Transilvania_1903_034_004

TRANSILVANIA 


ORGANUL 
ASOCIAȚIUNII PENTRU LITERATURA ROMÂNĂ ȘI CULTURA 
POPORULUI ROMÂN. 


Nr. IV. Sibiiu, Septembre—Octobre 1903. An. XXXIV. 


ADUNAREA GENERALĂ DELA BAIA MARE. 


Ultima adunare generală a Asociațiunii noastre, ținută la 
9 şi 10 August a. c. în Baia mare, ocupă un loc distins în 
şirul frumoaselor sărbători culturale, la cari însuflețirea poporului 
român din Transilvania şi Ungaria a sciut să ridice întrunirile 
anuale ale celei mai vechi și celei mai de frunte dintre insti- 
tuțiunile sale naționale-culturale. 

Am mai avut satisfacțiunea de a pute înregistra și multe 
alte adunări generale, cercetate de un public tot atât de nu- 
măros, să&rbătorite cu aceeași însufleţire, şi încheiate după 
desbateri și lucrări tot atât de serioase şi rodnice cu același 
resultat material; dar cu toate acestea nu am avut âncă adu- 
nare generală, căreia, în privința succesului moral, i-am pute 
da întâietate față cu adunarea dela Baia mare. Pentru-că în 
decursul celor 42 ani dela înființarea Asociaţiunii, adunarea 
generală a acesteia nu sa întrunit âncă la un loc atât de expus 
și atât de îndepărtat de centrele vieţii noastre naționale-cul- 
turale, cum este orășelul din comitatul Sătmar, care a găzduit 
Asociaţiunea în anul acesta. 

Nu a fost mic numărul acelora, cari au vădut o temeritate 
în designarea orașului Baia mare ca loc de întrunire pentru 
adunarea generală; și chiar și cercurile cu vederi mai opti- 
miste se așteptau la o situațiune preste măsură gravă, la un 
teren dificil, pe care numai după o muncă intensivă îl vom 
pute cuceri pentru causa culturei noastre naţionale. 

13 


166 


Însă aceste temeri au fost delăturate dela primul moment 
prin înălțătoarea însufleţire, cu care Românii din Baia mare 
şi din împrejurime au întimpinat pe representanţii Asociaţiunii 
noastre, cari, preste toate așteptările și speranţele lor, au găsit 
aici un popor încăldit de focul sacru al idealurilor noastre 
naționale, dornic de progres și cultură și condus și disciplinat 
de fruntași conscii de misiunea lor. 

Asociaţiunea a găsit la Baia mare în plină floare ceea-ce 
voia să ducă și să samene: consciința unităţii noastre naţio- 
nale-culturale, și n'a avut decât să constate, că în această 
privință în întreaga țeară, pănă la periferiile cele mai înde- 
părtate, toți fiii poporului nostru uniți sunt în cuget și în 
simțiri. : 

Şi în aceasta constatare, în dovada că priceperea și în- 
suflețirea pentru idealul culturei noastre naționale e viă și ne- 
adormită pretutindenea unde locuiesc Români, chiar și în 
locurile cele mai expuse și îndepărtate, — în acest moment 
găsim noi acel resultat neîntrecut și de adevărată importanţă 
istorică, care va asigura adunării generale dela Baia mare 
pentru totdeauna un loc distins în istoria Asociaţiunii noastre. 

In partea oficială a acestei reviste, în „Anale“, publicăm 
procesele verbale ale adunării generale, din cari cetitorii nostri 
se vor pute informa pe deplin asupra lucrărilor săvârşite la 
Baia mare, iar despre decursul festivităților arangiate cu această 
ocasiune, cari cad mai mult în domeniul presei de di, publicul 
cetitor român a fost servit cu raport amănunţit în ziarele noastre. 


La acest loc credem de cuviință a. remarca memorabila 
adunare generală dela Baia mare âncă și prin reproducerea 
discursului presidial de inaugurare, care în terminii cei mai 
nimeriţi scoate în relief toate notele caracteristice ale mo- 
mentului și ne arată punctele de vedere din cari avem să apre- 
țiăm importanţa adunării generale de care vorbim. 


Dl Parteniu Cosma, care în urma împrejurării că presidentul 
Asociaţiunii, dl Alexandru Mocsonyi, din causă de boală nu a 
putut merge la Baia mare, — a fost încredinţat de Comitetul 
central cu conducerea adunării generale, a deschis ședințele 
acesteia cu următorul discurs: 


167 


Onorată adunare generală? 


După un deceniu de reculegere, sub absolutismul ce a 
urmat desființării jugului de iobăgie, carele de secoli îl purta, 
poporul nostru, şi al privilegiilor de naţiuni și religiuni „recepte“ 
cari mai bine de 400 ani au degradat la stare de heloți pe 
Românii din Transilvania, atât ca naţiune cât şi ca religiune, — 
îndată ce începuse a se ivi pe orisontul patriei noastre o 
rază de speranţă a vieţii constituţionale, 170 de fruntaşi ro- 
mâni din Transilvania, în frunte cu prelaţii lor, la 10 Maiu 
1860 înaintară o petițiune la guvernul transilvan, ca să le 
permită „ținerea unei adunări consultătoare în Sibiiu“ în scopul 
de a înființa o reuniune reclamată de spiritul timpului, „a cărei 
chiămare se fie lățirea culturei poporului și înaintarea literaturei 
cu puteri unite“, în sinul poporului român din Transilvania. 

Resolvită această cerere din partea Cancelariei aulice 
transilvane, s'a convocat conferența pe 21 Martiu 1861 la Sibiiu, 
unde sub presidiul episcopului Andreiu baron de Şaguna sau 
redactat primele statute ale „Asociaţiunei transilvane pentru 
literatura română şi cultura poporului român“, aprobate prin 
preaînalta decisiune din 6 Sept. 1861 a M. Sale gloriosului 
nostru Rege Francisc Iosif I. 

In puterea acestor statute sa constituit Asociaţiunea 
noastră în adunarea generală, care a avut loc în Sibiiu în dilele 
4—7 Novembre 1861. 

Cu mândrie admirăm și astăqi — după 42 de ani — entu- 
siasmul cu carele fruntașii Românilor transilvăneni au inau- 
gurat Asociațiunea noastră. | 

Se nu mi-se facă împutări pentru-că aci, la periferia ro- 
mânismului din patria noastră, în o localitate, carea la înfi- 
inţarea „Asociaţiunei“ nu aparținea teritoriului ei, voiu cita 
unele părți din cuvântările rostite la primele ei adunări ge- 
nerale, fiind acelea instructive şi pentru generațiunea actuală 
și pentru cele viitoare. 

„Se poate“ — dice Şaguna în cuvântul de deschidere al 
conferenţei din 21 Martiu 1861 — „Se poate, că cine-va îmi 
va înfăţișă starea cea strălucită a Romanilor vechi şi monu- 


mentele cele strălucite ale mărirei lor, de care țara noastră 
13% 


168 


este plină, și asemănându-o cu starea noastră de astădi, carea 
e destul de deplorabilă — va gândi: de ce se întreprindem 
un lucru mai mare spre cultivarea națională? de oare-ce este 
posibil, că va veni un timp barbar, care lucrările noastre le 
va nimici și naţia o va degrada la soarte de sclăvie. Așa este! 
căci nime nu poate trage la îndoială, că aceea ce odată sa 
întâmplat în lume nu s'ar pute întâmpla mai de multe ori. 
Totuşi eu sum de acea părere, că monumentele materiale ale 
unui period cult se pot nimici prin mâni barbare, şi o nație 
liberă se poate lipsi de libertate prin niște legi draconice; 
însă monumentele spirituale și moravurile cele morale, precum 
şi valoarea lor remân pentru toate timpurile neresturnabile, 
căci acestea sunt mai presus de ori-ce putere silnică și fisică. 
De ele nu se poate atinge mâna barbarului, furul nu le poate 
fura, moliile nu le pot mânca. Fiind așadară problema noastră: 
a înainta literatura, cultura, industria și agricultura națiunei 
noastre, adecă a înainta starea spirituală și materială a po- 
porului nostru, vrem a deștepta prin mijloace naţionale facul- 
tățile, va se dică cugetările cele senine și serioase în poporul 
nostru, ca se cunoască ființa și destinația sa și se o scie în- 
trebuinţa spre tot binele, precum și alte naţii fac astădi aceasta, 
și precum este spiritul cel civilisatoriu al secolului nostru. 
Darurile lui vor garanta viitorul cel mai ferice al mult cercatei 
noastre naţiuni, și o vor feri de niște lovituri ucigătoare de 
religia și limba ei. Aceste convingeri mari să ne însuflețească, 
dlor, pre noi toți și atunci tare cred, că Ceriul va încorona 
cu flori de mângăiere intreprinderea noastră şi va asculta 
rugăciunea mea, prin carea cucerindu-me îl rog, ca se reverse 
binecuvântarea sa asupra Asociaţiunei noastre, căci tot darul 
desăvârșit de sus vine dela părintele luminilor“. 

Ear eruditul nostru filolog Timoteiu Cipariu, în memo- 
rabilul seu discurs, rostit în adunarea constituantă din 4 Nov. 
1861 întraltele astfel ne încurajează: 

„Insă din toate aceste ruine providenţa ne-a conservat 
âncă în aceste dureri cumplite un tesaur nepreţuit, care nu 
ni lau putut răpi nici sabia învingătorului, nici crudimea tira- 
nului ce domnea pe corpurile noastre, nici puterea fisică, nici 
politica internală, — un tesaur născut cu noi dela ţițele maicei 


169 


noastre, dulce ca sărutările măicuţelor, când ne aplecau la 
sinul lor, tesaur mai scump decât viața, tesaur, care de Pam 
fi perdut, de lam perde, de vom suferi vr'odată, ca cine-va 
cu puterea, au cu înșelăciunea, au cu momele se ni-l răpească 
din mânile noastre, atunci mai bine, mai bine să ne înghiță 
pământul de vii, se ne adunăm la părinții nostri cu acea 
mângăiere: că nu am trădat cea mai scumpă ereditate, fără 
de care nu am fi demni de a ne mai numi fiii lor — limba 
TOMÂNEASCA“, o aan age 9 ame Ma a oi Te pd EI e Aro ele, de 7 e E. 


„--. Nu voiesc a mă întinde mai departe, măcar că multe 
sar mai put6 dice și aduce din viața poporului român, ce 
demustră invederat, că deșerte sunt toate sperările, ilusiunile, 
visurile, îndeșert toate sofismele și machinaţiunile tuturor, 
cari mai duc și trag sperare, că doară-doară din român vor 
pute face alt popor. Un razim naţionalității române se îm- 
plântă astădi și sperăm că asemeni razime de astă şi de alte 
forme se vor împlânta și de aci înainte, și mai mult și mai 
puternic“. 


Şi speranţa înflăcăratului savant român în mare parte sa 
realisat. In scurt timp spiritul deșteptat la înfiinţarea Asocia- 
țiunei a creat Asociaţiunea naţională din Arad, Societatea 
pentru crearea unui fond de teatru român, Academia română, 
Asociaţiunea pentru cultura poporului român din Marmaţia, 
mai multe Reuniuni de femei române, apoi o mulţime de 
institute de credit și economii, Reuniuni preoțesci, învățăto- 
resci, industriale, comerciale și agronomice — toate cu meni- 
țiunea de a înainta desvoltarea culturală și economică a po- 
porului român, — totatâţa razimi ai naţionalităţii române din 
patria noastră. 

Din toate reuniunile culturale înființate de poporul român 
din patria noastră, cea mai veche, cea mai generală și — cred 


că pot afirma fără sfială — cea mai eficace de a contribui 
la desvoltarea culturei naţionale a poporului român, fără a 
jigni cât de puţin cultura altor popoare din patrie — este 


Asociaţiunea noastră. 


Multe și mari au fost și sunt speranţele și pretenţiile 
noastre față de această instituțiune naţională, 


170 


Și dacă nu sau putut și nu se pot toate realisa în mě- 
sura în care am dori noi, nu este vina noastră. 


Astfel este situaţiunea în care am vieţuit și viețuim. 

Noi suntem un popor sărac, un popor blând, carele fără 
vina noastră am rămas cu secoli îndărătul altor popoare mai 
favorisate de soarte, am rămas numai cu credinţa în Dum- 
nedeu şi cu iubirea nemărginită de dulcea noastră limbă. 

Noi și astădi, când scopurile naţionale și culturale ale 
altor popoare din patrie se bucură de nemărginit sprijin ma- 
terial şi moral, afară de sarcinile publice comune cu toţi ce- 
tăţenii statului, din serăcia noastră trebue se creăm și pro- 
vedem toate instituțiunile noastre culturale și naționale, cum 
se dice: „dela Vlădică pănă la opincă“. 

Inteligența noastră carea conduce instituțiunile naționale 
şi carea aproape singură ofere și mijloacele materiale ale 
Asociaţiunei, între împregiurările date, cu puţine excepţiuni, 
face tot posibilul ca scopurile acestei reuniuni se înainteze. 

Statutele modificate în 1897 dau posibilitatea, ca activi- 
tatea Asociațiunei, care mai nainte era mărginită numai la 
teritoriul Transilvaniei, să se extindă asupra întreg teritoriului 
locuit de Români în patria noastră, ca și cea mai neînsemnată 
comună cel puţin prin o agentură se vină în nex organic cu 
comitetul central, dau posibilitatea ca în toate despărțemintele 
să se înfiinţeze tot feliul de instituţiuni şi însoţiri folositoare 
pentru popor. lar natura ambulantă a adunărilor noastre ne 
dă posibilitatea, ca inteligența despărțământului să vină în 
atingere cu poporul și prin graiu viu să-l lumineze și însufie- 
țească pentru scopurile Asociaţiunei, identice cu fericirea lui 
și a patriei. 

Dar firesce toate acestea reclamă lucru intensiv şi timp, 
pănăcând poporul, și mai vârtos poporul românesc, carele din 
firea sa este conservativ și foarte reservat față de cărturari, 
își va pricepe interesul seu și însuși va da mână de ajutor 
inteligenţei sale la realisarea scopurilor culturale ale Aso- 
ciaţiunei. 

Nu pot trece cu vederea nici curentul mai recent, pornit 
mai vîrtos în o parte a jurnalisticei noastre, cu privire la acti- 
vitatea literară a Asociaţiunei. 


ce ARE e gi iei aa e e 


17i 


Este adevărat că în titlul Asociațiunei se cuprinde și 
„literatura română“. 

