Universul literar|BCUCLUJ_FP_P3441_1945_054_0005

ANUL LIV Nr. 5 | 
DUMINICĂ 
18 Februarie 1945 
Director: | 
AL, CIORĂNESCU 
aia | 


COLABOREAZĂ: 

I. BRATOLOVEANU 
Emanuel CIOMAC 
Ben CORLACIU 
Mihu DRAGOMIR 
lon FRUNZETTI 
Amelie GERSON 

Emil MANU 

Adrian MARINO 
Teodor MIHADAŞ 
Mihai MOŞANDREI 
Florian NICOLAU 
G. C. NICOLESCU 
R. OTETELEŞANU 
PERPESSICIUS 

Al. POPOVICI 


Al. ROSETTI 
Tatiana SLAMA 


Margareta STERIAN 














i Ş _e “4 PERIE 
PPu mină grea 
Ţi-a zîmbit şi ţie 'ntr'o zi 

orașul, papuaş tatuat de tristeţe, 

Soarele încălzea, cu rugină. 


Intră, prin tăcerea mea, ca printr'o ogivă, — 
sîngele dansează în jurul inimii, 
ridică o chemare arborii cu fructe ţepoase, 

„un alfabet copilăresc în timple, în degete, 


Te cunosc, te cunosc, 

tinereţe, lance lucioasă. 

Am chemat, în cornul singurătăţii, 
dar dintr'o neaşteptare mi-ai apărut, 
lumină grea, 

în oraşul cu viţă sălbatecă. 


Ţi-a zimbit şi ţie, cîndva, 
un vitraliu, în lună, — 
ea o creangă te-ai aplecat 
în lacul rece-al singurătăţii mele. 
MIHU DRAGOMIR 


. î 
Sefi tă 
Pe strada albă o-femie albă 
Pândea. în fiecare noapte spre cer. 


Părea un semn făcut din întuneric, 
Din ochii ei senini ca stelele pe ger. 


Intre ea și noapte era o frăţie 

Ce-o legăna tăcută pe trotuar, 

Femeia privea cu ochii de cucută. 

Şi. mâinile hidinele prelungi de calvar; 


Pe-o trezptă de lumină-și odihnea truda 
Corpuiu: galant și aducător de dorinţi, 

Avea gesturi, mecanice și obosite 

Aproape de suprem, aproape ieşite din minţi. 


Dela fereastra -mea :'pândeam misterul . 
Şi l-am descoperit în albastrul aoaani 
Când am văzut-o ducând în gangul de-alături 
în fiecare noapte câte-un soldat sau Licean. 
AL, POPOVICI 


“Ave SJIlaria 


Pe cerul mare, măre luminat 

Luminile ca 'n noaptea Invierii au cântat 
Şi, pe pământ . 

Baritonale apele — arcușuri de vlori 

Munţii desculți în. mantii alergau “prin nori 
Și foc am dat pădurilor, 
De-au ars cântând pădurile 

Neronic, până'n zori... 


Cu toţii vom muri şi toate ale noastre apriori 

Am strâns aunci «jintând ca'n preajma marei sărbători 
In palme plâns, pe braţe crengi, în suflet flori 

Ți-am sărutat durerile pe buze de trei ori... 


In zori cântau și zările în mâini.cu lumânări 


Ce simplu, sincer; singuri am:cântat 
(Deaceea poate nimeni nu ne-a ascultat) . 
Dar, undeva pe nevăzute ţărmuri, marea se sbătea, stihia, 
Așa te-am petrecut, cârid ai plecat, . 
Fără să vezi, | 
Fără s'auzi; 


„Maria ! 


TEOHAR. MIHADAŞ, 
2 


CDDorul de munte 


Cum ai ajuns aci, în oraşul plin de răni şi scrum, 
Uitată, îndepărtată adiere din valea tinereţii? 
Grija noastră era S'alegem cel mai frumos drum... 
Prahova alerga înainte, alături, juca'n urma Noastră 
Ca un câine tânăr, nestăpânit; se lua !antracere 
Cu trenul-tulzer, cu norii. In pragul vieţii eram, 
Iubeam, iubeam călătoriile, descătușerile, călătorii... 
O. dimineţi en crestele muhţilor cenușii, albastre, 
De smarald sau poleite cu raze, numai relief sau ircale 
Ca un decor; cu furtuni, cu torente, cu tristeţi de'aceptni 
lumilor, 
Nu știu de vă voi mai vedea vrendată — vă strâng pe inimă 
In clipa asta a regăsirii de multa, multe ori. 
Noaptea vă ascundea, tăcerea dădea apelor glia; mai sonor, 
Răcoarea brazilor, mirosul lămpii cu cel al reginei nopţii 
se-amestecau, 
Privirile urcau prin fereastra ca o carte deschisă ia seRiintiloa 
steleior, 
Ochii icoanei din perete făgăduiau ceea ce singură nu știam 
să găsesc. 
ŞI dacă anii ce sau înșiruit n'au aduş ceea ce aşteptat a fost 
şi lumea-am pierdut-o, 
Făgăduiala de-atunci n'a avut nai puţin preț și mai puţin rost, 


r— 


MARGARETA SIERIAN 


Septembrie 1944 


“fotograjii uilafe 


Fotografii uitate, 

Sufiete prinse sub iezere îngheţate, 

Batiste fluturând prin fună de veșnicii, 

Ochi mari rămași în lacrimi, pe cheiuri înoptate! 


Ce zână în bucuria morții aplecată, 

Surâsu! pentru trecerea în niciodată, 

Coboară în lungul vremii umbra tot mal clară, 
Oprind pendului anotimpului să bată ?... 


Ecoul vechiu, 

Ecoul din păuni, 

'Prezeşte iar zăvolul dela mori... 

ŞI 'n sticla grea de ceaţă, blânzi străbuni, 
Rechiamă o primăvară moartă, sub cocori. 


Stafii de ceaţă leagănă tăcerea, 
Supremul larg Adio, din veșnice plecări, 
Cerul se 'ndoaie peniru întâlnirea, 

Cu voi strămoși, din fericite zări, 


MIHAI MOŞANDREI 


4 
J ăcere 
“Toate lucrurile au o muzică pură 
“a Şi din adâncuri vechi încep să sune 


Cână le asculți atent, religios 
Sau le descui cu mâni ae rugăciune. 


Noaptea tăcerea trece foșnind poalele rochiei, 
Nu-i nimeti să turbure singurătatea muzicală, 
Doar uneori în ceasurile-adânci 

Auzi cum Dumnezeu se leagă la sandală. 


EMIL MANU 


DIVERSE 


;; Leo Tolstoi, Război și pace 


de AL. ROSETTI 


Bezukhov este înșelat de toată lumea, şi, în primul 
rând, c'2 soţia lui. Dar el ştie aceasta ; se lasă furat, luat 
în râs şi batjccorit, 

PE petec pate aţi m placid devine furios (e înalt, 
%3, puţin adus din spate ; e un uriaș); şi 
nimiceşte tot ce-i stă în cale oil allert 

Bezuhov are toată simpatia noastră. Pentru. noblețea 
caracterului său, dezinteresarea sa, disprețul său de ba- 
nurile materiale şi valoarea sa etică, 

Bolkonsii e mai puţin iuman, Este, într'însul, ceva 
rizid, de duritatea oţelului. Un ercu, dar călit la rece şi 
Pistrând ceva din răceala metalului. Drama lal Bol- 
iscnski îi pune în curipănă orzcliul ; Bezukhov, în aseeaşi 
s-tuaţie, ar ierta, cu riscul de a suferi tot restul vieţii. 
Dana cauzată de Nataşa în sufletul lui Andrei va rămâ- 
nea deapururi deschisă ; :căci el iubeşte cu frenezie şi 
nu se poate despărţi de obiectul iubirii sale ; Bezukhov, 
intro imprejurare similară, ar suferi și s'ar gândi si- 
multan ia altceva. 

Alăturarea celor doi eroi, atât de diferiţi unul de altul, 
dă un relief deosebit romanului. Ei se opun unul altuia 
ȘI ocupă, fiecare, un loc deosebit în sufletul nostru, Pre- 
terințele merg în msă firesc spre Petre, atât de uman 
și reprezentant al unei filosofii idealiste, de proporții 
modeste, dar bine concepută, 

Viața lui Bezukhovy nu ar avea o valoare de simbol, 
fără uitimul «pizod, nataţ în toate amănuntele de 
Tolstoi, 

Ni se înfățișează ac! un tablou colorat cu tonuri vii, 
pe care cititorul nu îl va mai uita. 

Trupele franceze au intrat în Moscova, și incendierea. 

oraşului a început, 

Bezukhov na a putut părăsi orașul. El rătăcește de 
ici pe co:0, pe străzile in cate se simte iegat de fiecare 
piat:ă. Căzut prizonier, scăpat dela plutonul de execuție, 
va porni în bețenie cu armata în retragere. 

Sunt pagini de un dramatism intens. Legătura ce se 
stabilește în lagărul de prizonieri între un ţăran simplu, 
biet artizan, și Bezukhov, e descrisă în virtutea unci 
cunoașteri profunde a firii ţăranului rus. Omul bogat, 
aristocratiul trăit în societatea cea mai rafinată, leagă 
o adevărată prietenie cu tovarășul său de suferință. U- 
manitarismul lui Yolstoi se manifestează acum din plin; 
acezte pagini sunt printre cele mai emoționante ale ma- 
relui roman ; ele alcătuiesc premiza necesară înțelegerii 
cperii lui 'Tolstoi, în care cititorul din Europa octi- 
dentală sau din America se simte dezorientat, căzut 
intr'o lume mouă, în care eroii au preocupări ce ies din 
comun și reacţionează într'un fel neașteptat. 

Retragerea armatelor lui Napoleon constitue un tablou 
măreț. Pretutindeni, în descrierea evenimentelor, trans- 
pare spiritul partizan al autorului, d 

Darul lui Tolstoi de a crea atmosferă, în jurul faptu- 
"ui naxat, apare din plin în aceste pagini, consacrate 
ult'mei faze a campaniei napoleoniene în Rusia. Nimic 

nu este de prisos şi totul pare așezat la locul său ; orice 
modificare a detaliului ar dăuna ansamblulul. Suntem 
plimbaţi în toate colţurile orașului și, apol, pe drumul 
pribegie! ; în tot acest timp prizonierii îndură o cruntă 
mizerie. Fezukhov, ajuns la capătul decăderii fizice, 
trăiește într'o stare de euforie şi e gata să moară, cu 
sufletul împăcat. 

Inv'nşgând egotsmul fizic și desfăcut de contingenţele 
terestre, sufletul său plutește în sfere superioare. 

Tin fericire, ercu! nostru seapă cu viaţă din această 
lungă încerzare, şi rempirăm ușuraţi de îndată ce-l știm 

revenit la o viaţă normală, 

Ezte privilegiul marilor artişti de a crea viața ca o 
putere super.oară vieţii și dea întruchipa personaj: care 
devin tovarășii gândurilor noastre, Nataşa, principale 
Anârei Bolkonski şi Petre Bezukhov sunt dintre acestea, 


DESPRE POEZIA 
FILOSOFICA 


de FLORIAN NICOLAU 


Intre tendinţa omului spra absolut și aceia spre ade- 
văr, marginile şi delimitările nu se pot face decât cu 
îoarte multă greutate. Idzalul omului a iost totdeauna 
contopirea adevărului cu absolutul, acesa universală și 
absolută ştiinţă, care să unească rigurosul cu nelimi- 
tatul. 

In fapt îmsă, oamenii au trebuit să renunţe fie la pri- 
ma din aceste tendinţe, fie la cealaltă: metafizicienii 
au renunțat de foarte multe ori la adevăr pentru a, CONs- 
tru: un siatem universal şi absolut, iar camenii d şti 
inţă au imbrăţişat cu un entuziasm febril reativul pen- 
tru a achizițona o depiină rigurozitate în gândire. 

Este cert încă că o asemenea renunțare — î'e ea în 
favoarea, absolutului sau în acesa a ad>văruiui — consti- 
tus o accertuată neimplinira a sp.ritului cmenesc, care 
tinde — în acelaș timp și mânat de aceleași imperioase 
necesităţi — spre absolut şi spre adevăr. 

O asemenea neimplinire nu este însă justificabilă nu- 
mai în temeiul acestor considerente psihologice, obiec- 
tiv, şi în afara, tendințelor pe care le manifestă sau nu 
spiritul omenece, adevărul şi absolutul nu pot exista, se- 
parat. e 

Construcţia filosofică ce îmbrățișează tot universul 
cunoștințelor noastre, este fictivă și vulnerabilă, dacă 
ru are (sau cel puţin nu încearcă să aibă) la temelie 
adevărul. 

Iar adevărul! științific, adevărul mărginit și relativ, 
este un „adevăr“ destul de paradoxal: a nu ști tot, im- 
pl'că imediat a nu ști nimic riguros și dincolo de verifi- 
cările „positive“ ale aparenţelor științifice. 

Așa încât, a renunţa la una sau alta din aceste ten- 
dințe, înzeamnă nu numai a contrazice» cerinţele înte- 
grale ale spiritului uman, dar, în acelaş timp, a deforma 
ord:mea, firească a lucrurilor. 

Totuși adevărul și absolutui nu sau putut realiza de- 
cât separat şi deci numai într'o măsură care nu va pu- 
tea, niciodată satisface aceste tendinţe fundamentale ale 
omului. 

Din această tristă neimplinire a, spiritului nostru, ce 
evadează, cu foarte multă greutate din atmosfera sufo- 
cantă a unor asemenea fatale limitări, unii din filosofii 
vremii noastre și-au făurit un bizar trofeu spiritual, iar 
xenunțţarea au transformat-o iluzoriu şi factice în tri- 
umf. Printr'un sofism ingenios ei au decretat adevărul 
și rațiunea arept cei mai primejdioşi dușmani ai cu- 
noașterii absolute. Iar tendința omului spre absolut au 
transformat-o în: nevoia de a falsifica abscutul pentru 
a-l cunoaşte. In loc de argumente ei au folosit simboluri 
iar în locul axiomelor ei și-au situat propriile lor atitu- 
dini şi reacţiuni temperamentale. 

Asemenea filcsofi au foarte multe puncte comune ct 
poezia, cu o singură dar foarte importantă deosebire: 
sunt poeți fără talent, cărora mijloacele proprii poeziei 
nu le-au putut fi suficiente şi care mau putut să-şi tx- 
prime un contuz sent:ment al vieţii decât prin interme- 
diul unor meâalităţi de exprimare logisante sau miztifi- 
catoare. 

Unor asemenea, filosofi, def'niția pe care Carnap o dă 
metafiz'cianului, li se aplică de minune: „în lce de a-și 
utiliza inteligenţa în adevăratul el domeniu (știința) 
sau de a şi-o răsfrânge asupra, artei, metafizicianul con- 
furidă aceste două tendințe în așa chip încât cpera sa 
ru aduce n'ciun aport real cunoașteri: și nu dă senti- 
mentului vieţii decât o expresie insuficientă“, 

Spre deczebire de f''osofia existențială şi poata chiar 
de filosofie în general, ponzia cere mijloace mult mai 
aaecvate și mult mai progrii pentru a realiza absolutul, 
fără a renunţa la adevăr și mai ales, fără al fa'sitica, 

O asemenea afirmaţie poat> părea paradoxală și nejus- 


Dă 


tificabilă mai ales în :cea Qe-a doua premiză, pe care o 
include. 

Desigur, poezia — cu toate că unii filozofi sau estati- 
cieni au afirmat-o, — nu este formă sau o modalitate a 
cunoașterii explicite, sau, ceeace este acelaş iucru, a 
raţionalului. Dar unele din manifestările ei nu sunt de- 
loc indiferente cunoașterii. Şi ca exemplu în această 
privinţă putem lua chiar poezia filosofică. Evident că 
dacă ne socotim, adepţii formulei arta pentru artă, poe- 
sia, fie ea chiar filosofică, este indiferentă cunoașterii, 
deoarece, după un asemsanea criteriu ea nu acționează 
decât în vederea. frumosului. 

Noţiunea de artă pentru artă, ca și aceia a artei cu 
tendință, implică însă o prejudecată şi o credinţă naivă 
şi iluzorie în acelaș timp: anume că noțiunea de fru- 
mos — ca scop unic al artei — este foarte clară și pre- 
cisă. In fond însă arta, n'a avut niciodată frumosul ca 
unică și exclusivă categorie: urâtul, comicul, tragicul, 
. sublimul, etc., sunt categorii tot atât de fundamentale 
ale artei. Ea nu poate exprima un frumos transcedent, 
ci numai viaţa, cu toate coordonatele pe care le implică, 

Așa încât adevărul —— cunoașterea — nu poate îi 
exclus din absolutul poetic. El însă nu se poate supra- 
pune artei în forma lui explicită și rațională, așa cum 
dintr'un material deja turnat într'o statue, nu se mai 
poate făuri o alta, fără numai dacă nu este topit din nou. 

Arta sesizează și exprimă cu propriile ei mijloace 
corelatele adevărului cu individualul, sensibilul şi ira- 
ționalul, adică tocmai ace] raport pe care filosofia nu-l 
poate determina, întrun cuvânt corelaţia adevărului 
cu absolutul. 

+ Poezia: filosofică, își găsește într'o asemenea corelație 
finalitatea, ei proprie, adevăratul ei conţinut. Și dacă 
poezia filosofică a suferit şi a înregistrat o serie întreagă 
de eşecuri, ajungând la o supremă, aversiune din partea 
esteţilor și la un suprem dispreț din partea filosofilor, 
a fost tocmai pentru că şi-a ignorat adevăratul ei obiect, 
căutând să poetizeze o formă de cunoaștere explicită. 
In această accepţie clasică, poezia, filosofică își asuma 
un scop iluzoriu și ingrat în acelaș timp. Iluzoriu pentru 
că adevărul explicit, mijlcacele poezlei nu reușeau să-l 





exprime decât, imperfect şi ingrat pentru că fllosatia ti 
putea realiza cu mijloace muit mai adecuate. 

