Desbaterile Adunarei Constituante din anul 1866 asupra Constituțiunei și Legei Electorale (1883)

Google 


This is a digital copy of a book that was preserved for generations on library shelves before it was carefully scanned by Google as part of a project 
to make the world's books discoverable online. 


It has survived long enough for the copyright to expire and the book to enter the public domain. A public domain book is one that was never subject 
to copyright or whose legal copyright term has expired. Whether a book is in the public domain may vary country to country. Public domain books 
are our gateways to the past, representing a wealth of history, culture and knowledge that's often difficult to discover. 


Marks, notations and other marginalia present in the original volume will appear in this file - a reminder of this book's long journey from the 
publisher to a library and finally to you. 


Usage guidelines 


Google is proud to partner with libraries to digitize public domain materials and make them widely accessible. Public domain books belong to the 
public and we are merely their custodians. Nevertheless, this work 1s expensive, so in order to keep providing this resource, we have taken steps to 
prevent abuse by commercial parties, including placing technical restrictions on automated querying. 


We also ask that you: 


+ Make non-commercial use of the files We designed Google Book Search for use by individuals, and we request that you use these files for 
personal, non-commercial purposes. 


+ Refrain from automated querying Do not send automated queries of any sort to Google's system: If you are conducting research on machine 
translation, optical character recognition or other areas where access to a large amount of text is helpful, please contact us. We encourage the 
use of public domain materials for these purposes and may be able to help. 


+ Maintain attribution The Google “watermark” you see on each file is essential for informing people about this project and helping them find 
additional materials through Google Book Search. Please do not remove it. 


+ Keep it legal Whatever your use, remember that you are responsible for ensuring that what you are doing is legal. Do not assume that just 
because we believe a book is in the public domain for users in the United States, that the work is also in the public domain for users in other 
countries. Whether a book is still in copyright varies from country to country, and we can't offer guidance on whether any specific use of 
any specific book is allowed. Please do not assume that a book's appearance in Google Book Search means it can be used in any manner 
anywhere in the world. Copyright infringement liability can be quite severe. 


About Google Book Search 


Google's mission is to organize the world's information and to make it universally accessible and useful. Google Book Search helps readers 
discover the world's books while helping authors and publishers reach new audiences. You can search through the full text of this book on the web 


atlhttp: //books.aoogle.com/ 


3 2044 047 060 744 


HARVARD LAW SCHOOL 
LIBRARY 


iii issa Google 


DD ce Pu -Teu n e ae A E pa 


 MINISTERIU i DE ; INTERNE 


asa Se See ANNAA ore ae dicta rr ERIAN =~; aa ->~r e m Na Nane sa As 
.xve e vvweo .. Pr ma .... -... PA exv REONE paleti: hbo dia 


“DE SBATERILE á 
ADUNAREI CONSTITUANTE DIN ANUL 1800 


ASUPRA 


CONSTITUTIUNEI SI LEGEI ELECTORALE 


DIN 


ROMANIA 


PUBLICATE DIN NOU IN EDITIUNE OFICIALA 
DE 


ALEXANDRU PENCOVICI 


Director al Monitorului Oficial şi al Tipografiei Statului 


BUCURESCI 


TIPOGRAFIA STATULUI, CURTEA ŞERBAN- -VODA 0 


1883 


ADUNAREA ELECTIVA A ROMANIEI 


ŞEDINŢA DIN 1 MAIU, 1866 


[—— n aa 


MESAGIUL 


INALTEI LOCOTENENŢE DOMNESCI 


Pe lângă care se trimite in desbaterile Adunării proiectul de Constituţiune, care se primesce cu aplause prelungite 
in mijlocul urărilor entusiastice şi aclamaţiunilor de bucurie, 


Domnitor Ceputaţi, 


Se fångă zaportul domnului ministru president; 
ipiud proiectul de Constitutiune, egit 2in stwdint consiliului de Stat şi primit Je consiliul 
ministzifor ; 
Socotenenţa Dommiscă U inaintisă fa ?efiberărife Jomniefor võəstee. 


Dat in SBucwresci, fa 1 WMoaiù 1866. 


General NICOLAE GOLESCU, L. CATARGI, N. HARALAMB. 


No. 750 NWN inisteu president 
1 Maiu 1866 ION GHIKA 


ama —— —— — 


PROIECT DE CONSTITUTIUNE 


TITLUL I 


DESPRE TERITORIUL PRINCIPATELOR-UNITE-ROMÂNE 


Arrt. 1. Principatele-Unite-Române constitue un singur Stat sub numirea 
de Romania, sub un Domn ales dintr'o dinastie domnitâre a Europei, cu 
drept de hereditate in ramura bărbătâscă a familiei sale. 

Arr. 2. Teritoriul României este nealienabil. 

Limitele Statului nu pot fi schimbate sau rectificate de cât in virtutea 
unei legi. 

Arr. 3. Teritoriul este impărţit in judeţe, judeţele in plăşi, plăşile in 
comune. 

Aceste divisiuni şi sub-divisiuni nu pot fi schimbate sau rectificate de 
cât prin o lege. 


TITLUL Il 
DESPRE DREPTURILE ROMANILOR 


Anry4. Românii se bucură de libertatea consciinței, de libertatea 
invețămentului, de libertatea presei, de libertatea intrunirilor. 
1 


4 


Arrt. 5. Românii se bucură de drepturi politice, conform legilor ţărei. 

Arrt. 6. Insuşirea de Român se dobândesce, se conservă şi se perde, 
potrivit regulelor statornicite prin legile civile. 

Religiunea nu mai pote fi un obstacol la impământenire. 

Arrt. 7. Românul din ori-ce Stat, fără privire către locul nascerei sale, 
dovedind lepădarea sa de protecţiunea strâină, pote dobândi de indată 
esercitarea drepturilor politice prin un vot al Corpurilor legiuitore. - 

Arr. 8. Toţi Românii din România sunt egal! inaintea legei, inaintea 
dărilor, inaintea conscripţiunei şi primiţi in funcțiunile Statului. 

Legi speciale vor hotărî condiţiunile de admisibilitate şi de inaintare 
in funcțiuni publice. 

Streinii nu pot fi admişi în funcțiuni publice de cât in casuri anume 
statornicite de lege. 

Arrt. 9. Toţi streinii aflători pe pământul României se bucură de 
protecţiunea dată de legi personelor şi averilor in genere. 

Arr. 10. Tote privilegiile, scutirile şi monopolurile de clase sunt oprite 
pentru tot d'a-una in Statul României. 

Românii nu aŭ şi nu pot primi titluri de nobleţă şi dignități strěine, 
fără autorisațiune specială a Corpurilor legiuitóre. 

Arr. 11. Libertatea individuală este garantată. 

Nimeni nu pote fi urmărit, poprit, arestat, de cât in casurile prevedute 
de lege şi după formele prescrise de dânsa. 

Nimeni nu pote fi poprit sau arestat, afară de ceasul de vină veghiată, de 
cât in puterea unui mandat judecătoresc motivat, şi care trebue să îi fie 
comunicat in momentul arestaţiunei saă cel mult in 24 ore după arestare. 

Nimeni nu pote fi sustras in contra voinţei sale de la firescii sau 
legiuiţii sei judecători. 

Arr. 12. Domiciliul este neviolabil. 

Nici o visitare a domiciliului nu se pote face de cât in ceasurile anume 
prevedute de lege şi potrivit formelor de ea prescrise. 

Arrt. 13. Nici o pedépsă nu pote fi inființată nici aplicată de cât in 
puterea unei legi. 

Aanr. 14. Nici o lege nu pote infiinţa pedepsa confiscărei averilor. 

Anr. 15. Pedâpsa morţei este desfiinţată, afară de casurile prevedute 
in codul penal militar, 

Aar. 16. leligiunea ortodoxă a resăritului este religiunea Statului 
român, 

Libertatea tutulor cultelor este garantată. 

Biserica ortodoxă română din România este şi r&mâne neatârnată de 
ori-ce chiriarchiă streină, păstrându-se insă unitatea cu biserica ecume- 
nică a resăritului in privinţa dogmelor. 

Afacerile spirituale, canonice şi disciplinare ale bisericei ortodoxe din 
România se vor regula d'o singură autoritate sinodală centrală, conform 
unei legiuiri speciale intr acesta. 

Clerul superior şi instituţiunile de instrucţiune religiose a religiunei 
ortodoxe se vor întreține de către Stat dupe cum se va regula prin o 
anume lege. 

Clerul parochial se retribue de către comună, 


3 


Arrt. 17. Actele Statului civil sunt de atribuţiunea autorităţei civile. 

Intocmirea acestor acte va trebui să precâdă in tot-d'a-una benedic- 
ţiunea religiosă, osebit de escepţiunile prevă&dute de lege. 

Arrt. 18. Inv&ţămentul este liber. 

Ori-ce măsură prevenitivă in acestă privire este interdisă; i clu 
delictelor este regulată numai prin lege. 

Inv&ţătura este gratuită. 

Ea va fi obligătore pentru fie-care Român pretutindeni unde vor fi 
sc6le primare, instituite de Stat. 

Se vor infiinţa treptat scole primare in tote comunele României. 

Agr. 19. Presa este liberă. 

NicY censură, nici o altă mesură prevenită pentru apariţiunea, vindarea 
sati distribuţiunea a ori-cărei publicaţiuni nu se pot infiinţa,. 

Pentru publicaţiuni de jurnale nu este nevoe de o autorisaţiune prea- 
labilă a autorităței. 

Nici o cauțiune nu se va cere de la diarişti, scriitori, editori, tipografi 
şi litografi. 

Presa nu va fi supusă nici-o-dată sub regimul avertismentelor. 

Nici un jurnal sau publicaţiune nu va putea fi suspendat sai suprimat. 

Tote delictele comise prin esercitarea libertăţei presei se vor pedepsi 
conform codului penal. 

Autorul este r&spundâtor pentru scrierile sale; iar in lipsa autorului 
sunt r&spundetori sau garantul sai editorul. 

Veri-ce jurnul trebue să aibă un gerant responsabil care să se bucure 
de drepturile civile. 

Numai Românii pot fi redactori saú geranţi responsabili de jurnale 
politice. 

Arrt. 20. Secretul scrisorilor şi al depeşelor telegrafice este neviolabil. 

O lege va determina responsabilitatea agenţilor guvernului pentru 
violarea secretului scrisorilor şi depeşelor încredințate postei şi tele- 
grafului. 

Arr. 21. Românii au dreptul da se aduna pacinici şi fără arme, 
conformându-se legilor care reguleză esercitarea acestui drept, pentru a 
tracta şi cestiuni politice; intru acesta nu este trebuinţă de autorisaţiune 
prealabilă. 

Acestă disposiţiune nu se va aplica şi intrunirilor in loc deschis, care 
sunt cu totul supuse legilor poliţieneaci. 

Românii au dreptul d'a se asocia. Acest drept nu pote fi supus la nici 
o mesură preventivă. 

Arr. 22. Fie-care are dreptul d'a se adresa la autorităţile publice prin 
petițiuni sub-scrise de către una sau mai multe persâne, neputând insă 
petiţiona de cât in numele sub-scrişilor. 

Numai autorităţile constituite au dreptul d'a adresa petiţiuni în nume 
colectiv. 

Agr. 23. Ori-cine are dreptul fără autorisaţiunea prealabilă d'a urmări 
inaintea tribunalelor competenţi pe funcţionarii publici pentru lucrările 
şi faptele săverșite de dânşii și privitore la funcțiunile lor, fără insă a 
jigni regulele stutornicite in privirea ministrilor, 


A 


.———— — am 


Arr. 24. Proprietatea de ori-ce natură este neviolabilă. 

Nimeni nu pote fi espropriat de cât pentru causă de utilitate publică 
şi după dreptă şi prealabilă despăgubire. 

Prin utilitate publică se înţelege comunicaţia şi salubritatea. 

Libera şi neimpedicata intrebuinţare a riurilor navigabile şi flotabile, 
a şoselelor şi altor câi de comunicare este de domenul public. 

Legi speciale vor regula aceste cestiuni. 

Arr. 25. Nici un Român fără autorisaţiunea guvernului nu pote intra 
in serviciul unui stat fără ca insuşi prin acâsta să îşi pârdă naţiona- 
litatea. 

Estradarea refugiaților politici este oprită. 


TITLUL III 


DESPRE PUTERILE STATULUI 


Arrt. 26. Tóte puterile Statului purced de la naţiune, ele se esercitâză 
numai dupe principiile şi regulile aşedate in Constituţiunea de faciă. 

Arr. 27. Puterile Statului sunt incredințate Domnului şi Adunărei 
generale. 

Arr. 28. Puterea legislativă se esercită colectiv de către Domn cu 
concursul consiliului de Stat şi de către Adunarea generală. 

Aar. 29. Iniţiativa legilor este dată Domnului şi Adunărei generale. 

Arr. 80. Interpretaţiunea legilor cu drept de autoritate se face numai 
de puterea Legiuitore. 

Arr. 81. Puterea esecutivă se esercită de către Domn după cum se 
regulâză prin acâstă Constituţiune, 

Arr. 82. Un consiliu de Stat este instituit care se va consulta de 
guvern asupra tutulor legilor şi regulamentelor de administraţiune 
publică şi va avea şi atribuţiuui in materii administrative şi contenţiose 
conform legei speciale intr'acâsta. 

Asr. 83. Puterea judecătorâscă se esercită conform legilor intra- 
cesta. | 

Arrt. 34. Interesele esclusiv ţinutale suii comunale se reguleză de către 
consiliurile ţinutale sai comunale după principiile aşedate prin Consti- 
tuţiune şi prin legi speciale. 


CAPU I 


DESPRE DOMN 


Arrt. 35. Puterile constituţionale ale Domnului sunt hereditare in linia 
coboritâre directă şi legitimă a Măriel Sale Principelui Carol I de 
Hohenzollern Sigmaringen din bărbat in bărbat prin ordinul de 


primogenitură, 
Ea a cirre 36. La cas când Domnul nu va avea coboritori din partea 
bărbătâscă, Adunarea in inţelegere cu Domnul va avisa la numirea 


succesorului lui dintr'o dinastiă domnitre in Europa, conform cu 
principiile coprinse lą titlul Į al Constituţiunei şi al art. . „ de 
mai şus, 


5 


Dacă numirea nu s'a făcut la mârtea Domnului, Tronul va fi vacant. 

Arr. 37. In cas de vacanţă a Tronului, chiar fără convocaţiune, Adunarea, 
generală se adună de indată şi alege până in opt dile cel mult de la 
intrunirea sa un Domn, in conformitate cu principiile aşedate la titlul I 
al Constituţiunei şi al art..... 

Presenţa a*/, a membrilor inscrişi este necesară pentru a se face acestă 
alegere. In cas când in termenul arâtat nu se va face alegerea. atunci in 
a nuoa di la amiadi Adunarea va păşi la alegere ori-care ar fi numărul 
membrilor de faciă. 

Daca Adunarea se află disolvată in momentul vacanței Tronului, se 
va urma in modul arětat in art. 37. 

Până la sosirea Domnului, ea va numi cu majoritate absolută a 
voturilor o Locotenenţă Domnescă, compusă de trei persone. 

Votul va fi secret. 

Arr. 38. La mórtea Domnului, Adunarea se adună chiar fără convo- 
caţiune cel târdiu dece dile după declararea morţii. 

Dacă din intâmplare ea a fost, disolvată mal inainte şi convocaţiunea 
ei a fost hotărită in actul de disolvare pentru o epocă in urma celor 
dece dile, atunc! Adunarea cea veche se adună până la intrunirea acelea 
care are a o inlocui. 

Arr. 39. De la data morţei Domnului şi până la depunerea jurământului 
a succesorului Seu la Tron, puterile constituţionale ale Domnului sunt 
esercitate in numele poporului român de miniştrii intruniţi in consilii 
şi sub a lor responsabilitate. 

Arrt. 40. Domnul este verstnic la vârsta de 18 ani impliniţi. 

La suirea Sa pe Tron El va depune mai ântâiu in sinul Adunărei 
generale următorul jurământ : 

„Jur d'a păzi Constituţiunea şi legile poporului român, da menţine 
drepturile lui naţionale şi integritatea teritoriului.“ 

Arrt. 41. Dacă la mortea Domnului succesorul Seii este neverstnic 
Adunarea numesce regența până ce El va ajunge la versta legiuită. 

Regența este compusă de trei persone, formând tot de o-dată şi tutela 
Domnului in timpul minorităţei Sale. 

Arr. 49. Daca Domnul se află in imposibilitate de a domni, miniştrii, 
dupe ce ai constatat legalmente acestă imposibilitate, convocă de indată 
Adunarea generală. Acesta alege regența care va forma şi tutela. 

Arrt. 43. Membrii regenței nu pot intra in funcţiune mai înainte de a 
depune jurământul prescris la articolul 40. 

Aer. 44. Nici o modificaţiune nu se pote face Constituţiunei in timpul 
regenței. 

Arrt. 45. Domnul nu va putea fi tot-d'o-dată şi şeful unui alt Stat fără 
consimţimântul Adunărei. | 

Adunarea nu pâte delibera asupra acestui obiect dacă nu vor fi presenţi 
cel puţin duo treimi din membrii care o compun şi hotărirea nu se pote 
lua de cât cu duo treimi din voturile membrilor de faciă. 

Arr. 46. Persóna Domnului este neviolabilă. 

Miniştrii lui sunt r&spundetori. 

Nici un act al Domnului nu pâte avea tăria dacă nu va fi contra-semnat 


8 


de un ministru, care prin acésta chiar devine rěspundětor de acel act. 

Arrt: 47. Domnul numesce şi revocă pe miniştrii Sei. 

El sancţionâză, promulgă şi aplică legile. 

El pote refusa sancţiunea Sa. In acest cas insă, legea se va presenta 
din noi Adunărei in sesiunea viitore. Dacă Adunarea va stărui in votul 
seu, Domnul sau va sancţiona legea sau va disolva Adunarea. Adunarea 
cea nouă persistând sancţiunea va fi dată. 

El are dreptul de a erta sai de a micşora pedepsele in materii crimi- 
nale, afară de ceea ce sa statornicit in privirea miniştrilor. 

El nu póte suspenda cursul urmărirei sai al judecăţei, nici a interveni 
prin nici un mod in administraţiunea justiţiei. 

„El numesce sati confirmă in tote funcțiunile administraţiunei publice 
şi de relaţiuni exteriore, dupe anume legi. 

El nu pote crea o nouă funcţiune fără o lege specială. 

El face regulamente necesarii pentru esecutareu legilor fără să potă 
vre-o dată modifica sai suspenda legile, şi nu pote scuti pe nimene de 
aplicarea lor. 

El este capul puterei armate. 

El conferă gradurile militare, in conformitate cu legea. 

El va confera, decoraţiunea română conform unei anume legi. 

El are dreptul de a bate monetă, conform unei legi speciale. 

El incheiă cu statele streine convenţiunile necesare pentru comerciù, 
navigaţiune şi alte asemenea; insă pentru ca aceste acte să aibă auto- 
ritate indatoritore trebue mai ântâii a fi supuse puterei legislative şi 
aprobate de ea. 

Anr. 48. Lista civilă a Domnului se votâză de Adunarea generală ina- 
intea, fie-cărea intronări. 

Aer. 49. La 15 Noembre a fie-căruia un Adunarea se intrunesce fără 
convocaţiune, dacă Domnul nu a convocat'o mai nainte. 

Durata fie-cărea sesiuni ordinare este de trei luni. 

La deschiderea sesiunei Domnul expune prin un mesagiu starea ţărei. 

Domnul pronunţă inchiderea sesiunei. 

El are dreptul de a convoca in sesiune estraordinară Adunarea. 

El are dreptul de a disolva Adunarea. 

Actul de disolvare trebue să conţie convocuţiunea aleg&torilor până 
in duo€ luni de dile şi a Adunărei până în trei luni. 

Adunarea in cele trei luni de sesiune ordinară are singură dreptul de 
a se amâna. 

Arrt. 50. Domnul nu se pote depărta din coprinsul teritoriului Româ- 
niei fără incuviințarea Adunărei. | 

Arr. öl. Domnul nu are alte drepturi de cât acele date Lui anume 
prin Constituţiune. 


CAPU II 
DESPRE MINIŞTRI 


_ Aer. 52. Nu pote fi ministru de cât cel care este Român din nascere 
sau cel cure a dobândit impământenirea cea mare, 


Arr. 53. Nici un membru al familiei domnitóre nu pote fi ministru. 

Aert. 54. Dacă miniştrii nu ar fi membri al Adunărei, ei pot lua parte 
la desbaterea legilor fără a avea insă şi dreptul de a vota. 

La desbaterile Adunărei presenţa cel puţin a unui ministru e necesară. 

Adunarea pote esige presenţa miniştrilor la deliberaţiunile ei. 

Arrt. 55. La nici un cas ordinul verbal sai inscris al Domnului nu pote 
apăra pe un ministru de respundere. 

Arrt. 56. Miniştrii sunt respundători de călcarea legilor şi de ori-ce 
risipă a banilor publici. 

Arrt. 57. Adunarea generali şi cu Domnul au dreptul de a acusa pe 
miniştri şi a îi trimite dinaintea Curţei de casaţiune care singură in 
secţiuni-unite este in drept a îi judeca, afară de cele ce se vor statua prin 
legi in ceea ce privesce eserciţiul acţiunei civile a părţei lesate şi in ceea 
ce privesce. crimele şi delictele comise de miniştri afară din eserciţiul 
funcţiunelor lor. 

Punerea sub acusaţiune a miniştrilor nu se pote rosti de cât prin 
majoritatea de duo treimi ale membrilor de faciă, 

O lege presentată la cea d'ântâii sesiune legislativă va determina 
casurile de responsabilitate, pedepsele aplicabile miniştrilor şi modul de 
urmărire in contra lor, atât in privirea acusaţiunei admise de Adunarea 
generală, cât şi in privirea urmărirei din partea părţilor lesate. 

Acusaţiunea pornită de Adunarea generală in contra miniştrilor se 
va susține de ea insăşi. 

Urmărirea pornită de Domn se va face prin ministerul public. 

Anar. 58. Până se va face legea prevedută in articolul precedent, curtea 
de casaţiune are puterea de a caracterisa delictul şi de a determina pedepsa. 

Pedepsa insă nu va putea fi mai mare de cât detenţiunea fără preju- 
diciul casurilor anume prevedute de legile penale. 

Arrt. 99. Domnul nu pote să ierte sau să micşoreze pedepsa hotărită 
miniştrilor de către Curtea de casaţiune de cât; numai după cererea 
Adunărei. 


CAPU HI 


DESPRE ADUNAREA GENERALA 


Arrt. 00. Membrii Adunărei represintă națiunea. 

Arrt. 61. Adunarea generală este alesă pe patru ani. 

Arrt. 62. Şedinţele Adunărei generale sunt publice. 

Arrt. 63. Adunarea verifică titlurile membrilor sei şi judecă contesta- 
'țiunile care se pot rădica asupra lor. 

La cas de contestaţiune, neprimirea unui deputat nu se pote incuviinţa 
de cât prin majoritatea de duo treimi a membrilor de faciă ai Adunărei. 

Arrt. 64. Indată ce un membru al Adunărei va primi de la guvern o 
funcţiune salariată, el inceteză d'a fi membru al Adunărei. 

Deputatul care va deveni ministru trebue să se supue la o nouă alegere. 

Arrt. 65. In fie-care sesiune Adunarea generală îşi numesce preşedinţii, 
vice-preşedinţii şi biuroul. 

Arr. 66. Decisiunea Adunărei nu se pote da de cât prin majoritatea 


8 


absolută, afară de ceea-ce se va statornici prin regulamentul Adunărei 
în privirea alegerilor de comisiuni şi altele, precum şi in privirea pré- 
sentaţiunilor. 

Când voturile sunt impărţite în duo& părţi egale propunerile supuse 
deliberărei sunt respinse; ele trebue însă să revie in discuţiune după 
trecere de trei-decă de dile. 

Adunarea nu pote ţine şedinţă şi da hotăriri fără ca să fie faciă cel 
puţin Jumătate şi unul din intregul număr al membrilor din care ea 
se compune. 

Arr. 67. Voturile se daŭ prin graii sai prin sculare şi şedere sai şi 
prin vot secret, 

Votul secret trebue cerut de dece membri; asupra întregului proiect 
de lege se votâză prin apel nominal şi prin graiă. 

Alegerile de persâne se vor face prin vot secret. 

Anr. 68. Adunarea are dreptul de anchetă. 

Arr. 69. Un proiect de lege nu pote fi adoptat de o Adunare de cât 
după ce s'a votat articol după articol. 

Arr. 70. Adunarea are dreptul de a amenda şi de a separa articolile 
şi amendamentele propuse. 

Arr. 71. Ori-care proiect de lege pentru a fi definitiv adoptat de 
Adunare trebue să trecă prin trei cetiri sucesive, făcute din dece in 
dece qile. 

Anr. 72. Nici un membru al Adunărei nu pote fi prigonit, urmărit saă 
arestat, pentru voturile sai opiniunele emise de el, in eserciţiul funcţiu- 
nei sale. 

Arrt. 73. In tot timpul sesiunei, nici un membru al Adunărei nu pote 
fi urmărit nici arestat fără autorisaţiunea Adunărei dată cu o majoritate 
de duo treimi. 

Urmărirea, arestarea sai constringerea unui membru al Adunărei 
se pote amâna in timpul sesiunei şi pentru tot cursul ei déca Adunarea 
o va cere. | 

Arrt. 74. Numai in cas de vină veghiată un membru al Adunărei pote 
fi arestat, insă atunci in cele 24 ore autoritatea este datore a aduce 
casul la cunoscinţa preşedintelui Adunărei, care îndată o convocă spre 
a otări. 

Pentru a se putea incuviinţa minţinerea arestărei este trebuinţă de 
incheerea Adunărei dată cu majoritatea de duoč treimi a membrilor ei. 

Membrii Adunărei care afară din timpul sesiunei sau arestat sub 
ori-ce bănuială de vină, chiar in diua intrunirei Adunărei se dau sub 
padă in primirea preşedintelui ei, impreună cu tote actele arestărei gi 
urmărirei sale. | 

Adunarea in termen de-trei dile se rostesce cu majoritate de ducă 
treimi daca arestarea şi urmărirea sunt legale şi trebue a fi mănţinute; 
la din contra, membrul indată este pus in libertate şi scutit de ori-ce 
urmărire. 

Arrt. 75. Particularii nu pot infâţişa Adunărei petițiuni in personă. 

Ele pentru a fi cetite in Adunare trebue să fie sprijinite de cinci 
membri. 


9. 


Anr. 76. Adunarea are dreptul de a trimite miniştrilor respectivi pe- 
tiţiunile ce-i sunt adresate, şi miniştrii sunt datori a le da esplicaţiuni 
asupra coprinderei lor, ori când Adunarea le va cere. 

Arrt. 77. Fie-care membru are dreptul da cere de la autorităţi, prin 
biurourile Adunărei, t6te sciinţele ce-i ar trebui despre ori-ce ram al 
administraţiunei publice. 

Arr. 78. Poliţia Adunărei este a ei insâşi. Acestă poliţie se esercită in 
numele Adunărei de către preşedinte sau de către vice-preşedinte, 
care singur, după rostirea Adunărei, pote da ordine guardei de serviciă. 

Arr. 79. Nici o putere armată nu se pote pune impregiurul sau la ușile 
Adunărei fâră invoirea el. 

Arr. 80. Adunarea are dreptul esclusiv a-şi face regulamentul ei 
interior. 

Arrt. 81. Adunarea 'şi face singură budgetul ei. 

Acesta este in sarcina Statului. 

Arr. 82. Fie-care membru al Adunărei, care voesce a adresa guvernului 
interpelaţiune, este dator a incunosciinţa pe minister despre acâsta cu 
trei dile mai inainte. 

Arr. 983. La cas de disolvare a Adunărei, dacă până in termenul de 
trei luni de la disolvare ea nu este convocată potrivit art... . atunci 
vechii membrii ai Adunărei in dioa espirărei termenului mai sus citat 
se adună şi constitue legala representaţiune a ţărei. 

Arr. 84. Fie-care membru al Adunărei generale primesce o indem- 
nisațiune. 


CAPU IV 


DESPRE PUTEREA JUDECĂTOREASCĂ 


Arr. 39. O lege specială va determina care va fi organisarea judecă- 
torescă in Romània. 

Arrt. 86. Nici o jurisdicţiune nu se pote înfiinţa de cât numai in puterea 
unei anume legi. 

Comisiuni şi tribunale estraordinare nu se pot crea sub nici un fel 
de numire şi sub nici un fel de cuvânt. 

Pentru intregul Stat român este o singură curte de cusaţiune. 

Arrt. 87. Militarii pentru crimele şi delictele altele de cât acele privitâre 
la disciplină sunt supuşi tribunalelor ordinare statornicite pentru toţi 
cetăţenii şi se judecă după legile comune. 

Jurisdicţiunea militara nu esistă de cât pentru casurile de disciplină. 
Ea se va regala prin o lege specială, 

Arrt. 88. Juriul judecă procesele criminale şi de presă, 


CAPU V 
DESPRE INSTITUȚIUNILE JUDEŢENE ȘI COMUNALE 
Aer. 89. lnstituţiunile judeţene şi comunale sunt regulate de legi. 
Arrt. 90. Aceste legi vor avea de basă descentralisarea administraţiunei 


cea mai completă şi independenţa comunală. 
1% 


10 


TITLUL IV 


DESPRE FINANCE 


Arrt. 91. Ori-ce dare este aşedată numai in privinţa folosului public al 
Statului, judeţului sai al comunei. 

Arrt. 92. Nici un imposit al Statului nu se pote stabili şi percepe de 
cât numai in puterea unei legi. 

Aer. 93. Nici o sarcină, nici un imposit judeţen nu se pote aşeda de 
cât cu invoirea consiliului judeţen. 

Nici o sarcină, nici un imposit comunal nu se pote pune de cât cu 
consimţimentul consiliului comunal. 

Impositele votate de consiliele judeţene şi comunale trebue să primescă 
confirmaţiunea puterei legiuitore şi întărirea Domnului. 

Agr. 94. Budgetul veniturilor şi al cheltuelelor Statului pentru fie-care 
an se va pregăti prin ingrijirea puterei esecutive. El se va presenta 
puterei legiuit6re, care °l va putea modifica tot-d'a-una cu un an inainte 
de punerea lui in aplicare. 

Budgetul nu va fi definitiv de cât dupe ce se va vota de puterea 
legislativă şi se va confirma de Domn. 

Dacă budgetul nu se voteză in termenul cuvenit, puterea esecutivă va 
indestula serviciile publice conform budgetului anului trecut, fară a putea 
merge cu acel budget mai mult de un an peste anul pentru care a fost 
votat. 

Arr. 95. Regularea definitivă a socotelelor trebue să fie presentată 
Camerilor cel mai târdiă in termen de duoi ani socotiți de la incheierea 
fie-cărui eserciţiu. 

Arrt. 96. Legile de finance se publică in Monitorul oficial ca şi cele-l-alte 
legi şi regulamente de administraţiune publică. 

Arrt. 97. Este instituită o singură curte de compturi in România. 

Membrii curţei de compturi se aleg de Adunare şi se inturesc de Domn. 
Ei se reinoiesc pentru jumâtate din numărul lor la fie-care patru ani. 
Membrii ce sunt a se reinoi se hotărăsc prin tragere la sorţi de către 
preşedintele Adunărei. 

Acestă curte este insărcinată cu esaminarea şi limpedirea tutulor 
sumelor administraţiunei generale si a tutulor personelor care sunt da- 
tore a da socotela despre banii Statului. 

Ea priveghiază ca nici un condei din cheltuelile budgetului să nu 
trecă peste suma hotărită, nici ca o cheltuelă să fie făcută in locul alteia. 

Ea inchee sumele diferitelor administraţiuni ale Statului şi este datore 
a culege tot felul de lamuriri şi dovedi necesare atingetore de aceste sume. 

Sumele generale ale Statului se supun Camerilor impreună cu obser- 
vaţiunile curţei de compturi. 

Curtea de compturi judecă pricinile isvorite din socotelile dintre Stat 
şi comptabili. Hotăririle ei sunt supuse la recurs in casaţiune, in cât 
privesce violarea formelor sai a legei. 

Aar. 98. Diferitele fonduri provenite până acum din case speciale şi 
de care guvernul dispunea sub diferite titluri, trebue să fie copriuse in 
budgetul general al veniturilor Statului. 


— 1 a. 


11 


TITLUL V 


DESPRE PUTEREA ARMATĂ 


Arrt. 99. Tot Românul este soldat apărător al patriei sale. 

De la 21 anii impliniţi el face parte sai din armată regulată, sau din 
miliții, sai din guarda cetățenéscă, conform legilor speciale. 

Aar. 100. Serviciul in armata regulată va fi de trei ani de qile. 

Arrt. 101. Militarilor nu se pot lua gradurile, onorile, funcțiunile şi 
pensiunile, de cât numai in virtutea unei sentințe judecătoresci şi cu 
modul determinat de lege. 

Arrt. 102. Contingentul armatei se votâză pe fie-care an. 

Legea care fixeză acest contingent nu pote avea tărie pe mai mult 
de cât un an. 

Arr. 103. Guarda cetăţenă este infiinţată in Statul român. 

Organisaţiunea este regulată de o lege specială. 

Arr. 104. Numai in virtutea unei legi se va putea mobilisa guarda 
cetăţenă. 

Arrt. 105. Nici o trupă streină nu va putea fi admisă in serviciul Sta- 
tului, nici ocupa teritoriul României, nici trece pe el de cât in puterea 
unei anume legi. 


TITLUL VI 


DISPOSIȚIUNI GENERALE 


Aer. 106. Culorile Principatelor-Unite urmeză a fi Albastru, Galben 
şi Roşiu. 

Arr. 107. Oraşul Bucuresci este Capitala Statului român şi reşedinţa 
guvernului. 

Arrt. 108. Nici un jurăment nu se pote impune cui-va de cât in puterea 
unei legi care hotărasce şi formula lui. 

Arrt. 109. Nici o lege, nici un regulament de administraţiune generală, 
judeţână sai comunală, nu pot fi indatoritore de cât după ce se publică 
in chipul hotărit de lege. 

Arr. 110. Constituţiunea de faciă nu pote fi suspendată nici in total 
nici in parte. i 

Arr. 11]. Nimenea de cât numai Adunarea generală va putea consulta 
națiunea prin plebiscit, 


TITLUL VII 


DESPRE REVISIUNEA CONSTITUȚIUNEI 


Arrt. 112. Corpurile legiuitore aŭ dreptul de a declara că este loc da 
se supune revisiunei disposiţiunile din Constituţiune anume artate. 

Acâstă declaraţiune trebue insă a fi formulată de Adunare prin o 
majoritate de duoă treimi şi după trei cetiri a propunerei făcută din 15 
in 19 dile in şedinţă publică. 

După primirea acestei declaraţiuni, Adunarea este disolvată de drit 
şi alta se convocă in termenul prescris la art. .... 


12 


Adunarea cea nouă procede la modificarea puncturilor supuse revisiunei. 

In acest cas Adunarea nu pote delibera daca cel puțin duoă treimi a 
membrilor care compun Adunarea nu sunt faciă, şi nici o schimbare nu 
se pote adopta daca n'a intrunit cel puţin duoă treimi ale voturilor. 

Acestă Adunare n'are alte atribuţiuni de cât revisiunea disposiţiunilor 
din Constituţiune pentru care ea a fost convocată, şi să disolvă îndată 
după acésta. 


TITLUL VIII 


DISPOSIŢIUNI SUPLIMENTARE 


Arrt. 113. Din diua punerei in vigâre a Constituţiunei de faciă sunt 
abrogate tote legile, decretele, reglementele sat actele, a căror disposi- 
ţiuni sunt contrarii cu cele aşedate de ea. 

Anr. 114. Se vor face in cel mai scurt timp legile speciale privitore la 
obiectele următore: 

1. Asupra descentralisărei administrative celei mai complete; 

2. Asupra organisărei judecătoresci ; 

3. Asupra responsabilităţei ministrilor şi celor-alţi agenţi ai puterei 
esecutive ; | 

4. Asupra mâsurilor celor mai nemerite pentru a stavili abusul cumu- 
lului; 

5. Asupra modificărei legei pensiunilor ; 

6. Asupra condiţiunilor de admisibilitate şi de inaintare in funcțiunile 
administraţiunei publice ; 

7. Asupra desvoltărei căilor de comunicaţiune ; 

8. Asupra esploatărei minelor şi pădurilor; 

9. Asupra fluviilor şi riurilor navigabile sai flotabile ; 

10. Asupra organisaţiunei armatei, drepturile de inaintare, de retra- 
gere şi asupra diferitelor posiţiuni ale oficiărilor ; 

11. Asupra Justiţiei militare. 


p. Vice-preşedinte al consiliului de Stat, ION VOINESCU. 


ADUNAREA ELECTIVA A ROMANIEI 


SEDINȚA DIN 13 MAIU, 1866 E. 


ADRESA 


DOMNULUI PREŞEDINTE AL CONSILIULUI DE MINISTRI 


Pe lângă care se inainteză proiectul de lege electorală. 


Onorabifet prezedinţe a Aounăzei naţionale, 


Inaintână onozabilei prezedinţe a Qownărei naționale, aici alăturat în originat proiectul 
e fege efectorală, caz: face parte complinitote din proiectul de Constituţiume, supus fa 2efibe- 
tările onorabitei Adunări cu meoagiul Înaltei Rocotenenţe Dommesci sub So. 750; vi a tuga 
pe onorabila pregelinţă să Bime-voiască a anexa proiectul de fege electorală, sus-Pis, fa proiectul 


Ce Constitutimmne. 


No. 984 ION GHIKA 
3 Maiu 1866 


PROIECT DE LEGE ELECTORALA 


TITLUL I 
DESPRE MODUL ALEGEREI 


Arrt. 1. Adunarea generală a României se compune de membrii aleşi 
de judeţe şi oraşe. 
Alegerea deputaților este directă. 
Arr. 2. In fie-care judeţ al homâniei vor îi trei colegii electorale. 
Duo& colegii rurale şi unul urban. 
Arr. 3. Fie-care din colegiile rurale va alege câte duoi deputaţi. 
Arr. 4. Colegiul alegătorilor de oraş se forméză din alegătorii tutulor 
oraşelor din coprinsul unui judeţ. 
Deputaţii ce vor da aceste colegiuri Adunărei generale vor fi in pro- 
porţie cu populaţiunea tutulor oraşelor din un judeţ la un loc şi vor da: 
Până la 15,000 locuitori un deputat. 
» » 80,000 „ duoi , 
„  » 45,000 i trei E 
Şi ast-fel pentru fie-care 15,000 locuitori câte un deputat mai mult. 
Adunarea generală hotărasce pe patru ani numărul populaţiunei 
oraşelor, 


14 


TITLUL II 


DESPRE CAPACITATEA ELEOTORALĂ 


Arr. 5. Este alegăâtor in România ori-cine, născut sai naturalisat ro- 
mån, are vârsta de 21 ani impliniţi şi plătesce o contribuţiune directă 
de ori-ce natură către Stat. 

Aar. 6. In ântâiul colegiu rural vor vota toţi alegetorii care plătesc 
un imposit direct ori-care, de la cea mai de jos dare până la trei sute 
lei maximum. 

Arrt. 7. Sunt alegttori in al duoilea colegii rural acei care plătesc 
un imposit de la trei sute de lei in sus. 

Aar. S. Sunt alegători in colegiurile urbane toţi alegătorii din oraşele 
de reşedinţa ţinutală care plătesc un imposit direct Ore-care. 

Arr. 9. Nu pot fi alegători: 

1) Personele supuse veri-unei protecţiuni streine; 

2) Servitorii cu simbrii ; 

3) Interdişii ; 

4) Faliţii nereabilitaţi ; 

9) Acei ce vor fi fost osândiţi la pedepse criminale sau pentru furt. 


TITLUL III 


DESPRE DOMICILIUL POLITIC 


” 


Arrt. 10. Domiciliul politic al fie-cărui alegă&tor român este in oraşul, 
in judeţul sai in comuna unde 'şi plătesce darea directă sau unde şi 
are proprietatea ori ver-un aşedemânt, 

Când cine-va plătesce dare sau are proprietăţi ori aşedeminte in mai 
multe locuri, este liber a'şi alege domiciliul sei politic in ori-care din 
acele locuri ar voi, neputend insă esercita dreptul seu de alegetor de 
cât intr'un singur colegiu. La aşa cas, este dator a face in scris decla- - 
rațiune de alegerea domiciliului cu trei luni inaintea termenului inche- 
erei listelor, atât la autoritatea comunală a locului unde până atunci 
işi avea domiciliul politic, cât şi la administraţiunea locului unde voesce 
a'l transfera. 


TITLUL IV 
DESPRE ELIGIBILI 


Arrt. 11. Este eligibil la Adunarea generală fără osebire, in tóte cole- 
giele electorale şi in totă România, veri-cine născut sai impămêntenit 
român (cu naturalisațiunea cea mare) are vârsta de 25 ani impliniţi şi 
plătesce o dare directă de ori-ce natură către Stat. 

Arrt. 12. Mandatul de deputat este necompatibil cu ori-ce funcţiune 
salariată a Statului, afară de miniştri. 

Arr. 13. Alegerea unui funcţionar in judeţul sai oraşul unde îşi esercită 
jurisdicţiunea este de drept nulă. 

Arrt. 14. Ori-ce deputat va primi o funcţiune publică salariată, se va 


15 


considera printr'acâsta chiar ca demisionat de membru al Adunărei şi 
se va supune la o a duoa alegere. | 
Aer. 15. Preoţii şi cei alţi clerici nu pot fi nici alegători nici eligibili. 


TITLUL V 


DESPRE LISTELE ELECTORALE 


Arr. 16. Listele alegstorilor sunt permanente; ele se formeză şi se 
revisuesc in fie-care an şi in fie-care judeţ prin ingrijirea autorităţilor 
comunale. 

Aceste liste provisorii se afişeză lu cea d'ântâiu Duminecă a lunei 
Ianuarie in fie-care comună. 

Arrt. 17. Reclamaţiunele ce ar nasce asupra inscrierilor sai omisiu- 
nilor ce sar comite in liste se vor adresa consiliului comunal in cele 
d'ântâiă trei septemâni de la data afişărei. 

După ce consiliul comunal va fi hotărit asupra tutulor reclamaţiunilor 
ivite, el incheiă listele definitive şi le publică negreşit până la cea 
d'ântâiu Duminecu a lunei Februarie. 

Arr. 18. In cele trei septâmâni ce urmeză, nemulţumiţii vor putea 
apela in contra hotăririlor consiliului comunal la tribunalul judeţului; 
iar in contra hotăririlor tribunalului la curtea de casaţiune, până în 
trei-deci dile de la primirea sentinţei tribunalului. 

Tribunalul şi curtea de casaţiunestatueză de urgenţă in asemenea casuri. 

Ori-ce personă admisă in listele electorale pote reclama inscrierea 
sati ştergerea ori-carui individ omis sai nedrept inscris in lista cole- 
giulul din care el însuşi face parte. 

Arr. 19. Pe temeiul unor asemenea hotariri lista se rectifică de către 
consiliul comunal in termen de trei dile de lu a lor pronunțare. 

Arrt. 20. La revisuirea anuală a listelor, consiliile comunale vor adaoga 
pe cei ce ar cunosce că aŭ dobândit calităţile cerute de lege. 

Consiliile comunale scot din liste: 

1) Pe cei morţi; 

2) Pe acei a căror inscriere se va fi declarat nulă de autorităţile ju- 
decătoresci. 

Arr. 21. Listele de alegetori stui pururea deschise in cancelariile 
primăriilor in tot timpul hotărit pentru reclamaţiuni spre a se putea 
consulta de către ori-care va cere să le vagă. 

Arrt. 22. Tote comunele unui judeţ, după ce incheia definitiv listele 
electorale, le inaint6ză la 15 Februarie consiliului judeţian sai perma- 
nent, care face ca de indată să fie publicate in Monitorul oficial. 


TITLUL VI 
DESPRE OPERAȚIUNILE ELECTORALE 


Arrt. 23. Volegiele electorale se convocă de puterea esecutivă cu trei 
septâmâni cel puţin inainte de dioa fixată pentru alegeri. 

Arrt. 24. Aleg&torii fie-cărui colegiu voteză in secţiuni de câte 500. 
Aceste secţiuni, locul unde au să voteze, precum şi care anume din biu- 


16 


- ——— r 


rourile secțiunilor are să facă recensemêntul general al voturilor tutulor 
sectiunilor, se vor hotări de Adunarea generală pe timp de patru ani. 

Arr. 25. Fie-care secţiune conlucreză d'a dreptul la numirea deputa- 
ţilor pe care colegiul intreg urmeză a îi alege. 

Arr. 26. Alegerea deputaţilor se face prin scrutin secret. 

Anr. 27. Preşedinţii, secretarii şi scrutatorii colegielor, se aleg de către 
alegetori din sinul lor. Colegiul nu se pote ocupa de alta de cât numai 
de alegerile pentru care este convocat. 

Anr. 28. Preşedintele are singur poliția adunărei alegătorilor. Nimeni 
nu pote intra inarmat. Nici o putere armată nu pote fi pusă in localul 
alegerilor saă in giurul seă. 

La cas de neorindudlă preşedintele pote cere ajutorul puterei armate. 
Autorităţile civile şi militare cele mai apropiate sunt datóre a urma 
cererilor sale in acâstă privinţă. 

Dacă in localul alegerilor unul sai mai mulţi asistenţi ar da semne publice 
de desaprobare sai ar aţiţa turburări în ori-ce mod, preşedintele, consul- 
tând biuroul, îi va chema la ordine; dacă iar vor persista va incheia proces- 
verbal prin care îi va condemna la o amendă de la unul până la dece galbeni 
sati la închisóre de la trei dile până la o lună şi va trămite pe condemnaţi 
împreună cu procesul-verbal la administraţiune spre a se esecuta pedepsa. 

In cas de neorânduială gravă preşedintele rădică şedinţa pe o jumetate 
oră. Dacă la redeschidere neorânduiala tot ar predomni el o amână pe 
a duoa di, luând mai ântâiu avisul biuroului. 

Arrt. 29. Preşedintele face cunoscut adunirei alegetorilor numărul 
persnelor de ales. 

Arrt. 30. Fie-care alegetor chemat la rândul sei depune biletul scris 
pe hârtie albă tăiată in aceiaşi mărime de către biurou în facia alegěto- 
rilor intr'o cutie cu duo& incuetori, ale căror chei se păstrează una de 
către preşedinte şi alta de către cel mai bătrân din secretari, 

Alegetorii ce nu vor putea scrie singuri biletul lor pot chema in 
ajutor pe ori-care din alegetorii presenţi. 

Arr. 81. După ce sau chemat toţi alegcturii succesiv dupa ordinea 
alfabetică se mai face o ultimă chemare acelor care pote au lipsit din 
sală ; iar scrutinul r&mâne deschis până la patru oro scră. 

Pentru asigurarea voturilor se vor pune pe urnă peceţile mai multor 
dintre alege&tori care vor putea chiar remânea in salà pentru paza urnei. 

Arrt. 32. Votarea durâză duos dile; biuroul stă in permanenţă. A duoa 
di la patru ore după amiadi se inchide urna şi, sigilată cu sigiliurile 
membrilor biuroului şi altor alegetori care vor voi, se va trămite sub 
pază la biuroul recens&mentului general al voturilor tutulor secţiunilor 
colegiului respectiv. 

Arr. 33. La biuroul recensemântului general se adună tote urnele 
diferitelor secţiuni ale unui colegiu. Urnele se deschid una după alta 
de preşedintele biuroului. 

La deschiderea fie-cărea urne se desface fie-care bilet inaintea publicului; 
numele eşit se scrie de secretari pe o listă şi resultatul general se proclamă 
de către preşedinte. 

Indată după proclamarea votului biletele se ard in presenţa colegiului. 


i% 


Anr. 94. Biletele care coprind nume neințeles saă semne de orl-ce natură, 
care ar presupune o prealabilă inţelegere, sunt nule. 

Arrt. 35. Alegerea deputatului se face după majoritatea relativă a 
voturilor esprese; la cas de paritate se decide prin tragerea la sorţi de 
către preşedintele biuroului de recensământ. 

Arrt. 36. La intâmplare când biuroul nu voesce să urmeze operaţiunea 
alegerei şi se retrage, atunci alegătorii râmaşi in ori-ce numér ar fi aleg. 
un alt biuroi şi desăvârşesc alegerea. 

Anr. 37. Sevârşindu-se alegerea, biuroul intocmesce un act subscris de 
preşedinte şi de secretari, care se legalis6ză de autoritatea comunală a 
locului unde va fi biuroul de recensământ general. 


DISPOSIŢIUNI GENERALE 


Arrt. 38. Operațiunile alegerilor se verifică de către Adunarea generală, 
care singură hotărasce asupra validităței lor. 

Arrt. 39. Deputatul ales in mai multe colegii este dator a -declara 
opţiunea sa Adunărei generale până in dece dile după verificarea titlu- 
rilor. De nu va fi declarat opţiunea in acest termen Adunarea decide 
prin sorți. 

Arr. 40. In cas de vacanţă prin opţiune, morte, demisiune sai alt- 
mintrelea, colegiul electoral care urmeză a indeplini vacanţa se va intruni 
de drept in termen de duo€ luni cel mult. 

Arr. 41. Adunarea generală are singură dreptul de a primi demisiunea, 
vre-unuia din membrii sei, 

Anr. 42. Ori-ce personă care se va inscrie in listele electorale prin 
mijloce fraudulose sau care îşi va ascunde vre-una din necapacitățile 
prevedute de lege, saii va fi luat parte la vot nefiind inscrisă in listă 
sai fiind lipsită de dreptul de alegetor, se pedepsesce cu o amendă de 50 
galbeni cel puţin şi de 500 galbeni cel mult, sai cu inchisorea cel puţin 
de opt dile şi de trei luni cel mult. 

Arr. 43. La cas când ministerul public nu ia iniţiativa, dece alegttori 
adunaţi au dreptul a intenta proces criminal, ântâii, in contra ori-căruia 
individ care in timpul operaţiunilor electorale ar ascunde, ar adăoga 
sait ar schimba listele, al duoilea, in contra tutulor acelora care ar turbura 
operaţiunile electorale şi ar atinge libertatea votărei prin midloce inşe- 
látóre, prin violenţă sai ameninţări. 

Arrt. 44. Delictele relative la materia electorală se vor judeca de curtea 
juraţilor. 


p. Vice-preşedinte al consiliului de Stat, ION VOINESCU. 


ADUNAREA ELECTIVA A ROMANIEI 


ŞEDINŢA DIN 16 IUNIU, 1836. 


Preşedinţa domnului vice-preşedinte 
Stefan Golescu. 

Şedinţa se deschide la amiadi. 

Presenţi 78 deputaţi. 

Nu respund la apelul nominal 43 şi 
anume, 

In congediă : 

Alcaz Eugenie, Gridov Nicolae, Leca 
Casian, Mavrocordat Nicu, Mârza I6n, 
Roseti Teodor, Roseti Iancu, Roseti 
Dimitrie, Ventura Iancu, Vercolici Ion, 
Voinov Nicolae, Britianu Dimitrie. 

Nemotiva [i : 

Blaremberg Nicolae, Boerescu Vasile, 
Boerescu Costache, Brăescu ALl., Ciolacu 
George, Cananău Sebastian, Filipescu 
Emanoil, Ghika Gr. Dimitrie, Hiotu 
Vasile, Morţun Emanoil, Negură I6n, 
Polizu V. Dimitrie, Roseti Stefan, Stirbei 
B. Alexandru, Stirbei B. George, Strat 
I6n, Sturdza C. Dimitrie, Suţu Greg., 
Suţu Constantin, Tufelcică Panait, Raco- 
viţă I. George, Ghika Ion, Beldiman 
Dimitrie, Paladi Ioan, Iamandi Nicolae, 
Berendei Dimitrie, Grădiştânu Costache, 
Lahovari Grigore, Lupaşcu Alexandru, 
Sturdza Ioan, Costaforu George. 


D. vice-preşgedinte. Domnilor, pro- 
iectu de lege al Constituţiunei s'a tipărit, 
voiţi a se pune la ordinea dilei? 

D. Cornilie Lapati. Domnilor, aw 
audit că proiectu de Constituţiune, ela- 
borat de comitetu delegaților, s'a depus 
la biurou. Aşi ruga pe onorabilul vice- 
președinte să bine-voiască a face ca 
domnu raportor să citâscă raportul, aşa 
cum se face tot-d'a-una. 


O —— 


D. M. Costachi. Domnilor, proiectu 
de Constituţiune e tipărit şi, cum a 
declarat domnu vice-preşedinte, se va 
impărţi chiar acum la domnii deputaţi. 
Domnu raportor este la tipografie şi 
stărue să se tipărâscă raportul ca să 
se imparţă tot astă-di. Acum e cestiunea 
pe când să luim in discuţiune Consti- 
tuţiunea? După regulament, Camera e 
in drept să pună un termen de trei qile 
de la distribuirea proiectului, și tot 
Camera, in virtutea art. 65, e in drept a 
otărt altmintrelea. 

După inţelegerea ce am avut cu mal 
mulţi din domnii deputaţi, cea mai mare 
parte dintre dumnealor ar dori ca mâne, 
diua, să nu avem şedinţă, şi mâne s6ră 
să intrăm în discuţiunea Constituţiunei. 

Unii din domnii deputaţi para fi ingri- 
Jjiaţi că nu ar avea timp a cundsce contra- 
proiectu comisiunei. Contra-proiect nu 
există, ci sunt numai amendamente care 
sau primit in deosebitele secţiuni şi 
care au fost cu prisos discutate in tâte 
secţiunele. Nu are să se voteze intro 
singură şedinţă int.6ga Constituţiune, 
in cât cred că de astă-di până mâne 
domnii deputaţi vor avea tot timpu 
pentru a studia partea ântâia a Constitu- 
ţiunei, care are să se desbată mâne. 

VE rog să nu perdem timpu, pentru 
că sciu că mal mulţi din domnii deputaţi 
vor a se duce şi, dacă veţi maï intârdia, 
cred că nu vom fi in număru cerut de 
regulament pentru a vota Constituţiunea. 
Prin urmare nu se face nici un prejudiciu 
nici unui din domniile-vâstre, dacă am 
otări ca mâne diua să nu avem şedinţă, 
ca să pâtă lua in acest timp domnii de- 
putaţi cunoscinţă de proiect, şi mâne 
s6ră se va urma discuţiunea Constituţiu- 


nel. Pretind ca de mâne séră să se pună la 
ordinea qilei discuţiunea Constituţiunei. 

D. Sihleanu. Domnule preşedinte, 
cred că nu póte Adunarea să fixeze o 
oră de când să incepă discuţiunea Con- 
stituţiunei mal inainte de a se fi citit 
raportu. Cred că, dacă s'ar citi raportu, 
pâte că s'ar imprăştia multe induoeli ale 
unor domni deputaţi, care se aştâptă a 
intâmpina multe greutăţi in discuţiunea 
Constituţiunei. 

D. P. Buescu. Am audit pe onorabilu 
Manolache Costachi spuind că raportu 
comitetului e tipărit şi că se află chiar 
pe biurou... 

D. M. Costachi. N'am dis raportu, 
ci proiectu de Constituţiune. 

D. P. Buescu. Al dubilea, domnu 
Manolache Costachi mai propune să 
ţinem şedinţele séra. Sunt cu desăvârşire 
in contra acestei propuneri, pentru că 
mě pun pe tărâmul acelor care aŭ propus 
Gce-cari amendament: fârte importante 
la proiectu guvernului, şi nu voesc să 
se precipite discuţiunea Constituţiunei 
care este fundamentu societăţei. 

Este o oră de când am venit din sinu 
comitetului şi eu nu am vEdut tipărit nici 
raport nici Constituţiune. Prin urmare, 
me mir cum onorabilu Manolache Cos- 
tachi a putut să dică că ni s'a distri- 
buit. 

D. M. Costachi. Dar bine-voiți dom- 
nule Buescu a vedea şi domnia-vóstră 
proiectul de Constituţiune al comitetului 
că s'a tipărit şi depus la biurou. 

D. P. Buesou. Domnilor, regula care 
s'a urmat este ca onorabilu raportor să 
vie să depue raportu seu impreună cu 
Coastituţiunea, şi atunci putem fixa ter- 
menu de trei dile dupi care să incâpă 
discuţianea. Domnu M. Costachi dice ca 
să ţinem şedinţe séra. Nu e prevădut in 
regulamentu nostru că trebue să urmăm 
discuţiuni şi séra (desaprobări). Nu pu- 
tem discuta o cestiune așa de mare ca 
Constituţiunea de cât la lumina gilei, 
iar nu s6ra, 


19 


PN N e N N PI —— — 


Jae  ——— e e 


— 


D. C. Lapati. Imi permiteţi, domnule 
preşedinte, să vă exprim mirarea mea 
despre inoportunitatea discuţiunei ce věd 
că se urmédá in acstă gedinţă. 

Se discută un proiect de lege care incă 
nu e venit la biuroul Adunărei cu formele 
hotâărite de regulamentu nostru. 

Ce discutăm noi? Noi, domnule prege- 
dinte, nu putem urma o discuţiune mai 
inainte ca raportoru să vie să ne citâscă 
raportul seă. 

Vě rog dar, domnule preşedinte, fiind- 
că, după cum cred, biuroul a fost surprins 
de cererile de cuvânt ale onorabililor de- 
putaţi, precum eii am fost surprins de 
acâstă inoportună discuţiune, vă rog să 
bine-voiţi a face să inceteze o discuţiune 
care e contrarie regulamentului. Să ni 
se depue raportu şi atunci, conform regu- 
lamentului, vom urma discuţiunea. 

D. M. Costachi. Me mir, domnilor, 
pentru ce onorabilu domn Lapati — voii 
vorbi pe urmă şi de domnu Buescu — 
voesce a găsi o pedică in regulament. 
Propunerea n6stră e tocmai intemeiată 
pe regulament. Art. 65 dice: 

«Raportul va fi tipărit şi impărțit la 
toţi deputaţii, cel puţin trel dile inaintea 
discuţiunei in Adunarea generală, afară 
din casurile când Adunarea decide a't- 
mântrelea.» 

Ei bine, domnilor, 6tă tótă cestiunea: 
dacă sunt cuvinte destul de oportune — 
ca să me serv de espresiunea domnului 
Lapati — ca Adunarea in loc de trei 
dile să hotărască discuţiunea pe mâne 
s6ră. 

Pe domnu Buescu, care s'a mirat de 
stiruința mea, voii ruga să'şi aducă 
aminte căsunt acum duo săptămâni când 
dumnealui imi făcea un apel, mě ruga 
să rămân in Adunare. Eù am indeplinit 
dorinţa domniei s6le, sunt aici; dar mă 
mir cum domnia sa, care, cu luminile ce 
a luat in discuţiunea din secţiuni, pentru 
ce astădi ar voi intârdierea discuţiunei 
asupra Constituţiunei? Bi bine, domni- 
lor, imi pare că precum am mai avut 


on6re să vě spun, am discutat indestul 
Constituţiunea in secţiuni. Mâne séră 
negreşit nu se va hotări sorta intregei 
Constituţiuni ; dar 24 ore sunt de ajuns 
ca acei chiar care n’aŭ luat parte in 
comitet la lucrarea Constituţiunei, aceia 
chiar să o potă inţelege, mai cu semă 
când e vorba de ânttiu parte a eï. — Prin 
urmare dar, in consideraţiune că astădi 
domnii deputaţi cer a se duce, și domnia- 
vâstră ați vědut că prin refusul unui 
congediă acel domn deputat era gata a 
'şi da demisiunea, trebue să fiţi şi dom- 
niile-vâstre scrupuloşi pentru acei din 
deputaţi care naŭ acea libertate care 
pote o are domnii Buescu şi Lupati, care 
pot şedea in Bucuresci fără sacrificiul 
intereselor nici de familie nici materiale. 
E o cestiune de reciprocitate, trebue să 
ne credem unii altora nevoile. Nevoile 
care noi cu toţii am constatat sunt cù 
trebue cu o oră mai timpurii să luăm 
Constituţiunea in discuţiune. Astă-di 
suntem puşi in posiţiune a realisa ceea- 
ce cu toţii am dorit. Constituţiunea s'a 
impărţit ; prin urmare mâne s6ră. ... 

Voci. Nu séra, nu séra! 

D. M. Costachi. Unora le pare de- 
şănțat a discuta séra, ca şi când am voi 
să fugim de lumină. Eŭ voii ruga pe 
biuroi ca sala să fie cât se va putea de 
luminată. Publicul, fiţi siguri, va asista. 
Voiii ruga biuroul şi mai mult, a pune 
să se lumineze şi drumul Adunărei. 

D. ministru al lucrărilor publice. 
Una din lucrările principale pentru care 
Adunarea a fost convocată sai mai 
bine tâtă lucrarea principală, fără in- 
duoială, e votarea Constituţiunei. 

Sunt acum aprópe duoă luni de când 
A dunarea e convocată, de când i s'a dat 
proiectul Constituţiunei, care acum a 
venit in fine de la secţiuni. Eù cred că, 
atât pentru ţâră cât şi pentru guvern, 
eŭ cred că, atât posiţiunea din intru a 
ţ&rei cât şi cea din afară, cer cu cea mai 
mare urgenţă ca Constituţiunea să fie 
votată cât se pote mai de grabă de onor. 


20 


— —— = — 313 


—_ — m — m —— — 0 m ÁŮ n m a Si = 
— - 


Adunare. Ori-ce amânare o socotesc 
prejudiţiabilă ţărei. Mare parte din de- 
putaţii ce compun acâstă onorabilă Adu- 
nare se ocupă cu lucrarea câmpului; mare 
parte doresc ca in timpul secerişului să 
se intârcă la moşiele lor pentru a îşi vedea 
de interese. Dacă discutarea Constitu- 
ţiunei s'ar mai amâna, atunci fórte uşor 
s'ar putea întâmpla ca încetul cu in- 
cetul acestă Adunare să se găsâscă lip- 
sită de un numtr de deputați forte con- 
siderabil, şi cred că importanța unei 
Constituţiuni reclamă de a lua parte la 
discutarea şi votarea eï cât se va putea 
mai mulţi deputaţi. Ac6sta este chiar in 
interesul guvernului, ca cu o oră mal 
inainte să se voteze Constituţiunea. 

Statutul, domnilor, toţi ’l reprobăm; o 
lege care este reprobată de toţi nu mai 
are in țéră vigorea, respectul acela care 
trebue să aibă. Prin urmare, domniile 
vóstre inşi-vE trebue să stăruiţi cu ardâre 
ca să se voteze cât mal curend Constitu- 
ţiunea. 

Afară de acesta, cred că aci este o 
cestiune care privesce Gre-cum şi pe 
Domnitorul nostru ; fiind-că socotesc că 
nu este bine ca să lăsăm incă mult timp 
pe Domnitor fără o Constituţiune votată 
de acâstă Adunare, chemată intr'adins 
ca să lucreze acâstă operă mare. Prin 
urmare, nu este bine să se amâne acâstă 
lucrare din di in di, ast-fel ca să ajungă 
la 6rnă, fiind-că vě aduceţi aminte de 
ceea ce s'a intâmplat in Grecia cu votarea 
Constituţiunei, unde Camera, amânând 
necontenit votarea, dintr'acâsta s'a adus 
cele mai mari complicări şi neajunsuri. 
Rog dar pe onorabila Cameră să îşi pună 
tótă arddrea ca să voteze cu o oră mai 
inainte acâstă Constituţiune. 

Voci. Inchiderea discuţiunei. 

D. N. Ionescu. Domnilor, după cuvin- 
tele grave rostite de onorabilul domn 
ministru al lucrărilor publice, care ne a 
adus aminte tristul exemplu al Camerei 
chemate a vota Constituţiunea grâcă, 
fiind-că se scie că parlumentul grec, fiind 


21 


-o e e 


chemat a vota Constituțiunea şi amânând 
de a vota, i s'a fost impus apoi ca s'o 
voteze — cred că acâstă Cameră nu se 
va pune nici o-dată intr'o asemenea posi- 
pune, şi că acâstă Cameră, prin trecutul 
sei, nu s'a pus nici o dată in posiţiune 
de a i se aduce aminte de către guvern 
acel trist precedent al Cumerei grece. 
Impaciența domniilor-vstre, domni- 
lor, o ințeleg şi ințeleg pentru ce adinsori, 
când ni s'a impărţit proiectul de Con- 
stituţiune, ne am aruncat şi îl smulgem 
din mâna impărţitorului, intocmai ca gi 
când ne am fi aruncat ca să smulgen 
dintr'un pom nisce póme cópte şi frumose. 
Onorabilu nostru preşedinte şi repre- 
sintant de la Dorohoi ne propune ca să 
incepem cercetarea Constituţiunei chiar 
de mâne sâră, vineri spre sâmbătă, şi 
pentru ca să lucrăm la lumină, dice că 
nu avem de cât să luminăm sala acâstu 
şi curtea şi aleea Mitropoliei ; sunt şi alte 
lumini insă care luminâză mahalalele 
vineri spre sâmbătă, ast-fel ca să nu 
mai avem trebuinţă de acea luminaţiune 
extraordinară ce ne propune onorabilu! 
nostru preşedinte (Aplause). Dar dom- 
nilor intr'o discuţiune gravă ca acâsta să 
fim gravi. Domnu preşedinte al comitetu- 
lui delegaților, onorabilii representanţi 
de la Odobesci şi Panciu... (Ilaritate)... 
v'al spus că trebue să asceptăm mai 
ântiă raportul comitetului, care na s'u 
depus la biuroi cu proiectul Constituţiu- 
nei, g'apol să intrăm in cestiunea de a 
hotări când să incépă discuţiunea asupra 
acelui proiect. Cred că onorabilul domu 
preşedinte al comitetului are tótă drep- 
tatea in acâstă materie; căci intr'adevăr 
raportul trebue a fi presintat de odată cu 
proiectul. Insuși onorabilul nostru pre- 
gedinte când ne a cetit art. 66 din regula- 
ment adinea-ori, ne a vorbit de raport şi 
ne a cetit că el trebue presintat de o dată 
cu proiectul ; prin urmare, când raportul 
sar fi depus pe masa acestei Cameri, 
când printr'acel raport s'ar fi arătat opi- 
niunile, amendamentele majorităţel şi 


| 


m i e m 


minorităţei comitetului asupra proiectu- 
lui, când noi am fi fost puşi in posiţiune 
de a studia cu seriositate acele amenda- 
mente, atunci, şi numai atunci, sar f 
putut hotări trecerea proiectului la ordi- 
nea dilei, şi pentru acâsta nu va trebui 
mult timp, nu va fi cea mai mică intâr- 
diere. Premura pe care a pus'o onora- 
bilul nostru președinte pentru ca să se 
tipărâscă proiectul, va putea s'o pună 
şi pentru tipărirea raportului, pentru ca 
noi să îl putem avea cât mal curând in 
mână sprea îl studia, şi pentru ca atunci 
să intrăm in cunoscinţă de lucru in cer- 
cetarea proiectului... 

D. C. Ghika. lată şi raportul tipărit. 

D. N. Ionescu. Admir ardórea ono- 
rabilului represintant al județului Ilfov, 
îi mulțumesc pentru că s'a făcut organul 
biuroului pentru ca să ne anunțe acâstă 
venire; insă noi nu ne ocupăm aci de 
tipărirea şi venirea raportului cu o oră 
mai inainte, ci de procedura ce trebue să 
se urmeze pentru a se lua in discuţiune 
proiectul. Pentru acâsta să nu ne abatem 
nici cu o linie de la regulamentul nostru, 
şi ori-care ar fi abilitatea onorabilului 
nostru preşedinte pentru a interpreta 
acest regulament, până când proiectul 
şi raportul nu vor fi depuse pe biuroul 
Adunărei, până când nu se va ceti de 
domnu raportor raportul comitetului, 
până atunci noi nu ne putem ocupa de 
punerea la ordinea dilei a proiectului, 
şi până când nu vom lua cunoscinţa de 
coprinderea lor, nu putem păşi in dis- 
cuţiune. 

Domnule vice-președinte, fac apel la 
domnia-vâstră să constataţi când sa 
depus la biuroiă raportul şi proiectul de 
Constituţiune, şi să consultaţi Camera 
pentru când voesce ca să se pună la 
ordinea dilei discuţiunea asupra pro- 
iectulul. 

Propunerea de a se termina discuțiu- 
nea acestei Constituţiuni cu o oră mai 
inainte o ințeleg, dar nu ințeleg o dis- 
cuţiune cu atâta precipitare cum se cere; 


fiindcă din tóte lucrările ce am făcut 
până acum aceea care ne caracterisâză, 
precum am dis'o şi altă dată, este Con- 
stituțiunea, căci, după cum a dis şi 
onorabilu domnu ministru al lucrărilor 
publice, acâsta este tr6ba pentru care am 
fost convocați; şi îmi e temă că gră- 
bindu-ne ast-fel, să nu ne dică lumea că 
am făcut, că am lucrat, cu precipitare 
pactul fundamental al societăţei nâstre. 
Pentru aceea ceream ca să se dea mai 
ântêiù cetire raportului şi proiectului şi 
apoi să ni se dea acele trei dile prev&dute 
de regulament spre a le studia; căci măr- 
turisim că pentru mine chiar, care am 
făcut parte din comitet, care cunosc tot 
girul discuţiunilor acelui comitet, ar fi o 
surprindere de a se pune astădi in dis- 
cuţiune acel proiect, şi ar fi o surprin- 
dere căci aşi fi in imposibilitate, nefiind 
preparat, să susţin amendamentele pe 
care le am propus in comitet; fiind-că 
alt-ceva este a îşi susţine cine-va opiniu- 
nile sale intr'un comitet şi alt-ceva a le 
susţine in acâstă Cameră, unde trebue 
să mediteze mal indelung asupra tutulor 
argumentelor ce are pentru a le expune; 
unde trebue să se astepte la tot felul de 
atrerumperi, care negreșit că in acâstă 
discuţiune vor fi mult mai numerdse 
intrerumperile de cât altă-dată; unde in 
fine trebue ca cine-va să fie, cum să dice, 
armat din cap până in picidre pentru a 
intra in luptă. Reclam dar, in conside- 
rațiunea gravităţei discuţiunei acestei 
opere mari, ca să n! se acorde timpul cu- 
venit spre a o studia, şi conjur pe acâstă 
Adunare să nu se precipite, ca lumea 
apoi să dici că a purces copilăresce.... 

D. M. Costachi. Copilăresce? Vedeţi 
mai bine să nu purcedem ca pedanțţi. 
(Protestaţiuni. La ordine. Sgomot mare). 

D. C. Ghika. (În cestiune personală). 
D. N. lonescu m'a făcut organul biu- 
roului; primesc să fiu organul biuroului, 
dar nu voiu să mă fac organul vrăgma- 
şilor ţărel şi străinilor (Sgomot). 

D. N. Jonescu, Vă rog, domnule pre- 


| 
| 


gedinte, să bine-voiţi a insemna că am 
cerut cuvântul in cestiune personală. 

D. C. Ghika. Bine, bine; dar vorba 
copilăresce este óre parlamentară ? 

D. N. Ionescu. Cer cuventul pentru 
o cestiune. 

D. ministru cultelor. Aşi ruga, in 
numele acestei Constituţiuni care incepe 
astădi să intre in acâstă Adunare, să 
lăsăm cestiunile personale, ca să ne ocu- 
păm de cestiunea cea mare şi generală. 

Domnu N. Ionescu scie bine că nu a 
fost intenţiunea nimenul să îl atace, şi 
nici că a fost atacat, de cât suntem unii 
cam juni care ne aprindem lesne; acâsta 
insă nu constitue un atac personal ; prin 
urmare, să nu perdem timpul in cestiuni 
personale când nu e nimic personal. 
Domnu ministru al lucrărilor publice 
când a vorbit de Grecia nu a voit nici 
de cum a face o imputare; şi me mir 
că unii dintre domnii deputați au bă- 
nuit că voesce a face o imputare. Domnu 
ministru a voit prin acâsta să atragă 
atenţiunea tutulor la câte conflicte ajunge 
o țéră când stă mult timp fără Consti- 
tuţiune, şi noi, domnilor, după părerea, 
n6stră, suntem in mal mare pericol de cât 
cele-alte ţări. Pentru o naţiune ca a 
nâstră care a străbătut duol ani de cele 
mal mari desordini; pentru o naţiune in 
posiţiunea nóstră când suntem incongiu- 
raţi aastădi de un conflict european; cu 
dificultăţile care aţi vădut că s'ai arătat 
aci din causa posiţiunei precarie in care 
ne aflăm, pentru o naţiune ca a nóstră, 
dic, fie-care oră ce trece e periculdsă. 
E tare însă o naţiune atunci când ea 
işi a dat o Constituţiune. Ei bine, ca să 
nu ne lipsâscă acea tărie să ne grăbim 
a vota Constituţiunea cât mal curând. 
Şi me mir de onorabili mei amici din 
stânga când věd că dic că n'aii venit pre- 
gătiţi ; eu îi credeam că sunt pregătiţi de 
acum dece an', sunt sigur că amendamen- 
tele care sunt a se face la acâstă Consti- 
tuţiune, domnu N. Ionescu lea făcut 
de sunt acum dece ani, 


93 


5. N. Ionescu. Nu fac numai eu 
aceste amendamente. 

D. ministru cultelor. Toţi sunteţi 
pregătiţi, domnilor, şi când v'a trămis 
alegătorii aci, au sciut că sunteţi pregă- 
tiţi şi de aceea v'ai ales şi v'aii trămis. 

Vă conjur dar să nu perdem multe 
dile, să nu dăm pretecst nimenui nici de 
incriminare nici de bănuâlă; prin urmare, 
să nu lăsăm națiunea fără Constituţiune. 
Suntem de duo luni convocați aci; acest 
proiect '] cunâsceţi forte bine; aţi des- 
bătut in secţiuni şi in comitet, desbateţi'l 
şi in Cameră, insă nu intârdiaţi. 

Dar ca să nu ni se dică că este o 
presiune din partea unor, aș fi de părere 
— dacă voiţi şi domniile-vâstre— să lăsaţi 
incă 24 de ore, insă să se constate cine 
sunt acei care au cerut acâstă intărdiere 
de a se vota Constituţiunea (Aplause). 

D. C. Grădigtânu. Imi aduc aminte 
cu ce indignaţiune, sunt acum câte-va 
septimâni, s'a primit cu drept cuvânt 
acea moţiune de amânare. Ţiu minte 
patrioticele ` cuvinte ce s'aii rostit cu 
acâstă ocasiune, şi imputările ce s'au 
făcut că voim să lăsăm ţâra sub regimul 
statutului. 

Domnilor , de şi atunci ca şi acum 
aveam mari necesităţi de a ne duce pe 
la interesele şi familiele nâstre, pătrunşi 
insă de patrioticele domniilor-vâstre cu- 
vinte, am jertfit tot, am lăsat tot in 
voia intâmplărei ca să stim aci şi să 
votăm acestă Constituţiune. iu minte 
că mulţi din deputaţii care cer astădi 
amânarea, in ajunul sosirei Domnitoru- 
lui vioai să o voteze in 24 de ore, ca, 
când va veni Domnitorul să o găsâscă 
gata. 

Eu, domnilor, nu voesc să fac nicio 
personalitate, voiă să aduc tot calmul ca 
să discutăm cu sânge rece asupra acestei 
impregiurări solemne; insă nu pot să'mi 
ascund mirarea când văd că din acea 
parte (arâtă stânga) care cerea urgenţa 
atunci, vine acum să céră amânarea. 


D ae — o aa o 


Domnilor, art. 66 dice curat să trâcă 
trei dile de la impărţirea proiectului, 
dacă Camera nu hotărasce alt-fel. Ei bine, 
Camera aci hotărasce alt-fel; prin urmare 
nu avem să facem alt de cât domnu ra- 
portor să citâscă raportu şi să pâşim la 
lucrare. Daţi-ne drumul, domnilor, peste 
15 dile, căci avem interese mari care 
ne silesc să plecăm. Eu pâte stau aci 
cu compromiterea stărei mele. 

Voci. Toți suntem așa. 

D. C. Grădigteanu. Trebue să luaţi 
in consideraţiune acâsta şi să pornim la 
lucrare maï curând. 

— Se pune la vot in'hiderea discuţi- 
unei şi se primesce. 

— Se dă citire adresei preşedintelui 
delegaților pe lângă care trămite rapor- 
tul domnului raportor A. Pascal relativ 
la Constituţiune. 

D. A. Pascal, raportorul comitetului 
de delegaţi ai secţiuailor pentru cerce- 
tarea Constituţiunei, dă citire următo- 
rului raport: 


Domnilor deputaţi, 


Comitetul insărcinat cu. examinarea 
proiectului de Constituţiune presentat 
de guvern, după ce a luat cunoscinţă de 
tote amendamentele ce s'aă produs în 
secţiuni, dupe ce prin acâstă lucrare s'a 
pitruns de spiritul şi de opiniunile ce ai 
predomnit in Adunare, a făcut proiectu- 
lui de Constituţiune al guvernului mo- 
dificaţiunile ce in cualitate de raportor 
al acestui comitet am ondrea vě present”. 

D-lor deputaţi, Constituţiunea unei 
naţiuni este forma ce ea adoptă pentru 
exerciţiul autorităţei sale. Nimeni nu 
pâte să cunóscă mai bine care este forma 
cea mai convenabilă a Constituţiunei 
unei naţiuni de cât națiunea însă'şi. Sunt 
mulţi uni de când Românii ai primit 
din mâini streine Constituţiunea lor, de 
când ai primit de la alţii cea ce trebuia 
să fie propria lor operă. Acâsta este causa 
pentru care nici una din Constituţiunile 


ce Românii aŭ avut până acum nu a putut 
prinde rădăcină in România, nu a putut 
satisface dorinţele și trebuiaţele acestei 
naţiani. Acesta este motivul pentru care 
nică una din aceste Constituţiuni nu a 
putut avea o durată mal lungă; şi fre- 
cuenta schimbare a Constituţiunilor este 
o causă de desordine şi de nestabilitate 
care opresce pe o naţiune in calea pro- 
gresului ei material şi intelectual. 

Astădi pentru prima 6ră Românii vor 
avea o Constituţiune ce va fi opera lor, 
creată şi elaborată de dânşii prin a lor 
iniţiativă. Trebue dar ca noi, manda- 
tarii naţiunei, să esaminăm şi săscrutăm 
cu maturitate spiritul naţional, voinţa 
şi tendinţele acestei naţiuni, trebuinţele 
ei presinte şi viitâre, ţinta ce îşi propune 
a ajunge, viitorul ce voesce a își prepara, 
şi să facem o Constituţiune care să pstă 
conrespunde la tote aceste necesităţi na- 
tionale presinte şi viitore, pentru ca 
acâstă Constituţiune să pâtă fi durabilă 
iar nu supusă la schimbări continue, care 
de multe ori nu sunt de cât nisce inova- 
ţiuni capricidse. 

In acâstă operă nu trebue insă să 
perdem din vedere, că dâcă o lege trebue 
să fie expresiunea voinţei naționale şi a 
unei necesităţi publice, trebue tot-d'o- 
dati să dea şi o bună direcţiune tendin- 
telor şi voinţelor naţionale, să deturnese 
aceste voințe şi tendinţe când ele ar fi 
pe o cale eronată. 

De multe ori s'a vedut că naţiunile 
nu aŭ putut ajunge la ţinta ce şi aŭ 
propus, pentru că sub impresiunea pre- 
judecăților şi a pasiunilor s'ai inşelat 
asupra medielor ce aŭ ales pentru a 
ajunge acea ţintă. 

Mai multe Constituţiuni sai vedut 
cădând, pentru că aceste Constituţiuni in 
loc de a fi monumentele destinate viito- 
rului nu au fost de cât nisce bariere 
rădicate contra trecutului. Justa şi legi- 
tima ordre a unor instituţiuni râu conbi- 
nate sau rău aplicate, aŭ fost de multe 
ori causa defectelor noilor instituţiuni 


pă 


ara) ——— 


ce le aŭ succedat. O urmă a acestui 
fenomen se zăresce in unele părţi ale 
proiectului de Constituțiune ce ni s'a 
presintat, şi comitetul insărcinat cu esa- 
minarea acestui proiect, ajutorat de opi- 
niunile majorităţilor emise in secţiuni, 
a credut de a sa datorie de a aduce pe 
alocurea modificaţiunile necesarii pentru 
a se inlătura nisce mici defecte, ce sunt 
consecuinţa ostilităţei şi defienţei ce aŭ 
putut inspira un regim ce a fost o amară 
decepţiune pentru speranţele Românilor. 

Comitetul, impreună cu Adunarea şi 
guvernul, au fost pătruns de spiritul 
naţional român ce este cu totul liberal 
şi egalitar. — Studiând cine-va bine isto- 
ria acestui popor, victimă a atâtor loviri, 
se va convinge lesne că singurul lucru 
ce nu póte prinde rădăcină intr'ânsul 
este despotismul; va vedea că causa neno- 
rocirilor sale a fost silinţele ce tot-d'a- 
una a trebuit să îşi dea şi luptele perpetue 
ce tot-d'a-una a trebuit să susţie pentru 
a resturna ori-ce obstacol la dobândirea 
libertăţilor sale publice. Plecând din- 
tr'acest punct, proiectul de Constituţiune 
ce ni se presintă este o Constituţiune 
liberală şi egalitară, ast-fel precum se 
cuvine unui popor liber şi gelos in cel 
ai mare grad de libertăţile sale publice. 
Ast-fel in acest proiect veţi găsi că se 
dă şi se garantéz poporului român tâte 
libertăţile publice de care se bucură 
popdrele cele mai liberale din Europa 
civilisată. 

Ast-fel, libertatea consciinţei, liber- 
tatea individuală, egalitatea inaintea 
legei, egalitatea in dobândirea eserciţiu- 
lui drepturilor politice, inviolabilitatea 
domiciliului, libertatea intrunirilor, li- 
bertatea presei, dreptul de asociaţiune, 
inviolabilitatea proprietăţei de ori-ce na- 
tură, libertatea invăţământului, partici- 
parea tutulor lomânilor la drepturile 
civile şi politice, şi in fine tote libertăţile 
publice, incongiurate de tóte garanţiele 
ce aŭ putut prevedea până acum spiritul 
uman, se găsesc in proiectul de Consti- 


tuțiune ce vi se presintă ; şi modificaţiu- 
nile aduse de comitet la articolile din 
proiect privitâre la aceste libertăţi nu 
sunt mai in genere de cât modificaţiuni 
de redacţiune. 

Obiectul unei preocupaţiuni particu- 
lare atât a secţiunilor cât şi a comitetului 
a fost al naţionalitiţei. El a ţinut mult 
seamă de preocupaţiunea Românilor. 
Poporul român, f6rte gelos de naţiona- 
litatea sa, s'a arătat tot-d'a-una timid 
in facia ori-cărei disposiţiuni legislative 
in care a putut vedea cea mai mică 
ameninţare pentru a sa naţionalitate ; şi 
impingând acest simţimânt până la exces 
a putut fi bănuit de esclusivism. Acesta 
a fost motivul pentru care alineatul II 
din articolul 6 al proiectului de Consti- 
tuţiune al guvernului a inspirat o justă 
temere ce s'a manifestat in tóte părțile 
României cu o vivacitate vibrantă, care 
nu ar putea fi condemnată de cât numai 
de acei ce nu cunosc bine starea socie- 
tăţei nâstre, causa plagelor sale, pe 
inamicii sel din năuntru, pe cei ce sunt 
ostili credințelor sale, religiunei şi inde- 
pendinţei sale. 

Majoritatea comitetului, in facia unei 
atare stări de lucruri, a credut de nece- 
sitate a adăoga un alineat la articolul 6 
din proiectul guvernului, şi, admițând 
libertatea consciinţei, libertatea tutulor 
cultelor, admițând că religiunea nu pote 
face un obstacol la impămentenire in 
cea ce concernă pe Israeliţi, acea mulţime 
de mai multe sute de mii de omeni, care 
aŭ egit in grămadă din provinciele cele 
mai inapoiate ale Statelor celor mal neci- 
vilisate ale Europei, pentru a inunda 
unele din părţile cele mai frumose ale 
României, şi care formâză o populaţiune 
incultă şi lipsită incă cu totul de lumi- 
nele civilisaţiunei secolului, comitetul 
dic a credut a introduce o escepţiune 
care abrogă disposiţiile art. 9 din codul 
civil. Ast-fel dar, fără a atinge nici 
libertatea consciinţei, nici libertatea cul- 
tului acestei mulţimi, s'a lăsat misiunea 


| 


| 


2 


regulărei modului prin care acestei popn- 
laţiuni eterogene i s'ar putea da drepturi 
civile şi politice, fără a se aduce o lesiune 
desvoltărei nâstre naţionale, viitârelor 
Aduniri legiuitâre, care vor ingriji a 
acorda dreptul de impimântenire treptat 
şi in proporţie cu amelivraţiunea morala 
ce acâstă populaţiune va dobândi prin 
instrucţiunea obligatâre ce se introdure 
in térà. 

In crstiunea străinilor care se domici- 
liază in România şi care, după codul 
civil in vigâre, se bucură de drepturile 
civile intre care cel mai principal este 
acela de a putea dobândi proprietatea de 
imobile urbane şi rurale, comitetul, de şi a 
vedut că in unele din secţiuni s'a manife- 
stat opiniunea esclusivistă de a se rădica 
străinilor de rit crescin acest drept, n'a 
credut insă că ar fi util a se admite 
acâstă opiniune condemnată de progre- 
sul civilisaţiunei moderne, de spiritul 
de infrăţire ce astădi predomnesce in 
tâte naţiunile civilisate. Când Statele 
civilisate ale Europei, unde Românii ai 
mers şi merg incă spre a aduna luminile, 
deschide porţile lor tutulor acelora ce 
voesc a veni să se domicilieze acolo, 
supuindu-se legilor acelor ţări, ar fi 
injust ca România să inchidă porţile 
sule acelor ce voesc a se domicilia pe 
teritoriul ei. Ar fi tot de o-dată vătă- 
mětor intereselor materiale ale ţărei, 
nu numai prin respingerea capitalurilor 
strâine de care naţiunile cele mai pu- 
tinte ale Europei nu se pot dispensa şi 
de care Românii au atita nevoie, dar 
incă prin obstacolul ce s'ar aduce prin 
acâsta la impământenirea acelor ce ar voi 
să se pună sub scutul legilor române 
şi a deveni Români, legând interesele lor 
personale de interesele naţionale ro- 
mâne. Dacă ţările cele mai populate din 
Europa găsesc util a facilita ori-cărui 
strein domicilierea şi impimentenirea, 
cu atât mai mult România care simte 
lipsa de populaţiune. Mobilul acţiunilor 
omenesci, mai in genere, este interesul 


29 


individual; omul se interesă de ţtra 
aceea in care se află averea sa, el iu- 
besce acea ţ6ră ale căreia legi îi acordă 
protecţiunea persânei şi averei sale şi in 
care găsesce o justiţie ce apără dreptu- 
rile sale. Acest interes şi acâstă iubire 
îl silesc moralmente şi materialmente a 
dori şi a voi să dobândâscă drepturi 
politice pentru el şi pentru succesorii 
sei, şi prin urmare, îl pune in situaţiune 
a considera ca o bine-facere dobândirea 
drepturilor de impământenire. Oraşele 
nóstre in care străinii aŭ putut dobândi 
proprietăţi imobiliare s'aă imbogăţit, 
g'aii mărit, s'aă infrumuseţat, dându-ne 
tot d'o-dată şi o populaţiune care, daca 
nula ântâia generaţiune, dar cel pucin la 
a duoa este tot aşa de română, deinimă, 
de spirit şi de limbi, ca şi descendenţii 
colonielor traiane. Pentru aceste motive 
comitetul a credut să dea art. 9 din pro- 
lect o redacţiune care să fie conformă cu 
disposiţiunile codului nostru civil in 
acâstă materie. | 

Independenţa bisericei ortodoxe ro- 
mâne, aflându-se lovită in tradiţiunile 
sale prin legea din 11 Maiii 1865, comi- 
tetul, aprobând opiniunea emisă mai in 
unanimitate de tóte secţiunile, a modi- 
ficat art. 16 şi a introdus iarăși alegerea 
mitropoliţilor şi episcopilor de către re- 
presentaţiunea naţională. 

Instrucţiunea publică formeză atât in 
proiectul de Constituţiune cât şi in lu- 
crările secţiunilor obiectul celei mai 
viui solicitudini. 

Atât guvernul cât şi Adunarea se věd 
pătrunse de adevărul că numai prin 
instrucţiune un popor póte ajunge să 
ințelégă eserciţiul drepturilor şi liber- 
tăţilor sale şi implinirea datorielor ce îi 
impune legea şi morala. Un popor cu 
cât va fi mai luminat cu atât mai mult 
va fi demn și capabil de a aprecia şi de 
a conserva libertăţile sale publice. 

Instrucţiunea publică gratuită şi obli- 
gatorie este corolariul indispensabil al 
unei Constituţiuni liberale şi egalitare. 


26 


CP —— 


De acâstă nobilă ideiă, de acest salutariă 
principii, aŭ fost conduși părinţii şi stră- 
buni! noştri când aŭ fondat scoli publice 
pe care le-aii dotat cu averi insemnate; 
acest simţimânt de patriotism luminat 
ce ne-ai invăţat străbunii noştri, a fă- 
cut a se admite cu o viue satisfacere un - 
amendament la art. 18 din proiectul de 
Constituţiune, prin care se decide ca in 
viitor averile ce sunt date deja sai se 
vor da sc6lelor să numai pótă fi distrase 
de la a lor legitimă şi sacră destinaţiune. 

De la acâstă parte a proiectului de 
Constituţiune, ce tratéză despre drep- 
turile Românilor, trecând la aceea ce 
trateză despre puterile Statului, majo- 
ritatea comitetului, urmând intr'acâsta 
opiniunelor emise de majoritatea Adu- 
nărei, a introdus nisce modificaţiuni ra- 
dicale la proiectul guvernului in ceea-ce 
concernă sistemul representativ unica- 
meral. Guvernul Principelui Cuza, după 
lovitura de Stat de la 2 Maii, a introdus 
sistemul Parlamentar cu duoă Camere, 
insă intr'un mod ast-fel de viţios şi sub 
o formă ast-fel de pucin nemerită și in- 
compatibilă cu sistemul electiv ce este 
tradiţional poporului român, in cât 
creaţiunea celei de a duoa Cameră, in loc 
de a servi la conservarea libertăţilor pu- 
blice şi a regimului monarchic şi con- 
stituţional, n'a făcut de cât a seconda 
tendinţele la despotism, tendinţe ce au 
fost causa resturnărei autorului acelui 
regim. În acâstă privinţă proiectul gu- 
vernului represintă mai mult o barieră 
rădicată contra unui trecut odios şi de 
scurtă durată, in loc de a presinta pétra 
de temelie a unul viitor ce ascâptă totul 
de la regimul monarchic şi constituţio= 
nal şi pe care îşi fondâză realisarea 
dorințelor sale. 

Bunstatea şi utilitatea instituţiunei 
nu trebue să se judece după resultatele 
ce a putut da când ea a fost introdusă 
estropiată şi mutilată de tendinţe des- 
potice, de aspiraţiuni culpabile. O ase- 
menea instituţiune trebue să se judece 


după resultatele ce vedem că a dat in 
statele civilisate şi liberale ce ne propu- 
nem a lua de model. 

Tradiţiunile nostre cu totul resbelnice, 
presintându-ne tabloul unei aristocrații 
resboinice şi a unel domnii elective ce aŭ 
perpetuat o stare de nestabilitate conti- 
nu, nu ne pote servi de loc drept 
normă şi drept basă la fondarea unei 
constituţionale monarchii ereditare, te 
a ajuns să fie singurul megii de salvare 
şi singurul medii de stabilitate ce re- 
clamă intr'un mod imperios desvoltarea 
progresului nostru material și moral. 

Când de la naţiunele a căror sârtă o 
invidiem, imprumutăm forma lor de gu- 
vern, de voim să tragem aceeași utilitate 
şi aceleaşi bine-faceri ce vedem că aŭ 
tras acele naţiuni, trebue să introducem 
acea formă de guvern cu tâte accesoriile 
ce acele naţiuni ai credut necesar şi 
indispensabil a o incongiura. Ast-fel, ve- 
dem că in tâte statele monarchice ce 
sunt dotate de o Constituţiune liberală 
representaţiunea naţională este impăr- 
ţită in duo& Camere. Chiar republicele 
Americei, unde libertăţile publice sunt 
desvoltate in cel mai mare grad şi for- 
m6ză nutrimentul indispensabil al esis- 
tenţei şi independenţei lor naţionale, 
representaţiunea naţională se compune 
din duot Adunări saă Camere. Acest sis- 
tem de duo Corpuri legislative s'a adop- 
tat de tâte statele constituţionale şi trece 
ca o maximă a constituţionalismului. 
Avantagele ce el oferă sunt multiple. 

Prin divisiunea representaţiunei na- 
tionale in duoă Camere se evită precipi- 
taţiunea in deliberaţiuni şi surprinderile 
din partea puterei ministeriale. O Adu- 
nare unică, chiar când ar avea regula- 
mentul cel mai perfect, îl observă numai 
pe cât îi place. Esperienţa ne arată că ea 
se abate lesne de la regulile prescrise 
prin regulament, şi că urgenţa circons- 
tanţelor devine adesea pentru partitul 
dominant un pretext pentru a face tot 
ce voesce, adică pentru a asculta pasiu- 


27 


angas 


nile dilei. Când insă representațiunea 
naţională e impărțită in duo Camere, 
tóte aceste inconveniente dispar, regulile 
de procedură ce sunt create pentru a 
asigura libertatea deliberaţiunilor se 
observă şi surprinderile devin imposi- 
bile, dându-se timp reflexiunei in inter- 
valul ce se pune intre deliberaţiunile 
celor duo% Camere. Discuţiunile intr'o 
singură Cameră chiar când ar putea fi 
repetite in intervale diverse, totuşi nu 
pot presenta maturitatea gi securitatea 
ce oferă desbaterile care trec prin duoă 
Camere. Oamenii care lucrâză mult timp 
impreună, care represintă interese di- 
verse ce devin obiectul unor căldurdse 
gi adesea pasionate discuţiuni, urmând 
unor legi psychologice, contractă sim- 
patii şi antipatii ce dai nascere la for- 
marea partiturilor; şi relele efecte a 
spiritului de partit nu pot găsi un co- 
rectiv mai bun şi mai natural de cât in 
deliberaţiunele unel a duoa Camere, com- 
pusă de Gmeni, care, neluând parte la 
acele căldurâse şi pasionate discuţiuni, 
pot delibera cu sânge rece asupra ces- 
tiunilor ce aŭ sulevat acele desbateri. Ri- 
valitatea ce nasce intre talentele dintr'o 
Cameră găsesc un judecător imparţial in 
a duoa Cameră, şi membrii unei Adunări 
legislative devin mult mai circumspecţi 
şi mult mai juşti in decisiunile lor, când 
sciù că aceste decisiunl vor fi esaminate, 
apreciate şi controlate, de o a duoa Ca- 
meră a representaţiunei naţionale. 

O singură Cameră, prin omnipotenţa 
ce are, ajunge să contracte aspiraţiuni 
despotice, şi executarea decisiunilor sale, 
negăsind un obstacol de cât numai in 
refusul sancţiunei Principelui, in puterea 
esecutivă, este naturalmente impinsă a 
resturna acel obstacol; şi esperienţa tre- 
cutului ne arată in modul cel mai pal- 
pabil care pot fi tristele consecuenţe ale 
acestei lupte dintre puterea legislativă 
confiată unei singure Camere şi puterea 
esecutivă. Incetarea acestor lupte, ce 
singură pote asigura stabilițatea și fon- 


darea unei monarchii ereditară consti- 
tuțională, nu se pote dobândi de cât prin 
sistemul bicameral, prin crearea unei a 
duoa Camere a puterei legislative re- 
crutată iarăşi prin modul electiv prin- 
tre cetăţenii care, prin etatea şi espe- 
rienţa lor, aŭ o cunoscinţă mai intinsă 
şi o Judecată mai matură despre afa- 
cerile publice. Acâstă a duoa Cameră 
devine necesarmente o stâncă in care vin 
să se isbâscă aceste lupte dintre Adunarea 
representanților şi puterea esecutivă, fără 
ca nici una din ele să se sdrobâscă şi să 
se sfirame, Sistemul representativ este 
fondat pe temerea usurpaţiunei ce un 
corp al Statului ar putea aduce asupra 
atribuţiunilor unui alt corp. Restrânge- 
rea fie-căruia corp in limitele atribuţiunei 
sale, nu se pote obţine de cât printr'un 
echilibru bine cumpănit intre diferitele 
corpuri ale Statului; echilibru indispen- 
sabil care singur pâte menţine armonia 
necesară şi asigura controlul ce fie-care 
corp esersă asupra celui-l-alt. Toți băr- 
baţii de Stat cei mai distingaţi, toţi 
publiciştii cei mai liberali, toţi juriscon- 
sulţii moderni cei mai eminenţi şi chiar 
fondatori de republici, n'au găsit acest 
echilibru de cât intr'un organ ce este o 
a duoa manifestare a opiniunei publice. 

Pe lângă aceste avantagii, sistemul 
divisiunei puterei legislative in duo& 
Camere contribue forte mult a apăra 
Statul contra furtunelor politice, având 
legile trecute prin discuţiunea lor şi 
admise de majoritatea ambelor Adunări; 
un prestigiă mult mai mare, fiind-că tóte 
clasele societăţei atât cele mai pucin 
luminate cât şi cele mai mult luminate 
aŭ participat prin delegaţii lor la con- 
fecţionarea acestor legi; fiind-că este o 
mai mare garanţie că aceste legi sunt 
conforme cu justiţia absolută, ale cărea 
principil trebuesc tot-d'a-una respectate 
şi care trebuesc să fie limitele suverani- 
tăţei poporului. 

Puterea legislativă, puterea esecutivă 
şi puterea judiciară sunt cele trei resor- 


turi care cooperă fie-care in sfera acţiunei 
sale la mişcarea generală. Când pentru 
a garanta justiţia in lucrările celor duo& 
din urmă s'a condemnat de tóte legisla- 
ţiunile sistemul unul singur organ ca 
insuficient pentru a aptra interesele in- 
dividuale, dându-se timp refiecţiunei de 
la o instanţă până la alta, óre nu ar 
trebui cu atât mai mult cuvânt a se 
admite un al duoilea organ legislativ 
pentru protegiarea intereselor generale 
intr'un mod conform cu justiţia absolută? 

Pentru Români, al căror caracter este 
ardent şi pasionat precum este acela al 
tutulor naţiunilor meridionale, sistemul 
bicameral este indispensabil gi constitue 
unicul remediii ce s'ar putea aduce la 
inconvenientele ce aŭ resultat tot-d'a-una 
şi ce ar putea resulta din precipitarea cu 
care el ea decisiunile sale. 

Intr'o ţ6ră ca a nóstră, unde cestiunile ` 
sociale cele mai ardente gi cele mai 
spinóse d'abia fură tranşate ca nodul 
gordian; intr'o naţiune care, aflându-se 
intr'o stare de transiţiune, lupta intre 
semi-ignoranţă şi sciinţă, intre avut şi 
ne-avut, intre moralitate şi corupţiune, 
intre rutină şi progres, este mult mai 
inverşunată de cât in cele-l-alte state 
ale Huropei ce aŭ egit de mult din starea 
de trunsiţiune. O lege electorală intinsă 
și care astă-di nu s'ar putea restrânge 
fără inconveniente neprevădute şi in 
care condiţiunile ce se cer pentru a fi 
deputat nu pot garanta nici esperienţu 
nici erudiţiunea, nici sciinţa, nici cunos- 
cinţa de afacerile publice, este temere că 
n'ar putea da o Adunare legislativă ale 
cărei decisiuni sù poti fi tot-d'a-una 
productul unei mature cugetări. Nu r&- 
mâne dar alt remediu de cât acela ce ne 
indică inţelepciunea şi esperienţa naţiu- 
nilor civilisate şi liberale. 

lată, domnilor deputaţi, unele din 
principalele argumente pentru care ma- 
joritatea comitetului s'a pronunciat in 
favOrea sistemului bicameral. Rămâne 
mal multe alte argumbnte ce le-aşi fi 


espus aci pe lung, dacă justa impaci- 
enţă a domniei-vâstre, domnilor depu- 
taţi, de a dota ţera cât maï curând cu o 
Constituţiune îmi ar fi dat măcar un 
spaţiii de trei dile pentru a face acest 
raport. 

Minoritatea comitetului a optat pentru 
sistemul unicameral. Unul din’ princi- 
palele sale argumente este că acest sistem 
bicameral este o inovaţiune contrarie 
tradiţiunilor ţărei care nu a avut tot- 
d'a-una de cât o singură Cameră. Un al 
duoilea argument este că cercarea siste- 
mului bicameral, introdus prin statutul 
de la 2 Maii, a fost o dovadă că acest 
sistem nu pâte da in România aceleași 
bine-făcăt6re resultate ce a dat in alte 
state. Al treilea, că ideia creărei unei a 
duoa Camere este impopulară şi că ca 
ori-ce instituţiune ce nu este in armonie 
cu voinţa poporului va fi discreditată. Al 
patrulea, că tóte cestiunile sociale, fiind 
tranşate la noi printr'o singură Cameră 
intr'un mod satisfăcător şi conform voin- 
ţei naţionale, separaţiunea in viitor a 
puterei legislative in duoč Camere n'ar 
face de cât a lâncedi mersul lucrărilor 
legislative ale Adunărel representanţilor. 
Al cincilea, că aceste duoč ramure ale pu- 
terei legislative, având diferite sorginţi şi 
diferite condițiuni de admisibilitate, atât 
in ceea-ce privesce etatea cât şi in ceea-ce 
privesce capacitatea, ar tinde a fonda la 
noi un noii fel de aristocrație ce nu intră 
in vederile poporului român. Al géselea, 
că aceste duoč ramuri ale puterei legis- 
lative, presentând interese diverse, in 
loc de a face să dispară luptele şi să 
aducă infrăţirea, ar tinde din contra a 
crea duoă tabere ostile una alteia prin 
chiar linia de demarcaţiune trasă prin 
diferinţa condiţiunilor sai calităţilor de 
admisibilitate cerute de lege. 

Aceste sunt principalele argumente pe 
care s'a fondat minoritatea spre a opta 
pentru sistemul unicameral, argumente 
pe care, in timiditatea mea dea nu le 
putea desvolta aşa de bine precum le ar 


29 


putea desvolta autorii lor, am credut 
convenabil a lăsa acâstă sarcină acelora 
ce aŭ avut o convicţiune formată pentru 
a le produce. 

O lacună fârte insemnată s'a găsit de 
către majoritatea comitetului in proiec- 
tul de Constituţiune. Acâsta este lipsa 
principiilor legei electorale, care, după 
drept cuvânt, trebue să figureze in corpu 
unei Constituţiuni, remâind ca o lege 
specială să reglementeze numai aplica- 
ţiunea acelor principii. Ac6stă lipsă s'a 
implinit de comitet prin vre-o câte-va 
amandamente ce formâză un adaos de 
articole intercalate in capitolul ce tratâză 
despre Adunarea generală. 

Pentru o mai bună ordine capitolul 1 
din titlul al 3 s'a consacrat representa- 
ţiunei naţionale ce in proiect formâză 
capitolul 3 intitulat despre Adunarea 
naţională. 

Capitolul 2 al acestui titlu s'a consa- 
crat puterei esecutive, impărţindu-se in 
duoč secțiuni, una care tratéză despre 
Domn şi cea-ultă despre miniştrii. Aceste 
duoă secţiuni conrespund la capitolul | 
ŞI 2 din proiect. 

Principiile legei electorale ce s'au 
admis de comitet pentru Adunarea depu- 
taţilor, prima ramură a puterei legisla- 
tive, sunt aceleaşi principii ce se ved in 
proiectul de lege electoral presintat de 
guvern, modificate insă de majoritatea 
comitetului in sensu ce a credut mai 
proprii pentru a putea aplica principiile 
votului universal intr'un mod just şi 
echitubil. 

Admiterea votului universal, fură a 
separa in mai multe colegii votanţii care 
au un diferit grad de cultură şi diferite 
interese, este paralisarea sau anihilareu 
voturilor claselor inteligente şi culti- 
“ate, care pretutindenea sunt mult mai 
puţin numeróse de cât clasa aceia in care 
educaţiunea nu a putut fi aşa de ingri- 
jiti şi luminele nu aŭ putut fi aşa de 
respândite. 

Esperienţa a dovedit că votul unis 


versal, fără impărţirea votanţilor in mai 
multe colegiuri, nu a avut alt efect, atât 
la noi cât şi in alte ţări mai inaintate in 
cultura intelectuală de cât a nóstră, de 
cât a ineca cu totu vocea claselor mai 
luminate prin voturile unei mulţimi, 
care, prin lipsă de lumini suficiente, prin 
lipsă de cunoscinţa afacerilor publice gi 
in simpla sa naivitate, aŭ servit tot-d'a- 
una sai tendinţele despotice ale unui 
om sai ambiţiunile vătămătâre şi per- 
turbătâre ale demagogiei celei mal licen- 
ți6se. De aceste adevăruri aŭ fost pătrunși 
autorii proiectului de lege electorală ce 
vi s'a presentat de guvern când aŭ 
impărţit pe alegătorii unul judeţ in trei 
colegiuri electorale. 

In ceia ce concernă principiile legei 
electorale pentru Camera teritorială, 
majoritatea comitetului, având in vedere 
că acâstă a duoa Cameră trebue să re- 
presinte meritul personal incercat şi 
garantat prin servicii publice şi averea 
ce represintă travaliul, inteligenţa, or- 
dina şi economia, a fost de opinie ca 
legea să fixeze nisce condițiuni de eligi- 
bilitate de natură a asigura alegerea unor 
bărbaţi care, prin etatea lor, prin espe- 
rienţa lor, prin posiţia lor socială şi prin 
cunoscinţa afacerilor publice, să pstă 
implini, in cunoscinţă de causă şi cu 
demnitatea cerută, delicata misiune ce li 
se incredinţâză ; având insă in vedere 
că o bună şi nemerită alegere depinde 
esclusiv de la alegători; având in vedere 
că intr'o ţâră cu totu agricolă, puţin 
comercială și fârte puţin industrială, 
marea maioritate a populaţiunei este o 
populaţțiune rurală in care cei ce sciù 
a coti și a scri formâză escepţiune, popu- 
laţiune care, fiind ataşată cu totu la 
ocupaţiunile sale câmpenesci, este forte 
pucin in contact cu clasele eclerate şi 
literate, şi prin urmare nu póte incă cu- 
n6sce persónele ce insugesc calităţile ce se 
cer de la membrii celei de a duoa Cameră; 
comitetul a credut util a intinde votu 
electoral numai până la aceia care, prin 


30 


midlócele unei mici averi, se presùpun a 
fi in stare de a dobândi instrucţie şi cu- 
noscinţele indispensabile pentru a inţe- 
lege gravitatea misiunei lor. 

Instrucţia chiar in ţerile cele mai ci- 
vilisate se găsesce forte rar răspândită 
in clasele acelea unde omul este silit din 
copilăria sa a intrebuinţa tot timpul seu 


la un travaliă manual pentru a câştiga 


esistența sa; in acele clase unde copii 
sunt consideraţi de părinţii lor ca o 
bogăţie, prin ajutorul ce găsesc in ei 
intrebuinţându-i de la etatea cea mai 
fragetă la lucrările agricole in loc de a 
cheltui pentru a îi instrui; pentru aceste 
inotive, comitetul a credut a limita mi- 
siunea de a alege pe membrii Camerei 
teritoriale până la acele persâne ce ai un 
venit de 100 galbeni. Pentru prestigiul 
actelor puterei legislative şi pentru res- 
pectul religi6selor tradiţiuni naţionale, 
majoritatea comitetului a credut conve- 
nabil ca mitropoliţii şi episcopii epar- 
chioţi să fie de drept membrii ai Camerei 
teritoriale. 

Majoritatea comitetului, dorind a face 
o largă parte sciinţei intr'acâstă Ca- 
meră, şi imitând intr'acâsta exemplul gi 
al altor naţiuni, a adoptat un amenda- 
ment prin care Universitățile din Iaşi şi 
din Bucuresci se indrituesc a trămite la 
Camera teritorială câte un deputat ales 
fie-care de către profesorii acelor Uni- 
versităţi. 

Moștenitorul Tronului, trebuind să fie 
iniţiat in afacerile Statului, comitetul, 
urmând esemplul tutulor statelor con- 
stitaţionale monarchice, a credut de 
necesitate a se admite in Camera terito- 
rială de la etatea de 18 şi până la 25 
de ani cu vot deliberativ. Aceste sunt, 
domnilor deputaţi, modificaţiunile ce 
majoritatea comitetului a credut nece- 
sarii a se introduce in partea din proiec- 
tul guvernului ce tratâză despre puterea 
legislativă. Minoritatea comitetului op- 
tând, după cum avuii ondrea a vě arăta 
nai sus, pentru sistemul unicameral, va 


În SIP ad 


$i 


E: A 


aduce aprecierile sale asupra acestor 
modificaţiuni introduse de majoritate in 
cursul desbaterilor ce vor avea loc in 
Adunare. 

De la acéstă parte a proiectului, tre- 
când la aceea ce tratéză despre Domn şi 
miniştrii, proiectul guvernului a primit 
fârte mici amendări din partea comite- 
tului: aceste amendări tind a impuţina 
casurile de vacanţă la Tron. Ast-fel, co- 
mitetul a credut in interesul stabilităţei 
a introduce la articolul 36 ultimul ali- 
neat o disposiţiune prin care să se confere 
succesiunea Tronului şi in liniacolaterală 
a Măriei Sale Principelui Carol I de 
Hohenzollern Sigmaringen. 


O modificaţiune mai remarcabilă este 


aceea a introducerei unui veto absolut in 
locul lui veto suspensiv ce se găsesce in 
al III alineat al articolului 47 din pro- 
iectul guvernului. 

Motivele pentru care majoritatea co- 
mitetului a preferat a se acorda Domni- 
torului dreptul absolut de a refusa a Sa 
sanţiune, a fost preocupaţiunea de a se 
evita pe cât va fi prin putinţă casurile de 
disolvare a Adunărilor legislative. In- 
tr'adevăr, apelul făcut de guvern la 
alegători prin disolvare aduce țéra intr'o 
stare anormală, caus6ză desordine, infer- 
bântă luptele şi excită pasiunile intr'un 
mod aşa de grav, in cât se pâte cu drept 
cuvânt dice că in nisce asemenea circum- 
stanţe tóra se află intr'o stare de semi- 
revoluţiune. Aceste consecuenţe a voit 
a evita majoritatea comitetului introdu- 
când dreptul de veto absolut. 

Minoritatea comitetului insă a optat 
pentru veto suspensiv, credând că, când 
duo€ representaţiuni naţionale consecu- 
tive se pronunţă intr'același mod asupra 
unei cestiuni, este atunci o evidentă do- 
vadă a unei seri6se voinţi naţionale, şi 
că ar fi mult mai periculos pentru stabi- 
litate a se contraria manifestarea acestei 
voințe de cât a se traduce in lege intr'un 
mod obligatorii pentru Domnitor. 

Tóte cele-alte disposiţiuni ale proiec- 


tului relativ la Domn şi la ministri sunt 
conforme cu disposiţiunile ce se găsesc 
mai in tóte Constituţiunile statelor a 
căror formă de guvern este regimul mo- 
narchic constituţional. 

O modificaţiune insemnată ce s'a adus 
de comitet la proiectul de Constituţiune 
este aceia a desfiinţărei consiliului de 
Stat. 

Utilitatea acestui consiliă in proporţie 
cu enormele cheltueli la care espune pe 
Stat s'a credut fârte mică. Acâstă des- 
fiinţare însă ar putea lesa fârte mult 
interesele private dacă o lege specială nu 
va veni să dea, de o dată cu a lui desfiin- 
tare, unei alte autorităţi atribuţiunele 
sale contențióse. 

Afară de acésta, este de observat că 
legea, trebuind să fie dupe principiile 
admise de Constituţiune, opera colectivă 
a representaţiunei naţionale şi a Dom- 
nului, a sili pe Acesta de a da sancţiunea 
Sa este a'L esclude de la participarea 
ce I se acordă prin Constituţiune de 
puterea legislativă. 

In capitolul privitor la puterea judi- 
ciară proiectul, oferind multe lacune, 
maioritatea comitetului a credut de ne- 
cesitate a'l completa, adoptând in mare 
parte opiniunile ce aŭ predomnit in 
secţiuni. Ast-fel dar a respins sistemul 
electivităţei magistraţilor, admițând pe 
acela ce conferă Domnitorului dreptul 
de a numi pe magistrați, conform unei 
legi speciale de admisibilitate şi inaintare 
in funcțiunile publice ce se va elabora. 
Acest din urmă sistem ce este tradiţional 
la noi şi care esistă mai in tote statele 
bine organisate, presintă garanţii de o 
mal bună alegere a magistraţilor pentru 
următdrele motive : 

I. Pentru că se cere ca magistratul să 
fie un om pe cât se va putea mai erudit şi 
să aibă cunoscinţele speciale ale sciinţei 
dreptului; 

II. Pentru că in acâstă vastă sciință 
ce imbrăţişază tote raporturile sociale 
se cere, mai mult de cât in ori-care alta, 


ò practică indelungată ce nu se póte 
obţine de cât printr'un şir de mal mulţi 
ani petrecuţi in magistratură sau in 
baroi ; 

III. Pentu că eligibilitatea, neputând 
oferi o carieră sigură celui ce intră in 
magistratură , recrutarea acelor 6meni ce 
insuşesc calităţile de a fi magistrați ar 
deveni forte dificilă dacă nu şi imposibilă; 

IV. Pentru că atât prestigiul ce trebue 
se incongidre pe cel ce imparte Justiţia 
cât şi independinţa lui, ar primi o mare 
lovire când el ar fi in necesitate a briga 
voturile acelor ce vor fi justiţiabilii lui ; 

V. Pentru că Gmenii eminenţi ce se 
respectă ar fi tocmai aceia ce ar evita 
a se espune alegerei, ale cărea resultate 
nu le pote cunósce nimeni inaintea des- 
puerei scrutinului ; 

VI. Pentru că intr'o ţâră inzestrată 
de un guvern representativ, luptele par- 
titelor, formând condiţiunea neapărati 
a viueţei politice, este imposibil ca aceste 
lupte să nu aibă o inriurire simțitóre 
asupra alegerei, şi atunci decisiunile jus- 
tiţiei perd tot prestigiul imparţialităţei. 

O bună magistratură nu se pote im- 
provisa ; ea se crează cu incetul prin acel 
numěr de Gmeni care, pe lângă o educa- 
ţiune ingrijită şi literată gi pe lengă un 
studiu special in sciinţa dreptului, re- 
unesc şi cunoscința aplicaţiunei legilor, 
cunoscinţă care, după cum am dis, nu se 
dobândesce de cât in cariera magistrali 
şi in aceia a baroului. 

Inamovibilitatea magistraţilor este 
una din condiţiunile esenţiale pentru a 
asigura independenţa opiniunilor şi con- 
vicţiunelor lor, independenţă de la care 
atârnă in mare parte justiţia decisiunilor 
lor. Majoritatea comitetului, conform 
unei opiniuni ce a predomnit in tote 
secţiunile, n'a credut oportun a se intro- 
duce de o dată acâstă inamovibilitate; 
ci, admiţend principiul, îi a dat o apli- 
caţiune gradată, prin mijlocul cărca in 
scurt timp vom putea avea o magistra- 
tură luminată, erudită şi independentă. 


Cu acâstă treptată inamovibilitate va fi 
posibil ministrului justiţiei a alege pe 
magistraţii tribunalelor şi curților prin- 
tr'acele persóne ce posedă cualităţile 
cerute. 

Instituţiunile judeţene şi comunale ce 
ai de scop o descentralisare a adminis- 
trațiunei, reclamată de desvoltarea inte- 
reselor colective ale fie-cărui Judeţ în 
parte şi ale fie-căreia comune, aflându-se 
regulate prin legi esistente, nu rămâne 
de cât a aduce la aceste legi modificaţiu- 
nile ce pot favorisa acâstă descentralisare 
până in punctul unde interesele generale 
nu pot fi atinse. 

Intr'acest capitol majoritatea comite- 
tului a admis un amendament ce s'a 
presentat. in secţiuni, relativ la coloniele 
bulgare din partea Basarabiei cedate 
Moldaviei prin tractatul din 1856. Acest 
amendament nu face de cât a repara o 
uitare ce s'a comis in proiectul de Cons- 
tituţiune. 

Aceste colonii s'aă aşedat in Basarab'a 
pustie, numită pustiul Bucâgului, in vir- 
tutea unor contracte făcute cu guvernul 
rusesc numite statute coloniale. Aceste 
statute constitue o organisaţiune judi- 
ciară şi comunală, şi sunt, ca ori-ce 
contract bilateral, obligatorii pentru 
ambele părţi contractante. România, in 
calitate de succesdră a husiei in ceea-ce 
concernă aceste contracte sai statute, a 
trebuit să le observe, să le menţie şi să 
le esecute. Acâsta s'a şi legiuit printr'un 
vot al Adunărei legislative din Moldova 
din 7 Aprilie anul 1861, sancţionat de 
Domnitor la 2 August acelaşi an, după 
ce violaţiunea acestor statute a dat loc 
la nisce triste şi deplorabile consecinţe 
ce aŭ ocasionat emigrarea unui numër 
de 12,000 familii ce constituiaă jumătate 
din acâstă populaţiune agricolă, onestă, 
fórte morală şi fârte laboriósă. 

Menţinerea şi respectarea acestor sta- 
tute constitue nu numai o cestiune de 
justiţie dar incă o cestiune de probitate 
naţională. Ori-ce acte ar tinde să facă 


pt aceşti pacinici locuitori a emigra şi 
a regrete sub un guvern liberal un 
guvernemânt despotic, ar fi un act 
impolitic ce nu ar fi in armonie cu prin- 
cipiile liberale pentru care Românii ai 
arătat tot-d'a-una atât de multă predi- 
lecţiune. 

Titlul al IV din proiect ce se ocupă 
de finance conţine tóte disposiţiunile 
necesare unui bun control. Principala 
modificaţiune ce s'a adus de comitet in 
acest titlu este aceea privitâre la impo- 
sitele votate de comună. Comitetul a 
credut că aceste imposite ar trebui să 
fie dispensate de a trece prin con- 
trolul puterei legislative pentru duoă 
motive: 

10 Pentru că ar fi contrarii princi- 
piului independinţei comunale; 

20 Pentru că ar fi f6rte dificil daca 
nu şi imposibil pentru representaţiunea 
naţională de a examina un număr de 
peste 8.000 budgete comunale. 

Nici o altă modificaţiune insemnată 
nu s'a ficut in acâstă materie proiec= 
tului de Constituţiune. 

Financele Statului român nu aŭ su- 
ferit din causa defectuosităţei legilor 
ci din causa unei rele şi nesocotite admi- 
nistraţiuni, ce nu se pote indrepta numai 
prin simple disposiţiuni financiare. 

In titlul al V din proiect, ce tratâză de 
puterea armată, proiectul de Constituţie 
conţine mai tóte disposiţiunele necesari! 
prin care se pote pune tot Românul in 
stare de a fi apărttor al patriei sale. 
Comitetul nu a introdus in acest titlu de 
cât o modificaţiune privitâre la reservă, 
adăogând pe lângă serviciul de trei ani 
in armata regulată şi alţi trei ani in 
regervă. 

Disposiţiunile generale din Constitu- 
ţiune aŭ primit duot modificaţiuni prin 
suprimarea articolelor 108 şi 111 ce s'au 
credut inutile. 

In privinţa acestui din urmă articol 
s'a credut mai cu s6mă suficientă modi- 
ficaţiunea adusă la articolul 26 al pro- 


ectului, in care se statuză că tóte pute- 
rile Statului ce purced de la naţiune se 
eserciti numai prin delegaţiune. 

O lacuniă ce a găsit comitetul in aceste 
disposiţiuni generale a fost aceia a marcei 
Statului român, lacună ce s'a implinit 
printr'un amendament la art. 106, şi prin 
care se determină care va fi in viitor 
marca României. 

Titlul al VII din proiect reglementâzi 
modul cum s'ar putea indrepta defectele 
saii imperfecţiunile ce pot esista in Con- 
stituţiunea nâstră. Constituţiunea, ca ori 
ce operă umană, nu pste fi perfectă ci 
numai perfectibilă. Pentru ca insă revi- 
guirea sai indreptarea disposiţiunilor 
Constituţiunei să fie o adevărată nece- 
sitate publică iar nu efectul unei incer- 
cără, s'ai luat cu multă dreptate tote 
garanţiele necesare intru ac6sta. 

Domnilor deputaţi, Constituţiunea ce 
vi se presintă, fiind fundată pe nisce prin- 
cipii in multe puncturi oposite cu legile 
esistinte, disposiţiunile acestei Constitu- 
ţiuni reclamă imperios atât confecţiunea 
unor legi speciale, fără care multe din 
disposiţiunile Constituţiunei ar deveni 
ilusorii, cât şi imediată modificare a 
legilor esistinte, atât ca să dispară ori-ce 
defectuosităţi ar putea esista intr'ânsele 
cât şi pentru a le pune in armonie cu 
principiile acestei noul Constituţiuni. 

Ac6sta a prevădut'o negreşit cu multă 
perspicacitate guvernul când a inserat 
in proiectul de Constituţiune ce ne a 
presentat disposifiunile suplimentari 
conținute in articolele 113 şi 114. 

Comitetul, avênd in vedere că legisla- 
ţiunea civilă şi penală a țěreï fiind făcută 
cu precipitare in multe puncturi nu este 
in armonie nici cu moravurile şi obi- 
ceiurile n6stre naţionale, nici cu gradul 
nostru de cultură intelectuală şi sciinţi- 
fică, prin urmare nu corespunde intr'un 
mod satisfăcător nici la regularea rapor- 
turilor de interese private, nici la justa 
represiune a infracţiunilor legel, comite- 
tul, dic, a credut necesar a adopta un 


3 


imendament tindend la revisuirea tutu- ce vi s'a presentat de guvern şi pe tare 

lor codicelor nóstre. sub-semnatul, in caalitate de raportor al 
Aceste sunt, domnilor deputaţi, prin- acestul comitet, am onóre a vi-l inainta 

cipalele modificaţiun! ce comitetul dele- și a-l supune la apreciarea domniilor- 

gaţilor secţiunilor a credut util a se vóstre. 

introduce la proiectul de Constituţiune Raportor, Aristid Pascal. 


PROIECT DE CONSTITUȚIUNE 


MODIFICAT DE COMITET 


TITLUL I 


DESPRE TERITORIUL ROMÂNIEI 


Aer. 1. Principatele-Unite-Române constitue un singur Stat sub denu. 
mire de România. 

Arrt. 2. Primit fură modificare. 

Arrt. 3. Idem. 


TITLUL II 


DESPRE DREPTURILE ROMÂNILOR 


Arrt. 4 şi 5. Suprimate. 

La alineatul 2, articolul 6 devenit articolul 4 saŭ adaos: 

In cât privesce pe Israeliți o lege specială va regula admisiunea lor 
treptată la impământenire. 

Se adaogă următârele articole: 

Arrt. 5. Constituţiunea de faciă şi cele-l-alte legi relative la drepturile 
politice determin care sunt, osebit de calitatea de român, condiţiunile 
necesarii pentru esercitarea acestor drepturi. 

Arr. 6. Impământenirea se dă de puterea legislativă. 

Numai impământenirea aseamănă pe străin cu Românul pentru eserci- 
tarea drepturilor politice. 

Arrt. 7 din proiect sa primit intocmai. 

Arr. 8 din proiect se modifică ast-fel : 

Nu esistă in Stat nici o deosebire de clasă. Toţi Românii sunt egali 
inaintea legei şi datori a contribui la dările şi sarcinile publice. 

„Ei singuri sunt admisibili in funcțiunile publice, civile şi militare, după 
meritul şi virtutea lor. 

Legi speciale vor determina condiţiunile de admisibilitate şi de inain- 
tare in funcțiunile Statului. 

Străinii nu pot fi admişi in funcțiuni publice de cât in casuri escepționale 
și anume statornicite prin vre-o lege. 

Arr. 9 din proiect se modifică in coprindere: 

Toţi strâinii aflători pe pământul României se bucură de aceleaşi 
drepturi ca şi Românii, afară de cele politice. 


86 


Aar. 10 din proiect se modifică in coprindere : 

Românii nu pot primi titluri de nobleţă, dignităţi şi decorațiuni streine 
fără autorisațiunea specială a Domnului. 

Asr. 11 din proiect s'a preschimbat ast-fel : 

Libertatea individuală este garantată. 

Nimeni nu pote fi urmărit de cât in casurile prevedute de legi şi după 
formele prevedute de ea. 

Nimeni nu póte fi poprit sau arestat, afară de casul de vină veghiată, 
de cât in puterea unui mandat judecătoresc motivat şi care trebue să îl fie 
comunicat la momentul arestărei sai cel mult in 24 ore după arestaţiune. 

S'a adaos următorul articol: 

Arrt. 12. Nimeni nu pote fi sustras in contra voinţei sale de la judecătorii 
ce îi dă legea. 

Arrt. 12 devenit 13 

Axr. 13  ,„ 14 se primesc după proiect. 

Anr. 14 j 15 . 

Arrt. 15 , 16 se modifică in coprindere : 

Arr. 16. Pedépsa morţei nu se va putea reiufiinţa afară de cusurile 
prevedute in codul penal militar in timp de resbel. 

Sa strămutat aci art. 24 din proiect modificat cum urmeză : 

Arrt. 17. Proprietatea de ori-ce natură, tote creunţele asupra Statului, 
precum şi tote angugiamentele Statului, sunt sacre şi neviolabile. 

Nimeni nu pote fi expropriut de cât pentru causă de utilitate publică 
legulminte constatată şi după o dréptă şi prealabilă despăgubire. 

Prin causă de utilitate publică urmeză a se inţelege numai comunica- 
ţiunea şi salubritatea publică, 

Legi speciale vor regula procedura şi modul expropriaţiunei. 

Libera și ncimpedicata intrebuinţare a riurilor navigabile şi fiotabile, 
a şoselelor şi altor căi de comuuicare este de domenul public. 

Asr. 16 devenit 18 se modifică in cuprindere: 

Arrt. 18. Libertatea consciinţei şi a dogmelor este absolut. 

Libertatea tutulor cultelor este garantată intru cât insă celebraţiunea 
lor nu aduce o atingere ordinei publice saù bunelor moravuri. 

Religiunea ortodoxă a resăritului este aceeu a majoritaţei Românilor. 

Biserica ortodoxă română este şi române neatâărnati de ori-ce chiriur- 
chie streină, păstrându-şi insă unitatea cu biserica ecumenică a rcsăritului 
in privinţa dogmelur. 

Afacerile spirituale canonice şi disciplinare a bisericei ortodoxe 
române se vor regula de o singură uutoritate sinodulă centrală conform 
unei leg. speciale. 

Mitropuliţii şi episcopii bisericeli ortodoxe române sunt aleşi de repre- 
sentațiunea naţională şi investiţi de Domn, conform tradiţiunilor ţerei. 

Clerul superior şi instituţiunile de instrucţia specială a religiunei 
ortodoxe se vor intretine de cutre Stat dupe cum se va regula prin o 
anume lege. 

Clerul parochiul se retribue de către comună. 

Arr. 17 din prciect devenit 19 se modifică ast-fel: 

Arr. 19, Actele Statului civil sunt de atribuţiunea autorităţilor civile. 


86 


Intocmirea acestor acte va trebui să precedă in tot-d'a-una benedic- 
ţiunea religiosă. 

Arrt. 18 devenit 20 se modifică de la alineatul 3: 

3” Inveţămentul dat cu cheltuiala Statului sau a comunelor este 
regulat prin lege; 

4° Se vor iufiinţa treptat scoli primare in tote comunele României; 

5 Aceste scoli vor fi in sarcina fie-cărei comune in proporţiunea 
midlocelor de care ea va dispune; 

60 Averile sai fondurile ce sunt saŭ se vor da scâlelor nu se vor putea 
distrage de la destinaţiunea lor; 

7° Statul va putea acorda subvenţiuni pentru acest obiect comunelor 
lipsite de midlâce; aceste subvenţiuni vor face obiectul unor anume legi 
pentru fie-care cas special. Subvenţiunea va inceta indată ce comuna va 
putea dispune de midlocele necesari! pentru intreţinerea scolei primare; 

8° Invăţura primară va fi obligatâre pentru tinerii români până la 
versta de 18 ani, pretutindeni unde se vor afla instituite scoli primare, 

Anr. 19 devenit 21 se amendeză în coprindere: 

Aur. 21. Constituţiunea garanteză tutulor libertatea de a comunica şi 
publica ideile şi opiniunile lor prin grai, prin scris şi prin presă, fie-care 
fiind respundetor de abusul acestor libertăţi in casurile determinate prin 
codicele penal care, in acestă privinţă, se va revisui şi completa fără 
insă ase putea restringe dreptul in sine. elictele de presă sunt judecate 
de juriă. 

Nici censura, nici o altă mâsură preventivă pentru apariţiunea, vindarea 
Bau distribuţiunea a ori-cărei publicaţiuni nu se va putea reiufiinţa. 

Pentru publicaţiuni de jurnale nu este nevoe de autorisaţiune prealabilă 
a autoritățel. 

Nici o cauţiune nu se va cere de la diarişti, scriitori, editori, tipografi 
şi litografi. 

Presa nu va fi supusă nici-odută sub regimul avertismentelor. 

Nici un jurnal sati publicaţiune nu va putea fi suspendate sau suprimate. 

Autorul este r&spundetor pentru scrierile sale, iar in lipsa autorului 
sunt respundetori sai gerantul sui editorul. 

Veri-ce jurnal trebue si aibă un gerant responsabil care să se bucure 
de drepturile civile şi politice. 

Agr. 20 devenit 22 s'a amendat in coprindere: 

Aerer. 22. Secretul scrisorilor şi al depeşelor telegrafice este inviolabil. 

Agenţii guvernului sunt responsabili şi represibili pentru ori-ce violare 
a secretului scrisorilor şi depeşelor incredinţate poştei şi telegrafului. 

Arr. 2] din proiect devenit 23 se modifică in coprindere: 

Intrunirile sunt libere, afară insă de acele care prin scopul lor şi prin 
mijloce intrebuinţate ar ameninţa ordinea şi securitatea publică, 

Aer. 22 se modifică ast-fel: 

Arrt. 24. Dreptul de a petiţiona la autorităţile publice este garantat 
fie-căruia, insă una sai mai multe persone nu pot petiţiona de cât in 
numele celor sub-scrişi. 

Numai autorităţile constituite ui dreptul de a adresa petiţiuni in name 
colectiv. 


37 


La articolul 23 din proiect devenit 25 se adaogă următorele: „dispo- 
siţiuni speciale in codicele penal vor completa penalitatea prepuitorilor 
in acâstă materie“. 

Anr. 24 din proiect a format articolul 18. 

Arr. 25 din proiect devenit 26 s'a primit.intocmai. 


TITLUL IH 


Anr. 26 devenit 27 se modifică ast-fel: 

Arrt. 27. Tóte puterile Statului emană de la naţiune. care nu le pote 
esercita de cât numai prin delegaţiune şi după principiile şi regulele 
aşedate in Constituţiunea de faciă. 

Articolele 27 şi 28 din proiect intr'un singur articol cum urmeză: 

Axr. 28. Puterea legislativă se esercită colectiv de către Domn și 
vepresentaţiunea naţională. 

Representaţiunea naţională se imparte in duo5 Adunări. 

Adunarea teritorială şi Adunarea deputaţilor. 

Ori-ce lege cere invoirea a câtor trele ramuri a puterei legiuitore. 

Nici o lege nu pote fi supusă sancţiunei Domnului de cât după ce se 
va fi discutat şi votat liber de majoritatea ambelor Adunări. 

Anr. 29 din proiect s'a modificat in coprindere: 

Anr. 29. Iniţiativa legilor este dată fie-căreia din cele trei ramuri ale 
puterei legislative. 

Totuşi, ori-ce lege relativă la veniturile şi cheltuelile Statului sau la 
contigentul armatei trebue să fie votată mai ântâiu de Adunarea depu- 
taţilor. 

Arr. 30 din proiect primit intocmai. 

Arr. 3l , „ idem. 

Aur. 82 , „n suprimat. 

Arr. 33 devenit 32 s'a modificat in coprindere : 

Puterea judecătoréscă să esercită de curți şi tribunale. Hutăririle şi sen- 
tințele lor se pronunţă in virtutea legei şi se esecută in numele Domnului. 

La articolul 34 devenit 33 s'a preschimbat cuventul finutae in 
judeţene. 


CAPU I 


Modificaţiunile aduse in acestă parte a proiectului sunt cele urmă- 
tore: In locul capitolului I, care trateză despre Domn, s'a pus capitolul 
III, ce trateză despre Adunarea generală. Modificându-se acest capitol 
III din proiect prin urmátórele articole : 


CAPITOL 1 


DESPRE REPRESENTAREA NAȚIONALA 
Arrt. 34. Membrii amândurora Adunărilor represintă națiunea iar nu 


numai judeţul saŭ localitatea care îi a numit, 
Şedinţele Adunărilor sunt publice. 


38 


Cu tote acestea fie-care Adunare se formâză in comitet secret, după 
cererea preşedintelui sai a dece membri. 

Ea decide in urmă, cu maioritatea absolută, dacă şedinţa trebue redes- 
chisă in public asupra aceluiaşi obiect. 

Ast. 85. Fie-care din Adunări verifică titlurile membrilor sei şi judecă 
contestaţiunile ce se rădică in acestă privinţă. 

Anr. 36. Nimeni nu pote îi tot-d'o-dată membru a uneia şi a celei-l-alte 
Adunări. 

Arrt. 37. Membrii uneia sai celei-l-alte Adunări numiţi de guvern 
intr'o funcţiune salariati, pe care o primesc, inceteză de a fi deputaţi şi 
nu îşi reau eserciţiul mandatului lor de cât in virtutea unei noui 
alegeri. 

Aert. 38. La fie-ce sesiune Adunarea deputaţilor îşi numesce pregedin; 
tele, vice-preşedinții şi compune biuroul sei. 

Arrt. 39. Mitropolitul Primat al României .este de drept preşedinte al 
Adunărei teritoriale. Duoi vice-preşedinţi şi cei-l-alţi membri ai biuroului 
sunt aleşi. 

Ori ce resoluţiune este luată cu maioritatea absolută a sufragielor, 
afară de ceea-ce se va statornici prin regulamentele Adunărilor in privința 
alegerilor şi presentațiunelor. 

In cas de impărţială a voturilor proposiţiunea in deliberaţiune este 
respinsă. 

Nici una din Adunări nu pote lua o resoluţiune dacă majoritatea, 
membrilor sel nu se găsesce intrunită. 

Arrt. 40. Voturile sunt emise cu glas mare sai prin sculare şi şedere. 
Asupra intregului legilor și cestiunilor personale el e tot-d'a-una secr.t. 

Arr. 41. Fie-care din Adunări are dreptul de anchetă, 

Un proiect de lege nu pâte fi adoptat de cât după ce s'a votat articol 
cu articol. 

Arrt. 42. Adunările ai dreptul de a amenda şi de a despărţi in mai 
multe părţi articolele şi amendamentele propuse. 

Arr. 43. Este poprit de a presenta in personă petiţiuni Aduniărilor. 

Fie-care din Adunări are dreptul de a trămite miniştrilor petiţiunile 
ce îi sunt adresate. Miniştrii sunt datori a da esplicaţiuni asupra coprin- 
derei lor ori de câte ori Adunarea ar cere. 

Arrt. 44. Mici unul din membrii uneia sai celei-l-alte Adunări nu pote 
fi urmărit saă superat pentru opiniunile şi voturile emise de dânsul in 
cursul eserciţiului mandatului sei. 

Arrt. 45. Nici un membru a uneia sau celei-l-alte Adunări nu pote in 
timpul sesiunei să fie nici urmărit nici arestat in materie de represiune 
de cât cu autorisaţiuneu Adunărei din care face parte, afară de casul de 
vină vădită, 

Detenţiunea saă urmărirea unui membru a uneia sau celei-l-alte Adunări 
este suspendată in tot timpul sesiunei dacă Adunarea o cere. 

Arr. 46. Fie-care Adunare determină prin regulamentul sei modul 
după care ea îşi esercită atribuţiunile. 

Fie-care din Adunări delibereâză şi iai resoluţiunile lor separat, afară 
de casurile anume specificate in Constituţiunea de faciă, 


$9 


SECȚIUNEA I 


DESPRE ADUNAREA DEPUTAȚILOR 


Aer. 47. Adunarea deputaţilor se compune de deputaţii aleşi in modul 
indicat mai jos. 

Arr. 48. Corpul electoral este impărţit in fie-care judeţ in patru cole- 
giuri, representând deosebitele interese. ! 

Aceste colegiuri sunt : 

a) Al proprietăţei mari; 

b) Al proprietăţei mici; 

c) Al comerciului, industriei şi capacităţilor ; 

d) Al contribuabililor in genere. 

Aar. 49. Fac parte din colegiul proprietăţei fonciare mari acei care 
aŭ un venit fonriar de 809 galbeni. 

Aar. 60. Fac parte din colegiul proprietăţei fonciare mici acei care aŭ 
un venit fonciar de 100 galbeni. 

Fac parte din colegiul comerciului şi industriei acei ce plătesc către 
Stat o dare de 80 lei. 

Sunt scutiţi de cens in oraşe tote profesiunile liberale, magistraţii, 
funcţionarii publici, oficiării in activitate sai in retragere, profesorii 
şi pensionarii Statului. 

Arrt. 51. Censul nu se pote dovedi de cât prin rolul de contribuţiune, 
chitanţele sai avertismentele dir partea implinitorilor de dări pe anul 
incetat şi pe anul curent. 

Aar.52. Aceste trei colegiuri aleg direct fie-care câte un deputat de district. 

Tote oraşele unui district formeză un singur colegiu cu oraşul de 
reşedinţă, 

Oraşele : Bucuresci, laşi, Craiova, Galaţi, Botosani, Brăila, Pitesci, 
Ploesci şi Focşani vor continua a da acelaşi număr de deputaţi ca şi până 
acum, adică : şese cel d'ântâii, 4 cel dal duoilea şi duoi cele-l-alte. 

Arrt. 58. Fac parte din colegiul contribuabililor in genere toţi cetă- 
ţenii care plătesc o dare către Stat ori cât de mică şi care nu intră in 
nici una din categoriile de mai sus. Nu sunt escluşi din acest colegii de 
cât servitorii, cerşetorii şi vagabondii. 

Acest colegii alege la al duoilea grad un deputat de district. 

Cinci-deci de alegstori numesc un delegat. 

Delegații intruniţi la reşedinţa districtului aleg pe duputat. 

Arrt. 54. Legea electorală hotârasce tote cele-l-alie condițiuni cerute de 
la alegetori precum şi mersul operaţiunilor electorale. 

Arr. 55. Spre a fi eligibil trebue: 

a) A fi român de nascere sai a fi primit marea impământenire ; 

L) A se bucura de drepturile civile şi politice; 

c) A avea vârsta de 25 ani impliniţi; 

d) A fi domiciliat in România, 

Nici o altă condiţiune de eligibilitate nu este cerută. 

Aer. 56. Membrii Adunărei deputaţilor sunt aleşi pentru patru ani. 

Arrt. 67. Fie-care membru al Adunărei deputaţilor primesce o indemni- 
tate de 100 galbeni pentru tótă durata sesiunei. 


hò 
SECȚIUNEA H 


Deapre Adunarea teritorială 


Aur. 58. Membrii Adunărei teritoriale se aleg câte duoi de fie-care 
judeţ: unul de colegiul proprietarilor mari al județului şi cel-l-alt de un 
colegii de oraş, compus de proprietari de nemişcatore având un venit 
fonciar de trei sute galbeni dovedit prin rolul de contribuţiune. 

Anr. 59. Aceste duoé colegiuri voteză separat şi aleg fie-care câte un 
representant la Adunarea teritorială, 

Arrt. 60. In judeţele unde oraşele n'ar putea da număr de 100 alegě- 
tori, acest numer se va completa cu proprietarii judeţului posedând un 
venit fonciar intre 300 şi 100 galbeni, preferindu-se pururea cei mai 
grei impuşi şi orăşenii asupra proprietarilor de moșii. 

Arrt. 61. Dacă intre cei mai greu impuşi ar fi mai mulţi cu acelaşi venit 
și dacă prin numărul lor ei ar covârşi pe cel cerut pentru completarea 
colegiului, eliminarea prisosului se va face prin tragere la sorţi. 

Arr. 62. Legea electorală determină cele-l-alte condițiuni cerute de la 
alegători precum şi mersul operaţiunilor electorale. 

Arr. 63. Universitățile din Iaşi şi Bucuresci tramit fie-care câte un 
membru la Adunarea teritoriali ales de profesorii Universitâţei ruspective. 
Arr. 64. Spre a putea fi ales la Adunarea teritorială este de nevoe: 

1. A fi român de nascere sau naturalisat; 

2. A se bucura de drepturile civile şi politice; 

3. A fi domiciliat in România; 

4. A avea vârsta de 85 de ani; 

5. A avea un venit de ori-ce natură de 800 galbeni dovedit in modul 
prevâdut la art..... 

Arrt. 65. Sunt dispensaţi de acest cens: 

a) Preşedinţii sau vice-preşedinţii a vre-unei Adunări legislative; 

b) Deputaţii care au facut parte din trei legislaţiuni; 

c) Generalii; 

d) Colonelii ce aŭ o vechime de trei ani; 

e) Cei ce aŭ fost ministri sai agenţi diplomatici ai ţerei; 

f) Cei ce aŭ fost consilieri de Stat sau prefecţi in timp de şese ani; 

4) Cei ce vor fi ocupat in timp de un an funcțiunile de preşedinte de 
curte, de procuror general, de consilier la curtea de casaţiune; 

h) Cei cu diplomă de doctorat de ori-ce spacialitate, care in timp de 
şése ani vor fi esercitat profesiunea lor. 

Aar. 66. Vor fi de drept membrii ai Adunărei teritoriale: 

1. Moştenitorul Tronului la versta de 18 ani, insă El nu va avea vot 
deliberativ de cât la vesta de 25 ani; 

2. Mitropoliţii şi episcopi: eparchioţi. 

Arrt. 67. Membrii Adunarei teritoriale nu primesc nici o donaţiune, 
nici indemnitate. 

Arrt: 68. Membrii Adunărei teritoriale se aleg pe 8 ani şi se inoiesc pe 
jumetate la fie-care 4 ani prin tragere la sorţi a unui deputat de fie-care 
judeţ. 

Arrt. 69. Membrii eşiţi sunt reeligibili. 


Ai 


Arr. 70. La cas de disoluţiune, Adunarea teritorială. se reinoiesce in 
intregul ei. 

Arr. 71. Ori-ce intrunire a Adunărei teritoriale afară de timpul sesiunei 
Adunărei deputaţilor este nulă de fel. 

Capitolul I despre Domn şi capitolul TI despre miniştri din proiectul guver- 
nului S'at întrunit intr un singur capitol împărțit în duoă secţiuni, 


CAPU II. 


DESPRE DONN ȘI MINISTRI 


SECŢIUNEA I 


Despre Domn 


Arr. 72. Sa primit articolul 35 din proiectul guvernului cu adăogire: 
şi cu esclusiunea perpetuă a femeilor şi coboritorilor lor. 

Arrt. 78. In locul articolului 36 din proiect. In lipsa de coboritori in 
linie bărbătâscă a Măriel Sale Carol I de Hohenzollern Sigmaringen 
el va putea numi succesorul Seti dintr'o dinastie suverană din Europa, cu 
primirea representaţiunei naţionale dati in forma prescrisă de articolul.... 
Dacă acesta nu se va fi făcut până la mortea Domnului, succesiunea 
Tronului se va cuveni celui mai in vârstă dintre fraţii Sei sai coboritorilor 
Acestuia după regulele statornicite in articolul precedent. 

Dacă nici unul din fraţii sai coboritorii lor nu g'ar găsi atunci in 
viu6ţă sai n'ar primi succesiunea, Tronul va fi vacant. 

Arrt. 74. In locul articolului 37 din proiect. In cas de vacanţă a Tro- 
nului, Adunările se intrunesc chiar fără convocaţiune, de indată, şi aleg 
până in 8 dile cel mult de la intrunirea lor un Domn in conformitate cu 
principiile AROR sala la articolul..... 

Presenţa a */, a membrilor inscrişi esto necesară pentru a se face 
alegerea. In cas când in termenul arstat nu se va face alegerea, atunci 
in a 9-a di la amiadi Adunările vor păşi la alegere ori-care ar fi numărul 
membrilor de faciă, 

Dacă Adunările se află disolvate in momentul vacanței Tronului, se 
va urma in modul arâtat in articolul..... 

Până la sosirea Domnului ele vor numi cu majoritate absolută a votu- 
rilor o locotenenţă domnescă, compusă de trei persâne. Votul va fi 
secret. 

Arrt. 75. Primit articolul 38 din proiect cu schimbarea cuvântului in 
loc de „se adun,“ se întrunesc. 

Arrt. 76. Primit articolul 39 din proiect. 

Arr. 77. Primit articolul 40 din proiect, cu adăogire de următorul alineat 
care vine al 2-lea: 

El nu ia posesiune de Tron mai inainte de a depune in sînul repre: 
sentațiunei generale următorul jurămênt. 

Arr. 78. Primit numai alineatul I al articolului 41 din proiect, cu 
modificare in loc de „Adunarea numesce“ să se dică Adundrile numesc. 

Alineatul II din proiect modificat in coprindere : 

Regența va fi de trei persone. zo a 

gt 


44 

S'a adaos următorul alineat : 

Regența nu va intra in funcţiune de cât după depunerea jurământului 
de la articolul..... 

Arrt. 79. Primit articolul 42 din proiect cu modificare in loc de „convoc 
de indată Adunarea generală“ să se dică convoc de îndată Adunările. 

Ele aleg regența şi tutela, 

Arr. 80. Primit articolul 44 din proiect. 

Arr. 81. Primit articolul 45 din proiect cu modificare in loc de Adunare 
să se dică Adandrilor, 

Alineatul al II-lea, modificat la inceput in loc de Adunarea se va dice: 
nici una din Adunări ; şi in loc de o compun să se dică le compun, 

Aar. 82. Primit articolul 46 din proiect. 

Aar. 83. Primit articolul 47 din proiect cu adaos la alineatul 4: Are 
drept de amnistie in materie politică. 

Sa modificat de la finitul alineatului 8 cuvântul de: aplicarea lor, 
„esecuţiunea lor.“ 

S'a modificat alineatul al 13-lea in coprindere : 

El incheie tractate şi convenţiuni diplomatice. El le aduce la cunoscința 
Adunărilor, indată ce interesul şi siguranţa Statului o permit, insocindu-le 
de comunicaţiunile necesarii. 

S'ai adaos următorele alineate : 

Tractatele de comercii şi acelea care ar putea ingreuia Statul sai lega 
pe Români, n'aă efecte de cât după ce aŭ primit aprobaţiunea Adunărilor. 

Nici o cesiune de teritorii, nici un schimb, nici o alipire de teritorii, 
nu se pote face fără o lege. In nici un cas articolele secrete ale unui 
tractat nu pot distruge articolele vědite. 

Arrt. 84. In locul articolului 48 din proiect: Legea fix6ză lista civilă, 
pentru durata fie-căreia Domnii. 

Arrt. 85. In locul articolului 49 diu proiect: La 15 Noembre a fie- 
căruia an, Adunarea deputaţilor şi Adunarea teritorială se intrunesc fără 
convocaţiune, dacă Domnul nu le-a convocat mai inainte. 

Durata fie-căreia sesiuni este de trei luni. 

La deschiderea sesiunei, Domnul espune prin un mesagiă starea ţărei. 

Domnul pronunţă inchiderea sesiunei. 

El are dreptul de a convoca in sesiune estraordinară Adunările. 

El are dreptu de a disolva ambele Adunări de o dată sai numai una din ele. 

Actul de disolvare trebue să conţie convocaţiunea alegătorilor până in 
ducă luni de qile şi a Adunărilor până in trei luni. Domnul pâte amâna 
Adunările. Ori-cum amânarea nu pote esceda termenul de o lună nici a 
fi reinoită in aceiaşi sesiune fără consimţimântul Adunărilor. 

Arr. 00 din proiectul guvernului suprimat, 

Arrt. 86. Primit articolul 51 din proiect. 


SECȚIUNEA II 
Despre ministri 
Arr. 87. Primit articolul 52 din proiect, 


Anr. 88. Primit articolul 53 din proiect. 
Arrt. 89. In locul articolului 54 din proiect: Ministrii pot fi membrii 


48 


a uneia sai celei-l-alte Adunări. Dacă nu sunt membrii ai representaţiunei 
naţionale ei pot lua parte la desbaterea legilor, fără a avea insă şi 
dreptul de a vota. 

La desbaterile Adunărilor presinţa cel pucin a unui ministru e necesară. 

Adunările pot cere presinţa miniştrilor la deliberaţiunile lor. 

Aur. 90. Primit articolul 55 din proiect cu modificare la inceput a se 
dice : In nici etc. 

Arr. 91. In locul articolelor 56 şi 57 din proiect: Fie-care din ambele 
Adunări precum şi Domnul au dreptul de a acusa pe miniştri şi a îi trămite 
dinaintea curţei de casaţiune, care singură, in secţiuni unite, este in drept 
a îi judeca, afară de cele ce se vor statua prin legi in ceea ce privesce 
eserciţiul acţiunei civile a părței lesate şi in ceea ce privesce crimele 
şi delictele comise de miniştri, afară de eserciţiul funcţiunei lor. 

Punerea sub acusaţiune a miniştrilor nu se pote rosti de cât prin ma- 
joritatea de duoă treimi a membrilor de faciă. 

O lege presintată la cea d'ântâiu sesiune va determina casurile de 
responsabilitate, pedepsele aplicabile miniştrilor şi modul de urmărire 
in contra lor, atât in privirea acusaţiunei admise de representaţiunea 
națională cât şi in privirea urmărirei din partea părţilor lesate. 

Acusaţiunea pornită de representaţiunea naţională contra miniştrilor 
se va, susţine de ea insăși. 

Urmărirea pornită de Domn se va face prin ministerul public. 

Arr. 92. Primit articolul 58 din proiect, 

Anr. 93. Primit articolul 59 din proiect cu modificarea cuvintelor de 
la finele alineatului, in loc de după cererea Adunărei, să se dică după 
cererea uneia din Adunări. 


CAPU III 


DESPRE PUTEREA JUDEOĂTORESOĂ 


S'a suprimat articolul 85 din proiect. 

Arrt. 94. In locul articolului 86 din proiect: Nici un tribunal, nici 
jurisdicţiune contenţiosă nu se pote statornici de cât in virtutea unei 
legi. Nu pot fi create comisiuni, nici tribunale estraordinare, sub ori-ce 
denumire ar fi. 

Pentru intregă Românie nu esistă de cât o singură curte de casaţiune. 

Acâstă curte nu cerceteză fondul pricinilor de cât numai in casurile 
atribuite el de legi ca inaltă curte de justiţie ; membrii ei sunt inamovibili. 

S'ai adaos următorele articole: 

Arr. 95. Audienţele tribunalelor şi curților sunt publice, afară numai 
de casul când acâstă publicitate ar fi primejdiosă ordinei sai moravuri- 
lor, şi in casul acesta tribunalul o declară printr'o sentinţă, 

Anr. 96. Ori-ce hotărire să fie motivată. Ea se pronunţă in audienţă 
publică. 

Aar. 97. Juriul este statornicit in tote materiile criminale şi pentru 
delicte politice şi de presă. 

Judecătorii şi oficerii ministerului public sunt numiţi direct de Domn, 
conform unei legi de admisibilitate ce se va face intr'acâsta, 


44 


Judecătorii de la tribunale şi curți ce aŭ o diplomă de licențiat saŭ 
doctor, in esercițiù, şi cei numiți pe viitor de Domn dintre acei ce ar avea 
o asemenea diplomă după un stagiu de trei ani vor fi inamovibili. 

Din diua aceea nici unul din ei nu va putea fi nici lipsit nici suspendat 
din postul sei de cât in virtutea, unei hotăriri; strămutarea lor nu se va 
putea face de cât printr'o nouă numire şi cu consimţimântul lor. După 
espiraţiunea acestui termen de trei ani nu mal vor putea fi numiţi con- 
silieri la curte de cât persone care vor poseda o diplomă de licenţiat sau 
doctor in drept. 

Tratamentele membrilor ordinului judeciar sunt fixate de lege. 

Arr, 98. Nici un judecător nu pote primi de la guvern funcțiuni sala- 
riate, afară numai de nu le va esercita gratuit şi escepţiune făcută de 
incompatibilităţile otărite de legi. 

Arr. 99. Curțile şi tribunalele ordinare in fiinţă sunt menținute. 

Nimeni nu pote fi schimbat in cât privesce locul residenţei, organisa- 
țiunea şi compesenţa lor de cât in virtutea unei legi. 

Arr. 100. In locul articolului 87 din proiect: Legi speciale reguleză 
organisaţiunea tribunalelor militare. 

Militarii pentru crime şi delicte alte de cât cele privitore la disciplină 
sunt supuși jurisdicţiunei ordinare şi se judecă de legile comune. 

Jurisdicţiunea militară nu esistă de cât in materie de disciplină. Ea 
este regulată printr'o lege specială. 

Se adaogă următorele articole : 

Agr. 101. Instituţiunea actuală a tribunalelor de comerciă este păstrată. 

Arr. 102. Curtea de casaţiune se pronunţă asupra conflictelor de atri- 

buţiune după modul regulat de lege. 
` Anr. 108. Curțile şi tribunalele nu vor aplica hotăririle şi regulamen- 
tele generale judeţene sai locale de cât intru cât vor fi conform legilor. 

Arrt. 88 din proiect s'a suprimat. 


CAPU IV 


DESPRE INSTITUȚIUNILE JUDEŢENE ȘI COMUNALE 


Arrt. 104. In locul articolelor 89 şi 90 din proiect: Instituţiunile jude- 
tene şi comunale sunt menținute. Ele presintă interese colective şi 
economice ale localităţei. Legile actuale se vor revisui, 

Statutele coloniilor din Basarabia română vor fi menținute. 

S'a adaos următorele articole : 

Arrt. 105. Sunt alegători direcţi pentru consiliul judeţean toţi acei care 
intrunesc condiţiunele prescrise de legi pentru a lua parte la alegerea 
Adunărei deputaţilor. 

Fie-care colegii dă un numěr egal de membri la consiliul judeţean. 


TITLUL IV 


DESPRE FINANCE 


Arrt. 106. In locul articolelor 91, 92 şi 93 din proiect: Ori-ce dare 
este aşedată numai in privinţa folosului Statului, judeţului sai comunei. 


45 


Nici un imposit in profitul Statului nu póte fi nici stabilit nici perceput 
daca n'a fost consimţit de ambele Adunări şi sancţionat de Domn. 

Nici o sarcină, nici un imposit judeţean nu pâte fi statornicit de cât 
cu consimțimentul consiliului judeţean. 

Nici o sarcină, nici o imposiţiune comunală nu pâte fi statornicită de 
cât cu consimţimentul consiliului comunal. 

Se adaogă următârele articole: 

Arr. 107. Impositele in folosul Statului sunt votate anume. 

Legile ce le statornicesce n'aii putere de cât pentru un an, dacă nu 
sunt reinoite. 

Axr. 108. Nu se pot statornici privilegiuri in materii de imposit. 

Nici o escepţiune sai micşorare de imposit nu se pâte statornici de 
cât printr'o lege. 

Anr. 109. Nici o pensiune, nici o gratificaţiune in sarcina tesaurului- 
public nu se pote acorda de cât in virtutea unei legi. 

Arr. 110. In locul articolului 94: In fie-care an Adunările incheie 
socotelile şi votâză budgetul. 

Tote veniturile sai cheltuelile Statului trebuesc trecute in budget şi 
in socoteli. 

Budgetul se va presenta tot-d'a-una cu un an inainte de punerea lui in 
aplicare ambelor Adunări, şi nu va fi definitiv de cât după ce se va vota 
de dânsele şi sancţiona de Domn. 

Dacă budgetul nu se voteză in timp util, puterea esecutivă va indestula 
serviciele publice după budgetul anului precedent, fâră a putea merge 
cu acel budget mai mult de un an peste anul pentru care a fost votat. 

Arr. 111. In locul articolelor 95 şi 96 din proiect: Regularea definitivă 
a socotelelor trebue să fie presintată Adunărilor cel mai târdii in termen 
de duoi ani de la incheiărea fie-cărui eserciţiă. 

In locul articolului 97 din proiect s'a pus următorele articole : 

Arr. 112. Este instituită o singură curte de compturi in România. 

Arr. 113. Membrii curței de compturi sunt propuşi de ambele Adunări 
şi numiţi de Domn. 

Arr. 114. O lege specială regulăză tóte operaţiunile de comptabilitate 
ale Statului, ale judeţului şi ale comunelor. 

Acâstă curte este insărcinată cu cercetarea şi lichidarea socotelelor a 
administraţiunei generale şi a tutulor comptabililor către tesaurul public. 
Ea veghiază ca nici un articol al cheltuelilor budgetului să nu fie intrecut 
şi ca nici o schimbare să nu se facă in destinaţiunea creditelor. Ea inchee 
socotelele diferitelor administraţiuni ale'Statului şi este însărcinată de a 
culege spre acest sferşit ori-ce sciinţă şi ori-ce act justificativ necesar. 
Socot6la generală a Statului este supusă Adunărilor cu observaţiunile 
curţei de compturi. 

Arr. 115. O lege reguleză organizaţiunea acestei curţi. > 

Arrt. 116. Primit articolul 98 din proiect. 


TITLUL V 
DESPRE PUTEREA ARMATA 


Articolele acestui capitol sunt tote primite de comitet cu următorele 
„modificări ; s 


48 


Arr. 99 devine articolul 117. 

Aert. 100 devine articolul 118 şi sa adaos la fine: in armată şi de trei 
ani în veservă. 

Arrt. 10] devine articolul 119 şi s'a preschimbat cuvântul: cu modul, 
în casurile. 

Asr. 102 devine articolul 120; a se pune: pe un an in loc de un an. 

Asr. 103 devine articolul 121; in locul cuvântului înfințată s'a pus 
menţinută, | 

Arr. 104 devine articolul 122. 

Asr. 105 devine articolul 123, 


TITLUL VI 


DISPOSIȚIUNI GENERALE 


Arr. 124. In locul articolului 106 din proiect: Culorile României sunt: 
albastru, galben şi roşu, şi ca arme: acvila României cu coróna pe cap, 
cu crucea in cioc, purtând pe pept zimbru cu stâoa in frunte, incongiurat 
de delfini şi cu devisa: Nimic fără Dumnedei. 

Arr. 125. Primit articolul 107 din proiect. 

S'a suprimat articolul 108 din proiect. 

Aar. 126. Primit articolul 109 din proiect. 

Arr. 127. Primit articolul 110 din proiect. 

S'a suprimat articolul 111 din proiect. 


TITLUL VII 


DESPRE REVISIUNEA CONSTITUȚIUNEI 


Arrt. 128. Primit acticolul 112 din proiect cu modificare la alineatul II 
in loc de Adunare să se dică Adunărie întrunite. 

Asemenea la alineatul III in locul dgicerilor: Adunarea este disolvată de 
drit şi se convică să se pună dicerile: Adunările sunt disolvate de drit şi 
altele se convâcă. 

Alineatul IV se inlocuesce cu următorul alineat: 

Aceste Adunări statueză in comun acord cu Domnul asupra puncturilor 
supuse revisiunei. 

La penultimul alineat in locul dicerilor: Adunarea nu pote delibera să. . 
se pue dicerile: Adundrle nu pot delibera; şi in locul dicerilor: care compun 
Adunarea'să se pună care le compun. 

Ultimul alineat este suprimat, 


TITLUL VIII 


DISPOSIŢIUNI SUPLIMENTARE 


Arrt. 129. Primit articolul 113 din proiect cu adăogire după dicerile: 
sunt abrogate tite să se pună: dispos:țiunile din legi, decrete, reglemente sa altele. 

Anr. 130. Primit articolul 114 cu adaosul la fine a alineatului următor: 

Se vor revisui tote codicile şi legile esistente spre a se pune in armonie 
cu Constituţiunea de faciă. 


Raportor, Aristid Pascal, 


4? 


Unul din secretari dă citire următârei 
propuneri care, puindu-se la vot, se 
adoptă : 

„In virtutea art. 65 din regulamentul 
Adunărei, sub-semnaţii propun să se 
pue Constituţiunea la ordinea dilei de 
mâine, vineri.“ 

M. Costachi, Dr. A. Marcovici, C. 
Blaremberg, C. Ghika, Gr. Filipescu, 
N. Costacopolu, St. Fălcoianu, N. Cali- 
machi Catargi, C. Văleanu, L. Paciurea, 
P. Olănescu, Dr. Polisu. 


ŞEDINŢA DIN 17 IUNIU, 1868 


Preşedinţa domnului Manolache Cos- 
tachi. 

Şedinţa se deschide la amiadi. 

Presenţi 106 deputaţi. 

Nu respund la apelu nominal 33 şi 
anume, 


In congediti : 
Alcaz Eugenie, Gridov Nicolae, Leca 
Casian, Mavrocordat Nicu, Morţun 
Emanoil, Roseti Teodor, Roseti Iancu, 


Roseti Dimitrie, Ventura Iancu, Voinov 
Nicolae, Sturdza Ión, Brătianu Dimitrie. 


Nemotivaţi: 


Bălăceanu Ión, Boerescu Vasile, Boe- 
rescu Costache, Brăescu Alecu, Cananău 
Sebastian, Filipescu Emanoil, Forăscu 
Vasile, Lahovari Nicolae, Mârza loan, 
Polizu V. Dimitrie, Roseti Stefan, Sturdza 
C. Dimitrie, Tufelcică Panait, Varlam 
Constantin, Vercolici I6n, Hacoviţă I. 


George, Ghika Ion, Beldiman Dimitrie, 


Paladi loan, Iamandi Nicolae, Costaforu 
George. 

Procesul-verbal gi sumarul şedinţei 
trecute se aprobă. 

D. preşedinte. Domnilor, astă-di la 
ordinea dilei avem proiectul de Consti- 
tuţiune; domnu A. Pascal, raportor, este 
invitat să vie la tribună. 


D. I. Brătianu, ministru de finance. 
Domnilor, eă n'am fost in şedinţa de ieri 
aci, şi as6ră am luat şi noi ministrii in 
consiliă in cercetare acest proiect de 
Constituţiune, aşa cum a fost modificat 
de onorabila comisiune, şi atunci am 
inţeles că acei care aŭ cerut 48 de ore 
de studii aŭ avut dreptate, fiind-că 
modificaţiunele sunt fârte importante, 
şi este un raport forte insemnat. Cred 
dar că onorabila Cameră ar fi bine să 
amâne discuţiunea pe mâne, pentru ca 
ast-fel să avem 48 ore ca să ne putem 
pătrunde de spiritu general al modifica- 
ţiunilor, şi a inlesni discuțiunea; intr'alt- 
fel vom perde mai mult timp, căci fie 
care cestiune nefiind incă bine studiată 
are să aducă o discuţiune mult mai 
indelungată. Am audit chiar pe mai mulţi 
din domnii deputaţi care dicéù că dacă 
se va amâna discuţiunea pe mâne, sunt 
gata să se declare chiar in permanenţă 
şi să lucreze cât veţi pofti. De aceea cer 
ca să se amâne discuţiunea pe mâne. 

Domnilor, nu puteţi să mě bănuiţi 
nici pe mine, nici guvernul intreg, că 
n'am voi să egim cu o oră mai curând 
din starea anormală in care suntem adi; 
sciți că nimeni n'a cerut mai mult să se 
discute mai curând Constituţiunea in 
comitet gi să se infăcigeze Adunărei; 
dar când sunt introduse atâte modificări 
importante, trebue să ne daţi timp cel 
puţin de 48 ore a se studia; 24 aŭ trecut, 
mai trebue 24 până mâns ca să le putem 
studia, şi atunci să pótă fi şi discuţiunea 
mai repede, şi vom ajunge mult mai 
curând la resultatul ce toţi dorim. 

D. preşedinte. Daţimi voe să yě 
esprim mai ântâiu părerea biuroului. Cu 
tot votul care s'a urmat ieri, după care 
s'a pus astă-di Constituţiunea la ordinea 
dilei, insă, de indată ce guvernul cere 
suspendarea discuţiunei până mâne, 
biurou nu póte de cât să vě propună acea 
amânare. Guvernu ests solidar cu pro- 
iectu ce a presentat şi cu propunerile pe 
care ori le va primi, ori le va combate; 


guvernul indată ce a declarat că nu a’ 


studiat incă indestul aceste modificări, 
trebue să admitem amânarea discuţiunei 
până mâne. 

Adunarea, consultată, incuviinţeză 
amânarea, 


ŞEDINŢA DIN 18 IUNIU, 1866 


Preşedinţa domnului vice-preşedinte 
Dimitrie Cosadini. 

Şedinţa se deschide la amâdi. 

Presenţi 108 deputaţi. 

Nu răspund la apelul nominal 36 şi 
anume: 

Golescu Stefan, bolnav. 

In congediŭù: 

Alcaz Hugenie, Filipescu Emanoil, 
Gridov Nicolae, Leca Casian, Mavrocor- 
dat Nicu, Morţun Emanoil, Mârza Ioan, 
Roseti Teodor, Roseti Iancu, Roseti 
Dimitrie, Varlam Constantin, Ventura 
Iancu, Sturdza loan. 

Nemotivaţi : 

Bălăceanu Ion, Boerescu Vasile, Bră- 
escu Alecu, Brăiloiu Constantin, Ciolacu 
George, Cananău Sebastian, Cerchez 
Hristodor Costache, Başotă Anastasie, 
Forăscu Vasile, Roseti Stefan, Roseti C. 
Teţcanu, Stirbeiu B. Alexandru, Stirbei 
B. George, Sturdza C. Dimitrie, Sutzu 
Grigorie, Vercolici Ioan, Racoviţă I. 
George, Ghika Ion, Beldiman Dimitrie, 
Paladi Ioan, Iamandi Nicolae, Costaforu 
George. 

Procesul-verbal şi sumarul şedinţei 
precedente se aprobă. 


D. R. Ionescu. Domnilor, mě inscri- 
sesem de alaltăieri pentru discuţiunea 
generală, fiind-că Adunarea hotărise să 
ia in discuţiune Constituţiunea de ieri; 
insă, pentru că ieri sa amânat dis- 
cuţiunea pe astă-qi, după propunerea 
domnului ministru de finance, vě adu- 
: ceţi aminte, domnilor, că am propus 


că dacă se amână până astă-di atunci 
discuţiunea generală să se lase de o 
parte (prea bine, prea bine) şi iată 
de ce: in discuţiunea generală are a se 
atinge negregit câte-va puncturi care 
pentru unii deputaţi sunt in contra 
convicţiunei lor; aceste puncturi se pot 
desvolta mal pe larg şi mai serios atunci 
când vor veni in desbatere acele articole 
asupra cărora Camera intrâgă nu este in 
acord ; aşa, spre esemplu, cestiunea străi- 
nilor, a Senatului şi a unor libertăţi 
restrânse prin proiectul modificat de 
comitet şi in fine a unei insemnate pre- 
rogative a Adunărei, care asemenea s'a 
restrâns schimbându-se veto suspensiv 
in veto absolut. De aceea, dacă onorabila 
Adunare e de părere a se lăsa la o parte 
discuţiunea generală ca să intrăm de 
indată in desbaterea articolilor, atunci 
voii renunţa la cuvânt, la din contra 
îmi reserv dreptul de a vorbi. 

D. A. Sihleanu. Aţi observat, dom- 
nilor, in raportul comitetului delegaților 
că minoritatea compusă din domnii N. 
Ionescu, Pană Buescu şi eă ne am reser- 
vat dreptul a desvolta inaintea Adunărei 
motivele care ne aŭ pus in posiţiune să 
nu ne unim cu proiectul presentat de 
majoritatea comitetului. De aceea, dom- 
nilor, sunt pentru discuţiunea generală 
şi cu atât mai mult pentru că avem a 
vota Constituțiunea ţărei pe care o dorim 
de atâţi ani, şi pe lengă acâsta trebue şi 
ț6ra să cunscă desbaterile nóstre. 

Afară de acâsta, domnilor, vă rog să 
primiţi discuţiunea generală şi să tmi 
acordaţi cuvântul de indată in calitate 
de fost preşedinte al acestui comitet, 
spre a vě pune inainte 6re-care neesacti- 
tăţi şi omisiuni produse in raport pe 
care âşi dori să le cunâscă şi Aduna- 
rea mai inainte de a intra in discuţiunea 
generală. 

D. vice-pregedinte. Domnilor, după 
regulament, am declarat că discuţiunea 
generală este deschisă; aud cerendu-se să 
procedăm de o-dată in discuţiunea arti- 


2d 


colilor, şi acésta nu o pot face pâni ce 
dece deputaţi nu vor cere inchiderea 
discuţiunei şi până nu se va vota de 
Adunare. 

D. Cernătescu. Cer cuvântul contra 
inchiderei discuţiunei generale. 

D. vice-preşedinte. Nu vě pot acorda 
cuvântul pentru că inchiderea discuţiu- 
nei nu s'a cerut de nimeni. 

D. R. Ionescu. Dacă Adunarea decide 
ca discuţiunea generală să se urmeze, 
atunci îmi păstrez dreptul de a vorbi. 

— Adunarea incuviinţâză a se urma 
discuţiunea. 

D. vice-pregedinte. Domnu Radu 
Ionescu are cuvântul. 

D. R. Ionescu. Renunţ. 

D. A. Sihleanu. M'am grăbit a lua 
cuvântul in discuţiunea generală căci 
aveam a aminti onorabilei Adunări o 
neesactitate şi o omisiune care s'aă pro- 
dus in raportul onorabilu'ui domn ra- 
portor; se inţelege că acâsta s'a făcut 
prin scăparea condeiului şi din grăbirea 
ce a trebuit să pue ca să vie mai curând 
inaintea Adunăreï cu Constituţiunea. 

Trecând repede pe lîngă cele mai 
capitale puncturi care ai adus depărtare 
intre minoritatea şi maioritatea comite- 
tului— minoritatea care, precum am avut 
ondre a vă spune, se compune de trel 
membri şi maioritatea de patru, adică, 
minoritatea representată prin onorabilii 
domni N. Ionescu, Pană Bucscu şi Al. 
Sihleanu, iar maioritatea compusă de 
onorabilii D-ni C. Grădiştena, Calimachi 
Catargi, N. Racoviţă şi Pascal Aristid— 
voit indica onorabilei Adunări şi acea 
neesactitate şi acea omisiune. 

Aţi audit raportul onorabilului domn 
raportor; nimic din ale minorităţei, tote 
ale maiorităţei. Nimic din ale minorităţei, 
pentru că tote ideile care s'aii emis de 
minoritate şi tote principiile care s'aii 
susținut de ea ar fi părut a nu fi fructele 
unei bttrâne esperienţe; ar fi părut că 
nu pâte aduce increderea ce ar fi trebuit 
să aducă: o pătrundere care să fi mers 


până in rărunchii națiunei, cum a dis 
domnu raportor; pentru că acele idel şi 
acele principii s'ar pune in revoltă des- 
chisă cu civilisaţiunea cea mare; pentru 
că acele idei şi principii ar fi ca şi con- 
demnate de secolul de astăqi ; şi tote ale 
maiorităţei pentru că ele ar fi resultatele 
unei lungi incercări; pentru că ele ar 
merge la lumina civilisaţiunei; pentru 
că ele ar intra pe calea ce îi insâmnă 
secolul. 

Puncturile principale unde nu ne am 
putut ajunge in comitet nici intr'un fel 
sunt puţine la număr; ele incep ântâiii 
cu alineatul de la articolul 4 unde este 
inscris in principiă, că „ori-ce religiune 
„nu face un obstacol la impământenire.* 
La acest articol, maioritatea a adaos un 
alineat unde dice că „in cât privesce pe 
„Israeliţi o lege specială va regula ad- 
misiunea lor treptată la impământenire.* 

Aci, cât pentru mine, ca delegat al 
secţiunei a duoa şi ca Român..... (Voci: 
ca noi toţi), da, ca domnia-vâstră toţi, 
eram să dic ca Român de dincolo de 
Milcov, a trebuit să ne oprim înaintea 
unel alarme, unei spaime din cele mai 
ingrozit6re care s'a imprăştiat in ţâră de 
când a apărut proiectul de Constitu- 
ţiune cu acest articol puntru libertatea 
religiunilor. In adevăr, acel articol, care 
e forte laconic, nu ar fi putut da loc la 
o atât de mare frământare în ţ6ră; dar 
fie-care Român — cu tâte că onorabilul 
domn raportor şi onorabila majoritate 
din comitet califică poporul român de 
semiignorent — cu tóte acestea fie-care 
Român, când a vădut că este ameninţat 
de un pericol, nu a scos de căt un singur 
strigăt : Jidanti / şi s'a uitat impregiur 
şi a v&dut că sunt ameninţaţi de un rěù 
care ar fi netămăduit. Trebuia dar să 
ţinem s6mă de acâsta — şi eù unul am 
ţinut s6mă şi am votat contra acestui 
principiă, reservându-mă ca să desvoltez 
şi motivele care mě fac să fiii in contra 
lui, pe care le voii: aduce inaintea Adu- 
nărei când va fi cestiunea in discuţiune. 


4 


60` 


De acolo, domnilor, ne am oprit la un 
alt pas mai grei, la acela al instituţiu- 
nei celei noui pusă sub nume de Cameră 
teritorială. 

- Aci, domnilor, vine locul ca si fac 
observaţiunile mele asupra raportului. 
Onorabilul domn raportor, prin ra- 
portul ce a cetit, v'a dis că, cât pentru 
cestiunea Camerei teritoriale a consultat 
opiniunea secţiunilor şi a găsit majori- 
tate. Acâsta, domnilor, nu este esact; 
căci trei din secţiuni aù primit Senatul, 
trei laŭ respins, iar una, secţiunea a 
duoa, din care fac şi eŭ parte, nu a dis 
nici un cuvânt despre Senat; căci, nici 
in proiectul guvernului nu se dicea 
nimic, nici in secţiune nu s'a făcut acea 
propunere despre Senat. Sunt dar trei 
secţiuni pentru şi trei contra, va să dică 
paritate. 

Când a venit acea cestiune in sînul 
comitetului, am vEdut că duo secţiuni, 
acele din care făcea parte domnul Pascal 
şi domnul Grădişteanu, s’aŭ ocupat de 
acâstă Cameră teritorilă, care până acum 
se numesce Senat, şi ati fost pentra acea 
Cameră. lar onorabilul domn Calimachi- 
Catargi ne a declarat că şi secţiunea din 
care dumnealui face parte s'a pronun- 
ţat tot in sensul acelor duo& secţiuni, 
şi lati insărcinat pe dumnealui să redije 
acâstă opiniune in comitet. 

Am credut, domnilor, că, ca preşedinte 
al comitetului delegaților, să vě aduc 
acesta la cunoscință. 

Acum trebue si vě daŭ cuvintele pentru 
ce m'am pronunţat in contra Senatului. 

Domnilor, Camera teritorială este aşe- 
dată pe duo& base: cea d'anttiii basi este, 
după espresiunea onorabilului domn ra- 
portor, că pentru poporul român, care 
este de un temperament meridional, cu 
sângele aprins şi ardend tot-d'a-una, 
pentru acest popor o singură Cameră 
nu numai că n'ar fi de priinţiă, dar ar fi 
periculos; in tot-d'a-una ar fi in resvriă- 
tire, neavând acea stâncă inainte pe care 
domnu raportor a găsit'o in Camera teri- 


i a a e = 


La e _—— 


torială. A duoa basă este că instituţiunea 
acâsta a Senatului sai a Camerei terito- 
riale, cum se dice, se găsesce in Statele 
cele mai civilisate şi, dacă este aşa, ar 
trebui să o avem şi noi, căci nu s'ar putea 
altmintrelea in un regim constituţional. 

Domnilor, eŭ nu cutez, dic nu cutez, 
pentru că convicţiunea mea este ast-fel, 
nu cutez să calific pe poporul român, 
națiunea română, ânttiă de semi-igno- 
rentă şi al duoilea de vecinic tulburătâre, 
precum a taxat'o onorabila maioritate 
a comitetului. Cât pentru Senat (nu 
dic Cameră teritorială fiind că in alte 
ţ&ri n'am audit o instituţiune cu acest 
nume) dacă esistă in alte ţări ar trebui 
si avem şi noi? Las că nu este un cu- 
vânt acesta pentru mine mai cu s6mă 
care sunt din clasa semi-ignorentă, dar 
aşi voi ca onorabilii domni care ne spun 
că Senatul este o necesitate imperi6să 
intr'un sistem constituţional, să ne arate 
nu numai efectele dar şi causele care 
necesitâză instituțiunea acâsta ; căci alt- 
mintrelea am fi autorisaţi să credem că 
ne arată efectele şi secretul îl ţin ascuns 
in mânecă. La noi nu pâte să dică un 
Român că ai fost duoă clase, ducă ele- 
mente, care se luptă una contra alteia; 
la noi nu sunt interese diverse care să 
fie atacate de o parte a ţărel şi să tre- 
buscă a se apăra de cea-altă parte. lată 
care este convicţiunea mea in privinţa 
acestei instituţiuni de Cameră teritorială, 
că ar fi de cea ântêiù necesitate şi ar fi 
de o utilitate salutarie pentru ţcra 
nostră. Aceste cuvinte, domnilor, m'aă 
făcut să votez contra instituţiunei. Declar 
incă o dată că n'am putut fi incă luminat 
indestul de tâte argumentele aduse de 
onorahilii domni apărători ai acestei 
instituţiuni, ca să věd necesitatea ei. 

Pe urmă, domnilor, vine principiile 
legei electorale. Precum sciți, in proiec- 
tul guvernului de Constituţiune aceste 
principii nu sunt nici de cum trecute 
de unele secţiuni, şi mai cu s6mă de 
acele care aii intercalat in proiectul de 


Constituţiune și instituţiunea Camerei 
teritoriale s'aă pus şi aceste principii. 
Insă, fiind că din partea altor secţiuni 
n'am avut nici o noţiune in acâstă pri- 
vinţă, de aceea am rugat pe biuroă si 
le convâce, să ne comunice opiniunile 
lor. Ei bine, şi noi am găsit că aceste 
principii e bine să fie puse in Constitu- 
ţiune; insă, departe de a vedea că acestui 
drept să i se dea o mai mare intindere, 
îl vedem mai restrins de cât in legea 
electorală, şi am dis: dacă o clasă din 
societate găsesce că are să fie amenin- 
tată in tot-d'auna de acea semi-igno- 
renţă, de acea parte a poporului turbu- 
rător, in cât este nevoită să facă o 
fortereţă şi să se intărâscă cu averea, 
cu pământul, cu inteliginţa, cu instruc- 
ţiunea, apoi să îl fi lăsat cel puţin armele 
ei naturale. Am credut că acâsta nu 
este just şi de aceea ne-am oprit a ne 
uni cu maioritatea. 

Mai este incă un punct unde maiori- 
tatea iarăşi s'a oprit: este trecerea succe- 
siunei Domnitorului in linie colaterală. 
Acâsta nu s'a desbătut indestul şi nu 
scim unde am putea eşi primind acest 
principii in Constituţiunea nóstră. 

Pe urmă, domnilor, vine intre altele 
şi veto suspensiv; majoritatea respinge 
acel veto suspensiv. Înţeleg pe majoritate 
să respingă acel veto când nu ar fi admis 
Camera teritorială care e intocmai ca şi 
corpul ponderator. Când dar admite 
Camera teritorială, când puterea esecu- 
tivă are acea prerogativă de a disolva 
Adunarea, nu sciă pentru ce atunci să 
vie să susţie veto absolut şi nu acel 
suspensiv ? Minoritatea s'a opus şi la 
ac6sta. 

Mai sunt, domnilor, afară de acestea 
şi alte puncturi pe care nu le voiŭ atinge 
acum şi asupra cărora voii vorbi când 
va veni discuţiunea pe articole. 

Voiii mai dice, domnilor, un cuvânt 
relativ la eligibilitatea judecătorilor. 
Intre alte cuvinte am avut şi acesta: 
esperienţa aceea care mi s'a imputat in 


ší 


tot-d'a-una, esperiența de la inființarea 
tribunalelor in țéră, că tóte guvernele 
câte s’a&ŭ succes nu aŭ fost fericite in 
numirea magistraților; de aceea am sus- 
tinut că eligibilitatea judecătorilor să fie 
instituită şi sunt sigur că resultatele vor 
fi mult mai bune. 

Cu acésta am terminat. 

D. Grigore Lahovari. Domnilor, cu 
cât věd că onorabila Adunare a voit maï 
mult a îmi acorda cuvântul cu atâta mě 
voiă sili a vorbi mai scurt; voii vorbi 
numai despre calităţile generale ce tre- 
bue să aibă Constituţiunea. 

Domnilor, când ţtra a resturnat gu- 
vernul trecut nu a voit să restârne numai 
pers6nele care representaă acel guvern, 
ci starea aceea de lucruri, ci Constituţi- 
unea aceea care s'a dat pe mâna unui 
Principe şi in temeiul căriea acel Principe 
nu făcea de cât răi ţărei. Trebue dar 
să desfiinţăm acea Constituţiune şi in 
locul ei să punem alta. Una din calităţile 
principale ce trebue să aibă nuoa Cons- 
tituţiune este egalitatea. 

Să dăm, domnilor, drepturi nu numai 
claselor ci şi fie-cărui individ, drepturi 
egale, pentru că ast-fel o naţiune se des- 
voltă. Interesul ţărei intregi este de a 
vedea clasele şi individele desvoltate mai 
mult, pentru că atunci clasele şi indivi- 
dele vor contribui la inflorirea ţărei. 

A duoa condiţiune a Constituţiunei 
nóstre trebue să fie libertatea. Constitu- 
țiuni liberale aŭ tâte Statele, pentru că 
nu cred ca un Stat care dă o Constitu- 
ţiune să voâscă să dea o Constituţiune 
care să nu fie liberală. Acâstă Constitu- 
țiune trebue să fie cu atât mal mult 
liberală cu cât voim să o punem in locul 
unui sistem trecut viţios, şi prin urmare 
nu trebue să fie mai restrânsă de cât 
cea-altă. De aceea vě rog să aveţi in ve- 
dere la fie-care articol aceste principii. 

A treia condiţiune este ca să fie inţe- 
l6să de toţi, să o pricâpă şi neguţătorul 
şi industriaşul şi ţăranul. De aceea vě 
rog să depărtăm termenii neințeleşi de 


38 


la fie-care articol, precum inalienabil, 
teritoriă etc., să îi inlocuim cu cuvinte 
inţelese de tot Românul, ca să potă şi 
bătrânii de astă-di să o esplice fiilor 
şi nepoților lor. 

