Transilvania_1900_031_002_003

TRANSILVANIA 


ORGANUL 


ASOCIAȚIUNII PENTRU LITERATURA ROMÂNĂ ȘI CULTURA 
POPORULUI ROMÂN. 


Nr. H—III. Sibiiu, Februarie — Martie 1900. Anul XXXI. 


„CEA MAI VECHE STATISTICĂ AUTENTICĂ A ROMÂ- 
NIMEI ARDELENE. 


D. Jancsó Benedek, publică sub acest titlu în periodicul 
societăţii istorice maghiare, „Sz/zadok“. (fasc. 2 din an. curent 
pag. 141—154), asupra populaţiunii Ardealului în secl. XVIII 
un studiu statistic comparativ, care ne privesce deadreptul. 
Mânecând dela conscripția episcopului loan Inocenţiu Klein 
de Sadu din 1733, ântâia și cea mai veche statistică autentică 
a Românilor din Ardeal, făcută de Români și având în vedere 
numai pe Români, și publicată la 1898 în revista noastră, de 
unde a fost retipărită și în broșură separată sub titlul: „Ro- 
mânii din Transilvania la 1733“, d-l Jancsó în studiul său 
trăgând în combinație și alte conscripțiuni anterioare și po- 
sterioare celei făcute sub episcopul Klein, arată sporirea ez- 
cesivă, a elementului românesc în Ardeal în secl. XVIII, și se 
încearcă să explice aceasta sporire excesivă nu din puterea 
de reproducțiune a poporului românesc, ci din alte cause şi 
împrejurări sociale, economice și politice, cari stau în legătură 
cu epoca Fanarioţilor în principatele române. Sistemul de 
spoliare, întrodus și practicat în principatele române de Fa- 
narioți, a provocat emigraţiuni în wmassă, îndreptate între 
altele și spre Ardeal, cari ar fi înfluințat în mare măsură 
sporirea elementului românesc în această țeară. Este adevărat, 
că în Banat sau întâmplat în secolii trecuţi imigrațiuni din 
Oltenia; urmașii Românilor imigrați trăesc în comunele mon- 
tane pănă adi cu obiceiuri deosebite de ale Românilor baștinași 
şi sunt numiți de aceștia „bufani“ „ţăreni“, adecă veniți din 

i 4 


42 


Țeara-Românească, formând adi vre-o 15,000 suflete, dar nu 
putem fi de părerea d-lui Jancsó cât pentru sporirea elemen- 
tului românese din Ardeal prin imigrațiuni din principatele 
dunărene tocmai în secl. XVIII, când sciut este, că soartea 
ţăranului iobăgit în Ardeal nu era cu nimic mai de invidiat, 
decât a celui din principate. O imigrațiune din principatele 
române în Ardeal, care să fi contribuit la sporirea elementu- 
lui românesc de aici, este absolut inadmisibilă ; Aricescu, la care 
se provoacă dl Jancsó, nu probează cu date concrete aserți- 
unea sa cu privire la „emigrarea cu grmada peste Carpaţi“ ; și de 
altcum n'a rămas nici o urmă despre astfel de imigrațiuni, cum 
au r&mas în Banat. lar adevărul cunoscut este, că, din contră, 
dintre iobagii ardeleni au fugit mai în tot timpul cu sutele 
și cu miile deadreptul în Moldova și Muntenia, unde serviau 
numai câte 12, cel mult 24 de dile pe an, iar unii treceau în 
Ungaria, unde iobăgia era mai ușoară decât în Transilvania. *) 

Cât pentru Fundul regiu, Sașii locuitori la frontiera su- 
dică a Transilvaniei, erau destul de precauţi, să nu lase să 
le crească Românii peste urechi chiar prin imigraţiuni de peste 
hotar. Din contră sau întâmplat adese-ori casuri, ca dehquenți 
români de aici să tie dați afară în ţeara vecină din partea 
autorităţilor săsesci. Cităm un singur cas caracteristic. În o 
şedinţă a Magistratului din Sibiiu, ţinută in Novembre 1740, 
un anumit Toader Hotar, care din pasiune (aus Passion) a 
junghiat pe stradă pe primarul din Şura-mare (de sigur nu 
mortal, căci atunci w'ar fi scăpat; cu atâta), e judecat, ca să 
fie bătut cu nuele de calăul orașului și alungat în Vulachia. **) 

De altfel studiul Dlui Jancsó îl aflăm important din mai 
multe puncte de vedere și de aceea, dacă nu ne este dat 
să putem înregistra din parte română astfel de studii, menite 
să tacă lumină în trecutul nostru, îl reproducem în cele ur- 
mătoare: 

În istoria aspiraţiunilor naţionale române din veacul trecut cel mai 
interesant și mai de frunte rol l-a jucat fără îndoială episcopul gr.-cut. al 
Făgărașului-Blajului, Inocenţiu Klein. După alegerea sa de episcop îşi 
începu îndată aceea serie lungă de petiţiuni la Maiestate, in al căror cuprins 


*) G. Barițiu: „Transilvania“, 1870 pag. 6. 
%%) Protocoalele manuseripte ale Magistratului Sibiiului din 1740, pag. 79. 


43. 


găsim cel puţin în embrion fie-care din pretensiunile naţionale române de 
adi. Fu ales episcop la 15 Novembre 1728, iar la 28 Septembre 1732 fu 
instalat în scaunul episcopese. În acest timp a petiţionat la Maiestate de 
8 ori în interesul poporului s&u. 

Că de ce cuprins erau aceste petiţiuni, aflăm din acel rescript regesc, 
ce-l trimisese Carol III dietei ardelene la 11 Decembre 1732%). Din acel 
rescript se vede, că plângerile episcopului Klein se învirtiau în jurul ur- 
mătoarelor lucruri: 1. Preoţii uniţi în contra diplomei Leopoldine sunt per- 
secutaţi de ordinele protestante. 2. Preoţilor români uniţi să li se dee sare 
gratuit din salinele ţ&rei tocmai așa ca și preoţilor celorlalte confesiuni şi 
nobililor. 3. Nu numai preoţii români uniţi, ci toţi locuitorii ţărei de limbă 
română, fie nobili sau ţărani, de aici înainte să fie consideraţi ca adevăraţi 
fii ai patriei, iar nu ca venetici. (În acest punct se cuprinde deja implicite 
pretensiunea de mai târdiu, ca adecă Românii să formeze a patra naţiune 
politică a ţărei). 4, Cultul divin de rit grecesc cere necondiţionat, ca în satele 
mai mici să fie un preot, iar în cele mai mari cel puţin doi, și ca pelângă 
preoţi, în fie-care sat să fie scutiţi de sarcinile iobăgesci cel puţin doi in- 
diviqi, cari dau ajutor la cultul divin, căci la fie-care din celelalte confesiuni 
în singuaraticele sate sunt scutiţi de aceste sarcini patru individi (cantorul, 
invățătorul, erâsnicul și elopotarul). 

Rescriptul reg. dispunea, ca dieta să exmită o comisiune pentru exa- 
minarea plângerilor şi dorințelor episcopului unit: întru cât sunt acele 
indreptăţite, sau nu? Rescriptul reg. deodată prescria şi aceea, că din cine 
să lie compusă aceasta comisiune. Președintele comisiunii, ca comisar reg., 
avea să fie generalul conte Wallis; membrii aceleia episcopul rom.-cat. şi 
cel gr.-cat., consilierul de curte și tesaurarul baron Rebentisch şi câţi-va 
din consilierii cat. ai guvernului reg. Dacă membrii comisiunii vor căd6 
de acord privitor la punctele indicate în rescript, învoiala făcută să fie 
Subșternută Maiestăţii Sale spre aprobare, iar dacă nu s'ar pute înţelege, 
și în acel cas să fie subșternute actele sfătuirilor, ca Maiestatea Sa să 
decidă asupra opiniunilor contrare. 

Comisiunea exmisă s'a şi intrunit de câteva-ori, dar cu o diplomaţenie 
turcească atâta a amânat şi trăgănat lucrul, pănă ce s'a ales nimic din el. 
Lipsa de bunăvoință, arătată de comisie faţă cu causa, ce i s'a încredinţat, 
na descuragiat însă pe episcopul Klein; el a făcut totul ca să in- 
formeze  comisiunea după cuviinţă şi să o dispună mai favorabil. 
Pentru informaţiunea comisiunii, prin organele sale bisericesci a conseris 
din sat în sat pe preoţii români și pe credincioșii lor și âncă fără deose- 
bire de confesiune. Așa sa pregătit la 1733 ântâia statistică oficială gi 
vrednică de incredere a romănimei ardelene, pe basa căreia ne putem forma 
o icoană hotărită şi lămurită despre întinderea și numărul acestui popor 


*) Vedi acel reseript reg. la Nilles: Symbolae ad illustrandam historiam Ecclesiae 
orientalis in terris Coronae S. Stephani, II. pag. 513—517. 
4% 


44 


înainte cu mai bine de un secol şi jumătate. Nici statistica aceasta nu e 
completă, căci nu numai, că sau aflat comune singuratice mai mici, în 
cari de sigur nici preot wa fost şi Cari au rămas la o parte din aceasta 
conscripţie, ci nau putut fi conserişi nici Românii din Ţeura Bârsei, aflători 
sub jurisdicţiunea orașului Braşov. Cei r&muşi la o parte însă formează 
numai o mică frântură a romàaimei ardelene şi astfel nu detrag din va- 
loarea şi utilitatea conseripţiei. 

Această couscripue a zăcut necunoscută timp mai bine de un secol 
și jumătate. La 1896 a scris asupra ei Buyduu-Duică în „Convorbiri li- 
terure*) un studiu interesant sub titlul: „Statistica Romànilor din Tran- 
silvania în 1733*; exemplarul manuscript l-a descoperit in colecțunea lui 
losit Beuigni iu muzeul lui Brukenthal din Sibiu. Cu doi ani mai târdiu, 
la 1898 a fost pubheată de Aicoluu Togun**j, bibliotecarul Asocialiunii 
pentru literatura română și cultura poporului român. Cum afirmă dinsul 
un alt exemplar din aceasta conseripție se allă in posesiunea prepositului 
din Blaj, Luvan Moldovan. 

De sigur, că in colecţiunile din părţile ardelene pot să zacă necu- 
noscule şi mai multe exemplare. Dovadă pentru aceasta este și impreju- 
rarea, că inainte cu mai mulţi ani am vedut şi eu insumi un fragment 
din această couscripţie în Imeestalva in colecţiunea de manuscripte a soţiei 
lui Userey János. 

Cu toate că aceasta consctipţie poate fi privită ca ântâia, cea mai 
completă şi mai autentică statistică a romănimei ardelene, totuşi am greşi 
țin6ud, că aceasta nu are nici măcar precursori frugmeuturi şi că ea este 
singura statistică, aşa că nam pute avé cu privire la numărul romănimei 
din tiinpurile anterioare nici un punct de orientare sau wam puté sci ni- 
mic nici măcar aproximativ sigur in ustă privință. 

Când la stirşitul secolului XVII. iesuiţii Baranyi şi Hevenesi începură 
convertirea Românilor la unire, deodată iși deleră silinţă, ca pe cât se 
putea să erueze exact şi numbrul acelora. lesuiţii, zeloşi pentru causa 
unirii, pun num&rul românimei ardelene la 200,000. Dar chiar să admitem 
că acest calcul al lor nu-i exact şi să-l îutregim chiar cu o corectură de 
25%, la sfirşitul seclului XVII numěrul românimei în Ardeal la nici un 
cas nu poate fi taxat mai sus de 230,000. 

Se nasce acum întrebarea, că acest număr al românimei în ce pro- 
porţie a putut stu pe acel timp cu numărul celorlalte naţiuni din Ardeal? 
După calculul iui Frideric Schuler ***) numărul întregului popor săsesc din 
Ardeal se poate pune lu 68,160 suflete la stirşitul secl. XVI şi la începutul 
secl. XVII. După datele couscripţiilor dela 1761—65 numărul total al po- 


*%) pag. 626—642. 
*#) Nicolau Togan: Românii din Transilvania la 1733. Conseripţia episcopului Joan 
In. Klein de Sadu. Sibiiu (Szeben), 1893. 


5%%) Volksstatistik der siebenbiirger Sachsen. Forschungen zur deutschen Landes- 
und Voikskunde, vol. 1X. fasc. 1. p. 31. 


45 

pulațiunii săsesci din Ardeal s'a urcat la 120,360 individi. Aşa dară în 
decurs de 130 ani crescământul populaţiunii a fost de 52.700 individi. 
După datele recensementului din 1890 numărul Sașilor ardeleni s'a urcat 
la 195,000 individi. Astfel crescământul în aceşti 130 ani din urmă fu de 
74,499 suflete, ceea-ce corespunde la 0.49/, pe an. Dacă comparăm acum 
aceste date unele cu altele. vedem, că crescământul săsimei în cele doue 
perioade a dat înainte în măsură, se poate dice, egală. Pe temeiul datelor 
de mai sus, putem afirma, că numărul săsimei de 68,160 suflete dela în- 
ceputul secolului XVII pe timpul uniunii Românilor se va fi apropiat de 
100.000. Nu e greu a statori din datele conseripţiunilor de mai târdiu 
combinând înapoi şi numărul maghiarimei și al Secuilor circa la 150,000. 
Astfel tabloul etnografie verosimil al Ardealului pe timpul diplomei Leo- 
poldine s'ar pute exprima circiter în următoarele cifre: 


Maghiari la 1700 . . . . . . 150.000 
Saşi „ 1700 . . . . . . 100.000 
Români „ 1700 . . . . . . 959.000 

la olaltă . 500,000 


Conscripția din vorbă a lui Klein dela 1733 numără 85,000 familii 
române. Multiplicând aceasta sumă, după usul adoptat, cu 5, numărul total 
al românimei ardelene la 1733 ar da 427.750 suflete. Considerând şi ro- 
mânimea din Țeara Bârsei şi din alte câte-va comune mai mici. rămasă. 
la o parte din conscripţie, drept întregire mai putem adauge la suma acea- 
sta o corectură de 15,090 suflete. Astfel la 1733 numărul total al româ- 
nimei ardelene a putut fi de 442,750 suflete. 

Acum se nasce întrebarea, că oare alte isvoare contimporane exi- 
stente justifică aceste date ale conseripţiei lui Klein? 

Drept controlă să luăm datele de mai nainte cu 12 ani, ce le aflăm 
în cartea lui Acsády Ignácz *). 

Acsády fixează pe temeiul conscripțiilor contimporane întreaga popu- 
Jaţiune contribuabilă a Ardealului la 1720 cu 48.039 familii. Multiplicând 
aceasta cifră cu 5, întreagă populațiunea contribuabibilă ar fi fost de 
240,195 suflete Din aceste date se poate constata cu numele, că familii 
române au fost 28.120, ceea-ce ar corespunde la 140,600 suflete, deci mai 
puţine cu circiter 300.000, decât au fost după conscripția lui Klein cu 12 
ani mai târdiu. Conscripţiile folosite de Acsády însă nu le putem luă drept 
punct de mânecare, căci acele nu cuprind nici jumătate din familiile con- 
tribuabile. Aceste ru sciu de nici un locuitor valach în comitatele: Cluj, 
Târnava și Turda, mai departe in scaunele secuiesei: Arieş, Ciuc, Odorheiu 
și Treiscaune, și în scaunele săsesci: Sebeș, Orăştie şi Nocrieh, ba și 
în scaunul Mureșului amintesc numai 4 familii valache. 

Acsády din causa drfectuosităţii acestor conspecte, basat pe alte date 
singulare sau pe isvoare din timpul apropiat, reconstruesce tabloul etno- 


*) Magyarország nepesseze a pragmatica sanctio korában 1720 —2! Budapest, 1896. 


grafic mai complet al Ardealului la 1720 în următoarele: In total sunt 
95,565 familii contribuabile, ce se pot constata cu numele; din aceste sunt 
46,139 familii române; deci numărul total al sufletelor Românilor la 1720 
e de 230,695, dar âncă tot mai mic cu 200,000, decât este arstat în con- 
scripţia lui Klein la 1733; e mai mare, ce e drept, cu 100,000, de cum 
este arătat de Acsády ântâia-oară, dar diferenţa este âncă totuși atât de 
mare, încât e cu neputinţă să aduci în consonanţă aceste doue soiuri de 
conspecte,. 

