realul poeţilor este un viitor mai bun, 
arzător de frumos şi plin, Poeţii scormonese adân= 
cul şi scot numai piatra prețioasă; sfredelese vi= 
itorul şi-l fac prezent bogat, pur, înviorat de 
florile frumuseţii ultime, înviorat ae „chipul şi 
lumina “lui Dumnezeu, pe care şi-l ştiu aproape, Ei 
sunt aceia care, alături de profeţi, deschiă dru- 
muri noui şi fac din viaţa noastră o mânârie de e= 
roisn al suferinţei şi un fermecător câmp al rodu= 
lui muncit cu geniu şi suăoare, 5 

Copiii, femeile şi poeţii sunt o familio de 
spirit, Biruinţa lor luminează pământul acesta 
inogrit de atâta ură şi decădere, 


Sfântul 


Omul având o îndoită natură nu merge înţotâca-— 
una pe calea carc urcă, Dimpotrivă, calea care co- 
boară fiind mult mai uşoară, este mi la îndemâna 
sa şi deci mai bătută, De aci a venit cercăâinţa că 
aşa o firesc, că aşa trebue să fie, Natura emului 
a fost.pocetluită cu semnele păcatului, Din accas= 
tă rătăcire, din accastă neputinţă şi uitare omul 
poate fi scos prin exemplul sfinţenici, liult mai 
proţuit şi urmt în trecut, mult mai nesocotit şi 


îndepărtat astăzi, sfântul este cel mai mare în0i= 


tor de suflete şi vromuri, Sfântul trăcşte conşti- 
inţa la o viaţă nouă, la o altă viaţă ăccât aceca 
a deprinderilor noastre zilnice; sfântul agschiăe 
o cale--do ascensiune, nobănuitor şi totuşi atât do 
umnă-făpturii aceşteia uitată în propria sa rătă- 
ciro; ademenită de chemările ascunse ale unui pă= 
mânt încă nebiruit, = . 
Sfinţenia esto o mustrare permanontă adusă în. 
clinărilor d caâ_nte ale omului,: Sfinţenia fixează 
un punct luminos, col mai înalt pe cerul spiritua=- 
lităţii noastre, prin care proţul vieţii ae aici 
se măreşte, Apropierea do el ne face să încercăm 
cele mai bogate oxporienţe şi mi pure frumuseți, 
„ Sfântut este omul pentru care sons înscamnă 
trăire conştientă şi voluntară a unei rvalităţi 
pomanento şi dosăvârşite; sfântul este omul dăru- 
it lui Dumnezeu, Deaesca treapta cea mi de susa 
Mibuiei este sfinţenia, e locul din care omul 
mu-şi. poate dori mai mult. In felul acesta sfântul 
pare că urăşto şi neagă tot ce aparţine lumii a- 
ceşteia, E numi o aparenţă înşelătoaro, Sfinţenia 
m inlătură lumea aceasta întrucât oa este cova 


66 


caut, că numi urâtul din ea, elementul negativ 
acuv3 


in ăcate E A 
A tai iubeşte lumea acoasta întrucât este 


ie divină şi participă la divinitate, Sfinţe= 
paie doge iese, a ie ct AGITI 
ce arc ea trecător; supus morţii, 
Sfântul trăeşte aici permononţele, el Luptă şi 
bivue lutul din om, îl birue in gândul şi în fapta 
sa, înălţânău-se până la sferele pure ale unei 
lumi -supra-pământenee Sfântul sc defineşte prin 
cuprinsul său de viaţă, prin participare la divi= 
nitate, Pentru a ajunge aci oste nevoe de o iniţi- 
ere şi do o practică propric, Sfinţenia cere în ao 
devăr aplecarea lui Dumnezeu asupra creaturii sale 
în fiinţa căreia produce schimbări, dar totodată 
cere din partea omului o sforţare continuă, către 
această împlinire spirituală, STIE 
_ Sfinţenia înscamnă eroism, înscamiă ştiinţă 
oxperimentată şi disciplină a tuturor virtuţilor, 
Sfinţenia - m se cucereşte printrto trăire  nefi= 
rcască, ncâofinită, lipsită de disciplină, ci dim= 
potrivă, ca presupune o mare disciplină, atât ae 
mare încât am putoa=o nuni cea mai riguroasă, As= 
censiunca prin asceză, rugăciune şi rupere do tot 
cocace îţi aparţine ca făptură pământeană, ascon= 


siune prin participare la rcalitatea divină nu se 


poate îndeplini decât prin cea mai aspră şi mi 
strânsă disciplină spirituală, 

Sfinţenia oste somnul originarelor puteri şi. 
frumuseți în om, Acolo unde apare sfântul apare şi 
omul nou, omul adevărat, Mu putem ercăe că lumea 
aceasta poate deveni o lume de sfinţi, dar creâem 
că sfantul este unul din încitorii ei, cel mai na= 
re şi esenţial; credem că prezenţa unui astfel de 


căcipia uman între noi este o binefacere dumneze= 
SCăe 


SENSUL VIITII NOASTRE 


Adosea ne întrebăm dacă are vreun sens viata 
şi dacă merită să fic trăită, Desigur, sunt atâtea 
lucruri neplăcute legate de existenţa noastră aci, 
Lo întâlnim zilnic ca pe obstacole şi încercări de 
noînlăturat. Răul este pretutindeni prezent, 

