Studii Istorice Romanesti vol. 1, nr. 6, 1995

STUDII ISTORICE ROMÂNEŞTI 


Volumul! 7, Numărul 6, 1995 


În acest număr: 


Bill Clinton și Bari Maze i 1 
Hillary Clinton, IPS şi terorismul marxist .... 27 


În ce piesă îşi joacă Bill Clinton rolul ........ 30 

Deșpreslnter nete Eee a a a 43 

Auzi €talleta Das 2 e a a Aaa 57 
„N ae 


BULETIN 


apare în funcţie de strângerea materialului 


STUDII ISTORICE ROMÂNEȘTI - Vol. 1, No. 6, 1995 


BILL CLINTON ȘI 
KARL MARX 


The men the American people admire most 


exXtravagantly are the most daring liars; the men 


Este Bill Clinton 
marxist? În general în 
Statele Unite şi în restul 
occidentului se evită 
orice discuţie care ar 
putea  incrimina o 
personalitate politică cu 
relaţii sau afinități 


they detest most violently are those who try to tell 
them the truth - Cei pe care-i admiră poporul 
american la modul cel mai extravagant sunt 
mincinoşii cei mai îndrăzneţi; cei pe care-i urăsc 
cu cea mai mare furie sunt cei ce caută să le 
spună adevărul (H,L. Mencken) 


pentru reţeaua comunistă. Poporul nu are prea multă simpatie pentru mişcările 
de stânga cu toate eforturile mass-mediei şi ale intelighenţiei de a dovedi că 
socialismul este poarta de salvare a omenirii din perioada turbulentă în care 
trăim şi că doar aplicarea eronată a acestei minunate teorii în ţările 'fost” 


comuniste a compromis-o. 

În schimb se atacă naționalismul şi 
poziţiile conservatoare care 
preconizează menţinerea integrităţii 


familiei; dreptul de a exersa propria - 


religie fără restricţii; pedepsirea 


' răufăcătorilor şi nu a victimelor; 


asanarea arenei politice îmbuibate de 
minciună, fraudă şi intrigi; 
neintervenţia în afacerile altor ţări; 
renunţarea la aşa zisele ajutoare prin 


Banca Monetară Internaţională (care 
este o platformă pentru lansarea 
programelor socialiste - nu sociale - 
pe întregul glob); respectarea 
Constituţiei şi afirmarea ei ca lege 
supremă (şi nu Carta Naţiunilor 
Unite, făurită de un grup de spioni 
comunişti ca Dexter White şi Algier 
Hiss); încetarea uciderii cu 
impunitate a cetățenilor americani de 


către gangsterii guvernamentali de la 
BATE, CIA şi mai nou chiar de la 
poliţie, ca în raidul din Waco, Texas; 
elucidarea straniului mod în care a 
fost bombardată clădirea federală din 
Oklahoma City unde  printr'o 
coincidență rară nimeni din 
personalul BATF-ului sau FBI-ului 
nu venise la serviciu, sau erau toţi 
plecaţi * 'pe teren'. Toate aceste 
cerințe sunt vehement atacate nu 
numai de către guvern în frunte cu 
Bill Clinton, dar şi de către mass- 
media în modul cel mai eficient 
posibil, etichetând pe autorii lor cu 
termeni care merg de la 'albi 
suprematişti”, "rasişti”, 'extremişti de 
dreapta”, până la cea mai cumplită 
acuză:  "'antisemiţi'. Dar ca să 
răspundem la întrebarea dacă 
Clintonii sunt marăişti, să vedem cu 
cine se asociază, căci, vorba 
proverbului, cine se aseamănă se 
adună. 

În Statele Unite există un institut 
pentru studii politice (Institute for 
Policy Studies - IPS). Aşa după cum 
arată cercetătorii de la Sunset 
Research Group (Secret, Octombrie 
1994), acest institut a fost şi rămâne 
o cloacă de infecţie marxist-socialistă 
care a militat pentru destrămarea 
ordinii din societatea capitalistă cu 
scopul de a înmâna puterea politică şi 
administrativă elementelor de stânga. 
Cu şiretenie tipic comunistă agenţii 
lui au acţionat deghizați în organizaţii 
benigne şi şi-au arătat adevărata faţă 
numai în ultimul timp când forţele 


politice şi de represiune din Statele 
Unite au ajuns în mâna elementelor 
de orientare socialist internaţionalistă. 
Karl Hess, om cu greutate în acest 
institut, nu s'a sfiit să declare că nu 
are alte alternative decât violenţa 
pentru a distruge guvernul Statelor 
Unite. Şi într'adevăr institutul a avut 
legături intime cu grupările teroriste 
marxiste, anti-americane din intreaga 
lume. Dar trebuie neapărat să recurgă 
la mijloace violente sau există şi alte 
căi mai subtile? 

Evident că există; şi o modalitate 
larg folosită de comunişti pentru 
dezintegrarea oricărei grupări ostile 


intereselor lor este infiltrarea. Încă 


înainte de fi inaugurat oficial, Bill 
Clinton l-a numit pe Derek Shearer 
pe postul de consultant în problemele 
economice. Shearer este un veteran 
în IPS, şi a fost descris ca cel mai 
apropiat prieten al lui Bill Clinton; 
iar sora lui, Brooke, a fost tovarăşa 
de călătorie a lui Hillary. Vederile lui 
sunt înfocat marxiste. EI 
preconizează înlocuirea pieţii libere 
din America cu o  enonomie 
planificată central de către guvern, 
după tiparul sovietic. Dr. Charles 
Provan, citat în Secret, declară: 
"Institutul pentru Studii Politice l-a 
sprijinit pe Bill Clinton în ultima 
alegere prezidenţială ... pentru că 
Clinton împărtăşeşte genul lor de 
viziune culturală”. Shearer nu este 
singura legătură a Clintonilor cu IPS. 

Investigaţiile FBI-ului (dosarul 100- 
447935, vol 1 din Martie 1969, pp. 


46-47, şi din 10 Iunie 1971, pp. 1-2, 
citate în Secret) arată încercările 
acestui institut de a infiltra agenţiile 
guvernamentale cu “radicali” sau 
chiar "'comunişti”. Revelator este 
faptul că încă acum peste 20 de ani 
avea puterea de a determina numirea 
în guvern a unor persoane cu 
ideologie revoluţionară. Institutul 
crease de fapt un Front Unit (United 
Front) cu structura unui guvern din 
umbră, profund penetrat de 
comunişti. Planul de radicalizare a 
Statelor Unite trebuia făcut prin 
participarea acestor persoane în 
interiorul structurilor sociale 
existente, cărora cu încetul să le 
modifice orientarea. Cercetările arată 
că Dr. Arthur Waskow, un element 
extrem de activ în lupta pentru 
dezarmarea Statelor Unite, este cel 
care a iniţiat "dezordinea creatoare” 
ce include "'delapidări şi incendii”, şi 
care a cerut să se dea ajutor 
Vietnamului de Nord în timp ce 
acesta lupta împotriva soldaţilor 
americani. IPS a educat generaţii de 
tineri diplomaţi universitari pentru 
posturi în Congresul american cu 
scopul de a îndrepta politica 
Congresului în spre stânga. 
Deasemeni a organizat şi susținut 
financiar mişcarea împotriva 
războiului din Vietnam cu proteste şi 
demonstraţii violente. Reamintim că 
Bill Clinton a manevrat abil ca să 
soape de serviciul militar activ şi a 
organizat demonstraţii împotriva 
războiului din Vietnam, după unii 


chiar anti-americane. 

IPS a fost organizat şi finanţat în 
1963 de către Fundaţia Samuel 
Rubin. Acest Rubin, fost membru al 
Cominternului, a catalizat revolta 
țăranilor din Rusia. Dragostea lui 
pentru avere l-a ajutat moral să 
exproprieze averile familiei de ruşi 
albi Faberg€ şi cu punga plină de 
aurul furat în mod revoluţionar a 
poposit în Statele Unite unde a intrat 
în industria cosmetică şi a realizat o 
avere fabuloasă, o bună pane din ea 
folosind-o apoi pentru răspândirea 
comunismului (NN: Secrer opinează 
că Rubin s'ar fi disociat de tovarăşii 
lui bolşevici; dar pentru cine cunoaşte 
sistemul comunist faptul că cineva a 
putut trece granița clandestin cu 
uriaşe cantităţi de aur ridică serioase 
dubii. E mai plauzibilă teza că a fost 
trimis cu misiune în occident fiind un 
tovarăş demn de încredere). Familia 
Faberg&, venită şi ea în Statele Unite, 
l-a dat în judecată pe Rubin şi a 
câştigat procesul. Parte din bani au 
fost restituiţi dar nu înainte ca alt 
nume faimos în conspirația 
comunistă, miliardarul Armand 
Hammer, să-l ajute pe Rubin în 
consolidarea propriilor milioane cu 
care a lansat IPS. După "perestroika' 
lui Gorbaciov, ziarul Izvestia a 
confirmat că Armand Hammer a fost 
curierul între Lenin şi Statele Unite 
care a transportat bani din imperiul 
bolşevic pentru înființarea partidului 
comunist din Statele Unite. Este 
interesant de remarcat că vice- 


preşedintele Al Gore a realizat o 
jumătate de milion de dolari investind 
într'o mină de zinc sub egida lui 
Armand Hammer. Fiica lui Rubin, 
Cora, ca şi soţul ei Peter Weiss, se 
dedică cu acelaşi devotament 
răspândirii comunismului. 

Rapoartele  FBl-ului arată că 
personalul IPS este în contact cu 
grupări  pro-comuniste şi  anti- 
americane ca Weathermen (terorişti 
sabotori), sau The Progressive Labor 
Party (compus din fracțiunea pro- 
chineză a partidului comunist 
american). Autorii publicaţiei Secret 
au obținut doar 1743 de pagini din 
cele 2075 de pagini adunate de către 
FBI în legătură cu activităţile IPS- 
ului; restul au fost sechestrate în 
urma unui ordin executiv prezidenţial 
special ca acele pagini să fie ţinute 
secret "în interesul apărării naţionale” 
şi pentru că ar putea "să identifice 
sursele confidenţiale de informare”. 
Chiar şi paginile obținute de către 
Secret în virtutea actului Libertăţii de 
Informare, sunt în bună parte şterse 
cu cerneală neagră. Chiar aşa ciuntită 
documentaţia descrie membrii IPS- 
ului ca elemente violente care 
prezintă un serios risc pentru Statele 
Unite. Informaţiile eliberate de CIA 
cu privire la IPS au fost şi mai 
limitate, explicând lipsa de cooperare 
prin acelaşi interes de a salvgarda 
apărarea naţională. 

Baza financiară pentru fundarea 
IPS-ului a venit de la Rubin şi 
crearea acestei instituții a fost 


organizată de către Richard Barnet şi 
Marcus Raskin. Raskin a ajutat KGB- 
ul să asasineze personalităţi 
americane şi britanice, iar Barnet a 
ajutat personal mişcarea comunistă 
din America Centrală şi Asia 
împreună cu Saul Landau, prietenul 
lui Castro, membru IPS (Secret, p. 
4). In timpul războiului din Vietnam 
Barnet s'a întâlnit cu liderii 
comunişti, afirmându-şi devotamentul 
pentru cauza comunistă şi susținând 
că poporul vietnamez luptă 
"împotriva aceloraşi agresori cu care 
noi continuăm să ne luptăm în ţara 
noastră”. Intre 1982 şi 1985 Barnet |- 
a ajutat pe Daniel Ortega să pună 
bazele regimului sandinist, locuind în 
casa şefului poliţiei secrete Tomas 
Borge care a organizat exterminarea 
a mii de indieni Miskito opuşi 
comunismului. Alţi membri ai IPS, 
Borosage şi Landau, au depus 
eforturi pentru consolidarearegimului 
sandinist şi au organizat suport pentru 
acest regim în Europa. În vizita sa la 
New York din 1985, Ortega nu a 
uitat să-şi prezinte omagiile lui Peter 
şi Cora Weiss. 

Saul Landau, altă personalitate de 
vază din IPS, descinde din părinţi 
comunişti. În 1960 s'a înrolat în 
Brigada lui Castro, Venceremos, 
formată sub direcția KGB-ului. 
Landau a devenit prietenul intim al 
lui Castro şi a declarat că "Cuba este 
prima societate cu scop bine definit 
pe care am avut-o în emisfera 
vestică...” (Landau: "Cuba: The 


Present Reality", în New Left Review, 
Mai-lunie 1961, p. 22, citat de 
Secret, p. 5). In 1978 Landau a ţinut 
o conferinţă la Festivalul 
Internaţional al Tinerilor Comunişti 
din Havana, alături de alt membru 
IPS, Philip Agee, fost agent 
CIA/KGB fugit în srăinătate după ce 
s'a dovedit asocierea lui cu 
Kremlinul. Când agentul marxist 
(membru IPS) Orlando Letelier a fost 
asasinat în timp ce îşi îndeplinea una 
din misiunile lui de spionaj, Landau 
a avut grijă să-i distrugă documentele 
ca să "nu compromită rezistență 
Chiliană”. Când agenţii FBI au 
descins la locuinţa lui Letelier, au 
fost primiţi de către Mark Schneider, 
aghiotantul senatorului Kennedy. 
Landau s'a dedicat în mod activ 
propagării socialismului american, 
concentrându-se mai puţin asupra 
promovării revoluțiilor în lumea a 
treia şi mai mult asupra aducerii 
mesajului marxist în SUA. 

Altul care a contribuit la înfiinţarea 
IPS-ului este Markus  Raskin. 
Specialitatea lui este spionajul anti- 
american. El a întemeiat magazinul 
CounterSpy în care a publicat numele 
agenţilor americani de peste hotare 
cu ajutorul lui Philip Agee, cel care 
fusese agent dublu CIA şi KGB, fugit 
în Cuba. Drept urmare şeful staţiunii 
CIA din Grecia, Richard Welch, a 
fost împuşcat de către terorişti 
comunişti în faţa familiei lui, pe când 
se întorceau de la o petrecere de 
Crăciun. Unul din membrii IPS şi-a 


exprimat satisfacția auzind de 
moartea lui Welch. William Colby, 
director la CIA, i-a declarat pe aceşti 
membri în IPS responsabili de 
uciderea lui Welch, dar din lipsă de 
dovezi materiale ei nu au fost deferiţi 
justiţiei. La două zile după apariţia 
listei de agenti CIA, locuinţa unui 
agent din Jamaica a fost mitraliată iar 
alţi treisprezece agenţi din Nicaragua 
au fost rechemaţi după ce familiile 
lor au fost amenințate. Doi agenţi 
britanici au fost executaţi în Polonia. 
Guvernul britanic a emis ordinul de 
deportare a lui Agee care era în 
Anglia în acea perioadă, şi un alt 
membru în IPS, Morton Halperin, a 
fost trimis în Anglia de către IPS în 
apărarea lui Agee, ca să-i înainteze 
apelul. Acest Morton Halperin este 
acum numit de către Clinton adjunct 
în Ministerul Apărării (Assistant 
Secretary of Defense). 

Orlando Leielier a fost eliminat 
(posibil de către serviciul de spionaj 
din Chile) print'o bombă plasată în 
maşină, iar documentele găsite la 
locul accidentului au confirmat că era 
plătit de către DGI (agenţia de 
spionaj cubană) şi făcea parte din 
partidul socialist chilian. IPS l-a 
înlocuit cu Tariq Ali, un conducător 
în Internaționala a patra troțkistă a 
partidului comunist oprit de a intra în 
Statele Unite şi în alte ţări din cauza 
legăturilor sale cu rețeaua teroristă. 

Activităţile  anti-sociale ale 
membrilor IPS sunt bogate. Joe 
Stork, Eqbal Ahmad, Fred Halliday 


sunt angajați în Proiectul de 
Cercetare şi Informare privind 
Orientul Mijlociu (Middle East 
Research and Information Project - 
MERIP) care susţine organizaţia PLO 
a lui Yasser Arafat; MERIP a fost 
asociat cu grupul terorist care a ucis 
cei unsprezece atleți izraelieni la 
jocurile olimpice din  Miinchen. 
Ahmad a plănuit răpirea Secretarului 
de Stat SUA şi bombardarea 
clădirilor federale. În dosarul FBI 
100-447935, vol. 3 din 29 Aprilie 
1971 (citat de Secret, p. 7), se spune 
că unii membri ai IPS sunt suspectaţi 
în bombardarea Ambasadei Rodeziei 
şi a Portugaliei din Washington; doi 
membri IPS (numele lor a fost 
obliterat de către FBI la eliberarea 
documentelor) sunt urmăriţi pentru 
furt şi omor la o bancă; un membru 
al grupării teroriste Weathermen a 
fost văzut vizitând oficiile IPS. Deci 
din activităţile IPS-ului fac parte 
omorul, jaful, răpirea, distrugerea 
clădirilor. 

Dosarul FBI 100-447935, vol. 6 
din 24 August 1973 (Secret, p. 7) 
arată că IPS se angajează în spionaj, 
şi citează declaraţiile lui Karl Hess 
potrivit cărora distrugerea guvernului 
Statelor Unite trebuie realizată 
violent, precum şi ale lui Arthur 
Waskow (care face parte din 
conducerea IPS) care conchide că 
revoluţia trebuie continuată cu orice 
preţ, chiar dacă pune în primejdie 
vieţi omeneşti. IPS a  răpândit 
pamflete  inflamatoare printre 


potenţiali revoluționari în care era 
inclus un număr de telefon unde 
puteau chema pentru sprijin material 
(alimente, sau ajutor legal etc.) Se 
pare că antenele lor s'au extins 
dincolo de granițele SUA. După 
sursele FBI, activităţile IPS s'au 
extins şi în Vietnamul de Nord în 
timpul războiului cu Statele Unite. 
Fotografii luate clandestin de agenţii 
FBI au arătat contactele dintre IPS şi 
Viktor Talz, colonel în KGB deportat 
pentru spionaj, precum şi cu alţi 
funcționari din Est în timpul 
războiului rece. Secret arată cum s'a 
încercat discret recrutarea Dr-ului 
Stephen Powell în timp ce acesta 
investiga asocierea  IPS-ului cu 
marxismul. Algier Hiss, fost membru 
în Departamentul de Stat, condamnat 
pentru spionaj în favoarea sovietelor, 
a fost recomandat în 1984 la IPS ca 
"un distins cercetător a Noii Politici” 
din era lui Roosevelt. Influenţa 
acestui institut ameninţă integritatea 
națiunii americane. Fostul preşedinte 
Reagan arată (S/ Louis Post-Dispatch, 
2 Octombrie 1987, după Secret, p. 8) 
că a existat o vreme când chiar 
membrii congresului erau investigaţi 
pentru activități pro-comuniste; dar 
comisiile de investigaţie au fost 
abolite iar propaganda sovietică a 
izbutit să schimbe vederile publicului 
şi azi nu mai este la modă să fii anti- 
comunist în occident. 

Interesele IPS-ului se extind dincolo 
de arena politică propriu zisă. 
Influenţa lui asupra artei, asupra 


culturii şi în ultimă instanţă asupra 
orientării politice este imensă, fapt 
consemnat în vorbele lui Mao după 
care un artist marxist e mai valoros 
decât o mie de soldaţi întrucât aceşti 
sabotori culturali pot să portretizeze 
comunismul într'o lumină favorabilă 
mai bine decât cele mai alese 
cuvinte. IPS a fondat aproape 
exclusiv prin Peter şi Cora Weiss 
expoziţia Comrmitted to Print (Tipărit 
pe Hârtie) dedicată  'atrocităților 
genocide' comise în America 
împotriva minorităţilor, în care se 
repetă vechiul cântec comunist cu 
lupta dintre burghezie şi proletariat. 
Unul din exponate îl arată pe Ronald 
Reagan ca un vampir sugând sângele 
copiilor negri, iar în viu contrast sunt 
expuse portretele lui Mao şi Che 
Guevara zâmbind mieros. Secrer îl 
citează pe Dr. Powell care, după ce 
a citit toată literatura publicată de 
către IPS şi a participat la multe din 
întrunirile lui, confirmă că "Institutul 
pentru Studii Politice este astăzi cel 
mai important centru intelectual 
pentru diseminarea marxismului în 
țara noastră”. Dr. Powell observă un 
paralelism perfect între obiectivele 
sovietice şi platforma politică a IPS- 
ului. 

IPS sprijină grupurile teatrale 
Franklin Furnace şi Kitchen Theater, 
faimoase pentru  prezentările lor 
pornografice degradante, care instilă 
propagandă politică în momentul în 
care audiența este mai receptivă la 
stimulii vizuali, după ce instinctele 


animalice au fost înfierbântate. 
Franklin Furnace de pildă prezintă o 
femeie dezbrăcată  stropită cu 
ciocolată care protestează împotriva 
dominaţiei sexuale masculine în 
America, iar în timpul "actului 
protestatar zbiară "Dumnezeu e mort! 
Uită-l pe Dumnezeu!”, ca în final să 
ardă steagul american blestemându-l 
pe candidatul conservator la 
preşedenţie Pat Buchanan şi pe 
preotul baptist conservator Pat 
Robertson. 

Cu o parte din fondurile primite de 
la IPS, aceste două grupări teatrale 
au pus-o în scenă pe Annie Sprinkle. 
În faţa audienței, aceasta urinează pe 
scenă, utilizează falusuri artificiale şi 
printre grohăiturile de extaz sexual 
varsă un torent de obscenități în 
microfon. "Artista' comite la cerere 
actul sexual oral cu persoane din 
audienţă, iar toată această activitate 
"cultural-artistică” culminează cu 
introducerea în vagin a unui specul 
din plastic transparent, după care 
invită publicul să defileze în faţa ei şi 
să-i inspecteze intimitatea. 

Hillary Clinton a donat zeci de mii 
de dolari pentru IPS şi grupările pe 
care acesta le promovează. Ea este de 
părere că acestea sunt "organizaţii 
progresiste” (J.F.Cooper: "Marxism 
Pornography ”, în The New American, 
10 Septembrie 1990, p.35, citat de 
Secret, p. 10). 

Dr. Rael Jean Isaac, preşedintele 
grupului Ethics and Public Policy 
Center, scrie în prefața cărţii sale 


America the Enemy - Profile of a 
Revolutionary Think Tank (Citat în 
Secret, pp. 10-11): "Scriitorii IPS- 
ului văd în America contemporană un 
exploatator brutal ... un tiran, atât în 
probelmele domestice cât şi în 
afacerile externe. Numai acţiunea 
revoluţionară, inclusiv  "'guerila 
politică” va transforma America în 
ceeace ar trebui să devină. Printre 
altele aceasta înseamnă dezarmarea 
unilaterală a armatei şi serviciilor de 
informare, distrugerea sistemului 
capitalist şi în special a corporațiilor 
multinaționale şi reorientarea drastică 
a şcolilor şi universităţilor.” În 
dosarul FBI 100-447935-119 din 11 
Septembrie 1971  (memorandul 
agentului Shackelford către agentul 
Miller - citat de Secret) se arată că 
IPS a jucat un rol important în 
"dezvoltarea strategiilor şi tacticilor 
pentru toate fazele de subversiune, 
insurecție, conflict rasial, agitaţie 
politică şi revoluţionară”. Clinton 
este asociat cu proiectele IPS-ului. 
Multe dintre punctele platformei 
marxiste ale IPS-ului au fost sau sunt 
în curs de implementare: dezarmarea 
unilaterală masivă, distrugerea bazei 
economice a Statelor Unite prin 
NAFTA şi GATT, încercarea lui 
Hillary de a institui un sistem 
medical de tip socialist (momentan în 
hibernare dar nu defunctă), re- 
orientarea sau mai degrabă 
imbecilizarea copiilor în şcolile de 
stat, etc. 