Domnilor, cu cât de grei: este sarcina 
ce am primit de la naţiune, cu atât de 
desinteresaţi trebue să fim la elaborarea 
acestei mari opere. Mii de principii se 
găsesc concentrate intr'o operă ca acâsta; 
de aceea trebue să renunciăm la micele 
n6stre convicţiuni ca să putem obţine 
o Constituţiune cu majoritate necesară ; 
căci, daca vom ţine la convicţiunile 
n6stre particulare, nici o dată nu von: 
căptta o Constituţiune cum trebue. i a 
avea o Constituţiune bună, astă-di când 
avem pe Tron un Principe animat de 
cele mal vii sentimente liberale şi cart 
nu ascâptă de cât să o votăm ca să jure 
pe dânsa, este tot ce trebue să ne ingrijim 
a face. 

Acestea aveam să dic, D-lor, şi să ve 
rog ca să le aveţi in vedere la discu- 
ţiunea articolelor. 

D. vice-pregedinte. Intreb pe Adu- 
nare daca acordă cuvântul domnului 
raportor ca să dea o esplicaţiune. 

D. Radu Ionescu. Ei cred că este 
mal bine ca domnu raportor să asculte 
mai ântâii pe oratori şi pe urmă să res- 
pundă la toţi. 

D. N. Voinov. Am cerut cuventul 
ca să esprim aprecierile mele asupru 


proiectului de Constituţiune, atât al 


guvernului cât şi al majorităţei comite- 
tului delegaților. 

Sunt câte-va puncte in Constituţiune 
care mě fac să rog pe onorabila Adunare 
a le modifica şi a le vota cu o mare 
majoritate, pentru că numai cu o mare 
majoritate vom putea avea o Constitu- 
ţiune care să potă avea viulţă in ţâră. 

Primul punct asupra căruia voii så 
fac observaţiune este că chiar de la in- 
ceput acâstă Constituţiune nu vorbesce 
in numele cui se dă ţerei. In Constitu- 
țiunea Belgiei, pe care domnu raportor 


in comitet trebue s'o fi avut in vedere 
mai mult de cât ori-ce altă Constitu- 
ţiune, se dice: In numele poporului 
Belgiei congresul decretă. 

In Constituţiunea nóstră nu věd de 
loc in numele cui şi pentru cine se decre- 
tEză acestă Constituţiune. 

Apoi, la art. 6 din proiectul guvernv- 
lui věd că comitetul, in majoritate, a 
adaos un alineat in care se dice: „In cât 
privesce pe Isrueliţi o lege specială va 
regula admisiunea lor treptată la impă- 
pentenire.s Cunosc, domnilor, că scopul 
celor ce aŭ adus acest alineat pentru 
Israeliţi a fost ca să se arâte, pe cât se 
pote, in ochii Europei, Constituţiuneu 
n6stră mal liberală, mai tolerantă. Insă 
pentru mine acesta este punctul cel mai 
intolerant. Poporul nostru a fost cel mai 
tolerant din tote poporele. In proiectul 
guvernului este un articol care prevede 
că tâte religiunile sunt tolerate şi, a se 
admite un alineat in sensul acesta, este 
a se admite o intoleranţi asupra Israe- 
liţilor in țéra nâstră. Eù dar propaii ca 
alineutul acesta Camera să îl modifice in 
sensul... 

D. vice-preşedinte. D-le Voinov, vě 
rog să vě mărginiți in discuțiunea gene- 
rală, şi acéstă propunere să o faceți când 
vom veni la acel articol. 

D. N. Voinov. Eù am voit numai să 
atrag atențiunea Camerei asupra acestui 
articol ca si îl modifice. Domnilor, in 
proiectul guvernului am vEdut că pute- 
rile Statului erau incredinţate la duot 
corpuri, la duot puteri: puterea legiui- 
tóre şi puterea esecutivă; proiectul de 
lege insă presintat de cumitet a mai admis 
o putere intermediară, adică Adunarea 
teritorială. Ag ruga dar ca şi asupra 
acestei cestiuni onorabilu Cameră să îşi 
atragă totă atenţiunea, pentru că nu tre- 
bue să căutăm noi ca representanți ai 
naţiunei să fim mai puţin liberali de 
cât guvernul, căci guvernele in genere 
nu se prea lipesc de principiile cele mai 
liberale; dar tot d'u-una Camerile aù 


58 


luptat mal pretutindeni cu guvernele 
pentru a căpăta principii mai liberal de 
la guverne; din contra, proiectul presin- 
tat de comitet se lasă mal pe jos de cât 
guvernul care a pus in Constituţiune 
principiul unei singure Camere legiui- 
t6re, principii care e intemeiat pe istoria 
n6stră; căci dacă vom lua istoria in mână 
nu vom găsi nici o frasi cât de mică 
care să presupue măcar esistenţa la noi 
a duoă Camere, ci din contra vom vedea 
că tote actele mari se făceaii de guvern, 
cler şi popor, in o singură Adunare. Aşi 
ruga, domnilor, şi asupra acestui punct 
ca Adunarea să fie mai cu luare aminte, 
cu mai multă scrupulositate din punctul 
de vedere liberal şi naţional, ca să nu 
sil6scă pe minoritate, şi îmi place a crede 
pe o minoritate imposanti póte majo- 
ritate chiar, de a o face si se desbine de 
proiect şi să facă ca Constituţiunea să 
fie votată de o prea mică majoritate. 

Aşi voi a atrage incă atenţiunea ono- 
rabilei Camere la cap. despre Domn unde 
se vorbesce despre descendenţii Măriei 
Sale Domnitorului, asupra cuvintelor de 
coborâtori in linie colaterală; aşi voi să 
se preciseze până unde pote merge des- 
cendenţa din acâstă linie. Aşi mal ruga 
ca coborâtorii Mărici Sale Carol I să fie 
ținuţi—ca şi in alte Constituţiuni — a fi 
botezați in religiunea domnitâre a Sta- 
tului român Acésta se vede şi in alte 
Constituţiuni, şise vede incă intr'o Con- 
stituţiune, de care nu trebue să ne depăr- 
tăm un pas, in voturile divanurilor 
ad-hoc. Divanurile ad-hoc aŭ fost mai 
gel6se de cât comitetul delegaților şi aŭ 
cerut ca copii să fie baptisaţi in religiu- 
nea română, şi sunt sigur că Măria Sa 
Carol I nu va refusa acâstă dorinţi a 
Românilor. 

Incă asupra unul punct aşi voi să 
atrag atenţiunea onorabilei Camere; a- 
cesta e dreptul ce se dă strtinilor ne- 
impământeniţi de a cumpăra proprietăţi 
in ţ6ră la noi şi colonisarea cu strtini. 
Asupra acestui punct ași ruga pe ono- 


| 


| 
| 


| 


rabila Cameră să fie mai gelósă, să ţie 
s6mă de posiţiunea in care ne găsim, şi 
si nu totereze cu atâta uşurinţă inva- 
siunea străinilor in ţâră la noi, invasiune 
ce e organisată de atâta timp. Voiii face 
apel la memoria unui Român regretabil, 
domnul Marțian, şi rog petoţi aceia care 
susţin acest principiă si citâscă broşura 
sa despre pangermanisni, şi vor vedea 
cum sunt inființate comitete care n'ai 
de scop de cât a deturna mergerea colo- 
niilor germane in America şi a le intârce 
spre ţermii Dunirei. Ei bine, când nu 
suntem o naţiune tare, bine consolidată, 
cred că inainte de tite trebue să ne 
xindim la noi şi apoi, după ce ne vom 
consolida bine, să acordăm şi străinilor 
dreptul de a cumpăra proprietăţi in țéra 
n6stră. 

In Constituţiunea presintată de dom- 
nul raportor, maï ales asupra cap. despre 
Sena', puindu-se chiar basele elecţiunei 
acestui Senat, și vorbindu-se in trâcăt 
chiar și de basele compunerei viitârel 
Adunări, aşi crede că basele legei electo- 
rale să nu figureze de fel in acâstă 

'onstituţiune, pentru că cu acâsta s'ar 
anticipa asupra insişi legei electorale pe 
care urmâză să o votăm după ce vom 
vota Constituţiunea. 

Acestea aŭ fost aprecierile mele gene- 
rale asupra acestei Constituţiuni, şi aşi 
ruga pe onorabila Cameră să îmi ierte 
dacă, fără de talent oratoric, am indrăsnit 
a lua cuvântul; lam luat, pentru că 
acâsta fiind o lege care are să formeze 
viitorul ţărei nostre, trebue să fim mal 
mult geloşi de drepturile nóstre naţionale 
de cât de idei cosmopolite, de cât de idei 
pretinse liberale, pe care Europa nu le a 
udmis de cât când a fost sigură că este 
destul de intărită pentru a nu se teme 
de densele (aplause in tribuna publică). 

D. vice-preşedinte. Vestesc pe ono- 
rabilul public să menţie :liniştea şi să 
nu dea nici un semn de aprobare sai 
desaprobare, căci alt-fel voii fi silit a 
aplica regulamentul, : 


54 


D. Gr. Berendei. Pe câtă vreme 
vom lucra bine, nu vě ingrijiţi de public 
(murmure). - 

D. C. Ghika. Ce va să dică acésta ? 

D. A. Pascal. La inceputul discuţiunei 
onorabilul mei amic, D. Radu Ionescu, 
a propus a se mal ceti raportul incă o 
dată, şi acâsta s'a găsit de prisos; acum 
insă věd că ar fi fost bine; căci, dacă 
domnul Sihleanu l'ar fi audit pentru a 
treia 6ră, negreşit că nu ar fi venit să 
facă acestul raport nisce imputări atât 
de injuste. Domnia-sa a dis că am făcut 
omisiune in acest raport. Pretind că 
n'am făcut nici o omisiune; căci dacă 
e vorba de mici detaliuri, de tot ce s'a 
putut dice asupra fie-cărui amendament 
presintat in secţiuni şi in comitet, atunci 
ar fi trebuit să fac 12 volume, şi 12 
volume nu se pot face in 12 ore. Afară 
de acâsta, nu ar fi contribuit lectura 
acestor 12 volume de cât să adârmă pe 
onorabilii auditori. Prin urmare, când 
ge impută omisiuni, ar trebui să ni se 
vorbâscă despre puncturile principale, şi 
asupra acestora nu este nici o omisiune, 
fiind-că de ar fi fost ast-fel onorabila 
Adunare n'ar fi fost atât de bine-voitbre 
de a primi acest raport cu aplause. Dar 
nici insuși domnul Sihleanu nu a arătat 
- că s'ar fi făcut vre-o" omisiune asupra 
puncturilor principale. 

După acâsta dumnelui vine şi dice că 
in raport sunt inesactităţi. Eŭ, domnilor, 
susţin că in acea ce e trecut aci nu e nici 
o inesactitate. Dacă domnul Sihleanu ar 
fi ascultat saù ar fi cetit cu maï multă 
atențiune acest raport, n'ar fi ajuns să 
atribue raportului inesactităţi ce nu 
esistă. 

Domnul Sihleanu a mai dis că n'am 
menţionat nimic in raport despre opiniu- 
nile minorităţei. Daca onorabilul domnul 
Sihleanu, repet incă o dată, ar fi cetit 
raportul, ar fi vădut că in ceea-ce con- 
cernă cestiunile principale am espus nu 
numai argumentele majorităţei, dar şi 
pe ale minorităţei; şi ar fi putut vedea la 


—— a i iii i a i D D D E D A a S e 


pagina a 4-a a raportului că se espun 
acolo tâte argumentele principale câte 
s'ai presintat de minoritate pentru a se 
opune la sistemul bicameral. Ele sunt 
in număr de şâse, şi a espune şâse argu- 
mente este a lămuri de ajuns o opiniune. 

Asemenea, in ceea-ce concerne un alt 
punct esenţial, acela al lui veto suspensiv, 
am arttat in raport pentru ce majoritatea 
a primit veto absolut şi pentru ce mi- 
noritatea a primit veto suspensiv; am 
pus tâte argumentele tutulor, argumente 
care se coprind la pagina a şâsea. Daca, 
domnilor, n'am desvoltat mai bine aceste 
argumente este că am lăsat sarcina acâsta 
acelora care impărtăşesc asemenea idei, 
şi care prin urmare le vor susţine cu maj 
multă eficacitate, cu acea tărie ce dă 
convicţiunea, iar nu să le apăr ei care 
am o convicţiune contrarie. 

Vedeţi dar, domnilor, că imputările 
domnului Sihleanu sunt injuste, şi am 
credut de datoria mea a releva nisce 
lucruri care nu sunt de cât efectul unei 
erori. 

In ceea-ce privesce imputările făcute 
raportului, in privinţa alineatului adăo- 
gat la articolul 6, daca domnul Sihleanu 
ar fi cetit, ar fi vădut că ei dic: majori- 
tatea comitetului; şi minoritatea comite- 
tului, cunósce forte bine domnia-sa, işi a 
luat angugiamentul a espune in Adunare 
argumentele pentru ce n'a primit amen- 
damentul in comitet, 

Acum, când domnul Sihleanu vine şi 
dice că m'am incelat când am declarat 
că majoritatea comitetului a fost pentru 
duot Camere, ei îi r&spund că in raportul 
mei nu vorbesc de majoritatea comite- 
tului, ci vorbesc de majoritatea Adunărei; 
căci, domnilor, am numărat in tóte sec- 
ţiunile pe aceia care ai fost pentru duoă 
Camere şi pe acei care ai fost pentru 
una; și după ce m'am convins că opi- 
niunile emise in secţiuni sunt in ma- 
joritate pentru duo Camere, atunci am 
intrebuinţat cuvântu de majoritatea Adu- 
nărel. Aşa dar vedeţi că n'ai fost neesac- 


- bități in raportul mei, fiind-că nu dic 
majoritatea secţiunilor ci majoritatea 
Adunărei. 

Asemenea, in ceea ce privesce eligibi- 
litatea judecătorilor, acâsta am v&dut 
forte bine că in tâte secţiunile n'a facut 
nici o impresiune, şi osebit de acâsta, 
nici chiar in comitet nimeni n'a sulevat 
nici o discuțiune in acestă privinţă; căci 
atunci, in calitatea mea de raportor, îmi 
aşi fi făcut datoria de a reproduce argu- 
mentele ce ași fi vădut că s’aŭ produs. 

Ceea-ce concernă amendamentele pri- 
vitóre la linia colaterală, in comitet nu 
s'a sulevat discuţiune asupra acestei ces- 
tiani, şi n'am putut, prin urmare, să am 
spirit inventiv să reproduc ceea-ce nu 
s'a dis. 

Aşa dar, vedeţi că tâte imputările fă- 
cute de onorabilu domnu Sihleanu ai 
fost nedrepte şi nu le-am meritat. 

Iată ceea-ce am avut de respuns în cât 
privesce disele domnului Sihleanu. 

Acuma, cât pentru cele arttate de 
domnii Lahovari şi Voinov, care aŭ 
espus opiniunile dumnealor generale 
asupra proiectului de Constituţiune, n'am 
nimica de obiectat, pentru că şi eù ca 
raportor am fost cel ântċiù de a aduce 
argumentele mele. h&mâne ca atunci 
când vom intra in discuţiunea detaliată 
să îmi desvolt acele opiniuni. O singură 
erdre, erdre istorică, erdre de fapt, voesc 
a releva, erdre care s'a ficut de domnu 
Voinov care a dis că nu vede in acâstă 
Constituţiune ceea-ce vede in Constitu- 
ţiunea Belgiei, adică in numele cui se 
decretâză. Ei bine, am ondre a aminti 
domnului Voinov că in Belgia când s'a 
votat Constituţiunea nu era un Rege, era 
congresul naţional numai şi miniştrii. 
Noi astădi mi se pare că nu suntem in 
aceiaşi situaţiune, nu suntem in situa- 
ţiunea care se afla Belgia; noi avem un 
principe care ne trămite in discutarea şi 
votarea n6stră tote proiectele de legi. 

— Se cere inchiderea discuţiunei. 

D. P. Cernătescu. Domnule prege- 


= aami -o uÁ e a * 


dinte, Constituţiunea e actul cel mai 
mare ce face o ţâră; domnu M. Costachi 
in discursul sei ca preşedinte ne a pro- 
mis Că va respecta, nu numai opiniunile 
minorităţei, dar şi chiar pe ale indivi- 
dului; cum voiţi, domnule preşedinte, 
ca domnia-vâstră să inrhideţi discu- 
iunea ? 

D. M. Costachi. Eù nu sunt la biuroi 
(sgomot). 

D. P. Cernătescu. Sunt, domnule 
preşedinte, inscriși o grămadă de depu- 
taţi, care toți voesc a espune opiniu- 
nile lor asupra Constituţiunei; aŭ vorbit 
forte puţini, aŭ vorbit duoi, trei, şi 
domnia-râstră voiţi să inchideţi discu- 
țiunea (sgomot). 

D. Mârzescu. Domnilor, am cerut 
cuvântul ca să susţiă inchiderea discu- 
țiunei generale, fiind-că acâstă discu- 
țiune nu pote da nici un resultat practic. 
Domnia-v6stră care susţineţi că Consti- 
tuţiunea este evangelia politică a unei 
naţiuni, că este actul cel mal insemnat, 
cel mai mare, domnia-vâstră care doriţi 
ca să terminaţi acest act cu o oră mai 
inainte, ar trebui să vedeţi că susţiind 
continuarea discuţiunei generale nu sus- 
ţineţi de cât amânarea el, fără să ajungeţi 
la nici un resultat practic. Discuţiunea 
generală este de prisos, căci când vom 
discuta in parte vom putea să spunem. la 
He-care articol tâte argumentele nóstre, 
tóte modificaţiunile şi amendamentele ce 
vom voi, şi să le desvoltăm cât vom voi. 

Pe când in discuţiunea generală ce 
voim să facem? Ce putem să facem? 
Nimic. Atunci aşi inţelege discuţiunea 
acesta când ar da un resultat, când unii 
din domnia-vâstră ar conchide la res- 
pingerea proiectului. Dar nimeni nu vo- 
esce acâsta; atunci pentru ce să mai 
discutăm ? Ce ţintă ar ajunge acâstă dis- 
cuţiune, şi prin urmare pentru ce să mai 
continue acâstă discuţiune generală ? 

Voci. La fie-care articol, la fie-care 
articol. 

Domnu Voinov a vorbit adineaori de 


drepturile ce se acordă strtinilor prin- 
tr'acâstă Constituţiune, şi aci a făcut ot- 
servaţiunea că popârele civilisate nu aŭ 
acordat acele drepturi străinilor de cât... 


(Voci în stânga: nu intraţi in discuţiu- ` 


nea articolelor. Nu eşiţi din cestiune. 
Vorbiţi asupra inchiderei discuţiunei.) 
Domnilor, nu mě adresez la biuroŭ, mă 
adresez la onorabila stângă spre a o 
ruga să bine-voiască să îmi acorde cu- 
vântul... Imi daţi voie domnilor? (Ti- 
cerea se restabilesce). Am dis, domnilor, 
şi o repet, că discuţiunea generală nu 
pote da nici un resultat practic pe cât 
timp nu va fi in cestiune respingerea 
proiectului. Intreb dar pe acel ce susţin 
continuarea discuţiunei: voiţi respinge- 
rea proiectului, ori ba? (Voci. Nu se scie. 
Să vedem). Nu se scie?... Apoi atunci 
trebuia ca fie-care din domnia-vâstră, 
care aţi luat cuvântul până acum atin- 
gând unele din principiile acestui proiect, 
să conchideţi respingendu'l. Ei bine, ni- 
meni din domnia-vâstră vorbind nu a 
conchis ast-fel ; şi atunci domnu Voinov 
care a luat cuvântul şi care dice acum 
că nu se scie, pentru ce nu a conchis la 
respingerea proiectului ? Pe cât timp dar 
nimeni din domnia-vdstră nu a conchis 
ast-fel, discuţiunea generală nu póte da 
nici un resultat practic şi nu va face de 
cât să ne perdem timpul in zadar. Cer 
dar in interesul Constituţiunei aceştia 
chiar să nu ne mai perdem timpul in 
zadar cu discuţiunea generală, căci la 
fie-ce articol fie-care din noi pote să îşi 
arate cuvintele sale şi să propue modi- 
ficările ce va voi. Conchid, prin urmare, 
a trece la discţiuuuea pe articole. 

Voci. Inchiderea discuţiunei, inchi- 
derea discuţiunei. 

D. I. Fălcoianu. Cer cuvântul 
nule preşedinte. 

— Adunarea incuviinţâză inchiderea 
discuţiunei. 

D. I. Fălcoianu. Protestez, D-le pre- 
şedinte, pentru că ni seia cuvântul; sunt 
in contra proiectului guvernului, şi es din 


dom- 


58 


| 
| 
| 


Cameră peutru că mi se inchide gura. 

— Se pune la vot luarea in considera- 
ţiune a proiectului de Constitnţiune şi 
se incuviințéză. 

D. vice-preşedinte. Domnilor, acum 
urmăm in discuţiunea articolelor in par- 
te. Domnu raportor să bine-voiască a da 
cetire articolului ântâii din proiect. 

D.G. Mârzescu. Domnule președinte, 
domnu Fălcoianu, eşind din acâstă Adu- 
nare, a dis: „es din Cameră fiind-că 
majoritatea a respins discuţiunea gene- 
rală.* Eù socotesc că domnia-sa nu este 
in drept şi nimeni din noi nu este in 
drept a dice acâsta, a da nisce asemenea 
ultimaturi când majoritatea Camerei ia 
o decisiune Grc-care. Cu tote acestea aşi 
ruga pe biuroii să bine-voiască a pufti 
pe onorabilul domn Fălcoianu să îşi reia 
locul domniei-sale. 

D. vice-preşedinte. Domnilor, biu- 
roul a şi trimis ca să invite pe domnul 
Fălcoianu să vie in Adunare. 

— D. raportor citesce titlul ântâiă din 
proiect şi apoi adaogă: 

Domnilor, asupra acestui titlu s'afăcut 
amendame: tul următor, adică in loc de 
a se dice: teritoriul Principatelor- Unite 
Române, s'a dis: teritoriul României. 

Comitetul a primit acest amendament 
fiind-că a găsit că este mal bine să se 
dică ast-fel, fiind o singură Românie 
astidi recunoscută de totă Europa. 

D. Buescu. Domnule preşedinte, este 
un alt amendament pe care lam depus 
la biuroii şi care urmâză să se pună ina- 
intea articolului ântêiù. 

D. raportor, A. Pascal. Amenda- 
mentul de care vorbesce domnu Buescu 
se referă la urticolul 6, şi prin urmare 
nu se pote ceti acum. Dar asupra titlului 
proiectului este un alt amendament care 
cere să se dică in capul Constituţiunei 
că in numele poporului român Aduna- 
rea constituantă decretă, etc. 

D. vice-pregedinte. Acum, unul din 
propuitorii acestui amendament să bine- 
voiască a îl desvolta. 


D. Teodor Lateş. Domnule prege- 
dinte, s'a găsit mal just să se pue in 
fruntea Constituţiunei vorbele acestea: 
„În numele poporului român Adunarea 
naţională decretă.“ 

Ac6sta e o frasă care se pune tot-d'a- 
una in fruntea acelor Constituţiuni pe 
care capetele incoronate sunt chemate ca 
să jure. 

Acâstă Adunare a cărei misiune prin- 
cipală este să elaboreze o Constituţiune 
pe care capul Statului cată să jure este 
o Adunare constituantă, precum am avut 
bucurie a constata acâsta in una din 
şedinţele trecute chiar din partea ono- 
rabilului domn ministru de finance. 

Acum este o intrebare şi de drept şi 
de politică care trebue să ne o facem mai 
înainte de a procede la elaborarea Cons- 
tituţiunei. 

In numele cui se face acâată Consti- 
tuţiune şi pentru cine se face ac6stă 
Constituţiune ? Cine sunt aceia care sant 
chemaţi să se bucure de libertăţile aces- 
tei Constituţiuni şi de datoriele impuse 
prin ea ? 

La acâstă intrebare cată necesarmente 
să dăm fie-care un răspuns, şi nu cred 
că in Adunare s'ar găsi cine-va să dea 
un alt-fel de răspuns de cât r&spunsul 
care se dă in amendamentul propus, cum 
că acestă Adunare naţională, constitu- 
antă, lucr6ză astădi in numele poporului 
român şi dă acâstă Constituţiune popo- 
rului român, naţiunei române; şi pe 
acâstă Constituţiune capul Statului este 
chemat numai să jure dacă va accepta'o. 

Acâsti Constituţiune, domnilor, trebue 
bine să ne pătrundem de insemnătatea ei, 
nu este chemată să facă figura unei legi 
de acelea, precum a dis onorabilul domn 
raportor adineaori, că ea trebue să fie 
o lege ca tóte legile acelea secundarii, o 
lege care să provie de la capul Statului. 

Acâstă Constituţiune nu pâte procede 
de cât numai din iniţiativa şi din sinul 
suveranităţei naţiunei, şi capul Statului 
este chemat numai să o accepte sai 


— m e ee e e — iia 


să n'o accepte; pentru că Adunarea 
nu lucréză acéstă Constituţiune in nu- 
mele Domnului, ci in numele poporaluï 
romån. 

In locul titlului I, despre teritoriŭ 
am găsit cu cale să se pue titlu: despre 
religiune. Acest inceput de Constitu- 
ţiune e conform cu datinele şi moravurile 
strămoşilor noştri, care tóte lucrările lor, 
mai cu sâmă cele mari, căta să le incâpă 
de la lucrurile sânte. 

Acest titlu despre religiune, care pro- 
pun să fie pus in fruntea Constitaţiunei, 
se află pus şi in Constituţiunea altul 
popor iubitor de libertate ca şi Românii, 
gi care are aceeaşi religiune ortodoxă 
r&săritână ca şi noi Românii, acest popor 
sunt Grecii. 

Am socotit aga dar că ar fi just, din 
aceste consideraţiuni, ca să precâdă acest 
articol, privitor la religiune, in fruntea 
Constituţiunei nóstre. 

P6te că poporul grecesc in acâată 
cestiune s'a ar&tat cu o pietate mult mai 
ferbinte de cât noi; căci in loc să pue in 
fruntea Constituţiunei in numele popo- 
rului grecesc a pus în numele sântei 
Treimi una şi nedespărțită. Dar la Ro- 
mâni libertatea a fost tot-d'a-una strins 
legată cu pietatea lor, şi de aceea acest 
inceput al Constituţiunei grece pâte să 
nu aibă loc in Constituţiunea ndstră. 

Să facem aşa dar, domnilor, ca stră- 
moşii noștri, ca tóte poporele liberale 
din timpurile libere, să incepem Consti- 
tuţiunea nóstră cu frasa următbre: in 
numele poporului Român, şi cu religiu- 
nea chiar in titlul d'ântâiă. 

D. vice-preşedinte. Acum, domnilor, 
conform regulamentului, comitetul este 
invitat a se consulta asupra acestui amen- 
dament. 

— Sgomot şi strigăte se aud in curtea 
Mitropolieš care opresc a se mai audi 
desbaterile Adunărei. 

— Domnu vice-pregedinte invită pe 
domnii cestori a ingriji de a se face 
linişte. 

4e 


W.1. Brátiass, ministru de nance. 
Dope n itt, tan MAIL'A, YAE pan. ne, 
4” saat Are, Arape! test inea Porre: or. 
a luat Arah arm riul pas in 
Orns tot ane, iati pha anag. poparal 
g: 8s Il ngonga la agtat nni; gi ati, 
dens, dă nn dn agat unse popie 
rnini va egi fericirea g, mgnranta Roma- 
miei in impregiurarile de aataji, 

Domnilor, not am declarat câ gnver- 
nni nn intelege a da éra Pyreilor, nici 
n e dn drepturi enre ns atinga, na jicnésá 
tht de pucin interem:le Romanilor, Prin 
mhnatha de larnțitine care v'am facut'o 
rhinr miultateri, v'am spus câ retrag 
articolul privitor În vrei. Acta am 
sprn'o i nfara, yi toți chti ali font de bună 
erelinți nh nrétat mulțumire yi s'al 
rubran nntinficuţi, Dar neel care caută cu 
url=te proh un mmidioc de turburare, nu 
peniru ch m inlorunâzi, de acestă cestiune 
oi peniru en nú agiteso lumea, aţâţă gi 
rm ngomotul, 

Domnilor, guvernul declari ci retrage 
nrlicolul privitor În Evrel, (Aplause 
prulungiin din Cameră yi do la tribune), 

Domnilor, fac npol In toţi onorabilil 
dupiuta ţi en dunnenlor sú den poporului 
mampi de linita yi do singo reco, cn 
nion adavăruţi loginlnlort, 

Pe cn munt proceduri cure intărătau 
mentimmantale, dar noi trebno nu rospingem 
Boole nontimonte in inima nântră pentru 
on Mă ròdioim arns intrigunților, De 
neoon nocotane ca, Chinr do acum, comi- 
lutul a ndoro ln propunerea guvernului: 
ai tolerată din proivelul soù articolul 
ponten ivrel, pontru ca ncest articol nici 
hiar ad mat foin diacuţiuna, Aeomoenva 
gi Camors ad ndore incă doacum gi domnu 
prgodinto aă proclame acéatà hutărăre a 
Camerol poniru ea sA ao patoluavă lumen 

D., I, Leoa, Nu datul, aà ae giérgà 
articolul din codirelo civil. 

D. I. Brătianu. Rog pe domun Leca 
aà NU auavite acum nisce idei alo caror 
nfvete ar R de a aduce piva țării. 

D. N. Blaremberg. Şi ea eunt de 


— D e E udă 


„p.nia domnal; m n stra de finante, 
dar nn vo.3 da arts: alesiune de cât 
ma:ne iar D1 amiji; caci nI Voes? Sa 
Toez s...t şi sab nici o prerane. 

D. ministru de faanee. Donniior, 
vé declar ci nn santem sub presiune. că 
nn vs.atăâ ameninţare de nicaeri. Am 
cerat acésta pentru ca ai seic lumea afară 
hotărârea Adonărvi cât mai carând. şi 
ast-fel să prevenim evenimente pute grele. 

D. C. Boereseu. R--gulamentul nos- 
tru interior prevede casurile şi modul 
cum trebue ca libertatea discuţianilor 
acestei Adunări să fie asigurată. Dom- 
nilor, in facia tamaltalaui ce incongiură 
acesta Adunare,sunt de opiniune ca noisă 
nu mai lucrăm până nu se va face linişte. 

— Sgomot in Adunare; mai mulţi din 
domnii deputaţi cer a se râdica şedinţa, 
alţii cer a se continua. 

D. vice-preşedinte. Domnilor, pen- 
tra demnitatea Adunărei suntem datori 
să şedem aci. 

D. N. Ionescu. Domnule preşedinte, 
iaŭ act de aceste din urmă cuvinte pro- 
nunţate de domnia-vâstră, că noi trebue 
sú dům esemplul liniscei, să stăm in 
ac6stă Adunare neclintiţi ca o stâncă la 
locurile n6stre pentru că eŭ nu věd pre- 
siune nici din intru nici din afară. ME 
unesc cu opiniunea dumnâvâstră ca să 
stim aci şi să deliberăm intru cât vom 
uvea linişte. 

Acum vin a dice onorabilului ministru 
de finance că cestiunea acâsta vom trata-o 
mâne când va veni la ordinea dilei; acum 
să tratăm titlul ântâiă, ca cum nimic nu 
ar fi tulburat impregiurul nostra şi totul 
s'ar afla in linişte. 

D. Cernătesacu. Voesc să constat că 
eù um cerut cuventul şi eram inscris in 
discuţiunea generală inaintea domnului 
Voinov. 

D. vice-pregedinte. Pote să fie veri 
o scăpare din vedere dia partea mea, și 
vè cer souse, 

D. Cernătesou. Acum aşi dori mai 
Antd să sciù care e opiniunea comite- 


59 


e — — a o e o 


tului delegaților de secţiuni asupra 
amendamentului ce s'a presentat ? 

D. A. Pascal. D-lor, comitetul, luând 
in consideraţiune acest amendament, 
majoritatea sa nu îl primesce pentru ur- 
mătdrele cuvinte: 1, că in ceea ce con- 
cernă dicerile care trebue să fie in capul 
unei Constituţiuni ca să se dică: in nu- 
mele poporului Român Adunarea decretă 
comitetul n'a primit acâsta, pentru că 
Adunarea naţională nu decretă ci Dom- 
nul decretă; Adunarea nu intrunesce 
tóte puterile in mâna sa, ea nu are de 
cât puterea legislativă şi acésta o imparte 
cu Domnitorul.... 

Sgomolul afară cresce forte mult, şi 
domnu vice-preşedante suspendă gedinţa. 

— La redeschiderea şedinţei peste 20 
de minute D. A. Plagino observă că sunt 
prea puţini deputaţi in sală, că cei mai 
mulţi sunt pe afară şi că prin urmare nu 
se pote continua şedinţa. 

D. C. Lapati. Sunt de opiniune con- 
trarie ; sunt de opiniune, domnule prege- 
dinte, ca mai inainte de a se rădica 
şedinţa să faceţi constatarea dacă sun- 
tem in număr pentru a continua lucrarea; 
să nu perdem şi acésta a duoa di de gâba, 
cum am perdut dioa de ieri. 

D. P. Cernătescu. Eù cred că e bine 
să rădicăm şedinţa şi toţi să mergem să 
calmăm lumea. 

O voce. Este calmată. 

D. P. Cernătescu. De multe ori, 
domnilor, asemenea tumulturi se aţâţă 
de 6menii străini răi voitori, şi noí ca 
deputaţi avem datorie imperi6să să cal- 
măm lumea. 

— Ñe pune la vot rădicarea ședinței 
şi se incuviinţâză. 

— Şedinţa viitre se anunţă pe luni, 
20 Iunie. 


ŞEDINŢA DIN 20 IUNIU, 1866 


Preşedinţa domnului Manolache Cos- 
tachi. 

Şedinţa se deschide la amiadi. 

Presenţi 106 deputați. 


t 


Nu respund la apelul nominal 37 gi 
anume, 


In congedită : 


Alcaz Eugenie, Forăscu Vasile, Gridov 
Nicolae, Leca Casian, Mavrocordat Nica, 
Morţun Emanoil, Mârza loan, Romalo 
Vasile, Roseti Teodor, Roseti Iancu, 
Roseti Dimitrie, Varlam Constantin, 
Ventura Iancu, Sturdza Ioan. 


Fără arctare de motive: 


Bălăceanu Ioan, Boeresca Vasile, 
Brăescu Alecu, Brăiloiu Constantin, 
Cananiău Sebastian, Filipescu Emanoil, 
Hiotu Vasile, Ionagcu Ioan, Baltă Anas- 
tasie, Roseti Stefan, Roseti C. Teţcanu, 
Stirbei B. Alexandru, Stirbei B. George, 
Sturdza C. Dimitrie, Şuţu Grigorie, Ver- 
colici Ioan, Paladi Ioan, Ghika Ion, 
Fălcoianu Ioan, Iamandi Nicolae, Costa- 
foru George, Cosadini Dimitrie. 

— Se citesce sumarul procesului-verbal 
al şedinţei precedente. 

D. preşedinte. Cere cine-va cuvântul 
in contra sumarului procesului-verbal? 

D. N. Blaremberg. Domnilor, am 
cerut cuvântul pentru o rectificare. 

In şedinţa trecută nu am dis de cât 
câte-va cuvinte, dar cuvinte pe care nu 
aşi vrea să le věd denaturate. Am dis, 
domnilor, că nici o-dată nu voiă vota in 
nisce condițiuni care ar putea să lase a 
se presupune că votul mei este smuls 
temerei. Acestă idee a mea se găsesce 
esprimată cu totul alt-fel in procesul- 
verbal. | 

Ei disesem că, ori care ar fi opiniunea 
mea asupra fondului cestiunei, amenin- 
ţărel voii respunde tot-d'a-una printr'un 
nu energic şi categoric. 

Voci. Nu, nu, ai dis. 

lată cum m'am esprimat: in facia 
amenințărilor respund nu, de o mie de 
ori nu, căci obiceiu mei este să mě 
pironesc in facia primejdiei. In procesul- 
verbal acâstă idee a mea s'a esprimat cu 
totul alt-fel ; căci din cele reproduse in 


Monitorul oficial, ar resulta că eù n'am 
voit să votez propunerea de temere. 

Vedeţi dar că ideia mea este cu totul 
denaturată in paguba a insăşi demnităţei 
mele şi de aceia aşi ruga să se facă 
acâstă rectificare. 

— Adunarea incuviinţeză. 

D. D. Ghika Comăneşteanu. Dom- 
nilor, asupra celor spuse de onorabilul 
domnu ministru al financelor in şedinţa 
trecută, din procesu-verbal publicat in 
Monitorul oficial se vede cum că Camera 
ar fi aplaudat pe onorabilul domnu 
ministru de finance când domnia-sa a 
declarat că retrage articolul privitor la 
Evrei. Domnilor, de și o mare parte din 
domnii deputaţi ai impărtăşit opiniunea 
onorabilului domnu ministru de finance, 
eŭ, cu tâte acestea, nu am audit ca acâstă 
Cameră, in acel moment, să fi aplaudat. 
Eù unu dar cer ca să se constate că nu 
am aplaudat pe domnu ministru, ci din 
contra am cerut cuvântul ca să proteatez, 
dar cu tâtă stăruința mea cuvântul nu 
mi s'a acordat, 

D. preşedinte. Voii respunde ono- 
rabilului domnu Ghika că in tot cursul 
vorbirei domnului ministru de finance, 
in procesul-verbal nu se vede pus că îl 
ar fi aplaudat Camera, ci tocmai la sfâr- 
gitul cuvântului domniei-sale se dice: 
„aplause prelungite“. 

D. C. Ghika. Nici la sfirşitul cuvân- 
tului domnului ministru nu ai fost 
aplause. 

D. preşedinte. Pentru ca să linigtesc 
pe onorabilul domn C. Ghika îi voiă dice 
că in urma cuvintelor domnului minis- 
tru, când a dis că retrage articolul 6 din 
proiectul de Constituţiune, nu ai fost 
aplause şi nici in Monitor nu s'a pus... 

Voci. In Monitor se dice că s'a 
aplaudat. 

D. preşedinte. Nici in Monitor nu 
ge dice, ci tocmai la sfirşit. 

D. C. Ghika. Domnilor, cerând cu- 
vântul am voit să constat că, nu numai 


că n'am aplaudat, dar nici că am audit - 


a —— i a a  ——— 


ce a vorbit onorabilul domnu ministru, şi 
de aceea rog ca să gtârgă: aplause pre- 
lungite. 

D. D. Ghika Comănişteanu. Ñi ei 
rog ca să se constate că n'am aplaudat, 
ci din contra am cerut cuvântul ca să 
protestez. 

D. preşedinte. Domnilor, eŭ cred 
cum că sar putea impăca onorabila 
A dunare daca s'ar rectifica procesul-ver- 
bal din Monitor, când s'ar dice in loc de: 
aplause prelungite să se dică: aplause 
dintr'o parte a Adunărei. 

Voci. Aşa e bine. 

Alte voci. N'a aplaudat nimeni. Să 
se ştârgă cuvintele: aplause prelungite, 

D. N. Blaremberg. Domnilor, nu este 
vorba de aplaude la adresa ministrului, 
căci asemenea aplaude domnul ministru 
al financelor şi le-ai atras adesea din 
partea acestei onorabile Adunări şi chiar 
din partea mea; alaltăieri insă, când 
domnia-sa a declarat că retrage articolul, 
atât eŭ cât şi o parte din acâstă Cameră, 
departe de a adera la acel act, am protes- 
tat; acum, daca voiţi ca să se constate 
daca Adunarea inir6gă s'a asociat la acea 
manifestaţiune sai nu, atunci bine-voiţi 
a o consulta. 

D. R. Ionescu. Domnule preşedinte, 
fac apel atât la domnia-vâstră, cât şi la 
toţi domnii deputaţi, să îşi aducă aminte 
şi să recundscă că de câte ori sait un 
deputat saă ministru vorbesce şi cuvintele 
sale atrag 6re-care aplause din partea 
Adunărei, tot-d'a-una s'aii trecut aceste 
aplause in procesul-verbal, şi de aceea 
mě mir de ce s'a mai rădicat acum acest 
incident. 

Aduceţi-mi un singur esemplu prin 
care să îmi ar&taţi că s'ar fi urmat aşa 
precum ge cere acum, adică că sar fi 
trecut aplause parţiale in procesul-ver- 
bal. De ce dar ne perdem timpul cu 
asemenea lucru f6rte mic. Dacă unii din 
domnii deputaţi nu ai impărtăşit opi- 
niunea domnului ministru şi nu ai voit 
să îl aplaude, o ințeleg; dar nu inţeleg 


=A 


ca să vie astădi şi să céră ca să se constate 
că dumnealor nu ai aplaudat şi să câră 
ca să se puie aplause parţiale. 

Fac dar apel la onorabilul domn pre- 
şedinte şi îl rog că, dacă este vre-un 
singur precedent de o asemenea natură, 
atunci să dică cel pucin aşa: aplause şi 
prolestări, şi ast-fel să se curme acest 
incident. 

D. Tel. Domnilor, ințeleg fârte bine 
susceptibilitatea unor din domnii depu- 
taţi ca să dică că n'ai aplaudat, îi stimez 
şi îi respectez pentru convicţiunile dum- 
nealor; dar, fiind-că dumnealor susţin 
că nu aŭ aplaudat, mě rog să nu se gi 
inchidă discuţiunea, pentru ca să spună 
cei caread aplaudat. Eù unu am aplaudat. 

— Adunarea, consultată, incuviinţâză 
a se dice după cuvintele domnului mi- 
nistru de finance că ai fost aplause şi 
protestări. 

— Se dă cetire următórelor comuni- 
caţiuni: 

Cererea de congedii a D-lui Cozadini. 

— Be incuviinţeză. 

— Declaraţiunea inscris a domnului I. 
Fălcoianu prin care declină ondrea de 
a face parte ca deputat in Adunare. 

D. Tel. Imi pare r&ă că domnu Fiăl- 
coianu își a dat demisiunea şi pentru 
acesta v'ași ruga să îl invităm a veni să 
îşi ocupe locul sei de deputat, fiind-că 
cestiunea ce a provocat acéstă demisiune 
era regulamentară şi domnu Fălcoianu 
avea dreptate. 

D. preşedinte. Invit pe domnu Tel 
a nu reveni asupra unui vot al Adunărel. 

D. Tel. Permiteţi-mi, domnilor, a vă 
spune că votul a fost să se urmeze dis- 
cuţiunea generală şi prin acâsta s'u dat 
satisfacţiune domnului Fălcoianu; prin 
urmare, trebue să vină a îşi lua locul. 

D. R. Ionescu. Cred că Adunarea in- 
trâgă, impreună cu mine, stimă pe domnu 
Fălcoianu şi doresce să îl aibă in stnul 
seŭ ; insă, domnilor, alaltăieri, in urma 
unui vot, Adunarea s'a pronunţat pentru 
inchiderea discuţiunei conform cu regu- 


6! 


lamentul, şi nu cred că domnu Fălcoianu 
u făcut bine a se retrage din Adunare; 
pâte că chiar domnia-sa singur a recu- 
noscut acesta, dumnealui putea protesta 
credând că, după ideea domniei-sale, 
discuţiunea trebue să urmeze, nu a făcut 
bine insă a eşi din Adunare; cu tâte 
acestea věd că Adunarea intrégă. ... 

D.G. Văleanu. Nu vorbiţi in numele 
A dunărei, căci ea nu v'a autorisat pen- 
tru acâsta. 

D. R. Ionescu. Un deputat când vor- 
besce in numele se, emite părere şi 
speră că acea părere va fi impărtăgită de 
Adunarea intrégă; și de aceea rog pe 
onorabilii deputaţi să nu mě intrerumpă; 
căci, incă o dată repet, sunt incredinţat 
că Adunarea va impărtăşi opiniunea meu 
de a se invita domnu Fălcoianu să își 
reea locul seti in Adunare. 

D. Cernătescu. Domnu Fălcoianu 
dându-și demisiunea nu ne spune in ace- 
lași timp şi motivele ce îl silesce a face 
acâsta, şi eŭ, până la un punct 6re-care, 
aprob acele sentimente legitime care aŭ 
făcut pe domnu Fălcoianu să părăs6scă 
locul sei de deputat; căci mi s'a părut 
ca in acel moment Adunarea nu respecta 
regulamentul. 

D. preşedinte. Nu vě este permis 
domnule Cernătescu să diceţi că Adu- 
narea, când a emis un vot, nu a respectat 
libertatea discuţiunei. Libertatea discu- 
ţiunei a fost in tótă intinderea ei, s'a 
vorbit pentru și contra şi Adunarea era 
in drept a inchide discuţiunea. Incă o. 
dată dar, vě rog să nu vorbiţi asupra 
unui vot dat. 

D. Cernătescu. Dic că domnu Fil- 
coianu a fost mişcat de un sentiment 
legitim, pentru că se scie că in tot-d'a-una 
in acâstă Cameră discuţiunea generală 
a ţinut mal multe qile. Pentru acâsta 
imi permit a emite opiniunea mea şi a 
ruga pe onorubila Cameră să invite pe 
domnu Fălcoiana să vie să îşi iea locul 
seu in Adunare. 

D. G. Lahovari. Domnilor, imi aduc 


aminte, gi cred că nu mi se va contesta, 
in urma retragerei domnului Fălcoianu 
s'a rădicat o parte din acâstă Adunare 
cu care s'a asociat mal mulţi deputaţi 
şi a invitat pe domnu Fălcoianu să îşi ia 
locul. Acum e de dorit a se sci dacă 
acâstă adresă a domnului Fălcoianu e 
venită in urmă sai inaintea acelei in- 
vitări. 

D. preşedinte. Sunt silit a vě intre- 
rumpe, fiind-că domnia-vâstră aţi cerut 
cuvântul in cestiune de regulament și 
nu vorbiţi de loc de regulament. 

D. G. Văleanu. Domnilor, şi mie îmi 
place, şi tot-d'a-una am aderat dea se 
invita un deputat, care, din 6re-care 
impregiurări, a voit să se retragă dintre 
noi. Dar, domnilor, să cercetăm impre- 
giurările care aŭ silit pe domnu Fălco- 
ianu a se retrage şi să vedem dacă mai 
trebue să îi facem acea invitare. 

Dacă vě aduceţi aminte, domnu Fil- 
coianu a dis: „dacă veţi inchide discu- 
ţiunea eŭ mě retrag din Adunare.“ A c6ata 
va să dică ca majoritatea Adunărei să se 
conducă de voinţa dumnâlui saŭ de vo- 
ința minorităţei. Eï bine, domnilor, un 
deputat care nesocotesce voinţa majo- 
rităţei, eù unul declar că nu pot să 1] 
mai invit a veni din not aci... 

Voci. Noi îl invităm. 

D. G. Văleanu. Ei vorbesc pentru 
mine, nu pentru domnia-vâstră. 

Un deputat care nu respectă şi nu 
recundsce cea d'ântâiă noţiune de regim 
parlamentar, eŭ unul declar că nu pot 
să îl mal invit. 

D. N. Blaremberg. Toţi cundscem 
inima nobilă gi frumâsă a domnului 
Fălcoianu, şi dacă dumnealui a putut fi 
prada unei aprinderi momentane şi să 


lipsâscă de respect către acâstă Cameră, . 


eŭ socotesc că incă este bine din partea 
nostră de a îl invita să vie spre a îşi lua 
locul pe banca de deputat. (aprobări). 

— Adunarea incuviinţâză a se face 
domnului Fiălcoianu invitare a retrage 
demisiunea,. 


D. preşedinte. Acum la ordinea dilei 
este desbaterea asupra Constituţiunei. 
Domnu raportor este invitat a veni la 
tribună. 

D. Aristid Pascal, raportor. Dom- 
nilor deputați, asupra intitulărei titlului 
ântêiù care in proiectul de Constituțiune 
presintat de guvern sună ast-fel: „Des- 
pre teritoriul Principatelor-Unite-Ro- 
måne“, şi de către comitet s'a modificat 
in acest mod: „Despre teritoriul Româ- 
niei“ asupra acestui titlu s'a presintat 
un amendament care conţine mai multe 
disposiţiuni; insă, in privinţa acestui 
titlu, dice ca să se pue in capu Consti- 
tuţiunei: „In numele poporului Român, 
Adunarea naţională decretă“. 

Acéstă propunere din amendament nu 
o pot primi pentru următdrele cuvinte: 
A se dice că Adunarea naţională decretă 
in numele poporului român este inesact 
şi impropriă, fiind-că Adunarea naţio- 
nală nu decretă ; decrete face Domnitorul 
iar nu Adunarea. Domnitorul trămite 
proiecte de legi şi Adunarea le discută 
şi le vot6ză; prin urmare, găsesc că este 
cu totu inesact şi tot o-dată inoportun 
de a se pune in capu Constituţiunei 
acestă frasă. Noi suntem in stare nor- 
mală, iar nu revoluţionară; avem un 
guvern, un Principe, şi noi, ca Adunare 
legislativă, avem să desbatem, să primim, 
să respingem sati să amendăm proiectele 
ce vin de la guvern, şi proiectul de Con- 
stituţiune este venit de la guvern. lată 
de ce cred că este inesact şi inoportun a 
se pune in capu Constituţiunei acele 
cuvinte. 

D. N. Ionescu. laŭ cuvântu pentru a 
susţine intregul acest amendament com- 
pus din duot articole, mai vârtos pentru 
acâsta că, in raportul comitetului de 
Constituţiune, nu se dă o destulă in- 
tindere instituţiunilor religi6se. Sciţi, 
domnule preşedinte, că numai patru linii 
sunt in acest raport... 


D. preşedinte. Nu este acâsta in 
discuțiune. Discuţiunea e numai asupra 
titlului. 

D. N. Ionescu. Domnule preşedinte, 
cred că faceţi o eróre. Amendamentul 
acesta e compus de duo? articole, şi frasa 
pe care onorabilul raportor a bine-voit 
a oataca este numai ântâia linie a amen- 
damentului.... 

D. preşedinte. Atunci domnu ra- 
portor bine-voiască a ceti intreg amen- 
damentul. 

D. A. Pascal, raportor. Daţe'mi voe, 
domnilor, să vă daŭ o esplicaţiune. Aci 
nu e cestiunea de un amendament, ci se 
cere să se preschimbe ordinea capitolilor, 
adică, ca capitolu 3 din proiect care vor- 
besce de religiune să devie capitolul 1... 

D. N. Ionescu. Nu numai atât, este 
mai mult in amendament. 

D. preşedinte. Aşi ruga pe domnu 
orator să nu intre in discuţiunea amă- 
nuntelor, ci numai asupra permutaţiunei 
capitolelor, ca să nu facem o discuţiune 
inoportună, 

D. A. Pascal. In acest amendament 
care conţine in sine mai multe disposi- 
ţiuni, se tratâză mai multe puncturi care 
sunt specialmente tratate in proiectul de 
Constituţiune. Eù văd o precipitare in 
acest amendament. Deosebitele disposi- 
ţiani dintr'ensul se pot presinta acolo 
unde se va vorbi despre acele materii. 
De aceia, de la inceput, am credut că se 
pune in discuţiune numai partea ânttia 
a acestul amendament, remâind ca cele- 
alte propuneri să se discute la locul lor. 
Gaândesc dar că discutând acest amenda- 
ment acum in intregul sei n'am face alt 
ceva de cât a anticipa cu discuţiunea 
asupra unor cestiuni asupra cărora avem 
să revenim. 

D. N. Ionescu. Domnule preşedinte, 
aţi bine-voit a pane o restricţiune in 
discuţiunea acestni amendament dicând, 
că oratorul să se mărginâscă la punctul 
acesta pur şi simplu dacă trebue a se 
pune la titlul I religiunea, care este pusă 


in articolul 16 al proiectului guvernului 
şi in articolul 18 al proiectului comite- 
tului delegaților. 

Voi lua libertatea cea mare, domnule 
preşedinte, de a vě aduce aminte că 
comitetul delegaților a deliberat asupra 
intregului acestui amendament. Când in 
şedinţa trecută s'a produs acest amen- 
dament făcut de onorabilii noştri colegi, 
comitetul s'a retras indată—cum o pre- 
scrie regulamentul—şi a deliberat; co- 
mitetul s'a impărţit in majoritate şi mi- 
noritate; eù am ondre să fac parte din 
minoritate; prin urmare reclam de la 
domnia-voâstră tótă indulgenţa de a vorbi 
asupra intregului amendament, nu nu- 
mai asupra punctului dacă trebue să se 
pună în discuțiune titlul despre religiune; 
fiind-că acâstă discuţiune socotesc că 
este imperios reclamată atât de proce- 
dura care s'a urmat in comitet cât şi de 
chiar acel amendament. Când vom face 
discuţiunea completă asupra amenda- 
mentului, A dunarea va fi deplin luminată 
pentru a îl respinge saă a îl adopta. 

Cu voia domniei-v6stre, domnule pre- 
gedinte — dacă nu aveți altă considera- 
ţiune mai puternică— eù voii a desvolta 
şi a susţine amendamentul. 

D. preşedinte. Nu sunt nici de cum 
interesat de a opri discuţiunea asupra 
amendamentului; dar mě cred dator a 
aduce aminte onorabilului domnu Io- 
nescu că obiectul discuţiunei acum e 
numai in cât privesce cestiunea de prio- 
ritate. 

D. N. Ionescu. Domnule preşedinte, 
acest amendament ar trebui să ia locul 
titlului I din Constituţiune, pentru că 
el tratâză despre religiune, asupra cărui 
punct raportul majorităţei comitetului a 
păzit o discretă tăcere. 

Daţi'mi voe, domnilor, să vě citesc 
cele patru linii din raport la care se 
mărginesce tot ceea ceonorabilul comitet 
a găsit cu cale a dice asupra Constitu- 
ţiunei, şi din care veţi vedea cât de im- 
portant este a se pune chiar la titlul I 


acest amendament: (citesce), şi iată apoi 
şi tóte modificările introduse de comitet, 
modificări care se mărginesc numai a dice 
că articolul 16 a devenit articolul 18 mo- 
dificat in coprindere: că libertatea con- 
sciinţei şi libertatea dogmelor este abso- 
lută. Aceste cuvinte libertatea dogmelor 
m’aŭ inspăimântat pe mine in comitet şi 
de aceea susţin ca ântâiul articol din 
Constituţiune să trateze despre religiune; 
pentru că instituţiunea acâsta a fost crud 
lovită de regimul de la 2 Maiă, şi astăqi 
trebue să dăm o garanţie ţărei că tradi- 
ţiunile sale religidse nu vor fi intru 
nimic atacate. 

In Constituţiunea nóstră cred că acest 
punct important n'ar fi mai bine ar&tat 
de cât când am aduce aminte că institu- 
ţiunile primordiale ale Statului nostru 
aŭ fost aşa de strâns legate ca institu- 
ţiunile religióse, in cât basa drepturilor 
politice in acestă ţ6ră era insăşi religiu- 
nea; şi o rămăşiţă din străvechiele datine 
ce ni s'a transmis de la instituţiunile 
n6stre religi6se este și preşedinţa de 
drept ce se acordă Primatului României 
in deliberările Adunărei legislative. 

Astădi, insă, când invocăm nu numai 
libertatea individuală ci şi libertatea 
dogmelor, cred că pentru toţi locuitorii 
ţerei este o datorie imperidsă de a păzi 
Statului român caracterul seu străbun. 

Pentru aceste cuvinte, domnule prege- 
dinte, suaţiii ca in capul Constitaţiunei 
să se inscrie titlul pentru religiune. Mě 
mărginesc aci, fiind-că domniile-vâstre 
ați dis să nu intru in detalii, reservân- 
du'mi dreptul de a lua cuvântul când se 
va discuta articolul relativ la religiune. 

D. Aristid Pascal, raportor. Ono- 
rabilul representant de Fălcii a venit să 
facă imputare comitetului că ar fi păstrat 
o intr6gă tăcere asupra titlului privitor 
la religiune. Eí bine, acâstă imputare 
este injustă ; comitetul n'a păzit nici de 
cum tăcerea asupra acestui punct, ci din 
contra cea mai mare precauţiune a sa 
şi a tutulor secţiunelor a fost aceea de 


a se da bisericei nâstre ortodoxe acea 
independenţă ce îi se luase prin legea de 
la 1864; prin urmare, când domnu repre- 
sentant de la Fălciă vine şi citză din 
raportul mei acea frasă prin care îmi 
impută că nu m'am intins mai mult asu- 
pra acestei cestiuni, viă să îi rěspund că 
sunt duoč motive care m'aii impedicat, 
Întâiul motiv este timpul material şi al 
duoilea, fiind-că am v&dut din partea 
tutulor aceiași idee, o armonie, o unani- 
mitate; prin urmare, am credut să nu 
ating de cât acele puncte unde este di- 
vergiuţă de opiniuni (Aplause). 

Acum, domnilor, in ceea ce concernă 
tâte cestiunile ce sunt in amendamentul 
acesta, tote acestea sunt prevedute in 
articolul 18. Articolul acesta este cel mai 
lung din Constituţiune, sunt incă intro- 
duse disposiţiuni prin care se dă dreptul 
mitropoliţilor şi episcopilor de a face 
parte din representaţiunea naţională ca 
tot-d'a-una. 

Prin urmare, vedeţi că comitetul s'a 
ocupat mult de cestiunea religi6să, de 
independinţa bisericei. Dar dacă asupra 
detaliurilor, domnii deputaţi cred că 
este ceva de modificat, vor aştepta până 
vom veni la articolul 18, şi vor propune 
amendamentele dumnealor. Toţi dorim 
să fim tot aşa de buni creştini ca şi stră- 
bunii noştri, şi sunt sigur că se va primi 
tot ce se va crede util a se propune in 
sensul acesta. 

De ce insă aţi dori ca aceste amenda- 
mente să vină intr'uu timp inoportun ? 
De ce le-aţi pune in acest capitol? Ore 
locul face puterea unei disposiţiuni 
legislative? Nu, negreşit, obiectul ei. 
Socotesc dar ca aceste amendamente să 
remână a se discuta la articolul 18. 

— Se cere inchiderea discuţiunel. 

D. N Ionescu. Domnule preşedinte, 
aşi ruga să nu se precipite discuţiunea, 
admiţendu-se a se trece la vot după ce 
a vorbit un singur orator din atâţia care 
sunt inscrişi. Socotesc, domnule prege- 
dinte, că domnia-vâstră ar trebui să 


arene 


vedeţi numărul celor inscriși şi prin un 
spirit de ecuitate să daţi cuvântul dacă 
nu la toţi, cel pucin unei majorităţi po- 
trivit cu acel număr. 

Dacă insă se va inchide discuţiunea 
prea iute, vor fi nu protestări, căci pro- 
testările sunt nedemne de acâstă Adunare, 
ci nemulțumiri ascunse, şi se va dice că 
libertatea vorbei a fost suprimată prin 
trecerea la vot. Nu trebue si esiste ase- 
menea nemulțumiri şi asemenea idel 
intr'o cestiune care trebue să unâscă o 
mare majoritate a Adunărei. 

D. preşedinte. Domnule Ionescu, 
sunt f6rte mişcat de apelul ce imi faceţi, 
dar dacă Camera cere inchiderea discu- 
ţiunei, eù na pot de cât să o pun la vot. 

D. N. Racoviţă. Domnilor, eŭ sunt 
pentru inchiderea discuţiunei, fiind-că 
suntem uniţi a menţine neatinsă religin- 
nea n6stră şi prestigiul el. 

Pentru partea ântâia a amendamentu- 
lui nu mai vorbesc, căci domnu raportor 
a arătat; forte bine că acele vorbe nu se 
pot pune in capul Constituţiunel nóstre. 

Pentru a duoa asemenea nu pâte da loc 
la o discuţiune importantă, fiind-că nu 
este diverginţă de opiniuni asupra fon- 
dului amendamentului, ci numai asupra 
locului ce trebue să ocupe. Socotesc dar 
că s'ar putea inchide discuţiunea. 

— Se pune la vot inchiderea discu- 
ţiunei şi se incuviinţâză. 

— Se dă cetire amendamentului, a 
cărui coprindere este cea următâre: 

„Proiectul de Constitaţiane se va 
„incepe cu cuvintele următâre, rămăind 
„afară din proiectul comitetului art. 18: 


Proiect de Constituhiune 


„În numele poporului român, Adu- 
narea națională decretă: 


TITLUL I 


DESPRE RELIGIUNE 


„Art. 1. Religiunea ortodoxă a răsăritu- 
„lui e religiunea dominantă in România. 


6b 


— 


„Libertatea tutulor cultelor este garan- 
„tată, intru cât insă celebraţiunea lor 
„nu aduce o atingere in bunele moravuri 
„ale Românilor. Proselitismul şi ori-ce 
„intervenţiune prejudiciabilă religiunei 
„dominante sunt oprite. 

„Art. 2. Biserica ortodoxă din România 
„este şi rămâne independinte de ori-ce 
„chiriarchiă străină, conservându'şi insă 
„unitatea ei, in privinţa dogmelor, cu 
„biserica ecumenică a răsăritului şi cu 
„0ri-ce altă biserică a lui Christ care va 
„profesa aceleaşi doctrine. Ea conservă 
„in t6tă integritatea lor, ca şi cele-alte 
„biserici menţionate, canónele apostolice 
„Şi acelestabilite de către consilii,precum 
„Şi sântele tradiţiuni. 

„Afacerile spirituale, canonice şi dis- 
„Ciplinare ale bisericei ortodoxe din 
„România, se vor regula de un Sinod 
„naţional, după o lege specială. 

„»Mitropoliţii şi episcopii bisericel or- 
„todoxe in România se aleg de Sinod 
„impreună cu representanţii ortodocşi 
„răsăriteni ai Adunărel generale, şi se 
„investesc de Domn, conform tradiţiu- 
anilor ţărei. 

„Clerul superior, stabilimentele pi6se 
ŞI instituţiunile de caritate şi de ins- 
„trucţiune bisericâscă ortodoxă se vor 
„intreţine, prin ingrijirea Statului, din 
„fondurile pióse ale donaţiunilor ecle- 
„Siastice, conform unei legi speciale. 

„Clerul parochial se retribue de către 
„comună, % 

Racoviţă, D. Tacu, I. Plesmlă, 


A. Lupaşcu, T. Lateş, Iosefescu, P. 
Buescu. 


D. pregedinte. Acum, domnilor, pun 
la vot daca Adunarea primesce ca partea 
aceea a amendamentului care dice: titlu 
I despre religiune, trebue a se pune in 
titlu I, saă rămâne la art. 16. 

D. N. Ionescu. Domnule preşedinte, 
socotesc că posiţiunea cestiunei ar fi mai 
bine ast-fel: daca titlul I din Consti- 
tuţiune trebue să coprindă acele duoă 
articole despre religiune. Nu mai diceţi 


daca trebue amânate pentru că nu e vorba 
de amânare. 

D. preşedinte. Domnilor, amenda- 
mentul se imparte in duo& părţi: 1° daca 
Adunarea trebue să decrete Constitu- 
țiunea in numele poporului; 20 despre 
religiune. Puii dar la vot daca Adunarea 
primesce ca alineatul despre religiune să 
intre la acest capitol. 

— Se pune la vot şi se respinge. 

— Se citesce alineatul ântâiă. 

D. preşedinte al consiliului. Dom- 
nilor, guvernul nu primesce acest amen- 
dament; cuvintele le a arătat destul de 
bine domnu raportor. 

Afară de acâsta, avem un Domnitor 
şi trebue să se ţină bine s6mă că îl avem; 
prin urmare titlul I să rămână ast-fel 
cum este. 

Tot-d'o-dată vě declar că guvernul 
a observat proiectul comitetului şi in 
parte şi îl insuşgesce. 

Rămâne pe alocurea 6re-care cestiani 
de redacţiune. 

D. Radu Ionescu. Am cerut cuvântul 
spre a combate acest amendament in 
intregul seă, şi a ruga pe onorabila 
Adunare să îl respingă. O parte din 
amendament privitore la religiune aţi 
hotărît a se discuta când va veni în 
discuţiune articolele relative la reli- 
giune, articole care ar trebui să se scie 
că coprind tot ce coprinde şi amenda- 
mentul ; că amendamentul nu adaogă 
nimic in privinţa religiunei. .. 

O voce. Adaogă. 

D. R. Ionescu. Nu adaogă nimic, şi 
vě voii dovedi acâsta când va veni in 
discuţiune. | 

Acum, D-lor, fiind-că aţi hotărit a se 
lăsa la o parte acele articole privitâre la 
religiune, voii vorbi numai in privinţa 
acestui articol care dice că Adunarea 
naţională decretă in numele poporului. 
Nu cred ca acest amendament să aibă 
de scop a afirma suveranitatea popo- 
rului; căci suveranitatea poporului e 
afirmată prin Constituţiune chiar; nu 


e trebuinţă de acest titlu care s'a dis că 
in numele poporului Adanarea decretă; 
căci este de ajuns a se sci că acâstă Con- 
stituţiune se desbate şi votâză de Adu- 
nare, care e espresiunea ţărei, care e 
espresiunea suveranităţei poporului. 

Afară de actsta, nu cred că ar fi cu 
putinţă ca să se pună astădi in capul 
Constituţianei un asemenea articol; pen- 
tru că nu admitem decretele nici din 
partea Adunărei nici din partea puterei 
esecutive; puterea esecutivă nu decretă 
sub un guvern constituțional, ea pro- 
mulgă legile discutate şi votate de Adu- 
nare, le sancţionâză şi promulgă; nici 
Adunarea astădi nu decretă, Adunarea 
decretă numai atunci când ea singură 
coprinde in sine tâte puterile Statului, 
când miniştrii nu sunt de cât numai, ca 
să dic aşa, instrumentele Adunărei, adică 
Gmeni insărcinaţi a pune in lucrare vo- 
inţa Adunărei, fără nici o iniţiativă, 
fără putere chiar de a refusa sancţiunea 
sa la lucrările Adunărei. 

S'a dis că in Belgia congresul a decre- 
tat Constituţiunea in numele poporului; 
dar congresul din Belgia a decretat 
Constituţiunea când Regele nu venise 
incă şi când congresul era singura putere 
in Stat; şi in urmă, după ce congresul a 
decretat Constituţiunea, a venit Regele și 
a jurat pe dânsa. 

Dar noi astădi in ce posiţiune am pune 
pe puterea esecutivă ? Dacă s'ar admite 
acest amendament că Adunarea naţională 
decretă in numele poporului, puterea 
esecutivă ar maï putea să sancţioneze 
gi să promulge acâstă Constituţiune, 
fiind-că ea in fapt chiar ar fi sancţionată 
şi promulgată ? 

Mě resum dar, spre a se inţelege că 
in privinţa religiunei. . . 

D. preşedinte. Domnule Ionescu, 
acea parte a amendamentului nu mai e 
in discuţiune. 

D. R. Ionescu. Dic, domnilor, că prin 
acest amendament nu e vorba de a se 
afirma suveranitatea poporului, căci 


acâată suveranitate e afirmată prin vo- 
tarea acestei Constituţiuni ; acâstă Adu- 
nare lucr6ză in numele naţiunei, in 
numele poporului, şi Constituţiunea 
care se va vota e evident că emană de la 
suveranitatea poporului. 

Mai multe voci. Inchiderea discu- 
ţiunei. 

— Se pune la vot inchiderea discu- 
ţiunei, şi se respinge. 

D. Pană Buescu. Domnilor, ar fi 
remas, cel puţin după părerea mea, o 
inculpare fârte gravă asupra acestei 
onorabile Adunări, dacă domnia-vâstră 
nu aţi fi lăsat un singur din subscriitorii 
amendamentului să spună cuvintele 
pentru ce îl a subscris. 

In cugetul met nu a trecut nici una 
din acele criminale idei ce a voit să se 
arunce asupra celor ce aŭ subscris amen- 
damentul.,... 

D. preşedinte. Domnule Buescu, nu 
vă aptraţi asupra unei imputări care nu 
vi s'a făcut. 

D. Buescu. Posiţiunea dar era difi- 
cilă gi voiam să îmi daŭ cuvântul pentru 
ce am subscris acest amendament. 

Domnilor, s'a dis că naţiunile nu pot 
decreta, precum nu pote decreta nici 
puterea esecutivă. Nici o putere esecu- 
tivă nu are dreptul a decreta, ci numai 
naţiunile decretă când e vorba de Con- 
stituțiune..... 

O voce. În stare anormală. 

D. Buesocu. Constituţiunea nu e ca 
cele-alte legi, şi ea trebue decretată de 
naţiune şi in numele naţiunei care are 
să o sprijine. Din acest punct de vedere 
dar, acâstă lege fundamentală care e 
Constituţiunea se deosebesce cu desăvâr- 
gire de cele-alte legi, şi un singur moment 
să nu le confundăm una cu alta; Con- 
stituţiunea e o lege cu totul de altă 
natură de cât cele-alte. 

Domnilor, s'a dis că in Belgia Con- 
stituțiunea s'a decretat de congresul 
naţional inainte de a veni Regele, şi că 
noi, prin acest amendament, am făcut o 


67 


eróre de istorie. Ei bine, vë voii spune 
că nu e o erdre de istorie, căci Regele a 
stat un an in Belgia şi Constituţiunea 
s'a decretat in numele poporului. Ac6stă 
idee s'a consfințit mai alaltăieri şi de 
către Greci. Ea a predominat in timpii 
trecuți in Polonia pe când era regat, şi 
Adunarea a decretat cu cuvintele urmă- 
târe: Decretăm că dupe incetarea din 
viu6ţă a Regelui care din fericire dom- 
nesce astădi — acest Rege era Stanislas 
August.— Vă voii cita incă un esemplu 
că acâstă ideie de a se decreta Constitu- 
ţiunea de popor a esistat şi in Spania. 
Cortesii aŭ pus in capul Constituţiunei: 
„Innumelea tot puternicului Dumnedei: 
Tatăl, fiul şi sântul Spirit, am decretat.“ 
Regele era atuncea pe Tron, era Ferdi- 
nand al VII-lea. In Portugalia Cortesii 
asemenea aŭ decretat şi Regele era pe 
Tron,era un Don Juan al VI-lea. Vedeţi 
dar că in acest amendament nu am făcut 
erdre de istorie, dupe cum ni s'a imputat 
alaltăieri in privinţa Belgiei. Cunoscin- 
tele de istorie nu sunt monopolul unor 
persóne ci le-am avut şi noi..... 

D. pregedinte. Nu mai e monopol 
astădi, Constituţiunea e contra monopo- 
lurilor (ilaritate.) 

D. P. Buescu. Asemenea Constituţiuni, 
domnilor, se decretâză de mai mult ori 
in numele popârelor, la deosebite epoce, 
regii fiind pe Tron. 

Am voit numai să vě ar&t acâsta, ca 
să nu fie bănuélă că ar fi fost óre-care 
alte idei streine noă care ne-ar fi făcut 
să propunem acel amendament. 

Susţin dar, că in numele puterei mo- 
rale ce trebue să daţi acestei Constituţii, 
să o decretaţi in numele poporului, căci 
acâstă lege fundamentală nu trebue să se 
promulge ca legile obicinuite. 

D. N. Blaremberg. Voiesc, domnilor, 
pe lângă argumentele puse inainte contra 
acestui amendament să mal adaog şi ei 
câte-va consideraţiuni capitale. 

Ni s'a vorbit de Belgia, ni s'a adus şi 
alte esemple trase din istorie, s'a vorbit 


- 


de Polonia ; ei bine, esemplul este neno- 
rocit şi citațiunea eronată, căci tocmai 
esemplul Poloniei îmi va servi să. .... 
Mě voii prevala tocmai de acest esemplu 
spre a formula mai bine ideea mea. In 
Polonia exista pacta conventa, acesta era 
un contract intre Rege şi naţiune. Ori-ce 
Constituţiune este un contract intre na- 
țiune şi Domn. Este acum teoria cea-altă 
a dreptului dis aceea a chartelor octro- 
iate, este după acâsta teoria revoluţio- 
nură a constituțiunilor decretate. Noi 
insă nu voim Constituţiune impusă nici 
de naţiune nici de Rege. 

— Se cere inchiderea discuţiunei. 

D. P. Cernătescu. Domnilor, intre 
argumentele aduse contra acestui amen- 
dament multe din ele pot proba că sunt 
greşite. l 

Aşa dar, fiind-că cestiunea este forte 
mare, v& rog, domnule preşedinte, să 
bine-voiţi a ne da voie a mal vorbi unul 
in favdrea amendamentului; duoi aŭ 
vorbit contra. Eù voii vorbi pentru. 

D.G. B. Ştirbei. Am luat cuvântul, 
domnilor, ca să susţin inchiderea discu- 
ţianei şi iată pentru ce: cestiunea care 
e deschisă astădi ar putea să ne ţie dece 
ani in discuţiune; in Europa sunt 45 ani 
de când ea se discută, şi nu cred că ono- 
rabilul domnu Cernătescu ar putea astădi 
să tae ac6stă cestiune, când in Europa 
ea este in discuțiune de atât timp fără 
a fi decisă. 

Noi avem fie-care ideile nâstre, după 
educaţiunea ce am primit, după cărţile 
şi autorii ce am consultat.Un lucru carear 
trebui să ne hotărască este că astădi sunt 
duoă principie in fapt, şi noi trebue să ne 
luăm după principiul cel mai sănătos al 
puterilor care le avem de esemplu. 

Pentru acesta voii vota pentru părerea 
comitetului, şi vě rog să nu mad amânăm 
votul. . .. Când Europa va veni cu alte 
idei, când se va hotări principiul acesta 
in alt-fel, voiii vota şi eŭ alt-fel. 

— Se pune la vot inchiderea discu- 
ţiunei şi se primesce, 


68 


— Se citesce amendamentul care puin- 
duse la vot se respinge. 

— Se citesce articolul 1 din proiectul 
comitetului in următârea coprindere: 

„Art. 1. Principatele-Unite-Române 
constitue un singur stat, sub denumire 
de România“. 

D. G. Mârzescu. Aşi propune ca 
articolul 1 să fie formulat in următorul 
mod: „Principatele-Unite-Române Mol- 
dova şi țéra Românéscă constitue un 
singur Stat individibil, sub denumirea de 
România“. lată pentru ce: 

Articolul 1 consacră principiul acest 
mare al unirei principatelor; insă unirea 
principatelor este ea revocabilă ori nu? 
Fie-care va respunde că este irevocabilă ; 
că Moldova nu pâte să trăiască fără ţara 
românâscă, nici ţâra românâscă fără 
Moldova (aplause in stânga). Më apla- 
udaţi ? Aşi dori să mě aplaudaţi şi când 
voiă susţinea ca curtea de casaţiune să 
fie strămutată la Iași. 

De aceea, pentru ca să apară in mintea 
fie-căruia că Adunarea acâsta consti- 
tuantă a privit in unire un fapt irevo- 
cabil, susţin să se adaoge cuvântul de: 
individibile. V oii face chiar un amenda- 
ment in privinţa acâsta. 

D. raportor. Majoritatea comitetului 
primesce acâstă modificare. 

D. N. Ionescu. Aşi dori, domnule 
preşedinte, ca domnu raportor, inainte 
de a intruni comitetul, să nu se pronunțe. 
Regulamentul cere ca tot-d'a-una când 
este un amendament să se intrunscă 
membrii comitetului ca să se pronunţe 
asupra lui. 

D. A. Pascal, raportor. Domnilor, 
comitetul primesce modificaţiunea pro- 
pusă de domnu Mârzescu, de a se intro- 
duce adăogarea cuvântului de ,indivi- 
dibile.* (Voci. Adăogaţi: „Moldova şi 
téra românâscă.*) Comitetul nu pâte 
admite a se dice Moldova şi ţ6ra ro- 
mânâscă, gi iată pentru ce: fiind-că 
titlul de Principatele-Unite este titlul 
oficial astădi recunoscut de tótă Europa 


69 


e e a ĖS 


pentru țéra romånéscă ; mai cu sémă că 
daca s'ar dice: Moldova și țéra româ- 
néscă, ar trebui ca să se mai adaoge, 
pentru acelaşi cuvânt, şi Basarabia pen- 
tru că avem o parte dintr'ânsa și mer- 
gând apoi mai departe gi Oltenia, etc. 
De aceea comitetul admite cuvântul de 
individibile, dar pentru cuvintele arè- 
tate. Moldova şi țéra românâscă nu le 
admite, rămâind ca in proiect: Princi- 
patele-Unite. 

Voci. Inchideţi discuţiunea. 

D. Gr. Lahovari. Domnilor, nu in- 
teleg cum o discuţiune se pâte inchide 
când acea discuţiune nici nu a avut loc. 

D. R. Ionescu. Domnule preşedinte, 
nu inţeleg cum se pâte inchide o discu- 
ţiune mai inainte de a se incepe acea 
discuţiune, mai inainte de a da cuvântul 
măcar unui singur deputat, 

Voci. A cerut'o dece deputaţi; noi o 
cerem. 

D. preşedinte. Voiù dice onorabilu- 
lui domn Ionescu că primesc cu cea mai 
viue plăcere a asculta observaţiunile 
domniei-sale, dar îl rog să convie că eù 
nu pot face alt-fel de cât a pune la vot 
inchiderea discuţiunei când mi se cere 
de dece deputaţi şi nu am de cât a mě 
supune decisiunei majorităţei. 

— Se pune la vot inchiderea discu- 
ţiunei şi se incuviinţeză. 

— Se pune la vot art. 1 şi se adoptă 
cu udăogirea cuvântului de individibile. 

— Se citesce art. 2 din proiectul gu- 
vernului pe care comitetul îl a adoptat 
intocmai: 

Art. 2. Teritoriul României este ne- 
alinabil, 

Limitele Statului nu pot fi schimbate 
saii rectificate de cât in virtutea unei 
legi. 

D. Lateş. Domnilor, ași dori ca arti- 
colul acesta relativ la teritoriul Româ- 
niei să se esplice in sensul lui deplin. 
Ei îmi fac intrebarea : pentru ce este 
pus acel articol in Constituţiune? şi nu 
pot să îmi respund alt-fel de câţ că; e 


pus ca să se conserve şi să se apere, pe 
cât pâte apăra o Cameră legislativă, 
pământul naţiunei române. Acesta este 
respunsul ce îmi dai, şi nu cred că alţi 
onorabili domni deputaţi să îşi pótă da 
alt respuns de cât acesta. 

Ac6stă intrebare, domnilor, este o in- 
trebare capitală, şi atât de necesară pe 
cât e de necesar pentru Români terito- 
riul lor, fără de care ei nu pot trăi nici 
ca naţiune, nici ca Stat. Dar permiteţi a 
vě spune, domnilor, articolul in discu- 
ţiune pe mine nu mă satisface, pentru 
că nu respunde de loc la intrebarea 
mea; articolul dice că, teritoriul pe care 
trăim noi e al României. Însă ce este 
România? Este ea națiunea română, 
poporul român ? Dacă ar fi aşa, domnilor, 
atunci eŭ nu îmi aşi permite nici o ob- 
servaţiune la acest articol; şi dicând ast- 
fel, vedeţi, domnilor, că eă nu am luat 
cuvântul pentru o cestiune de espresiune 
numai, ci pentru o adevărată cestiune de 
principiă. România insă, domnilor, nu 
e identică cu națiunea română, cu po- 
porul român. (Voci, Ei! EI!). România 
nu e de cât o férå care presupune un 
teritorii şi un popor Gre-care şi nimic 
mai mult; acesta o afirmă tâtă sciinţa 
politică şi fie-care om politic, acesta 
cred că o afirmaţi şi domnia-vâstră. Apoi, 
domnilor, eă cred că pentru noi nu e 
un lucru indiferent a sci ce popor anume 
locuesce pe acâstă bucată de pământ; 
daca acel popor îşi are o naţionalitate 
propriă, saă daca el este o amalgamă de 
maï multe naţionalităţi şi prin urmare 
numai popor nu şi naţiune. De aceea, 
domnilor, cred că nu va fi indiferentă 
pentru domnia-vâstră nici alegerea care 
r&mâne acum de făcut intre redacţiunea 
guvernului primită de comitet şi intre 
redacţiunea ce aşi dori să îl o daŭ eŭ; 
pentru că, mai repet incă o-dată, Ro- 
mânia nu va să dică națiunea română. 
(Voci. Aide de! Dar noi ce suntem?) 
Permiteţi'mi, domnilor, incă o dată, 
România nu va se dică națiunea română 


(Ha! ha! bravo!) România este numai 
o ţ6ră, adică o societate, un popor 6re- 
care, agedat pe o bucată de pământ, 
nimica mai mult. (Aide! ne am pricop= 
sit!) Celor ce mă intrerup nu le pot 
spune alta de cât acesta, că noi locui- 
torii stăpâni din acestă ţ6ră suntem nu 
numai un popor, ci chiar 0 nafiune gi 
de aceea am putut trăi până astădi cu 
ţră cu tot. Aga dar, domnilor, se pâte 
ca ţâra acâsta să fie locuită de Ruşi, de 
austriaci, de cine veţi voi, şi să se 
numâscă tot România. Astădi Polonia 
tot Polonia se numesce, dar al cui este 
pământul Poloniei? Al naţiunei polone? 
Nu este al naţiunei polone; şi tocmai 
pentru acesta Polonia nu este un Stat 
polon, fiind-că îşi a perdut pământul şi 
fără de pământ propriii nu pâte esista 
nică un Stat in inţelesul adevărat. 

Incă un esemplu cu teritoriul naţiunei 
române din Transilvania. In Transilva- 
nia s'a reşluit in anii din urmă părți 
intregi din teritoriul sei, nu s'a mai 
recunoscut ca pământ al naţiunei române 
de acolo şi s'a scos chiar de sub jurisdic- 
ţiunea specială a autorităţilor şi a comu- 
nelor române; ast-fel că in cutare comu- 
nă, daca majoritatea locuitorilor sel se 
compunea din Sagi saă din Maghiari 
acea comună își perdea teritoriul seă, 
numai era considerată de cât ca comună 
streină, maghiară s. e., cu pământ cu tot. 

Să ne ingrijim, domnilor, pentru viitor 
şi să punem in Constituţiune că teritroiul 
României e al naţiunei române. Permi- 
teţi'mi, domnilor, incă un esemplu. 

D. preşedinte. Domnule Lateş, vě 
rog faceţi amendament mai ânttiă de 
voiţi şi apol desvoltaţi'l, susţineţi'l. 

D. Lateg. Domnule preşedinte, nu mă 
puteţi intrerumpe pe cât timp sunt in 
cestiune. Imi fac datoria d'a combate 
redacţiunea articolului in cestiune și cu 
acâsta sunt in regulament. La timp voiă 
face amendamentul ce îmi cereţi. 

Cum am dis dar, domnilor, permite- 
ți mi ca să vě aduc incă un esemplu din 


10 


istoriă. La 1814, cu ocasia incheiărei 
tractatului de la Kiel, guvernul Dani- 
marcel a cedat Norvegia unui principe 
strein, guvernului suedez, şi teritoriul el 
s'a trecut in acel tractat ca proprietate 
a noului Rege. 

Domnilor, in adevăr că se pare lucru 
surprindător şi pe care cine-va nu îl pâte 
crede de o-dată, că teritoriul unel naţiuni 
intregi să se pâtă da prin un petic de 
hârtie ca proprietate unui singur om. 
Eï bine, domnilor, acâsta e un fapt 
istoric, şi scim cu toţii mai multe esem- 
ple de acestea. Aşi dori dar să se preci- 
seze al cui este teritoriul României? Ce 
teritorii anume voim să conservăm şi 
să aptrăm prin acâstă Conatituţiune. 

Ast-fel, domnilor, ne vom implini o sa- 
cră datorie conservând şi apărând, pe cât 
pâte un legislator, pământul ce ne a lăsat 


+ in ereditate Românii strămoşii noştri. 


Guvernământul, domnilor, chiăma pe 
câmpul de bătaie pe ostașii români ca 
să îşi verse sângele pentru aptrarea 
libertăţilor şi a moşiei strămoşilor lor. 
Ei bine, acestă Adunare are o datorie 
imperi6să ca chiar in pactul de Consti- 
tuţiune ale ţărei să spună acelor ostaşi 
români ale cui sunt libertăţile şi in 
specie al cui e pământul pe care ei sunt 
chiămaţi a îl apăra ? 

O voce. Al României. 

Este al naţiunei române nu al Româ- 
niel, v'am spus că acâstă ţâră pote să 
conserve numele de România şi atunci 
chiar când n'ar mai fi Români pe acest 
pământ, nici guvern român. 

— Unul din secretari dă citire urmă- 
torului amendament: 

„Alineatul I al articolului 2 să se 
amendeze aşa: 

„ Teritoriul României este proprietate 
„Dealienabilă a naţiunei române şi a 
„comunelor române. Proprietatea aces- 
„tor din urmă remâne regulată şi fandată 
„conform legel rurale in vigâre.* 

I. Roşca, S. Bodorăscu, T. Lates, N, 
Slăpescu, I. Leca, 


D. preşedinte invită comitetul a se 
consulta asupra acestai amendament. 

D. Aristid Pascal. Domnilor, comi- 
tetul, deliberând asupra amendamentului 
propus de domnu Lateş la articolul 2, 
nu îl admite şi iată pentru ce: ântâiă că 
dicerea adăogată „teritoriul României 
e proprietate a României“ e inutilă, 
pentru că daca se dice: „este inalienabil* 
ca să fie ceva inalienabil trebue să fie 
acel ceva proprietatea cui-va, 

In ceea-ce privesce disposiţiunea a 
duoa ea este inesactă; proprietatea pă- 
mânturilor date locuitorilor prin legea 
rurală nu este a comunelor, ci este a 
individelor, a locuitorilor, iar nu a fiinţei 
morale, a comunei. 

In ceea-ce privesce manţinerea şi sanc- 
ţionarea legei rurale, am aci deja un alt 
amendament, a căruia coprindere este 
cea următóre: (citesce un amendament). 

Acum, după lungul şi savantul dis- 
curs al domnului Lateş, să îmi permiteţi 
şi mie a dice câte-va cuvinte. Domnu 
Lateş a dis că îşi a făcut intrebarea : ce 
insemnătate are acest articol 2 și nu a 
putut găsi nimic. Eù socotesc că dacă 
domnu Lateş, in loc de a face acâstă in- 
trebare domniei-sale, ar fi făcut'o mem- 
brilor comitetului, i s'ar fi dat un res- 
puns ce îl ar fi pus in stare a inţelege 
acel articol. Domnilor, acest articol nu 
este o invenţiune a nóstră, căci astădi 
mai cu s6mă se fac forte greii asemenea 
invenţiuni, noi ne mărginim a lua numai 
intr'un mod eclectic din ceea-ce este mai 
bun la naţiunile cele mai civilisate. Aşa 
dar cred să dai o deslugire de ceea-ce a 
necesitat acest articol. Articolul 2 ali- 
neatul ântâii dice: „teritoriul român 
„este inalienabil.* Din acâsta se inţelege 
că un suveran nu pote prin un tractat 
saii convenţiune se instrăineze o parte 
din teritoriu fără a se face acesta cu 
voinţa naţiunei; cu alte cuvinte, ori-ce 
convenţiune s'ar face de suveran pentru 
acâstă naţiune cu o altă naţiune, trebue 
să fie cu voinţa naţiunei, ca să fie obli- 


1i 


gatóre pentru ea. De aceea s'a dis la 
articolul 2 in alineatul al 2-lea: „limitele 
„Statului nu pot fi schimbate saii recti- 
„ficate de cât in virtutea unei legi.“ 

Prin urmare, iată scopul pentru care 
s'a făcut acest articol, pentru a se sci 
că ori-ce convenţiune privitâre la limi- 
tele Statului, pentru a fi obligatorie na- 
ţiunei române, trebue să fie recunoscută 
de națiunea română prin o anume lege. 

— Mai mulţi deputaţi cer inchiderea 
diacuţiunei. 

D. Gr. Lahovari. Cer cuvântul. 

D. preşedinte. Nu pot să vă acord 
cuvântul, de cât ca să vorbiţi pentru sai 
contra inchideri discuţiunei. 

D. T. Lateg. Cer cuvântul contra in- 
chiderel discuţiunei. 

Permiteţi-mi domnule preşedinte a 
vě mărturisi că eŭ m'am mirat de acâstă 
procedare de care v'aţi servit domnia- 
vâstră acum. 

Eù propun un amendament, domnu 
raportor vine şi îl combate după intru- 
nirea care a avuto cu membrii din 
comitet, şi mie care am propus acel 
amendament voiţi să îmi inchideţi gura. 

De aceea cer ca discuţiunea să nu se 
inchidă cel puţin până când voii vorbi 
eŭ ca să desvoltez amendamentul mai 
departe. 

D. preşedinte. Domnu Lateş şi acei 
domni deputaţi care dic că se miră de 
procedarea biuroului, le voii improspăta 
in memorie articolul 5l din regulament 
din care dumnealor se vor convinge că 
biuroul nu este de cât espresiunea voin- 
telor Adunărei. 

D. ministru de finance. Am cerut 
cuvântul ca să rog pe onorabilii domni 
deputaţi să ascepte ca fie-care cestiune 
să o discute la articolul privitor la acea 
cestiune; căci altmintrelea, dacă la fie- 
care articol ar veni fie-care deputat să 
propue câte un amendament Gre-care, 
strein de materia acelui articol, ar face 
şi o intârdiere mai mult şi nu ar avea 
nici un resultat. 


Smg 


Bi bine, domnilor, cestiunea proprie- 
tățeí cum v'a spus şi onorabilul domnu 
Pascal e tratată la capitolul şi articolul 
privitor la proprietate; şi acolo, atât 
guvernul cât şi comitetul şi toţi depu- 
taţii s'aă ingrijit — incă ne a adus 
aminte un onorabil deputat care e dintre 
foştii clăcaşi — şi s'a pus un articol 
privitor la acâsta, insă acel articol s'a 
pus in capitolul privitor la proprietate. 

Acum vine şi se vorbasce de suvera- 
nitatea poporului, pe urmă se spune că 
Statul român este al Românilor; dar 
atunci, domnilor, să spunem că omul e 
al omului, că soldatul e soldat. Nu in- 
teleg acâstă definiţiune. 

Dacă am fi in Transilvania sai in 
Polonia acolo aşi inţelege luptele aceste, 
fiind-că acolo in tóte dilele vin când 
Ungurii când Germanii şi le rumpe Ro- 
mânilor o parte de pământ al lor şi îl 
declară al unei alte naţiuni. Dar noi 
suntem Stat român; suntem indepen- 
denţi; nu avem Stat in Stat; nu avem 
nici pe Unguri nici pe Germani nici pe 
Turci, ca să punem un asemenea articol. 
Inţeleg când era cetăţile turcesci in ţâra 
românescă, atunci aveam in intrul nostru 
o naţiune străină care ne lua o parte din 
teritoriul nostru; dar astădi pământul 
român e al Românilor, nu cred că mai 
incape discuţiune intru acâsta şi nici 
nu pote fi, precum nu trebuia să fie in 
discuţiune nici cestiunea de suverani- 
tatea poporului care aţi ridicat'o alaltă- 
ieri când aţi dis: „in numele poporului 
„român etc.“ 

Profit de acâstă ocasiune, fiind-că 
atunci s'a inchis discuţiunea până a nu 
se pronunţa guvernul, şi voii dice câte- 
va cuvinte in acâstă privință. 

De şi onorabilul domnu Stirbei a dis 
„că acestă cestiune e in controversă şi 
desbină in duo câmpuri pe acel care 
tratéză acest principiă, insă, domuilor, 
pentru ţ6ra românâscă acestă cestinne e 


resolvată, şi e resolvată din norocire de | 


la inceputul Statului român. 


nd 


Poporul român este suveran ; tótă su- 
veranitatea decurge de la poporul român, 
de cât că acea suveranitate se del6gă. 
Saveranitatea esecutivă se delegă Dom- 
nitorului şi suveranitatea legislativă se 
delâgă Adunărei, şi nu póte să so facă 
nici-odată de alt cine-va o Constituţiune 
pe câtă vreme va fi Camera deputaţilor 
şi Domnitorul; dacă fâceaţi domnia- 
vâstră acâstă Constituţiune până când 
Domnitorul nu venise, atunci se putea 
dice că Adunarea in numele poporului 
decretă, dar acum domnia-vâstră aţi 
asceptat singuri până când poporul ro- 
mån a delegat o parte a suveranităţei 
sale Domnitorului şi partea cea altă 
a suveranităţei e delegati domnielor- 
vóstre. Prin urmare acum Camera şi 
Domnitorul sunt numai in drept să facă 
acâstă Constituţiune. S'a pus cestiunea 
unirei şi a teritoriului şi acéstă cestiune 
a pus'o şi alte Constituţiuni ale popore- 
lor gel6se de suveranitatea lor, ca nu 
cum-va regii să uite că teritoriul este 
al ţărei iar nu al lor şi că ei nu 
guvernă de cât in puterea voinţei na- 
tionale. Mai inainte se dicea Regele 
Franciei, Regele sai Imperatul cutărei 
ţări; Regele se socotea ca proprietar al 
ţărei şi putea să facă ori-ce voia; făcea 
bătălie, ceda o parte din ţtră, fără să se 
ingrijâscă de voinţa naţiunei. Insă de 
când naţiunile aŭ intrat in suveranitatea 
lor, de când regii sunt delegaţi ai suve- 
ranitiței naţionale, teritoriul ţărei nu 
mai este proprietatea acelui om ci a 
naţiunei, nu póte să dispue de o parte 
a pămentului fără voia naţiunei, şi de 
aceea popdrele au avut grije de a pune 
acâsta in Constituţiune, precum o are şi 
onorabilu domnu Stamati in privinţa 
proprietăţei foştilor clăcaşi. Daca o-dată 
s'a decretat că foştii clăcași sunt pro- 
prietari, proprietatea lor este tot atât 
de sântă ca şi a ori-cărui altul, şi nu s'a 
pus articolul acela de cât ca să rădice 
grijea că s'ar putea dispune de proprie- 
tatea aceea, precum naţiunile ai grije de 


ă 


4 pane articole că nimenea na pâte aliena 
nici intr'un chip o parte din teritoriul 
țărei, nici precum dice domnu Lateş să 
vină o colonie 6re-care şi să i ge ceadă 
pământ, afară numai când Domnitorul, 
representantul suveranităţei esecutive, 
va fi de acord cu Camera, representanta 
suveranităţei legislative, de a face ase- 
menea cesiune. 

Aşa dar rog pe onorabilul D. Lateş 
să nu se ingrijască; fiind-că toţi avem 
aceiaşi dorinţă, toţi ne vom lupta şi 
mare şi mic şi invăţat şi neinvăţat şi 
bogat şi strac a nu lăsa nu numai să nu 
se alieneze nici cea mai mică parte din 
teritoriul României, dar nici să se calce, 

Prin urmare, domnilor, să nu mai 
facem discuţiuni care ne perd timpul. 
Sunt multe teorii frumâse pe care am 
putea să le espunem pe catedră, in scóle, 
să le profesăm, saŭ să le publicăm prin 
jurnale; dar când suntem chemaţi să 
votăm o Constituţiune să nu facem teorii 
inutile la fie-care articol, pentru că atunci 
ne-ar trebui o lună, duoă, trei chiar, ca 
să votăm o Constituţiune pe care naţiu- 
nea o ascâptă cu cea mai mare dorinţă. 

De aceea guvernul s'a hotărit, in facia 
unei nevoi, in facia acelor impregiurări 
de din afară, in facia agitaţiunei spiri- 
telor din intru (să nu dica intrigilor pe 
care le cunâsceţi toţi) ca cu o oră mai 
inainte să iasă din acâstă situaţiune și 
să nu mal fie atârnat cu o funie făcută 
de statutul lui Cuza. 

Ei bine, națiunea voesce să iasă din 
acâstă spândurătâre şi să se vadă consti- 
tuită. P6te şi eŭ aşi fi voit ca in acâstă 
Constituţiune să se inscrie mai multe 
libertăţi, să se ia mai multe garanţii, 
dar garanţia cea mai mare este să ne 
dăm o basă şi să putem in facia străinilor 
să ne arătăm ca constituiți, să facem să 
piară, atât in spiritul celor din afară, cât 
şi in al celor din intru care incă doresc 
acestă stare de lucruri, să piară ori-ce 
speranţă. 

Apoi, domnilor, ce lucrare omenéscă 


este eternă ? Care legi sunt eterne? Aù 
fost legi cares'aii declarat eterne şi acele 
aŭ fost cele mai pucin eterne. Eterne, 
durabile, sunt acele legi care răspund mai 
bine la trebuinţele naţiunei. Dacă acâstă 
Constituţiune va răspunde la adevăratele 
trebuinţe şi interese ale naţiunei, va 
dăinui mult; daca nu, se înţelege că nu va 
dăinui, precum n'aii dăinuit şi alte Con- 
stituţiuni făcute de 6meni mult mai 
competinţi de cât noi, insă care n’aŭ 
rEspuns la trebuinţele naţiunei. 

— Se cere inchiderea discuţiunei. 

D. Lategş. Domnule preşedinte, am 
dreptul şi datoria ca să răspund domnului 
ministru. 

— Se pune la vot inchiderea discu- 
ţiunei şi se primesce. 

— Se pune la vot amendamentul dom= 
nului Lateş şi se respinge. 

— Se pune la vot articolul 2 din 
proiect şi se primesce. 

D: raportor citesce articolul 3 din 
proiectul guvernului, pe care comitetul 
l'a adoptat intocmai: 

„Art. 3. Teritoriul este impărţit in jude- 
te, județele in plăși, plăşile in comune. 

„Aceste divisiuni şi sub-divisiuni nu 
pot fi schimbate sai rectificate de cât 
prin o lege.“ 

D. preşedinte. La acest articol domnu 
Lupaşcu propune următorul amenda- 
ment : 

„La titlu I să se adaoge următorul 
nuoi articol : 

„Art. 3. Teritoriul român nu se póte 
colonisa cu populaţiuni deginte strěină.“ 

A. Lapati, C. T. Grigorescu, Lupaşcu, 
Măldărescu, Negură, I. Leca. 

D. Lupaşcu. In secțiunea din care 
am avut onóre a face parte şi eŭ s'a 
propus acest amendament şi s'a primit, 
insă s'a omis de onorabilul comitet in 
proiectul elaborat de dânsul. 

Domnilor, acâstă cestiune nu are nevoiă 
de mari desvoltări, este o cestiune care 
s'a desbătut fârte mult in ţâră şi chiar 
de Adunarea de la 6]. Opiniunile sunt 


p* 


formate şi de aceea cred că vin inaintea 
dorinţei onorabilei Adunări propunând 
acest amendament. 

Voii pune numai inaintea onorabilei 
Adunări câte-va cuvinte ale unei pers6ne 
care astădi se află pe banca ministerială, 
ale domnului Ion Brătianu, cuvinte 
rostite cu ocasiunea desbaterei acestei 
cestiuni la 1861 (citesce). 

Am cu atât mai mult cuvânt să propun 
acest amendament cu cât am vădut că 
in secţiuni s'a primit şi onorabilul 
raportor nu l'a menţionat de loc in 
raportul sei. 

D. R. Ionescu. Domnule preşedinte, 
nu inţeleg nici cum de póte avea loc 
acâstă discuţiune la articolul 3. 

Vă aduceţi aminte că in ceea-ce privesce 
colonisarea este o lege specială prin care 
ea este oprită cu desăvârşire; prin urmare, 
nu inţeleg să se mal pótă pune in discu- 
ţiune o disposiţiune formală prevădută 
in codicele civil. 

D. ministru de finance. Domnilor, 
sper că onorabilul domn Lupaşcu a făcut 
acea citațiune a cuvintelor mele ca o 
graciositate, adică a voit să se rezime pe 
o autoritate, şi a dat acest caracter la 
acea citaţiune, iar nu credând că m'aşi 
pune vre-o dată in contradicţiune cu 
opiniunile şi principiile mele; cred că 
domnia-sa îmi face acâstă Justiţie. 

Domnilor, atunci s'a discutat cestiunea 
de a se aduce colonii in România cu 
drepturile de colonii, care sunt forte 
determinate, şi eù m'am opus din tote 
puterile mele şi mě voiă opune cât voii 
trăi. Dar atunci am mers mal departe şi 
am dis ca să nu se dea nici unui strein 
dreptul de a cumpăra proprietăţi, până 
ce nu se vor improprietări mat ântâiii 
Românii, adică clăcaşil. 

Am dis atunci să dăm mai ântêiŭ clă- 
caşilor locurile pe care ei le aŭ cultivat in 
puterea unei legi şi pe urmă puteţi lăsa 
pe streini să cumpere ca particulari, dar 
ca colonii nici-odată ; pe tărâmul acesta 
am fost atunci şi pe acesta sunt şi astădi. 


74 


-e m 


D. A. Pascal. Domnilor, majoritatea 
comitetului primesce in principiŭù neco- 
lonisarea; minoritatea insă crede că acéstă 
măsură este inutilă. 

Domnilor, când dicem cuvântul de 
colonisare, trebue să vedem mai ântâii 
ce se inţelege prin acest cuvânt, ca să 
scim toţi tot acelaşi lucru, colonisarea 
nu este un ce pe care să îl vedem in tóte 
dilele gi in ţâră la noi nu l'am văgut 
aici o dată. Prin urmare, toţi trebue să 
ne ințelegem despre semnificaţiunea qi- 
cerei colonisare. Eù cred că prin acâsta 
se inţelege admiterea unui mare număr 
de streini intr'o țéră, cu nisce condițiuni 
prin care li se face de guvern o situaţiune 
escepțională de aceea ce este făcută 
locuitorilor acelei ţări; iată ce inţelegem 
noi prin colonii. Ast-fel de esemplu, 
Rusia, colonisând maï multe părţi ale eí, 
a admis o mulţime de familii cu Gre-care 
condițiuni prevădute in nisce contracte, 
şi ast-fel se găsesc in Rusia diferite co- 
lonii in diferite părţi ale Rusil cu diferite 
contracte cărora li se crea o stare escep- 
ţională de ceea ce avea cele-alte părţi 
ale Rusiei. Ei bine, daci prin colonisare 
este să inţelegem acâsta, atunci nu avem 
cel puţin motivul de o temere contra 
trecutului ca să inscrim acâstă oprire in 
Constituţiune, pentru că mai ântâiă co- 
lonisarea la noj, in facia legei, nici o dată 
nu mai póte avea loc, şi nu a avut loc 
nici atunci când țéra era mal puțin 
populată, dar astădi când şi locurile care 
pe atunci erai pustii sunt locuite. Nu 
domnilor, nici putem presupune că s'ar 
aduce colonii streine care să aibă o situ- 
aţiune diferiti de aceea ce aŭ Românii, 
să aibă drepturi diferite d'ale Românilor. 
Negreşit că acâstă temere, din partea 
guvernului, nu o póte avea nimeni. Apoi 
chiar când ar fi guvernul atât de impru- 
dent ca si facă asemeni lucruri de a 
colonisa țéra cu streini, 6re nu trebue să 
viecu o lege la Adunare? Dar daca luăm 
colonisarea in inţelesul venirei unui mic 
număr de streini care cumpără saii inchi- 


riază pământ de muncă de la particolari, 
acesta nu este o colonisare şi nici nu cred 
că a fost in intenţiunea propuitorilor 
amendamentului, ci numai venirea in 
grămadă a unui mare număr de streini 
aduşi de guvern cu un contract care le 
face o posiţiune deosebită dea Românilor. 
Dar fiind-că nu putem presupune că gu- 
vernul va putea face acâsta fără Adunare; 
fiind-că nu putem presupune că Aduna- 
rea viitâre are să fie mai puţin dontâre 
de ţ6ră de cât Camera actuală, socotesc 
de prisos a se admite acest principiă in 
Constituţiune. 

Sunt in unele Constituţiuni disposi- 
ţiuni care, de şi nu îşi aŭ locul, insă îşi aŭ 
un motiv 6re-care din temerea dea nu 
reveni un trecut odios. Ast-fel s'a admis 
in Constituţiune desfiinţarea monopolu- 
rilor, a privilegiilor de clase, pentru că 
ele aŭ esistat in dauna intereselor gene- 
rale in țéra nâstră. Ei bine, in privinţa 
colonisărei nu putem avea aceste temeri, 
pentru că in ţra nóstră nici o dată nu 
s'a primit a se colonisa cu străini şi a se 
face Stat in Stat. De aceea eù nu primesc 
acest amendament. 

D. Gr. Lahovari. Domnilor, cestiunea 
acâsta este fórte delicată, atât in privinţa 
principiilor economice, dacă colonisarea 
este bună saă nu, cât şi din alt punct de 
vedere, din punctul de vedere de a se sci 
daca acâstă colonisare este bună pentru 
un Stat ca al nostru. 

Ei sunt pentru amendamentul domnu- 
lui Lupaşcu și găsesc că tâte argumentele 
aduse contra acestui amendament sunt 
eronate. Domnu Radu Ionescu a dis că 
se prevede in lege necolonisarea. Eù sciù 
că nu este in lege şi sciù ceva mal mult, 
pentru care fac apel şi la domnul Gr. 
Filipescu, că acum patru ani era să se 
facă colonisarea de Germani, dumnealui 
intrase in trataţiune şi chiar et mă 
adresasem pentru o rudă a meala domnul 
Aritonovici, care avea biuroul de in- 
scriere pentru colonisare..... 

O voce. Citesce legea din 1864, 


75 


D. Gr. Lahovari. Ni se cit6ză un 
articol din legea de la 1864. Dar acea 
lege vorbesce de dreptul străinilor de a 
cump&ra proprietăţi nu de colonisare şi 
domnia-vâstră inţelegeţi că improprie- 
tărirea străinilor nu are a face cu 
colonisarea, căci s'ar putea face colonişti 
in ţ6ră fără să cumpere proprietăţi. 

Domnilor, v'am spus că inţeleg să fie 
diverginţă de opiniuni din punctul de 
vedere economic, nu inţeleg insă a se 
dice că este de prisos a se introduce acest 
amendament, dacă nu voim colonisarea. 

Vě rog dar, domnilor, să primiţi acest 
amendament cu o singură escepţiune 
pentru coloniele bulgare din Basarabia 
şi altele ca acestea; căci dacă nu sar 
prevedea o escepţiune pentru acestea, 
primindu-se amendamentul, nu s'ar mai 
sci ce s6rtă vor aveb acel locuitori bul- 
gari. De aceea eŭ primesc amendamentul 
cu mica modificare de a dice: conform 
unei legi speciale. 

D. ministru de finance, Eù v'am 
spus, domnilor, că inţeleg grija acelora 
care nu voesc să se facă un Stat in Statul 
român ; inţeleg ca o naţiune ca a nóstră, 
care de curând își a dobândit neatârna- 
rea şi care pote incă ar fi âmeninţată să 
se ingrijâacă de propăşirea naţiunei ger- 
mane şi a nu primi asemenea colonii. 
Insă, domnilor, sentimentul acesta este 
așa de adânc şi tare la Români, in cât 
chiar fostul Domnitor, care nu prea era 
inspirat de sentimentele patriotice; totuşi, 
când a fost să se dea improprietărirea 
străinilor, s'a ingrijeat de a satisface şi 
acele griji legitime ale Românilor. 

Cu tóte acestea, domnilor, dacă ono- 
rabila Adunare crede că un articol pus 
in Constituţiune ar da mai multă garan- 
ţie de cât articolul din codul civil, atunci 
nu aveţi de cât să îl treceţi acolo. 

Mai multe voci. Da, să se trâcă. 

Mai mulți deputaţi cer inchiderea 
discuţiunei. 

D. P. Buescu. VE rog să nu inchi- 
deţi discuţiunea şi să lăsaţi să vorb6acă 


cine-va şi in numele majorităţei care a 
susţinut amendamentul, precum aţi per- 
mis să vorbâscă in numele minorităţei. 

D. Al. Marcovici. Eù cer inchide- 
rea discuţiunei pentru că precum věd 
t6tă Camera e dispusă a vota acest articol. 
Voiă insă să fac o mică observaţiune: 
nu îmi place redacţiunea acestui articol; 
mi se pare că nu e gramaticesce de a se 
dice că e oprită colonisarea in ţâră a 
naționalităților străine, căci naționali- 
tatea e un ce abstract gi nu pote face o 
colonisare (aprobări). 

Adunarea, consultati, primesce a se 
inchide discuţiunea. 

— Se pune la vot amendamentul mo- 
dificat ast-fel gi se adoptă. 

— Articolul 3, care in urma adoptărei 
acestui amendament devine articolul 4, 
se adoptă intocmai şi fără discuţiune. 

D. A. Pascal. Acum vine titlul 2. 
Proiectul de Constituţiune al guvernului 
e redactat ast-fel: „Despre drepturile 
Românilor“. 

Articolul 4. Românii se bucură de 
libertatea consciinței, de libertatea inv&- 
ţământului, de libertatea presei, de liber- 
tatea intranirilor. 

Articolul 5. Românii se bucură de 
drepturi politice conform legilor ţărei. 

Comitetul, domnilor, a credut să su- 
prime articolele 4 şi 5 şi să introducă in 
locul lor articolul 5 care îl vedeţi in 
amendamentul comitetului. Motivele 
pentru care majoritatea comitetului a 
credut că ar fi de necese a se auprime 
aceste articole, aŭ fost cele următâre: 
1. Pentru că ori-ce disposiţiuni enume- 
rative intr'o lege sunt tot-o-dată şi limi- 
tative, şi pentru ca să fii mai! esplicit 
voiă dice că, acolo unde cineva numără, 
nu e mai mult de cât numărul. 

Prin urmare, fiind-că in articolul 4 se 
enumeră numai patru libertăţi publice 
intre care libertatea invEţământului, care 
nu se póte admite fără controversă intre 
libertăţile publice, remânea enumerate 
numai trei din atâtea libertăţi publice. 


| 


lată dar motivele pentru care comi- 
tetul a credut să suprime acest articol: 

1. Pentru a nu aduce o limitare liber- 
tăţilor publice; al 2-lea, pentru că e 
imposibil a enumera tâte libertăţile pu- 
blice şi ori-cine ar veni să le enumere 
ar comite un act de limitare; al 3-lea, 
pentru că, in articolele care compun 
titlul al 2-lea esistă tâte aceste patru 
libertăţipublice care sunt in art. 4. Ast-fel 
libertatea consciinței esiată in art. 18: 

Articolul 18, Libertatea consciinţei şi 
a dogmelor este absolută. 

Iată dar că ceea-ce esistă in articolul 
4 esistă in alt articol special. Prin ur- 
mare, vedeţi că nu e de cât o repetiţiune. 
Al 2-lea, libertatea invăţământului; ei 
bine acâsta se coprinde in articolul 20: 

„Articolul 20. Invăţământul este li- 
ber, etc.“ 

Al 3-lea, libertatea presei care esistă 
asemenea in articolul 21: | 

Articolul 21. Constituţiunea garantâză 
tutulor libertatea de a comunica şi pu- 
blica ideele şi opiniunile lor prin scris 
şi prin graiă, etc. 

Al 4-lea, libertatea intrunirilor esisţă 
in articolul 23: 

Articolul 23. Intrunirile sant libere, etc. 

Vedeţi dar, domnilor, că aceste patru 
libertăţi publice enumerate la articolul 
4 esistă in articolele ce compun titlul 
al 2-lea. 

Dar se vedem acuma ce nu esistă in 
articolul 4. Nu esistă o mulţime de alte 
libertăţi care esiată in acest titlu al 2-lea. 

Ast-fel, de esemplu, libertatea indi- 
viduală care nu esistă in articolul 4 
esistă in articolul 11 : 

Articolul 11. Libertatea individuală 
este garantată. Nimeni nu póte fi ur- 
mărit, etc. 

Merg mai departe. Libertatea cultelor 
care esistă in articolul 16 văd că nu e 
prenumerată in articolul 4. Merg mai 
departe. Sunt libertăţi, precum e res- 
pectul proprietăţei, inviolabilitatea do- 
miciliului, tóte aceste libertăţi care sunt 


reglementate in articolele ce compun 
titlul al 2-lea nu sunt enumerate prin 
articolul 4. 

La ce dar ar fi servit chiar daca arti- 
colul 4 ar fi făcut o catagrafie, ca să dic 
aşa, de libertăţile publice? Este inutil, 
pentru că ele se coprind prin alte articole 
speciale. Dacă cine-va se crede in stare 
a enumera tóte libertăţile publice aşi 
voi ca să văd acest geniă. 

Domnilor, când facem o lege, când 
punem un articol, trebue ca acest articol 
să aibă un scop, să nu fie o repetiţiune 
a unei disposiţiuni care esistă in lege. 

Unii insă aŭ arttat ingrijirea că se su- 
primă libertăţile publice. Acéstă ingri- 
jire atunci ar putea fi intemeiată când s'ar 
fi suprimat articolele enumerate de mine. 

Dai acum lectură unui amendament 
ce s'a depus la biuroii, şi care dice: 

„Amendament pentru inlocuirea arti- 
colului 4 cu cel următor: 

„ Constituţiunea garantâză tutulor Ro- 
mânilor eserciţiul deplin al drepturilor 


Li j 


naturale şi inprescriptibile ale omului, 


anume ; libertatea consciinței, libertatea 
individuală, libertatea invăţământului, 
libertatea presel şi a cuvântului, liber- 
tatea intrunirilor, libertatea comerciului 
şi industriei. 

„Nici o lege, regulament sai articole 
introduse in vre-o lege nu vor putea 
restringe aceste drepturi in nici un cas, 
nici crea penalităţi escepţionale in ase- 
menea materii.“ 

C. Lapati, G. Adrian, Argiropolu, 
Slăvescu, C. Grigorescu. 

D. preşedinte. Mai este un amenda- 
ment al domnului Sihleanu. 

D. Sihleanu. Acest amendament ce 
am propus acum îl retrag, fiind-că mi 
se pare mai complet cel propus de 
domnu Lapati. 

D. preşedinte invită comitetul a se con- 
sulta asupra amendamentului domnului 
Lapati. 

D. A. Pascal. Domnilor, comitetul 
delegaților deliberând asupra acestui 


| 


amendament l'a respins in majoritate de 
patru contra trei. Motivele pentru care 
s'a respins sunt acele pe care am avut 
onóre a vi le espune inainte de a delibera 
comitetul. Afară de acestea mai sunt in 
acest amendament nisce espresiuni vage, 
care trebue să se evite intr'o lege; pentru 
că dupe cum dice eminentul jurisconsult 
engles Bentham: „Cea mai bună lege 
este aceea care lasă mai pucină latitudine 
unui judecător.“ Aşa, domnilor, dupe 
cum aţi observat, espresiunile din amen- 
dament de drepturi naturale sunt diceri 
cu totul vage, şi daca vom lua semnifica» 
ţiunea acestor diceri dupe dreptul roman, 
institutele lui Justinian, atunci aceste 
drepturi naturale sunt acelea care sunt 
comune tutulor 6menilor;cu alte cuvinte, 
drept natural e dreptul ce natura indică 
tutulor animalelor, precum dreptul de 
a bea, a mânca, de a se mişca (ilaritate). 

Astfel dar, toţi jurisconsulţii care aŭ 
voit să dea drepturilor naturale o defi- 
niţiune, s'aii găsit in contradicţiune şi 
mai cu s6mă in casul de faciă e impo- 
sibil de a se artta ce se inţelege prin 
aceste drepturi. Asemenea, când se dice 
dreptul natural este inprescriptibil, 
acâsta este o frasă căreia iarăşi nu îl se 
pâte da un inţeles de către cel mai bine 
voitor jurisconsult. Aşa dar eserciţiul 
drepturilor naturale sunt diceri care nu 
adaogă nimic in acest proiect. 

Afară de acâsta, disposiţiunea finală 
a amendamentului care dice că nici o 
lege, regulament saă articol din vre-o 
lege să nu pâtă restrânge aceste drepturi, 
acâstă disposiţiune ar fi de natură să com- 
promită pentru tot-d'a-una libertăţile 
publice, pentru că ceea-ce compromite 
libertăţile publice este abusul lor; prin 
urmare, când noi nu venim a reglementa 
eserciţiul libertăţilor publice atunci unii 
aii să impieteze asupra libertăţilor celor- 
l'alţi, ceea-ce nu are să dea alt resultat 
de cât anarchia deplină. lată dar motivele 
pentru care majoritatea comitetului a 
respins acest amendament, 


——— 


D. N. Ionescu. Domnule președinte, 
nu sunt de părerea onorabilului raportor 
de a nu se inscrie in Constituţiunea ţărei 
drepturile naturale şi inprescriptibile ale 
cetăţenilor. Recunosc tótă autoritatea 
citaţiunilor domnului raportor din Ben- 
tham şi Justinian, dar ei mă voii duce 
la o altă scâlă să îmi imprumut, aseme- 
nea, citaţiunile mele; mě voiù duce la 
sc6la cea mare a Constituţiunei englese, 
representată prin lordul Brougham, care 
dice că drepturile sacre inscrise in Con- 
stituţiunile popdrelor trebue să fie atât 
de imutabile in cât nici insăşi Constitu- 
țiunea să nu le pâtă reglementa intr'un 
mod restrictiv. 

Aceste drepturi sunt: libertatea de a 
esprima opiniunea prin presă, libertatea 
de a seintruni şi a se consulta tot-d'a-una 
şi libertatea de a fi judecaţi prin parii sei 
juraţi. Acestea sunt tot-d'a-una drepturi 
reservate tutulor cetăţenilor, drepturi 
naturale şi imprescriptibile care, ori cât 
ar fi reglementate in o ţsră constituţio- 
nală, nu pot fi nici o dată puse in ces- 
tiune. Şi socot că onorabilii propuitori 
al amendamentului aŭ t6tă dreptatea a 
cere să fie inscrise la locul acesta, fiind-că 
proiectul guvernului era 6re-cum incom- 
plet şi proiectul majorităţei comitetului 
e şi mai incomplet; căci nu dicea cu 
desăvârşire nimic despre aceste drepturi. 
Socot dar că a defini care sunt aceste 
drepturi reservate poporului nu este de 
prisos. 

Nu se tratéză aici, domnilor, de a 
pune garanție acestor drepturi, ci se 
tratéză de a le inscrie şi recunósce ca 
drepturi inprescriptibile. Negreşit, nu 
sunt acestea acele drepturi despre care 
ne a vorbit onorabilul raportor şi repre- 
sentant al majorităţei, de a bea, a mânca, 
a se duce şi a veni dupe voiă; nu e 
vorba aici despre dreptul animalelor ci 
e vorba de dreptul cetăţenilor liberi in 
un Stat liber (aplause). 

Aşa dar rog pe onorabilul raportor 
să se convingă de un lucru, cum că 


k: 


aceste drepturi sunt basa tutulor drep- 
turilor constituționale, şi nu pot fi drep- 
turi constituționale şi politice in o țéră 
până nu se vor recunósce drepturile 
naturale ale cetățenilor, drepturi care 
nici intr'un cas nu se pot suspenda. 
Scie onorabilul raportor că in Anglia și 
America este o cestiune mare de a se 
suspende habeas corpus care dice că fie- 
care om e liber pe persóna sa şi nimeni 
nu pâte a îi impedica acâată libertate. 
Ei bine, ce e acest drept? Nimic de cât 
unul singur, o parte numai din acele 
drepturi reservate poporului, pe care 
nimeni nu le pâte atinge. 

Aga dar mě resum şi dic cum că nu e 
de prisos a se inscrie aceste mari drepturi 
in capul Constituţiunei Românilor, pen- 
tru că ele sunt definiţiunea naturală a 
tuturor drepturilor politice. 

D. G. Mârzescu. Am luat cuvântul 
pentru ca să combat acest amendament. 

Amendamentul acesta imi aduce aminte 
de proiectul de Constituţiune presentat 
la Adunarea naţională din Francia, de 
Condorcet, care intr'un articol de 
asemenea s'a sforțat să enumere tote 
drepturile naturale şi neprescriptibile. 

Domnilor, să luăm acest amendument, 
să îl citim bine gi să vedem dacă tre- 
cându-se el in Constituţiune garant6ză 
aşa numitele drepturi naturale şi nepre- 
scriptibile. 

Onorabilul domn raportor a făcut o 
observaţiune fârte justă, că legiuitorii 
trebue să se ferâscă cât vor putea dea 
face enumeraţiunea drepturilor, căci 
enumeraţiunea mărginesce. 

Aşi voi să sciù mat ântâiă dacă acel 
care aŭ făcut acest amendament aŭ enu- 
merat tâte libertăţile publice şi tâte 
drepturile naturale şi neprescriptibile ? 
Aşi voi de asemenea să sciù ce inţeleg 
dumnâlor prin drepturi naturale şi ne- 
prescriptibile ? Aù dâră fiind-că in Cons- 
tituţiunea francesă se găsesc inscrise 
aceste cuvinte trebue să le punem şi noi 
in Constituţiunea n6stră ? Iată, domni- 


lor, ce dice amendamentul: libertatea 
consciinţei, libertatea individuală, liber- 
tatea invăţământului, libertatea presei, 
a intranirilor, etc. 

Ei bine, domnilor, tóte aceste libertăţi 
sunt enumerate, esist deja in capitolul 
despre drepturile Românilor..... 

O voce. Ei, ce te mai supără dar 
amendamentul ? 

D. G. Mârzescu. Iată ce mě supără: 
de ce să dicem de duoă ori același lucru ? 

Acum partea a duoa e stranie domni- 
lor (murmure). 

E stranie, domnilor, căci noi ca le- 
giuitori nu putem pune nisce asemenea 
cuvinte; iată ce dice partea a duoa: 
„Nici o lege, regulament saŭ articole 
introduse in vre-o lege să nu pótă res- 
trânge aceste drepturi in nici un cas.“ 

Aşi fi inţeles partea a duoa a amenda- 
mentului dacă ea ar fi adăogat: „şi toți 
acei care ar indrăsni să facă acâsta să 
fie pedepsiţi ca mârte“ atunci am imita 
in totul Constituţiunea lui Condorcet. 

Ei bine, domnilor, in un Stat tâte 
libertăţile omalui sunt regulamentate. 
Acum noi dicem: libertatea consciinţei, 
libertatea individuală, libertatea presei, 
etc., şi apol pe urmă dicem că nici o 
lege, nici un regulament nu vor putea 
strânge libertăţile acelea; dar dacă ar 
veni o lege relativă la libertatea indi- 
viduală ce am face atunci fiind acest 
articol in Constituţiune? Inţelegeţi că 
acâstă libertate trebue regulamentată. 

Asemenea, acela care ar veni să facă 
un atentat in contra mea să nu fie 6re 
pedepsit ? Iată dar că trebue făcute şi 
legi pentru a mărgini libertatea naturală 
a omului şi domnia-vâstră diceţi ca să 
nu se facă nisce asemenea legi care să 
conţie nisce asemenea restricţiuni. Acela 
care mě va impedica de a mě intruni cu 
acel ce impărtăgesce aceiași opiniune cu 
mine, acela nu va putea fi pedepsit; căci 
la libertatea domniei-vâstre individuală 
nu se póte face nici o restricţiune ! stranii 
teorii, pe care nu le pot inţelege. De 


79 


aceea voii vota contra acestul amen- 
dament, 

D. R. Ionescu. Articolul care se 
desbate acum este, pot dice, articolul 
cel mal insemnat din Constituţiune, fiind 
că in el se coprinde tóte libertăţile pu- 
blice, tâte libertăţile cele mai insemnate 
care sunt menite a forma basa Constitu- 
ţiunei nóstre. 

Nu m'aş fi asceptat nici o dată ca 
onorabilul domn raportor să vie acum 
in secolul acesta in care nimeni nu mai 
discută asupra libertăţilor publice, in 
secolul acesta in care in tâte Statele se 
admite libertăţile, să vie onorabilul 
domn raportor şi onorabilul domn Mâr- 
zescu să ne pue inainte unul pe Condorcet 
şi cel alt pe Bentham şi pe Justinian ca 
să combată aceste libertăţi. 

Onorabilul domn raportor a dis că, 
după Justinian, nu inţelege ce va să 
dică aceste drepturi naturale şi impre- 
scriptibile ale omului. Voii aduce şi eù 
pe alţi autori, voii aduce pe autorii 
aceia care nu sunt taxaţi de nimeni de 
esageraţi, de utopişti. Voii aduce autori 
din timpul restauraţiunei chiar. Citiţi 
pe Serres şi Royer-Collard şi veţi vedea 
că ei recunosc că libertatea sub tâte 
manifestările sale e dreptul cel mai 
natural al omului; căci numai prin 
libertate omul îşi manifestă ființa sa 
de om. 

Nu e vorba aci de libertatea absolută... 

O voce. Nimeni n'a dis acâsta. 

D. R. Ionescu. Onorabilul raportor 
a contestat că libertatea e un drept 
natural al omului, şi ne a adus de esem- 
plu pe Bentham şi Justinian, şi domnul 
Mârzescu pe Condorcet care s'u incercat 
să introducă in Constituţiunea francesă 
cuvintele de drepturi naturale. Ei bine, 
am dis şi repet, şi fac apel la acei cares'ai 
ocupat cu asemenea cestiuni, că astă-di 
vor găsi in toţi autorii, scriitorii, publi- 
ciştii, nu in cei taxaţi de demagogi și 
revoluționari, ci in liberalii cel mai 
moderați, in doctrinari, că libertatea 


Ea ai 


este un drept natural al omului şi prin 
urmare se pâte pune, trebue a se pune, in 
Constituţiunea nóstră. 

Obiecţiunile care se pun inainte sunt 
că e de prisos a se ingira acele libertăţi 
intr'an articol, pentru că ele sunt deja 
coprinse in alte articole. In adevăr mare 
parte din libertăţile de care se vorbesce 
in acel amendament esistă in Constitu- 
iune intr'un chip destul de larg şi cred 
că vor fi adoptate de Adunare cu 6re-care 
mici modificaţiuni. Dar aceste libertăţi 
trebue să fie in frontispiciul Constitu- 
ţiunei. Chiar titlul acestui capitol vor- 
besce despre drepturile Românilor şi 
ce a făcut onorabila majoritate a comi- 
tetalui delegaților? A scos tocmai acele 
duoă articole din proiectul guvernului 
care coprinde o enumeraţiune a dreptu- 
rilor şi libertăţilor poporului român și 
incepe acest titlu, care vorbesce de aceste 
libertăţi, cu un articol care tratâză despre 
modul cum se dobândesce şi se perde 
calitatea de român. 

Dar ni se dice că aceste drepturi sunt 
menţionate, garantate şi reglementate in 
articole ale Constituţiunei. In adevăr, 
Constituţiuneacoprinde libertatea presei, 
libertatea individuală, libertatea intru- 
nirilor; insă sciți care este interesul cel 
mare, interes care va fi inţeles de Adu- 
nares intr6gi ? Nu e destula se dice că 
presa este liberă, a se regula esercițiul 
acestei libertăţi ; interesul principal este 
de asesci de fie-care Român că libertatea 
presei este un drept natural, un drept 
inprescriptibil al sei, pe care nimeni, 
nici o lege, nu i il pote răpi nici restrânge 
in eserciţiul seu regulat prin Constitu- 
ţiune. Şi să nu se dică de domnu Mârzescu 
că prin amendamentul propus se lasă 
acâstă libertate ilimitată; a găsit domnia- 
sa că in amendamentul acela se dice că 
nici o măsură nu va putea reglementa 
eserciţiul libertăţei ? 

Este forte lesne a combate o idee prin 
esageraţiunea ei; insă acesta nu este 
drept, nu este un midloc pe care îl aşi 


intrebuinţa eă. Pâte onorabilul domnu 
Mârzescu să dică că nu recundsce, nece- 
sitatea de a se pune in capul titlului care 
tratâză despre drepturile Românilor ace- 
ste cuvinte de drepturi naturale şi că nu 
admite a se dice că ele nu pot fi restrânse 
prin nici o lege specială. Dar să dică că 
noi pretindem prin acel amendament a nu 
se regula acele drepturi, este a nu f cetit 
amendamentul, a nu îl candace, sai a îl 
esagera intr'adins, şi de aceea nu stăruese 
a răspunde mai indelung la un asemenea 
mod de argumentare, fiind-că sunt sigur 
că îl apreciaţi şi îl combateţi fie-care din 
domnia-vâstră. 

Viù acum şi rog pe onorabila Adunare 
să primâscă acest amendament chiar 
modificat. Inţeleg ca partea a duoa a 
amendamentului să se modifice, insă vě 
rog să primiţi in capul acestui titlu al 
Constituţiunei, unde se vorbesce de drep- 
turile Românilor, să primiţi a se pune 
aceste drepturi naturale, 

Mai ântâiă, nu pot admite că se pote 
presinta un cuvânt serios pentru respin- 
gerea lor. A se enumera este de prisos, 
se dice, fiind-că sunt mai multe libertăţi 
de cât acele care se enumer6ză in amen- 
dament. Dar nu este aşa; fiind-că drep- 
turile naturale şi inprescriptibile ale 
omului sunt tóte inscrise in acest amen- 
dament şi este mai bine a le presinta pe 
tóte grupate la un loc in primul articol 
al unui capitol care pârtă acest titlu, de 
cât a le disemina printre tâte acestea şi 
vě rog să le inscriţi in Constitaţiune. 
De aceea vă rog să primiţi cel puţin 
partea întâia. Ve pot asigura, domnilor, 
că adoptarea sai respingerea acestui 
amendament va avea o inriurire asupra 
Constituţiunei intregi (murmure). 

Am audit pe unii din domnii deputaţi 
speriaţi dicând că, dacă sar pune in 
capul Constituţiunei acest articol care 
coprinde aceste drepturi.... 

D. C. Boerescu. De finalul amenda- 
mentului e vorba? 

D. R. Ionescu. Aveţi răbdare; voii 


vorbi şi de final. Am audit gicându-se 
că adoptarea acestui amendament ar 
compromite t6tă Constituţiunea. Imi 
pare bine că D. Boerescu îmi a adus 
aminte avâsta, şi cred că chiar domnia-sa, 
fiind logic cu sine insuşi, va trebui să 
primâscă acest amendament. 

Domnilor, să luăm de esemplu unul 
din aceste drepturi, libertatea presei. 

In partea ântâia se dice că Românii se 
vor bucura de libertatea presei, că liber- 
tatea presei este regulată prin Constitu- 
ţiune, şi că delictele presei pentru presă 
să fie supuse dreptului comun. Când se 
dice apoi in partea a duoa a amendamen- 
tului, că nici o lege specială nu va 
restrânge eserciţiul libertăţei presei, prin 
acâsta se pote 6re inţelege că libertatea 
presei este ilimitată ? O asemenea măsură 
este chiar in Constituţiune, unde se regu- 
l6ză libertatea presei in ceea ce privesce 
censura; căci se dice că nici o disposiţiune 
preventivă nu va restrânge libertatea 
presei. 

De ce dar se teme atâta domnu Boe- 
rescu de acâstă a duoa parte a amenda- 
mentului, când mai tot aceiaşi idee o 
găsesce in articolul 21 al Constituţiunei, 
pe care domnia-sa îl susţine şi pe care 
nică eù nu îl combat intr'altfel de cât 
numai in aceia că nu e locul acolo a se 
aşeda şi reglementa acest drept separat 
de cele-alte, ci in capul capitolului care 
pârtă acest titlu şi impreună cu cele-alte 
drepturi naturale ale poporului ? 

Iată ce dice art. 21: 

„Art. 21. Constituţiunea garantâză 
tutulor libertatea de a comunica şi pu- 
blica ideele şi opiniunile lor, prin grai, 
prin scris şi prin presă, fie-care fiind 
respundător de abusul acestor libertăţi 
in casurile determinate prin codicele 
penal care in acâstă privinţă se va re- 
visui şi completa, fură însi a se putea 
restringe dreptul in sine. Delictele de 
presă sunt judecate de juriu“. 

„Nici censura, nici o altă măsură 
preventivă pentru apariţiunea, vândarea 


81 


— 


sau distribuirea a orl-cărel publicaţiuni 
nu se va putea reinfiinţa.* 

Vedeţi dar, domnilor, că amendamen- 
tul nu face de cât a înscrie la locul 
unde trebue a fi înscrise nisce drepturi 
pe care nimeni din domnia-vâstră nu 
cred că le va combate, gi mă mir de ce 
vă speriați atâta de a duoa parte a lui, 
când şi comitetul domniel-vâstre a ad- 
mis in Constituţiune aceste principii, 
dupe cum, de esemplu, aţi vădut la art. 
2] privitor la libertatea presei, in care 
se prevede că nici o măsură, nici o dis- 
posiţiune preventivă nu va putea res- 
tringe ci numai a regula acest drept? 

Iată garanţia ce cerem şi pe care cred 
că acóstă Adunare nu o va refusa in 
Constituţiune pentru drepturile natu- 
rale. Nu este destul a dice Românilor 
că aŭ libertatea presei gi cele-l-alte li- 
bertăţi, ci trebue a îi deprinde să vadă in 
aceste libertăţi nisce drepturi naturale 
şi inprescriptibile ale lor, pe care nimeni 
nu le pâte răpi, pe care nici o lege nu 
le pâte restringe, ci numai a reglementa 
eserciţiul lor. 

Termin rugând pe onorabila Adunare 
să primâscă acest amendament ast-fel 
cum este, sai cel pucin fie şi cu 6re=care 
modificări, însă să nu se scâţă din Con- 
stituţiune articolul guvernului care este 
afirmarea acestor libertăţi ca drepturi 
inprescriptibile ale Românilor. 

D. N. Blaremberg. Nu mě pot popri 
d'a regreta forma ce ia discuțiunea. 

In adevăr, domnilor, după cum s'a 
observat adin6urea de onorabilu domnu 
ministru de finance, este de temut ca cu 
ocasiunea fie-cărui articol să nu fim 
siliţi a intra in discuţiunea intregei 
Constituţiuni. Ori cum, spre a respunde 
adversarilor, voiii fi şi eŭ silit să intru 
in 6re-care consideraţiuni generale. 

Insă mě intreb : facem aci legi posi- 
tive, sai ceea ce se numesce literatura 
dreptului ? 

S'a vorbit de dreptul natural; este 
fórte adevărat că acâstă espresiune se 


——.—. —— — 


găsesce in autori; mai mult de cât atât, 
ea se găsesce in acele Constituţiuni care 
aŭ fost elaborate sub înriurirea ideilor 
filosofice din secolul al XVIII, atunci 
pe când cei mai mulţi 6meni politici 
erai ocupați de speculaţiuni politice 
mai mult de cât de aplicaţiunea lor; 
când esemplele lipsind totul trebuia 
creat sai imprumutat teoriei. 

De aceea nu mě mir nici de cum că 
acâstă espresiune de drept natural să 
îşi fi găsit locu in acâstă discuţiune; 
dar ceea ce mě miră este pretenţiunea că 
acâstă frasă să se introducă in Constitu- 
iune, pentru că acest cuvânt este vag, 
inţeles de un mic număr de 6meni şi ca 
să dovedesc până la evidenţă îmi va fi 
de ajuns să stabilesc că chiar din acele 
drepturi naturale care se pot formula 
in texturi de lege, multe lipsesc in 
amendament. 

Aga bunidră nu veţi găsi nici un autor 
care să nu vě dică că dreptul de pro- 
prietate este un drept natural. 

Acéstă omisiune vě dovedesce că tn- 
suşi autorii amendamentului nu îşi aŭ 
putut da bine sémă de ceea ce trebue 
inţeles prin drepturi naturale. 

Acum domnilor, de căutaţi chezăşie 
pentru ca libertatea să nu sufere restric- 
ţiani, când vom veni la fie-care articol 
in parte veţi face observaţiunile dumnâ- 
vâstră şi vom discuta măsurile ce ar 
trebui luate spre a nu se atinge aceste 
drepturi; dar nu ințeleg să votăm in 
grămadă atâtea disposiţiuni diferite din 
care fie-care ar trebui să facă obiectul 
unei cercetări şi unor articole separate. 

Vorbiţi de libertatea presei şi aţi dis 
că presa nu trebue supusă la legi escep- 
tionale. Ac6sta o credem şi noi; dar nu 
veţi găsi nici un autor, nici o ţsră unde 
să nu esiste pedâpsă pentru calomnii, 
injurii şi atacuri contra persânei Dom- 
nitorului care este inviolabilă. Aceste 
delicte trebuesc inscrise in codul penal. 
Să nu anticipăm dar asupra articolelor 
şi gă nu se câră de la noi să votăm un 


82 


amendament, când atunci ar trebui să 
discutăm in fond cestiunea tutulor li- 
bertăţilor publice, şi 6re le putem su- 
pune pe tóte la aceleaşi reguli in cât 
să le putem introduce intr'un singur 
articol ? 

Nu putem primi principiuri vagi, ceva 
care nu are un corp, şi când propuneţi 
acest amendament spuneţi că aveţi for- 
mulele şi ideile dumneavâstră, convicţia 
dumneavâstră cu tâte că cât pentru mine 
nu admit decât convicţiunile motivate; 
dar nu veniţi să insinuaţi că acel care 
vin să combată acâstă propunere sunt 
in contra libertăţilor publice, când ele 
tóte sunt scrise in noua Constituţiune. 

D. I. Strat. Domnilor, onorabilul 
comitet a propus suprimarea articolului 
4 din proiectul guvernului. După cum 
s'a discutat cestiunea până acum, acei 
care sunt in contra articolului 4 al gu- 
vernului dice că este inutile, fiind că 
libertăţile despre care este vorba mai 
sunt menţionate in Constituţiune la alte 
articole speciale. 

Eï bine, domnilor, după opiniunea 
mea dic că cestiunea pusă pe acest tě- 
rêm trebue să fie negreşit perdută; a 
dice că fiind-că aceste libertăţi sunt 
menționate in Constituţiune este de 
prisos a se intruni incă o dată in acest 
articol, acâsta este a perde cestiunea; 
dar, domnilor, cestiunea trebue pusă pe 
un alt terâm. 

Să vedem ce ni se spune de onorabila 
majoritate a comitetului; care sunt moti- 
vele pentru care dumnealor resping arti- 
colul 4? Despre articolul 5 nu mai 
vorbesc, pentru că nu mě opun la supri- 
marea lui. 

Din tâte câte s'au spus până acum de 
onorabilul raportor şi cei care susţin 
opiniunea majorităţei comitetului, am 
vădut trei argumente. Ni se spune ântâiă, 
că articolul 4 este limitativ in privinţa 
libertăţilor publice; căci unde este enn- 
merare este prin acâsta chiar o limitare, 
şi ast-fel, neputând fi complet acel ar- 


83 


pa 


ticol, neputând conține tóte libertățile 
publice, e maï bine a se suprima, a nu 
se mai enumera de loc. Al duoilea argu- 
ment e că de ce să mai facem un articol 
in capul Constituţiunei unde să se vor- 
bâscă de o mulţime de libertăţi prevădute 
de Constituţiune mai la vale fie-care in 
parte. Ni se mai spune incă ca al treilea 
argument, că definiţiunea dreptului, pe 
care autorii amendamentului îl numesc 
drept natural, este cu totul imposibilă, 
fiind-că chiar bătrânul Justinian ne a 
spus că aceste drepturi nu se pot defini 
alt-fel de cât ca nisce instincte comune 
6menilor ca şi animalelor. 

In cât privesce pe bětrênul J cutia 
mi se pare că a fost intors in mormânt 
când a fost chemat cu acâstă citaţiune; 
că adică dreptul natural este acela pe 
care Dumnedeii l'a dat animalelor de a 
bea şi mânca. Eï bine, vă asigur, domni- 
lor, că pe când trăia bătrânul Justinian 
nu aavut in vedere nici libertatea presei, 
nici a consciinţei care pe vremea bătrt- 
nului Justinian nici nu esistaă. Să venim 
acum la cel de al duoilea argument mai 
serios; ni se spune că articolul 4 este un 
articol limitativ, fiind-că mai esistă şi alte 
libertăţi care nu sunt in acest articol. 
Este libertatea domiciliului, libertatea 
personală, dreptul de egalitate inaintea 
legei și câte alte drepturi fórte precise; 
de ce să nu le enumerăm pe tóte? Şi 
neputându-le enumera tote, să nu enu- 
merăm nici unul. 

Onorabilul domn raportor susţine 
nisce argumente care îmi va permite a îi 
spune că nu sunt ale domniei-sale, ci 
forte vechi, ele datéză de la 1790. Imi a 
plăcut fórte mult când am audit vorbin- 
du-se despre un proiect al lui Condorcet, 
dar nu s'a spus tot ce s'a petrecut in acea 
Adunare când Condorcet a venit cu acest 
proiect, şi nici nu s'a vorbit despre intreg 
proiectul, ci numai despre o partea lui. 
Domnilor, să îmi daţi voe, fiind-că avem 
a face cu argumente rumegate de mulţi, 
de o naţiune mult mai mare de câta 


e — = — ee ee 


w RR ———————— ——— 


n6stră, să îmi daţi voe să vă citez gi ei 
acel act şi să vedem daca resultatul va fi 
tot cel arătat de onorabilul deputat 
preopinent. 

Cel d'ântâiii esemplu ce s'a dat lumii 
de enumerarea drepturilor care trebue 
puse in capul unei Constituţiuni, ne vine 
de la acea naţiune care ne a dat esemple 
in multe altele şi care, pot dice, a rege- 
nerat lumea cu revoluţiunea sa cea mare. 
Atunci Adunarea cea mare a Franciei a 
insărcinat o comisiune ca să facă enume- 
rarea drepturilor omului. Să nu îmi qică 
onorabilul representant de Brăila că ace- 
ste drepturi sunt bune numai pe carte, 
fiind-că sunt resultatul ideilor şi teorii- 
lor filosofice din secolul XVIII, pentru 
că chiar revoluţiunea Franciei nu este 
alt ceva de cât resultatul acelor idei 


„ filosofice (aplause in o parte a Adunărei.) 


Dic dar, domnilor, că constituanta a 
insărcinat o comisiune ca să facă un 
proiect de Constituţiune.S'ai făcut multe 
proiecte; dar nici unul nu a fost primit 
de Adunare, nu pentru că nu erai bune, 
dar pentru că erai incomplete. Atunci 
a insărcinat pe Mirabeau. Acesta a venit 
cu acea faim6să declaraţiune a dreptu- 
rilor omului şi s'a suit singur la tribună 
ca s'0 susţie; acolo a spus că sarcina sa 
este fórte grea dacă nu e imposibilă, 
pentru că declaraţiunea drepturilor omu- 
lui pune o naţiune in acest pericol: sati 
trebue să facă o declaraţiune incompletă, 
un ce insignifiant, saii un ce periculos; 
el a spus că este greii de a găsi o cale de 
midloc intre aceste duoă stânci fără a se 
lovi sai de una sai de cea-l-altă. Cu tóte 
aceste proiectul lui Mirabeau s'a găsit 
mal bun de cât tâte Constituţiunile 
presentate până atunci; acel proiect, care 
era mal complet de cât amendamentul 
presentat adi, s'a primit de acea Adu- 
nare, și a remas in tâte Constituţiunile 
care sai elaborat de atunci până adi. 
Pentru ce, domnilor, acea Adunare, 
care se compunea de crema societăţei, 
acea Adunare in care Mirabeau, marele 


Mirabeau, găsea luptători care se urcat 
la inălţimea elocenţei lui, pentru ce a 
primit ea acea Constituţiune ? Ea a avut 
un argument tare, care nu pote fi res- 
pins de Adunarea nâstră. Negreşit că 
acele drepturi sunt scrise in ânima fie- 
căruia; dar ele trebuesc resumate in 
capul Constituţiunei şi puse sub sacrul 
ei prestigiii. Să nu mi se spue că aceste 
drepturi sunt limitative; s'a răspuns la 
acesta şi de Mirabeau şi de toţi oratorii 
mari de atunci. Cestiunea nu este de a 
se enumera tóte libertăţile unui om, ci 
de a se resuma numai acelea care sunt 
mai precise in constituirea unui Stat. 
Ni s'a spus că aceste libertăţi sunt 
desvoltate mai pe larg in articolele ur- 
mătore. O Constituţiune, domnilor, nu 
ge face pentru legişti gi pentru advocaţi, 
ea se face pentru popor. Un legist, un 
advocat, când are a pleda un proces, ci- 
tesce tótă legiuirea care privesce la acel 
proces gi scie să tragă dintr'Ensa argu- 
mentele ce caută. Omul din popor nu 
are astă sciinţă; lui ti plac legile care 
sar in ochi; el voesce să vadă clar că 
are dreptul intrunirilor, dreptul cutare 
şi cutare; voesce să vadă tote aceste 
drepturi strînse intr'un corp ca un credo 
politic, ca să pótă avea şi in politică o 
credinţă tot aşa de tare ca şi in reli- 
giune (aplause in o parte a Adunărei). 
Voiù mai espune, domnilor, in puţine 
cuvinte, un argument care se aplică la 
partea a duoa a amendamentului. Acea 
parte dice: „nu se va ingădui nimeni a 
„Mărgini acele libertăţi.“ S'aă găsit 
mulţi din onorabilii deputaţi care, tră- 
gând din acâsta o consecuenţă silită, aù 
voit să ne facă a crede că tindem la li- 
bertatea anarchică, la libertatea disolu- 
ţiunei, la dreptul de a omori un om 
fără a fi pedepsit. 

O voce. Aşa este. 

D. Strat. Când aud dicând uşa este, 
nu pot să îmi esplic aceste vorbe de cât 
prin lipsa presenţei de spirit in acest 
moment a celui ce le dice; căci n'are de 


ai 


cât să își dea séma că e vorba de a se 
face o Constituţivne pentru ca să vadă 
bine că nu este aşa. Să vě artât, domnilor, 
ce s'ar intâmpla când ar lipsi aceste 
principii din Constituţiune. Presupuneţi 
că nu punem libertatea de presă; mâne 
va veni o lege care va dice libertatea 
presei nu esistă; esistă, însă nu prin 
Constituţiune, ci prin acâstă lege care 
supune presa la avertismente şi la 
alte pedici care o omâră. Hi bine, 
presa cu autorisare, presa cu avertis- 
mente, nu mai e presă, şi o lege care, 
după ce aţi votat dumnâvâstră un ase- 
menea articol cum se propune in amen- 
dament, ar veni şi ar desfiinţa drepturile 
omului de a își esprime cugetarea prin 
presă, ar fi o lege inconstituţională, 
lată un esemplu unde libertatea aceea 
despre care vorbea unii din onorabilii 
deputaţi pâte fi reglementată fără a 
distruge chiar principiul. Presa póte fi 
reglementată, libertatea individuală şi 
a intrunirilor pâte fi reglementată, fără 
insă să se atace chiar principiul, şi dacă 
nu puneţi in Constituţiune intr'un mod 
clar că omul născut in acâstă ţ6ră are 
dreptul de a 1şi esprime cugetarea prin 
presă, atunci nimic nu va împedica pe 
un guvern rěŭ să viă mâne să desființeze 
şi libertatea presei, şi acele legi nu veţi 
putea dice că strică întru nimic Consti- 
tuţiunea. (Prea bine. Aplause prelungite 
in o parte a Adunărel). 

D. P. Cernătescu. In urma frumâ- 
selor argumente ce a adus domnu Strat 
îmi remâne puține de dis. Aici e vorba 
de drepturile omului ; aceste drepturi ale 
omului propuse in amendament aŭ făcut 
libertatea Engliterei. Dacă in Englitera 
libertatea e atât de respectată, atât de 
imposibil de a se putea inlătura, causa 
e că acolo drepturile omului aŭ avut o 
influinţă atât de mare asupra educați- 
unei, in cât libertatea a ajuns a fi pânea 
de tóte dilele a Englesilor. La Englesi 
însă nu erau tâte aceste drepturi poli- 
tice, eraii numai duoč: dreptul de a fi 


judecat de semenii sei şi libertatea indi- 
viduală. Mal târgiă, tot in Englitera, s'a 
formulat un simbol, un cred politic de 
drepturi și de atunci Englitera a deve- 
nit modelul regimului constituţional in 
Europa. 

Dupe aceea a venit America şi a for- 
mulat şi ia drepturile omului. In urmă a 
venit Francia in revoluțiunea cea mare. 
Dacă revoluţiunea francesă a ajuns a fi 
universală, causa e că ea a proclamat 
principiele cele mari, eterne, in politică. 
In adevtr, aceste drepturi sunt enume- 
rate in Constituţiunea care s'u presintat; 
dar sunt enumerate așa în cât, cum a 
dis domnu Strat, nu formeză simbolul 
politic al poporului. Aceste drepturi 
sunt atât de mari in cât trebuesc puse 
in capul Constituţiunei. 

Cât despre cele-l-alte argumente le a 
combătut domnu Strat cu atâta putere, 
gi nu îmi mal remâne nimic de adăogit. 

D. C. Boerescu. Domnilor deputaţi, 
e fórte bine ca intr'o discuţiune atât de 
insemnată ideele să se introducă intr'un 
mod clar, intr'un mod ast-fel in cât fie- 
care din noi, representanții naţiunei, să 
scie ce e chemat să voteze, ce are să facă. 
Ei bine, cu ocasiunea acestui amenda- 
ment să îmi permiteţi a spune că lucrurile 
nu s'a petrecut ast-fel şi că intr'un mod 
indirect se suprimă — vă rog să luaţi 
act de acâstă declaraţiune, vě voii 
demonstra — se suprimă de o-dată şi 
fără discuţiune tâte articolele ulteridre 
din acest proiect privitâre la libertatea 
presei, la libertatea consciinței, la liberta- 
tea intrunirilor şi tóte cele-l-alte libertăţi 
regulamentate prin proiectul de Consti- 
tuţiune elaborat de guvern. Pe de altă 
parte, tot prin acest amendament, in mod 
indirect, se abrogă cea mai mare parte 
din disposiţiunile codicilor penale şi 
comerciale (denegări în stânga). Iati 
după mine semnificaţiunea acestui amen- 
dament. 

Mai inainte insă de a demonstra acésta 
să îmi permiteţi a face Gre-care observa- 


tiun] preliminare. Mai toţi din acel care 
aŭ vorbit pentru a susţineamendamentul, 
aŭ pus cestiunea pe un alt tărâm ; căci pe 
adevăratul těrêm era cu anevoe de sus- 
ținut. Onorabilul domn Strat mai cu 
s6mă a voit a face să se crâdă că comite- 
tul, ca şi acei care combat amendamentul, 
nu ar fi voit să recunbscă drepturile 
naturale şi inprescriptibile ale cetățeni- 
lor, că dânșii ar fi inamicii ascunşi ai 
acestor libertăţi. Eí bine, discuţiunea 
pusă pe acest tărâm, să îmi permiteţi a 
declara că nu este parlamentară... 

Voci. Nu s'a pus de nimeni pe acest 
těrêm. 

D. Boerescu. Aci, domnilor, in acest 
proiect pe care îl susţinem toți, tóte li- 
bertățile sunt prevădute, tóte libertățile 
sunt regulute, şi nu e permis nimenui să 
vie şi să afirme că unii din nol ar fi contra 
acestor libertăţi (aplause). Nu e nici pa- 
triotic, nici bine, ca să ne denunţăm unii 
pe alţii că am fi inamicii libertăţilor...... 

Vool. Nu a afirmat nimeni acsta. 

D. Boerescu. Nu e bine când se 
angagiază o asemenea discuţiune să vie 
unii din noi să atribue celor-l-alţi inten- 
ţiuni cu totul străine de cugetarea lor, 
intenţiunea că ar fi ostili libertăţilor 
publice, libertăţei de consciinţă, liber- 
tăţei presei, libertăţei intrunirilor; cu 
atât mai nedrepte sunt nisce asemenea 
insinuaţiuni, cu cât domnia-vâstră care 
le faceţi sciți forte bine că aceia pe care 
ii acusaţi aŭ recunoscut tóte aceste 
libertăţi şi le aŭ inscris anume şi pe 
larg in proiectul de Constituţiune (apla- 
use numerdse in o parte a Adunărel). 
Spuneţi-ne dar daca acest amendament 
ce îl introduceţi coprinde in sine o ideă 
nouă, vre o libertate nouă pe care co- 
mitetul şi guvernul să nu o fi proclamat. 
Tar daca printr'Ensul tindeţi a deslega 
mail dinainte cestiunile asupra cărora 
Adunarea este chemati a se pronuncia 
mai târdii, atunci aveţi francheţa nece- 
sară pentru a ne o spune curat şi cate- 
goric. Dar in loc de a face acestea, v aţi 


86 


mulţumit a arunca vorbe pompóse şi a 
denunța pe acei ce combat amendamentul 
domnieli-vâstre ca fiind inamicii libertă- 
ţilor publice (aplause). Maï am incă o 
observaţiune prealabilă de făcut: se 
vorbesce aici continui de drepturile po- 
poraului, de drepturile naturale ale cetă- 
ţenilor. Dar cine le a tăgăduit? Ore in 
acest proiect de Constituţiune nu se 
vorbesce de popor, de suveranitatea po- 
porului ? Ce puneţi dar in contestaţiune 
spiritul ce animéză pe intrâga Adunare 
pentru respectarea acestor drepturi? 
Aceste observaţiuni făcute. trec a esa- 
mina amendamentul in sine. 

Am dis că printr'ânsul se suprimă 
fără discuţie tâte articolele ulteridre 
din Constituţiune privitâre la libertăţile 
publice, şi ce e mai mult se abrogă 
cu același mod o mare parte a dispo- 
siţiunilor codului penal şi comercial. 
Mai ântâii notaţi, că nu sunt nici de 
cu m din aceia care ar persista a crede 
că nu e bine să se enumere in capul 
Constituţiunei aceste libertăţi. Se póte 
prea bine, fără incovenient, să se admită 
articolul din proiectul guvernului (apro- 
bări generale din stânga). Dacă insă voiţi 
a stărui asupra părţel finale din amen- 
dament, atunci daţi-mi voie să vě dic că 
voiţi impunitatea crimelor (protestări). 
Nu dic că acâsta a fost in intenţiunea 
sub-acriitorilor amendamentului, dar de- 
curge naturalmente din amendamentul 
domniei-vâstre; votând acest amenda- 
ment, articolele următâre din titlul in 
discuţiune sunt de sine abrogate. In 
adevăr, ce se dice in amendament? Că 
libertatea presei, spre esemplu, nu póte 
să fie supusă nici unui regulament, nici 
unei legi, nici că se pote pronuncia vre-o 
pedâpsă.... 

Voci. Nu e aşa, citiţi amendamentul. 
Iată, domnilor, ce se dice in amendament: 
„Constituţia garantâză tutulor Româ- 
nilor eserciţiul deplin al drepturilor 
naturale şi imprescriptibile ale omului, 
anume; libertatea consciinţei, libertatea 


individuală, libertatea presei şi a invt- 
ţământului, libertatea intrunirilor, liber- 
tatea comerciului şi industriei. 

„Nici o lege, regulament sai articole 
introduse in vre-o lege nu vor putea 
restrânge aceste drepturi in nici un cas, 
nici creea penalităţi escepţionale in ase- 
menea materii.“ 

Să vě citesc acum şi articolul din 
proiectul elaborat de comitet in inţele- 
gere cu guvernul: 

„Constituţiunea garantâză tutulor li- 
bertatea de a comunica şi publica ideile 
şi opiniunile lor prin graii, prin scris şi 
prin presă, fie-care fiind r&spundător de 
abusul acelor libertăţi in casurile deter- 
minate prin codicele penal, care in ac€- 
stă privinţă se va revisui şi completa 
fără insă a se putea restrânge dreptul 
in sine. Delictele de presă sunt judecate 
de jurii. 

„Nici censura, nici o altă măsură 
preventivă pentru apariţiunea, vândarea 
sai distribuţiunea a ori-cărei publica- 
ţiuni nu se va putea reinfiinţa. 

„Pentru publicaţiuni de jurnale nu 
este nevoe de autorisaţiune prealabilă a 
autorităţei. 

„Nici o cauţiune nu se va cere de la 
diarişti, scriitori, editori, tipografi şi 
litografi. 

„Presa nu va fi supusă nici o dată 
sub regimul avertismentelor. 

„Nici un jurnal saă publicaţiune nu 
va putea fi suspendate sai suprimate. 

„Autorul este răspundător pentru scri- 
erile sale, iar in lipsa autoralui sunt 
răspundători saă girantul sai editorul. 

„Veri-ce jurnal trebue să aibă un 
girant responsabil care să se bucure de 
drepturile civile şi politice." 

Vedeţi domnia-vâstră fârte bine că 
autorii acestei Constituţiuni impreună 
cu delegaţii noştri s'a ocupat de liber- 
tatea presel şi chiar de libertatea dea 
comunica ideile sale prin graiă. Ei aŭ 
dis: Constituţiunea garantză fie-căruia 
dreptul de a vorbi şi scri, insă eserciţiul 


acestui drept va fi regulat prin codul 
penal. Ce voesc acum autorii amenda- 
mentului ? Mai inainte ca Adunarea să 
recunscă articolul din proiect care tra- 
teză despre libertatea presei, ne propun 
prealabil să declarăm că nici o lege nu 
pâte să reguleze eserciţiul libertăţei 
presei, că nici o lege nu pâte să creeze 
penalităţi escepţionale; cu alte cuvinte, 
fiind-că pedepsele in materie de presă 
nu pot fi de cât escepţionale, de vreme 
ce nu se póte nici o dată asimila suto- 
rul care a escitat la omor cu asasinul, 
este invederat că nu se vor putea crea 
pedepse in contra acelora care imping 
prin presă la asasinat... Iată situaţiunea 
care ne fac autorii amendamentului. 
Dumnélor ajung, fără să vrea, a lăsa 
crima nepedepsită. Nu voii fi eŭ acela 
care vre-o dată voiă susţine şi voiă vota 
o asemenea idee. Înţelegeţi, domnilor, 
că tot aşa se petrece şi cu cele-l-alte li- 
bertăţi, despre care se vorbesce in amen- 
dament. Autorii amendamentului aŭ 
socotit f6rte comod a tăia tâte dificul- 
tăţile intr'un mod general, ast-fel in cât 
când maioritatea ar vota acest amenda- 
ment şi când apol ar veni la articolele 
privitâre la aceste libertăţi, atunci au- 
torii amendamentului să le dică: arti- 
colul 4 care s'a votat deja declară 
categoric că nu se pote face nici o res- 
tricţiune, că nu se pâte crea nici o 
pedépsà şi că prin urmare cel care imping 
la crimă sait la asasinat, pot rtmânea 
nepedepsiţi (aplause şi protestări). 
Domnilor, aceste sunt consecinţele care 
decurg din redacţiunea amendamentului 
aşa cum este făcută. Nu cred negreşit 
că acâsta a fost in intenţiunea sub- 
scriitorilor sei; din nenorocire insă acesta 
resultă din amendament. Adăogaţi că 
prin acest amendament se desființéză o 
mare parte din codul penal, se desfiin- 
ţeză tâte disposiţiunile care se pot găsi 
in acest codice şi prin care se reglemen- 
téză sau libertatea individuală, sati liber- 
tatea cultelor, saù aceea a presei etc.; 


87 


de vreme ce orï-cé restricțiuni saii creare 
de pedepse, sunt oprite de redactorii ace- 
stui amendament. In materie comercială 
asemenea tótă partea relativă la pedepse 
contra faliților e cădută; pentru că in 
contra faliţilor se pronunciă pedepse 
escepţionale şi asemenea pedepse nu mai 
pot esista când s'ar vota acest amenda- 
ment. S'a apăsat prea mult asupra cuvin- 
telor libertățile poporului; s'a vorbit 
prea des despre drepturile neprescripti- 
bile şi naturale ale naţiunei. Dar, mi se 
pare, domnilor, că cel maï sincer aptră- 
tor şi susțiitor al libertăţilor publice, 
nu este acelea care le inv6că astădi, dar 
care ia mâ&suri ast-fel cum să le pârdă 
mâine (aplause); adevtraţii amici ai 
libertăţilor sunt aceia, domnilor, care 
voesc a le organiza ast-fel cum ele să 
fie durabile.... Şi Cesar a dat libertăţi 
Romanilor, dar noi nu dorim asemenea 
libertăţi (aplause). Da, să consacrăm tote 
libertăţile, să le inscriem pe tâte in Con- 
stituţiune! Dar datoria nóstră este să 
organizăm aceste libertăţi pentru Gmeni, 
să le organizăm ast-fel cum să nu ajun- 
gem mâine la perderea lor. Când ofeniţi 
poporului libertăţi de ucestea, el le va 
compromite fatalmente şi resultatul va 
fi tirania (numerdse aplause). 

Adevăraţii amici al libertăților sunt, 
domnilor, acela care sciù să ia tote pre- 
cauţiunile necesarii pentru a evita in 
perpetuii intârcerea arbitrariului şi des- 
potismului. Daca dumnâvâstră veţi vota 
acest amendament, sunt sigur că veţi 
compromite pentru tot-d'a-una libertă- 
tile nâstre, şi eu vě declar că nu sunt 
din aceia care voesc să le compromită 
(aplause prelungite). 

D. N. Blaremberg. Domnilor, am 
fost şi fericit şi mândru de aplausele ce 
s'au adresat domnului I. Strat pentru 
atitudinea sa de astădi; căci atât eŭ cât 
şi mai mulţi din amicii mei politici, care 
am luat parte la revoluţiunea din 11 
Februarie, suntem in drept a revendica 
totă ondrea acestei conversiuni, acestei 


IP oa eee 


schimbări ce s'a operat in ideile poli- 
tice ale domnului Strat, care, ministru 
sub statut, a devenit astădi cel mai cìl- 
duros apărător al libertăţilor publice, 
un tribun al poporului (aplause in 
drâpta). 

Acum viii la argumentele care g'aii 
produs de domnu Strat, şi aci declar că 
îmi a părut forte reù că domnia-sa, 
pentru a îşi atrage aplausele sgomotose, 
a abdicat ca om de sciinţă. Dumnâlui 
ne-a dis: domnia-vâstră vorbiți ca advo- 
caţi; adică vorbiţi ca 6meni de sciinţă, 
ca Gmeni speciali; dar sărmanilor nu 
vedeţi că nu sunteţi inţeleşi, nu vedeţi 
că moneta domniei-vâstre nu are curs, 
că nu puteţi căpăta nici adesiune, nici 
aplause; pe când nol care cunóscem secre- 
tul succeselor, care inşirăm frase frumâse, 
noi care vorbim pe șleaii le căpătăm cu 
profusiune (aplause in drâpta). Ei bine, 
nu, domnilor, nu! Noi nu vom vorbi 
nici o-dată ca să facem efect, noi vom 
vorbi ca G6meni luminaţi, cu risicul de 
a fi flueraţi şi desemnaţi la aversiunea 
publică. Da, vom fi flueraţi, dar nu vom 
fi nici o-dată flueraţi de ómen invtţaţi, 
de Gmeni care citesc, intr'un cuvânt de 
Gmenii care inţeleg (aplause prelungite 
in drâpta, bravo! bravo!) Domnul Strat 
ne a mal vorbit apoi de revoluţiunea 
francesă, de constituantă, de Mirabeau, 
de Condorcet, şi ne a intrebat pentru ce 
nu primim a copia din declaraţiunea 
drepturilor din acea Constituţiune. Pen- 
tru ce nu primim acâsta ? Tocmai pentru 
acelaşi cuvânt pentru care domnia-sa a 
acuzat pe bătrânul Justinian. Formulele 
lui Mirabeau, Condorcet şi Constituţiu- 
nile propuse de dânşii, îşi au făcut vecul; 
acesta ne aduce aminte epoca unde li- 
bertăţile publice erai incă in stare de 
teorie. Pe atunci lumea ne având incă o 
ideiă clară şi precisă despre drepturile 
naturale ale omului, le imprumuta trac- 
tatelor de filosofie şi credea a fi făcut 
mult când a inscris in Constituţiune un 
capitol de abstracţiuni şi generalităţi. 


Astădi insă, acele noţiuni fiind precise 
desfid pe domnu Strat să vie cu o sin- 
gură Constituţiune modernă, a ori-cărui 
Stat constituţional, pe când eù îi voii 
opune charta din 1830, dar mai vârtos 
Constituţiunea Belgiei, cea maï liberală 


- şi una din cele mal perfecte in timpii 


noștri, şi să ne arate că in capul acelor 
Constituţiani sunt grupate şi formulate 
intr'un singur articol tâte aceste liber- 
tăţi, că esistă o asemenea declaraţiune a 
drepturilor, ast-fel după cum se cere 
prin acest amendament. Voiù adăoga 
ceva mai mult, că chiar in acele Consti- 
tuţiuni invocate de domnia-sa ele nu s'aii 
proclamat ilimitate ca in amendamen- 
tul propus. Acum, intreb pe subscriitorii 
acestui amendament, dacă aŭ copiat 
pentru ce nu îşi aŭ dat cel puţin oste- 
nla să copieze fidel ? Şi acâstă intrebare 
le o fac fiind-că in constituţiunile in 
care se găsesc grupate aceste libertăţi 
nici o disposiţiune nu le declară abso- 
lute; şi îmi aduc aminte fârte bine că 
in privinţa presei Mirabeau a formulat 
principiul dicând că: presa este liberă, 
remâind insă ca fie-care să respundă de 
abusurile acestei libertăţi in casurile 
determinate de legi. 

Pe lângă aceste, domnilor, este de 
obsce sciut că acest mod de a se proclama 
tte drepturile fără de nici o restricţiune 
şi fără a pune alături şi ca corolar ne- 
cesariŭù şi obligaţiunile a fost obiectul 
celor mai viui şi negreşit şi celor mai 
drepte critici din partea autorilor. 

Domnu Strat e prea erudit spre a ne 
putea vre o-dată tágádui acâsta; dar ce 
dice D-lui: acest articol e o repetiţiune; 
prin urmare ce ne pasă dacă acâstă dis- 
posiţiune se va găsi in Constituţiune de 
duo ori? Mie îmi pasă şi îmi pasă 
fiind-că nu voiă să fac probă de igno- 
renţă. .. (Voci in stenga. O! O! ce cu- 
vinte parlamentare!) fiind-că nu voesc 
ca să capăt aplause cu acest preţ. (In 
drepta. Prea bine! prea bine! aşa e). Imi 
pasă pentru că nu voesc ca in Constitu- 


ţiunea acâsta să esiste nu numai heresil, 
dar nici chiar incorecţiuni şi superfeta- 
ţiuni ; fiind-că e natural ca Gmenii spe- 
ciali, Gmenii meştegugului să voiască ca 
Constituţiunea nâstră să fie pe cât se va 
putea mai mult o operă artistică care să 
consfinţâscă tâte libertăţile pe care cine- 
va le pâte raţiona, concepe şi invidia, 
evitând insă escesele ce le pot face pe- 
ricul6ae (aplause), şi vă rog, domnilor, 
dacă aveţi aplause de adresat domnalui 
Strat, adresaţile autorilor faptului de 
la 11 Februarie, căci ei aŭ avut gloria 
de a îl transforma (aplause prelungite 
şi entusiastice in drâpta). 

D. Principe G. Stirbei. Domnilor, 
discuţiunea care s'a iscat astă di in acâstă 
Adunare nu este un lucru neasceptat 
pentru cei care ai observat luptele gi 
desbaterile in privinţa constituţianilor 
in alte ţări; am vădut şi chiar in vremea 
mea — nu sunt bătrân, am avut fericire 
insă să věd acâsta — luptele ce ai fost 
in Francia cu ocasiunea facerei Consti- 
tuţianei. In Francia, a duoa di după 
revoluţiunea de la 1848, s'a inceput o 
luptă crâncenă in privința Constitu- 
ţiunei, şi acâstă luptă era susţinută de o 
parte şi de alta de Gmeni de aceia care 
av6i deja trei saii patru revoluţiuni la 
care luaseră parte, şi am vădut opi- 
niunile şi argumentele cu care îşi sus- 
ţineau fie-care acele opiniuni. Eraŭ unii 
care cereaii să se inscrie in Constituţiune 
tóte acele drepturi naturale ale omului; 
atunci, insă, un bătrân le-a dis: „Nu este 
bine să inşiraţi acum tâte aceste libertăți 
in zadar, nu este bine să arttaţi popo- 
rului atâtea lucruri frumâse cu atâtea 
vorbe frumóse; căci poporul nu le pricepe, 
nu le pâte pricepe; puneţi tot ceea ce se 
pâte pune in practică gi lăsați vorbele 
mari la o parte.“ Voiii dice dar acelora 
care vin să ne propue aci ca să inşirăm 
tote libertăţile naturale ale omului fără 
de nici o garanţie, să inşirăm lucruri 
care, departe de a fi salutarii, nu pot fi 
de cât pericul6se, şi acelora care ne vin 


cu libertăţile franțuzesc! teoretice, le 
voii răspunde că nol nu voim asemenea 
libertăţi, voim libertăţile care se pot 
pune in practică ; fiind-că voim ca acele 
libertăţi să trăiască, iar nu voim ca ele 
să fie scrise pe hârtie şi apoi date jos 
chiar prin poporul căruia voim să le 
dăm (aplause in o parte a Adanărei). 
Nu voim ca să se mal repete ceea ce 
s'a făcut cu plebiscital lui Cuza, care s'a 
pus in lucrare prin insăşi adesiunea 
poporului, puindu'l pe dânsul ca martor 
mincinos să iscăl6scă, pentru ca să dărtme 
tâte libertăţile publice (Bravo, bravo; 
aplause prelungite in o partea Adunărel). 
Şi domnu Strat care a fost ministru 
lui Cuza, in urma unui asemenea fapt, 
vine astădi ca să susţină acest amenda- 
ment ? De sigur că nu trebuea să o facă. 
Respectez pe onorabilul domnu Strat, 
pricep ca dumnealui să susţină din con- 
vicţiune acest amendament, dar trebue 
să mărturis6scă insuși că nu îi era ertat 
a o face. Domnilor, este fârte lesne şi 
forte comod a vorbi numai despre liber- 
tăţile omului, despre libertăţile naturale, 
imprescriptibile, şi alte lucruri frumâse 
şi pompâse, e f6rte lesne, dar este mai 
greii a se gândi cine-va la natura acelor 
libertăţi, a face deosebire intre acele li- 
bertăţi şi a vedea după cultură, după 
inaintarea societăţei ce libertăţi îi se pot 
da, a vedea de esemplu in ţâra nóstră ce 
libertăţi sunt acelca de care să se pâtă 
bucura in practică iar nu numai pe hârtie; 
căci după fie-care ţâră este şi libertatea: 
este libertate franceză, libertate italiană, 
englesă, etc., este insă şi libertatea Mor- 
monilor; dar pe acâsta nu o doresc 
nici o dată pentru țéra mea. (Ilaritate, 
aplause in drâpta). Noi toţi, domnilor, 
— şi aci nu fac deosebire de nici o parte 
din acâstă Adunare, fiind-că sunt convins 
că toţi suntem de aceiaşi idee — noi toţi, 
dic, nu dorim de cât acelaşi lucru, toţi 
voim ca să stabilim adevărata libertate 
in ţ6ra nóstră; fiind-că toţi nu mal voim 
libertatea din trecut; fiind-că toţi nu mai 


ge 


voim să mai dăm peste o lovitură de Stat 
ca cea din trecut; toţi voim libertatea, 
voim ca de acum inainte, când un om va 
lua condeiul, să nu vie cine-va care, 
pentru nisce pasiuni meschine, pentru a 
îşi susţine o politică meschină, să îi 
sfărame condeiul in mână ` (aplause). 
Nu o voim acâsta; dar iarăşi nu voim 
nici libertatea franceză din timpul revo- 
luţiunei, după cum nici a Mormonilor, 
fiind-că este incompatibilă cu țéra n6stră. 

Dar de când vorbim de aceste libertăţi, 
de când am inceput a le pune pe hârtie 
şi nu in practică, de atuncea am inceput 
a le perde. Stremoşiknoştri aveai aceste 
libertăți şi cea mai mare mărire a istoriei 
n6stre a fost că libertatea religiunei in 
acâstă ţâră, de şi nu era scrisă atunci in 
Constituţiunea n6stră, dar o puneam ne- 
contenit in practică. De când insă am 
inceput să vorbim de toleranţă, de li- 
bertatea consciinţei, de atunci rădicăm 
cestiuni religi6se, de atuncea nu mal res- 
pectăm ceea-ce respectau părinţii noştrii. 

A! domnilor, nu credeţi mult in lu- 
cruri scrise, credeţi in lucruri care sunt 
in ânima poporului şi pe care, dacă le 
inscriem in legi, să le punem şi in prac- 
tică tot de o-dată (aplause). 

Aşa dar conchid, pentru că věd ora 
inaintată, şi dic că, dacă am pune simplu 
articolul din proiectul guvernului, îl am 
primi şi îl am vota cu toţii şi să vě spun 
de ce: simţim cu toţii a vota acâstă Con- 
stituțiune cât mai indată. Intre articolii 
de mal jos sunt detaliate aceste libertăţi; 
acum, a pune mai sus saii a pune mai jos 
aceste disposiţiuni e tot una, totul este 
că eŭ nu voii să fac de loc negaţiune 
acestor drepturi. 

Trec acum la a duoa parte a discu- 
ţiunei, pe care domnu Boerescu, îi fac 
complimentul mei, a desvoltat'o ca cel 
mail mare talent. Domnia-vâstră diceţi 
că aceste libertăţi, fiind nisce drepturi 
naturale născute de o-dată cu omul, nici 
o lege nu pâte să le reglementeze, să 
indice limitele in care ele se pot esersa. 


Eí bină, eŭ vě cer să îmi daţi voe să mă 
duc acasă şi in duo&-deci şi patru ore să 
vă aduc Constituţiunea Mormonilor care 
dice tot ceea-ce diceţi şi domnia-vâstră, 
adică că tâte libertăţile date de Dum- 
nedeiă fiinţelor de pe pământ şi din aer 
le avem şi nici o lege nu póte a le res- 
trânge. Apoi, domnilor, cu asemenea 
libertăţi putem prea bine ajunge la o 
dobitocie in sensul pe care îl a dat prea 
nemerit domnu raportor in definiţiunea ce 
a citat. Aşa darprelungirea unei asemenea 
discuţiuni ce folos va aduce dumnea- 
vâstră ? Voiţi să puneţi in Constituţiune 
libertăţi nelimitate cu care nu scim unde 
vom eşi? Eï bine, noi nu primim asemenea 
libertăţi puse numai pe hârtie, noi nu 
primim articolul dumnea-vâstră cu li- 
bertăţile Mormonilor, căci Mormon na 
mă voiii face nici o-dată şi de aceea vă 
rog, domnilor, ca cu bună credinţă să 
inchidem discuţiunea ; căci, de când am 
făcut acea revoluţiune, revoluţiunea de 
la 11 Februarie şi am dat jos un guvern 
care nega aceste libertăţi, am voit ca 
acâstă Cameră să inchidă sesiunea sa 
dând poporului libertăţi in practică, iar 
nu vorbe scrise pe hârtie. Căci vă intreb 
serios, domnilor, e destul să asigurăm 
poporului aceste libertăţi scriindu-le şi 
care in realitate nu pot esista ast-fel. Re- 
trageţi dar amendamentul şi să ne anim 
cu toţii a primi articolul guvernului. 

D. preşedinte anunţă că s'a maï depus 
un amendament prin care se cere ase 
reinfiinţa articolul 4 din proiectul guver- 
nului. 

Mai multe voci. hetragem amenda- 
mentul d’ântêiù. 

— Şedinţa se rădică la 5 ore şi cea 
viitâre se anunţă pe a duoa di 21 laniu. 


ŞEDINŢA DIN 21 IUNIU, 1866 


Preşedinţa domnului Manolache Cos- 
tachi. 

Şedinţa se deschide la amiadi. 

Presenţi 108 deputați. 


Nu respund la apelul nominal 34 şi 
anume, 

In congediă : 

Alcaz Eugenie, Forăscu Vasile, Gri- 
dov Nicolae, Leca Casian, Mavrocordat 
Nicu, Morţun Emanoil, Mârza loan, 
Romalo Vasile, Roseti Teodor, Roseti 
Iancu, Varlam Constantin, Sturdza Ioan, 
“Cosadini Dimitrie. 

Nemotivaţi: 


Bălăceanu I6n, Boerescu Vasile, Brăes- 
cu Alecu, Brăiloiu Constantin, Cananiu 
Sebastian, Fălcoianu Stefan, Filipescu 
Emanoil, Hiotu Vasile, Ionașcu Ioan, 
Rosetti C. Teţcanu, Roseti Stefan, Roseti 
Radu, Stirhei B. Alexandru, Sturdza C. 
Dimitrie, Ventura Iancu, Vercolici I6n, 
Ghika Ion, Paladi loan, Baltă Anastasie, 
Iamandi Nicolae, Costaforu George. 

Procesul-verbal şi sumarul şedinţei 
precedente se aprobă. 

D. C. Boerescu. Domnule preşedinte, 
cer cuvântul pentru o interpelare. 

Domnilor, in interesul acestei Adunări, 
pentru a cărei ondre suntem toţi solidari, 
aşi voi să cer o esplicare domnului mi- 
nistru secretar de Stat la departamentul 
cultelor şi instrucţiunei publice. Este 
cunoscut, e de notorietate publică că 
domnu ministru cultelor este proprie- 
tarul diaralui Românul. Acest diar, ă 
propos de cestiunea de ieri, a arětat dis- 
cuţiunea petrecută in Adunare sub o di 
cu totul alta de cum a fost, a ar&tat'o 
ast-fel ca cum in Adunare ar fi amici şi 
inamici al libertăţilor ţărei. Acest diar 
dice că Adunarea a pus o restrângere 
libertăţilor celor mai esenţiale, a făcut 
un atentat la libertăţile publice. Ei bine 
inţelegeţi prea bine că ori-care pote să 
crâdă că domnu ministru al cultelor, ca 
proprietar al acelui diar, ar avea 6re- 
care inriurire asupra ideilor coprinse in 
acel diar. Eŭ cred că domnu ministru al 
cultelor nu este şi nu pote fi respundător 


e è ° e e e e e . e e 


9i 


de ideile coprinse in acel diar, dar tot 


de o-dată aşi dori să declare aci solemn, 
ca să se lămurâscă publicul, că domnia- 
sa nu póte să aibă o inriurire asupra 
criticei făcute in diarul Românul in 
privinţa desbaterei de ieri şi că nu ia pe 
séma sa acele idei. Domnilor, sunt 6meni 
care se proclamă atât verbal cât şi inscris 
amici al libertăţilor; care dic: dorim 
libertatea presei, libertatea cuvântului, 
libertatea intrunirilor, libertatea con- 
sciinţei, libertatea alegerilor; care dic: 
dorim ca toţi să scrie, insă să urmeze 
programa n6stră ; sunt Gmeni care voesce 
libertatea intrunirilor, insă cu condi- 
ţiune că numai vocea lor să se rădice; 
sunt 6meni care dic: dorim libertatea 
alegerilor, dar numai cu condiţiune ca 
să alegeţi pe aceia ce îi impunem noi. 

Să imi permiteţi să vă daŭ cetire acelui 
articol care face asemeni critici odi6se. 

Maï multe voci. Nu sunteţi in ces- 
tiune. 

D. Boerescu. Dacă Camera nu voesce 
să dati cetire acelui articol, nu voiă mai 
da ; dar să se scie că acel jurnal in acea 
scriere nu are nici cea mai mică curte- 
nire ; ci, fără a produce nimic, fără acte 
doveditâre, fără a cita cuvintele acelora 
pe care îi combate, atacă ondrea unora 
din Cameră pentru care suntem toţi so- 
lidari ; acel articol denunţă pe majori- 
tatea Camerei ca inamică libertăţilor 
publice. De aceea sunt in drept să cer de 
la domnu ministru al cultelor să declare 
daca influențâză sai nu asupra acelor 
idei. Sciă că domnia-sa na inriurâză, insă 
doresc ca cu tóte acestea să declare so- 
lemn in Adunare că nu ia asupra dom- 
niei-sale nici o solidaritate cu acele 
scrieri. 

D. ministru al cultelor. Rog pe 
onorabilul biuroă să îmi spue ce dosar 
şi ce funcţionar să consult ca să respund 
ca ministru la acéstă interpelare pe care 
domnu preşedinte a permis'o. | 

D. preşedinte. Imputarea va să dică 
domnia-vostră o adresaţi biaroului ? 


D. ministru al cultelor. ME adresez 
la preşedintele Adunărei care a permis 
acest fel de interpelare. 

D. preşedinte. Atunci am onore a 
respunde că preşedintele Adunărei cu- 
n6sce că in tóte Camerele se fac asemeni 
interpelări la ministrii care aù avut un 
jurnal, care aŭ avut o relaţiune directă 
sat indirectă cu un jurnal. De aceea an: 
permis şi eù domnului Boerescu a face o 
asemenea interpelare; insă, îl am măr- 
ginit a vorbi numai asupra obiectului 
interpelărei. Remâne acum la domnia- 
vâstră să declaraţi dacă respundeţi adi 
sai peste 3 dile. 

D. ministru al cultelor. Fiind dar că 
aţi permis'o respund şi eŭ că nu am nici 
o solidaritate cu cele scrise in diarul ce 
s'a citat şi mal mult incă, de multe ori 
nici că îl citesc. 

D. C. Boerescu. Acâsta voiam să aflu 
de la domnu ministru şi prin urmare 
sunt satisfăcut. 

— Adunarea consultati incuviinţâză 
a se inchide incidentul. 

D. pregedinte. Domnu Fălcoianu are 
cuvântul pentru a da 6re-care deslușiri 
personale. 

D. I. Fălcoianu. Am cerut cuvântul 
ca să mulţumesc onorabilei Adunări 
pentru buna voinţă ce a arttat către 
mine invitându-mă a mě intârce in 
Adunare in urma demisiunei ce dedesem. 
La acâstă ondre n'am putut r&spunde 
mai bine de câta veni singur ca să esprim 
recunoscinţa mea. 

Am fost acusat, şi cred pe nedrept, că 
aşi fi lipsit de respect către majoritatea 
acestei Adunări. Vě rog să imi permiteţi 
a dice duo cuvinte ca să restabilesc 
adevărul. 

D. preşedinte. Fără a intra in dis- 
cuţiune, vě rog, domnule Fălcoiene. 

D. Fălcoianu. Mai inainte de a se 
inchide discuţiunea de Sâmbătă, cerusem 
cuvântul domnului preşedinte de atunci 
ca să chem atenţiunea domniei-sale asu- 
pra unui articol din regulament. Acestu 


e adevărul. Când domnu președinte nu 
îmi a dat cuvântul, şi in mijlocul tumul- 
tului aceluia, fără să sciù dacă majori- 
tatea Adunărei se pronunţase sai nu 
asupra inchiderei discuţiunei, am eşit 
din Adunare. Domnule preşedinte, bine- 
voiţi a lua in considerare că egirea mea 
din Adunare a fost atunci numai când 
am v&dut că posiţiunea mea ar fi devenit 
aceea a unui soldat care numai după 
comandă ar face cu mâna in sus sai 
in jos. 

Cât pentru acea observaţiune că aşi 
fi lipsit de respect către Adunare, daţi'mi 
voiă, domnilor, să vě spun că sciù a res- 
pecta tot ce e respectabil, şi prin urmare 
şi mai mult pe acâstă onorabilă A dunare; 
că nici o dată nu voiă face din conduita 
mea politică un mijloc de speculaţiune 
sai de interese personale (aplause). 

