INSEMNARI SOCIOLOGICE Anul II, Nr. 9, Decembrie 1936

Anul Il. — Nr.9. Decemvrie 1936. 





INSEMNĂRI 





SOCIOLOGICE 








Apar odată pe lună. 


Director: TRAIAN BRĂILEANU, 


proieser de Sociologie la Universitatea din Cernăuţi. 


CUPRINSUL 


ARTICOLE 
1. Traian Brăileanu : Desăvirşirea structurii elitei „ 
legionare. 
II. 1. Al. Ştefanovici: Cartea Căpitanului. . 
Il. Ion Ţurcan: Tabere şi Şantiere. - 
IV. Barbu Sluşanschi: Antidotul comunismului. 
V. lon Negură: 10 Decembrie. 





| REDACŢIA: Cernăuţi, str. General Berthelot 5. 


ADMINISTRAŢIA (Profesor Constantin Zoppa): 
Cernăuţi, str. Baltinester 15. 

Abonamentul pentru 1 an... . . . . . Lei 60 

Exemplarul 5 


n 








Tipografia Mitropolitul Silvestru, Cernăuţi. 


www.dacamamanicaro 


REVISTA CĂRŢILOR 


lon Petrovici —. Viaţa şi opera lui Kant. 

Agustin Venturino — Sociologia general: La interdependencia. 
D. C. Amzăr — Naționalismul tineretului. 

Mihai Horodnic — File de poreste. 

Mircea Streinul — Zece cuvinte ale fesicitului din Assisi. 


Raportul general pe anul 1936 al Societăţii pentru cultura şi literatura 
romină în Bucovina. 


REVISTA REVISTELOR 


Revista de Pedagogie. Dir. C. Narly, caetul IV, anul VI (1936). 
Revue internationale de Sociologie. Paris, anul 44, N-rele IX—X. 
Buletinul A. G.Î.R., No. 11 (Noemvrie 1936). 

Iconar, Îl, 3, 1936, 

Buletinul Mihai Eminescu, Dir. Leca Morariu (An. VII, 1936, Fasc. 14). 


Fiecare număr va avea cel puţin 32 pagini. 
Manuscrisele nu se inapoiază. 





ANUL Il. Nr. 9. Decemvrie, 1936. 


Insemnări Sociologice 








Director : TRAIAN BRĂILEANU, 
Profesor de Sociologie la Universilatea din Cernăuţi. 


Desăvirşirea structurii elitei legionare 


Plecarea în Spania a grupului de legionari condus de d-l gene- 
ral (Gheorghe Cantacuzino-Grănicerul a stirnit vii discuţii atit în 
presă (in marginile îngăduite de cenzură) cit şi în toate păturile 
societăţii romineşti. S'a amintit mai ales faptul că generalul Canta- 
cuzino este aristocrat de rasă, ceea ce ar dovedi că mişcarea legio- 
nacă are tendința de a înfăptui o împăcare între aristocrația romină 
de rasă şi noua elită de merit ieșită din toate straturile ociale şi 
mai ales din țărănime. Dar structura acestui grup compus din repre- 
zentanţi ai elitei legionare mai ridică o problemă, căreia rtui s'a dat 
prea mare atenţie, anume problema raporturilor între generaţii. Ari- 
stocratul de singe Cantacuzino, anume, face parte din generaţia 
bătrinilor şi totuşi are un rol conducător într'o mişcare politică por- 
nită din mijlocul tineretului şi considerată de mulți ca îndreptată 
„împotriva“ bătrinilor. Am avea deci dovada că în Legiune s'a 
înfăptuit şi colaborarea firească între generaţii, astfel că solidaritatea 
internă a Legiunii precum și perpetuarea ei în timp ca organism 
viabil e asigurată. 

Dar cele două probleme, cea a contopirii aristocrației de singe 
cu noua aristocrație de merit precum şi cea a colaborării între virste, 
rezolvite în practică întrun mod atit de fericit şi rodnic prin acti- 
vitatea în Legiune a d-lui general Gheorghe Cantacuzino, interesează 
şi teoria sociologică. 

L 

Luminosul şi documentatul studiu al d-lui Ioan C. Filitti asupra 
„Evoluţiei claselor sociale în trecutul Principatelor romîne“ 1) lămu- 
reşte deosebirea ce a existat dela început între aristocrația feodală 
apuseană şi aristocrația rominească din Ptincipute. 

Pretutindeni unde s'au închegat alcătuiri politice, s'a ivit şi o 
clasă (elită) politică, o clasă de oșteni cari aveau sarcina să apere 


1) Apărat în „Arhiva pentru stiința şi reforma socială“, Bucureşti, An, V, 
n-rels 1—2 şi 3—4; An, VI, n-rul 3—4. 


www. dacarumanica ro 


9. 


fara împotriva dușmanilor externi. Ori, aceşti oșteni apărind toţi 
împreună fara, n'au făcut decit să-și apere moșia lor, pămîntul 
moştenit și pe care se străduiau să-l lase moştenire urmașilor lor. 
Ocupaţia războinică însă, în condiţiunile de atunci, cerea „indepen- 
denţă economică“, posibilitatea de a trăi din produsele muncii eco- 
nomice a altora ; de aci, în antichitate, instituţia sclavajului, mai tirziu 
colonatul, apoi iobăgia în epoca feodală. Proprietarii liberi sunt din 
capul locului oștași, iar apoi, faţă de muncitorii de pămînt neliberi 
şi faţă de toţi cei ce nu sunt proprietari de pămint (meseriaşi, co- 
mercianţi), ei formează o aristocrație, o nobilime, sau, cu alt termen, 
constitueac clasa sau elita politică, Calitatea de nobil, de boier, 
în Principatele rominești e legată de calitatea de proprietar de pă- 
mint şi derivă din ea. Cal ce este proprietar liber sau dobin- 
deşte o proprietate, devine prin acest fapt ostaş şi nobil, adică 
întră în elita politică; dar cel ce pierde proprietatea, pierde 
şi calitatea de ostaș, deci şi boieria. Adevărat este că dobin- 
direa proprietăţii mai depinde de implinirea anumitor condițiuni, mai 
ales în ce priveşte intrarea într'o moșie stăpinită în indiviziune de 
urmașii aceluiaș ascendent, numiţi răzeși. Aceștia au posibilitatea de 
a zădărnici intrarea unor „venetici“ în moşie. Aşa dar, iîntr'o mă- 
sură oareşcare, elita politică romîneaacă are și ea, ca toate elitele, 
tendința şi putinţa de a se închide. Totuş mai mult ca în alte ţări 
circulaţia elitelor e înlesnită prin centralizarea puterii în miinile 
domnitorului şi prin ivirea boieriei dregătoreşti. Intrarea în această 
boierie atirna în primul rind de favoarea domnitorului fără prea 
multă considerare a nașterii gi se consolidează prin faptul că aceşti 
boieri noi sunt dăruiți cu moşii de către domnitor şi au şi toată 
posibilitatea să-şi cumpere moșii. 

Important este insă faptul că aristocrația romineaacă, spre deo- 
sebire de cea apuseană, nu este ereditară. In Apus copiii unui nobil 
îşi păstrează titlul și rangul în ierarhia nobiliară chiar dacă își pierd 
proprietatea sau Înncţia. In Principate însă pierderea proprietăţii și 
a funcţiunii înseamnă şi pierderea boieriei. Totuş, zice d-l Filitti, 
şi „la noi, fiii şi urmaşii de boieri s'au bucurat, măcar dela un timp, 
de o situaţie privilegiată“, 

Dar, „dacă în legile ţării nu era nici o dispoziţie care să ga- 
ranteze familiilor boiereşti păstrarea situaţiei dobindite, există însă 
conştiinţa că urmașii, chiar scăpătaţi şi fără dregătorii, ai boierilor, 
sunt tot boieri, deşi oficial na li se da acest titlu“. „In opoziţie cu 
legile ţării, un instinct firesc voia ca urmaşii celui ridicat (din pro- 
stime) să fie privit ca aparținind aceleiași condiţii sociale. Existau 
noţiunea și expresia de buz neam, de bun rod. 





www. dacarumanica ro 


pai 


Expunind apoi, cum în Bucovina și Oltenia de pildă stăpinirile 
străine vremelnice au căutat să distingă şi de drept clasa nvbilă ere- 
ditară rominească de celelalte clase sociale pentru a o încadra în 
sistemul politic austriac, d-l Filitti observă: „Rezultă clar din toate 
acestea că exista în trecutul rominesc o conştiinţă de ereditate nobi- 
liară pentru toţi urmaşii dregătorilor şi — dar tot mai puţin accen- 
tuată şi admisă — pentru urmaşii vechilor proprietari, mai ales 
pentru acei cari se puteau referi la hrisoave domnești de danie sau 
de întărire pentru servicii aduse de un strămoș. Aceasta era adevă- 
rata tradiţie a ţării, cu toate aparențele formale pe urma cărora 
atiția, în timpurile mai nouă, din neștiință sau cu vrere, au susținut 
o altă părere“. 

Conştiinţa aceasta de ereditate nobiliară a avut însă și alte 
urmări foarte importante în lupta de rezistență a conştiinţei naţionale 
romineşti împotriva încercărilor de deznaționalizare a Austriecilor în 
Bucovina şi a Ruşilor in Basarabia. In aceste provincii răzeşimea 
rominească nu numai că-şi păstrii conştiinţa de clasă politică dar şi 
conștiința naţională şi dintre răzeşi şi proprietarii de moșii s'au ridi- 
cat protagoniștii luptei de dezrobire 1). 

Ştim însă că, în alte condițiuni istorice, în Ardeal, clasa poli- 
litică rominească a fost distrusă, şi fiziceşte şi sufletește, de cotropi- 
tori şi că in Bucovina şi Basarabia începuse procesul de desnuționa- 
lizare a acestei clase, însoţit, în Bucovina, şi de procesul de decă- 
dere economică a ei prin invazia lăcustelor jidoveşti cari acaparară 
o mare parte din moșiile boerești şi sprijiniră tendinţele guvernelor 
austriace indreptate spre rutenizarea tocmai acelei părți a Bucovinei 
unde erau aşezaţi din vechime răzeșii noştri. 

Vor zice „democraţii“ : dar ce nevoie uvem noi de boieri și 
aristocrați ereditari, de oameni cari se cred superiori celorlalți nu- 
mai în temeiul nașterii, pecînd ei sunt nişte degeneraţi, nişte trîn- 
tori ete,! Noi nu recunoaștem, zic ei, altă superioritate decit cea 
dobindită prin merit personal ! Am arătat într'un articol %), cum a 
înţeles democraţia să formeze noua elită de merit, să „selecţioneze 
pe cei mai buni“, pe noii aristocrați, metodă care în Franţa l-a 
adus pe Lâon Blum împreună cu amicii săi la conducerea Statului, 
iar la noi pe toți prietenii prietenilor lui Lton Blum. 

In lupta pentru //berzafea circulației elitelor aristocrația de 


1) Problema răzeșilor din Bucovina a fost expusă în revista noastră de d-l 
7 a în două articole: „Răzeşii“ şi „Răzegimea din Nordul Bucovinei“ (In- 
pi ga An. |, re 1 şi 3). 
„Cirei elitelor și e agogiae (nsemn. Sociolog, An. I, nrul 8.) 









www. dacarumanica ro 


4 


rasă a fost înfrîntă pretutindeni în cursul sec. XIX şi după răz- 
boiul mondial. Doar în Anglia şi Japonia s'a găsit posibilitatea de 
a stabili un modus vivendi pacinic şi rodnic pentru viața politică 
între aristocrația de sînge şi cea de merit. In aceste țări anume 
cu tradiţii adinc săpate şi susținute de experienţe politice, n'a putut 
pătrunde concepția absurdă propagată de jidanii comunişti că demo- 
craţie ar însemna proletarizarea tuturora, ci s'a păstrat principiul 
care stă la originea şi temelia așezărilor politice, anume că demo- 
crație înseamnă drum deschis pentru orice om de merit de a 
deveni aristocrat. In toate domeniile de activitate, nu numai în po- 
litică. Iar criteriul meritului personal nu exclude principiul eredității, 
ci poate fi pus de acord cu el pentru a zădărnici unarhizarea so0- 
cietăţii. D-l Filitti îl citează pe Miron Costin care scrie: „Domnii, 
la domnie pe feciorii lor poftesc să-i vază ieşiţi; boierii la boierii; 
slujitorul se bucură să-şi vază de slujitorie pe feciorul său harnic.“ 
In lupta burgheziei împotriva aristocrației ereditare s'a enunțat for- 
mula : un aristocrat de rasă trebueşte înlăturat din funcţii, deoarece 
orice aristocrat e chiar prin această calitate inferior omului /eșiț din 
popor. Dar orice burghez ajuns la un post înalt a fost şi este con- 
vins că fiii lui sunt foarte potriviţi de a face carieră. Cazul lui Na- 
poleon ilustrează pentru totdeauna teoria democratică burgheză. 
Burghezia a negat şi în teorie şi în practică drepturile aristocrației 
de a conduce Statul în temeiul criteriului naşterii, dar, ajunsă la 
conducere în locul aristocrației, ea a introdus în practică cel mai 
cinic „nepotism“ şi a încercat să se constitue în castă inchisă prin 
fel de tel de artificii: cluburi politice, loje francmasonice etc. Ata- 
cată de jidanii comunişii, cari rivneau şi rivnesc căderea ultimelor 
bariere ce le stau în cale pentru intronarea „poporului ales“, a 
„aristocrației“ create de zeitatea lor la începutul lumii, burghezia 
europeană începuse să cedeze pas cu pas terenul şi ajunse la 
marginea prăpastiei. 

Reacţiunea fascistă şi cea naţioval-socialistă s'a întors la 
vechiul principiu de organizare politică, dovedit prin experienţa 
istorică cel mai superior în selecţiunea valorilor, anume la principiul 
meritului personal combinat cu cel al eredității. 

Orice om ridicat din „prostime“ in elita socială întră in ea 
împreună cu familia sa şi deschide urmaşilur săi toate posibilităţile 
de păstrare a rangului. Condiţia este însă ca, în concurența cu noii 
veniţi, ei să-şi dovedească destoinicia. In orice caz ascenziunea în 
elită, selecţiunea oamenilor de merit, nu mai poate fi lăsată, în do- 
meniul politic, in seama votului universal şi a demagogiei. Ducă s'ar 


Www. dacruramanica ro 


=5= 


continua cu acest sistem, logic ar fi ca și medicii, profesorii, magi- 
straţii, ofițerii etc. să fie selecționați prin vot universal — așa cum 
le-ar plăcea jidanilor comuniști, cetăţeni cu drepturi egale şi cu 
„merite superioare“ tuturor vechilor și noilor aristocrați. 

Aşa temelie juridică a dat democraţia Statului nostru naţional 
că descendenţii boierilor cari au apărat supt Ştefan hotarele țării să 
fie consideraţi egali cu toţi jidanii galiţieni încetățeniţi prin certifi- 
catele falsificate de cutare notar comunal, că generalul Cantacuzino 
să fie egal oricărui cetăţean şi inferior demagogilor ridicaţi la pos- 
turi de conducere prin votul universal și banii „fraților“ jidani din 
lojele masonice. 