În timp ce floarea tineretului 


american îşi vărsa sângele într'un 
război cu Vietnamul, război care, 
conform planului Noii Orânduiri 
Modiale, nu trebuia căştigat de 
forțele SUA, Bill Clinton ajuta 
conducătorii comunişti şi 
organizatorii IPS-ului în lupta lor 
propagandistică nu pentru pace ci 
pentru înfrângerea militară a Statelor 
Unite. În scrisoarea lui către 
directorul  ROTC, col. Eugene 
Holmes, Clinton admite că unul din 
organizatorii  Moratoriului pentru 
Vietnam este un prieten de-al lui 
apropiat, iar acest moratoriu a fost 
plănuit nu numai de către KGB cu 
conducerea Vietnamului de Nord şi a 
Germaniei de Est, dar şi de un 
membru al partidului comunist 
american şi totodată membru IPS. 
Moratoriul a fost conceput în Mai 
1969 la întrunirea Comitetului 
Naţional de  Mobilizare pentru 
Încetarea Războiului din Vietnam 
(MOBE) ţinut la Stockholm sub 
auspiciile Consiliului pentru Pace al 
sovietelor la care au participat 
Nguyen Thi Binh (Vietcong), Nguyen 
Minh Vy (Vietnamul de Nord) şi 
John Wilson (IPS). Kosâghin si 
Brejnev au avut cuvinte de laudă 
pentru eforturile pro-comuniste ale 
activiştilor  MOBE si pentru 
participarea liderilor IPS, Irving 
Sarnoff si Carlton Goodlett. In Iulie 
1969 MOBE a fost regrupat de către 
veteranii IPS Sidney Peck, Cora 
Weiss, Arthur Waskow, Sidney 
Lens, Rennie Davis si Dave 


Dellinger. În noua sa formă 
superioară a finalizat două 
evenimente masive: marşurile de 
protest din Statele Unite şi cele din 
Anglia împotriva războiului din 
Vietnam, la care preşedintele Bill 
Clinton, după propriile sale 
declaraţii, şi-a demonstrat calităţile 
organizatorice în activităţi subversive 
anti-americane. De câtă încredere s'a 
bucurat Clinton din partea despoţilor 
marxişti şi a activiştilor IPS o 
dovedeşte faptul că a fost ales să 
conducă activităţile Moratoriului în 
Anglia. FBI atestă faptul că 
comuniştii au jucat un rol dominant 
în Comitetul de  Mobilizare a 
Studenţilor (dosarul FBI 100-447935- 
252 din Octombrie 1969, în Secret, 
p. 12). Demonstrația din Noiembrie 
1969 de la Washington a fost 
coordonată de către Cora Weiss în 
timp ce Richard Barnet a dus o 
săptămână de "discuţii intense” la 
Hanoi cu premierul Van Dong şi a 
dat maselor de vietnamezi, adunate 
de oficialități într'o demonstraţie 
'spontană', să înțeleagă că el şi 
cohorta de marxişti cu care e asociat, 
luptă împotriva aceluiaşi inamic ca şi 
ei - Statele Unite. Secrer îl citează pe 
Robert Elegant, după care guvernul 
de la Hanoi a recunoscut ulterior că- 
şi datorează în mare parte victoria 
sprijinului mass-mediei din America 
şi mai ales activiştilor pro 
vietnamezi. Dacă luăm în considerare 
bogăţia cuvintelor de laudă şi 
apreciere pentru MOBE şi IPS din 


partea despoţilor comunişti pentru 
contribuţia lor infamă la modul 
ruşinos în care au încheiat Statele 
Unite  ostilităile cu Vietnamul, 
pretenţia lui Bill Clinton că el a fost 
doar un "protestatar ignorant” nu e 
demnă de crezare. MOBE l-a 
încredințat pe Clinton cu misiunea 
organizatorică în Anglia, aşa cum 
Barnet a fost trimis la Hanoi pentru 
discuţii”. În plus, oficialități din 
Uniunea Sovietică, Vietnamul de 
Nord şi Germania de Est au 
participat la adunările MOBE (şi nu 
ca observatori); era clară legătura lor 
cu comunismul internaţional. În 
timpul războiului cu Vietnamul, Bill 
Clinton a izbutit prin diverse 
subterfugii să se sustragă de la 
serviciul militar, în schimb s'a înrolat 
în slujba comunismului internaţional 
pentru a lupta împotriva propriei sale 
țări. Şi a fost recompensat cu 
preşedinţia Statelor Unite. Nu ne 
Surprinde de aceea faprul că 
documentele FBl-ului cu privire la 
activitățile MOBE din acea perioadă 
sunt clasificate ca secret maxim "în 
interesul apărării nationale” printr'un 
ordin special al - ghici cui? - al 
preşedintelui Statelor Unite Bill 
Clinton, care acţionează ca pisica ce- 
şi acoperă urma. Colonelul Eugene 
Holmes a descris mai bine ca oricine 
această stranie situaţie: "... Când mă 
gândesc nu numai la dorinţa dar şi la 
dedicaţia cu care atât de mulţi 
(soldaţi) şi-au arătat dorinţa cinstită 
de a-şi apăra şi servi patria, mi se 


pare de neconceput ca un om care 
n'a fost numai lipsit de dorinţa de a- 
şi servi ţara, dar chiar a protestat 
impotriva forţelor ei armate, să 
ajungă în poziţia de a fi Comandantul 
Suprem al forțelor noastre armate”. 

Una din tehnicile de camuflaj ale 
IPS-ului este să creeze instituţii 
satelite care nu sunt cunoscute pentru 
activități subversive. O astfel de 
instituţie este Institutul pentru Politică 
Progresivă (The Progressive Policy 
Institute - PPI), considerat ca sursa 
de idei a preşedintelui Clinton. Vice- 
preşedintele acestui institut este 
Robert Shapiro, un vechi membru al 
IPS. E tulburător faptul că Bill 
Clinton e asociat cu un astfel de 
grup, dar mai tristă este măsura în 
care acesta îi influențează politica. 
De pildă, planul lui Clinton de a 
"reinventa guvernul! e descris într'o 
carte publicată de PPI întitulată 
Laboratories of Democracy and 
Reinventing Government. 

Legătura cea mai strânsă a lui 
Clinton cu IPS e prin intermediul 
bunului lui prieten Derek Shearer. 
După cum a arătat Frederick Rose în 
The Wall Street Journal din 1 
Septembrie 1992 (citat de Secret, p. 
13), Derek este un vechi şi bun 
prieten de-al lui Clinton, probabil cel 
mai apropiat dintre consilierii lui. 
Dar care este orientarea politică a 
acestui influent amic al preşedintelui? 

Derek Shearer este adeptul 
"întreprinderilor controlate de 
muncitori”, aşa cum există în 


10 


Iugoslavia, China şi Cuba. El scrie: 
"Filozofia economică şi socială 
marxistă a fost şi rămâne o 
încercare de a umaniza viaţa 
economică şi socială Turiştii 
americani în China şi Cuba ... atestă 
viaţa austeră ... totuşi ei comentează 
despre spiritul de cooperare şi bună 
starea care se întrevede în existența 
chineză şi cubaneză” (Economic 
Democracy: The Challenge of the 
1980, M.E.Sharpe, White Plains 
N.Y. 1980, citat în Secret, p. 14). 

Shearer caută să promoveze un 
program socialist pe care îl numeşte 
"democraţie economică” despre care 
el însuşi recunoaşte că "în mod 
inevitabil va fi etichetat drept 
socialist”. Este un admirator al lui 
Antonio Gramsci, unul dintre cei mai 
influenţi teoreticieni  marxişti ai 
secolului nostru. Analistul politic 
Larry Abraham scrie în /nside Report 
din Octombrie 1992 (Secret, p. 14): 
"Dacă Bill Clinton câştigă alegerile, 
faptul va marca sfârşitul ... bunăstării 
americane. Co-preşedenţia Clintonilor 

va însemna o orânduire total 
amorală aşa cum a visat-o acum şase 
decenii marxistul italian Antonio 
Gramsci”. 

Ostilitatea lui Shearer pentru 
economia de piață liberă este bine 
cunoscută. El urmăreşte distrugerea 
sau cel puţin restrângerea forţelor 
corporațiilor iar asociaţii lui au fost 
numiţi "coaliția  anti-industrială”. 
Ştiind că socialismul nu este privit cu 
ochi buni în America, Shearer în 


mod  insidios injectează infecția 
marxist-socialistă sub eufemismul de 
"democraţie economică”, termen pe 
care el însuşi îl recunoaşte ca un 
"substitut adecvat şi eficient”. Cu 
multă  îndemnare, utilizând o 
frazeologie bine aleasă, Shearer a 
făurit platforma socialistă a Janei 
Fonda şi a fostului ei soţ Tom 
Hayden, numind-o "Campania pentru 
democraţie economică” (Campaign 
for Economic Democracy). Această 
"democraţie economică” Derek 
Shearer a impus-o oraşului Santa 
Monica după ce soţia lui a fost aleasă 
primăreasă acolo. Rezultatele au fost 
dezastruoase. În "The Economist on 
Clinton's Left” (The Wall Street 
Journal din 10 Septembrie 1992, citat 
în Secret, p. 14), DiLorenzo descrie 
ravagiile create de filozofia 
economică a lui Shearer, cu 
redistribuţia forțată a bunurilor, 
enunțată în propriile lui cuvinte la 
emisiunea 60 Minutes din 1982 când 
zicea că speră să poată "utiliza forţa 
guvernului pentru a controla 
bogăţia oraşului”. Legislaţiile familiei 
Shearer au distrus economia oraşului 
Santa Monica care şi-a câştigat pe 
bună dreptate titlul de "Republica 
Populară Santa Monica”. În final 
Derek Shearer a fost eliminat din 
poziţia sa oficială, după ce a 
pauperizat oraşul prin sistemul lui 
socialist şi prin incompetenţă. Aceste 
rezultate valoroase nu l-au împiedecat 
însă pe preşedintele Clinton să-i 
încredințeze comerţul şi industria 


IS! 


întregii naţiuni lui Shearer. Un 
reporter de la ziarul The Wall Street! 
Journal, după ce i-a citit cartea 
Economic Democracy, descrie 
speranțele lui Shearer de a realiza o 
economie naţională "planificată de 
birocraţii guvernului. Şi se pretinde, 
nici mai mult nici mai puţin decât 
control guvernamental complet asupra 
pieţii” (citat de Secrer, p. 15). În 
cartea şi scrierile sale, Shearer 
utilizează în mod abil eufemisme 
care-i atenuează izul socialist al 
ideilor. În loc de guvern, de pildă, el 
utilizează cuvântul *'public”; când se 
referă la strategia de a reforma 
Statele Unite el vorbeşte despre 
"trecerea controlului investiţiilor de 
sub dominaţia corporațiilor, în mâna 
publicului” şi ?.. deciziile economice 


să se facă prin producţia 
controlată de muncitori şi 
consumatori”. Identitatea dintre 


"public” şi guvem este şi mai 
evidentă când Shearer vorbeşte 
despre redistribuţia bunurilor (o teză 
marxistă în sine): "Elementele de 
bază ale strategiei noastre ... sunt: 
crearea din fonduri private şi publice 
a unor bănci proprietate de stat ... 
ceeace ar da guvernului o poziţie 
mai puternică din care să influenţeze 
activităţile celorlalte bănci” 
(Economic Democracy). 

Derek Shearer propune în 
continuare sancţionarea judiciară a 
antreprenorilor capitalişti, precum şi 
impunerea unei declaraţii anuale 
privind "echilibrul social”. Astfel de 


metode punitive sunt menite ca în 
final să  naţionalizeze întreaga 
industrie a Statelor Unite. Mai mult, 
el preconizează crearea unei entităţi 
guvernamentale cu suficiente fonduri 
pentru a cumpăra parţial firmele 
majore din Statele Unite cu scopul 
evident de a le controla mai strâns. 
Firmele care refuză să coopereze cu 
guvernul vor fi atacate cu miriade de 
sancţiuni, ca restricţia uşurărilor la 
impozite, refuzul licenţelor de 
export, amenințare cu darea în 
judecată, etc. Shearer doreşte să 
extindă controlul guvernului şi asupra 
investiţiilor prin crearea unor agenţii 
guvernamentale de planificare care 
vor genera noi legi de conduită 
pentru firmele private. Aceste agenţii 
vor fi piatra de hotar a "Noului 
Contract Social”. James Bennett 
(George Mason University) şi 
Thomas DiLorenzo (Loyola College) 
arată următoarele despre Shearer şi 
planul lui de "democraţie economică” 
(Destroying Democracy: How 
Government Funds Partisan Politics, 
CAIO Institute, Washington D.C. 
1985, p. 37, citat de Secret, p. 16): 

"Coaliția anti-industrială duce un 

atac bine organizat împotriva 

instituţiilor de bază ale economiei 

private libere. Filozofia ei de 

democraţie economică, expusă de 

Derek Shearer, nu este fundamental 

diferită de socialism. Economiştii 

de profesie recunosc că o astfel de 

politică ca industria în mâinile 

guvernului, controlul preţurilor, 


12 


codeterminarea impusă de guvern şi 
regulamentele stricte, pot numai să 
reducă bogăţia naţională. Dar acest 
rezultat este exact ceea ce va oferi 
coaliţiei anti-industriale ocazia să 
preia controlul politic la nivelul 
guvernului federal, statal şi local.” 

Shearer este sfătuitorul cu care işi 
petrece Clinton lungi ore în lectură şi 
discuţii. Hillary Clinton împărtăşeşte 
aceleaşi vederi, expuse în discursurile 
ei ţinute cu ocazia unor festivități la 
diverse universităţi. După Gramsci, 
se poate obţine puterea într'o ţară 
dezvoltată industrial cel mai uşor prin 
subminarea şi  radicalizarea 
instituţiilor culturale. Odată ce fibra 
morală a ţării e slăbită, fundaţiile ei 
economice şi politice se năruie. IPS 
aplică planul Gramsci, infiltrând 
instituții autonome, şcoli şi biserici, 
cu scopul de a radicaliza cultura. 
Planul economic al lui Shearer însă, 
cu controale şi restricţii asupra 
firmelor private, confiscarea şi 
redistribuirea proprietăţii personale, 
şi manipularea taxelor şi a preţurilor 
de către împuteriţii guvernului, nu va 
crea o lume de vis ci un coşmar 
marxist. 

În 1975 Shearer a ajutat IPS să 
formeze o grupare  satelită, 
Conferința privind  Alternativele 
Politice la nivel de Stat şi Local 
(Conference on Alternative State and 
Local  Policies - CASLP), un 
instrument desemnat să atace 
întreprinderile capitaliste. O broşură 
lansată de IPS descrie CASLP ca un 


efort de "întărire a muncii 
programatice a Stângii ... de a lărgi 
baza pentru restructurarea Americii”. 
După unii autori (Bennet şi 
DiLorenzo: Destroying Democracy; 
How Government Funds  Partisan 
Politics,  CATO Institute, 1985, 
p.37, citat de Secret, p.16), CASLP 
este cea mai puternică organizaţie la 
nivel statal care urmează o platformă 
anti-industrială, şi face parte din 
arsenalul programului de socializare 
a Americii. FBI a urmărit planul 
extremist al CASLP şi într'unul din 
dosarele FBI sunt incluse decupaje 
din ziare care îl arată pe Shearer 
conducând întrunirile acestui grup. Se 
deplânge faptul că aceşti activişti 
radicali din anii 60 au ajuns să fie 
persoane oficiale, alese în guvernul 
local. Conducerea CASLP, cu sediul 
la IPS, îi numără printre alţii pe 
Robert Borosage (directorul IPS), 
Lee Webb (fost director al ziarului 
comunist Zhe Guardian şi fost 
secretar al unei grupări teroriste 
numite SDS), Barbara Bick (fostă 
membră a partidului comunist) şi 
senatorul negru Ron  Dellums, 
admiratorul lui Castro. 

Orientarea marxistă a lui Shearer şi 
efortul lui de a institui socialismul în 
Statele Unite este o realitate admisă 
chiar de membrii IPS care, în 
scrierile lor, recunosc că el a fost cel 
care a scris platforma politică a lui 
Hayden, în care se punea accent pe 
etatizarea băncilor şi a 
întreprinderilor utilitare, pe crearea 


13 


unui serviciu medical socialist şi pe 
controlul industriilor de către 
muncitori. Este ilustrativă logoreea 
strident anti-industrială a lui Clinton. 
Recent, culmea ironiei, în campania 
lui împotriva fumatului, Clinton, 
acest  bine-cunoscut fumător de 
marijuana, a cerut legislaţie viguroasă 
prin care guvernul federal să 
controleze industria tabacului în 
America. Dar nu este interesul pentru 
sănătatea tineretului care îl mână pe 
Clinton în această campanie, căci el 
nu a ezitat să ardă de vii copiii din 
Waco, ci dorinţa de mai mult control 
federal asupra vieţii publice. Probabil 
şi mai revelatoare este intensa acţiune 
a lui Hillary Clinton la începutul 
carierii ei co-prezidenţiale cu scopul 
de a institui medicina socialistă în 
America, cu toate consecinţele 
nefaste inerente, consecințe pe care 
cetăţenii români le cunosc atât de 
bine. După Markus Raskin (membru 
IPS) strategia IPS-ului era să aştepte 
o victorie prezidenţială democrată şi 
să-şi asigure sprijinul unor 
congresmeni liberali ca Ron Dellums. 
Conceptul lui Shearer de 'democraţie 
economică”, în virtutea căreia se vor 
confisca fondurile de. pensii, a avut 
răsunet în politica economică a lui 
Clinton, aşa cum se arată în 
Congressional Records- House din 26 
Mai 1994, p. H410l, unde e 
consemnată intenţia lui Clinton de a 
taxa cel puţin în prima fază 
procentele pe care le realizează 
fondurile de pensii. 


Dar pentru a cunoaşte mai bine 
personalitatea acestui Shearer care 
este atât de influent în Casa Albă, să 
vedem cu cine se asociază: 

Ron Dellums. Veteran marxist care 
nu-şi ascunde vederile şi asocierile 
politice. Ales şi reales în congresul 
american, în special datorită 
scamatoriilor regrupării alegătorilor 
în districte astfel încât să fie asigurată 
o majoritate democrată de culoare, 
militanța lui marxistă este bine 
cunoscută. Extrem de bogat, şi-a 
oferit reşedinta lui din California 
partidului comunist american pentru 
conferințe, adunări, etc. Până şi 
mass-media ultra liberală din Statele 
Unite recunoaşte că este un militant 
marxist şi că face parte dintr'o 
coaliție marxistă decisă să schimbe 
soarta ţării prin infiltrare în structura 
puterii. Sub Clinton, până la alegerile 
care au răsturnat raportul dintre 
democrați şi republicani în Senat, 
Ron  Dellums ajunsese şeful 
Comitetului Senatorial pentru Forţele 
Armate. Din activităţile lui 
pernicioase menţionăm faptul că a 
alocat fonduri pentru publicaţia 
comunistă The Guardian, a deschis 
biroul său senatorial partidului 
comunist din El Salvador responsabil 
pentru insurgența din acea ţară, a 
primit mulţi demnitari ai partidului 
comunist american, şi a fost 
preşedintele Conferinţei pentru 
Solidaritate cu Lupta de Eliberare a 
Popoarelor din Africa de Sud unde |- 
a avut asistent pe Carl Bloice. Carl 


14 


Bloice făcea parte din Comitetul 
Central al partidului comunist 
sovietic. Cei care au finanţat această 
conferință au fost ANC şi SWAPO, 
grupuri marxist teroriste din Africa 
de Sud, the American Institute for 
Marxist Studies, şi brigada 
Venceremos a lui Castro, precum şi 
William Kunstler, National Lawyer's 
Guild şi  CISPES, grupări de 
orientare radical stângistă. Ron 
Dellums a divulgat în Congresional 
Records un document care a fost 
caracterizat drept o mină de aur 
pentru KGB şi care desigur a avut 
consecințe tragice în războiul din 
Vietnam. Fostul terorist Eldridge 
Cleaver (acum reformat şi convertit 
la creştinism) a declarat că îl 
cunoaşte pe Dellums personal, şi că 
părerea lui Dellums este că spre 
binele lumii America trebuie să-şi 
piardă puterea şi comuniştii să 
câştige. După invazia Statelor Unite 
în Grenada şi eliminarea 
conducătorului comunist Maurice 
Bishop, s'au găsit unele documente 
senatoriale ajunse acolo prin 
Dellums, precum şi o scrisoare 
însoţitoare, concepută de Carlottia 
Scott din anturajul senatorial al lui 
Dellums, care abundă în admiraţie 
pentru activitatea lui Bishop, 
admiraţie revărsată şi asupra unui alt 
luptător pentru egalitate şi dreptate 
socială, Fidel Castro. Iată o succintă 
enumerare a activităţilor  anti- 
americane din viaţa politică a lui 
Dellums: 


- a ţinut 0 cuvântare la aniversarea 
organizaţiei teroriste Black Panther 
unde l-a onorat pe Huey Newton, cel 
care a ucis un poliţist; 

- a finanţat şi a ţinut cuvântări la 
Consiliul Mondial pentru Pace al 
Uniunii Sovietice, considerat un 
instrument major în lansarea 
acţiunilor politice sovietice; 

- şi-a petrecut vacanța cu Fidel 
Castro în Havana; 

- a organizat o expoziţie a "crimelor 
de război” americane, a desecrat 
public medaliile militare americane 
aruncându-le, şi a ţinut cuvântări 
inflamatoare anti-americane stând sub 
steagul Viet Congului; 

- a cerut eliminarea FBl-ului şi a 
CIA-ului; 

- a dat interview-uri serviciului de 
informaţii sovietic Tass, în care a 
premărit Uniunea Sovietică şi a 
denigrat Statele Unite; 

- a depus eforturi pentru ca veteranii 
războiului civil din Spania care au 
luptat pentru comunişti să primească 
pensie militară. 

Când Dellums a fost numit în 
Comisia Congresului pentru 
Informare (House Intelligence 
Committee), ziarul Human Events din 
23 Februarie 1991 a declarat că 
"selecţia lui Dellums este un scandal 
de prim rang pentru securitatea 
naţională”. Cu Clinton la putere sub 
îndrumarea lui Shearer, Ron Dellums 
are toate condiţiile pentu o 
fructuoasă activitate subversivă. 

Tom Hayden şi Shearer. Shearer 


15 


a fost consilierul politic al lui Hayden 
când acesta era căsătorit cu faimoasa 
Jane 


'Hanoi' Fonda. El i-a scris 
platforma politică cu care a încercat 
să-şi facă intrarea în Senatul 


american, din fericire fără succes. 
Apoi a ocupat o funcţie de conducere 
în Campania pentru Democraţie 
Economică a lui Fonda şi Hayden 
care a instituit "democraţia 
economică” în Santa Monica. 
Secondat de tirada anti-capitalistă a 
lui Hayden, Shearer admitea că vrea 
"să utilizeze puterea guvernului local 
pentru a controla bogăţia oraşului”. 
Tom Hayden şi-a început asocierea 
cu IPS în 1968 ca ajutor al Corei 
Weiss în organizarea mişcărilor cu 
ocazia Convenţiei Democrate din 
Chicago. Rezultatul a fost zile întregi 
de violență, cu pagube materiale 
imense pentru comunitate. Au fost 
arestaţi 686 de "activişti sociali”, 
inclusiv directorul IPS Peter Weiss. 
Tom Hayden împreună cu grupul său 
radical urmăreau  'să trezească 
conştiinţa socială a maselor”, cu 
faimoasele lor 'zile de furie” care 
s'au scontat cu noi distrugeri şi 
violenţe. Alţi 284 au fost arestați, iar 
Arthur Waskov de la IPS a trimis 
urgent o sumă de bani pentru 
eliberarea pe cauţiune a celor 
arestaţi. IPS a fost considerat un cuib 
de militanţi revoluționari încă din 
1965, iar numele lui Tom Hayden 
era menţionat în lista celor afiliaţi. 
Invitat în Vietnam şi China, în 
memorialul său de călătorie Tom 


Hayden preamăreşte realizările 
acestor regimuri tiranice, găsindu-se 
perfect identificat cu cauza lor, şi 
urează succes şi victorie regimului 
Nord Vietnamez în scrisorile sale 
către colonelul Van în care are 
neruşinarea să declare că prizonierii 
americani au fost "cel mai bine trataţi 
prizonieri din toată istoria 
războielor”; iar când Vietnamul, 
Cambodia şi Laos-ul au căzut în 
mâinile comuniştilor, Hayden a fost 
citat de New York Times ca admițând 
că acesta este rezultatul pentru care a 
militat şi că "comunismul este una 
din opțiunile care îmbunătăţesc viaţa 


cetăţenilor”. 
Jane Fonda şi Shearer. 
Ataşamentul Janei Fonda pentru 


regimurile comuniste tiranice nu € o 
noutate. Din gura ei au ieşit perle ca 
de pildă identificarea comuniştilor 
nord-vietnamezi cu "conştiinţa 
lumii”. În timpul vizitei ei în 
Vietnamul de Nord a militat pentru 
victoria Vietcongului şi a incitat, prin 
radio, trupele americane să dezerteze. 
Ea a numit prizonierii americani din 
Vietnam "ucigaşi de profesie” în 
contrast cu vietnamezii pe care i-a 
descris drept "un popor blând”, 
acţiune pentru care a fost calificată ca 
trădătoare în Congresul american şi 
şi-a dobândit bine meritatul nume de 
Hanoi Jane. Ea este cea care a 
declarat audienței în 1970 la 
Michigan State University: "Cred că, 
dacă voi aţi înțelege ce este 
comunismul, aţi spera, v'aţi ruga în 


16 


genunchi să devenim comunişti”. 
Jane Fonda a fost numită de Clinton 
ambasadoarea pentru întărirea 
relaţiilor la Naţiunile Unite (Goodwill 
Ambassador). 

Recent această vibrantă comunistă 
a realizat o grămadă de bani 
vânzându-şi videocasetele cu exerciţii 
fizice, dar nu şi-a abandonat vocaţia, 
declarând în 1989 că sumele realizate 
vor fi utilizate pentru campania 
politică a soțului ei şi pentru viziunile 
ei socialiste. Declaraţia a provocat o 
intensă reacție negativă care trebuia 
rectificată. La emisiunea televizată 
20/20, Barbara Walters a invitat-o pe 
Jane Fonda şi cu mult tact a căutat să 
o descrie ca pe o persoană inocentă, 
mânată de bune intenţii. Ceva mai 
târziu s'a aflat că soţul Barbarei 
Walters este director la Lorimar 
Productions, compania care 
produsese şi care vindea video- 
casetele Janei Fonda. Dorinţa de 
profit şi nu abandonarea 
comunismului au fost motorul acestei 
comedii. De fapt the Center for 
Investigating Reporting, o divizie a 
IPS-ului, are contracte cu rețeaua de 
televiziune ABC şi crează istorioare 
pentru Barbara Walters. Să nu uităm 
că Shearer a fost mentorul familiei 
Fonda-Hayden şi influenţa lui a avut 
greutate în educaţia marxistă a Janei 
Fonda. 