— Şedinţa se suspendă pentru 5 minute, 
ca comitetul delegaților insărcinaţi cu 
proiectul de Constituţiune să se pro- 
nunţe asupra unor amendamente ce s'au 
presentat. La redeschiderea gedinţei, 
domnu raportor citesce articolul 5 din 
proiectul guvernului şi adaogă: 

D. A. Pascal. Acest articol s'a su- 
primat d'impreună cu articolul 4 de 
către comitet, şi sciți că in şedinţa de 
ieri articolul 4 s'a adoptat. Acum este 
suprimat articolul 5 de comitet. 

D. pregedinte. Ieri s'a inlocuit arti- 
colul 4, iar pentru articolul 5 al guver- 
nului nu e nici o propunere. 

D. Al. Lapati. Este articolul din 
proiectul guvernului. 

D. A. Pascal. Domnilor, nefiind nici 
o propunere in privinţa suprimărel arti- 
colului 5 din proiectul guvernului, daŭ 
cetire articolului următor adăogit in 
Constituţiune de comitet, care are să ia 
numărul de articolul 5: 

«Articolul 5. Constituţiunea de faciă 
şi cele-alte legi relative la drepturile 
politice, determină care sunt, osebit de 


calitatea de român, condiţiunile necesari! 
pentru esercitarea acestor drepturi.“ 

— Se pune la vot acest articol şi se 
primesce, 

D. raportor. Vin acum la articolul 6 
care in proiectul guvernului era ast-fel 
redactat : 

„Insuşirea de român se dobândesce, 
se conservă şi se perde potrivit regulelor 
statornicite prin legile civile. 

„Religiunea nu mal pâte fi un obstacol 
„la impământenire.* 

Şi comitetul a credut'să adaoge urmă- 
torul alineat : 

„Impământenirea se dă de puterea 
legislativă. Numai impământenirea asé- 
mănă pe străin cu Românul pentru eser- 
citarea drepturilor politice.“ 

Pentru acest articol adăogat domnu 
Grădişteanu a fost de opiniune că, de 
vreme ce al duoilea alineat din proiectul 
guvernului s'a retras de către guvern, 
apoi să se retragă şi acest al treilea ali- 
neat propus de comitet; căci el nu este 
de cât un corolaralalineatului al duoilea 
retras deja de guvern. Trei din membrii 
comitetului şi anume: D. Racoviţă, D. 
Calimahi Catargiu şi eù am fost de opi- 
niune de a se menţine articolul amendat 
de comitet; iară cel-alţi membri şi anume: 
D. N. Ionescu, Sihleanu şi P. Buescu aŭ 
fost de opiniunea domnului Grădișteanu. 

Opiniunea celor trei membri care men- 
ţin acest alineat e fondată pe aceste 
argumente: de vreme ce in codul civil 
s'a admis că cel ce nu sunt de rit creştin, 
intre care sunt şi Israeliţii, pot obţine 
impământenirea făcând stagiul de 10 ani, 
apoi credem că e de trebuinţă a se pune 
aci acest alineat ca abrogativ al alinea- 
tului al duoilea din proiectul guvernului 
şi al disposiţiunei din codicile civil. Iar 
cel-alţi membri care sunt de opiniunea 
domnului Grădişteanu de a se suprimu 
acest articol al comitetului ai dis că 
vor desvolta opiniunile dumnâlor in 
Adunare. 

Acum, asupra acestui articol s'a primit 


93 


şi acest amendament subscris de domnii 
Negnră, Tacu şi alţii, şi a cărui coprin- 
dere e acâsta;: 

„Art. 5. Insuşirea de român se dobân- 
desce, se conservă şi se perde potrivit 
regulelor stabilite prin legile civile. 

„Constituţiunea de faciă şi cele-l-alte 
legi privitâre la drepturile politice hotă- 
răsc care sunt cele-l-alte condițiuni nece- 
sarii, pe lângă insuşirea de român, spre 
a putea cine-va esercita aceste drepturi. 

» Impământenirea se dă numai de puterea 
legislativă. Numai impământenirea pune 
pe strtin intr'o linie cu Românul spre a 
se putea bucura de drepturile politice, 
precum şi de dreptul de a poseda moşii. 

„Impământenirea se dă numai la str&i- 
nii de religiune creştină.“ 

I. Negură, Lupaşcu, I. Heliad, Ples- 
nlá, D. Racoviţă, D. Tacu, C. Roma- 
nescu, Lateş. 


In acest amendament vedeți, domnilor, 
că sunt mai multe disposițiuni care sunt 
prevădute in corpul Constituţiunei şi 
intre care unele sunt deja şi votate. Partea 
ântâia a acestui amendament este inutilă 
pentru că e votată in articolul 5. Par- 
tea a duoa asemenea este de prisos, 
căci este prevădută atât in proiectul 
guvernului cât şi in modificările comite- 
tului. Cât pentru partea din urmă acâsta 
esistă in proiectul guvernului. Prin 
urmare, socotesc că ar trebui, ca să se 
pótă urma discuţiunea regulat, ca aceste 
amendamente să se presinte cu ocasiunea 
desbaterilor ce va suleva articolul 9. 
Mai e şi un alt amendament tot la 
acest articol subsemnat de domnu Boe- 
rescu şi alţi domni deputaţi, a căruia 
coprindere este cea următâre: 

„Se va suprima alineatul I şi adaosul 
făcut de comitet, rămâind numai prin- 
cipiul“. 

C. Boerescu, C. Sutzu, A. T. Zisu, N. 
Blaremberg, Plagino, Părleanu, Gr. 
Cantacuzino. 

Acest amendament este in conformitate 
cu opiniunea domnului Grădişteanu. 


Acum este un alt amendament subscris 
de domnii C. Văleanu, Mărgăritescu, 
Plegoianu, etc, 

„Să se suprime aliritatul adăogit pen- 
tru Israeliţi de comitetul delegaților și 
in locul alineatului I de sub articolul 6 
din proiectul guvernului să se pună 
acesta : 

„ Numai străinii de rituri crescine pot 
dobândi impământenire“. 

C. Văleanu, Al. Maărgăritescu, Ple- 
şoianu, H. Racotă, G. Cnegevici, Mur- 


guleț, Tătăranu, Negulescu, P. Olânescu, 
G. Văleanu, D. Racoviţă, Gr. C. Suteu. 


D. pregedinte. Cundsceţi, domnilor, 
atât proiectul primitiv cât şi acel amen- 
dat de comisiune, precum şi tóte amen- 
damentele, prin urmare discuţiunea este 
deschisă in total atât asupra articolelor 
guvernului şi comisiunei cât şi asupra 
amendamentelor. 

D. N. Racoviţă. Domnilor, timidi- 
tatea ce mě predomină luând cuvântul 
in acâstă cestiune este intemeiată, fiind- 
că vorbesc inaintea representaţiunei na- 
tionale, inaintea atâtor oratori străluciți 
eii care nu am cel mai mic talent oratoric, 
şi fiind-că mai ales vorbesc intr'o cestiu- 
ne atât de gravă. 

Domnilor, când m'am otărtt a briga 
ondrea de a fi deputat am luat şi otărârea 
de a nu vota sub nici o altă presiune de 
cât sub presiunea raţiunei şi a ânimei 
mele. Şi, domnilor, nu pot de cât să 
regret din adâncul ânimei mele cele ce 
s'al petrecut Sâmbătă; căci nu a fost de 
cât.... 

. D. preşedinte. Vă aşi ruga să nu mai 
reveniţi asupra acelui incident. 

D. N. Racoviţă. Domnule preşedinte, 
vorbesc in cestiune şi nu aveţi dreptul 
să imi rădicaţi cuvântul. 

D. preşedinte. Numai fac apel la 
apreciarea domniei-v6atre. 

D. N. Racoviţă. A trebuit să dic 
aceata pentru ca să legitimez votul şi 
părerea mea. VE am spus că am regretat 
din tótă ănima cele ce's'ai petrecut Sâm- 


94 


—— 


bătă, fiindcă au fost o insultă adusă 
acestei Adunări. S'a audit dicându-se 
afară că, dacă nu tâtă Adunarea cel 
pucin majoritatea ei ar fi vândut ţ6ra 
Evreilor şi acâsta a fost o insultă pen- 
tru Adunare. De aceea vě dic că nu mă 


-voiă opri de nici o consideraţiune, nici 


de fluere, nici de aplause, şi îmi voiă 
esprima opiniunea mea; fiind-că mi se 
pare că o mică parte a populaţiunei 
Bucurescilor, rătăcită prin nisce intrige 
mişel6se, nu pâte să impună ţărel in- 
tregi. Domnilor, a fost o insultă; căci 
sa credut că s'ar putea găsi in repre- 
sentaţiunea naţională chiar un singur 
deputat care să aibă ideia de a compro- 
mite interesele naţionale române in 
favórea intereselor istraelite, și n'a fost 
de cât un pretecat redacţiunea ce s'a 
admis de către comitet. Cât pentru mine, 
susţin a se menţine intocmai redacţiunea 
comitetului; fiind că acea redacţiune 
conciliază şi principiul cel mare şi prin- 
cipiul de conservare. Când se vorbeace 
aici de drepturile omului, când se vor- 
besce de libertăţile cele mai intinse, de 
libertatea consciinţei, de libertatea dog- 
melor, mi se pare că ar fi răi din partea 
unei asemenea represintațiuni să inscrie 
o restricţiune in Constituţiunea nóstră 
ca aceea ce tind a inscrie amendamentele 
propuse. Domnilor, dacă voim să ne art- 
tăm consecinţi trebue să menţinem re~- 
dacţiunea primitivă, adică că religiunea 
nu mai póte fi un obstacol la impămân- 
tenire. Acum domnilor, ni se dice că sen- 
timentul de conservare trebue să impingă 
pe Români a esclude cu totul pe Israe- 
liţi de la acest drept. Pâte să fie aşa 
domnilor, nu sciù, nu am destulă espe- 
rienţă ca să cunosc indestul ceea ce se pe- 
trece mal ales in Moldova (intrerumperi). 

Mě adresez mai ales la acei domni 
care aŭ apărat in diua cea mare -de la 1 
Maiă o cestiune mult mai impopulară 
de cât acésta şi aŭ avut t6tă libertatea 
de a discuta şi îi rog a îmi lăsa gi mie 
libertatea de discuţiune, Domnilor, mi 


95 


am a ere 


se dice că de a menține fără restricţiune 
acâstă redacţiune, ar fi de a lovi inte- 
resele naţionale. Pâte să fie aşa domni- 
lor; pote că acei domni care susţin acâsta 
se bas6ză pe fapte; insă cestiunea nu 
este acâsta. Ceea ce voiù se dic este că, 
când ne ocupăm de Constituţiunea Ro- 
mânilor, nu trebue să ne ocupăm şi de 
Israeliţi; in acea Constituţiune punem 
principiile cele mari şi când ea va fi 
votată in urmă vom avea timpul de a 
ne ocupa de Israeliţi, in parte de acâstă 
cestiune care este atât de strins legată, 
cum se dice, cu naționalitatea română. 

Acum, domnilor, este temerea că o 
altă represintaţiune naţională va putea 
să jign6scă interesele naţionale voind să 
voteze drepturi prea mari Israeliţilor? 
Ac6stă temere nu este legitimată; fiind că, 
dacă astădi ne inclinăm inaintea opiniu- 
nei publice, trebue să ne inclinăm și 
atunci, şi dacă acei cari s'aă incredinţat 
că astăgi opiniunea publică este contra 
acordărel a orl-cărui drept Israeliţilor, 
atunci trebue să fie incredinţat că şi o 
altă representaţiune nouă va avea aceiași 
opiniune. De aceia mi se pare că noi 
aceştia care menţinem redacţiunea comi- 
tetului suntem mai conservatori şi de 
cât acei care suprimă cu totul acest 
articol ; suntem şi maï conservatori fiind 
că, precum a dis domnul raportor, prin 
acâsta suprimăm şi disposiţiunile codi- 
celui civil relative la Israeliţi. 

Acum, domnilor, in acea lege când va 
veni să se desbată aci in Cameră, când 
vom fi mai linisciţi, când nu vom fi sub 
presiunea sub care ne am aflat a-l'altă- 
ieri şi pote şi astădi (protestări). 

D. preşedinte. Vë răspund de tótă 
libertatea; nu este nici o presiune din 
partea nimenui. 

D. N. Racoviţă. Vorbesc de opi- 
niunea publică. Dacă ar fi vorba de 
acâstă opiniune, atunci veţi vota tâte 
restricţiunile ; astădi, domnilor, când 
avem să ne ocupăm de ţ6ra nóstră, nu 
trebue să ne ocupăm de Israeliţi şi de 


aceea sunt pentru a se menţine articolul 
ast-fel cum s'a redactat de comitet. 

D. Gr. Lahovari. Am cerut cuvântul 
in cestiune de regulament şi prin urmare 
nu voii atinge cestiunea Ovreilor, ces- 
tiunea de religiune, dacă religiunea mai 
trebue să fie un obstacol pentru impă- 
mântenire sai nu. 

Domnilor, cestiunea de regulament 
este acâsta : alineatul privitor la Israeliţi 
8'a retras de guvern şi nu mai pâte fi pus 
in discuţiune; dacă cine-va voesce să tl 


„mal introducă din noŭ in Constituţiune, 


atunci nu are de cât să facă un amen- 
dament, pentru că nu pâte fi o opiniune 
a comisiunei asupra unui lucru care s'a 
retras de guvern. 

D. A. Marcovici. Şi ei mai adaog 
că nu se pâte face amendamente asupra 
unui lucru care nu esistă. 

D. pregedinte. Domnia-v6stră mi se 


„pare că aţi votat iniţiativa Adunărei. 


D. Gr. Lahovari. Să se facă. 

D. Ghika Comănişteanu. Domnilor, 
îmi pare r&i că s'a pus pe tapet cestiunea 
dacă religiunea pote să fie un obstacol 
la impământenire. Sci că o mare parte 
a populaţiunei nâstre din oraşe este 
aţâţată in contra Israeliţilor. Mulți din 
onorabilii mei colegi îşi aă permis a 
îmi spune că acei care vor susţine pe 
Israeliţi vor fi in pericol când se vor 
inturna pe la casele lor. Nu ințeleg 
acest argument. Nu cred, domnilor, 
că o Adunare ințeléptă trebue să ţină 
s6mă de ceea ce gândesce o plebă r&tă- 
cită şi condusă de acei care doresc peirea 
patriei nóstre. In dilele trecute in Ca- 
meră am audit că, defanctul Rege al 
Belgiei ar fi dis că trebue să se ţină sâmă 
de opiniunea publică ori cât de r&tăcită 
ar fi acea opiniune. Aşi admite şi eă ase- 
menea cuvinte din partea unui suveran 
in facia opiniunei publice legalmente 
manifestată prin mandatarii ţ&rei; nu 
pot insă admite ca mandatarii ţărei să 
se serve de asemenea cuvinte. Daca sun- 
tem in adevăr representanţi ai națiunei, 


âtunci națiunea şi opiniunea ei nu e la 
Dorohoiă saii in judeţul cutărui saă 
cutărai deputat. Națiunea şi opiniunea 
el e aci pe aceste bănci representative. 
Adunarea prin desbaterile sale trebue să 
lumineze şi să conducă pe popor iar nu 
poporul pe Adunare. Nu mě tem dar de 
ceea ce gândesc concetăţenii mei de la 
cutare saii cutare Judeţ, mě tem numai 
ca opiniunea acestei Adunări să nu fiš 
rătăcită şi intunecată de prejudiciă. Nu 
cred să fie o pretenţiune mai drâptă de 
cât pretenţiunea Israeliţilor de a fi con- 
sideraţi ca cetăţeni când sunt supuşi ai 
Statului nostru, când sunt domiciliaţi 
gi născuţi in ţ6ră din neam in neam, 
când sunt supuşi la recrutaţii şi la alte 
asemenea indatoriri esclusiv cetăţenesci. 
Este f6rte natural ca fiind supuşi la 
tóte indatoririle cetăţenesci să pretindă 
a avea și tote drepturile. Pretenţiunea 
lor se vede insă combătută din trei 
puncturi de vedere: din punctul de ve- 
dere al moralităţei, al religiunei şi al 
naţionalităţei. Din punctul de vedere al 
moralităţei ni se dice că Israeliţii sunt 
un popor corupt, imoral, a căruia viuéță 
nu are alt scop de cât acela de a incela 
şi de a s&răci pe creştinul prin concu- 
renţă şi prin usură, un popor egoist care 
intemeiază speculaţiunile sale numai pe 
nevoile şi slăbiciunile omenesci. Domni- 
lor, noi care suntem cetăţeni care avem 
o patrie de iubit, o patrie care ne face 
să simțim pentru ea simţimintele cele 
mai nobile, de multe ori, chiar şi in 
acâstă Adunare, imi a reproşat că pre- 
ferăm interesele nóstre personale inte- 
reselor celor mari ale patriei. Dovadă 
că acest reproş este bine meritat, starea 
nóstră financiară, corupţia funcționari- 
lor, starea nóstră din intrul ţ&rei care 
nu o póte numi tocmai fericită. Cu ce 
drept am arunca noi astădi in facia Isra- 
eliţilor reproşul de egoism; cu ce drept 
am pretinde de la Israeliţi să aibă acele 
sentimente inalte şi nobile carele inspiră 
patria fie-căruia cetăţân; cu ce drept am 


pretinde asemenea simţiminte când le 
refusăm drepturile cetăţenesci, când le 
refusăm a le da o patrie de iubit şi de 
apărat. Se inţelege de la sine că tâtă 
activitatea şi tótă inteligenţa acestei po- 
pulaţiuni trebue să fie dirigiată numai 
pe interese personale din moment că le 
retragem noi insuşi scopul cel maï nobil. 
Scim cu toţii de câte sacrificiuri, de câtă 
abnegaţiune personală, sunt capabili Is- 
raeliţii pentru interesul societăţei lor. 
Imi pare r&ă să věd asemenea bune dis- 
posiţiuni, atâta capacitate comercială şi 
industrială instreinate intereselor socie- 
tăţel şi a Statului nostru. Cu t6te acestea 
am vědut că Israeliţii ai contribuit la 
imprumutul naţional in Moldova mai 
tot atâta cât şi Românii. Dacă Israeliţii 
ca străini au contribuit atâta, judecaţi 
ce ar fi in stare să facă dacă ar avea şi 
ei dreptul de cetăţeni. In fine, domnilor, 
precum nu îmi place ca lupta intre duoă 
pers6ne să degenereze in personalităţi, 
asemenea nu îmi place ca un popor să 
arunce asupra unei populaţiuni intregi 
reprogşul de imoralitate şi de nedemni- 
tate, mai ales când acel popor are pu- 
terea in mână şi este chemat a se 
pronunţa asupra sortei acestei popula- 
iuni. Ar trebui să avem noi insuşi o 
mare idee de propria n6stră moralitate 
ca să luăm o asemenea iniţiativă. 

In cât privesce religiunea, acest argu- 
ment este cel mai slab in contra Israeli- 
ților. Ni se dice că religiunea lor e 
imorală, că aruncă ura şi disprețul asupra 
celor-l-alţi religionari. Nu cred să fie 
aşa. Dar chiar de ar fi, vě aşi ruga să 
esaminaţi dacă nu am dat noi insuşi 
prilej la asemenea represalii. Nu cunosc 
dogmelereligiunei israelite, nu voiă crede 
insă nici o dată că este imorală o reli- 
giune care conţine in capul eï legile cele 
mari ale lui Moise, acele legi atât de 
simple in stil şi tot o dată atât de 
măreţe in princip, că nimeni na póte sta 
la indoială că in adevăr sunt cuvinte ale 
Dumnedeirei. 


"În cât privesce pericolul in care s'ar 
găsi națiunea nóstră dacă s'ar da drep- 
tari politice Israeliților, acest al treilea 
argument intrebuințat in contra lor e con- 
siderat generalmente ca cel maï puternic. 
Despre mine vě pot incredința, domnilor, 
că pånă acuma nu am ajuns incă a mě 
teme de Jidani. Cât de mare ar fi popu- 
lațiunea israelită numărul ei totuși se 
găsesce a fi de cinci ori mai mic de cât 
al nostru. Sciţi fórte că elementul cel 
mail civilisat absârbe tot-d'auna pe cel 
mai inapoiat. Noi suntem mal civilisaţi, 
maï numeroşi, mai invăţaţi de cât Isra- 
eliţii. Nu věd dar unde ar fi pericolul 
că acestă populaţiune să inăduşe naţio- 
nalitatea nâstră. Imi ar fi ruşine să esprim 
o asemenea ingrijire, căci aşi admite că 
elementul israelit de şi mal puţin nu- 
meros e maj puternic. Israeliţii compun 
o populaţiune activă care muncesce şi 
căscigă. Un asemenea element nu este 
nici o dată pernicios pentru o naţiune. 
Inmulţindu-se numěrul cetăţenilor se 
inmulţesce şi puterea Statului. Voii da 
de esemplu statul roman care la ince- 
putul seii era compus numai de naţiona- 
litatea romană, adică de vre-o câte-va 
mil de cetăţeni şi care in fine a ajuns a 
compta in numtrul cetăţenilor sej mai 
tótă populaţiunea lumei cunoscută pe 
atunci. Prin acest spirit cosmopolit mai 
mult de cât prin armele sale națiunea 
romană a ajuns a domina lumea. Vă 
aduc aminte decretul Imperatorului Ca- 
racala care, prin o singură trăsură de 
pană, a dat dreptul de cetăţeni la un 
număr de peste 50,000,000 de locuitori 
liberi al Imperiului. Nu věd insă că prin 
asemenea măsură să fi perit statul ro- 
man. Din contra, am vEdut că tocmai 
aceste măsuri sunt acele care aŭ făcut 
ca statul roman să devină cel mai pu- 
ternic şi in fine singur domnitor in lume. 
Aşi fi dar de părere ca asemenea, in 
interesul Statului nostru, să dăm Israe- 
liţilor inchipuirea de a deveni şi el ce- 
tăţeni. Să le dăm lor o patrie de iubit, 


97 


să desvoltăm și la el, care compun o 
mare parte a populaţiunei n6stre, acele 
sentimente nobile gi patriotice de care 
suntem atât de mândri, ca in viitor ţ6ra 
n6stră să se folos6scă de un mai mare 
concurs din partea lor, ca in viitor Isra- 
eliţii să inceteze a forma in Statul 
nostru o clasă de supuşi români mai 
puţin indrituită de cât cea-l-altă, ` 

Cu tâte acestea din punctul de vedere 
politic vă aşi ruga, domnilor, să lăsăm 
acâstă cestiune in statu-quo, să o de- 
părtăm din Constituţiunea nóstră, fiind 
că in realitate nici nu e o materie de 
Constituţiani, şi in fine ca să nu dăm 
prilej la acei 6meni r&ii-voitori care in- 
trebuinţeză şi agită pasiunile cele mai 
vitale ale unei populaţiuni rătăcite in 
contra intereselor celor mari ale na- 
ţiunei (aplause parţiale). 

D. C. Văleanu. Domnilor, iaŭ cu- 
vântul ca să imi esprim pe faciă opiniunea 
mea care diferesce de aceea a domnului 
Ghika Comănesceanu. Mie mi se pare că 
ceea ce a voit să arate dumnâlui este a 
forța natura. Eù tot-d'auna am fost 
pentru păstrarea tradiţiunilor nóstre 
religidse ; de aceea, când am vădut ali- 
neatul din proiect, am subscris acel 
amendament ca numai riturile crescine 
să potă fi admise la impământenire, ca 
să scăpăm de pericolul in care ne ar 
arunca acest alineat precum şi articolul 
din codul civil. 

D. Ion Strat. Domnilor, cestiunea 
acâsta a Israeliţilor e o cestiune care in 
adevăr agită tote spiritele. Negregit, 
domnilor, că şi in cestiunea acâsta, ca 
in tote cestiunile cele mari de care se 
preocupă o ţ6ră intr6gi, se ivesc opi- 
niuni diferite. Aşa dar şi in cestiunea 
israelită s'a manifestat opiniunile cele 
mai estreme. Sunt unii care vor nu 
numai să escludă pe Israeliţi din ţ6ră 
de la ori-ce drepturi de impământenire, 
dar merg şi mai departe gi dic să se 
inscrie in Constituţiune că de acum in 
o sută de ani să nu pótă fi nici vorbă 


T 


r 


mäcar de drepturile politice date Israe- 
liților. 

Este, domnilor, o altă opiniune care, 
daca nu consimte a se da Israeliților de 
indată drepturi politice depline, dar 
voesce cel puţin să le dea la o mare parte 
drepturi politice, iar la cea-l-altă treptat, 
când după opiniunea dumnea-lor vor 
merita să devie Români. 

Domnilor, ar fi bine să ne dăm séma 
despre motivele ce aŭ fie-care din aceste 
duoă partite. Pentru cé, domnilor, sunt 
intre noi 6meni care vor din tótă ânima 
să dea drepturi politice Israeliţilor? Eŭ, 
domnilor, sunt cel ântâii care presint 
omagiele mele acelor 6meni, pentru că 
ei sunt inspirați de ideile secolului, de 
ideile care predomină astădi in lumea 
civilisată. Dic, domnilor, de ideile se- 
colului — și îmi fac reserva mea — 
pentru că in adevăr ideia de a indritui 
de o potrivă in materie politică pe tote 
religiunile dintr'un stat e o idee cu totul 
modernă. Nici chiar statele cele mai 
civilisate din lume nu posed acâstă idee 
de cât de câte-va decimi de ani. Cele 
mal crude lupte, cele mai crâncene věr- 
sări de sânge s'aă făcut in lume—precum 
sciți domnia-vâstră toţi — pentru cre- 
dinţele religidse, şi numai forte târdiu 
de câte-va decimi de ani a fost reservat 
civilisaţiunei moderne a proclama prin- 
cipiul toleranţei absolute pentru tóte 
credinţele religi6se, și pe de altă parte 
egalitatea inaintea drepturilor politice, 
care insă nu e aplicată astădi de cât in 
forte puţine ţări. Dic, domnilor, că me- 
rită tâtă stima acei bărbaţi care vor să 
inzestreze şi pe populaţiunea israelită cu 
drepturi politice. Dar să ne intârcem şi 
la cei-l-alţi, să vedem care sunt motivele 
celor ce nu vor să dea drepturi politice 
Israeliţilor. 

E timpul cred a ne da bine séma des- 
pre aversiunile care se dice necontenit 
că esistă la poporul creştin din ţâra 
nóstră contra elementului israelit. 

Domnilor, mai ântâiă nu mă voiă sfii 


» 


g 


nici un moment a declara că aceste aver- 
siuni esistă. Cea d'’ântêiù intrebare este: 
óre acâstă aversiune pe care fie-care din 
noi care judecă cu imparţialitate trebue 
să recunscă că esistă acéstă aversiune, 
acâstă ură chiar in contra elementului 
israelit din partea poporului de Jos pro- 
vine din diferinţa credințelor religi6se ? 
O! domnilor, e un lucru fârte puţin 
observat in istoria nâstră de popórele 
streine. Pe când lumea intrâgă sta in foc, 
pe când sute de mii de 6meni se injun- 
ghiaă unii pe alţii, se ardeaă, se frigeaiă, 
pe când tatăl ucidea pe fiù şi fiiul pe 
tată pentru credinţele religi6se, e o ţâră 
in lume care nu a dat nici o-dată, nici 
in timpul cel mai barbar al vâcului de 
midloc, spectacolul măcaral unei singure 
persecuţiuni religi6se, şi acâstă ţ6ră este 
România (aplause). 

Este un fapt fârte caracteristic pe care 
noi însuși nu putem să îl rădicăm indestul 
de sus şi să îl presintăim staturilor 
străine; nu e o a duoa ţâră in lume, luaţi 
istoria tutulor popdrelor din lume şi 
veţi vedea că epocile cele mai triste sunt 
acelea unde luptele religi6se făcâi pe 
unil a ucide pe alţii pentru că se inchinaă 
la alt Dumnedei, şi este o ţâră, o repet, 
care nu s'a observat indestul, care a scă- 
pat chiar istoricilor moderni, că in acele 
epoce esista un colţ de pământ, care 
de şi póte mai inapoiat in privinţa 
civilisaţiunei, dar a egit inaintea tutulor 
celor-l-alte state, a fost mai civilisat 
de cât Englitera, Francia şi tâte cele-l- 
alte state in privinţa toleranţei religi6se. 
Nu s'a audit nici o dată in țéra acâsta 
de vre-o luptă seridsă, de vre-o perse- 
cuţiune seri6să in contra unei secte 
religióse din ţâră. 

Prin urmare, dacă acâstă țéră in timpii 
cei mai trişti, când nivelul civilisaţiunei 
poporului era negreşit mult mai jos de 
cât astădi, dacă chiar in acel timpi n'a 
venit in minte nici unui om din popor 
să rădice mâna in contra altuia pentru 
că avea o altă credinţă religi6să, 6re să 


credem noi că astădi, in secolul al 19, 
când şi ţâra nóstră a inaintat in civili- 
saţiune, că acâstă ură ar proveni din 
causa religiunei ? Nu, ura şi aversiunea 
care esistă in contra neamului israelit 


nu e din religiune. Dar dacă nu e din 


religiune, ce fel de ură e? Nu avem de 
cât să aruncăm ochii asupra părţei ace- 
leia a ţărei unde elementul israelit pre- 
ponder6ză, pentru ca să ne dăm numai 
de cât sémă de acâstă ură. Din nenorocire, 
elementul israelit preponderâză in partea 
de dincolo de Milcov; acolo, nu numai 
. oraşele, dar gi cea mal mare parte din 
sate aŭ inceput a fi inundate de elementul 
israelit. Israeliţii din ţ6ra noastră, mai 
ales de dincolo de Milcov, sunt intr'o 
stare f6rte inapoiată de cultură; in 
privinţa culturei morale sunt mult mai 
inapoiaţi de cât populaţiunea creştină, 
in privinţa culturei materiale, dacă îmi 
e permis a dice aşa, in privinţa bunului 
traiă, care indică până la óre-care punct 
starea de civilisaţiune a unui popor, po- 
pulaţiunea israelită de dincolo de Milcov 
e mult mai inapoiată de cât cea creştină. 

Acum, ni se spune, şi pâte cu drept 
cuvânt, că de ce să acusăm populaţiunea 
israelită dacă ea face concurenţă crești- 
nilor; pentru că Israelitul care se apucă 
de o industrie, prin acâsta chiar că are 
mai puţine trebuinţe de cât crescinul, îi 
dă mâna să vândă mai eftin, de ce să 
aruncăm anatema asupra Israeliţilor, 
pentru că el ai mai puţine trebuinţe, 
pentru că se contentă de un traii mai 
econom de cât neamul creştin. 

Vorbind din punctul de vedere filo- 
sofic, moral, acei domni aŭ dreptate. 

Asemenea, când ni s'a vorbit de capa- 
citatea eminamente comercială a nâmului 
israelit, asupra acestui punct iarăși nu am 
nimica de dis. Ac6stă capacitate comer- 
cială este, domnilor, tocmai cuvântul că 
Evreii esistă astădi; căci numai prin 
iscusinţa lor comercială a isbutit némul 
israelit de a nu dispărea până astădi de 
pe facia pământului, 


99 


Dar, domnilor, nu trebue să raţionăm 
tot ast-fel când ne punem in raport 
cu poporul; poporul are motivele sale, 
rațiunile sale, pentru a avea aversiune 
contra Evreilor. 

Omul din popor care e comerciant, 
industrial, are firesce aversiune contra 
Ovreului care vede că ti ucide comerciul, 
industria sa, pentru că un crescin alătu- 
rea cu un Ovreă, nici o-dată nu póte 
ţine concurenţă. 

Ni se dice că acâsta n'ar fi un motiv, 
ar fi numai un pretext contra impămân- 
tenirei Israeliţilor. Fac apel la colegii 
mei de dincolo de Milcov să spună moti- 
vele principale pentru care populaţiunea 
de dincolo de Milcov are ură contra 
Israeliţilor, daca aceste motive nu sunt, 
pentru că Israeliţii ai acoperit tot co- 
merciul mic şi tâtă industria, daca aces- 
tea nu sunt astădi pe deplin in mâna 
Israeliţilor, şi daca nu e singura causă 
pentru care Israelitul e urât peste Milcov. 
Nu pâte, domnilor, fi altă causă pentru 
care Israeliţii ai devenit atât de uricioşi, 
de cât causa că el aŭ făcut din comercii 
şi din industrie un mijloc de esploata- 
ţiunea populaţiunei crescine care locuesce 
in acelaşi oraş cu dânşii (semne de apro- 
bare in tribuna publică). 

Domnilor, mie singur îmi a trebuit 
mult timp până să mă pot familiariza 
cu ideea că pote să esiste un Stat in 
secolul al 19-lea care să pună in Consti- 
tuţiunea sa că religiunea este un obstacol 
pentru dobândirea drepturilor politice, 
şi fac apel la onorabilii mei colegi, cu 
care m'am sfătuit asupra acestei cestiuni, 
că eù nu m'am sfiit a le ar&ta scrupulele 
mele. 

Am vădut, domnilor, necesitatea de a 
nu se da astădi drepturi politice Evreilor, 
mai ânttiă, pentru că opiniunea generală 
in ţ6ră este contra lor, şi al duoilea 
motiv mai important, pentru că elemen- 
tul naţionale prea slab, ca să pâtă lupta 
astădi contra elementului israelit, şi 
m'am incercat să fac o propunere ca 


Constituţiunea să nu proclame intr'un 
mod absolut că Israeliţii si nu pâtă fi 
îimpământeniţi nici o-dată, ci să se pri- 
mâscă principiul ca dânşii să pâtă fi 
împământeniţi individualemente in urma 
unui vot al Corpurilor legiuit6re, şi nu- 
mai atunci când individul care cere 
împământenirea va da garanţii că nu 
mai pâte fi periculos ţărei, când va fi 
făcut un stagii de 20 ani, când in fine 
va dovedi că a trecut prin tâte scólele 
ţărel. 

Mi s'at făcut, domnilor, obiecţiuni forte 
seri6se, mi s'a spus că puindu-se un ase- 
menea articol in Constituţiune, in rea- 
litate nu am impământeni astădi de cât 
trei, patru Evrei, pentru că in țéră nu 
pot fi de cât trel, patra care vor fi trecut 
clasele primare şi gimnasiale; prin ur- 
mare, din punctul de vedere practic, mi 
s'a făcut obiecţiunea că un asemenea 
articol nu ar fi de folos Israeliţilor; şi pe 
de altă parte, cu un asemenea articols'ar 
înăspri şi mai multopiniunea publică care 
este contra vorbei chiar de a se da drep- 
turi politice vre unui Evrei. 

Inaintea acestor argumente, domnilor, 
vě declar că mě am convins şi am cedat; 
ast-fel, mă am declarat şi eă pentru amen- 
damentele contra drepturilor politice 
date Israeliţilor. 

Nu pâte fi indoială, domnilor, despre 
sentimentele mele din punctul de vedere 
filosofic asupra acestei cestiuni ; nu pâte 
fi indoială, domnilor, că şi Israeliţii 
mâne ar putea deveni buni cetăţeni; 
dar, domnilor, legile, inainte de tâte, se 
fac pentru popor. Ei bine, dacă cestiunea 
acâsta se găsesce astădi in ast-fel de 
impregiurări în cât o Constituţiune care 
ar decreta drepturi politice date Evreilor 
fie chiar individual şi cu cele maï grele 
condițiuni, să fie de indată imbrăcată cu 
o mantie n6gră inaintea ochilor popo- 
rului, el bine, domnilor, nu věd pentru 
ce nu am lăsa timpului să repare preju- 
diciele, să facă timpul ceea ce voim să 
facem noi astădi; şi când Evreii vor fi 


100 


| 


mal civilisaţi, când opiniunea publică va 
fi mai puțin inăcrită contra lor, atunci 
şi guvernul şi Camera le vor da dacă nu 
drepturi politice in masă, cel puţin 
impământenirea individuală (aplause). 

D. P. Buescu. Domnilor, îmi pare 
rău că a venit iarăşi in Adunare cestiunea 
ovrescă ; căci mi se pare că onorabilul 
minister a retras acel articol privitor la 
Israeliţi. Cu tóte acestea, daca e vorba 
să se menţină acel articol, daca e vorba 
să se păstreze modificaţiunea făcută de 
comitet, adică să reviă articolul scos de 
onorabilul minister pe o uge şi să intre 
pe cea-l-altă, atunci daţi-mi voie să îmi 
daŭ şi eŭ cuvintele mele. 

Cestinnea Evreilor, domnilor, nu e de 
ieri de când se trat6ză la noi şi in alte 
părţi, acâstă cestiune e de multe secole 
de când se desbate. Dacă vă veţi uita 
in istorie, veţi vedea că e aceiași cestiune 
care s'a rădicat maï la tâte cele-l-alte 
naţiuni din Europa. La not, acum pentru 
prima óră, Evreii aŭ fost prigoniţi, acum 
pentru prima 6ră furia poporului român 
a fost rădicată in contra Evreilor şi nici 
acum acâsta nu s'ar fi făcut daca nu 
ar fi fost causată de acel articol din 
Constituţiune. 

Voci. De inamicii ţărei (sgomot). 

D. P. Buescu. Prigoniri seri6se, 
domnilor, s'a făcut de atâtea ori Evrei- 
lor intr'alte părţi.... (s'a dis, s'a dis) şi vă 
voii cita spre esemplu, că in Sicilia era 
un loc destinat pentru Evrei, anume 
Gheta, unde trebuiaă să locuiască şi le 
erai cu totul oprit a eşi de acolo fără o 
permisiune prealabilă. Tot aşa a fost 
prigoniţi Evreii in Anglia, in Francia, 
in Ispania și in tâte cele-l-alte ţări ale ` 
Europei şi nu aşi fi dorit ca acâsta să se 
facă şi in România ; fiind-că secolul este 
destul de inaintat, suntem destul de 
inaintaţi ca să nu se facă asemenea acte 
şi e trist ca Românii, care nu le aŭ ficut 
nici o dată, să se.rădice adi in contra 
unui cult şi să mârgă să sfărame un 
templu. (Vedi aşa! aplause parţiale). _ 


- 


Dar, domnilor, cestiunea acesta care 
vě face pe domnia-vâstră să aplaudaţi 
s'a manifestat pe la inceputul secolului 
XVIII, când unele din naţiuni inspirate, 
ca acei din domnia-vâstră care aplaudai, 
de spiritul de toleranță, de civilisaţiune 
și de cosmopolitism, le aŭ dat tâte drep- 
turile. În Francia, de esemplu, li s'ai 
dat tóte drepturile in timpul revoluţiunei 
celei mari; dar n'a trecut mult timp 
după aceia şi poporul s'a invrăjbit din 
noŭ contra Evreilor, fiind-că a vědut că 
Evreii nu se schimbaseră cu tóte dreptu- 
rile ce li se dedese şi rămăseseră tot Evrei, 
ast-fel că aù fost siliţi să le ia din noi 
tâte acele drepturi. (S'a dis, se scie! 
sgomot). EI, domnilor, daca aşi vorbi in 
sensul acelora care doresc să se dea 
drepturi Evreilor, atunci de sigur nu 
m'ar intrerumpe nimeni. Aşi ruga dar pe 
domnul preşedinte să impue tăcere la 
vre-o câţi-va care intrerump necontenit, 
fiind-că socotesc că trebue să fim serioşi 
şi când ne plac ideile ce esprimă cine-va 
ca şi când nu ne plac. (Vorbiţi, vorbiţi). 
Domnilor, ei sunt in contra cestiunei 
ce se pune de majoritatea comitetului, 
nu sunt pentru a se da drepturi Jidanilor; 
fiind-că nol nu suntem mal inaintaţi de 
cât Prusia care este un regat tare (nici 
noi n'o voim) şi la 1859, când s'a pus 
pe tapet in parlamentul prusian eman- 
ciparea Evreilor, s'a respins mai in 
unanimitate, fiind-că se depusese pe 
biuroul parlamentului un protest sub- 
scris de 20,000 locuitori, prin care ceréù 
să nu să dea drepturi Evreilor şi, in facia 
unei asemenea manifestaţiuni, parlamen- 
tul nu îl a emancipat, cum dic, mai in 
unanimitate, căci nu aŭ fost de cât duoi 
judanofili care voiaii emanciparea. Daca 
dar, domnilor, in Prusia, care este atât 
de inaintată pe lângă noi, şi s'a respins 
cu o majoritate atât de mare emanciparea 
Evreilor, eù cred că nici la noi nu va 
putea trece o asemenea cestiune. 
Cestiunea Evreilor, domnilor, este 
astădi susţinută cu tărie, fiind-că astădi 


a 
© 
p 


E EEE 


= "e a e a e ee 


este o politică evreiască in Europa... 
(Aşi! aidea de!) Da, da, şi sunt tare 
convins că acéstă politică evreéscă esistă.. 
(Cumt cum? esplică-te). Politica evreéscă 
esistă şi ea are de scop de a face să 
prospere prin tóte midlâcele neamul 
evreesc, şi aceste midlóce.... (Sentimente 
prea frumâse) şi aceste midlâce nu sunt 
aşa de slabe precum pot părea unora; 
fiind-că Evreii îşi aŭ apărătorii lor chiar 
prin cabinetele a deosebite puteri din 
Europa ; căci capitalurile cele mai mari 
sunt in mâna neamului evreesc. Prin 
nrmare, vedeți că aceste midlâce le dă 
destulă putere ca să își facă o politică 
evre6scă. Pe lângă acâsta se scie că acâstă 
politică îşi are formate in mai multe 
părţi comitete secrete şi aă chiar un 
comitet general chiar in centrul Europei 
civilisate. Acest comitet central caută 
neapărat midlâce ca să facă să prospere 
acest neam, caută dar un colţ de pământ, 
un loc unde să îşi pâtă indrepta mal 
bine intreprinderile acelui neam, şi fiind- 
că din tote părţile s'a vădut isgoniţi, 
omoriţi, netoleraţi, ai rămas să se uite 
la ţările din care n'aă fost nici o dată 
alungaţi şi in care aŭ fost in tot-d'auna 
inpăduiţi; şi pentru acâsta n'aii găsit 
de cât duoă ţări: România cu Moldavia 
şi Polonia; in Polonia numărul Evreilor 
este de 1,800,000 şi in România mal bine 
de 500,000. Vedeţi cât de mare este deja 
numărul lor proporţional cu popula- 
țiunea română. Acum, daca domnia- 
vâstră le veţi mai acorda şi drepturile 
acestea atunci de sigur ci toţi Evreii 
din tote unghiurile lumii vor căuta să 
vină in acâstă țéră, unde nu numai că 
nu vor fi sup&raţi de nimic dar vor avea 
incă şi drepturi; fiind-că vor sci că nicăeri 
nu îşi vor putea face treburile lor mai 
bine de cât in ţâra românâscă. Vedeţi 
dar, domnilor, că acei care, plecând 
dintr'un punct de cosmopolitism, voiesc 
să le acorde aceste drepturi, sunt in 
contra chiar a intereselor lor; fiind-că 
Evreii, viind in țéra nóstră pentru inte- 


103 


resul propriă al neamului lor, vor căuta 
să omóre tâte interesele române şi dar 
şi ale acelor care astădi îi susţin, şi dar 
acei care îi susţin vorbesc şi lucr6ză in 
contra intereselor lor chiar. Dar ni se 
dice că Evreii dobândind drepturile po- 
litice vor căuta să se civilizeze; eù unul 
nu pot admite acâsta, ci din contra, sunt 
convins că ei vor căuta necontenit de 
interesele lor, vor căuta necontenit să 
specule munca poporului de jos, vor 
căuta să speculeze munca şi averea fie- 
căruia dintre nol; şi ca probă, avem mai 
multe sate din Moldova unde Evreii 
sunt mai numeroşi şi unde el nu caută 
de cât midlâcele pentru ca să îşi facă 
interesele, nu caută de cât midlâcele să 
speculeze munca bietului ţăran. (Da, 
da !). Este o adevărată plagă in Moldova, 
este o nenorocire că sunt in asemenea 
stare; nu e insă vina nóstră dacă el aŭ 
atâtea viciuri de care nu s'aă putut scăpa 
de atâtea secole cu tâte persecuţiunile 
ce aŭ suferit. Eù, domnilor, nu cer să 
gonim cu petre pe Evrei; din contra, voiă 
să le dăm toleranța in privinţa comer- 
ciului şi industriei, dar să îi privăm de 
drepturi civile şi politice. Aga dar, dom- 
nilor, vă rog să lucraţi in interesul Ro- 
mânilor, in interesul urmaşilor noştri; 
să nu lăsaţi a se instreina acest pământ 
care ne este incredinţat a îl păstra ; căci, 
domnilor, acest pământ in scurt timp 
se va instreina. In facia crisel in care ne 
găsim, acele capitaluri strinse in avere 
proprie evreâscă se vor transforma in 
avere imobilă prin cumpărătârea moşii- 
lor nóstre şi ast-fel vom rămânea cu 
banii Evreilor şi ei vor rămânea cu 
pământul, şi acel bani in curând vor fi 
luaţi inapoi şi noi cu ce vom rsmâne? 
Vom fi adevărații iloţi ai Evreilor, 
aceia ce domnia-vâstră sunt sigur nu 
voiţi pentru copii dumnâvâstră. In facia 
dar a acestor impregiarări vě rog, dom- 
nilor, de a primi amendamentul ce am 
a propune şi contra căruia cred că nu se 
va rădica nici o voce. Acel amendament 


este ca să nu dăm dreptul de impămân- 
tenire de cât celor de rit cregtin..... 

O voce. Un asemenea amendament s'a 
propus deja. 

D. Buescu. Ei bine, daca e propus 
1] insuşesc şi eŭ, căci ceea-ce conţine 
acest amendament se pâte găsi şi in 
regulamentul organic. Așa dar, fiind-că 
tâtă Camera s'a pronunciat in favârea 
acestui amendament, vě rog să primiţi 
ca numai creştinii de ori-ce rit: să pótă 
căpăta impământenirea (aplause). 

D. M. Costachi Epureanu. Domni- 
lor, inţeleg tâtă preocupaţiunea nu 
numai a unui număr insemnat de depu- 
taţi, dar chiar şi a acelei agitaţiuni 
populare — după cum i s'a dis — care 
a preocupat spiritele pentru cestiunea 
Israeliţilor. 

Nu voiesc, domnilor, a esamina până 
la ce grad acele manifestaţiuni aŭ fost 
spontanee sai artificiale; voiù merge 
mai departe şi chiar eă insumi care vin 
a aptra acâstă cestiune, chiar eù, dic, 
nu voii tăgădui intristarea ce simt in 
ânima mea, vădând că dincolo in Mol- 
dova mal tâte oraşele ei sunt copleşite 
de acea populaţiune evre6scă. Dar, dom- 
nilor, datoria mea aci este de a căuta 
r&ul, de a îl esamina și a îl remedia tot 
de o dată; datoria mea de legislator 
este ca acolo unde voii vedea prejudicii, 
să îl combat şi unde voiă vedea ura 
neintemeiată, să o luminez şi să aduc 
infrăţirea in locu-i. lată datoria mea 
dar, pe care voiesc a o indeplini in 
momentul de faciă. 

Aşa dar să vedem mai ântâii de tâte 
acel care cred că apără naționalitatea 
română de copleşirea evreâscă, ce midlâce 
propun şi sunt corespundătâre acele mid- 
l6ce la scopul ce voiesc a indeplini? 

Negreşit, domnilor, o naţionalitate 
jună ca a nóstră se infiorâză, are cel 
puţin o sfială vădând că o populaţiune 
de patru cinci sute de mii care se intinde 
in sinul populaţiunei nâstre și care 
trăesce impreună cu dânsa, mănâncă 


impreună cu dânsa, negreșit, dic, îmi 
pare drept ca populaţiunea nóstră să se 
intrebe de unde veniră acești Gmeni și 
ce caută in midlocul nostru? Negreşit, 
inţeleg acâstă sfială a neesperienţei — 
nu dic a nesciinţei, a ignorenţei — dar, 
domnilor, pe de altă parte, să vedem 
dacă acâstă populaţiune evreâscă este 
sai nu de folos societăţei nâstre, dacă 
in adevăr este saŭ nu prejudiciabilă 
societăţei nóstre? Să esaminăm, domni- 
lor, incă, unde este remediul acestui r&ti, 
de va fi, gi dacă in adevăr acești 6meni 
pot deveni ameninţători esistenţei nóstre 
naţionale şi să avem curagiul a indica 
remediul. 

Domnilor, voiă incepe mai ântâiă să 
vorbesc despre acele amenințări ce se 
pun inainte şi care se resumă in aceste 
cuvinte: naționalitatea română e ame- 
ninţată a se copleşi de Evrei gi, după 
cum a dis onorabilul domn Buescu, 
Românii aŭ să devie nisce iloţi care nu 
vor mal avea nici o putere in ţâra lor. 

Eï bine, dacă aceste temeri ar fi cât 
de puţin intemeiate şi raţionale, atunci 
eŭ unul nu văd alt remedii: de cât să 
diceţi acelei populaţiuni, care e admisă 
in ţ6ră la noi prin tradiţiunile nâstre, 
să îi qiceţi: v'am admis in ţ6ră ca 6speţi, 
aţi trăit 40 saii 50 de ani liniștiți, v'am 
tolerat, astădi insă vedem un pericol 
pentru esistenţa ndstră, eşiţi dar, ple- 
caţi afară din țéră. 

A ! domnilor, inţeleg acestă francheţă, 
imi place acâstă lealitate care ar fi de 
recomandat in facia nu numai a Româ- 
nilor dar şi a Europei intregi. Cu acest 
mod inţeleg că aţi răspunde bine la acest 
sentiment patriotic care să mârgă până 
acolo în cât să dică populaţiunei evreesci: 
elementul vostru incepe a deveni peri- 
colos, ne am inșelat când v'am admis, 
astădi dar nu ne mai conveniţi şi eşiţi 
afară. Pe acel deputat care ar avea ase- 
menea raţionament îl găsesc fârte logic; 
dar, in câtă vreme, domnilor, nu vine 
nimeni la conclusiunea acâsta, nu are 


103 


curagiul nimeni de a găsi şi de a indica 
singurul remedii in contra acestui reù, 
să vedem daca restricţiunile pe care voiţi 
domnia-vâstră a le introduce sunt favo- 
rabile, sunt avantagi6se naţiunei româ- 
ne sati nu. Datoria nóstră aci este să 
luminăm poporul in ceee-ce privesce in- 
teresul seă şi să ne silim de a nu îl mai 
lăsa in intunericul in care se găsesce, 
Posiţiunea nóstră este ast-fel : un popor 
de cinci mili6ne de Români a admis in 
sânul seă un popor de 3 saù 4 sute mii 
6meni; ce se face, vě intreb, cu acel 
popor? Negreşit, domnilor, el, deosebit 
fiind prin religiunea lui, prin naţiona= 
litatea lui, prin escluderea lui de la 
ori-ce participare la drepturi in societate 
chiar şi de la perspectiva d'a participa 
intr'un viitor Gre-care, in câtă vreme, 
domnilor, îl veţi menţine in“acea stare 
de isolare in sânul societăţei nâstre, el va 
fi un element duşman noă. Prin urmare, 
acel care menţin respingerea de la tâte 
drepturile pentru poporul evreesc, aceia 
nu fac de cât a amăgi poporul in 
acea ură care o simte, şi acei care nu 
arată şi remediul de a îi da afară, aceia 
comit cea mal mare greşală către popo- 
rul român, fiind-că admit a şedea alături 
cu el un popor de 3 sai 4 sute mii de 
Omeni, care, in starea de escludere in 
care îl puneţi, are să fie un element dug- 
man naţiunei române. lată răul: cu cât 
dumnâvâstră veţi ţine pe acâstă naţiune 
in o stare de isolare; in câtă vreme 
dumâvâstră îi veţi rădica orl-ce per- 
spectivă ca şi ea să se pâtă bucura de 
drepturi şi să dică că acâstă ţ6ră in 
care s'au născut şi ai crescut ei şi copii 
lor le este ca o patriă adoptivă, căci 
le ai dat şi lor drepturi, acest popor, 
domnilor, va fi duşman naţiunei române. 
Aşa dar, e de interesul politic al unei 
naţiuni ca să nu menţină in sânul sei 
un popor in stare deiloţi. Aŭ averi, a 
dis domnu Buescu, voiă trage conclu- 
siune şi din acâsta; dar averea nu procură 
omului nici o satisfacţiune sufletâscă. 


Omul, cu cât se inalţă inţelepciunea sa, 
se nasce in dânsul amorul proprii şi se 
simte solidar pentru pământul in care 
se află. Ei bine, domnilor, cum nu admi- 
teţi că şi in acâstă fiinţă omenâscă care se 
dice jidan Dumnedeiă a pus sentimentele 
de om, recunoscinţă, dorul de ânimă 
pentru țéra in carc trăesce? Când dumn6- 
vostră veţi vedea că o mână de Gmeni 
dintre Români sunt escluşi de la drep- 
turile celor-l-alţi nu veţi dice 6re că nu 
este drept ca aceşti ómen să fie escluşi ? 

D. Voinov. Românul nu e jidan. 

D. M. Costachi. Ei domnilor, pe 
câtă vreme veți da drepturi numai unora 
gi celor-l-alţi veţi da numai indatotiri, 
tot-d'a-una îi veţi avea duşmani; prin 
urmare, cum cereţi drepturi pentru 
dumnâv6stră cereţile pentru tótă ome- 
nirea căci tâtă omenirea are aceleași 
drepturi. | 

Acum, diceţi dumnâvâstră să nu le 
dăm nimic; ei bine, dar daca nu le daţi 
nimic le puteţi lua Gre ceea-ce aŭ in 
mână? Nu. Ni se dice că Omenii aceştia 
aŭ capitaluri, ai averi, dar, domnilor, 
nu numai Israeliţii de la noi ci din tâtă 
Europa aii averi. Când vedem la un loc 
averi, ori că sunt egite din isvâre nele- 
giuite, pe care legiuitorul trebue să le 
urmărâscă, ori, in câtă vreme cine-va nu 
este supus la nici o urmărire pentru 
mijlâcele cu care câştigă averea sa, nu 
are nimeni să se ocupe de dânsul. Prin 
urmare, eŭ dic că şi in țéra nóstră Evreii 
îşi ai câştigat averea cu bună credinţă. 

Dar, domnilor, 6re nu vedeţi dumné- 
vostră nici o primejdie de a esclude pe 
aceşti Evrei? Intr'adevăr, ce diceţi dum- 
n6v6stră ? Diceţi că vă temeţi de Evrei 
care sant bogaţi şi mâne poimâne pâte 
să cumpere tótă ţra. Eù vă dic: dumné- 
vâstră vă temeţi de Evrei fiind-că aŭ 
averi, dar in loc dea vě teme, din contra, 
dumnâvâstră trebue să îi chemaţi in sinul 
naţiunei române; ar fi de interesul dum- 
n6v6stră să căutaţi a pune pe Evrel sub 
epitropia Românilor, 


104 


Acum să vedem răul ce ne aduce 
Evreul in ţ6ră. El se ocupă de negustorie, 
de speculă, el are relaţiani cu comer- 
cianţii, cu agricultorii, cu locuitorii in 
fine ; să ne inchipuim că intr'un moment 
am face să dispară toţi Evreii din țéra 
românâscă, cred că atunci am implinit 
cea mai viue dorinţă a domnului Laurian 
care adineaori m'a intrerupt. 

D. Treb. Laurian. Cer cuvântul in 
cestiune personală. 

D. M. Costachi. Ei bine, domnilor, 
să ne inchipuim tot-d'o-dată că gonind 
pe toţi Evreii din ţâră, urméză să gonim 
şi capitalurile lor d'impreună cu dânșii, 
atunci cine credeţi dumnâvâstră că ar 
suferi mai de grabă? Ar suferi locui- 
torii domnilor. Căci cu cât ar fl mai 
multă lipsă de bani cu atât locuitorul 
sătean ar suferi mai mult. Negreşit că 
proprietarii care ar mai smulge de unde- 
va o sumă de bani îi ar da sătenilor cu 
cele maï grele condițiuni. In trecut, după 
legea rurală, după discreditul care s'a 
adus proprietăţei, care a fost resultatele? 
A cădut munca locuitorilor, sciți bine 
in ce proporţiune insemnată. Ei bine, 
domnilor, din acest punct de vedere, 
daca astădi am desfiinţa din România 
populaţiunea evreéscă, daca am desfiinţa 
capitalurile, ce va fi de folos pământul 
acesta neproductiv, in câtă vreme nu ar 
fi capitalurile să il fructifice cu munca? 
Dar trebue să cunsceţi că numai capi- 
talurile pâte face o ţ6ră să prospere, 
nimic alta. Vedeţi, domnilor, Dobrogea; 
n'aveţi decât să aruncaţi o ochire asupra 
pustiurilor acelora. Ce se făce in Ame- 
rica? Ieri pământul n'avea nici o valóre ; 
vine omul, capitalul, munca, şi iată pă- 
mântul se ridică, iată prosperitatea se 
ridică, iată Statul se intăresce. Să nu 
credeţi că veţi avea un Stat român tare 
pe cât va fi sărăcia şi crisa de astădi. 
(Voci. Aşa e). Aşa dar, când dumn6- 
vâstră vě rădicaţi contra Evreilor, in 
contra acestei populaţiuni care ţine capi- 
talurile române, dumnâvâstră predicaţi 


105 


in contra prosperitiţei naţionalităţei ro- 
mâne. Ac6ata să fie bine constatat. 

Domnilor, ori-cine va studia economia 
politică işi va da séma şi se va convinge 
că nu produc nici o dicere paradoxală, 
ci dic, cum că, cu cât vor fi capitaluri in 
o ţ6ră cu atât o țéră pâte prospera; cu 
atât o ţ6ră va fi maï prosperă; Statul va 
fi mai tare; prin urmare, dic că, daca 
printr'o minune óre-care — ce printr'o 
minune? — prin fapte ca acele care s'aii 
intâmplat in dilele trecute, s'ar espulsa 
tâtă populaţiunea evreéscă din ţâră, cu 
dânsa d'impreună am espulsa şi tâte 
capitalurile pe care numai ea le posedă; 
şi sciți pentru ce are capitalurile ? Sciţi 
pentru ce dincolo de Milcov nu avem 
populaţiune română de târguri? Ei, 
domnilor, să vě spun eŭ, este pentru că 
nu am fost tot aşa de economi ca Evreii, 
este că ne am dat la funcțiuni şi am 
părăsit comerciul, şi atunci negreşit că 
a venit evreimea şi a luat locul Moldo- 
veanului. Dar cum credeţi că Moldo- 
veanul, Românul de dincolo de Milcov, 
fiind-că vorbesc mai cu sâmă de Mol- 
dova, care fiind din ţ6ră, având legături 
in ţ6ră, cum credeţi că daca el s'ar fi dat 
la comerciii saii ar fi continuit brasla 
părintelui seă, precum se obicinuesce in 
alte ţări, war fi putut el ţine concurenţă 
cu un om care, venit din străinătate, 
nu are nici o legătură, nici un sprijin 
in ţ6ră? Dar ce aŭ făcut comercianții 
la noi? Am avut un comerciă mic, 
restrâns, dar ce e drept naţional; insă 
indată ce aŭ câscigat pucină avere, le 
venea mania de a se face boeri, gi când 
se făceau boeri le era chiar rușine de a 
mai merge pe la tata lor. 

lată cum s'a perdut comerciul naţio- 
nal. Atunci, să nu ne mai mirăm că a 
venit o populaţiune activă, economică, 
şi a luat locul Românului. Eù sunt cel 
d'ântâiui care mă intristez şi am dis 
chiar domnului N. Ionescu la Iaşi că, 
nimic nu mă intristâză mai mult in Mol- 
dova, in laşi şi până in tergurile din 


munţi, de cât a vedea că sunt tâte ocu= 
pate cu Evrei; remediul tl vom căuta gi 
il vom găsi acolo. 

Aga dar, trebue să legitimăm pentru 
Evrei causa de unde a venit cuceririle 
târgurilor şi târgugbrelor de către popu- 
laţiunea evresscă. Cum a putut acea 
populaţiune, fără tradiţiuni in ţâră, fără 
legături, urttă chiar cum s'a dis de 
domnu Strat populaţiunei române, să 
prindă rădăcină in ţ6ra nâstră şi să inlo- 
cu6scă populaţiunea nâstră? — V'am 
ar&tat causa. Nenorocirea va fi pentru 
mult timp pentru tóra nóstră, cu tâte 
libertăţile ce le inscriţi in Constituţiune, 
pe cât timp nu vom avea o clasă de 
mijloc, burgesia, le tiers dat, care va 
intemeia instituţiunile ţărei nóstre. Bura 
gesia nu s'a putut organisa in timp de 
90 ani de când esistăm şi să vă spun de 
ce. Nu trebue să ne mirăm că noi, o 
ţ6ră esențialmente agricolă, nu am putut 
avea un comerciti agricol indigen, nu ae 
vem de cât să ne dăm s6mă de ceea-ce s'a 
intâmplat de 32 ani incâce. Sciţi că până 
atunci țéra nóstră era o ţ6ră pastorală... 

O voce. Fără Evrei. 

Fără Evrei şi fără comerciă, fiind-că 
Dunărea era inchisă, proprietatea nu era 
esploatati de loc, căci nu avea comerciul 
in afară, tâtă esploataţiunea era in vite. 
lată starea nóstră până la 1832, când 
eram numai o ţ6ră agricolă. De la 1832 
s'a deschis acel riù frumos, Dunărea, a 
inceput pământul a se esploata ; negregit 
că intre producătorii din ţâră şi intre 
consumatorii din afară, a trebuit să fie 
o clasă intermediară, clasa comerciantă, 
care să desfacă productele din intru şi 
să le ducă în afară. 

Apoi, domnilor, şi in ţâra românâscă, 
daca n'aii fost Evrei, al fost Bulgari, 
Greci, Armeni și in Moldova, ca mai 
apropiată de Rusia şi Galiţia, aŭ venit 
Evreii. Iată acâsta ne esplică cum des- 
voltarea economică a admis elemente 
străine in sinul societăţei nóstre. Aga dar, 
domnilor, daca acele elemente străine 


7* 


care aŭ esistat dincâce de Milcov şi care 
esistă dincolo de Milcov îşi găsesc a lor 
firâscă esplicaţiune in desvoltarea isto- 
rică a economiei nóstre politice; dacă 
am fost siliţi, ca să dic aşa, să admitem 
in sinul societăţei nóstre aceste elemente 
străine, cam voiţi dumnâvâstră, dom- 
nilor, astădi după ce ele s'aii intemeiat, 
când aù cumpărat case, s'ai intins cu 
speculile lor şi mai departe, cum voiţi 
astădi de odată, nu numai să nu ii men- 
ţineţi in drepturile ce aŭ avut şi care aŭ 
in legislaţiunea actuali, dar incă să îi 
daţi cu o sută de ani indărăt. Ei bine, 
domnilor, ori-cine ar cugeta a intre- 
prinde o asemenea operă, credeţi că nu 
face un bun servicii populaţiunei ro- 
mâne. Se dice necontenit, şi domnu Strat 
'a repeţit'o, că locuitorii ţărani ai o 
mare ură in contra Bvreului. Ei bine, 
domnilor, eù trăesc mai tótă viuéța 
la ţâră, cunosc şi eù până la ce grad 
merge acea ură. Şi daca e vorba de 
cămătărie, apoi credeţi că cunosc şi 
creştini care fac cămătărie ca cel mai 
Evreii din lume. Aşi putea să vě citez 
esemple spăimântătâre. Fără să vă citez 
nume, vă pot cita un esemplu unde o 
pers6nă care a ocupat funcțiuni şi a 
dat unui văr primar cu imprumut 25 
galbeni cu 10 lei dobândă pe di. Dar 
voii spune că cămătăria nici că mai este 
condemnată astădi de veri-o legislaţiune, 
nici in Anglia, nici in Belgia, nici in 
ori-care altă ţ6ră civilisată; fiind-că 
banul este considerat ca o marfă, şi prin 
urmare este supus la fluctuaţiunile măr- 
fei, şi dar păcatul strămogesc pe care îl 
aruncăm asupra lor, cămătăria, vine 
Europa civilisată şi dice: am trăit sute 
de ani in nesciinţă şi vedem acum că 
cămătăria nu a fost un păcat; prin ur- 
mare, indată ce nu este un ptcat să 
rădicăm acest blam de asupra popula- 
ţiunel evreesci. 

Acum, domnilor, când nu ar fi Evreul 
intr'o comună şi ar fi locuitorii reduşi 
numai la voia arendagilor saŭ chiar a 


108 


proprietarilor, óre ei nu ar fi tot ast-fel 
esploataţi ? Eù, domnilor, cred că fiind 
alături Evreul cu proprietarul sai aren- 
dagul, esploatarea locuitorilor va fi in 
proporţiuni mai mici; căci este ştiut că 
Evreul ar face concurenţă pentru acâstă 
esploatare şi locuitorul prin acâsta ar 
găsi un ajutor. 

D. G. Văleanu. Si mai aducem dar 
Evrei. 

D. M. Costachi. Acâsta atârnă de la 
dumnâvâstră. Onorabilu domnu Văleanu 
dice ca să mai aducem Evrei, şi asupra 
acestei intrerumperi am ondresă răspund: 
faceţi dumnâvâstră o legislaţiune bună 
in ţ6ră, nu vě arătaţi cu aceste idei — 
mě ertaţi de espresiune — ruginite către 
străini, gi atunci veţi aduce şi străini şi 
capitaluri şi cu acâsta veţi face din țéra 
nóstră o ţâră bogată, o țéră fericită. 

Acum, domnilor, conchid in puţine 
cuvinte; din punctul de vedere al econo- 
miei politice Evreul, ca ori-cine care ţine 
capitaluri, este un agent folositor socie= 
tăţei şi din acest punct de vedere Evreul 
nu numai nu aduce nici o pagubă socie- 
tăţei darincă îi este de folos. Din punctul 
de vedere al naţionalităţei, iarăşi dic că 
cu cât vom voi să o intărim mal mult, 
trebue să ingrijim ca să nu se inrădăci- 
neze alături cu noi un popor ostil naţio- 
nalităţei române. 

Voiţi ca populaţiunea acâsta să nu fie 
ostilă ? Ei bine, siliţi-vă cu toţii să roma- 
nisăm acâstă populaţiune (Voci. Evreul 
tot Evrei). Dar, domnilor, nimeni nu vă 
cere ca pe acâstă populaţiune, dintr'o 
trăsătură de condeiu, să o facem de o 
potrivă cu populaţiunea română ; nimeni 
nu cere să nu ţinem socotâlă de senti- 
mentele şi prejudiciele poporului român; 
insă vă conjur pe toţi ca, pe cât vă ţineţi 
geloşi de a aptra patria, ţâra nâstră, pe 
atât să combateţi şi ignorenţa şi ura 
poporului nostru. 

Acum, ca să nu mal inaintăm acâstă 
discuţiuae, aşi fi de părere să suprimăm 
ori-ce se dice in Constituţiune despre 


Evrei (aplause). Să lăsăm viitorului 
acâstă cestiune, şi mulţi din noi care 
astădi suntem in contra popalaţiunei 
evreesci ne vom mal calma şi prin lumi- 
nile ce vom avea atunci vom putea lua 
o decisiune mai solidă. Domnilor, iată 
care sunt opiniunile mele ; insă, dacă am 
luat cuvântul acâsta a fost pentru ca să 
protestez contra acelor manifestări care 
sunt nedemne de națiunea română. 

D. ministru de finance. Cu părere 
de r&t profit de un drept al ministeru- 
lui şi acâsta nu o fac de cât in speranţă 
că voii putea să potolesc acâstă discu- 
ţiune. 

Domnilor, onorabilu domnu Strat a 
avut meritul să pue cestiunea pe adevt- 
ratul ei tărâm. Onorabilu domnu Strat 
a dis: acésta nu este o cestiune religiósă 
este o cestiune socială, şi greşala unora 
este că a pus'o pe tărâmnl religios şi 
crima altora este că aă profitat de acâsta 
că s'a pus cestiunea pe tărâmul religios 
ca să aducă acele agitaţiuni al căror 
resultat ar fi de a ne aliena simpatiele 
şi solicitudinea ce națiunea română îşi a 
atras din partea intregei Europe, pentru 
toleranța ce tot d'a-una a domnit in 
acâstă ţeră. Domnilor, cu duo cestiuni, 
cu duot merite mari națiunea nóstră a 
dobânait solicitudinea Europei in pri- 
vinţă-i, cu toleranța religi6să şi cu abo- 
lirea pedepsei cu morte. 

Am dis, domnilor, că onorabila domnu 
Strat a pus cestiunea pe adevăratul ei 
těrêm , ar&tând că nici odată Românii 
nu s'aii rădicat contra unei populaţiuni 
din punctul de vedere al intoleranţel 
religi6se, ci numai din punctul de vedere 
al intereselor sociale; dar domnu Strat 
a uitat a cita şi un esemplu. 

Domnilor, ceea ce se vede astădi in 
România s'a mai vădut la finele secolu- 
lui trecut aci in țéra românâscă cu Grecii. 
Când proletariatul grecesc inundase ţâra 
şi devenise o plagă socială s'a rădicat 
Românii şi aă strigat: jos Grecii! afară 
Grecii! şi in timpurile mai barbare aŭ 


107 


mers mal departe, precum in timpul lui 
Brâncoveanu şi Mateii-Basarab. 

Evreii adi aii devenit şi eï o plagă so- 
cială pentru România; aŭ devenit o plagă 
socială contra cărei trebue să ne sculăm, 
nu pentru că sunt maï inapoiaţi in civi- 
lisaţiune de cât noi, căci am avut o clasă 
care era cu mult mai inapoiată şi pe o 
tréptă morală mult mai jos de cât Evreii, 
aceştia aŭ fost Ţiganii, şi cu tâte acestea 
li s'a dat drepturile fără ca să se acâle 
nimeni să strige. Nici in contra Evreilor 
nu s'a rădicat consideraţiunea căsunt mai 
puţin civilisaţi, ci numărul lor cel mare, 
pentru că fie-care îşi dice că naționali- 
tatea nóstră este ameninţată de Evrei, 
şi când națiunea este amenințată, atunci 
se deştâptă gi devine, nu intolerantă ci 
prevădătbre ; intolerantă aŭ voit s'o facă 
aceia care al căutat să profite de acâstă 
ingrijire a naţiunei şi s'o esploate pen- 
tru a servi, nu ţ6ra, patimile şi mige- 
lia lor. 

Dacă guvernele trecute erati cu 6re- 
care prevedere, cu 6re-care chibzuială, 
cu mai multă inteligenţă, nu am fi astădi 
unde ne aflăm şi nu am da Europei acest 
trist esemplu cu care streinii inamici ai 
țěrel se vor servi ca să ne arate ca un 
popor intolerant, barbar. 

Numai nisce m&sure administrative 
ne pot scăpa de acâstă lepră, oprind pe 
proletarii străini de a inunda ţtra. Este 
un drept, o regulă admisă adi că fie-care 
comună trebue să îşi hrănâscă proletarii 
sei, iar nu să îi trămită pe spinarea 
altei comune. Acâ6stă regulă trebue să se 
urmeze şi intre naţiuni. In virtutea aces- 
tul drept, guvernul frances a dat ordine 
la inceputul acestui secol— lucru de ieri 
de a-laltă-ieri—ca să se inchidă frunta- 
riele la toţi proletarii streini care nu 
aveaŭ cu ce trăi şi veneaă să își agoni- 
sâscă esistenţa in Francia. Apoi, dacă in 
Francia s'a luat acâstă disposiţiune, in 
acea ţ6ră care e mai bogată de cât tâte 
şi care in civilisaţiune pote concura cu 
tótă lumea, cum să nu 0 facem noi care 


nu-ne aflăm in condițiuni aşa de avan- 
tagióse. 

La noi, sub guvernele trecute, nu s'a 
gândit nimeni la acâsta. Rusia, unde 
poporul este in adever fanatic, vEdând 
graniţele nóstre deschise, a căutat să 
scape de Evreii ei; pe de altă parte toţi 
Evreii din Galiţia, care nu mai puteai 
face concurență la cel ce apucaseră să se 
rădice puţin, aŭ intrat in Moldova. Ast- 
fel unil aŭ venit goniţi de persecuţiuni 
religi6se din Rusia şi cei-l-alţi impinşi 
de miseria in cari trăiau in Galiţia. 
Evreii in tot d'a-una aù suferit perse- 
cuţiuni religidse şi, in acestă posiţiune, 
ei nu găseaă esistenţa de cât in economie 
şi in specalaţiune care ai devenit un 
caracter particular al lor. Venind in Mol- 
dova cu aceste duot avantagie aŭ făcut 
concurenţă comerciului naţional şi îl aŭ 
dărâmat. Dacă dar mai cu s6mă de câți- 
va ani de când s'aii induoit persecuţiu- 
nile din Rusia guvernul ar fi ingrijit a 
nu primi in ţ6ră valurile de proletari ce 
veniaă din Rusia, Moldova nu s'ar afla 
in starea in care se află. 

Domnilor, eă nu sunt aşa bătrân, sunt 
alţii mai bătrâni de cât mine, şi îşi aduc 
aminte că inainte nu esista acâstă aver- 
siune neimpăcată in contra Evreilor. 
Chiar la 1848 Evreii se bucurai de tóte 
libertăţile, de tâte drepturile, erai unii 
chiar in capul afacerilor. Pentru ce? 
pentru că nu eraă proletari ; erai Evrei 
agedaţi in ţâră de mult şi din tată in fiù 
trăiau cu comerciul. Vedeţi dar, domni- 
lor, că dacă s'a rădicat astădi cestiunea 
Evreilor, causa nu este religiunea lor, ci 
este că inundaţiunea de proletari Evrei 
a devenit o plagă pentru ţâra nóstră. 

Domnu Manolache Costachi dice: de 
goniţi pe Evrei, goniţi capitalurile şi ţâra 
va rěmånea săracă. Ei, domnilor, fără să 
aibă Românul multe cunoscinţe econo- 
mice, el nu s'a revoltat contra Evreilor 
cu capitaluri, pentru că ori-cine scie că 
capitalarile aduc tot-d'a-una bine intr'o 
eră. Românul s'a indignat contra numă- 


108 


rului infinit de proletari care, venind in 
ţeră cu spiritul de economie şi de specu- 
laţie, s'aă rădicat d'asupra Românilor; 
aceia fac plaga căci nu aŭ adus capita- 
luri nici chiar le aŭ creat aici in ţâră; 
el nu aŭ făcut de cât să strângă capita- 
lurile din ţ6ră gi să se facă stăpâni pe 
ele (aplause). Eù nu pot fi bănuit de 
intolerant, dar fiind-că nu a fost bine 
esplicat şi fiind-că guvernele trecute nu 
ai luat măsuri, ci aŭ lăsat ca Evreii 
proletari să se inmulţâscă in ţâră, de 
aceea dic că nu putem astădi face să 
triumfe ideile n6stre. Dar nici guver- 
nelor trecute nu le fac o culpă, fiind 
că ignoranţa a fost care a făcut să 
nu prevadă ceea ce era să se intâmple. 
lată ce face ca astădi guvernul să re- 
tragă articolul acesta din Constituţiune, 
articol care, in gândul guvernului — şi 
eù nu pot fi bănuit, căci acestă Consti- 
tuţiune nu e făcută de mine şi nu apăr 
opera mea, dar trebue să dăm fie-căruia 
dreptate — in gândul guvernului prece- 
dent, dic, nu a fost dea pune acel articol 
ca să facă o ocrotire acelei plage care 
bântue societatea română, ci îla pus nu- 
mai ca principiă, dar cu hotărire ca să 
ia t6te măsurile de a curma acel r&ă, de 
a îi pune stavile şi a vindeca plaga so- 
cială, a o vindeca, nu prin cestiunea 
religi6să care din contra arcompromite-o 
ci prin me&suri sociale. 

O mai repet, domnilor, că atunci când 
un prejudicii a devenit general, guver- 
nul trebue să aibă răbdare până când 
prejudiciul acesta va fi combătut şi se va 
sterge din spiritul naţiunei, când răul va 
fi vindecat, atunci fiţi incredinţaţi că 
prejudiciul va cădea, pentru că nu are 
inceput dintr'un sentiment de intoleranţă 
ci de suferinţe sociale (aplause). 

A dis onorabila domnu M. Costachi 
ca să nu lăsăm să se inrădăcinese rěul, 
că e o populaţiune care are o putere tot 
atât de mare ca şi puterea capitalelor 
fonciare, imobiliare. Imi pare bine că 
onorabilu domnu M. Costachi a făcut 


acâstă declaraţiune chiar in acâstă Ca- 
meră, că capitalul mobiliar are tot aceiaşi 
importanţă ca capitalul fonciar imobi- 
liar., Domnilor, să venim mai ântâiă să 
curmăm acea plagă socială, şi sunt incre- 
dinţat că atunci când acest r&ă nu va 
mai fi, națiunea intregă va fi incă o dată 
tolerantă, cum a fost tot d'a-una, şi 
atunci machinaţiunile acele migele nu 
vor mai putea să rătăcâscă opiniunile 
poporului român. De aceea guvernul s'a 
hotărât să retragă acel articol din Con- 
stituţiune şi să se pună cu tot dinadinsul 
ca să facă să inceteze imigraţiunea tutu- 
lor proletarilor nu numai Evrei; căci 
grija şi adumnâvâstră și a guvernului 
este ca să nu devină ţâra nóstră o colonie 
de toţi leneşii, de toţi vinovaţii osândiţi 
şi de toţi proletarii din Europa intrâgă 
(aplause). In contra tutulor proletarilor 
dar guvernul va lua măsuri, şi daca va 
fi trebuinţă chiar de ajutorul Camerei — 
cu tâte că nu cred acâsta —dar sunt in- 
credinţat că şi Camera intrâgă va voi ca 
să pue o stavilă, nu venirei sciinţei, nu 
venirei ómenilor care ar putea să fie la 
noi iniţiatorii agriculturei şi al comer- 
ciului, căci pe aceştia noi tot-d'a-una îi 
am bine primit, îi am chemat chiar, dar 
acelora care vin să ne: esploateze şi nu 
aduc cu dânşii de cât miseria, conrup- 
ţiunea şi ignoranţa (prea bine.) 
Domnilor, când se plânge onorabilul 
D. M. Costachi că clasa comerciantă a 
dispărut la noi in mare parte şi a fost 
inlocuită de streini şi a arstat că rěul 
provine de acolo că fie-care om nu se 
ţinea de brasla sa, ci cât avea un capital 
mic se ducea de cumpăra o pitărie, in 
urmă se ducea gi cerea o slujbuliţă şi se 
făcea boer şi atunci se ducea şi comer- 
ciul şi industria. Póte că Românii sunt 
dispuşi puţin, dacă nu alt-ceva, să aibă 
un biciù la brâi, să fie sluşbaş public; 
acâsta e pâte o aspiraţiune, un defect 
pâte a gintel n6stre latine; de cât nu vě 
duceţi să căutaţi numai in sângele şi in 
originile unei naţiuni defectele sale, căci 


109 


de multe orl un obicei vine dintr'o si- 
tuaţiune. De ce Evreii isbutesc mai mult 
in Moldova şi Grecii mai mult in ţâra 
românâscă in comerciù? Nu e numai 
fiind-că acei din Românii care s'a apu- 
cat de comerciă se duc in serviciă public. 
Şi mai ânttiă de ce se duc in serviciă ? 
Fiind-că la noi aŭ fost onoraţi numai 
slujbagii, iar comercianții, industriaşii 
şi plugarii aŭ fost dispreţauiţi, aŭ fost 
lăsaţi la capriciul funcţionarilor. Dar şi 
dacă o parte se duceau să se facă slujbaşi 
ar fi fost o altă parte care să vie să le ia 
locul. De ce insă nu le a luat locul? 
Piind-că Românii aŭ trăit intr'o stare 
maj independentă de cât Evreul in Rusia 
şi in Galiţia şi de cât Grecul şi Bulgarul 
in Turcia, şi Românul fiind puţin mai 
independinte nu se ducea să linguş6scă 
şi să sufere tóte umiliaţiunile la care era 
espus ca comerciant; fiind că ca comer- 
ciant până astădi a fost lăsat la arbi- 
trariul funcţionarilor şi Românul in 
independinţa sa nu a putut să se ducă 
ca să cumpere pe funcţionari, ca să facă 
comerciul cu folos, şi comerciul, agricul- 
tura, dacă are o administraţiune in contra 
lor, nu pot merge inainte. Ei bine, dom- 
nilor, Israeliţii ai adus superioritatea 
lor in privinţa acâsta asupra Români- 
lor. Cu tâte acestea insă, in partea mun- 
telul mal tot comerciul astădi e in 
mâna unei alte clase, in mâna unei 
clase de ţărani, şi de aceea dic că gu- 
vernul nu are de cât să devie, ceea-ce 
cred că are să devie, prob şi guvernul 
nu numai să nu intrebuințeze intr'un 
mod arbitrariă autoritatea sa, dar incă 
să facă a fi onorate in Statul român tâte 
funcțiunile sociale, iar nu numai cele 
publice, şi când vom pune barieră pro- 
lotariatului strein, atunci, fiţi siguri, se 
va forma acea clasă de mijlâce, clasa 
tiers etat, clasa muncitâre, atunci vom 
fi tari, şi când vom fi tari atunci fiți 
siguri că vom fi toleranţi ca tâte naţiu- 
nile. De aceea rog pe onorabilii domni 
care sunt ingrijaţi, să nu aibă temere nici 


de acéstă Cameră, nici de Camerele vii- 
tóre; să aibă incredere că se vor lua 
tote măsurele ca să se stârpâscă răul 
acela al proletariatului. De aceea vě rog 
nu mai intindeţi discuţiunea ; s'a retras 
articolul; să amânaţi cestiunea până 
când societatea română va fi liniscită, 
va fi asigurată, şi atunci cestiunea acé- 
sta va veni de la sine la ordinea dilei 
(aplause). 

D. Voinescu. Dacă am curagiul să 
iad cuvântul in urma discursurilor emi- 
nente ţinute de domnu Epureanu şi 
domnu ministru de finance, este că, in 
convicţiunea mea, am o datorie sântă 
de implinit, pentru că in secţiune şi in 
Cameră sunt contra articolului pus in 
Constituţiune de guvern (Voci. Il a re- 
tras) precum și in contra amendamentului 
onorabilului comitet al delegaților. 

Nu voiii intreprinde, domnilor, a des- 
volta opiniunea mea pe t&râmul financiar, 
căci nu mě simţ competinte a lupta cu 
domnu M. Costachi care, ca om special, 
e mai competinte, dovedind acâsta in mai 
multe rânduri in administrarea tesauru- 
lui public. Voesc, domnilor, insă, să se 
preciseze bine un lucra, articolul 6 amen- 
dat de onorabilul comitet al delegaților; 
voiă să se preciseze că aci nu e vorba de fel 
despre toleranța religi6șă, şi, dacă luăm 
cuvântul, nu îl luăm ca să atacăm reli- 
giunea Evreilor. Aci e cestiunea dc 
drepturi politice şi de drepturi de im- 
pământenire dacă trebue a se acorda 
Evreilor sai nu ? Nu atacăm, domnilor, 
religiunea, precum fórte bine a dis ono- 
rabilul domnu I. Strat şi domnu ministru 
de finance; toleranța religisă datâză la 
noi cu mult mai inainte de cât in alte 
state civilisate. Ceea-ce ne preocupă pe 
noi e cestiunea de naţionalitate. Dom- 
nilor, când a luat cuvântul onorabilul 
domnu Ghika Comănesceanu, a inceput 
să susţie moralitatea Evreilor şi cât pe 
aci era să netrămită a lua şi noi esemplu 
de la moralitatea lor; cu tóte acestea, de 
și convins de acâstă esamplară moralitate 


110 


Du 


a Evreilor ca şi domnu M. Costachi, 
conclusiunea la care a ajuns este de a nu 
li se da drepturi politice. Asupra mora- 
lităţei Evreilor voii aminti disele unui 
celebru filosof contimpuran Fichte : 

„Mai in tâte ţările Europei se desvoltă 
„un Stat puternic şi ostil, un stat ce se 
„află intr'un perpetuă resbel cu tâte 
„cele-l-alte şi care in multe locuri apasă 
„intr'un mod teribil pe cetățeni; acest 
„stat este judaismul, 

„Judaismul ce form&ză un stat atât 
„de compact gi separat de ori care alt 
„stat, este cu atât mai periculos cu cât 
„el se bas6ză esclusiv numai pe ura ce o 
„are Jidanul in contra intregului gen 
„uman. De la un popor care pe cel mai 
„Miserabil dintre membrii sei îl pune 
„mai pre sus de cât tótă istoria nóstră; 
„de la un popor care s'a aruncat cu de- 
„votament in braţele comerciului deta- 
„ilat, in braţele şahărlicului, ce enervâză 
„corpul şi omóră ori-ce simţ nobil; de 
„la un popor care in obligaţiunile și 
„Chiar in ideea sa de Dumnedei, respinge 
„de la sine pe ori-care altă naţiune, de 
„la un asemnea popor ce putem ascepta ? 
„Tóte acestea nu le puteţi nega, le aţi 
„observat d'impreună cu mine, şi apoi 
„tot pronunţaţi cuvinte dulci de tole- 
„ranţă, umanitate şi drepturi cetăţe- 
„nesci, . . . şi vě aduceţi aminte ce va să 
„dică un stat in stat? Nu observați cum 
„că Jidanii sunt deja cetăţenii unui stat 
„mai solid şi mai puternic de cât tâte 
„statele vóstre ? Nu iuţelegeţi că de veţi 
„acorda Jidanilor drepturi civile şi in 
„statele vóstre, el vor sdrobi sub pici6- 
„rele lor murdare pe toţi cei-l-alţi ce- 
„tăţeni ? !“ 

Sciţi de ce domnia-lor ai lăudat mo- 
ralitatea Evreilor? pentru că nu cunosc 
religiunea Evreilor. Religiunea Evreilor 
e insăşi Constituţiunea lor. 

Iată acum ce mai dice Tacitus despre 
Evrei: | 

„Moise a dat poporului evreă o lege 
„8pre a îi deosebi cu totul de cele-l-alte 


„pop6re. Tot ce la alte naţiuni e despre- 
„tuit şi r5ă, la el e admis şi bun, aşa in 
„cât pururea să fie inamicii neimpăcaţi 
„ai altor nâmuri»,. 

Acestea sunt, domnilor, citaţiuni din 
autori inaintea cărora cred că nol trebue 
să ne inclinăm. Nu voiù mal cita alţii, 
nici chiar pe Spinoza care, ca Evrei, nu 
e de fel favorabil coreligionarilor sei. 

Domnilor, se susţine că trebue să dăm 
noi drepturi politice Evreilor, pentru că 
Evreii, având capitalurile lor—şi capi- 
taluri, mi se pare a dis'o domnu Epu- 
reanu, aduse de dânşii — nu sciù până 
unde pâte să fie adevărată acestă opiniune 
a domnului Epureanu, noi am avea 
nevoe de ele. Domnilor, Evreii ori cât 
am căta noi să le dăm drepturi politice 
in țéra nóstră nici odată nu vor fi eï 
aceia care să ne intindă braţul şi să se 
fraterniseze cu noi. Ac6sta vă aşi demon- 
stra'o cu citaţiuni daca nu mě aşi teme 
că obosesc Camera. 

Se susţin Evreii ca o necesitate; că 
Evreii fiind bogaţi, având spirit comer- 
cial, forméză a treia clasă la noi şi dacă 
voim să avem putere acâsta nu o putem 
avea de cât admițând a se forma o a 
treia clasă. Susţin şi eù că trebue să se 
formeze oa treia stare a societăţel nóstre; 
insă, domnilor, nu sciù dacă urmâză ca 
acea a treia stare să se formeze din Evrei; 
fiind-că, după mine, acâstă stare nu ar fi 
in folosul poporului nostru; nu ar fi in 
folosul naţionalităţei nâstre; pentra că 
Evreii astădi in țéră de şi sunt Evrei 
veniți de secoli in țéra nâstră, sunt cu 
totul contra, comunitate deosebită de 
noi, fără a fi voit măcar să cundscă obi- 
ceiurile şi moravurile n6stre şi, necu- 
noscându-le acestea, nu ne vor putea 
intinde cu sinceritate mâna, ci tot ce vor 
putea vor căuta ca să îşi facă interesele 
lor particulare. Domnilor, nu voii merge 
mai departe pentru ca să caut şi să con- 
stat că aprâpe toţi Evreii de adi care 
locuesce in ţra nóstră sunt Evrei veniţi 
fără nici un căpătâiu ; nu, domnilor, nu 


ii 


am trebuinţă să mě duc mai departe de 
cât la anul 1844. 

S'a dis că la noi nu pote să se for- 
meze o clasă a treia română saă cel puţin 
crescină. Eróre, domnilor; și ca să vă 
probez acâsta voiă cita un autor bine 
cunoscut la noi, cel puţin in Moldova. 
Domnilor, in 1844, principele Şuţu a 
făcut o statistică, am consultat acea sta- 
tistică scrisă in limba francesă şi apoi 
tradusă in cea română. Ei bine, îmi am 
aruncat ochii asupra acelei opere a 
principelui Şuţu, care ca un adevărat şi 
póte unicul om politic in ţ6ra nâstră de 
pe atunci a fost in posiţie a cunâsce 
ț6ra de aprâpe, şi am vădut in acea sta- 
tistică că in anul 1844 in țéra nóstră nu 
aŭ fost de cât 10,000 Evrei, şi de atunci 
până astădi, domnilor, nu aveţi de cât 
să consultaţi statistica domnului Mar- 


ian şi veţi vedea că acâstă ţifră se urcă 


la 600,000 aprâpe. Am dis, domnilor, că 
imi a plăcut să consult opera domnului 
Şuţu in privinţa Evreilor, acum insă vă 
voii spune că acea operă conţine şi alt- 
ceva. Domnilor, domnu Şuţu in statistica 
sa inregistrâză şi alt-ceva, inregistreză 
brasle, corporaţiuni de comercianţi şi de 
meseriaşi români şi le inregistrâză intr'un 
număr destul de insemnat. Domnilor, tot 
din statistica principelui Şuţu se vede că 
in România braslele comerciale şi mese- 
riage până in anul 1864 aŭ prosperat; ei 
bine, unde sunt astă-di in ţâra nóstră tâte 
acele brasle ? Unde sunt? Ce s'au făcut? 
Ei, domnilor, scim toţi unde sunt. Ai 
dispărut pentru că Evreii, bucurându-se 
de libertatea comerciului şi a industriei, 
aŭ căutat tote mijlâcele şi aŭ reușit a 
stinge, a stârpi — ca să mě esprim ast- 
fel — tote acele brasle române şi a le 
acapara ei, Evreii, nu in folosul general 
al ţărei, ci in al lor particular şi in pa- 
guba naţională. 

S'a dis de domnu Epureanu că Romå- 
nul fiind leneş şi fudul a părăsit meseria 
tatălui sei şi a alergat la funcțiuni, să 
se facă boer. Nu, domnilor, n'a fugit 


La 


Românul de la comereiă gi meserie nici 
de lene, nici de ruşine, ci ca să scape de 
insultele şi bătăile boerilor şi ale guver- 
nului. Căci tot ce nu era boerpânăieri la 
noi era mojic şi prin urmare fără preţ, 
supus insultelor şi bătăilor boerilor şi ale 
guvernului care îl forma... Iată, domnilor 
de ce a fugit Românul la boerie, precum 
şi domnu ministru de finance a dis in 
discursul sei, iar nu de lene. Cel ce aŭ 
rămas neboeriţi, neguțătorii şi meseriaşii, 
îi aŭ stins Evreii prin cunoscuta lor 
concurenţă atât de mult lăudată de 
domnu Epureanu. 

Onorabilul domnu Epureanu ne a dis 
că Bvreii, din causa capitalurilor lor, 
sunt folositori Românilor in general şi 
plugarilor in particular, şi pentru acesta 
ar trebui ca să le acordăm tâte dreptu- 
rile politice. Eù unul, domnilor, nu pot 
impărtăşi acâstă opiniune, nu o pot 
impărtăşi cel puţin până atunci până 
când nu vom consulta pe națiunea nós- 
tră, pe comercianţi, pe meseriaşi şi mai 
cu sémă pe plugari, acea plebe de care 
eù, nu ca domnu Ghika, ţiă s6mă, şi 
până nu vom consulta pe toţi aceştia, 
până atunci să nu acordăm Evreilor 
aceste drepturi. (O voce. Nu se vor a- 
corda). Daţi'mi voe, domnilor,să vorbesc. 
Susţin să nu li se dea aceste drepturi 
până ce mal ânteiă nu vom consulta pe 
comercianţi, pe meseriaşi şi insuşi pe 
proprietari; căci, domnilor, toţi scim că 
proprietarii sunt cea maï tare parte a 
unei naţiuni, insă tot-d'o-dată din neno- 
rocire toţi am vEdut că domnu Marțian 
prin statistica sa arată că dincolo de 
Milcov maï tóte proprietăţile sunt ipo- 
tecate la Evrei, că peste 18,000,000 de 
galbeni sunt in busunarele Evreilor şi 
dacă adi noi vom acorda drepturi Evrei- 
lor ca să potă cumpăra pământ in ţera 
nâstră, mâne o să vedeţi tóte acele pro- 
prietăţi ipotecate, puse in vândare şi 
cumpărate de Evrei şi ast-fel in câţi-va 
anl tóte moşiile vor trece in posesiunea 
Evreilor; şi dumnâvâstră cunâsceţi fórte 


112 


bine că o națiune care nu are těrêmul 
seă, proprietățile sale, acea națiune nu 
mai este o națiune ci este numai o fic- 
ţiune; am deveni ast-fel noi ficţiune 
şi Jidanii naţiune puternică pe pă- 
mêntul nostru strămoșesc. (Ilaritate. 
Foci. Să nu mai plătim datoriile). Mi se 
atribue că eŭ ași cere prin vorbele mele 
ca să nu se mal plătâscă datoriile. Eù, 
domnilor, nu cer acâsta, ci din contra 
susțiù că datoriile trebuesc plătite, și 
pentru ca datoriile să fie plătite să se 
vândă acele moşii, să se vândă, insă nu 
la Evrei ci la alţi Români... (Românii 
nu aŭ bani. Aŭ, ai). Domnilor, nu ași 
fi putut crede nici-o-dată că, când vine 
un deputat in acâstă Cameră şi susţine 
o idee de un interes atât de mare, atât 
de naţional, nu ași fi putut crede dic că 
S'ar putea găsi cine-va ca să pue acea 
idee pe un alt tărâm de cât pe tărâmul 
naţional, să o pună pe tărâmul particu- 
lar ; eù, domnilor, susțiù acâstă cestiune 
pe tărâmul naţional şi nu mě voii 
preocupa astădi cât de puţin de intere- 
sele particulare. 

S'a mai dis de concurenţa capitaluri- 
lor evreesci ; s'a dis că concurenţa aces- 
tor capitaluri ar fi o binefacere pentru 
plugari. Nu aşi dori acâstă binefacere; 
căci nu doresc să věd pe fraţii mei plu- 
gari slugile, robii, jidanilor deveniți 
proprietari pe moşiele boerilor noştri. 
Imi pare bine, domnilor, că onorabilul 
domnu Manolache Costachi, care a sus- 
ținut acâstă idee, la sfirşitul discursului 
domniei-s6le totuşi a recunoscut că nu 
trebue să se dea aceste drepturi Evrei- 
lor. Tot-d'o-dată, domnilor, pe lângă re- 
cunoscinţa mea ce o esprim onorabilului 
domn Manolache Costachi pentru sfir- 
şitul cuvântului domniei-sale, precum 
recunosc râul care ne ar veni când am 
acorda drepturile Evreilor, precum re- 
cun6scem toţi noi şi mal ales aceia de 
peste Milcov răul şi nevoile in care ne 
aflăm astădi, aşi ruga pe acâstă onorabilă 
Adunare şi mal cu s6mă pe onorabilul 


domnu Manolache Costachi să recundscă 
şi domnia-sa, că nu este destul ca să nu 
se dea drepturile Evreilor, dar să se 
adauge in Constituţiunea care o votăm, 
că numai creștinii de ori-ce rit se pot 
bucura de tóte drepturile in România, 


„cerând şi căpătând impământenirea, şi 


de aceea ași ruga pe onorabila Adunare 
ca să primâscă amendamentul care, mi 
se pare, că s'a propus de către onora- 
bilul domnu Pleşoianu şi in care se dice 
că, numal creştinii de ori-ce rit vor 
putea dobândi drepturile politice. 

Domnilor, când vii şi susţii acest 
amendament, vě rog să nu socotiți că 
voesc să mě duc cu duo secole in urmă; 
nu domnilor, nu voesc să mě duc aşa 
departe ci numai până la 1856. 

În anul 1856 când ni s'a făcut Con- 
stituţiunea nâstră de streini, lucrată de 
Gmenii cel mai liberali la conferinţa 
din Paris şi in urma raporturilor dele- 
gaţilor ai celor şâpte puteri garante, 
care ai venit aci in ţ6ră şi aŭ consultat 
interesele ţărei, ei bine aceşti Gmeni aŭ 
cunoscut mai bine de cât noi țéra şi aŭ 
esclus pe Evrei de la drepturile de im- 
pământenire ; îi aŭ esclus pentru că aŭ 
vădut că dându-se şi Evreilor drepturile 
politice in ţ6ra nóstră ar fi a o perde cu 
desevârşire; prin urmare daca streinii, 
care aŭ fost chemaţi să ne facă la 1832 
un regulament organic, la 1856 o con- 
venţiune, daca aceşti streini dic aŭ sciut 
să ne dică: deveniți voi mal ântâiii o 
putere, formaţivă voi mal ântêiù capi- 
talurile vóstre, şi atunci când vě veţi 
intări astfel, când nu veți avea temere 
de Evrei, atunci vorbiţi şi de Evrei, 
atunci daţile şi lor drepturi.... (Nu, nu, 
nu li se vor da astădi). i eù cred, 
domnilor, că nu li se vor da; fiind-că nu 
cred că este vre-un singur Român care 
îşi cunsce ţâra sa, care cunósce intr'a- 
devăr nevoile patriei sale, să vie adi să 
dică : fiindecă Evreii aŭ capitalurile in 
mână, să le dăm drepturi şi ast-fel să 
cedăm unei nevoi pecuniare. Nu domni- 


lor, ei unul, o mai repet, nu cred că 
este vre-un Român care va veni să 
susţină acâsta; căci toţi scim că noi dacă 
am acorda astădi drepturi Evreilor pen- 
tru cuvânt că capitalurile sunt in mânele 
lor mâne vom fi slugile Evreilor. 

— Se cere inchiderea discuţiunei. 

D. Tel. Domnilor, subiectul este 
fórte interesant gi vă rog nu lăsaţi să 
se inchidă discuţiunea..... | 

D. N. Blaremberg. Domnule prege- 
dinte, ei am fost cel ântâiii care am 


cerut cuvântul in contra inchiderei dis- 


cuţiunei..... 

Voci. Sunt cinci ore. 

D. Tel. Domnule preşedinte, dacă 
intr'adevăr. onorabilul domnu Blarem- 
berg a cerut cuvântul inainte, atunci eŭ 
i-l ced. 

D. N. Blaremberg. Nu, nu domnule 
general, vorbiți. Eù nu am voit alt ceva 
de cât să constat că gi eù am cerut cu- 
vântul in contra inchiderei discuţiunei, 

D. Tel. Domnilor, subiectul este forte 
interesant şi cred că ar fi chiar periculos 
dacă aţi stărui ca să se inchidă discu- 
iunea. Lăsaţi, domnilor, la rândul seă 
pe fie-care orator care s'a inscris să 
vorbescă, pentru că, precum v'am spus, 
obiectul este de un fórte mare interes şi 
póte că ar fi periculos când s'ar precurma 
discuţiunea; căci, domnilor, până acum 
nici unul din toţi onorabilii oratori care 
ai vorbit nu a espus opiniunea mea in 
privinţa cestiunei de faciă. De aceea vă 
rog să lăsaţi ca fie-care să vină şi să îşi 
espună opiniunile sale, afară numai dacă 
voiţi ca să inchideţi discuțiunea şi apoi 
să hotăriţi prin vot. Insă acâsta nu o 
cred că este intenţiunea acelora care 
cer inchiderea discuţiunei şi de aceea 
ii rog să lase ca fie-care să îşi emită 
opiniunile sale. 

D. Sihleanu. Domnilor, şi eù sunt in 
contra inchiderel acestei discuţiuni, fiind 
că până acum aţi audit vorbind numai 
pe onorabilul domn raportor, nu aţi 
audit insă nici pe unul din membrii 


comitetului, şi de aceea eŭ unul ca 
membra al comitetului delegaților având 
şi ei a văespune opiniunea mea asupra 
acestei cestiuni, vă rog să nu inchideţi 
discuţiunea. 

D. R. Ionescu. Domnule preşedinte, 
după câte s'a vorbit in acâstă cestiune 
şi pentru şi contra, s'a putut constata 
că Adunarea mai in unanimitate, im- 
preună cu guvernul, răspunde la acea 
trebuinţă simțită, răspundând la opini- 
unea generală după cum s'a dis. (Voci. 
Nu, nu opiniunea generală). Aceea adică 
de a nu se da drepturi politice Evreilor; 
şi dicând că Adunarea mai in unanimi- 
tate răspunde la acestă trebuinţă, nu 
voesc a inţelege pe tótă Adunarea, de 
cât că in mare parte e de acord cu 
opiniunea guvernului care a retras ar- 
ticolul din proiectul privitor la acâstă 
cestiune. Prin urmare nu inţeleg necesi- 
tatea continuărei discuţiunei. 

Mai multe voci. O inţelegem noi 
acâstă necesitate. 

D. Pogor. Domnule preşedinte, asu- 
pra inchiderei discuţiunei s'a vorbit şi 
pentru şi contra; acum cred că nu e de fă- 
cut alt-ceva de cât a consulta Adunarea. 

D. vice-preşedinte. Dacă A dunarea 
voesce inchiderea discuţiunei atunci o 
voiii consulta dacă voesce să vie discră; 
căci domnii miniștri, după declaraţiunea 
făcută biuroului in parte, sunt dispuși 
a veni să lucreze şi disâră, 

Voci. Nu, nu disâră, ci mâne. 

Alte voci. Disâră, ca să terminăm 
o dată. 

D. Lateş. Am luat cuvântul pentru 
o cestiune de regulament. Dumnâr6stră, 
domnule preşedinte, care represintaţi 
Adunarea şi biuroul specialmente, aveţi 
dreptul şi datoria tot-d'o-dată ca indată 
ce a sunat ora 5, şi mai cu sémă când 
mai mulţi deputaţi cer amânarea discu- 
țiunei, sunteţi in drept şi dator, dic, a 
rădica şedinţa sau a consulta Adunarea 
cel puţin dacă voesce din contra (sgo- 
mot, protestări). 


114 


— Se pune la vot prelungirea şedinţei 
şi continuarea discuţiunei şi se incu- 
viinţâză. 

D. Tacu. Domnilor, s'a dis că de 
vreme ce guvernul a retras alineatul al 
duoilea de la articolul 6 din proiect, 
apol a mal urma discuţiunea e inutil. 
Eù din contra susţiă că tocmai îşi are 
locul ei discuţiunea; căci afară de acest 
alineat mai e incă alineatul propus de 
majoritatea delegaților, mai e şi codul 
civil şi voiă să mă raportez la acel cod 
civil ca să vě arět că după el Evreii 
sunt admişi la tote drepturile politice, 
şi noi astădi când suntem chemaţi a vota 
o Constituţiune, şi când suntem chemaţi 
a vota asupra drepturilor care se cuvin 
streinilor in țéră trebue să vedem câte 
drepturi să dăm Evreilor şi câte nu. 

Domnilor, art. 9 din codul civil dice că 
Evreii nu pot căpăta impământenirea de 
cât conform art. 16 din acelaşi cod. 
Art. 16 regul6ză modul prin care streinii 
pot căpăta impământenirea ; el dice: 
„0ri-ce strein pote cere impământenirea 
„Şi o va căpăta după un stagii de 20 
„ani făcut in țéră.“ Apoi pe urmă acel 
articol are un alineat care dice: „că va 
„fi scutit de acest stagii acel care va 
„dovedi că a adus capitaluri in ţâră saù 
„a inființat o fabrică in care să lucreze 
„50 6meni.& 

Nu vě spun mot-à-mot coprinsul aces- 
tor articole fiind-că nu le am la inde- 
mână, dar sensul este acesta. 

Vedeţi că acâstă lege nu va face nici 
o deosebire de streinul Evrei gi de 
streinul creştin. Domnilor, eŭ ca repre- 
sentant al Iaşului, astădi când se discută 
cestiunea ÎIsraeliţilor, nu pot ca să fiii 
indiferent pentru că represint acel oraş 
care mai cu deosebire este cotropit de 
Israeliţi. Domnilor, ni se impută de unii 
cum că noi am fi in vre-care timiditate 
când e vorba de drepturile ce este să se 
dea Evreilor, cum că noi am merge până 
la esclusivism. Nu e, domnilor, esclusi- 
vism ; e simţul conservaţiunei naţionale 


115 


ae e re et 


când este vorba de darea drepturilor 
politice Evreilor; căci prin alineatul 
al duoilea adăugat de comitet se dice: 
„in cât privesce pe Israeliţi o lege spe- 
„Cială va regula admisiunea lor treptată 
„la impământenire.* 

Este că prin codicele civil se admite 
toţi Evreii la impământenire, şi astădi 
ei, ca representant al ţărei şi in special 
al oraşului Iași, nu pot să fii indiferent. 
Domnilor, o Constituţiune e in viuâţa 
unui popor ceea ce e caracterul pentru 
om. De aceea, fiind-că nol avem să votăm 
o Constitaţiune trebue să ne uităm la 
tâte simţurile şi gândirea poporului şi 
să lucrăm ast-fel in cât să respundem la 
tótă aşteptarea sa, la tâte necesităţile 
lui cele mari. Legea trebue să prevadă 
un progres, să tindă către viitor, dar nu 
trebue să lov6scă nici-o-dată acel prin- 
cipiă de la care depinde esistenţa unui 
popor. Când e in cestiane darea dreptu- 
rilor politice la Evrei, acésta este o 
cestiune asupra căreia nu trebue să 
trecem aşa de repede şi ugor. Religiunea 
nu mai este un obstacol la impământe- 
nire; dar, domnilor, astădi in sinul 
naţiunilor civilisate religiunea este des- 
părţită de naţionalitate. Evreii nu aŭ 
ajuns incă la acel grad de cultură in cât 
să nu desparţă principiul religiunei de 
principiul naţionalităţei, căci in religiu- 
nea lui Moise văd el naționalitatea ; şi, 
de şi Evreii trăesc de atâtea secole aci 
in țéră, dar tot-d'a-una aŭ fost despărțiți 
de noi. Ori-care strein mal mult sai 
mal puţin a folosit acâstă ţ6ră; fii 
acestora s'ai identificat cu noi şi unii 
dintre ei aù ajutat chiar causa Români- 
lor. Un sentiment uman mě opresce ca 
să arăt aci tóte relele ce aŭ produs 
Evreii; voii dice numai că el nu aŭ adus 
nici un bine ţărei. Se dice, domnilor, 
cum că e un drept naturul, un drept pe 
care omul îl are de la natură, şi că pe 
temeiul acestui principii trebue să impă- 
mântenim pe Evrei. Dar, domnilor, este 
un drept mai presus când e vorba de 


esistenţa naţională, când avem a ne uita 
in viuéța n6stră politică, şi când avem 
inaintea n6stră acestă clasă de Evrei care 
ne a acaparat tótă industria şi tótă cul- 
tura n6stră manufacturială (ilaritate). 
Věd că unora dintre dumnâvâstră li 
s'ar părea că acâsta e o cestiune de 
glumă, când din contra este o cestiune 
destul de seri6să aceea ce tratăm astădi. 
De aceea, domnilor, ași voi ca să imi 
esprim opiniunea mea, că noi nu primim 
pe Evrei la drepturile politice (Voci. Nu 
ii primesce nimeni). Am audit pe anii 
dintre domnii deputaţi dicând că ces- 
tiunea este mântuită de vreme ce guver- 
nul îşi a retras articolul... (Voci. Nu, 
pentru că sunt amendamente). Acum, 
domnilor, voii să respund la un argu- 
ment care s'a părut Gre-cum insemnat şi 
care îl a adus domnu M . Costachi. Dum- 
n6lui a dis cum că daca vor dispărea 
Evreii din țéra n6stră, Românii vor veni 
in sărăcie, pentru că vor lipsi capitalu- 
rile. Voiii să fac o observaţiune, că eŭ, 
după opiniunea mea, cred că capitalul 
cel original e pământul. Daca vom păstra 
pământul nostru ca să fie naţional, fiţi 
siguri că şi capitaluri naţionale vor fi. 
Banul Evreului care va cultiva pământul 
românesc nu va aduce un profit pentru 
Români ci tot pentru Evrei. Menţii dar 
acest amendament, prin care intre altele 
cere ca să nu se dea drepturi politice de 
cât numai la streinii creştini de ori-ce rit. 
Precum vě a spus un onorabil deputat 
cestiunea in privinţa Evreilor a fost 
hotărâtă prin convenţiunea de la 1857, 
care nu le a dat drepturi. Comisiunea 
centrală a venit şi a elaborat şi ea un 
proiect de Constituţiune la 1859 in care 
se dice curat că numai streinii creştini 
să potă dobândi drepturi politice, şi 
incă mai mult, că numai acel impămân- 
tenit strein să pótă cumptra moşii. lată 
dar, domnilor, că Românii la ori-ce 
ocasiune nu aŭ voit ca să se arate indi- 
ferenţi când a fost vorba de a işi apăra 
naționalitatea, comerciul şi industria 


lor. Așa dar, domnilor, conchid că, daca 
am luat cuvântul in contra impământe- 
nirei Jidanilor, acâsta nu am făcut'v 
dintr'un spirit din care ar voi unii pâte 
să dică că sunt esclusivist sau intolerant, 
că suntem, domnilor, esclusivişti; nu, nu 
suntem esclusivişti; din contra suntem 


116 


| 
) 
| 


tot aşa de liberi ca şi alte naţiuni care, - 


in asemenea impregiurări ca şi noi, nu 
aŭ voit să dea drepturi Evreilor. Aşa 
dar, domnilor, să conservăm acel prin- 
cipiù care îl a conservat insăşi conven- 
ţiunea, care îl a pus insăşi comisiunea 
centrală in proiectul care îl a dat; să 
votăm acel amendament pentru că ei 
cel puţin nu vreaă ca Evreii care aŭ 
coprins oraşele n6stre, industria şi co- 
merciul nostru, să vie să ocupe şi 
funcțiuni, să vie să esercite drepturi 
politice alăturea cu noi (aplause). 

D. ministru de finance. Domnilor, 
eù privesc cuvântul domnului Tacu, să 
îmi permită dumnâlui a o spune, ca un 
anacronism. Socotém că, după declara- 
ţiunile guvernului, după mai unanima 
manifestare a Camerei, considerând ces- 
tiunea Evreilor, adică nu a cutărui sai 
cutărui Evrei ci a mulţimei proletare 
care inundă ţâra ca o plagă şi pentru 
care ţâra intrâgă trebue să ia măsuri de 
a o curma, credem dic că nu va mal 
pune nimeni, nici insuşi domnu Tacu, 
in suspecţiune sentimentele de naţiona- 
litate şi conservaţiune ale ţărei intregi. 

D. preşedinte. Domnule ministru, 
domnu orator a usat de libertatea sa. 

D. ministru de finance. Ast-fel cum 
să cr6dă cineva că numai domnu Tacu 
şi câţi-va ca dumnâlui sunt geloşi de 
naționalitatea nóstră şi de conservaţi- 
unea el. Am să vě aduc un esemplu. A 
fost un guvern, guvernul trecut, care a 
făcut lovitura de Stat cu consimţimântul 
mal tutulor acelora, se inţelege cu 6re- 
care escepţiuni, care astădi se arată mai 
geloşi de cât ori-cine contra orl-cărui 
drept ce s'ar da Evreilor, contra codi- 
celui civil... (O voce. Protestim.) De ce 


acei onorabili domni, atunci când a 
venit fostul Domnitor şi contra voinţei 
naţiunei a impus codicele civil, de ce 
nu aŭ venit să protesteze ? (aplause). De 
ce nu ai votat contra plebiscitului; de 
ce nu aŭ venit atunci să provâce, să 
descepte poporul şi să 1i deschidă ochii ? 
(aplause). 

Domnilor, codicele civil are multe 
defecte; nu numai acésta, dar in contra 
codicelui civil care a pus acel articol 
nu numai că nu ai protestat dumnălor, 
dar din potrivă, aŭ conlucrut, al fost 
complici, nu numai morali dar şi mate- 
riali al acelui codice. Noi suntem adi nu 
numai contra acelui articol dar gi in 
contra multor articole din acel codice. 
De aceea guvernul şi comitetul aŭ pus 
in Constituţiune revisuirea lui; avem să 
tl aducem aici şi avem să îl judecăm, și 
atunci domnu Tacu va veni şi va ataca 
acest articol; nol nu putem prin Consti- 
tuţiune să desfiinţăm codicele civil, de 
cât am pus in Constituţiune că se va 
revisui. Domnilor, chiar codicele civil al 
lui Cuza este dovadă că nu trebue să fiți 
ingrijaţi de sentimentul de conservaţiune 
al naţiunei; să nu credeţi că suntem 
numai duol saii trel care personificăm 
acel sentiment de conservaţiune; acel 
sentiment este atât de tare, că articolul 
Domnitorului Cuza, cu tótă puterea lui 
dictatorială, nu a avut nici o aplicaţi- 
une, nu s'a dat nici unui Evreă drepturi 
politice; fiind-că sentimentul naţional 
este o barieră mai mare de cât tâte 
legile şi de cât tâte voinţele despotice. 
Domnilor, sunt legi: nu numai la noi 
dar in tótă lumea, chiar in Anglia, unde 
legea este observată mai mult; sunt 
legi care daca sunt în contra sentimen- 
telor naţionale cad in desuetudine, pre- 
cum scim că ai cădut mai multe. Aşa a 
cădut şi la noi articolul din codicile 
civil al lui Cuza. Nu vě ingrijaţi dar şi 
nu vă temeţi că se vor găsi trădători, că 
se vor găsi de acel ómeni care să voiască 
a lovi sentimentul naţional; căci nu vor 


avea nici o inriurire asupra destinatelor. 


ţerei şi nimenea nu pote fi mai gelos de 
cât națiunea intrâgă impreună cu noi 
toţi pentru conservaţiunea sa, De aceea 
vě rog să nu mai discutaţi atât de inde- 
lung, ca nu prin acâsta să dăm voitori- 
lor de răi arme de agitaţiune de a 
compromite situaţiunea nóstră de astădi; 
astădi când voim prin Constituţiune să 
intărim Statul romăn. Va veni o altă 
ocasiune, atunci când va veni codicele 
civil, şi vom desvolta fie-care sciinţa 
nóstră şi ne vom intrece unul pe altul 
in discuţiune. Vë rog dar, domnilor, să 
nu mai discutaţi lung timp, căci atunci 
ne ar trebui pentra fie-care articol o di 
intrâgă şi pentru Constituţiune un an. 

Voci. Inchiderea discuţiunei (sgomot). 

D. N. Blaremberg. Domnilor, am 
fost unul din acei care am cerut mai 
ântâiă cuvântul; acum nu sciù, saă 
pentru că nu mă esprim destul de tare, 
sau pentru că s'a făcut o confusiune, nu 
sciù pentru ce rândul mei a venit forte 
târdiă. Cestiunea, domnilor, e fórte im- 
portantă, in cât, incă de adin6ori am 
fost silit să combat inchiderea discu- 
ţiunei. Domnilor, mai mulţi din noi ai 
fost designaţi vendictei publice in acestă 
cestiune, prin urmare aceia sunt mal 
virtos datori... 

D. preşgâdinte. Eù am vorbit despre 
ac6sta. 

D. N. Blaremberg. Dacă domnia- 
vâstră vě aţi făcut acestă satisfacţiune, 
vă rog să lăsaţi şi celor-l-alţi dreptul de 
a o face. 

D. A. Marcovici. Cerinchiderea dis- 
cuţiunei ; ântâiă, pentru că cred că onora- 
bilitatea acelor pers6ne care aŭ fost 
desemnate la vendicta publică (sgomot) 
este mai presus de ori-ce bănuslă şi prin 
urmare singurul răspuns care merită 
acel nenorocit acusator este tăcerea. Al 
duoilea, de la inceputul discuţiunei şi 
până acum nu facem de cât a ne 
intârce intr'un cerc viţios. Toţi suntem 
convinși, toţi scim ce facem, toţi scim ce 


117 


avem să votăm şi cum să votăm. Al 


treilea, pentru că nu trebue să se dică 


afară că am venit cu discursuri pre- 
gătite ca să perdem un timp precios. 
Noi trebue să ne pregătim acasă, să spu- 
nem lucruri care nu s'a mai spus, dar 
ca să ne pregătim pentru a ne lumina 
asupra unor cestiuni luminate este de 
prisos. Al patrulea, cer inchiderea discu- 
tiei pentru că mi se pare că cererea dom- 
nului Tacu şi a celor-l-alţi sub-scriitori 
al amendamentului este ipso-facto inţeles 
prin disposiţia care vrea să dea art. 6. 

— Se pune la vot inchiderea discuţiu- 
nel şi se primesce. 

D. G. Marzescu (in cestiune de regu- - 
lament). In temeiul regulamentului, in- 
treb pe onorabilul biuroŭ daca comitetul 
a discutat asupra tutulor amendamente- 
lor ce s'aii propus, căci mi se pare că sunt 
unele pe care comitetul nu le a vădut. 
Cer să se indeplinéscă acéstă formalitate, 
căci alt-fel ne abatem de la prescripţi= 
unile articolului 81 din regulament. 

D. preşedinte. In adevăr, sunt trei 
amendamente intre care unul este al 
domnului C. Boerescu şi asupra căruia 
domnii membrii ai comitetului aŭ de- 
clarat că nu aŭ disentat. Prin urmare, 
domnii membrii sunt invitaţi a se con- 
sulta asupra acelui amendament şi când 
se vor intârce in Adunare nu vor face 
alt de cât se vor pronuncia dacă îl 
primesc saii nu, adică fără nici o discu- 
ţiune alta. | 

— Sedinţa se suspendă pe 10 minute. 

— La redeschiderea gedinţei domnu 
preşedinte dă cuvântul domnului rapor- 
tor spre a anuncia opiniunea comitetului. 

D. Pogor. Cer cuvântul in cestiune 
de regulament. 

D. preşedinte. Domnilor, voii da 
mai ântâii cuvântul domnului Pogor 
pentru cestiune de regulament şi apol îl 
voii da domnului raportor spre a r&s- 
punde pur şi simplu dacă comitetul 
primesce sai respinge amendamentul fără 
desvoltări, 


D. Pogor. Tocmai asupra acordărei 
cuvântului voesc să vorbesc. Nu se pâte 
da cuvântul domnului raportor a r&s- 
punde a duoa 6ră asupra aceliași cestiuni, 
pentru că domnu Grădişteanu a emis in 
comitet aceiaşi idee ce este in amenda- 
mentul domnului Boerescu; ea a fost 
desbătută şi respinsă, precum amaispus'o 
la inceput domnu raportor. Prin urmare 
a fost o iregaularitate din partea biurou- 
lui când a permis pentru a duoa 6ră 
comitetului a desbate asupra aceleiași 
cestiuni. Rog dar pe biuroi să nu mai 
permită domnului raportor a îşi da oa 
duoa opiniune in aceiaşi cestiune. 

D. preşedinte. Domnule Pogor, biu- 
roul răspunde că comitetul fiind espre- 
siunea majorităţei Adunărei, indată ce a 
v&dut că nu îşi a esprimat nici o opini- 
une asupra acestui amendament, a socotit 
că trebue a se lăsa să se consulte. 

D. N. Blaremberg. Domnilor, de 
indată ce comitetul a declarat că nu s'a 
pronunciat asupra unui amendament, 
este natural că nici nu a putut fi discutat 
acel amendament in Adunare, pentru că, 
după regulament, mai inainte dea se dis- 
cuta un amendament, trebue mai ântâii 
să se fi consultat comitetul asupra lui. 

Mai mulţi deputaţi cer cuventul in 
cestiune de regulament. 

D. preşedinte. Il veţi avea domni- 
lor; numal vě rog să nu veniţi cu cestiunea 
de regulament să intraţi in cestiunea 
Evreilor. 

D. A. Sihleanu. Ca delegat al comi- 
tetului, declar că nu am avut in discuția 
comitetului de cât amendamentul dom- 
nului Negură, iar pe al domnului Boe- 
rescu acum îl am avut in vedere. 

D. Lupaşou. Ei sunt, domnule pre- 
şedinte, sub-scriitorul unuia din amen- 
dament şi după regulament trebuia să 
îmi daţi cuvântul ca să îl desvolt şi nu 
mi îl aţi dat. 

D. C. Şuţu. Trebue să amintesc şi 
biuroului şi Adunărei că domnu raportor 
a dat sémă de câte trele amendamente, 


118 


intre care este şi amendamentul domnu- 
lui Boerescu, şi a spus că amendamentul 
domnului Boerescu este in totul opiniu- 
uea emisă de domnu Grădişteanu şi că a 
fost discutat acest amendament indirect 
cu ocasiunea discuţiunei opiniunei dom- 
nului Grădişteanu ; că prin urmare acea 
opiniune fiind respinsă de comitet, co- 
mitetul nu póte lua altă hotărâre in 
privinţa amendamentului domnului Bo- 
erescu. 

D. raportor. Domnilor, maï ântâit 
că nu inţeleg ce voesce să spue acest 
amendament. 

Acum, domnilor, de şi mi se inchide 
gura, după ce 7, 8 oratori aă vorbit in 
contra şi aŭ desfigurat, aŭ falsificat in- 
ţelesul raportului mei, totuşi vě fac 
acâstă declarare: majoritatea comitetu- 
lui, considerând că acest amendament 
desfiinţâză articolul 16 din codul civil, 
a respins acest amendament, 

In privinţa sub-amendamentului dom- 
nului Văleanu şi cel-l-alţi, prin care se 
dice că numai riturile crescine pot do- 
bândi impământenirea, comitetul in ma- 
joritate. . . . 

O voce. Nu, a fost paritate 3 gi 3. 

D. raportor. Ei bine, o parte din co- 
mitet, considerând că acest amendament 
nu este conform cu spiritul secolului, îl 
respinge iar alţi 3 membri îl primesc. 

D. preşedinte. Domnilor, biaroul 
deliberând asupra acestor trei amenda- 
mente ca să vadă căruia din ele trebue 
să îi dea prioritate in privinţa votului, 
a găsit că amendamentul domnului Boe- 
rescu este mai depărtat, fiind-că propune 
suprimarea şi prin urmare trebue pus 
ântâiu la vot. 

— Se pune la vot amendamentul dom- 


` nului Boerescu şi se respinge. 


— Se pune la vot amendamentul dom- 
nului Văleanu şi se adoptă cu mare 
majoritate. 

— După adoptarea acestui amenda- 
ment, acela al domnului Negură rămâne 
inlăturat, 


— Şedinţa se rădică la 6 !/, ore séra, 
amânându-se cea viitâre pe a duoa di, 
Mercuri, 22 Iunie. 


ŞEDINŢA DIN 22 IUNIU, 1866. 


Preşedinţa domnului Manolache Cos- 
tachi. 

Şedinţa se deschide la amiagi. 

Presenţi 105 deputaţi. 

Nu respund la apelul nominal 38 şi 
anume, 


Bolnavi : 


Fălcoiana Stefan, Stirbeii B. Ale- 
xandru. 


In congedită : 


Alcuz Eugenie, Forăscu Vasilie, Gri- 
dov Nicolae, Leca Casian, Mavrocordat 
Nicu, Morţun Emanoil, Mârza loan, 
Romalo Vasilie, Roseti Teodor, Roseti 
Iancu, Varlam Constantin, Sturdza I6n, 
Cosadini Dimitrie. 


Nemotiva[i : 


Bălăceanu I6n, Boerescu Vasile, Bră- 
escu Alecu, Casianu Stănuţă, Cananău 
Sebastian, Filipescu Grigorie, Filipescu 
Emanoil, lonaşcu I6n, Polizu V. Dimi- 
trie, Roseti C. Teţcanu, Roseti Stefan, 
Stirbei B. George, Sturdza C. Dimitrie, 
Ventura Iancu, Vercolici Ioan, Zisu 
Alexandru, Ghika Ion, Paladi Ioan, 
Bastă Anastasie, Iamandi Nicolae, Gră- 
dişteanu Constantin, Iatropolu Panait, 
Costaforu George. 

— Procesul-verbal şi sumarul şedinţei 
precedente se aprobă. 

— Se comunică Adunărei demisiunea 
domnului C. Grădişteanu din mandatul 
de deputat. 

D. R. Ionescu. Domnule preşedinte, 
sunt sigur că fără să fac eù observa- 
țiune, veţi face dumnâvâstră singur 
ceea-ce s'a făcut in privinţa celor-l-alţi 
domni deputaţi care aŭ demisionat, adică 
veţi invita pe domnu Grădişteanu a veni 
in Adunare. S'a arětat ieri de unul din 


119 


domnii deputaţi motivele pentru care 
domnu Grădişteanu a spus că îşi dă 
demisiunea. Vč rog, domnule preşe- 
dinte, şi cred că Adunarea intrégă se 
va asocia cu mine a se invita domnu 
Grădişteanu să vie in Adunare, şi cred 
că chiar domnia-sa in impregiurările in 
care se află astădi țéra va bine-voi a își 
relua locul in Adunare. 

D. N. Ionescu. Domnule președinte, 
sooctesc că domnu Grădişteanu, pentru 
afacerile sale personale, putea să céră 
un congediă, iar nu să îşi dea demisiu- 
nea. Domnu Grădişteanu e unul din acei 
care in comitetul de Constituţiune a 
lucrat cu mal multă inimă şi zel şi care 
a arătat mai multă grăbire pentru vo- 
tarea Constituţiunei. Prin urmare, fără 
motive grave, nu cred că un om brav ca 
domnu Grădişteanu nu va da Camerei 
concursul domniei-sale in aceste impre- 
giurări grele. 

Vă rog dar, domnule preşedinte, să 
vă faceţi interpretul Camerei şi să invi- 
taţi pe domnu Grădişteanu a veni in 
Adunare, şi daca va avea afaceri impor- 
tante să îi acordăm un congedii. 

D. G. Văleanu. Domnilor, eu nu cu- 
nosc acele impregiurări grave care silesc 
pe domnu Grădigteanu a își da demisiu- 
nea, dar pot afirma că nu e acea impre- 
giurare de care a vorbit domnu Radu 
Ionescu. 

D. Radu Ionescu. Care impregiu= 
rare? Domnule preşedinte cer cavântul. 

D. G. Văleanu. Nu e acea impre- 
giurare despre care a vorbit domnu 
Alexandru Golescu ieri... 

D. R. Ionescu. Vedi aşa; dar nu 
dicea că eŭ. 

D. G. Văleanv. Şi la care se raportă 
acum domnu R. Ionescu, ci sunt inte- 
rese grave care ar fi compromise daca 
domnu Grădişteanu nu s'ar duce mai 
curând. Cu tóte acestea, cunóscem toți pe 
domnu Grădişteanu; cunóscem patrio- 
tismul domniei-sale şi sper că daca s'ar 
invita de onorabila Adunare, daca s'ar 


face apel la patriotismul domniei-sale 
de a veni in Adunare, domnia-sa va veni. 

D. preşedinte. Cred că biuroul se 
face interpretul Adunărei când va face 
de indată apel la patriotismul domnului 
Grădişteanu ca să vină in Adunare; și 
pentru acesta nu cred că e o persónă mail 
competinte de a face acest apel de cât 
domnu secretar V. Pogor care va bine- 
voi a comunica domnului Grădişteanu 
decisiunea Adunărei. 

— Adunarea incuviinţâză. 

— Se comunică adresa domnului St. 
Roseti prin care incunosciinţeză pe Adu- 
nare că, espirândui congediu, va veni 
peste patru dile. 

— Adunarea ia act de acâsta. 

D. pregedinte. Domnu raportor al 
comitetului delegaților pentru discuta- 
rea Constituţiunei e rugat să vină la 
tribună. 

D. raportor dă cetire articolului 7 din 
proiectul guvernului, pe care comitetul 
îla adoptat intocmai şi a cărui coprin- 
dere este cea următóre : 

„Articolul 7. Românul din ori-ce Stat, 
fără privire la locul nascerei sale, dove- 
dind lepădarea sa de protecţiune streină, 
pâte dobândi de indată esercitarea drep- 
turilor politice prin un vot al Corpurilor 
legiuitâre.* 

D. preşedinte. Domnu Lateş a depus 
următorul amendament : 

„Să se primâscă articolul următor ca 
articolul 7: 

„Nici un Ebrei, din momentul pro- 
mulgărei acestei Constituţiuni, nu se 
va putea stabili in România de cât con- 


form unei legi speciale intru acâsta. 
Lateş, Negură, D. Tacu, P. Cernăd- 
tescu, I. Helhiad, N. Voinov, I. Leca. 


D. A. Pascal. Asupra acestui amenda- 
ment comitetul delegaților s'a consultat. 
Majoritatea îl respinge iar minoritatea 
îl admite. 

O voce. Care e minoritatea şi care e 
majoritatea ? 

D. A. Pascal. Minoritatea se com- 


120 


pune din domnii N. Ionescu şi Sihleanu, 
iar majoritatea din domnii Racoviţă, 
Catargiu şi eŭ care îl respingem. Domnu 
Buescu a dis că îşi va spune in Adunare 
părerea şi motivele sale. 

D. N. Ionescu. Domnule preşedinte, 
socotesc că aveţi datoria să ascultați 
mal ântâiă pe comitetul delegaților, pen- 
tru că numai el pote să vă esprime 
opiniunea minorităţei şi a majorităţei. 
Inainte de a se da cuvântul ori-cărui 
orator, Camera trebue să fie luminată 
asupra motivelor pentru care minorita- 
tea îl admite şi pentru care majoritatea 
îl respinge. 

D. P. Cernătescu. Domnule prege- 
dinte, ca raportor al acestui amendament, 
am şi îmi reserv dreptul dea îl desvolta. 

D. preşedinte. Prea bine, la rândul 
domniei-vâstre. 

D. P. Cernătescu. Dar să nu mi se 
refuse apoi, să nu se inchidă discuţiunea. 

D. N. Ionescu. Socotesc, domnule 
preşedinte, că este drept să se dea cuvân- 
tul mai ântâiă propaitorilor amenda- 
mentului şi apol noă care îl am cercetat 
in comitet. 

D. preşedinte. Domnule Ionescu, vă 
rog nu faceți ca să mai perdem timpul 
in zadar, Aveţi cuvântul domnia-vâstră, 
vorbiţi vě rog. 

D. N. Ionescu. Domnule preşedinte, 
socotesc că acest amendament pâte fi 
admis de acestă onorabilă Cameră; fiind 
că in discuţiunea ce a avut loc in şedinţa 
de ieri asupra impământenirei streinilor 
s'a presentat cestiunea locuitorilor de rit 
mosaic ca o cestiune fórte gravă, ca o 
cestiune naţională. Domnia-vâstră in- 
suşi, domnule preşedinte, discutând ces- 
tiunea din punctul de vedere economic, 
aţi ar&tat că țéra acâsta nu póte esista 
fără capitalurile evreesci şi astădi acest 
amendament e destinat a curma, a tranşa, 
acestă cestiune. Evreii care sunt locuitori 
al Principatelor-Unite din timpuri fârte 
vechi, ca domiciliaţi aci, el nu ai incă 
situaţiunea lor regulată, şi dacă unii se 


bucură de drepturi civile, acâstă situa- 
ţiune a lor totuşi nu este clară. Atât 
domnu ministru de finance, despre care 
regret că nu este acum presinte aci, cât 
şi domnia-vâstră, domnule preşedin- 
te, precum şi onorabilil preopinenţi 
care aŭ discutat cestiunea in sensul opi- 
niunei domniei-vâstre, aŭ constatat toţi 
un fapt vădut, că mulţimea Evreilor 
cresce din di in di din invasiunile ce ne 
vin din ţările vecine şi care se stabilesc 
mai ales in partea de dincolo de Milcov; 
şi că aceste invasiuni, după cum se sciù, 
ai fost mai numerâse in timpul lui 
Mihai Vodă Sturdza. Acest amenda- 
ment dar e destinat a pune un prin- 
cipiă pentru tote regulele ulteridre de 
admisibilitate a Evreilor in téră; el e 
destinat a opri ca ţ6ra acâsta să devie 
prada n6mului evreese; el cere ca Evreii 
care sunt domiciliaţi in țéra acâsta si 
nu fie asimilați cu Evreii vagabondi, 
invasionari. Fiind-că este o mare deose- 
bire, domnale preşedinte, după cum fie- 
cine pâte judeca, intre Evrei! stabiliţi 
aci de mai mult timp şi Evreii ce caută 
aci un adăpost timpurar prin inva- 
siune. Aşa dar, fiind-că Evreii sunt acei 
care dintre toţi streinii se pot fusiona 
mai anevoe cu naţiunele in mijlocul că- 
rora eï trăesc; fiind-că ei formâză prin 
obiceiurile şi religiunea lor atât de deo- 
sebite de cele-l-alte tote o societate cu 
totul aparte, ceea-ce face din el la noi 
o fracțiune isolată de societatea română, 
socotesc că Românii nu pot lua in destul 
garanţii ca aceste invasiuni să nu mal in- 
mulţâscă numărul lor. Dintr'acest punct 
de vedere susţin dar acest amendament, 
fiind-că arméză guvernul cu dreptul de a 
cerceta la intrarea lor in ţ6ră şi domici- 
liarea lor, de a cerceta pe aceşti streini 
de vin cu intenţiuni de a se stabili defi- 
nitiv. aci sai nu. Aşi ruga, domnule pre- 
gedinte, şi insist să nu vě scape din vedere 
deosebirea ce esistă intre acei Evrei ce 
vin a se stabili aci definitiv şi intre acei 
ce vin pentru ufaceri comerciale pentru 


121 


un timp 6recare in țéra acâsta. Amen- 
damentul are de scop a combate sta- 
bilirea Evreilor in țéră, fiind-că acéstă 
Adunare a mărginit dreptul impămênte- 
nirei, şi Evreii care sunt astădi aci pentru 
a se face mai numeroşi şi mai puternici 
ar face apel la t6tă evreimea din Statele 
vecine şi aceștia vor veni. Acâstă idee, 
domnule preşedinte, nu e o idee nouă, ea 
s'a presentat intr'un inalt Corp care a 
discutat precum discutăm şi noi astădi, 
o constituțiune pentru ţâră, acest Corp 
e comisiunea centrală. Comisiunea cen- 
trală s'a oprit inaintea dreptului a da 
streinilor ce nu sunt de ritul crescin 
dreptul de a cumpăra moşii şi noi dar 
prin acest amendament nu facem alt de 
cât punem o stavilă acelei invasiuni pe 
care mulţi dintre noi aŭ tratat'o ca o 
necesitate a stărei nâstre economice. 

Susţin dar acest amendament pentru 
cuvânt că in impregiurările actuale in 
care se află ț6ra n6stră trebue să arătăm 
Europei intregi că suntem geloşi de a nu 
da stabilitate de cât acelor streini care 
pot cu timpul să se domicilieze gi să se 
impământen6scă aicea. 

Daca noi am deschide porţile acestei 
ţeri la invasiunile evreesci din Galiţia, 
Bohemia şi Rusia, n'am face prin acâsta 
alt-ceva de cât ca cestiunea impământe- 
nirei Evreilor care sunt deja intre noi să 
devină mal gravă şi mal dificilă de des- 
legat. Acestea sunt considerările care 
mă fac a susţine ca acest amendament să 
trecă ca un articol in Constituţiune. 

D. C. Boerescu. Să imi permiteţi, 
domnilor, mai ântâii să mě opresc asu- 
pra unel cestiuni de regulament. Fără să 
fac cea mai mică observaţiune biuroului, 
voesc numai să relevez teoria pusă ina- 
inte de onorabilul representant de la 
Fălciă. Domnia-sa a dis că indată ce se 
propune un amendament, toţi membrii 
mojorităţei şi minorităţei comitetului aŭ 
dreptul a vorbi inaintea oratorilor in- 
scriși. .. 

O voce. Nu s'a acordat acest drept. 


g% 


S'a acordat, căci onorabilul represen- 
tat de la Fălcii a vorbit inaintea mea 
care cerusem cuvântul cel ântâiă asupra 
acestui amendament. Acéstă teorie mi se 
pare contrarie regulamentului nostru, 
căci articolul 65 dice că raportul va 
coprinde conclusiunile majorităţei şi 
opiniunea motivată a minorităţei. Prin 
urmare, numai domnu raportor are drep- 
tul de a anuncia şi esplica decisiunea 
comitetului, iar nici unul din cei-l-alţi 
membri nu aŭ precădere asupra orato- 
rilor inscrişi, şi pentru acesta voiă re- 
comenda onorabilului representant de 
Fălcii a ceti articolul 46 din regulament 
care dice, că deputaţii iaă cuvântul re- 
gulat unul după altul după rândul 
inscrierilor. Prin urmare, răi şi fără 
cale s'a acordat cuvântul onorabilului 
representant de Fălciă inaintea mea, care 
eram cel ântâiii inscris. Acestea dise 
acum viii la cestiune. 

Mal ântâiii, domnilor, in cât privesce 
acest amendament věd că se introduce cu 
ocasiunea articolului 7 relativ la impă- 
mântenire. Înţeleg că acest amendament 
să fi format obiectul unui articol menit 
a se intercala intre articolul 6 şi 7, dar 
na inţeleg nici de cum ca să se propue 
cu ocasiunea articolului 7 care trat6ză 
despre o materie cu totul diferită de cât 
aceea la care privesce amendamentul. 
Articolul 7 tratâză despre indigenat, pe 
când acest amendament se ocupă de 
proibiţiunea invasiunilor evreesci pe 
viitor. Afară de acestea, mai am de ob- 
servat că acest amendament ar fi putut 
figura intre disposiţiunile suplimentarii 
saii transitorii ale Constituţiunei iar nu 
aici; căci, dacă eu, până la un 6re-care 
punct, particip cu dorinţa autorilor astui 
amendament de a nu se tolera in viitor 
intrarea a ori-ce fel de streini nu numai 
Evrei, in număr prea insemnat in Prin- 
cipatele-Române, nu sunt insă de idee că 
o asemenea disposiţiune să se introducă 
in Constituţiune. Domnilor, coloniile la 
noi sunt oprite, şi, in virtutea unei legi 


129 


care se va face in viitor pentru a regle- 
menta acâstă materie, nu e permis ori- 
cărui strein, fie Evrei sati ori-ce altă 
naţiune, nu e permis, dic, ca să vie in 
prea mare număr in România; acâstă 
materie insă nu pâte face obiectul de cât 
unei legi speciale in care vom regula 
casurile şi vom determina condiţiunile 
cu care intrarea streinilor să fie admisi- 
bilă. Căci, domnilor, notaţi un lucru: un 
asemenea principii vag proclamat in 
Constituţiune ar avea un mare incon- 
venient, pentru că nu e posibil dea se 
aplica; căci ași voi să sciù care ar fi 
măsurile practice prin care administra- 
iunea ar putea constata că cutare strein 
care intră in țéră e Evrei? Cum sar 
putea ca guvernul, astădi mai cu s6mă, 
când pasportele sunt abrogate, să scie că 
cutare om e de cutare saă cutare reli- 
giune; şi apoi, nu inţeleg pentru ce se 
face astă distincţiune intre aglomera- 
ţiunea Evreilor şi a celor-l-alţi streini ; 
căci ei unul, dacă nu voesc năvălirea 
Evreilor asemenea nu voesc nici năvă- 
lirea altor populaţiuni, fie Turci, Bul- 
gari sati ori-ce alt. Afară de acestea, 
domnilor, o proibiţiune atât de absolută 
ca aceea introdusă in acest amendament 
mi se pare puţin potrivită cu ideele seco- 
lului in care ne aflăm. Inţeleg, ca o lege 
specială in presenţa unui pericol a prea 
marei năvăliri a Evreilor in țéră, inţeleg, 
dic, să se facă o lege specială prin care să 
se prevadă nu numai măsurile de impedi- 
care pentru venirea unui mare numtr de 
Evrel in viitor, dar şi chiar modul cu care 
s'ar putea alunga cei care trăesc fără 
căpătâiă ; inţeleg ca nisce asemenea dis- 
posiţiuni să formeze obiectul unei legi 
speciale, dar nici de-cum să se proclame 
ca un principii absolut in Constituţiune. 
Căci, domnilor, iată ce se pâte intâmpla: 
când va veni guvernul cu un proiect de 
lege special in acâstă privinţă, chiar noi 
pote să convenim de a fi permis unui 
Evreu care ar introduce in țéră o indus- 
trie seri6să, capitaluri insemnate, ei bine 


dic, chiar noi pâte să primim că un ase- 
menea om să pótă a se stabili aici cu 
Gre-care garanţii ; dar având acest prin- 
cipiù absolut in Constituţiune, saă că nu 
putem primi cu nici un chip pe acel 
capitalist sal că am fi siliţi să schimbăm 
Constituţiunea. Pentru aceste motive dar 
cred că acest amendament nu își are lo- 
cul aicea, remâind ca ideea ce conţine să 
facă obiectul unei legi speciale. 

Acum, cât pentru 'articolul 7 din 
Constituţiune, asupra căruia discutăm, 
să îmi permiteţi a propune stergerea lui 
şi iată de ce: acest articol dice că impă- 
mântenirea se dă de puterea legiuitóre ; 
dar, domnilor, articolul 5 la inceput 
declară că insuşirea de român se dobân- 
desce potrivit regulelor statornicite prin 
legea civilă. Care va să gică, prin Con- 
stituţiunea nóstră, inaintea acestui ar- 
ticol, am pus in principiă că indigenatul 
se va dobândi după regulile stabilite 
sai care se vor stabili prin legea civilă, 
şi indată după acest articol venim cu 
un alt articol prin care arětăm chiar in 
Constituţiune modul cum trebue şi de 
la cine trebue ca streinii să céră şi 
să dobândâscă impământenirea. Dar, 
domnilor, nu este numai acest incon- 
venient ci este şi un altul; inconveni- 
entul tel-l-alt este, domnilor, că, daca 
se dice prin Constituţiune că impă- 
mântenirea se dă de către Adunare, apoi 
vedeţi că incă d'inainte s'a luat o deci- 
siune definitivă şi daca s'a luat prin 
Constituţiune acestă decisiune atunci 
vă intreb: de unde scim noi că cu oca- 
iunea revisuirei codicelui civil, nu vom 
voi să admitem cele duoě feluri de im- 
pământeniri precum sunt in Francia; 
scim toţi că in Francia sunt duot feluri 
de impământeniri : impământenirea mică 
şi impământenirea cea mare; asemenea 
toți scim că impământenirea mică se 
conferă de către Imptratul şi cea mare 
de puterea legiuit6re, şi streinii care do- 
bândesc impământenirea cea mică se 
bucură numai de drepturi civile şi aceia 


123 


care dobândesc pe cea mare se bucură, 
pe lângă tóte drepturile civile, şi de 
drepturile politice. Acum, prin acest 
articol se dice in tot casul că ori-ce 
strein care se va impăimânteni se va 
bucura de tâte drepturile politice, dar 
nu se spune cum are să câră acel strein 
de la puterea legiuitóre să îl acorde impă- 
mântenirea. De aceea, domnilor, dic că ar 
fi bine să se gtrgă acest articol şi să se 
lase acâstă cestiune să se deslege de codi- 
cele civil. Apoi, domnilor, daca vě pro- 
pun suprimarea alineatului ântâiă pentru 
motivele ce vě am espus, cu atât mai mult 
aşi propune cu să se suprime şi finalele 
acestui articol şi iată pentru ce: prin 
finalele sai prin alineatul cel din urmă al 
acestui articol se determină cari sunt... 

D. preşedinte. Domnule Boerescu, 
nu este in discuţiune articolul din Con- 
stituţiune, ci numai amendamentul ce 
s'a propus. 

D. C. Boerescu. Domnilor, atunci, 
daca este aşa, greşala nu este a mea ci 
a onorabilului comitet care a dat cetire 
acestui articol 7 din proiectul Constitu- 
ţiunei şi apoi a declarat că la acest 
articol s'a propus un amendament. 

D. preşedinte. Domnule Boerescu, 
nu aveţi dreptate; daţi'mi voiă să vě 
cetesc amendamentul ce s'a propus şi 
atunci veţi vedea că nu este vorba de 
articolul 7 (cetesce). Vedeţi dar că acest 
amendament face un articol deosebit. 

D. C. Boerescu. Domnilor, puteam 
să inţeleg prea bine daca mi s'ar fi spus 
de la inceput că acest amendament nu 
s'a propus la articolul 7; insă, precum 
vě am declarat'o, ei am audit pe onora- 
bilul domnu raportor dând mai ânttiă 
cetire articolului 7 şi apoi declarând că 
s'a propus un amendament; atunci am 
socotit că acel amendament este propus 
la articolul ce s'a cetit. Cu tóte acestea, 
fiind-că cu acâstă ocasiune am avut 
onóre a vă spune opiniunea mea in pri- 
vinţa articolului 7 şi pentru ca să nu 
fiù silit să mal revii asupra celor dise, 


repet şi acum că mai bine ar fi ca să se 
ştârgă din Constituţiune intregul articol 
7 şi regularea materiei de impământe- 
nire să se lase până când vom revisui 
codicele civil. 

D. G. Marzescu. Domnilor, am cerut 
cuvântul pentru ca să vě spun motivele 
pentru care am să votez contra amenda- 
mentului in cestiune. 

După mine, introducerea acestul arti- 
col in Constituţiunea nóstră ar fi un ce 
fârte pericolos, ar fi a introduce in 
charta ţtrei un principii neuman, un 
principii barbar; căci, daca dumnâ- 
vóstră aţi votat articolul care declară 
că pământul acestei ţări este român; 
când aţi admis principiul cum aŭ să se 
impământenscă streinii, atunci nu mai 
văd trebuinţa ca numai pentru un fel de 
Gmeni să se ia mâsuri speciale şi să se 
facă aceste restricţiuni. Dic dar că mal 
bine este să lăsăm ca acâstă cestiune să 
se determine printr'o lege specială... 

D. Laurian. Prea târdii. 

D. G. Marzescu. Domnu Laurian 
dice: forte târdiii; eù, domnilor, îi voiă 
respunde că nu se scie daca va fi târdiă, 
pentru că noi nu putem ascepta incă 
mult timp fără ca să ni se propună un 
asemenea proiect de lege, fiind-că atât 
puterea legiuitâre precum şi cea esecu- 
tivă cundscem trebuinţa unei asemenea 
legi. Ca Adunare constituantă nu putem 
face alt-fel de cât să respingem amenda- 
mentul care conţine un principii ce in 
facia Europei intregi ne ar da un nume 
de barbari. 

Şi apoi, domnilor, pământul româ- 
nesc tot-d'a-una a fost un pământ de 
ospitalitate. Daca vom proclama in Con- 
stituţiunea nóstră un asemenea principii 
inuman care l6gă chiar puterea legiui- 
tóre viitâre, noi călcăm principiul de 
ospitalitate ce a esistat in tot-d'a-una 
pe pământul românesc. Ast-fel, nu putem 
noi să proclamăm intrun mod absolut 
un asemenea principii; căci gândiţi-vă 
ce ni sar părea când alte state ar dice 


194 


că Românii nu pot să se stabil6scă pe 
pământul lor? Am dice: iată un stat 
barbar, iată un stat in care tâte princi- 
piele de umanitate care trebue să dom- 
n6scă in secolul al XIX-lea sunt călcate 
in picidre. Ei bine, domnilor, pentru ca 
alţii să nu dică de noi aşa, pentru ca 
Constituţiunea nóstră să nu aibă ina- 
intea Europei caracterul de o Constitu- 
țiune inumană, dic că acest amendament 
nu pâte figura in Constituţiunea n6stră. 

D. N. Ionescu. Domnule preşedinte, 
cer cuvântul in cestiune de regulament. 

Cestiunea pe care onorabilul repre- 
sentant de la Cahul a rădicat'o adinori, 
asupra dreptului comitetului de a vorbi, 
adică a majorităţei şi minorităţei sale, 
e f6rte importantă. 

Citesc articolul 81 din regulament şi 
reclam tótă atenţiunea dumnevâstră: 

„Art. 81. In cursul discuţiunei in 
şedinţă publică, ori-ce deputat pâte pro- 
pune amendamentesai subamendamente 
la proiectul de lege sait la conclusiunile 
ce se discută. Amendamentul saŭ sub- 
amendamentul trebue a fi depus la biu- 
roi, şi nu se pote pune in discuţiune de 
cât numai dacă, după o cetire şi desvol- 
tare din partea autorului, s'ar sprijini 
de cinci deputați“. 

Acâsta am reclamat adin6ori in fav6- 
rea domnului Cernătescu, că dumnâlui, 
inaintea comitetului cu prioritate de co- 
mitet, să îşi desvolte amendamentul sei. 
Dar observaţiunea ce a făcut'o onora- 
bilu representant de la Cahul nu cade 
numai asupra propunerei de amendament 
ci cade asupra majorităţei comitetului. 
Teoria ce am susţinut eă mi se pare 
că e corectă; căci eu am dis că indată 
ce un amendament trece la comitet şi 
comitetul se declară asupra lui in majo- 
ritate şi in minoritate, atunci şi majo- 
ritatea şi minoritatea are drept să își 
espună argumentele sale in Adunare 
printr'unul cel puţin din membrii lor. 
Ac6sta nu mi se pare contra regulamen- 
tului, şi insuși domuu raportor a decla- 


rat că tot d'a-una când se vorbesce mi- 
noritate, trebue ca acestă minoritate să 
vină printr'unul din membrii sei să își 
desvolte opiniunea sa. Ei am admis 
acest principiă; căci, precum a dis şi 
onorabilu raportor, nimeni nu pâte să 
spue mai bine argumentele ce ar fi avut 
minoritatea de cât unul din membrii 
aceştia. Prin urmare, eŭ reclam in bene- 
ficiul minorităţei acâstă teorie care mi 
se pare că este justă gi corectă. Nimic 
mai mult, nimic mai pucin de cât acâsta, 
Minoritatea are drept să işi esprime opi- 
niunea sa printr'un membru din sinul sei, 
precum și majoritatea îşi o esprimă prin 
domnu raportor. S'a făcut precedent r&ă; 
până acum domnu raportor a espres 
opiniunea majorităţei, fără ca minorita- 
tea să igl esprime opiniunea sa ; de aceea 
cer ca de acum inainte şi minoritatea s` 
îşi esprime opiniunea sa printr'un mem- 
bru din sinul seŭ. 

Acum, mai este un punct din disele 
onorabilului preopinent asupra căruia 
nu pot să trec fără să daŭ un răspuns. 
S'a dis că toţi membrii minorităţei voim 
să vorbim; ac6sta nici că îmi a trecut 
prin minte; dar susţin că e neaptrat ca 
minoritatea să vorbâsci printr'un repre- 
sentant al seă. 

Ac6sta am voit să dic in cestiune de regu- 
lament, reservându'mi dreptul ca la rân- 
dul mei să vorbesc şi in fondul cestiunei. 

D. P. Cernătescu. Mai ântâii constat 
că onorabilul şi graţiosul nostru domnu 
preşedinte nu a binevoit să ia in consi- 
deraţiune cererea mea că am dreptul să 
desvolt amendamentul ce am presintat. 

Domnilor, nu repet cele ce s'aii dis 
ieri, că adică nici odată la noi in țérù 
nu ai fost persecuţiuni religi6se şi că 
multe vâcuri in Europa persecutările re- 
ligi6se aŭ făcut mari vărsări de sânge. 

Voci. Nu sunteţi in cestiune. 

D. P. Cernătescu. Evreii sunt un rěŭ 
in țéra Românilor şi acest rěù provine 
din causa marelui lor număr. Malţi din 
preopinenţi ai considerat acest rău din 


125 


mai multe puncte de vedere ; eù insă mă 
ocup in cestiunea acâsta numai din punc- 
tul de vedere naţional şi moral. În tótă 
Europa astădi este libertatea religi6să, 
in tóte părţile insă esistă in contra Evrei- 
lor o nemulţumire generală ; şi am vădut 
chiar acum de curând in ţările din pre- 
giurul ţ&rei n6stre mişcări populare in 
contra Evreilor, şi nisce asemenea ne- 
mulţumiri s'aii produs şi in cra nóstră. 
Eù îmi am permis să propun acest amen- 
dament care arată măsura ce trebue să 
se ia şi care măsură nu este nici de cum 
nouă, nici chiar originală. 

Domnu Crémieux, ilustrul advocat 
frances, de religiune israelită, a dis că 
Dumnedeă a perdut pe Egipteni, Babi- 
loneni şi Romani, pentru că ai persecu- 
tat pe Evrei; peirea acelor popbre nu a 
provenit din acestă causă, vě asigur, nu 
este adevtrat. Noi nu propunem să îl 
persecutăm, ci luăm numai nisce măsuri 
ce se cred salutare, ca să evităm in viitor 
un resultat rěù. Şi acestă măsură esistă 
chiar in constituţiunea norvegiană, unde 
nici un Evreii nu intră in ţâră fără voe 
specială. 

Domnilor, cer să sepună in Constitu- 
ţiune acest principii şi apoi să se facă o 
lege spre a aplica şi regula acest prin- 
cipiti. -Nu s'a contestat de nimeni nici 
chiar de aceia care voiau să li se dea 
drepturi politice, că Evreil nu sunt forte 
numeroși in cra n6stră ; in nici o ţâră in 
Europu nu sunt Evreii aşa numeroşi in 
proporţiune cu populaţiunea indigenă 
sai naţională. Este un ce constatat, şi 
notaţi bine că in Norvegia nu sunt șése 
sute de mil de Evreil ca la noi, la noi, 
cum s'a dis de chiar onorabilii preopi- 
nenţi care susţin pe Evrel, că abia la 5 
Români se află un Evreu. Eí bine, acâstă 
proporţiune este forte mare, este cople- 
gitóre. Onorabilu domnu Marzescu a dis 
că, cu acest amendament s'ar perde ori- 
gina, tradiţiunile de ospitalitate; el bine, 
domnilor, când vedem că sentimen- 
tele, tradiţiunile nóstre de ospitalitate aŭ 


ajuns să ne pue in pericol chiar naţiona- 
litatea n6stră, nu ar fi o măsură barbară 
aceea ca să impedicăm râul ce ne ame- 
ninţă. O asemenea măsură nu pâte fi 
criticată nici de o naţiune civilisată, nici 
de Francesi, nici de Englesi, pentru că 
in Francia, de esemplu, numărul Evrei- 
lor pe lângă al Francesilor este in pro- 
porţiune fórte mică. Apoi trebue să scim 
că națiunea francesă este constituită, se 
organis6ză de sute de ani, pe când noi 
am inceput a ne organisa de pe la 1832, 
de la regulamentul organic, dacă nu 
se pâte dice că nici aci nu eraă multe 
principie curat naţionale, dacă după o 
organisaţiune abia de 30 ani având o 
populaţiune streină atât de numerdsă, 
simţim că națiunea nóstră este in pericol, 
nimeni nu ne pote critica dacă am lua o 
asemenea măsură. În Anglia, in Francia 
Evreii aŭ fost persecutați, şi dacă nu 
sunt așa de mulţi causa e că naţiunile 
acelea sunt bine organisate; industria, 
comerciul in fine tóte ramurile activită- 
ţel societăţei sunt naţionale, pe când la 
noi aceste ramuri abia se nasc şi de 
aceea trebue să le protegem. Aga dar, 
chiar din punctul de vedere economic şi 
naţional acestă măsură este nevoită. Nu 
voii veni să propun, cum dicea in şedinţa 
de ieri onorabilul domnu Manolache 
Costachi, că ar inţelege o măsură prin 
care s'ar propune espulsiunea Evreilor. 
Ei bine, dacă timpurile nâstre nu permit 
asemenea mâ&suri trebue insă cel puţin 
să ne gândim la o m&sură care să prein- 
timpine răul in viitor. Să punem dar in 
Constitoţiune acest principiă şi in urmă 
să se facă o lege spre a regula şi chiar 
mărgini invasiunea Evreilor din statele 
vecine, 

— Se cere inchiderea discuţiunei. 

D. N. Blaremberg. Domnilor, ieri 
am procedat tot ast-fel precum se pro- 
pune şi astădi; adică am inchis discu- 
ţiunea fără ca toţi oratorii inscrişi să fi 
patut esprima opiniunea lor şi resulta- 
tul de ieri nu este incă angagiator;, de 


126 


aceea aşi ruga pe acei domni care nu își 
aŭ format incă convicţiunea de a cali- 
fica acest amendament să lase liberă 
discuţiunea. 

D. G. Marzescu. Cer inchiderea dis- 
cuţiunei pentru că mal tótă Camera este 
destul de luminată in punctul acesta. 
Amendamentul de faciă are aerul dea 
dice că noi Românii ne temem să nu 
fim copleşiţi de Evrei. Pe lângă aceea, 
amendamentul de faciă e un amendament 
inuman, barbar, care nu pâte să fie for- 
mulat in Constituţiunea nóstră; îl ași 
inţelege să figureze in o lege specială. 
Să cerem dar inchiderea discuţiunei, căci 
altmintrelea nu mai terminăm cu cestiu- 
nea Evreilor un an de dile. 

— Se pune la vot inchiderea discuţiu= 
nei şi se primesce. 

— Se pune la vot amendamentul dom- 
nului Lateş și se respinge. 

D. ruportor dă din noii cetire artico- 
lalui 7 din proiect. 

D. vice-preşedinte. Inainte de acest 
articol, ca alineat la articolul precedent, 
s'a propus un amendament pentru care 
rog pe unul din autorii luia îl desvolta. 

lată ce dice acel amendament: 

„Alineatul al duoilea al articolului 
6 din proiectul comitetului să se modi- 
fice aşa: 

» Numai impământenirea as6mănă pe 
strein cu Românul pentru esercitarea 
drepturilor politice precum şi a dreptu- 
lui de a posede moşie“. 

T. Leca, Lateş, Lupaşcu, Plesmlă, 
D. Tacu, D. Racoviţă. 

D. M. Costachi cedă fotoliul preşe- 
dinţiei domnului D. Brătianu. 

D. Pogor. Domnilor, după regula- 
mentul nostru când un amendament este 
subsemnat de cinci deputaţi, acela care 
il propune nu mai are dreptul de a il 
desvolta, pentru ca să se vadă dacă in . 
Cameră sunt patru deputați spre a îl 
susţine. Din momentul când amendamen- 
tul depus la biuroii are subsemnăturile 
cerute de regulament, nu mai incape altă 


desvoltare de cât a se pune pe dată in 
discuţiune. Așa este spiritul regulam en- 
tului. 

D. I. Fălcoianu. Domnilor deputați, 
un amendament maï inainte de a trece 
in comitetul delegaților trebue desrol- 
tat de acel care îl propun, ca comitetul 
să fie in stare a îl aprecia in urma argu- 
mentelor espuse de propauitorii lui. Re- 
gulamentul prevede că ori-ce amenda- 
ment se desvoltă de acei care îl propun, 
şi dacă se găsesc cinci care îl susţin nu- 
mai atunci trece la comitetul delegaților. 
Trecerea la comitetul delegaților este 
relativă numai la numărul de cinci sem- 
năture, iar nu că amendamentul nu 
pâte fi desvoltat dacă este subscris de 
cinci deputaţi. De aceea cer ca mai ån- 
. têiù ori-ce amendament să fie desvoltat 
după spiritul regulamentului şi pe urmă 
să trâcă in deliberarea comitetului dele- 
gaţilor. 

D. vice-pregedinte. Amendamentul 
este in regulă, este subscris de şese mem- 
bri; comisiunea s'a inţeles; prin urmare 
dau cuvântul domnului raportor. 

D. N. Păocleanu. Văd că este o nein- 
ţelegere in privinţa amendamentului ; şi 
in adevěr ce ințeles ar avea când Bar 
depune la biuroi un amendament şi nu 
sar da voe autorului, subscriitorilor 
acelui amendament să îl desvolte, negre- 
git nici unul. Acum, daţi'mi voe să vě 
spun de unde vine acâstă neinţelegere, 
acâstă erdre. Tótă erdrea vine de acolo 
că onorabilii autori care propun amen- 
damente, când se duc de îl depun la 
biuroă nu cer tot o dată şi dreptul de 
a le desvolta. Şi ca să se curme in viitor 
acâsta, rog pe domnu preşedinte când se 
va depune un amendament pe biuroii 
să intrebe tot o dată pe propuitorii 
amendamentului dacă cer cuvântul spre 
a îl desvolta. 

D. vice-pregedinte. Consult Aduna- 
rea dacă pot interpreta articolul 81 din 
regulament cum că autorii amendamen- 
tului aŭ dreptul să îl desvolte. 


127 


D. C. Lapati. Domnilor, eram gata 
să renunţ la cuvântul ce cerusem pentru 
desvoltarea articolului din regulament 
privitor la cestiunea de faciă, când ono- 
rabilu nostru vice-preşedinte luase cu- 
vântul ca să dea desluşirile trebuincidse 
la articolul 81 din regulament; insă, 
fiind-că am vădut că cere de la Adu- 
nare ca să hotărască dacă a primit să 
dea acâstă interpretare articolului 81, 
atunci nu am mai renunțat la cuvânt, 
fiind-că e articolul 82 care dă desluşirile 
cerute de domnu vice-pregedinte. 

Iată, domnilor, articolul 82 care, cum- 
pănit cu articolul 81, ne arată curat şi 
limpede că domnu Pogor a avut dreptate 
când a dis că un amendament când nu 
este subscris de cinci deputaţi autorul 
lui are dreptul să îl desvolte, iar când 
este subscris de 5 deputaţi atunci nu 
mai incape nici o desvoltare: 

„Articolul 82. Daca amendamentul să 
sprijină de cinci deputaţi, el trece la co- 
mitetul delegaților de secţiuni sai la 
comisiunea respectivă, care indată se re- 
trage in camera conferințelor spre a îl 
discuta gi sapune Adunărei opiniunea 
sa in aceiași şedinţă“. 

Vedeţi, domnilor, că regulamentul 
face escepţiune când amendamentul este 
subscris de cinci deputaţi. Prin urmare 
subscriitorii amendamentului nu aŭ 
drept să îl desvolteze şi amendamentul 
trebue să mârgă ântâii la comitet. 

D. R. Ionescu. Domnilor, nu inţeleg 
acâstă discuţiune atât de lungă asupra 
unei cestiuni f6rte limpede. Nu pâte fi 
vorba aci daca un deputat pâte să îşi 
desvolteze sai nu amendamentul când 
are cinci semnături. Ori-ce deputat are 
dreptul a îşi desvolta amendamentul și 
sunt cu totul contra interpretaţiunei si- 
lite a domnului Lapati. Regulamentul 
este forte limpede; dice că un amenda- 
ment nu pâte merge la comitet de cât 
când va avea cinci semnături; dar asta 
nu va să dică că, daca are cinci semnă- 
turi nu mai pote să fie desvoltat: orí- 


128 


cine propune un amendament are dreptul 
să îl desvolte. 

De aceea, domnule preşedinte, vă rog 
si nu mai lăsaţi a se prelungi o discu- 
ţiune zadarnică. 

— Adunarea, consultată , primesce 
interpretaţiunea D-lui R. Ionescu. 

D. T. Lateş. Domnilor, am luat 
cuvântul ca să motivez acest amendament 
pe care îl am subscris și sper că, măcar 
de astă-dată, nu voiă mai fi taxat de 
domnu Marzescu ca o pers6nă cu tendinţe 
barbare şi inumane in organisaţiunea 
Statului nostru, după cum mě a taxat la 
amendamentul precedent. Dumnslui insă 
uita atunci că mai sunt state monarchice 
mai vechi de cât monarchia României, 
care aŭ scris in capul constituţiunilor 
lor, şi incă intr'un mod absolut, nu ca 
acel amendament, că nici un Evrei nu 
se póte aşeda in coprinsul lor. Aşa e 
spre esemplu: statul Norvegiei, unul 
dintre cele mai civilisate din Europa 
(sgomot). 

Mai multe voci. Camera nu este in 
număr. 

O voce. Nu face nimic, domnii depu- 
taţi sunt dincolo. 

D. vice-pregedinte. Ca să vedeţi că 
nu se póte continua şedinţa, vě voiu ceti 
articolul din regulament care dice că 
şedinţa nu póte continua fără un mini- 
mum de 60 deputaţi şi in sală nu sunt 
de cât 47. 

D. R. Ionescu. Domnule preşedinte, 
in adevăr nu se pote continua şedinţa 
fără ca să fie presenţi un număr de 60 
deputaţi; dar şedinţa nu se póte sus- 
pende când unii din domnii deputaţi 
trec pe dincolo. 

— Mai mulţi deputaţi intră in sală. 

D. vice-preşedinte. Acuma suntem 
in număr; puteţi urma domnule Lateș. 

D. Lateş. Domnilor, susţiii acest 
amendament ca streinil să nu potă avea 
moşii in România mai inainte de a se fi 
impămentenit. Pentru că acâsta ai sus- 
ţinut'o străbunii noştrii de când sunt ei 


pe lume, acâsta a susţinut'o și comisiu- 
nea centrală din anii trecuţi, o inaltă 
autoritate politică română, şi de aceea 
Românii aŭ putut trăi până astăqi ca 
națiune şi ca Stat român. Ac6sta o sus- 
ţii aşa dar şi eù prin acest amendament. 
Legea de ieri a lui Cuza relativă in ces- 
tiune eă nu o pot susţinea. Am dis. 

D. A. Pascal. Domnilor, acest amen- 
dament sună ast-fel: „Numai impămân- 
tenirea as6mănă pe streini cu Românii 
pentru eserciţiul drepturilor politice 
precum şi a dreptului de a posede moşie.* 
Acest amendament a cădat in comitet 
pria paritate de voturi. 

Iată motivele acelor membrii al comi- 
tetului care îl aù respins. 

Cestiunea ce se pune prin acest amen- 
dament e cea următâre: Streinii la noi, 
după legislaţiunea esistentă, aŭ dreptul 
de a posede imobile. Acest amendament 
tinde a ridica acest drept streinilor chiar 
de rit crescin. Trei din membrii comite- 
tului aŭ credut că trebue a se menţine 
legislaţiunea in vigóre şi a se respinge 
acest amendament. Care ar fi consecinţa 
când s'ar definde unui strein creştin, care 
ar veni aci in ţ6ră, care ar esercita o 
industrie, o meserie, o artă, o sciinţă, 
ar dobândi cu munca sa 0 sumă de bani, 
şi căruia i s'ar definde a cumpăra moşii ? 
Consecința ar fi că acest om s'ar duce in 
era lui sai in altă ţâră ca să cumpere 
acolo un imobil; consecinţa ar fi că banii 
ce a câştigat in acestă ţ6ră îl ar duce să 
fructifice in altă ţâră. O a duoa conse- 
cinţă e că mobilul acţiunilor omenesci 
fiind interesul invidaal, după cum a dis'o 
unul din cei mai mari 6meni de Stat, 
Washington, acestui mobil al acţiunilor 
umane, in loc dea îi da o bună direcţiane, 
o direcţiune care ar fi proverbială des- 
voltărei nâstre materiale şi intelectuale, 
îi am dao direcţiune cu totul contrariă; 
fiind-că am pune pe aceşti 6meni care aŭ 
trăit mal mulţi ani in acâstă ţ6ră, care 
aŭ invăţat limba acestei ţări, moravurile 
și obiceiurile ei, îi am pune in posiţiu- 


nea silită de a pleca de aici; de vreme ce 
permitându-le de a cumpăra imobile, nu 
se pâte contesta de nimeni că aceşti 6meni 
ar iubi acâstă ţâră unde își aŭ tâte in- 
teresele lor şi s'ar sili să facă parte me- 
ritorie pentru a obţine impământenirea. 
Observ incă un lucru. De la 1834 
streinilor le ai fost permis de a cumpăra 
imobile in orașe, le aŭ fost defins numai 
de a cumpăra moşii. Bi bine, oraşele in 
care streinii ai putut să îşi cumpere 
imobile s'au mărit, s'ai infromuseţat şi 
aŭ dat o populaţiune care e tot aga de 
română de spirit şi de limbă ca toţi cel- 
l-alţi Români. : 

O voce. Botoşanii. - 

D. A. Pascal. Ast-fel e populaţiunea 
Bucurescilor; pâte cătrei părţi dintr'ânsa 
sunt streini romanisaţi care sant tot aşa 
de Români ca şi aceia care sunt de secole. 
Asemenea Brăila, Galaţii şi multe alte 
orage... lată care aŭ fost consecinţele 
in Orage. 

Acum să mergem la sate şi să vedem 
dacă găsim tot acest progres pe care îl 
„vedem in oraşe. Nu, căci satele se află 

tot in acea stare in care se găseaii inainte 
de 1834, pentru că acolo streinul nu a 
putut merge. 

Acum de ce am avea a ne teme? Că 
aŭ să vie streinii si ne coplegâscă şi să 
ne perdem naționalitatea nâstră? Vă 
aduc aminte un lucru. În timpul Fana- 
rioţilor, națiunea română nu era aşa 
inaintată in civilisaţiune cum e astăqi, 
atunci aŭ venit mulţime de Fanarioţi şi 
Omenii aceia eraii mal inaintaţi in cultură 
de cât Românii care se găseaŭ aci; ei 
bine, grecitu-s'ai Românii? Nu. S'aă 
romanisat Grecii. Ei bine, dacă noi nu 
ne am putut teme atuuci când nu aveam 
nici o cultură, nu aveam scóle, gramatică, 
a ne teme astădi ar fi a avea o slabă 
opiniune de națiunea nâstră, 

lată motivele pentru care cred că, a 
se rădica astădi streinilor dreptul de a 
cumpăra proprietăţi in România ar fi 
un act desavantagios noă. 


129 


Domnilor, daca iubim ţâra nóstră 
trebue să o iubim in interesul el iar nu 
in interesul nostru individual. Să facem 
legi pentru binele naţiunel iar nu pen- 
tru interesele nóstre personale; pentru 
că, daca am respinge capitalurile streine 
nu am face alt-ceva de cât a inlătura 
midl6cele prin care națiunea ar putea 
cresce și prospera şi cultura intelectuală 
şi morală a se desvolta in ţâra nóstră. 

D. M. Costachi ocupă din noi fotoliul 
preşedinţiei. 

Mai mulţi deputați cer inchiderea 
discuţiunei. 

D. Trib. Laurian. Domnilor, in co- 
mitet a fost paritate de voturi: 3 pentru 
şi 3 contra şi numai unul din membrii 
comitetului care a făcut opiniune sepa- 
rată a vorbit. Cred că ar fi drept a se 
da cuventul şi celor-l-alţi.... 

D. preşedinte. Domnule Laurian, 
vă rog când cereţi cuvântul in cestiane 
de regulament să vě ţineţi in cestiune. 

D. Pană Buescu. Cred, domnilor, 
că e cestiune de regulament şi de regulă 
— care regulă e o proprietate a usului 
parlamântar — că atunci când un amen- 
dament vine din comitet şi e paritate de 
voturi cum a fost in casul de faciă, 
atunci onorabilul biuroă trebue să dea 
cuvântul atât unei părţi cât gi celel-l- 
alte; věd că s'a făcut o nedreptate fiind că 
onorabilul preşedinte nu a dat cuvântul 
de cât unei părţi. Prin urmare, rog pe 


. onorabilul biuroi să dea cuvântul şi 


celet-l-alte părţi. 

D. pregedinte. Fii găsesc pe biuroă 
o listă pe care trebue să o urmez. 

D. T. Laurian. În ce calitate a vorbit 
atunci domnu Pascal ? 

D. preşedinte. Ca orl-ce deputat, la 
rândul sei, 

D. T. Laurian. Eù sciù din contra 
că domnu Pascal, făcând parte din co- 
mitet, a vorbitin contra amendamentului, 
espuind argumentele pentru care trei din 
membrii comitetului îl aŭ respins. 

D. preşedinte. Incă o dată, domnilor, 


Q 


ei nu pot de cât să urmez ordinea 
inscrierel şi daŭ cuvântul domnului 
Marzescu. | 

D. G. Marzeseu. Imi aşi permite, 
domnilor, a chema cea mal seri6să luare 
aminte a onorabilei Adunări asupra 
acestui amendament care tinde a ne 
sustrage de la dreptul internaţional eu- 
ropean.... (O !). 

Aud de o dată murmure contra diselor 
mele, acesta e un argument care nu póte 
să convingă. Domnilor, onorabilu domnu 
Lateş adineaori, luând cuvântul ca să sus- 
ţină amendamentul acesta, a dis că dum- 
n6lui nu se va iutimida spre a îl susţine de 
şi va fi taxat de mine că are tendinţe 
barbare. Când am combătut acel amen- 
dament, care este rudă de aprâpe cu 
acesta, îl am combătut şi îl am respins, 
nu mě sfiesc de a o repeti şi de astă dată, 
pentru că, după principiele mele mi s'a 
părut că e inuman, barbar. 

Domnilor, noi suntem o societate şi 
ca societate trebue să ne punem în raport 
cu tâte societăţile care esistă. Din contra, 
prin amendamentul in discuţiune noi 
am tinde să fim o societate a parte.... 

O voce. Ca Chinezii. 

Omenii, domnilor, astădi cată să sta- 
tornicâscă legături intre dânşii şi socie- 
tăţile de asemenea tind a creea aceste 
legături intre dânsele. Ei bine, in contra, 
noi venim şi dicem: na, nu, nu voim a 
avea legăminte cu societăţile din Europa. 
(Voci. Propuitorii amendamentului, nu 
Camera). Propuitorii acestui amenda- 
ment aii plecat de la un alt punct de 
patriotism, aŭ plecat de la punctul de 
naţionalitate, aŭ dis: să punem un bu- 
levard naţionalităţei române. Ei bine, 
prin ac6sta domnii propauitori tind nici 
mai mult nici mai puţin de cât a rumpe 
legăturile nóstre cu Europa ; dar putem 
noi óre să dicem că, de adi inainte nici 
un strein nu mai pâte să fie in legături 
cu noi? Esistă, domnilor, un principii 
european caredice — in Francia de esem- 
plu — căstreinii se pot bucura de acelaşi 


180 


drepturi in Francia de care Francesii se 
bucură in ţ6ra acelor streini. Autorii 
amendamentului insă dic: Românii să 
aibă drept in Francia de a posede pă- 
mânt, cu condiţiune ca Francesii să nu 
pótă avea asemenea drept pe pământ 
românesc. Este acâsta un sistem de 
reciprocitate? Iată pentru ce am dis 
adineaori că amendamentul in cestiune 
tinde a ne sustrage de la dreptul inter- 
național european (prea bine, prea bine). 
Eù, domnilor, cred că e de datoria nós- 
tră să statornicim cât de multe legături 
cu Europa şi acest amendament, cu totul 
din contra, vine şi d&rapănă tâte legă- 
turile ce le am putea face cu streinii. 
Cu amendamentul acesta noi vom trăi 
intr'o stare de isolare, contra naturel 
omenesci. Maï e o consideraţiune care 
mě face să iai cuvântul contra acestui 
amendament, o consideraţiune econo- 
mică-financiară. In Francia inainte de 
1819, nu puteai streini] să cumpere cu 
nici un chip lucrari nemişcătore; la 
1819 fiind o crisă financiară cumplită, 
Francesii aŭ fost nevoiți a da drept 
streinilor să cumpere pământ, pentru ca 
cu chipul acesta să atragă capitalurile 
streine in sinul lor. Acum, inchipuiţi-vă 
un moment că admiteţi acest amenda- 
ment, cine are să cumpere imobile in ţâra 
n6stră ? Cine? intreb. Nol nu putem să le 
cumpărăm, căci nu avem cu ce. Vedeţi, 
domnilor, că cu amendamentul domnului 
Lateş noi sustragem lucrurile nemiş- 
cătâre din comerciii; ce va deveni deci 
creditul nostru ? Ast-fel, domnilor, din 
punctul de vedere economic-financiar, 
amendamentul acesta e condemnat, după 
cum el este condemnat şi din punctul de 
vedere al dreptului internaţional euro- 
pean. Dar ni se va dice: Cum? Moşiele 
străbunilor noştri să fie cumpărate de 
streini ? Ce? Vrei să ne compromitem na- 
ţionalitatea ? Nu, domnilor, streinii până 
acum aŭ avut acest drept şi naționalitatea 
n6stră n'a fost perdută, nici compromisă | 
(Voci. Nu, nu e aşa). Acei care protestă, 


protestă in nesciinţă de causă. Francesii 
la noi cumpără vii, şi viile sunt lucruri 
nemişcătre. Amendamentul acesta mai 
are şi un alt inconvenient, voiesce să 
facă din cumpărarea lucrurilor nemigcă- 
t6re un drept politic, pe când cestiunea 
acâsta este curat de drept civil. În adevăr, 
domnilor, ar fi cel mai mare drept politic 
şi in același timp cel mai straniu, când 
acest amendament ar fi votat de cea 
ântâiă constituantă a României; dar am 
convicţiunea că el nu va trece, căci el 
are de scop a ne pune intr'o stare contra 
naturei, intr'o stare antisocială: o so- 
cietate barbară in midlocul Europei. 

Voci. Cerem inchiderea discuţiunei. 

D. P. Buescu. Rog pe onorabila 
Cameră să nu fie tot-d'a-una precipitată 
(intrerumperi, sgomot) când e cestiune de 
un lucru atât de serios. E cestiunea, 
domnilor, dacă trebue să se vândă sai 
nu streinilor pământ in ţ6ra românscă. 
Mi se pare că acâsta e o cestiune destul 
de seri6să ca să nu procedăm cu aşa 
inlesnire la vot. 

Astădi când dumnevâstră voiţi să vă 
precipitaţii intr'o cestiune care nu vě 
place, mâne pote să se facă asemenea 
pentru dumnâvâstră şi acâsta cred că 
nu are să vă placă. 

D. presedinte. Domnule, nu ataca 
Camera. 

D. P. Buescu. Rog pe onorabila 
majoritate să incuviinţeze continuarea 
discuţiunei, ca nu mâne când va fi o 
cestiune care majoritatea de adi va voi 
să sge discute să se céră trecerea la 
ordinea dilei. 

D. principe D. Ghika. Domnilor, 
am cerut cuvântul pentru inchiderea 
discuţiunei precum am cerut şi voii cere 
in tot-d'a-una când o discuţiune devine 
inutilă şi ne ţine in loc, fără să mă 
preocup de acusaţiunea de precipitare; 
fiind-că acelora care ne dic că lucrăm 
cu precipitare, le pot dovedi, şi le pot 
dovedi cu cifre in mână, că, departe de 
a lucra cu precipitare, lucrăm forţe 


131 


incet, şi acâsta fiind că noi nu votăm de 
cât câte un articol pe fie-care di. Nu 
pâte dar acâstă Adunare să fie acusată 
nici de cum că lucr6ză cu precipitare; 
pe când, având ca la 140 articole in 
Constituţiune, nu votăm de cât câte un 
articol pe di şi prin urmare nu vom 
sfârşi acestă lucrare de cât in mal multe 
luni. Domnilor, eù nu viă acum să arunc 
acusaţiuni in contra nimenui, ci departe 
de acâsta voiesc să fac apel la patriotis- 
mul dumnâvâstră al tutulor, pentru ca 
să terminăm cu o oră mal inainte Con- 
stituţiunea acesta; voiesc să vă rog a 
nu perde din vedere pericolul in care se 
află acestă ţâră de a rămânea maí mult 
timp fără o Constituţiune, saii, ceea-ce 
este tot una, dacă nu şi mal r&i, cu o 
Constituţiune ca statutul lui Cuza 
(aplause). 

Dumnezei să ne ferescă, domnilor, 
de calamitatea acea grozavă de a veni 
streinil in ţâra n6stră ; nu mal suntem 
cred eù ameninţaţi de una ca acâsta, 
dar nimeni nu scie ce se pote intâmpla 
şi atunci intreb cum are să se găsâscă 
acestă Românie fără legea sa faondamen- 
tală, fără Constituţiune? (aplause pre- 
langite). 

Acestea sunt motivele care mě aŭ făcut 
să iaŭ cuvântul astădi pentru ântâia 6ră 
in acâstă Adunare. Aţi observat, dom- 
nilor, că de când sunt in acestă Adunare, 
şi sunt deja de cinci dile, nu am luat 
cuvântul nici o singură dată, cu tâte 
acestea aşi fi putut şi eŭ să iai cuvântul 
spre a îmi arsta opiniunile mele in 
cestiunile mari care se discută aci; av6m 
gi eù dreptul, ca toţi cei-l-alţi, să pun 
inaintea Adunărei argumentele ce agi fi 


avut pentru susţinerea acelor opiniuni, 


mai ales când aŭ fost 6meni care sau 
incercat a esploata opiniunea publică in 
contră-mi, făcând să cr6dă că impărtăşesc 
opiniuni pe care eŭ le resping. 

Cu t6te acestea nu am luat cuvântul 
şi am păstrat o continuă tăcere, fiind-că 
nu am voit nici un singur minut să mě 


preocup de persóna mea, de calomniele 
ce s'ar putea arunca asupră-mi, ci am 
voit ca cât mai curând să terminăm vo- 
tarea acestei Constitutiuni, pentru ca 
ra nóstră să o pâtă avea cu o oră mal 
inainte (bravo, bravo). Se nu maï pre- 
lungim dar discuţiunile nóstre in zadar; 
să nu ne maï acuzăm unii pe alţii; să nu 
mai pozăm ca cum unii am fi mal pa- 
trioți de cât alţii, ca cum nu am fi cu 
toţii Români. Toţi suntem tot atât de 
geloşi de prosperitatea patriei nóstre ; 
nică unul din noi nu voesce să vândă 
România streinilor. Nu voiii face-o dom- 
nilor nici o dată; şi dacă din nenorocire 
acâstă ţcră va fi ameninţată, voii sci să 
iaŭ arma in mână pentru ca să o apăr; şi 
dacă s6rta va voi ca să per, voii lăsa co- 
piii mel orfani dar le voii lăsa o eră de 
iubit. Le voii lăsa numele ce am mogte- 
nit de la părintele mei şi pe care am 
sciut a îl păstra nepătat. De aceea, dom- 
nilor, să nu ne mai aruncăm acusaţiuni 
atât de injuste unii altora, să nu mal 
presupunem nici un singur minut că pâte 
fi un Român care să nu aibă aceleași 
dorinţe, aceiaşi rivnă, aceiaşi dragoste... 

