Ion C.Bratianu — Acte si Cuvantari — Vol.IV 1878-1879 (1932)

ÉRASEZAMANTEL CULTURAL 
ION C. BRĂTIANU 


EEE EE LS 


ION C. BRĂTIANU 


ACTE $I CUVANILĂRI 


6 A PUBLICATE DE 


N. GEORGESCU-TISIU 


VO les IV 
(1 MAI 1878—30 APRILIE 1879) 


* 





„CARTEA ROMÂNEASCĂ”, BUCUREȘTI 


| 1505322 


: 


TIPĂRITUL ACESTUI VOLUM S'A PLĂTIT DIN FONDUL STLÎNS 
DE AȘEZĂMÂNTUL CULTURAL ION C, BRĂTIANU PENTRU 


PUBLICAREA DOCUMENTELOR RĂZBOIULUI INDEPENDENŢII. 


` p ) 
BR RER a 
ASEZAMANTUL CULTURAL A 
ION C. BRĂTIANU es 

|, À 

XVIII PR 


i ie, e aaa 
ION C. BRĂTIANU pr. 
ACTE SI CUVÂNTARI 


PUBLICATE DE 


N. GEORGESCU-TISTU 


VOL. IV 
(1 MAI 1878—30 APRILIE 1879) 


„CARTEA ROMÂNEASCA”, BUCUREŞTI 
1932 


44.324 





BUPĂ O FOTOGRAFIE FĂCUTĂ LA MARIENBAD IN AUGUST 1884. 
AUTOGRAFUL DUPĂ O SCRISOARE DIN AUGUST 1877, IN POSESIA 
DOAMNEI SABINA CANTACUZINO. 


INTRODUCERE 


Norme de lucru. Volumul de față duce cu un an mai de- 
parte, şi anume dela 1 Mai 1878 până la 30 Aprilie 1879, 
seria de Acte şi cuvântări ale lui Ion C. Brătianu. Nu s'a putut 
merge până la 81 Decemvrie 1879, cum se anunța în intro- 
ducerea volumului anterior, din cauza proporțiilor prea mari 
ce le-ar fi luat lucrarea, îndeosebi în urma înglobării unui bogat 
material inedit ce ne-a venit în urmă. 

In adevăr, pe când în volumul precedent erau numai 24 
de piese inedite, în acesta numărul lor s'a urcat până la aproape 
de 60. 

Tot acest prețios material, păstrat de familia lui Ion C. Bră- 
tianu, dela care ne-a fost cu deosebită bunăvoință pus la în- 
demână, se aflä cuprins în telegrame. O parte din ele au 
fost clasate şi descifrate de d-nii St. Pleşoianu şi D. Ali- 
mănişteanu, altă parte de d. G. Rosculef şi de personalul Aşe- 
zământului. 

Telegramele, datate după cele două stiluri pentru a fi puse 
în concordanță cu evenimentele externe în legătură, au fost 
aşezate în ordine strict cronologică şi astfel intercalate între dis- 
cursurile din acea vreme ale lui Ion C. Brătianu, datate după 
stil vechiu şi orânduite tot cronologic, şi între ştirile mai în- 
semnate despre activitatea lui. 

Planul şi isvoarele sunt ca şi în volumul anterior, lucrat 
cu grijă şi competenţă de fostul director al Aşezământului, 
d. prof. C. C. Giurescu. Ajutorul a rămas acelaşi, d. secretar 
C. Grecescu. Mici schimbări de tehnică tind tocmai să păs- 
treze o şi mai strânsă unitate a lucrării. Astfel, textele au fost 
culese toate cu aceiaşi literă, afară de notele rezumative şi 


IV ION C. BRĂTIANU ACTE ŞI CUVÂNTĂRI VOL, IV 


explicative, care, au o literă mai mică. Distincția între ce 
emană dela Ion C. Brătianu şi ce-l priveşte numai ni s'a 
părul suficient reieşind din adrese, iscălituri şi context, 

O variaţie prea deasă a literii turbură şi lectura. Câteva bu- 
cäli rămăseseră însă culese după vechiul criteriu şi, ca să nu 
scumpim lucrarea, le-am lăsat aşa. 

Am păstrat, fireşte, modernizarea logică a ortografiei şi ne-am 
făcut un scrupul din a reda cuvântările aşa cum au fost ros- 
tite. E aproape o nedreptate a fiza în tipar vorbele care au fost 
numai rostite, fără altă pretenţie. Si Ion C. Brătianu spune 
Singur : eu nu am obiceiul a-mi revedea niciodată discur- 
surile şi nu ştiu cum le reproduc d-nii stenografi..” 1) Dar 
dacă se pierde cizelarea ce-o dă un autor frazelor care urmează 
a fi publicate, în schimb cât de mult câştigă vioiciunea, na- 
turalefea unui bun discurs, păstrat aşa, fără schimbări dela 
curgerea firească a cuvintelor ! Vor fi deci reveniri, opriri brusce, 
discumpăniri în frază, dar aceasta-i vorba răspicată şi cu- 
prinzătoare, originală şi fermecătoare a organizatorului Ro- 
mâniei moderne. Noi, modeştii editori de astăzi, suntem datori 
s'o păstrăm astfel. 

Insă au fost şi greşeli în redarea stenograficä a cuvântă- 
rilor sale. Se plânge însuşi :,,.. Monitorul reproduce adesea 
greşit cuvintele mele.. ?) In asemenea cazuri, şi când ele sunt 
evidente, intervenția noastră e necesară şi dreaptă. 

Iată călăuza noastră de lucru. Si pentrucă seria de Acte 
şi cuvântări ale lui Ion C. Brătianu e numai strângerea or- 
donată a urmelor veridice lăsate de activitatea sa, pentru ca 
pe această bază solidă să se pregătească un studiu asupra marii 
lui personalități şi a rolului său preponderant în istoria po- 
porului nostru, nu ne rămâne decât să subliniem unele fapte 
din mănunchiul ce prezentăm acum cititorilor. 


Pericolul rusesc. Mai întâi este însemnătatea într'adevăr ex- 
cepțională a evenimentelor din lunile dela sfârşitul lui 1878 şi 


1) V. p. 223. 
2) V. p. 36. 


INTRODUCERE V 


începutul anului următor. Războiul pe care ne-am obişnuit 
a-l numi al Independenţii, abia se sfârşise ca fapt de arme. 
Ruşii, victorioşi numai după cooperarea armatei noastre 1), 
după ce căutaseră în toate chipurile să scoboare importanţa acestui 
ajutor, trataseră la San-Stefano pacea cu Turcii fără parti- 
ciparea noastră şi, fireşte, fără să țină în seamă interesele noastre. 
Jar svonurile despre pretenția Ruşilor de a ne relua sudul 
Basarabiei se dovediserä cu temei. Răsplata participării ro- 
mâneşti la război se contura întreagă. Si răspunderea apăsa 
mai ales pe umerii lui Ion C. Brătianu, care fusese în 
anumite momente singurul sau aproape singurul care sfătuise 
trecerea ostilor româneşti în Bulgaria. 

Cine nu-l cunoaşte s'ar aştepta să-l vadă coplesit în mij- 
locul durerii şi indignării ţării lui. 

Dar Ion C. Brătianu nu era omul care să se lase doborit 
nici în atât de grele împrejurări. Era în această tărie conştiinţa, 
atât de lapidar formulată de fiul lui cel mare mai târziu în 
împrejurări asemănătoare, la Iaşi în 1918, anume că pref are 
„.-nu fapta omului în sine, ci legătura ei cu ideia nemuri- 
toare.” 2) Jertfa războiului, nerăsplătită de Ruşi, ne va înălța 
în ochii lumii ca un neam demn de independența lui; mai 
mult : ne va înălța în proprii noştri ochi şi ne va da încrederea 
necesară desvoltării noului stat. 

De-aceea, în fața acuzațiilor nedrepte că nu luase toate ga- 
ranfiile împotriva tendințelor ruseşti, Ion C. Brătianu, care în- 
cheiase cu Ruşii înainte de intrarea lor în fară un pact de ga- 
rantare a integrităţii teritoriului României, răspundea calm : 


„Ne zicefi acum că trebuia să mai fi făcut o a doua con- 
venfiune la trecerea Dunării, cel puțin ca să fi avut onoarea 
de a vedea numele Domnitorului României alături cu al 
Impăratului Rusiei pe acea convenfiune. Dar oare aceasta 


1) General R. Rosetti, Partea luată de armata română în războiul 
din 1877—78, Bucureşti, 1926, p. 94. i 

2) Ioni. C. Brătianu, România şi chestiunea Orientului, în volumul 
„Războiul neatârnărei”, publicat de Universitatea liberă, Bucureşti, 1928, 
p. 111—112. 


VI ION C. BRĂTIANU ACTE SI CUVÂNTĂRI VOL. IV 


ne-ar fi asigurat mai mult posesiunea Basarabiei? Eu n'am 

auzit pănă acum ca un tribunal, un judecător să fi zis vr'odatä 

cuiva : ai făcut greşală că ai luat numai un zapis pentru 
acelaş lucru; trebuia să iei două sau trei şi nu înfeleg că 
mulfimea zapiselor ar face să le respecte pe acela care mai 

d'inainte e hotărît a nu se fine de ele” 1). 

Din constiinfa liniştită că-şi servise bine fara, cu toate re- 
zultatele ce păreau deocamdată defavorabile, reies de bună seamă 
tactul şi prevederea cu care Ion C. Brătianu se preocupă de 
pericolul rusesc iminent, dar nu uită de organizarea mai de- 
parte a statului, care, pus odată pe temelii solide, era sigur 
că nu va fi distrus sub acest nou val venit dela Răsărit. 


Congresul de pace din Berlin. Aşa-dar, Ion C. Brătianu, ca 
prim ministru al fării, se îngrijeşte de fabricile care să furnizeze 
postavul necesar trupelor 2), de procurări de arme 3), urmăreşte 
cu atenție mişcările armatei ruseşti care întârzia la noi 4), caută 
pretutindeni sprijin contra Ruşilor 5), dar nu neglijează orga- 
nizarea judecätoriilor 8), nici cursul rublei în România ?), 
acordurile de cale ferată cu Austro-Ungaria 8) sau Casa de 
pensiuni a funcționarilor ?). 

Dar grija lui cea mai mare e cum să ne prezentăm mai bine 
la Congresul din Berlin, unde urma să se repună în ansam- 
blul intereselor europene înfelegerea dela San-Stefano dintre 
Ruşi şi Turci. 

Aci revedem în Ion C. Brătianu pe omul ideilor liberale, 
pentru care luptase de tânăr. Mai întâi, caută o perfectă con- 
cordanfä a atitudinei lui cu voința parlamentului 5°), caută sfa- 
turi şi îndemnuri pretutindeni, pe care le comunică celuilalt 
factor răspunzător, Domnitorul Carol). Ne putem lesne în- 
chipui comunitatea ce se stabilise la început în fară, cu toate 
învinuirile aduse de opoziție guvernului, asupra necedării Ba- 


1) V. p. 112. 7) V, nr. 123, 135. 

2) V. nr. 1. 8) V. nr. 2, 4, 6, 149, 151. 

3) V. nr. 3, 13, 14, 23, 26, 27. 9) V. nr. 140, 142, 146, 148, 
4) V. nr. 8, 11, 29, 41, 46. 10) V. nr. 35. 

5) V. nr. 14, 30, 32, 64. 11) V., de exemplu, nr. 56. 


6) V.nr. 119. 


INTRODUCERE VII 


sarabiei, Dar când faptul a apărut ca inevitabil şi când chiar 
Domnitorul şi Kogălniceanu reflectau la tranzacţia ce ni se 
propusese: schimbul Basarabiei de sud cu Dobrogea, dârz 
şi neşovăelnic, luptând încă pentru minunea ce ne mai putea 
salva teritoriul, a rămas Ion C, Brătianu, 

Și când s'a convins, după ce alergase la tofi plenipotenfiarii 
Congresului din Berlin, cari-şi vedeau cu mai multă sau mai 
puțină franchefä de interesele ţărilor lor, că Basarabia e pier- 
dută, a refuzat mândru, până la sfârşit, schimbul cu Dobrogea 
sau cu locuri întinse din Bulgaria. Când i s'au pus înainte avan- 
tagii economice, le-a respins cu indignare şi şi-a motivat re- 
fuzul, în explicaţiile penibile ce i se cereau de Parlament, cu 
aceste cuvinte, care vor rămânea : ,,, n’am voit să ne facem 
vânzători ai pământului străbunilor noştri, ,„ banii îi fac 
oamenii vrednici, dar pământul strämosesc nu se poate 
face !” 1) 

Cåtă reconfortare va fi fost atunci pentru Brătianu când 
simfia pe unii oameni politici alături de el, când, spre exemplu, 
fiind încă la Berlin în apărarea drepturilor noastre, primia 
dela vechiul lui tovarăş de luptă, C, A, Rosetti, îndemnul să 
nu transizeze { In redactarea franceză a acestei telegrame stră- 
luciau prin simplitate şi adânc crez moral aceste vorbe romă- 
nesti, care explicau totul: „sărac şi curat” 1?) 

Actele Brătianu prezentate în acest volum dau o sumă de 
informaţii precise, care ne ajută să cunoaştem mai bine gra- 
vele preocupări de atunci : se văd cât de uşoare erau nădejdile 
ce se puseseră în sprijinul Germaniei, fara de origină a Dom- 
nitorului ?), politica nesigură a Turciei 4), credulitatea nefo- 
lositoare a lui Bălăceanu, reprezentantul român la Viena, prea 
influențat de Andrássy 5), grija cu care Domnitorul Carol, ce 
se ascundea probabil sub pseudonimul Coulin, căuta să influ- 
enfeze atmosfera dela Berlin 6), unde s'a gândit un moment 
să apară pe neaşteptate, doar va salva situaţia 7), 


DP 


D V. p. 122. 3) V.nr.44, 64 5) V. nr. 40 și 126, 7) V, nr, 55, 
2) V. p, 63. 4) V. nr. 53 ṣi 54. 6) V. nr. 44, 


VIII ION O. BRĂTIANU ACTE SI CUVÂNTĂRI VOL. IV 


Basarabia şi Dobrogea, Interesele de-atunci europene cereau 
satisfacerea Rusiei, care voia cu orice pref să nimicească toate 
urmele umilitorului Tratat dela Paris, Basarabia a fost sacri- 
jicată, dar neprimirea nici unei tranzacţii pe această chestie 
din partea lui Brătianu a rămas, orice s'ar zice, terneiul moral 
pe care am continuat să revendicăm Basarabia până în 1918, 
când ea s'a realipit României, 

Impotrivirea lui Brătianu nu era deci lipsită de o ascuţită 
prevedere politică; atitudinea lui n'a fost o fugoasă pornire 
de temperament, care l-ar fi făcut să neglijeze toate avantagiile, 
ce se mai puteau căpăta din greaua situație creiată nouă de 
Congresul din Berlin, Din potrivă, Imediat ce pericolul arma- 
telor ruseşti mai trecuse şi erau acum departe planurile retran- 
şării oştilor româneşti pe Olt pentru a se opune celor ruseşti 
în speranța unui ajutor din afară 1), Brătianu însuşi sfătueşte 
cuminte şi economic pe Domnilor să demobilizeze trupele 2), 
Tot astfel, dă sfaturi prudente pentru predarea Basarabiei, 
prinir'o simplă trecere în alte mâini a administraţiei, fără 
nici un act scris şi fără convocarea Camerelor. In acest chip 
ne-am conformat Tratatului de pace din Berlin şi în acelaşi 
timp n'am cedat formal drepturile noastre asupra teritoriului 
ce ni se lua?), 

Insemnătatea Dobrogei pe de altă parte nu era de loc ne- 
glijată, Sfătuind Camera deputaţilor să se supună voinfii Eu- 
ropei şi astfel să înlesnească şi evacuarea ţării de Ruşi şi re- 
cunoaşterea de către Puteri a independenţii României, Bră- 
tianu susține primirea Dobrogei, pe care Puterile ne-au dat-o 
nu ca schimb pentru Basarabia, ci pentru a garanta libertatea 
de navigație la gurile Dunării, Suntem paznici ai acestui in- 
teres al Puterilor şi deci stăpânirea Dobrogei de noi e sub ga- 
ranfia lor, Motive istorice : stăpânirea romană, populația ro- 
mânească; economice : avantagiul de a avea pentru import şi 
export un färm de mare, toate erau prezentate de Brătianu, 


a 


1) V, np. 9, 
2) V, nr. 89. 
3) V. nr, 97 si 100. 


INTRODUCERE IX 


cu simț practic, în contra celor ce pozau romantic într'o ati- 
tudine de refuz net la toate consolările ce ni se oferiau în du- 
rerea de a fi pierdut Basarabia t). 


Modificarea Constituţiei. Dar o altă chestiune spinoasă ve- 
nise să complice situația din fară. Tratatul din Berlin ne im- 
punea revizuirea Constituţiei şi anume a articolului 7, care 
interzicea încetăfenirea necreştinilor. Brătianu se sileşte să 
demonstreze Parlamentului inutilitatea acestui articol, căci şi 
cu el străinii, şi în speţă Evreii, tot au pătruns şi s'au aşezat 
în număr mare în România 2). Partea dureroasă era că supri- 
marea acestei îngrădiri, în loc s'o facem noi înşine, ni se im- 
punea din afară, ca un amestec jicnitor în treburile noastre 
lăuntrice şi ni se condifiona recunoaşterea independenfii de 
acceptarea acestei clauze. E drept că regimul era acelaşi şi pentru 
vecinii noştri. 

Brătianu ar fi preferat, de sigur, rezolvirea chestiunii de 
către Români. De aceea, despre asociaţiile evreesti, după 
intervenția lor la Berlin, n'a mai vrut să ştie, refuzând 
orice contact $). Dar, după părerea şi chiar informaţiile lui 
Brătianu, nici una din Puterile străine nu s'ar fi opus ca Ro- 
mânii să-şi ia măsuri de apărare a nafionalitäfii lor, deci el 
nu vedea nici o gravitate în suprimarea articolului 7 din Cons- 
tituție $). Credea însă necesar ca în asemenea chestiuni mari 
poporul întreg să se arate unit în fafa străinilor, pentrucă 
„atunci când o naţiune întreagă se pronunţă întrun singur 
mod, chiar dacă modul acela nu este privit ca cel mai nemerit, 
totuşi el este respectat”! 5). Brătianu ar fi dorit ca întreg Par- 
lamentul să declare că în adevăr „chestiunea israelită este o 
chestiune economică, socială şi naţională şi că nu putem s'o 
deslegăm decât numai conform cu interesele naţionale” 8). 


1) V. nr. 106. Pentru ca cititorii să poată urmări mai bine aceste des 
bateri şi în genere situaţia politică de atunci, am reprodus în Anexe (nr. 5) 
Tratatul de pace din Berlin. 

2) V. nr. 117. 4) V. nr. 144. 6) V. p. 247. 

3) V. p. 255. 5) V. p. 243—244. 


X ION C. BRĂTIANU ACTE SI CUVÂNTĂRI VOL. IV 


Problema agrară. Pentru asigurarea acesior interese, pre- 
vederea lui politică îl făcea să enunje principiul atât de just: 
una din bazele consolidării naţionalităţii noastre e fun- 
darea proprietății mici” 5. Era prin urmare preocupat mult de o 
bună lege rurală, care să asigure neînstrăinarea pământurilor 
date țăranilor. 

Problema agrară era privită de marele om de stat şi pe altă 
lature, tot atât de importantă : cea socială. Spunea anume — şi 


azi când avem perspectiva atâtor zeci de ani, putem vedea cu 
câtă dreptate— : 


„Avem avantajul de a nu avea nici comunism, nici so- 
cialism şi nici nu pot să existe la noi asemenea rele, pe câtă 
vreme proprietatea mică va fi numeroasă... proprietatea mică 
e singura garanţie pentru proprietatea mare. Când însă 
vor [i sute de mii de proletari, când, cu alte cuvinte, proprie- 
tatea mică va dispare şi când vor veni străinii la noi să 
făgăduiască acelor proletari avantaje mari, atunci pericolul 
pentru noi va fi mare şi inevitabil. De aceea, această ches- 
tiune a proprietății mici la noi este nu numai o chestiune 
națională, dar e o chestiune economică şi socială de cea mai 
mare importanţă” ?). 


Improprielărirea sătenilor, care s'a făcut la noi din ce în ce 
mai larg, dovedeşte că lumea politică românească a verificat 
şi dat dreptate părerilor emise cu atâția ani în urmă de Ion 
C. Brătianu. Parlamentarii, din cari mulți erau mari proprie- 
tari, s'au convins de-atunci şi până în zilele războiului mon- 
dial de necesitatea de a se împărţi pământul şi au consimţit 
la sacrificiul ce li se cerea pentru asigurarea echilibrului 
social. 

In sfârşit, încă un aspect politic preţios în activitatea lui 
Brătianu : în toate împrejurările, după cum apăruse condu- 
cătorul cu grijă de toate clasele sociale, tot aşa a fost omul nu al 
unei regiuni, ci al țării întregi. Indeosebi, atenţia lui se ndreaptă 
totdeauna spre Moldova, care sacrificase mult pentru unire, 


1) V. p. 160. 2) V. p. 170. 


INTRODUCERE XI 


Ține, de exemplu, ca văduvele şi orfanii din Moldova să fie 
ajutaţi ca şi cei din Tara Românească 1), iar după anexarea 
Dobrogei sare imediat în ajutorul populaţiei nevoiaşe de acolo 2). 


Ion C. Brătianu, omul. Sunt câteva trăsături caracteristice 
ale personalităţii lui Brătianu care reies mai limpede din ma- 
terialul prezentat în acest volum. Omul politic de care Dom- 
nitorul simțea mai multă nevoie 2) n'a căutat niciodată să mă- 
gulească Tronul, pe care-l socotea însă extrem de util (ării şi 
ocupat din fericire de o puternică personalitate 4). Insă când 
politica de partid făcea pe adversarii guvernului, în scop de 
a-i nega orice merit şi a evidenția numai Coroana, să declare 
că Independenţa se datoreşte doar Domnitorului, Ion C. Bră- 
tianu respingea asemenea exageräri. Punând lucrurile la punct, 
el declara cu demnitate că independența se datoreşte atât Su- 
veranului, cât şi ostaşilor şi naţiunii întregi 5). 

Acelaşi respect de adevăr şi simț al măsurii se adăugau loia- 
litälii luptătorului politic, făcându-l să recunoască meritele 
adversarului, pe care le proclama dela tribuna Parlamentului 5). 

In raporturile diplomatice în care omul răspunde pentru 
prestigiul ţării, Ion C. Brătianu era mai mult decât demn. 
Cu o legitimă mândrie spunea odată că, trecând pela Viena, 
ilustrul de Beust, marele cancelar al Imperiului, a vrut să-l 
vadă. El a refuzat şi n'a cedat stäruinfelor acestuia 7). Și era 
totuşi departe de el încrederea oarbă, care face pe unii pu- 
ternici ai zilei să nici nu primească să stea de vorbă cu cineva. 

Vorbind altă dată în Cameră, iată cu câtă lipsă de orgoliu 
şi de prezumție se pronunţă : 


„Sunt multe lucruri pe care eu în ideea mea credeam 
că trebue să se rezolve într'un fel şi d-voastră le-aţi rezolvat 
în altfel şi cu toate acestea, când am văzut acea majoritate a 
Camerii sau a Senatului de acea părere, am zis şi eu : poate 
că aşa este mai bine” 8). 


1) V. nr. 140. 4) V. nr. 116 7) V. p. 254. 
2) V. nr. 141. 5) Ibidem. 8) V. p. 174. 


3) V. nr. 102. 6) Un exemplu în aceiaş piesă (față de M. Kostaki 
lepureanu), 


"XII TON Q. BRĂTIANU ACTE ŞI CUVÂNTĂRI VOL. IV 


Acesta era omul şi acestea au fost faptele lui în răstimpul 
scurt cuprins în volumul de faţă. România a fost atunci la o 
răscruce a istoriei sale. Indrumätorul ei a cunoscut drumul 
cel bun şi a stăruit pe el cu nestrămutare. Tara şi-a dobândit 
independența, petcetluind-o cu jertfa sângelui. In fața areo- 
pagului european, deşi sacrificată pentru interesele de moment 
ale Marilor Puteri, România a ieşit cu demnitate înălțată în 
ochii străinilor şi cu un spor de încredere în sine. Mlădiindu-se 
împrejurărilor grele, ea şi-a menţinut neştirbite drepturile ei 
naționale şi-a putut astfel mai târziu, când alta i-a fost forţa 
şi când împrejurările s'au schimbat, să-şi valorifice drepturile. 

Pentru cine caută să-şi explice starea României de azi, firul 
neîntrerupt al istoriei trebue să-l ducă mai ales la aceste prime 
vremuri de consolidare a Statului român modern. Și rolul co- 
vârşitor al lui Ion C. Brătianu va ieşi în evidenţă dela sine. 


N. GEORGESCU-TISTU 


CUPRINSUL 





. Comandă de postav necesar armatei.. . . . . . . . . . . . . 
. Jonctiunea căilor ferate române cu cele ungare .. . . . . . . . 
. Căpitanul Buescu în cercetarea armelor din Franţa pentru Români. 
. Pretentii austro-ungare relative la joncţiunea ferată dela Predeal. 
. Se refuză propunerea construirii gării Predeal pe teritoriu ungar, 
. Noi lămuriri asupra jonctiunii ferate dintre România şi Austro- 

Ungaria; sos vi aste ce Tre Ze durs ce, ae eus ala le săi de 
. Carada cere instructii pentru Catargi, care se duce la Londra. , 
. I. C. Brătianu urmăreşte situaţia militară. . ......... 
. Mişcările trupelor române . . . . . . . . . . . . . . . . . . 
. Scutirea de impozite a rezervistilor cari au luat parte activă la Răz- 

boiul Independentii. .. . . . . . . . . . . . . . . . .. 
. Trupe ruseşti sosesc la Ploesti . . . . . . . . . . . . . . . . 


. Dificultăţi ungare la transportul armelor pentru România. . . . 


13. Plecarea lui Bălăceanu la Pesta.. . . . . . . . . . . . . . . 
14. Catargi expune lui Salisbury pericolul rusesc pentru România. . 
15. Imprumutul de 435.000 lei al Epitropiei St. Spiridon din Iaşi. . 
16. Modificarea legii patentelor. . . . . . . . . . . . . . . . . . 
17. Tisza întârzie trecerea armelor româneşti prin Ungaria . . . . . 
18. La Congresul international, o recunoaştere a independentii României 
19. Domnitorul pleacă din Târgovişte la Bucureşti. . . . . . . . . 
20. Modificarea conditiunilor de arendare a mosiilor Statului . . . . 
21. Acuzatii împotriva unor funcţionari ai Statului.. . . . . . . . 
22. Legea comunală. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 
23. Ofertă engleză pentru puşti . . . . so . . . . . . . . . . . . 
24. Insinuările unor diplomaţi în chestia Basarabiei . . . . . . . . 
25. Punerea în disponibilitate a ofițerilor prin desfiinţarea functiunii. 
26. Trecerea armelor româneşti prin Ungaria .. .......... 
27. Procurări de arme. Colonelul Pastia cere să plece în Anglia. . . 
28. Instituirea unui Consiliu Superior pe lângă Ministerul de război. 
29. Preparative pentru sosirea de trupe ruseşti lângă Ploesti . . . . 
30. Românii sunt gata să se apere contra Rusilor. Alianţa Austriei. 


Anglia se apropie de Rusia.. . . . . . . . . . . . . . . . 


. Au murit opt soldaţi dintr'un regiment în marş. . . . . . . . 


XIV ION C. BRĂTIANU ACTE SI CUVÂNTĂRI VOL. IV 


32. 
33. 
34. 


35. 
36. 


37. 


38. 


39. 


40. 
41. 
42. 
43 
44. 
45, 
46. 
47, 
48 
49 
50. 


51. 


52. 


53. 
54, 
55, 
56, 


57, 
58, 
59, 


60. 
61, 
62. 


Pag. 
Colonelul Wellesley îndeamnă la opunere contra Ruşilor .. 44 
Un cont curent de 900.000 lei la Banca Franţei . Și d 44 
Scutirea de impozite directe a populatiunii din oraşele Giurgiu, 

Calafat şi Bechet pe anul 1877. 3 45 
Atitudinea României la Congresul din Berlin . Da 47 
Jurnalul Consiliului de miniştri prin care se îi testoasa 1 C. 

Brătianu si M. Kogălniceanu să reprezinte România la Con- 

gresul din Berlin . es Ven 3 SE 52 
Decretul de numire a lui I, C. Brătianu şi i M. Kogälnicéanu e ca re- 

prezentanti ai României la Congresul din Berlin , 53 
I. C. Brătianu comunică lui M. Kogălniceanu că au fost împuterniciți 

amândoi să reprezinte România la Congresul din Berlin . , 54 
Imputernicirea dată de Domnitorul Carol I lui I, C, Brătianu si 

M. Kogălniceanu ca plenipotentiari la Congresul din Berlin , 54 
Contele Andrâssy faţă de situaţia Românilor la Congresul din Berlin 55 
Armata rusă lângă Ploeşti . . A 55 
Ion C, Brătianu cheamă pe Carada şi Bataillard la “Berlin. 56 
Declaraţie germană favorabilă României, . ,........, 56 
Nădejdi în sprijinul Germaniei . . x : 57 
Tot sprijinul Germaniei , . . . . . . . . . . . . 57 
I. C. Brătianu dă instructii asupra atitudinii faţă de Ruși: şi cere e relaţii 58 
Congresul din Berlin faţă de Micile Puteri. , . . , . ARE a Ia 58 
Acţiuni militare ruseşti. Greutăţi în chestiunea Crawley. svt 59 
Polemici la Berlin din cauza unei ordonanţe a Primăriei din Iaşi 59 
Numai convingerea că Românii ar rezista hotărtrilor Congresului 

ar mai putea salva Basarabia , . PR a e ară E 60 
Ion C. Brătianu cere o proclamaţie a Marelui Duce Nicolae si in- 

formații politice din țară P 60 
Concesiunea Ploeşti—Predeal. Vernescu alés preşedinte al Camerei. 

Arme Peabody la Sibiu . 61 
Turcia se declară în favoarea Românilor la Corigresul din Berlin 61 
Ostilitatea primului delegat turc la Congresul din Berlin . . 62 
Să vie Principele Carol la Berlin ?. : 62 
Sfatul Principelui Leopold : Românii să nu mearen până 14 rezis- 

tenta armată D at Spa ai atata Te 62 
Impotriva cedării Basarabiei , 63 
Kalinderu a studiat la Berlin chestia răscumpărării căilor “terate. 63 
Delegații români înmânează Prințului Bismarck un memoriu spre 

a fi ascultați. . . a e <<. , aa n e à à à « . + . . 63 
Memoriul lui Brătianu şi Kogălniceanu către Bismarck . 64 
Plenipotentiarii români cer să fie admişi la Congres .. . . . . . 64 
Brätianu si Kogälniceanu au vizitat pe toti membrii Congresului 

la Berlin, Waddington le-a comunicat cä Basarabia e pierdutä 65 


63 
64. 
65. 


66, 
67. 


68. 


69. 
70. 


71. 
72. 
73. 
74. 
75. 
76. 
77. 
78. 
79. 
80. 
81. 
82. 
83. 
84. 
85. 


86. 
87. 
88. 
89. 
90. 
91. 
92. 


93. 
94. 
95. 
96. 
97. 
98. 
99. 


CUPRINSUL 


Chestiunea drumului de fier încă neterminată , . . . . . . . . 


Sprijinul Germaniei e nesigur în privinţa Basarabiei . . . . . . 
Transport de arme pentru Români oprit în Transilvania. Con- 
cedierea rezervei armatei române .. . . . . . . . . . . . . 
Contra sărbătoririi dela 30 Iunie . . . . . . . . . . . . . . . 
Bismarck fnstiinfeazä pe delegaţii români că vor fi ascultați de 
Congres . . . . a . . . . . . . . . stars SES Era ala 
I. C. Brătianu si M. Kogălniceanu cer o atitudine calmă Parla- 


mentului român..........,....,....... .. 
Delegatii români cer o audientä la Lordul Beaconsfield . . . 
Delegații români anunţă pe Domnitorul Carol că vor fi primiţi 
la Congresul din Berlin .. . . . . cc... .. 
Brătianu şi Kogălniceanu anunţă în ţară pierderea Basarabiei. . 
Transport de cai prin Ungaria pentru România . . . . . . . . 
Brătianu şi Kogălniceanu consideră situația ca pierdută.. . . . 
Brătianu comunică lui Rosetti impresiile dela Berlin . . . . . . 
Cuvintele pronunţate de Brătianu în fața Congresului din Berlin. 
Griji în ţară cu privire la hotărtrile Congresului din Berlin . . 
Brătianu desminte o telegramă tendentioasä . . . . . . . . .. 
Se recomandă prevedere. . . . . . . . . . . . . x Pn 
Despre discursurile lui Kogălniceanu şi Brătianu la Congiés aire 
Delegații români sosiți în ţară raportează Domnitorului Carol . 
Rezilierea contractului Crawley . . . . . . . , . . . . . . , , 
Interpelarea lui N. Locusteanu în chestia Basarabiei şi a Dobrogei 
Continuarea lucrărilor de cale ferată cu alți constructori . . . 
Nevoia unui modus vivendi cu Rusia. . . . . . . . . . . . . 
Räspuns la interpelarea lui G. Gamulea privitoare la douä pre- 
tinse ilegalităţi . . . . . . . cc... co... .. 
Domnitorul Carol vizitează pe Ion C. Brătianu.. . . . . . . . 
Ion C. Brătianu în convalescentä la castelul Cotroceni . . . . . 
Principele Carol-Anton către fiul său, Domnitorul Carol. . . . . 
Mulţumiri Domnitorului Carol. Desconcentrarea armatei. . . . . 
Domnitorul răspunde tatălui său.. . . . . . . . . . . . . . . 
Urări lui Brătianu din partea Domnitorului Carol . . . . . . . 
Kogălniceanu propune o comisie pentru studierea Dobrogei . 
Brătianu pleacă la Marienbad .. . ., . . . . . . . . . . . . 
Brătianu consultă medici. . . . . . . . . . . . . . . . . . . 
Cererea de a se preda Rusilor Basarabia . . . . . . . . . . . 
Predarea Basarabiei Rusilor . . . . . . . . . . . . . « . . . 
Părerea lui Ion C. Brătianu în privinţa ocupării Basarabiei de Ruşi 
Jon C. Brătianu e ţinut în curent asupra tratativelor politice din ţară 
Atitudinea Românilor față de tratatul de pace: nemulţumiţi, se 
vor supune totuşi cu loialitate. , . . . . . . . . . . . . . 


XVI ION C. BRĂTIANU ACTE ŞI CUVÂNTĂRI VOL. IV 


Pag. 
100. O notă rusească inoportunä , . , , . , . . , , . . . . , , . 97 
101. Revocarea unui agent.. . , , . . . , . . , . » » , , . . . 98 
102. Domnitorul Carol simte lipsa lui Brătianu . . , . . , . . . . 98 
103. Brătianu s'a înapoiat restabilit .. , . . , . . , , . , . , . . 98 
104. Intrevederea dintre Domnitor si Ion C. Brătianu . . . . . . . 99 
105. Acte diplomatice încheiate la Congresul din Berlin .. . . . . . 99 


106. Moţiunea asupra Tratatului din Berlin. I. C. Brătianu în chestia 
Dobrogei si a politicei României în timpul războiului . . . . 100 

107. Neinstrăinarea pământului dat prin împroprietărire sătenilor . . 125 

108. Guvernul român şi trecerea armatei ruse prin Dobrogea. . . . 126 


109. Ion C. Brătianu despre autoritatea Domnitorului , . , . . . . 126 
110. Ocuparea Dobrogei de trupele române . .. . . . + , + . . . 126 
111. Ion C. Brătianu tratează cu fracțiunea moldoveană pentru for- 
marea cabinetului. . . . , . . . . . . . . ..... . + » + 130 
112. Un nou minister Brătianu.. . . . . . TE DT CAT 130 
113. Programul noului cabinet. . . . . . IN PS dr Rs ste ue, =» 130 
114. Legea comunală . . . . . n... 132 
115. Räscumpärarea căilor ferate . . . . . . ne Ea LR sa 137 


116. Discuţie asupra răspunsului la Mesagiu. Politica externă a Romaniei 137 
117. Răspunsul la Mesagiu. Modificarea articolului 7 din Constituţie. 148 
118. Candidatura Domnitorului Carol la tronul Bulgariei . . . . . . 153 
119. Legea judecătoriilor comunale şi de ocoale . , ........ 153 
120. Nefnsträinarea pământului dat prin împroprietărire sătenilor. 155 
121. Plata diurnelor membrilor din comisiile pentru rechiziţii . . . . 163 
122, Nefnsträinarea pământului dat prin împroprietărire sătenilor . . 164 
123. Rublele ruseşti pe piaţa românească. Pericolul ciumci din Rusia. 
Comunele urbane faţă de legea pentru neînstrăinarea pământurilor. 175 


124. Modificarea articolului 7 din Constituţie , . . , . . . . . , + 177 
125. Credite pentru combaterea ciumei. Legea responsabilitätii mini- 
steriale sni: EAr a a a pente Reste e JOUE Date ac ere le Tania 179 


126. I. Bäläceanu pentra incheierea unui acord tarifar cu Ungaria . 182 
127. Credite pentru flotila care face legătura cu Dobrogea. Intervenţie 


în favoarea ministrului Pherechidy . . . . . . , . . . . . . 183 
128. Acord cu Ungaria privitor la tariful pe căile ferate. . . . . „185 
129. Tot în chestiunea acordului tarifar cu Ungaria . . . . . ... 185 
130. Idem, răspuns la o telegramă , . . . . . . . , . . , , , » . 186 


131. In chestiunea tarifului transporturilor pe C.F. R... . . . . . 186 
132. Proiectul de lege pentru organizarea Ministerului de externe . . 186 


133. Daunele oraşului Giurgiu . , , . . . . . . . . , . , . . . . 192 
134. Ajutorarea arendasilor . . , . . . . . . . . . . , . , . . . 193 
135. Cursul rublei în ţară . . . . . . . . , , , , . . Rire 195 
136. O abatere dela datinele crestinesti la Curtea-de-Arges . . : . . 200 


137. Legea responsabilitätii ministeriale. , , . , . . . , , . . . . 207 


138. 
139. 


140. 
141. 
142. 
143. 
144, 
145. 
146. 
147. 
148. 
149. 
150. 
151. 
152, 
153. 
154. TE 
155. Proiectul de buget general pe 1879 . . .. . . . . . . . .. 
156. 


CUPRINSUL 


Programul şi activitatea guvernului liberal. . . . . . . . . . 
Incompatibilitate între functiunea salariatä la Stat şi mandatul 
de: deputat ee; a: en à ns in a 08 quo to 
Reversibilitatea pensiunilor la väduvele şi orfanii din Moldova . 
Ajutorarea populaţiei din Dobrogea . . . . . . . . . . 
Retinerile funcţionarilor pentru Casa pensiunilor.. . . . . . . 
Administrarea Domeniilor Statului. . . . . . . . 
Revizuirea Constituţiei . . . . . . . . . . . . . . . . 
Statutul Dobrogei. Revizuirea Constituţiei . . . . . . 
Reversibilitatea pensiunilor la väduvele si orfanii din Moldova : 
Revizuirea Constituției . . . . . . . . . . . . . . . . 
Reversibilitatea pensiunilor la väduvele si orfanii din Moldova į 
Convenţie de cale ferată cu Austro-Ungaria. . . . . . . . . . 
Convenţia cu Regia monopolului tutunului . . . . . . . . . 
Convenţie de cale ferată cu Austro-Ungaria. . . . 
Legea responsabilitätii ministeriale. . . . . . . . . . . . . . 
Bugetul Ministerului Instrucțiunii . . . . . . . . . . . . 
Modificarea legii drumurilor. . . . . . . . . . . . . 5 


Convenţia cu Regia monopolului tutunului . . . . . . . . . . 


157. Scrisoarea Altetei Sale Regale Carol I către Ion C. Brătianu 


10. 


pentru decorarea parlamentarilor. , . . s so . . . . , . . . 


ANEXE 


. Telegrama de felicitare adresată de Consiliul de miniştri Dom- 


nitorului Carol cu ocazia zilei de 10 Mai . . . . 
Răspunsul Domnitorului Carol . . . s . . . . . . . . . . 


. Scutirea de prestație a rezervistilor . . . . . . . « . . . . . . 
. Mémoire présenté au Congrès de Berlin par les plénipotentiaires 


de S. A. le Prince de Roumanie. . . . . s . . . , , . . . 


. Congresul din Berlin. Protocolul No. 10. . . . . . 
. Tratatul de pace din Berlin . . . . . . . . . . . . . i 
. Mesagiu de închidere a sesiunii prelungite a Corpurilor Legiùitoare 


pe anul 1877—78. . . . . . . . . . , . . . .« . . . . | 


. Armata este pusä pe picior de pace pe ziua de 5 August 1878. 
. Mesagiu de deschidere a sesiunii extraordinare a Corpurilor Le- 


giuitoare . . , . . . . . . . . . . , . . . . « .  . 


. Motiunea Senatului privitoare la Tratatul din Berlin . 


Raportul comisiunii alese de Cameră pentru a formula o încheiere 
în chestiunea Tratatului din Berlin .. . . . s s s . . . . . 


XVII ION ©. BRĂTIANU ACTE SI CUVÂNTĂRI VOL, IV 


Pag. 

11, Mesagiu pentru închiderea sesiunii extraordinare a Corpurilor Le- 
giuitoare. , . . , . , . . ie une Le) ECS tai ee 807 
12. Proclamatia Domnitorului către Dobrogeni, na ane ; . + … 368 
13. Mesagiul Domnitorului la deschiderea Corpurilor Legiuitoare, TE 371 


14. Regulament pentru stabilirea şi perceperea impozitelor în Dobrogea 375 
15. Expunerea de motive asupra proiectului de lege relativ la apli- 


carea convențiilor postale . , .. de lee E Y E: 

16. Legea pentru aplicarea convențiilor postale: Puces aa eas 1900 
17. Legea responsabilității ministeriale , . . . . . ., . . . . . . . 383 
Indice. 5,54 Gris ie da e oa a a a fée se ue Ce ve a-l 
Indreptäri: s 4 4.5 nn 4 + un a te ea de ao a + 410 
Planşe ..,. .. . , . . . , . des) MD Pt rare re CES pl ei Tal 411 


ABREVIATIUNI 


Acte Brătianu, Acte aflätoare în arhiva familiei Brătianu, 

Acte Kogălniceanu. Acte şi documente din corespondenţa diplomatică a 
lui Mihail Kogălniceanu relative la resboiul independenţei României, 
1877—78, publicate de V, M. Kogălniceanu, vol. I, Bucureşti, 1893, 
630 p. 

Memoriile. Memoriile Regelui Carol I al României (1866—1881), Fascico 
lele XIV—XV ; Bucureşti, ed. ziarului ,,Universulic, 

Mon. Of. Monitorul Oticial, 

Românul, Ziarul Românul. 


ACTE SI CUVÂNTĂRI 


Comandä de postav necesar armatei. 
Camera, 2 Mai 1878. 


Se discută proiectul de lege prin care Ministerul de război e autorizat 
a cumpăra postavul necesar armatei din fabrica Alcaz. 

I. C. Brătianu, la observaţiile că Sar da avantagii prea mari fabricei 
Alcaz, răspunde că scutirea de impozite, termenul de 6 ani al contractului 
şi avansurile ce se vor da nu sunt avantagii prea însemnate ori sacri- 
ficii din partea Statului pentru întemeierea unei industrii româneşti. 

I. C. Brătianu: D-lor deputaţi, să vă spun drept că sistemul 
acestei discutiuni m'a mâhnit foarte mult. Onor. d. Danie- 
leanu a zis că facem legi cu aşa precipitare încît suntem nevoiţi 
să le schimbăm necontenit. Dar, D-lor, aceasta se întâmplă 
nu numai în ţara noastră, ci în toate ţările, căci ceeace este 
bun și îndestulător astăzi poate peste o lună să nu îie în- 
destulător, afară de erori la care chiar cele mai mari genii 
sunt supuse. Dar poate că onor. d. Danieleanu avea dreptate 
şi putea să atragă atentuinea onor. Camere în altă privinţă, 
căci să vedem ce am făcut noi pentru industrie, agricultură 
şi comerţ în Tara Romîneascä ? 

P. Buescu: Tocmai fiindcă n'aţi făcut nimic, voiti să o ucideti ? 

I. C. Brătianu : D-l Buescu zice că, dacă n'am făcut nimic, 
voim să ucidem industria în ţară. Mai întâi, ca să ucizi ceva, 
trebue ca acel ceva să fie născut, dar până acum n'am născut 
nimic, prin urmare nici nu putem să ucidem nimic. 

P. Buescu : Acestea sunt sofisme de advocat. 

I. C. Brătianu : Dacă eu mi-aş fi permis să zic d-lui Buescu 
de cuvintele sale că sunt sofisme de advocat, negreşit că mi-ar 
fi reproşat în modul cel mai violent si ar fi avut dreptate d-sa. 
Ziceati că mai sunt fabrici, că este a d-lui Băleanu şi a d-lui 
Kogălniceanu, dar acelea sunt moarte, nu mai există. 

I. A. Sturdza : Apoi aceasta este a d-lui Kogălniceanu. 


2 ION Q. BRĂTIANU ACTE ŞI CUVÂNTĂRI VOL. IF 


I. C. Brătianu : Pe care o reînviază d-l Alcaz. Onor. domni 
cari combat micile avantagii —care nu sunt nici chiar avan- 
tagii şi voi dovedi pe urmă aceasta mm pe care le facem fabricei 
care începe să renască la noi, sunt în adevăr foarte severi. 

Onor. d. Danieleanu, care zice că trebue întâi când tran 
tăm o chestiune să o studiem bine, negreşit că D-sa si d. 
Buescu şi toți acei cari au vorbit în această materie, nen 
greşit că au căutat să vadă cum industriile s'au desvoltat 
în alte țări; d-lor ar trebui să ştie că s'au făcut sacrificii 
enorme în Englitera, în Franţa, în Prusia şi când? Când 
industriile erau în toată Europa încă în copilărie și noi cari 
venim acum când industria este în Europa în toată splenn 
doarea ei să dăm, nu niște mici avantagii, ci asigurări, sunt 
acestea prea mari sacrificii? 

Ei bine, d-lor, dacă veţi urma pe această cale, nu vom, avea 
niciodată industrie şi unde nu este îndustrie, nu este nici 
agricultură ; numai acolo înfloreşte agricultura unde este inn 
dustrie, altfel rămâne agricultura în starea sa primitivă. Este 
foarte adevărat, cum zice d. Buescu, că prin mari sacrificii 
se desvoltă industria. 

P. Buescu : Să arăt eu mijloace de desvoltare ale industriei 
în ţară, dar guvernul nu voeşte acele mijloace. 

I. C. Brătianu : Si eu vă zic că nu cu asemenea mijloace se 
desvoltă agricultura într'o ţară. In alte țări, d-lor, statul face 
sacrificii enorme spre a veni în ajutorul industriei şi noi voiti 
să nu o ajutăm cu nici o pară? (Aplauze), 

D-lor, să-mi permiteti a vă face istoricul acestei afaceri. 
Când la 1868 am venit la Ministerul de război, vă aduceţi 
aminte că de câte ori ieşiam din Cameră, mai ales când erau 
şi străini, mi-era ruşine să văd la uşa Camerei pe soldaţii de 
pază îmbrăcaţi unul cu haina verde, altul cu haina albastră 
şi altul altfel. Am voit să pun capăt acestei stări de lucru 
si am făcut contract cu d. Băleanu, care a şi adus maşini 
pentru a fabrica postav. Insă, după ieşirea noastră din minister, 
contractul s'a desfiinţat, fără a se fi adus vr'un folos acestei 
industrii, din cauză că lângă acea fabrică nu se înființase 
nici o alta ; şi s'au adus iarăşi postavuri din străinătate. Acum 


MAI 1978 POSTAV PENTRU ARMATĂ 3 


doi ani, venind iarăşi la Minister, m'am dus la Ministerul 
de război, unde era d. Slăniceanu, şi am găsit acolo postavuri 
de mantale. Am luat o bucată din acest postav în mână și 
se rupea ca şi o hârtie de cea proastă. Atunci, m'am adresat 
la d. Alcaz şi i-am făcut propunerea încă de atunci să ne 
dea postav şi d-sa, care atunci abia luase fabrica, mi-a zis: 
„Nu am nevoie să fac contract cu d-voastră; eu mă simt în 
stare să fac aceasta fără contract“. 

Acum, când a început războiul, aveam nevoie de postav 
mai mult ; ne-am dus la fabrica d-lui Alcaz, însă nu am găsit 
decât puţin postav. Am întrebat de ce nu are postav şi ni s'a 
răspuns : „Când puteam fabrica postav mult, când întotdeauna 
am fost respins dela licitatiuni, într'un mod sau altul, si când 
ştiu că particularii nu poartă asemenea postav“... Atunci am 
îndemnat pe d. Alcaz să facă contract cu Ministerul şi i-am 
propus ca acest contract să treacă și prin Cameră, pentru ca 
să nu se desființeze aşa lesne. ca cel dela 1868. 

N'a avut cea mai mică ideie de aceasta d. Alcaz, eu l-am atras 
pe d-sa a o face. Si de aceea a venit de a propus d-sa oarecari 
modificäri la contract, tocmai în urmä, târziu ; pentrucä d-lui 
n'a avut o ideie hotärîtä, urmărită de demult în privinţa ace- 
stui contract şi nu-şi făcuse toate calculele mai d'inainte. 

Prin conventiunile comerciale încheiate de noi cu celelalte 
state, nu putem să avem mijloacele şi poate nu le vom mai 
avea niciodată, ce le-au întrebuinţatalte state pentru a protege 
şi a face să se desvolte industria lor. Noi suntem legaţi în 
privinţa aceasta şi poate mult timp, dacă nu chiar pentru tot- 
deauna, nu ne vom putea opune la tarifele ce celelalte state 
vor dori a avea cu noi. Nu mai putem dar noi să venim în 
ajutorul industriei noastre decât prin mijloace indirecte, 
ca cel de faţă. Cu toate că în realitate ce avantagii aşa mari 
oferim noi d-lui Alcaz prin contractul de față? Eu nu le văd. 
“Căci pe când d-voastră credeţi că faceți un monopol si ruinati 
industria viitoare a ţării, în realitate nu se face decât a se 
asigura pe 6 ani furnitura armatei cu postav, se dă un avantaj 
simţitor statului, se face un lucru mult mai asigurător pentru 
stat, decât un avantaj pentru contractant. 


4 ION C. BRĂTIANU ACTE ŞI CUVANTARI VOL. 1V 


D-l Buescu a sutinut că se mai dă un avantaj însemnat 
d-lui Alcaz în pret, pentrucă se fixează un pret pe timp de 
6 ani, pe când se ştie că în industrie se întroduc pe fiecare zi 
perfectiuni, cari ieftenesc productiunea. Se poate ca aceasta 
să fie adevărat pentru unele fabrici, dar nu pentru toate .In 
fabricile cari întrebuinţează ca materii prime producte scoase 
mai mult sau mai putin direct, cum este lâna de pe vite sialtele, 
teoria d-lui Buescu nu este exactă. Aşa în privinţa industriei 
care ne preocupă, în timpii din urmă, cu toate că Australia şi 
America au inundat pieţele Europei cu lâna lor, totuşi preţurile 
postavurilor nu s'au redus, pentrucă oi se cresc şi în toată 
Europa şi pentrucă obiectele produse prin agricultură nu pot 
niciodată să primească o mare deosebire în scăderea preţurilor. 

Afară de aceasta, socotiți d-voastră că în fixarea preţului 
ce figurează în contract noi am luat numai preţurile de astăzi? 
Nu ! Am luat preţurile a mai multor ani din urmă şi am fixat 
preţurile din contract după mijlocia acelor ani; credeţi poate 
însă că preţurile în cursul acelor ani au scăzut din ce în ce 
şi că şi pe viitor au să scadă tot astfel? Nu este aşa; din 
contră, preţurile au crescut. 

Am luptat însă ca preţurile să le fixäm cât de reduse şi 
d. Kogălniceanu a luptat dimpreună cu mine pentru aceasta 
din toate puterile. 

Prin urmare, în ce priveşte preţul, noi am admis întâi 
preţul de 8 franci pe timp de 10 ani; dar, fiindcă am văzut 
că se crede că aceasta ar fi un privilegiu, am redus termenul si 
l-am lăsat numai pe 6 ani. 

Acum ce se zice? Se zice că avansul care-l facem este în- 
semnat şi expunem statul la o pagubă enormă. Apoi ce socotiți 
d-voastră? Socotiţi că îi dati avantagii atât de mari, încât 
are să se îmbogăţească d-l Alcaz? Si apoi tot d-voastră veniţi 
şi ziceţi : Dar dacă va păgubi şi nu-i va mai veni la socoteală 
să fabricheze, bine este să pägubiti statul cu 360.000 franci? 

G. Danielopol: Cu o treime. 

I. C. Brătianu : Apoi d. Danieleanu!?), care avansează aceasta, 


1) I. C. Brătianu îl numea pe Danielopol adesea Danieleanu. 


MAI 1878 POSTAV PENTRU ARMATĂ 3 


ar fi bine să ştie la cât se ridică furnitura armatei pe fiecare 
an. Noi am studiat şi am discutat chestiunea aceasta şi ştiţi 
la cât se ridică cheltuiala echipamentului anual? Se ridică 
la 615.000 franci şi trebue să ştiţi că în această sumă intră 
şi cismele şi ranitele şi căciulele, etc., etc. 

I. Sturdza : La câte mii de oameni? 

I. C. Brătianu : Pentru numărul normal al armatei. Nu-mi 
puneţi d-voastră cazul excepţional în care ne aflăm cu 50 
sau 60 mii de oameni sub arme. Sper că d. Sturdza nu crede 
că noi avem să fim tot în război... Noi calculăm pe contin- 
gentul normal şi nu scäpati din vedere că mantaua unui 
soldat i se dă pe 6 ani, un mondir pe 3 ani, etc. Apoi faceţi 
socoteală si împărţiţi şi vedeţi cât vine pe an? Dacă chiar 
nu veţi scoate: cismele, ranitele, căciulele etc., vedeţi că nu 
vine pe an nici 200.000 lei. Apoi crede d. Danieleanu şi 
d. Buescu, că poate să se fondeze o asemenea fabrică cu 
suma de 200.000 de franci? Atunci, ar fi fabrici pe toate 
drumurile. 

Intrebati pe d. Kogălnicenau cât l-a costat fabrica d-sale? 
Intrebati pe d. Alcaz câte mii de galbeni a băgat în mașini 
şi în celălalt material trebuincios fabricei —şi veţi vedea 
că nu se poate face o fabrică nici cu 300.000, nici cu 400.000 
franci. Apoi credeţi d-voastră că într'o fabrică de postav 
fabricantul merge zi cu zi cu cheltuelile sale şi cumpără 
cu francul din târg materialul necesar? Dacă cred aceasta 
d. Buescu şi d. Danieleanu, eu le spun că se înșeală. Ei, d-lor, 
o fabrică de postav trebue să fie aprovizionată cu material 
de sute de mii de franci si sper că d. Alcaz are să aibă si de 
milioane, pentrucă am speranţa că această industrie va pros- 
pera în ţara românească. Așa dar, cum credeţi d-voastră că 
150.000 sau 200.000 franci pe an ar fi de ajuns ca să atragă 
pe capitalişti şi să fundeze fabrici în România ? Ei, d-lor, sa 
găsit un om, răposatul Băleanu, care şi-a sacrificat mare 
parte din venitul său si care în cele din urmă a ajunsa chel- 
tui cu fabrica sa de postav patru milioane. Şi d. Kogălniceanu 
a cheltuit cu fabrica d-sale şi poate că acea fabrică este pri- 
cina că d-sa azi nu este bogat, Ei bine, d. Alcaz, care este 


6 ION C. BRĂTIANU ACTE SI CUVÂNTĂRI VOL. IV 


un om bogat, care înzestrează pe nepoti şi pe nepoate, are 
pasiunea aceasta ca să creieze fabrică de postav şi a băgat 
capitalul său cu pasiune în această întreprindere, nu însă 
din punctul de vedere al speculei. Răposatul Gheorghe Gher- 
man, care a cumpărat moşia Bălenii, a voit să reînfiinţeze 
fabrica, dar s'a oprit. Ei bine, toţi oamenii cari au studiat 
chestiunea aceasta ştiu cât costă înființarea unei fabrici 
de postav. In fața unor asemenea dificultăţi, dacă nu vom 
veni şi cu mijloace din partea statului, pentru a proteja a- 
semenea fabrici, apoi niciodată nu vom avea industrie în 
țara românească. Tot asemenea si în privinţa agriculturii. 

Dar se zice să rezervăm jumătate din furnitură pentru 
alţi fabricanți cari ar putea să vină după d. Alcaz. Apoi 
credeţi d-voastră că pentru 100.000 franci furnitură, con- 
cedată pe 6 ani, au să vină capitalisti din străinătate să fun- 
deze fabrici în România? Aceasta este o iluziune şi nu mă 
mir de d. Danieleanu, care nu se ocupă atât de mult cu 
ştiinţele economice, dar mă mir de onor. d. Buescu, care 
este economistul cel mai distins. (Ilaritate). 

Aş înţelege d-lor, dacă ar fi vorba să facem din Statul 
român un stat militar, ùn stat după sistemul vechiu, care 
să aibă o armată permanentă de 50 sau 100.000 de oameni, 
atunci înțeleg argumentarea d-voastră. Dar noi cari nu 
avem asemenea tendinţe, cari acum de mare nevoie ţinem 
acești 60.000 de oameni sub drapel, credeţi că-i vom ţine 
astfel în permanență? Apoi cu toată dorinţa ce am avea, 
ne-ar fi imposibil, prin urmare contingentul va fi mult mai 
mic de ce a fost mai înainte şi vor fi mai puţini oameni decât 
sunt astăzi în buget. 

Acum, d-lor, fiindcă nu voi să vă ostenesc, pentrucä nu 
voiesc să iau cuvântul de multe ori, să-mi permiteti să fac 
o digresiune. 

Am auzit că veți combate scutirea de impozite. Ei bine, face 
cineva o casă şi d-voastră ştiţi că fiecare om are nevoie de 
casă şi nu se poate duce la Londra şi la Paris ca să cumpere 
o casă, cum se cumpără postavul, ci e nevoit să şi-o facă aici, 
şi legea pentru ca să încurajeze constructiunea caselor, având 


MAI 1878 POSTAV PENTRU ARMATĂ 7 


în vedere că omul a cheltuit multi bani ca să-și construiască 
casa, îl scuteşte pe mai multi ani de impozite si o fabrică 
unde pune cineva sute de mii de lei si milioane și care are 
să folosească nu unui om singur, ci ţării întregi, socotiți 
că este ceva enorm că l-aţi scutit pe 6 ani de impozite? D-lor, 
eu să vă spun drept: văd că noi din contră nu avem nici 
un mijloc ca să încurajăm industria şi dacă nu am face nici 
această scutire, ar trebui să creiăm subventiuni. 

Al. Holban : Prime de încurajare, cum sunt în Anglia. 

I. C. Brătianu: Asa. Apoi dacă onor. d. Buescu are niște 
idei preconcepute în această materie, fiindcă este economist 
şi poate are alt sistem decât onor. d. Danieleanu, îl rog 
să se gândească mai bine la această afacere şi să vadă că 
nu facem avantagii. 

G. Danielopol: Eu, d-le Ministru Brătianu, m'am gândit 
totdeauna bine, şi am văzut totdeauna, când aţi preconizat 
un lucru, că nu prea a esit bine. 

I. C. Brătianu: Imi pare bine că d. Danieleanu a spus 
că din partea d-lui este partidă luată, şi zice: sunteţi păcă- 
toşi si nu avem încredere în ceeace faceţi. Fără să mă mai 
justific, fără să mă mai explic, este o opiniune foarte respec 
. tabilă şi nu o voi mai combate, căci mă privește pe mine 
şi în adevăr am greşit de multe ori. 

C. T. Grigorescu : Dar d. Danieleanu n'a greşit nici odată? 

G. Danielopol: Eu nu, dar d-voastră ati greșit de multe 
ori: Strousberg, Crawley, monopolul tutunului. 

I. C. Brătianu: Numai d. Danieleanu n'a greșit nicia 
odată şi să vedeţi de ce: fiindcă d-sa n'a fost niciodată la 
putere. Este lesne ca să şezi acasă, să-ți cauţi de interesele 
d-tale, să nu te amesteci în afacerile publice, ca să nu grer 
şeşti ; iar ceilalţi toți cari au fost la putere, toţi au greşit, 
unii mai mult, alţii mai puţin ; unii cu mai multă bună credinţă, 
alții cu mai puţină ; alţii cu interes şi alții fără interes. Rog 
dar pe onor. d. Danieleanu să vină la putere si să nu facă 
greşeli. 

G. Danielopol : Nu doresc aceasta, dar când oamenii sunt 
la putere, să nu se creadă infailibili. 


8 ION C. BRĂTIANU ACTE ŞI CUVÂNTĂRI VOL. IV 


I. C. Brătianu: Apoi dacă m'as fi crezut infailibil, atunci 
m'as fi dus în partida aceea care nu voeşte controlul... 


Se primește articolul 9, care priveşte avansul statalui către Alcaz. 
N. Nicorescu cere să nu se acorde scutire de impozit fabricei Alcaz pe 6 ani. 


I. C. Brătianu: Onor. d. Nicorescu pune chestiunea pe 
alt tărâm. Zice d-sa că am face o monstruozitate, dacă am 
acorda aceste scutiri numai acestei fabrici de postav. Apoi 
am onoare a spune d-lui Nicorescu că în toate conventiu- 
nile votate cu străinii s'au acordat asemenea scutiri si numai 
când vine un biet românaș vă ridicaţi cu fel de fel de obiec- 
tiuni. 

Ei bine, ca să fiţi logici, trebue ca tot ce ati făcut pentru 
ceilalţi să faceţi şi pentru acesta. 

Aţi scutit casele pentru trei ani de foncieră şi cu atât mai 
mult e drept să scutiţi o fabrică pentru 6 ani, aceasta nu e 
un lucru așa de mare... 


Se votează şi se primesc articolele proectului. 


(Mon. Of., 1878, p. 2646, col. 3; p. 2647, col. 1—3; p. 2648, col. 1—3; 
p. 2649, col. 2.). 


2, 


Joneţiunea căilor ferate române cu cele ungare. 


Viena, 2/14 Mai 1878. 
À Mr. Bratiano, President du Conseil, Bucarest. 


La Hongrie accepte la prolongation pour Prédéal ; sur la ligne 
Vârciorova gare commune des voyageurs et grande vittesse 
à Vârciorova ; gare et douane communes de marchandise à Or- 
şova; sur la ligne Kronstadt gare commune des voyageurs 
et grande vitesse à Prédeal; gare et douane communes de 
marchandise à Kronstadt. Moyennant ces concessions, 
Hongrie renonce à toute réclamation et offre grand avan- 
tage d'ouverture immédiate à Värciorova. Elles sont es- 


MAI 1878 JONCTIUNE FERATĂ CU UNGARIA 9 


sentielles pour conclure l’arrangement. Veuillez répondre 
votre décision. Je suis à la fin de mon argent, j'aurai à rester 
encore une semaine ici et à Pesthe. 

Stourd:a 


Acte Bräti ). 
(Acte Brätianu (Balatchano) 1) 


3. 


Căpitanul Bueseu În cercetarea armelor din Franţa pentru 
Români. 


Bucureşti, 3/15 Mai 1878. 


À Mr. Callimaki-Catargi, Agent diplomatique 
de Roumanie, Paris. 


Informez-vous et dites-moi si le capitaine Buesco est arrivé 
là-bas. En cas affirmatif, veuillez donner au susnommé tout 
votre concours pour pouvoir constater l’état et le nombre 
du calibre et du système des fusils disponibles en France. 
Dites-lui aussi de me donner immédiatement tous ces ren- 
seignements. 

(Acte Brätianu). I. C. Bratiano 


4. 


Pretentii austro-ungare relative la jonctiunea 
ferată dela Predeal. 


Viena, 3/15 Mai 1878. 
À Mr. Bratiano, President du Conseil, Bucarest. 


Le gouvernement austro-hongrois demande qu’en cas de 
non achèvement de la ligne roumaine au premier Novembre 
mil-huit-cent-soixante-dix-neuf, notre gouvernement paye les 
intérêts du capital dépensé pour la ligne Kronstadt-Predeal 
jusqu’à l'ouverture de la ligne. Le cas de force majeure 
est excepté. 

Stourdza 
(Balatchano) 


1) Prin agentul diplomatic al Românici la Viena, I. Bălăceanu 


(Acte Brătianu). 


10 ION C. BRĂTIANU ACTE SI CUVÂNTĂRI VOL, 1V 


5. 


Se reiuză propunerea construirii gării Predeal pe teritoriu ungar. 
Bucureşti, 3/15 Mai 1878. 
Balatchano, Agent diplomatique de Roumanie, Vienne. 


Il nous est impossible d'admettre la proposition du gou- 
vernement hongrois, à savoir que la gare du chemin de fer 
Ploesti-Predeal soit en construction sur le territoire hongrois. 
L’admission de cette proposition constituerait un viol de 
notre convention approuvée depuis longtemps par nos Cham- 
bres et ces dernières ne seraient nullement disposées à con- 
sentir que les gares de toutes nos lignes de jonction avec 
l’Autriche-Hongrie soient sur territoire austro-hongrois. Vous 
connaissez la difficulté que notre service rencontre dans la 
gare Itzkani ou nous ne sommes que tolérés. Il importe donc 
d'éviter toul désagrément ultérieur par rapport au service 
dans les gares, quand nous avons surtout en face une Grande 
Puissance. Veuillez faire valoir d’une manière courtoise les 
motifs qui s'opposent à l'acceptation de la proposition dont 
il s’agit. 


(Acte Brätianu). I. C. Bratiano 


6. 


Noi lămuriri asupra joneţiunii ferate dintre România si Austro- 
Ungaria. 


Viena, 4/16 Mai 1878. 


À Mr. Bratiano, President du Conseil, Bucarest. 


Vous n'avez pas compris mon télégramme, je n'ai pas pro- 
posé gare commune sur territoire autrichien. Attendez lettre 
pour vous prononcer. 

Stourdza 


(Acte Brătianu). (Balatchano) 


MAI 1875 SITUAȚIA MILITARĂ IN TARA 11 


7. 
Carada cere instructii pentru Catargi, care se duce la Londra. 


Paris, 4/16 Mai 1878. 
À Mr. Bratiano, President du Conseil, Bucarest. 
Catargi, allant ă Londres, desire avoir instructions precises 
sur le langage à tenir. Les dispositions anglaises paraissent 
favorables. Il faut qu'il sache exactement ce qu'il demande 
et ce qu'il peut promettre de notre côté. Pour certaine even- 


tualité, si l'instruction ne doit pas être vue, défaitez-vous 
de la chancellerie. Télégraphiez à mon adresse. 


(Acte Brătianu). Carada 


8. 


I. C. Brătianu urmărește situaţia militară. 


6/18 Mai 1878. 
General Cernat, Major General, Calafat. 
Răspundeţi îndată care sunt mișcările trupelor ce aţi or- 
donat. Este necesitate ca Pitești și Târgovişte se fie ocupate 
tare şi cât mai în grabă. Pe platoul Cotroceni, Rușii au con- 


centrat trăsuri care le pot servi la trebuintä chiar la trans- 
port de trupe. 


(Acte Brătianu). Ministru, I. C. Brătianu 
9. 
Miscärile trupelor române. 
Calafat, 6/18 Mai 1878. 
D-lui Ministru Preşedinte I. C. Brătianu, Bucureşti. 


Toate trupele în marș. Diviziunea întâia va pleca la 8 
curent, diviziunea a doua la 9, diviziunea a treia e por- 
nită şi diviziunea a patra la 7. Ele vor fi la destinaţie la 


12 ION C. BRĂTIANU ACTE ŞI CUVÂNTĂRI VOL. IV 


următoarele date: diviziunea întâia va ajunge la Pitești la 
16 curgător, diviziunea a doua la Curtea-de-Arges la 19, di- 
viziunea a treia la Târgovişte la 13; diviziunea a patra la 
Slatina la 13. 


(Acte Brătianu). Ministru, General Cernat 


10. 


Scutirea de impozite a rezervistilor cari au luat parte activă 
la Războiul Independentii. 


Camera, 6 Mai 1878. 


La ordinea zilei, proiectul de lege care scuteşte pe viaţă de contributiunea 
pentru căile de comunicatiune pe rezerviştii cari au luat parte activă la 
războiul Independentii. 

A. Sihleanu cere prezentarea neîntârziată a legii comunale. 


I. C. Brătianu: D-lor când s'a prezentat acest proiect, 
eu singur am spus că e o lege care nu a fost bine studiată 
şi dacă s'a prezentat astfel, este pentrucă se luase un anga- 
jament de a se duce în cea dintâi sesiune. Legea comunală, 
d-lor, este baza, economia mecanismului statului român în- 
treg; credeţi oare că această lege se poate face într'un timp 
aşa de scurt, astfel ca să aveţi dreptul de a pune la îndoială 
buna credinţă a comisiunii? Dacăar fi aşa, atunci ar trebui 
să-i credem că sunt în contra institutiunilor comunale şi eu 
cred că d. Ionescu, d. Vernescu si ceilalți membri ai comi- 
tetului sunt tocmai din cei mai puternici partizani ai acelor 
institutiuni. Vă rog dar să închideţi discutiunea, căci în loc 
de a câştiga ceva, pierdem timpul în zadar. 


Membri din comitetul delegaților pentru studierea legii comunale îşi dau 
demisia, fiind acuzaţi de deputatul N. Dimancea că nu iau parte la şe- 
dintele Camerei şi totuşi încasează diurne. 


I. C. Brătianu : Nu înţeleg cum cuvintele unui singur depu- 
tat au putut să facă pe D-nii membri ai comitetului să se 
formalizeze până într'atâta. 


MAI 1878 SCUTIREA DE IMPOZITE A REZERVISTILOR 13 


Inţelegeam aceasta dacă ar fi venit mai multi deputaţi 
cari să fi făcut asemenea acuzatiuni, dar n'a vorbit decât 
d. Dimancea si vă rog să nu ţineţi socoteală de cuvintele 
d-lui mai mult decât de încrederea şi consideratiunea ce 
întreaga Cameră are pentru d-voastră.. 


Revenind discuţia asupra legii rezerviştilor, M. Burileanu cere ca această 
lege să fie extinsă asupra tuturor soldaţilor cari au luat parte la campanie. 


I. C. Brătianu: D-lor, cine vrea prea mult, totdeauna nu 
dobândeşte nici puţin. Apoi să vedem: tot pe aceeaş linie 
se află tânărul de 21 ani, care nu are familie, nu are nimic, 
care nu şi-a lăsat casa, nici țarina, tot pe aceiaşi linie este cu 
rezervistul, care şi-a lăsat familia, copiii, țarina şi tot? 

Noi venim să le dăm acestora un ajutor, ca atunci când 
se vor întoarce acasă, să găsească o mângâiere dela Stat, 
pentru sacrificiile ce au făcut, după ce au fost liberati din 
armată şi puşi în rezervă, iar nu pentrucă fiecare om care 
se duce să-şi apere ţara trebue să-l scutim de contributiune, 
căci poate să mai avem război unde armata va lua parte 
şi atunci iar să-i scutim pe toţi de contributiune? 

Apoi nu uitaţi, d-lor, că această lege are să treacă printr'un 
corp mai în vârstă, unde imaginatiunea nu joacă un rol aşa 
de mare. Să dea Dumnezeu să treacă prin Senat această 
lege aşa cum am cerut-o noi, căci tot e bine. Dacă veţi pune 
mai mult, o veţi îngreuna şi o veţi îngreuna astfel, încât să nu 
mai aibă cuvântul dc-a fi şi atunci are să fie respinsă. 

Tot astfel zic şi pentru contributiunile comunale şi ju- 
detene. Statul vine şi face un dar de ceeace este al său, iar nu 
şi pentru ceeace este al comunei; fiindcă acolo, el singur, 
rezervistul, are trebuintä ca și comuna să-i îndestuleze trebuin- 
tele lui şi prin urmare să-şi aibă venitul său. 

Lăsaţi dar proiectul aşa cum este prezentat de guvern, 
căci eu gândesc că este destul. 


Adunarea primeşte proiectul de lege în forma dorită de I. C. Bră- 
tianu. 


(Mon. Of., 1878, p. 2740, col. 1 şi 2; p. 2741, col. 2). 


14 ION C, BRĂTIANU ACTE SI CUVÂNTĂRI -VOL, IF 


11. 


Trupe rusesti sosese la Ploesti. 


Ploesti, 9/21 Mai 1878. 


D-lui Ministru de Interne si Presedinte, Bucuresti. 


Zilele acestea au sosit în Ploesti o mie cinci sute Rusi. 
[Soldaţii] ?) și-au aşezat corturile pe un loc slobod, ofițerii 
n'au cerut cuartir, sunt la hanuri. Venirea lor a fost miste- 
rioasă, în timpul nopţii, în mai multe despärtiri. 


Prefect de Prahova, 
(Acte Brătianu). I. A. Furduescu 


12. 
Dificultăţi ungare la transportul armelor pentru România. 
Viena, 9/21 Mai 1878. 


À Mr. Bratiano, Président du Conseil, Bucarest. 


Le gouvernement autrichien ne fait aucune difficulté pour 
le passage des armes. Le gouvernement hongrois ne refuse 
pas, mais présente quelques objections, qu’il faut combattre, 
sur les permis. Ma présence à Pesth devient urgente, mais 
dans la position de complète subordination où vous m'avez 
placé vis-à-vis de Monsieur Kogalniceano, je ne peux quitter 
Vienne sans son autorisation. Veuillez vous entendre avec 
lui à cet égard. Stourdza est depuis cinq jours auprès de sa 
soeur mourante à Genève. 


(Acte Brätianu). Balatchano 


1) Cifrul dă „Huşi”. 


MAI 1878 PERICOLUL RUSESC 15 


13. 
Plecarea lui Bäläceanu la Pesta. 
Viena, 10/22 Mai 1878. 
À Mr. Bratiano, President du Conseil, Bucarest. 


Je pars à l'instant pour Pesth. Arrangez-vous avec Mon- 
sieur Kogalniceano. 


(Acte Brätianu). Balatchano 


14. 
Catargi expune lui Salisbury pericolul rusese pentru Români. 
Paris, 11/23 Mai 1878. 
À Mr. Bratiano, Président du Conseil, Bucarest. 


Catargi me télégraphie : J'ai exposé au marquis Salisbury 
l’état actuel des choses sans entamer la négociation, le besoin 
que nous avons d'un bon armement et le concours utile que 
nous pourrons donner à l'Angleterre, si elle entame la négo- 
ciation, la fourniture du matériel de guerre nécessaire. Il m'a 
écouté attentivement et m'a demandé différentes explica- 
tions, puis il m'a dit que la proposition est grave, il faut 
môûrement réfléchir et délibérer au Conseil des Ministres, 
qu'elle est peut-être hâtée et qu'il se réserve répondre au 
moment opportun. 

J'ai insisté sur l'urgence qu'il y a de nous mettre en état 
de ne pas être surpris; j'ai montré les préparatifs rapides 
russes, malgré l'intention pacifique qu'ils affichent et la pro- 
babilité d’une attaque subite contre nous, la conduite et le 
passage des troupes russes, leurs mouvements, ainsi que lin- 
térêt capital qu'il a à ne leur point laisser prendre cet avan- 
tage. Le marquis m'a assuré qu’en cas de guerre l'Angle- 
terre se préoccupera de notre situation. Elle sera heureuse 
d’avoir des alliés comme nous, mais il ajoute qu'il ne fallait 


16 ION C. BRĂTIANU ACTE SI CUVÂNTĂRI VOL, 1V 


rien précipiter et que la question ne pouvait être: traitée 
utilement dès aujourd’hui. Je verrai bientôt le Président du 
Conseil et reprendrai cet entretien avec lui. Je prie le Minis- 
tre des Finances me donner sans retard des instructions 
pour le second envoi. 


(Acte Brătianu), Carada 
15. 
Imprumutul de 435.000 lei al Epitropiei Sf. Spiridon din Iaşi. 
Senatul, 11 Mai 1878. 


Se discută proiectul de lege pentru autorizarea Epitropiei Spitalului Sf. 
Spiridon de a contracta un împrumut de 435.000 lei dela Creditul Fun- 
ciar pentru acoperirea datoriei. N. Lahorary, contra proiectului, crede că 
Sar putea reduce cheltuielile, suprimându-se din paturi. D. Ghica combate 
propunerea lui Lahovari. C. Bosianu, de asemeni contra proiectului, susține 
că, dat fiind autonomia instituţiei, chestiunea nu priveşte Camera. 

I. C. Brătianu e împotriva reducerii de paturi. 


J. C. Brătianu: D-lor, aci nu este chestiune de guvern. 
Guvernul nu este în asemenea materie decât ca să privegheze, 
tot așa cum sunteţi si d-voastră ; prin urmare, nu avem decât 
să căutăm cu toţii care este mijlocul ca această casă să iasă 
din nămolul, în care a fost băgată. 

Eu nu înţeleg cum contestă onor. d. Bosianu dreptul 
Corpurilor legiuitoare de a face ceeace pentru minori pot 
face tribunalele. Corpurile legiuitoare întrunesc această mi- 
siune, fiindcă în toate zilele vin aceste persoane juridice 
înaintea Corpurilor legiuitoare pentru schimburi, pentru cum- 
părări, pentru vinderi, etc., Constitutiunea nu ne opreşte 
şi dovadă că nu ne opreşte este că, de când sunt Corpurile 
Legiuitoare, întotdeauna îşi exercită acest drept, căci altiel 
cine ar putea să vină şi să îndeplinească ceeace se îndepli- 
neşte de tribunal pentru minori? 

D-lor, am luat cuvântul mai cu deosebire ca să răspund 
onor. d-lui D. Ghica în privinţa recriminatiunilor care mi 
le-a făcut, ca şi eu să fac D-sale o rugăciune. 


MAI 1878 IMPRUMUTUL EPITROPIEI SF. SPIRIDON 17 


D-lor, în 1868 am numit efori aci pe d. D. Ghica, Gr. 
Cantacuzino și Dr. Davilla, iar în laşi am numit pe d. Alex. 
Ghica, pe dr. Fătu şi pe d. Pastia; ambele epitropii lucrau 
şi mergeau foarte bine. Cum se vede, aci în Bucureşti am avut 
mâna mai norocoasă, pe când în laşi nu am avut. Aci am 
numit oameni, cari nici guvernelor cari au venit în urmă 
nu au fost displăcuţi si i-au lăsat la locul lor, pe când cei 
numiţi dincolo de Milcov n'au plăcut guvernului si au fost 
înlăturați si de atunci acea eforie s'a schimbat pe tot anul 
din mână în mână. 