Examinată mai deaproape a doua combinaţie a lui Acsâdy, vedem, 
că el fixează la 1721 numărul familiilor contribuabile române din Fundul 
regiu cu cifra de 12.629, pe când o 'conscripție săsească de tot autentică 
dela 1749 arată a fi fost 21,324 fam. După Acsády numărul Românilor era la 
1721 în Fundul regiu de 12,629X 5==63,145 suflete, pe când cu 28 ani mai 
târdiu era de 21,324x5—106,620. Numărul Românilor în Fundul regiu n'a 
putut cresce în timp atât de scurt cu 43,000 suflete, mai ales dacă avem 
în vedere, că autorităţile săsesci se siliau mai mult ca să-i alunge pe Ro- 
mâni din Fundul regiu, decât ca să-i atragă acolo. 

Dovadă în privinţa aceasta este între altele momorandul comandan- 
tului general, conte Kânigsegg, dela 1727, în care acesta, sătul de vecini- 
cele lamentări ale autorităţilor săsesci în contra Românilor, făcu regelui 
Carol III propunerea: să strămute pe Românii din Fundul regiu în Vala- 
chia-mică (Oltenia), şi să aducă în “locul lor Germani, „căci Saşii, ea să 
poată suporta oare-cum sarcinile publice, neproporţionat de mari, ce li 
s'au aruncat în cârcă din partea celoralalte doue naţiuni (privilegiate), au 
primit pe pământul lor, ca dileri, o mare mulţime de Valachi, şi aceștia 
s'au sporit acum atât de mult, încât aproape întrec pe Sași. Aceşti oaspeţi 
primiţi, pe lângă aceea îi ruinează şi mai mult pe Saşi prin răutatea, ho- 
tiile, farmecele şi prin tăciunăriile lor secrete“ *). 

Acsády fixează numărul Sașilor pe acest timp cu cifra de 14,926 X 5 = 74,630. 
Amintirăm mai nainte, că Schuler arată a fi fost numărul Saşilor ardeleni 
de 68.160 deja la începutul secl. XVII; un crescământ numai de 6470 
capete în 121 ani ar fi totuşi prea mic; de aceea numărul Saşilor presentat 
de Acsády nu poate corespunde stării faptice. Conscripția autentică dela 
1749 **%), citată şi la Acsády, fixează numărul Saşilor din acest timp cu cifra 
de 23,886 X 5= 116,930. Acum dacă comparăm aceasta cifră cu datele 
lui Schuler, aflăm că aceasta corespunde mai mult percentului de 0:49, 
care exprimă cresc&mântul anual al Saşilor, şi astfel e şi mai aproape de 
adevăr. Numărul Sașilor, cum ar&tarăm, deja la începutul secl. XVIII (1700) 
era aproape de 100,000 și astfel cifra Sașilor de 74,630 la 1720, ce resultă 
pe basa calculărilor lui Acsády, tot atât de puţin o putem accepta, ca şi 
cifra de 63,145 a Românilor din Fundul regiu. Atât Saşii, cât şi Românii 


*) Barițiu: Istoria Transilvaniei, vol. L pag. 333. 
+*+) Hermann Anton: Korrespondenzblatt des Vereines für siebenbiirg. Landeskunde, 
1895 fasc. 5, 


pozat ză oana ai ta re 


47 
din Fundul regiu, au fost mai număroşi și de sigur ambele popoare au 
trecut peste cifra de 100,000. 

În vol. 1%) al lucrării mele despre istoria aspiraţiunilor naţionale ro- 
mâne, atât înainte de cartea lui Acsâdy, cât și de acel studiu al lui Bogdan- 
Duică, care se ocupă cu conscripția lui Klein, m'am ocupat şi eu cu ra- 
porturile contimporane de naţionalitate ale Ardealului și pe temeiul studiilor 
mele, referitoare la aceasta chestie. scrisesem acestea: „Pe timpul lui 
Carol III (pe la 1730) numărul contribuabililor a fost 135 000; din aceasta 
cifră revin valachimei 85.000, remânând astfel 50.000 familii contribuabile 
de altă naţionalitate, ceea-ce după metoda deja aplicată corespunde nu- 
měrului de 250,000 suflete. Dacă adăugăm la aceasta sumă nobilimea ne- 
supusă la contribuţie şi pe S&cuii privilegiați numai cu 50.000, atunci po- 
pulaţiunea totală nevalachă a Ardealului se poate fixa cu cifra de 300.000 ; 
adaugând populațiunea valachă, şi computând cele 85.000 familii contrib. 
în 425.000 suflete, întreaga populaţiune a Ardealului pe la 1730 după un 
calcul aproximativ se poate socoti la 725.000 suflete“. 


Conscripția dela 1761—65, după mărturisirea lui Benkő, arată popu- 
laţiunea Ardealului în următoarele cifre: 


Maghiari . . . . . 271.000 
Sași „120.680 
Români . . . . . 647943 


la olaltă 938,923 
sau să dicem în număr rotund: un milion. 
Raporturile de naţionalitate ale Ardealului dela 1700 pănă la 1761 se 
pot presenta în următorul tablou statistic: 


La 1700 Maghiari . . . . . . 150.000 
Saşi pa 100.000 
Români .. . .... 250.000 
la olaltă 500,000. 
La 1130 Maghiari . . . . . . 195,000 
Saşi 105.000) 
Români . . . . . . 425000 
la olaltă 725,000 
La 1761 Maghiari . . . . . . 971,000 
Sași <... 120,680 
Români . . . ..... 547243 


la olaltă 938.923. 

Aceste date ne arată mai fidel tabloul etnografie al Ardealului în 
prima jumătate a secl. XVIII, decât cum ni-l ilustrează cunoscuta com- 
binaţie a lui Acsády din timpul sancţiunii pragmatice. Conscripția lui Klein 

*) Pag. 761. 

&*) În „Századok“ e greşeală în comput, fiind indicaţi Saşii cu 110.000, 


48 
confirmă și mai mult aceste date, precum și aceste date adeveresc, că 
privitor la autenticitatea consceripției lui Klein în totalitatea ei nu încape 
nici o îndoială. 

Dacă comparăm acum starea dela 1761 cu cea dela 1700, vedem, că 
crescământul valachimei în periodui acesta de 61 ani a fost de circa 120%, 
al maghiarimei de 80°/⁄ şi al săsimei de 40%. E lucru cunoscut, că să- 
simea ardeleană este atât de puţin spornică, încât din causa aceasta în 
ochii celui ce nu s'a ocupat mai adâne cu raporturile demografice ale 
Saşilor, săsimea se presintă în casul cel mai favorabil ca o rassă stagnantă, 
dacă nu decadentă. Crescământul maghiarimei din contră corespunde deplin 
unei sporiri sănătoase și naturale, ce progresează treptat. Crescământul 
valachimei însă e bătător la ochi și e mai mare decât cel natural. Acest 
fapt a deşșteptat deja dela început în cei mai mulţi oameni închipuirea, 
că la aceasta rassă facultatea de reproducere e extraordinar de mare, 
iar în dieta dela Alba-lulia din 1701 ordinele Ardealului numesc valachimea 
naţiune barbară şi prolifică (barbara et prolifica ista natio). 

După datele statistice dela 1794 numărul rotund al populaţiunii Ar- 
dealului a fost de 1,300,000, din care 330,000 Maghiari, 150,000 Saşi şi 
800,000 Români. În restimpul de 30 ani, dela 1765 pănă la 1794, româ- 
nimea s'a sporit cu 253.000 suflete. Proporția deci şi în acest period de 30 
ani este aceeaşi, care a fost în cei 6) ani de mai nainte, schimbată însă în 
unele privinţe acum în detrimentul românimei și în favorul maghiarimei. 

Se nasce acum întrebarea, că oare sporirea aceasta într'o măsură 
bătătoare la ochi a românimei este ea de a se ascrie numai facultăţii de 
reproducere a rassei, sau altor cause și împrejurări sociale, economice şi 
politice? Ca să putem da la aceasta întrebare un răspuns mulţămitor, este 
de lipsă să cumpănim câte-va date referitoare la mişcarea populaţiunii 
române din acest period. 

În urma păcii dela Pojarevaţ (Passaroviez), la 1718 partea Munteniei 
pănă la Olt, așa numita Valachie mică (Oltenia). ajunse sub guvernarea 
Habsburgilor. Guvernul austriac, îndată-ce luă această provincie în stă- 
pânire, pentru o distribuire mai dreaptă a sarcinilor publice şi a diferitelor 
îndatoriri, dispuse numărarea poporului. 

Întâiul recensement s'a terminat la 1721, resultând pe acel teritoriu, 
unde adi trăesc ca un milion de oameni, 13,245 familii, deci o populaţiune 
de 66,225 individi. Dece ani mai târdiu, la 1731 guvernul dispuse un nou 
recensement al populaţiunii, şi atunci s'au aflat 29,341 familii contribuabile 
şi 4005 familii scutite de contribuţie, la olaltă 33,346 familii, adecă o po- 
pulațiune de 166,730 individi. Al treilea recensement, întâmplat numai 
câţi-va ani mai târqiu, a arătat deja 40.000 familii, adecă o populaţiune de 
200.000 individi pe teritoriul Valachiei-mici. După aceste date în circa 14 
ani populaţiunea acestui teritoriu s'a sporit cu 134,000 individi. *) 


*) Vedi datele referitoare la Hurmuzachi: Documente, vol. VI. pag. 352, 478, 518—522 
şi următoarele, 


49 


„Țăranii de aici — se dice în raportul comisiunii exmise cu ocasiunea 
ocupaţiunii — locuese împrăștiați în grupuri de câte patru—cinci case, în- 
grădite din nuiele şi lipite cu tină şi âncă în locuri cât mai depărtate de 
drumuri, aproape de munţi şi păduri, ca în ceasul când se apropie cineva 
de ei să poată fugi. Alţii locuesc în codrii întunecoşi în bordee suterane 
ca ceva animale sălbatice“. 


Sub stăpânirea germană încetă causa fricii, și liniştea, asigurată prin 
o guvernare mai bună, înduplecă să se rentoarcă la locuinţele lor părăsite 
nu numai pe oamenii, cari se retraseră în păduri şi în locuri pustii, ci în- 
cepură a imigra cu sutele oamenii şi din ţinutul de dincolo de Olt, mai 
ales după-ce se lățise vestea, că Nemţii şterseră mai multe soiuri de dări, 
cari apăsau foarte greu asupra poporului, şi că au determinat și numărul 
qilelor de clacă pentru proprietari. 


În prima jumătate a secl. XVIII, ba se poate dice în tot decursul 
acelui secol, emigraţiunea din principatele valache a fost extraordinar de 
mare. La începutul secl. XVIII principatele valache ajung în posesiunea, 
Fanarioţilor. Familiile fruntașe fanariote eumpără dela Poartă cu bani 
tronul Moldovei și al Munteniei. La aceasta se mai adause âncă şi neno- 
rocita împrejurare, că cu fie-care Voevod fanariot a venit in teara românească, 
o întreagă armată de Greci, cari în calitate de oficiali și exactori ai lui 
Vodă despoiau în mod cumplit pe bietul popor. Aceasta economisire apoi 
nici n'a putut avé alt resultat, decât emigrarea în număr mare a poporului 
şi depopularea înfricoşată a principatelor. „Era lipsă de un lung șir de 
ani — scrie Bauer referitor la aceasta epocă”) — pentru a se put reda 
Ţă&rei-Românesci vechia splendoare, a pute reînvia multele oraşe, oarecând 
binepopulate și înfloritoare, a reconstrui multe sate bogate şi cătune. de 
ale căror triste ruine dai la fie-care pas“. Lăcomia lupilor fanarioți a silit 
pe tăran, că sau să se retragă în codri și să se răsbune, cum povestesc 
cântecele haiducesci, sau să emigreze cu grămada peste Carpaţi sau pe 
malul drept al Dunărei.**) 


Pentru a ilustra dimensiunile mari, ce le luase aceasta emigrare, mă 
provoc la câte-va fapte în general cunoscute din istoria principatelor. 
intre anii 1741—1744, sub domnia lui fRacoviţă-vodă, din causa dărilor 
exagerate şi a despoiărilor au părăsit Muntenia ca la 15.000 familii. După 
alungarea lui Racoviţă ajunse la tronul Munteniei Constantin Mavrocordat. 
Bauer, cate cunoscea raporturile din principatele valache din propriile sale 
experienţe. scrie, că pe timpul când se urcă Mavrocordat pe tron, numărul 
familiilor contrib. în Muntenia era de 147.000, şi acest număr în urma 
continuelor emigrări a scădut la 35.000. Cam asemenea resultat avu domnia 
acestui voevod și în Moldova. 


*) Mémoires hist. et geogr. sur la Valachie, annexés à Lhistorie de Carra, pag. 232. 
+*+) Ariceseu: Istoria revoluţiunii române dela 1821. Bucuresei, 1874 pag. 4. 


50 


Emigrarea românimei din principate în aceasta epocă luă trei direcțiuni 
deosebite. Una din Moldova spre Rusia în ținuturile Nistrului, a doua cătră 
malul drept al Dunărei în părțile limitrofe ale Bulgariei şi Serbiei. iar a 
treia spre Ardeal şi Ungaria în așa numitul ținut dintre Timiş. Că între 
aceste emigraţiuni în trei direcţii, cea îndreptată spre Ardeal (?) şi Ungaria 
fu cea mai mare, putem deduce şi din împrejurarea, că din causa stoar- 
cerilor stăpânirii turcesci in acest timp se retraseră chiar și din însuşi im- 
periul otoman puternice cete sârbe şi bulgare în Ungaria, aflătoare sub 
sceptrul Casei de Habsburg. V&durăm deja ce dimensiuni mari luase imi- 
grarea în Valachia-mică între anii 1718—1734 pe timpul stăpânirei austriace. 
Că aceasta voe de imigrare ţini chiar pănă cătră sfirşitul secolului, putem 
judeca din datele următoare: 

La 1771, pe timpul ocupării Bucovinei, guvernul austriace trimisese 
o comisiune în principatele valache, ca să studieze stările și să erneze 
disposiţiunile de acolo. Aceasta comisiune împlinindu-şi misiunea, rapor- 
tează: „Boerii se tem mult, că-și vor pierde drepturile absolute asupra 
(&ranilor, dar totuşi de frica, ce o poartă faţă de Huși, prefer dominaţiunea 
austriacă. lar ce se ţine de ţărani, aceia fiind-că nu-şi věd asigurat resul- 
tatul muncii lor și fiindcă sciu, că nici jalbele lor nu sunt ascultate, mai 
nainte se doriau sub stăpânirea rusească, dar acum, cunoscând jugul ru- 
sesc, doresc stăpânirea austriacă, mai ales de când věd, că ţăranii arde- 
leni sunt părtiniţi și solvind competintele statorite, cum și împlinindu-și 
îndatoririle fixate, pot trăi în linişte şi se pot bucura de roadele muncii lor“.*) 

De altfel aceşti valachi imigranti mau fost ceva oaspeţi binevăduţi 
nici acolo, unde colonisarea străinilor decurgea în stil atât de mare şi 
sistematic, ca între Dunăre. Tisa şi Timiş. Citez numai un cas caracteri- 
stic pe temeiul scrutărilor lui Szentklăray Jenő, referitoare la acest ob- 
iect.**) La 1765 s'au refugiat între Tisa şi Timis deodată 227 familii va- 
lache, iar mai nainte 535. Când direcţinnea centrală din Timişoara făcu 
despre aceasta raport la Viena cu adausul, că sunt prospecte de a 
imigra âncă mai multe cete. primi de acolo îndrumarea, ca să nu amă- 
gească pe familiile valache, ce sau insinuat de curând că imigrează, cu 
speranţa de a fi primite şi nici să nu corespondeze cu acelea, ci din con- 
itră să lucre într'acolo, ca acelea să-şi părăsească intenţiunea lor de a 
imigra ; iar acelea, cari au sosit deja în institutul de carantină, după ex- 
pirarea timpului îndatinat să nu fie admise mai înlăuntru, și cu atât mai 
puțin primite ca colonii. Ba și bar. Penkler, ambasadorul pe lângă Poarta 
otomană, a fost îndrumat, să facă cunoscută Porții dorinţa reginei, că mai 
bine ar fi, dacă Valachii, pribegiţi din causa stoarcerilor nedrepte și in- 
suportabile, ar fi rechemaţi, promiţându-li-se amnestie și sanarea vătămărilor 
îndurate. Toate acestea insă nu folosiră nimic. Deja la 1766 s'a ivit ne- 


*) Aricescu: Acte justificative la Istoria revoluţiunii române dela 1821. Bucuresci 


1870, pag. 17. 
++) Az oláhok költöztetése Del-Magyarorszâgon. 