D. I. Leca. O avem toţi. 

D. principe D. Ghika. Nu mě intre- 
rumpeți domnilor ; eŭ respect in tot-d'a- 
una dreptul fie-cărui de a vorbi şi nu 
intrerump pe nimenea. Domniavostră 
care acum faceţi sgomot vě am respec- 
tat libertatea cuvântului şi vě am ascultat 
cu o tăcere religi6să atunci când aţi 
susținut in acâstă Adunare cestiunea cea 
mai importantă din ţâră, combătând 
alegerea principelui strein. Am respectat 
libertatea domnului Leca, care astădi 
mă intrerumpe şi îl am ascultat in cea 
mai deplină linisce atunci când a venit 
să revendice dreptul ce dice că aŭ stră- 
moşii sei la Tronul României... când ei 
am sfărimat cor6na părinţilor mei la 
care aveam un drept ca ori-ce Român, 
fiind-că am credut că nu póte fi nici un 
interes personal maï presus de fericirea 
României (numerdse aplause indelung 


182 


repeţite). Nu mai prelungiţi discuţiunile 
pentru că pot fi interpretate in r&ă, pen- 
tru că se pot găsi 6meni care să ne 
acuse că facem acâstă prelungire pentru 
că nu am voi noi să terminăm acâstă 
Constituţiune prin care să dăm tote li- 
bertăţile poporului român, care, incă o 
dată dic, până astădi este tot sub regimul 
statutului lui Cuza; gândiţivă ca să nu 
vie streinii să ne impue legile ce vor 
voi (aplause). 

Să votăm dar, domnilor, acâstă Cons- 
tituţiune cât mai curând, acâstă Consti- 
tuţiune care să fie bine simțită şi bine 
primită de toţi Românii, bine susţinută 
de naţiune; să ştergem dintr'ânsa ori-ce 
cestiune impopulară ca ea să devie su- 
fletul României şi când va veni streinul 
națiunea să voscă mal bine a peri de cât 
a își perde Constituţiunea (aplause en- 
tusiaste). 

— Se pune la vot inchiderea discu- 
ţiunei şi se primesce. 

— Se pune la vot amendamentul dom- 
nului Lateş ca alineat la articolul 6 şi 
ge respinge. 

— Se pune la vot articolul 7 care 
devine articolul 9 şi se adoptă. 

D. raportor citesce articolul 8 din 
proiectul modificat de comitet, care de- 
vine articolul 10 şi a cărui coprindere 
este cea următâre : 

„Art. 8. Nu esistă in Stat nici o deo- 
„sebire de clasă. Toţi Românii sunt 
„egali inaintea legei şi datori a contribui 
„la dările şi sarcinile publice. 

„Bi singuri sunt admisibili in funcţiu- 
„nile publice civile şi militare, după 
„meritul şi virtutea lor. 

„Legi speciale vor determina condi- 
„ţiunile de admisibilitate şi de inaintare 
„in funcțiunile Statului. 

, Streinii nu pot fi admişi in funcțiuni 
„publice de cât in casuri escepţionale şi 
„anume statornicite prin vre-o lege.“ 

D. preşedinte. Domnilor, la acest 
articol s'a presentat amendamentul ur- 
mător propus de domnu Boerescu : 


„La alineatul I-iti să se dică la fine: 
„Şi datori a contribui fără osebire la 
„dările şi sarcinile publice.» 

„La alineatul II să se suprime vorbele: 
„după meritul şi virtutea lor.“ 

„La alineatul final să se dică : „gi anume 


statornicite de lege." 
C. Boerescu, C. Suţu, Vladimir Ghika, 
4. Plagino, C. Blaremberg. 


Voci. La vot, la vot. 

D. P. Cernătescu. Sunt contra in- 
chiderei discuţiunei ; căci mi se pare că 
redacţiunea articolului ce este a se vota 
nu este tocmai corectă gi face inţelesul 
ambigui, echivoc. De aceea ași dori ca 
prin. continuarea discuţiunei să ne lu- 
minăm, 

— Se pune la vot articolul 8al comite- 
tului şi se adoptă cu modificările propuse 
prin amendamentul domnului Boerescu. 

D. raportor cetesce articolul 9 din pro- 
iectul comitetului care devine articolul 
11 şi a cărui coprindere este cea ur- 
mătóre : 

„Toţi streinii aflători pe pământul 
„României se bucură de aceleaşi drepturi 
„ca şi Românii, afară de cele politice.“ 

D. Sihleanu. Domnilor, la acest arti- 
col din proiectul guvernului vine amen- 
damentul majorităţei comitetului dele- 
gaţilor, dar věd că domnu raportor citesce 
numai amendamentele comitetului de- 
legaţilor iar articolele din proiectul 
guvernului nu le cetesce nici decum. Am 
făcut intrebare onorabilului domn ra- 
portor de ce nu cetesce şi articolele 
guvernului şi amendamentele minori- 


D. preşedinte. Më ertaţi domnule 
Sihlene, când faceţi o cestiune de regula- 
ment vě rog să vě adresaţi la mine nu 
la domnu raportor. Acum, vă rog să îmi 
spuneţi care articol din regulament 1l 
invocaţi când cereţi cuvântul pentru ces- 
tiune de regulament? Unde este amen- 
damentul ce aveţi a propune? 

D. A.Sihleanu. Atunci să se suspende 
şedinţa ca să îl caut și să vi îl arăt. 


133 


D. A. Pascal, raportor. Mail ântâiă, 
domnilor, asupra articolului in discu- 
ţiune vine un amendament care dice să 
se suprime articolul 9 al comitetului de- 
legaţilor şi să se menţină articolul din 
proiectul guvernului. lată acest amen- 
dament : 

„Să se suprime articolul 9 redigiat de 
comitetul delegaților şi să se menţină 
articolul 9 din proiectul de Constitu- 
țiune al guvernului care sună: „toți 
„streinii aflători pe pământul României 
„se bucură de protecţiunea dată de legi 
„persnelor și averilor in genere“. 

C. Romanescu, Sc. Turnavitu, T. Lau- 
rian, N. Slăvescu, G. Enescu, 

Apoi mal e un al duoilea amenda- 
ment subscris de domnii Boerescu, Şuţu, 
Ghika, Plagino, etc., a cărul coprindere 
este acésta : 

„Toţi streinii aflători pe pământul 
„României se bucură de protecţiunea 
„recunoscută persânelor şi averilor in 
„genere, afară de casurile prevădute de 
„legi“. 

C. Boerescu, C. Suţu, Vladimir Ghika, 
A. Plagino, C. Blaremberg, C. Roma- 
nescu. 


Acum mai este incă un amendament 
care este dat de la inceputul şedinţei, a 
cărui coprindere este cea următóre : 

„Propunem un alineat sub articolul 9 
„din proiectul comitetului in coprinde- 
„rea următâre: 

„Streinil care nu sunt de rit crescin nu 
„vor putea dobândi proprietate de imo- 


„bile rurale“. 
C. Fusca. I. Strat, P. Buescu, S. Po- 
roincanu, N. Ionescu. 


Vooi. S'a respins acest amendament. 

D. raportor. Nu s'a respins. Domnii 
membri al comitetului să vină să ne con- 
sultăm asupra amendamentului. 

D. N. Ionescu. Cestiune de regula- 
ment domnule preşedinte; articolul 82 
din regulament dice că, inainte de a se 
consulta comitetul asupra unul amenda- 


- ment, unul din subscritorii acelui amen- 


dament are dreptul de a îl desvolta. Cer 
dar să se aplice acest articol al regula- 
mentului, ca să cundacem motivele ace- 
stui amendament și să scim cum să ne 
pronunţăm in comitet. 

D. pregedinte. Articolul din regula- 
ment dice sa, prin urmare nu trebue 
ânttiă desvoltat, ci ântâiă să vě pronun- 
aţi dumnâv6stră membrii comitetului ; 
şi vě rog să veniţi a vě pronunța. 

D. N. Ionescu. Nu dice sai, dice s'ar. 

— Comitetul trece a se consulta, 

D. raportor. Comitetul delegaților 
deliberând asupra acestor amendamente 
majoritatea primesce amendamentul sub- 
scris de domnu Blaremberg şi alţii iar 
minoritatea admite articolul primitiv. 

D. C. Boerescu. Acest articol al pro- 
iectului guvernului ca şi cel-l-alt mo- 
dificat de comitet, ar putea, după ideea 
mea, să dispară, pentru că in realitate nu 
sunt articole de Constituţiune. In adevăr, 
articolul 9 din proiectul guvernului pro- 
clamă un principiii general, că streinii 
aflători pe pământul României se bucuri 
de protecţiunea dată de legi pers6nelor 
şi averilor in genere; principiă care ar 
putea prea bine să nu fie inscris in Con- 
stituţiune. Modificarea făcată de comitet, 
adică a se dice: „afară de drepturi po- 
litice,“ acâsta se prevede in codicele 
civil. 

Domnilor, articolul 9 din proiectul 
guvernului aşa cum este redactat este 
pericolos; principiul pe care îl proclamă 
este prea absolut. In tóte părţile lumei 
streinii sunt consideraţi ca Gspeţi şi 
guvernul are facultatea de a îi isgoni 
când ar conspira in contra liniscei Sta- 
tului, s'ar amesteca in comploturi şi in 
alte asemenea casuri. Pote fi state care 
să nu îi considere ast-fel, dar noi nu 
putem primi ac6sta. 

Daca s'ar primi articolul guvernului 
aşa cum este redactat de guvern, apoi 
atunci negreşit că guvernul, după cum 
nu pâte isgoni pe un Român din țéră de 
cât numai in virtutea unei legi, tot ase- 


184 


menea s'ar aplica şi streinilor. Guvernul 
nu îi ar putea isgoni de cât in urma unei 
sentinţe judecătoresci. Vedeţi dar că noi 
nu putem primi un asemenea principii 
in Congtituţiune. Trebue dar ca noi să 
reservăm la legi speciale dreptul guver- 
nului de a isgoni pe streini din țéră 
când vor conspira contra linigcei. . . 

O voce. Se ințelege. 

D. Boerescu. Nu se inţelege aci de 
cât că streinil nu pot fi goniţi din ţâră 
de cât in aceleaşi casuri in care intră gi 
Românii. Prin urmare, când se proclamă 
in Constituţiune principiul că streinil se 
bucură de protecţiunea persânel şi a 
averei ca şi Românii, nu vom mai putea 
veni. cu o lege specială ca să derogăm la 
Constituţiune de cât stricând mai ântâii 
acest articol din Constituţiune. Tot ase- 
menea, dacă domniavâstră voiţisă votaţi 
articolul 9 din Constituţiune, trebue să 
1] primiţi aga cum este in codul civil, să 
dicem că se pote bucura de drepturile 
civile, afară de casurile anume prevădute 
de lege. Trebue dar să punem acâstă fa- 
cultate de a opri cutare saă cutare drep- 
turi prin Constituţiune, spre a nu ne 
pune in posiţiune in urmă de a nu mai 
putea face prin legi casuri escepţionale 
pentru streini de cât modificând Con- 
stituțiunea, 

D. Radu Ionescu Domnilor, sunt 
pentru articolul guvernului care este 
mai bun de cât amendamentul domnului 
Boerescu; căci domnu Boerescu, de in- 
dată ce prin amendamentul sei primesce 
a se da dreptul cel mai mare de a cum- 
pěra proprietăţi, etc., nu inţeleg de ce 
nu îi am da şi dreptul cel mail mic de a 
se bucura de protecţiunea persóneï. Iată 
diferinţa intre articolul guvernului şi al 
comitetului; articolul guvernului dice: 

„Toţi streinii aflători pe pământul 
României se bucură de protecţiunea dată 
de legi pers6nelor şi averilor in genere.“ 

Articolul comitetului insă acordă tu- 


tulor streinilor drepturi civile şi comu- 


nale; fiind-că dice că streinii se bucură 


de t6te drepturile, afară de cele politice. 
Prin urmare, orl-ce discuţiune este de 
prisos; şi aşi ruga atât pe onorabila 
Cameră cât şi pe biuroi să primâscă arti- 
colul 9 ast-fel cum este in proiectul gu- 
vernului. | 

D. pregedinte. Domnilor, s'a mai 
presintat un amendament al domnului 
Văleanau in coprindere: „Propuiŭ supri- 
marea de la finitul acestui articol a cu- 
vintelor $n genere şi inlocuirea acestor 
cuvinte prin cuvântul lor". 


G. Văleanu. 


D. G. Văleanu. Domnilor, nu pot să 
desvolt amendamentul meii până ce nu 
voiti combate mai ântâii articolul comi- 
tetului. In adevăr, ce dice articolul comi- 
tetului ? (citesce). „Ori-ce strein se pâte 
bucura de tâte drepturile, afară de cele 
politice.* Va să dică că streinil numai 
in Cameră nu pot veni, dar in colo ei 
pot cumpăra moşii, proprietăţi de tot 
felul. De aceea am propus acest amenda- 
ment prin care primesc articolul guver- 
nalui cu restricțiunile ce aţi audit. 

Când vom veni la legi speciale, acolo 
vom face cum vom voi, fără să mal avem 
nevoie a mal dice aci afară de casurile 
escepţionale. 

D. N. Blaremberg. Domnilor, voiă 
să esplic in pucine cuvinte de ce s'a intro- 
dus de comitet acâstă modificaţiune la 
articolul 9. S'a dis că streini se bucură 
de aceleaşi drepturi ca şi Românii, afară 
de cele politice; şi sciți pentru ce? Pen- 
tru că sunt şi drepturile publice, adică 
drepturi care nu sunt nici civile nici 
politice, cum dreptul de a petiţiona, de 
a se intruni, etc. Aşa dar diferinţa intre 
aceste amendamente este că unul din ele 
voesce să menţie modificaţiunea comite- 
tului saă să substitue redacțiunea gu- 
vernului; cu tote că eŭ unul nu inţeleg 
că in acâstă discuţiune să se mai vor- 
bâscă de vre-un articol ca al guvernului, 
de cât numai atunci când guvernul ar 
declara că şi tl apropriază; căci in prin- 


135 


———— me e a 


cipiă guvernul a declarat că îşi insu- 
gesce modificările comisiunei. 

Resultatul unui asemenea limbagiă ar 
putea avea consecuente neplăcute chiar 
pentru guvern ; căci, ori de câte ori am 
vota un amendament al comitetului s'ar 
presupune că votăm in contra proiectu- 
lui guvernului, ceea-ce s'ar putea cu 
drept cuvânt considera ca un eşec. Prin 
urmare, dic că, daca nu sunteţi mulţu- 
miţi de modificările propuse de comi- 
siune, faceţi ori-ce amendament şi îl vom 
discuta, dar nu îl puneţi pe séma guver- 
nului; guvernul nu are trebuinţă de 
advocaţi; póte singur să apere ideele 
sale şi propune modificări ce ar socoti 
de cuviinţă. Acum, male un amendament 
pe care voesc a îl discuta, e acel al ono- 
rabilului domnu Boerescu. Domnia-sa 
in loc de a introduce acea restricţiune 
articolului modificat, adică disposiţiunea 
care recundsce streinilor tâte drepturile 
afară de cele politice. Domnia-sa aduce 
restricţiuni insuşi articolului guvernului 
care se mărpinesce a pune pe streini sub 
protecţiunea dreptului ginţilor. Dacă 
sunteţi pentru limitarea articolului gu- 
vernului dar, admiteţi-l fără restricţiuni 
căci e destul de restrâns deja. 

Mai mulţi deputaţi cer inchiderea dis- 
cuţiunei şi Adunarea consultată o incu- 
viințéză. 

D. ministru de finance. Viù să de- 
clar că guvernul susține articolul care 
e in proiectul primitiv. 

— Se pune la vot amendamentul dom- 
nului Boerescu şi se respinge. 

— Se pune la vot amendamentul dom- 
nului Văleanu şi se respinge. 

— Se pune la vot articolul guvernu- 
lui şi se primesce. 

D. raportor citesce articolul 10 din 
proiectul guvernului, in coprinderea ur- 
mătâre : 

„ L6te privilegiele, scutirile şi mono- 
„polurile de clase sunt oprite pentru 
„tot-d'a-una in Statul român. 

„Românii nu aŭ şi nu pot primi titluri 


„de nobleţă şi dignităţi streine, fără au- 
„torisaţiunea specială a Corpurilor le- 
„giuitóre“. 

D. A. Pascal. Acest articol 10 care 
devine 12 s'a modificat de comitet pre- 
cum urméză : 

„Românii nu pot primi titluri de no- 
„bleţă, dignităţi şi decoraţiuni streine 
„fără autorisaţiunea specială a Dom- 
„nului. 

D. A. Sihleanu. Domnule preşedinte, 
articolul 84 din regulament dice curat: 

„Daca Adunarea a luat in considera- 
„ţiune acel proiect, se incepe discuţiu- 
„nea esclusiv asupra fie-căraia articol 
„in parte şi asupra amendamentelor ce 
„îl privesc.“ 

Eù dar nu pot considera de cât ca un 
şir de amendamente tot ceea-ce majorita- 
tea comitetului dicecă e un proiect al sei. 

Proiect e numai proiectul guvernului 
şi cu atât mai mult mě intemeiază a 
susţine acâsta fiind-că domnu ministru 
de finance a dis că, menţine articolul 
primitiv din proiectul guvernului... 

Voci, Nu e cestiunea de regulament. 

D. Sihleanu. Cer să se citâscă arti- 
colul din proiectul guvernului, iar nu 
cel amendat și sciù ce cer; pentru că, ca 

„delegat in comitetul de Constituţiune 
sciù că B'aii făcut nu numai modificări, 
dar chiar inlăturări de articole şi vě voii 
da o dovadă chiar acum. Articolul 10.... 

D. pregedinte. Nu e cestiune de re- 
gulament, 

D. Sihleanu. Ba e de regulament 
pentru că cer să se citéscă. 

D. preşedinte. Vč am inţeles. La 
acâsta domnu raportor a cerut cuvân- 
tul spre a vě arăta că in proiectul pri- 
mitiv al guvernului a fost in adevăr 
acest articol; insă, după declaraţiunea 
făcută de guvern că aderâză la lucrarea 
comitetului (intreruperi) in parte (intre- 
ruperi). 

D. C. Lapati. Procesele-verbale ne 
spun că domnu ministru primar a dis: 
în parte. 


138 


D. preşedinte. De şi dumnâvâstră 
aveţi proiectul tipărit in mână, insă eŭ 
voi ruga pe domnu raportatora da cetire 
ântâiă articolului primitiv din proiectul 
guvernului şi apoi amendamentelor. 

Voci. Aşa, aşa. 

D. raportor. Alineatul I al acestui 
articol s'a suprimat. Alineatul al II-lea 
s'a modificat in modul cum am avut 
ondre a vi-l ceti. 

La ceea ce concerne acest alineat, s'a 
scos dicerile: Corpurile legiuildre şi s'aii 
pus: Autorisafiunea domnescă. 

Ac6sta s'a făcut, domnilor, avându-se 
in vedere esemplul celor-l-alte state, 
esemplul celor-l-alte constituțiuni. In 
alte constituţiuni nu am vădut ca auto- 
risaţiunea in asemenea casuri să se céră 
de la Corpurile legiuitóre. 

D. ministru de finance. Înţeleg, 
domnilor, că autorii amendamentalui îl 
aŭ propus cu intenţiunea de a scâte ali- 
neatul relativ la titlurile de nobleţă 
streină. Domnilor, tóte constituţiunile 
din lume nu se ocupă de nobleţa streină 
unde este o nobleţă pământână. Titluri 
de nobleţă din alte părţi nu sunt recu- 
noscute nicăeri şi dumnâvâstră voiţi să 
constituim o nobleţă streină in ţ6ra 
românâscă ? Mě iertaţi, domnilor, acâsta 
nu are nici un sens. 

D. pregâdinte. Vă daŭ acum cetire 
la trei amendamente, ca să nu urmeze 
iarăşi confusiune in discuţiune. Amen- 
damentul I e al domnului Gr. Lahovari, 
al duoilea al domnului Boerescu şi al 
treilea al domnului N. Ionescu. 

Iată primul amendament: 

„» Tâte privilegiele, scutirile de mono- 
„polurile de clase sunt oprite pentru 
„tot-d'a-una in Statul român. 

„Românii nu pot primi decoraţiuni 
„streine fără autorisaţiunea specială a 
„ Domnului“. 


Grigore Lahovari. 


Al duoilea amendament coprinde: 
„Românii nu pot primi decoraţiuni 


Li 


„streine fără autorisaţiunea specială a 
„Domnului“. | 

C. Boerescu, C. Şuţu, Vladimir Ghika, 
A. Plagino, A. T. Zisu, St. Făleotanu. 


Al treilea amendament, in fine, este 
acesta : 

„Titlurile de nobleţă streină, precum 
„principi, grafi, baroni şi alte asemenea, 
„ca contrarii vechiului agedământ al 
„ţărei, sunt şi rămân neadmise in Statul 
„român“. 

„ Decoraţiunile streine se vor purta de 
„Români numai cu autorisarea Dom- 
„nului.“ 


N. Ionescu, T. Lateş, D. Tacu, G. 
Foinov. 


D. Gr. Lahovari. Domnilor, obiectul 
amendamentului ce am onóre a vě pro- 
pune este acesta: onorabilul comitet al 
deputaților a găsit necesar să scóță pri- 
mul alineat al articolului 10, adică că: 
„tâte privilegiele şi monopolurile de 
clase sunt oprite pentru tot-d'a-una in 
Statul român.* Ei cred, domnilor, că 
nu e nici de cum de prisos ca acâsta să 
se pue; fiind-că de şi astădi nu esistă 
asemenea privilegiuri şi monopoluri, 
fiind-că aù fost suprimate prin conven- 
ţiune, acesta nu este un cuvânt ca să nu 
fie o asemenea disposiţiune in Constitu- 
ţiane, fiind-că ceea-ce nu esistă astădi 
se pâte face mâne. Şi apoi, că tóte statele 
unde nu esistă asemenea privilegiuri, 
totuşi in constituţiunile lor esistă un 
asemenea articol. Al duoilea obiect al 
amendamentului mei este că in proiectul 
primitiv al guvernului s'a dis că: Românii 
nu aŭ şi nu pot primi titluri de nobleţă 
şi demnități streine fără autorisaţiunea 
specială a Corpurilor legiuit6re. Comi- 
tetul delegaților modificând articolul 10 
şterge dintr'ensul intregul alineatul Í şi 
pe cel de al duoilea îl adoptă in urmă- 
torul chip: „Românii nu pot primi titluri 
de nobleţă, demnități şi decoraţiuni 
streine fără auatorisaţiunea specială a 


137 


Domnului.‘ Eŭ, prin amendamentul met, 
acest alineat al II-lea tl propun ast-fel: 
„ Românii nu pot primi titlari şi demni- 
tăţi streine fără autorisaţiune specială 
a Corpurilor legiuitâre, iar cât pentru 
decoraţiuni fără autorisaţiunea Domnu- 
lui.* Neapărat, domnilor, este bine ca 
pentru titluri şi demnități streine să se 
c6ră autorisaţiuneaCorpurilor leginit6re, 
pentru decoraţiuni insă socotesc că nu 
este necesară de cât autorisaţiunea Dom- 
nului. In tóte părţile lumei tot aşa se 
face; fiind-că inţelegeţi dumnâvâstră că 
ar fi fost grei ca guvernul să vie la 
Adunare cu câţe un proiect de lege 
pentru fie-ce decoraţiune. 

Mě resum dar şi dic că, nu numai că 
nu este de prisos alineatul I din articolul 
10 dar incă este fârte necesar; pentru 
că, precum vă am spus, dacă astădi nu 
avem privilegiuri şi monopoluri, de nu 
vom inscrie in Constituţiunea nâstră un 
articol prohibitiv ar putea prea bine ca 
in viitor să se introducă. Şi pentru ali- 


 neatul al duoilea vă rog să primiţi amen- 


damental mei, fiind-că este mai bun de 
cât acela al guvernului şi al comitetului, 
după cum s'a arztat. 

Aşa dar, domnilor, vă rog, ântâii, să 
sustineti amendamentul mei, al duoilea, 
rog pe onorabila comisiune să gi îl apro- 
prieze şi al treilea, rog pe intréga Adunare 
ca să îl primâscă. 

Voci. Citiţi-l. 

D. Lahovari dă din noi cetire amen- 
damentului seă. 

D. P. Cantacuzin. Aşa este; dar agi 
intreba pe domnu Lahovari ce să fac eŭ 
cu titlurile de nobleţă pe care le am? 
Nu pe care le voiă căpăta, dar pe care 
le am? Ce să fac cu ele? 

D. preşedinte. Domnu Lahovari v'a 
spus'o ; să se confisce. 

D. C. Boerescu. Domnilor, iată ceea 
ce cer prin amendamentul mei (Citesce 
incă o-dată amendamentul). 

Domnilor, intr'adevăr nu inţeleg cum 
s'ar putea ca in Statul român să se dea de- 


9* 


ctete domnesci prin care să se autorizeze 
Românii a purta titluri streine; nu in- 
teleg cum s'ar putea ca in Statul român 
unde nu esistă caste, streinul să îşi pótă 
crea o aristocrație. Comitetul a propus 
suprimarea alineatului I din articolul 10 
al guvernului şi a admis că titlurile de 
nobleţă gi demnităţile streine să se 
dea prin decrete domnesci. Oare dom- 
nilor cum s'ar putea motiva acâata ? Oare 
pentru cuvântul că dacă na sunt conser- 
vate aceste privilegiuri şi monopoluri 
in România nu se pot crea? Negreşit că 
da. Şi apoi cu tâte acestea dicând că nu 
s'ar mai putea crea, comitetul primesce 
o nobleţă streină. Lucru curios. Pe de 
o parte se propune suprimarea alineatu- 
lui I din proiect sub cuvânt că nu se mai 
pot crea asemenea privilegiuri şi tot aci 
imediat se propune crearea unei nobleţe 
streine. Eŭ dar sunt de idee să rămână ali- 
neatul I din proiectul guvernului aga cum 
este şi apoi alineatul II să se modifice 
ast-fel precum propun prin amendamen- 
tal meă. 

D. Lapati. Domnule preşedinte, vă 
rog să secitâscă incă o dată amendamen- 
tul propus de D. Boerescu, fiind-că, după 
cum mi ge pare, este identic cu acel pro- 
pus de mine şi atunci retrag pe al mei. 

D. N. Blaremberg. Am cerut cuvân- 
tul ca să declar că prin espresiunea de 
monopol nu se pâte inţelege şi mono- 
polul de corporaţiuni, ca, spre esem- 
pla, corpul de advocaţi, căci de ar fi aşa 
aşi fi contra amendamentului. 

— Se cere inchiderea discuţiunei. 

D. principe D. Ghika. Domnilor, 
am cerut cuvântul ca să vorbesc contra 
inchiderei discuţiunei căci sunt cel ân- 
têiù inscris şi aşa voi să vorbesc asupra 
celor duo amendamente care nu s'aă dis- 
cutat şi prin urmare nu scim ce avem să 
votăm; 'şi asupra unei cestiuni atât de 
insemnate ca Constituţiunea, voturile 
n6stre trebue a fi date in cunoscinţă de 
Causă. 

D. preşedinte. Pentru că s'a cerut 


138 


inchiderea discuţiunei sunt dator a pune 
la vot. 

— Adanareaincurviinţâză urmarea dis- 
cuţiunei. | 

D. principe D. Ghika. Am cerut cu- 
vântul spre a susţine amendamentul co- 
misiunei; pentru că in tot cursul acestei 
discuţiuni principiul mei a fost să sus- 
ţin pe cât se va putea amendamentele 
comisiunei, fiind-că sant incredinţat că 
o comisiune compusă de persâne care aŭ 
tótă increderea Adunărei, la a cărei lu- 
crare a aderat şi guvernul, merită tótă 
increderea şi de aceea, in principiă, sunt 
hotărât să susţin opera comisiunei. 

O voce. Guvernul nu a aderat de cât 
in parte. 

D. principe D. Ghika. Negreşit, când 
guvernul a spus că a aderat la lucrarea 
comisiunei îşi a reservat facultatea ca, 
vădând in urmă care e disposiţiunea 
Adunărei să adere definitiv. Prin ur- 
mare, dacă nu a fost o adesiune absolută 
din partea ministerului, acâsta a fost 
numai o deferenţă, o conveninţă, care a 
voit să păstreze pentru majoritatea Adu- 
nărel. 

Acum, să vedem care din aceste articole 
este maï bun, cel primitiv saă al comisiu- 
nei. Negreşit, domnilor, că acela al comi- 
siunei la care a aderat şi guvernul; căci 
nici intr'o țéră din lume nu se acordă 
acest drept Adunărei să hotărască dacă 
cutare persónă a bine meritat de la patrie 
la o bătălie şi daca se cuvine să pórte o 
decoraţiune. Acâsta a fost in tot-d'a-una 
şi pretutindeni o prerogativă a guver- 
nului. Şi in ce vě supără pe domnia- 
vâstră acésta? Este un Domnitor care 
guvernă cu concursul miniştrilor res- 
ponsabili. Dacă acesti miniştrii sunt 
Români şi dacă sunt in posiţiune dea 
fi daţi in Judecată de călcarea legilor, 
daca sciù că aŭ să dea s6mă Adunărei de 
faptele lor, ei vor respecta voinţa naţiu- 
nel şi nu vor merge să decoreze pe un tră- 
dător. De aceea dic că ar fi o inovaţiune 
care nu esistă nicăeri, ca Adunarea să 


hotărască cine merită să pârte deco- 
raţiuni. 

Mai este acum cestiunea titlurilor de 
nobleţă, asupra căreia voii să dic câteva 
cuvinte. Eù, domnilor, nu că iaŭ cuvân- 
tul pentru că am asemenea titluri, care 
de şi am călătorit adesea in streinătate, 
dar nu mě am arětat nici o dată cu acest 
titlu, pentru că nu am stare; insă cred 
că Românii, o Cameră compusă de Ro- 
mâni, nu pâte veni acum să facă o umi- 
liaţiune acelor 6meni care aù purtat cu 
dignitate un titlu Gre-care şi să gică: 
acum te degradez, îţi iati acel titlu pe 
care îl al purtat până acum. Nu póte, 
domnilor, nici o lege să decrete acésta ; 
nu aspir, domnilor, să obţiă un titlu 
Gre=care in viitor, dar ţii la titlu care tl 
am de la părinţii mei; de şi până astădi 
nu mě a vědut nimeni să mě subscriă 
„Prinţul Ghika“ dar pentru acâsta nu e 
mal puţin adevtrat că îmi a remas acest 
titlu de la părinţi. Puteţi să faceţi legi 
de asemenea natură pentru viitor, dar 
pentru trecut nu o puteţi domnilor. 

D. ministru al cultelor. Mai ântâiă, 
voiti să aduc aminte domnului D. Ghika 
că s'a mai declarat şi adineaori că in 
proiectal comitetului delegaților sunt 
Gre-care articole la care guvernul nu a 
aderat, şi eă unul mai adaog şi alt-ceva, 
că sunt articole la care am luat parte 
mare, am luat parte activă la aşedarea 
lor in Constituţiune şi la care acum nu 
mai ader; in desbatere më luminez. 

Acum ceea-ce este in desbatere e un 
articol la care na am aderat. 

Guvernul a cerut ştergerea totală a 
acelui alineat care dice: „Românii nu 
„ai şi nu pot primi titluri de nobleţă şi 
„dignităţi streine fără uutorisaţiunea 
„specială a Corpurilor legiuitâre.“ 

Domnilor, prin articolul 10 ast-fel mo- 
dificat nu se iea nimenui nimic; se iea tot 
ce ai fost luat şi prin convenţiune, 
adică privilegiurile ; dar titlurile, glo- 
riile acele ale familiilor, nu le pote lua 
şi mu le va lua nimeni. Toţi aŭ fost 


139 


până acum şi vor fi dispuși a respecta 
titlurile dobândite prin fapte mari ; prin 
urmare se iea privilegiurile iar titlurile 
nu. Apoi, s'a mai adăogat că guvernul 
a aderat la acel amendament ca, când 
se va da decoraţiuni la un Român de 
către streini, să se dea prin autorisaţia 
Domnitorului. Observaţi şi aci, domni- 
lor, că e vorba de decoraţiuni iar nu de 
titluri. Titlurile nu se mai pot da de 
către streini; căci a primi să se mal dea 
titluri de către streini — pe când noi 
Românii nu le mai dăm — eŭ unul cred 
că ar fi cu totul anormal. Acum incă un 
cuvânt am să dic onorabilului domnului 
Blaremberg. Domnia-sa a dis adineaori 
să se desluşâscă daca voesc domnii depu- 
taţi să desființeze monopolul corpora- 
ţiunei advocaţilor. 

Domnilor, acâstă corporaţiune nu are 
un monopol. Sunt corporaţiuni aci de 
t6te meseriele şi eù unul voii susţine 
acele corporoţiuni, pentra că, după mine, 
societatea are să mârgă pe interese; dar 
aci nu este un privilegiă, nu este un 
monopol, ci este o asociaţiune şi nimeni 
nu póte s'o atingă şi nici prin gând a 
trecut cui-va de a atinge o asociaţiune. 

D. N. Ionescu. După cuvintele grave 
care le a rostit adin€ori onorabilul re- 
presentant de la Câmpu-Lung, după 
sfidanţele ce a aruncat unora din noi 
care nu ar avea titluri nobiliare, socotesc 
că cestiunea a luat proporţiuni aşa de 
mari in cât fie-care din noi caută a îşi 
rosti opiniunea sa. Nu este, se vede, un 
lucru uşor chiar şi intr'un Corp ca acesta 
de a veni şi a desfiinţa titlurile nobi- 
liare. Dumnâv6stră, domnule preşedinte, 
cundsceţi fórte bine, şi cred că şi onora- 
bilul representant de la Câmpu-Lung 
cunsce ca şi dumnâvâstră, că in Camera 
cea d'inainte de lovitura de Stat de la 
2 Maii 1864 se cerea in tâte dilele o 
Constituţiune, Constituţiunea care era 
elaborată de către inaltul Corp de la 
Focşani. Eù mărturisesc că cu grăbirea 
cu care se cere a se discuta şi vota acâstă 


Constituţiune, şi eù unul aprob acésta cu 
totul, fiind-că impregiurările sunt atât 
de grave precum ni s'a arttat, eă, din 
partea mea, mě duc tot-d'a-una să iai 
lumini de la acel inalt Corp ce era com- 
pus de 16 senatori care in curs de patru 
luni aŭ discutat aceleași cestiuni care 
noă ni se cer să le resolrăm pâte in 
patru, cinci dile, acâsta este şi dorința 
mea şi cred şi a dumneavâstră ca să 
sfârgim cât mai curând lucrarea Consti- 
tuţiunei. De aceea tot-d'a-una eŭ caut la 
acea Censtituţiune la a căreia elaborare 
aŭ participat duoï din onorabilii noştrii 
colegi care stai in partea aceea (arttând 
in partea dr6ptă), amânduoi represen- 
tanţi de la Târgu-Jiului, domnii Brăiloiu 
şi Tel, şi duoi din acâstă altă parte 
(arătând partea stângă), domnii Arghi- 
ropolu şi St. Golescu ; aşa dar vedeţi că, 
câte duoi membrii din ambele părţi in 
care acâstă Cameră este divisată, au 
conlucrat la acea Constituţiune din 1859. 
Vă aduceţi incă aminte că Camera tre- 
cută o cerea pe acea Constituţiune cu 
multă ardâre de la guvern şi ci acel 
guvern care medita lovitura de Stat o 
tot prelungea. Mě duc la acea Constitu- 
ţiune ca la o fontână vie şi curată de a 
lua amendamente. Amendamentul care 
am avut onóre a vě îl presenta acum, şi 
pe care dumneavâstră aţi binevoit a 
îmi da libertate a îl desvolta, este in- 
tocmai copiat din proiectul de Constitu- 
ţiune lucrat de comisiunea centrală, 
proiect pe care îl cundsceţi domnia- 
vâstră toţi ca gi mine. lată ce dice arti- 
colul intreg din care am estras eŭ 
amendamentul saù subamendamentul 
mei (citesce articolul 7): Tote privile- 
giele, scutirile sată monopolurile de clasă 
sunt desfiinţate pentru tot-d'a-una din 
Statul român. .. Ranguri de boerie nu 
se vor mai da nici primi in viitor. 
Titlurile actuale nu mai păstreză nici un 
privilegii. Titlurile de nobleță stresnă, 
precum: principe, cneaz, graf, baron şi 
alte asemenea, ca contrarie, vechiului 


140 


âşedămeni al jerei, sunt şi remân ne 
admise în Statul român. Aceste dispo- 
Sițiuni nu privesc pe streini. 

Partea acésta din: urmă a articolului 
7 din proiectul de Constituţiune al 
inaltului Corp de la Foegani, form&ză 
amendamentul pe care am avut ondre a 
vi îl presenta. Iată acum care sunt con- 
siderările inalte pe care vă cer să adop- 
tăm amendamentul acesta, nu numai in 
cât privesce titlurile nóstre de nobleţă 
—se inţelege că acelora care le aŭ meritat 
şi le au purtat — dar şi titlurile streine 
care s'ar da de streini. 

Intâii , am admis că numai esistă 
distincţiune de clasă; gi este sciut că 
singura distincţiune de clasă care pote 
esista in un stat in privirea drepturilor 
politice este distincţiunea nobiliară. Bi 
bine, când noi am votat ma! inainte. 
articolul pentru desfiinţarea claselor, 
nu numai că nu trebue să păstrăm nici 
umbra unei distincţiuni de clasă, dar 
ne am conforma şi cu dorinţele genera- 
ţiunei presinte, cu spiritul timpului, cu 
principiul care îl a stabilit inaltul Corp 
de la Focşani. Acum, când noi am face 
reservele nóstre aici, precum a făcut 
onorabilul representant de la Câmpu- 
Lung, ce am face alta de cât, in mijlocul 
acestei rev oluţiuni in care voim să orga- 
nizăm ordinea, in momentul când voim 
să dăm o Constituţiune egalitară, pre- 
cum ice in termeni espreşi inauşi rapor- 
tul majorităţei comitetului, in momentul 
acesta să facem reserve măcar men- 
tale pentru titlurile de nobleţă? Daca 
imităm pe Europa civilisată in princi- 
piile egalităţei, pentru ce nu am imita-o 
și in principiul de democraţie? (O voce 
in drépta. Da). Iată un brav dintre no- 
bilii noştri adversari din acâată parte care 
dice „da“ şi eù iau act de acâsta, fiind-că 
de altmintrelea sunt fârte simţitor la 
ori-ce contruadicţiune. Când dar din acea 
parte se aprobă caventul de democraţie 
negreşit că e simţit tot aşa de bine ca gi 
din partea acâsta a Adunarei (stânga). 


Este o cestiune dar primordială, o ces- 
tiune de principit ca nici umbra distinc- 
țiunilor nobiliare să nu mai planeze 
asupra organisaţiunei nóstre viitâre. Dar 
onorabilu ministru de culte a dis că, de 
şi privilegiile şi monopolurile de clase 
sunt desfiinţate, totuşi gloriile naţionale 
nimenea nu le pâte rădica. Acesta este 
un adevăr, dar nu are nimic a facecuo 
legiferare despre titlurile de nobleţe din 
Constituţiune. In Constituţiunea nóstră 
dorim ca să fie bine espres căacâstă Adu- 
nare a consacrat dorinţa generală ca nici 
cu numele, nici cu titlul să mai esiste 
veri-o deosebire intre cetăţenii Statului 
român. Pentru acâsta socotesc că era cel 
pucin inoportună discuţiunea ridicată 
de onorabilul representant de la Câmpu- 
Lung când a vorbit despre strămoşii sei 
şi despre atâtea fapte nobile ale trecu- 
tului dar nu ale presentului. De aceea, 
domnule pregedinte, vă rog să luaţi bine 
aminte că dacă am admite să se dea și 
să se primâscă decoraţiuni streine in 
éra românâscă, am face o contradicere 
cu insuşi principiul pe care este reze- 
mat articolul din Constituţiune; mai 
bine să nu dicem nimic; dar dacă nu 
vom dice nimic lovim un principiă de- 
mocratic in mare parte, aceea a deco- 
raţiunilor dobândite prin virtutea şi 
meritul persnelor care le posedă, dar 
noi voim ca titlurile date cu acest chip 
de strein[..... din contra decoraţiunele 
atât din intru cât şi din afară nu le 
pâte avea de cât cu autorisaţia Capului 
Statului. 

Vedeţi dar că principiul amendamen- 
tului mei este tras cu totul din ințe- 
leptele şi bine simţite disposiţiuni ale 
Constituţiunei elaborate de inaltul Corp 
de la Focşani in 1859. 

D. ministru de finance. Domnilor, 
aşi dori ca domnu Nicolae Ionescu care 
a repetat cuvintele colegului nostru de 
la culte să se esplice; mi se pare că a 
pronunţat aşa de incet acele cuvinte 
că nu le am audit bine şi după cum le 


141 


am audit de aci sunt cu totul contrarii 
de cele ce a dis colegul meă de la culte. 
Colegul mei a dis că o Constituţiune şi 
ori-ce lege nu pâte atinge gloriile fami- 
liilor române, iar cât pentru privilegiuri 
şi titluri de astădi inainte atât guvernul 
cât şi comitetul voesc să fie escluse cu 
totul. 

D. N. Blaremberg. Domnilor, acest 
articol rădică duoă cestiuni care aŭ 6re- 
care legătură intre dânsele dar care me- 
rită fie-care o cercetare separată. Antêia 
cestiune este aceea a privilegiurilor şi 
monopolurilor. Nici unul, domnilor, din 
membrii acestei Adunări nu e şi nu pâte 
fi pentru privilegiuri de nascere, pentru 
monopoluri de clase, acâsta este afară 
de orl-ce discuţiune; insă acest principii, 
după mine, este deja consacrat prin duoă 
disposiţiuni eminamente egalitare şi de- 
mocratice şi care ar trebui să satisfacă 
pe deplin pe domnu N. Ionescu. Acele 
disposiţiuni sunt alineatul I de la arti- 
colul 8 şi pe urmă tâte cele-l-alte articole 
care vorbesc de egalitatea tutulor Româ- 
nilor inaintea legei, inaintea sarcinilor, 
etc. Va să dică dar că principiul ega- 
litar se găsesce deja consacrat in ter- 
meni espreşi in Constituţiune. Dar nu 
este acâsta in cestiune, este titlurile con- 
siderate nu ca privilegii ci ca ceva nomi- 
nal şi onorific, ast-fel cum ele esistă in 
ţările cele mal egalitare, bunidră in 
Sviţera, in Belgia, in Francia, ete. Sciù 
că esistă o sc6lă care este nu nu- 
mai in contra titlurilor ci şi a decora- 
ţiunilor. A! pe aceea o inţeleg; căci şi 
decoraţiunile este un semn onorific şi 
distinctiv, ba incă aşi putea dice că un 
titlu despoiat de privilegiuri este ceva 
mai puţin de cât o decoraţiune, fiind-că 
sunt decoraţiuni la care sunt ataşate 
chiar privilegiuri. Aşa dar, domnilor, 
dacă sunteţi pentru decoraţiuni, de ce 
nu sunteţi şi pentru titluri despuiate 
de ori-ce privilegiuri, pentru titluri de 
distincţiune nominală şi onorifică, pen- 


„tru titluri de suvenire și ornament, Ce 


vě pasă in sfârşit de câte silabe se va 
compune un nume? Afară de acâsta 
respectaţi acel principii care trebue să 
planeze asupra tutulor legilor, princi- 
piul că nici o lege nu pâte avea efecte 
retroactive. Orl-care ar fi opiniunile 
dumnâvâstră pentru viitor, eù nu pot 
să mě asociez la un vot care ar ni- 
mici drepturi dobândite, mai cu s6mă 
când ele nu consfinţesc nici un privi- 
legiă, când ele se mărginesc a perpetua 
intr'o familie 6re-care suvenire istorice, 
óre-care glorii naţionale. Nu e vorba, o 
mai repet, de monopoluri şi privilegiuri. 
Ele sunt desfiinţate de mult și astădi, 
in societatea nâstră, domnesce cea maï 
deplină egalitate, egalitate pe care o con- 
sacrăm şi prin Constituţiunea de faciă. 

D. preşedinte al consiliului. Dom- 
nilor, domnul ministru al cultelor v'a 
declarat şi vě declar şi eù că guvernul 
nu ințelege a reveni asupra titlurilor 
trecute şi se unesce cu amendamentul 
domnului Boerescu ca să pótă cine-va 
purta ornamente şi decoraţiuni cu voia 
Domnului. 

— Se cere inchiderea discuţiunei. 

D. preşedinte. S'a mai primit un 
amendament de la domnu Laurian in 
următ6rea coprindere: 

„Articolul 10 din proiectul primitiv 
să se ţină intocmai. 

„Alineatul să se modifice aşa : 

„Românii aŭ toţi titlul de principi 
„(in Principatele-Române); ei insă nu 
„pot primi titluri de nobleţă şi demni- 
„tăţi streine saù decoraţiuni fără auto- 
„Tisaţiunea Domnului. 


Laurian. 


D. pregedinte. Domnu Laurian are 
cuvântul spre a își desvolta amenda- 
mentul, | 

D. Laurian. Domnilor, articolul a- 
cesta de care este vorba coprinde duot 
părţi : 1° desfiinţarea privilegiurilor şi 
monopolurilor; 2° se inţelege că des- 
fiinţâză şi titlurile, insă se teme ca să 


142 


nu se introducă titlurile streine. In pri- 
vinţa titlurilor nu sunt de acord cu 
articolul. Sunt Gmeni care ţin la titluri 
şi nu îi osândesc, mal cu s6mă că cu 
acâsta nu aduc pagubă societăţei. Am 
băgat de s6mă că mulţi Români in strei- 
nătate, cum trec peste fruntarie, iat 
titlul de principe. Am in acâsta martori 
ómení f6rte onorabili. Aceste persâne, 
după ce ne am despărţit, ducendune fie- 
care in ţâra sa, vădând că la mulţi 
Români le place să pârte titlu de prin- 
cipe, mě aŭ incunosciinţat prin o scri- 
sóre pe care pot să vě o arět, că a maí 
venit cutare şi cutare cu titlu de principe 
şi diceaŭ că póte de aceea se numesce 
acéstă ţâră Principate. Vădând dar că 
sunt atâţea concetăţeni de ai nostri că- 

rora le place să pórte titlul de principe, 
am socotit că e mai bine să le dăm 
tutulor dreptul de a purta acest titlu 
şi lucrul acesta cred că se pâte face, 
fiind-că unii din onorabilil noştri con- 
deputaţi ne ai arttat dovedi istorice. 
Şi aù tâtă dreptatea, că sunt ţări egali- 
tare in care titlurile esistă, aşa bunidră 
in Francia şi de ce să nu fie şi la noi 
când privilegiile nu mai esistă ? Ii place 
unuia să se numâscă comite, altuia 
baron, nu sciù de ce să nu se numâscă... 

O voce. Pentru că nu aŭ dreptul. 

D. Laurian. Ei bine, tocmai pentru 
că nu aŭ dreptul să îi scăpăm şi de 
acestă imputare, să se declare că toţi 
sunt principi (mare sgomot). 

D. M. Costachi cedă fotoliul prege- 
dinţiei domnului St. Golescu. 

D. vice-preşedinte intr6bă dacă sunt 
cinci membri care susţin amendamentul. 
Nu sunt; prin urmare se scâte din dis- 
cuţiune. 

D. M. Costachi. Sunt domnule vice- 
pregedinte; iată şi ei îl susțiù. Acum 
cer cuvântul asupra amendamentului 
(sgomot). 

Voci. Sunt, sunt; să se discute. 

D. Laurian declară că retrage amenda- 
mentul (sgomoţ in Adunare, protestări). 


Voci. Nu se pâte; tl susţinem noi; să 
se discute. 

D. vice-pregedinte. Se suspendă ge- 
dinţa pentri a se consulta comitetul 
delegaților asupra amendamentului. 

— La redeschiderea şedinţei domnu 
raportor declară că comitetul delegaților 
respinge acest amendament ca un ce 
glumeţ (sgomot mare in Adunare). 

O voce. Să mârgă la scâlă să inveţe 
lucrari glumeţe pe scolari iar nu aici. 

Voci. La ordine. 

D. vice-pregedinte. Faceţi linisce, 
domnilor, sai rădic şedinţa. 

O voce. Nu se insultă Adunarea (sgo- 
motul cresce). 

Altă voce. Un om bătrân şi profe- 
sor... (mai mare sgomot). 

D. vice-preşedinte. Domnilor, sus- 
pend şedinţa. 

— Sedinţa se suspendă pe 10 minute. 

— La redeschiderea şedinţei domnu 
vice-preşedinte declară că acordă cuvân- 
tul domnului Laurian pentru o esplica- 
ţiune.. (sgomot, protestări; nu, nu). 

O voce. Să vorbâscă când îi e rândul. 

D.vice-pregedinte. Atunci domnilor 
rog pe domnu Epureanu să îmi ia locul... 
(sgomot; nu, nu). Domnu Laurian, dom- 
nilor, a făcut un amendament, pe urmă, 
vădend impresiunea desagreabilă ce acest 
amendament a produs in Adunare, dum- 
n6lui a declarat că şi îl retrage. Dumné- 
vâstră nu aţi primit, îl aţi luat asupra 
dumnâvâstră. Prin urmare, domnilor, 
cred că este drept, mai înainte de a lăsa 
discuţiunea, să daŭ cuvântul domnului 
Laurian pentru a se esplica. Ac6sta in 
interesul chiar al scurtărel discuţiunei. 

Voci. Nu, nu. Consultaţi Adunarea 
(sgomot). 

D. M. Costachi. Domnilor, domnu 
Laurian a presintat un amendament; mai 
mult incă, in puterea regulamentului 
dumnâlui a cerut voiă Adunărei să îl 
desvolteze ; tl a desvoltat. S'a intrebat 
apoi dacă sunt cinci deputaţi pentru a 
sprijini acest amendament şi s'a spri- 


149 


jinit, şi atunci am cerut cuvântul in 
cestiune personală asupra propunerei 
domnului Laurian. Mai mult incă, s'a 
consultat şi insuşi comitetul; prin ur- 
mare, vedeţi că amendamentul a trecut 
prin tótă filiera prescrisă de regulam ent. 
Comitetul s'a pronunciat că îl respinge. 
Acum, dacă onorabila Cameră îmi va 
da cuvântul, cred că voiă contribui din 
parte-mi cât va fi cu putinţă pentra a 
căp&ta onorabila Cameră o legitimă sa- 
tisfacţiune ; iar daca dumnâvâstră doriţi 
singuri ca să se inchidă acâstă discuţiune, 
atunci cred că nu veţi face bine nici 
chiar onorabilului domn Laurian. Eù 
dar, in interesul domnieisale, cred că 
trebue să i se dea cuvântul şi vě promit 
cu plăcere că voiă da acestei onorabili 
Adunări t6tă satisfacţiunea ce i se cu- 
vine. Imi reservez dar dreptul a vorbi in 
urma domnului Laurian. 

D. Pâcleanu. Domnilor, onorabilul 
nostru pregedinte..... 

D. M. Costachi. Nu preşedinte, ci 
deputat. 

D. N. Pâcleanu. Fie deputat, cred 
insă că nu fac mare greşâlă când dic şi 
preşedinte. Dic dar, domnilor, că onora- 
bilul preopinent are fórte mare dreptate 
când dice că amendamentul propus de 
onorabilul domn Laurian a trecut prin 
tóte formele prescrise de regulamentul 
nostru (Nu, nu). 

Daţi-mi voie, domnilor; eŭ dic că a 
trecut prin tote formele prescrise de re- 
gulament ; căci, când s'a presintat acest 
amendament biuroului, biuroul îl a dat 
comitetului şi membrii comitetului tl 
aŭ luat, s'aii consultat intre dânşii... 

Voci. Nu intraţi in fond; pentru cese 
tiune de regulament vorbii. 

D. N. Pâcleanu. Domnilor, nu voii 
intra in fond nici de cum, vě rog nu m&in- 
trerumpeţi; nu voii să susţin nici cum nici 
pe onorabilul domnu Laurian nici amen- 
damentul domniei-sale. Dar domnu Lau- 
rian dice: domnilor, eù am dis alb gi 
dumnâvâstră diceţi că am dis negru, vă 


144 


MIR —— 


rog dar lăsaţi-mă să vă esplic ce am dis 
gi după ce mě voiii esplica veţi vedea că 
nu mě ați inţeles bine. Pâte ci domnu 
Laurian apol voesce să îşi facă scusele 
sale şi noi, după regulament, nu îl putem 
opri de a face acâsta. (Nu, nu; nu tre- 
bue să se scuse; nu). 

D. vice-pregedinte. Domnilor, când 
domnu Laurian dice că răii s'aii inţeles 
cuvintele domniei-sale, ei atunci am 
credut de datoria mea că trebue să îi 
daŭ cuvântul pentru ca să se esplice. 
Acum, daca Adunarea nu voesce să ti 
daŭ cuvântul atunci, conform regula- 
mentului, sunt dator s'o consult. 

— Se consultă Adunarea daca voesce să 
acorde domnului Laurian cuvântul şi se 
incuviințéză. 

D. Laurian. Domnilor, când am făcut 
amendamentul acesta nu am avut in 
vedere a atinge pe nimeni din acéstă 
Adunare şi daca vre-un domn dintr- 
acéstă onorabilă Adunare s'ar simți, in 
contra voinţei mele, in contra intențiu- 
nei mele, că printr'acest amendament aşi 
fi voit să ating pe vre-unul dintre ono- 
rabilil membrii ai acestei Adunări, îi 
cer scusele mele. 

— Se cere inchiderea discuţiunei 
(sgomot). 

D. vice-preşedinte. Faceţi linisce, 
domnilor, saă ridic şedinţa. 

Voci. Nu, nu se pâte fără incuviin- 
tarea Adunărei. 

D. M. Costachi ocupă fotoliul prege- 
dinţiei. 

D. preşedinte. Domnilor, in interesul 
demnităţei acestei Adunări mě adresez 
la onorabilu domnu Dimitrie Ghika care 
are cuvântul şi îl rog să fie cu cea mai 
mare linisce in acâstă cestiune. 

D. principe D. Ghika. Sunt invăţat, 
domnilor, cu Adunările sgomotâse ; sunt 
deprins să nu plec tot-d'a-una mulţumit 
de desbaterile urmate; insă credeam că 
daca nu e permis unui om să insulte pe 
un altul pe strade şi in locuri publice, 
cu atât mai mult nu credeam că acâstă 


permisiune își o va aroga un om bâtrin 
in mijlocul acestei Adunări de a veni să 
batjocorâscă representaţiunea naţională. 

Domnilor, nu cer alt de la dumn- 
vâstră de cât să binevoiţi a nu mě pune 
pe aceste bănci in posiţiune mai rea de 
cât aşi fi pus in alt loc in aocietate; căci, 
domnilor, in societate nimeni nu va in- 
drăsni să mě insulte. Daca eŭ mě văd 
greşit inaintea cuiva, indată îmi declar 
gregéla şi o reparez, după cum am dat 
probe că sciù a recundsce asemenea gre- 
geli. Dar iarăși, daca un om îşi permite să 
mă insulte îmi plătesce scump acâstă in- 
drăsnâlă şi am dat şi despre acâsta probe. 

Astădi, când mě aflu aci pe banca de 
deputat, nu permit nimenui să abuseze 
de respectul ce scie că port acestei 
Adunări, spre a veni să îmi arunce o 
insultă; căci, domnilor, eŭ am conside- 
rat ca o insultă ceea-ce ni s'a dis cu 
alte cuvinte, că noi nu am sciut să păs- 
trăm cu demnitate numele părinţilor 
noştri (sgomot, protestări). 

Cât pentru mine insă, personal, sunt 
acum împăcat in urma declaraţiunei de 
scuse ce s'a făcut, dar nu pot fi impăcat 
şi ca membru al acestei Adunări şi dar 
cer ca aceste scuse să se facă și către 
Adunare, nu numai către persânele de- 
putaţilor, căci in sinul Adunărei nu se 
cuvine nici odată a provoca asemenea, 
scandale, şi cu atât mai pucin când Adu- 
narea se află intr'o lucrare aşa de seri6să 
ca Constituţiunea, şi acâsta mai cu s6mă 
din partea unui om bătrân care trebue 
să aducă intre noi un spirit de linisce şi 
infrăţire şi esemple de moderaţiune, iar 
nu de aţiţări şi de injurii. E dator dar 
domnu Laurian să c6ră scuse acestei 
Adunări, pentru că aintrerumpt-o in ast- 
fel de mod din lucrările ei serióse gi a 
tinut-o atâta timp in acâstă scenă regre- 
tabilă ce dumnâlui a provocat. (Prea 
bine! prea bine!) 

D. preşedinte. Vě daŭ cetire, dom- 
nilor, următóreï propuneri ce am primit 
la biuroŭ : 


, Fiind-că domnu Laurian, prin amen- 
damentul ce a presentat, a voit să ia in 
derisiune Adunarea, subsemnaţii propu- 
nem a se da un vot de blam acestui 
deputat.“ 


C. Catargiu, C. Şuţu, M. Costachi, 
Plagino, D. Ghika, C. Blaremberg, N. 
Blaremberg, Gr. Cantacuzin, A. Balş, 
Pascal. 


D. preşedinte. Inţelegeţi, domnilor, 
cât e de impedecată posiţiunea mea, eŭ 
care adinori cerusem cuvântul in ces- 
tiune personală, suindu-mă aci la biuroi 
fac abstracţiune de impresiunea ce am 
simţit şi fac apel la onorabilul domnu 
Laurian a reinoi declaraţiunea sa Adu- 
nărel intregi şi domnilor subscriitori al 
propunerei depuse la biuroi de a îşi o 
retrage. 

In acest mod ambele părţi cred că vor 
fi impăcate. 

D. Laurian. Eù credeam că am dat 
destulă satisfacţiune acelor domni care 
s'aii credut că prin cele coprinse in amen- 
damentul mei am putut să îi ating ce- 
rându-mi scusele mele. Dacă insă dumné- 
vâstră, domnule preşedinte, credeţi că nu 
e destul și că trebue a repeti acele scuse, 
eŭ le repet. Ast-fel, cer scusele mele 
acelor domni care prin cuvintele mele aŭ 
credut că am voit a îl atinge. 

D. preşedinte. Domnule Laurian, 
scusele trebue a le adresa Adunărei iar 
nu persnelor. 

D. Laurian. Ei bine, le adresez Adu- 
nărel, 

D. N. Blaremberg. Voii fi, domni- 
lor, fârte scurt. Daca domnu Laurian ar 
fi făcut numai personalităţi, aşi fi lăsat 
la acele persóne grija de a îi cere o sa- 
tisfacţiune. Dar, domnilor, nu e aşa; nu 
s'a atins demnitatea numai a unor per- 
s6ne ci s'a atins demnitatea intregei 
Camere, căci domnu Laurian a presupus 
că Camera va fi capabilă de a se ocupa 
de puerilităţi. Intr'un cuvânt, dumnâlui 
a luat Camera in derisiune (protestări, 
sgomot). 


145 


Eŭ cred că o asemenea satisfacere este 
datorată Camerei intregi iar nu numai 
pers6nelor atacate. 

O voce. S'a dat. 

D. preşedinte. Domnilor, biuroul 
declară căscusele domnului Laurian s'a 
adresat Adunărei; biuroul le a primit 
in numele ei gi prin urmare incidentul 
e precurmat. 

Acum in discuţiune este articolul 10 
din proiectul comitetului la care a ade- 
rat şi guvernul. 

Voci. Nu, guvernul a aderat la amen- 
damentul domnilor Boerescu, Lapati gi 
Pogor. 

D. preşedinte. Aşa, aveţi dreptate. 
Aşa dar vom pune la vot acelamendament. 

Voci. Mai este un amendament al 
domnului Nicolae Ionescu. 

D. preşedinte. Acela nu este sub- 
semnat de 5 deputați. 

D. N. Ionescu. Regulamentul, dom- 
nule preşedinte, nu dice că trebue să fie 
subscris, ci dice să fie sprijinit de 5 de- 
putaţi; intrebaţi dar dacă e sprijinit de 
5 deputaţi. | 

— Domnu preşedinte intr6bă dacă e 
sprijinit de 5 deputaţi acel amendament, 
şi primind răspuns afirmativ îi dă cetire 
şi puindu-l la vot declară că se respinge. 

Mai multe voci. Câţi aŭ fost pentru 
amendament ? 

D. preşedinte. Trei-deci şi nuot. 

Maï multe voci. Câţi sunt presenţi? 

D. preşedinte. Opt-deci şi opt. 

Voci. Nu mat sunt atâţi; să se cons- 
tate prin apel nominal. 

O voce. Ora este cinci. 

D. preşedinte. Domnilor, mai ântâii 
mi se face deşteptarea că ora este cinci; 
prin urmare intreb, conform regulamen- 
tului, daca Adunarea voesce a prelungi 
discuţiunea. 

D. A. Lapati. Nu se intrerumpe votul. 

D. pregedinte. Domnilor, după con- 
testarea care s'a ivit pentru că acel mod 
de votare nu s'a declarat suficient, eŭ a 
trebuit să pâgesc la votarea definitivă. 


10 


Asupra acestei operaţiuni, unii dintre 
domnii deputaţi cer rădicarea şedinţei 
pentru că snnt cinci ore... 
Voci. Nu se póte in midlocul votărei. 
D. pregedinte. Nu e in midlocul vo- 
tărei, căci nu s'a inceput votarea. 
D. C. Lapati. Votarea e incepută. 
D. preşedinte. Domnule Lapati, vă 
rog să îmi ar&taţi articolul din regula- 


ment prin care eă aşi putea continua . 


discuțiunea peste orele cinci după plà- 
cerea dumnâvâstră. 

Arttaţi-mi un articol care să desfiin- 
ţeze pe articolul 29. 

. D. C. Lapati. Articolul care specifică 
procedura votului ne spune curat că se 
face votarea întâia, a duoa gi a treia şi 
dacă tot urméză induoială apol se face 
votarea prin bile. 

Prin urmare, dacă o dată am intrat la 
votare trebue să o sfirşim, nu putem să 
o intrerumpem; şi după ce se va sfirşi vo- 
tarea, atunci puteţi consulta Adunarea 
dacă voesce continuarea sai inchiderea 
şedinţei dar nu acum. 

D. preşedinte. Acel articol vorbesce 
intr'adevăr că nu se mal dă loc la dis- 
cuţiune in midlocul votărei; insă acesta 
nu prejudecă disposiţiunea articolului 
29 care fixéză termenul până când póte 
urma şedinţa, şi nu pâte avea obliga- 
țiune acel articol citat de domnu Lapati 
pentru domnii deputaţi peste 5 ore, ci 
stă in buna voinţă a dumnelor daca mai 
voiesc a continua discuţiunea sai nu. 

Puii la vot dar continuarea şedinţei. 

— Nefiind majoritatea cerută de regu- 
lament, domnu preşedinte ridică şedinţa 
şi anunciă pe cea viitóre pentru a duoa 
di la 23 Iunie. 


— 


ŞEDINŢA DIN 23 IUNIU, 1866 


Pregedinţa domnului Manolache Cos- 
tachi. 

Şedinţa se deschide la amiadi. 

Presenţi 109 deputați. 


146 


Nu respund la apelul nominal 34 şi 
anume, 


Filcoianu Stefan, bolnav. 
In congedit : 

Alcaz Eugenie, Forăscu Vasile, Gri- 
dov Nicolae, Leca Casian, Mavrocordat 
Nicu, Morţun Emanoil, Mârza Ioan, 
Romalo Vasile, Roseti Teodor, Roseti 
Iancu, Roseti Stefan, Varlam Constantin, 
Ventura Iancu, Sturdza loan, Cosadini 
Dimitrie. 

Nemotivaţi: 


Balş Alecu, Bălăceanu I6n, Boerescu 
Vasile, Brăescu Alecu, Brăiloiu Cons- 
tantin , Cananău Sebastian, Filipescu | 
Grigorie, Filipescu Emanoil, Ghika Vla- 
dimir, Roseti C. Teţcanu, Vercolici I6n, 
Zisu Alexandru, Ghika Ión, Bastă Anas- 
tasie, Paladi loan, Iamandi Nicolae, 
Grădişteanu Costache, Costaforu George. 


Procesul-verbal şi sumarul şedinţei 
precedente se aprobă. 


D. pregedinte. Domnilor, ieri am 
rămas la articolul 12 al proiectului comi- 
tetului saŭ la articolul 10 din acel al gu- 
vernului. La acest articol s'aii presentat 
trei amendamente: unul al domnului N. 
Ionescu, altul al domnului R. Ionescu 
şi al treilea al domnului C. Boerescu. 
Domnu R. Ionescu a retras pe al dom- 
niel-sale, pentru cuvântul că este mai 
identic cu acel al domnului Boerescu; 
acum, domnilor, precum s'a hotărit ieri 
de dumnâvâstră, urméză să punem la 
vot amendamentul domnului N. Ionescu 
fiind cel maï depărtat. 

— Se pune la vot prin bile amenda- 
mentul domnului N. Ionescu, 

—  Resultatul scrutinului este cel 
următor: 


Votanţi. . . . 110 
Majoritate absolută . 56 
Bile albe pentru . . 60 
Bile negre contra. 50 


— Amendamentul este primit. 

D. preşedinte. Acum vine amenda- 
mentul domnului Lapati şi Boerescu; 
insă o parte din el s'a votat prin amen- 
damentul de faciă iar o parte a remas 
nevotată (afirmări). 

D. C. Lapati. Retragem alineatul din 
urmă şi remâne numai articolul 10. 

D. preşedinte. Acum se pune la vot 
amendamentul domnilor Lapati şi Boe- 
rescu fără alineatul din urmă, și apoi 
trebue să puii la vot intregul articol, 
adică impreună cu amendamentul dom- 
nului Ionescu. 

O voce. Amendamentul domnului Io- 
nescu este deja votat prin bile; nu se 
mal póte pune la vot nici singur nici 
impreună cu altul. 

D. N. Blaremberg. Puneţi la vot 
articolul guvernului impreună cu amen- 
damentul domnului Ionescu, nu tl puteţi 
despărţi unul 'de altul. Avem drept să 
cerem acâsta, căci acest amendament este 
subscris şi de nol. 

D. preşedinte. După amendamentul 
domnului Lapati domnia-sa cere să se 
menţie articolul 10 din proiectul gu- 
vernului. 

Iată ce dice amendamentul la inceput: 
„ Tâte privilegiurile şi monopolurile de 
clase sunt oprite in Statul române. 

Atât se pune la vot căci partea cea- 
l-altă este retrasă. 

Pe urmă vom pune la vot articolul in 
total. 

— Be pune la vot amendamentul dom- 
nilor Lapati şi Boerescu fără alineatul 
din urmă şi se primesce. 

D. pregedinte. Acum urmâză să pu- 
nem la vot articolul intreg cum am dis. 

D. N. Blaremberg. Domnule prege- 
dinte, voiii să vě aduc aminte un prece- 
dent. Vă aduceţi aminte că la discuţiunea 
regulamentului s'a propus de unii dintre 
noi votul deschis asupra cestiunilor 
celor mari; acel amendament a trecut şi 
in urmă puinduse la vot intregul articol 
amendat el a fost respins. 


147 


D. Radu Ionescu. ÎIntr'adevăr ono- 
rabilul domnu Blaremberg are dreptate 
pentru esemplul ce a adus; insă iată 
deosebirea care e intre acel esemplu gi 
casul de astădi. In articolul din regu- 
lament, despre care ne vorbesce onora- 
bilul domnu Blaremberg, se primiseră 
unele alineate ast-fel cum aŭ fost pre- 
sentate şi pentru acâsta s'aii pus la vot 
in urmă impreună cu amendamentul 
propus şi primit. 

Acum este cu totul alt-fel. Vine ma- 
joritatea comitetului cu articolul 10 
modificat, care dice că titluri de nobleţe 
gi demnități streine nu se mai pot primi 
de Români. Acel articol nu s'a pus nici 
decum la vot, el nu mai esistă pentru 
noi. S'a votat maï ântâiă amendamentul 
domnului N. Ionescu, după care s'a votat 
incă şi amendamentul domnului Lapati 
gi amenduot aceste amendamente fac un 
articol care este negreşit votat, fiind-că 
amânduot amendamentele sunt votate. 

D. N. Blaremberg. Am numai duoă 
cuvinte de dis. Acest articol se compune 
din duoă disposiţiuni; atât una cât şi 
cea-l-altă s'aă votat in adevăr, dar nimic 
nu ne dovedesce că s'al votat de către 
aceiaşi majoritate şi se póte prea bine 
ca in parte să trâcă amânduoă şi in total 
să cadă. 

D. preşedinte. Biuroul s'a consfătuit 
asupra acestui articol şi voesce să vă dea 
desluşiri ca să nu fie bănuit. D'ânttii 
s’a pus amendamentul cel mai depărtat 
care a fost al domnului N. Ionescu şi 
care tintea de a modifica alineatul al 
duoilea din proiectul primitiv al guver- 
nului şi al comisiunei; apol s'a pus la 
vot un alt amendament, acel al domnului 
C. Lapati. Acum, biuroul crede a pune 
la vot articolul intreg... (Intrerumperi. 
Nu, nu). 

D. C. Lapati. Domnilor, am audit că 
punerea la un al duoilea vot al amen- 
damentelor votate se susţine cu un pre- 
cedent care s'ar fi făcut la votarea 
regulamentului. Permiteţi'mi, domnule 


2 


preşedinte, să vă artt că precedentele 
greşite nu pot servi de normă in proceda- 
rea Adunărei. Regulamentul ne opresce 
de a reveni asupra unui vot dat, mai cu 
s6mă prin apel nominal, prin bile. Ast- 
fel dar cred că astă una dată veţi fi destul 
de imparţial ca să nu mai revenim 
asupra votului şi să deschidem discuţiuni 
care ne ar face să perdem timpul fără 
nici un folos. 

VE rog dar fiţi buni de daţi atenţiune 
cuvintelor mele şi nu mai puneţi la un 
al duoilea vot o cestiune deja votată. 

D. principe D. Ghika. Domnilor, am 
lucrat ani intregi aci in Adunare şi 
avem nu un antecedent dar o mulţime, 
că în tot-d'a-una infăţişindu-se pentru 
un articol mai multe amendamente, ali- 
neate şi paragrafe deosebite, s'ai votat 
ântâiă acestea in parte şi pe urmă arti- 
colul in total. Eù vă intreb, domnilor, 
şi să îmi respundeţi in consciinţă, dacă 
articolul 12 ca articol s'a pus la vot? 
Nu, domnilor, nu puteţi dice că domnu 
preşedinte a dis că acum articolul 12 
se pune la vot... 

D. C. Lapati. S'a pus articolul 10. 

D. principe D. Ghika. VE rog dom- 
nule Lapati nu mă intrerumpeţi. Avem, 
domnilor, nu un antecedent, dar fârte 
multe şi nu intreb pe domnu Lapati ci 
pe acei veterani al Adunărei dacă am 
procedat vre o dată alt-fel? Insă rămâne 
ca in cestiunea de faciă Adunarea, ca 
suverană, să opineze. Domnu Lapati a 
pledat o causă, eŭ alta; acum datoria 
domnului preşedinte e să consulte Adu- 
narea cine are dreptate, domnu Lapati 
care vine cu o teorie nouă sai eŭ care 
vin cu antecedente, cu decimi de antece- 
dente, să sprijin că articolul 12 alcătuit 
de mai multe amendamente nu s'a pus la 
vot. In privinţa acâsta, domnilor, vě mai 
pot observa că o lege compusă de mai 
multe articole, de şi fie-care articol s'a 
votat in parte, nu mai puţin insă se 
votâză legea in intregul ei, pentru că 
pâte fi o altă majoritate care a votat un 


148 


articol gi o alta care a votat alt articol. 
De aceea, domnilor, pentru acelaşi cu- 
vânt, după analogie, cred că trebue să se 
voteze un articol in total când se com- 
pune de deosebite amendamente. Aşa dar, 
domnu preşedinte fiind-că nu pote din a 
sa bună voință să decidă cestiunea, va 
consulta Adunarea care va hotărit. 

D. V. Pogor. Ei am cerut cuvântul 
in cestiune de regulament. După votarea 
amendamentului presintat de domnu N. 
Ionescu amendamentul domnului Lapati 
nu trebuia să se pue la vot; fiind-că din 
acel amendament nu r&măsese de cât 
textul alineatului ântâiă din articolul 
10 din proiect; prin urmare, admi- 
țându-se amendamentul domnului N. 
Ionescu ca al duoilea alineat trebuia 
apoi pus la vot dimpreună cu articolul 
din proiect. 

O voce. S'a votat acum. 

— Se cere inchiderea discuţiunei. 

D. Pâcleanu. Domnilor, nu am să dic 
de cât duot cuvinte: Onorabilul domnu 
D. Ghika a făcut apel la veteranii Adu- 
nărei. Cred că sunt şi ei tot atât de 
veteran ca şi dumnâlui şi prin urmare 
pot să dic duo& cuvinte asupra acestui 
incident. Nu am să vorbesc nici de cum 
asupra amendamentului, ci numai asupra 
procedărel ; fiind-că o procedare o dată 
primită dacă e rea pâte să ne fie vătă- 
măt6re. Nu am pomenit de când sunt in 
acâstă Adunare ca un articol, un amen- 
dament, după ce s'a votat cu bile să íl 
punem la vot prin sculare şi şedere; căci 
atunci unde mai putem merge? Am 
perde timpul in zadar. 

D. I. Făleoianu. Domnule președinte, 
voiam să atrag atenţiunea biuroului asu- 
pra regulamentului Adunărei. In acest 
regulament nu se prescrie intru nimic 
ca făcându-se amendamente asupra unui 
articol in urmă să se pue la vot articolul 
in total; se vorbesce numai de proiecte 
de legi care dupe ce s'a votat fie-care 
articol in parte se pune la vot in total. 
De acea dic că ar fi neregulat să se pue 


la vot acest articol şi tot o dată şi 
perdere de timp. 

D. preşedinte. In adevtr, in regula- 
ment nu se prevede nimic pentru un 
articol compus de mai multe alineate; 
insă este aprâpe de inţeles că, tot acel 
principii prin analogie de la un proiect 
de lege trebue să îl aplicăm şi la un 
articol compus de mai multe părți. 

Iată ce dice articolul 87: 

„După votarea articolelor in parte 
apoi se pune la vot proiectul in total.“ 

Vedeţi dar, domnilor, că regulamentul 
prevede că intr'un proiect se face o 
votare specială asupra părţilor sale şi 
pe urmă se pune intregul proiect la vot. 
Acum, la casul present articolul se 
compune din mai multe alineate; pâte 
forte bine să se găs6scă o majoritate 
pentru o parte a unui articol şi altă 
majoritate pentru altă parte a acelui 
articol; insă prin acâsta nu este con- 
statat că s'a votat acel articol; s'a votat 
numai părţile ce compun articolul dar 
articolul in total nu. Acâsta este apre- 
ciarea mea personală şi fiind-că nu voii 
nici de cum a o impune Adunărei voit 
consulta onorabila Cameră dacă voesce 
a păşi la vot asupra articolului in total 
sai nu. 

D. P. Buescu. Dacă de câte ori ono- 
rabilul președinte crede că nu este destul 
de pronunţat articolul asupra esaminărei 
ce voesce să facă Adunarea; dacă tot- 
d'a-una cu asemenea midlâce s'ar con- 
sulta Camera, atunci dreptatea ar fi 
acolo unde va fi numărul mai mare. De 
aceea rog pe onorabilul biuroii să nu 
procede cu modul acesta de a se găsi 
midl6ce esplicative. 

Regulamentul este destul de esplicit 
spre a nu mai fi trebuinţă să se mal con- 
sulte majoritatea acestei Adunări. 

— Se cere inchiderea discuţiunei şi 
punându-se la vot se primesce. 

D. preşedinte. Domnilor, biuroul 
voesce să fie cât se pote mal corect; nu 
voieace să ia usupră-și respunderea de a 


149 


resolva acest incident; prin urmare mal 
inainte de a pune la vot voesce a cunâsce 
dacă A dunarea este de părere că atunci 
când in unele proiecte vor fi articole care 
se compun de 6, 7 alineate sai paragrafe 
gi care vor fi votate, mal urmâză a se 
pune apoi la vot articolul in total saă 
nu; căci se pote intâmpla ca un articol 
in vederea unui alineat să se respingă 
saii să se admită, 

D. A. Golescu. De câte ori se votâză 
un articol care are mai multe alineate 
şi care alineate pot avea sensul contrariă, 
inţeleg la sfârşit să se facă un vot defi- 
nitiv, dar aceste alineate aŭ avut tot 
acelaşi sens ; ele amânduot sunt in contra 
privilegiurilor, in contra titlurilor; 
amânduo aŭ majoritate şi prin urmare 
nu mai incape cuvântul de a se pune 
articolul la vot in total. 

D. preşedinte. Domnule Golescu, 
observaţiunea dumnévóstră nu a deslegat 
cestiunea. Dumnâvâstră aţi intrat in 
apreciaţianea inţelesului unui amenda- 
ment dar ei puii Adunărei cestiunea 
acâsta: dacă biuroul trebue să pue la vot 
in total un articol care se compune de 
mai multe părţi când aceste părți aŭ 
fost modificate prin amendament. 

D. R. Ionescu. Domnilor, s'a votat 
mai multe articole cu amendamente şi 
cu tâte acestea nu s'a mai pus la vot 
articolul in total. 

Maï multe voci. S'a pus, s'a pus. 

D. R. Ionescu. Constat, domnule pre- 
şediate, din ce parte vin intrerumperile. 
Aduceţivă aminte, domnilor, câte arti- 
cole s'au votat până ieri; mai tote s'ai 
modificat prin amendamente şi cu tóte 
acestea, articolele nu s'ai mai pus la 
vot in total. Prin urmare de unde scóteți 
acâstă procedură, domnule preşedinte, şi 
de ce voiţi să consultaţi Camera asupra 
unei urmări oprită de regulament. 

D. Marzesecu. Domnilor, cestiunea 
pusă de domnu preşedinte este fârte se- 
ri6să şi atrag tótă atenţiunea Camerei 
asupra el. Se pâte ca un articol să se 


Di 


compue de mai multe alineate; se pâte 
ca un alineat să fie primit de o majori- 
tate, altul respins şi inlocuit prin un 
amendament primit de altă majoritate; 
trebue deci, la fine, să se vadă daca acest 
articol aşa modificat se primesce saă nu 
de adevărata majoritate a Aduniărei. 

Fac abstracţiune de acel articol la 
care s'a admis amendamentul domnului 
Ionescu și dic in general că Camera tre- 
bue să statornicâscă o regulă in privinţa 
casului când un articol compus din mai 
multe alineate, unele din acele alineate 
sunt admise, altele respinse și altele 
modificate. Domnul principe D. Ghika 
a făcut o observaţiune fârte logică; 
domnia-sa a dis: când discutăm şi votăm 
articolele unei legi de ce să mai votăm 
acea lege in total ? Prin analogie trebue 
deci să urmăm tot așa şi cu un articol 
de lege care este compus din mal multe 
părţi, din maï multe alineate (aprobări 
parţiale). 

Să mulţumim dar domnului preşedinte 
că a pus acestă cestiune intr'un mod 
limpede şi a atras atenţiunea Camerei 
asupra acestui punct. Să luăm deci o 
decisiune in privinţa acesta, căci casul 
nu este prevădut in regulament. 

D. preşedinte. Domnilor, ca să vă 
dovedesc cât de imparţial este biuroul 
in acestă cestiune nu mal puii la vot 
articolul 10. Dar voii consulta A dunarea 
dacă in viitor biuroul trebue să aibă 
acâstă linie de conduită. 

D. C. Lapati. Domnilor, am dat tótă 
atenţiunea mea.... 

Mai multe voci. Vorbesce pentru a 
treia óră. 

D. C. Lapati. Domnule preşedinte, 
constat de unde vin intrerumperile. 

D. preşedinte. Domnule Lapati, fac 
un esces de putere dându-vă cuvântul 
pentru a treia óră. 

D. C. Lapati. Domnule președinte, 
am fost forte surprins când am vădut că 
ridicaţi o cestiune de nedomirire asupra 
procedurei ce trebue să urmaţi in votarea 


150 


amendamentelor şi articolelor. Am fost 
surprins pentru că inteligenţa dumné- 
vâstră vě a servit destul ca, de la ince- 
putul sesiunei până adi să puteţi cunósce 
regulamentul destul de bine şi să nu mai 
consultaţi Adunarea; până acum dumné- 
vóstră aţi urmat regulamentul, nu cu 
nedomirire, ci in deplină cunoscinţă de 
causă; dumnevâstră cundsceţi bine regu- 
lamentul și de acea nu aţi pus la vot 
articolele in total când la aceste articole 
s'aă introdus amendamente; articolul 87 
vě o spune fórte lămurit şi domnâv6atră 
care îl cunâsceţi îl aţi urmat până adi. 
VE intreb dar dacă adi vă este permis ca, 
cu motivul de nedomirire asupra unui 
articol care este destul de categoric, să 
cereţi votul Adunărei ca să revisuiţi re- 
gulamentul ei, când acâstă revisuire nu se 
pote face de cât cu o procedură deosebită. 

Procedura Adunărei până astădi ne 
arată că ast-fel s'a interpretat acest 
regulament; şi îmi pare forte răi că s'a 
rădicat acest incident de nedomirire toc- 
mai asupra unul articol de aşa mică 
importanţă. Despre ce se vorbesce aci? 
Despre privilegii, pentru care mai tâtă 
Adunarea in unanimitate a dis că e pen- 
tru desființarea lor. Prin urmare, domni- 
lor, să urmăm conform procedurei trase 
prin regulamentul nostru şi să nu uităm 
că am votat alte articole in care se pre- 
vedea cestiunile cele mal seri6se, aşa aŭ 
fost acelea care trata despre Israeliţi. 
Observaţi că nu e numai un singur articol 
ci e şi un alineat la dânsul; să cercetăm, 
să luăm tóte procesele-verbale ale acestei 
Adunări şi vom vedea că nici o dată nu 
am votat un articol in intregimea lui de 
cât fie-care alineat in parte. Prin urmare 
vedeţi, domnule preşedinte, că dacă acum 
aţi pune acâstă intrebare Adunărel, 
atunci sfâşiaţi regulamentul, vě puneţi 
in drept ca pentru fie-care articol să 
consultaţi Adunarea şi atunci nu mai 
avem trebuinţă de regulament, îl scâtem 
pe ferâstră afară. 

D. preşedinte. Ca precedent am con- 


sultat ceea ce se petrecea mal inainte in 
Adunările trecute... 

Voci. Adunările trecute aveai regu- 
lamentele lor şi Adunarea acâsta are 
regulamentul eï. 

D. preşedinte. Domnilor, vă spun că 
nu mě preocupă intru cât de puţin casul 
de faciă şi totuşi o să menţin a vă cere 
un vot pentru procedura cetrebue a urma 
pe viitor. 

Mai mulţi deputaţi cer cuvântul. 

D. preşedinte. Domnilor, d:scuţia- 


151 


nea este inchisă; prin urmare, am dat 


cuvântul numai asupra punerel votului. 
Acum onorabilu domnu Lapati s'a credut 
in drept a mai discuta din noii cestiunea. 
Biuroul nu a câştigat nimic din tâtă dis- 
cuţiunea şi rămâne in indoiala manifes- 
tată pentru care apelâză la Adunare şi 
pune ast-fel cestiunea: acel din domnii 
deputaţi care sunt de părere cum că 
urmând un articol de mai multe para- 
grafe sai alineate, după ce s'a votat in 
parte fie-care alineat după proiectul pri- 
mitiv saă după amendamente, dacă acel 
articol trebue ca să se pună din noŭ la 
vot cu modificările introduse, vor bine- 
voi a se scula. 

Mai mulţi din domnii deputaţi se 
sc6lă, insă votul presentând indoială se 
cere vot secret. 

— Se pune la vot prin bile propunerea 
domnului preşedinte şi se incuviinţâză 
cu majoritate de 54 bile albe contra 51 
negre. 

D. raportor cetesce articolul 11, care 
devine 13, din proiectul modificat de 
comitet in armătórea coprindere : 

„Libertatea individuală este garantată. 
- „Nimeni nu póte fi urmărit de cât in 
„casurile prevădute de lege şi după for- 
„mele prevădute de ea. 

„Nimeni nu pâte fi poprit sai arestat, 
„afară de casul de vină veghiată, de cât 
„in puterea unui mandat judecătoresc 
„motivat şi care trebue să îi fie comu- 
„Dicat la momentul arestărei sai cel 
„mult in 24 de ore după arestaţiune.* 


D. A. Pascal. Domnilor, comitetul 
la acest articol a credut că dicerile po- 
pripi şi arestări fiind repeţite şi in al 
duoilea alineat, sunt un pleonasm in cel 
d'ânttiu, şi ast-fel a suprimat aceste 
diceri; cât pentru cel din urmă alineat 
care dice că nimeni nu pste fi sustras 
de la fireştii sei judecători, comitetul a 
socotit de cuviință a face din acest ali- 
neat un articol osebit. 

— Se pune la vot articolul 11 gi se 
adoptă. 

— Articolele 12 al comitetului deve- 
nit 14, şi 12, 13 şi 14 din proiectul 
primitiv care devine 15, 16 şi 17 se 
adoptă intocmai şi fără discuţiune in 
următ6rea coprindere : 

„Articolul 14 (12 al comitetului). Ni- 
„meni nu pote fi sustras in contra vo- 
„inței sale de la judecătorii ce îl dă 
„legea.* 

„Articolul 15 (12 primitiv). Domici- 
„lul este inviolabil.“ 

„Nici o visitare a domiciliului nu se 
„pâte face de cât in casurile anume pre- 
„vădute de lege şi potrivit formelor de 
„ea prescrise.“ 

„Articolul 16 (13 primitiv). Nici o pe- 
„dâpsă nu pote fi infiinţată şi aplicată 
„de cât in virtutea unei legi.“ 

„Articolul 17 (14 primitiv). Nici o 
„lege nu p6te infiinţa pedépsa confiscărel 
„averilor.“ 

D. raportor dă cetire art. 16 al comi- 
tetului devenit 18, in următârea co- 
prindere : 

„Articolul 16. Pedâpsa morţei nu se 
„va putea reinfiinţa, afară de casurile 
„prevetdute in codicele penal militar in 
„timp de resbel. 

D. A. Pascal, raportor. Asupra a- 
cestui articol comitetul având in vedere 
că pedâpsa cu morte e desființată de 
mult, a socotit ca neesactă espresiunea 
de desfiinţată din proiectul guvernului 
şi a inlocuit'o cu cuvântul de reinființat 
şi ast-fel articolul e redactat cum vi îl 
am cetit. Afară de acestea, domnilor, 


pentru o mai bună ordine a articole- 
lor, comitetul a credut de cuviință a 
strămuta articolul 24 din proiectul gu- 
vernului după articolul acesta, şi tot-de- 
o dată i s'a făcat şi o mică modificaţiune. 
lată ce dice articolul 24 din proiectul 
guvernului : 

„Art. 24. Proprietatea de orl-ce na- 
„tură este neviolabilă. 

„Nimeni nu pâte fi espropriat de 
„cât pentru causi de utilitate publică 
„Şi după drâptă şi prealabilă despă- 
„Bubire. 

„Prin utilitate publică se inţelege co- 
municaţia şi salubritatea. 

„Libera şi neimpedicata intrebuinţare 
a riurilor navigabili şi flotabili, a şose- 
lelor şi altor căi de comunicare este de 
domeniul public. 

„Legi speciale vor regula aceste ces- 
tiuni€, 

Iată cum a modificat comitetul acest 
articol care acum devine al 19-lea: 

„Articolul 19 (7 al comitetului). Pro- 
prietatea de ori-ce natură, tóte creanţele 
asupra Statului, precum şi tâte anga- 
giamentele Statului sunt sacre şi invio- 
labile. 

„Nimeni nu pote fi espropriat de cât 
pentru causă de utilitate publică lega- 
lemente constatată şi după o drâptă şi 
prealabilă despăgubire. 

„Prin causă de utilitate publică urmeză 
a se inţelege numai comunicaţiunea şi 
salubritatea publică. 

„Legi speciale vor regula procedura şi 
modul espropriaţiunei. 

„Libera şi neimpedicata intrebuinţare 
a riurilor navigabili și flotabili, a şose- 
lelor şi altor căi de comunicare este de 
domeniul public“. 

Asupra acestui articol s'a propus de 
domnu C. Boerescu un amendament 
care dice: 

„Proprietatea de ori-ce natură pre- 
cum şi tâte creanţele asupra Statului 
sunt sacre şi neviolabile. 

„ln locul alineatelor al 3-lea şi al 


153 


4-lea: legi speciale determină causele de 
utilitate publică. 

C. Boerescu, C. Şuţu, Plagino, A. T. 
Zisu, Marcovici. 


D. C. Boerescu. Duot mici modifi- 
cări se propune asupra acestui articol; 
mal ântâiă suprimarea cuvintelor: „şi 
tóte angagiamentele Statului* şi al 
duoilea ca aceste alineate să se intru- 
n6scă intr'unul singur şi să se dică că o 
lege specială va determina care sunt 
casurile de utilitate publică ; căci nu este 
bine să se determine aci că numai aceste 
duo& casuri sunt de utilitate publică, 
mai cu s6mă că chiar articolul guvernu- 
lui dice că legi speciale vor determina 
aceste casuri şi pote că legiuitorul atunci 
să voiască a inmulţi casurile de espro- 
priaţiune pentru utilitate publică şi nu ar 
putea, căci s'ar vedea in alternativa sai 
de a modifica Constituţiunea sai de a nu 
putea imulţi acele casuri şi prin urmare 
nu ar putea face legea pe care însuşi acest 
articol o reclamă. Eù aşi voi să dicem 
ast-fel in Constituţiune' cum să putem 
orl-când modifica şi imulţi aceste casuri 
de utilitate publică după trebuinţele 
epocei; astădi pote prea bine să nu fie 
alte casuri de utilitate publică de cât 
comanicaţiunea şi salubritatea publică; 
dar mâne pâte că națiunea să simţă 
nevoia a espropria şi pentru casul de 
defensă naţională; pâte că, daca am 
lăsa ca o lege specială să determine aceste 
casuri de utilitate publică, am primi a 
se face espropriaţiune şi pentru infru- 
museţarea oraşului, căci şi acesta este un 
cas de utilitate publică. Să ne reservăm 
dar ca acâstă enumeraţiune a casurilor 
de utilitate publică să o determinăm 
când vom face acea lege de espropria= 
ţiune, precum se dice in amendament. 

D. preşedinte cetesce un amendament 
propus de domnii Iatropolu, Lapati şi 
alţii, in coprinderea următâre: 

„Legile csistente privitore la aliniarea 
şi lărgirea stradelor de prin comune, 


æ.. 


precum şi la malurile apelor ce curg pe 
lângă ele, rămân in vigâre.* 

P. Iatropolu, C. Lapats, C. Catargiu, 
C. Boerescu, A. Arion. 


Domnilor, discuţiunea ar fi de prisos 
asupra acestor amendamente mail inainte 
de a se consulta membrii comitetului 
asupra lor. 

Domnii membrii ai comitetului sunt 
invitaţi a trece să se consulte. 

D. ministru de culte. Nu impărtă- 
gesc opiniunea onorabilului domnu Boe- 
rescu. .. 

D. preşedinte. Domnule ministru, 
nu e in discuţiune amendamentul dom- 
nului Boerescu până nu se va consulta 
comitetul. 

D. ministru de culte. Atunci, dom- 
nilor, declar că resping amendamentul 
domnului Boerescu şi susţin pe al gu- 
vernului. 

D. A. Pascal. Domnilor, majorita- 
tea comitetului, deliberând asupra celui 
d'ântâii amendament, na îl admite. 

Iată singura modificaţiune ce acest 
amendament face la articolul comitetu- 
lui este de a se scâte dicerile: „angagia- 
mentele Statului“. Ei bine, domnilor, 
majoritatea comitetului. . . 

D. N. Ionescu. Nu majoritatea, fiind- 
că a fost treï de o opiniune şi trei de alta, 
D. preşedinte. Horaţii şi Curiaţii. 

D. A. Pascal. Ei bine, domnilor, trei, 
dintre care sunt şi eù, am găsit de cu- 
viinţă a se menţine aceste diceri „anga- 
giamentele Statului“ şi iată pentru ce: 
angagiamentele Statului trebue să ofere 
tot-d'a-una mal multe garanţii de cât ale 
unui om privat; căci numai aşa se pâte 
mări creditul Statului şi obligaţiunile 
sale capătă o mai mare valdre. Acâsta o 
găsim şi in Constituţiunea Franciei din 
1848: „ori-ce angagiamente luate de 
„Stat către creditorii sei sunt inviola- 
„labile“ (Poe. Către creditori). Da; către 
creditori; fiind-că ori-ce om, când are un 
angagiament din partea altuia, acela este 


153 


- m_e D 


creditor şi prin urmare Statul având 
angagiamente către particulari saă veri- 
cine, acestia sunt creditorii Statului , 
Statul e dator să esecute angagiamentele 
sale in privinţa lor. .. 

O voce. Chiar luate fără voia Adu- 
nărel. 

D. A. Pascal. Angagiamentele se in- 
țelege acele făcute in limitele legei. 
Ministerul este şi el un mandatar şi dacă 
trece peste voinţa mandantului, luând 
angagiamente afară din limitele legei, 
atunci le face pe séma lui şi este res- 
ponsabil. Iată dar motivele pentru care 
trei din membrii comitetului ai opinat 
să se respingă acel amendament. 

Viù, domnilor, acum la a duoa modi- 
ficare; se dice prin acest amendament ca 
să se sc6tă aceste duot alineate: 

„Prin causă de utilitate publică ur- 
méză a se inţelege numai comunicaţiunea 
şi salubritatea publică. 

„Legi speciale vor regula procedura 
şi modul espropriaţiuneli“. 

Şi in locul lor să se dică acâsta: 

„Legi speciale determină causele de 
utilitate publică“. 

Diferinţa, prin urmare, intre redac- 


. iunea comitetului şi acea propusă prin 


acest amendament este acâsta : 
Comitetul precum şi guvernul a voit 
să preciseze casurile de utilitate publică 
in Constituţiune; iar autorii acestui 
amendament propun ca aceste casuri să 
se preciseze prin legi speciale. Prin ur- 
mare, vedeţi că prin legi speciale s'ar 
putea declara de utilitate publică ori-ce 
lucru, pe câtă vreme redacţiunea făcută 
de comitet dă mai multă garanție. Dar 
s'a făcut o altă obiecţiune, adică când 
se ivesce casul de fortificaţiune. Sta- 
tul pâte să aibă nevoe să fortifice cu- 
tare sai cutare punct şi proprietarul 
tărâmului să se opue a ceda o parte din 
locul seŭ ca pentru un cas de util tate 
publică ; de aceea s'a credut de nevoe a 
se precisa casurile de utilitate publică 
şi pe lângă cele duoă casuri, adică căile 


10% 


de comunicaţiune gi salubritate, să se 
adaoge ca cas de utilitate publică şi 
fortificaţiunile. Principiul acesta de a 
se espropria cine-va prin silă s'a admis 
cu multă greutate şi in alte părți fiind-că 
e o lovire contra proprietăţei; chiar in 
Englitera s'aii opus la acâstă espropriare 
şi cu tóte acestea vedeţi că nu este altă 
ră mal traversată de drumuri ferate 
de cât ea. 

Trebue să admitem şi noi esproprie- 
rea cum s'a admis de Francia şi alte 
ţări, insă să precisăm casurile de utili- 
tate publică, ca nu prin legi speciale să 
se dea nume de casuri de utilitate pu- 
blică şi chiat atunci când cine-va ar voi 
să îşi facă grădini sai să lărgâscă o 
curte ; utilitate publică este atunci când 
profită toţi nu numai o parte. 

Mal este incă un amendament f6rte 
prevedător şi pentru care felicit pe au- 
torii lui. Avem o lege care este regu- 
lamentul. Prin acest regulament sa 
legiferat, incă de la 1834, că ori-cine 
zidesce in oraş să se tragă inapoi din 
uliţă de 4 sai 6 palme, fără ca pentru 
acâsta să pâtă cere vre-o indemnisare, 
căci acâstă espropriare se face in favórea 
lărgirei uliţilor. Acest drept este dobân- 
dit prin legi de către oraşe şi daca nu 
îl vom menţine prin Constituţiune ele 
îl vor perde. Amendamentul tinde a se 
menţine aceste disposiţiuni ale regula- 
mentului organic. Nimeni nu s'ar putea 
plânge că prin aceste disposiţiuni i s'ar 
lua ceva, fiind-că nu face de cât să men- 
ţină legea in vigóre. Majoritatea comi- 
tetului primesce acest amendament. 

D. N. Ionescu. Mulţumesc onorabi- 
lului representant de la Panciu şi Odo- 
besci care a binevoit a îmi ceda cuvântul. 
Eú voiti respunde onorabilului raportor, 
care in acâstă cestiune insemnată de 
espropriaţiune a făcut apel la Consti- 
tuţiunea francesă de la 1848 şi la regu- 
lamentul organic. Imi pare forte bine să 
věd pe onorabilul nostru raportor că 
face apel la aceste duo legi cu totul 


164 


despărțite intr'o cestiune pe care singur 
bunul simţ este in stare să o deslege. 

Ce se propune prin amendamentul 
onorabilului representant de la Cahul? 
Se propune că prin legi speciale să se 
determine casurile de utilitate publică 
şi ce dice redacţiunea susţinută de ono- 
rabilul raportor? Că comunicaţiunea şi 
salubritatea publică sunt singurele ca- 
suri de utilitate publică. Ei bine, dom- 
nilor, eă susţin că nu sunt numai aceste 
casuri de utilitate publică gi tocmai 
esemplul ce s'a adus de domnu raportor 
pentru imfrumuseţarea oraşului este 
iarăşi un cas de utilitate publică. Domnia- 
sa cere pentru acest cas legi eacepţionale. 
Va să dică sunt şi alte casuri gi in 
adevăr căutând bine vom mal găsi şi 
altele. 

Domnilor, să precisăm bine, să ne 
pătrundem bine de deosebirea intre a- 
mendamente şi redacţiunea primitivă a 
articolului comitetului. Articolul pri- 
mitiv le intinde, pe când redacţiunea 
acâsta le mărginesce. Va să dică insuşi 
domnu raportor amendâză redacţi unea sa 
primitivă. Socotesc dar că este de prisos 
să mal continuăm discuţiunea; fiind-că la 
fie-care pas am descoperi casuri noui de 
espropriare şi pentru că in Constitu- 
ţiune trebue să se pună principii ge- 
nerale de espropiare iar nu casuri escep- 
ționale. Si admitem dar redacţiunea 
amendamentului onorabilului domn re- 
presentant de la Cahul care in comitet 
putem şi noi dice că intrunesce majori- 
tatea de trei, precum intrunea cele-l-alte 
majoritatea de trei a dumnâlor, remâind 
acum la acea parte a Adunărei care va 
primi acest amendament să facă majori- 
tatea mai reală. 

Acum, domnilor, inci un cuvânt asupra 
termenului angagiament. Onorabilu ra- 
portor a citat Constituţiunea Franciei 
din 1818 ca să arate că alta este anga- 
giament şi alta e datorii. Iată acum care 
este diferinţa intre aceste duoă termene. 
Statul nu are de cât datorii ; tâte cele= 


l-alte angagiamente ale sale se subsumă 
in aceste datorii. Şi să vedeţi ce incon- 
veniente ar fi când s'ar admite acest ter- 
men de angagiament. Angagiamentul nu 
este de cât prima formă a datoriei ; acâsta 
pâte fi şi definiţiunea juridică a acestui 
termen de şi termenul singur nu este ju- 
ridic. Ast-fel chiar cuvântul de angagia- 
ment lasă latitudine guvernului de a se 
subsuma sai nu in datoriile Statului. 
Asemenea și aci termenul de angagiament 
lasă Statului facultatea de a subsuma a- 
ceste angagiamente in datoriile generale. 

De aceea vă rog să primim amen- 
damentul domnului representant de la 
Cahul fiind-că mi se pare mai precis şi 
mal corect. 

— Se cere inchiderea discuţiunel. 

D. ministru de finance. Domnilor, 
eù doriam să vorbâscă domnu Strat, 
fiind-că sciam că are să apere tot causa 
ce voesc să apăr şi ed. Dar pentru că văd 
că voesce a se inchide discuţiunea, de 
aceea voesc să rog pe Adunare să nu se 
mal vorbâscă de angagiamentele Statului. 
S'a dis de unii onorabili domni că aceste 
cuvinte se găsesc in Constituţiunea Fran- 
ciei din 1848, dar nicăeri aiurea nu se 
găsesc. lată insă de ce se găsesc in Con- 
stituţiunea Franciei din 1848, fiind-că 
pe atunci se răspândise o teorie greșită ca 
datoriile Statului de sub domnia lui Lu- 
dovic Filip să le plătâscă burgesia ca 
una ce ea le făcuse prin regele el; şi 
atunci Francia ca să dea o garanţie cre- 
ditului statului a pus acâstă idee in 
Constituţiune că statul îşi va plăti dato- 
riile. La noi insă unde nu se găsesce un 
singur Român care să dică că datoriile 
Statului nu trebue să se plătâscă de Stat, 
nu sciù de ce folos ar mai fi ca să mai 
punem in Constituţiune că avem să plă- 
tim datoriile. Ar fi tocmai ca când ar 
veni la mine un particular şi ar cere să 
contractez cu dânsul spuindu-mi că este 
onest ; el bine, in acel om tocmai pentru 
că îmi spune că este onest mie îmi dă 
bănudlă că nu este şi nu 7oii contracta cu 


155 


dânsu. Dacă dar pentru un particular este 
ac6sta o ofensă cu cât mai mult pentru 
Stat. Tot asemenea şi pentru noi; când 
s'ar pune acestă idee in Constituţiune ar 
răspunde tocmai ca când o parte a naţiu- 
nei ar avea tendinţe de a nu se plăti dato- 
riile ; şi fiind-că nici-o-dată nu a fost 
tendinţe de asemenea natură la noi nici 
nu trebue să se pue in bănulă măcar 
că națiunea română nu îşi plătesce da- 
Loriile. Domnilor, Statul nostru își a 
plătit tot-d'a-una datoriile sale. A fost 
un singur cas, o singură datorie care 
putea; să fie pusă in bănuâlă — acâsta 
este casa de lichidare a obligaţiunilor 
rurale — şi de aceea s'a pus articol spe- 
cial in lege, prin care se declară că nici 
proprietăţile nu se vor lua de la-ţerani 
nică datoriile către proprietarii de moșii 
nu se vor lăsa neplătite şi se angagiază 
Statul a le plăti. Iar pentru tâte cele- 
l-alte datorii nimeni nu a avut cea mal 
mică bănudlă şi nu s'a gândit să nu se 
plătâscă. De aceea eŭ věd că ar fi ruşine 
să punem chiar in bănu6lă buna credinţă 
a naţiune. 

D. I. Strat. Domnilor, acest art. 17 
ast-fel precum îl a redactat comitetul 
e un articol din cele mai periculdse 
pentru Stat. Articolul 24 precum era in 
proiectul guvernului vorbesce numai de 
proprietate de ori-ce natură şi dice că e 
inviolabilă; articolul comitetului mai 
adaogă creanţele şi angagiamentele Sta- 
tului că gi acestea sunt inviolabile. Nu 
věd nici o deosebire intre articolul co- 
mitetului şi amendamentul propus de 
domnu Boerescu; pentru că, ori veţi 
dice creanţe şi angagiamente ori numai 
creanţe e tot una. Dar maï ântâiă a 
dice că Statul trebue să își plătâscă 
datoriile, acâsta e un lucru care s'ar in- 
ţelege de la sine şi care pus in Consti- 
tuţiune nu ar putea face, cum a dis 
domnu ministru de finance, de cât să 
arunce o neincredere; pentru că s'ar găsi 
Gmeni care ar dice că de vreme ce se 
pune Statului acâstă datorie prin Con- 


stituţiune, acesta se face pentru că Sta- 
tul nu prea îşi plătesce datonile. Dar 
mal e şi un adevărat pericol aci. Noi ne 
aflăm in cea mai mare desordine finan- 
ciară. Ei bine, s'a vorbit necontenit 
despre remediile care s'ar putea aduce 
acestei stări de lucruri; fie-care a propus 
mijl6cele ce a credut mai apte pentru a 
pune pe Statul român in posiţiune de a 
îşi indeplini angagiamentele sale. Să nu 
uitaţi că ori-ce om va fi la ministerul 
de finance care va avea seri6sa inten- 
ţiune de a pune ordine in finance, nu 
va putea să nu aibă recurs la o măsură 
care s'a intrebuințat in tâte statele... 

D. N. Blaremberg. La consolidare. 
A ! iată pentru ce am cerut cuvântul. 

D. 3. Strat. Da, tocmai la consoli- 
darea datoriei. Printr'acest articol, cum 
tl propune comitetul, nu se pâte congo- 
lida nici o datorie. Când Constituţiu- 
Lea dice că Statul nu pote viola nici 
iutr'un mod angagiamentele sale, atunci 
ei, creditorul Statului, care am să pri- 
mesc de la dânsul la o scadeuţă fixă 
o mie galbeni, de esemplu, nu pot su- 
feri şi nici mě pâte obliga o lege care 
ar veni să dică că nu îmi dă capitalul 
ci numai procentul la capital. Acésta va 
să dică consolidarea datoriei flotante; 
şi Statul român nu va putea scăpa de 
datorii de cât numai având recurs la 
acest midloc financiar, de cât când va 
face adică ceea-ce ai făcut şi tâte cele- 
alte ţări. 

Acum, cu acest articol in mână, intreb: 
cu ce drept va veni Statul să dică cul-va: 
nu îţi mai daŭ capitalul ci numai do- 
bânda lui ? Pentru că acâsta va fi in 
contra Constituţiunei. Prin urmare Sta- 
tul nu va putea cu acest articol să con- 
solideze nici o dată datoria sa flotantă. 

Mai e incă ceva; avem o plagă in ţâră, 
cunoscută şi simțită de toţi, pensiunile; 
pensiunile sunt creanţe ale Statului; ele 
sunt inscrise in cartea datoriei publice 
şi sunt creanţe tot aşa de bune ca şi 
imprumutul, ca şi ori-care creanţe ale 


Statului. Acum, departe de mine dea 
crede că va veni vre-o dată Statul român 
in asemenea gravă crisă financiară in 
cât să dică: datorie publică sunt pen- 
giunile dar nu am de unde să mal plă- 
tesc, nu le mai plătesc; nu cred acâsta; 
dar e de prevădut că Statul român va 
mai fi mult timp in crisa de astădi finan- 
ciară, in cât va fi nevoit a reteza ceva 
din acele pensiuni. Dumnâvâstră mai 
deunădi, când discutaţi mijlocul estra- 
ordinar pentru a veni in ajutorul guver- 
nului, dumnevâstră, partea dreptă a 
Adunărei, aţi dis să se taie o parte din 
lefi şi din pensiuni, in proporţiune cu 
mărimea lor până la 500%. Ei bine, 
domnilor, ori când guvernul gi Adunarea 
se vor gândi serios de a pune o stavilă 
acestei plăgi a pensiunilor, nici Adu- 
narea nici guvernul nu se vor opri numai 
de a impedica ingreunarea acestei chel- 
tuieli, ci vor fi in nevoe de a ataca şi 
pensiunile deja inscrise ca datorie pu- 
blică daca nu in alt mod, dar le va supune 
la o reţinere mai mare. Vě aduceţi aminte 
de o lege care s'a votat in Camera tre- 
cută şi atunci 8'a supus pensiunile la o 
reţinere mai mare de cât inainte, pentru 
ca din acele reţineri să se facă un fond; 
fiind-că Statului nu îi mai dă mâna, in 
impregiurările in care se află, să dispună 
de un capital insemnat pentru pensio- 
narii viitori, | 

Eï bine, domnilor, ori cum veţi privi 
cestiunea acesta a pensiunilor, desfid pe 
ori-ce ministru de finance să pâtă regula 
ţiindu-se strict in legalitate, adică fără 
a veni cu o lege să reducă pensiunile pe 
jumătate ; dar intrun asemenea cas, 
Statului i se va putea dice că atacă Con- 
stituţiunea ; prin urmare, Statul va con- 
tinua a purta intrâgă sarcina pensiunilor 
ce apasă asupră-l. 

Iată dar motivele principale pentru 
care sunt contra articolului comitetului: 
ântâiă, pentru imposibilitatea ce crează 
pentru Stat de a îşi consolida datoria 
flotantă; şi al duoilea, pentru imposibi- 


litatea de a nu putea Statul să reducă 
un leii din pensiuni. Sant pentru artico- 
lul guvernului, fiind-că acest articol nu 
vorbesce nimic despre creanţele Statului. 

D. ministru de finance. Onorabilul 
domnu Strat mě a făcut să fiù contra pro- 
verbului românesc, mai bine cu un om 
brav la pagubă, de cât cu un neroiaş la 
câştig. Domnia-sa, voind a îmi veni in 
ajutor, mă a deservitin tot chipul şi mă 
face acum să declar că nu mě mal opun 
la amendamentul ce s'a propus, fiind-că 
nu sunt pentru consolidarea datoriei 
flotante (aplause). 

Eù cred, domnilor, că nu am ajuns 
acolo in cât să nu ne mai putem plăti 
datoria flotantă ; suntem in posiţiune de 
a o putea plăti şi acâsta e singurul 
midloc de a consolida creditul nostru. 
Dacă de la inceput vom incepe prin 
consolidarea datoriei flotante, socotesc 


că vom compromite f6rte mult creditul | 


nostru. De aceea vě promit că, cât de 
curând am să viă cu o lege prin care 
să vě propun vândarea proprietăţilor 
mici ca să ne putem scăpa de datoria 
flotantă (aplauee). 

— Ñe cere inchiderea discuţiunei. 

D. N. Blaremberg. În urma decla- 
rațiune domnului ministru de finance 
renunţ la cuvânt. 

— Se pune la vot inchiderea discu- 
ţiunel şi se incuviințéză. 

— Se pune la vot amendamentul dom- 
nului Boerescu la alineatul ântâii şi 
se adoptă in locul acelui alineat. 

— Alineatele 2 şi 3 se adoptă după pro- 
iectul comisiunei, cu adăogire la acest 
din urmă a cuvintelor: „şi lucrările de 
apărarea ţerei“. | 

— la alineatul 4 se adoptă amenda- 
mentul domnului Iatropolu. 

— Alineatele 5 şi 6 se adoptă intocmai 
după proiectul comisiunei. 

— Se pune la vot in intregul sei arti- 
colul 19 şi se adoptă. 

D. A. Pascal, raportor. Acum, dom- 
nilor, intre articolul ce aţi votat și cel 


următor din proiectul comitetului se 
propune a se introduce următorul amen- 
dament ca un articol noi: 

„Art. 20. Proprietatea dată ţăranilor 
prin legea rurală şi despăgubirea garan- 
tată proprietarilor prin acea lege nu vor 
putea fi nici o dată atinse.“ 

C. Boerescu, C. Kulu, V. Ghika, 
Plagino, St. Fălcoianu, C. Blaremberg, 
G. Cantacuzin. 


— Se pune la vot acest amendament 
şi se adoptă cu unanimitate. 

D. A. Pascal, raportor. Acum, dom- 
nilor, vě cetesc articolul 18 din proiectul 
modificat de comitet care este articolul 
16 din proiectul primitiv şi care devine 
acum articolul 21 in proiectul definitiv. 
Iată acel articol: 

„Libertatea consciinţei şi a dogmelor 
„este absolută. 

„Libertatea tutulor cultelor este ga- 
„rantată, intru cât insă celebraţiunea 
„lor nu aduce o atingere ordinei publice 
„sai bunelor moravuri. 

„Religiunea ortodoxă a r&săritului 
„este aceea a majorităţei Românilor. 

„Biserica ortodoxă română este şi 
„rămâne neatârnată de ori-ce chiriarchie 
„streină, păstrându-și insă unitatea cu 
„biserica ecumenică a răsăritului in pri- 
„vinţa dogmelor. 

„ Afacerile spirituale, canonice şi dis- 
„ciplinare ale bisericei ortodoxe române 
„se vor regula de o singură autoritate 
„sinodală centrală, conform unei legi 
„speciale. 

„Mitropoliţii şi episcopii bisericei or- 
„todoxe române sunt aleşi de representa- 
„ţiunea naţională şi investiţi de Domn, 
„conform tradiţiunilor ţărei. 

„Clerul superior şi instituţiunile de 
„instrucţie specială a religiunei ortodoxe 
„se vor intreţine de către Stat, după cum 
se va regula prin o anume lege. 

„Clerul parochial se retribue de către 
„comună.“ 

Acum, permiteţi-mi, domnilor, ca ra- 


portor, a vă arăta motivele pentru care 
majoritatea comitetului a credut de ne- 
cese a face aceste modificări. 

In ceea-ce privesce libertatea consciin- 
tel, comitetul a credut că este necesar a 
ge pune intr'un mod clar in Constitu- 
ţiunea nóstră un principii ce se găsesce 
admis in constituţiunile statelor celor 
maï liberale, ideia care e conformă cu 
spiritul secolului in care trăim gi cu 
spiritul naţional al poporului nostru, 
care tot-d'a-una a fost tolerant pentru 
tâte religiunile; pentru acâsta comitetul 
a dis: „libertatea dogmelor şi a con- 
sciinţei este absolută.* Minoritatea, insă 
a fost de opiniune să nu se pună curâutul 
dogme, ci să se lase cuvântul consciinfes, 
şi argumentele dumuélor pentru ac6- 
sta aŭ rěmas a le desvolta insăşi in 
A dunare. 

Cât pentru majoritatea comitetului, 
ea a credut că libertatea dogmelor este 
un resultat al principiului general, esen- 
tial, al principiului primordial, că, când 
se dă libertatea consciinţei trebue să se 
dea şi libertatea dogmelor. A adiogit 
insă că, daca vor fi culte a căror cele- 
braţiune ar atinge ordinea publică şi 
bunele moravuri, atunci să se limiteze 
acâstă libertate a cultelor şi a dogmelor 
ca să nu bleseze nici ordinea publică 
nici bunele moravuri. Prin urmare a dis 
libertatea tutulor cultelor este garantată, 
intru cât insă celebraţiunea lor nu aduce 
o atingere ordinei publice saă bunelor 
moravuri. 

Cun6sceţi că sunt culturi a căror ce- 
lebraţiune, daca am tolera-o la noi, s'ar 
aduce o lovire la ordinea publică şi la 
bunele moravuri. 

În ceea-ce concernă religiunea, comi- 
tetul a credut că de vreme ce astădi, mai 
cu s6mă in urma unirei definitive a Mol- 
dovel şi a ţărei românesci, se găsesce in 
Stat la noi mai multe sute de mii de 
Gmeni care profesâză rituri catolice şi 
protestante, mal cu sémă peste Milcov 
in județele Bacăă, Neamţu și Roman, este 


E 


o mare parte din populaţiunile rurale 
care profes6ză ritul catolic, şi de vreme 
ce ast-fel Românii pot fi de ori-ce reli- 
giune, de ori-ce rit, s'a cregut că este mai 
esact a se dice că religiunea ortodoxă a 
r&săritului este aceea a majvrităţei Ro- 
mânilor. (Sgomot, desaprobări), Domni- 
lor, eă ca raportor am de datorie să supun 
Adunărei care sunt motivele ce aŭ făcut 
pe comitet de a introduce cutare saă 
cutare modificaţiune. 

In ceea-ce concernă independenţa și 
legăturile bisericei n6stre cu biserica 
ecumenică, comitetul a menţinut pro- 
iecţul guvernului. 

In ceea-ce se atinge de mitropoliți şi 
episcopi, comitetul a credut că trebue 
desfiinţată legea din 1864 care a venit şi 
a desfiinţat o veche instituţiune a nóstră, 
in virtutea cărea mitropoliţii şi episcopii 
eraă aleşi de puterea legiuitâre iar nu 
numiţi de Domnitor. Şi credând comite- 
tul acâsta, a urmat voinţei majorităţei 
tutulor secţiunilor care s'aă pronunciat 
de a se reda capilor bisericei nóstre in- 
dependenţa aceea care le e tradiţională 
şi care nu a fost răpită nici o dată până 
la 1864. Prin urmare, propunem ca 
Adunarea să al6gă pe mitropoliți şi 
episcopi şi după ce îi va alege Domni- 
torul să îl confirme numai. În ceea-ce 
privesce clerul superior şi instituţiunea 
instrucţiunei superidre a religiunei or- 
todoxe, aceea s'a pus in sarcina Statului, 
iar in ceea-ce privesce clerul parochial, 
comitetul a credut că trebue să fie pus 
in sarcina comunei ; fiind-că o comună 
pâte să fie ortodoxă sai alta catolică şi 
afară de acâsta comuna pâte să facă mai 
bună alegere de preoţi. 

D. preşedinte. Mai inainte de tóte 
daŭ in cunoscinţa Adunărei duoă amen- 
damente. Unul al domnului Heliad in 
următ6rea coprindere: 

„Religiunea ortodoxă a resăritului 
este religia dominantă a Statului român.* 


I. Heliad R., Sc. Turnavilu, M. Ple- 
şotanu, C, Romanescu, A. Lupaşeu. 


Un alt amendament al domnului Cer- 
nătescu care dice: 

„La alineatul al treilea de la articolul 
„18 să se modifice: Religiunea ortodoxă 
„a resăritului este dominantă in Ro- 
„mânia“. 

P. I. Cerndtescu, N. Pâcleanu. 


Apoi mai este un amendament propus 
incă din prima di a luărei in desbatere a 
Constituţiunei in următ6rea coprindere: 


Despre religiune 


„Articolul 1. Religianea ortodoxă a 
„resăritului e religiunea dominantă in 
» România. 

„Libertatea tutulor cultelor este ga- 
„rantată, intru cât insă celebraţiunea lor 
„nu aduce o atingere in bunele moravari 
„ale Românilor. Proselitismul gi ori=ce 
„intervenţiune prejadiciabilă religiunei 
„dominante sant oprite. 

„Articolul 2. Biserica ortodoxă din 
„România este şi remâne indipendinte 
„de ori-ce chiriarchiă streină, conser- 
„vându-şi insă unitatea ei, in privinţa 
„dogmelor, cu biserica ecumenică a resă- 
„ritului şi cu ori-ce altă biserică a lui 
„Christ care va profesa aceleaşi doctrine. 
„Ea conservă in tâtă integritatea lor, ca 
„81 cele-l-alte biserici menţionate, canó- 
„nele apostolice şi acele stabilite de către 
„concilii, precum şi sântele tradiţiuni. 

„ Afacerile spirituale, canonice şi dis- 
„Ciplinare ale biscricei ortodoxe din 
„România se vor regula de un sinod 
„naţional după o lege specială. 

„Mitropoliţii şi episcopii bisericei or- 
„todoxe in România se aleg de sinod 
„impreună cu representanţii ortodoxi 
„răsăriteni al Adunărei generale gi se 
„investesc de Domn, conform tradiţiu- 
„ilor ţărel. 

„Clerul superior, stabilimentele pi6se 
„3i instituţiunile de caritate şi de ins- 
„tracţiune bisericâscă ortodoxă, se vor 
„intreţine, prin ingrijirea Statului, din 


169 


„fondurile pióse ale donaţiunilor ecle- 
„Siastice, conform unei legi speciale. 
„Clerul parochial se retribue de către 
„comună.“ 
D. Racotă, D. Tacu, I. Plesnslă, A. 
Lupaşcu, T. Lateş, Iosefescu, P. Buescu. 


In fne, iată incă un amendament ce 
s'a presentat de domnu Boerescu şi a 
cărui coprindere este acésta : 

La alineatul 1, „libertatea consciinţei 
„este absolută.“ 

La alineatul 5. „Mitropoliţii şi epis- 
„copii eparhioţi al bisericei ortodoxe 
„române sunt aleşi după modul ce se 
„determină prin o lege specială. 

„»Alineatele 6 şi 7 se suprimă.* 


C. Boerescu, C. Şuţu, Vladimir Ghika, 
A. Plagino, St. Fălcoianu, A. T. Zisu. 


D. N. Ionescu. Domnule preşedinte, 
deosebirea care e intre redacţiunea pro- 
iectului majorităţei comitetului Consti- 
tuţiunei şi intre amendamentul care 
am on6re a susţine este fârte insemnă- 
târe. Majoritatea comitetului proclamă 
libertatea consciinţei şi a dogmelor şi 
tot-o-dată independinţa bisericel naţio- 
nale; mal departe, redacţiunea comite- 
tului declară că religiunea ortodoxă 
este aceea a majorităţei poporului ro- 
mån; şi mai departe incă, că mitropoliţii 
şi episcopii sunt a fi aleşi. Afară de 
punctul acesta din urmă relativ la bi- 
serica ortodoxă română, care este Co- 
mun atât in amendament cât şi in 
redacţiunea comitetului, tâte cele-l-alte 
puncte sunt diametral opuse. Cestiunea 
este f6rte insemnată domnule preşedinte. 
Înţeleg inaltul liberalism in numele 
căruia majoritatea comitetului a pro- 
clamat nu numai libertatea consciinţei 
dar şi libertatea dogmelor; inţeleg acâsta 
cu atât mai mult că cestiunile religidse 
care s'a dis că nu mai sunt ale timpului 
nostru, domineză incă in noua emisferă 
chiar sub forma acâsta a liberalismului 
inalt. America s'a fondat, precum scim, 


dintr'o necesitate religidsi. Refugiații 
de sub biserica dominantă, anglicană, 
persecutați in patria lor, vaii disţerat şi 
de o dată cu implântarea religiunei lor 
libere aŭ pus şi fundamentele unei noul 
libertăţi civile, unei noul libertăţi po- 
litice. De aceea sarcina mea ar fi grea 
de a intreprinde a combate ideile 
majorităţei comitetului in ce se atinge 
de libertatea dogmelor mai cu s6mă. 
Dar, domnilor, precum s'a dis in acâstă 
Cameră in dilele trecute de citre ono- 
rabilul representant... tot de la Craiova 
cred, domnu G. Stirbei, trebue ca o 
Constituţiune pentru a prinde rădăcini 
să fie conformă cu moravurile poporului 
pentru care este destinată. EI bine, noi 
nu putem să proclamăm aici libertatea 
absolută a dogmelor fără de a alarma 
consciinţa poporului român (sensaţiuni). 
Tot ce putem face intr'o Constituţiune 
politică este de a consacra antica tra- 
ducţiune a ţărei, de a beneficia toleranța 
tutulor cultelor, tutulor dogmelor re- 
cunoscute. A se proclama intradevt: 
fără necesitate libertatea dogmelur intr'o 
țéră unde poporul nu se vede animat de 
un spirit de fanatism saă religios ames- 
tecat cu spirit politic, este a proclama 
un principiă pe care nu îl reclamă nici 
starea sa de cultură nici consolidarea 
Statului nostru. Nu e vorba aci de in- 
dependenţa şi de libertatea culturei care 
ge pot inălţa d'asupra prejudiciilor re- 
ligióse; căci int-'un stat liberal p:e- 
judicii este şi chiar libertatea dogmelor 
lor. Nu este vorba despre acâsta, ci daca 
să inscrim in Constituţiunea nóstră alt- 
ceva de cât ceea-ce găsim in consciința 
poporului nostru şi in acâstu găsim, in 
faptă, un respect nestrămutat pentru 
dogmele antice. A se proclama deci 
astădi libertatea dogmelor este u slăbi 
acel respect, este a pune in pericol insuşi 
acest principiu mare al libertăţei dog- 
melor. 

Când noi am veni să facem abstrac- 
ţiune de ortodoxia nâstră, am da loc 


160 


streinilor a o profana prin propagande 
religi6se. Acâsta s'a vădut la umbra ju- 
risdicţiunel consulare in partea din Ba- 
sarahia prin cultul Lipovenilor. Consulii 
firesce se grăbeaă tot-d'a-una de a pro- 
teja pe supuşii lor şi cea ântâiii protecţi- 
une se intide asupra cultului religiunel. 

Când dar in facia acestor protecţiuni, 
care sub manta religiunei pot ascunde 
inriuri politice, noi am proclama liber- 
tatea dogmelor, am dice Românilor ca 
ei să se lase a se converti la ori-ce altă 
religiune şi prin acâsta am pune in pe- 
riċol insăşi libertăţile nóstre politice. 

Ei bine, eŭ cred că este in adevăr un 
pericol mare pentru libertatea nóstrá 
politică de astădi când am proclama 
libertatea dogmelor. Nu trebue să arătăm 
spiritului incult al poporului nostru o li- 
bertate care nu pote să îl ducă de cât nu- 
mai la o disperare... Când sar dice că 
religiunea ortodoxă este a majorităţei 
poporului român, s'ar dice un lucru ne 
esact ; pentru că tot Românul originar 
din 'Principatele-Unite este cetăţân al 
Statului român ortodox — ințeleg pe 
Românii de inainte de acele legi liberale 
care fac abstracţiune de religiune, tot 
acel Român este fiù al bisericei ortodoxe... 
(intrerumperl din partea unor deputaţi). 
Rog pe onor. al duoilea representant de 
la Craiova, D. N. Racoviţă, să aibă 
pacienţi, că voiii să esplic indată şi re- 
ligiuneu acelora de care voesce a mě 
intreba domnia-sa. 

VE a dis onor. nostru raportor adinea- 
ori că in ţinuturile Roman şi Bucăă sunt 
populaţiuni care profes6ză religiunea 
catolică; ei bine, aceste populaţiuni puţin 
insemnătdre pe lengă masa populaţiunei 
n6stre rurale, forméză o neinsemnată 
parte, mai mult de cât atât: acâstă po- 
pulaţiuneare un cler care nuatârnă intru 
nimic de Statul nostru, care atârnă de 
la un stat vecin a cărui ideeă de pro- 
pagandă in Orient nu o pâte contesta 
nimeni ; chiar in acâstă Adunare sa 
făcut o interpelaţiune domnului minis- 


tru de culte in privinţa propagandei 
politice sub manta protecțiunel religi- 
6se. Hi bine, când o aşa de neinsemnată 
parte din conlocuitorii noştri din comu- 
nele rurale profesâză un alt cult şi 
când aceste culte sunt sub dependinţe 
unei chiriarchii eclesiastice streine, mi 
se pare că un instinct de conservare ar 
putea să ne facă a proclama, că religi- 
unea dominantă a poporului român este 
aceea care a profesat'o străbunii noştri 
iar nu alta; căci aici in acâstă Adunare 
nu cunosc nici un onorabil representant 
care să profeseze alta de cât a religiunei 
dominante. S'a făcut o ceremonie chiar in 
acest loc in Adunarea de la 2 Maii pentru 
ca să se consacre egalitatea cultelor. Dar, 
domnilor, de la acel fapt, voii cuteza a 
dice fără nici un fel de tendinţă politică, 
de la acel fapt, nol nu trebue să tragem 
consecinţă că suntem nevoiţi numai de 
cât să inscrim in Constituţiunea nóstră 
că religiunea ortodoxă e numai a majo- 
rităţei poporului. Precum vedeţi, dom- 
nilor, nu e nici o necesitate morală care 
să ne facă a alarma consciinţa poporului 
român; din contra sunt consideraţiuni 
politice care trebue să ne facă a îl 
indemna ca să se susţie anticele şi vene- 
rabilele forme ale religiunei ortodoxe. 
Amendamentul care 1l susţin are acest 
avantagii asupra redacţiunei comitetu- 
lui, că el este imprumutat in mare parte 
din Constituţiunea unei ţări constituţio- 
nale, care in multe se aseamănă cu noi 
ŞI care in privinţa religiunel, dacă nu 
şi in altele, trebue să fie strins unită cu 
noi. Acâstă ţâră este Grecia; și nimeni 
nu pâte să dică că poporul grec nu este 
tot atât de inaintat in civilisațiune ca 
şi noi; nimeni nu pote să tăgăduâscă că 
acest popor nu este pus in contact cu 
cele mai luminate ţări; nimeni nu póte 
să tăgăduâscă că de când poporul grec 
se bucură de o dinastie streină, a luat 
un noi sbor de regenerare spre consoli- 
darea naţionalităţei sale. Ei bine, dom- 


nilor, acest popor, in sinul căruia nu «e 


16i 


află atâtea periculóse elemente eterogene, 
a luat măsuri pentru a pune capăt pro- 
selitismului. Mărginirea proselitismului 
este tot atâta ca şi libertatea absolută 
a consciinţei ; când un stat dice: nu voii 
proselitism dice: nu voii ca cine-va 
să fie jenat in libertatea sa religi6să. 
Acâstă măsură la Greci a fost provo- 
cată de catolicirea Bulgarilor. Acéstă 
populaţiune doritâre de a dobândi 6re- 
care libertăţi şi autonomia sa de şi nu 


este incă constituită in un Stat indepen- 


dent, s'a aruncat in braţele catolicismului 
ca să scape nu de despotismul musulman 
ci de un cler prevaricator care asuma 
in el şi autoritatea politică. 

Grecia liberă in acâstă mare cestiune 
a bisericei a imitat un alt stat care 
a dobândit atâtea titluri la respectul 
statelor civilisate, Italia. Acel nemuri- 
tor bărbat de Stat, Cavour, a proclamat 
un principii ce ar trebui adoptat de 
ori-ce stat care vrea să se constituie şi 
să se intărâscă biserica liberă in statul 
liber. Să lăsăm dar şi noi biserica liberă; 
să lăsăm ca episcopii cu sinodul in tótă 
libertatea consciinţel să hotărască asu- 
pra afacerilor religiei. Dar noi, fără 
competenţă religi6să, să nu proclamăm 
alt ceva de cât libertatea consciinţei. 
Libertatea dogmelor nu este tot una cu 
libertatea consciinţei. Libertatea consci- 
inţei este de a putea fi cine-va ori-ce va 
voi pentru sine, fie Mormon sati Rena- 
nanist ; dar libertatea dogmelor nemăr- 
ginită pote duce până acolo unde cine-va 
să iasă din religiunea creştină cu totul 
şi să intreprindă a o combate. 

Socotesc dar că nu trebue să restrin- 
gem libertatea bisericei ; s'o lăsăm să fie 
neatirnată, să fie in comunicaţiune cu 
tote bisericile resăritului, căci numai cu 
acest mod pote să îşi dobândescă respec- 
tul de care are trebuinţă. Şi numai ea, 
in libertatea ei, are dreptul a se pro- 
nuncia asupra principiilor de religiune. 
Când noi, 6menii liberali, profesăm prin- 
cipii liberali, nu trebue să trecem peste 


11 


mărginile competinţei nâstre şi să pro- 
clamăm o libertate asupra căreea nu sun- 
tem chemaţi a legifera. Suntem chemaţi 
a legifera asupra Constituţiunei politice, 
adică asupra drepturilor şi raporturilor 
dintre guvernanţi şi guvernaţi iar nu 
asupra eclesiei. Să nu ne arogăm un 
drept care nu îl are de cât puterea reli- 
gi6să. Aşi ruga, domnilor, să nu perdem 
din vedere o ultimă observaţiune: liber- 
tatea dogmelor nu se definesce de un 
Corp care face legi politice, libertatea 
acâsta se pote defini de intrega Adu- 
nare a credincioşilor ; de aceea, in amen- 
dament este pus principiul că la alegerea 
chiriarchilor să concure şi clerul şi Adu- 
narea naţională. 

Acestea sunt, domnilor, modificaţiu- 
nile cerute prin amendamente. Sper că 
dumnevâstră ti veţi da o atenţiune se- 
ri6să fiind-că, pe lângă libertatea bise- 
ricei române, maï consacră un principiă, 
care este: că acâstă biserică are drept 
la protecţiunea guvernului, precum şi 
tote cele-l-alte intru cât insă ele nu se 
vor atinge de bunele moravuri şi ordinea 
publică. Apol se dice in amendament că 
clerul superior se va intreţine de guvern 
iar parochiile etc. (V. proiectul). 

In acâsta dic, domnilor, să adoptăm 
principiele mântuitâre ale lui Cavour; să 
despărţim biserica neatârnată de Stat, s'o 
lăsăm să depindă de sine, să se guverneze 


Italia. 

D. N. Ionescu. Să spuiă ideile care 
ai predominat astădi la reconstituirea 
bisericel italiene in respectul organisărei 
sale naționale; voii să nu se dică că noi, 
constituanta, am pus o mână temerariă 
pe anticele temelii ale religiunei n6stre; 
să nu se dică că am voit a proclama 
libertatea pentru dogme atunci când am 
fost atât de puţin liberali a proclama 
libertatea pentru streini. 

Ţii compt de sfătuirea ce imi a dat 
onor. preşedinte ca să scurtez şi mě voii 


162 


Dă 


mărgini pentru că mal sunt şi alte 
puncturi in discuțiune; voiă termina dar 
dicând că in punctul esențial al libertăţei 
consciinţei şi al organizărei bisericei 
române de sine insăşi, proiectul majori- 
tăţei comitetului nu dă o satisfacţiune 
deplină, şi iri ceea-ce se atinge de refe- 
rinţele Statului cu biserica, proiectul 
s'a mărginit numai la aceea ce s'ar putea 
numi atârnarea sa feodală, prin inves- 
titura episcopilor de către Domn. Iar 
amendamentul nostru ar impăca şi nece- 
sitatea bisericei de a se constitui prin 
representanţii sei şi l-gămintea Statu- 
lui cu biserica pe basa libertăţei ade- 
věrate. 

D. 1. Heliad R. Domnii mei, eŭ nu am 
să vorbesc multe in urma celor dise de 
onorabilul domn N. Ionescu, ci numai 
despre libertatea dogm-lor. Libertatea, 
domnii mei, e o proprietate a fie-cărui 
om ca tóte proprietăţile şi fiind o pro- 
prietate, trebue să aibă margini, trebue 
să inceteze libertatea mea acolo unde 
incepe libertatea altuia. A sări peste 
libertatea altuia va să dică a comite un 
act de violență. Precum libertatea indi- 
viduală trebue să se mărginâscă acolo 
unde incepe a celui-l-alt, căci altminteri 
ar fi tiranie, asemenea şi pentru libertatea 
dogmelor şi a religiunilor. Tótă religiu- 
nea trebue să îşi aibă libertatea şi hota- 
rele sale. Libertatea religiunei—dacă îmi 
e permis să mě esprim in termeni religioşi 
— se socotesce ca o turnă care are ho- 
tarele sale şi păstorul cu turma sa nu 


. are dreptul aŭ såră şi să fure oile din altă 


turmă. Aşa, când dice cine-va libertate 
de religiune, trebue să oprâscă in acelaşi 
timp şi spiritul de proselitism. Una fără 
alta nu se pote, căci alt-fel ar fi anarchiă 
de religiune. 

In cât pentru articolul ântâiă, că 
religiunea ortodoxă e religiunea domi- 
nantă in România, acâsta e conform cu 
principiul care proclamă toleranța reli- 
gi6să; căci toleranță va să dică ingăduire 
şi când se ingădue cine-va a veni pe un 


loc, va să dică că trebue să aibă locul 
acela un stăpân, un domn care să ingădue. 

Religiunea n6stră a fost din capul 
locului religiunea ortodoxă a Orientului 
şi a venit de o dată cu Traian in colo- 
niile romane şi insuşi al 2-lea archie- 
piscop al Romei, Clemente, a fost isgonit 
aci, unde a și murit, şi tot-d'a-una am 
fost ortodoxi, de aci dată religiunea 
crescină ; şi când a inceput desbinarea 
bisericei, atunci Românii aŭ rămas orto- 
doxi şi aŭ ingăduit şi catolicismul și 
protestantismul să vie in ţ6ră, dar reli- 
giunea ortodoxă a fost cea dominantă. 
Acesta e termenul care se intrebuinţâză 
in tâte statele unde nu vor să facă 
republică şi anarchie de religiune, e 
una dominantă şi altele tolerate. 

— Mai mulţi deputaţi cer inchiderea 
discuţiunei. 

D. Cernătescu. Domnule preşedinte, 
daţi-mi cuvântul gi promit că voii fi 
forte scurt. 

D. preşedinte. Domnilor, s'a presen- 
tat un amendament; autorii lui aŭ recla- 
mat dreptul de a îl desvolta; dumnâvâstră 
aţi presentat asemenea un amendament, 
care e identic cu acelea care s'a desvol- 
tat. Amendamentul domnului Heliad 
propune ca religiunea ortodoxă a resă- 
ritului să fie religiunea dominantă a 
Statului român şi dumnâvâstră diceţi 
acelaşi lucru dar cu alte cuvinte. Domnu 
Heliad a pledat causa acâsta, de aceea 
nu vě mai daŭ cuvântul. 

D. C. Boerescu. Domnilor, aşi pro- 
pune ca alegerea mitropoliţilor şi epis- 
copilor, prevădută la alineatele 6 şi 7 
să se lase a se regula de legea care e 
depusă la biuroii; iar pentru alineatul 
final al acestui articol propuiii supri- 
marea lui, pentru că fiind vorba de lefi şi 
alte cheltucli acâsta privesce pe guvern, 
este o cestiune de budget. 

D. pregedinte. Domnilor, am să vă 
fac o consultare: vě anunţ că ora e5; 
voiţi să mai continue discuţiunea sai 
să venim dis6ră ? 


168 


— Adunarea decide a se continua dis- 
cuțiunea. 

— Se suspendă şedinţa ca să se con- 
sulte comitetul delegaților asupra amen- 
damentelor propuse. 

—Sedința se redeschide peste un cart 
de oră. 

D. A. Pascal, raportor. Domnilor, 
comitetul delegaților consultându-se a- 
supra acestor patru amendamente, pe 
trei din ele comitetul le a respins în 
unanimitate. Pe cel de al patrulea, care 
este al domnului Nicolae Ionescu, trei 
il primesc, iar trel îl resping şi men- 
ţin redacţiunea proiectului comitetului. 
Motivele pentru care aceşti trei membri 
îl resping sunt cele următâre: 

l-iă, pentru că nu găsesc că este bine 
a se dice că: „Religiunea ortodoxă rěsă- 
ritână este religiunea domnitâre a ţărei;* 
căci, daca s'ar dice aşa, atunci ar fi in 
contradicţiune flagrantă cu principiul 
de toleranţă pe care ilam admis, şi 
atunci nu ar mai fi nici toleranţă nici 
libertate de consciinţă; al 2-lea, pentru 
că comitetul nu a impărtăşit nici de 
cum opiniunea domnului Nicolae Ionescu 
când dice, că acestă materie să se re- 
guleze de biserica ortodoxă, de sinodul 
ortodox român; fiind-că cu acesta sar 
face ca preoţii unui cult să reguleze 
dogmele unui alt cult, ast-fel că şi prin- 
tr'acâsta libertatea cultelor ar fi ilusoriă; 
al 3-lea, in cât se atinge de morala 
religiunei crescine, la acesta răspundem 
că in religiunea ortodoxă crescină a fost 
in tot-d'a-una cea mai mare, cea mai 
inaltă morală; şi dacă vre o dată acesta 
s'a intâmplat ca să nu fie, acesta a pro- 
venit din causa preoţilor rěl, neinvăţaţi, 
iar nu din causa religiunei. Nu trebue 
să aruncăm acâstă vină asupra religiu- 
nei, ci asupra preoţilor inculţi care aŭ 
servit'o r&ă. Nu trebue dar să con- 
fundăm greşala preotului cu reli- 
giunea. 

In ceea-ce privesce acum obiecţiunea 
că noi nu suntem chiemaţi să legiferăm 


asupra raporturilor eclesiastice ale di- 
feritelor culte, noi răspundem că aci pu 
voim să regulăm raporturile dintre om 
şi divinitate şi să stabilim principiile 
cum să se inchine fie-care. Nu, domni- 
lor, acâsta nu o voim; fiind-că ar fi in 
contradicţiune cu libertatea consciinţei. 
ar fi in contradicţiune cu principiile ci- 
vilisătâre de care suntem cu toţii ani- 
maţi, de a lăsa pe om să se inchine cum 
îi place. 

S'a mai dis că aceste cestiuni nu se 
pot defini de către o Adunare, ci trebue 
să se definâscă de către un sinod; şi la 
acesta răspundem că noi aci nu dăm nici 
o definiţiune, noi legiferăm, proclamăm 
numai libertatea cultelor, şi avem drep- 
tul a o face. 

În ceea-ce se atinge de proselitism și 
propaganda religidsă şi din cele ce s'au 
dis, in unire cu cele arătate de domnu 
N. lonescu, că articolul comitetului lasă 
un câmp deschis proselitismului, să îmi 
permiteţi mai ântâii a dice că acâsta nu 
este nici de cum esact; şi apoi, daca ar 
fi chiar aga, nol nu ne am temut nici o 
dată şi prin urmare nici de acum inainte 
nu ne vom teme de ori ce propagandă 
religi6să, pentru că nu este nici un Ro- 
mån care să îşi fi schimbat religiunea 
străbună din causa unor propagande. 
Nici o propagandă, domnilor, nu a putut 
nici o dată să facă să se slăbâscă credința 
religiunei ortodoxe in ânima Românului 
şi cu cât incă vom rădica mai sus insti- 
tuţiunile şi vom da mai multor lumina 
clerului român, cu atât mai mult cre- 
dinţa ortodoxă va fi in ânima Românu- 
lui; cu cât vom avea preoţi luminaţi 
mal mulţi, cu atâta credinţa Românilor 
va fi mail tare şi nici o dată nu se va 
cletina inaintea vre unei propagande. 
Prin urmare nu trebue nici de cum să ne 
temem de proselitism. 

lată dar motivele pe care cel trei 
membri al comitetului aŭ avut in vedere 
când s'ai pronunciat in contra amenda- 
mentului propus de domnu N. Ionescu, 


184 


menținând redacţiunea din proiectul co- 
mitetului. 

D. Tel. Domnilor, atât articolul din 
proiectul guvernului, precum şi acela 
propus de comitet, după mine, par a fi 
prea neconsecuente pentru că, atât unul 
cât şi cel-l-alt, proclamă mai ântâii 
libertatea consciinţei şi după aceea vine 
şi reglementâză acâstă consciinţă. lată 
după părerea mea o absurditate din cele 
mai mari -pentru care vě rog să nu vă 
supăraţi. l 

Domnilor, eă unul nu ințeleg cum se 
pot uni aceste ducă idei: a proclama 
libertatea consciinţei şi tot de o dată a 
o reglementa, arătând modurile după 
care să se alégă mitropoliţii şi episcopii. 

O voce. Dar dumneavâstră cum 
voiţi ? 

D. Tel. Eù vě rog să nu mě intre- 
rumpeți căci alt-fel vă făgăduesc că nici 
unul din domnia-vâstră nu va putea ţine 
un discurs fără a nu îlintrerumpe şi eŭ. 

D. preşedinte. Eù vě rog să bine- 
voiți a nu lua acest angagiament. 

D. Tel. Il voiù lua ajutat chiar de 
dumneavâstră. 

Inţeleg fórte bine, domnilor, ca cine va 
să aibă ideile gi opiniunile sale bine 
definite, dar să dea libertatea consciinței 
şi in urmă să spună cum să se al6gă 
mitropoliţii, acâsta nu inţeleg. 

Domnilor, cestiunea religi6să, cestiu- 
nea ortodoxă in România o privesc ca 
basa fundamentală a naţionalităţei nós- 
tre, şi iată pentru ce: dacă nu ar fi fost 
in aceste duo ţări religiunea ortodoxă, 
astădi nu ar fi fost Statul român. 
Bine voiţi a observa istoria, domnilor, 
ca să vedeţi de unde dateză aceste duot 
principate ; căci in şedlă invăţăm numai 
că la anul cutare a venit Radu-Negru 
in România și Rareş in Moldova, dar nu 
spune pentru ce aŭ venit ei? Comparaţi 


dar istoria şi veţi vedea că Turcii ame- 


ninţat imperiul bisantin şi chiar Europa 
gi a trebuit ca aci la noi 'să se puie un 


r 


bulevard mahometanismului. 5 iY 


Apoi, domnilor, mai vedeţi că, pe 
când străbunii noştri se băteat cu Turcii 
pentru religiune, Ungurii şi Polonii le 
daŭ ajutor şi indată ce se impăca aceşti 
din urmă îi apucaii din noù la refec. 
Aşa dar Românii, pe de o parte cu 
Mahometanii pe de altă parte cu cato- 
licii, luptaă şi cu unii și cu alţii pentru 
religiune. Străbunii noştri nu aŭ voit a 
inchina ţera Polonilor sai Ungurilor 
tocmai de acâstă tâmă, ci aŭ inchinat'o 
Turcilor in facia cărora religiunea nu 
era in pericol. 

D. ministru de finance. Nu a fost 
inchinată țéra. 

D. Tel. Nu a fost inchinată? Ei 
bine găsesce dumneata alt termen. Aşa, 
domnilor, vorbesc in acâstă Adunare a- 
ducându-vă inainte istoria de acum 600 
de ani pentru ca să nu perdem tradiţiu- 
nile nâstre naţionale care ai fost spri- 
jinite cu atâta vărsare de sânge şi pe 
care noi astădi voim a le șterge cu un 
burete. 

Aşa dar, domnilor, eù susţin că reli- 
giunea ortodoxă este dominantă, și pen- 
tru că religiunea ortodoxă e dominantă, 
pentru aceea dicem că trebue să se alégă 
mitropoliţii şi episcopil şi cum să se 
alégă ; pentru că, dacă nu am pune acestă 
dicere dominantă, de ce să se alégă 
numai mitropoliţii şi episcopii religiunei 
ortodoxe şi nu şi al celor-l-alte religiuni? 
De ce nu le am regula şi pe acestea tot 
noi? lată dar cuvântul pentru care 
religiunea ortodoxă e dominantă, şi ca 
religiune dominantă acei episcopi şi 
mitropoliți ai dreptul de a sta aicea 
intre noi sal in Senat. 

Acum, domnilor, după ce am vădut 
că trebue a păstra religiunea străbunilor 
noştri, cât pentru toleranță Românii aŭ 
fost tot-d'a-una toleranţi. 

S'a dis in acâstă privinţă multe şi eu 
am adăogit numai atât, că alt-ceva este 
toleranța şi alt-ceva a se lăsa să fie dat 
afară pe ferâstră de o religiune streină. 
Dacă avem o religiune trebue să o sus- 


165 


ţinem, căci alt-fel am fi daţi pe fertstră 
prin propagandă. 

Toţi câți aţi fost in ţări streine sciți 
ce capitaluri insemnate sunt depuse ca 
să vie misionari să facă propagandă aci 
la noi. Şi dacă sciți toţi dumnâvâstră 
acesta nu veți suferi să se facă proseli- 
tism. Acordaţi protecţiune la tâte reli- 
giunile, nu lăsaţi insă să vě dea afară din 
casă cu religiunea lor. Acâsta, domnilor, 
nu o facem numai noi, se face şi in Orient. 
in Grecia. 

Ca să nu vě ostenesc, domnilor, ter- 
min, recapitulând cea ce am gis: esistenţa 
n6stră ca naţiune politică își are ince- 
putul de la religiunea ortodoxă. Să 
menţinem dar religiunea ortodoxă ca 
religiune dominantă; căci numai când 
vom ţine acestă religiune ca dominantă, 
numai atunci putem să ne amestecăm şi 
la alegerea mitropoliţilor şi episcopilor. 

D. R. Ionescu. Dacă ar crede cine-va 
la câte s'aii dis de onorabilii domni N. 
Ionescu şi Tel, îşi ar inchipui că atât 
prin proiectul primitiv cât şi prin cel 
modificat s'ar șterge cu buretele reli- 
giunea n6stră ortodoxă. 

Voci. Da! da! aşa e. 

Nu vě grăbiţi a dice aşa e; lăsați să 
vorbesc şi vě vol dovedi că nu este aşa; 
vă veţi convinge că nu este aşa. 

Se face şi cu acâstă cestiune a se crede 
de public că religiunea nóstră ortodoxă 
ar fi ameninţată. Ast-fel s'a făcut şi cu 
alte cestiuni din Constituţiune. 

Domnilor, prin articolul din proiectul 
guvernului, precum şi prin acela din 
proiectul modificat, trebue să ne convin- 
gem cu toţii, că religiunea ortodoxă se 
conservă neatinsă ca şi până acum şi 
mail mult incă de cât până acum. 

Pe ce s'aă intemeiat onorabilii domni 


„oratori ca să dică că religiunea nóstră 


ortodoxă este lovită? Ce cuvinte seri6se 
aŭ adus? Ce fapte positive aŭ pus inainte? 
Nu am vădut nici un argument solid. 
S'aă vorbit multe, s'ai făcut diserta- 
iuni teologice, s'a aruncat vorbe poms 


póse, s'a adus aminte secolele trecute, 
s'au vorbit de Radu Negru, de Dragos 
Vodă şi chiar de Traian. Insă ce argu- 
mente, ce dovedi aţi putut distinge in 
aceste discursuri elocuente ca să puteţi 
dice că religiunea nóstră este ameninţată. 

S'a dis de onorabilul D. N. Ionescu, 
şi mě mir cum vine dumnâlui care do- 
resce ca noi toţi libertatea consciinţei 
şi tote libertăţile, mě mir, dic, cum vine 
dumnâlui şi pune atâta ingrădire liber- 
tăţei cultelor? Mě mir cum domnia-sa, 
aptrător călduros al libertăţei, găsesce 
in articolul proiectului prea mult libe- 
ralism? Dar .-ce este alt libertatea 
consciinței de cât libertatea cultelor, 
libertatea credințelor religi6se recunos- 
cute fie-cărui om? 

Dumneavâstră recunâsceţi că in țéra 
acesta sunt 6meni şi de alte rituri de cât 
cel ortodox. Faptul esistă şi a esistat 
tot-d'a-una. Bi bine, indată ce recun6s- 
ceţi acâsta trebue neapărat să recunós- 
ceţi şi libertatea consciinţei, libertatea 
credințelor religi6se, orl-care ar fi şi 
pentru ori-cine le ar avea. 

Onorabilul D. Tel dice că este o in- 
consecinţă, atât in proiectul guvernului 
cât şi in cel modificat de comitet, fiind-că 
amânduot recunosc libertatea consciinţei 
şi apol vin şi regulâză alegerea mitro- 
poliţilor şi a episcopilor. Dar ce are a 
face alegerea mitropoliţilor saă numirea 
lor cu libertatea consciinţei ? Ce legătură 
pâte să esiste intre libertatea consciinţei, 
care este proclamarea unui principii de 
a se tolera şi respecta credințele religióse, 
și intre alegerea mitropoliţilor şi epis- 
copilor care privesce condiţiunea ce 
trebue a se face de lege clerului religiu- 
nel n6stră ortodoxe, religiunei Români- 
lor? Unde vedeţi, unde puteţi vedea 
domneavostră in acest articol cea mai 
mică inconvenienţă ? 

Domnu Tel se mai teme de proseli- 
tism. Domnilor, de când esistă istoria 
tțěrel nóstre aşi ruga să mi se arate un 
singur esemplu in care Românii își aă 


186 


schimbat religiunea lor. . . . (Voci. Sunt 
nații). Póte să fie in alte părți, dar 
stăruesc a dice că nu a fost şi nu este in 
România, şi de România vorbim, pentru 
România se face Constituţiunea acâsta. 

Să se menţie dar acest articol precum 
este modificat, adăogându-se numai că, 
religiunea ortodoxă este religiunea dom- 
nitâre in România. Să votăm acest arti- 
col, domnilor, şi să se constate bine că 
prin el nu se lovesce vechea religiune 
a patriei nostre. Aŭ nu suntem şi noi 
tot atât de geloşi ca onor. oratori care - 
aŭ vorbit pentru a eonserva neatinsă 
acâstă religiure? Ai nu scim şi noi că 
religiunea a fost scutul cel mai puternic 
al naţionalităţei nâstre? Aŭ nu sunt 
adânc săpate in mintea şi in ânima nâstră 
acele antice gi venerabile tradiţiuni 
religidse ? (Prea bine, prea bine). Unde 
vedeţi că se lovesce religiunea ortodoxă 
când se dice in Constituţiune, chiar in 
acest articol „că libertatea tutulor cul- 
„telor este garantată intru cât insă 
„celebraţiunea lor nu aduce o atingere 
„ordinei publice saă bunelor moravuri. 
Unde vedeţi că se lovesce religiunea 
când se dice că „biserica română este şi 
„rămâne neatârnată de orl-ce chiriarchie 
„Btreină, păstrând insă unitatea cu bise- 
„rica ecumenică a resăritului in privinţa 
„dogmelor.“ Unde vedeţi că se lovesce 
religiunea, când tot in acest articol se 
dice: „afacerile spirituale, canonice şi 
„disciplinare ale bisericei ortodoxe ro- 
„mâne se vor regula de o singură auto- 
„ritate sinodală centrală.“ Ce măsuri mai 
bune de cât acestea voiţi să se ia pentru 
religia nóstră? Pentru ce intrebuinţaţi 
cuvinte prin care să speriaţi publicul spre 
a îl face să crédà lucruri care nu sunt? 
Acest articol se va ceti, insă se va 
cundsce, se va ințelege ast-fel precum 
este iar nu precum voesc unii a îl infăcişa; 
şi am destulă incredere in bunul simţ al 
publicului spre a se convinge că acest 
articol din Constituţiune conservă şi 
garantză religiunea ortodoxă cu tótę 


vechile sale tradiţiani despre care vě a 
vorbit onorabilul domnu Tel, mult mai 
bine de cât statutul de la 2 Maii care a 
lovit in ânima religianei nâstre prin 
lovirea acelor tradiţiuni (Prea bine). 

D. ministru al cultetor. Am luat cu- 
vântul, domnilor, ca să spun numai că 
guvernul menţine proiectul ast-fel cum 
e modificat de comitet cu amendamentul 
făcut de onorabilul domnu Boerescu. 
Religiunea, „domnilor, cum a dis prea 
bine şi onorabilul domnu R. Ionescu, 
avem deplină convingere că este in pro- 
iect menţinută mult mai tare de cât cum 
ar avea să o menţie acele amendamente ; 
căci sunt protecţinni de acelea care 
omâră, sunt protecţiuni de acelea care 
apasă casă provâce o isbucnire. El bine, 
domnilor, religiunea acie păstrată in tâtă 
sănțenia şi adevăru tradițianei naţionale. 
Ader dar la amendamentul domnului 
Boerescu, tocmai pentru că in el se 
prescrie 6re-cum strins cum are să fie 
alegerea mitropoliţilor, de vreme ce 
acâsta nu este o materie de Constituţiune. 
Acâsta face obiectul unei legi speciale 
care o aveţi acolo (arată la biuroă) şi 
pe care o veţi vota in tâtă liniştea, şi 
cu ocasiunea acelei legi veţi trata tóte 
aceste cestiuni pe care voiţi a le trata 
acum numai pe săritele, ca să dic aşa. 
Atunci e timpul să vě ocupați de aceste 
cestiuni iar nu acum; și dovadă că nu e 
acum timpul este că aţi amânat acel 
proiect aprâpe duot luni. 

Acâstă cestiune, domnilor, e fârte mare; 
daţi precădere cestiunei politice; şi apoi 
cu ocasiunea acelei legi vom trata şi tâte 
cele-l-alte cestiuni atinse de domnu Tel. 
Acolo vom cerceta dacă christianismul a 
venit de o dată cu Traian şi dacă Radu- 
Negru a venit in acâstă ţâră pentru 
cestiuni religi6se, şi pote vom găsi că în 
adevěr pentru cestiuni religi6se a venit, 
dar cu totul alt-fel de cât cum îi a atri- 
buit onorabilul domnu Tel. Mě mai 

unesc incă cu amendamentul domnului 
Boerescu, căci, precum vă a dis domnia-sa, 


18? 


nu se pun cestiuni de budget in o Consti- 
tuțiune; nici o dată nu puteţi prevedea 
ceea-ce aveţi să faceți la anul cu cestiu- 
nile financiare; prin urmare, domnilor, ar 
fi o greşală neaudită a se pune cestinnea 
de budget; in o Constituţiune. De aceea 
susțin ast-fel cum e articolul 18 cu 
amendamentul domnului Boerescu. 

— Se cere inchiderea discuţiunei şi se 
primesce. 

— Se pune la vot amendamentul dom- 
lui N. fonescu şi se respinge. 

— Se pune la vot amendamentul dom- 
nului Heliad şi se primesce. 

— Se pune la vot alineatele din art. 18 
in parte: 

— Alineatul I, ca 4mendamentul dom- 
nului Boerescu, ŞI se primesce'; 

— Alineatul 2 se primesce din proiectul 
comisiunei ; - 

— Alineatul 3 se inlocuesce cu amen- 
damentul domnului Heliad ; 

= Alineatele 4 şi 5 se primesc din 
proiectul comisiunei ; 

— Alineatul 6 se inlocuesce cu amer- 
lamentul domnului Boerescu ; 

— Alineatele ? şi 8 se suprimă; 

— Se pune apoilavot articolul 18 in 
total, modificat, şi se primesce. 

D. preşedinte rădică şedinţa la 6:/, 
ore, anunțând pe cea viitóre pentru mâne, 
Vineri, 24 Iunie. | 


ŞEDINŢA DIN 24 IUNIE 1836 


Preşedinţa domnului vice-președinte 
Dimitrie Brătianu. 

Şedinţa se deschide la amâdi. 

Presenţi 111 deputaţi. 

Nu răspund la apelul nominal 33 şi 
anume: 

Fălcoianu Stefan, bolnav. 


In misiune: 


Domnii Bălăceanu Ioan, Boerescu Ba- 
silie, Costaforu George. 


In congedită : 


Alcaz Eugenii, Forăscu Vasile, Gridov 
Nicolae, Leca Casian, Mavrocordat Nicu, 
Morţun Emanoil, Mârza loan, Romalo 
Vasile, Roseti Teodor, Roseti Iancu, 
Roseti Stefan, Varlam Constantin, Ven- 
tura Iancu, Sturdza loan, Cozadini Di- 
mitrie. 


Fără aretare de motive: 


Balş Alecu, Brăescu Alecu, Cananău 
Sebastian, Filipescu Grigore, Filipescu 


Emanoil, Ghika Vladimir, Roseti C. 


Teţeanu, Vercolici Ioan, Ghika Ioan, 
Bastă Anastasie, Paladi Ioan, Ioan Făl- 
coianu, Iamandi Nicolae. 

Procesul-verbal şi sumarul şedinţei 
precedente se aprobă. 


D. preşedinte. La ordinea dilei este 
continuarea discuţiunei asupra Consti- 
tuţiunei; prin urmare, domnu raportor 
este invitat a veni la tribună. 

D. A. Pascal, raportor. Vă cetesc, 
domnilor, articolul 17 din proiectul pri- 
mitiv, precum s'a modificat de comitet şi 
care devine articolul 21. 

„Art. 21. (19 al comitetului). Actele 
Statului civil sunt de atribuţiunea auto- 
rităţilor civile. 

„Intocmirea acestor acte va trebui să 
precâdă in tot-d'a-una benedicţiunea re- 
ligiósă.“ 

Domnilor, modificațiunea comitetului 
constă in acâsta că se dice ca facerea 
actelor civile să precâdă benedicţiunea 
religi6să. Afară de acâsta, vorbele de 
escepțiuni prevedute de legi se scot, fiind 
că nu se scie de care escepţiuni a voit 
să vorbâscă autorul amendamentului. 
Acum, asupra acestui articol sunt patru 
amendamente cărora le voiă da cetire. 

Anttiul amendament este al domnului 
Cerchez: 

„Propun ca la alineatul al daoilea al 
acestui articol modificat de comitet să se 


163 


adauge cuvintele „care va fi obligatâre 
la fie-care act de stare civilă.“ 

C. Ohristodulo- Cerchez, Cantar, D. 
Racoviţă, I. Negulescu, A. Lupaşcu, 
I. Deşliu. 


Vedeţi, domnilor, că după acest amen- 
dament, benedicţiunea religi6să trebue 
să fie obligatorie. 

Al duoilea amendament al domnului 
Fusea (cetesce) : 

„Alineatul al duoilea de sub art. 17 
din proiectul guvernului şi 19 al comi- 
tetului să se redacteze ast-fel: „Intoc- 
mirea acestor acte va trebui să precâdă 
in tot-d'a-una benedicţiunea religi6să, 
osebit de casurile de forţă majoră.“ 

C. Fusca. 


D. Fusea voesce să dică că se póte face 
benedicţiunea religi6să inaintea forme- 
lor civile in casurile de forţă majorăs 
spre esemplu in cas de mârte grabnică. 

Al treilea amendament este al dom- 


_nului M. Costachi: 


„Alineatul al duoilea din art. 17 din 
proiectul primitiv să se modifice ast-fel: 

„Intocmirea acestor acte va trebui să 
precâdă in tot-d'a-una benedicţiunea re- 
ligi6să care pentru căsătorii va fi obliga- 
tre, afară de casurile ce se vor prevedea 
prin anume lege.“ 

M. Costachi, N. Pâcleanu, N. Tătă- 
ranu, D. Racoviţă, A. Mărgăritescu. 


Al patrulea amendament al domnilor 
C. Brăiloiu, Boerescu şi alţii: 

„Alineatul ântâiă al acestui articol 19 
din proiectul comitetului se va suprima, 
lăsând regularea cestiunei prin legea 
civilă.“ 

C. Boerescu, C. N. Brăiloiu, C. Nuju, 
N. Lahovari. 


Vedeți, domnillor, cum este cestiunea 
aci: după codicele civil, cu care sa 
conformat proiectul guvernului, actele 
stărel civile s'aii retras de la autoritatea 
eclesiastică şi s'ai dat in mâna autori- 
tăţei civile, şi aceste duoč puteri sai 


despărţit. Acum, unele din aceste amen- 
damente tind a menţine separaţiunea 
acâsta intre puterea religidsă şi puterea 
civilă ; cele-l-alte vor a introduce un 
sistem mixt adică ca actele de stat civil 
să atârne de amânduo$ aceste puteri. 
Sistemul mixt nu este posibil; iată ce 
s'a dis in comitet despre dânsul: sistemul 
mixt este inaplicabil pentru că codul 
civil, mai cu sémă la căsătorii, se află in 
contradicţiune cu dreptul canonic. Ar 
resulta dar din sistemul mixt că ofice- 
rul civil ar căsători duo& pers6ne care, 
după canânele bisericei, nu se pot căsă- 
tori. Nu este de atribuţiunile puterei 
civile de a reforma can6nele bisericesci 
şi prin urmare nu putem noi să impu- 
nem preotului de a da o benedicţiune pe 
care biserica o opresce. Asemenea s'ar 
putea intâmpla cu o pers6nă despărțită 
de oficerul civil, voind să se căsătorâscă 
de a duoa ră, preotul să îi refuse bene- 
dicțiunea pentru cuvântul că biserica 
nu îl consideră deslegat de prima căsă- 
torie. Aşa dar acest sistem mixt este im- 
posibil in practică şi trebue să adoptăm 
unul din aceste duot sisteme. Sat remâ- 
nem in sistemul codului civil prin care 
actele de stat civil se fac de oficeril civili 


169 


fără participarea puterei religióse, saŭ, 


dacă acest sistem noii nu convine socie- 
tățel nostre, să ne intórcem la cel vechii, 
la legile canonice. Comitetul a menținut 
articolul din proiectul guvernului ; dacă 
insă cine-va voesce să aibă şi benedicţiu- 
nea religi6să, legea nu îl opresce; cere 
numai ca acâstă ceremonie să fie prece- 
dată de actele de stat civil. 

Atârnă de la domniavâstră, domnilor, 
ca să optaţi intre aceste duoă sisteme. 
Rămâne ca să vă luminaţi mai bine asu- 
pra acestor amendamente din desvoltă- 
rile ce vor face autorii lor. 

D. C. Boerescu. Domnilor, acâstă 
materie este in aparinţă de pucină in- 
semnătate. S'ar părea că nu merită să 
atragă o seriósă atenţiune din partea 
Camerei şi că este indiferent ca să figu- 


reze sai nu in Constituţiunea ţărei. Să 
vedem insă, domnilor, ce coprinde ar- 
ticolul guvernului ? El proclamă eman- 
ciparea celor trei mari evenimente ale 
viueţei omului, naşterea, căsătoria şi 
mârtea de sub puterea bisericâscă ; prin- 
cipiŭùŭ pe care alte ţări mai inainte de cât 
noi nu aŭ putut să le dobândâecă nici 
până adi după lupte numer6se susţinute 
de 6menii cei mai liberali. Dacă comite- 
tul s'ar fi mărginit a proclama acest 
principiă nu aşi fi avut de cât aplaude a 
tí adresa. Dar comitetul a introdus un 
alineat prin care revine imediat asupra 
primei sale inspiraţiuni liberale şi re- 
trage cu o mână acea ce ne dedesee cu 
cea-l-altă. In adevăr, comitetul declară, 
că actele stărel civile trebuesc redactate 
de autorităţile civile şi indată cere ca a- 
ceste acte să fie supuse la benedicţiunea 
religi6să. Dacă s'ar fi abrogat curat şi 
simplu principiul pus in codul civil nu am 
fi avut nimic de dis. Acesta ar fi fost un 
sistem ca ori-care altul, unii voesce ca 
actele civile să fie redactate de cler alţii 
de mireni. Cestiunea ar fi fost atunci 
numai să vedem care din aceste duos 
sisteme este preferabil. Nu s'a făcut insă 
ast-fel ; in loc să se adopte unul ori cel- 
l-alt sistem, s'a adus un altul pe care,dacă 
imi permiteţi, îl voiă numi ibrid, mixt; 
s'a admis adică că in acelaşi timp aceste 
acte să fie şi civile şi religi6se. Acâstă 
inovaţiune nu mi se pare fericită, pen- 
tru că o găsesc absolut impractica- 
bilă. Nu este vorba dea sci daca cele- 
brarea religidsă e saii nu facultativă; 
căci ori-cum ar determina legiuitorul 
formarea actelor civile, fie-care cetăţân 
e liber să mârgă inaintea bisericel ca să 
îşi primâscă benedicţiunea religi6să. Ces- 
tiunea dar nu este aici. Autorii Cons- 
tituţiunei voesc ca acâstă benedicțiune 
să fie obligătâre precum este obligătâre 
şi redacţiunea actelor de către oficierul 
civil. Sper a vě dovedi, că acest sistem 
este absolut imposibil. 

Mai ântâii, indată ce se proclamă ca 


11% 


170 


obligătóre celebrarea religiósă, prin a- 
césta chiar se recunósce că căsătoria la 
care viséză mai special acest alineat, că 
căsătoria săvârşită fără celebrarea reli- 
gi6să, este nulă. Dacă condiţiunea acésta 
nu ar avea acâstă insemnătate,apol atunci 
nu scim pentru ce s'ar mail vorbi de be- 
nedicţiunea religi6să in Constituţiune. 
Dar primind acest sistem mixt am 
pune in vig6re, de odată şi fără altă 
discuţiune, tot dreptul canon in cea-ce 
se atinge de căsătorie. Dar după drep- 
tul canon sunt proibiţiuni la căsătorie, 
sunt condițiuni care nu se cer de codul 
civil. Aşa, in dreptul canon căsătoria 
intre rudele colaterale e proibită până 
la gradul al 7-lea; intre aliaţi in liniă 
drâptă căsătoria e proibită in infinit şi 
in linia colatorală până la al 6-lea şi 
une-ori până la al 7-lea grad. Afară 
de acâsta, dreptul canon crează o mul- 
time de alte proibiţiuni care resultă sai 
din botez sai din diferinţă de religiune. 
Codul civil din contra micşorâză numă- 
rul proibiţiunilor; aşa de esemplu, în 
linia colaterală se opresce la al 't-lea 
grad, asemenea şi intre aliaţi tot până 
la al 4-lea grad. Deosebit de acesta proi- 
biţiunile care nasc din botez sunt numai 
intre naș şi fin şi proibiţiunile provenind 
din diferinţă de religiune sunt suprimate. 

Apoi, dacă cerem ca celebrarea căsă- 
toriilor să fie făcută atât la autoritatea 
civilă cât şi la cea religi6să, evident că 
aceste autorităţi nu pot să funcţioneze de 
cât observând legile care le sunt proprii. 
Autoritatea civilă are să observe condi- 
ţiunile cerute de legea civilă şi autori- 
tatea religidsă condiţiunile cerute de 
dreptul canon. Prin urmare, o căsătorie 
care este permisă de codul civil va fi 
proibită de dreptul canon, de unde resultă 
că duot persâne care, in virtutea codului 
civil, pot să se căsătorâscă inaintea ofi- 
cerului stărel civile nu vor putea-o face 
inaintea oficerului cleric. Vedeţi óre 
dumneavostră situaţiunea care se crează 
familiilor?  Inţelegeţi  dumnearâstră 


posiţiunea femeel — care, căsitorită 
conform legilor civile inaintea oficerului 
public, nu pâte cu tóte aceste să termine 
căsătoria inaintea bisericel ? Şi daca va 
lăsa— ceea-ce se pâte prea bine intâmpla 
in practică— să tr6că un interval óre care 
intre celebrarea căsătoriei la primărie 
gi acea de la biserici care va fi sârta 
acelei femei ?..... 

Să nu ni se dică că clerul va fi silit a 
se conforma cu regulile codului civil, 
pentru că clerul nu cundsce şi nu pote 
cunósce altă lege obligătâre pentru dên- 
sul de cât legea care ii e proprie, adică 
can6nele. Noi ar trebui să violentăm pe 
cler, să îl degradăm, dacă îl am sili să 
se conforme cu legile codicelui civil. 
Dreptul canonic coprinde in sine reguli 
imutabile pe care nici-o putere umană 
nu le pâte schimba. Prin urmare, prin 
nici un mijloc clerul nu pâte face ast-fel 
cum să suprime din codul seă acele proi- 
biţiuni inapoiate pe care le ai respins 
astădi mal tote naţiunile civilisate, mai 
cu sémă proibiţiunile ce isvorăsc din 
diferinţa de religiune. 

Domnilor, inconvenientele unei aseme- 
nea sisteme mixte nu se opresc aci. Căsă- 
toria neputându-se invederat celebra în 
acelaşi moment atât la autoritatea civilă 
cât şi la autoritatea religidsă, are să 
trâcă un interval gre-care intre aceste 
duoă celebrări. Ei bine vă intreb atunci 
de la care moment are să se considere 
căsătoria ca esistentă? Din momentul 
de când s'a celebrat inaintea primarului, 
sai de când s'a celebrat inaintea bise- 
ricel? Negreşit veţi răspunde cu toţii 
căsătoria nu se consideră ca esistinte de 
cât numai din-momentul când s'a celebrat 
şi inaintea bisericei. Prea bine; dar iată 
ce se pâte intâmpla forte adesea. Unul 
din soci, bărbatul de esemplu, more in 
intervalul care trece intre cele ducă 
celebrări, dacă femeea va fi rămas grea, 
copilul se va nasce natural şi averea 
părintelui nu va trece la copilul ce se 
va nasce ci la alte rude, pentru că căsă- 


toria hu a apucat a se perfecta prin 
celebrare inaintea bisericei. 

Vedeţi dar, domnilor, care sunt fruc- 
tele sistemului mixt. Ele constă in im- 
mulţirea numărului copiilor naturali şi 
tot de o dată in răpirea averei de la 
adevărații moştenitori. 

Să mergem mai departe. Voiţi ca 
clerul să concure cu autoritatea civilă la 
facerea căsătoriei? Dar atunci trebue 
fatalmente să primiţi ca clerul să con- 
cure la desfacerea căsătoriei pentru că, 
de veţi dice că numai autoritatea civilă 
e in drept să pronunțe diverciul, atunci 
iată ce ar insvort dintr'acâsta: O căsă- 
torie se desface inaintea autorităţei 
civile; autoritatea religi6să presupunem 
nu a participat la acâstă desfacere. Când 
cel desfăcuţți se vor presenta să se căsă- 
torâscă de a doua ră, ințelegeţi forte 
bine, că autoritatea religi6să nu îi va 
cununa, pentru că in facia bisericei tot 
ce nu'a desfăcut dânsa nu se pâte consi- 
dera ca desfăcut. Trebue dar neapărat 
ca aceia care aŭ fost o dată uniţi prin 
căsătorie de cler să fie desfăcuţi iarăşi 
prin biserică. Va trebui dar inevitabil 
ca să concure la desfacerea căsătoriei 
ambele autorităţi, autoritatea civilă și 
autoritatea religiósă. 

Dar aici, domnilor deputaţi, sistemul 
mixt atinge maximum imposibilului. 

In adevěr causele de divorciă sunt cu 
totul alt-fel organisate de codul canonic 
de cum sunt organisate prin codul civil. 
Să vě daŭ un esemplu. După dreptul 
canonic pâte femeea saă bărbatul să céră 
desfacerea căsătoriei când va dovedi că 
cel-l-alt este de altă religiune. Acâstă 
causă de divorciă nu este primită de 
codicele civil. Acest din urmă determină 
precis care sunt causele de despărţire şi 
afară de aceste cause nu admite altele. 
Din contra, in dreptul canonic numărul 
causelor de despărțenie e aprâpe infinit. 
Chiar de nu ar fi aşa, chiar dacă causele 
de despărţire ar fi identice in codul 
canonic celor din codul civil, fiind-că 


171 


avem inaintea nâstră duoă autorităţi, 
care fie care funeţion6ză in deosebi gi 
după o legislaţiune proprie, inţelegeţi 
fórte bine că decisiunile care se vor pro- 
nuncia asupra divorţului pot fi diferite, 
ast-fel in cât o căsătorie desfăcută de 
autoritatea civilă să nu fie atinsă de 
autoritatea religi6să. Vă intreb atunci 
care va fi sârta căsătoriei? Tot asemenea 
se pâte intâmpla ca o căsătorie desfăcută 
de autoritatea religi6să să fie menţinută 
de autoritatea civilă. 

Vedeţi, domnilor, ce germini distruc- 
tori s'ar introduce in mijlocul familiilor 
nóstre prin sistemul acesta mixt. 

Pe lângă acestea, domnilor, daca voim 
ca să concure la facerea şi la desfacerea 
căsătoriei ambele autorităţi civile şi 
eclesiastice, trebue să ne gândim a rein- 
fiinţa imediat consistoriile, tribunalele 
religidse. Şi, domnilor, lăsând la o parte 
cestiunea budgetară, vě declar curat 
că nu sunt din aceia care doresc resta- 
bilirea acestor tribunale. Pucini din 
noi sunt care nu cunosc abusurile comise 
in trecut de către consistoril, pucini din 
nol sunt care nu îşi aduc aminte nenu- 
m&ratele divorţuri pronunciate cu in- 
lesnire de aceste consistorii. Hi bine, 
domnilor, tribunalele civile îmi inspiră 
mai multă incredere. Nu aveţi de cât să 
comparaţi in acelaşi spaţii de timp 
numărul divorţurilor pronunciate de au- 
toritatea civilă gi numărul celor pronun- 
ciate de autoritatea eclesiastică şi veţi 
vedea că numărul celor din urmă intrece 
cu mult pe acelor de ântâii. 

Adăogaţi că reinfiinţarea acestor tri- 
bunale eclesiastice are şi alt inconve- 
nient. Procedura inaintea lor este secretă. 
Nu pot figura nici apărători, nu pâte 
avea loc nici desbateri şi nu esistă nici 
representantul societăţei, procurorul, 
ast-fel in cât tot se petrece in umbră, 
in mister. 

Acesta e idealul la care tind aceia 
care se arăt cei mai devotați amici ai 
laminei şi al dreptului de apărare? 


Aşa dar din ori-ce punct de vedere 
vom considera sistemul acesta mixt mi 
se pare absolut impracticabil. 

Nu e posibil să admitem de cât una 
din duoă, sati aceea-ce era mai inainte, 
benedecţiunea religi6să curat şi simplu, 
sai să lăsăm căsătoria civilă proprii 
disă. 

Domnilor, intenţiunea obligătâre a 
clerului in materia actelor de stare civilă 
nu are nici o rațiune de a fi. Observaţi că 
tâte aceste acte, după cum recunbsce — 
lucru curios — chiar comitetul, sunt 
civile. Dar dacă aceste acte sunt civile 
pentru ce cereţi pentru săvârşirea lor 
intervenţiunea autorităţei eclesiastice ? 
A! negreşit, domnilor, biserica trebue 
să intervină, insă să intervină intr'un 
mod facultativ. Noi cerem libertatea 
pentru fie-care cetățén care voiesce să 
se impace cu consciinţa sa, să mergă la 
autoritatea religi6să pentru a primi 
benedicţiunea după ce contractul s'a 
incheiat inaintea autorităţel civile. Să 
lăsăm dar libertatea tutulor, noi care am 
proclamat toleranța religiós, noi care 
ne numim cel mai devotați amici ai liber- 
tăței, să nu silim indirect pe catolici a 
se duce inaintea unui alt cult care nu 
este al lor. 

Domnilor, in timpii cei d'ânttii, in 
timpii primitivi, biserica, prin impor- 
tanţa Omenilor ce o compunea, a absorbit 
tótă partea civilă a dreptului, ast-fel 
in cât dreptul canonic 'plana asupra 
dreptului civil. Ac6sta esplică mulţimea 
materielor curat civile care se věd regu- 
late de dreptul eclesiastic. Şi noi, dom- 
nilor, până la 1776 eram guvernaţi 
de can6nele bisericesci, de codul Matei- 
Basarab, și a trebuit să vie un Domn ca 
Ipsilant pentru ca să facă o legislaţiune 
prin care să separeze elementul civil de 
elementul religios, după cum o dice el 
insuși prin hrisovul din anul 1776; de 
atunci progresul a mers tot crescând 
până astădi. Opera incepută de Ipsilant 
s'a continuat de Domnul Caragea, de 


172 


~ 


regulamentul organic, și in fine s'a com- 
pletat prin noul codice civil. 

Nu inţeleg dar pentru care scop ne 
am intârce inapol şi am lua naţiunei o 
libertate cu care s'a obicinuit deja şi pe 
care o practică lniscit de aprâpe duoi 
ani? Domnilor, fostul Domnitor, imbră- 
cându-se cu tâtă forma esterióră a despo- 
tismului, ne a dat cu tâte acestea codicile 
civil al naţiunei celei mai inaintate, 
emancipând partea civilă a legislaţiunei 
de influințele clericale. Noi, domnilor, 
care dorim adevărata libertate,care proc- 
lamă emanciparea consciinței şi a cetăţă- 
nului, cum putem să aservim din noŭ pe 
cetățeni şi să compromitem o operă atât 
de fericit realisată ? Se pote ca modul cum 
este organisată căsătoria de codul civil 
să fie vicios; se pote ca in practică el să 
presinte multe inconveniente, şi sunt 
cel d'ântâii care recunosc acâsta, dar 
permiteţi-mi să fac duot observaţiuni 
intr'ac6stă privinţă. Mai ântâiă, România 
intr6gă a admis acest sistem şi îl a prac- 
ticat fără cea mai mică protestaţiune 
aprópe duoi ani. Şi ori cum ar fi remediul 
la acest inconvenient care se propune nu 
este nici de cum eficace, printr'ânsul nu 
am face de cât să cădem din Schyla în 
Charibda. O altă observaţiune este că 
dacă intr'adevăr inconveniente esistă, 
dacă sistemul actual este răi, nu avem 
de cât să revenim asupra codicelul civil, 
să îl indreptăm, să îl completăm şi să 
facem ca acest sistem să devie mai prac- 
tic, mai ales in privinţa populaţiunilor 
rurale. Dar, pentru Dumnedei, să nu 
sacrificăm principiul pentru asemenea 
inconveniente; să lăsăm lucrurile cum 
au fost duol ani; să nu admitem benedic- 
ţiunea religibsă ca obligătbre fiind-că 
atunci vom cădea in confusiunea cea mai 
mare şi vom produce perturbaţiunile 
cele mai seridse in sinul familiilor. 

Aşa dar, domnilor, fiind-că acâstă 
materie este fórte importantă; fiind-că, 
ca să se hotărâscă ar trebui organisat un 
sistem intreg de legislaţiune; fiind-că 


178 


Îi 


chiar de ați voi să admiteţi acest sistem 
mixt ar trebui să îl organisaţi, lucrare 
care nu se póte face cu ocasiunea unui 
alineat din Constituţiune, vě rog să lăsăm 
de o cam dată acâstă materie şi când 
vom veni la revisuirea codicelui civil, 
vom vedea ce este de făcut. 

Voci. La vot, la vot. 

Altele. Propuitorii să îşi desvolteze 
amendamentele. 

D. M. Costachi. Domnilor, aţi audit 
pe onorabilul D. Boerescu cu ce talent 
şi cu câtă iscusinţă a desvoltat cestiunea 
maritagiului civil. Ei o singură obser- 
vațiune voii face domnului Boerescu: 
că tâte ideele desvoltate de domnia-sa 
sunt aplicabile acelei societăți unde 
domnia-sa a adunat aceste frumâse idet ; 
adică aceste idei provin din acel stat 
catolic unde a fost o luptă intre politica 
civilă şi intre cea religi6să. Argumen- 
tarea ce se aplică insă la causa societăţei, 
e lesne de vtdutcă nu îşi are de fel locul 
lor in societatea n6stră. Aceste idei nu 
îşi aŭ locul lor la noi; fiind-că clerul 
nostru ortodox nu a fost nici o dată şi 
nu este in posiţiunea clerului catolic; 
fiind-că la noi nu a esistat nici o dată 
şi nu esistă antagonismul acela care a 
esistat in părţile catolice intre starea 
civilă şi religi6să. 

Clerul ortodox. preoţii noştri fac parte 
din societatea română; preotul nostru 
este părinte de familie ca orl-care alt 
cetăţen; este legat cu societatea ca ori 
cine; nu formâză o castă isolată in mid- 
locul societăţei, precum o form&ză clerul 
catolic; acolo unde acâsta esista, ințeleg 
mefiența ce a esistat intre societatea 
civilă şi cler; este evident inst cum la 
noi nu o pot inţelege nici de cum. Iată 
dar argumentul cel mal puternic prin 
care se constată că tâte acele raţiuni ce 
îşi aŭ avut loc in statele catolice nu le 
pâte avea nici de cum la noi, la noi 
unde clerul face parte din societate. 

Acum se vorbesce şi la noi de eman- 
cipare, că şi noi să ne emancipăm de 


inriurea clerului. Dar vă intreb, domni- 
lor, daca societatea nâstră a suferit ver 
o dată cea maï mică apăsare din partea 
clerului pentru ca să dicem că ne eman- 
cipăm de sub jugul set ? Căci pentru ca 
cine-va să vo6scă a scăpa de un jug, 
trebue ca mai ântâii să simţim acel jug. 
Apoi la noi esistat-a vero dată acel 
jug? Nu, fiind-că la noi din nefericire 
clerul nu a fost destul de cultivat nici 
ca să se mențină la inălţimea misiunei 
sale. 

Acum să venim la resultatul practic 
al inovaţiunilor ce s'aii introdus in le- 
gislaţiunea nâstră. 