Revoluţiile de dreapta, dacă putem vorbi de revoluţii, nu tind 
spre reînfiinţarea privilegiilor aristocrației, nici spre reintronarea prin- 
cipiului eredității — în niciun domeniu. Dar conducătorii acestei 
mişcări de regenerare a elitelor naţionale şi-au dat seama că indi- 
vidul e legat de familia sa, că porneşte în viaţa socială format de 
familie şi este întemeietor de familie şi educator al generaţiilor vii- 
toare. O elită naţională nu se constitue din indivizi, ci din familii 
reprezentate prin şefi de familie, prin patres, şi se perpetuează 
prin descendenţii acestor şefi. Noua elită politică rominească de me- 
rit, ridicîndu-se împotriva celor fără patrie şi fără tradiție romînească 
cari prin demagogie au pus mina pe conducerea efectivă a țării 
(prin politicienii corupți şi venali, instrumente docile ale veneticilor), 
a trebuit să se întilnească cu aceia cari păstraseră conștiința că 
sunt legaţi prin strămoșii lor, prin famila lor, de soarta ţării 
noastre. Așa s'a legat din nou firul istoriei, firul bunei tradiţii, de a 
deschide drum spre „boierie“ tuturor acelora cari sunt legaţi de pă- 
mint şi au conștiința clară că trebue să-l apere cu viața lor, de- 
oarece în el dorm cei ce l-au apărat prin veacuri pentru urmașii lor. 
Prin împroprietărire ţăranii noştri au devenit boieri, avînd sfinta da- 
torie să-și apere moşia comună: ţara. ]Din aceşti boieri trebue 
selecționată elita politică, după rangurile necesare organizaţiei unui 
Stat modem. Marea problemă este de a găsi criteriul cel mai po: 
trivit pentru ca circulaţia elitelor înăuntrul naţiunii, compusă din 
oameni liberi, ostași proprietari de pămint, să se facă după merit şi 
împăcind principiul meritului cu cel al eredității. In Italia şi Ger- 
mania, oamenii politici caută drumul cel mai potrivit pentru dezle- 
” garea acestei probleme. La noi, Legiunea merge cu paşi siguri spre 
rezolvirea ci: în taberele de muncă, în luptele ce se dau pentru 
a purifica elita de „venetici“ și demagogi înstrăinaţi, se stabileşte o 
ierarhie de merit. Asociaţia „Prietenii legionarilor“ va să desăvir 


www. dacarumanica ro 


=:6:= 


şească închegarea solidarităţii elite: naţionale, deschisă tuturor 
Rominilor legaţi de pămintul ţării, de tradiţia familiilor lor — și 
pregătiţi pentru posturi de conducere prin muncă pricepută şi desin- 
teresată în diferitele domenii de activitate socială. 


N. 


A doua problemă dezlegată în mod fericit de Legiune este 
restabilirea cooperării rodnice între virste, infăptuindu-se şi aci un 
echilibru intre ierarhia naturală a, virstelor și ierarhia de merit. 

Mişcarea de regenerare a elitei rominești a pornit din mijlocul 
tineretului universitar și se indreptă, cum natural este, împotriva 
acelora cari aveau rolul hotăritor in conducerea naţiunii — în toate 
domeniile de activitate. Dar mai ales împotriva celor ce se opuneau 
nemijlocit acestei mișcări. Şi aceştia erau „bătrînii“ : politiciani, pro- 
fesori şi mulţi dintre ei profesori politiciani. Ştim cu toţii cum s'au 
petrecut lucrurile, cum bătrînii n'au înţeles semnele vremii și, în loc” 
să se alăture acestei mișcări, să o sprijine și să-i înlesnească o bi- 
Tuinţă mai repede, s'au aliat, nu cu dușmanii tineretului, ci cu duş- 
manii neamului rominesc, cu cei ce simțiră primejdia unei noui rîn- 
dueli a Statului naţional romîn. 

Doi bărbaţi, avind toată experienţa unei virste înaintate, toată 
pregătirea politică şi bucurindu-se de un prestigiu extraordinar, ar 
f putut organiza Rominia întregită după toate principiile artei po- 
litice: d-l general A]. Averescu și d-l profesor A. C. Cuza. Pe ge- 
neralul Averescu il urmau foștii luptători, ţăranii și intelectualii de- 
mobilizați, cari, cu dreptate, cereau cuvint hotăritor în noua așezare 
a Statului; pe profesorul Cuza îl urma tot tineretul romin, studenţii, 
ai căror părinţi făcuseră războiul și erau alături de gloriosul general. 
Ceea ce în Italia Mussolini, in Germania Hitler înfăptuiră după mari 
şi grele lupte, în Rominia cei doi oameni politici ar fi fost în stare 
să realizeze fără lupte politice interue, fără nicio rezistenţă serioasă. 
Singura condiţie era să rupă toata legăturile cu jidanii și francma- 
sonii, cu politicianii corupți şi vinduţi finanţei Jidoveşti. Ei n'au în- 
țeles însă situaţia. Generalul se lăsă prins în mrejele politicianilor 
masoni şi acțiunea sa rămase în făgașul vechilor metode, lăsind friu 
liber tuturor abuzurilor și afacerilor veroase ale cluburilor politice. 
Pe de altă parte, profesorul Cuza nu organiză, cu tineretul ce-l 
urma necondiționat și cu intelectualii, destul de numeroși, cari îl 
sprijineau, o acţiune pentru a opri dezastrul Ligii Poporului sau 
pentru a zmulge steagul din miinile generalului căzut și a-l duce la 
izbindă. Dimpotrivă el preferă să-și părăsească luptătorii și să cadă 
alături de prietenul său, răpus de politicieni. 


www. dacarumanica ro 


if a 


Astfel, după împrăștierea şi umilirea foştilor luptători și după 
destrămarea organizației L. A. N. C., în care îşi pusese tineretul și 
intelectualitatea naționalistă toate nădejdile, toată sarcina luptei îm- 
potriva duşmanilor neamului rominesc și împotriva politicienilor vîn- 
duţilor căzu pe umerii conducătorilor studenţimii formaţi sufletește în 
şcoala profesorului Cuza, dar neatinşi, în domeniul practic, de men- 
talitatea politicianistă, ale cărei efecte dezastruoase le văzură cu ochii. 
De aci neincrederea tinerilor în bătrini, dușmănia lor, explicabilă prin 
decepţiile suferite, împotriva „vechei generaţii“. „Lupta împotriva bă- 
trînilork deveni o formulă de acţiune foarte utilă pentru închegarea 
unui front puternic și rezistent faţă de politicianismul corupt. Dar 
alături de conducătorii tineretului au rămas mulţi dintre vechii lup- 
tători naționaliști, cari n'au vroit şi n'au putut să-i urmeze pe cei 
doi bărbaţi politici dispăruţi din tabăra naționalistă. Numărul acestor 
„bătrîni“, părinţi şi prieteni ai tinerilor luptători, crescu neîncetat în 
măsură ce lanțul generaţiilor tineretului universitar se întinse şi în 
măsură ce conducătorii tineretului se apropiau ei înşişi de virsta băr- 
băţiei. Constituirea Senatului Legiunii în 1930 înseamnă sfirșitul 
unui proces prin care ierarhia naturală între virste a fost restabilită, 
— fără a prejudicia pe cea de merit. Căpitanul ajutat de toţi bărbaţii cari 
împreună cu el porniseră lupta şi-a păstrat conducerea efectivă şi 
activă, iar prin constituirea Senatului el şi-a sporit prestigiul şi se 
poate sprijini pe un corp organizat compus din bătrîni şi în jurul 
căruia încep a se grupa toţi „patres“, şefii iamiliilor cărora le aparţin 
tinerii legionari. 

Inăuntrul Legiunii deci nu mai poate fi vorba de luptă între 
generaţii, și generalul Cantacuzino, căruia, în temeiul meritelor sale 
de ostaș viteaz și luptător naţionalist intransigent, i se cuvine în 
Senatul Legiunii locul de onoare, locul unei princeps sena/as, a 
restabilit prestigiul bătrinilor, scăzut o vreme în ochii tinerilor din 
pricina nepriceperii celor doi oameni politici amintiţi mai înainte. 
Lupta legionarilor deci nu este indreptută împotriva bătrinilor, ci 
împotriva Jidanilor şi politicianilor, fie ei tineri sau bătrini. In par- 
tidele politice, liberal, țărănist eto., există o luptă între generaţii — 
pentru posturi şi afaceri. Dar în tabăra duşmanilor neamului romi- 
nesc domneşte cea mai mare solidaritate între generații. Aici bătrînii 
îndeamnă tinerii cu bani și sfaturi la revoluţie și distrugerea Statului 
nostru naţional și a Bisericii creştine, cei tineri se organizează şi se 
pregătesc în vederea deslănţuirii războiului civil. 

Legionarii, de toate virstele, vor şti să oprească și să dobuare 
orice încercare de revoluţie comunistă. În rîndurile lor nu există 


www. dacarumanica ro 


— 3 — 


luptă nici între clase sociale nici între tineri şi bătrini. Și să nu uite 
dușmanii că bătrinii noștri de azi sunt toți ostași cu experienţă, cari, 
în caz de nevoie, vor lupta alături de fiii lor conducindu=i la biru- 
ință şi învăţinda-i a privi moartea ca dispreţ în față. 

Plutarch din Chaeroneia (45—125 d. Hr,), un contimporan al 
împăratului Traian (care, după cum se spune, i-a acordat demni- 
tatea de consul și a poruncit funcţionarilor din provincia Achaia să 
nu întreprindă nimic fără a cere sfatul acestui înţelept), se ocupă 
într'o scriere de problema „dacă un bătrin să facă politică“ (ee 
mpecfiurăpw moreuriav). Răspunsul său este afirmativ, cu condiţia 
ca bătrinii să fi făcut politică din tinerete, deci să-şi fi dobindit o 
experienţă bogată printr'o activitate politică rodnică pentru patrie. 
Inţelepciunea lor, refiexiunea lipsită de patimă, vor asigura succesul 
oricărei acțiuni susținntă de vitejia și avintul tinerilor. „Tinereţa e 
făcută să asculte, bătrineța însă să poruncesscă şi acel Stat este mai 
bine apărat unde sfaturile bătrînilor și lăncile tinerilor sunt la 
înălțimet. 

După ce expune, prin exemple din istorie, serviciile ce le pot 
aduce bătrinii, Plutarch încheie: „Nu există deci nimic ce i-ar putea 
opri pe bătrini să fie de folos patriei în diferite feluri cu însușirile 
lor cele mai bune, anume cu rațiunea, chibzuirea, cuvintul deschis, 
prudența. Nu numai miinile noastre, picioarele noastre şi puterile 
noastre trupegti aparțin Statului, ci mai ales sufletul și tot ce are 
sufletul mai bun, adică dreptatea, moderaţia, prudența. Cum aceste 
însușiri nu ajung la deplină desvoltare decit tirziu şi încet, ar fi 
absurd dacă ele ar folosi numai casei, gospodăriei și altor bogății, 
iar pentru patria comună și pentru cetăţeni ar răminea nefolosite, 
mai ales că bătrinețea nu scade într'atita puterile trupeşti cât sporește 
priceperea pentru conducerea afacerilor publice“, 

Jar pe generalul Gheorghe Cantacuzino, care în virstă înaintată 
a plecat în Spania pentru a lupta în rîndurile naționaliștilor, îl putem 
asemui bătrinului rege Agesilaos, despre care Xenofon zice: „Care 
tinereţe nu trebuia să rămină departe in urma bătrîneţei acestui 
bărbat ? Cine oare a fost în floarea virstei așa de teribil dușmanilor 
ca Agesiluoa la adincă bătrîneţe ?“ 

Traian Brălleanu. 


Cartea Căpitanului. 


După vrăjmaşi — perfecţi maeştri în mutismul conspirației prin 
tăcere — desigur nu există; ea desigur nu a apărut. După o lună 
pentru o parte din presa naționalistă, ea este o carte ca ori care 
alta. O gazetuţă de dreapta nu a botezat-o oare cu numele „broșură ? 

G (quasi) tăcerea în jurul acestei voluminoase „broșuri“ de 
aproape 500 pagini mari, este semnul cel mai ruşinos al balului de 
haos masonic în care ne bălăcim. Căci nu există o carte mai eşită 
din înșuși pămîntul îndurerat al ucestei țări, decit „Cartea Căpita- 
nulul. 

Este însuș urletul de desperare ul naţiei romineşti, zugrumată 
de concubinii politicei noastre şi stoarsă de spurcata impreunare poli- 
ticianistă judeo-masonică, ce se aude de la prima pînă la ultima filă 
a acestei cărți de foc, de lacrimi, de suferinţe şi blesteme, Din Cartea 
Căpitanului se desprinde un duh clocotitor de eroism răzbunător și 
cuceritor cum de mult n'a mai răsunat în graiul rominesc. 

în sobrietatea stilului grăbit — „eu n'am timp de pierdut“ — 
ne declară zerde Căpitanul, se cuprinde cea mai dureroasă epocă: 
este lupta neînțeleasă, înăbușită prin cele mai infernale mijloace ale 
francmasoneriei din România — lupta tineretului acestei ţări, pără- 
sită pînă şi — cu puţine excepţii — de propriii ei părinți trupeşti 
şi sufleteşti. 

Ca în ori ce luptă, cu jertfa singelul biruința nu-l departe. 
Şi precum Făt-frumos se adăpa cu putere din polobucul zmeilor, la 
fel tineretul verde de astăzi şi de mine, va afla in cartea „Pentru 
Legionari“ o carte durată — vorba vechilor preoţi ai Egiptului — 
din „Cuvinte de putere“, una din acele cărţi ce ge scriu odată la un 
veac: o carte plină de sănătate morală, de eroism şi de marș spre 
biruinţă. 

Deaceea: să o citim cit mai mult şi cit mal mulți, căci 
„Cartea Căpltanului“ este cea mal bună ŞCOALĂ A FAPTEI 


Prof. univ. [. Al, Ştefanovici. 


10: 


Tabere şi Şantiere 


"Taberele, şcolile de educaţie legionară, s'au închis odată cu 
sfirşitul vacanțelor. Unele dintre ele şi-au continuat după această 
dată activitatea cel mult sub forma de șantier, pentru a pune la 
punct lucrările de ordin material rămase neterminate. Iar şi șan- 
tierele şi-au suspendat activitatea din cauza timpului înaintat, 

Suntem, așadar, la sfirşitul unei munci încordate şi grele, dar 
lină de roade. Și ca la orice sfirşit, e bine să tacem un bilanţ. 

espre tabere s'a mai vorbit în „Însemnări.“ S'a scos în evidenţă 
mai ales aspectul educativ al acestora, s'a arătat rolul lor covirșitor 
în formarea unui tip psihic unitar, în crearea unui cetățean virtuos, 
așa cum o cer timpurile și nevoile acestui Neam, şi în udincirea 
nouei spiritualităţi. Nu mai revenim asupra acestor chestiuni. Vroim 
să arătăm un alt aspect al taberelor de muncă şi mai ales să pre- 
cizăm însemnătatea șantierelor în viaţa satelor. 


I. 


Taberele de muncă n'au o influență numai asupra Legionarilor, 
asupra celor ce-și fac educaţia în sînul lor. Ele sunt și un admirabil 
mijloc de educaţie a opiniei şi spiritului public. Chiar cei ce au luat 
numai an contact trecător sau de supraiaţă cu ele n'au scăpat în- 
fluenței lor. Nu e vizitator, indiferent de credinţele lui politice, care 
să fi trecut printr'o tabără şi să nu fi rămas uimit de cele văzute 
acolo. Aproape fiecare oaspe a înțeles să sprijine cu obolul lui 
această activitate inedită în viața Neamului nostru. 