Sidney Lens. Membru în IPS şi în 
Liga Comunistă din America, un 
marxist înrăit, a fost unul dintre 
organizatorii grupului de protest 


MOBE prin care Bill Clinton a avut 
primul contact cu IPS. 

Jeremy Rifkin. Membru în IPS, 
reprezentant al grupării maoiste New 
American Movement, a avut sarcina 
să facă literatura socialistă uşor 
digerabilă pentru  'mase' prin 
atenuarea asperităţilor revoluţionare, 
o armă tactică perfidă în împingerea 
populaţiei spre acceptarea teoriilor 
marxist-leniniste. Cel care l-a dirijat 
din umbră era John Rossen, membru 
al partidului comunist. 

Richard  Barnet. Unul dintre 
fondatorii IPS, militează şi el pentru 
"democraţia economică” a lui 
Shearer. 

I.F.Stone, agent KGB. În 1981, la 
o conferință a activiştilor de stânga 
care l-au avut invitat de onoare pe 
jurnalistul I.F.Stone, Shearer, care a 
făcut prezentarea, a declarat că în 
Statele Unite ei nu pot utiliza deschis 
cuvântul socialism fără ca să 
provoace o reacţie de rejecţie din 
partea auditoriului, în schimb 
eufemismul 'democraţie economică” 
este acceptat cu uşurinţă. Dar cine 
este acest I.F.Stone? În Human 
Events din 6 lunie 1992, Herbert 
Romerstein a arătat că un ofițer KGB 
pensionat, cunoscător al operaţiilor 
din Statele Unite, l-a identificat pe 
I.F.Stone ca un agent plătit de KGB, 
ceeace  coroborează declaraţiile 
generalului KGB-ist Oleg Kalughin 
care s'a referit vag la 'un bine 
cunoscut jurnalist american” ca fiind 
plătit de KGB. Revelația a iscat o 


17 


frenetică reacţie în lumea jurnaliştilor 
liberali din America care au deplâns 
această "vânătoare după spioni roşii. 

Sam Brown. Militant marxist, a 
depus eforturi împotriva Statelor 
Unite în războiul din Vietnam. 
Suporter al "democraţiei economice” 
a lui Shearer, l-a ajutat pe acesta şi 
pe Barbara Bick pentru a organiza 
programul CASLP. 

Barbara  Bick. Membră a 
partidului comunist, a coordonat pe 
plan naţional grupul lui Shearer 
CASLP. Sub conducerea ei acest 
grup a propus printre altele ca: 
deţinuţii să-şi administreze singuri 
închisorile; guvernul să preia 
telefoanele, industria electrică, şi 
utilitară; să fie instituite 16 noi forme 
de taxare sau legislații confiscatorii. 
Tot ea a fost cea care a dirijat 
manifestaţiile masive din universităţi 
în 1970 ce au dus la închiderea a sute 
de universităţi şi arestarea a 
numeroase persoane. 

Strategia lui Shearer de a alege 
un preşedinte socialist. 

Din scrierile lui Shearer rezultă 
planul lui de a determina alegerea 
unui preşedinte socialist pentru a 
implementa democraţia economică cu 
ajutorul, după estimatele sale, a 
douăzeci până la treizeci de 
guvernatori şi primari, zece până la 
douăzeci de senatori şi aproximativ 
cincizeci de membri în Congres. El 
s'a concentrat asupra acţiunii de a 
infiltra partidul Democrat în alegerile 
locale şi nu asupra creerii unui al 


treilea partid. Interesul lui era să 
stabilească o bază politică la nivel de 
state şi conducere comunală; şi şi-a 
exprimat convingerea că în 
următoarea administraţie democrată 
politica lui economică va juca un rol 
decisiv. 

La prima vedere pare neverosimil 
ca o entitate puţin cunoscută ca 
Shearer să fie în stare să decidă 
soarta algerilor în Statele Unite. Dar 
fratele său vitreg, este Strobe Talbott, 
colegul de cameră al lui Clinton la 
Oxford, fost editor la magazinul de 
stânga Time, membru al Consiliului 
pentru Relaţii cu  Străinătatea 
(Council on Foreign Relations - 
CFR), consiliu care din 1922 de când 
a fost înfiinţat de către comunişti şi 
alți globalişti s'a dedicat creerii 
Naţiunilor Unite ca un prim pas spre 
un guvern mondial totalitar, şi din 
rândurile căruia s'au ridicat aproape 
toate personalităţile care au dominat 
scena politică americană. Talbott, 
care pentru activităţile sale anti- 
americane a primit medalia Norman 
Cousins Global  Governance, a 
declarat că peste o sută de ani 
naţiunile nu vor mai exista şi toate 
statele vor recunoaşte o autoritate 
globală unică. Din poziţia lui 
puternică, Talbott a influenţat mass- 
media şi cercurile financiare pentru 
alegerea lui Clinton. În special când 
s'a discutat modul penibil în care s'a 
sustras Clinton de la serviciul militar, 
Talbott nu s'a sfiit să mintă. În 
administraţia lui Clinton, Talbott a 


18 


fost numit întâi ambasador în 'fosta” 
Uniune Sovietică iar mai târziu a 
acceptat postul de Secretar de Stat 
adjunct (Assistant Secretary of State). 
Apartenența lui la CER este de 
importanţă vitală, întrucât din această 
grupare fac parte fondatorul IPS-ului 
Richard Barnet, apoi Cora Weiss, 
Bill Clinton şi alti nouăzeci şi şapte 
din administraţia lui Clinton, inclusiv 
Vice-Preşedintele Al Gore. 

Fostul senator Barry Goldwater 
descrie CFR ca fiind un grup elitist, 
restrâns ca număr (în jur de două mii 
de membri), din care s'au recrutat 
aproape toate poziţiile cheie din 
guvernul american de la Roosevelt 
încoace. Unii cercetători au conchis 
că CFR este un segment activ în 
subversiunea comunistă pentru 
dominarea lumii. Goldwater crede 
însă că grupul este indiferent la 
culoarea politică; în lupta lui pentru 
instaurarea unui guvern mondial, e 
dispus să colaboreze cu orice grupare 
sau ideologie care îl poate ajuta, 
chiar pentru un timp limitat, în 
atingerea scopului final. Amiralul 
Ward, citat de Goldwater (With No 
Apologies: William Morrow & Co, 
New York), membru timp de 16 ani 
în CFR, a declarat că CFR "este cea 
mai puternică clică din aceste grupări 
elitiste care au un obiectiv comun - 
vor să distrugă suveranitatea Statelor 
Unite ...". CFR îşi coordonează 
efortul pentru consolidarea a patru 
centre de putere; politică, financiară, 
intelectuală şi ecleziastică. 


Shearer, cu toate acţiunile lui 
subversive şi  dedicaţia pentru 
instaurarea socialismului în Statele 
Unite, cu toată influenţa lui, nu ar fi 
putut singur aduce la preşedinţie o 
persoană cu o ideologie politică atât 
de opusă intereselor Americii, o 
persoană cu moralitate şi caracter 
dubios. Forțe mult mai mari au decis 
cine va urma la tronul americii. Şi 
trebuia să fie cineva cu tare, numărul 


petelor sociale fiind direct 
proporționale cu  maleabilitatea 
personei respective; interesul 


adevăratului guvern din umbră este să 
aibă ca front un slugoi cât mai uşor 
de manevrat. Ziarul Spotlight din 22 


lulie 1991 descrie cum un 
corespondent al său a izbutit să 
infiltreze conferinţa grupului 


conspirativ ultrasecret Bilderberger 
din 1991, la care de obicei sunt 
invitați cei care vor răsări pe 
firmamentul politic internaţional. Bill 
Clinton, care la acea vreme zăcea în 
anonimat (nimeni nu auzise de 
numele lui cu excepţia nefericiţilor 
din Arkansas unde a fost 'ales' 
guvernator şi a ruinat economia 
Statului), a avut onoarea de a fi 
invitat la acea conferinţă. Cu luni de 
zile înainte ca orice candidat să-şi 
declare intrarea în competiţie pentru 
preşedinţie, articolul din Spotlight ne 
îndemna profetic să urmărim atent 
activitatea lui Clinton, căci el s'ar 
putea să devină următorul nostru 
preşedinte. 


19 


Derek Shearer şi programul lui 
Clinton. 

Shearer a participat regulat la 
conferințele consilierilor economici ai 
lui Clinton şi le-a ajutat la finisarea 
planul economic. El a fost cel care a 
ajustat politica acestei administrații 
față de 'fosta' Uniune Sovietică. 
Referindu-se la prietenii ultra liberali 
ai lui Hillary Clinton, Shearer a 
declarat presei că ea nu prezintă un 
pericol pentru uzurparea autorităţii 
membrilor cabinetului şi că întrucât 
aceşti liberali sunt prietenii ei 
personali, ea poate cina cu ei fără să 
amenințe pe nimeni. În acelaşi 
interview însă, Shearer a declarat că 
el întrevede posibilitatea ca Hillary 
să-i însoţească pe membrii cabinetului 
pentru a le atrage atenţia asupra unor 
probleme cheie! 

Canea lui Shearer A New Social 
Contract conţine aceeaşi ideologie ca 
şi chemarea lui Clinton din A New 
Covenant. Herben Katz, membru în 
consiliul oraşului Santa Monica sub 
domnia lui Shearer, a declarat că 
"nimic nu mă poate speria mai mult 
decât intervenţia lui Derek în 
planificarea ţării”. După ce o seamă 
de senatori au primit copii după 
publicaţia Secret, Shearer a fost forţat 
să părăsească Casa Albă. Dar 
influenţa lui asupra lui Clinton a 
rămas. 

Se pare că dorința lui Derek 
Shearer de a vedea un preşedinte 
socialist la cârma ţării a devenit 
realitate cu venirea la putere a lui 


PIE NP PPE > eee 


Clinton. Nu ne surprinde faptul că un 
număr de persoane recrutate de la 
IPS apar în administraţia lui. 

Leon Panetta şi Les Aspin. Leon 
Panetta a fost întâi numit şeful 
Biroului Direcţiunii şi Bugetului 
(Office of Management and Budeet), 
iar apoi şeful personalului (Chief of 
Staff), iar Les Aspin (membru CFR) 
a fost numit Secretar al Apărării, 
post pe care l-a părăsit nu demult. 
Amândoi au fost cunoscuţi ca 
admiratori ai IPS, iar cu ocazia 
aniversării a 20 de ani de activitate 
anti-americană a acestui institut, 
Panetta şi Aspin au fost cei care au 
ținut cuvântări omagiale şi au depus 
eforturi pentru a colecta fonduri 
pentru această organizaţie. Panetta a 
semnat o scrisoare împreună cu 
Cynthia Arnson (IPS) prin care cerea 
congresului să oprească ajutoarele 
date forțelor anti-comuniste din El 
Salvador. Şeful acelui proiect era 
Fred Branfman, fost editor la revista 
CounterSpy, prietenul lui Philip 
Agee, agent KGB şi fost agent CIA, 
responsabil pentru publicarea listei cu 
agenţi CIA din alte ţări. Numele lui 
Panetta apare şi pe proclamația din 
Mai 1993 prin care se onorează 
propagandiştii comunişti Hugh şi 
Dorothy DeLacy. 

Les Aspin, susținătorul lui Ron 
Dellums, şi-a dat demisia în 1993 ca 
urmare a protestelor la eforturile lui 
de a pune armata în mâna 
homosexualilor, şi a incompetenței 
lui în acţiunea din Somalia. 


Anthony Lake. Lake a lost 
instructor la IPS şi la Centrul pentru 
Studiul Apărării Naţionale, de unde |- 
a atacat vehement pe William Colby, 
directorul CIA, împreună cu Barnet, 
unul din fondatorii IPS. A fost 
deasemeni asociat cu Orlando 
Letelier prin Centrul pentru Politica 
Internaţională, o tribună 
internaționalistă care critică acid 
guvernele vestice ignorând în acelaşi 
timp atrocitățile comuniste. EI a fost 
numit Consilier pentru Securitatea 
Naţională (National Security 
Advisor) deşi a fost suspectat de a fi 
unul dintre cei care au ajutat la furtul 
documentelor Pentagonului, precum 
şi a altor documente înmânate unor 
reporteri liberali. Doi dintre aceştia, 
despre care se ştie că sunt în legătură 
cu Lake, Anthony Lewis şi Neil 
Sheehan (New York Times) au 
puternice legături cu IPS. Lake a fost 
asistentul personal al lui Halperin a 
cărui ură fanatică împotriva Statelor 
Unite este greu de egalat. 

Stephen Solarz. Când era senator, 
Solarz, membru în CFR, privea cu 
ochi favorabili activitatea IPS iar 
mâna lui dreaptă, Suzanne Butcher, î- 
a recomandat IPS ca o autoritate în 
drepturile omului. Solarz, cunoscut în 
lumea politică ca "'marxistul din 
Brooklyn”, a semnat scrisoarea lui 
Arnson împreună cu Panetta; a ținut 
partea elementelor comuniste din El 
Salvador; şi a luptat cu îndârjire până 
ce a izbutit să oprească formarea unei 
comisii care să oblige martorii 


20 


guvernamentali să depună sub 
jurământ despre modul în care s'a 
muşamalizat abandonarea 
prizonierilor de război americani. 
Când Colonelul Millard Peck, şeful 
Biroului Special pentru Prizonierii de 
Război, a demisionat dezgustat de 
presiunile exercitate de guvern ca să 
deraieze cercetările, şi a arătat 
aceasta în fața Congresului, Solarz, 
conform strategiei extremiştilor de 
stânga, nu s'a referit la fapte ci s'a 
străduit din răsputeri să distrugă 
reputaţia colonelului.  Solarz mai 
deţine un record dubios. Există o 
listă cu sute de congresmani şi 
reprezentanţi care s'au înfruptat din 
banii publici, împrumutând de la o 
bancă afiliată Congresului fără să-şi 
mâi achite datoria (bancă ce între 
timp a dat faliment); Solarz e în 
fruntea acestei liste cu peste şapte 
sute de mii de dolarii băgaţi în 
buzunarul lui propriu în mod 
fraudulos, cu impunitate. Pe acest 
caracter dubios l-a avut în vedere 
Clinton pentru postul de Secretar de 
Stat (a renunţat ulterior). S'a gândit 
apoi să-l numească ambasador la 
Naţiunile Unite, ca până la urmă să-l 
numească amabasador în India. Din 
fericire nu a trecut la verificarea FBI- 
ului. 

Timothy Wirth. Membru CER, a 
fost candidat pentru postul de 
Secretar (ministru) pentru Interne, ca 
în final să fie numit Subsecretar de 
Stat. Conduce deasemeni o conferință 
pentru problemele populaţiei sub 


21 


egida Naţiunilor Unite; pe biroul lui 
tronează un vas mare plin cu 
prezervative. A semnat împreună cu 
Panetta şi Aspin scrisoarea lui 
Arnson şi împreună cu Patricia 
Schroeder l-a ajutat pe  Gar 
Alperovitz la aplicarea "democraţiei 
economice”. 

Patricia Schroeder. Membră CFR, 
a fost pe lista lui Clinton pentru 
postul de Secretar al Apărării. Co- 
semnatară a scrisorii lui Arnson, a 
votat în Congresul american 
împotriva unei legi care ar fi oprit 
divulgarea numelor agenţilor 
americani, a condus o delegaţie din 
partea Consiliului Mondial al Păcii 
despre care s'a spus că este cel mai 
activ front al propagandei sovietice în 
mişcarea pentru pace, l-a ajutat pe 
Alperovitz să promoveze "democraţia 
economică” a lui Shearer, şi a 
organizat o mică adunare informativă 
împotriva politicii de apărare a 
Statelor Unite la care au conferenţiat 
fondatorul IPS, marxistul Richard 
Barnet şi membrul partidului 
comunist italian Nino Pasti. În 
Congres a depus eforturi, împreună 
cu Solarz, la torpilarea activităţii 
comisiei care trebuia să studieze 
soarta prizonierilor americani din 
Asia de Sud-Est, transformând-o 
într'o sinistră farsă. Robert Pelon, 
care are un post de radio propriu, a 
comentat că această comisie a fost de 
la început destinată să fie scurt- 
circuitată de participarea masivă de 
Stânga a unor persoane de tipul lui 


Pat Schroeder. : 
Morton Halperin. Les Aspin, în 
calitatea lui de Secretar al Apărării, 
l-a numit pe activistul IPS şi membru 
CFR, Morton Halperin, ca Secretar 
Adjunct al Apărării pentru 
Democraţie şi Menţinerea Păcii, titlu 
pompos şi potrivit afilierii lui 
internaţionaliste. Halperin nu s'a 
dezminţit: a fost de mare ajutor în 
reducerea armatei americane cu 25%, 
reducerea vaselor navale cu 25%, şi 
a forţelor aeriene cu 33%. După cum 
arată William Hoar (The New 
American, Noiembrie 1993), 
Halperin s'a raliat regimurilor 
comuniste şi cu greu îşi poate 
ascunde intenția de a distruge 
suveranitatea Americii. EI a fost unul 
dintre principalii complotiști în dosul 
Deciziei Prezidenţiale No. 13 a lui 
Clinton, prin care se transferă trupele 
americane sub comanda Naţiunilor 
Unite, şi a Deciziei Prezidenţiale No. 
25 cu privire la înţelegerea dintre 
Statele Unite şi Organizaţia 
Naţiunilor Unite, o decizie învăluită 
în mister şi ținută în aşa mare secret 
încât în pofida demersurilor legale şi 
a tuturor regulilor, nici măcar 
membrilor Congresului american nu 
le-a fost posibil să afle ce conţine. 
Recent a izbucnit un mic conflict, 
evident ignorat în mass-media 
aservită guvernului: un soldat din 
armata americană staționată în 
Europa, Michael New, a refuzat să 
îmbrace uniforma Naţiunilor Unite 
sub care trebuia să servească în 


Bosnia, pe motiv că el a jurat 
credință constituţiei şi naţiunii 
americane şi nu unui grup 
internaţionalist. Urmează să fie 
deferit curţii marţiale pentru că îşi 
respectă jurământul!! 

Iată un sumar al activităţilor lui 
Halperin: 
- la cererea IPS l-a apărat pe agentul 
KGB-ist  Agee, deportat pentru 
spionaj, ale cărui declaraţii publice 
au provocat asasinarea unor agenţi ai 
țărilor vestice; 
- în timpul războiului din Vietnam a 
devenit duşmănos Departamentului 
Apărării şi a fost suspectat de a fi 
divulgat unele informaţii militare 
secrete; 
- a condus un seminar sub auspiciul 
Centrului pentru Studii privind 
Securitatea Naţională unde a invitat 
un număr de persoane oficiale din 
serviciul secret sub pretextul unui 
dialog cu ei, ca apoi să asmulă 
asupra lor o hoardă de membri IPS 
marxişti care i-au insultat şi şi-au 
bătut joc de ei; 

-a ajutat campania pentru drepturile 
politice prin care, împreună cu 
Centrul pentru Studiul Securităţii 
Naţionale, a izbutit să anihileze 
încercările CIA de a-i ajuta pe 
Savimbi în lupta lor împotriva 
unităţilor pro-sovietice, şi să înlăture 
legislaţia introdusă de Blitz care ar fi 
interzis elementelor revoluționare să 
ocupe posturi în guvernul federal. 

La scurtă vreme după apariția 
publicaţiei Secret Halperin şi-a retras 


22 


cererea pentru postul de Secretar 
Adjunct al Apărării, pentru ca, fără 
să aştepte prea mult, Clinton să-l 
numească în Consiliul Naţional de 
Securitate. 

Robert Reich. Cu un an înainte de 
alegerile din 1992, un grup de 
Stângişti care s'au botezat Citizens 
Transition Project, au început să scrie 
o carte de doctrină extremistă de 
Stânga cu intenţia de a o înmâna 
noului preşedinte. Titlul cărţii este 
Changing America: Blue Prints for 
the New Administration, şi cartea 
conţine un capitol întreg despre 
socializarea medicinii. A fost 
înmânată noului preşedinte Bill 
Clinton. Printre cei care au contribuit 
se numără Cora Weiss, Jeff Faux, 
Robert Borosage, Derek Shearer (toţi 
membri IPS), precum şi cel care 
devenit noul Secretar la Muncii, 
Robert Reich. 

Edward F.Feighan. Fost membru 
al Congresului (democrat), Feighan a 
condus campania lui Clinton în 
calitate de director al comunicaţiilor. 
Cosignatar al scrisodrii lui Arnson, a 
avut numeroase legături cu grupările 
marxist-revoluţionare, printre care 
Center for Developmental Policy 
(CDP), IPS şi North American 
Congress on Latin America 
(NACLA). Fondată de marxiştii John 
Gerassi şi Michael Locker (din 
brigada Venceremos a lui Castro), 
NACLA a fost sprijinită material de 
IPS prin Cora Weiss şi a devenit în 
Scurtă vreme grupul marxist de 


23 


suport al revoluţionarilor din întreaga 
lume. Intenţia lui Gerassi a fost să 
creeze un corp revoluţionar pentru 
pace care să lucreze direct cu 
guerilele comuniste din America 
Latină şi să unească aceste unități 
într'un efort comun. Michael Locker 
s'a lăudat cătoţi cei cu care 
colaborează ştiu ce înseamnă 
marxismul. În 1983, Jane Shenk, 
vice-preşedintă la NACLA, l-a 
escortat pe Feighan într'un tur în 
America Centrală. Reîntors bine 
îndoctrinat, Feighan a pornit un atac 
împotriva politicii preşedintelui 
Reagan în America Centrală şi a 
cerut Congresului sistarea ajutorului 
dat statului El Salvador. 

Feighan este deasemeni asociat cu 
CDP, un grup creat în 1977 de către 
Lindsay Mattison. CDP şi IPS au 
participat în multiple activităţi 
comune. Feighan a organizat cu mare 
Succes audierea televizată în faţa 
Congresului a unor funcționari şi 
militari nemulţumiţi din Statele Unite 
pentru a discredita politica 
guvernului, care nu era destul de 
marxistă acum 20 de ani. Fondurile 
pentru această organizaţie provin din 
surse comune cu ale IPS-ului, printre 
alţii de la susținătorii partidului 
comunist din grupul Bread and Roses 
Fund. Printre primii conducători al 
CDC îi cităm pe Isabel Letelier (soţia 
spionului cuban Orlando Letelier), 
Michael Klare (cel care a compus de 
fapt scrisoarea Cynthiei Arnson), 
Philip Stern (membru IPS), agentul 


KGB-ist |.F.Stone şi Fred Branfman 
(unul din editorii revistei CounterSpy 
şi coleg cu agentul dublu Agee). 
CDC a finanţat turul de îndoctrinare 
a lui Feighan în America Centrală. 
Reţeaua de marxişti internaţionali cu 
care s'a înconjurat, ca şi meritele lui 
revoluționare, l-au determinat pe 
Clinton să-l coopteze în anturajul său. 

Robert Pastor. Ales de Clinton ca 
ambasador al Statelor Unite în 
Panama, Pastor are un trecut încărcat 
cu activități subversive. În 
administraţia lui Carter a ocupat 
postul de sfătuitor în Consiliul 
Naţional de Securitate pentru 
problemele din America Latină. 
Congresul, pus în situaţia de a acorda 
ajutor economic guvernului sandinist, 
a cerut garanţii că guvernul din 
Nicaragua nu suportă terorismul în 
alte țări. Această garanţie a fost dată 
de fostul preşedinte Carter, împotriva 
recomandărilor de la FBI şi CIA, pe 
baza declaraţiilor lui Pastor. 
Documente care au ieşit la iveală 
recent demonstrează că Pastor a 
înşelat Congresul cu bună ştiinţă şi că 
a depus toate eforturile pentru a 
aduce la putere guvernul comunist în 
Nicaragua. În 1981 Pastor împreună 
cu întemeietorul IPS-ului a organizat 
în Washington un simpozion sub 
egida Centrului pentru Studii Cubane 
(o extensie a IPS) în care regimul lui 
Castro a fost descris în culori 
trandafirii în timp ce politica externă 
a Statelor Unite (deşi înclinată spre 
stânga) a fost sever criticată. A 


colaborat cu IPS la studiul numit The 
Southern Connection care este 
fundamental anti-american şi pro- 
comunist şi în care se 
accentuează superioritatea morală a 
regimurilor comuniste şi se atacă 
anti-comunismul virulent care domina 
pe atunci opinia publică americană. 
Mario Cuomo. Fost guvernator 
liberal al statului New-York, a fost 
considerat ca un serios candidat 
pentru Curtea Supremă. Membru în 
CER, a fost de partea IPS într'o 
acţiune menită să  destabilizeze 
industria energetică. În 1978 Michael 
Harrington (fondatorul Comitetului 
Organizatoric pentru Democraţie 
Socialistă) şi William Winpisinger, 
alt socialist, au format Coaliția pentru 
Energie a  Cetăţenilor/Muncitori 
(Citizen/Labor Energy Coalition - 
C/LEG) cu intenţia de a împinge 
partidul Democrat, şi în final ţara, 
spre stânga. Împreună cu IPS, a 
luptat pentru a transfera industria 
energiei din sectorul privat în mâinile 
statului explicând că materia primă şi 
preţurile în acest domeniu sunt mult 
prea importante pentru a fi lăsate în 
seama corporațiilor, şi trebuie să fie 
controlate de guvem. Cu şiretenie 
liberală tipică, grupul s'a prezentat 
nu ca un instrument în lupta pentru 
socializarea Americii ci ca un grup 
interesat de problemele 
consumatorilor. Cu sprijinul maselor 
înşelate de către acest grup, a izbutit 
să impună legislații care au rezultat 
în falimentul multor uzine electrice. 