51 
cesitatea de a se da non ordin direcţinnii din Timişoara să împiedece. 
„ca nu cumva Valachii pribegiţi să străbată mai încoace de Timişoara şi 
peste Begeiu“. 

Dacă avem în vedere acele imprejurări, cu cari stau în legătură fap- 
tele înşirate aici. putem afirma hotărît, că crescământul rapid şi bătător 
la ochi al Valachimei în regatul ungar. coincide cu domnia Fanarioţilor, 
şi-l putem privi drept resultat al acelor dese și mari emigrări, ce le-au 
provocat stoarcerile acestui sistem de guvernare. Crescământul românimei 
e isbitor de rapid și surprindător numai pănă la 1811. De aici înainte 
începe să între în alvia sa ordinară şi după 1837 stagnează binișor, în 
comparaţie cu crescământul mai rapid al maghiarimei. Epoca fanariotă se 
sfirşesce la 1821 en revoluțiunea lui Vladimirescu și soartea těranulni ro- 
mân în urma Regulamentului, organe al lui Kisselef devine mai suporta- 
bilă. Aşa se pune piedecă marilor emigrări și tot aşa-'şi pierde după 
1830 crescământul românimei din patrie caracterul seu năvalnic, ce l-a 
avut preste o sută de ani. In motive politice, istorice, sociale, și economice. 
este de a se căuta deci causa cresc&mântului ishitor de repede al româ- 
nimei din secolul trecut, iar nu în ceva putere miraculoasă de viață a rassei 
şi în facultatea ei de renroducere (22), cum au credut nu numai în trecut, ci 
cred în general şi în present, cei-ce nu cunosc raporturile indicate mai sus. 


Cu toate acestea ar fi o luptă în contra adevărului recunoscut, dacă 
am afirma, că în schimb tot în această epocă n'ar fi emigrat un număr 
mai mare de Români și din Ardeal. „Valachii dnpă natura lor iute şi 
schimbăcioasă umblă încoace și încolo (burangolnak) fără scop nu numai 
prin teară, ci și prin Moldova și Ţeara-Românească. Acolo apoi îi desleagă 
de jurământ (eleskiiszik), se lapădă de uniune, ce şi altcum o profesează 
numai cu numele, căci de fapt sufletul lor îi leagă de orient“. — Așa-i 
caracterisează pe Valachi ordinele Ardealului la 1744 în representaţiunea 
lor, prin care arată causele, pentru cari după vederile lor Valachii nu pot 
fi primiţi ca a patra naţiune politică a Ardealului“). Peste tot în secl. 
XVIII românimea era tare aplicată spre viaţa nomadă (??). Viaţa ordinată 
nu-i este pe plac și adese-ori sufere mai bucuros chiar şi capriciile tiră- 
niei celei mai brutale, decât disciplina severă şi consecuentă a vieții sociale 
regulate. Cetele singuratice de imigranţi adese-ori pringând de veste, că 
în principate san făcut schimbări, o iau la drum și se reîntore în vechia 
lor patrie, iar ultele parte de sila uniunei, parte urindu-li-se de neplăcuta 
sarcină a iobăgiei, se retrag în munţii dela frontieră şi de acolo, când li 
se pare situaţia prielnică, se duc mai departe în principatele valache, în 
Rusia, sau peste Dunăre în Dobrogea și Bulgaria. 


Emigrarea românimei din Ardeal şi peste tot din Ungaria şi în secl. 
XVIII e de asemenea natură, ca și ceea din secl. XVII și XVI, tot ase- 


*) Va, admite şi D. Jancsó, că era de sigur în interesul lor, ca să-i caracteriseze pe 
Români astfel. 


____ 52 

menea își ia originea din natura rassei aplicate spre viața nomadă. Mișcarea 
populaţiunii între Ardeal și principatele valache este statornică în tot de- 
cursul secolului, dar caracterul ei intr'atâta este şi acum cel vechiu. întru 
cât imigrarea e considerabil mai mare, decât emigrarea (92). Aceasta fluc- 
tuaţiune a poporului a interesat tot atât pe guvernul Habsburgilor, ca și 
pe principii ardeleni la timpul seu. Întrun rând a pus chiar în spaimă pe 
guvernul Mariei Teresiei. Atunci adecă, când era vorbă de înfiinţarea gră- 
niţerilor. Adevărat e, că spaima aceasta a causat-o mai mult emigrarea 
în masse a Secuilor, decât a Valachilor. Guvernul dete la 15 lan. 1765 un 
ordin strict pentru împiedecarea emigrării, în care între altele se die ur- 
mătoarele: „După-ce e clar, că de cele mai multe ori individi fugiţi aici 
pe sub ascuns din principatele valache amăgesc poporul să emigreze, aceia, 
dacă vor fi prinși, să sufere moarte înspăimântătoare. Cei-ce ascund astfel 
de individi, sau funcţionarii, cari îşi negligează datoria faţă cu ei, să se 
pedepsească cu 200 floreni‘ *). 

Zădarnic a fost acest ordin, căci fuga în masse peste hotar n'a putut 
fi impiedecată. Şi după aceea sa întâmplat une-ori să ajungă lucrul la 
astfel de ciocniri sângeroase între emigranţi şi paznici, cât rămaseră morţi 
și răniți de ambe părţile pe terenul de luptă. La 17 Iunie 1766 comanda 
generală. urmând ordinul dat din partea consiliului supr. de r&sboiu al im- 
periului, provocà pe guvern să împiedece fuga, peste hotar a acelor iobagi 
dela Făgăraș, ale căror case s'au fost dat paznicilor de graniţă, prin stră- 
mutarea lor la alte sate. 

Dar poporul pe încetul s'a dedat cu greutăţile vieţii militare de gra- 
niţă și cu disciplina mai rigoroasă şi nu s'a gândit mai mult la emigrare. 
In deceniile ultime ale secl. XVIII încetează emigrările mai cu grămada, 
dar pentru aceea în casuri singuratice, dar destul de dese, pănă'n diua de 
adi decurge un schimb neintrerupt între elementul etnic român din patrie 
și cel din regat. **) 

Revenind asupra conscripţiei lui Klein şi schiţând cuprinsul ei, trebue 
să notăm următoarele: 

Conscripția nu s'a făcut după comitate sau scaune, ci după proto- 
popiate, și de aceea comparându-o cu impărţirea politică de adi, orientarea 
întinsa e binișor îngreunată, mai ales considerând, că şi numirile comu- 
nelor sunt insemnate a dese-ori românesce, sau după pronuuciarea românească, 

Aceasta conscripție se întinde peste 44 districte protopopesei. In 
aceste 44 districte protopopesci se află consemnate 2078 comune, între cari, 
după conscripţie 1141 sunt cu populaţiune curat română, 795 amestecate 
cu alte naţionalităţi, şi la 142 nu este insemnat, că sunt acelea curat ro- 
mânesci sau amestecate cu alte naţionalităţi? Intre aceste comune, sunt 


*) Teleki Domokos gr. A székely határőrség története, pag. 185—136. 

#4) Aserţiune riseată; d-l Jancsó rămâne dator cu dovedirea ei. Emigrează destui 
Români şi aqi în România, dar cei cari vin de acolo la noi nu sunt Români din regat, ci 
tot dintre cei emigraţi. 


oa ni ei aiiai cra m T tat 


63 
645 numai cu preoţi gr.cat., 176 numai cu preoţi gr-or. și 191 cu preoţi 
de ambele confesiuni. La o comună nu este indicat caracterul confesional 
al preotului. Lipsite de preoți sunt 645 comune. Preoţi români sunt în 
total 2743, între cari 2255 gr.-cat., 486 gr.-or., iar la doi preoţi nu este 
indicat caracterul confesional. 

Acele conseripţii, cari le-a luat Acsády în opera sa citată drept basă 
la computurile sale, nu cunosc nici o familie română în scaunele săcuiesci, 
numai patru în scaunul Murăşului. După conscripția lui Klein, facută cu 
12 ani mai târdiu decât conscripţiile folosite la Acsády, erau în scaunul 
Odorheiului 520 familii rom., adecă 2600 suflete ; in Treiscaune 915 X 5= 4515; 
in scaunul Murěşului 1779 X =8395 Români. Din Ciuc nu este luată 
nici o comună în conseripție. Astfel pe teritoriul Secuimei de aqdi — ne- 
iuànd in considerațiune Ciucul — erau în total 3214 familii, adecă o ro- 
mânime de 16.070 indiviqi. 


Merită să mai vedem, că pe timpul acestei conseripţii cât de mare a 
fost numărul românimei în unele oraşe mai insemnate din Ardeal, şi cât 
după recensemâutul din 1590? 


1738 1890 
Cluj: 10X 5=50 3226 
Sibiiu: 180 X 5 = 900 4581 
Alba-Iulia : 168 X 5 = >40 3426 
Turda : 70 X 5 = 350 2297 
Tirgul-Murěşului : 60 X 5 = 300 669 
Sebeşul săsesc: 262 X 5 = 1310 4178 
Deva: 260 X 5 = 1300 1996 
Blaj: 23X5= 115%) 1661 
Bistriţa: 70 X 5 = 350 2274. 


Şi aceste câte-va date aruncă o interesantă lumină asupra crescă- 
mântului românimei. În oraşele săsesci deja pe atunci era puternic ele- 
mentul românesc. În orașele maghiare însă, ca in Cluj, Turda, pe acel 
timp era ìn proporție neînsemnat, dar de atunci incoace s'a sporit rapid. 
În Cluj a crescut dela 50 la 3226, in Turda dela 350 la 2297. In oraşele 
sěcuiesci crescěmêntul e aproape zero. În 'Tirgul-Murășului numărul Ro- 
mânilor s'a duplicat numai, cu toate că populațiunea lui de adi este cel puţin 
de patru-ori atàt de numeroasă. În Sâvgeorgiul săcuiese erau 24 X 5 = 120, 
adi sunt 38, in Kezdi-Vâsărhely 7X5=—39, adi sunt 22 Români. 

Conscripția episcopului Klein, ca cea dintâiu și autentica statistică a 
românimei ardelene, din punctul de vedere al mişcării poporului român, 


*) „Gaz. Transilv.“ Nr. 30 a. c., spicuind câte-va cifre din studiul d-lui Jancsó, e ne- 
dumerită cu privire la puţinătatea, locuitorilur români din Blaj la 1738. Pentru lămurirea 
lucrului este de observat, că la acel an exista numai satul Blaj, căci âncă nu se strămutase 
reședința episcopiei Făgăraşului la Blaj. Orașul Blaj, fù întemeiat de ep. Klein după 
anul 1438, 


RE 

trebue să o privim ca extraordinar de importantă şi prețioasă.*) Meritul ei 
este, că ne arată din sat in sat numărul Românilor. În ceeu-ce privesce 
deciderea chestiunii, că oare in acești 200 de ani din urmă sporitu-s'a 
românimea, în detrimentul maghiarimei, sau din contră, fost-a atâta putere 
de viaţă în maghiarimea ardeleană, ca să poată ave prospecte sigure de 
isbândă în lupta naturală a acestor două rasse, aceasta conscripţie ne poate 
servi drept punct de mânecare. 


Se face multă vorbă despre pustiirea rassei maghiare în părțile ar- 
delene şi despre sporirea românimei în detrimentul maghiarimei; mai de- 
parte despre aceea, că in ce mare mâsură expropriază institutele române 
de bani posesiunile maghiare. Aserţiunea dintâiu n'avem motiv să o tragem 
la indoială, dar e fapt. că nici una din aceste aserţiuni na fost demonstrată 
nici din partea maghiară nici din cea română. 


Sciinţa maghiară tot așa, ca şi politica maghiară are interes duplu și 
o problemă, ce așteaptă să fie resolvată: mai ântâiu să constate în mod 
sciintific şi vrednice de încredere, că spre exemplu dela sancţiunea prag- 
matică incoace cum s'a desvoltat proporţia numerică a mughiurimei şi ro- 
mânimei nu numai în general, ci străbătând și în detaiuri pănă in cercul 
satelor singuratice? Unde s'a întemplat romanisare, sau maghiarisare? Ce 
fel de cause și împrejurări au provocat acest proces etnic? In ce proporţie 
stă şi in ce-și află expresiune caracteristică puterea de viaţă a celor două 
rasse in lupta amintită pentru existenţă pe teritorul indicat? lar a doua: 
să arete, că în jumătatea de secol din urmă, dela punerea în practică a 
marilor reforme agrare pănacum, câtă proprietate maghiară a trecut in 
măui românesci și peste tot în mâni străine, sau întors; adecă să constate 
că pănă la ce măsură e adevărată credinţa generală, după care institutele 
romănesci de bani expropriază posesiunile maghiarimei ardelene? 


Pentru deslegarea problemei celei dintâiu poate servi ca punct solid 
de mânecare conscripția lui Klein. Pe temeiul acesteia se poate constata 
sigur din sat în sat numărul românimei ardelene la 1733. Datele conscrip- 
țiunilor de dare de mai tărdiu devin din ce în ce mai vrednice de încredere, 
și astfel mânecând de aici, cu diliginţa recerută şi facultate combinativă 

:) „Celegrafului român“ (nr. 15 a. c.), căruia la timpul seu âncă i-s'a trimis broșură 
mea cu conscripția episcopului Klein, dar n'a luat nici o notiţă despre apariţia ei, acum, 
când vin alţii să releveze importanța acestei conseripţii, ca și care mai veche şi atât de 
completă nu are nici unul dintre popoarele din patrie, i-se pare autenticitatea datelor foarte 
problematică, şi dice, că conscripția aceasta nu poate avé pretenţia a ne presenta ceva 
complet, ceea-ce se vede şi de acolo, că comune române mai mici, unde nu era preot, au 
rămas cu totul afară; de asemenea nu sunt induşi Românii din 'Țeara-Dârsei. Apoi mai 
adauge, că foarte multe comune gr.-or. wau fost iuate în conseripţie. Ei bine, arete „Te- 
legr. rom“, cari comune române dela 1133, afară de câte-va din Ţeara-DBârsei și câte-va 
din Secuime, respective din Ciuc (dacă vor ti existat) au remas afară din conseripție? do- 
vedeaacă cu alte dute mai autentice starea lucrului la 1733, — şi-i vom crede pe cuvânt. 

Nic. Togan. 


55 
pe basa de date archivale oficiale se poate da la ântâia întrebare răspuns 
tot atât de mulţămitor şi vrednic de încredere, ca şi la a doua intrebare, 
de interes pentru raporturile de proprietate ale maghiarimei, pe basa con- 
scripţiunei Czirakyane dela 1819, a actelor de mai târdiu referitoare la 
despăgubirile urbariale, şi pe basa cărţilor funduare puse în practică în 
anii cincideci. Nic. Togan. 


DIN LITERATURA GEOGRAFICĂ A TRANSILVANIEI. 


Scrierile geografice în seci. XIX. 
Studiu de 
Silvestru Moldovanu. 


1815—16. 


Journal einer Bergmännischen Reise durch Ungarn und Siebenbürgen, 
von W. G. E. Becker, Freiberg, 8%, 2 părţi. 

Este o carte de cuprins geologic-minier. Partiile privitoare la Tran- 
silvania se află pe pag. 153—212, ìn cari se descriu minele mai insemnate 
din Munţii-Apuseni și modul de esploatare a lor. 


1818. 

Lehrbuch zur Deförderung der Kenniniss von Siebenbürgen, von los. 
Leonhard, Hermannstadt, 1818, 8' 398 pag. 

Este un manual, împărţit în trei părţi, dintre cari numai partea primă 
are cuprins geografic. Autorul ne dă în ea date despre extensiunea, teri- 
torială a ţării și numărul locuitorilor, apoi ne face cunoscute calităţile fisice 
ale pământului, amintesce diferitele popoare şi în fine face descrierea topică, 
ținându-se de districtele politice. La fie-care district (comitate, scaune), se 
dau graniţele, apele principale și estensiunea teritorială, apoi urmează 
descrise pe scurt, localitățile mai de frunte. La sfirșitul părţii geografice 
se află un dicționar alfabetic de localităţi, indicându-se la fie-care districtul 
la care aparţine. i 

În descrierile geografice se află puține greşeli și date eronate, dar 
partea geografică fiind de estensiune mică, cartea, ca isvor geografic este 
de puţină însemnătate. 

1821. 