Una din boalele de care suferim e fără îndoială lipsa de in- 
credere în propriile noastre forțe. Și nu e una din cele mai puţin 
grave! Un popor îşi poate pierde bogăţiile, o parte din teritoriu, in- 
dependenţa etc. şi să nu fi pierdut încă totul. 

Din moment însă, ce l-u părăsit increderea în puterile şi vii- 
torul său, el a pierdut, iremediubil, totul. Aceasta e cea mai mare 
primejdie ce amenință atit individul cit şi colectivitatea în momen- 
te de criză, de slăbiciune. Neamul rominesc tece, netăgăduit, 
printr'o ustfel de criză. Pătura conducătoare a pierdut de mult în- 
crederea în viitorul acestui Neam. Ea, insă, se consolează cu convin- 
gerea că nu poate fn alttel şi se mulţumeşte să salveze cel puţin 
interesele ei. Scepticismul acesta, distrugător de elan şi voință, a 
depăşit cercul clasei conducătoare şi s'a lăsat la fund, infiltrindu-se 
şi în aulletul massei poporului. Nu ştiu dacă Neamul rominesc eate 
pregătit pentru „democraţie“ şi pentru folosirea votului universal. Se 
poate că da; se poate că nu. Problema aceasta interesează acuma mai 
puţin. Un lucru însă e cert: Massa poporului rominesc a minuit 
votul universal în mod uimitor de înţelept. A încercat toate parti- 
dele de „Guvernămint“; a încercat tot ce omeneşte s'ar fi putut face 
pentru a remedia ceva. Situaţia, însă, nu s'a schimbat întru nimic. 
S'au schimbat numai măștile și figurile! După aceste experienţe du- 
veroase pe care le-a făcut poporul „suveran“, nu putea urma, în 


www. dacarumanica ro 


— 11 — 


sufletnl său, decit desnădejdea cea mai deplină. Orice inițiativă, 
oricit „de frumoasă ar fi, pornită dela un om de bine, nu putea găsi 
răsunet în sufletul demoralizat al cetățeanului romin. E! nu se mai 
lasă sedus de nimeni și de nimic. 


Viaţa spartană din tabere, munca dezinteresată, traiul comun 
şi la fel pentru muncitorul manual ca și pentru cel intelectual, viața 
plină de bărbâţie şi încredere de acolo, n'au putut să nu miște su- 
fietele. Nu sunt puţini aceia — şi mă refer numi la adversarii 
Legiunii —- cari să nu fi exclamat, în momentele lor de sinceritate, 
că singura nădejde a ţării o constiuie mişcarea legionară. Nu este 
acesta un fapt de minimă importanță, mai ales ducă ne gîndim că 
acest început, de încredere in posibilităţile de viitor ale acestui Neam 
prinde rădăcini adinci şi în massa mare a poporului. Este, fără în- 
doială, începutul încrederii şi elanului rominese cari vor ridica acest 
popor pină la cele mai înalte culmi ale puterii şi creației sale. 

Ceeace sporeşte însă aceaată încredere în sufletul tuturora și o 
potențează pe zi ce trece, sunt faptele, rezultatele materiale ale 
activităţii din tabere. Lumea cunoaște puţin din transformarea suile- 
tească a celui ce munceşte în tabără, acelui ce participă organic la 
această germinare de viața nouă. Ea neglijează acest fenomen de 
primordială importanță, din imposibilitatea de a-și da seama de el și 
nu sesizează decit lucrările materiale. Şi acest fapt nnmai, de mai 
mică insemnătate, afectează destul de puternic, adeseori pină lu zgu- 
duire, sufletul celor ce încă nu l-au pierdut cu desăviișire. Însuși 
Guvernul 'Țării n'a putut scăpa de influența magică și de puterea 
de uluire a ceeace s'a realizat, din punct de vedere material, prin 
aceste tabere. Exemplu avem în năzuința lui de a utiliza astfel de 
tabere pentru „refacerea“ materială a ţării, 

Autoritățile Statului, Judeţului sau Comunei au absentat din 
acest punct de vedere (fiindcă numai de acesta e vorba acuma), 
dela cele mai imperioase indatoriri, sub pretextul lipsei de fonduri. 
Au rămas sate fără școli, fără biserici, fără drumuri, părăsite în voia 
inițiativei particulare, care s'a stins odată cu Voevozii şi cu oame- 
nii de bine ai acestui Neam. Justificarea acestei totale absențe o gă- 
seau conducătorii noștri mereu în aceeaș îrază, devenită in urmă 
lozincă : „Nu sunt fonduri.“ 

Lozinca aceasta, însă, n'a putut fi mult fluturată pentru a 
minți lumea. Cineva, unul sivgur, se ridică contra ei și dovedeşte 
exact contrariul : pentru refacerea materială a ţării, mi-e îmi trebuie 
credință şi spirit de jertfă numai. Eu n'am nevoe de bani, ci de 
suflet, 

Noua lozincă a fost pusă în practică şi a dat rezultatele 
aşteptate de acest mare Educator. Şi pentru a dovedi această sus- 
ținere, să luăm la întimplare, un exemplu ce-mi este mai bine cu- 
noscut: Biserica „Arhanghelul Mihuil“ dela Rădăuţi, ridicată de 
tabăra legionară „Traian Brăileanu“, 

La 18 Martie 1936 se închee contractual de aren- 
dare a terenului pentru facerea cărămizilor. Se plăteşte 


www. dacarumanica ro 


55 lei pentru lutul ce va intra în 1000 cărămizi. La 19 
Martie crt. se deschide tabăra sub forma de guntier pentru pregătirea 
lucrărilor ce vor urma, La 1 Mai se deschide olicial şi ia „denu- 
mirea : Tabăra legionară „Prot. Traian Brăileanu.* Conducerea o are 
ajut. comandant legionar Cristofor Rusu, Şelul jud. Rădăuţi; supra 
vegherea şi indrumarea sunt rezervate comandantului legionar Vasile 
lasinschi, Șeful regiunei de Nord. Fondul inițial: Lei 1000 (una 
mie), sumă luată din cassieria organizației județene, Se porneşte la 
dram cu o mie lei!! Doi oameni săraci vreau să ridice o biserică 
de proporţii mari cu suma de lei 1000 (una mie)! 

Desigur, caz fără precedent în toată istoria clădirii bisericelor ! 
Lipsa banilor însă e înlocuită cu o putere mult mai mare decit toate 
bogăţiile din lume: cu credinţa in conducător, în biruința legionară 
şi în Domnezeu. lată ordinul de zi cu care se deschide Tabăra: 

„Dumnezeu a creiat lumea din nimic. Noi legionarii par- 
tidului „Totul pentru Ţară“ vom clădi Rominia de mine — le- 
gionară şi creştină — din credința în Dumnezeu, din iubirea 
nemărginită pentru Căpitanul nostru şi din partea noastră de 
jertfă, incepind cu D-l General Gheorghe Cantacuzino-Grăni- 
cerul şi continuind pînă la copilul dornic să trăiască o viaţă 
nouă şi liberă pe acest binecuviutat pămînt, azi plin de omidă. 

Comanda acestei tabere o are camaradul nostru Cristo- 
for Rusu. 

Recomand înțelegere frăţească şi dragoste de muncă. 

Tubiţi munca și fiţi siguri că Arhanghelul Mihail, Ocrotitorul 

nostru din ceruri, ne duce la biruințăi,  Vasife /as/nschi. 


la primele zile, Legionarii se adăpostesc sub cerul liber. În 
curind, însă, vor avea cubana lor proprie pentru dormit şi toate 
accesoriile unei gospodării şi ale unui şantier de cărămidărie, (Tu- 
băra s'a impărțit în două șantiere: unul destinat pentru facerea de 
cărămidă, care incepe la 1 Mai, iar al doilea e destinat lucrărilor 
de la biserică. Acesta din urmă se va deschide mai tirziu). Garni- 
zoana Margina aduce cu trei căruțe lemn de construcţie, Într'o zi 
cabana e terminată. Pină la 11 Mai sunt terminate și celelalte lu- 
crări necesare instalării taberei ca : bucătăria, două magazii de ali- 
mente, două fintini a 8 m adincime, construirea cuptorului de ars 
var etc. La orele D p. m, ale zilei de 11 Mai se bate prima cără- 
midă. Pină la orele 9 seara, 73 legionari bat 1700 cărâinizi. Munca 
e grea. Iata și programul zilnic de muncă și de viață al Taberei: 


Orele 4, Deșteptarea, 

Orele 4—-4:10, Îmbrăcat, spălat, facerea patului. 

Orele 4:10-— 4:30, Exerciţii de gimnastică și ridicarea drapelului 

Orele 4:30— 7:30, Muncă pe şantier cu 10 minute repaos la 
fiecare oră. 

Orele 7:30—8, Dejunul. 

Orele 8—11:30, Muncă pe şantier cu acelaş repaos. 

Orele 11:30—12, Prinzul, 

Orele 12—3:30, Odihnă obligatorie. 


www. dacarumanica ro 


13 


Orele 3:30—7, Muncă pe şantier cu acelaș repaos. 

Orele 7—7:30, Raportul — scoborirea drapelului. 

Orele 1:30—8. Cina. 

Orele 8:30—10, Şedintă de educaţie legionară, 

Orele 10:30, Stingerea. 

Fizic, se munceşte mai mult de 10 ore pe zi. Activitatea zilnică 
din tabără, însă, trece de 12 ore. 

Pentru bunul mers al ei, Tabăra din Rădăuţi are organizate 
următoarele funcțiuni : 

1. Conducerea 'Taberei în persoana unui șef, numit pentru tot 
timpul taberei. 

2, Ofţerul de serviciu, numit de şefal 'Taberei, de regulă pe 
24 ore. 

3. Legionarul de serviciu, numit tot pe 24 ore. Aceştia doi 
din urmă se ocupă de toate chestiunile de ordin ad-tiv, îngrijesc de 
executarea ordinelor pe cari le dă șeful Taberei şi supraveghează 
munc: și viața din Tabără, 

4, Serviciul bucătăriei e îndeplinit săptăminal de cite o cetăţue. 

5. Serviciul aprovizionării “e îndeplinit tot săptăminal de cite 
»n cuib 

Pentru a avea evidenţă asupra bunului mers al taberei, spre 
a putea supraveghea minirea fondurilor în vederea unei cit mai 
bune administrăn, şi mai ales în scopul de a da posibilitate tuturor 
să se convingă de cinstea şi corectitudinea legionară, Tabăra din 
Rădăuţi, ca orice tabără de altfel, are următoarele registre : 

1. Registrul ordinelor de zi, în cari se trec toate dispoziţiile pe 
cari le dă şeful Taberei sau şefii săi erarhici. 

2 Registrul caseei, în care sunt trecute toate veniturile şi 
cheltuelile Taberei. Ei este în păstrarea şefului Taberei, 

3, Registru de donaţii, în care se trec toate donațiile în bani 
sau natură, Ofiţerul de serviciu ii are în păstrarea sa. 

4, Registrul în care sunt trecuți toţi legionarii prezenţi în 'Ta- 
bără. Ofterul de serviciu îngrijește de ținerea lui la zi. 

5, Registrul socotelilor zilnice, în cari sunt trecute în special 
cheltuelile necesitate de viaţa zilnică a Taberei. 

6. Registrul în care se ţine socoteala cărămizilor vindute, a 
celor transportate ia gantierul „Biserica“ ca şi a numărului cărămi- 
zilor bătute zilnic. 

7: Registrul în care fiecare legionar îşi trece, la plecarea sa, 
impresiile dohindite in decureul vieţii şi muncii sale în Tabără. 

8. Registrul în care şi vizitatorii scriu impresiile lor referitoare 
la această 'Tabăra. 

Dau citeva citate, care-mi par mai elocvente, din aceste 
regiatre. 

Din Registrul ordinelor de zi; 

„13 Iulie 1936. 


Se numește ofiţer de serviciu pe Tabără legionarul ., , 
ara d 9 +. misionarul Taberei. 





www. dacarumanica ro 


— U4 — 


Ofiţerul de serviciu va căuta ca pînă la sfirşitul săptă- 
minei acesteia, cuptorul să fie gata clădit, une și să fie dat 


focul mic, 
Se va continua cu bătutul cărămizii pentru, al treilea 
cuptor“, Cr. Rusu 


Ordinul a fost executat cu 24 ore înainte de termenul prescris. 
Ordinul șefului este considerat întotdeauna de Legionari ca un im- 
perativ de mare importanţă, iar indeplinirea lui ca o chestiune de 
onoare și de vrednicie pentru ei. 

Un altul, tot din acest registru, cu data de 19 August 1936, 
dat în urma unui act de vrednicie legionară: 


„Citez cu ordin de zi pe întreaga tabără Ofiţerul de ser- 
viciu, Niţu Vasile, care prin felul organizării echipelor de lucru 
a reuşit să bată 9336 cărămizi pe ziua de azi. A bătut recor- 
dul pe tot timpul funcţionării taberei“. Cr. Rusu. 


Dau citeva şi din registrul vizitatorilor: 

„13 lulie 1936. 

Legionarii, ca pretutindeni şi aici la muncă şi jertfă“, 
"Trăiască Legiunea şi Căpitanul, Traian Brăileana 

Emilia Brâlleanu 

„10 August 1936. 

De cite ori păşesc într'o tabăra de muncă, îmi dau seama 
cît de însemnată este atmosfera de înălțare sufletească care se 
creiază în ea prin muncă şi disciplină“, 

'Trăiască Legiunea şi Căpitan, 
Neagoe 1. Flondor. 

„16 August 1936. - 

Am citit ce-a scris Flondor nai sus şi sunt complet de 
părerea lui, cu adăugirea că nici odată de 3 ani de cind in- 
spectez tabere, șantiere şi cărămidării, n'am dat peste o muncă 
mai serioasă şi mai tare ca această cărămidărie. Este și mare 
şi face cărămizi ireproşabile“. General Gh. Cantacuzino. 


Din registrul „Cărămizilor“, scoatem următoarele date: 


La 11 Mai, se bat 1700 cărămizi, în 4 ore, de 13 legionari. 

La 27 Mai — 3200; la 14 August — 6182, iar la 19 Au- 
guus — 9336. Acestea sunt recordurile inregistrate la acest gantier. 
Odată cu perfecţionarea legienarilor în această meserie, cărămida se 
bate în cantităţi mai mari şi calitatea e din ce în ce mai bună. 
Dela 11 Mai pină la 1 Octomvrie se bat 220.000 cărămizi, cari au 
fost arse consecutiv în patru cuptoare, Primul la data de 21 Iunie; 
al doilea la 18 Iulie; al treilea la 15 August; iar cel de al patrulea 
la 1 Octombrie. 

Munca a fost prestată de 620 legionari. În medie au fost pe 
gantier, la lucru, între 25—30 legionari pe zi. 

Cele 220.000 cărămizi au fost repartizate în felul următor: 


www. dacarumanica ro 


15 


75.000 buc. au întrat la construirea bisericii. 

79.000 ,„ au fost vindute. 

9.000 „ au fost întrebuințate la învelișul cuptoralui. 

3.000  „ au eervit la construirea bordeiului de iamă, la 
1500 „ la cel dela „Biserică“. 

2.000 „s'au stricat În scoeal din cuptor. 

2.000 ,„ rămase rest la biserică. 

600 „ donate legionarilor săraci. 

48.000 _„ rămase pe şantier și sunt destinate pentru vinzare, 


220 000 total. 