Iată, D-lor, ce mă face, de când am venit la guvern, ca să 
caut să numesc şi acolo la Iaşi oameni de aceia, cari să nu fie 
displäcuti guvernului viitor —căci noi nu o să guvernăm 
în eternitate —tocmai ca să nu fie supuși la fluctuatiunea 
prin care au trecut şi să nu maiajungă acea casă în starea în 
care se află astăzi. Pentru acest scop,m'am adresat la aceia 
cari credeam că întrunesc toate conditiunile, adică să fie şi 
onorabili si capabili şi totodată să nu displacă acelor cari 
vor veni după mine. M'am adresat la beizadea Alex. Ghica, 
l-am rugat mult, a intervenit si chiar Măria Sa Domnitorul; 
m'am adresat la alt d. Alex. Ghica mai tânăr; m'am adre- 
sat la d. Liteanu Vârnav, în fine la persoane cari am crezut 
eu că o să poată să se strecoare prin toate fluctuatiunile po- 
litice, prin cari din nenorocire trece ţara noastră. Ei bine, 
n'a voit nimeni să primească și de aceea a rămas de câtăva 
vreme epitropia Sf. Spiridon numai cu un singur membru, 
Onor. d. Dim. Ghica poate să se informeze chiar dela tele- 
graf de intervenirile mele către acele persoane. Negreşit, sper 
că în zilele acestea se va completa epitropia de acolo, dar 
pentru numele lui Dumnezeu nu refuzati mijloacele de a 
ieşi din nămolul în care se află acel aşezământ. Eu cred că 
asigurăm cu mijlocul acesta averea Spitalului Sf. Spiridon, 
fiindcă dăm mijloace acestei case să plătească datoria sa 
întrun mod foarte regulat cu anuitatea, aşa că în câţiva api 
o să fie datoria stinsă. 

Ei bine, care este mijlocul cel mai bun? Un bun gospodar 
cum face, decât tot astfel? Găsiţi d-voastră alt mijloc să se 


18 ION C. BRĂTIANU ACTE ŞI CUVÂNTĂRI VOL. IV 


stingă acea datorie? Onor. d. Cămărășescu zice să se facă 
economii. Am onoare a vă spune că a numit Camera depu- 
tatilor o comisie de anchetă, pentrucă este adevărat că au 
fost multe neregularități la acea casă şi sunteţi și d-voastră 
în drept să numiţi anchetă, ca să vă dea seama de cum sa 
administrat acea casă și de epitropia de astăzi şi de cea di- 
nainte. D. D. Gusti, care, oriunde a fost, a adus casele în 
cea mai bună stare, a făcut tot cea putut; cu toate acestea 
puteţi să numiţi o anchetă, dar nu trebue să vă gândiţi la 
alte economii. Apoi, este starea noastră astăzi ca să putem 
desfiinţa paturi din spitale? Cine a fost în Moldova 
ştie, a putut să vadă mizeria care o ameninţă și a putut să 
vadă dacă este cu putinţă să se scadă un singur pat din spi- 
tale. Mizeria este mare, acolo este mai multă decât dincoace 
şi mijloacele sunt cu mult mai puţine decât aici. Aţi face 
o nenorocire multor oraşe, pentrucă din norocire această casă 
are spitale în mai multe orașe și Iașilor mai cu seamă, dacă 
aţi scade mijloacele de a veni în ajutor celor nenorociti. 

D. Ghica: Am fost în totul de opinia d-tale, dar deprins 
a mă contrazice totdeauna, văd că vă adresati la mine. (Ila- 
ritate). 

I. C. Brătianu: Da, însă m'aţi atins subţire, cu fineţe si a 
trebuit să mă justific, pentru ce nu s'au numit membri la 
Sf. Spiridon. 

De aceea, d-lor, cred şi rog si pe onor. d. Bosianu să se 
ralieze la opinia noastră, pentrucă nu cred că se atinge nici 
un drept, nu cred că venim să facem nici un act contra vo- 
inţii testatorului. Voința testatorului a fost să vină în ajutor 
nenorocitilor și ca această avere să nu se risipească. Ei bine, 
tocmai prin această măsură venim şi tot odată asigurăm 
şi căutarea suferinzilor si starea acestui institut. Dacă d-voa- 
stră găsiţi că sunt alte mijloace, dacă cum s'a zis, scăzân- 
du-se numărul paturilor, sunteţi siguri că este bine, faceti-o ; 
eu unul nu aş vrea să iau răspunderea. D-voastră aveţi mai 
mult curaj, dar noi nu avem un asemenea curaj. 

Se închide discuţia. Proectul este luat în considerare. 

(Mon. Of., 1878, p. 2867, col. 1—3) 


MAI 1878 LEGEA PATENTELOR 19 


16. 


Modificarea legii patentelor. 
Senatul, 12 Mai 1878. 


La ordinea zilei e proiectul de lege pentru modificarea unor articole din 
legea patentelor în favoarea bancherilor, adică a comercianților cari cumu- 
lează operaţiuni de credit comercial, etc, 

N. Voinov nu înţelege de ce se creiază această favoare bancherilor, de 
oarece ei nu pierd, ci dimpotrivă câştigă în timpuri de criză, cum sunt cele 
prezente, 

C. Bosianu susține proiectul, argumentând că prin el se face o mai bună 
repartiție a bancherilor. Capitalurile trebuesc ajutate, deoarece ele sunt 
agenţii necesari productiunii, N, Voinov, reluând cuvântul, arată că actualii 
capitalişti sunt venetici, 

I. C. Brătianu: „Prin proiectul de faţă se tinteste la o mai bună cla- 
sificare a taxării patentelor'. In timp de criză şi bancherii pierd, ca toată 
lumea ; ei nu sunt uzurpatori şi nu caută să sărăcească pe nimeni, Senatul 
votează proiectul. 


I. C. Brătianu : Imi pare rău că trebue să iau rândul altor 
domni senatori, cari voesc să vorbească, dar trebue să-mi 
fac un repros mie că trebuia să iau cel dintâi cuvântul, căci 
poate opream multe teorii şi multe discutiuni în acest onor. 
Senat. Este o datorie de conştiinţă pentru mine să apăr 
această lege, care nu vine din partea guvernului, ci din ini- 
tiativa Camerei; se înţelege că s'a făcut această clasificare 
în urma plângerilor care au venit la Cameră. Imi pare rău 
că n'am fost eu Ministru de finanţe, fiindcă era de datoria 
mea să fac această dreptate, nu favoare, cum s'a zis. 

Eu, d-lor, am prefăcut taxarea patentelor, fiindcă am 
văzut că, aşa cum era clasificată în vechime, era foarte vi- 
ţioasă ; erau oarecare clase care erau lăsate afară din această 
clasificare. Dar, d-lor, în orice lucru care se face, până nu 
vom avea toate elementele de care se bucură societăţile mai 
înaintate decât noi, suntem supuși greşelilor. 

Eu, d-lor, tocmai am voit, nu să apăs pe cineva, ci să cer 
ca fiecare să vină să contribuiască la sarcinile Statului în 
echivalență cu foloasele care le trage din societate. Ei bine, 
m'am înșelat în clasificare. Voind să fac un bine, m'am în- 


20 ION C. BRĂTIANU ACTE ŞI CUVÂNTĂRI VOL. IV 


şelat, am mers prea departe si în privinţa bancherilor poate 
că şi eu, sub simtämintele de care d. Voinov este astăzi 
cuprins, aveam până la oarecare punct oarecare prejudecăţi. 

N. Voinov: Asa, când este vorba de străini, atunci ziceti 
judecăţi... 

I. C. Brătianu: Nu, dar este vorba despre împărțirea im- 
pozitelor după un just echivalent. Poate că acele idei care 
le aveam, mau făcut atunci să merg prea departe. In adevăr, 
clasificarea care am făcut-o, nu-mi este ruşine s’o spun, era 
rea, am greşit şi recunosc onoarea acelora cari au venit să 
facă dreptate. Ei bine, este drept să cerem cuiva să contribue 
la sarcinile Statului mai mult în comparaţie cu celelalte 
stări ale societăţii? Legiuitorul în proiectul acesta nu a căutat 
să facă decât dreptate, o dreaptă reparaţie, nu favoare; si 
nu cred că d-voastră nu o să recunoasteti aceasta şi că o să 
respingeti această lege. Eu nu zic că poate să nu fie un defi- 
cit; nu știu, un impozit când se aşează, o clasificare când 
se face, nu poate nimeni să dea o socoteală exactă, prin urmare 
nu pot să afirm că nu o să fie, poate, deficit, dar trebue să 
se facă o dreptate. 

Două lucruri vreau să ridic din nou: onor. d. Voinov 
a spus că eu am zis că este o prejudecată, ca să fim adversari, 
ca să nu zic inamici, ai bancherilor, ai capitaliştilor. 

Se zice că sunt mulţi din aceştia străini. Apoi ce este capi- 
talul? Capitalul va să zică economie. Ei bine, dacă străinii 
fac mai multă economie decât noi, ce avem să le facem? 
Putem să le facem reproș? Nu, ci ar fi mai bine să-i imităm, 
să fim mai economi, ca să ne facem şi noi capitalisti. Dar cum 
a zis d. Bosianu, societăţile au trebuintä de capital si nu mă 
uit în ce mână este capitalul si de unde vine... 

N. Voinov: Nici când e vorba de capitalul câștigat şi spe- 
culat în ţara noastră? 

I. C. Brătianu: Onor. d. Voinov mai zice: nu prin im- 
pozite, ci, cum zice d. Zisu, prin legile penale să se îndrepteze 
un rău, dacă există, Onor. d. Voinov întreabă: S'au văzut 
oare capitalisti făcând pe generosul în timpul de criză ca 
să vină să dea cu un preţ mai jos? 


MAI 1878 LEGEA PATENTELOR 21 


Ei bine, întreb: eu proprietar, eu vierul, când nu se face 
product, când nu se face vin, fac eu generozitate cu produc- 
tul ce am? Nu! Nu mă duc să zic că sunt oameni săraci și 
că e bine să le vând vinul mai ieftin, ci-l vând cum pot, după 
preţul pieţii si mă bucur când este preţ mare, ca să câștig 
mai mult. 

Apoi întreb pe d-nii advocati, pe onor. d. Bosianu, când 
sunt advocati puţini şi cu talente mari, câştigul d-lor nu este 
mare? Lasă d-lor mai jos? Principiul este că nu trebue să 
plătească nimeni mai mult, decât în proportiune cum plä- 
teşte fiecare cetăţean. Apoi bine ar fi să vină şi ceilalţi ca- 
pitalisti şi contribuabili să zică: cu atâta muncă şi sudoare 
noi câştigăm paraua, pe când advocatul se duce și cu câteva 
cuvinte câştigă mii de galbeni şi prin urmare ei advocaţii 
trebue să plătească tot! Oare aceasta drept ar fi? Nu: ci 
fiecare să plătească în proportiune cu puterile lui productive 
şi această plată să fie relativă la toate productiunile ţării. 

Ei bine, să dovediti —şi vă declară si guvernul şi Camera — 
că a fost greșită clasificarea acestor patentari si eu cel dintâi 
o declar că este greşită. O clasificare, cu cât este pe mai multe 
clase, cu atât este mai bună şi aceasta a recunoscut-o și 
d. Voinov. Prin urmare, iată o îmbunătăţire, fiindcă se fac 
mai multe trepte în fiecare clasă. 

Apoi onor. d. Voinov îmi zice că tocmai în timp de 
criză veniţi să faceţi această îndreptare? Apoi dreptatea 
nu se dă după epocesisituatiuni financiare ale unei societăţi, 
ci se dă când nedreptatea se dovedeşte; sunt datori totdea- 
una aceia cari pot să îndrepteze o greșeală, să vină să o în- 
-drepteze, să facă dreptate acolo unde găsesc nedreptate. 

D-lor, să vedem oare în timp de criză capitaliştii nu câş- 
tigă ce câștigă si în timpi prosperi? Să mă ierte d. Voinov, 
poate să fie exceptiuni, dar și prin știință şi prin practică 
ste demonstrat că în timp de prosperitate se îmbogăţesc toți 
şi bancheri și proprietari şi lucrători şi toţi; când este criză 
toţi sufăr şi bancherii mai cu seamă fac falite, fiindcă se as- 
-cund capitalurile când este criză şi un bancher nu se folosește 
-de dânsele şi nu poate câştiga, operaţiunile lui se reduc. 


22 ION O, BRĂTIANU ACTE SI CUVÂNTĂRI SOL. IV 


Prin urmare, d-lor, eu rog pe onor. Senat ca sä primeascä 
aceste îmbunătăţiri în lege şi cred că nu este cea din urmă 
care o facem; poate că unii să fie prea puţin impozati și 
alții să fie prea mult. Ori de câte ori se dovedeşte că este 
ceva nedrept, este de datoria şi a guvernului şi a Corpurilor 
Legiuitoare să vină să îndrepteze lucrurile şi, precum a zis 
onor. d. Bosianu, nu trebue să fie în contra capitaliştilor, 
fiindcă aceasta ne-ar dovedi că noi avem intentiune de a 
uza de relele obiceiuri cari le-am contractat de câtăva vreme 
de a cheltui prea mult şi a nu face economii. 

Onor. d. Dim. Ghica zicea ieri: Ei, nu mai sunt acei 
boieri cari erau generosi. Apoi știți de ce nu mai sunt generosi 
boierii? —şi boierii erau toţi acei cari aveau stări —fiindcă 
acei boieri cari aveau stări, nu le mai au; şi dacă aveau 
odată stări şi erau generoși, cauza este că acei boieri erau 
economi şi aveau să dea și altora. Astăzi nu numai că nu avem 
să dăm altora, dar facem mai toţi falite... 

N. Voinov : Bancherii d-voastră au sărăcit pe aceşti boieri 
generosi | 

I. C. Brătianu: Bancherii nu sărăcesc pe nimeni, ci omul 
risipitor se säräceste pe sine si starea aceea se duce în mâna 
acelora, cari muncesc și cari fac economii! Voiti să scäpati 
de leprele străine? Faceti-vä economii. lată mijlocul, iar nu 
aruncând noroiul în ochi, fiindcă aceasta ne dovedeşte că 
suntem în rătăcirea în care am fost până maidăunăzi | 

Senatul votează proiectul, 

(Mon. Of., 1878, p. 2897, col. 1—3). 


17. 


Tisza întârzie trecerea armelor românești prin Ungaria. 
Pesta, 12/24 Mai 1878. 
À Monsieur Bratiano, President du Conseil, Bucarest. 


Tisza m'a déclaré être personnellement décidé laisser passer 
les armes et les munitions, mais n'a pas pu s'entendre en- 


` 


core avec le Comte Andrássy sur les moyens à employer 


MAI 1878 RECUNOAȘTEREA INDEPENDENŢII ROMANIEI 23 


pour ne pas créer un precedent en faveur de Serbie, Mon- 
ténegro et Russie, qui ont fait la même demande que nous. 
Il se rendra Lundi prochain à Vienne où il me communi- 
quera le résultat de sa conférence avec le Comte Andrâssy. 
Je saurai Lundi prochain à quoi m'en tenir sur la disposi- 
tion réelle de cet homme d'état. Je retourne à Vienne. 


(Acte Brätianu). Balatchano 
18. 


La Congresul international postal, o recunoaștere a independentii 
României, 
Paris, 12/24 Mai 1878. 
À Mr. Bratiano, President du Conseil, Bucarest, 


A la suite de la demande faite par Mr. Kern, Ministre 
de Suisse à Paris et délégué au Congres postal par d’autres 
membres afin que le congres en corps soit present au Mi- 
nistère des affaires étrangères, demande chaleureusement 
aprouvée par le Congrès, nous avons eu l'honneur d'être 
reçus aujourd'hui à deux heures par le ministre, qui s’est 
entretenu avec chacun de nous sur différentes questions. 
Étant placé par ordre alphabétique entre le Portugal et la 
Russie représentée par le baron Reellho (?) Directeur Général 
des Postes, j'ai eu le plaisir de recevoir la déclaration sui- 
vante du ministre, que je m'empresse de vous transmettre : 

J'ai déjà eu l’occasion de vous voir lors de la présenta- 
tion faite par Monsieur Catargi. Le traité de commerce sera 
bientôt réglé, de sorte que je vous annonce que l’indépen- 
dance pour la Roumanie est reconnue. 

Je remerciai vivement le ministre de ses aimables paroles 
au nom de tous les Roumains, d'autant plus qu’elles étaient 
prononcées dans une réception oficielle composée de plus 
de quatre vingt membres du Congrés. Je reçus aussitôt les 
félicitations des délégués italien, espagnol, portugais, hollan- 
dais, etc. Celui de la Russie, en place à ma droite et qui 
a entendu les paroles du Ministre, s’était réservé. Je remer- 


24 ION C. BRĂTIANU ACTE ȘI CUVÂNTĂRI VOL, IV 


ciai aussi Monsieur Cochery, qui est en relations avec Mon- 
sieur... en retraite ...1) et tous les Ministres de m'avoir 
procuré l’occasion d'entendre les susdites paroles. 

Le ministre Vos a fait un discours très pacifique. Il nous 
a engagé à faire savoir à nos gouvernements respectifs que 
la France désire la paix pour tout le monde et qu'elle en 
donne la preuve par l'Exposition Universelle et les centaines 
de millions qu’elle dépense pour l'instruction primaire, secon- 
daire et supérieure. Il exprime ses remerciements au Con- 
grès pour les reformes qu'il a introduites et pour l'esprit de 
conciliation qui a regné dans ses débats. Mr. Kern, au nom 
du Congrés, a remercié à son tour le ministre pour le gra- 
cieux acueil qui nous a été fait. Sous peu de jours, nous 
serons reçus par le Président de la République. J'aurai 
l'honneur de vous transmettre le résultat de cette visite. 
Détails par poste. 


(Acte Brătianu). Robesco 
19. 


Domnitorul pleacă din Târgovişte la Bucureşti. 
[Târgovişte], 12/24 Mai 1878. 
D-lui Ministru Preşedinte I. C. Brătianu. 


Măria Sa Domnitorul m'a însărcinat să vă anunţ că va 
porni Luni din Târgoviște pentru București. 


(Acte Brătianu). General Cernat 


20. 


Modificarea conditiunilor de arendare a moșiilor Statului. 


Senatul, 13 Mai 1878. 


Se discută proiectul de lege relativ la modificarea conditiunilor de arendare a 
moşiilor Statului pentru perioada 1876—1886. Se cere unificarea conditiunilor 
contractului acestei perioade cu acele ale perioadei 1877—1887, un scăză- 


1. Cifrul dă numele Mbeta. 


MAI 1878 ARENDAREA MOȘIILOR STATULUI 25 


mânt de zece la sută asupra arenzii anuale şi se dă facultatea rezilierii 
contractelor de arendă pe ultimii cinci ani de către arendaşi, B. Boerescu 
propune un amendament, suprimând scăzământul de 10%. 

N. Cămărăşescu combate acest proiect, arătând că e în detrimentul Sta- 
tului, chiar suprimându-se scäzämâniul de 10%. 

I. C. Brătianu cere unificarea conditiunilor pentru că aceasta e cinstit 
şi drept. Pentru aceasta și-au dat consimtimântul și majoritarii împreună 
cu guvernul şi minoritarii, Se vor lua măsurile de cuviinţă ca să nu se 
aducă pagube statului. 


I. C. Brătianu: D-lor, nu înţeleg pe onor. d. Cämäräsescu 
să vină şi să vorbească cum a vorbit despre amendamentul 
onor. d-lui Boerescu, căci mai toată lumea a aderat la dânsul, 

D. Cămărăşescu a zis că este un rău antecedent, că 
este ceva monstruos ca atunci când s'au pus oarecari con- 
ditiuni şi când se dovedeşte pe urmă că sunt absurde, să 
le modificăm. Apoi care proprietar, vă întreb, dacă ar fi 
pus într'un contract de arendare din nesocotinţă condițiuni 
irealizabile, nu ar voi să vină să îndrepteze greșeala ce a 
făcut? Ei, d-lor, ce ne zice d. Cämäräsescu? A venit cu 
argumente noi şi poate să amăgească pe mulţi; d-lui ne 
zice: de ce nu faceţi concesiuni și pentru arendașii din pe- 
rioada 1877—1887, precum faceţi pentru arendașii din pe- 
rioada 1876—1886? 

Acest argument îl găsiam raţional, dacă se discuta scăză- 
mântul și atunci chiar tot aveam cuvinte de a zice că nu-și 
are locul. 

D-lor, arendările făcute în perioada 1876—1886 au fost 
date în condițiuni absurde, impracticabile, şi guvernul 
în urmă când a văzut că nu mai poate să arendeze 
moșiile cu acele condițiuni, pentrucă mulţi din arendași se 
fripseseră, a fost nevoit să studieze din nou acele condițiuni 
împreună cu proprietarii şi prezenţii arendași, astfel că a 
modificat acele condițiuni. Prin urmare, astăzi nu cerem 
alt decât a urma cu aceleași condițiuni şi arendasii din 
perioada 1876—1886, mai cu seamă că arendarea mosiilor 
acestei perioade a fost avantajoasă pentru stat, a avut un 
spor de 30%. 

N, Voinov: De 70 la sută. 


26 ION C. BRĂTIANU ACTE $I CUVÂNTĂRI VOL, IV 


I. €. Brătianu : Unele au fost si sută la sută, dar una peste 
alta zic că au avut un spor de 30 la sută; în vreme ce mo- 
şiile arendate pe perioada 1877—1887 şi acestea numai în 
număr de 19, s'au dat cu un scăzământ însemnat, fiindcă 
se deşteptase lumea, nu numai din cauza conditiunilor (căci 
ele deja se modificaseră), ci din cauza stărei strâmtorate 
în care se afli țara ;astfelcă dela 1877 foarte multe moşii s'au 
arendat cu un scăzământ de 25 la sută şi chiar am fost siliţi 
a da unele și cu 35 la sută scăzământ. 

D-lor, aceasta ne dovedeşte că ne aflăm în condițiuni grele 
şi prin urmare trebue să căutăm a îndrepta răul, a nu lăsa 
asupra unor oameni producători o sarcină care nu poate fi 
realizabilă ; căci întreb pe oricine dacă conditiunile pe- 
rioadei 1876—1886 nu sunt absurde, se cere a se ridica pla- 
nuri economice... ! 

N. Voinov. Nu se găsesc nici ingineri destui. 

I. €. Brătianu: Să se aducă toţi inginerii din Austria şi 
tot nu se vor putea face aceste planuri economice. 

Prin urmare, d-lor, socotesc că este rationabil a se unifica 
conditiunile, a se veni în ajutorul acelora, cari au luat mo- 
şiile în condițiuni nenorocite. 

Apoi eu întreb pe d. Cămărăşescu, dacă ceeace facem 
noi acuma d-sa n'a făcut-o de două-trei ori cu proprietăţile sale? 

N. Cămărăşescu: Eu sunt stăpân. 

I. C. Brătianu: Apoi şi guvernul şi Corpurile Legiuitoare 
sunt stăpâne a lua în consideratiune interesele generale şi, 
când interesele generale cer a se face o concesiune care ar 
face-o şi un proprietar, a face acea concesiune. 

Prin urmare, cred că este un lucru drept a se face ceva în 
ajutorul acestor arendaşi. Şi guvernul şi majoritatea și mino- 
ritatea s'au unit asupra acestui amendament, luându-se 
toate măsurile spre a nu se aduce pagube statului, fiindcă 
încă odată, d-lor, relele scăzământului din 1860 n'au pro- 
venit din scăzământ, ci pentrucă nu s'au luat măsuri să taie 
toate procesele, care s'au ivit pe urmă. De aceea, în amenda= 
mentul care se face se iau toate măsurile. 

(Mon. Of., 1878, p. 2962, col. 3; p. 2963, col. 1, 2). 


MAI 1878 ACUZĂRI FUNCŢIONARILOR STATULUI 27 


21. 
Acuzäri impotriva unor functionari ai Statului 


Camera, 15 Mai 1878. 


P. Ghica comunică Adunării că a fost însărcinat cu raportul asupra 
petiţiei lui Basarabescu în care se aduc acuzaţii unor înalţi functio- 
nari ai statului. Intru cât comisia încă nu s'a pronunţat asupra petitiei, 
deşi după informaţiile luate se constată că acuzaţiile sunt cu desăvârşire 
nefundate, cere Adunării să se amâne discuția petitiei. M. Pherechidy e de 
aceeaş părere, întru cât Camera nu poate discuta acuzatiuni neverificate. 

I. C. Brătianu ţine să releve faptul că un cetăţean care se simte lovit în 
dreptul său poate să apeleze la Cameră, dar în termeni cuviincioşi şi cere 
ca să nu se ia în considerare asemenea petiţii necuviincioase. 


I. C. Brătianu: D-lor, fiindcă este vorba de o petitiune 
care priveşte administratiunea noastră, vă rog să-mi dati 
voe să zic câteva cuvinte înainte de a vă pronunţa asupra 
închiderii discutiunii. 

D-lor, dacă veţi binevoi să căutaţi în analele acestui par- 
lament, veţi vedea că sunt unul dintre cei dintâi, care am 
cerut şi dobândit dreptul de petitiune, care este unul dintre 
cele mai mari drepturi ale unei naţiuni. Şi ori de câte ori 
s'a voit să se înăbușească acest drept, eu l-am apărat, însă 
orice drept nu trebue să fie întins până la abuz, căci atunci 
dreptul în sine chiar poate să fie compromis. D-lor, sunteţi 
martori că guvernul niciodată nu v'a oprit, nici direct, nici 
pieziș, de a vă exercita dreptul de control asupra tuturor 
actelor sale; dar dacă d-voastră ati permite fiecărui par- 
ticular să vină la tribuna Camerei prin petitiuni şi să zică 
orice ar voi la adresa oricui, cred, cum a zis cineva, că ar 
fi nu numai o pozitiune falsä pentru guvern, dar chiar Ca- 
mera care ar permite un asemenea lucru n'ar fi tocmai într'o 
pozitiune favorabilă. Un cetăţean, când este lovit în dreptul 
său şi nu se găseşte îndestulat înaintea autorităţilor, are 
dreptul să se adreseze la Cameră și să ceară justiţie, dar să 
vină un cetăţean şi să tăvălească şi administratiune si per- 
soane și totul, cred că nu acesta este mijlocul cel mai bun 


28 ION C. BRATIANU ACTE SI CUVANTARI VOL, IV 


de a vă exercita controlul d-voastră asupra administratiunei. 
Apoi, oare numai acest domn se interesează de buna admini- 
stratiune a finanţelor ţării? d-voastră ce sunteţi aci? Ati 
fost prezenţi aci şi dacă credeţi că într'o ramură a admini- 
stratiunei se fac abuzuri, aveţi dreptul fiecare să cercetaţi, 
să aduceți la cunoştinţa ministrulvi si dacă ministrul nu va 
voi să ia arătarea d-voastră în băgare de seamă, aveţi drep- 
tul să-i faceţi interpelatiuni, să-i dati blam, să-l dati chiar 
în judecată. Dar nu permiteti să vină paraponisiţi, acei cu 
tot felul de calomnii şi d-voastră să puneţi temei pe dân- 
sele. In ţara noastră sunt multi paraponisiti și dacă le veţi 
deschide calea aceasta, atunci nu veţi avea să vă ocupați 
de altceva, decât numai de petitiuni, cari vor fi expresiunea 
unor amărăciuni. De aceea eu cred că onor. d. Ghica a 
avut dreptate, când v'a spus cuvintele ce le-aţi auzit, iar pe 
de altă parte puteţi să mergeţi la Ministerul de finanţe să 
vedeţi dacă acele acuzatiuni sunt drepte şi să veniţi apoi 
să interpelati pe guvern. Eu nu cred că vr'un guvern ar primi 
să stea la putere în asemenea condițiuni şi nici Camera nu 
cred că va primi să se zică guvernului asemenea lucruri de 
către particulari. Vă rog dar ca asemenea petitiuni necu- 
vincioase să nu se ia în consideratiune si dacă reclamantul 
crede că are dreptate să vină să reclame în termeni cuviin- 
cioşi. 
Se închide discuţia. 
(Mon. Of., 1878, p. 2902, col. 2—3). 


22. 


Legea comunală. 
Camera, 16 Mai 1878. 


Se continuă discuția asupra proicctului de lege comunală. Intre alții, ia 
cuvântul T, Maiorescu care îşi exprimă nedumerirea de ce se schimbă acum, 
în fmprejuräri atât de grele, legea comunală. Spune că acest proiect de lege 
nu descentralizează comuna. Pentru aceasta, ar trebui să se dea în mâna 
autorităților locale o parte esențială din atributele puterii publice, anume 


MAI 1878 LEGEA COMUNALA 29 


partea privitoare la școală, la biserică si la salubritate publică, ceeace nu e 
cuprins în proiect. 

I. C. Brătianu regretă că T. Maiorescu a făcut numai o critică nega- 
tivă. Îi aprobă unele principii cu privire la şcoală si salubritatea publică ; 
afirmă că ele se vor realiza prin legea învăţământului și aceea a igienii 
publice : cere să se ia în considerare proiectul, deoarece el stabilește prin- 
cipiul autonomiei comunale, ceeace înseamnă un nou progres. Proiectul 
e luat în considerare. 


I. C. Brătianu : D-lor, eu unul, când mi sa anunţat că onor. 
d. Maiorescu a luat cuvântul în chestiunea comunală, am 
lăsat orice afacere şi am alergat aci, fiindcă eram încredinţat 
că d-lui, cu luminile cu care s'a înzestrat si cu talentul de 
orator, cu care à avut norocirea să fie înzestrat de natură, 
avea să ne aducă mare lumină, pentru că întotdeauna judec 
pe toţi după mine; în tot timpul cât am fost în minoritate 
în Camerele trecute și mai totdeauna am fost în mino- 
ritate, noi luam parte la lucrările Camerelor ca membri 
activi şi ne făceam datoria în faţa adversarilor noştri, sperând 
că adversarii noștri politici nu vor putea fi adversari şi acelor 
adevăruri care sunt universale şi care nu pot fi numai în inte- 
resul unui om sau al unui partid. Şi în adevăr, d-lor, în multe 
rânduri, chiar în timpul conventiunii, când legea era foarte 
restrânsă, am văzut că multe din ideile noastre au fost pri- 
mite de Cameră, pentru că acele idei nu veniau din punctul 
de vedere de partid, ci veniau din punctul de vedere al a- 
devăratului interes general. Ei bine, mă aşteptam ca şi ad- 
versarii noştri de astăzi să se pună pe acelaş tărâm şi să 
ne aducă luminile lor. Am fost surprins însă când am văzut 
pe onor. d. Maiorescu că se înfăţişează, nu ca membru al 
acestei Camere, căreia ar voi să-i aducă luminile d-sale, spre 
a o convinge în favoarea ideilor ce susține d-sa, ci vine în 
numele unui partid să facă o profesiune de credinţă, fără 
să aducă cea mai mică lumină asupra chestiunii şi märginin- 
du-se a arunca vr'o câteva cuvinte de critică asupra legii, 
cuvinte critice cu totul, să-mi permită expresiunea, nepotri- 
vite, fiindcă nu voia să aducă lumină printr'însele, ci numai 
încrederea în adepţii d-sale din afară. In adevăr, ce a spus 
d. Maiorescu ? D-sa ne întreabă : ce facem prin această lege? 


30 ION C. BRĂTIANU ACTE ŞI CUVÂNTĂRI VOL. IV 


Instrucţiunea publică, zice d-sa, o lăsaţi cum a fost; ser- 
viciul sanitar asemenea, cultele asemenea. 

Apoi onor. d. Maiorescu, atunci când se constitue o per- 
soană morală, juridică, întâi trebue să ne ocupăm de ființa 
ei şi pe urmă de celelalte ramuri ale desvoltärii sale. Inţeleg 
când am fi găsit comuna constituită, înzestrată cu toatebu- 
nurile ei, atunci puteaţi să vorbiţi aşa. D-voastră ziceti: ati 
luat averea bisericilor, sau cu alte cuvinte aţi despuiat bi- 
serica română şi nu daţi nimic preoţilor. Mai întâi, în dis- 
cutiune este legea comunală, iar nu chestiunea mănăstirilor; 
şi apoi, onor. d-le Maiorescu, un om erudit ca d-ta, un pro- 
fesor, un bun român, după cum trebue să fii, fiindcă astfel 
era părintele d-tale, nu ştii d-ta că mănăstirile nu înzestrau 
cu nimic bisericile şi pe preoţi? 

O voce: Ii jefuiau. 

I. C. Brătianu : De la mitropolit până la cel din urmă egu- 
men jefuiau pe preoţi, iar nu le veniau în ajutor. 

B. Maniu: Sugrumau statul român cu bani românești. 

I. C. Brătianu: Eu consider comuna astfel cum a definit-o 
d. Ionescu, prin o expresiune foarte caracteristică, ca o celulă 
care are în sine o organizafiune a sa proprie, o vitalitate pro- 
prie şi voiesc ca tot ce se află în comună să fie sub direc- 
tiunea şi controlul ei. Dar oare toate chestiunile care pot 
intra în atributiunile şi privegherea comunei se reguleazä 
prin legea comunală? Oare ceeace se raportă la şcoale, 
nu trebue să facă obiectul legii de instrucţiune publică, iar 
nu al legii comunale? Ei bine, în privinţa şcoalei sunt şi eu 
de opiniunea d-lui Maiorescu şi când va veni în discutiune 
legea instrucţiunii publice, voi fi alături de d-sa şi dacă 
voi fi eu în minoritate și d-sa în majoritate, nu voi face 
cum a făcut d-sa astăzi, ci voi susține proiectul ce va pre- 
zenta d-sa, ca fiecare comună să aibă deplin control şi di- 
rectiune şi asupra instrucţiunii publice, căci astfel a fost 
instrucţiunea publică întâia dată, când s'au fundat în ţara 
românească scoale, dar pe urmă a degenerat. 

In ceeace priveşte igiena publică, d-le Maiorescu, recunosc 
justeta observatiunii d-voastră, dar nu vă recunosc dreptul 


MAI 1878 LEGEA COMUNALĂ 31 


ca să vă recriati în contra acestui proiect de lege. Când vom 
face organizatiunea serviciului sanitar, vom creia mai multe 
mijloace pentru a îmbunătăţi acest serviciu, care lasă multe 
de dorit în ţara noastră, căci şi eu sunt de opiniunea d-lui 
Maiorescu, că igiena la noi este foarte neglijată şi marea 
massă a poporului nu se bucură de dânsa, fiind concentrată 
numai în câteva oraşe; şi când vom face legea, vom căuta 
ca dânsa să pătrundă şi în comunele rurale, căci altfel 
se periclitează populatiunea ryralä. 

Atunci când va veni acest proiect de lege, voi fi alături 
de d. Maiorescu să sutin ca să creiăm mijloace comunelor 
rurale pentru igienă și aici sunt de opiniunea d-lui N. Ionescu 
şi a tuturor oamenilor de stat modern, că nu trebue să se dea 
totdeauna poporului în mod gratuit ceeace-i trebue, fiindcă 
atunci se desvoltă omul, nu numai exercitând drepturile 
sale, ci și datoriile sale și astfel să contribuiască spre îmbu- 
nätätirea serviciului sanitar. 

D-lor, dacă Roma are vr'un drept la recunostinta societăţii 
moderne, este că anume comunele lăsate de dânsa au scăpat 
libertatea si civilizatiunea Europei. Dacă comunele romane 
nu rămâneau ca să poată să nu fie sdrobită societatea euro- 
peană de invaziunea barbară, nu ştiu dacă Europa mai ieșea 
din întunericul în care era dusă! Aţi văzut că mişcarea a 
început dela comunele italiene, franceze etc., si civilizatiunea 
de astăzi, cum a zis foarte bine onor. d. Ionescu, nu o 
avem decât numai acolo unde comunele au fost bine organi- 
zate şi independente în toată puterea cuvântului. 

Aceste comune au existat și în România și numai în timpul 
din urmă, când se sleiseră puterile noastre luptând contra 
invaziunilor barbarilor, au venit domni streini si au desfiin- 
fat comuna. Eu încă am apucat, copil, rămăşiţele drep- 
tului comunelor în cele mai multe oraşe din România si noi 
astăzi nu facem decât să ne întoarcem, cum a zis onor. d. 
Ionescu, la institutiunile noastre străbune, în care şi-a găsit 
națiunea română scăparea şi în care-și va găsi de aci înainte 
puterea cu care să se pună la adăpost, dacă ceva furtuni 
se vor mai năpusti asupra României. 


32 ION C. BRĂTIANU ACTE ŞI CUVÂNTĂRI VOL. 1V 


Eu mă aşteptam să văd că în această discutiune generală 
se arată defectele ce are această lege, căci în adevăr chiar 
membrii comisiunii, cari au elaborat-o, ne spun că legea nu 
e perfectă ; si dacă eu am primit-o chiar aşa imperfectă cum 
este, a fost numai pentru că ea recunoaște un mare principiu, 
principiul independentii si al autonomiei comunei; dar sunt 
mulţi, chiar din oamenii liberali, cari zic: apoi sunt popula- 
tiunile noastre, mai cu seamă cele rurale, pregătite pentru 
a exercita aceste drepturi? Insă, d-lor, dacă am fost pregă- 
titi, dacă am putut chiar în timpurile cele mai întunecoase 
a exercita acele drepturi şi a le exercita aşa de bine, încât 
chiar am scăpat naționalitatea noastră, cum credeţi că astăzi 
am fi în stare mai înapoiată de cât atunci şi, apoi, arun- 
cati-vä ochii asupra celorlalte naţiuni, mai cu seamă în 
Italia şi Franţa, si vedeţi dacă populatiunea acolo era mai 
înaintată de cum suntem noi astăzi și cu toate acestea 
ea cu sabia în mână și-a dobândit drepturi foarte întinse, 
poate mai întinse decât cele pe care le dăm noi astăzi, 
cu toate că de multe ori şi-au spart capul și sau omorât 
între ei. 

Acum câteva zile citeam pe Sismondi, care cred că nu veţi 
zice că este un revoluţionar, un demagog, un petrolist, ci un 
om foarte moderat, un om foarte conservator, amic a lui 
Thiers, al lui Guizot, care făcea parte din acea pleiadă, care 
se numea doctrinară în Franţa, citeam partea aceea unde 
descrie cum s'a emancipat comuna acelei mici republice de 
unde a început civilizatiunea modernă, fiindcă, d-lor, toată 
Europa, şi acei chiar cari astăzi se pretind superiori rasei 
latine, de acolo au luat lumină şi fără decare nu ştiu dacă ar 
fi acolo unde sunt astăzi. (Aplauze). Ei bine, când Sismondi 
face descriptiunea, se înspăimântă; dar când face conclu- 
ziunea, este totdeauna pentru libertate, fiindcă, zice el, se fac 
sacrificii mari, se omoară între dânşii, dar fac un pas înainte. 
In comunele noastre se fac multe greşeli, dar omul, exerci- 
tându-si drepturile sale, făcându-şi datoriile sale, se desvoltä 
şi face şcoală, devine pe urmă un om care poate judeca inte- 
resele lui. 


MAI 1878 LEGEA. COMUNALĂ 33 


D-lor, am urmat prin ziare toată discutiunea din Camera 
de la 1874, din care nu făceam parte când s'a discutat modi- 
ficarea legii din 1864 şi am văzut că erau două tendinţe, 
una care voia în adevăr să constitue, cum a zis d. Maio- 
rescu prin cuvintele citate în Monitor de d. Protopopescu, 
o comună care să se apropie de comuna tip, cuma fost odată 
în Englitera, dar acum se modifică şi cum a fost în Germania, 
unde iarăși se modifică pe toată ziua ; adică era liberă, inde- 
pendentă, dar era numai în favoarea unuia sau a câtorva. 
Iată o tendinţă care era în Camera de atunci şi care era perso- 
nificatä, mai cu seamă în persoana onor. d-lui Manolaki 
Kostaki-lepureanu. 

Credea din convingere d. M. Kostaki, că numai o socie- 
tate unde toate drepturile ar fi exercitate în mod eficace de 
o singură clasă, numai o asemenea societate poate merge 
bine şi din acel punct de vedere onor. M. Kostaki și cu adep- 
ţii d-sale voiau să constitue o comună de privilegiu şi au 
făcut să treacă acel articol prin care d. M. Kostaki si ne- 
greşit că şi d. Maiorescu, pe care-l văd astăzi tot de acea 
opiniune, au crezut că au pus mâna pe pulpana lui Dumnezeu. 

Dar era în acea Cameră şi o altă tendință, reprezentată 
de o persoană, nu cu știința și capacitatea d-lor Iepureanu 
si Maiorescu, dar cu mai multă fineţe decât d-lor, deşi sub 
aparență de bonomie. Acesta era preşedintele Consiliului, 
care s'a făcut că e de părerea d-lor, însă care își cunoaşte 
ţara mai bine si ştie că acea tendinţă este o utopie, însă ca 
să-și facă majoritatea s'a făcut că este de părerea d-lor și 
în urmă şi-a rezervat numirea primarilor; dar ati văzut ce 
a rezultat din legea d-voastră. Proprietarii, văzând că pri- 
marii sunt numiți de minister, nici nu se mai duceau la ale- 
gere. 

Pretutindeni ati văzut că n'a fost nici chiar o încercare 
de a se constitui comuna după legea din 1874; primarul era 
atotputernic şi făcuse lefi foarte mari şi devenise această 
funcţiune numai o sinecură; toate acestea pentru a-şi face 
partizani. Si onor. d. Maiorescu, care este aşa de îngrijit 
de aceste sarcine pentru țărani, cum nu se gândia atunci 


3 


34 ION C. BRĂTIANU ACTE SI CUVÂNTĂRI VOL. IV 


cä se impuneau comunele cu sarcine mult mai grele spre 
a pläti niste functionari, cari erau niste adevärati beslii, 
cum se zicea mai de mult? 

A vorbit d. Maiorescu de aristocrație. Dar d. raportor 
nu a vorbit de aristocrația care e în Franţa sau în altă parte, 
ci de aristocrația aşa cum este la noi, adică de acei cari nu 
sunt democrați. Onor. d. Maiorescu zice că nu înţelege 
ce va să zică aceasta. Apoi dacă n'ar fi aşa, n'am fi împăr- 
titi în două tabere, ar fi numai nuanţe. Vedeţi că sunt două 
tendinţe însemnate: una care voeşte ca națiunea să se gu- 
verneze prin ea însăși, adică fiecare cetățean să nu aibă 
alt frâu decât acela ce-l pune legea ; şi este tendinţa celei- 
lalte partide, care voeşte să domnească nu prin voinţa tutu- 
ror Şi în sensul intereselor țării, ci fiindcă crede că ea are 
dreptul să guverneze, D-lui Maiorescu îi pare rău că suntem 
în așa mare majoritate și are dreptate să-i pară rău de aceasta, 
fiindcă dacă odată va apuca națiunea să se bucure de 
drepturile ce sunt înscrise în această lege, cu greu le va veni 
d-lor în urmă, când vor mai ajunge la putere, să desfacă 
ceeace facem noi astăzi. (Aplauze). 

A mai vorbit onor, d. Maiorescu și despre constitutiune, 
făcând o profesiune de credință în care a arătat respectul 
d-sale pentru constitutiune, deși e unul din acei cari au sub- 
scris petifiunea de la Iaşi şi a calificat de calomniatori pe 
acei cari au bănuit pe unii din partidul d-sale că chiar cu 
sprijinul străinului ar voi că schimbe constitutiunea. Aci 
cată să mărturisesc că acest cuvânt mi s'a părut din partea 
d-sale cam îndräsnet, să-mi permită a i-o spune. Când un 
Beizadea Mitică, născut în palat, crescut pe treptele tronului 
şi care întotdeauna s'a aflat, cum se zice, în capul bucate- 
lor, ar vorbi în numele boierilor vechi şi noi, tot mai merge, 
dar pe onor. d. Maiorescu, drept să spun, nu-l prea prinde... 
(Aplause, râsete). 

T. Maiorescu: D-le preşedinte, cer cuvântul în chestiune 
personală. 

I. C. Brătianu: Eu cred că inamicii noştri sunt mai nu- 
meroşi decât acei cari sunt în jurul a unul sau a două jurnale. 


MAI 1878 LEGEA COMUNALA 35 


Eu nu înţeleg dar cum veniţi să vorbiti în numele lor si 
poate dacă venea un om mai autorizat decât d-voastră să 
vorbească în numele partidului d-voastră, poate că s'ar 
fi găsit aci oameni care să primească desfiderea chiar în 
dauna ţării noastre, căci nu astăzi este timpul de a se face 
provocări de asemenea natură. De aceea zic că acel cuvânt 
al d-voastră, de calomniatori nu numai că nu este parlamen- 
tar, dar este si putin cam fndräsnet si zic îndrăsneţ, căci 
nu puteţi cunoaște gândurile tuturor oamenilor. S'au gä- 
sit chiar în Franţa oameni ale căror familii datau de secoli, 
familii mari ale Franţei care au intrat în Paris la spatele oş- 
tirilor de invaziune si d-voastră credeţi că în Tara Romä- 
neascä nu se pot găsi oameni cari să voiască a se spriiini pe 
străini ca să schimbe instituţiile Ţării? lată de ce am zis că 
acest cuvânt a fost nu numai putin parlamentar, dar cam 
îndrăsneţ. Onor. d. Maiorescu, deși a respins cu multă in- 
dignatiune, ceeace-i face onoare, pe acei ce voiesc să se 
sprijine pe străini pentru a schimba constitutiunea, şi-a 
făcut rezervele sale. Mai întâi d-sa a avut curajul, şi a- 
ceasta-i face onoare, să afirme că în adevăr a voit să schimbe 
constitutiunea, însă pe tărâmul legal si a luat toată solidari- 
tatea în privința modificărilor ce se cer prin acea petitiune. 
Apoi, d-lor, acea petitiune ne întorcea la Regulamentul or- 
ganic. Ziceti că nu există partidă aristocratică în Tara Ro- 
mânească ; poate să nu fie o aristicratie, dar este un partid 
reactionar, un partid care voieşte să trăiască fără voia țării 
şi din spatele ei (aplauze), un partid care voieşte să se în- 
toarcă la trecutul din care națiunea română a luptat mult 
ca să iasă și în care luptă d. Maiorescu are o parte frumoasă, 
parte pentrucă tatăl său a fost unul din cei mai sinceri apă- 
rători ai drepturilor poporului român. A avut curajul d. 
Maiorescu să zică: am voit schimbarea constitutiunii și 
crede că acea schimbare ne va fi impusă de împrejurările 
nenorocite în care ne aflăm. Ei bine, eu cred că în ase- 
menea timpuri de grele încercări nu e nemerit să atingem 
constitutiunea noastră și dacă o vom atinge vr'odată, 
aceasta va fi în timp liniştit, când străinii, nici de aproape, 


36 ION C. BRĂTIANU ACTE ŞI CUVÂNTĂRI VOL. IV 


nici de departe, nu vor putea avea o înrâurire asupra 
noastră. 

In împrejurările actuale însă, nu noi ne vom atinge de 
constituțiunea noastră; din contră vom căuta să o res- 
pectäm şi să o mentinem cât se poate mai mult si după un 
timp îndelungat, după ce ne vom constitui şi ne vom con- 
solida mai bine, după ce vor trece norii ce ne amenință astăzi, 
atunci poate vom ajunge să ne gândim la constitutiunea 
noastră. 

Din raționamentul d-lui Maiorescu am văzut că nimic 
din ceeace se face astăzi nu-l interesează, ci voeste numai 
să descurajeze pe unii, să încurajeze pe alții şi să țină sus 
dreptul din trecut aşteptând, pândind chiar momentul legal, 
zice d-sa, pentru schimbarea constitutiunii. Legal? Dar 
legalitatea fiecare o înțelege în altfel si am văzut că au fost 
legalitäti si la noi şi în alte părți, care s'au exercitat întrun 
mod cam prea simțitor. (Aplauze). 

O voce: Convingător, de nu mai zicea nimeni un cuvânt. 

I. C. Brătianu : De aceea am zis: să ne dăm cu un moment 
mai înainte această îngrăditură, ca să fie mai greu, dacă 
împrejurări nenorocite ar veni asupra țării, si alții ar voi 
să profite de aceste împrejurări, să fie mai greu a se schimba 
o institutiune națională care va fi în inima fiecărui român. 
(Aplauze), 

Incă un cuvânt şi voi termina. 

Onor. d. Maiorescu a citat nişte cuvinte ale mele zise 
în Senat. Să-mi dea voie d-sa a-i spune că Monitorul repro- 
duce adesea greşit cuvintele mele şi mai ales cuvintele ce 
d-sa le-a raportat. Noi, d-lor, o mărturisesc, avem păcatul 
acesta că nu ne ducem să facem, cum zice francezul, „table 
rase”, să măturăm tot când venim la putere. Ştiţi că la 
Senat a rămas tot cancelaria care era mai înainte şi se vede 
că acestei cancelarii nu-i place să reproducă exact zisele 
noastre şi întotdeauna sunt rău reproduse. 

Voci : Inchiderea discutiunei. 

Preşedintele : D. Maiorescu are cuvântul în chestiune 
personală. i 


MAI 1878 LEGEA. COMUNALĂ 37 


T. Maiorescu consideră ca insultă pentru partidul său acuzatiunea ce 
i se aduce din partea lui I. C. Brătianu, că ar vrea cu ajutorul străinilor 
să răstoarne constituţia ţării. Protestează că nu a vorbit în numele aris- 
tocratiei; de altfel crede că nu există aristocrație în Tara Românească. 


I. C. Brătianu: Si eu așa înţeleg. 

T. Maiorescu: Există numai deosebire între proprietatea 
teritorială şi neproprietate. 

I. C. Brătianu: Apoi toţi suntem proprietari. 


T. Maiorescu crede că e mai bine să fie aşezată comuna pe baza pro- 
prietăţii. 


I. C. Brătianu: Apoi, aşa e aşezată. 


T. Maiorescu crede că nu este aşa aşezată şi cere ca altădată persoana 
sa să nu mai fie pusă în discuţie. 


I. C. Brătianu: D-lor, eu am făcut chestiune personală 
în termeni nu numai cei mai cuviinciosi, dar chiar măguli- 
tori pentru d. Maiorescu. Acum, tot ce-i pot răspunde este 
că d-sa identifică persoana d-sale cu opiniunile d-sale po- 
litice. 

Punându-se la vot, se ia fn considerare proiectul de lege. 


(Mon. Of., 1878, p. 2975, col. 1—3; p. 2976, col. 1—3; p. 2977, col. 1—3) 


23. 


Ofertä engleză pentru puști. 


Paris, 18/30 Mai 1878. 


À Mr. le President du Conseil Bratiano, Bucarest. 


Catargi vous a communiqué de Londres l'offre d'un an- 
glais pour soixante-quinze mille fusils Peabody à trente 
francs. On demande une réponse par le télégraphe. Veuillez 
adresser cette dépêche chez moi. 


(Acte Brătianu). Carada 


88 JON C. BRĂTIANU ACTE SI CUVÂNTĂRI VOL. IV 


24. 
Insinuările unor diplomaţi în chestia Basarabiei. 


Dela via Florica, 18 Mai 1878. 


Domnului Kogălniceanu, Bucureşti. 


Iată depeșa necifrată prin care voesc să răspund la două 
depesi ce am primit aici dela Viena, voesc ca să curm odată 
cu această comedie; spune-mi dacă pot s'o primesc. 


I. C. Brătianu 


Textul depeşei: Aux insinuations de quelques diplomates qu’il y a en- 
tente complète entre le Gouvernement Russe et Roumain pour la rétro- 
cession de la Bessarabie, nos actes officiels et presque journaliers les dé- 
mentent 1) d'une manière irréfutable ; aussi soyez certain que ces insinuations 
ne peuvent influencer des hommes sérieux, Ce que j'attends avec impa- 
tience de vous, c'est la nouvelle qu'il y a eu des déclarations aussi caté- 
goriques et officielles que les nôtres, pour démentir les insinuations qu'il y 
a des Puissances qui sont converties à la rétrocession de la Bessarabie, cela 
sera un baume merveilleux pour le Gouvernement et le pays. 


(Acte Kogälniceanu, p. 144.) 


25. 
Punerea în disponibilitate a ofiţerilor prin desființarea functiunii. 


Camera, 18 Mai 1878. 


Se discută pe articole proiectul de lege referitor la poziţia ofiţerilor. La 
art. 8, L. Eraclide cere să se lămurească cum se înţelege punerea ofițerului 
în disponibilitate prin desfiinţarea functiunii, pentrucă el crede că nu se 
poate pune un ofiţer în disponibilitate după placul ministrului. 


I. C. Brătianu: D-lor, as fi dorit să se arate un singur caz 
în care un ministru, oricare a fost acel ministru, ar fi putut 
să desființeze o funcţiune fără să fie desfiinţată de Cameră, 
prin o lege sau prin buget, căci ştiţi că sunt foarte mari 
cadrele ostirii şi noi nu avem bani ca să ţinem toate cadrele 


1) In text „demandes“, fără sens. 


MAI 1878 PUNEREA IN DISPONIBILITATE A OFIŢERILOR 39 


cum sunt după legea organică a armatei şi din această cauză 
Camera, cu votarea bugetului desființează, iar ministrul ni- 
ciodată nu poate să suprime o funcţiune, este peste putință, 
căci atunci s'ar duce înaintea Curţii de Casatiune. Asa de 
exemplu, cum este acum în timp de război, sunt o mul- 
time de funcțiuni înființate pe timpul războiului şi îndată 
ce războiul va conteni, rămân în disponibilitate. 


Se discută art. XIX din proiect care între altele spune că ofiţerul va fi 
pus în disponibilitate prin lipsa cunoștințelor militare şi incapacitatea de 
a le dobândi, 

Boldur Lăfescu e împotriva părții acesteia din articolul sus citat, Giani 
cere ca aceeași comisie, care se pronunţă în privinţa capacității, să se pro- 
nunte si în privința necapacitätii, ca astfel să nu fie expuşi ofiţerii la arbi- 
trariul oricui. 


I. C. Brătianu: Mai întâi că numai gradele de subloco- 
tenent şi de maior se dobând.au până astăzi prin concurs, 
prin examen. Şi fiindcă acum sa dovedit pentru Europa 
întreagă şi am pipăit şi noi lucrul, că a face război este o artă, 
o ştiinţă și numai armatele care au această știință au succese; 
exemplul l-am avut la porţile noastre; de aceea d. ministru 
de război are să vină şi să modifice legea de înaintare, 
astfel încât şi noi să avem ofiţeri cari să fie înaintați, cum 
zicea d. Giani, după examinarea unui juriu competent, 
iar nu după voinţa unui om. Dar articolul acesta răspunde 
numai la o necesitate de moment şi tranzitorie şi știți că 
înaintea delegaților e acum legea pentru înfiinţarea unui 
consiliu superior pe lângă Ministerul de război. 

Acum, d-lor, legea aceasta asigură într'un mod pozitiv şi 
real pozitiunea ofiţerilor, dar pe de altă parte trebue să ne 
îngrijim ca ofiţerii, cărora le asigurăm pozitiunea să răspundă 
misiunii lor. Iată de ce am pus acest articol, prin care se dau 
ofiţerilor garanţii mult mai mari decât până acum... 

D. Giani: Omoriţi pe ofiţeri mai cu formă. 

I. C. Brătianu: Atunci să desființăm legile. Dacă legile, 
cu toată bunăvoința noastră, nu vor fi decât mijloace de a 
le înlătura acei ce sunt chemaţi a le aplica, atunci să nu mai 
facem legi. Noi facem legi sperând că vor fi observate şi după 


40 ION O. BRĂTIANU ACTE SI CUVÂNTĂRI VOL. IV 


d-voastră nu rămâne alta de făcut în contra oamenilor cari 
nu observă legile, decât zi şi noapte să fim cu toţii înarmaţi 
şi să le dăm cu parul în cap. Noi prin această lege dăm ofi- 
ferilor toate garanţiile... 

Onor. d. Giani dă din ochi şi zice că nu. Apoi, d-lor, 
acest proiect a trecut printr'un consiliu, deşi încă neformat 
prin lege, compus din ofiţerii cei mai instruiți si mai capa- 
bili şi ei singuri şi-au asigurat în acest mod pozitiunea, căci 
negreşit că ei n'au voit să-şi compromită pozitiunea lor, dar 
de altă parte nu au voit ca oştirea să fie o sarcină pentru 
ţară, căci atunci oştirea cade, se degradează şi ofiţerii nu 
au voit aceasta. Ei vor singuri să dea la rândul lor garanţii 
țării că vor fi aceea ce trebue să fie o oştire si în sensul 
acesta au făcut ei singuri această lege. 

(Mon. Of., 1878, p. 3031, col. 1; p. 3032, col. 2, 3). 


26. 


Trecerea armelor românești prin Ungaria. 
Viena, 19/31 Mai 1878. 
À Mr. Bratiano, Président du Conseil, Bucarest. 


Je sors de chez Tisza qui m'a informé qu'après l'entente 
avec Andràssy il laissera passer nos armes et munitions. 
Il faudra le prévenir chaque fois qu'il y aura une expédition 
en route. L/ambassadeur d'Angleterre m'a puissamment se- 
condé dans cette affaire. 


(Acte Brätianu). Balatchano 


27. 
Procurări de arme. Colonelul Pastia cere să plece în Anglia. 
Viena, 20 Mai/1 Iunie 1878. 
À Mr. Bratiano, Président du Conseil, Bucarest. 


Comme j'ai eu l'honneur de vous en informer hier, toutes 
les difficultés au sujet du passage de nos armes et munitions 


MAI 1873 CONSILIUL SUPERIOR MILITAR 41 


sont levées. Colonel Pastia me prie de vous dire qu'il perd 
son temps ici, vu le prix et le délai demandés par le fabri- 
cant des munitions et qu'il ferait mieux d’aller en Angleterre. 


(Acte Brătianu). Balatchano 


28. 


Instituirea unui Consiliu superior pe lângă Ministerul 
de război. 


Camera, 20 Mai 1878. 


Se discută pe articole proiectul de lege privitor la instituirea unui Con- 
siliu Superior pe lângă Ministerul de război. 

La art, 24, Pache Protopop”scu propune un amendament care să for- 
meze art. 25, în sensul cä atât încheierile Consiliului de anchetă, cât si în- 
cheierile Consiliului superior al armatei sunt supuse recursului în Casaţie 
în termen de 10 zile dela notificare, pentru motiv de viciu de formă. 
Pantazi Ghica cere să fie respins acest amendament, 

I. C. Drăuanu e de asemenea împotriva amendamentului. 


I. C. Brătianu : Noi, ca o garantie a independentii Camerei, 
pentrucă militarii sunt ţinuţi la o disciplină severă, am de- 
cis ca ei să nu facă parte din Cameră, dar acum simțim lipsa 
lor, însă suntem compensati prin aceca că avem în Cameră 
mai mulţi advocați... (Ilaritate). Chestiunea este că membrii 
oricărui corp instituit în ţară la noi şi care sa proclamat 
inamovibil să fie judecaţi de parii lor; aşa este cu judecă- 
torii Curţii de Casatiune, cu profesorii, etc. Parii lor au să 
decidă dacă ei sunt ori nu în stare să îndeplinească acea func- 
fiune. Şi în adevăr, cine poate să fie mai competinte de a-i 
judeca decât parii lor, dacă este bun judecător, dacă este 
bun profesor, sau dacă este bun militar? Şi când corpul acela 
din care face parte îl găseşte nedemn, atunci el trebue să se 
ducă acasă. 

Cum veniţi d-voastră şi argumentati aci cu dreptul civil, cu 
toate instanţele si cu toate formele? Este peste putinţă aceasta. 

Mai întâi, ştiţi că mulţi bărbaţi liberali nu admit inamo- 
vibilitatea decât în oarecare împrejurări, poate ca un rău 


42 ION C. BRĂTIANU ACTE $I CUVÂNTĂRI VOL. IV 


trebuincios, dacă m'aş putea exprima aşa. Acei cari sunt 
în contra inamovibilitätii zic că aceasta este în contra pro- 
gresului, decât fiindcă s'a găsit de mai multe societăţi că ea 
ar fi o garanţie, am admis-o şi noi, dar cu un corectiv, acela 
ca inamovibilitatea să nu meargă până la absurd. Așa, dacă 
i sa slăbit mintea din împrejurări, trebue dat afară. 

D-lor, vi s'au dat toate garanţiile care nu se găsesc în nici 
o ţară şi aceste garanţii s'au luat dela oameni, cari au trecut 
prin necazuri, cari au suferit nulte nevoi. Prin urmare, s'a 
căutat a se lua toate garanţiile, dar acele garanţii care sunt 
potrivite cu natura lucrurilor. 

Vedeţi dar că pierdem timpul de geaba şi de aceea rog pe 
d-nii legisti să-și aducă aminte că nu este aci materie de 
drept si că această chestiune trebue privită şi studiată din 
alte puncte de vedere. 

Voci: Inchiderea discutiunii. 

G. Misail cere să nu se închidă discuţia, pentrucă ar vrea să dea unele 
explicaţii ca să fie primit acest amendament. 

I. C. Brătianu: Nu cred că majoritatea acestei Camere 
va face aceasta, căci Senatul nu va ordona asemenea lege 
şi nici Domnitorul n'ar sanctiona-0, fiindcă ar fi ridicol în 
ochii lumei. 

Se închide discuţia. 

(Mon. Of., 1878, p. 3092, col, 1, 2), 


29. 
Preparative pentru sosirea de trupe rusești lângă Ploesti. 
Ploesti, 22 Mai/3 Iunie 1878. 
D-lui Prim-Ministru, Bucureşti. 


Un căpitan rus s'a prezentat la Prefectură, comunicân- 
du-mi că la 25 curent vor sosi aici un regiment de infan- 
terie, un regiment de cavalerie și o baterie pedestră. Din 
aceste trupe, parte vor rămânea lângă Ploesti si parte din 
cavalerie se vor instala în comunele Aricestii-de-jos şi de-sus, 
Tigänia, Târgşorul-nou și Crângul Teiului. Pentru trupele 


MAI 1878 PREGATIRI CONTRA RUSILOR 43 


ce se vor instala la marginea Ploestilor îmi cere un loc pentru 
lagăr. Imi cere încă 10 cuartiruri în Ploesti pentru un general 
si ofiţerii ce are cu el. Imi arată că aceste trupe se insta- 
lează în acest judeţ să înlesnească cele necesare pentru tru- 


pele ce vor veni si vor trece pe aici mai departe. Binevoiţi 
a-mi da ordin de urmare, căci pe numitul căpitan l-am asi- 
gurat că mâine-i voi răspunde la cerere. 


(Acte Brătianu). Prefect de Prahova, I. A. Furduescu 


30. 


Româuii sunt gata să se apere contra Rușilor. Alianţa Austriei. 
Anglia se apropie de Rusia. 
Via Brătianu, 22 Mai/3 Iunie 1878. 
Mr. Balatchano, agent diplomatique de Roumanie à Vienne. 
Nous avons soixante mille [hommes] sous les armes dans de 
bonnes positions. Le pays tout entier est prêt à soutenir la 
défense. Nous voulons savoir de la manière la plus positive 
si l'Autriche est aussi decide que nous. On m'tcrit de Lon- 


dres que l'Angleterre, ne comptant plus sur l’empereur d'Au- 
triche, s'arrange avec la Russie et elle nous sacrifie. 


(Acte Brät'anu). I. C. Bratiano 


31. 
Au murit opt soldați dintr'un regiment în mars. 


Via Brătianu, 22 Mai/3 Iunie 1878. 


Generat Cernat, Ministru de Război, Bucureşti. 


Am aflat că din regimentul patru de linie, în marsul ce 
a făcut de la Craiova încoace, în întâia zi, au murit opt 
oameni. Ce ştii despre aceasta și dacă ai numit vreo cer- 
cetare ? 


(Acte Brătianu). I. C. Brătianu 


44 ION C. BRĂTIANU ACTE ȘI CUVÂNTĂRI VOL. IV 


32. 


Colonelul Wellesley îndeamnă la opunere contra Rusilor. 
Très confidentiel. Viena, 23 Mai/4 Iunie 1878. 
À Mr. Bratiano, President du Conseil, Bucarest. 


Colonel Wellesley, qui arrive de Londres et qui correspond 
directement avec la Reine, m'a dit confidentiellement que 
si nous 6changeons des coups de canon avec les Russes, il 
se produirait en Angleterre un tel mouvement d'opinion que 
le gouvernement devrait declarer la guerre ou tomber dans 
les vingt-quatre heures. Quant ă la Hongrie, je prends sur 
moi de vous dire que, le cas échéant, elle forcerait l'Autriche 
à marcher ou elle marcherait toute seule. Je tiens à vous 
dire cela avant d’avoir vu Andrássy. S'il y avait dans notre 
armée un colonel assez hardi pour casser les vitres, il sau- 
verait la situation non seulement à l’intérieur, mais aussi à 
l'extérieur, en empêchant l’Europe de retomber dans les 
pièges de la Russie. 


Balatchano 
(Acte Brätianu). 


33. 


Un cont curent de 900.000 lei la Banca Franţei. 
Paris, 23 Mai/4 Iunie 1878. 


À Mr. Jean Bratiano, Bucarest. 


La Banque de France me charge de demander au nom 
de qui la somme de 900.000 doit être passée. Il faut que 
la personne pour laquelle on ouvre le compte courant soit 
ici pour signer les quittances de libération. Pour les paie- 
ments à faire d'accord avec Carada, prions regler cette si- 


tuation. 


Secrétaire, Sloicescu 
(Acte Brätianu). 


MAI 1878 AJUTORAREA POPULAȚIUNII DAUNATE 45 


34. 


Scutirea de impozite directe a populatiunii din oraşele Giurgiu, 
Calaiat și Bechet pe anul 1877. 


Camera, 24 Mai 1878. 


Raportorul comitetului de delegaţi ai sectiunilor, R. Ştefănescu, dă citire 
raportului de lege pentru scutirea de impozite directe a populatiunii din 
oraşele Giurgiu, Calafat şi Bechet pe anul 1877; aceasta în urma de- 
vastărilor suferite în război. Raportorul propune ca această lege să cuprindă 
numai Calafatul şi Giurgiul, exceptând Bechetul, care a avut de su- 
ferit mai putin, căci dacă ar fi să se facă favoarea aceasta si Bechetului, 
atunci la aceeaşi favoare au dreptul şi Zimnicea, Călăraşii şi Olteniţa. 

I. C. Brătianu susține că legea să cuprindă şi Bechetul. 


I. C. Brătianu: D-lor, în privinţa Bechetului, comitetul 
delegaților a făcut foarte rău că l-a scos din proiectul gu- 
vernului, pentrucă nici Cälärasii, nici Olteniţa, nici Zimnicea 
n'au suferit cât Bechetul, unde am avut ocaziune să mă duc 
de câteva ori şi am văzut că a fost cu desăvârşire distrus şi 
jefuit; nu am găsit nici un hotel nestricat şi toată lumea 
fugise din cauza devastärilor, pot zice chiar că Bechetul 
a fost mai maltratat decât toate oraşele, deoarece Calafatul 
era apărat de oştire si în toate celelalte oraşe s'au făcut mai 
puţine devastări decât la Bechet, fiindcă acolo au venit pe 
Jiu în sus, au ars caicele, care erau încărcate cu bucate si 
astfel oamenii nu mai puteau să stea în oraș; casele lor au 
fost arse şi sparte, până s'a luat Rahova. De atunci încolo 
au început oamenii să se reîntoarne în oraș si să-şi cârpească 
casele. Prin urmare, acest oraş a fost în aceleași condițiuni ca 
şi celelalte orașe, dacă nu mai rele, și ar fi o mare nedreptate 
ca să nu faceți si pentru acest oraş cum se face şi pentru celelalte. 

I. Boldur Lăfescu crede că nu e drept ca să beneficieze toţi pe urma acestei legi 
şi cei ce au fost pägubifi în război şi ceice n’au fost. Propune ca să se destine 
un fond care să se împartă între aceia cari au suferit de pe urma războiului. 

I. C. Brătianu: D-lor, îmi pare rău că onor. d. Lätescu 
nu a luat cunoştinţă de proiect şi nu s'a pătruns de scopul 
scutirii ce el face. Acesta nu este un proiect pentru des- 
păgubirea oamenilor de pagubele ce au suferit; pentru acea- 


46 ION C. BRĂTIANU ACTE ŞI CUVÂNTĂRI VOL. IV 


sta sunt comisiuni instituite care au sä constate daunele 
şi pe urmă are să se vadă dacă Turcii, Slavii sau ţara noa- 
stră are să-i despăgubească de daunele ce au suferit. Aceasta 
este cu totul altă chestiune. Fiscul, d-le Lätescu, vine şi 
cere dela oameni contributiunea fonciară pentru casele sau 
distruse prin război, sau de care nu s'au putut folosi; vine 
şi cere patenta dela comercianţi pentru comerţul, pe care n'au 
putut să-l facă; vine şi cere dela cârciumari licenţa, când 
ei n'au putut să vândă o litră de rachiu, fiindcă n'au fost acolo, 
căci oraşul a fost bombardat dela începutul și până la finele 
războiului. Apoi ce este oare contributiunea? Contributiu- 
nea nu este decât îndatorirea ce fiecare cetățean are ca să 
dea statului o parte din veniturile sale, din câştigurile sale. 
Apoi, persoane care n'au putut să se folosească de casa lor, 
comerciantul care n'a putut să câştige nimic, nu poate 
să dea nimic şi nici nu se poate să i se ceară nimic, căci 
d-voastră cunoaşteţi proverbul care zice : că de la cel ce n'are 
nici Dumnezeu nu poate lua nimic. De aceea, onor. d. mi- 
nistru de finanţe vine şi cere autorizarea Camerii ca să se 
scadă din veniturile Statului aceste venituri care au devenit 
iluzorii, din cauza bombardării. Acum, d-lor, cât pentru 
ceiace zice d. Lätescu, repet că sunt comisiuni care con- 
slată pagubele oamenilor şi care au de scop tocmai ceeace 
doreşte d. Lätescu. Aci este vorba de altceva. In adevăr, 
cum poţi să-mi ceri să plătesc statului impozitul de li- 
centä, de exemplu, când eu n'am exercitat acel comerț? 

Eu n'am tras nici un folos și apoi statul să-mi ia acest im- 
pozit pe nedrept? 

Dacă onorabilul d. Lăţescu crede că, afară de pagubele care 
au să se constate şi să se despăgubească, trebue să se dea 
şi alte beneficii, să propună un fond special și să vină în 
ajutorul tuturor; dar în aceasta nu pot să vin eu să iau 
de la unul şi să dau la altul. Aceasta nu este nici financiar, 
nici economic, nici chiar patriotic, 

Mai iau cuvântul T. B. Läfescu, şi I. Agarici, după care proiectul se 
ia în, consideraţie şi se votează. 


(Mon. Of.,71878, p. 3159, col. 3; p. 3160, col. 2—3). 


MAI 1878 CONGRESUL DIN BERLIN 47 


35. 
Atitudinea României la Congresul din Berlin. 


Camera, 25 Mai 1878. 


D. I. Ghica interpelează guvernul asupra atitudinii ce va lua faţă de 
Congresul european care urmează să se ţină la Berlin şi în care se vor 
discuta chestiuni vitale pentru România. Acest congres va trebui să re- 
cunoască neatârnarea României, precum şi drepturile sale istorice. Să se 
trimită oameni demni de încredere, care să apere integritatea teritorială a 
“Ţării împotriva tendinţelor Rusiei, care vrea să acapareze Basarabia. ,,Nu 
vindem nici un petec de pământ, nici nu primim nimic în schimb pentru 
o palmă din patria noastră”, spune dânsul. 

I. C. Brătianu declară că e de perfect acord cu spusele lui D. I. Ghica. 
Deși s'au făcut propuneri ca România să cedeze Basarabia Rusiei pentru 
o bucată de pământ de dincolo de Dunăre,în calitate de delegat al Ro- 
mâniei la acest congres, împreună cu Kogălniceanu, vor respinge cu indig- 
nare această propunere, care e tot ceeace poate fi mai monstruos. Crede în 
spiritul de justiţie al Congresului şi asigură Camera că nu vor lua nici o ho- 
tărîre fără avizul Parlamentului român. 


I. €. Brătianu: D-lor, eu înţeleg interpelarea d-lui Ghica 
din acest punct de vedere, adică : d-sa voeste ca într'un mod 
solemn şi înainte de deschiderea Congresului să arătăm lumii 
că este unitate perfectă de vederi între guvern şi Corpurile 
Legiuitoare. 

D. I. Ghica: Asa este. 

I. C. Brătianu : Prin urmare, sarcina mea este foarte uşoară : 
eu nu am decât să repet în scurt ceeace a desvoltat d. I. 
Ghica. 

Congresul se deschide, reprezentanţii Puterilor Mari Euro- 
pene sunt chemaţi a se întruni; dar până acum nau fost 
chemaţi şi cei în cauză şi acei ce nu pot ei înşişi să dispună 
de destinele lor faţă cu interesele mari ale Puterilor Euro- 
pene. 

Prin urmare, noi astăzi nu putem să zicem de pe acum 
să mergem la Congres. Noi ne vom duce şi acum aşa cum a 
fost astă vară, onorabilul meu coleg dela Afacerile Externe 
şi eu mai zilele trecute. Ne-am dus ca să pledăm cauza noas- 
tră pe lângă puternicii zilei. Tot astfel vom face și acum, 


48 ION C. BRĂTIANU ACTE SI CUVÂNTĂRI VOL. IV 


vom lucra din toate puterile ca să avem acces lângă areo- 
pagul european, ca să putem pleda cauza noastră, ca să fim 
ascultați si noi. 

Eu, d-lor, sunt convins cel putin că fără chiar ca justiţia 
divină să se pogoare în acel areopag și fiind în el numai ju- 
stitia umană, acel areopag totuşi nu va hotărî de soarta 
noastră fără ca cel puţin să ne asculte şi pe noi. 

Cum zice d. Ghica, cauza noastră e aşa de clară, așa de 
justă, încât cred că inamicii noștri — cu toate că inamici noi 
nu putem avea, fiindcă noi n'am făcut nici un rău nimănui 
şi acel ce nu face rău nimănui, nu poate să aibă inamici — 
vom avea însă adversari, interese opuse, dar cred că acei 
ce au interese opuse nouă nu vor avea o pozitiune prea plă- 
cută în faţa lumii; deoarece cauza noastră este atât de justă, 
încât adversarii noştri vor fi foarte fncurcati ca să susțină 
pretentiunile lor. 

D-lor, în timp de secoli întregi, noi, Muntenia şi Moldova, 
ne-am păstrat existenţa și integritatea teritorială în contra 
năvălirilor celor mai puternice, năvăliri care făceau pe Eu- 
ropa întreagă să tremure şi care-şi duseseră stindardul lor 
triumfător până sub murii Vienei ; şi cu toate acestea, graţie 
bärbätiei române, noi am putut, ceeace n'a putut nici unul 
din vecinii noştri —căci toţi au căzut prada acelor năvăliri— 
am putut să ne păstrăm individualitatea noastră ca stat și 
integritatea teritoriului şi numai atunci când năvălirile 
încetaseră, când iataganul se tocise şi brațul barbarilor 
slăbise, numai atunci când noi nu mai puteam fi ame- 
nintati din partea lor, am pierdut Basarabia. Atunci când 
trebuia să fim mai siguri decât în timpul värsärilor de 
sânge, tocmai atunci prin nişte împrejurări politice pe care 
le ştiţi toţi din istorie, ni s'a răpit această parte din teri- 
toriul nostru. N'am pierdut Basarabia, venind cineva să 
ne-o dispute, căci atunci deşi forţele noastre se cam slăbi- 
seră, după atâtea lupte eroice şi atâtea vărsări de sânge, 
totuşi s’ar fi găsit braţe care să o apere (aplauze); însă prin- 
trun tratat încheiat fără noi, prin o manoperă politică, 
ne-am pomenit cu Basarabia deslipită de ţara noastră. Mai 


MAI 1978 CONGRESUL DIN BERLIN 49 


târziu, Dumnezeu a voit ca interesele Europei să fie așa încât 
să ne întoarcă o parte din Basarabia înapoi. Prin urmare, 
Basarabia nimeni nu poate să nege că este legitima pose- 
siune a noastră (aplauze); şi încă aceasta nu a fost decât 
o reparatiune în mic a nedreptätii flagrante ce ni se făcuse. 
Aşa dar, nu poate nimeni, nici cuistoria în mână, nici cu harta 
în mână, nici cu tratatele în mână, să spună că Basarabia nu 
este ţară românească. 

Domnilor, s'a făcut un război ca să se emancipeze popula- 
fiunile creştine din Orient şi ni s'a zis si nouă : Oare voi puteţi 
să fiţi ostili acestei emancipării? Lasă că Europa întreagă 
s'a manifestat sus şi tare că voeste emanciparea popoarelor 
creștine din Orient, căci acea stare de lucruri ar fi fost o 
desonoare pentru Europa civilizată în secolul al XIX-lea; dar 
noi mai cu seamă, cari am gustat din suferinţele acele, deși 
în proporțiuni mult mai mici, numai prin ricochet, noi 
nu putem să fim nesimţitori la emanciparea popoarelor 
creștine din Orient. (Aplauze). Cu toate acestea, am vrut să 
luăm precautiuni —ca unii ce am fost, cum zice Românul, 
Stan pätitul— si cu toate că nimeni nu ar fi putut un sin- 
gur moment să bănuiască că atunci când noi luam parte 
la emanciparea popoarelor din Orient şi când toată Europa 
era pentru liberarea lor, tocmai noi să periclităm drepturile 
noastre, încât să ni se răpească o parte din teritoriul ţării noa- 
stre ; totuşi, cum am zis, noi, oameni păţiţi, am luat si precau- 
tiunea aceasta că am garantat integritatea teritoriului Ro- 
mâniei, așa precum se află după cel din urmă tratat. Ei, 
d-lor, ni s'au făcut propuneri ca să dăm Rusiei Basarabia 
noastră şi în schimb să ni se dea un petec de pământ de 
dincolo de Dunăre. Propuneri este oricui permis să facă... 

N. Furculescu: Când s'au făcut asemenea propuneri? 
(Intreruperi). 

I. C. Brătianu: Atunci când a venit generalul Ignatieff. 
N. Furculescu: Nu la Livadia? 

I. C. Brătianu: Ei, d-le Furculescu, înţeleg ca opozitiu- 
nea să caute a calomnia, dar nu vă înţeleg pe d-voastră, om 
liberal, ca să veniţi a vă face ecoul acelor calomnii. Dacä 


4 


50 ION C. BRĂTIANU ACTE SI CUVÂNTĂRI VOL IV 


d-voastră nu aţi face acum altceva decât spirit si ati avea 
convingerea că eu aș fi tratat, că aș fi dat, nu promisiuni, 
dar cea mai slabă speranță Rusiei că-i vom ceda Basarabia, 
atunci sau d-ta nu ai mai îi stat acolo, sau eu aici (aplauze); 
pentrucă ar fi o rușine pentru țara noastră ca să aibă aci 
asemenea oameni. (Aplauze prelungite). 

Domnilor, am zis că îi era permis Rusiei să facă propu- 
neri, precum ne este şi nouă permis să le refuzăm. Dar încă 
odată repet că, fără chiar ca justiţia divină să vină a inspira 
areopagul european, eu unul nu înţeleg cum ar putea Europa 
azi să ne silească să facem acel schimb fără voia noastră. 
Venit-a oare Rusia să ne facă nouă război, pentru ca, în 
virtutea dreptului de cucerire, care din nenorocire încă este 
înscris în dreptul ginţilor europene, să-și poată anexa aceas- 
tă parte a teritorului nostru şi în urmă Europa să con- 
simță la o stare de lucruri deja creiată, adică o posesiune, 
pe care Rusia a dobândit-o cu armele sale? Cum poate 
Europa ca, numai pentru cuvântul că unui amic, unui a- 
liat al nostru i-a venit pofta să facă un schimb cu noi, Eu- 
ropa să ne zică : și dacă nu voiesti tu schimbul, eu ţi-l impun 
şi trebue să-l primeşti ! 

Eu, d-lor, zic că nu justiţia divină, dar bunul simţ chiar, 
nu permite reprezentanţilor puterilor europene să facă o 
asemenea monstruoasă faptă. 