24 


Aflând ştirea că Long Island Lighting 
(cea mai mare uzină electrică din 
New-York) este pe pragul 
falimentului Cuomo a exclamat "Aşa 
le trebuie Sunt 0 corporație 
privată”. 

Sam Brown. Colaborator cu 
Barbara Bick (membră a partidului 
comunist), IPS şi Derek Shearer, a 
fost ales de Clinton să reprezinte 
Statele Unite la Conferinţa Europeană 
de Securitate şi Cooperare, o agenţie 
care chipurile trebuia să urmărească 
abuzurile drepturilor omului în 
regimurile comuniste. Senatorul Jesse 
Helms, iritat de această alegere, a 
arătat că Sam Brown şi grupul lui au 
ținut partea vietcongului şi au defilat 
cu steaguri vietnameze, şi că Brown 
a declarat că ar fi fericit de o victorie 
a vietnamezilor. În urma dezvăluirii 
activităţilor lui anti-americane pro- 
comuniste, Brown a fost descalificat. 

Joseph Duffy. A fost numit de 
Clinton şeful Agenţiei de Informaţii a 
Statelor Unite, care furnizează 
fondurile (şi direcţia politică) pentru 
postul de radio Vocea Americii. 
Întrebat despre orientarea sa politică, 
Duffy a recunoscut că este un marxist 
revizionist (?) dar evident nu un 
maoist. Duffy a sprijinit material 
grupul pentru pace SANE ai cărui 
directori sunt David Cortwright şi 
Marcus Raskin, membri IPS. 

Walter Mondale. Clinton l-a scos 
de la naftalină pe fostul vice- 
preşedinte al administraţiei Carter, 
Walter Mondale (membru CFR), şi l- 


25 


* 

a expediat ca ambasador în Japonia. 
În timpul lui Carter, însărcinat fiind 
cu restructurarea CIA-ului, Mondale 
a luat măsuri legislative care au 
zdruncinat agenţia. De pildă a decis 
că CIA nu are dreptul să spioneze 
străinii de pe teritoriul Statelor Unite 
numai dacă aceştia au intenţia să 
calce în viitor legile federale! În plus 
a eliminat 800 de agenţi din forţele 
CIA în momentul cel mai potrivit, 
când sovieticii au invadat 
Afganistanul, iar CIA şi alte agenţii 
erau ocupate cu criza din Iran. Ca 
senator, Mondale a făcut pare din 
comisia lui Franck Church, unul 
dintre senatorii cei mai dedicați 
activităţilorpro-comuniste. Asistentul 
personal al lui Mondale a fost David 
Aaron de la Centrul pentru Politica 
Internaţională (Center for 
International Policy - CIP), o grupare 
născută din IPS sub direcţia spionului 
cuban Orlando Letelier. Ca vice- 
preşedinte, Mondale l-a numit pe 
Aaron în Consiliul Naţional pentru 
Securitate, iar acesta a adus cu sine 
alți doi foşti membri în comisia 
Church, Rick Inderfurth şi Gregory 
Treverton, prieteni cu Letelier, ca să- 
1 ajute pe Mondale în "reformarea" 
CIA-ului. Mai mult, pentru a-şi 
aduce la îndeplinire sarcina, Mondale 
a cerut ajutorul Centrului Naţional 
pentru Studiul Securităţii (Center for 
National Security Studies - CNSS), 
un alt grup derivat din IPS sub 
conducerea spionului KGB-ist Agee. 

William Green Miller. Membru 


el parte din faimoasa 


cut şi : 
IPS, aula h. Clinton l-a numit 


comisie Churc 


î aina. 
basador în Ucr 
e Fonda. Ca ambasadoare 


pentru strângerea relațiilor (Goia 
Ambassador) la Naţiunile Unite, alle 
Fonda-Turner are la dispoziţie sute 
de milioane de dolari din impozitele 
luate de pe cetățenii americani, 
pentru a instaura controlul populaţiei 
în întreaga lume după tiparul Chinei. 
Reducerea populației este unul din 
obiectivele declarate pe faţă ale Noii 
Orânduiri Mondiale; după unii 
cercetători, țelul internaţionaliştilor 
este de a coborî populaţia globului la 
2 miliarde de oameni. Care vor fi 
mijloacele pentru a se atinge această 
cifră este greu de aflat. Un fapt este 
clar: niciodată în istoria omenirii nu 
au existat concomitent atâtea focare 
de incidente armate pe timp de 
"pace”; se pare că există peste 30 de 
războaie locale, deşi trăim sub scutul 
'protector' al Naţiunilor Unite. 
Măcelărirea populaţiei este o 
modalitate de a te scăpa de segmentul 
cel mai activ şi mai greu de stăpânit 
al societăţii - tineretul. Încurajarea 
avorturilor pe scară globală este 
sarcina murdară a Janei Fonda. 
Warren Christopher. În 
publicația sa American  Freedon 
Movement din Februarie 1993 (citată 
de Secrer, p. 34) Dr. Provan arată 
cum Warren Christopher, membru 
CER, a condus pe timpul lui Carter 
un grup de activişti liberali (numit 
Grupul Christopher) care a avut 


26 


legături cu IPS şi cu Transnat 
Institution sub conducerea spionului 
comunist Letelier. Astăzi Warren 
Christopher ocupă poziţia de Secretar 
de Stat în administraţia Clinton. 
Strobe Talbott. La 28 decembrie 
1993, Strobe Talbott a fost numit 
Secretar de Stat Adjunct de către 
Christopher, deşi experiența sa 
diplomatică este minimă şi numirea 
lui a ignorat o mulțime de alte 
persoane mult mai bine calificate. 
Christopher a explicat că "Strobe şi 
cu mine suntem prieteni de 15 ani ... 
Am servit împreună în conducerea 
Consiliului pentru Relaţii cu 
Străinătatea” (The New American, 
vol. 10, no. 3, Februarie 1994). Ca 
student în jurnalistică la Yale, Strobe 
a scris editoriale furtunoase împotriva 
războiului din Vietnam. După ce a 
primit o bursă Rhodes a fost coleg de 
cameră la Oxford cu Bill Clinton. Ca 
jurnalist la Times (unul din 
bastioanele mişcării de stânga din 
Statele Unite), Talbot şi-a dezvăluit 
orientarea politică internaţionalistă 
arătând în scrierea sa Naşterea 
Națiunii Globale din Iulie 1992 că 
țările sunt aranjamente sociale 
temporare şi cu toată structura lor 
aparent permanentă, ele sunt 
artificiale şi în scurtă vreme națiunea 
ca atare va înceta să existe iar 
noţiunea de "cetăţean al lumii” îşi va 
asuma adevăratul înţeles. Cu câteva 
luni înainte de invadarea Somaliei de 
către Naţiunile Unite, Talbott a scris 


x 


tot în Zimes că "treburile interne ale 


ional 


unei naţiuni erau înafara jurisdicției 
comunităţii globale. Acum principiul 
"intervenţiei umanitare” câştigă 
accepţiune”. Intervenţia umanitară a 
Naţiunilor Unite a lăsat 300.000 de 
cadavre în Irak şi alte zeci de mii în 
diverse părţi ale lumii unde mocnesc 
focarele revoltelor. Acelaşi front unit 
sub comanda camarilei 
internaţionaliste a transformat Africa 
de Sud dintr'o ţară prosperă şi stabilă 
într'o mocirlă socialistă cu economia 
în ruină şi cea mai ridicată 
criminalitate din lume. 

Johnetta Cole. A fost numită şefa 
unui grup imediat sub nivelul 
cabinetului, cu sarcina de a 
supraveghea educaţia, artele şi 
studiile umaniste. Când Sandy 
Pollack, un membru activ al 
partidului comunist american, a murit 
într'un accident de avion în Cuba, 
Johnetta Cole a vărsat a mare de 
lacrimi la înmormântare şi s'a 
îmbrăţişat cu secretarul partidului 
comunist american, ambasadorul 
Uniunii Sovietice  Dobrânin, 
preşedintele Comitetului pentru Pace 
luri Jukov, al doilea secretar al 
Cehoslovaciei, al treilea secretar al 
Germaniei comuniste, reprezentanţii 
Vietnamului de Nord, şi membri ai 
comitetului central al partidului 
comunist cuban. Johnetta Cole i-a 
urmat membrului IPS Landau în 
brigada Venceremos a lui Castro. 
Aceste activități au fost scoase la 
lumină de revista Secrer şi l-au 
determinat pe jurnalistul Eric 


27 


Breindel să admită că Yohnetta Cole 
"a avut legături extrem de apropiate 
cu mişcările comuniste din America 
între 1970 şi 1980. Nu există nici o 
dovadă că şi-ar fi schimbat 
ideologia." Johnetta Cole a aplaudat 
intervenţia sovietică în Angola şi a 
scris o serie de biografii ale lui 
Castro, între care una intitulată 
"Dacă s'a întâmplat în Cuba, de ce 
nu s'ar întâmpla şi aici?" Când Joan 
Baez şi alţi activişti împotriva 
războiului au cumpărat o pagină din 
New York Times în 1979 în care 
deplângeau faptul că Vietnamul de 
Nord deţine mii de prizonieri politici, 
Cole a contracarat cu informaţii false 
în altă pagină a aceluiaşi ziar, printre 
altele afirmând că vietnamezii se 
bucură de drepturile omului mai mult 
decât oricând, iar deţinuţii politici nu 
erau altceva decât servitorii fostului 
regim barbar, care trebuiau re- 
educați; "Nu trebuiau re-educaţi?” se 
întreabă ea retoric. O astfel de 
persoană este numită de Clinton să 
supravegheze artele şi educaţia. 
Secretara pentru Educaţie, Donna 


Shalala, Secretarul Adjunct al 
Apărării John Shattuck, Robert 
Alvarez de la Departamentul 


Energiei, toţi sunt asociaţi cu IPS. 
* 
Hillary Clinton, IPS şi terorismul 
marxist. 

Hillary are sub conducerea ei şase 
secretariate ridicate la nivel de 
cabinet precum şi o serie de 
'sfătuitori” în efortul ei de a sovietiza 


medicina în Statele Unite după 
prescripţiile de "democraţie 
economică'ale lui Shearer. Se pare că 
primul ei contact cu IPS a fost pe 
vremea când era studentă la Yale şi 
făcea parte din comisia editorială a 
ziarului Yale Review of Law and 
Social Action, unde în 1970 s'a 
publicat un articol de-al lui Borosage. 
În alt număr, editat de Hillary, a 
apărut un articol despre judecarea 
membrilor grupului terorist Black 
Panther pentru omor. Articolul era 
plin de simpatie pentru terorişti, dar 
în caricaturile însoţitoare poliţiştii 
erau arătaţi ca nişte porci care guiţau. 
În 1987-88 ca şefă a comitetului de 
directori la New World Foundation, 
Hillary a ajutat financiar a serie de 
grupări de stânga, inclusiv IPS, 
Comitetul pentru  Ajutorarea 
Poporului din El Salvador (CISPES), 
National Lawyers Guild (NLG - 
oficial asociată partidului comunist 
american), Centrul pentru Studii 
Constituţionale a militantului stângist 
William Kunstler, şi terorişti de la 
Christic Institute. 

CISPES. Această organizaţie la 
care Hillary a contribuit 5000 de 
dolari a fost clasificată drept un front 
comunist. Creată în 1980 ca o 
ramură a organizaţiilor internaţionale 
pentru sprijinul guerilelor din El 
Salvador, adevăratul ei substrat 
subversiv a ieşit la iveală în 1981 
când au fost capturate documente 
incriminatoare aparținând lui Farid 
Handel, unul din conducătorii 


guerilelor. Dintre membrii fondatori 
fac parte Farid Handel (fratele lui 
Shafik Handel, secretarul partidului 
comunist din El Salvador), soţia 
spionului cubanez Orlando Letelier, 


Isabela, membră IPS, şi Sandy 
Pollack, membră a partidului 
comunist american. Joe Cortina, 


expert în contrapionaj care i-a ajutat 
pe țăranii din America Centrală în 
lupta lor împotriva teroriştilor 
comunişti, a declarat: "Lumea trebuie 
să înțeleagă ... ce a făcut D-na 
Clinton suportând FMLN (guerila din 
El Salvador). Acesta este un grup 
terorist care a omorât şi mutilat 
copii. Ca şi armata de ocupaţie 
sovietică din Afganistan, marxiştii 
din El Salvador au utilizat mine 
deghizate în jucării ... Poţi desfigura 
o mulțime de copii cu 5.000 de 
dolari”. 

National Lawyers Guild (NLG). 

Contribuţia personală a lui Hillary 
la această grupare a fost de 15.000 
de dolari. Ca şi CISPES, NLG este 
un front comunist anagajat în lupta de 
apărare a elementelor subversive în 
faţa legii, şi în aplicarea ideilor 
comuniste. La una din convențiile 
NLG, ţinută la Austin, Texas, 
lucrările s'au încheiat cu 
Internaționala comunistă. 

Şeful IPS, Peter Weiss, a făcut 
parte din conducerea NLG. IPS la 
rândul lui a primit substanţiale 
subvenţii de la Fundaţia Rabinowitz, 
a cărui director, Victor Rabinowitz, 
a fost preşedintele NLG. Deasemeni, 


28 


Richard Barnet, fondatorul IPS, a 
recunoscut că vizita lui la Hanoi nu 
ar fi fost posibilă fără ajutorul NLG. 
În 1972 Marcus Rifkin (IPS), Ralph 
Stavers (IPS şi NLG), Robert 
Borosage (IPS şi NLG) şi George 
Pipkin (IPS) au conceput un proiect 
numit Proiect pentru Securitatea 
Naţională desemnat să neutralizeze 
eficacitatea organelor de spionaj 
americane. O extensie a acestui 
proiect, Proiectul pentru 
Responsabilitatea Guvernamentală, al 
cărui conducător era Ralph Stavens, 
a stârnit o serie de scandaluri menite 
să erodeze încrederea cetăţenilor în 
guvern. Acestea sunt o parie din 
activităţile grupărilor pentru care 
Hillary Clinton şi-a donat banii. 
William  Kunstler. Are fără 
îndoială cele mai radicale vederi 
dintre toți membrii NLG. Este 
fondatorul Centrului pentru Studii 
Constituţionale, sub al cărui nume 
inocent se ascunde toată ura 
împotriva libertăţilor democratice, 
centru pentru care Hillary şi-a donat 
o parte din averea ei personală. În 25 
martie 1993 s'a prezentat la canalul 
de televiziune ABC o emisiune 
întitulată "Cel mai urât avocat din 
America" (The Most Hated Lawyer 
in America) la care spectatorii l-au 
putut vedea pe Kunstler ţinând o 
cuvântare în faţa steagului sovietic în 
care a explicat de ce asasinarea 
preşedintelui Kennedy este o faptă 
lăudabilă, ovaţionându-l apoi pe 
asasinul care a împuşcat cinci 


29 


- 


poliţişti, şi a explicat de ce-i va apăra 
pe cei implicaţi în minarea Centrului 
Mondial de Comerţ (World Trade 
Center) din New York. În 
Biographical Dictionary of the Left, 
Francis X. Gannon arată legăturile 
lui Kunstler cu IPS. 

Încă din 1961 Kunstler a fost 
angajat într'o serie de  agitaţii 
politice. Clienţii pe care i-a apărat în 
justiţie au fost agitatori rasişti ca Rap 
Brown or revoluționari radicali ca 
Abbie Hoffman, Jerry Rubin şi David 
Dellinger. Kunstler a fost afiliat la 
grupări marxiste cu nume înşelătoare 
ca Comitetul Cetăţenilor pentru 
Libertăţile Constituţionale, sau 
Comitetul Naţional pentru Abolirea 
Comisiei de Investigare a 
Activităţilor  Anti-americane; a 
conferenţiat la aniversarea a 
şaptesprezece ani de la înființarea 
ziarului comunist The National 
Guardian; a fost consilierul 
Studenţilor pentu o Societate 
Democratică şi sfătuitorul grupului 
terorist Black Panther; a apărat cele 
şapte persoane implicate în scandalul 
provocat la convenția democrată din 
Chicago (1968) cu care ocazie 
comportarea lui ofensatoare în faţa 
curţii i-a adus o sentinţă de patru ani. 
Eliberat pe cauţiune a făcut un tur al 
universităților, lăsând în urma lui 
demonstraţii violente cu incendii şi 
busculade. Despre moartea unui 
polițist ucis brutal de un criminal, 
Kunstler a comentat că polițistul şi-a 
meritat soarta iar asasinarea lui fără 


judecată este justificabilă. În schimb 
a găsit scuze pentru forțele de 
securitate comuniste din Vietnamul 
de Nord, care au de-minat un teren 
forțând anti-comunişti să-l calce în 
picioare până au explodat ultima 
mină. Să nu uităm, Hillary Clinton, 
co-preşedinta Statelor Unite, a donat 
bani pentru William Kunstler. 
Christic Institute. Hillary a donat 
de asemenea 20.000 de dolari pentru 
această instituție specializată în 
intentarea de procese costisitoare 
împotriva patrioţilor adevăraţi (ca de 
ex. generalul John Singlaub). După 
propriile lor declaraţii, membrii 
acestui institut utilizează terorismul 
legislativ pentru a-i pedepsi pe cei 
opuşi comunismului. Legătura lor cu 
IPS este politică şi financiară: au fost 
subvenţionați de Cora Weiss, au 
primit, împreună cu IPS, fonduri de 
la fundaţiile Bydale şi Charles Stuart 
Mott, şi de la Hillary Clinton. După 
cum arată Dr. Huck, citat de Secrer, 
Christic Institute admite colaborarea 
cu comuniştii şi se mândreşte cu 
faptul că, atunci când întreaga 
omenire se zbate să scuture jugul 
tiraniei de tip sovietic, face parte 
alături de IPS din cele circa cincizeci 
de grupări de stânga din Washington 
care depun toate eforturile pentru 
prezervarea acestei forme bestiale de 
guvernământ. Cei care au luptat în 
Coreea şi Vietnam împotriva 
comunismului sunt batjocoriţi şi 
împroşcaţi cu noroi de către cei care 
au refuzat să lupte, şi sunt aduşi sub 


30 


diverse pretexte în fața justiţiei de 
către cei care în cuvintele Art. III 
sect. 3 din Constituţia Statelor Unite 
"aderă la inamic, dându-le ajutor şi 
sprijin”, adică trădează. 

După afirmaţiile lui Hillary, ea a 
ajutat aceste organizaţii pentru că 
erau "progresiste”. Chiar după ce s'au 
discutat public legăturile lui Hillary 
cu grupările marxist-teroriste, ea nu 
s'a distanțat de vederile lor; şi ea 
este, conform propriilor ei afirmaţii, 
'co-preşedintă”. Ca guvernator al 
Statului Arkansas Clinton îşi lua 
deciziile împreună cu Hillary; iar la 
convenţia din New York în campania 
prezidenţială, Hillary a spus: "Votaţi 
pentru el (Bill) şi mă aveţi şi pe 
mine”. 

Îi ci a ii ic a ial 


ÎN CE PIESĂ ÎŞI 


JOACĂ BILL CLINTON 
ROLUL 


Cei care s'au bucurat de victoria în 
alegeri a cuplului Bill-Hillary sunt 
activiştii de stânga. După aprecierile 
lui Jarvis Tyner, director în ierarhia 


partidului comunist american, 
"alegerea lui Clinton-Gore ... a 
însemnat eliminarea  aripei de 
dreapta”, iar şeful partidului 


comunist, Gus Hall, a apreciat că 
ultimele alegeri prezidenţiale au 
demonstrat declinul inerent al 
sistemului capitalist. Conducerea 


partidului comunist american a 
adoptat un plan de lucru care cere 
concentrarea eforturilor ca să 
determine administraţia Clinton să 
legifereze crearea de posturi publice 
şi un nou sistem de sănătate publică. 
Planul de lucru prevede deasemeni 
mişcări "'populare” care să promoveze 
anumiţi candidaţi în guvernele locale 
pentru a stabili o nouă platformă 
partinică la acest nivel. 

Sovieticii au sprijinit elementele de 
Stânga din Statele Unite pentru a 
instaura la conducere un preşedinte 
înclinat să sprijine marxismul. În 
1988 Raymond Wannall (fost director 
adjunct în FBI), Robert Morris (fost 
consilier în subcomitetul Senatului 
privind securitatea internă) şi alţii au 
prezentat un raport al FBl-ului care 
arată că membri ai serviciului 
sovietic de informaţii au cules date cu 
privire la candidaţii la preşedenţie, cu 
intenţia de a-i discredita pe cei care 
nu sunt pe placul Moscovei. 
Comentând raportul, Dr. Busiek 
observă: "Sovieticii nu doresc nimic 
mai mult decât un idiot util la 
preşedinţia Statelor Unite căruia 
oamenii lor să-i indrume gândurile, 
acţiunile şi deciziile". Şi îl au. 

Cum se poate ca o funcţie atât de 
înaltă şi de publică să fie ocupată de 
un om cu un bagaj enorm de 
fărădelegi, cu un şir de scandaluri în 
administraţie fără precedent ca număr 
şi gravitate, scăldat în imoralitate, 
incapabil să spună adevărul (a apărut 
chiar o carte cu titlul 7he 


31 


Dysfunctional President, scrisă de un 
psiholog care descrie condiţiile 
familiare în care a crescut Clinton şi 
care au determinat tiparul lui 
psihologic făcându-l incapabil să 
discearnă realitatea de fantezie), 
băgat, pare-se, în traficul cu 
stupefiante, acuzat public de instigare 
la omor (sunt aproximativ 40 de 
victime, între care doi adolescenţi, 
care au murit în condiţii suspecte sau 
asasinați banditeşte, şi care au fost 
toţi sau asociaţi direct cu Clinton sau 
întâmplarea i-a făcut să cunoască 
anumite fapte incriminatoare), un om 
care s'a sustras mişeleşte de la 
serviciul militar, care a distrus fibra 
morală a țarii? Şi cum se poate 
menţine acest om în funcţie în ciuda 
acestor scandaluri? Şi cum poate fi 
reales? 

Răspunsul este simplu dacă 
acceptăm teza conform căreia există 
un adevărat guvem fantomă în 
spatele guvernelor 'alese” de popor, 
care are puterea politică şi financiară 
să creeze evenimente politice şi 
economice: adecvate pentru [elul lui, 
şi care îşi alege candidaţii dintre cei 
mai josnici şi plecaţi slugoi, care sunt 
educați pentru a-l servi fără deviere 
şi sunt apoi lansați de către mass- 
media stabilimentului ca noi stele 
politice. Aproape 90% din toate 
ziarele din Statele Unite aparţin unui 
număr foarte restrâns de familii care 
fac parte din această conspirație. Aşa 
se explică de ce multe fapte sunt 
trecute sub tăcere, iar cele care erup 


sunt distorsionate fără ruşine. Astfel, 
în mod natural, politica internă ŞI 
externă americană urmează acelaşi 
curs indiferent de partidul din care 
emană preşedintele, dacă este 
Republican sau Democrat. În 
momentul de faţă singurul lucru care 
îi deosebeşte pe membrii celor două 
partide aşa zis opuse este retorica: 
faptele şi acţiunile lor însă indică 
identitate ideologică. Şi politica lor 
urmează un curs care va aduce în 
mod inexorabil în anul 2000 un 
guvern mondial tiranic. Deschiderea 
oficială a noii ere a fost făcută cu 
sacrificarea a 300.000 de irachieni de 
fostul preşedinte Bush, care a anunţat 
că omenirea a păşit în Noua 
Orânduire Mondială. În mod curios, 
deşi a intrat în frazeologia tuturor 
politicienilor "pe linie”, nu există încă 
o definiţie precisă a acestui termen. 
Dar înţelesul lui poate fi desluşit din 
țelul globaliştilor, care au conspirat 
timp de decenii dacă nu de secole ca 
să instaureze cea mai monstruoasă 
dictatură globală de tip marxist, în 
care graniţele şi năzuinţele naţionale 
vor fi anihilate şi sistemul monetar va 
fi înlocuit cu un sistem de transfer 
electronic în care mâna grea a 
guvernului îi poate anihila cu uşurinţă 
pe cei incorect politic, iar religia 
creştină va fi înlocuită cu o doctrină 
satanică. Pare fantastic? Din păcate 
există legislaţie votată în Congresul 
american şi semnată de toți 
preşedinţii începând cu Kennedy şi 
terminând cu actualul preşedinte, prin 


32 


care suveranitatea Statelor Unite este 
gradat transferată Naţiunilor Unite 
armata este decimată, slăbită moral, 
iar controlul asupra populaţiei începe 
să se facă ca în România sub 
Ceauşescu sau Ana Pauker. Dolarul 
neschimbat de atâtea sute de ani 
primeşte în primăvara anului 1996 o 
nouă înfăţişare. Cine se ascunde în 
spatele acestor transformări? Din 
păcate, ca în astronomie, unde se ştie 
precis direcţia centrului spre care 
gravitează galaxiile dar nimeni nu ştie 
ce rezidă în centrul universului, tot 
aşa şi în conspirația care are loc după 
culisele teatrului politic se cunosc 
doar anumite grupuri ale căror 
acţiuni converg spre acelaşi ţel 
globalist dar care, neîndoios, sunt 
instrumente ale unui grup foarte 
puternic ţinut în întuneric absolut. Iar 
oficialitățile guvernamentale care 
impun noile direcţii nu sunt decât 
trâmbiţaşii care anunţă lumii venirea 
Noii Ere. 