Statistische Skizze der Siebenbürgischen Mililär-Gränze, von 1. H. Be- 
nigni von Mildenberg. Hermannstadt, ed. I. 1821, ed. II. 1887. 

O specială descriere a graniței militare ardelene, care pentru noi 
Homânii e de interes deosebit. În introducere se arată pe scurt însemnă- 
tatea graniţelor militare din Ungaria și Ardeal şi se amintesc unele mo- 
mente din trecutul graniței transilvane, apoi se dă estensiunea acestei din 
urmă și se caracterisează pe scurt natura solului, munţii, apele și clima 


56 


teritorului grăniţeresc. După aceste se dă statistica locuitorilor, naționali- 
tatea și caracterul și raporturile religioase ale celor două popoare grăniţere 
(Români şi Secui). Pe Români Benigni îi caracteriseuză cu bunăvoință, le 
laudă unele însușiri, între cari cu deosebire vitejia și virtuțile militare. 
„Ca soldat — qice el — grăniţerul român e vrednic a fi distins“, — iar 
după ce spune, că oticerilor, cari sciu trata cu el conform caracterului său, 
este foarte fidel și-i urmează orbește, continuă: 

„Curagiu personal, împreunat cu dibăcie și o mare putere corpurală, 
oțelită prin muncă grea, — toate aceste il fac pe Românul grăniţer soldat 
brav, periculos pentru dușmani“. (pag. 30). 

Cu toate aceste autorul ici-colea ne atribuie greșit și unele însuşiri 
rele, cari nu le alám lu Români, d. e. că Românul e nelucrâtor, pătimaș, 
etc., tot lucruri debitate de scriitori dușmani nouă. Autorul nu se poate 
elibera cu totul de sub influinţa acestora, deși constată, că scriitorii, cari 
presentă pe Român ca o batjocură a naturei, „au făcut aceasta din orbire 
păâtimaşă“. (pag. 24). 

Mai departe autorul ne face cunoscute productele din domeniul celor 
trei regne și în legătură cu ele ocupuţiunea grămţerilor, apoi urmează 
raporturile personale ale grăniţerilor, din toate punctele de vedere. Atât 
aceste din urmă, cât şi descrierea productelor, etc. sunt foarte detaiate și 
cuprind o parte considerabilă a carţii. 

O descriere topică a localităţilor nu ne dă autorul. Lipsa acesteia o 
inlocuesce cu un registru alfabetic al tuturor localităţilor grăniţeresei, adaos 
la slirşitul cărţii. Registrul cuprinde atât localitățile pur militare, cât şi 
cele amestecate (cu provinciali), cu indicarea districtelor politice și a ca- 
drelor militare (Regiment, companie), la cari aparţineau. În suma totală 
se dau 295 de localităţi, dintre cari 231 amestecate și 64 militare. (11 
orășele şi 284 sate). 

Cartea în general cuprinde multe date statistice şi ne dă o icoană 
fidelă a graniţei nulitare şi a rapoartelor grăniţeresci. Greşeli sunt puţine şi 
preste tot datele sunt sigure, fiind imprumutate din isvoare oficiale, cari au 
stat la disposiţia autorului. Din causa aceasta scrierea lui Benigni este de 
valoare, cu atât mai mult, că este aproape singura, care se ocupă în special 
cu descrierea fostei graniţe militare, din punct de vedere geogrulic-statistic. 
Ea a apărut în două ediţii, compusă după acelaş sistem, dar ediţia a doua 
e mai voluminoasă și mai bogată în date. 

1822. 

Voyage mineralogique et geologique en Hongrie pendant l'année 1818, de 
T. 8. Beudunt, 3 vol. 1822. cu o hartă geologică. 

În cartea geologică a lui Beudant asupra Ungariei e considerat şi 
Ardealul. Autorul insă n'a umblat prin Ardeal şi espunerile lui asupra 
geologiei noastre se razimă pe datele altora. Multe din uceste date sunt 
anticate, dar cuprinsul cărţii, precum şi harta alăturată la ea, care este 


57 


una din cele mai vechi harte geologice ardelene, ne arată starea, în care 
se afla pe la începutul secolului nostru geologia ardeleană. Între altele 
s. e. amintim, că pe hartă, mai cu seamă în munţii dela graniţa ostică, şi 
vestică sunt teritorii necolorate, nefiind aceste cunoscute din punct de 
vedere geologic, 

1823. 

Kurzer Unterricht in der Geographie Siebenbiirgens für Schulen, de 1. 
Benigni von Mildenberg, 1823. 8°, 36 pagini. 

Este un mic manual pentru şcoale, care a apărut în mai multe ediţii 
și a fost tradus și în limba maghiară. Manualul nu poate fi considerat de 
isvor geografic, dar îl amintim aci pentru descrierea topică a graniţei mi- 
litare transilvane, care deşi e scurtă, dar e precisă şi bine marcată. 


1826—7. 

P. Partsch, Tagebücher seiner Reisen în Siebenbürgen. 

Este un diar de călătorie, de cuprins geologic. În tipar n'a apărut; 
se allă numai în manuscript. O copie de pe original se află în museul 
Bruckenthal din Sibiiu. Manuscriptul conţine o mulţime de date geologice 
din toate ţinuturile Transilvaniei. În „Geologie Siebenbiirgens“ (1863) de 
Hauer-Stache, este apreciat favorabil. 


1830. 


Travels to an from Constantinople in 1827 an 1828 or personal narativ 
of a journey from Vienna through Hungary, Transylvania, Wallachia etc. By 
Cupt. Charles Cowile Frankland. London, 1830. 2 vol. 8 p. 373. 

Căpitanul de marină englez Frankland a făcut o lungă călătorie prin 
mai multe ţări din Europa orientală, trecând și prin Transilvania. Din 
descrierea, călătoriei sale aflăm, că el venind din Ungaria a întrat în 
Ardeal pe valea Mureșului, pe la Deva. De aici s'a îndreptat la Sibiiu şi 
în urmă a trecut în România prin pasul Turnului-roșu. Descrierea călă- 
toriei făcută prin Ardeal e scurtă (vol. I. pag. 12—17). Frankland face 
amintire de frumsețea unor regiuni de ale noastre, laudă portul pitoresc 
al Românilor, aflând asemânare intre acesta și a figurilor dace de pe Co- 
lumna lui Traian şi marchează latinitatea limbei noastre. 

Dăm aci descrierea în traducere, făcută din bunăvoința unui prietin: 


Marşul al 29-lea. Am dejunat la Lenneck*), pe Mureş: o panoramă 
minunată, riul larg și şerpuind printre munţi. La Deva, cea mai apropiată 
stațiune, se vede un frumos castel vechiu, de al Romanilor, ridicat pe un 
colţ de munte. Ca intemeetori ai acestui castel se pomenesc doi împărați : 
Traian şi August. Se pare însă că acest castel a fost reparat şi fortificat 
in stil gotic, după-cum se spune, pentru faptul că mai de mult servia de 
barieră Otomanilor. Plecând dela Deva, drumul duce pe o intinsă câmpie 
cu grâne, pășuni și păduri, pe la marginea drumului, viorele şi primule. 


*) Poate Leşnic (Legnek). 


58 


În drum am vădut mai mulţi vulturi şi multe varietăţi de uli. Vulturii mi 
se par a fi Vultur corvus ai lui Linnaeus, sau cum se numesc de obiceiu 
vulturi turcesci. - 

Portul fëranilor e întradevăr pitoresc, căciulă înaltă dacică, și o haină 
lungă de piele de oaie (cojoc) întocmai după cum e representată națiunea 
resboinică a Dacilor pe Columna lui Traian. 

Femeile poartă un fel de jacnetă care le lasă goală partea de sus a 
sinului, un fel de tartan de al Celţilor. 

Acum suntem în Transilvania. Satele sunt urite şi selbatice, pe alo- 
curi dăm de nisipuri. Visitiul îmi vorbesce latinesce: „Sun multi rupi, 
domine *) şi întradevăr drumul era r&u. Am cinat la Șibot. La această 
staţiune am v&dut mai multe scrisori cu adresă latină. 

Drumurile de aci incolo fiind şi mai rele, am pus șase cai la trăsură, 

Marşul al 30-lea. Adi zărim înaintea noastră Sibiiul, încunjurat de trei 
părţi cu munți şi mărginit în a patra lature de șesurile transilvane. Spec- 
tacolul e splendid, mai ales că strălucese în soare mai multe turnuri și 
cupole. Ne-am distrat foarte mult, v&dând ţăranii întrând și eșind din oraș 
şi mai ales ţărancele, cum mergeau călări bărbătesce pe cai. Un riuleţ mie 
numit Sibin udă acest oraş şi se varsă în Olta sau Aluta, Oraşul a fost 
bine întărit odată şi a fost o bună piedecă pentru Osmani. Are aproape 
16 mii locuitori și mai multe biserici şi mănăstiri. Plecând din Hermannstadt 
vederea întâlnesce un măreț spectacol, îndreptând-o spre faimosul pas 
Turnu- Roşu. 

Am ajuns în Turnul-Rogu pe la 9'/,. Ací e ultima staţiune la frontiera 
austriacă și în același timp o staţiune militară. 

Panorama din trecătoare nu e tocmai măreaţă: un rîu curge repede 
pe acolo. Ajungând la frontiera dintre Valahia şi Transilvania, frontieră 
făcută de un mic părău, am găsit un pichet de soldaţi austriaci. **) 

Aceasta este descrierea privitoare la Transilvania. În vol. I. se află 
şi o hartă, representând peninsula Balcanică și imperiul Austriac, astfel 
și Transilvania. Harta este tipărită în Londra, la 1829. Pe ea sunt insem- 
nate câteva localităţi din Ardeal, în limba germană: Medwich, Sechbaessburg, 
ete. Harta, încât privesce Ardealul, este de puţină valoare. 

1831. 

Nemes Udvarhelyszék statistikai leirása, Szigheti Gy. Mihálytól. (În 
revista „Nemzeti Társalkodó“, 1831, pag. 40—85). 

Este o scurtă descriere a scaunului sëcuiese al Odorheiului, din punct 
de vedere fisic și etnografic. Descrierea cuprinde multe date statistice, 
privitoare la raporturile teritoriale ale scaunului, la localități, locuitori ete. 
Descrierea este poporală și unele din date sunt de interes. 


*) Sunt multe rîpi, domnule. 
**) Descrierea călătoriei lui Frankland în Muntenia este tradusă în românesce în re- 
vista „Tinerimea română“, vol. ILI. Fasc. 1l. Bucuresci, 1899, 


59 


1833. 

Das Land und Volk der Szekler in Siebenbürgen, in physischer, poli- 
tischer, statistischer und geschichtlicher Hinsicht, von Daniel G. Scheint, Pesth, 
1833 8 pag. 214. Cu o hartă orografică-idrografică a Secuimii (1832). 

Cartea lui Scheint este o monografie a Secuimii, în care se descrie 
pământul (geografia fisică) şi poporul, care-l locuiesce. Autorul ne dă o 
bună icoană despre Secuime și face cunoscute însușirile fisice ale Secuilor, 
caracterul, limba, raporturile culturale și religionare etc. Afară de Secui 
amintesce și alte popoare, cari sunt în minoritate în ţara săcuiască, între 
cari şi pe Români. 

Monografia este compusă pe basa unui studiu amănunţit. Aceasta 
reiese și din multele isvoare citate și folosite de autor. Descrierea fisică, 
cu deosebire are părţi de valoare. Astfel sunt: apele, grupate după regiuni, 
apoi capitolele despre situaţia Secuimii și rapoartele ei teritoriale; mai 
departe orografia, deși unele părţi din aceasta nu sunt destul de clare. 
Aici lipsesc datele ipsometrice; numai la un singur punct (pădurea Rika) 
ne dă înălțimea. Aflăm însă la orografie şi părţi preţioase, d. e. marcarea 
liniei de despărţire a apelor Mureșului, Oltului, Ternavelor, Homorodului ete. 

În partea etnografică se fac cunoscute şi ocupaţiunile locuitorilor şi 
se amintesc unele datini şi obiceiuri de ale Secuilor apoi portul, căile de 
comerciu, instituţiile culturale ete. 

În general monografia lui Scheint este o descriere scientifică, conţinând 
multe date preţioase, afară de unele părţi, cum este clima şi productele, 
cari sunt tratate mai mult din punct de vedere laic. 

* 


Beiträge zur geologisch-geometrischen Kenntniss von Siebenbürgen, von 
M. Bielz. (In revista „Transilvania“, seria I. anul I. 1833, pag. 113—119). 


Autorul face o scurtă privire asupra raporturilor geologice ale Tran- 
silvaniei și descrie unele petrefacte și fosile din epoca diluvială, apoi între 
altele ne face cunoscută breccia aflată la Cisnădioara. Între petrefacte 


sunt descrise câteva exemplare aflătoare în museul Bruckenthal din Sibiiu. 
* 


Übersicht der Gebirgsformationen in Siebenbürgen, mit Angabe der darin 
vorkommenden Bergwerke, von Fangh. („Transilvania“, vol. I. bros. I. 1883. 
pag. 253—260). 

Autorul face împărţirea în grupe a munţilor Ardealului, după com- 
posiția lor geologică și numesce minele mai de frunte, cari erau în lucrare. 
Fangh ne dă astfel 10 grupe de înălţimi. Gruparea însă este mai mult o 
schiţare a geologiei ardelene, nefiind âncă în acest timp studii speciale şi 


precise asupra raporturilor noastre geologice. 
* 


Notizen über die Bevölkerung Siebenbürgens etc. von 1. B. v. M. („Tran- 
silvania“, vol. I. br. I. 1833 p. 261—263). 
DB 


__60 


Este un mic studiu asupra numărului poporaţiunii ardelene. Cum nu 
se scia cu siguranță numărul total al locuitorilor, autorul se silesce a-l 
stabili. Punctul lui de plecare este numeroltarea dela 1786 şi conseripţiile 
ce se făceau anual în graniţa militară. Pe aceste base autorul stabilesee numă- 
rul total al locuitorilor cu 2.034,373, o cifră aproximativă, basată pe coniecturi. 


1836—7. 

Utazások nemes Torda megye vécsi járásában şi Utazăsol nemes Torda 
megye alsó kerületének nevezetesebb járásuiban, de Ercsei Idasef. (În revista 
„Nemzeti Társalkodó“, anul 1836. pag. 97—118 şi anul 1837. vol. I p. 
805—345, vol. II. p. 59—96). 

Sunt schițe de călătorie din mai multe cercuri ale comitatului Turqii. 
Autorul ne face unele icoane despre peisagele din regiunile in cari a că- 
lătorit, iar despre locul central 'al comitatului, despre oraşul Zurda ne dă 
o descriere mai estinsă şi prețioasă. Autorul înseamnă şi unele cercetări 
scientifice, ce le-a făcut in decursul călătoriei, cum sunt unele observări 
geologice, măsurări ipsormetrice și între altele se ocupă și cu teoria for- 
maţiunii cheilor din jurul 'Turdii. El e de credinţă, că cheile de aici s'au 
format prin vulcanism, ceea-ce conform cercetărilor mai nouă, este eronat. 
În general însă descrierile cuprind date interesante. 


1837. 

Doboka vármegye természeti és polgári esmerietese, Hodor Károly által, 
Kolozsvár 1837. 8? pag. XVIII şi 927. 

O voluminoasă monografie a fostului comitat Dăbâca, din nordul Transil- 
vaniei. Descrierile geogrutice sunt intreţesute cu tratate istorice, E deseris co- 
mitatul din punct de vedere fisic, etnografic, topic şi bisericesc administrativ. 

În descrierea fisică (p. 1—13) se fac cunoscute productele principale, 
pădurile, riurile şi reţeaua drumurilor din comitat, dar descrierile sunt 
făcute în liniamente generale și n'au valoare deosebită. Tot asemenea 
e de puţină valoare partea etnografică (p. 495—504), în care sunt carac- 
țerisaţi iocuitorii conform claselor de atunci (clasa nobilitară, poporul de 
rând); descrierea poporului de rând insă deși e scurtă, dar e destul de marcată. 

Mai prețioasă este descrierea stărilor bisericeşti, in care se dă nu- 
mărul credincioșilor aparţinători la diferitele confesiuni din comitat şi se 
face descrierea sistematică a districtelor administrative bisericesci. 