Totuşi avom motive să ne şi bucurăm, Viaţa ne 
dăruo o seamă de frumuseți pe care dacă le ştim 
culege, ne încântăm fiinţa, învingem urâtul şi po- 
verile, 

- Iată, zorile sc arată, cântecul luminii şi 
al pasărilor începe, apele aleargă scânteină, mus- 
teşte viaţa în tot locul, Omul bun munceşte şi se 
roagă, Cine a văzut un răsărit de soare în Paitra 
Craiului vrea să trăcască, descoperă sensul vic= 
ţii, Doamne, şi cână se lasă noaptea, noaptea de 
basm a lui August:; cântă tainele prin frunziş şi 
plânge luna o âragoste ne'mpărtăşită,, e 22 

- Câtă frumuseţe e în Limea aceasta! Păcat că 
omul de azi nu mai axe timp să o vaăă, Cum să mn 
morito viaţa s'o trăoşti, cum să n'aîbă sens dacă 
cxistă florile? Iată roâul câmpului şi al pomilor, 
Jată copiii! Câte făpturi atâtea minuni, atâtea 
indomnuri, Cine n'a iubit o floare, o fată, un co= 
pil, un răsărit de soare sau un amurg, cine n'a 
inteles cântecul trist al apelor nestatornice şi 
A cunoscut bucuria propriilor sale depăşiri, nu 
&ăseşto sons vioţii, nu morită sto trăcască, 

„Este în putorea noastră daca deseoperi viaţa 
ŞI sensul ei, Este în puterea noastră de a alege, 


68 


Esto în puteroa noastră sa a înmpodobi suf leţul și 
ao a ne bucura. Doce atunci să dozertăm? Să luptăm 
şi să fim sinceri? Vălul urât dispare şi bucuriile 
mari nasc, Viaţa murită trăită pentrucă are bucu- 
rii, are lumină, Cu o condiţio însă: să nu 0 trăim 
periferic, să o trăim în adâncime, în esenţă, 

Viaţa nu oste ceva abstract, produs al minţii 
noastre, Ea esto ceva concret, este o realitate, 

Viaţa există în cosmos, Viaţa este tendinţă 
este croaţie, este armonic.Viaţa esto sohimbătoară 
şi totuşi  pormanentă, Raţiunca nu poate să o cu= 
prindă; nu poate pentrucă ca este în viaţă, Raţiu= 
nea fragmentează, distruge viaţa, Viaţa cuprinăag 
raţiunea, Sfora vicţii coste mai mare decât a raţi= 
unii, Când spuncm viaţă afirmăm toate olementele 
şi însuşirile coxistenţei, adică: rcalitatca, echi= 
librul, armonia, raţiunea, libertatea şi croaţia, 
Fiinţa noastră trebue să se aplice asupra vieţii; 
aşa sc împlineşte, 

Pontru a trăi şi cuprinăe înţelesul a tot ec 
este  trebuc să avom simţul şi sensul vicţii, Aci 
stă o taină a lumii: ce este viu străjue existonţa 
fiindcă şi cccace credem că c mort, de colemai 
multe ori este tot viu, Viaţa este taina nopă trun= 
să, deaceca ea nu se analizează, nu se exprimă în 
vorbo ci se trăoşte pur şi sinplu, Acola care: tră= 
eşte cu adovărat ştie ce este viaţa, Să învăţăm a 
cunoaşte, Cunoaşterea înscamnă cuprindere a între 
gului dcodată, înseamnă, oxporicnţa nomijlocită, A 
cunoaşte înscamnă a fi în viaţă în înţeles motafi= 
zic, nu biologic, 

Viaţa csto continuitate, val infinit, Doaceca 
numi acela o poate cunoaşte caro o simte into= 
era], Adevaratul om este o fiinţă cosmică; expori= 
onța lui trobuo să aibă acoastă dimensiune, Len- 
dinţa omului cste ac a so rogăsi, adică de a se 
situa just şi a so întrogi, Accasta înscamnă năzui= 
To spre dosăvârşire, 