Ei bine, domnilor, de când s'a intro- 
dus așa numitul maritagiă civil, èù vă 
pot proba că afară din oraşe intre popu- 
laţiunile rurale nu mai esistă căsătorie, 
căci s'a inlocuit prin concubinagii (da, 
da.) Da, domnilor, concubinagiii; iată sta- 
rea unde aŭ adus societatea acele teorii 
imprumutate de acel care nu aŭ voit să 
ţină s6mă de moravurile, de datinele 
şi de tradiţiunile poporului nostru: 
Ni se dice, domnilor, că prin acestă 
teorie ne am emancipat; ei bine nu, eŭ 
dic că Statul a usurpat asupra autorităţei 
bisericesci. Argumentul domnului Boe- 
rescu cel mai mare este acesta : dumnealui 
dice ce are a face clerul când oficierul 
stărei civile ar aproba o căsătorie şi 
când clerul ar voi să o respingă? R&s- 
punsul e fârte simplu ; acâstă inovaţiune 
sa făcut intrun mod neintemeiat, in 
contra candnelor religi6se care consideră 
căsătoria ca un sacrament, ca o taină, 
şi că nu e ertat puterel civile a incălca 
domeniul autorităţel religi6se. Daca so- 
cietatea nâstră, daca interesele civile ale 
Statului, ar cere Gre-care modificări și. 
Gre-care condițiuni de căsătorie (pentru 
care sunt de acord), atunci Statul pâte 
să se ințelegă cu autoritatea religidsă. 
Chiar şi in statele catolice unde statul 
a sustras căsătoria din atribuţiunile 
bisericel. chiar şi acolo a urmat un con- 
cordat cu biserica, cu atât mal mult la 


noi unde statul politic nu va avea nici 
un fel de resistenţă din partea autorită- 
ţel  bisericesci ; din contra, biserica ar 
veni inaintea dorințelor Statului să in- 
troducă acele modificări care s'aă intro- 
dus şi in alte state, in Rusia, in Grecia, 
fără a v&tema dogmele esenţiale ale 
religiunei ortodoxe. ` . i 

Din acest punct de vedere am presen- 
tat amendamentul mei prin care propun 
ca căsătoria să se facă obligatorie ina- 
intea bisericei. Numai cu acâsta vom 
face ca poporul să resimţă increderea 
ce are in angagiamentul cel mal princi- 
pal al viueţei omenesci care e căsătoria; 
căci, de când s'a introdus căsătoria civilă 
prin contracte, el bine, in popor se dice: 
Imi am luat femeiă pe duoi saă trei ani. 
Iată efectele acestei inovaţiuni care s'a 
introdus, şi nol suntem datori o satis- 
facțiune poporului, declarând de obli- 
gatorie celebrarea inaintea bisericei; căci, 
domnilor, nimic mai mult nu a revoltat 
pe popor in contra guvernului trecut 
de cât acestă măsură streină; poporul 
dicea că guvernul trecut a voit să strice 
şi chiar credinţele religise. 

Prin urmare, cer să se adopte căsă- 
toria obligatâre inaintea bisericei şi 
rămâne ca, după ce autoritatea biseri- 
céscă se va orgănisa, atunci statul politic 
impreună cu biserica să convină asupra 
modificărilor care ar fi de introdus ; cât 
pentru căsătoria mixtă, dacă şi biserica 
o va admite, lucru ce nu cred, el bine, 
Statul ar putea impreună cu clerul să 
o facă ca obligatorie, numai ca o escep- 
țiune inaintea autorităţilor civile. 

D. Chr. Cerchez. Domnilor, prin 
amendamentul mei am propus ca la 
finele articolului 19 să se adaoge după 
cuvântul ceremonia rehgidsă, cuvintele 
obligatóre pentru ori-ce act. 

Nu am dis numai pentru actele de 
căsătorie, pentru că ceremonia religi6să 
e de rigóre pentru ori-ce act civil. 

Acum, spre a argumenta pucin, am 
de dis pentru a intări convingerea dum- 


174 


neavâstră, după convingětórele argu- 
mente ale onorabilului mei coleg de la 
Dorohoiă, voii dice numai că pericolul 
pe câre îl vede onorabilul D. Boerescu 
că gár intâîmpla prin căsătoria civilă, 
pericol ce ar putea proveni in intervalul 
căsătoriei civile şi celei religi6se, aceste 
pericole sunt efemere, ilusorii, pentru 
că indată ce legea dice că căsătoria nu 
va fi considerată de cât după formalita- 
tea civilă, după formarea actului civil 
şi ceremonia religisă, nu mai pote să 
fie nici un pericol; căsătoria nu pote a îşi 
incepe efectele de cât după consumare 
şi nu pote fi consumare de cât după 
indeplinirea acestor formalități. Apoi 
domnilor, din tote cele dise de domnu 
Boerescu este un lucru forte neesplica- 
bil pentru mine: Constituţiunea e legea 
legilor, după ea trebue să se modeleze 
tote legile, după principiele consacrate 
de ea şi nu mai pucin şi legea civilă; pe 
când domnu Boerescu se pare că pretin- 
de din' contra ca Constituţiunea să se 
modeleze după principiele codului Ale- 
xandru Ioan.... 

O voce. Codicele Napoleon, nu Ale- 
xandru loan. 

D. Cerchez. Si tocmai pentru că acel 
cod Alexandru loan coprindea aceste 
principie, tocmai pentru acâsta codul 
lui Alexandru Ioan a fost urit şi con- 
demnat de masa poporului. 

Domnilor, nu este căsătorie in ţ6ră 
de la promulgarea acestui cod, ci e un 
concubinagii, precum a dis onorabilul 
domn Epureanu, pentru că omul din 
popor nu scie tăria legei civile şi nu 
pâte inţelege căsătoria până când nu 
aude din gura preotului: că pe cine a 
legat Dumnedei nu pâte deslega 6menii. 
Omul din popor nu crede că e obligat la 
datoria căsătoriei după cum ar crede 
când binecuvântarea căsătoriei s'ar da 
de preoți. 

Nu věd acum pentru ce onorabilul 
domn Boerescu găsesce că este indispen- 
sabil că, daca s'a făcut căsătoriile cu 


concursul amânduror puterilor, civile gi 
eclesiastice, apol este neapărat ca şi des- 
părţeniele si se faci tot cu concursul a- 
mânduror puterilor. Dacă Constituţiunea 
dice că numai căsătoria să se facă in mo- 
dul acesta, nu este destul de inţeles ca des- 
părţenia are să se facă numai de puterea 
civilă? Pentru aceste argumente şi in pri- 
vire că nici ingroparea celui mort nu se 
póte face fără binecuvântarea preotului şi 
in privire că nicl copilul nu pâte fi lipsit 
de binecuvântarea clerului indată ce s'a 
născut şi copilul care, nu este viabil nu 
i se pote intârdia botezul asceptând pe 
oficerul stărei civile ca să îi dea actul 
civil de nascere; pe aceste considerante 
am făcut şi susţin amendamentul mei, 
că, după cuvintele: „benedicţiunea reli- 
gi6să“ să se adaoge cuvintele: „obliga- 
torie la fie-care act.“ 

D. V. Pogor. Domnilor, după tóte cita- 
țiunile religióse şi sânte care s'au făcut 
la acâstă trebuinţă, imi e greă de a veni 
cu un amendament prin care propun să 
se consacreze in Constituţiune că actele 
civile sunt obligatorii iar cele religidse 
sunt facultative (murmure). 

Ni s'a vorbit de regimul cel sânt in 
care tote actele stărei civile erau in mâna 
bisericei şi mi s'a arătat că acel timp 
era timpul secolului de aur. Nu domni- 
lor, vě voiă dovedi din contra. Pe când 
biserica avea acestă atribuţiune in mâna 
sa a abusat de dânsa şi tocmai pentru 
că a abusat nu i se mai pâte incredinţa 
ei acâstă atribuţiune. 

Biserica nu a respectat nici una din 
datoriile şi canânele sale, a făcut abusuri 
prin care își a perdut tótă increderea in 
privinţa acâsta. 

Domnilor, am fost judecător la curtea 
de apel şi intr'un proces mi s'a infăcişat 
o pers6nă cu duoă acte de botez sub- 
scrise de acelaşi preot. Printr'unul din 
acele acte dicea că acea persână este fiică 
a duoi părinţi şi prin cel-l-alt act dicea 
că acea fiică este a altor părinţi şi nu am 
putut să dăm dreptatea de succesiune 


1175 


acelei fete pentru că nu am sciut intr'a- 
devăr cine erai părinţii adevăraţi. 

In cât privesce actele de căsătorie, 
domnilor, scim ci biserica numai frați 
şi surorl nu a cununat, dar in colo tâte 
regulile lor canonice aù fost călcate. 
(Voci. Asa e). Şi dacă rădica glasul 
cine-va ise răspundea că a primit din Cer 
puterea a lega şi a deslega. 

Vedeţi dar, domnilor, ci biserica cea 
d'ântâiă a pus societatea in pericol. Sub 
regimul bisericesc noí scim că s'a că- 
sătorit rude de aprâpe până şi veri pri- 
mari. Iată ce a făut biserica, domnilor, 
şi iati de ce astidi bisericei nu i se mal 
pote inapoia acele atribuțiuni, căci ea 
singură s'a descreditat in acâstă privire. 

Se dice, domnilor, că de la infiinţarea 
actelor civile căsătoria nu mal esistă ca 
maí inainte, că astădi esistă numal un 
concubinat. Ei bine, acâsta nu este drept 
a se pune pecompta regimului actelor 
civile care esistă numai de duoï ani, ci 
pe compa regimului bisericesc. 

Căsătoriele care s'au săvârşit de duol 
ani inc6ce nu scim nimic de s6rteu lor 
până ccum, nu scim dacă sunt bune sai 
rele; dar scim că căsătoriile severşite 
sub regimul bisericesc erai atârnate de 
capriciul unuia din soţi ; şi, dic mal mult, 
domnilor, erai atârnate de punga unuia 
din ei (aşa este). 

Aşa dar, domnilor, daca voiţi să avem 
o societate, dacă voiţi să avem o garan- 
ţie, să luăm sistemul actelor civile pur 
şi simplu fără amestecul bisericesc; căci 
indată ce vom amesteoa şi biserica la 
aceste acte, atunci abusurile cele vechi, 
in care biserica a imbătrânit, vor reveni 
iarăşi pe tapet. 

Astăqi dacă se face un abus din partea 
puterei civile, putem interpela pe mi- 
nister; iar daca vom da acâstă atribuţiune 
in mâna bisericei, atunci nu vom putea 
interpela pe nimeni şi şefii bisericesci 
ne va dice, dacă îi vom intreba, am primit 
acestă facultate de a lega şi a deslega 
din Cer. 


Domnilor, este invederat că numai 
independinţa actelor civile de a actelor 
religi6se este adevărata basă garantatore 
pentru societatea nóstră. Cu tâte acestea 
ţin compt şi de prejudiciile religióse ; 
dar vă intreb: cine impedică pe 6meni 
de a se presenta şi inaintea bisericei, de 
a primi benedicţiunea religi6să ?.... 

D. C. Cantacuzino. Oamenii cei 
invěțați. 

D. V. Pogor. Nu îmi veți arăta 
dumnévóstră un singur esemplu intre 
sătenii noştri unde să nu aibă loc cere- 
monia bisericâscă la nascere, căsătorie 
sai morte. Pentru acâsta dic că inainte 
de tâte, spre a nu da loc la abusuri din 
partea bisericei in privinţa acesta, trebue 
să ne menţinem strict in principiul inde- 
pendinţei actelor civile afară de ori-ce 
inriurire religiósă, căci numai ast-fel 
putem da o garanţie seriósă societăţei. 
Biserica a săvârşit cele mai mari abusuri 
şi prin urmare a perdut tâtă increderea 
mea in cât privesce actele stărei civile ; 
am vădut despărţenii făcute de biserică 
prin bani; am vădut, cum am mai dis, 
autorităţi clericale care aii cununat rude 
de aprópe, până şi veri primari, in cât a 
ajuns ca biserica să nu mai aibă nici un 
respect de sine şi cine nu are respect de 
sine nu pâte să câră a fi respectat de 
alţii (aplause din o parte a Adunărei). 

D. R. Ionescu. Domnilor, am să 
propun un amendament... 

D. Marzesou. Cer cuvântul in ces- 
tiune de regulament. 

Domnilor, mi se pare cum că noi trebue 
să respectăm regulamentul. Apoi, dom- 
nilor, dacă vom roi să luăm rândul unui 
deputat inscris, nu avem de cât să pro- 
punem un amendament spre a putea lua 
cuvântul. Domnu R. Ionescu vine acum 
cu un amendament şi ia cuvântul inaintea 
domnului Blaremberg, inaintea mea, 
inaintea domnului Strat şi altora care 
erai inscrişi mai inainte. Lăsaţi să vor- 
bâscă mal ântâiă cei inscrişi şi apoi să 
vorbescă şi domnu R. Ionescu. 


176 


D. R. Ionescu. Cer cuvântul tot in 
cestiune de regulament. 

Domnilor, aşi ruga pe domnu Mar- 
zescu să imi arate un articol din regu- 
lament care să dică că numai atâtea 
amendamente se pot propune, fiind-că 
numai atunci dumnâlui ar avea dreptate. 
Ori-ce deputat are dreptul de a propune 
amendamente, r&mâind la aprecierea 
Camerei de a le primi saă nu. 

Aşa dar, domnilor deputaţi, iată 
amendamentul ce am propus şi care cred 
căva dobândi incuviinţarea dumnâvâstră. 
Propun a se suprima articolul in privinţa 
actelor civile, fiind o cestiune ce trebue 
a se regula la revisuirea codicelui civil... 
(intrerumperi). 

In urma atâtor discursuri care s'au 
făcut şi care văd că aŭ a se mai face, 
cred că trebue să alergăm la un mijloc 
de anu se prelungi discuţiunea in infinit. 

Domnilor, tema onorabilului domn 
M. Costachi care cere ca benedicţiunea 
bisericei să fie obligătâre este tocmai 
pentru cuvântul că se atinge religiunea 
şi se aduc neinţelegeri, protestări şi con- 
fusiune in popor — lucru care nu este nici 
de cum ast-fel; pentru că toţi care aŭ 
trăit pe la ţâră pot constata forte bine 
că nueun singur ţăran acărui căsătorie 
să se facă prin act civil şi care să nu se 
ducă la biserică (intrerumperi). Ca tâte 
acestea nu sunt de părere ca prin Con- 
stituţiune să se reguleze acâstă cestiune 
(intrerumperi). Rămâne la revisuirea co- 
dicelui civil şi atunci acâstă cestiune se 
va regula. 

— Comitetul se retrage spre a deli- 
bera asupra diferitelor amendamente 
propuse. 

D. A. Pascal. Comitetul deliberând 
asupra numerdselor amendamente pre- 
sentate la biuroi, le a impărţit ântâiă 
in trei categorii. După cum vedeţi, unele 
din aceste amendamente sunt pentru a se 
admite sistemul că actele civile sunt de 
atributul autorităţilor civile şi cu totul 
independinte de autoritatea eclesiastică; 


194 


cele-l-alte amendamente sunt pentru a 
declara că aceste acte trebue să fie mixte, 
adică să fie tot-o-dată şi de atributul 
autorităţilor civile şi a celor eclesiastice, 
că amânduoă aceste autorităţi să parti- 
cipe la a lor confectionare. 

Mai sunt pe urmă alte duoč amenda- 
mente care susțin că acestă materie nu 
trebue tratată in Constituţiune fiind de 
resortul codicelui civil şi prin urmare 
trebue să se scóță cu totul din Consti- 
tuțiune. 

Domnilor, redacţiunea comitetului a 
fost răi inţelesă de domnu C. Boerescu. 

După câte am vorbit, aţi vădut că 
majoritatea comitetului a optat pentru 
sistemul acela in care aceste acte sunt 
curat de autoritatea civilă; şi daca arti- 
colul 19 pâte da loc la restălmăciri, 
atunci, pentru a da o redacţiune mai 
clară, preferim amendamentul domnului 
Pogor şi domnului Strat in care se dice 
că aceste acte sunt independinte de be- 
nedicţiunea religi6să. Vedeţi că puind 
acest amendament noi nu modificăm 
principiul pus in proiectul guvernului, 
ci dăm o redacţiune care nu mai dă loc 
la induoeli; căci se vede că articolul 
guvernului a dat loc la induoeli de vreme 


"ce s'a cerut modificarea lui. 


Aşi inţelege sistemul civil singur; aşi 
ințelege asemenea şi pe cel-l-alt sistem 
religios iarăşi singur; dar sistemul mixt 
nu se pote admite, fiind-că nu se pote 
pune in practică şi misiunea nóstră este 
de a vedea dacă o măsură 6re-care este 
posibilă. 

Acest sistem violent al domnului Ma- 
uolache Costachi de a se impune legea 
civilă puterei bisericesci este, cum am 
dis, inaplicabil; noi nu putem face prag- 
matice sancţiuni şi concordate cum 
făceau suveranii Europei cu Papa. 

Aşa dar, pentru că acest amendament 
este contra can6nelor bisericei; pentru 
că nu putem atinge independinţa reli- 
giunei, impuindu-l o lege contrarie 
can6nelor ei, cred că sistemul civil propus 


prin amendamentul domnului Pogor 
este singurul mijloc posibil și aplicabil. 

D. N. Blaremberg. Domnilor, sunt 
şi eŭ unul din partisanil sistemului mixt 
gi nădăjduesc a dovedi că acest sistem de- 
parte de a fi absurd şi impracticabil este 
din contra singurul logic, singurul moral. 
Domnilor, nimeni nu pote tăgădui că 
măritişul este un contract civil şi reli- 
gios; tot deo-dată nimeni nu pâte tăgădui 
că măritişul este unirea nu numai a 
pers6nelor ci şi a sufletelor; nimeni în 
fine nu pote tăgădui că el este o taină a 
bisericei. Înţeleg, domnilor,sistemul elec- 
tiv in alte materii nu insă şi in mate- 
rie de religiune. Puteţi dice, dacă admi- 
teți măritişul esclusiv civil, că sunteţi 
liberi cugetători, spirite tari, ori-ce, insă 
incetaţi de a mai dice că sunteţi şi orto- 
doxi (aplause). Nu inţeleg dar să propu- 
neţi sistemul frances, sistem păgân, după 
mine, in România. 

Dar ni se dice vedeţi la ce inconve- 
niente vě espuneţi: o cununie săvârşită 
de autoritatea civilă ar putea să nu 
primâscă consânţirea religi6să şi dacă in 
intervalul de la săvârşirea solemnităţei 
civile până la benedicţiunea religidsă ar 
muri bărbatul, copilul conceput in acest 
interval ar rěmåne natural. Ei bine, 
domnilor, pentru mine acâsta nu este un 
inconvenient pentru că tocmai acesta e 
răul la care in sistemul mei voesc să îi 
aduc un leac. Scopul meii este tocmai de 
a proiba acest concubinagiii legal. Vo- 
esc ca copii să fie legitimi in puterea nu 
numai a legel civile ci şi in puterea 
legei divine. 

Din minutul dar unde suntem siliţi a 
recunsce măritişului acest caracter mixt 
trebne să îl şi supunem la o induoită 
formalitate. Şi apoi 6re inconvenientele 
sunt seri6se? Dacă in adevăr in acâstă 
materie nu esistă o concordanţă intre 
dreptul canon şi dreptul civil, ce ne 
popresce de a le pune in armonie, şi daca 
legea eclesiastică nu se pote pleca la 
legile civile, apol eù unul primesc să se 

12 


Supue in acest cas legea civilă esigenţilor 
religi6se. Şi dovadă, domnilor, că lucrul 
nu e aşa de anevoios precum o credeţi este 
că acâsta s'a mai făcut şi sub Caragea, 
care când a făcut codul civil a prev&dut 
piedicele la măritiş precum şi casurile 
de despărţire intrun mod conform 
dreptului canon. lată dar că asemenea 
concordanţe intre aceste duot codice, 
civil și bisericesc, saù mal făcut la 
noi. Prin urmare şi noi adi voind a 
pune in armonie aceste duot codice nu 
facem ceva imposibil, ceva neaudit. 

Dar s'a mai dis că sunt căsătorii 
eterodoxe, căsătoriile intre catolici şi 
ortodozi. Eí bine, aceste măritişuri sunt 
aşa de rare in cât le putem acorda o 
dispensă fără vre un mare inconvenient. 
Nu cred, domnilor, ca la noi să fie mai 
mult de o sută, primesc o mie de casuri 
asemenea. Ei bine, ce îmi pasă dacă o 
sută de individi se vor considera ca 
necăsătoriți, acâsta nu pâte aduce acea 
lovire moralităţei publice ce îi pâte 
aduce concubinagiul legal răspândit in 
tâtă ţera. Cu tâte că nu sciù că chiar 
atunci când eram in acestă materie sub 
regimul dreptului canon, măritişurile 
eterodoxe să fi intâmpinat nisce dificul- 
tăţi de care ni sa vorbit astădi. De 
aceea primesc şi ei amendamentul dom- 
nului Epureanu. 

D. C. Grădişteanu. Ce facem cu 
divorţul ? 

D. Blaremberg. Ca să r&spund la 
nerăbdarea domnului Grădişteanu care 
mě intrebă ce facem cu divorţul voii fi 
silit a anticipa. In privinţa divorţului 
nu am aceeași preocupaţiune, pentru că 
divorțul prin el insuşi este in adevăr o 
necesitate, dar o necesitate regretabilă; 
el e mai mult un ri şi un scandal de 
cât un bine. Așa dar nu věd aci trebuinţa 
aceloraşi precauţiuni, nu věd trebuinţa 
de a da acestui act acel caracter sacru 
care impresion6ză spiritele. Ce imi pasă 
mie că nişte G6menil care se despart, care 
renunciă de a trăi in comun, ce îmi pasă 


mie dacă acei 6meni sunt dealegaţi de 
obligaţiune in puterea unei sentinţe 
bisericesci sai a unei sentinţe judiciare ? 
Aci nu mai e acelaşi interes. Când se 
săvârşesce o căsătorie nu o putem incon- 
giura de destule solemnităţi, nu putem 
lua destule precauţiuni spre a asigura 
curăţenia şi durata sa, el, dar când se 
disolvă o căsătorie nu mai věd de ce 
acea disoluţiune ar purta un caracter 
sacru ? 

Vedeţi dar că aci ceremonia religi6să 
nu are aceeaşi importanţă. Dar chiar 
primind teoria că ceea-ce facem pentru 
măritiş trebue să facem şi pentru divorţ, 
voiă răspunde: puneţi in armonie legea 
civilă pentru divorţ cu legea bisericâscă 
pentru divorţ, şi dacă vedeţi un incon- 
venient intre duo tribunale unul civil 
şi altul bisericesc având a se pronuncia 
in materie de despărţenie, organisaţi 
tribunale mixte, lucrul nu e fără prece- 
dent in ţera nóstră; căci in trecut mi- 
tropoliţii şi episcopii erai membri ai 
divanului domnesc, ei judeca dar d'im- 
preună cu laicii. 

D. C. Boerescu. După care legi să 
judece tribunalele mixte? 

D. Blaremberg. După legile civile 
puse in armonie cu legile canonice. 

Acum, domnilor, vě mărturisesc, că 
cât pentru mine nu impărtăşese nici de 
cum cultul onorabilului domnu Boerescu 
pentru codicele Cuza; departe de a con- 
sidera acest cod ca un progres eu îl 
consider ca o nenorocită inovaţiune. 

D. Radu Ionescu. Nu a dis. 

D. C. Boerescu cere cuvântul. 

D. Blaremberg. A intrerumpe nu e 
a respunde. 

Domnilor, departe de a avea acel cult 
pentru codul Cuza. ... 

D. Boerescen. Codul Napoleon. 

D. Blaremberg. Ve voiii dovedi că 
nu e codul Napoleon; dar chiar aşa de 
ar fi 6re onorabilul domnu Boerescu va 
putea să contesteze că codul Napoleon, 
de şi una din legislaturile civile cele 


mai perfecte, nu e obiectul unei cri- 
tici forte vii in teorie? Găsesce óre 
dumnâlui că de aceste critice forte inte- 
meiate s'a ţinut sémă la redactarea 
acestui codice? Negreşit că nu. Găsesce 
Gre dumnelui că in acest codice s'a ţinut 
s6mă de vre-una măcar din tradiţiunile 
ce esistai in România şi care, s'0 recu- 
n6scem, nu erau tote rele? Iarăşi nu. 
Prin urmare, după mine, codul Cuza 
departe de a fi o operă demnă de admira- 
țiune e o legislaţiune ce cere a fi revi- 
suită cât mai curând. 

Voci. Toţi dorim acâsta. 

D. N. Blaremberg. Las redacţiunea 
şi acele inadvertenţi care dovedesc că cel 
ce aŭ fost insărcinaţi cu acâstă lucrare 
chiar ca traducători aŭ fost mal pe jos 
de cât sarcina lor. 

Las la o parte lapini de garena, copii 
adulterini şi incenstioşi puşi pe același 
picior cu cei legitimi, las la o parte 
nedreptatea ce se face femei in devolu- 
țiunea moştenirei, căci ea era, şi cu drept 
cuvânt, mai favorisată de vechea legisla- 
ţiune, căci aşi fi silit să intru in amănunte 
ce nu aŭ nimic a face in acâstă discuţiune. 
Dar ne dice domnu Boerescu de ce să 
nu amânăm acestă cestiune pentru viitor, 
de ce să nu o reservăm unei legi speciale? 
Am cuvinte forte tari ca să cer acâstă 
inserțiune in Constituţiune. Sciţi prea 
bine că măritişul, adică familia, e una 
din basele societăţei şi nu ințeleg ca in 
pactul fundamental al ţerei să nu se 
reguleze ceea-ce se chiamă principiul 
familiei. Acâstă disposiţiune a dresărei 
actelor civile de oficiării civili o vom 
găsi şi in constituţiunea Belgiei; singura 
inovaţiune propusă de noí e că ceremonia 
religi6să să fie obligatorie şi dacă îmi aţi 
cere şi esemple şi esemple nu îmi ar 
lipsi, vě voii cita Italia unde acest 
sistem e saŭ a fost in vigóre. 

Voci. S'a desfiinţat. 

D. N. Blaremberg. Cel puţin aesistat 
inainte. Intru cât privesce disposiţiunile 
de detalii, chiar noi trămițem la o lege 


179 


ulteridră, tot aşa precum o facem cu tâte 
principiile largi pe care le inscriem in 
Constituţiune. i 

Voiii termina, domnilor, cu o ultimă 
considerațiune. Am dis că măritişul, 
adică familia,este basa societăţei, lăsaţi-l 
dar sub invocaţiunea Cerurilor. Nu con- 
sacraţi concubinagiul legal care turbură 
consciinţele şi aduce o atingere așa de 
gravă moravurilor (aplause). 

Maš mulţi domni deputaţi cer inchi- 
derea discuţiunei. 

D. C. Boerescu. Domnilor, aşi dori 
să nu se inchidă discuţiunea numai ca 
să ne declare domnu Blaremberg: ce 
inţelege domnia-sa a se face cu femeile 
care aŭ să se căsătorescă de la promul- 
garea Constituţiunei până ce va face 
domnia-sa detaliurile? E ocestiune fârte 
importantă; căci in acest timp are să se 
facă căsătorii şi daca nu se vor face 
conform Constituţiunei vor fi nule şi 
copii ce se vor nasce vor fi naturali. 

D. N. Blaremberg. Se vor introduce 
disposiţiuni transitorii, iar până atunci 
codul Cuza remâne in vigóre. | 

D. M. Costachi. Am luat cuvântul, 
domnilor, pentru inchiderea discuţiunei 
şi voit respunde domnului Boerescu, că 
Constituţiunea nu pâte să coprindă de 
cât principiele generale şi in puterea 
principielor generale are apoi să se 
modifice legislațiunea ţărei şi aŭ să 
se facă şi acele legi numite transitorii. 
Pentru aceste cuvinte cer inchiderea 
discuțiunei. 

D. ministru de finance. Ei cred, 
domnilor, că discuţiunea in cestiunea 
de faciă e o discuţiune care se prelun- 


gesce de geaba. Nueun Român in țéra ro- 


mânâscă—fie sau un Constituţiunea obli- 
gatorie— nu e un singur Român in țéra 
românâscă care să se socotâscă insurat 
până nu se va duce la biserică. 

— Se pune la vot inchiderea discuţiu- 
nei şi se primesce. 

— Se cetesc apoi se pun la vot şi se 
resping următârele patru amendąmente ; 


1) al domnului R. Ionescu; 

2) al domnului Const. Boerescu ; 

3) al domnului Cerchez ; 

4) al domnului Fusea. 

— Se cetesce amendamentul domnului 
M. Costachi şi puindu-se la vot se adoptă. 

— Se pune la vot intregul articol şi 
se adoptă. 

— Şedinţa publică se ridică la 3 ore 
după amedi şi Adunarea se constitue in 
comitet secret. 

— Şedinţa viit6re se anunţă pentru a 
duoa di 25 luniu. 


ŞEDINŢA DIN 25 IUNIU, 1866 


Preşedinţia domnului vice-președinte 
Stefan Golescu. 

Şedinţa se deschide la améqi. 

Presenţi 106 deputaţi. 

Nu respund la apelul nominal 38 şi 
anume: 


Bolnavi: 
Fălcoianu Stefan, Folcoianu Ioan. 
În misiune: 


Bălăceanu Ioan, Boerescu Vasile, Cos- 
taforu George. 

In congediă : 

Alcas Eugenie, Forăscu Vasile, Gri- 
dov Nicolae, Leca Casian, Mavrocordat 
Nicu, Morţun Emanoil, Marza Ion, Ro- 
malo Vasile, Roseti Teodor, Roseti 
Iancu, Roseti Stefan, Varlam Constan- 
tin, Sturdza Ion, Cosadin Dimitrie. 

Fară aretare de motive: 


Balş Alecu, Brăescu Alecu, Ciocărlan. 


Constantin, Cananăii Sebastian, Catargi 
Calimachi, Filipescu Grigorie, Filipescu 
Emanoil, Ghika Vladimir, Roseti C. Teţ- 
canu, Strat Ion, Şuţu Grigorie, Ventura 
Iancu, Vercolici Ion, Voinov Nicolae, 
Ghika Ion, Bastă Anastasie, Ralet Iancu, 
Iamandi Nicolae, Lahovari Grigorie. 

Procesul-verbal şi sumarul şedinţei 
precedente se aprobă. 


180 


. D. presedinte. Domnilor, in şedinţa 
de ieri am remas la articolul 18 din pro- 
iectul guvernului devenit acum artico- 
lul 20. 

Daţi-mi voiă insă să resum resultatul 
deliberaţiunilor care s'aă urmat ieri in 
şedinţa confidențială in sinul Adunărei, 
ca să cundscă atât acei domni deputaţi 
care nu aù fost in şedinţa de ieri faciă, 
cum și publicul nerăbdător să pótă să 
aprecieze grăbirea ce a convenit Aduna- 
rea să pue in terminarea votărei Consti- 
tuţiunei. 

Adunarea, intrunită ieri in şedinţă 
secretă, dându-și semă de indelungatul 
timp de când acâstă Constituţiune se 
găsesce in discuţiune; dându-și semă că 
era, guvernul şi Adunarea doresc ca 
cu o oră mal curând să iasă din starea 
anormală in care să găsesc şi să dea 
ţărei o Constituţiune; după ce proiectul 
a fost desbătut in tote secţiunile şi după 
ce toți domnii deputaţi îşi aù presentat 
opiniunile cele mai multe in secţiuni, ca 
să se curme tóte indelungatele discuţiuni 
care se urméză asupra detalielor Cons- 
tituțiunei, cum cunâsceţi că sunt diferite 
partite in sinul Adunărei, ieri, atât o 
parte cât şi alta a Adunărei aŭ convenit 
să alegă un comitet care să delibereze şi 
să hotărască asupra diferitelor opiniuni 
ce s'a emis din partea comitetului de- 
legaţilor şi ce se vor mal emite din par- 
tea acestui noŭ comitet. 

Alegerea acestui comitet terminându- 
se ieri şi pâşind in lucrare, a ajuns până 
la articolul 50 din Constituţiune şi astădi 
cred că asupra acestei părţi va domni în 
Adunare dacă nu o unanimitate dar 
negreşit o majoritate insemnată. 

Acesta e dorinţa care s'a esprimat ieri 
in sinul Adunărei şi acea comisiune are 
a presenta in formă de amendamente 
modificaţiunile ce a găsit de nevoe a se 
introduce, modificaţiuni care ai satis- 
făcut atât o parte cât şi alta a Adunărel. 

Cu tâte acestea, dacă mai sunt opi- 
niuni care nu vor fi satisfăcute cu aceste 


modificaţiuni, biuroul va fi gata a primi 
amendamentele acelor domni deputaţi 
şi discuţiunea va rămâne in tâtă liberta- 
tea; dar acei domni deputaţi vor aprecia 
timpul şi consideraţiunile ce aù făcut pe 
Adunare să ia acestă disposiţiune pentru 
a scurta aceste indelungate discuţiuni. 
= Jh. raportor dă cetire articolului 18, 
care devine articolul 23, şi pe care co- 
misiunea îl a redactat precum urmâză: 

„Art. 23. Invăţătura este gratuită. 

„Ea va fi obligatâre pentru fie-care 
român pretutindeni unde vor fi scóle 
primare instituite de Stat. 

„Învăţământul dat cu cheltuiala Sta- 
tului sai a comunelor este regulat prin 
lege. 

„Se vor infiinţa treptat scóle primare 
in tâte comunele României. 

„Aceste scóle vor fi in sarcina fie-cărei 
comune in proporţiunea midlâcelor de 
care ea va dispune. 

„Averile sai fondurile ce sunt saii se 
vor da sc6lelor nu se vor putea distrage 
de la destinaţiunea lor. 

„Statul va putea acorda subvenţiuni 
pentru acest obiect comunelor lipsite de 
midlâce ; aceste subvenţiuni vor face 
obiectul unor anume legi pentru fie-care 
cas special. Subvenţiunea va inceta in- 
dată ce comuna va putea dispune de 
midlâcele necesare pentru întreţinerea 
sc6lei primare. 

„Invăţătura primară va fi obligatâre 
pentru tinerii români până la virsta de 
18 ani pretutindeni unde se vor afla 
instituite scóle primare.“ 

D. pregedinte. Domnilor, la acest arti- 
col este ântêiù un amendament presentat 
din partea comitetului compromisoriti a 
cărui coprindere e cea următdre: 

„Invtţămentul este liber. 

„Libertatea inv&ţământului este ga- 
rantată intru cât eserciţiul sei nu ar 
atinge bunele moravuri sau ordinea 
publică. 

„Represiunea delictelor este regulată 
numai prin lege. 


181 


„Se vor infiinţa treptat scâle primare 
in tâte comunele României. 

„Învățătura in scdlele Statului se dă 
tără plată. 

„Învățătura primară va fi obligatore 
pentru tinerii români pretutindeni unde 
se vor afla instituite sc6le primare. 

„O lege specială va regula tot ce pri- 


vesce invăţământul public. 

A. Arion, G. Stirbeiu, Gr. Arghiro- 
polu, R. Ionescu, 0. Boerescu, P. Opran, 
N. Blaremberg, A. Sihleanu, C. Şuţu. 


Mai este un alt amendament din par- 
tea domnului Cernătescu in coprinderet 
următóre: : 

„La alineatul al 3-lea din proiectul 
comisiunel să se dică: 

„Inveţămentul este gratuit, adică in 
sarcina Statului; spesele de intreţinere 


se vor regula printr'o lege.“ 
P. I. Cernătescu. 


Este apol un al treilea amendament 
din partea domnului Pogor, care dice: 

„Invăţătura primară va fi obligatâre 
pentru tinerii români pretutindeni unde 
se vor afla instituite scóle primare. 

„Eí le vor urma cel pucin in curs de 
trei ani, intru cât nu vor proba că aŭ 
alte midlâce de instrucţiune, şi nu se vor 
putea retrage de eât dupe obţinerea 
unui certificat de studii. 

„O lege specială se va face relativ la 
instrucţiunea obligatbre şi va regula 
penalităţile intru acâsta. 


Pogor, I. Heliad R., N. Ionescu, 
Chr. Cerchez, Gr. Racoviţă, I. Ionașcu. 


Este in fine un amendament al dom- 
nului Marzescu, care dice: 

„Invă&ţământul este liber. 

„Libertatea invăţământuluise esercită 
dupe condiţiunile de capacitate şi de 
moralitate determinate prin legi şi sub 
privegherea Statului. 

„Privegherea acâsta se aplică la tote 
stabilimentele de educaţiune şi de invă- 
ţăment fără de nici o escepţiune. 

G. Marzescu, G. Onezovici, Ciurea, 
Cantar, D. Racoviţă. 


D. V. Pogor. Domnilor, nu îmi ași fi 
luat permisiunea să abusez de timpul 
dumnevâstră dacă materia care se tra- 
teză astădi nu ar fi din cele mal impor- 
tante. 

Domnilor, cât pentru instrucţiune noi 
scim că in sinul convenţiunei celei mari 
de la Paris s'a dis: Le jour où nous 
aurons voté l'éducation du peuple nous 
pouvons mourir. (Putem muri in gioa 
din care vom fi votat educațiunea popo- 
rului.) 

Aşa dar, domnilor, pentru importanţa 
cestiunei şi pentru că instrucţiunea gra- 
tuită şi obligatâre este un ce noŭ la 
noi, am făcut un amendament spre 
a schimba redacţiunea proiectului amen- 
dat de comitet, După acea redacţiune, 
se inţelege că scâla e obligatore, dar 
aci este o mare diferinţă; nu scâla este 
obligatâre ci instrucţiunea. După pro- 
iectul guvernului şi al comitetului 
fie-care om e dator să urmeze scóla 
primară. Ac6sta e o tiranie. E dator 
fie-care să urmeze sc6la primară intru 
cât nu are alte midlâce de instrucţiune, 
va să dică instrucţiunea devine obliga- 
târe iar nu scóla. Al duoilea, in tâte 
ţerile unde instrucţiunea este obligatóre 
vine o lege specială care reguleză 
penalităţile in contra părinţilor şi a 
tutorilor care nu s'aă conformat legei ; in 
Prusia, in Francia şi in tâtă Germania 
sunt asemenea legi. De aceea am dis că 
o lege specială va determina in urmă 
penalitățile relative la instrucţiunea 
obligatâre. Pe urmă este o disposiţiune 
care mi se pare rigurâsă, adică aceea ca 
tinerii români să fie obligaţi pâna la 
vârsta de 18 ani să urmeze scóla primară. 
Pentru populațiunele n6stre rurale a- 
cesta este prea mult. De aceea prin 
amendamentul meŭ dic să urmeze cel 
pucin trei ani in scóla primară şi nu 
póte scăpa de acâsta de cât când va avea 
un certificat de studiă că a indeplinit 
programa acelei scoli. 

Acestea sunt cele trei puncturi pe 


___182 


care le am pus in amendamentul ce am 
presintat. 

D. P. Cernătescu. Domnilor, fiind- 
că se dice că invěțătura este gratuită, 
adică plătită de Stat, de aceea îmi am 
permis să fac acest amendament. Fol6- 
sele invăţăturei gratuite sunt de o mare 
importanţă pentru educaţiunea, pentru 
formarea unui popor. Acest adevăr este 
cunoscut şi susținut de 6meni serioşi 
de mult timp, insă nu s'a introdus in 
tâte statele. La noi, din fericire, ca 
o escepţiune, până acuma a fost recu- 
noscut acest principiă ca invăţătura să 
fie gratuită. Domnilor, când gic că in- 
văţătura este gratuită, inţeleg că e 
plătită ori de comună ori de Stat. Sciù 
că mai bine ar fi ca invăţătura să fie 
plătită de comună, pentru că atunci 
comuna ar avea asupra inve&țăturei o 
priveghere imediată şi promptă, insi la 
noi din nefericire comunele rurale nu aŭ 
ajuns să aprecieze acest mare interes. 
De aceea am propus ca invăţătura pu- 
blică să fie plătită numai de Stat şi 
pentru spesele acestei invăţături si se 
prevadă in budget sume care să nu pâtă 
fi intârse de la acest scop. Acesta este 
amendamentul mei. 

D. raportor. Comitetul delegaților de- 
liberênd asupra amendamentelor depuse 
la biuroŭ, pe acela al domnului Cernă- 
tescu precum şi pe al domnului Marzescu 
le a respins; iar pe al domnului Qtir- 
beiă, Arghiropolu, Radu Ionescu şi alţii 
îl primesce insă in locul alineatului 
6—7 din acel amendament să se pri- 
méscă amendamentul domnului Pogor. 

— Amendamentele domnilor Pogor, 
Marzescu şi Cernătescu punându-se la 
vot fie-care in parte se resping. 

— Amendamentul comitetului compro- 
misorii se adoptă in locul articolului 
propus de comitetul delegaților. 

D. raportor cetesce articolul 19, care 
devine 24, după cum s'a modificat de 
comitetul delegaților, sub numărul de 
articolul 21: 


188 


BORN E E a S 


„Art. 21. Constituţiunea garanteză 
tutulor libertatea de a comunica şi pu- 
blica ideele şi opiniunile lor prin graiă, 
prin scris şi prin presă, fie-care fiind 
r&spundător de abusul acestor libertăţi 
in casurile determinate prin codicele 
penal, care in acâstă privinţă se va revi- 
sui şi completa fără inst a se putea 
restringe dreptul in sine. Delictele de 
presă sunt judecate de jurii. 

„Nici censura, nicio altă măsură pre- 
ventivă pentru apariţiunea, vindarea sai 
distribuţiunea a ori cărei publicaţiuni 
nu se va putea reinființa. 

„Pentru publicaţiuni de jurnale nu 
este nevoe de autorisaţiune prealabilă a 
autorităţel. 

Nici o cauţiune nu se va cere de la 
ziarişti, scriitori, editori, tipografi şi 
litografi. 

„Presa nu va fi supusă nici o dată sub 
regimul, avertismentelor. 

„Nici un jurnal saă publicaţiune nu 
va putea fi suspendat sai suprimat. 

„Autorul este răspundător pentru scri- 
erile sale, iar in lipsa autorului sunt 
răspundători saii gerantul sai editorul. 

Veri-ce jurnal trebue să aibă un ge- 
rant responsabil care să se bucure de 
drepturile civile şi politice. 

La acest articol comitetul compromi- 
soriă propune următorul amendament : 

„Să se adaoge după cuvintele: „dreptul 
in sine“, din ântâiul alineat, cuvintele: 
„Sail a se infiinţa o lege escepţională.* 

P. Opran, A. Sihleanu, C. Şuţu, N. 
Blaremberg, C. Boerescu, G. Arghiro- 
polu, A. Arion, G. Ştirbei. 


— Se pune la vot articolul 21 al comi- 
tetului delegaților impreună cu acest 
amendament şi se adoptă. 

— Ca articol 25 se adoptă, după pro- 
punerea comitetului compromisorii, ar- 
ticolul 20 din proiectul primitiv al gu- 
vernului, in următârea coprindere : 

„Art. 25. Secretul scrisorilor şi al 
depeşelor telegrafice este neviolabil. 


„O lege va determina responsabili- 
tatea agenţilor guvernului pentru vio- 
larea secretului scrisorilor şi depeşelor 
incredințate postei şi telegrafului.“ 

Articolul 21 din proiectul guvernului 
se desparte in duo& articole care devin 
articolul 26 şi articolul 27 şi se adoptă, 
după propunerea comitetului compro- 
misoriă, in următârea coprindere : 

„Art. 26. Românii aŭ dreptul de a se 
aduna pacinici şi fără arme, conformân- 
du-se legilor care reguleză esercitarea 
acestui drept, pentru a trata tot felul 
de cestiuni; intru acâsta nu este trebu- 
inţă de autorisaţiune prealabilă. 

„Acâstă disposiţiune nu se va aplica 
şi intrunirilor in loc deschis care sunt 
cu totul supuse legilor poliţienesci. 

„Art. 27. Românii aŭ dreptul de a se 
asocia conformându-se legilor care re- 
guleză eserciţiul acestui drept.“ 

Articolul 22 din proiectul primitiv 
devine articolul 28 şi se adoptă intocmai : 

„Art. 28. Fie-care are dreptul de a 
se adresa la autorităţile publice prin 
petiţiuni subscrise de către una sai mai 
multe pers6ne neputând insă petiţiona 
de cât in numele subscrişilor. 

„Numai autorităţile constituite aŭ 
dreptul de a adresa petiţiuni in nume 
colectiv.“ 

Articolul 23, care devine articolul 29, 
se adoptă, după amendamentul comite- 
tului compromisorii, in următórea co- 
prindere : 

„Art. 29. Nici o autorisațiune prea- 
labilă nu este necesară pentru a se 
esercita urmăriri contra funcționarilor 
publici pentru faptele administraţiunei 
lor de părţile vătămate, r&mâind insă 
neatinse regulile speciale statornicite in 
privinţa miniştrilor. 

„Casurile şi modul urmărirei se vor 
regula prin anume lege. 

„Disposiţiuni speciale in codicile pe- 
nal vor determina penalităţile prepu- 
itorilor.* 

Articolul 25 devine 30 şi se adoptă 


intocmai după proiectul primitiv in 
următ6rea coprindere : 

„Art. 30. Nici un Român, fără auto- 
risaţiunea guvernului, nu pâte intra in 
serviciul unul stat strein, fără ca insăşi 
prin acâsta să îşi pârdă naționalitatea. 

„Estradarea refugiaților politici este 
oprită.“ 

Ca articol 31 se adoptă articolul 27 
din proiectul modificat de comitetul de- 
legaţilor in următdrea coprindere : 

„Art. 31. Tâte puterile Statului emană 
de la națiune, care nu le pâte esercita de 
cât numai prin delegaţiune şi după prin- 
cipiile şi regulile agedate in Constituţiu- 
nea de faciă. | 

D. raportor cetesce articolul 28 din 
proiectul comitetului delegaților, care 
devine articolul 32: 

„Art. 32. Puterea legislativă se eser- 
cită colectiv de către Domn şi repre- 
sentaţiunea naţională. 

„Representaţiunea naţională se im- 
parte in duoě Adunări: Adunarea teri- 
torială şi Adunarea deputaţilor. 

„Ori ce lege cere invoirea a câtor 
trele ramuri ale puterei legiuitâre. 

„Nici o lege nu pste fi supusă sanc- 
țiunei Domnului de cât după ce se va fi 
discutat şi votat liber de majoritatea 
ambelor Adunări.“ 

D. preşedinte. La acest articol s'aii 
propus duoč amendamente şi anume: 

1. Un amendament al comitetului 
compromisorii in coprinderea următdre: 

„La alineatul al 3-lea, in loc de: Adu- 


nare teritorială să se dică Senat. 

C. Boerescu, R. Ionescu, Gr. Arghi- 
ropolu, P. Opran, C. Şuţu, G. Stirbeită, 
A. Arion ; 


2. Următorul amendament al dom- 
nului Cernătescu : 

„Puterea legislativă se esercită colec- 
tiv de către Domn şi representațiunea 
națională, adică de o singură Adunare 

a deputaților fără de o a duoa Cameră. 
„ P. Cernătescu, Turnavitu, Lateş, Màl- 
dărescu, Lupaşcu, Negulescu, A. Teohari. 


184 


Acum D. Cernătescu are cuvântul spre 

a îşi desvolta amendamentul. 
- D. Petre Cernătescu. Domnilor, 
cestiunea care mă autorisă, ca să dic aşa, 
să iaŭ cuvântul e forte gravă. A devenit 
gravă pentru că majoritatea acestei Adu- 
nări îşi a formatopiniunea sa mal inainte 
dea o discuta. (O voce. Cine vě a spus?) 
Menţin ceea ce am dis. 

D. preşedinte. VE rog domnule Cer- 
nătescu nu vě este permis a imputa 
Adunărel că aderéză in necunoscinţă de 
causă. 

D. Cernătescu. Domnule preşedinte, 
eù nu imput, nimenui ci constat un 
adevăr. 

La noi cestiunea acâsta e cu totul, 
daţi-mi voe să mě esprim aşa, stranie. 
Dic stranie, domnilor, pentru că in ţâra 
nóstră nu esistă causă, origina care a 
dat nascere in ţările Europei la o a duoa 
Cameră, la un Senat sai Cameră terito- 
rială. Camera teritorială își avea sensul 
ei in evul medii, inainte cu 600 ani, 
atunci când materia era tot şi spiritul 
nimic, atunci omul se presenta prin 
pământ, iar nu prin inteligenţă. Dar, 
repet, origina acestei instituţiuni nu se 
află la noi din causă că in ţera nóstră 
nu a esistat feudalitate. Feudalitatea a 
domnit numai in ţările Europei apusane, 
adică numai acolo unde puterea se loca- 
lisase, se lăsase numai in mâna unei clase 
de ómeni. 

Daţi-mi voe, domnilor, spre a fi mai 
lămurit, să fac puţină istorie. In evul 
medii puterea legilor, suveranilor, prin- 
cipielor, era numai cu numele, nomi- 
nală; totă puterea se afla numai in 
mâna clasei nobililor prin usurpare. 
Poporul, marea majoritate a populaţiu- 
nei, aceea nu insemna nimica, era legată 
de pământ. Cu progresul ideilor dându- 
se pe faciă acest abus, acestă usurpare, 
monarchii ati voit să îşi rupă catenile şi 
aŭ avut recurs la popor. Clasa de jos ce 
incepuse a se desvolta a şi făcut causă 
comună contra feudalităţei; feudalitatea 


188 


a fost sfărămată; drepturile mari ale 
nobililor aŭ fost micşorate, ca să nu dic 
de tot anulate. Acâstă desvoltare a popu- 
laţiunei ajutată de regi, cu care acum 
se legase strins, a dat nascere comune- 
lor de unde a eşit clasa 3-a, burgesia. 
O singură escepţiune găsim in Engli- 
tera. Aci puterea absolută a regilor era 
fără margini, şi ast-fel nobilii aŭ făcut 
causă comună cu opidele, comunele, in 
contra puterei regilor. In cele-l-alte ţări 
când regii aŭ voit să ajungă la scopul 
lor, adică a fi absoluţi, şi vedând desvol- 
tarea ce iaŭ comunele că tind la repu- 
blicanism, el apoi aă făcut apel la nobili. 
Aşa, regii, monarchii aŭ inceput a se 
basa cănd pe nobili, când pe burgesi 
spre a infrena saă apăsa pe cel-l-alţi. 
De atunci, domnilor, ai inceput să 
nască ideile sistemului constituţional 
care nu insemnéză alt de cât trel puteri 
alăturea una cu alta, adică un guvern 
mixt, ca nu cumva vre una din ele se 
abuseze. 

Prin urmare, atât in Englitera cât şi 
in tote ţările apusane acest sistem e 
legitim, fiind-că guvernul aci să imparte 
in trei puteri care aŭ forţa lor: a regilor, 
a nobililor şi a burgesiei cares'a rădicat. 
În nici o altă parte insă, cutez a dice, 
Senatul nu ar avea raţiunea de a fi de cât 
in Anglia, pentru că aci nobilii aŭ luptat 
impreună cu burgesia ca să mărginâscă 
puterea regilor, adică pentru libertate. 
De aci dar provine că regimul constitu- 
tional e representat prin trei puteri: 
Senatul, Adunarea representativă şi re- 
gele, şi din causa acâsta regimul consti- 
tuţional s'a format de timpurii aci. La 
noi nu e acâstu; la noi puterea feudală 
nu a esistat; tot-d'a-una principele, 
Domnul, a fost suveran absolut. Când 
avea nevoe să ia vre-o consultare in 
vre-o impregiurare greu, se adresa la 
țâra intregă, la dreptate, iar nu la o 
clasă. La noi, toţi o cunóscem, nu a fost 
nobleţă ereditară ci numai personală; 
prin urmare la noi nu pote esista de loc 


causa acâsta de a se da nascere la o 
instituţiune nouă. 

O voce. America. 

Mi se pare că acâstă intrerumpere îmi 
vine de la onorabilul domn Brăiloiu; 
dumnâlui voesce a imi aminti că acâstă 
instituțiune esistă in America. În adevăr 
esistă in America precum ea esistă şi in 
Elveţia. In Elveţia esistă, domnilor, pen- 
tru că acolo a fost regim feudal ; puterea 
a fost nu numai in mâna nobililor dar şi 
a clerului. Esistă in Statele-Unite din 
America; pentru că acolo, domnilor, sunt 
mai mulţi Englesi care, după ce s'aă 
colonisat, negreşit că aŭ trebuit să sim- 
patiseze cu instituţiunile din mama lor 
patrie; şi pe lângă acâsta cine cundsce 
istoria sistemului colonial, adică modul 
şi scopul coloniilor americane, inţelege 
forte bine. Pe lângă acâsta, domnilor, 
daţi-mi voe să vě demonstrez şi din alt 
punct de vedere inutilitatea acestei insti- 
tuţiuni la noi. În nici o țéră, nici chiar in 
Englitera, unde, cum am dis, Senatul 
este forte legitimat ca in nici o altă țéră, 
fiind-că clasa representată in Senat a 
adus servicii mari Engliterei, contri- 
buind impreună cu burgesia la mărirea 
Engliterei in afară şi la intărirea liber- 
tăţel in intru. 

In Anglia, domnilor, luptele intre 
clase, preponderența uneia asupra alteia, 
luptele apoi pentru libertate, precum 
istoria ne probă, aii făcut ca să se creeze 
duo Camere: Camera lordilor şi Camera 
deputaţilor; şi tot in Anglia, domnilor, 
unde cea de a duoa Cameră era forte 
legitimă, acestă Cameră cu tóte acestea 
nu a avut nici o dată curagiul să se 
pronuncie franc in contra regilor, ci de 
la creaţiunea eï a ținut mai mult cu regii 
şi numai Camera deputaţilor, Camera 
de jos a comunelor tot-d'a-una a arttat 


„ curagiul, tot-d'a-una a luptat curagios 


in contra puterei regale pentru libertă- 
tile publice când vrea să le violeze. Ca- 
mera deputaţilor a sfărâmat dinastia 
Stuardilor şi a introdus o altă familie 


12% 


186 


domnitâre in Anglia, a aședat pe tronul 
Engliterei o altă dinastie regală, care a 
domnit de atunci incâce intr'un mod 
de tot constituţional, precum sperăm 
şi credem că are a domni şi Principele 
Carol I; de aceea dic că Senatul, Camera 
lordilor, nu a avut, de când s'a asigurat 
apoi de influenţă, o dată curagiul, nu a 
făcut nici o dată ceva mare,nu a pro- 
clamat nici o dată niscai principii noui, 
mari, salutarii pentru popor, pentru 
Englitera ; insă Camera deputaţilor, 
parlamentul cel lung, lăsând la o parte 
greşelile și crudimile sale, a făcut servicii 
atât de mari libertăţei in cât toţi libe- 
ralii îi sunt recunoscători. Dar, domnilor, 
nu numai in Anglia Senatul nu a făcut 
nimic mare, dar in nici vre o altă țéră 
unde acâstă instituţiune esistă. Sciţi ia- 
răşi din istorie, domnilor, că in Francia, 
la 1830, când regele a voit să smulgă tóte 
libertăţile poporului, numai Camera de- 
putaţilor a protestat, Senatul nu numai 
că nu a protestat dar era una cu regele; 
apoi pe lângă acestea când Napoleon s'a 
proclamat primul consul, el a format un 
Senat compus din republicani şi când 
apol a voit ca să se facă Domn absolut, 
Imperator, când a voit ca să se calce 
libertăţile poporului, când a voit să 
dărâme iustituţiunile ţărei, câţi din sena- 
tori a protestat? Unulsingur,domnilor, 
Carnot ; atât de funest este principielor 
mari aerul Senatului când monarchul 
tinde la absolutism. De aceea, domnilor, 
dic că atât in vechime cât şi in timpii 
moderni, nu este nimenea care ar putea 
să îmi arate că in cutare sau in cutare 
impregiurare Senatul, prin resistența sa, 
prin respectul principielor sale, a scăpat 
libertăţile poporului. Nici o dată, dom- 
nilor; ci dacă aceste libertăţi aŭ putut 
fi unde-va scăpate aŭ fost tot-d'a-una 
scăpate de către Camera deputaţilor. 
Apoi, domnilor, s'a dis că este şi un alt 
inconvenient forte mare cu o lege să fie 
votată de către o Cameră. Dar vě intreb, 
6re o lege care se votâză de duot Camere 


este ea mal bună? Pâte că mi se va res- 
punde: da, pentru că acea lege se discută 
de duoă ori, se esamin6ză mai cu matu- 
ritate de 6meni mai serioşi şi in fine că 
o singură Adunare ar veni in conflict cu 
puterea esecutivă. Pâte; dar, domnilor, 
in cât pentru nol acâsta nu o cred, nu 
văd acâstă nevoe la noi; fiind-că la noi 
Camera deputaţilor precum in trecut, 
acuma şi aşa şi pe viitor, represintă 
şi va represinta nu numai una saii duoă 
clase ale societăţei nóstre, ci tâte clasele 
şi ași voi ca şi pe viitor să nu avem o 
Cameră esclusivistă, ca să dic aşa. Apoi, 
pe lângă acâsta Domnitorul prin pre- 
rogativa Sa, veto, ce îi dă Constituţiu- 
nea nâstră are dreptul să disolve Camera 
ori când crede că este necesar şi a con- 
voca o altă Cameră care pâte nu va fi 
inspirată de spiritul Camerei disolute 
şi pentru acest motiv dar nu văd o 
nevoe ca să se institue pe lângă Ca- 
mera deputaţilor şi un Senat. Cât insă 
pentru temerea de spirit de revoluţiune 
ce unora pote inspira numai o Cameră, 
la noi respund că nici o dată o Cameră 
care represintă tote clasele societăţei nu 
va fi revoluţionară; nu, domnilor, tot ce 
se pote aştepta de lu o asemenea Cameră 
va fi lupte pentru idei, lupte de principii, 
dar nici o dată revoluţiune ; şi pe cât timp 
vom vedea intr'o Cameră luptă de idei, 
lupte de principii, lupte intre partite, 
basate pe principii, iar nu devotate la 
persóne , atunci vom vedea că este viuéță 
intr'acea Cameră şi când e in Cameră 
viu6ţă atunci e viuâţă şi in țéră; căci. 
viu6ţa unei ţări sunt partitele cu priu- 
cipil şi când partitele acele pun mal pre 
sus de ori-ce, țéră. Insă pentru ca să ne 
putem ascepta la o asemenea Cameră 
atunci acea Cameră trebue să represinte 
tâte clasele ţărei. 

Vedeţi dar, domnilor, că, când voim 
să facem o Constituţiune bună, o Consti- 
tuţiune care să dureze 30, 40 şi 50 de ani, 
şi eŭ doresc ca acestă Constituţiune să 
dureze şi un secol, atunci, domnilor, 


187 


trebue ca acâstă Constituţiune să co- 
prindă nisce instituţiuni care să satisfacă 
trebuințele legitime ale ţărei, să inspire 
incredere şi să nu coprindă instituţiuni 
care să nu pótă dura mult; căci, daca se 
vor crea instituţiuni care nu îşi pot avea 
raţiunea lor, asemenea instituţiuni cad 
in dispreţ şi se r&stârnă prin revoluţiuni 
violente, și eù nu sunt pentru revoluțiuni 
violente ci pentru cele morali, adică 
prin idei, prin transformarea societăţei 
active dar pacifică. Nu cred că este 
cine-va care doresce revoluţiuni alt-fel, 
căci revoluţiunile intr'o țéră ca a nâstră 
nu sunt bune, sunt periculdse. (O voce. 
Dar acea de la 11 Februarie?). A! dom- 
nilor, revoluţiunea de la 11 Februarie 
nu era din cele curat materiale, vio- 
lente; la 11 Februarie era numai o 
idee, o idee care mult mai inainte de 
11 Februarie a fost in spiritele tutulor, 
pentru-că t6tă ţâra era desgustată de 
faptele urâcidse, despotice ale guvernu- 
lui lui Cuza. Nu vorbesc insă de asemeni 
revoluţiuni mature prin idei, care tot 
ne a pus pe griji, ne a adus temeri din 
afară, ci de revoluţiuni care sgudue tótă 
era când vin clasele societăţei la luptă 
materială. Si asemeni revoluţiuni dic nu 
le dorim; căci toţi scim că instituţiunile 
inutile fac să se nască interese şi găsesc 
apoi, când se cunosc că sunt rele, apă- 
rători ; că mal multeţeriai perdut prin 
revoluţiuni; fiind-că revoluţiunile vio- 
lente vin din discordie, acâsta nasce 
anarchia și apoi peirea. Noi insă cu 
tâte că am trecut cu bine prin multe 
revoluţiuni, avem să multămim lui Dum- 
nedeii pentru că ne a dat o patrie cu o 
situaţiune geografică minunată; dar noi 
dic nu trebue să ne lăsăm numai pe 
acâsta căci de multe ori, domnilor, 
ţările s'ai pârdut cu tâtă posiţiunea 
lor geografică, pentru că nu tot d'a-una 
diplomaţia se conduce de idei umane, 
de respectul naționalităților, ci o dată 
vine un capricii unui potentat mare 
de a ne șterge din numărul ţărilor. 


Prebue - dar să ne facem o ast-fel de 
Conatătuţiune cum să represinte spiritul 
secolului nostru, adică să fie făcută nu 
in ințelesul individelor sai claselor; căci 
in timpurile de astădi in tâte ţările aşa 
şi la noi istoria nu are să facă biografie 
de 6meni mari, nici să scrie frumos de 
principil care am avut, ci inregistrâză 
faptele naţiunei, faptele spiritului pu- 
blic. Astădi autorităţile cele mari se 
perd, devin forte rari şi se ridică, să 
inmulţesc capacităţile mediocre care 
impreună formâză spiritul, opiniunea 
publică. Pe lângă acâsta fără Senat 
guvernul e mai simplu, mecanismul e in- 
teles de spiritele cele mai ordinare şi nu 
se iscă neegalităţi : contradicțiune nouă. 

Domnilor, nu am sperat să pot convinge 
pe nimeni cu aceste vorbe, ci numai 
pentru r&spunderea morală ce simt că 
am pentru ori-ce se face aici in privinţa 
ț&rei. 

De aceea imi fac o datorie dea mă 
esprima contra acestei instituţiuni. 

D. N. Ionescu. Domnilor, sciți cu 
toţii că cestiunea Senatului a fost sin- 
gura ce a putut divisa maï cu osebire 
opiniunile in acâstă onorabilă Adunare 
şi că ea a format pe acea parte a Adu- 
nărei care se numesce conservătbre, fiind- 
că vrea să conserve acel capital de idei 
politice care este proprietatea intregei 
n6stre pgeneraţiuni, şi pe acestă altă 
parte care, in oposiţiune cu cea-l-altă 
parte caută a răspândi in popor ace- 
lâşi idei. Acestă cestiune a Senatului 
formâză, cum s'a dis, divisiunea Adu- 
nărei in duot tabere. Am mare incredere 
că de şi din acâstă parte opusă totuși 
vom veni la Greşi-care impăciuire ; şi de 
aceea cutezaii a lua cuvântul spre a 
asimila considerările de amânduoă păr- 
tile şi socot că ast-fel aceste duoă tabere 
vor veni pe un ttrâm comun, unde vom 
ajunge de a implânta viitorul regim 
constituţional al ţărei. 

Sistema constituţională insă-şi are de 
fundament compromisul; de aceea, dom- 


nilor, eù cred că am putea să mergem. 
la o impreună inţelegere. Sunt in pre- 
senţă duot opiniuni: aceea care in orga- 
nisaţiunea Senatului vede o utilitate şi 
aceea carenu vede de cât osuperfetaţiune. 
Socot că acâstă desbinare pâte să inceteze 
apucând calea de mijloc, calea inţelep- 
ţilor. Daca, domnilor, aşi fi credut că 
nu am putea ajunge acolea nu luam cu- 
vântul. Am tótă convicţiunea că estre- 
mele vor dispare. Cundsceţi, domnilor. 
forte bine temeiurile ce aŭ făcut pe co- 
mitet de a trece in noua Constituţiune 
sistema de duoă Camere. Aceste temeiuri 
sunt: nol invidiem, dice, stabilitatea ace- 
lor state constituţionale şi ne silim de 
a lua de la ele mecanismul lor guverna- 
mental; tâte statele constituţionale aŭ 
forma celor duot Camere, dice comitetul. 
Dar acum se mai pórtă incă o consi- 
derare din partea comitetului şi dice 
cum că infiinţarea unel a duoa Cameră 
este necesarie pentru a preveni precipi- 
tarea deliberaţiunilor și a stavili ten- 
dinţa unei Camere unice de a se face 
omnipotentă. 

Nu mě pot opri de a cita insăşi cu- 
vintele onorabilului nostru raportor: 

„Prin divisiunea representaţiunei na- 
„ionale in duoč Camere se evită precipi- 
„taţiunea in deliberaţiuni și surprinde- 
„rile din partea puterei ministeriale. O 
„Adunare unică, chiar când ar avea 
„regulamentul cel mai perfect,îl observă 
„numai pe cât îi place. Esperienţa ne 
„arată că ea se abate lesne de la regu- 
„lile prescrise prin regulament și că 
„urgenţa circumsanţelor devine adesea 
„pentru partitul dominant un pretext 
„pentru a face tot ce voesce, adică pen- 
„tru a asculta pasiunele dilei. Când insă 
„representațiunea naţională e impărţită 
„in duot Camere, tâte aceste inconve- 
„niente dispar; regulile de procedură ce 
„sunt create pentru a asigura libertatea 
„delibraţiunilor se observă şi surprin- 
„derile devin imposibile, dându-se timp 
„reflexiunei in intervalul ce se pune 


188 


„intre deliberațiunile celor duoč Camere. 
„Discuţiunileintr'o singură Cameră chiar 
„când ar putea fi repetate in intervale 
„diverse, totuşi nu pot presinta maturi- 
„tatea şi securitatea ce oferă desbaterile 
„care trec prin duoă Camere. Oamenii 
„care lucr6ză mult timp impreună, care 
„represintă interese diverse ce devin 
„obiectul unor căldurâse şi adesea pasi- 
„onate discuţiuni, urmând unor legi 
„psicologica, contractă simpatii şi an- 
„tipatii ce daii nascere la formarea par- 
„titurilor ; și relele efecte ale spiritului 
„de partit nu pot găsi un corectiv mai 
„bun şi mal natural de cât in delibera- 
„țiunile unel a duoa Cameră, compusă 
„de 6meni care, neluând parte la acele 
„căldurâse şi pasionate discuţiuni, pot 
„delibera cu sânge rece asupra cestiu- 
„nilor ce ai sulevat acele desbateri. 
„Rivalitatea ce nasce intre talentele 
„dintr'o Cameră găsesc un judecător 
„imparţial in a duoa Cameră şi membrii 
„unei Adunări legislative devin mult 
„mai circonspecţi şi mult mai justi in 
„decisiunile lor când sciù că aceste de- 
„cisiuni vor fi esaminate, apreciate şi 
„controlate de o a duoa Cameră a re- 
„presentațiunei naționale." 

Precum vedeţi, domnule preşedinte, 
nu este in spiritul majorităţei comitetu- 
lui ideea de a combate numai tendinţele 
de omnipotenţă ale unei Camere unice, 
e incă şi o teorie psicologică. Vom 
vedea ce valdre are acâstă teorie. Comi- 
tetul dar propune înfiinţarea a duoe 
Camere nu pentru ca să dea satisfacere 
unor interese deosebite şi alarmate, nu 
pentru ca să dea satisfacere unor cereri 
populari bine determinate, precise, co- 
mitetul propune inființarea a duo& Ca- 
mere pentru că consideră ca o formă 
sacramentală a regimului constituţional. 
Despre partea mea, domnule preşedinte, 
care mai de multe ori in acestă Cameră 
am făcut profesiunea unui respect neal- 
terabil şi necombătut pentru anticele 
şi venerabile instituţiuni engleze, ar fi, 


negreşit, o temeritate să combat astădi 
aceea ce in numele constituţionalismu- 
lui englez s'a primit in atâtea locuri. 
Dar, domnilor, tocmai pentru că En- 
plezii sunt magistrii noștri in regimul 
constituţional, tocmai de aceea tmi place 
să îi ascult şi cu deosebire pe unul din- 
tre 6menii de stat al Engliterei, care 
intr'o scris6re adresată respectabilului 
şi mult stimabilului nostru concetăţân, 
domnului Ion Ghika, fost președinte al 
consiliului, vorbesce cu mare pătrundere 
d: spre ceea ce ne lipsesce noa Românilor: 


189 


Domnu Gladstone in scris6rea sa către - 


D. I6n Ghiea datată din 17 Mai, vor- 
bind despre afacerile n6stre, in răspun- 
sul la o scris6re a domnului Ghika și la 
adresa de mulțumire trămisă din Bucu- 
resci, dice aceste cuvinte care le snpun 
meditaţiunei dumneavâstră : 

„Convicţiunea şi esperienţa mě fac 
„din ce în ce maï mult cu trecerea anilor 
„ca să doresc pentru lumea civilisată un 
„progres pacific. 

„În nici un caz acâstă dorinţă nu pote 
„fi, socotesc, mai naturală saŭ mai po- 
„trivită de cât in privința Principate- 
„lor Danunbiene ale cărora relaţiuni cu 
-Pórta otomană, stabilite prin dreptul 
„public al Europei, nu pot, cred și sunt 
„bine incredințat, să aducă nici un peri- 
„col, nici să pue ver-o impedicare in 
„dăbândirea prosperităţei materiale sai 
„in desvoltarea libertăţei politice in 
„tote punctele unui practic guvernământ 
-de sine (practical self-government).... 
„Nici să se scape din băgare de sémă cù 
„pe cât provinciile (României) aŭ astădi 
„binefacerea unei garanţii europene, 
„pe atât şi puterile care aŭ acordat 
„acestă garanţie, prin chiar actul făcut 
„al contractat inșile obligaţiuni atât 
„intre dânsele cât şi către Sultanul ca 
„Suzeran. 

„Bune legi comerciale, relaţiuni bine 
„imțelese şi o consecuintă armonie intre 
„clasă şi clasă, o administraţiune eco- 
„nomică a guvernului, o aplicare liberă 


„a resurselor la lucrări folositâre şi 
„reproductive şi cu deosebire imbună- 
„tățirea comunicaţiunilor, acestea sunt 
„bunurile unui voitor de bine.“ 

Insist şi apăs asupra cuvintelor de: 
consecinte armonie intre clase, cons=- 
cinta armoniei intre clas= ca basi a 
unni practic guvern de sine. 

Cum vedeţi, domnule preș-=dinte.acâstă 
sfătuire a unui om in adevăr liberal, 
care iubesce viitorul libertăţei României, 
aceste consilii ne dic si ne punem pe 
tărâmul practic. 

Să vedem acum ce e practic la noi? 
Să ne ocupăm de armonia claselor. 

Dar să ascultăm incă şi pe un alt iu- 
bitor al libertăţei României cunoscut 
de dumneavâstră prea bine, domnul» 
preşedinte, şi de noi toţi, prin scrierile 
sale care mult aă ajutat diplomaţia din 
1858 ca si ne dea convenţiunea; dom- 
nul Edgard Quinet, in scrierea sa ma- 
gistrală Despre Români, vorbind de 
soluţiunea cestiunei politice şi discu- 
tând cestiunea unei a duoă Cameră, 
discutând specialmente ideea unei Ca- 
mere de lordi la noi, ideeă care atunci 
ca şi acum o dorea unii să o vadă reali- 
sată aci, ca să avem o aristocrație terito- 
rială, cu care să pâtă forma acel element 
stabil şi puternic care in Englitera se 
represinta prin Camera de sus; domnul 
Edgard Quinet, dic, după matură reflec- 
ţiune ajunse a se pronunţa pentru sistema 
unei singure Camere la noi. 

„Numele cele mai mari, cele mai 
bătrâne ar trebui căutate in bordee. Şi 
cum să lași la o parte acele mari nume 
istorice? Ca ce va represinta atunci 
Camera vâstră ereditară ?.... Voiţi să 
mergeţi la cârnele plugului să căutaţi 
lordii voştri ?..... Imposibilităţile, dice, 
să ivesc din tote părțile.“ După aceia 
vine a se pronunța pentru sistemul 
unei Camere unice basate cu totul pe 
pământ. Lucru de mirat, tocmai pen- 
tru acel€şi cuvinte pentru care s'a pro- 
nunţat şi ilustrul engles ale cărui 


cuvinte le am citat, adică o singură 
Cameră in care tâte clasele ar fi repre- 
sintate, in care insuşirea proprietăţei 


teritoriale ar fi basa dreptului electoral.. 


In adevăr, o singură Cameră ar avea de 
resultat infrăţirea și impăcarea claselor. 
Aşa dar vedeţi duoi bărbaţi eminenți, 
care ne vor binele. Un monarchist cons- 
tituţional care pune mâna la afacerile 
ţerei sale și le conduce cu conricţiuni 
tari, domnul Gladstone şi cel-l-alt un 
cugetător de cabinet, un filosof in tâtă 
puterea cuvântului, ale cărui convicţiuni 
democratice nu sunt pentru mine un 
mister, domnul Edgard Quinet, ei bine, 
aceşti duoi 6meni mari se unesc spre a 
ne consilia unirea dintre noi şi infrăţirea 
claselor. 

Pentru aceste mari cuvinte şi pentru 
alte mai amărunte, pe care le voii des- 
volta indată, am luat curajul, domnule 
preşedinte, a combate infiinţarea Sena- 
tului. Senatul in loc de a face acea 
armonie a claselor, acea infrățire a 
diverselor elemente ale societăţei ro- 
mâne, le ar desbina; ar face dintr'o 
Cameră cuibul progresului şi din cea- 
l-altă cetăţuiă tare a conservatismului. 
Dar progresul şi conservatismul la noi 
nuaii rațiune dea fi in desbinare; fiind-că, 
precum vě am 'arttat de la inceput, şi 
conservatorii din partea aceia (drâpta) 
sunt tot atât de progresiști pe cât şi pro- 
gresiştii din partea câstă-l-altă (stânga) 
sunt conservatori şi progresiştii se duc 
adesea la conservatori şi se ubesc; prin 
urmare nu este necesitate; din contră, 
este un pericol mare de a divisa aceste 
elemente care prin inaltele sentimente 
patriotice vin a se uni, a se infrăți; cu 
sistemul celor duoă Camere ele s'ar des- 
bina, s'ar inpuţina. 

Dar din sfera acâsta a teoriei, căti şi 
scris6rea prea onorabilului domn Glad- 
stone şi scrierea ilustrului profesor 
domn Quinet, sunt, la părerea unora, 
numai nisce teorii şi speculaţiuni, să îmi 
permiteţi, domnule preşedinte, să mě sco- 


190 


bor pe tărâmul practic. Ce suntem noi 
astadi și ce voim? Suntem o Adunare 
unică, singură, suntem representaţiunea 
poporului suveran, care, in nisce mo- 
mente grave ca cele de faciă, printr'o 
resignațiune meritorie, a ales tot ce este 
mai de ales, mai independent în țéră, in 
sferele cele maï culte ale societăţei nós- 
tre. Acéstă resignaţiune, acéstă obliga- 
ţiune momentană in mâinele 'n6stre, ne 
impune o sacră datorie de a esercita 
mandatul nostru cu mare maturitate şi 
reflecţiune pentru armonia şi infrăţirea 


. claselor. 


Poporul prin instinctul seă a simţit 
că acum representarea națională trebuia 
să dicteze principiile de orgahisaţiune in 
adevăr definitivă. Chiar şi acele pasiuni, 
acele iritaţiuni generâse care in alte 
timpuri sunt respectabile, in asemenea 
ocasiune a cedat și trebuia să cedeze 
pasul sângelui rece şi maturităţei. Ei 
bine, in asemenea moment când poporul 
a incredinţat in mânele nóstre organi- . 
sarea sa politică, cum am lucra óre dacă 
am face o instituţiune care nu e popu- 
lară? Vě rog, domnule preşedinte, să 
nu vě inşelaţi asupra acestei espresiuni, 
o instituţiune care nu este populară nu 
pentru că nu e aclamată pe uliţe şi pieţe, 
dar pentru că poporul o privesce cu un 
fel de neincredere pentru că îşi aduce 
aminte de aceea ce s'a făcut după 2 Maiu 
şi de aceea ce a esistat mult mai inainte 
de 2 Maiŭù: Adunarea veliţilor boeri şi 
Senatul lui Cuza. Este nepopulară ase- 
menea instituţiune fiind-că poporul 'nu 
inţelege intr'un moment de infrăţire şi 
de regenerare ca acesta să mal pótă fi 
o neincredere intr'ânsul. Este nepo- 
pulară că aşa cum sa propus acâstă 
instituţiune s'ar rezema pe teritoriă, 
fără ca partea cea mai mare a teri- 
torului să formeze partea insemnată. 
Astădi poporul, proprietarul ţăran, 
țeranul este cel mai numeros proprietar 
prin cantitatea de pământ ce ocupă şi 
intr'o Cameră teritorială el ar trebui să 


fie partea insemnată. Ei bine, când noi 
am face o representaţiune teritorială, 
poporul suveran care ne a dat mandatul 
cu o resignaţiune laudabilă, s'ar vedea 
surprins prin acâstă instituţiune care 
nici măcar nu este menţionată in pro- 
iectul primitiv al guvernului din 11 
Februarie. Este dar impopulară in sensul 
acesta, că opiniunea poporului, opini- 


unea publică nu este destul de matură 


in punctul acesta şi instituţiunile care 
nu se r6zimă cu maturitate pe opiniunea 
publică nu aŭ raţiunea dea fi, din contra, 
aŭ tâţe şansele in contra lor de a nu 
dura destul. 

Dar, domnule preşedinte, este un ce 
mai mult şi de cât terenul acesta al 
dreptului naţional, este terenul legali- 
tăţei stricte. Pe terâmul dreptului naţi- 
onal am putea dice, că o instituţiune 
care măcar umbra de ar avea de aristo- 
crație, nu ar fi plăcută nici poporului nici 
claselor in adevăr luminate şi esperi- 
ente; dar acâstă instituţiune care este 
condemnată din punctul de vedere al 
dreptului nostru naţional, este espres 
- condemnată şi pot dice chiar stigmati- 
sată de stricta legalitate. 

Domnilor, am rostit aceste duot cuvinte 
şi reclam t6tă atenţiunea dumnevâstră 
pentru ca să le esplic dreptul nostru na- 
ţional şi stricta legalitate. Ce insemneză 
ele? Dreptul este etern; legalitatea se 
schimbă după gradele de cultură ale 
poporului. Pentru aceea legalitatea este 
aceea care insuflă mai mult respect adevă- 
raţilor conservatori şi in genere tutulor 
ómenilor de ordine. Conservatorii cei mai 
luminaţi admit ori-ce modificaţiune sai 
instituţiune fie cât de progresiste numai 
să procâdă prin legalitate, şi mărturisesc 
că din acest punct de vedere sunt şi eŭ 
cel mai conservator. Nimica nu mě 
revolteză mai mult de cât să văd că se 
sforţ6ză resortul unei proceduri, că se 
falsific cutare formă, că se face atentat 
respectului legalităţei. 

Eí bine, care este legalitatea nóstră 


19t 


in privința instituirei Senatului? El 
domnilor, aci legalitatea nâstră e lega- 
litatea cea mare, legalitatea la care 
&nsuşi poporul intreg, tâte clasele unite 
aù contribuit, este legalitatea divanelor 
ad-hoc de la 1857. Să imi daţi voe, 
domnilor, să vă cetesc frumosele cuvinte 
din actul desvoltător al acelor patru 
puncte esprese de divanul ad-hoc din 
Bucuresci, şi citez mai ântâiă actul 
din Bucuresci pentru că el a venit in 
urmă, și ial de martor la acâsta pe 
onorabilul domnu Constantin Brăiloiu 
şi pe onorabilul domnu Christian Tell, 
membri ai fostei comisiuni centrale de 
o parte, şi de altă parte pe onorabilii 
domni Dimitrie Brătianu, Scarlat Turna- 
vitu, St. Golescu şi C. A. Rosetti, fiind-că 
dumnâlor aŭ fost secretarii acelei onora- 
bile Adunări, care aŭ votat cele patru 
punecturi, care ai subscris acel memo- 
randum mal in unanimitate, cu osebire 
de 6 voturi. 

Adunarea aceea compusă din tote 
clasele a cerut o singură Adunare, şi 
aceste frumâse şi temeinice cuvinte care 
sunt contrasemnate de toţi secretarii 
divanului ad-hoc pe care îi am numit, 
vor fi un răspuns direct la cuvintele 
frumâse dar mail puţin intemeiate ale 
domnului raportor, relative la ceea-ce 
dumnâlui numesce sistema bicamerală. 

Iacă acele cuvinte: 

„În ajunul organisărei statelor, in 
ajunul fondărei dinastielor, cea mai mare, 
ântâia preocupare a popdrelor este forma 
guvernului, căci de la dânsa mai cu 
sémě depinde prosperitatea, puterea lor. 
Aşa, in impregiurările de astă-di şi noi 
Românii a trebuit să ne preocupăm 
serios de forma viitorului nostru guvern. 
Căutând dar in istoria, in instituţiunile, 
in legile, in obiceiurile n6stre, am găsit că 
forma representativă a fost tot-d'a-una 
forma guvernului ţărilor române; intr'a- 
celași timp am intrebat staturile de al 
duoilea ordin, ce ne am luat de modeluri, 
şi am aflat, că ele guvernului represen- 


tativ sunt datâre a lor repede prosperi- 
tate şi că ai lor suverani tot lui sunt da- 
tori in mare parte minunata putere de 
care dispun spre a face binele supuşilor 
lor; de aceea ne am convins şi declarat 
toţi Românii pentru forma representa- 
tivă, pentru forma preferată şi adoptată 
astădi de mai tâtă Europa. Frumosele 
insă icóne ce ne presintă acele staturi, 
fie cât de frumcse, nu le putem copia 
fără a ţine socotelă de propriele nostre 
tradiţiuni şi de condiţiunile speciale in 
care se află societatea română; căci avem 
destule reforme neaptrate a introduce 
in legile nâstre ca să mai căutăm a silui 
vechile nostre datini numai pentru plă- 
cerea da ainova, deaimita. Intr'adevăr, 
in Principate vedem tot-d'a-una o sin- 
gură Adunare representativă; căci nici 
o dată Românii nu aŭ simțit trebuinţa 
nici nu aŭ posedat elementele ca să con- 
stitue şi un Senat şi astădi acele elemente 
le lipsesc şi mai mult de cât in timpii 
trecuţi. Iată cum noi Românii furăm 
impinşi să esprimăm, fără deosebire de 
clase, in unanimitate, dorinţa de a avea 
un guvern constituţional representativ 
cu o singură obştâscă Adunare intocmită 
pe base electorale indestul de largi in 
cât să represinte interesele generale ale 
populaţiunei române. Sperăm cu o de- 
plină incredere că inaltele puteri garante 
vor găsi şi acâstă dorinţă naţională fon- 
dată pe rațiune şi pe drept şi că o vor 
recunosce ca şi pe cele-l-alte trei dorinţe 
primordiale ale poporului român.“ 

Ei bine, domnilor, nol am dis că am 
chemat la Tron un principe ereditar, că 
am menţinut unirea, că am menţinut şi 
menţinem autonomia nóstră in faciă cu 
Porta, pentru că ținem séma şi suntem 
tari de opiniunile esprimate in divanul 
ad-hoc; şi astădi am face noi numai 
fapte care ar merge diametral unite 
contra acelor dorinţe? Am mai dis'o şi 
o repetincă că in politică erorile nu sunt 
nimic dar neconsecinţele strică. Dar voiţi 
mai mult, să luăm divanul ad-hoc din 


192 


Iaşi; aici iaŭ de martor pe domnu Ma- 
nolache Costachi şi îmi pare r&ă că nu 
este aci onorabilul ministru de esterne, 
domnu Petre Mavrogheni, căci tocmai 
dumnâlui a susţinut dimpreună şi cu 
domnu Manolache Costachi că nici o dată 
să nu fie Senat; nu s'aă mulţumit numai 
ca divanul ad-hoc din ţâra româncă 
să dică că forma constituţională la noi 
să fie numai cu o singură Cameră, dar 
a proscris din organisaţiunea României 
infiinţarea unui Senat. VE rog, domnilor, 
ca cu aceaşi pacienţă indulgentă cu care 
aţi ascultat cuvintele rostite in divanul 
ad-hoc din Bucuresci, să ascultați şi pe 
cele de la Iaşi. Iată ce se dice in Suplt- 
mentul la Buletinul No. 15 anexa litera 
C... mai este şi alt argument, dar acela 
este al unui om inconsecuent pe care 
acestă onorabilă Adunare îl a stigma- 
tisat ca nemoral şi îi a inchis uşile 
acestei Camere : f 

„Subscrisul are onóre de a infăcişa 
Adunărei următorul proiect de încheere 
asupra propunerei domnului M. Kogăl- 
niceanu ce este a se tracta astă-di: 


În cât se atinge de punctul I, respin- : 


gerea din legislatura României a in- 
Slituției Senatului sub ori-ce numire 
şi formă, şi de acel al II, o singură 
Adunare naţională legislativă compusă 
după vechiul obicei pe base indestul de 
largi şi potrivit cu gradul de cultură şt 
alisă ast-fel în cât in ea să fie repre- 
sentate tote marele interese ale naţiei; 

„Luând in privire că in şedinţa a 7 din 
7 Octombre Adunarea a rostit urmă- 
torea dorinţă: „puterea legiuitore incre- 
dinţată unei obştesci Adunări in care să 
fie represintate tote interesele naţiei, 
că prin cuvintele unei obşteşti Adunări, 
Adunarea nu aŭ inţeles nici duo& Adu- 
nări nici un Senat pe lângă Adunarea 
obştâscă ci o singură Adunare legisla- 
tivă isvorătă din alegeri regulute şi ne- 
atirnate ; 

Luând in privire că prin cuvintele: 
„unei obştesci Adunări in care să fie 


tepresentate tóte interesele naţiei Adu- 
narea nu a putut ințelege compune- 
rea acei Adunări pe nisce base restrinse, 
ci a inţeles din potrivă pe base indestul 
de largi, de vreme ce a dis că in ea să 
fie representate 'tâte interesele naţiel ; 
Adunarea inchee: inlăturarea din dis- 
cuţie a acestor reinoite chesti.“ 
Domnilor nu putem dice astădi că nu 
aderăm la dorinţele divanurilor ad-hoc, 
pentru că dorinţele espre ale acelor 
Adunări constitue basa'strictel legalităţi, 
şi că ea singură şi numai ea ne va face 
Bă fim tari in intru şi respectaţi in afară. 
Dar pote că nu vě mulţumiţi a vě for- 
ma  convicţiunile domnâvâstră din in- 
cheerile acelor Adunări numai con- 
sultativă, dar care erai cu tâte acestea 
o representaţiune compusă de tóte cla- 
sele, in care era representate tóte inte- 
resele; el bine, atunci vě voii cita o altă 
Adunare in care erai representate iar 
tote interesele, acâsta este comisiunea 
centrală. Să vedeţi ce dice comisiunea 
centrală in  desbaterile Constituţiunei 
asupra articolului care este astăgi in dis- 


` cuțiune. lată ce dice in art. 31 despre 


puterile Statului : 

„Puterile Statului sunt incredinţate 
Domnului, Adunărei generale şi comi- 
siunei centrale.“ „Adoptat in unani- 
mitate.“ 

Aci partisanii a duot Camere vor dice 
póte: iacă că comisiunea centrală s'a 
abătut singură de la těråmul strictel 
legalităţi şi insăși se asémănă cu acea 
Cameră ce s'a numit Senat şi care a fost 
blamată de toţi. Dar comisiunea cen- 
trală era destinată singură să aibă ini- 
ţiativa, să păstreze unitatea legilor in 
ambele ţări surori cum era atunci, şi 
acesta s'a dat de puterile garante in 
urma dorinţei esprese de naţiune. Şi acea 
comisiune nu era făcută de cât ca o pro- 
cesiune din sinul Adunărei; era acea 
separaţiune psichologică, cum s'a dis, 
pentru că din Adunare eșcă creerii na- 
ţiunei, adică nisce 6meni care nu venă 


193 


din acele alegeri in care ia parte plebea, 
ci erai trămişitot atâţea din sinul Adu- 
nărel câţi şi din partea Domnitorului. 
Acel Corp senatorial insă era compus de 


„un număr fârte restrins de deputaţi; el 


lucra intr'un oraş de unde pasiunile eraă 
indepărtate şi cu un regulament destul 
de riguros şi pentru acâsta fac apel chiar 
la mărturisirea onorabilului D. Tel. Ei 
bine, acel Corp care a lucrat Constitu- 
iunea nu cu mal pucină căldură de cât 
noi, fiind-că şi el ţinea sesiunea pe o 
căldură de canicule, tocmai ca şi noi, 
acel Corp a respectat stricta legalitate, 
a menţinut o singură Cameră pentru ca 
era să nu se impartă in clase şi să nu 
isce lupte intre acele duo& Camere mai 
crâncene de cât chiar intre Adunare și 
Tron. Aşa dar, in numele constituţiu- 
nilor moderne adi nu putem admite sis- 
temul bicameral, care la noi nu este nici 
terenul dreptului naţional nici terenul 
strictei legalităţi. Dacă voiţi ca auto- 
nomia să fie o realitate, ca unirea să fie 
piedestalul naţiunei nâstre, dacă voiţi să 
respundeţi la dorinţele unanime ale po- 
porului, nu admiteţi acâstă instituţiune 
blamabilă la noi, condemnată de bunul 
simţ al poporului intreg. 

Aşi putea să termin aci ceea-ce avem 
de dis; nu am nevoe ca să mě intinda 
desvolta argumentele mele inaintea unei 
Adunări care, ori cât de sgomotâsă ar 
crede-o cine-va că e, are cu tâte acestea 
in fundul sei destul lest politic pentru 
ca să mediteze serios asupra acestei in- 
stituţiuni. 

Imi veţi permite să rămân consecinte 
cu mine insu-mi chiar pe terenul drep- 
tului positiv nu al teoriei ; să vě spun 
că dacă voim bunidră să imităm pe En- 
glitera, să nu o imităm intr'un mod 
servil. Nu putem face o Cameră a lor- 
dilor şi pentru acâsta avem multe 
rațiuni a crede că aşa e; dar să facem 
din acea comisiune centrală, să facem 
ceva care să ţie loc acelui Corp ce numai 
esistă, pentru că voesc să mě pun pe un 


13 


194 


teren intermediar şi pe terenul strictei 
legalităţi. 

In Englitera sistemul de duoă Camere 
nu e originalin regimul Constituţional; 
acest sistem s'a făcut cu duo& secle mai 
târdiă dupe ce s'a intemeiat regimul 
Cartei Magna, s'a făcut in nisce impre- 
giurări cari la noi lipsesc. In Englitera 
baronii dupe ce smulseră tóte libertăţile 
publice indată s'ai grăbit a impărţi o 
parte şi poporului; dar incetul cu in- 
cetul acele libertăţi publice prosperând 
aù adus fericirea naţiune, şi alături cu 
baronii, landuner, proprietarii cei mari, 
s'a format ceea-ce se numesce clasa de 
mijloc, clasa industriaşilor, comercian- 
ţilor cte; atunci când acâstă clasă a ajuns 
la destulă maturitate politică, a trebuit 
să o consulte şi pe dânsa in marele con- 
siliù ; căci aşa se numea acel primitiv 
pârlament englez compus şi fără lege 
electorală determinată, ci numai prin 
simpla designare a şefilor din ţinut se 
trimitea să se consulte ca representaţiune 
a târgurilor al&turea cu baronii cei mari. 
Cu incetul,incetul, acâstă comună repre- 
sentaţiune a târgurilor a ajuns a fi ca 
şi baronii, a ajuns a trage la sine atri- 
buţiunile principale, a consimţirei dă- 
rilor şi contigentelor militare şi apoi 
de şi până atunci parlamentul delibera 
impreună — cum era şi in Adunările 
nóstre cele vechi cu clerul, cu boerii 
mari, boerii mici şi adese ori chiar şi cu 
boerii mazili, care nu mai erai in func- 
țiuni — aşa delibera in comun la un loc 
parlamentul engles, și când represen- 
taţiunea naţională a cerut pentru sine 
dreptul esclusiv de a vota dările şi 
contigentul, atunci s'a făcut din una 
ŞI aceiaşi Adunare duo Camere din care 
una a r&mas pentru facerea legilor de 
stat şi cea-l-altă ca să delibereze special 
pentru dările care se punea pe târguri, 
şi acestea au mers tot progresând aşa 
până astădi, când Anglia e in ajunul de 
a îşi transforma constituţiunea sa intregă 
prin legea electorală; pentru că acestă 


sistemă nu mâl corespundă cu necesita- 
tea publică şi nu sciii ce se va intâmpla 
póte intr'un apropiat viitor. Rațiunea 
de a fi a duoa Cameră in Anglia vedeţi 
că a avut un interes divers politic din 
partea baronilor care nu aŭ voit să fie 
incalcate interesele lor. Vedeţi că toc- 
mai ceea-ce am luat noi ca un model 
imitabil, ar trebui să fie pentru noi un 
esemplu de a nu imita; căci noi voim 
infrăţirea claselor iar nu desunirea lor; 
noi suntem in impregiurări aşa in cât 
trebue să ne presintăm ca un singur 
om in facia inamicilor din afară; şi 
tocmai in asemenea impregiurări s'ar 
găsi unii Gmeni politici care să dică: 
trebue a duoa Cameră unde să fie repre- 
sentate numai interesele teritoriale. 
Dar ce rațiune ar fi ca să fie represen- 
tate numai interesele teritoriale ale unor 
nobili cetăţeni iar nu şi ale sătânului 
care e tot atât de proprietar ca şi nobilii? 
(aplause). 

Vedeţi dar, domnilor, in cât ideia 
unei a duoa Camere, in condiţiunile in 
care se propune de majoritatea comite- 
tului, e in contradicere cu dreptul 
nostru naţional, cu tradiţiunile n6stre 
precum a dis divanul ad-hoc, e in contra- 
dicere şi cu stricta nóstră legalitate, cu 
starea actuală a societăţei, cu imperi6- 
sele impregiurări in care ne aflăm, unde 
departe de a lăsa să se introducă divi- 
siunile trebue să le curmăm. Vě conjur 
dar domnilor cugetaţi cu tótă maturi- 
tatea şi mě adresez mai cu semă la 
domniavâstră care aţi luat angagiamen- 
tul de a infrăți amânduo& estremele a- 
cestei Cameri, propuneţi amendamente 
care să fie in armonie cu aceste duot 
dorinţi. Cât pentru mine, vě propun ca 
amendament articolul din Constituţiunea 
proclamată de inaltul Corp de la Focşani 
in numele prea sântei Treimi şi a na- 
ţiunei române; iacă textul: 

„Puterile Statului sunt incredinţate 
„Domnului, Adunărei generale şi comi- 
siunei centrale.“ (aplause). 


D. N. Blaremberg. Domnilor, am 
suit treptele acestei tribune incredător 
nu intr'un talent pe care pâtenu îlam, 
ci in tăria convicţiunilor mele. Voesc 
mai virtos să dovedesc că astădi ca 
tot-d'a-una am curagiul opiniunilor 
mele; că nu mě inclin şi că nu mě voii 
inclina nicio dată inaintea prejudecă- 
ților; că, când e vorba de a indeplini o 
datorie, când e vorba de viitorul ţerei 
sciù a nesocoti murmurele. ... 

Adevărul şi justiţia ai, domnilor, o 
neinvinsă atracţiune pentru mine şi nu 
e incercare, nu e sacrificiă pe care să nu 
îl primesc cu mulţumire pentru a asigura 
triumful lor. Când am o datorie, o misi- 
une de indeplinit, eŭ nu mě uit nici o dată 
impregiurul meă, ci inaintea mea. 

Acestea dise, nimeni cred nu va mal fi 
surprins aflând că sunt pentru institu- 
țiunea Senatului, instituţiune pe care 
unii o dic atât de impopulară. Da, dom- 
nilor, sunt pentru un Senat, dar mě 
grăbesc a o declara pentru un Senat 
fără privilegiuri, fără exempțiuni, cu 
prerogative onorifice numai, care va 
asigura proprietăţei, talentului şi inte- 
lginţei, serviciilor indelungi, intr'un 
cuvânt tutulor superiorităţilor sociale 
o sferă de acţiune proprie. Căci Gmenii 
nu trebuesc priviți numai din punctul 
de vedere numeric ci şi din cel moral. 

Noi nu creăm o Adunare intemeiată 
pe privilegiuri esclusive; căci ce lucru 
mai mobil de cât averea? Ce lucru mai 
accesibil tutulor? Nol nu creăm caste, 
adică deosebiri artificiale, ci ţinem s6mă 
de deosebirile naturale şi nedespărţite 
de condiţiunea omenâscă. Importanţa ce 
se dă averei este măsurată interesului 
ce ea represintă intr'o societate, şi partea 
ce i se asigură in eserciţiul suveranităţei 
nu are nimic de contrarii principiului 
unităţei; căci proprietatea nu e consi- 
derată aci de cât ca o varietate a ele- 
mentelor naţionale. Şiapol unitate nu va 
să dică şi uniformitute! 

Ori din ce punct de vedere am consi- 


196 


dera compunerea tripartită a puterei 
legiuitâre, vom fi siliţi a recundsce că 
ea e cea mai bună. Și ca să justificăm 
esistenţa unei a duoa Camere in România 
vom esamina acâstă cestiune: ântêiù, din 
punctul de vedere filosofic sai teoretic; 
al duoilea, din punctul de vedere espe- 
rimental sai al faptelor; al treilea, din 
punctul de vedere istoric sai al tradi- 
țiunei. 

Dacă unitatea şi celeritatea sunt de 
esenţa putereï esecutive, deliberaţiunea, 
maturitatea, stabilitatea trebuesc să ca- 
racteriseze puterea legiuitore. Iată deja 
un resultat care nu pote fi ajuns de cât 
cu duo€ grade de discuţiune şi când agi- 
tațiunei şi spiritului de inovaţiune i se va 
opune esperienţa şi interesul ordinei şi 
al conservaţiunei. 

Tóte politicile, a dis cine-va, vě vor 
promite libertatea şi progresul, numai 
politica conservatrice vi le vor da. 

Voim o a duoa Cameră pentru ca eu 
să modereze mişcarea legislativă, ca ea 
să indeplinâscă in domenul politic rolul 
pendulei, regulatorului unei magine în 
mecanică. Progresul cu salturi şi sgu- 
duiri ar otrăvi tote avantagiele, tâte 
binefacerile unor reforme. Voim o a duoa 
Cameră ca o instanţă de apel in ordinul 
politic. O Adunare unică pote lesne să fie 
subjugată de elocuenţă saii sofisme, ră- 
tăcită de intrigi sai pasiuni, coprinsă 
de temere. Ea pote emite voturi de 
surprindere. Ne trebue câte o dată un 
preservativ chiar in contra căldurei unui 
patriotism prea infocat. 

Ideea unel revisiuni va opri pe cea 
d'ântâiu Adunare a lua o decisiune pri- 
pită şi care nu ar purta sigiliul dreptăţei 
şi ar permite tot-d'a-una celei-l-alte a 
repara erorile comise. Și daca un Senat 
pote câte o dată refusa pe nedrept con- 
simţimântul sei, inconvenientul de a 
avea o lege bună mai puţin nu e de 
comparat cu primejdia de a avea o lege 
rea mai mult. O Adunare unică este o pu- 
tere ilimitată şi prin urmare despotică. 


Ea ar face şi desface legile pe tótă diua. 
Patima de a domni este in ori-ce inimă 
şi ori-ce putere este vecină cu abusul 
puterei ; trebuesc dar stavile şi stavile 
insufleţite. La o forţă activă trebuesce 
opusă o altă forţă activă. 

„Consideraţiunea care pledéză mai 
mult in spiritul meii, observă Stuard 
Mill, in favórea a duo& Camere (şi pe 
acâsta o privesc ca având 6re-care im- 
portanță) este efectul cel rău ce produce 
asupra spiritului a ori-ce posesor al 
puterei, fie acesta un individ sai o Adu- 
nare, simţirea că el nu are a ţine s6mă de 
părerea altuia. Este important ca nici o 
Adunare de Gmeni să nu pâtă chiar 
vremelnic să facă a prevala (predomni) 
síc volo (aga voii) al seii, fără a cere 
consimţimântul niměnuíï altuia. O ma- 
joritate intr'o Adunare unică, când a 
luat un caracter permanent, când e 
compusă de acel€şi persâne, lucrând 
obicinuit impreună şi când e tot-d'a-una 
sigură de victorie, devine lesne despotică 
şi neruşinată dacă este scutită de nece- 
sitatea de a cerceta dacă actele sale vor 
fiaprobate de vre-o altă autoritate consti- 
tuită. Este de dorit esistența a duo Ca- 
mere pentru acelaşi cuvânt care făcea pe 
Romani a numi duoi consuli, pentru ca 
nici unul nici altul să nu pótă fi espus 
la influenţa coruptrice a puterei abso- 
lute chiar in timp de un an. 

„ Una din calităţile cele mai neap&rate 
pentru direcţiunea afacerilor publice şi 
mai vârtos pentru mânuirea instituţiu- 
nilor libere, este impăciuirea, promptitu- 
dinea de a se invoi, grăbnicia de a face 
concesiuni adversarilor şi de a face ca 
măsurile cele bune să fie pe cât se pote 
mai puţin umilitâre persânelor de opi- 
niune opusă. A ceda pe de o parte, a cere 
pe de alta, ast-fel precum acâsta se prac- 
tică intre duoč Adunări, este o scólă per- 
manentă a acestui salutariă obiceii, scâlă 
folosit6re incă de acum şi a cărei utilitate 
ar fi negreşit şi mai simţitore cu o Consti- 
tuţiune mai democratică a legislaturel.“ 


(Le gouvernement representatif par M. 
I. Btuard Mill, p. 285). 

Voim o a duoa Cameră ca o stavilă 
in contra absolutismului unei Camere 
unice; ca un mijloc de a substitui spiritul 
practic spiritului de utopie. Voim o a 
duoa Cameră căci ea menţine echilibrul. 
O putere unică este tirania; duoă este 
lupta esterminatrice ; trei este echilibrul. 
Căci, când duot d'intrânsele sunt in luptă, 
cea de a treia, interesată la menţinerea 
unia şi alteia, se alătură pe lângă cel 
oprimat in contra celui opresor şi pacea 
este restabilită. Acésta este teoria așa 
de cunoscută a ponderaţiunei puterilor. 

Voim o a duoa Cameră ca un arbitru, 
un mediator intre cele duoă puteri, când 
din intâmplare ele ar fi in discuţiune şi 
ca un tampon când ele ar fi in luptă. 
Căci nu e prudent de a lăsa pe şeful 
puterei esecutive merei inchăerat cu o 
Cameră unică şi singur in facia aspira- 
țiunilor, intreprinderilor temerarii ale 
mulţimei. 

„Nu trebue, a dis Royer Collard, ca 
valurile populare să se isbâscă neincetat 
de Tron.“ 

Dar, obiectă unii, in sistemul acesta 
o majoritate de un glas intr'o Cameră ar 
putea paralisa unanimitatea celei-l-alte. 
Lucrul este puţin probabil şi in ori-ce 
cas el ar presupune saă un antagonism 
radical şi sistematic al căruia leac e 
disoluţiunea,saă o erdre gravă, şi atunci 
unde e răul? Noi nu voim rivalitate şi 
antagonism intre cele duoč Adunări, ci 
emulaţiune şi control. 

Pentru ca impresiunile uneia din Adu- 
nări să nu se comunice prea lesne şi prea 
iute celei-l-alte, pentru ca discuţiunea să 
nu dea de indată şi tot-d'a-una acelaşi 
resultat in amânduo€ Camerile, ceea-ce 
ar face dintr'una dintr'ânsele un echou 
slăbit al celei-l-alte, şi, prin urmare, o 
superfetaţiune, deosebirea intre aceste 
Adunări nu trebue să fie numai nominală 
ci şi reală şi compnnerea lor trebue să 
se deosibâscă in unele priviri. Pe lângă 


interesul general ele trebue să represinte 
și un interes particular, in cât spiritul 
lor să nu fie mereă şi in tâte privirile 
acelaşi. Voim in sfârşit o a duoa Cameră 
pentru ca, pe lângă ideile de ordine şi de 
stabilitate, ea să represinte şi vederile de 
intreg. Acolo se va face, ca să dic aşa, 
sintesa. Adunarea, ori-ce sar face şi 
ori-ce s'ar dice, va fi tot-d'a-una mai 
mult sau mai puţin imbuibată de spi- 
ritul strimpt şi egoist al localităţilor. 

Aşa dar o a duoa Cameră este matu- 
ritatea in deliberaţiuni, moderaţiunea in 
mişcarea legislativă, controlul şi duot 
grade de discuţiune in ordinul politic, 
mediaţiunea in cas de disimţiment, un 
tampon menit a neutralisa ciocnetele 
celor duot puteri, o stavilă opusă tiraniei 
unei Adunări unice, un scut in contra 
legilor spoliatrice şi subversive şi, la 
trebuință, refugiul capacităţilor şi me- 
ritului modest, aruncarea de ochii a 
omului de Stat. 

In sinul ei va găsi cine-va mai lesne 
vederile largi, spiritul de urmare (con- 
tinuitate) şi de stabilitate. 

Triarchia a fost şi este pentru toţi 
publiciştii serioşi din tâte locurile şi din 
tóte timpurile una din trăsurile caracte- 
ristice a regimului representativ, cheia 
de boltă a acelui regim. 

Socrat, Platon, Aristot, Polybe, Cice- 
rone şi Tacit in antiquitate, Montesquieu 
şi” Machiavel, la o epocă mai apropiată 
de a nóstră, aŭ lăudat unul după altul 
forma constituţiunei mixte ca cea mai 
perfectă. 

Statuo esse optimum constitulam rem- 
publicam, quae ex tribus generibus ilis, 
regali, optimo et populari confusa modice. 
(Cicero de republica). Cunctas nati- 
ones et urbes populus, aut primares, 
aut singuli regunt; dilecta et iis et 
consociata reipublicae forma, laudare 
facius quam evenire vel si evenit, aut 
diurna esse potest :* (Tacit). 

In gilele nóstre nu cunóscem un singur 
autor serios, afară de acel a căror culdre 


197 


politică singură e de ajuns pentru ca 
cine-va să fie in drept a îi recusa, care, 
pentru un cuvânt sai altul, să nu fie 
partisan al sistemului bicamerist. 

Benjamin Constant, Burlamaqui, Pin- 
heiro-Ferreira, Macarel, Guizot, Hello. 
Tocqueville, Destriveaux, Ancillon, Lan- 
jainais, Stuard Mill, Laboulaye, Massa- 
biau, Fritot, Cherbuliez, Duvergnier de 
Hauranne, Berriat-Saint-Prix, etc. etc. 

Toţi pabliciştii Statelor-Unite impăr- 
tăşesc aceiaşi opiniune. 

„Nu pste fi, dice Adams, un guvern 
„bun, constituţiune stabilă, protecţiune 
„asigurată legilor, libertăţilor şi pro- 
„prietăților popdrelor, fără cumpănirea 
„celor trei puteri.“ 

„Acolo unde corpul legiuitor, observă 
„Livingston, ar fi concentrat intr'o sin- 


„gură Adunare, ea va sfârşi tot-d'a-una 


„prin a absorbi intrega putere şi, tot 
„dânsul adaogă, că mal multe corpuri 
„legiuitâre ale Americei fusese deja co- 
„prinse de acestă sete primejdidsă de 
„putere; că impărţirea in duot Camere 
„separate nu era incă un espedient destul 
„de eficacii; că aceste duoă Camere 
„deosebite nu se vor putea opri de a 
„incălca asupra puterei esecutive; că 
„trebuesce incredințat puterei esecutive 
„Și judiciare un frâă asupra puterei 
„legiuitâre.* 

Mărturisiţi după acesta că, dacă ne 
inşelăm, ne ingelăm in bună companie. 

Să trecem acum la tradiţiune. Căci una 
din duoă: ori suntem de scâla istorică, 
ori aparținem scâlei filosofice; ori adop- 
tăm un tip raţional, ori ne ţinem de 
tradițiune. 

Sistemul empiric nu îi mai puţin 
primejdios in politică ca şi in medicină. 

Ni se dice că Senatul ar fi la noi o 
instituţiune exotică; că ea e in contra- 
dicţiune cu istoria nâstră. Mai ânteii 
suntem in drept de a fi suprinşi de acest 
cult intârdiat al tradiţiunilor, maï virtos 
când îl vedem profesat tocmai de acei 
ce sai rădicat tot-d'a-una in contra 


vestigiurilor chiar ale trecutului. In ce 
s'ai respectat acele tradiţiuni pentru ca 
vre-una din ele să mai pâtă fi invocată 
astădi cu succes? Şi apoi 6re e aşa de grei 
a regăsi urmele acestei instituţiuni in 
analele ţărei? Noi nădăjduim a dovedi 
contrarii. Dar să incepem prin a reabi- 
lita insuşi cuvântul de Senat, cercetând 
etimologia lui. Senatus vine de la senez 
şi semnifică Adunare de bătrâni. Se scie 
că acest cuvânt este imprumutat de po- 
pórele moderne Romanilor. Şi cine e mai 
autorisat de cât noi colonii lui Traian 
de a revendica tradiţiunile poporului 
rege? Acesti instituțiune a avut o esis- 
tenţă de 1321 ani la Romani şi cele mai 
frumóse dile ale Senatului ai fost și 
ale republicei. Să adăogăm că oraşele 
libere de Francfort, Brema şi Hamburg 
nu sai temut de a da acâstă denumire 
Adunărilor lor. La fondațiunea Princi- 
patelor de Radu Negru şi Dragoş, regă- 
sim Senatul, dar sub o altă formă și 
denumire. El este inlocuit cu consiliii, 
mai târdiù divanul celor 12 veliţi boeri 
care, atât prin numerul cât şi prin atri- 
buţiunile lor, amintesc pe cei 12 pairi ai 
lui Carol cel Mare. (Charlemagne). 

„Rodolphe avant de mourir determina 
la forme du gouvcrnement, il établit des 
lois qui sont encore admire»s. Il înstitue 
un Senat composé de douze personnages 
les plus distingués de Vetat et qui se 
nommait conseil du Prince el plus tard 
divan Princier, 

(Kogulnitchan, Histoire de la Vala- 
chie et de la Moldavie. p. 49 et 50). 

„Din invechime, observă asemenea 
„Fotino, erau 12 dregătorii insemnate 
„care se citâză prin firmane şi hris6ve.* 
(Fotino, Tom. III pag. 264). 

„Tot el adaogă aiurea: 

„De atunci (adică de la 1633) s'a 
-ficut datina ca să imbrace Porta pe 
„12 boeri cu caftane la fie-ce Domnie 
„Două şi fiind-că boerii lui Matei-Vodă 
(Basarab) erai căpitani de oştire din 
„care cel d'ântâii era căpitanul de doro- 


198 


„banţi , de aceea, pe cei d'ânteiu boeri 
„al domniei Porta îi numesce boeri 
„de dorobanţi. (Istoria Daciei, Tom. II, 
„pagina 39)*. 

In oraşe găsim asemenea in felul cursei 
romane un Senat compus de un judec: 
și de 12 părgari, având tot-o-dată atri- 
buţiuni municipale şi judiciare. 

Acești părgari sunt desemnaţi in hri- 
s6ve când sub acâstă denumire, când sub 
accea de bctrânt, ( a vedea hrisovul r&- 
posatului Matcii Basarab V. V. I. 7144 
și altele de la Mihail Radu V. V., 
George Ghica, Grigorie: Ghica şi Duca 
V. V. magasin istoric pentru Dacia, tom. 
V. — A vedea as:menea isvodul spăta- 
rului Clánăù şi mai multe hris6ve din 
Uricharii). 

Baltasar Walther, in opera sa inti- 
tulată : Scurtă şi adevărată descriere a 
faptelor lui Mihaiă Bravul, operă scrisă 
in limba latină la 1599, ne vorbesce in 
mai multe rânduri de consiliul de Srni- 
ores, adică al betrânilor. 

In codul Basarab găsim asemenea o 
disposiţiune care revelează esistența a- 
c>luiaşi consilii. 

„Unde nu e lege scrisă, dice un arti- 
„col, acolo trebue să păzim obiceiul 
„locului, iar de nu va fi nici obiceiă, 
„trebuesce să urmăm intrebărei de acel 
„lucru, iar de nu vom afla nici cu intre- 
„barea de acel lucru, atunci trebue să 
socotescă betrânii cum vor putea tocmi. 

(Cod. Basarab glava IV-a). 

In corespondinţele privitâre la nego- 
ciațiunile Franciei cu Orientul, boerii 
cei mari Români nu sunt trataţi de cât 
de baroni. Şi cine nu scie semificarea 
acelui cuvânt sinonim cu acela de pair 
in limbagiul timpului şi legătura lui 
cu instituţiunea de care ne ocupăm. 

„Hier au soir, dice D. Petronel in 
„scrisdrea sa adresată domnului Bois- 
„taillé, arriva icy un courrier avec 
„lettres du dit Tumpcha, scellées de 
„tous les barons et seigneurs de la Mol- 
„davie qui a le tout faict suspendre et 


„difterer (e vorba de pregătiri de res- 
„bel) de sorte qu'on juge maintenant 
„que le royaume demeurera au dit 
„Tumpcha pour la faveur de peuple 
„ennemy du nom d'Alexandre. 

(Negociations de la France dans le 
Levant par S. Charricre. Paris. Impri- 
merie Nationale. MCCCL Public par 
les soins du ministre de l'instruction 
publique). 

Dar iată o probă şi mai decisivă. 

In raportul unui misionar italian 
asupra stărei Valahiei scris intre 1679 
şi 1688 şi publicat pentru ântâiaşi dată 
de Engelin literatura ţărei românesci şi 
a Moldovei No. CIII găsim intre altele 
şi următórele rânduri : 

„Tamem officia et dignitates cujuscum 
„que senatoris vel alterius gradus Boyeri 
„in suo esse manebant ; et hoc usque ad 
„Antonii Principis tempora, 3 anis ante 
„occupatum Camenicum, quo tempore 
„Princeps erat umbra Principis.“ adică 
(cu tóte acestea dregătoriile şi demnită- 
tile veri-cărui senator sau boer de alt-fel 
remaseră in starea lor până in timpurile 
Principelui Antonie cu trei ani inainte 
de luarea Cumineţii pe când Principele 
erea umbra Principelui). Şi tot acel mi- 
sionar vorbind de diferitele Jurisdicţiuni 
adaogă: „Dixi in aliquibus civilibus, 
quia in contraversiis divisionis posses- 
sionum ad solum Princepem cum totum 
Senato sententia attinet.“ (Am dis in 
óre-care civile, căci in causele de impăr- 
ţelă a proprietăților atârnă sentința nu- 
mai de la Principe cu tot Senatul 
sed). (Magasin istoric pentru Dacia, tom. 
V, p. 35). 

Şi să nu se invoce obştescile Adunări 
spre dovadă că sistemul care a funcţio- 
nat in România este acela al unei Ca- 
mere unice; căci obştescile Adunări nu 
erati de cât aceea ce a fost in Europa 
intregă statele sai stările generale, 
representaţiunea pe ordine sai clase. 
Pe acei timpi despărţirea puterei legiu- 
itâre in duoă Camere nu esista nicăiri 


199 


de cât in Englitera şi acolo printr'un 
concurs de impregiurări cu totul parti- 
cular. Mai pretutindenea aiurea ea e 
un perfecţionament modern. Şi chiar 
Senatul României, de care am vorbit, 
erea mai mult un consiliă pe un mic 
picior, de cât o a duoa Adunare. 

Aceste adevăruri istorice pe care am 
ţinut a le restabili sunt aşa de incon- 
testabile pentru acel ce își dă ostenéla 
a adinci acestă cestiune, in cât insăşi 
comisiunea internaţională nu s'a putut 
opri de a le semnala in raportul cea 
adresat conferinţei de la Paris: 

„En citant textuellement ce consi- 
„dérant, la commission ne saurait toute- 
„fois passer sous silence que l'allégation 
„relative aux coutumes du pays et aux 
„éléments nationaux n'est pas conforme 
„a l'histoire, attendu que le conseil qui 
„jusqu’à la promulgation du Réglement 
„Organique en 1834 a existé à coté de 
„l hospodar sous la dénomination de 
„divan, et qui avec le concours du 
„prince exercait le pouvoir législatif et 
„controlait jusqu’à un certain point 
„son administration, n'a été autre chose 
„qu’une sorte de Senat.“ 

(Rapport de la comision internatio- 
nale à la conférence de Paris.) 

Să trecem acum la invěțămintele isto- 
rice, la esemplele ce ne ofer cele-l-alte 
popóre şi să căutăm a ne folosi de espe- 
riența lor. 

Avem in antichitate esemplul Spar- 
tei, Romei şi Cartagei, care şi dacă aŭ 
dispărut in cele din urmă după charta 
lumei a avut cinci vâcuri de linişte. 
Afară de Grecia ce trece de inguverna - 
bilă şi care abia incepe esperienţa siste- 
mului unei Camere unice şi pronosticu- 
rile, am putea adăoga,sunt deja departe 
de a fi bune, nu e stat civilisat in dilele 
nóstre care să nu fi adoptat sistemul 
bicamerist. 

In Spania, in Portugalia, Cortesele 
sunt impărţite in duo Camere. In Fran- 
cia, Italia și in Belgia găsim Senatul, 


in Anglia Camera Lordilor, in Holanda 
şi in tâte Statele (Germaniei chiar cele 
mai liberale esistă aceiaşi impărţire tri- 
partită a puterei legiuitdre. Danimarca 
are Rigsdagul ei impărţit in duo& Camere 
in Folksthing şi Landsthing, Sueda Stor- 
thângul (mare Adunare) impărţit in Lag- 
thing sai Adunare a 6menilor de legi 
şi Odelsthing sai Adunare a proprie- 
tarilor fonciari. Intregul Storthing este 
ales de proprietari şi funcţionari publici. 
Membrii sei intruniţi in Adunare gene- 
rală desemneză o a patra parte dintr'ânşi 
spre a forma Lagthingul. Constituţiunea 
federală a Statelor-Unite ale Americei 
practiceză acest sistem de aprâpe un 
veac şi tóte constituţiunile particulare 
ale statelor confederate îl reproduc. 

In 1776 Franclin, president al Con- 
venţiunei Pensilvaniei, după ce dedese 
preferința unui guvern compus de o 
singură Adunare, își schimbă opiniunea 
şi intrebuinţă tote silinţele sale spre 
a hotărâ pe compatrioţii sel a îl imita. 
Imperiul Brezilului, tâte republicile 
sudului Americei şi in special, acea care 
- prosperă mal mult, republica de Chilli 
se cârmuesc prin duo Camere. 

Schviţera a adoptat același mecanism 
prin constituţiunea din 1848. 

In Francia cinci constituţiuni din opt 
au recunoscut necesitatea a duot Camere. 
Camerile unice in acea ţ6ră aù fost con- 
stituanta din 1789, legislativa degene- 
rată in convenţiune naţională şi Camera 
din 1848, care espiră sub lovirea de 
stat din 1851. Şi incă trebue să dăm 
acestă dreptate constituţiunei din 1848, 
că ea punea alături cu Adunarea un 
consilii de stat ales pe 6 ani, care tre- 
buia să fie consultat nu numai asupra 
_ proiectelor guvernului, dar şi a celor 
provenite din iniţiativa parlamentară. 
Şi ce epoci ne amintesc acele Consti- 
tuţiuni? 1793, adică terdrea ! 1848, adică 
frământarea şi idra socialistă ! 

Regimul Camerei uniceadurat in total 
dece ani: gâse de la 1789 până la 1795, 


900 


patru de la 1848 până la 1851. Regimul 
celor duo& Camere a durat prin contra 
65 de ani şi durâză incă. 

De 30 de ani Belgia trăesce fericită 
şi liberă cu un Senat şi a trecut perioda 
agitată de la 1848 fără revoluţiune. Şi 
daca vom face apel la propria nâstră 
esperienţă, 6re nu vom fi siliţi, de şi 
făcând o parte largă incapacităţei şi 
perversităţei fostului Domnitor, să re- 
cun6scem că lipsa unei a duoa Camere 
şi duelul angagiat cu atâta inverşunare 
intre cele duot ramuri ale puterei legiu- 
itâre ce se găsea singure in presenţă, aŭ 
fost pâte una din causele principale ale 
coaliţiunei şi curând după acâsta a lovirei 
de Stat? 

Mai inaintede a termina să ne fie iertat 
de a răspunde la câte-va obiecţiuni. 

Se pretinde că o a duoa Cameră ar fi 
un obstacol la progres; că spiritul ei va 
fi mai puţin liberal de cât al celei-l-alte. 

La acesta răspundem, că acâstă temere 
nu pote fi seri6să;, că ea nu are cuvântul 
seii dea fi in presenţa unei Constituţiuni 
care nu a omis nici o libertate şi in pre- 
senţa unei Cameri aşedate pe nisce 
temelii aşa de largi. Şi daca o Adunare 
a fost vre-o dată menită a representa 
neatârnarea şi luminile, este de sigur 
Adunarea teritorială ce voim a institui. 

Nu avem pe lângă acâsta esemplul ce- 
lor-l-alte ţări ? Oare nu e Camera pairi- 
lor, o Cameră intemeiată pe privilegiuri, 
care in Francia a respins in 1826 legea 
majoratului adoptată de Camera depu- 
taţilor ? Ce discuţiuni erai mal invăţate 
şi mailucide de cât alesale? Camera te- 
ritorială nu va merge şi ea din când in 
când să se retrampeze in opiniunea pu- 
blică ? Oare nu e și ea un corp disolubil ? 
O a duoa Cameră, dic unii, nu a impe- 
dicat nici o dată o revoluțiune. Dar 
unde einstituţiunea umană căreia să nu i 
se pâtă face aceiaşi imputare? Şi daca 
un stăvilar nu pote impedica potâpele, 
óre el nu trebue opus nici inecăciunilor 
accidentale? Nol voim a impedica vicisi- 


tudinea continuă a legilor şi instituţiuni- 
lor, voim să ne inarmăm in contra legilor 
spoliatrice şi subversive, in contra intre- 
prinderilor temerarii ale unei Camere 
unice, nu in contra revoluţiunilor după 
strade; căci ar fi absurd a se opune legi şi 
corpuri deliberante glâtelor resculate şi 
inarmate. Şi apoi una din duo&: ori acea 
revoluţiune este o esplosiune a nemulţu- 
mirei generale şi atunci ea e legitimă şi 
de va rămânea victori6să unde ar fi răul? 
Sai este opera unor facţioşi şi atunci gu- 
vernul şi Camera vor găsi in sprijinul na- 
ţiunei intregi puterea şi mijlâcele de a 
o inăbuşi. 

Noi voim a impedica puterile consti- 
tuite de a pune pe fie-care minut in ces- 
tiune legile, instituţiunile şi până şi 
esistenţa ţerei, de a usurpa puterea ab- 
solută ; nu de a infrâna natiunea căreia 
nu trebue“şi nu i se pâte opune nici o 
resistenţă seriósă. 

S'a invocat voturile divanurilor ad- 
hoc şi de cine, de domnu N. Ionescu care 
in dioa de 1 Maii a despreţuit acele vo- 
turi in ceea-ce ele aveati maï esenţial. 
Dar daca suntem cei d'ântâii a recunâsce 
că acea Adunare era una din cele mai 
patriotice, nu credem insă că s'ar putea 
adăoga, vorbind mal vârtos de divanul 
ad-hoc de dincoa de Milcov, că ea a fost 
şi cea mai luminată, cel puţin nimeni 
nu ne va tăgădui lipsa de legişti, de 
Gmeni speciali ce era in acea Adunare. 
Aşa dar, cu tótă deferinţa ce avem pen- 
tru acea mare Adunare şi de şi adoptând 
in totul programa ei politică, ni se va 
permite a nu admite şi ideile de orga- 
nisațiune atinse, ca să dic aşa, de dânsa 
in trecăt, cănd ele nu sunt intemeiate pe 
vre-un argument serios, nici investite de 
acea autoritate irecusabilă pe care nu o 
dă de cât sciinţa saii o lungă esperiență. 
Cestiunea a duo& Camere este o cestiune 
de mecanism constituţional, o cestiune 
de organisațiune şi divanurile ad-hoc 
nu aŭ confecţionat oConstituţiune pentru 
ca ideia lor asupra acestul punct să pótă 


201 


fi considerată ca ceva definitiv şi irevd- 
cabil. Pe lângă acâsta, de când o gene- 
rațiune pâte lega pe cele-l-alte? 

Se impută ca crimă unei părţi a stân- 
gei că a cedat asupra acestui punct, 
când acest act este din cele mai meritorii. 

Iată după noi raţionamentul ce îşi a 
făcut stânga: ea îşi a dis sunt mal inainte 
de tote pentru libertate, sunt chiar re- 
voluționară când e vorba de a o cuceri, 
dar o dată libertatea cucerită sunt şi eŭ 
conservatrice căci ţii la tesaurul mei ! 

O ultimă obiecţiune, care nu e de cât 
o mărturisire de slăbiciune şi care daca 
ar fi intemeiată ar dovedi inaptitudinea 
n6stră pentru regimul constituţional, 
este aceea care consistă a recundsce 
avantagiele combinației bicameriste saă 
a nu le discuta, dar a invoca lipsa de 
6meni in România. Acâsta e tot una ca 
şi când am abdica ca naţiune la libertate! 
Căci cine vrea sfârşitul, trebue să voiască 
şi midlocele. i 

Acum, ca să dovedim că necesitatea 
unui Senat, adică a unei Cameri repre- 
sentând proprietatea şi luminele, este 
mai imperidsă la noi de cât pretutindeni 
aiurea, e destul să amintim câte-va fapte 
prospete şisde a pune in evidenţă câte-va 
consideraţiuni particulare. 

In Adunarea actuală s'a depus duoă 
propuneri : una, ca să se desființeze fa- 
bricele de rachii; alta, ca să declare 
pământurile proprietate a Statului şi a 
comunelor, ceea-ce echivalăză cu nega- 
țiunea proprietăţei private şi indivi- 
duale. Şi când grănicerii se rescol, eï cer 
prisosele !.... i 

Noi nu avem incă de ajuns respectul 
şi noţiunea proprietăţei. Un lucru iarăşi 
care ne caracterisâză este un orgolii 
fără margini care se revoltă la ideea 
ori-cărel superiorităţi, fie ea orl cât de 
legitimă, fie ea a geniului şi a virtuţei. 
Și dacă vom adăoga la tâte acestea 
temperamentul nostru meridional, vom 
fi siliţi să recunoscem că nu póte fi mån- 
tuire pentru noi fără duo Camere. 


18% 


Ieri incă eram nisce barbari şi astădi, 
spre a indestula aspiraţiunile nóstre 
spre egalitate şi libertate, ne ar trebui 
ceva mai mult de cât ceea-ce esistă in 
Belgia şi in Statele-Unite. Şi voiţi ca 
acesta să nu ingrijescă pe nimeni. Cereţi 
libertăţi şi respingeţi garanţiile. 

Dar o a duoa Cameră veţi dice e im- 
populară şi pentru ce 6re? Ceea-ce face 
ca o Adunare să fie populară, după noi, 
nu e compunerea ci purtarea ei. Şi daca 
spiritul public din intâmplare ar fi falşat 
in România, acâsta óre ar fi un cuvânt 
ca nol să îi facem sacrificiile convic- 
ţiunilor nâstre şi a adevărurilor celor 
mai elementare. Toți scim şi suntem 
siliţi să recunâscem pe fie-care minut 
că educaţiunea politică a naţiunei nu e 
incă făcută; misiunea nóstră dar este de 
a distruge erorile şi prejudecățile, la 
trebuinţă, chiar cu preţul popularităţei 
n6stre şi de a deschide ast-fel calea 
progresului. Datoria nostră este de a 
căuta să dirigem opiniunea publică iar 
nu de a ne supune servil ei. Când cine- 
va voesce a inzestra o țéră cu institu- 
ţiuni bune şi dăinuitâre, el nu trebue să 
se preocupe numai de impresiunile dilei, 
el trebue să cugete mai ales la viitor. 

In dioa unde presa română va deveni 
o sc6lă; in dioa unde publicul nostru nu 
va căuta numai in isvóre indigene idei 
ȘI opiniuni asupra lucrurilor; in dioa 
unde luminat de esperienţă el va inceta 
de a se mulţumi cu cuvinte şi de a lua 
drept evangeliu tot ce se tipăresce; când 
el va inceta a cerceta şi judeca lucrurile 
cu ochii şi cu mintea altora, in dioa 
aceea adevărul va luci in tótă splendbrea 
lui şi va despăgubi cu prisos pe acel ce 
au scuturat jugul prejudecăţilor fără a 
se teme de a displace. 

Ignoranţa ne va taxa de retrogradi, 
de inamici al libertăţei, puţin ne im- 
portă; noi de la dânsa vom apela la 
Europa civilisată şi liberală, vom apela 
la generaţiunile viitóre. 

Necesitatea celor duoă Camere, spre a 


202 


mě servi de o espresiune a domnului 
Laboulaye, este un adevăr de tâte tim- 
purile şi de tâte locurile. Mai mult de 
cât atât ea ein sciinţa politicei, precum 
a dis-o prea bine domnu Tocqueville, un 
axiom. De aci atărnă forța şi vitalitatea 
regimului constituțional intr'o ţâră. 
Afară din ponderaţiunea puterilor, eŭ 
unul nu věd de cât primejdie, de cât 
despotism şi anarchie. 

Să incetăm şi noi măcar o di de a fi 
6meni de partită şi să nu mal fim de cât 
Smeni de Stat. Să nu avem pretenţiunea 
de a face mal bine de cât lumea intregă, 
dea da in materii de guvern lecţiuni 
popsrelor la care civilisaţiunea și liber- 
tatea sunt lucruri vechi. Să ajungem 
ântâiu la acel grad de cultură intelec- 
tuală, să ajungem la acea desvoltare 
morală şi materială pe care le-o invi- 
diăm. Să fim tari in intru şi in afară; 
şi atunci, de veţi voi, vom face şi incer- 
cări şi esperimentaţiuni. 

Revoluţiunile, a dis cine va, incep cu 
o Cameră şi se termină cu duo. Să 
incheem și noi era revoluţionară; să 
votăm cele duo Camere şi să nu ascun- 
dem formele ultrarepublicane sub o 
făşie de purpură domnâscă. 

D. N. Ionescu. Domnilor, când am 
cerut cuventul pentru o cestiune perso- 
nală, nu a fost in spiritul mei ca să vii 
a face vre o personalitate, cu atât mai 
pucin a mě plânge că sar fi făcut o 
personalitate in sensul strict al cuven- 
tului. 

S'a făcut o personalitate contra depu- 
tatului pentru votul ce a dat la 1 Mai; 
şi acâsta am audit-o indirect şi de la 
onorabilul representant de la Câmpu- 
Lung in o şedinţă trecută. Cred că îmi 
veți da voe a dice duo& cuvinte ca să 
mă esplic. Nu in o cestiune de persona- 
litate, ci pentru că mi s'a imputat călal 
Maii nu am votat pentru Principe strein ; 
nu am votat pentru că acâsta era convinc- 
țiunea mea, şi am spus atunci cuvintele 
pentru care mě credâm dator a o face. 


Nu cred că acâstu dă drept cul-vu să 
vie să îmi impute convicțiunea mea. 

O voce. Nu, Nu. 

D. M. Costachi. Da dumnâta o im- 
puţi altora. 

D. N. Ionescu. Onorabilul represen- 
tant de la Dorohoiă dice că ei imput 
altora pentru că aŭ votat Principe 
strein. Nu este aşa; nu imput nimenui 
acesta, pentru că s'a conformat cu do- 
rința divanelor ad-hoc. Dar tocmai 
pentru aceea nu imput pentru că eraţi 
pe terenul legalităţei stricte. De aceea 
ori când voii vedea că ne abatem de la 
dorinţele acelor mari Adunări ori că 
facem inovări, tot-d'a-una voii protesta 
că o facem afară din legalitate. Dum- 
n6vâstră cereţi astădi sistemul a duot 
Camere. . . (intrerumperi). 

D. M. Costachi. Ac6sta nu e ces- 
tiune personală. 

D. N. Ionescu. Daţi-mi voe. 

Pe cât timp, dumnévóstră, domnule 
Manolache Costachi nu sunteţi pe scau- 
nul preşedinţiei, in spatele mele nu a- 
veţi dreptul să mě intrerumpeţi din facia 
acestei tribune, ci să veniți aicea şi să 
îmi respundeţi. 

Este, dic, o cestiune personală, pen- 
tru că voii să fie pentru cea din urmă 
dată constat, că de câte ori mi se amin- 
tesce ceea ce am făcut la 1 Maui, acesta 
nu este un argument, ci o imputare pe 
care nu o calific dar pe care o regret 
din adâncul sufletului, mai vertos când 
văd că se face tocmai de acele persone 
care se pretind mai devotate regimului 
actual. Regimul actual nu trebue să 
facă ca cel trecut, să persecute pentru 
opiniuni politice (A ! a!). Nu o va face, 
acâsta sunt incredinţat. Sgomotele care 
le faceţi sunt o garanţiă că dumnâ- 
vâstră desaprobaţi a se face reminiscență 
de voturile nostre, pentru a ni se adresa 
imputări, dic, pentru cea din urmă dată, 
că eŭ sunt pe tărâmul strict al legali- 
tăței şi numai atunci voii sacrifica con- 
vicţiunile mele când ele nu vor fi basate 


pe legalitate; şi cu cât va fi legalitatea 
mai majestâsă cu atât îi voiù fi mal 
devotut. Sunt pentru indeplinirea esactă 
a dorințelor divanului ad-hoc, acelor 
Adunări care aŭ represintat tâte clasele 
şi care aŭ recunoscut sistemul unicame- 
ral. Astădi suntem afară din legalitate 
când voim infiinţarea a duoă Adunări. 
Nu voii fi eù care voii conspira in 
contra legalităţei, când acea legalitate 
se rézimă pe voturile divanelor ad-hoc. 
Iată esplicaţiunea pentru cestiunea per- 
sonală. 

Ma! multe voci. Inchiderea discu- 
ţiunei. 

D. A. Pascal. Am fost fârte multu- 
mit, domnilor, când am vădut pe domnu 
N. Ionescu că vine astădi să susţie 
opinia sa in favorea sistemului unica- 
meral, cu argumente cu totul diferite de 
acele pe care le a produs in comitet şi pe 
care le am reprodus in raportul met. 

Acâsta, domnilor, pentru mine a fost 
o intregă satisfacţiune, pentru că este o 
probă evidentă că domnu Ionescu a recu- 
noscut slăbiciunea acelor argumente şi 
a trebuit să aibă recurs la alte noui, pe 
care le a desvoltat cu mult talent şi pe 
care sunt dator a le combate. 

Domnu N. Ionescu a combătut o parte 
din raportul meii, aceea care amintea 
nisce legi psicologice. 

Domnilor, legile psicologice nu trebue 
nici o dată să le perdem din vedere. 
Trebue să luăm pe om aşa cum îl a făcut 
Dumnedei iar nu aşa după cum dorim 
să fie; Omenii sunt cu sentimente şi 
aspiraţiuni diferite, cu simpatii şi anti- 
patii diverse, unii cu talente, alţii fără 
talente; unii cu talentul elocuenţii, alţii 
fără acest talent; unii sunt dotați cu 
o rațiune mai matură şi alții nu sunt; 
tote aceste diferirnţe şi asemănări aŭ o 
inriurire prin urmare asupra sufletului 
nostru, asupra ânimei nóstre, care nu 
trebue perdută din vedere când voim să 
regulăm raporturile sociale. Nu dar 
fără cuvânt am amintit in raportul met 


204 


legile psicologice la a cărora influenţă 
suntem supuşi. 

D. N. Ionescu dice că eŭ, susţiind Se- 
natul, nu am făcut de cât a introduce la 
noi o formulă sacramentală a regimului 
constituţional. Dacă domnu N. Ionescu 
ar fi voit să se ocupe de tâte argumen- 
tele pe care leam produs in raportul 
meii in favdrea sistemului bicameral 
și pe care le a desvoltat onorabilu mei 
amic, domnu N. Blaremberg, ar fi vădut 
că nu introducerea unei forme sacramen- 
tale a regimului constituţional ne a 
făcut a opta pentru sistemul bicameral, 
ci credinţa că acest sistem este cel mai 
bun pentru fondarea şi conservarea sis- 
temului  monarchic şi constituţional; 
credinţa că acest sistem oferă cea mai 
mare garanţie pentru stabilitate şi pen- 
tru conservarea libertăţilor publice ce se 
daŭ României prin acâstă Constituţiune. 

Epistola domnului Gladstone ce dom- 
nu Ionescu invâcă, nu věd că ti oferă 
un argument in contra sistemului cu duot 
Camere. Domnu Gladstone ne sfătuesce 
conciliarea; 6re cele duoč Camere ne 
duc la divisiune? Nu, nici de cum. 
A dis domnu Ionescu că Senatul divide 
elementul conservator de cel progresist. 
De ce óre in Senat nu ar fi un element 
progresist ? Oare capacitatea, instruc- 
ţiunea, esperienţa, cunoscinţa despre 
trebile Statului ce se cer de la membrii 
Senatului sunt condițiuni oposite pro- 
gresului? Oare progresul se datoréză 
ignorenţei şi neesperiențeï? Domnu Io- 
nescu dice că poporul prin abnegațiune 
ne a ales pe noi. Dar óre nol nu facem 
parte din popor? Oare popor e numai ce 
este incult? Dar 6re acei care îşi cultivă 
inteligenţa lor incetâză de a face parte 
din popor? ÎIncetâză de a avea interese 
identice? Dar tocmai partea luminată 
a naţiunei este aceea care se interesă 
mai mult la conservarea libertăţilor 
publice. 

Domnilor, reproducerea unor asemenea 
idei tinde a ridica un zid intre partea 


cultivată şi acea necultivată a unui 
popor. Nu trebue să voim un asemenea 
zid şi să numim popor pe acel necultivaţi 
iar pe cei cultivați să tă considerăm ca 
cum nu ar mai face parte din acest popor. 
Așa dar, o repet, e o mare greşală ce 
se comite când se consideră ca nefăcând 
parte din popor cei ce sunt avuţi, 
cei ce constitue clasa cea mai inte- 
liginte şi cultivată. Condiţiunile de 
admisibilitate in Senat nu fac din el un 
Corp privilegiat. Când pentru a ajunge 
deputat in Cameră se cer dre-care condi- 
țiuni, pentru ce dar să nu se câră 6re-care 
condițiuni şi pentru a fi senator? Şi cânl 
prin o lege se cer condițiuni de admisi- 
bilitate nu věd că acea lege nu ar 
fi egalitară. O lege inegală este aceea 
care nu ar deschide aceaşi cale la toţi 
pentru a ajunge, iar nu aceea care 
deschide tutulor aceaşi cale. 

Vii acum la argumentul final al 
domnului Ionescu, că dorinţa espresă de 
divanul ad-hoc a fost pentru o singură 
Adunare. Dumnelui insuşi ne arată că 
motivul pentru care divanul ad-hoc nu 
a votat duoă Camere a fost lipsa elemen- 
telor; dar insuşi domnu Ionescu va 
conveni că la anul 1857 a mai fost o 
maï mare lipsă de elemente de cât astădi; 
prin urmare, divanul ad-hoc nu a con- 
demnat sistemul bicameral, ci a credut 
că nu esistă elemente suficiente pentru 
a îl inființa. Dar de atunci până acum 
sunt 9 ani şi in 9 ani România a făcut 
atât progres pe cât alte naţiuni nu aŭ 
făcut in 30 ani; prin urmare nu suntem 
de loc inconsecuenţi când astădi intro- 
ducem sistemul de duo Camere. Motivul 
pentru care divanul ad-hoc nu a credut 
oportun a admite duoč Camere dispare. 
și fiind-că o Constituţiune nu o facem 
pentru a o schimba pe fie-care an ci o 
facem pentru o durată mai lungă, pentru 
generaţiunile viitore, elementele nece- 
sarii pentru cea de a duoa Cameră se 
vor inmulţi din an in an. Astădi chiar 
ar trebui să avem o tristă idee de națiunea 


205 


n6stră când am crede că tot ce națiunea 
conţine intr'Ensa de inteligenţă şi capa- 
citate se află in acâstă Cameră. Viù acum 
la conclusiunile domnului N. Ionescu in 
acestă cestiune. Ele ui produs asupra 
mea o mare mirare. Domnu N. Ionescu 
vine şi combate sistemul bicameral, dar 
pe urmă admite duo representaţiuni na- 
tionale, cerând reinființarea comisiunei 
centrale, a unui Corp ce nu a avut rațiune 
de'amai esista după unirea Principatelor. 
Vě asigur, domnilor, că pentru mine 
acâstă propunere este un ce neinteligibil. 
Dacă domnu N. Ionescu a voit să inţelâgă 
că cea de a duoa Cameră să fie compusă 
in modul cum era comisiunea centrală, 
adică parte al6să şi parte numită de 
Domn, adică un Senat in care Domnul să 
numâscă jumătate din senatori şi poporul 
pe cea-l-altă jumătate, atunci věd pe 
domnu Ionescu abandonând sistemul 
unicameral şi admițând sistemul cu duoă 
Jamere. Constat dar că diferinţa intre 
mine și domnu Ionescu esistă acum numai 
asupra modului compunerei sai formărei 
Senatului, pe care eŭ îl voii să fie ales. 
C'est le premier pas qui coute. 

A admis domnu Ionescu cea dea duoa 
Cameră, admite şi compunerea ei prin 
modul electiv ce este tradiţional la noi 
şi care este cel usitat in Belgia a căreia 
Constituţiune ne servă de model. 

D. M. Costachi. Domnilor, voii fi 
fârte scurt; fiind-că tot ce s'a putut dice 
in principiă şi in teorie s'a dis şi de o parte 
și de cea-l-altă; s'a constatat intr'un 
mod fârte evident că acea teorie care este 
basată pe sciinţa şi pe desvoltarea paci- 
fică a naţiune, acea teorie admite duoă 
Camere. Asemenea, onorabilu domnu 
Ionescu s'ar fi putut servi de tote argu- 
mentele care presintă timpurile revolu- 
ţionare, timpurile de desordine, care și 
acestea ar sprijini teoria de duoă Camere. 
Voiă dice pucine cuvinte, domnilor, 
in privinţa obiecţiunilor presentate de 
domnu P. Cernătescu şi de domnu N. 
Ionescu. Imi voiă permite să r&spund 


mai ântâiu la o imputare ce a credut 
domnu N. Ionescu că e in drept a face 
acestei Adunări. Nimeni in Camera 
acâsta nu a cugetat nici o dată, nici nu 
cugetă, a face domnului Ionescu cea mai 
mică imputare, că domnia-sa, in liber- 
tatea sa de consciință, pe care tâtă lumea 
a respectat-o, a venit in diua de 1 Maiŭù 
să emită aci opiniunile sale şi să îşi dea 
votul seii cum a credut că consciinţa îl 
povăţuesce; dar e cu atât mal regretabil 
ca domnia-sa să vie astădi a ne aminti vo- 
turile divanurilor ad-hoc şi a ne imputa 
că noi nu ţinem semă de acele voturi, 
când domnia-sa a fost cel d'ânttii a se 
sustrage de la voturile emise de acele 
Adunări şi incă intr'o cestiune asupra 
căreia ele ai dat in adevăr un vot precis 
şi categoric; in vreme ce cestiunea de 
astădi nu o putem trata de cât intr'un 
mod incidental şi accesori; fiind-că diva- 
nurile ad-hoc nu eraii chemate a se 
ocupa de amănuntele organisaţiunel 
nóstre constituţionale, ci numai de a 
emite 6re-care dorinţe asupra câtorva 
puncturi principale politice. 

Insă, domnilor, ca să inchidem o dată 
acestă argumentaţiune a divanurilor 
ad-hoc, voii dice că divanurile ad-hoc, 
atât aci cât şi dincolo de Milcov, nu aŭ 
fost de cât nisce Adunări consultative. 
Nimeni nu îşi a dat sémă atunei de ca- 
pacitatea politică a naţiunei nóstre. 

Domnilor, cu tot respectul, ce am că- 
tre Adunarea de faciă şi cele viitore, 
voiă răspunde domnului Cernătescu şi 
domnului N. Ionescu, când dic că nu 
avem elemente, că nu vom găsi elemente 
pentru duoă Camere, le voii respunde 
că acest argument îl aud de 10 ani de 
dile; când era divanul ad-hoc din Iaşi, 
toți deputaţii diccă că Adunare ca aceea 
nică că mail pote fi; pe urmă a venit 
Camera convenţiunei şi iarăşi aceste 
cuvinte s'aă repeţit; apoi a venit Ca- 
mera dupe statut şi mai in tóte dilele 
se audea dicându-se: noi suntem fii ai 
poporului, cea mai deplină, cea mai 


adevărată representaţiune națională; in 
fine şi despre Adunarea de astădi ce se 
dice alt de cât că noi suntem superlati- 
vul României. Hi bine, domnilor, eŭ vě 
rog să fim mai modeşti şi să credem că 
se vor mai găsi ómení capabili şi afară 
de acâstă Adunare. 

Acum, onorabilu domnu Cernătescu 
s'a servit de dre-care esemple şi a dis 
că nici chiar in Anglia Camera lordilor 
nu a resistat nici o dati arbitrariului pu- 
terei esecutive. Nu admit acest esemplu 
istoric; căci dacă îl am admite şi am 
consulta istoria ea ur da: dovedi cu 
totul contrarii, şi dacă am consulta 
istoria n6stră am găsi argumente care 
să ne dovedâscă că tocmai la noi e tre- 
buinţa de a admite duot Camere; fiind 
că dacă dupe istoria nóstră Domnitorii 
din trecut aŭ intempinat o resistență 
Gre-care in tendințele lor de arbitrariă 
şi despotism, aŭ intâmpinat-o tocmai 
de la acea clasă pe care domnu Cernă- 
tescu voesce a o desfiinţa. Dacă sunt 
victime, dacă sunt nume care aŭ ca- 
pete perdute, dacă sunt familii care aŭ 
fost sacrificate de Domnitori, e dovedit 
că sunt din acea clasă și prin urmare ea 
a ar&tat prin oposiţiunea ei că a inde- 
plinit acea misiune de resistenţă şi con- 
trolare contra puterei absolute a Dom- 
nului; necontenit ni se pune inainte un 
argument de către domnu Cernătescu, 
acela este democraţia şi pote credeți că 
aşi fi forte ambarasat când pronunţ acest 
cuvânt ? Nici de cum domnilor. Ce va 
să dică cuvântul democraţie? Vă voii 
cita cuvintele unui democrat forte in- 
văţat D. Arago, care a fost nu numai 
democrat, nu numai republican, dar 
care a ajuns cu sciinţa la acea culme in 
cât din cel mai mare republican face cel 
mai inalt aristocrat. La 1848, ilustrul 
invěțat Arago a dis: sciți care este 
deosebirea intre democraţie şi demago- 
pie? Este că democraţia voesce ca tâtă 
lumea să pârte un surtuc şi că acei care 
pórtă bluse să porte şi ei surtuce; iar 


206 


demagogii sunt aceia care vor ca toţi 
cel ce pórtă surtuce să pârte bluse. In 
alte cuvinte ca să popularisez acesta la 
noi, democratul este acela care voesce 
ca cel care portă cojoce să porte numai 
surtuce şi demagog este cel ce voesce 
ca in locul surtucului să nu se porte de 
cât sucmane. Ri bine, domnilor, fără să 
vorbesc de cestiunea povernelor din 
Moldova care s'a tratat aici, dic insă cu 
părere de r&i că, dacă acâstă Cameră ar 
admite asemenea idei am ajunge nu nu- 
mai să nu avem surtuce, dar pote să nu 
avem nici chiar cojoce. 

Onorabilu domnu Ionescu a voit să ne 
descuragieze d'inainte dicând că popo- 
rul a stigmatisat Senatul, acel popor 
care cu atâta resignaţiune ne a trimis 
aci. Nu sciù, domnilor, daca poporul 
merită aceste laude; dar — nu voiă să 
vorbesc de acestă Cameră — insă in Ca= 
merele trecute din care am făcut şi eŭ 
parte, când mě alegeam mulţumeam 
prefectului iar nu alegătorilor, şi nu 
sciù daca chiar la alegerea domnului 
Ionescu nu s'a amestecat şi prefectul. 

Domnilor, voiii sfirşi cu acâstă obser- 
vaţiune; nu sciù cum sunt consideraţi 
proprietarii de unii din dumnâvostră, 
dar este forte cunoscut că proprietarii 
singuri aŭ fost tot-d'a-una in capul miş- 
cărilor naţionale. Noi, domailor, vorbim 
mai puţin in numele poporului, dar lu- 
crăm tot-d'a-una pentru popor (aplause). 

D. A. Golescu. Domnilor, tote opi- 
niunile din acestă Adunare aŭ fost for- 
mulate şi desvoltate. Domnii Epureanu 
și Pascal aŭ ar&tat pentru ce doresc duoč 
Camere. Domnu Cernătescu îşi a ar&tat 
opiniunea şi a conclus că este pentru o 
singură Cameră. Domnu Ionescu ase- 
menea a conclus că va vota contra Sena- 
tului, dara propus o comisiune centrală. 
Acum, domnilor, să vě arět şi eŭ pen- 
tru ce câţi-va stângaci (risete). . , acei 
porecliţi liberali care aŭ fost tot-d'a-una 
cu tot sufletul lor contra Senatului, 
pentru ce aceşti 6meni, in impregiură- 


rile de faciă, îşi lasă credinţa lor şi vo- 
teză pentru Senat. 

Am luatcuvântul dar ca să esplic cum 
Gmenii care in timp de 18 ani aŭ fost 
pentru o Cameră vin adi să voteze pentru 
duo& Camere. Cuvintele arětate de domnu 
Ionescu se baseză pe esperienţa altor 
popdre. Ei mă voii baza pe lunga espe- 
riență a poporului nostru românesc şi 
daca domnii conservatori s'ar fi gândit 
mai serios la istoria acestui popor ar fi 
respins şi dumnélor Senatul. 

Las, domnilor, istoria d'inainte a ţărei 
şi viă la aceşti din urmă ani. Tote faptele 
cele frumose care s'aii produs in țéră şi 
aŭ făcut poporul nostru să trâcă intre 
popbrele civilisate ale Buropei, sai 
făcut de acestă Cameră compusă de 
boeri mari şi de boeri mici. Acestă Ca- 
meră, boeri mari şi boeri mici, a desfiin- 
tat robia ; acestă Cameră a desfiinţat pri- 
vilegiile, a făcut unirea, a votat Princi- 
pele strein. Ei bine, domnilor, socotesc că 
putem să ne mândrim cu acâstă Cameră 
de boeri mari și boeri mici şi să mergem 
inainte cu densa; căci, nu numai că ea 
nu a fost o causă de turburări, dar incă 
tote aceste muri fapte lea făcut in 
linişte, fără nici o versare de sânge, pe 
când alte popâre puternice aŭ. versat 
riuri de sânge ca să capete cea ce nea 
dat noă acestă Cameră. 

Domnilor, boerii noştri cei vechi diceau 
că trebue să facem lucrurile după nevoe. 
Noi am avut o singură Cameră; in 
adevăr erai partite, erau divisiuni in 
cestiuni mici, dar când veneau momente 
de cestiuni mari, toţi îşi dedeai mâna şi 
lucraă impreună. Eù nu am vedut tablou 
mai măreț de cât Adunarea ad-hoc. 
Acolo am vEdut Domni care aŭ domnit 
in ţeră stând alături cu ţerani, şi adi 
dumnâvâstră cereţi un Senat pentru ca 
boerii să nu fie la un loc cu poporul? 
Ast-fel ne am infăcişat noi inaintea Eu- 
ropei şi am dobândit stima ei. 

La 1 Maii am făcut unirea cu Domn 
strein, insă asta nu este destul; trebue 


207 


ca acel fapt implinit in ţeră la noi să 
devie un fapt implinit şi in Europa. 
Dacă am avea duot sute de mii de baio- 
nete am dice: aşa voim, așa facem; dar 
nu avem nici duo&-deci de mii, şi prin 
urmare trebue să căutăm la voia şi la 
ideile Europei. Ei bine, pe când espe- 
riența nóstră și istoria naţiunei nóstre 
ne spun că nu trebue de cât o Cameră, 
iei, streinii, vin cu esperienţa lor, cu 
istoria statelor lor feudale şi dic: mân- 
tuirea e in duot Camere. Occidentul e 
consecinte cu sine, cu raţiunea sa, cu 
sciinţa sa, când are duo& Camere, căci 
el a avut in sinul set 300, 400 de ani 
feudalitatea, care la noi nu s'a pomenit 
şi nu numai la noi ci in tot Orientul. 
Ei bine, ca să fie faptul acesta al unirei, 
al Principelui strein, fapt europén, avem 
nevoe de Occident și Occidentul ne dice: 
nu inţeleg statornicie şi ordine cu o 
Cameră, căci o Cameră va să dică revo- 
luţiune, desordine, şi pentru că Europa 
esercită astădi o presiune morală asupra 
nóstră voii vota Senatul (numerdse 
aplause). 

Domnilor, mai e incă un cuvânt pen- 
tru care eŭ votez Senatul. Noi suntem 
Români. Dumnélor (arătând spre drâpta) 
Junimea, a făcut studii in Occident unde 
işi au format convicţiuni tot aşa de sacre 
ca şi noi; ei bine, dumnâlor vin la rândul 
dumnelor şi esercită o presiune morală 
asupra nóstră, şi fiind-că dic că duot 
Camere trebuesc neapărat pentru binele 
public, dacă noi nu vom vota a duoa 
Cameră ar trebui să ne luăm la luptă, 
şi acum nu e timpul de a ne lupta unii 
in contra altora, ci a ne da mâna și a 
fi strins uniţi (aplause). Am dis alaltă- 
ieri in şedinţă secretă şi voii dice şi acum 
in şedinţă publică, că in dioa in care 
vorbim nu scim dacă votul unirel şi al 
Principelui strein sunt fapte indeplinite; 
prin urmare trebue să ne grăbim şi să 
ne facem demni de a le dobândi. 

Aci, domnilor, suntem duo& partite, 
duoă fiinţe morale care urmărim liber- 


tatea. Să stăruim maï pucin in ideele 
nóstre de a fi perfecte, să fie Constitu- 
ţiunea mai pucin perfectă, dar să scăpăm 
o patrie care ne scapă din mână dacă nu 
vom fi uniți. Partea stângă vine astădi 
să sacrifice nu averea, acesta e pucin, nu 
viu6ţa, şi acâsta e puţin, ci convicţiu- 
nile sale, convicţiuni care nu datâză de 
astădi, ci... 

O voce. De la 48. 

D. A. Golescu. Ce spui de la 48?! 
Cine e ăla cu 48? Di de trei, de patru 
secole! (numerdse aplause, viue ilari- 
tate). Aşa dar noi vom vota Senatul 
pentru că voim să avem o Românie. 

Acum, daţi-mi voe să fac un apel la 
drâpta, să facă şi ea 6re-care concesiuni, 
precum şi noi facem cea mai mart jertfă. 
Votaţi domnilor şi dumnâvâstră o lege 
electorală mai largă, in numele binelui 
public (aplause). 

— Se cere inchiderea discuţiunei care 
puindu-se la vot se primesce. 

D. preşedinte. Domnilor acum pun 
la vot amendamentul domnului Cernă- 
tescu. 

D. Cernătesot. Cer votul secret. 

Voci numerdse. Nu se póte; vot pe 
faciă. 

D. preşedinte. Sunt dece deputaţi 
care susţin votul secret ? 

O voce. Domnule preşedinte, trebue 
a se pune la vot mai ânteiti amenda- 
mentul comitetului care e cel mai depăr- 
tat de proiectul guvernului. 

D. preşedinte. In adevăr, amenda- 
mentul comitetului e cel mai depărtat 
şi îl voiă pune mal ântâiă la vot, trebue 
insă a îl pune prin vot secret fiind-că 
am aci o propunere a domnului Lateş 
care cere pentru cestiunea Senatului 
votul secret şi care e subscrisă de dece 
deputaţi. 

Adin6ori biuroul făcuse o greşală de 
a da precădere amendamentului dom- 
nului Cernătescu. Acest amendament 
este una cu proiectul primitiv al guver- 
nului; amendamentul cel mai depărtat 


e acela care propune a se ddmite siste- 
mul celor duo& Camere in loc de una; 
prin urmare, prioritatea votului o are 
amendamentul majorităţei comitetului. 

Insă, asupra acestel votări, domnilor, 
urmâză o cerere a unui număr de dece 
deputaţi ca votul să fie secret. 

Acești domni dic: „in cestiunea Ca- 
merei a duoa in discuţiune cerem votul 
secret.“ 

Acéstă propunere e subscrisă de domnii 
Lecca, Lateş, Măldărescu, N. Ionescu, 
Negură, Tacu, Cernătescu, Budurescu, 
I. Roșca, Magheru şi incă unul cam 
feştelit (ilaritate). 

Aşa dar voii pune la vot amenda- 
mentul comitetului cu modificaţiunea 
introdusă de amendamentul celui de al 
duoilea comitet, care propune ca, in loc 
de Adunare teritorială să se dică Senat. 

D. P. Cernătescu. Domnule prege- 
dinte, dumnévóstră aţi propus onorabilei 
Camere să voteze amendamentul mei şi 
onorabila Cameră a respuns cerând vot 
secret... 

D.preşedinte. Nu sunteţi in cestiune, 
vă iai cuvântul; îl daŭ domnului N. 
Ionescu pentru punerea votului. 

D. N. Ionescu. In discuţiune, domnule 
președinte, a fost amendamentul majo- 
rităţei comitetului. Proiectul majori- 
tăţei comitetului propune duoă Camere, 
insă proiectul primitiv al guvernului 
propune o singură Cameră. 

Prin urmare, mai indepărtat de cât 
ori-ce alt amendament e proiectul gu- 
vernului primitiv. (Voci. A ! a! sgomot). 
Bine-voiţi dar, domnule preşedinte, a 
pune la vot proiectul. (Voci. La vot, la 
vot). Reclam de la dumnâvâstră, domnule 
preşedinte, libertatea intr'o cestiune de 
regulament asupra punerei votului ca 
să scim ce trebue fie-care să facem. 
In discuţiune, repet, a fost amen- 
damentul majorităţei comitetului care 
propune duoă Camere; acest amenda- 
ment îl am combătut ei şi onorabilul 
domn Cernătescu şi am propus şi a- 


mendament: dar, incă o dată, domnule 
preşedinte, amendamentul cel mal depăr- 
tat este al guvernului; amendamentul 
comitetului cere duo Camere, amenda- 
mentul din proiectul primitiv al guver- 
nului cere una singură; noi incă am 
propus şi cerem asemenea o singură 
Cameră. Prin urmare la vot trebue să 
puneţi ântâiă amendamentul acela care 
cere o Cameră. 

D. preşedinte. Pentru cea ântâia óră 
faceţi dumnâvâstră, domnule Ionescu, 
acea iscusinţă ca amendamentul să de- 
vină proiect şi proiectul amendament. 
Noi ne vom lua după tipie la care aţi 
voit a mě trimite şi dar pun la vot, prin 
bile, amendamentul comitetului; acei 
din domnii deputaţi care sunt pentru 
primirea articolului 28, amendat prin 
inlocuirea cuvintelor in loc de Adunare 
teritorială să se dică Senat, vor pune 
bilă albă in urnă albă; acei care sunt 
contra, vor pune bilă négră la urnă albă. 

— Se procede la vot şi resultatul 
scrutinului este cel următor: 

Votanţi . . . . . 99 
Majoritate absolută . . 50 
Bile albe pentru 75 
Bile negre contra. . 24 

D. pregedinte. Articolul 28, care 
devine 32, s'a adoptat de Adunare cu 
amendamentul comitetului compromi- 
sori, 

Articolul 29 devine 33 şi se adoptă 
intocmai după proiectul comitetului in 
următârea coprindere: 

„Articolul 33. Iniţiativa legilor este 
dată fie-căreia din cele trei ramuri ale 
puterei legislative. 

„Totuşi ori-ce lege relativă la veni- 
turile şi cheltuelile Statului saă la con- 
tingentul armatei, trebue să fie votată 
mai ântâiu de Adunarea deputaţilor.“ 

Articolul 30 din proiectul primitiv 
devine 34 şi se adoptă intocmai: 

„Articolul 34. Interpretaţiunea legi- 
lor cu drept de autoritate se face nu- 
mai de puterea legiuitâre.* 


209 


"9 

In locul articolului 31 se adoptă'ur- 
mătorul amendament al comitetului 
compromisoriii, care devine articolul 35 : 

„Articolul 35. Puterea esecutivă este 
incredințată Domnului care o esercită in 
modul regulat prin Constituţiune.* 

D. raportor cetesce articolul 32 din 
proiectul primitiv, in următârea coprin- 
dere, pe care comitetul îl a supres: 

„Articolul 32. Un consilii de Stat este 
instituit, care se va consulta de guvern 
asupra tutulor legilor şi regulamentelor 
de administraţiune publică şi va avea şi 
atribuţiuni in materii administrative şi 
contenți6se, conform legei speciale in- 
tr'acâsta.* 

Articolele 33 şi 34, care devin 36 şi 
37, se adoptă intocmai dupe proiectul 
comitetului : 

„Articolul 36. Puterea judecătorâscă 
se esercită de curţi şi tribunale. 

„Hotăririle şi sentinţele lor se pro- 
nunţă in virtutea legei şi se esecută in 
numele Domnului.“ 

„Articolul 37. Interesele esclusiv ju- 
deţene sai comunale se reguléză de către 
consiliurile judeţene sai comunale după 
principiile ugedate prin Constituţiune şi 
prin legi speciale.“ 

D. raportor dă cetire următorului ar- 
ticol al comitetului delegaților, care 
devine articolul 38.: 

„Articolul 38. Membrii amândurora 
Adunărilor represintă națiunea iar nu 
numai judeţul sai localitatea care îi a 
numit. 

„Şedinţele Adunărilor sunt publice. 

„Cu tâte acestea fie-care Adunare se 
forméză in comitet secret, după cererea 
preşedintelui sai a dece membri. 

„Ea decide in urmă cu majoritatea 
absolută dacă şedinţa trebue redeschisă 
in public asupra aceluiaşi obiect.“ 

D. pregedinte. Domnilor, asupra a- 
cestul articols'a propus un amendament 
din partea comitetului compromisoriă 
prin care se cere ca acest articol să se 
desparţă in duoă, formându-se din pri- 

14 


ea e i 


mul alineat articolul 38 iar cele-l-alte 
alineate incepând de la al duoilea să 
formeze articolul 39. 

Tot asupra acestui articol este gi 
următorul amendament al domnului 
Cernătescu : 

„La articolul 34 din proiectul majori- 
tăței comisiunei ultimele duot alineate 
să se suprime.“ 

D. Cernătescu. Am propus acest 
amendament ca tâte lucrările acestei 
onorabile Adunări să fie publice; nimic 
să nu se discute in secret. Să nu depindă 
de majoritatea Adunărei ca şedinţele să 
fie publice sai secrete; căci intr'un regim 
constituţional trebue ca ori-ce lucrare 
să fie publică, ca afacerile Statului, in- 
teresele cele mari, să fie cunoscute de 
toţi iar nu numai de unii. 

— Se pune la vot amendamentul dom- 
nului Cernătescu şi se respinge. 

— Ñe pune la vot amendamentul care 
cere. ca acest articol să formeze duoă 
articole şi se adoptă. 

Articolele 35 şi 36 din proiectul co- 
mitetului devin articolele 40 şi 41 şi se 
adopt intocmai. : 

„Articolul 40. Fie-care din Adunări 
verifică titlurile membrilor sei şi judecă 
contestațiunile ce se ridică in acâstă 
privință.“ 

„Articolul 41. Nimeni nu póte fi tot- 
o-dată membru al uneia şi a celei-l-alte 
Adunări.“ 

D. raportor dă cetire articolului 37 
din proiectul comitetului care devine 
articolul 42 : 

„Articolul 42. Membri uneia saŭ celei- 
l-alte Adunări numiți de guvern intr'o 
funcțiune salariată pe careo primesc 
incetéză de a fi deputați şi nu îşi reiau 
eserciţiul mandatului lor de cât in vir- 
tutea unei noul alegeri.“ 

D. pregedinte. La acest articol s'a 
propus din partea comitetului compro- 
misoriù un amendament prin care se 
cere a se adăogi următdrele ducă ali- 
neate : 


310 


„Acâstă disposiţiune nu se aplică mi- 
niştrilor. 

„Legea electorală determină incom- 
patibilităţile.* 

D. N. Ionescu. Combat amendamentul 
acesta pentru că e contianii cu tâte 
tradițiunile parlamentare, chiar acolo 
unde sunt duo Camere; căci tocmai 
acesta este consacraţia cea mai mare a 
regimului parlamentar; fiind-că un mem- 
bru al puterei leginitdre, când primesce 
funcțiunea de ministru, trebue să se 
supue la o a duoa alegere, căci altmin- 
trelea este a mărgini dreptul alegătorilor. 

D. N. Blaremberg. Cea d'ântâiă 
garanţie a sincerităţei regimului repre- 
sentativ nu este in alegerea miniştrilor 
in sinul majorităţei Adunărei; şi dacă 
in trecut regimul representativ nu a fost 
la noi de cât ilusiune gi minciună este 
tocmai pentru că nu s'a respectat indestul 
acest principii. 

A supune pe un deputat la realegere 
pentru că a primit un portofolii minis- 
terial, este 6re-cum a se defia de dânsul, 
a îl pedepsi chiar pentru un act care în 
jocul regulat al instituţiunilor libere 
este adesea chiar o datorie. Pe lângă 
acâsta este 6re bine a despărţi pe depu- 
tatul numit ministru de coreligionarii 
sei politici tocmai in minutul unde el 
va avea mai mult de cât tot-d'a-una 
trebuinţă de poveţele şi sprijinul lor? 
Iată in scurt, domnilor, motivele pen- 
tru care sprijin acest amendament. 

— Se pune la vot articolul 37 impreună 
cu amendamentul și se adoptă. 

— Articolul 38 din proiectul comite- 
tului devine articolul 43 şi se adoptă 
intocmai : 

„Articolul 43. La fie-ce sesiune Aduna- 
rea deputaţilor îşi numesce preşedintele, 
vice-preşedinţii şi compune biuroul seă.“ 

D. raportor dă cetire articolului 39 
din proiectul comitetului care devine 
articolul 44: 

„Art. 44. Mitropolitul primat al 
României este de drept preşedinte al 


211 


Adunărei teritoriale. Duoi vice-preşe- 
dinţi şi cei-l-alţi membri ai biuroului 
sunt aleşi. 

„Ori-ce resoluţiune este luată cu 
majoritate absolută a sufragiilor, afară 
de ceea ce se va statornici prin regula- 
mentele Adunărel in privinţa alegerilor 
şi presentaţiunilor. 

„În cas de impărţelă a voturilor, pro- 
posiţiunea in deliberaţiune este respinsă. 

„Nici una din Adunări nu pâte lua o 
resoluţiune dacă majoritatea membrilor 
sei nu se găsesce intrunită.“ 

D. preşedinte. La acest articol este 
un amendament al comitetului compro- 
misorii care propune ca alineatul II şi 
cele următore să formeze un noi articol. 

Mai este asemenea și un amendament 
al domnului N. Ionescu in următorea 
coprindere: 

„Senatul alege din sinul sei pe pre- 
gedintele şi pe cel duol vice-președinți 
al sei cum şi pe cel-l-alţi membri ai 
biuroului set.“ 


N. Jonescu. 


D. N. Ionescu. Tradiţiunea acesta ca 
mitropolitul să fie preşedintele Adunărei 
era in Adunările trecute, și dacă in 
Senat se chiamă mitropolitul a fi pre- 
şedinte nu se pote chema cu alt titlu de 
cât tot cu acela cu care se chiamă şi cel- 
l-alţi senatori. Dacă Senatul este electiv 
ca in Belgia, trebue să fie şi numirea 
președintelui tot ca acolo. Nu trebue să 
luăm instituţiunile unei ţări de normă 
şi pe urmă să le falsificăm, pentru că 
nimic nu este mai periculos de cât 
acâsta. Dacă luaţi formele constituţiona- 
lismului apusan, să nu îl amestecăm cu 
tradiţiunile n6stre; căci atunci póte să se 
dică că de aceea nu mergem bine cu 
Constituţiunea, fiind-că s'aii introdus in- 
tr'ânsa elemente eterogene. Mai e și alt- 
ceva; acâstă misiune a fost tot-d'a-una 
nominală şi onorifică, prin urmare lăsaţi 
ca preşedintele care oaracteriseză in- 
trega Adunare -gà fie ales. 


v 


D. principe G. B. Stirbeiŭü. Ca 
membru al comitetului din urmă, voiù 
rěspunde domnului Íonescu că am lăsat 
acest articol numai ca comisiunea să 
arate respectul sei religios pentru o 
tradițiune pe care a găsit'o, dar suntem 
gata a îl retrage fără discuțiune. 

D. Cernătescu. Domnilor, dacă in 
Europa apusană clerul inalt are un rol 
politic este că are rațiunea sa de a avea. 
Clerul ca şi nobilimea feudală avea pu- 
terea temporală, comandante de armată, 
feude, şi de aceea li s'au dat un rol poli- 
tic. La noi insă clerul a avut numai 
puterea spirituală. De aceea ni se pare 
că nu are loc nici decum dea fi pregedin- 
tele Senatului mitropolitul. 

D. N. Blaremberg. Domnilor, ces- 
tiunea ridicată de domnu N. Ionescu e 
forte gravă şi de aceea atrag tâtă aten- 
ţiunea dumnevâstră asupra celor ce am 
a dice. 

Participaţiunea clerului la afacerile 
publice in țéră la noi nu e nici ceva 
noă nici ceva esorbitant, In ceea ce 
privesce tradiţiunea, nimeni nu îmi va 
putea tăgădui presenţa mitropolitului şi 
episcopilor in divanul domnesc, in obş- 
teştele Adunări, in Adunarea convenţio- 
nală şi astădi chiar in Senatul lui Cuza. 

Acum, să venim la acest drept in sine. 
Ce dice domnu N. Ionescu? Dumnâvâstră 
creați o Adunare al6să şi tot-o-dată 
primiţi şi membri de drept. Antâiă că, 
chiar in Belgia, unde Senatul e aseme- 
nea electiv, esistă un membru de drept, 
moștenitorul Tronului. Apoi in ceea ce 
privesce episcopii,ei, la nol, nu sunt mem- 
bri născuţi ci numai permanenţi ai Adu- 
nărei, căci şi el sunt aleşi şi dacă vin in 
Senat vin in puterea unei alegeri mult 
mai solemne de cât mandatul unui co- 
legii, unei localităţi; ei sunt aleşi de 
representaţiunea țěreí, prin urmare de 
națiunea intrâgă. Lăsaţi-i, domnilor, vă 
conjur, să sanctifice prin presenţa lor 
decretele nóstre, ele nu vor fi decât mai 
respectate şi mai ascultate, 


Acum, in ceea ce privesce decisiunea 
comisiunei, nu am ințeles lucrurile ca 
prinţul Ştirbeiă, căci in momentul acela 
nu numai ași fi protestat din tâtă pute- 
rea sufletului mei, dar aşi fi incetat 
chiar de a face parte din comisiune, 
pentru că nu voesc ca o tradiţiune aşa 
de sacră, o tradiţiune pe .care insăşi 
puterile garante ai respectat-o in con- 
venţiune şi in statut, să fie călcată în 
picidre (intrerumperi şi convorbiri). 

D. Arion. Am cerut cuvântul ca să 


afirm că ceea ce a incredinţat prinţul. 


Ştirbeii este forte adevărat. Noi am 
menţinut acest articol cu condiţiune 
insă că dacă cineva in Adunare îl va 
ataca să îl retragem. 

D.N. Blaremberg. Nu am luat un ase- 
menea angapiament. Ve afirm pe ondre. 

— Se pune la vot amendamentul dom- 
nului N. Ionescu şi se adoptă. 

D. N. Blaremberg. Domnule pre- 
gedinte, nu mai sunt membru nici al 
comisiunei, nici a] Adunărei (ese din 
Adunare). 

— Ñe pune la vot articolul impreună 
cu amendamentul votat şi impreună cu 
amendamentul comitetului compromi- 
sori şi se adoptă. 

— Articolul 40 din proiectul comite- 
tului devine articolul 46 şi se adoptă 
impreună cu amendamentul comitetului 
compromisoriă in următdrea coprindere : 

„Articolul 46. Voturile se dai prin 
„Sculare şi şedere, prin vii graii sai 
„prin scrutin secret. 

„Un proiect de lege nu pste fi votat 
„de cât după ce s'a votat articol cu 
„articol.* 

„Articolele 41 şi 42 din proiectul co- 
mitetului devin 47 şi 48 şi se adoptă 
intocmai : 

„Articolul 47. Fie-care din Adunări 
„are dreptul de anchetă.“ 

„Articolul 48. Adunările au dreptul 
„de a amenda şi dea despărţi in mai 
„multe părţi articolele şi amendamentele 
„propuse,“ 


212 


— După propunerea comitetului se 
adaogă următorul articol noi care ia 
num&rul de articolul 49. 

„Articolul 49. Fie-care membru al 
„Adunărilor are dreptul a adresa mi- 
„Diștrilor interpelațiuni.“ 

— Articolul 43 din proiectul comi- 
tetului devine 50 şi se adoptă in co- 
prindere : 

„Articolul 50. Ori-cine are dreptul a 
„adresa petiţiuni Adunărei prin midlo- 
cirea biuroului saă a unuia din mem- 
„bril sei. 

„Fie-care din Adunări are dreptul de 
„a trimite miniştrilor petiţiunile ce fi 
„Sunt adresate. Miniştri sunt datori a 
„da esplicaţiuni asupra coprinderei lor, 
„ori de câte ori Adunarea ar cere-o.“ 

— Articolul 44 din proiectul comitetu- 
lui devine 51 şi se adoptă in coprindere: 

„Articolul 51. Nici unul din membrii 
„uneia sa celei-l-alte Adunări nu póte fi 
„urmărit şi prigonit pentru opiniunile 
„Şi voturile emise de dânsul in cursul 
„esercițiului mandatului sei.* 

— Articolul 45 din proiectul comite- 
tului devine 52 şi se adoptă intocmai: 

„Articolul 52. Nici un membru al 
„uneia sai celei-l-alte Adunări nu pote 
„in timpul sesiunei să fie nici urmărit 
„nici arestat in materie de represiune, 
„de cât cu autorisaţiunea Adunărei din 
„care face parte, afară de casul de vină 
„vădită. 

„Detenţiunea sau urmărirea unui 
„membru a uneia sau celei-l-alte Adu- 
„nări este suspendată in tot timpul se- 
„Siunei, daca Adunarea o cere.“ 

— Articolul 46 din proiectul comitetu- 
lui se desparte in duot articole sub nu- 
meru de articolele 53 şi 54: 

„Articolul 53. Fie-care Adunare de- 
„termină prin regulamentul sei modul 
„după care ea îşi esercită atribuţiunile.* 

„Articolul 54. Fie-care din Adunări 
„delibereză şi iaŭ resoluţiunile lor se- 
„parat, afară de casurile anume speci- 
„ficate in Consţituţiunea de faciă, 


— După propunerea comitetului se 
adaogă următorele duot articole, care 
iat numărul de 55 şi 56: 


„Articolul 55. Fie-care din ambele . 


„Adunări are dreptul esclusiv dea eser- 
„cita propria sa poliţie prin preşedintele 
„el, care singur, după incuviinţarea 
„Adunărei, pote da ordin gardei de ser- 
„viciă.* 

„Articolul 56. Nici o putere armată 
„nu se póte pune la uşile saă in giurul 
„uneia sat alteia din Adunări, fără in- 
„voirea el.“ 

— Sedinţa se ridică la 6 ore şi jumătate 
după amiadi, anunciându-se cea viitóre 
pe Duminică, 26 luniu. 


ŞEDINŢA DIN 26 IUNIU 1866 


Pregedinţa domnului Manolache Cos- 
tachi. 

Şedinţa se deschide la amâdi. 

Presenţi 99 deputaţi. 

Nu râspund la apelul nominal 46 şi 
anume: 

Fălcoianu Ioan, bolnav. 


In con gediă : 


Alcaz Eugenie, Forăscu Vasile, Gri- 
dov Nicolae, Leca Casian, Mavrocor- 
dat Nicu, Morţun Emanoil, Mârza Ioan, 
Pâcleanu Nicolae, Plesnilă loan, Romalo 
Vasile, Roseti Teodor, Roseti Iancu, 
Roseti Stefan, Sturdza Ioan, Cozadini 
Dimitrie. 

Fără aretare de motire: 


Balş Alecu, Brăescu Alecu, Ciocârlan 
Constantin, Cananăii Sebastian, Catargiu 
Calimachi, Caramanlâu Constantin, Fi- 
lipescu Emanoil, Filipescu Grigorie, 
Heliad Rădulescu Ioan, Hiotu Vasile, 
Marcovici Alexandru, Plagino Alexan- 
dru, Racotă Hariton, Roseti C. Teţcanu, 
Rufu Mantu, Ştirbeii B. Alexandru, 
Tătăranu Nicolae, Varlam Constantin, 
Ventura Iancu, Vercolici Loan, Voinov 
Nicolae, Ghika loan, Bastă Anastasie, 


218 


Paladi Ioan, Ralet Iancu, Iamandi Nico- 
lae, Cantacuzin Gr. George. 


In misiune: 


Bălăceanu Ioan, Boerescu Vasile, Cos- 
taforu George. 

Procesul-verbal şi sumarul şedinţei 
trecute se aprobă. 

D. preşedinte. Domnilor, cu plăcere 
věd că domnu N. Blaremberg ne a făcut 
ondre a veni iarăşi in Adunare. 

D. Dimitrie Ghika. Domnilor, mě 
asociez cu mulțumirea ce esprimă onora- 
bilul domnu preşedinte pentru reintâr- 
cerea domnului Blaremberg pe băncile 
acestei Adunări; capacităţile domniei- 
sale şi buna voință ce in tótă vremea a 
arětat la serviciele ce ţera reclamă de la 
mandatarii sei, le cundscem toţi și ar fi 
de dorit ca domnu președinte să se facă 
organul nostru spre a esprima aceste 
sentimente pe care toţi le impărtăşim 
(aplause). 

D. N. Blaremberg. Domnilor, sunt 
adânc mişcat pentru aceste semne de 
simpatie ce îmi dă onorabila Adunare. 

In şedinţa trecută s'a ridicat un inci- 
dent in facia căruia nu puteam r&mâne 
indiferent. Cugetând insă mai matur, am 
credut că omul trebuia să dispară inain- 
tea deputatului şi că in acâstă calitate mě 
datorez partitului și mai cu sémă ţărei, 
ca in impregiurări ca cele de astădi, când 
mai vârtos avem a vota legea legilor: 
adică Constituţiunea, nu îmi era ertat a 
lăsa colegiul care mě a onorat cu sufra- 
giele sale nerepresentat. Am făcut dar 
cometanţilor mei şi ţerel jertfa amorului 
mei propriă. 

D. preşedinte. Adunarea, domnule 
Blaremberg, prin aprobările sale vě arată 
câtă plăcere are de a vă vedea in sinul ei. 


D. pregedinte. La ordinea dilei este ` 
continuarea desbaterei asupra Consti- 
tuţiunei. 

D. raportor dă cetire articolul 47 din 


proiectul comitetului, care devine arti- 
colul 57, şi se adoptă intocmai: 

„Articolul 57. Adunarea deputaţilor 
se compune de deputaţii aleși in modul 
indicat mai jos.“ 

D. raportor dă citire articolului 48 din 
proiectul comitetului, care devine arti- 
colul 58, in următdrea coprindere: 

„Articolul 58. Corpul electoral este 
impărţit in fie-care judeţ in patru cole- 
giuri, representând deosebite interese. 

„Aceste colegiuri sunt: 

„„4) al proprietăţei mari; 

„0) al proprietăţei mici; 

„€) al comerciului, industriei şi capa- 
cităților ; 

„d) al contribuabilor in genere.“ 

D. N. Ionescu. Domnule președinte, 

adin6ori am cerut cuvântul asupra arti- 
colului 47 şi nu aţi bine voita mi îl da 
dicend că se votase. 
; Eù cred că unde se dice, că Adunarea 
se compune de deputaţii aleşi... etc., acolo 
trebue să se spue şi basele cele d'ântâiu 
ale alegerel. Aşa, propunem ca corpul a- 
legătorilor să fie impărţit in duoě colegii 
in loc de patru. Proprietarii mari şi mici 
să formeze un singur colegii şi oraşele 
alt colegii. Acâsta era modificarea care 
avem să o propun la art. 47 şi fiindcă 
nu s'a putut să o pun acolo, de accea o 
propun la acest articol. 

In sensul acesta dar cer de la onora- 
bila Adunare libertatea de a depune acest 
amendament: 

„Corpul electoral este impărţit pe fie- 
„care Judeţ in duoă colegiuri: unul rural 
„ŞI altul urban.“ 

Domnilor, sciți forte bine că acâsta 
este distincţiunea cea mare care este 
adoptată şi in Engltera: representa- 
țiunea teritorială şi aceea a târgurilor. 
Mai mult de cât atât, sciți că și la noi 
acestă distincţiune s'a făcut prin legea 
convențională; acâstă distincţiune are 
rațiune de a fi nu numai pentru so- 
cietăţile cele mari civilisate, dar şi 
pentru societatea nóstră are rațiune 


214 


de a fi in natura societăţilor şi noi 
suntem o societate eminamente agri- 
colă, şi fiind că târgurile nâstre sunt 


numai intr'o formă rudimentară, daca nu 


am adopta acâstă distincţiune de colegii 
rural şi colegii urban, am cădea in legea 
reprobată de toţi și care este in vigóre 
de la 1864. Nu este drept ca representa- 
ţiunea rurală să inece representaţiunea 
orașelor, a inteligenţei, a comerciului, a 
industriei ete. şi a tuturor intereselor ce- 
lor mari ale societăţei, precum nu este 
drept ca representaţiunea proprietarilor 
mari să inece pe cele-l-alte, şi precum nu 
voim ca tergurile să fie amestecate cu sa- 
tele, asemenea nu voim ca satele să domi- 
neze asupra târgurilor. Nol avem interes 
să formăm acea stare de midloc (tiers- 
état), care după tâte teoriele constituţio- 
nale este basa cea mai nestrămutată a 
regimului constituţional. Când dar vom 
forma acea stare de midloc, când vom da 
acele drepturi care le reclamă situaţiunea 
societăţei nâstre, atunci nu numai va lua 
importanţă ca clasă politică ci ca capa- 
citate, ca inteliginţă şi chiar ca comercii 
şi să nu se dică că a se face acestă distinc- 
ţiune este a impărţi societatea română 
in duot tabere; nu este aşa, dar se vor 
consacra basele representaţiunei acestei 
societăți, ântâiă pe populaţiunea domi- 
nantă şi al duoilea pe proprietăţi. Sciţi 
că in sistema sufrapiului universal se ia 
de basă numai populaţiunea. Noi nu 
avem şi nu voim a avea adevăratul su- 
fragiă universal, fiind-că nu îl cere starea 
de cultură in carese află societatea nós- 
tră. Voim să avem o basă electorală, cum 
să fie represintate interesele cele mari 
ale societăţei prin proprietăţile fonciare, 
şi interesele nu mal puţin mari acele ale 
industriei, comerciului, capacităţei etc. 
Sperăm că prin acâstă distincţiune se 
va forma incet incet acea stare de midloc, 
care va contrabalanţa interesele diverse 
ale proprietăţei mari şi ale celei mici. 
Daca insă pe aceste duo categorii de 
proprietate fonciară avem interes de a le 


215 


pune intr'unul şi acelaşi colegiă in acest 
moment de infrăţire, de concordie, de 
armonie intre clase, atunci să nu măsu- 
răm dreptul după cantitate sai alte 
consideraţiuni ale posesiunei, ci numai 
după insăși esenţa acestei posesiuni. Ori- 
care posede un palmac de pământ in țéră 
e proprietar insemnat in România, are 
insuşirea electorală ; pentru aceea doresc 
ca din aceste mari interese ale ţărei, din 
aceste categorii speciale ale proprieta- 
rilor României, să se facă un singur 
colegii separat distinct, colegiul rural. 
Proprietarii cei mari, prin luminele lor, 
prin simţul politic, prin inteliginţa lor, 
vor forma educaţiunea proprietarilor 
celor mici. Armonia intre clase va deveni 
o realitate şi libertăţile publice vor fi 
asigurate, când mari şi mici vor avea 
de o potrivă interes a le apăra. Aseme- 
nea şi pentru representaţiunea oraşelor ; 
acesta ar coprinde interese diverse, mul- 
tiple, care adese-ori sunt incrucişate; 
căci şi profesiunile libere sunt adesea-ori 
tentate de a se considera superidre celor 
industriale. Când insă aceste profesiuni 
de diverse ordine vor fiin contact necon- 
tenit in viuâţa politică, precum şi cu re- 
presentaţiunea proprietăţei mari, vor fi 
nevoiţi a trăi in acea armonie de interese 
diverse, care singură pote să constitue 
basa principală, basa fundamentală a re- 
presentaţiunei naționale; precum vedeţi 
amendamentul meii tinde a regula nu 
sufragiul universal al lui Cuza, ci ade- 
veratul sufragii basat pe proprietate. 
Nu voim ca de aci inainte societatea 
română să fie deosebită in clasa brută şi 
clasa civilisată ; voim ca societatea ro- 
mână să fie divisată numai in clasă 
naturală, adică prin care să represinte 
diversele interese sociale. Pe acest temeiŭ 
şi ca să complac onorabilului preşedinte, 
sacrific ceea ce eram să mai dic fiind-că, 
domnia-sa mě a rugat, şioptindu'mi la 
ureche când mě suiam la acâstă tribună; 
ca să nu fiù lung. Vë rog să primiţi 
amendamentul, fiind-că prin acesta se dă 


o garanţie in contra inovaţiunilor siste- 
mului electoral ce am introduce la noi. 