Ceeace însă filosofia nu poate exprima, nici chiar în 
perioada existenţialistă, de astăzi, sunt tocmai corelatele 
adevărului cu absolubul, cu ind widualul, afectivul şi ira- 
ţionalul. Asemenea domenii nu sunt deloc independente 
de adevăr, dar nu pot fi încadrate unui adevăr explicit, 
și deci nu pot fi realizata cocât prin artă, 

Dacă insă accepţia, clasică a poeziei tiicaofica, adică 
aceia a pcetizării teoriiior filosofice la modă, constituia 
un gen aproape didactic si neconvingător de pcezis, ieza 
„puristă“ a poeticei moderniste, implică sea însăși o 
prejudecată, eliminând aproape total orice substrat 
filosofic în poezie; poezia poate exprima orice conținut, 
nu numai pe acelea care prin definiţie sunt sccotite 
poetice. Ideile bunăoară par a fi pentru „puriști” un 
material prin definiție a-poetic. Val6ry, care, deşi 
purist, era totuşi un temperament intelectual şi deci 
accesibil mai mult vieții ideilor, nu întelege să redea 
prin poezia filosofică decât o vagă atmosferă meditativă, 
simulând geneza unor idei şi nu realizând o ideie. 
Comentând e! însuși Cimitirul Marin, Valery spune: 
„— Mais je n'ai entendu prendre ă la philosophie qu'un 
peu de sa couleur”. (Variete III), 

Redarea acestei atmosfere meditative, care de fapt 
este destul de incoloră chiar la Valery, mu esta prea 
mult depărtată de teza clasică a poeziei filosofice, 
deoarece și ea constitue tot un anumit gen de poetizare, 
şi nu are nimic comun cu substratul poetic pe care îl 
are adevărul în corelaţia sa cu absolutul realizat sen- 
sibil și afectiv şi care nu are nevoe să fie poetizat 
deoarece aparține poeziei prin însăși esenţa lui El con- 
stitue tocmai acea, misterioasă și minunată punte între 
adavăr şi absolut, între cunoaștere și poezie. 

Esteticienii purişti at vremii noastre cad într'o eroare 
foarte analoagă cu aceia în care au alunecat filosofii 
existenţialişti, într'un sens invers bineînţeles, 

Și unii și alții au căutat să redea într'o formă per- 
vertită și cu mijloace neadecuate, domeniul de între. 
pătrundere al poeziei cu filosofia, neisbutind din această 
cauză să-l realizeze, 








FRAGMENT DINTR UN JURNAL LITERAR 


de ION FRUNZETTI 


Tiens! Tu travailles? 
(GIDE, Paludes). 


Mam învârtit toată ziua prin cameră ca și cuni 23 
fi aşteptat ceva. Toată ziua, 

De fapt, ziua mea a început la patru după amiazi, 
(Eram ispitit să scriu „după masă“, dar mi-am dat sea- 
ma că ar fl inexact: „după masă“ nu e după masă decât 
pentru cine poate număra în programul zilăi sale, o 
masă), 

Adevărul e că, dacă n'aș fi fost nevoit să mă culc abia, 
la 7 dimineaţa, după o noapte de scris, (la care de altfel 
nu m'a cbligat nimeni), la prânz tot n'aș fi putut 
mânca: nu mai rămăseseră în casă decât bani pentru 
trei bilete de tramvai. Un dus, un întors, şi o cursă în- 
tre Editură și Redacţie, dacă aș fi zdravăn. Dar, afară 
de oboseala nervoasă care m'a convins acum 0 săptă- 
mână să rămân izolat de orice se petrece dincolo de 
granițele stricte ale făpturii mele, sub sancţiunea ne- 
buniei, diagnosticul medicului se adaugă  sugestiei: 
n'am voie să intâmpin frigul. 

Nu e prea greu să te resemnezi la inactivitate, când, 
pe lângă că eşti un leneş inăscut, intervine sfârşeala 
asta de moarte: accept orice, numai să nu mă mişc. 
Uneori mă îngrijorează starea mea, fără să fiu capabil 
a luă vre-o hotărire. Mă surprind stând cu ochii în 
tavan, lungit pe pat, golit ca un sac, pe care odată 
răsturnați cartofii, nu-l mai poţi crede în stare să se 
ţină vertical: o otreapă mototolită, bună de șters tăl- 
pile. 


- 


4 


Câteodată, sună în hall telefonul, mecanic, la, inter- 
vale regulate. Materia nu se enervează. Mașinăria-și 
păstrează ritmul calm, dela inceput, cu toate că ghi- 
cesc, la capătul celălalt al firului, criza de newmi a 
celui ce vrea să telefoneze. Il las să sune la infinit. 
Dacă n'ar fi automat, aș percepe furia manivelei în- 
vârtite dincolo cu disperare. Mecanizarea, obligă viața 
da stil: telefonul e un gentleman: corect, stăruitor, dar 
măsurat. 

N'am dece să-l deschid. Nam nimic de aflat. Când 
& cineva prin preajmă să răspundă, și dacă se întâm- 
plă să fiu eu cel chemat, fac cfortur. să vorbesc ca 
oamenii, şi mi-e teamă să nu renunţ cumva la efortul 
de a susține receptorul, în toiul convorbirii. 

Să fiu lăsat în pace! Am dreptul să cer să fiu lăsat 
în pace... în măsura în care nu oblig pe nimeni să 
muncească în locul meu !.., 

-— Să rămâi așa, noapte după zi, şi zi după noapte, 
să nu-ți dai seama că e noapte sau zi, decât după zgo- 
motul uşilor care se trântesc în casa asta, care nu ea 
ta, din care n'ai dreptul decât la spaţiul dintre patru 
pereţi, fără garanția izolării acustice etanșe... Să 
rămâi nemișcat, să-ţi asculți răsuflarea și bătăile ini- 
mii, să-ţi fie lene să ridici mâna până în calea razei 
vizuale, ca să-ţi numeri pulsul prin svâcnetul, vizibil 
optic, al unei vene anormal încălecate pe artera ra- 
diară, în tabacherea mâinii (o anomalie de care altă- 
dată, cabotin perfect ce ești, erai mândru!) 

Să nu te oblige nimeni să mişti mâinile, uitate sub 


cap, într'o poziție incomodă, din pricina căreia ţi le 
simţi acum amorţite. (Dar nu te induri să le mişti: e 
așa de bine să te cuprindă amorţeala, așa, de tot, să 
simți cum îţi mor, bucată cu bucată, mădulareie, cun 
impletrești treptat...) 

Aş vrea să știu dacă Baucis a simţit, când membrele 
i se prefăceau în ramuri şi pleioarele-i prindeau ră- 
dăcini în pământ, aceeași ameţiicare plăcere, acelaş 
extaz (cuvântul e fals etimologic. Nici un ex... Nimie 
în afară, E un en-staz, dacă se poate spune), care-ţi 
creşte euforia de a nu fi. 

Ştiu că nu se poate muri din simpla diminuare a to- 
nusului vital. Nici nu e o senzaţie analogă cu a morţii, 
vegetalizarea aceasta. 

E cuvântul cel mai nimerit, vegetalizare, și nici nu 
mă aşteptam să-l găsesc. De asta poate l-am întrebu- 
ințat aşa de stângaciu, Dacă mi-aş mai face probleme 
de arta cuvântului, ar trebui să-mi dau sama cum 
ratez expresia. „Vegetalizare“ trebuia reținut, pus de-o 
parte ca într'o operaţie aritmetică, și scos la momen- 
tul potrivit, spre maximum de efect. L-am ratat. De 
altfel nici nu mai am asemenea ambiţii. Literatură! 

Nu simt niciodată mai pregnant voluptatea de a nu 
izbuti să execuţi mișcarea pe care ţi-o comanzi, decât 
atunci când solicitările telefonului sunt mai nsis- 
tante ... Intervalul dintre sonerii îmi măsoară plăce- 
rea, şi-mi imaginez amuzat nervozitatea cu care mă 
ridicam altădată să răspund. Râd cum râdeau atunci 
prietenii mei, spectatori: e un teribil polichineli-sm 
în gesturiie astea întretăiate, iuți, nervoase... aproape 
epilepiice. (Dece să mă fsresc?) Orizontala este poziţia 
cptimă pentru odihnă. Repaosul perfect. Servitus non 
agendi a mașinei cardiopneumatice. Sângele spumegat 
în cascadele de fiecare clipă, —- lac lin şi calm. Curând 
are să prindă și mușiţă verde: mătasea broaştei mi se 
ri că se cheamă. 

Am dreptul să fiu lăsat liniștit... 

Dar e adevărat că nu cer nimănui să se agite pen- 
tru mine? 

Uneori îmi! fac remușcări. Știu că oamenii se devo- 
tează cu entuziasm, și că sunt recunoscători celor cari 
le permit să li se aevoteze. E însă echitabi! să accepţi? 
La naiba, nu sunt propriu zis bolnav! Puţină voință, şi 
totul ar fi ca înainte. 

De unde iau însă puterea de a vroi să vreau, puţinul 
ăsta strict necesar de voinţă? 

Nu s'a întâmplat nimic. Nu s'a întâmplat nimic. Aşa 
spui unui bolnav ca să-l] liniștești. Pentru el, orice s'ar 
întâmpla, tot nimic însermnă. Mă gândesc la Manni 
Blecher, care-a zăcut «nsi ani în gips, tot corpul, și 
la „inimile lui cicatrizat=“, Dacă or fi trăit până să 
vadă interdicția căsătoriilor mixte, i-ar îl păsat lui 
ceva? Ce interes mai pcate avea o interdicţie legală 
pentru cineva atins de interdicțiile de fapt?, 

Mă simt ca un slăbănog neajuns la Vithesda, care 
pândește îngerul odată pe an, să tulbure apela, și, cum 
nu ajunge niciodată primul, să se poată vindeca, își 
petrece încă un an așteptând ziua când trebuie să, se 
ivească din nou ingerul. Ce-i pasă siăbănogului dară i 
se interzice legal să mai ridice 200 de livre cu o mână? 

Maxima libertate înseamnă incorporarea ideii pro- 
priilor tale neputințe. Eu sunt liber! Mi s'a interzia 
viaţa. Nu mai are dreptul slăbănogul să ridice cu o 
singură mână cele 200 de kilograme. Asta e tot! Am 
avuț vre-odată viaţa? 
3 ax 

Şi totuși, toată ziua 'am rătăcit azi prin cameră, ca 
şi cum aș fi așteptat ceva, 

Abia seara, mi-am dat seama, că nu îndrăzneam să 
recitesc cele 33 de pagini scrise astă noapte, care con- 
stituesc un act din piesa ce mi se vântură fără voia 
mea sub ţeastă. Nu îndrăzneam. Am scris o noapte în- 
treagă ca un nebun. Către dimineaţă, îngheţasem și 
strănutam. Nervul sciatic mi se burzuluia cumplit, ca 
și cum m'ar fi ţinut de rău. Apoi, 10 ore aproape, am 
rămas în pat. Ca să mă odihnesc? Atunci dece, odată 
potărit să mă ridic, am vagabondat în spaţiul acesta 
de 5 pe 6 metri, dacă vagabondaj se pot numi mișcă- 
rile agale și din an în paști, depe un fotoliu pe pat și 


de aici lângă sobă, ale unul cata-tonic! Dece am pier- 
dut 6 sau 7 ore, spunându-mi că trebuia să scriu nu 
ştiu ce articol ca să am mâime bani — (îl voilu expedia 
prin cineva!) — dece m'am depărtat sistematice de 
biroul pe care-mi lăsasem manuscrisul, dacă nu de 
frică! 

Des frică să nu descopăr adevărul: că n'am motiv să 
renunţ la viață, ca să scriu așă. Lașitate! 





P. 5. SHELLEY 
Pentru apărătorii libertăţii 


Ridicaţi-vă, ridicați-vă, ridicuți-vă ! 

E atâta sânge pe pământul, care vă refuză pâinea. 
Rămile voastre să fie ca ochii 

sortiţi să plângă doar morții şi morții şi morții ! ? 
Copiii şi frați, femeile voastre — 

ce spun acei care-au fost masacrați 

în ziua bătăliei imense ? 


Preziți-vă ] 

Sclavul și tiranul sânt doi inamici gemeni. 
Scuturaţi-vă recile lanțuri 

de-asupra țărânei în care fraţii voştri se odihnesc, 
da, se odihnesc 1 

()usele lor vor tresări în mormânt 

auzind glasul acelora cari-i iubesc 

răgunând tumultuos în lupta măr eață de-afară. 


“a, 
Fâlfâiți cât mai sus, ondulați drapelul, 
„ând Libertatea -va flutura de-asupra cuceririi, 
cu toate că sclavii cari-l desfac 
sânt Poamea și Munca trudită, 
redând un suspin pentru altul. 


Glorie, glorie, glorie 

celor cari-au suferit grandios şi i-au luptat] 
Na fost mai mare niciun nume *n istorie, 
decât acela pe care-l veţi câştiga. 
Cuceritorii mau dobândit decât inamici, 
peste cure şi-au revărsat răzbunarea, 
argoliul, puterea ; 

voi, mai vietorioşi decât, ei, 

triumfaţi prin voi-înşivă. 


Cu iederă, cu violete şi pini, 

încoronați-vă fruntaa ; 

rănile sângerânde, învăluiţi-le 

în culorile cu care nutura a consacrat divinitatea : 
speranța azurie, 

forța naturală 

si eternitatea ; 

nu vă lăsați gândul în mijlocul lor ; 

ați fost ocăriți, înfuraţi, 

şi gândul vă readuce memoria. 


Prietenia vă strânge pe toh, 

în înbire şi pace, 

(Taluzurile adorm împreună, 

când vânturile, cari leînulță, încetează furtuna). 
Căci muşcătoarea Putere, 

devenită supusă, umană și blândă, 

se înfrăţeşte cu Jibertatea, copil curajos — 

ca o por umbiţă "mpăcată cu şarpele. 


Traducere de BEN. CORLACIU 
5 


SCRIITORII ŞI PROBLEMELE ACTUALE 


de G. (. NICOLESCU 


Numeroasele probleme ce se ridică astăzi pentru a fi 
soluționate, celor ce vor să le vadă, pe drumul fără popas 
şi întoarcere al istorlei umanităţii, frământă puternic cou- 
ştiinţele celor câţiva sinceri care se scrutează adânc înainte 
de a lua poziţie în fziţa lor. Este cazul şi al problemelor 
care se pun artiştilor noştri şi scriitorilor cu deosebire, Fi- 
reşte, nu tuturor. Nu este un secret pentru nimeni că o 
foarte bună parte din cei ce scriu „literatură” la noi, chiar 
din scriitorii așa zii consacraţi, este mult mai prejos de 
esemenea probleme. Căci şi aceasta este tot o chestiune de 
creație artistică, iar nu străină ei, cum ar fi dispuși mulți 
să afirme, şi cine n'a fost mistuit necontenit de focul lăuntric 
al chinuitoarelor întrebări pe care le pune în fiecare clipă 
elzborarta operelor de artă n'are acum nici un motiv per- 
scnal să ezite necum să întrerupă o fabricriție în serie şi 
de proastă calitate, afară numai dacă nu vor interveni tle- 
mente exierne. 

Celor pentru care creaţiunea artistică nu constitue însă 
un act reilex, ci rezultatul unor îndelunsi drămuiri, este 
peste putință ca momentul actual să le rămână fără ecouri, 
fără roade sau — mai cu seamă pentru mentalitatea noas- 
iră inveluntar unilaterală, îmbâcsită de prejudecâţi ig- 
norate, deci mcnovalentă—fără îndoieli. În deosebi, îndo- 
ielile abundă și rezervele sunt scoase la iveală. Cei care 
vorbesc, să recunoaștem, sunt mai puţin scriitorii, care în 
parte sunt lămuriţi, în mare parte, cum spuneam, nu-și 
pun asemenea probleme și m'au știut niciodată că arta poa- 
te naşte deskzteri asupra sensului €i sau crize de con- 
ştiinţă, câi „culturalif” care abundă şi, mai încet sau mai 
iare, mai bine sau mai puţin bine deghizați, înccizarcă să ia 
apărarea unor idealuri ascunse. : 

Una din rezervele cele mai însemnate este că vremu- 
rile noi cer şi participarza scriitorilor la munca grea şi 
lungă pentru realizarea năzuințelor de bine general, că a- 
ceastă participare înseamnă o descindere din turnul de 
fildeş în care așa de bine îi stă artistului şi că, în chipul 
acesta, obiectivit?tea sa este siâșiată. el devine un parti- 
zan a căruia libertate individuală şi de gândire au fost 
gr”v atinse, iar epera literară se destramă sau nu se mai 
înfiripă ca operă de artă. Momentul actual sau momenicle 
ce vin ar însemna, cu alte cuvinte nici mai mult nici mai 
putin decât treptata renunț-re la creaţiunea artistică au- 
tonomă, întru cât aceasta nu se poate realiza decât în pli- 
nă likertate spirituală și în completă izolare. Lucrul me- 
rită să fie privit mai de eproape. 

Lăsăm la o parte argumentul aşa de comod, după ce 
a fost cu succes folosit de alții, că scriitorii noștri își fac 
iluzii când vorbesc de l'bertatra lor spirituală de ieri pe 
care o vor pierde mâine, căci libertatea — fie individuală, 
fie spirituală — deplină nu este posibilă niciodată. Ihsen 
spunca undeva, şi recent cred că a fast de repetate ori ci- 

_tat sau învocat. că omul singur e tare. Această singurătate, 
cre în absolut este evident că nu există de fapt, imnlică 
însă şi o sumă de renuntări pe care nu e sigur că toată 
lumea le-ar accepta cu in'ma ușoară. Pentru un scriitor, 
de pildă, ca ar însemna între altele renunțarea la cititori, 
deci la admiratori, Ja drepturi de autor şi. în definitiv, 
chiar la a scrie, căci cine stă singur n'2re subiecte, nu cu- 
noaște vieața și e steril. Ybsen ar putea fi parafrazat, peate 
cu oarecare sucers, afirmând că numei omul singur e Ii- 
ber. Libertate individuală totetă care să nu stingherească 
întru nimic libertatea individuală a celor din jurul fiecă- 
ruta nu este posibilă însă. Câtă vreme trăim întrun cadru 
social nu sunicm complet liberi căci contractăm anumite 
obligații pentru a avea esgurate anumite avantajii şi drep- 
turi. Una din aceste obligaţii este aceea de a recuncaște 
că în mijlocul societăţii libertate individuală absolută nu 


există şi de a consimţi la o diminuare a absolutului pentru 


a se putea bucura toți semenii de libertatea individuală. 
relativă care singură ne este accesibilă. In această direc- 
ție, deci, discuţia este fără obiect. Libertatea spirituală a 
fost, uneori complet înăbușită, alteori îngăduită, dar ni- 
ciodată ea m'a putut fi desăvârşită căci, în momentele ei 
cele mai fericite, ca şi astăzi ca şi mâine, a fost condiţio- 
nată de anumite convenţii sociale tacite. 