În pragul războiului cu Irakul, 
generalul Skowcroft, consilierul lui 
Bush, a declarat: "Suntem în preajma 
unui eveniment colosal - naşterea 
Noii Orânduiri Mondiale”. În cartea 
sa The Keys of this Blood, Pr. Martin 
Malachi îl citează pe Papa Ioan Paul 
II care spune: "La sfârşitul acestei 
decade, vom trăi sub primul guvern 
mondial care a existat vreodată în 
societatea naţiunilor ... un guvern cu 
autoritate absolută în a decide 
problemele de bază ale supraviețuirii 
omeneşti”, ca apoi să adauge 


n pati 


"Guvernul mondial este inevitabil”. 
Senatorul Hatfield din Oregon, tot în 
legătură cu iminenta începere a 
ostilităţilor cu Saddam Hussein, i-a 
scris lui Bush: "Vreau să te asigur că 
te voi sprijini din toate puterile pe 
tine şi pe tinerii de sub comanda ta. 
Doresc să-mi unesc forțele cu tine 
pentru  făurirea Noii  Orânduiri 
Mondiale”. lar Norman Cousins a 
declarat în 1985: "Guvernul mondial 
este inevitabil. Nici un argument 
pentru sau împotrivă nu poate opri 
acest fapt”. 

Istoria conspirației duce la Dr. 
Adam Weishaupt, profesor de drept 
la universitatea din Ingolstadt, 
Bavaria. Apostol luciferic, evreu 
convertit de formă la catolicism, 
religie pe care mai târziu a 
abandonat-o, a fost foarte activ în 
mişcarea masonică şi în vrăjitorie. La 
1 Mai 1776 (reţineţi data!) a înfiinţat 
o sectă numită Illuminati, al cărei ţel 
a fost de a distruge creştinismul şi de 
a pune bazele unui guvern mondial, 
în care o rasă superioară de oameni- 
divinităţi vor conduce omenirea într-o 
eră de aur. Majoritatea oamenilor, 
după Weishaupt, sunt ignoranţi şi 
fără valoare; aceştia vor fi sau 
distruşi sau  reduşi la  şerbie. 
Maşinaţiile care vor împinge 
omenirea spre acest ţel trebuie 
mascate prin “acţiuni filantropice. 
Succesul lui a fost enorm şi l-a făcut 
să exclame "Oh, omule, există ceva 
pe lume ce nu poţi fi făcut să 
crezi?". Conspirația a zdruncinat 


92] 
95] 


Europa din temelii cu revoluţia 
franceză în care se pare că între două 
şi cinci milioane de oameni au pierit 
măcelăriți în mod sadic. Simbolul 
illuminatilor este triunghiul, care este 
şi simbolul Noii Orânduiri Mondiale. 
Organizaţia lui Weishaupt a trecut 
Atlanticul şi a mocnit subteran timp 
de aproape două secole, ca să erupă 
în Statele Unite la începutul secolului 
nostru. În 1913 s'a format Consiliul 
pentru Relaţiile cu  Străinătatea 
(Council on Foreign Relations - 
CFR) care a devenit extrem de 
putemic, în special după votarea 
actului care a creat banca centrală din 
America, numită Sistemul Federal de 
Rezervă (Federal Reserve System). 
Acest act a fost ratificat în timpul 
sărbătorilor de Crăciun din 1913, 
când majoritatea senatorilor erau 
plecaţi în concediu iar cei prezenţi 
erau sau parte din conspirație sau, 
preocupaţi fiind de organizarea 
sărbătorilor, n'au acordat atenţie celei 
mai distrugătoare infamii ce se 
desfăşura sub nasul lor. De la început 
actul acesta a fost conceput ca o 
masivă înşelătorie: deşi este prezentat 
ca "federal', este de fapt un sistem 
bancar privat; titlul vorbeşte despre 
'rezervă' dar în realitate banca 
centrală nu are şi nu a avut niciodată 
o rezervă de bani, ci este doar 
mijlocitorul prin care se transferă 
averea oamenilor în cuferele băncilor 
internaţionale. Din consorțiul 
băncilor care fac parte din acest 
"sistem federal”, numai una singură 


staționează pe teritoriul Statelor 
Unite, celelalte sunt în Europa, şi 
toate sunt legate într-un fel sau altul 
de familia Rothschild. 

CER este izvorul care alimentează 
toate entităţile politice, financiare, 
militare şi de comunicaţie din Statele 
Unite. Începând cu preşedintele 
Wilson, până în prezent, cu o singură 
excepţie, toţi secretarii de stat 
(poziţia cea mai puternică în guvernul 
american după preşedinte) au fost 
membri CFR; 90% din posturile 
cheie din administraţie sunt ocupate 
de membri CFR. Toţi directorii 
sistemului bancar aşa zis federal şi 
toţi membrii influenţi din mass-media 
aparțin acestei elite. CFR este 
controlat de către familia Rockefeller, 
în cooperare cu familia Rothschild; 
ambele sunt familii de francmasoni. 
Există aproximativ 2.500 de membri 
în CFR. lată o scurtă listă a celor 
mai activi pe arena politică: Cyrus 
Vance (fost Secretar de Stat); Paul 
Volker (fost preşedinte la Federal 
Reserve Board); Henry Kissinger 
(fost Secretar de Stat, unul dintre cei 
mai Vicioşi, extrem de activ pentru 
promovarea guvernului mondial, 
turul lui în Africa sub administraţia 
lui Nixon a fost urmat de 
destabilizarea multor guverne care au 
sucombat sub opresiunea regimurilor 
comuniste; ultima lui ispravă a fost 
destrămarea opoziţiei din Africa de 
Sud şi instaurarea  comunistului 
Nelson Mandela); George Bush (fost 
preşedinte, mason de gradul 33, fost 


vice-preşedinte al Comisiei 
Trilaterale din care a demisionat de 
formă când a fost cooptat de Reagan 
- prin Rockefeller - ca  vice- 
preşedinte); David Rockefeller (pe 
care după atentatul la viaţa lui, 
Reagan l-a numit pe consilier în 
problemele externe); Alan Greenspan 
(actualul preşedinte la Federal 
Reserve Board care urmează aceeaşi 
politică de spoliere a cetăţenilor, 
extinsă asupra Mexicului după 
semnarea acordului NAFTA); Ross 
Perot (comediantul care a înşelat 19 
milioane de alegători americani care 
au crezut în sinceritatea sentimentelor 
lui naţionaliste şi au rupt unitatea 
votanţilor făcând posibilă alegerea lui 
Clinton cu o minoritate de voturi sub 
50 %. În momentul de față, Ross 
Perot încearcă aceeaşi farsă prin 
crearea unui al treilea partid şi 
poporul american se va trezi cu 
Clinton pentru alţi patru ani la cârma 
țării; după părerea unor analişti 
acestea vor fi ultimele alegeri 
"libere”; încă un termen prezidenţial 
sub marxist-clintonişti va sovietiza 
lumea); Jesse Jackson (aşa zis pastor, 
marxist, demagog priceput, rasist, 
plin de ură faţă de albi, care după 
propriile lui relatări pe vremea când 
îşi câştiga existenţa ca chelner scuipa 
în cafeaua pe care o ducea 
consumatorilor, actualmente milionar 
şi candidat la preşedinţie); Colin 
Powell (negru, fostul şef al armatei, 
inteligent, abil, are aceleaşi 
convingeri ca şi Clinton dar nu şi 


aventurile lui amoroase, se pare că 
puterea ocultă îl pregăteşte ca o 
alternativă prezidenţială la Clinton 
dacă populaţia ajunge să-l cunoască 
prea bine pe acesta); Gerald Ford 
(fost preşedinte, singurul care nu a 
fost ales, ci cules de Nixon, ca apoi 
să-i urmeze ca preşedinte după 
afacerea Watergate, figură ştearsă 
care şi-a plătit tributul la stăpâni 
liniştit, fără evenimente colorate); 
Jimmy Carter (fost preşedinte, care 
până la venirea lui Clinton a fost 
considerat ca cel mai bun preşedinte 
pe care l-au avut sovieticii în Statele 
Unite, demagog de primă clasă care 
sub pretextul drepturilor omului a 
impus prin greutatea guvernului 
american măsuri socialiste, ca de 
pildă în El Salvador unde ajutorul 
militar a fost condiționat de 
socializarea agriculturii după tiparul 
Cubei); Bill Clinton (actualul şi 
probabil viitorul preşedinte, care a 
distrus structura socială în aşa fel 
încât vor dura secole până se vor 
înlătura racilele împământenite de el); 
Newt Gingrich (alt demagog de 
talent, care reprezintă aşa zisa 
fracțiune conservatoare a partidului 
Republican, este în relitate un 
instrument valoros pentru 
promovarea Noii Orânduiri Mondiale 
şi este responsabil pentru votarea 
legislaţiei NAETA şi GATT care au 
devastat economia americană şi 
mexicană şi au îmbogăţit bancherii 
internaționali). 

Reprezentanţii cu greutate ai mass- 


mediei sunt membri CFR: Dan 
Rather, Bill Moyers, Ted Koppel, 
Irving Levine, Barbara Walters, 
David Brinkley, Tom Brokaw, John 
Chancellor şi Diane Sawyer. 

Ţelul CFR-ului este de a distruge 
suveranitatea Statelor Unite şi de a 
capitula în faţa unui guvern mondial, 
reprezentat în formă embrionară de 
Naţiunile Unite. Amiralul Chester 
Ward, care a fost membru CFR timp 
de 16 ani, a arătat dorinţa acestui 
grup de a submina suveranitatea şi 
independenţa Statelor Unite şi de a o 
împinge sub autoritatea unui guvern 
mondial. 

Comisia Trilaterală. Fondată în 
1973 de către David Rockefeller, 
aceasta este de fapt o extensie 
executivă a CFR-ului. Director este 
Zbigniew Brzezinski, fost profesor la 
Universitatea Columbia care în 
administrația lui Carter fusese 
consilier în problemele securităţii 
statului; preşedinte este David 
Rockefeller. Comisia are aproximativ 
200 de membri din 12 naţiuni 
europene, Canada, Statele Unite, 
Mexico şi Japonia. Acest grup, 
împreună cu Clubul din Roma, a 
împărțit planeta în zece bio-regiuni, 
în care Statele Unite are numărul 
unu, Europa doi şi Japonia trei. 
Aceste trei grupuri reprezintă puterile 
centrale într'un guvern transnaţional 
întins peste cele zece regiuni. Aceste 
națiuni, numite şi G7 (adică cele 7 
mari puteri industriale), vor fi centrul 
puterii financiare şi politice. Statele 


Unite vor fi transformate într'o 
comunitate globală de naţiuni. In 
cartea sa Wimh No Apologies, fostul 
senator Barry Goldwater îi acuză pe 
David Rockefeller şi cabala sa de 
internaţionalişti că vor să preia 
controlul politic al guvernului. lată 
câţiva membri ai acestei comisii: 
George Bush (care până la alegerea 
lui ca vice-preşedinte în administraţia 
Reagan fusese vice-preşedinte al 
comisiei  Trilaterale);  Zbigniew 
Brzezinski (ale cărui idei marxiste 
sunt permanent citate de new media); 
Henry Kissinger (element extrem de 
periculos, despre care s'a scris că a 
fost recrutat de KGB într'o carte care 
nu a fost disputată, al cărei autor nu 
a fost dat în judecată pentru 
defăimare, ci ca orice scriere care 
spune un adevăr iritant pentru 
conspiraţiaplutocraţiei internaţionale, 
este ignorată); apoi Brent Skowcroft, 
Jimmy Carter, Cyrus Vance, Jesse 
Jackson, Bill Clinton şi alţii. 
Societatea Craniu şi Oase (Skull 
and Bones) a Universităţii Yale. 
Este una dintre cele mai puternice 
organizaţii secrete care împing 
omenirea spre Noua  Orânduire 
Mondială. Membrii ei au poziţii 
influente în societate, ca de pildă 
David Rockefeller, George Bush, 
William Buckley, generalul Brent 
Skowcrofi, Averil Harriman. În 
fiecare an universitatea Yale alege 15 
noi cadre dintre proaspeţii absolvenţi. 
Ceremonia de iniţiere este macabră. 
Neofiţii sunt culcaţi întrun sicriu, 


beau sânge dintr'o ţeastă omenească, 
fiind înconjurați de zvastice, semnul 
regelui-soare etern babilonian, apoi 
se ridică ca noi născuţi oameni-zei. 
Anthony  Sutton descrie astfel 
orientarea lor politică în cartea sa 
America's Secret Establishment  - 
Introduction to the Order of Skull and 
Bones: "Vom utiliza procesul 
dialectic Hegelian pentru a crea o 
societate în care Statul are puterea 
totală şi absolută, o nouă orânduire 
mondială în care statul este absolut 
iar individul îşi poate găsi libertatea 
numai în oarba supunere faţă de 
Stat”. 

Jurământul depus la iniţiere îl 
absolvă pe neofit de orice alte 
angajamente şi este mai presus de 
orice alte jurăminte, inclusiv cel de a 
apăra şi menţine constituţia Statelor 
Unite. George Bush a înfăptuit scopul 
acestui ordin cu preţul a sute de leii 
de vieţi omeneşti curmate violent şi a 
accelerat mult distrugerea civilizaţiei 
vestice. El este şi cel care a iniţiat 
NAFTA, concretizată apoi de 
succesorul său, Clinton. ” 

Bilderbergerii. Când a fost 
concepută această organizaţie nu se 
ştie, se ştie doar faptul că prima 
adunare ultra secretă s'a ţinut în 1953 
în hotelul Bilderberg, de unde numele 
societăţii. Se mai ştie că are întruniri 
secrete în fiecare an în Europa, cu 
enorme precauţii pentru a menţine 
anonimatul participanţilor. Hotelul, 
de obicei izolat de marile artere şi 
Situat în afara oraşelor, este complet 


36 


evacuat, apoi forțele polițienești 
înconjoară întregul perimetru şi nu 
admit pe nimeni fără invitaţie sau 
legitimaţie specială. Participanţii 
sosesc în helicoptere astfel încât nu 
pot fi identificaţi. Nici un om de stat 
nu se bucură de asemenea protecţie 
din partea serviciilor poliţieneşti, nici 
chiar căpeteniile comuniste. Totuşi, 
acest masiv zid protector a putut fi 
pătruns şi suficiente informaţii au 
putut fi adunate şi aduse la lumina 
zilei pentru a ne forma o imagine 
asupra acestui grup conspirativ ultra 
secret. Numărul membrilor este de 
aproximativ 100, dintre cei mai 
puternici şi supra-bogaţi indivizi din 
Europa şi Statele Unite. Acest grup 
se suprapune cu alte grupări ca CFR 
sau Comisia  Trilaterală. Printre 
membrii ei americani se numără 
David Rockefeller, Henry Kissinger, 
Zbigniew  Brzezinski, Robert 
MacNamara, Gerald Ford, William 
Buckley (creerul aşa-zisului segment 
conservator din SUA) şi Catherine 
Graham (redactorul şef al ziarului 
ultra stângist The Washington Post). 
Din partea Europei fac parte baronul 
Edmund Rothschild care controlează 
aproape întreaga industrie petroliferă 
din est, stabileşte preţul aurului în 
lume şi este un adept al doctrinei 
luciferice a francmasoneriei, Helmut 
Kohl din Germania, prinţul Bernhardt 
al Ţărilor de Jos, prințul Charles al 
Marii Britanii, şi Lloyd Bentsen. Se 
pare că în ierarhia grupărilor secrete 
conspirative  Bilderbergerii ocupă 


locul de frunte. 

Unii dintre membri acestor grupări 
au fost şocaţi când li s'au revelat 
maşinaţiile subversive în care s'au 
trezit angajaţi şi au criticat deschis 
activitatea lor (ca amiralul Ward); 
alţii cu mai puţină greutate socială şi- 
au păstrat anonimatul dar au căutat să 
facă cunoscut lumii ce se pregăteşte. 
Dar care este asocierea lui Clinton cu 
aceste grupări? 

Iniţial Clinton a fost strâns legat de 
fostul senator McGovern, unul dintre 
cei mai  pro-comunişti senatori. 
McGovern este membru în ACLU, o 
organizaţie avocăţească al cărei ţel 
principal este distrugerea bisericii 
creştine. Apoi tânărul Bill Clinton a 
beneficiat de o bursă Rhodes la 
universitatea Oxford, sistem de burse 
inițiate de Cecil Rhodes ca un plan 
de a educa şi îndoctrina agenţi 
englezi şi americani care să devină 
conducători activi în Noua Orânduire 
Mondială. Fritz Springmeyer scrie în 
cartea sa Be Wise As Serpenis că 
bursa Rhodes este o introducere in 
Iluminism. Clinton a urmat câteva 
cursuri la universitatea din 
Georgetown unde mentorul lui a fost 
profesorul Carroll Quigley, care a 
influențat în cea mai mare măsură 
gândirea lui politică. După spusele 
proprii. Carroll Quigley a fost 
singura persoană din afara grupului 
care s'a bucurat de totală încredere 
din partea CFR, în aşa măsură încât 
a fost lăsat să studieze documentele 
secrete ale Consiliului. Rezultatul a 


i - ceai 


fost un tom masiv, întitulat Tragedy 
and Hope, în care activitatea 
subversivă şi felul final - controlul 
absolut al popoarelor sub mâna de 
fer a unei plutocraţii putred de 
bogate - iese discret la iveală. 
Descrierea plutocraţiei este făcută 
admirativ; Quigley a fost trup şi 
suflet dedicat ei. De la universitatea 
din Georgetown Clinton s'a mutat la 
Yale, sediul organizaţiei secrete 
Craniu şi Oase. Nu ştim dacă a 
izbutit să obţină o diplomă, sau 
mişcările !ui au fost dictate de motive 
pur politice. Nu încercăm să 
minimalizăm capacitatea intelectuală 
a lui Clinton: după părerea multora 
este unul dintre cei mai inteligenţi 
preşedinţi, este foarte fluent, rapid în 
riposte, dar din nefericire, 
integritatea caracterului său lasă mult 
de dorit iar ambiția sa paranoică de 
parvenire îl face extrem de periculos. 
Clinton a fost invitat să participe la 
întrunirea Bilderbergerilor din Baden- 
Baden în 1991 (The Sporlighr, 22 
lulie 1991); de obicei astfel de 
invitaţii de fac numai celor selectați 
pentru a juca un rol politic. Ziarul 
The Sporlight din 20 Aprilie 1992 
(p.3) indica numirea lui Bill Clinton 
în candidatura partidului Democrat 
bazându-se pe această invitaţie. 
Teoria grupurilor conspiratoare 
care conlucrează pentru distrugerea 
civilizaţiei vestive şi înlocuirea ei cu 
O tiranie satanică globală, a fost 
atacată şi ridiculizată de mass-media. 
In sine teoria pare aşa de fantastică şi 


greu de admis încât este foarte 
vulnerabilă şi uşor de ridiculizat. Se 
poate vedea însă modul susținut în 
care lucrează aceste grupări 
subversive, căci avem zilnic sub ochi 
în Statele Unite opera lor şi 
insemnele lor. Emblema Illuminati- 
lor este înscrisă în marele sigiliu care 
apare pe dolarii americani. Ţelurile 
Illuminatilor au fost: 1) distrugerea 
guvernelor democratice; 2) abolirea 
dreptului la proprietatea privată; 3) 
distrugerea creştinismului; 4) 
stabilirea unui guvern mondial; 5) 
elevarea lui Lucifer pe tronul lumii, 
arată Dwight Kinman (Zhe World's 
Last Dictator: Solid Rock Books, 
Inc., 1995). 

Să examinăm emblema de pe dolar. 
Triunghiul din interiorul cercului 
reprezintă simbolul satanic al lui 
Lucifer în credința babiloniană. 
Babilonienii se închinau lui Lucifer 
(satana), astrelor cereşti (soarelui, 
lunii şi stelelor), şi zeiţei pământului, 
organizate toate  într'o  trinitate 
satanică folosită ca o blasfemie adusă 
trinităţii creştine. Benjamin Creme, 
directorul mişcării Noua Eră, leagă 
triunghiul de venirea  Messiei, 
conducătorul noii lumi, identificat în 
Biblie ca Anticristul. Triunghiul îşi 
are locul lui de cinste în logo-ul 
Naţiunilor Unite. Triunghiul este şi 
simbolul celor angajaţi în mişcarea 
globală pentru protejarea mediului 
înconjurător. Naţiunile Unite au 
recunoscut Marea Invocare ca fiind 
rugăciunea oficială a Zilei Pământului 


38 


The Great Seal 


He (Satan) agrees 
vith lhe cause which 
has started. 


The Horus eye 
o! Lucifer (Satan) 


13 Blocks of stone 
(The Satanic Number) 


Novus Ordo Seclorum: 

“The New Order of the Ages” - 
Code name for the 

New World Order 

(One worid government) 


Roman numerals for 1776. May 1st, birth 


date of the Illuminati — Not July 4th, 


Independence Day. 


(Earth Day) din Aprilie 1990. 
Aceasta este o rugăciune satanică 
care îi cere lui Lucifer să se 
reîntoarcă şi să-şi stabilească 
împărăţia pe pământ. În timpul 
acestui mare eveniment, pe ecranele 
televizoarelor apăreau triughiuri albe 
şi verzi. Texe Marrs scrie în cartea 
sa Mystery Mark of the New Age: 
"Djwahl Khul, mai-marele demonic 
tibetan, arată că triunghiul, prin 
Marea Invocare, reprezintă energiile 
combinate ale tatălui solar 
"Cristosul", cu ale ierarhiei şi cu ale 
umanităţii. Tradus în termeni creştini 
triunghiul reprezintă energia 
combinată a satanei, al falsului 
Cristos al Noii Ere şi al îngerilor 
demonici ai iadului şi pământului”. 


39 


Pe dolarul american, în apexul 
triunghiului sălăşlueşte atot-văzătorul 
ochi al satanei, care era în vechiul 
Egipt ochiul lui Ra, regele soarelui. 
Piramida este formată din 13 rânduri 
de pietre (13 este număr satanic; la 
13 Octombrie 1307 au fost arestaţi 
Templierii în Franţa, împreună cu 
şeful lor Jacques de Molay, în jurul 
căruia îşi țes francmasonii ritualurile 
oculte). La baza piramidei este 
înscrisă o dată în cifre romane: | 
Mai 1776 (şi nu 4 Iulie 1776, ziua 
independenței!!) care este data când a 
fost fundată mişcarea subversivă 
Iluminati; tot ziua de | Mai a fost 
aleasă ca  'ziua solidarităţii 
internaţionale a oamenilor muncii”. În 
banderola de la baza cercului este 


Rei E 


scris NOVUS ORDO SECLORUM, 
noua ordine a erelor, codul pentru 


ială l 
dine Mondială sau guvernu 
NR 2 că anul 2000 este 


lobal. Se par 
sai la care visul milenar al 


acestor făuritori al sclaviei asiatice 
universale de tip Sovietic se va 
concretiza prin instaurarea guvernului 
mondial; atunci piramida din sigiliu 
va fi unificată simbolic şi soarta 
omenirii şi a civilizaţiei va fi 
pecetluită pentru multă vreme. : 

Mulţi zâmbesc când această 
mişcare subversivă este legată de 
satanism. Oare diavolul există? Ceea 
ce se pierde din vedere este faptul că 
nu are importanță ce credem noi ci 
ce cred membrii conspirației satanice. 
În cartea sa The Franklin Cover Up, 
John DeCamp descrie cum pe când 
era membru al comisiei judiciare din 
Senatul statului Nebraska, a 
investigat o afacere foarte dubioasă în 
care erau amestecate nume de 
politicieni şi oameni de afaceri cu 
mare greutate (vezi Până unde am 
ajuns, pp. 54-62). Şi-a publicat 
rezultatele anchetei într'o carte din 
două motive: n'a putut deschide un 
proces doar cu datele strânse, căci 
eforturile lui s'au lovit de monolitul 
tăcerii al sistemului judiciar pervertit 
din Statele Unite; şi apoi a căutat 
să evite soarta predecesorului lui, un 
procuror cinstit care în momentul 
când a adunat suficient material ca să 
pornească o acţiune în tribunal, a fost 
ucis întrun accident ciudat, 
muşamalizat cu aceeaşi ardoare ca şi 


asasinarea lui Kennedy, a lui Luther 
King, a jurnalistului englez Spiro, ca 
aşa-zisele sinucideri ale lui James 
Forrestal şi Vincent Foster mai 
recent, şi ca moartea multor 
"accidentaţi.” "Accidentele" însă se 
pare că nu-i pasc aşa de uşor pe cei 
care au dat publicităţii documentele 
colectate: William Cooper de pildă, 
care a scăpat miraculos dintr'un 
asemenea "accident şi apoi a început 
o campanie publică prin radio şi prin 
propria sa publicaţie, denunuţând 
activităţile  anti-sociale şi  anti- 
naţionale ale guvernului, e convins că 
numai faptul că e disident notoriu îl 
mai ţine în viaţă - căci moartea lui 
poate fi direct atribuită celor pe care- 
i critică deschis şi guvernul din 
umbră nu vrea să-şi dea arama pe 
faţă înainte de a-i dezarma pe 
americani. 