Partea cea mai de valoare a monografiei este descrierea topografică. 
Pe pag, 25—33 se află o statistică a localităţilor; sunt inşirate cu numele 
toate localităţile, după împărţirea în cercuri, iar pe pag. 512—813 se face 
descrierea topică a lor. La fie-care localitate se arată aşezarea ei, solul 
și productele, numărul locuitorilor, naționalitatea, și confesiunea acestora, 
cum și zidirile mai insemnate. Relevez însă, că localitățile nu sunt de- 
scrise în șir alfabetic, cum se făcea de obiceiu în scrierile anterioare, ci 
după așezarea lor naturală topică. Aceasta ne-o spune autorul la început, 
zicând: „satele vor fi descrise conform posiţiei lor naturale, nu în ordine 


61 


alfabetică, şi încât se poate după așezarea lor pe văi“. (p. 512). Acest 
sistem e urmat consecuent în descrierea topografică. 

Atât la descrierea topică, cât şi în alte părţi ale monografiei, partiile 
geografice sunt urmate, cum am amintit, de tratate istorice. La localităţi 
se dau în şir cronologie date istorice din trecutul lor şi despre evenimen- 
tele pstrecute în partea locului. 

În general monografia lui Hodor ne dă o icoană bună despre comi- 
tatul Dăbâcei și conţine date preţioase privitoare la geografia acestui 
comitat. l 


DIN CREDINȚELE POPORULUI. 


„Boala mare“ sau „boala rea“, „nevoe“. 
(„Epilepsia“). 

Poporul crede că boala mare o a căpătat cel-ce o are, âncă din 
pruncie, de spaimă, de amenințări, din visuri urîte; sau a trecut preste 
locul unde jucau „miluitele“ şi le-a conturbat; sau a dat preste fă- 
cături lăpădate şi s'a năprătit pre el. — Descântecul: 

Vrăjitoarea ia o ţeavă de nuc îngăurită cu burghia, nu cu foc. Taie 
din cămaşa bolnavului două petece, unul dinainte, altul din spatele 
cămaşii, cari tăeturi nu se mai cârpesc; şi din aceste petece se fac dopuri 
(astupușe) pentru ţeavă. Bolnavul schipe de 3 ori în ţeavă, în care restimp 
vrăjitoarea „obricesce“ (opresce) pre bolnav dela o patimă, mai vîrtos 
dela beutura rachiei, (a nu mânca întors, a nu-și întoarce hainele pre dos, 
să nu se peptene nici înschimbe Joia, să nu meargă la moară şi să nu 
lucre Vinerea, să nu caute în rîuri şi fântâni în cele 6 săptămâni cât 
ține descântecul). Unele însă se obricesc a se țin preste toată vieața. 
Bolnavul scie de aceste obriciri abia în diua următoare, când aude pe vrăji- 
toare dicând: „Voi spaimelor şi duhuri rele și necurate, pogănii şi găngălii 
spureate, vă promit pentru N. N. că de adi înainte nu va mai bea racbhie în 
viaţa lui; nu va mai veni preste voi la moară, movile etc. și nici într’ un loc 
unde şedeți şi conăcăniţi voi, ca să vă zătrească ori să vă smintească. Dar voi 
iar să-i daţi de acum înainte pace lui N. în locul căruia iaca eu vă dau 3 tru- 
puri moarte (la 9 qile 5, la 40 qile 9), că voi sciți că n'aveţi putere a 
prăpădi pre N., că maica Vineri îl va păzi de voi“ (numesce diua în carea 
se obricesce a nu lucra). Dicând acestea omoară 3 musce cu unghia 
degetului mare dela mâna dreaptă; în care timp bolnavul mestecă în 
gură o bucată de pâne (prima din acea di), carea o aruncă cu gura în 
mâna vrăjitoarei, în carea se află muscele,:cu care dimicătură învălue 
muscele și le bagă în țeavă. Preste acestea bagă 3 bucăţi de tămâne 
neagră, 3 de cea albă, 3 de iască, 3 de sare, 3 de marmor, cari toate 
sunt furate de vrăjitoare, iar marmorile din biserică. După ce a băgat 
toate acestea în țeavă, astupă țeava cu celalalt dop, o ia subsistioara 


62 


stângă, unde o ţine pănă noaptea (Marţi numai), când apoi merge la un 
mormânt necunoscut. Acolo îşi face cruce și se pune lângă zleamăn 
(peatra de lângă cruce), face o gaură, în carea bagă ţava dicând: 
„Când va mai răsări, lăstări, înflori şi face nuci țava asta, atunci să 
mai capete N. boala mare; și cum nu sciu eu (își spune numele vrăj.) 
cine e îngropat în ăst mormânt, aşa să nu scie de N.N. 
Toți zmeii Nici Năprătiturile, 


Toate zmeoanele Moșii, 

Nici dracii Babele, 
drăcoanele Sluţii, 
priculicii Slutcele, 
priculicioanele, Urîţii, 
muronii Urîtcele, 

Cu moroanele, Nemţii, 

Nici strîgonii Nemţoanele, 

Cu strigoanele, Turcii, 

Nici şolomonarii, Turcoanele, 
vârcolacii, Ungurii 
halele, Unguroanele, 
haluitcele, Urşii, 
vântul, Lupii, 
şoimanele, Miti, 
bălaurii, Vulpile, 
şărpii, Cânii, 
nopiîrcele, Căţelele, 
sopîrlele, Vulturii, 
pasa codrului, Hulii, 
muma codrului, Coreanii, | 
Schimbaţii Urliganii, 
Chiznoviţii Surliţile, 
Ciuma, Cobăţii, 
Coliera, Cioarăle, 
Căpcânii Corbii, 
Păgânii Ciorobările, 
Stateicot, Nevăstuicile, 
Strîmbă lemne, Sobolii, | 
Freacă petri, Hîrţii 
Urieşii, Socheţii Í 
Piticii, Viezurii, 
Viermii cu cicul de fier, Veveriţăle, 
Izdaţii, Porcii, 
Necuraţii, Caii, 

Fetele despletite, Măgarii 


Nălueile, 


Mulele, (cătârii) 


63 


Nici Taurii („bicii“) Și puterile i-ați s&cat, 
Pircii, Veniţi aici car’ l-aţi. năprăteit, 
Buhnitorile, Că iată eu v'am dăruit, *) 
Lipitorile Cap 
Panjănii, Pentru cap, 
Cornacii, Dinte, pentru dinte, 
Scorpiile, Mâni, pentru mâni, 
Broaschile, Picioare, pentru picioare ete. 
Gândaeii, Gura i-am cârpit 
Racii, Ș'așa l-am pocit, 
Dăunii |] Să nu poată ţîpa (zbiera), 
Bizele, f Să nu se poată mișca, 
Bîrnăuzii, Când voi li-ţi luă, 
Vespile, Cu N. vi-ţi împăca, 
Fluturii În pace li-ţi lăsa 
Strâgile, f Și vi-ţi depărta, 
Potlogarii, Unde nu-i urmă de s&cure, 
Scoicile, Nici cântec de voinic în pădure, 
Lăcastile, Prin cărări neumblate, 
Omidile, Prin păduri netăiate, 

Nici toţi vermii, Acolo să trăiţi, 

Nici toate mângugiile, Să sălăşluiţi, 

Nici toate gângăliile, Iar pe N. să-l lăsați curat, luminat, 

99 feluri necurate, Cum D. Christos l-a lăsat 

99 feluri spurcate, Amin“. 


Care spaimămn N. ați băgat 

La 9 dile după aceste: 

Se învăluese într'o cârpă a bolnavului din toate feliurile câte 5 
bucăți adecă: 5 musche, 5 bucăţi de sare ete. cu prima îmbucătură din 
acea di. Aceasta cârpă se face folomotoc şi se pune subsisiloara stângă, 
unde le ţine vrăjitoarea pănă ajunge între 2 dealuri, ce stan față în 
față unul cu altul. Pe drum ia o lespede de pe cepașul de cară, ca 
să o pună preste groapa unde va îngropa cârpa cu lucrurile învăluite 
în ea. Ajunsă între dealuri, se pune în genunchi ca prima dată la mor- 
mânt și dice făcând groapa, punând cârpa, astrucându-o cu lespedile 
de pe cepaș, pe care se pune cu picioarele: „Când s'or împreuna aceste 
2 dealuri, atunci să mai vină pe capul lui N.,spaimele; și, precum cale 
ieu lespedea asta, aşa să se calce de vorbele mele (N. numele vrăjitoarei) 

Toţi zmeii. 
Toate zmeoanele etc. (ca sus). 

Să primească în locoul lui N. 5 capete ce-i dau acnu, iar pre N. 
să-l lasă curat luminat etc. 


+) "Ţinând în mâni un mât, mârtoc negru, ori cocog, (iar la femei o mâţă ori puică) 
cu gura cârpită şi picioarele legate, cari se îngrop de vii în o gomilă dintre 3 hotare, 


64 


La 40 de dile. 

Se ia dela bolnav 2 unghii, una dela mâna dreaptă, alta dela cea 
stângă; 9 musche, 9 buc. de tămâne etc, și se învăluie într'o țoală a bol- 
navului, cu cari ţinându-le subsisîioră, se duce preste hotar la o movilă 
şi le îngroapă acolo (în alt otar) blăstămând: 

Toţi zmeii, 

Toate zmeoanele etc. etc. 

Së vă duceţi 

Și resduceţi,”să nu mai întoarceţi; 
Preste 9 ţări 

Preste 9 mări 

Iar pre N. să-l lăsaţi curat luminat etc. 

Se crede: „că vădând careva primadată un om lovit de boala mare, 
să-l împungă cu un ac după cap, că se deşteaptă.“ 

Cel cn boala mare „de ar mânca hirean ras pe rădzală începând cu 
o lingură, pănă la 29 linguri, în fie-care di cu una mai mult; și întors, 
cu una mai puţin, pănă iar ajunge la una, se vindecă de epilepsie.“ 

Numărul lingurilor de hirean, le poate împărți după plac, cum să le 
mănânce, dar pre nemâncate şi înainte de culcare, să ia cel puţin una. 
Se crede că hireanul ar limpedi creerii de sângele şi apa ce-i tulbură, 


de capătă boala mare. 
Liuba- lana. 


JOCURI DE COPII. 


„Da mălaiu spart“. 

„D'a mălaiu spart“ se joc copii de ambs sexele la olaltă, şi se pot 
juca cât de mulţi. 

Toți jucătorii se ţîn de mâni și formează o sgardă (un cerc), ca în 
„Horă“. Copiii de comun se prind d'o parte și fetele de cealaltă, sau 
împărechiți câte un copil şi o fată. După-ce au jucat și au alergat de 
câte-va ori în cerc, doi copii, şi anume cei mai mari din sgardă, stau în 
loc şi rădicându-și sus mânile de cari se ţin, fără de a se desprinde cu 
celelalte două mâni de vecinii lor. Atunci părechea ce se află vis-a-vis 
de ei, în centrul cercului de cealaltă parte a sgărdii (cercului), se pro- 
voacă a se apropia de cei doi copii cari țin mânile sus, şi cari apro- 
piindu-se trec pre sub mânile acelora, iar după ei, toţi ceialalți copii 
pe rând, unii după alții, fără a se desprinde — nici unul — de mâni. 
Când au trecut toți, copiii, trec, adecă se întorc, și cei doi copii pe 
sub propriile lor mâni; și acuma s'a format un cerc așa, că toţi copiii 
stau cu dosul unii cătră alţii, și iar se întorc jucând, după cântece cântate, 
sar şi strigă: „hai d'a mălaiu spart“. Când cei doi copii cari conduc jocul 
strigă: „Staţi şi la loc“, atunci iar își ridic mânile în sus, şi copiii încep 
a trece cu doşul înainte, cari după-ce au trecut, iar se formează cercul 


65 


ca la început. După-ce au mai jucat şi s'au întors aşa în cerc, iar încep 
a trece pre sub mânile celor doi copii, dar acum care cum trece pre 
sub mâni, stă în loc fie-care păreche faţă 'n față, formând două rânduri 
sau coloane, ce se ţin de mâni cruciş. Când a ajuns rândul și la cei 
doi copii, ce s'au ţinut de mâni, a trece pre sub mânile lor, se întorc şi 
ei, apoi încep a juca Măzărica, Ardeleana, ş. a. ţinuţi de mâni cruciș. 
D'odată strigă conducătorii : „staţi și mânile sus“. Atunci toţi își rădic mânile 
sus, iar cei doi conducători încep a trece pre sub toate mânile rădicate, 
urmați fiind de toţi jucătorii, şi care cum au trecut de cealaltă parte 
îşi rădică mânile sus, pentruca toţi copiii să treacă pe sub toate mânile. 

Dacă vr'o păreche s'a desprins — scăpat de mâni —, cel-ce a observat 
aceasta opresce jocul ținând mânile jos ca să nu mai poată trece alţii, 
strigând: „N. și N. au spart mălaiul“. Părechea din urmă opresce în loc 
pe cei doi scăpaţi de mâni, apoi aceștia trebue să se întoarcă înderăt 
pre sub mânile tuturor, când fie-care jucător are dreptul a-i lovi cu 
pumnii în spate „pentru-că au spart mălaiul;*“ și după aceea jocul se 
începe de nou, ș. a. m. d. 


SCIINȚĂ, LITERATURĂ ȘI ARTĂ. 


Din literatura străină. 


Românii din Selagiu. În revista „Erdély“ (nr. 8—9 din 1899) a reuniunii 
carpatine maghiare din Cluj, D. Boer Miklos, ocupându-se cu poporaţiunea 
Selagiului din punct de vedere etnografic, face o măgulitoare descriere a 
poporaţiunii române din acel ţinut, pe care ţinând, că va interesa pe cetitorii 
nostri, o reproducem în cele următoare: 


„Schiţând pe scurt situațiunea etnografică a maghiarimei, trec la un 
alt grup mare de popor al Selagiului: la Valachi, despre cari datele noastre 
istorice, demne de credinţă, fac amintire începând dela 1226. Ei s'au așezat 
mai ântâi ca popor nomad de păstori în ţinutul Crasnei, şi în proporţii mai 
mari —- după Szikszai L. — numai pe timpul Anjouescilor (?) copleşese ti- 
nuturile muntoase-păduroase ale comitatului nostru, mai ales valea Some- 
șului şi poalele Bicului (Biikkalja). Ori cum ar sta însă lucrul, atâta e fapt, 
că ei ocupă astădi un mare teritoriu și au contopit în sine pe locuitorii 
multor comune maghiare, despre ce fac o tristă mărturisire isvoarele noa- 
stre istorice şi acele nenumbrate numiri maghiare de familii, cari figurează 
in matriculele bisericilor lor. Dar aceasta neaparţinând strict obiectului 
meu, nu mě dimit ìn tractarea procesului de asimilare, ci revin la clasarea. 
etnografică a Rumenilor, a Valachilor nostri. Întâlnim interesante apariţiuni 
și în privința aceasta pe teritoriul Selagiului. E caracteristic, că din punct 
de vedere etnografic și locuitorii nostri de limbă valachă se pot impărţi în 
cinci grupuri, anume: [. în grupul etnografie de dincolo de Meseș, 2. de 
dincoace de Meseș, 3. din valea Someşului, 4. dela poalele Bicului și 5, 


66 
dela poalele munților de aramă (rézaljai). Se găsesc și în ţinutul Eriului 
ici-colo comune cu poporaţiune valachă, dar acestea din punct de vedere 
etnografic abia merită amintire. 


Valachimea de dincolo de Meseș, întru cât aceasta parte s'a anectat 
la comitatul nostru cu ocasiunea nouei arondări comitatense, proprie nici 
mwar aparţine Selagiului, cum mar aparţină nici poporaţiunea din ţinutul 
Eriului; dar întru cât în decursul acestei schiţări etnografice am considerat 
şi împărțirea politică, îmi ţin de datorie a aminti şi aceasta poporaţiune. 
Şi de altfel etnografia rumenă aici poate găsi cel mai vast teren de lucru, 
căci dincolo de Meseș e cu totul altul poporul valach, decât dincoace. Are 
obiceiuri mai interesante, dintre cari multe — cum vom vedé mai târdiu — 
sunt extraordinar de originale şi surprindătoare; se imbracă frumos; îşi 
pregătesce însuși ţă&săturile colorate de lână și produce astfel de modele, 
cât şi altcum frumoasele neveste şi fete apar ca tot atâtea dine de munte. 
între munţii acoperiţi cu păduri și de formaţiuni admirabile. Moţii cu părul 
lung sunt extraordinar de viguroși, figuri sdravene şi portul lor îl constitue 
bunda, pieptarul frumos chindisit şi cojocul. În satele icuite între munţi 
și-au conservat obiceiurile străbune deplin, și în comunele Restolţul-deşert, 
Poarta de fer (Vaskapu) și Posa se pot întâlni figuri în adevăr tipice. 
Despre locuitorii din Restolţul deșert savantul nostru vice-comite, Szikszai 
Lajos, a sustinut, că sunt veritabile rămășițe de Daci, și făcut atent de 
dinsul, am petrecut trei qile în aceasta comună cu poporaţiune extraordinar 
de interesantă, unde am dat aievea de figuri de o constituţie puternică şi 
de tipuri ce difer cu totul de caracteristica specifică a Valachimei noastre. 