Rămâne refuzul scriltoruiui de a cobori în arena fră- 
mântărilor generale, problema izolării sale în turnul de 
fildeş pentru a rămâne credincios unui ideal de artă desă- 
vârşită pe care nu-l vrea părăsit. Lucrurile sunt însă şi 
aici mult mai puţin complicate decât par. Căci un scrii- 
tor nu se poate izola, şi nici atunci cu desăvârşire, decât 
în anumite condiţii, ceea ce nu i se contestă de nimeni; 
iar trădarea artei celei mai deplin realizate din nicio parte 
nu este vreun interes să i se pretimdă. 

Spuncam că omul care ar trăi cu adevărat numai în 
singurătate n'ar putea fi creator. Singurătatea, adică iza- 
larea de lume completă ar însemna renunțarea nu numai 
la contactul cu lumea din jur, dar, dacă este concepută 
cu consecvență, chiar la produsele ei spirituale, Nimeni 
nu poate pretinde că un creator poate să se izoleze cu to- 
tul de lume, că poate renunţa — şi realiza ceva astfel — 
la priveliștea vieţii şi la înţelepciunea strânsă în cărți a 
întintaşilor, care tot produs al societăţii este. Se noate 
pretinde însă că un creator se izolează în perioadele de 
elaborare, că singurătatea sa este una fizică şi trecătoare. 
Acesta, da, este şi poate fi turnul de fildeș: laboratorul 
creaţiei fiecăruia. Şi aceasta a fcst totdeauna pentru cine 
a înţeles lucrurile cu adevărat. Nici astăzi, nici mâine nu 
se cere şi nu se va cere ca un romancier să scrie în sgo- 
motul asurzitor al vieţii, dar niciodată un scriitor m'a iz- 
butit să dea o creațiune de seamă din turnul său de fildeş 
dacă acolo n'a lucrat în conștiință cu tulburătorul sgomot 
asurzitor al vieţii şi cu imagina ci vie. E 

De aklfel, în momentul actuzl nimeni nu umblă după 
conştiinţe de vânzare sau de închiriat. Conștiinţelle disno- 
n'bile, cele dispuse să se încadreze în orice sistem de gân- 
dire nu sunt conştiinţe de artiști adevăraţi şi nu prezintă 
pentru nimeni niciun interes. Rămân  îna'mfea noastră 
cenştiintrle frământate de îndoieli ale scriitorilor adevă- 
rați, cinstiti cu arta lor. cu publicul lor şi cu ei însisi. Nu 
le cere însă nimeni, şi nici ei n'ar putea-o face, să treacă 
într'o tabără pentru care n'au tcate, îndemnurile. Ii se 
cere numai să vadă că nu esfe vorha de nicio 2]tă tabără 
şi de nicio trădare a principilor artei. Nu Ji se cere să de- 
vină peste noaple. în calitatea lor de scriitori, propovă- 
duiterii unei lumi pe care nn o cunosc bine. n'o cunrs2 
deloc s?u — ceca ce e şi mai rău — o cunosc fals Li se 
cere în schimb să narticipe ca rameni pur şi simplu, lă- 
sând Ja o parte talentul şi ccndetul. dacă aceasta o cere 
consti'mfa lor, la cuncasterea mai fără optira Arfrrmaniă a 
străvech'lor vreiudecăti. mai exactă a rcalităti/or vietii, 
ceea ce implică și cunoaştere». ravorturilor sociale. Când 
se vor aprov'a cu adevărat de tcate feţele asrunse si nebhă- 
nuite ale vieţii cu ochii deslegaţi de minciunile convenţio- 
nai> censolanie, vor lun. ccnfact cu un material omenesc 
r»caşteptat şi vor vedea lumea jn lumina ei nefalsificată, 
conştiimța lor va fi cutremurată de nemărginiren mizeriei 
şi nedreptății umane, Atunci se va înțeleze, pe de o parte, 
datoria de a lupta ca oameni. pentru iluzia accea supremă 
pe care unii o dovedesc totuşi foarte posibilă : o lume mai 
hbumă la care nu se poate zjunge decât printr'o reală drep- 
tate socială. iar pe de alta că unui ariist nu-i sunt nece- 
sare lipsa de obiectivitate szu partizanatul pentru a atin- 
ge şi înfățișa adevărurile adânci ale lumii fără de care nu 
se pot concepe nici operă de ariă durabilă, nici scriitor de 


“EFEMERIDE MACEDONSKIENE 


În jurul originei fraţilor Macedonski 


IL 


Trecerea în revistă a posibilităților şi imprejurărilor de 
venire în țară a celor doi frați, poate arunca — în credința 
noastră — oarecare lumină asupra întregii dezbateri, menți- 
nându-ne mereu în aceeaşi expunere strict siț'ematică, plină 
de evidentă utililate. S'a făcut cândva afirmaţia că acest Di- 
mitrw Macedonski a păşit pe pământul Țării Româneşti, odată 
cu fuga neașteptată a lui Cara-Gheorghe, şelul răscoalei sâr- 
beşti din 1804 (N. A. Constantinescu, Revoluţia lui Tudor 
Viadimirescu, Buc., 1921, p. 14). Fapiul este insă foarie puțin 
probabil. Ştim că, în urma înfrângerii sale, Cara-Gheorghe a 
părăsit Serbia în Octombrie 1813, refugiindu-se în Austria, la 
Gratz. In Basarabia, ajunge de abia în 1817, de unde se îna- 
poiază în acelaşi an în Serbia, unde-l va aştepta o moarte vio 
lentă (Grâgoire Yakschitch, L'Europe et la resurrection de la 
Serbie (1804—1834), Paris, Hachette, 1907, p. 366, 377 ; Saint- 
Rens Taillandier, La Serbie au XIX-e sitcle, Paris, 1875, p. 170, 
781). Ori, toate ştirile cunoscute până acum ne fac să credem 
că Dimitrie Macedonski a descălecat in Țara Româneasc, muli 
timp inainte de 1873, in acest sens argumentând actul din 1812, 
dar şi o serie de considerațiuni complimentare. 

De pildă, mult mai firească ne apare o ivire a acestui mic 
condotier balcanic, în perioada 1804—1812, pe timpul cunoscu- 
tei răscoale sârbești şi a războiului ruso-turc din 1806-1812. 
In acele uremuri tulburi, după cum ne asigură Mihai Cioranu, 
au intrat în țară „o mulțime mare de Bulgari, Arnăuți, Armeni 
şi o mulțime de Sârbi din oştirile lui Kara George, ale lui Me- 
lenko, ale lui Haiduc Velku şi ale mai multor căpetenii din 
revoluția Serbiei...” (Mihai Cioranu, Revolutia lui Tudor Via- 
dimirescu, Buc., Tip. C. A. Rosetti, 1859, p. 5). Nimic nu ne 
împiedecă să presupunem că Dimitrie Macedonski nu se va fi 
aflat printre aceste căpetenii fugare, care şi-au găsit un azil în 
Muntenia, serviciul lui Cara-Gheorghe fiind părăsit, fie prin 
trădare (YVakschitch, op. cit., p. 417), ca în cazul lui Melenko 
Stoicovici şi Petru Dobrinaţ, fie ca urmare firească a înfrânge- 
rilor militare suferite. Cert este faptul că Dimitrie Macedonski 
a servit un timp oarecare sub steagurile revolaționarului sârb 
(A. Perga, lordache Olimpiotul... p. 453; D. Bpdin, Tudor Vla- 
dimirescu in lumina izvoarelor italiene, exir. din „Revista 
Istorică Română“. vol. XI--XII (1941—1942), Puc., 1943. p. 
59), venirea sa în [ară având loc. după toate probabilitățile, 
între anii 1806—1807. La sfârșitul lui 1805, Iordache Olimpio- 
tul, proaspăt sosit şi ei pe teritoriul Valahiei, capătă dela 
Domnitor comanda unui grup de ostași mercenari, cunoscut 
sub numele de „polcul lui Caragheorghe“ (N. Iorga, op. cit, p. 
454; dom, Clopotul dăruit de Caragheorghe, întemeietorul 
Serbiei, Bisericii Satului Topala (18!7), An. Ac. ,Rom,, s. I], 
T. XXĂVI, 1913—1914, Mem. Secţ. Ist., p 242). Această uni- 
iale, organizată da Constantin Ypsilanti, avea o structură et- 
nică din cele mai cosmopolite, „poleul lui Caragh>orghe“, ală- 
furi de „Legiunea greacă“ a lui Nicolae Pangalvs, fiind una 
din formațiunile militare auxiliare, inspirate şi inarmate de 
Ruș, alături de care au fost şi folosite în campania din 1806— 
1872. 

Pare deci destul de probabil ca Dimitrie Macedonski să fi 
venii în fară, odată cu Jordache Olimpiolul, la sfârșital lui 
1806, in cazul când nu se va fi aflat aici relativ putină vrema. 
Aproape sigură esle şi înrolarea în „polcul lui Caraghecrghe“, 
în această privință amintind cu tărie și alte ştiri contemporane. 
La bătălia dela Stuhik (19 lunie 1807), dintre revoluționarii 
sârbi, sprijiniți de Ruşi și Turci, participă sub ordinele gene- 
ralului Isaiov şi un grup de 200 de voluntari, recrutati din Tara 
Românească. Mica formație era comandată de Iordache Olim- 


de ADRIAN MARINO 


piotul, fiind alcătuită — după toate indiciile — dintr'o parte 
a „polcului lui Caragheorghe", menționat mai sus (M. Lascaris: 
„Le r6le des Grecs dans linsurrection serbe sous Carageorges", 
Les Balcans, 1V (1933), p. 602). Nu este deci posibil ca „rănile 
primite” după 1806, amintite în actul din 1812 (Opere, 1, p. 
XVIII), să fi fost produse tocmai în această împrejurare ? 

Indiferent de faptul dacă Macedonski a venit în țară îm- 
preună cu Iordache Olimpiotul (sfârşitul lui 1806), sau a păşit 
peniru întâia oară in Muntenia, odată cu reîntoarcerea acestui 
căpitan, după bătălia dela Ștubik (Iunie 1807), documentul din 
1812 incepe să capete o anumită confirmare parțială. Oare „re- 
gimentul cazacilor valahi“, în care aceşti frați ar fi intrat, men- 
jionat de act, nu este același lucru cu „polcul de ostaşi care 
zicea că este polcul lui Caragheorghe“ (Dionisie Eclesiarhul) ? 
Organizarea rusească a știutei formaţiuni militare, participarea 
sa alături de trupele generalului Isaiev la luptele din Serbia, ar 
explica totodată şi obținerea cunoscutelor grade ruseşti, atât 
informațiile documentului publicat de d. Vianu, cât şi datele 
contemporane existente sprijinindu-se reciproc. Apare deci 
aproape sigură sosirea în-țară a fraților Macedonski după anul 
18065, în împrejurările amintite, primii paşi ai acestor aventurieri 
balcanici, făcuţi pe pământul românesc, începând a îi urmăriți 
cu mai multă certitudine. 

Dar obscura lar carieră poate fi imaginată şi mai departe, 
prin acelaşi procedeu al liniilor punctate, cu care arheologie 
întregesc grafic frânturile de amioră antică proaspăt desgro- 
pată. Când armatele ruseşte s'au retras din țară în 1812. lor- 
dache Olimpioiul le-a urmat cu fidelitate (N. lorga, op. cit., p. 
454). Nu acelaşi lucru trebue să îi făcut Dimitrie şi Pavel Ma. 
cedonski, care-și vor fi găsit tot felul de rosturi prin țară, fie 
ca „translatori“, lurnizori, negustori chiar, conform indicațiilor 
eternului act din 1812, sprijinit dealtfel — în această privință — 
și de alte izvoare. Dimitrie, mai aventuros, va fi trecut din timp 
în timp Dunărea, unde oricând era prilejul de dat o luptă şi de 
iras cu arma, foarte probabilă apărându-ne, de pildă, partici- 
parea sa la răscoala locală a lui Hagi Prodan, din toamna lui 
1814 (Yakschitch, op. cit., p. 325, Taillandier, op. cit., p. 185). 
Altminteri, cu greu ne-am explica strânsa prietenie şi compli- 
citate, care leagă mereu pe acești doi șefi balcanici, izvoarele 
timpului pomenindu-i tot timpul împreună, în epoca lui Tudor 
Vladimirescu numele lor fiind amintite în cea mai strânsă tovă- 
rășie. Acestea ar fi datele certe, sau numai probabile, referi. 
toare la origina sârbească a celor doi frați, totul constituind o 
ipoteză serios fundată, coherentă, logică, confruntarea linală 
cu datele versiunii rusești fiind încercată în cele ce urmează. 
Posibilitatea unei anumite contopiri ne apare tot mai plină de 
probabilitate, examinarea- tuturor argumentelor esentiale, pro- 
duse până acum, inlesnind cu mult întreaga operație. 

În definitiv, care este valoarea ultimă a ipotezei ruseşti, pri 
vită în lumina ştirilor trecute anterior in revistă ? Pentru o 
descendentă sârbească argumentează, de pildă, mărturia tor- 
mală a lui Mihai Cioranu. Citatul produs de noi (op. cit., p. 475) 
din cronicarul loan Dârzeanu și care ne-ar trimite într'o direc- 
ție opusă, poate îi însă considera! ca având o importanță rigu- 
ros egală ? Cronicarul vorbeşte, într'adevăr, de un „ofifer ru- 
şesc, nnume Macedonski, ce rămăsese în zilele Ruşilor petre» 
când cu familia sa în politia Bucureştilor” (N. Iorga, Isvoarele 
contemporane... p. 4). Este evident că presupunerea nvastră, cu 
privire la data venirii lai Dimitrie Macedonski în țară, îşi în- 
suşeşte în felul acesta o nouă confirmare, deși problema ori- 
ginei etnice continuă să rămână mereu deschisă. În fond, do- 
cumeniul amintit, ca şi toate celelalie, menționează doar un 
simplu grad militar şi nicidecum o certă origină rusă. Asema- 


7 


nea grade, după cum se ştie, puteau fi căpătate de călre toți 
luptătorii din Principate care au servii sub steagurile rusești, 
Tudor însuşi numărându-se printre aceştia. Şi apoi, mărturia 
lui (Dârzeanu nu este prea clară. Împrejurările în care 'Dimi- 
trie Macedonski şi-a luat reşedinţa în Bucureşti nu sunt deloc 
amintite, informația cronicarului neinfirmând întru nimic opi- 
nia noastră cu privire la evenimentele care ar îi cauzat apariția 
sa in "Țara Românească, Simpla mențiune a gradului rus, fie 
cât de repetată, nu ne mai poate mulțumi pe deplin, concluziile 
prea apăsale ale studiului anterivr. invitând treptat la anumite 
şi oportune revizuiri finale, i 

S'ar mai putea invoca, de pildă, in favoarea ipotezei ruseşti 
şi presupunerea că toți martorii contemporani amintiți, dintre 
care unii vor fi cunoscut îndeaproape pe Dimitrie Macedonski, 
atunci când venea vorba de acest ofițer rus, nu puteam face 
aluzie numai la un simplu grad, ci — în acelaşi timp — se gân- 
deau şi la originea etnică, firească rangului militar purtat. Cine 
spune „olițer rus” asimilează dintr'odată mental o origină et- 
nică adecvată, argumentul fiind ceva mai mult decât o simplă 
arguție. 'De asemenea, cu Berdiaeit în mână, s'ar putea sublinia 
și o serie de trăsături tipice pentru psihologia rusească (sestu- 
rile de mare senior, contrastele violente, sentimentul stepei, 


P 


Paul Claudel împlineşte 78 ami. Venerabil ambasador 
și poet, a colindat, ca un trubaidur, rătăcitor, întreg pă- 
mântul şi a venit la bătrânețe să ia parte, cu amintirile 
atâtor lucruri văzute şi auzite, la suferința și renașterea 
țării sale. i 

Profesiunea de ambasador nu pare a fi la el întâmplă- 
toare. Căci în Claudel retrăește, ca o curiozitate a secolu- 
lui, omul universal al Evului Mediu, pelerinul pentru core 
vamemii nu sunt în niciun caz importanți prin Wimba sau 
neamul căruia aparțin, El este un misionar care predică în 
versuri, pentru oricine. Îni bicest sens se lămureşte cel 
mai bine înțelesul operei sale, creația unui meşteșugar ar- 
tist din alte vremuri, care lucrează după comenzi și teme 
date, în limita unui anumit subiect, Cartea lui principală 
„Corona benignitatis Anni Dei“ este o culegere ide poeme 
care urmăresc calendarul catolic, sfânt Qupă sfânt, sărbă- 
toare după sărbătoare, şi cuprimd, preimemate poetic, toate 
amănuntele teologie respective. 

Claudel nu deviază deloc dela subiectul imediat, el este 
un poet specidlist care lucrează, întrun domeniu restrâns, 
conştiincios şi în adâncime. Fiecare poezie e ca o |lecţie 
liniştită în tare profesorul spune tot și ca un bun profesor, 
face, cu toată seriozitatea subiectului, din când în când 
o glumă. Metoda aceasta de a preface teologia, care d o 
știință aridă, în creaţie poetică plină de wiaţă e preocuparea 
iiterară capitală a lui Claudel. 