Paragraful 2 al statutelor însă indică modul, în care 
Reuniunea noastră are să promoveze literatura română, şi 
anume: nu ea are să facă, ci are să încurajeze literatura 
română, ca un mijloc al culturei poporului: prin inițiare de 
studii şi scrutări, prin editare de publicațiuni literare, sciin- 
țifice şi artistice, înființare de biblioteci poporale, musee și 
alte colecțiuni, acordare de premii și stipendii pentru diferite 
specialități de sciință, arte și industrie, exposițiuni, producțiuni 
şi conferențe publice, înființare, eventual ajutoare de şcoli și 
internate, organisare de secţiuni sciinţifice etc. 

Ei bine! Toate acestea sunt puse în lucrare. 

Amintesc aci numai importanta edițiune a Enciclopediei 
române, carea în anul acesta se va termina, Școala civilă de 
fete cu internat, bibliotecele poporale, publicaţiunile editate 
de Asociaţiune pentru biblioteca poporală, bursele ce se dau 
din partea Asociaţiunei și paşii întreprinși pentru înființarea 
museului național (Casa națională) care este aproape de realisare. 

Asociaţiunea și în astă privință face totul ce cade în com- 
petința organelor sale, între marginile budgetului. Dar nu 
este echitabil să se pretindă, ca însuși comitetul central, care 
nu este corporaţiune literară, ci administrativă — și organele 
lui, să facă literatura română. 

Asta este chiemarea și datoria literaţilor, cari nu se pot 
comanda, ci ei au să se afirme. 

Dar, în fine, această parte a problemei originale a Aso-. 
ciațiunei a trecut în domeniul și competența Academiei ro- 
mâne, care dispune de fondurile necesare și are în sinul seu 
savanţi din toate părţile locuite de Români; — pentru-că limba, 
și literatura unui popor nu este și nu poate fi mărginită la 
granițele statelor naţiunilor politice. 

La 1 August 1867, în şedinţa de inaugurare a „Societăţii 
literare române“, care atunci a primit numele de „Societate 
academică română“ iar prin legea din 29 Martie 1879 sa, 
declarat „Academia română“ — cel mai competent în această 
materie, membrul academiei Timoteiu Cipariu, în cuvântarea sa 
de inaugurare a rostit şi următoarele cuvinte; 


aia tolera 


„Pănă aci limba şi naționalitatea ne-a fost încătușată.... 
Pentru eliberarea limbei naţionale va îngriji mai ales chiar 
această societate literară. Ea va îngriji, ca limba română să 
scape de jugul despotismului sub care a gemut de secoli. Ea 
va îngriji pentru conservarea unităţii limbei românesci în toate 
provinciile locuite de Români. Ea îi va reda forma curat naţională 
română, spre a figura cu toată demnitatea între și lângă su- 
rorile ei de origine latină“. 

Cerându-ve scusele domnilor! pentru-că poate prea mult 
v'am întreținut cu împrospătarea unor reminiscențe istorice, 
care și înșiși le cunoasceţi, Vë salut! şi în calitate de delegat 
al comitetului central pentru conducerea acestei întruniri — 
declar deschisă adunarea generală ordinară a Asociaţiunei 
pentru literatura română și cultura poporului român. 


STATISTICA ECONOMICĂ. 


Secţiunea economică a Asociaţiunii, îndată după consti- 
tuirea ei, când era preocupată de stabilirea unui plan de 
acţiune pentru lucrarea sa în viitor, a ajuns la convingerea, că 
va pute desvolta o activitate rodnică și va pute contribui la 
delăturarea neajunsurilor economice ale poporului nostru, numai 
în cas dacă va fi pe deplin orientată asupra stărilor ţeranului 
român în toate ramurile activității sale economice. 

Secţiunea, pornind din acest punct de vedere, a credut 
deci că are să-şi înceapă activitatea prin adunarea unui ma- 
terial statistic cât mai amănunţit, ca pe această cale să-și 
poată forma o icoană reală a stărilor în cari trăiesce poporul 
nostru, și apoi în cunoscinţa deplină a acestor stări, să stabi- 
lească direcţiunea ce are să o urmărească și să caute mijloa- 
cele cele mai potrivite pentru realisarea scopurilor sale. 

In sensul acestora secţiunea a însărcinat pe referentul ei, 
dl Dr. Vasile Hossu, cu lucrarea unui chestionar pentru adunarea 
datelor statistice; după-ce însă numitul domn, ocupat cu alte 
afaceri și numit într'aceea episcop al Lugoșului, nu s'a putut 
conforma acestei însărcinări, un alt membru ordinar al secţiunii, 
dl Bomul Simu, a luat asupra-și sarcina de a compune chestio- 


173 


narul amintit, și în ședința plenară a Secţiunilor din Iulie 1903, 
a și presentat proiectul seu. 

Şedinţa plenară, deodată cu hotăririle luate asupra limi- 
telor în cari va fi să se pună în lucrare adunarea datelor sta- 
tistice, a luat și disposițiunea, ca proiectul de chestionar lucrat 
de dl R. Simu, să se publice în întreaga lui extensiune în or- 
ganul Asociaţiunii, ca să servească ca îndreptar pentru toţi 
aceia, cari se ocupă în cercuri mai restrinse cu studiarea si- 
tuaţiunii economice a poporului nostru, și în deosebi pentru 
scriitorii monografiilor comunale. 


Conformându-ne acestei disposițiuni, lăsăm să urmeze 
Chestionarul dlui Simu împreună cu părţile esenţiale a întro- 
ducerei ce autorul i-a făcut în ședința secţiunii economice. 


Lupta pe terenul economie devine din di în Qi mai impetuoasă și 
poporul care nu-şi scie da seamă de situaţia sa şi nu e organisat temeinic 
— pănă în cele mai mici detaiuri — decade treptat şi ajunge aservit de 
alţii cari au sciut să profite de toate împrejurările priincioase pentru a 
aduna puteri şi a se întări. 

Un popor, care desconsideră datele statistice, se poate foarte bine 
asemăna cu o armată angajată în luptă, fără ca să ţină seamă de forţele 
proprii. O astfel de armată trebue să fie învinsă, şi tot asemenea şi poporul 
angajat în luptă economică, fără a fi făcut pregătirile necesare pentru 
această luptă înverşunată și nemiloasă. 


Cu deosebire în state cu poporaţiune mixtă, cum e statul nostru, 
diferitele naţionalităţi nu se pot nici decum dispensa de o statistică a lor 
proprie, în care să se reoglindeze situaţiunea lor reală, cu toate părţile ei 
bune și rele. 


Ca dovadă în această privinţă ne poate servi împrejurarea, că deși 
guvernul nostru a făcut la diferite epoce studii statistice asupra tuturor 
referinţelor din teară — între aceste — și asupra referințelor economice, 
totuşi „Reuniunea economică transiwană“ maghiară a pornit o acţiune pentru 
culegerea de date statistice pe cale — cum s'ar dice — particulară. « 


O asemenea acţiune s'a pornit și în România, anume din partea d-lor 
A. D. Xenopol şi A. C. Cuza. 


Chiar și numai aceste două exemple, sunt dovedi suficiente, că punerea 
la cale a unei statistici economice românesci este pe deplin justificată; cu 
atât mai mult, că la noi in această direcţie nu s'a făcut aproape nimic. 


De aceea nici nu avem o icoană barem cât de palidă a situaţiunii 
noastre generale agricole, industriale şi comerciale, 


174 


Chestionarul ce urmează va puté servi, nu numai la adunarea datelor 
pentru o statistică economică a tuturor Românilor din ţară, ci cu o cale 
şi ca substrat pentru monografiile economice ale tuturor comunelor noastre. 


Din acest punct de vedere importanţa chestionarului devine şi mai 
evidentă. 

Sarcina, de a pune la cale adunarea datelor și de a face o statistică 
economică a poporului nostru din Ardeal şi Ungaria, îi revine — fără în- 
doială — Asociaţiunii noastre și indeosebi secției sale economice. 

Lucrarea insă, trebue să recunoascem, nu e ușoară şi ea se va pute 
face numai cu ajutorul despărţămintelor Asociaţiunii şi cu concursul oficiilor 
protopopesci, a preoţimei, inv&ţătorimei şi altor cărturari din toate comunele 
cu poporaţiune românească. 

Tipăriturile şi toate instrucţiile necesare vor trebui pregătite şi distri- 
buite cât de ingrabă, ca să se poată începe lucrările de conseriere în comune. 

Și acum presentăm următorul: 


Proiect de chestionar 
pentru culegerea datelor statistice cu privire la starea economică a Românilor 
din patrie. 
I. 


1. Numele românesc al comunei; numirea oficială şi germană, 
eventual numirea sârbească ori ruteană. 
2. Câţi locuitori sunt în comună? 
a) câți Români? 
b) câţi de alte naţionalităţi? 
c) câte familii române? 
d) câte familii de alte naţionalităţi? 
e) cât a fost numărul nascerilor în 1903? 
f) cât a fost numărul morţilor? 
g) cu cât s'a sporit numărul locuitorilor români faţă de a. precedent? 
h) cu cât a scădut numărul locuitorilor față de anul precedent? 
i) care e numărul căsătoriilor? 


II. 
1. Câţi capi de familie români sunt agricultori? 
2. Câţi sunt meseriași? 
3. Câţi comercianți? (aici sunt a se număra şi cârcimarii, hotelierii 
şi traficanţii). 
4. Câţi oficiali? (aici sunt a se număra: preotul, învățătorul, notarul, 
medicul, veterinarul, oficialii de bancă, etc.) 
5. Câţi arândași (de pământ)? 
6. Câţi dileri? 
7. Câţi servitori? 
8. Câţi cerşitori? 
9. Câţi agricultori mai lucră şi câte o meserie în timpul iernii și 
în dilele nefavorabile pentru agricultură? (s. e. lemnăritul, etc.) 
10. Câţi meseriaşi se ocupă peste vară şi cu agricultura? 
11. Câţi comercianți se ocupă şi cu agricultura? 
12. Câţi oficiali se ocupă și cu agricultura? 


are util 


! 
i 
M 
4 


So 


175 


mI. 


Câţi plugari români au casă şi moșie şi-şi poartă carul şi plugul? 
Câţi au numai casă, curte şi grădină? 
Câţi sunt cu totul fără avere? 


IV. 


Câte jugére cat. de pămeni sunt: 

a) în posesiune românească şi cât; valorează un jugăr de pământ? 
(dela K. sa 

b) în posesiunea a altor aiionalităţi ? 

Câte case şi curți? 

Câte jugăre catastrale grădini? 

Câte jugăre agri? 

Câte jugăre fânaţe? 

Câte jugăre pășuni? 

Câte jugăre păduri? 

Câte jugăre vii? 

Câte jugăre în total sunt ale alodiului comunal? 

Câte ale bisericei? 

Câte ale şcoalei? 

Câte ale diferitelor fundaţiuni? 

Câte ale statului? 

Câte jugăre se află în alte mâni? (bănci etc.) 

Cât prețuesc toate aceste realități? 

In timp de o jumătate de secol (dela iobăgie încoace) trecut'a 


pământ dela alte naţionalităţi la Români, și anume câte jugăre? 


17. Câte jugăre au trecut dela Români la alte naționalități? 
V. 
i. Câte case sunt: 
a) de peatră, c) de grădele, 
b) de lemn, d) câte bordee. 
2. Câte edificii economice (şuri, grajduri): 
a) de peatră, c) de grădele, 
b) de lemn, d) câte în pământ? 
3. Cât valorează toate casele și edificiile economice? 
VI. | 
1. Câtă contribuţie se plătesce în total în comună? 
2. Cât arunc? 
3. Câţi feciori români sunt în serviciul activ la miliţie ? 
4. Cu câtă datorie este împovărată proprietatea românească? 
5. Cât face datoria cambială? 
VII. 
1. Câte animale posed Românii, anume: 
4) câţi boi? f) câţi viței de bivol? l) câte oi? 
b) câte vaci? g) câţi cai? m) câte capre? 
c) câţi viței? h) câte iepe? n) câţi rîmători ? 
d) câţi bivoli? i) câți mânzi? 0) câte galițe? 


e) câte bivoliţe? k) câţi asini? p) câți stupi? 


_ 176 


2. La cât se ridică prețul tuturor animalelor vêndute în timp 


de un an? f | , 
La cât evaluați preţul tuturor animalelor din comună? 


VHI, 
1. Sunt cultivate grădinile? 
a) câte cu pomi? 
b) câte cu legumi? 
c) câte cu iarbă sau alte plante? 
d) câte sunt cu totul negligeate? 
e) cât face preţul poamelor vindute? 
f) cât face preţul legumelor vîndute? 
g) eventual cât face preţul poamelor cumpărate? 
h) cât al legumelor cumpărate? i 
i) cam de ce preț se consumă poame în comună? 4 
k) de ce preţ se consumă legume? i 


IX. 
1, Câte hectolitre de bucate se produc în hotarul comunei, și anume: 
a) câte hectolitre de grâu? 


b) > $ » săcară? i 
c) „ 5 » Orz? ; 
d) + j „ 0văs? 4 
e) , 2 „n cucuruz? 3 
f) cartofi? , 


» » n 

g) câte hectolitre de alte producte agricole (cânepă, in, fasole, 
mazăre, linte, meiu, etc.)? 

h) câte clăi de cânepă? 

i) câte clăi de in? 

k) cât face prețul total al acestor producte ? 

]) cât face prețul productelor întrebuințate la casă? 

m) cât face prețul productelor vîndute? 

n) de ce preț se cumpără întrun an producte pentru nutremânt 

din această categorie? 


X. 
Câte cară de fên şi otavă se produc într'un an în hotarul comunei? 
Care este preţul total al acestui nutreţ? 
Care este prețul nutreţului întrebuințat în economie? 
Care este prețul nutreţului vândut? 
„ Cam la cât se poate evalua păşunea totală a comunei (iarba 
dintr'un an)? 
La cât se poate evalua păşunea din ogoară? 
Eventual de ce preţ se cumpără nutreţ din alte comune? 
Cât face pe an prețul păşunilor arândate dela alte comune? 
Și cât face pe an prețul pășunilor arândate altor comune? 


XI. 


1. La cât se poate evalua materialul extras din pădurile comunei, 
bisericei și privaților? 

2. Cât face prețul materialului întrebuințat (pentru clădit și ars) 
în comună? 

3. Cât este prețul materialului vîndut afară din comună? 

4. Eventual de ce preţ se cumpără din alte comune lemne într'un an? 


Ei. De do ra 


poa = 


l. 
2. 
țează în 


Fe gre pa 


2. 
economi 


1. 
tastrale 


17? 


XII. 


La cât se poate evalua produsul viilor? 

Cât rang valoarea produselor (struguri și vin), cari se întrebuin- 
casă; 

Cât a celor vîndute? 