În cartea lui DeCamp se descrie un 
cerc de oameni extrem de influenți, 
din guvern, poliţie, CIA, etc., care 
practicau homosexualitatea şi 
satanismul pe copii. Descrierile 
grafice sunt şocante. Brutalitatea cu 
care au fost ucişi copilaşii după ce 
erau sfârtecaţi intern de lascivitatea 
acestor demnitari este greu de 
imaginat, dar explică lipsa totală de 
consideraţie pentru viața omenească 
cu care au fost conduse operaţiile în 
Waco, Texas sau la Ruby Ridge, 
Idaho.  DeCamp conchide că 
Satanismul nu este un eveniment 
izolat întâmplat numai în statul 
Nebraska, ci este vorba de o practică 


40 


larg răspândită unde, pentru 
diversitate în petrecerile lor 
desfrânate, aceşti demnitari şi oameni 
influenţi fac schimb de copii inter- 
state. Deşi cartea abundă de nume 
rezonante, nici unul nu l-a dat în 
judecaţa pe  DeCamp pentru 
defăimare, dar nici nu se face o 
anchetă oficială şi se păstrează o 
tăcere mormântală. Cartea nu se 
poate obţine decât direct de la autor: 
nici una din librării nu îndrăzneşte să 
o pună pe piaţă, în ţara în care lumea 
crede că libertatea de expresie este un 
fapt şi nu o vorbă goală. În şcoli 
Biblia creştină este interzisă, cu 
pedepse grave pentru cei care încalcă 
această regulă, în schimb biblia 
satanică există pe toate rafturile 
şcolilor publice în virtutea "libertăţii 
de expresie”. 

Această mică incursiune în viaţa 
politică actuală a ţării care cândva a 
fost cea mai bogată şi puternică din 
lume are un singur scop pentru 
audiența română: să înţeleagă că nu 
are prieteni. Toate guvernele vestice 
ca şi cele din ţările aşa zis 'eliberate 
de sub comunism” lucrează la unison 
pentru un ţel comun - instaurarea 
unui guvern mondial, distrugerea 
creştinismului, distrugerea naţiunilor, 
distrugerea familiei, distrugerea 
civilizaţiei vestice şi a rasei albe şi 
înlocuirea societăţii prezente cu o 
formă tribală de existență în care 
activitatea omului este redusă la 
nivelul sclavului tiraniilor asiatice, iar 
oamenii sunt contopiţi într'o rasă 


4l 


unică  informă şi  îndobitocită. 
Subversiunea guvernelor vestice a 
decurs în mod insidios pe o lungă 
perioadă de vreme. În Statele Unite, 
începând cu Wilson, Roosevelt, 
Truman, Eisenhower şi terminând cu 
Nixon, Carter, Reagan, Bush şi 
Clinton,  administraţiile acestor 
preşedinţi au servit interesele 
bancherilor internaționali: Wilson 
prin instaurarea Sistemului Federal de 
Rezervă care dă băncilor dreptul de a 
fura avutul național sub scutul legii, 
prin terorismul agenţiilor federale, 
prin încercarea de a menţine Liga 
Naţiunilor pe linia de plutire şi de a 
o transforma într'un guvern mondial; 
Roosevelt prin escaladarea războiului, 
prin punerea Europei estice sub 
dominație sovietică, prin impunerea a 
numeroase legi de tip socialist ale 
căror roade otrăvesc şi destramă 
societatea americană; Truman prin 
ajutorul direct dat lui Mao, prin 
torpilarea  eforurilor chinezilor 
naţionalişti de a-şi păstra ţara, prin 
concedierea generalului MacArthur 
opus acestui plan mişelesc de trădare, 

şi prin efortul pentru stabilirea 
Naţiunilor Unite a căror cartă a fost 

scrisă de pana marxistă a lui Dexter 

White şi  Algier Hiss, ambii 

comunişti; Eisenhower prin ura lui 

primitivă împotriva poporului 

german, el care la sfârşitul războiului 

a făcut în mod deliberat să moară de 

foame şi sete un milion de prizonieri 

germani ținuți într'o mocirlă de noroi 

sub cerul liber înconjurați de sârmă 


de lăzile cu mâncare 


trimise prin Crucea Roşie pentru acc! 
prizonieri (fapt Care nu M 
menţionează în istoriile oficiale), ŞI 
care a asigurat sovietele că areriCâRII 
nu vor da ajutorul promis în mod 
mincinos ungurilor când au încercat 
să scape de jugul sovietic în 1956. 
(Să nu uităm că în 1968, când armata 
sovietică a  înnăbuşit încercarea 
cehilor de a reveni la o viaţă umană 
şi a invadat Cehoslovacia, invazia a 
ost sprijinită de guvernul american şi 
aliaţii săi care au aprovizionat cu 
alimente armata sovietică - vezi 
Viktor Suvorov, The Liberators, p. 
187). Toţi preşedinţii americani s'au 
luat la întrecere în destabilizarea 
guvernelor ne-socialiste din ţările 
încă libere (Nicaragua, El Salvador, 
Chile, şi mai recent Africa de Sud). 
Toţi au avut grijă ca armata 
americană să nu poată câştiga 
conflictele armate angajate cu forţele 
comuniste în Asia, căci prin 
asocierea Statelor Unite cu Naţiunile 
Unite, operaţiile militare trebuiau 
verificate şi aprobate de către 
Naţiunile Unite, iar cel însărcinat 
permanent cu activităţile militare este 
un reprezentant sovietic; astfel, în 
războiul din Vietnam, inamicii ştiau 
dinainte acţiunile militare plănuite de 
forțele armate americane; mulţi 
generali şi-au dat demisia ca urmare 
a acestei trădări. 

Care este soarta poporului american 
coniorm acestor planuri? Există 
ample dovezi că va urma soarta 


ghimpală Şi 


Africii de Sud. În timpul războiului 
mondial 25.000 de soldaţi americani 
au fost luaţi prizonieri de către 
soviete; departe de a negocia 
repatrierea lor, guvernele americane 
au tergiversat şi muşamalizat, iar 
Eisenhower le-a dat lovitura de 
graţie, ordonând să fie pur şi simplu 
radiaţi din listele celor dispăruţi şi să 
fie declaraţi morţi. Prizonierii 
americani din Asia n'au avut o soartă 
mai bună. Au fost abandonaţi cu 
bună ştiinţă de către guvernul lor. 
Cei care au urmărit la postul de 
televiziune CSPAN lucrările comisiei 
senatoriale constituite cu scopul de a 
analiza destinul miilor de americani 
dispăruți în Asia, au fost scârbiţi de 
modul în care s'a întins vălul tăcerii 
asupra acestei afaceri. După unele 
informaţii mai recente, unii din 
americani au fost expediaţi în 
Uniunea Sovietică şi folosiţi drept 
cobai în experimente oribile. Trebuie 
să înţelegem un adevăr esenţial: nici 
un guvern vestic nu mai reprezintă 
interesele poporului său iar iluzia 
că prin reprezentatul american sau 
francez auzim vocea poporului 
american sau francez şi aşa mai 
departe, este într'adevăr o iluzie. 


| a seaiite eat ats iii ideea iati ius ice 
DESPRE INTERNET 


| tii fite asc, aci Alina a dia Ati acetat 


Internet-ul este o rețea mare 
internațională de  systeme 
computerizate legate între ele. Se 
estimează că un număr de 25.000 de 
rețele de computere sunt legate între 
ele prin Internet; şi Internet-ul este 
folosit de circa 24 de milioane în 
Statele Unite şi Canada, după unii, de 
9.7 milioane, după alții. După alt 
estimat, Internet-ul cuprinde 70.000 
de rețele separate cu 4,5 milioane de 
computere-gazdă şi 30-40 milioane de 
vizitatori din 100 de ţări 
(Communications Week, 13 Noiembrie 
1995, p. 78). Cât adevăr e în 
estimatele astea, numai Dumnezeu 
ştie. 

Inițial Internet-ul a fost creat de 
guvernul american (adică de forţele 
armate, de Pentagon) în colaborare 
cu diverse universități pentru 
asigurarea securităţii datelor militare 
şi pentru cercetare ştiinţifică; astăzi e 
în domeniul public. Dar neofitul nu 
găseşte cu uşurinţă informaţia dorită; 
ca să-i uşureze căutarea, un număr de 
întreprinderi oferă servicii de acces la 
Internet. În Statele Unite. majoritatea 
reţelelor de computere comerciale (ca 
Compuserve sau America On-Line) 
oferă acces la Internet contra cost. 
IBM recomandă accesul prin World 
Wide Web, prescurtat WWW. unde 
abonatul îşi înființează o "pagină" 


i 


(home page) folosing protocolul de 
comunicaţii HTTP  (Hypertexl 
Transfer Protocol). unde "hypertext” 
înseamnă că protocolul interpretează 
codul permiţând celui care citeşte 
informaţia de pe Internet să sară de 
pe pagina pe care o vede la alte 
informaţii cu care există legături 
stabilite anterior, găsind astfel cu 
uşurinţă orice informaţie l-ar putea 
interesa (desigur, cu condiţia ca 
legăturile să existe codificate anterior 
in codul HTML. Hypertext Markup 
Language). Accesul la aceste 
“pagini” care stabilesc legăturile între 
informaţii se face prin WWW 
folosind codul http:// înainte de 
adresa paginii; prin alte servicii, ca 
de exemplu FTP (File Transfer 
Protocol. un produs IBM), în loc de 
http:// abonatul va preceda adresa 
paginii dorite cu codul ftp://. Toate 
entităţile care au "pagini” pe Internet 
indică adresa "paginii” precedată de 
codul potrivit pentru fiecare serviciu 
folosit de  prezumptivul cititor. 
Astfel, Emst Ziindel are adresa 
http://www.webcom.com/- 
ezundel/english/ prin WWW, şi 
ezundelQcts.com prin E-mail 
(Electronic mail, poşta electronică) 
pe Internet: revista Government 
Technology are adresa 
GTMaeQAOL.com prin E-mail. 
Suntem bombardaţi zilnic de o 
propasandă masivă în favoarea 
Internet-ului  dezlănţuită de 
directoratul guvernului din umbră 
prin toate braţele sale. Între 27 


ctombrie a avul loc 
un "Forum despre 
Situaţia Lumii” prezidat de Mihail. 
Gorbaciov, cu 9 sesiune Des 
tineret la Care au participat 32 de 
reprezentanţi din 28 de țări şi la care 
s'au discutat noile cerinţe educative. 
Printre aceste cerințe sunt eliminarea 
dragostei de neam „ȘI “dei jară, 
îmbrăţişarea noii "spiritualităţi anti 
creştine orientale şi magice, folosirea 
unor tehnici ca nudismul în grup, 


Septembrie şi 1 O 
la San Francisco 


psihoterapia, hipnoza, meditaţia 
transcendentală şi drogurile 
psihedelice pentru schimbarea 


personalităţii, "o etică globală axată 
pe valori terestre”, şi "comunicarea 
globală a tineretului prin Internet” 
(The New American, Vol. 11, No. 
23, 13 Noiembrie 1995, pp. 41-43). 
Toată această propagandă are scopul 
să ne convingă că nu există viaţă 
decât pe Internet. Funcţionarii de stat 
sunt obligaţi să creadă că Internet-ul 
e Mesia. lar restul publicului e 
condus uşurel în ţarcul Internet-ului 
prin logoree lipsită de sens care 
abundă în toate publicaţiile şi -la 
televizor. "Tehnologia informaţională 
permite crearea unei economii bazate 
pe cunoştinţe”, scrie Don Tapscott în 
Cartea sa  Digiral Economy  - 
Economia Digitală, în care înşiră pe 
sute de pagini fraze bombastice şi 
pretenţioase pe care le repetă apoi 
intelighenţia cu acelaşi zel cu care 
admiră arta abstractă Şi muzica 
dodecafonică. Don Tapscott este 


preşedintele Alianţei pentru 


Lă 


44 


Tehnologii  Convergente şi 
preşedintele Cooperaţiei de Învăţare 
a Noii  Paradigme, care ajută 
întreprinderilor să facă tranziţia la 
"economia digitală”. Revista 
CommunicationWeek (trimisă gratis 
pe spezele cuiva - oare ale cui?? - 
unui mare număr de specialişti) a 
republicat parte din cartea lui 
Tapscott în numărul din 13 
Noiembrie 1995. Dar cei mai greu de 
hipnotizajase întreabă cam din ce 
constă economia asta bazată pe 
cunoştinţe, căci economia constă din 
producţia şi schimbul de bunuri şi 
servicii pe baza proprietăţii asupra 
unor obiecte concrete ca pământul, 


clădirile, construcţiile, maşinile, 
combustibilul, vegetaţia, apele, 
animalele, şi forța de muncă; 


cunoştinţele şi viclenia pot fi folosite 
de unii ca să încheie schimburi în 
avantajul lor şi defavoarea altora, dar 
schimburile sunt tot de bunuri, nu de 


cunoştinţe; şi încă nimeni nu s'a: 


putut hrăni băgând în gură cunoştinţe. 

Epoca agriculturii a fost înlocuită 
de era industrială, care este la rândul 
ei înlocuită de era informaţională, 
scrie Tapscott, uitând că oamenii 
mânâncă tot pâine şi carne, ca în 
epoca agriculturii şi ca în epoca 
industrială în care producătorii de 
produse industriale le schimbau pe 
acestea tot pe pâine şi carne. În noua 
eră informaţională nu se mai pune 
problema  posesiunii asupra 
pământului, ne explică Tapscott: 
producţia nu se mai face bazat pe 


proprietate asupra obiectelor concrete 
demodate ca pământul, vitele, 
maşinile etc.; cât pământ posedă 
compania Microsoft? întreabă el 
retoric, de parcă Bill Gates şi cei 
care lucrează pentru el la Microsoft 
ar mânca programe de computere şi 
nu tot pâine şi carne, ca înaintaşii lor 
din epoca agriculturii şi din cea 
industrială. Una dintre trăsăturile noii 
ere de economie digitală este 
virtualizarea, scrie  Tapscott: 


muncitorii se vor afla fizic într'o ţară 


dar vor lucra pentru companii care se 
află în alte ţări, de exemplu, lucrători 
din India vor apăsa clapele 
computerului pentru patroni din 
Statele Unite, realizând astfel "virtual 
data entry”, "intrarea datelor în 
computer virtual”. Dar singura 
muncă pare să fie în viziunea lui 
Tapscott apăsarea pe clape, şi nu ni 
se spune ce vor mânca cei care apasă 
pe clape, pe ce vor şedea când apasă 
pe clape, şi cine va face clapele pe 
care le apasă. Şi votul va avea loc la 
urne virtuale, continuă Tapscott, şi 
cumpărăturile se vor face tot în 
prăvălii virtuale, frumos reprezentate 
grafic pe ecranul computerului pentru 
ochiul cumpărătorului care nu mişcă 
din casă când pleacă la cumpărături; 
şi politica va avea loc în spaţiul 
virtual, şi prieteniile şi aşa mai 
departe. Apoi va mai avea loc 
moleculizarea economiei. arată 
Tapscott: muncitorul individual e o 
moleculă în întreprinderea virtuală 
care constă dintr'un număr de astfel 


de molecule închegate laolaltă. De 
exemplu mass media va deveni 
moleculară, şi cititorii. ascultătorii. 
spectatorii vor fi moleculele ei. Noua 
economie, scrie Tapscott, "este o 
economie reticulată, care integrează 
moleculele în aglomerări legate 
laolaltă prin rețele pentru crearea 
bogățiilor... Întreprinderea reticulată 
va fi exact ca Internet-ul. unde toţi 
participă şi rezultatul final depăşeşte 
suma valorilor adunate. Economia 
globală va lucra la fel. Reţele de 
rețele după modelul Internet-ului 
încep să erodeze zidurile dintre 


întreprinderi, dintre  prducători, 
cumpărători. grupuri afiliate, şi 
concurență. Vom vedea cum apar 
afacerile  reticulate, guverne 
reticulate,  invăţarea  reticulată, 
îngrijirea medicală  reticulată 
(internetwoffed business, 
internetworked government. 
internetworked learning, and 


internetworked health care)”. S'ar 
zice că nimeni nu poate crede astfel 
de  absurdități. Dar intelectualii 
progresişti care sunt în pas cu vremea 
le cred. 

Un avanjat al difuzării informaţiei 
pe Internet în loc de prin pagina 
tipărită, scrie Lawrence  Magis 
(InformationWeek, 4 Decembrie 
1995, p. 134) este faptul că inelele 
lanţului construit electronic care leagă 
textele prin subiectele tratate şi 
cuvintele conţinute îi oferă cititorului 
posibilitatea de a sări imediat la altă 
carte, altă sursă sau altă pagină ca să 


Do 


mai multe despre un UCI 
afle ma! ina pe care 0 citeşte. 
ari isp pat stabili aceste inele 
Dac Pets re în întregime citit 
(iale) IER, > realizare perfectă! 
electronic. Se ee unea cetol 
a Saale s'a străduit să- 
Și perfecționeze maşina iși spion) 
total al supuşilor săi folosin „oa 5 
adică nişte spioni care pot ui pe 
superficiali, bolnavi, absenţi e a 
datorie. Maşinile electronice însă 
execută tot timpul fără întrerupere 
exact aşa cum Sunt instruite, Şi dacă 
se strică pot îi înlocuite cu altele 
identice. Dar pentru a face cenzura 
absolută posibilă trebuie ca toate 
textele să fie în formă electronică. 
Există maşini Care recunosc, 
analizează şi reproduc vocea 
omenească. Computerele înzestrate 
cu tehnologia Kurzweil de exemplu, 
sunt capabile să transforme vorbirea 
omului în text electronic care poate fi 
tipărit. Dar maşinile de dictat 
Kurzweil care transformă unde 
sonore în impulsuri electrice 
tipăribile în forma limbii scrise au 
dezavantajul că iau în considerare 
modularea şi timbrul vocii; nu 
recunosc perfect cuvintele decât după 
ce au "învăţat" vocea unuia singur. 
Apoi, ca să treci prin placa 
fotografică fiecare pagină tipărită 
pentru a obţine o copie electronică 
care poate fi citită şi cenzurată 
electronic e o muncă enormă, care ar 
trebui făcută tot de oameni 
imperfecţi, leneşi, superficiali etc. 


Nu e mult mai uşor dacă fiecare 
individ îşi transformă singur tot ce 
scrie şi tot ce zice în formă 
electronică, şi-şi pune gândurile şi 
spusele pe reţeaua unde cenzura 
electronică le poate citi perfect cu 
uşurinţă? De ani de zile, poşta 
Statelor Unite ale Americii 
construieşte dosare enorme ale 
cetăţenilor, înregistrând adresele din 
exteriorul plicurilor; dar tot ce a 
stabilit este doar cine cui îi Scrie, n'a 
aflat şi ce anume se scrie, căci pentru 
asta ar trebui deslipite plicurile, citite 
scrisorile, şi apoi lipite plicurile la 
loc; lipitul şi -deslipitul n'ar fi mare 
lucru, dar din cauza analfabetismului 
american realizat de şcoala de stat 
din ultimii 40 de ani, cu cititul 
scrisorilor e mai greu. Pe Internet 
însă cenzura e uşoară şi perfectă, căci 
programele care "citesc” absolut toate 
textele nu sunt analfabete, leneşe, 
superficiale, bolnave etc. ca oamenii. 
Ele funcţionează identificând cuvinte- 
cheie stabilite de programator şi fac 
liste utile de texte suspecte care 
urmează apoi să fie examinate de 
specialişti umani, eliminând astfel 
sutele de mii de pagini lipsite de 
interes politic. Wayne Madsen, 
specialist în securitatea electronică, 
raportează că Agenţia Naţională de 
Securitate a Statelor Unite (National 
Security Agency, NSA) citeşte 
textele care trec prin toate locaţiile 
principale în care are loc trafic pe 
Internet în Statele Unite folosind 
metoda de cenzură bazată Pe 


46 


cuvinte-cheie. NSA, zice-se, e de 
părere că cenzura aceasta nu merită 
cheltuiala enormă necesară. Acest 
control central, zic unele companii 
comerciale care oferă cetăţenilor 
acces pe Internet, se face fără ştirea 
lor; unul dintre salariaţii lor, mai 
sincer însă, a recunoscut că toate 
companiile şi toate serviciile care 
oferă acces pe Internet au stabilit 
legătura electronică cu  NSA 
(Network Computing, | Noiembrie 
1995, pp. 22-23). Departamentul 
Apărării a alocat $372 milioane 
programelor de "securitate a 
informaţiilor” (InformationWeek, 27 
Noiembrie 1995, p. 98). 

După 15 Noiembrie era planificat 
să intre în vigoare  spionarea 
permanentă a | % din toată 
capacitatea centralelor telefonice din 
Statele Unite, ca să intercepteze şi 
asculte, chipurile, planurile 
criminalilor. Discuţia se duce acum 
cu privire la cine va plăti pentru 
capacitatea asta de spionaj: guvernul 
sau companiile telefonice - adică 
abonaţii lor (Communications Week, 6 
Noiembrie 1995, p. 5). AT&T oferă 
şcolilor un sistem telefonic care 
înzestrează fiecare clasă cu un telefon 
capabil să înregistreze sursa fiecărei 
convorbiri telefonice (T.H.E. 
Journal, 20 Noiembrie 1995, p. 20). 
Cetăţenii nu sunt prea fericiţi de 
faptul că sunt spionaţi de companiile 
telefonice, şi Clinton în grija lui de a 


nu  leza Sensibilitatea delicată a 
cetățenilor a 


cerut companiilor 


47 


telefonice ca acestea să se ofere să 
ceară întâi permisiunea abonaților 
înainte de a-i spiona 
(Communication Week, 13 Noiembrie 
1995, p. 38). Dar chiar dacă 
companiile ar uita să ceară 
permisiunea cetățenilor să-i spioneze, 
şi chiar dacă aceştia nu le-ar da 
companiilor această permisiune, n'are 
importanţă prea mare. Căci spionarea 
telefonică nu e prea eficientă. 
Internet-ul oferă baza tehnică 
pentru o spionare şi supraveghere 
electronică perfectă a cetăţenilor, 
care va cuprinde filmarea acţiunilor 
cetățenilor în interiorul casei lor. 
"live video transmission from a 
camera in the home” (dăm şi 
originalul, ca să nu creadă cititorul că 
inventăm aceste lucruri) de tipul celei 
descrise de George Orwell în cartea 
lui profetică 71984 
(Communications Week, 27 Noiembrie 
e i aaa a a 19). Î n 
Communications Week această filmare 
e prezentată ca o acţiune pozitivă de 
care cetăţenii trebuie să se bucure. 
Altă realizare de care cetăţenii 
trebuie să se bucure. scrie acelaşi 
ziar (ibidem, p. 30) este “real-time 
session tracking, which records in 
real time individual users. files 
accesssed and time in/out - urmărirea 
sesiunilor clipă de clipă, care 
urmăreşte simultan toți indivizii care 
obțin acces, ce anume citesc. şi când 
intră şi când ies de pe rețea”. Această 
posibilitate e oferita pe World Wide 


Web de programul Dynamo. 


acestui program e că 
rile comerciale Vor Şu 
ndeşte şi ce citeşte fiecare 
putea oferi doar 
reclamele care se potrivesc i 
ău de a gândi. Vorba americanului: 
dară crezi povestea asta de adormit 
copiii, am un pod peste râul AS de 
situat în New York pe Care E rada 
putea vinde la preț avantajos (glumă 
care se referă la credulitatea celor 
cărora escrocii le "vând" clădiri 
publice). LE 

Pentru cei care se pierd în avalanşa 
de "informaţii" de pe Internet, 
magazinul PCWorld (lanuarie 1996, 
p. 125 ff.) oferă o listă de cataloage 
("directories") şi o listă de servicii 
care caută şi găsesc informaţia dorită 
pe baza unor cuvinte-cheie indicate 
de cel doritor de informaţie. Căutarea 
se face pe baza indexării cuvintelor 
din textele aflate pe Internet. Astfel, 
aflăm că toate "motoarele de căutat” 
(search engines) indexează titlul şi 
intrările de pe "pagina WWW”, dar 
că unele dintre ele, ca de exemplu 
Open Text, indexează fiecare cuvânt 
din textele citite (p. 127). Aflăm deci 
că programe puternice sălăşluiesc pe 
Internet capabile să cerceteze şi să 
indexeze fiecare cuvânt din fiecare 
fişier din fiecare localitate legată de 
Internet. Oare cine are interesul să 
ştie în fiecare moment ce zice şi ce 
face fiecare individ? 
* 


Avantajul 
întreprinde 
exact ce gâ 
cetăţean şi-i Vor 


Propaganda arată că un alt avantaj 
al reţelei electronice este transferul 
electronic de bani de la om la om, de 
la o instituţie la alta, de la cetăţean la 
instituţie şi vice-versa. Un viitor 
luminos ne este zugrăvit, când toate 
plăţile se vor face prin intrări la 
claviatura unui computer, fără 
intermediul banilor. Băncile se 
grăbesc să ofere publicului 
posibilitatea acestor transferuri 
electronice, ca de exemplu First Bank 
of Chicago, Regional Bank Core 
States, Mellon Bank, etc. "Viitorul 
băncilor e pe Internet”, zice Craig, 
Canfield, prim vice-preşedinte la 
SunTrust Bank din Atlanta, Georgia, 
şi zice asta ştiind bine ce uşoare sunt 
furtul şi delapidarea pe Internet 
(Communications Week, 14 August 
1995, p. 40). Cecuri vor putea fi 
scrise electronic de acasă pentru 20 
de bănci care s'au aliat ca să 
cumpere programul Meca, printre 
care Fleet Financial Group, First 
Bank Systems, Royal Bank of Canada 
(InformationWeek, 11 Decembrie 
1995, p. 28). Băncile promovează din 
toate puterile tranzacţiile electronice 
în ciuda rezistenței pe care-o 
întâmpină din partea publicului 
(ComunicationsWeek, 9 Octombrie 
1995, p. 46). Prodigy oferă servicii 
bancare electronice la 15 bănci între 
care unele de frunte ca Chase 
Manhattan; Microsoft nu se lasă mai 
prejos şi le oferă pentru alte bănci 
mari ca Bank of Boston şi Chemical 
Bank. Se prevede că tranzacţiile 


bancare pe Internet vor creşte la $15- 
$20 miliarde în următorii 5 ani 
(ComunicationsWeek, 13 Noiembrie 
1995, p. 81). Bănci globale ca 
Barclays din Londra investesc sume 
mari ca să-şi mâne turma de cetăţeni 
în țarcul electronic (/nformation Week, 
11 Decembrie 1995, p. 48). Toţi cei 
8.000 de locuitori ai orăşelului 
Swindon din Anglia au renunţat la 
bani şi la carnetul de cec-uri şi din 
Iulie 1995 îşi fac toate cumpărăturile 
la 750 din cele 1.300 de prăvălii pe 
care le au, doar prin bani cibernetici, 
adică transfer electronic. 
Cumpărătorul "încarcă" o cartotecă 
cu "bani" pe care apoi îi "descarcă" 
la fiecare prăvălie la care târguieşte 
în funcţie de prețul cumpărăturii 
(InformationWeek, 27 Noiembrie 
1995, p. 98). 