D-lor, eu aș fi înţeles o asemenea procedură dacă noi, după 
sacrificiile pe care le-am făcut prin acest război, noi cari 
poate avem titluri mai valabile decât toţi acei cari astăzi 
pretind a moşteni câte o parte din Imperiul Otoman euro- 
pean, dacă în considerațiunea acestor sacrificii, zic, pe care 
le-am făcut pentru triumful armatelor care au învins pu- 
terea otomană, am fi venit să cerem a ni se da și nouă o 
parte din acea moștenire ; aş fi înţeles atunci să ni se zică: 
bine, vă dăm ce cereţi, dar să faceţi si voi cutare lucru. Ce- 
reți cutare și cutare pământ peste Dunăre? Vă dăm și mai 
mult; dar să faceţi și voi sacrificiul a da bucätica din Ba- 
sarabia pe care o aveţi. Ei bine, chiar în cazul acesta, încă 
mi s’ar fi părut ceva monstruos. Dar când noi nu cerem ni- 


MAI 1878 CONGRESUL DIN BERLIN 51 


mic, nu cerem o mostenire la care am avea poate titluri 
mult mai valabile decât alţii cari o reclamă, când noi nu 
cerem decât să ni se respecte ceeace avem și ceeace am știut 
să păstrăm cu bărbăţia braţelor şi a minţii noastre în timp 
de secole prin atâta vărsare de sânge si în mijlocul invaziunilor 
celor mai crâncene, nu înţeleg cum ar putea să ni se mai ceară 
bucätica din Basarabia pe care o avem astăzi în posesiune. 

Iată, d-lor, care sunt credinţele noastre, adică cum vedem 
noi lucrurile şi cred că orice om cu minte nu poate să vadă 
în altfel. Prin urmare, noi avem să ne ducem la Congres și 
să apărăm înaintea areopagului european drepturile noastre şi 
totdeodată, având în vedere că, deși justiția divină, cum a zis 
d-l D. Ghica, se va coborî în areopagul european, dar tot oa- 
meni au să fie cari vor judeca şi poate de multe ori interesele 
lor să-i întunece si să nu mai vadă această justiţie divină ; de 
aceea vom căuta şi noi ca pe lângă datoria ce avem de a 
apăra dreptul nostru, să arătăm că dreptul şi interesul nostru 
se leagă strâns cu dreptul şi interesul, nu numai al uneia 
din puterile europene, dar chiar cu drepturile şi interesele 
Europei întregi, fiindcă este chestiunea de libertatea Dunării, 

D-lor, socotesc că este de prisos să mă întind mai mult 
asupra acestei interpelări. Onor. d. D. I. Ghica a dat lămu- 
riri de ajuns, care sunt în inima si în mintea d-voastră. Am 
zis aceste cuvinte numai ca să răspund la dorinţa d-lui D. 
Ghica şi pentru ca să vadă, să ştie lumea si chiar areopagul 
european, că este o unire perfectă între ţara întreagă şi gu- 
vern (aplauze) şi să ştie toţi, nu Românii, dar străinii şi 
mai cu seamă adversarii noştri, să ştie că oricine va fi acela 
care va reprezenta ţara noastră la Congres, nu va putea să 
se pună pe alt tărâm şi să primească alte condițiuni, decât 
acele pe care le voieşte ţara întreagă (aplauze); să ştie că 
acel care ar lua o altă cale, acela care sar abate de pe tă- 
râmul care este singurul admis de parlamentul ţării, de am- 
bele Camere, deputaţi şi senatori, şi aclamat de ţara întreagă, 
nu numai că ar fi un trădător, dar concesiunile ce el ar face 
nu ar servi la nimic celor interesaţi, fiindcă Tara întreagă 
le desaprobă. (Aplauze prelungite). 


52 ION C. BRĂTIANU ACTE ŞI CUVÂNTĂRI VOL IV 


D-lor, noi, adică d-l ministru de externe Kogălniceanu 
si eu, dacă vom reusi să fim ascultați, astfel vom pleda cauza 
noastră, vom fi nesträmutati pe acest tărâm, cu toate pro- 
misiunile, cu toate ademenirile şi pot zice chiar cu toate 
amenințările ce ni sar face. Si am zis cu toate ademenirile, 
fiindcă un simplu cetățean, când îşi scomptează viitorul în 
paguba sa, nu poate avea decât un viitor nenorocit; numai 
acela care ştie să-şi păstreze viitorul liber, numai pentru 
acela va fi viitor. O zic aceasta, fiindcă s'au văzut în lume 
cele mai mari monstruozitäti. Eu nu vă promit că am con- 
vingerea deplină că nu justiția divină, dar chiar justiția 
umană va domnì totdeauna în areopagul european, dar cel 
putin vom veni cu drepturile noastre intacte si nu noi, nu 
România se va face complice a unei regulări a chestiunii 
Orientului întrun mod astfel ca Europa într'o zi, mai 
târziu sau mai curând, să nu poată binecuvânta pe aceia 
cari au primit acea regulare şi poate că va ține socoteală 
acelor voci, mititele şi slabe, care nu au devenit complice a 
celor mai mari. (Aplauze). 

Noi, d-lor, vă vom ţine în curentul afacerilor şi când ocaziu- 
nile cele mari se vor înfățișa, fiţi fncredintati că nici unul 
din noi nu va avea temeritatea ca să ia vr'o hotärîre, fără ca 
întâi să aibă avizul Parlamentului român. (Aplauze pre- 
lungite). 

Se închide discuţia. 


(Mon. Of., 1878, p. 3200, col. 1—3; p. 3201, col. 1, 2). 


36. 


Jurnalul Consiliului de miniştri prin care se împuternicese 
I. C. Brătianu şi M. Kogălniceanu să reprezinte România 
la Congresul din Berlin. 

26 Maij? Iunie 1878. 


Jurnal, 


Consiliul de Miniştri, în şedinţa sa de astăzi, Vineri 26 Mai, anul 1878, 
luând în consideratiune referatul D-lui Ministru de Externe sub No. 7931, 
prin care propune de a se desemna persoanele care vor avea să apere drep- 


MAI 1878 REPREZENTANȚII ROMÂNIEI LA CONGRES 53 


turile şi interesele României înaintea Congresului European ce se întruneşte 
la Berlin în 1 (13) Iunie, 

Hotărăşte : 

Domnul Ion C. Brătianu, Preşedinte al Consiliului de Miniştri şi d. 
M. Kogălniceanu, Ministru de Externe, sunt fmputerniciti a reprezenta 
România înaintea Congresului, spre apărarea drepturilor şi intereselor Na- 
tiunei, în conformitate cu voturile Corpurilor Legiuitoare. 

Această încheere, după ce se va supune aprobării Măriei Sale Domnului, 
se va aduce la îndeplinire de către Domnul Preşedinte al Consiliului 
de Miniştri, 


I. C. Brătianu, M. Kogălniceanu, G. Chițu, I. Câmpineanu, 
Eug. Stălescu, General Cernat, P. S. Aurelian. 


(Acte Kogălniceanu, p. 162). 


37. 


Decretul de numire a lui I. C. Brătianu si M. Kogălniceanu 
ca reprezentanţi ai României la Congresul din Berlin. 


26 Maij? Iunie 1878. 


Carol I.., etc. 


Asupra raportului Ministrului Nostru secretar de Stat, Preşedinte al Con- 
Siliului Miniştrilor, sub No. 429; văzând jurnalul Consiliului nostru de Mi- 
niştri încheiat în şedinţa sa dela 26 Mai curent; 

Am decretat şi decretăm ce urmează : 

Art. I. Jurnalul sus zis este aprobat de noi. 

Art. II. Domnul Ion C. Brătianu, Preşedintele Consiliului Nostru de Mi- 
nistri şi d. M. Kogălniceanu, Ministru de externe, sunt împuterniciţi a re- 
presinta România înaintea Congresului European, ce se întruneşte la Berlin 
în 1 (13) Iunie, spre apărarea drepturilor şi intereselor Naţiunei, în con- 
iormitate cu voturile Corpurilor Legiuitoare. 

Art. III. Preşedintele Consiliului Nostru de Miniştri este însărcinat cu 
Aducerea la îndeplinire a acestui Decret. 


Dat în Bucureşti la 26 Mai (7 Iunie) 1878. 


CAROL 
Preşedintele Consiliului Miniştrilor, I. C. Brătianu. 


(Acte Kogălniceanu, p. 161). 


b4 ION Cs BRĂTIANU ACTE ȘI CUVÂNTĂRI VOL IV 


38. 


I. C. Brătianu comunică lui M. Kogălniceanu că au fost 
împuterniciţi amândoi să reprezinte România la Congresul 
din Berlin. 


Bucureşti, 26 Maij? Iunie 1878. 


Am onoare de a vă comunica, în copie, Decretul Domnesc 
de astăzi sub No. 1285 si jurnalul Consiliului Miniştrilor 
sub No. 1, prin care D-voastră d'impreună cu subscrisul 
suntem împuterniciţi a reprezenta România înaintea Con- 
gresului European, ce se întruneşte la Berlin în 1 (13) Iunie, 
spre apărarea drepturilor şi intereselor Natiunei, în conformi- 
tate cu voturile Corpurilor Legiuitoare. 

Primiti, vă rog, Domnule Ministru... 


Preşedinte, 1. C. Brătianu 
(Acte Kogălniceanu, p. 161). 


39. 


Imputernicirea dată de Domnitorul Carol I lui I. C. Brătianu 
si M. Kogălniceanu ca plenipotentiari la Congresul din Berlin. 


26 Maij? Iunie 1878. 


Nous, Charles 1, Prince de Roumanie, ayant pris en considération les cir- 
constances nouvelles où se trouve placée la Principauté de Roumanie et nous 
confiant entierèment en la capacité, le zèle et le dévouement de Messieurs 
1. C. Bratiano, Président du Conseil des Ministres, Ministre des Travaux 
Publics, et M. Kogalniceano, Ministre des Affaires Étrangères, Nous avons 
trouvé bon de les accréditer et par les présentes signées de notre Main, 
Nous les accréditons en qualité de Nos Plénipotentiaires auprès des Pléni- 
potentiaires des Puissances réunis en Congrès à Berlin; leur donnant plein 
pouvoir de défendre au sein de ce Congrès les droits et les intérêts de la 
Roumanie, promettant, en outre, en foi et parole de Prince, d’avoir pour 
agréable et de faire exécuter ce dont nos Plénipotentiaires seront tombés 
d'accord avec le Congrès, conformément aux instructions qui leur sont don- 
nées. En foi de quoi, Nous avons ordonné que les présentes fussent revêtues 
du sceau de l'État, 


MAI 1878 ANDRASSY FAȚĂ DE ROMÂNI 55 


Donné à Bucarest, le septième jour du mois de juin de l’an de grâce mil 
huit cent soixante-dix-huit, et le treizième de Notre Règne. 
Charles. Pour le Prince, Le ministre des Affaires Etrangères, Kogalniceanu. 


(Acte Kogälniceanu, p. 162—163). 


40. 
Contele Andrassy față de situaţia Românilor la Congresul 
din Berlin. 
Très confidentiel. Viena, 26 Maij? Iunie 1878. 


À Mr. Bratiano, Président du Conseil, Bucarest. 


J'ai lu au Comte Andrâssy le télégramme où vous dites 
que nous avons soixante mille hommes pour défendre notre 
territoire. Il m'a chargé de vous dire qu’il en est enchanté 
et que nous n’en aurons jamais assez selon lui, mais que 
vous êtes trop impatient, que vous devriez savoir qu’un 
droit qu’on n’abdique pas de soi-même n’est jamais perdu. 
Le Congrès conduira probablement à la guerre. Quant à la 
compensation, il ne la fait pas dépendre de la rétrocession 
de la Bessarabie. Dans tous les cas, la Roumanie doit s'étendre 
jusqu’à la Mer Noire. L'intérêt et la sécurité de l’Autriche- 
Hongrie l’exigent. A bon entendeur, salut. 


(Acte Brătianu). Balatchano 


41. 
Armata rusă lângă Ploești. 
Ploeşti, 26 Maij? Iunie 1878. 
D-lui Ministru Preşedinte, Bucureşti. 


Armata rusă, despre care tratează prima telegramă, se află 
în judeţul nostru. Infanteria și-a așezat corturile în marginea 
Ploeştilor, la bariera Câmpina ; bateria de tunuri în partea 


56 ION O. BRĂTIANU ACTE ŞI CUVÂNTĂRI VOL. IV 


despre Vălenii-de-munte ; în comuna Ploestiori parte din ca- 
valerie şi infanterie. Cavaleria s'a împrăștiat și prin comu- 
nele notate în prima telegramă. In Târgusorul nou, la Pu- 
drărie, Tigänia si Aricesti se află ca la șase escadroane de 
cavalerie, având şi artilerie. Târgușorul e înconjurat de ar- 
mată. Fac observaţii cu deamänuntul din pozitiunile ce ocupă. 
Cu stäruintä doresc să aflu unde se găsesc cälärasii noștri . 
si în ce număr. 


(Acte Brătianu). Prefect de Prahova, I. Furduescu 


42. 


Ion C. Brătianu cheamă pe Carada si Bataillard la Berlin. 
Bucureşti, 26 Maij? Iunie 1878. 


Carada, Agence diplomatique de Roumanie 
Rue de Morny, Paris. 


Je pars demain matin pour Berlin. Dépêchez-vous de 
venir aussi et tâchez d'amener Bataillard. 


(Acte Brătianu). I. C. Bratiano 


43. 


Declaraţie germană favorabilä României. 
Berlin, 29 Mai/10 Iunie 1878. 


À Son Altesse le Prince Regnant, Bucarest. 


J'arrive à l'instant. Notre agent me rapporte les paroles 
suivantes dites hier par le Ministre des affaires étrangères : 
L'Allemagne trouve juste que la Roumanie soit entendue 
au Congrès pour y exposer ses désirs. Elle exprimera cet 
avis au Congrès même et vous nous trouverez toujours parmi 
vos amis, jamais parmi vos adversaires. Notre agent rem- 
mercia le ministre de cette declaration et ajouta qu'ayant 


MAI 1878 SPRIJINUL GERMANIEI 57 


Allemagne pour nous, nous sommes sârs de conserver la Bes- 
sarabie. S. E. a répondu ne pouvoir dire d'avance ce qu'on 
décidera de chaque question, mais peut assurer que toute 
Puissance en général et l'Allemagne en particulier seront au 
Congrès très bien disposées pour la Roumanie. 


(Acte Brătianu), Braiiano 
44. 


Nădejdi în sprijinul Germaniei. 
Cotroceni, 30 Mai/11 Iunie 1878. 


Ministre Bratiano, Kaiserhof, Berlin. 


Heureusement, des perspectives favorables. Notre cause 
est trop juste pour pouvoir être combatue avec succès. Je 
vous envoie aujourd’hui une lettre autographe pour l'am- 
bassadeur et une autre pour. . .1) Je dis dans ma lettre 
au Prince Imperial d'Allemagne que les Russes en posses- 
sion d'Ismail sont complètement maîtres des Bouches du Da- 
nube, L'essentiel: notre affaire sera plaidée [par le] Prince 
Impérial d'Allemagne. Les Russes continuent leurs mou- 
vements, qui sont très louches! Nous serons forcés de 
protester au Congres. 


(Acte Brătianu). Coulin 
45. 
Tot sprijinul Germaniei. 
Berlin, 30 Mai/11 Iunie 1878. 
Ministre de l'Intérieur, Bucarest. 


J'arrive à l'instant. À la suite de l'impression de notre 
agent, resultée de la dernière conversation avec le Ministre 
des affaires etrangères, nous pouvons encore espérer pour 
notre cause... 

(Acte Brătianu). Braliano 


1) Citrul dă un cuvânt fără sens. 


58 ION C. BRĂTIANU ACTE SI CUVÂNTĂRI VOL. TV 


46. 


I. C. Brătianu dă instrueţii asupra atitudinii față de Ruși 
si cere relaţii din ţară. 


Berlin, 1/13 Iunie 1878. 


Roselti, Président ad-interim du Conseil des ministres, 
Bucarest. 


Je vous prie de donner des ordres aux autorités admini- 
stratives et judiciaires si les Russes veulent les remplacer, 
qu'elles cèdent seulement à la force. Tenez-moi au courant 
des mouvements des troupes russes et roumaines et de ce 
que font les Assemblées. 


(Acte Brätianu). I. C. Bratiano 
47. 


Congresul din Berlin fată de Micile Puteri. 
Berlin, 1/13 Iunie 1878. 


Rosseti, Président intérim du Conseil des Ministres, 
Bucarest. 


Le Congrès se réunit aujourd’hui à deux heures après midi. 
Pour aujourd’hui, on se bornera à la constitution de la pré- 
sidence et du secrétariat et à l’échange des plein-pouvoirs. 
Demain matin, nous présenterons la demande pour notre 
admission. D’après l'appréciation recueillie, la paix est le but 
principal de tous les représentants des Grandes Puissances. 
Les droits des Petits États courent donc le risque d’être 
sacrifiés ou délaissés pour d’autres temps; ceci étant notre 
cause, elle a peu de chance de succès. 


(Acte Brătianu), Bratiano, Kogalniceano. 


JUNIE 1878 ACTIUNI MILITARE RUSESTI 59 


48. 


Acţiuni militare ruseşti. Greutäti în chestiunea Crawley, 
Bucureşti, 2/14 Iunie 1878. 


Monsieur Jean C. Bratiano, Président du Conseil des Minis- 
tres de Roumanie, Hôtel Impérial, Berlin. 


„„„Les Russes, sur l'insistance du ministre de la guerre, 
se sont retirés tant de Podlogi que de Gratia près de 
20 km. en arrière. Ils ont pris un engagement verbal de ne 
pas passer la Prahova de Ploesti vers Târgoviste. Depuis 
quelques jours plusieurs ingénieurs russes lèvent un plan mi- 
litaire des localités aux environs de Galatz à une distance 
de plusieurs kilomètres et dans divers endroits. Les cham- 
bres sont prorogées jusqu’au huit juin. Elles travaillent toutes 
les deux. La question Crawley prélève quelques difficultés. 
Nous croyons que dans 4 jours elles seront aplanies. 


(Acte Brătianu). C. A. Rosetti 


49. 


Polemici la Berlin din cauza unei ordonanţe a Primăriei 
din lași. 


Berlin, 3/15 Iunie 1878. 
Rosetti, Président ad-interim du Conseil des Ministres, Bucarest. 


L’ordonance de la municipalité de Jassy pour la viande 
provoque ici des polémiques. Liirritation est dangereuse en 
ce moment. Prière d'aplanir les difficultés dites. Statesco 
envoie le document demandé à Hasdeu. 


(Acte Brătianu). Bratiano 


60 ION C. BRĂTIANU ACTE ŞI CUVÂNTĂRI VOL; IV 


50. 


Numai convingerea că Românii ar rezista hotäririlor Congresului 
ar mai putea salva Basarabia, 1) 


Berlin, 5/17 Iunie 1878. 
À Son Altesse Le Prince Régnant, Bucarest. 


Andrássy m'a dit que le consul d'Autriche à Bucarest 
lui a rapporté que Votre Altesse lui a déclaré qu’elle et le 
Pays ne pourront pas céder la Bassarabie, mais qu'elle s’en 
rapporte à la décision du Congrès. Cette communication 
connue ici a beaucop affaibli notre action. Il n'y a que la 
conviction que nous nous sommes decidés à la résistence 
quand même, qui pourrait encore peut-être nous sauver. Une 
entente définitive ne parait pas encore faite sur toutes les 
questions, mais le gouvernement de l'Allemagne est en ce 
qui concerne la Roumanie le moins favorable. 


(Acte Brätianu). Bratiano 


51. 


Jon C. Brätianu cere o proclamatie a Marelui Duce Nicolae 
şi informaţii politice din ţară. 


Berlin, 7/19 Iunie 1878. 


Rosetti, President du Conseil des ministres, Bucarest. 


Je prie, envoyez plusieurs exemplaires de la proclamation 
à la nation du Grand-Duc Nicolas à son entrée en Roumanie. 
Avoir appris par le journal la prolongation des chambres 
et l'élection de Vernesco président de la Chambre, j'ai été 
surpris de n’avoir pas été avisé préalablement; désireux de 
connaître comment sont les esprits, comment l'élection a été 
faite. ' 


(Acte Brătianu). Bratiano 


1) Vezi Memoriile, XIV, p. 32—33. 


IUNIE 1878 ATITUDINEA TURCIEI 61 


52. 


Concesiunea Ploesti-Predeal. Verneseu ales presedinte 
al Camerei. Arme Peabody la Sibiiu. 


Bucuresti, 7/19 Iunie 1878. 


À Mr. I. C. Bratiano, President du Conseil des ministres de 
Roumanie, [Berlin]. ' 


Les chambres sont prorogées jusqu’au quinze juin pour 
pouvoir finir des travaux urgents, parmi lesquels se trouve 
la Concession Ploesti-Predeal. Les débats de cette affaire 
auront lieu dans trois jours, Vernesco est élu hier prési- 
dent de la chambre à 47 voix, le nombre des votants 
étant 62. Tous les ministres ont voté pour lui. Les autres 
voix sont des voix perdues. Le Prince part Samedi pour 
Sinaïa. Le colonel Pastia, par son télégrame, dit avoir 
vu à Hermanstadt seize mille six cent armes Peabody, 
calibre onze... 


(Acte Brătianu). C. A. Rosetti 


53. 


a 


Tureia se declară în favoarea Românilor la Congresul 
din Berlin. 


Bucureşti, 8/20 Iunie 1878. 


À Mr. I. C. Bratiano, Président du Conseil des ministres de 
Roumanie, Kaiserhof, Berlin. 


D. Bratiano envoie de Constantinople deux télégrammes, un 
du 17. Il dit que les plénipotentiaires turcs seront les pre- 
miers à demander au Congrès l’indépendence de la Roumanie. 
Un second du 19. Il dit que le vizir assure avoir ordonné 
télégraphiquement aux plénipotentiaires turcs au Congrès 
l'admission de la Roumanie au Congres... 


(Acte Brătianu), C. A. Rosetti 


62 ION C. BRĂTIANU ACTE SI CUVÂNTĂRI VOL, IV 


54. 


Ostilitatea primului delegat ture la Congresul din Berlin. 
Berlin, 10/22 Iunie 1878. 
Rossetti, President du Conseil des Ministres, Bucureşti. 


Dites à Statesco de télégraphier à Demetre Bratiano que le 
premier plénipotentiaire ottoman, que nous vîmes chacun par- 
ticulierement, est non seulement en réserve, mais son hostilité 
perçe. Il m'a lancé une épigramme, qui n'est que la reproduc- 
tion de celle qui m'a été faite par Gortchakow. 


(Acte Brätianu). Bratiano 
55. 
Să vie Principele Carol la Berlin? 
Bucureşti, 11/23 Iunie 1878. 
Bratiano, Premier ministre de Roumanie, Kaiserhof, Berlin. 


Une idée que j’ai conçue et à laquelle le Prince me dit avoir 
pensé aussi : s’il arrive à l’improviste à Berlin comme ren- 
versé [?] à Bucarest, qu’en pensez vous? 


(Acte Brätianu). C. A. Rosetti 
56. 
Sfatul Principelui Leopold : Românii să nu meargă până la 
rezistența armată. 
Berlin, 11/23 Iunie 1878. 
À Son Altesse, Le Prince Regnant, Bucarest. 


Le Prince Léopold a été 24 heures ici. Il approuve toute 
notre conduite, par laquelle, dit-il, nous avons été rehaussés 
dans l’oppinion publique, mais que nous devions ne pas aller 
jusqu’à la résistance par les armes aux décisions du Congrès, qui 
malheureusement seront pour la rétrocession de la Bessarabie. 


(Acte Brătianu). Braliano 


IUNIE 1878 ROMÂNII LA CONGRESUL DIN BERLIN 63 


57. 


Impotriva cedării Basarabiei. 


Bucureşti, 11/23 Iunie 1878. 
Ministre Braliano, Kaiserhof, Berlin. 


Après de longues reflexions on a acquis la ferme et iné- 
branlable conviction que nous devons nous abstenir de toute 
participation à un acte qui serait... Les grands... peuvent 
faire des transactions; les petites nations ne doivent vendre 
ni leur... ni leurs frères. Särac și curat ! Le Prince part mer- 
credi pour Sinaïa. 


(Acte Brătianu). C. A. Rosetti 
58. 


Kalinderu a studiat la Berlin chestia răscumpărării căilor ferate. 
11 Iunie 1878. 


Kalinderu a stat mai mult de o lună în Berlin pentru ca să studieze 
chestiunea răscumpărării căilor ferate din punctul de vedere juridic; el a 
găsit că dreptul comercial german nu c în opoziţie cu răscumpărarea. 

Dânsul mai spune că a văzut acolo şi pe Brătianu, care e foarte des- 
curajat. 

(Memoriile, XIV, p. 38). 


59. 


Delegații români înmânează Principelui Bismarck un memoriu 
spre a îi ascultați. 


11 Iunie 1878. 


Delegații români la Berlin au trimis azi Prințului Bismarck, preşedintele 
Congresului, un memoriu, exprimându-și în acelaşi timp din nou speranța 
că nu se va lua nici o hotärîre asupra Românici, înainte ca ea să fi fost 
ascultată, 

(Memoriile, XIV, p. 38). 


64 ION C. BRĂTIANU ACTE SI CUVÂNTĂRI VOL IV 


60. 


Memoriul lui Brătianu si Kogălniceanu către Bismarel:1) 


12/24 Iunie 1878. 


Mr. le Président, les soussignés, pour faire suite à la demande qu’ils ont 
pris la liberté d'adresser à V. A. en date du 1/13 courant, ont Phonneur 
de vous présenter, pour être soumis à la haute Assemblée présidée par V. 
A., le mémoire ci-annexé, où sont résumés les points dont la Roumanie sol- 
licite, en ce qui la concerne, l'adoption par l’Europe. 

En formulant de nouveau l'espoir qu'il ne sera pas arrêté de décision à 
l'égard de la Roumanie avant que les soussignés, Plénipotentiaires de S. A. 
le Prince Charles, aient êté entendus, nous prions V. A. de vouloir bien 
agréer l’expression réitérée des sentiments de très haute considération et 
de très profond respect avec lesquels nous avons l’honneur d’être, Mgr. de 
V. A., etc. etc. 


Bratiano, Kogalniceano 


(Acte Kogălniceanu, p. 166). 


61. 


Plenipotentiarii români cer să fie admiși la Congres 2) 
Berlin, 13 Iunie 1878. 


Monseigneur, les soussignés, Ministres de Son Altesse le Prince de Rou- 
manie, et munis de ses pleins pouvoirs, ont l’honneur de s’adresser à Votre 
Altesse pour La prier de soumetre à L. L. E. E. les Plénipotentiaires des 
Grandes Puissances leur demande d’être admis au sein du Congrès, afin d’y 
exposer et défendre les droits de leur pays. 

Les soussignés osent espérer de l’équité et de la bienveillance de VEu- 
rope dont la Roumanie a toujours été l’obligée, qu’elle voudra bien les 
entendre avant de délibérer sur les intérêts roumains. 

Nous prions Votre Altesse d’agréer l'hommage du profond respect avec 
lequel nous avons l’honneur d’être. 


I. C. Bratiano et M. Kogalniceano 


(Acte Kogälniceanu, p. 163). 


1) V. şi ziarul Românul, 1878, p. 607; memoriul, la p. 331—335. 
2) Ibidem. 


IUNIE 1878 PIERDEREA SUDULUI BASARABIEI 65 


62. 


Brătianu și Kogălniceanu au vizitat pe toţi membrii Congresului 
la Berlin. Waddington le-a comunicat că Basarabia e pierdută. 


13 Iunie 1878. 


Câmpineanu a primit azi raportul lui Kogălniceanu scris la 9 Iunie: Ko- 
gălniceanu şi Brătianu au făcut vizite tuturor membrilor Congresului şi cu 
toţi, afară de acela al Angliei, au avut convorbiri lungi. 

Pretutindeni li s'au arătat simpatii, însă numai simpatii platonice, 

Waddington s'a pus pe terenul faptelor, sfätuindu-i să nu-și facă speranţe 
imposibile : Basarabia este perdută pentru România. 


(Memoriile, XIV, p. 38). 


63, 


Chestiunea drumului de fier încă neterminată. 
14/26 Iunie 1878. 
Bratiano, Ministre Président, Kaiserhof, Berlin. 


Vous avez laissé à terminer l'affaire du chemin de fer. Je 
vous ai télégraphié que pour cela la prolongation à la 
chambre n'est pas encore terminée dans les sections. Par- 
donnez si je n’ai pas cru devoir demander des instructions si 
nous devions prolonger la session ou laisser cette question 
dans le statu-quo. Le Prince est arrivé bien à Sinaïa. 


(Acte Brătianu), C., A, Rosetti, 
64. 


Sprijinul Germaniei e nesigur în privinţa Basarabiei. 
16 Iunie 1878. 


Kogălniceanu şi Brătianu au avut o nouă întrevedere cu d. de Bülow 
La întrebarea lor dacă România poate conta pe bunăvoința Germaniei, 
bărbatul de Stat german a răspuns că din nenorocire România e prea de- 


66 ION C. BRĂTIANU ACTE ŞI CUVÂNTĂRI VOL. IV 


patte de Germania şi că prin urmare Germania nu se va pune în prima linie 
spre a apăra România în chestiunea Basarabiei. 

Din aceasta Kogălniceanu înţelege că numai Italia şi Franţa vor pune 
o vorbă pentru ca Basarabia să rămână a României. 


(Memoriile, XIV. p. 40 
P 


65. 


Transport de arme pentru Români oprit în Transilvania. 
Concedierea rezervei armatei române. 


17/29 Iunie 1878. 


I. C. Brătianu, Président du Conseil des ministres 
de Roumanie, Kaiserhoff, Berlin. 


La commission chargée d’achat d'armes de Transylvanie 
télégraphie que le transport des armes par chemin de fer 
est interdit à Gross-Wardein. Intervenez pour accorder la 
permission. Arion est à Pesth, Grand Hôtel. Répondez-moi 
si on peut donner congé à la réserve, comme le Prince est 
d'avis et si on doit arrêter les réquisitions des produits, car 
au depôt d'Argeș les produits commencent à se gåter, étant 
trop aglomérés et manquant des magasins. 


(Acte Brätianu). C. A. Rosetti 


66. 


Contra sărbătoririi dela 30 Iunie. 
Paris, 17/29 Iunie 1878. 


Bratiano, Ministre Roumain, Berlin. 


Je suis Hôtel du Louvre. Fête du 30 juin sera gênante. 


(Acte Brätianu). Pherechidy 


IUNLE 1878 DELEGAȚII ROMÂNI PRIMIŢI LA CONGRES 67 


67. 


Bismarck fnstiinteazä pe delegaţii români că vor îi ascultați 
de Congres. 


Berlin, 17/29 Iunie 1878. 


A leurs Excellences Mr. Bratiano et Mr. Kogälniceano 


La Prince de Bismarck, chancelier d'Empire, en se conformant à une dé- 
<ision du Congrès, prise dans la séance d’aujourd’hui, a l’honneur d'informer 
Leurs Excelences Monsieur Bratiano et Monsieur Kogălniceano, Ministres de 
S. A, le Prince Charles de Roumanie, que le Congrès est prêt à entendre, dans 
la sèance fixée à Lundi, le 1 Juillet (à 2 heures), les communications que 
Leurs Excellences auraient à lui faire de la part de leur gouvernement. 


(Acte Kogälniceanu, p. 173). 


68. 


I. C. Brătianu si M. Kogălniceanu cer o atitudine calmă 
Parlamentului român. 


Berlin, 17/29 Iunie 1878. 
Au ministre des Affaires Étrangères à Bucarest 


Nous nous opposons formellemant à tout nouveau vote pour les questions 
pendantes par devant le Congrès : 1) Un nouveau vote ne ferait que compro- 
mettre notre position dèjà plus que difficile; 2) Ily a eu déjà un vote émis 
à l’unanimitè ; 3) Ce serait agir contrairement aux règles parlamentaires suivies 
dans les pays les plus constitutionnels, Voyez la réponse de Mr. Cairoli aux 
interpellations dans les Chambres Italiennes. 

"Nous vous prions donc d'insister au nom du bien de notre cause pour qu'on 
s’abstienne de tout nouveau vote, avant de demander et de recevoir notre- 
avis, vu que notre présence ici nous met à mâine de mieux connaître qu’à Bu- 
carest les difficultés et les exigences de la situation. Si néanmoins on persiste 
malgré notre opposition, nous serons obligés de quitter immediatement Berlin, 
et de nous démettre de notre mandat, 


(ss) J. Bratiano, Kogalniceano 


(Acte Kogălniceanu, p. 172). 


68 ION C. BRĂTIANU ACTE ŞI CUVÂNTĂRI VOL, IV 


69. 
Delegatii români cer audienţă la Lordul Beaconsfield. 


Berlin, 18/30 Iunie 1878. 


Milord, les soussignés, Ministres de Son Altesse le Prince de Roumanie, 
informés que le Congres a decidé de les entendre dans sa séance de de- 
main, seraient heureux d’obtenir préalablement une audience de Votre 
Seigneurie, 

Ils prennent donc la liberté de solliciter de votre Seigneurie l’honneur d’une 
entrevue et la prient à cette occasion de vouloir bien agréer, etc. 


Bratiano, Kogalniceano 
(Acte Kogälniceanu, p. 173), 


70. 


Delegații români anunță pe Domnitorul Carol că vor fi 
primiţi la Congresul din Berlin. 2) 


Berlin, 18/30 Iunie 1878. 
Son Altesse, le Prince Régnant de Roumanie. 


Nous venons de recevoir note verbale de la part de Bis- 
marck, qui nous informe que, conformément à une déci- 
sion prise dans la séance d'hier, le Congrès est prêt à en- 
tendre dans la séance de lundi les communications que nous 
aurions à lui faire de la part de notre gouvernement. 


(Acte Brătianu) Bratiano, Kogalniceano 
71. 
Brătianu si Kogălniceanu anunţă în ţară pierderea Basarabiei. 


Berlin, 18/30 Iunie 1878. 


Au ministre des Affaires Étrangères à Bucarest, 


Tous les membres du Congrès que nons avons vu jusqu'ici nous ont dit clai- 
rement que la Bessarabie est sacrifiée. En dernier lieu, le Comte Andrássy 
nous a fait venir succesivement hier et aujourd’hui, Il nous a confirmé cette 


1) V. Acte Kogälniceanu, p. 173. 


IUNIE 1878 SE ANUNŢĂ. PIERDEREA BASARABIEI 69 


triste nouvelle et nous a engangés à nous en remettre, tout en plaidant notre 
droit, aux décisions du Congrès. Dans ce cas, le Congrès nous assurerait des 
avantages territoriaux et politiques plus grands que ceux stipulés dans le 
traité de San-Stéphano. Nos malheurs ne s'arrêtent pas là: Le Congrès a 
reconnu l'indépendance de la Serbie sous condition que dans le nouvel état 
il n'y aura pas d'’inégalitè politique et civile pour cause de religion. La même 
condition serait mise à la reconnaissances de notre indépendance... 


Bratiano, Kogalniceano 


(Acte Kogălniceanu, p. 172 — 173), 


72. 


Transport de cai prin Ungaria pentru România. 
19 Iunie[1 Iulie 1878. 
À Mr. Bratiano, Kaiserhof, Berlin. 


Baron de Colin auquel je me suis adressé pour le pas- 
sage des chevaux, m'a répondu, après avoir pris des infor- 
mations aussi auprès de M. le baron Orezy, que personne 
au ministère à Vienne, ni à Pesth n’a reçu d'instruction, 
ni n'a été prévenu par le comte Andrâssy de la promesse 
faite par lui; que, il y a quelques jours, il était arrivé du 
ministère hongrois lavis de la demande faite par un officier 
supérieur roumain à ce sujet, que cet avis a été transmis 
immédiatement à Berlin au comte Andréssy, auquel il vous 
prie de vous adresser soit directement, soit par l’interme- 
diaire de Swegel. En absence du comte Andrassy, on ne peut 
prendre au ministère une mesure d’exception, comme celle 


que nous sollicitons. 


(Acte Brătianu). Steriadi 


73. 


Brătianu şi Kogălniceanu consideră situaţia ea pierdută. 
19 Iunie 1878. 


Depesile din Berlin arată că Brătianu şi Kogălniceanu consideră situatiunea 
ca pierdută cu totul. Azi dânşii trebue să apară înaintea Congresului pentru 
ca să prezinte încă odată, verbal, interesele României. 


70 ION C. BRĂTIANU ACTE ŞI CUVANTARI VOL, 1V 


Nu e însă nici o speranţă ca dânşii să isbutească la ceva, de oarece se 
pare că în ultimele zile s'au luat hotärfri definitive. Prin o notă verbală 
a prinţului Bismarck, dela 30 Iunie st. n., cei doi delegaţi români fuseseră 
fncunostiintati că, în virtutea hotăririi Congresului din ziua d'inainte, Con- 
gresul avea să fie gata Lunia următoare (1 Iulie) să asculte comunicärile 
pe cari dânşii aveau să le facă în numele guvernului lor, 


(Memoriile, XIV, p. 43). 


74. 


Brătianu comunică lui Rosetti impresiile dela Berlin. 


19 Iunie 1878. 


Brătianu a scris lui C, A. Rosetti impresiunile sale din Berlin, iar acesta 
împărtăşeşte Prințului cuprinsul acestei scrisori, cu data de 12 Iunie, 

„Numai Prinţul Bismarck mi-a spus adevărul, şi numai dela prima mea 
călătorie la Berlin, pentru că era o înlesnire a sarcinii sale ca noi să în- 
cheiăm o învoială directă cu Rusia. 

Toţi ceilalţi aveau din contra interes ca noi să facem greutăţi, pentru că astfel 
situația Rusiei devenea incomodă şi dânşii puteau să-i smulgă foloase pentru 
ei înşişi, sacrificându-ne pe noi, lucru la care erau hotăriţi de mai înainte. 

„Englezii ne şi jertfiseră de când cu protocolul din Londra, însă nu ne 
spuneau nimic, aşteptând ca să fie satisfăcute mai întâi propriile lor dorinţi ! 

„Andrássy 1), de când a sosit aci, n'a făcut altceva decât să ne asigure că el 


1) Ambasadorul Franţei la Viena, de Vogue, raporta încă din 13 Aprilie 
acelaş an Ministerului francez de afaceri străine, Waddington următoarele 
informaţii despre misiunea lui Ion C, Brătianu la Berlin şi Viena, 

„„Sa mission consistait à intéresser le Gouvernement austro-hongrois et le 
gouvernement allemand au sort de la Roumanie et à obtenir d'eux qu'ils 
soutinssent le gouvernement du Prince Charles dans sa résistance aux re- 
vendications de la Russie. M, Bratiano, en m’exposant ainsi le but de son 
voyage, m'a déclaré que son pays était unanime pour protester contre les 
procédés du gouvernement russe et pour refuser toute transaction relative 
à la Bessarabie; il m’a assuré que le peuple et le gouvernement roumains 
étaient décidés à ne céder qu’à la violence; jamais ils n'abandonneraient 
volontairement un territoire qu'ils considéraient comme appartenant au sol 
national ; ils n’accepteraient aucune compensation territoriale, fût-elle même 
offerte par l'Europe... Il a été reçu par le comte Andrássy avee cour- 
toisie, la sympathie générale du guvernement austro-hongrois à été promise 
à son pays; mais sur la question spéciale de la Bessarabie, il n’a reçu 
aucun encouragement, on l’a engagé à se rendre à Berlin et à s'efforcer 


TUNIE 1878 BRĂTIANU IN FAŢA CONGRESULUI DIN BERLIN 71 


no să înceapă nici un război pentru Basarabia şi că ne-am face ridiculi 
opunându-ne hotärîrilor Congresului. Eri l-am rugat să-mi spună lămurit 
dacă trebue să predăm Basarabia. Dânsul a răspuns: Dal! 

„In urmă l’am întrebat dacă trebue să punem armata pe picior de pace. 
Dânsul a zis: Nu, pentru că nu se ştie ce se poate întâmpla; Austro-Un- 
garia îşi continuă înarmările. 

»N’am trebuintä să mai spun ce limbagiu ţine către noi Gorciacov. 

»Waddington ne-a zis că el e înainte de toate om practic şi că trebue 
să fim şi noi tot aşa, adică să căutăm ca despăgubirea noastră să fie 
cât se poate mai mare. 

»„Corti a fost aproape aspru cu noi şi abia eri, după cei s'au făcut câteva 
observatiuni, a devenit ceva mai blând, nu în promisiuni, ci în forma vor- 
birii sale. 

»Bismarck e stăpân absolut pe situaţie...”. 

(Memoriile, XIV. p. 43—44). 


75. 


Cuvintele pronunțate de Brătianu în fața Congresului din Berlin. 
19 Iunie /1 Iulie 1878. 
Messieurs les Plénipotentiaires, 


L'expose que mon collègue, en son nom et au mien, vient 
de tracer des droits et des intérêts de la Roumanie n'a pas 
besoin de plus longs développements. 


de convaincre le prince de Bismarck. Si je suis bien informé Penvoy€ rou 
main aurait été très froidement reçu dans la Capitale de l’Empire allemand, 
il aurait en vain cherché à ressusciter la théorie du Danube, fleuve allemand 
et à établir une sorte de solidarité entre les intérêts du Souverain de la 
Roumanie et ceux de la Dynastie de Hohenzollern. Il aurait en vain exposé 
les dangers que ferait courir à la couronne du Prince Charles une résistance 
à la volonté nationale, il aurait acquis la conviction que le désir de donner 
à la Russie la satisfaction qu’elle veut obtenir en Bessarabie, que ce désir, 
dis-je, effaçat toute autre considération dans l’esprit du Chancelier de l’Em- 
pire allemand. Le second séjour de M. Bratiano à Vienne n’a pas été plus 
efficace que le premier et le Président du Conseil Roumain est reparti pour 
Bucarest assez découragé, dit-on”. 

Min. Aff. Etr., Doc. diplomatiques français (1871—1914), Paris, 1930, 
série I, t. 2 p. 295—296. 


73 ION C. BRĂTIANU ACTE ŞI OUVANTARI VOL. 1V 


La Haute Assemblée qui a pour mission de régler la situa- 
tion de l'Orient, possède amplement toutes les données né- 
cessaires à l’accomplissement de son oeuvre. 

Nous sommes persuadés que les sentiments de justice et 
de bienveillance qui nous ont ouvert un accès auprès de 
vous détermineront aussi l'adoption des résolutions rela- 
tives à la Roumanie. 

Je me permettrai simplement d'ajouter que la déposses- 
sion d'une partie de notre patrimoine ne serait pas seulement 
une profonde douleur pour la nation roumaine : elle détrui- 
rait en elle toute confiance dans l'efficacité des traités et 
dans l'observation tant de l'équité absolue que du droit 
écrit. Le trouble qu'éprouverait sa foi dans lavenir para- 
lyserait son pacifique développement et son élan vers le 
progrès. 

Je prends en terminant la respectueuse liberté de sou- 
mettre ces réflexions à la haute appréciation du Grand Con- 
seil européen et aux illustres représentants de S. M. l!Em- 
pereur de toutes les Russies, dont nous avons eu si souvent 
l’occasion d'apprécier l'esprit élevé et le coeur magnanime 
pendant son séjour parmi nous. 


76. 


Griji în ţară cu privire la hotărîrile Congresului din Berlin. 
20 Iunie/2 Iulie 1878. 


Mr. Bratiano, President du Conseil des ministres de Roumanie, 
Kaiserhof, Berlin. 


La Chambre est très irritée par les différentes nouvelles. 
On a demandé de suite une séance secrète. J'ai répondu 
qu'ils peuvent se réunir tous les soirs. Nous serons aussi 
présents, mais que les séances du jour soient destinées pour 
continuer nos travaux. Nous avons nos délégués au Congrès 
et personne ne peut douter qu'ils ne remplissent pas 


IUNIE 1978 GRIJI IN TARA 73 


leur devoir loyalement et conformément au programme 
de la nation. Avant d’avoir des nouvelles officielles et 
lavis de nos délégués, le gouvernement déclare n'accepter 
aucune discussion. Les esprits sont irrités, en plus quelques 
intrigues. Je. vous prie de nous donner des nouvelles le plus 
tôt possible. Il serait mieux de venir pays, s’il vous est pos- 
sible. 


(Acte Brătianu). C. A. Rossetti 


77. 


Brătianu desminte o telegramă tendențioasă. 
Berlin, 21 Iunie] 3 Iulie 1878. 


Un télégramme de Bucarest du 29 Juin, publié dans la 
„Neue Freie Presse” de Vienne, prétend que mon collègue, 
le Ministre des Affaires Étrangères, soutient publiquement 
à Berlin les demandes de la Russie concernant la Bessarabie. 
Veuillez donner un démenti formel dans le ,, Moniteur Offi- 
ciel”. Monsieur Kogalniceanu et moi nous avons agi et nous 
agissons de concert, sans sortir ni dévier l’un on l’autre du 
mandat qui nous a été confié. 


Braliano. 
(Acte Kogälniceanu, p. 229). 


78. 


Se recomandä prevedere. 


21 Iunie 1878. 


De dimineaţă sosește încă o telegramă din Berlin de la Kogălniceanu si 
Brătianu, cari recomandă ministerului cea mai extremă prevedere. 


(Memoriile, XIV, p. 45). 


74 ION C. BRĂTIANU ACTE SI CUVÂNTĂRI VOL. IV 


79. 


Despre discursurile lui Kogălniceanu si Brătianu la Congres. 


24 Iunie 1878. 


Au sosit texturile discursurilor ținute de Kogäiniceanu şi de Brătianu la 
congres. 

Kogălniceanu a arătat mai întâi drepturile istorice ale României asupra 
Basarabiei, drepturi cari şi în anul 1856, prin tratatul dela Paris, au pri- 
mit sancţiunea Europei; a trecut apoi la conventiunea ruso-română delg 
4 Aprilie 1877, prin care Rusia a garantat micii ţări integritatea teritoriului 
ei. A relevat cu vigoare că această promisiune a fost dată atunci când era 
vorba numai de trecerea armatelor ruse pe teritoriul României, dar că, mai 
târziu, la apelul chiar al Rusiei, România a intrat în comunitate de arme 
cu Rusia. Ducă această comunitate nu este un titlu ca să ne mărească te- 
ritoriul, apoi de sigur ea nu este unul ca să ni-l micsoreze | 

El a demonstrat în modul cel mai elocvent dreptatea celor cinci cereri 
din memoriul său. 

Brătianu a adăogat puţin la acest discurs. România îşi pune nădejdea 
în sentimentul de dreptate şi în bunăvoința Congresului; pentru România 
deposedarea de o parte din patrimoniul său n’ar fi numai o adâncă durere, 
dar şi pierderea încrederii în eficacitatea tratatelor. 


(Memoriile, XIV, p. 46—47). 


80. 


Delegații români sosiți în ţară raportează Domnitorului Carol. 
26 Iunie 1878. 


Brătianu şi Kogälniceanu, cari au sosit aseară dela Berlin, sunt primiţi 
azi de Print, căruia fi comunică impresiunile lor. Dânşii sunt convinşi 
că pentru România nu rămâne altceva decât să se supună lucrului neevitabil. 
Toți membrii Congresului le-au recomandat cu căldură să facă aşa ca Ro- 
mânia să considere retrocedarea Basarabiei ca un fapt împlinit şi să caute 
a se acomoda cu el. Waddington de asemenea a vorbit în acest sens şi, 
deosebit de asta, a accentuat necesitatea emancipării Evreilor; în schimb 
însă a pledat călduros pentru fixarea unei graniţe bune a Dobrogii, cerând 
ca şi Silistra să facă parte din această provincie, care trebue să se dea Ro- 
mâniei. 


IUNIE 1878 REZILIEREA CONTRACTULUI CRAWLEY 75 


Bismarck le-a recomandat stabilirea unor bune relaţiuni între România 
şi Rusia ; în modul acesta se va ajunge mai lesne la o scurtare a termenului 
pentru trecerea armatelor ruse prin ţară. 


Brătianu prânzeşte seara [sic] cu Prinţul la Cotroceni şi-i continuă 
raportul. 


(Memoriile, XIV, p. 47). 


81. 


Rezilierea contractului Crawley pentru calea ierată. 


Camera, 28 Iunie 1878. 


Preşedintele întreabă Camcra dacă se învoiește să se aducă în discuţie 
proiectul rezilierii contractului Crawley privitor la executarea liniei fe- 
rate Ploesti-Predeal. I. C, Brătianu cere punerea lui la ordinea zilei. 


I. C. Brătianu: D-lor deputaţi, dacă onor. Camera crede 
că poate să stea un timp mai îndelungat, atunci negreşit 
observatiunea d-lui Buescu şi-ar avea locul; dar noi nu pu- 
tem lăsa ca pe linia ferată Ploieşti-Predeal să nu se înceapă 
lucrările cât mai curând, fiindcă ştiţi la ce daune expunem 
țara. Prin urmare, rog onor. Cameră să ia în discutiune acest 
raport chiar astăzi, chestiunea fiind deja cunoscută. 


P, Buescu cere amânarea ca să poată fi studiat proiectul, 


I. C. Brătianu: D-lor, resping din toate puterile mele acu- 
zările d-lui Buescu că ar fi din partea noastră un sistem 
de a surprinde Camera. Să dea Dumnezeu ca toţi să aibă 
sisteme de surprindere atâta pe cât le întrebuințăm noi. 
D-l Buescu poate să aibă trebuintä şi de ani ca să studieze 
chestiunea Crawley, cu toate că eu cred că în această chestiune 
tocmai d-sa nu poate să zică aceasta, căci din nenorocire 
chestiunea Crawley a venit de atâtea ori înaintea Camerei. 

P. Buescu: Sistemul e schimbat. 


I. C. Brătianu: Nu e alt sistem. Chestiunea s'a discutat 
de o lună de când e adusă aci şi de 15 zile de când e înaintea 
comitetului delegaților; şi d. Buescu a avut timp să i 


76 ION C. BRĂTIANU ACTE ŞI CUVÂNTĂRI VOL. IV 


destule informatiuni şi să se ducă în sânul comitetului dele- 
gatilor spre a discuta chestiunea. Apoi, cum am zis, nu e 
nici un sistem nou, numai se trece concesiunea pe numele 
altuia, fără nici o modificare. Gânditi d-voastră că în lulie 
se va mai putea completa Senatul? Niciodată. D-nii sena- 
tori au venit mai mulţi alaltăieri, fiind înainte o chestiune 
și mai mare şi mai gravă; şi îndată după această chestiune 
au să plece toți; şi astfel avem să plătim acest capriciu al 
d-lui Buescu, să-mi permită a califica astfel cererea d-sale, 
cu mai multe milioane şi cu mari complicatiuni diplomatice 
foarte neplăcute pentru ţară. 


L. Eraclide e de părerea lui P. Buescu. 


I. C. Brătianu: D-l Eraclide a zis că tot așa s'a făcut si 
în anul trecut şi iată cum am păţit-o. Nu s'a făcut atunci 
astfel. Rău dar că d. Eraclide aruncă asupra guvernului și 
Camerei imputări pe cari nu le merită nici de cum. D-voa- 
stră știți toţi că anul trecut chestiunea Crawley s'a cercetat, 
sa discutat toată iarna. Şi pentru ce Camera a primit-o 
astfel după cum sa votat în fine? Pentrucă nu sa putut 
face altfel. 

L. Eraclide : Eu am cerut atunci rezilierea ; pentru ce nu 
aţi primit-o? 

I. C. Brătianu: Şi eu am fost pentru reziliere, dar aceasta 
nu era în simtämântul Camerei, nici al naţiunii. Şi m'am 
supus și eu, căci era o chestiune serioasă la mijloc, să nu creadă 
prin reziliere guvernul vecin că nu voim să ne ţinem de an- 
gajamentul luat și să efectuăm lucrarea convenţională. De 
aceea nu s'a admis atunci rezilierea. 

In fine d-voastră faceți cum veţi voi. Eu mi-am făcut 
datoria, v'am arătat cum stau lucrurile; primesc dar şi eu 
amânarea până mâine, pentrucă văd că sunt multi cari o 
cer, dar răspunderea să rămână asupra acelora ce se opun 
a se discuta azi chestiunea. 


Se ia în discuţie rezilierea contractului Crawley. 


(Mon. Of., 1878, p. 3805, col. 1—3). 


IUNIE 1878 BASARABIA ŞI DOBROGEA 77 


82. 


Interpelarea lui N. Locusteanu în chestia Basarabiei 
si a Dobrogei. 


Camera, 28 Iunie 1878. 


N. Locusteanu face următoarea interpelare în numele a 46 deputaţi: 
dacă guvernul este dispus a consimți la luarea Basarabiei; dacă guvernul 
este dispus a accepta anexiunea Dobrogei în cazul când Congresul ar 
fi decis să o anexeze României? Acestea să fie discutate fntr’o şedinţă 
secretă. i 


Preşedintele : D. Ministru primeşte discutiunea interpelärii 
chiar astăzi? 

I. C. Brătianu : Eu cred că nici d. interpelator nu voieste 
a desvolta astăzi interpelarea. 

Preşedintele : Va să zică d. ministru îşi rezervă dreptul 
de a răspunde peste 3 zile. In cât privește ședința secretă, 
voi consulta Camera. 

I. C. Brătianu: Eu am zis numai că nici d. interpelator, 
după chiar declaratiunea sa, nu cere să răspundem astăzi. 
Rămâne dar ca, atunci când Camera împreună cu guvernul 
ar găsi momentul oportun, să se trateze această inter- 
pelare. 


Considerând însemnătatea problemei, Pantazi Ghica, P. Cernătescu, I. Co- 
drescu şi N, Ionescu, propun şedinţă secretă chiar pentru astă seară. 


I. C. Brătianu: D. Locusteanu a făcut o interpelare şi a 
adaus că ar dori ca mai întâi să fie o şedinţă secretă, ca să 
se stabilească o înţelegere între noi toţi; şi eu am consimţit 
la aceasta. Atunci d. președinte, ca să dea o formă legală 
procedării, a zis: d. ministru are dreptul de trei zile spre 
a răspunde; să se constate însă că nu eu am cerut cele trei 
zile, ci d. interpelator însuşi a zis că nu crede că ar 
ajunge la scopul d-sale de se va discuta imediat interpelarea. 
Se poate să fie împrejurări care să facă ca să se poată des- 
volta această interpelare în curând. Dar pentru astăzi s'a ho- 


78 ION C. BRĂTIANU ACTE SI CUVÂNTĂRI VOL. IV 


tărît odată ca să se ia în desbatere chestiunea Crawley ; si, 
dacă veţi hotărî a se ţine şedinţă secretă, aceea se va putea 
fine deseară, iar nu acum. 


N. Furculescu cere şedinţă secretă imediată. 


I. C. Brătianu: D-lor, în ceeace priveşte şedinţa secretă 
astăzi în cursul zilei, cred că nu se mai poate, fiindcă 
ordinea zilei pentru astăzi s'a stabilit si s'a hotărît a 
fi chestiunea Crawley. Dacă ar fi o chestiune în care să 
aveţi nevoie d-voastră ca chiar astăzi să luaţi o deci- 
ziune în privinţa celor hotärîte la Berlin, atunci cred că 
nu numai d. Furculescu găseşte că chestiunea naţională 
primează pe cea economică, ci si noi cu toţii, Camera în- 
treagă. 

Decât, d-lor, nu se simte nici o nevoie şi nu cred că veţi 
fi siliţi să luaţi nici deseară, nici mâine o hotärîre. Afară de 
aceasta, ca să luaţi o hotärîre, trebue să fiţi în unanimitate, 
cu toate că d. Ionescu a zis că am avut speranţă, dar că 
speranţele noastre s'au înşelat și se teme să nu se înșele 
şi acuma în privinţa unanimitätii noastre. Apoi speranţele 
ce le-am avut nu atârnau de la voinţa noastră, ci dela voința 
altora și prin urmare au putut să se înșele; însă în chestiuni 
care atârnă numai de voinţa noastră, eu sper că vom fi una- 
nimi. Şi când e vorba, d-lor, să fim unanimi, nu putem să 
luăm nici o hotärîre până nu vom cunoaște dispozitiunile 
celuilalt Corp, trebue să vă consultaţi și cu Senatul, să vă 
luminaţi unii pe alţii şi dacă credinţele Camerei vor fi mai 
nimerite, să căutaţi a convinge şi pe Senat, pentruca hotă- 
rirea ce veţi lua să aibă unanimitate. Prin urmare, astăzi 
nu puteţi să luaţi nici o hotärîre şi e tot una dacă vă veţi 
întruni acum sau deseară în şedinţa secretă, ba este deosebi- 
rea aceasta, că dacă veţi lăsa pe deseară chestiunea secun- 
dară, Camera nu se va completa, pe când dacă veţi lăsa 
chestiunea naţională, Camera se va completa. 


Se primeşte propunerea lui I. C. Brătianu. 


(Mon. Of., 1878, p. 3805, col. 3; p. 3807, col. 1, 2, 3). 


IUNIE 1878 LUCRĂRI DE CALE FERATĂ 79 


83. 
Continuarea lucrărilor de cale ferată cu alţi constructori. 


Camera, 28 Iunie 1878. 


Se reia discuţia asupra proiectului de lege referitor la rezilierea contrac- 
tului Crawley, care a încetat lucrările începute la linia ferată Ploieşti- 
Predeal. Se fac propuneri şi pentru continuarea lucrărilor în regie şi pen- 
tru concesionarea lor, 

I. C. Brătianu e pentru concesionare. 


I. C. Brătianu: D-lor, fiindcă d. Pantazi Ghica a făcut apel 
la mai multi deputaţi, fac si eu apel la d-voastră, că anul 
trecut, când această chestiune iarăşi a venit înaintea Camerei, 
eu eram pentru reziliere si lucrarea în regie; însă nu am avut 
noroc să fac pe mai mulţi deputaţi a împărtăşi această idee. 
Dacă anul trecut eram de această opiniune, era pentrucă 
am crezut că va putea Statul să creieze o institutiune tehnică 
cu ingineri de ai noștri; însă atunci m'am consultat cu toţi 
inginerii noştri cei mai experţi dacă am putea face lucrarea în 
termenul în care ni se cere si toţi au răspuns că nu se poate. 

Am întrebat : cum face Guilloux și toţi ceilalţi cari fac dru- 
muri de fier? Şi mi s'a răspuns : fiindcă ei au toate instrumen- 
tele şi tot ce trebue pentru a lucra. Dar d. Ghica zice: ati 
făcut o conventiune si de aceea nu au venit concesionari 
români. Nu e așa, fiindcă numai acum de un minut, de când 
s'au văzut dispozitiunile Camerei, s'a angajat d. Guilloux. 
Dar mai ziceti : un concesionar a fugit. De ce a fugit? Fiindcă 
nu s'a ţinut în putere de a concura. Apoi, d-lor, noi suntem 
încredinţaţi că nu am putea lucra în regie şi în termenul 
fixat şi nu am putea lua asemenea răspundere înaintea Ca- 
merei, când oameni de meserie zic că nu se poate lucra; 
am face cea mai mare imprudentä, dacă nu mai mult. Ve- 
deti, d-lor, că din nenorocire nu avem o companie românească 
formată si ştiţi cât de greu e să facem asemenea companii, 
ştiţi cu câte greutăţi am format și noi o companie pentru 
un drum de fier şi ne tremura inima când am luat asupra noa- 
stră responsabilitatea întreprinderii. Ei, d-lor, dar în câte zile 


80 ION C. BRĂTIANU ACTE SI CIVÂNTĂRI VOL. IV 


am putea noi astăzi ca să organizăm o asemenea companie? 
Poate că s’ar găsi doi-trei oameni cari să vină a lua lucrarea, 
dar nu ca să construiască ei, ci la rândul lor s’o cedeze la 
alţii, pentru ca să câştige ceva bani. Bine ar fi si aceasta ca 
să câştige Românii, ceeace ar fi să câştige străinii; dar sun- 
tem noi în condițiuni astăzi de a lăsa să se facă aceasta? 

P. Ghica: Cum s'a făcut cu linia Iasi-Ungheni. 

I. C. Brătianu: Nu puteţi compara această linie cu linia 
Predeal-Ploesti din punctul de vedere al lucrărilor de arte 
şi multor altor condițiuni în care se află. Afară de aceasta, 
la linia Iaşi-Ungheni nu aveam un termen fatal. Apoi au 
venit şi împrejurările de forță majoră care ne-au pus în po- 
zitiune să nu facem acest drum de fier, încât Austria nu ar 
avea dreptul să ne ceară desdăunări, să ne cheme la răs- 
pundere. Dar dacă n’ar avea acest drept până azi, lucrul 
nu ar merge tot așa şi mai departe, fiindcă de azi înainte 
nu am mai putea să avem acea scuză, pentrucă pacea sa 
încheiat şi orice întârziere am face s'ar putea califica de rea 
credință din partea noastră şi numai de rea credință nu ne 
poate acuza cineva, deşi partidul liberal a fost în contra a- 
cestei concesiuni ; dar dacă s'a făcut o lege, este de datoria 
oricărui guvern să execute acea lege. 

In regie, d-lor, nu putem să executăm această lucrare, 
şi dacă n'o putem executa în regie, atunci trebue să se dea 
în concesiune. Dar d. P. Ghica zicea că de ce să se rezilieze 
concesiunea lui Crawley? Apoi dacă nu se poate face în re- 
gie şi chiar dacă ar fi să se facă în regie, trebue s'o rezilieze. 
Vrea Camera să nu rezilieze? Apoi ca să-l silesti pe Crawley 
să execute lucrarea, trebue să mergi la arbitragiu şi aceasta 
ne va întârzia. Ei, d-lor, în rândul trecut, când ati avut ar- 
gumente, aţi convins şi pe guvern că nu trebuia să rezilieze 
atunci ; dar acum când lucrul s'a întârziat şi când altă solu- 
tiune mai bună nu vedem, cred că d. P. Ghica nu mai poate 
avea dreptate. Pentru a ajunge la un rezultat practic și a nu 
ne arăta că suntem neconsecventi, trebue să reziliem con- 
tractul şi să dăm concesiunea unui om care este în pozitiune, 
atât prin ştiinţă, cât şi prin mijloacele sale să înceapă lu- 


TUNIE 1878 LUCRĂRI DE CALE FERATĂ 81 


crările imediat. Dar zice d. Ghica: cum este astăzi în fa- 
voarea d-voastră d. Guilloux, de care până ieri vă plân- 
geati atât de mult? Ei, dacă ar fi să se dea d-lui Guilloux 
exploatarea drumului de fier, as înţelege observatiunea 
d-lui Ghica. Noi ne-am plâns de d. Guilloux atunci când 
d-sa leza interesele României în favoarea concesionarilor 
al căror reprezentant era. D. Guilloux este un om foarte 
activ, foarte inteligent, foarte ager şi foarte aspru și de 
aceea era şi favoritul companiei. Ei bine, tocmai această 
activitate, tocmai această inteligenţă, tocmai această age- 
rime, tocmai capacitatea sa m'au făcut să zic: cu toate că 
d. Guilloux nu-mi este amic, ba din contra, totdeauna l-am 
combătut şi când mi-a făcut propunerea mi-a zis: „Poate 
vei fi în contra mea, d-le ministru, căci ştiu că întotdeauna 
m'ai combătut, m'ai atacat”, —Da, te-am atacat pentrucă 
lezai interesele României, dar acum când vii să-mi constru- 
iesti mie şi prin urmare când interesul d-tale e să faci bine, 
n'am să-mi aduc aminte de luptele din trecut şi prin urmare 
n'am să zic nimic în contra d-tale. Acum d-voastră găsiţi 
că d. Guilloux nu e bun, prea bine, n’aveti decât să luaţi 
pe celălalt, pe d. Herlinger, eu n'am nici o preferinţă ; în fine 
luaţi pe unul din aceşti doi, dar nu mă lăsaţi pe mâinile sam- 
sarilor, pentrucă eu voiesc să am constructori seriosi. Acești 
doi sunt constructori cunoscuţi, au toate uneltele necesare 
la constructiune, au mijloace, în fine prezintă garanţii 
sigure. Luaţi dar pe unul din acești doi, dar nu alergati' la 
sisteme noi, nu cereti să se facă în regie, pentrucă guvernul 
nu este în stare să facă aceasta astăzi; nu e timpul să facem 
acuma experienţă; când vom face alte drumuri de fier, a- 
tunci voi fi alături de d. Buescu ca să facem în regie sau 
prin alt sistem nou găsit de d. Buescu și să desvoltăm spi- 
ritul de întreprindere în ţara noastră. De aceea, d-lor, cred 
că trebue să luaţi în consideratiune acest proiect, să alegeţi 
pe unul din acei doi concesionari, şi când veţi trece la arti- 
cole, atunci veţi discuta în privinţa celorlalte condițiuni. 
Se ridică şedinţa, 
(Mon. Of., 1878 p. 3826, col. 2, 3; p. 3827, col. 1). 


82 IUN C. BRATIANU ACTE ŞI CUVÂNTĂRI VOL, IV 


Camera, 29 Iunie 1878. 


In legătură cu rezilierea contractului Crawley, se prezintă propunerile 
pentru concesionarea construirii liniei ferate Ploieşti-Predeal de I. Brai- 
e coff, Herlinger, Grig. Heliade, precum şi de Guilloux, cu care s'a făcu* 
şi un fel de concesiune subscrisä. L, FEraclide întreabă ce e cu a- 
ceastă concesiune. I. C, Brătianu o explică ca o măsură de precauție 
luată de guvern. 


I. C. Brătianu: D-lor, precum știți, am venit alaltäeri şi 
am găsit această chestiune înaintea onor. Adunări şi mi s'a 
spus că una din cele dintâi preocupatiuni ale Camerei este 
ca nu cumva să se rezilieze această conventiune şi să nu a- 
vem nici un concesionar legat, ca apoi să vină concesionarii 
şi să ne propună condițiuni după placul lor. 

Am fost întrebaţi dacă există o conventiune subscrisă 
de un concesionar, pentru ca să știm ce este de făcut şi numai 
după această cerere a d-voastră, v'am înaintat prezenta 
concesiune subscrisä de d. Guilloux. 

Prin urmare, noi nu i-am dat nimic, ci am voit numai ca 
preşedintele şi Camera să nu creadă că reziliem un contract 
fără să avem o garanţie. Așa dar, este o chestiune de precau- 
tiune şi nimic mai mult. 


P, Buescu cere ca lucrarea să fie încredinţată direct de Stat şi în mai multe 
porţiuni întreprinzătorilor români şi străini. 

I. C. Brătianu e de părere să se dea concesiunea unui om de încredere, 
cum ar fi Guilloux sau Herlinger. 


I. €. Brătianu: D-lor, am cerut cuvântul pentrucă nu vo- 
esc a lăsa să se creadă de către d-voastră că noi am fi de 
opiniune a se da prin licitatiune această concesiune. 

Sunt, d-lor, doi concesionari cari oferă condițiuni mai avan- 
tajoase pentru această lucrare, unul, constructorul drumului 
de fier dela Predeal-Brașov şi celalalt, d. Guilloux. Ei bine, 
din aceşti doi concesionari, acela care va oferi condițiuni 
şi garanţii mai bune, va lua concesiunea. lată cum întele- 
gem noi a da această concesiune. 

Onor. d. Buescu, prin cuvintele zise de d-sa azi, a voit 
să dea a se înţelege că eu când sunt pe banca de deputat 


IUNIE 1878 LUCRĂRI DE CALE FERATĂ 83 


sunt într'un fel şi când sunt pe banca aceasta sunt într'altfel. 
D-sa a zis chiar cuvintele acestea: altul a fost Brătianu 
când s'a dat concesia Crawley și altul este azi. D-lor, eu nu 
m'am schimbat întru nimic, dovada este că chiar ieri am 
declarat că am fost pentru reziliere și pentru regie, încă de 
acum un an, dar n'am avut norocirea a face pe mulţi să îm- 
pärtäseascä această opiniune, fiindcă din anul trecut și până 
acum putea guvernul să se pună în condițiuni de a lua răs- 
punderea să lucreze în regie drumul de fier Ploieşti-Predeal, 
pe când azi, trebuind să începem lucrările îndată, nu este 
cu putinţă aceasta. Astfel este opiniunea acelora cari ar fi 
însărcinaţi cu această lucrare. 

Onor. d. Buescu zice că această lucrare nu trebue a se 
face în regie, ci a se da pe secţiuni şi serii, iar nu întreagă 
unui concesionar, fiindcă acela ar fi un samsar și rolul lui 
nu ar fi decât al unui mijlocitor. Ei, d-lor, înţeleg pe d. 
Buescu când zice că nu trebue să fie un mijlocitor între acei 
care efectuiază lucrările şi acela pentru care se efectuiazä ; 
dar asociatu-s'au lucrătorii şi tașeronii aceia cari voiesc a 
face această lucrare, ca să trateze guvernul cu dânșii? Ce 
voieşte dar d. Buescu? Voieşte ca eu, ministru de lucrări 
publice, să fac misiunea de mijlocitor și apoi tot d-sa zice 
că eu n'am cunoştinţe pentru lucrările publice. 

Ei bine, aceasta este o neconsecintä. Dar eu nu pot fi mini- 
stru de lucrări publice decât având cunoştinţe speciale, 
apoi cum acela care trebue să facă și să execute lucrările 
nu trebue să fie om special? Este o deosebire, între acela care 
execută o lucrare tehnică şi între acela care combină admi- 
nistratiunea. 

D-l Buescu, care este de idee să nu fie nici un mijlocitor 
vine pe de aită parte şi complică lucrurile astfel încât face 
să fie trei mijiocitori, adică aceia cari au combinat afacerea 
financiară, aceia cari au să se angajeze cu lucrarea si lu- 
crătorii. Noi însă am găsit mijlocul de a ne scăpa de princi- 
palii samsari şi de a rămâne numai cu constructorul. 

D-lor, d. Bleichrôder, care poate că este tot atât de iscu- 
sit cât si d. Buescu, de ce nu a făcut drumulde fier prin 


84 ION C. BRĂTIANU ACTE ŞI CUVÂNTĂRI VOL. IV 


taseroni, ci s'a adresat la societatea Staatsbahn, care i-a 
găsit pe constructor? Apoi, guvernul austriac de ce nu sa 
adresat la taşeroni, în loc de a se adresa la acest domn, care 
a construit drumul de fier? Dar să zicem că și d. Bleich- 
rôder si societatea Stadtsbahn si guvernul austro-maghiar 
sunt cu vechile traditiuni şi că noi trebue să facem un pas 
înainte. Ei bine, eu sunt dispus a face acest pas, dar când 
îl voi face să nu fac în paguba statului meu. Prin urmare, 
dacă acest pas făcut de noi astăzi nu ar răspunde la aştep- 
tările d-lui Buescu, ce se întâmplă atunci? Putea-vom să 
mai zicem Austro-Ungariei: nu ai dreptate să ne chemi la 
răspundere, fiindcă linia nu s'a terminat si în termenul acesta ? 
Neapărat că nu; fiindcă ni se va răspunde că noi ne-am pus 
pe tărâmul experienţelor, că ne-am adresat la oameni cari 
nu ne-au dat nici o garanţie, când aveam în fața noastră 
două companii care dăduseră dovezi că sunt în stare să sfâr- 
şească această linie. D-l Guilloux îndată ce a auzit că d. 
Crawley voieşte să rezilieze contractul său, s'a pus la lucru, 
a venit la ministru si a întrebat dacă avem preferinţă pentru 
cineva, căci ştie că pe d-sa îl urîm si dacă această ură are 
să influenţeze asupra concurenţei, având în vedere conflic- 
tele ce d-sa a avut cu noi. Şi i-am răspuns că noi nu avem 
nici ură, nici simpatii pentru nimeni; că acela care va da 
mai multe garanţii pentru terminarea acestei lucrări, poate 
fi sigur că va îi preferat. Ştiţi că societatea Staatsbahna vrut 
dela început să ia această concesiune şi d. Guilloux care 
era constructorul şi inginerul acelei societăţi, a făcut toate 
studiile și a cerut încă de acum un an această concesiune $ 
şi dacă de atunci nu am convenit la reziliere, este că actualul 
d. preşedinte al Camerei, care pe atunci era ministru, nu 
a consimţit la aceasta din cauză că se temea că nu se va 
găsi cineva care să se însărcineze în mod serios cu această 
lucrare, după ce d. Crawley, ca om dibaciu, a stors tot ce 
a fost mai bun dintr'insa ; căci în asemenea afaceri terasa- 
mentul lasă mai mult câştig, pe când materialul rulant şi 
celelalte necesarii nu produc beneficii atât de mari: d. 
Guilloux a urmărit această lucrare în tot timpul pentrucă 


IUNIE 1878 LUCRĂRI DE CALE FERATĂ 85 


era aci; ceilalţi cari se prezintă astăzi, vă asigur că nu au 
nici o cunoştinţă despre dânsa si dacă se prezintă e numai 
pentru încrederea ce au în d. Guilloux, căci de sigur d-sa 
nu se aruncă în această afacere, ca să-și piardă capitalul 
şi munca sa, ci pentru ca să câştige. 

Mă rezum dar şi zic că noi astăzi nu ne mai putem pune 
pe tărâmul pe care ne pusesem când s'a înfățișat înaintea 
Camerei, acum doi ani, concesiunea Crawley, nici nu pu- 
tem cere schimbarea acestui traseu, căci nu numai că prin 
aceasta am pierde mai multe milioane, dar chiar dacă am 
începe lucrarea dela capăt, încă nu am avea timp să o sfârgim 
în termenul prevăzut prin concesiune şi Austro-Ungaria 
ne-ar putea zice că suntem de rea credinţă. 

D-lor, rău sau bun traseul acesta, trebue să-l facem şi rog 
pe d. Buescu să creadă că sunt tot acelaş şi că nu pu- 
tem judeca astăzi chestiunea în modul cum o judecam 
atunci, că astăzi trebue să ne adresăm la constructori. Și 
dacă d-voastră ziceti că constructorul care s'a prezentat 
astăzi ar fi avut proces cu Austria, pentru constructi- 
unea liniei Predeal-Braşov, vă declar că voi cerceta şi 
numai după ce mă voi informa dela Consulul austriac, 
cum că este un constructor serios, numai atunci voi putea 
să-l primesc. Puteţi dar, d-lor, să fiți siguri că această 
concesiune se va da acelor sumisionari, cari vor oferi 
avantajii pentru Stat. 


Şedinţa continuă. 


Mon, Of., 1878, pag. 3846, col. 1, 2; p. 3851, col. 2, 3; p. 3852, col. 1, 2, 


Camera, 30 Iunie 1878. 


Se discută pe articole proiectul de lege privitor la construirea liniei ferate 
Ploeşti-Predeal. 

A. Holban şi P. Buescu cer ca în art. 1 locul numelui propriu al con- 
cesionarului să fie lăsat în alb, întru cât nu se ştie care dintre concurenți 
prezintă cele mai bune garanţii, lăsând alegerea lu latitudinea gu- 
wernului. 


86 ION C. BRĂTIANU ACTE ȘI CUVÂNTĂRI VOL, IV 


1. C. Brătianu expune Adunării care sunt concurenţii la această intreprin- 
dere; cere apoi să se voteze articolul fie în alb, fie cu nume, numai 
să nu se mai amâne. Adunarea hotăreşte ca locul numelui propriu să fie 
lăsat în alb. 


I. C. Brătianu: D-l Holban a venit si mi-a adus aminte 
păcatele ce am făcut în trecut şi caută dea mă pune la adă- 
post de a mai face asemenea păcate. Eu am făcut multe pă- 
cate, adică multe greşeli, fiindcă desfid, cum am mai zis 
şi altă dată, ca cineva să intre în o acţiune mai ales în ac- 
tiunea cea mare, cea guvernamentală şi să nu facă greșeli. 
Numai acela este la zdăpost de a nu face greşeli, care nu face 
nimic. Şi eu, tocmai fiindcă acţiunea expune pe om la greșeli, 
de multe ori am luat hotărîrea nestrămutată ca să nu mai 
intru în afacerile statului, pentru ca să pot fi si eu în pozi- 
tiunea avantajoasă a d-lui Holban, adică de a putea critica 
orice dela înălțimea nefailibilitätii mele; însă fiindcă sunt 
om slab de inimă, când văd o nevoie îmi este peste 
putinţă să nu alerg, chiar dacă m'as înneca împreună cu 
acel caz pe care voi să-l scot din noroi (Aplauze). Eu 
m'am aflat în mijlocul acestei afaceri, ca ministru al lucră- 
rilor publice, din graţia Domnului, nu din voinţa mea 
(ilaritate) şi cum zice d. Buescu, fără nici o competintä. 
(Iaritate), 

P. Buescu : N'am zis aceasta. 

I. C. Brătianu: Ati zis-o ieri. 

P. Buescu: Am zis altceva, am zis că nu ati fost pe linia 
drumului de fier. 

I. C. Brătianu: Apoi puteam să fiu de douăzeci de ori pe 
linia Predeal, cum ai fost si d-ta, și să nu înţeleg nimic. (Ila- 
ritate). Am fost și am văzut şi eu lucrurile cu durere, ca şi 
d-ta, însă fiindcă mi-au deschis ochii alți oameni mai com- 
petenti. (Ilaritate). 

Domnilor, în discutiune am văzut două idei; una ca să fie 
conventiunea fără numele concesionarului, ceeace-mi con- 
venea mai bine, fiindcă mă punea la adăpost de orice räspun- 
dere şi altă idee, care mi s'a părut că are argumente puter- 
nice, ca să fie pus numele concesionarului. 


IUNIE 1878 LUCRĂRI DE CALE FERATĂ 87 


Eu, ca întotdeauna, am preferit pozifiunea cu responsa- 
bilitate, decât pe aceea cu adăpost şi am zis să se facă o nouă 
încercare, să vedem dacă nu se va găsi o persoană care să 
ofere şi avantajii şi garanţii mai multe pentru această 
constructiune. Inaintea comitetului, după ce comitetul a pre- 
cizat toate modificările aduse la concesiunea Crawley, s'au 
prezentat mai multi sumisionari si acela care a oferit mai 
multe avantajii şi garanţii a fost d. Guilloux; însă au ve- 
nit în urmă alți sumisionari la Cameră cu oferte zicând că 
si ei primesc conditiunile pe cari le-a propus d. Guilloux, 
ba încă unii au zis că lasă cu 300.000 lei mai puţin; şi am vă- 
zut că aceasta a făcut efect în Cameră si atunci şi eu şi co- 
mitetul delegaților am zis să mai facem o nouă încercare. 
M'am dus şi am căutat să văd dacă îndeplinesc toate con- 
ditiunile şi dau toate garanţiile ca nişte ofertatori serioşi; 
şi pentru aceasta ca un om profan m'am dus la Ministerul 
lucrărilor publice şi am cerut dela d. director care sunt 
conditiunile cari trebue să le îndeplinească acei ce se înfă- 
fiseazä la concurenţă. D-sa mi-a zis că este un regulament 
pentru aceasta, mi-a adus regulamentul, l-am cetit şi în urmă 
am chemat pe fiecare concesionar, după ce mi-a dat fiecare 
numele şi le-am zis: Iată conditiunile ce se cer ca să puteţi 
sumisiona şi aceste condițiuni sunt : întâi, că acei cari voiesc 
să ia o lucrare de drum de fier, trebue să dovedească a mai 
îi făcut asemenea lucrări şi al doilea, regulamentul zice 
să dea o cauţiune reală. 

Intre aceşti domni, unii nu aveau titluri, fiindcă un sub- 
întreprinzător, care făcuse cutare sau cutare lucru, nu vrea 
să zică a fi un constructor și mai cu seamă pentru un 
drum de fier ca acesta. 

S'a înfățișat apoi d. Herlinger, despre care mi s'a spus 
că este constructor al drumului de fier Predeal-Braşov. 
Neapărat că în acest domn am văzut un constructor serios, 
decât d-sa nu putea să-mi dea nici o dovadă că este construc- 
torul acelei linii şi atunci i am zis să-mi aducă dela guver- 
nul austro-ungar prin o depeşă dovadă că d-sa este con- 
structorul liniei Predeal-Braşov şi că a construit-o astfel 


88 ION C. BRĂTIANU ACTE SI CUVÂNTĂRI VOL. IV 


încât îndeplinește toate conditiunile. Apoi i-am cerut să-mi 
dovedească că poate să depună garanţia de două milioane, 
căci astfel aţi zis că putem fi siguri că este serios concurentul. 
D-sa mi-a spus că nu este acreditat aci, necunoscând 
pe nimeni, că trebue să scrie la Pesta și că în 3 zile ar putea 
să îndeplinească aceste condițiuni, pentru ca să poată să 
concureze. 