Eventual de ce preț se cumpără vin și struguri din alte comune? 
Au fost viile pustiite de filoxeră? 

Se replantează: 

a) cu viță americană? 

b) cu viță din patrie? 

c) câţi individi sciu altoi viţa de vie? 


XIII. 


Este în comună grădină şcolară şi în ce stare? 

a) de câte jugăre (orgii)? 

b) este închisă? 

c) câţi altoi sunt în ea? 

d) câți pădureţi? 

e) câți altoi s'au distribuit şcolarilor, eventual s'au vîndut în 
timpul celor 10 ani din urmă? 

f) câți individi sciu altoi pomi? 


XIV. 


Este în comună şcoală economică de repetiţiune ? 
a) confesională (românească)? 
b) comunală (românească)? 
c) comunală (cu altă limbă de propunere)? 
d) de stat? 
Are învățătorul nostru cualificațiunea prescrisă pentru școalele 
ce de repetiție? 
XV. 


Se cultivă în comună plante de nutreţ și anume câte jugăre ca- 
cu: 

a) trifoiu ? 

b) luţernă? 

c) napi de zăhar? 

d) napi de nutreţ? 

e) rapiță? 

f) cât valorează în total prețul acestor producte? 


XVI. 


Au întrodus Românii maşini şi unelte economice perfecţionate, anume : 
a) câte maşini de s&mănat (cucuruz, grâu, trifoiu etc.)? 
b) câte maşini de treerat? 

c) câte tăvăluge? 

d) câte grape de fânațe? 

e) câte treere? 

f) câte mașini de tăiat nutreţ? 

g) câte maşini de sfirmit? 

h) câte prese pentru gătirea vinului de poame? 

) câte cuptoare perfecţionate de uscat poame? 

k) câte maşini de extras mierea? 

l) câte maşini pentru gătirea fagurilor artificiali ? 


178 


m) câte grape de lemn se mai întrebuințează în comună? 
n) eventual câte pluguri de lemn? 
0) ce altfel de mașini s'au mai întrodus în comună? 


XVIL 

S'au întrodus în comună vite de rase nobile striine, anume: 

a) câte capete de Pinzgau? 

b) câte de alte soiuri nobile? 

c) câți tauri comunali sunt də aceste soiuri? 

d) se află astfel de tauri la cutare proprietar român sau străin 
sau la cutare curte domnească, şi beneficiază într'un fel oare 
care şi Românii de ei, pentru a-și îmbunătăţi soiul lor de vite? 

e) este armăsar comunal? 

f) pune-se pond pe prăsirea unui soiu mai nobil de cai? 

9) este taur de bivol? 

Stărue-se, şi în ce mod pentru nobilitarea: 

a) vitelor? 

b) porcilor? 

c) galiţelor? 

XVIII. 

E hotarul comassat? 

a) de când? 

b) s'a lăsat pășunat comun? 

c) s'a întrodus rotaţiunea în economie? 

d) s'au făcut irigaţiuni? (udarea artificială a fânaţelor). 

e) s'a făcut comassarea spre mulţămirea locuitorilor? 

f) progresează agricultura dela întroducerea comassării ? 

9) ori regresează? 

h) cari sunt eventual causele regresului? 

Se practică: 

a) economia: de trei hotare? 

b) de două hotare? 

c) sau altă împărţire și care anume? 


XIX. 


Cultivă-se în comună stupăritul, şi anume: 

a) câţi stupi în coşniţe sistem rațional? 

b) câţi în coşniţe obicinuite? 

c) sunt în comună împrejurări favorabile pentru cultura albinelor ? 
d) cât venit anual se câștigă din stupărit? - 


XX. 


Se cultivă în comună vermi de mătasă, şi anume: 
a) câte familii cultivă? 
b) cât se câștigă în total din acest ram economic? 
c) câţi frăgari mari sunt în comună? 
d) câţi frăgari tineri? 

XXI. 


Ce alți rami economici se cultivă în comună? 


XXII. 


Se cetese foi agricole în comună: 
a) cari anume? 


179 


XXIII. 


1. Sunt plantaţii comunale: 
a) pe lângă drumuri (pomi)? 
b) dealuri sterpe? 
c) pentru a regula cursul riarilor și părauălor? 
d) pentru replantarea pădurilor stîrpite prin foc, etc. 


XXIV. 


1. E în us portul neaoş românesc: 
a) la bătrâni şi bătrâne? 
b) la bărbaţi şi femei în floarea vieţii? 
c) la copii şi copile? 
2. Lucră-se şi acum în toată puterea: 
a) cânepa? 
b) inul? 
c) lâna? 
3. Sau se cumpěră mai mult: 
a) bumbac? 
b) jolj? 
c) cartoane ? 
d) pănură și postav de tirg? 
e) haine gata de tirg? 
4, Făcutu-s’a ceva înadins: 
a) pentru păstrarea portului național? 
b) pentru reîntroducerea lui, dacă a fost părăsit? 
c) se țese şi acum, în câte case din comună? 
5. Luxul în îmbrăcăminte prinde rădăcini în popor, şi cari sunt 
precursorii lui, anume: 
a) materiile şi hainele de tîrg ieftine? 
b) părăsirea portului naţional? 
c) cari altele? 
6. La cât se poate evalua suma cheltuită în întreagă comuna pe 
materiale de tîrg: bumbac, jolj, cartoane, postav, mătăsuri, etc.? 
7. Dacă eventual femeile din comună vînd țăsături: postav, pânză, 
straie, covoară ş. a, la cât se poate evalua suma câștigată în acest chip? 


XXV. 
1. Alcoolismul: 
a) ia dimensiuni? 
b) cari sunt causele? 
c) munca grea și nutrirea necorăspundătoare? 
d) alte nevoi? 
9. Câte cârciume sunt în comună? 
3. Ce se bea mai ales? 
4. La cât se poate evalua suma cheltuită pe beuturi de toți locuitorii 
comunei ? | 
5. Se bea mai mult în cârciume sau acasă? 
6. E obiceiul să meargă și femeile în cârciumă? 
7. Tineretul își ţine jocurile şi petrecerile în cârciumă? 
8. Ce s'a făcut pănă acum pentru a pune stavilă alcoolismului? 
(predici, conferenţe, societăți de temperanţă etc.) 


180 


XXVI. 
Răspândită e patima jocului în cărți? 
Care e causa răspândirei acestei patimi? 
Ce s'a făcut pentru stavilirea acestei patimi? 


XXVII. 


Cari alte patimi şi obiceiuri rele au devenit stricăcioase poporului ? 

a) mulțimea sărbătorilor, şi anume cari, și câte? 

b) sărbători păgâne, cari, şi câte? 

c) alte qile opăsite, în cari nu se lucră, cari, și câte? 

d) câte dile nu se lucră de obiceiu în fie-care an? 

e) pomenile? 

f) ospeţele? 

g) botezurile costisitoare ? 

h) cât ar câştiga poporul într'un an prin reducerea sărbătorilor 
şi dilelor de nelucrare la un minim și prin o întrebuințare 
mai bună a timpului? 

î) cât ar putea să cruțe poporul într'un an prin micşorarea raţio- 
nală a speselor împreunate cu facerea pomenilor, ospeţelor şi 
botezurilor. 

k) ce s'a încercat pănă acum pentru îndreptarea acestor obiceiuri ? 

l) cu ce succes? 

XXVIH. 


1. Sunt și anume câți tineri din comună pregătiți ori să pregătesc 
acum ? într'un institut: 


a) agronomic? e) de vierit? 

b) de grădinărit? f) de lăptărit? 

c) de silvicultură? 9) de stupărit? 

d) de gornici? h) sau în altfel de curs economic? 


2. Ce face comuna politică sau cea bisericească pentru promovarea 
diferitelor interese agricole, anume: a dat sau dă acum ajutor la câți 
tineri pentru a se pregăti într'un institut: 


3, 


a) agricol? 
b) de grădinărit? 
c) de silvicultură? 
d) de gornici? 
e) de vierit? 
f) de lăptărit? 
g) sau cum altfel promovează interesele agricole? 
Câţi tineri din comună sunt ajutaţi spre scopurile numite cu stipendii: 
a) din fundaţiunile noastre? 
b) din partea asociațiunilor noastre? 
c) din partea băncilor noastre? 
d) din partea municipiilor? 
e) din partea statului? 
XXIX. 
Început-a poporațiunea a emigra, anume: 
a) de când? 
b) câţi în România? 
c) câți în America? 
d) câți în alte ţări? 
e) cari sunt causele aceste; emigrări? 
f) ce s'a întreprins pentru stavilirea emigrării? 


ae to curia iasul ari mumă a 


j 
i 
| 
] 
i 
i 


181 


XXX. 
1. Care e situațiunea poporaţiunii în general, anume: 


a) sporesce în privința numerică? 
b) sau regresează? 

€) înaintează în avere? 

d) sau regresează ? 

e) înaintează evident în cultură? 
f) înaintează în privința fisică? 


g) sau degenerează? 

h) progresează în moralitate? 

i) sau regresează? 

k) cari sunt causele progresului? 
l) cari ale regresului? 


XXXI. 


1. Din meseriaşii din comună câți sunt: 


români, de alte națion., români, de alte națion., 


argăsitori în total, d) în băile de aur în total. 
argintari și argint 
armurieri (făcători e) în alte băi 

de arme) f) în carierele de 
bărdaşi peatră 
butnari modiste 
berari morari 
calapodari olari 
căldărari orologeri 
cărămidari organişti 
cârnăţari pictori 
cismari pitari 
ciuběrari perieri 
clopotari peptenari 
cofetari pânzari 
cojocari petrari 
compactori pălărieri 
cordoneri(păpucari) pardositori 
covrigari poleitori (văpsitori, 
croitori de trăsuri) etc. 
croitoare postăvari 
cuptorari rachieri 
cuţitari rotari 
fauri sculptori în lemn 
ferestrari sculptori în peatră 
fotografi săpunari 
friseri sîtari 
funari ştrimfari (ciora- 
gaitanari pieri 
grădinari tapeţieri 
hotelieri tipografi 
javaergii turtari 
lăcătari urloeri' (hornari) 
măcelari văpsitori (de tort şi 
măsari, haine) 
mineri: zidari 


a) în băile de sare 
b) în băile de fer 
c) în băilede aramă 


zlătari (alegători 
de aur). 


34 


182 


2. Câţi din meseriaşii români au învăţat meseria în toată regula 
şi au făcut praxa necesară? 


3. Câţi s'au cualificat pe cale autodidactică? 
4. De ce fel de meseriaşi români şi de câţi ar mai avé comuna 
trebuință? 
5. Câţi elevi de meserie români sunt de present din comună (ori 
unde ar învăța)? Şi la ce fel de meserii? 
6. Câte calfe sunt de present (ori unde ar fi ele aşedate)? Și ce fel? 
7, Câte stabilimente industriale şi de meserii sunt în comună: 
: Í „române, de alte naționalități, în total. 
a) piuă de pănură și de uleu (steje); 
b) Joagăre (ferestrauă); 
c) şteampuri; 
d) maşini de scărmănat lâna; 
€) mașini de tors; 
f) răsboaie perfecţionate; 
9) mașini de cusut; 
h) mori; 
i) fabrici de spirt; 
k) tipografii; 
l) alte stabilimente, anume cari? 
8. Câţi industriaşi (fabricanți) sunt în comună: 
români, de alte naţion,, în total. 
9. Câţi elevi de industrie români sunt din comună? 
10. Şi câte calfe de industrie române? 
11. Câţi individi învaţă într'o școală industrială mai înaltă? 
192. Comuna politică ori bisericească ajută și ele cu ceva la crescerea 
elevilor de meserie și la perfecționarea sodalilor din comună? 
13. Se învaţă în şcoala din comună: 


a) lucrul de mână femeesc, şi anume ce rami? 

b) vre-un ram de meserie (pentru bâeți) ca: împletirea pălăriilar 
de paie, a corfelor de nuiele sau de papură şi alte obiecte 
din aceste şi alte materii? 

14. Este în comună şcoală română pentru învățăceii de meserii? 

15. "Ținutu-s'a, sau ţine-se curs cu adulţii pentru-ca ei să-și însu- 
şască dexteritate în confecționarea celor mai neapărat trebuincioase obiecte 
din sfera industriei agricole? 

a) când? i 

b) din partea cui? 

c) cu ce succes? 

d) ce fel de obiecte s'au făcut? 

e) câţi individi pregătesc obiecte din sfera industriei agricole? 


XXXII. 


1, Dintre comercianți câți sunt: 

români, de alte naţion., în total. 
a) boltaşi; 

b) birtași; 

c) traficanţi de articole de monopol; 
d) comercianţi de bucate; 


ca iara să nimici atm bn ti 


183 


e) comercianţi de vite; 
f) comercianţi de lână; 
g) comercianți de poame; 
h) comercianţi de miere şi ceară; 
i) comercianți de ouă şi galiţe; 
k) câţi comercianţi de lemne; 
l) câţi de alte specialităţi (cum sunt s. e. întreprindătorii pentru 
plutirea lemnelor, etc.) 
2. Câţi din comercianţi au învățat profesiunea în regulă, făcându-şi 
anii de învăţăcei şi praxa de calfe? 
3. Câţi au deschis boltă fără nici o pregătire specială? 
4. Câţi elevi români de comerciu sunt de present din comună? 
5. Câte calfe române? | 
6. Câţi tineri studiază în vre-o şcoală comercială superioară (română 
sau străină)? 
7. Comuna politică sau bisericească ajută cu ceva pe elevii sau 
caltfele de comerciu? 
8. Cum e starea materială a comercianților români? 
9. Cum a celor străini? 
10. Cumpără Românii mai mult dela comercianții români? 
11. Sau mai mult dela străini? 
12. A sărăcit comuna şi locuitorii ei de când birtași și comercianţi 
de alte naţionalităţi s'au aședat în ea? 


XXXIII. 


1. Ce fel de soczetăţi economice române se află în comună, însemnând 
la fie-care data înfiinţării, cam prosperează şi influința lor asupra popo- 
rului, şi anume: 

a) reuniune agricolă; 
b) reuniune de stupărit; 
c) tovărăşie agricolă; 
d) grânar bisericesc; 
e) grânar al comunei; 
f) grânar al cutărei tovărăşii; 
9) institute de credit şi economii; 
hi însoţire de credit sistem Raiffeisen; 
i) societate comercială pe acţii; 
k) însoţire de temperanţă; 
l) reuniune de înmormântare; 
m) reuniune de asigurarea vitelor; 
n) însoţire de lăptărit şi pentru facerea untului; 
0) însoţire de vieri (pivnițe); 
p) reuniune pentru încurajarea și protejarea industriei de casă; 
q) reuniune de sodali, eventual de meseriași; 
r) reuniune de comercianţi; 
s) eventual şi alte soiuri de reuniuni şi însoţiri; 
t) există bibliotecă şcolară; 
u) există bibliotecă bisericească; 
v) există bibliotecă a cutărei reuniuni (din câte tomuri, de ce 
preţ şi cetite sunt cărțile)? 
14* 


i. 