La 13 lulie se deschide șantierul „Biserică“, prin șfinţirea 
locului și fixarea crucii. 
Biserica se clădeşte în cartierul „Oborul nou“ pe un lot de 
2 parcele, cu o întindere de 16 prăjini. Opt dintre ele, cari constituiau 
în acelaș timp singura avere a Cam. Cr. Rusu, sunt donate de din- 
sul bisericii, iar opt sunt cumpărate. 
Lucrarea a mers repede. Dela 13 lulie pînă Ja 17 ale aceleiaşi 
luni, s'au efectuat toate lucrările de instalare şi funcţionare a noului 
şantier. La 20 Iulie s'a terminat de săpat temelia bisericii și groapa 
de var. La 22 Iulie începe turnarea betonului, iar la 8 August tez. 
melia este terminată. La 9 August: are loc sfințirea temeliei și s6- 
lemnitatea ingropării Uricului. Dela 9 August pină la 23 August, 
lucrările sunt suspendate în vederea uscării temeliei. La 24 August 
incepe ziditul bisericii. De acum lucrarea merge văzind cu ochii. 
Braţele legionare nu mai ostenesc. În mai puţin de o săptămînă zidul 
s'a ridicat pină la ferestre, La 30 Septembrie s'a ajuns la acoperig. 
La 20 Octombrie zidăria este terminată. Dela această data pină la 
31 Octombrie se pregăteşte materialul lemnos pentru acoperiş. 
La 1 Noembrie tabăra se închide, pentru a se redeschide la 
vară, cind bieerica va fi terminată în întregime, 
Lucrările de pină'n prezent au fost efectuate prin munca gra- 
tuită a citorva sute de legionari, prestată în decurs de mai multe 
luni. Inatară de aceasta, a fost nevoe şi de bani pentru a face faţă 
unor cheltueli ce n'au putut fi suprimate prin brațele legionare. Le 
indicăm aici, extragîndu-le din Registrul Cassei : 
1. Chiria pămîntului (pentru 220.000 cărămizi) . „, lei 12.100 
2. Piata specialiştilor ela şantierul „Cărămidărie“ . „18.370 
3. Costul materialului întrebuințat la instalarea acestui 
șantier . . . 1. . . . . . w 9.020 
4. Transportul nisipului necesar pt. facerea cărămizii „3.447 
5. 420 m? lemn de brad pt. arscărămida. . . „ 4293? 
6. Iatreţinerea bucătăriei la ambele șantiere din fondul 

„Donaţii pentru masă . . , . . 9.339 
7. Cumpărarea unei parcele de 8 prăjini pt. biserică „ 25.000 


8. Transportul cărămizi la biserică . . . + p 1.725 
9. Materialul lemnos și de fier necesar construirii 


bisericii . o. o. a e m 20.998 


www. dacarumanica ro 


— 16 — 


10, 12.400 kg. ciment pentru temelie , . . . Lei 30.270 
11. Piata zidarilor specialiști la biserică . . n 1.840 
12. Uu vagon de var . . . . : . + m 9.821 
13. Întreţinerea camionetei . , ȘI ş . m 4.221 


14. Cheltudi diverse . . m D012 
"Tora Tei 200.100 


De uude s'au scos aceşti bani, cînd ştiut este că s'a plecat ă sa plecat la 
drum numai cu 1000 lei? Cei de rea credinţă vor susţine, mai de- 
parte, că la mijloc sunt fonduri suspecte... Noi informăm numai pe 
cei de bună credinţă, arătindo-le misterul adunării celor două sute 
mii lei şi mai bine. 


1. Serbări: 
Serbarea din 31 Mai 1936 dela Rădăuţi . . . lei” 22.415 
Serbarea din lulie 1936 dela Margina . . SE 500 
Serbarea din lulie 1936 dela Horodnic de Sus . . „1.400 
Serbarea din lulie 1936 dela Voitinel , . « i 593 
Serbarea din 15 August 1936 dela Rădăuţi . ȘI „ 12.602 
Serburea diu August 1936 dela Putna. . SIE 700 
Serbarea din August 1936 dela Horodnic de Sus “x 530 
Serbarea din August 1936 dela Horodnic de Ja . , 800 


2. Cărâmidă vindulă: 
79.000 bucăţi . . . . . . . .  .  p 63.200 
3. Donaţii „pentru alimentarea taberei : 
a) La cărămidărie  . , O 7.816 
b) La biserică . de ae ae razi ap 2799 
4. Donaţii pentru biserică : 
a) Chitanţier No. 1 . . . «. . - „  „ 29.688 


b) Chitanţier No, 2 . . . « o. pp 19.710 
€) Chitanţier No. 3 . . . . . . +.  „ 1.320 

5. Cărâmidă pe arie, în curs de Pearl 
48.000 bucăţi ă 0.80 buc. . ,. e. * m 38.400 
“Mota Z0T408 


Scăzind totalul cheltuelilor din totalul veniturilor, rilor, bilanţul 
financiar al taberei se soldează cu un excedent de 1,366 lei. 

Biserioa s'a ridicat, însă, prin munca legionară. S'a lucrat in 
total 3492 zile de -către 630 legionari. Legionarii au muncit în 
tabără între o zi și 81 de zile. Recordul l-a bătut ajut. comandant 
legionar Pantelimon Prelipcean cu 81 zile, 

Din 10 garnizoane cite are jud. Rădăuţi, au contribuit la ridi- 
“carea Bisericei 41, cu cite 30—40 legionari. 

Numărul de 630 legionari cari au trecut prin tabără, repartizat 
după profesiuni, ne di următorul tablou: 


436 agricultori 6 învăţători 2 tarmaciști 

72 muncitori 6 avocaţi 2 preoţi 

50 meseriași 5 licenţiaţi 1 asistent univ. 
29 inți 4 funcţionari 10 div. profesiuni 
7F.d.C. 


www. dacaramanica ro 


217 


Dau aceste date fără nici un comentar. Cetitorul va deduce 
multe din ele. 

Aceştia sunt ctitorii Bisericii „Arhanghelul Mihailk din Ră- 
dăuţi. Prin munca lor, prestată în decurs de 3492 de zile, au durat 
pentru veacuri un locaş de rugăciune şi de slăvire lui Dumnezeu. 


Clădirea Bisericii s'a început dintr'o atmosferă protivnică şi de 
mare neincredere. Chiar şi binevoitorii Legiunii credeau că e o încer- 
care aventuroasă care va eşua. Cu o mie lei nu se poate ridicao 
biserică, argumentau dînşii. Ce să spun de adversari? Însăşi con- 
ducerea Parohiei orașului s'a opus din răsputeri ridicării Bisericii, 
pe motiv că nu e nevoe de o nouă Biserică în acest oraş. Ceilalţi 


adversari ? Mai bine să nu vorbesc de ei. 


Conducătorii, insă, au luat o hotărire și n'au ințeles să ubdice 
dela ea. Au înfruntat neîncrederea binevoitorilor, adversitatea duşmna- 
nilor, lipsa de bani şi au perseverat în hotărîrea şi credința lor că 
trebue să biruiască. 


In prima lună a mers greu. Donaţiile veneau cu anevoie şi 
majungeau nici pentru întreţinerea spartană a legionarilor. Se lucra 
apoi la facerea cărămizii, o muncă fără rezultate imediate, care să 
frapeze atenţia vizitatorilor. Incetul cu încetul, însă, roadele efortului 
legionar se împun atenţiei publice. La 21 Iunie se dă foc primului 
cuptor. La 13 lule se sfințește locul unde se va ridica Biserica. Bine- 
voitorii încep să-şi recapete încrederea, iar adversarii să dezarmeze. 
Incep să curgă donațiile şi să se îndesească vizitele. Cind temelia 
a fost gata şi s'a început ridicarea zidului, lumea a rămas uluită de 
rapiditatea cum se înalță o Biserică de brațele legionare. Intr'o z, 
spre sfişitul lucrării, i-a părut comandantului Jusinschi că înălțarea 
zidului nu merge indeajuns de repede. A mobilizat, a doua zi, gar- 
nizoana oraşului, și pînă seara, lucrările au fost terminate într'o 
atmosferă de mare entuziasm. 


Adversari şi prieteni s'au convins cu toţii că se poate reface 
şi în alt mod ţara aceasta. S'au dumerit, apoi, cu toţii de puterea 
formidabilă a efortului legionar. S'au convine însfirşit, în sinea lor, 
că nu e posibilă înalțarea ţării decit pe calea unui minim de sa- 
crificiu personal. Mai presus de toate, însă, s'au convins că are cine 
s'o facă. 

Tabăra legionară „Prof. Traian Brăileanu“ din Rădăuţi a con- 
stituit, prin rezultatele materiale pe care le-a dat, un mijloc de 
educaţie a spiritului şi a opiniei publice dintre cele mai covirșitoure, 
S'a sădit în sufletele tuturora germenii încrederii în posibilităţile infi- 
nite de infăptuire ale acestui Neam. A arătat apoi, că Neamul romi- 
nesc e departe de a aluneca în prăpăstie şi că din sînul lui se ri- 
dică uriaş o mișcare de refacere morală și materială a ţării. 


Acestea sunt numai o parte din rezultatele bune pe care le-a 
dat tabăra. Ele sunt, e adevărat, de o importanţă redusă în raport 
cu educaţia pe care au primit-o membrii ei, dar îndeajuns de mare 
ca să fi meritat scoaterea lor în evidenţă. 


www.dacarumanica ro 


= 13 


II. 


"Taberele au o valoare mai mult educativă, fără să neglijeze 
rezultatele materiale. Şantierele din contră, urmăresc mai mult re- 
zultate practice. Ele sunt menite refacerii materiale a satelor, acolo 
unde autoritatea lipsește dela da oriu ei. De dată mai recentă ca 
tabsrele, șantierele par să se fi încetățenit și ele cu desăvirşire, mai 
ales în lumea satelor. In anul trecut, Regiunea de Nord n'a 
avut nici un gantier, deşi ordinul Căpitanului apăruse primăvara. 
Astfel de lucrări nu se obişnuieeră pină la acea dată, așa că lumea 
s'a arătat neindeminatecă în pregătirea și executarea lor. După 
un an s'au schimbat multe. Regiunea de Nord numără la 80 şaa- 
tiere, dintre care jud. Rădăuţi a iniţiat și condus 30, iar jud. Cer- 
năuţi, cu tot terenul arid, 14. 

Cele 30 şantiere din judeţul Rădăuţi au înălțat 13 troițe şi 8 
monumente în beton, închinate parte eroilor căzuți în războiul mon- 
dial, parte celor căzuţi în războiul actual, dus contra barbarilor din 
lăuntru; au săpat 9 fintîni, diutre care una adincă de 24 m, pe 
dealul Orucii, in Rădăuţi, care a costat 15 mii lei şi două luni de 
muncă prestată de cuibul „Tudor Vladimirescu“, au îngrijit un ci- 
mitir, au ridicat 3 case, la trei familii sărace din com. Cindești 
a câror gospodării au ars în timpul încendiului care a mistuit 30 
case din acea comună, au renovat din temelie biserica din satul 
Verpole, au turnat temelia unei capele în Seletin şi în sfirșit, au 
captat un isvor in comuna Straja. Acesta a fost cel mai mare şan- 
tier din judeţ. Munca a durat două luni și a fost prestată de 200 
legionari. Zilele de lucru se ridică la 600. Izvorul a fost caplat 
într'un monument de beton armat, terminat cu o cruce şi poartă 
numele lui Sterie Ciumetti, romînul macedonean ucis, în timpul 
prigoanei, pentru marea lui credință în Căpitan şi în viitorul Nea- 
mului său. 

Judeţul Cernăuţi a turnat două temelii de biserici, una în oraş, 
în suburbia Mânăstirişte, alta în Cuciurul Mare; a clădit o capelă 
în saburbia Clocucica ; a ridicat 10 monumente în beton şi 3 troițe 
in memoria legionarilor căzuţi, a săpat 5 fintîni şi a conetruit o casă 
unui țăran reîntors recent din Siberia. 

Acesta e felul lucrărilor executate prin Șantierele legionare. 
Le-am indicat aici, pentru a putea scoate mai ușor în evidenţă în- 
semnătatea Santierelor în viaţa satelor. 

Simpla enumerare a lor nu spune prea mult. S'au făcut doar 
lucrări şi mai mari, în diferite sate, de către Autorităţile Statului 
și nimănui nu i-a trecut prin gind să le afişeze ca evenimente de 
importanță deosebită. Dece le-am scoate în evidență pe cele înfăp- 
tuite de Legionari ? Intrucit acestea din urmă prezintă 0 importanță 
deosebită ? 

Ca să pu em răspunde la aceste întrebări, trebue să vedem 
care sunt deosebirile ce există între înfăptuirile legionare la sate şi 
cele ale Autorităţilor. 

'Trebue să recunoaştem cu durere, din capul locului, că aceste 
din urmă lipsesc aproape cu desăvirșire. Comunele nu găsesc fondu- 


www. dacarumanica ro 


— 19 — 


zile necesare pentru plata funcţionarilor săi gi pentru întreținerea 
submediocră a drumurilor sale. Judeţul şi Statul, la rândul lor, n'ajung 
să facă faţă nevoilor ce apasă direct asupra lor. Autoritatea, în ge- 
neral, nu construește nimic la sate. Există, e adevărat, cite o cam- 
panie pentru ridicare de școli, care se sfirgeşte cu citeva clădiri ne- 
terminate, sau cite o campanie de reparare a şoselelor, care începe 
cu lovitura de tirnăcop dată de vreun Prim-ministru, şi care sfirgește 
cu citeva căruțe de prund aruncate la intimplare. Dacă orașele își 
schimbă aspectul, datorită iniţiativei particulare, care clădește mult, 
satele rămin ceeace au fost înainte de 20, 50 sau chiar o sută de 
ani. Autoritatea lipseşte dela datoria ei, fie că nu poate, fie că nu 
vrea. În acest caz, Şantierele legionare vin să înlocuiaecă insuficiența 
iniţiativei şi faptei publice. Cel mai plastic exemplu îl avem în Co- 
muna Straja, unde un păriu, ce se scurgea din munte, se revărea 
într'o baltă pestelenţioasă, chiar la marginea drumului. In timpul 
loilor, Şoseaua Naţională era inundată de revărearea lui pe distanta 
ie 200 m. Comuna nu s'a gindit să-l capteze. Legionarii au rezol- 
vat problema pe calea unui şantier. Şi ce operă frumoasă au înfăp- 
tuit ei şi din punct de vedere estetic! Şi cu cit mai inactivă e au- 
toritatea, cu atit mai puternic ţişnește fapta legionară. Numai Jud. 
Rădăuţi are peste 30 șantiere cu 37 lucrări terminate și efinţite. 
Fără indoială că șantierele legionare tind să înlocuiască în această 
direcţie insuficienţa autorităţii. Anul trecut n'a fost ici unul în 8 Ju- 
dețe din Nord ; anul acesta am avut 30 într'un singur Judeţ. Cine 
cunoaşte întrecerea dintre sate şi rivna legionarilor de a face o faptă 
bună, ştie că ale se vor înmulți considerabil în vara următoare. Peste 
doi ani, fiecare sat va fi un șantier uriaş pentru ridicarea lui ma: 
terială. 

Şantierele sunt iniţiate şi conduse de țărani. Munca este pres- 
tată tot de dinşii. Cunoaşteam pe ţăran ca lipsit complect de interes 
pata binele public şi de cel mai elementar spirit de iniţiativă. 

intr'o dată îl vedem deechizind șantiere, in interes obştesc, din pro- 
pria lor iniţiativă, cu toată împotrivirea autorităţilor locale şi cu toată 
adversitatea, sau, cel puţin, indiferența intelectualilor din Judeţ. Sin- 
guri pornesc la tapte, ridicind cruci, săpind fintini, şi turnind te- 
melii pentru durarea de biserici. Şi toate acestea fără plată, fără 
încurajare din partea autorităţilor sau a conducătorilor sătești. Din 
contra, cu toată teroarea morală exercitată de aceştia. 