Ştim şi noi o anecdotă despre 
comerțul electronic: Tom Valentine, 
de la Radio Free America, a călătorit 
la sfârşitul lui Noiembrie de la 
Naples la Chicago şi la întoarcere a 
beneficiat de un "bilet de avion 
electronic”, cumpărat cu "bani 
electronici”: adică toată tranzacţia a 
avut loc prin claviatura computerului, 
fără hârtie. El era convins că 
schimbând avionul va avea de plătit 
$400, căci aşa arăta ecranul 
computerului când a avut loc 
tranzacţia; dar în  măruntaiele 
computerului suma înregistrată a fost 
de $1.200, de trei ori mai mare... 
Concluzia lui: "Dacă cumperi ceva 
prin tranzacţii electronice, ai grijă să 


poți dovedi exact cu cine ai vorbit şi 
tot ce a făcut în tranzacţia ta.” Uşor 
de zis ... 

Se instalează măsuri prin care 
publicul să fie pus la adăpost de 
eventualele tranzacţii frauduloase 
electronice. "Dar nu-ţi imagina că 
cetăţenii vor fi cei care vor beneficia 
de securitatea ce se instalează pe 
Internet”, scrie Mark Stahlman; "te 
vor spiona nu pentru a-ţi afla 
gândurile ci pentru a-ţi afla 
obiceiurile de cumpărător” 
(nformationWeek, 271 Noiembrie 
1995, p. 108). Orice cititor va da din 
umeri zicând: "ei şi? n'au decât”. 
Dar Mark Stahlman minte. Spune 
adevărul când arată metodele de 
spionare electronică pe Internet. 
Minte când spune că nu totalitarismul 
socialist o va face ci marile magazine 
ca să-ţi afle "obiceiurile de 
cumpărător” şi nu părerile şi 
asocierile politice. 

Deşi concurat de EDI (Electronic 
Data Interchange) şi de America 
Online, Compuserve şi Prodigy, care 
în 1995 au consemnat transferuri de 
$130 miliarde (EDI) faţă de cele doar 
$70 milioane de pe Internet, şi 
vânzări de $325 milioane (cele trei 
rețele) față de $37 milioane de 
vânzări pe Internet şi televiziune (PC 
World, Octombrie 1995, p. 271), 
comerţul pe lIntemet e puternic 
promovat pentru că e mai universal şi 
poate cuprinde şi țări care nu dispun 
de instalaţiile electronice avansate şi 
sigure ale EDl-ului; Communications 


48 49 


ÎN e e e e 


scembrie 1995, P: 8) 
ae GE iu EDI pe Internet ce Vor 
ante de World Wide Web în 
De Dar specialiştii ştiu că 
Ri anda asta € înşelătoare, căci 
E Etna Internet-ului € saturată 
e : noate acomoda încărcături 
a întreprinderi 


iți Unele 
adiţionale. 
sari că mesajele lor electronice 


nu mai sunt transmise - fără să li se 
anunțe acest lucru. Astfel, Sprint- 
Link a tăiat blocuri de adrese care 
nu-i aparțineau şi pe care le-a 
considerat "ineficace”, fără a-l anunța 
pe cei ale căror mesaje nu ma! erau 
transmise, pentru a uşura traficul 
esenţial pentru Sprint-Link prin 
rețeaua sa. Uneori congestia e aşa de 
mare încât tot ce poate transmite 
World Wide Web abonaților săi este 
mesajul "Failed DNS Lookup”, adică 
"n'am găsit adresa indicată”, când în 
realitate adresa e acolo dar rețeaua 
supraaglomerată a Internet-ului nu 
poate duce la ea (DNS = domain 
name system; PC World, Octombrie 
1995, p. 314). Şi specialiştii mai ştiu 
şi că Internet-ul e aşa de uşor 
accesibil pentru răufăcători care 
delapidează şi fură încât casele de 
investiții nu operează pe Internet 
pentru cumpărare-vânzare de acțiuni: 
"You won't find brokerages on the 
Internet; security is far too lax to 
stock orders", scrie David R. Perez, 
şi încheie repetând cuvintele unui 
poliţist: "Să nu uităm că fiecare 
răufăcător are un computer în 
celulă”, pus acolo de guvern ca să-l 


Ph - 


înveţe, chipurile, o meserie 
interesantă ce-l va convinge cu 
binişorul să nu mai facă rău (PC 
World, Octombrie 1995, p. 314). 
Internet-ul e paradisul celor cărora le 
place să pătrundă ilegal în spaţiul 
electronic al altora. Există un for 
electronic pe Internet unde aceşti 
entuziaşti necinstiți ai electronicii 
conversează despre toate punctele 
slabe prin care se poate sabota 
Internet-ul şi-şi dau sfaturi. Mitnik, 
cel care a sabotat rețeaua companiei 
Motorola, a făcut-o prin Internet. 
Petersen a delapidat $150.000 de la 
Heller Financial din Glendale, 
California tot prin Internet 
(InformationWeek, 27 Noiembrie 
1995, p. 35). Companii ca Wal-Mart, 
Kmart, Visa şi Mastercard 
International promovează comerţul 
electronic în ciuda acestui fapt 
(CommunicationsWeek, 9 Octombrie 
1995, p. 43). Cei cunoscători într'ale 
computerelor ştiu că nu există 
securitate pe Internet, căci protocolul 
Internetului este TCP/IP care este 
esențialmente un protocol uşor de 
pătruns în mod fraudulos: o terță 
persoană care captează dialogul dintre 
două adrese poate interveni şi trimite 
un mesaj fals uneia dintre adrese, ca 
din partea celeilalte participante la 
dialog; dacă mesajul fals soseşte 
înaintea celui legitim, e acceptat, ŞI 
falsificarea pe care o produce se 
efectuează fără a lăsa nici O urmă 
(Communication Week, 16 Octombrie 
1995, p. 70). Acest defect se poale 


50 


i AP 


corecta doar prin măsuri care impun 
cenzură centrală severă şi spionaj 
perfecționat al tuturor celor ce se 
apropie de Internet. 

La închisoarea din Knoxville, 
Tennessee, deţinuţii folosesc bani 
cibernetici: au fixată pe braț o 
banderolă cu fotografia lor pe care 
este codificată electronic istoria lor 
de deţinut, şi suma de bani pe care o 
pot cheltui la magazinul închisorii. 
Uşile i se deschid fiecărui deţinut 
conform codului de pe banderolă, 
care indică clar unde are voie să se 
ducă. Astfel, în fiecare moment se 
ştie precis unde se află fiecare 
deţinut. Conducerea închisorii zice că 
metoda e foarte utilă pentru 
eradicarea  racilelor sociale din 
închisoare (Imaging Magazine, Iulie 
1995, p. 98). Când va fi aplicată şi 
restului cetăţenilor? 

E 


* * 

Cât de eficientă este cenzura pe 
Internet? Foarte eficientă. Bill Frezza 
prezintă în coloana lui permanentă a 
revistei Network Computing (15 
Noiembrie, 1995, p. 34) metoda prin 
care masele enorme de populaţii din 
lumea a treia care se înmulţesc ca 
păduchii şi mişună în aglomerări 
compuse din noroi, fecale şi mizerie, 
vor fi avantajate şi vor vedea lumina 
progresului cu ajutorul Internet-ului. 
lată metoda: sisteme de sateliți plasați 
pe orbite joase vor transmite tot 
timpul informaţiile prețioase cu 
ajutorul turnurilor de recepţie plasate 


51 


pe sol. Megacompanii ca Iridium, 
Globalstart şi Teledesic sunt in 
competiţie oferind aceste servicii. 
Teledesic a stabilit că peste jumătate 
din populaţia globului trăieşte la 
distanţă de cel puţin 2 ore cu maşina 
de cel mai apropiat telefon. Această 
jumătate a jurat Clinton s'o aducă la 
zi şi să-i ofere ultimul răcnet în 
electronică prin accesul universal la 
InfrastructuraInformaţională Globală. 
Miliardarul Bill Gates, ale cărui 
produse Microsoft ne sunt băgate pe 
gât cu atâta forţă, sprijină din toate 
puterile această acţiune - nu pentrucă 
speră să realizeze vreun profit din 
masele care defechează acolo unde 
dorm şi se înmulţesc ca păduchii sub 
guvernele totalitare ale unor 
personalităţi progresiste ca Idi Amin, 
cel care avea în frigider inimi şi 
ficați de la diverse persoane 
cunoscute şi apropiate pe care le 
mânca pe îndelete; profitul se va 
realiza, zice Bill Frezza, oferind 
serviciile Internet-ului acestor 
populaţii dar plasând turnurile de 
recepţie pe sol în puterea 
potentaţilor, care-şi vor controla 
astfel şi mai perfect supuşii, şi care, 
seduşi de spectrul acestui control 
totalitar prin turnul de recepție, vor 
plăti bani buni ca să asigure 
popoarelor lor lipsite de lumină 
electrică şi de apă curentă în 
cocioabele lor de chirpici şi noroi. 
accesul la bogăţia de informaţii de pe 
Internet. Dar Bill Frezza ne asigură 
că investiţia pentru aducerea Internet- 


„ei _., IIIIIIIIII e 


ibă d 
ului în ultima colibă de frunze de 


, i în ultima 
palmier dn Sa Asia, este O 
cocioabă de Sina căci în cele din 
investipie de aşteptărilor 
pi te Seo locali, masele tribale 
asupritorilor e eliberate = 
africane şi asiatice 

icior de egalitate cu 

aduse pe piCIor e 
naţiunile cele mai avansate „Ur p E 
cu ajutorul Internet-ului: căci turn 
de recepţie este într adevăr în Se 
potentaţilor locali dar tă ce po - 
vom râde când cu presiunea unui 
deget de la mii de mile distanţă, 
această reţea dirijată de cod şi 
programe de computer se va 
recontigura şi-i va ocoli pe cei de la 
turnul de recepţie”, scrie Bill 
Frezza. În această ultimă frază i-a 
alunecat masca de pe față lui Bill 
Frezza, care greşeşte şi spune 
adevărul: scopul acestei investiţii 
enorme, scopul acestei propagande 
deşănțate care hipnotizează masele 
să intre în țarcul Internet-ului, este 
controlul central global al tuturor 
populațiilor peste şi în ciuda 
granițelor şi aspirațiilor lor 
naționale. 

Există produse comerciale care 
urmăresc şi identifică accesul şi 
activitatea indivizilor pe Internet, ca 
de exemplu WebTrack, care costă 
între $2.195 pentru o rețea de 50, şi 
$11.995 pentru o reţea fără limite; 
WebTrack conţine o listă cu 6.000 
de adrese incorecte politic sau 
social (potentially  objectionable 
addresses - CommunicationsWeek, 13 


e ic 27 


Noiembrie 1995, p. 45). Asta 
înseamnă că cineva a analizat toate 
adresele şi le-a examinat 
conţinutul. După luni de dezbateri, 
deşi fuseseră iniţial împotriva, 
Congresul şi Senatul american par să 
fi căzut de acord că e necesară 
legislaţia care să impună cenzurarea 
materialelor introduse pe Internet, din 
cauza, chipurile, a materialelor 
pornografice pe care le-ar putea 
vedea copiii pe Internet 
(Communications Week, 13 Noiembrie 
1995, p. 138), deşi copiii văd destulă 
pornografie impusă de guvern în şcoli 
la orele de sexualitate. Şi forţele din 
umbră nu aşteaptă legislaţia care să le 
permită cenzura pe Internet. Ea e 
aplicată pe ascuns în Statele Unite şi 
pe scară internaţională. Fundaţia 
Naţională a Științelor (National 
Science Foundation), care, ca prim 
autor al Internet-ului, înregistra 
entităţile care cereau acces, a fost 
trecută în Mai 1994 pe tăcute unei 
companii internaţionale numite 
Scientific Applications International 
Corporation (SAIC) din San Diego, o 
companie printre ai cărei directori se 
numără persoane ca Admiralul Bobby 
Ray Inman, fost director al Agenţiei 
Naţionale a Securităţii, Melvin Laird, 
fost Secretar al Apărării sub Nixon, 
Donald Hicks, fost şef de cercetări la 
Pentagon, Donald Kerr, Generalul 
Maxwell Thurman. Nu numai în 
România s'a "privatizat" Securitatea, 
ci şi în Statele Unite. Printre membrii 
anteriori ai directoratului SAIC se 


52 


numără actuali potentaţi 
guvernamentali ca William Perry, 
Secretar al Apărării în prezent, şi 
John Deutsch, directorul CIA-ului 
astăzi. SAIC are o legiune de 
specialişti în computere şi contracte 
cu Pentagonul, de exemplu, 
Computerizarea amprentelor digitale 
ale cetăţenilor, precum şi un sistem 
computerizat de urmărire penală. 
SAIC controlează înregistrarea 
numelor domeniilor: poate elimina 
nume incomode şi poate înregistra 
nume fantomă-capcană. S'ar părea că 
şi-a început activitatea de cenzură din 
umbră. Toate ştirile introduse de 
abonaţi despre aşa-zisa “sinucidere” 
a lui Vincent Foster, şi ştirile despre 
spionajul cu ajutorul sistemului 
Promis furat de Departamentul 
Justiţiei de la compania Inslaw, 
precum şi ştirile despre SAIC, dispar 
pur şi simplu de pe Internet imediat 
ce au fost introduse. SAIC are 
posibilitatea să astupe gura oricărui 


abonat incomod când crede de 
cuviință schimbând înregistrările 
numelor domeniilor.  Repetiţii 


generale de acest fel s'au şi făcut la 
Hong Kong şi în Taiwan. Mai mult, 
SAIC are capacitatea de a înlocui 
mesajele introduse pe Internet prin 
altele,  alterând adevărul şi 
proliferând astfel deziformarea pe 
care cetăţenii o vor lua drept bună 
crezând că vine din sursa din care 
pretinde că provine, arată Clark 
Matthews (Spotlight, 6 Noiembrie 
1995, p. 16). William Cooper a 


53 


introdus pe Internet un scurt articol 
despre Michael New (subiect pe care- 
| vom trata într'un Buletin viitor) pe 
forumul militar (la care el ca fost 
militar are acces legitim) prin 
Compuserve, în care arăta că 
articolul 43 al Cartei Naţiunilor Unite 
n'a fost niciodată ratificat de către 
această organizaţie deci nu este 
valabil şi în vigoare, şi a fost imediat 
atacat cu vehemenţă de către membrii 
acelui forum. A fost calificat drept 
mincinos. Ca să dovedească adevărul 
spuselor sale. William Cooper a 
introdus atunci în biblioteca 
forumului militar de pe Internet 
dovada că articolul 43 na fost 
niciodată ratificat. Materialul 
introdus de el în  bilioteca 
forumului n'a apărut în biblioteca 
forumului. Atunci a introdus o 
plângere cu privire la radierea 
materialului său electronic şi l'a 
introdus din nou. Din nou a fost 
radiat. Din nou a introdus o 
plângere. La scurtă vreme i s'a tăiat 
accesul la forum. "Această serie de 
evenimente dovedeşte în mod 
neîndoios că se  cenzurează 

Compuserve”, scrie el. "Cred că se 

poate afirma că sunt numite persoane 

care să  cenzureze forumurile 

electronice şi să-i atace pe cei care 

nu sunt "pe linie”. Deocamdată n'am 

găsit dovezi că se  cenzurează 

Internetul dar îmi țin ochii deschişi în 


direcţia aceasta” (Veritas, Decembrie 
1995, p. 13). 


a 


| oferă cetăţenilor care nu 
Internel-u e “lectronice: Și 
ca i e iliardarilor care-şi 
vă ice politice, 0 
cumpă ii orale 
alternativă pentru păr au e ef Să 
clear a la toată informaţia 
Că la dispoziţie celui mai bogat 
finanţat candidat, serie Jim Warren, 
columnist mult premiat ŞI mult lăudat 
de stabiliment, în „Government 
Technology (Septembrie 1995, p. 
22); dar Ce ne facem cu 
regulamentele care nu permit accesul 
la listele de alegători şi alte asemenea 
informaţii fără legitimare? Abonaţii 
Internet-ului vor trebui pur şi simplu 
să se legitimeze şi să fie urmăriţi 
electronic în tot ce văd şi tot ce fac 
pe Internet, răspunde cu voioşie Jim 
Warren, şi încheie cu cuvintele: 
"Cetăţenii care doresc să-şi exercite 
cel mai mare drept în naţiune - 
dreptul de vot - pur şi simplu trebuie 
să renunțe la o mică părticică din 
libertate în schimbul ocaziei ce-o vor 
avea de a-şi impune voinţa asupra 
restului naţiunii”. O mică părticică 
din libertate: să fii supravegheat în 
tot ce vezi, tot ce faci şi tot ce 
gândeşti prin mijloace electronice 
perfecţionate. Intr'adevăr, singurul 
câştig pe care l-au adus mijloacele 
electronice societăţii este 
perfecționarea mijloacelor de 
urmărire şi oprimare a libertăţii 
individului. Thomas K. Landauer de 
la Institutul Tehnologic din 
Massachusetts, prestigioasă şcoală de 


inginerie, dovedeşte cu Statistici 
imbatabile că computerizarea 
activităților umane nu Sporeşte 


productivitatea muncii. Investiţii în 
computere de $4 trilioane de dolari 
din 1960 încoace, cu circa $300 
miliarde investite anual, n'au realizat 
nici un spor de productivitate în 
Statele Unite, arată el (Byte, Iulie 
1995, 5. 45); dar au realizat o mult 
mai perfectă posibilitate de Spionare 
şi supraveghere a indivizilor. 
"Să ne imaginăm doar cât de greu va 
fi să le oprimi când popoarele vor 
avea acces la reţele digitale de 
computere”, exclamă liric Anne 
Bingaman, asistenta  Procurorului 
General de la Departamentul Justiţiei 
al Statelor Unite, şi zugrăveşte 
imaginea cetăţenilor țărilor socialiste 
care se îngrămădeau noaptea în jurul 
unui radio cu unde scurte ca să afle 
"adevărul" de la agenţii ca BBC sau 
radio Europa Liberă 
(Communications Week, 4 Decembrie 
1995, p. 14). Cât de frumos sună 
aceste cuvinte în gura asistentei unei 
ucigaşe ticăloase ca Janet Reno, 
Procuroarea Generală a Statelor 
Unite, care şi-a asumat 
responsabilitatea pentru torturarea şi 
masacrarea celor peste 80 de copilaşi 
şi adulţi nevinovați din Waco, Texas 
în 1993! Când astfel de persoane 
declamă propagandistic, e obligatorie 
întrebarea: cui îi foloseşte şi ce scop 
are această propagandă? O parte din 
propagandă e motivată doar „de 
lăcomie: astfel, propaganda a ridicat 


54 


e 


preţul acţiunilor societăţii Netscape, 
care oferă servicii pe Internet, de la 
$28 la $75 deşi Netscape e o 
companie profund insolventă, care nu 
produce nimic (căci oferă servicii), 
nu realizează profit, are concurenţi 
formidabili şi o datorie de $2,8 
miliarde. Micul investitor hipnotizat 
de propagandă s'a repezit să-şi 
investească puţinii bănuţi economisiţi 
pentru bătrânețe în acest stock 
ascendent pe care plutocraţia s'a 
grăbit să-l vândă când a ajuns peste 
$70 - după care valoarea stockului a 
scăzut în două zile de la $75 la $50, 
luând cu sine economiile micului 
investitor (Communications Week, 21 
August 1995, p. 63). Dar e mai mult 
decât spolierea imediată realizată 
astfel. Când AT&T, una din 
principalele  mega-companii care 
promovează  satanismul, 
homosexualitatea, şi distrugerea 
civilizaţiei creştine, cheltuieşte $150 
de milioane în 5 ani ca să introducă 
Internet-ul în fiecare din cele 110.000 
de şcoli din Statele Unite 
(InformationWeek, 27 Noiembrie 
1995), p. 78), profitul nu e imediat - 
ci face parte din planul de acţiune al 
lui Gramsci, din planul descris în 
controversatele Protocoale ale 
Sionului „ despre care nu ştim cine le- 
a Scris, nu ştim cât sunt de autentice, 
ştim doar că vedem cu ochii noştri 
cum se înfăptuieşte tot ce conţin elc. 
AT&T propune teza că fiecare copil 
trebuie să crească legat de claviatura 
computerului de la naştere pentru o 


55 


mai perfectă spălare a creierului. 
Toate informaţiile se prevede să fie 
absorbite  dintr'o singură sursă 
cenzurată şi coordonată central, şi 
pentru acest scop Internet-ul e o 
unealtă ideală. 

lată însă şi o notă discordantă în 
simfonia Internet-ului: "deşi e 
important să ştie  claviatura 
computerului, întreprinderile ar fi 
mai fericite dacă mai mulţi absolvenţi 
ar şti citi, scrie şi socoti acceptabil”, 
scrie Information Week cu uimitoare 
sinceritate (11 Decembrie 1995, p. 
72). În Statele Unite nu se mai învaţă 
în clasele primare "cititul, scrisul şi 
socotitul”, ci "cititul, scrisul şi 
Internetul - reading. writing and 
Internetting”  (ibidem,  p. 74). 
Departamentul Educaţiei al Statelor 
Unite finanţează "dezvoltarea" 
profesorilor şi învăţătorilor ca să-i 
facă capabili să predea Internet-ul, 
prin programul Eisenhower. 
Eisenhower a fost cel care bombarda 
bisericile şi civilii în cel de-al doilea 
război mondial în ura lui talmudică 
împotriva civilizaţiei creştine 
europene; alegerea numelui lui pentru 
programul care să ducă la spionajul 
total al americanilor motivat de 
aceeaşi ură e o alegere fericită. 

Să nu fim înțeleşi greşit: nouă ne 
plac computerele. Rândurile astea le 
scrie un computer. Dar ştim ce sunt 
şi ştim că computerele nu sunt Mesia 
Şi ştim şi ce ascunde Internet-ul. 