C 
1. 
2. 
3, 
4, 
5. 
6. 
7. 
8. 


9. 


184 


XXXIV. 
Câţi cărturari români în viață a dat comuna din sînul seu, anume: 
a) preoţi, resp. absolvenţi de teol. m) agronomi; 


protopopi, n) oficeri; 
asesori consist., 0) suboficeri; 
canonici, p) oficiali de administraţie: 
episcopi; pretori, | 
d) învățători, oficiali la comitat; 
învățătoare; q) oficiali la justiţie: 
c) notari; judi cercuali, 
d) profesori; Judi de tribunal ete.; 
e) contabili; r) oficiali la perceptorate 
f) medici; şi direcţ. financiare; 
9) veterinari; s) câţi deputaţi; 
h) ingineri; t) câți senatori; 
i) architecți; u) câți la oficiile de vamă; 
k) advocați; v) câți în ministerii; 
l) silvicultori; w) câţi qiarişti; ete. 
XXXV. 


âte bânci sunt în comună? Şi câte însoțiri de credit? 


Cât fac activele la finea anului 1903? 

Cât fac pasivele? 

Cât este debitul? 

Cât creditul? 

Cât e capitalul social? 

Fondurile de reservă? 

Profitul net? 

Cât s'a destinat pentru scopuri culturale şi de binefacere? 

Cu ce sume ajută băncile desvoltarea agriculturei, meseriilor, 


industriei, comereiului și a clasei culte (a intelectualilor sau inteligenţilor)? 
Anume prin stipendiarea pănă acum a: 


10. 


Cok 
fesiuni.. 
2. 


siuni..., 


3. 
4, 
3) 


a) câţi tineri cari se pregătesc pentru agricultură? 
b) câți pentru meserii? 

c) câţi pentru industrie? 

d) câţi pentru comerciu ? 

€) câţi pentru tot felul de oficii? 

În general dela înființarea băncilor și însoţirilor: 
a) înaintează poporul în avere? 

b) s'au regresează? 


XXXVI. 
Câte biserici sunt în comună: gr.-or..., gr.cat..., ale altor con- 
.„ total...? 


Câte şcoli gr.-or. .., gr.-cat.. ., comunale.. ., de stat... de alte confe- 
total...? 


Este agentură a Asociaţiunii ? 
Este bibliotecă a Asociaţiunii, câte tomuri şi de ce valoare? 
Cimiterul este închis şi îngrijit? 


185 


XXXVII. . 
1. Cu ce sume a ajutat Asociafiunea şi anume câți tineri pentru 
a se cualifica de: agricultori, meseriaşi, industriaşi, comercianți şi oficiali? 
XXXVIII 
1. Cu ce sume şi câţi tineri au ajutat fundajiunile noastre de 
tot felul? 
XXXIX. 
1. Cari sunt boalele cele mai rëspândite în popor? 
a) frigurile şi malaria; 
b) tuberculosa; 
c) sifilisul; 
d) pelagra; 
e) şi cari âncă? 
f) cer oamenii în ceasuri de boale ajutorul medicului? 
g) ori apelează mai mult la rugăciunea şi ajutorul lui Dumnedeu? 
h) şi cred în boscoane? ete. 


XL. 
1. Socialismul: 
a) ivitu-s'a în comună? 
b) câți aderenți are? 


SIMPLIFICAREA SCRIEREI SUNETELOR ÎNCHISE. 
(Disertațiune cetită cu ocasiunea adunării generale a Asociaţiunii în Baia mare.) 


Tesaurul cel mai scump, mândria noastră naţională, condiţiunea sine 
qua non a existenţei poporului românesc, care adi îşi cere loc, își cere 
drepturile sale in lumea cultă, în saloanele literaturei, şi dela a căruia 
primire condiţionat este rolul nostru, ce dorim să-l jucăm în concertul 
celorlalte popoare: este şi în totdeuna va rămâne limba noastră românească, 
limba ce-o vorbim, „altă limbă armonioasă, ca ea nu găsim* — dice poetul. 
Ei dar ce vedem? Spre a o put face cunoscută în cerc cât mai larg, 
pe întrecute se pun factori chemaţi şi nechemaţi, pricepuţi şi diletanţi a o 
turna în forme, cari în multe privinţe sunt — diforme. 

Chipul i-l zugrăvese nisce „iconari“, ai cugeta, că sunt tot atâţia Ra- 
faeli, pănă când într'adevăr mulţi dintre ei nu stau departe de colegii lor 
dela Nicula. Acesti îconari se numesc gramaticieni ; iar’ icoanele lor sunt 
gramaticele, a căror cadru e ortografia. Şi trec criticii cu droaia pe dinaintea 
icoanei, și nu văd trăsurile schimonositoare, ci mai sus se poticnese in 
cadrul ei, şi şi aici critisează de comun încrustările şi ciradele, ori şi numai 
văpseala acestuia; — trec, și nu observă, că icoana în loc de a representa 
pe strămoşul nostru, reduce la moşul — din vecini! 

Lung ar fi, de a lua de-arândul trăsurile străine în icoana-gramatică ; 
cu această ocasiune numai în fugă voiu indegeta la câte-va, și voiu trece 
apoi şi eu la cadru, la ortografie, şi şi acolo mă voiu mărgini numai la 
sunetele inchise „ă“ și „î“. 


186 

Încă în anul 1894 am fost avut fericire de a discuta câte-va puncte 
cu vre-o 20 de licenţiaţi din România, fiind de faţă şi fericitul Vasiliu 
cândva Urechiă. Şi îmi vine a crede, că nu fără nici un resultat. În gra- 
maticele de atunci încoace s. e. pronumele personal în genitiv nu e mai 
mult „al meu“, căci acesta e pronume posesiv, şi numai din nepriceperea 
latinescului „mei“ sau a nemţescului „meiner“ a putut fi luat de genitiv. 

Și pănă adi se propun însă 3 declinatiuni, pe când într'adevăr nu 
sunt decât 2, luând de basă pluralul, adecă declinațiunea în „it, şi decli- 
națiunea în „e“. Declinaţiunea nehotărită se propune fals; s. e. „un om“ nu 
e declinaţiune nehotărită după firea limbei noastre, ci e o simplă, dar ne- 
fericită imitație germană ori francesă. La verbe se propune forma pasivă, 
care e cu totul contrară firei limbei românesci, ba nu se află nici în cele- 
lalte limbi-surori de origine latină; iară forma „stării“ nu se propune; 
— firesce, pentru-că domnii „iconari“ nu o au aflat nici în alte gramatice 
de limbă străină; s. e. eu mă bat— nu e forma pasivă, ci reflexivă; dar 
nici eu sum bătut — nu e forma pasivă, ci cea a stării. 

Se propun trei genuri: masculin, femenin şi neutru, pănă-ce în limba 
română se află numai două genuri: masculin şi femenm, precum şi în cele- 
laite limbi surori. Dovadă la aceasta e însuşi articolul românesc, care 
numai 2 forme arată: masculin şi femenin. Unde e dar’ neutrul? Dovadă 
e însuși cuvântul „neutru“. Ce înseamnă acesta? Nec unus, nec alter, 
adecă == neuter, pe românesce: „nici unul, nici celalalte. 

Ei, dar’ toate substantivele în limba română sunt sau masculine sau 
femenine, ori masculine în singular, şi femenine în plural; deci şi una şi 
alta — în cel mai bun cas dar' „comune“ ori „mixte“, — însă nici decum 
„neutre“. Aceasta ar fi contradictis in terminis. La conjugare nici intro 
gramatică nu aflu un timp, care in gura poporului trăiesce şi-l folosim. 
Acesta e timpul istorie pentru perfect; d. e. am fost audit, că tu ai fost 
morbos. „Am fost audit“ — e timp istorie pentru perfect. Domnii „iconari“ 
însă decopiând după modele latine şi germane, n'au dat de acest timp, şi 
astfel in gramatice e necunoscut; deși s. e. în limba francesă ar ti dat de 
el in passé antérieur. 

Se vede deci evident, că la compunerea gramaticei nu limba poporului 
a stat model, ci — moşul din vecini! 

Astădi avem o grămadă de doctori în sciinte; cei mai multi în filosofie, 
şi acestia mai toţi din limba română. Cum de nu vindecă ei boala aceasta? 
Firesce, unii s'au încercat; dar’ medicina — âncă a mai agravat morbul. 

Multe ași mai pute înşira; dar’ trec la ortografie, şi anume la lupta 
încinsă imprejurul lui ă şi î, propriul suget al prelegerii de astădi. 

Mai in primăvară am cetit în unul din numerii „Transilvaniei“, organ 
al Asociaţiunei, nisce păreri dela unii corifei apuseni ai sciinţei cu privire 
la chestia fixării sunetelor închise: „à“ şi „î“ în semne stabile. Vorbă e 
anume, să simplificăm scrierea lui ă și î, cari pănă acuma sau scris pe 
basa etimologică când cu a, când cu e, ori cu celelalte vocale, ce le avem 


___187 
la disposiţiune. Și în această privinţă s'a cerut, precum amintii, şi păreri 
de ale savanților străini. Paș de altcum cu desă&virșire greșit, precum voiu 
dovedi mai la vale. 

Părerea în genere poate fi de 2 feliuri: bună, sau rea. Părere rea 
poate da ori-şi-cine; bună însă și potrivită numai acela, care se pricepe la 
lucrul, în care i-se cere părerea. 

Sunetul închis ă se mai află ici şi colo și în alte limbi, deci nu e 
eschis, că despre acesta să aibă şi savanții străini ceva concept. Dar' 
sunetul î în limbile din Europa, e exclusiv specimenul nostru, al Românilor. 
Străinii, mai cu seamă cei-ce nu ne sciu vorbi limba, nu sunt în stare, să-l 
rostească, deci nici nu-l pot pricepe astfel, ca să poată da părere de valoare. 
Un asemenea sunet se aude quidem în limbile slave, dar' acela se ivesce 
numai în rostirea consonantelor îngrămădite, ca sunet ajutător, fără ca să 
aibă ceva sămn visibil. 

În loc de a alerga pe la străini, să examinăm originea sunetului î şi 
firea limbei noastre, şi vom afla poate o deslegare, 

Isvorul sunetului î avem să-l căutăm la leagănul neamului omenesc, 
adecă în Asia. Îl auqim și aqi la popoarele asiatice, mai ales pe platoul 
iranic.  Scim şi aceea, că, precum multe alte popoare, așa şi strămoşii 
nostri de a doua mână, Gheţii și Dacii de acolo au venit la malul 
Dunărei, parte din spre nord, parte din spre sud. Dacii, popor conservativ 
şi avisat numai la puterile proprii, cu mândria unui popor neatârnător şi-a 
păstrat însușirile aduse, drept moştenire nestirbită, ca nisce rămășite scumpe. 
Noi, din viţa daco-romană am moştenit la rindul nostru, pe lângă virtuțile — 
şi, să fim sinceri, — şi păcatele Romanilor, totodată şi lăsămentul străbunilor 
Daci. În acest lăsământ se află şi tesaurul î și ă, pănă acuma âncă ne- 
cheltuit. 

Vorba e acuma, cum să presentăm aceste două puncte închise lumei 
culte? Pănă-ce limba noastră se scriea cu caractere cirilice, î și ă aveau 
semnele lor; dar’ adoptând noi caracterele latine, cu ce de alteum datori am 
fost şi originei şi maiestăţii limbei. susnumitele sunete au rămas fără semne, 
fiind-că, între caracterele latine numai 5 semne sunt pentru vocale; noi 
însă avem 7 sunete vocale, şi astfel cele două sunete închise, silite au fost 
să ceară împrumut când haina uneia, când a celeialalte vocale, ca nisce feţi 
maşteri din prima căsătorie, adecă din căsătoria dacă. Aceasta mai mergea, 
pănă ce noi rămâneam cu limba noastră pe acasă. 

Pruncii prin casă și pe lângă casă umblă, cum pot: când desculți, 
când sdrenţoși, când în giletea tătâne-seu. Dar’ acum e vorba, că limba 
noastră a crescut mare, e frumoasă, feţii nostri strumeni, voim să-i pre- 
sentăm în saloanele societăţii, să-i ducem pe la concertele și balurile culturei 
moderne. Au trebuinţă de haine. Se ivesce deci urgenţa: sau ca să le 
croim haine, adecă să aședăm între literile latine două caractere noui, sau 
ca dintre vocalele. ce ne stau la disposiţiune, să fixăm câte-va ca purtătoare 
stabile ale sunetelor închise ă şi î. 


188 __ 

Ideea de a introduce pentru ă şi î caractere noi, pănă acum nu-şi 
află destul sprigin în încercările literare, pornite în această direcţiune. 
Causa e destul de plausibilă. Din pânâirea evoluţiunii încete dar’ continue 
a acestor două sunete intunecate unii prevăd, alţii poate numai presimţesc, 
cum încet cu încetul intunecimea vocalei slăbesce, se resfiră, curățindu-se 
pe calea sa firească spre acea vocală radicală, din care treptat sa întu- 
necat. Şi aceasta vocală radicală, care pentru prima-oară şi-a desvoltat su- 
netele întunecate, este — precum vom vedé mai la vale — vocala a. 
Aflându-se deci aceste sunete inchise in descrescere, în scădere, nu se ivesce 
lipsa deosebitelor sau specialelor semne. 

Dacă scrutăm firea sunetului întunecat, aflăm, că acesta în desvoltarea 
sa. și mai cu seamă în ultimul stadiu al întunecării culminat în sunetul î, 
trecând marginele sale naturale, s'a lăţit volnie, și aşi pute dice: tiranic, şi 
preste alte vocale, întunecându-le pe aceste în decursul timpului astfel, că 
astădi trec drept î vocale, ce la început trebue că au sunat curat, ba 
nici adi nu pretutindenea sună ca î, și cine petrece cu luare aminte, și 
adi poate observa lupta şi svircolirea lor, de a se emancipa de sub influinţa 
sunetului î. 

Dacă picurăm pe hârtie oleiu, vom vedé, cum acel picur, nepunân- 
du-i-se stavilă, se va lăţi cu încetul tot mai tare, şi va oleia în jurul seu 
părți pănă acum curate, sbându-se astfel in periferie pănă la enervare. 
Dacă vom petrece apoi cu luare aminte procesul sbicirei, vom observa, că 
mai ântâiu se curăţesc periferiile, și această curăţire se apropie pas de pas 
de centru. 