E un fenomen pe care nu-l întilnim în toată istoria acestui 
popor. E adevărat că trecutul nostru e bogat în fapte mari săvirșite 
de Voevozii şi Boerii noştri. 

Erau, însă, fapte ce-și aveau la bază un efort individual, înde- 
ajuns de explicabil de altfel, dacă ţinem cont de situaţia socială a 
lor. Şantierele, însă, ne pun în fața unor eforturi colective, prestate 
de ţărani, de clasa socotită ca cea mai incultă şi mai puţin înţele- 
gătoare pentru interesele Comunităţii rominești. Îeosebiea nu poate 
scăpa nimănui din vedere, iar importanța fenomenului trebue subli- 
niată. Ceva s'a schimbat în lumea satelor şi cu siguranţă mai mult 
ca în orice oraș, poate chiar mai mult decit intr'un centru univer- 


www.dacarumanica ro 


— 290 — 


sitar: "Țăranii reiau tradiția glorioasă a Voevozilor romini, din ini- 
țiativa lor şi sub proprie conducere. 

Şantierele apoi structurează şi adincesc un început cle puternică 
solidaritate rominească. În jurul faptei săvirșite în comun, se crista- 
lizează conștiința aporţinerii unei comunităţi. Cei ce au dat obolul 
lor de muncă, se simt legaţi unul de altul şi toţi la un loc faţă de 
scopul în slujba căruia s'au găsit in zilele lor de muncă comună. 
Şantierele inlătură certurile și dezbinările sătești, transfornind satele 
în adevărate comunităţi morale. 

Dar educaţia pe care o dobindesc ţăranii pe calea acestor șan- 
tiere ? Spirit de inivativă, capacitate de conducere, spirit de jertfă 
pentru comunitate şi aproapele său, convingerea că Neamul roininesc 
nu poate fi ridicat decit prin munca şi jestia tuturora, tendința spre 
desăvirșire a fiecăruia ca om și ca cetăţean, respectul pentru bunurile 
publice, sunt lucruri ce nu pot fi trecute cu vederea. ÎIntr'un sat 
unde a pătruns șantierul, şi cu el spiritul legionar, nu arareori auzi 
următoarelo judecăţi de valoare : „Aceusta nu poate face un legionac“, 
„Aceasta nu e demn de un legionar“. Există lu sate un inceput de 
orgoliu al faptei bune și al unei condute demne, datorit șantierului 
legionar care a zguduit adinc conştiinţa ţăranului romin. 

Pe mulţi binevoitori ai pătwmei de jos i-a preocupat problema 
ridicării satelor din toate punctele de vedere. S'a crezut că improprie- 
tărirea va rezolva problema economică, îmnulţirea preoţilor şi a in: 
văţătorilor, precum și diferitele societăţi culturale pe cea a culturii și a 
moralei, răspindirea serviciilor publice problema asistenții, iar votul 
universal pe toate la “un loc. Cite speranţe, atitea deziluzii! Iniţia- 
tivele frumoase, destul de rare de altlel, — au fost compromise de 
germenii politiciunismului. S'a mai făcut și o greșeală de raţionament, 
Binevoitorii ţăraniii au crezut că vor putea ridica satele prin vorbe 
şi prin forme. 'Toate iniţiativele sătești, dela cooperative și pină la 
societăţile culturale, au rămas forme fără conţinut. S'au otiht repede, 
pentrucă rădăcinele n'au fost înfipte în pâmîntul dătător de sevă. Au 
fost suspendate in vint şi alimentate, în cazul cel mai bun, numai 
de credinţa iniţiatorilor, cari se limitau la o persoană sau două, dor- 
nică şi ea, de cele mai multe ori, să-și rezolve propriile ei interese 
şi ambiţii, pe această cale, 

Toţi doreau reforme adinci, cari să transforme satele, dar își 
închipuiau că acest lucru se poate face pe cale raţională. Epoca de 
după războiu, bogată în tot soiul de experienţe, a convins pe cei de 
bunăcredinţă că sistemul acesta a eşuat, Țăranul a rămas ceeace a 
fost, iar viața satelor se scurge nai departe în ritinul ei „tradiţional“. 
S'ar putea chiar spune că lucrurile au mers înspre mai rău. 

Spiritul legionar, însă, pe măsură ce se impune în viaţa sate- 
lor, schimbă atât pe individ cît şi viaţa colectivă. Sunt sate cari, după 
un an dela infiltrarea legionarismului, nu mai pot fi recunoscute. Să 
nu vorbim decit despre Comuna Ouciurul-Mare, care poate mobiliza 
oricind, pentru o fuptă bună, două mii de legionari in front. Şi acest 
spirit se răspindoște și se adinceşte tocmai prin aceste Şantiere. Co- 
muna despre care vorbim a făcut vara aceasta cinci fapte bune: 








www. dacarumanica ro 


— 21 — 


a cumpărat un clopot şi o icoană, a înălţat trei cruci în beton şi a 
turnat o temelie pentru ridicarea unei biserici. Într'o singură vară, 
1a începutul infiltrării spiritului legionar, s'a făcut pentru binele pu- 
blic, din partea sătenilor, mai mult dectt în tot trecutul acestei co- 
mune. Anul trecut nu s'a făcut nimic; anul acesta lucrările pe cari 
le-am văzut. Anul viitor va fi şi mui bogat în astfel de fapte. Sa- 
tele s'au luat la o adevărată întrecere. E o ruşine pentru Comuna 
care n'a făcut nici o faptă bună, precum odinioară era ruşine pentru 
comuna care nu avea bătăuși și beţivani renumiţi. 

Dacă anul acesta s'au făcut prin aceste şantiere lucrări de o 
valoare materială mai redusă, din cauza numărului mic de Legionari, 
din cauză că spiritul legionar n'a putut desăvirşi, într'un an sau doi, 
pe adeptul acestei credinţe și din cauză că ne găseam în faţa unui 
început de faptă inedită în viaţa acestui popor, anii viitori insă, pe 
măsura ce aceste cauze vor fi înlăturate, vom asista la lucrări de 
importanţă covirgitoare. În afară de aceasta, tocmai prin aceste lu- 
crări, spiritul legionar se va impune cu desăvirşire in viața satelor. 

Spiritul legionar nu se adresează raţiunii sau intereselor țăra- 
nului, ci sufletului lui. Aici găsim misterul transformării actuale a 
satelor. Noua viaţă se bazează pe credinţă; ea însăși este o credinţă, 
un fel de a fi. Numai insuflind ţăranului un crez, poţi face ceva 
din el, sau mai bine zis, poţi face tot ce vrei. Politicianul l-a de- 
prins cu toate decăderile murale. Spiritul legionar, din contră, merge 
pe calea opusă politicianului şi va reuşi să creeze din sate citadele 

e romînism şi de cultură şi civilizaţie autohtonă. 'Toate problemele 
sătești, dela cele economice şi pină la cele culturale, îm vor găsi re- 
zolvirea lor firească pe această cale a credinţei, care frămintă sufle- 
ta) ţăranului, însutindu-i efortul lui îndreptat spre faptă bună. Şun- 
tierele nu sunt decît coricretizarea acestui efort colectiv. Ele sunt 
apoi, cel mai bun mijloc pentru răspindirea şi adincirea credinței 
legionare. Ele sunt adevăratele Umiversităţi populare, singurele ade- 
vărate, pentrucă numai acestea au viață şi pentrucă numai acestea 
ne pot da roadele pe cari le dorim. D-l Eugen D. Nicolu, într'o 
broșură intitulată „Problema ridicării Satului Rominesc“, analizind 
starea socială a satului romînesc, evită să discute şi „tehnica ridicării 
satelor“. Propune totuşi „să se înfiinţeze în diversele părţi ale ţării, 
instituţii cari să experimenteze la sate o tehnică nouă, pentru ridi- 
carea lor culturală, economică și sanitară“ (pg. 23.) 

Autorul acestei broșuri păcătueşte ca și toţi ceilalţi binevoitori 
ai satelor. El vede răul în defectuozitatea tehnicei şi nu în lipsa 
unei credinţe care să răscolească satele, care să le transforme întiiu 
sufletește. Tehnica fără viaţă, oricit de perectă ar fi, crează vumai 
lucrari moarte. La sate avem neroe în primul rind de o altă viață, 
de o credinţă creatoare de elan și voinţă. Aceasta trebue să dăm în 
primul rînd satelor! Tehnica trebue să fie în tuncţiune de această 
credinţă şi să ofere posibilitatea potenţării elanului sofletesc. Șantie- 
rele îndeplinesc aceste condițiuni. Ele nu sunt produsul arbitrar al 
raţiunii, ci au fost impuse ei, de credința clocotitoare care ce cerea 
concretizată, şi rațiunea le-a, acceptat ca fiind adecva'e scopului. 


www. dacarumanica ro 


— 22 — 


Piră credinţă ce o au la bază, ele nu reprezintă nimic. Sprijinite 
de elanul acesteia, ele pot face adevărate minuni. 

„Binevoitorii“ Neamului acestuia, văzînd rezultatele materiale 
— vorbesc numai de acestea, pentrucă numai pe aceste le-au putut 
sesiza — au crezut că minunile înfăptuite prin tabere și șantiere se 
datoresc tehnice: acestora și nu elementului motor care le-a pus în 
mișcare : credinţa legionară. 

Guvernanţii noştri, de altfel, s'au mai înşelat şi atunci cind au 
încercat să copieze și celelalte manifestări ale spiritului legionar. În 
minele lor, ele s'au transformat în lucruri moarte și fără sens. La 
fel se va întîmpla și cu ultima încercare. Vor reuşi să creeze după 
birocraţia culturii o nouă birocraţie: cea a faptei, Ei își dau perfect 
de bine seama de acest lucru şi puțin le pasă. Sunt dispuşi să 
cheltuiască și bani, căci munca obştească proectată va fi plătită, 
numai intențiile lor să reușească. Nu întru în analizarea proectului 
„muncei obligatorii“ publicat în ziare. Las la o parte toata absurditățile 
cuprinse în „lămuririle oficiale“ pe cari s'au grăbit să ni le dea Mi- 
nisterul Muncii. Vrem numai să arătăm că guvernul nu poate tace 
altfel, că el, dacă vroiţi, e îndreptăţit din punctul lui de vedere să 
încerce orice mijloace pentru împiedicarea taberelor și șantierelor 
legionare. La mijloc e o chestiune de viaţă, de existenţă a parti- 
delor politce. 

Legionarismul, prin educaţia despre care vorbiam mai sus, 
distruge din rădăcini punctul de reazăm al partidelor politice, fără 
de care ele nu pot existi : politicianismul, Ei nu s2 revoltă în contra 
decăderii morale a ţăranului, ci în contra ridicării lui morale. Şi 
pentru a opri acest fenomen, ei sunt gata să întrebuințeze orice mij- 
loace şi să le justifice cu ajutorul tuturor pretextelor ce se pot ima- 
gina. „Taberele guvernamentale“ proectate nu sunt decit încă un 
gest disperat al politicianimnului, amenințat pînă'n cele mai intime 
fbre ale existenţii lui. 

Peste voinţa, însă, a tuturor adversarilor și a tuturor neînţelegă- 
torilor marilor destine romineşti, spiritul legionar pătrunde adinc in 
lumea satelor, ridicindu-le, prin șantierele şi taberele legionare, la o 
nouă viaţă : cea a faptelor mari și a virtuţilor superioare, 

Acolo, în lumea celor mulţi şi desnădăjduiţi, se înfăptuieşte, 
prin miracolul credinței legionare, zi cu zi ș ceas cu ceas, marea 

evoluție a Invierii Neamului Rominesc. 
Ion Ţurcan. 


— 28 — 


Antidotul comunismului 


„Triumful comunismului coincide cu visul iudaismului de e 
stăpini şi exploata popoarele creștine în virtutea teoriei „poporului 
ales“ care stă la baza religiei jidănești“ (Corneliu Zelea- Codreanu 
„Peniru legionari“, p. 310). Problema comunistă este deci una din 
laturile problemei jidoveşti şi se soluţionează odată cu ea. Noi nu-i 
urîm pe jidani. Ci ne iubim ţara. Dragostea noastră de țară este 
exclusivistă, ca orice dragoste adevărată. Nici nu-i combatem pe ji- 
dani pentrucă sunt jidani. Ci numai întrucit pun în primejdie exi- 
stența noastră ca neam. Sunt o primejdie cit timp sunt printre noi. 
Nu mai sunt primejdie ciud au plecat, cnm nu erau cind încă nu 
veniseră. 

„Nu toţi jidanii sunt comunişti, dar aproape toţi comuniștii 
sunt jidani“ (dicton curent), este una din norocoasele jumătăţi de 
adevăruri, care pot servi unor interese diametral opuse. Astfel se 
poate susține că, existind şi comunişti nejidani, comunismul nu este 
monopol jidovesc. Dar acel „aproape toţi comuniștii sunt Jidani“ 
e inşelător, căci de fapt inițiativa, — nervus rerum — tot 
exclusiv jidanilor le aparține. Apoi, n'or fi toţi jidanii comunişti, 
dar toţi riîvnesc ca ţara noastră să fie cît mai puţin rominenscă, 
creştină şi monarhică (vezi Franţa). Militarea tuturor jidanilor în 
această direcție potrivnică Bisericii, Neamului şi Regelui, este raţiuve 
suficientă ca să nn mai facem deosebire între jidani comuniști şi ne- 
comuniști. Jidanii necomuniști sunt mai soliduri cu cousîngenii lor 
marxişti decit cu goimii democrați cu cari fac deocamdată cauză 
(politică) comună, Lia o adică, n'ar veui pe baricade să lupte iîm- 
potriva comunmsmului, nici 'ar fi neutri, ci vor ajutora pe consin- 
genii lor comuniști, fie nu pentrucă sunt comuniști, dar pentrucă-s 
de acelaş neam, ceeace pentru noi, în toiul luptei, e tot una. Ori 
noi astăzi ne găsim în toiul luptei. Iată dece, din punct de vedere 
practic, intre Jidani, comuniști sau nu, nu trebuie făcută nici o deo- 
sebire. Cind noi am găbuit un comanist jidan, jidăniinea toată uu 
vede în el un comunist oarecare, ci un jidan la strimtoare. Mobili- 
zarea lor universală în jurul procesului conspiratoarei și spioanei comu= 
niste Ana Pauker a.arătat-o indeajuns. Ziarele jidoveşti fără excepţie — 
şi cele „burghezec — căinează pe tinerii jidani comuniști cind sunt 
prinşi cu miţa in sac, Ele scriu că tinerii pau fost arestaţi pentru 
convingerile lor şi propaganda de idei (!)“. Cuvintele „comunism, 
marxism“ sunt cu ingrijire evitate, Aşa so cultivă solidaritatea. In 
jidanii propagandiști ai comunismului, massa jidănimei vede consîn= 
genii eroi, campioni ui neamului ales. 