Al treilea a fost d. Guilloux; şi d-sale i-am pus în ve- 
dere aceste condițiuni și în adevăr mi-a adus certificat că 
a fost în Şcoala politehnică, că a lucrat drumuri de fier, 
a fost în centrele cele mai mari din Europa, că a fost direc- 
tor şi constructor la Staatsbahn, că a fost director la noi 
şi că a construit linia Bucureşti-Vârciorova; toate acestea 
le-am adus comitetului. Apoi am cerut să-mi dovedească 
că poate să depună garanţie şi mi-a arătat valori pentru 
un milion şi jumătate ce le are depuse pe la bănci, iar pen- 
tru rest mi-a zis că peste două zile îl completează în monetă 
sunătoare. Astfel fiind, d-lor, nu puteam să dau astăzi alt 
nume, decât pe al d-lui Guilloux, unul ce până în acest mo- 
ment se prezintă ca un constructor serios şi comitetul în 
majoritate l-a primit. 

lată dar procedarea mea în această chestiune, judecați 
dacă este corectă. Acum voiește Camera să lase în alb nu- 
mele? Eu voi primi, căci este o conditiune favorabilă pen- 
tru mine, deoarece mă pune la adăpost de orice bănuială, 
nu zic grea, dar delicată. Voiţi să-i puneţi numele? Eu, d-lor, 
fiindcă sunt interesat pentru stat ca să se facă lucrarea 
mai curând, primesc să-l puneţi, dar să se facă astăzi, nu 
după cum s'a zis ca să se amâne discufiunea până ce 
se va face licitatiunea, căci nu ştiu dacă, votând chiar 
astăzi, mai putem să trecem legea și prin Senat şi gu- 
vernul ar lua atunci cea mai mare răspundere; prin urmare 
amânarea cu nici un preţ nu pot să o primesc, însă veţi 
vota în alb sau cu nume, e treaba d-voastră, eu primesc şi 
una și alta. 


(Mon. Of., 1878, p. 3858, col. 1—3.) 


IUNIE/IULIE 1878 DOUĂ PRETINSE ILEGALITATI 89 


84. 
Nevoia unui modus vivendi cu Rusia. 


30 Iunie 1878. 


Seara, Brătianu vine din nou la Prinţ, care discută cu el asupra chestiunilor 
arzătoare ale zilei, înainte de toate asupra stabilirii asupra unui modus 
vivendi cu Rusia, 

Din nenorocire, e de temut că chestia evreească n'o să poată fi 
lesne rezolvată. 


(Memoriile, XIV, p. 48). 


85. 


Răspuns la interpelarea lui G. Gamulea privitoare la două 
pretinse ilegalităţi. 


Camera, 1 Iulie 1878. 


G. Gamulea face o interpelare Ministrului de Interne, cuprinzând două 
puncte : 

1) Cälcarea legii de contabilitate a Statului cu ocazia facerii unui pod 
peste râul Moldova, între Fălticeni şi Neamţ. Acest pod în loc să fie dat prin 
licitaţie publică în antrepriză, s'a decis să fie făcut în regie. 

2) Violarea legii de rechizitiuni, transformând prestatiunea în natură într'un 
impozit bănesc, din partea prefectului de Suceava ; acesta în loc să rechi- 
zitioneze căruțele necesare pentru transporturile armatei, a primit decla- 
rațiile locuitorilor care oferă dela dânșii banii necesari pentru procurarea că- 
rutelor necesare. 

I. C. Brătianu spune, privitor la primul punct, că, întrucât s'a hotârtt din 
partea judeţului ca podul să fie făcut prin zilele de prestatiune ale sătenilor, 
lucrarea nu putea fi dată în antepriză. Cât priveşte partea a doua, spune că 
sarcina ce cade asupra unui oraş sau județ poate fi suportată în felul cum îşi 
manifestă dorinţa locuitorii. Deci nici un caz, nici altul nu poate fi considerut 
ca o violentare a legii, 


I. C. Brătianu: D-lor, acuzările onor. d-lui Gamulea, cel 
puţin pe care le-am auzit eu de când am venit, sunt două: 
întâi în chestiunea podului şi al doilea pentru rechizifiuni. 
Apoi însuşi d. Gamulea n'a tăgăduit că de opt ani de zile 


90 ION C. BRĂTIANU ACTE ŞI CUVÂNTĂRI VOL. IV 


judeţul Fălticeni suferă de lipsa acelui pod şi suferă din cauză 
că n'avea bani să-l facă. Prin urmare, ca să poată avea acel 
pod, judeţul a îost nevoit să recurgă la zilele de prestatiune 
şi să ceară şi dela guvern lemne din pădurile statului, ceeace 
a şi obţinut. 

Dar onor. d. Gamulea zice: De ce nu s'a dat în antrepriză? 
Apoi, d-lor, ce întreprinzător era să fie acela care să facă 
podul cu zilele de prestatiune și cu lemnele statului? Inteleg 
să vină onor. d. Gamulea şi să arate dacă este adevărat 
că zilele destinate pentru lucrarea podului s'au întrebuințat 
în servicii particulare, că lemnele date pentru pod s'au în- 
trebuintat în lucrări particulare, înţeleg să facă asemenea 
denuntäri şi noi numai decât să luăm notă, să cercetăm şi 
să trimitem înaintea procurorului pe culpabili. Eu gândesc 
că dacă s'ar duce cineva la faţa locului să cerceteze, fie chiar 
şi o anchetă parlamentară dacă voiti, ar găsi că după opt 
ani de suferinţă în acel judeţ, din cauza lipsei acelui pod, ar 
găsi că locuitorii sunt foarte satisfäcuti că administratiunea 
a găsit un mijloc să facă acel pod. 

Vin acum la chestiunea cärutelor. Ceeace spune d. Ga- 
mulea că s'a făcut la Suceava sa făcut şi în alte judeţe. 
Ori unde prefectii au fost în relatiuni intime cu conjude- 
tenii lor, s'au sfătuit cu ei şi oamenii cei mai autorizaţi 
au găsit că ar fi mult mai bine să se facă o contributiune 
generală în bani, decât să se ia căruţa lui Stan şi a lui Vlad, 
ceeace ar fi făcut să sufere numai unii, iar alţii nu... 

O voce: Ilegalitäti s'au comis pretutindeni. 

I. C. Brătianu: D-lor, când se cer în judeţ căruţe şi când 
locuitorii preferă să dea câte doi franci să cumpere o căruţă, 
care după terminarea serviciului să rămână tot a locuito- 
rilor, vă întreb: unde vedeţi d-voastră ilegalitate? 

Dacă ar fi un ordin al prefectului care să impună lui Stan 
şi lui Vlad ca să dea câte atât, atunci negreşit ar îi o ilegali- 
tate, dar când această sarcină cade asupra unui oraş, sau 
asupra unui judeţ şi locuitorii îşi exprimă dorinţa de a o su- 
porta în modul cutare şi cutare, cred că nu poate îi ilega- 
litate. 


TONIE/IULIE 1878 DOUĂ PRETINSE ILEGALITATI 91 


Dacă d. Gamulea ar pune în bănuială, cum a zis adi- 
neauri, că s'au făcut abuzuri în cumpărarea acelor căruţe, 
atunci are dreptate să acuze pe prefect, dar eu fac apel la 
onor. d. Gamulea să declare dacă crede în conştiinţă că 
d. Diaconovici este în stare să-și însuşească banii străini? 

G. Gamulea : Este foarte onorabil. 

I. C. Brătianu: Onor. d. Gamulea singur zice că d. Dia- 
conovici este onorabil. Apoi dacă este onorabil, nu poate să 
facă asemenea abuzuri; prin urmare d-sa a aruncat numai 
o simplă bănuială, fără nici un temei. Ceeace spusese d. 
Gamulea este o afacere nenorocită, care durează de mult 
în acel district. Sunt opiniuni care aparţin aceleiași nuanţe 
şi chestiunile locale sunt în lupte perpetue. De această 
dificultate m'am împiedecat și eu şi d. Vernescu şi d. 
Rosetti. 

D. Vernescu a numit pe d. Diaconovici, după cererea 
d-voastră; pe urmă tot d-voastră aţi venit în contra d-lui 
Diaconovici; era d. Vernescu la Minister si mi se pare că 
d-sa l-a destituit şi a numit pe un altul tot după recomanda- 
tiunea d-voastră. N'au trecut 2 luni şi ati venit în Cameră 
reclamând şi în contra acestuia ; s'a scos şi acela. Apoi ce să 
vă mai fac? Şi când v'am cerut să-mi recomandati pe altul, 
fiecare aveati candidatul d-voastră. Apoi nu se face admi- 
nistratiune în acest mod şi să ne ferească Dumnezeu de un 
asemenea sistem. 

D. Diaconovici a fost recomandat de d-voastră, ca omul 
cel mai onorabil în două rânduri şi pe urmă v'ati dezis. Ei 
bine, nu poate să meargă o administratiune în acest mod. 

D. Diaconovici a venit şi a zis că este gata să-şi dea de- 
misiunea oricând. N'am găsit pe un altul, pe care să-l numesc 
acolo și să convină d-lui reprezentant de Suceava. Găsiţi 
pe cineva pe care să-l numesc şi mai înainte de a-l numi, veniţi 
de declaraţi aci că nu veţi reclama nici odată în contra a- 
celuia pe care l-aţi ales. (Aplauze, ilaritate). 


Se închide discuția. 


(Mon. Of., 1878, p. 3888, col 3; p. 3889, col. 1, 2.). 


92 ION C. BRĂTIANU ACTE 8I CUVÂNTĂRI VOL. IV 


86. 


Domnitorul Carol viziteazä pe Ion C. Brätianu. 
8 Iulie 1878. 


Prinţul după ce face altă vizită lui Brătianu, 1) caree tot în casa lui Davila, 
însă care o să fie în curând transportat la castelul Cotroceni, unde e mai ră- 
coare, se duce în trăsură la gară spre a pleca la Sinaia, 


(Memoriile, XIV, p. 54). 
87. 


Jon C. Brătianu în convalescentä la castelul Cotroceni. 
14 Iulie 1878. 


Starea lui Brătianu s'a îmbunătăţit într'atâta, încât dânsul poate să călăto- 
rească la moşia sa de lângă Piteşti; a petrecut opt zile în castelul Cotroceni. 


(Memoriile, XIV, p. 55). 


88. 


Principele Carol-Anton către fiul său, Domnitorul Carol. 
18 Iulie 1878. 


„Sper că n’o să fii nevoit să faci o schimbare la minister, ceeace ar fi cu 
atât mai deplorabil cu cât bărbaţii actuali s'au purtat întrun mod excelent ! 
Insă de cele mai multe ori cu trecerea timpului, majoritätile şi minoritățile 
Camerelor nu mai pot fi ţinute în frâu“. 


(Memoriile, XIV, p. 56). 


89. 


Mulţumiri Domnitorului Carol. Desconcentrarea armatei. 
Piteşti, 22 Iulie]3 August 1878. 
Son Altesse Charles, Prince Regnani, Sinaia. 


Je ne saurais exprimer ma profonde reconnaissance pour 
l'intérêt que Son Altesse la Princesse et Votre Altesse m'ont 
temoigné pendant la maladie. Permettez-moi de profiter de 


1) Brätianu suferise un accident grav. 


IULIE 1878 ACCIDENTUL LUI ION C, BRĂTIANU 93 


cette occasion, Mon Seigneur, pour soumettre à Votre Altesse 
mon opinion sur la concentration de l’armée. Je crois que 
le traité de paix étant ratifié, retarder encore à envoyer les 
troupes dans leur quartier serait un gaspillage inexcusable. 
Le temps et le peu d'argent qui nous restent seraient mieux 
employés à développer et à consolider cette armée. 


(Acte Brätianu). I. C. Bratiano 


90. 


Domnitorul räspunde tatälui säu. 
23 Iulie 1878. 


Brătianu s'a vindecat cu totul de urmările căderii, nici odată nu mi-a 
fost prezenţa lui mai absolut necesară ca acuma, 

El a fost foarte atins de simpatiile ce i-ai arătat şi de acelea ce au fost de- 
monstrate din toate părţile, 


(Memoriile, XIV, p. 61), 


91. 


Urări lui Brătianu din partea Domnitorului Carol. 
Sinaia, 27 Iulie/8 August 1878. 


D-lui I. Brătianu, Preşedinte al Consiliului de Miniştri. 
Piteşti. 


Tous mes voeux vous accompagnent dans votre voyage. 
Je vous souhaite un prompt rétablissement et j'espère que 
vous gagnerez de nouvelles forces pour m'aider par vos 
bons conseils à vaincre les difficultés que l’avenir nous ré- 
serve. Je vous prie de prendre le dictionnaire chiffré avec 
vous. 


(Acte Brătianu). Carol 


94 ION C. BRĂTIANU ACTE ŞI CUVÂNTĂRI VOL. IV 


92. 


Kogălniceanu propune o comisie pentru studierea Dobroyei. 
Clef de Son Altesse. Sinaia, 29 Iulie/10 August 1878. 
I. C. Bratiano, Président du Conseil, Severin. 


Kogalniceano propose au Conseil des ministres un journal 
décidant qu’une commission composée de délégués de tous 
les ministères soit envoyée dans la Dobroudja pour examiner 
et étudier ce pays sous tous les rapports. Le motif exposé 
dans le référé c’est que le renseignement est nécessaire pour 
le soumettre aux Chambres. Je pense cette mesure inutile 
ou au moins prématurée. J'attends votre réponse. 


(Acte Brätianu). Eug. Statesco. 
93. 


Brătianu pleacă la Marienbad. 
2 August 1878. 


Brătianu, care e aproape pe deplin restabilit, pleacă la Marienbad spre a 
face o cură, 
(Memoriile, XIV, p. 62). 


94. 


Brătianu consultă medici. 
Pour le docteur Ramniccano. Viena, 2/14 August 1878. 


S, Mihalesco, secrétaire général du Ministère de 
l’intérieur, Bucarest. 


Tous les docteurs recommandés manquent, seulement le 
docteur Schnoetel1), qui me donne la source Mühlbrunne 


1) Est présent. 


AUGUST 1878 PREDAREA. BASARABIEI RUŞILOR 95 


de Karlsbad. Consultez-vous avec les autres docteurs, qui 
m'ont soigné, si cette cure me convient. Repondez-moi en 
chiffres, Grand Hôtel, où je suis jusqu’à demain. 


(Acte Brătianu). I. C. Bratiano. 
95. 


Cererea de a se preda Rusilor Basarabia. 
9/21 August 1878. 


À Mr. Bratiano, Président du Conseil des Ministres de Roumanie, 


Marienbade. 


Kogalniceano est parti hier en congé de dix jours. Le Baron 
de Stuart nous communiquera demain la note formelle de- 
mandant la remise de la Bessarabie conformément au pré- 
cédent de 1857. Quelle réponse devons nous faire en présence 
de cette demande. J'attends votre avis. 


(Acte Brätianu). I. Campineano. 


96. 


Predarea Basarabiei Rusilor. 


13 August 1878. 


Prinţul Carol se consfătueşte cu Stătescu în privinţa notei ruseşti și pune 
să se scrie la București că nu doreşte ca semnătura sa să figureze la predarea 
Basarabiei. Brătianu, pe care Prinţul l-a pus telegrafic în cunoştinţă de cere- 
rile ruseşti (România să numească comisari atât la fixarea fruntariei, cât şi 
pentru predarea arhivelor), răspunde din Marienbad : el propune ca functio- 
narii români să se retragă pur şi simplu la aparitiunea autorităţilor ruseşti, 
Prinţul hotäreste ca N. Catargiu, care a funcționat mai mult timp în calitate 
de comisar pe lângă comandantul suprem rusesc, să fie însărcinat cu săvâr- 
şirea predării. 

Kogălniceanu se va duce dela Viena la Marienburg, spre a se consfătui cu 
Brătianu. 

(Memoriile, XIV, p. 64 — 65). 


96 ION C. BRĂTIANU ACTE ŞI CUVÂNTĂRI VOL, IV 


97. 


Părerea lui Ion C. Brătianu în privința ocupării Basarabiei 
de Rusi. 
14/26 August 1878, 


Son Altesse, le Prince de Roumanie, Sinaia. 


Voici le contenu du télégramme chiffré de Mr. Bratiano 
adressé à Mr. Rosetti et que j'ai déchiffré sur la demande 
du Ministre de l'Intérieur pour le communiquer à Votre 
Altesse : 

Marienbad, 13/25 August. 


L'occupation de la Bessarabie par la Russie avant la réu- 
nion des Chambres évitera à celles-ci un acte formel, plus 
officiel, moins d'adhésion. Si vous croyez autrement, je ne 
m'oppose pas à la réunion des Chambres. Lettre de Kogal- 
niceano à Campineanu je la désavoue [?], parcequ'elle ra- 
tache la Dobroudja à la Bessarabie et j'espère que Campi- 
neanu ne manquera pas [?] au service de n'âtre pas con- 
forme. 

(Acte Brätianu). (Signé) Bratiano. 

I. Campineano. 


98. 


Ion C. Brătianu ce ţinut in curent asupra tratativelor politice 
din ţară. 
14/26 August 1878. 


À Mr. Braliano, President du Conseil des Ministres de Roumanie. 
Marienbade. 


Monsieur Rosetti est parti hier pour Sinaia où se trouve 
Statesco pour conférer avec notre Prince. Statesco m'avait 
télégraphié que ma manière de voir serait acceptée sous la 
réserve de votre approbation et qu'il est à désirer que Ko- 
gälniceanu vienne a Marienbad pour y discuter avec vous. 


AUGUST 1878 ROMÂNII FAȚĂ DE TRATATUL DE PACE 97 


J'ai communiqué ce désir à Kogalniceano. Monsieur Bala- 
ceano est parti aujourd'hui de Bucarest directement pour 
Marienbad pour vous communiquer les derniers événements 
et nos vues. 


(Acte Brătianu). I. Campineano. 
99. 


Atitudinea Românilor faţă de tratatul de pace: nemulţumiţi, 
se vor supune totuși cu loialitate. 


Marienbad, 15/27 August 1878. 


Monsieur Campineano, Ministre ad-intérim des Affaires Étran- 
gères et Ministre de finances, Bucarest, Roumanie. 


A l'égard de la note de Kogalniceano aux agents, elle 
est mauvaise 1), C'est un langage ambigu. Nous devons dire 
à la Russie et aux autres Puissances que sur le pied de 
paix prime le traité, quoiqu'il nous impose autres conditions 
que celles que nous avons demandées, mais que nous nous 
y conformerons et nous les exécuterons avec loyauté et sans 
arrière pensée. Nous tâcherons de nous développer dans ces 
nouvelles conditions pour mériter d'avantage leur confiance 
et leur sollicitude. Profitez de la note russe pour faire dans 
ce sens une nouvelle note aux agents. Réparez ainsi les 
défauts de la première. 


(Acte Brătianu . Bratiano. 
100. 


O notă rusească inoportună. 
Marienbad, 16/28 August 1878. 
Mr. Rosetti, Ministre de l'Intérieur, Bucarest, Roumanie. 


Notre [?] ami est arrivé hier matin; il est parti ce matin. 
Faites comprendre au consul russe qu'il devait se contenter 
de ce que nous nous conformons au traité, qu'il prendront 
possession de la Bessarabie tout tranquillement et même 


1) V. telegrama dela nr. 97. 


-l 


98 ION C. BRĂTIANU ACTE ŞI CUVÂNTĂRI VOL. IV 


sans les Chambres. Que veut-il de plus? Ce serait compliquer 
la situation sans aucun avantage pour eux, ni pour nous. Que 
sa note n’est pas bonne, car, en revenant sur le passé, il pose 
de nouveau la question, que nous devons faire notre possible 
pour oublier le passé et préparer un meilleur avenir. Prenez 
toutes les dispositions pour préparer l’évacuation de la Bes- 
sarabie. 


(Acte Brătianu). Bratiano 
101. 
Revoearea unui agent. 
Marienbad, 17/29 August, 1878. 


Monsieur Campineano, Ministre de Justice et ad-interim des 
Affaires Étrangères, Bucarest, Roumanie. 


Nous ne pouvons pas créer fonction dans ce cas. Nous 
pouvons révoquer l’agent et l’envoyer en mission extraordi- 


naire jusqu’à l'ouverture des Chambres. 


(Acte Brätianu). Bratiano 


102. 
Domnitorul Carol simte lipsa lui Brätianu. 
23 August 1878. 


Dela Brătianu, care se află încă la Marienbad, am ştiri bune, atât numai 
că se simte cam slab încă. Munca aspră care ne așteaptă o să-i cadă foarte cu 
greu. Trebue să mărturisesc că îmi este acum absolut indispensabil, căci 
dânsul are mai mult tact politic decât Kogălniceanu, căruia cu toate acestea 
nu i se pot tăgădui mari aptitudini si destoinicie. 


(Memoriile, XIV, p. 68). 


103. 
Brătianu s'a înapoiat restabilit. 
18 Septemvrie 1878. 


Brătianu, întorcându-se în ţară, a sosit azi de la Viena ; el e complet restabilit 
(Memoriile, XIV, p. 77). 


BEPTEMVRIE 1878 ACTELE DIPLOMATICE DELA BERLIN 99 


104. 


Intrevederea dintre Domnitor si lon C. Brätianu. 


23 Septemvrie 1878. 


Prinţul primeşte pe Brătianu, care tocmai a sosit si care a fost si la Wein- 
burg, unde a vorbit cu părinţii Prințului. De la Viena, dânsul spune că contele 
Andrássy, acum ca şi mai înainte, este foarte binevoitor către România. 


(Memoriile, XIV, p. 77). 


105. 


Actele diplomatice încheiate la Congresul din Berlin. 


Camera, 23 Septemvrie 1878. 


Ministrul de externe, M, Kogălniceanu, propune Camerei să numească 
o comisiune care să studieze actele diplomatice încheiate la Congresul din 
Berlin. N. Furculescu îşi exprimă dorința de a se ține întâi o şedinţă secrctă, 
în care să se discute chestiunea şi apoi să se numească acea comisiune propusă 
de Ministrul de Externe. 

I. C. Brătianu e de părere să nu se mai lungească discuţia care este inu- 
tilă, ci să se ia o hotărtre sau alta, pentru a se intra în fondul chestiunii. La 
aluzia lui N. Ionescu că reprezentanţii României la Congresul din Berlin se 
tem de răspunderea hotăriiii ce s'a luat acolo, I. C. Brătianu declară că n'a 
fugit nici când de răspunderea, ce şi-a luat-o „în fața lumii şi a lui Dumnezeu”. 


I. C. Brătianu. : Eu cred că aceasta e o discuţiune de prisos, 
căreia biroul ar trebui să-i pună capăt. Chestiunea este dacă 
voieşte Camera să intre îndată în discutiune în şedinţă pu- 
blică, sau voieşte întâi să facă o discutiune pregătitoare 
în şedinţă secretă, sau în fine să aibă în vedere un text adus 
de o comisiune şi asupra acestui text să urmeze discutiunea ; 
în cazul acesta din urmă ar trebui să numească o comisiune, 
care să facă o încheiere şi acea încheiere să o discutăm. 

Așa dar sunt trei chestiuni foarte clare şi nu înţeleg să dis- 
cutăm chestiunea în fond până ce mai întâi Camera nu va 
hotărî care este procedura. Aceasta trebue să se hotărască 
întâi si guvernul primeşte oricare hotärîre, oricare pro- 


100 ION C. BRĂTIANU ACTE SI CUVÂNTĂRI VOL. IV 


cedură ; nu vă închide drumul ca să discutati oricât veţi 
voi şi pe orice tărâm această chestiune; putin interesează 
pe guvern căreia din aceste trei proceduri veţi da preferinţă ; 
ceeace ne interesează este ca să nu mai prelungiti această 
discutiune inutilă. 


N. Ionescu spune că propunerea trebue să vie din partea guvernului. 


I. C. Brătianu: Onor. d. Ionescu a avut aerul să spună că 
noi ne temem de responsabilitatea ce ne incumbă; dar cred 
că n'am dat nici odată dovezi de asemenea temeri, mai cu 
seamă în chestiunile cele mari, în care departe de a declina 
responsabilitatea, am luat poate prea multă. Noi nu decli- 
năm nici o responsabilitate pentru că această responsabilitate 
am luat-o înaintea lumii şi a lui Dumnezeu, dar n'am venit 
să vă impunem o rezolutiune luată, căci atunci aţi fi văzut 
cu drept cuvânt furtuni şi imputări din partea d-lui Ionescu. 

Rezoluţiunea o vom lua împreună cu toţii şi rezolutiunea 
pe care o va lua majoritatea Camerei, dacă vom crede că 
ar conveni intereselor ţării, o vom primi, iar dacă nu vom 
crede astfel, vom părăsi această bancă. 


Se declară şedinţă secretă. 
(Mon. Of., 1878, pag. 5372, col."1,3; pag. 5373, col. 1). 


106. 


Moţiunea Senatului asupra Tratatului din Berlin. Ion C. 
Brătianu în chestia Dobrogei si a politicei României 
în timpul războiului. 


Senatul, 28 Septemvrie 1878. 


Se discutä motiunea propusä de comisiunea delegatilor sectiunilor, privi- 
toare la Tratatul din Berlin, moţiune având cuprinsul următor: Guvernul să 
fie autorizat a se conforma Tratatului din Berlin, totodată să fie însărcinat 
a lua în posesiune Dobrogea şi delta Dunării, pe care să le administreze 
până la convocarea Constituantei. 

La discuţie iau parte mulţi senatori ; dintre aceştia D. Sturdza e în contra 
hotăririlor cuprinse în moţiune. El e de părere să nu ne supunem Tratatului 


SEPTEMVRIE 1878 TRATATUL DE PACE DIN BERLIN 101 


din Berlin cedând Basarabia Rusiei şi nici să primim Dobrogea, care este o 
ţară săracă şi fără importanţă, 
I. C. Brătianu, primul ministru, susține concluziile moţiunii. Arată impor- 
tanta Dobrogeit ne deschide drum la mare şi ne asigură gurile Dunării. 
Senatul primeşte moţiunea. 


I. C. Brătianu : D-lor senatori, îmi pare foarte rău că sunt 
nevoit să iau cuvântul în această discutiune, însă ca mini- 
stru sunt dator să spun care este opiniunea guvernului 
în privinţa acestei motiuni. Zic că n'as fi voit să iau cu- 
vântul, fiindcă, d-lor, fiecare nu simte tot la un fel. Eu, când 
mă doare inima, nu găsesc cuvinte cum să-mi exprim sufe- 
rinta mea. Mă doare inima pentru fericirea României şi 
totdeauna mă va durea, când voi vedea că se înstrăinează 
măcar unul, doi din Românii noştri în o ţară străină. Ceeace 
mă întristează mai mult nu este viitorul României în care 
am încredere mai mult decât oricând, ci fndointa ce observ 
la unii despre viitorul neamului lor. 

D-lor, iau cuvântul mai cu seamă ca să liniştesc oarecare 
îngrijire ce observ la unii din opozitiune, că poate să fie una- 
nimitate în votul nostru; voi să liniștesc întâi pe d. Carp 
care a vorbit şi de bil de indemnitate. Nu vă solicităm, ono- 
rabile domn, un bil de indemnitate si fiţi fncredintati că nu 
ne vom da înlături când va veni vremea, la orice. Astfel, cum 
a repetat şi d. Boerescu și d. Bosianu, n'am făcut o tran- 
sactie înaintea unei nevoi a ţării, cum s'a zis; ci ne-am fă- 
cut concesiuni, aşa cum au făcut Româniiîn toate epocele, 
când numai prin unanimitatea voturilor noastre am putut 
atrage simpatiile Europei şi a impune de multe ori celor mai 
puternici decât noi voinţa noastră. 

D-lor, dacă am fi chemaţi să ne pronuntäm ca legislatori, 
atunci aş înţelege atâta discutiune şi poate că ar fi fost şi 
atunci scurtă. Noi suntem chemaţi însă azi să facem un 
act de oameni de stat şi prin urmare nu aveţi să vă gândiţi 
nici la ce se va întâmpla cu legile viitoare ale d-voastră, 
nici dacă actul este juridic, cum am văzut că l-au discutat 
multi; trebue să vedeţi numai dacă putem face altfel şi dacă 
actul în sine are să vatăme interesele noastre naţionale, iată 


102 ION C. BRĂTIANU ACTE Si CUVÂNTĂRI VOL. IV 


obiectul adevärat al discutiunii. Cât pentru chestiunea de 
formă constituţională aveţi tot d-voastră de acum înainte 
să hotärîti, cum aveţi să procedati. Regimul parlamentar 
nu încetează prin votarea acestei motiuni. Camerele singure 
vor hotărî cum să urmeze pentru convocarea Constituantei, 
aceasta e competinta lor. Eu vă spun drept, am făcut o 
concesiune d-lui Bosianu şi d-lui Dim. Ghica, dar găsiam 
cu totul de prisos. Am făcut aceasta ca să se liniştească în- 
grijirile mai multora din d-voastră şi să se asigure că au 
să vină şi Camerele de revizuire. 

Chestiunea Izraelitilor cum am putea să o rezolvăm alt- 
fel decât chemând Camera de revizuire? Căci este un arti- 
col anume în Constituţie; prin urmare ar trebui să facem o 
lovitură de stat pentru ca să rezolvăm chestiunea altfel; 
într'alt mod orice veţi face, nu veți putea face nimic. 

Asemenea e lesne de înţeles şi argumentul adus de d. 
Manolaki Kostaki, că si o Cameră de revizuire sesizată de 
această chestiune, negresit că nu are să o reguleze aşa cum 
voeşte, ci așa cum au decis Puterile. 

In privinţa Dobrogei, sunt convins că poate să se cheme 
de 3 şi de 4 ori Camera de revizuire şi nu va putea găsi nici 
una, care să refuze primirea ei. 

Se zice că sunt articole în tratat care sunt obligatorii şi 
altele facultative. Cel facultativ este că putem să nu primim 
Dobrogea. Şi aci e locul să ating o chestiune, de care am 
văzut pe unii din oratori foarte fngrijati, că primind Do- 
brogea ne facem inamici pe Bulgari şi că trebue să menajăm 
pe fratii noştri vecini. Să mă ierte să le spun acelor domni, 
că nu au avut timpul —având poate alte ocupatiuni — 
ca să studieze istoria în această privinţă : Dobrogea a fost 
un timp îndelungat a năvălitorilor asiatici, fiind în drumul 
invaziunilor şi cea din urmă năvălire a fost a Tătarilor, pela 
începutul secolului al XIII-lea. Cine i-a gonit pe Tătari şi cine 
a posedat Dobrogea? Românii. 

Desfid să vină oricine cu un singur document, ca să pro- 
beze că Dobrogea a făcut parte din statul Bulgariei. Turcia 
a venit la începutul sec. al 15-lea de a luat-o dela noi cu sa- 


SEPTEMVRIE 1878 TRATATUL DE PACE DIN BERLIN 103 


bia si acum când s'a luat dela Turcia înapoi, s'a luat iarăşi 
cu ajutorul braţului României. (Aplauze.) 

Să nu ni se zică dar că Dobrogea a fost a Bulgariei; noi 
am posedat-o cu sângele nostru, am pierdut-o cu sabia și 
acum s'a reîntors la noi iarăși cu sabia ! (Aplauze). 

Vecinii noștri Bulgari, cari în tot timpul cât au fost in- 
dependenţi au trăit cu noi în linişte şi au găsit totdeauna 
adăpost la noi când au fost oprimati de Turci, ei cari s'au 
îmbogăţit la noi si au lucrat aci pentru eliberarea lor, nu cred 
că şi de acum încolo nu-i vom avea tot amici; ei nu se vor 
schimba în inamici, căci atunci ar fi națiunea cea mai in- 
grată din lume, când s'ar purta ca inamici către o naţiune, 
care şi-a vărsat sângele pentru liberarea lor. (Aplauze). 

Si s'a zis că o să nască conflicte între noi și fraţii noştri bul- 
gari, că de vom lua Dobrogea, nu vom putea-o face pământ 
al nostru. Insă aceste conflicte si îndoinţe nu și le pot închi- 
pui decât aceia cari n'au încredere în vitalitatea şi în natura 
naţiunii române. (Aplauze). 

D. Sturdza a dat exemplu pe Prusia; însă d-sa trebue 
să ştie, deoarece și-a făcut educaţia în Prusia și s'a deprins 
a călca pe urmele marelui om de stat al Prusiei, ce era altă- 
dată acea ţară. Când a pronunţat cuvântul Prusia, cum d. 
Sturdza nu şi-a adus aminte că s'a putut face Berlinul din 
nisipurile slave, unde mai înainte trebuia să umbli cu picio- 
roange? Si cu toate acestea vedeţi ce au devenit acele nisi- 
puri slave, s'au făcut centrul unităţii germane. Şi d-voastră 
vă e teamă că un pământ care a fost stăpânit de noi, nmo să 
putem să-l facem pământ românesc? Un pământ între mare 
şi cel mai mare fluviu din Europa d-voastră voiti să-l lä- 
safi? Dar alte naţiuni s'ar uita la dânsul cum să uită omul 
flămând la icre proaspete. (Ilaritate). Orice popor tinde natu- 
ralmente să aibă cât se poate marea și noi voifi să fugim de 
mare? 

Onor. d. Sturdza zicea că dacă vom lua Dobrogea, o să 
ne facem sateliții, jandarmii Rusiei, o să fim la discretiunea 
Rusiei. Apoi, d-lor, luând Dobrogea ne deschidem o poartă 
prin care ne punem în raport cu lumea întreagă și cu Occi- 


104 ION C. BRĂTIANU ACTE SI CUVÂNTĂRI VOL. IV 


dentul, către care ziceti d-voastră că aveţi toate aspiratiu- 
nile si nu înţeleg cum ne-am pune la discretiunea Rusiei. 
Oare credeţi că dacă ne-ar încunjura Rusia şi slavii din 
toate părţile ca pe o cetate, atunci am mai fi siguri în faţa 
Rusiei ? (Aplauze). Când i-am zis principelui Gorciacov — 
şi am îndrăsnit aceasta pentru a lămuri lucrurile —că de 
când sunt în Livadia am ghicit un lucru, că ,,voiti să ne luaţi 
Basarabia”, d-sa a protestat că nici nu se gândește. Şi cu 
toate insinuatiunile d-lui Manolaki Kostaki, am trecut prin 
faze în care dacă era ceva în contra noastră, nu un act, dar 
un cuvânt măcar, să fie încredinţat d-sa că ne-ar fi sdrobit 
cu acel cuvânt aceia în contra cărora am rezistat, bărbaţii 
de stat ai Rusiei. Numai în urmă generalul Ignatief îmi zicea 
în treacăt: „Nu vă înţeleg de ce ţineţi aşa la Basarabia”. 
Tinem —i-am răspuns —fiindcă avem pe de o parte pe 
Austria şi pe de altă parte pe Rusia și când nu vom mai avea 
Marea și gurile Dunării, nu mai putem să mai trăim, să ră- 
suflăm decât când veţi binevoi d-voastră. Vă respectăm, 
decât nu voim să atârne existența ţării dela d-voastră. 

Şi voiti d-voastră astăzi, ceeace şi ei înțelegeau, să ne înă- 
bușim respirarea, să pierdem și Marea si gurile Dunării? 
Am pierdut Basarabia, ziceti ce veţi voi, Europa întreagă 
a făcut acest act, fiindcă nu este nici o putere, cum a zis d. 
Kogălniceanu, ca să fie mulţumită de tratatul dela Berlin, 
decât toţi au fost nevoiţi să-şi plece capul înaintea unei tre- 
buinti care era impusă de pacea generală. Cu drept sau fără 
drept, Europa a voit pacea. 

După ce ni s'a luat Basarabia, se zice că am fi lași dacă 
am primi Dobrogea. Dacă ar îi astfel, atuncilaşă ar îi toată 
Europa, care ne-a luat un pământ al nostru spre a-l da altora, 
cari n'au nici un drept asupra lui. 

Dar precum am mai zis, Europa voia pacea cât mai neîn- 
târziat, chiar cu sacrificii. 

Ne vorbiti de tratatul dela Paris, dar bine cine oare tre- 
buia să ţină mai mult latratatul dela Paris decât aceia cari 
au pierdut pe câmpul de bătae al Crimeii sute de mii de oameni 
şi au cheltuit miliarde, Franţa şi Englitera? Ei bine, Franţa 


SEPTEMVRIE 1878 TRATATUL DE PACE DIN BERLIN 105 


sl Englitera, atât li se impunea pacea, încât n'au zis un sin- 
gur cuvânt în privinţa Basarabiei; singurul cuvânt pe care 
l-a zis Franţa a fost că a făcut apel la generozitatea Impă- 
ratului Alexandru, ca să ne dea mai mult pământ, ceeace 
noi nu o făceam. (Aplauze). 

Eram nenorociti la Berlin, căci era nenorocită situatiunea 
noastră, fiindcă Congresul era să se pronunţe în contra noa- 
stră. Dar mai nenorocit mă simt de două zile aici, căci la 
Berlin n'am văzut îndoeli asupra vitalitätii noastre şi aici 
văd. 

La Berlin aveam a suporta o nenorocire dureroasă, însă 
eram mângâiat, fiindcă n'am văzut un singur străin, care să 
se îndoiască de viitorul ţării noastre, încât unul îmi zicea : 
„Aţi debutat într'un mod strălucit şi viitorul vostru e asi- 
gurat, Europa are să vă asculte şi are să ţină socoteală de 
toate“. (Aplauze). Si în Parlamentul român aveţi îndoială 
asupra viitorului nostru, că nu vom fi capabili să ţinem în 
respect nici pe frații nostri vecini bulgari? Bulgarii de 
dincoace de Balcani și de dincolo de Balcani, au toţi con- 
fientä şi cred că sângele soldaţilor noştri a făcut Europa 
să aibă încredere în noi. Când ne-a dat Dobrogea, Europa 
ne-a dat-o dintr'un interes european, fiindcă ne-a crezut că 
suntem o naţiune, nu numai bravă, ci şi una din naţiunile 
cele mai civilizatoare din Orient. Am văzut pe redactorul 
celui dintâi ziar din Berlin, care mi-a zis: „Am plecat din 
Berlin cu cel mai mare dispreţ de Români și de când m'am 
dus şi am văzut soldaţii d-voastră în santurile Plevnei si 
spiritul naţiunii în ţară, credința mea este că sunteţi o na- 
tiune în care Europa trebue să aibă încredere, voi trebue să 
trageţi cele dintâi jaloane de civilizatiune în Orient”. Un 
străin vorbeşte de noi așa şi d-voastră, reprezentanţii ţării, 
d-voastră tineri vă îndoiţi că nu vom avea destulă energie 
ca să putem rezista şi vecinilor noştri celor mici! Dacă nu 
suntem în stare să ţinem în respect pe Bulgari, atunci să în- 
chinăm ţara Rusiei sau Austriei ! Cum? Gândiţi că nu putem 
ţine în respect pe Bulgari şi voiti să ţinem în respect Rusia 
si Austria. Fiţi consecventi. Ei, d-lor, dacă aceasta era cre- 


106 ION C, BRĂTIANU ACTE ŞI CUVÂNTĂRI VOL, IV 


dinta d-voastră de la 1848 până azi, apoi am fi ajuns noi, 
două mici principate care se puneau pe hartă, când turcești, 
când ruseşti, am fi ajuns noi a fi recunoscuţi şi consideraţi 
de Europa întreagă? Sunt încredințat că n'a fost aceasta 
credința d-voastră, că aci nu sunt decât numai niște pa- 
siuni personale, care sunt silite să se îmbrace sub o formă 
care nu este a lor. (Aplauze). 

Faceţi cum a făcut onor. d. Manolaki Kostaki, care 
a zis mai astă vară că are mult venin să verse asupra noa- 
stră şi cu toate acestea în faţa împrejurărilor de azi n'a 
vărsat o picătură de venin. Şi l-aţi văzut cum a exprimat 
opiniunea d-lui, dar nu şi-a învelit pasiunile sub un văl 
care să facă pe străini să creadă că noi înşine ne îndoim 
de noi. 

Sfârşesc zicând că nu putem ca acel dintâi act interna- 
tional în fața Europei pe care-l facem azi, să fie un act ne- 
socotit. După ce Congresul de la Berlin a pronunţat sentința 
sa, m'a întrebat unul din cei mai eminenti din plenipoten- 
tiari: „Ce are să facă România”?. Şi eu înspăimântat, 
fiindcă sustinusem până atunci drepturile noastre, am räs- 
puns: „Nu ştiu ce vor face Românii în exasperatia lor”. 

—»Ei —mi-a zis —se vor împotrivi şi vor respinge 
voința Europei întregi ?”. 

—,,5e poate”, am răspuns. 

Atunci el îmi replică: 

— „„Băgaţi de seamă că de la sublim la ridicol este nu- 
mai un pas”. 

Ati fost sublimi până acum, feriti-vä de ridicol. 

Dacă veţi face Europei întregi opoziţie astăzi, dacă vă veţi 
ridica contra vointii ei, voind a-i turbura liniștea, cädeti 
cei d'intâi. 

Nu putem dar decât să primim deciziunea areopagului 
Europei, este umilință, dar ce să facem? Mi-am zis, toate 
puterile au primit, sau umilit primind si alte tratate. Așa 
dar, dela 1815 regate întregi care aveau poziţia lor, care dă- 
duseră împărați germani, dinastii tari si vechi şi li s'a impus 
voinţa celor tari si au fost silite să primească. 


SEPTEMVRIE 187€ FRATATUL DE PACE DIN BERLIN 107 


Ni s'a zis că în asemenea ocaziuni s'a chemat Çonstituanta 
şi au consultat-o. Dar ia să vedem Çonstituanta totdeauna 
s'a chemat? Când Italia a dat Nizza şi Savoia, a venit cineva 
să cheme Çonstituanta ? Nu, şi aşa pretutindeni, afară numai 
când din întâmplare s'a găsit deschisă o Constituantă. D-lor, 
nici un guvern, când s'a găsit sub puterea armelor, nu a venit 
să facă apel la naţiune, să o consulte dacă primeşte sau nu. 
Prin urmare, pentru noi astăzi este un act care ni se im- 
pune; nu voim noi să călcăm legile și constituţia ţării, dar 
fiindcă ni se impune de Europa, nu avem ce face. 

In cât priveşte însă domeniul legislativ, are să se rezolve 
chestiunea prin Corpurile legiuitoare; si nu înţeleg care sunt 
temerile d-voastră ca să respingeti această propunere, afară 
dacă veţi fi de părerea d-lui Manolaki Kostaki, care ne-a 
dat exemple și ne spunea şi de Danemarca. Dar ,,compa- 
raison n'est pas raison“. Apoi Danemarca nu era în cazul 
nostru, ea își apăra teritoriul său, care era întărit şi garantat 
de puterile Europei; şi Franţa și Englitera erau datoare şi 
aşteptau să-i vină în ajutor si când a început să facă război, 
Danemarca a contat pe ele, era în credință că una din pu- 
teri are să-i vină în ajutor. Astfel a fost, şi rog pe d. Sturdza 
şi d. Manolaki Kostaki să ne creadă că suntem mai înte- 
lepti decât d-lor, cred, şi să nu ni se dea astfel de exemple. 

Onor. d. Bosianu, răspunzând d-lui Sturdza, zicea: „Să 
nu ne luăm după d-lui, căci cine știe unde are să meargă”. 

Imi pare rău că d. Sturdza a ridicat această chestiune. 
D-l Sturdza, cu ocaziunea conventiunei cu Rusia, voia să 
nu fie armată, să protestăm înaintea Muscalilor si să ne du- 
cem pela casele noastre. 

Aşa zicea d-lui întrun sentiment foarte generos, foarte 
frumos, gar exaltat ca la un tânăr şi câng zicea d-lui: 
„Poată să vină Muscalii şi să facă să nu rămână piatră pe 
piatră, os din oasele noastre şi din ţara noastră, dar din ce- 
nuşa ruinelor şi oaselor noastre va ieşi o Românie mai mare 
şi mai frumoasă”. 

Ei bine, eu atunci îi ziceam: „nor. d-le Sturdza, și eu 
tot ca d-ta aş face şi gândi, însă sunt bătrân, am muncit 


108 ION C. BRATIANU ACTE SI CUVANTARI VOL. IV 


30—40 de ani, ca să ridicăm acest edificiu naţional şi n'am 
curajul să-l las să se rostogolească la pământ, cu speranța 
că fiii şi nepoţii noştri îl vor ridica”. Si pe când d. Sturdza 
propunea aceasta, d-lui credea că ne va ajuta Englitera 
şi Austria şi faptele au dovedit cât se înșela. D-lui ne-a zis 
că am umblat după iluziuni şi că ne-am înșelat. 

Dar dacă ne-am fi luat după iluziunile d-lui, ele ar fi fost 
mult mai dureroase pentru ţară, căci de ar fi fost urmate, 
țara întreagă ar fi fost în cenuse şi în sărăcie. Să admitem 
că n'am fi încheiat conventiunea cu Rusia, oare atunci ar 
fi fost mai bine pentru ţara noastră? 

D. Sturdza zice că ne-am înşelat. Ei d-lor, cine nu se în- 
şeală ? Cum îmi spunea un om de Stat la Berlin: Se înșeală 
lumea, zicea el; noi n'am făcut război împreună cu Rusia 
contra lui Napoleon 1? Şi când am fost opriţi la Viena, nu s'a 
unit împăratul Alexandru cu Napoleon și au luat fiecare câte 
o bucată de pământ din ţara mea? Şi a luat si acela care s'a 
bătut în alianţă cu mine! Tot așa a făcut și Austria cu Da- 
nemarca. 

Prin urmare, d-lor, această nenorocire se întâmplă ori de 
câte ori se găsește sau prin întâmplare sau prin fapte unul 
mai slab. 

Dar negreșit toate conditiunile noastre au fost mai putin 
rele, căci deşi ni s'a luat o bucăţică din teritoriu, cel puţin 
am rămas mai cerbicoși și mai puternici decât am fost până 
acum. Şi prin urmare, chiar dacă am greșit noi, pentru 
aceasta trebue să aprobati conventiunea, ca să înlăturați 
alte pericole. Și nu sunt de opinia d-lui Carp, că noi 
nu avem să ne amestecăm în afacerile Europei, pentrucă, 
d-lor, situatiunea noastră este legată cu interesele Europei 
şi avem să jucăm un rol în Orient. Să nu credeţi că am căutat 
un bil de indemnitate, nici că s'a făcut fuziune între partide. 
Fiţi sigur, d-le Carp, că vă rămân şi Beizadeaua și d-l 
Boerescu și toţi, nu vi-i luăm. Opoziția şi fiecare partid va fi 
la locul său, dar nu s'a scăpat ţara niciodată şi nici de astă- 
dată prin mijloace interesate. Fiţi siguri că, dacă am putut 
să ne unim în faţa unei nevoi, am făcut-o fiindcă am fost 


SEPTEMVRIE 1878 TRATATUL DE PACE DIN BERLIN 109 


toţi animați tot de acelaş sentiment, a face un act înaintea 
Europei şi sper că şi onor. d. Carp și onor. d. lepureanu 
şi d. Sturdza vor face acest sacrificiu al pasiunilor pentru in- 
teresul naţiunii şi vor vota moţiunea majorităţii comisiunii 
Senatului. 


Se închide discuţia. 


(Mon. Of., 1878, pag. 5581, col. 3; pag. 5582, col, 1—3; pag. 5583, col 1—3). 


Camera, 30 Septemvrie 1878. 


Se discută în continuare proiectul Comisiunii alese pentiu a formula o 
încheiere în privinţa stipulatiunilor Tratatului dela Berlin relative la România. 

Discutiunea e foarte animată ; unii sunt pentru convocarea Camerii de revi- 
zuire, de oarece numai ea poate decide într'o chestiune aşa de gravă; alții, 
din potrivă, fiindcă ar fi să se dea un vot de blam acestei Camere care n’ar 
putea face altceva decât să se supună hotăririlor Congresului de la Berlin 
şi deci să cedeze Basarabia Rusiei. Printre cei cari susţin convocarea Camerii 
de revizuire este şi T, Maiorescu; el mai cere ca să se şteargă din Consti- 
tutie art. 7. privitor la Evreii din România, articol care a determinat orga- 
nizatia Evreilor din Apus să protesteze împotriva Românilor și să-i prezinte 
într'o lumină defavorabilă, Se fac propuneri să nu se anexeze Dobrogea la 
România. 

I. C. Brătianu se impotriveşte modificării art. 7 din Constituţie. Convo- 
carea Camerii de revizuire nu se poate face, câtă vreme este armată străină 
în ţară, Cere adunării să se supună hotăririlor Congresului din Berlin şi 
să nu refuze anexarea Dobrogei la România, căci ţinutul ce ne revine este 
de un mare interes pentru ţara noastră. 


I. C. Brătianu: D-lor, îmi permiteti, până a nu începe cu- 
vântarea mea, să protestez contra cuvintelor d-lui Maiorescu, 
că această cameră s'a anihilat, adică a fost complezentă 
pentru mine. O singură dată această Cameră, o recunosc, 
a făcut poate ceeace n'ar fi trebuit să facă, însă pentru că am 
rugat-o eu, a făcut aceea ca domniile-lor, foștii miniștrii, să 
nu fie trimiși înaintea Curţii de casaţie. (Aplauze prelungite). 
Atâta a fost complezenta Camerei către mine; încolo n'a 
fost decât fidelă executoare a vointii națiunii. 


110 ION C. BRĂTIANU ACTE SI CUVÂNTĂRI VOL, IV 


D-lor, când am auzit ce zicea onor. d. Ionescu, n'am fost 
nici de cum surprins. Spuneă că d-sa recunoaşte cele bisericeşti 
şi a venit să ne facă o comparatiune bisericească. In adevăr, 
ştiam că d-sa cunoaşte foarte bine canoanele, preceptele şi 
chiar dictoanele bisericești şi de aceea zic că nu m'a surprins 
de loc, când dela început şi până la finele discursului d-sale, 
s'a conformat în privinţa noastră acelui dicton care zice că 
Dumnezeu lovește tare pe acel pe care îl iubește, sau cum 
zice francezul: Qui aime bien, châtie bien. D. Ionescu întot- 
deauna ne-a făcut această onoare, fiindcă ne iubeşte mult; 
întotdeauna ne sgudue, ne loveşte. Așa ne-a făcut la 1866, 
la 1868; ştiu că aceasta îi vine din iubirea cea mare ce are 
pentru noi. Când însă am văzut pe d. Maiorescu că vine şi 
ne face imputări de ce răspundem la acuzările personale 
ce ni se fac, am fost surprins şi surprins de două ori, 
dar când l-am auzit că noi am angajat ţara și că noi trebue 
să o desangajăm, atunci am tresăltat de bucurie, căci am 
crezut a vedea în fiul lui Maiorescu pe tatăl său, pe care de 
când eram copil și până a murit nu am încetat de a-l stima 
şi a-l iubi. Sub orice regim şi în orice condițiuni, deşi de 
multe ori bârfit de multi, nu a făcut decât să servească na- 
fiunea şia inspirat pe scolarii săi din România-Mică cu focul 
său patriotic. 

Când însă am văzut pe d. Maiorescu-fiul cu alte sentimente, 
m'am întristat şi am fost surprins pentru a doua oară, căci 
aşi fi voit să iubesc în fiu pe tatăl. Când am văzut pe d. Ma- 
iorescu zicând că guvernul a angajat ţara şi tot guvernul 
trebue să o desangajeze, atunci am tresăltat de bucurie 
şi atunci mi-a venit să cer cuvântul ca să zic: Aşa este, 
trebue să desangajăm ţara şi în urmă puteţi chiara ne tri- 
mite înaintea Curţii de Casaţiune; cred că am dat destule 
dovezi că noi suntem din aceia care zic: Piară chiar nu- 
mele nostru, numai să scape ţara. (Aplauze). 

„ Când însă am văzut pe d. Maiorescu că, în loc să se ţină 
pe tărâmul patriotic pe care apucase, vine şi ne face acele 
acuzări pe care le-aţi auzit, încriminându-ne de ce nu am 
pus chestiunea israelită în Congres, care lucru dacă l-am 


BEPTEMBRIE 1878 TRATATUL DE PACE DIN BERLIN 111 


fi făcut, d. Ionescu sunt sigur că ar fi fost cel dintâi a ne 
acuza, atunci, zic, mi-a pierit cu totul iluziunea plăcută ce 
Începusem armi face de d. Maiorescu-fiul. 

Da, d-lor, nu am voit să punem chestiunea israeliților în 
Congres, pentrucă nu am voit să se deschidă acolo această 
chestiune și tocmai prin noi ; şi când am aflat că alţii aveau să 
o suleveze, am luptat din toate puterile noastre ca să nu se 
introducă această chestiune în Congres. Cu toate acestea, 
alianţa israelită, care a devenit o asociatiune puternică, era 
reprezentată la Berlin prin cei mai iluştri șefi ai săi. Am intrat 
în vorbä cu aceşti reprezentanţi, am discutat cu dânşii şi 
când vorbea adineauri d. Maiorescu, mi-a adus aminte de 
fineţea si de tertipurile lor. (Aplauze). 

Ei bine, onor. d. Maiorescu, ai vorbit d-ta cu inimă romä- 
nească ? Voesti d-ta să pui Camera şi ţara într'o pozitiune 
falsä înaintea Europei? Vom discuta. Mai întâi, permite- 
tiimi să răspund la oarecare acuzări ce mi se fac mie personal. 

Am fost acuzaţi că noi știam că Rusia voia săia Basarabia, 
că, aceasta fiind o dorinţă constantă a Rusiei, nu ne era per- 
mis nouă să nu o cunoaştem. 

Apoi, d-lor, de ce am luptat noi luni întregi ca să punem 
în conventiunea dela 4 Aprilie acele cuvinte de respectarea 
întegrităţii teritoriului? Tocmai pentru că ştiam, nu de 
acum dela acest război, ci de mai înainte, că de mult Rusia 
doria să pună iar mâna pe Basarabia. 

In ziua când mi s'a propus oficial de acei cu cari am tratat 
convenfiunea, despre pierderea Basarabiei, m'am adresat către 
comitele Ignatiev, singurul om care m'a înşelat în viaţa 
mea și mira răspuns că nu este în intentiunea Rusiei de a ne lua 
Basarabia si cu lacrămile în ochi m'a asigurat că nu se va 
întâmpla aceasta. Atunci m'am sculat şi i-am strâns mâna. 

Dar vedeţi d-voastră că noi nu am contat numai pe 
sentimente, pe lacrămi și pe promisiuni verbale, ci am luat 
şi precautiunea de a pune în conventiune un anume articol 
pentru integritatea teritoriului nostru. Prin urmare, vedeţi 
că noi ştiam şi ne temeam că Rusia voia să ia Basarabia. 
Dar ce voiati să facem mai mult? Asi dori ca acei cari ne acuză 


112 ION C. BRĂTIANU ACTE SI CUVÂNTĂRI VOL. IV 


că am făcut conventiunea, că am trecut Dunărea şi nu ştiu 
mai ce, să ne spună ce ar fi trebuit să facem? 

Cel puţin să ne-o spună astăzi, dacă nu ne-au spus-o atunci 
când erau datori să ne-o spună, dacă în adevăr erau Români. 
Ne ziceti acum că trebuia să mai fi făcut o a doua con- 
ventiune la trecerea Dunării, cel putin ca să fiavut onoarea 
de a vedea numele Domnitorului României alături cu al Im- 
păratului Rusiei pe acea conventiune. Dar oare aceasta ne-ar 
fi asigurat mai mult posesiunea Basarabiei? Eu n'am auzit 
până acum ca un tribunal, un judecător să fi zis vr'odată 
cuiva : ai făcut greșeală că ai luat numai un zapis pentru 
acelaş lucru : trebuia să iei două sau trei si nu înţeleg că 
mulțimea zapiselor ar face să le respecte pe acela care mai 
d'inainte e hotărît a nu se ţine de ele. Dar onor. d. Maiorescu 
a zis: aţi voit cu ori ce pret să dati oştirea noastră Rusilor 
şi ei n'au vroit să o primească decât când s'au aflat în nevoie. 
Onor. d. Maiorescu este unul din membrii cei mai autorizaţi, 
din capii cei mai inteligenţi ai unui partid care e în luptă cu 
noi şi nu înţeleg cum tocmai dela d-sa, care cunoaşte atât 
de bine situatiunea de atunci, tocmai dela d-sa să ne vină 
o asemenea acuzare. 

Căci ce ne cerea, ce voia Rusia? Voia nu ca armata noastră 
să aibă individualitatea ei, ci ca armata noastră să fie în- 
globată în cea rusă, să se facă ceeace s'a făcut şi alte däti. 
Apoi, d-lor, ziarele d-voastră, celor cari ne faceţi astăzi o 
asemenea acuzare, ce ziceau? Noi voiam să păstrăm indi- 
vidualitatea armatei noastre şi d-voastră voiati tocmai ceeace 
cereau Muscalii, ca să le dăm o parte din oștirea română, 
să o înglobeze în armata lor. Noi n'am consimţit la cererea 
Rusilor şi am luptat luni întregi până când am găsit momentul 
ca ei să primească o condiţie, pe care nu o primiau la în- 
ceput; dar onor. d. Maiorescu, care arată atâta inimă pentru 
soldatul român, aşi dori să aibă aceeaş inimă și pentru ţara 
întreagă, căci atunci nu ar face ceeace a făcut astăzi. D-sa 
mă întreabă care au fost rezultatele sacrificiilor noastre? 
Ei, d-lor, numai cineva căruia îi lipsește inima de Român 
poate să facă o asemenea întrebare; nu a trăit cu ţara, nu 


SEPTEMVRIE 1878 TRATATUL DE PACE DIN BERLIN 113 


a trăit cu Europa acel care întreabă, care au fost rezultatele 
bravurii armatei noastre. (Aplauze generale). Europa în- 
treagă ne-a admirat şi ne-a aplaudat; pe oriunde m'am 
dus, nu numai amicii noştri, dar şi adversarii mi-au zis: Vous 
avez débuté brillamment (ati debutat într'un mod strălucit), 
ati luat o pozitiune în Europa, de care mai curând sau mai 
târziu Europa nu poate să nu vă ţină seamă. (Aplauze), 

Ne întrebaţi pentru ce au murit soldaţii români? Dar 
ati fi voit d-voastră ca și de astădată Românii să fi servit 
de ţopari Rușilor? Şi nu vă pare mai bine că au împărțit 
gloria cu dânşii pe câmpul de război? D-lor, drapelul ro- 
mân a mers cu individualitatea sa proprie pe câmpul de 
luptă şi armata română a luat parte pe jumătate în solutiunea 
chestiunii Orientului. (Aplauze). Ei, d-lor, noi Românii, cum 
ziceam şi d-lui Carp în celalalt corp, noi Românii, fiindcă 
Dumnezeu nea lăsat în Orient, nu putem să ne deslipim 
de Orient, suntem o putere orientală şi vom căuta să ne 
păstrăm o pozitiune demnă, mare și la care să se intereseze 
tot Orientul şi să ne binecuvinteze Occidentul. (Aplauze). 

D-lor, am trecut în viaţa mea politică prin multe vicisi- 
tudini şi prin multe nenorociri, dar niciodată şi nicăieri nu 
m'am simţit mai nenorocit de cum am fost la Berlin; şi 
cu toate că am fost în pozitiunea cea mai nenorocită, însă 
n'aș fi preferit să o schimb cu aceea a unora dintre pleni- 
potentiarii dela Congresul din Berlin, fiindcă cel putin nu 
am fost silit să fac ceva în contra constiintii mele, ca unii 
din plenipotentiari. Pacea se impunea Europei, toţi au fost 
siliţi să-şi plece capul şi să-și înece orice durere, orice amor 
propriu. 

Ei, d-lor, dacă onor. d. Maiorescu venia și zicea: guvernul 
ne-a angajat şi noi nu avem decât cu unanimitate să con- 
simțim la ceeace guvernul ne-a angajat; si pe urmă după ce 
se va face votul acela, în unanimitate să ne dea în judecată, 
să ne trimită la Curtea de Casaţiune, atunci îl înţelegeam şi 
mă uniam cu d-sa. 

Dar când vine d-lui să spună că noi cu asemenea mjiloace 
înșelăm Europa, că noi cu asemenea mijloace facem un act an- 


8 


114 ION C. BRĂTIANU ACTE ŞI CUVÂNTĂRI VOL, IV 


ticonstitutional, l-aş întreba mai întâi de toate, care este 
actul nostru anticonstitutional? Sunt fericit că d. Maio- 
rescu, fost ministru al cabinetului d-lui Lascar Catargiu, care 
a fost dat în judecată de votul aproape unanim al Camerei, 
pentrucă dela început până la sfârşit n'a făcut decât să calce 
Constitutiunea, sunt fericit că d-sa vine astăzi să se facă 
profesor de constitutionalism. (Aplauze prelungite). 

Dacă persoana noastră, dacă ființa noastră la guvern pre- 
ocupă pe d. Maiorescu, zică d-sa că votul de astăzi, care 
este pentru ţară, iar nu pentru minister, nu-l putem da decât 
cu unanimitate, unească-se și d-sa a forma această unanimi- 
tate și noi a doua zi ne ducem de pe această bancă. 

Dar d. Maiorescu nu zice așa, d-sa nu numai că-și face 
toate rezervele, dar zice că aceea ce facem este anticonstitu- 
tional, că mistificăm Europa. Ce este aci anticonstitutional ? 
Inţelegeam să zică aceasta dacă ar fi fost vorba de un tratat pe 
care noi l-am fi încheiat cu una sau mai multe puteri străine, 
căci negreşit atunci era nevoie de un proiect de lege. Dar 
în cazul de faţă este un tratat făcut de puterile cele mari ale 
Europei, tratat în care unele articole ne privesc pe noi şi 
altele nu, unele articole care ne fac nouă o obligatiune amară, 
grea, tratat în faţa căruia trebue să ne supunem. Ce avem 
dar să facem noi? Camera aderă, consimte, autoriză sau nu 
pe guvern de a se conforma acelui tratat? Ce poate fi de 
legiferat aci? Avem ceva a pune dela noi? Avem un tratat 
care este a se face între România şi alte puteri? Nici de cum. 
Este un tratat făcut de Congresul european, pe care nu 
putem să-l mofidicăm şi în privinţa căruia nu putem lua 
altă rezolutiune decât că ori să primim ori să nu-l primim. 

Onor. d. Maiorescu zice că această rezolutiune a noastră 
în privinţa Tratatului de la Berlin nu poate să aibă o valoare 
constituțională. Patriotic este ca tocmai d-sa, care ştie că 
nu toate puterile ne sunt amice, să ia o asemenea atitudine 
şi să dea tocmai d-sa inamicilor noștri argumente că nu 
am urmat într'un mod regulat, într'un mod corect? 

Onor. d. Maiorescu zice că noi ne-am angajat, pare că noi 
am fi avut aface cu niște puteri asiatice. D-sa ştie că toate 


SEPTEMVRIE 1878 TRATATUL DE PACE DIN BERLIN 115 


puterile europene, afară de Rusia, au guverne constitu- 
ionale. 

Apoi dacă niște simpli contraccii sunt presupuşi că ştiu 
legile ţării unde au luat ceva întreprinderi, cum credeţi 
d-voastră că guvernele celorlalte puteri nu apreciază însem- 
nătatea cuvântului, când guvernul nostru a zis că el va con- 
sulta Corpurile Legiuitoare în privinţa Tratatului de la Ber- 
lin? Noi vorbim cu puterile civilizate, dela care am luat regi- 
mul constituţional; ele ştiu ce va să zică acea declaratiune 
a noastră, fără să aibă nevoie de lectiunile constituţionale 
ale d-lui Maiorescu, ele ştiu că puterea executivă nu leagă 
decât în ceeace are o deplină autorizare, de a încheia în mod 
definitiv. 

Când d. Maiorescu ne-a întrebat care este opiniunea 
noastră, noi am răspuns dela început că noi credem că 
trebue Camerele să primească dispozitiunile Tratatului de la 
Berlin, trebue să ne autorize să le punem în lucrare. Ce altă 
declaratiune mai clară mai voiește d-sa? Dar zice d. Maio- 
rescu că noi vam legat mâinile. Nici de cum, d-lor, aveţi 
toată libertatea a lua orice deciziuni veţi voi. Noi însă vă 
declarăm că dacă d-voastră veţi lua o altă deciziune decât 
aceea ce noi credem că e în folosul ţării, atunci ne vom re- 
trage si ferice pentru d. Maiorescu că va veni d-sa să ne ia 
locul. 

Noi dar vam spus opiniunea noastră din capul locului. 
Îndată ce am ajuns în Bucureşti și am văzut care sunt dispo- 
ziţiunile generale în Europa în privinţa noastră, îndată am 
depesat agentului nostru de la Berlin, care ne întreba ce are 
de gând să facă ţara. Şi i-am zis că ţara este în doliu, du- 
rerea este mare, decât sunt încredinţat că ea va şti să-şi 
biruiască durerea, precum ostirea a biruit pe inamic pe câm- 
pul de război. Aceasta este credința mea, pe care o spun 
la toţi: că ţara are destulă minte și destul patriotism ca să 
se supună voinţii Europei. (Aplauze). Cu aceasta am legat 
Camera? Cu aceasta am prejudecat chestiunea? Cu aceasta 
noi ne-am angajat în ceva? Am spus numai opiniunea 
noastră și când Camerele se vor pronunţa altfel, noi nu vom 


116 ION C. BRĂTIANU ACTE SI CUVÂNTĂRI VOL. IV 


mai putea rămâne pe această bancă, fiindcă nu am mai fi 
fidela expresiune a d-voastră. Dar noi nu am legat întru 
nimic Camera și aceasta o ştiu toate Puterile Europene, de la 
care noi am învăţat constitutionalismul, iar nu ele de la noi. 

Prin urmare, d-lor, noi avem nevoie de un vot al d-voastră 
în privinţa Tratatului din Berlin, fie acel vot da sau ba. 

Dar zice onor. d. Maiorescu: ne asiguraţi d-voastră 
că toate Puterile, nu numai Austria, ne vor recunoaşte in- 
dependenţa ? Fiindcă celelalte Puteri, zice d-sa, nu ne re- 
cunosc independenţa până nu vom executa pe deplin, în 
toate clausele sale, Tratatul de la Berlin. Zicând aceste cu- 
vinte, d-sa are aerul de a arăta că acolo este ceva perfid, 
ceva anormal, care trebue să deştepte grijile noastre. Austria 
şi Rusia, Puteri limitrofe cu ţara noastră şi care au bărbați 
înţelepţi în capul afacerilor, au recunoscut deja independenţa 
noastră. Austria încă a făcut mai mult decât Rusia, ea a re- 
cunoscut cea dintâi Domnitorului nostru titlul de Alteță 
Regală şi a trimis îndată plenipotenţiar pe unul din bărbaţii 
cei mai distinși ai diplomaţiei sale. Pentru ce? Fiindcă sunt 
bănueli în Europa că Austria nu vede cu ochi buni înfiin- 
fându-se o Românie puternică și ea a voit să arate Europei 
că este de interesul ei ca Românii să fie independenţi și pu- 
ternici, să nu se opună la desvoltarea și întărirea lor. 

Cine acum ne interesează mai de aproape pe noi? Negre- 
şit că aceștia nu pot fi decât vecinii noștri, cu cari suntem 
mai mult în relatiuni. Ei bine, Austria și Rusia s'au grăbit 
a ne recunoaşte independenţa. Sper că exemplul dat de aceste 
două Puteri are să fie numai de cât urmat şi de celelalte, dacă 
nu se vor găsi Români, cum a fost d. Maiorescu, cari să 
vină să dea pretexte străinilor de a ni se opune. Eu am de- 
clarat la mai mulţi diplomaţi că ași fi foarte fericit de onoa- 
rea ce ne-ar face ca să ne trimită cât se poate mai mari ple- 
potentiari, căci până în fine sunt încredințat că au să ne 
recunoască independența, mai curând sau mai târziu. Nu- 
mai să nu le dăm noi pretext să fie în contra noastră. Dacă 
noi am declara că nu ne conformăm Tratatului dela Berlin, 
atunci negresit că am fi priviţi în toată Europa ca un element de 


SEPTEMVRIE 1878 TRATATUL DE PACE DIN BERLIN 117 


turburare. Dar când noi ne vom împlini toate obligatiunile 
puse de acel tratat, nu vom mai avea să ne fngrijim de vii- 
torul națiunii. 

Eu am zis-o şi o repet: când mă întreba la Berlin ce am 
să zic Românilor : le voi zice că acum nu avem să ne mai 
luptăm afară; că ne vom întări înăuntru; vom desvolta 
aci toate forţele noastre, toate resursele noastre, ca să răs- 
pundem la credinţa ce Europa are în noi că suntem un po- 
por civilizator, care nu se mai preocupă azi decât dea 
asigura libertatea Dunării, că voim să fim un element de or- 
dine şi să servim de exemplu celorlalte popoare din Orient. 
(Aplauze). 

D-lor, ni s'a cerut să facem declaraţiune, Declaratiunea 
am făcut-o, părerea noastră și convingerea noastră e că 
ţara trebue să se supună, să se conforme dispozitiunilor Tra- 
tatului de la Berlin şi d-voastră aţi văzut efectele acestei 
declaratiuni, căci tocmai aceea ce zice d. Maiorescu că o 
țară care este ocupată de armate striine este o ţară neno- 
rocită, tocmai aceea am voit noi cu purtarea noastră, care 
d-sa zice că este foarte dibace, poate, dar este leală şi de aceea 
are lumea încredere în noi, tocmai aceea cu purtarea noastră 
am voit să înlăturăm şi d-voastră aţi văzut de unde Bucu- 
restii era plin cu armată rusească, acum mai că nu se văd 
deloc Ruși în Bucureşti şi deşi ei au dreptul virtual de a trece 
pe aci, însă vedeţi că nu mai fac uz de acest drept; si apoi 
toată lumea le-ar fi zis: la ce mai staţi în România, când 
ea execută Tratatul dela Berlin, când ea își trimite armata 
pe acasă? Ei, d-lor, noi am făcut tot ce trebuia şitot ce ne 
era în putinţă să facem, ca să uşurăm ţara de armatele 
străine. 

Nu suntem în pozitiunea d-lui Thiers, si nici nu avem 
pretentiunea de a fi ca dânsul, dar cu mijloacele ce avem, 
dacă Rusia ne-ar fi cerut nu ştiu câte milioane, sunt sigur 
că România le-ar fi dat cu multă bunăvoință, dar nu ne cere 
milioane, ci ne cere cu totul altceva. Ei, d-lor, noi am în- 
tâlnit pe plenipotentiarii Europei si am cerut dela toţi ca să 
stăruiască să ne golească ţara, fiindcă la noi au intrat prin 


118 ION C. BRĂTIANU ACTE ȘI CUVÂNTĂRI VOL. IV 


o conventiune şi au intrat numai pentru a face război. As- 
tăzi este pace şi nu au cuvânt ca să mai treacă pela noi, 
ci să se întoarcă pe mare. Congresul n'a voit să ne dea nici 
un răspuns și a decis ceeace aţi văzut. Atunci noi am zis: 
după ce ne-aţi luat Basarabia, cel putin ceeace ne mai ră- 
mâne este al nostru? Este casa noastră? Recunoasteti a- 
ceasta ? Apoi, cum aţi dispus d-voastră intrarea şi șederea 
străinilor în casa noastră? Răspunsul a fost: „nous n'avons 
pas pu faire autrement” Ei bine, cu înţelepciunea noastră 
vom face, cum am făcut până acum, ca această ocupatiune 
şi trecere să se sfârșească cu o oră mai înainte pentru ţara 
noastră şi cred că nici Rusia nu mai are interes să ocupe ţara 
şi văd chiar că-şi ridică podurile de pe Dunărea de sus. 
Onor. d. Maiorescu ne-a zis: dar cum în Senat aţi pri- 
mit transactiunea ca să aduceţi o Constituantă? Mai întâi 
că oamenii cari nu trăiesc în văzduhuri, știu că un om și 
mai cu seamă un guvern, o ţară, nu poate să trăiască, decât 
prin transacţiuni de toate zilele, prin concesiuni reciproce, 
Dar să vedem dacă aci este o concesiune şi dacă aceea ce 
zice Senatul să se cheme o Constituantă pentru rezolvirea 
chestiunii israeliților nu este ceva drept, să vedem dacă pu- 
tem noi s'o rezolvăm în altfel, când este un articol în Con- 
stitutiune şi când trebue Cameră de revizuire. Apoi, d-le Maio- 
rescu, nu aveţi nevoie să ne faceţi această imputare. Ce? 
Noi nu suntem pentru Camera de revizuire? Dar dacă tre- 
bue să ne conformăm cu Tratatul de la Berlin, cum putem 
să nu chemäm Constituanta ? Şi noi o voim ca și d. Maio- 
rescu ; şi guvernul și Camera nu iau alt angajament decât să 
prezinte această chestiune Camerei de revizuire. D. Maio- 
rescu este român şi d-sa ar fi putut să înţeleagă ceeace a zis 
d. Kogălniceanu şi ce am zis noi la Berlin, după ce pleni- 
potentiarii s'au pronunţat; le-am zis la toţi: d-lor, ne-ati 
umilit, este o durere pentru noi, decât nu veţi pretinde să 
o rezolvăm îndată, căci trebue să o rezolvăm printr'o Con- 
stituantă, trebue să o rezolvăm conform legilor şi Constitu- 
ţiunii noastre. Si nu puteţi să aveţi pretentiunea ca îndată 
să facem Constituanta, fiindcă este ocupatiune străină în 


SEPTEMVRIE 1878 TRATATUL DE PACE DIN BERLIN 119 


țară şi vă întreb pe d-voastră dacă, având o ocupatiune, 
aţi face un apel la ţară pentru a forma o Constituantă? 
Căci totdeauna este o criză mare în ţară şi este foarte 
greu de a se pronunţa poporul şi de a se îndeplini toate 
acele formalitäti, pe care legile le cer. Ei bine, plenipo- 
tentiarii ne-au răspuns: noi nu voim să știm de legile 
d-voastră, nici de Constitutiunea d-voastră, vă cerem nu- 
mai ca îndată să puneţi în executare această chestiune. Ei 
bine, iată d-le Maiorescu, cum înţeleg Englezii, Austriacii, 
Francezii ca să executăm noi Tratatul de la Berlin. Dar noi 
trebue să pregătim tărâmul astfel, încât să alegem ceva 
ca să nu fim în pericol, ca să dăm dovadă Europei de o socie- 
tate, care nu numai că este puternică, dar este la înălțimea 
civilizatiunii moderne, iar nu să provocăm ceva care ar 
putea din contră să aducă o perturbatiune şi o pierdere 
pentru noi. 

Iată, d-le Maiorescu, de ce ne temem noi. Acum, cate este 
bănuiala d-voastră? Că noi, reprezentanţii partidei liberale, 
noi guvern ne-am teme să facem apel la ţară, că noi fugim 
de alegeri. 

D-lor, dacă noi am avea asemenea dispozitiuni, am fi nişte 
renegati și renegati fără nici un folos, fiindcă toată puterea 
partidului liberal este că el reprezintă voinţa ţării. (Aplauze). 

Prin urmare, nu poate fi vorba că ne este teamă de alegeri, 
dar ne-am făcut rezervele noastre ca să nu se cheme Consti- 
tuanta decât atunci când d-voastră şi guvernul vor vedea că este 
momentul de a se face apel la ţară, că este momentul ca să 
se poată face ca ţara să se pronunţe în toată libertatea și 
fără nici un pericol. (Aplauze). 

Apoi, d-lor conservatori, din cari unul ne ziceţi astăzi 
chiar că voim să pescuim în apă tulbure, am onoare a vă 
spune că noi suntem conservatori şi d-voastră revolutio- 
nari — şi ce revoluționari ! De cea mai rea specie, fiindcă pu- 
neti în pericol națiunea chiar, iar nu numai libertăţile ei. 
Si vă mai declar că, precum am făcut întotdeauna, tot 
aşa nici acum nu vom face nici un pas decât conform legi- 
lor şi Constitutiunii ţării şi nu vom executa decât aceeace 


120 ION O. BRĂTIANU ACTE ŞI CUVÂNTĂRI VOL. IV 


Puterea legiuitoare şi Camerele de revizuire, când vor veni, 
vor decide și nu vor veni decât conform Constitutiunii. Si 
atunci, când va fi cea mai mică deosebire între Cameră si 
opiniunile noastre, între ţară și noi, atunci ne vom duce a- 
casă și nu vom mai sta pe această bancă. 

D-lor, permiteţi-mi să zic câteva cuvinte asupra chestiunii 
Dobrogei, începând prin a vă spune că până acuma nici unui 
străin nu i-a venit în gând că se va găsi un Român care să 
fie contra luării Dobrogei. 