E! este un poet sentimental religios, şi nu descrie stările 
religioase, ci e poetul dogmei, Consecința dinectă a acestui 
fapt e caracterul dramatic al poemei: deoparte dogma-ezi- 
gența, de cealaltă omul-rezistența, greuităţile. Cât de pur 
dramatică poate fi această înfruntare rezultă din folosirea 
ci ta temă principală și în ultima piesă de tentru a lui 
Claudel „Le Soulier de Satin”, unde încă din, proolog ni 
se atrage atenţia că aici e nodul piesei. In această opoziţie 
se învălmășesc, întrun rezumat esențial, nemumărate pTo- 
bleme sociale şi indivi > 

ler cale şi îndividuale pe care Claudel nu le rezolvă 
ci, în spiritul sculptorilor anonimi de catedrale, de expune 
ș: ca ei, arată desfășurarea înnplaabilă a muncilor, a ano- 


8 

















măgnilicența, accepţia particulară dată noțiunii de autoritaley, 
curente în familia Macedonski, ipoteza rusă restabilindu-și 
oarecum prestigiul sguduit de răceala datelor documentare 
contrarii. 


Totuşi, proveniența sârbească ne apare, în cele din urmă, 
mult mai abundent sprijinită istoriceşte, o ultimă presupunere 
îndemnându-ne să credem într'o jeventuală şi îndepărtată ori- 
gină ruso-poloneză (de notat prezența acelui Macedonski în- 
scris în 1613 în, registrul nobilimii poloneze), cu scoborâri tar- 
dive și obscure în Balcani, de unde iamilia poetului avea să 
urmeze știuta traectorie, a! cărei început esfe pus în lumină, in 
bună parte, în cercetarea de față. S'ar actualiza în felul acasta 
și discreta ipoteză emisă de N. Iorga, cu privire la o eventuală 
origină „dalmatină”, actul din 1872 căpătând totodată o anu- 
mită confirmare, fie și parțială, așteptată de mai mult timp. 
Poetul însuşi va fi tresărit adesea la răbuinirea tuturor acestor 
efluvii etnice, acum trecute sub tăcere, acum revendicate cu 
mândrie, întrun târziu (,„Inmormântare: Unui „cavaler guard'”. 
România literară, VII, 4-5, Aprilie-Mai 1888, p. 75) amintin- 
du-și cu emoție de alambicata sa alogenitate: 

„Îmi readuc aminte wecinie de-a mea origină ile Slav...”. Sia. 
vul era însă asimilat de multa vreme. imagina trebuind consi- 
derată la modul simbolic, asemenea unui scut heraldic 


AUL CLAUDEL 


de AMELIE GERSON 


timipurilor, a meseriilor, cu aceeași manieră simplistă şi 

foarte respectuoasă. 

De altfel, în generul, între arta medievală și opera lui 
(Claudel se pot observa înrudiri. 

De pildă asocierea, atât de neașteptată, a subiectelor 
sacre cu umorul naiv în cele mai multe dim poeziile și 
piesele lui aminteşte statuile de sfinţi sau îngeri surâzători 
dape catedrala: din Chartres. Iată-l pe Sfântul Matei scriind: 

„Conşiiinieios, liniştit, nepăsător ca un bou: 

Se iapucă încet să-și are câmpul de pergament nou“. 
sau apariția sfântului Petru: „un om voinic şi chel“. 

Ejectul e deobiceiu obțimut prin introducerea bruscă n 
unui iămănung foarte real sau a unei expresii foritiiare 
într'o materie în care preciziunea concretă nu este de ut 
zilnic. Acelaș lucru și în piesele de teatru. Cu tot belșugul 
de situații catastrofale, mai cu seamă în foarte ami 
dramă „Le Soulier de Satin”, detaliile de regie, întroduce- 
rea şi anumite personagii degajă un soi de umor multicolor 
bun de farsă, sau de „nebunul regelui”, Umele dintre piesele 
lui sunt deadreptul intitulate farse, ba chiar farse pentru 
teatrul de marionete; în timp ce altele, îrecând graniţa în 
direcția opusă, desfăşoară viaţa cu cruzimile ei uneori 
hatucânagte. 

Până şi peisagiile, puţine, din volumul „Poeme de răz- 
boi“, evocă peisagiile de demult, semănând a decor de 
teatru, cu cerul meted, pomi subțiri şi ruine în fund, 

Cum se explică atunci, cu toată structura lui absolut în 
afara timpului în care trăeşte, că a putut Claudel să aibă 
imfluență? 

2  Intâi prin versificație şi ceeace îndeobște se numeşte 
stil. Versul acesta foarte lung, mai lung decât un rând de 
! proză de care nu se deosebeşte decât printr'o mică rimă, 

păstrată cu venerație, dar și printr'o legănore înceată a 

mod firesc cuvintele îți pornesc în aceeași cadență mărea- 

ță şi familiară totodată. 

Și apoi este Claudel omul. El e poetul căruia, „i se scrie . 
Nemumăraţi i s'au adresat, cerând sfaturi, şi el răspunde 
întotdeauna, ghicimd, ca un adevărat Francez, soluțiile cele 
mai bune. Pe acestea le-a găsit, şi în războiul actual, 
pentru propria lui atitudine. 


*; 
[. fascinează. După io poezie sau două de Claudel, în 


DOP age sea Pt îm . 





Mircea Damian: Rogojina, roman, Forum, 1945 


Autor de schiţe şi povesiiri umoris- 
t'ce, în începuturile carierii sale litera- 
ve, d. Mircea Damian a evaluat, cu anii, 
către romanul şi documentarul. deo- 
petrivă de autobiografice, Hrănite, ca'n 
legenda pelicanului, cu  măruntacie 
propriei sie vieți. „Celula nr. 13”, cu 
relațiuhea primei sale detenţiuni, acum 
aprope titei lustruri, la Văcărești; 
„De-a curmezișul”, cu tribulațiile tâ- 
nărului scriitor răzbind cu greutate 
prin sârma ghimpată și gropile de 
lup ale iniode:rei alcătuiri sociale și, 
în sfârșit, Rogojina, cu filmul de lung 
și înztructiv metraj din istoria ultimi- 
lor cinci ani şi a monstruotului ar- 
bitrar ce na cârinui — iată titluri si 
pretexte ge definesc nu numai un ca- 
Pitol, cel mai unitar poate al literaturii 
d-lui Mircea Damian, dar și linia de 
conduită a scrisului său militant. Ea- 
pus iniustițiilor contemporane, care-l 
asediază în strigătele de trium! ale 
victorioşiior, scriitorul,  neconformist 
prin chiar natura sa și „in dezacord cu 
societatea”, cum socotea Gide că i se şi 
cade soriitorului să fie, reacţionează în 
singurul chip posibil, pe baricada zia- 
rului și cărții, cu arma nevinovată a 
stiloutui in mână. Din hărţueli şi ne- 
piăceri asemănătoare, Villon şi-a ex- 
tres esența de savuroase cocleli a ba- 
ladctor sale, Gorki și Panait Istrati 
siluetele și iaventurite unei umamnități 
vegabonile și mizere, d. Tudor Arghe- 
zi viziunile celeste sau infernale des- 
cifrate în zidurile de recluziune și în 
miraculoasele lor flori de mucegai iar 
d. Mircea Damian jurnalul de sobră 
și severă notație al unuia din cele mai 
hidoase regimuri celulare. Ziarist în- 
născut, în sensul de martor și comen- 
tator al cotidianului, d. Mircea Da- 
mian preferă în locul culoarei şi vio- 
lenţei stilistine. violenţa și? culoarea pri- 
mară a faptelor însăși. Cu pamfletarii, 
a căror serie celebră începe dela Pro- 
feţi ca să ajunsă la ve:bul plumbuit 
al lui Iiya Ehrenburg, d-l Mircea Da- 
mian ru axe nimic comun. Resenti- 
mentele, cât de adânci, se rezolvă la 
d-sa în constatări și concluzii, în care 
domină nu atât iertarea, cât spiritul 
de obiectivitate, predispoziția studioasă 
a observatorului social. Evenimentele 
şi entorii lor, cât de pitorești sau cât 
Ge scandeloase, la care asistă şi despre 
cari referă, sunt prezentaţi în lumini 
crude, în propriile lor zdrențe şi cu 
propriile Jor ulcere, fizice și morale. 
De aici, caracterul intim și intens docu- 
mentar al literaturii d-sale din ultimul 


de PERPESSICIUS 


timp, caracter ce am semnalat și în 
volumul dintâiu. „Celula nr. 13”, din 
seria aceasta, firește. 

Aşa stând luarurile, se înțelege pen- 
tru ce „Rogojina” nu ette și muy poate 
fi un roman, în care elementele de 
ficţiune şi de realităje transfigurată 
predomină, şi pentruce, în ciuda acestei 
lacune, pe care o răscumpără din pin, 
constitue în schimb, un reportaj din 
cele mâi vii şi mai antrenante, o secți- 
une verticală, dureroasă și indiscretă, 
în geologia istoriei noastre gontempo- 
rane. Ar mai fi, evident, de știut în ce 
măsură documentele acestea, chiar 
când sunt încadrate şi îngrădite de 
nume proprii sau de situațiuni cunos- 
nute, nu sunț cumva trucate, supuse 
deci unui început de prelucrare. Chiar 
gentru cazul aceata, se cade să spunem 
că impresia de lucru petrecut. cu acle- 
vănat nu vine din identitatea verificată 
a unora şi altora din detalii, cât din 
timbrul partiicular, neutru aprioave. al 
scrisului, în care autorul n'a robit um- 
bra făpturilor evocate, cât făpturile în- 
săşi. Sunt cazuri, când astfel de pro- 
cedee literare convin mai mult unor 
temperamente scriitoriceşti, decât efor- 
tul de imaginaţie şi succesul lor stă în 
sâwma de a se supune acestei înclinări 
firești. Cu toată risipa de bunăvoință 
şi dhiam de talent, de care a dat dovadă 
C. Stere, în alcătuirea romanului său, 
anume epoci și ere au rămas imiperfeo- 
te, pentrucă mesocotind darul său în- 
născut de memorialist a căutat să ca- 
mufleze realitatea, substituind unor 
memorii veridice, în care verva satirică 
și-ar fi avut rostul, altele imaginare, 
stânjenite, în mare oamenii sunt și cari- 
caturaţi şi cu ghiulele de picioare, 
Nimie din aceste deviaţiuni în jurna- 
iul ce d-l Mircea Damian conseoră 
detenţiunii sale de la Malmaikon, Jila- 
va şi Văcărești, din toamna anului 1941 
până în toamna anului 1942 și iacestei 
legi, cu sfințenie urmată, cată să-i 
atribuim şi. excelența lucrării. 

„Rogoina” povesteşie, pe  îndeleie, 
cu lux de amănunte și în tonul, calm, 
resemnat, chiar grav, pe care l-am 
semnalat, peripeţiile acestei detenţiuni 
de un am şi întâia lecţie, dacă poate 
fi vorba de lecţie într'o ţară care nu 
învaţă nimic, întâia constatare, mai 
curând, ce se degajă din multele epi- 
soade, este că ma existat cândva un 
mai pesfect sat fără câini, ca Țara 
Românească, în cursul ultimilor ani şi 
în deosebi în timpul guvernărilor dic- 
tatoriale. La dreptul vorbind, guvernă- 
rile acestea arbitrare, ale bunului plac, 


datează ceva mai de mult. D-l Lucre- 
ți Pătrășcaru are dreptate cânt, în 
studiul său, „Sub trei dictaturii”, urcă 
mult mai departe, în trecut, viciul 
acesta originar, ale cărui exasperate 
urmări şi-au arătat, abia în zilele 
noastre, întreaga măsură. Cu moravu- 
rile noastre administrative, cu irespec- 
tul libartăţii omului, deci: cu atât mai 
uit a gândului și scrisului, nici o mi- 
rare că oricare homuncui — (şi, Diuin- 
nezeule, de mulţi homenculi a mai 
avut parte în ultimii ani Ţara Romă- 
nească!) simţea nevoia să-și afirme 
autoritatea, amenințată și de adierea 
cea mai slabă. Căci dacă autorul, ga- 
zetar oricum incomod, poartă vina de 
a fi protestat la suprimarea gazetei 
sale, ceeace i-a atras o pedeapsă corec- 
țională de un an pentru „ofensa şefilor 
autorităţilor publice”, închisorile prin 
care zăbovește sunt pline, în afara 
clientelei obicinuite şi, oarecum, Qe 
specialitate, de nenumărate victime 
ale acelorași abuzuri politice şi admi- 
nistrative. Nu odată, motivele pentru, 
care cineva e lipsit de libertate, sunt 
deadreptul copilăreşti. În zodia Patro- 
najului şi a  pantahuzelor din; care 
s'au îmbuibat, în primul rând, preote- 
sele Venerii, văduve sau în activitate, 
minorii cari vând pe slrăzi ace de 
siguranţă și de cusut, sunt trimişi la 
pușcărie. Doi fraţi, unul de 72 de ani 
şi celălalt de 54, stiau la Văcăreşti, con- 
damnaţi la un an închisoare corecţio- 
nală, pentrucă primului i sa părut en- 
glezese avionul ce evolua pe cer, iar 
cel de al doilea pentrucă. a trimis o 
sticlă de apă fratelui său, prin sanii- 
melă, pe care â „mituit-o”, cu un pol. 
Preotul din Budești-llfov stă de două 
luni în cazematele Jilavei, aşteptându- 
și sentința definitivă, pentrucă un ge- 
neral de corp de armată, în rezervă, 
niumit primar în comună, a înțeles să 
trateze pe poporeni şi pe conducătorii 
lor fireşti, drept ţinte de carton văpsit, 
bune în tragerile de manevră, în care 
se va fi ilustrat năstrușnicul viteaz. 
Inovaţiile administrative, urbanistice 
sau culturale ale noului Primar, ţin. 
deadreptul de competența Casei de să- 
nătate și dacă d-l Mircea Damian, di2- 
tr'o pudoare cu temeiu, derigur, îl di- 
simulează sub impenetrabilă inițială, 
altora, în schimb și în primul rână, 
generalului Bendescu, fost director 
general al închisorilor şi spaima Văcă- 
reştilor, nu numai îi spune pe nume, 
dar îi și aplică, fără de vreun menaţă- 
ment, infamantul sigiliu: „o brută”. 
Dacă unele măsuri ale temnicerilor, 
precum ordinul, degenerat în dramă 
şi nevimovat la prima vedere, al tunsa- 
rii generale, deci și a deţinuţilor poli- 
tii, suni de natura metehnelor cazone 
(cu treizeci de ani în urmă, pe vremea 
stagiului nostru în şcolile de ofițeri, 
nu eram expuși consemnului ducă în- 
drăzneam să ne radem mustața, să ne 
„mutilămi”, cum spunea lfiorosul co- 
mandant de companie ?), cele mai 
multe sunt tot atâtea manifestări ale 
demenții. Versul poetului 'care destina 
focului și acțiunii lui purificatoare, 
atât puşcăria cât și casa de nebuni, ale 
Ţării Româmeşti de acum șase decenii, 
și-ar fi aflat deastădată aplicația cea 
wmâi lesnicioasă. O singură torţă, si din- 


a 


t'odată, pentru amândouă, ar -fi. fost 
deajuns, căci cele două  instituţiuni 
fundamentale ale Statului sfârgiseră 
prin a iuziona. Inuti) să mai spun că 
imagina ekceasta justițiară nu aparține 
cărții d-lui Mircea Damian. D-sa este 
un observator lucid, înarmat cu răb- 
dare, cu sânge rece și cu pasiunea ştiin- 
țitică a notaţiei precise, iar „Rogojina” 
unul din cele mai complexe documen- 
te, ihrtrânăd decadenţa politică şi so- 
cială a timpului nostru, disprețul total 
pentru om și pentru bietele-i păcate, 
Negreşit, sunt şi cazuri când dela ex- 
punerea nudă a planşelor, autorul 
trece la consideraţii principiale sau la 
atitudini ferme, precum în cazul pre- 
dicei! ce ține unui asasin, pe care-l ab- 
solvă, despre vinovăția marilor erimi- 
nali, cari niciodată nu ajung între zi- 
durile puşcăriilor și care fac, inutil, 
umbră pământului (pg. 297 și urm.) 
Dar chiar şi'mn astfel de pagini, autorul 
rezistă ispitei impulsurilor. Intr'mun ast- 
fel de mediu, de o atât de condamna 
bilă promizcuitate, unde libertatea și 
conștiința individuală sunt pălmuite la 
fiecare pas, instinctul de conservare în 
aparenţă se ascute, devine mai sensi- 
bil, în realitate se perverteşte, se de- 
gradează. Urmăriţi toate aceste umbre 
rătăcitoare prin intfernurile dela Jila- 
va, sau prin purgatoriite diabolice dela 
Văcăreşti, aseuitați-le confesiunile de 





miez de noapte întretliate de spaime, 
asistați la câteva din născocirile inchi- 
zitoriale şi de tortură 'ale anacronicilor 
Torquemada şi veţi înțelege pentruce 
omul cel mai tare și mai încrezător în 
dreptatea lui disperă, pentruce atâţia 
alţii se refugiază în himere, când nu 
iau drumul fără de întoarcere, al elibe- 
rării finale. Pentru ziaristul militant și 
pentru scriitorul, care este d-l Mircea 
Damian, un astfel de mediu este, ne 
lângă un post de pbservație şi studiu, 
şi un mijloc de confruntare cu sine în- 
suși. In asfel de clipe, sufletul tânjeşte 
după un crâmpeiu de peisagiu, după 
mn acord răzleț dimtr'o melodie, după 
un fulg de ninsoare, pierdut prin cui- 
buri goale, can imagina lui Anghel, 
despre amintiri, și „Rogojina” oferă, la 
răstimpuri, şi astfel de intermedii, sti- 
lizate cu dragoste, şi împrumutând 
vestmintele de gală ale poemului în 
proză. Rezonanţa inediţă a modulaţii- 
lor trompetei de seară (pag. 47), vidul 
vibrant al nopților dela Jilava (,0O, 
nopţile dela Jilava, bântuite de tăceri 
umede, etc. ete, pag. 115), aspiraţia 
“rganică după libertate, imn și pagină 
“autoportret psihologic, totodată 
„d. 840—341), iată câteva din pretex- 
„a lirice al cărții acesteia, crudă şi 
dureroasă, căreia d. Mirea Damian 
i-a şlefuit toate asperităţile documen- 
tare, întotăeauna cu tact, din când în 
când şi cu poezie. 