Din punctul de vedere al politicii universale şi veşnice a po- 
porului jidovesc, este indiferentă militarea temporară prin comunism, 
dacă numai scopul ultim este instaurarea imperiului mondial jidovesc. 
Comunismul este un mijloc, o etapă spre această ţintă, precum pe 
de altă parte, şi cu alte mijloace, sionismul are acelaş obiectiv. Se 
pot închipui planuri mai opuse decit ateismul, internaţionalismul de 


www. dacarumanica ro 


— 24 — 


o parte, habotnicia, tradițiânalismul talmudic de alta ? Activind fie- 
care pe unul din planuri, comuniatul şi sionistul tind totuși spre 
acelaş ţel. Comunistul distruge elementele de solidaritate socială ale 
popoarelor creștine, nimiceşte elitele naţionale şi substituindu-li-se 
exploatează neamurile robite, (În Rusia Sovietică conducătorii efec- 
tivi sunt jidanii, ceeuce explică laudele aduse ei în congresul mon- 
dial al jidanilor, ţinut de curind la Geneva. Singurul reproş, atenuat 
prin eufemisme, ce i s'a făcut, este că nu lasă destuld mină liberă 
propagandei sioniste. 'Toate celelalte state, și Rominia, au cules 
numai critici, plingeri şi iusulte). ludaismul sprijină anachia comu- 
pistă în dauna ordinei naţionale a statelor. Încă pînă nu de mult 
oameni naivi susțineau că comunismul și iudaismul sunt autinomie. 
Insă comunismul propagat du jiduni nu dăunează naţionalismului 
jidoveac grefat pe 'Tulmud şi inilitat de sionism. Imperialismul jido- 
vesc foloseşte orice unealtă, Omul mijlociu deosebea pînă de curînd 
pe evreul „gumsecade* (cel care fiind „burghez“ luptă pentru demo- 
craţie şi bună ințelegere între „cetăţenii“ cu drepturi egale) și jida- 
nul subversiv care, tupilat în dosul celuialt, căspindește idei auarhice 
şi pregătește lovitura decizivă. Ji habotnici erau consideraţi 
„paşnici“ şi „leali“ in frunte cu cu lor. iar militanţii comunişti 
jderi, cegretabile excepţii, desaprobate de propriii lor consingeni. 

esuprobate ? Am văzut că ziacele jiduveşti „burgheze“ apără sau 
acoperă pe militanţii comunişti. Dece oare habotnicii talmudici n'au 
considerat niciodată comunismul ateu drept o primejdie pentru cre- 
dmţa lor? Dece organele cultului mozaic nu se declară anticomu- 
niste şi nu întreprind o campnnie? Pentrucă marxismul nu este uu 
pericol pentru Izrael şi slujitorii lui, ci numai pentru Hristos. Că 
marxismul militaut este o anexă a iudaismului, au ujuns s'0 afirme 
şi fostii protectori ui jidanilor „cumsecade“, de pildă ziarul »Univer- 
sul< 1). Toate curentele care propagă și legitimează defetismul, amora- 
lismul, slăbiciunile şi viciile împotriva vomţei şi virtuţii, spre a scădea 
şi nimici simnţul de conservare fizică şi morală a neamurilor, toţi cei 
cari ajută deslănțuirea instinctelor primare şi decăderea etică, în nu- 
mele libertății, sunt în slujba iudaismului cuceritor. 


Faţă de comunism, rezervat răspindirii între creștinii grupaţi 
laolaltă, spre nimicirea ţărilor lor, sionismul, rezervat jidanilor, are 
colul invers de a consolida unitatea morală şi materială a lui lzrael 
împrăștiat în lume. Inţelegem acum ceproșul delegatului sovietic la 
congresul mondial jidovesc dela Geneva. Jidanii sovietici, dacă sunt 
crescuţi în atmosferă prea cur t comunistă, sunt în primejdie de a 
se diferenţia sufletește de mare familie jidoveuscă. Massa jidanilor 
sovietici trebue să cultive, prin sionism, conştiinţa exclusiv'smului 
etnic, care, prin comunism, egalitarism, „fără deosebire de rasă și 
religie“, masonerie, etc. este distrus la celelalte popoare. E drept 
că sionismul susţine că urmărește integrarea jidovimii într'un stat na- 
ţional. Foarte frumos. Pe cit ar fi de interesul statelor naţionale 
creştine să susţie un siomism adevărat, sincer, cu găsirea unui teri- 











L) Universul din 8 Oct. 1936 „Comunismul şi ludaismul!* de D. BR, Seișanu. 


www. dacarumanica ro 


— 25 — 


toriu pe pămînt rezervat statului naţional izraelit, cu exodul fufuror 
jidanilor îu el minua diplomaţii care l-ar reprezenta la noi, 
(și ce-ar mai tirpi jidanii comunismul la ei in ţară, ei, care 
alungă din Palestina pe consingenii comunişti, veniţi în propagandă 
mubversivă“ |) — tot pe atita de imperioasă este combaterea 
şi nimicirea sionismului nesincer, al cărui scop disimulat este întă- 
rirea dominaţiei jidoveşti în lume, prin exaltarea conştiinţei privile- 
giilor de „neam ales.* Astăzi statul palestinian are doar valoare de 
simbol, iar reintegrarea efectivă in Sion e o minciună.) Crearea 
statului naţional jidovesc ar insemna deci sfiişitul comunismului, 
dar și al sionismului, consumat în realizarea năzuinței lui. Ne inchi- 
puim prea bine o (Genevă a statelor naţionaliste săvirșind această 
acţiune de salubritate mondială, căci nu vedem putinţa ca o armată 
naţională jidovească să fondeze prin cucerire eroică un stat naţional, 
undeva cit mai departe de Europa, deşi de fapt, în linia gîndirii 
noastre arice, acesta e metodul demn și cavaleresc de intrare no- 
bilă în istorie. Dar ce puteri divine ar putea transforma un popor 
parazit în popor războinic și cuceritor ? 

Deocamdată — şi de 'aici se vede duplicitatea, nesincerita- 
tea, echivocul politicii mondiale a iudaismului — atit comunismul 
cit şi sionismul colaborează paralel lu instaurarea despoti+mulni 
mondial iudaic. Acest adevăr nici nu este de resortul argumentării, 
ci de al documentării, care stă la indemîna tuturor. — Inainte de a 
visa moartea comunismului prin crearea unui stat naţional jidovesc, 
ceeace ne-ar face să credem că am găsit piatra filosofală, prin faptul 
că antidotul comunismului ar f atunci sionisinul (cel adevărat!), să 
ne întoarcem la nevoile actuale şi la starea de fapt de azi în ţara 


noastră. 
* 


Faţă de comunism, care este aspectul destructiv al iudaismului, 
adică al naționalisinului ofensiv jidovesc, noi ne aflăm astăzi în stare 
de legitimă apărare. Apărarea are cu atiţi mai mulţi sorți de în- 
triugere a atacului, cu cit comunitatea naţională rominească este 
mai omogenă, mai impermeabilă oricărei infiltrări stricăcioase. Ve- 
dem îusă că funcţii sociale vitale ca economia, adininistraţia, politica, 
cultura, sunt alterate sau pe cale de alterare. La iusiinătoşirea, la 
„naţionalizarea“ lor se opun chiar unii membri — cu trupul — 
ai comunităţii naţionale, iar lecuitorii corpului naţional învadat de 
bacili sont numiţi extremiști şi huligani p„anarbhici“. Sub părinteasca 
priveghere a francmasonilor, neamul rominesc este pe cale de 
„a pieri ca naţiune", și în această stare nici un extremism nu e 
destul de extrem spre a opune otrăvirii antidotul tămăduitor. „Extre- 
mismul“ de dreapta însemnînd organizarea comunităţii naţionale spre 
dăinuirea ei istorică, cei ce îl atacă arată lămurit că urmăresc moar- 
tea fizică şi spirituală a corpului naţional rominesc întruchipat în 
stat. Inverșunarea jidanilor, a tuturor jidanilor, împotriva »fascismu- 


3) Cf. „Tragedia Ini Israel ?* de M, Polihroniade, Revista mea, Iulie-August 
1936, An. 1. No. 4—5. 


www.dacarumanica ro 


2:00 


lui“ şi „hitleriemului“ legionar, ii califică automat vrăjmași ai ideii 
de stat naţional romin. Sentimentul de strimtorare ce li-l provoacă 
jidanilor orice stat ca expresie politică a naţiunii băştinaşe, îi face 
să dorească distrugerea lui. Ei mu suportă nici climatul moral al 
țării care i adăposteşte, şi fac tot ce pot ca să-l denatureze. Depaite 
de a se asimila mediului învadat, ei pretind arogant ca acesta să 
li se asimileze lor. Și reuşeac. Au dus la aman cele mai creştine 
şi naționaliste țări ale Europei. Pină şi noi Rominii trăim azi 
intoarcerea spre creştinismul, spre naționalismul tradiţional. dela 
care, graţie jidanilor, începusem a ne indepărta. Cel mai excluzi- 
vist din lume este naționalismul iudaic; el a sădit oricărui jidan 
inaderența organică la spiritualitatea și organizația politică a altor 
popoare, și împărtăşirea automată a ideilor şi acţiunilor destructive, 
vrăjmaşe lor. Jidanul are structura psihică specifică a nomadului. 
Mai avem la noi în ţară cetățeni cn numele, cari na aderă la ideia 
de stat şi la spiritualitatea rominească, din cauza naţionalismului 
lor orientat peste granițe; numai jidanii au conceput şi organizat. o 
acţiune, tinzînd la crearea de cadre luptătoare, la constituirea unei 
elite conducătoare, pe mîna căreia să incapă ipoteticu republică so- 
vietică romînă, în care romini ar fi doar sclavii. Ne găsim azi în 
etapa propagării formulelor de anarchizare şi dezagregare a comuni- 
tăţii naţionale romineşti, apoi ar urma instalarea prin forță şi ex- 
ploatarea prin teroare, cind grație cadrelor comuniste jidanii vor fi 
âjuns atotputezici. Exemplul Rusiei ne arată circuitul complet . 
Istoria recentă a Spaniei arată cum decade o monarhie constituţio- 
nală, cum se desagregă o republică democratică (aici stă pildă şi 
Franţa), cum se substituie socialismului demagogic pe rind comu- 
niemul şi anarhismul, și cum se reașează un regim de soiidari- 
tate nafională cind lucrurile au mers prea departe. Problema 
care se pune pentru noi este să prevenim circnitul tragic, să stir- 
pim în origine fermenţii disoluţiei. La fel de interesaţi sunt şi 
democraţii noştri, căci nici gitul lor gingaş n'ar scăpa de atirul 
comiinist, de care nu-i vor apăra concetățenii lor „paşnici“ de rit 
mozaic, consîngeni ai comuniştilor, ci numai huliganii cei huliţi, 
legionarii. 

Democratismul constituie astăzi mediul de masonizare și de- 
gradare a elitei politice romineşti, prefăcînd-o într'o plasmă gelati- 
noasă, istoriceşte neviabilă, care departe de a se opune spiritului mar- 
ist, este de-a dreptul favorabilă germinării lui. Democraţia romi- 
mească este prefața comunismulni, căruia trebuie închisă această cale 
de acces. Nu degeaba cultivă jidanii democraţia ; ei ştiu nnde duce 
ea. Drumul legionarismului spre biruirea comunismului duce peste 
democrația pseudo-rominească de azi. Rominii cari fac politică de- 
mocratică, fac în realitate jocul marxismului. De comunism nu vom 
scăpa decît prm naționalismul „extremist“, totalitar. Rominii demo- 
craţi, dacă au scaun la cap, şi cum prin stractură nu pot „deveni“ 
legionari, vor trebui se adopte nn singur consemn: să lase legiona- 
rismului liberă cale de expansiune. Să arătăm, în concluzie, în ce 
fel naționalismul legionar este singura soluţie pozitivă a primejdiei 
marxiste la noi în țară. 





www. dacarumanica ro 


— 97 — 


Comunism sau legtonarism, 
tertium non datur. 

In articolul său „La răspintie : stinga ori dreapta“ 1)? d, prof. 
univ. Dan Rădulescu . confruntat aceste două poziţii exclusive ?), 
marxismul și legionarismul, arătînd că „Impotriva propagandei de 
creare a urei spiritualităţi nu poate lupta cu succes decit propaganda 
creatoare a unei alte spiritualităţi mai puternice... Impotriva pro- 
pagandei comuniste, impotriva creşterii spiritualității internaţionaliste 
comuniste de „stinga“. nu poate lupta decât o spiritualitate mai pu- 
ternică decit ea, spiritualitatea legionară naționalistă“. Nu numai 
mai puternică, ci şi mai adevărată, mai bună, mai a noastră, romi- 
nească. Publicistul N. Bogdau scria în „Porunca Vremii“ la 19 
August, despre sistemul de apărare anticomunistă, că „la baza aces- 
tui sistem nu poate sta decit propagauda pornită din iniţiativa par- 
ticulară a naționaliștilor fanatici“. Aceste glasuri romineşti sunt con- 
firmate de devarte de Leon Dâgrelle, șeful mişcării naţionaliste bel- 
giene Rex, care scria în cursul lunei August, în ziarul său „Le pays 
reel“ (citat de d. Pierre Gaxotte în Candide din 27 August 1936): 
„Dacă voiţi să evităm pentru ţara noastră măceluri asemănătoare 
celor din Spania, o imensă campanie de propagandă anti-marxistă 
în mulţime se impune astăzi mai mult ca oricind, A voi să dobori 
comunismul uumai prin forță, prin represiunea violentă, prin războiu 
intern, este un leac groaznic al ceasului desnădejdii. Sunt alte mij- 
loace de a bara drumul comunismului: este de a opune areziei sovie- 
tice, materialismului său, revoluţiei sule în singe, o altă revoluţie, 
pașnică, exaltatoare şi totală“. Ce face d. Degrelle? „In această 
lună a lui August în loc să trîndăvim, noi facem peste patruzeci de 
meetiuguri de masse. Pilonăm și vom pilona toate oraşele roşii, unul 
cite unul. Vom fi auziţi pretutindeni, din basin în basin, din cătun 
în cătun, din uliţă în uliţă. Prin energie şi dragoste vom recuceri 
poporul dela comunism. Cu poporul, şi prin el, Rex va învinge“. La 
“noi nu e vorba de a-l reciștiga, ci de a-l imuniza preventiv. 

* 


Legionariemul remediază comunismul, deoarece : 

1. Prin propagarea disciplinei legionare umplem și satisfacem 
spațiul moral susceptibil să fie invadat de anarchia comunistă, 

2. Prin încadrarea întregii naţiuni în legionarism facem impo- 
sibilă recrutarea armatei proletare comuniste, tără de care marxismul 
nu poate birui. 

1. Democraţii noștri contestă că anarchizarea comunistă a po- 
porului nostru au fi cu putinţă. Ea este cu putinţă, deoarece poporul 
nostru este naiv, iar păcatele clasei conducătoare sunt mari şi ușor 
de exploatat în direcție primejdioasă pentru însăşi existența Statului 
(Sectele religioase internaţionaliste au putut prinde şi crea fanatici în 
poporul simplu). Apoi, cei cari răspîndesc comunismul sunt ei inșişi 























1) Revista mea, II, 3, Martie 1936. 
3) Vezi şi comentarul de pătrunzătoare interpretare din „Orientări“ Mol- 
neşti, V, 4, Aprilie 1936, p. 1642, semnat P. Popescu. 


www. dacarumanica ro 


— 28 — 


fanatici, ei cred în doctrina lor, iar cei cari trag aforile comuniste 
utilizează agenţi bine indoctrinaţi, în stare să moară pentru ideile 
lor. Cadrele de fanatici, din care represiunea polițistă izolează vre- 
melnic numai o citime, sunt inepuizubile. Restul, nedearoperit sau to- 
lerat, mocnește și activează în ascuns, subteran, devastind şi submi- 
nînd, ca termitele, edificiul în aparenţă înfloritor al statului paeudo- 
naţional. 