Am premis această icoană intuitivă, ca să arăt, cum a putut fi posibil, 
că sunetul î cu incetul și să dicem, în mod impropriu, sa extins preste 
toate. vocalele, deși, precum disei mai sus și am să dovedesc mai la vale, 
originalminte este întunecarea numai unei singure vocale. Am premis 
această icoană, ca să arăt, că nu toate sunetele in î, ce figurează în limba 
noastră, sunt originale. proprii şi firesci; ci o bună parte s'a furișat și în- 
cuibat cu încetul in limbă, şi s'a aşedat ca un nor greu asupra unor vocale, 
cum e şi vocala i, din pricina căreia adi se pregătesce o confusiune, în 
venitor poate nereparabilă, ba, după modesta-mi vedere, un atentat în contra 
desvoltării firesci a limbei române. Și o am premis prin urmare, ca să-mi 
justifie părerea şi ţinuta, ce o voiu desfăşura faţă de pornirile literare de 
a stabili sunetul ă în „a“, și cel in „ic. 

Părerea, covirşitoare, dacă am înteles bine, e, să simplificăm scrierea 
sunetelor ă şi î, şi să le fixăm: ă in vocala „a“, iară î în vocala „i“. 

Aceasta părere mulţi scriitori de renume mai cu seamă cei din Ro- 
mânia o au şi pus in practică, voind astfel, pare-mi-se, a predispune Academia 
română, autoritatea cea mai competentă în astfel de chestiuni. 

Daţi-mi voie, că pe lângă tot respectul, ce-l am faţă de spiritele mari 
şi muncitoare ale neamului nostru, în acest punct să-mi desfășur și eu 


189 


modesta-mi părere. Primită va fi ori ba, las în libera apreciare a celor 
competenţi. 

Deși eu aflu de totul natural şi conform firei limbei românesci, că atât ă 
cât şi î să se scrie după împrejurări, când cu æ când cu e, ori cui, o, ù, 
căci prin aceasta mai uşor se pot păstră originalele trăsuri ale limbei noastre 
strămoşesci ; — dacă insă reuşesce părerea. că trebue să facem o așa numită 
înlesuire mai cu seamă pentru străini, fie dară: să simplificăm; însă, după 
ce eu totdeuna așa am ţinut și sciut, că unul e mai simplu decât doi, — 
sunt de părere, că în acest cas pentru amândouă sunetele intunecate să luăm 
o unică basă, adecă vocala a, fiind-că semnele „ {w * ori „A“ și așa îndestul 
indică firea sunetului, 

Motivele îmi sunt următoarele : 

1. Cu totul 5 vocale având, nu legăm două, ci numai una; prin ce 
înlesnim în mod eminent cetirea atât pentru ai nostri, cât şi pentru străini, 
căci n'au să-și impărțească atenţiunea, ci să o fixeze numai la una basă vocală. 

2. Nu ne expunem pericolului, că la cas de încetare a sunetului întu- 
necat, să venim în încurcătură, confundând înţelesuri de ale cuvintelor 
identic scrise, sau schimonosindu-se faţa lor cinstită; ce, pe lângă primirea 
lui î de semn alui î, negreșit ar urma, făcându-se s. e. din cine = cine, din 
mine == mine, din pine = pine, cînd = cind, cîrmă = cirmă, cint = cint, romin = 
romin și așa mai departe; abstrăgând dela aceea, că multe cuvinte ar deveni 
astfel numai caricatura prototipului lor, şi pentru de a pute încunjura astfel 
de surprinderi, ar trebui atunci din nou a face reparaturi și cârpiri, im- 
pedecând, ca în atari casuri e înainte de i să sune ca și ee prin întrepu- 
nerea unui b; siliţi fiind deci a face s. e. din cânele de adi „chinele* ju- 
pânilor jidani, trecând și noi cu limba noastră pe neobservate în sinul lui 
Avraam. 

3. Dar volnica și nici decât motivata încercare de a fixa sunetul î in 
vocala i e contra firei limbei românesci, — ba e cu totul contrară şi dia- 
metral opusă desvoltărei firesci a sunetelor omenesci. Abstrăgând dela în- 
vă&tătura biblică, care numai pe scurt amintesce, că pe Adam Dumnedeu 
l-a învăţat a vorbi, — punându-ne pe busă pur fisiologică, ceea-ce nici- 
decum nu contradice bibliei, căci în biblie nu e indicat metodul: cum, nici 
timpul: în cât l-a învăţat Dumnedeu pe om a vorbi, — die, punându-ne 
pe basă fisiologică, dacă vom studia gâtul şi gura noastră proprie, vom 
afla, că sunetul prim firese, ce l-a putut da omul, fără de a fi fost silit a 
întrebuința limba din gură, a fost „ai, dat prin o simplă deschidătură a 
gâtlejului; închiQ&ndu-şi putintel) gâtul, a aflat sunetul întunecat „à“; la o 
inchidere și mai mare s'a născut sunetul „â“, — toate trei în acelaşi loc, 
în gât, — sunt deci de aceeași rădăcină; cu alte cuvinte: ă şi â sunt feţii 
şi descendenţii firesci ai sunetului a; sunt coloratura lui mai întunecată. 
Ce e dară mai natural, decât că şi înlocuirea lor numai din al lor se poate 
intâmpla pe cale firească și logică. Aceasta ne explică și pentru-ce la po- 
poarele primordiale aflăm sunetul gutural in mod predominant. Numai cu 


timpul, prin luarea în ajutor a limbei şi a cerului gurei, se desvoltă sunetul e, 
şi numai după acesta prin puţină contragere a muschilor limbei şi apăsare 
cătră cerul gurei se formă i. Ce săritură ar fi dar”, şi cine poate adi a o spune, 
că preste câţi secoli, a voi să imbrăcăm sunetul „â“ în hainele lui i, făt 
născut cu mult mai târdiu. și aşa dicând, numai strănepot alui â. Apoi 
bine scim, că în natură nu este săritură; şi cine legilor naturei se împo- 
trivesce, curând ori mai târdiu rău o păţesce! 

Dacă vom scruta mai departe formarea sunetelor vocale, alăturea cu 
cari treptat s'au format şi consonantele, aflăm, că prin luarea în ajutor a 
buzelor, se formă mai apoi o și după el u. Aceasta desvoltare o compro- 
bează şi unisona enumerare a vocalelor: la toate popoarele vocalele se 
înşiră în forma aceasta: a, e, i, o, u, şi de altă formă nu veţi da. 


Între a și e avem noi deci să punem sunetele noastre întunecate, și 
anume ca emanare a sunetului a. Deci și dacă va întra — şi în parte a 
şi întrat procesul de curățire; s. e. âncă nu de mult ceteam: a arâta; adi 
cetim: a arăta; în prima persoană dicem: eu arăf, dar şi arat. lată reve- 
nirea lui â pe calea firească la ă, apoi la sunetul original a, — qice, dacă 
va întra acest proces, nu poate să facă altă cale, decât dela â, preste à la a. 


Cred, că vam dovedit îndestul, cât de nefiresc ar fi a sili sunetul 
â să facă calea rătăcită şi să iasă in al 3-lea hotar, perdându-se în do- 
meniul lui i. 


Numai cât că aici aud obiecţiunile, ce mi-se fac: că sunetul â ar fi predo- 
minant in vocala i, şi a-l scrie acesta cu a, ar fi tot așa o schimonosire, 
ca și vice-versa, şi că ce o să facem atunci cu prefixele: im și im, cu 
terminările din: cuvint, pămint, mormint, monumint ete.? 

Am amintit deja, că sunetul â nu în toate cuvintele este propriu şi 
original, ci numai cu timpul s'a strecurat și ulterior a intunecat și vocale, 
cari la inceput au sunat curat. Astfel ar fi prepositiunile in genere, şi su- 
fixele formătoare şi modulătoare în mare parte, precum și prefixele in şi 
im. Ba şi multe sunete din rădăcină, ce evident se poate observa, dacă 
cuv6utul il modulăm astfel, că după sunetul â să urmeze o vocală înaltă 
(e sau i) s. e. mormînt—morminte, sfint—sfinte şel.; până-ce la sunetul â 
propriu şi original vocala înaltă următoare rămâne fără înriurire; s. e. 
câne—câni ; cânt—cântece ete. Sunetul inchis impropriu deci în dragă voie 
se poate lăpă&da, fără de a causa confusiune. ori schimonosire; ba ser- 
vesce âncă spre înfrumsețare. Procesul acesta deja s'a şi inceput; adi ro- 
stim mai cu plăcere: timp, ţin, dic, ete. 

Spre mai mare evidenţă îmi iau voie a pune aceasta părere din altă 
parte şi în mai mare lumină. Că la exemplul sunetului vocal a, în dosul 
soarelui culturei, şi celelalte sunete vocale au aruncat umbră, sau mai lămurit: 
şi-au colorat sunetul propriu în ă şi â, — e lucru preafirese. Astfel putem 
întelege şi mai bine, pentru-ce vedem pănă adi scrisă și â când cu a, 
când cu e, i, o, sau w, adecă cu toate vocalele. 


191 


Acum pusă fiind limba noastră în deplină lumină, sau cu alte cuvinte: 
aflându se sunetele închise în scădere, se ivesce urgenţa, sau să ne odihnim 
în aceea, că în procesul curăţirei sunetelor vocale, fiesce-care vocală să-şi 
absoarbe umbra sa proprie, sau — voinda procede la simplificare, — dacă 
părerea mea întocmai desvoltată nu s'ar afla îndestul de convingătoare și 
acceptabilă, — ţinând inaintea ochilor tot desvoltarea şi procesul firesc al 
graiului omenesc, — mai aflu o deslegare pe cât de rațională, pe atât de 
firească, că adecă în vederea clasificării internaţionale a vocalelor în „adânci“ 
şi în „înalte“: sunetele întunecate ale adâncilor (a, o, w), să se simplifice 
în a, cele ale înaltelor (e. i), să se simplifice şi adecă fixeze în i. Ceea-ce 
în ultima analisă nu e altceva, decât părerea-mi desvoltată mai sus şi pusă 


în altă lumină. 
* 


În legătură cu această chestie nu pot să nu-mi fac observările la dis- 
posițiunile regulelor ortografice referitor la à înjumătăţit, că adecă i inju- 
mătăţit totdeuna trebue provedul cu „=w“. După a mea modestă părere i 
înjumătățit nici-când n'ar fi lipsă să-l provedem cu „v“; — ci să edică 
Academia, — ce și de altcum de sine se impune, — că adecă: vocala i 
la capătul cuvintelor numai în monosilabe sună deplin; s. e. Și, ei; iară în 
celelalte pretutindenea și totdeuna sună înjumătăţit; s. e. adi, aşi, boi, boii, 
câni, cânii ete. 

Iată, că atunci n'avem lipsă de semicerc; dobândim deci în scriere 
decursivă, prin urmare în timp; e totodată mai uşor de învăţat, — e mai 
logic și mai mulţămitor, ca să retac alte argumente şi mai ponderoase. 

La mijlocul cuvintelor scim, câ sau sună deplin, sau să diftonghează. 
Ce lipsă avem dar de „~“? Pentru-ce să ne punem pedeci cu voia? 


Baia-mare, la 9 August 1903. 
Dr. Florian Stau, 


prof. 


CĂRĂMIDA ȘI LITERA. 


Cărămida a fost când-va un instrument de cultură, nu numai pentru 
scopul de a zidi case și monumente, ci şi pentru scopul de a învăța pe ea 
scrierea și cetirea, și a format o pagină a unei cărţi, în carea s'a scris 
istoria domnitorilor, religiunea şi viața popoarelor. 

Forma cărămidei a fost după scopul spre ce s'a folosit, mai ângustă, 
mai groasă pentru zidiri, mai subţire şi mai lată — pănă la formă de tablă, — 
pentru scrieri. 

In articolul meu: „Descoperirea bibliotecei de stat din Vavilon“ am 
arătat, că în Asia, şi anume în Persia, Assyria şi în Babilonia, mai ales în 
cetăţile lor, pe cărămidă, âncă fiind de lut moale, sa seris inseripțiuni, şi 
apoi ardându-se în foc şi astfel întărindu-se, cărămida a devenit păstră- 
toarea inscripţiunilor, şi mulțimile de table de cărămidă, ca nesce cărţi 


192 


au cuprins în sine bibliotecele domnitorilor şi ale staturilor; — şi s'a 
ar&tat, că inscripțiunile duc istoria acelor ţări pănă la 4000 de ani ant. 
Chr. şi astfel că tablele de cărămiqi au fost purtătoare de cultură. 

Dar cu anticitatea cărămidei, trebue să mergem şi mai afund in 
istoriă. 

Poporul cel mai vechiu istoric și cult pe fata pământului a fost Egip- 
tenii. Ei âncă in anticitate dicea, că istoria lor e de 8--10 mii de ani. 
Documentele lor istorice, descoperite pănă adi, într'adevăr duc istoria Egip- 
tenilor pănă la prima dinastiă la a. 5650 ant. Chr. Verosimil că mai târdiu 
se vor afla monumente, anume inscripţiuni, cari vor fi și mai aatice.!) 

Cărămida e cunoscută la Egipteni în timpul cel mai vechiu, şi seamănă 
cu unele cărămidi, făcute adi in câmpiile Europei. S'a folosit şi văiugă 
(cărămidă de lut nears) şi cărămidă (lut ars). Grecii şi Romanii au folosit 
cărămidile arse, şi zidurile de cărămidi le-au îmbrăcat cu marmură sau 
altă văcălitură tare. Fabricarea de cărămidi romane s'a lăţit preste Italia, 
Gallia, Spania, Britania, ba și la popoarele germane. 

Lucru natural, că în tot locul, unde au domnit Romanii, s'au fabricat 
cărămiqi romane, și în timpul nostru în ruinele romane s'au aflat cărămidi 
cu inscripţiuni, deosebi despre legiunea romană carea a fabricat cărămidile 
şi a zidit edificiile respective. | 

Dar’ pentru tema de adi, intrebarea de frunte e, că la Romani în 
imperiu şi special in Dacia, fost-a cărămida un instrument de şcoală? un 
material, pentru ca pruncii pe ea să înveţe a scrie, a ceti, şi socoti? şi 
anume, fost-a purtătoare de cultură? 

Întrebarea frumoasă, a deslușit-o Gr. G. Tocilescu în opul său: „Omer 
la Reşca“,?) un sat în România. 