Poporaţiunea rumenă de dincoace de Meseş în privinţa îmbrăcămintei 
și obiceiurilor arată multe abateri dela celea ale poporaţiunii din ţinutul 
descris mai nainte. Femeile umblă în haine de pânză făcute de ele și 
cusute frumos cu o paciinţă vrednică de admirat. Câte o cămașă, pendelă 
(rochie) adeseori e o adevărată cap d'operă a cusătoriei. Pulszky Ferencz, 
distinsul nostru savant de odinioară, în aceasta îmbrăcăminte şi în chindi- 
siturile ei ţinea că se pot afla motive romane. În cele mai multe locuri, 
femeile rumene din ţinuturi isolate între munţi şi mai depărtate de comu- 
nele cu poporaţiune maghiară, umblă într'o pendelă frumos cusută dedesubt 
şi într'o iie asemenea frumos chindisită. Învălitoarea capului e neagră, 
cismele roșii (ori umblă în opinci) şi la aceasta îmbrăcăminte se adauge 
apoi frumosul pieptar de piele, sumanul sur de lână, șurtul negru și astfel 
e completă toiletta pentru ori-care anotimp. Despre industria lor textilă 
voiu scrie mai târdiu, când voiu vorbi despre ocupațiunile poporului nostru. 
Portul cu puţine schimbări, ce abia se pot observa, e același pretutindenea 
la valachimea din partea interioară a Selagiului; Rumenul din părțile 
Eriului se acomodează în asta privinţă pretutindenea maghiarimei aflătoare 
pe acolo în număr preponderant“. 


67 

«Mișcările etnografice române mai noue în patria noastră». 
Sub acest titlu în nr. 1 și 2. ai periodicului maghiar „Ethnographia“, or- 
ganul societății etnografice maghiare din Budapesta, găsim două comu- 
nicări, de D. Janesó Benedek, în cari, cum dice, face cunoscut în linia- 
minte generale tot ce s'a lucrat în cei doi ani din urmă pe terenul 
etnografiei române, fie în limba maghiară, fie română și se presintă ca 
vrednic de atenție. D. Jancsó află, că etnografia maghiară nu se poate 
lipsi de studii comparative, cari pot fi de mare folos și omului de stat 
şi politicianulai, căci etnografia nu este altceva, decât sciința, care ur- 
măresce cunoascerea poporului, ce formează națiunea, și apoi este cu 
neputinţă să guvernezi bine popoare, fără o cunoascere adevărat sciin- 
țifică a acelora; recunoasce apoi că patria noastră a fost şi va fi tot- 
deauna patria mai multor popoare şi dice, că problema oamenilor de stat 
maghiari este: să unească aceste popoare de caracter, aspiraţiuni și valoare 
diferită în iubirea de patrie şi în serviciul unitar al scopurilor! statului 
național. Aceasta este cea mai mare şi cea mai grea problemă a poli- 
ticei maghiare și aceasta problemă nu se poate deslega fără a fi cu con- 
siderare la etnicul naționalităților din patrie, basată pe o cunoascere 
sciințifică. 


După aceasta întroducere, D. Jancsó se opresce mai ântâiu la 
pAĂsociațiunea pentru literatura română şi cultura poporului român“ și 
la „Casa naţională“, proiectată de aceasta, al cărui simbure are să fie. 
un museu etnografic; spune că realisarea acestei idei, ce e drept, în- 
timpină greutăţi financiare, dar conducătorii „Asociaţiunii“ sunt deja 
aproape de aflarea modalităților pentru învingerea acestor greutăți. In 
scopul acesta au cerut și primit dela guvernul reg. ung. concesiune pentru 
aranjarea unei loterii de 200.000 coroane*), care după computurile făcute 
aduce în scopul ridicării „Casei naționale“ vre-o 70—80.000 cor. 


Ce scop are un astfel de museu etnografic? se întreabă D. Jancsó, 
și respunde: întărirea consciinței poporului; învățarea lui, ca să-şi cu- 
noască și prețuiască propria individualitate; adunarea tuturor acelor tră- 
sături, cari formează etnicul aceluia; prin cunoascerea de sine a întări 
în popor consciința de rassă şi acele aspirațiuni şi tendenţe, cari de 
obiceiu sunt urmările consciinței întărite de rassă. Cunoscințţa de sine 
întăresce şi totodată înțelepţesce și mai mult nu numai pe individ, ci şi 
naţiunile. Dar probabil — dice D. Jancsó — că maghiarimea ardeleană 
va lua pe dinainte pe Români, căci casa natală a regelui Mateiu din Cluj, 
va fi străformată în timpul cel mai apropiat în museu etnografic, unde 
va fi adunat tot ce privesce popoarele Ardealului, şi prin urmare și pe 
Români și se va întâmpla şi de astădată, ce s'a mai întâmplat de câteva- 
ori în ceeace privesce desvoltarea culturală a Românilor: sciința ma- 


*) Adevărul e, că loteria aranjată e numai de 100,000 losuri à 1 cor. 


68 


ghiară va servi drept pildă și magistru şi pe terenul sciinţei etnogra- 
fice române. 

Mai departe remarcă D. Janesó hotărîrea luată la propunerea lui 
Vasile Mangra în adunarea generală a „Asociaţiunei naţionale din Arad“ 
ținută la 25 Dec. 1899, de a se face etnografia comunelor românesci 
din cott. Aradului, şi constată că abstrăpână dela aceste mișcări, anii 
1898 şi 1899 în ceea-ce privesce etnografia română şi mai ales folklori- 
stica română n'au fost sterpi. Citează şi comentează publicaţiunile folk- 
loristice apărute în cei doi ani, ca: Culegerea de cântece poporale naționale 
ed. II. editată de libr. Ciurcu din Braşov; Cântecele bânățene, de Enea 
Hodoş; Cântecele cătăneşti, de acelaşi; Baladele poporale de A. Corcea; 
Chiuiturile. (ed. II) lui Pop Reteganul, studiul despre Pintea Viteazul; şi 
mai ales Testele din literatura poporană română de Dr. Alexics Gyorgy, 
despre care dice, că din punctul de vedere filologic-şciinţifie şi folklo- - 
ristic-comparativ este ântâia culegere de poesii poporale române în 
felul seu, care arată, ce înrîurire puternică a avut slavismul de sud 
atât asupra poesiei poporale române, cât şi preste tot asupra întregei 
vieţi intelectuale a Românilor. Mai pe urmă se ocupă, D. Jancsó, cu 
lucrarea etnografică a lui Moldovan Gergely despre popornl român din 
cott. Albei-inferioare, publicată mai nainte în volum de sine stătător, 
iar acum apărută în tomul ÎI. al monografiei acelui comitat. Cea mai 
mare parte din darea de seamă a dlui Jancsó comentează aceasta din 
"urmă lucrare. — A 

Obiceiurile de nuntă ale Românilor din comitatul Caraș-Seve- 
vinului. Tot în nrii amintiţi ai „Etnographiei“ găsim pe 13 pag. comu- 
nicări interesante despre obiceiurile de nuntă ale Românilor din cott. 
Caraş-Severinului, datorite contesei Dr. Matuska Lászlóné. 

* 

Paralele etnologice. (Din cercul tradiţiilor poporale române şi ma- 
phiare). In Anuarul societăţii istorice şi archeologice maghiare din cott. 
Hunedoarei (fas. I. a. e. pag. 19—34), D. Mailand Oszkár din compara- 
rea productelor literaturii poporale române şi maghiare, culese de dînsul 
pe teritoriul comitatului Hunedoarei, se încearcă a arăta congruența 
naturală între trăsăturile de rassă la popoare, cari trăesc unul cu altul 
în comuniune de interese şi sub impresiile fenomenelor naturale ale 
aceluiaș ținut. 

* 

Limba română. D. Moldovan Gergely în vol. XVII. fas. 2. a. c. 
(pag. 61—70) al periodicului „Erdélyi Muzeum“ se ocupă cu limba ro- 
mână, constatând, ce de altfel de mult nu mai e tras la îndoială, că 
adecă limba noastră e fica limbei latine; qice că ea s'a format în Balcani 
din limba rustică latină; în secl. VI există deja date neîndoelnice privitor 
lą noua limbă; cei-ce caută formațiunea ei în Dacia Traiană, umblă pe 


69 

căi greșite. Imprejurarea, că |. rom. sa format în Balcani nu primej- 
duiesce latinitatea poporului şi a limbei. Arată apoi elementele, cari 
constitue latinitatea limbei şi intluința albaneză, greacă, slavă, maghiară 
şi turcească asupra limbei române. Mai interesantă ni se presintă in- 
fuinţa maghiară asupra limbei române, care cum qice D. Moldovan, e 
mare. Aceasta influinţă însemnată a îndemnat pe puriști la un răsboiu 
de exterminare în contra elementelor străine. Pe când elementele slave, 
grecesci și turcesci în parte mare s'au bucurat de graţie, cuvintele ma- 
ghiare au fost persecutate cu o rigoare neindurată din limba literară și 
de conversație; abia au putut scăpa câte-va cuvinte, ca: mântuesc, fă- 
găduesc, amistuesc, sălaș, hiclenșug, alean, chinuese. chip, hotar, uric, 
gândesc, păhar, tău, muncă, dragă, pecetluesc, tăgăduesc, biruesc, şireag, 
tăgădas, hasnă, neam, surzuesc, aldămaș, tălhar, beteșug, tărnaţ, alduesc, 
lămpaş, oțet, pogan*). Cu aceste te mai poţi întâlni atât în limba lite- 
rară, cât şi în limba cultă de conversaţie; celelalte au fost exterminate. 
In cercurile poporului însă influința limbei maghiare se afirmă şi adi în 
mare măsură. Numărul cuvintelor magh. cunoscute în limba rom. se 
urcă la 2000. In unele ținuturi, unde maghiarimea este în privința nu- 
mărului sau a influenţei în preponderanță, Românul amestecă atâtea cu- 
vinte maghiare în graiul dilnic, încât cel-ce nu scie unguresce nici nu-l 
înțelege. 

Drept exemplu D. Moldovan citează următorul product poetic din 
Selagiu : 


Azi vară la aratás, Suflă vântul hătălmaș, 
Pus-ai lelkem fogadás, Merg feciori la șorozaș, 
Că la vară mi lua Feciori mărșeluesc, 
X'oi fi menyasszonya ta. Fetele-i șăjnăluesc. 


Vino draga mea, fătuţă 
Din teară mai melegucză, 
Vino kamar lelku meu 
La mine pe kebeleu, 


Influinţa maghiară asupra limbei bisericesci române se arată deja 
în primele monumente românesci de limbă. În ântâia psaltire românească 
(sfîrșitul secl. XV.), găsim mai multe elemente maghiare, ca: hiclenșug 
(hitlenseg), tăgăduese (fogad), oltar (oltâr), chip (kép), băsadă (beszéd), 
alean (ellen), păhar (pohár), amistuesc (emeszt), neam (nem), lăcuesc 
(lakik), băsău (bosszu) etc. Dela timpul acesta începând influința ma- 
ghiară devine tot mai însemnată în cărțile bisericesci, mai ales în cele 
tipărite sub înriurirea şi cu sprijinul principilor calvinesci din Ardeal. 
Pe urmă D. Moldovan afirmă, că cuvintele maghiare, ce se găsesc în 
limba literară din România, au ajuns acolo pe calea cărţilor bisericesei 


dela noi. (nt) 


. . a . l 
*) Am voi să scim că Ungurii dela cine au împrumutat aceste cuvinte? 


70 


Bibliografie. 


Seminţe din agrul lui Christos. Cuvêntări bisericesci pe toate 
duminecile, prasnicele şi serbătorile de preste an, precum și la casuale 
bisericesci, publice şi private, de Zacharia Boiu, asesor consistorial, 
protopresbiter, membru coresp. al Academiei Române, fost profesor se- 
minarial și paroch al bisericii ort. din Sibiiu-cetate, etc. În trei tomuri. 
Cu binecuvântare archierească. Tom. I. 324 pag. Cuvêntări la dumine- 
cile de preste an. Tom. II. 219 pag. Cuvêntări la prasnicele și sărbătorile 
de preste an, precum şi la casuale bisericesci. Tom. IH. 352 pag. Cu- 
vêntări bisericesci la înmormântări, parastase şi alte festivități funebrale. 
Adaus de texturi biblice pentru cuvântări funebrale. Sibiiiu, 1898—99. 
Tiparal tipografiei archidiecesane. Editura antorului. Tom. I. poartă 


în frunte portretul foarte bine reuşit al autorului. Fie-care tom se poate. 


procura cu prețul de 1 fl. 50 cr.; pentru țările din afară 4 fr. Reco- 
mandăm aceste frumoase predice preoțimei noastre din cura animarum. 
Ei 

Al doilea capitol din contabilitatea duplă. Afaceri de credit 
cambial și afaceri de bancă, de I. C. Panfu, profesor la scoala comer- 
cială superioară din Brașov. Tipografia A. Mureșianu, 1900. Form. 8 
152 pag. Preţul 2 cor.— Atragem atențiunea publicului nostru, îndeo- 
sebi a celor ce se ocupă cu afaceri comerciale, precum și a membrilor 
din direcţiunile băncilor noastre şi a funcționarilor acestora asupra 
acestei lucrări de neapărată trebuinţă. 

* 

Regulament de serviciu |. şi III. parte pentru școalele de şărgi a 
armatei comune ces. şi reg. și a honvezimei r. ung., compus de Demetriu 
Bardoşi, prim-locotenent ces. şi reg. în regimentul de infanterie nr. 37. 
Editura autorului. Sibiiu, 1900. „Tipografia“, societate pe acţiuni. O 
broșură format mie de 105 pag., menită să facă bune servicii ficiorilor 
nostri, lipsiți aproape de ori-ce cărți de instrucțiune în limba maternă, 
E a doua lucrare de acest fel a dlui D. Bardoşi, al cărui zel pentru 
laminarea ficiorilor români din armată merită să fie relevat. Un cusur 
au de sigur lucrările dlui Bardoși și anume; că limba lasă de dorit; 
chiar și numai titlul acestei broșuri sufere de greșeli gramaticale. 

* 

Valorarea poamelor. Disertaţiune poporală, rostită de Petru Ieremia, 
preot gr. or. rom., la conferența publică a despărțământului „Bocşa“ al 
„Asociaţiunii“, ţinută în 9/21 Maiu 1899 în Rafna. Editura despărță- 
mântului „Bocşa“. Bocşa-Germană, 1899. Tipografia lui Adolph Rosner. 
O broșură prea folositoare de 11 pag. 8°, prin a cărei răspândire harnicul 
despărțământ „Bocșa! al „Asociaţiunii“ face prețioase servicii popo- 


rului nostru. 
k 


oa cuc ein s se ie ral Pa 


71 


Raportul anual al Societății academice social-literare „România 
Jună“ din Viena. Al XXIX-lea an administrativ dela 1 Novembre 1898 
pănă în 3L Octobre 1899. Viena, 1900. Proprietatea societății. 46 pag. 
8%, Extragem din acest raport următoarele date: Membri fund. 44, mem- 
bri onorari 117, m. emeritați 89, m. ord. 46, m. extraord. 3. Plenul so- 
cietății a ținut 13 şedinţe ord., 3 festive şi 3 literare; în ședințele lite- 
rare s'au cetit 12 operate. Pentru resolvarea agendelor societății, comi- 
telul a ținut 18 ședințe ord. Numărul actelor întrate e 152, iar al celor 
eşite 102. Numărul foilor încurse la societate: 46. Biblioteca constă din 
1270 opuri în 1548 vol. şi 313 broş. Starea averii la 31 Oct. 1899: 
1. fondul neatacabil A. 16,953-10, — 2. fondul de reservă fl. 450.— 
3. fondul disponibil fl. 344:971/,. — 4. fundaţiunea iubilară pentru cre- 
area unui alumnen român în Viena fl. 3142-73, — în total f. 20,190:10'/,, 

* 

Alsofeher vármegye Monografiăja. A apărut a doua parte a vo- 
lumului I. din aceasta lucrare, care se ocupă cu etnografia comitatului 
Albei-inferioare, locuit de 151,397 Români, faţă cu 37,720 Maghiari şi Ger- 
mani. Partea aceasta stă din trei capitole principale, lucrate de trei scriitori 
şi tractând în cap. I. Lázár István despre poporul maghiar, în cap. Il. 
Weinrich Frigyes, despre poporul săsesc, și în cap. IHI. — nu se putea 
altul — Moldovan Gergely despre poporaţiunea română a comitatului, 
Fie-care din cei trei autori tractează aproape după același plan şi sistem 
rapoartele etnografice ale celor trei grupuri de popoare, făcând cunoscute 
rapoartele de locuinţă, intocmirea casei, imbrăcămintea, modul de traiu, 
ocupaţiunea, datinele, religiunea, credinţa, limba şi poesia acelora. Capitolul 
privitor la Români, apărut deja mai nainte, în vol. separat, cuprinde mai 
bine decât jumătatea lucrării din chestiune, ilustrată cu mai multe de- 
semnuri şi icoane, representând porturile maghiare, săsesci şi românesci 
din comitatul Albei inferioare. 