Legea lui Vodă-Cuza făcea acea dis- 
tincţiune intre sate şi oraşe, dar eŭ nu 
voiă ca satele să vie să inece oraşele. 
Nol nu voim acâsta; nol voim ca repre- 
sentanţa rurală să fie deosebită de cea 
urbană ; voim de altă parte ca in acestă 
representanţă rurală numărul să nu pre- 
domineze asupra capacităței politice. 
Pentru aceea admit sufragiul direct pen- 
tru tote acele capacităţi politice care, 
prin starea lor şi prin alte calităţi sociale, 
pot să eserciteze dreptul de sufragii, şi 
admitem sufragiul indirect pentru masa 
populaţiunei, căci este şi mal comod de 
se póte esercita in duo grade. Daca 
combatem divisiunea in patru colegii, 
admitem insă duoă colegiuri compuse 
câte din duo& elemente. Acestea sunt 
ideile pe care le supuiù apreciaţiunei 
dumneavostră. Acesta e in cât privesce 
divisiunea cea mare in colegii rurale şi 
urbane, acesta este sistemul adoptat şi 
in era constituţională de model. Dar 
daca dumnévóstră voiţi ca să admiteţi 
alt sistem, atunci nu puteţi admite de 
cât unul, care iarăşi este adoptat intr'o 
ţeră constituţională, in Belgia, adică că 
sufragiul ca insuşire electorală se dă 
acelora care daŭ o dare către Stat. Eù 
dintr'aceste duot sisteme am admis pe 
cel engles. Nu voii un singur colegiii, 
fiind-că consider că nici târgurile nici 
satele nu sunt destul de luminate pentru 
insuşirile electorale şi pote că nici nu aŭ 
capacitatea politică. De aceea dar admit 
duo& colegii: al oraşelor şi al satelor. 
Atât in oraşe cât şi in sate votul va fi 
de duoě feluri: va fi direct, pentru acei 
care se vor determina de lege că aŭ capa- 
citatea politică pentru a îl esercita şi 
indirect pentru cel alţi. Acesta e siste- 
mul care socotesc că e mai apropiat cu 
starea nostră de cultură şi care ar putea 
să ne dea o basă solidă şi durabilă pentru 
francheţa electorală. 

D. Pascal., Domnilor, majoritatea 


216 


comitetului deliberând asupra amenda- 
mentului domnului N. Ionescu, care vi 
îl a desvoltat, considerând că cu cât vo- 
tanţii vor fi impărţiţi in mai multe 
colegii, cu atât se face o sinceră şi veri- 
dică aplicaţiune a votului universal, 
pentru aceste motive respinge acest 
amendament. 

— Se cere inchiderea discuţiunei. 

D. Cernătesou (contra inchiderei 
discuţiunei). Domnilor, vă aşi ruga să 
prelungiţi discuţiunea asupra unel legi 
atăt de importantă ca legea electorală. 
Majoritatea onorabilului comitet de de- 
legaţi a introdus astă lege fără ca să se 
fi fost discutat in secţiuni, aşa in cât 
marea majoritate a acestei Adunări nu 
a discutat-o, nu a pătruns-o.... (intre- 
rumperi). 

D. raportor. În secţiunea mea sa 
desbătut. 

Voci. In alte secţiuni incă nu sa 
desbătut. 

D. Cernătescu. Domnule preşedinte, 
legea electorală in un stat constituţio- 
nal este cea d'ântâiu lege, este cheia 
Constituţiunei, cheia legei politice. Tâte 
libertăţile, se scie bine, că nu aŭ mare 
valdre daca nu e libertate politică şi 
libertatea politică se baséză intr'un stat 
constituţional pe legea electorală. 

Pentru aceste argumente dar, susţiii ca 
legea electorală să fie fârte mult discu- 
tată, dehberată, aşa in cât să aducă 
folose iar nu scăderi, ca nu cum-va acestă 
lege electorală să aibă aceleaşi consecințe 
funeste care le aŭ avut cele duoč legi 
precedente, adică legea electorală a con- 
venţiunei care a fost dată in necunoscinţă 
de lucru, dată de streini, precum şi legea 
electorală dată prin statut cure nu era 
alt-ceva de cât un instrument orb in 
mâna guvernului. De aceea cer ca acâstă 
lege să fie mai bine discutată, ca să fie 
mai conformă cu trebuinţele legitime, cu 
aspiraţiunile viitorului nostru şi să 
nu avem nevoe mâne, poimâne, să strigăm 
in contra ei. 


D. ministru de finance. Domnilor, 
domnu Cernătescu are tótă dreptatea ; o 
lege de importanța legel electorale tre- 
bue să aibă o discuțiune intinsă pentru 
ca să pótă să se esprime tóte opiniunile. 
Asta este dorința guvernului şi cred că 
şi Camera o va impărtăşi. 

— Adunarea incuviinţeză a se con- 
tinua discuţiunea. 

D. Cernătesocu. Domnilor, aşi dori 
să vorbâscă cine-va contra domnului 
Ionescu ca să am ce combate ei. 

D. N. Blaremberg. Voii avea eŭ 
astă ondre. Domnilor, majoritatea acestei 
Adunări s'a pronunţat in princip pentru 
sufragiul universal; dar pentru sufra- 
giul universal mitigal. Ea a adoptat 
principiul care voesce ca universalitatea 
cetățenilor să fie representată; ea nu a 
admis insă principiul care consacrâză 
tirania numtrului. Ea a substituit majo- 
rităţei numerice pure şi simple majori- 
tatea intereselor. Acâsta este singura 
preoauţiune pe care a luat-o comitetul, 
precauţiune pe care eii o aplaud, căci 
sufragiul universal in accepțiunea sa 
materialistă e şi injust, e şi primejdios. 

Acest sistem a fost susţinut de publi- 
cişti eminenţi al ţărilor celor mai liberale 
şi cure aŭ gustat din sufragiul universal 
absolut. VE uşi putea cita pe domnu 
Cherbuliez, autor sviţer şi pe domnu 
Pinheiro-Ferreira. 

Domnilor, daca noi am recunoscut su- 
fragiul universal, este pentru că nu am 
voit să esiste nici un paria in România şi 
fiind-că nu am voit să atingem drepturi 
dobândite. Nu am voit să se dică că am 
făcut mai pucin de cât prinţul Cuza. Nu 
am putut uita mal vârtos că chiar noi 
suntem fructul sufragiului universal. În 
doctrină eù unul am fost şi sunt contra 
sufragiului universal; căci am considerat 
dreptul de sufragii ca o funcţiune şi, pre- 
cum la un funcţionar se cere 6re-care 
condițiuni de aptitudine, fără ase atinge 
pentru acâsta principiul egalităţei le- 
gale, am credut că şi dreptul de su- 


fragiă nu trebue incredinţat de cât in 
mâna celui ce este capabil de a il 
esercita cu inteligenţă şi neatârnare. 
Ca să impedicăm neajunsurile de care 
vě am vorbit şi pentru ca inteligenţa şi 
averea să nu fie copleşite de majoritatea 
numerică, noi am alergat la acestă divi- 
siune a colegiurilor. Sunt autori care 
fracţion6ză societatea in infinit ; noi insă 
am credut mai nemerit de a ne opri la 
numěrul de patru; căci in acâstă clasifi- 
caţiune intră tâte interesele cele mari ale 
unei societăţi: proprietatea fonciară, 
comerciul şi industria, profesiunile libe- 
rale şi in sfârşit mulţimea. 

Acum, domnilor, să vedem sistemul 
domnului Ionescu aşa de simplu in apa- 
rinţă şi care e şi nedrept şi irațional. 
După sistemul dumnâlui, colegiul se 
imparte in duoě categorii: una de ale- 
gători şi cea-l-altă de delegaţi. Acâstă 
idee nu e nouă; ea sa mai produs 
in discuţiunile secrete şi îi am făcut 
acâstă obiecţiune capitală: ori delegaţii 
vor fi in majoritate şi vor absorbi pe 
alegătorii direcţi, ori alegătorii direcţi 
vor fi in majoritate şi vor absorbi pe 
delegaţi. Acestă posiţiune ce se face 
unora in paguba celor-l-alţi noi nu o pu- 
tem primi. De ce vreţi in sfârşit să luaţi 
cu o mânăceea ce daţi.cu cea-l-altă ? In 
acest sistem un interes ar fi tot-d'a-una 
absorbit de cel-l-alt, şi daca aţi recuno- 
scut legitimitatea impărţirei pe interese, 
asiguraţile şi o sferă de acţiune proprie. 

D. R. Ionescu. Domnilor, in adevăr 
legea electorulă este cestiunea cea mai 
insemnată , fiind-că o lege electorală 
bună este basa regimului constituţional, 
este sufletul adevăratei democraţii. 

Sistemele electorale cele mai insem- 
nate se pot reduce la trei: votul intemeiat 
pe un cens mai restrins, votul universal 
direct cu un singur colegii: precum se 
aplică in Francia şi votul universal cu 
mal multe colegii pentru a se representa 
mai bine deosebitele interese, precum s'a 
primit in acâstă Constituţiune. 


217- 


Acéstă din urmă sistemă, impărțires 
alegětorilor in patru colegii, a fost cri- 
ticată de domnu N. Ionescu, cu tóte că 
şi domnia-sa o primesce până la un punct. 

Să observăm mal ântâiă că, in acâstă 
sistemă votul universal este admis; toţi 
Românii fără osebire sunt primiţi a vota, 
pentru că ori-cine plătesce o dare cât de 
mică are drept de a vota. Nu este nicio 
limită. Este tot ce pâte dori cine-va 
intr'o lege electorală intinsă pentru că 
tóte interesele mari şi mici pot fiintr'a- 
devă&r represintate, fără ca unele să fie 
vătămate, copleşite de altele. Acesta este 
scopul ce trebue să urmărim intr'o lege 
electorală şi nu se pote găsi altă sistemă 
care să răspundă mai bine la scopul 
acesta. Cundsceţi fârte bine votul uni- 
versal sub guvernul trecut ; in aparenţă 
era vot universal dar in realitate era 
minciuna universală. Este de prisos a 
il mai analisa. Toţi Românii nu aveaŭ 
dreptul de a vota şi cei mai mulţi dintre 
acei care aveai dreptul aceştia nu votati 
de a dreptul pe deputaţi; ei nu aveai 
alt drept de cât a numi delegaţi care 
eraii singurii alegători adevăraţi, fiind 
că aceştia numai votau deputaţi. Un 
singur esemplu este de ajuns. In Bu- 
curesci dintre toţi contribuitorii numai 
şese mil aprâpe care plăteaii o dare 
de 80 lei erai alegători şi alegători 
indirecţi. Aceştia numiaii 94 alegttori 
direcţi de la care se cerea un venit de 
100 galbeni. Ast-fel, in tot orașul Bucu- 
resci nu erati de cât 100 alegători aprâpe 
și toţi cei-l-alţi contribuitori, care plă- 
teaii o dare mai mică de 80 lei, erati 
lipsiți de dreptul de a vota. Iacă, dom- 
nilor, cum era ințeles şi aplicat votul 
universal sub guvernul trecut. Să vedem 
acum sistema ce se propune. 

Publiciştii cei maï inaintaţi, şi voii 
aduce de esemplu pe omul cel mai cute- 
zător in reforme, pe Proudhon, despre 
care nu cred că se va găsi cine-va să dică 
că nu este destul de liberal, destul de 
democrat, Proudhon a condemnat in 


14% 


Francia votul universal intr'un singur 
colegii şi fără deplină libertate ca un 
instrument de tiranie şi despotism. El 
dice că admite votul universal, căci e 
e drept ca tot omul ce plătesce un imposit 
către stat să aibă drept a vota, să aibă 
drept a fi ales, spre a cere socotâlă de 
intrebuinţarea banilor ce plătesce. Dar 
cum să ajungem ca prin votul universal 
să fie representate tote interesele intr'un 
chip adevărat şi independinte? El este 
de părere că votul universal numai 
atunci pâte ajunge la resultate bune când 
se vor impărți cetățenii in mai multe 
categorii, şi cu cât categoriile vor fi mai 
numeróse cu atât interesele vor fi mai 
adevărat representate şi cu atât guvernul 
va putea influența mai pucin. Numai cu 
modul acesta admite Proudhon votul 
universal. 

Ast-fel, ca să ajungem la represen- 
tarea adevărată a tutulor intereselor, la 
independinţa cât se pâte mai mare a 
acestei representaţiuni, am admis să im- 
părţim alegătorii in patru colegii. Acestă 
impărțire in patru colegii e mult mai 
logică şi mai avantagidsă de cât modul 
cum s'a aplicat votul universal precum 
şi de cât impărţirea in duo colegii, 
propusă şi esplicată de domnu N. Ionescu. 
După domnu Ionescu, deputaţii aleşi 
nu vor putea nici o dată a representa 
intr'adever tote interesele societăței, tote 
interesele diferitelor clase. 

Toţi alegătorii sunt impărțiţi dedom- 
nia-sa in duoă colegii: colegiul urban şi 
colegiul rural. Ast-fel şi domnu N. 
Ionescu admite impărţirea in colegii. 
Dar iată ceea-ce este r&i, nedrept şi din 
tote puncturile de vedere desavantagios 
in sistema sa. În amenduoă colegiele 
alegătorii toţi nu voteză direct, şi in 
colegiul urban şi in colegiul rural votul 
este, după chiar espresiunea sa, in ducă 
caturi, à deux étages, alegători primari 
şi alegători direcţi. Afară de acestea, 
domnia-sa nu ne spune care este censul 
pentru alegătorii direcţi, care este censul 


$18 


pentru alegătorii primari, şi resultatul 
va fi negreşit că unil vor copleşi pe cel- 
l-alţi şi acesta este răul, inconvenientul 
cel mare de care voim a scăpa. 

Un alt avantagii al sistemel elec- 
torale primită de comisiunea numită de 
ambele părţi ale Adunărei, avantagii 
asupra propunerei domnului N. Ionescu 
este că in tâte oraşele acel care plătesc 
o dare de 80 lei sunt alegători direcţi, 
aŭ dreptul de a vota eï singuri deputaţii 
lor. Asemenea şi in sate, intre proprie- 
tarii mici, toţi acei care aŭ un venit de 
100 galbeni sunt iarăși alegători direcţi 
şi nu trebue să perdem din vedere că 
asemenea proprietari care se bucură de 
un venit de 100 galbeni sunt forte nu- 
meroşi. 

Am admis impărţirea in patru colegii 
fiiud cea din urmă espresiune a demo- 
craţiei, cea mai perfecționată formă la 
care pote să ajungă votul universal 
bine regulat. Voiţi dumnevâstră să fie 
un singur colegii? Voiţi ca toţi con- 
tribuabilii să se intrunâscă la un loc şi 
să al6gă deputaţi la un număr Gre-care 
de locuitori ? Voiţi votul universal pre- 
cum se aplică in Francia unde este mai 
multă instrucţiune, unde spiritul public 
este mai format şi unde cu tote acestea 
nu este precum adevărații liberali do- 
resc să fie. Sunt sigur. domnilor, că nici 
unul dintre dumnevostră nu voesce in 
asemenea condițiuni. 

Când tâtă lumea ar fi destul de lumi- 
nată ca să pótă vota in cunoscinţă de 
Omeni şi de lucruri, ca să pótă fie-care 
vota in tótă independinţa in facia ori- 
cărei influinţe, neapărat că cel mai bun 
midloc de a vota este de a vota toţi 
intr'un singur colegii. In starea insă in 
care ne aflăm astădi, după esperienţa 
care s'a făcut, nu cred că va fi un singur 
deputat care să primâscă votul universal 
intr'un singur colegii. 

Acum, voiţi a compara legea actuală 
care se propune de comitet cu legea 
trecută ? | 


Alegătorii sunt impărţiţi in patru 
colegii : colegiul I se compune de aceia 
care aŭ un venit de 300 galbeni ; colegiul 


219 


al II de aceia care aŭ un venit de 100 | 


galbeni ; colegiul III se compune in oraşe 
de toţi aceia care plătesc o dare de 80 
lei. Acum, de vom consulta rolurile de 
contribuţiune, vom vedea că pentru 
aceste trei colegii, in care toţi alegătorii 
sunt direcţi, numărul lor este incompa- 
rabil mai mare de cât numărul alegăto- 
rilor direcţi după legea electorală de la 
2 Mai. Ast-fel, după cum am ar&tat, Bu- 
curescii care avea 100 alegători direcţi 
aprope, astădi, după legea electorală 
precum e regulată de comitet, cerendu-se 
de la alegători 80 lei dare, sunt peste 
6,000 alegători care voteză direct. Ase- 
menea in Pitesci şi in alte oraşe unde 
eraă numai câte 10, 5 şi 3 alegători 
direcţi, vor fi câte 500, 250 şi 150 de 
alegttori care vor vota direct. 

Un alt avantagiă asupra legei trecute 
este că in al 4-lea colegii se admite fără, 
distincţiune toţi aceia care plătesc o 
dare cât de mică către Stat; in acest 
colegii intră toţi aceia care nu votaă 
nici de cum după legea trecută, fiind-că 
luând de esemplu oraşul Bucuresci, afară 
de cel 6,000 alegători direcţi, toţi acei 
care plătesc o dare cât de mică şi care 
până acum erai lipsiţi de vot, vor fi 
şi ei alegători, vor vota şi el după 
legea din noua Constituţiune, cu deo- 
sebire numai că nu vor vota direct. Să 
nu perdem asemenea din vedere un alt 
avantagii fórte insemnat. După acâstă 
lege nu se cere nici un venit de la eligi- 
bili, pe când după legea de la 2 Maiă, 
omul cel mai capabil, cel mai onorabil 
nu putea fi ales deputat daca nu avea 
un venit de 200 galbeni. Iacă, domni- 
lor, forte pe scurt, avantagiele cele mai 
mari ale acestei legi atât asupra amen- 
damentului domnului N. Ionescu cât şi 
asupra legei trecute. 

D. M. Costachi. Domnilor, ieri aţi 
aplaudat cu toţii patrioticele şi bine 


simţitele cuvinte ale domnului Alexan- 
dru Golescu, care a venit şi cu tótă 
francheţa a arětat că in interesul unei 
bune inţelegeri a sacrificat ceea-ce a 
credut domnia-sa că e cea mai adâncă a 
domniei-sale convicţiune. 

Ei bine, domnilor, mě cam găsesc şi 
eù in aceiaşi posiţiune de a face adi 
sacrificiul unei convicţiuni; fiind-că eŭ 
de loc nu sunt nici pentru votul univer- 
sal nici pentru impărţirea alegătorilor 


“in clase după interese. Nu sunt pentru 


votul universal, fiind că nu sunt de idee 
că num&rul unei populaţiuni garanteză 
mai bine libertăţile publice; nu sunt 
pentru număr, fiind-că nu cred că nu- 
m&rul e chemat a esersa acel control 
legitim ce ne dă regimul constituţional, 
eserciţiul adică al controlului din partea 
representaţiunei ţărei, din partea Adu- 
nărilor, asupra puterei esecutive. 

Domnilor, nimic nu e, după mine, mai 
viţios de cât impărţirea alegătorilor 
după interese ; căci daca ar trebui să fim 
consecinţi cu acest mod de procedare, 
atunci nu sciù câte subimpărţiri ar 
trebui să mai facem in societea nóstră. 
Sunt atâtea interese diverse care in apa- 
rinţă se combat unele pe altele, in cât ar 
trebui să ajungem la resultatul de a avea 
o representaţiune de interese speciale, 
spre esemplu de doctori şi spiţeri ale 
căror interese sunt de a fi bolnavi cât 
de mulţi ; de advocaţi, ale căror interese 
sunt de a avea cât de multe procese. 
lată dar, domnilor, că representaţiunea 
trebue să o căutăm in adevăr intrun 
interes, dar in interesul general al socie- 
tăței, in acel interes moral care represintă 
unitatea Statului, desvoltarea sa mate- 
rială şi morală, care ne garanteză tot- 
de-o-dată controlul eficace al Camerilor 
asupra puterei esecutive. 

După mine, domnilor, nu va fi acea 
lege mai bună care ne va da numârul 
cel mai mare de alegători; nu va fi legea 
cea mai bună care ar semăna că dă satis- 
facțiune la tóte interesele, dar aceea care 


imi va garanta integritatea și capaci- 
tatea Corpurilor legiuitâre. 

Cu părere de răi mărturisesc că in 
starea de cultură in care se găsesce țéra 
mea, nu aflu acâstă garanţiă in canti- 
tatea numerică a masel alegătorilor, şi 
cu toţii, atât domnu N. Ionescu cât și 
“domnu R. Ionescu, atât drâpta cât şi 
stânga, in adâncul consciinţei, recunosc 
acest adevăr, îl aŭ mărturisit chiar la tri- 
bună. Ce dic insă dumnâlor? Nu avem ce 
face, am moscenit acesta de la regimul 
lui Cuza şi astădi nu putem desbrăca 
numěrul, glâtele, de acest drept câştigat 
care le este dat prin statut. 

Domnilor, eŭ pentru mine unul nu aşi 
avea de loc, o mărturisesc, acest scrupul; 
căci din nenorocire e constat că popula- 
ţiunea rurală căreia abia de un an îi s'a 
dat o parte de pământ şi care partetrebue 
să o căştige malântâii prin plată regulată 
cu sud6rea muncel sale, acea popula- 
ţiune e incă departe a avea consciinţa de 
sine, consciința cel puţin de proprietatea 
sa. Acsta mě face a răspunde onorabi- 
lului domnu lonescu că face o parte 
forte nedrâptă când confundă proprie- 
tatea mică in acelaşi colegii cu proprie- 
tatea mare. Dumnâlui trebne să facă o 
deosebire intre acela căruia s'a dato 


avere şi acela care a câştigat-o cu munca. 


Aşa dar, domnilor, nu ași fi de loc pen- 
tru a se da acelei părţi care alcătuesce 
votul universal dreptul de alegere; vě 
mărturisesc acâsta cu tótă francheţa, cu 
atât mai mult căci nu pot să impun, ca 
să dic aşa, unei populaţiuni un drept 
politic, când acea populaţiune incă nu 
are consciinţă de acel drept, nu simte tre- 
buinţă de a îl esersa. Ori-cine a asistat 
la alegerile populaţiunei rurale, a vtdut 
cu cât de mare greutate se adună ţăranii 
la alegere. Am asistat la Iaşi la ase- 
menea alegeri, am martor pe domnu 
Marzescu, când s'a deschis uşa și s'a 
dis: poftiţi domnilor alegători de votaţi, 
unul dintre dânşii a răspuns: qi mai 
bine domnilor alergători. 


220 


lată impresiunea ce a făcut până 
astădi asupra acestor alegători eserci- 
tiul acestui drept. 

Cu tâte acestea, domnilor, de şi cu toţii 
recunbscem că alegătorii nu ai astăgi 
acele sentimente, acea capacitate, acea 
educaţiune politică, care să producă 
resultate bine făcătâre din eserciţiul 
acestui drept, cu tâte acestea, dic, cu 
toţii îl aţi admis şi a trebuit şi eù a mě 
supune acestei hotărtri a Adunărei. Insă 
de a veni de la acâsta, de la inscrierea 
colegielor rurale in una din clasele care 
are să formeze una din basele legei elec- 
torale, şi a o confunda cum voesce domnu 
N. lonescu e o mare deosebire. 

Nu voiii spune r&ul care ar resulta 
din proiectul domnului N. Ionescu; 
dumnâlui voesce a impărţi societatea in 
duoă tabere: proprietarii fonciari mari, 
propietari fonciari mici; adică proprie- 
tatea oraşelor, inteligenţa, capacitatea, 
etc. Eù unul de cfite-ori voii vedea ase- 
menea clase voiu protesta in numele 
proprietăţei care se vede esclusă de la 
privilegiul capacităţei şi inteligenţei. 
Noi, care din nenorocire nu şedem prin 
oraşele cele mari ale României, nui 
suntem puşi hors la loi de dumnevâstră, 
când proclamaţi că numai reşedinţele 
posedă capacitatea; dați-ne şi no o 
mică parte care stăm pe la țéră. 

Este dar dovedit că dumnevâstră voiţi 
a impărți societatea in duo€ tabere; 
dumnevâstră daţi proprietăței mici şi 
proprietăţei mari o mult mai mică parte 
la alegeri de cât oraşelor; dumnâvâstră 
nu admiteţi că intinderea de pământ de 
la Marea-Negră până la Orşova să aibă 
cel pucin acelaşi număr de deputaţi ca 
şi oraşele. Dar atunci numărul nu ar fi 
proporţionat; ar trebui atunci ca pro- 
prietatea mare şi proprietatea mică să 


. aibă, in proporţiune, un numěr mult mai 


insemnat de cât cel dat de domnu N. Io- 
nescu. Dumnâlui se preocupă şi de alt-ce- 
va, se preocupă de clasa de mijloc. Ei bine, 
acestă clasă nu se crează intrun mod 


PE] 


artificial prin articole de Constituţiune; 
clasa de midloc, domnilor, se va crea 
atunci când societatea va fi liniştită de 
patimele politice; când agricultura îşi 
va putea desvolta bogăţiile satului. 
Atunci, fiţi siguri, domnilor, va veni şi 
comerciul care are acel€și interese ca 
gi proprietatea şi impreună vor con- 
tribui nu "numai la formarea clasei 
de midloc dar şi la alte nevoi ale ţărel. 

Bă nu aşi fi de fel de părere ca dumné- 
vâstră să introduceţi acestă despărţire 
ostilă intre populaţiunea de oraşe și 
intre proprietate. Căci, domnilor, când 
proprietarul nu a făcut nimic pe proprie- 
tatea sa, atunci nici comerciantul de la 
oraş nu are cui vinde; fericirea agricul- 
turei produce fericirea comereiului mai 
ales la noi; dacă agricultura nu va 
produce nimic nu vor avea nici orașele 
nimic. 

Se vorbesce de Anglia. Apoi tocmai 
domnu Ionescu care e aşa de bine iniţiat 
de tot ce se petrece in Anglia, trebue să 
recunscă că ceea-ce domnia-sa a dis nu 
are nici un punct de asimilare cu ce se 
petrece acolo; fiind-că daca este țéră care 
să aibă mai mult repulsiune pentru votul 
universal de bună s6mă este Englitera. 

Domnilor, eù admit acâstă clasificare 
in patru colegii ca un pis aller, in contra 
convicţiunilor mele politice. Ei nu 
mě aşi preocupa nici de cum de numărul 
alegătorilor ci de capacitatea lor. Eí 
bine, care este basa fundamentală a re- 
gimului constituţional? De ne am da 
bine sémă de acesta, noi nu ar trebui să 
ne preocupăm la facerea acestei legi de 
popularitate, care ne ar face să căutăm 
a avea un număr cât se pote de mare de 
alegetori. Ce voim, domnilor, să dobân- 
dim noi prin regimul constituţional? 
Negreşit că un control in contra puterei 
esecutive. Ei, din esperienţă vě spun, 
domnilor, că neatârnarea cresce din con- 
cursul unor 6meni ce se ridică peste sfera 
6menilor de rând; atunci acești 6meni 
esercită o putere morală, putere care 


221 


resistă unei puteri absolute, şi acâstă 
resistenţă eŭ o numesc o resistenţă mo- 
rală a omului intr'adever civilisat. Când 
acesta nu esistă, apol resistenţa care 
infăţişeză mal multe garanţii este aceea 
care represintă o posiţiune, o avere; şi 
cu cât am vădut condiţiunile de alegători 
că aŭ fost in România mai ingreuiate, 
mai mari, cu atât şi resistența, puterea 
morală a colegiilor a fost mai mare. Aţi 
protestat in contra micului număr de 
alegători ce ni se dedea prin convenţiune 
pentru că un colegii nu se compunea 
mai mult de cât de 20 saă 30 de alegă- 
tori ; dar care era resultatul acelor ale- 
geri? Acele colepiuri, domnilor, era 
ca o cetate care resista puterel esecutive; 
guvernul disolva Adunarea şi ele trime- 
teaă de deputaţi tot pe deputaţii vechi: 
Acesta, domnilor,v&ospun dinesperienţă, 
am fost ministru peatunci (ilaritate). 

Iar când a venit ca censul să fie mai 
larg, cînd aŭ fost mai mulţi alegători, 
atunci prefecţii alegea pe cine voiaŭ, 
făceaă ce le plăcea ; acâsta iar din espe- 
perienţă vě o spun (ilaritate; bravo): 
Apoi pe cine voim noi să măgulim când 
cerem ca si se dea sufragiul universal, 
când necontenit vorbim in numele popo- 
raului ? Domnilor, nu mai putem măguli 
pe nimeni cu asemenea cuvinte,pe nimeni, 
nici chiar pe locuitorii de la țéră nu îi 
mai pntem inşela cu asemenea cuvinte. 
Eù cunosc acâstă parte a locuitorilor 
ţărei nâstre şi sciù că el nu aŭ incă con- 
sciinţa drepturilor lor. Cu tâte acestea 
să le dăm şi acest drept, ca să ince- 
pem a le face o educaţiune politică, să 
incercăm. 

Iată pentru care cuvinte eŭ îi primesc 
la alegeri, şi îi primesc incă pentru ca 
să nu se dică că noi astădi reformând 
legea electorală voim să ti despuiăm de 


acest drept. Dar daca pe de o parte admit 


acâsta, pe de alta aşi voi ca colegiurilor 
celor-l-alte să li se lase neatârnarea nu 
numai de numěr dar şi de inriuririle 
guvernului. Căci ori-ce lege electorală 


vom face, orl-cine va fi la guvern, inriuri 
tot se vor face, şi daca guvernul nu se 
va amesteca inriuri tot vor fi— nu vě 
miraţi — din partea prefecţilor daca nu 
direct dar prin influința ce le dă posi- 
ţiunea lor. Ei bine, inriuririle acestea, 
pe cât timp vor fi colegiurile instituite 
ast-fel ca să nu potă opune o resistenţă. 
până atunci alegerile nu vor da resul- 
tatul ce se aștâptă de la dânsele; când 
insă colegiurile vor fi instituite mai 
independinte, atunci veţi avea aleși inde- 
pendinţi, veţi putea indeplini condiţiu- 
nea esenţială a unui regim constituţional. 
aceea de a esercita un control eficace 
asupra acestor bănci ministeriale. De 
voiţi libertatea regimului constituţional. 
domnilor, preocupaţivă de a da cole- 
giilor neatârnarea de care aŭ trebuinţi; 
nu măguliţi numărul şi masele, fiind-că 
supremaţia lor omóră acele colegii pen- 
tru care dumnâvâstră cereţi drepturi 
electorale atât de largi (aplause). 

Voci. Inchiderea discuţiunei. 

D. I. Strat. Domnilor, ni s'a spus de 
către onorabilii oratori care aŭ susţinut 
articolul 48 al comitetului cum că basa 
pe care a lucrat comitetul acest articol a 
fost sufragiul universal; se pote ca basa 
să fi fost sufragiul universal, acâsta insă 
nu insemnăză nimic, pentru că rămâne 
chipul de u se reglementa sufragiul uni- 
versal ast-fel ca să nu r&mâe de cât o 
ficţiune. Pentru acâsta permiteţi-mi să 
vě aduc un esemplu de la strămoşii 
noştri Romani... (Aidea de, prea departe; 
sgomot). 

D. M. Costachi. Statutul e mai a- 
prâpe. 


D. I. Strat. Constituţiunea e şi mai 


aprope de cât statutul; vorbesc dar mai 
ânteiă de Constituţiune şi apol voii 
vorbi de statut. 

Domnilor, am voit să vě daŭ un esem- 
plu de la strămoşii noştri Romani. lei, 
domnilor, aŭ impărțit tot poporul, cetă- 
țenii romani, in 194 de centurii şi prin 
acestă impărţire aŭ pus basa sufragiu- 


lui universal; insă acest principii s'a 
reglementat intr'un chip ast-fel in cât 
in realitate sufragiul universal a devenit 
o ficţiune. lată cum: s'a dat 18 centurii 
ordinei numită de cavaleri şi celui mai 
mare număr de centurii clasei aristo- 
cratice, ast-fel in cât sufragiul universal 
era o ficţiune şi preponderanţa o avea 
aristocrația, şi cu chipul acesta câte-va 
din acele 194 de centurii in realitate 
guverna statul roman, fiind-că in tote 
votul lor prepondera, cu tâte că era în 
principii sufragiul universal. 

Acum, domnilor, ni sespunecă articolul 
48 conţine principiul sufragiului univer- 
sul. Se pote ; dar fiind-că esemplele sunt 
tot-d'a-una mai elocuente să îmi daţi 
voe a vě cita esemple. Să luăm, domnilor, 
un district din ţera nostră la care să 
aplicăm acâstă lege şi să vedem care sunt 
resultatele practice ale legei electorale. 
Domnilor, să îmi permiteţi a lua de 
esemplu un district care are o popula- 
țiune de 25,000 de contribuabili şi să nu 
diceţi că esagerez, căci in adevăr am luat 
termenul cel mai de midloc care pote fi; 
să vedem, domnilor, ce drepturi vor aveu 
aceşti 25,000 de contribuabili. Acestă 
lege imparte pe aceşti 6meni in patru 
colegiuri: colegiul proprietarilor mari, 
colegiul proprietarilor mici, colegiul in- 
teligenţei şi comerciului şi toţi cei-l-alţi 
contribuabili. 

Să vedem dar cum se reduce valdrea 
votului după acâstă lege şi pe a cui parte 
pică avantagiele el? 

Domnilor, socot că nu mě veţi trata 
de esagerat daca voiă susţine că intr'un 
district nu se vor găsi mai mult de 100 
proprietari mari... 

Voci in stânga. Nici o sută nu se 
găsesc. 

D. I. Strat. Eù voiu lua tot-d'a-una 
cifrele in maximum, ca să nu mi se dică 
că mě am depărtat de adevăr. Să admiten: 
dar numěrul de 100 proprietari mari şi 
daca voiţi 300 proprietari mici care să 
aibă cel puţin 100 galbeni venit anual 


din proprietăţile lor. Va să gică 100 
proprietari mari şi 300 proprietari mici 
fac 400 proprietari mari şi mici intrun 
district de 25,000 de contribuabili. Acum 
domnilor, reşedinţa districtului nu pâte 
avea mal mult de cât de la 3,000 până 
la 3,500 de contribuabili, care, notaţi 
bine, că nu toţi aceştia vor avea dreptul 
de alegători, ci numai aceia care plătesc 
80 lei contribuţiune sai vor avea o pa- 
tentă şi acel care vor esersa profesiuni 
liberale. Va să dică, domnilor, dintre 
aceştia abia daca vom găsi incă trei sute 
de alegători cu cel care plătesc patentă 
de 80 lei, cu licenţiaţii in drept, ingineri, 
cu doctori cu tot. 

O voce. E prea mult numěrul de 300, 
căci nu se găsesc. 

D. I. Strat. Domnilor, vě rog să nu 
mě intrerumpeţi, căci ei voiu pune de 
duoě, trei ori numărul mai mare, numai 
ca să vii in favórea acestei legi. Vu să 
dică, domnilor, un colegiii electorul de 
oraş compus de trei sute alegători şi 
cele duot colegii de proprietari mari şi 
mici, compuse de 400 de alegători, vor 
da trei deputaţi pentru acest număr de 
700 alegători, iar tótă cea-l-altă popula- 
ţiune de 24,300 de alegători va da un 
singur deputat. 

Iată, domnilor, efectele practice ale 
acestei legi electorale. Acum, mi se va 
respunde şi chiar s'a r&spuns d'innainte 
că acesta nu face nimic, căci scopul este 
ca să mergă țéra inainte, că interesul 
cel mare este ca deputaţii să fie inte- 
lgenţa ţărei şi daca inteligenţa o 
găsim numai in acest număr de ale- 
gători, acâsta nu face nimic. Ei bine, 
domnilor, recunosc şi eŭ până la un 
punct dre-care valdrea ucestul argument, 
că adică cu cât alegătorii sunt mai 
inteligenţi cu atât și deputații aleşi vor 
fi mai inteligenţi. Recunosc asemenea că 
populuţiunile rurale care au fost inzes- 
trate cu sufragiul universal prin statut, 
nu sunt indestul de mature, nu aŭ o 
educaţiune politică destul de forte pen- 


229 


tru ca să scie a profita de aceste drepturi 
după cum cere trebuinţa. Prin urmare, 
dic mai d'inainte că inţeleg 6re-care pre- 
rogative populaţiunei mai inteligente in 
facia celei-l-alte populaţiuni inzestrate 
cu sufragiul universal, dar care nu e des- 
tul de matură. Este drept dar că astăqi in 
țâra n6stră colegiile inteligente să pre- 
pondereze ; dar nu inţeleg să susţineți că 
proporţiunile ce aţi făcut sunt drepte. 
Ei cred, domnilor, că proporţiunile 
cu duot colegii propuse de onorabilul 
representant de la Fălcii ar fi mult mai 
drepte; prin ele se constitue un avan- 
tagiu forte mare părţei inteligente asu- 
pra celei neinteligente, şi daca e vorba 
de impărțélă apoi impărţela cea mai 
logică e cea propusă de domnu Ionescu. 
Acum, domnilor, voiă veni să protes- 
tez in contra ulegaţiunilor onorabilului 
domnu M. Costachi care se pare că ar fi 
vădut in clasificaţiunea domnului N. 
Ionescu un testimonium paupertatis pen- 
tru proprietari. Eù sunt convins că 
domnu Ionescu nu a voit prin acestă cla- 
sificațiune să dea a ințelege că proprie- 
tarii nu sunt inteligenți; din contra, 
domnilor, onorabilul domnu Ionescu a 
fost preocupat de o altă ordine de idei; 
dumnelui, credincios sistemului repre- 
sentativ sub forma cea mai democratică 
posibilă, nu a uitat in acel moment când 
a propus amendamentul că o represen- 
taţiune naţională trebue să esprime inte- 
resele ţerei şi intru acesta dunmelui nu a 
făcut alt de cât ceea-ce mulţi inain- 
tea domniei-sale aŭ propagat şi pentru 
acesta voii cita cuvintele unui om de stat 
englez care ne a spus, că o representa- 


țiune naţională numai atunci póte să 


aibă o adevărată valóre, când este acâată 
representaţiuue in privința ţt&rel ceea-ce 
e o chartă geografică; că precum o 
chartă geografică represintă tot ce e 
mai de insemnat intr'o ţeră, asemenea 
şi representaţiunea națională trebue să 
represinte tote interesele cele mari ale 
unei ţări. Ei bine, domnu lonescu a fost 


departe de a tăgădui inteligenţa proprie- 
tarilor. Proprietarii sunt inteligenţi şi 
tocmai pentru acest cuvânt le dăm pre- 


ponderanţa asupra celor-l-alte colegiuri; 


căci un colegii de proprietari mari și 
mici când are dreptul a trămite duoi 
deputaţi la Cameră, de sigur că aŭ un 
avantagii imens asupra celor-l-alte co- 
legiuri care din o populaţiune de 24,000 
trămite tot duoi deputaţi. 

Iată, domnilor, că argumentul pus 
inainte că trebue să dăm drepturi mai 
mari colegiilor inteligente, este ţinut in 
s6mă de onorabilul domnu Ionescu și eŭ 
unul sunt din tótă inima pentru acest 
amendament, 

— Se cere inchiderea discuţiunei. 

D. vice-preşedinte. Acum domnu 
D. Ghika are cuvântul. 

D. principe D. Ghika. Daca Aduna- 
rea e luminată ei renunţ la dreptul de 
a vorbi, cu atât mai mult că acâstă 
cestiune nu este nouă pentru noi şi espe- 
rienţa nea dovedit indestul care este 
cea mai bună lege. 

D. ministru de interne. Nu am fost 
present când s'a desvoltat acest amen- 
dament şi aşi dori să nu se inchidă 
discuţiunea spre a se desvolta ce se 
ințelege prin aceste cuvinte: „Corpul 
electoral e impărţit pe fie-care judeţ 
in duot colegii: unul rural şi altul 
urban. 

D). C. Boerescu. Cer cuvântul in 
contra inchiderei discuţiunei. Nu aşi voi 
să se inchidă discuţiunea ; doresc prea, 
mult ca domnii miniștri să ne spue daca 
aderâză sai nu la acest amendament. 

D. ministru de finance. Tocmai 
acâsta voesce şi ministerul, să se lumi- 
neze şi să scie ce să rěspundă ; fiind-că 
nimeni din toţi domnii care au vorbit nu 
a venit să discute şi din acea discuţiune 
să ințelâgă guvernul care este sen- 
sul amendamentului domnului Ionescu. 
Nimeni nu scie ce este acest amenda- 
ment. 

D. vice-preşedinte. Prin urmare 


$4 


discuțiunea continuă şi domnu D. Ghika 
are cuvântul. 

D. principe D. Ghika. Domnu mi- 
nistru dice că nu a fost aci când s'a dis- 
cutat amendamentele ca să pótă să 
cunóscă pe care din aceste amendamente 
póte să şi îl aproprieze. 

Doresc şi eŭ ca ministerul să cunacă 
desvoltarea amendamentului domnului 
Ionescu, dar domnu Ionescu îl a desvoltat 
o oră şi jumătate, pe urmă domnu Strat 
il a desvoltat asemenea indelung şi cre- 
deam că onorabilul domnu ministru, care 
a fost ieri in comitet, trebuia să cunâscă 
amendamentul domnului Ionescu care a 
venit astădi nu ca o surprisă, ci ca o 
idee destul de veche. 

Eù cred dar, domnilor, afară numai 
daca voiţi a perde timpul, că dorinţa 
domnului ministru e deplin impăcată 
după esplicaţiunile care sai dat. 

Daca, cu tâte acestea, domnu ministru 
stăruesce a dice că nu e destul de lumi- 
nat, atunci Camera e suverană şi pâte 
discuta cât de mult, dar eù cred că nu 
ar face de cât o repetire de prisos. 

D. ministru de finance. Domnilor, 
nici din discuţiunea domnului Strat, 
nici din discuţiunea domnului M. Cos- 
tachi, nici din a domnului Blaremberg 
nu am putut vedea care e colegiul care 
voteză direct şi care e colegiul care 
votâză prin delegaţi. Când a vorbit 
domnu Ionescu nu am fost aci. 

In amendament se dice duo colegiuri, 
dar mecanismul acestor colegii nu se 
arâtă şi dumnâvâstră sciți că meca- 
nismul acestor colegiuri pote să fie intr'o 
mulţime de moduri. 

D. vice-pregedinte. Cred că am pu- 
tea termina tótă discuţiunea acordând 
domnului Ionescu cuvântul spre a da o 
desvoltare pe scurt amendamentului. 

Voci. Să vorbâscă, dar resumat. 

D. N. Ionescu. Când am avut ondre 
a propune amendamentul mei mě am 
preocupat negreşit de sistemul adoptat 
de comitetul delegaților, adică acela de 


226 


patru colegiuri, dintre care duvă sunt 
cu cens de venit și cele-l-alte duoë cu 
cens de dare către Stat, 

Eù am propus ìn contra acestui sis- 
tem pe care îl cred defectuos, fiind-că 
admite ducă base diferite pentru dreptul 
electoral, am propus un sistem mai sim- 
plu şi mai raţionabil, care e şi mai 
practic, adică: in loc de 4 colegiuri pe o 
basă diferită, am propus 2 colegiuri pe 
aceiași basă, şi am dis: să fie un colegii 
rural in care proprietarii cei mici, pro- 
prietarii fonciari de la un cens dre-care 
să voteze direct. 

Voci. Care cens ? 

Voiù să satisfac legitima curiositate 
a domnului ministru de finance in ces- 
tiunea de principii, fiind-că ne importă 
mult acesta, că mal inainte de tâte tre- 
bue să avem opiniunea guvernului asu- 
pra acestui punct. 

Domnu ministru de tinunce trebue să 
scie cât de mare greutate are aici opi- 
niunea guvernului asupra unei cestiuni... 

D. ministru de finance. Seinţelege. 

D. N. Ionescu. Aa, ânttiul colegii, 
cel rural, s'ar compune de proprietarii 
de la un cens óre-care ce ar vota direct 
şi de proprietarii rurali cu un cens mai 
mic care ar vota indirect; delegaţii 
acestui colegii intruniţi cu alegttorii 
direcţi ar forma, ceea-ce am numit iu 
amendamentul mei, colegiul rural, in 
care nu ar fi distiucţiune de clasă, nu ar 
fi distincţiune de insuşire electorală, ci 
ar fi numai representaţiunea capaci- 
tăței politice presumată la ulegătoni 
direcţi şi presumabilă la delegaţii celor 
indirecți. l 

Am trecut apoi la colegiul urban şi 
am dis că sunt interese care sunt cu- 
noscute de tótă lumea civilisat şi nu 
vom fi noi care vom inventa ceva noŭ. 
Eï bine, domnilor, am dis să fie un co- 
legii de târg, fiind-că in târguri sunt şi 
proprietari fonciari care tot-o-dată ai şi 
alte capacităţi care îi pot face să ia 
parte la eserciţiul sufragiului in târguri. 


Am voit ca să fie şi aici la un loc cu 
toţii proprietarii mari cu delegaţii pro- 
prietăţei celei mici şi ai contribuabililor 
in genere in același colegii, pentru ca să 
se consfătuiască asupra persânelor de 
ales. Iată sistemul cel mai simplu din 
lume. 

Daca onorabilu domnu ministru de 
finance ar avea pacienţă, aşi face o cri- 
tică intemeiată, simțită, şi din convic- 
iunea acestui proiect, nu numai in ceea 
ce a dovedit cu multă vervă şi elocinţă 
onorabilu representant de la Tecucii, 
că acestă lege nu e practicabilă, dar aşi 
arăta că ea nu face nici un pas inainte 
in sistemul constituţional, pentru că 
aruncă intr'un al patrulea colegiu ple- 
bea acea numită toţi contribuabilii. 
Dar contribuabilii nu sunt numai aceia 
care plătesc capitaţiunea şi sper că 
onorabilu ministru de finance va des- 
ființa acâsti capitaţiune fiind-că este o 
dare inică... 

O voce. Aliă cestiune. 

D. N. Ionescu. Aveţi pacienţă. Con- 
tribuabilil in genere care sunt? Acel care 
plătesc după pământ? Aceştia sunt 
proprietari mici. Acei care plătesc după 
patentă ? Aceştia intră intre neguţă- 
tori. Ce se inţelege dar prin categoria 
acesta a contribuabililor ? Se inţeleg 
dajnicii, spornicii regulamentului orga- 
nic? Acésta nici nu cred că intră in 
intențiunea dumnâvostră ca să vě luaţi 
după regimul regulamentului din 1832. 
Dacă ar îi aşa, mě aşi ridica cu energie 
in contra, căci s'ar infiinţa şi la noi acei 
capiti sensi, de care v'a vorbit onorabi- 
lul representant de la Tecuciu. 

De aceea am dis să luăm ceva ce 
este practicabil. Tocmai in momentele 
actuale Anglia se ocupă şi ea cu re- 
forma electorală şi a r&mas statornică 
la acestă divisiune in duo& colegii: co- 
legiul oraşelor şi al satelor. Dar noi 
am admite mai mult in timpul acesta 
de concesiuni reciproce ce îşi fac a- 
mânduo€ părţile acestei Adunări, am 


15 


admite patru colegii. Am făcut şi ei 
concesiunea ca să admit sufragiul in 
duoă grade. S'a dis in Adunare cuvinte 
elocinţi, fiind-că erai rostite din adân- 
cul inimei de către onorabilul repre- 
sentant de la Vâlcea, D. A. Golescu, că 
acâstă parte a Adunărei (drepta) să fie 
liberală la legea electorală, şi onorabilu 
representant de la Dorohoii a răspuns 
că ne ţinem strict la aceea ce sa dis- 
cutat. Ei bine, este şi aci o cestiune 
insemnată. Legea electorală nu s'a dis- 
cutat in secţiuni. .. (intrerumperi). 

D. C. Boerescu. Nu e mai resumat, 

D. N. Ionescu. Tocmai pentru că 
nu putem să facem cu grăbire acâstă 
Constituţiune aşa cum o dorim, să o 
facem după pilda ţărilor celor mai es- 
perimentate. De aceea am propus un 
sistem care este practicat cu bun succes 
de la 1832 in Englitera şi a cărui 
basă a rămas tot aceea şi acum când 
s'a pus iarăşi pe tapet reforma electo- 
rală. Iată de ce acâstă sistemă din En- 
glitera mi se pare că a luat o sancţi- 
une a esperiențel. De aceea am luat 
curagiul de a propune acest amenda- 
ment la alineatul 1 al articolului 48, 
ca principiă, pentru că in acel alineat, 
unde era pus numai principiul, se dice: 
(citesce ânttiul alineat). 

Eï bine, ca să nu dic, representând 
diverse interese, am propus să se dică: 
represintând interesele comunelor ru- 
rale şi urbane. Am substituit acestui 
alineat o idee precisă şi am esplicat 
sistemul mei ca să preparez pe onora- 
bila Cameră să modifice cel-l-alt alineat. 

Mai mulţi deputaţi şi domnu mi- 
nistru de finance. Neam luminat. 

D. N. Ionescu. Fiind-că mai vârtos 
acum şi chiar onorabilu ministru de fi- 
nance s'a luminat, nu mai adaog nimic. 

D. ministru de finance. Vedeţi cât 
aveam nevoe cu onorabilu domnu Iones- 
cu să vie să mě lumineze asupra amen- 
damentului domniei-sale, fiind că unii 
din dumnâvâstră aŭ dis că din ceea ce 


526 


spusese onorabilu domnu Strat trebuia 
să inţeleg ce este amendamentul acesta, 
căci dumnâlui îl a esplicat cu mult ta- 
lent. Ei bine, domnu Strat este de o opi- 
niune cu totul contrarie; a combătut 
chiar amendamentul şi prin urmare 
esplicaţiunea din urmă a domnului Io- 
nescu era de mare nevoe fiind-că vine 
şi combate pe domnu Strat. Domnu 
Strat a dis: trebue să daţi dreptul de 
vot, dreptul de a fi representat aicea, 
tot acelaşi drept, atât celor 600 cât şi 
celor 24,500, fiind că altmintrelea faceţi 
cea mal mare nedreptate, cea mai mare 
anomalie, şi domnu N. Ionescu vine şi 
dice tocmai contrariul, fiind că cea mai 
mare parte a populaţiunei vine şi eser- 
citéză dreptul sei prin delegaţiune. Aşa 
din duoă una cum s'a dis: saii că dele- 
gaţiunea părţei celei mari va fi cople- 
şită de acei carl vin de a dreptul, cum a 
arătat domnu Blaremberg, saŭ că dele- 
gaţii ai să copleşescă pe acei care vor 
veni direct. Aşa, din punctul de vedere 
al domnului Strat, ar fi nedreptate 
dacă s'ar intâmpla să copleşăscă cei di- 
recţi pe cel indirecţi, şi din punctul de 
vedere al domnului Ionescu ar f iarăşi 
nedreptate când cei indirecţi ar copleşi 
pe cei direcţi. Dar domnu Ionescu nu 
vine să ne spue care sunt acel care aŭ să 
voteze de a dreptul şi care sunt acei care 
au să voteze prin delegaţi, considerând 
acâsta ca o cestiune de detalii, pe care 
o scim toţi. Apoi, cu tâte criticile care 
s'ati făcut de domnii Strat şi N. Ionescu 
proiectului precum şi cu tote criticile 
care s'au făcut tutulor amendamentelor 
care s'aii propus aci, ei bine, care este 
acea lege electorală sai care este acea 
lege in lume care să nu potă fi criticată 
și sfăşiată ? Cestiunea sufragiului uni- 
versal, cestiunea legei electorale, in Eu- 
ropa iutrégă este deshătută de 6menii 
cei mai învăţaţi, de publiciştii cei mai 
mari, de aperătorii poporului şi de 
apărătorii intereselor deosebite, şi cu 
tâte aceste lupte atât de mari incă nu 


s'a găsit o combinaţiune care să dea o 
satisfacţiune, nu dic universalităței, ci 
nici chiar majorităţel. Până acum nu 
s'a găsit piatra filosofală, nu ca să dea 
o soluţiune absolută ci satisfăcătore, 
fiind că absolutul este şi aci peste pu- 
tinţă ca in tote faptele omenesci, și 
acâsta e lucru firesc, mai ales fiind-că 
cestiunea legel electorale numai de câți- 
va ani este pusă la ordinea dilei inaintea 
opiniunei publice europene, şi are să 
mai trecă mult timp și timpul acesta 
îl cere chiar desvoltarea claselor acelora 
care sai ele de a dreptul sai prin altele 
reclamă pentru dânsele dreptul de a fi 
representaţi, are să trâcă, dic, mult 
timp până să se găstscă modul cel mai 
nemerit pentru representaţiunea națio- 
nală. 

Dar domnu N. Ionescu vine şi dice. 
eù propuiii modul cel mai raţionabil, 
insă nu pentru că este cel mai raţiona- 
bil, ci pentru că esperienţa ne o dove- 
desce, şi nu numai pentru că espe- 
rienţa ni îl dovedesce ca cel mai raţio- 
nabil, dar pentru că se practică in 
statul cel mai constituțional care tre- 
bue să serve de model lumei intregi, 
şi care şi astăqi, fiind la ordinea dilei, 
Englitera s'a pronunţat pentru dânsul, 
adică pentru colegiul urban şi rural. 

Ei bine, domnilor, domnu N. Ionescu, 
om cu inaltă gi intinsă invěțătură, dum- 
n6lui care își a făcut credo al dumnâlui 
din constituțiunea Engliterei, care de 
ori-ce se va vorbi in lume vine şi ne dă 
esemplu pe Englitera şi tâte instituţiu- 
nile ei, domnu N. Ionescu scie că sistemul 
representat prin colegiurile urbane şi 
rurale este un rest al feudalităţei contra 
căruia se luptă tâte partitele reformiste 
liberale din Englitera ca să le desființeze. 

D. N. Ionescu. Dar Gladstone. 

D. ministru da finance. Dar Glad- 
stone nu voesce să rupă cu totul cu una 
din partitele conservatrice din Englitera, 
fiind-că nu crede că va putea sta la pu- 
tere rezemându-se numai pe partitul 


227 


radical şi face o concesiune partitului 
conservator. 

Era numai baronii, adică numai cole- 
giul rural, şi să nu dicem colegiul rural, 
ci votul baronal in Englitera, care având 
nisce mici proprietăţi in care avea câte- 
va voturi, nu a voit să le perdă pentru ca 
cu acele voturi să pâtă fi aleşi deputaţi. 
Dar in urmă, imbunătăţindu-se colegiu- 
rile rurale, a venit pentru prima 6ră o 
parte din popor, cei mai cu lumini, cu 
cunoscinţa dreptului şi sai virit; de 
aceea astădi nu mai voesc să le păstreze 
acel care sunt pentru drepturile popo- 
rului, adevărații democrați. Cine le 
păstrâză ? Vechii baroni. Pentru ce? 
Pentru casă nu îşi pârdă, cum vě am spus, 
pe alegătorii lor. Iată pentru ce cole- 
giurile urbane din Englitera sunt ca un 
abus, iar nu ca temelia democraţiei. 

Domnilor, astădi tótă lumea voesce ca 
interesele cele mari, interesele generale 
de ori-ce natură ar fi, să fie representate 
pe cât se pote de 6menil cei mal luminaţi 
şi mai morali. Astădi provinciele, cam- 
paniile nu mai sunt silite să fie in partea 
baronilor, nici comerciul să se inchidă 
in cetăţi incongiurate de ziduri şi apol 
n6ptea şi diua să tragă clopotele când 
venea baronul să hotărască. Interesul 
comerciului de astădi este ca să se in- 
tindă in t6tă țéra, iar nu să fie concen- 
trat in zidurile unei cetăţi. Prin urmare 
găsesc că colegiurile impărţite pe inte- 
resele generale de ori-ce natură este 
ceva mult mai raţional de cât acela pe 
oraşe şi comune. 

Acum, voii să respund onorabilului 
domnu Strat. Domnilor, ei sunt unul din 
cel care am luat angagiamentul in diva- 
nul ad-hoc ca să nu se facă o lege elec- 
torală fără ca ţeranul, sătânul plugar, 
care mai cu deosebire atunci avea acest 
drept câştigat, să nu se facă, dic, o lege 
electorală din care eï să fie escluşi vre-o 
dată; dar nici ei insuși nu aŭ avut pre- 
tenţiunea de a fi representaţi după nu- 
merul lor; ei aŭ dis: să fim gi noi 


representaţi, căci şi noi avem interese 
in acestă Cameră, să vedem cum se fac 
legile şi când se face vre-o lege, mai 
cu sâmă care ne privesce de a dreptul, să 
fim şi noi consultaţi. Ei nu aŭ preten- 
țiunea ca o clasă să vie şi să constitue 
un noŭ privilegii ; noi am lucrat in tâtă 
viuâța nóstră ca să dărămăm privilegiu- 
rile, iar nu ca să constituim un noŭ 
privilegii ; vrem ca interesele ţărei să 
fie apărate şi representate in tótă liber- 
tatea ; de aceea sunt in contra amenda- 
mentului domnului Ionescu care este 
neințeles aşa cum este; cel puţin dacă 
1l ar fi desvoltat, insă şi dacă îl ar fi desg- 
voltat, preferăm pe acela al comitetului. 
care este cu mult mal indestulător inte- 
reselor generale ale naţiunei de cât acela 
al domnului Ionescu. 

— Se cere inchiderea discuţiunei. 

D. Cernătescu. Domnilor, acâstă lege 
electorală este cea mai importantă şi 
sunt in contra inchiderei discuţiunei 
asupra acestei legi, pentru că constat 
acum cum am constatat ântâiii, cu regu- 
lamentul in mână, că o lege nu se pâte 
pune in desbatere de cât până ce nu va 
trece mai ântâiă prin disenţiunea tutulor 
secţiunilor (sgomot). Legea electorală 
este o forte mare lege. Bi bine, pentru 
că ea nu a trecut prin secţiuni, vě rog 
să nu grăbiţi inchiderea discuţiunei. 

D. Manolache Costachi. Domnilor. 
eŭ voiii presinta un singur argument 
pentru inchiderea discuţiunei, care va 
convinge pe domnu Cernătescu şi pe 
cei-l-alţi. Domnilor, argumentul cel mai 
mare ce am a le pune inainte este că dum- 
n6lor, dacă voiau să fie mal mulţi ţărani, 
fiind-că adi avem numai duol in Adu- 
nare, trebuiau să nu vie aci dumnâlor 
ci să cede locul ţăranilor. 

D. Măldărescu. Domnilor, Consti- 
tuţiunea a venit cu un deosebit proiect 
de lege şi legea electorală a venit deo- 
sebit. Constituţiunea s'a desbătut in 
secţiuni; legea electorală insă nu s'a 
desbătut. Acum văd că voiţi să inchideţi 


228 


discuţiunea şi să treceţi la vot. Eù unul 
dar nu pot şi nu sciù cum să votez. Apoi 
acâstă procedură este şi in contra regu- 
lamentului care dice că nici o lege nu 
se pote discuta şi vota mai inainte de a 
trece prin secţiuni. 

— Se pune la vot amendamentul dom- 
nului N. Ionescu şi se respinge. 

— Se votă&ză apoi articolul 48 impre- 
ună cu amendamentul comitetului com- 
promisoriii și se adoptă. 

D. raportor cetesce articolul 49 din 
proiectul comitetului delegaților care 
devine 59: 

„Articolul 59. Fac parte din colegiul 
proprietăţei fonciare mari acei care aŭ 
venit fonciar de 300 galbeni.“ 

D. preşedinte. Asupra acestui articol 
e următorul amendament al celui de al 
duoilea comitet: 

„Fac parte din întâiul colegiu acei 
care aŭ un venit fonciar de 300 galbeni 
in sus.“ 

— Se pune la vot acest amendament 
şi se adoptă ca articol 59. 

D. raportor dă cetire articolul 50 din 
proiectul comitetului delegaților care 
devine articolul 60: 

„Articolul 60. Fac parte din colegiul 
proprietiţei fonciare mici acel care aŭ 


_un venit fonciar de 100 galbeni. 


„Fac parte din colegiul comerciului 
şi industriei acel ce plătesc către Stat o 
dare de 80 lei. 

„Sunt scutiţi de cens in oraşe tâte 
profesiunile liberale, magistraţii, func- 
ționarii publici, oficiării in activitate sati 
in retragere, profesorii şi pensionarii 
Statului.“ 

D. pregedinte. La acest articol s'a 
propus următorul amendament din par~ 
tea comitetului compromisoriă : 

„Articolul 60. Fac parte din al duoi- 
lea colegii acei care aŭ un venit fon- 
ciar de 300 galbeni in jos până la 100 
inclusiv.“ 

D. raportor. Domnilor, daţi-mi voe 
să vě cetesc un subamendament la acest 


amendament, subseris de D. Lapati care 
propune că din alineatul ultim să se 
suprime magistraţii, funcţionarii pu- 
blici şi oficierii in activitate.* Vedeţi, 
domnilor, că acest subamendament vine 
de corige amendamentul ; comitetul îl 
primesce. 

D. P. Cernătescu. Domnilor, fiind-că 
legea electorală, precum am constatat, 
nu a trecut prin secţiuni, insă onorabila 
Adunare a primit-o şi a făcut 4 colegiii.... 
ei, domnilor, sunt preocupat ca legea 
electorală să fie espresiunea intereselor 
celor mai esențiale din Stat. 

Voci. S'a votat, s'a votat. 

D. P. Cernătescu. Sunt in cestiune 
domnilor. Aceste 4 colegii aşi dori să fie 
aşa combinate in cât colegiele care re- 
presintă mai bine interesele Statului 
moral și social, acelea să fie mai mult 
representate. Ei bine, domnilor, din 
aceste colegii, acelea care dai garanție 
de prosperitate, de desvoltare unui Stat, 
pentru mine sunt numai duot colegii: 
al proprietarilor mici și al burșsesiei, 
adică industriei, comerciului și profesiu- 
nilor libere. Dic că aceste duoë colegii 
mai cu s6mă represintă interesele cele 
mari ale unui stat şi voii proba acesta. 
Nici o dată, nici in vechime nici in timpii 
moderni, interesele cele mari ale statului 
nu aŭ fost bine represintate de cât de 
aceste duot colegii; proprietatea mare, 
fără să ating pe nimeni, şi sunt escep- 
ţiuni bune, a venit când statele erai in 
decădere mare. 

D. Brăiloiu. Nu cunosti istoria. 

D. Cernătescu. VE voii cita autori 
domnule Brăiloiu. Inţeleg ca majoritatea 
să facă legi cum va voi, nu ințeleg insă 
ca să intrerumpă pe nimeni. Dacă e li- 
bertate, domnilor, să se respecte pentru 
toți, numai aşa putem avea libertate. 

Am dis, domnilor, şi susţin că proprie- 
tatea mare nu represintă destul de bine 
interesele cele mari ale Statului, precum 
nici mulţimea aceia care e mai jos de 
burgesie ; unii din prea multă ambiţiune 


şi cel-l-alţi din causă că nu sciù să dea 
preciul cuvenit intereselor Statului şi 
libertăţilor publice. De aceia susțiù ca 
proponderenţța să fie la clasa proprieta- 
rilor mici şi burgesiei. Aceste duot clase 
aŭ fost atât in vechime puterile cele 
mari ale statelor care aŭ inflorit şi saù 
intărit, cât şi in timpurile moderne. Pen- 
tru mine principiile liberale aŭ preciă 
mare, nu numai pentru că sunt cele maï 
nobile, acelea care fac pe om, pe cetățén, 
dar care ne pot duce pe noi Românii, 
ce suntem un Stat mic impresuraţi de 
state mari și eterogene, la prosperitate: 
principiile liberale le iubesc mai mult 
pentru esistenţa n6stră, pentru că numai 
ele pot face ca națiunea nóstră să fie 
tare inăuntru şi respectată in afară. 

D. M. Costachi. Onorabilu domnu 
Cernătescn a dis că e un element pri- 
mejdios in societate proprietatea mare.... 

D. Cernătescu. Nu am dis primejdios. 

D. M. Costachi. Dumneluie pentru 
burgesie. Eŭ îi mulţumesc pentru con- 
cesiunea ce ne a făcut şi nu a adiogat 
gi pentru ènteligenfă. Vedeţi, dacă vom 
sete proprietatea afară ar r&mâne in 
realitate faciă in faciă numa! acel popor 
suveran, asupra căruia domnu Cernă- 
tescu se face epitrop, şi intelsgența. Rog 
pe domnu Cernitescu ca să ne lase și pe 
noi să trăim (ilaritate). 

D. Cernătescu. Nu mě aţi inteles. 

— Se pune la vot inchiderea discu- 
ţiunel şi se primesce. 

— Se pune la vot amendamentul celui 
de al duoilea comitet şi se adoptă ca 
articol 60. 

D. preşedinte anunciă că un amen- 
dament al comitetului compromisorii 
propune ca articolul 51 să se pue după 
articolul 53. 

— Se pune la vot şi se adoptă acest 
amendament. 

— Ca articol 61 se adoptă următorul 
amendament al celui de al duoilea co- 
mitet : 

„Articolul 61. Fac parte din al treilea 


colegiă al oraşelor, comercianții şi in- 
dustrialii care plătesc către Stat o dare 
de 80 lei. 

„Sunt scutiţi de cens in acest colegii 
tote profesiunile liberale, oficerii in 
retragere, profesorii şi pensionarii Sta- 
tului.“ 

— In locul articolului 52 al comitetu- 
lui delegaților se adoptă următorul 


amendament al celui de al duoilea co- 


mitet, ca articol 62: 

„Articolul 62. Aceste trei colegii aleg 
direct: cele duot d'ântâiii câte un depu- 
tat fie-care, iar cel de al treilea precum 
urmeză: 

„Bucuresci 6 ; Iaşi 4; Craiova, Galaţi, 
Ploesci, Focşani, Bârlad, Botoșani, câte 
3; Pitesci, Bacău, Brăila, Roman Turnu- 
Severin câte 2; iar cele-l-alte câte unul. 
Peste tot 58. 

„Tote orașele unui district forméză un 
singur colegii cu oraşul de reședință.“ 

D. raportor dă cetire articolului 53 
din proiectul comitetului delegaților, 
care devine 63 : 

„Articolul 63. Fac parte din colegiul 
contribuabililor in genere toţi cetăţenii 
care plătesc o dare către Stat orl cât de 
Mică şi care nu intră in nici una din 
categoriile de mai sus. Nu sunt escluşi 
din acest colegii de cât servitorii, cer- 
şetorii şi vagabondii. 

„Acest colegii alege laal duoilea 
grad un deputat de district. 

„Cinci-deci de alegetori numesc un 
delegat. 

„Delegații intruniţi la reşedinţa dis- 
trictului aleg pe deputat.“ 

— La acest articol se propune următo- 
rul amendament al domnului Cerchez: 

„Alineatul III să se redigeze in ur- 
mătorul mod: 

„Cinci-deci de alegători numesc un 
delegat care va trebui să scie a scrie 
ŞI a ceti.“ 

Christodulo Cerches, G. I. Racoviţă, 
M. Pleşoianu, I. Deşiiu, Gr. C. Şuţu, 
Doctor Poligu. 


— Se pune la vot acest alineat şi se 
respinge. 

— Be pune la vot articolul 63 şi se 
adoptă cu următdrele modificări pro- 
puse de cel al duoilea comitet: 

In loc de „fac parte din colegiul 
contribuabililor“ să se dică: 

„Fac parte din colegiul al patruleu 
toţi aceia care plătesc, etc...“ iar la 
sfergit se vor suprima cuvintele: „Nu 
sunt escluși din acâsta, etc.“ rămâind 
cele-l-alte alineate. 

— Ca articole 64 şi 65 se adopt arti- 
colele 51 şi 54 din proiectul comitetului 
delegaților, in coprindere: 

„Articolul 64. Censul nu se pote dovedi 
de cât prin rolul de contribuţiune, chi- 
tanţele saii avertismentele din partea 
implinitorilor de dări pe anul incetat şi 
anul curent.“ 

„Articolul 65. Legea electorală otă- 
raso tâte cele-l-alte condițiuni cerute de 
la alegători, precum şi mersul operaţi- 
unilor electorale.“ 

— Articolul 55 devine 66 gi se adoptă 
după amendamentul celui de al duoilea 
comitet : 

„Articolul 66. Sprea fi eligibil trebue: 

„G) A fi român de nascere sai a fi 
primit marea impământenire ; 

„b) A se bucura de drepturile civile 
şi politice. 

„c) A avea vârsta de 25 aniimpliniţi 

„d) A fi domiciliat in România; 

„Legea electorală va determina inca- 
pacităţile.* 

— Articolul 56 devine 67 şi se adoptă 
intocmai: 

„Articolul 67. Membrii Adunărei de- 
putaţilor sunt aleşi pentru patru ani.“ 

D. raportor cetesce articolul 57 al 
comitetului delegaților: 

„Articolul 57. Fie-care membru al 
Adunărei deputaţilor primesce o indem- 
nitate de 100 galbeni pentru tótă durata 
sesiunei,* | 

— După propunerea celui de al duoilea 
comitet, acest articol se suprimă, 


D. pregediate. Acum vine secţiunea 
II, despre Senat. 

Cu acestă ocasiune vě previă, domnilor, 
o dată pentru tot-d'a-una, că ori unde 
se dice Adunarea teritorială să se dică 
Senat. 

D. raportor cetesce articolul 58 din 
proiectul comitetului delegaților, care 
devin 68, in coprindere: 

„Articolul 68. Membrii Senatului se 
aleg câte duoi de fie-care judeţ: unul de 
colegiul proprietarilor mari al judeţului 
şi cel-l-alt de un colegii de oraş, compus 
de proprietari de nemișcătore, având un 
venit fonciar de 300 galbeni dovedit 
prin rolul de contribuţiune.“ 

D.pregedinte. Asupra acestui articol 
s'a propus următorele trei amendamente: 

I. Amendamentul celui de al duoilea 
comitet, in coprindere: 

„Membrii Senatului se aleg câte duoi 
de fie-care judeţ: unul de colegiul ân- 
tèiù compus de proprietarii de fonduri 
rurale din judeţe care au un venit fon- 
ciar de 300 galbeni cel pucin; cel-l-ult 
de al duoilea colegiă al oraşelor reşe- 
dinte, compus de proprietari de nemiş- 
cătâre având un venit fonciar de 300 
galbeni in jos, conform articolului 70. 

„Venitul se dovedesce prin rolurile 
de contribuţiune.* 

II. Următorul amendament al dom- 
nului P. I. Cernătescu: 

„La articolul 58, in loc de având un 
venit fonciar de 300 galbeni, să se dică 
200 galbeni.“ 

III. Următorul amendament al dom- 
nului P. Buescu: 

„Membrii Senatului se aleg de Adu- 
„narea deputaţilor şi din sinul lor, in 
„număr de o pătrime din totalul depu- 
«taţilor. 

„Membrii Senatului vor avea versta 
„de 40 de ani. Senatul inceteză şi este 
„disolvat când Adunarea deputaţilor 
„inceteză şi se disolră.* 

D. P. Buescu. Aţi primit, domnilor, 
prin votul de ieri Senatul. 


421 


Pentru fiinţa Senatului aveți la capi- 
tolul ântâiă, secțiunea II, organisa- 
rea acestei instituțiuni. 

Prin modul cum se organis6ză Sena- 
tul votat de dumnevâstră. . . 

D. preşedinte. De Cameră, domnule, 
nu de dumnâvâstră, cum diceţi; căci şi 
dumnăvâstră aţi votat impreună cu noi. 

D. P. Buescu. Prea bine, onorabila 
Adunare a votat Senatul; insă prin mo- 
dul cum se organisăză acel Senat in ca- 
pitolul următor, tinde neapărat a se im- 
părţi societatea in duoă părţi: in o parte 
pentru alegerea de deputaţi şi in altă 
parte pentru alegerea de senatori; isvo- 
rul acestor duo& Camere nu este identic, 
şi ca să aveţi o identitate in aceste 
Adunări, şi ca să fie aceste Adunări ade- 
věrată representaţiune a uneia şi aceeaşi 
ţeri, fiind-că nu aveţi de cât interese 
identice, neapărat că Senatul nu e drept 
să fie representat numai de o parte a 
colegiurilor adică numai de duot cole- 
giuri pe când colegiurile sunt patru. 

Prin urmare, preocupat de spiritul 
acestei onorabili Adunări ca să fie iden- 
titate intre aceste duoě Adunări, ca 
Senatul să fie o a duoa instanţă, pentru 
a nu se vota cu precipitare legile, am 
propus acest amendament, fiind-că ast- 
fel cum este pus in proiectul modificat 
de comitet nu ajungeţi la scopul dorit, 
căci impărţiţi societatea in duo părţi. 

De aceea, domnilor, in urma argu- 
mentului dat de un onorabil domn de- 
putat ieri, domnu Blaremberg, care a 
susţinut Senatul prin un discurs lung şi 
bine pronunciat, in urma argumentului 
domniei-sale, dic, viu a vě propune 
acestă infiinţare a noului Senat. 

A dis onorabilul domnu Blaremberg că 
in tóte părţile esistă Senatul şi îl a găsit 
domnia-sa chiar in constituţiunea Nor- 
vegiei, care are o unică representuţiune 
din care se desface duoă Camere; insă 
adevărul că argumentul acela pe care îl 
a pus domnia-sa că legile trebue să fie 
votate de duoă Camere ca să nu fie pre- 


cipitate, este singurul argument care are 
o valdre. 

In Norvegia a duoa Cameră, care este 
unica representaţiune a acelei ţări, alege 
din sinul sei o porţiune de membrii care 
se compune de o a patra parte numită 
Lagthing; iar cea-l-altă parte ia numire 
de Odelsthing. 

Acésta a duoa Cameră d'acolo numită, 
Lagthing, se numesce după dumné- 
vóstră Senat.... 

D. preşedinte. Voiă răspunde dom- 
nului Buescu că Senatul nu este votat de 
noi ci de Cameră, şi prin urmare vol 
adăoga când o materie este in discuţiune, 
puteţi vorbi de dumnevâstră şi de mine 
ca orator, dar când o materie este deja 
votată, nu mai puteţi vorbi dicend 
dumnâvâstră şi noi; căci acâsta este un 
lucru hotărit de Adunare şi este cel 
pucin o cestiune de convenienţă a nu vă 
pronuncia ast-fel. 

D. P. Buescu. De convenienţiă pote, 
domnule preşedinte; dar nici acâsta nu 
este prevădută in regulament şi prin 
urmare mě aşi putea esprima ast-fel. 

Dar in fine, spre a fi plăcut, să revenim 
la cestiune. Viù să vă propuiă un Senat 
care să iasă din același isvor ca in 
Norvegia, adică din representaţiunea 
țerel. 

D. Cernătescu. Domnilor, după 
principiele care am emis din esperiența 
poporelor şi a statelor pe care le susțin in 
contra onorabilului domnu Brăiloiu, dic, 
că cu cât un cens fonciar, notabene dic 
cens, va fi mai mic, cu atât ori-ce re- 
presentaţiune, ori-ce instituţiune va 
prospera. Aşa dar, pe acest temeiiu cer ca 
iu loc de 300 galbeni care trebue să aibă 
fie-care alegător pentru Senat, să se pue 
200 galbeni. Domnilor, pe lângă aceste 
adaog că făcendu-se duot legi electorale 
sa făcut o nouă contradicţiune, o nouă 
inegalitate in Constituţiunea n6stră ; 
căci egalitate este datoria ce are fie-care 
cetățén de a se supune numai uneia și 
aceleaşi legi. 


— Comitetul se retrage spre u delibera 
asupra amendamentelor presentate. 

D. A. Pascal. Domnilor, comitetul 
deliberând, ântâii, asupra amendamen- 
tului domnului Cernătescu, prin care se 
propune ca in loc de un venit de 300 
galbeni să se pue 200 galbeni, in una- 
nimitate respinge acest amendament. 
Vedeţi că este o cestiune de cifră şi fie- 
care pote să işi aibă ideia sa. În ceea-ce 
concerne amendamentul domnului Bu- 
escu, majoritatea comitetului a vădut că 
prin acest amendament, din Senat care 
trebue să fie o representaţiune naţională, 
autorul amendamentului voesce să facă o 
representaţiune a Camerei, a majorităţei 
Camerei; prin urmare acest amendament 
tinde a răsturna ceea-ce am luat de basă 
pentru fondarea regimului nostru con- 
stituţional. Pentru acest motiv majo- 
ritatea a respins acest amendament. 

D. C. Boerescu. Trebue să incep prin 
a mărturisi că, in materie de constitu- 
tționalism se pote presenta sisteme in 
infinit. Inţeleg dar cum domnu Buescu, 
care este forte versat in acestă sciință a 
constituţionalismului, a venit astădi a 
ne propune şi domnia-sa un sistem. Atât 
numai că domnu Buescu nu a avut feri- 
cirea să pue mâna pe cel mai bun; a 
găsit un sistem pe care eŭ cel pucin nu 
il pot admite, fiind-că in loc de a ne da 
cel pucin avantagiele sistemului propus 
de comitet, din contra are forte mari 
inconveniente, acela adică de a unifica 
Camera cu Senatul şi de a face in realitate 
din cele ducă Camere unu singură ; căci 
domnilor, daca Adunarea a duoa ema- 
nă de la cea d'ântâii, nu se pote dice că 
esistă duo Adunări; Adunarea deputa- 
ților trimite prin delegaţiune din sinul 
sei un fel de comitet, un fel de secţiune, 
care are să revisuâscă incă o dată o 
operă făcută de dânsa. 

Vedeţi, domnilor, că controlul nu mai 
pote esista; acâsta ar fi intocmai cum s'a 
dis de un onorabil deputat, ca cum tri- 
hunalele ar delega din sinul lor câte 


unul zaŭ mai mulţi membrii ca să ţie 
loc de curte apelativă. Se pâte, domnilor, 
că acest sistem să funcţioneze in alte ţări, 
dar, incă o dată repet, nu mi se pare cel 
mai favorabil. Negreşit se pote ca aceste 
duo Adunări să aibă aceiaşi sorgintă, 
dar să binevoiască a observa domnu 
Buescu că noi căutăm a da Adunărei 
naţionale sorgintea cea mal mare, iar 
nu cea r&strinsă ; ei bine, domnilor, tot 
la popor ne adresăm casă al6gă Senatul, 
de ce dar se plânge domnu Buescu? Şi 
daca se plânge de modul de alegere al 
Senatului, de cenu se plânge şi de modul 
cum se aleg representanţii din Adu- 
nare? 

Domnu Cernătescu, basat pe indelun- 
gata domniel-sale esperiență, propune 
ca censul de 300 galbeni să se micgoreze 
la 200, pentru cå cu cât se va micşora 
censul cu atât prosperitatea națională 
va fi mal mare, aşa mi se pare că a 
dis. Maï ântâiu, domnilor,eă nu inţeleg 
ce corelaţiune pote să esiste intre acâstă 
prosperitate şi cens dacă e mai mare sau 
mai mic. 

Daca prosperitatea naţiunei ar cresce 
in proporţiune cu micşorimea censului, 
nu věď atunci pentru ce il am reduce 
numai cu 100 galbeni, cum cere amen- 
damentul, şi nu îl am micşora maï bine 
până la zero, ca ast-fel prosperitatea să 
crâscă in infinit. Osebit de acâsta nu inţe- 
leg cum domnu Cernătescu care scie că 
Adunarea a votat pentru Adunare un 
cens de 300 galbeni, nu inţeleg cum dom- 
nia-sa voesce ca pentru Senat să fie mic- 
şorat acel cens; inţeleg a se cresce, dar 
a se scade ar fi inconsecința cea mal 
flagrantă. Acâsta s'ar putea face intr'o 
altă Constituţiune dar nu in acesta care 
s'a şi votat deja. 

Domnilor, vě ași ruga forte mult ca, in 
interesul care îl avem toţi ca acâstă 
Constituţiune să se voteze cu o oră mai 
inainte, să incetăm a aduce necontenit 
amendamente asupra amendamentelor; 
ințeleg amendamente asupra principi- 


233 


ilor, cum a făcut-o domnu Buescu unde 
este ceva radical, căci e să scim dacă 
Senatul trebue să fie o căptuşală a 
Adunărei sai nu. Domnu Buescu este 
consecinte , fiind-că domnia-sa este in 
contra Senatului şi cel pucin daca nu 
s'a desfiinţat Senatul cu totul ar voi să 
fie un nimic. Dar să ne permită şi noă să 
îi spunem pe faciă că am inţeles ideea 
domniei-sale. Mare merit are domnu 
Buescu că găsesce asemenea espediente 
(risete). 

Aşa dar, domnilor, dacă onorabila 
Adunare voesce să dea un vot in contra 
Senatului nu are de cât să primâscă pro- 
punerea domnului Buescu şi Senatul va 
fi desființat. 

— Se cere inchiderea discuţiunei. 

D. P. Buescu. Să îmi permită onora- 
bila Cameră a ti spune că dacă voesce 
neincetat a inchide discuţiunea, cu acesta 
ridică marele prestigii al Constituţiunei 
ce votăm. Singurul argument pentru 
care s'a primit Senatul a fost ca să nu 
precipităm votarea legilor, şi când e 
vorba de legea fundamentală pe acâsta 
o precipitaţi, adică legea legilor; aud 
numai la vot, la vot indată după cetirea 
fie-cărul articol; pare că ar fi o mare 
inţelegere intre partite (Voci. este, este) 
dacă esistă atât mai r&i; căci când e 
cestiunea de Constituţiune nu trebue a 
fi concesiuni. A trecut timpul concesiu- 
nilor şi concesionarilor. 

D. preşedinte. Numai dumnâvâstră 
nu vě puteți plânge că nu aţi avut 
cuvântul, căci ori de câte ori îl aţi cerut 
vi îl am acordat. 

D. Buesocu. Nu mě plâng in contra 
biuroului ci in contra Adunărei care a 
adoptat sistemul ca să precipite votarea 
Constituţiunei, căci ast-fel de sistem 
este in contradicţiune cu scopul pentru 
care s'a inființat Senatul. 

D. Marcovici. Cer inchiderea discu- 
ţiunei ca să demonstrăm o dată mai mult 
necesitatea Senatului; tocmai pentru că 
acâstă Cameră pune precipitare iu vota- 


15% 


rea legilor, voesc prin acósta să arăt câ 
de indispensabil este Senatul (risete). 

O voce. Metodă omeopatică. 

D. Cernătesşou. Am cerut cuvântul 
ca să vorbesc in cestiune personală şi 
tot o dată voiă continua şi discuţiunea să 
r&spund domnului Boerescu asupra... 

D. preşedinte. Nu, nu; numai in 
cestiune personală trebue să vorbiţi. 

D. Cernătescu. Dacă se continuă 
discuţiunea voii vorbi de o dată și in 
cestiune personală şi in.... 

D. preşedinte. Va să dică dumn- 
vâstră aţi luat cuvântul in cestiune 
personală ca să constataţi că nu aveţi 
cestiune personală. 

D. N. Ionescu. VE rog, domnilor, să 
nu ne grăbim aşa mult cu votarea, căci 
cu acâsta am demonstra noi ingine că nu 
suntem pătrunşi de inalta misiune ce 
națiunea ne a incredinţat şi am pleda 
causa celor duo5 Camere prin esemplul 
nostru, ceea-ce iarăși nu ar fi demn 
de noi care in acâstă Cameră unică am 
recunoscut necesitatea a duoč Camere. 

Onorabilul representant de la Cahul a 
credut a vedea o contradicţiune in pro- 
punerea representantului de la Giurgiu 
pentru elecțiunea Senatului. Dumnâlui 
a dis că ar inţelege să cerem ca Senatul 
să cadă tot din sorgintea cea mare din 
care ese Adunarea naţională. De ce dar 
na vine dumndlui să propue că tot acea 
téră, ţera electorală, care alege Camera 
să al€gă şi Senatul? Lucrul nu este fără 
esemplu, căci in constituţiunea Belgiei 
este scris că cei ce aleg pe deputaţi tot 
aceia să alégă şi pe senatori. 

D. N. Blaremberg. Este un cens. 

D. N. Ionescu. Domnu representant 
de Brăila dice că este un cens. În adevăr, 
este, dar acel cens este pentru eligibili 
iar nu pentru alegători; alegătorii sunt 
aceiaşi pentru deputaţi şi pentru senatori 
şi ambele aceste Camere es din aceeaşi 
urnă. Acâsta este şi logic; interesul 
infiinţărei Senatului este o mai multă 
maturitate in discuţiuni iar nu de a 


284 


despărţi națiunea in duot tabere, pentru 
că amânduoă aceste Adunări sunt repre- 
sentațiunea națională; e just dar oa 
națiunea intrégă să le al6gă pe amân- 
duoă. 

Să vedem acum dacă amendamentul 
domnului Buescu are acest avantagiă. 
Ce dice acest amendament? Dice că 
Senatul să fie ales din Cameră. Aci, 
domnilor, nu este nimic eterodox din 
punctul de vedere al constituţionalis- 
mului şi avem de esemplu Senatul 
Norvegiei. Dar este o consideraţiune 
mai puternică, domnilor, care mă face să 
sprijinesc acest amendatment. Norvegia 
a votat şi ea ca şi noi o constituţiune in 
pripă, in cinci săptămâni. Altă asemănare 
a Norvegiei cu țéra nóstră este că Nor- 
vegia, ca România, se compune mai cu 
s6mă de proprietari şi funcţionari. O 
altă asemănare in impregiurări este că 
gi Norvegia era in momentul de a se 
despărţi de Suedia; nu scia ce să facă; 
insă prin o inspiraţiune patriotică îşi aŭ 
dat toţi mâna şi s'aii pus a face acea 
constituţiune. Sistemul acestei consti- 


“tuţiuni mi se pare forte ingenios şi am 


putea să îl punem şi in Constituţiunea 
n6stră. Când, spre esemplu, representa- 
ţiunea naţională ar fi de 200 deputaţi, 
s'ar alege dintre aceşti deputaţi şi de 
către dânşii un număr 6re-care de sena- 
tori care să fie nisce adeveraţi senatori, 
adică nisce Gmeni d'usupra celor-l-alţi 
prin vârsta şi prin esperienţa lor. 

Domnilor, asupra ori-căreia din aceste 
duoă idei vě veţi opri, eù susţiă că 
ambele Camere să iasă din aceeaşi sor- 
ginte şi ori-care din aceste sisteme veți 
primi, Belgia saù Norvegia, pe mine mě 
satisface pentru considerările ce am avut 
ondre a vě ar&ta. 

D. N. Blaremberg. Domnilor, eù 
voii fi forte scurt pentru că nu voii să 
vă iaŭ un timp precios. Voiă r&spunde 
mai ânteiă domnului Buescu carea făcut 
alusiune la discursul mei de ieri, că dacă 
il a ascultat cu atenţiune sai dacă tl va 


ceti, va vedea că eŭ prin anticipare am 
răspuns la acei ce voesc ca una din Camere 
să nu fie de cât sucursala celei-l-alte, 
lucru ce ar face din una din ele o 
superfetaţiune. Şi dacă dumndlui invâcă 
esemplul Norvegiei să nu uite cel pucin 
că acolo alegătorii sunt numai proprie- 
tari gi funcţionari publici. 

Acum, cât pentru obiecţiunea domnu- 
lui Ionescu că acâstă a duoa Cameră ar 
fi al6să de alţi alegttori de cât cea 
d'ântâii, nu este tocmai fondată, pentru 
că şi dacă Senatul nostru nu este ales 
de universalitatea alegătorilor cei-l-alte 
Camere, este insă ales de o parte a 
acestora. 

O voce. Nu este tot acea sorginte. 

D. N. Biaremberg. Dar la ce s'ar 
reduce utilitatea unei a duoa Camere 
când ele ar representa acelaşi interes? 
Şi dacă aţi admis divisiunea Corpului 
electoral după interese, de ce nu admiteţi 
aceaşi divisiune şi pentru Camere ? 

— Se cere inchiderea discuţiunei. 

D. Cornătesct. Domnilor, eŭ nu am 
răspuns incă domnului Boerescu și cred 
că Camera trebue să asculte r&spunsul 
meii. Eŭ am dis că o Cameră basată pe un 
ceas... 

O voce. Iar a inceput cu esperienţa 
popsrelor. 

D. C. Brăiloiu. E prea lungă şi nu 
avem timp să o ascultăm tótă. 

D. pregedinte. Domnule Cernătescu, 
aţi vorbit contra inchiderei discuţiunei. 
Daca voiţi să vorbiţi şi in fondul cestiu- 
nei, trebue să așteptați ca să se continue 
discuţiunea. 

D. principe D. Ghika. Domnilor, ei 
cer inchiderea discuţiunei, de şi s'a arun- 
cat o vorbă aci că deputaţii care cer 
inchiderea discuţiunei nu îşi iubesc ţâra 
pentru că pun precipitare îh voturi. 

Unii din domnii deputaţi, de şi nu s'a 
pronunciat numele dumnâlor, de şi nu li 
s'au făcut nici o atingere, tot voesc să 
câră cuvântul sub pretest de cestiune 


personală. Mă mărginesc dar a dice că , 


las ţâra să judece cine o iubesce mai 
mult; acei domni care sub diferite pre- 
teste voesc să prelungâscă votarea Con- 
stituţiunei voesc a lăsa ţâra fără legi, 
sai ce e mal r&i sub legile lui Cuza, 
saii nol care, conform cu voinţa ţă&- 
rei, voim să inzestrăm acâstă ţ6ră cu o 
oră mal inainte cu acâstă Constituţiune. 
Prin urmare, ori de câte ori va fi ces- 
tiunea ca să inchidem discuţiunea mě 
inscrii pentru inchidere, fără să mě 
preocup că îmi voiu atrage critica ţărei; 
din contra, cred că prin acesb midloc 
voii fi bine-cuvântat; mai cu s6mă să 
fim drepţi, să nu ne insuşim tot-d'a-una 
monopolul patriotismului, să nu dicem 
că comitetul care a lucrat atâta timp la 
Constituţiune precum şi ministerul nu 
iubesc aşa de mult ţâra precum o iubesciă 
domnii Buescu şi Cernătescu. Şi vă aşi 
ruga, domnilor, să incetaţi cu asemenea 
acusări, căci voiii perde răbdarea de a 
mai ţine acest rol numai de a mă apăra 
şi voiù lua ei rolul de acusator. 

D. preşedinte. Puii la vot, domnilor, 
amendamentul Domnului Buescu. 

— Dece deputaţi cer votul secret. 

D. S. Mihălescu. Domnule preşe- 
dinte, mě rog spuneţi Adunărei daca 
comisiunea ce am numit-o noi a respins 
acest amendament in unanimitate sat 
a fost paritate de voturi, căci eù am luat 
un angagiament şi trebue să mě ţiă de 
dânsul (aplause). 

D. pregedinte. Domnilor, comisiunea 
compromisoriă in unanimitate a primit 
amendamentul domnilor Brăiloiu, Ştir- 
beiii etc.; acesta nu se pune acum la vot, 
ci se pune al domnului Buescu. 

D. Buescu. Domnule preşedinte, se 
calcă regulamentul ; când mi se vorbesce 
de acest comitet... 

D. pregedinte. Voiă răspunde dom- 
nului Buescu că e prevădaut in spiritul 
intregei Adunări ceva mai presus de cât 
regulamentul: viitorul ţărei şi pentru 
acesta Adunarea a luat angagiamentul 
sei (aplause). 


— Se procede la votarea prin bile a 
amendamentului domnului Buescu. 

Resultatul scrutinului este cel ur- 
mător: 


Votanţi.. . . 98 


Majoritate absolută. 50 
Bile albe pentru. 32 
Bile negre contra 66 


— Amendamentul domnului Buescu 
este respins. ` 

D. preşedinte. Domnilor, mai sunt 
duot amendamente: unul al domnului 
Cernătescu şi cel-l-alt al comisiunei com- 
promisorie. Acum se pune la vot mai 
ântâii amendamentul domnului Cer- 
nătescu. 

— Se pune la vot şi se respinge. 

— Se pune la vot amendamentul comi- 
siunei compromisorie şi se primesce. 

— Se pune la vot intregul articol 
ast-fel modificat şi se adoptă. 

D. Pană Buescu. Am cerut cuvântul 
in cestiune personală, ca să răspund 
onorabilului şi respectabilului domnu D. 
Ghika care îmi a făcut acusarea că eŭ 
aşi incrimina pe o parte, mai cu sémă pe 
o parte din acâstă Adunare. Eă,domnilor, 
vě rog să vă uitaţi in tot trecutul cuvin- 
telor mele şi daca veţi găsi o singură 
personalitate făcută de mine să îmi daţi 
cel mai aspru blam. Nu am avut nici 
o dată intenţiunea de a ataca pe cineva 
și maj cu s6mă pe persâne ca domnu D. 
Ghika; dar declar o dată pentru tot-d'a- 
una că nu primesc a mi se face asemenea 
imputări că eù vii a face monopol de 
patriotism, de idei, de progres şi altele. 

D. principe D. Ghika. Domnilor, 
nici unul din cuvintele mele nu voii 
retracta, fiind-că cred că am dreptul ca, 
după dece şedinţe in care am audit 
dicându-se fiţi mai liberali, iu biţi-vă 
țera şi altele, să vii şi eu acum la rên- 
dul meă şi să dic: am ostenit cu acest 
rol de a mă tot apăra de asemenea im- 
putări,şi voiă fi silit a lua pe acela de 
acusator; căci nu permit domnului Bu- 
escu să dea lecţiuni lui D. Ghika. 


286 


Daca domnu Buescu, in particular, 
nu ca deputat, voesce a îmi da o lecţiune, 
să poftâscă afară din Adunare; dar aci, 
pe câtă vreme avem un regulament, 
daca eŭ comit vre-o necuviinţă, numai 
domnu preşedinte este in drept a mă 
chema la ordine, dar nu domnu Bunescu 
să vie a îmi da o lecţiune dicênd că tl 
incriminez. Eù, din contra, am dis dom- 
nului Buescu: numai veniţi cu incrimi- 
nări, căci atunci ne siliți a lua la rândul 
nostru rolul de acusatori. 

— Articolul 59 devine 69 şi se adoptă 
intocmai după proiectul comitetului 
delegaților, in coprindere: 

„Articolul 69. Aceste duo& colegiuri 
votez separat şi aleg fie-care câte un 
representant la Adunarea teritorială.“ 

Articolul 60, care devine articolul 70, 
se adopăt după proiectul comitetului 
delegaților modificat prin amendamentul 
celui de al duoilea comitet: 

„Articolul 70. In orașele unde nu s'ar 
găsi un număr de o sută alegători pentru 
a forma cel de al duoilea colegii, acest 
număr se va completa cu proprietarii 
judeţului posedând un venit fonciar 
intre 300 şi 100 galbeni, preferindu-se 
pururea cei mai greii impuși orăşeni 
asupra proprietarilor de moşii.“ 

— Articolele 61 şi 62, care devin arti- 
colele 71 şi 72, se adoptă intocmai după 
proiectul comitetului delegaților: 

„Articolul 71. Daca intre cei mai grei 
impuşi ar fi mai mulţi cu acelaşi venit și 
daca prin numtrul lor ei ar covârşi pe 
cel cerut pentru completarea colegiului, 
eliminarea prisosului se va face prin 
tragere la sorț. 

„Articolul 72. Legea electorală deter- 
mină cele-l-alte condițiuni cerute de la 
alegător precum şi mersul operaţiunilor 
electorale.* 

D. raportor dă cetire articolului 63 
care devine 73 din proiectul comitetului 
delegaţila:. in coprindere: l 

„Articolul 73. Universitățile din Iaşi şi 
Bucuresci trimit fie-care câte un mem- 


bru la Senat ales de profesorii univer- 
sităței respective.“ 

D. pregedinte. La acest articol domnu 
N. Ionescu propune un amendament prin 
care cere a se suprima articolul 73. 

D. N. Ionescu. Cred, domnilor, că 
cuvintele de adinori ale domnului mi- 
nistru de finance ai fost pătrunse de 
acestă Adunare, când a dis că astădi nu 
mai suntem in timpul feudalităţei. Mo- 
dul de a se representa universităţile ca 
pers6ne civile, e un rest al timpurilor 
trecute când universitățile formau. per- 
s6ne civile. Astădi in Adunarea Engli- 
terei esistă representaţiunea universită- 
ţilor, dar la noi socot că acesta ar crea un 
privilegiă şi îmi pare că tocmai corpul 
invăţat nu ar trebui să dea esemple de 
sporirea privilegielor intr'un stat demo- 
cratic, căci corpul invățat are destul 
privilegii sciinţa şi virtutea. De aceea 
socot cum că representaţiunea univer- 
sităților nu e numa! un ce egit din 
spiritul de civilisare de care suntem 
pătrunși, dar insă ea tinde a crea o 
ficțiune mai mult. Universitățile din 
Iaşi şi Bucuresci sunt până acum incă 
in faşă; duol-spre-dece sai cinci-spre- 
dece profesori care ar alege unul sai 
duoi representanţi nu ar representa 
intreg corpul invăţat din țéră, nu ar re- 
presenta tóte profesiunile liberale mult 
mal numerdse de cât corpul profesoral. 

D. Ar. Pascal, raportor. Amenda- 
mentul onorabilului representant de la 
Fălcii mě a surprins fórte mult, fiind-că 
vine din partea unui om care are multă 
admiraţiune pentru sistemul engles. 
Cum, onorabilul representant de la 
Fălciă care în tâte ocasiunile ia de model 
pe Englitera, cum, tocmai dumnâlui, dic, 
-cu acestă ocasiune se opune a se intro- 
duce la noi o disposiţiune ce esistă in 
constituţiunea Engliterei? In Englitera 
universitatea din Oxford trimite un re- 
presentant in parlament. Domnu Glad- 
stone este trimisul acei universităţi. Cum 
dar domnu Ionescu nu voesce ca univer- 


287 


sitățile din Iași şi Bucuresci să fie 
represintate in Benat? 

Domnilor,după cum am dis in raportul 
mei, comitetul a voit să facă o parte 
largă sciinţei in Senat şi ast-fel a admis 
ca universităţile din Iași și Bucuresci să 
trimită fie-care câte un membru ales 
de profesorii acelor universităţi. Fi-va 
óre onorabilul representant de la Pălcii 
acela care nu voiesce să incurageze sci- 
inţa şi care voiesce să suprime un articol 
ce tinde tocmal la acesta? Aşi ruga pe 
domnu representant de la Fălciù a își 
retrage amendamentul sei, mai cu sémă 
că face parte din acel corp invăţat. 

D. A. Marcovici. Am luat cuvântul 
ca să dai şi ei opiniunea mea în privința 
acâsta şi să mě unesc cu acea a domnului 
deputat de la Fălcii şi alte locuri. In ade- 
văr, domnilor, după cum a dis onorabilul 
domnu Ionescu, acâstă măsură miróse, ca 
să dic aşa, a epocele acelea când uni- 
versitățile erai un stat in stat, când 
ele inspiraii temeri seri6se guvernului, şi 
pe când guvernul le respecta și le da tot 
felul de satisfacţiuni ca să le astupe 
gura, pentru că dacă nu avea alte merite 
avea cel pucin pe acela de-a vorbi mult. 

Pe lângă acesta, domnu Ionescu mal 
pune un argument, adică acela că la noi 
sc6lele sunt departe de a represinta toti 
clasa inteligentă, şi prin urmare că dacă 
este o mare ondre făcută acestei clase 
inteligente de a nu ti se cere nici un 
cens şi a îl se pune luminile sale mal 
presus de censul material, ast-fel in 
cât să fie gi ea represintată in Senat 
dând duoi membri, nu se dă o legitimă 
satisfacţie intregel clase inteligente. La 
noi, domnilor, profesoriatul a fost tot- 
d'a-una imbrăcişat ca un mod de vieţuire; 
nu aŭ fost tot-d'a-una 6meni care să se 
destine la profesiunea acâsta, ci de multe 
ori, ne având ce face,s'aii făcut profesori 
de litere, de drept, ori de alt ceva; nu 
voii să daŭ esemple dar voii să arăt că 
nu represintă la noi clasa profesorală 
tot şi că inteligenţa nu pâte gå fie repre- 


sintată in numele universităţei ca in alte 
ţări, pentru că la noi scólele sunt incă 
in faşa lor; şi al duoilea, o mai repet 
cum am dis, profesoratul la noi nu e o 
deatinaţiune specială, o vocaţiune, o 
viu6ţă intrâgă a unul om consacrat stu- 
diului, ci e ca să dic aşa o ramură de 
scăpare de care se agaţă mulţi ca să se 
pună in budget; şi am vădut mulţi pro- 
fesori care s'a lăsat de profesorat când 
aŭ putut găsi alte midloce de viueţuire, 
pentru că la nol clasa profesorală nu a 
fost destul de incuragiată nici destul de 
respectată până adi. 

D. ministru de finance. Domnilor. 
am venit in Cameră tocmai când sfârgea 
onorabilu domnu lonescu gi nu îl am 
putut audi, dar ei credâm că dumnâlui 
ge opune ca universitatea să nu dea duol 
senatori, ca nu prin acesta să dea un 
prestigii acelui Senat in contra căruia 
dumnâlui s'a declarat şi atunci dumnâlui 
era consecuent. Venind insă in Adunare 
aud de la onorabilu domnu Marcovici, că 
domnu Ionescu a combătut dreptul de 
a trimite universităţile duo! senatori. 
fiind-că nu sunt la inălțimea misiunei 
lor (contestări). S'a dis, domnilor, că ei 
sunt o clasă de 6meni, o instituțiune care 
incă e in fagă și nu represintă totă inte- 
ligenţa. 

Domnilor, mal ântêiù onorabilu domnu 
Marcovici a luat escepţiunea de regulă 
generală. Domnilor, din norocire pro- 
fesoratul la not de la inceput a fost un 
sacerdoţii, a fost o vocaţiune. Domni- 
lor, dacă am inaintat şi a inaintat țéra, 
e datâre ómenilor acelora care sai 
consacrat, sacrificând ori-ce alte consi- 
deraţiuni de interese, ori-ce altă posi- 
ţiune, consacrându-se inv&ţămentului 
public, incepând de la fericitul intru 
memorie Lazăr până la onorabilii profe- 
sori care îl avem astădi. 

Domnilor, argumentele care le a luat 
domnu Marcovici că profesoratul la noi 
nu a fost destul de incuragiat şi de aceea 
nu a putut deveni o profesiune, o voca- 


288 


ţiane, tocmai aceste argumente sunt un 
cuvânt mai mult ca să se dea acea incu- 
ragiare corpului profesoral, să i se dea 
dreptul de a trimite duoi senatori ca 
representanţi ai sei la acea Cameră; 
gi dacă are o rădăcină in feudalitate acea 
Cameră, atunci, domnilor, tot regimul 
constituţional își are rădăcina lui in 
feudalitate. 

Prin urmare, domnilor, nu putem res- 
pinge pe acei duol representanţi ai 
facultăţei pentru aceste motive. 

Dacă in acele ţări guvernele aŭ fost 
obligate a da un loc de drept universi- 
tăţilor in Senat, acâsta a fost nu pentru 
că profesorii vorbâi, ci fiind-că univer- 
sităţile deveniseră o adevărată putere. 

Acum ge dice că universităţile nu re- 
presintă destulă inteligenţă. Domnilor, 
inteligenţilor celor-l-alte li s'aă dat in 
legea electorală un loc, pote că nu e 
destul de mare, dar in fine li s'aă dat 
loc, şi prin urmare trebue ca şi inteli- 
genţei aceștia să ti dăm un loc. 

— Se pune la vot amendamentul 
domnului N. Ionescu şi se respinge. 

— Be pune la vot articolul 63 de- 
venit 73 din proiectul comitetului de- 
legaţilor şi se adoptă intocmai. 

D. raportor cetesce articolul 64 deve- 
nit 74 din proiectul comitetului delega- 
ţilor:: 

„Articolul 74. Spre a putea fi ales la 
Senat este de nevoe: 

1) a fi român de nascere sai natura- 
lisat ; 

2) a se bucura de drepturile civile şi 
politice ; 

3) a fi domiciliat in România ; 

4) a avea vârsta de 35 ani; 

5) a avea un venit de ori-ce natură 
de 800 galbeni dovedit in modul pre- 
vădut la articolul. .... x 

D. N. Ionescu propune un amenda- 
ment prin care cere ca la alineatul al 
patrulea să se dică 40 de ani in locde 35. 

D. N. Blaremberg. Aşi propune un 
amendament dacă mai vârtos partea 


acâta a Adunărei (drâpta) ar voi să 
adere la dânsul. Aşi cere ca să reducem 
censul de 800 galbeni la 600, cerând 
insă ca să fie el constatat prin rolurile 
de contribuțiune. 

— Se pune la vot amendamentul 
domnului N. Ionescu şi se primesee. 

D. N. Blaremberg retrage amenda- 
mentul set. 

— Se pune apoi la vot articolul impre- 
ună cu amendamentul domnului Io- 
nescu şi se primesce. 

D. Paciurea. Constat că la lectura 
acestui articol am cerut cuvântul şi nu 
s'a ţinut s6mă. 

D. raportor dă cetire articolului 65 
din proiectul comitetului delegaților 
care devine 75: 

„Art. 75. Sunt dispensaţi de acest sens: 

„0) presedinţii sai vice-preşedinţii 
vre-unei Adunări legislative ; 

„b) deputaţii care aŭ făcut parte din 
trei legislaţiuni ; 

„€) generalii ; 

„d) colonelii ce aŭo vechime de 3ani; 

„€) cei-ce aŭ fost miniştri sai agenţi 
diplomatici aí ţărei ; 

nf) cei ce aù fost consilieri de Stat 
„sai prefecţi in timp de şese ani; 

9) cei-ce vor fi ocupat in timp de un 
„an funcțiunile de president de curte, de 
„procuror general, de consilier la curtea 
„de casaţiune ; 

„h) cei cu diplomă de doctorat de 
„ori-ce specialitate care in timp de şese 
ani vor fi esercitat profesiunea lor.“ 

D. preşedinte. La acest articol s'a 
propus un amendament din partea comi- 
tetului compromisoriă, prin care cere ca 
la alineatul h, după cuvântul „doctorat“ 
să se adaoge acela de „sai licenţiaţi.« 

Un amendament al domnului Tel prin 
care propune ca la alineatul b, cuvân- 
tul „legislaţiuni“ să se schimbe in „se- 
suni.“ 

Un alt amendament al domnului C. 
Văleanu prin care cere a se suprima 
alineatul f. 


239 


În fine, un amendament al domnului 
C. Văleanu prin care cere ea la alineatele 
e şi d să se adaoge cuvintele „in neac- 
tivitate." 

— Acest din urmă amendament se 
respinge, iar cele-l-alte trei se adoptă. 

— Se pune la vot articolul 75 ast-fel 
modificat şi se adoptă. 

— Articolul 66 care devine 76 din 
proiectul comitetului delegaților se 
adoptă intocmai: 

„Articolul 76. Vor fi de drept membrii 
al Senatului: 

nl) Moştenitorul Tronului la vârsta 
de 18 ani, insă el nu va avea vot deli- 
berativ de cât la vârsta de 25 ani; 

2) Mitropoliţii şi episcopii eparchioţi.* 

— Se e6tesce articolul 67 care devine 
77 din proiectul comitetului delegaților: 

„Articolul 77. Membri Senatului nu 
primesc nici o dotaţiune nici indem- 
nitate.“ 

D. Tel. Să îmi permitețí a nu primi 
acest articol, căci nu ințeleg ca ómenií 
care servă ţerei să nu primâscă nici o 
retribuţiune. Propun dar un amenda- 
ment pentru suprimarea acestui articol. 

D. N. Blaremberg. Mi se pare că 
preocupaţiunea domnului Tel nu are 
cuvântul ei de a fi mai vêrtos in casul 
de faciă, pentru că senatorii trebue să 
aibă un venit de 800 galbeni pe an. 
(O voce. Dar cei care sunt senatori fără 
acest venit?) Aceştia aŭ şi el o posi- 
ţiune socială destul de insemnată și 
care presupune că aŭ şi midloce de esis- 
tență. Ast-fel e şi in Belgia şi conjur pe 
acei mai vârtos ce ţin la instituţiunea 
Senatului să voteze acest articol, spre a 
nu se putea dice in ţâră că in starea 
actuală a financelor noi am creat insti- 
tuţiuni de natură a impovăra pe Stat. 

D. Tel. Înţeleg ca fie-care om să fie 
retribuit când servă Statului şi pe lângă 
acâsta nu ințeleg ca să fie membrii Sna- 
tului privilegiați, căci prin acâsta se 
opresce indirect cei săraci de a fi membri 
la Senat. 


240 


De aceea propuiă un amendament de 
a se suprima acest articol. 

— Be pune la vot amendamentul dom- 
nului Tel şi se respinge. 

— Se pune la vot articolul 77 şi se 
adoptă. - 

Articolele 68,69, 70 şi 71, care devin 
78, 79, 80 şi 81, din proiectul comite- 
tului delegaților, se adoptă intocmai: 

„Articolul 78. Membrii Senatului se 
aleg pe 8 ani şi se inuoesc pe jumětate 
la fie-care patru ani, prin tragere la 
sorți a unui senator de fie-care județ.“ 

„Articolul 79. Membrii eşiţi sunt re- 
eligibili.“ 

„Articolul 80. La cas de disoluțiune, 
Senatul se reinuoesce in intregul sei.“ 

„Articulul 81. Ori-ce intrunire a Se- 
natului, afară de timpul sesiunei Adu- 
nărei deputaţilor, este nulă de fel.“ 

D. raportor cetesce articolul 72 din 
proiectul comitetului delegaților, care 
devine articolul 82: 

„Articolul 82. Puterile constituționale 
ale Domnului sunt ereditare in linia cobo- 
ritóre directă şi legitimă a Măriei Sale 
Principelui Carol I de Hohensollern 
Sigmaringen din bărbat in bărbat prin 
ordinul de primogenitură şi cu esclusi- 
unea perpetuă a femeilor şi coborito- 
rilor lor.“ 

D. preşedinte al consiliului. Dom- 
nilor, am să vě fac o declaraţiune din 
partea Inălţimei Sale. 

Înălţimea Sa doresce ca copii care vor 
moşteni Tronul să se crâscă in religiu- 
nea nóstră (Viui şi prelungite aplause). 

Tot o dată Inălţimea Sa doresce ca 
acestă disposiţiune să se trecă in Consti- 
tuţiune. 

D. preşedinte. După decluraţiunea 
guvernului, prin organul domnului pre- 
şedinte al consiliului, cred că coprinderea 
acâsta despre moştenitorii Tronului va 
figura ca un proiect-al guvernului iar 
nu ca un amendament; se va inscrie dar 
in text: după declararea guvernului. 

— Se pune la vot articolul 72 impre- 


| 


ună cu declaraţia guvernului şi se pti- 
mesce. 

D. N. Blaremberg. Ar fi bine, soco- 
tesc, ca din partea Adunărei să se nu- 
mâscă o comisiune care să mulţumâscă 
Măriei Sale pentru aceste frumâse sen- 
timente. 

D. preşâdinte. Cred că mulţumirea 
cea mal viue care am putea-o face 
Domnitorului, ar fi să îi presentăm 
Constituţiunea cât maï curând. 

— Articolul 73 din proiectul comite- 
tului delegaților devine 83 şi se adoptă 
după cum s'a modificat de acel al duoilea 
comitet, in coprindere: 

„Articolul 83. In lipsă de coboritori in 
linia bărbătâscă a Măriel Sale Carol I 
de Hohenzollern Sigmaringen, saccesi- 
unea Tronului se va cuveni celui mal in 
vârstă dintre fraţii Sei saă coboritorilor 
acestuia, după regulile statornicite in 
articolul precedent. 

„Daca nici unul dintre fraţii saă co- 
boritorii lor nu s'ar mai găsi in viuâţă 
sati ar declara mai d'inainte că nu pri- 
mesc Tronul, atunci Domnitorul va 
putea numi succesorul Sei dintr'o dinas- 
tie suverană din Europa, cu primirea 
representaţiunei naţionale dată in forma 
prescrisă de articolul. ... 

„Daca nici una nici alta nu va avea 
loc, Tronul este vacant.“ 

— Şedinţa se ridică la 6 ore după amâdi 
şi cea următdre se anunciă pentru a duoa 
di 27 luniu. 


ŞEDINŢA DIN 27 IUNIU 1866 


Preşedinţa domnului Manolache Cos- 
tachi. 

Şedinţa se deschide la amedi. 

Presenţi 104 deputaţi. 

Nu răspund la apelul nominal 41 şi 
anume, - 


In congediù: 


Alcaz Eugenie, Forăscu Vasile, Gri- 
dov Nicolae, Leca Casian, Mavrocordat 


241 


Nicu, Morțun Emanoil, Mârza Ioan, 
Pâcleanu Nicolae, Plesnilă Ioan, Romalo 
Vasile, Roseti Teodor, Roseti Iancu, 
Roseti Stefan, Rufu Mantu, Sturdza 
Ioan, Cozadini Dimitrie. 


În misiune: 


Bălăceanu Ioan, Boerescu Vasile, Cos- 
taforu George. 


Fără aretare de motive: 


Balş Alecu, Brăescu Alecu, Ciocârlan 
Constantin, Cananăii Sevastian, Catargiu 
Calimachi, Filipescu Grigorie, Filipescu 
Emanoil, Plagino Alexandru, Racotă 
Hariton, Roseti C. Teţcanu, Varlam 
Constantin, Ventura Iancu, Vercolici 
Ioan, Voinov Nicolae, Ghika Ioan, Bastă 
Anastasie, Paladi Ioan, Ralet Iancu, 
Iamandi Nicolae, Lahovari Grigorie, Lu- 
paşcu Alexandru, Pogor Vasile. 

— Se cetesce sumarul şedinţei prece- 
dente. 

D. N. Blaremberg. Am luat cuvân- 
tul, domnilor, asupra sumarului, spre a 
cere o rectificare. 

In şedinţa trecută s'a propus un amen- 
dament asupra colegiului al duoilea de 
alegători pentru Senat; găsesc că redac- 
ţiunea lui ar putea da loc la diferite 
interpretaţiuni;, căci făcend menţiune 
numai de acei ce aŭ un venit in jos de 
300 galbeni, ar lăsa a se presupune 
că cei cu un venit de la 300 in sus ar fi 
escluşi; acâsta insă nu a fost in inten- 
ţiunea autorilor acelui amendament şi 
comitetul este gata a vě face acâstă 
declaraţiune. Ast-fel dar cer de a se trece 
in procesul-verbal acâstă esplicaţiune. 

D. Sihleanu. Ca membru al comisiu- 
nei, declar că ast-fel am inţeles spiritul 
acelui amendament, precum a declarat 
că îl ințelege şi domnu Blaremberg, că 
şi acei cu venit de 300 galbeni in sus se 
vor folosi de dreptul de votare. 

D. Paciurea. Domnilor, asupra arti- 
colului 65 devenit 66, ieri a venit un 
amendament in coprindere ca pentru 
generali şi coloneli in neactivitate . . . . 


n R 


O voce. S'a respins acel amendament. 

D. Paciurea. Este o erdre. 

D. secretar D. Berendeiii. Să vă daŭ 
o lămurire. Amendamentul despre care 
domnu Paciurea vorbesce este respins. 
S'a primit de comisiune, dar Adunarea 
îl a respins. 

D.G. Văleanu. Nici comisiunea nu 
îl a primit. 

D. secretar D. Berendeii. Pe amen- 
dament se vede o insemnare că comisiu- 
nea îl a primit. 

D. G. Văleanu. Nu. 

D. vice-preşedinte. Pun la vot su- 
marul aşa cum s'a indreptat. Se pri- 
niesce. 

D. preşedinte. La ordinea gilei ur- 
m6ză, domnilor, votarea Constituţiunei ; 
ne am oprit in şedinţa trecută la arti- 
colul 37. Domnu raportor e invitat să 
continue cetirea. 

D. raportor cetesce următorul articol 
din proiectul guvernului care devine 
articolul 84: 

„Articolul 37. In cas de vacanţă a 
„Tronului, chiar fără convocaţiune, Adu- 
„narea. generală se adună de indată şi 
„alege până in opt dile cel mult de la 
„intrunirea sa un Domn, in conformitate 
„eu principiile aședate la titlul I al 
„Constituţiunei şi articolul.... 

„Presenţa a */, a membrilor inscrişi 
„este necesară pentru a se face acâstă 
„alegere. In cas când in termenul arătat 
„nu se va face alegerea, atunci in a nuoa 
„Qi la amâgdi Adunarea va păşi la ale- 
„gere ori-care ar fi numărul membrilor 
„de faciă. 

„Dacă Adunarea se află disolvată in 
„momentul vacanței Tronului, se va 
„urma in modul arătat in articolul. . 

„Până la sosirea Domnului ea va 
„numi cu majoritate absolută a voturi- 
„lor o Locotenenţă domnâscă compusă 
„de trei persóne. 

„Votul va fi secret.“ 

16 


- - Se cetesce articolul amendat de co- 
mitet: 

„Articolul 74. In cas de vacanţă a Tro- 
„nului, Adunárile se intrunesc chiar fárå 

„Convocaţiune, de indată, şi aleg până 
„in opt qile cel mult de la intrunirea 
„lor un Domn in conformitate cu prin- 
„cipiile ayedate la articolul... 

„Preenţa a ?/, a i e pe inscriși 
„este necesară pentru a ne face alegerea. 
„|n can când in termenul ar&tat nu se 
„va fuce alegerea, atunci in a nuoa di 
„lu amedi Aduniările vor păși la alegere 
„orl-care ar fi numtrul membrilor de 
„faciă. 

„Dacă Adunările se află disolvate in 
„momentul vacanței Tronului, se va 
„urma in modul arttat in articolul... 

„Până la sosirea Domnului ele vor 
„numi cu majoritate absolută a votu- 
„rilor o Locotenenţă domnescă, compusă 
„de trei persâne. 

n Votul va fi secret.“ 

D. preşedinte. Aici, domnilor, este 
un amendament ul comitetului compro- 
misorii, care dice: 

„Articolul 84. Lu cus de vacanţă a Tro- 
nului, ambele Adunări se intrunesc de 
indată intr'o singură Adunare, chiar fără 
convocuţiune, şi cel mal tårdiù până in 
opt dile de la intrunirea lor aleg un 
Domn dintr-o dinastiă suverană din 
Europa occidentală. 

„Presenţu a trei pătrimi din membrii 
cure compun fie-care din ambele Adunări 
şi majoritatea de duve treimi a membri- 
lor presenți suut necesare pentru a se 
putea procede la acéstă alegere. 

„la cas când alegerea nu va fi făcută 
in termenul mai sus prescris, atunci in a 
nuon di la amâdi Adunările intrunite 
vor pàgi la alegere, ori-cure ar fi numă- 
rul membrilor presenţi şi cu majoritatea 
ubaolută a voturilor. 

„Daca Adunările s'ar afla disolvate 
in momentul vacanței Tronului, se va 
urma dupe modul prescris la articolul 
următor. 


E Mo oZ 


„In timpul vacanței Tronalui, Adu- 
nările intrunite vor numi o Locotenenţă 
domnâscă compusă de trei persâne, care 
va esercita puterile Domnesci până la 
suirea Domnului pe Tron. 

„In tote casurile mai sus arětate votul 
va fi secret.“ 

— Se pune la vot acest amendament şi 
se adoptă. 

D. raportor cetesce articolul 38 din 
proiectul primitiv al guvernului, care 
devine articolul 85 şi pe care comitetul 
delegaților îl a primit intocmai, cu sin- 
gura modificare a cuvintului Adunare, 
in Adunări : 

„Articolul 85. La mârtea Domnului 
„Adunarea se adună chiar fără convoca- 
„tiune cel târdiă dece dile după declara- 
„rea morţei. 

„Dacă din intâmplare ea a fost disol- 
„Yată mal d'inainte şi convocaţiunea ei 
„a fost hotărită in actul de disolvare 
„pentru o epocă in urma celor dece qile, 
„atunci Adunarea cea vechiă se adună 
„până la intrunirea aceleia care are a o 
„inlocui.it 

— Se pune la vot acest articol cu 
modificațiunea propusă de comitetul 
delegaților şi se adoptă. 

D. raportor cetesce articolul 39 din pro- 
iectul guvernului care devine articolul 
86 şi pe care comitetul delegaților îl a 
adoptat intocmai : 

„Articolul 86. De la data morţei Dom- 
„nului şi până la depunerea jurămen- 

„tului a succesorului Sei la Tron, pute- 
„rile constituționale ale Domnului sunt 

„esercitate in numele poporului român 

„de miniştri intruniţi in consiliă şi sub a 

„lor responsabilitate.“ 

— Se pune la vot acest articol şi se 
primesce. 

— Se cetesce apoi articolul 40 din pro- 
iectul guvernului care devine artico- 
lul 87: 

„Articolul 87. Domnul este vârstnic la 

„versta de 18 ani impliniţi. 

„La suirea Sa pe Tron El va depune 


„mai Antâiă in sinul Adunărei generale 
„următorul jurământ: 

„Jur de a pădi Constituţiunea şi legile 
„poporului român, de a menţine dreptu- 
„rile lui naţionale şi integritatea teri- 
„toriului.: 

D. raportor. La acest articol este, 
domnilor, următorul amendament al co- 
mitetului delegaților care inlocuesce 
pe al 2-lea alineat al articolul 40: 

„El nu ia posesiune de Tron mal ina- 
„inte de a depune in sinul representa- 
„tiuneï generale următorul jurământ“. 

Apoi mai este un amendament al celui 
de al duoilea comitet care propune ca, 
in loc de verstnic să se dică major și in 
loc de Adunărei generale, Adunărilor 
întrunite. 

— Se pune la vot articolul 87 ast-fel 
modificat şi se adoptă. 

D. raportor cetesce următorul articol 
din proiectul guvernului care devine 
articolul 88: 


„Articolul 41. Dacă la mórtea Dom- 


„nului succesorul Sei este nevârstnic, 
Adunarea numesce regența până ce El 
„va ajunge la vârsta legiuită. 

„Regența e compusă de trei persâne, 
„formând tot-d'o-dată şi tutela Domnu- 
„lui in timpul minorităţei Sale.“ 

D. preşedinte. Aici, domnilor, avem 
un amendament al celui de al duoilea 
comitet care dice: 

„Articolul 88. Domnul in viuţă fiind 
pâte numi o regență de trei pers6ne care, 
dupe mârtea Domnului, să esercite pu- 
terile Domnesci in timpul minorităței 
succesorului Tronului. Acâstă numire 
se va face cu primirea representaţi- 
unei naţionale, dată in forma prescrisă 
la articolul. .... din Constituţiunea de 
faciă. 

„Regența va esercita tot-o-dată şi 
regența succesorului Tronului in tim- 
pul minorităţei acestuia. 

„Dacă la mórtea Domnului regența 
nu s'ar gåsi numită și succesorul Tro- 
nului ar fi minor, umbele Adunări intru- 


248 


nite vor numi o regență, procedând 
dupe formele prescrise la articolul 84 
din Constituţiunea de faciă. 

„Membrii regenței nu intră in func- 
ţiune de cât după ce vor fi depus solemn, 
inaintea ambelor Adunări intrunite, ju- 
rământul prescris prin articolul 87 din 
Constituţiunea de faciă.* 

— Se pune la vot acest amendament 
care devine articolul 88 şi se adoptă 
intocmai. 

D. raportor cetesce articolul 42 din 
proiectul primitiv care devine articolul 
89 gi pe care comitetul delegaților îl a 
adoptat cu schimbarea cuvintelor: Adu- 
narea generală in acela de: Adunările. 

Articolul 89. Dacă Domnul se află in 
imposibilitate de a domni, ministri, după 
ce ai constatat legalmente acâstă impo- 
sibilitate, convoc indată Adunarea ge- 
nerală. Acâsta alege regența care va 
forma şi tutela.“ 

D. raportor cetesce următorul articol 
din proiectul primitiv : 

„Articolul 43. Membrii regenței nu pot 
intra in funcţiune mal nainte de a depune 
jurământul prescris la articolul 40.* 

D. pregedinte. Aci este un amenda- 
ment al celui de al duoilea comitet care 
propune supresiunea acestul articol ca 
fiind coprins in articolul 88. 

— Se pune la vot supresiunea acestui 
articol şi se incuviinţâză. 

Articolele 44, 45 şi 46 din proiectul pri- 
mitiv, care devin articolele 90, 91 şi 92, se 
adoptă in următorea coprindere : 

„Articolul 90. Nici o modificare nu se 
póte face Constituţiunei in timpul re- 
genţei.“ 

„Articolul 91. Domnul nu va putea fi 
tot de o dată şi şeful unui alt Stat fără 
consimţimântul Adunărilor.“ 

„Nici una din Adunări nu póte deli- 
bera asupra acestui obiect, dacă nu vor 
fi presenţi cel pucin duoă treimi din 
membrii care le compun şi hotărîrea nu 
se pâte lua de cât cu duoă treimi din 
voturile membrilor de faciă,“ 


„Art. 92. Persóna Domnului este in- 
violabilă. 

„Miniştrii lui sunt respundetori. 

„Nici un act al Domnului nu pste 
avea tărie dacă nu va fi contrasemnat 
de un ministru, care prin acâsta chiar 
devine respundttor de acel act.“ 

D. raportor cetesce articolul 47 din 
proiectul primitiv care devine articolul 
93, in coprindere: 

„Articolut 47. Domnul numesce şi 
revâcă pe miniştrii Sel. 

„El sancționâză, promulgă şi aplică 
legile. 

„El pote refusa sancţiunea Sa. In acest 
cas insă legea se va presenta din noi 
Adunărei in sesiunea viitore. Dacă Adu- 
narea va stărui in votul seu, Domnul 
sau va sancţiona legea sai va disolva 
Adunarea. Adunarea cea nouă persis- 
tând sancţiunea va fi dată. 

„El are dreptul dea erta sau dea 
micşora pedepsele in materii criminale, 
afară de ceea ce s'a statornicit in privi- 
rea miniştrilor. 

„El nu pâte suspenda cursul urmărirei 
sai al judecăţei nici a interveni prin 
nici un mod in administraţiuneu jus- 
tiției. 

„El numesce sai confirmă in tóte 
funcțiunile administraţiunei publice şi 
de relaţiuni exteridre, după anume legi. 

„El nu pote crea o nouă funcţiune 
fără o lege specială. 

„El face regulamente necesarii pen- 
tru esecutarea legilor, fără să potă vre- 
o dată modifica saii suspenda legile şi 
nu pâte scuti pe nimeni de aplicarea lor. 

„El este Capul puterei armate. 

„El conferă gradurile militare, in 
conformitate cu legea. 

„El va confera decoraţiunea română 
conform unei anume legi. 

„El are dreptul de a bate monetă, 
conform unei legi speciale. 

„El incheiă cu statele streine conven- 
iunile necesaril pentru comerciă, navi- 
gaţiune şi alte asemenea ; insă, pentru 


244 


ca aceste acte să aibă autoritate indato- 
ritore, trebue mai ântâii a fi supuse 
puterei legislative şi aprobate de ea.: 

D. preşedinte. La acest articol s'au 
propus următdrele amendamente: 

1. Următorul amendament al comite- 
tului compromisorii : 

„La alineatul VI al articclului 47 să 
se dică: „El numesce sati confirmă in tote 
funcțiunile publice“ ; 

2, Un alt amendament al aceluiaşi co- 
mitet in coprindere: 

„In locul alineatului III să se dică: 

„El pote refusa sancţiunea Sa“; 

„In locul alineatului XIII să se pue 
alineatul din proiectul modificat“ ; 

3. Următorul amendament al domnu- 
lui Tacu: 

„La inceputul alineatului II in locul 
fraselor: „El póte refusa sancţiunea Sa. 
In acest cas... să se pue următârele: 

„In termen deo lună Domnul va sanc- 
„iona saii va refusa sancţiunea ori-cărei 
„legi ; insă in casul din urmă. . . (de aci 
„inainte urmâză textul din proiect.“ 

D. D. Tacu. Prin articolul 46, Domnul 
are dreptul de a sancţiona ori-ce lege. Pe 
cât e de interes pentru societate ca legile 
să fiă votate de Corpurile legiuitóre, pe 
atâta e de interes să fiă şi sancţionate 
de Domnitor. De aceea cred că e nevoe 
ca in Constituţiune să se prevedă ter- 
menul de o lună de la data votărei şi 
de aceea am și propus acest amendament. 

D. ministru de finance. Domnilor, 
guvernul se unesce cu suprimarea părței 
privitore la dreptul de veto şi iată pen- 
tru ce: Tut-d'a-una Camerile aŭ un mid- 
loc de a obliga pe guvern a merge pe 
calea legali şi acel midloc este budge- 
tul; o Cameră aduce pe Puterea esecu- 
tivă tot-d'a-una pe drumul legal prin 
budget; prin urmare numai e nevoe a se 
pune restricţiunea de veto. 

Cât pentru tractate, acest drept nu 
se pote ridica -puterei esecutive ; căci. 
domnilor, nu puteţi să voiţi de cât mo- 
narchia constituţională ; pe cât Europa 


va sta monarchică să stăm şi noi; când 
Europa se va proclama in republică o 
vom proclama şi noi. 
— Ñe pune la vot alineatul I şi se adoptă. 
— A mendamentul domnului Tacu la al 
duoilea alineat se respinge. 

— Se pune la vot alineatul II şi se 
adopti. 

— Alineatul III se adoptă cu modi- 
ficarea propusă prin cel de al duoilea 
amendament al comitetului compromi- 
soriă. 

— Se cetesce alineatul IV. 

D. C. Boerescu. La alineatul IV 
ași propune să se pistreze numai cuvin- 
tele: „El are dreptul de a erta saŭ de a 
micşora pedepsele in materii criminale' 
și să ge scâţă cuvintele: „afară de ceea 
ce s'a statornicit in privinţa ministrilor; 
pentru că este la vale articolul 59 in care 
se vorbesce de acâstă cestiune şi se dice: 
„Domnul nu pâte să erte sai să micșo- 
reze pedâpsa hotăriti miniştrilor. 

D. ministru de finance. Si se dică 
dar: afară de casul prevădut in artico- 
lul 59. 

D. C. Boerescu. Nu scim dacă vom 
primi acel articol. 

D. ministru de finance. Domnu Boe- 
rescu dice că, dacă am pune in acest 
articol cuvintele afară de casul prevedut 
de articolul 59 şi le am primi, pote că 
acel articol 59 să nu se primâscă. Eù ași 
voi ca tocmai pentru acâsta să se pue 
intr'acest articol cuvintele care le am dis 
şi să se primâscă, ca pe urmă majoritatea 
să fiù obligată a primi și articolul 59. 

D. preşedinte. Se pune la vot acum 
articolul ast-fel cum este redigiat in pro- 
lectul primitiv al guvernului. 

D. I. Strat. Domnilor, věd că comi- 
tetul delegaților la articolul 83, care ia 
locul articolul 44, propune a se adăogi 
un alineat care dice: „are drept de 
amnistie in materie politică" ce se face 
cu acel alineat ? 

D. preşedinte. Acésta se adaogă iu- 
tr'adevěr la acest articol precum se arată 


245 


la articolul 83 al comitetului; prin 
urmare se pune la vot ântâiă articolul 
primitiv al guvernului cu adaosul acesta: 
„are dreptul de amnistiă in materie 
politică“. 

D. R. Ionescu. Nu domnule preşe- 
dinte, căci acest alineat forméză un ali- 
neat deosebit. 

D. pregədinte. Aşa dar se pune la 
vot până aci: „El are dreptul de a erta 
saŭ a micşora pedepsele in materie cri- 
minală afară de ceea ces'a statornicit in 
privirea miniştrilor“ adică alineatul din 
proiectul guvernului. 

D. N. Ionescu. Dacă s'a dis „afară de 
ceea ce s'a statornircit in privirea miniş- 
trilor** trebue să se adaoge: „prin acâstă 
Constituţiune,“ iar nu să se lase așa vag. 

D. preşedinte. Acâsta e o cestiune 
de redacţiune. 

— Se pune la vot alineatul IV cum îl a 
cetit domnu preşedinte și se adoptă. 

— Alineatul V se adoptă fără modi- 
ficare. 

— Alineatul VI se adoptă cu modifi- 
carea propusă in amendamentul celui de 
al duoilea comitet. 

— Alineatul VII se adoptă intocmai. 

— Alineatul VIII se adoptă cu schim- 
barea cuvintelor: aplicarea lor in ese- 
cuțiunea lor. 

— Alineatele 9, 10, 11 şi 12 se adoptă 
fără modificare. 

— Se cetesce alineatul XIII. 

D. pregedinte. Comisiunea compro- 
misoriă propune a se adopta in locul 
acestui alineat modificările comitetului 
delegaților. 

D. ministru de finance. Guvernul 
susține alineatul din proiectul primitiv. 

— Se pune la vot alineatul guvernului 
şi se adoptă in locul amendamentului 
comitetului. 

— Se pune la vot intregul articol 47 
şi se adoptă. o} 

— Articolul 48, care devine 94, se 
adoptă cu modificarea propusă de comi- 
tetul delegaților, in coprindere: 


246 


„Articolul 94. Legea fixéză lista civilă 
pentru durata fiă-cărei Domnii.“ 

D. raportor cetesce articolul 49, care 
devine articolul 95, in următârea co- 
prindere : 

„Articolul 49. La 15 Noembre a fie- 
căruia an Adunarea se intrunesce fără 
convocaţiune, dacă Domnul nu a convo- 
cat-o mai inainte. 

„Durata fie-căreia sesiuni ordinare 
' este de trei luni. 

„La deschiderea sesiunei, Domnul es- 
pune prin un mesagiă starea ţărei. 

„Domnul pronuncià inchiderea se- 
siunei. 

„El are dreptul de a convoca in se- 
siune estraordinară Adunarea. 

„El are dreptul de a disolva Adu- 
narea. | 

„Actul de disolvare trebue să conţie 
convocaţiunea alegătorilor până in duoě 
luni de dile şi a Adunărei până in trei 
luni. 

„Adunarea in cele trei luni de sesiune 
ordinară are singură dreptul de a se 
amâna.“ 

D. preşedinte. Aci e un amendament 
care dice: 

„La alineatul al treilea propunem a 
se adăogi aceste cuvinte, la care Adună- 
rile fac respunsurile lor.“ 


P. Cernătescu, C. T. Grigorescu. 


— Se pune la vot acest amendament şi 
se adoptă. 

— Ñe pune la vot articolul 49 şi se 
adoptă cu schimbarea cuvintelor: Adu- 
narea se întrunesce, in acelea de „Adu- 
nările se intrunesc.“ | 

D. raportor cetesce articolul 50 din 
proiectul primitiv, pe care comitetul 
delegaților îl a supres: 

„Articolul 50. Domnul nu se pote de- 
părta din coprinsul teritoriului Româ- 
niei fără incuviinţarea Adunărei.“ 

— Se pune la vot supresiunea acestui 
articol şi se incuviinţeză. 

D. raportor cetesce articolul 51 din 


proiectul primitiv, care devine artico- 
lul 96: 

„Articolul 96. Domnul nu are alte 
drepturi de cât acele date lui prin Cons- 
tituțiune.* d | 

— Acest articol se adoptă, după pro- 
punerea celui de al duoilea comitet, 
cu schimbarea cuvântului: drepturi in 
puteri. 

D. raportor cetesce articolul 52 din 
proiectul primitiv care devine artico- 
lul 97: 

„Articolul 97. Nu póte fi ministru de 
cât cel care este român din nascere sau 
cel care a dobândit impământenirea cea 
mare.“ 

D. pregedinte. Aci este un amenda- 
ment al celui de al duoilea comitet care 
propune a se șterge cuvintele: cea mare. 

D. P. Cernătescu. Eù susţiă redac- 
ţiunea primitivă, pentru că la noi cain 
tâte statele civilisate care sunt gelóse de 
drepturile lor, trebue să avem ducă im- 
pământeniri, una mare şi alta mică. 

D. pregedinte. Observ domnului Cer- 
nătescu că in legislaţiunea nóstră nu 
esistă de cât o impământenire. 

D. C. Boerescu. Imi pare fórte răi 
că domnu Cernătescu a venit cam târ- 
diù să îmi dea dreptate. 

Cu ocasiunea articolului 6 care s'a 
votat deja in Constituţiune, am propus 
ei insu-mi suprimarea vorbei de impă- 
mântenire, fiind-că am dis ca prin legea 
civilă să se impărțescă impământenirea 
in duo şi dacă nu mě incel domnu Cer- 
nătescu a votat in contra propunerei 
mele. De ce dar astădi când după legea 
in vigore nu esistă duoă impământeniri 
să se mai dică impământenirea cea mare 
şi cea mică? 

D. I. Fălcoianu. Să se constate in 
procesul verbal că Adunarea nu inţelege 
să esiste de cât numai o singură impă- 
mântenire. 

— Se pune la vot articolul 97 cu amen- 
damentul celui de al duojlea comitet și se 
adoptă, 


— Articolele 53, 54 şi 55 din proiectul 
primitiv, care devin articolele 98, 99 şi 
100, se adoptă precum urmeză: 

„Articolul 98. Nici un membru al fa- 
miliei Domnitâre nu póte fi ministru.“ 

„Articolul 99. Dacă miniştri nu ar fi 
membri al Adunărilor, el pot lua parte 
la desbaterea legilor, fără a avea insă 
şi dreptul de a vota. 

„La desbaterile Adunărilor presența 
cel pucin a unul ministru e necesară. 

„Adunările pot esige presenţa miniş- 
trilor la deliberaţiunile lor.“ 

„Art. 100. In nici un cas, ordinul ver- 
bal saŭ inscris al Domnului nu póte apăra 
pe un ministru de respundere.* 

D. raportor cetesce articolele 56 şi 57 
„din proiectul primit, pe care comitetul 
delegaților le a intrunit intr'un singur 
articol care devine articol 101, in urmă- 
t6rea coprindere : 

„Fie-care din ambele Adunări pre- 
cum şi Domnul aii dreptul de a acusape 
miniştri și a îl trimite d'inaintea curţei 
de casaţiune, care singură in secţiuni 
unite este in drept a îi judeca afară de 
cele ce se vor statua prin legi in ceea ce 
privesce esercițiul acţiunei civile a părţei 
lesate şi in ceea ce privesce crimele şi de- 
lictele comise de miniştri, afară de eser- 
ciţiul funcţiunei lor. 

„Punerea sub acusaţiune a miniștri- 
lor nu se póte rosti de cât prin majori- 
tatea de duot treimi a membrilor de 
faciă. 

„O lege presintată la cea d'ântâii se- 
siune va determina casurile de respon- 
sabilitate, pedepsele aplicabile miniştri- 
lor şi modul de urmărire in contra lor, 
atât in privirea acusaţiunei admisă de 
representaţiunea naţională cât şi in pri- 
virea urmărirei din partea părţilor lesate. 

„Acusaţiunea pornită de representa- 
ţiunea naţională contra miniştrilor se 
va susținea de ea insăşi. 

„Urmărirea pornită de Domn se va 
face prin ministeriul public.“ 

D. pregedinte. Aci este un amenda- 


247 


ment al domnului N. [onescu, prin care 
cere ca miniştri să fie judecaţi de Senat, 
şi un amendament al domnului Cernă- 
tescu prin care cere menţinerea artico- 
lelor din proiectul primitiv. 

D.P.Cernătesou. Domnilor, eŭ susțiù 
articolul guvernului, acest articol mi se 
pare forte salutar. El dice că miniştri 
sunt responsabili de călcările de legi şi 
mal la vale dice: că se va face o lege 
specială unde se vor arăta casurile pentru 
care vor fi daţi in judecată. Insă abusu- 
rile comise de guvernul trecut mě fac să 
doresc ca aceste duo& casuri speciale să 
se pue chiar in Constituţiune. 

D. N. Blaremberg. Domnilor, vě 
mărturisesc că, când am cerut cuvêntul, 
am credut că amendamentul domnului 
Cernătescu coprinde alt-ceva. Voiă pro- 
fita insă de impregiurarea ci am cuvân- 
tul, spre a combate amendamentul dom- 
nului Ionescu. Domnu Ionescu a fost de 
la inceput contra Senatului; dar, peutru 
că nu a putut să ştârgă acâstă instituţiu- 
ne din Constituţiune, voesce astădi să o 
denatureze ; dumnslui voesce să dea atri- 
buţiuni judecătoresci Senatului, care este 
o porţiune a puterei legiuitore. Dar acâs- 
ta este insăşi neguţiunea regimului con- 
stituţional, care este aşedat pe principiul 
impărțţirei puterilor; şi nu pot atribui 
acâstă ideea domnului Ionescu de cât 
unei reminiscenţe a Camerei lordilor 
pe care domnia-sa voia s'o introducă in 
România. Eù insă care ţiă la regimul 
constituţional şi la Senatul instituit de 
DOI, nu voesc acestă confusiune in puteri. 

D. N. Ionescu. Domnilor, voii incepe 
de unde aŭ inceput murmurile. Sənatul 
ca Corp politic nu pote avea acel6şi atri- 
buţiuni ca Camera deputaţilor. Prin ur- 
mare, când am da Senatului acsstă atri- 
buţiune nu se pote dice că îi dăm atri- 
buţiunea altui Corp. Dar dacă voiţi ca 
un Senat să fie serios, să fie in adevăr un 
Corp util, să fie ca un frâă pentru deli- 
berările Camerei aceștea, numai de cât 
trebue să îl investiţi cu o parte din atri- 


248 


buţiunile ei. Nu vě voiă cita că aşa se 
face şi in Anglia, dar vě voii spune că 
ceea ce ați făcut dumnâvâstră, ne fiind 
potrivit cu nicio altă ţeră din Europa, 
trebue să vě puneţi in punctul de vedere 
al necesităţei nostre; sciți că nimic nu a 
fost la noi maï ilusoriă de cât judecata 
miniştrilor. Dumnevâstră, domnule pre- 
şedinte, cundsceţi cât e de greŭ la noia 
se judeca miniștri mai cu s6mă de un 
Corp ca curtea de casaţiune (ilaritate). 
Seiţi cât e de greii a se acusa miniştri, 
pentru că nu s'au găsit nici chiar acusa- 
tori pentru miniştrii care s'au dat in 
Judecată. 

D. preşedinte. Camera. 

D. N. Ionescu. Cer dar a se precisa 
de mai d'inainte acâstă seri6să respon- 
sabilitate a miniştrilor. Menţin că acestă 
responsabilitate nu pote fi seri6să de 
cât atunci când va fi justifiţiabihi tot 
atât de serioşi ca şi acusatorii. Eï bine, 
când o Cameră cu o majoritate seriósă 
de */, va otări a se da in judecată un 
minister, mi se pare că ar fi nedrept ca 
miniştri să se judece de un Corp judiciar, 
ci introducând un alt Corp egal cu acel 
ce îl a dat in judecată, pentru că un mi- 
nister nu se judecă pentru că a călcat 
cutare sai cutare lege, ci pentru eser- 
ciţiul funcţiunei sale. Principiul dar e 
necombătut, e afară de ori-ce critică că 
Adunarea care pune in acusaţiune pe un 
minister trebue să îl trămită inaintea 
celui-l-alt Corp orl-care ar fi. Dacă se in- 
templă ca Senatul să pună el in acusa- 
iune pe un minister, trebue să îl trămită 
a se judeca de către Camera de jos și 
vice-versa. 

Observaţi, vě rog, domnule preşedinte, 
un lucru, că aci in Constituţiunea nós- 
tră se prevede casul când curtea de ca- 
saţiune ar caracterisa delictul; acesta 
ar fi o atribuţiune legislativă şi eŭ nu 
aşi voi ca curtea de casaţiune să aibă 
alte atribuţiuni de cît acele judiciare. 
Acesta ar fi o atribuţiune escesiv per- 
turbătâre de a insuşi curţei de casaţiune 


Se oea PE 


dreptul de a legifera, pe când Camera 
de sus ar fi in dreptul seă de a legifera. 
Vedeţi dar că chiar pentru a face reală 
respunderea miniştrilor, trebue noi să 
dăm judecata miniștrilor in mâna celei- 
l-alte Camere de cât aceia care îl pune 
in acusaţiune. 

Domnilor, nu vě voiă obosi cu citaţiu- 
nile, am prev&dut tote obiecţiunile, dar 
sunteţi impacienţi de a face o discuţiune 
seri6să şi de aceea vě voii face o sin- 
gură citaţiune din lordul Brougham care 
dice: „Când o Cameră acusă, cea-l-altă 
trebue să judece, şi cu tâte că Cor6na 
pote să ierte, ea nu pote să previe nici 
urmărirea nici osândirea.* Iată princi- 
piul săn&tos pe care îl pune un lord 
englez. 

Respunderea miniştrilor ar fi o ilu- 
siune dacă nu s'ar judeca de puterea le- 
pislativă. VE aduceţi aminte sistemul 
ante-napoleonian in Francia: cine judeca 
pe miniștri? Camera pairilor. Este ade- 
vărat o escepţiune in Belgia, unde ju- 
decă curtea de cusaţiuhe; observ insă că 
noi ne am depărtat de Constituţiunea 
Belgiei chiar cu compunerea Senatului, 
şi apol chiar in Belgia numai de vre-o 
trei ani sa determinat acestă cestiune, 
căci ea a fost incă pendinte, de şi era 
scrisă in Constituţiune, dar nu era pre- 
v&dute tote casurile şi a trebuit Aduna- 
rea electivă să le determine. 

Aşa dar nu putem avea precedente 
absolute ca să le imităm şi dumnévós- 
tră nu sunteţi a le imita intru nimic. 

Incepeţi dar a face ca responsabili- 
tatea miniştrilor să fie o realitate, şi nu 
vě temeţi că Camera ce îi va judeca va 
fi condusă de pasiuni politice, pentru că 
aceşti judecători vor veni de la acelaşi 
isvor de unde vin şi aceia care aŭ pus 
in acusaţiune pe miniştri, şi dacă Ca- 
mera judecătore va fi mai inţeleptă 
atunci când Camera acusătore ar fi gre- 
şită va indrepta greşula. 

Pentru aceste cuvinte am făcut acest 
amendament care nu aduce nici o per- 


949 


turbaţiune Senatului, ci din contra vine 
a îl da un prestigiă mai mult. Şi nu se 
va putea nici intr'un cas invinovăţi Se- 
natul de opiniunea publică, pentru că 
el se reinuoesce la fie-care patru ani. 
Așa dar, dacă voiţi să faceţi seriósă 
responsabilitatea miniştrilor votaţi a- 
cest amendament. 

D. raportor. Mal este un amenda- 
ment al domnului Lapati, prin care pro- 
pune ca călcările legei de comptabilitate 
și risipele de bani publici să nu se con- 
sidere nici o dată ca delicte politice. 
Aşi ruga pe D. Lapati să desvolte acest 
amendament, ca să pot respunde la tâte 
de o dată. 

D. C. Lapati. Motivul, domnilor, 
pentru care am făcut acest amendament 
este precedentul ce îl am avut in privinţa 
miniştrilor daţi in judecată pentru căl- 
carea legilor de comptabilitate, unde 
ilustraţiunea baroului nostru, domnu 
Brăiloiu, a susţinut că călcarea legilor 
de comptabilitate este un delict politic. 

Iată ce mă a făcut să ajung la esagera- 
țiunea de a face acest amendament. Imi 
pare bine insă că prin murmure věd că 
s'aă ridicat mulţi in contra lui, căci prin 
acâsta îmi aŭ dat să ințeleg că o căl- 
care a legei de comptabilitate nu este 
un delict politic. 

D. pregedinte. Constat că prin a- 
câstă acusaţiune a dumnâvâstră, sub 
formă de amendament, aţi voit a reveni 
asupra unei discuţiuni precurmată in 
şedinţele trecute. 

D. C. Lapati. Preocupat ca in viitor 
să nu se mal facă asemenea precedente, 
de vreme ce s'a constatat prin procesul- 
verbal că călcarea legilor de comptabi- 
litate nu e delict politic, apoi îmi 
retrag amendamentul. 

D. C. Brăiloiu. Mě văd silit, domnilor, 
să iau cuvântul intr'o cestiune perso- 
nală. 

Onorabilu domnu Lapati nu mă a tnte- 
les de loc când dumnéluï vine şi dice că 
eù aşi fi pretins că delictele in materie 


de comptabilitate sunt delicte politice. 
Nu am dis acâsta. Ceea ce am dis ecă 
guvernul de la 11 Februariu a dat in 
judecată pe foştii miniştri pentru căl- 
carea statutului şi a dat pe ministeriul 
intreg in judecată. Am dis că pentru 
delicte care nu sunt politice nu póte fi 
responsabilitate colectivă, pentru că in 
materie de comptabilitate fie-care mi- 
nistru are comptabilitatea sa. 

— Ora fiind inaintată, şedinţa se ridică 
la 7 ore séra şi cea viit6re se anunciă pe 
a duoa di 28 luniu. 


ŞEDINŢA DIN 28 IUNIU 1866 


Preşedinţa D-lui Manolache Costachi. 
Şedinţa se deschide la amâgi. 
Presenţi 102 deputaţi. 

Nu respund la apelul nominal 43 şi 
anume : 

Şuţu Grigorie, bolnav. 

In congediù : 

Forăscu Vasile, Gridov Nicolae , Leca 
Casian, Mavrocordat Nicu, Morţun Ema- 
noil, Mârza loan, Pâcleanu Nicolae, 
Plesnilă loan, Romalo Vasile, Roseti 
Theodor, Roseti Iancu, Roseti Stefan, 
Rufu Mantu, Sturdza Ioan, Cozadini Di- 
mitrie. 


In misiune : 


Bălăceanu Ioan, Boerescu. Vasile, 
Costaforu George. 


Fără aretare de motive : 


Alcaz Eugenie, Balş Alecu, Brăescu 
Alecu, Ciocârlan Constantin, Cananăi 
Sevastian, Catargiu Calimachi, Filipescu 
Grigorie, Filipescu Emanoil, Leca Ioan, 
Negură Ioan, Plagino Alexandru, Racotă 
Hariton, Roseti C. Teţcanu, Slăvitescu 
Constantin, Tufelcic Panait, Varlam 
Constantin, Ventura Iancu, Voinov Ni- 
colae, Ghika Ioan, Bastă Anastasie, Pa- 
ladi Ioan, Ralet Iancu, Iamandi Nicolae, 
Lahovari Grigorie. 


16% 


250 


Procesul-verbal şi sumarul ședinței 
precedente se aprobă. 


. e o e . . . o o . . e e. o . e D e. P 


continuarea discuţiunei asupra proiec- 
tului de Constituţiune. 

D. Aristid Pascal, raportor. Dom- 
nilor, ieri am rěmas cu lucrarea la arti- 
colul 91 din proiectul comitetului şi la 
amendamentul propus de domnu Ionescu, 
amendament prin care se susţine ca mi- 
niştri să se judece de către Senat. Comi- 
tetul, deliberând asupra acestei propu- 
neri, a opinat că justiţia trebuind să fiă 
cu totul imparţială şi cu totul afară din 
sfera luptelor politice, şi având in vedere 
că ea nu pote fi bine garantată de cât 
numai atunci când va fi dată de jude- 
cător — care nu participă la desbaterile 
şi luptele politice — a respins acest 
amendament. 

— Se pune la vot amendamentul dom- 
nului lonescu şi se respinge. 

D. Cernătescu. Am propus şi eŭ un 
amendament la articolul acesta şi věd că 
nu s'a făcut nici o vorbă despre dânsul. 

D. preşedinte. Dumnevâstră, prin 
acel amendament, nu produceţi o ideă 
nouă, ci cereţi menţinerea articolului 
din proiectul guvernului ; prin urmare, 
punându-se la vot modificările comite- 
tului şi respingându-se, de la sine remâne 
articolul din proiectului guvernului. 

— Se pune la vot articolul 91 ast-fel 
cum s'a modificat de comitet la care a 
aderat şi comisiunea, cu adăogireu ca in 
loc de „curtea de casaţie“ să se dică 
„inalta curte de justiţie“ şi se adoptă 
luând numărul de articolul 101. 

D. raportor cetesce articolul 58 din 
proiectul guvernului, care devine arti- 
colul 102, şi pe care comitetul il a adop- 
tat intocmai: 

„Articolul 102. Până se va făcea legea 
„prevădută in articolul precedent, curtea 
„de casaţiune are puterea de a determina 
„pedepsa. 


„Pedpsa insă nu va putea fi mai marè 
„de cât detenţiunea fără prejudiciul ca- 
„Surilor anume prevtdute de legile 
„penale.“ 

D. pregedinte. La acest articol este 
un amendament al comitetului compro- 
misoriă, prin care se cere supresiunea 
acestul articol. 

Mai este un amendament al domnului 
N. Ionescu, in următârea coprindere : 

„Numai ' Senatul are puterea de a 
„caracterisa delictele ministeriale și a 
„determina pedâpsa lor până la facerea 
„unei legi speciale.“ 


N. Ionescu. 


D. A. Pascal, raportor. Acest prin- 
cipii s'a mai presentat tot din partea 
dumnâvâstră, domnule Ionescu, şi s'a res- 
pins ; prin urmare amendamentul acesta 
nu mai are loc. l 

D. N. Blaremberg. Domnilor, ințe- 
leg care a fost preocupațiunea onora- 
bilei comisiuni ; ințeleg că acestă dispo- 
siţiune la o ântâia privire şi esaminată 
din punctul de vedere al justiţiei abso- 
lute să surprindă şi să se pară un ce 
fără esemplu ca acel care sunt chemaţi 
a judeca şi aplica legile să aibă şi dreptul 
de a caracterisa delictul şi de a fixa 
pedepsa. 

Insă cestiunea trebue esaminată din- 
tr'un punct de vedere cu totul altu; este 
vorba aci nu de bunătatea absolută a 
acei disposiţiuni ci de bunătatea rela- 
tivă ; este vorba de a alege intre o dis- 
posiţiune crudă și intre impunitate. Noi 
mai vertos care am fost aşa de incercaţi; 
care suntem aşa de familiarisaţi cu abu- 
sul de putere; care am trecut chiar 
printr'o lovire de Stat nu ar trebui: să 
arătăm atâta nepăsare in ceea ce privesce 
regularea unei responsabilităţi eficace 
a miniştrilor. Necesitatea de a nu lăsa 
delictele politice nepedepsite s'a simţit şi 
aiurea; şi acestă disposiţiune, care pare 
la ânteia vedere aşa de mică, este impru- 
mutată de la o țéră din cele mal liberale, 


Belgia. Intr'un euvânt şi ea a cregut de 
cuviință a treee peste acest neajuns nu- 
mai spre a asigura responsabilitatea 
ministerială. 

Vě aduceţi aminte că convenţiunea 
consacră şi ea principiul responsabili- 
tăței ministeriale şi dacă acest principii 
nu işi a dat in trecut ródele ce eram in 
drept a ascepta de la dânsul, dacă el a 
remas in atare de ficţiune, causa e că nu 
s'a făcut o lege specială asupra acestei 
materii şi că, in lipsa aceştia, impunita- 
tea era asigurată miniştrilor. Prin acâstă 
disposiţiune cu totul transitorie, noi am 
voit să nu lăsăm națiunea desarmată in 
facia miniștrilor nici chiar in intervalul 
de la promulgarea Constituţiunei până 
la confecţionarea unei legi speciale. 

Eù, domnilor, mě voiă supune decisiu- 
nel dumnâvâstră ori care va fi, dar 
deplor acestă lacună ce se lasă in Con- 
stituţiune. Dacă sunteţi numai ingrijaţi 
de rua impresiune ce ar putea produce 
acestă disposiţiune asupra lumei civili- 
sate, dacă sunteţi numai ingrijați de 
criticile ce s'ar putea ridica in contra el, 
ideia că nu faceţi in acâstă privinţă de 
cât a imita Belgia ar trebui să mě liniş- 
tâscă. 

Consacraţi dar, domnilor, acest prin- 
cipii ; căci alt-fel nu numai că respon- 
sabilitatea ministerială r&mâne ilusorie, 
dar insăşi inviolabilitatea pactului fun- 
damental ce avem a vota nu mai este 
chezăşuită. 

D. preşedinte al consiliului. Eŭ 
ași ruga pe domnii deputaţi care aŭ făcut 
acest amendament să îl retragă și să 
lase articolul guvernului. . 

D. C. Boerescu. Comisiunea numită 
de dumnevâstră a păşit in lucrare conform 
condiţiunilor ce i s'a impus la institui- 
rea sa, şi mi se pare că este natural ca 
să fie ascultată cel pucin printr'unul 
din membri sei (vorbiţi.) 

Nu scăpaţi din vedere, domnilor, că 
cea mai mare parte a acestei Adunări 
a luat un angagiament şi sunt fondat a 


26t: 


crede că Adunarea are să ţie sémă de 
dênsul. 

D. N. Blaremberg. Afară de mine. 

D. G. Marzescu. Și de mine. 

D. C. Cantacuzin. Dacă ia comisiu- 
nea cuvântul, îl vom lua şi noi. 

D. C. Boerescu. Domnilor, eù unul 
nu voiă inţelege nici o dată şi pentru 
nici un fel de pretenţie, ca o autoritate 
judecătorâscă să fie chemată a legifera, 
cu atât mai pucin când acea autoritate 
e chemată a legifera cu ocasiunea pro- 
cesului care îl judecă. Nu inţeleg acâsta, 
după cum nu aşi inţelege ca o Adunare, 
un Corp legiuitor, să fie in acelaşi timp 
şi un Corp judecătoresc, sai ca puterea 
esecutivă să fie confundată cu cea jude- 
cătorâscă. 

Principiul divisiunei celor trei mari 
puteri ale Statului este recunoscut de 
statele cele mai inaintate ale lumei ` 
civilisate şi noi îl am proclamat in Con- 
stituţiunea de faciă. Cum voiţi să vio- 
lăm acel mare principii care se consideră 
pretutindeni ca scutul libertăţei şi mo- 
ralităţei publice? Noi am proclamat 
asemenea principiul egalităței tutulor 
Românilor inaintea legel; cum voiţi dar 
ca pentru miniştri să creăm o situaţiune 
escepțională şi să le ridicăm dreptul ce 
are tot omul de a avea pe aceiaşi pers6nă 
de judecător legiuitor şi calăi? Miniştri 
sunt pers6ne chiămate obicinauit dintre 
acele care se bucură în tot de o conside- 
rațiune inaltă, şi dumnevâstră voiţi ca 
să îi supunem pe dânşii la o lege mult 
mai rea de cât aceea la care sunt supuşi 
chiar tâlhani ? 

Dumnévóstră sciți că in contra miniş- 
trilor se pot ridica adesea acusaţiuni 
nedrepte provenite numai din impregiu- 
rările dilei. Ei bine, tocmai pentru 
aceste pers6ne care sunt mai lesne și mai 
pe nedrept espuse la acusaţiuni pasio- 
nate, voiţi dumnâvâstră să creaţi o situa- 
ţiune escepţională şi să daţi facultatea 
curţei de casaţie ca să creeze lege ad-hoc 
pentru a îi pedepsi ? 


Dacă ar fi fost vorba ca curtea de ca- 
sațiune să facă legi civile intru cât 
privesce despăgubirile Statului pentru 
delapidările comise de miniştri, tot ar 
mai trece enormitatea. Observaţi insă 
că aci este vorba de dreptul ce sar 
recunósce curţei de casaţiune de a face 
legi penale asupra ondrei şi asupra 
libertăţei persânelor, şi a se lăsa crea- 
rea unor asemenea legi in liberul ar- 
bitru al curţei de casaţiune, mi se 
pare un lucru monstruos, bun pentru 
alte secole, iar nu pentru acela in care 
trăim. 

Este dre echitabil ca pe miniştri să îi 
punem intr'o posiţiune mai inferi6ră de 
cât se află toţi cetăţenii cei-l-alţi? Dacă 
esistă asemenea esemplu in alte state, 
precum in Belgia, vă rog să nu îl imităm 
fără control. Chiar atunci când o aseme- 
nea disposiţiune ar esista in tâte ţările 
Europei, totuşi îmi aşi permite a o cri- 
tica; cu atât mai mult când se află 
numai intr'o singură. Belgia a putut 
avea motivele sale particulare când a 
introdus un asemenea principii; se pote 
ca in Belgia confienţa in inaltul Corp al 
curței de casaţiune să fie absolută şi nu 
sciù dacă dumnâvâstră toţi impărtăşiţi 
o asemenea confiență absolută şi ilimi- 
tată când este vorba de ţera românâscă, 
Eù nu concep cum se pâte să dăm unui 
Corp judecătoresc forte limitat, compus 
numai de 17 pers6ne, un drept atât de 
esorbitant ca acela de a crea penalităţi 
pentru nisce 6meni care adesea-ori sunt 
acusaţi numai in urma unor resenti- 
mente publice? Datoria nâstră este să 
ne grăbim a face legea pentru respon- 
sabilitatea ministerială, dar a o face cu 
calm, maturitate ; puterea judecăto- 
réscă nu va avea in urmă altă misiune 
de cât acea de a o aplica. 

(Voci. Dar până atunci?) Până atunci, 
domnilor, să punem mai mult zel, mai 
mult devotament, aşa cum in sesiunea 
viitâre să facem legea necesară. 

Să îmi permiteţi a o declara: negli- 


252 


gența nóstră până la un punct nu este 
un motiv destul- de convingětor ca să 
creăm in Stat nisce precedente atât de 
triste. Să fim maï activi şi vom avea 
lege cel mai târdiù la tâmnă...... 

O voce. Dară până la tâmnă ? 

Până la tâmnă sperăm că nu vom da 
in judecată pe nimeni (ilaritate). In tóte 
casurile Adunarea, la tâmnă, de îi va 
veni pofta să pue in acusaţie pe miniștri, 
va avea pacienţa ca mai inainte de acâsta . 
să facă legea. 

Pacienţă dar, domnilor, şi vě conjur 
să nu daţi curţei de casaţiune un drept 
care este de natură a inspăimânta pe 
cei juşti. 

D. preşedinte al consiliului. Dom- 
nilor, mai in tóte constituţiunile se 
găsesce acest principii de darea in jude- 
cată a miniştrilor; nu sciù insă dacă se 
găsesce intr'o ţâră o lege care să fi 
reglementat acest principiă. Eù cred că 
nu se espun nici de cum miniştri, pentru 
că ei nu aŭ de cât să presinte chiar mâne 
legea şi să câră de la Cameră s'o voteze. 
Tocmai ca să îi silim să presinte mai 
curând legea să votaţi acest articol 
(aplause). 

— Se cere inchiderea discuţiunei. 

D. N. Ionescu. Domnule preşedinte, 
cestiunea e forte gravă. Precum a spus 
onorabilul prim-ministru, mai pretu- 
tindeni se vorbesce de responsabilitatea 
ministerială şi maï nicăeri miniştri şi 
Adunarea, cu tot zelul lor, nu aă făcut 
o lege pentru punerea lor in acusare. 
Principiul care se pune in paragraful 
acesta este, precum vě a ar$tat onorabilul 
representant de la Cahul prin ingeni6sa 
sa argumentare, supresiv de principiul 
cel mare al distribuirei puterilor Sta- 
tului. 

O voce. Senatul. 

Senatul cel puein are o putere din 
prerogativele legiferante, pâte să facă 
legi in vreme ce curtea de casaţiune 
este chemată să aplice numai legile. 
Dar cestiunea “nu este acolo in momen- 


tele aceste. Eù dic că nu putem fi destul 
de luminaţi . asupra oportunităţei de a 
pune un articol care ar fi in contradicere 
cu tâte articolele fundamentale ale Con- 
stituţiunei. Dacă nu sunteţi luminaţi 
asupra supresiunei, eù vă rog să nu 
inchideţi discuţiunea, căci supresiunea 
are raţiunea sa de a fi, voiă să dic să 
nu lăsăm miniştri fără nici o respon- 
sabilitate, pentru că intr'un Stat con- 
stituţional acesta atârnă de la gelosul 
eserciţii al dreptului Adunărei de a îi 
controla. 

VE aşi ruga să nu inchideţi discuţiunea; 
am discutat mai mult pentru alte cestiuni 
mai pucin insemnătâre şi socotesc că 
daca vom discuta acum un cuart de oră 
nu ar fi o perdere de timp in zadar. Vě 
rog dar să nu inchideţi discuţiunea. 

— Se pune la vot inchiderea discu- 
ţiunel şi se primesce. 

— Se pune la vot amendamentul co- 
mitetului compromisorii şi se respinge. 

— Se pune la vot articolul 58 al gu- 
vernului, care devine articolul 102, şi 
se adoptă. 

D. raportor dă cetire articolului 59 
din proiectul primitiv, care devine arti- 
colul 103: 

„Articolul 103. Domnul nu pâte să erte 
sai să micşoreze pedâpsa hotărttă mi- 
niştrilor de către curtea de casaţiune de 
cât numai după cererea Adunărei.“ 

D. preşedinte. La acest articol sunt 
următârele amendamente : 

10 Amendamentul domnului Cernă- 
tescu, in coprindere : 

„La articolul 93 din proiectul comi- 
siunei delegaților să se dică: in loc 
dupe cererea uneia din Adunări, „dupe 
cererea ambelor Adunări“; 

20 Următorul amendament al dom- 
nului Strat : 

„Domnul nu póte să erte sati să micşo- 
reze pedépsa hotărttă miniştrilor de cât 
dupe intercesiunea uneia din Adunări.“ 

I. Strat, N. Blaremberg, G. Mar- 
gescu, I. Caramanldu, G. Cantacuzino; 


958 


30 Următorul amendament al dom- 
nului G. Vâleanu: 

„Propuiii a se dice la finitul acestui 
articol: „dupe cererea Adunărei care îl a 
pus in acusare, pronunciată acâstă cerere 
de duoă treimi a membrilor presenţi.“ 


G. Văleanu, 0. Văleanu, A. Mărgă- 
ritescu, I. Deșliu, G. Knezovici. 


D. C. Brăiloiu. Nu ințeleg de loc 
acest rigorism din partea unora din ono- 
rabilii deputaţi; nu ințeleg ca pe un 
ministru care in tot-d'a-una este supus 
la felurimi de ure şi patimi personale, 
să îl punem intr'o posiţiune mai rea de 
cât aceia a unul tâlhar; nu inţeleg să 
fie acesta o justiţie şi nici nu pâte fi un 
articol de lege. Un ministru trebue să se 
bucure şi el de aceleaşi avantagii pe care 
le are cel mai simplu cetăţen, mai cu deo- 
səbire că este supus urelor şi patimelor 
personale. Şi apoi nu vedeţi dumnâvâstră 
că dacă am admite că numai de cât tot 
aceeaşi Adunare care îl a dat in ju- 
decată, trebue să c6ră graţiarea, pentru 
ca Domnitorul să îşi esercite dreptul de 
graţiă, atunci mi se pare că am face 
un ce primejdios pentru că luăm unei 
Adunări un drept care îl a avut şi punem 
in rivalitate acest duo Adunări; pe 
lângă acestea apoi, călcăm in picidre 
tâte noţiunile şi principiele de drept. 
Prin urmare eù votez contra nu numai 
a amendamentului d:r și a articolului 
din proiect. 

D. Ar. Pascal, raportor. Disposiţiu- 
nea articolului 59 din proiectul primitiv 
al guvernului conţine deja in sine o mare 
rigurositate in privinţa miniştrilor. Cu- 
n6sceţi forte bine că dreptul de graţie 
este unul din cele mai frumóse atribute 
ale Suveranului. Eï bine, in privinţa 
miniştrilor s'a făcut o escepţiune; ast- 
fel, pe când îi este permis Domnitorului 
a graţia pe ori-care condemnat, vedeţi 
că acest drept îi se ridică in privinţa 
miniştrilor. Pentru ce s'a făcut acesta 
domnilor? Pentru că a fost una din dis- 


posiţiunile acele dictate de temerea tre- 
cutului. Comitetul ar fi voit să o desfiin- 
ţeze, pentru că a fost preocupat mai 
mult de viitor de cât de trecut; a voit ca 
Constituţiunea să fie un edificii ridicat 
viitorului iar nu o apărare contra tre- 
cutului; insă ce răi pote să esiste dacă 
una din Adunări, vădând că darea in 
judecată şi condemnarea miniştrilor a 
fost un act de prea mare severitate, să 
autorise pe Domnitor de a micşora pe- 
dâpsa. De aceea nu văd pentru ce nu sar 
primi articolul aprobat de comitet. 

— Se cetesce amendamentul domnului 
Strat, pe care domnia-sa îl retrage, fiind 
in sensul articolului din proiect. 

— Se cetesce amendamentul domnului 
Văleanu. 

D. preşedinte. Domnilor, ca să nu 
facem duo articole din acest amenda- 
ment, vom face un singur articol; prin 
urmare îl vom redige.... 

D. Văleanu. Domnule preşedinte, 
daţi-mi cuvântul că să îl desvoltez. 

D. preşedinte. Nu mai e trebuinţiă; 
Camera vă a inţeles. 

— Se pune la vot partea ântâia a a- 
mendamentului şi se primesce. 

— Se pune la vot partea a duoa şi se 
respinge. 

— Se pune la vot articolul 103 impre- 
ună cu partea ânttia a amendamentului 
şi se adoptă. 

D. raportor cetesce articolul 85 din 
proiectul primitiv pe care comitetul îl a 
supres. 

— Se pune la vot supresiunea şi se in- 
cuviinţăză. 

D. raportor cetesce articolul 86 din 
proiectul primitiv care devine 104: 

„Articolul 104. Nici o jurisdicţiune nu 
„se pote infiinţa decât numai in puterea 
„unei anume legi. 

„Comisiuni şi tribunale estraordinare 
„nu se pot crea sub nici un fel de numire 
„Şi sub nici un fel de cuvânt. 

„Pentru intregul Stat român este o 
„singură curte de casaţiune,“ 


254 


D. pregedinte. La acest articol este 
următorul amendament al domnului 
Marzescu: 

„Până Ia statornicirea căilor ferate, 
„reşedinţa curţei de casaţiune va fi in 
„lagi.“ 

G. Marzescu, L. Ciurea, Chr. Cerches, 
G. I. Racoviţă, E. Lahovari, Mavro- 
gheni, D. Tacu, T. Lateg, N. Blaremberg, 
C. Blaremberg, N. Golescu, 0. Canta- 
cusin, Gr. Serurie, C. Racoviţă, N. Slá- 
vescu, Vladimir Ghika, C. G. Caraman- 
lâu, Costachi, D. Beldiman, Iosefescu, 
D. C. Sturdza, D. Ghika C., Vilner, C. 
Murgulej, A. C. Golescu, I. lonaşeu, St. 
Golescu, G. Unegovici. 


D. C. Boerescu. Domnilor, nu se 
procede regulat cu acest amendament. 
Amendamentul trebue să fie o conti- 
nuare, o desvoltare a ideii eoprinsă in 
articolul din proiect. Dar acest amen- 
dament nu are nici o legătură cu ideia 
din articol. În Constituțiune esistă un 
capitol intreg pentru disposiţiunile tran- 
sitorii ; prin urmare să aşteptăm până 
vom veni la acel capitol și vom esamina 
atunci amendamentul propus. 

D. Marzescu. Domnilor, ieri aţi 
votat un amendament propus de domnu 
Cernătescu şi aţi dis ca să se pue la lo- 
cul cuvenit. Eù invoc precedentul acesta 
in fav6rea mea. Prin urinare nu věd de 
unde până unde astădi se trimite amenda- 
mentul care îl am propus pentru curtea 
de casaţiune la disposiţiunile transitorii. 
Eŭ propun alt-ceva: votaţi astădi pro- 
punerea şi apoi puneţi-o la disposiţiu- 
nile transitorii. . . 

O voce. O iregularitate nu se póte 
invoca de normă. 

— D. Boerescu cere cuvântul in cestiune 
de regulament. 

D. Marsescu. Domnu Boerescu ca 
cestiune de regulament voesce să aibă 
necontenit cuvântul in acestă cestiune; a 
vorbit o dată in cestiune de regulament 
şi nu mai pote vorbi in asemenea cesti- 


une, atum pôte găsi alt motiv ; pote vorbi 
in cestiune personală. . . 

D. Boerescu. Acâsta mě privesce pe 
mine, nu am nevoe de consiliu dumi- 
tale. 

D. Marzescu. Regulamentul dice că 
un deputat nu pâte lua cuvântul in ces- 
tiune de regulament de cât o dată... 

D. Boerescu.  Acâsta privesce pe 
domnu preşedinte. 

D. preşedinte. Sunteţi in drept a 
desvolta amendamentul şi apoi va trece 
la comitet. | 

D. Marzescu. Domnilor, las mai 
ântâiă să vorbescă inalta Locotenenţă 
Princiară şi ministerul de atunci, şi îmi 
pare bine că se găsesc unii din membrii a 
Locotenenţei Princiare şi al ministerului 
de atunci, atât pe băncile ministerului cât 
şi pe băncile Adunărei. Imi veţi permite 
a vě ceti jurnalul consiliului de miniştri 
care e aprobat de inalta Locotenenţă 
Princiară in urma evenimentelor de la 
3/5 Aprilie ce s'au petrecut in Iaşi. .. 

Voci. Il cun6scem. 

D. Marzescn. Cu tote că îl cunbsceţi 
voesc să vi îl improspătez in memorie, 
pentru că pote mulţi din dumnâvâstră 
nu își aduc amintede jurnalul consiliului 
de miniştri după cum nu îşi aduc aminte 
de conferințele care le am avut la pri- 
mărie. De aceea incep cu Locotenenţa 
Princiară, şi in privinţa conferinţei de 
la primărie voii invoca pe mulţi din 
deputaţi ca martori şi voiii cere mai cu 
semă mărturia domnilor R. Ionescu, 
Blaremberg, Adrian, Stefan Golescu şi 
mai mulţi alți deputaţi (cetesce). 

Domnilor, voit lăsa cuvântul domnu- 
lui Nicolae Golescu care e membru pe 
aceste bănci; voit lăsa de asemenea cu- 
vântul domnului ministru primar, care 
e forte mult legat ca să satisfacă dorinţa 
acâsta a lașenilor, pentru că chiar după 
venirea M. S. Principelui Carol, domnu 
ministru primar a telegrafiat de mai 
multe ori la laşi că curtea de casaţiune 
va fi strămutată acolo şi chiar M. S. 


25$ 


Principele Carol e legat către locuitorii 
Iaşului. .. 

D. ministru primar. Cer cuvântul. 

D. preşedinte. Daţi-mi voe domnule 
Marzescu să văintrerump. Persóna Dom- 
nitorului nu póte fi in joc in cestiunile 
constituţionali. 

D. ministru allucrărilor publice. 
Protestăm după banca ministerială in 
contra aserțiunilor domnului Marzescu ; 
intr'un Stat constituţional miniştri sin- 
guri sunt responsabili. 

D. Marzescu. Nu am pus in joc per- 
s6na Domnitorului. Dar am onóre a vă 
declara că cea mai mare parte din dum- 
n6v6stră sunteţi legaţi in acâstă ces- 
tiune a strămutărei curţei de casaţiune 
la Iaşi, sunteţi legaţi prin chiar cuvin- 
tele dumnâvâstră şi, precum am dis 
adineori, invoc ca martori pe domnii 
Blaremberg, Radu Ionescu şi pe C. Rosetti 
chiar şi pe domnu Mitică Ghika, care 
ca miniştri aţi fost in conferințele de la 
primărie in diua de 27 Aprilie, și invocşi 
pe domnu preşedinte al primăriei, domnu 
Dimitrie Brătianu, care la finele şedinţei 
îmi a dis, şi dacă nu mě ingel av6m a- 
tunci alături pe domnu R. Ionescu: „vonţi 
dumnâvâstră, deputaţi moldoveni, să se 
facă un proces-verbal prin care noi să 
ne legăm ca tote dorinţele acestea legale 
şi drepte recunoscute de Locotenenţa 
Princiară şi miniştri să vi le acordăm?“ 
Şi eŭ am respuns domnului Brătianu 
„că sunt in contra unui asemenea pro- 
„ces-verbal, pentru că deputaţii moldo- 
„veni nu voesc să stea la terg, pentru 
„că ori-cine ar dice că deputaţii moldo- 
„veni când s'aă găsit in facia cestiuni- 
„lor celor mari naţionale s'aă luat la 
„târg cu deputaţii munteni. Vë credem 
„pe cuvânt am dis domnului Brătianu.“ 
Dumnâvâstră veţi ţine socotâlă de tote 
sacrificiile făcute de cea-l-altă parte de 
Milcov şi mai cu s6mă de sacrificiile fă- 
cute de oraşul laşi, care de atâte orí a 
fost indulcit cu frumósa şi pompâsa es- 
presiune de legănul unirei. A venit tim- 


pul ca poliţa care aţi dat-o la adresa 
Iaşului şi a districtelor de peste Milcov 
să o plătiţi: Aşi. voi ca unsingur deputat 
care a fost la Adunarea de la primărie 
să vie a spune că nu e adevărat cea ce 
dic eŭ. .. 

O voce. Nu e angagiament. 

D. Marzescu. Daţi-mi voe. Anga- 
giamentele sunt de duoě feluri: ori in- 
scris, ori prin graii. 

De mai multe ori am fost apostrofat 
de locuitorii din Iaşi, şi ca deputat de 
laşi vě conjur să votaţi acest amenda- 
ment, pentru că vě spui că orășenii Ia- 
şului precum şi din alte districte dic că 
nu voiţi a le trămite curtea de casa- 
țiune. Ei bine, argumentele ce milită in 
fav6rea strămutărei curţei de casaţiune 
precum şi argumentele care milită in 
contra acestei strămutări, trebuia să fie 
puse la desbatere in diua de 27 Aprilie; 
atunci nu le aţi pus şi prin urmare ori-ce 
discuţiune e de prisos in acâstă privinţă. 

De aceea vě rog gi vě conjur chiar 
ca să linisciţi spiritele de dincolo de 
Milcov, să votaţi acest amendament. 
Sciţi, domnilor, ce faceţi respingând acest 
amendament? Totă lumea dedincoloare 
să dică : s'a propus un amendament şi s'a 
respins sub diferite preteste. EI bine, 
domnilor, votaţi acest amendament şi 
apoi veţi găsi dumnâvostră in inţelep- 
ciunea dumnâvâstră locul unde să îl 
puneţi, la disposiţiunile transitorii sai 
in altă parte. Dar votaţi-l, căci sunteţi 


legaţi cu cuvântul şi trebue să îl ţineţi 


acum. 

D. preşedinte al sonsiliului. Ono- 
rabilul domnu Marzescu a făcut o enu- 
merare de tóte angagiamentele luate de 
guvernul Locotenenţei domnesci cum şi 
de guvernul actual. 

Guvernul, domnilor, s'a ţinut de tote 
angagiamentele ce a luat, a făcut tâte 
lucrările ce a promis; a rânduit comi- 
siune, a făcut proiect de lege şi îl a pre- 
sentat la Adunare. Prin urmare rămâne 
acum la onorabila Cameră să hotărască. 


258 


D. principe G. Ştirbeiti. Onorabilui 
domnu Marzescu pune Camera intr'o po- 
siţiune forte delicată şi iată de ce: domnu 
Marzescu, care scie că e un proiect de 
lege in acâstă privinţă, care din dioa 
când se va vota curtea de casaţiune se 
va strămuta in laşi, dumnâlui vine astădi 
şi cere ca o disposiţiune provisoriă să 
o punem in Constituţiune. Vedeţi dar 
că suntem intr'o posiţiune fârtedelicată, 
aşa in cât de am primi propunerea dom- 
nului Marzescu, am prejudeca de mai 
inainte votulce avem să dăm asupra pro- 
jectului de lege al guvernuluidepus deja 
pe biuroul Adunărei ; daca domnu Mar- 
zescu nu ar fi v&dut incă un asemenea 
proiect presentat de guvern, dumnâlui 
ar avea dreptate să ne aducă aminte ceea 
ce s'a promis in cestiunea acâsta, şi noi 
negreşit atunci am fi luat in considera- 
iune propunerea dumnâlui ; dar când 
esistă un asemenea proiect, să vie dum- 
n6lul cu o cestiune care nu pote figura 
de cât la disposiţiunile transitorii, este 
a punepeacâstă Cameră intr'o posiţiune 
inconsecinte. Cred dar că trebue să pă- 
şim inainte şi să lăsăm cestiunea acâsta 
când va veni in discuţiune proiectul gu- 
vernului. 