Ldeile comuniste prind mai ales în tineret. El suferă la o anu- 
virstă de psichoza revoltatului. Din tineret se recrutează fana- 
ireductibili. Tineretul jidovesc, crescut de comunitatea sa de 
neam în spirit de opoziţie la ideea de stat romin și consumat de 
tradiţionalele nostaigii imperialiste mondiale (cetiţi Testamentul Ve- 
chiu!), e uşor prins de comunism. Prin comunism licăreşte mirajul 
stăpinirii exclusive. Ei simt că comunismul servește tendinţele naţio- 
nabsmului iudaic. Prin el s'ar crea împrejurările dominaţiei lor, nu 
numai economice, ci politice și morale, El este mijlocul de instituire 
a oligarchiei lor asupra poporului creştin robit. Cind îi vedem pe 
jidani lăcrimîud cu prefăcătorie pentru Abisinia colonizată, să ne 
gândim că Rominia, Rominia noastră, este de fapt pentru ei o Abi- 
Binie europeană, în care se infiltrează posesiv, în care se colonizează 
pe furş, şi că în timp ce înjură imperialismul italian, ei înșiși prac- 
tică la noi imperialismul cel mai feroce prin perfidia lui, lipsa lui 
de onoare şi lealitate. 

Dacă jidanii au motive să fie fanatici, avem şi noi icotivele 
noastre, Generaţia legionară nu mai are naționalismul leşinat şi eva- 
siv al actualilor conducători democrați. Ea e însufleţită de o dra- 
goate de țară dinamică și creatoare, mai mult: disciplinată 'şi orga- 
nizată, şi mai mult: mistică şi eroică. In legionarism, naționalismul 
rominesc găseşte împreună un metod yi un organ de coneacrare, Le- 
giunea este incarnarea simțului de conservare al naţiunii romineşti 
şi chezăşia dăinuirii ei spirituale şi politice, 

In lupta pe teren deschis, comunismului i se ridică în faţă zid 
blindat Legiunea. Exclusiviemul jidovesc se izbeşte de cel romîneec. 
Cui cu cui se scoate. Loc este pentru un singur fanatism deodată. 
Cel care a ocupat mai întîi locul, acela va răminea. Unui fanatism 
ofensiv nu-i poţi opune în defenawă decit alt fanatism. Fanatiemul 
legionar fiind pe linia tradiţiilor istorice romiuești, este direct acce- 
sibil poporului întreg, din care se va selecţiona elita (de curacfer, 
nu de clasă) conducătoare în sens naţional şi creştin. 

Statul poliţist de azi afectează să remedieze comunismul, com- 
bătîndu-l prin forță, cu ajutorul instituţiilor administrative, poliție și 
tribunale. Asta însemnează să începi lucrul dela coadă, să reprimi 
efectele, nu cauzele, să culegi neghină în loc să sameni griu. Mir- 
xismul nu se combate nici cu argumente raționale sau empirice. Ci 

rin inocularea în conștiința populară a unei credințe antipvdice. 
omunismul trebue ucis în conştiinţa fiecăruia, prin trăirea adîncă, 
sinceră, a. valorilor de conservare fizică şi morală a comunităţii na- 
ţionale. Cu sfaturi de „cuminţenie“ nn se stăvilese ravagiile propa- 
gandei comuniste, Conştiinţa populară este un teren deschis pe care 








www. dacarumanica ro 


— 29 — 


se vinzolesc tot felul de curente. Numai fanatizarea ei in sens le- 
gionar poate feri țara de anarchizare, 


Acum, când democraţia masonică macină temelia morală a 
statului creștin, naţional şi monarhic, singur legionarismul opune 
disoluţiei valori morale autentice, adevărate și desmățului organizare 
şi disciplină. Admitem că se ya împiedeca expansiunea legionară. 
Coruperea sufletească a poporului va continua. Ce sorţi de reuşită 
va avea într'o bună zi reprimarea unei răsmeriţe comuniste, cu de- 
taşamente de soldaţi in prealabil anarchizaţi sufleteşte de propaganda 
comunistă 1). Cine va mai putea să împiedice pe alegători, odată 
comunizuţi, să voteze cit mai la stinga? Pentru a nu se ajunge şi 
la noi la situaţia din Spania, unde armata a trebuit să intervină în 
lupta politică, alături de formațiunile naţionaliste ale »requetes-lor 
şi ale sFalangeie, factorii responsabili sunt datori să lase mina liberă 
expansiunii legionare, care înfringe comunismal pe teren, în sufletul 
poporului, remediind preventiv o revoluţie care de altfel va trebui 
înnecată în singe. 








De libertatea expanriunii spiritualităţii legionare este condiţio- 
nată existența viitoare a monarchiei creştine romineşti. Bănuim că 
din cinism, nu din inconștienţă, politicianii democrați continuă a 
numi anurchie naționalismul de ordine, Acestea erau declaraţiile d-lui 
“Tătărescu după remaniere, ca de altfel şi ale d-lui Mihalache. Dacă 
în limbaj oficiai »ordine< va să zică atatu-ejuo de democrato-maso- 
nerie, de trădare a intereselor naţionale, de imoralitate şi afacerism, 
iar anarchiec, rinduirea puterilor romineşti spre conservarea în 
onoare, ca spirit şi ca materie, a naţiunii romineşti, atunci desigur 
că Legiunea se mindreşte a înfrunta cu „anarchia“ ei imintuitoare 
>ordinea“ lor de inmormiîntare a neamului rominesc, Factorii res- 

" punzători ai ţării noastre se prea fac a ignora fondul disciplinei le- 
gionare, ca scop şi mijloace, şi prigonind ucţiunea ei se fuc respon- 
sabili de vicisitudinile la care comunismul ofensiv va supune existența 
noastră ca neam creștin şi monarchic. 








Comunismul nu poate fi deslocuit decit de legionarism. Legio- 
varismul se va impune cu necesitate, prin jocul firesc al simțului de 
conservare naţională. (Din alt punct de vedere, faţă de prouspetele 
accente revizioniste ale d-lui Mussolini, afirmăm că numai o Rominie 
legionară va putea opune oricăror lăcomii străine un bloc moral 
destul de fanatic şi unitar, ca apărarea patrimoniului naţional să fie 
o biruinţă. Rominia va trubui să fie legionară înainte de războiul 
viitor, dacă vrea să dureze peste orice primejdii). Deocamdată pe 
cind satul arde, guvernul nostru, expresie a inconştienței democratice 
„naţionale“, deţine impasibil rolul babei care se piaptănă, ca un ar- 
bitru păcătos şi parţial al unei lupte, care simulează că nu-l priveşte, 
al unei primejdii, care se preface că nu o vede, Iniţiativa particulară 


trebue să remedieze preventiv comunismul, vehicol al hegemoniei ji- 


1) Patru cincimi din ofițerii depe vasele de războiu spaniole (300 de ofiţeri), 
au fost nimiciți de propriul lor echipaj anarchizat. 


www.dacarumanica ro 


22/80, 


doveşti, pe care partidele democratice o sprijină pe toate căile, în 
aceeași măsură în care împilează Legiunea. (Greul luptei tot pe ea 
va cădea, de accea Legiunea iși creşte ostașii în spirit de eroism și 
jertfă, azi, în plină atmosferă de huzur placid și egoist. Casta con- 
ducătoare pare să fi adoptat lozinca: „Bine că trăim noi azi, 
că de ziua de mine se vor îngriji ei. Pentru azi-ul lor de profit şi 
desfătare necinstită, ei pun în cumpănă viața de mine a neamului, 
de aceea va fi drept să ispăşească împreună cu dușmanul cu care 
Sau aliat. 

2. Iudaismul imperialist, stăpinitor în economia noastră, pentru 
a deţine şi puterea politică, mai are nevoie de o armată!). Con- 
stituirea acestei armate este una din atribuţiile comunismului. Pro- 
blema care se pune peutru noi este de a împiedeca formarea ei. 
Oricit de mulţi ar fi Jidanii la noi, ei nu sunt. destui spre a alcătui 
singuri o armată, Firea lor speculatoare nici nu este ademenită de 
asemenea atribuţii. Avem exemplul armatei xoșii sovietice, în care 
aproape numai comisarii politici sunt jidani. Pentru scoaterea casta- 
nelor din foc, danii preferă să rişte pielea uneltelor recrutate dintre 
creştini. Este metodul folosit și la asasinarea casnaradului legionar 
Gh. Grigor din Cernăuţi. Armata comunistă, raliată în numele unirii 
internaţionale a clasei proletariene, s'ar recruta dintre ţăranii şi inun- 
citorii creștini. Prin urmare pentru no: se spune problema de a îm- 
piedeca răspindirea comunismului între ţărani și muncitori. Desigur 
că aceasta nu e o problemă de legiferare, mai puţin una de poliţie 
şi siguranță, 

În aplicarea metodelor de combatere a comunismului se pot 
comite uluitoare erori. Metoda polițistă își are utilitatea ei în locali- 
tăţile cu populaţie compactă iredentistă sau Jidovească, cum sunt sa- 
tele exclusiv jidoveşti din Basarabia. Acest metod a fost extins în 
mod regretibil asupra aglotneraţiilor de muucitor: creştini. Cei cari 
văd chestiunea prin prisma interesului imediat, de clasă patroi:ală 
capitalistă, înţeleg să păzească pe inuucitor cu poliţia ca să nu devie 
subversiv. La Petruşani (Petrilu), tirguşor de citeva mii de locuitori, 
conducerea minelor, al căror capital e 60%/ rominesc şi liberal, a 
imobilizat un întreg regiment de jandarmi pentru asigurarea „liniștii“ 
publice. Cernăuţii, 120 mii de locuitori, au un singur batalion. Acest 
sistem ridicol de prezervare desvălue o întreagă mentalitate. Dar con- 
ducerea minelor e încă mai abilă. Ea are printre muncitori și chiar 
între personalul technic şi administrativ, agenti informatori cari trag 
cu urechea și denunță orice manifestare suspectă. Numai că această 
reţea de informatori nu se îndreaptă impotriva comuniștilor, dar mat 
ales împotriva simpatizanților naționalişti. Personalul minelor 
Petroşani-Petrila e obligat să fe liberal şi democrat ca şi capitalul. 
Asttel, impiedecindu-se intre muncitori propagarea credințelor naţio- 
naliste se nimiceşte singurul mijloc de stirpire a comunismului. Mun- 
citorul creştin, împiedecat să impărtășşească disciplina legionară, ră- 
mine pradă disponibilă anarchiei comuniste, cu toată jandarmeria 











1) Cf. Prof. T. Brăileanu, Insemnări, An, II, 6, p. 12. 


www. dacarumanica ro 


— 31 — 


îngrămădită în jaru-i, Primejdia comunistă între muncitori moare 
numai îu măsura în care progresează legionarismul. Orice ins impăr- 
tăşit cu credinţa legionară este implicit pierdut pentru comunism. 
Dar capitalistul politician își are socotelile sale. El sacrifică prezen- 
tului său fructuos viitorul colectivităţi naţionale şi se apără cu jan- 
darmeria de fermenţi: luptei de clasă pe care însuși egoismul şi in- 
conștienţa lui îi propagă. 


De cînd socialismul a trezit atenţia muncitorului spre rolul său 
politic, conştient de acest rol, el simte necesitatea să activeze, De- 
prinderea fiind creată, asupra ei astăzi nu se mai poate reveni, şi 
nici nu trebue, ea va fi numai satisfăcută in concordanță cu intere- 
sele statului naţional. „Dreptatea ta, în cadrul dreptăţii neamului“ 
„(Gorneliu Z. Codreanu). Muncitorul creștin trebue cucerit „creind 
organizaţii muncitoreşti naţionale, care să-și poată ciştiga dreptatea 
în cadrul statului, nu în contra statului“ (C. Z. C.). Dirijarea con- 
vingerii se face prin contact direct, dela om la om, nu pe cale de 
lege, nici prin represiune, ca la Petroşani. Orice muncitor creştin 
cîştigat comunităţii naţionale este un soldat posibil mai puţin in ta- 
băra anarhiei internaţionaliste, și a iredentismului. 


Oamenii politici democrați s'au ocupat prea puțin de resorturile 
morale care dictează atitudinea politică a cetăţeanului ; acesta nu 
cere „drepturi“ civice goale de rost practic. El cere traiu asigurat 
conform nivelului lui de trebuinţi și mai cere existenţei lui 4n sens 
spiritual prin participarea conştientă la comunitatea morală naţională, 
El vrea să simtă demnitatea morală de cetăţean, să se vadă respon- 
sabil faţă de comunitate, să dea, nu să ceară. Sub regim pseudo- 
democratic nici pe departe nu e vorba de o educaţie cetăţenească 
pozitivă. Omul simplu, oricît l-ar desconsidera demnitarii prea sus 
înălțaţi, are un bun simţ şi un suflet curat care îi dau putinţa să 
deosebească ce e bun şi ce e rău în marfa politică. Demagogi place 
din ce în ce mai puţin. Omul simplu e serios. El începe să distingă 
veritabilu) de surogat. „Drepturilori imaginare el le preferă inca- 
drarea conștientă in familia vaţională. intind seama de dinamizarea 
politică a mausselor largi ale poporului, de faptul că ele simt nevoia 
să participe efectiv la viaţa comunităţii, că aetivitatea lor trebue 
orientată de o credință (omul simplu lucrează din convingere, el e 
idealist !), numai o credință veritabilă, numai un cadru de activitate 
organizat și permanent, o școală a disciplinei sociule, satisfâcind 
simţul demnităţii de om, solicitind virtuțile lui sufleteşti și dind 
conştiinţa părtăşiei şi răspunderii, — mai pot mulţumi pe actoalul 
sătean, muncitor, meseriaș sau amploiat creștin din ţara noastră, 

Prin organizarea ei, prin credinţa ce o animă, Legiunea este 
cadrul unic de formare a cetățeanului creștin Romin. Abea intraţi în 
Legiune, țăranii și muncitorii se simt participind nemijlocit la viața 
comunităţii naţionale, capătă conștiința demnităţii acestei încadrări, 
a răspunderii şi a drepturilor reale ce decurg. Ei se simt proprietari 
morali ai ţării, nu părtaşi desconsideraţi ca inainte, şi işi formează 
convingerea că numai atita timp eşti stăpîn pe un bun, cită vreme 


www.dacaramanica ro 


='82:= 


îl îngrijeşti, te osteneşti, te sacrifici pentru el. Ţăranii şi muncitorii 
legionari simt primordial demnitatea ce le-o conferă conştiinţa dato- 
riilor către comunitatea naţională. Ei au ajuns să conceapă că drep- 
turile sunt un corolar consecutiv al îndatoririlor 'împlinite, a căror 
satisfacere însăși este cea mai inaltă răsplată, pentrucă e de ordin 
moral. 