D-lor, Tratatul de la Paris ne-a dat Basarabia, pentrucă 
Impăratul Napoleon si toţi oamenii săi de stat dobândiserä 
încredințarea că Românii au într'înșii puterea de a se des- 
volta și a deveni bulevardul cerut al Orientului. De aceea 
ni s'a dat o bucată a Basarabiei cu delta Dunărei; din ne- 
mernicia oamenilor cari erau pe atunci la putere, mai ales 
în Moldova la care se alipise delta, unde în capul guvernu- 
lui era un străin, Vogoride, s'a pierdut şi am rămas cu Basa- 
rabia fără apă. Noi nu am avut nici un peticel, nici chiar 
dreptul de a pescui în canalul care despärtea Dobrogea de 
insulele din Dunăre; gâştele din ţară chiar erau prinse de 
Turci de pe apă. Ei bine, noi ne-am prezentat înaintea Con- 
gresului dela Berlin și am lucrat nu numai pe lângă toţi 
plenipotentiarii Puterilor, ci şi pe lângă toți oamenii cari 
puteau să aibă o înrâurire asupra lor. Către Rusia ne pre- 
zentam cu dreptul nostru ab antiquo şi-i zicem: Basarabia 
nici odată nu a fost a voastră, ci a noastră şi fără drept 
ne-aţi luat-o și înainte ca şi acum, călcând angajamentele 
formale pe care le-aţi luat; iar Europei îi ziceam că Basarabia 
e un interes european să fie în mâinile noastre. Căci atunci 
când te adresezi la oameni de stat, nu e chestiune nici de sen- 
timente, nici de afecţiuni, nici chiar de nenorocirea care poate 
te isbeşte, e chestiunea numai să fie un interes care să-i 
privească direct şi pe ei. Libertatea gurilor Dunării era de 
un interes european si mai ales de un interes direct german 
şi austriac. Fiţi încredinţaţi, d-lor, că niciuna din puteri n'a 
dat Basarabia cu bucurie Rusiei, dar toate au făcut prin 
darea ei un sacrificiu pentru pace; fiindcă, după cum v’a 


SEPTEMVRIE 1878 TRATATUL DE PACE DIN BERLIN 121 


spus foarte adevärat colegul meu, de câte ori plenipoten- 
tiarii vorbiau de vr'o concesiune oarecare, Puterile le räs- 
pundeau : v'am dat destul, v'am dat Basarabia. Ne-a luat 
dar Europa Basarabia, dar ne-a dat Dobrogea. După cum 
sa zis, au avut acest simfämânt de delicatetä toate Pute- 
rile şi nu au zis că ne-o dau ca schimb, ci fiindcă tin la li- 
bertatea navigatiunii Dunării. Şi în adevăr că fără a poseda 
un țărm al Dunării, noi nu putem avea în posesiune gurile 
Dunării. Ne-a dat dar Europa Dobrogea, ca să fim riverani, 
ne-a dat gurile Dunării şi ne-a dat chiar Insula Şerpilor, 
pe care a adaus-o pe urmă şi, dându-ne acestea toate, Eu- 
ropa a arătat temerile sale pentru libertatea Dunării si asi- 
gurările ce vede în privinţa aceasta, dându-ni-le nouă. 
D-voastră însă ziceti : da, dar are să vină Rusia să voiascä 
a trece prin Dobrogea şi are să ni-o ia pentru aceasta; si 
pe când se zicea aceasta, un altul a adăugat: de ce s'o mai 
luăm, dacă are să ne-o reia Rusia? Dar, neluând-o, oare 
străinii nu au să ne zică cu drept cuvânt: Basarabia pu- 
teatisä o apärati mai bine? Ce ar putea să răspundă la o ase- 
menea obiectiune acei ce se opun la luarea Dobrogei? Nimic 
serios, căci în adevăr, nu este de tăgăduit că Basarabia, pe 
care o pierdem, n'are hotare care să poată fi apărate cât de 
puţin contra unei invaziuni, este un câmp deschis impo- 
sibil de apărat. Tot aşa este și cu Dobrogea care este des- 
pärtitä de Rusia prin cel mai mare fluviu al Europei si prin 
Mare? Nu, Dobrogea evident este mult mai apărată natural 
în contra invaziunilor decât Basarabia. Prin urmare, dacă 
zicefi că nu putem apăra libertatea Dunării fără a avea Basa- 
rabia, mult mai lesne de cucerit, cum puteţi să sustineti că 
nu o putem apăra având Dobrogea, mult mai uşor de apă- 
rat decât Basarabia? Si apoi, d-lor, nu pierdeţi din vedere 
că atunci când Rusia va voi a ne lua Dobrogea, spre a se 
face stăpână pe gurile Dunării, niciodată noi nu vom fi sin- 
guri spre a apăra Dobrogea şi gurile Dunării, conditiunile 
vor fi cu totul altele atunci decât astăzi. Europa şi-a păstrat 
comisiunea dunăreană, a luat toate garanţiile posibile pentru 
libertatea Dunării, a dovedit cu aceasta interesul mare ce-l 


122 ION C. BRĂTIANU ACTE SI CUVÂNTĂRI VOL. IV 


are pentru libertatea navigaţiunii pe acest fluviu, şi prin 
urmare nu vor putea niciodată Muscalii să ne ia Dobrogea, 
gurile Dunării, decât printr'un război mare. Nu uitaţi că 
tocmai din acest punct de vedere, Europa ne-a dat loc în Co- 
misiunea Dunăreană. Acesta e încă un argument în contra 
acelora ce nu voiesc să primim Dobrogea. Dacă acei domni 
nu voiesc a lua Dobrogea, fiindcă nu o să putem s'o ţinem, 
apoi delta Dunării, care ni s'a dat, cum os'o păstrăm si fără 
Basarabia şi fără Dobrogea? Atunci, ce voiti D-voastră? 
Să ne închidem aci de toate părţile, să ridicăm un zid slavic 
de toate părţile în jurul nostru? Alte naţiuni fac războaie 
crâncene să aibă sau gurile unui fluviu sau o mare și noi 
pentru amândouă să refuzăm de a le avea? Aceasta ar fi ca 
să afirmăm că suntem cei mai nemernici din toată lumea. 
(Aplauze). Inţeleg că am refuzat să cedăm Basarabia, fiindcă 
n'am voit să ne facem vânzători ai pământului străbunilor 
noştri. (Aplauze). N'am voit să facem aceasta cu nici un 
preţ, cu toate că ni s'a zis că dacă primim schimbul, ne va da 
oricât vom vrea din Bulgaria. Ni s'a zis: cereti oricâte mi- 
liarde dela Rusia : „elle doit vous les payer” și eu am răspuns, 
dimpreună cu colegul meu, că banii îi fac oamenii vrednici, 
dar pământul strămoșesc nu se poate face. (Aplauze). Dar 
noi am exagerat: am spus că nu putem să păstrăm Do- 
brogea fără Basarabia şi nu voim să luăm această răspundere 
înaintea Europei, care poate într'o zi va cere socoteala ace- 
lor cari au dat Basarabia, nu am voit să ne facem complici ; 
noi am lăsat Europei răspunderea aceasta. Dar după ce Eu- 
ropa a luat asupra sa toată răspunderea, să venim noi astăzi 
şi să nu primim Dobrogea, ar fi de a ne arăta că suntem ne- 
mernici, fiindcă, după cum am zis şi în Senat: Cum? Pă- 
mântul acela care este între mare şi între cel mai mare flu- 
viu al Europei, la care râvneşte toată lumea, noi să zicem 
că n'o să-l putem stăpâni, tocmai noi ai căror strămoși au 
vărsat acolo şiroaie de sânge, căci Dobrogea a fost pământ 
roman şi tocmai mai pe urmă a devenit câmp deschis tuturor 
invaziunilor, care au năvălit din Asia. Acesta ar fi putut 
să fie un argument, dar timpul năvălirilor barbare a trecut; 


SEPTEMVRIE 1878 TRATATUL DE PACE DIN BERLIN 123 


astăzi nu mai este teamă că are să vină o invaziune a barba- 
rilor din Asia, fiindcă ei astăzi sunt sclavii popoarelor civi- 
lizate din Europa, ai Rusiei si ai Engliterei. Astăzi nu poate 
să fie vorba decât de o cucerire regulată a unei puteri euro- 
pene. Eu întrebam odată pe agentul rusesc, pe baronul Of- 
fenberg asupra acestei temeri şi-mi zicea : „Noi să vă luäm? 
Dar nu avem pământ destul?” Atunci am zis : Incep să bă- 
nuiesc, că nu este nici un om în lume care să zică: Nu-mi : 
da, Doamne! Spuneam că România, devenind stăpână pe 
gurile Dunării, reprezintă acolo un interes european şi dacă 
veţi încerca, ati vedea Europa în picioare, fiindcă gurile Du- 
nării nu le poate lăsa nici odată Europa să cadă în stăpânire 
rusească. Eu nu pot să împărtășesc sentimentele d-lui 
Ionescu, care făcea apel la generozitatea Rusiei, eu nu am 
credinţă în sentimentele de generozitate ale guvernelor, nici 
ale naţiunilor, ci numai în interesele lor şi cu toate că Prin- 
cipele de Bismarck a zis că gurile Dunării nu sunt de un in- 
teres german, totuși poporul german răspunde din contra, 
fiindcă gurile Dunării sunt de un interes capital pentru Ger- 
mania şi această idee o împărtăşește chiar si Principele de 
Bismarck, dar a trebuit s'o ascundă un moment, pentru sco- 
puri politice, în interesul păcii. Gurile Dunării sunt mai ales 
pentru Austria de un interes cu totul particular și noi sun- 
tem santinela apărătoare a gurilor Dunării. Așa dar, să fim 
bărbaţi, să fim cuminţi şi nu ne vomafla niciodată faţă în faţă 
cu o singură Putere, care ar voi să cucerească gurile Dunării. 

Ziceau unii oratori că noi trăim din iluziuni. Ei bine, dacă 
intelegeam aceasta, când Dobrogea era ţară turcească şi când 
credeam că Turcia este chivotul nostru şi că numai dacă 
ea va fi tare şi mare, noi putem să scăpăm. Intelegeam atunci 
să zicem ca să nu atingem Turcia; dar astăzi chiar Turcia 
se simte fericită că la gurile Dunării va vedea în noi un ele- 
ment, care nu ameninţă să-i ia nici Constantinopolul, nici 
Epirul. Dar se mai zice că Bulgarii au să ne facă război. 
Nu mai discut chestiunea că Dobrogea nu este ţară bulgă- 
reascä și că prin urmare Bulgarii nu au asupra ei nici un 
drept. Dar aţi studiat d-voastră Dobrogea? 


124 ION C. BRĂTIANU ACTE SI CUVÂNTĂRI VOL. IV 


In Dobrogea sunt niste colonii bulgäresti mai mici decât 
cum sunt coloniile din Basarabia, ceeace dovedeşte că po- 
pulatiunea principală a Dobrogei sunt Românii, iar nu Bul- 
garii, cari au venit mai târziu şi s'au aşezat aci ca nişte colonişti. 

Apoi dacă este așa, pentru ce nu v'a fost teamă de Bul- 
garii din Basarabia, cari erau mai numeroşi şi cari prin ad- 
ministrafiunea guvernului nostru constituţional sunt mai 
deştepţi şi dispun de mai multe mijloace materiale, mo- 
rale şi intelectuale? Ei bine, nimeni nu poate să spună că Bul- 
garii au să se scoale contra noastră, nimeni nu poate să spună 
că Dobrogea este bulgărească, nimeni nu poate să se gân- 
dească dec. că au să se ridice în contra noastră coloniile de acolo. 

Eu sunt încredinţat că nu va fi un singur bulgar, căruia 
să-i vină ideea să ne facă opozitiune, cel putin o opozitiune 
serioasă; poate să se găsească un om, doi din bulgari cari 
să încerce să scoale populatiunea, dar o rezistenţă serioasă 
să fiţi siguri că nu va fi. 

S'au adus de exemplu Herţegovina si Bosnia; apoi poate 
fi comparatiune între acestea şi Dobrogea? Situatiunea 
este oare aceeaş? Dovadă că nu va fi nici o rezistenţă, este 
că ei nu s'au opus Ruşilor, nu s'au opus nici Turcilor, cari 
i-au cucerit, şi nu s'au opus, pentru că sunt oameni care trăesc 
în câmpuri bogate şi au trebuintä de pace. Fiţi dar încredin- 
tati că în Dobrogea nu vom găsi nici o rezistenţă. Aveţi 
credinţă în bärbätia Românilor, că vor şti să facă o Românie 
liberă, dintr'o ţară care a fost a strămoşilor noştri, dintr'o 
țară bogată care ne asigură de gurile Dunării. Numai atunci 
România poate să fie de interes european, când vom avea 
gurile Dunării în mâinile noastre . Când însă nu vom avea 
Dobrogea, nu vom avea nici gurile Dunării şi ţara noastră 
ne mai reprezentând nici un interes european, atunci cel din- 
tâi străin venit îşi va juca calul în România după placul 
său și acei cari au voit totdeauna să ne înghită vor domni 
peste voinţa Românilor. (Aplauze prelungite). 


(Mon. Of., 1878, p. 5625, col. 1—3 ; p. 5626, col. 1—3 ; p. 5627, col. 1—3; 
p. 5628, col. 1—3; p. 5629, col 1.) 


OCTOMVRIE 1878 NEINSTRĂINAREA PĂMÂNTULUI SĂTENILOR 125 


107. 


Neînstrăinarea pământului dat prin împroprietărire 
sătenilor. 


Camera, 1 Octomvrie 1878. 


Se discută asupra proiectului de lege pentru neînstrăinarea pământului 
dat sătenilor. 


Iau cuvântul M. Kogălniceanu, ministru de externe şi G, Chițu, ministrul 
cultelor. 


I. C. Brătianu, nefiind de acord cu toate părerile acestor doi colegi ai săi, 
cere suspendarea discuţiunii acestui proiect. Camera primeşte. 


I. C. Brătianu: D-lor, această lege este una din cele mai 
importante, fiindcă are de scop ca să facă să se respecte un 
drept, care ar pune populatiunea rurală la adăpostul de a 
rămânea proletari. Cum vedeţi, este o chestiune dintre cele 
mai importante asupra căreia mulţi dintre d-voastră și noi 
miniştrii avem trebuintä să ne înţelegem mai întâi. Poate 
d-voastră să aveţi fericirea să vă fntelegeti mai lesne, însă 
noi, miniştrii, nu suntem înţeleşi, căci în două chestiuni mai 
cu seamă sunt eu unul în neînțelegere, cu d. Kogălniceanu 
în una și cu d. Chițu în alta. 

De aceea, d-lor, cred că ar fi bine, fiindcă sunt nişte credite 
financiare care nu pot să rămână, să amânaţi această che- 
stiune şi dacă ne vom mai întruni în această sesiune, o vom 
discuta. Şi eu trăiesc la ţară și n'am auzit zicându-se că un 
singur om ar fi cumpărat de bună credinţă acest pământ. 
(Aplauze). 

Vedeţi dar cât de importantă este chestiunea şi cât de ne- 
cesar este ca să ne înțelegem. Vă rog dar să suspendati dis- 
cufiunea acestui proiect, pentru ca să ne dati timpul să ne 
înţelegem noi, miniștrii, între noi. 


(Mon. Of., 1878, p. 5635, col. 3). 


126 ION O. BRĂTIANU ACTE ŞI CUVÂNTĂRI VOL. IV 


108. 


Gavernul român și trecerea armatei ruse prin Dobrogea. 


30 Octomvrie 1878. 


Guvernul Român se hotărăşte a nu încheia cu Rusia o conventiune 


pentru trecerea trupelor ei prin Dobrogea, până ce Dobrogea nu va fi ocupată 
mai întâi de trupe româneşti. 


(Memoriile, XV, pag. 4). 


109. 


Ion C. Brătianu despre autoritatea Domnitorului. 


5 Noemvrie 1878, 


De curând, Brătianu mi-a zis: 


Mă tem că am mers prea departe făcând să se întrevadă posibilitatea unei 
călătorii în timpul sărbătorilor !”, 

Şi când îi spusei că în timpul sărbătorilor afacerile se întrerup, dânsul 
răspunse că piedica e mai putin în afaceri, de cât în temerea că în lipsa mea 
s'ar pute isca vr'un conflict care să aibă pentru ţară urmări serioase sau cel 
puţin neplăceri. 

Dânsul a adăugat: 


„Numai prezența Altetei Voastre Regale îi ţine în respect !”” Asta e ceva 
foarte mägulitor pentru mine, însă şi foarte incomod !'* 


(Memoriile, XV, pag. 7—8). 


110. 


Ocuparea Dobrogei de trupele române. 


14 Noemvrie 1878. 


După o călătorie de toată noaptea, în cursul căreia n'a 
închis ochii, Prinţul ajunge dimineaţa la 9 ore la Brăila, unde 
i sa pregătit în grabă o mare primire. 

Ministrul preşedinte şi G. Anghelescu, comandantul divi- 
ziunii care va ocupa Dobrogea, toţi ofiţerii superiori şi func- 


NOEMVRIE 1878 OCUPAREA DOBROGEI DE ROMÂNI 127 


tionarii administrativi ai judeţului, precum si un public 
numeros aşteaptă cu entusiasm pe Prinţ. Acesta trece mai 
întâi pe dinaintea companiei de onoare (o companie de 
vânători cu steag şi muzică) şi.apoi ascultă lunga și calda 
cuvântare a primarului Brăilei : 

Orașul Brăila urează de două ori bună venire Prințului: 
mai întâi pentru el însuşi, apoi pentru scopul înalt care-l 
aduce acolo. Steagul României, care a şi fost purtat victorios 
dincolo de Dunăre, pe câmpiile de bătălie ale Bulgariei, va 
fâlfâi acum asupra noii provincii, spre a o cuceri şi mora- 
liceşte, prin cele două principii ale civilizatiunii, pe care 
le reprezintă : libertate și justiție. Să fâlfâe dar mândru pe 
malurile Mării Negre, anunțând tuturor naționalităților Do- 
brogei o nouă eră de libertate şi prosperitate”. 

Prințul mulțumește şi-şi exprimă speranţa că anexarea 
Dobrogei va deschide ţării un nou isvor de bună stare si mai 
cu seamă va da comerțului Brăilei un nou avânt. 

După asta, preşedintele consiliului judeţean ţine de a- 
semenea o cuvântare însufleţită de entusiasm patriotic, la 
care Prinţul răspunde : 

Prima bombă aruncată asupra Brăilei a fost semnalul 
de război ; bateriile dela Calafat au răspuns la ea în aceeas 
zi | Prin luptele de dincolo de Dunăre s'au întărit neatârnarea 
şi mărirea României; azi trecem a doua oară peste Dunăre, 
însă în pace şi linişte, spre a lua în stăpânire o ţară, pe care 
armata noastră a câştigat-o prin eroismul său!” 

Lungi urale urmară după acest discurs. 

Prinţul încalecă şi se duce cu statul-major la locul unde 
era înșirată diviziunea de ocupatiune. 

Din nenorocire timpul e tulbure, umed și rece şi stra- 
dele noroioase nu se potrivesc cu dispoziţia de sărbătoare 
a imensei mulțimi, care urmează pe Prinţ. 

Prinţul călătoreşte d'inaintea frontului trupelor (regi- 
mentele 4, 5 şi 7 de infanterie, un regiment de artilerie şi 
regimentul 2 roşiori) apoi le trece în revistă şi se citeşte or- 
dinul de zi: 

Soldaţi ! 


128 ION O. BRĂTIANU ACTE SI CUVANTARI VOL. IV 


Puterile Mari europene, prin Tratatul din Berlin, au 
unit cu România Dobrogea, această veche posesiune a Prin- 
tilor noştri de mai înainte. 

Azi veţi pune piciorul pe acest pământ care devine din 
nou românesc ! Insă acum veţi merge în Dobrogea nu în 
calitate de cuceritori, ci ca amici, ca fraţi ai locuitorilor, 
care de azi înainte sunt concetätenii noştri. 

Soldați! In această nouă Românie veţi găsi o popula- 
tiune, care în cea mai mare parte este deja românească. 
Insă veţi găsi şi locuitori de alt neam şi alte credinţe. Toţi 
aceştia, cari devin membri ai Statului român, au acelaş drept 
la protectiunea si la dragostea voastră | 

Intre ei veţi găsi mahomedani, ale căror obiceiuri se 
deosebesc de ale noastre. Vă recomand cu deosebire ca să 
respectaţi credinţa lor. 

Fiţi în mijlocul noilor voştri concetäteni ceeace ati 
fost atât în timp de pace cât şi pe câmpul de onoare: model 
de bravură şi disciplină, apărători ai drepturilor României 
şi ante-luptători ai legalităţii şi ai civilizaţiei Europei ; astfel 
vă cunoaşte acum întreaga Europă şi cu mândrie confir- 
măm aceasta. 

Aşa dar, drum bun soldaţi şi Dumnezeu să vă apere! 

Gândul meu vă însoţeşte neîntrerupt. 

Trăiască România ! 


Dat în Brăila, la 14 Noemvrie, anul 1878. 


Pe o movilă din apropiere şi în faţa unui altar de câmp, 
episcopul Dunării de jos, Melchisedec, înconjurat de clerul 
său, celebrează un Te-Deum. După asta, Prinţul ia loc în 
capul trupelor sale şi trece prin oraş, unde i se aruncă o mare 
cantitate de flori si coroane. Se pare că întreaga populaţie 
a ieşit de prin case, aşa de tixite sunt stradele. 

In mijlocul orașului, Prinţul se opreşte şi primeşte de- 
filarea trupelor, care se îndreaptă spre port. 

Aci s'au făcut cele mai mari pregătiri pentru trecerea 
trupelor peste Dunăre. De asemenea, portul e impodobit în 
chipul cel mai frumos : s'a ridicat un arc de triumf şi toate 


NOEMVRIE 1878 OCUPAREA DOBROGEI DE ROMÂNI 129 


bastimentele diferitelor naționalități sunt acoperite de stea- 
guri şi stegulete spre a sărbători în modul acesta trecerea 
armatei române pe malul drept al Dunării. 

Prinţul se duce de-asemenea călare în port. 

La orele 12, se urcă pe bordul yachtului său „Ștefan cel 
Mare“, însoţit de ministrul preşedinte, de episcopul Melchi- 
sedec, de autorităţile civile şi de notabilitätile oraşului, 
precum şi de reprezentanţii societăţii austriace de navigaţie 
pe Dunăre, care a pus la dispoziția guvernului mai multe 
vapoare spre a se efectua trecerea mai repede. 

Deja de dimineaţă se fnältase steagul român pe malul 
drept al Dunării. Se instalase acolo şi o staţiune telegrafică, 
şi un mare număr de dobrogeni, mahomedani, bulgari și 
români așteptau spectacolul trecerii peste Dunăre a tru- 
pelor române. 

La ora 1, un detaşament de roşiori, o companie de vâ- 
nători, o baterie şi regimentul 5 de infanterie de linie se află 
pe celălalt mal. 

Atunci ridică și „Ştefan cel Mare” ancora și curând în 
urmă Prinţul debarcă la Ghecet, în uralele noilor săi su- 
puşi, călcând astfel întâia oară pe o bucată de ţară trans- 
danubiană care e a sal! 

El urează drum bun trupelor sale care pornesc spre Măcin 
cu steagurile îâlfâind şi în sunetul imnului national, în vreme 
ce episcopul Melchisedec le dă binecuvântarea. 

De pe malul drept al Dunării, Prinţul trimite soţiei sale 
o telegramă, în care o anunţă despre bunul început al ocu- 
patiunii şi se întoarce apoi la Brăila. Oraşul i-a pregătit o 
masă de sărbătoare, însă dânsul n'o poate primi, deoarece 
a doua zi trebuia să se afle în București la deschiderea Ca- 
merelor. 

Dispozitiunile pentru trecerea trupelor peste Dunăre n'au 
corespuns întru totul aşteptărilor Prințului; diviziunea de 
ocupatiune a ajuns pe malul drept cu câteva ore mai târziu 
de cum se așteptase. 

La orele 5 în Buzău, la orele 6 în Ploesti, Prinţul a tre- 
buit să treacă printr'o primire solemnă; la 8 ore şi un sfert 


130 ION C. BRĂTIANU ACTE ŞI CUVANTARI VOL. IV 


trenul său intră în gara Bucureşti. Aci e întâmpinat de 
Mitropolitul primat, de miniştri şi de un număr de perso- 
nagii marcante, care îi aduc omagii şi felicitări pentru actul 
ce a săvârşit şi care deschide o nouă eră în istoria ţării. 


(Memoriile, XV, pag. 13—15). 
111. 


Ion C. Brătianu tratează eu fracțiunea moldoveană pentru 
formarea cabinetului. 
18 Noemvrie 1878. 


Brătianu caută să se înţeleagă cu Vernescu şi cu fracțiunea moldovenească 
pentru ca ministerul să fie expresiunea reprezentantei poporului. Moldovenii 
pun condițiuni prea tari şi anume în privinţa chestiunii evreesti. 

Probabil că Kogălniceanu va ieşi din Cabinet. 


(Memoriile, XV, pag. 18). 
112. 


Un nou minister Brătianu. 
25 Noemvrie 1878, 


Tocmai azi s'a terminat criza ministerială : în locul lui Kogălniceanu a luat 
Câmpineanu ministerul afacerilor străine; Brătianu rămâne președinte al 
consiliului şi ia internele, D. Sturdza ia finanțele, Pherechidy lucrările publice, 
colonelul Dabija e desemnat pentru ministerul de război, iar Cantili pentru 
culte și instrucțiune. C. A. Roseti e ales aproape în unanimitate preşedinte 
al Camerei şi de astădată primeşte sarcina. 


(Memoriile, XV, pag. 19). 
113. 


Programul noului cabinet. 
Senatul, 27 Noemvrie 1878. 


I. C. Brătianu, preşedintele consiliului de miniştri, dă citire mesagiului dom 
nesc relativ la formarea cabinetului, 
După aceasta, citeşte programul ministerial : 


NOEMVRIE 1878 PROGRAMUL MINISTERULUI 131 


Domnilor Senatori, 


Indeplinim o datorie constituţională, expunând d-voastră 
în puţine cuvinte ideile care inspiră pe membrii Cabinetului 
Măriei Sale Regale. 

Pe cât timp situatiunea României în fața celorlalte state 
europene nu era bine definită, preocupările Românilor au 
fost concentrate mai ales asupra afacerilor exterioare. Astăzi 
independenţa patriei noastre fiind un fapt îndeplinit, silintele 
tuturora trebue să aibă de ţintă nestrămutată întărirea 
acestei noi poziţiuni, datorită laboarei, abnegatiunii si cu- 
rajului a mai multor generatiuni de buni patrioţi. 

In afară, Ministerul va căuta a păstra cele mai bune rela- 
tiuni cu toate Puterile. El va stărui ca Tratatul de la Berlin 
să fie din parte-ne executat cu lealitate şi va cere, prin calea 
indicată de Constitutiune, convocarea cât se poate mai neîn- 
târziată a Camerelor de revizuire, care vor avea a modifica 
art. 7 din legea fundamentală a ţării. Totodată Ministerul 
va pune o deosebită grijă ca România, intrând în situatiunea 
ce i s'a asigurat prin actul care a restabilit pacea în Orient, 
să-şi vadă drepturile sale de stat independent pe deplin a- 
sigurate. 

Inăuntru, preocuparea constantă a Cabinetului va fi de 
a veghia ca justiţia să fie neatinsă de luptele politice, ca le- 
gile să fie respectate şi aplicate cu sfinţenie, ca ordinea şi 
economia în finanţe să fie asigurate în mod permanent, ca 
funcţionarii statului să-și îndeplinească îndatoririle lor în- 
trun mod scrupulos şi conştiincios. Ne vom pune astfel toate 
silintele a asigura tuturor cetăţenilor ocrotirea intereselor 
lor legitime, ţării un mers regulat şi stabil al tuturor ramu- 
rilor administratiunii publice. 

Compunerea însăş a Ministerului este, credem, o garantie 
că libertatea alegerilor va fi asigurată tuturor cetăţenilor. 

Vom lucra în fine să stabilim, sub scutul legii și al liber- 
tätii, multumirea tuturor, pacea internă, calea cea mai 
sigură care conduce naţiunile spre prosperitate şi civiliza- 


132 10X C. BRĂTIANU ACTE SI CUVÂNTĂRI VOL. IV 


ţiune, singurul mijloc de a întări pozitiunea redobândită 
de stat independent si de a atrage spre noi în mod constant 
simpatiile şi bunăvoința Europei. 


(ss) I. C. Brătianu, (ss) D. Sturdza, (ss) I. Câmpineanu, 
(ss) Eug. Stätescu, (ss) M. Pherechidy, (ss) G. Cantili. 


(Mon. Of., 1878, pag. 7380, col. 3; la Cameră, p. 7385 col. 1,2). 


114. 


Legea comunală. 
Camera, 4 Decemvrie 1878. 


Se discută pe articole Legea comunală. La art. 195, se propune amendamentul 
următor : Consilierii comunali urbani care nu vor prevedea în bugetul co- 
munei cheltuielile obligatorii, pot fi traduşi înaintea justiţiei de procurorul 
tribunalului local. 

Acest articol mai prevede ca unele cheltuelii să fie înscrise din oficit 
în buget din partea prefectului, cu învoirea Ministerului de Interne. I. Isvoranu 
e împotriva acordării acestui drept prefectului sau Ministrului care, prin 
autoritatea lor, ar putea abuza. 

T. C. Brătianu cere să se lămurească cine să prevadă acele sume în buget 
de vreme ce consilierii comunali nu o vor face, ca să nu-şi piardă popularitatea. 


I. C. Brătianu: D-l Ilariu Isvoranu zice: Poate să vină 
un guvern care printr'o lege oarecare să impună nişte chel- 
tueli comunelor, care ar fi împovărătoare şi sugrumätoare 
pentru dânsele. Ei bine, d-lor, dar legea aceasta cine o asi- 
gură în contra unui guvern care ar voi să o înlăture sau să o 
modifice? Nu vedeţi că în contra unui guvern sau în contra 
unei Camere care nu ar fi expresiunea ţării nu puteţi să 
luaţi nici o măsură? De geaba vă daţi osteneala să faceți 
legi ca să puneţi comunele la adăpostul acelora cari ar voi 
să le lovească, fiindcă nu e cu putinţă să găsiţi un asemenea 
mijloc, ci pururea guvernele care vor voi să nimicească le- 
gile, o vor face. Ceeace trebue să căutaţi d-voastră este ca 
legea, punându-se în practică, să aducă foloase țării. D-voas- 
trä, care vă văd prea mult ocupați de aceasta, nu ştiţi că 


DECEMVRIE 1878 LEGEA COMUNALĂ 133 


au fost guverne care puneau Constitutiunea sub saltea şi a- 
ceasta este legea legilor. 

O voce: Legea răspunderii ministeriale. 

I. C. Brătianu: Am văzut ţări care au legea de responsa- 
bilitate și constitutiuni mai severe decât a noastră si cu 
toate acestea toţi au călcat-o si aceia nu s'au dus la Curtea de 
Casaţiune, ci s'au suit pe treptele fotoliurilor ministeriale. 

O voce: Aceia sunt foarte îndräsneti. 

I. C. Brătianu: Din nenorocire, sunt multi aşa de îndrăs- 
neti şi pe alte bănci si, dacă nu ar fi așa, apoi lucrurile în 
societatea omenească ar merge mult mai bine, iar nu cum 
le vedem că merg pretutindeni. 

D-lor, dar. ce discutati d-voastră acum? Am cetit şi arti- 
colul şi amendamentul şi am văzut că acolo nu e vorba de 
cheltuieli, ci de creiarea resurselor. Articolul nu zice că chel- 
tuelile care 's'ar refuza să se treacă în buget, să se treacă 
din oficiu de o autoritate oarecare pe care ati prevedea-o, 
ci zice ca să se creieze mijloace şi când ei nu vor voi, acea 
autoritate să le înscrie din oficiu. Apoi vă desfid pe d-voastră 
ca să găsiţi o autoritate căreia să-i puteţi da dreptul să 
creieze resurse pe spinarea comunelor. Atuncea aţi lovi în auto- 
nomia comunală. Prin urmare, eu cred că acest articolar trebui 
modificat cu totul altfel şi să nu vă gândiţi decât la mijloace 
şi apoi să faceţi un alt articol special pentru cheltueli. De 
aceea ziccă onorata comisiune să redijeze un articolprivitor la 
cheltuieli, în care să se zică curat că acele cheltuieli care sunt 
obligatorii și pe care consiliile comunale le-ar refuza a le trece, 
acelea să fie înscrise din oficiu. Dar ziceati adineauri că se 
întâmplă adeseaori ca o comună să nu aibă resurse şi să fie jignită 
în cheltuielile sale. Ei bine, d-lor, nu se află comunele în sta- 
rea aceasta din cauză că n'au avut resurse, ci din cauză că 
s'a făcut risipă, că n'au fost administrate așa cum trebue. 
Dacă se va întâmpla ca un consiliu comunal să se afle în faţa 
unei nevoi şi va cere să se pună un impozit, acei cari vor fi 
în consiliu vor zice poate: nu voi să mă stric cu concetă- 
tenii mei şi să-mi închid drumul pentru totdeauna de a mai 
ajunge în consiliul comunal. Putin îi pasă din punctul de 


134 ION C. BRATIANU ACTE SI CUVANTARI VOL. IV 


vedere al său dacă școala sau spitalul se va închide. Până 
acum Ministrul de interne trecea el în buget asemenea chel- 
tueli, când îi veniau astfel de bugete şi primarul zicea: Ce 
să vă fac? Guvernul a făcut și el scăpa de răspunderea aceea 
morală înaintea alegătorilor. 

De aceea zic ca să daţi cuiva acest drept de a pune acele 
cheltueli în buget. Eu nu arăt cui, căci din cauză că am fost 
bolnav, n'am fost dela început la discutiunea acestei legi; 
vă arăt numai trebuinta şi d-voastră, care cunoaşteţi eco- 
nomia legii, căutaţi mijlocul cum să regulati mai bine. 

O voce: D-voastră va să zică nu vă pronuntfati. 

I. C. Brătianu: Mi se zice să mă pronunt; dar eu n'am 
fost dela începutul discutiunei, de aceea nu pot să mă pro- 
nunf, ci las la latitudinea d-voastră aceasta. 

Dacă este despre mine, apoi opiniunea mea este aceea a 
d-lui Ionescu, care a zis de la început, când se discuta acea- 
stă lege în comitetul delegaților, ca să luăm legea dela 1864, 
să schimbăm vr'o câteva articole cari s'au dovedit prin 
practică că sunt rele, să le îndreptăm şi până acum aveam o 
lege, pe când cu aceasta facem discutiuni academice și nu 
mai terminäm." 


G. Vernescu e de părere că cel care înscrie cheltuielile obligatorii în 
bugetul comunei nu trebue să fie nici prefectul, nici ministrul de interne, 
pentrucă în felul acesta nu s'ar respecta autonomia comunei. 

Acest drept îi revine Consiliului comunal şi când nu-şi va face datoria, merită 
să fie dus în fața justiţiei. 

I. C. Brătianu cere o soluţie mai eficace, pentrucä, spune d-sa, prin trimiterea 
Consiliului comunal la puşcărie nu se îndreaptă şi răul pe care l-au făcut. 


I. C. Brătianu: Onoratul d. Vernescu a terminat discursul 
d-sale pronuntând cuvinte foarte măgulitoare pentru d-sa, 
fiindcă a zis că face onoare Ministerului de a fi prezentat 
această lege si Comisiunei de a fi lucrat la dânsa. 

D-lor, dacă nu aveţi timp a citi procesele verbale din tre- 
cut spre a vă da seama de toate discutiunile urmate în Ca- 
meră și Senat, cel putin vă aduceți aminte și d-voastră și 
d. Vernescu că d-sa era pe banca unde se află acum şi eu 


DECEMVRIE 1878 LEGEA COMUNALĂ 135 


eram la tribună când a venit legea comunală si, fiindcă n'am 
voit să mă împodobesc cu penele altuia, am zis: Gamera 
este doritoare să aibă cât mai curând legea comunală. De oare 
ce eu nu am timp să fac o lege comunală, vă prezint legea 
elaborată de d. Vernescu si meritul este al d-sale. Acestea 
sunt cuvintele mele zise dela această tribună. Eu am luat 
această lege a d-lui Vernescu, cu atât mai multă încredere 
cu cât dssa era neofit. Dar oricum ar fi, fiecare trebue să aibă 
şi ceva traditiuni din vechime şi știam de altă parte că 
d. Vernescu era foarte îngrijat de descentralizare. 

Işi aduce aminte dasa ce zicea când nesam întrunit cu toţii 
ca să combatem guvernul trecut; între altele, ne întrebam 
care vor fi principiile în faza nouă în care intrăm. Ş'a dist 
cutat în Senat si am avut atunci norocirea să intrăm pe dru- 
mul descentralizärii, care îngrija atâta pe d. Vernescu, 
căci d-sa zicea că societatea noastră este încă în fasä si 
dacă veţi face descentralizarea comunelor, nu că nu va îi 
bine, dar nu vom avea oameni cu cari să putem a o aplica. 
Eu am primit legea d-sale cu mare confientä, după cum am 
declarat-o şi în Gameră. 

D-lor eu n'aşi fi fost de opiniune să se facă o lege nouă, 
ci să fi modificat pe cea din 1864; însă, după ce am văzut că 
această lege este făcută, cum zice d. Vernescu, de oamenii 
cei mai eminenfi ai țării — de cât şi oamenii eminenti ai țări 
au și ei ocupatiunile lor, şi d-sa care a asistat la ședințele 
acelor comisiuni știe cât de puţină parte luau cei mai emir 
nenti din acea comisiune, căci erau distrasi dealte ocupatiuni — 
atunci am zis să se ia dela început în discutiune, însă nici 
Çamera nu a avut timpul trebuincios ca să o studieze şi de 
aceea nu s'a luat în discutiune de atunci. In urmă, întâlnina 
du-ne cu d. Ionescu în comitetul de delegaţi, imam zis: avem 
noi timp să facem o lege de această importanţă în toată înn 
tregimea ei si care să fie un monument pentru generatiunile 
prezente şi viitoare? 

Eu nu cred că avem timp şi de aceea ar fi mai practic să 
luăm legea din 1864 și să modificăm articolele, care s'au văn 
zut rele în practică. 


136 ION O. BRĂTIANU ACTE SI CUVÂNTĂRI VOL. IV 


Prin urmare, vedeţi că nu aveţi dreptate să-mi impu- 
taţi că aş îi în contra unei legi, pe care eu am elaborat-o. 
Dar credeţi d-voastră că eu aş voi să lovesc într'însa? Din 
contră, eu stimulez pe onor. Cameră ca să o voteze cât mai 
curând. Și fiţi încredinţați că pentru legea responsabilitätii 
ministeriale, nu odată, ci totdeauna am rugat pe Senat ca să 
se ocupe de dânsa şi despre aceasta vă pot informa chiar amicii 
d-voastră din Senat. 

G. Vernescu : Si ai d-voastră. 

I. C. Brătianu: Poate să nu vă încredinfati în amicii mei, 
dar amicii d-voastră vă vor spune că în Senat i-am rugat 
în secţiuni ca să se ocupe îndată de această lege.. 

G. Vernescu : Nu aţi cerut-o în şedinţă publică şi prin urmare 
puteam să nu ştiu aceasta. 

I. C. Brătianu: Puteaţi s'o aflaţi din secţiuni decât să fa- 
cefi astăzi de la tribună acea declaratiune de paradă. 

Eu mi-am dat toate silinţele mele ca să se discute legea 
răspunderii ministeriale. D-l Vernescu ştie că legile nu sunt 
retroactive şi prin urmare nu am a mă teme. 

G. Vernescu: Pentru viitor. 

I. C. Brătianu: Am voit, d-lor, să vă dau explicatiuni, 
ca să vedeţi că d. Vernescu nu a fost drept în pri- 
vinfa mea. 

Acum, venind la legea comunală, să vedem ce zice articolul 
în discutiune? Zice : să se trimită cei cari nu vor vota chel- 
tuelile obligatorii înaintea justiţiei. Ei bine, s'a trimis şi ju- 
stiția i-a condamnat. Cu aceasta s'a îndreptat lucrul? 
Nici de cum; cheltuiala rămâne neefectuată. Eu cred că 
ceeace trebue să ne preocupe este să ne punem Consiilile 
comunale în condițiuni de a putea realiza acele cheltueli 
necesare. Dacă însă onor. Cameră crede că se va îndrepta 
lucrul cu trimiterea consiliilor comunale la puşcărie, eu nu 
mă opun. 


Se mai fac şi alte propuneri, 


(Mon. Of., 1878, p. 7562, col. 1,2; p. 7563, col. 2,3; p. 7564, col. 1). 


DECEMVRIE 1878 POLITICA EXTERNĂ A ROMANIEI 137 


115. 


Răseumpărarea căilor ferate. 
4 Decemvrie 1878. 


In consiliul de miniştri se reia proiectul răscumpărării căilor ferate şi se 
hotărăște să se înceapă negocieri cu bancherii berlinezi. 


(Memoriile, XV, p. 25). 


116. 


Diseuţie asupra răspunsului la Mesagiu. Politica externă 
a României 


Senatul, 6 Decemvrie 1878. 


Se discută în continuare răspunsul la Mesagiul Tronului. După ce se aduc 
omagii armatei şi Suveranului pentru dobândirea Independenţii Ţării, se 
expune pe scurt programul de activitate pentrn sesiunea ce urmează, precum 
şi hotărîrea convocării Camerelor de revizuire, care vor avea de hotărît în 
privinţa Tratatului dela Berlin, 

Din partidul conservator iau cuvântul la desbaterea acestui proiect de răs- 
puns M, Kostak -Iepureanu, care crede că situaţia României actualmente e 
inferioară celei din trecut, iar Independenţa se datoreşte numai Prințului 
Carol. 

I. C. Brătianu combate pesimismul conservatorilor cu privire la viitorul 
ţării, iar în ceeace priveşte Independenţa arată că ea se datorește atât Suve- 
ranului, cât şi ostașilor şi naţiunii întregi. 


I. C. Brătianu: Aţi văzut că am ezitat de a lua cuvântul, 
fiindcă speram să nu am nevoie să vorbesc în faţa unei Adrese, 
care nu vorbea nimic de faptele guvernului. Nu m'am în- 
doit că nu vom avea majoritatea unei Adrese, în care era să 
se vorbească de guvern, căci dacă credeam că nu avem majo- 
ritate în Senat, nu stăteam un moment pe aceste bănci; 
dar fiindcă era o Adresă, asupra căreia ochii Europei erau 
aţintiţi, am voit ca să fie, dacă nu unanimitate, dar cel putin 
mai unanimitatea din acest Senat, precum și din onor. Ca- 
meră din dealul Mitropoliei. Şi de aceea, d-lor, nu numai 
că am primit să se facă o Adresă în care guvernul să fie în- 


138 ION C. BRATIANU ACTE SI CUVANTARI VOL, IV 


läturat, dar am făcut noi declaratiune în şedinţă secretă, 
că suntem gata de a primi toate criticile, toate interpelările 
şi orice veţi voi să faceţi, însă să vă rezervaţi acest drept 
după votarea Adresei. 

Ei bine, d-lor, cu toate declaratiunile noastre, cu tot apelul 
care s'a făcut la opozitiune, tot am fost isbiti ca guvern. 
Ati văzut că onor. opozitiune vrea să arunce nu numai con- 
fuziune, ci şi o îndoială asupra noastră, să vă facă să credeţi 
că situatiunea de astăzi este mult mai rea decât cea din 
trecut şi de aceea m'am crezut dator ca să vin ca prin sla- 
bele mele puteri să combat aceste tendinţe fatale, dacă ar 
putea să fie primite de acest onor. Senat. Dar, d-lor, m'am 
împiedecat de o dificultate, m'am întrebat care este opo- 
zitiunea? Fi-va opozitiunea cea mare, adică partidul con- 
servator, intransigent care neagă că ar putea vr'odată să 
facă un act comun cu partidul liberal? Acea opozitiune am 
căutat să văd că-și ia o fiinţă a sa proprie cel putin într'un 
grup compact, iar nu într'o individualitate oarecare şi n'am 
găsit-o, nu i-am găsit drapelul. Negresit, a venit onor. d. 
Carp cu mare eruditiune si a ridicat acel mare drapel, dar 
nu i-am văzut legiunea, nu am văzut partida. Şi nu e destul 
a fâlfâi cineva un drapel, ca să fie cap de partidă. Si fiindcă 
nu văd regimul ce reprezintă d-sa, sunt nevoit să dau acest 
răspuns şi să iau ca expresiune pură a partidului conservator 
pe onor. d. Manolaki Kostaki.Ei, d-lor, când s'a zis partid con- 
servator, nu s'a înţeles că fâlfâe drapelul alb acolo, fiindcă 
este alb, ci când s'a zis partid conservator, s'a înţeles par- 
tidul traditiunilor, care ţine mai mult la traditiuni decât 
partidul liberal, care este progresist și care ţine mai puţin 
la ele sau nu ține de loc. 

Să-mi permită onor. d. Carp, fiindcă nu cunosc bine 
cartea de aur a Moldovei, a nu zice nimic de d-sa, fiindcă 
nu-i cunosc strămoşii d-sale, decât îi cunosc peaionor.d. 
Manolaki Kostaki; ştiu că este descendintele uneia din 
cele mai vechi familii şi mai ilustre din Moldova şi care a avut 
un ilustru reprezentant, pe Mitropolitul Veniamin. Să iau 
aşa dar pe d. Manolaki Kostaki —dacă este un partid con- 


DECEMVRIE 1878 POLITICA EXTERNA A ROMANIEI 139 


servator —ca expresiunea cea mai fidelă a acelui partid. 
D-lor, după recomandatiunea unora dintre d-voastră, voi 
căuta să fiu foarte scurt, prin urmare foarte incomplet. Iau 
prin urmare cuvintele onor. d. Manolaki Kostaki ca ex- 
presiunea partidului adevărat conservator, care poate să aibă 
cel putin această pretentiune, fiindcă, d-lor, nu îâlfâitura 
drapelului denotă partidul, ci valoarea si trecutul oameni- 
lor şi cu atât îmi este mai lesne aceasta, cu cât totdeauna 
i-am dat cea mai mare atentiune d-lui Manolaki Kostaki. 

Domnia-sa în discursul ce a ţinut a fost foarte liniștit, ne- 
pasionat si a avut o expunere foarte lămurită, ca un adevărat 
om de stat şi astfel am putut să ne dăm socoteală de dis- 
cursul d-sale, de principiile care le-a emis. D-l lepureanu a 
început mai întâi discursul d-sale —și fiecare îl consideră 
că are program — a început prin a ne zice că noi, ca şi în 
orice alte lucruri, am împrumutat din străinătate şi această 
formă de Adresă. Da, decât este în natura lucrului, ca orice 
lucru importat să se modifice după mijlocul în care are să 
trăiască. Dovadă e chiar domnia-sa, care zice că Adresa ce 
am voit să imităm de la Englezi o vede că s'a modificat 
în forma ei, că nu e ceeace ar trebui să fie o Adresă engleză 
şi mai zice că nu e nici franceză. Cu toate că d. Manolaki 
Kostaki a constatat acest adevăr, însă a început să-i facă 
critică şi ne-a dat exemplu luptele care sunt în Englitera 
şi cum partidele se afirmă acolo în toate ocaziunile, chiar 
cu ocaziunea războiului din Afganistan. Această observa- 
tiune îmi aminteşte ce zice francezul „Comparaison n'est 
pas raison”. Zice d. Manolaki Kostaki, pentru ce Românii 
au voit să se schimbe și nu s'au ţinut de sistema engleză? 
Apoi putem noi, în conditiunile de astăzi, să facem ceeace face 
Englitera, acel colos cu o individualitate atât de tare con- 
stituită, cu o putere care este uriaşe în lume? Putem să ne 
dăm noi libertăţile acelea care și le poate da Englitera, dea 
avea majorităţi atât de neînsemnate, chiar în împrejurări 
grele? 

Apoi, d-lor, dacă nu suntem în Englitera şi nu suntem 
nici Gladstone sau Beaconsfield, nici România nu este Af- 


140 ION C. BRĂTIANU ACTE ŞI CUVÂNTĂRI VOL. IV 


gania sau altă provincie, am voit să facem în Adresa noas- 
stră ca în străinătate să se ştie că ţara este întotdeauna în 
chestiuni mari mai unanimă şi tare prin unire şi aceasta a 
fost cauza de am reuşit mai întotdeauna în întreprinderile 
noastre în faţa Europei şi Europa a fost bine împresionată 
şi a zis că este bine de a spune lucrurile bune, pe care le-am 
făcut noi şi care le-a convenit întotdeauna. 

Ne-a mai făcut un reproș onor. d. lepureanu. Și să încep 
cu cele mici. A zis de ce aţi vorbit de drum de fier și, dacă 
v'aţi gândit la drum de fier, trebuia să vă gândiţi la Mol- 
dova. Apoi este un reproş care ni s'ar face pe nedrept şi ar 
fi o armă care nu şi-ar avea locul si care nici nu cred că prinde. 
Apoi credeţi că onor. d. Kogălniceanu, care a fost în Mi- 
nister, nu s'a interesat de Moldova? Dar dacă drumul de fier 
care uneşte linia principală cu Dobrogea este de interes 
politic, este totodată şi de un interes eminamente economic. 
Si onor. d. Kogălniceanu, care cunoştea trebuintele Mol- 
dovei, a stäruit că, dacă se dă o concesiune, să fie astfel, încât 
Moldova să poată să se servească de ea, când în timp de 
iarnă nu poate să transporte producte decât în Austria; 
adică prin această nouă linie să se deschidă şi Moldovei 
Marea. Prin urmare, vedeţi că nu am uitat interesele Mol- 
dovei întry nimic. 

Dar, d-lor, chiar dacă nu ar fi nici trebuintä politică, nici 
economică, nici administrativă, se vorbeşte în răspunsul 
a discursul tronului despre aceasta ? Nu se zice nimic. Când 
vom veni cu legile acelea, dacă nu le veţi găsi bune, nu aveţi 
decât să le combateti, să le respingeti. Astfel nu era tre- 
buintä ca în această ocaziune să vorbim de drum de fier 
şi că s'au lăsat la o parte trebuintele Moldovei; dacă aceste 
cuvinte ar fi fost în altă gură, aș fi zis că este o reclamă 
electorală, decât mărturisesc că d. Manolaki Kostaki nu 
a întrebuințat niciodată asemenea armă si nici nu are tre- 
buintä de dânsa. 

D-lui a mai făcut încă un repros, zice: dacă vorbiti de in- 
dependenţă, de ce nu mulţumiţi Rusiei, fiindcă a fost unul 
din factorii principali ai independentii şi ne-a dat de exemplu 


DECEMVRIE 1878 POLITICA EXTERNĂ A ROMÂNIEI 141 


pe Italia, care niciodată nu a ascuns că, aliindu-se cu Franţa 
şi Germania, şi-a dobândit unitatea ei naţională. 

D-lor, când onor. d. Manolaki Kostaki aducea de exem- 
plu Italia, mă gândiam în acel moment de ce d. Manolaki 
Kostaki nu se gândește, când ne acuză, că nu era aci decât 
o acţiune împreună, pe care circumstanţele ne-au impus-o, 
iar nu o alianţă pregătită, precum a fost între Italia şi Franţa. 
De ce nu se gândea d-lui că Italia s'a aliat cu Franţa, ca să 
respingă pe Austria din Italia și că Italia a făcut această 
alianţă, făcând mai multe sacrificii şi uitând chiar şi resen- 
timentele sale, de sub imperiul cel dintâi al lui Napoleon, 
care dăduse Veneţia Austriei şi care, deşi sub numele pompos 
de vice-rege, le stăpânea în realitate ca nişte provincii ale 
Franţei. Si cu toate acestea Italia, nu pentru resimtämântul 
din trecut, nici chiar pentru temerea unui viitor, că va sa- 
crifica prezentul ei, de bună voie s'a aliat cu Napoleon III, 
provocat şi de Prusia, ca să facă război Austriei. Dar cum 
zicea onor. M. Kostaki, nu numai cu Franţa, dar şi cu Ger- 
mania, sau mai bine cu Prusia de atunci, a făcut Italia alianţă. 

D-lor, cei dintâi pași uriași au fost pentru înfiinţarea 
Imperiului german. Apoi, spuneţi, Italia a cui victimă a 
fost atâtea secole, dela năvălirea Longobarzilor si până deu- 
năzi? Cine a ţinut-o împachetată, cine a tinut-o în fasele 
dominatiunii străine, sub deosebite forme, decât Germanii? 

M. Kostaki: Austria. 

I. C. Brătianu: Austria făcea parte din Germania si pe 
urmă nu mai făcea parte din Germania, ci Austria n'a făcut 
decât să moştenească drepturile sfântului Imperiu german, 
a apăsat asupra Italiei, încât aceasta n'a putut să trăiască 
din viaţa ei proprie. Şi cu toate acestea când a venit ocaziunea 
ca prin alianţa Germaniei să poată dobândi unitatea sa, Italia 
nu S'a gândit ce are să fie în viitor, ci s'a gândit în prezent; 
a făcut dar alianţa cu Germania şi a făcut unitatea Italiei. 

Apoi, d-lor, poate să fie comparaţie? Am fost noi așa de 
îndrăsneţi şi de hazardosi? Puteţi să ne acuzaţi că noi am pro- 
vocat pe Husia să facă război Turciei? Şi puteam oare noi 
să oprim acest război? Permiteti-mi să vă spun o mică a- 


142 ION C. BRĂTIANU ACTE SI CUVÂNTĂRI VOL. IV 


necdotă. Omul când îmbătrâneşte nu poate să se ferească 
de acest defect. Prinţul Gorciacov îmi zicea într'o zi că ad- 
versarii mei mă acuză că prea fac multă politică si puțină 
administraţie. Această acuzare mi s'a făcut, i-am răspuns, 
si în 1866 şi în 1868, când mă acuzau că vreau să răscol Bul- 
garia, că fac bande bulgare, că în fine sunt instrumentul Al- 
tetei Tale; această acuzare mi se face şi acum, că eu vam 
chemat în ţară, eu vam provocat să faceţi război Turciei! 

D-lor, n'am făcut decât să caut cum să trecem furtuna 
aceasta, fără să fim cu totul sdrobiti. Şi am avut noroc — 
se zice că Românii au totdeauna un Dumnezeu —am avut no- 
roc în bravura armatei, în devotamentul ţării, în eroismul 
si înţelepciunea Domnitorului că am ieşit —orice veţi zice, — 
în condițiuni mai favorabile decât eram. Fiindcă, d-lor, se 
poate ca cineva să piardă chiar un membru —negreşit e mare 
suferință, mare pagubă —decât să iasă mai sănătos decât 
înainte. Aceasta s'a văzut nu odată, ci de sute de ori. 

Dar onor. d. M. Kostaki ne-a zis că n'am amintit Rusia, 
vorbind de independenţa ce am câştigat. 

D-lui a voit a fi aşa de cu adresă si artificial prin aceasta 
crezând că ne va pune într'un impas şi în zizanie cu guvernul 
Rusiei, ai cărui devotați crede că suntem, încât să uităm in- 
teresele noastre naţionale. 

Dar, d-lor, să vedem : când s'au sculat legiunile Rusiei de la 
Neva, ca să meargă contra Turcilor, aveau scris pe drapelul 
lor independenţa României, precum avea Napoleon al III-lea 
independenţa Italiei, când a apărut în Lombardo-Veneţia? 
Rusia a spus curat că se duce a emancipa popoarele creștine 
ce sunt sub Turcia; s'a dus să satisfacă amorul propriu de 
învingerea ce suferise la 1854—1855. 

Iată, d-lor, pentru ce a venit Rusia; nu a venit pentru 
ochii cei frumoşi ai României; prin urmare nu venea îna- 
dins pentru a ne da independenţa noastră şi iarăşi nu puteam 
să ne bägäm într'un război crâncen și să ne legăm cu una 
din Puterile cele mai mari, care putea să ne îndrăgostească 
atât de mult, încât să nu se mai deslipească de noi. (Ila- 
ritate). 


D ECEMVRIE 1878 POLITICA EXTERNĂ A ROMÂNIEI 143 


Prin urmare, ar fi fost rău de a ne arunca în mod preme- 
ditat în războiul ruso-turc. Am făcut-o însă când am fost 
provocaţi, cu toată neutralitatea, cum a zis d. Bosianu, 
ce cred, d-lor, că aveam prin Tratatul de la Paris. Neutrali- 
tatea exista pentru Turcia, ba şi garanţia colectivă şi aţi 
văzut că a fost lăsată la nenorocita ei soartă! Şi dacă Tur- 
cia, care era de un interes european mult mai mare si a fost 
lăsată a îi ciuntită, apoi Dumnezeu știe ce s'ar fi făcut cu noi 
dacă am fi fost în conditiunile Turciei. 

D-lor, nu numai atâta, noi nu am voit să avem indepen- 
denta dela nimenea, ati proclamat-o înșivă d-voastră, Se- 
natul și Camera şi Națiunea întreagă ; si atunci Rusia a avut 
francheta să găsească prin oamenii ei de stat că rău facem 
de ne hazardăm. Onoratul nostru coleg poate să mărturisească 
aceasta, fiindcă pe atunci erau deja combinatiuni făcute 
şi nu intra în acel plan și independenţa noastră care-i jena. 

Dar noi tocmai pentrucă nu voiam să o avem ca dar dela 
nimeni, ci să o câştigăm noi, să o datorim bravurei şi sânge- 
lui nostru, am profitat de războiul ruso-ture și norocul și 
vitejia armatei noastre ne-a servit într'atât, încât indepen- 
denta țării, consacrată prin sângele fiilor ei, sa impus Euro- 
pei întregi. (Aplauze). 

Dar onoratul d. Manolaki Kostaki ne-a zis că situatiunea 
trecută era mai bună decât situatiunea de astăzi. Şi moti- 
vul ce d-sa invocă este că Principele Bismarck a zis în Con- 
gres că Dunărea nu este un interes german, că interesul 
german merge numai până la Regensburg. Putea să adauge 
că Principele Bismarck zicea că nu este nici de interes maghiar. 

Ei, crede onoratul d. Manolaki Kostaki că aceasta să 
fie adevărata situatiune a Germaniei în privința Dunării? 
Apoi, onoratul d. M. Kostaki știe mai bine decât oricine că 
întotdeauna caută cineva cu scrupulozitate argumentele ca 
să scuze o situatiune, cum este aceea privitoare la cedarea 
Basarabiei ; dar schimbă întrucâtva aceasta situatiunea reală 
a lucrurilor? Nu! Aţi spus-o singur că Dunărea este de un 
interes german și acesta este lucru firesc, căci ea este cea 
dintâi arteră, care pune Germania în contact cu Orientul. 


144 ION C. BRĂTIANU ACTE ŞI CUVÂNTĂRI VOL, IV 


Dar Principele Bismarck nu compromitea interesele Ger- 
maniei, chiar cedând Basarabia, deşi Rusia e un colos careare 
un picior pe râul Oxus, în faţa Engliterei în Asia şi unaltul 
la Dunăre. Germania nu-și uită interesele ei. 

Apoi, dacă Germania, cum zici d-ta, d-le M. Kostaki, nu 
se mai interesează de gurile Dunării, cum ai explica d-ta că 
la Plevna Principele Carol a primit, ca Sef al armatei române, 
„crucea de merit”, şi cu o depesä strălucită, din partea 
Impăratului Germaniei, prin care îl felicita de bravura sa? 

Cum, a fost flatat Impăratul Germaniei și șeful familiei 
Hohenzollern a rămas înmărmurit de faptele unui Principe 
de Hohenzollern pe câmpul de război? Apoi, d-lor, ase- 
menea bravuri în această familie sunt ceva natural. 

Prin urmare, vedeţi, d-lor, că este de un interes german 
şi nu numai german, ci european — nu mai vorbesc de Au- 
stria, fiindcă Europa întreagă se interesează de libertatea 
gurilor Dunării —ca noi să avem în posesiune gurile Dunării, 
impunându-ne Dobrogea. Socotiti că a fost o concesiune, 
pe care a făcut-o Rusia? Nici de cum. Dovadă este că, așa 
cum zice francezul, „deget cu deget” ne-a disputat dea nu 
ne întinde în Dobrogea, dea nu lua un teritoriu mai însem- 
nat. Ni s'a impus dar Dobrogea de Europa; D-voastră cu 
toţii n’ati voit-o, am protestat, n'am voit să o luăm și ni s'a 
impus, din cauza interesului european la gurile Dunării. 

D-lor, nu se impun unei naţiuni daruri de către Europa decât 
atunci când este vorba de un interes al său. Ne-a dat Dobro- 
gea, fiindcă ne-a văzut că suntem o naţiune bărbată, o na- 
tiune plină de vigoare, o naţiune bine distinsă, care are ca- 
racterul său propriu, deosebit de celelalte națiuni din Orient, 
iată de ce ne-a dat Dobrogea ; ne-a dat-o, fiindcă este de in- 
teresul Europei ca gurile Dunării să fie în mâna unui popor, 
care să asigure libertatea Dunării. Şi dovadă despre aceasta 
este că, dacă nu se interesează de gurile Dunării, apoi per- 
petuau şi creşteau drepturile Comisiunii Dunării? Apoi în- 
tindeau hotarele Dunării până la Galaţi? Prin urmare, toate 
faptele vă dovedesc că nu numai Germania, ci Europa în- 
treagă vede interesul acesta mare, cum orice om care îşi dă 


DECEMVRIE 1878 POLITICA EXTERNĂ A ROMÂNIEI 145 


puţină osteneală vede aceasta, fără să o mai spună Europa, 
că gurile Dunării sunt de un interes european şi că a găsit 
în noi un popor, care, dacă alţii l-au bârfit, el singur sa a- 
firmat şi a încredinţat toată lumea că are valoare, are vi- 
talitate, are bravura şi individualitatea lui deosebită si ne- 
ştearsă si un spirit de libertate si civilizatiune. Prin urmare, 
d-lor, cu toate că onor. d. M. Kostaki si d. Carp vin şi 
iau fraze din şedinţa secretă —si de aceea eu unul zic că 
tot ce este mai rău este şedinţa secretă, fiindcă fiecare ia 
numai ce-i place şi le răspândeşte si astfel se denaturează 
şi chiar frazele când sunt izolate— reproducând d-lor cu- 
vinte şi fraze din acea şedinţă secretă, au zis că în acea oca- 
ziune s'a spus de unii aci că România era condamnată şi 
că numai fiindcă a fost Prinţul Carol pe tronul României, 
numai astfel nu ne-au împărțit Puterile. D-lor, nimeni în 
lume nu poate nega si cu toţii trebue să facem omagii că, 
având pe Prinţul Carol pe Tronul nostru, este o siguranţă 
mult mai mare şi că a fost un mijloc de a ne desvolta, a ne 
înălța şi a avea solicitudinea mai de aproape a unor Puteri, 
dar, d-lor, nu un suveran face singur putincioasă existenţa 
sau desfiinţarea unei naţiuni si nu trebue a se uita nici vi- 
talitatea naţiunii, nici vitejia armatei care a contribuit atât 
la conservarea individualitätii noastre nationale, cât şi la ri- 
dicarea numelui de român. 

In Germania au fost rude mai de aproape ale Regelui 
Wilhelm şi, când interesul Germaniei a cerut, le-a detronat 
și le-a desfiinţat statul. Vedeţi că nu numai fiindcă era 
Principele Carol pe Tronul României am scăpat noi, deşi 
este prea adevărat că acesta a fost un element foarte pu- 
ternic ca să putem lua o solutiune mai avantajoasă. 

D-lor, iată criticele pe care le-a făcut onor. d. M. Kostaki, 
prin urmare programa politică, pe care a completat-o astăzi 
onor. d. Carp. A zis onoratul d. M. Kostaki că Statul român 
astăzi este mai jos şi mai în nesiguranţă decâtera până acum 
şi d. Carp a venit şi a completat programa, zicând că nici- 
odată şi nici întrun mod nu vor putea Camerele actuale să 
concure la efectuarea legilor liberale ce li s'au propus. D-lui 


10 


146 ION C. BRĂTIANU ACTE SI CUVÂNTĂRI VOL. IV 


a făcut o imputare onorabilei Comisiuni şi guvernului, că 
nu au zis să se cheme de îndată Camere de revizuire şi au dat 
timp acestor Camere de azi să mai facă încă legi, care toate 
sunt vătămătoare, după părerea d-sale, 

Și mai întâi d. Carp a vorbit de legi de partid. Nu ştiu, 
legile pe care le-au făcut d-lor, cât au fost la putere, dacă au 
fost legi naţionale și binefăcătoare, dar am văzut că marea 
majoritate a Țării a protestat contra lor, aşa încât Camerele 
de astăzi sunt nevoite să-și prelungească lucrările lor, deși 
negreșit ar dori ca să se poată chema cu o oră mai înainte 
Camera de revizuire. In timpul d-lor, s'au făcut legi, pentru care 
țara cere cu stäruintä să se îndrepteze şi să se facă legi care 
să vindece relele ce ele au produs. Iată binele pe care l-au 
făcut d-lor, iată legile făcute de d-lor, legi pe care ţara cere 
să le îndrepteze partidul liberal, de care d-lor zic că este 
exclusivist, intransigent. Cât pentru programa politică, pe 
care ne-a făcut-o onord-l M. Kostaki, ea este descurajarea, 
scepticismul ; fiindcă o naţiune care ar crede că, după atâtea 
sacrificii, după atâtea lupte de a-şi dobândi o pozitiune mai 
înaltă, a ajuns în o pozitiune inferioară, cum o declară d-lui 
şi din cele mai periculoase, națiunea aceea nu mai are putere 
să meargă înainte. 

D-lor, dacă vin să combat cuvintele d-lui M. Kostaki, 
n'o fac pentru efectul ce ele ar face în afară, dar pentrucă 
văd în ideile d-sale un program, programul conservator 
şi voi să arăt că este un program care ar fi periculos, dacă 
ţara l-ar adopta, ar fi de a pierde toate puterile de acţiune 
ale sale; fiindcă o naţiune care a făcut atâtea sacrificii şi 
ale cărei generatiuni întregi au luptat ca să ajungem aci, 
dacă ar crede cu d. lepureanu că a ajuns în o pozitiune 
mai rea, națiunea aceea nu ar mai avea curajul şi puterea 
să meargă înainte. Nu cred că este în intentiunea d-lui M. 
Kostaki ca să arunce o națiune într'un sentiment de scep- 
ticism, de descurajare şi prin urmare de slăbiciune. 

D-lor, onor. d. M. Kostaki citeşte ziare şi călătoreşte; 
apoi n'a văzut credinţa pe care o are Europa întreagă şi nu numai 
Europa..., mi se pare că d. Orleanu mi-a spus aseară că era 


DEÇLMYBIE 1978 POLIŢICA EXTERNĂ A ROMÂNIEI 147 


la băi cu un cetăţean din New-York, din America, şi între- 
bându-l de ce naţionalitate este, când i-a spus că e român 
şi ce zice de războiul din urmă, acel cetăţean ainerican 
i-a răspuns: ,,Nu te duci într'un loc public unde să nu gă- 
seşti harta României. lată, d-lor, ce am dobândit, am do- 
bândit că Europa are încredere în noi, în vitalitatea ţării şi 
nu avem decât să lepădăm drapelurile care sunt exclusiviste 
şi să ne punem pe muncă, pelucru, să consolidăm ceeace 
avem azi dobândit, şi bine dobândit. Dacă vom fi bărbaţi, 
vom merge departe; dacă vom cădea în scepticismul legiunii 
al cărei drapel îl fâlfäe d. Carp, atunci vom cădea iarăși 
în nevoile trecute. Onor. d. M. Kostaki, care este din o fa- 
milie veche, ştie ce sunt certele din lăuntru. A fost ţara in- 
depenedentä, a fost mare, era odată când ţinea un loc strä- 
lucit în Europa întreagă si cine a făcut să se pericliteze a- 
ceastă situatiune decât luptele din lăuntru? Atunci se luptau 
între ei fiii aceleiaș ţări cu armele pe câmpul de război şi 
se omorau între dânșii, aducând slăbiciune și pieire. Şi azi 
poate să ne fie luptele politice din Şenat şi Cameră care să 
ne slăbească şi pericliteze. (Aplauze). Istoria dar să ne ser- 
vească la ceva. 

Luptele să nu fie altfel decât spre a găsi mijlocul cum 
să facem mai bine și să nu caute un partid să sfărâme pe 
celalalt ; să căutăm ca fiecare partid care se va afirma înain- 
tea naţiunii cu un principiu binefăcător, fie chiar ţinând de 
traditiunile cele vechi, să lupte într'o luptă leală, pe tărâmul 
legal. D-lor, nu eu voi căuta să sfărâm nuanțele și partidele 
care sunt binefäcätoare ţării, voi căuta totdeauna să com- 
bat din toate puterile mele acele împerecheri, acele închel- 
băriri de oameni care ar veni să predomnească prin preju- 
diţiile lor, prin interesele lor, fie chiar un interes de castă 
rău înţeles ; fiindcă nu există caste în Tara Românească, ci 
idei împrumutate din străinătate. Ei bine, pe acele le voi 
combate. Dar vie oricare partid, care s'ar afirma în ţară 
cu un program cunoscut şi acceptat de naţiune, să fie sigur 
că şi noi (când va veni în majoritate) vom fi fericiţi să le dăm 
puterea, i 


148 ION C. BRĂTIANU ACTE ŞI CUVÂNTĂRI VOL, IV 


De aceea, contrar opiniei d-lui M. Kostaki, eu găsesc că 
România este într'o pozitiune din cele mai bune, pe care 
moşii si strămoșii nu o sperau. Noi nu voim decât să fim 
uniţi întotdeauna pe tărâmul naţional şi al binelui public, 
fie orice nuanţe ar face o deosebire între noi. 

Voci: Inchiderea discutiunii. 

Se închide discuţia, 

(Mon. Of., 1878, p. 7684, col. 1—3; p. 7685, col. 1—3; p. 7686, col.1—3)+ 


117. 


Răspunsul la Mesagiu. Modificarea articolului 7 din 
Constituţie. 


Camera, 7 Decemvrie 1878. 


Se discută răspunsul la discursul Tronului, citit de raportorul E. Costinescu. 
Intre punctele mai însemnate ale programului de activitate pentru sesiunea 
ce urmează e modificarea art. 7 din Constituţie, care interzice împământenirea 
necrestinilor. 

1, C. Brătianu arată că e în interesul României să fie modificat acest 
articol. Cere să se unească cu toţii în formularea răspunsului, care să cu- 
prindă cuvinte călduroase de mulțumire si la adresa Domnitorului, 


I. C. Brătianu: Am declarat dela început și aci şi dincolo 
că nu pot intra în desvoltarea tuturor chestiunilor cu oca- 
ziunea răspunsului la discursul Tronului; dar când va veni 
să se discute aci chestiunea revizuirii Constituţiunii, atunci 
vom discuta-o în toată întinderea și vom spune fiecare 
părerile noastre, vom spune ce voim și ce avem să facem. 

Mai întâi cu părere de rău am văzut pe onoratul d. Ver- 
nescu că s'a supărat de întreruperile d-lui raportor, care, 
ca mai june, n’avea destulă pacientä ca să asculte până la 
sfârşit criticile severe ce d. Vernescu făcea lucrării comi- 
siunii. Si de aceea se vede că numai din supărare a putut 
zice acele cuvinte... 

O voce: Că ne-a părut bine de Basarabia. 

I. C. Brătianu : Aceasta nici nu o mai relev, ci că nu am 
manifestat durerea noastră. Durerea, nu este un singur om, 
nu În această Cameră, dar în Tara întreagă, care să nu o fi 


DECEMVRIE 1878 RASPUNS LA MESAGIU 149 


simţit adânc în inima sa. D-lor, dacă pe toţi ne-a durut și 
dacă fiecare în rolul său a făcut tot ce i-a stat în putinţă ca 
să scape de acest dureros sacrificiu, timpurile le-o vor spune. 

D-lor, pentru redactarea Adresei, fac apel și la onoratii domni 
membri ai comisiunii şi la onoratul d. raportor, precum am făcut 
şi la domnii din Comisia Senatului, că n'am luat altă parte 
decât atâta că am zis să nu fie o frază care să poată fi 
vătămătoare intereselor ţării. Incolo, am zis, faceţi abstrac- 
“iune cu totul de guvern, căci nu e momentul astăzi să jude- 
căm guvernul. Ce vede onoratul d. Vernescu şi chiar alţii în a- 
ceastă Adresă, care să poată fi cât de putin mägulitor pentru 
guvern? Eu gândeam că onoratul d. N. Ionescu, când a zis 
că nu suntem corecti, voia să zică că prea se face abstrac- 
tiune de guvern, că guvernul nu este o ficțiune; aceasta cre- 
deam eu, iar nu că se adresează în acest răspuns la discursul 
Tronului ceva măgulitor pentru guvern. 

D-lor, critica care m'a frapat pe mine din partea onoratului 
d. Vernescu a fost aceea a paragrafului care zice: ,,Astäzi 
însă România aflându-se într'o pozitiune bine definită, etc.” 
Dar cred că onoratul d. Vernescu, dacă îşi aduce 
aminte ce s'a petrecut în Constituantă şi ce s'a petrecut de 
la Constituantă până ieri, va găsi, va vedea care a fost teama 
tuturor ca să se pună acel articol 7 în Constitutiune și să nu-l 
şteargă dintr'însa până acum. Era tocmai pozitiunea noastră, 
care nu era bine definită, că noi nu eram independenţi. Aduce- 
ti-vä aminte, d-lor, că la fiecare pas, nu înaintea unei chestiuni 
mari, dar înaintea unei concesiuni, spre exemplu, interveniau 
puterile străine şi aduceti-vä aminte că pentru o chestiune de 
acelea era să netrimită să ne judecăm la Constantinopol. Iată po- 
ziţiunea în care ne aflam noi atunci cu Puterile; aveam o po- 
zitiune falsă, fiindcă nu era bine definită, și nu numai că nu 
„era bine definită, dar era vicios definită. Pe de o parte Pu- 
terile recunoșteau toate capitulatiunile noastre prin Tratatul 
de la Paris, dar pe de alta tot ele veniau şi ne isbiau în drep- 
turile noastre şi ne puneau mai mult sau mai puţin sub 
epitropie şi sub influența aceluia care ar fi avut vr'un in- 
teres să se amestece în afacerile noastre interne. 


150 ION C. BRĂTIANU ACTE SI CUVÂNTĂRI VOL. IV 


Astäzi suntem independenti, azi nu mai este nici o Putere 
care să influenţeze în România, azi putem să stergem acel 
articol, după cum ziceam si reprezentantului alianţei israelite 
din Berlin: Ei, d-le, este în interesul nostru azi să scoatem 
acel articol, fiindcă le face în România o pozitiune privile- 
giată. Şi vă vorbesc în cunoștință de cauză, ca ministru de 
finanţe, fiindcă, asupra a 10 cazuri de contraventiuni în 
contra legilor, doi poate erau Români, iar opt erau israeliți. 
Românilor le impuneam amenda, iar din opt israeliți abia 
îndrăsneam să ating unul sau doi, fiindcă mi-era teamă ca: 
Europa să nu strige că noi facem persecutiuni religioase şi nw 
puteam să luăm nici o măsură în contra israeliților pentru apă- 
rarea şi conservarea intereselor noastre comerciale, economice şi 
politice, din cauză că ei erau să strige persecutiune religioasă. 

Prin urmare, este de interesul nostru, după cum zicea ono- 
ratul d. Ionescu adineauri, să şteargă acest articol, ca astfel 
să nu mai dăm loc a se zice că în România sunt persecu- 
tiuni religioase. 

Am zis tuturor reprezentanţilor Puterilor, tuturor oamen- 
nilor de stat, cu cari am vorbit, că vom șterge acel articol, 
decât credeţi că veţi putea a ne obliga ca să nu lăsăm mă- 
suri de conservatiune, măsuri de acelea pe carile-a amintit d. 
Ionescu? Ei bine, d-lor, n'am găsit nici un contrazicător. 

Prin urmare, d-lor, zic că în adevăr fraza nu spune decât 
că situatiunea de azi fiind asigurată, noi putem să ştergem 
acel articol, fără să ne temem că vom fi, cum zicea d. Ionescu, 
inundati de oameni cari vin din toate părţile lumii în ţara 
noastră și cari n'au nimic comun cu noi. Eu ziceam d-lui 
Montefiore, când a venit la noi la 1868: Dacă azi regatul 
Palestina era în picioare şi dacă ar fi venit vr'o 300 sau 400 
de mii de Românii, cu altă religiune, cu alt port, cu alte mo- 
ravuri și ar fi intrat în ţara d-voastră, nu v'aţi fi fost îngrijit 
şi n'aţi fi luat măsuri pentru conservarea nationalitätii 
d-voastră ? N'a putut să-mi răspundă nimic, decât s'a referit. 
tot la acel articol din Constitutiunea noastră. 

Eu nu cred că este astăzi un singur Român care să voiască. 
a servi pe inamicii noştri din afară, căci inamici are toată 


PEGEMVRIE 1878 RASFUPS LA MESAFIV 151 


lumea ; asemenea nu se va găsi nici un român care să nu 
voiască a lua toate precautiunile de apărare, de conserva- 
tiune. Si cred că pe cât vom da dovadă că suntem gelosi 
de conservarea nationalitätii noastre, pe atât Europa va fi 
încredinţată că are aci o naţiune care o să dea dovezi pu 
ternice de civilizatiune, că suntem un element de care Eu- 
ropa întreagă trebue să se intereseze. 

Dar, d-lor, este o altă parte în această Adresă pe carea 
atins-o d. Vernescu, este partea aceasta unde se vorbeşte 
de misiunea măreaţă, etc. Apoi, d-lor, poate să fie cineva, 
afară numai de un moment de necaz, care să creadă că această 
frază se adresează la mine, la minister? Dar ministerul are 
o misiune efemeră, iar nu misiuni deacelea, de care vorbeşte 
această Adresă. Prin urmare, această misiune e a Domnito- 
rului şi nici nu se poate înţelege altfel. Când se vorbeşte de 
marea misiune a României, pe carea început-o Domnitorul 
cu succes şi când națiunea speră şi crede că va merge pe dru- 
mul acesta şi va duce țara la prosperitate şi civilizatiune, 
nu este oare bine, nu să tămâiem, dar să dăm Cezarului ce 
este al Cesarului. 

Ei, d-lor, Domnitorul, când a plecat din Germania dela 
Düsseldorf şi când au aflat principii germani că un Hohen- 
zollern a venit în România, toţi sau sbârlit şi oamenii de 
stat mari, au zis: Este o aventură de tinereţe. Astfel era 
România privită atunci din cauza situatiunii ei politice. 
Asa fiind, d-lor, unui principe care şi-a făcut o idee frumoasă 
de poporul care l-a chemat să preşează la destinele sale și a 
riscat totul, fiindcă ştiţi cum a venit, unui principe care a 
trecut prin atâtea faze grele, care a venit aci fără să cunoască 
ţara, nici obiceiurile ei, nici oamenii ei şi care cu toate ace- 
stea a ştiut să pipăe pulsul naţiunii, să se inspire şi să facă 
acte mari şi märete, nu i se cuvine să i se arate că Națiunea 
ştie să pretuiascä acele fapte? Când Domnitorul cu o încre- 
dere absolută în bärbätia acestei naţiuni, a trecut Dunărea 
în capul armatei, lăsând în ţară o oştire străină şi cu toate 
acestea neatingând nici una din libertăţile noastre publice, 
nu trebue ca pentru aceste fapte frumoase naţionale să-i arate 


152 ION C. BRĂTIANU ACTE ŞI CUVÂNTĂRI VOL. IV 


recunoştiinţa ei? (Aplauze). Si este nu numai o datorie, dar 
chiar de folos a manifesta această recunoştinţă, căci e un 
îndemn mai mult de a urma tot astfel. (Aplauze). De aceea, 
este bine să arătăm şi în faţa naţiunii si în faţa Europei în- 
tregi, că suntem mândri că am avut un asemenea Domn 
în nişte astiel de timpuri. (Aplauze). Este bine, d-lor, ca Eu- 
ropa şi Germania să ştie că noi, când cineva ne face un ser- 
viciu, suntem o naţiune recunoscătoare, ştim să apreciăm 
şi să-i dăm ceeace i se cuvine. 

De aceea zic, d-lor, ca să nu vă ocupați de acţiunea mi- 
nisterialä în această Adresă, ci să căutaţi a vă înţelege cu 
toţii, împreună şi cu comisiunea, ca să-i dăm o redactiune 
astiel cum să putem ajunge a o vota în unanimitate, căci, 
d-lor, nu e bine să fie desunire în aceste împrejurări, fiindcă 
mai avem încă un drum mare să parcurgem de acum înainte, 
pe care ar trebui să mergem cât s'ar putea mai strâns uniţi, 
fiindcă să nu uităm, că dacă ne-a trebuit eroismul armatei 
noastre şi înţelepciunea Domnitorului nostru, pentruca să 
ajungem până aci, apoi de aci încolo ne trebue şi mai mult, 
căci precum zicea ilustrul Michelet în colegiul de Franţa: 
„Nu admir atâta pe acei eroi cari într'o zi fac fapte mari, 
ci admir pe acela, şi acela este un adevărat erou pentru mine, 
care de dimineaţa până seara își face în conştiinţă datoria sa”, 

Ei bine, să avem acel eroism. Dacă ne vom arăta cu bărbă- 
tie, cu devotament, vom face din România să fie un ade- 
vărat interes pentru întreaga Europă. Unii oameni de stat 
m'au întrebat ce aveţi de gând să faceţi de aci înainte? Eu 
am răspuns că nu avem să ne mai uităm în afară, fiindcă 
suntem independenţi şi vom concentra toate puterile, fără 
crufare de sacrificii ca în curând să desvoltăm toate isvoarele 
de bogăţie ale ţării, toate institutiunile care constitue puterea 
unei naţiuni, ca astfel să fiţi siliți să ţineţi socoteala de noi. 
(Aplauze). 


Se închide discuţia şi se votează proectul de răspuns cu 67 bile albe şi 
2 negre, 


(Mon. Of., 1878, p. 7615, col. 1—3; p. 7616, col. 1). 


DECEMVRIE 1878 LEGEA JUDECĂTORIILOR 153 


118. 
Candidatura Domnitorului Carol la tronul Bulgariei. 
9 Decemvrie 1878. 


Seara fraţii Brătianu şi C. A. Rosetti sunt la Prinţ, cu care discută asupra 
candidaturii acestuia la tronul Bulgariei. 

Prinţul e de părere că momentul potrivit spre a lucră în acest sens a trecut 
şi că numai cu Rusia, iar nu contra Rusiei, s'ar fi putut rezolva această chestiune 
într'un mod favorabil României. 


(Memoriile, XV, p. 26 — 27). 


119. 


Legea judecätoriilor comunale si de ocoale. 