——= CARNET LITERAR = 


CARMELO OTTAVIANO 


In editura „Casei Scoalelor”, ce şi-a 
creiat am zice, o lăudabilă secialitate de 
a ne înfățisa opere reprezentative ale fi. 
lozotilor contimporani străini san studii 
ale autorilor autohtoni. a apărut Meta- 
fizica fiinţei partiale de Carmelo Ofia- 
viano. ÎIntr'o substanțială prefață, tăl. 
măcitcarea importantei lucrări, d-soara 
Win Facon ne prezintă obiectivele lu- 
crării, ce urmăreşte două scopuri: Pri- 
mul este acela de a construi an sistem 
filosofie cure să se doosobeoscă net de 
posfulatele caracțeristice ale gândirii 
closice în genere, grecasti si medievale 
şi ale sândirii moderne e-assmenea, nă.- 
zuind <nre n „a patra vârstă“ a specu- 
lațiai filo:ofice. 

dora năzuintă a cărtii este do n das 
chida drumul întemeierii mnei filozotii 
crestine, noui. En va înce deci ahstrac- 
tie dala orice referire la postulatele fi- 
loznfice ale gândirii atât elene câ! şi 


moderne. ; 
PIATRA CRAIULUI 


Cea de a doua tipăritură scoasă de 
editura „Casa Scoalelor“ este lucrarea 
d-lui Î /onescu-Dunăreanu cu litlu atât 
de evacolar „peniru iubitorii muntilor 
noşiri, „Piatra Craiului“. 

În'r'o infâlişare srafisă somntuoasă. 
aşa cum se mai putea realiza in anul 
frecut, când s'a pus cartea sub lipar şi 
depăsind manuulele tipice de turism, car- 
tea d-lui lonescu-Dunăreanu aduce cu 
sine o pildă si un protest. Un protest îm- 
potriva părerii pe cât de goneralizată pe 
atât de greşită, că drumetia romanească 
este sortțilă, prin nu ştim ce impreiurări 
vitrege, să rămână în stadiul rudimen- 
tar în care o stim dealâta vreme : că deci 
in turismul românesc nu se poate con- 
cepe nimic sistematizat, nimic civilizat 
care să ne aşeze la nivelul altor tări şi 
popoare, pentru cari turismul nu este nu- 
mai un mijloc de trai, un factor econo- 


10 


mic, ci şi un concept de viaţă, un factor 
educativ. Autorul și drumețul neintre- 
cut a ales „Piatra Craiului” întrucât e 
un fapt recunoscut că masivul acesta 
întruneşte nenumărate calități de înaltă 
şcoală alpină, o varieiale nesfârşită a 
peisapiilor, o pertectă fotogenie a ima- 
giniln” si o echilibrată imbinare a fru- 
mosului cu primejdia, cari fac din el 
un simbol a! munților nostri, o carte da 
căpătâiu a drumetiei românești. 

Cele 76 de planse ?ntnsratice. anole 
din ele adevărate cadodonere de fota- 
gratie. ca nivel si realizare. schitele lo- 
potratice. dosonate in penită. harta se- 
morală şi fobela de marcaje fac din 
„Piatra Craiului“, pe lângă o carte de 
lmdă a rgntilor transilunni un nhid ins- 
irurtiv și tolodală o carte de în!'romă- 
toare onada-» în nmhianta purificătoare 
a mpndim*rilnr nlnino. 

TORMAREA JDENIOR JITERARE 

IN ANTICHITATE 

Schita istorică a d-lui D. M. Pividi 
(ni se pnre că si texa d-sale de docloral) 
pleacă dela convingerea autorului ră lo- 
en nrunnt do formarea înai?nr Jilormre 
în manualele de istorie ale literaturilor 
panhi n n-mdostulitor si mnrele lucrări 
de ansamblu consacrate subiectului. ca 
şi manosrofiile închinate ideilor literare 
ale unor sânditori antici. 

Investisând cole mai mechi onlicări 
ale spiritnlui critic În produrtii lito*nre 
ca da pi!'dă ..Pali:ien" lui Aristotel si tra- 
fatul „Despre Sablim”. d-! PD. M. Pio'di 
face o prezentare sucrintă si po cât e 
pnsihii Jimoedo si exactă a formării «i 
răsnândirii ideilor liternre în Grorin «i În 
Romani dela orisini până in veacul 1 a! 
erei nostre. 


OMUL PROFILAT PE CER 


este titlul plin de sugestie şi plastic al 
noului volum al d-lui Ion Caraion, unul 
din cei mai interesanți poeți ai genera- 
ției linere, 


YRANGIPANI 

se nuraşte „cronica dramatică“, în 5 acta 
pe care a scos-o deunăzi de Emil Ria- 
slea-Dinu în editură proprie. Piesa e 
ilustrată. Coneria şi vionelele sunt isca- 
lite de Mariana Pătrașcu-Riaaler. 

SÂNGERĂRI ARDELENE 
se cheamă un volum de poeme 'al d-lui 
Justin Ilieşiu, apărul în editura „Remus 


Cio?lec. 

DRAGOSTE SIMPLĂ 
este titlul ultimului volum apărut din 
literatura sovietică şi el se datorește 
scriitoarei Wanda Wasilizwska. 

REDESCHIDEREA CENACLULUI 

E. LOVINESCU 

“In prezența d-nei și d-rei Lovinescu, 
a d-nei şi d-lui Aderca, a d-nei si d-lui 
Vladimir S'reinu, a d-nei și d-lui Pom- 
piliu Constantinescu, a d-nei şi d-lui 
Camil Baltazar, a d-neior Postelnicu, 
Sorana Țopa, Cella Serghi şi Ema Ro- 
mano și a d-lor Ion Biberi, Petreșincu, 
F.. Jebeleanu și I. Şerbu, sa redeschis 
„Cercul Sburătorul”, 

D- Camil Baltazar a deschis şedinţa 
cetind un articol despre E. Lovinescu, 
omul și opera, d-l Petraşineu, un frag- 
ment de roman, d-l Aderpa, o poezie 
a d-nei Sanda Movilă, d-na Romano, 
vercuri și d-l V. Streinu, poeme noui 
de C.-Tonegaru, cari au fost foarte 
gustate, iar d-l Biberi, un ciclu de 
schite din volumul d-sale „Oamemi în 
ceață. 

În şedinţa viitoare de Duminecă 18 
Februarie, d-l Aderca, va veti o piesă 
originală. 

G. CĂLINESCU : ISTORIA LITERA- 
TURII ROMÂNE 

Epuizată de mai multă vreme, monu- 
mentala și somptuoasa ediţie a Istoriei 
literațurei române, scoasă de Funda- 
ție. — este din nou prezen'ă print''o 
ediţie cu un număr mai restrâns de 
pagini, dar tot atât de bogată în enun- 
ţări critice și prezentări de scriitori şi 
opere. 

Compendiu al istoriei noastre li“e- 
rare, ediția foarte îngrijit scoasă de 
editura Mecu centine, pe lângă mate- 
rialul cunoscut din cealaltă istorie, 
lucruri noui şi adausuri, fondul cărții 
şi planul estetic rămânând acelaș ori- 
cui yrea um îndreptar esua Itara- 
turii. noastre, ea adre:ându-se deopo- 
trivă estetilor ca și publicului  relui 
miăre și fiind pe potriva pungii tutu- 
ro-a. așa cum se cuvine unei ediții po- 
pulare. 

Ne propunem să revenim aruora a- 
certe; foarte diecutate lucrări de cri- 
tică şi istorie literară. mai ales că d-l 
Cătineccu rămâne consecvent ru prine 
c'pii'e enunțate în îttoria literaturii 
de format mare, consecvent până şi în 
unele erori. 

CHARLES DJEHU : FIGURI BI- 
ZÂANTINE 


Int:'0  eleruată ținută grafică şi 
foarte îngrijit tradusă, a apărut cartea 
„Figuri bizantine” a lui Charles Niahl, 
din care a mai apărut la noi volumul 
„Bizanţ”. 

Insemnbând numele  traducătoarei, 
Ileana Zaza, trebue să însemnăm şi pe 
acel al actualului director al editurii 
„Socec”, dl Virgil Montaureanu, aare 
își începe directoratul cu această tipă- 
vitură. e. b 


” STUDIO TEATRUL 


5 
, 


CRONICA TEATRALĂ 


7 


NAȚIONAL : 
„PLATON KRECET” 
de CORNEICIUC 


„Platon Krecet” e una din primele 
piese moderne sovietice cari se joacă 
pe scena unui teatru românesc. 

Nu cunoaştem littratura modernă ru- 
sească pentru ca să ne dăm seama 
care este locul acestei piese în răpurt 
cu alte cre.jţii actuale, dar ceea ce se 
poate spune dela început e că dacă 
unii dintre noi se eşteptau să vadă o 
piesă de propagandă — să ia contact 
cu o artă tendenţioasă — au fost puşi 
în schimb în fața unei lucrări strict 
obiective. 

Autorul denunţă poziţia depăşită şi 
falşă a unui medic de felul lui Arcadie 
care în loc să-și practice profesiunea, 
ține coierințe despre „metoda dialec- 
tcă în tratamentul tuberculozei”, — 
nepriceperea şi îndrăsneala unei Boti- 
cariova, care se ţine numai de întru- 
niri şi comitete, precum şi iiteratura 
lipsită de fond ca poezia „tobele epocii 


 trasnesc, trosnesc, trosnesc...” pe care o 


învață Maia — punându-le în contrast 
cu figuri reprezentative cum e aceea a 
preşedintelui Comitetului executiv, Pa- 
vel Simionovici Beresti, Platcn Krecet 
sau infirmiera Hristina Arhipovna. 

Berest e un om conștient de răspun- 
derea lui, hotărit să nu facă nlei un 
fel de concesie Lidei când ajunge ia 
convingerea că proectul ei nu e bun, 
sau lui Platon Krecet atunci când €- 
zită să opereze pe Comisarul Poporu- 
lui. EL are experiența viCţii şi a oa- 
menilor, deosebeste uşor adevărul de 
minciună şi valoarea de pretenţie — 

“dar lupta nu l-a înăcrit, nu l-a meca- 
nizat. Işi păstrează intreagă  bucurta 
vieţii şi o răspândeşte generos în jurul 
lui. Emimă din el o autoritate care nu 
intimidează — semnul autenticităţii, 

Eroul principal, Platon  Krecet, e 
chirurg şi luptă să combată cu aiuta- 
rul științei mortalitatea prematură. Nu 
are încă autoritatea lui  Berest dar 
poartă nimbul idealului și al tineretii, 

Ca și Berest. nu ne striveşte cu înăl- 
țimea lui morală pentrucă autorul ştie 
„să ni-l apropie. să îl umamizeze relic- 

“fând dragostea, lui pentru Lida şi sub- 
liniind. unele isbucniri naive care îi 
dau mult farmec, cum ar fi momeniul 
în care se supune capriciului Lidei și 
îi cântă Ja vioară. ori atunri rând se în- 

toarce dela spital şi văzând flori în ca- 
meră exclamă: „Pentru mine?! Dela 
Lida? !. 

Tot dintre figurile. simpatice desvrin- 
dem pe Hristina Arhipovna agentă sa- 
nitară — care ştie să insufle curai ce- 
lor din jur în momente erele — şi pe 
Terente Osipovici Public, medic de: 
modă veche. nițeluş com bețiv, dar 
muncitor şi bine intenţionat. 

Piesa e stufoasă, cu personasii mul- 
te. — actiunea pretext, idila dintre 
Platon şi Lida nn v'nbreşte nici o clipă 
problema centrală care e lupta lui 
Platon Krecet pentru binele oameni- 
Inr. Ceeace face însă valoarea ei şi ne 
dă semtimentul noutăţii, sunt unele 
momente poetice de o prospeţime su- 


4 


fletească — aş spune — candoare 
chiar pe cari nu le întâlbim deseori în 
literatură. Autorul nu le pregăteşte şi 
nu le exploztează — rămân spontane 
şi te câştigă tocmai prin sinceritatea 
or. 

Așa e momentul când Platon îi de- 
chră Lidei dragostea Vai. In Joe să 
sc arunce în braţele iubitului — cum 
ar îi făcut ori care eroină de roman, 
teatru sau cinematograf — Lida cântă 
de bucurie. 

Tot astfel când vine ea să își ia ră- 
mas bun dela Piaton, văzânii că el n'o 
reț-ne — în locul oricărui artificiu fe- 
menin de cochetărie Lida isbucneşte: 
„Plec — am şi bilet! şi i-l arată. 

In fime un moment puternice de fac- 
tură dostoiewshkiană e atunci când Ar- 
cadie care a fost demascat vine să-şi 
ceară ertare şi mărturisește: "o noapte 
întreagă m'am întrebat cine sunt şi 
n'am putut să aflu”, Autorul ne lasă 
să întrevedem prăpastia omenească 
dar nu scoboară în adâncimi, conştient 
că o problemă de gravitatea acesteia 
ar strica: unitatea acţiunii. 

Am urmmnărit cu plăcere jocul d-lui 
Emil Botta, care a pus atâta inteligen- 
ță artistică şi sinceritate în interpreta- 
rea d-sale. A reusit ne deplin să ne co- 
munice drama lui Platon Krecet şt mi- 
cile naivități pline de farmec care îl 
întresesc, dar cred că a sacrificat per- 
senalitatea eroului. dramei lui. cccena- 
tuând prea mult sbuciumul sufletesc 
si prea nutin vitolitatea fimurii. A fă- 
et dn Platon Krecet „o figură obo- 
sită”. un surmenat şi un sensibil. 

Platon Krecet munceşte peste put€- 
me Jvi omenesti — dar crea cr îl ca- 
prrterizează e Pozătia de viată din care 
Isvorăste creația, îndrăsneala cu care 
înfruntă moartea şi! o provoacă, atunci 
chi"m când a suferit o înfrânsere. 

Dna Lily Caramdino — are mult far. 
mec personal — e nafuraletă care nu 
devine ateatrală — simpla d-sale pre- 
zentă pe scenă crtiază atmosferă dar 
şi d-sa a creat n ficură prra blândă şi 
melancnlică — fără să profite de toate 
contrrstele pe cari i ie punea Ia înde- 





mână rolul. N'a. marcat râsul isteric 
în care isbucneşte Lida atunci când 
Platon cântă la vioară, nici trecerea 
ei dela bucurie la groază când nîlă de 
moartea tatălui şi nici asprimea de 
care dă dovadă Lida atunci când reiu- 
ză să-i dea lui Arcadie învins, măcar 
una din florile destinate lui Piaton. 
Putea obţine astfel o figură incompa- 
rabil mai interesantă şi poate mai ru- 
sczscă decât acea Lida unitară şi plină 
de farmec, dar suprem incoloră pe 
care ne-a dat-o. A jucat în nuanţe a- 
colo unde i se permitea să lucreze în 
contraste. 

intr'un rol de factură mai simplă ca 
acela al lui Berest —  d-l Dimitriu a 
fost simplu şi convingător, a dato 
figură vitală şi mai cu seamă a găsit 
accentul just de familiaritate care nu 
scade cu nimic demnitatea persoanei. 

DI. Gingulescu n'a ştiut să fie in- 
sinuant: a sugerat doar pretemțiozi- 
tatea lui Arcadie nu şi nemernicia 
lui, a fost în schimb emoţionant în sce- 
ma. finală, 

In roluri secundare — bine di Fă- 
gădaru, E singurul care a creat o fi- 
gură  primilivă — candidă şi vitală, 
dar a stricat tot €fectul șarjând cu o 
brutalitate nepermisă pe scenă. 

Tot pe linia şarjei, de astă dată îm- 
pinsă până la mecanizare a fost D-ra 
Victoria Corciov, care Sa bucurat, cre- 
dem noi, de prea multe efecte de haz 
ieftin, 

In schimb d-na Nelly Dordea a avut 
o singură scenă și a jucat-o cu atâta 
convingere şi elan încât a impus figura 
Uristineji Arhipovna acolo unde poate 
o alta ar fi recitat o tiradă. 

Trebue menționată şi d-ra Carmen 
Tăutu, pentrucă a reușit să fie pateti- 
că într'un rol mic şi îngrat. 

Decorurile d-lui Perahim — plăcute 
— în special sala de aşteptare a Sana- 
toriului. în culori deschise, plină de 
luminozitate. 

În genere, punerea în scenă, bine in- 
tenționată şi corect realizată n'a avut 
decât un singur accent neplăcut. atunci 
când boar€le luminează ori ftunecă 
fereastra după cum di2logul dintre 
Berest şi Krecet ia o întorsătură dra- 
matică sau optimistă. Era un srare 
prea oportun. care imuortuna teribil. 

RUXANDRA OTETELEŞANU 











Cronica ideilor 





MACROCEEFALIA 


„Que c'est bâre d'âtre inteliigenti"— 
strigătul acesta ciudat al unui scriitor 
rea inteligent, închide în paradoxala 
lui ciocnire de termeni un adevăr me- 
nit să turbure, după ce mintea s'a oprit 
revoltată în faţa lui, la primul contact. 