Citind şi urmărind evenimentele din 
lumea electronică. găsim că ele 


i OO 


E 


litate evenimentele 


i fide € e 
lindesc CU ate e 
oCirice Plutocrâpă internaţioi 
a ăreşte anihilarea naţiunilor, 
urm. 


ică şi politică a 
subjugarea ari din tările fost 
iu n i reducerea lor la 
civilizate CreŞUn“, ici și africani, şi 

'velul sclavilor asiati SE i : 
pri averii în mâinile unui 
Se aie sute de familii ca 
a IERI. Kuhn, Loeb, Rockefeller 
etc. Şi lumea electronică se 
consolidează, grăbindu-se să 
achiziționeze parle din Internet. 
America Online a cumpărat Web- 
Crawler şi GNN; Compuserve, 0 
ramură a companiei H&R Block, a 
cumpărat compania Spry. Prodigy, 
care aparține lui Sears şi IBM, va 
oferi acces comercial la Internet. 
AT&T şi Microsoft la fel. Imperiul 
lui Rupert Murdoch (proprietarul 
unei mari părți din industria 
cinematografică, din edituri şi din 
publicaţii în SUA) a intrat pe Internet 
împreună cu megacompania MCI 
(InformationWeek, 11 Septembrie 
1995, p. 91). Mai demult, francezii 
sentimentali şi romantici ziceau: 
"cherchez la femme". Americanii 
materialişti şi pragmatici zic: "follow 
the money” - vezi unde se duc banii 
ca să pricepi cum merg treburile. 
Plutocraţia care-şi are sediul în 
America caută să forțeze ţările 
Europene şi țările lumii a treia să 
grăbească intrarea populațiilor lor în 
jarcul Internet-ului, deşi în lumea a 
îreia "cetăţenii 
degrabă să 


se preocupă mai 
găsească hrană, 


| 


îmbrăcăminte şi adăpost" 
(InformalionWeek, 2 Octombrie 
1995, pp. S$2-65). În Pakistan, 
abonamentul lunar la Internet costă 
echivalentul a $8.000 pe lună. în 
China, există un Chinanet de doi ani 
de zile, dar funcţionează neregulat, e 
inaccesibil majorităţii profesorilor şi 
oamenilor de ştiinţă, şi e sever 
cenzurat. În Vietnam peste jumătate 
din cele 74 de milioane de locuitori 
au un venit sub $100 pe an - dar 
compania americană Sprint s'a jurat 
să-i pună pe toţi pe Internet. În 
Singapore afluenţa de stil capitalist 


permite accesul la Internet, dar 
guvernul îl  cenzurează sever; 
Ministrul Informaţiei şi Artelor, 


George Yeo, a anunţat că Singapore 
va continua să cenzureze cu stricteţe 
materialul de pe Internet, căci 
guvernul lui nu subscrie la idea că 
libertatea de gândire şi informare 
trebuie să permită criminalităţii să 
folosească mijloacele tehnice ale 
Internetului (Government Technology, 
Septembrie 1995, p. 10). În Haiti 
85% din populaţie nu ştie scrie şi 
citi, dar Haiti are Internet; "e bine să 
ştie lumea că noi folosim spaţiul 
cibernetic”, a declarat Preşedintele 
Aristide, cel căruia-i place să vadă 
victime omeneşti imobilizate arse de 
vii cu încetul cu coliere de cauciuc 
umplute cu benzină 
(Information Week, loc. cit., p. 64). 
În Africa, diversele triburi care se 
măcelăresc reciproc cum pot mai bine 
"au acces limitat la Internet” în toate 


56 


părțile în afară de Africa de Sud 
(ibidem). Dar la Moscova, Arcadii 
Novosiolov şi Andrei Sebrant de la 
Institutul de Fizică şi Tehnologie 
atestă că, dat fiind legăturile şi 
aparatele telefonice mizere pe care le 
au, când reţeaua Internet-ului îi lasă 
pe din afară "se simt izolaţi de restul 
țării şi lumii. Conecţiunea prin 
Internet face ca Rusia să fie un 
membru egal şi activ al societăţii 
electronice globale”, încheie ei 
tovărăşeşte  (ibidem). În  Dade 
County, Florida, în 1995, s'au alocat 
$111.924 pentru a oferi elevilor de la 
câteva şcoli posibilitatea să 
converseze electronic cu elevi din 
"fosta" Uniune Sovietică, şi alți 
$649.947 pentru extinderea acestor 
conversații şi la alte şcoli. Să nu 
uităm că cel care a oferit Internet-ul 
în România e, după câte am auzit, 
Soros; desigur o face din marea lui 
dragoste pentru români. 
Globalizarea plutocratică 
înaintează, şi, deşi uniţi în efortul de 
a degrada şi înrobi gloatele de vite cu 
față umană, membrii acestei 
plutocraţii se luptă între ei pentru 
hălci mai mari din trupul sfâşiat al 
civilizației creştine. AT&T a format 
World Partners împreună cu BT şi 
MCI, dar Sprint s'a aliat cu France 
Telecom şi Deutsche Telekom; şi 
megacompania Grand Metropolitan 
britanică i-a ales pe primii pentru 
comunicațiile electronice globale. La 
conferința Telecom 95 de la Geneva 
din Octombrie 1995, membrii 


—. 


Asociaţiei Reţelelor Particulare 
Virtuale Europene au cerut reţele 
globale care să combine vocea, 
imaginile şi textul (multimedia). Dar 
în progresul acesta uluitor şi înălţător 
există un obstacol: naţiunile. Fiecare 
țară şi fiecare naţiune îşi are 
preferinţele, regulamentele şi 
structurile proprii - ce oroare! 
(Information Week, 13 Noiembrie 
1995, pp. 35-42). Evident, naţiunile 
trebuie să dispară. 


E a-l 


Andiatur et altera pars 


În numărul 6/54 din lunie 1995 al 
revistei Puncte Cardinale a apărut un 
articol semnat Adolf Crivăţ-Vasile 
intitulat Eminescu şi Creşţinismul, 
care este rezumatul unui studiu mai 
amplu. Autorul articolului şi studiului 
anunţă că esenţa studiului, redată în 
articol, este dorinţa de a contracara 
ideea creştinismului lui Eminescu, 
care nu se bazează pe fapt, întrucât 
rugăciunile creştine versificate de 
Eminescu nu sunt decât nişte 
"acrobaţii ritmice, dincolo de orice 
implicare mistică sau rigoare 
teologică”. Citind articolul, unul 
dintre noi i-a scris D-lui Traian 
Golea rugându-l să transmită 
redactorilor obiecțiile lui la 
falsificarea operei eminesciene şi a 
moştenirii culturale româneşti 
conținută în acel articol din Puncte 


Dl. Golea p'a detaşat 
ânsului personal de 
hilor redactorilor şi 
a trimis totul aşa cum eră redacţiei 
Punctelor Cardinale. Redacţia a 
răspuns în mod public în paginile 
revistei fără însă a publica Și 
scrisoare 


Cardinale. PI 
artea adresată d 


partea adresată OC 


a la care dădea răs unsul. 
În practica jurnalistică este sta 
cinstit să se arale ŞI actul iniţi 
atunci când se dă un răspuns public, 
pentru câ cititorii să ştie despre ce e 
vorba. Rectificăm omisiunea redacţiei 
Punctelor Cardinale redând mai jos 
amândouă scrierile: scrisoarea iniţială 
ascunsă de redacția Puncrelor 
Cardinale şi fotocopia răspunsului 
publicat de acea redacţie în numărul 
10/58 din Octombrie 1995 al 
Punctelor Cardinale. 


Stimate D-le Golea: 

Vă rog să faceţi să le parvină 
redactorilor de la Puncte Cardinale 
întrun fel sau altul remarcile pe care 
le-am făcut pe paginile alăturate. Ce- 
or fi având cu creştinismul de-l 
pritocesc atâta din atâtea unghiuri 
false? De ce nu vor să recunoască 
Europa creştină şi civilizaţia ei 
creştină de peste 17 secole? 


Stimate D-le Golea: July 23, 1995 
Tocmai am terminat de citit, cu 
plăcere şi admiraţie, numărul 6/54 al 
Punctelor Cardinale din lunie 1995, 
dar trebuie totuşi să vă scriu despre 
unele inexactități şi neadevăruri din 


articolul lui Adolf Crivăţ-Vasile 
Eminescu şi Creştinismul de la pp. 9- 
10. 
Articolul este rezumatul unui studiu 
mai amplu redactat cu vreo zece ani 
în urmă, zice autorul, dar cu toată 
restricţia de spaţiu esențialul, zice 
autorul, se află aici. Esenţialul este că 
"supralicitarea dimensiunii creştine a 
operei" lui Eminescu este "unul din 
abuzurile interpretative privitoare la 
Eminescu. Autorul îşi propune să 
"cerceteze onest principalele 
'argumente” de care obişnuiesc să 
uzeze partizanii puţini cam grăbiţi ai 
"creştinismului eminescian”. Dar teza 
prezentată în articol suferă de o 
înțelegere total greşită a unor versuri 
eminesciene care provine din 
neinformare şi lipsă de cultură; şi 
autorul articolului se face din păcate 
vinovat de a fi "puţin cam grăbit" în 
interpretările sale, trăgând concluzii 
superficiale înainte de a cerceta. 
Astfel, se scriu în articol 
următoarele: 
"Poezia Rugăciune, fără îndoială o 
izbândă artistică (Sextil Puşcariu i-a 
făcut o subtilă analiză sub aspect 
eufonic), n-are deloc o geneză 
mistică. G. Călinescu a semnalat 
demult că, printre nişte exerciţii de 
limbă latină dintr'un manuscris, 
"poetul îşi transcrie chiar Pater 
noster şi Ave Maria (...) Şi, lucru 
vrednic de notat, cam pe aceleaşi 
pagini apar fragmente din vestita 
rugăciune (...) precum şi o invocaţie 
către Isus ..." E limpede că poetul a 


a a, e 


pornit să versifice sub sugestia 

rugăciunilor copiate. Căutarea 

efectelor pur formale e evidentă. 

"Invocaţia către Isus” sună astfel: 

"Isuse Hristoase,/ Isvor mântuirilor 

/ Şi Domn al oştirilor, (7!)/ De 

oameni iubitorule, /Mântuitorule”. 

Se vede că Eminescu făcea 

acrobaţii ritmice, dincolo de orice 

implicare mistică sau rigoare 
teologică. Întâlnim acolo o variantă 
primitivă a Rugăciunii sale. Mai pe 
urmă, şlefuind-o, poetul n'a găsit 
nimic altceva de făcut cu ea decât 

s-o introducă în corpul unei poezii 

cu titlu exotic (Tar twam asi) şi 

fără nici o altă valență creştină. La 

Eminescu, cum e şi firesc, suverană 

rămâne Poezia. Altminteri ce sens 

ar avea să-l numeşti pe Hristos 

"Domn al oştirilor” (sintagmă 

veterotestamentară) sau pe Maica 

Domnului "Luceafăr al Mărilor” 

(ceeace duce gândul la ... Lucifer 

sau la Venus-"Venera” - cea opusă 

în altă parte Madonei)?!” 

Un pic de cultură ar fi evitat 
debitarea unor astfel de inepții - 
cultură pe care Eminescu o avea, şi 
pe care şi Călinescu, cu toată lipsa lui 
de onestitate intelectuală, o avea. 
Călinescu spune clar că "poetul îşi 
transcrie chiar Pater noster şi Ave 
Maria (...) Şi, lucru vrednic de notat. 
cam pe aceleaşi pagini apar fragmente 
din vestita rugăciune (...), precum şi 
o invocaţie către Isus." Cam pe 
aceleaşi pagini. Tot ce avea de făcut 
Adolf Crivăţ-Vasile era să compare 


sursele cu versurile lui Eminescu 
aflate cam pe aceleași pagini. Şi 
atunci nu s'ar mai fi mirat cu semne 
de tipul ?! atunci când Eminescu 
introduce într'un vers parte din sursa 
lui. Şi nici n'ar mai fi tras concluzia 
absurdă că "Eminescu făcea acrobaţii 
ritmice, dincolo de orice implicare 
mistică sau rigoare teologică”. Căci a- 
| numi pe Hristos "Domn al oştirilor” 
nu este deloc şi nicidecum o 
"sintagmă veterotestamentară”, cum 
crede Adolf Crivăț-Vasile, ci este 
parte din Sanctus, parte din canonul 
secular al Europei creştine, parte din 
misa catolică tridentină: Sanctus, 
Sanctus, Sanctus Dominus Deus 
Sabaoth.  Pleni sunt coeli etc. 
Dominus Deus  Sabaoth este o 
sintagmă tradusă în englezeşte prin 
"Lord God of Hosts” şi de către 
Eminescu prin "Domn al oştirilor”. Şi 
nu se poate susține că slujba 
religioasă în care a fost celebrat Isus 
Hristos în Europa şi'n lumea catolică 
atâtea secole este o "acrobație ritmică, 
dincolo de orice implicare mistică sau 
rigoare teologică”. 

Un pic de cultură ar fi evitat şi 
interpretarea total  fantezistă a 
Rugăciunii, al cărei text îl redăm mai 
jos după unica ediţie ce-o avem prin 
casă: 

Rugămu-ne ndurărilor 

Luceaferului mărilor: 

Din valul ce ne bântue. 

Înalță-ne, ne mântue. 

Privirea adorată 

Asupră-ne coboară 


58 59 


Eee 


== 


O maică preacurată 
Şi pururea fecioară 


arie! A 
N e o pe Fecioară Maria 
u E 


"Luceafăr al mărilor” Ecunei d 
poze depARS e ra ca Venus. 
asemuiască lui ae 
Eminescu ştia că timp ă 
Fecioara Maria a fost „păroan 
corăbierilor creştini europeni care i se 
de furtună folosind 
rugau la vreme 
cuvinte ca cele folosite de Eminescu. 
Descrierea Fecioarei Maria ca Stella 
maris sau Stella matutina nu-i miră 
pe cei care cunosc Litania Sfintei 
Fecioare, din care redau aici câteva 
rânduri (în englezeşte, căci n'am la 
îndemână nici textul latin nici cel 
românesc): "Holy Mary, / Pray for us. 
/ Holy Mother of God, / Holy Virgin 
of Virgins, / Mother of Christ, ... / 
Mystical rose, / Tower of David, / 
Tower of Ivory, / House of gold, / 
Ark of the covenant, / Gate of 
heaven, / Morning star (luceafăr de 
dimineață), / Health of the sick, / 
Refuge of sinners, / Comforter of the 
aftlicted, / Help of Christians ..." 
("Pray for us" se intercalează după 
fiecare vers). Versurile eminesciene 
"O maică preacurată / Şi pururea 
fecioară / Marie!" sunt transcrierea 
textului Post partum, Virgo, inviolata 
permansisti: Dei Genitrix, intercede 
pro nobis ... Dum Virgo Deum et 
hominem genuisti: et post partum 
Virgo  inviolata  permansisti. . Dei 
Genitrix, intercede pro nobis din misa 
Sfintei Fecioare. lar pentru versurile 


L 


eminesciene "Privirea adorată / 
Asupra-ne coboară", este consult să 
cercetăm Eia ergo, Advocata nostra, 
illos tuos misericordes oculos ad nos 
converte,  "apleacă-ți privirea 
asupra noastră" din rugăciunea 
adresată Fecioarei Maria prescrisă de 
Papa Leo XIII. Cercetarea acestor 
surse dovedeşte că fiecare cuvânt din 
versurile eminesciene discutate aici 
este plin de semnificaţie, a avut 
semnificaţie religioasă pentru miliarde 
de oameni timp de secole, şi nu este 
deloc o "căutare a efectelor pur 
formale" şi nici "acrobaţii ritmice 
dincolo de orice implicare mistică sau 
rigoare teologică". 

Nu afirmăm aici că Eminescu a fosi 
permeat de teologia catolicismului. 
Afirmăm că a fost atras de 
frumuseţea sublimă a textelor acestei 
religii şi că a transpus fragmente din 
ele în aceste versuri. Şi nu se poate 
trage concluzia pe care o trage Adolf 
Crivăţ-Vasile că Eminescu "are mai 
degrabă, cum s'a zis despre Goethe, 
'0  religiozitate fără religie”, 
explicabilă mai ales prin contextul 
romantic” şi că "numai în mod 
excepţional lucrurile capătă şi o vagă 
coloratură creştină”. Un studiu mult 
mai bine documentat decât este acesta 
e necesar pentru a trage orice 
concluzie. A 

Eminescu era de tânăr de o vastă ŞI 
insaţiabilă cultură; s'ar cuveni ca cel 
care-l explică şi caracterizează să se 
plece cu modestie asupra surselor şi 
să afle tot ce ştia Eminescu pentru a-l 


60 


judeca intenţiile. Dar asta a fost 
lucrarea diabolică a comunismului în 
România şi în celelalte țări din orbita 
sovietică: elita intelectuală sau a fost 
lichidată în închisori, sau a fost 
marginalizată, sau a fugit peste 
graniţă unde s'a pierdut în efortul de 
a-şi câştiga existența, sau a făcut 
pactul cu comunismul prezentând 
doar tezele  proletcultismului. 
Eminescu clădea pe cultura ; lui 
națională, europeană, şi universală. 
Din acestea trei doar o imagine 
distorsionată a celei de-a treia a 
hălăduit sub comunism; şi tot o 
imagine distorsionată este în mod 
diabolic infiltrată azi în minţile 
tinerelor generații de către cultura 
"alternativă" chipurile "opusă 
comunismului” iudeo-masonică din 
occident. Căci imaginându-şi că sunt 
eliberaţi de constrângerile comuniste 
şi pot sorbi din izvoarele culturii 
"libere universale”, tinerii români sunt 
permeaţi de o anti-cultură subtil 
creată pentru a disloca şi distruge 
tradiţia creştină europeană. Cititorul 
ar putea găsi mecanismele acestei 
anti-culturi în Până unde am ajuns 
1994 în special la pp. 139-141 şi pp. 
200-205. Datoria noastră, a celor care 
am mai apucat să zărim tradiţia 
culturală seculară a civilizaţiei 
creştine, este s'o transmitem tinerelor 
generaţii, dar din păcate tinerele 
generaţii nu prea sunt dispuse să ne 
asculte - lucru firesc poate, şi inerent 
tinereţii (Goethe a dedicat actul U din 
Partea doua a lui Faust exact acestui 


61 


fenomen, pe care l-a descris 
magistral). Cum să transmitem 
tinerilor /iterati şi culturati (folosesc 
cuvintele italieneşti aici aşa cum le 
folosesc americanii, în original, căci 
nu găsesc echivalent pentru subtila şi 
sclipitoarea ironie a acestor epitete 
italieneşti) umilința şi râvna cu care 
noi cei mai bătrâni citim zeci de mii 
de pagini până scriem una? Şi 
smerenia cu care ne apropiem de 
genii ca Eminescu? Dar poate vine şi 
asta cu timpul; vorba unui alt geniu 
de talie eminesciană: ripeness is all 
(King Lear, V, I]). 

- 


Scrisoarea de mai sus şi-a atras 
mânia redactorilor de la Puncte 
Cardinale care refuzând s'o redea sau 
să discute obiecțiunile ridicate în ea, 
au ripostat în mod public în numărul 
10/58 din Octombrie 1995 la p. 16, 
prin rândurile de mai jos redate aici 
în fotocopie: 


A nu deosebi duhurile 
SS 


"Eseul nostru Eminescu şi 
creştinismul (“Puncte Cardinale”, Anul V, 
Nr. 6/54, iunie 1995, pp. 9-10) a stâmit unele 
reacţii (în)ciudate, la care mărturisim că ne- 
am aşteptat, cunoscând suficiența unui anumit 
“conformism” românesc (de care ne-am mai 
izbit în câteva rânduri). Cei aşezaţi pe astfel 
de poziţii rigide fie reacționează visceral, fie 
Contra-argumentează vicios atribuindu-ți 
intenţii pe care nu le-ai avut. Culturile prea 
evoluate păcătuiesc adesea prin aceea că 
desfid “albul” şi “negrul”, absolutizând 
“nuanțele”. Culturile insuficient evoluate(cum 


a-A tuiască în 
este şi a noasui ) aL le seg] and 
sens invers: desii I*. Echilibrul între aceste 
sa bul RUS cer e ărit. Se pare 
două excese ar fi idealul de urmă rit. 

' românii, dintr-un fel de lene 
însă că noi romanii, sI ioan 
spirituală, preferăm exureme eine Ie ae 
maimuţărind când IalIuaINE ni MVS 
primitivitatea agresivă. Riscămm, de aceea, o 
cultură de şabloane și de idei fixe (fie de un 
cosmopolitism dizolvant, fie de un 
provincialism exaltat). ză 

Astfel, cutare “bun român” din exil 
netrlmite (prin intermediul d-lui Traian Golea) 
o*“punere la punct” în privinţa olensei pe care 
i-am [i adus-o lui Eminescu şi, prin Eminescu, 
întregii “civilizaţii, creştine”! Map-usnus, 
hu-i aşa? Diagnosticul este pus din capul 
locului: “Dar teza prezentată în articol suferă 
de o înțelegere total greşită a unor versuri 
eminesciene, care provine din neinformareşi 
lipsă de cultură” . Şi ceva mai departe: “Un 
pic decultură ar fievitat debitarea unor astfel 
de inepţii”...(subl.n.). Aşadar, nu ni se contestă 
«loar priceperea în materie, ci chiar noțiunile 
culturale elementare! Acest mod de a pune 
problema face parte, se pare, dintr-un “stil 
naţional”, pe care M. Eliade îl Surprinsese 
chiar în vremuri mai bune (Să ne închipuin 

că... în “Criterion”, Anul, Nr. 5, decembrie 
1934, p. 2): cînd doi intelectuali români “se 
ceartă” pe un motiv oarecare, “fiţi siguri că 
fiecare neagă celuilalt orice urmă de ştiinţă. 
Nu mai e vorba de critică, de ajustare, de 
completare”, ci de o tentativă mitocănească 
de a-ţi reduce adversarul la zero, decretându-l 
“un ignorant pur şi simplu, care n-ar fi trebuit 
să treacă de clasa | secundară”... În cazul de 
faţă, se dau şi explicaţii cauzale: “Dar asta a 
fost lucrarea diabolică a comunismului în 
România (-) Căci imaginându-şi că sunt 
eliberaţi de constrângerile comuniste şi pot 
sorbi dinizvoarele culturii «libere universale), 


ținerii români sunt penmea 
sublilcreatăpentruadisloca și distruge tradiţia 
creştină europeană”. lar încheierea este 
teribilă, punând sub acuzaţia categorică de 
anti-creştinism întreaga Redacţie a“Punctelor 
Cardinale”!!! Cităm, căci merită: “Stimate 
D-le Golea, vă rog să faceţi să le parvină 
redactorilor de la Puncte Cardinale, într-un 
„fel sau altul, remarcile pe cate le-am făcut pe 
paginile alăturate. Ce-or fi având cu 
creştinismul de-l pritocesc atâta din atâtea 
unghiuri false? De ce nu vor să Tecunoască 
Europa creştină şi civilizaţia ei creştină de 
peste 17 secole?” (Curios este că, la început, 
cela domn scrisese: “Tocmai am terminat 
de citit, cu plăcere şi admiraţie (subl. n.], 
numărul 6/54 al Punctelor Cardinale din 


iunie 1995, dar trebuie totuşi să vă scriu...» 
* etc.!). 


ji de o anti-cultură 


Se poate, desigur, ca noi să ne fi 
înşelat asupra “creştinismului eminescian” 
sau ca demonstraţia noastră să aibă Şi unele 
puncte vulnerabile. Discuţia ar putea fi purtată 
în mod deschis şi loial, cu “cordialitate 
creştinească” şi eleganță intelectuală, âşa cum 
alţii ne-au şi promis-o. Replica domnului din 
exil (ce pare, în paranteză fie spus, un 
intelectual catolic sau catolicizant), deşi nu 
lipsită şi de unele observaţii pertinente 
(privitoare doar la un singur loc dintre 
numeroasele pe care noi ne-am întemeiat 
“teza”: cel despre Rugăciune şi o anume 
“invocaţie către Isus”), se descalifică prin 
lipsa ei de onestitate “formală”; în aceste 
condiţii, nu putem accepta s-o discutăm în 
detaliu. Dacă am pomenit-o aici, a fost doar 
pentru a pune nişte probleme de principiu, 
care privesc atât cultula română în general, 
cât şi sfera mai restrânsă a “dreplei creştine”, 
în care şi “Punctele Cardinale” se mişcă de 

„aproape cinci ani. E desigur deconcertant ca, 
„ după aceşti cinci ani de activitate publicistică 


62 


naționalistă şi creştină, de apologie a dreptei 
româneşti (în frunte cu Eminescu însuși), noi 
să putem trece în ochii unui cititor cultivat de- 
al nostru drept... duşmani fioroşi ai Europei 
tradiţionale, ai creştinismului şi ai geniului 
eminescian! La această abruptă generalizare 
chiar că nu ne-am fi aşteptat... 

Câtă“* necinste sufletească” îi 
tebuic unui otn ca să ne judece în tefrnenii de 
mai sus! O asemenea neputinţă de “a deosebi 
duhurile” şi o asemenea nesocotire a luptei 
noastre național-creştine, pentru care paginile 
revistei dau îndelungată mărturie, neamintesc 
de cuvintele amare ale aceluiaşi M. Eliade 
(loc cit.): “Mă întreb câteodată ce trebuie să 
faci în România ca să-ți poţi convinge semenii 
căai făcut într-adevăr ceva (...) Cred că orice 
ai face, e inutil. Acelaşi noroi te aşteaptă, ca 
şi pe cel din urmă dintre tâlhari”... 


moştenirea noastră culturală. 


O ultimă remarcă: cel care a scris 
scrisoarea pedepsită cu atâta furie de 
redacția Punctelor Cardinale şi-a 
văzut multe pagini şi aliniate scrise 
de mâna lui republicate fără indicarea 
sursei în paginile Punctelor Cardinale. ROMANIAN HISTORICAL STUDIES 
(de exemplu, paginile 3 ff. din Traian Golea 
Rezumatul cărții 'Factorul Sionist" de 901 NE 14th Avenue, Apt. 601 
Ivor Benson), dar noi n'am exclamat  Hallandale, Florida 33009, U.S.A. 


câtă  "necinste sufletească”, ca 
redacția Punctelor Cardinale. Pentru 
noi e important ca lumea să se 
informeze şi să afle adevărul, şi nu ne 
interesează cu ce pene şi cu ce lauri 
se împodobesc unii sau alții. Şi 
afirmaţiile că poeziile în care 
Eminescu  versifică arhicunoscute 
rugăciuni creştine n'au nimic cu 
creştinismul şi sunt doar "acrobaţii 
ritmice, dincolo de orice implicare 
mistică sau rigoare teologică” etc. etc. 
Sunt  neadevăruri care  falsifică 


63 


ROMANIAN HISTORICAL STUDIES 
Traian Golea 
901 NE 14th Avenue, Apt. 601 
Hallandale, Florida 33009, U.S.A.