Camera, 14 Decemvrie 1878. 


Se discută pe articole proiectul de lege pentru judecătoriile comunale şi 
de ocoale. Discuţia se fixează asupra art. 16, care spune că judecătoriile co- 
munale vor judeca orice neînțelegere isvurind din tocmelile agricole. 

M, Burileanu cere suprimarea acestui articol rămânând ca procesele de natură 
agricolă să se repartizeze tot judecătoriei de ocol. 

I. C. Brătianu susține articolul în discuţie, 


I. C. Brătianu : D-lor, îmi pare rău de rolul pe care l-a luat 
d. Burileanu ca să ne apere interesele noastre, ale propric- 
tarilor. D-sa zicea: „Nu aveţi să fiți totdeauna la putere, 
vor veni alții şi d-voastră veţi fi în opoziţiune”. Ei bine, vă 
spun drept, dacă închideam ochii, nu aș fi crezut că sunt în 
o asemenea Cameră unde un membru neadversar ar fi venit 
să acuze partidul liberal. 

D-lor, am susținut şi susțin că în această Cameră sunt 
mai mulţi proprietari decât în alte Camere precedente. 
(Aplauze). 

Apoi credeţi d-voastră că această Cameră ar putea da o 
lovitură proprietăţii şi proprietarilor? Nu, d-lor; această 
lovitură ar putea s'o dea aceia cari au dobândit proprietatea 
fără nici o ostenealä, dar nu noi care am câştigat-o cu su- 
doarea feţei noastre. (Aplauze). 

M. Burileanu : Aşa este. 


154 ION C. BRĂTIANU ACTE ȘI CUVANTARI, VOL. IV 


I. C. Brătianu: Apoi dacă este aşa, pentruce vă ridicaţi în 
contra ? Ce? Noi am venit aci să facem legi contra propric- 
tätii? Sau legi cu care să protejăm cutare sau cutare clasă ? Nu ! 
Noi facem legi contra celor răi, fie cei răi de orice clasă socială ; 
toţi suntem buni, şi pretutindeni se găsesc şi răi și între 
proprietarii mari și între proprietarii mici şi între ţărani. 

D. Vernescu care susținea mai tot acelaş lucru ca și 
d-voastră, a spus câteva cuvinte; dar d. Burileanu, care 
este advocat, care cunoaşte legile mai bine decât toţi, care 
este în acelaş timp şi proprietar şi arendas, nu înțeleg pentru 
ce să fie atât de pasionat pentru un singur interes, încât să 
vadă negru unde este alb. 

Apoi, d-lor, inconvenientele pe care le-a spus d. Burileanu, 
le are și legea existentă a tocmelilor agricole; căci atunci 
când o învoială este contestată, afacerea merge înainte... 

M. Burileanu: Dar trebue să se execute. 

I. C. Brătianu: D Burileanu care zice că atacă pe advo- 
caţii cari sunt şi proprietari nu înţeleg pentru ce mar ataca 
şi pe mine, care nu sunt un cultivator speculant. Eu, domni- 
lor, care mă aflu la ţară, îmi fac munca mea cu ţăranii şi am 
şi eu tocmeli agricole cu dânşii; prin urmare, ştiu cum se 
execută. Când vine un om şi zice: d-le, nu este semnătura 
mea. Ce? Vine primarul să ceară și să găsească un subprefect 
sau un prefect, care să meargă cu un escadron de călărași și 
să execute pe ţăran? Când sa întâmplat asemenea lucru, 
s'au făcut vărsări de sânge, fiindcă oamenii, când sunt exa- 
sperati, fac rezistenţă şi nici o autoritate nu poate să împingă 
lucrul până acolo. Vă temeti oare că ţăranii vor deschide 
procese atunci când vor ști că nu au dreptate? Apoi nu cu- 
noașteţi bine pe ţăran, d-le Burileanu. Țăranul, chiar când 
are dreptate, nu se duce la judecată. Au venit la mine oameni, 
cari aveau dreptate şi i-am întrebat: d-ta ai mijloace ca să 
mergi până la Curtea de Casaţie? Şi răspunzându-mi că nu 
are, am zis: caută-ți mai bine de treabă... 

M. Burileanu: Sunt şi de ceilalţi. 

I. C. Brătianu: Se poate, dar eu asigur pe d-l Burileanu 
că, dacă va găsi la o mie unulîn toată ţara, îi dau toată sta- 


DECEMVRIE 1878 LEGEA JUDECĂTORIILOR 155 


rea mea. "Țăranul, când ştie că nu este dator şi tot nu se 
duce să facă proces, dar când va fi dator? 

O voce: Aşa este. 

I. C. Brătianu: Prin urmare, toată chestiunea este, după 
cum v'a declarat-o colegul meu, şi după cum v’o declar şi 
eu, că, după părerea noastră, este mai bună această dispozi- 
tiune, decât aceea pe care o pune d. Vernescu, adică să se 
ducă pentru sume mai mici la jurisdictiunea aceasta nouă. 
Ei bine, d-voastră credeţi că trebue să rămână legea veche 
tot cu acele inconveniente care sunt până astăzi şi să nu 
se admită această nouă jurisdictiune? Puteţi s'o faceţi. De- 
cât, d-lor, credeţi d-voastră că este mai multă garanţie în 
primar decât în aceşti oameni cari au un caracter permanent 
de judecători şi că ei n'au să-și facă datoria? 

Vedeţi că nu se schimbă de loc natura legii tocmelilor 
agricole, că ea rămâne intactă și când va fi să se schimbe, 
are să vină pe poarta cea mare, nu are să se schimbe prin 
administratiune. D-voastră ati voi oare ca prin acest proiect 
de lege să fndreptati toate defectele ei? Prin urmare, când 
veniţi să discutati, discutati ca oameni convinşi de cauza 
ce susfineti, iar nu ca acuzatori ai partidului national şi li- 
beral. Imitaţi în această privinţă pe d. Vernescu, care este 
tot de aceeas opiniune cu d-voastră, însă liniștit, fiindcă 
nu este pasionat, cel puţin nu este inamicul acestei partide 
naţionale și liberale. 


Mai vorbeşte G, Vernescu: se închide discuţia. 


(Mon. Of., 1878, p. 7810, col. 3; p. 7811, col. 1—2). 
120. 


Neïnsträinarea pământului dat sătenilor prin împroprietărire. 


Senatul, 16 Decemvrie 1878. 


Se discutä amendamentul propus de M. Kogälniceanu la legea interpre- 
rativă pentru neînstrăinarea pământurilor date potrivit Legii rurale. 

Jon C. Brătianu susţine amendamentul în sensul că învoirea dată sătenilor 
de a cumpăra pământuri de ale fostilor clăcaşi este mărginită numai în fa- 


166 ION C. BRĂTIANU ACTE ŞI CUVÂNTĂRI VOL. IV 


voarea cultivatorilor săteni cari, nefiind cläcasi în anul 1864, nu au primit 

asemenea pământuri. El arată că bună starea României este asigurată prin 

reconstituirea proprietăţii mici, aşa cum era în timpurile mai vechi. 
Amendamentul este primit. 


I. C. Brătianu: D-lor, eu cred că suntem luminati, fiindcă 
aceasta e chestiunea care este la ordinea zilei poate de 30 
ani. Aud zicându-se că se atinge Constituţiunea. Ce zice 
Constituţiunea ? Zice că Legea rurală va fi respectată. 

M. Kogălniceanu : Zice mai mult: că pământurile nu pot 
fi înstrăinate. 

I. C. Brătianu : Această idee a fost propusă în Constituantă 
de partidul conservator şi chiar de onorabilul nostru pre- 
şedinte (adresându-se către d. Dim. Ghica, vice-presedin- 
tele Senatului), care voia desființarea acestei proprietăţi 
de promiscuitate. 

Se zice, d-lor, că Legea rurală nu are nevoie de interpretare, 
Apoi, d-lor, dacă ea ar fi clară și precisă, ar da loc la a- 
tâtea discutiuni între d-voastră ? Când este un cuvânt într'o 
lege, pe care unii îl înţeleg într'un fel şi alţii în altfel, cine 
este chemat să-l interpreteze decât Corpurile Legiuitoare? 
Aşi înţelege dacă ar fi venit cineva şi numai sub pretexte 
ar voi să interpreteze Legea rurală. Dar înaintea unui îapt, 
că mai multe tribunale au venit şi au legalizat vânzări care 
sunt contra unei legi, au trebuit să vină Corpurile Legiuitoare, 
să spună că se însealä, că rău au făcut acele tribunale. Si 
cine putea să facă această putere executivă? D-l Cămără- 
şescu zice: avem lege; apoi putem noi zice ca puterea 
executivă să nu ţină în seamă legalizările și hotäririle tri- 
bunalelor? Vedeţi dar că Corpurile Legiuitoare sunt în bine 
chemate a explica Legea rurală. Cu această ocaziune a venit 
și cuvântul de sătean să fie pus în discutiune. Apoi cum 
voiti d-voastră să lăsaţi si pe tribunale şi puterea execu- 
tivă să rămână în coniuziune? 

Prin urmare, suntem puşi în absoluta necesitate, ca să 
daţi o interpretare acestui articol care vorbeşte de înstră- 
inarea proprietăţilor sätenesti şi ce se înţelege prin cuvântul 
sătean? 


DECEMVRIE 1878 NEINSTRAINAREA PĂMÂNTULUI SĂTENILOR 157 


D-lor, eu am lăsat să vorbească d. Kogălniceanu, fiindcă 
este unul din aceia pe care l-am găsit, cu toate că sunt puţin 
mai tânăr decât d-sa, dar d-sa a fost mai precoce, l-am gă- 
sit, zic pe drumul emancipării şi consolidării noastre na- 
ionale. 

D-lor, când ne-am pus la lucru pentru regenerarea noastră 
naţională, cu toţii ne-am întrebat și am căutat în istoria 
țării ca să vedem de unde a provenit acest trist fenomen, 
că de unde eram două principate care făceau odată onoare 
în timpul veacului de mijloc, pe urmă ajunseseră într'o stare 
mizerabilă. Şi neîncetat am căutat în istorie să vedem care 
a fost cauza şi am descoperit-o toţi împreună şi cu răposatul 
Nicolae Bălcescu și cu d. Kogălniceanu şi cu toţii şi ne-am 
convins că, din ce proprietatea se concentrează, de aceea pu- 
terile Statului român scad. Şi atunci am zis că este de in- 
teres vital de conservatiune națională ca să reconstituim 
proprietatea cea mică. Am găsit nu numai concentrată pro- 
prietatea, dar era în promiscuitate, nici proprietarul nu era 
proprietar, nici săteanul şi am zis: trebue să creiem proprie- 
tatea individuală şi trebue să o facem să fie cât se poate în 
mâini mai multe. Şi cine putea să fie proprietar decât acela, 
care era de fapt si de drept, adică fostul clăcaş? 

Ei, d-lor, am zis că atunci când în România vor 
fi cei mai multi proprietari români, atunci naționalitatea 
română va fi asigurată. Căci precum a zis onoratul d. 
Kogălniceanu, mai toţi eram boeri, proprietari mari şi 
noi am luat iniţiativa, căci nu opinca a putut să se ducă 
în străinătate, să facă comparaţie şi să-i vină ideile de 
regenerare naţională, aceasta a venit de la noi. Şi noi, 
conservatori, am zis: pe câtă vreme proprietatea în ţara 
românească va îi în starea indefinită, în care se găsește astăzi, 
este un pericol social, și pot naşte în sânul acestei societăți 
ideile cele mai subversive, care vor aduce anarhia şi războiul 
civil şi prin urmare scăderea națională. Si am lucrat din 
punctul de vedere naţional conservator, asigurând, liniştind 
societatea română. lată de ce am fost noi inspirați. Apoi 
d-lor, autorii de atunci, cum a zis onoratul d. Kogălniceanu, 


158 ION C. BRATTANU ACTE SI CUVANTARI VOL, IV 


erau toți aceia cari luptau pentru regenerarea României; 
cu deosebire că au fost unii chemaţi să executa în diferite 
împrejurări. Apoi, d-lor, Legea rurală a făcut ca proprietatea 
foştilor clăcași să fie asigurată pe cel putin 30 de ani în con- 
dițiuni aşa ca să nu se poată concentra, fiindcă aveam tre- 
cutul la care nu mai voiam a reveni. D-lor, când cei 
ce au lucrat la regenerarea naţională au observat că mai 
toți Românii, pe când ţara era tare şi respectată, au fost în 
vechime proprietari în Tara Românească si încet, încet s'au 
desmostenit —cum umblă unii astăzi să desmosteneascä pe 
foştii clăcași —atunci am voit ca prin lege să asigurăm ina- 
lienabilitatea pământurilor cel puţin pe un termen de 30 de 
ani, până când societatea română îşi va aşeza temeliile sale 
şi va deveni puternică si simțământul national si iubirea de 
proprietate, cum a zis d. Opran, vor face pe toţi a înţelege 
ce este proprietatea mică, astfel cum s'a găsit ea constituită 
din timpii trecuţi. Apoi, d-lor, nu vedeţi d-voastră că 
în 15 ani nici nu se putea să ajungem la acel sentiment, la 
acel rezultat dorit? Şi cum s'ar putea presupune de cineva 
că săteanul împroprietărit putea să dispună de acel pământ 
cum ar voi, pe cât timp ela avut proprietatea aceea indivi- 
duală, pentru persoana lui, hipotecată către fostul proprietar 
boer? Apoi cum putea legiuitorul să se gândească că ţăranul 
împroprietărit putea să-și vândă pământul sau o parte din 
el, cum sa făcut? Ei bine, cine mai era atunci răspunzător 
pentru dânsul, fiindcă rămânea în condițiuni să nu-și poată 
plăti obligatiunile sale din Legea rurală? Asa dar, 15 ani nu 
puteau să desfacă această proprietate, căci era hipotecatä 
şi într'un mod inevitabil. Și cel puţin pentru aceşti 15 ani, 
nu puteau nici chiar acei domni cari sunt propusi în acest 
amendament să nu recunoască acest adevăr. Dar aceasta era 
o chestiune financiară, economică, de drept comun. Dar 
legiuitorul a întins acest termen la 30 de ani; el a crezut 
că în acest timp societatea română va deveni puternică 
şi va putea să lupte în conditiunile societăţilor care sunt de 
secole constituite. Să nu mi se vorbească de Franţa și En- 
glitera, nici de Italia şi Germania, fiindcă pentruca să ajungă 


DECEMVRIE 1878 NEINSTRĂINAREA PĂMÂNTULUI SĂTENILOR 169 


unde au ajuns acele societăţi bătrâne le-a trebuit timp în- 
delungat si multe lupte şi sudori și deabia alaltăieri au intrat 
pe drumul pregătit de mai multe secole. Să nu mi se vor- 
bescă nici de America, fiindcă America s'a constituit la 
început din partea cea mai înaintată, cea mai desvoltată, 
cea mai morală şi cea mai cu multe credinţe religioase ; sunt 
puritanii cari au fundat America. Să ne daţi dar şi nouă, 
dacă nu secole, cel putin câteva zeci de ani şi să proclamăm 
principiile cele mai stricte, cele mai drepte de morală și 
ordine publică. 

D-lor, care trebue să fie preocuparea noastră de Români, 
cu prevedere în viitor? Trebue să fie aceea de a înflori socie- 
tatea şi naționalitatea pe baze solide. Si până când se va forma 
în ţară o clasă industrială mare şi comerţul va intra în mâini 
puternice, până atunci trebue să existe oricât de mulţi pro- 
prietari mici ca să fim la adăpostul oricărei perturbatiuni 
şi convulsiuni. 

D-lor, s'a zis: bietul ţăran care cu sudoarea fruntei lui 
şi-a cumpărat o bucată de pământ, voiti astăzi să i-l 
luaţi ? 

Vă desfid să-mi arätati un singur muncitor, care cu sud- 
doarea fruntii lui, spărgând brazdele pământului, cu ve- 
nitul acela să-și fi cumpărat proprietate. 

D-lor, eu nu sed în oraș —din nenorocire pentru mine 
de doi ani si jumătate mă aflu aci; eu şed afară la ţară, lucrez 
cu sătenii şi am din nenorocire proprietăţi în trei judeţe. 
Si să nu mă duc mai departe decât la Târgul-Dealului şi 
Valea-Mare unde am locuinţa obişnuită. Ştiţi cine a cumpărat 
proprietăţile ţăranilor de pe acolo? Este popa —nu voiesc 
să-i spun numele, fiindcă face paraclis acasă la mine — și 
este Ghiţă potcovarul, care a făcut parale multe şi a cumpă- 
rat tot prin prejur. Socotiti că a cumpărat prin formele legale? 
Nu! 

Țăranul a înţeles Legea rurală mai bine decât multi 
dintre marii legiuitori; ţăranul n'a cumpărat dela ţăran, 
în mod pieziş, ci aceasta au făcut-o acei cari nu sunt cul- 
tivatori. 


160 ION O. BRĂTIANU ACTE ŞI CUVÂNTĂRI VOL, IV 


D-lor, cu ocaziunea aplicärii legii rurale, au venit la mine 
mai multi tineri însurăţei cu copii şi m'au întrebat dacă pot 
să cumpere pământurile dela unii săteni nevoiaşi, cari nu 
puteau plăti banii pământului, cum zic ei. Ei n'au cumpă- 
rat cu uşurinţă şi s'au gândit mult şi au întrebat, căci au 
înţeles că legea opreşte înstrăinarea pământului foştilor 
cläcasi. 

Dar să nu vă îngrijiţi că ţăranii harnici cari au bani nu 
găsesc şi nu vor găsi de unde să cumpere pământ. Sunt 
proprietari nevoiaşi cari vând. 

Si eu din nenorocire am fost silit să vând multe proprie- 
täti mici, munţi, proprietăţi chiar de unde se trage neamul 
meu, din Galesi, din Brătieni; şi ştiţi cine le-a cumpărat? 
Țăranii, nici unul din albăstrime nu a putut să-mi dea banii 
pe care mi i-au dat ei. Se găsesc dar nevoiaşi, cari sunt siliți 
să-şi vândă proprietăţi. 

Eu am fost nevoias, am vândut şi le-au cumpărat țăranii. 
Prin urmare, nu vă îngrijiţi că ţăranii nu vor deveni proprie- 
tari. Se găsesc proprietari, din nenorocire, vânzători mai 
multi decât cumpărători. Si mai ştiţi că statul are legi pentru 
a vinde proprietăţi cu loturi şi pot astfel să-și cumpere pro- 
prietäti, dar s'au arătat foarte puţini până acum, cari vor să 
cumpere. 

Zicea onoratul d. Kogălniceanu că nu faceţi prin această 
lege un munte. Nu este aci vorba de munţii Urali, nici de 
Caucazi, dar legea este adevăratul munte care ne apără na- 
tionalitatea noastră. 

Apoi, d-lor, una din bazele consolidării nationalitätii noa- 
stre e fundarea proprietăţii mici. 

Si această idele, la care am lucrat toţi, s'a realizat prin Le- 
gea rurală. 

Noi am lucrat pentru aceasta încă de la 1848, si nu dela 
1848, pentru că atunci am pus-o în mod oficial şi eu cel puţin 
dela 1840 şi alții erau înaintea mea pe acest drum. Apoi noi 
am luptat, am pus chiar ţara în pericol, fiindcă invazia dela 
48 pe spinarea noastră a venit şi pe noi ar fi căzut orice răs- 
pundere, dacă se întâmpla ceva. 


DECEMVRIE 1878 NEINSTRAINAREA PĂMÂNTULUI SĂTENILOR 161 


Apoi am fi adus în pericol ţara noastră numai şi numai 
ca să desproprietărim pe unii şi să punem pe alţii în loc; să 
ridicăm drepturile vechilor proprietari, ca să facem alți pro- 
prietari mari, cari ar ieşi din opincă? D-lor, în nici o ţară 
din lume mai mult ca la noi drumul nu este deschis pentru 
opincă ; poate să se îmbogăţească şi să ajungă până şi la mi- 
nister şi nu în Tara Românească ar putea să zică cineva că 
am ajuns acolo încât ar trebui să sacrificăm alte principii, 
numai şi numai fiindcă un om care ar vrea să devină pro- 
prietar are drumul închis. 

Apoi, d-lor, ati vorbit de Consiliul de Stat, de discutiunile 
de atunci asupra Legii rurale. 

De ce a pus unul din autorul legii acest articol şi a zis că 
pământul unui sătean să se dea la un alt sătean, se înţelege 
la un cultivator care n'are proprietate şi mai întâi Comunei? 
De ce întâi Comunei? Pentruca ea să aibă de unde să dea 
la acei ţărani însurätei care nu sau împroprietărit la 64. 
Onoratii d-ni din Consiliul de Stat de atunci își aduc aminte 
că a fost ridicată chestiunea fnsuräteilor; căci erau unii 
cari ziceau (tot cu dreptul în mână): apoi ce faceţi d-voa- 
stră, emancipati pe de o parte pe ţărani, iar însurăţeilor ce 
le faceţi? Căci aveau şi ei un drept ca fiecare cläcas la pä- 
mânt pe proprietate ; şi d-voastră prin această lege le ridicaţi 
în viitor dreptul; trebue dar să le rezervaţi şi lor din pro- 
prietate. 

Unul din autorii legii, d. Kogălniceanu, ca să-i zic pe 
nume, s'a preocupat și de chestiunea însurăţeilor. In prin- 
cipiu, în privinţa Legii rurale, eram de acord cu d-sa, însă 
ne deosebiam în privința executării. D-l Kogălniceanu îşi 
aduce aminte că eu l-am combătut în ziarul „Românul”, cu 
articole subscrise de mine, de vreme ce credeam că aprecieriie 
d-sale nu erau prea corecte, fiindcă eu am fost pasionat după 
libertate, iar d. Kogălniceanu ca să asigure pe aceia cari 
ziceau că trebue să mai ia din proprietate până la */,... 

M. Kogălniceanu : Aşa este. 

I. C. Brătianu: Ca să asigure însurăţeii generatiunile vii- 
toare. 


11 


162 ION C. BRĂTIANU ACTE ŞI CUVÂNTĂRI VOL. IV 


M. Kogălniceanu : Am jignit moşiile Statului. 

I. C. Brătianu: D-lui a zis să se dea din moşiile Statului 
şi pe acestea să creiăm noi comune; însă fiindcă nu toţi 
locuitorii vor să se strămute din comuna lor, a zis să asigu- 
răm şi pe aceştia; când cineva din cei împroprietăriți 
moare fără moștenitori, comuna cea dintâi să aibă dreptul 
să cumpere ca să dea la acești însurätei. Căci dacă ati lăsa 
ca să se poată vinde acelora care sub numire de cultivatori 
vin să se așeze în comună și îmbracă haina albă, atunci nu 
faceţi nimic şi să te ferească Dumnezeu de uzurari şi acapa- 
ratori, cari vor fi în haina albă, căci de ce este mai jos, de a- 
ceea este mai periculos, mai fără inimă, căci n'au nici ruşine. 
Trebue dar a ne opune contra acaparatorilor şi uzurarilor, 
cari poartă haina albă si care în mod piezis au cumpărat, 
sau au luat cu chirie pe câte 15 ani pământurile ţăranilor. 
Căci în România nu se găseşte un plugar, un locuitor mai 
vrednic, care să fi luat partea altuia. Ştiţi cine a cumpărat? 
A cumpărat sau preotul, sau primarul sau notarul, sau per- 
ceptorul sau unul care a ieşit înainte şi a voit să se ridice 
de-asupra lor şi au reclamat atunci pământ si pentru toți 
copiii lor şi au început să se întindă şi au acaparat în mod 
fraudulos, zic fraudulos, căci ştiau legea că nu pot să cumpere 
în regulă. Prin urmare, fiţi siguri că nu atingeti în nimic pe 
ţărani cu această lege. Si ca să vă dau un exemplu, în drumul 
Piteştilor este un grec, care s'a făcut stăpân pe toată comuna. 

Prin urmare, d-lor, zic că nu facem altceva decât venim 
să dăm însemnătatea cuvenită unui cuvânt din lege, pe care 
nu-l înţeleg toţi într'un fel. Si dovadă este toată această dis- 
cuţiune şi tribunalul care se va afla şi mai confuz decât până 
astăzi, dacă nu va avea o lege bine explicită. Cu această 
lege d-voastră veţi asigura România şi de dezordine în vii- 
tor, fiindcă asiguraţi proprietatea mică. Si numai societatea 
unde proprietatea mică este numeroasă, numai aceea este 
sigură de un viitor national. Fiindcă oricând va fi trebuintä 
a merge să-şi apere patria, de ce vor fi mai multi acei cari 
şi-au lăsat casa şi petecul de moșie și familia, de aceea se vor 
bate ca nişte lei si naționalitatea lor va fi asigurată. 


DECEMVRIE 1878 DIURNELE COMISIILOR DE RECHIZIȚII 163 


De aceea, vă rog primiţi amendamentul d-lui Kogălniceanu, 
cum l-a primit şi comisiunea. Vă rog însă ca la toate arti- 
colele să se dea forma de interpretare. Rog pe d. raportor 
să aibă în vedere forma de interpretare, iar nu par'că am le- 
gifera din nou. 


Se primeşte amendamentul propus de M. Kogălniceanu, 


(Mon. Of., 1878, p. 7930, col. 1—3; p.7931, col. 1—3). 


121. 
Plata diurnelor membrilor din comisiile pentru rechizitii. 


Camera, 20 Decemvrie 1878. 


I. Agarici propune micşorarea diurnelor. 


N. D:manc-a e de părere să se facă deosebire la plată între cei cari ter- 
mină la timp lucrările şi ceilalți, 
Ion C. Brătiauu e pentru plata diurnelor, așa cum s'au fixat. 


I. C. Brătianu: D-lor, să ne aducem aminte că suntem 
chemaţi la o mare operă, de care atârnă viitorul României: 
este să împlântăm regimul parlamentar în România, pentru 
care chiar Napoleon III, care nu era un partizan înfocat 
al acestui regim, a zis că România nu poate să meargă decât 
numai cu regimul constituțional. 

O voce: Tare bine a zis. 

I. C. Brătianu : Apoi tocmai de aceea zic că misiunea noastră 
cea mai mare este să împlântăm regimul parlamentar şi cel 
dintâi lucru este să păstrăm bunacuviintä parlamentară. 

Voci : Asa este. 

I. C. Brätianu : Apoi eu cunosc, d-le Agarici, am trăit în 
Occident şi am văzut care sunt cuviintele parlamentare 
în alte Camere şi de-aceea zic să păzim... 

O voce: Majoritatea face sgomot. 

5I. C. Brătianu: Eu rog pe onoratul d. președinte să facă 
astfel ca această bunäcuviintä să fie observată de toţi, de 
majoritate şi de minoritate. 

D-lor, ceeace propune d. Dimancea ca să se plătească 
cutare cifră comisiunilor care au sfârşit lucrarea în termenul 


164 ION O. BRĂTIANU ACTE SI CUVÂNTĂRI VOL. IV 


hotărît de Cameră, iar celor cari au lucrat pe urmă să se 
plătească mai puţin, pentru aceasta ar trebui mai întâi 
să numim o comisiune de anchetă, care şi aceea trebue plă- 
tită, ca să cerceteze care cum şi cât a lucrat, fiindcă nu pu- 
tem să judecăm de mai 'nainte aceasta ; poate tocmai acei 
cari au lucrat pe urmă să fi lucrat cu mai multă conştiinţă. 
Şi pe urmă sunt unele judeţe care au fost mai mult bân- 
tuite si altele care au fost mai putin bântuite şi nu se poate 
lua o măsură pentru toate districtele, mai cu seamă acolo 
unde a fost trebuintä să-i aduni de prin fundul munţilor; 
aceasta nu se putea face aşa de lesne. Trebue cel putin 
să se plătească acestor oameni cheltuiala ce au făcut; nu 
putem să zicem ca cetăţenii să lucreze fără nici o plată. 


Continuă discuţia. 


(Mon. Of., 1878, p. 7951,col. 2—3). 


122. 


Neînstreinarea pământului dat sătenilor prin 
împroprietărire. 


Camera, 12 Ianuarie 1879. 


Proiectul de lege, votat odată de Cameră, a fost amendat de Senat şi 
adus din nou în discuţia Camerei. P. Grădişteanu e pentru luarea în consi- 
deratie a proiectului. D. Giani, raportor, G. Vernescu şi N. Furculescu sunt 
împotrivă. 

Ion C. Brătianu susține proiectul aşa cum a fost amendat de Senat, întrucât 
tribunalele prezintă mai multă garanție decât administraţia în privinţa anu- 
lării actelor contrare Legii rurale. Garantarea proprietății mici prin lege ne 
fereşte de proletariat rural, de socialism, de comunism. 


I. C. Brătianu: D-lor, se face o discutiune cu totul ne- 
folositoare şi onor. d. Vernescu a zis că dacă d. preşedinte 
nu pronunța cuvântul precedent” n'ar fi avut nimic de zis. 
Așa dar chestiunea este deja tranșată încă din cea din urmă 
şedinţă înainte de vacanţă. 

Obstrvatiunea d-lui Vernescu că această procedură nu 
trebue să servească de precedent este foarte legitimă, dar 


IANUARIE 1879 NEINSTRĂINAREA PĂMÂNTULUI SĂTENILOR 165 


precautiunea d-sale este inutilă, fiindcă precedentele nu 
sunt legi și Camera are totdeauna libertatea de a nu ține 
compt de precedente. Prin urmare, orice discutiune pe tă- 
râmul aceasta este de prisos și ar trebui să intrăm în dis- 
cutiunea legii. 


D. Giani citeşte raportul defavorabil al delegaților de secții şi se ivesc noi discuţii 


I. C. Brătianu: D-lor, sa afirmat aci că Senatul a res- 
pins proiectul Camerei si a făcut un alt proiect. Apoi, tre- 
bue să vă amintiţi ce s'a petrecut la votarea legii, s'a trimis 
proiectul la secțiuni și în urmă la comitetul delegaților si 
raportorul a venit cu legea modificată, nu a înlăturat proiectul 
Camerei, ca să-i substitue altul. 

Este în dreptul fiecărei Camere să modifice și să trans- 
forme cu totul proiectele ce i se presintä. 

D. Giani: lată, am aci raportul d-lui raportor dela Senat, 
unde se zice contra-proiect. 

Ion C. Brătianu: Putea să zică raportorul orice. Eu vă 
spun că proiectul Camerei n'a fost primit și că guvernul 
împreună cu comitetul delegaților, având în vedere proiec- 
tul de lege al Camerei, a făcut modificările acestea, așa că 
proiectul pe care-l aveţi înaintea d-voastră nu este decât 
proiectul Camerei modificat de Senat. Dar înţeleg pe d. 
raportor să fie consecinte cu dorința d-sale, pentrucă a spus 
că nu este nici pentru proiectul Camerei, nici pentru proiectul 
Senatului. 

D. Giani : La votarea în total am votat pentru. 

Ion C. Brătianu: Onor. d. Giani ar fi consecinte cu d-sa 
când ar face să se respingă proiectul întors dela Senat căci 
cu modul acesta ar înlătura legea cu desăvârșire, 

D-lor, chestiunea aceasta este o chestiune mare și nu 
pentru întâia oară este pusă la ordinea zilei în ţară, nu numai 
în Cameră. Este un rău pe care cu toţii am căutat și căutăm 
să-l înlăturăm și diferitele ministere care s'au succedat au 
căutat prin circulare ca să remedieze acest rău, dar nu sa 
putut, și de abia acum am avut fericirea să vedem Corpu- 
rile Legiuitoare că voesc să remedieze răul printr'o lege. Apoi 


166 ION C. BRĂTIANU ACTE SI CUVÂNTĂRI Vol, IV 


bine ar fi ca noi să amânăm această chestiune la calendele 
grecești? Eu, d-lor, cred că ar fi cel mai mare triumf din 
câte a avut partidul liberal, dacă am da țării această lege 
şi cred că puteţi s'o luaţi în consideratiune si apoi când 
vom veni la articole să vedem ce vom face... 

Voci: Nu se poate; Constitutiunea este categorică: ori 
primim, ori respingem. 

Ion C. Brătianu: Atunci este un cuvânt mai mult ca 
s’o primim. (Ilaritate). 

Ce se impută acestei legi? Se zice că sa despărţit art. 
2 şi sa zis că acele acte care sunt făcute prin tribunale, 
tribunalele sunt ţinute a le desființa, iar actele de înstrăi- 
nare deghizate să se aprecieze de tribunal. Ei bine, eu nu 
înţeleg cum se ridică o discutiune în privinţa aceasta ? Cine 
are să aprecieze mai bine decât justiția dacă un act este 
deghizat sau nu ? Voiti oare d-voastră să lăsaţi această apreciere 
în mâna administraţiunii? D-lor, Senatul a specificat mai 
bine lucrurile si foarte bine a făcut, pentru că altfel se a- 
runca în ţară o grijă că oricine a avut o relatiune cu foștii 
clăcași este pus în pericol. 

Al doilea defect ce se zice că are acest proiect de lege, 
este executarea prin administratiune. 

Si cine susţine această teorie? 

Tocmai aceia care găsiau că legea Camerei dela început 
era prea severă. 

Mai întâi, d-lor, că spiritul partidului liberal a fost ca să 
se pună întotdeauna cetăţenii la adăpost de arbitrarul ad- 
ministraţiunii, pentru ca ea să nu poată abuza de pu- 
terea ei. 

Apoi, tocmai d-voastră sustineti ca să daţi ceva enorm în 
mâna administratiunii ? 

Judecătorii unui tribunal inspiră mai multă încredere si 
trebue să vă bucurati când vedeţi că se ridică dela autori- 
tätile administrative aceste afaceri, căci în toată lumea ele 
se resolvă de Consiliul de Stat sau de tribunale, fiindcă 
s'a găsit că este mai multă garanţie în tribunale decât în 
autorităţile administrative, care ar putea să abuzeze. 


HANUARJE 1879  NEINSTRAINAREA PAMANTULUI SĂTENILOR 167 


Prin urmare, eu nu văd că Senatul a făcut ceva în contra 
spiritului și credințelor acestei onorabile Camere. 

Dară, d-lor, mai sunt si alte multe de zis. Inchipuiti-vä 
că a venit administratiunea și a executat; apoi, dacă se 
găseşte că rău a executat administratiunea, cine are să apre- 
cieze modul executiunii si daunele ce a cauzat acest act? 
Voiţi o procedură mai expeditivä? Dar credeţi d-voastră că 
administratiunea n'are să urmeze tot aceeas procedură ca și 
tribunalele? Credeţi că administratiunea are să dea ordine 
din cabinet, ca să se ia proprietatea dela unul și să se dea 
la altul? Dar chiar cu legea votată de Cameră, tot trebue 
un regulament de executiune, care să reguleze modul cum 
au să se îndeplinească aceste dispositiuni. Apoi, de ce să nu 
lăsaţi consiliul judeţean ca să judece aceste acte în locul 
prefectului? Nu vă gândiţi oare că nu toți prefectii au să 
fie de opiniunea d-voastră ? 

Consiliul general este ales de judeţ și dă mai multă garantie 
şi de aceea cred că Senatul a pus o garanţie mai mult, în- 
sărcinând consiliile generale cu aceste acte, decât făcând 
un pașă din prefect, ca el să taie si să spânzure fără nici 
un fel de răspundere. 

Apoi, d-lor, nu vedeţi d-v. că toate actele private, care 
vor fi pentru înstrăinarea acestor pământuri, nu se pot găsi 
spre a se anula și ele sunt ca neavenite? 

D. Giani : Proprietatea se transmite și prin acte private | 

Ion C. Brătianu : Da, decât ele nu se pot opune celor de 
al treilea si ca să se ia proprietatea dela unul și să se dea 
celuilalt, trebue să se scoată actul, fie el privat, fie el au- 
tentic, si dacă ati lăsa numai ca prefectul să judece aceste 
acte şi să ia proprietatea dela unul ca s'o dea la altul, nu 
vedeţi cam face o perturbatiune si s'ar ridica o indignare 
generală si ati pune atunci administratiunea în poziția cea 
mai falsă? 

Dară s'a mai zis că sătenii pot înstrăina proprietatea lor 
la alți săteni pin cumpărătoare. Apoi ia să vedem carea 
fost spiritul legii si ce a voit legiuitorul să facă. Noi toți 
acei bătrâni cari am luptat, unii 40, alții 30, alții 20 de 


168 ION C. BRĂTIANU ACTE ŞI CUVÂNTĂRI VOL. 1V 


ani pentru împroprietărire, oare esiam din opincä şi veniam 
numai contra boerilor să-i desbräcäm de proprietate ca s'o 
dăm opincii si să ridicăm altă clasă de proprietari mari, 
care să fie eșilă din opincă? Nu; noi nu veniam cu ură, 
ci cu un sentiment naţional și ziceam : proprietatea în pro- 
miscuitatea în care sa aflat din timpii trecuţi nu mai 
poate să dureze şi trebue să se lichideze această stare de 
lucruri între proprietari şi clăcaşi. Şi apoi am căutat să 
vedem cum națiunea aceasta a jucat un rol mare în trecut 
si cum în urmă a rămas în mizerie. Şi am văzut că în timpii 
eroici erau mai toţi proprietari și că, de când proprietatea 
s'a concentrat numai în mâna câtorva, iar ceilalți au căzut 
în mizerie şi sub servagiu, Tara Românească a fost în deca- 
dentä. Ei bine, atunci ne-am zis: să ridicăm națiunea ro- 
mână reconstituind proprietatea mică, şi de unde săteanul 
român era clăcaș si oarecum coproprietar cu proprietarul 
cel mare, să-l facem să fie proprietar absolut. 

Apoi ne-am zis: l-am făcut proprietar, dar săteanul no- 
stru a mai fost proprietar și toţi d-voatră cari aveţi docu- 
mente vechi de moșie aţi văzut cum cumpărau moșii și strä- 
moşii noștri moşie, cum moșnenii își vindeau proprietatea 
boerului cutăruia care era puternic; şi prin urmare ne-am 
gândit că trebue să-i facem mai întâi să guste si să simtă 
toate foloasele proprietăţii, şi pentru aceasta, până atunci, 
a trebuit să-i punem la adăpost pentru câţiva ani de orice 
speculatiune, precum și de-a împiedeca ca să se reconstitue 
proprietatea mare. De aceea am zis ca să păstrăm proprie- 
tatea mică cel puţin 30 de ani, cu speranţa că până atunci 
micii proprietari vor prinde gust de proprietatea lor şi nu 
se vor mai lăsa ca în trecut să fie exploataţi. Iar pe de 
altă parte, dacă se va vedea că tot mai este vr'un pericol, 
apoi Corpurile Legiuitoare, când se vor împlini cei 30 de 
ani, vor lua măsuri de conservare pentru mai departe... 

Apoi, d-le Furculescu, nu veniţi numai cu principii ge- 
nerale, fiindcă o națiune nu se conduce totdeauna numai 
după principii abstracte, cise conduce și de interesele sale de 
moment si de interesele sale nationale. D-voastră întrebaţi pe 


IANUARIE 1879 NEINSTRĂINAREA PĂMÂNTULUI SĂTENILOR, 169 


toţi aceia cari au făcut legea și veți vedea că nu a fost în 
capul legiuitorului că voeşte să se constitue proprietatea mică 
pentru acela cu surtuc, ci pentru acela cu șubă albă, și a 
zis că proprietatea mică să rămâie proprietate mică 30 de 
ani, și dacă va fi să se transmită, să se transmită sătenilor 
acelora cari rămăseseră fără pământuri, care au să vie după 
dânşii, aceia să se substitue în locul împământeniţilor de 
azi. Cu toate acestea, când un ţăran a cumpărat, sa dus 
de a întrebat de 20 de ori mai întâi si numai cei sireti au 
cumpărat, fraudând legea. Mai întâi că nici nu se poate 
substitui cineva în aceşti 15 ani si nu poate să vie să plă- 
tească un om pentru 20 sau 25 de pogoane în locul altuia, 
căci cum are să plătească? Cine să plătească? Pe ce nume? 
Să schimbe rolurile. 

Voci : Cumpărătorii plătesc. 

Ion C. Brătianu: Cumpărătorii, dar cumpărători nu pot 
să fie până la 15 ani, căci nu se poate vinde pământul în 
acest interval în care este ipotecat Statului. 

Numai prin substituire putea adică un țăran care nu 
avea proprietate să se pună în locul altuia, şi-l trecea percep- 
torul în rol pe dânsul, ca el să plătească în locul celuilalt. 

Au cumpărat şi ţăranii, a cumpărat şi albăstrimea, dar 
aceştia nu de bună credință; mai în toate părţile și mai 
întotdeauna s'a făcut într'un mod fraudulos şi dacă nu veţi 
admite această lege, apoi şi mie mi-e lesne să schimb haina 
albastră în o haină albă şi să cumpăr, si astfel vă duceti 
contra spiritului legii, vă duceti contra eficacitätei legii, o 
desfiüntati într'un mod piezis. 

In vechime, străinii de orice rit nu puteau să cumpere 
moşii şi cu toate acestea erau străini proprietari. Pe urmă 
s'a zis că Evreii nu pot să fie proprietari, și cu toate acestea 
sunt evrei proprietari... 

O voce: Sunt posesori. 

Ion C. Brătianu : Si în adevăr, d-lor, ce e mai lesne decât 
să pun pe Stan al meu dela moșie să cumpere pe numele 
lui proprietăţi, care în realitate să fie pentru mine, pentru 
care operaţiune el mi-a dat la mână un contra-înscris. Vedeţi 


179 ION C. BRATIANY ACTE ȘI ÇUVANTARI YOR LV 


dar că a face astfel este a desființa proprietatea mică, care 
este cea mai mare garanţie pentru proprietatea mare. 

Imi zicea cineva în străinătate : cutare nu te iubește pentru 
că ești prea democrat. Eu isam răspuns: apoi ce să fac? 
La noi nu este aristocrație, fiind că au venit Fanariotii si 
regimul regulamentar și au desființatao... 

O voce: Nu a fost aristocrație la noi niciodată. 

Ion C. Brătianu: La noi, am zis acelei persoane, nu este 
aristocrație, pentru că au venit Fanariotii și Regulamentul 
organic şi din aristocrație au făcut o oligarhie. D-voastră ati 
avut fericirea să aveţi o aristocrație care a rămas neatinsă 
si care vă e foarte folositoare. Noi însă, vrândanevrând, suntem 
democrați. Dar dacă noi nu avem avantajul aristocrației, 
avem alt avantaj pe care nusl aveţi d-voastră. Avem avan- 
tajul de a nu avea nici comunism, nici socialism, și nici nu 
pot să existe la noi asemenea rele, pe câtă vreme proprie: 
tatea mică va fi numeroasă. 

Si în adevăr, dalor, proprietatea mică e singura garantie 
pentru proprietatea mare. Când însă vor fi sute de mii de 
proletari, când, cu alte cuvinte, proprietatea mică va dis- 
pare şi când vor veni străinii la noi să făgăduiască acelor 
proletari avantaje mari, atunci pericolul pentru noi va fi 
mare și inevitabil. De aceea, această chestiune a proprietăţii 
mici la noi este nu numai o chestiune naţională, dar e o 
chestiune economică și socială de cea mai mare impor- 
tantä. 

Numai prin asigurarea proprietätii mici putem fi noi la 
adäpost de toate acele calamitäti care bântue societätile 
mari și înaintea cărora noi nu am putea rezista dacă ar 
veni asupra capului nostru. 

Eu găsesc că acest proiect de lege este din cele mai bune 
ce am făcut până astăzi şi de care să fim geloși cu o zi 
mai înainte să devie o lege pozitivă, ca să nu lăsăm mica 
proprietate la nesiguranța viitorului; noi nu suntem stă- 
pânii viitorului și nu ştim ce va fi mâine, poimâine. Astăzi 
partidul liberalsnational este în majoritate. Vă rog, asiguraţi 
proprietatea mică, fiindcă altfel punem ţara în pericol. 


IANUARIE 1879 NEINSTRAINAREA PĂMÂNTULUI SĂTENILOR 171 


D-voastră ziceti că legea prezintă inconveniente. Dar care 
este legea votată, nu la noi, ci în Camerele cele mai lumi- 
nate, Camera din Paris, Berlin, Londra, care să nu prezinte 
inconveniente în practică. 

Vor veni Camerele viitoare, si dacă vor vedea că legea 
prezintă inconveniente, o vor modifica, o vor desființa ; dar 
desfid pe orice partid care va veni la putere ca să poată 
s’o desființeze întrun mod absolut. 

Voci: Inchiderea discuţiei. 


G. Vernescu e contra închiderii discuţiei şi răspunde primului ministru 
despre felul cum trebuia să se interpreteze Legea rurală. 


Ion C. Brătianu : D-lor, mai întâi constat că eu sunt cauza 
că s'a prelungit discutiunea atât de mult, fiindcă, dacă nu 
luam cuvântul, nu ar fi vorbit d. Vernescu. 

G. Vernescu: Cerusem cuvântul mai de înainte. 

Ion C. Brătianu: D-lor, cel dintâi punct la care s'a 
oprit d. Vernescu este de ce să se spună că dela cinci ani 
în sus nu mai este despăgubire și dela cinci ani în jos este 
despăgubire ?. 

Ei bine, aşa s'a zis; se iau adeseori termene fără să poată 
cineva să le precizeze și să dea cuvinte pentru ce le-a luat 
așa, Apoi, pentru ce dela 3000 franci în sus este cineva alegător 
în cutare colegiu şi de la 3000 în jos, cu un leu măcar, 
este în alt colegiu? Pentru ce s'a pus prescriptiunea de 30 
de ani și nu s'a pus mai mică sau mai mare? Pentru ce 
s'au pus termene fixate în deosebite legi și nu s'au pus altele 
decât acelea? Ei bine, așa se pun, fără a putea cineva în 
mod matematic să dea cuvinte de ce le-a pus atât şi nu 
atât, 

Al doilea defect pe care-l găseşte d-sa este schimbul. D-lor, 
ce face legiuitorul? Legiuitorul trebue să pună principii ge- 
nerale; însă se găsește câte odată față cu împrejurări de 
acelea care-l fac să devieze dela acele principii generale. Ei, 
d-lor, s'au cumpărat pământuri pe care s'au zidit case pu- 
blice, etc. Apoi poţi d-ta să zici ca acele toate clădiri să le 
dea locuitorilor? Acela care a cumpărat locul ca să facă o 


172 ION C. BRATIANY ACTE SI CUVANTAR] VOL, IV 


casă, o fabrică, nu poţi să-l bänuesti că a fost de rea cre- 
dintä, fiindcă nu ar fi băgat el mii de galbeni în acele clă- 
diri. 

Eu trăesc la ţară, şi n'am văzut nici un ţăran care să 
cumpere sau să se substitue altuia până când nu a venit şi 
nu a cercetat, și numai după ce a luat toate garanţiile, numai 
atunci a cumpărat, căci s'a zis: dacă o face proprietarul 
cutare, apoi cum se strecoară dânsul, aşa mă strecor si eu. 
Ei bine, d-lor, chiar pe unde a trecut un drum de fer, pe 
unde a trecut o şosea, credeţi d-voastră că le puteţi lua pământul 
fără să le dati altul, si să le dati numai bani? Nu, deoarece 
cälcati legea. D-lor, am văzut la Golești că proprietarul a 
dăruit locul pentru gară, dar gara a căzut pe pământul 
locuitorilor. Ei bine, proprietarul, ca să se poată ţine de 
angajament, s'a învoit cu locuitorii și le-a dat în schimb alt 
pământ, căci altfel trebuia compania să-i despăgubească, si 
legea nepermiţând aceasta, ar fi trebuit compania să dărâme 
gara. 

Dar s'a obiectat că permiţându-se acest schimb, proprie- 
tarii au să se folosească și să dea locuitorilor pământ prost 
în loc de pământ bun. Ei bine, aceasta nu se poate face, 
fiindcă atunci s'ar călca legea și aci noi nu ne ocupăm decât 
de un fapt îndeplinit pe care trebue să-l rezolvăm, căci legea 
vorbește numai de trecut, iar nu de viitor. 

Onor. d. Vernescu a zis: apoi numai vagabonzilor a 
dat drept legea dela 1864 să cumpere pământ? Ei bine, 
întreb şi eu la rândul meu: numai vagabonzii au rămas în 
Tara Românească care să nu aibă proprietate? D-sa ne-a 
adus aminte c'a fost în Consiliul de Stat. Ei bine, să vedeţi 
cum s'a făcut acest articol: acolo au fost idei foarte res- 
pectabile și s'a zis: ce se face cu însurăţeii de acum un 
an? S'a susţinut în Consiliul de Stat că două din trei părți 
din proprietate sunt ale ţăranilor și a trebuit să se rezerve 
pentru însurăţei dreptul nemărginit ca să cumpere de pe 
proprietăţile Statului. Apoi s'a căutat ca locurile acelea 
care rămân vacante prin comune să se dea altora, ca să 
nu se constitue proprietate mare, ci să rămână tot proprie- 


IANUARIE 1879 NEINSTRĂINAREA PĂMÂNTULUI SĂTENILOR 178 


tatea în mic, după cum a voit legiuitorul să o facă, căci 
legiuitorul dela 1864 n'a voit să lase deschisă chestiunea 
însurăţeilor, care este o chestiune socială, ci a voit să o 
înlăture prin vânzarea proprietăţilor Statului pentru dânșii. 

D-lor, noi trebue să ţinem la proprietatea mică şi să nu 
lăsăm să se concentre numai în mâna unora. In adevăr, 
ţăranul nostru nu are mult pământ, căci de abia are patru 
pogoane și, deși am văzut în străinătate cu un pogon hră- 
nindu-se o familie întreagă, și bine, la noi însă nu 
putem pretinde aceasta deocamdată, pentru că mai întâi 
la noi nu avem lipsă de pământ, ba încă avem mai mult 
pământ decât aiurea și apoi trebue să ne așteptăm la a- 
ceasta când vom face școale pentru ca să desvoltăm pe să- 
tenii noştri cari cu cinci pogoane pot fi foarte asiguraţi, căci 
acele cinci pogoane bine cultivate pot să dea mai mult 
decât dau astăzi 20. D-voastră vă revoltați și ziceti că nu e 
natural, nu e cu putință ca un ţăran să aibă două sau trei 
sute de pogoane cumpărate. Apoi ce veţi zice când vă voi 
spune că sunt oameni cari au cumpărat câte 200 si 300 
pogoane în comunele rurale, dacă aceștia sunt speculatorii, 
exploatatorii ţăranilor. D-lor, astăzi chiria locurilor este așa 
de eftină, încât locuitorul nu este nevoit să se ducă să cum- 
pere, ci găsește foarte lesne să-și închirieze pământul pentru 
ca să-și facă agricultura lui; prin urmare, nu se duce tä- 
ranul să-și închidă capitalul lui în pământ, fiindcă nici pro- 
prietarul mare, nici cel mic nu au această nevoe, ci numai 
speculatorul care exploatează nestiinta ţăranului. 

Onor. d. Vernescu ne-a făcut o acuzare personală; d-sa 
zice : cum? s'a discutat, s'a votat acest proiect în Cameră 
si d-voastră v'ati dus în Senat şi l-aţi prefăcut şi veniţi 
azi în Cameră de loviți proiectul Camerei și apärati pe al 
Senatului ? 

Voci: Aşa este. 

Ion C. Brătianu: Apoi, d-lor, mai întâi eu am avut în- 
totdeauna ideea că sunt un om din cei mai ordinari, adică 
pot să fac greșeli, dar atât avantaj am că atunci când 
am văzut c'am făcut o gresalä la un lucru, îl îndfeptez; 


174 ION C. BRATIANY ACTE SI CUVÂNTĂRI VOL. IV 


onor. d. Vernescu pentru ce discută în Cameră aci? Ce? 
Vine numai ca un orator să ne spună ce să facem noi? Nu 
vine și d-lui de multe ori cu o idee de acasă și aci, prin dis- 
cutiuni, i se respinge acea idee? Nu dară dela prima vedere 
se fac lucrurile cum trebue să fie. Noi am discutat această 
chestiune în consiliul miniștrilor, cu toate că nu sunt eu 
părintele acestui proiect de lege, căci nici n'am fost în ţară 
când s'a făcut, nici nu l-am elaborat eu și prin urmare 
aşi putea foarte lesne să zic: d-lor, nu este legea mea, nu 
o susțin, faceţi cum voiti; dară nu, eu iau solidaritatea si 
zic cam discutat asupra lui în consiliul de miniștri și când 
am venit în Cameră am primit modificări, fiindc'am văzut 
idei mai nemerite; precum asemenea, când m'am dus la 
Senat, unde iarăși am văzut că este mai multă experienţă 
si au avut si timp mai mult decât d-voastră să discute legea si 
au lămurit lucrul mai bine decât noi toţi, m'a făcut să văd 
că ceeace propune Senatul este bine. Ei, d-lor, și apoi chiar 
când un guvern vede că poate ideea lui este mai nemerită 
decât a Camerei sau a Senatului, dar dacă acestea găsesc 
că altfel este mai bine, apoi ce credeţi d-voastră că dacă 
nu este ideea lui trebue să pună piciorul în prag și să zică: 
nu primesc?; sunt multe lucruri pe care eu în ideea mea 
credeam că trebue să se rezolve înlr'un fel și d-voastră 
le-aţi rezolvat în altfel si cu toate acestea, când am văzut 
acea majoritate a Camerei sau a Senatului de acea părere, 
am zis şi eu: poate că aşa este mai bine. Un guvern face 
ce poate și primește ceeace crede că este mai bine; așa 
este cu toate legile, nu numai cu aceasta. Apoi eu dacă ar 
fi să iau legile cele mai importante, nu dela noi, dar din 
toată Europa, si dacă m'ași pune pe tărâmul criticii, ași 
puteă să le bafuez pe toate; dar d-lor, înc'odată repet, un 
guvern şi un legiuitor face ce poate. Eu nu dau legea aceasta 
ca perfectă, dar în fața mișeilor cari abuză si despoaie pe 
ţărani, si în faţa tribunalelor sau a unora din tribunale care 
nu înțeleg Legea rurală, sau nu voesc s'o înțeleagă, spun că 
trebue să o votăm și dacă în urmă vom găsi lacune, vom 
mai îndrepta. 


IANUARIE 1879  NEINSTRAINAREA PĂMÂNTULUI SATENILOR 175 


Zicea onor. d. Vernescu : apoi nu e nimeni care să fie în 
principiu contra acestei legi; se poate, însă dacă în principiu 
nu e nimeni care să fie contra legii, multi au lucrat în par- 
ticular, şi chiar dintre judecători, contra acestei legi. Ve- 
deti dar că alta este să fie cineva în principiu pentru lege 
si alta este să fie contra aplicatiunii exacte a legii. 

Eu nu sunt așa de sigur ca d. Vernescu şi ca d. Giani 
că, dacă ar fi o altă Cameră și un alt guvern, chestiunea 
aceasta s'ar rezolva mai bine decât așa; să dea Dumnezeu 
să fie, decât că prin această lege se face deja ceva și nici 
o Cameră, nici un guvern nu va mai îndrăsni să desființeze 
legea, dând tribunalelor voie să calce Legea rurală. 

Răul ce există astăzi este un rău de fapt, merge aşa de 
ani întregi şi va ajunge să stingă cu totul proprietatea mică 
şi eu mai bine voi excesul întinderii proprietății mici, decât 
excesul aglomerării proprietății în mâna unor oameni spe- 
culatori fraudulosi, a unor mișei cari caută să profite de 
nevoia si nestiinta ţăranului. 

Voci : Inchiderea discuţiei. 


Vorbeşte în urmă N. Furculescu, arătând că proiectul votat odată de Ca- 
meră şi amendat de Senat nu se poate vota din nou, 
Proiectul pus la vot, pentru luarea în consideraţie. Votul e nul. 


(Mon. Of., 1879, p. 148, col. 3; p. 151, col. 3; p. 152, col. 1—3; p. 153, 
col. 1; p. 154, col. 3: p. 155, col. 1—3). 


123. 


Rublele rusești pe piața românească. Pericolul ciumei din Rusia. 
Comunele urbane față de legea pentru neînstrăinarea 
pământurilor. 

Camera, 13 Ianuarie 1879. 


E pus la vot şi primit proiectul de lege, amendat de Senat, pentru nefn- 
străinarea pământurilor. 

I. Poenaru- Bordea întreabă pe ministrul de finanţe dacă nu e de părere să 
se scadă rublele ruseşti, care au inundat piața românească şi pe ministrul 
de interne ce măsuri s'au luat ca să se evite ciuma care bântuie în Rusia. 

I. C. Brătianu răspunde că atât în chestia rublelor, cât şi pentru evitarea 
ciumei, Consiliul de miniştri a discutat şi se vor lua măsuri. 


176 ION C, BRĂTIANU ACTE SI CUVÂNTĂRI VOL. IV 


In ce priveşte legea pentru neînstrăinarea pământurilor, în intenția tuturor 
a fost să se refere numai la comunele rurale. 


I. C. Brătianu: Dacă colegul meu dela finanţe n'a venit 
astăzi aci, culpa este a mea. M'a întrebat dacă e nevoie să 
vie astăzi la Cameră şi eu i-am zis să nu vie, căci la mi- 
nister tocmai sunt lucrări foarte urgente, între care poate 
e şi cazul de care a vorbit d. Ionescu, pe care trebue să-l 
tratăm în consiliu. 

Fiţi însă siguri că în curând d. ministru de finanţe ne va 
spune care € opiniunea guvernului în privința rublelor, care 
este o chestiune foarte delicată, căci atinge atât interesul 
general al ţării, cât si pe al particularilor. 

Cât pentru ciumă, să creadă d. Poenaru că și eu, dacă 
nu ca ministru, dar cel putin ca cetățean, am tot atâta grijă 
ca și d-sa ca acel flagel să nu vie și asupra ţării noastre. 
Această chestiune e una din acele care ne preocupă toată 
ziua. Suntem în tratatiuni cu Austria, fiindcă voesc ta 
orice măsuri se vor lua, să le luăm împreună cu toate 
statele care se învecinesc cu Rusia, căci trebue ca şi în 
privința aceasta să intrăm în concertul european. 

Deja chiar am luat măsuri, am adunàt Consiliul medical 
şi am hotărît cine să meargă la Viena, spre a se înţelege 
asupra măsurilor ce trebue să luăm. In fine, fiți siguri că 
vom lua toate măsurile necesare. 


G. Fărcăşeanu roagă pe preşedintele consiliului să se pronunţe dacă legea 
pentru neînstrăinarea pământurilor foştilor clăcaşi priveşte şi comunele urbane, 


lon C. Brătianu: D-lor, onor. d. Fărcăşeanu ridică o 
chestiune de mare importanţă, care a scăpat din vedere și 
Camerei și Senatului, și sunt fericit că d-sa a ridicat o ase- 
meneâ chestiune de mare importanță pentru ţară. Legea 
aceasta nu privește decât pe comunele rurale, iar nu și pe 
cele urbane. Aceasta a fost intentiunea tuturor. Mă voi con- 
sulta cu colegii mei, si dacă va fi nevoe, voi veni cu un 
proiect de lege. 


G. Vernescu accentuiază necesitatea unui nou proiect de lege în sensul 
cuvintelor primului ministra. 


IANUARIE 1879 RUBLELE RUSESTI 177 


Ion C. Brätianu: Legea aceasta nu priveste decât comunele 
rurale, iar nu si pe cele urbane. Fiindcă de atunci unele co- 
mune rurale s'au făcut urbane si au eşit din acele condițiuni, ei 
bine, când se va agita această chestiune, atunci vom discuta. 

G. Vernescu se referă la interpelarea făcută de Poenaru-Bordea ministrului de 
finante cu privire Ja argintul de pe piață şi cere să se răspundă ce soluţie a 
fost găsită, 

Ion C. Brătianu: Cred că d. Poenaru-Bordea a făcut o 
interpelare în interesul general al ţării, iar nu ca un act de 
opozitiune contra guvernului. Prin urmare, onor. d. Poenaru- 
Bordea cred că este interesat să se dea un rezultat bun 
acestei interpelări, un rezultat favorabil pieţei. 

De aceea faceţi bunătatea si dati-ne timpul pentru a veni 
cu un răspuns complet. Puteţi să acuzați guvernul că nu a 
fost atât de inteligent ca să pătrundă chestiunea, s'o stu- 
dieze mai repede, dar nu puteți să-l siliți să vină mâine să 
vă dea numai decât un răspuns. Läsati-ne câteva zile ca să 
ne pregătim și, când vom fi gata, fiţi siguri că nu ne dăm 
în lături de a răspunde. Nu este bine să se discute în par- 
lament o chestiune, fără ca guvernul să fie în stare a pro- 
pune o soluţie. Efectul ar fi și mai rău. Astăzi chiar a 
venit în consiliul de miniștri ministrul de finanţe cu această 
chestiune, dar a trebuit să ne ocupăm de o altă chestiune, 
unde este în joc nu numai viața noastră, dar care priveşte 
întreaga Europă : chestiunea pestei orientale a avut precădere. 

(Mon. Of., 1879, p. 184, col. 1—3). 


124. 
Modificarea articolului 7 din Constituţie. 


Senatul, 17 Ianuarie 1879. 


I. C. Brătianu citeşte Mesagiul Domnesc şi declaraţia guvernului pentru 
revizuirea articolului 7 din Constituţie. B. Boerescu cere alegerea de către 
Senat a unei comisiuni care să studieze chestiunea. Primul ministru aderă 
la propunere. 

I. C. Brătianu: D-lor, noi numai fiindcă am luat anga- 
jamentul de a sesiza Corpurile cu această chestiune, am adus 


12 


178 ION C. BRĂTIANU ACTE SI CUVÂNTĂRI VOL, IV 


această declaratiune. Am crezut a ne face o datorie împli- 
nindu-ne angajamentul luat în faţa Senatului. D-voastră pu- 
teti a vă înţelege ca totdeauna în chestiuni serioase, puteţi 
prin toate filierele să faceţi astfel ca să puteţi ajunge la un 
rezultat mai practic. 

Ar trebui chiar să vă întelegeti si cu Camera. 


P. Carp susţine trecerea propunerii direct în secțiuni. 


I. C. Brătianu: D-lor, noi ca guvern nu am făcut decât 
a sesiza cu această ocasiune pe Senat, Ce discutiune ar putea 
urma însă în secţiuni, de oarece această declaratiune nu este 
un proiect de lege? Noi am crezut să nu avem aerul să re- 
zistăm la ceeace am promis de a veni să sesizăm Corpurile 
Legiuitoare cu această declaratiune. Si eu ca senator sunt de 
opiniune că ar fi mai bine ca o comisiune să aibă o înte- 
legere prealabilă mai înainte de a se discuta în secţiuni, 
căci azi nici nu avem ce discuta în secțiuni, pentru ca 
lucrarea să fie mai perfectă şi să întrunească chiar unani- 
mitatea voturilor, de se va putea. Deşi asupra acestei ches- 
tiuni ne-am gândit cu toţii, însă până acum nu s'a formulat 
nimic, și de aceea ideea de o comisiune e foarte nemerită. 


Se pune la vot propunerea lui B. Boerescu si se primeşte, Comisiunea e 
formată din D. Ghica, B. Boerescu, Al. Giani, C. Bosianu, N. Voinov, P, Carp 
şi D. Cornescu. 


(Mon. Of., 1879, p. 260, col. 3; p. 261, col. 1). 


Camera, 17 Ianuarie 1879. 


I. C. Brătianu depune pe biroul Camerei Mesagiul relativ la revizuirea arti- 
colului 7 din Constituţie. 


I. C. Brătianu: Am onoare să depun pe biroul Camerei 
mesagiul relativ la revizuirea articolului 7 din Constitutiune. 
Mesagiul acesta l-am citit şi la Senat si Senatul, fiindcă gu- 
vernul nu face decât să sesizeze Camera şi Senatul, în urma 
voturilor care au avut loc, de oarece luasem angajamentul 


IANUARIE 1879 REVIZUIREA. CONSTITUȚIEI 179 


ca în această sesiune să se trateze chestiunea, Senatul a 
numit o comisiune care să prezinte sectiunilor chestiunea. 
Cred că această comisiune se va numi și de Cameră ca să fie o 
unitate de idei. Dacă d-voastră admiteti numirea comisiunei, 
urmează să se întrunească cu aceea dela Senat. 


P. Grădişteanu susține aceeaş procedură. P. Ghica o combate. 


I. C. Brătianu: D-l P. Ghika zice că este contra Con- 
stitutiunei, dară mai întâi cazul nu este prevăzut de Con- 
stitutiune, şi al doilea că nu se face decât o lucrare pregă- 
titoare, care are să se ducă la secţiuni. Eu cred că este bine 
să numiţi o comisiune, care să ia cunoștință si de dispozitiunile 
Senatului, fiindcă ştiţi d-voastră că orice lucrare veți face, 
dacă nu va fi conform cu a Senatului, atunci nu faceți nimic. 

Prin urmare, cred că este bine să numiţi o comisiune prin 
care să se sesizeze secțiunile şi apoi și secțiunile să ştie care 
sunt dispozitiunile Senatului. Negreşit că trebue să ajungeţi 
la o unitate de vederi. 


N. Ionescu şi N. Furculescu de asemeni combat procedura. 


I. C. Brătianu: Auzii pe d. Furculescu discutând prero- 
gativa guvernului. D-lor, guvernul nu face nici o propunere, 
decât v'am spus cum a urmat Senatul în această privință 
şi am adăogat că acest mijloc cred că este cel mai repede 
ca să ajungem la un rezultat, însă d-voastră sunteţi liberi 
să faceţi cum veţi voi. 


Proiectul e în cele din urmă trimis în secţiuni. 


(Mon. Of., 1879, p. 263, col. 3; p. 264, col. 1; p. 265, col. 1). 


125. 
Credite pentru combaterea ciumei. Legea responsabilitätii 
ministeriale. 
Camera, 19 Ianuarie 1879. 


I. C. Brătianu depune un proiect de lege pentru deschiderea unui credit de 
500.000 lei necesari înfiinţării carantinelor împotriva ciumei, apoi răspunde lui 
M. Burileanu în chestiunea legii responsabilitätii ministeriale depuse la Senat. 


180 ION C. BRĂTIANU ACTE SI CUVÂNTĂRI VOL, IV 


I. C. Brătianu: D-lor, am onoarea a vă prezenta un Me- 
sagiu prin care se înaintează în deliberarea d-voastră un 
proiect de lege relativ la deschiderea unui credit de 500 mii 
lei pentru înfiinţarea carantinelor și luarea tuturor precautiu- 
nilor în privinţa ciumei; și vă rog să-l trimeteti îndată la 
comisiunea financiară, fiindcă, după inițiativa chiar a onor. 
Camere, în urma interpelatiunei ce mi-a făcut d. Poenaru- 
Bordea, sunt acum câteva zile, eu am și luat toate măsu- 
rile, pentru a căror executare, dacă nu vom avea bani, nu 
putem face nici un pas. 


Adunarea fncuviinteazä să se trimită proiectul de lege de urgenţă la Co- 
misiunea financiară. 

M. Burileanu roagă pe primul ministru să intervină la Senat ca să se 
voteze si acolo legea responsabilităţii ministeriale. 


I. C. Brătianu: D-lor, la invitatiunea ce-mi face onor. 
d, Burileanu, sunt silit să răspund într'un mod—să-mi per- 
mită onor. Cameră — cam familiar. 

Pe când vorbia d. Burileanu, mi-am permis să-l întrerup 
zicându-i că mă condamnă înainte de a-i fi răspuns și cu- 
vintele pe care d-sa le-a rostit în urmă au dovedit că teama 
mea era fundată. 

Cu acele cuvinte cu care a terminat discursul său d. Buri- 
leanu, tot cu aceleași cuvinte şi d-nii senatori se servesc în Se- 
nat, zicându-mi : nu insisti, nu dai destulă impulsiune Camerei. 

Şi eu protestez din toate puterile mele că fac tot ce-mi 
stă prin putință, dar nu pot mai mult. Nu puteţi să mă 
faceţi răspunzător dacă nu merge Camera după voința mea, 
deoarece Camera este un Corp care reprezintă o parte din 
suveranitatea tärei, si cum voiti să mă faceți pe mine räs- 
punzător de voinţa Camerei? Apoi, dacă înaintea Senatului 
tin limbagiul acesta pentru Cameră, unde sunt presupus a 
avea mai multă simpatie decât înaintea onor. Senat, ce voiti 
să vă zic despre Senat? 

D-lor, eu sunt bătrân; eu nu deschid gura decât atunci 
când cred că pot avea un efect bun cuvintele mele. Astfel, 
în loc să vin la Senat și din timp în timp să fac în şe- 


IANUARIE 1879 LEGEA RESPONSABILITATII MINISTERIALE 181 


dintä publică o demonstratiune în favoarea acestei legi, ca 
lumea „să zică: iată ce corect ministru este, când singur 
stărueşte să aibă o lege de responsabilitate ministerială, în 
loc, zic, să fac aceasta, m'am adresat la d-nii Senatori 
în particular, în secțiuni, și i-am rugat să se ocupe cu această 
lege. 

D-l Burileanu este tânăr, s'a pripit, și dacă ar fi fost mai 
în vârstă si mai cu sentimentul dreptätei desvoltat în d-sa, 
s'ar fi dus mai întâi la Senat să se informeze dacă eu nu 
insist în secţiuni pe lângă d-nii senatori și dacă nu fac tot 
ce-mi este prin putinţă ca acea lege să se discute și să se 
voteze de Senat și grație acelei insistente acea lege s'a 
luat în discuţie în secţiuni. Am zis că vă voi vorbi într'un 
mod familiar, fiindcă sunt silit să repet aci cuvinte pe 
care nu ar trebui să le reproduc şi vă pot spune că m'am 
adresat la aceia dintre d-nii senatori, care sunt cu o pozi- 
tiune mai bine stabilită ca bărbaţi politici, ca bărbaţi de 
Stat, si mai cu influență prin urmare si în Senat, si care 
se opuneau de a se discuta această lege, și le-am zis: am 
să vă denunt că d-v. sunteţi cari nu voiti să se discute și 
voteze această lege, fiindcă vă este teamă de dânsa. Dar, 
d-lor mi-au răspuns: ne e frică ca și d-tale. Le-am zis: 
nu, fiindcă nu poate să aibă această lege efect retroactiv. 
(Ilaritate). Şi dacă eu ași avea de gând să fiu totdeauna la 
minister, dar poate ţara, Domnul să nu voiascä a mă per- 
petua la putere. Așa dar, am făcut tot ce mi-a fost prin 
putință, fac și voi face, ca onor. Senat să voteze această 
lege. Dar sunt bărbaţi din cei mai autorizaţi, și rog pe d. 
Burileanu să meargă să vadă bărbaţi din cei mai eminenti, 
cari sunt contra acestei legi, fiindcă zic că alte State mai 
înaintate n'au ajuns să formuleze o asemenea lege și voiti 
ca noi să o improvizăm numai de cât? Le-am răspuns că 
aceasta este o cerință generală a țării, și chiar dacă legea 
va fi departe de perfecțiune, dacă însă țara găsește într însa 
o garanţie, trebue să-i dăm acea lege. 


(Mon. Of., 1879, p. 312, col. 3; p. 313, col. 2—3). 


182 ION O. BRĂTIANU ACTE SI CUVÂNTĂRI VOL. IV 


126. 


I. Bălăceanu pentru încheierea unui acord tarifar cu 
Ungaria. 


Viena, 25 Ianuarie/6 Fevruarie 1879. 
À Mr. Bratiano, President du Conseil, Bucarest. 


Le seul membre du gouvernement hongrois et de la Chambre 
de Pesth qui s'oppose énergiquement à l'établissement de 
la quarantaine entre la Roumanie et la Hongrie c'est Tisza. 
Veuillez noter qu’ en pareille matière, la Hongrie est com- 
plètement indépendante du gouvernement de Vienne. En 
outre, une bonne partie de l’appui qu’ Andrâssy nous donne 
contre la Russie est dûe à Tisza. Il serait d’un bon politique 
de lui témoigner des égards et de lui fournir à notre tour 
un appui contre nos adversaires et les siens. Je vous prie 
de vous départir un instant du point de vue des avocats 
dans la question des jonctions et de la résolution. En homme 
d'état que vous êtes, veuillez m'autoriser à aller à Pesth et 
à terminer cette affaire, qui menace de nous aliéner à jamais 
les sympathies et l'appui de la Hongrie. Veuillez consulter 
Olanesco qui est compétent sur le peu d'importance de lan- 
nulation du cartel entre les deux directions générales du chemin 
de fer au sujet des tarifs. Je ne peux pas vous laisser ignorer 
que nous sommes en train de nous brouiller avec la Hongrie pour 
les beaux yeux de la Staatsbahn. Quelle que soit votre opi- 
nion, je vous prie de solliciter de votre collègue du Minis- 
tère des Affaires Etrangères une réponse aux dernières pro- 
positions de Tisza, lesquelles remontent à un mois. Ne per- 
mettez pas qu'on gâte à plaisir la position que nous avons 
si laborieusement aquise ici. J'attends votre réponse par le 
télégraphe. 


(Acte Brătianu). Balatchano 


IANUARIE 1879 : LEGĂTURA CU DOBROGEA 183 


127. 


Credit pentru flotila care face legătura cu Dobrogea. 
Intervenţie în favoarea ministrului Pherechyde. 


Camera, 27 Ianuarie 1879. 


I. C. Brătianu depune un proiect de lege pentru deschiderea unui credit 
de 15.000 lei, necesari cheltuelilor flotilei care face legătura cu Dobrogea. In 
urmă cere Camerei să grate că, la numirea comisiunii de anchetă parla- 
mentară la C. F. R., nu a avut intentiunea să dea un vot de neincredere 
ministrulul de lucrări publice, Pherechyde. 


I. C. Brătianu: D-lor deputaţi, vă prezint un Mesagiu 
Domnesc cu un proiect de lege pentru deschiderea unui credit 
de 15.000 lei, spre acoperirea cheltuelilor flotilei noastre 
care face serviciul pe Dunăre între Dobrogea și Țara Ro- 
mânească și vă rog să binevoiti a-l vota de urgenţă. 

Vice-preşedintele Camerei : Se trimete la comisiunea fi- 
nanciară ca să-l cerceteze de urgenţă. 

I. C. Brătianu : D-lor, vă rog să mă scoateţi dintr'un impas. 
Stiti că acum câteva zile s'a făcut o interpelare în privința 
funcţionarilor români, cari fuseseră destituiti de administra- 
tiunea drumului de fer Ofenheim. Acea petitiune s'a adresat 
mie şi eu am dat-o colegului meu dela lucrări publice, care 
îndată a sesizat administratiunea de această afacere și chiar 
luase disposițiuni ca să se facă o anchetă, ca să știe pentru 
cari din acei 52 împiegaţi merită să insiste pentru reinte- 
grare și în urmă să ceară ca să fie puși la locul lor. 

In timpul acesta s'a făcut o interpelare în Cameră în pri- 
vinta aceasta si se vede că discutiunea s'a animat, când 
s'a propus o anchetă parlamentară. Atunci ministrul lucră- 
rilor publice a zis că priveşte aceasta ca un vot de neîn- 
credere, însă Camera a votat ancheta parlamentară și cole- 
gul meu și-a dat demisiunea. 

Eu nu cred că afacerea era de o importanţă așa încât să 
aducă îndepărtarea unui ministru și nu cred că intentiunea 
Camerei a fost aceasta. 

Voci: Nu, nici de cum. 


184 ION C. BRĂTIANU ACTE ŞI CUVÂNTĂRI VOL, IV 


I C. Brătianu: Pe când se făcea interpelarea, nu ştia 
d. ministru că administratiunea căii ferate, în urma sesi- 
zărei ce i se făcuse, votase chiar reintegrarea acelor functio- 
nari. Si pe când se dădea acel vot, hârtia pentru reintegrare 
şi venise la minister. Prin urmare, nici nu mai avea loc 
ancheta parlamentară, deoarece totul era terminat. 

Așa dar, eu aşi ruga pe onor. Cameră, ca, dacă n'a fost 
în intentiunea sa să profite de această ocaziune spre a da 
un vot de neîncredere d-lui Pherechide, atunci să binevoiască 
a da acum un vot, prin care să arate că n'a avut în intentiune 
a da un asemenea vot. 


I. Ionescu, P. Ghica, A. Vizanti, B. Maniu şi G. Vernescu explică rostul 
votului dat de Cameră şi arată că nu e nevoiea se mai reveni. 


I. C. Brătianu: D-lor, eu nu cer a se reveni niciodată 
asupra unui vot, căci atunci ar fi să cer un lucru care n'ar 
fi în cuviüntele parlamentare, regulamentare chiar; dar vă 
rog să autorisati pe d. președinte ca să pună la vot inter- 
pretarea că votul dat atunci n'a fost un vot de neîn- 
credere în persoana d-lui Pherechide. 

Voci: Am declarat aceasta. 

I. C Brătianu: Mă iertati, a declarat d. P. Ghica și încă 
vreo doi deputaţi, dar aceasta nu este votul Camerei, trebue 
ca toți să declaraţi printr'un vot că n'aţi avut aceasta în 
intentiunea d-voastră. 

A. Candiano-Popescu : Dar am declarat cu toţii. 

I. C. Brătianu: Apoi dacă d. Candiano ar fi pe această 
bancă, ar cere nu o declarație individuală și personală, ci 
un vot în regulă. 

A. Candiano-Popescu : Să o facem în scris. 

I. C. Brătianu: Nu este trebuintä nici de aceasta; trebue 
numai ca d. președinte să puie la vot că moţiunea aceea n'a 
fost votată cu intentiunea din partea d-voastră de a mani- 
festa o neîncredere în persoana d-lui Pherechide. 

După noi discuţii, se pune la vot şi se primeşte propunerea că majoritatea 


Camerei n'a înţeles prin alegerea comisiunei de anchetă să dea un vot de 
neîncredere ministrului de lucrări publice. 


(Mon. Of., 1879, p. 483, col. 1, 3). 


IANUARIE 1879 ACORD TARIFAR CU UNGARIA 185 


128. 


Acord cu Ungaria privitor la tariful pe căile ferate. 
Via Piteşti, 29 Ianuarie/10 Fevruarie 1879. 


À S. E. Mr. Jean Balatcheano, Ministre Plénipotentiaire 
de Roumanie. 
Vienne 


Loin de nous l’idée de favoriser une ligne au dépens de 
l’autre. Nous sommes près de régler d’un commun accord 
les tarifs pour un temps détérminé, mais nous serons forcés 
de baisser aussi pour tous les autres, car à part les autres so- 
ciétés, nos producteurs, et au commencement, ne supportent 
que les uns soient moins favorisés que les autres. 


(Acte Brätianu). I. C. Bratiano 


129. 
Tot în chestiunea acordului tarifar cu Ungaria. 


Viena, 29 Ianuarie/10 Fevruarie 1879. 
À Mr. Bratiano, President du Conseil, Bucarest. 


Jamais le gouvernement de la Hongrie n'a eu la prétention 
de vous empêcher de baisser à votre gré les tarifs sur toutes 
vos autres lignes. Veuillez me faire savoir si je suis autorisé 
à déclarer au gouvernement de Pesth que vous êtez prêt à 
régler d’un commun accord avec la Hongrie les tarifs pour 
un temps détérminé. 


(Acte Brätianu). Balatchano 


186 ION C. BRĂTIANU ACTE ŞI CUVÂNTĂRI VOL. IV 


130. 


Idem, răspuns la o telegramă. 
31 Ianuarie/12 Fevruarie 1879. 


S. E. Balatchano, Ministre de Roumanie, 
Vienne 


Je vous ai transmis ma manière de voir par mon télé- 
gramme d’avant-hier. 


(Acte Brătianu) I. C. Bratiano 
131. 
In chestiunea tarifului transporturilor pe C. F. R. 
2/14 Fevruarie 1879. 
S. E. Mr. Balatchano, Ministre Plénipotentiaire de Roumanie. 
Vienne 


J'ai soumis la question, dont traite votre telegramme 
chiffré, numéro 126, au Conseil des ministres. Il a été admis 
que le ministre des traveaux publics traite la question des 
tarifs qui est de son domaine. Il se mettra donc en rapport 
directement avec vous et vous êtes prié de vous adresser 
directement à lui dans toute cette question. 