Tocilescu ne spune: „Dela oraşul Caracal spre nord-ost, 40—50 de 
chilometri e satul Reșca, vestit prin ruinile şi anticitățile sale. Aci a fost 
orașul roman Romula și la 248 d. Chr., impăratul Filip Arabul l-a îngrădit 
cu ziduri. In ruini se află cărămida numită Antina, cărămidă de lut, bine 
frământată si arsă, 

Cărămidile au servit de material pentru A, B, C, și a servit și de carte. 
Dintre decimile de mii de cărămiqi, una ne vorbesce de Homeros 3), adecă 
Omer la Reşea. Această cărămidă inaltă de 0:25 şi lată de 029, poartă o 
inscripţiune grecească şi datează din capătul secolului al 2-lea sau inceputul 
secolului al treilea după Chr., iar inscripţiunea cuprinde o parte din un 
hexametru din Omer, care sună: „Invaţă după Omer, ordinea r&sboiului 
Troiei“. 

După exemplele arătate credem, că destinaţiunea pedagogică a cără- 
midei dela Reşea nu poate fi pusă la îndoială. Neinsemnata cărămidă dela 

1) Lex. de conv. Meyer, la Egipet gi Ziegel (cărămidă). 

1) Retipărit din Revista de literatură şi arta română. Bucuresci 1897. 

8) Homeros, primul poet epic la Greci, se pune pela an. 950 ant. Chr. A seris Iliada 
şi Odysseia. 


193 


Reşca, capătă astfel o importanţă capitală pentru istoria culturei în Dacia. 
Ea este prima filă al unui manual perit. Avem dovedi, că şcoale elementare 
au existat nu numai la Reșca, ci şi la Grădisce (Sarmisegethusa) şi Moi- 
grad. Pe o cărămidă găsită la Grădisce și păstrată în museul din Deva, se 
află alfabetul latin. Băiatul l-a scris pe lut mai moale. Pe altă cărămidă 
din Moigrad, se află o inscripţiune, din carea se pot descifra numai câte-va 
cuvinte, toate scrise de un student cam. începător. Dar faptul, că la Reșca 
s'a aflat inscripțiune din opul lui Omer, arată că a fost şcoale şi mai înalte, 
decât elementare. 

Cărămidile cu inscripţiuni, cari în şcoale serviau de aparate didactice 
pentru educaţiunea tinerimii, se află şi în alte părţi ale imperiului. Monu- 
mentul cel mai cunoscut, e Tabla lliacă găsită la Bovilae, (un oraș al La- 
tinilor în Latium) în Italia și pe aceea, sunt scrise evenimentele de căpe- 
teniă ale r&sboiului Troian şi a fost întrebuințată în învăţământ, ca mijloc 
intuitiv. O altă tablă păstrată în biblioteca naţională din Paris ne dă 64 
de versuri din Omer. 

Existau mai în tot imperiul școale elementare, în cari, de cătră litte- 
rator sau grammatistes se predau cetirea, scrierea şi socoteala. 

In acest mod, cărămida fiind un instrument, un material de cultură 
pentru popoare, să cercetăm numele ei la Români și la strămoși, precum 
și lăţirea numelui strămoşesc şi la alte popoare, căci și numele arată calea 
de unde a pornit și pe unde s'a lăţit? 


1. Cărămida Antina. B. Petriceicu Haşdeu în „Etymologicum Magnum 
Romaniae* dice: Antina: 1. ruini romane aproape de orașul Caracal în Ro- 
mânia mică; 2. cărămida, care se scoate din ruini, se numesce: antina, 
In districtul Romanați, la satul Reșca sau Recica, lângă riureţul Tesluiu, se 
află urmele unui oraş din epoca Romanilor, pe cari poporul le numesce 
Antina. Ẹi in districtul Romanați se dice: cărămida Antina. Se crede că 
numele Antina, purcede din Antonina. 

Constatām, că cărămida Antina e numire numai împrejurul ruinelor 
vechi, primită dela cetatea Antina, carea, precum arată mappa din vest, 
a zăcut la riul Tesluiu, din sus de a intra în Olt. Numele Antina purcede 
din an-t, teren la apă, şi în, loc, iară a din capăt, e formare latină.*) Astfel 
antina nu dă conceptul de: cărămidă. 

2. Cărămidă, numire în toate părţile locuite de Români, e cuvânt de 
origine grecească. Keramis (genitiv keramidos) a) lut, pământ de oale, 
la Theophrastus + 322 ant. Cr.; b) cărămidă de acoperiş la Thicidides + 471 
ant. Cr.; c) vas de lut la Athenaeus 220 d. Cr. verbul keramid6o, a acoperi 
sau a proved6 cu cărămida la Aristoteles + 322 ant. Cr. Astfel cuvântul 
cărămidă e de origine grecească, purcede din genitivul substantivului ke- 
ramis. Cărămida la Români, are înțelesul de cărămidă arsă şi folosită 


+} An-t-ium, oraș în Latium pe ţărmul mării. An-t-ae un popor slav lângă Marea 
neagră. Ant-werpen pe ţărmul rîului Schelde. 


194 


numai de a face zid. Cuvântul keremida la Bulgari înseamnă cărămidă 
numai de acoperiş; iară cea de zidit se numesce tijhlă. E natural, că cu- 
vântul cărămidă e primit dela Greci. 

Din keramis, adj. keramik6s, keramike, == de lut, de pământ, — făcut 
de olariu la Herodot -+ 408 ant. Cr. şi la Hipponax 545 ant. Cr. Acest 
cuvânt adi keramik, ca substantiv și cuvânt technic e lăţit la toate popoa- 
rele culte, cu înţeles de: măiestrie, arte de olariu; arte de a face figuri 
de lut, vase de lut etc. Deci se constatează lăţirea culturei grecesci. 

3. Tiglă, e un cuvânt lăţit la Români. 

Să cercetăm dicționarele românesci. În glosarul „Academiei Ro: 
mâne“ : 1. Ziegla (di ţeglă). Tigla (di tigla) lat. tegula. Ţiglariu (Tegularius). 
2. 'Țiglă, desime apătousă; derivate: ţiglos, ţigloşare, ţigloșire. În dicţionarul 
Academiei Române: Tegla răspuns tiegla (adecă tegla) tablă de lut ars, 
cu carea se acopere casa, lat. tegula. Tieglariu (ţeglariu) lat. tegularius. 
Tigla (qi ţiglă) lat. tegula. iglariu (tegularius). În dicţionarul lui Dr. 
Daniel P. Barcianu ţiglă a) cărămidă de acoperiș; b) aluat. Astfel ţigla și de- 
rivatele ei sunt in folosință la Români. 

Mai sus s'a arătat, că fabricarea de cărămidi romane s'a lăţit preste 
provinciile imperiului, ba și la popoarele germane. Wilhelm Obermiiller în 
opul seu*) la cuvântul nemtesc: Ziegel (resp. tighei) dice: „Ziegel lat. 
tegillum e cărămidă arsă pentru de a acoperi coperișul casei. Teaglo la 
Celţi (Dach la Nemţi) acoperiș, casă. Forma latină tegillum arată, că Zie- 
gel în Germania s'a dus și întrodus prin Romani, precum preste tot, toată 
măiestria de zidire cu peatră şi cu var“. Avem dară un document dela un 
învăţat german, care qice că cărămida, ca instrument, material de cultură, 
a străbătut și la popoarele germane. 

Tegula sau tegillum la Latini, purcede din teg-o; teg acopăr, o, eu. 
În nemteasca ż a trecut în ¢, care son, Nemţii îl scriu cu gz; eară e (din 
teg) s'a diftongit în ie, de aici Zieg, şi apoi diminutivul el, Zieg-el. Din 
tego latin sunt mai multe derivate. Ziegel la Nemţi în genere înseamnă: 
cărămidă arsă. Koth-Ziegel e cărămidă de lut, sau de imală, adecă nearsă. 

Tegola la Italieni, tégla la Maghiari, la Spanioli şi Portugali g s'a 
schimbat ìn j (zs) teja şi tejo, cărămidă de acoperiș. La Francezi și Englezi 
g a cădqut: tuile franțozesce, tile englezesce, cărămidă de zid, purcese 
din tegula. Ba, tegula latină a trecut şi la popoarele slave: Cihla (c==ł) 
la Boemi, Cegla (c==|) la: Poloni și tijhla la Bulgari, în sens de cărămidă 
de zid. Verosimil că Slavii au împrumutat cuvântul dela Germani. Formele 
din limba română sunt mai multe decât în alte limbi, și pentru aceasta 
cred că acele nu purced dela intermediarea Germanilor. 

4.  Văiugă, la Români insemnează o cărămidă de lut, de mal, dar' 
âncă nearsă, necoaptă în foc. Am audit-o în mai multe părţi între Români, 
dar’ cuvântul acesta nu se ailă in giosarul şi dicţionarul Academiei Române, 


*) Deutsch-Keltisehes Wörterbuch, Berlin, 1872. 


195 
nici la Barcianu. Cuvântul văiugă se deduce din maghiarul: vâlyog; după 
firea limbei noastre } s'a elidat s'a immoiat în ș, şi fiind-că la noi tonul 
cade pe silaba penultimă, luând pe a ca terminaţiune română, s'a format 
vai-ug-a. Dar’ vályog e de origine sloveană; wâlek la Boiemi, waljech la 
Poloni, nemţesce Koth-Ziegel, adecă: cărămidă de lut, de mal, âncă nearsă. 
În unele părţi casele se zidese: numai din văiugă. In walek și în vályog, 
val purcede din bal, ce în slavona se află cu înţeles de apătos, de baltă 
(blato), și româneasca cu înţeles de mal, şi astfel: văiugă inseamnă că- 
rămidă de lut, de mal, — și la noi purcede din vályog. 

5. Later, în limba latină înseamnă cărămidă de zid, pentru-că, cum 
vădurăm mai sus, tegula era cărămida de acoperiş. Later (Dicţ. Acad.. Rom.) 
cărămidă, ollan şi alte lucruri de pământ. Lateriţ (Lateritius) făcut din lateri, 
cărămidi. Laterit (Lex. de conv. Meyer), un cuvânt technic de cultură ge- 
nerală înseamnă un fel de lut roşu și găuros. 

Rădăcina lat în lat-er (precum am arătat în articolul Numele Latin), 
are înțelesul de: lut, mal. Laterna la Latini o lampă făcută de lut de oale, 
de lut de cărămidă. De aceste am vădut şi eu în Lipova cam inainte de 
1848 şi mai târdiu, dar” numele era sterţ. Fiind-că în limba latină este lutum 
= lut, filologice lut-er şi lut-erna e tot de acea origine şi de înţeles, ca 
lat-er şi lat-erna. — Și fiind-că a se schimba în toate vocalele, toate formele 
schimbate au același înţeles, ori sinonim. Aşa în cuvântul lit-ra, un vas pentru 
o măsură de fluiditate, unde lit se referează aşa la apă, fluiditate, precum 
la vasul de măsurare, care in anticitate de bună seamă a fost de: lut. 

Din later latin a r&mas la Italiani şi la Toscani cuvântul later-colo, 
cărămidă de zid; colo e diminutiv duplu, corespunde latinului culus. Ladrillo 
la Portugali căramidă de zid; lat a trecut în lact, şi illo e diminutiv. 

6. Litera. Pentru de a puté precisa conceptul, ce se cuprinde în cu- 
vântul: litera, să vedem la Greci şi la Nemţi, că ce inseamnă: tera. 

La Greci gram-ma, cu înţeles primitiv a ins&mnat ce e sgrăbăiat, ce 
e scobit, mai târqiu ce e scris şi in deosebi: litera. 

Forma originală pentru rădăcina gram e grab, dar' b trece în f (ph) 
m, p Şi v; deci grab, graf (graph), gram, grap, grav e tot una; iară g trece 
în c, şi uneori inaintea rădă&ciuei se pune s, fără ca acesta să insemneze 
ceva. Grapho (grafo) grec. inseamnă: s-grab-el scobesc, S-erib-o, lat. s-ehreib-e, 
nemț. scriu. Grap-t-er, grec. scriătoriu, grap-tos, scris, sgrăbelat; s-erip-t-um, 
lat. scris, graphis, nemţ. Grif-fel, cu care se scrie, se sgrabelă; grav-are, a 
a scobi, sgrăbelă. — Gram-ma = litera, are concept de sgrăbelat, scris, 
scrisoare.  Gram-matea, oficiul de seriătoriu, gram-matike, măiestria, arta 
de a scrie, de a învăţa a scrie. 

La Nemţi, litera se numesce: Buchstabe. Meyer (Lex. de conv.) explică: 
că Buch înseamnă: fag, iară stabe, bât, bâta, deci bâtă de fag, şi dice, că 
numele Buchstabe, verosimil purcede de acolo, că popoarele germanice, în 
timpul mai vechiu au scris pe lemn de fag, pe bâte de fag. Firesce, că 
acele bâte au trebuit să fie scurte şi late pentru de a se pute scrie pe ele. 


196 


Buch, la Germani carte, la cei vechi bâe, buoch, puoh, şi Meyer explică, că 
și cuvêntul: Buch, în tot casul stă în legătură cu Buche (fag) şi că mai 
multe bâte de fag, a format un Buch (carte). 

Runele au fost semnele sau literele de scrisoare cele mai vechi ale 
Germanilor; ele nu sunt originale; ci imitate după literele latine âncă pe 
timpul nascerii lui Christos. Şi cu runele s'a scris pe lemn, adecă pe bâ- 
ticele de lemn, și deoare-ce era greu ca pe lemn să se cioplească litere 
rotunde, cum sunt în alfabetul latin, imitarea, s'a făcut astfel, că runele s'au 
scris cu linii drepte. A fost un alfabet runic comun germanic, apoi altul 
anglo-saxon, și două de nord, numite cel tin&r și cel mai tinăr. Tacitus în 
opul Germania, cap. 10, spune că Germanii au scris pe bâte de lemn. El 
a murit la 117 d. Chr. 

Și cuvântul litera — ca și Buchstabe purcede dela numele materialului, 
pe care s'a scris. 

In scrierea „Numele Latin“, am promis a scrie despre literă. La latini 
litera, (grec. gram-ma, nemt. Buchstabe) cu înţeles de: scrisoare, scriptura, 
Literae (în plural) scrisori, epistoală, mai târdiu cărţi, studiări. Literatus, la 
început „om timbrat, notat cu litere“;*) mai târdiu învăţat, studiat, literat, 
Literatura la inceput scrisoare (Schrift, irás). Unii, cuvântul litera, il scriu 
cu doi é, littera; astfel la Italiani lettera, la Francezi lettre, la Nemţi 
Letter, pănă-ce la Spanioli a r&mas: letra. Nu este nici un motiv etimo- 
logic, filologie, ca să se scrie cu doi £. 