Revista Revistelor. 


« Veselia“. Sub acest titlu apare dela începutul anului curent o nouă 
foae umoristică română în Arad. Redactor: Emanuil Magluşiu. Aceasta foae 
apare odată pe septămână; abonamentul pe !/, de an 1 fl. = 2 cor. Se poate 
prenumera la administrația „Veseliei“ în Arad, Aranykéz utcza. 

$ 


«Revista Ilustrată«. Administrația acestei reviste avisează pe abo- 
nenți să fie liniștiți pentru întârdiarea întrevenită în aparițiunea revistei, 
din causă, că aranjamentul tipografiei, ce şi-a procurat-o, âncă nu s'a 
putut termina. În scurt timp revista va continua să apară regulat. 

* 

„Revista Ilustrată“. Foaie enciclopedică literară lunară. Proprietar, editor și re- 
dactor responsabil Ioan Baciu, preot gr.-cat. în Şoimuş, u. p. Şieul-Mare (Nagy-Sajó) Tran- 
silvania. An. li. 1899. Tipografia Carol Csallner, Bistrița. A apărut în 1899 în 12 broșuri 
lunare format folio. Din materiile publicate remarcăm; Poesii, de: Enea Pop Bota, Maria 


72 


Cioban, G. Coşbuc, Emilian, G. Simu, ş. a. Mai multe schiţe topografice şi biografii. Studii 
literare şi filosofice. Higienă, de Dr. Eleftereseu. Articole sociale, novele, schițe, povesti, 
legende. Material folkloristie, ete. şi num&roase portrete şi ilustraţiuni. Pe viitor Revista, 
va apăre de 2 ori pe lună în broşuri de câte o coală tot în formatul vechiu, rămânând tot 
preţul de abonament de păn'acum: 12 cor. în temă, şi 15 franci pentru străinătate. Abo- 
nenţilor, cari vor solvi anticipativ prenumeraţiunea pe anul întreg, direcţiunea le pune in 
prospect, că vor primi gratuit un tablou frumos şi vor avé şi alte favoruri. 

„Archiva“. Organul Societăţii seiinţifice gi literare din laşi. Director: A. D. Xe- 
nopol. Anul X. 1599. iaşi. Editura societății. Tipografia H. Goldner. A apărut ca și mai 
nainte în 12 numen (6 broş. de câte 2 numeri), format 8° mare. Abonamentul pe an 15 
lei. In nr. 11—12 se termină importantul tractat al d-lui A. D. Xenopol: Principiile fun- 
damentale ale stiteior. Din celalalt material publicat mai remarcăm articole de 1. A. 
Aguletui: Religiunea Heteenilor; Dr. N. Leon: Botanica medicală a poporului român; I. 
Găvănescul: Pedagogia lui lohn Locke; 1. Paul: "Țăranul român şi cel ungur din Ardeal; 
Stefan Ruscior-Roșior: Calomnia calomniosa; Gh. Ghibănescu: Donici gi Alexandrescu 
în 1842; Th. Rossetti, A. G. Mavrocordat, G. T. Chirileanu, Dr. K. Richter, T. Rossetti- 
Bălănescu și D. Hurmuzescu. Poesii de: D. G. lamandi, I Barberis, 1. Laur, Ana Conta- 
Kernbach, Corregio, 1. B. Hâtrat, A. Vojen şi Giordano. 15 dări de seamă; 7 documente 
istorice și diferite notițe. 

„Foaia Şcolastică“. Organ al Reuniunii învăţătorilor gr.-cat. din archidiecesa 
gr.-cat. de Alba-lulia şi Făgăraş. Anul L 1899. Redactor: loan F. Negruţiu, Editor: 
Reuniunea. Blag, tipografia seminariului archidiecesan. A apărut în anul 1899 în 21 numeri, 
format 40 mare, la l și 15 a tie-cărei luni. Abonamentul pe an 3 tl. Din cuprinsul anului 
1. remarcăm: articole pedagogice, pedagog.istorice., metodice, ocasionale şi disertaţiuni, 
de: A. M. Popa, Elie Câmpean, Dr. Em. Elefterescu, G. B. Boeriu, George Muntean, Gr. 
Teodosiu, |. Diacon, i. F. Negruţiu, loan Raţiu, los. Velcean, luliu Birou, M. 1. Găzdae, 
M. L Rădulescu, Nic. Pop, P. Ungurean, 5. Nicoara, Teodor Vando: şi V. Gr. Borgovan; 
apoi afaceri de ale Reuniunii, corespondențe şi rapoarte. 


Ad Nr. 146—1900. 


CONCURS LITERAR. 


Se publică concurs pentru un premiu de 500 coroane, care se va 
decerne celei mai bune lucrări asupra vre unui subiect din istoria insti- 
tuţiunilor culturale ale Românilor din Ungaria și Transilvania, și anume 
asupra institațiunilor de învățământ ori asupra societăților sau altor în- 
tre prinderi și așezăminte culturale române din patrie. 

La concurs se vor admite numai lucrări în extensiune de cel puţin 
10 coale tipar 8 mare, cari vor cuprinde o expunere critică a desvoltării 
instituțiunilor de cari se ocupă şi vor arăta resultatele realisate, precum 
şi condiţiunile și piedecile activității acelor instituţiuni. - 

Censurarea lucrărilor, ce vor întra la concurs, se va face prin o co- 
misiune compusă din 56 membri aleși de comitetul central. Decernerea 
premiului se va face de comitetul central după ascultarea raportului co- 
misiunii. 

Manuscriptele trebue provădute cu o devisă și un plic, care să cu- 
prindă numele și adresa autorului; se vor serie în caiete de format 4° 
mare, pe o singură față a foilor, şi se vor trimite la adresa presidiului 
Asociațiunii (Sibiiu, strada Morii Nr. 8) cel mult pănă la 30 lunie 1501 st. n. 

Lucrarea premiată se va tipări pe spesele Asociațiunii în cel puțin 
1000 exemplare, din cari jumătate trec în proprietatea autorului. 

Din şedinţa comitetului central al Asociațiunii, ținută în Sibiiu la 
8 Martie 1900. 


Dr. Ilarion Pușcariu m. p., Dr. I. Beu m. p., 


vice-președinte. secretar II, 


Transilvania. Partea oficială. 41 


Nr. 229—1900. 
Proces verbal 
din 5 Aprile 1900. Şedinţa ordinară a comitetului central 
al Asociaţiunii. 
Preşedinte: Josif St. Şulufu. — Notar: Dr. Iie Beu. — Membri 
presenţi: Zacharia Boiu, Partenie Cosma, loan Creţu, Dr. Ilie Dăiam, 
Dr. Corn. Diaconovich, George de Maxim, Ioan Popovici, Leontin Simonescu 
şi Onoriu Tilea. 


62. Cu verificarea procesului verbal al şedinţei de adi 
Se încredinţează domnii: Partenie Cosma, loan Crețu și 
George de Maxim. 

63. (223—1900). Dl Dr. /larion Pușcariu, vice-presidentul Asocia- 
ţiunii, prin scrisoarea sa ddto 5 Aprile a. c. aduce la cunoscință, că 
din causă de morb nu poate participa la ședința de adi. 

Spre scire. Cu conducerea ședinței de adi se încredin- 
ţează dl Iosif St. Şuluţu. 

64. (214—1900). Se presentează raportul comisiunii exmise prin 
conclusul Nr. 44 din 8 Martie a. c. pentru censurarea scrierii „Economi- 
sarea“ de T. V. Păcăţian, înaintată la concursul literar publicat sub Nr. 
940—1900. Pe basa acestui raport se decide: 

Asupra premiării acestei scrieri se va decide după expi- 
rarea terminului de concurs. 

65. (174—1900). Dnul Micolau Zigre, advocat în Oradea-mare şi 
delegat al comitetului central, înaintează cu data 5 Martie a. e. procesul 
verbal al adunării constituante a despărț&mentului „Orade“, ce s'a ţinut în 
Oradeu-mare la 26 Februarie a. c. Se constată următoarele: 

1. Dl Nicolau Zigre a deschis adunarea constituantă prin o vorbire 
acomodată, arătând scopul şi misiunea Asociațiunii și salutând de bu- 
năvenire pe cei presenți; după aceea a numit notar ad hoc pe dl An- 
dreiu Horvath și cassar ad hoc pe dl Dr. Coriolan Pap. 

2. S'au înscris membri ordinari ai Asociaţiunii, solvind taxa pre- 
scrisă, dnii: loan Genţ, paroch; Petru Suciu, protopresbiter em.; Petru 
Mihnţ, protopop; Petru Pântya, comerciant; Iosif Diamandi, contabil; 
Andreiu Horvath, paroch; Ioan Groza, protopop; Nicolau Roxin, pro- 
topop; Grigoriu Dărăban, notar; loan Gherlan, notar; Mihaiu Popa, 
notar; loan Bibescu, proprietar; Iosif Roman, advocat; Georgiu Dudu- 
lescu, paroch; Clemente Hosszu, cassar; Samuil Ciceronescu, preot; 
Georgiu Farkas, advocat; Romul Popa, învățător; Dr. Corneliu Nyeș, 
medic. Dela toți aceștia s'a încassat suma de 218 coroane, care sa 
expedat la cassa centrală. 

3. Sa ales comitetul cercual şi anume president dl Nicolau Zigre, 
iar membri în comitet dnii Iosif Roman, Artemiu Sarkadi, Toma Păcală, 


și Dr. Florian Duma, 
5 


42 Transilvania. Partea oficială. 


4. S'a decis a se cere pe sama despărțěmêntului înființat asem- " 


narea a 20%, după sumele încassate. 


Procesul verbal se ia spre scire. Dnii amintiţi sub 2. 


se declară membri ordinari ai Asociaţiunii. Alegerea comite- 
tului cercual se aproabă. Pentru trebuinţele despărțământului 
se asemnează 20%, după suma de 218 coroane. Dlui Nicolau 
Zigre comitetul central exprimă mulţămita sa pentru serviciile 
prestate Asociaţiunii în calitate de delegat. 


66. (175—1900). În legătură cu conclusul Nr. 36 din 8 Februarie 
a. c. dşoara Maria Cioban răspunde următoarele: 

1. Se învoiesce, ca colecțiunea de modele, pe care o poate pune 
la disposiție din 1 pănă 15 Maiu a. c., să fie examinată în presența 
dînsei de alte persoane competente. 


2. Edarea albumului să se execute în mai mulți ani de-a rândul 


edându-se în fie-care an câte o broșură, pentru cari dînsa dispune de 
material suficient, care eventual se poate întregi cu modele primite din 
alte părți. 

3. Albumul să se tipărească în cel puţin 1000 exemplare à 1 co- 
roană, 

4. Profitul, ce va resulta din vinderea acestor broșuri, să se fructi- 
fice pentru întemeiarea unui fond menit a ajutora fete sărace de preoți 
şi învățători, cari vor studia la scoala Asociaţiunii. 

Comitetul central din nou se declară în principiu pen- 
tru edarea unui album de modele de cusâtură românească; 
crede însă, că în felul propus de dșoara Maria Cioban nu se 
poate executa în mod mulțămitor. De aceea decide câștigarea 
unei colecţiuni proprii de astfel de modele. Executarea ace- 
stui conclus se concrede bironlui. 


67. (176—1900). Dl George Baderca din Mehadica donează pentru 
museul Casei naţionale 2 bancnote austriace dela 1800, una de 1 fl. şi 
alta de 5 fl. 

Se primesce cu mulțămită. 

68. (177—1900). Direcțiunea despărțementului „Oșorheiu“ raportează 
cu data 4 Martie a. c. că comitetul cercual în şedinţa sa dela 18 Ianuarie 
a. c. 1) a decis înfiinţarea a trei agenturi și trei bibliotece poporale și 
2) s'a constituit alegându-se vice-president dl Ioan Pantea, notar dl Stefan 
Rusu, cassar dl Filip Pop şi controlor Nicolau Vulc. În legătură direc- 
torul cercual cere a se dona cărți disponibile pentru amintitele trei bi- 
bliotece poporale. 

Spre scire aprobându-se conelusele aduse. Pentru biblio- 
tecele poporale se donează câte 8 exemplare din: 

a) Higiena copilului de S. Stoica; 

b) Poveşti din popor de I, Pop Reteganul; 


ay creada sent tu la a ERIE i e 


Transilvania. Partea oficială. 43 


c) Istoria agriculturei de I. Löser; 

d) Regulamentul de serviciu de D. Bardoși; 

e) Foişoara „Telegrafului Român“, anii 1876—77; 

f) Compendiu de pedagogie de Dr. Il. Pușcariu; şi câte 
1 exemplar din: 

g) Agrologia, tom. I., de Dr. G. Maior şi 

h) Istoria literaturei române de Aron Densușianu. 


69. (144—1900). Direcțiunea despărțementului „Orăștie“ înaintează 
cu data 23 Februarie a. c. procesul verbal al adunării cercuale, ce s'a ţinut 
în Vaidei la 15 Octobre 1899. Se constată următoarele: 

1. S'a presentat și luat spre scire raportul comitetului cercual despre 
activitatea sa dela ultima adunare cercuală încoace şi rațiociniul cassei 
pe 1898 și 1899. Acest din urmă arată un activ de fl. 130.36, care e 
menit a acoperi trei ajutoare deja votate pentru învățăcei-meseriași. 

2. Învățătorii Nicolau Voina din Vaidei şi Ioan Muntean din Cugir 
au disertat despre stupărit și despre economia rurală rațională; iar după 
aceea s'au distribuit 160 broșuri de conținut instructiv poporal. 

3. Sau înscris membri ordinari noi, solvind taxa prescrisă, dnii: 
Zaharia Tilicea, preot, Nicolau Dubleş notar, Comuna politică Vaidei și 
Comuna bisericească gr. or. din Vaidei; iar dl Dr. Aurel Muntean, membru 
pe viaţă, a mai solvit fl. 100-—, înscriindu-se membru fundator al Aso- 
ciațiunii. 

4. Sa statorit un premiu de 10 coroane, care se va decerne la 
proxima adunare cercuală acelei femei, care va arăta cel mai bun spor 
întru cultivarea legumăritului. 

5. Delegaţi pentru proxima adunare generală s'au ales dnii Dr. Silviu 
Moldovan şi Aurel P. Barcian. | 

6. S'a ales comitetul cercual pe restul periodului şi anume director 
dl Vasilie Domșa, iar membri în comitet dnii Aurel P. Barcian, Dr. Romul 
Dobo, Petru Belei şi Laurian Bercian. 

7. Cu compunerea proiectului de budget pe 1900 s'a încredințat 
comitetul cercual. 

Cu ocasiunea acestei adunări s'a încassat suma de fi. 190.70, din 
care la cassa centrală s'a trimis fl. 152.56. 

Procesul verbal se ia spre scire și conclusele aduse se 
aproabă, în special se aproabă alegerea comitetului cercual. 
Dnii Zah. Tilicea, N. Dubleş, Comuna politică Vaidei și Co- 
muna bisericească gr. or. din Vaidei se declară membri ordi- 
nari ai Asociaţiunii, iar dl Dr. Aurel Muntean membru fundator, 
având a fi provădut cu diploma prescrisă. 