(Acte Brătianu). Jean Bratiane 


132. 


Proiectul de lege pentru organizarea Ministerului de externe. 
Senatul, 2 Fevruarie 1879. 


I. C. Brătianu susţine proiectul de lege pentru organizarea Ministerului 
de externe relativ la legaţiuni, consulate şi sumele alocate pentru fiecare. 
Manolaki Kostaki Epureanu, N. Cămărăşescu şi P. P. Carp sunt pentru redu- 
cerea sumelor alocate. 


FEVRUARIE 1879 ORGANIZAREA MINISTERULUI DE EXTERNE 187 


I. C. Brătianu: D-lor, chiar dacă aşi avea o mare opo- 
zitie contra mea în asemenea chestiuni, nu cred că ar fi o 
opoziţie sistematică până acolo unde merge a d-lui M. Kostaki 
şi mai cu seamă a d-lui Cămărășescu, cari promit la unii 
că au să le crească lefile şi de altă parte tuturor contribua- 
bililor le promit scăderi de contribuţii ! 

Nu ştiu dacă scăzând contributiunile ati putea ţine cea- 
laltă promisiune de a veni în ajutorul înaltului cler. 

N. Cămărăşescu : Avem trebuintä. 

I. C. Brătianu: Aveţi trebuintä de voturi! D-lor, ceeace 
pot asigura, nu pe orator, dar pe d. Cämäräsescu, fiindcă 
şi d-lui are interes, ca proprietar si contribuabil, este că, 
atât cât vom fi la putere, nu vom veni cu sporiri de 
impozite si vom face mai mult, fiindcă s'a vorbit de scri- 
sori... 

N. Cămărăşescu: Am vorbit de plata timbrelor pentru 
contracte de locatiuni. 

I. C. Brătianu: Vom veni cu un proiect de lege, ca să 
se mai scadă taxa scrisorilor şi a telegramelor. 

Dar notati bine, nu pot să zic cu aceasta că voim să scă- 
dem impozitele. Pentrucă ştiţi de ce voim să facem această 
scădere de tarife? Pentrucă, socotim că scăzându-le au să 
crească venilurile și totodalä să ne punem în armonie cu 
restul Europei, fiindcă există o unitate de tarif în toate 
statele Europei. 

D-lor, de ce este vorba? Este vorba de buget sau de o lege 
organică? Dacă va fi vorba de buget și dacă vom vedea că 
resursele Statului nu sunt îndestulătoare, apoi atunci vom face 
şi noi ceeace a făcut Grecia, ceeace au făcut şi alte State, când 
erau în nevoe, adică nu au trimis reprezentanţi acolo unde 
nu era neapărat nevoe, fiindcă nu aveau cu ce să-i plă- 
tească, 

Dar astăzi nu facem bugetul. Noi facem o lege, prin care 
se constitue corpul diplomatic al României. 

D-lor, Corpul Diplomatic nu se constitue, după cum a zis 
onor, d. M. Kostaki, sau d. Cămărășescu, ca să facem numai 
onoare independenţei sau să facem lux în străinătate. 


188 ION O. BRĂTIANU ACTE SI CUVÂNTĂRI VOL, IV 


D-v. ştiţi că eu nu pun așa mare pret pe onoruri de felul 
acesta. Nu cerem o reprezentaţie diplomatică în străinătate 
ca un lux, sau pentrucă un stat e mai mult sau mai puţin 
onorat prin aceasta, ci pentrucă pozitiunea noastră în con- 
certul Statelor, cum a spus colegul meu, s'a schimbat ; astăzi 
suntem un Stat independent, astăzi trebue să fim în relatiuni 
cu Statele din Europa si în relatiuni de toate zilele, ca să 
ne protejăm şi să ne apărăm interesele, căci astăzi nu mai 
suntem sub tutela nimănui. 

Onor. D. Manolaki Kostaki spunea că agenţii aveau îna- 
inte 14.000 lei si noi acum le dăm 44.000 şi le mai dăm 
și 10.000 pentru local. Onor. d. Manolaki Kostaki trebuia 
să întrebe pe vechiul său coleg din minister că întotdeauna 
localul s'a plătit de către Stat, cum are să se plătească și 
de aci înainte. 

Raportorul: Localul nu s'a plătit totdeauna de Stat. 

Ministrul de externe : Afirm că s'a plătit de Stat. 

Petre Carp: Eu însumi am plătit localul. 

I. C. Brătianu: Se poate, d-ta ai fost generos, celorlalți 
însă li s'a plătit de către Stat. Imi pare rău că onor. d. 
Kogălniceanu nu este aci, fiindcă proiectul este conceput de 
d-sa, ca să vă spun că localurile agenţiei se plătesc pretu- 
tindeni de către Stat. 

Manolaki Kostaki: Când eram eu la minister, nu era 
aşa. 

Ministrul de externe : Aşa a fost la Viena, Paris, Peters- 
burg şi Constantinopole. 

Manolaki Kostaki: Poate să fie aşa de când sunteţi 
D-v. 

I. C. Brătianu: Asa am găsit noi, nici nam adăugat, 
nici n'am scăzut. Dar, d-lor, să vedem ce pozitiune 
aveau reprezentanţii noştri în străinătate şi ce pozitiune 
trebue să aibă astăzi ? Atunci ei nu aveau un caracter oficial, 
erau tolerati, erau primiţi în mod oficios în cabinetele mi- 
nistrilor, nu se duceau nicăiri, n'aveau caracterul de repre- 
zentanti ai unei ţări, fiindcă nu eram independenţi si puteau 
să şeadă la al doilea şi la al treilea etaj, fiindcă nu venia 


FEVRUARIE 1879 ORGANIZAREA MINISTERULUI DE EXTERNE 189 


nici un ministru ca să le facă vizită; le trimetea cartea de 
visită şi nimic mai mult; şi nu erau obligaţi la nici o în- 
datorire care atrăgea după sine şi cheltueli. 

Astăzi însă, ministrul nostru plenipotențiar are rang ca 
toţi ceilalți miniștri ai Statelor europene; astăzi are să fie 
chemat la toate reprezentatiunile, la toate prânzurile date 
de ministrul acelei ţări, precum și de reprezentanţii altor 
ţări şi trebue şi el la rîndul său să-i învite, căci sunt puși 
pe un picior de egalitate. Cu ce cheltuială se poate ţine 
această pozitiune în Paris, Londra, Petersburg, Viena si Con- 
stantinopol? Onor. d. Kogălniceanu este aci şi poate să vă 
spună cu câtă rugăciune d'abia am putut face ca să tri- 
mitem pe d. general Ghica la Petersburg? Spunea că se 
ruinează ca să ţină o casă prezentabilă și să facă față 
la toate cerinţele etichetei. Intreb pe toţi acei cari au 
şezut în aceste capitale mari și cari ca particulari n'au 
obligaţiuni ca un ministru să-mi spună dacă cu mai 
puţin de două-trei mii de galbeni pe an poate să tră- 
iască într'un mod prezentabil în aceste capitale mari ale 
Europei? 

Apoi, d-lor, eu înțeleg pe aceia cari fac opozitiune si- 
stematică si care au francheta de a zice : „să nu dăm nimic”! 
Sunt consecinti. Dar credeţi d-v. că mâne, când ar veni 
d-lor la putere, o să-și închiză drumul? Nu, d-lor, căci nici 
nu se poate altfel; sau trebue să modifice legea, sau au să 
vie cu credite extraordinare, cum am fost nevoiţi a face și 
noi. Apoi dacă d-v. voiti să täieti acest sistem, după cum 
voiește si onor. d. Sturdza, care este apostolul, campionul 
acestei idei, de a se curma odată cu creditele extraordinare 
si suplimentare, trebue să nu puneţi pe Stat în pozitiune de 
a avea recurs la ele. 

Dar onor. d. Manolaki Kostaki ne spune că d. Câm- 
pineanu a zis că nu voim a închide drumul geniului. N'a 
fost vorba de geniu, căci geniile nu numai în România, 
dar chiar în toată Europa nu se găsesc decât la câte un 
secol sau două odată, și atunci de multe ori sunt mai mult 
niște calamitäti decât avantagii pentru societate. 


190 ION C. BRĂTIANU AÇTE SI CUVÂNTĂRI VOL, IV 


Apoi s'a zis că nu facem un privilegiu de fapt prin redu- 
cerea mijloacelor de trai în reprezentarea trimisilor noștri 
în străinătate, căci adaugă d. Epureanu şi zice: care este 
omul care a ajuns într'o poziție marcantă şi care să nu-și 
fi făcut şi o poziţie materială? Apoi, d-lor, oare carierele 
politice fac stările materiale ale oamenilor din România sau 
de oriunde? ` 

Din contra, vedem că oamenii cari se dedau afacerilor 
publice, cel putin acei cari sunt corecti, își dărâmă stările 
în loc de a le adăuga. Prin urmare, eu unul m'ași feri de 
un om care şi-a făcut starea în afacerile publice! 

Dar, d-lor, la noi în România sunt oare oameni de aceja cari 
să aibă stări sigure, încât să poată face sacrificiul de a-și 
lăsa și ţara și interese și să se ducă în străinătate spre a 
cheltui din punga lor? La noi pînă acum nu este nici in- 
dustrie, nici comerţ, care singure sunt cele două artere ce 
pot forma stările materiale; nu mai suntem nici în timpul 
strămoșilor d-lui M. Kostaki, când Domnul dăruia moșii 
pe câmpul de bătaie; astăzi trebue să muncim ca să câs- 
tigăm. 

Acei ce nu au mijloace, nu pot face sacrificii, jar cej cari 
fac asemenea sacrificii fără să fie în pozitiune de a le face, 
nici nu-mi inspiră multă încredere. Eram odată în ministerul 
de interne şi aveam nevoie de a publica ceva în Monitor 
şi mi se spusese că nu mai este loc; am zis să mi se aducă 
materiile de inserat și am văzut între ele o insertiune a 
unui econom de spital, care făcea ofertă de a hrăni trei 
luni de zile bolnavii pe contul lui şi am zis să se șteargă, 
şi pentru aceasta vine şeful de serviciu și zice: cum, d-le 
Ministru, un om care face o faptă bună, nu este primit? 
Atunci i-am răspuns : dar nu vezi, d-le, că un om care este 
silit să ocupe locul de econom la un spital si care vine să 
facă sacrificiul de a hräni.trei luni de zile pe bolnavi, trebue 
să fie suspect, căci trebue să fie aci un mister! 

De aceea, d-lor, zic că de asemenea sacrificii mă feresc 
totdeauna. Trebue dar să punem în pozitiune pe agenţii 
noștri de a trăi din ţară, iar nu din averea lor. Şi pentru 


FEVRUARIE 1879 ORGANIZAREA MINISTERULUI DE EXTERNE 191 


aceasta mä raportez la toti oamenii cari nu fac opozitiune 
sistematică si cari au fost în străinătate, cari știu ce chel- 
tueli necesită traiul de acolo, mai ales ca agenţi diplomatici, 
să spună sincer dacă suma aceasta de 36 mii lei pentru un 
ministru al unui Stat independent este mare sau dacă abia 
poate să fie suficientă pentru a putea face față la exigenţele 
etichetei. 

Eu, d-lor, ași avea şi altceva de discutat; dacă ar fi şe- 
dintä secretă, v'ași putea spune și alte motive, dar în şe- 
dință publică, pentru onoarea parlamentară, nu vă pot spune. 
Vă pot spune însă că toți aceia cari au fost în străinătate 
știu că nu poate un representant al națiunii trăi în con- 
ditiuni aşa de mici. Sunt alte State, mult mai mici, ai căror 
reprezentanți au câte 70 mii franci leafă și cheltueli de re- 
prezentatie. Noi am luat suma de mijloc. 

D-lor, aceasta este o lege, nu este o cheltuială şi fie în- 
credintat onor. d. Cămărășescu că si Camera ține punga 
strânsă, nu este mai putin economă decât d-sa și nu este 
dispusă a vă propune nici noi contributiuni, nici noi îm- 
prumuturi şi prin urmare fiţi încredințaţi că va tăia din bu- 
get mai înainte de a vota o altă sarcină. Astăzi, dacă se 
face această lege, se face numai pentru a rămânea o lege 
pentru totdeauna, care însă are să se pună în aplicare după 
mijloacele de care vom dispune; când vom avea mult, vom 
trimite pretutindeni reprezentanţi ; când nu vom avea, nu 
vom trimite decât numai acolo unde va fi neapărată tre- 
buintä. Guvernul însă trebue să aibă această lege, această 
autorizare, căci nu trebue să facem legi ori de câte ori se vo- 
tează bugetele. Legea este permanentă, bugetele se schimbă 
pe tot anul. Am zis că aşa se face și în alte State, când mij- 
loacele au fost restrânse, și aşa s'a făcut în Grecia mai deu- 
năzi. Prin urmare, vă rog să binevoiti a vota astfel cum 
este, dacă voiti ca legea să aibă eficacitatea ei, si când va 
îi vorba de economie, voi fi alături cu d. Cămărășescu. 

Voci: Inchiderea discuţiei. 


Se pune la vot închiderea discuţiei şi se primeşte. Legea se votează. 
(Mon. Of., 1879, p. 763, col. 1, 2; p. 764, col. 1—3). 


192 ION C. BRĂTIANU ACTE ȘI CUVÂNTĂRI VOL, IV 


133. 


Daunele orasului Giurgiu. 
Senatul, 2 Fevruarie 1879. 


B. Boerescu interpeleazä pe Ministrul de interne asupra daunelor cauzate 
„ oraşului Giurgiu în timpul războiului. 

` L C. Brătianu arată că s'au făcut demersuri pe lângă comisarul rus, dar 
acesta n’avea instrucţiuni şi a plecat la Petersburg. 


I. C. Brătianu: D-lor, nu ne aflăm, din norocire, tot în 
aceleași condițiuni, în care s'a aflat Franţa în războiul dela 
1870—1871, căci negresit că ne-am clasa după ceeace a 
făcut Franţa. Franţa, din nenorocire, se află în condi- 
tiuni care, dacă au fost nenorocite pentru dânsa ca Stat, 
pentru populatiunea întreagă au fost mai cu osebire neno- 
rocite. 

In Franţa despăgubirile au fost foarte restrânse şi foarte 
contestate. Din norocire, noi nu ne aflăm în pozitiunea 
aceea. Nu noi am făcut război la Giurgiu; războiul a fost 
între doi beligeranti: Rusia şi Turcia. Noi am făcut de- 
mersuri pe lângă comisarul rus si până acum el ne-a re- 
fuzat, zicând că nu este însărcinat din partea guvernului său 
decât numai cu acele neajunsuri care s'au făcut particula- 
rilor pe la moşii. Decât chiar și asupra acestora chiar sunt 
dificultăţi. 

Acel comisar s'a dus la Petersburg ca să ia cele din urmă 
instrucţiuni, după ce a tratat mai mult timp cu noi şi i-am 
spus care sunt cele din urmă cereri ale noastre. Acum astep- 
tăm să se întoarcă acel comisar cu răspunsul, căci noi cre- 
dem că nu Statul român trebue să despăgubească pe acei 
locuitori de aceste pagube, ci trebue să-i despăgubească Rusia, 
şi când Rusia se va scuza în mod absolut, atunci vom veni 
cu chestiunea înaintea d-voastră. 


(Mon. Of., 1879, p. 765, col. 2). 


FEVRUARIE 1879 AJUTORAREA ARENDASILOR 193 


134. 


Ajutorarea arendasilor. 


Camera, 3 Fevruarie 1879. 


P. Ghica citeste raportul Comisiei de petitii asupra cererii arendasilor de 
peste Olt de a li se face anumite înlesniri. G. Chițu sprijină cererea. 

I. C. Brătianu crede că plângerea arendaşilor e în bună parte îndreptă- 
titä şi guvernul, împreună cu Camera, să studieze problema şi să vie cu 
un proiect de lege. 


I. C. Brătianu: Mai întâi fac o rezervă asupra celor ce 
zice d. Chițu, că nu guvernul acesta, dar nici un guvern 
n’a avut nici odată să profite de nenorocirea unui om ca 
prin agenţi secreti să ia productele cu preţuri de nimic. 
Din contră, guvernul până acum s'a găsit în fața unui alt 
fapt, că nu putea nici odată, când se făceau licitatiuni la co- 
mune, să găsească cumpărători, căci se forma un fel de coa- 
litiune și Statul nu putea să vânză, și când chiar isbutea să 
vânză ceva, vânzarea se făcea astfel în cât Statul nu se 
despăgubia, pentrucă se făcea o manoperă, aşa ca Statul să 
nu se aleagă cu nimic. Acum câteva zile, au venit nişte aren- 
dasi si au cerut ca rămășițele să se repärteascä pe mai multi 
ani. Pe când era însă războiul, am fost în Oltenia și am văzut 
că în adevăr sunt acolo mulţi arendaşi cari nu pot să plă- 
tească din cauză că n'au putut vinde productele. Unde era 
armata rusească, productele se vindeau; unde era armata 
română, productele se luau de rechizitiune. Trebuie dar să 
ţinem seamă de aceste nenorociri provenite nici dela Dum- 
nezeu, nici dela oameni, ci dintr'o calamitate generală. Astăzi, 
auzind că această chestiune s'a introdus în Cameră, am venit 
însoţit de colegul meu dela finanţe și pe drum l-am întrebat 
care sunt cererile lor? Onor. meu coleg mi-a spus că n'are 
încă nici o cerere. 

Ei bine, acești arendași trebuiau să se ducă mai întâi la 
ministerul de finanţe să-și prezinte acolo cererile d-lor, ca 
se fi avut şi noi vreme să studiem chestiunea. 


13 


194 ION C. BRĂTIANU ACTE ȘI CUVÂNTĂRI VOL. IV 


Ei bine, ceeace n'au făcut d-nii arendași, n'a făcut nici 
onor. comisiune, căci trebuia să meargă la ministerul de fi- 
nante să vadă că sunt în adevăr arendasi suferinzi. 

Acolo unde se va vedea că în adevăr s'ar ruina arendasii 
fără nici un folos pentru Stat, negresit că nu noi vom voi 
a-i ruina fără a trage nici un folos, ci din contră trebue să 
le venim în ajutor, pentru ca plăţile acelea să se facă într'un 
termen de trei ani, spre exemplu... 

Voci: Cu garanţie. 

I. C. Brătianu: Se înţelege; dar chiar cu garantie nu 
ştiu dacă nu trebue să facă obiectul unui proiect de lege, 
fiindcă este legea comptabilitätii, legea de urmăriri, care 
oprește pe guvern de a face dela sine concesiuni. N'ar putea 
guvernul să ia răspunderea asupra sa, precum nici Camera 
singură nu poate să o facă fără concursul Senatului. 

Prin urmare, eu cred, nu discut, căci această chestiune 
este nouă pentru mine, că ar fi bine a se face plăţile în 
mai multe câsturi, şi aceasta negresit după ce se va cer- 
ceta în ce condițiuni se află chestiunea, să vină d. ministru 
de finanţe, sau d-voastră cu un proiect de lege. 

G. Chițu face următoarea propunere : 

„Camera recomandă guvernului petitiunea arendaşilor şi-l invită a prezenta 


cât mai curând un proiect de lege asupră-i, iară provisoriu va lua măsuri 
de așteptare pentru câşturile datorite, luând şi garanţiile legale”. 


I. C. Brătianu: D-1 Chițu a făcut un amendament în re- 
dactarea căruia a zis că se bazează pe cele ce am zis eu. 

Dar ce am zis eu? Am zis că nici d-nii arendaşi n'au pro- 
cedat bine, regulat, trimițând petitiunea d-lor numai în Ca- 
meră ; nici comisiunea, care n'a întrebat de nimic pe mini- 
ster. Am mai adăogat că negresit sunt arendasi cari nu me- 
ritä a fi loviți cu strictetea contractelor, dar ceeace li se poate 
face ca uşurare este a se repärti suma ce datorează pe 
mult timp. Aceasta însă n'o poate face guvernul dela sine, 
căci guvernul nu poate să facă asemenea înlesniri de plată 
arendasilor. | 

Voieste onor. Cameră să lase pe guvern într'o pozitiune 
îndoioasă în faţa acelor arendasi? Eu socotesc că onor. Ca- 


FEVRUARIE 1879 CURSUL RUBLEI 195 


meră, care știe că ea trebue să voteze și guvernul să exe- 
cute, nu poate să voiască una ca aceasta. 

De aceea eu insist ca să se ia rezolutiunea ca d'impreună 
cu guvernul comisiunea specială să studieze chestiunea și 
să vină de urgenţă cu un proiect de lege la Adunare. 


După noi discuţii, se pune la vot propunerea modificată a lui G. Chifu si 
se primeşte. 


(Mon. Of., 1879, p. 615, col. 3; p. 616, col. 1,2). 


135. 


Cursul rublei în țară. 
Senatul, 5 Fevruarie 1879. 


P. Carp combate cursul fixat rublei, peste valoarea ei, în ţara noastră. 

D. Sturdza arată motiv le care au silit guvernul român să primească rubla 
rusească pentru plățile din ţară: Ruşii n’aveau altă monetä şi comerţul 
nosiru cu celelalte state a fost oprit în timpul războiului. 

I. C. Brătianu aminteşte că între moneta de hârtie şi rubla de argint, cu toate 
stäruintele Rusilor, noi n'am admis decât rubla de argint, care reprezintă şi 
© valoare intrinsecă. Ruşii n’aveau etalonul aur. 


I. C. Brătianu: Domnilor, onor. d. Carp nu a venit numai 
să critice ce a făcut ministerul azi, ci a venit și a făcut 
procesul unei legi care e înfățișată de altul decât de mini- 
strul de finanţe de azi şi care a fost votată de Senat și de 
Cameră; prin urmare, vreau să constat și astăzi că d. Carp 
nu a fost în contradicţie, fiindcă d-sa, făcând parte din mi- 
noritate, vrea să lovească și majoritatea Camerei și a Se- 
natului. Decât să vedem dacă are drept. 

D-lor, v'a spus onor. meu coleg că, în timpul războiului 
din urmă, noi intram într'o fază unde mai toate relatiunile 
noastre erau mărginite cu Rusia, fiindcă Dunărea se închidea. 
Ei bine, nu putea să intre în ţară armata rusă decât cu 
banii ce avea, si fiindcă avea trebuintä de productele noa- 
stre, ne-a plătit cu moneta ei de argint. Ei bine, ce ar fi 
făcut d. Carp și ce ar fi vrut d-lui să facem? Să lăsăm ca 
transactiunile să se facă, în ce? 


196 ION C. BRĂTIANU ACTE SI CUVÂNTĂRI vog. IY 


„ Dacă Rusia ar fi avut aur, negresit că era de interesul 
ei să vină cu aur; decât Rusia nu are aur nici să-și plä- 
teascä anuitätile sale în străinătate; încât ca să-și procure 
aur a venit si a impus mărfurile străine la vämi ca, de unde 
până acum plătia cu hârtie, să plătiască numai cu aur, fapt 
care a cauzat o pagubă foarte mare comerțului rus; dar a 
fost o tristă necesitate, fiindcă guvernul Rusiei nu avea 
aur ca să plătiască şi a recurs la această măsură jignitoare, 
ca să silească iar aurul din străinătate să intre în Rusia. 
Nu avea dar aur, ci avea hârtii, si multe hârtii, precum și 
argint, însă nu astfel încât să inundeze, fiindcă în Rusia 
argintul nu este în proporție cu populaţia. Avea dar Rusia hârtii 
cu care ar fi vrut să ne plătească. Și ca să adoptăm hârtia 
monetă a ei, cât de mare a fost insistența Rusiei pe lângă 
noi! Si dacă erau consideratiuni politice ca să se sacrifice 
interesele ţării, era să ni se impună hârtia monetă rusească. 
Am aci un coleg, pe d. Kogălniceanu, ca martor, să ne spună 
cât m'am luptat ca să nu se impună hârtia monetă ru- 
sească. Căci dacă am fi admis hârtia, am fi suferit toate 
fluctuatiunile ei și riscul ar fi fost mult mai mare pentru 
comerţul nostru. 

Trebuia dar să admitem o monetă rusă în acea împre- 
jurare grea, şi am admis argintul. 

Fiindcă, d-lor, cum putea o armată să se lase expusă la 
fluctuatiunile zilei si să nu știe moneta primită în ţară? 

Dar să vedem dacă era și în interesul nostru admiterea 
argintului în locul hârtiei ruse? E ştiut, d-lor, că hârtia e 
supusă fluctuatiunilor zilei; prin urmare, cum putea să-și 
facă cineva calculul, când veneau Rușij să cumpere ceva? 
Putea onor. d. Çarp să prevadă cât are să fie cursul hârtiei 
și cât are să ţină războiul, şi dacă hârtia are să-și menţină 
cursul în Europa, sau dacă are să scadă? Puteam noi oare 
să încurajăm mai mult intrarea hârtiei decât intrarea ru- 
blelor ? 

Intrarea hârtiei ne expunea, cum am zis, la pericole foarte 
mari; a trebuit dar să primim moneta de argint, care avea 
o valoare intrinsecă. 


FEVRUARIE 1879 CURSUL RUBLEI 197 


Ei! apoi care este valoarea argintului în comparatiune cu 
aurul, care şi el este supus fluctuaţiunilor, ca ori şi ce marfă 
când este căutată? Nici aceasta nu se putea stabili de mai 
înainte. Căci acest raport între argint şi aur variază după 
trebuinta ce se simte în comerţ. Când se simte mare tre- 
buintä de aur, se înţelege că aurul crește și argintul scade, 
şi când aurul nu este căutat, se înţelege că scade. Apoi onor. 
d. Carp a zis că noi am garantat moneta de argint, cum a 
făcut Franţa, care a garantat piesa ei de argint. 

P. Carp: Nu tocmai a garantat-o, si de aceea Franţa a 
introdus etalonul aur. 

I. C. Brătianu: Mă ertati, în Franţa este etalonul de 
argint. 

P. Carp: Nu, de aurl. 

I. C. Brătianu: Fac apel la toţi oamenii financiari să 
spună dacă în Franţa nu este etalonul de argint. Numai în 
Germania și Anglia, moneta obligatoare este de aur. In legile 
Franţei, moneta obligatoare este francul și la noi este leul. 

Insă, d-lor, deşi în Franţa şi la noi moneta obligatoare 
este de argint, aceasta nu împiedică, când aurul se schimbă, 
ca pentru o piesă de 20 franci să se ia uneori cincizeci de 
centime mai mult, după căutarea ce are aurul. Şi onor. 
d. Carp, care a Lrăil în Franţa, ştie că aurul avea un agio 
foarte mare până la descoperirea minelor din California. Atunci 
Franţa a introdus mai mult aur și a devenit cu timpul mai 
abundent şi mai eftin. 

Raportul dar între argint şi aur variază : când scade ar- 
gintul, acei care au argint trebue să plătească mai mult 
pentru ca să ia aur, şi vice-versa: când argintul și aurul 
se caută egal, nu există agio. Dar nu e adevărat ce a zis 
d. Carp, că Statul garantează. Ce face însă Statul? (Şi aci 
a scăpat din vedere onor. d. Carp de a studia chestiunea). 
Statul zice numai că moneta de argint este primită la casele 
publice ; nu zice că este primită în daraverile particulare. 
Noi, după cum v'a spus și onor. d. Sturdza, ce am făcut la 
1867, când am tăiat monetă română, când am adoptat si- 
stema zecimală care este admisă în toate statele latine? 


198 ION C. BRĂTIANU ACTE ŞI CUVÂNTĂRI! VOL. IV 


Am făcut tot astfel, am zis că moneta de argint are cursul 
cutare şi că se primește la casele publice. Si ca să putem 
goni monetele străine, le-am scăzut la valoarea lor întrinsecă 
si ceva mai jos, și atunci au fugit singure. 

Nu comparati valoarea aurului cu argintul; atunci când 
am făcut moneta noastră, am scăzut rublele la 3 și 70, ca să 
se ducă din ţară, și s'au dus; si am făcut mai mult, nu le-am 
recunoscut ca monetă legală pentru a intra în casele publice. 

Când am primit prin legea dela 1877 a avea 4 îr. rubla, 
atunci i-am dat valoarea ce o avea obișnuit, însă am zis 
că această valoare o dăm într'un mod transitoriu, și că gu- 
vernul va putea printr'un decret să revină asupra valorii 
rublei. Guvernul dar a revenit; nu putea însă face aceasta 
întrun mod arbitrar, căci atunci, d-lor, d. ministru de 
finanţe ar putea fi marele bancher sau zaraf al ţării, care 
să urce şi să scadă monetele cum îi va plăcea, si astfel să 
se dea loc la toate spoliatiunile. 

Noi am crezut că legea aceasta provizorie ne obligă a re- 
veni numai odată, printr'un singur decret, și am revenit, 
reducând rubla la 3 şi 70, aşa cum se redusese prin legea 
dela 1868, care nu este încă desființată. Prin urmare, am 
crezut că nu mai putem reveni, și am dat un comunicat. 

P. Carp: Puteţi. 

I. C. Brătianu: Am fost ţinuţi dar a face această scä- 
dere, conform legei din 1877 şi 1868; dar nu putem reveni 
cu noi decrete. 

Noi am venit printr'un decret şi am redus rubla la valoa- 
rea 3 lei și 70 bani, fiindcă tocmai era teama că vin prea 
multe ruble din Rusia și ne inundează piața și că într'o zi 
o să avem o mare pagubă. De ce în urmă sa comunicat 
că guvernul nu mai poate scădea rubla prin decret? Fiindcă, 
d-lor, după cea dintâi speculă, s'au răspândit cuvinte prin 
piață că rubla are să scadă la 3 lei si 50 bani, si îndată a 
scăzut rubla cu 10 centime. Ei bine, nu trebuia noi să punem 
capăt la această speculă care se făcea în dauna nevinovatilor 
și în avantajul speculantilor ? Aceasta am și făcut-o printr'un 
comunicat în Monitor. 


FEVRUARIE 1879 CURSUL RUBLEI 199 


Am zis dar, şi trebuia să spunem că guvernul nu putea 
să vină a da o altă valoare rublei decât acea care s'a dat 
la 1868. Apoi dovadă de aceasta este că d. Carp astăzi ce 
vă propune? Propune un vot al Senatului. Ei bine, decât 
să propună un vot al Senatului, n'are decât să propună o 
lege. 

P. Carp: Nu mai este nevoie de lege. 

I. C. Brătianu: Este nevoie. Dacă credeţi că nu este în 
dauna publicului, puteți să propuneţi ca rubla să nu mai 
fie primită în casele publice, şi aceasta prin simplul vot al 
Corpurilor Legiuitoare. 

Noi, d-lor, am spus că guvernul nu va mai scădea rubla, 
dar oare am zis noi undeva că o lege nu poate modifica acest 
curs? Nu, căci am fi zis o absurditate. 

D-lor, s'a zis că rublele au venit și de la Berlin. Da, așa 
este; dar știți în mare parte cum au venit? Au venit fiindcă 
Rusia n'a avut argint de a plăti toate datoriile în ţară 
şi am fost noi siliți să facem un aranjament cu guvernul 
rusesc si să primim rubla de hârtie cu prețul ce va avea 
pe piața Londrei și Berlinului în cele din urmă 2—3 luni; 
şi guvernul putea, să facă asemenea operaţiune, fiindcă 
cunoştea cursul de pe pieţele Europei, și fiind sumă mare, 
veniau bancheri seriosi de se concurau; dar particularii ce 
erau să facă cu rublele de hârtie? Noi, si tot o să avem 
oarecare deficit la fine; dar particularii, ar fi fost prada 
celor dintâi schimbători! Acum păgubesc câteva centime, 
atunci puteau păgubi pe jumătate. Dar cum au venit ru- 
blele de argint, mai cu seamă în ţară? Hârtia care se vindea 
la bancheri, bancherii o trimeteau la Berlin, la Viena si în 
altă parte și o schimbau în ruble de argint. Ce s'ar fi în- 
tâmplat dacă bancherii nu găsiau ruble de argint pentru 
hârtia ce o trimeteau ? Era să scadă valoarea rublei de hârtie 
ca să cumpere aur şi atunci s'ar fi produs o pierdere în- 
semnată, căci numai guvernul a avut peste 10 milioane în 
hârtie rusească. 

Ei bine, ce s'ar fi întâmplat dacă rubla de argint ar fi 
avut un preţ mai scăzut? Era să dea pe rubla de hârtie 


200 ION C. BRĂTIANU ACTE ȘI CUVÂNTĂRI VOL. IV 


mai putin de cât a dat pânä acum, cäci bancherii vor sä 
câstige, iar nu sä pägubeascä. 

Prin urmare, d-lor, atât Camera cât şi Senatul, când au 
făcut în 1877 această lege, au făcut-o în interesul tuturor 
Românilor; guvernul când a dat acel comunicat din luna 
trecută, l-a dat ca să pună stavilă speculatiunilor care se 
făceau în detrimentul publicului; și aceasta nu împiedică 
de a zice într'o zi că nu mai primim rublele în casele publice. 

Dar când vom face aceasta, să o facem cu un studiu serios, 
iar nu numai după o teorie a unui domn, oricât de învăţat 
ar fi, să vătămăm interesele a zeci de mii de locuitori. 

Și când, la timp, vom zice că rublele nu mai intră în ca- 
sele publice, atunci de sigur se vor duce toate rublele în 
străinătate, nu mai este trebuință să scädeti preţul. 

Prin urmare, d-lor, lucrul stă deschis, oricând Camera, 
Senatul sau guvernul va găsi cu cale, se va face încă o scă- 
dere rublei, însă să nu se scadă cursul numai după capri- 
ciul unui ministru, căci se poate înşela; asemenea și când 
vom găsi cu cale ca să nu mai fie primite în casele publice, 
nu avem decât să luăm o hotărîre împreună cu Corpurile 
Legiuitoare, și atunci rublele se vor duce. 

De cât, să o facem într'un mod treptat, cumpănit, astfel 
încât să nu aducem sdruncinare în interesele Românilor. 


Voci: Inchiderea discuţiei. 
Se citeşte moţiunea lui P. Carp şi, punându-se la vot, se respinge. 


(Mon. Of., 1879. p. 831, col. 1—3; p. 832, col. 1) 


136. 


O abatere dela datinele creștinești la Curtea-de-Arges. 
Senatul, 5 Fevruarie 1879. 


B. Boerescu relatează cazul medicului Russel, care a vrut să înmormân- 
teze pe un român creştin după obiceiurile sectei liberilor cugetători. 

I. C. Brătianu aprobă teoriile susținute de interpelator, dă amănunte 
asupra întâmplării dela Curtea-de-Argeş şi asigură ca va sprijini drepturile 
bisericii, moralitatea şi ordinea publică, 


FEYRVABI 1870 CAZAT MEDICULUI BRYSSEL 201 


I. C. Brătianu: D-lor, onor. d. Boerescu, într'un lung și 
frumos discurs, a venit și a susținut acele teorii, pe care eu 
le-am susținut prin cuvinte şi prin fapte în toată viaţa mea, 
prin urmare n'am avut decât să-l aplaudez şi n'am avut 
decât să mă felicit. D-lor, știți că întotdeauna am susţinut 
că părinţii prelați să siejeze în Senat, si știți că tot- 
deauna am susținut ca, după vechile noastre traditiuni, să 
alegem de preşedinte al Senatului pe P. S. S. Mitropo- 
litul Primat, precum a fost în vechime; si mi-a părut bine 
că şi ceilalți domni, cari de multe ori au festelit pe prelatii 
noștri îi vedem astăzi aplaudând cuvintele d-lui Boerescu 
şi pledând cu mult zel cauza Prea Sfintilor Lor; mă felicit 
de aceasta, fiindcă d-lor s'au convertit. (Ilaritate). 

Prin urmare, d-lor, nu am să răspund nimic d-lui Boe- 
rescu decât asupra faptelor, de aceea voi fi Scurt. 

D-lor, am primit o depesä că s'a făcut la Curtea de Argeș 
scandalul, pe care l-a denunţat d. Boerescu dela tribună. 
Indată am şi întrebat pe d. prefect ce e acolo; prefectul n'a 
fost în pozitiune să-mi spună ceeace știam eu din Bucureşti 
şi negresit mi-am permis să-i fac observatiunile mele. Atunci 
d-sa mi-a răspuns că, deși e prefectul judeţului si e 
aproape de Curtea-de-Argeş, sa simţit umilit că aju- 
torul sub-prefeclurei nu l-a anunţat la timp, încât am pulut 
eu din București să ştiu înaintea d-sale acest fapt. Pentru 
aceasta mi-a făcut raport, cerând să distitui pe pomojnic 
si să schimb pe sub-prefect; eu l-am întrebat pentru ce? 
Mira răspuns: „fiindcă nu şi-a împlinit datoria, căci s'a 
»produs un scandal în oraș, care putea să devie serios, și 
nu m'a fncunostiintat de dânsul”. Eu am zis că nu trebue 
destituit ajutorul sub-prefecturei, căci sar putea interpreta 
cum că i-ai dezaprobat purtarea faţă de acel incident şi 
cu preoţii bisericii. Apoi a venit P. S. S. Episcopul de Argeș 
si mi-a spus cum era faptul, căruia i-am răspuns că sunt 
cu totul de opiniunea Prea S. Sale şi i-am zis că nu va 
fi nimeni schimbat, nici destituit. Prea S. Sa mi-a mai spus 
că d. Russel este şi medic si îndată am chemat pe d. doctor 
Capşa, şeful serviciului sanitar, și i-am zis: aveţi un im- 


202 ION C. BRĂTIANU ACTE ŞI CUVÂNTĂRI VOL. IV 


piegat care nu ne face onoare, dupä spusele Prea S. Sale 
Episcopului de Arges, si zic cä trebue destituit; îndatä s’a 
dus d. Capsa si a cercetat și mi-a spus că din norocire acel 
d. Russel nu mai este medic; și bine că i-am spus cazul 
acesta, că putea să-l numească iară și în fine mi-a promis 
că nu va mai fi numit medic. Mai mult decât atât, fiindcă 
am zis că un ajutor de subprefectură nu și-a făcut datoria 
către prefect, prefectul ceruse schimbarea lui, și mi-a zis: 
dacă nu voești să schimbi pe acest ajutor de subprefectură, 
atunci primeşte-mi demisiunea mea, și astfel mi-a și dat 
demisiunea de șase zile și astăzi în consiliul de miniștri am 
si numit pe înlocuitorul prefectului de Argeș. 

D-lor, ce mai zice acum d. Boerescu ? De ce să mă mai acuze 
că de ce n'am dat în judecată pe d. Russel? Apoi, d-lor, 
nu pot să mă ocup de toate detaliurile, iar dacă ar fi crezut 
cineva că este loc de urmărire, nu avea decât să-l denunțe, 
să sesizeze justiția. Cu toate că din cele citite de onor. d. 
Boerescu ar rezulta că dr. Russel a voit să facă scandal 
punându-se în conflict cu preoţii si că n'a putut, graţie ad- 
ministratiunei, ei! nu știu dacă ar fi fost dat judecății și ar 
fi fost trimis înaintea tribunalului, nu s’ar fi găsit advocati 
din cei mai străluciți ca să-l apere și să se achite; și astfel 
se făcea un mai mare scandal! Mi se pare că d. Boerescu a 
fost mistificat şi s'a dus mai întâi la Prea S. S. Episcopul 
de Argeș si nu s'a dus și la ministerul de interne să vadă 
că n'am făcut nici o schimbare de subprefect şi ajutorul lui 
si că prefectul a demisionat și azi a si fost înlocuit. 

Şi eu protestez pentru d. Racoviţă si fac apel la toţi acei 
cari-l cunosc, dacă este un nihilist, dacă este un adversar 
al sfintei noastre biserici si dacă ar fi în stare să lucreze 
contra bisericei | A citit onor. d. Boerescu o adresă a pre- 
fectului către subprefect, fiind sesizat de o petitiune a lui 
Russel. Se înţelege că cine știe cum o fi spus lucurile acel 
d. Russel, cu totul altfel de cum au fost, și de aceea poate, 
în prima lui impresiune, prefectul a ordonat subprefectului 
să cerceteze cazul și să raporteze. Apoi, d-lor, eu nu văd 
din toate acestea că biserica a putut să fie atinsă și nu cred 


FEVRUARIE 1879 CAZUL MEDICULUI RUSSEL 203 


că merită să se facă atâta discutiune, si dacă le-ar fi știut 
toate acestea d. Boerescu, nu mai făcea această interpelare. 
Sunt oameni cărora le plac scandalurile, negresit că noi o 
să-i înfrânăm, dar mi-e teamă că văzând că se dă atâta 
importanţă acestui incident, să nu se găsească imitatori, oa- 
meni cari să facă ceeace a făcut d. Russel la Curtea-de-Argeș, 
ca să fie adus și la tribuna Senatului și să-și facă un nume. 

D-lor, nici biserica noastră, nici religiunea noastră n'a 
fost atinsă, nici în pericol; să fie încredințat d. Boerescu 
si Prea S. Lor, că atât cât voi fi la guvern, voi sprijini nu 
numai toate drepturile bisericei, dar moralitatea și ordinea 
publică. 

B. Boerescu arată că faptul petrecut are o proporţie mai mare de cum 
a arătat primul ministru şi propune o moţiune din partea Senatului, prin 


care invită guvernul să blameze si să dea judecății pe cel ce a provocat 
scandalul la Curtea-de-Argeş. 


I. C. Brătianu: D-lor, cred că nu este un singur Român, 
nu aci, dar în toată ţara, care să nu fie de aceleași principii 
pe care le proclamă onor. d. Boerescu. 

Inteleg să veniți cu asemenea moțiune când aceste prin- 
cipii ar fi fost puse în dubiu. Apoi nu vedeţi d-voastră că dacă 
s'ar pune moţiunea aceasta la vot, ar face pe lume să creadă, 
și mai vârtos afară, că aci sunt oameni cari isbesc religiunea 
noastră și că a trebuit Senatul să vină să afirme acele prin- 
cipii, pentru ca să impună acelor ce vin cu alte principii 
contrarii religiei noastre? 

Prin urmare, d-lor, nu este necesitate de moţiune. 

Acum, ce zice al doilea punct din moţiune? 

Că s'a permutat sub-prefectul. 

Ei bine, d-lor, nu s'a permutat nimeni. Prefectul a 
venit și a cerut permutarea acelui sub-prefect, fiindcă nu l-a 
fncunostiintat într'o chestiune atât de gravă. Eu însă nu 
i-am acordat și d-sa și-a dat demisia. 

Apoi, ce vreţi satisfacere mai mare pentru S-ţii Prelati? 
Vreti d-voastră, Corp Legiuitor, să faceți aci administratiune, 
să ziceţi : pe cutare să-l läudati, pe celălat să-l dezaprobati? 
Apoi atunci nu mai este guvern! 


204 ION O. BRĂTIANU ACTE SI CUVÂNTĂRI VOL. IV 


Dacä ar fi fost guvernul de alte principii decât d-voasträ, 
atunci întelegeam să impuneti guvernului să dea în judecată pe 
prefect sau alţii, dar nu spuneţi nimic mai mult și nu di- 
feriţi în principii. Dacă guvernul nu a dat în judecată pe 
nimeni, cauza a fost că n'a văzut că ar fi caz de urmărire, 
fiindcă nu s'a făcut violenţă, a fost o simplă declarare că 
răposatul avea cutare opiniune. Acum voiti ca să-l dau în 
judecată ? Dacă credeţi că sunt fapte de urmărit și osândit, 
pe care eu nu le cunosc, eu primesc să se dea în judecată 
doctorul Russel, dar nu veniţi să faceţi o declaratiune că 
ar fi îndoială în privinţa principiilor noastre religioase si că 
ar fi două partide, una în contra religiunii și alta pentru 
religiune. Nu faceţi apoi acte de administratiune, cerând 
d-voastră, Corp Legiuitor, ca să blamăm pe cutare și să 
apărăm pe cutare funcţionar. Eu vă promit că vă voi da 
satisfactiune complectă, nu numai asupra d-rului Russel, 
dar încă asupra tuturor acelor care vor fi făcut să se turbure 
ordinea publică. (Aplauze). 

Voci: Inchiderea discuţiei. 

I. P. S. S. Mitropolitul Moldovei spune că noţiunea de „liber cugetător”* 
în 1eligie este o rătăcire şi insistă ca Senatul să primească şi să voteze 
moţiunea propusă de B. Boerescu. (Aplauze prelungite). 

I. C. Brătianu: D-lor, si eu mă unesc cu d-voastră ca să 
aplaud din toată inima mea pe P. S. S. Mitropolitul Moldovei, 
fiindcă d-sa a venit să spună ce era în mintea multora dintre 
d-voastră, să afirme nişte principii religioase pe care le avem 
toţi. Mă miram si eu, cum se poate numai fiindcă s'a găsit în 
Curtea-de-Arges un străin și a făcut o necuviinţă, să vie 
P. S. S. Mitropolitul să sgudue Senatul, societatea ro- 
mână? Era ceva neînțeles. Ei bine, P. S. S. a venit în 
cele din urmă și a pus adevărata chestiune, adică ches- 
stiunea ministerială | 

P. S. Sa a spus că eu sunt un ministru „liber cugetător ‘ 
si roagă pe D-zeu să mă lumineze! 

Când a venit P. S. Sa să mă acuze că eu am fost ne- 
cuviincios către P. S. S. într'o conversatiune particulară, 
iarăși m'am întrebat: cum se poate un cap al bisericii 


FEVRUARIE 1879 CAZUL MEDICULUI RUSSEL 205 


să vină să lovească pe un fiu al său pentru un moment 
poate de orbire? 

Nu înţeleg asemenea cum se putea să uit eu termenii cu- 
viinţei... Dar mă raport la d-voastră toţi cari mă cunoaşteţi... 
Pot să am toate defectele, dar cel puţin numai necuviincios 
n'am fost în viaţa mea, fiindcă am trăit într'o societate tot- 
deauna aleasă, în care am învăţat bunele moravuri. 

Cum puteam eu să zic că nu voesc să vorbesc cu popii? 
Bine că n'am zis pochii. 

D-lor, am vorbit poate în glumă, cum am vorbit şi P. 
S. Sale episcopului Melchisedec si nu s'a supărat. P. S. S. 
părintele mitropolit al Moldovei voia să-mi vorbească şi eu, 
fiindcă eram ocupat, i-am zis în glumă, mi-am permis o 
glumă care nu credeam că are să vină la tribuna Senatului 
si înaintea ţării! I-am zis: ,,Nu voiesc să vorbesc cu Prea 
S. Voastră”. Nici odată însă n'am zis „,popii”. 

P. S. S. Mitropolitul Moldovei: Cu urechile mele am 
auzit. 

I. C. Brătianu: Mă raport la urechile ţării întregi că nu 
fac necuviinte cu capii bisericii. Am zis că nu vreau să 
vorbesc cu Prea S. Voastră şi-mi pare rău cam făcut o 
mică glumă, ca să nu supăr pe onor. d. M. Costaki și pe 
d. Zisu şi să-i fac să creadă că eu vă vorbesc ceva ca să 
vă sustrag si să vă întorc la alte idei decât cele pe care le 
aveţi ! 

Fac apel la Prea S. Sa Episcopul Melchisedec dacă glumele 
care mi-am permis să le fac dincolo le consideră P. S. S. 
ca o ofensă. Socot că mă cunoaşteţi de mult, că numai ne- 
cuviincios n'am fost în viața mea; n'am fost cu nimeni ne- 
cuviincios şi cu atât mai putin cu capii bisericii | 

Ei, dar P. S. S. zice că voia să-mi vorbească de cutare 
şi cutare, o interpelatiune aşa de lungă, încât însuşi onor. d. 
președinte a zis de la birou că este loc la mai multe inter- 
pelatiuni. 

Apoi nu trecând si retrecând dincolo putea Prea S.S. 
să-mi facă toate acele întrebări. Eu i-am răspuns printr'o 
simplă glumă, ca să pot să mă duc la treaba mea. 


206 ION C. BRATIANU ACTE ŞI CUVÂNTĂRI VOL. IV 


Intre altele, vine Prea S. S. și pune în public întrebarea : 
ce fac cu arhiereii cari au fost aleși? Iată ce fac: la Cameră 
interpelări, aci interpelări, la minister lucrări, încât mi se 
absoarbe tot timpul. Şi afară de aceasta, fiecare din Prea 
S. Voastre aveți câte trei aleși, nu câte unul, fiecare din Prea 
S. Voastre veniţi cu câte o listă deosebită și trebuia și eu 
să văd dacă Prea S. Voastre erati antagoniști, trebuia și eu 
să văd care din aceste liste sunt cele mai nemerite, căci 
poate să se înșele cineva; poate Prea S. Voastre să credeţi 
că puneţi pe listă oamenii cei mai buni, dar poate să fiţi 
si gresiti; prin urmare, nu ne faceţi acuzări, fiindcă n'am 
avut timp să ne ocupăm de acestea, că noi n'avem aminte 
să dăm țării arhierei. Din contra, fiindcă ni s'au dat atâţia 
candidaţi, a trebuit să ne gândim și noi, cari sunt cei mai 
demni, ca să consiliem pe șeful Statului să-i întărească; 
fiindcă noi suntem doritori ca acei cari se vor alege să fie 
demni, mai ales că dintre dânșii trebue să dati episcopi ţării, 
si credeţi cam făcut rău fiindc'am avut această grijă? Eu 
cred c'am făcut bine. 

Cât pentru „liberul cugetător”, „,nihilist”, ţara va judeca, 
faptele noastre sunt față, am fost oameni publici, se va 
vedea dacă noi am lovit vreodată biserica, dacă întotdeauna 
n'am fost cei mai călduroși susținători ai bisericii, atât pe 
cât ne-am priceput. (Aplauze). 

B. Boerescu: Daţi probă, votând moţiunea. 

I. C. Brătianu: Adică dati probă... să ne ducem dela 
putere ! Căci nu pot să primesc ca d-voastră să condamnaţi 
și să läudati administratiunea și pe agenţii ei; aceasta este 
treaba noastră. S'a dat satisfactiune bisericii. Acel func- 
tionar care s'a pus la dispoziţia preoţilor, contra d-lui Russel, 
este la locul lui, n'am scos pe nimeni din funcțiune, după 
cum s'a zis. 

Cât pentru prefect care a demisionat, acel om care este 
unul din cei mai onorabili, din familia cea mai onorabilă 
și ilustră a tärei, familia Racoviţă, pe acel om voiti d-voa- 
stră să-l loviți?” (Aplauze prelungite și sgomotoase în tri- 
bună). 


FEVRUARIE 1870 CAZUL MEDICULUI RUSSEL 207 


Vice-presedintele : Regulamentul nu permite tribunelor să 
aplaude. Nu vedeţi că compromiteti pe d. ministru?! (Ila- 
ritate). 

I. C. Brătianu: Nu puneţi, d-lor, chestiunea pe terenul 
acesta. 

B. Boerescu: Nu este chestiune ministerială. 

I. C. Brătianu: Nu faceţi altceva decât compromiteti 
chestiunea bisericii. Ridicaţi-o, precum a zis foarte bine I. P, 
S. S. Mitropolitul Moldovei, ridicati-o deasupra tuturor pa- 
siunilor si luptelor noastre politice. 

B. Boerescu: Noi n'am amestecat-o, am pus-o mai presus 
de partide. 

I. C. Brătianu: Ati amestecat-o. Tara vă va judeca, tre- 
buia să puneţi biserica mai presus de acestea. 

B. Boerescu: Noi am pus-o de-asupra. 

I. C. Brătianu: Senatul poate să voteze darea în jude- 
cată a acelor persoane, guvernul însă şi-a făcut datoria. 
(Aplauze prelungite). 

Voci: Inchiderea discuţiei. 


Pusă la vot, moţiunea este respinsă. 


(Mon. Of., 1879, p. 839, col. 3; p. 840, col. 1, 2; p. 841, col. 1,2; 
p. 843, col. 3; p. 844, col. 1, 2). 


137. 


Proiect de lege a responsabilitätii ministeriale. 
Senatul, 6 Fevruarie 1879. 


P. Vioreanu, Dim. Gr. Ghica, P. Carp, M. Kogălniceanu şi alţi oratori 
atacă legea, ca fiind o armă de partid. Eug. Stătescu spune că, dacă legea 
e prea aspră, se va îndrepta prin discuţii. 

I. C. Brătianu arată că de lege se vor bucura cei dintâi adversarii po- 
litici. Să se discute proiectul şi, unde va fi nevoie, va fi amendat. 


I. C. Brătianu: D-lor, partidul liberal a fost acuzat, ca 
şi miniștrii din acest partid, că au voit să facă din această 
lege o armă de răsbunare. 


208 ION C. BRATIANU ACTE SI CUVANTARI VOL. IV 


Apoi, d-lor, în mâinele cui o sä fie aceastä armä de räs- 
bunare? O lege nu se face pentru un partid sau pentru un 
guvern, ci este făcută pentru toate guvernele și pentru toate 
Camerele. Ei, d-lor, dacă noi am fi avut în gând a face o 
armă de răsbunare sau război, trebuia să fim siguri că această 
armă n'o să fie în mâna adversarilor noştri ; dar, d-lor, după 
noi o să vie o altă majoritate şi un alt guvern care să profite 
de acestă lege ca să ne trimită pe noi toți la ocnă! Vedeţi 
dar că noi nu ne-am putut gândi a forja, a fabrica noi înşine 
arme contra noastră şi prin urmare nici contra adversarilor. 

Onorabili domni, ştiţi, când s'a discutat această lege în 
secțiuni, că am zis că legea aceasta este în mare parte efectul 
unor îngrijiri, unor indignatiuni, şi să nu iau martori pe cei 
mai tineri din Cameră, ci să iau pe onor. d. Cämäräsescu, 
care nu este nici roşu, nici radical, nici nu aleargă să-şi creieze 
arme de răsbunare, și d-sa a zis că trebue să garantăm ca 
un ministru nici la ureche să nu poată influența o alegere. 
Aşa este, d-lor? (Adresându-se către N. Cämäräsescu). 

N. Cămărăşescu : Cer cuvântul! 

I. C. Brătianu: Vedeţi dar, dacă a fost un sentiment care 
a domnit si domneşte pentru facerea acestei legi, este numai 
teama ca miniştrii să nu abuzeze de legi si să nu violeze 
drepturile garantate prin ele si prin Constitutiune. Dar se 
zice : cu această lege n'a să mai fie nici un om onest care 
să voiască a primi puterea ]... 

Apoi, d-lor, legile nu curmă cu totul toate relele. Aşa legea 
penală nu oprește să fie hoți, să fie omoritori, să fie falsi- 
ficatori, dar cel putin îi pedepseşte, iar pe oamenii onesti 
îi garantează mai bine, căci nu toți oamenii sunt născuți 
tâlhari. Se înţelege că orice lege veți face, or să se găsească 
oameni cari să o calce; decât pentru ca legea să fie mai 
practică şi aplicabilă, trebue să nu fie exagerată, căci 
atunci pierde din efectul ei; căci, cum a zis d. Kogălniceanu, 
o lege trebue să fie bine hotărîtă, să nu lase nimic în vag, 
căci nu trebue să fim lăsaţi la arbitrariul judecătorilor şi 
pasiunilor. Si de-aceea am zis că sunt unele dispozitiuni în 
această lege care sunt prea exagerate şi că trebue să se 


FEVRUARIE 1879 LEGEA RESPONSABILITĂȚI MINISTERIALE 209 


numească o comisiune specială care să o modifice. Ei bine, 
d-lor, Senatul n’a numit acea comisiune, ci a numit delegați. 

Eu înțeleg pe onor. d. Carp care zice că se abtine si nu 
voeste nici să amendeze legea, pentrucă d-lui nu voeste să 
se facă nimic bun sub regimul pe care d-lui îl dezaprobă ; 
aceasta este o opozitiune sistematică si nu ştiu dacă o ase- 
menea opozitiune este norocită, nu numai pentru țară, dar 
chiar şi pentru un partid. D-lor, odată ce o lege a intrat 
în Senat, de orice valoare ar fi ea, fiecare trebue să-și facă 
datoria, s'o critice, s'o amendeze, si dacă nu se vor primi 
propunerile sale, cel puțin atunci răspunderea sa este la 
adăpost. Dar să zică d-lui că se abtine dela vot, că această 
lege este o lege de răsbunare, aceasta nu o înțeleg; căci si 
eu când eram în Senat în partidul opus, am adus băgările 
mele de seamă la facerea legilor de atunci, si am zis : faceți 
legi care să vă serve, că poate mâine poimâine să venim noi 
la putere şi să fim ispititi a le aplica în contra d-voastră 
si am repetat atunci, nu fabricati arme care se pot întoarce 
în contra d-voastră. 

Acum, noi, d-lor, asupra legii de față am fost dela început 
pentru ameliorarea ei. Această lege ne obligă Constitutiunea 
a o face și apoi ea satisface mai ales dorința unor oameni 
ingrijati ca d. Cămărășescu. Poate d-lui să-i fie teamă de 
mine, poate mâine se vor face alegeri, voiește prin urmare 
a lua garanţii. Eu nu mă dau în lături. 

De aceea, d-lor, cred că putem să discutăm legea, să o 
amendăm cum vom voi, şi după cum zice d. Stătescu, pentru 
aceasta este Senatul," el este purgatoriul menit a nu lăsa 
să treacă o lege fără a o îndrepta, când s'ar vedea că are 
oarecare defecte. Văd însă că amendamentul ce sa făcut 
pe picior nu isbuteste, prin urmare ar trebui să suspendăm 
discutiunea până mâine, şi să venim mâine, după o chib- 
zuire mai serioasă, să propunem amendamente regulate. 

Am putea însă acum lua în desbatere altă lege. 

Voci: Este târziu. 

Şedinţa se ridică. 

(Mon. Of., 1879, p. 903, col. 1—3). 


14 


210 ION C. BRĂTIANU ACTE ŞI CUVÂNTĂRI VOL. IV 


138. 


Programul si activitatea guvernului liberal. 


Camera, 7 Fevruarie 1879, 


T. Maiorescu interpeleazä guvernul — recte, partidul liberal — asupra 
punctelor realizate din programul cu care a venit la putere si a rezultatelor 
cu care se prezintă în faţa apropiatelor alegeri. 

I. C. Brătianu, ca şef de guvern, răspunde comparând activitatea din 
prezent a guvernării liberale cu cea a regimului trecut, din care făcea 
parte interpelatorul, raportată la împrejurări. 


I. C. Brătianu: D-lor, ași putea să mă plâng de onor. 
d. Maiorescu pentrucă profită de două avantagii ce are 
asupra mea : întâiul este talentul său, si al doilea este că eu 
sunt bolnav si puterile fizice, nici chiar vocea, nu mă iartă 
să pot face un discurs. Dar, chiar fără aceste două condi- 
tiuni desavantajoase pentru mine, chiar dacă în locul meu 
ar fi un orator de talia d-lui Maiorescu si în condițiile igie- 
nice ale d-sale, totuși ași avea să mă întreb dacă d. inter- 
pelator a pus în adevăr pe ministru în conditiunea de a 
putea să-i răspundă şi răspunsul său să fie un discurs par- 
lamentar; căci toată cuvântarea d-sale, dela început până 
la fine, nu a făcut decât a-mi aduce aminte de un vers din 
Boileau, pe care onor. d. interpelator negreșit că nu poate 
să-l ignore. Acel vers vorbește de aceia cari-și, caută o soţie 
si între calitățile pe care zic că trebue să le însușească este şi 
aceea de a nu fi cârtitoare. Onor. d. Maiorescu, dela început 
şi până la sfârşit, nu a făcut decât un şir de cârteli contra 
guvernului. Nu l-am văzut aducând o singură idee înaltă, 
sau poate că eu sunt prea jos și nu l-am putut vedea la înăl- 
timea la care se pusese d-sa ; nu l-am văzut că a conceput o 
idee înaltă, cu care să lovească în adversarul său. Ar fi 
trebui ca d-sa, care-și lua rolul acuzator, să fi venit a ne 
acuza cu fapte, să le fi analizat, ca să fi ştiut şi eu la ce 
am a-i răspunde si cum să-i probez contrariul. Dar onor. d. 
Maiorescu n'a făcut decât nişte acuzări vagi, la care, dacă 


FEVEUARIE 1879 ACTIVITATEA GUVERNULUI LIBERAT Il 


ar fi să răspund în detaliu la toate, mi-ar trebui cel puţin 
două ședințe. 

Oare a făcut aceasta onor. d. Maiorescu din lipsă de ta 
lent oratoric, din lipsă de tact politic? Nu, onor. d. Maio- 
rescu, ca și multi din amicii săi politici, a făcut aceasta ca 
să ne facä să pierdem timpul şi aceasta să-i dea ocaziunea 
a zice odată că aceasta Adunare nu lucrează, nu face nimic. 

D-lor, şi noi am fost în opozitiune în tot timpul Conven: 
ţiunii şi vreo şapte ani în timpul guvernului amicilor d-lui 
Maiorescu, când totdeauna eram în minoritate; dar luaţi 
proceselesverbale de atunci să vedeţi dacă opozitiunea aceea 
sta spectatoare și dacă venia numai din timp în timp ca să 
facă o interpelare guvernului în scop de a ţine Camera în 
loc. Noi, din contra, la orice propunere, la orice proiect de 
lege se prezenta, ne luptam în contra unei majorităţi de 
multe ori ecrazante, sdrobitoare, când aveam convingerea 
că ideile ei erau eronate. Noi nu stam niciodată închiși 
într'o rezervă comodă, ci totdeauna aduceam contingentul 
nostru de lumină, fiindcă credeam pe adversarii noștri Români 
adevăraţi, cum îi credem şi astăzi, şi că nu vor să fugă de 
adevăr şi lumină. 

Am fost fericit a auzi pe onor. d. Maiorescu zicând, ne: 
greşit cu alte expresiuni, că d-sa care a făcut parte din mia 
nisterul d-lui Catargiu, astăzi s'a convertit la regimul parla- 
mentar (aplauze) şi aceasta era un lucru firesc, căci d-sa, 
inteligent şi învăţat cum este, nu putea să rămână mult 
timp pe făgașul acela pe care-l creiaseră acei cari din nestiintä 
erau și mai sunt încă pe dânsul. 

Nu mă opresc asupra cuvântului de tutore ce a întrebuințat 
d-sa la adresa reprezentatiunii nationale în locul cuvântului 
de inițiator, fiindcă eu cred că acesta a fost mai mult un 
lapsus linguae şi d-sa știe că tutorele are cu totul alte drep- 
turi decât un iniţiator. 

Onor. d. Maiorescu ştie foarte bine că rolul adevărat pa- 
triotic al opozitiunei este de a lumina pe guvern și chiar pe 
majoritatea Adunării şi a-i arăta calea pe care ea crede că 
ar trebui să conducă interesele ţării. De ce opozitiunea de 


212 ION C, BRĂTIANU ACTE SI CUVÂNTĂRI VOL. IV 


astăzi nu-și ia acest rol? De ce nu vine să ne indice acele 
reforme de care ea crede că ţara are nevoe, ci din contra 
se abtine dela orice discutiune si nu face decât a şedea ca 
melcul închisă în coaja lui și numai când e apa turbure la 
Dunăre scoate coarnele ? (Aplauze, ilaritate). Oare nu a văzut 
întotdeauna opozitiunea toleranța cea mai mare din partea 
majorităţii ? Luaţi, d-lor, procesele-verbale ale tuturor celor- 
lalte Camere și veţi vedea dacă a fost o singură Cameră, 
un Singur Senat, de când avem regimul parlamentar, în 
care opozitiunea să fi avut mai multă libertate de cuvânt 
spre a-și exprima pe larg şi în tot momentul vederile și 
griefurile sale, astfel încât, din acest punct de vedere, în 
adevăr că ar merita imputările d-lui Maiorescu că Senatul 
şi Camera şi-au pierdut adesea timpul în zadar. 

Când am avut fericirea a auzi pe d. Maiorescu mărturisind 
pentru prima oară că regimul trecut trebuia să cadă, fiindcă 
avea în contra sa un puternic curent al națiunii, ştiţi ce 
impresiune mi-a făcut această declaratiune a d-sale? Mi-a 
adus aminte de cuvintele ce se zic pe mormântul unui ad- 
versar, căci onor. d. Maiorescu crede că regimul liberal este 
pe marginea mormântului... 

Voci: Se înșeală. 

I. C. Brătianu: Cu toate acestea, la finele discursului 
d-sale, d. Maiorescu a mai atenuat această afirmaţie, zicând că 
prin violenţă a căzut guvernul trecut. Dar aveam noi atunci 
armată, poliţie, administratiune, ca prin violenţă să răsturnăm 
acel guvern ? (Ilaritate, aplauze). 

Care este întâia acuzare ce ne face onor. d. Maiorescu? 
Este că acest guvern și-a călcat programa sa prin care pro- 
mitea a face o administratiune care să fie departe de orice 
ură, de orice pasiune, ca să aducă fnfrätirea între Români, 
atât cât poate să se aducă în sânul națiunii luminate, nu 
ca să dispară partidele — aceasta ar fi funest — dar ca ele 
să nu meargă în ura lor până acolo încât, lovind unul în 
altul, să lovească în ţara întreagă. Cea dintâi acuzare a 
d-lui Maiorescu a fost: cum ati pus în realizare această pro- 
misiune? Punând în acuzare pe fostul minister. 


FEVRYARIE 1879 ACTIVITATEA GUVERNULUI LIBERAL 213 


Ki, d-lor, dar eu nu înţeleg că dacă un judecător zice odată 
cu cea mai mare convingere că va fi drept, că nu va fi nici- 
odată inspirat de răsbunare, cu aceasta s'a legat ca atunci 
când în conștiința lui va vedea că cineva a călcat legea si 
că pe acesta legea-l declară culpabil, el nu-i dă o osândă. 

Ştiţi toţi că acum în Franţa este în desbatere chestiunea 
amnestiei, și nu numai moderatii, dar chiar acei ce simpa- 
tizează până la un oarecare punct, nu cu comuna, ci cu 
indivizii cari au inspirat mișcarea, scot din amnestie pe acei 
ce sunt vinovați de delicte comune. Dar bägati de seamă, 
d-lor, că această acuzare nu se adresează ministerului, si aci 
a fost d. Maiorescu nedrept. Acuzarea s'a adresat regimului 
întreg, partidei liberale întregi; prin urmare nu sunt chemat 
a răspunde eu ca ministru la aceasta. Eu răspund numai 
în ceeace mă priveşte pe mine, acuzarea ca ministru. Ei bine, 
ce a făcut guvernul atunci? O ştiţi toți; m'am opus la 
aceasta mai mult decât eram ţinuţi, legaţi prin programa 
noastră, și am insistat pe lângă Comitet şi pe lângă Ca- 
meră ca să stingă acel proces. Am făcut aceasta în credința 
ce aveam că odată ridicată această acuzare, orice ură ce 
poate avea un acuzat va pieri şi se vor gândi cu toţii la 
interesele țării. Tara era atunci, şi este încă, în condițiuni 
că ar fi o crimă a face noi pe un cetăţean să uite că este 
Român în furia urii lui. Iată de ce noi am cerut a se stinge 
acel proces. Noi ne-am făcut datoria ; asupra acelora ce n'au 
ştiut și nu știu să și-o facă, să cadă culpa si răspunderea! 
(Aplauze). 

Onor d. Maiorescu n'ar trebui să piardă din vedere că 
nu vorbește astăzi unei generatiuni care, n'a apucat timpurile 
administratiunii din care d-sa făcea parte, căci dacă d-sa 
a uitat acele timpuri, noi ne-aducem cu toții aminte cum 
eram târîti în temnițe, urmăriți (aplauze, ilaritate) sub acel 
regim. Care din noi, sub cel mai de nimic pretext, nu a 
fost dus din puşcărie în pușcărie și târît pe strade între 
baionete? Câţi ziarişti au fost închiși? Cum se făceau ale- 
gerile ? Ce libertate de cuvânt avea câte unul din noi care se 
putea strecura în parlament ? Ce fulgere şi trăsnete se ridicau 


214 ION C. BRĂTIANU ACTE ȘI CUVÂNTĂRI VOL. IV 


contra lui? Fiecare cuvânt al capului partidului d-voastră 
era o provocatiune, o insultă pentru noi. Dar, vedeţi în 
acești trei ani din urmă, dacă noi o singură dată v'am zis 
un cuvânj insultător, o singură dată v'am adus o acuzare, 
deşi ati fost mai mult timp decât noi la putere și am fi 
avut mai multă materie decât d-voastră spre a vă ataca. 

D-lor, sub ce guvern s'a organizat partidul care-și dă nu- 
mele de conservator? Sub guvernul liberal dela 1867—68 ; 
noi i-am lăsat toată libertatea de a se constitui, fiindcă 
voiam să fie si acest partid, mai putin avansat decât al nostru, 
căci numai astfel poate funcţiona regimul constituţional; 
prin succesiunea regulată a partidelor la putere poate îi ga- 
rantat regimul parlamentar, libertatea asigurată. 

Dar d-voastră v'aţi desorganizat singuri, v'aţi sfâsiat între 
d-voastră, şi aceasta m'a făcut de multe ori si mă face si acum să 
vă întreb ce ati făcut din partidul conservator, pe care eu când 
am eşit dela putere l-am lăsat constituit si i-am dat locul? 
Zic că i-am dat locul, pentru că nu a venit la putere prin 
luptă, ci prin retragerea de bună voie a noastră, pentru ca 
să creiem precedente salutarii de adevărata funcţionare a 
regimului parlamentar ; am dat locul partidului conservator, 
si Camera și Senatul v'au primit. 

O voce: Si le-a votat bugetul. 

I. €. Brătianu: Au făcut mai mult; i-a votat bugetul, 
cu toate că făcuse declaratiunea că va disolva Camerele şi 
că are să facă apel la naţiune, și bine a făcut Camera, pentru 
că bugetul nu este al guvernului, ci al ţării. 

Aţi vorbit de schimbările ce s'au făcut în guvernul nostru, 
dar când va veni d. Maiorescu să facă istoricul transfor- 
mărilor ministeriale operate în timpul guvernului d-sale, 
atunci vom face şi noi istoricul transformărilor ministeriale 
din timpul nostru. Până atunci credem că nu suntem obligaţi 
de antecedentele d-voastră să ne pierdem timpul răspunzând 
la acele întrebări ale d-lui Maiorescu. D-sa nu că nu înţelege, 
este prea învăţat, si să-mi ierte un cuvânt popular, este 
prea isteţ, ca să nu înţeleagă aceste schimbări ministeriale ; 
dar crede că prin această tactică va atrage în partea d-sale 


FEVRUARIE 1879 ACTIVITATEA GUVERNULUI LIBERAL 215 


pe aceia pentru cari arată acuma atâta interes, căci eu 
sunt sigur că d. Maiorescu tocmai pentru d. Kogălniceanu 
nu-și va pune unghia ’n gât ca să-l vadă la putere. (Ilaritate). 

T. Maiorescu : Asta așa este. 

I. C. Brătianu: Ei, d-lor, ministerul în această interpe- 
lare nu ar avea multe de spus, fiindcă nu după cuvinte are 
să-l judece ţara, ci după faptele sale. In curând vom fi îna- 
intea alegătorilor si ei vor judeca dacă noi am fost sperjuri, 
dacă am băgat pe oameni în temnițe si i-am târît pe strade, 
dacă am dus femei în cabinetele procurorilor tineri, mame 
de familie, dacă am deschis oamenilor procese pe timpul 
alegerilor, sau dacă din contra d-voastră nu ati trăit în toată 
libertatea si dacă nu aţi putut să vă exprimati liberi nu 
numai opiniunile d-voastră, nu numai pasiunile d-voastră, dar 
de multe ori să mergeţi până acolo încât să loviți chiar ţara, în 
interesele sale cele mai mari. (Aplauze). Da, să loviți ţara când 
era ocupată de armată străină, fiindcă chemaţi prin jurnalele 
d-voastră poporul la răscoală, crezând că Românii sculându-se 
au să oprească puternica Rusie din mersul său. Nu acuz pe 
d. Maiorescu, dar nu e pădure fără uscäturä ; dar sunt oa- 
meni cari se plâng că națiunea română nu mai e condusă 
de consulii străini, că nu mai pot să exploateze această ţară, 
că le-a trecut timpul. (Aplauze). D-ta n'ai fost boer, nu-ţi 
fac această acuzare; d-ta numai din întâmplare... (aplauze, 
ilaritate). 

O voce: Este neofit. 

I. C. Brătianu: A doua chestiune care mi s'a pus de 
către d. Maiorescu este că am amăgit ţara, fiindcă i-am 
făgăduit pace şi respectarea tratatelor și în urmă am violat 
tratatele, am făcut război. 

Ei, d-lor, mi se pare c'am mai spus-o odată. Eram într'ozi 
la principele Gorciacov şi-mi spunea că partidul conservator 
mă acuză că eu când vin la guvern, fac numai politică, şi 
de loc administratiune. Atunci eu i-am zis: da, Alteță, tot 
acestea au fost acuzările si la 1868 şi astăzi; atunci ziceau 
că eu eram instrumentul Altetei Tale ca să formez aici bande 
bulgare spre a trece peste Dunăre. Ştie ceva Alteța Ta 


216 ION C. BRĂTIANU ACTE ŞI CUVÂNTĂRI VOL. IV 


despre aceasta? — Nu știu nimic, îmi răspunse principele 
Gorciacov. (Aplauze). Astăzi mă acuză că am inspirat po- 
litica Altetei Tale. Apoi eu sunt care v'am făcut să decla- 
rati război Turciei? Eu v'am dus peste Dunăre? Eu v'am 
dus în Turcia ? N'am luptat eu din toate puterile ca să faceți 
a nu trece războiul pe la noi? 

Ei d-lor, erau Englitera, Austria, Franţa, Italia care cred 
că nu aveau interes de a vedea ivindu-se războiul între Rusia 
si Turcia, fiindcă nu vedeau ce rezultate ar fi putut să iasă 
în folosul lor. Dovadă despre aceasta este că acum nu sunt 
prea multumite. Apoi, toate aceste Puteri au făcut tot ce a 
stat prin putință ca să impiedice războiul și n'au putut. 

Si noi am fi putut..! 

Văd aci o persoană care-mi aduce aminte că odată făcea 
pace în Europa. (Ilaritate). Ei bine, noi n'am avut puterea 
aceasta. 

Apoi, onor. d-le Maiorescu, sunteţi în drept a acuza un 
minister pentru aceasta ? O asemenea acuzare nu poate face 
decât rău națiunii din care faci si d-ta parte. 

Nu mai vorbesc, d-lor, despre celelalte Puteri, dar chiar 
Alteța Sa Savfet Pașa, care a fost până mai alaltăeri mare 
vizir al Inaltei Porţi, care a fost în tot timpul războiului 
însărcinat cu directiunea afacerilor Imperiului, chiar el mi-a 
zis — și vedeţi, d-lor, că dacă cutez s'o repet la tribună si 
să pronunt numele, m'ași expune la o desmintire, dacă nu 
ar fi adevărat și dacă n'ași avea demnitatea mea personală, 
cel putin ași avea demnitatea guvernului ţării mele — ei 
bine, mi-a zis fără să-l provoc : „Nu puteaţi să faceţi altfel; 
a fost o nenorocire și pentru d-voastră și pentru noi”. 

Ei bine, fostul nostru Suzeran și vizirul său pot să înece 
nu numai necazul, dar și umilința care au suferit din parte-ne 
și să fie drepți cu noi, şi numai Românul d. Maiorescu si 
amicii săi merg cu ura și cu pasiunea până acolo, încât 
nu vor să mărturisească că nu puteam face altfel. (Aplauze). 
D-l Maiorescu zice că de ce am vorbit de pace în programa 
noastră. D-sa știe mai bine decât mine că erau atunci ten- 
dinte în guvernul din care făcea si d-sa parte ca noi să 


FEVRUARIE 1879 ACTIVITATEA GUVERNULUI LIBERAL 217 


începem războiul. Ei bine, în asemenea caz noi am fi fost 
cu drept cuvânt acuzaţi de Europa că am provocat această 
calamitate şi am rupt tratatele, cum a făcut Serbia. 

D-lor, nu ştiu dacă chiar d. Maiorescu în fundul con- 
ştiinţei d-sale nu crede tot ca mine, decât d-sa este aci o 
voce autorizată a unui partid săruia nu-i dă mână să zică 
altfel. 

O altă acuzare mai este că armata am pus-o astfel pe 
picior, încât a secat tezaurul ţării. Onor. d. Maiorescu se vede 
c'a rămas cum era în ministerul instrucţiunii publice, şi-a 
pus capul între cărți, n'a mai văzut și n'a mai auzit nimic, 
Apoi, onorabile domn ! s'au făcut socoteli după cărţile ca- 
selor publice cât s'a cheltuit în timpul d-voastră pentru ar- 
mată, și pe urmă cum am găsit-o când am avut nevoie de 
dânsa.. 

O voce: Aveam căciuli. 

I. C. Brătianu: A trebuit să cumpărăm tot materialul 
de război; nu erau puști, nu erau patroane; nu erau decât 
puștile ce se aduseseră la 1868 și câteva tunuri Krupp, ce 
se aduseseră de d. Manu. Ba încă se desfiintaserä regimentele 
de cavalerie, se desfiintase un regiment de artilerie, şi ba- 
talionul de geniu. 

O voce: Rämäseserä căciulele. 

I. C. Brătianu: D-lor, nu vin aci să fac istoria armatei 
noastre, nici apologia ei, ci răspund numai d-lui Maiorescu. 
A trebuit ca în câteva zile, căci eram în ajunul războiului, 
să înființăm regimente de cavalerie, de artilerie ; a trebuit să 
aducem cai, puşti si tot materialul de război; am îndoit 
regimentele de dorobanţi, precum si cele de artilerie şi ca- 
valerie. 

D. Giani: Si bugetul era redus în anul acela. 

I. C. Brătianu: Ei bine, am luat parte la război în niște 
momente atât de grave, și onor. d. Maiorescu rău face când 
acuză pe d. Sturdza că a uitat ce a zis că ducem ţara la ne- 
cunoscut și la peire. Ei bine, onor. d. Maiorescu, am onoarea 
sä-ti-spun că erau chiar şefi de corpuri cari se îndoiau de 
succesul armatei noastre şi-mi mărturisiau teama lor mie. 


218 ION C. BRĂTIANU ACTE SI CUVÂNTĂRI VOL. IV 


Apoi de ce voiti ca pe d. Sturdza să-l faceţi infailibil? D-sa, 
în buna sa credință, aşa credea atunci. 

S'a făcut un război în care toată lumea credea că ţara 
românească are să se înnămolească în datorii. Dar afară de 
27 milioane bilete hipotecare, si din aceştia să socotim câte 
datorii ale d-voastră din trecut nu s'au plătit, alte împru- 
muturi nu s'au făcut. Cei mai moderați din d-voastră, nici 
d. Epureanu, nici alţii, nu ar fi putut să iasă din acest război, 
decât cu un împrumut de 100 milioane, pe când noi nu am 
făcut nici o datorie nouă. Aceasta nu este un merit al guver- 
nului, ci s'a făcut fiindcă Românul poate să rabde şi poate să 
dea mai mult decât s'ar fi aşteptat oricine. (Aplauze prelungite). 

Am făcut un război numai cu inima și cu sacrificii. 
Apoi, voieşte onor. d. Maiorescu ca în asemenea condițiuni 
să umplem visteria, care negreșit nu era să se umple, căci 
trebuia să plătim datoriile d-lor. (Aplauze). Arfi voit d. Maio- 
rescu ca în timpul războiului, în care am uimit lumea de 
ceeace au făcut Românii, să organizăm finanţele, să facem 
şi economii, şi să plătim și datoriile, să organizăm şi armata ? 
Nu înţeleg cum d. Maiorescu se face ecou al acelora cărora 
nu le pare bine că națiunea română s'a ridicat în ochii lumii, 
a luat conştiinţă de sine, şi astăzi străinii și acei cari mij- 
lociau şi ajutau pe străini să exploateze ţara, nu o mai pot 
exploata. (Aplauze). 