Viaţa omului aro 


: un sens propriu, Viaţa este 
prisos, osto întrecor 


o do sinc, Viaţa coste sfor= 


e e 


a 


tii aaiiază gue 


- co e mort mu sc schimbă în lunca 


oaia te 0 baile 80 ei PE n cai Casa 


69 


țară posto ceca.. coste dat, peste actual; omul am 
plifică prezentul pentru un alt prozent viitor, 
Viaţa nu poate fi înţeleasă fără schimbare, Numai 
noastră, & aici 
un conţinut trist al condiţici umane dar m moi 
puţin mângâietor. Pononcnul vicii coste orientat 
în înţolosul că nu coste o forţă oarbă, fără lumi= 
nă, fără calc, 

Schimbarile ei au un anume sens, un anume curs 
care merge către perfocţiune, Aci stă bucuria vic= 
sii în acoastă tonăinţă dc a sc întrece pe sine 
însuşi înspre creste tot mai îralto, tot mi înso- 
ritoe 

Viaţa noastră cuprinăc  urîtul, imperfectul, 
dar sonsul ci oste do a ucide aceste stări,nu dea 
le cultivwm, Dea le dopaşi către stări şi forme 
superiare, până ce ajunge în împarăţia frumuse= 
ţii, Prozonţa urîtului şi a înfirmului în viaţa 
noastră este durore şi plâns, Prezenţa accasta nu 
oste fatală vicţii în sensul că mu o învinge, m o 
reduce la moarte, ci dimpotrivă, o înăcamnă merou 
catro cucerirea adevărului, a frumuseţii purce 

Sensul vieţii cste dinamic mu în înţeles ae 
mişoare ci în înţeles de mişcare creatoare, adică 
pas inventiv pornind din sâmbure dar nu fiină ase= 
menca lui, Viaţa işi orcază forme cu totul noui, 
Acosta oste sensul vieţii: mu sbuciun zadarnic ci 
putere creatoare către expresii superioare, 

„Viaţa omului înseamnă creştere, roânicie, Omul 
când nu e pervertit este un isvor nesecat de lu- 
mină; de îndemn spre bine şi frumuseţe, Omul este 
o expresie uliină a vioţii prin care existenţa în- 
SAŞI progresează, 

Viaţa omului. este o luptă pentru prinăcrea şi 
fixarea elementelor noschinbătoare; este o încor 
care continuă de a face să domine eternitatea din 
ol, Viaţa noastră este o creştere continuă, o de= 
păşire, Prezenţa suferinţei nu înscamă altceva 
docât această continuă croaţie pe care o cuprinde 
şi. caro transfigurează totul, 


„o PI e a E Enea EM Se De SE agate SRR ee te 


7o 


Sensul vioţii este de a cultiva conţinutul po- 
sitiv a tot co există în noi şi dincolo do noi, 

Omul este o existenţă care îşi poartă Frumuse= 
ţiloe cu luptă, Deaceca viaţa sa  csto atât do fru- 
moasă şi atât dc dramatică, 


A ARCUL i i n iii 


Tragerea de faţă este făcută după 
un exemplar,bătut la maşină,din colec= 
ţia "Crucea Albă" — Veneţia, 


AS 


PARTEA TI. 


C.u.p rr AN sul. 


INDEUIN LA SLPLITATE 


Indemn la simplitate , , 
La vânat do oameni « . . 
Omul Voiviliza ti! i 3 


Liîbertăţi şi libertate , 
'Râsul:durerii, <-î . . . 


_Pragilitatea omului, „ 


Dela humor la bâtjocură, 
Discuyiaa ao ep oa 
Ilac i ra ef Ea pa E 
MI NCN a aa 
Pire întoarsă, s . . 


Cameni universuri închise, 


DORO Ii SON) ee i ecia 


Nu to-fă judecătorul altuia, 
Na ncdrepțăţi, A sEzar 00 
“La rău răspunăe cu bine, 


Tăcile simple, a e + «- 
Bunul conducător , , 


La răspântio ,... 
Vindecarea răului, , 
Trecutul şi căinţa ., 
Greşala şi podvapsa, e 
Tăria sincerităţii , , 
Rodnicia tăcerii , , 


Implinirea prin rugăciune, 


Implinirea prin fapte, . 
Experienţa proprie ,., 
Intâi âragostea, 


. . . «. 


. . . . . «. 


Ţ2 


Inteligentă şi cuprinăcre, 


Oredinţă şi certitudine, 
Sensul umilinţei . . . e. 
Colina lacrimilor, e. . » 


PARTEA II. ESTI CAT DARUESTI 


CEE GO e za ee 


A=fi superioara 023 
DENIS IL oe o aa za 
Ospitalitatea, e o . .. 
„Despre prietenie + . . 
„Despre bunătate, « . . 
PARTEA III. INNOITORII 
0 OPIU e 0 pa a 
. Heomeia . - Ep ae se 
Poctul e ... ee aaa . « 
ESCA 5 aaa 


SENSUL VIEȚII NOASTRE, . 


o. . . e. 


. «- . Li 


«i eleiie 


.. . . s « * 


. . e. - 


ele ville 


32 
35 


5 


ca ina