D. Pascal, raportor. Domnilor, co- 
mitetul delegaților deliberând asupra 
acestui amendament il a respins in majo- 
ritate pentru următorele motive: acestă 
cerere ce s'a făcut prin acest amenda- 
ment a apărut pentru prima óră sub 
ministerul domnului Kogălniceanu care 
a intocmit o comisiune ca să consulte 
dorinţele luşenilor asupra imbunătăţirei 
acelui oraş. Atunci, domnilor, pentru 
prima óră a apărut acâstăideă intre cele- 
l-alte midloce propuse pentru imbunătă- 
țirea Iaşilor. Domnilor, când s'a inființat 
curtea de casaţiune, nici o cerere de 
asemenea natură nu s'a făcut de locui- 
torii Iaşului; din contra, mulţi dintre 
representanţii de dincolo de Milcov intre 
care şi representantul Iaşului, domnu 
Panu, ii susţinut că curtea de casaţiune 


28? 


trebue să aibă reședința sa in Bucuresci. 
Pe lângă acestea, domnilor, 'comitetul, 
esaminând acâstă cestiune din punctul de 
vedere politic, a găsit că nu numai nu 
pote oferi nici un avantagii dar incă 
multe inconveniente. Curtea de casaţiune 
nu e numai un tribunal suprem, un Corp 
judecătoresc, ci este tot de o dată şi un 
Corp politic; căci curtea de casaţiune 
are să judece pe miniştri, şi membri eï 
se cer a: contribui cu luminele lor la mai 
multe lucrări; aşa, spre esemplu, unii din 
membri ei fac parte din consiliul gene- 
ral de instrucţiune publică, alţii din 
comisia dotaţiunei oştirei, etc. 

Afară de acestea este incă de observat 
că aci nu e vorba de interesele a duoă 
oraşe laşi şi Bucuresci,ci e vorba de un 
interes general, de interesul justiţiei. 
Interesul justiţiei, domnilor, reclamă ca 
curtea de casaţiune să fie acolo unde 
este un mai mare centru de lumină, căci 
ea are nevoe a fi incongiurată pe cât se 
va putea mai mult de lumină. Strămu- 
tarea curţei de casaţiune la Iaşi chiar 
dacă ar satisface óre-care interese indi- 
viduale, dar ar nemulţumi o popula- 
ţiune de mai multe miline ; ast-fel ar 
putea să reclame şi locuitorii de peste 
Olt strămutarea curţei de casaţiune acolo 
și am ajunge a face din acest Corp un 
ce ambulant care să il strămutăm din loc 
in loc. A strămuta curtea de casaţiune 
din capitală este a incepe o descentra- 
lisare politică, pe care nu cred că o do- 
resc autorii amendamentului. Descentra- 
lisarea politică este punctul principiului 
unităţel şi indivisibilităţei Statului ro- 
mån proclamate prin acestă Constitu- 
ţiune. Amelioraţiunile de care are nevoe 
un oraş nu trebue să se facă prin atin- 
gerea şi lesarea unui principiii pe care se 
va edifica naționalitatea nóstră română, 
acela al unităţei şi al indivisibilităţei. 

Pentru aceste motive dar majori- 
tatea comitetului a respins acest amen- 
dament, iar duoi din membrii comite- 
tului aŭ fost de următbrele opiniuni: 


D. N. Racoviţă a găsit acest amenda- 
ment inoportun,căci guvernul a presintat 
un proiect de lege care urm&ză a ascepta 
discutarea lui; iar domnu C. Grădişteanu 
îşi a reservat dreptul a își popem sin- 
gur opiniunea ses. 

D. C. Grădigteanu. Domnilor, acéstă 
cestiune s'a ridicat şi in 1862 in sinul 
acestei Adunări; atunci, ca şi acum, de 
şi in fond am credut şi cred că imbună- 
tăţirea Iaşului nu se satisface prin stră- 
mutarea curţei de casaţiune acolo; dar 
o inaltă cestiune de condescendenţă către 
confrații noştri de dincolo de Milcov mě a 
făcut să dic că acestă cestiune face de- 
pendentă cestiunea Unirei, şi am subor- 
donat dar opiniunele mele personale 
acestui mare principi şi ast-fel voiă 
vota pentru strămutarea curţei de ca- 
sațiune la Iaşi, tot pentru aceleaşi consi- 
derări, şi mai cu sémă când guvernul de 
la 11 Februarie, pentru a resolva cestiu- 
nea Unirei, a luat un asemenea anga- 
giament mě am credut şi ei solidar a 
susţine acest angagiament, de şi cred că 
esperienţa,. va dovedi că acâsta nu e o 
compensaţiune pentru Iaşi şi Justiţia va 
suferi; insă, pentru a ține angagiamentul 
ce am luat şi pentru a dovediincă o dată 
fraţilor de dincolo de Milcov că nu abu- 
săm de majoritatea in care ne găsim noi 
muntenii intr'o cestiune locală, voii vota 
pentru strămutarea curţei de casaţiune 
la Iaşi de o-cam-dată, ca să vadă că nu 
prin acesta se va rădica Iaşi, ci numai 
printr'un drum de fer care ar pleca de 
la Iaşi la fruntariele Bucovinei şi alte 
asemenea imbunătăţiri. Cu tâte acestea, 
pentru o satisfacere curat morală, căci 
materială nu pote fi, noi trebue să fa- 
cem sacrificiul acesta să trămitem pro- 
visoriu curtea de casațiune la laşi; căci 
sunt sigur că insuşi iaşenii vor reveni 
de la acâstă idee când vor vedea mai 
târdiii că nu le e de nici un folos. 

D. C. N. Brăiloiu. Voiă să susțiù 
opiniunea unuia din membrii minorităţei 
comisiunei, că nu este de loc aci opor- 


17 


958 


tun a vorbi in Constituţiune despre age- 
darea curţei de casaţiune la aşi. Age- 
darea acestei curţi la Iaşi nu póte fi o 
cestiune de libertate publică, nu pâte să 
fie o cestiune de garanţiă constituţio- 
nală precum sunt disposiţiunile care se 
coprind in Constituţiune. Pâte să fie şi 
chiar o cestiune de oportunitate, dar 
acâsta trebue să se desbată şi să se cer- 
ceteze in urmă cu ocasiunea proiectu- 
lui depus de guvern intru acâsta. Nu 
věd pentru ce acâstă silă din partea ono- 
rabilului deputat care a depus acest 
amendament pe biuroi; nu věd de ce 
acestă silă ca tocmai in proiectul de 
Constituţiune să punem o disposițiune 
care chiar după natura propunerei este 
o disposiţiune cu totul provisorie. În 
Constituţiune trebue să fie disposiţiuni 
de acelea care să aibă un caracter de 
perpetuitate iar nu disposiţiuni de 
strămutare de autorităţi; căci atunci, 
dacă este adeverat că cestiunea Unirei de- 
pinde de acâstă strămutare, apoi nu sciù 
ce idee îşi fac de Unire şi de valdrea poli- 
tică a Unirel acel care propun acâstă dis- 
posiţiune; dumnâlor atunci nu sciù ce 
va să dică,nu sciù ce insemneză Unirea, 
dacă acestă Unire o fac să depindă de 
la strămutarea curţei de casaţiune sati 
de la strămutarea unui minister acolo. 
Atunci să îmi permită a le spune că nn 
cunosc care este importanţa ce daŭ dum- 
n6lor Unirei. 

Aci este o importanţă politică, o im- 
portanță de mărime naţională, pentru 
intemeerea naţionulităţei nâstre, o im- 
portanță de putere. Ce putere are să 
aducă ţerei strămutarea curţei de casa- 
ţiune de aci la laşi? Sciţi care va fi tot 
avantagiul ? Avantagiul va fi numai al 
unor speculanţi care sunt acolo, ca să 
aibă 6speţi pe aceia care vor merge la 
curtea de casaţiune pentru procese. Atât 
este tot avantagiul; căci alt nu věd 
ce avantagiii pote da Iaşilor strămutarea 
acestei autorităţi acolo. 

Nu prin strămutarea sait aşedareu unei 


autorităţi vor prospera Îaşii, ci prin alte 
imbunătăţiri, cum de esemplu prin in- 
fiinţarea de instituţiuni de credit, prin 
căi ferate de comunicaţiune, prin liber- 
tatea dea se asocia cetăţenii pentru ori- 
ce imbunătăţiri ar voi să facă şi altele 
asemenea. Vě mărturisesc, domnilor, că 
eŭ unul nu pot să inţeleg acestă stăru- 
inţă şi scopul acestei propuneri. De aceea 
vă rog să bine-voiţi a trece inainte la 
ordinea dilei şi să lăsăm ca acâstă pro- 
punere a onorabilului domnu Marzescu 
să se discute cu maturitate cu ocasiu- 
nea cercetărei proiectului de lege intru 
acâsta, ce este deja inaintat de guvern. 

D. preşedinte. Domnilor, avem o 
propunere depusă la biuroi pentru tre- 
cerea la ordinea dilei subscrisă de 
domnul Boerescu și alţii. 

Domnu Boerescu are cuvântul pentru 
susținerea acestei propuneri. 

D. C. Boerescu. Fie-care din noi, ca 
şi autorii amendamentului, inţelegem 
totă importanţa cestiunei şi scim că 
nu se pâte deslega de cât numai atunci 
când vom considera-o din tóte punctu- 
rile de vedere, mai cu s6mă din punctul 
de vedere al unităţei politice a Statului 
român. Socotesc dar că o cestiune de 
importanța acâsta nu se pote deslega 
repede cu ocasiunea Constituţiunei. 

Guvernul a inţeles lucrul ast-fel pen- 
tru că nu a pus in proiectul de Consti- 
tuţiune ideea acesta, ci ne a presentat, 
pentru a o realisa, un proiect de lege 
special. 

Asceptaţi dar ca acâstă lege să vie 
in discuţiune; atunci vom avea destul 
timp să discutăm. 

Dacă îmi permiteţi să vě ar&t cât este 
de importantă cestiunea, nu am de cât 
să vě puiù in vedere declaraţiunea fă- 
cută de unul dintre cel mai insemnați 
deputaţi ai părţei de dincolo de Milcov. 

Domnu Panu, representantul Iaşilor, 
a declarat că „propunerea acâsta nu 
„tinde la alt-ceva de cât să vă facăa 
„reveni asupra unirei Principatelor, a 


„eede tărâmul partitului separatist, a 
„cui vatră este Iaşul, şi a îl cede tocmai 
„după ce îl am invins. Acâsta ar fi un act 
„de neertată slăbiciune din partene şi 
„nu ar putea avea alt resultat de cât de 
„a incuragia şi in viitor instinctele cele 
„rele (murmure pe unele bănci).* 

- Acâstă declaraţiune, domnilor, pote 
să fie contestată; nu suntem insă mai 
pucin fondaţi a crede că strămutarea 
curţei de casaţiune presintă imense in- 
conveniente din punctul de vedere al uni- 
tăței naţionale. 

Unitatea naţională, domnilor, nu pâte 
fi representată de cât prin unitatea de 
capitală, prin unitatea guvernamentală, 
prin unitatea Adunărilor, prin unitatea 
puterei judecătoresci. 

Tóte aceste unități trebue să fie con- 
centrate intr'un singur punct. 

Capitala nu pote fi in mai multe 
părţi; nu pote fi in acelaşi timp şi la 
Bucuresci şi la laşi şi la Craiova; trebue 
neapěrat să fie numai la un loc. Aseme- 
nea şi puterea esecutivă nu póte fi 
ambulantă; nu se pâte transporta când 
la Bucuresci, când la laşi, când la Cra- 
iova; stabilitatea ei represintă stabili- 
tatea unităţei naţionale. 

Tot ast-fel este şi pentru curtea de 
casațiune care represintă unitatea pu- 
terei judecătoresci. Ea nu pote fi depăr- 
tată din centrul unităţei politice, tot aşa 
după cum nu pot fi depărtate cele-l-alte 
puteri. Dacă propuneţi permutarea 
puterei judecătoresci, vě intreb pentru 
ce alţii nu ar fi in drept să céră trans- 
ferarea celor-l-alte puteri in alte dife- 
rite localităţi ?.... 

Vedeţi la ce resultate ne ar duce 
acest sistem. Vom reveni asuprăle cu 
“ ocasiunea discuţiunei propunerel in sine. 

Fac dar apel la onorabilul domnu 
Marzescu şi îl conjur să își retragă 
amendamentul. Datoria ţărei este a ter- 
mina cu o oră mai de grab Constituţiu- 
nea, pentru facerea căreia ne a trămis 
jol. Să nu ţinem in suspensiune Con- 


269 


stituţiunea pentru asemenea cestiuni 
secundare. Ameliorările şi compensările 
ce se pot da Iaşului nu consistă in 
transportarea curţei de casaţiune acolo, 
ci in m&suri de acelea care pot aduce in 
intrul acestui oraş o prosperitate reală. 

Să nu prejudecăm dar cestiunea, să 
o lăsăm in suspensiune până ce va veni 
proiectul de lege depus pe biuroul Adu- 
nărei ; altmintrelea vom perde tâtă 
şedinţa de astădi fără a maï vota un sìn- 
gur articol din Constituţiune (aprobări). 

D. preşedinte. Rog pe domnu Mar- 
zescu.... 

D. Marzescu. Nu mě rugaţi pe mine, 
rugaţi pe toţi deputaţii din Moldova, pe 
tótă Moldova. Faceţi apel la Moldova 
intrâgă, iar nu la mine. 

D. preşedinte. Eŭ fac apel la dum- 
n6vâstră şi vě rog să amânaţi discuţiunea 
până când va veni in desbatere proiectul 
de lege. Ei nu aşi voisă pun la vot 
propunerea domnului Boerescu ca să nu 
se pótă lua intr'un r&ii inţeles, şi să se 
considere că acei care ai propus ordinea 
dilei ar fi indiferenți la propunerea 
făcută de domnu Marzescu. Aşa dar 
aşi ruga atât pe domnu Marzescu să 
binevoâscă a îşi retrage amendamentul 
precum și pe domnu Boerescu a retrage 
propunerea de ordinea dilei. 

D. preşedinte al consiliului. Dom- 
nilor, rog mai ales pe acel care ai făcut 
acest amendament să binevoâscă să îl 
retragă; pentru că de şi acâstă cestiune 
s'a tratat in Adunare, guvernul a vădut 
că trebue să revie şi de aceea a dat acele 
făgăduinţe şi vă a presintat chiar şi un 
proiect de lege. Vă rog dar să retrageţi 
amendamentul şi indată după Constitu- 
ţiune să luaţi in desbatere acel proiect 
de lege. 

D. Marzescu. Cât pentru mine am 
ondre a declara domnului preşedinte şi 
domnului ministru primar şi ministeru- 
lui intreg cum că nu retrag amendamen- 
tul, pentru că nu vorbescin numele meă 
ci ca representant al orașului Iaşi. 


Dacă veţi intreba ânima mea póte că 
aşi ceda, dar ca deputat de dincolo nu 
pot de cât să susţit: propunerea care am 
făcut; cei-l-alţi care aŭ iscălit-o pot să 
o retragă, pot să facă ceea ce voesc. 

Onorabilul domnu Boerescu a dis cum 
că amendamentul mei face parte din 
disposiţiunile transitorii. Pentru ce acum 
diceți ca să se amâne? Puneţil cel pu- 
cin la disposiţiunile transitorii. Nu îmi 
retrag amendamentul, o mai repet, ci 
din contra îl susţiă din tâte puterile mele. 

D. ministru al lucrărilor publice. 
Guvernul a presintat, domnule prege- 
dinte, un proiect de lege in privirea 
strămutărei curţei de casaţiune la Iaşi; 
prin urmare intenţiunile guvernului nu 
pot fi nici de cum suspecte din partea 
nimenui. Însă, la cele dise de domnu 
Mearzescu îmi permit ca un cetăţân 
născut in Iaşi şi crescut in judeţul Ro- 
manului, adică la ușile Iaşului, a spune 
că tâte privilegiurile sunt desfiinţate in 
România şi că prin urmare nu věd cum 
dumnâlui are privilegiul a apăra şi a 
se face singur representantul unei părți 
a Româniel.... i 

D. Marzescu. Cer cuvântul spre a 
r&spunde domnului ministru. 

D. ministru al lucrărilor publice. 
Eŭ mě mir pentru ce şi cum acestă stă- 
ruinţă de a se pune in Counstituţiune un 
articol care nu este de Constituţiune; 
nimeni nu se impotrivesce de a veni in- 
dată după votarea Constituţiunei acel 
proiect de lege şi a se vota, 

D. R. Ionescu. Domnule preşedinte, 
fac un subamendament la amendamen- 
tul domnului Marzescu. 

— La redeschiderea şedinţei se dă 
cetire unei alte propuneri pentru tre- 
cerea la ordinea dilei. 

Voci. La secţiuni. 

D. preşedinte. Acâstă propunere nu 
se trimite la secţiuni; eo cestiune de 
ordine de di intocmai ca şi propunerea 
domnului Boerescu ; prin urmare cere 
cine-va cuvântul ? 


260 


D. Sihleanu. VE aşi ruga, domnule 
preşedinte, să ne spuneţi dacă acâstă 
propunere se impacă cu regulamentul. 
După mine, acâsta e o propunere care 
ne face să stăm in loc cu votarea Con- 
stituţiunei. Eù cred că proiectul de lege 
pentru strămutarea curţei de casaţiune 
nu îl putem lua in desbatere de cât 
după săvârşirea votărel Constituţiunei. 

D. C. Grădigteanu. Regulamentul 
e positiv; Camera are facultatea de a îşi 
regula ordinea dilei ori-când; indată ce 
Camera decide intervertirea ordinei dilei, 
acea decisiune e conformă regulamen- 
tului şi trebue a se pune in lucrare. 

D. C. Boerescu. Domnilor, după 
regulament se pote prea bine ca să se 
tacă propuneri de ordine a dilei, insă 
propunerea acâsta nu este o propunere 
de ordine a dilei ci este numai o cerere 
ca Adunarea să voteze ântâiă pentru 
strămutarea curţei de casaţiune şi apoi 
să voteze Constituţiunea. 

D. R. Ionescu. Cer cuveutul in ces- 
tiune de regulament. 

D. pregedinte. lati, domnilor, pro- 
punerea ce a făcut onorabilul domnu 
Boerescu (cetesce). 

Vedeţi dar că acestă propunere nu 
este pentru trecere la ordine a dilei, ci 
pentru ca Adunarea să voteze mai ântâiu 
proiectul de lege prin care se cere mu- 
tarea curţei de casaţiune şi apoi să se 
voteze şi proiectul de Constituţiune.... 

Voci. Nu se pote. 

D. principe D. Ghika. Domnilor, 
cred că nu mě ingel când viă şi susțiù 
că regulamentul nostru nu ne permite 
ca in timpul in care discutăm un pro- 
iect să venim prin propuneri şi să cerem 
a trece la ordinea dilei un alt proiect, 
fiind că ordinea dilei se reguleză tot- 
d'a-una la inceputul şedinţei iar nu in 
midlocul unei discuţiuni. 

D. preşedinte. Domnilor, biuroul 
este cu totul in marginile regulamen- 
tului; căci asupra unei propuneri 6re- 
care prin care se cere ordinea dilej 


biuroul nu pâte de cât să ti dea prio- 
ritate. 

D. ministru de finance. Domnilor, 
midlocul cel mai bun este să se voteze 
tote articolele din Constituţiune până 
la fine, şi pe urmă să se ia proiectul 
pentru strămutarea curţei de casaţiune 
şi când se va termina şi acest proiect, 
atunci să se voteze Constituţiunea in 
total. 

D. preşedinte. Domnilor, vă daŭ incă 
o dată cetirea propunerei domnilor R. 
Ionescu, Cantacuzin şi Blaremberg (ce- 
tesce). 


propunere a domnilor Boerescu, Raco- 
viţă, Paciurea şi alţii (cetesce). 

D. ministru de finance. Domnilor, 
eù aşi propune onorabilei Adunări ca 
să venim diséră la 8 ore.... 

O voce. Nu, nu; votăm acum Con- 
stituţiunea mai ântâiă articol cu articol 
până la sfârşit şi apoi o vom vota in bloc. 

D. ministru de finance. Mě rog, 
domnilor, daţi-mi voi să vě spuiă şi eŭ 
opiniunea mea. Am dis să venim dis6ră 
la 8 ore pentru ca să votăm proiectul 
pentru strămutarea curţei de casaţiune. 
Acum insă să mergem inainte cu votarea 
Constituţiunei. 

Voci. Aşa, aşa. 

D. ministru de interne. VE rog, 
domnilor, să nu vě grăbiţi; mai bine ar 
fi ca să se suspende ședința pentru câte- 
va minute, pentru ca să ne consultăm, 
să ne gândim puţin; vě rog dar să nu 
vě grăbiţi, căci cestiunea este forte 
gravă. ` 

D. C. Lapati. Domnilor, propui să 
trecem in şedinţă secretă, Domnule pre- 
şedinte, consultaţi Camera daca primesce 
ca să trecem in şedinţă secretă ? 

Voei. De ce? Este destul ca să se sus- 
pende şedinţa pentru câte-va minute. 

D. preşedinte. Domnilor, se deschide 
discuţiune publică asupra a duot propu- 
neri pentru ordinea dilei ; una a domnilor 
R. Ionescu, Blaremberg, Tel şi Canta- 


261 


D. pregedinte. Mai este şi o altă 


cuzin şi alta a domnilor Boerescu, Raco- 
viţă, Paciurea, Sihleanu şi Costacopolu. 

Aceste propuneri fiind pentru ordinea 
dilei aă precădere. 

lată ce dice propunerea domnului 
Ionescu : 

„Indată după votarea Constituţiunei 
„pe articole, Adunarea să ia in desba- 
„tere de urgenţă proiectul de lege ce. 
„este dat de guvern pentru transferarea 
„curţei de casaţiune la laşi.“ 

Guvernul a declarat că se unesce cu 
propunerea domnului R. Ionescu. 

D. Tel. Domnilor, mě unesc asupra 
propunerei aceştia ca să se voteze Con- 
stituțiunea pe articole şi după aceea să 
vie proiectul de lege pentru strămutarea 
curței de casaţiune la Iaşi. ME invoesc 
cu asemenea propunere şi o susţii din 
totă puterea convicţiunei mele. Şi iată 
pentru ce: nu sciă dacă onorabilul pre- 
ședinte îmi permite ca să developez ideea 
mea in privinţa strămutărei curţei de 
casaţiune la Iaşi... (O voce. Nu e cestiu- 
nea asta) Acâsta e cestiunea. Pentru ce 
facem acâstă propunere? Pentru ca să o 
terminăm o dată. (O voce. La proiectul 
de lege). Domnilor, primesc strămuta- 
rea curței de casaţiune la Iaşi ca o ces- 
tiune urgentă şi prin urmare luăm un 
angâpiament prin propunerea acâsta pe 
care o vom vota ca indată ce vom vota 
prin articole Constituţiunea să intrăm in 
cercetarea acestui proiect. Dacă s'a făcut 
acâstă propunere, scopul nu este al- 
tul de cât să luăm un angagiament ca 
să intrăm indată in cercetarea proiec- 
tului de lege, fără să luăm in conside- 
rațiune alte propuneri ce ar veni in 
privința acâsta. 

Voci. Inchiderea discuţiunei. 

— Se pune la vot inchiderea discu- 
țiunei şi se primesce. 

— Se pune la vot propunerea dom- 
nului R. Ionescu şi se primesce. 
+. — Se pune la vot articolul 86 din 
proiectul primitiv care devine articolul 
104 şi se adoptă. 


eee i 


D. raportor. Acum, domnilor, să îmi 
dați voe a vě ceti mai multe articole de 
o dată, ca să vedeţi ordinea in care 
comitetul delegaților a aşedat modifică- 
rile sale, cum şi articolele ce a introdus 
din noŭ şi care nu aŭ articole corespon- 
dente in proiectul primitiv. 

lată tâte articolele de sub acest ca- 
pitol din proiectul primitiv : 

Articolul 87. Militarii pentru crimele 
şi delictele altele de cât acele privitâre 
la disciplină, sunt supuşi tribunalelor 
ordinare statornicite pentru toți cetă- 
ţenil şi se judecă după legile comune. 

„Jurisdicţiunea militară nu esistă de 
cât pentru casurile de disciplină. Ea se 
va regula prin o lege specială.“ 

„Articolul 88. Juriul judecă procesele 
criminale şi de presă.* 

lată acum şi modificările şi adăogirile 
comitetului delegaților. 

S'aii adaos următârele articole: 

„Art. 95. Audienţele tribunalelor şi 
curților sunt publice, afară numai de 
casul când acâstă publicitate ar fi pri- 
mejdi6să ordinei sai moravurilor şi in 
casul acesta tribunalul o declară prin- 
tr'o sentinţă. 

„Art. 96. Ori-ce hotărire va fi moti- 
vată. Ea se pronuncià in audienţă pu- 
blică. 

„Art. 97. Juriul este statornicit in tâte 
materiile criminale şi pentru delicte po- 
litice şi de presă. 

„Judecătorii şi oficiăril ministeriului 
public sunt numiţi direct de Domn con- 
form unei legi de admisibilitate ce se va 
face intru acesta. 

„Judecătorii de la tribunale şi curţi ce 
aŭ o diplomă de licenţiat saă doctor in 
eserciţiă şi cei numiţi pe viitor de Domn 
dintre acei ce ar avea o asemenea di- 
plomă după un stagii de trei ani vor fi 
inamovibili. 

„Din diua aceea nici unul din ei nu va 
putea fi nici lipsit nici suspendat din 
postul seu de cât in virtutea unei hotă- 
riri; strămutarea lor nu se va putea face 


262 


de cât printr'o nouă numire şi cu con- 
simţimântul lor. După espiraţiunea aces- 
tuí termen detrei ani nu mai vor putea 
fi numiţi consilieri la curte de cât per- 
s6ne care vor poseda o diplomă de licen- 
tiat saù doctor in drept, 

„Tratamentele membrilor ordinului 
judiciar sunt fixate de lege. 

„Art. 98. Nici un judecător nn pâte 
primi de la guvern funcțiuni salariate, 
afară numai de nu le va esercita gratuit 
şi escepţiune făcută de incompatibilită- 
ţile hotărite de legi. 

„Art. 99. Curțile şi tribunalele ordi- 
nare in fiinţă sunt menținute. 

„Nimeni nu pâte fi schimbat in cât pri- 
vesce locul reședinței, organisaţiunea şi 
competenţa lor de cât in virtutea unei 
legi. 

„Articolul 100 (in locul articolului 87 
din proiect). Legi speciale reguleză or- 
yanisaţiunea tribunalelor militare. 

„Militarii pentru crime şi delicte alte 
de cât cele privitâre la disciplină sunt 
supuşi jurisdicţiunei ordinare şi se ju- 
dec de legile comune. 

„Jurisdicţiunea militară nu esistă de 
cât in materie de disciplină. Ea este re- 
gulată printr'o lege specială.“ 

Se adaogă următdrele articole: 

„Art. 101. Instituţiunea actuală a tri- 
bunalelor de comerciii este păstrată. 

„Art. 102. Curtea de casaţiune se pro- 
nunciă asupra conflictelor de atribuţiune 
după modul regulat de lege. ` 

„Art. 103. Curțile şi tribunalele nu vor 
aplica hotăririle şi regulamentele ge- 
nerale judeţene sai locale de cât intru 
cât vor fi conform legilor.* 

Art. 88 din proiect s'a suprimat. 

D. preşedinte. Asupra acestor arti- 
cole sunt mai multe amendamente, de 
care vě daŭ cetire: 

10 Este următorul amendament al 
domnului Tacu: 

„In locul alineatelor al duoilea, al 
treilea şi al patrulea de la articolul 97 să 
se pună următ6rele ; 


„Judecătorii de plăşi, de tribunale şi 
al curților de apel se vor numi de către 
Domn, după duo& liste induoite ce se 
vor presenta: una din partea tribuna- 
lelor şi curților respective şi o alta din 
partea consilielor judeţene. 

„Membrii curţei de casaţiuine ase- 
menea se vor numi de către Domn, după 
duot liste ce se vor presenta: una din 
partea Senatului și cea-l-altă din partea 
acelei curţi. 

„Un candidat de pe o listă pote figura 
şi pe cea-l-altă listă. 

„Oficierii ministerului public se vor 
numi direct de către Domn. 

„O lege specială va determina mo- 
dul acestor numiri, condiţiunile de ad- 
misibilitate a judecătorilor şi durata 
fancţiunei lor.“ 


D. Tacu. 


2° Următorul amendament al comi- 
tetului compromisoriŭ : 

„Articolele 95, 96 şi 97 se vor suprima. 

„În locul articolului 97 să se dică: 

„Juriul este statornicit in tâte mate- 
riile criminale şi pentru delictele poli- 
„tice şi de presă.“ 

„Articolele 98, 99, 100, 101, 102 şi 
103 se suprimă.& 

D. preşedinte. Domnule Tacu, ve- 
deţi că comisiunea a suprimat articolele 
la care se referă amendamentul dumnâ- 
vostră ; prin urmare cred că şi amenda- 
mentul nu mai are loc. 

D. Tacu. Cer să se urmeze conform 
regulamentului, adică să se pună åntêiù 
la vot amendamentul ce am propus. 

D. N. Blaremberg. Aşi voi să sciii 
pentru ce comisiunea suprimă tâte aceste 
disposiţiuni. Le suprimă pentru că le 
Qăsesce rele sati pentru că nu le găsesce 
la locul lor? Voiù esamina cestiunea 
din amânduot aceste puncturi de vedere 
şi vě voiu dovedi atât meritul acestor 
disposiţiuni cât şi trebuinţa ce e de a le 
inseri in Constituţiune. O Constituţiune 
având de scop a organisa puterile Sta- 


26% 


tului şi a precisa modul cum ele se estr- 
cită, nu văd pentru ce disposiţiunile pri- 
vitâre la una din puterile Statului sar 
pune intr'o lege specială in loc de a se 
inscri in pactul fundamental ? 

De ce nu faceţi pentru puterea ju- 
diciară aceea ce aţi făcut pentru pu- 
terea esecutivă şi pentru puterea legiui- 
tre ? Nu cred că îmi veţi da in favórea 
acestei opiniuni un singur argument se- 
rios. Uitaţi-vă la Constituţiunea Bel- 
giel care a servit de model atât guver- 
nului cât şi comitetului şi care e una 
din cele mai metodice, ea conţine ace- 
leaşi disposiţiuni. 

- Şi ce ni se propune să suprimăm? Pu- 
blicitatea desbaterilor judecătoresci, pu- 
blicitatea motivelor in hotăriri, intr'alte 
cuvinte controlul in materie judiciară. 
„ Audienţele tribunalelor şi curților, 
dice un articol, vor fi publice. Ei bine, 
domnilor, ce garanţiă mai mare pentru 
justiţiabili de cât acâstă publicitate ? 
Acestă garanţie, domnilor, este tot aşa 
de preci6să ca şi aceea a libertăţei pre- 
sei ca şi tóte drepturile naturale care 
le aţi inscris in capul Constituţiunei. 
Voiŭ dice mai mult, tâte cele-l-alte drep- 
turi sunt ilusoril sai compromise dacă 
nu vor fi puse sub scutul unei bune jus- 
tiții. Pentru ce dar disposiţiuni de o 
asemenea importanţă să fie espuse vici- 
situdinilor legilor ordinare, de ce să le 
trimitem unei legi speciale. Pe lângă 
acâsta, domnilor, sciți că constituţiunile 
nu presupun presistenţa nici unei legi. 

Trec la principiul inamovibilităţei. 
Negreşit, domnilor, că nu voii fi eù acela 
care să vě propun a declara de indată 
tribunalele inamovibile, pentru că sciù 
cum ele sunt compuse in mare parte; 
insă, dacă nu putem proclama chiar 
astădi acest principii, nu sciù pentru ce 
am renuncia saii am avea aerul de a re- 
nuncia la dânsul şi pentru viitor. Toţi 
voim o justiţie neatârnată. Ei bine, nu 
o vom avea-o de cât in diua când vom 
ajunge la inamovibilitatea judecătorilor, 


ani 


Şi ca măsură de transiţiune, ca midloc 
de a ajunge gradat la inamovibilitate, 
ce disposiţiune mai bună sar fi putut 
introduce de cât aceea care dice că doc- 
torii şi Jicenţiaţii in drept ce sunt in 
eserciţii sau cel ce sar mai numi, după 
un stagii de trei ani vor deveni inamo- 
vibili? Dacă astăqi suntem siliţi a amâna 
proclamarea acestui principiă causa este 
că nu avem destui 6meni speciali; că 
curţile şi tribunalele nu sunt incă com- 
puse de magistrați care să ne dea che- 
zăşii de sciinţă şi moralitate. Alt-fel am 
imita şi noi cele-l-alte state civilisate, 
am decreta de indată inamovibilitatea. 
Căci dacă voiţi o bună justiţie, dar 
mai vârtos o justiţie imparţială şi nea- 
târnată, nu puteţi eşi de aci: ori votaţi 
principiul inamovibilităţei cel puţin gra- 
dual ori votaţi alegerea judecătorilor. 
Dacă nu veţi face nici una nici alta, 
Justiţia incetâză dea fi o putere in Stat, 
ea nu maiedecât o sucursală a puterei 
esecutive și prin urmare o armă in mâna 
aceştia. Vě conjur dar, domnilor, să nu 
treceţi cu uşurinţă asupra acestui amen- 
dament, care, după cum vě am demons- 
trat, tinde a nimici cele mai precise 
garanţii ale cetăţenilor. 

Tot acâsta o voiii dice vorbind de 
tribunalele militare. 

Principiul că un militar nu pote fi ur- 
mărit inaintea tribunalelor militare de 
cât pentru delictele relative la disciplină, 
este iarăşi o precidsă garanţie că la noi 
era şi un progres. 

Aţi desfiinţat consiliul de Stat şi şter- 
geţi disposiţiunea care atribue conflic- 
tele de atribuţiune curţei de casaţiune. 
Dacă sunteţi in contra acestei idei, de 
ce cel puţin nu aţi creat un tribunal de 
conflicte ca acela ce a esistat in Francia, 
in loc de a lăsa o asemenea lacună in 
Constituţiune ? 

Cum vedeţi, domnilor, tâte garanţiile 
din Constituţiune privitore la partea ju- 
diciară s'aii şters şi acum mal fac o ul- 
timă intrebare. Ce garanţie mai pote 


avea un justiţiabil că reglementela nu 
ge vor substitui legilor; că puterea ese- 
cutivă nu va inlocui şi pe cea legislativă 
când ştergeţi din Constituţiune disposi- 
ţiunile care interdiceaă aplicaţiunea re- 
glementelor contrarii legilor ? 

D. C. Boerescu. Domnilor, comisiu- 
nea când a făcut aceste supresiuni nu 
a fost nici cum insufleţită de intenţiuni 
mai puţin liberale de cât ale domnului 
Blaremberg. Dacă comisiunea le a ad- 
mis in unanimitate, causa este că le a 
găsit pe unele inutile fiind-că se găsesc 
in legile nóstre esistente şi pe altele pe- 
ricul6se dacă ar remânea formulate aşa 
după cum s'aii formulat de comitet. 

D. N. Blaremberg. Constituţiunea 
Belgiei. 

D. C. Boerescu. Belgia, domnilor, 
nu are nimica a face in casul de faciă; mai 
ântâiă, fiind-că nu putem admite imita- 
țiunile servile fără să ţinem socotălă de 
organisaţiunea nâstră locală şi al duoilea, 
fiind-că in Belgia când s'a făcut Consti- 
tuţiunea pote că lipsea multe din legile 
care esistă la noi. 

Dar să luăm fie-care articol supri- 
mat şi să vedeţi că supresiunea nu are 
absolut nici un inconvenient. 

Aşa, supresiunea articolului relativ la 
publicitatea şedinţelor. Eù nu îmi aduc 
aminte că in România să fi fost vre-o 
dată secrete şedinţele instanţelor nóstre 
judecătoresci. Pe când in Europa domi- 
na misterul in tote actele judecătoresci, 
la noi totul se petrecea in lumină şi 
principiul publicităţei era recunoscut şi 
practicat. Am credut dar că nu avem 
nevoe să mai introducem in Constitu- 
ţiune,intr'un mod incomplet, nisce prin- 
cipii care se găsesc respectate la noi in 
tot-d'a-una şi consacrate in tote dispo- 
siţiunile legilor nóstre esistente. 

Am conservat juriul, fiind că acestă 
instituţiune este de curând admisă in 
legislaţiunea nóstră şi fiind că acest 
principii mi sa părut prea esenţial 
pentru a îl lăsa espus la tâte fluctua- 


365 


tțiunile dileï, după cum îl lăsase comi- 
tetul delegaților. Am suprimat articolul 
privitor la justiția militară de şi se afla 
şi in proiectul primitiv al guvernului, 
pentru că ori cât de liberal s'ar părea 
este periculos a îl introduce in Constitu- 
ţiune aşa după cum s'a formulat. Toţi 
membrii Constituţiunei aŭ recunoscut 
că pentru delictele comune militarii 
trebuesc, in principii, judecaţi de tribu- 
nalele ordinare şi cu tote astea am 
suprimat unanim acest articol. Motivul 
este lesne de inţeles. Sunt in adevăr 
casuri când pedâpsa militarului trebue 
să fie mai severă de cât a civilului. De 
esemplu, când un militar comite un fur 
aflându-se cu uniforma pe dânsul şi cu 
arma in mână, pedâpsa ce are să îi se 
aplice trebue să fie mult mai mare de cât 
aceia pe care o consacră dreptul comun. 
Asemenea esemple se pot inmulţi. Trebue 
dar ca legiuitorul, când va revisui codul 
penal militar, să consacre acest princi- 
piă, fiind insă liber să îl modifice după 
impregiurare. Să lăsăm dar afară din 
Constituţiune disposiţiuni de asemenea 
natură care ne ar putea pune in posi- 
țiune să modificăm Constituţiunea cu 
ocasiunea revisuirei codului militar. 
Comisiunea a suprimat asemenea dis- 
posiţiunea privitore la chemarea făcută 
curţei de casaţiune de a pronuncia asupra 
conflictelor de atribuţiuni, fiind că la 
disposiţiunile transitorii se va pune un 
articol destinat a arăta care este autori- 
tatea care va inlocui consiliul de Stat 
şi cine are să judece conflictele de atri- 
buţiuni. Permiteţi-mi să fac o ultimă 
observaţiune. Sunt multe principii salu- 
tarii in legislaţiunea nâstră. Ei bine, vě 
intreb trebue óre să le introducem pe 
tote in Constituţiune ? Cum? Voiţi ca 
principiul inamovibilităţei judecătorilor 
să fie formulat in Constituţiune? Dar 
acesta ar fi destul ca să stăm in loc cu 
discuţiunea numai asupra acestui punct 
duoă, trei şedinţe intregi. Cum dom- 
nilor ? Se propune a se consacra inamo- 


vibilitatea numai in favârea acestora 
care aŭ diplome de doctori şi de licenţiaţi 
in drept? Dar 6re este echitabil să 
isbim o mulţime de funcţionari vechi 
care aŭ un servicii de 20, 30 de ani, 
numai pentru că aŭ avut nenorocirea să 
nu posedeze diplome de doctori sai 
licenţiaţi ? (prea bine). 

Orl-cum ar fi, aveţi răbdare. Cestiunea 
este seri6să şi trebue să fim chemaţi a 
desbate asupră-l cu deamănuntul, iar 
nu cu ocasiunea Constituţiunei. 

Aşa dar, pentru că mai tote aceste 
articole sunt coprinse in legislaţiunea 
n6stră; pentru că unele din ele sunt de 
natură a provoca discuţiuni nesfârşite in 
sinul Adunărei, comisiunea a propus cu- 
rat şi simplu suprimarea lor, reservând 
numai principiul pe care comitetul pri- 
mitiv îl suprimase (aprobări). 

Domnilor, precum a dis onorabi- 
lul domnu Blaremberg, in ceea ce pri- 
vesce publicitatea audienţelor noi nu 
ne găsim in posiţiunea acelor state la 
care a fost secretă audiența tribu- 
nalelor, pentru că de la 1832 până 
astădi avem publicitatea consfinţită in 
tote legile. In ceea-ce privesce admisi- 
bilitatea şi inamovibilitatea judecăto- 
rilor, vě intreb dacă suntem noi astădi 
in posiţiune să otărim principiul că 
peste trei ani aŭ să fie inamovibili judecă- 
torii cei ce aŭ titluri de doctori şi licen- 
țiaţi in drept ? Sunt patru ani de când 
avem legea curţei de casaţiune in care 
s'a statuat principiul că in termen de 
opt ani personalul acelei curţi să fie 
compus de doctori şi licenţiaţi. Aŭ trecut 
patru ani de la promulgarea legeişi nu 
sciù dacă peste patru ani incă vom putea 
indeplini acest articol. Apoi, dacă nu 
suntem siguri la curtea de casaţiune că 
peste 4 ani de dile o să avem acâstă 
inamovibilitate, vă intreb dacă se cuvine 
ca intr'o Constituţiune care nu se pote 
schimba pe tot momentul să punem o 
disposiţiune ca acâsta ? 

In ceea-ce privesce conflictele, să îmi 


17% 


dea voe onorabilul domnu Blaremberg 
să rectific ceva. Aceste conflicte sunt 
regulate prin curtea de casaţiune, ele 
s'aii luat de la acestă curte prin statutul 
de la 2 Maiŭ şi indată ce statutul cade 
prin acâstă Constituţiune, reintră cartea 
de casaţiune in drepturile sale. 

D. N. Blaremberg. Am luat indrăs- 
néla să vě propuiă următorul amen- 
dament : 

„Propunem menținerea articolilor 
comitetului de la capitolul consacrat 
părţei judiciare, suprimate prin amen- 
damentul domnilor Boerescu, Şuţu, 
Ştirbeiă, etc., afară de disposiţiunea 
privitore la inamovibilitatea graduală, 
care va face obiectul unei legi speciale.“ 


N. Blaremberg, St. Fălcoianu, G. Can- 
tacuzin, D. Polizu, N. Costacopolu , 
P. Buescu, Caramanlâu. 


D. preşedinte. Puii la vot amenda- 
mentul domnilor Boerescu, Ştirbeiă, 
Arion, etc., ca articolele 95 şi 96 din 
proiectul comitetului să se suprime. 

— Adunarea incuviințéză. 

D. pregedinte. Acum este un alt 
alineat al aceluiaşi amendament, ca in 
locul articoluluï 97 să se dică: „Juriul 
e statornicit in tóte materiile criminale 
şi pentru delictele politice şi de presă.“ 
Şi restul rămâne suprimat. 

— Adunarea incuviinţeză. 

D. preşedinte. Este apoi al treilea 
alineat al amendamentului, ca articolele 
98, 99, 100, 101, 102 şi 103 să se 
suprime. 

— Adunarea incuviințéză. 

D. A. Pascal, raportor. Domnilor, 
pentru a accelera votarea Constituțiunei 
ați numit o comisiune compromisoriă ca 
să se puein acord prin concesiuni ambele 
partituri ale acestei Camere asupra 
punctelor acelora asupra cărora era di- 
vergință, asupra acelor cestiuni care im- 
părțeaŭ Adunarea in duo tabere. Îmi aţi 
făcut ondre a mě numi în acea comisiune 
compromisoriă. Acâstă comisiune, după 


266 


cum vedeți, nu s'a mulțumit a transige 
numai asupra cestiunilor ce formau 
obiectul diverginţelor dintre noi; ea a 
voit să modifice: şi chiar redacţiunea 
articolelor de un interes secundar. 

Asupra acestui capitol V care era ast- 
fel redactat din proiectul primitiv al gu- 
vernului : 

„Articolul 89. Instituţiunile judiciare 
şi comunale sunt regulate de legi.“ 

„Articolul 90. Aceste legi vor avea de 
basă descentralisarea administraţiunei 
maï completă şi independenţa comunală.“ 

Comitetul a modificat aceste duoă 
articole in modul următor: In locul 
articolelor 89 şi 90 din proiect a dis: 

„Instituţiunile judeţene şi comunale 
sunt menținute. Ele presintă interese 
colective şi economice ale localităţei. 
Legile actuale se vor revisui. 

„Statutele coloniilor din Basarabia 
română vor fi menținute.“ 

Apoi s'ai adaos următorele articole: 

„Articolul 105. Sunt alegători direcţi 
pentru consiliul judeţen toţi acei care 
intrunesc condiţiunile prescrise de legi 
pentru a lua parte la alegerea Adunărei 
deputaţilor. 

„Fie-care colegii dă un număr egal 
de membri lu consiliul judeţân.* 

Cred de necesitate, domnilor, a vě es- 
pune atât motivele care ai: determinat pe 
comitetul delegaților a introduce modi- 
ficaţiunea ce vedeţi cât şi motivele pen- 
tru care comisiunea compromisorie a 
credut a scâte din Coustituţiune acea 
modificaţiune. 

In cestiunea coloniilor am dis câte-va 
vorbe in raportul mei, acum voesc a da 
o mai mare desvultare. Aceste colonii 
s'aŭ aşedat, domnilor, intr'o parte pustie 
a Basarabiei rusesci, numită pustiul 
Buceagului. Imperiul rusesc îşi a dat 
tote silinţele, a intrebuinţat tote midld- 
cele s'o facă locuită şi ast-fel pe la 
anul 1822 a atras acolo ca la 25 mii 
familii bulgare de peste Dunăre. Aceste 
familii s'aă aşedat acolo cu un contract 


bilateral. Acest contract, care s'a numit 
statut, conţine, domnilor, primo, nisce 
invoeli in ceea ce concerne pământu- 
rile date coloniilor; acest pământ insă 
nu s'a dat individilor ci comunelor; 
al duoilea, li s'ai octroiat o organi- 
saţiune comunală, organisaţiune care, 
după cum a dis insuşi domnu ministru 
de culte, am fi fericiţi să o vedem 
introdusă in România. In ceea-ce con- 
cerne insă organisaţiunea judeţână, 
deosebirea este că la ei subprefecţii se 
aleg de comună in loc de a fi numiţi de 
guvern. 

Când s'a redat acâstă parte Moldovei, 
guvernul Moldovei a recunoscut că in 
ceea ce concerne nevoile acestor locui- 
tori care adi sunt tot aşa de Români 
de inimă ca şi noi, trebue să menţină 
aședământul rusesc ce li s'aii dat. Ast-fel, 
prin proclamaţiunea guvernului făcută 
atunci s'a dis colonilor: de şi aveţi 
dreptul să vă retrageţi in timp de tre! 
ani, guvernul insă vě promite că vě va 
menţine organisaţiunea şi statutul vos- 
tru; guvernul iă angagiament naţional 
intru acâsta şi ast-fel omenii aceia aŭ 
stat acolo. Dar ce s'a intâmplat? Omenil 
aceştia erai scutiţi a da militari. Guver- 
nul Moldovei, in loc să intrebuinţeze mi- 
dlâcele ce se intrebuinţeză in casuri ana- 
loge de tâte naţiunile, pentru a ajunge 
incetul cu incetul ca să îi identifice, să ti 
unifice cu legile şi moravurile române ; 
in loc de a se servi cu sistemul adoptat 
de Francia in Alsacia saă cu cel adoptat 
de Emglitera, in care astă-di incă sunt 
populaţiuni intregi care aŭ o organisa- 
țiune administrativă şi judiciară diferită 
de a Engliterei, precum de esemplu 
insulile Jersey şi Germesey, guvernul 
nostru merge acolo şi dice coloniilor: 
daţi-mi militari. Ei dic: noi avem un 
statut care ne scutesce de o asemenea 
contribuţiune; vom da insă bani. Ei 
bine, nu li s'ai luat in consideraţiune 
acâsta ; guvernul a comis acolo un fapt 
care, domnilor, lusă o urită pagină in 


207 


istoria ţărei; a intrebuinţat o crudime 
din cele mai mari, o crudime neertată, a 
dat ordin de a se impuşca 6meni, de a 
se impușca femei şi copii (sensaţiune). 
Da domnilor, acâsta s'a făcut pe când 
era ministru Kogălniceanu. ... 

A venit apoi la minister domnu Anas- 
tasie Panu, care a recunoscut impreună 
cu Adunarea Moldovei că acâstă măsură 
a fost injustă, inumană şi care a avut 
efect forte urit ; căci 12 mii de familii 
îşi aŭ lăsat căminele lor şi aŭ fugit in 
Rusia. Cestiunea atunci a venit in 
Camera Moldovei; iată ce s'a dis aci— 
reproduc testual cuvintele unul deputat 
care cuvinte aŭ motivat un vot, care vot 
s'a sancţionat de Domn — sunt, domni- 
lor, cuvintele rostite de domnu Cornea 
in Camera Moldovei: 

„Ei nu numai din punctul de vedere 
al interesului material vin a sprijini ca 
să se respecteze statutele coloniilor, 
dar chiar și din acel al principiului de 
echitate. 

„Aceşti colonişti, domnilor, sunt 
streini care nu aŭ venit ca să se aşede pe 
pământul nostru după regulile obştescl; 
ci in virtutea unor condițiuni spe- 
ciale şi prea determinate. Prin urmare, 
acele condiții care formâză statutele 
coloniilor nu sunt privilegiuri şi incă 
de acele oprite de convenţie, ci ele for- 
m6ză şi aŭ caracterul unor contracte 
bilaterale, care după legile tutulor 
ţerilor civilisate nu se pot invalida de 
cât iarăşi prin invoirea ambelor părți. 

„Să vedem acum dacă prin inapoiarea 
ce s'a făcut Moldovei de către guver- 
nământul Rusiei a părţei din Basarabia, 
pe pământul căreia se găseau aşedate 
coloniele, s'a putut strica o tocmălă 
ca acesta, făcută de către colonişti cu 
guvernul rusesc in vremea stăpânirel 
sale şi pusă in lucrare cu mult mai 
inainte de inapoiarea părţei din Basa- 
rabia? Eŭ găsesc că prin inapoiarea 
părţei din Basarabia nu numai că nu 
s'a putut strica tocmâla, dar că nici 


268 


m m nm e IROD 


s'a incercat cineva de a o strica. Nu sa 
putut strica, dic, pentru că ea nu păs- 
treză condiţia de a se anula la cas de 
cedare a pământului către un guvernă- 
mânt , şi pentru că prin tocmâla dintre 
duoi nu este ertat a se vătăma dreptăţile 
unei a treia şi nici s'a incercat cineva 
de a o strica, pentru că prin tractatul 
de Paris nu sciù dacă nu cumva este 
prevădut ca să se respecte actele săvâr- 
şite sub guvernul Rusiei. Dar tmi 
aduc aminte că aŭ indrituit pe toţi 
locuitorii găsiţi pe partea inapoiată 
de a fi liberi, ca până in trei ani să îşi 
alegă de vor să remâe sub stăpânirea 
Moldovei sai a se retrage. In acest 
termen in care şi coloniştii puteai să 
ge retragă dacă ar fi vădut că nu li se 
respectă condiţiile in virtutea cărora 
s'a strămutat şi s'a aşedat pe acest 
pământ, guvernământul Moldovei le ai 
dat act de recunbscerea şi de respectarea 
acelor statute şi pe un aşa temeiii ei 
ati r&mas neclintiţi. Aceste acte, dom- 
nilor, sunt de ajuns a ne dovedi că prin 
inapoiarea părţei din Basarabia nu numa! 
nu s'aii stricat condiţiile tocmelei cu 
cu care streinii colonişti s'a găsit age- 
daţi pe acel pământ, dar incă li s'au 
intărit acestea şi de către guvernămân- 
tul nostru. În aşa stare dar găsindu-se 
coloniştii nu ințeleg cum ministerul 
trecut a putut să îi tulbure, contestân- 
du-le dreptul câştigat prin o tocmâlă de 
bunăvoe şi recunoscut chiar de guvernă- 
mântul nostru ? Şi incă, când şi cum 
s'a făcut de către minister o aşa con- 
testare ? Când espirase termenul cel de 
trei ani şi fără participarea puterei 
legiuit6re. Ceea-ce inţeleg şi ceea-ce 
věd este că o aşa urmare a contribuit 
mult la perturbaţia coloniştilor; căci 
nimic nu pote aduce mai mare neliniște 
intre nisce streini aşedaţi după condiţii 
incheiate cu guvernământul de cât de 
a vedea acele condiţii amenințate şi de 
cine ? Chiar de către guvernământ. In 
fine eù, având in vedere folosul ţărei, 


care cere ca o parte frumâsă a ei să 
nu rămână pustie şi ca echitatea să 
prevaleze, sunt de opinie să autorisăm 
pe guvern de a le recundece statutele in 
puterea cărora s'ai statornicit aceste 
colonii şi acesta să o facem cât mai 
curând, căci casul este grav.“ 

Iacă, domnilor, cum aceste cuvinte s'au 
formulat mai apoi in lege; vě citesc 
legea : 

„Asupra raportului ministrului nos- 
„tru secretar de Stat la departamentul 
„trebilor interidre, președinte al consi- 
„iului, No. 15,913; 

„ Vedând votul emis de Adunarea le- 
„gislativă a Moldovei la 7 Aprilie anul 
„curent, in coprindere: in privirea comu- 
„nicaţiunei făcută de ministerul de in- 
„terne, atingětórede emigrarea coloniilor 
„bulgare, Adunarea autoriséză pe mi- 
„nister de a le chiezășui păzirea nejig- 
„nită a statutelor de care se bucurati 
„in timpul anexărei; 

„În virtutea articolului 14 al Conven- 
„iei din'/,, August 1858; 

„Am decretat şi decretăm ce urm&ză: 

„Articolul I. Votul citat al Adunărei 
„este sancţionat. 

„Art. II şi cel de pe urmă. Ministrul 
„nostru de interne, preşedinte al consi- 
„iului este insărcinat cu esecutarea, 
„decretului de faciă.+ 

Iată, domnilor, ceea ce națiunea prin 
lege a promis acestor colonii. Efectele 
acestei promisiuni naţionale s'aii vădut, 
domnilor, indestul. Aceste colonii s'a 
aretat in tótă vremea români de inimă ; 
daţi-mi voe să vă cetesc un decret al 
domnului Cuza pentru purtarea vrednică 
de laudă ce ei aŭ ar&tat in afacerea de 
la Costangalia : 

„Purtarea vrednică de tâtă lauda ce 
„aŭ ar&tat locuitorii coloniilor din Ba- 
„Sarabia şi zelul cu care el aŭ adus tote 
„inlesnirile trebuinci6se trupelor ro- 
„mâne la ocasia respingerei unel cete 
„de Polonesi care trecuse cu mâna ar- 
„mată pe teritoriul României, dobân- 


„dind acei locuitori drepturi la recu- 
„noscința nâstră, Noi avem plăcerea a 
„constata astă patriotică purtare a lor 
„şi a le arăta deplina Nâstră mulțumire.“ 
Dat la Cotroceni la 14 Iuliu 1863. 


Alexandru Ioan. 


VE voiii cita acum vre-o câteva din 
acele acte ce pun in evidenţă ataşamen- 
tul sincer al acestor locuitori pentru 
țâra ce își aŭ ales de patrie. 

In anul 1857, coloniștii aŭ dăruit 
Statului 8,000 ruble argint. In anul 
1858 aŭ dăruit 1,000 galbeni şi aŭ im- 
prumutat pe guvern cu 24,000 ruble 
argint fără procent. In anul 1860, după 
apelul ce li s'ai făcut de a veni in aju- 
torul Statului, aă dăruit visteriei 30,000 
ruble argint. După un alt apel ce li s'aii 
făcut acum duo! ani, aŭ imprumutat pe 
Stat cu suma de 105,000 ruble cu pro- 
cent numai de 50%/,. In ajutorul inunda- 
ţilor aù dăruit in anii 1863, 1864 şi 
1865 prste 600 kile producte. Pentru 
infiinţarea a duot tunuri aŭ dăruit ase- 
menea 2,000 galbeni. 

Iată, domnilor deputaţi, unele din 
faptele acestor colonişti de la care 
Statul percepe peste un milion pe an 
imposit, fără a cheltui un ban pentru 
ei; căci toţi funcționarii Statului din 
districtul Bolgrad sunt plătiţi de aceste 
colonii, care posedă nu numai scoli comu- 
nale dar incă un licei mal bine intre- 
ținut de cât liceele din Iași și Craiova 
(sgomot, convorbiri). 

Vedeţi dar, domnilor, purtarea ce aŭ 
avut in tot-d'a-una acești 6meni. 

Comitetul a credut dar că ceea ce 
aceste colonii aŭ in virtutea unui con- 
tract, a statutului lor, recunoscut prin- 
tr'o lege, ar trebui să li se inscrie in 
Constituţiune in partea ce tratéză despre 
organisaţiunea consiliilor judeţene și co- 
munale. Comisiunea compromisorie insă 
a credut că de vreme ce aceste statute sunt 
recunoscute şi confirmate printr'o lege, 
de vreme ce acele statute conţin o orga- 


269 


nisaţiune comunală şi judeţână, eâte de 
prisos de a se mai trece in Constituţiune; 
şi fiind că articolele 89 şi 90 statuéză 
că instituţiunile judeţene și comunale 
sunt regulate prin legi, pentru aceste 
statute esistând o lege, este superfluii a 
se mai face menţiuni in Constituţiune. 

Domnilor deputaţi, aceşti 6meni aŭ 
fost de atâtea ori străgăniţi, aŭ fost 
atât de mult vexaţi şi sunt incă, in cât 
cred că o asemenea disposiţiune in Con- 
stituţiune nu ar fi nici de cum de prisos, 
fiind că cu acâsta el s'ar crede mai bine 
protegiaţi in viitor. Acâsta este şi opinia 
a 30 deputaţi care aŭ subscris un amen- 
dament pentru menţinerea redacţiunei 
comitetului. 

D. ministru al cultelor. Domnilor, 
cred că onorabilul domn raportor vě a 
convins deplin prin argumentările dom- 
niei-sale că este peste putință si votaţi 
articolul ce domnia-sa propune. Domnia- 
sa a vorbit de contractul acestor 6meni, 
de lege, de instituţiunile lor comunale pe 
care le găsesce fârte bune. Dar tâte 
acestea nu dovedesc alt de cât că dom- 
nia-sa a stndiat cestiunea cu de-am&- 
nuntul şi rămâne ca şi domnia-vâstră s% 
o studiaţi şi st o cundscnţi pe deplin ca 
si puteți judeca argumentele domnului 
raportor şi a vě pronuncia in cunoscințiă 
de causi. Eù vă intreb insă dacă dumnâ- 
vistră puteţi si discutaţi acâsti cestiune 
astidi ? Acâstă cestiune de care de sigur 
nu vă aţi ocupat nici o dată. Negreşit că 
dumnâvâstră nu sunteţi astăqi gata ca 
să desbateți acâstă cestiune pe tărâmul 
acela pe care a pus-o onorabilul domnu 
raportor, pe tărâmul când Basarabia era 
o pustie şi cum s'a colonisat de către 
Ruși. 

D. I. Strat. Suntem preparaţi, cunós- 
cam cestiunea. 

D. ministru al cultelor. Onorabilul 
domnu Strat dice că cunósce cestiunea şi 
că prin urmare ar putea să ne dea limu- 
riri, dar şi eŭ ași putea să vě dai alte 
lămuriri ; am un dosar aici, vedeţi cât e 


de voluminos, şi in care se coprinde 
numai cestiunea scâlelor acelor colonii; 
domnu ministru de finance ar putea si 
ne arate un alt dosar şi mai voluminos 
in privinţa financelor şi aşa tâte depar- 
tamentele ar putea să vě arate multe 
cestiuni pe care pote că dumnâvâstră nu 
le cundsceţi. Nu puteţi dar, domnilor; 
să desbateţi dumnâvâstră astădi acâstă 
cestiune, pentru că nu o cundsceţi pe de- 
plin şi mai pucin incă o puteţi admite 
intr-o Constituţiune. 

Tot ce putem spune adi in privinţa 
coloniştilor este că dacă el vor fi având 
vre-un drept saŭ nu, acesta se va desbate 
cu altă ocasiune. Onorabilul domnu ra- 
portor ne a spus incă că acei colonişti 
sunt Români, că cugetă românesce. Ei 
bine, pot asigura pe onorabilul domnu 
Pascal că dumnâlor nu sunt Români și 
chiar când ar fi Români, dic că nu sunt 
Români, căci Românii preferă să sufere 
ori-ce apăsare in țéra lor mal bine de 
cât să emigreze in braţele despotismului 
(aplause). 

D. preşedinte. Onorabilul domnu 
N. Ionescu, ca membru al comitetului, 
are cuvântul pentru ca să espună moti- 
vele minorităţei comitetului. 

Voci. Nu este aici. 

D. ministru de finance. Domnilor, 
dacă acâstă cestiune ar fi de natură ca 
să se discute acum, eŭ unul aşi fi rugat 
pe onorabilul domnu Strat ca să ne dea 
lămuriri, căci domnia-sa ar veni in aju- 
torul guvernului, fiind că şi domnu Strat 
şi guvernul sunt in privinţa acâsta de 
aceaşi opiniune; dar domnilor, noi 
adi nu suntem chemaţi să desbatem 
drepturile coloniştilor. Ore onorabilul 
domnu Pascal crede că cu ocasiunea dis- 
cuţiunei proiectului de Constituţiune se 
pote desbate şi contractele bilaterale 
care sunt vremelnice sai perpetue? (Voci, 
Nu sunt vremelnice). Sunt sai nu vre- 
melnice nu avem să ne pronunciăm adi; 
pentru că, precum am maj dis-o, noi nu 
gunţem chemaţi adi să desbatem dacă 


270 


cutare contract este sati nu bun, dacă a 
fost sai nu aprobat de cineva, fie de 
Cuza sai ori-care altul; noi, domnilor, 
avem astădi să facem o Constituţiune 
pentru Români, pentru țéra intregă. 

Onorabilul domnu Pascal vine şi ne dice 
că instituţiunile comunale din Basarabia 
sunt cele mai bune; dar mě mir de ce 
domnia-sa nu a venit să ne propună ca 
să le votăm pentru țéra intrâgă dacă 
sunt aşa de bune. Domnilor, vě spun că 
nu se pâte vota acum priu Constituţiune 
nimic care ar acorda cul-va vre un pri- 
vilegiii, pentru că aţi votat deja, la 
inceput incă, un alt articol prin care aţi 
proibit ori-ce privilegiuri in ţâră. Cât 
insă pentru contractele bilaterale, dum- 
nâvâstră nu sunteţi chemaţi adi nici să 
le discutaţi nici să le votaţi ; prin ur- 
mare vě rog să primiţi trecerea la ordi- 
nea dilei. 

—Se cere inchiderea discuţiunel. 

D. I. Strat. Să îmi permiteţi, dom- 
nilor, a vorbi contra inchiderei discu- 
ţiunei, pentru că nici o dată nu mě am 
impus Camerei ca să vorbesc când am 
vădut că e impacienti a trece la vot. 
Acum insă doresc să îmi daţi voe a vě 
arăta pericolul la care suntem espuşi 
primind propunerea domnului ministru 
de finance. Negreşit , domnilor, că ces- 
tiunile de contracte nu se vor discuta 
cu ocasiunea Constituţiunei , ci la timp 
oportun; dar vě aduc un precedent 
care să arate Camerei ce insemnâză 
aceste statute bulgare. A fost, domailor: 
o convenţiune care a desfiinţat tâte mo- 
nopolurile şi privilegiele din țéră şi cu 
tâte acestea şi astădi esistă in Basa- 
rabia cele mal neaudite monopoluri. Ei 
bine, domnilor, tocmai pentru că nu se 
scie sub ce condițiuni sunt aceste colonii 
şi care sunt statutele lor, tocmai de aceea 
ţin să îmi acordaţi dece minute spre a 
da o idee despre dânsele onorabilei 
Adunări. 

— Se pune la vot inchiderea discuţiu- 
nei și se primeşce, 


—9Se pune la vot amendamentul celui 
de al duoilea comitet care propune a se 
menţine articolele 89 gi 90 din proiectul 
primitiv, care devin articolele 106 şi 107, 
şi se adoptă. 

D. preşedinte. Fiind 5 ore, salt 
Adunarea dacă incuviințéză a se continua 
şedinţa. 

— Adunarea in unanimitate incuviin- 
ţEză continuarea şedinţei. 

D. raportor cetesce articolul 91 din 
proiectul primitiv care devine 108: 

„Articolul 108. Ori-ce dare este aşedată 
„numai in privința folosului public al 
„Statului, judeţului sai al comunei.“ 

D. raportor. Domnilor, comitetul a 
credut a face o modificaţiune acestui 
articol şi acestă modificuțiune constă 
in acâsta că budgetele să fie votate de 
comune căci a se admite a se vota de 
Cameră ar fi a trece prin Cameră 3000 
de budgete cu care sar lua un timp 
fârte lung. 

O voce. Ce a otărit comisiunea ? 

D. raportor. Aici am un amenda- 
ment al domnului Cernătescu care dice: 

„La articolul 106 din proiectul majo- 
„rităţei comisiunei delegaților la ali- 
„neatul ântêiù unde dice: „Dacă nu a 
„fost consimţit de ambele Adunări“ să 
„se modifice: „Dacă nu a fost discutat şi 


„votat de Adunarea deputaţilor.“ 

P. I. Cernăteacu, N. Măldărescu, 
I. Ionescu, C. T. Grigorescu, D. Culo- 
glu, Gr. Berendeiù. 


D. preşedinte. Mai este şi un amen- 
dament al comitetului compromisoriii, 
in coprindere : 

„Să se primâscă articolul 91, modificat 
„precum urmeză : 

„Ori-ce imposit este aşedat numai in 
„folosul Statului, judeţului sai co- 
munej.& 

D. C. Lapati. Am dori să cunóscem 
dacă comisiunea a primit alineatul de 
la articolul 106. 

D. C. Brăiloiu. Comitetul a intrunit 
in un singur articolul trei din articolile 


271 


proiectului primitiv, articolele 91, 92 şi 
93. Nol comisiunea cea nouă ne am 
oprit la articolele primitive ale guver- 
nului. Amendamentul domnului Cernă- 
tescu nu își are locul, căci noi nu ne de- 
părtăm de la acest articol. 

D. N. Lahovari. Domnilor, sciți 
prea bine că de când se votâză Constitu- 
țiunea am vorbit prea pucin; permi- 
teţi-mi insă acum asupra acestui punct 
să vorbesc mai mult, pentru că acest 
articol interes6ză forte mult pe popor. 
Acest punct este al dărilor. Ori-ce dare, 
domnilor, fie către Stat, fie către comună, 
ea trebue să trecă prin sancţiunea Pu- 
terei legiuitâre, căci alt-fel iată ce se 
póte intâmpla. Un contribuabil al unei 
comune rurale plătesce astădi de dece 
ori mai mult către comună de cât ce 
plătesce către Stat gi sciți pentru ce ? 
Pentru că darea e impusă de un singur 
om, de primar, care, pentru a își face lui 
l6fă mare, aruncă contribuţiuni pe porci, 
pe ol şi chiar pe velniţe. 

In Moldova aţi vădut că a isbit și vel- 
niţele şi le a isbit cu o taxă grozavă. 

Aşa dar, daca noi vom legiui prin 
Constituţiune ca consiliile comunale și 
Judeţene să pâtă inființa ori-ce taxă fără 
incuviințarea Puterei legiuitâre, pote 
să ne ducă prea departe, să mě credeţi 
că pote cel pucin in unele localităţi nu 
numai să sărăcâscă pe locuitori dar să 
aducă şi desordine şi pâte chiar revolte. 

De aceea propuiii că nicio dare să nu 
se aşede de cât prin incuviinţarea Pu- 
terei legiuitore. 

D. preşedinte. Articolul 93 din pro- 
iectul guvernului vě dă destulă satis- 
facțiune. 

D N. Lahovari. Fórte bine, dar 
domnu raportor dice după acum că nu 
trebue să primim acéstă idee, căci atunci 
ar trebui să vie trei mii de budgete in 
căutarea Adunărei. 

D.G. N. Brăiloiu. Articolul 91 pune 
principiul că nici un imposit nu se pâte 
pune de cât in folosul publical Statului, 


Va să dică că nimeni nu pote să pue un 
imposit in folosul sei personal. Pe urmă 
vine principiul cel-l-alt aşedat la artico- 
lul 92, că nici un imposit al Statului nu se 
pote stabili şi percepe de cât in puterea 
unei legi. 

Articolul 93 dice că nici o sarcină, 
nici un imposit judeţian nu se pote aşeda 
de cât cu invoirea consiliului judeţian. 

Nici o sarcină, nici un imposit comu- 
nal nu se pâte pune de cât cu consim- 
țimentul consiliului comunal. 

Şi că aceste imposite trebue să pri- 
mâscă confirmaţiunea Puterei legiuitdre 
şi intărirea Domnului. 

E vorba dar de imposite iar nu de 
budgete. Noi nu discutăm pe dinafară, 
ci discutăm proiectul. Proiectul aci se 
ocupă de imposite iar nu de bud- 
gete. Când vom veni la budget atunci 
vom vedea. Aci se otărasce că impositele 
nu se pot pune fără incuviinţarea Pute- 
rei legiuitóre. 

Voci. La vot, la vot. 

D. P. Cernătescu. Am dreptul să 
îmi desvolt amendamentul. 

Cer cuvântul in contra inchiderei dis- 
cuţiunei, 

Am propus un amendament care mi 
se pare destul de serios şi trebue să mě 
lăsaţi a vorbi; căci după părerea mea 
este un amendament de mare importanță. 

D. preşedinte. Amendumentul du- 
mitale, domnule Cernătescu, este la arti- 
colul 106 al comitetului pe care comi- 
siunea îl a respins. Prin urmare, dacă 
aveţi să faceți amendamente, faceţi-le la 
articolul din proiectul guvernului pe 
care comisiunea îl a primit. 

— Se pune la vot amendamentul dom- 
nului Cernătescu şi se respinge, 

— Se pune la vot articolul 91 devenit 
articolul 108 şi se adoptă cu modificarea 
propusă in amendamentul celui de al 
duoilea comitet. 

— Articolele 92 şi 93 din proiectul 
primitiv devin articolele 109 şi 110 şi 
se adoptă intocmai: 


413 


CR, IE a. 


„Articolul 109. Nici un imposit al Sta- 
tului nu se pâte stabili şi percepe de 
cât numai in puterea unei legi. 

„Art. 110. Nici o sarcină, nici un im- 
„posit judeţian nu se pâte aşeda de cât 
„cu invoirea consiliului judeţian. 

„Nici o sarcină, nici un imposit co- 
„munal nu se pâte pune de cât cu con- 
„Simţimântul consiliului comunal. 

"„Impaositele votate de consiliele jude- 
„tene şi comunale trebue să primâscă 
„confirmaţiunea Puterei legiuitóre şi 
„intărirea Domnului.“ 

— Articolul 107 din proiectul comi- 
tetului delegaților se suprimă. 

— Articolul 108 din proiectul comi- 
tetului delegaților devine articolul 111 
şi se adoptă intocmai : 

„Articolul 111. Nu se pot statornici 
„privilegii in materie de imposit. 

„Nici o escepţiune saă micşorare de 
„imposit nu se pâte statornici de cât 
„printr'o lege.“ 

— Articolul 109 devine 112 şi se adoptă 
după următorul amendament al celui 
de al duoilea comitet: 

„Nici un fond pentru pensiuni sai 
„gratificaţiuni in sarcina tesaurului pu- 
blic nu se pâte acorda de cât in virtutea 
unei legi.“ 

D. raportor dă cetire articolului 110 
din proiectul comitetului delegaților 
care devine articolul 113: 

„Articolul 113. In fie-care an Adu- 
„nările incheiă socotelile şi votéză bud- 
getul. 

„Tóte veniturile sau cheltuelile Sta- 
„tului trebuesc trecute in budget şi in 
„socoteli. 

„Budgetul se va presenta tot-d'a-una 
„cu un an inainte de punerea lui in 
„aplicare şi nu va fi definitiv de cât 
„după ce se va vota de dânsele şi sanc- 
„ţiona de Domn. 

„Daca budgetul nu se voteză in timp 
„util, puterea esecutivă va indestula 
„serviciile publice după budgetul anului 
„precedent fără a putea merge cu acel 


„budget mai mult de un an peste anul 
„pentru care a fost votat. 

D. preşedinte. Asupra acestul arti- 
col este următorul amendament al dom- 
nului Iatropolu: 

„Propunem ca la acest articol să se 
„dică in loc de: Adunările incheiă soco- 
„telile şi votâză budgetul, Adunarea 
„deputaţilor incheiă socotelile şi votâză 
„budgetul.* 


P. Iatropolu, A. Lupaşcu, N. Ionescu, 
A. G. Golescu, I. Ionaşeu, M. Plesoianu, 
D. Tacu, Chr. Tel. 


D. P. Cernătescu. La acest articol 
ei propuiă ca in loc de „ambele Adu- 
nări“ să se dică „Adunarea deputaţilor; 
cuvântul este că după legea electorală, 
precum onorabilul ministru de finance 
a dis, cele patru colegii electorale repre- 
sintă votul universal mi se pare căe 
forte drept ca Adunarea deputaţilor care 
concentrâză in sine sufragiul naţiunei 
suverane, să aibă dreptul ca să desbată 
şi să voteze impositele, iar nu şi cea 
altă Cameră senatorială, care are o lege 
separată şi care represintă o porţiune 
separată a naţiunei. De aceea mi se 
pare că ar fi un ce fârte nedrept, un ce 
contradicător scopului instituţiunei Se- 
natului ca să aibă amânduot Adunările 
aceleaşi drepturi pentru imposite şi 
budgete. 

D. Marcovici. Eù am iscălit amen- 
damentul onorabilului domnu Iatropolu 
şi prin urmare voiu să vě arět pentru 
ce îl am subscris şi pentru ce sunt de 
idee ca o singură Adunare, Cumera, să 
voteze budgetele. Nu mě pun pe tremul 
domnului Cernătescu că Adunarea ar 
representa națiunea şi că Senatul este 
o Adunare privilegiată prin cens, eŭ voii 
vorbi dintr'un punct de vedere practic, 
că este mai bine, mal util, ca numai o 
singură Cameră să voteze budgetele. 
Sciţi bine ce s'a intâmplat in timpul 
lui Vodă Cuza. Budgetul nu sa votat 
mulţi ani din pricină că Camera era 


203 


Da N, 
n — 


neted divisată in duoă câmpuri; discuţiu - 
nile lua un caracter de iuţâlă in cât se 
perdea sesiuni intregi in discuţiuni ar- 
dente şi chiar când acest budget se 
discuta nu era nici o dată in acord. 

Ei bine dacă, domnilor, intr'o Cameră 
unde Gmenii se văd, se aud şi nu s'aă 
putut lesne inţelege, a forţiori duoă 
Camere ale căror vorbe nu îşi le văd 
de cât pe hârtie, inţelege că lucrul are 
să fie mai grei. 

Dacă armonia va fi completă intre 
duo Camere, negreşit că una votând, 
cea-l-altă are să voteze asemenea fără să 
mai discute. Dar tot-d'a-una trebue să 
presupunem r&ul dacă voim binele. Să 
presupunem că va fi desacord intre cele 
duoč Camere şi o să fie. Atunci, are să 
se intâmple ca budgetul să remâe ne- 
votat. Cestiunea budgetului, domnilor, 
este o cestiune de economie a ţărel. Eí 
bine, nu cred că se pote pune in suspi- 
ciune o Cameră, că pâte da credite ili- 
mitate... (O voce. A fost esemplu). De vre- 
me ce dar nu e cestiunea de imposite şi 
numai de incheere de socoteli, socotesc 
că e mal practic ca o singură Cameră să 
le incheiă. 

D. N. Blaremberg. Domnilor, mi se 
pare că tóte ăceste discuţiuni nu provin 
din nimica alt de cât unde nu dăm bine 
sema de Corpul ce am instituit. 

Dacă ar fi bine inţeles intre noi că 
am creat o a duoa Cameră, iar nu un 
Senat conservator, socot că nimenea nu 
ar mai ridica asemenea cestiuni. Dom- 
nilor, noi nu am creat un Senat insărcinat 
a esamina legile din punctul de vedere 
constituţional, ci am creat duoč Camere 
pe care le am pus pe un picior de 
egalitate. Acâsta in ceea-ce privesce 
principiul. Acum, in ceea ce privesce ces- 
tiunea budgetară in parte am duoč ob- 
servațiuni de făcut. Mai ântâiii, cestiu- 
nea e prejudecată şi dumnâvâstră nu 
mai puteţi reveni asupra unui vot al 
Camerei şi al duoilea, nu trebue ca lu- 
crurile să se petrecă ast-fel. 

18 


F În ceea-ce privesce cel âuttii argu- 
ment că cestiunea e prejudecată, el este 
intemeiat pe articolul 29. Iată coprin- 
derea : 

„Iniţiativa legilor este dată fie-căreia 
din cele trei ramuri ale puterel legi- 
slative. 

„Totuşi, ori-ce lege relativă la veni- 
turile şi .cheltuelile Statului saă la 
contingentul armatel trebue să fie votată 
mai ântei de Adunarea deputaților.“ 

Vedeţi dar că aci e numai o cestiune 
de prioritate, de inițiativă. Acest articol 
s'a votat şi in facia unul asemenea vot 
acâstă discuţiune este anevoi6să;, căci 
budgetul nu e nimic alt de cât o lege 
financiară şi ca ori-ce lege el trebue să 
trâcă prin filiera ordinară. Acum, in ceea 
ce privesce cestiunea in sine, mi se pare 
că avem mai multe argumente puternice 
pentru a susţine că budgetele trebue să 
mérgă inaintea amândoror Camerilor. 
Dacă am recunoscut că fie-care din 
aceste duot Camere represintă un inte- 
res deosebit, care ar fi dreptatea şi 
cuvântul de a recusa pe una din ele in 
materie budgetară? Senatul represintă 
mal vârtos proprietatea cea mare; dacă 
îl despoiaţi de acest drept ce ne mai ga- 
ranteză că nu se vor inființa imposite de 
acele ce ar apăsa numai pe proprietate? 
Voim ca budgetul să mergă inaintea 
Senatului şi pentru ca acâstă a ducă 
Cameră să păstreze o importanţă reală 
şi apoi dacă ti recunbsceţi dreptul de 
anchetă, dreptul de a da in Judecată 
miniștri, de ce îi refusaţi competinţa in 
materie de imposit, când acest drept nu 
e de cât un control al acelora ce îi ați 
recunoscut deja. 

Dacă voiţi ca Senatul să fie un Corp 
politic serios, daţii d'impreună cu drep- 
tul de control şi dreptul de represiune, 
căci puterea va fi tot-d'a-una numai in 
mâna aceluia ce pâte refusa budgetul. 

Rog pe partisanii convinşi ai Sena- 
tului să mediteze bine aceste condițiuni 
şi să menţie disposiţiunea care voesce ca 


94 


budgetul să trâcă prin controlul celor 
duoă Adunări. 

D. P. Buesea. Domnilor, s'a agitat 
cestiunea de clasă; idee tot-d'a-una 
nenorocită de a se pune inainte intere- 
sele, fiind că ele escită de multe ori 
pasiuni. Nu voii să escit pasiune, dar 
voiti să mă pun in punctul de vedere al 
dreptăţei. 

Senatul represintă interese, dar acele 
interese nu sunt deosebite de acele 
care sunt in Cameră ; tocmai cu argu- 
mentele cu care vă serviţi dumnâvâstră 
vě combat, căci a vota budgete in Senat 
este a nu ţine sémă de interesele ce nu 
sunt representate acolo. 

In Senat aţi dis că sunt proprietarii; 
el bine dincolo sunt acel care nu sunt 
proprietari ? Cum dar diceţi dumnâvâstră 
că impositele asupra proprietăţilor se 
pune de către aceia care nu sunt pro- 
prietari când aţi făcut o Cameră unde 
aţi pus tote clasele, tote interesele? Dacă 
aţi pus dar aci tote interesele, lăsaţi ca 
ele singure să îşi pună impositele. Prin 
urmare, impositele susţin că trebue să 
se pună de Adunarea deputaţilor şi ca 
să vě asigur mai mult, vě amintesc că 
in Francia in timpul lui Napoleon, când. 
s'a simţit necesitatea de a se face un 
Senat cum am simţit noi astădi, in con- 
stituţiunea aceea se dicea ca budgetele 
să se voteze numai de Adunarea de- 
putaţilor. | 

D. preşedinte. Dumnsvâstră eşiţi 
din cestiune, vorbiţi de imposite. 

D. P. Buescu. Nu,domnule preşedinte, 
este o erdre, să se gică peste tot locul 
unde -am dis imposite, budgete, căci 
acâsta am voit să dic. Acum, domnilor, 
deosebit de acâstă cestiune, mi se pare 
că budgetul este viueaţa unui guvernă- 
ment; nici un guvernământ nu pote 
merge fără budget şi dumnâvâstră fa- 
ceţi ast-fel ca guvernul să r&mâe fără 
budgete. 

Domnilor, am v&dut că de multe ori 
cu o singură Cameră nu sa putut avea 


budgete la timp, acum cum voiţi dum- 
névóstră ca cu duoč Camere să fie mai 
regulate ? Nu vedeţi că puneţi in posi- 
ţiune pe Camera cea-l-altă să respingă 
budgetele votate de Camera acesta ? 

Prin urmare, de la inceput vedeţi că 
puneţi dificultate guvernului de a avea 
budgetele la timp gi de acea sunt de 
părere ca budgetele să se voteze deo 
singură Cameră. 

D. I. Strat. Domnilor, să tmi permi- 
teți să dic şi eù duoč cuvinte pentru a 
justifica subsemnătura mea de la amen- 
damentul propus de domnu Iatropolu. 

Domnilor, pentru ca să nu ostenesc 
Camera, am să spuii in câteva cuvinte 
care sunt principalele motive pentru care 
noi credem că este mal logic ca budge- 
tele să se voteze numai de Camera de 
jos iar nu de amânduoă (Voci. Camera 
deputaţilor iar nu Camera de jos). Vă 
rog, domnilor, să nu ne jucăm cu cuvin- 
tele, numiţi-o Camera deputaţilor, Ca- 
mera de jos, cum veţi voi, vě voiă spune 
numai că in tâte statele Camera care 
voteză budgetele se numesce Camera de 
jos, iar cea-l-altă care votâză numai 
cele-l-alte legi se numesce Camera de 
sus. Acum, dic că este mal conform ideei 
primordiale, sistemului constituţional, 


275 


ca numai Camera de jos să voteze bud- ` 


getele şi acâstă justificare o găsiţi chiar 
in originea sistemului constituţional. 

Domnilor, sciți că originea sistemului 
constituţional o găsim pe de o parte in 
participarea ce a voit să aibă diferitele 
clase ale societăţei la facerea legilor, 
budgetelor, in fine la controlul asupra 
guvernului. Ac6sta este originea siste- 
mului constituţional şi acest sistem s'a 
desvoltat cu timpul prin acest control 
esercitat de clasele care avea acest 
drept. 

Ei bine, domnilor, tâte aceste clase 
care aveau dreptul să dică guvernului 
vorba lor asupra impositelor, își eser- 
citai controlul in o singură Cameră 
unde erai t6te representate și burgesii 


gi prelaţii şi nobilii. Mai târdii s'a creat 
Camera de a duoa. Dacă veţi căuta insă 
a vě da socotâlă de acâstă instituţiune, 
veţi vedea că ea a fost creată ca să serve 
de paravent intre popor şi guvern. Ast- 
fel la ideea de libertate răspunde Camera 
de jos şi la idea de paravent răspunde 
Camera de sus. Acesta este motivul că 
budgetele nu trebue votate de cât de 
Camera de jos. 

Mai este un motiv. VE am spus, dom- 
nilor, că cuvintele infiinţărei Senatului 
nu aŭ fost cuvinte financiare, ci cuvinte 
politice, şi prin urmare se inţelege că 
sorgintea lui nu a fost tot sorgintea din 
care este Camera de jos. Acum, se pâte 
ca in unele ţări sorgintea Senatului 
să se apropie mai mult saù mai pucin 
din sorgintea Camerei de jos, cum este 
in Belgia şi cum am făcut şi noi pentru 
Senatul nostru, dar tot este o deosebire. 
In regulă generală dar se póte dice 
că poporul e representat mai mult in 
Camera de jos, iar in Camera de sus 
sunt alte clase ale societăţei, nobili, pro- 
prietari mari dar nici de cum popor. 
Prin urmare este mai logic ca acâstă 
Adunare care represintă poporul in 
masă iar nu numai o clasă a poporului, 
cum este Senatul, să se ocupe singură de 
budgete şi de socoteli. 

Mai rămân, domnilor, duct cuvinte. 
VE aşi ruga să vě puneţi pe un tărâm 
practic; cu duoă Camere nu veţi avea 
nici o dată budgete. Vi s'a citat chiar 
fapte; sciți că inainte de 2 Maiii cu o 
singură Cameră abia am avut un budget; 
e lesne de credut că cu duo& Camere ne 
va fi şi mal grei de a avea un budget. 
Póte veţi dice că acea Cameră era divi- 
sată prin pasiuni şi că aceste pasiuni 
vor peri cu înfiinţarea Senatului. 

Domnilor, dacă credeţi că divisiunile 
politice nu mai vor esista in aceste duoă 
Cameri vě inşelaţi. In Senat se vor alina 
numai pasiunile indreptate contra gu- 
vernului, dar intre partite pasiunile vor 
esista ca şi până acum. Ast-fel, dom- 


nilor, a da budgetul la duoč Camere este 
a îl condemna de la nascere. Cred dar 
că şi din punctul de vedere politic şi din 
punctul de vedere practic cred că aţi 
face un servicii ţărel votând ca budge- 
tul să trâcă prin o singură Cameră. 

— Se cere inchiderea discuţiunei. 

D. principe G. Ştirbeiti. Domnilor, 
permiteţi-mi să vě spuiii de ce doresc ca 
discuţiunea să continue. 

D. Strat, cu tâte argumentele ce a 
adus, a discutat mal mult dacă trebue 
un Senat de cât cestiunea budgetelor. 
Dumului a venit şi in teorie şi in prac- 
tică cu duoě principii care jumătate 
sunt adevărate şi jumâtate nu sunt ade- 
vărate. A dis că in tote ţările budgetele 
trec numai prin o Cameră. Eù sciù că in 
Belgia budgetele trec prin amânduoă 
Camerile. Domnu Buescu a vorbit singur 
despre budgete. Socotesc dar că trebue 
să continuăm discuţiunea şi sper că vě 
voii ar&ta argumente pe care le va primi 
tâtă Camera. 

D. Buescu. Domnilor, eŭ sunt pentru 
inchiderea discuţiunei fiind că voesc ca 
Constituţiunea să se voteze cu o oră 
mai inainte... . (ilaritate). 

Vedeţi, domnilor, că mě am identificat 
cu trebuinţele manifestate de domnii 
Lapati şi alţii ca Constituţiunea să se 
voteze cât mai in grabă. De aceea sunt 
pentru inchiderea discuţiunei. 

— Se pune la vot inchiderea discu- 
ţiunel şi se primesce. 

— După cererea a dece deputaţi se 
pune la vot amendamentul prin bile. 

— Resultatul scrutinului este cel ur- 
mător : 


Votanţi . 85 
Majoritate absolută. 43 
Bile albe pentru . 53 
Bile negre contra. 35 


— Se pune la vot articolul 113 ast- 
fel modificat şi se adoptă. 

— Articolul 111 al comitetului dele- 
gaţilor devine articolul 114 şi se pri- 
mesce cu următorea redacţiune ; 


„Articolul 114. Regularea definitivă a 
socotelilor trebue să fie presintată Adu- 
nărei cel mai târdii in termen de duoi 
ani de la incheerea fie-cărui esercițiù.“ 

— Articolul 96 din proiectul primitiv 
devine 115 şi se adoptă intocmai: 

„Articolul 115. Legile de finance se 
publică in Monitorul oficial ca şi cele-l- 
alte legi şi regulamente de administra- 
iune publică.“ 

— Articolul 97 din proiectul primitiv 
devine articolul 116 şi se adoptă după 
următorul amendament al celui de al 
duoilea comitet: 

Articolul 116. Pentru tâtă România 
este o singură curte de compturi.* 

— Articolul 98 din proiectul primitiv 
devine articolul 117 şi se adoptă in- 
tocmai : 

„Articolul 117. Diferitele fonduri pro- 
„venite până acum din case speciale şi 
„de care guvernul dispune sub diferite 
„titluri, trebue să fie coprinse in bud- 
„getul general al veniturilor Statului.“ 

— Articolul 99 din proiectul primitiv 
devine 118 şi se adoptă modificat prin ` 
următorul amendament al celui de al 
duoilea comitet: 

„Articolul 118. Tot Românul face parte 
sai din armata regulată saă din miliții 
sai din guarda cetăţenă, conform legilor 
speciale.“ 

D. raportor cetesce articolul 100 din 
proiectul primitiv: 

Articolul 100. Serviciul in armata re- 
gulată va fi de trei ani de dile.* 

D. colonel Adrian. Până când va 
veni legea specială cum are să se urmeze ? 
Remâne serviciul numai de trei ani? 
Nicăeri acest servicii nu e de trei ani 
fără reserve. 

D. C. Boerescu. Domnilor, in acest 
articol modificat se dice că serviciul in 
armata regulată este de trel ani şi in 
reservă iarăşi de tre! ani. Comisiunea şi 
majoritatea guvernului aŭ socotit să dică 
că serviciul activ este de trei ani și 
organisarea se va face printr-o lege 


specială ; căci prin acâstă lege nu putem 
prevedea ceea-ce are să se determine 
prin legea specială. 

D. Chr. Tel. Avem o organisare 
ostășâscă completă; acolo se prevede 
că soldatul de linie servă trei ani in 
activitate şi duoi ani in reservă. Va să 
dică avem o organisare completă. Prin 
urmare dacă aţi pus o dată serviciul de 
trel ani, puneţi. şi reservele ca să nu 
se intâmple ceea-ce s'a intâmplat cu 
grănicerii. 

D. C. Grădişteanu. Sunt de idee să 
se dică că serviciul este de 6 ani, trei 
in activitate şi trel in reservă ; căci alt- 
fel nu vom avea nici o dată o oştire 
organisată. 

D. ministru de resbel. Toti acâstă 
discuţiune dovedesce cum că dacă s'ar 
pune in pripă acâstă cestiune cum s'a 
pus in proiectul de Constituţiune şi 
amendamentul domnului Boerescu. s'ar 
prejudeca cestiunea organisărei armatei. 
Domnilor, in comisiune eŭ am diferit de 
opiniunea colegilor mel şi am susţinut 
suprimarea acestui articol, numai spre 
a nu se prejudeca cestiunea organisirei,; 
căci peste puţin, chiar in acâstă sesiune, 
de se va putea, mě indatorez a presinta 
onorabilei Adunări un proiect de lege 
pentru organisarea armatei; iar dacă 
timpul material nu va fi de ajuns, atunci 
nepreşit îl vom presenta in sesiunea 
viitâre. 

D. colonel Adrian. Domnilor, sunt 
de părere a se pune un termen reservei, 
sat dacă admiteţi să se retragă acest 
articol din Constituţiune, insă să se 
invite guvernul ca cât mai neintârdiat 
să vină cu un proiect de lege. 

Domnilor, reservele sunt indispensa- 
bile şi nu esistă o ţ6ră care să nu le aibă. 
Ce va să dică o reservă? Reserva nue 
un servicii, serviciul efectiv e de trei 
ani; reserva insă este o obligaţiune 
morală de a veni atunci când guvernul 
o va chema şi acâsta pote să se intâmple 
la 7, 8 sai 40 ani o dată. Omul iu reservă 


277 


şéde la casa lui şi nu face nimic. Ad- 
mițênd reserva, domnilor, faceți un bine, 
căci la o nevoe veți avea un bun numěr 
de ostași. In Prusia de la duoi ani reserva 
s'a sporit la patru şi cu acest chip s'a 
putut căpăta o treime mai multă de sol- 
daţi de cât aceia ce servesc in activitate. 

D. pregedinte. Se pune la vot supri- 
marea ceruti de guvern. 

D. ministru de finance. Nu de gu- 
vern ci de domnu ministru de resbel. 
Acum domnilor, in privința acesta et 
sunt de idee ca serviciul in activitate să 
se fixeze in Constituţiune la trei ani şi 
cât pentru reserve să venim cu o lege 
specială... 

D. Tel. Nu. nu se pâte; căci nu scim 
ce se va intâmpla mâne. 

D principe G. Ştirbeiti. Domnilor, 
saii sub stindard sat in reservă e tot un 
servicii ; dumnevâstră faceţi o erdre de 
termen ; fixați termenul de 6 ani in care 
să intre activitatea şi reserva. 

D. preşedinte. E amendamentul 
domnului Pogor şi altele cărora le dai 
cetire: 

I. Propun suprimarea articolului 100 
din proiectul guvernului.“ 


F. Pogor, A. T. Zisu. 


„II. Serviciul in armată va fi de ô ani: 
trei in serviciul regulat şi 3 ani reservă.“ 

P. Buescu, A. Știrbei, Stefan Făl- 
cotanu. 


„III. Serviciul in armata regulată va 
fi de 6 ani, insă 3 in activitate şi 3 in 
reservă.“ 

„Milițiile se vor regula prin osebită 
lege.“ 

G. Berendeiu, C. T. Grigorescu, I. 
Ionescu, D. Culoglu.* 


„IV. Serviciul activ in armata regulată 
va fi de 3 ani. Organisarea se va face 
prin legea specială.“ 

` C. Boerescu, P. Opran, A. I. Arion, 
Gr. Arghiropolu, A. Sihleanu, R. Io- 
nescu. 


„V. Serviciul in armata regulată va 
fi 3 ani, iar in reservă se va regula 
printr'o lege specială.“ 

C. Lapats. 

D. ministru de finance. VE rog să se 
facă un amendament care să inlătureze 
inconvenientul pe care îl a ar&tat domnu 
Tel. Să se gică că serviciul de trei ani 
numai atunci va avea efectul seù după 
ce se va vota o nouă lege asupra orga- 
nisărel ostăşesci. 

D. colonel G. Adrian. Să primim a- 
mendamentul comitetului care este forte 
bun şi pe urmă prin legi speciale se va 
lămuri ce va să dică reserva, căci mulţi 
din deputaţi nu ințeleg. 

Acâsta, domnilor, este o parte inte- 
grantă din serviciul activ. 

Să primim dar amendamentul comi- 
tetului. 

D. C. Boerescu. Domnilor, din mi- 
nutul ce veţi vota articolul acesta, din 
acel minut toţi soldaţii care îi avem 
astidi in lagăr şi care servă de mai mult 
de trei ani vor cere să fie liberaţi. Reser- 
vele asemenea nu le veţi putea chema, 
fiind-că organisarea lor, singuri o spu- 
neţi, are să facă obiectul unei legi 
speciale şi acea lege nu o aveţi. Ce este 
mai mult, observați că votând acest 
articol saù amendamentele propuse, veţi 
desfiinţa chiar legea votată mai deunădi 
prin care aţi dat guvernului puterea de 
a chema sub arme pe soldaţii liberaţi in 
1862, 1863 şi 1864. 

D. preşedinte. Domnilor, nu vom 
putea eşi din impasul acesta de cât vo- 
tând suprimarea articolului. 

— Se pune la vot supresiunea şi se 
incuviinţeză. 

— Articolele 101 până la 111 esclusiv 
din proiectul primitiv devin 119 până la 
129 esclusiv şi se adoptă intocmai: 

„Articolul 119. Militarilor nu se pot 
lua gradurile, onorile, funcțiunile şi pen- 
siunile de cât numai in virtutea unei 
sentinţe judecătoresci şi in casurile de- 
terminate de lege.“ 


278 


Articolul 120. Contingentul urmatei 
se voteză pe un an. 

„Legea care fixéză acest contingent 
nu pote avea tărie pe mai mult decât 
un an.“ 

Articolul 121. Guarda cetăţână este 
menţinută in Statul român. 

„Organisaţinnea este regulată de o 
lege specială.* 

„Articolul 122. Numai in virtutea 
unei legi se va putea mobilisa guarda 
cetățenă.* 

„Articolul 123. Nici o trupă streină 
nu va putea fi admisă in serviciul Sta- 
tului, nici ocupa teritoriul României, 
nici trece pe el de cât in puterea unei 
anume legi. 


TITLUL VI 
Disposiţii generale 


„Articolul 124. Colorile Principatelor- 
Unite urmâză a fi albastru, galben şi 
roşu.“ | 

„Articolul 125. Oraşul Bucuresci este 
capitala Statului român şi reşedinţa 
guvernului.“ 

„Articolul 126. Nici un jurământ nu 
se pâte impune cuiva de cât in puterea 
unei legi care hotărasce şi formula lui.“ 

„Articolul 127. Nici o lege, nici un 
regulament de administraţiune generală, 
judeţeEnă saii comunală, nu pot fi inda- 
toritâre de cât după ce se publică in chi- 
pul hotărît de lege. 

„Articolul 128. Constituţiunea de faciă 
nu póte fi suspendată, nici in total nici 
in parte.“ 

— Articolul 111 se suprimă. 

D. raportor dă cetire articolului 112 
din proiectul primitiv care devine arti- 
colul 129: 

„Articolul 129. Corpurile legiuitâre 
ai dreptul de a declara că este loc de a 
se supune revisiunei disposiţianile din 
Constituţiune anume ar&tate. 

„Ac6stă declaraţiune trebue insă a fi 
formulată de Adunare prin o majoritate 


de duoă treimi şi după trei cetiri a pro- 
punerel făcută din 15 in 15 qile in 
şedinţă publică. 

„După primirea acestei declaraţiuni, 
Adunarea este disolvată de drit şi alta 
se convâcă in termenul prescris la arti- 
colul... 

„Adunarea cea nouă procede la modi- 
ficarea puncturilor supuse revisiunei. 

„In acest cas Adunarea nu pâte deli- 
bera dacă cel pucin duoă treimi a mem- 
brilor care compun Adunarea nu sunt 
faciă şi nici o schimbare nu se pâte 
adopta dacă nu a intrunit cel puţin duct 
treimi ale voturilor. 

„Acâstă Adunare nu are alte atribu- 
ţiuni de cât revisiunea disposiţiunilor 
din Constituţiune, pentru care ea a fost 
convocată şi se disolvă indată după 
acesta. 

D. preşedinte. La acest articol este 
următorul amendament al comitetului 
compromisoriă : 

„Puterea legiuitore are dreptul a de- 
clara că este trebuinţă a se supune 
revisiunei disposiţiunile din Constitu- 
iune anume ar&tate. 

„După acâstă declaraţiune, cetită de 
trei ori din 15 in 15 qile in şedinţă 
publică şi primită de ambele Adunări, 
acestea sunt disolvate de drept şi se con- 
vâcă altele in termenul prescris in arti- 


„Adunările cele noui proced in acord 
cu Domnul la modificarea puncturilor 
supuse revisiunei. 

„In acest cas, Adunările nu pot deli- 
bera dacă cel pucin cele duoă treimi a 
membrilor din care se compun nu sunt 
presinţi şi nici o schimbare nu se póte 
adopta dacă nu va intruni cel pucin duoă 
treimi ale voturilor.“ 

D. N. Icnescu. Domnule preşedinte, 
am cerut cuvântul să rog pe comisiune să 
adopte măcar pentru revisiunea Consti- 
tuţiunei să lucreze impreună cu Senatul. 

D. C. Boerescu. Onorabilul represen- 
tant de la Fălciă propune că pentru re- 


279 


visuirea Constituţiunei ambele Adunări 
să lucreze impreună. Comisiunea a res- 
pins o asemenea idee, pentru că de sar 
admite s'ar putea intâmpla ca una din 
Adunări să iu iniţiativa disolvărel celei- 
l-alte. 

In adevăr, domnilor, când membrii 
Senatului in unanimitate ar cere schim- 
barea Constituţiunei, atunci intrunin- 
du-se cu Camera îl ar trebui minoritatea 
deputaţilor pentru ca să ajungă la scop 
şi iată cum Senatul indirect ar disolva . 
Adunarea de şi mujoritatea membrilor 
sel ar fi in contra unei asemenea idei. 
Aceaşi procedare ar putea avea loc şi 
din partea Adunărei deputaţilor: in cât 
privesce pe Senat. O asemenea prero- 
gativă insă nu trebue să aparţie nici 
unei Adunări. Disolvarea este o prero- 
gativă esclusivă a puterei esecutive ; 
nimeni altul nu se cuvine să aibă dreptul 
de a o esercita. 

D. N. Ionescu. Am cerut cuvântul 
pentru o esplicaţiune. Am avut nenoro- 
cirea de a nu fi inţeles de onorabilul re- 
presentant dela Cahul. Nu am voit să dic 
ca Adunările să se intrunâscă pentru a 
lua resoluţiunea de a se modifica Con- 
situţiunea, dar o dată acestă resoluţiune 
luată şi Adunările convocate, aceste 
Adunări revisuitore să lucreze impreună, 
fiind-că chiar aşa dice şi alineatul din 
urmă al articolului. 

Prin urmare, pentru ca să se facă mai 
bine şi mai in armonie modificaţiunile 
in Constituţiune, am propus ca Adună- 
rile să lucreze intrunite. 

D. Manolache Chostachi. Domnilor, 
cu cea mai mare părere de r&ă am v&dut 
că s'a scris chiar in proiectul de Consti- 
tuţiune că Adunările când ar voi să re- 
visu6scă Constituţiunea să fie de drept 
disolvate. Domnilor, nu trebue să admi- 
tem acesta, căci vedeţi că nici o dată nu 
am fi in stare a face veri-o modificare in 
Constituţiune. 

Acâsta e o cestiune forte gravă şi prin 
urmare vă rog să modificaţi acest articol. 


280 


Ea 1] 


D. N. Blaremberg. Domnilor, o 
Constituţiune trebue să fie lucrul cel 
mai stabil şi dacă am suferit de ceva 
noi, Românii, este mai vârtos de lipsa 
unei asemenea stabilităţi. 

Constituţiunea nu trebuesce espusă la 
tote vicisitudinile legilor ordinare şi re- 
visiunea ei fiind tot-d'a-una un lucru 
grav, tote popórele o supun la formali- 
tăţi mai complicate. 

Şi apoi, domnilor, când luăm in dis- 
cuţiune o propunere așa de stranie şi de 
neașteptată ? Când sunt deja 7 ore, când 
mai tote băncile deputaţilor sunt deşarte. 
(Voci. Nu, nu, Adunarea are completul 
sei pentru a continua şedinţa). VE rog 
dar, ori-care ar fi opiniunile dumnevâs- 
tră, să amânăm discuţiunea pe mâne. 

D. Adrian. Să se constate că e din 
drepta acâstă propunere de amânare; 
căci dacă s'ar introduce o asemenea dis- 
posiţiune care compromite totul, mulţi 
dintre dumnâvâstră vor fi siliţi a vota 
contra Constituţiunei. 

— Se pune la vot amendamentul comi- 
tetului compromisoriii şi se adoptă. 

Titlul VIII ia următârea rubrică: 

„Disposiţiuni transitorii şi suplimen- 
tarii. 

Articolul 113 devine 130 şi se adoptă 
intocmai după proiectul comitetului de- 
legaţilor: 

„Articolul 130. Din dioa punerei in 
„vigóre a Constituţiunei de fuciă sunt 
„abrogate tote disposiţiunile din legi, 
„decrete, reglemente sui altele a căror 
„disposiţiuni sunt contrarii cu cele aşe- 
„date de ea. 

D. pregedinte. Intre articolul acesta 
şi cel următor comitetul compromisoriii 
propune a se intercala un noŭ articol, 
in coprindere: 

Articolul 131. Consiliul de Stat va 
„inceta de a esista indată ce se va vota 
„legea menită a prevedea autoritatea 
„chemată de a îl inlocui in atribuţiu- 
„nile sale. 


„Curtea de casaţiune va pronuncia, ca 


şi in trecut, asupra conflictelor de atri- 
buţiuni.i 

D. C. Boerescu. Domnilor, comisiu- 
nea impreună cu guvernul a primit in 
unanimitate acest articol. Motivul este 
lesne de inţeles. Adunarea a votat des- 
ființarea consiliului de Stat; prin ur- 
mare din momentul ce s'a sancţionat 
Constituţiunea consiliul de Stat nu mai 
esistă. Dar la consiliul de Stat sunt 
aprâpe 600 procese rurale care nu se pot 
judeca” de cât de dânsul potrivit legiui- 
rei speciale. Prin urmare, daca vom des- 
fiinţa consiliul de Stat imediat, fără să 
prevedem şi autoritatea care are să îl in- 
locuâscă in atribuţiunile sale, tâte acele 
procese vor rămânea pendinte, ceea ce va 
aduce o mare perturbare in interesul 
locuitorilor. Ministerul a şi luat măsuri 
ca să se facă un proiect de lege destinat 
a deslega dificultatea; până atunci insă 
consiliul de Stat trebue să urmeze a 
funcţiona. 

D. preşedinte al consiliului. Vă 
rog, domnilor, să luaţi in consideraţiune 
acâsta căci este o cestiune fârte gravă. 
Sunt sute de procese deschise care nu se 
pot lăsa aşa in vânt. Noi am făcut pro- 
iectul, dar daca nu aveţi răbdare atunci 
puneţi in Constituţiune dacă nu alt ceva 
de cât autoritatea care să ia locul con- 
siliului de Stat, căci altminterea, cum 
vă am spus, aduce mare perturbaţiune. 

D. pregadinte. Domnilor, să vě dai 
cetire unui amendament care cred căim- 
pacă tote preocupaţiunile. lată-l (cetesce 
amendamentul). Pun dar la vot acest 
amendament ; cine îl primesce să se scâle. 
Sa primit. Cetiţi domnule raportor ar- 
ticolul 114 inainte (contestaţiuni). 

D. G. C. Cantacuzin. Staţi domni- 
lor; ce fel s'a votat? 

Voci. S'a votat; nu ai cuvântul. 

D.C. G. Cantacuzin. ME ertaţi dom- 
nilor; daca nu va fi o lege care să des- 
fiinţeze consiliul de Stat, el pote să rě- 
mâe 100 de ani prin acest articol. 

D. pregedinte. Domnilor, acel arti- 


col s'a votat; acum să vedem de arti- 
colul 114. 

D. N. Biaremberg. Domnule preșe- 
dinte, cea mai mare parte din acâstă 
Adunare contestă că nu s'a votat. 

D. C. Lapati. Domnule preşedinte, 
constat că indată ce aţi cetit amenda- 
mentul, am cerut cuvântul ca să îl com- 
bat şi să propun un amendament al mei. 
Dumnâvâstră insă fără să îmi daţi cu- 
vântul aţi declarat acel amendament ca 
primit fără să se discute şi să se voteze. 

D. preşedinte. Domnule Lapati, biu- 
roul vě răspunde că, până a nu vă da 
cuvântul ce îl ceruseţi Camera se scu- 
lase in picidre şi ceruse inchiderea dis- 
cuţiunei. 

D. C. Lapati. Faceţi dar apel la Ca- 
meră ca să vedeţi că nu s'a votat. 

D. C. Boerescu. Mi se pare, domni- 
lor, că procedura ce voiți dumnâvâstră 
a introduce este fórte neregulată. Îndată 
ce președintele proclamă că un articol 
s'a primit şi se incepe cetirea altuia, nu 
mai este permis nimenui å pune in bă- 
nu6lă buna credinţă a biuroului. Alt- 
fel am putea fie-care din noi, ajutaţi de 
majoritate, să cerem a reveni asupra 
unui articol deja votat. 

Să fie bine inţeles că acel amendament 
s'a pus provisoriă numai. Mâne chiar 
pâte veni guvernul şi chiar noi care 
avem iniţiativa putem cere ca să ne 
aducă legea pentru desfiinţarea consi- 
liului de Stat. 

D. N. Blaremberg. Domnilor, nu 
s'ar fi ivit contestaţiuni daca lucrurile 
s'ar fi petrecut in linisce. Dar orele fiind 
inaintate, Camera fiind sgomotâsă şi de- 
putaţii nerăbdători de a pleca, in invăl- 
măşală nu s'a putut constata bine votul. 
Noi nu acusăm pe biuroii de cât cerem 
să se facă o nouă incercare. 

D. preşedinte al consiliului. Dom- 
nilor, iaŭ angagiament ca mâne să vin cu 
un proiect in câte-va rânduri pentru 
desfiinţarea consiliului de Stat şi să nu 
votaţi Constituţiunea până nu veţi vota 


281 


proiectul consiliului de Stat. Ce voiţi 
mai mult să fac? Vë mulțumiți cu acésta, 
ori mai cereţi alt-ceva ? 

Mai multe voci. Prea bine, prea bine. 

D. preşedinte. Nu mai aveţi nici o 
reclamare domnilor ? 

Vooi. Nu, nu. 

D. preşedinte. Va să dică a fost nu- 
mai o cestiune de opiniune. Constat 
acâsta din partea biuroului (ilaritate). 

D. raportor cetesce articolul 114 şi cel 
următor din proiectul primitiv care de- 
vine articolul 132 : 

„Articolul 132. Se vor face in cel mai 


scurt timp legi speciale privitâre la 


obiectele următâre : 

„l. Asupra descentralisărei adminis- 
trative celei mai complete ; 

„2. Asupra organisărei judecătoresci; 

„3. Asupra responsabilităţei miniştri- 
lor şi celor-l-alţi agenţi al puterei esecu- 
tive; 

„4. Asupra măsurilor celor mai neme- 
rite pentru a stavili abusul cumulului; 

„5. Asupra modificărei legei pensiu- 
nilor; 

„6. Asupra condiţiunilor de admisibi- 
litate şi de inaintare in funcțiunile ad- 
ministraţiunei publice; 

„7. Asupra desvoltărei căilor de comu- 
nicaţiune; 

„8. Asupra esploatărei minelor și pă- 
durilor; 

„9. Asupra fluviilor şi riurilor naviga- 
bili saă flotabili ; 

„10. Asupra organisaţiunei armatei, 
drepturile de inaintare, de retragere şi 
asupra diferitelor posiţiuni ale oficie- 
rilor ; 

„ll. Asupra justiţiei militare.“ 

D. pregedinte. La acest articol este 
următorul amendament al comitetului 
delegaților : . 

- „Se vor revisui tóte codicele şi legile 
esistente spre a se pune in armonie cu 
Constituţiunea de faciă.“ 

Tot la acest articol mai e şi următo- 

rul amendament al domnului Tel: 


19% 


683 


„Nealienabilitatea pămênturilor clă- 
caşilor in timpul de 30 ani, prevěđută 
prin legea rurală, este menţinută.“ 

D. Tel. Domnilor, in privinţa legei 
rurale noi am votat in acestă Constitu- 
ţiune că nu se va atinge nimeni de pă- 
mântul care s'a dat ţăranilor şi de des- 
'păgubire. Aci voii să dic alt ceva. Se 
dice in acea lege că ţtranul in timp de 
30 de ani nu va fi liber să îşi vindă pă- 
mêntul. Acâsta voiii să dic, să nu se facă 
nici o modificare in acâstă cestiune. 

D. ministru de finance. Eù primesc 
amendamentul onorabilului domnu Tel 
in ceea ce privesce legea rurală, afară nu- 
mai ca disposiţiunile formărei comitetu- 
lui şi disposiţiunile financiare ale acelei 
legi să se pâtă modifica ; fiind-că vě pre- 
vestesc de mal inainte că nu s'as făcut 
nici un calcul şi dacă nu s'ar modifica 
in organisarea comitetului, care se mo- 
difică prin chiar desfiinţarea consiliului 
de Stat, nu mal e nici o garanţie de 
plată. 

Al duoilea e că guvernul trecut nu a 
făcut nici un calcul şi dacă ar re&mâne 
legea acâsta adică numai partea finan- 
ciară care bprivesce despăgubirea ar fi 
póte nesuficientă. A creat atunci guver- 
nul resurse care aŭ fost cu totulilusorii, 
sait cel pucin le a gaspilat, ca pătulele 
de reservă. De aceea vě spun că,cânds'u 
făcut acea lege nu s'a făcut un calcul 
positiv şi aţi ajunge să nu aveţi de unde 
plăti proprietarii. De aceea dic că, in 
ceea ce privesce proprietatea locuitori- 
lor să nu se atingă, iar in ceea ce pri- 
vesce cestiunea financiară. . . 

D. Boerescu. Atunci nu se mai pote 
desfiinţa consiliul de Stat, pentru că le- 
gea rurală dice că judecata se urmeză la 
consiliul de Stat. 

D. ministru de finance. Primesc 
amendamentul domnului Tel numai in 
ceea ce privesce ca proprietatea ţtrani- 
lor să nu se atingă. 

D. Boerescu. Să îmi permiteţi a de- 
clara că nu mă unesc cu propunerea 


domnului ministru. Ceea ce se pune la 
vot e amendamentul comitetului. 

D. ministru de finance. Domnilor, 
am să fac o observaţiune; voii să atrag 
atenţiunea' dumnâvâstră asupra unui 
articol care s'a votat fără să se bage de 
sémă că era cestiune de cifre şi in ces- 
tiuni de cifre nu se pâte decide de cât 
făcând socotălă. | 

Aţi acordat oraşelor 10 deputaţi mai 
mult şi acei deputaţi îi aţi impărţit fără 
să ţineţi socotelă de nici o statistică. De 
aceea dic că ar trebui inainte de a se 
vota legea să luaţi hotărirea acâsta , să 
il impărţiţi după numărul alegătorilor, 
fiind-că s'a pus in unele districte duoi 
deputaţi şi in altele, precum Rimnicu- 
Vâlcei unde sunt 4 oraşe care din di in 
di devin mal mari de cât multe din capi- 
talele judeţelor, precum Drăgăşani, Ho- 
rezu, Târgul-Ocnei şi Rimnicul-Vâlcei, 
le aţi dat numai un singur deputat. De 
aceea dic că numărul acestor deputaţi 
trebue lăsat a se regula după statistică, 
iar nu intr'un mod arbitrarii. 

D. N. Ionescu. Socotesc, domnule 
preşedinte, că onorabilul representant de 
la Târgu-Jiului ar trebui să se mulţu- 
mâscă pe esplicaţiunea clară şi catego- 
rică dată de domnu ministru de finance, 
cum Că legea rurală se va menţine in 
totul nu numai in inalienabilitatea pă- 
mentului in timp de 30 ani. 

D. Tel. Acest amendament nu ar mai 
acea trebuinţă de nici o desvoltare; cu 
tote acestea, in urma celor dise de ono- 
rabilul domnu Ionescu, îmi veţi per- 
mite, domnilor, a mai adăogi câte-va 
cuvinte. 

Adineori vě am spus care e cugetul 
mei; este acesta: când legea rurală se va 
revisui, după cum a dis domnu ministru, 
să nu se atingă nici de cum inalienabili- 
tatea teritoriului care îl aŭ ţăranii astăqi; 
să nu vină o lege care să dicăcă ţăranul 
e liber să îşi vindă proprietatea; iată ce 
am vrut să dic, iată ce mě a preocupat 
propuind amendamentul in discuţiune. 


— Se punela vot acest amendament şi 
se primesce, 

— Se pune apoi la vot in total articolul 
133 impreună cu amendamentul comite- 
tului delegaților şi cu acela al domnului 
Tel şi se primesc. 

— Sedinţa se ridică la 8 şi jumătate 
ore séra, anunciându-se cea viitâre pentru 
a duoadi, 29 Iuniu. 


ŞEDINŢA DIN 29 IUNIU, 1866 


Preşedinţa domnului Manolache Chos- 
tachi. 

Şedinţa se deschide la amiadi. 

Presenţi 103 deputaţi. 

Nu r&spund la apelul nominal 41 şi 
anume, 


Bolnavi : 
Fălcoianu I6n, Plagino Alexandru. 


In misiune: 


Boerescu Vasile, Bălăceanu I6n, Cos- 
taforu George. 

In congediù : 

Balş Alecu, Catargiu Calimachi, Fo- 
răscu Vasile, Gridov Nicolae, Leca I6n, 
Leca Casian, Mavrocordat Nicu, Morţun 
Emanoil, Mârza Ión, Negură I6n, På- 
cleanu Nicolae, Plesnilă Ión, Romalo 
Vasile, Roseti Teodor, Roseti Iancu, 
Rufu Mantu, Sturdza Ión, Cozadini Di- 
mitrie. 


Fără artare de motive: 

Alcaz Eugeniu, Brăescu Alecu, Can- 
tacuzin Adolf, Cananău Sevastian, Fi- 
lipescu Emanoil, Marcovici Alexandrn, 
Racotă Hariton, Roseti C. Teţcanu, 
Slăvitescu Constantin, Tufeleic Panait, 
Varlam Constantin, Ventura Iancu, Voi- 
nov Nicolae, Ghika Ión, Bastă Anasta- 
sie, P. Ión, Iamandi Nicolae, Lahovari 
Grigore. 

Procesul-verbal şi sumarul şedinţei 
precedente se aprobă. 


283 


D. pregedinte. La ordinea dilei este 
votarea in total a proiectului de Con- 
tituţiune. 

D. Cernătescu. Domnilor, fiind că eŭ 
am luat o parte activă in contra multor 
disposiţiuni care s'ai introdus in Con- 
stituţiune, de aceea vă cer permisiunea 
ca mal inainte de a vota să îmi fac re- 
servele mele. 

D. pregedinte. Inţelegeţi fârte bine 
domnule Cernătescu, că dacă la un act 
de asemenea importanţă ar fi ertat fie- 
cărui deputat a motiva votul seă, a in- 
troduce reserve, atunci, dic, inţelegeţi 
fârte bine câtă insemnătate s'ar ridica 
acestei opere. Prin urmare vă rog să vă 
conformaţi regulamentului şi să votaţi 
in libertatea consciinţei. 

D. N. Ionescu. Articolul 87 din re- 
gulament sună aşa: 

„Dacă unele din amendamente sunt 
„incuviinţate şi unele din articolele pro- 
„iectului sunt respinse, atunci votarea 
„asupra intregului proiect se face in 
„altă di, după o nouă desbatere gene- 
„rală, fără a se mal putea face vre-un 
„noi amendament.“ 

Domnule preşedinte, dumnvâstră aţi 
dis onorabilului representant de la 
Giurgiu că nu îşi pote motiva votul. Cine- 
va pote esplica votul seii şi ei reclam 
acâstă insemnată favóre şi voiă vota pen- 
tru, insă numai după ce voii motiva. 

D. pregedinto. VE atrag luarea aminte 
că in adevăr articolul 87 admite discuţiu- 
nea generală, insă indată ce dumnâvâstră 
veţi lua cuvântul pentru sai contra, 
voii fi nevoit a îl da şi celor-l-alţi domni 
deputaţi pentru a vă respunde. 

D. ministru de finance. Domnilor, 
Constituţiunea e actul cel maï solemn, 
cel mai important ce îl facem. Mulţi din 
deputaţii care ai combătut Constituţiu- 
nea astădi, impinşi de sentimentul de 
patriotism, vin să o voteze, insă să îi lă- 
saţi să îşi motiveze votul pentru că sunt 
in dreptul lor şi cred că e şi datoria 
celor-l-alţi să ti lase. 


D. preşedinte. Prin urmare daŭ cu- 
vântul mai ântâiă domnului Cernătescu 
in discuţiune generală. 

D. Cernătescu. Domnilor, am cre- 
dut, îmi am făcut ilusiune, că in urma 
guvernului celui apăsător şi injust al 
lui Cuza, am credutcăin sinul societăţei 
române nu vor mal fi mari diverginţe de 
opiniuni politice. 

In adevăr, recunosc că in noua Con- 
stituțiune s'a introdus principii forte sa- 
tisfăcětóre din punctul de vedere al li- 
bertăţei ; insă din punctul de vedere al 
egalităţei sunt forte mari deosebiri ; aşa 
de esemplu e Senatul şi legea electo- 
rală. Pentru mine principiul egalităţei 
politice ca şi civil e de mare impor- 
tanţă ; căci precum egalitatea politică e 
un bine precios pentru societate, pentru 
naţiune, tot asemenea e şi de o mare pu- 
tere pentru Stat. Egalitatea inspiră ce- 
tățenilor patriotism şi respect către sine 
insuşi ; inegalitatea inspiră din contra 
nisce principii conrupătâre, pe lângă 
acesta aduce stricăciune naturelor ce- 
lor mai fericite. Pe lângă acésta mai am 
să mě plâng asupra unui punct, acela e 
că s'a respins un articol din proiectul gu- 
vernului unde erai stabilite duoă prin- 
cipil pentru responsabilitatea miniştri- 
lor. In tâte ţările constituţionale nu e o 
lege de responsabilitate ministerială și 
scusa cea mare e că nu sa putut desco- 
peri t6te puncturile asupra cărora să se 
stabilâscă acestă responsabilitate. Pen- 
tru țéra mea aşi fi voit ca să se stabi- 
l6scă cel pucin aceste duoč puncturi, dar 
nu s'a admis. Cu tâte aceste scădăminte 
insă care le am observat, sper că princi- 
piele admise in acâstă Constituţiune, de 
vor fi aplicate cu sinceritate, vor da un 
mare profit ţărei; căci relele in care ne 
aflăm nu aŭ provenit atâta din lipsa prin- 
cipiilor cât din aplicarea rea a legilor. 

D. N. Ionescu. Domnule preşedinte, 
precum am avut ondre a vě spune, voit 
vota din tótă inima pentru acestă Con- 
stituţiune. 


284 


Nu voii intra aci a critica punctele 
de detaliă care mě ar fi oprit de a vota, 
fiind-că detaliurile dispar când alinea- 
mentele principale sunt satisfăcătore. O 
declar din intima mea convicţiune, că 
in ceea ce privesce drepturile Români- 
lor, in ceea ce privesce stabilitatea Tro- 
nului, in ceea ce privesce dreptul Adu- 
nărei de a controla intrebuinţarea finan- 
celor Statului, acâstă Constituţiune 
respunde la legitima așteptare a ţărei 
intregi. 

Declar incă mai mult: in ceea ce se 
atinge de garanţiele libertăţilor publice 
ele sunt indestul de puternice; aşa, in 
constituirea celor duot Camere e admis 
principiul egalităţei Camerilor. Aci insă, 
domnule preşedinte, să îmi daţi voe să 
reinuoesc observaţiunile fârte juste fă- 
cute de onorabilul representant de la 
Turnu-Severin când a dis că acâstă Con- 
stituțiune nu satisface unele trebuinţe 
egalitare. Aşi fi dorit şi eù ca insuşirea 
drepturilor politice, insușirea electorală 
bunidră să nu fie denegată nimenui. 

Aşi fi dorit cu ambele Camere să iasă 
din aceaşi sorginte, atunci s'ar fi sa- 
tisfăcut acele dorinţe generale de ega- 
litate. Dar principiul de perfectibili- 
tate inscris formal in Constituţiune, dar 
mijlâcele care s’aŭ pus in mâna poporu- 
lui, precum dreptul de petițiune, dreptul 
de intrunire şi dreptul de asociaţiune, îmi 
sunt o garanţie puternică că poporul lu- 
minat şi mai conscient de drepturile sale 
vasci să bată la uşa Adunărilor şi să re- 
dăm acea egalitate dorită; şi când el va 
reclama in pace şi cu prudenţă, sunt 
singur că Adunările îi o vor recunâsce. 
Dar este, domnule preşedinte, un prin- 
cipiu pentru care trebue să esprim aci 
tótă părerea mea de r&ă, căci s'a eliminat 
din proiectul primitiv al guvernului 
acel principii care e basa fundamentală 
a dreptului nostru public: Consulta- 
rea poporului prin plebiscit (semne de 
desaprobare), aud din partea aceea a 
Adunărei (indică partea drâptă) risete 


desaprobătâre, reclam un moment de 
indulgență ca să spun cugetările mele 
in acâstă materie. 

E adevtrat, domnilor, că in articolul 
despre atribuţiunile Domnului se dice 
că Domnul esercită puterile Sale cum 
ele sunt definite in acâstă Constituţiune; 
şi fiind-că in Constituţiune nu e prevă- 
dută consultarea poporului, cred, dom- 
nilor, că am dreptul să reclam ca să mě 
ascultați a îmi justifica ideia mea. Sciţi 
că alegerea principelui Carol s'a făcut 
prin un plebiscit; ei binenu inţeleg cum 
venim noi astădi şi ştergem din Consti- 
tuțiunea nóstră acest drept al plebei. 
Sci, domnule preşedinte, că nu prea e 
la unil in favâre plebea nóstră. 

D. preşedinte. Nu vě adresaţi la 
mine căci nu vě pot respunde. 

D. N. Ionescu. Dumnévóstră puteţi 
respunde domnule preşedinte şi prin un 
gest când veţi binevoi a mě aproba. Dic 
dar, domnilor, că in ceea ce privesce 
plebiscitul e o greşală politică că îl am 
şters din Constituţiune. Mě duc şi mai 
departe şi dic: plebiscitele sunt in dilele 
n6stre formula popbrelor care voesc să 
se emancipe şi să se constitue. Prin ple- 
biscit Italia a făcut unitatea sa naţio- 
nală, prin plebiscit s'a consultat popu- 
laţiunile de câte-ori diplomaţia na cu- 
t6ză a dispune de sórta lor fără scirea şi 
voia lor. Vedeţi că acest principii al 
populaţiunilor a trecut şi in dreptul pu- 
blic european. Regret dar din tâtă âni- 
ma că acest drept al maselor s'a şters 
din Constituţiune. 

Cu tóte acestea, domnule preşedinte, 
pentru motivele care vě am spus, pentru 
că sunt incredinţat că acâstă Constitu - 
ţiune va crea şi moravuri noi, pentru 
acesta voit vota mulţumit pentru dânsa, 
căci in acest moment solemn îmi aduc 
aminte de acea vorbă gravă a unul ce- 
tățén roman care dicea: Moribus anti- 
quis res stat romana virisque. (Prin an- 
ticele moravuri şi prin bărbații sei a stat 
Roma). Aşa cred că acéstă Constituţiune 
va crea moravuri noui, cum a observat 


286 


— 


forte bine şi onorabilul meă coleg de la 
Turnu-Severin. Numai prin moravuri 
bune vom da acestei Constituţiuni o vi- 
u6ţă durabilă, numai prin moravuri 
bune imperfecţiunile ei vor dispărea 
(aplause). 

Voci. La vot, la vot. 

D. N. Biaremberg. Câte-va cuvinte 
îmi vor fi de ajuns sprea vă convingecă 
inchiderea discuţiunei nu e nici bună 
nici drâptă in momentul de faciă. 

După cum am procedat şi procedăm, 
eŭ văd că e un privilegii pentru cine-va 
de a fi din minoritate. Tote egarurile, 
tâte drepturile sunt reservate membrilor 
minorităţei. De cer cuvântul el le este 
acordat de indată, de contest ceva sa- 
tisfacţiune le este dată. Nu ti tot aşa și 
cu membrii majorităţei. 

Ați tolerat ca onorabilul domnu Io- 
nescu să atace Constituţiunea. (Voci. Şi 
a atacat-o). Şi domnu Cernătescu ase- 
menea (nu, nu) şi acum nu voiţi să per- 
miteţi măcar unuia din noi de a ti 
răspunde? Dar sub ce impresiune ar 
r&mânea publicul? 

D. ministru de finance. Domnilor, 
ințeleg cuvintele şi ale domnului Bla- 
remberg şi ale domnului D. Ghika, de 
cât sper că in facia unui act care trebue 
să aibă o importanţă eminentă nu numai 
inaintea naţiunei dar şi inaintea Euro- 
pei intregi, dumnâlor se vor convinge că o 
asemenea discuţiune nu ar face de cât să 
respingă pote ceva voturi de la acâstă 
Constituţiune; dic dar că la un act la 
care insuşi acel care îl ai combătut ţin 
atât de mult, unanimitatea voturilor e 
de mare importanţă inaintea Europei. 

Mě adresez dar la domnu Blaremberg, 
la domnu D. Ghika ca nu cum-va cu- 
vintele dumnâlor fârte drepte, fârte 
frumose, nu cum-va să ne smintâscă 
acestă unanimitate, nu cum-va să ne 
smintâscă actul la care ţinem şi conju- 
răm pe toţi ca să îl votăm in unanimi- 
tate; căci Constituţiunea acâsta, domni- 
lor, va consolida Statul român nu numai 
in intru dar şi in afară (aplause). 


D. principe D. Ghika. Voiù să li- 
niscesc mal åntêiù ingrijirea onorabilului 
domnu ministru de finance ca prin cu- 
vintele mele să nu slăbesc autoritatea 
acestei Constituţiuni. Dar tocmai fiind- 
că am audit aci cuvinte de natură a slăbi 
acâstă autoritate, voesc a respunde. 

Domnilor, nu voii mai aminti acum 
tâte discuţiunile ce s'aii urmat şi tâte 
principiele mari ce s'a inscris in Con- 
stituţiune. Voiu dice numai că nu mă 
aşteptam astădi când este a se pune 
la vot Constituţiunea să aud pe unii din 
noi viind să o atace sub cuvântul că nu 
ar fi având principii destul de egalitare. 

Acelor domni voii rěspunde că in za- 
dar se incârcă a discredita acâstă Con- 
stituţiune incă de la inceput; in zadar se 
măgulesc cu asemenea ilusiuni, căci na- 
ţiunea este ostenită de nesiguranța şi ne- 
liniştea in care a trăit până acum şi e otă- 
râtă a intra o dată pe calea stabilităţei, 
menţinând acâstă Constituţiune şi sfărâ- 
mând pe acel ce ar voi să atente la dânsa. 

D. P. Cernătescu. Cer cuvântul in 
cestiune personală. 

D. pregedinte. Domnule Cernătes- 
cu, discuţiunea este inchisă, nu vě pot 
acorda cuvântul acum, insă vě reservez 
dreptul ca să vorbiți după ce se va vota 
Constituţiunea. 

— Se pune la vot Constituţiunea in to- 
tal și resultatul scrutinului este cel ur- 
mător : 


Votanţi . 91 
Majoritate absolută. 46 
Bile albe pentru . 91 
Bile negre contra. 00 


D. preşedinte. Constituţiunea s'a 
adoptat cu unanimitate (aplause entu- 
siaste indelung repeţite in sala Adună- 
rei şi in tote tribunele). 

D. pregedinte al consiliului. Vă 
mulțumesc domnilor şi vě asigur că 
țera va fi in'veci recunoscătâre Came- 
rei pentru un asemenea act (unanime 
aplause). 

D. preşedinte. Domnilor, aţi fost aşa 
de fericiţi a lua o insemnată parte la 


286 


actul cel mai imposant care îl a săvârșit 
națiunea română. 

Pentru cea ântâiu dată aţi fost che- 
maţi dumnevâstră, insăşi din propria 
autonomie naţională, ca să daţi o Con- 
stituţiune ţărei. Acâsta, domnilor, tre- 
bue să ne fie la toţi un cuvânt mai mult 
pentru ca să ne fie scumpă opera care 
s'a votat astădi. Când ne vom împrăștia, 
când ne vom intârce pe la judeţele nós- 
tre, le vom spune spiritul de infrăţire 
ce a fost intre noi şi acest spirit de in- 
frăţire să căutăm a îl inspira in tâte cla- 
sele societăţei (numerâse aplause). 
"Aţi realisat astădi dorinţele divanu- 
lui ad-hoc şi dăm esemplu Occidentului 
că acest popor têněr al României, la care 
până ieri alaltăeri incă se uita cu dre- 
care ingrijire Europa, a dat astădi do- 
vadă că are vitalitate in sine, că îşi va 
susține naționalitatea sa, că își va sus- 
ţine pe Carol I (aplause prelungite). 

Să trăiască dar Domnitorul nostru! 
(Ura! Prelungite aplause). 

Domnilor, daţi îmi voe la sfârşit să 
vě cer scusele mele că pâte in discuţiu- 
nea acestei mari opere, pentru care toţi 
aţi manifestat dorinţa de a se vota cu 
un moment mai înainte, am fost şi eă 
prea inclinat spre a grăbi cu o oră mai 
curând noua Constituţiune (nu, nu). Insă 
am consciinţa liniştită cum că am fost 
imparţial in tot cursul discuţiunei pen- 
tru ca să introduc spiritul de concilia- 
tune. | 

Pe lêngă acésta vě propun ca să adre- 
sați mulțumirile dumnévóstrăşi neobo- 
sitului raportator domnu Pascal (ilari- 
tate, aplause). | 

In şedinţa de mâne, Măria Sa va veni 
in sinu] Adunărei, va primi de la prege- 
dinţele dumnâvâstră acâstă Constituţiu- 
ne pe care va jura. 

Pentru acâsta veţi veni dumnâvâstră 
la 11 ore spre a asista finttiă la Te-Deum 
care va avea loc in catedrală şi apoi veţi 
reintra in sala Adunărei spre a primi pe 
Măria Sa (aplause). | 

Şedinţa se ridică la 7 ore séra. 


"987 


` ŞEDINŢA DIN 30 IUNIU, 1866. 


După terminarea oficiului divin, Măria Sa Domnul intră in sala Adu- 
nărei insocit de inaltul cler, de doinnii miniştri şi de consiliul de Stat. 

Măria Sa, după ce subscrie Constituţiunea, săvârşesce următorul jură- 
mânt : 


Tur de a păzi E T si PA Poporului 
Român, de a menține drepturile Lui nahonale şi 


integritatea Teritoriului. 
| CAROL. 


Președintele consiliulu! de miniștri și ministru de interne, L. Catargi. 
Ministru de finanee, I. ©. Brătianu. 

Ministru de justiţie, I. Cantacuzin. 

Ministru de.luorări publice și ad-interim de externe, D. Sturdza. 
Ministru cultelor şi instruotianel Dep eaii€ C. A. Rosetti. 

Ministru de resbel, 1. Ghika. 


Ri Mitropolita Primat al Româniey, A iati Calist Stratonikiaa. 


Domnu preşedinte al Adunărei adreseză Măriei Sale următorul discurs: 


Prea Inal fate Dómne, 


In diua de 10 Maii, când Inălţimea Vóstră ve aţi suit pe Tronul Româ- 
niei, ţâra a vădut realisată cea mai vie şi cea mai scumpă a sa dorinţă; 
acea di care a intemeiat pentru [6ră inceputul unei noui ere, Ţera a salu- 
tat-o ca data inaugurărei regimului monarchic, care singur póte da, ga- 
ranta României, consolidarea Statului şi binefacerile unui guvern stabil. 

Adunarea zel6să , pe de o parte de a aşeda principiul monarchic pe 
base nestrămutate, şi voind de altă parte a incongiura acest principiu de 
tote libertăţile compatibile cu ordinea; deplin convinsă că regimul con- 
stituţional a devenit pentru România nu numai o condiţiune de esis- 
tenţă şi de prosperitate, dar tot de o dată şi garanţia cea mai solidă a 
consolidărei! Tronului Măriei Tale, s'a grăbit de a vota Pactul menit de a 
ajuta pe deplin acest scop. 

Constituţiunea, ce am onore a presenta Măriei Tale in numele Adună- 
reí, dă o legitimă satisfacţiune acestor aspiraţiuni ale Ţărei, consacrând 
pentru România principiele admise in statele moderne cele mai inain- 
tate pe calea civilisaţiunei. 

-Plini de speranţă că nouele instituţiuni vor pune capst suferințelor 
unui trecut dureros, Românii, uniţi intr'un simţimânt unanim de concor- 
die şi de frăţie, vor intrebuința silinţele lor cele mai stăruitore intru a, 


"988 


apăra aceste principii şi a da cugetărilor leale şi generâse ale Măriei 
Tale tot concursul lor cel mai sincer şi cel mai devotat, 

Călcând pe pământul Ţsrei nóstre, aţi spus Românilor că aţi devenit Ro- 
mån; astădi România constituţională vă răspunde prin organul represen- 


tanţilor ei că Măria Ta al devenit pentru ea simbolul naţionalităţei sale. 
Să trăesci Măria Ta! 
Să trăiască România! 


Președintele Adunărei naționale, Manolache Costachi. 
(Numezâse aplause.) 


Măria Sa Domnul a r&spuns cu următârele cuvinte: 
„Domnule preşedinte, 
„Domnilor deputaţi, 
« Actul ce s'a indeplinit este cel mai insemnat în viaţa unui popor. 
« Prin Constituţiunea ce dăm astădi Statului Român realisăm aspiraţiu- 
« nile legitime ale naţiunei, garantând interesele tutulor stărilor, pre- 
« cum şi tote drepturile ce cetățânul trebue să găsâscă intr'o societate 
« civilisată, 
« Acest act pentru.mine in parte este cel mai solemn al vieţei Mele; 


« căci el este pactul definitiv care Më legă pentru tot-d'a-una cu desti- 
« nările nouei Mele patrii, cu România (aplause entusiaste.) 

« Daca națiunea Română a putut trece peste atâte secole de sufe- 
« rinţe şi incercări grele fără a îşi perde esistenţa ei, acesta datoresce 
« nu numai val6rei braţului strămoşilor noştri, dar şi ințelepciunei şi 
« răbdărei care aŭ caracterisat in tote timpurile pe acest popor. El a sciut 
« Să îşi apere ţâra şi drepturile, menținându-și aspiraţiunile sale in cer- 
« cul putinţei şi in limitele insemnate de posiţiunea sa geografică. 

« Sdruncinată prin luptele interidre, națiunea Română a alergat la prin- 
e cipiul Unirei şi al Principelui strein ca la singurul liman de scăpare, ca 
« la singurul midloc de consolidare şi prosperitate. Astădi când acestă 
« dorinţă este indeplinită prin abnegarea, persistenţa şi prudenţa Româ- 
« nilor, precum şi prin solicitudinea Curţei Suzerane şi a inaltelor Puteri 
« garante, astădi in sfârşit când prin Constituţiune basele legilor nostre 
« sunt fixate şi statornicite, trebue să ne dăm mâna cu toţii, şi, strâns 
« uniţi, să menţinem, să desvoltăm şi să intărim aceea ce am dobândit 

« (numeróse aplause). 

« Urmând cu linişte şi demnitate pe acâstă cale, vom fi respectaţi din 
« afară şi ne vom atrage bunavoinţă a inaltei Porţi şi a inaltelor Puteri 
« garante. | 


489 


« În afară ca şi in intru linia n6stră de purtare e simplă. 

« Avem un lucru sânt de păzit: neutralitatea n6stră garantată de Pu- 
« terile cele mari ale Europei. Acâstă neutralitate ne impune datorii ce 
a trebue să indeplinim cu lealitate şi sinceritate. 

« Legămintele seculare, ce unesc România cu Curtea Suzerană şi care 
« aŭ fost pentru Români tot-d'a-una un scut puternic in timpurile cele 
« mai grele, trebuesc respectate şi menținute. Dovedile necontestabile 
«a ale simţimintelor n6stre in acâstă privire vor fi, nu Mě induoesc, primite 
« de către inalta Pârtă ca o garanţie pentru viitor. 

« Nu suntem aliatul nici unei Puteri şi vom pune tote silințele nâstre 
a a nu crea nici o dificultate Puterilor invecinate. Interesul nostru cere 
« a trăi in cea maï bună armonie.cu dênsele (aplause.) 

a Ţinta preocupaţiunilor şi a lucrărilor naţiunei trebue să fie desvol- 
a tarea puterilor ei morale şi materiale. 

« Ridicarea Bisericei române, restabilind-o pe basele canonelor, şi intă- 
« Tirea simţimăntului religios in ânimile nostre (aplause entusiaste inde- 
« lung repeţite) ; respindirea invă&ţământului in tote clasele (aplause) ; o 
„ justiţie şi o administraţiune bună, care să stârpâscă prin urmărirea şi 
« pedepsirea culpavililor tote abusurile; o ordine şi o iconomie in finance 
« pentru a face să inceteze strimtorarea de care suferă astădi societatea şi 
« pentru a da un nou sbor inavuţirei naţionale; imbunătăţirea agricul- 
a turei, isvorul cel mai mare al bogăției nostre; iumulţirea căilor de comu- 
« nicaţiune şi infiinţarea institutelor de credit, ca singurile mijlóce pentru 
« & da o impulsiune comerciului, iată problemele ce trebue să resolvăm. 

« Ţera a intrat intr-o stare normală. Un guvern monarchic constitu- 
« ţional este aşedat. Să stăruim dar cu toţii ca, prin leala şi sincera apli- 
« care a principiilor acestei Constituţiuni, ea să pâtă produce binefăcă- 


a tórele ei róde. 
„ Domnilor deputaţi, strein la ori-ce lupte, trecutul pentru Mine nu 


a consistă de cât in faptele cele frumóse ale acestei naţiuni. Cu acéstă 

« sacră avere, toți intruniți, vom putea merge cu inlesnire şi siguranță 

« pe calea ce este deschisă inainte-ne”. (Aplause entusiaste.) . 
Bucuresci, in 30 luniu 1866. Cao 


L. Catargi, I. C. Brătianu, I. Cantacuzin, D. Sturdza, C. A. Rosetti, I. Ghika. 


Măria Sa părăsesce sala Adunărei in midlocul celor mai entusiaste 


aplause şi urări indelung repețite. 
19 


CAROL, 


Din graţia lui Dumnedei şi prin voinţa naţională, Domn al Românilor, 
Qa toţi de facă şi otitoză, sănčłate : 


Adunarea generală a României a adoptat in unanimitate şi Nol sanc- 
ţionăm ce urmâză: 


CONSTITUTIUNE 


TITLUL I 
DESPRE TERITORIUL ROMÂNIEI 
Arr. 1. Principatele-Unite-Române constitue un singur Stat indivisi- 
bil sub denumire de România. 
Arrt. 2. Teritoriul României este nealienabil. 


Limitele Statului nu pot fi schimbate sau rectificate de cât in virtu- 
tea unei legi. 


Arr. 3. Teritoriul României nu se pote colonisa cu populaţiuni de 
gintă streină. 


Arr. 4. Teritoriul este impărţit in judeţe, judeţele in plăşi, plăşile in 
comune, 


Aceste divisiuni şi subdivisiuni nu pot fi schimbate sai rectificate 
de cât prin o lege. 


TITLUL II 


DESPRE DREPTURILE ROMÂNILOR 


Aanr. 5. Românii sa bucură de libertatea consciinţei, de libertatea in- 
v&ţământului, de libertatea presei, de libertatea intrunirilor. 

Aer. 6. Constituţiunea de faciă şi cele-l-alte legi relative la drepturile 
politice determin care sunt, osebit de calitatea de român, condiţiunile 
necesarii pentru esercitarea acestor drepturi, 


291 


Arrt. 7.*) Insugirea de român se dobândesce, se conservă și se perde potrivit 
regulilor statornicite prin legile civile. 
Numai streinii de rituri crescine pot dobândi impămentenire. 


Anr. 8. Impământenirea se dă de puterea legislativă. 
Numai impământenirea aséměnă pe strein cu Românul pentru eserci- 
tarea drepturilor politice. 


Anr. 9. Românul din ori-ce stat, fără privire către locul nascerei sale, 
dovedind lepădarea sa de protecţiunea streină, pote dobândi de indată 
esercitarea drepturilor politice prin un vot al Corpurilor legiuitâre. 


%) Acest articol s'a inlocuit in anul 1879 de Camerile de revisuire prin articolul următor: (Vedi 
Monitorul oficial sub No. 232 din 13 Octombre 1879.) 

Art. 7. Diferinţa de credinţe religidse şi confesiuni nu constitue in România o pie- 
dică spre a dobândi drepturile civile şi politice şi a le esercita. 


§ I. Streinul, fără osebire de religiune, supus saŭ nesupus unel protecţiuni streine; 
pâte dobândi impământenirea cu condiţiele următóre : 

a) Va adresa guvernului cererea de naturalisare, in care va arěta capitalul ce po- 
sedă, profesiunea saù meseria ce esercită şi voinţa de a îşi stabili domiciliul in Ro- 
mânia ; 

b) Va locui, in urma acestei cereri, dece ani in ţâră şi va dovedi prin faptele sale 
că este folositor el. 

$ II. Pot fi scutiţi de stagiu: 

a) Acel care vor fi adus in eră industrii, invenţiuni utile saă talente distinse sai 
care vor fi fundat aci stabilimente mari de comercii sai de industrie; 

b) Acei care, fiind născuţi şi crescuţi in România din părinţi stabiliţi in ţ6ră, nu 
s'aii bucurat nici unif nici alţii vre-o-dată de vre-o protecţiune streină ; 

c) Acei care aŭ servit sub drapel in timpul resbelului pentru independinţă şi care 
vor putea fi naturalisaţi in mod colectiv, după propunerea guvernului, printr'o sin- 
gură lege şi fără alte formalităţi. 

8 III. Naturalisarea nu se pâte acorda de cât prin lege şi in mod individual. 

$ IV. O lege specială va determina modul prin care streinii vor putea stabili do- 
miciliul lor pe teritoriul României. 

$ V. Numai Românii sai cel naturalisaţi români pot dobândi imobile rurale in 
România. 

Drepturile până acum câştigate sunt respectate. 

Convenţiunile internaţionale astădi esistente rămân in vigâre cu tâte clausele şi 
termenul coprinse intr'ânsele. 


292 


Arr. 10. Nu esistă in Stat nici o deosebire de clasă. Toţi Românii sunt 
egali inaintea legei şi datori a contribui fără osebire la dările şi sarci- 
nile publice. 

Ei singuri sunt admisibili in funcțiunile publice, civile şi militare. 

Legi speciale vor determina condiţiunile de admisibilitate şi de inain- 
tare in funcțiunile Statului. | 

Streinii nu pot fi admişi in funcțiuni publice de cât in casuri escep- 
“ţionale şi anume statornicite de legi. 

Arr. 11. Toți streinii aflători pe pământul României se bucură de 
protecţiunea dată de legi personelor şi averilor in genere, 

Arr. 12. Tâte privilegiile, scutirile şi monopolurile de clasă sunt 
oprite pentru tot-d'a-una in Statul român. 

Titlurile de nobleţă streină, precum : principi, grafi, baroni şi alte ase- 
menea, ca contrarii vechiului aşedământ al ţărei, sunt şi rămân nead- 
mise in Statul român. 

Decoraţiunile streine se vor purta de Români numai cu autorisarea 
Domnului. 

Aur, 13. Libertatea individuală este garantată. 

Nimeni nu pote fi urmărit de cât in casurile prevădute de legi şi după 
formele prevădute de ea. 

Nimeni nu pote fi oprit saŭ arestat, afară de casul de vină veghiată, . 
de cât in puterea unui mandat judecătoresc motivat şi care trebue să îi fiá 
comunicat la momentul arestărei saă cel mult in 24 ore după aresta- 
țiune. 

Axr. 14, Nimeni nu póte fi sustras in contra voinţei sale de la judecă- 
torii ce 1i dă legea, 

Arrt. 15. Domiciliul este neviolabil. 

Nici o visitare a domiciliului nu se póte face de cât in casurile anume 
prevedute de lege şi potrivit formelor de ea prescrise. 

Anr. 16. Nici o pedepsă nu pâte fi infiinţată nici aplicată de cât in 
puterea unei legi. 

Arrt. 17, Nici o lege nu pâte infiinţa pedâpsa confiscăre! averilor. 

Arr 18. Pedpsa morţei nu se va putea reinfiinţa, afară de casurile 
prevedute in codul penal militar in timp de resbel. 

Arr. 19. Proprietatea de ori-ce natură precum şi tote creanţele asu- 
pra Statului sunt sacre şi neviolabile. 


293 


Nimeni nu pote fi espropriat de cât pentru causă de utilitate publică 
legalmente constatată şi după o dreptă şi prealabilă despăgubire. 

Prin causă de utilitate publică urmeză a se inţelege numai comuni- 
caţiunea şi salubritatea publică precum şi lucrările de apărarea ţărei. 

Legile esistente privitore la alinearea şi lărgirea stradelor de prin co- 
mune precum şi la malurile apelor ce curg prin sai pe lângă ele rămân 
in vigore. 

Legi speciale vor regula procedura şi modul expropriaţiunei. 

Libera şi neimpedicata intrebuinţare a riurilor navigabile şi flotabile, 
a şoselelor şi altor căi de comunicare este de domenul public. 

Arr. 20. Proprietatea dată ţeranilor prin legea rurală şi despăgubirea 
garantată proprietarilor prin acea lege nu vor putea fi nici o dată atinse. 

Arr. 21. Libertatea consciinței este absolută. 

Libertatea tutulor cultelor este garantată intru cât insă celebraţiunea 
lor nu aduce o atingere ordinei publice sai bunelor moravuri, 

Religiunea ortodoxă a răsăritului este religiunea dominantă a Sta- 
tului român. 

Biserica ortodoxă română este şi mâne neatârnată de ori-ce chiriar- 
chie streină, păstrându-şi insă unitatea cu biserica ecumenică a r&săritu- 
lui in privința dogmelor. 

Afacerile spirituale, canonice şi disciplinare ale bisericel ortodoxe ro- 
mâne se vor regula de o singură autoritate sinodală centrală, conform 
unei legi speciale. 

Mitropoliţii şi episcopii eparchioţi ai bisericei ortodoxe române sunt 
aleşi după modul ce se determină prin o lege specială, 

Arr. 22. Actele Statului civil sunt de atribuţiunea autorităţei civile. 

Intocmirea acestor acte va trebui să procedă in tot-d'a-una benedic- 
ţiunea religi6să care pentru căsătorii va fi obligatâre, afară de casurile 
ce se vor prevedea prin anume lege. 

Arr. 23. Inveţământul este liber. 

Libertatea invăţămentului este garantată intru cât eserciţiul ei nu ar 
atinge bunele moravuri sati ordinea publică, 

Represiunea delictelor este regulată numai prin lege. 

Se vor inființa treptat scoli primare in tâte comunele României. 

Invăţătura in scolele Statului se dă fără plată. 

Invăţătura primară va fi obligatâre pentru tinerii români pretutin- 
deni unde se vor afla instituite scoli primare. 


294 


O lege specială va regula tot ce privesce inv&țământul public. 

Arrt. 24. Constituţiunea garantâză tutulor libertatea de a comunica şi 
publica ideile şi opiniunile lor prin graiă, prin scris şi prin presă, fie-care 
fiind respundâtor de abusul acestor libertăţi in casurile determinate prin 
codicele penal, care in acestă privinţă se va revisui şi completa, fâră insă 
a se putea restringe dreptul in sine sai a se inființa o lege escepţională. 

Delictele de presă sunt judecate de juriă. | 

Nici censura nici o altă măsură preventivă pentru apariţiunea, vin- 
derea sai distribuţiunea ori-cărei publicaţiuni nu se va putea reinfiinţa, 

Pentru publicaţiuni de jurnale nu este nevoe de autorisaţiunea prea- 
labilă a autorităţei. 

Nici o cauţiune nu seva cere de la ziariști, scriitori, editori, tipografi 
şi litografi. 

Presa nu va fi supusă nici o dati sub regimul avertismentelor. 

Nică un jurnal saă publicaţiune nu va putea fi suspendat sai suprimat. 

Autorul este respundător pentru scrierile sale, iar in lipsa autorului 
sunt respund&tori sai gerantul sai editorul. 

Veri-ce jurnal trebue să aibă un gerant responsabil care să se bucure 
de drepturile civile şi politice. | 

Agt. 25. Secretul scrisorilor şi al depeşelor telegrafice este neviolabil. 

O lege va determina responsabilitatea agenţilor guvernului pentru vio- 
larea secretnlui scrisorilor şi depeşelor incredinţate poştei şi telegrafului. 

Arr.. 26. Românii aŭ dreptul de a se aduna pacinici şi fără arme, con- 
formându-se legilor care reguleză esercitarea acestui drept, pentru a 
trata tot felul de cestiuni ; intru acesta nu este trebuinţă de autorisa- 
ţiune prealabilă. 

Acestă, disposiţiune nu se va aplica şi intrunirilor in loc deschis, care 
sunt cu totul supuse legilor poliţienesci. 

Arrt. 27. Românii aŭ dreptul a se asocia conformându-se legilor care 
reguléză eserciţiul acestui drept. 

Arr. 28. Fie-care are dreptul de a se adresa la autorităţile publice prin 
petiţiuni subscrise de către una sau mai multe persâne, neputând insă 
petiţiona de cât in numele subscrişilor. 

Numai autorităţile constituite aŭ dreptul de a adresa petiţiuni in nume 
colectiv. 

Aer. 29. Nici o autorisaţiune prealabilă nu este necesară pentru a se 
esercita urmăriri contra funcţionarilor publici pentru faptele- adminis- 


295 


traţiunei lor de părțile vătămate, rămâind insă neatinse regulile speciale 
statornicite in privinţa miniştrilor. 
Casurile şi modul urmărirei se vor regula prin anume lege. 
Disposiţiuni speciale in codicele penal vor determina penalităţile pre- 
paitorilor. 
Arr. 30. Nici un Român, fară autorisaţiunea guvernului, nu pote intra 
in serviciul unui Stat fără ca insuşi prin acâsta să îşi perdă naționalitatea. 
Estradarea refugiaților politici este oprită. 


TITLUL III 


DESPRE PUTERILE STATULUI 


Arr. 31. Tote puterile Statului emană de la naţiune care nu le pote 
esercita de cât numai prin delegaţiune şi după principiile şi regulile 
aşedate in Constituţiunea de faciă. 

Arrt. 82. Puterea legislativă se esercită colectiv de către Domn şi re- 
presentaţiunea naţională, 

Representaţiunea naţională se imparte in duo& Adunări: 

Senatul şi Adunarea deputaţilor. 

Ori-ce lege cere invoirea a câtor trele ramuri: ale Puterei legiuitore. 

Nici o iege nu pote fi supusă sancţiunei Domnului de cât după ce se 
va fi discutat şi votat liber de majoritatea ambelor Adunări. 

Ar. 33. Iniţiativa legilor este dată fie-căreia din cele trei ramure ale 
Puterei legislative. 

Totuşi, ori-ce lege relativă la veniturile şi cheltuelile Statului sai la 
contingentul armatei, trebue să fie votată mai ântâii de Adunarea depu- 
taţilor, | 

Arr. 84. Interpretaţiunea legilor cu drept de autoritate se face numai 
de Puterea legiuitore. 

Arr. 85. Puterea esecutivă este incredinţată Domnului, care o esercită 
in modul regulat prin Constituţiune. 

Arr. 86. Puterea judecătorescă se esercită de curţi şi tribunale. Otá- 
rârile şi sentinţele lor se pronuuciă in virtutea legei şi se esecută in 
numele Domnului. 

Arr. 37. Interesele esclusiv judeţene saii comunale se reguleză de 
către consiliurile judeţene sai comunale, după principiile aşedate prin 
Constituţiune şi prin legi speciale. | 


296 


CAPITOLUL I 
DESPRE REPRESENTAREA NAȚIONALĂ 

Arrt. 38. Membrii amânduorora Adunărilor represintă națiunea, iar nu 
numai judeţul saŭ localitatea care îi au numit. 

Aer. 39. Şedinţele Adunărilor sunt publice. 

Cu tote acestea, fie-care Adunare se forméză in comitet secret după 
cererea preşedintelui sai a dece membri. 

Ea decide in urmă cu majoritate absolută dacă şedinţa trebue redes- 
chisă in public asupra aceluiaşi obiect. 

Aar. 40. Fie-care din Adunări verifică titlurile membrilor sei şi judecă 
contestaţiunile ce se ridică in acestă privință. 

Arrt. 41. Nimeni nu pote fi tot-de-o-dată membru al uneia şi al celei- 
l-alte Adunări. 

Arrt. 42, Membrii uneia saii celei-l-alte Adunări numiţi de guvern ivtr'o 
funcţiune salariată, pe care o primesc, inceteză de a fi deputaţi şi nu îşi 
reiaii eserciţiul mandatului lor de cât in virtutea unei noui alegeri. 

Aceste disposiţiuni nu se aplică miniştrilor. 

Legea electorală determină incompatibilităţile. 

Anr. 43. La fie-care sesiune Adunarea deputaţilor îşi numesce preşe- 
dintele, vice-preşedinţii şi compune biuroul sei. 

Arr. 44. Senatul alege din sinul seă pe preşedintele şi pe cei duoi 
vice-preşedinţi ai sei cum şi pe cei-l-alţi membri al biuroului seŭ. 

Aert. 45. Ori-ce resoluţiune este luată cu majoritate absolută a sufra- 
gielor, afară de ceea ce se va statornici prin regulamentele Adunărei in 
privinţa alegerilor şi presentaţiunilor. 

In cas de impărţelă a voturilor, proposiţiunea in deliberaţiune este 
respinsă, 

Nici una din Adunări nu pote lua o resoluţiune dacă majoritatea mem- 
brilor sei nu se găsesce intrunită,. 

Anr. 46. Voturile se dati prin sculare şi şedere, prin vii graiă saă prin 
scrutin secret. 

Un proiect de lege nu pote fi adoptat de cât după ce sa votat articol 
cu articol. 

Arr. 47. Fie-care din Adunări are dreptul de anchetă, 

Arrt. 48. Adunările aŭ dreptul de a amenda şi de a despărţi in mai 
multe părţi articolele şi amendamentele propuse. 


903 


Anr. 49. Fie-care membru al Adunărilor are dreptul a adresa miniş- 
trilor interpelări. 

Arr. 50. Ori-cine are dreptul a adresa petiţiuni Adunărilor prin mijlo- 
cirea biuroului sai a unuia din membrii sei. 

Fie-care din Adunări are dreptul de a trimite miniştrilor petiţiunile 
ce îi sunt adresate. Miniştrii sunt datori a da esplicaţiuni asupra coprin- 
derei lor ori de câte ori Adunările ar cere-o. 

Agr. 5]. Nici unul din membrii uneia saă celei-l-alte Adunări nu pote 
fi urmărit saă prigonit pentru opiniunile şi voturile emise de dânsul in 
cursul eserciţiului mandatului seă. 

Arrt. 52. Nici un membru al uneia sati celel-l-alte Adunări nu pote in 
timpul sesiunei să fie nici urmărit nici arestat in materie de represiune, 
„de cât cu autorisaţiunea Adunărei din care face parte, afară de casul de 
vină vădită, 

Detenţiunea sai urmărirea unui membru al uneia sai celei-l-alte Adu- 
nări este suspendată in tot timpul sesiunei, dacă Adunarea o cere. 

Anar. 53. Fie-care Adunare determină, prin regulamentul seă, modul 
după care ea îşi esercită atribuţiunile. 

Arrt. 54. Fie-care din Adunări deliberăză şi iaŭ resoluţiunile lor sepa- 
rat, afară de casurile anume specificate in Constituţiunea de faciă. 

Aar. 55. Fie-care din ambele Adunări are dreptul esclusiv de a esercita 
propria sa poliţie prin preşedintele ei, care sing ır, după încuviințarea 
Adunărei, pâte da ordin guardei de servicii. 

Arr. 56. Nici o putere armată nu se pâte pune la uşile sat in giurul 
uneia sau alteia din Adunări, fără invoirea el. 


SECȚIUNEA I 


Despre Adunarea deputaţilor 


Axr. 67. Adunarea deputaţilor se compune de deputaţi aleşi in modul 
indicat mai jos. 

Arrt. 98. Corpul electoral este impărţit in fie-care judeţ in patru cole- 
giuri. 

Ar”. 59. Fac parte din ântêiul colegii acei care aŭ venit funciar de 
300 galbeni in sus. 

Anr. 60. Fac parte din alduoilea colegii acei care aŭ un venit funciar 
de 300 galbeni in jos până la 100 inclusiv. 

19% 


298 


Aar. 61. Fac parte din al treilea colegiu al oraşelor comercianții şi 
industrialii care plătesc către Stat o dare de 80 lei. 

Sunt scutiţi de cens in acest colegii tote profesiunile liberale, oficierii 
in retragere, profesorii şi pensionarii Statului. 

Arr. 62. Aceste trei colegiuri aleg direct: 

Cele duoă d'ântâiă câte un deputat fie-care, iar cel de al treilea pre- 
cum urmâză : 

Bucuresci şâse ; laşi patru; Craiova, Galaţi, Ploesci, Focşani, Bârlad, 
Botoşani câte trei; Pitesci, Bacăi, Brăila, Roman, Turnu-Severin câte 
duoi ; iar cele-l-alte câte unul, peste tot cinci-deci şi opt. 

Tote oraşele unui district formeză un singur colegiii cu oraşul de rege- 
dinţă,. 

Agr. 63. Fac parte din colegiul al patrulea toţi acei care plătesc o dare 
către Stat ori cât de mică şi care nu intră in nici una din categoriile de 
mai sus, 

Acest colegiu alege la al duvilea grad un deputat de district. 

Cinci-deci de alegători numesc un delegat. 

Delegații intruniţi la reşedinţa districtului aleg pe deputat. 

Arr. 64. Censul nu se póte dovedi de cât prin rolul de contribu- 
ţiune, chitanţele sai avertismentele din partea implinitorilor de dări pe 
anul incetat şi pe anul curent. 

Anr. 65. Legea electorală hotărasce tote cele-l-alte condițiuni cerute de 
la alegători precum şi mersul operaţiunilor electorale. 

Arr. 66. Spre a fi eligibil trebue: 

a) A fi român de nascere saŭ a fi primit marea impământenire ; 

b) A se bucura de drepturile civile şi politice; 

c) A avea versta de duo&-deci şi cinci ani impliniţi ; 

d) A fi domiciliat in România. 

Legea electorală va determina incapacităţile. 

Arrt. 67. Membrii Adunărei deputaţilor sunt aleşi pentru patru ani. 


SECŢIUNEA II 


Despre Senat 


Anr. 68. Membrii Senatului se aleg câte duoi de fie-care judeţ: unul de 
colegiul ântâii compus de proprietarii de fonduri rurale din judeţ care ai 
un venit funciar de trei sute galbeni cel pucin; cel-l-alt de al duoilea colegii 


299 


al oraşelor reşedinte compus de proprietarii de nemişcătâre având un 
venit funciar de 800 galbeni in jos, conform articolului 70. 

Venitul se dovedesce prin rolurile de contribuţiune. 

Anr. 69. Aceste duoă colegii votâză separat şi aleg fie-care câte un 
representant la Senat. 

Arr. 70. In oraşele unde nu sar găsiun număr de 100 alegători pentru a 
forma cel de al duoilea colegii, acest număr se va completa cu proprietarii 
judeţului posedând un venit funciar intre 800 şi 100 galbeni, preferindu-se 
pururea cei mai grei impuşi şi orăşanii asupra proprietarilor de moşii. 

Arrt. 71. Dacă intre cei mai grei impuşi ar fi mai mulţi cu acelaşi venit 
şi daca prin numărul lor eï ar covârşi pe cel cerut pentru completarea 
colegiului, eliminarea prisosului se va face prin tragere la sorți. 

Arrt. 72. Legea electorală determină cele-l-alte condițiuni cerute de la 
alegători precum şi mersul operaţiunilor electorale. 

Arr. 73. Universitățile din Iaşi şi Bucuresci trimite fie-care câte un 
membru la Senat, ales de profesorii universităţei respective. 

Arrt. 74. Spre a putea fi ales la Senat este nevoe: 

1° A fi Român de nascere sai naturalisat; 

2° A se bucura de drepturile civile şi politice; 

3° A fi domiciliat in România; 

4° A avea vârsta de 40 ani; 

50 A avea un venit de ori-ce natură de 800 galbeni, dovedit in modul 
prevă&dut la articolul 64. 

Arrt. 79. Sunt dispensati de acest cens: 

a) Preşedinţii sai vice-preşedinţii ai vre-unei Adunări legislative; 

b) Deputaţii care aŭ facut parte din trei sesiuni; 

c) Generalii ; 

d) Colonelii ce aŭ o vechime de trei ani; 

e) Cei ce aŭ fost miniştri sau agenţi diplomatici ai ţărei 

f) Cei ce vor fi ocupat in timp de un an funcțiunile de preşedinte de 
curte, de procuror general, de consilier la curtea de casaţiune; 

9) Cei cu diplomă de doctorat sau de licenţiat de ori-ce specialitate 
care in timp de şâse ani vor fi esercitat profesiunea lor. 

Arr. 76. Vor fi de drept membri ai Senatului: 

1° Moştenitorul Tronului la versta de 18 anf, insă el nu va avea vot 
deliberativ de cât la vârsta de 25 ani; 


300 


E 


2° Mitropoliţii şi episcopii eparchioţi. 

Arrt. 77. Membrii Senatului nu primesc nici o dotaţiune nici indem- 
nitate. 

Arr. 78. Membrii Senatului se aleg pe 8 ani şi se inuoesc pe jumttate 
la fie-care patru ani prin tragere la sorţi a unui membru de fie-care 
judeţ, 

Arrt. 79. Membrii eşiţi sunt reeligibili. 

Arr. 80. La cas de disoluţiune, Senatul se reinuoesce in intregul sei. 

Agr. 81. Ori ce intrunire a Senatului afară de timpul sesiunei Adună- 
rei deputaţilor este nulă de fel. 


CAPITOLUL Il 


DESPRE DOMN ȘI MINISTRI 


SECȚIUNEA 1 


Deapre Domn 


Arrt. 82. Puterile constituţionale ale Domnului sunt ereditare in linie 
coboritâre directă şi legitimă a Mâriei Sale Principelui Carol I de Hohen- 
zolle:n Sigmaringen din bărbat in bărbat prin ordinul de primogeni- 
tură şi cu esclusiunea perpetuă a femeilor şi coboritorilor lor. 

Coboritorii Măriei Sale vor fi crescuţi in religiunea ortodoxă a r&să- 
ritului. 

Arr. 83. In lipsă decoboritori in linie bărbătâscă ai Măriei Sale Carol I 
de Hohenzollern Sigmaringen, succesiunea Tronului se va cuveni celui 
mai în vârstă dintre fraţii Sei sau coboritorilor acestora, CHD regulile 
statornicite in articolul precedent, 

Dacă nici unul dintre fraţii sai coboritorii lor nu s'ar mai găsi in 
viuâţă saŭ ar declara maj d'inainte că nu primesc Tronul, atunci Domni- 
torul va putea numi succesorul Seă dintr'o dinastie suverană din Europa 
cu primirea representaţiunei naţionale, dată in forma prescrisă de 
articolul 84, 

Daca nici una nici alta nu va avea loc, Tronul este vacant. 

Arrt. 84. La cas de vacanţă a Tronului, ambele Adunări se intrunesc de 
indată intr'o singură Adunare, chiar fără convocaţiune, şi cel mai târdiu 
până in opt dile de la intrunirea lor aleg un Domn dintr'o dinastie su- 
verană din Europa occidentală. 

Presenţa a trei pătrimi din membrii care compun fiă-care din ambele 


801 


Adurări şi majoritatea de duoă treimi a membrilor presinţi sunt nece- 
sare pentru a se putea procede la acestă alegere. 

La cas când Adunarea nu se va fi făcut in termenul mai sus prescris, 
atunci in a nuoa di la amedi, Adunările intrunite vor păşi la alegere 
ori-care ar fi numărul membrilor presenţi şi cu majoritate absolută a 
voturilor. 

Dacă Adunările sar afla disolvate in momentul vacanței Tronului, se 
va urma după modul prescris la articolul următor. 

In timpul vacanței Tronului, Adunările intrunite vor numi o Locote 
nenţă Domnescă compusă de trei persone care va esercita puterile dom- 
nesci pâna la suirea Domnului pe Tron. 

In tote casurile mai sus arătate votul va fi secret, 

Agr. 85. La mârtea Domnului, Adunările se intrunesc chiar fără con- 
vocaţiune cel târdii 10 dile după declararea morței. 

Dacă din intmplare ele aŭ fost disolvate mai inainte şi convocaţiu- 
nea lor a fost hotărită in ac!ul de disolvare pentru o epocă in urma celor 
10 dile, aturci Adunările cele vechi se adună până la intrunirea acelora 
care aŭ a le inlocui. i l 

Art. 86. De la data morței Domnului şi până la depunerea jurămên- 
tului a succesorului Sei laTron, puterile constituţionale ale Domnului . 
sunt esercitate in numele poporului român de miniştri intruniţi in con- 
siliă şi sub a lor responsabilitate. 

Arrt. 87. Domnul este major la vârsta de 18 ani impliniţi. 

La suirea Sa pe Tron, el va depune mai ântâiă in sinul Adunărilor 
intrunite următorul jurământ : ! 

„Jur de a păzi Constituţiunea şi legile Puporului Român, de a men- 
„ţine drepturile Lui naţionale şi intregritatea Teritoriului.“ 

Aur. 88. Domnul in viuéță fiind póte numi o regență compusă de trei 
pers6ne care, după mortea Domnului, să esercite puterile domnesci in 
timpul minorităţei succesorului Tronului. Acéstă numire se va face cu 
primirea representaţiunei naţionale, dată in forma prescrisă la artico- 
Jul 84 din Constituţiunea de faciă. | 

Regența va esercita tot-de-o-dată şi tutela succesorului Tronului in 
timpul minorităţei acestuia. 

Dacă la mârtea Domnului regența nu s'ar găsi numită şi succesorul 
Tronului ar fi:minor, ambele Adunări intrunite vor numi o regență, pro- 


302 


cedând după formele prescrise la articolul 84 din Constituţiunea de 
faciă, 

Membrii regenței nu intră in funcţiune de cât după ce vor fi depus 
solemn, inaintea ambelor Adunări intrunite, jurământul prescris prin 
articolul 87 din Constituţiunea de faciă, 

Arr. 89. Dacă Domnul se află in imposibilitate de a domni, miniştrii, 
după ce aŭ constatat legalmente acestă imposibilitate, convoc indată 
Adunările. 

Acestea aleg regența care va forma şi tutela. 

Arr. 90. Nici o modificaţiune nu se pote face Constituţiunei in timpul 
regenței, 

Asr. 91. Domnul nu va putea fi tot-de-odată şi şeful unui alt Stat 
fără consimţimântul Adunărilor. 

Nici una din Adunări nu pâte delibera asupra acestui obiect, dacă nu 
vor fi presenţi cel pucin duoă treimi din membrii care le compun şi otă- 
rârea nu se pote lua de cât cu duos treimi din voturile membrilor de faciă. 

Arr. 92. Persona Domnului este neviolabilă. Miniştri lui sunt res- 
pund&tori. 

Nici un act al Domnului nu póte avea tărie dacă nu va fi contra- 
semnat de un ministru, care prin acâsta chiar devine respundător de 
acel act. 

Arrt. 93. Domnul numesce şi revocă pe miniştri Sei, 

El sancţioneză şi promulgă legile. 

El pote refusa sancţiunea Sa. 

_ El are dreptul de amnistie in materie politică. 

Are dreptul de a erta sai micşora pedepsele in materii criminale, 
afară de ceea ce se statornicesce in privirea miniştrilor, 

El nu pote suspenda cursul urmărirei saă al judecăţei, nici a interveni 
prin nici un mod in administraţia justiţiei. 

El numesce sai confirmă in t6te funcțiunile publice. 

El nu pote crea o nouă funcţiune fără o lege specială. 

El face regulamente necesarii pentru esecutarea legilor fără să potă 
vre-o-dată modifica sai suspende legile şi nu pote scuti pe nimeni de 
esecutarea lor. 

El este capul puterei armate. 

El conferă gradurile militare in conformitate cu legea. 


308 


El va confera decoraţiunea română conform unei anume legi. 

El are dreptul dea bate monetă conform unei legi speciale. 

El incheiă cu Statele streine convenţiunile necesarii pentru comercii, 
navigațiune şi alte asemenea; insă pentru ca aceste acte să aibă auto- 
ritate indatoritâre, trebue mai ântâiu a fi supuse puterei legislative şi 
aprobate de ea. 

Arrt. 94. Legea fixeză lista civilă pentru durata fie-căreia Domnii. 

Arrt. 95. La 15 Noembre a fie-cărui an Adunarea deputaţilor şi Sena- 
tul se intrunesc fără convocaţiune daca Domnul nu le aŭ convocat 
mai inainte. 

Durata fie-cărei sesiuni este de trei luni. 

La deschiderea sesinnei Domnul espune prin un mesagii starea ţerei, 
la care Adunările fac respunsurile lor. 

Domnul pronunciă inchiderea sesiune. 

El are dreptul de a convoca in sesiune estraordinară Adunările. 

El are dreptul de a disolva ambele Adunări de o dată sati numai una 
din ele. 

“Actul de disolvare trebue să conţie convocaţiunea alegstorilor până 
in duoă luni de dile şi a Adunărilor până in trei luni. 

Domnul póte amâna Adunările ; ori-cum, amânarea nu pote esceda 
termenul de o lună nici a fi reinuoită in aceaşi sesiune fără consimţi- 
mântul Adunărilor. i 

Arrt. 96. Domnul nu are alte puteri de cât acele date lui prin Consti- 
tuțiune. 


SECŢIUNEA II 


DESPRE MINISTRI 


Aert. 97. Nu pote fi ministru de cât cel care este Român din nascere 
sai cel care a dobendit impământenire. 

Arrt. 98. Nici un membru al familiei Domnitóre nu pote fi ministru. 

Aert. 99. Dacă miniştri nu ar fi membri ai Adunărilor, ei pot lua parte 
la desbaterea legilor fără a avea insă şi dreptul de a vota. 

La desbaterile Adunărilor presenţa cel pucin a unui ministru e necesară. 

Adunările pot esige presenţa miniştrilor la deliberaţiunile lor. 

Arrt. 100. In nici un cas ordinul verbal saă in scris al Domnului nu 
pote apăra pe un ministru de respundere. 


304 


Aer. 101. Fie-care din ambele Adunări precum şi Domnul aŭ dreptul 
de a acusa pe miniştri şi a îi trimite d'inaintea inaltei curţi de casaţiune 
şi justiţie, care singură in secţiun'-unite este in drept a ti judeca, afară 
de cele ce se vor statua prin legi in ceea ce privesce eserciţiul acţiunei 
civile a părţei lesate şi in ceea ce privesce crimele şi delictele comise de 
miniştri afară de eserciţiul funcţiunei lor. 

Punerea sub acusaţiune a miniştrilor nu se pote rosti de cât prin 
majoritate de duoă treimi a membrilor de faciă. 

O lege presentati la cea d'ântâiii sesiune va determina casurile de 
responsabilitate, pedepsele aplicabile miniştrilor şi modul de urmirire 
in contra lor, atât in privirea acusaţiunei admisă de representaţiunea 
naţională cât şi in privirea urmăririi din partea părţilor lesate. 

Acusaţiunea pornită de representaţiunea naţională contra miniştrilor 
se va susţine de ea insişi. 

Urmărirea pornită de Domn se va face prin ministerul public. 

Agr. 102. Până se va face legea prevădută in articolul precedent, 
inalta curte de casaţiune şi justiţie are puterea dea caracterisa delictul 
şi de a determina pedâpsa. 

Pedâpsa insă nu va putea fi mai mare de cât detenţiunea, fâră preju- 
diciul casurilor anume prevădute de legile penale. | 

Arrt. 103. Domnul nu pote să erte sai si micşoreze pedepsa otărâtă 
miniştrilor de către inalta curte de casaţiune şi de Justiţie de cât numai 
după cererea Adunărei care îi ar fi pus in acusaţiune. 


CAPITOLUL III 
DESPRE PUTEREA JUDECĂTOREASCĂ 

Arrt. 104. Nici o jurisdicţiune nu se pâte infiinţa de cât numai in pute- 
rea unei anume legi, 

Comisiuni şi tribunale estraordinare nu se pot crea sub nici un fel 
de numire şi sub nici un fel de cuvânt. 

Pentru intregul Stat român este o singură curte de casaţiune. 

Arr. 105. Juriul este statornicit in tâte materiile criminale şi pentru 
delictele politice şi de presă. 


CAPITOLUL IV 


DESPRE INSTITUȚIUNILE JUDEŢENE ȘI COMUNALE 


Arr. 106. Instituţiunile judeţene şi comunale sunt regulate de legi. 


305 


Anr. 107. Aceste legi vor avea de basă descentralisarea administraţiu- 
nei mai completă şi independenţa comunală, 


TITLUL IV - 


DESPRE FINANCE 


Arr. 108. Ori-ce impaosit este aşedat numai in folosul Statului, jude- 
tului sati comunei, 

Agr. 109. Nici un imposit al Statului nu se pote stabili şi percepe de 
cât numai in puterea unei legi. 

Agr. 110. Nici o sarcină, nici un imposit judeţian nu se pote aşeda de 
cât cu invoirea consiliului judeţian. 

Nici o sarcină, nici un imposit comunal nu se pote pune de cât cu con- 
simțimântul consiliului comunal. 

Impositele votate de consiliile judeţene şi comunale trebue să primâscă 
confirmaţiunea puterei legiuitore şi intărirea Domnului. 

Arrt. 111. Nu se pot statornici privilegiuri in materii de imposit. 

Nici o escepţiune sai micgorare de imposit nu se pote statornici de 
cât printr'o lege. 

Arr. 112. Nici un fond pentru pensiuni sai gratificaţiuni in sarcina 
tesaurului public nu se pote acorda de cât in virtutea unei legi. 

Arr. 113. In fie-care an Adunarea deputaţilor incheiă socotelile şi vo- 
teză budgetul. 

Tâte veniturile saă cheltuelile Statului trebuesc trecute in budget şi 
in socoteli. 

Budgetul se va presenta tot-d'a-una cu un an inainte de punerea lui 
in aplicare Adunărei deputaţilor şi nu va fi definitiv de cât după ce se 
va vota de dânsa şi sancţiona de Domn. 

Dacă budgetul nu se voteză in timp util, puterea esecutivă va indestula, 
serviciile publice după budgetul anului precedent, fâră a putea merge cu 
acel budget mai mult de un an peste anul pentru care a fost votat. 

Aar. 114. Regularea definitivă a socotelilor trebue să fie presentată Adu- 
nărei cel mai târdiu in termen de duoiani dela incheiărea fie-cărui eserciţiă. 

Arrt- 115. Legile de finance se publică in Monitorul oficial ca şi cele-l-alte 
legi şi regulamente de administraţiune publică. 

Arr. 116. Pentru totă România este o singură curte de compturi. 


Arrt. 117. Diferitele fonduri provenite până acum din case speciale şi 
20 


806 


de tare guvernul dispune sub diferite titluri, trebue să fie coprinse in 
budgetul general al veniturilor Statului. 


TITLUL V 
DESPRE PUTEREA ARMATĂ 

Arrt. 118. Tot Românul face parte sai din armata regulată saŭ din 
miliții saù din guarda cetăţenescă, conform legilor speciale. 

Arr. 119. Militarilor nu se pot lua gradurile, onorileşi pensiunile de 
cât numai in virtutea unei sentinţe judecătoresci şi in casurile determi- 
nate de lege. 

Arrt. 120. Contingentul armatei se voteză pe fie-care an. 

Legea, care fixeză acest contingent, nu pote avea tărie pe mai mult 
de cât pe un an. 

Asr. 121. Guarda cetăţenă este menţinută in Statul României. 

Organisaţiunea ei este regulată de o lege specială. | 

Aer. 122. Numai in virtutea unei legi se va putea mobilisa guarda ce- 
tățenă, | 

Aer. 128. Nici o trupă streină nu va putea fi admisă in serviciul Sta- 
tului, nici ocupa teritoriul României, nici trece pe el de cât in puterea 
unei anume legi. 

TITLUL VI 
DISPOSIȚIUNI GENERALE 

Arr. 124. Culorile Principatelor-Unite urmézá a fi Albastru, Galben şi 
Roşu. 

Anr. 125. Oraşul Bucuresci este capitala Statului român şi reşedinţa 
guvernului. 

Arr. 126. Nici un jurământ nu se pote impune cul-va de cât in pute- 
raa unei legi care hotărasce şi formula lui. 

Aer. 127. Nici o lege, nici un regulament de administraţiune gonerală 
judeţiană sau comunală nu pot fi indatorátórə de cât după cese publică, 
in chipul hotărât de lege. 

Arrt. 128. Constituţiunea de faciă nu pote fi suspendată nici in total 
nici in parte. 

TITLUL VII 
DESPRE REVISUIREA CONSTITUȚIUNEI 

Arr. 129, Puterea legiuitâre are dreptul a declara că este trebuinţă a 

se supune revisiunei disposiţiunile din Constituţiune anume arătate. 


307 


După actată declaraţiune, cetită detrei ori din 15 in 15 qile in şedinţă 
publică şi primită de ambele Adunări, acestea sunt disolvate de drept şi 
se convâcă altele in termenul prescris de articolul 95. 

Adunările cele noui proced in acord cu Domnul la modificarea punc- 
turilor supuse revisiunei. 

In acest cas Adunările nu pot delibera.daca cel pucin ducă treimi a 
membrilor din care se compun nu sunt presenţi şi nici o schimbare nu 
se pote adopta daca nu va intruni cel pucin ducă treimi ale voturilor. 


TITLUL VIII 


DISPOSIȚIUNI TRANSITORII ȘI SUPLIMENTARE 


Arr. 130. Din diua punerei in vigóre a ConstituţiuneY de faciă sunt 
abrogate tote disposiţiunile din legi, decrete, reglemente şi alte acte 
contrarii cu cele aşedate de ea. 

Aar. 181. Consiliul de Stat va inceta de a esista indată ce se va vota 
legea menită a prevedea autoritatea chemată de a îl inlocui in atribu- 
ţiunile sale. 

Curtea de casaţiune va pronuncia ca şi in trecut asupra conflictelor de 
atribuţiuni, 

Anr. 132. Se vor face in cel mai scurt timp legi speciale privitore la 
obiectele următore: 

1° Asupra descentralisărei administrative; 

2 Asupra responsabilităţei miniştrilor şi celor-l-alţi agenţi ai puterei 
esecutive; 

8° Asupra măsurilor celor mai nemerite pentru a stavili abusul cu- 
mulului ; 

4 Asupra modificărei legei pensiunelor ; 

5 Asupra condiţiunilor de admisibilitate şi de inaintare in funcțiunile 
administraţiunei publice ; 

60 Asupra desvoltărei căilor de comunicaţiune ; 

7° Asupra esploatărei minelor şi pădurilor; 

8 Asupra fluviilor şi riurilor navigabile sai flotabile ; 

9% Asupra organisaţiunei armatei, drepturilor de inaintare, de retra- 
gere şi asupra diferitelor posiţiuni ale oficierilor ; 

10° Asupra justiţiei militare. 


308 


Se vor revisui tóte codicele şi legile esistente spre ase pune in armo- 
nie cu Constituţiunea de faciă. 

Arr. 183, Nealienabilitatea pământurilor foştilor clăcași, in timpul de ` 
30 ani prevădut prin legea rurală, este menținută; 

Promulgăm acestă lege, ordonăm ca ea să fie investită cu sigiliul Sta.- 
tului şi publicată in Monitor, 

Dat in Bucuresci, in 30 Iunie anul 1866. 


CAROL. 
(L. S.) 


Ministru din intru și președinte al consiliului, L. Catargi. 
Ministru de finance, I. C. Brătianu. 

Ministru de justiție, I. Cantaocuzin. 

Ministru de esterne, P. Mavrogeni. 

Ministru cultelor și al instrucțiune! publice, C. A. Rosetti. 
Ministru de resbel, General I. Ghica. 

Ministru lucrărilor publice, agriculturei și comerciului, D. Sturdza. 


No. 1,071. 


ADUNAREA ELECTIVA A ROMANIEI 


ŞEDINŢA DIN 4 IULIU, 1866 


Președinţa domnului vice-președinte 
George Costaforu. 

Şedinţa se deschide la amiaqi. 

Presenţi 81 deputaţi. 

Nu respund la apelul nominal 63 şi 
anume, 

Plagino Alexandru, bolnav. 


In congediă : 


Balş Alecu, Catargiu Calimachi, Cos- 
tachi Gr. lepureanu, Forăscu Vasile, 
Gridov Nicolae, Leca Ioan, Mavrocordat 
Nicu, Mârza loan, Negură I6n, Pâăcleanu 
Nicolae, Plesnilă loan, Romalo Vasile. 
Roseti Teodor, Roseti Iancu, Rufu 
Mantu, Scărlătescu George, Ştirbeii B. 
Alexandru, Ştirbeiă B. George, Sturdza 
loan, Cozadini Dimitrie, Costachi Ma- 
nolache. 