„Ce tâmpit lucru, să fii inteligent!”.— 
Işi închipue oare orgolișii inteligenței 
cât de ridicul sunt când stabi'eso. îm- 
păunându-se, ierarhia de valori: prost- 
destept? Omul inteligent, pare să spună 
etimologia cuvântului, este acela „care 
înțelege”. Dar atunci de ce, pe măsură 
ce urcă mai sus pe scara stabilită, 


de TATIANA SLAMA 


cei „inteligenți” — cu condiția să fie 
sinceri — mărturisesc că pricep cu a- 
devărat, foarte puţine lucruri? De ace- 
ea nu rezultatul, nu faptul final va pu- 
tea dețini noțiunea, «i, drumul parcurs 
în căutarea lui: omul „inteligent este 
omul  „deştept”, care, mereu treaz, 
caută să înțeleagă; este acela care cu- 
noaşte sbuciumul gândului. Definiţiile 
psihoogilor — numeroasele și sterilele 
lor încercări de a impune unităţi de 
măsură —— omit singurul fapt indiscuta- 
bil când este vorba de inteligenţă: au- 


d 


Pa pa i III CI 


tosfâşierea, dorința de a gândi unită 
bu sbaterea lăuntrică. 

Există totuşi o deosebire calitativă, 
chiar între aceia „care caută să înțe- 
lengă”: unii ajung la un rezultat, nu 
vaacină în gol, sterp. Sunt sclipiri care, 
eu cât au o mai mare iintesitate, cu atât 
izbutese să realizeze un câștig. 

Da, desigur, se poate ajunge la efe- 
mere formule finale, iar mdiocrii inte- 
ligenței sunt foarte mândri de jucăriile 
acestea plăsmuite: inconştienţi măscă- 
vici, care jonglează cu ideile, zvârlindu- 
le ca pe nişte mingi, mereu altele, pole- 
ite și contradictorii. Puterea măâgică a 
inteligenței este în stare să dovedească 
orice; căci dacă acum ai demonstnait că 
ATB=C, peste o dlipă poţi argumenta 
lu fel de convingător să ATrB=D. Nu, 
sofismul nu va muri niciodată: Socrate 
adversarul lui, a fost el însuși un sofist, 
Unde este, atunci, rezultatul valabil 
pentru vecie — iluzoriul panaș al vani- 
toşilor, — pe care ţi-l dă „îinteligența”? 
Nimic nu este sigur, totul este retati, 
proteiform, iar răspunderea o are nu- 
mai acel „„pensiero mefasto”, cum 1-a 
numit un alt „imteligent”, D'Annumzio. 
Rieţii oameni: călători care, cu cât de- 
liberează mai mult, cu atâta le este 
mai oreu să aleagă un singur drum. 
Iar câteodată, obosiţi şi exasperați, pă- 
şesc până la urmă orbește: imprudenţi, 
din prea mere prudență. Rămânând la 
sensul acordat deobicei inteligenței nu 
mai e nicio înndvertență până la sfâr- 
şit, între inteligent și prost. 

Inteligența este, fără îndoială, o for- 
ță, numai că dimensiunile ei sunt du- 
reros de mari: un pumn de lumină 
șuârlită în ochi, în toc să-ți arate ca- 
lea, te orbește, pentru simplul motiv 
că aparatului nostru vizual nu i-a fost 
hărăzit să suporte decât un amumit nu- 
măr de „violli”; dar sunt și ridicul da 
mici, fiindcă lumima aceea — cât ţii în- 
irun pumn — este cu mult prea săr- 
mană față de imensitatea drumului pe 
care trebue totuși să-l străbaţi dintr'o 
dată cu privirea, ca să-l poți nimeri. 
Este prea mare adevărul de cuprins — 
iar dorința de a-l stăpâni este şi ea 
imensă: dar nu-l poate surprinde, ci e 
obligată să se joace de-a umbrele, Cei 
cate mu se mulțumesc cu simple cons- 
tatări pot categorisi acest etern  con- 
flict drept „tragic”. Și numai în pos- 
tură de erou nu apari în lupta wcelusta 
cu puterea Necunoscutului pe care 
vrei să-l învingi în fiecare act de gân- 
dire: un „erou” cu mijloace asa de sla- 
be. încât nu numai că nu poate birui, 
ci se hinue doar, el însuși, pe sine. 

Odată cu „rezultatul” la care ar a- 
junge cei ce se cred, calitativ, inteli- 
genţi, se dovedește a fi simplă închi- 
puire, de vreme ce punctul terminus 
nu e făcut să fie cunoscut de cineva, în 
definirea inteligenței numai drumul 
rămâne valabil, cu cotiiturile şi cu du- 
verile lui. Omul „inteligent“ este un 
macmocefal, lipsit de vreo calitate care 
să justifice mândria lui de cugetător : 
la fel cu el, egal de „deştepţi“ și de 
sterili până la urmă, sunt toţi câți îşi 
frământă cei 2220 cm.2 de materie ca- 
rebrală cenușie. Dacă hiperactivitatea 
cerebrală sar putea răsfrânge asupra 
materiei în chip vizibil, lumea Macro- 
cefalilor ar alcătui, oglindimdu-se, un 
tablou mai respingător decât cele mai 


„12 


lin, că nu are 


hâde viziuni ale lui Hieronymus Bosch, 
în care monştri cu capete imense şi 
deformate de clocotul lăuntric neîntre- 
rupt ar medita hamletian, abia mai a- 
jungându-şi tâmpla cu degetul. Să nu-i 
privim cu o grimasă de desgust: sunt 
semenii noştri; de ce nu ne-am 7ecu- 
noaşte în ei? 

Nu, zeii amtici, cu chipurile lor se- 
nine, nu erau munciţi de gânduri, iar 
puterea lor nu sta desigur în a-şi re- 
zolva de îndată îndoielile, ci în a nu-și 
pune întrebări mai mari decât puterea 
lor de cuprindere. Minerva nu putea 
fi zeița inteligenței, ci a înțelepciunii 
— iar asta e altceva: 

„Fericiţi cei săraci cu duhul“ — pen- 
trucă setea de a gândi anihilează totul, 
paralizează vieața, o oprește nefiresc 
din curgerea ei normală. Odată ce gân- 
dești, nu mai „trăieşti“: fiece clipă de 
gândire este şi una de izolare, în care 
te închizi cu tine însuţi. Vieața curge 
alături de tine, iar tu pierzi o clipă 
după alta. 

Da, e tâmpit lucru să fii inteligent. 
Adevărul se despică deci în alte două : 
îndată ve te dovedești deştept, o faci 
cu viscul de a sufeni — şi de a fi un 
prost. În deținitiv, singurul act inteli-, 
gent al celui ce e în store să gândea- 
scă, este să nu facă prostia de a gândi. 

— Să nu facă prostia: de a gândi! — 
Să renunțăm, atunci, la singura posi- 
bilitate de ieşi din tagma animalelor 
de rând, ba, mai mult, la mițocul de 
a ne afirma existența? „Cogito, ergo 
sum“ — e prea frumos silogismul car- 
tesiun și a satisfăcut orgoliul cugetător 
al atâtor generaţii, ca să putem trece 
dintr'odată peste el. Și pentru ce: ca 
să orbăcăim în întuneric, cu oohii în- 
chişi de teama luminii prea puternic», 
ca nişte laşi? Să renunţi la bucuria de 
a vedea în Univers, cu Hegel, numai 
procese rațiomale, sau de a nu te îndoi. 
cu Schelling, că numai prin gândire se 
poate cunoaşte totul, ori, cu un Home- 
existență reală decât 
gândirea şi că ea singură zămisleşte 
realitatea? Să creezi lumea şi pe tine 
însuţi, să te afirmi şi să conduci: gân- 
dind. 

Pacea pe care speri să o găseşti ne 
mai gândind? Plăcută tovăriăşie ți se 
oferă în schimb : să-ți împarți soarta cu 
aceea a mieilor ce rumegă placid la pă- 
şunat şi care, de bună seamă, totuși nu 
sunt fericiți tocmai pentrucă nu-și pot 
da seama care este Binele şi care e 
Răul. Ai putea îmvidia tot așa de bine 
destinul unei mașini, care nu cugetă şi 
nu merge decâț întrun singur sens, 
mereu acelaşi, monoton, dezolant de 
inertă, în ciuda faptului că se mișcă. 
Rutina nu poate însemna fericire, pen- 
trucă aceasta din urmă presupune lua- 
rea unei atitudini, iar nu o  amorţire 
Farmecul vieții stă numai în vesnica 
frământare, în căutările și dibuirile ei, 
în rezultatele instabile și atrăgătoare 
tocmai pentrucă nu sunt niciodată cer- 
te, în euforia de o clipă a găsirii și în 
nemulțumirea care te face' să porneşti 
din nou la drum. Numai inteligența, 
chiar înţeleasă doar drept sete de a 
gândi, te face să cunoști farmecul vieții 
văzute ca o nesfârşită icriptoocmă de 
deslegat, de a crea prin propriile tale 
forțe și de a putea idistruge îndată to- 


tul, de a iupta şi de a avea iluzia uneori 
că ai biruit: toate acestea cu riscul — 
cert — de a cădea învins până la sfâr- 
şit. | 

De n cd a învins! Dar când știi 
bine că moartea ţi se va trage din von- 
sumarea unei fiole cu otravă, chiar 
dacă aceata îți va procura întinte de 
a muri oarecare satisfacţii, cred că nu 
o mai înghiţi, dacă eşti, cât de cât, 
un om normal, Altă soluție, mai con- 
vingăteare — sau mai puțin ridiculă, 
— în stare să o înfrumte pe cea dintâi! 


Intuitia ne-ar putea scate din 
încurcătură. Numiai că, în primul rând, 


ar tretui să fi fost înzestrat nativ cu ea, 
: 


Apoi, să o educi: aşa fel încât să vină 
când o chemi, Jiindcă, în deobște, se 
joacă „de-a wați ascunselea” tocmai 
când ai nevoie de dânsa, Și, în sfârşit, 
să poti avea încredere în ea: de obicei 
însă, sfârșeşti sau prin a te tăsa păgu- 
baș și a prefera starea amorfă, a mie- 
tului, sau razi in miacrocefalie, upu- 
cându-te să cugeți cu tot arsenalul de 
pro şi contra — dacă e bine ori nu, să 
te bizui me acest budtucaş „enfant ter- 
vible“ a! lumii subterane, 

Dar idenlul Renasterii şi al neo- 
umanismului, al omului compiet, al 
„desvoltării armonioase a personalită- 
ţii”? In cadrul lui, să alături trăirea 
vieţii, de cugetare, 

Da. Să cutreieri viața, gândind- 
în ucelaș timp! Dar cine W realizat vre- 
odată aceasta? Nu degeaba în Filosojia 
Culturii și în tratatele de Pedagogie 

poartă numele de „idea: implicit, e 
o utopie. Când gândeşti — mu am 
spus? — t2 opreşti în le față de ritmul 
vieţii. Odată ce s'a ivit contratimpul, 
cum să mai ajungi din urmă clipa pe 
care qi pierdut-o? Cine nu ştie că nu 
poți alerga după doi iepuri deodată? 
Până ce ai făcut un pas ca să prinzi 
iepurele alb, cel negru a făcut și el 
umul, în altă direcţie, 

Atunci, concluzia ? 

Concluzia ! Dar e, tocmai, că mu e- 
vistă o concluzie. De altfel, ar spune 
un miacracefal, orice „quod arat demon- 
strandum” este un mormânt — al spi- 
ritului. Și ar continua astfel: „Macină, 
macină! Doar drumul este interesant: 
copătul lui este ori evanescent — fiind- 
vă de câte ori vei găsi ceva și vei face 
un mic ponas, vei descoperi, de ești un 
mnacrocefal, că fusese numai o iluzie 
credința că te-a satisfăcut rezultatul 
obținut, carz s'a risipit îndată ca fu- 
mul, ca să mijească adememitoare alțe 
orizonturi —; ori — dacă sustii mai 
de grabă rechizitorul împotriva inteli- 
genței — este echivalent capătul cu o 
amaorţire, cu o stază intelectuală aidoma 
catatoniei, datorită căreia demenții în- 
regqimentaţi sub steagul acestui sindrom 
rămân. de pildă, cu brațul ridicat, în 


-poziția în care î-a părăsit ultimul me- 


dic ce i-a examinat”. 
Asta înseamnă că,.. 


Ei, da, revenim la macrocefalie, la co- 
Ivana I-a: arimile morii, învârtindu-se. 
este firesc să treacă mereu prin ace” 
leaşi puncte. Odată ce vorbeşti de ma- 
crocefalie, implicit ai de a face cu o po- 
livalență — ciclică, de sigur, deoarece 
mintea este îngrădită — şi, inevitabil, 
cu un cerc vițios. iai 


CRONICA MUZ 
, 


N 


ICALĂ 


de EMANOIL CIOMAC 


Ecouri din arta Rusiei Sovietice 


Când reprezeniantul cultural al Ro- 
publicelor sovietice, 'eminentul iavară; 
Kemenav, a fost în România şi a luat 
contact cu cercurile noasire intelectu- 
ale şi artistice, mam fost singurii să-i 
exprimăm loală dorința noastră, şi a 
marei masse a publicului românesc, de 
a cunoaşte de-aproape pe ariişiii rusi 
Mai cu seamă pe acele elemente tinere 
a căror faimă începe să se rispândea- 
scă în toată Europa, valori pe cari în- 
irucâtva le ştiam din. unele audiții ra- 
diofonice — dar nu apuruseră în fața 
noastră, precum se zice, „in carne şi 
în oase”, 

D-l Kemenov, arătându-și inlesesul 
binevoitor pentru schimbul artistic, 
ne-a spus că nu poate promite ceea-ce 
„nu e sigur să poată îndeplini, , 'date 
fiind greutățile actuale de comunicatie 
şi faptul că cei mai mulți şi cei mai 
de seamă artişti din statele Rusiei fin 
să-și desfășoare activitatea lor pentru 
luptătorii de pe front. 

Și iată că în seara de Luni 5 febru- 
arie, ca prin minune, cu totul pe no- 
prevăzule, o echipă întreagă de petso- 
nalități, (cele două cuvinte în cazul a- 
cesta nu sunt incompatibile) interpreți 
de mâna întâi instrumentiști, cântăreți, 
recitanți dramatici și elemnte de dans 
”— au poposit la Bucureşti, ne-an con- 
vocat în grabă la un speclacol (ce a 
avut loc la Opera Română) repurtând 
unul din acele triumfuri populare cari 
nu se pot uila. 

Iarăşi trebuie să facem jocul ieftin 
de cuvinte menționând :că spectacolul 
care ,„ a avut loc” in sala strâmlă de 
pe cheiul gârlei, tocmai că na avut loc 
suficient, pentru imensa mulțime ce se 
îngrămădise până şi pe intervalele de 
- comunicație pe scări, pe coridoare. Sol- 
dați, muncitori laolaltă cu intelectuali 
şi „burgheji” de-ai noştri, ascultau aşe- 
zați. Generali, miniştri, înalți demnitari, 
stăteau în picioare, răbdători şi însu- 
Heţiţi de acelaş entuziasm pentru cei 
ce se produceau pe scenă, 

Eram unul dintre acei ce se găseau 
(pe un prag] în dosul unui perete viu do 
auditori stând cu greu în picioare — 
astte! că a trebuit să fac uriașe sforțări 
spre a vedea măcar un colțișor de pe 
scenă, 

Am zărit astfel o nlipă numai, în 
timp ce se aplauda la nesfârşit, după 
execuția Rapsodiei a l-a de Liszt şi a 
unui vals de Chopin, silueta în /rac a 
d-lui N. Oborin, profesor la conserva- 
torul din Moscova şi laureat al pre- 
miului Stalin — apoi, în „smoking” pe 
d-l Emanuel Caminca, laureat ai con- 


af 


cursului de recitare pe întreaga Uniunea 
Sovietică... I-am zărit mai mult de cât 
i-am putut auzi... Gândindu-mă că pen- 
îiu numerele de dans ce aveau să ur- 
meze poziția mea de spectator şi crilie 
conştiincios era cu totul nefavorabilă şi 
că nici la urechi nu-mi ajung sunetele 
în chip mulțumilor, am alergat acasă, 
să-l asculti la radio, cel puțin pe extra- 
ordinarul violonist David Oistrach. Și 
cred că îa fel cu mine niciunul dintre 
auditorii săi n'a fost desamăgit! 
Contratele V, Christian, puține zile 
după testival, a avut meritul şi norocul 
să poată sta de vorbă cu D. Oistrach — 
și a publicat în „Jurnalul de dimineață” 
informațiuni şi impresii nespus de pre- 
jioase asupra  virtuozului născut la 
Odessa, în 1942. Legea eredității se 
confirmă şi de astădată. D. Oistrach 
face parte dintr'o familie cu ascendenți 
muziciani. Şi a trăit de mic într'un me- 
diu muzicai, 
A lucrat în clasa de conservator a 
profesorului Stoliarski — apoi cu ve- 
sfitul N. Milstein,  Revendică tradiția 
școalei violonistice a „„marelui"  Leo- 





pold V. Auer — care nu era numai un 
mare teoretician şi pedagog in Rusia 
imperială, dar avea „precicuparea, esen- 
țială a interpreților” de a găsi „sti- 
lul potrivit și indicat de tradiţie” pen- 
iră fiece compozitor. Să nu credem că, 
dacă înir'un conceri ca acel rusesc de- 
acum, dat la Bucureşti, D-l Oistarch şi 
lovarăşii D-sale s'au mărginit la. exe- 
cularea unui repertoriu mai mult de 
virtuozitate strălucitoare şi de elecit ex- 
terior — muzica mare, adâncă — cea 
a clasicilor mai ales — nu e culiivată 
cu fervoare de D-sa şi de ceilalți. Bach, 
Haydn, Mozart,  Beethaiven, Brahms, 
marii francezi şi toți europenii, muzica 
simfonică şi de cameră, îşi au un loc de 
cinste în Rusia ca şi în preocupările şi 
manifesiirile D-lor, Invăţământul fteo- 
retic e pus acolo pe cele mai serioase 
temeiuri — el singur, (ne asigură ex- 
cepționalul virtuoz) „constitue natura 
unei solide pedagogii muzicale. Elevii 
de conservator şi de şcoli muzicale în- 
vaţă teoria, armonia, contrapunctul, 
Compozitori iluştri ca MIASKOWSKI, 
SOSTAKOVICI şi ŞEBALIN predau 


si E 


firea (lucrurilor mai lrecăloare -— 


compoziţia in Couservatorul Capitale. 
Marii noştri dirijori sunt şi profesori.” 