După cele de mai sus, cuvântul litera ar trebui să pureeadă ori dela 
acțiunea de sgrăbelare, sgârăire, scriere p. e. la Greci, ori dela materialul, 
pe care sa scris, p. e. la Nemţi. In limba latină nu este cuvânt cu ră- 
děcina : lat, let, lit, lot, lut, ce ar da înţelesul de: scris, sgrăbălat, și încât 
dintre cele romanice la Spanioli se află: lit-ar cu înțeles de a împunge, nu-l 
putem primi de basă, și astfel cuvântul litera, purcede dela numele mate- 
rialului, pe care s'a scris, adecă, dela conceptul: cărămidă = later. 

In latina lat-er inseamnă cărămidă, și în lat, e conceptul lut, din care 
s'a făcut lat-er; ba şi în cărămida, cărăm e conceptul, lut, precum s'a vădut 
la locul seu. A din lat-er trece în toate vocalele, și s'a făcut: lit-era, tot 
cu acel înțeles, ca later, pe care s'a scris litera. 

Vădurăm, că la Romani și în imperiul roman, lutul, format în cărămidă, 
a fost materialul de școală, pe care pruncii au început a serie, şi apoi 
a ceti. Din cele împrumutate dela Gr. G. Tocilescu, am audit, că invě- 
ţătorul, carele a învăţat pe prunci a serie pe cărămidă, s'a numit litterator 
(grammatistes), dela lat-er, litera, căci nu se poate presupune de un inteles 
ce adi il are cuvântul literator. 

A trecut foarte mult timp pănă când Românii au căpătat papyros din 
Egipet şi din Sicilia, şi pănă când s'a inventat scoarţa de atari arbori şi 
plante; dar’ aceste fiind şi scumpe, nu s'au putut folosi ca materiale de seris 


*) Phrasologia P, Francisci Wagner „mit Buchstaben gebrandmurkt oder bezeichnet“. 


197 


în şcoale, şi pentru aceasta vedem, că și in secolul al Ili-lea după Chr. 
tot cărămida a rămas de material pentru învăţământ. Se vede că in imperiu 
mai târdiu nu s'a pus nici un preţ pe cărămida de scris, ba şi ca anticitate, 
a fost nebăgată în samă, folosindu-se la zidiri, sau lăsându-se ca timpul 
să o risipească. Alteum inseripţiuni romane pe cărămidă sunt foarte multe, 
dar aceste amintesc de regulă numele legiunii (sau al unei părți din ea) 
romane, carea a fabricat cărămide şi a zidit atare edificiu, castru ete. Din 
cărămidile şi tablele scrise şi aflate în Persepolis, Ninive şi Vavilon!), se 
vede foarte apriat, că cărămida a fost păstrătoare de istorie, religiune şi 
limbă, și astfel purtătoare de cultura naţiunilor. 
Atanasie Marienescu. 


SCIINȚĂ, LITERATURĂ ŞI ARTĂ. 


Din „Biblioteca poporală“ a Asociaţiunii a apărut în decursul lunilor 
de vară Nr. 6, care cuprinde o scriere poporală a dlui Dr. Val. Moldovan 
„Despre testament“. De informaţiune asupra acestei folositoare publicaţiuni, 
dăm în următoarele o recensiune redigiată de di. Josif St. Şuluiu şi ina- 
intată de secţiunea istorică în formă de raport la comitetul central. 


Onorat comitet central! 


Secţiunea istorică, întrunindu-se în diua de adi în şedinţă ordinară, a 
censurat manuscriptul d-nului Dr. Valeriu Moldovan, candidat de advocat, 
„Despre testament“, care a fost predat acestei secţiuni prin decisiunea ono- 
ratului comitet central din 5 Martie 1903, Nr. 44. 

Ne luăm deci voie a-l subşterne onoratului comitet cu următoarea 
apreciare, 

Manuscriptul d-lui Moldovan tractează un subiect de o vitală și extra- 
ordinară importanţă pentru toţi locuitorii. Este un ce cunoscut că, ţăranii 
de regulă, dar’ mai ales țăranul român, e foarte aplecat a purta proces 
pentru ori ce lucru neinsemuat. Procesele pentru moştenire sunt cele mai 
num&roase. Sunt destule familii, cărora procesele le-a consumat tot ce pă- 
rinţii lor au agonisit. In cele mai multe casuri nesciinţa e ceea-ce îl duce 
pe ţăran în mânile unor oameni, cari abusează de increderea și de ne- 
sciinţa lui pentru de a-l exploata. 

In cel mai favorabil cas, se alege ţărauul, chiar dacă a câștigat pro- 
cesul, că o bună parte a moștenirei a împărţit-o cu sfătuitorii şi apărătorii 
sei; spesele procesului adese il duc pe ţăran la sapă de lemn. 

In cele mai multe ceasuri, dacă ar fi în comună, cine să-l înveţe pe 
țăran, înainte de-a pleca ia drum, la „judecată“, şi-ar cruța pierderea de 
1) Vedi scrierea: Descoperirea bibliotecei de stat din Vavilon. Transilvania 1903 Nr. 3. 

15 


198 


timp, spese și osteneală. Şi ce e poate şi mai r&u, nu s'ar îndușmăni, 
între sine, cei-ce avisaţi sunt la ajutor reciproc. 

Destul de asuprit este ţăranul cu fel de tel de dări, să nu se sără- 
cească şi el pe sine însuşi. Iar aceasta o poate încunjura dacă antistii co- 
munali: preotul, judele, notarul şi alţi cărturari, cărora trebue să le zacă 
la inimă bunăstarea ţăranului, îl vor îndruma în mod cor&spundător. 

Dar’, cu regret trebue s'o spunem la acest loc, că, chiar testamente 
făcute de bărbaţi, alteum cu destulă cultură, din lipsa formelor pretinse de 
codice, au încurcat în procese neamurile, ba pe însaşi corporaţiunea, care 
administrează fundaţiuni întemeiate de bărbaţi filantropi; are chiar „Aso- 
ciaţiunea“ noastră asemenea procese. 

Din toate aceste e evidentă trebuinţa de-a fi popularisată cunoscinţa despre 
„Testament“, respective despre conţinutul articolului de iege XVI din a. 1876. 

Manuscriptul dlui Moldovan e împărţit în XII capitole: 

I. Despre testament și contract de moştenire in genere. 
II. De câte feluri sunt testamentele? 
III. Cine are drept să-și facă testamentul? 
IV. Testamentul privat făcut în scris. 
V. Despre martori. 
VI. Despre testamentele verbale. 
VII. Despre testumentele privilegiate. 
VIII. Despre testamentele private. 
IX. Despre testamentele publice. 
X. Despre testamentele comune şi despre contractele de moștenire. 
XI. Cum se poate strica un testament. 

XII. Câteva exemple din diferitele soiuri de testamente. 

Singur titlul acestor capitole invederează capitala împortanţă ce o are 
cunoscinţa disposiţiunilor art. de lege despre „Testament“. Importanţa ma- 
nuscriptului se potențează, dacă avem în vedere că, acela e menit tocmai 
pentru bibliotecile poporale, adecă pentru ţăranul nostru, care e avisat, și 
cu tot dreptul aşteaptă, ba e chiar în drept de a pretinde spriginul acelor 
bărbaţi, cari au crescut cu stipendii, cu prescura ţăranului şi trăiesce din 
aceea ce câștigă dela ţăran. Durere, puţini dintre acestia resplătese dra- 
gostea de neam, cu asemenea dragoste. Doară nici dintro naţiune nu sunt așa 
puţini, ca tocmai dintre Români, cari, ar contribui la popularisarea legilor 
şi ordinaţiunilor în vigoare, a căror cunoscinţă lar scuti pe bietul ţăran, 
de multe rele și amende. 

Chiar şi numai din acest punct de vedere, merită manuscriptul d-lui 
Moldovan sprijinul nostru. 

Dar abstrăgând dela toate aceste, manuscriptul domnului Moldovan conţine 
învățături folositoare, ilustrate cu exemple practice, corăspundetoare legilor 
în vigoare. Limbagiul e bun, la înţelesul poporului. De valoare sunt mai 
ales formularele, din care cu inlesnire poate ori-care cărturar să înveţe 
“cum are să urmeze, 


199 
După toate aceste, subscrisa secţiune declară manuscriptul d-lui Dr. Valeriu 
Moldovan de acceptabil, și are onorul a face următoarea 


Propunere: 

Binevoiască onoratul comitet central a primi acest manuscript, ca apt 
pentru biblioetecile poporale și a-l împărtăşi pe autor de favorul stabilit 
prin decisiunea onoratului comitet central din 25 Iulie 1901, Nr. 154, lit. f). 

Din ședința secţiunei istorice. — Sibiiu în 7 Aprilie 1903. 

Josif Sterca Șuluțu. 


* 


Dr. Augustin Bunea, Discursuri, Autonomia bisericească, Diverse. 
(Blaj, 1903. Tipogr. Semin. archid.) 

Serierilor istorice, prin cari autorul a aruncat o lumină așa de vie 
asupra trecutului bisericei și culturei poporului român, încât pe mulţi "i-a 
surprins, le-a urmat în vara anului acesta o operă nouă sub titlul de mai sus. 
Volumul e împărţit în trei părţi. I. Discursuri, pag. 383—109, II. Autonomia 
bisericească, pag. 143—370 și III. Diverse, pag. 493—518. 

Autorul e cunoscut la noi, ca distins orator bisericesc, mai ales când 
e vorba de-a fixa in inima noastră meritele bărbaţilor nostri reposaţi. Prof. 
univ. din Bucuresci, dl N. Iorga, n'a putut să dee expresie mai frumoasă 
apreţierii acestor discursuri, ca Qicând, că ar dori să moară la Blaj, ca 
dl Dr. Bunea să-i țină panegiricul. In 11 discursuri apar înaintea ochilor 
nostri: Iacob Murășanu, Paul Dunca, Augustin Lâday, Georgiu Barițiu, 
Dr. Alexandru Grama, David Baron Urs de Margina, Iuliu Mihályi de Apşa, 
Alexandru Filip, Dr. loan Raţiu, loan Daniel (Dănuţ) şi Constantin Papfalvi. 
Suntem obicinuiţi, ca discursurile funebrale să misce pe ascultători mai 
mult numai când stau la marginea unui mormânt. Discursurile dlui Dr. Aug. 
Bunea nu sunt de felul acesta. In ele resună graiul de bronz al istoricului, 
care, consciu că înflorilaturile retorice nu sunt necesare pentru de-a arăta 
figura măreaţă a celui mort, scrie pagini din istoria neamului seu. Și sunt 
pagini frumoase acestea, pentru-că bărbaţii, despre cari vorbesce, au fost 
podoabă pentru noi, atât prin munca săvârşită în decursul vieţii lor, cât și 
prin aceea-ce au lăsat după moartea lor. 

De o deosebită importanță sunt studiile asupra Autonomiei bisericesci, 
cari se ocupă parte cu chestiuni de actualitate, parte ne presintă o istorie 
documentată a autonomiei bisericilor române din ţările coroanei ungare. 
Introducerea limbei maghiare ca limbă de propunere la gimnasiul gr.-cat. 
român din Beiuş a format timp îndelungat obiect de discusiune în presa 
noastră naţională, revoltată contra acestui act ministerial. Ca de obiceiu 
în momente de iritaţiune, chestiunea a fost tractată cu multă patimă. Au- 
torul a fost cel dintâiu, care cu obiectivitatea istoricului de profesiune do- 
vedesce atât prin actul fundaţional, cât şi prin legile ţării, volnicia acestei 
măsuri. Argumentele aduse sunt aşa de puternice, încât chestia limbei la 


acel gimnasiu nu poate fi privită âncă de resolvată, și cei chemaţi vor trebui 
13% 


200 


să folosească primul prilej, ca starea legală să fie restabilită. Samuil Vulcan, 
întemeietorul gimnasiului din Beiuş, spune în primul său act fundaţional: 
„Subscrisul, dorind a oferi ceva intru emolumentul public, iar” cu deosebire 
întru folosul şi cultura națiunii române... mi-am propus a ridica și întemeia 
in numitul opid şcoale normale şi gramaticale... ca astfel Românii să aibă 
ocasiune destulă spre a se cultiva... Deoare-ce institutul ucesta s'a înte- 
meiat cu preferinţă pentru națiunea română, să se pună pond special pe 
ortografie reducândă la literile latine avitice, pe gramatică şi literatură va- 
lachică“. De altă parte §. 17 din art. de lege 44 ex. 1868, nu numai că re- 
cunoasce şcoalele naţionale, dar’ chiar impune ministrului de a întemeia 
şcoale secundare cu limba de propunere a singuraticelor naţionalităţi. 

Din studiul asupra gimnasiilor românesci se pot vedé greutăţile cele 
mari, pe cari trebue să le supoarte qilnie întru apărarea caracterului lor 
naţional-confesional. Şeoalele secundare greco-orientale nu sunt, la aparinţă 
mai mult, așa de expuse, graţie statutului organic. Cu atât mai expuse 
sunt cele gr.-catolice, asupra cărora în continuu planează pericolul de-a li 
se impune ca limbă de propunere una străină de scopul întemeietorilor și 
susțiitorilor lor. Autorul îmbrățișează cu aceeași căldură causa gimnasiilor 
greco-orientale ca și a celor greco-catolice, conducându-se de interesul ge- 
neral național, căci dice: „dacă însaşi națiunea română din patria noastră 
nu va lua. sub scutul sču gimnasiile românesci fără deosebire de confesiune, 
şi prin conducătorii săi politici nu se va sili a le apăra cu toată bărbăţia, 
atunci lovitura dată gimnasiilor din Beiuş și Năs&ud se poate foarte uşor 
' termina la Braşov“. 

In 5 articoli se ocupă cu alegerea metropolitului. E sciut, cum gu- 
vernul ar fi dorit să facă din capul metropoliei unite o unealtă a sa, nu- 
mindu-l singur, fără de a ţin6 cont de dreptul electoral al representanţilor 
bisericei unite. Pe lângă praxa veche și neîntreruptă dela unire şi pănă în 
diua de adi, se dovedesce prin o mulţime de legi, diplome și alte acte 
publice, că biserica unită a avut totdeauna dreptul de a-și alege archi- 
episcop. Interesantă e în studiul acesta şi expunerea istorică a modalităţii, 
după care are să se facă alegerea archiepiscopului. Praxa de adi din bi- 
serica unită n'a fost totdeauna aceea în intreaga biserică catolică şi nici 
elementul mirean n'a fost totdeauna așa de exclus dela dreptul de alegere. 