Fără artare de molive : 


Alcaz Eugenie, Bălăceanu Ioan, Boe- 
rescu Vasile, Brăescu Alecu, Ciurea 
Lascar, Cerchez H. C., Cananău Sebas- 
tian, Caramanlâu Constantin, Filipescu 
Grigorie, Filipescu Emanuel, Fusea Con- 
stantin, Hiotu Vasile, Iosefescu Grigo- 
rie, Lateg Teodor, Leca Casian, Mavro- 
gheni Scarlat, Marcovici Alexandru. 
Marzescu George, Morțun Emanoil, 
Murguleţ Costache, Paciurea Leonida. 
Pascal Aristide, Racoviţă I. (George, 
Roseti C. Teţcanu, Roseti Ştefan, Ro- 
seti Radu, Slăvitescu Constantin, Şuţu 
Constantin, Tacu Dimitrie, Tufelicic 
Panait, Varlam Constantin, Ventura 
Iancu, Voinov Nicolae, Beldiman Di- 
mitrie, Bastă Anastasie, Paladi loan, 
"Iamandi Nicolae, Grădişteanu Costache, 
Lahovari Grigorie, Pogor Vasile. 


D. C.Brăiloiu. Domnilor, Adunarea 
sciți forte bine, că mai d'inainte a luat 
angagiumentul să termine Constituţiu- 
nea ; Constituţiunea s'a terminat, insă 
nu e terminată cu desăvârşire daca nu 
se va vota şi legea electorală, care e 
basa sai corolariul cel mai imediat al 
Constituţiunei. Nu o să pótă guvernul 
să pună Constituţiunea in lucrare de nu 
vom vota legea electorală; căci, cum 
voiţi dumnâvâstră să se adune Camerile, 
cum voiți să procedeze guvernul pentru 
a le convoca daca nu va avea legea elec- 
torală? Domnilor, dacă noi, mal inainte 
de a vota ori-ce lege, nu vom lua in 
discuţiune legea electorală, sciți ce fa- 
cem atunci? Intr'un mod indirect ajun- 
gem a da guvernului puterea, discreţio- 
nară şi dictatorială, pentru că guvernul 
o să fie silit să formeze de la dânsul o 
lege electorală, ca să pună in lucrare 
Constituţiunea. Trebue dar, domnilor, 
mai inainte de tote să votăm legea elec- 
torală, 

D. vice-pregedinte. Adunarea sa 
declarat in permanenţă ; prin urmare, 
este obligată a vota tâte lucrările de- 
puse pe biuroi. 

D. C. Brăiloiu. Permanenţa pâte, 
domnule preşedinte, să oprâscă pe depu- 
taţi de a pleca? Nu; trebue dar să 
incepem ântâiă de la legea electorală. 

D. ministru de finance. Domnu 
Brăiloiu putea să fie convins de mai 
inainte că o să aibă in cestiunea de faciă 
un triumf complet, fiind-că nu e nici 
un deputat aci care, impreună cu gu- 
vernul, să nu fie pătruns că nu ne pu- 
tem despărţi până nu se va vota legea 
electorală. Toţi suntem convinşi că e o 
necesitate absolută şi este şi o cestiune 
de ondre pentru domnii deputaţi să se 
voteze legea electorală. Prin urmare, 


nu ar trebui să ne mal ingrijim de loc 
despre acâsta; nimeni, asigur pe onora- 
bilul domnu Brăiloiu, nu va pleca când 
esistă un angagiament. 

Dar acum se ridică cestiunea de prio- 
ritate, adică pe care din aceste proiecte 
să îl luăm mai ântêiù? Domnilor, s'a 
propus de unii să se voteze mal ântâiii 
legea electorală pe articole, după acâsta 
să se voteze cele-l-alte legi şi in urmă 
să se voteze legea electorală in bloc. 

Acéstă procedare pâte că nu îşi ar 
avea locul in alt timp, intr'o altă Ca- 
meră; dar fiind-că ne aflăm la finele 
sesiunei, fiind-că numtrul deputaţilor 
s'a impuţinat mult, de aci s'a născut o 
induoială, o neincredere, ca să dic așa, 
şi toţi onorabilii deputaţi voesc a lua 
reciprocamente garanţii că nu vor r&- 
mânea aceste legi nevotate; ei bine, eù 
unul, domnilor, sunt prea convins că nu 
va pleca nici unul din domnii deputaţi 
presenţi fără a vota tote aceste legi şi 
de aceea aderez la propunerea ce s'a 
făcut a ne ocupa mai ântâii cu legea 
electorală. 

— Adunarea incuviinţeză a intra in 
discuţiunea legei electorale. 


D. C. Boerescu, in lipsa domnului 
raportor A. Pascal, dă cetire următo- 
rului raport: 


310 


Domnilor deputați, 

Comisiunea insărcinată cu esamina- 
rea proiectului legei electorale, termi- 
nând lucrareasa, subsemnatul, in ca- 
litate de raportor al acestei comisiuni, 
are ondre a supune in deliberarea şi 
aprobarea dumnâvâstră acest proiect 
de lege. i 

Domnilor deputați, principiele legeï 
electorale esistând deja in extenso in 
Constituţiunea ce aţi votat, atât pentru 
Adunarea deputaţilor cât şi pentru Se- 
nat, proiectul de lege ce vi se presintă, 
afară de casurile de incompatibilitate, 
nu conţine de cât regulile necesarii 
pentru sincera şi fidela aplicaţiune a 
acelor principii. Principala preocupa- 
ţiune a comisiunei a fost acea de a ridica 
puterei esecutive ori-ce ingerinţă in 
operaţiunile electorale, pentru a asigura 
pe deplin independenţa alegătorilor. 
Pentru acesta comisiunea ca şi autorii 
proiectului guvernului a confiat misiu- 
nea confecţionărei listelor electorale 
consilielor comunale, adică unei autori- 
tăţi al căreia personal este resultatul 
unei alegeri. 

Tóte cele-l-alte disposiţiuni ale a- 
cestui proiect nu sunt de cât reguli 
necesarii pentru organisarea mecanis- 
mului sistemului electoral admis prin 
Constituţiune. 

Raportor, A. Pascal. 


PROIECT DE LEGE ELECTORALA 


MODIFICAT DE CONITET 


TITLUL I 


DESPRE COLEGIELE ELECTORALE 


Arr. 1. Adunarea deputaţilor şi senatorilor se compune de persónele 


alese in modul următor. 


Arrt. 2. Pentru Adunarea deputaţilor corpul electoral este impărţit in 


fie-care judeţ in patru colegiuri. 


Aar. 3. Fac parte din ântâiul colegiu acei cari aŭ un venit funciar de 


300 galbeni in sus, 


3il 


Arr. 4. Fac parte din al duoilea colegiù acei cari aŭ un venit funciar 
de 300 galbeni in jos până la 100 inclusiv. 

Arr. 5. Fac parte din al treilea colegii al oraşelor, comercianții şi 
industrialii cari plătesc către Stat o dare de 80 lei. 

Se intelege că fac parte din acest colegiă şi aceia cari, fără să fie 
comercianţi sai industriali, plătesc o dare anuală de 80 lei. 

Sunt scutiţi de cens in acest colegii tote profesiunile liberale, oficiării 
in retragere, profesorii şi pensionari! Statului. 

Arr. 6. Aceste trei colegiuri aleg direct: 

Cele duoč d'ântâii câte un deputat fie-care, iar cele de al teii pre- 
cum urmâză: 

Bucuresci şese; laşi patru; Craiova, Galaţi, Ploesci, Focşani, Berlad, 
Botoşani câte trei ; Pitesci, Bacău, Brăila, Roman, Turnu-Severin câte 
duoj, iar cele-alte câte unul; peste tot cinci-deci şi opt. 

Tote oraşele unui district formâză un singur colegii cu oraşul de 
reşedinţă, 

Arrt. 7. Fac parte din colegiul al patrulea toţi acei cari plătesc o dare 
către Stat ori cât de mică şi cari nu intră în nici una din categoriile de 
mai sus. 

Preoţii, cari nu intră in nici unul din colegiurile de mai sus, fac parte 
din acest al patrulea colegii. Acest colegii alega la al duoilea grad un 
deputat de district. Cinci-deci de alegători numesc un delegat. 

Delegații intruniţi la reşedinţa districtului aleg pe deputat, 

Aer. 8. Pentru Senat corpul electoral este impărţit in fie-care judeţ in 
duoă colegiuri. 

Aar. 9. Primul colegii se compune din toţi proprietarii de fonduri 
rurale din judeţ cari aŭ venit funciar de trei sute galbeni cel pucin. 

Asr. 10. Cel de al duoilea colegiă se compune din toţi proprietarii de 
nemişcătore ai oraşelor din district, cari aŭ un venit funciar de trei sute 
galbeni in jos, potrivit articolului 11. 

Arrt. 11, In oraşele unde nu s'ar găsi un număr de 100 alegători pentru 
a forma cel de al duoilea colegii, acest număr se va completa cu pro- 
prietaril districtului posedând un venit funciar intre 300 şi 100 galbeni, 
preferindu-se pururea cei mai greă impuşi şi orăşanii asupra proprieta- 
rilor de moşii, 


Anr. 12. Dacă intre cei mai grei impuşi ar fi mai mulţi cu acelaşi 


$12 


venit, şi dacă prin numărul lor ei ar covârşi pe cel cerut pentru com- 
pletarea colegiului, eliminarea prisosului se va face prin tragere la sorţi. 

Anr. 13. Universitățile din Iaşi şi Bucuresci trimit fie-care câte un 
membru la Senat ales de profesorii universităţei respective. 

Arrt. 14. Vor fi de-a dreptul membri ai Senatului : 

1° Moștenitorul Tronului la vârsta de 18 ani, insă el nu va avea vot 
deliberativ de cât la vârsta de 25 ani; 

2° Mitropoliţii şi episcopii eparhioţi. 

Anr. 15. Se vor socoti bărbatului contribuţiile femei şi tatălui acelea 
ale copiilor s6i minori. 

Arrt. 16. Veniturile fondurilor, situate in diferite judeţe, vor fi tote ți- 
nute in semă pentru completarea censului cerut de lege. 


TITLUL II 


DESPRE CAPAOITATEA ELECTO RALĂ 


Arrt. 17. Pentru a ti alegător trebue: 

a) A fi român de nascere sai a fi dobândit impământenirea ; 

b) A avea vârsta de 21 ani impliniţi; 

c) A reuni condiţiunile cerute pentru a putea figura in vre-unul din 
colegiurile indicate mai sus. 

Arrt. 18.. Censul nu se pote dovedi de cât prin rolul de contribuţiune, 
chitanţele din partea implinitorilor de dări pe anul incetat şi pe anul 
curent. 

Arr. 19. Sunt incapabili de a fi alegători: 

Românii supuşi vre-unei protecţiuni streine ; 

Servitoril cu simbrie ; 

Cerşeturii ; . 

Cei puşi sub interdicţiune judecătorescă ; 

Cei in stare de faliment declarat ne reabilitaţi. 

Arrt. 20. Sunt nedemni: | 

Cei osândiţi pentru crime; 

Cei lipsiţi de eserciţiul drepturilor politice şi civile ; 

Osândiţii pentru furtişag, inşelăciune, abus de incredere, atentat la 
bunele moravuri sau corupţiune in materie electorală ; 

Personele in deobşte cunoscute că ţin case de prostituţiune. 


818 


TITLUL III 


DESPRE ELIGIBILI 


Arr. 21. Pentru a fi eligibil la Adunarea deputaţilor trebue: 

a) A fi român de nascere sai a fi primit marea impământenire ; 

b) A se bucura de drepturile civile şi politice; | 

c) A avea vârsta de 25 ani impliniţi; 

d) A fi domiciliat in România. 

Asr. 22. Spre a putea fi ales la Senat trebue: 

1° A fi român de nascere sai naturalisat ; 

2° A se bucura de drepturile civileşi politice; 

30 A fi domiciliat in România ; 

4% A avea vârsta de 40 ani; 

5° A avea un venit de ori-ce natură de 800 galbeni dovedit in modul 
prevădut la articolul 18. 

Arrt. 23. Sunt dispensaţi de acest cens: 

a) Preşedinţii sau vice-preşedinţii al vre-une! Adunări legislative : 

b) Deputaţii care aŭ făcut parte din trei sesiuni ; 

c) Generalii ; 

d) Colonelii ce aŭ o vechime de trei ani; 

e) Cei ce aŭ fost miniştri sai agenţi diplomatici ai țěreí ; 

f) Cei ce vor fi ocupat in timp de un an funcţiunele de preşedinte de 
curte, de procuror-general, de consilier la curtea de casaţiune ; 

g) Cel cu diplomă de doctorat sau de licenţiat de ori-ce specialitate, 
care in timp de şese ani vor fi esercitat profesiunea lor. 

Arrt. 24. Sunt incapabili sau nedumni de a fi deputaţi ori senatori 
aceia care suut coprinşi intre personele prevădute la articolele 19 şi 20. 


TITLUL IV 


DESPRE INCOMPATIBILITĂȚI 


Aer. 25. Mandatul de deputat şi senator este incompatibil cu ori-ce 
funcțiuni administrative sau militare salariate de Stat; precum şi cu 
fancţiunea de membru al ministerului public. 

Agr. 26. Nu sunt coprinşi in acestă categorie miniştrii sentra ambele 
Adunări ; generalii şi colonelii pentru Senat. 


Arrt. 27. Nici un funcţionar administrativ sai judecătoresc nu pote fi 
20% 


$14 


ales delegat saii membru al vre-unei Adunări in districtul unde îşi eser- 
citéză funcțiunea precum şi in districtele limitrofe. 


TITLUL V 


DESPRE DOMICILIUL POLITICO 


Aar. 28. Domiciliul politic al fie-căruia alegětor este in orașul, in ju- 
dețul saŭ in comuna unde îşi plătesce darea directă saŭ unde îşi are pro- 
prietatea ori principalul seă aşedământ. 

Când cineva plătesce darea sai are proprietăţi saii aşedăminte in mai 
multe locuri, este liber a îşi alege domiciliul sei politic in ori-care din 
acele locuri ar voi, neputând insă esercita dreptul seŭ de alegător de cât 
intr'un singur colegii. La aşa cas, este dator a face in scris declaraţiune 
de alegerea domiciliului cu trei luni inaintea termenului incheerei liste- 
lor, atât la autoritatea comunală a locului unde până atunci îşi avea 
domiciliul, politic cât şi la administraţiunea locului unde voesce a il 
transfera, 


TITLUL VI 


DESPRE LISTELE ELECTORALE 


Arr. 29. Listele alegătorilor se formâză prin ingrijirea autorităţilor 
comunale. 

Ele sunt permanente. 

Adăogirile sai ştergerile nu se pot face de cât cu ocasiunea revisuirei 
anuale. 

Anr. 30. In fie-care judeţ consiliul comunal al oraşului de reşedinţă, 
prin inţelegere cu cele-l-alte consilii comunale din judeţ, va face pe fie- 
care an dela 1—15 Ianuarie revisuirea listelor cetățenilor care intru- 
nesc condiţiunile cerute spre a fi alegători, impărţindu-i dupe categorii. 

Un esemplar al rolurilor de contribuţiuni, certificat conform cu ori- 
ginalul de către implinitori şi adeverit de casierul districtului, va fi 
trimis pentru acest sferşit inainte de 1 Ianuarie consiliului comunal 
respectiv. Ă 

Arr. 31. Consiliele comunale vor incheia listele şi le vor afişa pe por- 
tile tutulor caselor publice in cea d'ântâii Duminică după 15 Ianuarie. 
Ele vor sta afişate trei săptămâni şi se va desluşi intr'6nsele că, ori-ce 
cetățân care ar avea reclamaţiuni de făcut se póte adresa la consiliul 


315 


comunal in termen de trei săptămâni de la data afişărei in care se va 
insemna şi dioa când acest termen espiră. 

Anr. 32, Lista alegătorilor Senatului este deosebită de aceea a alegă- 
torilor Adunărei. 

Anr. 39. Fie-care din aceste liste va fi impărţită pe colegiuri şi va co- 
prinde in facia numelui fie-cărui individ inscris locul şi data nascerei, 
data naturalisaţiunei, unde îşi plătesce dările până la implinirea cen- 
ului cerut precum şi natura acelor dări, deosebindu-le in trei categorii: 
dare funciară, dare personală şi patentă, 

Arrt. 34. Reclamaţiunile ce ar nasce asupra inscrierilor sai omisiunilor 
ce s'ar comite in liste se vor adresa consiliului comunal in cele d'ântâii 
trei s&piemâni de la data afişărei. 

După ce consiliul comunal va fi otărât asupra tutulor reclamaţiunilor 
ivite, el inchee listele definitive şi le publică negreşit până la cea d'ân- 
têiù Duminică a lunei Februarie. 

Arrt. 85, In cele trei săptămâni ce urmâză, nemulţumiţii vor putea 
apela in contra otărârilor consiliului comunal la tribunalul judeţului, 
iar in centra otărârilor tribunalului la curtea de casaţiune, până in trei- 
deci dile de la primirea sentinţei thibunalului. 

Tribunalul şi curtea de casaţiune statuéză de urgenţă in asemenea 
casuri. 

Ori-ce personă admisă in listele electorale pote reclama inscrierea sai 
ştergerea ori-cărui iLdivid omi; sai nedrept inscris in lista colegiului 
din care el insușşi face parte. 

Arrt. 36. Pe temeiul unor asemenea otărâri lista se rectifică de către 
consiliul comunal in termen de trei qile de la a lor pronunciare. 

Anr. 37. Procedura in acestă materie este gratuită. 

Arrt. 38. La revisuirea anuală a listelor, consiliele comunale vor adăoga 
pe cei ce ar cunósce că at dobendit calităţile cerute de lege. 

Consiliele comunale scot din liste: 

1° Pe cei morţi; 

2 Pe acei a căror inscriere se va fi declarat nulă de autorităţile ju- 
decătoresci. 

Arrt. 89. Listele de alegători stai pururea deschise in cancelariele pri- 
mărielor in tot timpul otărât pentru reclamaţiuni, spre a se putea con- 
sulta de către ori-care va cere să le vadă, 


316 


TITLUL VII 


DESPRE OPERAȚIUNILE ELEOTORALE 


Aar. 40. Colegiele electorale se convâcă de puterea esecutivă cu trei 
stptămâni cel pucin inainte de dioa fixată pentru alegeri. 

Arrt. 41. Fie-care colegii electoral voteză separat şi alege in deosebi 
numărul deputaţilor sai senatorilor invoiţi prin legea de faciă. 

Arr. 42. Alegători! din al 4-lea colegiă pentru deputaţii Adunărei se 
impart dupe comune in grupe de 500 alegători care aleg câte un delegat 
la 50 alegători şi prin scrutin secret. 

Alegătorii dintr-o comună nu pot fi alipiţi la comunele imediat limi- 
trofe de cât numai atunci când prisosul formeză un număr mai mic de 
50 alegetori. Aceştia se determină prin tragere la sorţi făcută de con- 
siliul comunal cu ocasiunea formărei listelor. 

Alegttorii din acelaşi oraşi nu pot fi chemaţi să voteze de cât in coló- 
rea unde îşi aŭ locuința sai in colórea imediat invecinată. 

Arrt. 43. Toţi delegaţii districtului se intrunesc la reşedenţa districtu- 
lui pentru a procede la alegerea deputatului. 

Arr. 44. Delegații se aleg din noŭ ori de câte ori se vor convoca cole- 
giurile pentru alegerile generale sati parţiale ale deputaţilor. 

Anr. 45. Alegerea deputaţilor şi senatorilor se face pururea prin scru- 
tin secret. 

Arrt. 46. Operațiunile electorale nu se pot incepe sub pedâpsă de nuli- 
tate mai inainte de ora fixată pentru intrunirea alegătorilor. Cei ce vor 
participa la asemenea operaţiuni precipitate vor fi pedepsiţi cu inchisâre 
de la o di până la o lună. | 

Arrt. 47. Intrunindu-se la ora fixată cel pucin 25 alegători se pote forma 
biuroul provisoriă, compus de un preşedinte luat dintre alegătorii pre- 
sinți cel mai in vârstă şi din duoi secretari luaţi dintre cei mai tineri. 
Se va procede indată la formarea biuroului definitiv. 

Anr. 48. Biuroul definitiv se compune dintr'un preşedinte, duoi secre- 
tari şi duoi scrutatori, Eí se aleg dintre alegători cu scrutin secret şi cu 
majoritate absolută a membrilor presinţi. 

Aar. 49. Colegiul nu se pote ocupa de alta de cât numai de alegerile 
pentru care este convocat. 

Arrt. 60. Preşedintele are singur poliţia Adunărei alegătorilor, 


317 


Nimeni nu pote intra inarmat. Nici o putere armată nu pote fi pusă 
in localul alegerilor sai in giurul sei. 

La cas de neorênduélă, preşedintele pote cere ajutorul puterei armate. 
Autorităţile civile şi militare cele mai. apropiate sunt datore a urma 
cererile sale in acestă privinţă. 

Dacă in localul alegerilor unul saă mai mulţi asistenţi ar da semne pu- 
blice de desaprobare sai ar aţiţa turburări in ori-ce mod, preşedintele, 
consultând biuroul, îi va chema, la ordine; dacă iar vor persista, va in- 
cheia proces-verbal prin care îi va condemna la o amendă de la unul până 
la dece galbeni sai la inchisâre de la trei dile până la o lună şi va tri- 
mite pe condemnaţi impreună cu procesul-verbal la administraţiune spre 
a se esecuta pedepsa. 

In cas de neorânduslă gravă, preşedintele ridică şedinţa pe o jumătate 
oră. Dacă la redeschidere neorândusla tot ar predomni, el o amână pe 
a duoa di, luând mai ântâii avisul biuroului. 

Biuroul pronunciă provisoriu asupra operaţiunilor colegiului sai sec- 
tiunei. 

Tóte reclamaţiunile se inseréză in procesul-verbal precum şi decisiu- 
nea motivată a biuroului. Piesele relative la reclamaţiuni şi subsemnate 
de membrii biuroului şi de reclamantsealátură pe lângă procesul-verbal. 

La deschiderea şedinţei, secretarii sati unul din scrutatori dă cetire tit- 
lului VII alegătorilor presenţi. 

Ori-ce distribuire sai ar&tări de scrieri sai imprimate injurise ori 
anonime, de pamflete sai caricaturi in localul unde se face alegerea este 
poprită, sub pedepsă de a plăti o amendă de la 500 până la 2,000 lei. 

Arr. 51. Preşedintele face cunoscut Adunărei alegătorilor numărul per- 
sonelor de ales. 

Arr. 52. Fie-care alegstor chemat la rândul seii depune biletul scris 
pe hârtie albă, tăiată in aceiaşi mărime de către biuroi in facia ale- 
gătorilor, intr'o cutie cu duo€ incuetori ale căror chei se păstreză: una de 
către preşedinte şi alta de către cel mai bătrân dintre secretari. 

Aleg&torii ce nu vor putea scri singuri biletul lor pot chema în aju- 
tor pe ori-care dintre alegătorii presenţi. 

Arr. 53. Biuroul pus inaintea preşedintelui şi secretarilor va fi agedat 
ast-fel cum alegătorii să pâtă observa cele ce se petrec la despuierea 
şcrutinului, 


318 


Arrt. 94. După ce sai chemat toţi alegetorii succesiv după ordinea al- 
fabetică, se mai face o ultimă chemare acelor care pâte aŭ lipsit din sală; 
iar scrutinul rămâne deschis până la patru ore séra. 

Pentru asigurarea voturilor se vor pune pe urnă peceţile mai multor 
dintre alegători, care vor putea chiar r&mâne in sală pentru paza urnei. 

Aer. 55. Votarea durâză duoă dile dacă trebuinţa o cere. 

Arrt. 56. Nimeni nu pote fi primit să voteze dacă nu va fi trecut in lis- 
tele afişate. 

Cu tote acestea biuroul va fi dator să primâscă pe aceia care vor in- 
fâcişa o decisiune a autorităţei competinte prin care tise recunâsce drep- 
tul de alegător. 

Anr. 57. La biuroul recensemântului general se adună tâte urnele di- 
feritelor secţiuni ale unui colegiu. Urnele se deschid una după alta de 
preşedintele biuroului. 

La deschiderea fie-cărei urne se desface fie-care bilet inaintea publicu- 
lui; numele eşit se scrie pe o induoită listă: una ţinută de secretari, alta 
de scrutatori. Resultatul general se proclamă de către preşedinte. 

Indată după proclamarea votului, biletele se ard in presenţa colegiului. 

Arrt. 58. Biletele care coprind nume neinţelese sai semne de ori-ce na- 
tură care ar presupune o prealabilă inţelegere sunt nule. 

Arrt. 59. Alegerea deputatului se face după majoritatea relativă a vo- 
turilor esprese. La cas de paritate se decide prin tragere la sorţi de că- 
tre preşedintele biuroului de recenssmânt. 
 Anar. 60. La intemplare când biuroul nu voesce să urmeze operaţiunea 
alegerel şi se retrage, atunci alegătorii rămaşi in ori-ce număr ar fi a- 
leg un alt biuroi şi desăvârşesce alegerea. 

Arrt. 61. Săvârşindu-se alegerea, biuroul intocmesce un act subscris de 
preşedinte şi de secretari care se legalis6ză de autoritatea comunală a 
locului unde va fi biuroul de recensemânt general. 

Arrt. 62. Universitățile laşi şi Bucuresci formeză fie-care in parte câte 
un colegii care alege câte un senator dintre profesori. 

Rectorele este preşedinte al biuroului. El este asistat de duoi secre- 
tari luându-se cei mai tineri profesori. Biuroul definitiv se formeză prin 
alegere. 

Arrt. 63. Presenţa majorităţei absolută a profesorilor ce compun uni- 
versitatea este indispensabilă pentru a procede la alegere. 


319 


Alegerea se face după regulile de mai sus şi cu majoritate absolută a 
membrilor presenţi, 

Neputându-se dobândi majoritatea absolută la ântâia votare, va fi se- 
nator acel care va intruni cele mai multe voturi la a duoa votare. 

In cas de paritate se dă preferință: celui mai in vârstă. 

Nu se socotesc in număr pentru formarea acestei majorităţi pro- 
fesorii streini sai care nu vor fi impământeniţi şi care nici nu pot 
lua parte la vot. 


TITLUL VIII 


DISPOSIȚIUNI GENERALE 


Arrt. 64. Operațiunile alegerilor se veriícă de către Adunarea generală 
care singură otărasce asupra validităţei lor. 

Arrt. 65. Deputatul ales in mai multe colegii este dator a declara 
opţiunea sa Adunărei generale până in dece dile după verificarea titlu- 
rilor. De nu va fi declarat opţiunea in acest termen Adunarea decide 
prin sorţi. 

Anr. 66. In cas de vacanţă prin opţiune, morte, demisiune saă altmin- 
trelea, colegiul electoral, care urmeză a indeplini vacanţa, va fi convo- 
cat in termen de duoă luni cel mai târdii. 

Arrt. 67. Adunările aŭ singure dreptul de a primi demisiunea vre-unuia 
din membri lor; când nu sunt intrunite, demisiunea pote fi notificată 
ministerului din intru. 

Arrt. 68. Ori-ce personă care se va inscrie in listele electorale prin 
mijlOce fraudulose sai care îşi va ascunde vre-una din necapacităţile 
prevědute de lege saŭ va fi luat parte la vot nefiind inscrisă in listă 
sai fiind lipsită de dreptul de alegă&tor, se pedepsesce cu o amendă de 50 
galbeni cel pucin şi de 500 galbeni cel mult sai cu inchisrea cel pucin 
de opt dile şi de trei luni cel mult. | 

Arrt. 69. La cas când ministerul public nu ia iniţiativa, dece alegători 
adunaţi aŭ dreptul a intenta proces criminal, ântâii, in contra ori-cărui 
individ care in timpul operaţiunelor electorale ar ascunde, ar adăoga 
saii ar schimba listele; al duoilea, in contra tutulor acelora care ar tur- 
bura operaţiunile electorale şi ar atinge libertatea votărei prin mijloce 
inşelătore, prin violinţă sai ameninţări. 


820 


TITLUL IX 


DISPOSIȚIUNE TRANSITORIE 


Arrt. 70. Pentru prima aplicare a legei de faciă se va putea deroga la 


termenile fixate intr'ânsa, observându-se ins: nestrămutate tote cele-l-alte 
reguli statornicite pentru publicaţiuni, apel, notificări, convocaţiuni. 


D. C. Boerescu. Acum, domnilor, 
daca vom sta până se va ceti proiectul in 
total, de sigur că acâstă cetire numai 


ne ar lua o oră; de aceea socotesc că e. 


mal espeditiv a vota articol cu articol de 
óre-ce tâte principiele acestei legi sunt 
deja coprinse in Constituţiune. 

D. N. Ionescu. Domnule preşedinte, 
socotesc că cu acâstă ocasiune a desbate- 
rei legei electorale, desbatere ce pentru 
prima ră se face de Adunarea României 
in deplina sa uutonomie, nuartrebui să 
procedăm cu precipitare. 

Legea electorală este, precum a ob- 
servat forte bine onorabilul representant 
de la Tergu-Jiului când cerea prefe- 
rință pentru dânsa, este basa intregu- 
lui nostru sistem parlamentar; pentru 
că intrega Constituţiune atârnă de la 
mandatarii naţiunei care vor fi chemaţi 
a o pune in lucrare. De aceea socotesc 
că trebuesă luăm cunoscinţă mai ânteiă 
de intregul proiect al legei electorale, 
pentru ca să vedem până la ce grad 
acele promisiuni ce ne a dat onorabilul 
raportor despre independinţa alegăto- 
rilor sunt ajunse in proiect. 

Domnule preşedinte, ori cât să fie 
deprinderea nóstră a discuta cestiuni 
politice constituţionale, totuşi in discu- 
țiunea unei legi electorale suntem novici 
căci nu s'a discutat in nici o Adunare o 
lege electorală de când esistă România. 
De aceea socotesc că trebue să urmăm 
prescripţiunile stricte ale regulamen- 
tului, dându-se mai ântêiù cetire intre- 
gului proiect, făcându-se discuţiune 
generală asupră-i; să discutăm şi .să 


votăm proiectul articol cu articol şi apoi 
iarăşi discuţiune generală şi in fine vot 
in total. 

Socotesc că timpul va fi mai bine in- 
trebuinţat cu acest mod de cât daca am 
procede la votare de o dată şi am pro- 
pune amendamente care nu le am putea 
inţelge din causă că nu suntem preparaţi 
pentru acâstă lucrare. Aşa dar menţin a 
ne ţine strict de acâstă normă; căci până 
acum nici proietul nu îl avem tipărit şi 
trebue a se ceti ca să il putem asculta cu 
atenţiune. Acâsta era propunerea ce 
voiam să fac pentru ordinea dilei, ca să nu 
ne abatem in acâstă gravă ocasiune de la 
regulile prescrise; căci aceste reguli sunt 
o garanţie că legea nu va fi rěù inter- 
pretată. Sciţi, domnilor, că s'a dis in 
multe rânduri că nu legile nóstre aŭ fost 
rele ci am păcătuit prin nesinceritatea 
cu care le am aplicat. Aşa dar trebue 
ca acestă lege să fie discutată cu matu- 
ritate, cu greutate şi in interesul acesta 
cer casă se deschidă discuţiunea generală 
și pe urmă pe articole, conform regula- 
mentului. 

D. R. Ionescu. Procedând in discu- 
țiunea generală şi apoi pe articole, nu 
am avea alt resultat de cât a prelungi 
in infinit desbaterea acestui proiect al 
comisiunei mixte. Şi cât pentru ceea ce 
dice domnu N. Ionescu casă ne inscriem 
unii pentru şi alţii contra, a desbate 
principiele legei in discuţiune generală 
şi apoi pe articole, inchipuiţi-vă ce pro- 
porţiune ar lua acea discuţiune. 

Domnilor, principiele generale ale 
acestei legi sunt puse deja prin Consti- 


tuţiune. Acum tot ce ne interesâză pe 
noi este să legiuim cum să se aplice acele 
principii şi pentru aceea nu văd de ce să 
se mai deschidă discuţiunea generală. 

Adunarea a numit o comisiune din 
amânduot părţile sale care să lucreze 
acâstă lege şi nu mai věd necesitatea 
unei discuţiuni generale, de vreme ce 
acea comisiune vine să ne aducă resul- 
tatul lucrărilor sale pe care lea făcut in 
deplină inţelegere, fără vre o diverginţă 
de opiniuni intre o parte şi cea-l-altă. 

Rog dar pe onorabilul domnu raportor 
să se ducă la tribună şi să cetâscă arti- 
colul 1 ca să mergem inainte. 

— Se cere inchiderea discuţiunei. 

D. N. Ionescu. Nu se pote cere in- 
chiderea discuţiunei când discuţiunea, 
generală nu s'a urmat şi când regula- 
mentul dice că asupra ori-cărui proiect 
de lege se deschide mai ântâiă o discu- 
țiune generală, inainte de a trece la 
discuţiunea pe articole. 

Acea discuţiune cer să se deschidă, 
conform regulamentului, iar nu să se 
pue la vot inchiderea ei când ea nici a 
apucat a se deschide. 

Eu voii ca discuţiunea legei electorale 
să nu se facă cu piciorul in aer; căci de 
la aplicarea acestei legi va atârna 
aphcarea tutulor celor-l-alte legi. Ori 
cât de grabnic ar fi onorabilul domnu 
representant de la Pitesci, eŭ sunt mai 
grabnic de cât dumnâlui, căci am să mě 
duc de unde am venit şi acolo am să daŭ 
respuns la mai mulţi 6meni ; nu voiă dar 
să votez acâstă lege cardinală pe picior 
ci conform regulamentului. 

D. N. Blaremberg. Sunt pentru 
inchiderea discuţiunei; căci daca ea s'ar 
prelungi in nesferşit nu mai věd utilita- 
tea comisiunei ce aţi orânduit şi a căreia 
lucrare vě aţi legat a o primi de confiență. 

Rog pe domnu N. Ionescu să crédă 
că şi noi suntem pentru observarea re- 
gulamentului şi pentru maturitatea dis- 
cuţiunilor, insă nu atunci când minutele 
ne sunt socotite; vă rog dar să inchideţi 


39) 


discuţiunea generală şi să intrăm in 
disenţiuuea articolelor şi observaţiunile 
domnului N. Ionescu vor fi mult maï 
profitabile făcute la locul lor; căci 
principiele acestei legi sunt aşedate in 
Constituţiune ; detaliurile singure mai 
pot face obiectul unei discuţiuni. 

Vooi. La vot inchiderea discuţiunei. 

D. N. Ionescu. Protestez din tote 
puterile mele să se reformeze regula- 
mentul printr'un vot (sgomot). 

Voci. La vot. 

D. N. Ionescu. Dece deputaţi din 
Moldova s'aŭ dus; nu ai: mal rămas de 
cât şâpte. 

Noi nu putem lua asupra nâstră res- 
punderea unui vot cu precipitare. 
(sgomot). 

O voce. Nu mai sunt deputaţi mol- 
doveni şi munteni. 

D. N. Ionescu. O parte insemnată 
din România nu e representată aci şi o 
lege ca acâsta nu voii să se voteze cu 
precipitare. 

Vă conjur,in numele demnităţei aces- 
tei Adunări, să nu vě precipitaţi cu 
acestă lege (sgomot). 

Voci. La ordine. 

D. vice-pregşedinte. Domnilor de- 
putaţi, numai preşedintele este in drept 
să cheme pe un orator la ordine. 

D. P.Cernătescu. VE rog, domnilor, 
să se esecute regulamentul in acestă 
privinţă, căci legea electorală este forte 
importantă. 

3 

D. vice-preşedinte. Discuţiunea ge- 
nerală asupra proiectului de lege elec- 
torală este deschisă. 

D. N. Ionescu. Domnule preşedinte, 
pe cât am putut observa din repedea ce- 
tire a acestei legi, socotesc că principiul 
acela de a se esclude ingerinţa puterei 
esecutive nu e destul de garantut. Ono- 
rabilul raportor a dis că principiul acesta 
a fost spiritul general care a inspirat 
acestă lege. Socotesc că intru cât prive- 


2l 


gherea listelor se lasă primarilor care 
nu sunt numai funcţionari comunali, 
dar care, după legile esistente, sunt și 
funcţionari ui administraţiunei centrale, 
socotesc că principiul acela al esclude- 
rel ingerinţei puterei esecutive nu e de 
ajuns garantat. Afară de acâsta găsesc 
că in acâstă lege sunt o mulţime de 
inutilităţi;, aşa, tot ce se dice in legea 
electorală in privința principielor fun- 
damentale ce s'aii pus in Constituţiune, 
cred că s'ar fi putut lăsa afară... 

O voce. Sunt şi in legile altor ţări. 

D. Ionescu. Un onorabil deputat 
îmi aduce aminte că asemenea disposi- 
ţiuni se găsesc şi in legile electorale ale 
altor ţări; dar precum va făcut obser- 
vaţiune nu mal departe de cât ieri, de 
onorabilul representant de la Câmpu- 
Lung, in tote imităm pe Francia, An- 
glia, Belgia, etc., şi ar fi bine să facem 
şi ceva mai aprope de noi. Socotesc că 
in loc de 70 şi mal bine de articole co- 
piate din legile altor ţări, un şir de ar- 
ticole substanțiale relative la inscriere, 
la facerea listelor, lu operaţiunile elec- 
torale şi la penalităţile in contra frau- 
dei, ar fi fost destul ceea ce sar fi putut 
face in duvt duzine de articole. E ade- 
vărat că legile electorale anteridre şi 
mai ales instrucţiunile ministeriale eraŭ 
forte abondante in prescripţiuni, dar noi 
de acestea nu avem a ne ingriji, fiind- 
că principiele fundamentale ule drep- 
tului electoral sunt inscrise in Consti- 
tuțiune. De aceea eii aşi duri ca să 
recundacem că legea electorală in dis- 
cuțiune e pe deo parte in unele dis- 
posiţiuni inutilă, in altele defectudsă 
şi in fine lacundsă. E inutilă in cea-ce 
privesce basele alegerilor; e defectudsă 
in tot ce privesce aplicarea principiului 
escluderei ingerinţei puterei esecutive; 
e in fine lucundsă in ceea-ce privesce 
penalitutea impusă acelora care caută să 
fulsifice libera espresiune a alegătorilor. 

Trebue să sciți, domnilor, că ţările 
constituţionale sunt forte gelóse de a 


__899 


lăsa pe alegetori in voia lor. Acum, in 
punctul acesta am surprins că prin lege 
se atacă 6re-cum libertatea presei. S'a 
prescris ori-ce lucru tipărit care să im- 
prăscie impregiurul biuroalui electoral; 
asemenea disposiţiune e fără precedent 
in statele constituţionale. 

O voce. E in Belgia. 

D. N. Ionescu. Fiind-că mi se citeză 
Belgia, nu insă din partea aceea care 
e contra imitărei altor ţări, voit r&s- 
punde că Belgia insăşi a pus in cestiune 
reforma legei electorale şi acâsta tocmai 
pentru a asigura mal mult principiul 
independinţei alegerilor. Belgia chiar 
anul acesta se ocupă de reforma lejei 
electorale. Să nu imităm dar Belgia in 
ceea-ce ea insăşi a recunoscut că e defec- 
tuos. Atrag dar atenţiunea dumnevâstră 
asupra punctului lacunos in legeu elec- 
torală. Nimic, domnilor, nu va putea 
asigura penalitatea aceluia care ar voi 
să corupă pe alegători. Noi, de şi suntem 
tineri in practica electorală, cu tote 
acestea putem dice că avem o esperiență 
făcută asupra corupţiunei prin intimi- 
dări; guvernul trecut a fost fecund in 
mijloce de a fulsifica voinţa alegătorilor. 
Cred că legea uctsta ar trebui să prevină 
acest rău, să nu îl lăsăm să prindă rădă- 
cină in noul nostru sistem. 

Acestea, domnilor, sunt observaţiunile 
mele generale; imi reserv dreptul a 
propune amendamente in sensul acesta 
când vom veni la discuţiunea articolelor 
in parte. 

D. principe D. Ghika. Domnilor. 
când in Adunare s'a manifestat dorinţa 
de a intra indată iu discuţiunea artico- 
lelor nu era, precum a voit domnu N. 
Ionescu să dică, o voinţă din partea nós- 
tră să nesocotim regulamentul; nu 
domnilor; Adunarea e gelósă de paza 
regulamentului care este legea sa, căci 
numai ast-fel şi legile votate de noi vor 
fi respectate de ţeră. 

In cestiunea de faciă insă discuţiunea 
generală nu ar avea un sens, un obiect; 


fiind-că, domnilor, care pote fi scopul 
discuţiunei generale? De a se convinge 
Adunarea dacă trebue sai nu să ia in 
consideraţiune o lege; dar in facia legei 
electorale nu suntem in posiţiune de a 
respinge luarea in consideraţiune, căci 
acâstă lege face parte din Constituţiune, 
este un anex al Constituţiunei. Prin 
urmare, indată ce luarea in considera- 
ţiune nu pâte fi pusă in cestiune, nu věd 
ce scop ar mai avea o discuţiune generală. 

Cu mâbhnire insă am audit unele cu- 
vinte ale domnului Ionescu, care obici- 
nuit intrebuinţeză o mare moderaţiune 
in espresiuni şi chiar in intonaţiunile 
vocel; cu părere de r&ă dic, îl am audit 
dicend că, fiind că o mare parte din depu- 
taţii moldoveni lipsesc, domnia-sa va sta 
aci ca să privegheze lucrările nostre. 

Mai ântâii, domnilor, mě cred dator 
a protesta in contra acestei numiri de 
moldoveni şi munteni care nu ar trebui 
să se mai pronunţe in acâstă Adunare 
ca un semn de deosebire. 

Aci, domnilor, nu suntem nici munteni 
nici moldoveni, suntem Români, repre- 
sentanţi ai României. Şi pot incredinţa 
pe domnu N. Ionescu că fără a fi dum- 
n6lui presinte, de câte ori va fi vorba de 
interesele diferitelor părţi ale ţărei, noi 
vom sci a fi cu o egală solicitudine şi 
afecţiune pentru tote, fiind-că tâte im- 
preună constitue țéra nóstră. 

Rog dar pe domnu Ionescu a nu se 
mai servi cu acâstă espresiune ca de un 
termen de demarcaţiune intre represen- 
tanţii din diferitele judeţe ale României. 
Şi cât pentru observările ce domnia-sa 
ar voi a face asupra acestei legi, să îşi 
reserve dreptul ca la fie-care articol in 
parte să arate defectele ce dumnâlui 
găsesce in lege şi să propuiă modificările 
ce ar voi; căci, după cum am mai dis, o 
discuţiune generală nu ar avea nici un 
scop. 

Voci. Inchiderea discuţiunei. 

D. C. Boerescu. In numele comisiu- 
nej dumnâvâstră, vă rog ca inainte dea 


inchide discuţiuneu să îmi permiteţi a 
vě du dre-curi lămuriri in privinţa celor 
relatate de onorabilul domnu N. Ionescu 
(vorbesce). 

Comisiunea a fost criticată cum că nu 
ar fi asigurat in destul prin acestă lege 
inriuririle uutorităţei asupra alegerilor. 
Dar comisiunea a socotit că nu pote asi- 
gura mai bine sinceritatea şi libertatea 
alegerilor de cât prin intervenţiunea 
autorităţei comunale, care nu este de 

ât iarăşi resultatul unei alegeri. 

Daca insă onorabilul domnu Ionesca 
a fost mal fericit şi a găsit o altă auto- 
ritate recunoscută, care să fie şi mai 
aptă pentru acesta, care să ofere şi mal 
multe garanţii alegătorilor, atunci ar fi 
făcut bine să ne spne şi noă care este 
acea autoritate. Noi nu concepem care 
altă autoritate ar putea inlocui consiliul 
comunal, afară numai daca nu vom pro- 
clama tote colegiurile electorale din țéră 
ca autorități independiute, indatorân- 
du-le pe dânsele cu facerea listelor elec- 
torale (ilaritate). 

Onorabilul domnu Ionescu a adăogat 
că sistema adoptată de comisiune nu este 
perfectă, fără insă să ne facă ondre dea 
ne arăta sistemu care are preferința 
domnieisale. Comisiunea nu a credut inu- 
til a reproduce articolele din Constitu- 
țiune privitore la alegeri; fiind-că noi 
trebue să presentăm publicului un ce 
complet,.o lege pe care ori-cine să o 
pâtă inţelege. Primarii de prin sate nu 
sunt atât de invăţaţi in cât să potă studia 
principiele electorale coprinse in Consti- 
tuţiune şi in legea specială; el aŭ nevoe 
deo lege care să fie indestulătore prin ea 
INsăşi. 

Pe lângă acâsta onorabilul domnu N. 
Ionescu ne a imputat că sunt multe 
lacune, de vreme ce nu am prevădut tote 
pedepsele care trebuesc aplicate in con- 
tra ori-căruia care ar comite vre-o crimă 
sai delict. Dar noi, domnilor, nu ne am 
propus să facem din legea electorală un 
codice penal, nici a reproduce din acest 


324 


codice disposițiunile prin care se pedep- 
sesce delictele in materie electorală. 

S'a mai dis că noi am atentat lu 
libertatea presei şi scii pentru ce? 
Pentru că prin legea de faciă oprim ca 
in sala alegerilor să se impartă caricaturi 
sau pamflete. Sunt mulţi Gmeni care 
adese ori nu reculeză de a căuta trimful 
lor prin ori-ce mijlâce şi chiar cu preciul 
ondrei şi demnităţei altora; asemenea 
procedări trebuesce pedepsite. Şi să nu 
ne spue domnu Ionescu că in legea 
electorală a Belgiei saii in alte state nu 
esistă o asemenea disposiţiune, căci ea 
esistă mal pretutindeni. Şi pentru li- 
niştirea domnului N. Ionescu am ondre 
să îl spui că aceste pedepse nu isbese 
libertatea presei care nu are nici un 
amestec aici, ci licența, desordinea, care 
de sigur îi displace şi domnieisale ca 
noă tutulor. 

Dar sunt prea numerdse disposiţiunile 
in proiectul de lege ce ați elaborat, 
adaogă domnu N. Ionescu. Dar când se 
găsesc disposiţiuni de felul acesta, ori 
cât de multe ar fi, nici un amical liber- 
tăţei nu trebue să se plângă, fiind-că 
dânsele servă tocmai pentru a asigura 
libertatea. Să vě daŭ un esemplu. Legea 
electorală de sub Domnul Cuza nu ar&- 
ta care este colegiul electoral central. 
Prin acest proiect nul dicem că colegiul 
electoral central este acolo unde este 
primăria. Să vedem acum dacă acestă 
disposiţiune de detalii este:de prisos? 
Credem din contra că ea este menită a 
garanta libertatea şi sinceritatea alege- 
rilor. Iată cum: când legea electorală 
nu determină care este colegiul electoral 
central, autoritatea determină atunci 
dânsa acest colegii şi îl determină pe 
acela unde are ómeni maí devotați. Con- 
secinţele le pâte prevedea lesne onora- 
bilul domnu Ionescu. Aşa dar criticele 
onorabilului representant de la Fălciă 
nu le găsim destul de fundate. 

— Se cere inchiderea discuţiunei şi 
puindu-se la vot se primesce, 


— Se procede la cetirea şi votarea arti- 
colelor in parte. 

— Se cetesce titlul I cu articolul 1 şi 
punându-se la vot se primesce. 

— Se cetesce articolul 2 şi se primesce 
fără discuţiune. 

— Se cetesce articolul 3. 

D. N. Ionescu. Cer supresiunea . 
acestui articol, fiind-că e intocmai cu 
articolele 59, 60, 61, 62, 63, 66 din 
Constituţiune. Mi se pare că e inutil. 

— Se pune la vot articolul 3 şi se 
primesce. 

— Se pune la vot articolele 4 şi 5 şi 
se primesce fie-care in parte. 

— Se cetesce articolul 6. 

D. N. Ionescu. Cer cuvântul să pro- 
pun un amendament. Cred că domnu 
raportor îmi va permite acâsta, căci de 
dre-ce se pune in discuţiune acest articol 
negreşit că se presupune a se putea şi 
amenda. 

Voci. Lu vot, la vot. 

D. N. Ionescu. Atunci dar să fie bine 
inţeles că se pune iu discuţiune un arti- 
col care nu póte fi şi amendat. 

O voce. Acestea sunt din acele arti- 
cole care sai votat prin Constituţiune: 

D. N. Ionescu. Constituţiunea dar 
nu se pune de a duoa óră in discuţiune. 

D. C. Blaremberg. Domnu [Ionescu 
are dreptate asupra ucestei din urmă 
observări şi dar socotesc că articolele ce 
sunt votate prin Constituţiune nu se 
mai pot vota; ci domnu raportor, ale- 
gându-le, să le declare ca votate prin 
Constituţiune. 

D. C. Boerescu. Tocmai ast-fel se 
va urma. 

Articolul 6 dar fiind identic cu arti- 
colul 62 din Constituţiune, nu mai in- 
cupe vot. - 

— Se cetesce articolul 7. 

D. C. Boerescu. Vedeţi, domnilor, că 
de şi acest articol este identic cu articolul 
62 din Constituţiune, insă adăogându-i- 
se un alineat ca esplicaţiune trebue să 
se voteze acest alineat, 


— Se pune la vot articolul 7 cu aline- 
atul şi se primesce. 

— Se cetesce articolele 8, 9 şi 10. 

D. raportor. Aceste trel articole sunt 
identice cu articolul 68 din Constituțiune. 

— Se cetesce articolul 11. 

D. raportor. Acest articol este identic 
cu articolul 70 din Constituţiune. 

D. principe D. Ghika. Fiind-că věd 
că se ridică dre-cari observaţiuni asupra 
modului de votare, trebue să esplicăn 
acâsta ; ori-ce articol se pune la vot, insă 
ce se pune la vot ? Se punela vot dacă acel 
articol este copiat intocmai după Con- 
stituţiane, dar nu se pune la vot cu facul- 
tatea de a se şi amenda. Camera nu pote 
amenda Constituţiunea votând articolele 
acestei legi. Nu pote dar domnu Ionescu 
să propue amendamente la acele articole. 

D. C. Boerescu. Eii am ondre a spune 
domnului Dimitrie Ghika că nici nu 
avem ce pune la vot. 

Adunarea a incuviinţat principiul ca 
acestă comisiune, al cărei raportor am 
ondrea a fi eŭ, să copieze in legea elec- 
torală articolele din Constituţiune, fără 
să se mai pue la vot. 

— Se cetesce articolul 12. 

D. R. Ionescu. Domnu Măldărescu 
dice că procedând ast-fel se retrage din 
Adunare; atunci cel pucin rog pe domnu 
Măldărescu să se esplice pentru ce se 
retrage? Pentru că nu amendăm arti- 
colele din Constituţiune ? 

— Se recetesce articolul 12. 

D. C. Boerescu. Acest articol este 
identic cu articolul 70 din Constituţiune; 
numai acestă frasă, care este o esplica- 
iune, trebue să se pue la vot: „tragerea 
la sorţi etc. 

— Se pune la vot şi se primesce. 

— Se cetesce articolul 13 care este 
identic cu articolul 73. 

— Asemenea articolul 14 care este 
identic cu articolul 76 din Constituţiune. 

— Se cetesce articolele 15 şi 16 şi puin- 
du-se la vot se primesce fie care in parte. 

*— Se 'cetesce articolul 17. 


325 


D. C. N. Brăiloiu. Socutesc că este 
prea redusă vârsta alegătorilor, tot-d'u- 
una vârsta politică s'a deosebit de versti 
civilă. Socotesc că trebue să se céră pen- 
tru alegători tot aceeaşi vârstă de 25 de 
ani ca pentru eligibili. 

D. N. Blaremberg. Domuilor, cu- 
vântul pentru care comisiuuea a admis 
vârsta de 21 ani pentru alegători a fost 
că, vârsta eligibililor s'a redus in Con- 
stituţiune de la 30 la 25 ani. Şi sciți că e 
generalmente admis ca intre eligibili şi 
ulegători să esiste o deosebire de vârsti. 
Coborând dar vârsta pentru eligibili, a 
trebuit să o coborâm şi pentru alegători. 
De aceea, vârsta de 25 ani fiind admisă 
pentru unii, am admis aceea de 21 ani 
pentru cei-l-alţi. 

D. ministru de finance. Domnilor, 
principiul e acesta: când declari pe un 
om major de a îşi implini datoriele de 
cetățén activ in privinţa Statului, trebue 
să îi dal și drepturile care sunt legate cu 
acele datorii. 

La 21 ani plitesce contribuţiuni, 
trage la sorţi, merge de îşi dă tributul 
de sânge şi nu puteţi să îl lipsiţi de vot 
căci ar fi o mare nedreptate. Dacă aţi 
pune vârsta de 25 ani pentru vot, atunci 
puneţi şi cele-l-alte indatoriri tot la a- 
câstă vârstă. Trebue să aveţi aceeaşi 
măsură. 

— Amendamentul domnului Brăiloiu 
se pune la vot şi se respinge. 

— Se pune la vot articolul 17 şi se 
primesce. 

— Se cetesce articolul 18 şi se pri- 
mesce. 

— Se cetesce articolul 19 şi se pri- 
mesce. 

D. ministru de finance. Domnilor, 
vě cer o esplicaţiune. Cese inţelege prin 
servitori cu simbrie ? 

D. raportor. Slugile curat dise. 

— Se cetesce articolul 20. 

Voci. Sati de joc de cărţi (ilaritate). 

— Se pune la vot articolul 20 cu acâstă 
modificare şi se primesce. 


D. ministru de finance. Cer cuvân- 
tul pentru o esplicaţiune. Acel care ţin 
case de joc de cărţi se inţelege acel care 
aŭ fost osândiţi. 

D. raportor. Ei nu pot să fie osân- 
dţi; sunt nişte pers6ne indeobşte cu- 
noscute, de notorietate publică. 

D. ministru de finance. Domnilor, 
ca să nu faceţi o lege pe care guvernul 
punând-o in aplicaţiune să diceţi că îi 
a dat o intindere mai mare, de aceea vě 
cer şi aici o esplicaţiune. Înţeleg când 
diceţi despre cei care țin case de prosti- 
tuţiune; căci pentru aceștia este o lege 
care îi obligă să fie cunoscuţi de poliţie 
şi prin urmare se pot constuta oficial 
care sunt. Dar pentru cel care ţin case 
de joc de cărţi nu este nici o lege care 
să le tolereze acesta, din contra jocurile 
de noroc sunt oprite, pedepsite. Apoi, 
domnilor, cu acest articol daţi guvernu- 
lui mijlocul de a se face arbitrarii, fiind 
că guvernul nu are decât să dică că 
cutare ţine casă de Joc de cărţi, pentru 
că intr'o séră s'aii jucat cărţile la dânsul 
și să il pue in categoria acâsta. De aceea, 
domnilor, dic, că ar trebui să se dică: 
acei care sunt osândiţi că ţin case de joc 
de cărţi. 

D. C. Boerescu. Observaţiunea fă- 
cută de domnu ministru este fórte 
justă. 

Aceia care ţin case de prostituţiune nu 
pot fi osândiți fiind-că in condica penali 
nu esistă articole care să îi isbescă. 
Trebue dar să ne referim la notorietatea 
publică fiind că acești 6meni sunt cunos- 
cuţi poliţiei. Din contra, aceia care ţin 
case de joc de cărţi cad sub aplicarea 
legei penale; prin urmare nu pot fi 
clasificați intre incapabili de cât numai 
atunci când va esista o sentinţă osân- 
ditâre. Ar fi nedrept, domnilor, să punem 
aceste pers6ne in condițiuni mal inferidre 
de cât pe furi, pe omoritori, etc. 

Aşa dar sunt de opiniune să adăogăm 
un noŭ articol priu care să se dică: acel 
care ţin case de joc de noroc, numai 


atunci pot fi escluşi când vor fi osândiţi 
printr'o sentinţă judecătorescă. 

— Se pune la vot articolul 20 ast-fel 
modificat şi se primesce. 

— Se dă cetire articolului 21. 

D. C. Boerescu. Domnilor, acest arti- 
cul este identic cu articolul 66 din Consti- 
tuţiune, deosebirea este că s'ati suprimat 
cuvintele de „marea impământenire“ care 
nu are nici un inţeles fiind că la noi nu 
esistă impământenire mare şi mică. 

— Se cetesce articolul 22 şi 23 echivu- 
lente cu articolul 75 din Constituţiune. 

— Se cetesce apoi articolul 24 cure se 
adoptă fără discuţiune. 

—Ca articol noŭ se adoptă după arti- 
colul 24 următorul amendament al dom- 
nului C. Boerescu : 

„Articolul... . Colegiurile se convocă 
prin decret domnesc; ministrul de interne 
comunică acâsta primarilor oraşelor de 
reşedinţă care, prin inţelegere cu pri- 
marii din cele-l-alte comune ale distric- 
tului, convocă pe alegători cel pucin 
cu 21 dile inainte de termenul fixat pen- 
tru alegere. 

„Alegerile se face succesiv pe colegiu.“ 

— Secetesce titlul IV, despre incompu- 
tibilități. 

D. vice-pregedinte. La acest capitol 
sunt depuse următârele amendamente : 

1. Amendamentul domnului P. I. Cer- 
nătescu : 

„Sub-serişii propun ca funcţionarii 
„administrativi să nu pótă fi eligibili ori 
„unde dacă nu îşi vor da demisiunea mai 
„inainte, cel pucin cu duot sěptěmâní de 
„dioa fixati pentru alegeri; asemeneu 
„nici aceia care aŭ contracte cu gu- 
„vernul.i 

P. I. Cerndtescu, N. Măldărescu, C. 
Romanescu, S. Turnavit, A. Lupaşcu, 
T. Laurian, S. Bodorâscu, I. Roşca. 


2. Următorul subamendument al dom- 
nului Gr. P. Serurie la amendamentul 
domnului Cernătescu: 

„Prefecţii şi toţi cei-l-alţi agenţi ad- 


„ministrativi nu pot fi aleşi nici senatori 
„nici deputaţi.“ 


Gr. P. Serurie. 


3. Următorul amendament al domnu- 
lui Radu Ionescu: 

„Orl-ce funcţiune salariată a Statului 
„este incompatibilă cu mandatul de de- 
putat. 

Radu Joncscu, Si. Fălcoianu, A. Can- 
lacuzin, H. Racotă, C. Romanescu, Sc. 
Turnavit. 


4. Următorul amendament al domnu- 
lui C. Văleanu. 

„Nu pot fi aleşi deputaţi sai senatori 
„toți funcţionarii in genere fără ose- 
„bire.t: 


C. Văleanu, St. Cesianu. 


5. Următorul amendament al domnu- 
lui G. Adrian: 

„Oficiăril in neactivitate sunt compa- 
stibili cu mandatul de deputat.“ 


G. Adrian, C. Racoviţă. 


6. Următorul amendament al domnu- 
lui A. Lapati: 

„Propunem alineatul următor: sunt 
„escluşi de la eligibilitate toţi aceia câţi 
„at contracte de speculație cu Statul. 


A. Lapati, A. Teohari, G. Custaforu, 
Gr. Cuntacusin, G. Văleauu. 


7. Următorul amendament al domnu- 
lui C. Boerescu: 

„Articolul . . . Mandatul de deputat nu 
„e incompatibil cu calitatea de militar 
„in neactivitate şi disponibilitate.“ 


C. Boerescu. 


D. P. Cernătescu. Domnilor, in tote 
statele constituționale trebue ca alege- 
rile să fie sincere; şi unde alegerile nu 
sunt sincere, acolo nu este un regim 
constituţional care corespunde la sco- 
pul seii. 

La noi influenţa in alegeri a adus re- 


322 


sultate fórte rele, şi chiar in sesiunea 
acésta aŭ fost multe necuviințe din par- 
tea autoritățeï administrative. 

Ca să fie alegerile sincere, trebue ca 
autoritatea să nu aibă de loc ingerinţiă:» 
pentru că ordine in regimul constituțio- 
nal va să dică autoritate. Aşa dar, nu 
pote un prefect care represintă autori- 
tatea să ia parte la alegerile electorale 
care trebue să fie libere. 

De aceia menţiii că nici un funcţionar 
administrativ, in nici o parte a ţărel. să 
nu pótă fi eligibil dacă inainte de duoč 
săptămâni de diua alegerilor nu îşi va 
fi dat demisiunea. 

Se dice in proiectul comisiunei că un 
prefect pâte fi ales in alt cerc afară de 
acela unde administră el. Se pote dar 
prea bine intâmpla că mai mulţi pre- 
fecţi sui subprefecţi să se inţelegă intre 
dânşii ca să se alégă reciproc. De aceea 
susţin acest amendament. 

D. N. Blarembsârg. Cestiunea ce se 
desbate nu este nouă pentru acâstă Ca- 
meră, cu tote că discuţiunea astădi nu 
mai pote fi pusă pe acelaşi t&rem; căci 
in virtutea Constituţiunei şi mai cu sémă 
a legei electorale, alegerile nu se vor 
mal face in condiţiunile din trecut și 
prin urmare in discuţiunea de astădi vor 
intra şi elemente noui. 

Domnilor, şi legea trecută declară 
mandatul de deputat incompatibil cu 
ori-ce funcţiune salariată a Statului. 
S'a presintat insă incă o dată de la des- 
chiderea acestei sesiuni cestiunea de a 
se sci dacă incompatibilitatea se aplică 
numai mandatului de deputat saii insuși 
eligibilităţei, şi acestă Cameră a făcut o 
distincţiune forte judiciosă intre incapa- 
citatea electorală şi necompatibilitatea 
unor funcțiuni cu mandatul de deputat. 
Prin acest proiect noi am menţinut in- 
compatibilitatea adică proibiţiunea pen- 
tru cetățén de a cumula óre-care cali- 
tățí deosebite; nu putem insă isbi pe un 
om de o incapacitate numai pentru că e. 
funcţionar public; şi acâsta cu atât mai 


328 


mult, că am face atunci tocmaï aceea ce 
ni Sa imputat când am propus gratui- 
tatea mandatului de deputat, am crea un 
privilegii in favórea bogaţilor. 

- Domnilor, nu uitaţi că cei mai mulţi ti- 
neri care își aŭ făcut studiile lor in strei- 
nătate, după intârcerea lor in ţeră, sunt 
siliţi, dacă nu ai midlâce de esistenţă, 
a lua o funcţiune publică; căci la noi 
nu esistă industrie, nu esistă altă sferă 
de acţiune. 

Inţeleg ca in patriotismul gi devota- 
mentul sei cine-va să prefere mandatul 
de deputat unei funcțiuni publice care 
e singura sa resursă, insă nimeni nu va 
lása prada pentru umbră, nimeni nu va 
voi să renuucie la funcțiunea sa mal ina- 
inte de a fi sigur că e mandatar al națiu- 
nei. Şi apoi preocupaţiunea acelor domni 
este óre legitimă? Dumnâlor se tem de 
influenţa guvernamentală. Noi credem 
că am inlăturat-o cu totul. Dar, ori cum 
ar fi, nu věd pentru ce acestă ingrijire 
numai când e vorba de alegerea unui 
funcţionar public. Oare acestă influenţă 
nu se pote esercita in favorea unui prie- 
tin, unei rude, unui om mai devotat ad- 
ministraţiunei de cât insuşi agenţii sei? 
Am vEtdut omeni la noi care numai pen- 
tru că avéŭů trebuință de Stat spre a 
scăpa de lovirile legei, spre a avea par- 
tea lor in abusuri, devenind servili şi 
prostituându-se puterei, şi am ve&dut 
funcționari publici despreţuind tote fa- 
vorile şi care, mai bine de câta tran- 
Rige cu consciinţa lor, aŭ preferat viuţa 
privată. Câţi Omeni bogaţi, care nu erai 
funcţionari dar care numai pentru că 
avâu contracte cu Statul sañ procese 
nedrepte de câştigat, ujung a se tări 
inaintea miniștrilor. Cu tote acestea, 
domnilor, noi am esclus din Adunare 
purtea cea mai mare a funcţionarilor 
publici şi credem că nu se pote cere mai 
mult de cât atât in interesul neatârnă- 
rei deputatului. A nu admite pe un ce- 
tăţen ca mandatar al ţerei numai pentru 
că el, in minutul alegerei, era funcţio- 


nar public, este a îi dice că funcțiunea 
publică îi a imprimat in frunte un stig- 
mat de servilism. l 
Mai sunt şi alte considerante asupra 
cărora atrag atenţiunea dumnâvâstriă. 
Domnilor, noi credem a fi luat tote 
precauţiunile necesarii spre a inlătura 
ingerinţa administrațiunei in materie 
electorală; dacă nu le credeţi indestulă- 
tóre, dacă mai cundsceţi vre-una preci- 


e at arată E ea e > oana 
* saţi-o şi voii fi cel d'ântâiui a mě asocia 


cu dumnâvâstră; dar pe câtă vreme 
veţi recundsce impreună cu noi caream 
lucrat in comisiune că cine-va nu putea 
merge mai departe cu defiența, nu mai 
veniţi să mal escludeţi cutare sau cutare 
categorie de G6meni de la alegere, sub 
pretest că s'ar esersa o influinţă in fa- 
v6rea lor; căci influinţele in sistemul nos- 
tru sunt presupuse cu neputinţă. Până 
aci un administrator tot avea Gre-care 
influenţă; dar prin legea actuală luăm 
administraţiunei şi dreptul de a se ames- 
teca in lucrările preliminare ale alege- 
rilor. Listele se fac de consiliul muni- 
cipal. l 

Atrag atențiunea dumnévóstră asu- 
pra tutulor precauțiunilor ce am luat; 
asupra tutulor inconvenientelor ce ar 
resulta din escluderea unui numěr aşa 
de insemnat de cetățeni de la alegeri; 
asupra nedreptăţei ce li se face şi sunt 
mai mult de cåtsigur că nu veți admite 
amendamentul. | 

Din Adunare să îi escludem; nu insă 
şi de la alegeri. 

Şi apoi sciți bine că acâstă comisiune 
s'a ales cu scopul dea inlătura discuţiu- 
nile şi in nădejde că lucrarea ei va im- 
păca pe toţi. Nu e drept dar ca chiar 
puncturile asupra cărora comisiunea a 
fost unanimă să fie puse in cestiune. 

D. R. Ionescu. Nu, nu. Am să dis- 
cut; sunt contra. 

D. N. Biaremberg. Nu sciù dacă 
îmi e ertat să anticipez şi să dic câte-va 
cuvinte asupra incompatibilităţilor ? 

Voci. Nu e acum in cestiune. 


D. ministru de finance. Domnilor, 
eŭ când a fost vorba in lunile trecute 
pentru alegerea prefecţilor, am opinat 
ca prefecţii să potă fi aleși in districtul 
in care nu sunt prefecţi, in districtul in 
care nu administrâză şi iată pentru ce. 
Pentru cuvântul, domnilor, că, intr'un 
cas escepţional, s'a făcut apel la toţi 
tinerii, la toţi Gmenii de devotament să 
primâscă acâstă funcţiune pentru nevoile 
in care se afla țéra. Am dis atunci că 
toţi aceşti tineri, toţi aceşti 6meni de 
devotament, considerând nevoile acelea, 
aŭ venit şi, cu tóte că misiunea lor nu 
era administraţiunea, aŭ venit să facă 
un sacrificii şi nu trebuia, domnilor, pe 
aceste persne, tocmai pentru că aŭ fă- 
cut acest sacrificii, nu trebuia noi să îi 
oprim de a fi aleşi deputaţi. Iată de ce 
am opinat ca ei să pótă fi aleși. 

Acum insă intrăm intr'o stare nor- 
mală; de aceea eii sunt contra ideei de 
a fi aleşi prefecţii in ori-ce district; nu 
că mě tem că aŭ să fie servili; fiind că 
sunt incredinţat că un guvern care se 
respectă nu se va servi cu prefecţii care 
ar fi servili şi cu atât mai mult când 
şi ca deputaţi ar fi servili; dar më pre- 
ocup de cestiunea ca administraţiunea 
să nu fie espusă agitaţiunilor electorale, 
fiind-că atunci administratorii negligâză 
şi chiar abusâză de funcțiunea lor; mă 
preocup şi din alt punct de vedere; am 
vedut inconvenientul nu numai in Ro- 
mânia dar in tote părţile lumei, că un 
prefect când intră intr'o Cameră e un 
element de solicitare la posturi. Dacă 
am putea, ar fi forte bine să punem in 
Constituţiune ca nici o dată deputaţii 
să nu pótă fi preocupaţi de cutare şi cu- 


tare favóre de la guvern. Numai atunci 


vom avea o Cameră nu numai indepen- 
dentă, dar şi in condițiuni de a discuta 
legile din punctul de vedere al interesu- 
lui general, iar nu al intereselor par- 
ticulare. | 
Domnilor, dacă administraţiunea ar 
decurge din alegeri, atunci negreşit că 


$99. 


şi prefecţii şi toţi ar avea dreptul si fie 
aleşi deputați; noi insă am adoptat sis- 
tema francesă, sistemă care a fost şi 
la noi, adică ca funcţionarii administra- 
tivi să fie de a dreptul numiţi de Capul 
Statului. Aşi dori, domnilor, ca acei care 
se destină administraţiunei să fie in ade- 
ver speciali; fiind-că numai atunci am 
putea să avem administraţiune seri6să, 
administratori cu cunoscinţe, adminis- 
tratori care să fie, cum am dis, sustraşi 
de la ori-ce alte preocupaţiuni; pe lângă 
acestea, stabilitatea in administraţiune 
e de mare trebuinţă şi de aceea am cerut 
tot-d'a-una şi o doresc şi astădi să se 
facă o lege de admisibilitate, o lege care 
să asigure inamovibilitatea nu numai 
părţei judecătoresci dar chiar şi părţei 
administrative; cel pucin siguranţa, pen- 
tru ca să avem administratori 6meni ca- 
pabili, serioşi, administratori care să 
aibă independenţă in cercul lucrărei lor. 
Dar pe câtă vreme se va lăsa prefecţilor 
facultatea de a putea fi aleşi deputaţi, 
se vor alege cu multă inlesnire şi vor veni 
dupe fotoliul de prefecţi pe fotoliul de 
deputaţi, nu pentru ca să represinte in- 
teresele ţărei dar cu speranţa că, având 
un fotoliu in Adunare, va putea trece pe 
alt fotoliii mai mare; şi ca să mă resum 
vě voii aminti că in Francia nu se vede 
nici un prefect ales deputat, pentru că 
prefecţii acolo îşi aŭ specialitatea lor. 
Dic, dar, că aşi dori ca prefecţii să fie 
lăsaţi afară din agitaţiunile electorale, 
atât pentru imbunătăţirea administra- 
țiunei cât şi pentru imbunătăţirea re- 
presentaţiunei naţionale. 

D.C. Boerescu. Legea electorală cea 
nouă nu se asâmănă cu cea veche şi 
trebuia ca domnu Cernătescu mai cu 
sémě să observe cu atențiune acâsta. 
Sub imperiul legei vechi, o asemenea 
propunere o inţelegâm; era natural 
atunci să se declare nu numai incompa- 
tibili dar chiar incapabili de a fi aleşi 
deputaţi funcţionarii administraţiunei. 
Dar sub legea nouă incapacitatea nu 


2l* 


maï are raţiunea de a fi. Esistă in ade- 
văr o mulţime de disposiţiuni criticate 
de domnu N. Ionescu, prin care se ia 
měsurile cele mai minuţi6se pentru ca 
administraţiunea să nu aibă cea mai mică 
inriurire asupra alegerilor. Dacă figu- 
rEză in alegeri funcţionarii administra- 
tivi nu figureză de cât ca cetăţeni care aŭ 
dreptul de a vota. Domnu Cernătescu 
este radical şi ar voi să punem pe toţi 
funcţionarii administrativi in categoria 
incapabililor chiar de a vota. Dacă dum- 
n6vâstră veţi primi teoria domnului 
Cernătescu, sant convins că nu vom mai 
găsi nici un administrator om onest. 

Este forte grav lucru când o parte 
Gre-care dintre cetățeni se esclud de la 
dreptul de a alege sai de a fi ales. Aceste 
duoă drepturi sunt cele mai scumpe de 
care se pote bucura un cetățén ; şi este 
de datoria ndstră a nu le ridica nimenui 
de cât numai atunci când acâsta va fi 
necesar in interesul garantărei liber- 
tăţei şi sincerităţei alegerilor. 

Dar vě intreb, in sistemul proiectu- 
lui actual se simte óre nevoe ca să de- 
clarăm pe funcţionarii administrativi in- 
capabili? 

Voci. Nu incapabili, ci incompatibili. 

D. C. Boerescu. Incompatibilitatea 
este prevědută de lege. Dumnâvâstră 
insă cereţi ceva mai mult, cereţi ca aceşti 
funcţionari să nu pâtă fi nici chiar aleşi; 
cu alte cuvinte îi declaraţi necapabili şi 
si puneţi pe o linie cu cerşetorii, vaga- 
bondii, faliţii nereabilitaţi (Nu, nu; nu 
voim acesta). Domnilor, amendamentul 
dumnevâstră este de -faciă şi vě pot 
incredinţa de esactitatea celor ce dic. Şi 
apoi, pentru ce vě temeţi de funcţio- 
nari ? Când am sta să facem socotâlă şi să 
vedem care dintre deputaţii Adunărei 
trecute aŭ fost mal independinţi, funcţio- 
narii sait cei-l-alţi, ve aţi convinge in- 
dată de adevărata stare a cestiunei. 

Domnu Cernătescu merge mai departe; 
domnia-sa voesce să se declare incapabili 
toţi acei care aŭ contracte cu Statul; 


330 


mai bine declara pe toți Românii inca- 
pabili. Ideea ar fi fost mai radicală. Cum, 
domnilor, răpiți drepturile politice ace- 
lora care aŭ avut nenorocirea să contrac- 
teze cu Statul? Dar nu vě gândiţi că 
acesta este dreptul cel mai sacra? Nu 
vă gândiţi că printr'acâsta depărtaţi de 
lu concurenţă pe toţi Românii şi că nu 
permiteţi in realitate de cât Evreilor a 
lna tâte intreprinderile publice? Acesta, 
domnilor, mi se pare un ce monstruos 
şi desfid pe ori-care să îmi arate că mai 
esistă in vre-o altă parte a lumei civi- 
lisate. 

D. Tel. Legile le facem pentru ţâra 
n6stră nu pentru streinătate. 

D. ministru de finance Nu voii 
intra in cestiunea contractelor, acâsta e 
treba Camerei, ci voiă vorbi numai in 
ceea ce se atinge de funcţionari. 

Domnu Boerescu a dis că voim a infera 
pe prefecţi ; eŭ nu inţeleg cum incomya- 
tibilitatea funcţiunei e o inferare. Apoi, 
in asemenea cas am intrebat pe domnu 
Costaforu o dată daca judecătorul pâte fi 
şi juriă ? Şi imi a răspuns că nu; insă 
pote fi jurat prin demisionare din func- 
ţiunea sa de judecător şi daca crede că e 
mai de folos a fi jurat se pote face; 
astfel este, domnilor, şi cu prefectul; 
daca crede că pote aduce mai mari fo- 
lose țěreí ca deputat nu are de cât a îşi 
da demisiunea din funcţiune; dar să fie 
tot-d'o-dată şi administrator şi deputat 
şi judecător şi jurat, este o incurcătură, 
o amestecătură de atribuţiuni. De aceea 
dic: nu îi inferăm, nu le ridicăm nici un 
drept, de cât dicem că trebue să sustra- 
gem administraţiunea de la misiunea 
inaltă de a controla faptele guvernului; 
fiind-că trebue ca Adunarea să fie inde- 
pendentă şi daca voiţi ca Adunarea să 
fie independentă, trebue să hotărâți ca 
nici o dată fotoliul de deputat din acestă 
Cameră să nu mai fie piedestalul inain- 
tărel. Acâsta nu e o inferare domnilor; 
căci dumnevâstră aţi dis şi pentru mili- 
tari că nu pot fi aleşi şi âcâsta nu e numai 


me 


in legea nóstră, ci in multe legi din Eu- 
ropa constituţională. Ei bine, cine óre a 
gândit să infereze pe uptrătorii putriei ? 
Nimeni domnilor. Legiuitorul s'a gândit 
că militarul are altă misiune mai nobilă, 
mai mare, mai directă de implinit; şi 
când cred că acea misiune nu mal pote 
să îşi o implinâscă, atunci pâte să își dea 
demisiunea şi pâte să se al6gă. 

D. C. Blaremberg. Am luat cuvân- 
tul spre atrage atenţiunea dumnâvâstră 
asupra unui punct pe care nu îl a atins 
incă nimeni până acum dintre cel ce aŭ 
vorbit. 

Nu voii vorbi despre ceea-ce a de- 
monstrat domnu raportor cum că incom- 
patibilitatea nu este necapacitatea, nici 
nu voii mai aduce esemplele ce a adus 
dumnslui din Francia. In cât privesce 
despre militari, este alt ceva; pentru 
ce? Pentru că un militar are altă datorie 
de cât un funcţionar. Funcţionarul stă 


tot-d'a-una la un loc, in vreme ce mili- 


tarii sunt tot-d'a-una gata a se muta 
de la un loc la altul. Prin urmare nu se 
pot compara militarii cu alți funcţionari; 
dar e alt punct asupra cărui atrag aten- 
țiunea dumnâvâstră. A pune că prefecţii 
nu pot fi aleşi in judeţul ce administrâză 
o inţeleg acâsta căci e forte just; dar aci 
se dice ceva mai mult, se dice că el nu 
pot fi aleși nici in judeţele limitrofe. 
Acâsta drept este? Un judeţe incongiurat 
de alte patra, cinci judeţe, şi drept e 6re 
ca prefectul acelui judeţ să nu pâtă fi 
ales in nici unul din cele-l-alte cinci? 
Eù cred că legea trebue să fie de o po- 
trivă pentru toți, iar nu favorabilă pentru 
unii şi defavorabilă pentru cei-l-alţi. 
D. R. Ionescu. Aşi fi dorit ca onora- 
bilul domnu ministru de finance să fi 
intins observaţiunile sale drepte nu nu- 
mai asupra prefecţilor ci şi asupra ma- 
gistraţilor şi asupra profesorilor (bravo.) 
şi iată de ce: daca o Adunare îşi propune 
inainte de tâte, prin legea electorală 
care este constituirea ei, a ajunge la inde- 
pendința aceea de a putea esecuta con- 


331 


că 


trolul cel mai riguros asupra puterei 
esecutive, atunci pentru ce un magistrat 
care este amovibil ca şi prefectul să pótă 
fi ales deputat şi prefectul care este tot 
in condiţiunea lui să nu pótă fi ales? 
Asemenea și un profesor care este amo- 
vibil pentru ce să pótă fi ales şi prefectul 
nu? Daca e că un prefect nu póte lipsi 
de la funcțiunea lui, acâsta se pote dice 
şi pentru magistrați şi pentru profesori. 
Ori primiţi incompatilitatea absolută 
şi atunci vom fi consecuenţi principiului 
democratic pe care îl a invocat onora- 
bilul domnu Cernătescu, ori altfel nu 
inţeleg deosebirea intre prefecţi, magis- 
traţi şi profesori, căci şi unii și cel-l-alţi 
atârnă de miniştri. Apoi este şi cel-l-alt 
considerant: chiar când profesorii ar fi 
inamovibili, vine cestiunea că lipsesc de 
la postul lor. Şi daca el are o speciali- 


tate, acésta nu e un cuvânt că pote lipsi 
de la postul sei ca să îşi implinâscă 


mandatul de deputat. Acest argument 
nu póte veni prin urmare in ajutorul 
lor mai mult de cât in al prefecţilor; ori 
şi unií şi alţii nu pot indeplini amânduoă 
aceste insărcinări, ori amânduoă şi le pot 
indeplni. | 

D. N. Ionescu. Onorabilul preopinent, 
representantele de la Pitesci, s'a declarat 
peremptoriii pentru incompatibilităţile 
absolute şi tot dumnâlui in comisiune a 
fost acela care a admis administratorii in 
escepţiune. Nu voiă mai perde timpul a 
releva acestă inconsecinţă. Nu inţeleg să 
se arunce cineva tot-d'a-una in cele duo& 
estreme când vrea să găsâscă calea cea 
drâptă. Nu inţeleg iarăşi să se asimileze 
mandatul de deputat cu funcțiunea de 
prefect şi de ori-ce agent administrativ. 
Şi iată de ce. Funcțiunea de agent admi- 
nistrativ supune pe administraţi la 6re- 
care influență neplăcută tot-d'a-una şi 
tot-d'a-una incompatibilă cu libertatea. 
Iată pentru ce funcţionarii administra- 
tivi, mai cu sémě in districtele lor sau 
in districtele limitrofe, nu sunt admişi a 
fi eligibili. Dar cestiunea nu este aci; 


am face o discuţiune subtilă, să mě 
erte onorabilii preopinenţi şi chiar ono- 
rabilul domnu ministru de finance. Ces- 
tiunea este pe tărâmul pe care a pus-o 
onorabilul domnu ministru de interne 
al guvernului dela 11 Februarie printr'o 
circulară prea frumâsă, de care sunt 
sigur toţi vě aduceţi aminte, acolo se 
dice: deputaţii sunt al țěreí nu ai gu- 
vernului. Prin urmare trebue să căutăm 
cum ţera pote mal bine să îşi al6gă depu- 
taţii sei. Daca deputaţii trebue să fie ai 
ţărel şi nu ai guvernului, trebue să cău- 
tăm ca in acestă lege electorală nici o 
urmă de influență să esiste din partea 
guvernului. Dar e ceva şi maï grav. De 
atâtea ori s'a dis in acestă Adunare de 
către persâne fârte eminente, s'a dis de 
insuşi onorabilul preşedinte chiar, că noi 
suntem resultatul influenţei prefecţilor. 
Ei bine, astădi suntem chemaţia da ga- 
ranţii ţerei şi viitorului că nici o dată 
prefecţil nu vor mai avea influenţă in 
alegeri. Ei bine, când dumnâvâstră tre- 
bue să aveţi legitima preocupare de 
acâstă siguranţă, tocmai atunci veniţi 
să declaraţi pe prefecţi eligibili. 

Aţi vedut până acum ce s'a intâmplat? 
Sunt prefecţi aleși deputaţi şi care nu 
se indură să lase postul lor. Aşa este 
prefectul de la Bârlad care nici pe aceste 
bănci nu a apărut şi care mi se pare nici 
la prefectura sa nu este. 

D. ministru de interne. Ba este. 

D.. N. Ionescu. Aşa vedeţi că sar 
face o perturbaţiune completă dacă ar 
fi ertat ca prefecţii să aibă ondrea de a 
fi mandatari ai ţărei. Apoi s'ar aduce 
şi o perturbaţiune morală; căci Adunarea 
ar clasa opiniunile sale după convenien- 
tele guvernamentale şi anteguvernamen- 
tale. Pericol forte mare in ţările tinere 
in viu€ţa constituţională. Dacă voiţi să 
curmăm o dată pentru tot-d'a-una acele 
oposiţiuni ministeriale sistematice şi să 
avem in Adunările nostre representanţa 
țěrel şi divisiuni de opiniunile libere, 
escludeţi ori-ce ingerinţă din partea 


9 


administraţiunei in alegeri. Dar pentru 
noi, particularmente astădi, acâstă ces- 
tiune este incă o cestiune de ondre şi de 
demnitate. Noi am interpretat legea 
anteridră admițând că prefecţii o dată 
aleşi in districtele limitrofe să pótă opta 
pentru mandat. | 

Am făcut o breşă in acea lege electo- 
rală; eí bine, ca să nu mai fie tentate 
Adunările viitâre a face asemenea breşe 
tot-d'a-una periculdse, pentru respectul 
legalităţei trebue să dicem precis in 
legea electorală ce facem, că prefecţii 
in nici un district nu pot fi aleşi, dar nu 
numai prefecţii ci nici un agent adminis- 
trativ, nici subprefecții, nică primarii. 
Daca voiţi ca deputaţii să represinte 
interesele guvernaţilor iar nu ale guver- 
nului trebue să nu umpleţi Adunarea 
cu acel care represintă interesele guver- 
nului, căci atunci controlul ar fi cu 
neputinţă; moralitatea publică ar fi 
scandalisată şi divisiunea opiniunilor ar 
ti inguvernamentală şi antiguvernamen- 
tală. Pentru aceste considerări susțin ca 
să fie incompatibil mandatul de deputat 
cu ori-ce funcţiune administrativă. 

Dar cu acesta escludem noi óre pentru 
tot-d'a-una de la mandat pe prefect, pe 
prefecţii acei activi de care vorbea 
adin6ori domnu raportor? Prefecţii aceia 
care aŭ particulară vocaţiune pentru vi- 
u6ţa parlamentară nu aŭ de cât să îşi dea 
demisiunea cu un an mai inainte, pentru 
că nu trebue ca opţiunea pentru man- 
datul de deputat să fie sub presiunea 
unei dorințe momentane. Voim ca să 
ridicăm dâsupra mandatarilor naţiunei 
până şi bănuiala că sunt numai resultatul 
influenţei prefectorale; voim să se scie 
că nu póte să fie alt-ceva de cât represen- 
tanți ai intereselor guvernaţilor. Acâsta 
este consideraţiunea dominantă care ne 
face pe noi să susţinem acest amenda- 
ment de a se esclude funcţionarii admi- 
nistrativi de la onrea -de a fi mandatari 
ai ţărei. 

Voci., Inchiderea discuţiunei. 


D. Brăiloiu. Domnilor, vă rog să îmi 
acordaţi şi mie favdrea ca să dic câte-va 
cuvinte in privinţa acesta. Sciţi prea 
bine că nu am luat des cuvântul in 
Adunare şi dacă voesc să îl iai acum, 
este pentru că consider cestiunea forte 
importantă și gravă şi mě tem mult să 
nu se dea o soluţiune cu totul contrarie 
adevăratelor principii după mine, fiind- 
că věd disposiţiuni in Adunare forte 
ostile funcţionarilor administrativi, ceea 
ce cred că e un prejudicii forte rău. De 
aceea vě rog să nu inchideţi discuţiunea 
pentru că ași voi să dic şi eŭ o vorbă. 

— Se pune la vot şi se primesce 
inchiderea discuţiunei. 

— Se cetesce articolul 25 şi amenda- 
mentele propuse care s'aă mencionat 
mai sus. 

D. raportor. Acum daţi-mi voe,dom- 
nilor, să vă cetesc articolul 42 din Cons- 
tituţiune ca să vedeţi că amendamentul 
domnului Ionescu calcă acest articol şi 
nici nu se póte pune la vot fiind-că este 
contra Constituţiunei : 

„Articolul 42. Membrii uneia sai celei- 
l-alte Adunări numiţi de guvern intr'o 
funcţiune sâlariată, pe care o primesc, 
incetâză de a fi deputaţi şi nu își reiaŭ 
eserciţiul mandatului lor de cât in vir- 
tutea unei noui alegeri. 

„Aceste disposiţiuni nu se aplică mi- 
niştrilor. 

„Legea electorală determină incom- 
patibilităţile.* 

D. R. Ionescu. Cer cuvântul in ces- 
tiune de regulament. Iată articolul din 
Constituţiune.... (sgomot). 

Voci. Acesta nu este cestiune de 
regulament. 

D. R. Ionescu. Domnule preşedinte, 
Adunarea a ingăduit pe domnu raportor 
a vorbi după ce s'a inchis discuţiunea şi 
a declarat că amendamentul mei este 
contra Constituţiunei. Cum voiţi dar să 
rămâe neesplicată acâstă declaraţiune 
pe câtă vreme articolul din Constituţiune, 
citat de domnu raportor, nu se raportă 


833 


la casul de faciă ci la casul când depu- 
tatul in esercițiul mandatului sei pri- 
mesce o funcțiune salariati. 

D. C. Brăiloiu. Domnilor, nu pote 
Adunarea, şi biuroul maï pucin de cât 
ori-care altul, să pue la vot disposiţiuni 


de legi cari ar călca Constituţiunea. Bi 


bine, noi nu putem invoi pe biuroi a 
face acestă călcare şi apol să voim a 
călca Constituţiunea ? Unde mergem 
atunci domnilor? 

Noi alaltăieri am votat că nu se pote 
schimba, Constituţiunea in nici una din 
părţile sale şi astădi cu acest amenda- 
ment nu se cere de cât a ne erige intr'v 
constituantă in contra constituantei 
care a votat Constituţiunea. De aceea 
rog pe biuroii să nu mai pue la vot 
asemenea amendamente, ca al domnului 
Ionescu, care coprind disposiţiuni con- 
traril Constituţiunei. 

D. P. Cernătescu. Fiind-că până 
acum nimeni nu a demonstrat că acest 
amendament este o m&sură anticonsti- 
tuţională, eŭ îl susții şi declar că retrag 
numai m&sura din urmă in contra con- 
traceiilor, r&mâind simplu funcţionar 
administrativ de ori-ce categorie. 

D. G. Costaforu. (ocupă fotoliul 
preşedinţiei). Permiteţi-mi, domnilor, 
ca mai inainte de a acorda cuvântul 
domnilor care îl aŭ cerut să art a mea 
recunoscinţă acestei onorabile Adunări 
pentru că a binevoit, in lipsa mea, să 
mě onoreze cu posiţiunea ce ocup in 
acest moment. E prea adevărat că vii 
intrun moment când Adunarea se află 
în extremis, cum se dice, dar nu e mai 
pucin mare ondrea pentru mine, cu tote 
că nu voiu putea a o indeplini de cât un 
moment. 

Aţi făcut, domnilor, lucrări forte 
mari; o spuiă cu t6tă seriositatea ; cred 


că lucrările ilustre ale acestei Adunări 


aŭ să trâcă la recunoscinţa secolelor 
viitre. Imi pare r&ă că nu am putut şi 
ei să mě asociez la acele lucrări şi acum 
nu pot face alt de cât să vă felicitez şi 


să vě arăt recunoscința mea pentru 
lucrările mari ce aţi făcut. 

Cu acâstă ocasiune să îmi dați voe, 
domnilor, a cere de la dumnâvostră o mică 
rectificare; a vě face o mică rugăciune 
din partea mea şi a celor-l-alţi colegi 
care am lipsit până acum de la Adunare. 
S'a dis de noi că am lipsit fără motiv; 
sciți, domnilor, că noi nu am lipsit fără 
motiv; de aceea, dacă incuviinţeză Adu- 
narea, să se facă acâstă rectificare că 
nol nu am lipsit fără motiv. 

Voci. Da, da, incuviinţăm. 

D. vice-pregedinte, G. Costaforu. 
S'a cerut cuvântul in privinţa esplicărei 
regulamentului. Domnu Brăiloiu are 
mure cuvânt, după părerea mea, când 
pretinde că se pote prea bine ca in 
mijlocul unei discuţiuni să se observe 
aplicarea regulamentului; insă nu mal 
pucin cred că şi domnu R. Ionescu are 
dreptate să câră de a se desbate dacă 
Constituţiunea conţine ceea ce s'a pre- 
tins de domnu Brăiloiu că conţine. 

Aşa dar, sunt dator, dacă Adunarea 
incuviinţză, să daŭ cuvântul domnului 
R. Ionescu ca să lămurâscă Adunarea de 
este sai nu in contra Constituţiunei 
ceea ce a propus prin amendamentul 
domnieisale. 

D. Radu Ionescu. Domnilor, dacă 
acest amendament ar fi fost contrarii 
unui articol al Constituţiunei nu îl pro- 
puneam in comisiunea compromisorie ; 
când am lucrat acest articol am vedut 
că in proiectul guvernului modificat de 
comisiune erau prevedute şi dre-care 
incompatibilităţi, şi am făcut observa- 
ţiune că e de prisos să introducem in 
Constituţiune acele incompatibilităţi, de 
vreme ce ele se vor artta in legea elec- 
torală. Articolul 42 din Constituţiune 
dice: „Membrii uneia sai celei-l-alte 
Adunări numiţi de guvern intr'o func- 
ţiune salariată, pe care o primesc, ince- 
teză de a fi deputaţi şi nu își reiaŭ eser- 
ciţiul mandatului lor de cât in virtu- 
tea unei noni alegere.“ 


334 


n Ő —-._ - 


Aşa de esemplu, un ministru se alege 
deputat şi un deputat se face ministru, 
ministru se supune la o nouă alegere... 

Voci. Nu, nu. 

D. R. Ionescu. Acum vine alineatul 
pe care îl a adăogit comisiunea compro- 
misoriă: „Legea electorală determină 
incompatibilităţile.: 

Domnilor, s'a vorbit duot ore despre 
incompatibilitate şi prin incompatibili- 
tate nu pote să se inţelegă alt ceva de 
cât că cutare funcţiune e necompatibilă 
cu mandatul de deputat. In tot ce privesce 
incompatibilitatea, fac apel la dum- 
n6vostră, domnule președinte, dacă se 
pote da o interpretare altmintrelea aces- 
tuí alineat. Prin urmare tot ce se va dice 
pentru prefecţi, profesori, magistrați 
etc. noă ne e dat să hotărâm prin legea 
electorală.” De aceea am propus acest 
amendament care nu e contrarii Con- 
stituțiunei. 

D. Tel. Este vorba, domnilor, aci des- 
pre prefecţi ; prin urmare este vorba de 
amendamentul domnului Cernătescu. In 
Constituţiune se prevede că funcţionarii 
pot să fie deputaţi, dar tot in Constitu- 
țiune se dice că legea electorală va pre- 
vedea incompatibilitatea mandatului de 
deputat cu funcțiunile salariate. Vorbind 
dar despre incompatibilitate, nimeni nu a 
dis că esclude tote funcțiunile; din con- 
tra, numai pentru prefecţi s'a făcut dis- 
cuţiune. 

Onorabilul domnu Cernătescu a pus un 
amendament care nu s'a pus la vot ca 
să se vadă dacă se primesce ori nu. Am 
discutat acel amendament şi îl discutăm 
ŞI acum. 

D. vice-pregedinte. Më ertaţi; su 
inchis discuţiunea asupra acelui amen- 
dament. Vě amintesc că acum nu se dis- 
cută alt de cât dacă este saă nu violare 
de Constituţiune a se pune la vot amen- 
damentul domnului R. Ionescu. 

D. Tel. Eù, când a propus domnu 
Cernătescu amendamentul seu, am cerut 
cuvântul şi mě am inscris la biuroă. Dacă 


435 


se mai deschide discuţiunea imi reserv 
dreptul a vorbi la rândul mei. 

D. C. Boerescu. Se dice, domnilor, 
că advocaţii sunt 6meni abili; domnu R. 
Ionescu, care nu este advocat, mě a con- 
vins că abilitatea este un talent comun 
și tot de o dată mě a încredinţat despre 
profunda domnieisale cunoscinţă a prin- 
cipielor democratice. Domnu Ionescu 
vrea cu un chip subţire, permiteţi-mi 
espresiunea, să ştergem articolul 42 
din Constituţiune. | 


Iată, domnilor, ce dice acest articol: 


„Articolul 42. Membrii uneia sai ce- 
lei-l-alte Adunări numiţi de guvern 
intr'o funcțiune salariată, pe care o pri- 
mesc, incetâză de a fi deputaţi şi nu îşi 
reiaii eserciţiul mandatului lor de cât 
in virtutea unei noui alegeri. 

„Aceste disposițiuni nu se aplică mi- 
nigtrilor. 

„Legea electorală determină incom- 
patibilitățile.* 

Aşa dar e bine eonstatat că, după Con- 
stituţiune, in principiu general, funcţio- 
narii pot să fie aleşi deputaţi, căci legea 
dice: „îşi reia eserciţiul mandatului după 
ce a fost numit in funcţiune, dacă va fi 
reales deputat. 

Constituţiunea continuă: „Aceste dis- 
posiţiuni nu se aplică miniştrilor“, cu 
alte cuvinte, miniștrii nu aŭ nevoe să 
fie realeşi pentru a işi conserva calitatea 
lor de deputaţi. 

Alineatul final dispune că legea electo- 
rală determină incompatibilităţile. Prin 
acesta insă nu se aprobă principiul co- 
prins in prima parte a articolului 42. 
Legiuitorul, prin legea electorală , pote 
specifica casurile de incompatibilitate ; 
nu pâte insă, fără a viola Constituţiunea, 
să formuleze o regulă generală contrarie 
principiului proclamat la inceput. Acâsta 
a făcut comisiunea. Domnu R. Ionescu 
insă propune a desfiinţa aceea ce a re- 
cunoscut Constituţiunea cum că in prin- 
cipiă funcțiunile sunt compatibile cu 
calitatea de deputat sau senator. Şi 


acâstă violare a legei constituţionale 
ne o propune pentru că numai ast-fel, 
după domnia-sa, vom realisa idealul 
celei mai perfecte democraţii. 

Vă mărturisesc, domnilor, că nu sciam 
până acum că democraţia consistă in- 
tru a lipsi pe o clasă 6re-care de ce- 
tăţeni de drepturile lor politice. Nu 
se pâte pune dar la vot amendamentul 
domnului Ionescu; pentru că articolul 
42 e din Constituţiane, şi Constituţiunea, 
scie domnu Ionescu, că nu se pâte schimba 
de cât in modul determinat de dânsa. 

— Se pune la vot inchiderea discu- 
ţiunei şi se primesce. 

— Be pune la vot amendamentul dom- 
nului R. Ionescu şi se respinge. 

D. raportor dă din noii cetire artico- 
lului 25 şi celor-l-alte amendamente ce 
aŭ mai remas nemotivate. 

D. vice-preşedinte. Domnilor, a- 
mendamentul domnului Cernătescu este 
cel mai depărtat şi se pune in discuţiune 
numai in privinţa constituţionalismului. 
Onorabilul domnu C. Blaremberg a ce- 
rut cuvântul pentru ca să dovedâscă că şi 
acest amendament este in contra Con- 
stituțiunei. 

D. Cernătesou. Cer cuvântul in ces- 
tiune de regulament. 

D. vioce-preşedinte. Il aveţi; tot- 
d'o-dată vě anunţ că puteţi vorbi şi in 
privinţa amendamentului, insă numai in 
ceea ce se atinge de a sci dacă este saŭ 
nu contrarii Constituţiunei. 

D. Cernătescu. Domnilor, amenda- 
mentul mei este constituţional; nu am 
prin urmare nimic de dis in privința 
acâsta; dar tot ceea ce am voit să dic 
este că discuţiunea asupra amendamen- 
tului este inchisă; prin urmare nu mai 
putem face alt de cât să îl votăm. 

D. vice-preşedinte. Domnule Cer- 
nătescu , amendamentul dumnâvâstră 
se va pune la vot, insă numai după ce 
mai ântâiui domnii deputaţi care aŭ cerut 
cuvântul vor declara dacă este sai nu 
contrarii Constituţiunei. 


CEL) 


D.G. Văleanu. Domnilor, domnu 
Cernătescu dice că funcţionarii adminis- 
trativi să nu potă să fie şi deputaţi, de 
vreme ce articolul 42 din Constituţiune 
iată cum sună: 

„Articolul 42. Membrii uneia sati celei- 
l-alte Adunări numiţi de guvern intr'o 
funcțiune salariată, pe care o primesc, 
incetéză de a fi deputaţi şi nu îşi reia 
eserciţiul mandatul lor de cât in virtu- 
tea unei noui alegeri. 

„Aceste disposiţiuni nu se aplică mi- 
niştrilor. 

„Legea electorală determină incompa- 
tibilităţile.« 

Aşa dar, un deputat numit intr'o func- 
ţiune salariată incetâză de a fi deputat... 

Voci. Nu, nu; nu este așa. 

D. vice-preşedinte. Bine-voiţi dom- 


„nule Văleanu a nu intrebuinţa atacu- 


rile in contra amendamentului de cât pe 
teremul constituţionalismului ; dacă cre- 
deţi că nu este constituţional, demon- 
straţi acesta aşa precum a făcut-o ono- 
rabilul domnu Brăiloiu. 

D. G. Văleanu. Acâsta am voit şi eŭ; 
am voit să văd dacă este sau nu in ar- 
monie cu articolul 42 din Constituţiune. 
Eŭ vă declar că nu este de loc in armonie. 

Voci. Lasă, lasă, domnule Vălene. 

D. C. Brăiloiu. Domnilor, articolul 42 
din Constituţiune dice că nu inceteză de a 
fi deputat cel numit de guvern intr'o func- 
ţiune salariată de cât numai atunci când 
se numesce, dar mai inainte nu. Vedeţi 
acest articol nu cere nici un termen de 
rigore intre incetarea lui de deputat şi 
numirea in funcţiune salariată. Domnu 
Cernătescu,prin amendamentul domniei- 
sale, vine şi cere un termen de rigóre 
intre incetarea sa din funcţiune salariată 
şi primirea mandatului de deputat ; a- 
câsta vedeţi că este cu totul contrarii 
Constituţiunei. Acum, dacă acâstă Con- 
tituţiune nu a cerut de la un deputat ca 
inainte să se lepede de funcțiunea de de- 
putat şi după acesta să primâscă a fi numit 
intr'o funcţiune salariată, nu věd cum 


onorabilul domnu Cernătescu vine şi cere 
acesta pentru un cas invers, adică că un 
funcţionar pentru ca să potă fi ales de- 
putat trebue mai ântâiă să se lepede de 
funcțiunea sa cu 15 qile şi apoi să potă 
fi ales. 

D. C. Lapati. Domnilor, mi se pare 
ciudat lucru că se vorbesce atât de mult 
in cestiune aşa de simplă; când avem 
alineatul din legea electorală, care ali- 
neat determină incompatibilitatea, nu 
ințeleg cum mai vine domnu Brăiloiu să 
aducă inainte articolul 42 din Con- 
stituţiune. 

Articolul 42 din Constituţiune ne spune 
că nu toţi funcţionarii sunt incompati- 
bili cu mandatul de deputat, dar acesta 
nu va să dică că Adunarea nu póte otări 
acele funcțiuni care sunt incompatibile. 
Dar merg mai departe domnilor; este 
vre-un articol in Constituţiune in care 
să se noteze acele necapacităţi? De sigur 
că nu. Ast-fel fiind, susţii amendamentul 
domnului Cernătescu ca unul ce e con- 
stituţional şi prin urmare cu drept a se 
prevedea prin legea electorală. 

D. N. Blaremberg. Articolul care 
s'a discutat până acum se preocupă de 
incomputibilitate. Şi cu ocasiunea aces- 
tul articol văd că se face un amenda- 
ment de necapacitate. Dacă voiţi să pu- 
neţi acestă necupacitate in lege, atunci 
puneţi-o la locul seii, căci aci nu e vorba 
de incapacităţi ci de incompatibilităţi. 

— Be pune la vot amendamentul 
domnului Cernătescu prin sculare 'şi ge- 
dere, şi neputându-se constata majori- 
tatea se pune la vot prin bile şi se 
adoptă cu 44 bile albe contra 31 negre, 
modificat precum urmâză : 

„Subscrişii propun ca funcţionarii ad- 
ministrativi, agenţii direcţi ai puterei 
administrative uleşi să nu potă fi depu- 
taţi sai senatori dacă nu îşi vor da de- 
misiunea mai inainte, cel puţin cu duoă 
septâmâni de dioa fixată pentru ale- 
geri." 

— Ñe pune la vot articolul 25 cu 


380 


amendamentul domnului Cernătescu şi 
al domnului Boerescu şi se adoptă. 

— Se cetesce articolul 27 asupra că- 
ruia s'a propus următbrele amenda- 
mente : 

1. Amendamentul domnului C. Bla- 
remberg : 

„Propun ca disposiţiunea privitore 
la prefecţi ca ei să nu pâtă fi aleşi chiar 
in districtele limitrofe să se ştârgă. 


C. Blaremberg. 


2. Amendamentul domnului G. Gr. 
Cantacuzin : 

«La articolul 27 al legei electorale 
propuiù următorul amendament: 

„Primarii nu sunt coprinși in categoria 
funcţionarilor prevăduţi prin articolul 
de faciă.* 

G. Gr. Cantacuzin, Gr. O. Şuţu, D. 
Berendeiă, I. Fălcovanu, St. Fălcoianu, 
Vladimir Ghika, C. N. Brăiloiu, C. 
Blaremberg, N. Lahovari, Gr. Canta- 
cusin, I. Deşliu, C. Gr. Ghika. 


— Se pune la vot amendamentul 
domnului C. Blaremberg şi se respinge. 

— Se cetesce amendamentul domnu- 
lui Cantacuzin. 

D. vice-preşedinte. D. G. Canta- 
cuzin, autorul amendamentului, are cu- 
vântul spre a îl desvolta. 

D. G. Cantacuzin. Domnilor, cind 
am făcut acest amendament am avut in 
privire articolul 27 din legea electorală. 
Acel articol dice că toţi funcţionarii 
administrativi sai judecătoresci nu pot 
fi aleşi, şi fiind-că primarii, după legea 
comunală, aù atribuţiuni judecătoresci, 
de aceea am credut că nici ei nu pot fi 
aleşi. Acum, daca comisiunea declară că 
primarii nu intră intre funcţionarii pre- 
văduţi la articolul 27, primesc şi eŭ 
ca primarii să pâtă fi aleşi. 

D. raportor. Domnilor, după legea 
comunală primarii ai atribuţiuni şi 
administrative şi judecătoresci, şi după 
articolul 27 in adevăr că nu putâi fi 


aleşi ; prin urmare trebue să se facă un 
amendament ca acesta care să le dea 
dreptul. 

D. C. Brăiloiu. Domnilor, mi se pare 
că acest articol vorbesce numai de eli- 
gibili la Adunare nu şi pentru de- 
legaţi. 

D. raportor. Vorbesce şi de delegaţi. 

D. C. Brăiloiu. Atunci primesc şi ei 
acâsta fiind că şi ei îl am subscris. 

— Se cetesce amendamentul modifi- 
cat şi puindu-se la vot se adoptă. . 

— Se pune la vot articolul 27 şi se 
primesce. 

— Articolul 28, un alt articol nenume= 
rotat, articolele 29, 30, 31, 32 şi 33 se 
primesc fără discuţiune. 

— Se cetesce articolul 34. 

D. Brăiloiu. Aşi dori ca acâstă sar- 
cină să se dea comitetului permanent. 

Voci. Nu, nu. 

D. Brăiloiu. Listele făcute de consi- 
hele comunale să se trămită la comite- 
tul permanent, aci să se facă reclamă- 
rile şi el să inchee listele respective şi 
să pronunţe asupra reclamărilor. 

D. C. Ghika. Ferâscă Dumnedei. 

D. Brăiloiu. Sciţi, domnilor, cum 
sunt compuse consiliele comunale; când 
am votat principiele legei electorale in 
Constituţiune, ne am preocupat de ig- 
noranţa mulţimei alegătorilor şi am 
voit să paralisăm acâstă ignoranță im- 


părţind pe alegători in 4 colegii, ca să 


dăm mai multă autoritate şi prudență 
acolo unde e mal multă inteligenţă, mai 
multă educaţiune politică. 

Cred că conform acestui principii ar 
fi mult mal bine să dăm, dacă nu voiţi 
comitetului permanent, consiliului ju- 
deţin, care să fie tot-d'a-una convocat 
la epoca alegerilor şi el să se pronunţe 
asupra reclamărilor. Vedeţi că e mai 
multă garanţiă chiar pentru alegătorii 
aceia, şi să mârgă pe urmă la tribunal. 

D. C. Boerescu. Să daŭ o mică es- 
plicare. Autoritatea care e insărcinată 
cu facerea listelor trebue dânsa să fiă 


22 


insărtinată şi cu reclamările, cu cere- 
rile de inscriere, clasificări, reservând 
insă dreptul fie-căruia de a se plânge in 
urmă şi la o autoritate mai inaltă. 
Domnu Brăiloiu voesce ca reclamaţiu- 
nile să se trimită maï ântâiă la comite- 
tul permanent, pe urmă la tribunal şi 
apoi la curtea de casaţiune. Acest sis- 
tem este prea complicat. Apoi, in comi- 
tetul permanent este preşedinte prefec- 
tul şi noi care voim a inlătura orl-ce 
influenţe administrative, nu trebue să 
facem să intervie prefectul la formarea 
listelor electorale. 

Voci. Prea bine. 

— Ñe pune la vot inchiderea discu- 
ţiunei şi se primesc. 

— Se pune la vot articolele 34, 35, 
36, 37 şi 38 şi se primesc. 

— Be cetesce un articol noi nenu- 
merotat şi se primesce. 

— Asemenea se primesce articolul 39. 

— Se cetesce duo articole noui ne- 
numerotate şi se adoptă. 

— Be cetesce articolele 40 şi 41, cu 
udăogirea cuvântului despărțiri, şi se 
primesc. 

— Articolul 42 se adoptă cu următorul 
amendament al domnului Cernătescu: 

„Delegații se vor alege cel puţin dece 
dile inainte de dioa prescrisă pentru 
alegeri.“ 

— Se cetesce un articol nenumerotat 
ŞI se primesce. 

.—Åsemenea se primesce articolul 43. 

— Ñe cetesce un aritcol noù nenu- 
merotat. 

D. R. Ionescu. Domnilor, aşi voi să 
fac o mică observațiune asupra acestui 
articol. Aci se dice că convocarea să se 
facă in trei dile. Bu cred că ar fi mal 
bine ca să se pue cel pucin cinci qile, 
pentru că trei dile mi se pare că nu 
este destul. 

D. raportor. Domnilor, daca onora- 
bilul domnu R. Ionescu ar fi cetit mai 
bine acest articol, neapărat că nu ar fi 
luat atunci cuvântul. 


338 


— Se pune la vot articolul 43 şi se 
primesce. 

— Se cetesce articolele 44 şi 45 şi 
puinduse la vot fie-care in parte se 
primesce. 

— Se cetesce articolul 46. 

N. raportor. Domnilor, vě rog să îmi 
permiteţi ca să ne oprim pentru un mo- 
ment numai asupra acestui articol, fiind 
că in sinul comitetului s'a ivit o propu- 
nere despre care nu ne am consultat şi de 
aceea aşi ruga pe onorabilii membrii ai 
comitetului să binevo6scă să vie pentru 
ca să ne consultăm. 

voci. Suspendaţi saă rădicaţi şedinţa, 
fiind-că ora este inaintată, 

D. vice-pregedinte. Domnilor, aţi 
declarat permanenţa, nu putem prin 
urmare de cât să suspendăm şedinţa 
pentru câte-vu minute. 

— Articolele 46, 47, 48 şi 49 se adoptă 
intocmai şi fără discuţiune. 

— Se cetesce articolul 50. 

D. Tel. Un simplu amendament am 
să fac asupra acestui articol. In loc să 
se dică „alegători“ să se dică „numai 
alegetori.* 

D. C. N. Brăiloiu. Insist ca asupra 
acestul articol să îmi permiteţi a pro- 
pune un amendament. 


D. Brăiloiu. Nu primesc să consti- 
tuim pe biuroul colegiului electoral ca 
un tribunal şi mai cu semă ca un tribunal 
care să aibă dreptul de a pronuncia pena- 
htăţi. Acolo pot să mijlocâscă pasiuni, 
ure şi vrajbe şi sentinţele ce se vor 
pronuncia nu vor fi de cât resultatul lor. 
De aceea ei cer ca in cât privesce delic- 
tele ordinare care s'ar comite in mijlocul 
colegiului electoral, preşedintele biurou- 
lui să incunosciinţeze pe procurorul lo- 
cal; dacă insă nu e un delict prevădat de 
lege şi numai o turburare a operaţiunei, 
atunci să pronunoie biuroul espulsiunea 
turburătorilor şi să facă despre acâsta un 
proces-verbal, rămâind celor espulsaţi 


dreptul să mergă sai: la Senat sui la Ca- 
meră să se plângă cu ocasiunea verificărei 
titlurilor, şi atunci se va vedea dacă 
alegerea este bună saŭ rea. 

D. raportor. Declar că primesc in 
principii ideea domnului Brăiloiu, afară 
de redacţiune. 

D. N. Ionescu. Domnilor, am să com- 
bat redacţiunea comisiunei şi am să 
susţin prima redacţiune cu dre-cari re- 
serve. Domnule preşedinte, aci este un 
mare principii. Disposiţiunile luate de 
comisiune sunt testual luate din arti- 
colul 22 al legei electorale a Belgiei. 
Cel d'ântâii termeni aţi vădut că vorbesc 
in principii că preşedintele are poliţia 
Adunărei ; el bine, mă mir cum onora- 
bilul representant de la Tergu-Jiului se 
miră că acel preşedinte care este investit 
cu autoritatea poliţiână pote să pro- 
nuncie o amendă polițiână. Mi se pare 
că aci nu este in joc nici un principiă ju- 
ridic. Acâsta nu este pentru a menţine or- 
dinea cu ori-ce preț, dar este o lecţiune 
de morală. Ţâra in care s'a făcut acâstă 
lege electorală este o țéră de ordine şi 
6menii se tem forte mult de penalitate 
prin amende, se ingrijesc f6rte mult de 
punga lor, şi pentru acei 6meni numai 
ideea că ai să plătâscă o amendă de 
4—500 franci îl face ase ţine in respect, 
îi opresce de a turbura buna ordine. 
De aceea sunt pentru redacțiunea pri- 
mitivă a proiectului, ca adică preşe- 
dintele să aibă dreptul, când va voi 
cine-va să turbure buna ordine, să facă 
proces-verbal, să îl judece, să îl supue 
la amendă. 

In cât privesce insă caricaturile, aşi 
dori să se preciseze bine ca numai in 
local şi in momentul alegerilor să fie 
oprite, iar nu şi impregiurul localului. 
Pentru aceste cuvinte sunt pentru re- 
dacţiunea primitivă, fiind-că este con- 
formă cu legea Belgiei. 

— Se pune la vot articolul cu modi- 
ficările propuse de domnu Tel şi se a- 
doptă. 


339 


— Articolele 51, 52, 53, 54 şi 55 se a- 
doptă fie-care in parte şi fără discuţiune. 

— Se cetesce articolul 56. 

D. C. Brăiloiu. Domnilor, se pote 
intempla ca contestările ivite din partea 
unui alegětor să intârdie, să prelun- 
gâscă alegerea persóneí celei mai ono- 
rabile. De aceea eŭ dic să se potă alege, 
să nu fie impedicată alegerea de contes- 
taţiune, rămâind ca Adunarea sati Sena- 
tul unde va fi ales să hotărască dacă 
alegerea a fost bună saii nu. 

D. C. Boerescu, raportor. Domnilor, 
noi aci nu ne ocupăm numai de alegătorii 
care s'ar putea presenta la alegeri, şi 
dicem că se pot presinta şi acei care nu 
au fost inscrişi la inceput, dar care in 
urmă produc o sentinţă judecătorâscă 
prin care se constată că insugesc cali- 
tăţile cerute pentru a alege. 

— Articolele 57 şi până la 62 inclusiv 
se votâză şi se primesc succesiv fără 
discuţiune. 

— Se cetesce articolul 63. 

D. N. Ionescu. Am cerut cuvântul 
pentru o esplicaţiune. Aşi voi să sciù 
dacă intre profesorii facultăților care aŭ 
să alégă pe deputat vor fi coprinşi şi 
profesorii care nu aŭ titluri, fiind-că 
acâstă nedomirire s'a deşteptat in corpul 
profesoral al universităţel din care am 
ondre a face parte şi a provocat neinţe- 
legeri. Sciţi că sunt profesori titulari şi 
provisori. Aşi socoti că trebue să se 
esplice bine ca nu din un spirit de sus- 
ceptibilitate al profesorilor titulari să se 
dea apol o interpretaţiune greşită legei. 

D. C. Boerescu. Pentru satisfacţiunea 
onorabilului domnu Ionescu, am onóre 
a îi spune că subtilitatea spiritului este 
un talent natural, şi că nu are cine-va 
nici cum nevoe de a fi profesor, de a face 
parte din universitate sai alt corp sa- 
vant pentru a poseda acâstă calitate 
caracteristică. 

Acâstă observaţiune făcută, rog pe 
onorabilul representant de la Fălcii să 
observe că Constituţiunea este clară şi nu 


340 


face nici o distincţiune intre profesorii 
titulari şi definitivi. Orl-cine, fără ose- 
bire, este profesor de facultate are şi 
dreptul de a alege. 

— Se pune la vot articolul 63 şi se 
primesce. 

— Titlul 8, disposiţiuni generale, arti- 
colele 64, 65 şi 66 se primesc fără dis- 
cuţiune. 

— Se cetesce articolul 67. 

D. C. Boerescu. Asupra acestul ar- 
ticol esistă un amendament, prin care 
se cere ca demisiunile să se dea numai 
Corpurilor legiuitore. Comisiunea, in 
majoritate, a respins acestă idee. În in- 
tervalul sesiunilor, adică in timp de 9 
luni, inţelegeţi prea bine că fie-care 
deputat saii senator este liber să nu mai 
voiască a purta o calitate cu care nu 
dovedesce a mai fi insărcinat; şi prin 
urmare cine pote primi demisiunea sa 
dacă nu acela care este insărcinat cu 
convocarea colegielor ? Când nu sar 
primi ca demisiunile, in intervalul sesiu- 
nilor, să se pótă da in mâna ministru- 
lui de interne, iată ce s'ar putea intâm- 
pla: presupuneţi, pentru un moment, că 
in intervalul sesiunilor móre jumătate 
din numărul deputaţilor. Adunarea se 
intrunesce la timpul fixat de Constitu- 
ţiune, dar nu se găsesce in număr indes- 
tulător pentru a putea lucra şi prin 
urmare nici nu pâte invita pe guvern 
de a inlocui prin alte alegeri pe cei ce 
lipsesc. 

Adaog că nu esistă nici o lege eles- 
torală, ori cât de liberală ar fi, care să 
nu conţie o asemenea disposiţiune; şi 
nu inţeleg care ar fi pericolul ca depu- 
taţii să îşi dea demisiunile in mânile 
ministrului de interne in intervalul se- 
siunilor. 

D. P. Cornä tescu. Susţiu acest amen- 
dament pentru ca să inlăturăm ori-ce 
suspiciune de presiune morală. Espe- 
riența tristă care am făcut ne face să 
luăm tóte měsurile in contra unor abu- 
suri din partea guvernului in privința 


alegerilor. Cât despre inconvenientul 
pus inainte de onorabilul D. Boerescu, 
nu este serios, căci nici o dată nu se va 
intâmpla ca in intervalul sesiunilor să 
m6ră jum&tate din numărul deputaţilor. 

— Se pune la vot amendamentul 
domnului Cernătescu. 

— D. cestor constată că sunt pentru 
amendament 31 deputaţi. 

O voce. Nu suntem in numsrul cerut 
pentru a putea vota. 

D. C. Cantacuzin. S'a constatat de 
domnu cestor că sunt 31 deputaţi care 
s'ai sculat; veţi face contra-probă dacă 
voiţi, dar vě declar că majoritatea con- - 
form regulamentului este de 37 depu- 
taţi şi acestă majoritate nu se va putea 
obţine. 

D. vice-preşedinte. După regula- 
ment se cere a fi presenți 60 deputaţi 
ca să se pótă emite un vot valabil. Prin 
urmare fac contru-probă. 

— Se pune la vot amendamentul dom- 
nului Cernătescu şi se primesce. 

— Se cetesce articolul 68. 

D. Brăiloiu. Sunt contra acestui ar- 
ticol, pentru că nu îmi plac penalităţile. 
Pentru supunerea la amendă sciù că se 
intemplă de multe ori ca cei condemnaţi 
să nu o pótă plăti, şi ast fel legea nu se 
satisface; pe urmă, in ceea ce privesce 
pedâpsa corecțională, inohisórea, găsesc 
că e prea aspră. De aceea sunt de părere 
ca in locul acestor penalităţi să li se ia 
acelor 6meni drepturile lor de alegători 
pentru timpul cât va dura legislaţiu- 
nea aceea. 

D. C. Boerescu. Domnilor, pentru 
ca acest articol să aibă o redacţiune 
mai corectă, am adăogat următorele cu- 
vinte: „Sai care sciind va ascunde etc.* 

— Camera incuviinţeză acestă redac- 
ţiune. 

— Ne mai luând nimeni cuvântul se 
pune la vot articolul 68 şi se primesce. 
` — Ñe cetesce articolul 69. 

D. N. Ionescu. Domnule preşedinte, 
numěrul de 10 este prea mare, in cât 


a te AM a 3 


ar fi cu neputinţă să se potă concentra 
10 persóne, mai ales esistând şi 6re-care 
persecuţiuni din care se pot opri. De 
aceea socotesc a se reduce numtrul la 5. 

D. C. Boerescu. Domnilor, lucrul 
este serios ; disposițiunile acestea tind 
a substitui pe alegătorii procurorului, 
care singur după legile in fiinţă are 
dreptul a urmări pe delicuenţi. De aceea 
socotesc că numărul de 10 alegători 
trebue neapărat conservat ca o garanţiă 
in contra uşurinței cu care s'ar urmări 
un ulegător. Asemenea urmăriri ating, 
chiar când se judecă nefundat, ondrea 
* sai demnitatea, şi noi mal ales cată să 
fim geloși de ondrea şi demnitatea celor- 
lalţi. Numărul de 10 nu este esagerat 
și abia ne pote asigura că particularii 
nu vor lua iniţiativa acţiunei publice 
fără Gre-care fundament. 

Cu argumentul acesta ar trebui să 
reducem numěrul la 1; dar binevoiţi a 
observa că aci nu este cestiunea de de- 
nunciare, căci fie-care alegětor in parte 
este liber să denuncie pe culpabil pro- 
curorului, este insă vorba de a substitui 
pe alegător in locul procurorului pen- 
tru esercitarea acţiunei publice. 

D. vice-pregedinte. Domnu N. Io- 
nescu a propus un amendament şi insistă 
a îl desvolta. 

D. N. Ionescu. Obiecţiunea ce a făcut 
onorubilul raportor nu pote să îşi aibă 
locul din causă că Constituţiunea inar- 
méză pe fie-care cetăţen cu dreptul de 
a trage in judecată pe funcţionari şi hu 
věd pentru ce un cetăţân alegětor ar fi 
mal pucin favorisat de cât ori-care alt 
cetăţean. Mi se pare că 5 alegători sunt 
de ajuns, căci nu věd pentru ce 5 alegă- 
tori ar fi mai pucin de cât procurorul 
in causa lor. 

D. N. Blaremberg. Gândâm că es- 
plicaţiunile onorabilului domnu Boe- 
rescu vor fi de ajuns spre a vě convinge, 
că nu se póte adinite mai pucin de 10 
alegători pentru eserciţiul acţiunei pu- 
blice; dar pe cât timp věd că onorabilul 


341 


domnu N. Ionescu insistă in propunerea 
domnieisale, sunt silit să udaog şi eŭ 
câte-va consideraţiuni. Domnilor, aci nu 
e vorba de denunciarea ce fie-care ale- 
gětor in parte pote face când comite vre-o 
fraudă in alegeri, ci este vorba de ac- 
țiunea publică a procurorului. Ei bine, 
voiți să substituiţi 5 ómen procuroru- 
lui? Deja principiul prin el insuşi este 
escepţiune la dreptul comun şi amin- 
tesce acţiunea publică a Romanilor. In- 
congiuraţi dar eserciţiul acestui drept 
de 6re-care garanții, menţineţi numěrul 
de 10 membri. 

— Se pune la vot amendamentul dom- 
nului N. Ionescu și se primesce. 

— Se cetesce titlul 9, articolul 70. 

D. colonel G. Adrian. Domnilor, cu 
ocasiunea votărel amendamentului dom- 
nului Cernătescu astădi, s'a eliminat 
din articolul propus de comisiune o dis- 
posiţiune prin care şi oficierii in neacti- 
vitate puteai fi deputaţi, eraă admişi ca 
compatibili cu mandatul de deputat. Ar 
fi de dorit, dacă se pote, ca să se facă un 
articol la fine prin care să se indeplinâscă 
acâstă omisiune. 

D. raportor. Da,da,să venim la fine. 

— Se pune la vot articolul 70 şi se 
primesce. 

D. raportor. Acum, domnilor, sunt 


duoě disposiţiuni , duo articole care 


trebue votate şi care, cu invoireu Adu- 
nărei, le vom clasifica la titlul respectiv. 

Mai ântâi e acesta: 

„Mandatul de deputat nu e incompa- 
tibil cu calitatea de militar in neactavi- 
tate şi disponibilitate.“ i 

— Se pune la vot şi se primesce. 

D. raportor. Incă un articol: 

„Colegiile se convócă prin decret dom- 


nesc etc.“ 


D. ministru de culte. Domnilor, 
acest cuvênt de succesiv nu ințeleg la 
ce să se mal pue aci, fiind că acesta 
atârnă de administrațiune. 

D. C. Boerescu. Nu sunt ei autorul 
acestui amendament; dar ideea copriusă 


Dă 
i a 


intr'ânsul este bună;. pentru că s'ar pu- 
tea intempla să se convóce colegiurile 
in acelaşi timp şi pentru Senat şi pentru 
Cameră, şi sciți că aceeaşi persână are 
dreptul să voteze şi pentru Senat şi pen- 
tru Cameră. 

Voci. Bun, bun. 

D. G. Văleanu. O singură observa- 
ţiune am de făcut, ca ministru de inter- 
ne să comunice acésta prefecților... 

Vool. Numai e prefectul. 

D. G. Văleanu. Domnilor, eŭ unul 
plec din principiul acesta că prefectul e 
şeful districtului şi tot ce se face in dis- 
trict se face prin el; el e organul minis- 
trului şi de aceea dic ca ministrul să 
comunice prefectului şi prefectul prima- 
rului. Acesta e părerea mea. 

D. Mihălescu. Domnule preşedinte, 
primarii sunt insărcinaţi cu esecutarea 
acestei legi şi ministru de interne e 
competinte a convoca cologiele prin cine 
va găsi de cuviinţă, prin prefect sai prin 
primar. 

D. G. Văleanu. Apoi articolul dice 
curat să se scrie primarilor. 

Voci. E trâbu ministrului. 

— Se pune la vot articolul propus de 
comisiune şi se primesce. 

D. P. Cernătescau. Cer cuvântul pen- 
tru un amendament saii o nouă propu- 
nere. 

Sunt de părere, domnilor, ca delegaţii 
să se alégă cel puţin cu 10 qile inainte 
de alegerea deputaţilor. 

D. raportor. Nu am să obiectez nimic 
contra acestui amendament, dar sunt 
silit să mărturisesc preocupaţiunea mea. 
Bine e, domnilor, ca delegaţii să fie aleşi 
cu 10 dile mai inainte de dioa alege- 
rei deputaţilor? Nu vedeţi dumnevostră 
ceva? Aceşti 6meni atunci aŭ să fie pre- 
gătiţi pentru candidatul propus; daca 
dumnâvâstră nu vedeţi aci pericol, eŭ 
nu am nici o obiecţiune seridsă a face. 

D. C. Blaremberg. Aşi dori să sciù 
la care articol se face amendament, căci 
mi se pare că tóte articolele s'au votat 


342 


şi asupra unui articol votat nu se mai 
póte propune amendament. 

D. vice-pregedinte. Ați uitat că sunt 
duo€ articole pe care le aţi votat şi care 
aŭ rămas a se pune la locul lor. Prin 
urmare acest amendament trebue să se 
bucure de aceeași favóre care aţi acor- 
dat-o celor duo& articole. 

D. raportor. Domnilor, ideia coprinsă 
in acest amendament nu s'a votat; sa 
votat ca delegaţii să fie convocați la oraşi 
cu 3 dile inainte ca să procedă la ale- 
gerea deputaților. 

D. Cernătescu. Insist, domnule pre- 
şedinte, asupra acestei propuneri din 
causă că colegiul al 3-lea e compus din 
o mare majoritate de alegători; ei se 
represintă prin delegaţi, delegaţii prin 
urmare aŭ mare trebuinţă a se concerta 
asupra deputatului propus. 

— Ne mal luând nimeni cuvântul se 
pune la vot şi se primesce amendamentul 
domnului Cernătescu. 

D vice-pregedinte. Acum, domni- 
lor, pun la vot in total legea electorală 
aşa cum s'a votat pe articole. 

— Se pune la vot acâstă lege in total 
şi se primesce cu majoritate de 69 bile 
albe contra 3 negre. 

D. vice-pregedinte. D-lor deputaţi, 
am să vă fac incă trei mici comunicări, 
dar mai inainte îmi veţi permite a vě 
spune câte-va cuvinte. 

Nol atingem ultimile nóstre momente... 

D. Dim. Ghika. Momente politice. 

D. vice-preşedinte. Inţeleg intre- 
rumpţiunea. Eram să vě spun că sper că 
Românii vor ţine compt de marea operă 
a acestei Adunări, care a făcut mal mult 
de cât tote Adunările ce s'aii suces până 
in dioa de astădi, şi cred că cea ântèiŭ 
constituantă in ţâră va lăsa suveniri 
nesterse, şi de aceea sper că ne vom re- 
găsi in Adunările viitâre şi că România 
va ţine compt de lucrările nostre. 

Tot o datăsă îmi permiteţi a vě ruga 


să v& asociaţi cu mine la urarea de 
recunoscinţă ce trebue să avem către gu- 
vernul provisoriă, pentru lucrările mari 
ce a săvirgit şi să îi repetăm incă o dată 
mulţumirile nâstre ; căci intr'adevăr el 
a făcut lucrări fârte mari şi fără de care 
nu am fi putut fi ceea ce suntem astădqi 
(aplause prelungite). 

Acum, rămâne la dumnevostră ca să nu- 
miţi o comisiune care va merge la M. S. 
Domnitorul ca să îi mulţumâscă pentru 
recunoscinţa cu care a primit Constitu- 
ţiunea (aplause). 

—. Adunarea decide a merge in cor- 
pore. 


D. vice-pregedinte. Domnilor, da- 
ţi'mi voe să dic câte-va cuvinte. Nol as- 
tădi cu ocasiunea finelul acestei sesiuni, 
ne facem testamentul nostru politic. 

Am dat acestui guvern tótă a nós- 
tră recunoscință, fiind-că acest guvern 
a bine meritat de la patrie, şi dând 
acésta a nóstră recunoscinţă sperăm cu 
toţii că de astădi inainte uşa călcărilor 
de lege se inchide (aplause). 

Acum, mâne la duot ore ne vom aduna 
toţi aici ca să mergem in corpore la 
palat. (aplause). 

Trăi6scă Măria Sa Domnitorul. 

D. preşedinte al consiliului .dă cetire 
următorului mesagiiă: 


$48 


Domnilor deputaţi, 

„ Prin Constituţiunea prelucrată de 
„ dumnâvâstră aţi deschis pentru Ro- 
» Mânia o eră nouă. 

„ Astăgi, când după o sesiune atât 
„ de labori6să, aţi făcut lucrări care vor 
„ avea un loc insemnat in istorie, misi- 
„ unea pentru care țéra vě a trimis este 
„Săvirşită. VE mulţumesc pentru tótă 
„ Silinţa ce aţi pus la indeplinirea unei 
„ opere aşa de mare şi pentru concursul 


„ce aţi dat guvernului la regularea 


„ cestiunilor financiare atât de grele şi de 
„ importante in momentul de faciă. 

„In virtutea dar a articolului 95 
„ din Constituţiune, Adunarea este şi rë- 
„ mâne disolvată. 

„O nouă representaţiune naţională 
„ 8e va convoca in termenii prescrişi de 
„ lege. 

n Dumnedei, care protege patria nós- 
„tră, să ne lumineze şi să ne conducă 
„ pe toţi intr'un singur gând spre bi- 


- „nele ţărel. 


„ Dat in Bucuresci, la 6 Iuliù 1866. 
CAROL 
L. Catargi, I. Cantacusin, D. Sturdza, O. 


A. Rosstti, I. O. Brătianu, general I. Ghika, 
P. Mavrogeni. 


No. 1089. 

Voci. Trăéscă M. S. Domnitorul! 

Şedinţa se ridică la 7 ore după amâgi, 
la 6 Iuliù. | 


CAROL |, 


Din graţia lui Dumnedei şi prin voinţa naţională, Domn al Românilor, 


La toţi de faciă şi viitori, sănčtate ; 


Adunarea generală a adoptat şi Noi sancționăm ce urméză : 


LEGE ELECTORALA 


TITLUL I 
DESPRE COLEGIURILE ELECTORALE 

Arrt. 1. Adunarea deputaților şi senatorilor se compune de persónele 
alese in modul următor. 

Aer. 2. Pentru Adunarea deputaților corpul electoral este impărțit, in 
fie-care județ, in patru colegiuri. 

Arr. 3. Fac parte din ântâiul colegiii acei care ai un venit funciar de 
300 galbeni inclusiv in sus. 

Aar. 4. Fac parte din al duoilea colegii acei care aŭ un venit de 300 
galbeni in jos până la 100 inclusiv. ` 

Arrt. 5. Fac parte din al treilea colegiù al oraşelor comercianții şi in- 
dustrialii care plătesc către Stat o dare de 80 lei. 

Se inţelege că fac parte din acest colegii şi aceia care, fără să fie co- 
mercianţi saii industriali, plătesc o dare anuală de 80 lei. 

Sunt scutiţi de cens in acest colegii tâte profesiunile liberale, oficierii 
in retragere, profesorii şi pensionarii Statului. 

Arrt. 6. Aceste trei colegiuri aleg direct: cele duo dântâiu câte un 
deputat fie-care, iar cel de al treilea precum urmeză: 

Bucuresci şâse; Iaşi patru; Craiova, Galaţi, Ploesci, Focşani, Bârlad, 
Botoşani câte trei; Pitesci, Bacău, Brăila, Roman, Turnu-Severin câte 
duoi ; iar cele-l-alte câte unul; peste tot cinci-deci şi opt. 

Tote oraşele unui district formâză un singur colegii cu oraşul de re- 
şedenţă, 

Asr. 7. Fac parte din colegiul al patrulea toţi aceia care plătesc o dare 
către Stat ori cât de mică şi care nu intră in nici una din categoriile de 
mai sus. 

Preoţii care nu ar face parte din nici unul din colegiurile de mai sus, 
fac parte din acest al patrulea colegii. 


345 


Acest colegii alege la al duoilea grad un deputat de district. 
Cinci-deci de alegători inscrişi numesc un delegat. 

Delegații intruniţi la reşedenţa, districtului aleg pe deputat. ` 

Arrt. 8. Pentru Senat corpul electoral este impărţit, in fie-care judeţ, in 
duo colegiuri. 

Arr. 9. Primul colegii se compune din toţi proprietarii de fonduri ru- 
rale din județ, care aŭ un venit funciar de 300 galbeni cel pucin. 

Anr. 10. Cel de'al duoilea colegii se compune din toţi proprietarii de 
nemişcătore ai oraşelor din district, care aŭ un venit funciar de 800 
galbeni in jos, potrivit articolului 11. 

Arr. 11. In orazele unde nu sar găsi un număr de 100 alegători pen- 
tru a forma cel de al duoilea colegii, acest număr se va completa cu 
proprietarii judeţului posedând un venit funciar intre 300 şi 100 galbeni, 
preferindu-se pururea cei mai grei impuşi şi orăşanii asupra proprieta- 
rilor de moşii. | 

Arrt. 12. Dacă intre cei mai grei impuşi ar fi mai mulţi cu acelaşi 
venit şi dacă prin numerul lor ei ar covârşi pe cel cerut pentru comple- 
tarea colegiului, eliminarea prisosului se va face prin tragere la sorţi. 

Tragerea la sorţi se face in public de către consiliul comunal cu 
ocasiunea incheiărei definitive a listelor. 

Arrt. 13. Universitățile din Iaşi şi Bucuresci trimite fie-care câte un 
membru la Senat, ales de profesorii universităţei respective. 

Arr. 14. Vor fi de drept membri ai Senatului: 

lo Moșştenitorul Tronului la vârsta, de 18 ani, insă el nu va avea vot 
deliberativ de cât la versta de 25 ani; 

2 Mitropoliţii şi episcopii eparchioț. 

Arr. 15. Se vor ţine in sémă bărbatului contribuţiunile femeei şi tată- 
lui acele ale copiilor sei minori. 

Arr. 16. Veniturile fondurilor situate in diferite judeţe vor fi tote 
ţinute in sémă pentru completarea censului cerut de lege. 


TITLUL II 


DESPRE CAPACITATEA ELECTORALĂ 


Anr. 17. Pentru a fi alegător trebue: 
a) A fi român de nascere sai a fi dobândit impământenirea ; 


b) A avea, versta de 21 ani impliniţi; 
| 229 


548 


c) A reuni condiţiunile cerute pentru a putea figura in vre-unul din 
colegiurile indicate mai sus. 

Arrt. 18. Censul nu se pote dovedi de cât prin rolul de contribuţiune, 
chitanţele sai avertismentele din partea implinitorilor de dări pe anul 
incetat şi pe anul curent. | 

Agr. 19. Sunt incapabili de a fi alegători: 

Românii supuşi vre-unei protecţiuni streine ; 

Servitorii cu simbrie; 

Cerşetorii ; 

Cei puşi sub interdicţiune judecătorâscă ; 

Cei in stare de faliment declarat şi nereabilitaţi. 

Arr. 20. Sunt nedemni: | 

Cei osândiţi pentru crime; 

Cei lipsiţi de eserciţiul drepturilor politice şi civile ; 

Osândiţii pentru furtişag, inşelăciune, abus de incredere, atentat la 
bunele moravuri sati corupţiune in materie electorală ; 

Personele in deobşte cunoscute că ţin case de prostituţiune saii de joc 
de cărți. 

Aer. 21. Cei care ţin casă de joc de noroc numai atunci pot fi escluşă 
când vor fi osândiţi printr'o sentinţă definitivă. 


TITLUL III 


DESPRE ELIGIBILI 


Arrt. 22. Pentru a fi eligibil la Adunarea deputaţilor trebue : 

a) A fi român de nascere saă a fi primit marea impământenire; 

b) A se bucura de drepturile civile şi politice ; 

c) A avea vârsta de 25 ani impliniţi; 

d) A fi domiciliat in România. 

Arrt. 23. Spre a putea fi ales la Senat trebue: 

1) A fi român de nascere sai naturalisat;; 

2) A se bucura de drepturile civile şi politice ; 

3) A fi domiciliat in România; 

4) A avea vârsta de 40 ani: 

5) A avea un venit de ori-ce natură de 800 galbeni, dovedit in modul 
prevădut la articolul 18. 

Arrt. 24. Sunt dispensaţi de acest cens : 


347 


a) Preşedinţii sai vice-preşedinţii ai vre-unei Adunări legislative; 

b) Deputaţii care aŭ făcut parte din trei sesiuni; 

c) Generalii ; 

d) Colonelii ce ai o vechime de trei ani; 

e) Cei ce ai fost miniştri saă agenţi diplomatici ai ţărei; 

f) Cei ce vor fi ocupat in timp de un an funcțiunile de preşedinte de 
curte, de procuror general, de consilier la curtea de casaţiune ; 

g) Cert cu diplomă de doctorat saii de licenţiat de ori-ce specialitate, 
care in timp de şese ani vor fi esercitat profesiunea lor. 

Arr. 25. Sunt incapabili sati nedemni de a fi senatori acei care sunt 
coprinși intre persânele prevădute la articolele 19 şi 20. 


TITLUL IV 


DESPRE 1NCOMPATIBILITĂȚI 


Arr. 26. Funcţionarii administrativi, agenţii direcţi ui puterei esecu- 
tive, nu pot fi aleşi deputaţi sai senatori dacă nu îşi vor da demisiunea 
cel pucin cu duoă s&ptămâni mal inainte de dioa fixată pentru alegeri. 

Arr. 27. Mandatul de deputat nu este incompatibil cu calitatea de 
militar in neactivitate şi disponibilitate. 

Aar. 28. Nu sunt coprinşi in acâstă categorie miniştri pentru ambele 
Adunări ; generalii şi colonelii pentru Senat. 

Arrt. 29. Nici un funcţionar judecătoresc nu pote fi ales delegat sai 
membru al vre-unei Adunări in districtul unde işi eserciteză funcțiunea 
precum şi in districtele limitrofe. 

Funcţionarii administrativi nu pot fi aleşi delegaţi. 

Primarii nu sunt coprinşi in categoria funcţionarilor prevă&duţi prin 
articolul de faciă. 


TITLUL V 


DESPRE DOMICILIUL POLITIC 


Aar. 30. Domiciliul politic al fie-cărui alegător este in oraşul, in jude- 
tul sau in comuna unde îşi plătesce darea; directă sau unde îşi are proprie- 
tatea ori principalul sei aşedemânt. 

Când cine-va plâtesce dare sau are proprietăţi sai aşedeminte in mai 
multe locuri, este liber a îşi alege domiciliul seii politic in ori-care din 
acele locuri ar voi, neputând insă esercita dreptul seă de alegător de cât 


348 


intr'un singur colegii. La aşa cas este dator a face inscrisă declaraţiune 
de alegerea domiciliului cu trei luni inaintea termenului incheiărei liste- 
lor, atât la autoritatea comunală a locului unde până atunci îşi avea 
domiciliul politic cât şi la administraţiunea locului unde voesce a ìl 
transfera, 

Aar. 31. Fie-care are dreptul, având condiţiunile cerute, să voteze atât 
in colegiul electoral al Adunărei cât şi in acela al Senatului. 


TITLUL VI 


DESPRE LISTELE ELECTORALE 


Anr. 32. Listele alegătorilor se formeză prin ingrijirea autorităţilor 
comunale. 

Ele sunt permanente. Adăogirile nu se pot face de cât cu ocasiunea 
revisuirei anuale. 

Arrt. 833. In fie-care judeţ consiliul comunal al oraşului de reşedență 
prin ințelegere cu cele-l-alte consilii comunale din judeţ, va face pe fie 
care an, de la 1--15 Ianuarie, revisuirea listelor cetăţenilor care intru- 
nesc condiţiunile cerute spre a fi alegători, impărţindu-i după. categorii: 

Un esemplar al rolurilor de contribuţiuni, certificat conform cu origi- 
nalul de către implinitor şi adeverit de casierul districtului, va fi trimis 
pentru acest sferşit, inainte de 1 lanuariu, consiliului comunal respectiv. 

Arr. 34. Consiliele comunale vor incheia listele şi le vor afişa pe por- 
ţile tutulor caselor publice şi prin pieţe in cea d'ânteii Duminică după 
15 Ianuariu. 

Ele vor sta afişate trei septemâni şi se va desluşi intr'6nsele că ori-ce 
cetăţen, care ar avea reclamaţiuni de făcut, se pote adresa la consiliul 
comunal in termen de trei săpttimâni de la data afişerei in care se va 
insemna şi dioa când acest termen espiră. 

Arrt. 39. Lista alegătorilor Senatului este deosebită de aceea a alegăto- 
rilor Adunărei, 

Arrt. 86. Fie-care din aceste liste va fi impărţită pe colegiuri şi va 
coprinde in facia numelui fie-cărul individ inscris locul şi data nascerei, 
data naturalisaţiunei pentru streini, locul unde işi plătesce dările până la 
implinirea censului cerut precum şi natura acelor dări, deosebindu-le in 
trei categorii: dare funciară, dare personală şi patentă. 

Arr. 87. Reclamaţiunile ce ar nasce asupra inscrierilor saă omisiunilor 


349 


ce s'ar comite in liste se vor adresa consiliului comunal in cele d'ântâiă 
trei s&ptemâni de lu data afişerei până la şese ore stra a celei din urmă di. 

După ce consiliul comunal va fi otărât asupra tutulor reclamaţiunilor 
ivite, el incheiă listele definitive şi le publică negreşit trei dile după 
espirarea termenului de trei septomâni acordat pentru reclamaţiuni. 

In aceste trei dile nu se pot primi alte reclamaţiuni noui. 

Aur. 38. In cele trei s&ptemâni ce urméză, nemulţumiţii vor putea 
apela in contra otărărilor consiliului comunal la tribunalul judeţului; 
iar in contra otărârilor tribunalului la curtea de casaţiune până in trei 
dile de la primirea sentinţei tribunalului. 

Tribunalul şi curtea de casaţiune statuâză de urgenţă in asemenea 
casuri, 

Ori-ce persână admisă ia listele electorale pote reclama inscrierea sau 
ştergerea ori-cărui individ omis sai nedrept inscris in lista colegiului 
din care el insuşi face parte. 

Anr. 39. Pe temeiul unor asemenea otărâri, lista se rectifică de către 
consiliul comunal in termenul de trei qile de la a lor presentare. 

Aer. 40. Procedura in acestă materie este gratuită. 

Arr. 41. La revisuirea anuală a listelor, consiliele comunale vor adăoga 
pe cei ce ar cunosce că ai dobândit calităţile cerute de lege. 

Consiliele comunale scot din liste: 

1° Pe cei morţi; 

2° Pe acei a cărora inscriere se vu fi declarat nulă de autorităţile ju- 
decăt.oresci ; 

3 Pe aceia care vor fi perdut vre-una din calităţile cerute pentru a 
fi alegători. 

Arr. 42. Ştergerea numelui alegtorilor care aŭ figurat in lista anului 
precedent trebue să se notifice alegâtorului şters in interval de trei dile 
de la data afişerei listelor, arstând şi motivele ştergerei sale. 

Ac6stă notificare se va face gratis printr'un agent municipal. 

Arrt. 43. Listele de alegători stai pururea deschise in cancelariile pri- 
măriilor in tot timpul otărât pentru reclamaţiuni, spre a se putea con- 
sulta de către ori-care va cere să le vadă. 

Aer. 44. In tot intervalul contestaţiunilor, consiliele comunale stai in 
permanenţă, 

Anr. 45, Pentru Senat se formeză o listă a eligibililor, 


350 


Ea se face la aceleaşi epoce ca şi listele alegătorilor de către autorită- 
tilo comunale respective ale oraşelor 'reşedente, potrivit regulilor de 
mai sus. | 

Reclamările in contra acestor inscrieri se vor face in termenii şi in 
modul determinat pentru listele alegetorilor, 

Aceste liste se vor publica in Monitorul oficial prin mijlocirea ministe- 
rului de interne, 


TITLUL VII 


DESPRE OPERAȚIUNILE ELECTORALE 


Arr. 46. Colegiele electorale se convocă prin decret domnesc. 

Ministru de interne comunică acesta primarilor oraşelor de reşedenţă, 
care, prin. inţelegeri cu primarii din cele-l-alte comune ale districtului, 
convocă pe alegători cel pucin cu 21 pa: inainte de termenul fixat pen- 
tru alegeri. 

Alegerile se fac succesiv pe colegii. 

Arrt. 47. Fie-care colegii electoral voteză separat şi alege in deosebi 
numerul deputaţilor sai senatorilor invoiţi prin legea de faciă. 

Alegetorii direcţi de oraşe, când numerul lor trece peste 500, voteză 
in secţiuni pe colori fără insă ca v a duoa secţiune să se potă compune 
de mai pucin de 250 alegători. 

Repartiţiunea se va face de o dată cu afişerea listelor şi după locuinţa 
alegătorilor. 

Arr. 48. Alegătorii din al patrulea colegiu pentru deputaţii Adunărei 
se impart dupe comune in grupe de la 50—500 alegători, care aleg câte 
un delegat la 50 alegători şi prin scrutin secret. 

Alegetorii dintr'o comună nu pot fi alipiţi la comunele imodiat limi- 
trofe de cât numai atunci când prisosul formeză un numěr mal mic 
de 50 alegětori. Aceştia se determină prin tragere la sorți, făcută de 
consiliul comunal cu ocasiunea formărei listelor. 

Alegětorií din acelaşi oraşi nu pot fi chemaţi să voteze de cât in colórea 
(despărţirea) unde işi ai locuinţa sai in coldrea imediat invecinată. 

Fie-care secţiune alege un număr de delegaţi proporţional cu numărul 
alegătorilor din care se compune, 

Delegații se vor alege cel pucin dece qile inainte de dioa prescrisă 
pentru alegeri. . 


ve pm ——— - 


gsi 


Arr. 49. Fie-care delegat ales va primi de indată, sai cel mult in timp 
de 24 ore, din partea biuroului, un certificat fără care delegatul nu va 
putea lua parte la alegerea deputatului. 

Biuroul care nu ar libera certificatele in timpul cerut saŭ aceia care ar 
impedica acâstă eliberare, vor fi supuşi la penalitatea prescrisă de arti- 
colul 78. 

Arr. 50. Toţi delegaţii se intrunesc la reşedenţa districtului pentru a 
procede la alegerea deputatului. 

Arrt. 51. Convocarea delegaților se va face cel pucin cu trei pne inainte 
de dioa fixată pentru alegerea deputatului. 

Aceia care ar impedica sosirea lor la locul destinat pentru alegere, se 
vor pedepsi cu pedesele coprinse in articolul 78. 

Arr. 52. Delegații se aleg din noŭ ori de câte ori se vor eonvoca cole- 
giurile pentru alegerile generale saŭ parțiale ale deputaților. 

Arr. 53. Alegerea deputaților şi senatorilor se face pururea prin scru- 
tin secret. 

Arr. 54. Deschiderea şedinţelor colegiului se face de către primar sai 
ajutorele sale la ora fixată. 

Operațiunile electorale nu se pot incepe, sub pedâpsă de nulitate, mai 
inainte de orele 9 primă-vera şi vera, de orele 10 tómna şi iarna. Cei ce 
vor proceda alt-fel, vor fi pedepsiţi cu inchisórea dela o dipână la o lună. 

Arr. 55. O jumătate oră după ora fixată, 25 alegători pot forma 
biuroul provisorii compus de un preşedinte luat dintre alegătorii presenţi 
cel mai in vârstă şi din duoi secretari laaţi dintre cei mai tineri. 

După formarea biuroului provisoriă, primarul sai ajutorele sale se 
retrag, putând rămânea în colegii numai daca vor figura intre alegători. 
Se va procede apoi indată la formarea biuroului definitiv. 

Anr. 56. Biuroul definitiv se compune dintre un preşedinte, duoi secre- 
tari şi duoi scrutatori. Ei se aleg dintre alegători cu scrutin secret şi 
cu majoritate relativă a membrilor presenţi. | 

Arrt. 97. Colegiul nu se pote ocupa de alta de cât numai de alegerile 
pentru care este convocat. 

Arrt. 68. Preşedintele are singur poliţia Adunărei alegătorilor. 

Numai alegătorii asistă, 

Nimeni nu pote intra inarmat. Nici o putere armată nu pâte fi pusă 
in localul alegerilor sai in giurul sei. 


353 


7 


La cas de neorânduială, preşedintele pâte cere ajutorul puterei armate. 
Autorităţile civile şi militare cele mai apropiate sunt datâre a urma 
cererilor sale in acâstă privinţă. 

Dacă in localul alegerilor, unul sai mai mulţi ar da semne publice de 
desaprobare saii araţâţa turburări in ori-ce mod, preşedintele, consultând 
biuroul, îi va chema la ordine; dacă iar vor persista, biuroul, consultând 
colegiul, va putea să espulseze pe turburiători. 

Dacă turburarea este de natură a constitui un delict sai crimă, se va 

constata imediat faptul de către biuroi printr'un proces-verbal detaliat, 
subsemnat de cei presenţi, care se va inainta neintârziat procurorului 
competinte. | 

In cas de neorânduială gravă, preşedintele pote ridica şedinţa pe o 
jumâtate oră. Dacă la redeschidere neorânduiala tot ar predomni, el o 
amână pe a duoa di, luând mai ântâiii avisul biuroului. 

Biuroul se pronunciă provisoriă asupra operaţiunilor colegiului sai 
secţiunei. 

Tote reclamaţiunile se inseréză in procesul-verbal precum şi decisiu- 
nea motivată a biuroului. Piesele relative la reclamaţiuni şi subsemnate 
de membrii biuroului şi de reclamanţi se alătură pe l6ngă procesul-verbal. 

La deschiderea şedinţei secretarii sai unul din scrutatori dă cetire 
titlului VIII alegătorilor presenţi. . 

Ori-ce distribuire sai arstări de scrieri sau imprimate injuriose ori 
anonime, de pamflete sau caricaturi in localul unde se face alegerea, este 
oprită sub pedâpsă de a plăti o amendă de la 300 până la -2.000 lei. 

Arrt. 59. Preşedintele face cunoscut Adunărei alegătorilor numerul 
personelor de ales. 

Anr. 60. Fie-care alegstor chemat la rândul sei depune biletul scris 
pe hârtie albă tăiată in aceeaşi mărime de către biuroi, in facia alege- 
torilor, intr'o cutie cu duo& incuetori ale cărora chei se păstreză una de 
către preşedinte şi alta de către cel mai bătrân din secretari. 

Alegstorii care nu vor putea scri singuri biletul lor, pot chema in aju- 
torul lor pe ori-care din alegâtorii presenţi. 

Arrt. 61. Biuroul pus inaintea preşedintelui şi secretarilor va fi aşedat 
ast-fel in cât alegâtorii să potă observa cele ce se petrec la despuierea 
scrutinului. 

Axr. 62. După ce sai chemat toţi alegătorii succesiv dupe ordinea 


358 


alfabetică, se mai face o ultimă chemare acelor care pote aŭ lipsit din 
sală, iar scrutinul remâne deschis până la patru ore séra. 

Pentru asigurarea voturilor, se vor pune pe urnă peceţile mai multor 
dintre alegători, care vor putea chiar rămânea in sală pentru paza ej. 

Arr. 63. Votarea dureză duoă dile, dacă trebuinţa o cere. 

Biuroul este in permanenţă. 

A duoa di, la 4 ore după amiadi, incepe despuierea scrutinului şi re- 
sultatul se trimite la biuroul central. 

Arrt. 64. Biuroul eentral este pururea in localul consiliului comunal. 

Arrt. 65. Nimeni nu pote fi primit să voteze dacă nu va fi trecut in 
listele afişete. 

Cu tote acestea, biuroul va fi dator să primâscă pe aceia care vor infăcişa, 
o decisiune a autorităţei competinte, prin care i se recundsce dreptul de 
alegător. 

Arrt. 66. Urnele se deschid de către preşedinţii biurourilor. 

La deschiderea fie-căreia urne se desface fie-care bilet inaintea publi- 
cului ; numele eşit se scrie pe o induoită listă, una ţinută de secretari, 
alta de scrutatori, 

Resultatul general se proclamă de către preşedinte. 

Indată după proclamarea votului, biletele se ard in presenţa colegiului. 

Anr. 67. Biletele care coprind nume neinţelese sai semne de ori-ce 
natură care ar presupune o prealabilă inţelegere sunt nule. 

Arrt. 68. Alegerea deputaţilor saii senatorilor se face cu majoritatea 
absolută a voturilor esprese, sai relativă la al duoilea scrutin; la cas de 
paritate, se decide prin tragere la sorţi de către preşedintele biuroului. 

Arrt. 69. Pentru tote operaţiunile şi incidentele se va incheia un pro- 
ces-verbal detaliat subscris de biuroi şi alegătorii presenţi care vor voi. 
El se va inainta la biuroul central. 

Anr. 70. S&verşindu-se alegerea, biuroul intocmesce ui act subscris de 
preşedinte şi de secretari, legalisat de autoritatea comunală a locului, 
care se dă personei al6să. 
= Amer. 71. Universitățile din Iaşi şi Bucuresci formeză fie-care in parte 
câte un colegii care aleg câte un senator dintre profesori. 

Rectorele este preşedintele provisorii al biuroului. 

El este asistat de duoi secretari, luându-se cei mai tineri dintre pro- 


fesori. Biuroul definitiv se formeză prin alegere. 
23 


4 


954 


Axi. 79. Presenţa majorităţei absolute a profesorilor ce compun uni- 
versitatea este indispensabilă pentru a protede la alegere. 

Alegerea se face după regulile de mai sus şi cu majoritate absolută 
a membrilor presenţi. Neputându-se dobândi majoritatea absolută la 
ântâia votare, va fi senator acel care va intruni cele mai multe voturi la 
a duoa votare. 

In cas de paritate sorții vor decide. 

Nu se socotesc in număr, pentru formarea acestei majorităţi, profesorii 
streini sati care nu vor fi impămenteniţi şi care nici nu pot lua parte 
la vot. 

Art. 73. Tote actele relative la alegeri se comunică de comune, prin 
mijlocirea prefecţilor respectivi, ministrului din intru. 


TITLUL VIII 


DISPOSIȚIUNI GENERALE 


Arrt. 74. Operațiunile alegerilor se verifică de către Adunarea gene- 
rală, care singură hotărasce asupra validităţei lor. 

Arrt. 75. Deputatul ales in mai multe colegiuri este dator a declara 
opțiunea sa Adunarei generale până in dece qile după verificarea titlu- 
rilor. De nu va fi declarat opţiunea in acest termen, Adunarea decide prin 
sorți. 

Arrt. 76. In cas de vacanţă prin opţiune, mârte, demisiune sai alt- 
mintrelea, colegiul electoral care urmeză a indeplini vacanţa va fi con- 
vocat in termen de duoă luni cel mai târzii. 

Arrt. (7. Demisiunea membrilor Corpurilor legislative se va da numai 
către Corpurile respective. 

Art. 78. Ori-ce persână care se va inscrie in listele electorale prin 
mijloce fraudulose saŭ care sciind va ascunde vre-una din necapacităţile 
prevădute de lege, saă va fi luat parte la vot nefiind inscrisă in listă sai 
fiind lipsită de dreptul de aleg&tor, sau care fárá drept va fi votat in 
mai multe colegiuri, se pedepsesce cu o amendă de 50 galbeni cel pucin 
şi de 500 galbeni cel mult, sai cu inchisore cel pucin de opt dile şi de 
trei luni cel mult. 

Anr. 79. La cas când ministerul public nu ia iniţiativa, cinci alegători 
adunaţi aù dreptul a intenta proces criminal pentru pedepsirea delicte- 
lor comise in timpul alegerilor. 


355 


TITLUL IX 
DISPOSIȚIUNI TRANSITORII 
Arrt.. 80. Pentru prima aplicare a legei de faciă şi pentru convocarea 
nouilor Adunări se va putea deroga la termenile fixate intr’ênsa, obser- 
vându-se insă nestrămutate tote cele-l-alte reguli statornicite pentru pu- 
blicaţiuni, apel, notificări, convocațiuni, etc. 


Acestă lege s'a votat de Adunarea generală a României, in şedinţa 
din 6 Iunie 1866, şi s'a adoptat cu majoritate de şese-deci şi nuoč voturi, 
contra trei. 

Promulgăm acestă lege, ordonám ca ea să fie investită cu sigiliul Sta- 
tului şi publicată in Monitor. 

Dat in Bucuresci, la 28 Iulie anul 1866. 


CAROL 
Ministru secretar de Stat la departa- Ministru secretar de Stat la departa- 
mentul de interne, I. Ghika. mentul de justiție, I. Cantacuzin. 


No. 1,213. 
(L. S. S.) 


CAROL I, 
Prin graţia lui Dumnedei şi voinţa naţională, Domn al Românilor, 
La toţi Ce faciă şi viitori, sămitate: 


Asupra raportului ministrului Nostru secretar de Stat la departamen- 
tul de interne sub No. 7,158; 

In virtutea art. 93 din Constituţiune, 

Corpurile legiuitore ai votat şi Noi sancţionam ce urmeză: 


LEGE 
pentru interpretarea legei electorale din anul 1866 si pentru garantarea libertățtei alegerilor. 


Arr 1. Prin articolul 5 din legea electorală se inţelege că „fac parte 
din al treilea colegiii al oraşelor“ toţi orâşenii care plătesc către Stat o 
dare anuală de 80 lei vechi, iar nu şi aceia care aŭ domiciliul in comu- 
nele rurale. 

Arr. 2. La articolul 7 din legea electorală se adaogă următorul aleniat;: 

Delegații pot fi aleşi dintre alegătorii ori-cărui colegiu, fără ca prin 
acesta cei aleşi să îşi pârdă dreptul lor personal de a vota in colegiele lor 
respective, | 

Arr. 3. In categoria de servitori, prevăduţi la articolul 19 din lege, nu 
se inţelege intendenţii, (indrijitorii de moşii) calfe, secretari (grămă- 
tici) şi in genere toţi amploiaţii caselor de comerciu şi stabilimente in- 
dustriale. 

Aer. 4. Demisiunea funcţionarilor, prevădută la articolul 26, spre a se 
cunósce de alegători trebue să fie publicată prin Monitorul oficial, saŭ in 
ori-ce mod de publicitate, cu duoă săptămâni inaintea deschiderei cole- 
giului in care îşi va pune candidatura. 

Anr. 5. Prin articolul 29 se inţelege că judecătorul de curte „nu pote 
să fie ales delegat sai membru al veri-unei Adunări“ in judeţele unde se 
esercită jurisdicţiunea curţei din care face parte; iar judecătorul de tri- 
bunal nu pâte fi ales nici in judeţele limitrofe. | 

Arr, 6. La aleniatul 2, articolul 29, prin cuvintele de funcţionari ad- 
ministrativi se inţelege in genere toţi funcţionarii şi agenţii administra- 
tivi, judecătoresci, fiscali, poliţienesci, precum şi acei al consilielor ju- 


857 


deţene şi comunale, esceptându-se, conform aleniatului 3 de la acelaşi 
articol, primarii, ajutorele lor şi membrii consiliului comunal şi judeţean. 

Arr. 7. Prin articolul 33 se inţelege că consiliele comunale rurale şi 
urbane din judeţ sunt obligate a trimite până la 8 Ianuarie listele elec- 
torale la consiliul comunal de reşedenţă. 

Acesta, având in vedere rolurile generale ale judeţului, va incheia lista, 
generală, o va publica conform art. 34, pentru ca contestaţiunile să se 
. pótă face numai la acest consiliă comunal de reşedenţă in termenul pre- 
scris de lege. 

Consiliele comunale rurale vor avea a revisui numai lista alegâtorilor 
indirecți ai colegiului 4 (care nu îşi ai domiciliul in oraşe), unde se vor 
face contestuţiunile privitore la acest colegii. 

Anr. 8. La articolul 36 se ințelege că consiliele comunale sunt datore 
ca in listele afişate să inscrie „locul,“ adică să facă o col6nă cu adresa ale- 
gătorilor, care să coprindă, pentru acei care locuesc in oraşe, strada şi nu- 
mărul casei, iar pentru acei care locuesc in comunele rurale să coprindă 
numele plăşei, al comunei şi al proprietăţel. | 

O altă col6nă din lista electorală să coprindă data nascerei, care să 
se constate prin biletul de botez, sau in lipsă prin o declaraţiune in- 
scrisă a alegătorului. | 

O altă colonă să coprindă data naturalisaţiunei, pentru acei care vor 
fi streini, inţelegându-se că nu se vor inscrie de cât acei care aŭ impă- 
mântenirea cea mare. 

O altă colonă va coprinde locurile unde alegătorii îşi plătesc dările, 

arătându-se şi cătimea dărilor ce plătesc in fie care localitate, ar&tân- 
-du-se incă in acea col6nă data şi numărul rolului saă al chitanței de con- 
tribuţiune. 

Originalul listelor electorale care sunt permanente va fi de aci inainte 
ascernut intr'un registru destinat anume, numerotat, şnuruit şi sigilat. 

Ori-ce falş intenţional in aceste liste se va considera ca un falş in 
scriere publică şi pedepsit ca ast-fel. 

Inscrierile făcute in listele electorale de către consiliul comunal şi 
care nu sunt publicate in listele provisorii, vor fi publitate;— in termen 
de 10 dile de la publicarea lor vor avea drept alegătorii a le contesta. 

Se inţelege că in acest termen nu se va mai putea cere şi face noui 
inscrieri, 


858 


Anr. 9. Articolul 38 din legea electorală se modifică precum urmeză: 

In cele d'ântâiă 5 dile libere ce urmâză, nemulţumiţii vor putea apela 
in contra otărârilor consiliului comunal la tribunalul judeţului. Aceste 
5 dile libere vor fi consacrate esclusiv introducerei apelurilor inaintea 
acelei instanţe. 

In diua espiraţiunei acelui termen, adică a 6 di, tribunalul va fi da- 
tor a afişea pe uşa pretoriului sei tote apelurile primite dimpreună cu 
termenul pentru care este surocit fie-care. Trei dile libere după acestă 
afişere va incepe a curge termenul de 15 dile libere in limitele inclusive 
ale căruia urmeză a fi sorocite şi judecate tote aceste apeluri. 

In contra otărârilor. tribunalului, nemulţumiţii vor putea apela la cur- 
tea de casaţiune in termen de 10 qile libere de la pronunciarea otărârei 
tribunalului, şi inaintea acestei curţi aceste 10 qile libere vor fi consa- 
crate esclusiv introducerei apelurilor. In diua espirărei acestui termen 
se vor afişea pe uşa localului curţei tote apelurile dimpreună cu diua in 
care aŭ a fi judecate fie-care. Dece qile după acâstă afişére va incepe a 
curge termenul de 3 sept&mâni in limitele căruia inclusiv aŭ a fi jude- 
cate tote apelurile, tote afacerile cele-l-alte incetând, sub pedâpsă pentru 
magistrați de a se face pasibili de pedâpsa prevădută de articolul 152 
din codicele penal fără insă a fi necesitate pentru constituirea delictului 
de stăruinţă in denegare, in urmă, de prevestiri sau ordini primite de la 
superiorii competinţi. 

Atât grefele tribunalului cât şi ale curţei de casaţiune sunt datâre, 
sub pedepsă de o amendă de la 100—300 lei, a da tutulor acelora care 
vor cere un certificat constatând termenul când are a se judeca apelul. 

In acâstă materie instanţele judecătoresci vor judeca pe părţi fără a 
le mal cita şi fără drept de oposiţie. 

Apelul, atât in contra decisiunei consiliului comunal cât şi in contra 
decisiunei tribunalului, este suspensiv de esecuţiune. 

Arrt. 10. Consiliele comunale, publicând listele revisuite prevădute de 
articolul 41, vor arăta intr'o colónă specială motivele şi actele pe care 
işi intemiază stergerea şi inscrierea in listele anuale. 

Arrt. 11. Notificarea stergerei unui alegător din veri-o listă prevedută 
la articolul 42, trebue să se comunice ulegătorului chiar când se va trece 
dintr'o listă intr'alta din veri o causă 6re-care ar&tându-i-se prin acea 
notificare tâte motivele stergerei sai trecerei sale in veri-o altă listă, 


Àe 12. Articolul 47 din legaa electorală, după cuvintele „afişârea 
listelor“ se va dice „definitive“ şi i se adaogă următorul aleniat;: 

Consiliul care nu ar face repărţirea alegătorilor in secţiuni pe colori, 
la epoca şi după regulile prescrise la aleniatul precedent, se va pedepsi 
cu amendă de la 500 până la 1000 lei; alegâtorul insă va putea vota la 
secţiunea, căreia aparţine colórea in care locuiesce, de şi va fi fost repăr- 
tit in secţiunea unei alte colori care nu aparţine secțiune sale. 

Arrt. 13. Articolul 55 din legea electorală se modifică după cum urmeză: 

Pentru alegerea deputaţilor şi senatorilor, biuroul care deschide cole- 
giul şi preşedă la alegerea biuroului definitiv se compune in modul 
următor : 

In momentul deschiderei colegiului, primarul va trage la sorţi dintre 
alegătorii prezenţi 3 persone cu sciinţă de carte, care vor forma biuroul 
provisoriă, dintre care cel mai in vârstă va fi preşedinte, iar cei-l-alţi 
duoi secretari. 

După formarea biuroului provisoriă, primarul sai ajutorele sale se 
retrag putând remânea in colegii numai dacă vor figura intre alegători. 
Se va procede apoi indată la formarea biuroului definitiv. 

Primarul ori locoţiitorul seă, saă biuroul ast-fel compus, care va 
nimici sai va impedica deschiderea colegiului la ora legiuită, sai care 
va falsifica tragerea la sorți care se va face in public, se va pedepsi cu 
perderea funcţiunei sale şi cu inchisore de la 2 luni până la un an. 

Biuroul provisorii pentru alegerea delegaților se va compune de un 
număr de 3 alegători traşi la sorţi de către primar sai delegatul seu la 
ora, deschiderei colegiului in presenţa alegâtorilor. Cel d'ântâiu eşit la 
sorți va fi preşedinte. Dacă alegătorii eşiţi la sorţi nu vor sci carte, ei 
vor avea dreptul aşi asocia unul sai duoi alegători cu sciinţă de carte. 

Arr. 14. La articolul 56 din legea electorală se adaogă următorele 
aleniate : 

Votarea pentru compunerea biuroului definitiv dureză cel puţin 3 ore; 

Funcţionarii Statului, judeţului şi comunei de ori-ce categorie nu pot 
fi aleşi şi nu pot face parte in biuroul definitiv, precum nici primarul cu 
ajutOrele sale şi membrii comitetului permanent. 

Arrt. 15. La articolul 58 din legea electorală se adaogă următorul 
aleniat : 


Nici un alegător nu va putea fi in timpul alegerei urmărit sai arestat 


360 


in materie de presiune, de cât numai după ce îşi va fi dat votul sei, afară 
de casul de vină vădită (flagrant delict). 

Agr: 16. Se intercaleză următorul titlu in legea electorală indată după 
articolul 45: 


DESPRE CĂRȚILE DE ALEGETOBRI 


Arrt. 46. Indată ce listele aŭ remas definitive, primarul sai ajutorele 
sale vor fi datori a da fie-cărui aleg&tor o cartă constatătore a cualită- 
ţei sale de alegător, in care se vor artta: 

1). Colegiul din care face parte; 2) numele şi prenumele; 3) etatea ; 
4) profesiunea şi 5) domiciliul. 

Aceste cărţi vor fi imprimate, lăsându-se in alb loc pentru a se trece 
numele, prenumele, etatea, profesiunea alegstorului; vor purta sigiliul 
primăriei; vor fi subscrise de primar sai locoţiitorul seu şi de alegăto- 
rul respectiv. In cas unde acest din urmă nu va sci a srie şi a ceti, acâstă, 
impregiurare se va menţiona pe cartă şi pe originalul listei in dreptul nu- | 
melui sei. Carta acelor ce nu sciù a scrie şi ceti, va conţine semnalmen- 
tele pers6nei ; adică, pe lângă cele-l-alte inscripţiuni, talia, facia părului 
şi a ochilor, trăsurile particulare şi caracteristice ale alegătorului, ast-fel 
in câtsă potă fi lesne recunoscut chiar de acei ce nu îl au mai v&dut inainte. 

Arrt. 47. Nici un alegstor nu va fi admis să voteze fără a presenta 
carta sa de alegător. 

Dacă până in diua convocărei colegiului mai mulţi sau unul din ale- 
g&tori nu îşi a reclamat incă carta, primarul va fi dator, in intervalul de 
trei dile, a îi o remite la domiciliu sub luare de chitanţă. 

In cas de refus din partea alegetorului, se va dresa un proces-verbal | 
subscris intr altele şi de trei alegători cel puţin. 

Arr. 48. Primarul sau locoţiitorul sei care nu va voi să dea unui ale- 
gětor inscris pe listele electorale carta prescrisă la articolul 46, când 
acest alegětor a facut cererea sa inscris, se va condemna de la 100 până 
la 500 lei amendă şi la 500 lei drept daune către alegător. 

Arr. 49. Refusul liberărei cartei de alegător trebue să se incunosciin- 
teze de cel interesat preşedintelui şi procurorului tribunalului. 

Indată ce preşedintele va primi plângerea, va ceta cel mult pentru a 
duoa di pe primarul sai locoţiitorul seă, spre a se infăcişa inaintea tri- 
bunalului. Tribunalul, după ce va asculta pe reclamant şi pe primar sau 


361 


locoţiitorul seă, daca va găsi că reclamantul era in drept a cere carta de 
alegător şi că primarul sai locoţiitorul seii a refusat fâră cuvânt a îi o 
da, va condemna pe primar la penalitatea indicată in articolul precedent, 
lberând copie după dispositivul sentinţei alegătorului. Acestă sentinţă 
il va servi drept cartă de alegător. Dacă insă tribunalul va găsi cererea 
reclamantului nefundată pentru motiv că nu figura intre alegetorii ace- 
lui colegii, îl va condemna la 500 lei amendă. 

Agr. 50. Primarul sati locoţiitorul seă care va libera carta de alegă- 
tor unei persone ce nu figureză in lista electorală a colegiului pentru 
care îl a liberat carta, se va condemna la inchisore de la o lună până la 
duoă luni şi la o amendă de la 100 până la 509 let. 

Arrt. 51. Acela care fără a figura in lista alegetorilor unui colegii va 
cere saii se va servi de carta unui alt alegător pentru a vota, se va con- 
demna la inchisre de la 6 luni până la 2 ani şi la amendă de la 500 
la 1000 ler. 

Ori-care alegător dintr'un colegii unde a votat sau s'a cercat a vota o 
pers6nă fără drept, va putea cere in contră-i de la tribunal aplicaţiunea 
pedepsei prevă&dută mai sus, dacă ministerul public nu o va fi cerut de 
oficiă, Biuroul electoral, descoperind asemenea fraude, va incheia in- 
dată proces-verbal despre acâsta şi va trimite pe delicuent inaintea pro- 
curorului. 

Axr. 52. Contra sentinţelor tribunalelor prevădute in articolul 49 se 
va putea face de partea condemnată apel la curte, in termen de 10 qile 
de la pronunciarea ei. Curtea va judeca de urgenţă. 

Anr. 53. Cărţile de alegâtor se vor libera din un registru à souche. In 
dosul fie-cărei cărţi se vor inscri articolele privitore la penalităţi. 

Arr. 54. Dacă un alegător va fi perdut carta de alegător, va putea cere 
şi obţine o altă cartă. 

Primarul, liberând acâsta a duoa cartă, de indată şi sub acela-şi număr, 
va insemna pe dânsa acéstă circumstanţă care se va comunica biuroului 
de alegere. 

Arrt. 59. Delegații colegiului al 1V sunt dispensaţi de carta de alegă- 
tor. Mandatul lor va servi drept cartă. Acest mandat se va lua de biuroă 
şi se va anecsa la dosarul alegerei. 

Arrt. 56. Lista delegaților aleşi se va publica şi afişa de primar pe uşele 


și zidurile ospelului comunal cu 10 qile inaintea alegerei. 
23% 


362 


— 


Primarii tutulor comunilor din judeţ vor trimite'a duoa di după ale- 
gerea delegaților comunei de reşedenţă lista delegaților aleşi din comu- 
na lor, impreună şi cu actele alegerei. 

Primarul comunei de reşedenţă va forma din aceste liste o listă a tu- 
tulor delegaților din judeţ şi o va afişa cel peen cu trei dile libere mai 
inainte de diua alegerei. 

Primarii ce nu se vor conforma tutulor disposiţiunilor acestui articol, 
se vor condemna de comitetul permanent la o amendă de 500 la 1000 
lei in favorul comunei lor. 

Arrt. 57. Nimeni nu se va putea introduce in sinul unui colegiă dacă 
nu va avea asupra sa carta de alegător. 

Fie-care alegă&tor va avea dreptul să conteste identitatea personei ce 
se presintă la vot. 

Intr'un asemenea cas, daci persona contestată scie a scrie şi a ceti, va, 
fi ţinută să işi schimbe carta şi să îşi reproducă iscălitura sub ochii biu- 
roului şi alegttorilor presenti, spre a se putea face comparaţie. 

Dacă acea persână nu scie a scrie şi a ceti se va confrunta cu descrie- 
rea din cartă. , 

Se va dresa un proces-verbal despre tote sila incidente, subscris 
de contestator şi de acei din alegătorii presenţi care ar cere-o şi carta 
contestatului se va opri şi visa spre a se inainta Camerei sai Senatului. 

Când din vre-o impregiurare de forță majoră, un alegător nu ar mai fi in 
posesiunea cartei sale electorale şi cu tote acestea ar figura pe listă, el 
pote, dacă cererea sa este susținută de alţi 10 alegători ce aŭ stabilit 
indentitatea lor, să solicite inscris de la biuroă a se invita primarul sau 
ajutotorul sei a îi libera sai carta primitivă r&masă la comună saă alta 
in locul celei perdute. | 

Intr'un asemenea cas, primarul nu pote refusa carta de cat dacă per- 
sóna care o reclamă nu figuréză pe listă sai e alta decât cea inscriså. 
Dacă lucrurile ar fi ast-fel, primarul este dator, de o dată cu refusul sei, 
să inainteze afacerea parchetului. 

Oficerii de ori-ce grad şi de ori-ce armă, in activitate sai neactivita- 
te, pot lua parte la ori-ce vot şi prin urmare articolul 4 din legea de 
recrutaţie se abrogă, 

Arr. 18. Prin cuvintele de la articolul 62 „scrutinul rămâne deschis 
până la 4 ore séra“ se ințelege că sigilarea se va face la 4 ore numai 


363 .: 


in cas când nu aŭ mai fost alegători presenţi spre a vota; in cas insă când 
ar fi alegători, votarea va fi in permanenţă până vor vota toţi cei pre- 
şenţi, căci in acest inţeles se rostesce şi articolul 63. 

Arrt. 19. In articolul 63 prin: „votarea dureză duoă dile dacă tre- 
biinţa va cere“, se ințelege că urna nu se va inchide daca trebuinţa va 
cere de a continua votarea. Dar in ori-ce cas, operația electorală tre- 
bue să se urmeze duoă dile chiar când urna s'a inchis in dioa ântâiti, ceea- 
ce se afirmă prin aleniatul II de la acest articolul, in care se dice că a 
duoa di la 4 ore după amâdi incepe despuiarea scrutinului, 

Arrt. 20. La articolul 63 se adaogă următorele aleniate: 

Toţi agenţii administrativi, precum prefecţii şi toţi impiegaţii prefec- 
tuselor, subprefecţii şi toţi impiegaţii subprefecturelor, şefii de poliție 
şi toţi agenţii poliţienesci, toţi procurorii şi judecătorii de instrucţie, 
-avend dreptul de a vota conform articolului 17, ei nu vor vota de cât a 
duoa di de la orele 2? până la 4, şi nu vor r&mânea in sala de alegere de 
cât pe timpul necesar spre a își da votul lor. 

Toţi acești impiegaţi nu vor putea sta nici in sala de alegere nici in 
pregiurul localelor de alegeri. | 

Arr. 21. Biletele contestate prevădute la articolul 67 se vor alipi la 
dosar subsemnate de membrii biuroului şi de contestator. 

Arr. 29. La articolul 78 din legea electorală se adaogă următorul 
aleniat : 

Ori-cine prin manoperă fraudulosă se va fi trecut in roluri de contri- 
buţiuni funciare cu un venit mai mare sai cu o patentă pentru o profe- 
siune pe care nu o esersă, pentru a putea fi inscris in listele electorale 
intr'un culegiă pentru care nu ar avea censul real sai pentru a putea fi 
eligibil pentru Senat, se va pedepsi cu inchisâre de la 3 la 6 luni şi cu 
interdicţia dreptului de vot şi eligibilitate in timp de 5 ani. 

Tot cu aceeaşi pedepsă se vor pedepsi şi cei care vor fi ajutat la falşi- 
ficarea censului, după cum se arétă in aleniatul precedent. 

Arr. 28. Se adaogă la titlul 8 al legei electorale următorul articol final: 

Orl-ce funcţionar administrativ saii judecătoresc, de ori-ce grad, ce va 
ingera in alegerea deputaţilor saŭ senatorilor, având a influenţa asupra 
alegetorilor prin presiune sai ameninţări de ori-ce natură, se va con- 
demna, la inchis6re de la 2 luni până la un an şi la destituire, perdend 
„pentru 3 ani dreptul de a mai putea ocupa veri-o funcţiune publică. 


364 


Dacă acestă ingerință se va traduce prin fapte de violență, precum se- 
cuestrarea alegătorului saii a candidatului, fapte tindând a opri sai a 
strica alegerea, se va condemna la inchis6re de la 6 luni până la 2 ani 
şi la perderea dreptului pentru tot-d'a-una de a putea ocupa veri-o fanc- 
ţiune publică. i 

Ordinele superiorului nu vor putea servi nici de scusă nici de circum- 
stanțe atenuante ale culpabilităţei. 

Aceste ordine constatate vor servi a proba complicitatea intre supe- 
rior şi inferior. 

Aer. 24. Ori-care din membrii biuroului definitiv ar părăsi funcțiunea 
sa pentru totă durata alegerei, fără cas de forţă majoră, se va pedepsi 
cu o amendă de la 500—1000 lei in fav6rea comunei. ` 


Acéstă lege s'a votat de Senat, in şedinţa sa de la 7 Aprilie 1878, şi 
s'a adoptat cu majoritate de duo&-deci şi trei voturi, contra a nuoč-spre- 
dece, fiind şi una abţinere de la vot. 


Vice-pregedinte, D. Brătţianu. 
(L. S. S.) Secretar, G. Leca. ` 


Acéstă lege s'a votat de Adunarea deputaților, in şedinţa de la 8 A- 
prilie 1878, şi sa adoptat cu majoritate de şepte-deci şi unu voturi, con- 
tra a unu, fiind şi duoă abţineri. 


Preşedinte, C. A. Rosetti. 
(L. S. A. D.) Secretar, Î. Vilacrose. 


Promulgăm acéstă lege şi ordonăm ca să fie investită cu sigiliul Sta- 
tului şi publicată prin Monitorul oficial. 
Dat in Bucuresci, la 22 Aprilie 1878. 


CAROL 
Ministru seoretar de Stat la departamentul Ministru secretar de Stat la departamentul 
de justiție, Eug. Stătesou. de interne, I. O. Brătianu. 


No. 886. 
(L. S. St.) 


<n O G, i, 


SCARA MATERIELOR 


Pagina 

Proiect de Constituţiune, presentat de guvern, .. nanona ua ana nannaa L 
Proiect de Lege electorală, presentat de guvern, .................... .. 13 
Şedinţa din 16 Iuniu 1866, discuţiune generală. ............. Dere 18 
Raportul Comitetului de delegați ......... cecen 23 
Proiect de Constituţiune, modificat de Comitet, .......... cc... 34 
Şedinţa din 17 Iuniu 1866, discuţiune generală. .................. 47 

P sle a E A G AEREE stea ireal 48 

E - 20 . a (ark O) aansien i ata d ra a 59 

i 9 + sin NATO G= ast i ionii aci 8 A alea 27 da aici 90 

: . 22 , y (are 8 = l2) ugrana ară time na gatit te 119 

; „25 . a MAL LO) sosit e Ai dadea 200 aeie a E 146 

; . 24 . z (aroa) sata i spal AE 1000 ENANA a valea 167 

á s Bo -4 y (arb DI 00) 0 eter die a a a 10 dă 180 

„26 . a (arh 01 2009) arca aa n du d aici de A de i 9 iul 213 

- Si a a (art B= l0l a aa a da a 240 

= 28 - (art. 101—133) pote e Aa ae în ate po es e 249 

š sa g - (votare in total)...........cc cc... 283 

A „30, - (Jurământul Domnitorului Carol 1) ....... 287 
Constituțiune in fiinţă. ... eee eee ese 290 
Ședinţa din $ Iuliu 1866, discuțiune generală asupra legei electorale, . . . 309 
Raportul comitetului de delegaţi... n 310 
Proiect de lege electorală, modificat de comitet, ... cc... 910 
Şedinţa prelungită din 4 Iuliu 1866 (art. 1—70)... no eusuannaaauaaa 320 

Lege electoralá in ființă... a.a enana 344 


Lege interpretativă, din anul 1878, a Igei eelectorale .................. „ 356 


iii issa Google