Fiindcă ne place să cităm astiel de 
cuuinie să mai cităm și pa acestea ale 
D-sale de o însemnătate mai generală: 

„La noi, cultura este mai mult decât 
un ideal. Ea constitue o luptă, un elan 
puternic in care fiecare se angajează cu 
puterile sale spirituale. Statul sovietic 
n'a uitat niciodată că frumoasa noastră 
tradiţie (muzicală trebuie continuată 
Continuitatea este asigurată prin da. 
rurile înnăscute ale unui popor deprins 
să-şi cânte bucuriile și idealurile.” 

Să desprindem, să reținem din decla- 
zațiile unui reprezentant atât de auto- 
rizaf, cuvântul „tradiţie”, repetat cu în- 
sistență. Li ne dovedeşte neadevărul u- 
firmaţiei că la marii noştri vecini valt- 
vile vechi umane au fost răsturnaie sau 
negate. RI 

Să reținem şi cele ce spune D-l Ois. 
trach, despre misiunea artistului sovie- 
tic, „factor de mare importanță în apera 
de apropiere a popoarelor”, despre rea- 
lizările unor compozitori ca Prokoliei?, 
Șostakovici, Haciadurian şi Șebalin — şi 
mai cu seamă despre minunnta operă a 
găsirii, a recrutării, a educației şi prumo- 
vării tinerelor talente . artistice. Această 
selecție şi incurajare exercitându-se pe 
o întindere imensă, la o populație de 
două sute milioane, fiind făcută cu pri- 
cepere şi obiectivitate, a inceput să dea 
rezultate tot atât de imense. Aceasta o 
știam încă înainte ca artiștii să ne-o do- 
vedească. 

Deocamdată avem  confirmurea de 
facto a unei excelențe de perlormanțe 
in virtuozitatea. Deocamdată Europa a 
ailat în concursuri internaționale ca 
acele, do înaintea războiului, din Varşo- 
via și Bruxelles, de întâietatea metodei 
de lucru şi de rezultatele prodigioase 
la cari au ajuns în domoniul technicei, 
adolescenții virtuozi din cuprinsul imen- 
sei Republici. Cele dintâi nremii erau 
cu strălucire câştigate da aceştia. 

Ni se pare că David Oistrach, a făcut 
şi dânsul parte acum vreo douăzeci de 
âni din generaţiile eroice ale acelor în. 
cepători predestinați. E şi din familia 
violonistică din neamul acelor „lașa”. 
„Sașa”; „„Mişa” — sau chiar ;,Vasa” — 
acesta de allă obârşie —- ce sau ilu- 
strat pe tărâmul transcendenței acroba- 
lice — a sonorității magnilice, a puri- 
tății absolute în intonație... 

"Toate, calități în bucăți ca „Fantezia 
pe teme din Carmen” de Sarazate, le-a 
dovedit cu n rară strălu'ire D-l Uis- 
track — care pe deasupra pune căldură 
şi 'sentiment în toi ceeace spune sau in- 
terpretează. 

In concluzie, ca să revenim, nu la 
performanțele  triumlale — dar prin 
ale 
virtouzilor-interpreți — ci la o stare de 
lucruri de un pasionant interes obştesc, 
la realităţile artistice și spirituale din 


13 


Rusia Sovietică — vom mai aduce un 
citat. Dar aceasta va fi o mărturie, nu 
a unui rus, ci a unui român caliticat să 
ne împărtășească cele ce le-a văzut la 
vecinii noşiri în timpul misiunei sale 
diplomatice. Sunt nişte declarații ale 
D-lui Grigore Gafencu, făcute inainte 
de 23 August 1944 şi publicate în Sch- 
weizer Iliustrierte Zeitung”! (vezi şi 
„Timpul” din 4/1X). 

Extragem din ele următoarele vân- 
duri menite să confirme şi să complec- 
teze cele precedente: (Le-am citat şi 
în cursul unei conferințe asupra muzi- 
cei ruse). 

„Massele populare sovietice mpre. 
sionează deosebit de puternic pe un 
străin prin felul lor de-a fi, O relaţie 
vie, adevărată şi directă există cu cei- 
lalţi în toate departamentele vieţii, mai 
ales in trăirea frumosului și artei. En- 
tu pi-'asmul acestor imasse “pentru cul- 


lură este emoțţionant. Acest nou uma» 
nism este mai ales generos şi cuprinză- 
tor. El nu admite o diferenţă a rasse- 
lor şi a popoarelor, nici a pretenţie de 
a domni asupra popoarelor”. 

Să luăm act :de aceste revelații, de 
aceste adevăruri pe cari atâția de la 
uut rau vrut sau rau ştiut să le afle. 
Ele se despriad şi din spiritul unor pie- 
se de tealru ca „Platon Krecet“, de- 
spre care am vorbit în altă parte. Fire- 
şte, în ioale manifestăriie artistice, mu- 
zicale şi literare, intelectuale sau popu- 
lare, nu e numai generozilalea simță- 
mântului de simpatia, de atracție pen- 
tru umanilate şi peniru „Noul uma- 
nism"” despre care vorbeştei D-l Ga- 
fencu, — dar şi o mândrie legitimă de 
ceearce sa realiza! ş, v pe cale să se 
realizeze în moaca Patrie a acestor a- 
devărați fii şi exponenți ui poporului. 








CRONICA 


FEMINA : „MARȘUL EROIC” 


Filmul care se rulează în -prezent 
(cu mare succei) la Femina, nu are 
propriu zis o desfășurare epică. 

Subiectul, firul central care trebue 
să treacă în mod obişnuit prin toate 
tablourile, în scopul implinirii unui 
tot închegat, se pierde într'o vastă 
panoramă de întâmplări şi fapte de 
război, ţinând de revoluția din 1917, 
care a dus poporul rus la înlăturarea 
pentru totdeauna a ţarismului, 

S'ar crede, pe linia acestor observa» 
țiuni: preliminare, că filmul e conce- 
put în. afara limitelor determinate de 
necesi“atea umui subiect „cu orice 
chip”, şi totuşi acţiunea (de un dina- 
mism care te ţine mereu încordat) se 
subitituie fericit linearităţii „,clagice” 
subiectuale cu care ne-au deprims ca- 
sele de filme americane sau franceze. 

Cu mijloace proprii cinematografiş- 
tilor ruşi, care au inovat ar'a, punând 
viața și realitățile ei mai presus de 
formă, Marşul eroic se alătură susți- 
nut acelor filme (Brigada Kotovschi 
sau Sânge pentru sânge, de pildă), în 
care dinamismul şi o înaltă concepţie 
progresistă a ideii de cinematograf, 
sunt elementele de prim plan menite 
să în'couiască schematisanul, liniarita- 
tea „ariei de dragul subiectului”... 

Ne aflăm în anul 1918. Soldaţii ger- 
rani au năvălit în Veraina. Populaţia 
fuge îngrozită de furia sodomică a 
neamţilor, iar doi trădători ai cauzei 
celor mulți —  Petliura şi hatmanul 
Scoropadschi, şi cu ei ceata color aser- 
viţi intereselor latifundiarilor — duc 
luptă fraticidă împo'ziva  compatrio- 
ților revoiuționari. Ș 

Dar grupul de populaţie rămas în 
teritoriile ocupate de inamic, crește 
necontenit. In fruntea lor se află 
Sciors, tânărul și neînfricatul coman- 
dant bolşevic, crescut în şcoala lui 
Lenin. 

Profitâna de faptul că în Germania 
a izbucnit revoluţia, Sciors ia contact 


14 


FILMULUI 


cu soldaţii nemți şi le explică — aju- 
tat de „tovarășul Otto' — inutiliuatea 
duptei dusă de ei pe pământul Derai- 
nei. Aceștia, îngrijoraţi de cele ce se 
petrec în patrie, şi nerăbdători să-şi 
revadă familiile depre a căror soartă 
nu mai ştiu nimic, refuză să mai lup- 
te. Sciors le promite alimente pentru 
drum, în schimbul armelor de care 
are nevoie. 

Aparent, târgul este încheiat. Dar 
soldaţii germani, puşi la cale de ofițe- 
rii lor, atacă neloial brigada lui Sciors, 
sprijiniți de petliuriști. 

Răzbunarea însă e cruntă. 

Intregul detașament nemţesc, în 
frunte cu ofiţerii, dispare secerat de 
focul necruţător al mitralierelor revo- 
luţionarilor roşii. Invingător întrun 
moment când lupta părea piendută, 
Scions își duce regimentul din victorie 
în victorie, până la porţile orașului 
Cernigov, şi acolo — printr'un atar în- 
arăzneţ şi cu totul neașteptat — zdro- 
bește armatele lui Potliura. Acesta, 
desorientat, cere imediat întăriri „de- 
la centru” si se retrage în mare 
grabă spre Kiev, unde e hotărît să dea 
ultima luptă de rezistenţă. 

Dar Sciors nu-l slăbește. 

Forțele lui sporesc necontenit, pe 
fiecare zi ce trece, prin înrolaraa de 
bună voe a o mulţime de ţărani scă- 
paţi pu fuga din regiunile ocupate, -— 
astfel că în scurt timp el se îndreaptă 
spre Kiev în fruntea a două regimente 
pregătite din toate punctele de vede- 
re ; simultani dintr'o ' dărechie cmpusă- 
sosește regimentul comandat de barră- 
nul revoluționar  Tarașcian-Bojenrco. 
prietenui sincer şi în totul devotat al 
bravului Sciors. 

După nouă zile de luptă rrâncenă, 
armatele lui Petliura sunt învinse — 
şi Kievul cucerit. 

Filmul, după cum am spus mai sus, 
nu are o desfășurare epică propriu zi- 
să ; el e alcătuit doar dintr'o suită de 
scene emoțţionante şi vii, din o mulţi- 
me de episoade de război, cari — 


laolaltă — dau nestingherit impresia 
succesiei și a lucrului deplin rotunjit, 

Valoarea acestui film excepţiona! 
din multe puncie de vedere, constă în 
meșteșugul cu care regizo:ul — şi în 
erelași timp scenarisiuul — sovietic 
Dobjenco a ştiu. să organizeze şi să 
folosească grupurile omeneşti, în sco- 
pul realizării unui spectacol cu multe 
desiă urări de mase; și mai constă, 
deasemeni, în arta cu care a şut să 
pună în evidenţă figura revomţiona:u- 
lui Sciors 


LIVIU BRATOLOVEANU 








Miniaturi 


Albairosul 


Sanatoriul era alb şi tăcut. Paşi mici 
şi vutuuți traversau în grabu satue lungi 
şi desintecia:e in permunențu. La rezer- 
va iz tucerea e şi mai mare fiind tuală 
doar de tusea seacu u boinuvutui. Uri 
cine vazându-l şi-ar fi dat sama de a- 
propiatul stârşit al nenorocuuiui... iată 
de familie, de o educatie al2asi şi o cul- 
lură asemânatoare, îi fusese prevestită 
în ținerețe o carieră strălucită, 1)e o sen- 
sibiliiale bolnâvicioasă (pustra, între alte 
amintiri din tinerete şi câteva caele cu 
poezii şi însemnări apreciate la timpul 
lor) insurătoarea din dragoste l-a sdrun. 
cinat dela început. Visurile ucise, a în- 
cercat să le reinvie în băutură. Azi mai 
puțin, mâine mai mult, viciul işi înfierise 
5 iamalul în sângele deja bolnav. Băutura 
îi accentuase şi mai mult sensibilitatea, 
făcându-l in acelas limo de a nervasi!ate 
insuportabilă. Nevas'a și copizi, mai ales 
bâialul care moştenise cora2 gin visurile 
și ifalenlul tatălui, suferea enorm. În 
ultimul timp plămânii refuzau să mai 
pompeze aerul şi aduceau contributia 
rotocoale cât un bănuț de sânse la în- 
ceput dosife în batistă şi apoi... spitalul. 
Işi dădea perfect seama că drumul spre 
sni'al Însese nitimul Îni drum. În sona- 
toriu, alcoolul îi era interzis cu desăvâr- 
şire... Doctorii aşteptau atacul pulernic 
care avea să se producă de pe o zi ne 
alta... Soarele înviase în fereastră... Mâi- 
nele albe si lungi se odibnonu chinmi! ne 
pătura marcată cu initialele soitalului. 

Pleoapele refuzau lumina căzând grele. 
Uşa se deschise brusc şi în cadrul ei sa 
ivi băiatul cel mare. Cu o mână nesisură, 
depuse însotit de zâmbetul dureros de 
ironic al tatălui câteva flori de primă- 
vară pe noplieră... apoi cu un pest brusc 
scoase de sub haini o sticli n-nară ră- : 
reia tatăl o clipă lacom îi sorbi conţi- 
nutul. 

In clipa următoare capul fiului se o- 
dihnea pe pieptul uscat şi ars al tatălui, 
Desgelele lui ascutite se jucau în părul 
rebel al tânărului. Pentru prima dată 
legătura dintre ei era pecetluită. Tatăl 
cu ochii umezi de febră sau de emoție 
își alinta fiul: „Dragul meu băiat, bă- 
iatul tatei!” Fiul se retrase brusc, uşa 
se deschise din nou si avarul rămase cu 
comoarn lipită de pântecul subit. Privi- 
ron «n linise întoarsă cu mândrie răre 
uşă. Odaia se lumina de soare ca şi cum 
cinevn ar îi întors un întrerupălor neva- 
zu. O rază de soare filtrată prin!r'o 
poură a pordelii Înmina o pasină des- 
chici n cărții deschise pe noptioră: 44 
<i dedosupt ca o definiție un titlu: Al- 


batrosul. 
AL. POPOVICI 


PAUL MIHU SADOVEANU 


Intro amiază ceţoasă şi ploioasă de 
toamnă, mergeam în urma unui dric 
simplu și neiîmpodobit care purta ră- 
măşiţele celui care fusese Paul Mihu 
Sadoveanu. Ştirea răscolise pe toţi 
moldovenii, mai ales pe ieşeni care îşi 
aveau un refugiu trist în capitala Ar- 
dealului, Alba Iulia. Moartea fiului 
conului Mihai, mitul şi fala jeşenilor 
din vila din dealul Copoului, ne durea 
ca moartea unei rude de aproape. Că- 
zuse un erou! Paul Mihu Sadoveanu 
murise ca sublocotenent de rezervă cu 
faţa înainte, ca un simbol al înfrăţirei 
noastre. Mulţi nu știau că în ploaia 
rece care ne zgribulea în ziua aceea de 
tosmnă duceam la groapă pe lângă om 
şi pe scriitor. In editura Fundaţiei Re- 
gale a apărut recent curtea celui de 
care am vorbit mai spus. „Ca floarea 
câmpului...” Era o datorie care a înst 
îndeplinită cu onoare, pentru ca acea- 
stă carte să vadă lumina tiparului. Ro- 
manul autobiografic desfăşoară copilă- 
via scriitorului în oraşul înconjurat de 
dealuri şi vii. Emoţiile şi bucuriile 
unui copil zburdalnic, iubitor şi mare 
cunoscător al natur?i sunt scrise sim- 
plu şi sincer ca într'o naturală spove- 
danie. Jocurile, livada, via şi câmpul 
sunt gustate şi iubite... Gravă, mare și 
plină de solemnitate pluteşte cu atât 
mai mult cu cât este descrisă mai rar 
silueta masivă și grea a tatălui care 
vorbește rar și scrie mereu... 

Planul principal al acţiunei, urmă- 
rește prietenia autorului cu  Alexan- 
dru, un tânăr cu câţiva ani mai mire 
decât eroul romanului și care joacă 
un rol covârşitor în viaţa fragedă şi a- 
venturile care li se par extraordinare 
tinerilor. Un săniuş la care se întreve- 
de umbra unui lup, o seară pe câmp, 
par evenimente covârşitoare mentall- 
tăţei de copil. Unul din eroii principali 
ai romanului este și oraşul, mediul 
cald şi moldovenesc, pitorescul şi far- 
mecul târgului acţiunei. Romanul pur 
şi candid este lipsit complect de meca- 
mismul erotic, ceea ce îi dă o savoare 
caldă și băiețească, Nu s'ar putea vorbi 
de o acţiune închegată, de o desfăşura- 
re definită de întâmplări, ci de o des- 
criere prelungită, un fel de poem al 
copilăriei şi prieteniei. Alexandru, 
straniu şi tragic moare în roman la 
datorie tot pe pământul Ardealului, 
asemănător mult morţii eroului de 
mai târzia. 

Romanul scris ușor, plăcut și cu 
stângăcii inevitabile dovedeşte cert un 
talent stins în plină formaţie. Uşurin- 
ţa exprimărei este dovedită şi din dia- 
logurile cu mișcare de teatru. Dincolo 
de toate criticile, romanul rămâne ca 
o amintire, un simbol, o chemare de 
dincolo şi mai presus de orice, opera 
unui — din păcate mulți — eroi ieșeni. 

a. p. 


IN JURUL CLASICISMULUI 


Sunt demne de semnalat concluziile, d? 
altfel cu totul sintetice, la care ajunge ă. 
D. M. Pippidi, într'o sumară dar nu si 
superficială cercetare: In jurul clasicis- 
mului (extras din „Studii literare“, vol. II, 
Sibiu, 1943). Având ca pretext un număr 
de reacţiuni anti-ciasiciste moderne, sau 


numai 0 serie de înțelegeri unilaterale, d. 
D. M. Pippidi ecnfigurează încă odată fe- 
nomenui clasicist, detinindu-l în lumina 
cercetărilor și rezultatelor recente, cu în- 
lăturarea ideilor eronate sau tradiţionale 

Ceea ce spiritul consideră 
drept esența însăși a clasicismului (ar- 
momie, ciar:tate, trumusețe canonică, etc.) 
mu reprezintă în realitate decât ideaiizarea 
și codificarea unu: singur momenţ istoric 
din evoluția spiritului e.en, ajuns ia o de- 
plină desvoltare de abia în sec. V ate- 
nian. Această generalizare parțială, operă 
a tepreticienilor sec, al XVIII-lea (Winc- 
kalmann, Lessing, etc.) nu ţine seama de 
ce.elalte compenente ale ethosului grec, 
latura sa „neguroasă“ (intuiţă de N-etz- 
she, documentată de Rohde, Walier Ut, 
etc.), scăpându-i cu desăvârgire. 