Incepând să se agite chestiunea autonomiei bisericei catolice din Un- 
garia, biserica, română unită e ameninţată de un nou pericol, de-a fi con- 
topită cu biserica romano-catolică, pusă adi exclusiv in serviciul elemen- 
tului domnitor. Din studiul asupra „Istoriei autonomiei bisericesci“ (pag. 
282—490) se poate vedé nu numai primejdia, de care a fost şi e 
amenințată biserica naţională, ci și mijloacele, prin cari aceasta să se 
poată apăra. E un studiu documentat și sistematic, cum nu ni Sa mai 
presentat pănă acum. Istoricul autonomiei pănă la reformaţiune, dela re- 
formaţiune pănă la Unire, dela Unire pănă la 1762, dela 1762—1848 și de 
atunci pănă adi e expuș cu folosirea tuturor isvoarelor, parte descoperite 


201 


de alţii, parte de însuși autorul cărţii. Studiul acesta e o întregire nece- 
sară a operelor de istorie publicate pănă acum de dl Dr. Augustin Bunea, 
şi o reprivire largă asupra stării bisericilor românescei din Ardeal dela 1885 
pănă la 1903. 

În partea III. Diverse se ocupă cu diverse chestiuni culturale, cari | 
nu “şi-au perdut nici acum actualitatea. 

Restringerea in spaţiu, ce-a trebuit să-mi impun, dar mai ales impre- 
jurarea, că operele autorului n'au lipsă de reclamă, pentru de-a forma obiect 
de studiu pentru ori-ce Român inteligent, vor explica felul, cum se presintă 
aceste şire. Autoritatea dlui Dr. Augustin Bunea pe terenul istoriei bise- 
ricei naţionale e bine stabilită și o recunoascere mai temeinică ca a pro- 
fesorului dela universitatea din Bucuresci, dl Grigorie Tocilescu, mai că nu 
aflăm. El dice adecă, în 1902; „Scrierile Domniei Voastre intreprinse cu 
un metod sciinţific de cea mai bună școală, cu o conscienţiositate de ade- 
věrat istorie, sunt nisce mărgăritare scumpe, ce răsar şi mai strălucitor în 
seceta de lucrări serioase pe terenul literaturei noastre.“ 

Volumul se poate procura dela autor, din Blaj, și costă 5 cor., pentru 
România 6 lei. E L. 

Medicul poporului, partea 11, de Dr. 1. Felix (Bucuresci, 1903). Dl 
Dr. I. Felix, neintrecutul popularisator al sciinţei' igienice, a scos de sub 
tipar partea la „Medicului poporului“ (Nr. 7 al Bibliotecei societăţii „Steaua“). 
Boalele provenite din hrană rea şi din necumpătare, boalele provenite din 
receală, boalele cari le ia omul dela dobitoace, rănirile, boalele muncitorilor 
şi ale meseriașilor, otrăvirile: toate acestea sunt tratate astfel, ca să le în- 
țeleagă toţi sciutorii de carte, evitându-se detaiurile ce aparţin omului de 
specialitate. Stilul, în care e redactată scrierea, este cât se poate de po- 
pular şi neaoş românesc. 

„Medicul poporului“, partea I şi II, ocupă fără indoială locul prim 
îutre toate scrierile igienice menite pentru masele largi ale poporului. Des- 
părțămintele Asociaţiunii ar trebui să procure cel puţin pentru fie-care bi- 


bliotecă poporală câte un exemplar. 
* 


«Enciclopedia Română», publicată din însărcinarea și sub auspiciile 
„Asociaţiunii pentru literatura română și cultura poporului român“, de Dr. C. 
Diaconovich, prim-secretarul Asociaţiunii. Vol. III, Fasce. XXXI (Şimnicu- 
Tăciune). 

Această fascicolă, — penultima a publicaţiunii, — cuprinde aproape 
2500 articole, și anume intreg restul literei S, precum și un număr mai 
mare de articole cu inițiala 7. Din cuprinsul bogat al acestei fascicole, re- 
marcăm în primul rând titlii de interes special românesc, între cari artico- 
lele biografice și istorice: Şincai, Sion, Slăniceanu, Slavici, Sofronie, oi- 
mescu, Solomon, Sperantă, Stăncescu, Stătescu, Stefan (Domni și Mitropoliţi 
români), Stefanelli, Stefanescu, Stefulescu, Stefureac, Stirbeiu, Stircea, Stoe- 


202 


nescu, Stoica, Stoicescu, Stolojan, Storck, Străjan, Stroescu, Strousberg, 
Sturdza, Suciu, Suliotis, Şuluţ, Szabó, etc., apoi din istoria universală şi 
geografie: Slavi, Slavonism, Slovacii, Slovenii (de Dr. I. Popovici), Sinaia, 
Siret, Siria, Slănic, Slatina, Slobozia, Snagov, Socola, Șoimuș, Solnoc-Dobâca, 
Someș, Suceava, ete. Dintre articolele mai mari de interes literar amintim, 
Slavice limbile, Spaniola și Svedeza limba și literatura (de M. Străjan), din 
ramul istoriei bisericesei: Sinod, Sobor, şi un vast articol „Statutul organic“, 
în care P. Cosma arată firea și istoria constituţiunei bisericii gr.-or. a Ro- 
mâniior din Transilvania. Sciinţele politice sunt representate în această 
faseicolă prin mai multe articole de Valerian Urseanu (Socialism, Societate, 
Stat, Străinii, Suveranitate, etc.), filosofia prin Gr. Pletos (Socrate, Spinozza, 
Spiritism, ete.) medicina forensă prin Dr. Minovici (Spânzuratul, Sufocare, 
Sugrumare, etc.). In fine mai amintim dintre articolele mai mari: Spital şi 
Statistica (de Dr. Felix), şi numeroase articole de botanică (Panţu, Radian, 
Procopoviei), de zoologie (Moisil, Leon, Pop. Voitesei, P. Băzaoşan, Antipa), 
de mineralogie și geologie (L. Mrazek, Dr. Popovici-Haţeg), de chimie 
(Dr. Minovici, ete.) și de medicină (Dr. E. Felix, Dr. Beu, Dr. Crăinicean, 
Dr. Imerwoll, etc.). 

Fasc. XXXII, cu care se va termina publieaţiunea va apărea âncă în 


toamna anului curent. 
* 


Octavian Smigelschi, Exposiţia de tablouri în Gesellschaftshaus. Din 
14—25 Octobre n. a. c. sibienii au avut rara ocasiune de a admira operele 
de artă expuse de dl profesor Octavian Smigelschi. 

Păreţii salei celei mari dela Gesellschaftshaus au fost acoperiţi pănă 
aproape sus la ferestri cu lucrări admirabile de pictură bizantină, anume: 

1. Planul general pentru pictura și decoraţiunea catedralei din Blaj. 
(Lungimea 6'80 m., înălțimea 3 m.) 2. Planul pentru decoraţiunea tuturor 
boltelor şi a cupolei precum și a părţilor mărginașe cu ele. (Lungimea 
4-80 m., înălțimea 1:60 m.) 3. O pânză mare, representând icoane și de- 
coraţiuni din diferite părţi ale catedralei. (Lungimea 10:50 m., înălțimea 
5 m. 4. lisus Christos în mărime originală. (Inălţimea 5:20 m., lăţimea 
3-30 m.) 5. Trei cartoane monochrome, în mărime originală, representând: 
a) pe evangelistul Matei; b) pe profetul Ieremia şi c) pe profetul Isaia. 
(Lungimea 7:70 m., înălțimea 5 m.) 6. Icoana Mântuitorului. 7. Icoana 
Maicei Domnului. 8. Un fragment din decoraţiunea arcului cel mare cu 
îngeri. (Lăţimea 2:60 m.) 9. Un fragment din decoraţiunea arcului cel 
mare cu cheruvimi. (Lăţimea 2:60 m.) 10. Un fragment din pareanul cel 
mare dintre bolte şi păreţi. (Lăţimea 1'60 m.) 11. Un fragment de bordură. 
(Lăţimea 1:50 m.) 12. Trei cartoane polichrome. (lnălţimea 480 m., lä- 
timea 3:20 m.) 13. Un carton polichrom. (Lungimea 3 m.) 14—-16. Trei 
fragmente de borduri în mărime naturală. 17—19. Trei fragmente deco- 
rative pentru păreţii ferestrilor. 20—22. Trei studii, executate în colori 
pentru evangelișiii Luca, loan, Matei, 23, Planul unui iconostas complet. 


208 


24—30. Alt plan de iconostas complet împreună cu gese desemnuri speciale 
pentru diferite părţi din iconostas. 31—37. Şepte schiţe de iconostase. 
38. lisus Christos ca archiereu. 39. Covor, executat pe basa unui carton 
special al autorului exposiţiei prin ţărance din Maramurăș. (Lăţimea 5 m., 
înălţimea 7 m.) 

In saletele laterale au fost expuse lucrări de pictură profan, anume: 

1. Strana. Tablou executat în tempera şi oleu. 2—4. Ţărani. Tablouri 
în oleu. 5. Ţăran. Pastel. 6. Ţă&rancă. Pastel. 7. Etude. Tablou în tem- 
pera. 8. Violinist. Tablou acuarel, în tempera. 9. Siesta. Tablou în oleu. 
10. Ţărancă gătindu-se. Tempera. 11. De-asupra apei. Executată în oleu. 
12. Ângerul morţii. Executată în oleu. 13. Portret. Oleu. 14. Portret. Oleu. 
15. Portret. Oleu. 16. Portret. Tempera. 17—19. Trei peisagiuri în acuarel. 
20—22. Peisagiuri in acuarel. 23—85. Peisagiuri în acuarel. 36—51. Portrete 
în miniatură, studii etc. în acuarel. 52—71. Din cartea de schiţe. Diferite 
mărunţişuri, desemnuri studii, schiţe ete. 

Din apreciările competente ale oamenilor de specialitate şi nepreocu- 
paţi reproducem după diarul din loc: „Siebenbiirgisch Deutsches Tageblatt“ 
următoarele: „s... Pe lângă un mare număr — sunt aproape 70 — de ta- 
blouri profane moderne, Smigelschi mai expune ...și un mare număr de 
picturi monumentale, bisericesci în stil bizantin, cari formează lucrările pre- 
gătitoare pentru pictura bisericei catedrale din Blaj... Smigelschi a fost 
de repeţite-ori în Italia pentru a studia... monumentele artei bizantine... 
Cu gustul său rafinat a sciut evita unele severităţi ale vechilor măiestri, 
fără insă să altereze stilul; a sciut să disolveze colorile, adese-ori prea 
multifere și prea vii, in o armonie binefăcătoare și o pompă de colori se- 
rioasă... Și pe cât de variată este technica aplicată de artist, pe atât de 
multilaterale sunt şi obiectele picturilor sale“. 

Afară de această apreciare făcută de d-nul C. Dörschlag, profesor la 
şcoala reală evangelică luterană din loc, mai dăm tot după „Siebb. Deutsches 
Tageblatt“ şi un extras din apreciarea dlui Stefan Groh, profesor la şcoala 
de industrie artistică din Budapesta : 

n»... Smigelschi întră tărdiu, ca om matur, în publicitate, după-ce a 
treia parte a timpului de muncă din vieaţa sa Va dedicat studiului. De aici 
se explică, că pe când pe alţii îi urmăresce reclama pas de pas în des- 
voltarea lor, el trebue să se lupte ca artist consumat cu dificultăţile pri- 
mului debut... Ceea-ce ne presentă Smigelschi nu este arta obicinuită însi- 
nuantă, ce o găsim pe toate potecele, ci este un ciclu de creaţiuni, pentru 
executarea cărora se cere reculegere serioasă şi cunoseinţe de stil. 

Smigelschi a păşit pe o cale pe care nimeni wa călcat înaintea lui. 
El a căutat să releveze metoda pentru arta sa așa, ca ea să rămână sin- 
ceră şi în acelaşi timp naţională. Entusiasmul ce l-a însufleţit din tinereţe 
faţă de venerabilele biserici românesci l-a indemnat mai târdiu la studiul 
monumentelor clasice ale stilului bizantin, şi tot ce l-a fermecat în Ravenna, 
Veneţia etc., a contopit în individualitatea sa. Din operele sale putem ceti 


904 


principiile mari fundamentale ale stilului bizantin, conform căruia în deco- 
rațiune părţile trebue să se subordineze întregului. De aici vine că pe când 
în planul de decoraţiune a! catedralei din Blaj întregul ne surprinde cu 
bogăţia colorilor și cu admirabila distribuţie a masselor, expunerile picturale 
în liniscea şi sublimitatea lor formează un întreg armonie cu decoraţiunea, 
Figurile se presintă contrar figurilor de sfinţi ale artei baroc, — de obiceiu 
emoționate cu patimă şi şi mai des teatrale, — prin sublimul divin desbrăcat 
de ori-ce patimă omenească. Am greşi foarte mult, dacă am considera drept 
slăbiciune a pictorului disereţiunea în composiţie și severitatea stilistică, 
Tablourile au chevalet (Staffelei) ale lui Smigelschi ne arată prea evident, 
de câtă siguranţă a desemnurilor dispune, chiar şi când își presintă figurile 
în emoţiune puternică, violentă ; şi că liniscea aparentă, pentru ochii nostri 
depriași cu arta renaissancei, cu des&virşire nouă, nu este altceva decât 
discreţia inerentă stilului. Asta, firesce, este causa, că cel-ce calcă pe că- 
rarea cu desăvârşire neumblată, nu este primit numai decât cu osanale, şi 
vor fi mulţi chiar printre conaţionalii sei, cari nu vor aprecia după merit 
individualitatea bine pronunţată a lui Smigelschi, şi numai încetul cu încetul 
va trebui el insuşi să-și formeze un public pricepător. Doar" cultul artei 
bizantine este ceva nou de tot. În Anglia au început să imeteze acest 
stil. Nici în Ungaria, nici în Germania însă nu cunosc vrun artist, care să 
fie meşter în acest stil. Cu toate-că arta bizantină, cultivată in biserica, 
grecească din timpuri străvechi, în străinătate este cu totul străină, ar fi de 
dorit, ca artistul să-și presinte lucrările şi unor cercuri mai largi (în străi- 
nătate). Căci după-cum se întâmplă de ordinar la noi, şi în casul de faţă 
este verosimil că străinătatea mai curând îl va aprecia aşa cum merită, 
iar” conaţionalii s&i numai după aceea vor ajunge la cunoscința că ce artist 
eminent, și naţional in toate fibrele sale, posed ei in Smigelschi“ !