Din experienţă s'a dovedit că cetățeanul romin creştin este cit 
se poate de accesibil acestui fel de a concepe raportul dintre individ 
şi colectivitate. Odată intrat în Legiuue, ceeace i-a vorbit și l-a 
cîștigat a fost exemplul șefilor. Apoi, în tabăra de muncă și în șan- 
tiere, şcolirea a luat un caracter concret. Troiţele, bisericile, şcolile, 
casele nevoiaşilor ce s'au ridicat pe tot întinsul ţării sunt doar o 
reprezentare vizibilă a credinței şi a disciplinei legionare ce s'a înălțat 
şi a crescut parulul in sufletele oamenilor. — Acesta e metodul po- 
zitiv de remediere a comunismului. Legionarismul este antidotul anar- 
hiei comuniste. — Însuși un ziur democrat ca „Universul“ exprima 
cn privire la muncitori, dorinţa platonică „de a-i vedea grupaţi 
în asociaţii cari au la bază crezul naţional și respectul așezămintelor 
pe care se întemeiază organizația noustră socială şi națională“ !). Au- 
torul articolului arăta că numai regimurile zise „de dreapta“, adică 
naţionaliste, au putut rezolvi favorabil problema muncitorească. „De 
pildă în Italia și Germania, udică două ţări cu regitnuri de dreapta, 
situaţia muncitorilor manuali este din toate punctele de vedere mai 
bună, mai favorabilă, decit in statele cu regimuri de stînga sau ex- 
trema stîngă“. Totuși, cînd e vorba de concluzia logică, autorul se 
codeşte: „precizănu că nu este cituşi de puţin vorba de a-i chema 

e muncitori li înteineierea unui regim dictatorial, ci de a-i chema 
a stringerea rîndurilor 1omineşti pentru întărirea țării şi neamului, 
din care fac ei înşişi parte“. Pe muncitori trebue însă să-i servim, 
nu să ne servim de ei, cum a făcut şi socialo-comunismul, adăogăm 
noi. Deci să întroducem regimul care rezolvă problema socială: 
nu regimul „dictatorial“, ci al solidarității naționale, arbitrale de 
o conducere responsubilă. Că creareu solidarităţii naţionale este apa- 
najul mișcărilor zise de dreapta, o vom arăta în două articole viitoare. 


Barbu Sluşanschl. 








10 Decembrie. 


Zina de 10 Decembrie a devenit sărbătoare studențească, 
— pentru deosebita semnificaţie a lui 10 Decembrie 1922, — 
prin hotărirea studențimii romine, care în congresul dela Iași, 
între 22 —24 August 1923, sab preşedeația lai Corneliu Zelea- 
Codreanu, preciza în punctul IV al moțiunii următoarele: 

„ln amintirea zilei de 10 Decembrie 1922, cind s'a mani- 
festat pentra înttia dată, în întreaga țară, studenţimea romtnă, 
luptătoare pentru apărarea naţiunii de primejdia înstrăinării și 


*) Universul, 1 Sept., N. Batzaria. 


www. dacarumanica ro 


— 83: 


a desagregării, și cînd s'au intranit pentru prima oară, la Bocu- 
reşti, delegaţii mişcării naţionale a tataror stodenţilor romini, 
constituind primul pas însemnat îa lopta noastră sfintă, e dec/a- 
rală sărbătoare studențească. 

Preşedinţii Centrelor se vor îngriji, ca în fiecare an la 
această dată să se suspende cursorile și lucrările universitare, 
din oficiu, şi ca sărbătoarea să fie la înălțimea semnificaţie ei 
istorice, în analele stadenţimii romine.“ 

“Toată lumea rominească știe azi că 10 Decembrie simbo- 
lizează începutul mișcării studențești. 

Mișcarea porneşte dela primul congres postbelic al tine- 
rimii noastre oniversitare, ținot la Cluj în Septembrie 1920, 
unde spiritol Căpitanalui a întrezărit răspintia istorică a nea- 
mului şi a concretizat formala orientării spiritoals şi de organi- 
zare a sludenţimii romtae. Pentrocă mişcarea dela 10 Decem- 
brie 1922 an s'ar fi produs tără birnința Căpitannloi cu cei 40 
ieşeni şi cu cernăuţeni, 60 la număr, asupra biroului congresa- 
lui, asupra condacătorilor „oficiali“ ai centrelor, asupra celor 
citeva mii de stodenți, partizani ai ideii că organizarea vieţii 
studențești pe bază „naţională“ este un criteria prea strimt pen- 
tru sec. XX. 

Au fost de ajuns doi ani de zile, pentraca în faţa primej- 
diei crescinde a învaziei iadeo-cmaniste în Universităţi, mai aleg 
la Cluj, lași și Cernănţi, și în fața abdicării conducătorilor 
țării dela imperativele nnei politici naţionale, — o tresărire 
adiucă să copriadă spontan întregal corp stadențese, 

Ideea care birnise la 6 Septembrie 1920 prin perseverenţă 
și îndirjire, devenise la 10 Decembrie 1922 credința tinerimii în- 
tregi, încolonată pentru luptă. 

Pentru studențime, semnificaţia istorică a lui 10 Decembrie 
se cuprinde în înălțimea morală de a fi ridicat ea un steag 
măreț, — cu riscul celor mai mari sacrificii, şi în desăvirșita ei 
solidaritate, 

Dar prin destinaţie şi coaţiaut mișcarea depășea cadrele 
studenţeşti, Ea tosemaoa glasul conștiiaţei națiovale, altragiată de 
străini şi înăbaşită de politicianismul romta. „Un spasm al na- 
țiunii bolnave, iulă ce a fost mişcarea noastră“, a spus Jon 4. 
Mota. „Lmaptătoare pentro apărarea naţiunii de primejdia înstră- 
inării şi a desagregării“, se considera studențimea romtoă. 

Inseşi revendicările profeslonale, formalate prin moţianile 
votate la 10 Decembrie 1922 în amfiteatrul facaoltăţii de medi- 
cină din București și în celelalte centre nniversitare, răspund 
unor comandamente saperioare ale neamaluoi. 

Dar la 10 Decembrie 1922, studenţimea dădea şi formale 
imediate, categorice şi precise, pentra dezlegarea marei probleme. 

Socotim că este bine să reamintim astăzi, dintre proclama- 
țiile studențești de atanci, citeva puncle din moţiunea votată în 
Anla Universităţii din Cernăuţi: 

Stuadenţimea cere ca în toate şcoalele pablice, afară de 
cele primare, să no fie admiși elevii evrei decit în proporţia în 


www. dacarumanica ro 


te A tai 


care se află evreii cetăţeni romtui faţă de populaţia întreagă 
a țării. 

„Stodenţimea cere ca în armată evreilor să nu li se acorde 
dreptal de a dobindi gradul de ofiţer şi nici fancţie de adminis- 
traţie sau comandament, elevii evrei să fe eliminaţi din școalele 
militare active şi din şcoalele militare de administraţie. 

„Studenţimea cere ca în barourile din întreaga țară avocaţii 
evrei să fie înscrişi numai în proporţia în care se află evreii 
cetăţeni romini față de populaţia întreagă a ţării. 

„Stadenţimea cere ca evreii veniţi în ţară în teritoriile alipite 
după 1 Angust 1914, îu vechiul Regat după 15 Angust 1916, să 
fie expulzați, iar pentra viitor să nu se permită stabilirea în ţară 
a evreilor veniţi de peste graniţă. 

„Studenţimea cere ca ajntoarele primite din străinătate de 
câtră populația evreiască din cuprinsul Rominiei, să fie distribuite 
sob controlul Statalui. 

Studenţimea creștină din Cernăuţi cere ca Ministerul de 
Justiţit să nu mai admită evreilor pentra viitor în nici un caz 
schimbarea numelor evreești în nume rominești“. 

Astăzi, după 14 ani, parte din aceste deziderate — socotite 
la 1922 aberaţii pentru secolulul nustra — sant legiferate. Toate 
aceste puncte au intrat în „programele“ unor „partide de gover- 
nămint“, pe cari şi le-an însușit dupăce pentra ele au ucis în 
temnițe atitea vieţi tinereşti. 

Un deceniu şi jumătate de îngenouchieri şi martiriu, de 
eroism și dezertări a trebuit pentruca şi politicianii romîni să 
cunoască valoarea rominească a lui 10 Decembrie. 

Noi mn vom discuta aici dacă politicianii cari şi-au format 
aceste „programe“ le pot realiza şi-le vor realiza, dacă acei cari 
la 1919, cind prindea să se închege an neam pînă atanci sfirticat, 
nu i-aa putut înțelege durerile şi la 1922 s'au deslipit de safetnl 
națiunii din laşitate și interes, astăzi se pot transcende şi sunt 
capabili de jertfă. 

Aici noi reținem pentrn colectivilatea rominească faptul 
mare că acum 14 ani numai tinerimea universitară a avat intaiția 
liniei destinului romînesc. 

La 10 Decembrie 1922, studenţimea punea în slujba nea- 
mului rominesc amenințat tot tinerescul ei idealism, un eroism 
neîntrecat, care deschidea morminte pentra atitea vieți și un 
calvar de 14 ani, manifestind o solidaritate cum na putem în- 
tilni la tinerimea altor neamuri și dovedind atita matară chibzuinţă. 
pentru așezarea noastră politică şi socială. 

Și toate acestea pentra ce? Pentru Rominia românească. 
Pentruca acest neam să-și poată păstra fiiința și dobindi locul 
meritat sub oare. 

lată de ce 10 Decembrie na este nnmai al studenţimii. 

El este al naţianii întregi. 

1on Negură. 


BD 


REVISTA CĂRŢILOR. 


Ni s'ar putea obiecta că dăm prea puțină atenţie şi spaţiu 
acestei rubrici atît de importante pentru revistele de specialitate. 
Dar ce să facem ? Oricită atenţie um vrea să dăruim străduințelor 
altora cari ne folosesc doar nouă tuturora, mijloacele pentru a lărgi 
spaţiul, ne lipsesc deocamdată. 'Trebue să ne mărginim a nota apa- 
riția lucrărilor ce primim şi a stărui în două-trei cuvinte asupra 
valorii lor. Astfel noua lucrare a d-lui /on Petrovici, Viața şi opera 
lui Kant (douăsprezece lecţii universitare) (București, Casa Şcoalelor, 
1936; 274 pg.) trebue considerată ca un eveniment înseninat în 
mişcarea filosofică dela noi. Vom găsi poate în altă pate prilejul 
să vorbim despre ea mai pe larg. — Eminentul sociolog spaniol d-l 
Agustin Venturino ne trimite din Santander lucrarea sa Socio- 
logia General: La interdependencia, cu o scrisoare în care ne roagă 
să-i trimitem n-rul „ÎInsemnărilor Sociologice“ in cae a apărut darea 
de seamă a d-lui Gaston Richard usupra operelor d-sale. In pre- 
fața sa la cartea de mai sus, d-l Gaston Richard zice: „Dela Ro- 
minia, stăpînă a gurilor Dunării, pînă la Statele Americei meridio- 
nale şi centrale, trecind printre naţiunile latine riverane ale Medite- 
ranei şi stăpine ale Africei de Nord, Latinii pot fi chezăşii păcii 
lumii, dar ei riscă şi de a deveni victimele unei intoarceri prea po- 
sibile la starea de războiu, ducă asistă ca martori pasivi şi desbinați 
la conflictele angajate de alte rase pentra dominaţiunea lumii“. In 
operele d-lui Venturino, d-l (Gaston Richard a găsit viziunea clară a 
unităţii rasei latine din toată lumea, care tradusă pe plan politic- 
practic ar putea întăptui un echilibru mai stabil în politica inter- 
națională deschizind astfel calea pentru o pace durabilă. — In colecția 
„Rinduiala“ a apărut a două broşură: Mafionalismul tineretului, 
de D. C. Amzăr (32 pg. 10 lei). Scurte articole, scrise limpede şi 
— romineşte : Naționalismul de import ?, Tineretul şi ridicarea sate- 
dor ; 'Țărănismul ţăranului şi ţărănismul Țării; Violenţă şi teroare; 
Cei ce stau deoparte. — In amintirea poetului Mikal Horodnic, răpus 
de moarte în floarea tinereţii, d-nii E. Negură și V. I. Posteuca uu 
strins poazziile decedatului într'un volum omagial cu titlul „File de 
povestei. — „Zece cuvinte ale fericitului din Assist“ este tatlul celui 
mai nou volum de poezii al d-lui Mircea Streinul. Versurile poe- 
tului nostru pătrund în sufetul lumii, căutind urmeie Creatorului. —- 
Societatea pentru cultura şi literatura romină în Bucovina îşi 
publică Raportul general pe anul 1936. Activitate culturală rodnică 
şi stăruitoare în tot cuprinsul Bucovinei: preşedintele Societăţii, d-l 
prof. univ. Grigore Nandriş şi colaboratorii săi merită toată lauda 
noastră. 


REVISTA_REVISTELOR. 
Revista de Pedagogie, condusă cu atita zel neobosit de d-l 


prof. univ. C. Nariy, aduce în caetul IV, anul VI (1936), studii 
interesante. In primul rînd, e studiul d-lui Nariy „Destinul omului“ 


www. dacarumanica ro 


23:86:22 


care nu numai că ne captivează atenţia prin expunerea clară a unor 
probleme filosofice foarte dificile, dar lămureşte într'o lumină nouă 
una din cele mai dificile chestiuni, cea a libertăţii umane. D-l Froa- 
rea Niculescu scrie despre „Ideile lui Moniaigne asupra realității 
omeneşti“, d-l î. Petrovici dă cetitorilor revistei prilejul să citească 
un capitol din lucraroa sa asupra lui Kant, ce nu apăruse încă. 
Recenzii şi dări de seamă numeroase şi bine scrise. m Revue În- 
ternationale de Sociologie, Paris, anul 44, N-rele IX—X, pu- 
blică trei studii asupra „Echilibrului social“, de G. L. Duprat, 
Pitirim Sorokin şi E. Lasbax, directorul revistei. La revista cărţi- 
lor o dare de seamă a d-lui G. Richard asupra lucrărilor d-lui SS. 
Mehedinți: Coordonate geografice, Civilizaţia și cultura, Caracteri- 
zarea etnografică a unui popor şi Lo puys et le penple roumain 
precum şi o dare de seamă tot de d-l G. Richard despre manualul 
de Etică al subsemnatului. m Buletinul A. G. [. R. No. 11 (Noem- 
vrie 1936) cuprinde rapoartele secţiunilor la Congresul A. G. L. R. 
laşi, Octomvrie 1936. Un studiu asupra, „Poloniei productive“ de 
Ing. /. Bazgan, „Legea silvică ungară din 1935. m Iconar, II, 3, 
1936, la înălțime ca totdeauna. Primul articol, „La o răscruce a 
literaturii romînești“ de Mircea Streinul desparte cu ochiu ager și 
mină sigură pe cei buni de ceata răilor. Ziviu Rusu şi George 
Macrin semnează cite un articol interesant. Versuri. Cronici și Ln- 
semnări. m Buletinul Mihai Eminescu, Director Leca Morariu, 
(An. VII, 1936, Fasc. 14), continuă cu publicarea de documente, 
critici etc, menite să lămurească tot mai mult viața și opera lui 
Eminescu. 
Traian Brăileanu. 





Am mai primit la redacţie: 


Gind Romînesc, Cluj. m Ramuri, Craiova. m Cuvintul Sa- 
telor, Lingoj şi Timişoara. m Blajul, Blaj. m Lumina, București. 
m Glasul dicămoşexe, Cluj. m Libertatea, Bucureşti. m Telegra- 
iul Romin, Sibiu. m Ogorul, București. m Voința Şcoalei, Cer- 
năuţi. m Chemarea, Iași. m Revista Dobrogeană, Constanţa. m 
Credinţa, Cernăuţi. m Ideea Naţională, Buzău. 


 ă Redacţia şi Administrația „Insemnărilor Socio- 
logice“ transmit abonaților şi cetitorilor cele mai 
sincere urări de fericire de Sfintele Sărbători 

| şi Anul Nou. 


www.dacarumanica ro