70. (194—1900). Mihail lancu, loan lancu și losif lancu din Vidra 
de jos, cumpărători de realități din remasul lui Aram Iancu, se roagă 
cu data 20 Februarie a. c., ca să ii se ierte interesele după capitalul restant. 

5% 


44 Transilvania, Partea oficială. 


Cererea nu se poate încuviința. Acest conclus este a se 
comunica și dlui Dr. Zosim Chirtop. 


71. (195—1900). Direoţiunea școalei civile de fete înaintează cu data, 
16 Martie a. c. procesul verbal al conferenţei corpului didactic din 2 şi 3 
Martie a. c. Se constată: 

1. S'a statorit textul planului de învăţământ în urma însărcinării 
primite dela comitetul central prin conclusul Nr. 25 din 8 Februarie a. c. 
Acest plan de învățământ arată următoarele abateri dela planul minis- 
terial Nr. 29000 din 1887. 

a) pentru limba română, ca limbă de propunere, se adoptează textul 
prescris în planul ministerial pentru limba maghiară; 

b) pentru limba maghiară se statoresce un plan nou, corăspundător 
trebuinţelor şcoalei noastre și conform posiţiei, ce acest studiu ocupă 
între celelalte obiecte de învăţământ; 

c) în considerarea, că în planul șşcoalei noastre pentru limba ro- 
mână, ca limbă de propunere, a trebuit să se inducă 13 oare la săptă- 
mână, ceea-ce în planul ministeriul lipsesce, — în cadrul planului gene- 
ral de oare, care prevede un maxim de 26 oare la săptămână, a trebuit 
să se reducă numărul oarelor pentru câte-va obiecte; cu toată reducerea - 
maximul oarelor în planul școalei noastre atinge cifra de 28 la săp- 
tămână, 

S'a redus: în cl. I. desemnul şi lucrul de mână cu câte 1 oară; în 
el. II. lucrul de mână cu 1 oară; în cl. IH aritmetica cu 1 oară şi în 
cl. IV gimnastica cu 1 oară. 

2. Sa statorit consemnarea manualelor de învățământ pentru 
1900—1901, care s'a înaintat şi inspectorului regesc. 

Procesul verbal se ia spre scire. Textul planului de în- 
vățăment presentat se aproabă și se însărcinează biroul a-l 
înainta la ministrul instrucţiunii publice pentru exoperarea 
aprobării. — Consemnarea manualelor se ia spre scire, 


72. (201—1900). Secretarul II raportează, că din „Dietetica poporală“ 
de S. Stoica s'au vândut 10 ex. şi anume 5 ex. prin despărțămentul 
„Haţeg“ şi 5 ex. prin Librăria archidiecesană din loc. Pentru aceste 
exemplare s'a încassat suma de 15.30 coroane, din care jumătate compet 


autorului. + 
Spre scire. Oficiul de cassă se îndrumă a trimite dlui 


S. Stoica suma de 7.65 coroane. 


73. (185 şi 207—1900). Se anunță, că dl Petru /onașiu, funcţionar 
în Timişoara, s'a înscris membru pe viaţă, solvind suma de 200 coroane, 
Și dl Aurel Popoviciu, învăţător în Broşteni, membru ordinar al Asociaţiunii. 

DI P. Ionaşiu se declară membru pe viață având a fi 
provădut cu diploma prescrisă, şi dl A. Popoviciu membru 
ordinar. 


Transilvania. Partea oficială. 45 


74. (209—1900). Se anunţă decedarea membrului fundator Georgiu 


Vișa din Zlatna. 
Comitetul central dă expresiune condolenței sale prin 
ridicare, având a se exprima şi familiei condolenţa comitetului, 
75. (212—1900). Direoțiunea despărțementului „Comloș-S.-Miclăuș îna- 
intează procesul verbal al ședinței comitetului cercual din 18 Martie a. c. 
În această ședință sa decis înfiinţarea mai multor agenturi şi ţinerea 
proximei adunări cercuale a treia di de paşti în B.-Comloş. 
Spre scire cu aprobarea concluselor. 
76. (95—1900). Se raportează, că în primul cuartal al anului cu- 


rent au fost provocați prin mandat postal 439 membri, ca să-și achite 
taxa restantă pe 1899. Au plătit 266 şi au refuzat plătirea 173 membri. 
Raportul se ia spre scire. 

77. (223—1900). Vice-presidentul cere prin scrisoarea sa ddto 5 
Aprile a. c. o îmbunătăţire a simbriei noului servitor de cancelarie loan 
Rociu, angajat în locul vechiului servitor dimis din serviciu, 

Simbria servitorului de cancelarie se urcă cu începere 
dela 1 Aprilie a. c. la fl. 25.— lunar. 
D. u. s. 


Ios. St. Şuluţu m. p, — Dr. Beu m. p., secretar II. — S'a verificat. 
Sibiiu, în 9 Aprilie 1900. George de Maxim m. p. P. Cosma m. p. 1. Creţu m. p. 


DIN DESPĂRTEMINTE. 


Despărţemântul „Bocșa“. Despre activitatea desvoltată din partea 
comitetului cercual al acestui despărțěmênt şi despre momentele mai în- 
semnate din viața despărțëmêntului dela înființarea sa întâmplată la 11 
Septembre 1898 pănă la finea anului 1899 domnul director Jon Budinţian 
a făcut un raport detailat, din care dăm următoarele: comitetul cercual 
s'a constituit în 15 Octobre 1898, în 10 Decembre a acelui an „şi-a pre- 
cisat un plan de acțiune, în cadrul căruia, — amăsurat împregiurărilor 
locali — să se aibă în apropiată vedere, pe lângă cultura spirituală și 
morală, cultura economică şi cu ea şi bunăstarea poporului. Spre a 
lucra cu folos şi a face şi poporului accesibile scopurile ce le urmăresce 
Asociaţiunea, comitetul însuflețit pentru causa ce o servesce, a decis a 
eşi de-adreptul în mijlocul poporului spre a respândi lumină prin ţinerea 
de conferințe publice, și pe calea disertațiunilor rostite în limbagiu poporal 
a-i face cunoscute progresele reportate pe terenul cultural şi economic 
de popoarele înaintate, stăruind pe calea aceasta a deştepta și în poporul 
român interesul față de ce e bun, frumos şi folositor, și prin aceasta a-i 
întări voia de a propăși și de a începe o eră nouă de viață“, 


46 Transilvania. Partea oficială. 


a iconita 


Comitetul cercual a ţinut 6 şedinţe ordinare, 1 extraordinară și o 
adunare cercuală, în cari s'au adus 19 concluse, privitoare la consolidarea 
despărțsmântului, la activitatea ce au să desvoalte membrii comitetului, 
ete. Numărul exibitelor a fost 55. 


s EA că irita Dakem 


De o deosebită importanţă este conclusul luat în ședința dela 10 
Decembre 1898, în care comitetul şi-a formulat programa pentru începerea 
activităţii sale, a împărţit despărțământul în cercuri mai mici, designând 
anume pe câte un membru al comitetului cercual pentru fie-care din 
aceste subîmpărţiri, cu misiunea de a lucra în comunele ce-i aparțin 
pentru realisarea scopurilor Asociaţiunii, să înființeze agenturi şi să ţină 
conferințe publice de cuprins economic. Fie-care din membrii comitetului 
a lansat câte un apel în comunele aparținătoare, învitând pe toţi să între 
în sinul Asociaţiunii. Resultatul acestui apel a fost mulţămitor. 


i e HRA 


sa ara ir ii aia es ce i 


Cel mai de forță punct din programa activităţii comitetului s'a do- i 
vedit a fi: eșirea prin comune în scopul de a ţin6 conferințe publice. 
Astfel comitetul a hotărît ca tot la două luni să ţină câte o şedinţă de 
comitet, căreia să-i urmeze câte o conferință publică. 


A 
A 


Prima conferință publică sa ţinut la 5 Martie 1899 în comuna 
Colnic, în care s'a făcut istoricul Asociaţiunii, sa vorbit despre pomărit 
şi legumărit, cum și despre ţinerea şi prăsirea vitelor. A doua conferință 
s'a ținut în comuna Vaşiova la 6 Aprile 1899, unde s'au tractat aceleaşi 
subiecte ca și în prima conferință. A treia conferință sa ţinut la 21 
Maiu 1899 în comuna hRafna, unde iarăşi s'a făcut istoricul Asociaţiunii, 
s'a vorbit despre economia raţională și valorarea poamelor. Tractatul din 
urmă s'a şi tipărit. 


Adunarea cercuală s'a ţinut la 17 Septembre 1899 în Bocşa-română. 
În această adunare s'a cetit raportul comitetului, raţiociniul, proiectul de 
budget și s'a ales un membru în comitet; apoi s'au ținut disertaţiuni 
despre albinărit, despre cruțare și păstrare, despre straturile calde şi în- ` 
semnătatea lor în grădinărit, despre însemnătatea şi folosul portului ro- 
mânesc din punct de vedere al frumseţii, trăiniciei și al sănătăţii, precum 
și despre felurile mâncărilor românesci şi influința lor binefăcătoare la 
desvoltarea organismului. Între conferenţiari s'au distins domnii: Ion 
Budinţan, Ion Marcu, Stefan Albu, Petru Ieremia și Coriolan Zuiac. 


După disertațiuni a urmat împărţirea premiilor, prin cari se inten- 
ționează remunerarea dreptelor silințe şi merite câştigate cu onestitate 


pe ori-ce teren al economiei. Au fost premiaţi cu 8 galbini 7 locuitori 
din Boceșa-română. 


Ca un ce foarte îmbucurător este a se nota, că locuitorilor din 
Bocșa-română și giur s'au distribuit cu preţul neînsemnat de 16 cr. bucata 
1735 altoi de câte 3 ani, câștigați prin întrevenirea antistiei comunale 
din Bocșa-germână dela grădina economică din Lugoj. 


'Trausilvania. Partea oficială. 41 


Pănă la finea anului 1899 au fost percepțiuni 544 fl., din cari 473 
s'au trimis cassei centrale, iar 71 fl. s'au folosit pentru trebuinţele des- 
părțământului. 

Domnul director Budinţan a făcut o donațiune de 73 bucăţi scrieri 
economice, cu cari s'a pus basă bibliotecelor poporale înființate. 

Membri cu finea anului 1899 erau: 67 ordinari și 109 ajutători. 

Biblioteca despărțementului pănă la finea anului 1899 constă din toate 
opurile edate de „Reuniunea română agricolă din comitatul Sibiiului“, 
din Grădina de legumi de loan F. Negruţu şi din partea I. din opul 
d-lui Dr. George Maior „Agrologia“. 

Agenturile şi bibliotecele poporale ale despărțământului. Agenturi con- 
stituite în toată forma cu finea anului 1899 erau trei: în Bocșa-română, 
Vașiova şi Rafna,; iar bibliotece poporale 4, şi anume în comunele citate 
mai înainte și în Câlnic. 

Domnul director este de credința că, trecuţi peste greutăţile înce- 
putului, și generalisându-se în cercuri tot mai largi scopurile, la cari 
țîntesce Asociaţiunea, cât mai mulţi fii inteligenți ai poporului se vor 
înrola sub stindardul cultural al Asociaţiunii și vor veni în ajutor co- 
mitetului cercual, contribuind atât cu obolul cât şi cu forțele lor spirituale 


la promovarea culturei naţionale. 
* 


Despărțementul  Ludoș. În decursul anului 1899 sau ţinut o şedinţă 
de comitet, și o adunare cercuală a despărțământului. În şedinţa comi- 
tetului ținută la 2 Martie, între altele, comisiunea însărcinată a percurge 
comunele despărțămentului pentru a câștiga membri — a fost solicitată 
din nou a satisface angajamentului luat și căruia trebuia să satisfacă 
âncă în 1898. În urma acestei solicitări numita comisiune a cutrierat 
aproape toate comunele din despărțământ, înscriind 28 membri ordinari 
şi 21 ajutători, cari s'au obligat moralminte a solvi taxele în decursul 
anului; însă pănă de present puţini au satisfăcut îndatorirei luate. Prin 
urmare în ședința din 18 Ianuarie 1900 presidiul a fost rugat să-i pro- 
voace din nou a-și achita taxele. 


Adunarea cercuală s'a ţinut la 11 Iulie în Iclănzel. Cu ocasiunea 
adunării s'a făcut și o petrecere, dela care a resultat pentru despărțământ 
un venit de 20 cor.; acestea împreună cu 14 cor. taxe dela membri aju- 
tători s'au reținut la despărțământ, iar taxele dela membrii ordinari în 
suma de 80 cor. s'au trimis cassei centrale. D-l director se plânge, că 
bogata laicime din Câmpie, proprietari de câte 400 şi 500 jug. de pământ, 
nu se interesează de loc de Asociaţiune, nici baremi membri nu se fac. 
Dar totuşi speră că, pe lângă muncă continuă din partea preoţimei şi 
învățătorimei, se vor pute îmbunătăți cu timp împregiurările nefavo- 
rabile de adi. 


* 


48 Transilvania. Partea oficială. 


Despărțementul Sibiiu. Comitetul cercual şi-a pus toată silința întru 
desvoltarea unui interes cât mai mare în toate cercurile acestui ţinut 
faţă de scopurile Asociaţiunii. Punctul de căpetenie la manifestarea 
unei rodnice activități și la angajarea tuturor factorilor pentru realisarea, 
tendinţelor, ce se urmăresc, l-a format şi de astădată adunarea cereuală, 
care s'a ținut anul acesta la 27 Iunie v. în Poplaca. Constată cu regret, 
că poporul în multe locuri nu este âncă iniţiat în ţinta, ce Asociaţiunea 
urmăresce, şi de aici indiferentismul întimpinat pe alocurea. În ședințele 
comitetului s'au resolvat afacerile curente. În cea din 4/16 Novembre 
comitetul a primit cu părere de rău demisiunea fostului secretar dl Dr. 
Elie Cristea, care din causa multor agende oficioase a fost silit să se 
retragă, și în locu-i a fost ales dl Nicolae Vătăşan, colaborator la „Te- 
legraful Român“. 

__ Cu finea anului despărțământul are 48 membri, dela cari taxele au 
incurs regulat, N 

Despărţementul Abrud-Câmpeni, conform raportului dl dir. Dr. Basiliu 
Preda, şi-a ţinut adunarea cerc. la 23 lulie 1899 în comuna Lupșa, în 
care s'a luat spre scire raportul anual al comitetului cerc., s'a proiectat 
budgetul pro 1900 la intrate și eșite cu Cor. 830, s'au încasat dela membri 
noi și vechi Cor. 584 şi 5 acţiuni de ale inst. „Munteana“ în valoare 
nominală de 200 cor., s'au cetit două disertaţiuni: „Însemnătatea biblio- 
tecelor poporale pentru înaintarea în cultură a poporului român“ de 
Demetriu Goia, şi „Preoţii cei ce-şi ţin bine diregătoria cu îndoită cinste 
să se cinstească, mai ales cei-ce se ostenesc în cuvânt și în învățătură, 
de loan 'Todescu. Pe seama despărț. sau reținut cele 20'/, statutare în 
suma de 76 cor. 40 fil. iar 507 cor. și 60 fil., şi acţiunile dela „Munteana“ 
s'au așternut comitetului central. În decursul anului 1899 comitetul cere, 
a ținut 4 şedinţe, toate în Abrud, şi anume în 13/IIl, 12/VI, 17/VIl şi 
13/1X. În aceste ședințe a resolvat toate chestiunile curente, a luat më- 
surile de lipsă pentru încassarea taxelor, a pregătit raportul anual și pro- 
iectul de budget pentru adunarea cerc., a făcut paşii de lipsă pentru po- 
tențarea activității agenturilor înființate în comunele din despărțemânt, 
a distribuit suma de cor. 76.40 reţinută din taxele încassate, astfel că 
cor. 33 le-a destinat pentru biblioteca poporală, cor. 33 s'au transpus 
ca ajutor Reuniunii femeilor române din Abrud și giur, iar cu cor. 10.40 
s'au acoperit spesele biroului. În fine din suma numită mai sus și din 
contribuiri benevole ale membrilor s'au cumpărat cărți pentru biblioteca 
poporală, care în 1899 a şi funcționat cu bun succes în comuna Sohodol. 

Comitetul cerc. precum în trecut așa şi în viitor își va da toată 
silinţa pentru înaintarea scopurilor juste şi măreţe ale Asociaţiunii. 


~ Redactor: Dr. ©. Diaconovich Tiparul Tipogratiei archidiecesane.