Idealizarea clasicistă, creatoare de ca- 
noane, de „legi“ și precepte, curentă dela 
Renaștere în.0ace, poate să-și găsească q- 
numite rădăcini în însuşi solul gre a. 
vârstei eleniste. Melancclia de epigoni, de- 
căderea artelor .contemporane, întăreşte 
tot mai mult credința într'o perfecţiune 
ideală, regăsită retrospectiv în epocile de 
strălucire ateniană. Un proces mental q- 
semănător poate fi găsit la baza oricăror 
canonizări, d. M. Pippidi atrăgând aten- 
ţia în mod substanțial aşgupra tuturor a- 
cestor fapte, din piin documentate, 

Nici desăvărșita „speutaneitate“ şi „ori- 
ginalitate“ a literaturii eline, în compa- 
raţie cu cea iatină, nu mai reprezintă o 
poziție integral acceptată de cercețători, 
anularea distincției dintre fond și formă 
îndemnând deasemenea la atitudinea unei 
prejuiri integrale a literaturii eline, fără 
o exclusivă considerare a valoriior put 
formale. Am desprins acum numai câteva 
idei centrale dintr'un eseu bine fuadat, 
probleme:e discutate atât de competent de 
d, D. M. Pippidi, departe de a semnitica 
preccupări anacronice, doved:ndu-şi tot 
mai mult eterna lor actualitate, Clasicis- 
mul reprezintă o valoare veșnică, absolută 
şi mâmic mu ne pare a-l putea anula. 

a. m. 





PARADOXELE LOGICEI 


Filosofia românească nu este desigur 
încă ia nivelul filosofiei europene con- 
timDonan€. Printre cauzele care provoacă 
această diferențiere de nivel este și ab- 
sența completă sau aproape completă a 
unei suficiente informaţii şi documentări 
în ceea ce privește unele din preocupările 
cele mai recente ale filosofiei europene. 
Şi ceea ce lipsește mai mult, este strădu- 
ința de a căuta o soluție problemelor care 
au devenit fundamentale în actuale peri- 
oadă a gânâirii. 

In aceasă privință trebue să recunoaț- 
tem că d. Anton Dumitriu a avut totdea- 
una o atitudine care a corespuns acestor 
cerințe ale filosofiei noastre. D-sale îi da- 
torăzm, imtroducerea amplă, bazată pe o 
do-umentare serioasă şi pe contribuţii 
proprii a logisticei, una din cele mai sem- 
nificative peocupări în domeniul gânilirei 
contimporane. 

Mulţi au înțeles, sau dacă n'au înțeles 
ar fi putur înțelege din cărțile d-sale, că 
din „sinteza” şi „interpretarea“. sistemelor 
consacrate de istoria filosofiei:nu-și poate 
face nimeni o vo-ație cu adevărat filoso- 
fică și că, fără stăpânirea instrumentului 
logic, mu se poate ajunge în meditaţia fi- 
losofieă decât la aberaţii sau la poziţii de- 
păşite de mult în, istoria filosofiei. A căuta 
originalitatea cu orice preț și mai ales cu 
preţul mesocotirii rațiunii și a logicei, 


este mai curati o dovadă de sterilitate, 

îm lucrarea de față d-l Anton Dumitriu 
studiază problema paradozurilor lugice, 
problemă ce şe arată a fi continuarea ce- 
tor expuse de d-sa în lucrările anterioare: 
„Bazele filosofice ale ştiinţei“, „Logica 
Nouă“ şi „Logica polivalentă”. 

Probiema paredozurilor logicei a fost 
desigur evidenţiată de anumite diţiculiăţi 
cu care gânditorii contimporani au avut 
de luptat odată cu recenta desvolrure a 
matematicilor şi a logicei. Insă problema 
este muit mai veche, ea porneşte de la 
vestitele argumente ale lui Zenon din şcia- 
la Eleaţilor şi capătă o deosebită amp.osre 
în Diale.tica trancendentală a lui 1. Kant. 

Soluțiile date acestor aparente sau fun- 
damen.ale vicii ale gândirii logice au fost 
fie de natură filosolică, fie de natură lo- 
gică. Cele de natură filusofică — date în 
cadrul școalei Eleate sau în cadrul fiio- 
sofiei kantiene — discreditează fie rean- 
tatea exterioară (în favoarea unei luni 
inteligibile și inac_esibile), fie rațiunea în- 
săși, a.unci când ea încearcă să depășească 
limitele realității sensibile, 

Ceea ce este mai semnificativ este fap- 
tul că soluţiile date acestei probleme de 
unii logicieni şi matemati. ieni contimpo- 
rani — între care aceea dată de Berirand 
Russel! prin teoria tipurilor — mu satisfac 
suficient, deoarece ea impun anumite con- 
diționări exterioare logice și din această 
cauză sunt lipsite de necesitate. 

D-l Anton Dumitriu, bazat pe alte cer- 
cețări anterioare ale d-sale în domeniul 
logicei, îşi propune să rezolve această pro- 
blemă printr'un punct de vedere şituat în 
interiorul logicei, fără a recurge la res- 
tricții sau condiţionări impuse acesteia din 
afară. 

Problema este de o vădită importanţă şi 
semnificație şi noi ne propunem a reveni 
întrun cadru mai amplu, mărginindu-ne 
deoiamidată să atragem atenția asupra ei. 


O NOUĂ TRADUCERE DIN PLATON 


In editura Fundațiilor regaie a apă- 
rut o nouă traducere din Platon. Este 
vorba de recenta versiune  românea- 
scă a dialoguiui Sympasion,. da:crită 
d-lui Şt. Bezdechi, traducătorul unei 
însemnate părți din dialogurile aces- 
tui filosof, pe care n'am izbutit încă 
să-l avem tradus în integralitatea, sa, 
într'o serie de ediţii bune și ieftine. In 
ciuda eforturilor care se fac, și astăzi 
trebue să recurgem tot la excelentele 
versiuni! franceze de la Garnier, atât 
de solide, pe cât de elegante. Recenta 
traducere a d-lui Șt. Bezdechi este 
precedată de un lung studiu introduc- 
tiv, în care se găsesc o serie întreagă 
Ge lămuriri, preciziuni şi informații 
de ia dificultățile traducerii, ja su- 
biectul dialogului și la ecourile plato- 
nice în opera Sf. Maxim Mărturisita- 
rul şi Marsilio Ficimo. Poatecă ar fi 
de făcut e2rcum anumite otiservații, 
distanţa dintre acest comentar şi acel 
—de pildă— al lui L. Robin fiind des- 
tul de amare. Versiunea româneară a 
diatogului Symposion rămâne totuşi vu 
intreprindere utilă, pe care o salută 
cu toată satisfacția. Depre acoasiă 
impomtamtă traducere vom reveni. 

a. Ta. 


Tineri scriitori români, autori de 
romane şi nuvele se pot adresa pentru 
editare în Str. Reni Nr. 43, în fiecare 
Sâmbătă, dela orele 16—18. 


la 


DIN VIAȚA FUNDAȚIĂOR REGALE 
| Sub acesi ţitiu, d-l profesor Tzigara- 
Samurcaş pubiică intr'o broşură recentă 
aventura i'undaţiilor sub cguduczrea ca- 
racostelivă, conducere pe care antorui 
o coi:sideră ca „o eclipsă trienală,” Cu- 
nosieam de mai inainte eclipsa direcţiei 
Fundațiilor legale, sub resimul dziunct, 
în ceeace priveşte aspectele ei culturale; 
se constată însă cu uimire că D. Cara- 
costea a introdus eclipsele şi în sospo- 
dăria Uniunii Fundațiilor. Sarabanda fe 
miliozne în care s'a încurcat fostul pro- 
fesor de limba română, constitue o epo- 
pee cifrată, și nu lipsită de interes pen- 
tru cunoaşterea mai intimă a trecutului 
mentor al culturii şi al jiterzlor româ- 
nești. 


WANDA WASILEWSKA 


Cartea de război sovietică a mobili-. 


zal toate energiile literare ce s'au desvol- 
tat în ţara revoluţiei din Octombrie, in 
ultimii 25 de ani. 

După perioada de creaţia literară con- 
structivistă a literaturii ruse, a urmat o 
alta în care, ca de ubiceiu, viața de toate 
zilele s'a plasat pe primul plan al preo- 
cupărilor. Si această viaţă de toate zi- 
lele era răsboiul, -: 

Toate atrocitățile unor porniri atavice 
şi toate încercările de reintoarcere la un 
iond de primitivism bine întășurat în 
foiţa de staniol a civilizaţiei răsboinice, 
nu au putui lăsa indiferente conștiinţele 
pline de răspundere ale poporului ame- 
nințat. Și într'adevăr, dacă pe front lup- 
tătorul sovietic a stăvilit aspirații ima 
perialiste; ocunând transee și răsturnând 
prejudecăţi, în spatele frontului masele 
şi-au făcut datoria. Scriitorii au încetat 

e a mai fi exponenţii unui popor liniş- 
tit, muncitor. Lupta pentru apărarea pa- 
triei era tot mai acută. Poeți, romanci- 
eri, niuvelisti, trăesc intens momentele de 
verificare a posibilităţilor de rezistență 

-a unui popor aproape nou, Ehrenburg, 
eonov, Şimemov, Tribonov, Gorbatov, 
Wanda Wasilewska, sunt numai câţiva 
dintre aceşti întăritori ai spiritului din 
interor. : 

În ultimul timp editura „Cartea Rusă“ 
şi-a luat obligaţia de a populariza in Ro- 
mânia literaiurn sovietică de războiu, 
necunoscută nouă, „Dragoste siinplă“ de 
Wanda Wasilewska este printre primele 
apărute în traducere românească. 

Întrată în rândul scriitorilor sovietici 
după ce Ucraina occidentală a fost eli- 


erztă de stăpânirea  latifundiarilor, 
VW/unda Wasilewska este astăzi membră 
a Uniunii Scriitorilor Sovietici. Dela 


Marea Revoluţie şi până în 1941, talentul 
ei a fost pus în slujba muncitorilor, a 
căror viață o cunoştea, Acum, când răz- 
boiul este pe primul plan al interesului 
tuturor, în mod normal scriitoarea îşi a- 
lee alte tame și-și pune alte probleme. 
Spre pildă : care este reacţiunea femeii 
sovictice în faţa invalidului:-de război, 
In „Dragoste simplă“. desiisurat de 
explozia unui obuz, erou! se întoarce a- 
casă, lângă o soţie care pare să nu a:bă 
nuierea de a-i rămâne credincioasă. In- 
făţisarea lui de schilod repusnă femeii. 
Ea nu poate sunorta prezenţa acestui 
mutilat, Se gândește chiar să fugă cu un 
altul, desi ru-l iubeşte, numai să scape 
de imaginea oribilă a bărbatului rănit, 
Dar paralel cu oscilările sufleteşti ale 
acestei femei, se desfăşoară bucuria feţei 


NE E E a E a PA II NR SIC 


dela țara care, lără să lină seama că lo- 
godmcul e. sa intors invalid, il duce a- 
casa şi-l înconjura cu toata dragostea el, 
Leăsemenea alta iemeie este disp2rată câ 
barbatul e. a munt. Ar îi preierat sa se 
imtoarcă cricațt de scui!lodi, numai sa 
iraiasca. In iaţa acestor exemple, sona 
marelui muiilar işi revine şi-şi copleşezte 
baibauul cu toată Cdiagosica ei de mai 
înainte. 

Kealismul viril al cărţii, viaţa inle- 
rioară, atâi de intensă, a tiecărui per- 
sonagiu conştient de demaitatea şi de 
umanitatea lui, fac din „Wrazoste sim- 
plă” o carte impresionantă. 


NEINFRÂNȚII 


Cel dintâiu în seria scriitorilor sovi- 
elici ai lupiei pentru apărarea patriei 
şi libertăţii, a tost .Hor:s Gorbatov, iar 
„Weîntrânţii” a tost prima carle sowie- 
tică de războiu. Cunoscută partial de 
cititorul român din foiletoanzie „Graiu- 
lui Nou“, cartea apărută recent la noi 
in traducere românească obi:inuse un de- 
săvârşit succes în U.R.S.S. unde se difu- 
zase in zeci de mii de exemplare. 

Cadrul uman al cărţii lui Boris Gor- 
batov nu este restrâns între periieriile 
orăşelului Osiraia Moshila, El se extin- 
de în cele din urmă până daparie, iângsă 
linia de foc şi sârma ghimpată a irontu- 
lui din 1942, p 

Sunt oameni de tot felul: bătrâni, co- 
pii şi femei. Printre ei, prea puiini spriii- 
nă trupa germană de ocupaţie. Lizca. 
tânăra naivă  entuziasmată de o falsă 
dărnicie a ocupantilor nu ezită să lie 
tovarăsa lor de petreceri. Cai mai mulți 
îusă rezistă tentaţiilbr şi opresiunei, Su- 
portă  batiocurile, acă trupurile lor 
sunt cu totui sub stăpânirea dusmanului 


sufletele le rămân libere. Sunt cu ade- - 


vărat nişte „neînirânți ”.. ic: 

In: centrul lor, familia „laţenco este v 
sintetizare de. virtuţi, de patriotism şi 
dor de liberiate. Bătrânul Taras Iaţenco, 
intruparea puterii de rezistenţă — la în- 
cepul pasivă dar, în curând, activă —- 
niciodată nu şi-a pus problema unei su- 
puneri integrale a individualității sale. 
E! știa că nu va trebui să suporte mult 
timp prezența inamicului în târg. Are 
incredere in forța combativă a aztasului 
rus șipe această încredere nemărsinilă 
se centrează toată vilalitatea rezistenţei 
sale tenace. Nu numai a lui ci si a fami- 
liei, a poporului întreg. ma 

Familia bătrânului Taras ştie cum tre- 
bue să-și facă datoria. Stefan organi- 
zează luptele de partizani, Nastea, lun- 
tătoarea ilegală, coordonează opoziţia ti- 
neretului din orăşel, micul Leonca dezor- 
panizează retragerea inamicului. Insuşi 
Andrei, prizonierul abia intors din lasă- 
rele germane, reintră în unităţile sovic- 
tice de luptă. Lupta continuă împotriva 
ocupânților, acesta este scopul acţiunei 
fiecăruia. 

Este predispoziția patriotică obişnuită 
noului orn sovietic. Şi aceasta a fost in- 
teniia autorului: să o contureze, să o 
facă vizibilă tuturor. 


O FERICITA „EPURARE! - 

Din câmpul diterelor, sulutăm cu sa- 
tisfacție epurarea din îmbâcsita lume a 
cifrelor, a tudgetelor, a vămilor pămân- 
feșii și a visticriei — a d-lui Mircea Vul- 
cănescu. infine, această necunoscută co- 
moară de om, eminent traducător ol lui 


PROPRIETAR: ABONAMENTE: 

SOC. AN. „UNIVERSUL“ autorităţi şi instituţii 4800 lei 

Iascrisă sub No. 163 Teib. Iifoy — Particulare 12 luni 2400 „ 
E 6 luni 1350 „ 


REDACȚIA ŞI ADMINISTRAȚIA 
BUCUREŞTI 1 Str. Brezoianu 23—25 
TYELRFON 330.13 


Francois Villon (ee frumos a. tulmătii 
„Dar unde-i neaua ce mai ani) și a lui 
Peguy, va putea să pună rânduială şi 
îm scrierile sale și să dea în vileag si- 
petul de atâţia ani ferecat. 


MANUAL DE ISTORIA ARTELOR 


După primul volum dim Manualul de 
Istoria Arie.or, ară:ut anul trecut şi e- 
puiza! în scurtă vrime, d. Gh. Oprescu a 
scos de curând — în editura „„Universul” 
— al doilea tom dm lucrarea aceasta de 
proporţii şi interes puţin obişnuite. Nu 
cu mulie qecenii în urmă, o astfel de 
tentativă ar fi fost, cu siguranţă, sortită 
unei nereuşite totale. Azi, numărul celor 
ce se interesează de arlă, sub toate as- 
wentele «i, a crescut impresionant şi e 
imbucurător faptul că o lucrare cea e- 
vitat din capul locului să fie ceea cs se 
numește una de vulgarizare, şi-a găst 
un număr atât de mare d: eiţitori, fapt 
cre nu se poale socoti străin de puns- 
rea sub Llipar al celui de-al treilea vo” 
lum şi retipărirea primului. 





Partea a doua 2 Manuslului — cum 
îi place autorului să-și intituleze orera 
— continuă cercetarca asupra produc- 
ției ariistice dela finele secolului XVI 
până la Revoluţia franceză dela 1789, 
perioada cea mai bogată în creaţie ma- 
jnră, în toate sectoarale frumosului. Cu- 
noașterea adâncă şi interpretarea ade- 
cuată pe care profesorul Oprescu ni le 
desvălue în acest volum explică îndea- 
juns primirea excepţional de bună cu 
care a fost întâmpinată cartea sa, atât 
din partea specialiştilor cât şi a marelui 
public. Lucrul acesta se va petrece, ne- 
îndoios şi cu partea ultimă a lucrării, 
pusă de curând sub tipar. 


VREAU 


este titlul romanului recent poposit în 
vitrinele librăriilor și datori nunia din 
cele mai bune și limprzi condee Qin câte 
ilustre“:ză în prezent scrisul! nostru, d-na 
Olga Greceanu. 

După Les femmes peintres d'autrefois, 
Pe urme'e prşicr Tăi, iitus şi-o serie 
întreagă de studii cu privire la artă, d-na 
Olga Greceanu dovedește, cu romanul 
de faţă, că se simte nu mai puţin la în“ 
d:mână şi în genul epic. Dar asupra 
cărții acesteia vom reveni. 


c. p. 





Apare săptămânal 


PREŢUL 60 LEI 


16