O altă chestiune ridicată de d. Maiorescu e aceea a bi- 
sericii. Ei bine, nu am văzut nici un orator, nici un inter- 
pelator, în Franţa, în Germania, în Rusia ca să ceară so- 
coteală guvernului că în timp de război nu a putut să 
zidească şi să doteze bisericile... 

Al. Sihleanu: Nu a vorbit de biserică, ci a vorbit de 
mine, aci e focul d-sale. 

I. C. Brătianu : Dar să vedem, clerul s'a scoborît în timpul 
acesta ? De 250 sau 300 de ani nu s'a învrednicit înaltul cier 
al nostru să binecuvinteze drapelul armatei române mergând 
la luptă ; pentru întâia dată am avut această fericire acum 
si cred că orice prelat care are inimă românească se simte 
înălţat si fericit. (Aplauze). 


FEVRUARIE 1879 ACTIVITATEA GUVERNULUI LIBERAL 219 


A zis onor. d. Maiorescu să nu amestecäm biserica în po- 
liticä. Ei bine, știți cuvintele cu care am răspuns în Senat 
acelora care au adus pe prelați să joace nu rolul acela care 
le este dat pentru a înălța biserica, ci să se amestece în 
chestiuni politice? Le-am zis că, prin aceasta nu fac serviciu 
nici bisericii, nici ţării, fiindcă biserica română a fost tot- 
deauna legată cu ţara; şi de aceea luaţi toate procesele-ver- 
bale de când România a devenit stăpână pe destinele sale, 
să vedeţi dacă partidul liberal nu a căutat totdeauna să ri- 
dice biserica, iar nu să o înjosească, cum o înjosise regimul 
al cărui moştenitor aveţi pretentiunea să fiți. (Aplauze). 

Dela biserică, mi se pare că d. Maiorescu a trecut la şcoală. 

O voce: De şcoală n'a zis nimic, numai ca rubrică. 

I. C. Brătianu: Fiindcă nu-i dă mâna, căci în adevăr 
partidul liberal, chiar când țara făcea cele mai mari sacri- 
ficii şi tăia în carne vie ca să poată să-și afirme nationa- 
litatea sa, însă şcoala n'a uitat-o nici atunci... 

D. Giani : Chiar a sporit bugetul instructiunei publice. 

I. C. Brătianu : Onor. d. Maiorescu întreabă de ce întârziază 
bugetul? Apoi ţara a fost în alte condițiuni şi a mers doi 
ani cu același buget si Constitutiunea noastră ne dă chiar 
autorizatiunea ca să mergem și pe al doilea an cu el. Dar 
noi am făcut-o? Apoi să facem numai de cât bugetul după 
o transformare generală a pozitiunii noastre, după cata- 
clismul prin care am trecut, cu războiul ce am avut? Aşa 
lesne se trece cu bugetul dela o situatiune la alta? Nu 
trebuie oare ca adunarea să-și dea socoteală de situatiune, 
şi socotelile veţi vedea că în Rusia peste câţiva ani se vor 
încheia. Intrebati în Franţa dacă peste cinci, şase ani după 
război au fost lămurite socotelile ? Şi voiti d-voastră a vota bu- 
getul numai de formă, fără a vă da socoteală să vedeți unde 
ne aflăm? Afară numai dacă n'ar face cum se făcea odată 
ca să se treacă bugetele prin Cameră aşa cum veneau dela 
minister. Membrii acestei Camere sunt cei mai mulţi cari 
n'au moștenit averi, ci le-au făcut singuri prin muncă şi 
ştiu să cântărească paraua, nu sunt galantoni, vor să-și dea 
seama mai întâi de situatiune. Tara noastră şi-a creiat o 


220 ION C. BRĂTIANU ACTE SI CUVÂNTĂRI VOL. IV 


pozitiune nouă, îi trebue creatiuni noi, are relatiuni noi; 
pe de altă parte trebue să știe unde se află în chestiunea 
financiară, să vadă dacă poate să le facă sau nu, și găseşte 
onor. d. Maiorescu că prea a întârziat cu bugetul? Dar 
nici peste un an nu vom fi în stare să ne dăm bine seama 
de tot ce ni se impune prin noua stare de lucruri în care am 
intrat. Să vedem însă dacă guvernul a profitat de această 
împrejurare ca să pescuiască în apă turbure. 

Vedeţi că pe această bancă este un ministru de finanţe 
care, deși fiu de boer și încă boer mare, dar nu știu cum s'a 
întâmplat să fie foarte econom si de multe ori prea econom. 
(Ilaritate). 

Venit-a d-sa să vă zică, că ne dă dreptul Constitutiunea 
să mergem cu bugetul trecut înainte? 

Deși bugetul nu s'a votat, dar nu s'a cheltuit o pară 
fără să fi trecut prin Cameră și fără să se fi regulat prin 
toate formele comptabilităţii, mult mai bine decât în tim- 
purile patriarhale ale regimului trecut. (Aplauze). Mai întâi 
chiar aci poate este o economie, căci bugetul anului viitor 
are să fie ceva mai sporit decât cel d'inainte, căci nu putem 
să mai fim cum am fost; sunt cheltueli pe care nu putem 
să le scădem şi poate chiar aceasta este un avantagiu fi- 
nanciar, că a ţinut prea mult Camera cu votarea bugetului, 
deşi pe de altă parte ar fi fost bine să se fi votat bugetul 
cât mai curând, ca Adunarea să se poată ocupa cu alte 
chestiuni urgente. 

Onor d. Maiorescu mai zice: dar aţi promis chiar în pro- 
gram, şi nu numai în program, dar chiar în Mesagiul Tronului, 
că aveţi să faceţi legile cutare si cutare, si încă nu le-aţi făcut. 
Apoi, d-lor, să facem bilanţul, și dacă voiește onor. d. Maio- 
rescu să se numească o comisiune în care să fie si d-sa si să se 
ducă să ia proiectele care s'au votat în timpul administrati- 
unii d-lor de opt-nouă ani de zile şi să vedem dacă în timpul 
acela în proportiune ati votat d-voastră mai multe legi, si 
dacă aţi votat legi care să fie nu pentru interesul unui 
partid sau clase, ci pentru interesul ţării. (Aplauze). Ei, d-lor, 
dar când oare guvernul și Camera au putut să voteze tot ce s'a 


FEVRYARIE 4879 AÇTIVITATEA GYVERNULU LIBERAL 221 


pus în Mesagiu ? In orice Mesagiu se arată trebuintele ţării care 
sunt mai urgente, dar dacă acele proiecte de legi aduc mari 
discutiuni, atunci nu poate fi o culpă a guvernului că nu 
putea să le realizeze pe toate. Principele Bismarck de multe 
ori a promis reforme care nici azi încă nu s'au rezolvat 
si cu toată energia și influența sa n'a putut să facă ca să 
voteze Corpurile Legiuitoare tot ce credea el că trebue a 
se vota. 

D-lor, Camera aceasta a votat mai multe legi, precum legea 
comunală, legea justiției populare, legea electorală, legea 
pentru responsabilitatea miniștrilor, legea pentru desființarea 
clauzelor penale, legea pentru neînstrăinarea pământurilor să- 
tenilor și altele. Apoi să-mi spuneţi: Camera d-voastră, d-le 
Maiorescu, într'o seziune întreagă și încă prelungită, a votat 
atâtea legi, și legi care să fie toate de un mare interes na- 
tional? Onor. d. Maiorescu uită aceasta, pentrucă modul 
cum înțelege d-sa a exercita opozitiunea este de a se ab- 
ţine la toate discuţiile legilor, si negresit că astfel a scăpat 
din vedere aceasta. Dacă însă ar căuta să vadă lucrurile 
cum Sunt, ar recunoaște că Adunarea aceasta atât de tur- 
burată, de agitată, de îngrijită, nu de pozitiunea făcută de 
mine sau de d. Maiorescu, ci de pozitiunea ce i-au făcut 
marile evenimente europene, și-a făcut datoria totdeauna. 
Și nu numai la noi sunt aceste îngrijiri; n’aveti decât să 
vă uitaţi la Pesta, la Viena, ca să nu merg mai departe. 
Ce ar fi zis oare d. Maiorescu când la noi ministerul liberal 
ar fi stat şase luni până a se recompune? Și cu toate acestea 
vedem că într'un stat aşa de mare și puternic ca Austria 
de-abia alaltăeri s'a format ministerul. Apoi ia să vedem dacă 
acest Stat mare si puternic nu este turburat și agitat, tot 
așa ca și noi, cu toate că noi ar fi trebuit să fim de o mie 
de ori mai turburati. Prin urmare, nu puteți cere dela par- 
lamentul de astăzi ca să producă ceeace ar fi putut să pro- 
ducă parlamentul din timpurile fericite, normale si patriar- 
hale în care ati guvernat d-voastră. 

Imi aduce aminte d. Maiorescu de mergerea președintelui 
Camerei în străinătate. Poate că, dacă nu s'ar fi găsit și 


222 ION C. BRĂTIANU ACTE ŞI CUVÂNTĂRI VOL. IV 


din partidul celălalt câțiva oameni prin capitalele Europei, 
nu S'ar fi băgat de seamă că s'au dus și din partidul liberal 
unul-doi. Se vede că s'au împiedecat de ei, i-au ofuscat, și acum 
se face acuzare guvernului că de ce preşedintele Camerei 
s'a dus prin capitalele Europei. Când eram la Berlin, au venit 
din ţară doi-trei Români, și vă mărturisesc că-mi părea 
rău că n'au venit sute de Români ca să sustie drepturile 
ţării noastre. Cine mai mult decât guvernul poate să simtă 
lipsa preşedintelui Camerei, care este reprezentantul majo- 
ritätii, din sânul căreia a eşit si guvernul, și merge în unire 
cu el? Guvernul simte pe toată ziua lipsa președintelui Ca- 
merei; dar d. Rosetti a avut nenorocirea, ca multi din noi, 
să trăiască mai mult timp în străinătate și astfel să aibă 
relatiuni foarte întinse. Crede oare onor. d. Maiorescu că 
d. Rosetti, preşedintele Camerei, va jigni cauza noastră na- 
tionalä înaintea Europei? Nu crede, sunt sigur de aceasta. 
Atunci să se fericească împreună cu mine că d. Rosetti a 
primit să se ducă în Franţa și Italia ca să aducă servicii 
folositoare ţării noastre. Si eu ași dori să meargă cât de 
mulți Români în străinătate, ca să se lupte cu acei cari luptă 
contra intereselor române, 

Onor. d. Maiorescu ne-a făcut o mare culpă, din aceea că 
s'a topit coalitiunea. Mai întâi să ne dăm bine seama asupra 
cuvântului coalitiune : coalitiune se face între două partide 
care sunt de principii opuse; de d. Manolaki Kostaki se 
poate zice că a făcut coalitiune cu noi, pentru că d-sa are 
alte principii decât partidul liberal, dar de d. Kogălniceanu 
nu se poate zice, căci d-sa, deși autoritar, însă în privinţa 
principiilor generale nu a încetat a face parte din partidul 
liberal. Asemenea toate celelalte grupuri liberale nu au făcut 
coalitiune cu noi, ci au format un partid cu aceleași prin- 
cipii. Dar oare d-voas:ră, conservatori, nu sunteţi despărțiți 
în grupuri? Ba da, și încă vă sfâsiati de multe ori între 
d-voastră mai rău decât cu adversarii d-voastră. 

Prin urmare de ce vă pare straniu dacă și între noi sunt 
unii cari se despart de unii și se apropie de ceilalți în unele 
împrejurări, ceeace nu va să zică prin aceasta că s'a dizolvat 


FEVRUARIE 1879 ACTIVITATEA GUVERNULUI LIBERAL 223 


partidul liberal? Şi în acest partid ca în altele sunt oa- 
meni cari au opiniuni deosebite, dar aceasta nu vrea să zică 
că au rupt-o cu partidul liberal. 

Prin urmare, dacă d. Manolaki Kostaki s'a despărțit de 
noi, se poate să se fi topit coalițiunea, iar în partidul 
liberal d. Kogălniceanu ne face opozitiune astăzi, dar aceasta 
nu vrea să zică că s'a despărţit de noi, că nu mai este în 
partidul liberal, și numai atunci când voi vedea pe d. Ko- 
gălniceanu alături de d-voastră, numai atunci voi zice că d-sa e 
despărțit de noi şi a intrat în alt partid. Să creadă dar 
onor. d. Maiorescu că, deși diferitele grupe din partidul li- 
beral în unele împrejurări pot să oscileze, însă când vor fi 
în luptă cu partidul conservator, vom fi cu toţii uniţi în contra 
d-voastră. (Aplauze). 

Onor. d. Maiorescu a terminat acuzatiunea d-sale prin 
a ne blama de ce noi, Camera și guvernul, nu am votat pro- 
punerea d-sale făcută cu ocaziunea votării răspunsului la 
cuvântul Tronului? 

Apoi vă aduceţi aminte că eu am venit în sânul comisiunii 
însărcinate cu redijarea proiectului de adresă, și am declarat 
că aşi fi cu totul de opiniunea onor. d. Maiorescu, ca îndată 
ce se vor termina conferințele dela Berlin să se convoace 
noile Camere; dar am arătat pentru ce în acele împreju- 
rări nu puteam admite acea propunere, si onor. d. Maiorescu, 
când citează cuvintele mele, îi vine foarte lesne de a eși 
triumfător, dacă culege pe ici pe colea câte o frază izolată; 
cu toate că eu nu am obiceiul a-mi revedea niciodată discursu- 
rile si nu știu cum le reproduc d-nii stenografi. 

Ştiţi, d-lor, la câte suferinţe este expusă o ţară care trece 
printr'un război, si dacă o națiune mare si cu atâtea re- 
surse, ca Rusia, are nevoe de câțiva ani ca să poată vin- 
deca ranele cei-au lăsat aceste din urmă evenimente, cu atât 
mai mult o ţară ca a noastră se simte sdruncinată de ase- 
menea calamitäti, mai cu seamă când Tratatul dela Berlin 
a fost pentru noi ca o bombă cu totul neașteptată. Cum 
dar pretinde d. Maiorescu ca în asemenea împrejurări, 
şi când ţara era ocupată de o armată străină, noi să fi făcut 


224 ION C. BRĂTIANU ACTE SI CUVÂNTĂRI VOL, IV 


apel la alegători în acele momente delicate? In toate părțile 
lumii, convocarea colegiilor electorale, chiar pentru simple 
Camere ordinare si în timpii cei mai normali, totuși aduce o 
criză în ţară; dar când e vorba de o Cameră care să 
atingă pactul fundamental, și aceasta în niște împrejurări 
cu totul extraordinare? De aceea noi am crezut că trebue 
să dăm ţării putin timp spre a se mai desmetici si a-şi 
vindeca ranele ; fiindcă noi voim, chiar când ţara s'ar pro- 
nunta în contra noastră, voim să se pronunțe în cunoștință 
de cauză, şi nu suntem din aceia cărora le place a pescui 
în apă turbure. (Aplauze). Alţii poate că aveau interes ca țara 
să fie pusă într'o mare emotiune si să se pronunţe în circum- 
stante cam analoage cu acelea în care s'a pronunțat Camera 
Franţei după războiul cu Prusia, care aţi văzut că a fost cu 
totul altceva decât adevărata expresiune a națiunii franceze. 
Noi însă am dorit ca națiunea să se pronunţe cu spiritul 
liniştit, fără agitatiuni şi fără îngrijire. (Aplauze). 

Dacă şi noi eram de acel principiu că ţara aceasta trebue 
să meargă sub bagheta tutorelui, negresit că ne-ar fi fost 
foarte lesne să facem alegerile și atunci era să vă muscati 
degetele de acest act; dar pentrucă nu suntem de acel prin- 
cipiu, şi voim să facem alegerile în toată libertatea şi în toată 
liniştea, nu am voit să le facem în acele împrejurări. (Aplauze). 

D-lor, am să termin rugându-vă pe toţi ca să încetăm cu 
aceste lupte, aceste agitatiuni care nu pot avea nici un rezultat 
nici chiar pentru partidul advers ; fiindcă să creadă d. Maio- 
rescu că ţara nu judecă după cuvinte, ci după fapte, şi au avut 
timp si d-lor și noi să dăm valoare cuvintelor noastre prin fapte. 

Prin urmare, să nu pierdem timpul de geaba, şi cum cred 
că d. Maiorescu este român cu toată inima, să nu se lase 
să se amăgească de interesele acelea care numai românești 
nu sunt. (Aplauze prelungite). 

N. Fleva propune următoarea moţiune : „Adunarea, pe deplin satisfăcută 


de explicatiunile date de d. Preşedinte al Consiliului, trece la ordinea zilei”, 
Moţiunea este votată cu apel nominal în şedinţa din 8 Fevruarie, 


(Mon. Of., 1879, p. 705, col. 1—3; p. 706, col. 1—3 ; p. 707, col. 1—3; 
p- 708, col. 1—3 ; p. 709, col. 1). 


FEVRUARIE 1879 UN CAZ DE INCOMPATIBILITATE 225 


139. 


Incompatibilitate între funcțiunea salariată la Stat si mandatul 
de deputat. 


Camera, 9 Fevruarie 1879. 


Se discută chestiunea, ridicată de Th. Bagdat cu prilejul numirii depu- 
tatului B. Maniu ca advocat al Statului, dacă nu e incompatibilitate între 
aceste două insärcinäri. 

I. C. Brătianu cere ca în asemenea discuții să nu intervie punctul de ve- 
dere al deosebirilor politice si recomandă ca principiul fixat să nu aibă efect 
retroactiv. 


I. C. Brătianu : Sunt sigur că d-voastră sunteți încredințați 
că în chestiunea aceasta guvernul nu poate fi implicat de 
loc, deoarece caracterul d-lui Maniu este atât de cunoscut 
în țară, încât nimeni nu poate crede că, numindu-l în func- 
fiune, guvernul a căutat să-l facă partizanul său. Imi pare 
rău că d. Danielopol n’a fost dela început în Cameră, de 
când partidul liberal... (întreruperi, nu se mai aude). 

B. Maniu: Nu este drept să surprindeti pe oameni. (Sgo- 
mot). 

I. C. Brătianu: Vă rog să nu mă întrerupeţi, fiindcă n'am 
vocea aşa de tare ca să pot domina aceste întreruperi. 

D-lor, s’a despărțit partidul liberal de partidul conserva- 
tor. 

B. Maniu: N'ași fi primit, dacă ştiam că.. (sgomot). 

I. C. Brătianu : Pentru Dumnezeu, d-le Maniu, nu mai 
mă întrerupeți ; vă cunoaște lumea, nu e trebuintä să faceți 
paradă de sentimentele d-voastră. 

Astfel, d-lor, a fost înţeleasă și tradusă legea în privința 
aceasta de câte ori partidul liberal a fost în majoritate. 

O voce: Rău a făcut. 

I. C. Brătianu : Rău sau bine, eu vă spun cum sa urmat și 
d-voastră sunteţi liberi să ziceti că nu sunteți angajaţi întru 
nimic de acea interpretare și partidul liberal astăzi să facă 
amendă onorabilă, să zică: rău s'a aplicat acel articol din 
Constitutiune. 


15 


226 ION C. BRĂTIANU ACTE ŞI CUVÂNTĂRI VOL. IV 


In tot cazul, d-lor, nu puteți să ziceti ceeace zice d. Da- 
nielopol, pentrucă guvernul dacă nu ar fi avut în vedere in- 
terpretarea care s'a dat întotdeauna de partidul liberal în 
asemenea chestiuni, nu ar fi făcut această dezonoare d-lui 
Maniu ca să-i propună să lase mandatul de deputat pentru 
funcțiunea de avocat. 

D-voastră ziceti că rău a făcut partidul liberal. Apoi, d-lor, 
partidul liberal totdeauna a considerat pe profesori și pe 
avocaţi ca pe niște oameni independenţi în principiile lor 
și dovadă despre aceasta este că niciodată nu a făcut de- 
stituiri asupra acestor funcționari decât în cazuri foarte rare 
si pentru motive grave. Duceti-vä la eforia avocaţilor si 
acolo veţi vedea că se găsesc oameni cari sunt cu totul 
adversari politici partidului liberal. Çu acești funcţionari nu 
trebue să se proceadă cum s'ar procede în privinţa unui pre- 
fect ; fiindcă un prefect nu poate să fie decât expresiunea 
principiilor politice ale guvernului, pe când avocaţii si pro- 
fesorii pot să aibă orice vederi politice, destul să fie capabili 
si onesti. Mi-aduc aminte că d. Fleva, pe când reacţiunea 
se afla la putere, era advocatul d-lui Oteteleșeanu, pentru 
că-l vedea că este capabil și onest. De aceea, d-lor, partidul 
liberal a menţinut în posturile lor întotdeauna pe acești func- 
tionari ca pe niște oameni de știință si utili societăţii, fără 
a se coborî niciodată până acolo, încât să-i îndepărţeze din 
cauza vederilor lor politice. 

Sunteţi liberi, d-lor, să luaţi orice hotărîre, însă să pro- 
clamati un principiu ca această necompatibiliţate să se aplice 
numai de acum înainte. 


Se ivesc noi discuţii, la care ia parte şi N. Ionescu. 


I. C. Brătianu: Mulţumesc onor. d. Ionescu că în oca- 
ziunea aceasta a crezut că este bine să vină să însufleteascä 
această bancă ministerială, cu toate că ea nu a fost tocmai 
neînsufletitä în interesul regimului liberal si constituţional. 

D-lor, când am luat cuvântul mai adineauri, cred că nu 
am zis că nu face bine Çamera, dacă ar da cutare sau cufare 
interpretatiune art. 42 din Çonstitutiune, ci am zis să dati 


FEVRUARIE 1879 PENSIUNILE DIN MOLDOVA 227 


interpretatiunea ce veţi crede că este mai corectă si care 
asigură independența Adunărei.. (sgomot, nu se mai aude). 

Bägati însă bine de seamă, d-lor, ca nu, prin moţiunea 
ce veți vota astăzi, să dati dreptate acelora cari nu sunt 
pentru această Cameră şi pentru ceeace ea a făcut, dându-le 
ocaziune a zice că în mijlocul nostru au luat parte la vo- 
turi oameni care erau aci în mod ilegal. Nu erau ilegal, căci 
până azi parlamentul aşa a hotărît. 

Voci : Prea bine, prea bine. 

I. C. Brătianu: De acum înainte veţi putea decide altfel 
si de aceea am cerut să se determine aceasta. (Aplauze). 

Voci : Inchiderea discutiunei. 


La urmă, se primeşte următoarea moţiune a lui G. Chifu: 

„Asupra interpelärii d-lui Th. Bagdat, Camera auzind pe d. interpelator si 
explicările date de guvern, având în vedere art. 42 din Constitutiune, consi- 
derând că numirea în funcţiune de advocat public intră în previziunile art. 
42 din Constitutiune şi luând act de declaraţiunea d-lui B. Maniu că şi-a 
dat demisiunea din postul de avocat public, trece la ordinea zilei”. 


(Mon. Of., 1879, p. 774, col. 2, 3; p. 777, col. 1, 2). 


140. 


Reversibilitatea pensiunilor la văduvele şi orfanii din Moldova. 


Camera, 12 Fevruarie 1879. 


Discuţia începuse din şedinţa anterioară, la 10 Fevruarie. 

G. Danielopol combate proiectul ca inechitabil şi nestudiat. Pantazi Ghica 
susține proiectul şi roagă Camera să-l voteze. 

I. C. Brătianu arată că legea este legalmente dreaptă; explică şi prove- 
nienta fondului de pensiuni atât în Tara Românească, cât si în Moldova. 


I. C. Brătianu: D-lor, sunt dator să dau oarecare expli- 
catiuni în această privinţă, mai ales pentru d. Danieleanu, 
care este preocupat de un sentiment de dreptate. 

D-lor, când auziam pe d. Danieleanu vorbind, mi-am adus 
aminte de un adevăr popular, că bătrânii nu trebuesc înlă- 
turati, fiindcă sunt lucruri pe care poate cei tineri nu le 
«cunosc, și am zis: bine că pe această bancă se află un bă- 


228 ION C. BRĂTIANU ACTE SI CUVÂNTĂRI VOL, 1V 


trân care va putea da deslusiri despre cum au mers lucrurile 
în trecut. 

D-lor, în Tara Românească, cum zicea d. Manolaki Co- 
staki, aveam un regim patriarhal si dincoace si dincolo de 
Milcov, nu erau legi care să reguleze această chestiune. Domnul 
dădea pensiuni. Era unul scăpătat, venia şi-i făcea pensiune; 
o cucoană rămânea văduvă și Domnul îi făcea pensiune, 
Astfel s'au făcut lucrurile, încât erau casieri cari, neștiind 
cum s'au petrecut lucrurile, cereau ca toate văduvele care 
aveau pensiuni din vremurile trecute să vie să arate prin 
ce decret domnesc sau prin ce vot al Camerei au dobândit 
pensiunea. A venit însă Domnul Ştirbei, care era un organi- 
zator şi care era în curentul lucrurilor cum sunt regulate în 
alte State şi a făcut o lege asupra pensiunilor, determinând 
modul cum se dobândeşte pensiunea. A dispus un fond de 
atâta, din care să se plătescă pensiunile, şi la caz de nu se 
ajunge, acei cari vor veni în urmă, să aștepte până se va 
putea să fie plătiți, pentru ca nu comuna, Statul să ajungă 
a fi nevoit să mai dea si alte fonduri, fiindcă fondul de 
pensiune se constitue, nu atât din retineri, ci din fondul 
dat de Stat. Au venit pe urmă Camerele convenționale și, 
mai generosi, noi nu ne-am ţinut de legea Domnului Ştirbei, 
care era foarie economică și foarte îngrijitoare de punga 
Statului, și am votat pensiuni pentru toţi cari aveau ter- 
menul împlinit fără să ţinem compt dacă este fond sau nu, 
adăugându-l din veniturile Statului. Am văzut însă că ne 
nămolim, că ajungem la sume în disproportie cu veniturile 
Statului, și atunci eu am venit cu un proiect de lege care s'a 
votat, ca din bugetul Statului să dăm o sumă fixă, mai mult 
sau mai putin mare decât aceea a lui Știrbei, căci ne gäsiam 
în fața unor fapte săvârșite, unor drepturi câștigate şi nu 
puteam să luăm drepturile pensionarilor; am creiat însă și 
resurse nouă, impunând şi funcţionarilor retineri însemnate. 
Ei bine, d-lor, dacă onor. d. Danieleanu crede că fondul de 
pensiuni s'a format prin retineri si dacă în modul acesta 
voeste să le facă dreptate, apoi îi declar eu că i-a topit. Fondul 
pensiunilor astăzi se compune în cea mai mare parte a lui 


FEVRUARIE 1879 PENSIUNILE DIN MOLDOVA 229 


din subventiunea Statului, după cum se compunea în timpul 
lui Știrbei, căci și atunci pensiunile nu se plätiau din re- 
tinerile funcţionarilor, ci din fondul dat de Stat Casei pen- 
siunilor. Așa dar fondul pensiunilor se compune din 2 milioane 
dela Stat si din retinerile asupra lefilor funcţionarilor, care 
sunt foarte îngreuetoare pentru funcţionarii de astăzi. 

Eu ași înţelege pe cineva să zică : näpästuiti pe impiegații 
de astăzi reținându-le atât de mult ca să plătiţi pensiunile 
acelora cari nu au avut asemenea retineri enorme. 

In fine, d-lor, modul cum era regulată chestiunea vi l-a 
citit D. P. Ghica... 

O voce: A zis că va citi, dar n'a citit nimic. 

I. C. Brătianu: In Moldova au rămas lucrurile tot în 
starea patriarhală, fiindcă nu a avut un Știrbei, au rămas 
lucrurile după Regulament, decât numai sub Vodă Ghica a 
venit niţel și s'a mai regulat, căci de unde mai înainte se 
dădea deadreptul pensiunea de Domn, Vodă Ghica a zis că 
nu mai păstrează acest drept, și iată ce zice legea din 1851: 

„Pensiunile și ajutoarele se vor da persoanelor scăpătate, 
acelor fete care au slujit pământului...” 

G. Chifu: Numai acelor sărace se dădea, și trebuia să 
probeze cine e sărac. 

I. C. Brătianu: Așa era Regulamentul organic al nostru: 
Domnul hotăra cine este sărac și cine bogat, si pe lângă 
zece bogaţi trecea și un sărac. (Aplauze). Așa era în Moldova, 
așa era și aci, și numai Vodă Știrbei a regulat chestiunea 
întrun mod pozitiv. In Moldova însă nu s'a făcut această 
regulă. Ei bine, aceste văduve din Moldova, dacă Moldova 
ar fi fost despărțită și ar fi fost tot sub regimul patriarhal, 
erau să stăruiască la Cameră si la Domn ca să li se facă pen- 
siune sau ajutor, cum era pe atunci. Apoi, d-lor, noi când 
am făcut legea aceasta, dacă am fi avut vreo îndoială că 
are să fie un comitet de pensiuni care are să nege dreptul 
de pensiune acestor văduve din Moldova, negreșit că era să 
tranșăm chestiunea prin lege, fiindcă am votat-o cu toţii, 
si cel putin de nmo făceam noi, ar fi stăruit negreșit depu- 
taţii de peste Milcov ca să se recunoască si văduvelor de 


239 JON C, BRĂTIANU ACTE SI CUVÂNTĂRI VOL. IV 


acolo dreptul reversibilitätii pensiunilor, căci cum era să lase 
pe văduvele lor de acolo în mizerie și väduvele de aci să 
fie ajutate? Ei, d-lor, fondul nu se formează azi din reti- 
nerile pensionarilor celor vechi d'inaintea unirii, ci din acele 
două milioane pe care le dă Statul, şi Statul este Moldova 
si Tara Românească, și din acele resurse care s'au creiat 
prin legea dela 1868, adică prin retinerile însemnate ale func- 
tionarilor de azi. 

De aceea fondul a crescut, prin urmare acel fond nu este 
făcut din retinerile pensionarilor celor bătrâni, ci din reti- 
nerile noi si cu resursele legii din 1868, și nu putem noi 
să punem în alte condițiuni pe văduvele din Moldova. Fondul 
se compune din resurse provenite dela Moldoveni si dela 
Munteni, nu numai dela Munteni; nu despoiem pe unii ca să 
îmbrăcăm pe ceilalţi, ci zicem: cu haina care e făcută din 
paralele tuturor, trebue să îmbrăcăm pe toţi. (Aplauze). 

D-lor, când nu sunt fonduri, asupra cui se fac retineri? 
Se fac asupra tuturor pensionarilor si funcţionarilor din amân- 
două părțile. Prin urmare, eu cred că legea este nu numai 
echitabilă, dar este legalmente dreaptă. 


Se cere închiderea discuţiei şi, punându-se la vot, se primeşte. Adunarea 
a luat în considerație proiectul de lege. 
(Mon. Of., 1879, p. 846, col. 3; p. 847, col. 1—2). 


141. 


Ajutorarea populatiei din Dobrogea. 
Camera, 12 Fevruarie 1879. 


Guvernul depune un proiect de lege pentru deschiderea unui credit ne- 
cesar ajutorării locuitorilor din Dobrogea. 

I. Ionescu arată că, în loc să împrumute pe locuitori cu suma prevăzută 
în proiect : 40,000 lei, mai bine să le-o dăruiască şi să înfiinţeze institute 
de credit, 

Ion C, Brătianu e pentru mărirea sumei, 


I. C. Brătianu: D-lor, sunt alături cu d. loan Ionescu; 
în această chestiune n’aveti decât să luaţi procesele-verbale 


FEYRUARIE 1879 AJUTORAREA DOBROGENILOR 231 


dela Conventiune, de când avem regim parlamentar, ca sä 
vedeţi că mereu am stäruit pe lângă toate guvernele si toate 
Camerele ca să începem a funda institutiuni de credite, precum 
este banca de circulatiune si scompt. N'am reușit încă până 
astăzi decât numai pentru instituirea Creditului Funciar Rural. 

S'a prezentat Camerei, încă din timpul guvernului trecut, 
un proiect de lege pentru înființarea unei bănci de circu- 
latiune şi scompt, cum e aceea din Belgia, şi s'au mai pre- 
zentat și de alți d-ni deputaţi diferite proiecte tot în sco- 
pul acesta, dară până acum ele n'au putut fi votate. Profit 
dar si eu de ocaziune, pentru a zice, împreună cu d. Ioan 
Ionescu, că ar fi de onoarea acestei Camere să dea ţării cu 
o oră mai înainte o institutiune de cel mai mare folos, cum 
este banca de circulatiune și scompt și după aceasta ne vom 
ocupa si cu creditul agricol si cu celelalte multe institutiuni 
care există și în alte părți. De aceea rog pe onor. Cameră 
să pună la ordinea zilei proiectul de lege pentru înființarea 
băncii de circulatiune şi scompt. 

Voci: Da, da. 

I. C. Brätianu : Darä pânä când se vor forma asemenea 
institutiuni, suntem nevoiţi să facem ceeace face orice so- 
cietate bine organizată. Nu pentru prima oară Statul și con- 
siliile comunale au făcut avansuri locuitorilor cari se aflau 
în nevoi. Din aceste avansuri, Statul nu a păgubit. Incet, 
încet, locuitorii şi-au achitat datoriile lor. Acum se cere un 
credit de 40.000 lei spre a veni în ajutorul celor suferinzi 
din Dobrogea. Este peste putință de a lăsa să moară de foame 
acei oameni, cari din cauza războiului şi-au părăsit căminele, 
şi azi, întorcându-se în căminele lor, nu au mai găsit nimic 
acasă. 

Ei bine, precum am venit în ajutorul comunelor inundate 
de aci și de dincolo de Milcov, tot asemenea trebue să venim 
si în ajutorul locuitorilor suferinzi din Dobrogea. Ideea mea 
este ca să facem mici avansuri fiecărei comune suferinde și 
nu mă îndoesc că aceste sume vor reintra peste puţin timp 
în casa Statului, pentrucă aceşti oameni cari din cauza răz- 
boiului sunt astăzi muritori de foame, mâine-poimâine, fiind 


232 ION C. BRĂTIANU ACTE SI CUVÂNTĂRI VOL. IV 


pusi în pozitiunea de a munci, vor recäpäta ceeace au pierdut 
si vor fi în stare de a vărsa în tezaurul public sumele cu 
care au fost ajutaţi. 

Voci: Suma este mică. 

I. C. Brătianu: Nu am îndrăsnit să cer mai mult de 
40.000 lei. 

Voci: Puneti 60.000. (Sgomot). 


Alex. Gheorghiu arată că e de neapărată trebuinţă să se cunoască numărul 
locuitorilor de ajutat şi garanţiile prin care banii vor ajunge în mâna celor 
nevoiaşi. 


I. C. Brătianu: Eu am umblat mult în timpul din urmă 
prin ţară si partea de peste Olt și recunosc că este un rău, 
o necesitate pe care am pipăit-o. Nu credeţi că ași fi lipsit 
de inimă în privinţa nenorocitilor acelora nici ca ministru, 
nici ca român. Chestiunea aceasta s'a ridicat de mai multe 
ori și în Cameră și în ziare. Ziarele mai cu deosebire nu pot 
să facă calculele acelea de care are nevoe d. Gheorghiu 
pentru întrebuințarea acelor 40.000 lei. Ziarele nu pot să 
ştie câţi țărani sunt nenorociti în România și câte milioane 
trebuesc pentru a-i ajuta. Apoi în partea de peste Milcov, din 
nenorocire nu ţăranii se bucură de acele instrumente aratorii, 
ci proprietarii și arendasii; dincoace însă de Milcov, toată 
cultura se face cu ţăranii. Vitele sunt ale ţăranilor. Ei bine, 
ţăranii sufer aci de o mare jenă din cauza marei mortali- 
täti a vitelor; ţăranul n'are, ca arendașul sau ca proprie- 
tarul, capitalul necesar cu care să înlocuiască lipsa. Ne-am 
gândit si noi la aceasta, dar trebuesc milioane. Dacă am avea 
institutiuni de credit agricol, Statul ar putea să garanteze 
pentru ţărani, dar astăzi de unde să dăm și de unde să luăm 
milioanele acestea ? 

Onor. d. Gheorghiu mă întreabă cui are să se încredin- 
teze acești 40.000 lei? Comunelor? Eu ca guvern, dacă mi 
s'ar pune la dispoziţie 50 milioane, ași renunţa la această 
onoare, fiindcă ași fi sigur că cel putin jumătate s'ar ri- 
sipi. Gazetarilor le e permis să vorbească astfel, dar nouă 
nu ne e permis să cerem pentru ţară un lucru pe care nu 


FEVRUARIE 1879 CASA PENSIUNILOR 233 


putem să-l dăm, să-l realizăm astăzi, din nenorocire. Aceste 
40.000 lei ce sunt? Sunt pentru țăranii turci, cari se întorc 
prin comunele lor, unde n'au ce mânca şi mor de foame? 
Cum au să se dea banii? Ei bine, acolo ca şi la noi s'au 
întocmit primării, primarul are să împartă banii pe la oa- 
meni. 

Este adevărat că 40.000 lei e puţin, dar n'am îndrăsnit 
să cer mai mult; dacă voiti, puteţi ridica cifra la 60.000; 
rău nu va fil! 

Voci : Inchiderea discuţiei. 


Adunarea adoptă legea, cu un amendament care prevede sporirea sumel 
la 60.000 lei. 


(Mon. Of., 1879, p. 852, col. 2—3; p. 853, col. 1—2). 


142. 


Retinerile funetionarilor pentru Casa pensiunilor. 
Camera, 14 Fevruarie 1879. 


I. Poenaru-Bordea, raportor al Comisiunii parlamentare de anchetă în chestia 
Casei pensiunilor, conchide la scăderea reţinerii din salariile funcţionarilor 
dela 15% la 10%. 

Unii oratori sunt pentru scădere, alţii pentru menţinerea cotei de 15%; 
far P. Ghica cere amânarea, 

L. Eraclide susţine pe lângă scăderea reţinerii cu 5% şi invitarea Comi- 
tetului pensiunilor să prezinte un proiect de lege. 

I. C. Brătianu explică din ce cauză sunt greutăţi la Casa pensiunilor şi e 
de părere să se invite guvernul să prezinte un proiect de lege. 


I. C. Brătianu: Nu știu de ce onor. d. Ghica persistă 
în amânare. Nu vede d-sa că sunt mai mulți d-ni deputaţi 
cari cer a se invita găvernul să vină cu un proiect de lege? 
Aceasta ce va să zică alta, dacă nu o amânare?... 

P. Ghica: Aceasta cer şi eu. 

I. C. Brătianu: Mă unesc în multe cu onor. d. Eraclide. 
In adevăr, situatiunea acestei Case nu e destul de limpede 
și de aceea cred că nu puteţi să dati chestiunei o solutiune 


234 ION C. BRĂTIANU ACTE SI CUVÂNTĂRI VOL. IV 


imediată. Cel mai bun lucru de făcut este de a se face o 
propunere prin care să se invite d. ministru de finanţe a 
veni cu un proiect de lege; d-sa va studia chestiunea și 
proiectul ce va prezenta va fi bazat pe probe, pe rea- 
litate. 

Lucrul cum stă astăzi este foarte încurcat si a avut drep- 
tate d. Eraclide să spună că bugetul Casei pensiunilor se face 
într'un mod neexact, când se pun câte 50 mii de lei, pe 
fiecare an, regulat și invariabil din vacanţă. Apoi, d-lor, 
anul acesta s'au dat vreo 10 mii de lei Casei pensiunilor din 
vacantele ce au fost numai la un singur minister. Ei bine, 
numai 50 mii lei au fost anul acesta din vacanţă? Vedeţi 
dar, d-lor, că astăzi nu suntem în pozitiune a cunoaște bine 
situatiunea Casei pensiunilor şi de aceea zic, încă odată, să 
lăsaţi ca ministrul de finanţe să vină cu un proiect de lege, 
fără însă să prejudecati cum are să fie acel proiect. Acum 
de unde vine discreditul ce şi-a tras Casa pensiunilor ? Vine 
de acolo că legea din 1868 rezerva dreptul tuturor acelora 
cari voiau să-și constate anii de serviciu sub regimul legei 
anterioare, care era mult mai avantajoasă, le rezerva dreptul 
de a beneficia de avantagiile acelei legi si aceasta a făcut 
să fie o mare afluentä de pensionari la Casa pensiunilor, 
care a durat dela 1868 şi până astăzi. Astăzi puţini mai sunt 
din acei cu drepturi câştigate şi constatate după legea veche, 
dar cari încă n'au împlinit vârsta de 50 de ani. 

Ceeace va face, cred eu, ca peste un an de zile cel mult 
Casa pensiunilor să nu mai aibă nevoe de nici un ajutor. 
Pe de altă parte, legea nouă este foarte economică; si pu- 
tini au să intre pe an la pensiuni în virtutea acestei legi. 
Astfel că într'o zi resursele acestei case au să fie foarte mari 
si poate chiar că le vom mai reduce. 

Voci: Aşa este. 

I. C. Brătianu: Pentru aceste motive dar mă unesc cu 
dorinţa exprimată ca guvernul să vină cu un proiect de lege. 

Voci: Închiderea discuţiei. 


N. Fleva face deosebire între amânarea pur și simplu şi amânarea condi- 
tionatä de un proiect de lege. 


FEVRUARIE 1879 CASA PENSIUNILOR 235 


I. C. Brătianu: Nu amânare, ci să se invite guvernul 
să vină cu un proiect de lege. 


N. Fleva discută chestiunea şi critică întocmirea acestei Case. 


I. C. Brătianu: D-lor, înţeleg ca d-voastră cari aveţi 
dreptul de inițiativă, să aduceţi un proiect de lege ca să 
discutăm si să votăm; dar d-v. nu faceți aşa, ci voiti ca 
guvernul să ia această inițiativă și-i spuneţi şi ce să facă 
si cum să facă. 

Aceasta nu o înțeleg. Dacă guvernul va găsi că nu este 
bine aşa cum credeţi d-voastră astăzi, fără să aveţi nişte date 
statistice, de ce voiti să-i legaţi mâinele? Guvernul a auzit 
discutiunea d-voastră ; ei bine, nu-i spuneţi și cum trebue să 
reguleze lucrul. Eu cred că aţi face mai bine să invitați gu- 
vernul pur şi simplu a veni cu un proiect de lege și d-voastră 
să vă pronuntati atunci în cunoștință de cauză. Dar acum 
ce faceţi d-voastră ? Trimiteţi functionarilor, cum zice fran- 
cezul, puţină apă sfinţită, iar pensionarilor le aruncaţi o spaimă 
mare în inimă și aceasta mai cu seamă acum se va exploata 
pe un picior foarte mare şi de geaba. Când vom veni aci cu 
rezultatele adevărate, vom vedea ce e de făcut şi chiar de 
va trebui o repartitiune de vreo 2 la sută, negresit că nu 
va fi mai nimic; dar acum pensionarii vor putea zice: cum? 
25 la sută? şi poate chiar 30 sau 40 la sută? Aceasta este 
peste puterile noastre şi ne lăsați muritori de foame. Vedeţi 
dară, d-lor, că aruncaţi în pensionari o spaimă foarte mare. 
De aceea eu vă rog să vă uniţi cu propunerea aceea care 
tinde a se invita guvernul să studieze de urgență situatiunea 
Casei pensiunilor și să vină cu un proiect de lege, ca astfel 
să nu speriem pe pensionari și apoi să dăm satisfacția cuvenită 
funcţionarilor, pentru care reținerea de 15 la sută este foarte 
împovărătoare. 

Voci : Inchiderea discuţiei. 


Se pune la vot propunerea lui P. Ghica şi se aprobă. 


(Mon. Of., 1879, p. 918, col. 1—2 ; p. 920, col. 1). 


236 ION C. BRĂTIANU ACTE ŞI CIVANTARI VOL, IV 


143. 


Administrarea Domeniilor Statului. 


Senatul, 16 Fevrurie 1879. 


M. Ghermani, I. Ghica, G. Leca, N. Manolescu, N, Voinov şi G. Bădescu 
discută asupra arendărilor, cum să se facă licitaţiile și dacă minimul de 
arendă să fie sau nu scris, 

L C. Brătianu lämureste cum trebue interpretat minimul spre a nu se 
da ocazia ca prin coaliția concurenţilor să fie păgubit Statul. 


I. C. Brătianu: D-lor, a fost şi până acum minimum, însă 
consiliul de miniştri avea facultatea de a confirma sau nu 
o licitare. Minimum se pune numai ca să fie un punct de 
plecare al concurenţei, ca să nu fie ceva arbitrar. Dar, d-lor, 
dacă se va zice că, îndată ce se va trece peste suma acestui 
minimum, să se confirme, apoi atunci se va aduce mare pa- 
gubă Statului; şi întreb care este gospodarul acela, şi mai 
ales în ţară la noi unde veniturile nu sunt încă bine cunos- 
cute, care să facă o asemenea licitatiune? Nu cred, d-lor, 
că poate fi cineva care să voiască a face o asemenea încercare 
care să-i aducă pagubă, căci dacă se va pune un minimum 
şi dacă se va încredința că acest minimum este prea putin, 
atunci cred că este bine ca administratiunea, când va vedea 
că o moşie este prea cftină, să nu o confirme. Pentru aceste 
cuvinte dar, d-lor, cred că nu este bine să se pună un hotar, 
adică dacă se va da ceva mai mult peste minimum, să 
se confirme  negreşit îndată. Si întreb asupra acestui 
punct chiar pe onor. d. Leca, care şi d-lui este proprietar, 
dacă ar voi să aibă un asemenea frâu obligatoriu, când ar 
da o moşie în licitatiune. 

N. Voinov arată că părerea primului ministru ar putea da naştere la un 


imconvenient mai mare, acela că neconfirmarea după minimul licitaţiei 
să aducă la a doua licitaţie un preţ sub cel fixat: Statul ar pierde. 


I. C. Brătianu: Imi fac datoria să explic toate temerile 
mele și v'o spun aceasta dintr'o lungă experiență. D-lor, 
minimum, ca să poată fi un minimum real, adică o valoare 
reală care să serve la licitaţie, ar trebui să cunoaștem mo- 
Siile foarte bine în toate amănuntele productivității. 


FEVRUARIE 1879 DOMENIILE STATULUI 237 


N. Voinov: Este destul să luăm de normă trei contracte. 

I. C. Brătianu: Nu ati văzut proprietăți pentru care au 
esit 3000 lei şi la a doua licitaţie au eşit 30.000! Dar dacă 
acel minimum al d-voastră, pe care singur spuneţi că n'o să fie 
secret, îl vor cunoaşte toţi concurenții, nu vă este teamă 
de coalitiune ? Atrag atentiunea d-voastră care ştiţi cât de mult 
a fost lovit Statul de coalitiuni, şi acum dati ocaziunea ca 
sub cuvinte de asigurări să se facă coaliliuni, fiindcă dacă 
concurenţii vor şti de mai înainte că guvernul este silit de a 
confirma când a esit peste minimum, ei bine, atunci coalitiunea 
va zice : „să nu trecem peste acel minimum” şi astfel prețul 
să nu iasă mai mare. D-lor, administratiunea domeniilor nu 
cunoaște adevăratele preţuri ca să stabilească un minimum 
real, si să iau de exemplu pădurile, la care sunt oameni spe- 
ciali, silvicultori cari au făcut planuri şi fiecare pogon 
l-au prețuit, știu într'un pogon câţi stânjeni de lemne sunt 
şi cu cât se vinde pădurea împrejur, și cu toate acestea s'a 
văzut că o pădure pretuitä pe 100 lei pogonul, a ieșit la 
licitaţie 300, şi acea pretuitä cu 200, n’a esit nici 50. Si mai 
bob numărat ca la pădure nu se poate. Ei bine, admini- 
stratia nu poate lua de normă decât contractul? Noi nu 
cunoaștem încă aşa de bine proprietăţile Statului, nu avem 
hotărnicii la toate, nu este plan economic, nu este prețuit 
fiecare loc, de aceea vedeţi că de multe ori Statul este în 
pagubă, sau arendasii se frig. De aceea mirimum acela nu 
© să poată să fie un minimum serios, administratiunea nu 
poate să fie sigură că este un minimum exact, ci o să se 
ia un minimum foarte arbitrar, şi de multe ori foarte jos, 
şi atunci coalitiunile sunt gata și licitatiunile sunt de geaba. 

N. Voinov: După explicatiunile date de d. raportor, mi- 
nimum poate să fie și peste sumele arendate. 

I. C. Brătianu: Minimul acesta se ştie de înainte şi ofer- 
tele când se deschid, de va fi un leu de-asupra minimului, 
trebue după acest articol să se confirme; astfel vă expuneti 
la mari pierderi. 

Şedinţa se ridică. 

(Mon. Of., 1879, p. 1088, col. 1, 3; p. 1089, col. 1). 


238 ION C. BRATIANU ACTE SI CUVANTARI VOL. IV 


144. 


Revizuirea Constitutiei. 


Camera, 23 Fevruarie 1879. 


La discuţia proiectului, N. Fleva prezintă un amendament pentru revi- 
zuirea nu numai a articolului 7, ci a mai multora. 

I. C. Brătianu expune punctul de vedere guvernamental şi cere ca amen- 
damentul lui N. Fleva să fie trimis Comitetului delegaților, care cu sigu- 
rantä îl va respinge. 


I. C. Brătianu: D-lor puteam să terminăm în 5 minute, 
dacă delegaţii treceau dincolo, se consultau si veniau în 
Cameră, unde era să se respingă aceste amendamente. Dar 
d. Ionescu s'a pus pe un tărâm care nu era al Comitetului 
de delegaţi. Când guvernul v'a propus revizuirea Constitu- 
ţiunii prin Mesagiul Domnesc, v'am făcut în numele guver- 
nului şi această declaratiune : vă sesizez numai cu acest ar- 
ticol; d-voastră însă, si Camera si Senatul, puteţi să adäugiti 
ori cât alte articole veţi voi (aplauze), și dovada este că 
am declarat că aceasta nu este un proiect de lege. 

Au fost discutiuni foarte lungi în urma propunerii d-lui 
Fleva aci și a d-lui Boerescu în Senat, dacă trebue să primim 
mai multe puncte de revizuire sau nu. D-voastră ati discutat 
dacă numai articolul 7 este bine să se modifice, sau si alte ar- 
ticole, si majoritatea a fost de părere că numai art. 7, res- 
pingând propunerea d-lui Fleva și a colegilor săi și aceea 
a d-lui Boerescu, care este singurul în Senat. 

Prin urmare, d-voastră nu aţi fost de această părere dela în- 
ceput, că e sfânt ceeace a adus guvernul, și că Adunarea 
si Senatul nu ar putea să modifice si alte articole. 

Eu m'am aflat în Comitetul delegaților în o conditiune 
inferioară d-voastră, fiindcă eu ca guvern care trebuia să sfâr- 
şesc în termenii Constitutiunii, am venit şi am zis: faceți 
un sacrificiu, consideraţi acest proiect de lege ca un proiect 
care vă vine dela Senat si la care nu puteţi introduce nici 
un amendament, pe care nu puteţi decât sau să-l primiţi, 


FEVRUARIE 1879 REVIZUIREA CONSTITUŢIEI 239 


sau să-l respingeti. Prin urmare, nu mai dati loc la amen- 
damente. 

Astfel s'a făcut și în Senat, astfel si în secţiuni. Faceţi 
si acum tot așa. Prezentati amendamente numai la declara- 
tiunea făcută. Eu, în Comitetul delegaților, vă rugam să limi- 
taţi dreptul d-voastră de a propune amendamente și d-voastră 
veniţi acuma și mă criticaţi că am voit să ridic senatorilor 
şi deputaţilor dreptul de a face amendamente. 

Ei bine, d-lor, în chestiune este revizuirea Constitutiunei, 
aceasta este subiectul principal şi oricare deputat are dreptul 
să propună modificarea şi a altor articole, numai propunerile 
d-voastră să fie încuviinţate de majoritate. Prin urmare, să nu 
mai discutăm de geaba. Amendamentul d-lui Fleva nu va 
avea decât onoarea de a fi respins, căci nu trebue să uite 
d-sa că acel amendament urmează a fi supus la trei citiri, 
care nu vor putea data decât de astăzi, şi întreb dacă avem 
noi timp să facem aceasta. De aceea sunt de părere să se 
trimeată la Comitet amendamentul d-lui Fleva și el să se 
pronunţe. 


Amendamentul a fost respins, 


(Mon. Of., 1879, p. 1178, col. 2—3). 


Camera, 25 Fevruarie 1879. 


Discuţii aprige în jurul modificării articolului 7 din Constituţie. Vorbesc 
G. Danielopol, A. Stolojan, G. Vernescu, G. Chițu, I. Docan. 

I. C. Brătianu răspunde îndeosebi lui G. Vernescu, arătând că atât majori- 
tatea, cât şi opoziţia sunt pentru modificarea articolului 7 fără motivare, 
pentru ca parlamentul român să apară unit în faţa străinilor în această 
chestie, pe care alianţa israelită a adus-o înaintea Congresului din Berlin. 


I. C. Brătianu: D-lor, dacă m'am suit la tribună, este 
că trebue să mă reazem ca să pot vorbi. 

Nu aveam de gând să vă întreţin multă vreme, voiam 
numai a vă spune câteva cuvinte; dar onor. d. Vernescu 


240 ION C. BRĂTIANU ACTE ŞI CUVÂNTĂRI VOL, 1V 


mi-a impus îndatorirea să vorbesc; si, ca să arăt că fiu 
a-mi îndeplini datoria către d-voastră, cu toate că puterile 
nu-mi permit de a face un discurs după cum importanţa 
chestiunei o pretinde, totuși mi-am luat hotărîrea de a ocupa 
tribuna câteva momente. 

D-lor, cu mirare și cu părere de rău am văzut că unii 
din d-nii deputaţi, și din cei mai autorizaţi, din acei cari 
sunt oameni de Stat în România, vin și tratează cam peste 
picior o chestiune care, cum am auzit c'a zis și d. Chițu, 
al cărui discurs nu am avut fericirea să-l pot asculta în în- 
tregul său, fiindcă am și nenorocirea că nu pot să stau mult 
timp în Cameră fără a lua din când în când câte un mic 
repaos, o chestiune, zic, pe care trebue s'o considerăm ca 
cea mai mare, ca cea mai grea ce s'a impus vreo dată a 
fi deslegată de România ; și s'a impus nu numai de Tratatul 
din Berlin, ci prin ea însăşi, prin forţa lucrurilor; căci nu 
de astăzi este ea la ordinea zilei în România, nu de astăzi 
sufere România din cauza ei, nu de astăzi oamenii cu ju- 
decată și cu prevedere se îngrijesc de această chestiune so- 
cială, economică, naţională, internaţională şi de moravuri ; 
accentuez acest din urmă cuvânt, căci o naţiune care este 
atinsă în moravurile sale este o naţiune foarte amenințată. 
(Aplauze). O asemenea problemă nu se taie, d-lor, cu sabia 
lui Alexandru ca nodul gordian, nici cu sabia lui Vodă Cuza, 
care a tăiat astfel chestiunea împroprietăririi țăranilor. 
Această chestiune era o bagatelă pe lângă chestiunea israe- 
lită, ea era ca o asociatiune ce-și făcuse timpul și care tre- 
buia să se dizolve; trecea dela Români tot la Români, pe 
când chestiunea israelită, chiar dacă Cuza ar trăi și ar avea 
în mână sabia lui Mahomed, tot n'ar putea-o tăia, deși am 
văzut unii oameni ce par a fi inspirați de sentimentul de 
conservatiune naţională şi cari totuși cred c'ar putea-o re- 
zolva foarte ușurel. 

Europa poate oare să exige dela noi ca dintr'o trăsătură 
de condei să rezolvăm această chestiune? 

Dar câte secole n'au trecut Europei ca s'o rezolve ea în- 
săși ? Şi când a rezolvat-o? După ani de progrese si numai 


FEVRUARIE 1879 REVIZUIREA CONSTITUTIEI 241 


după ce mai toate Statele, trecând prin foc si prin sabie, 
se scăpaseră de mare parte de Ebrei. Nu vă mirati dar că 
atunci când a venit un plenipotenţiar în Congres și a propus 
o solutiune, Congresul a respins-o si a pus un articol în care 
este numai un principiu, iar nici de cum o solutiune. Mai 
întâi membrii Congresului știau gravitatea chestiunii si 
aveau credința că națiunea română întreagă, dacă Congresul 
ar fi dat în cunoştinţă de cauză o solutiune chestiunii prin 
tratat, ar fi respins tratatul din cauza acelui articol. 

Noi am fost antegarda Europei dela al 13-lea secol până 
mai deunăzi ; noi am fost bulevardul Europei contra tuturor 
invaziunilor asiatice de atunci. Statele europene au putut 
să se desvolte în acel timp, căci erau alții cari se sacrificau 
spre a le adăposti. Din această cauză — afară de rămășițele 
străbune ale civilizatiunei române — abia de eri am intrat 
si noi pe calea civilizatiunei moderne. 

Ce s'a întâmplat însă ? Sau prin forță, sau prin desvoltarea 
firească a societăților din Occident, Ebreii au fost respinși 
spre România, și astăzi noi—după cum ati constatat-o 
toți—o ţară cu 5 milioane de locuitori, avem între noi 
patru sau cinci sute mii de israeliți. 

Credeţi oare, d-lor, că Europa nu va înţelege, nu a înţeles 
chiar, cu toate uneltirele unora, că ar fi a ne sinucide dacă 
am da astăzi împământenirea la toţi israelitii în masă, așa 
cum pare că le e frică la câţiva că unii Români ar fi dis- 
puși să o facă? Aceasta este o supozitiune monstruoasă, 
inadmisibilă, care nu poate fi ridicată aci decât ca o armă 
de partid. (Aplauze). 

Europa însă nu poate să ne impună această ; dacă în par- 
lamentele dela Paris, Viena, Berlin, Londra și Roma pot 
fi deputaţi israeliți, aceasta nu constitue vreun pericol pentru 
societățile acelea, din contra este în avantagiul lor, căci 
acei luminati israeliți își pun toată inteligenţa lor, toată ac- 
tivitatea lor în serviciul acelor ţări. 

Tot aşa ar fi oare în România? In România unde această 
emigratiune este numai de câţiva ani, unde toți aceşti oa- 
meni sunt cea mai mare parte străini, si străinii care nu au 


16 


242 ION C. BRĂTIANU ACTE SI CUVÂNTĂRI VOL, IV 


nävälit aci fiindcä erau industriasi ori capitalisti în tärile 
lor, dar numai că nu aveau nici un căpătâi în celelalte 
ţări și nu aveau unde să-și găsească loc capului. (Aplauze). 

In România nu avem până acum nici chiar un stat major 
care să se poată zice compus din Israeliti români, In Austria, 
în Englitera, în Franţa, în Germania mai cu seamă, sunt 
Israeliti poeţi, sunt muzicanți mari, sunt filozofi, sunt lite- 
rati de cel dintâi ordin, sunt în fine celebrităţi în toate ra- 
murile. Dar la noi avem oare măcar un singur poet, un singur 
industriaș mare, un singur filozof, un singur om de știință 
israelit ? A fost unul singur, răpostaul Barasch, si pe acesta 
România l-a îmbrățișat ca pe unul din cei mai iubiți fii 
ai săi. (Aplauze). Şi acesta când a murit, nu a lăsat pe Israe- 
liți epitropi, ci a lăsat pe Români. (Aplauze). 

Asa fiind, d-lor, cum ati putea crede că Europa ar veni 
a ne impune să deschidem deodată porțile ţării și să dăm 
drepturi în masă la toţi acești Israeliti? 

Când ar veni deputaţi israeliți în Cameră, ei cari nu au 
încă desvoltate sentimentele românești, ei cari sunt mai toţi 
străini de ţara aceasta, și prin limbă și prin moravuri, și 
prin viaţa lor, nu s'ar rezema decât pe acei 500.000 de co- 
religionari cari mai toţi sunt cu totul străini de această 
ţară. Credeţi d-v. că Europa nu ar vedea în aceasta un pe- 
ricol naţional? Care din Marile Puteri ar putea exige dela 
noi ca, pentru amorul unui principiu, să ucidem nationali- 
tatea? (Aplauze). 

Toţi suntem de opiniune să facem omagiul acestui principiu : 
că trebue ca religiunea să nu mai fie un obstacol la împă- 
mântenire. Diferim numai în privința mijloacelor, în privinţa 
precautiunilor de luat ca să îngrădim naționalitatea noastră 
și interesele noastre economice și sociale. Numai onor. d. 
Vernescu crede că are să rezolve toată această dificultate 
cu motivele pe care le-a adus d-sa. 

Deslegarea chestiunei israelite este o operă foarte laborioasă, 
care nu se poate rezolva într'un mod definitiv decât în timp 
poate de o jumătate de secol. Nu cu considerentele onor. 
d-lui Vernescu această chestiune are să se aplaneze. Şi ce 


FEVRUARIE 1879 REVIZUIREA, CONSTITUȚIEI 243 


siguranţă vă dă solutiunea ce propune d-sa? Impământenirea 
individuală? Atâta vă este totul? Onor. d. Danieleanu v'a 
spus, ceeace spuseseră mai multi înaintea d-sale, că n'ar avea 
cineva decât să vină cu o listă de 5000 de Israeliti, care 
să se voteze într'o zi; şi cine zice 5000, poate zice şi 100.000. 
Aşa dar, solutiunea d-voastră nu asigură întru nimic România 
în contra pericolelor de care vă temeţi ; trebue să vă chibzuiti 
şi să luaţi alte măsuri de apărare, fără însă a se mai putea 
zice de inamicii noștri că facem persecutiune religioasă, 
Onor. d. Vernescu crede oare, pe tărâmul pe care s'a pus, că 
are să fie dictator etern în această ţară, ca să poată asigura 
cu motivele d-sale viitorul României? 

Onor. d. Vernescu a făcut istoricul desbaterilor noastre în 
secţiuni și în unire cu Senatul, arătând cum a ajuns d-lui 
de s'a despărțit de majoritate. Relaţiunea d-lui Vernescu 
mi-a adus aminte că chiar cifrele, despre care se zice că 
sunt cele mai exacte, dau rezultate după modul cum sunt 
grupate şi onor. d. Vernescu a aranjat faptele după cum 
îi conveneau, astiel cum unii grupează cifrele. 

Iată însă cum s'au petrecut lucrurile. Am avut mai întâi 
discutiuni foarte lungi în Consiliul de miniștri dacă trebue 
să motivăm sau nu, și după o lungă și matură desbatere, 
am ajuns să ne convingem că nici nu putem, nici nu suntem 
în drept, nici nu este bine, nici este cu putinţă de a se motiva 
declaratiunea de revizuirea Constitutiunei, astfel încât să se 
indice o solutiune care să asigure națiunea și care totodată 
să nu aibă aerul unei mistificări pentru Europa. De aceea 
am fost de opiniune să nu se motiveze, și în acest sens s'a 
făcut Mesagiul domnesc pe care l-am adus înaintea Corpu- 
rilor Legiuitoare. 

Când însă s'au ridicat şi în Cameră si în Senat discutiuni 
foarte aprinse că trebue să motivăm propunerea, în faţa acestei 
stäruinte, am zis : mai lesne să cedăm, dacă cu aceasta am 
putea să dobândim unanimitatea  Corpurilor Legiuitoare, 
căci aceasta ar fi o mare forţă pentru ţara noastră. Atunci 
când o naţiune întreagă se pronunţă într'un singur mod, 
chiar dacă modul acela nu este privit ca cel mai nemerit, 


244 ION C. BRĂTIANU ACTE SI CUVÂNTĂRI VOL, IV 


totuși el este respectat. Toată munca noastră a fost dară 
să avem unanimitatea, pentru ca în această chestiune na- 
tionalä să nu se despartă nici chiar partidele cele mai opuse, 
adică nu numai partidul liberal să nu se fractioneze, ci chiar 
toate partidele de principiile cele mai diverse să fie unite 
în aceeași cugetare. Așa am reușit noi cu toate chestiunile 
cele mari naţionale. 

O voce: De ce nu am reușit cu Basarabia? 

I. C. Brătianu: Basarabia? V'am zis la timp în ședință 
secretă și vă repet astăzi aci: dacă am fi intrat pe tărâmul 
tranzactiunilor şi am fi primit să ni se dea îndoit și întreit 
de ce pretuia Basarabia, am fi fost desconsiderati înaintea 
lumei întregi. (Aplauze). Am avut durerea de a pierde Ba- 
sarabia, dar am câștigat înaintea Europei consideratiunea și 
reputatiunea că suntem o naţiune care ţine la existenţa sa 
națională, care ţine la pământul său, la patrimoniul său na- 
tional. (Aplauze). Aceasta ne-a ridicat, nu ne-a scăzut. (A- 
plauze). . 

Revin însă la chestiune. Când am văzut că în secţiuni 
motivarea are mai multi sorti decât nemotivarea, trebuia 
oare să venim a vă impune părerea noastră, a vă zice că 
ţara este pierdută dacă nu voiti să primiţi declaratiunea 
nemotivată, aşa cum am înfățișat-o noi? Nu, d-lor, am căutat 
numai să vedem dacă acele motive pot să dobândească una- 
nimitatea Corpurilor Legiuitoare. Aceasta a fost toată munca 
noastră, acesta a fost scopul declaratiunilor ce am făcut; 
în toate ședințele secrete ale Corpurilor Legiuitoare nu am 
ținut alt limbagiu. 

Voci: Aşa este. 

O voce: Ştim noi, delegații. 

I. C. Brătianu: Nu este nevoe să o spună delegaţii, căci 
acolo eram toți: Cameră și Senat. 

Când însă am văzut că nu poate să se facă o apropiere 
între motivistii din Cameră si motivistii din Senat, am pus 
chestiunea din nou înaintea Adunării. D-nii delegaţi, trebue 
să le recunosc acest merit, au arătat dorința să mai facem 
o încercare de apropiere și în urma unei discutiuni au mai 


FEVRUARIE 1879 REVIZUIREA CONSTITUŢIEI 245 


modificat motivele d-lor. Atunci iară am zis — și în aceasta 
onor. d. Vernescu mi-a dat dreptate — am zis dacă Senatul 
va primi declaratiunea sub această formă, atât mai bine, 
fiindcă tot ce poate fi mai folositor e să dobândim unani- 
mitatea în chestiunea de față. Dar nu s'a putut. Onor. d-nii 
deputaţi ce au luat cuvântul v'au spus pentruce. Mai întâi 
pentrucă moţiunea nu este constituţională. Al doilea punct, 
că este pericol pentru ţară, deoarece se indică deja o solutiune 
şi nu este încă timpul pentru aceasta; solutiunile nu se 
indică decât atunci când se pot da; nu trebue să veniți mai 
de înainte să arätati o solutiune pe care numai Constituanta, 
iar nu d-voastră, are misiunea să o dea. Prin aceasta n’ati 
face decât o armă în contra ţării. 

De aceea noi ne propunem să venim să vă anuntäm că 
nu primim motive care implică o solutiune si să spunem cu- 
vintele pentru ce. Am si venit îndată înaintea d-voastră si 
v'am zis : d-lor, nu vedeţi pericolul care ar fi dacă nu ne-am 
înfățișa înaintea Europei ca o singură voinţă, mai cu seamă 
când motivele d-voastră ar fi explicate chiar de Români 
în defavoarea ţării, nu vedeţi ce arme am da străinilor în 
contra noastră ? 

Nu este mai bine să adoptăm acea propunere pe care 
d-voastră o numiţi a d-lui Carp? Aci să-mi daţi voe să vă 
spun că d-voastră exploataţi animozitätile de partide, pre- 
tinzând că acea propunere este a d-lui Carp. Dar însuși d. 
Vernescu a recunoscut că d. Carp n'a făcut decât a adopta 
ideea din mesagiul guvernului. Prin urmare, dispară d. Carp 
si să revenim la ideea noastră primitivă, ca la cea mai putin 
periculoasă și ca una care a putut să unească mai multe 
voturi. 

D-voastră, minoritatea, care v'aţi despărţit de majoritate, 
nu numai că vă ţineţi de propunerea cea dintâi, dar încă 
ati modificat-o accentuând-o mai mult si indicând o adevä- 
rată solutiune, ceeace nu era în propunerea motivată la care 
aderasem sub rezerva de a întruni unanimitatea. 

Prin urmare, vedeţi că guvernul a fost corect. Dorinţa și 
voinţa lui a fost să fim și acum uniţi ca în toate chestiu- 


246 ION C. BRĂTIANU ACTE ŞI CUVÂNTĂRI VOL. 1V 


nile cele mari. Mai cu seamä în chestiunea aceasta, care este, 
o repet, mult mai mare decât toate celelalte, care se impune 
chiar ca o chestiune internationalä din cele mai dificile, tre- 
buia sä fim unanim de aceiasi pärere. 

D-voastră v'a părut rău, cum v'a spus-o si d. Chitu, cä a 
venit opozitiunea de principii, opozitiunea adevărată și s'a 
unit cu părerea guvernului. 

Dar, după cum v'am spus și în ședință secretă, noi în 
toate chestiunile cele mari nu numai că am căutat să raliăm 
la ideile noastre pe adversarii noştri politici, ci i-am pus încă 
pe ei în frunte, i-am pus pe ei să le formuleze și să ia cu- 
vântul. Aduceti-vä aminte de divanul ad-hoc, de alegerea 
Principelui Cuza. Intotdeauna noi, partidul liberal-national, 
am dat întâietatea adversarilor noștri politici, cari, trebue să 
le-o recunoaștem din multe puncte de vedere, erau interesaţi 
să fie de alte opiniuni. Mai ales în alegerea de Domn, erau 
candidaţi la Domnie, erau în joc interesele lor personale și 
ambitiunile lor, ambitiuni care întotdeauna orbesc pe oa- 
meni și din nenorocire vorbesc mai tare decât chiar intere- 
sele cele mai vitale ale ţării. Noi, partidul national-liberal, 
atunci când a fost în chestiune alegerea Principelui Cuza, 
când a venit apoi alegerea Principelui Carol, n'am făcut ceeace 
faceţi d-voastră astăzi către noi; n'am venit să acuzăm pe 
adversarii ideilor noastre că ne fac opozitiune pentrucă sunt 
candidaţi la Domnie, pentrucä au cutare intentiuni, ori cu- 
tare ambitiune. Nu, d-lor. Aceasta nu o puteam face, pentrucă 
ne-am fi pierdut cauza; din contra, i-am considerat pe toți 
ca de cea mai bună credinţă; pe toţi câţi veneau să se pună 
pe tărâmul intereselor celor mari nationale nu numai că-i 
primeam cu braţele deschise, dar le dam chiar întâietatea. 
Astfel, d-lor, dela 1848 și până astăzi, a reușit în toate che- 
stiunile cele mari partidul naţional şi liberal, iar nu făcând 
din toată chestiunile o armă de partid, 

N'am căutat să sfärmäm pe adversarii noștri politici, ci 
din contra, ne-am făcut chiar punte ca să poată trece pe 
tărâmul ideilor partidului naţional şi liberal. Astfel am adus 
noi ţara în pozifiunea în care se găseşte astăzi. (Aplauze). 


FEVRUARIE 1879 REVIZVIREA CONSTITUŢIEI 247 


Astfel, onorabile d-le Vernescu, aveţi astăzi o moştenire, cu 
care-mi este teamă că voiti să faceți cum fac toţi acei cari 
moştenesc fără să fi muncit. (Aplauze). 

Intr'o chestiune așa de gravă, așa de delicată, care atinge 
toate interesele națiunii române, d-voastră găsiţi oare că este 
rău că d. Boerescu, d. Dim. Ghica, d. Maiorescu, d. Carp și 
chiar d. Manolaki Kostaki, care trecea de cel mai mare filo- 
israelit, găsiți rău, zic, că toţi aceștia să vină să se pună 
pe acelaşi tărâm cu noi, să spună că chestiunea israelită este 
o chestiune economică, socială și națională şi că nu putem 
s'o deslegăm decât numai conform cu interesele nationale ? 
(Aplauze). Când vom păși toți pe acest tărâm, socotiți că în 
fața Europei nu vom fi mai puternici? Ce voiti d-voastră ? De 
ce vă temeti? Că unii dintre domnile-lor vor trăda cauza naţio- 
nală ? Mai întâi nu poate să fie admisibilă o asemenea bă- 
nuialä; si apoi acei cari ar comite această trădare nu ar 
face decât a se sinucide; și chiar atunci nu ar putea să 
compromită întru nimic interesele noastre sociale, economice 
si nationale, deoarece națiunea întreagă s'ar ridica contra lor. 

D-voastră, cum v'a zis onor. d. Chițu, faceţi o crimă gu- 
vernului pentrucă a căutat din toate puterile sale ca toată 
suflarea românească să fie strâns legată în această chestiune ! 
Socotiti oare că, spre a deslega o asemenea chestiune, nu 
trebue ca inimile tuturor Românilor să bată ca o singură 
inimă, ca toate capacităţile, toate inteligentele României să 
fie la un loc, spre a căuta cu toţii împreună solutiunea cea 
mai nemerită ? Iată unde este pentru mine siguranţa viito- 
rului României. (Aplauze). 

Dacă însă veţi pune chestiunea cum ati pus-o d-voastră, 
bănuind pe toată lumea si făcând din această chestiune o che- 
stiune de partid, pretinzând că numai o fracțiune din par- 
tidul liberal are instinctul conservatiunei naţionale, atunci 
veți compromite cauza ţării. (Aplauze). 

Onor. d. Vernescu a pus chestiunea ministerială. Eu însumi 
aveam de gând să o pun. Dar membrii autorizaţi ai majori- 
tätii m'au conjurat să nu o fac cu ocaziunea unei chestiuni 
care atinge interese aşa de vitale ale țării si atunci am cedat. 


248 ION C. BRĂTIANU ACTE ŞI CUVÂNTĂRI VOL. IV 


D-l Vernescu pune însă astăzi chestiunea ministerială în- 
trun mod astfel cum ași putea zice că-mi pune cuțitul la 
gât. In ce interes a făcut-o d-sa aceasta? Eu l-am înţeles 
de a doua zi după esirea d-sale din minister; trecând pe 
banca de deputat, a început să ne facă opoziţiune; atunci 
i-am zis că prea e lucrul pe față, prea curând o începe si 
că ar trebui să mai aibă puțină răbdare, cel putin pentru 
a scăpa aparențele. Dar pe atunci d. Vernescu căuta să ne 
härtuiascä pe toată ziua în chestiuni mai mici, nu era pus 
încă în joc viitorul României, viața României. 

Astăzi însă, când și din această chestiune eminamente 
națională onor. d. Vernescu caută a face o chestiune mini- 
sterială, o armă de partid, eu trebue să-mi dau socoteală 
de ceeace d-sa voește, și de aceea declar că noi suntem gata 
a lăsa d-lui Vernescu locul nostru de pe acea bancă. 

G. Vernescu: Nu, nu |. 

I. C. Brătianu: Da; ești dator să vii în locul nostru când 
declari că nu ai încredere în acest minister. 

G. Vernescu: N'am zis aceasta. 

Voci: Asa ati zis. (Sgomot). 

I. C. Brătianu: Ce fel nu ati zis-o? Dar când veniţi să 
ne faceți un rechizitoriu dela 1848 şi până astăzi, când 
ziceti că încă de pe atunci suntem trădători ai naţiunii 
române în favoarea Israelitilor, mai puteţi declara că aveți 
încredere în acest minister? Când aşi şti că sunt zece care 
zic ca d-ta, n'ași mai sta un moment pe acea bancă. 
(aplauze). 

Eu m'am întrebat de ce oare onor. d. Vernescu și cu onor. 
fracțiune fac astăzi opozitiune guvernului? De ce desbinä 
partidul liberal-national în două? Nu vedeţi d-voastră că 
dacă se desbinä un partid în fracțiuni, mai cu seamă când el 
este la putere, nu vedeţi că atunci partidul advers, care se 
cheamă conservator, chiar dacă nu s'ar fi gândit a lua în 
mână puterea, găsind poarta deschisă, are să se arunce cu 
toate puterile ca să intre în cetate? Nu vă aduceți aminte 
cum am venit chiar noi la guvern? Desbinarea partidului 
conservator a înlesnit foarte mult reuşita noastră. 


FEVRUARIE 1879 REVIZUIREA CONSTITUTIEI 249 


Venind însă partidul conservator la putere, ar da eloare onor. 
d-lui Vernescu mai multă siguranţă decât noi că chestiunea 
Israelitilor va fi deslegată conform interesului national ? Dacă-i 
dă această încredere, atunci de ce a combătut pe d. Maio- 
rescu și n'a trecut lângă d-sa? Nu pot dar să-mi explic 
atitudinea d-voastră decât că puneţi în suspiciune si pe 
conservatori ca şi pe noi. 

Pe de o parte ne acuzaţi pe noi de o desbinare pe care 
d-voasträ ati căutat-o, iar pe de alta, când noi am reușit a a- 
trage pe tărâmul acestei chestiuni naţionale chiar partidele cele 
mai opuse, pentru ca să nu fie în ţară decât un singur glas 
pentru deslegarea acestei chestiuni care nu este a unui partid, 
atunci d-voastră ne faceţi din aceasta o crimă ? Cu alte cuvinte, 
d-le Vernescu, partidul conservator nu-ți inspiră încredere, 
ministerul actual e trădător al intereselor țării, şi d-ta de- 
clari că nu primeşti puterea! Dar cum lași această ţară, 
d-le Vernescu? Ce! D-ta ești un nihilist? (Aplauze sgomo- 
toase, mare ilaritate). 

D-lor, acest termen este parlamentar și l-am întrebuințat 
pentru că n'am voit să zic d-lui Vernescu că este un am- 
bitios, care pentru interese de partid să voiască a aduce 
țara în prăpastie, nici că este un om care nu știe ce face, 
nu știe ce voește, sau care nu voește nimic; de aceea l-am 
întrebat cu mirare dacă d-sa este un nihilist? (Aplauze). 

Onor. d. Vernescu a zis că viaţa mea întreagă nu-i dă 
nici o asigurare în chestiunea care ne preocupă astăzi. Ne- 
greşit că viaţa onor. d-lui Vernescu trebue să-mi dea mie și 
ţării întregi o încredere absolută ! (Ilaritate). Ce zice d-sa? 
Că Brătianu si Rosetti la 1848 au dat drepturi Israeliţilor. 
Mi se pare că d. Locusteanu-Rusu este aci; d-sa știe că 
proclamatiunea si programa mișcărei dela 1848 au fost redac- 
tate de Eliade Rădulescu si că noi cei tineri n'am făcut 
atunci decât să urmăm pe acei cari ţineau în mână stindardul 
naţional, ca Eliade Rădulescu. Cum, d-lor? Eliade Rădu- 
lescu, General Magheru, General Tell, Golestii, erau ei tră- 
Qători de ţară? Dar de ce au pus ei în Constitutiunea ro- 
mână de atunci rezolvarea chestiunei israelite? Au pus-o 


250 ION C. BRĂTANUI ACTE SI CUVÂNTĂRI VOL. IV 


pentrucä dincoace de Milcov, nu era în adevär o chestiune 
israelitä; la noi aci nu am avut pe tron un Domn, care 
să facă specule în paguba tärei şi să aducă năvălirea Israe- 
litilor cu grămada pentru miile de galbeni ce-i aducea acest 
trafic cu interesele cele mai vitale ale tärei. (Aplauze). La 
noi nu s'au făcut târguri şi târgulete pe proprietăţi particu- 
lare cu colonizări de Israeliti, pentru că la noi era obiceiul 
să se înţeleagă boerii deadreptul cu ţăranii fără să aibă 
intermediar pe Israeliţi ; de aceea nu näpustiserä Ebreii peste 
Muntenia ca peste Moldova ; de aceea nu era aci o chestiune 
israelită Ja 1848 şi nici un pericol în proclamatiunea lui Eliade 
Rădulescu. 

Vin la 1866. Onor. d-le Vernescu, d-ta ești în drept să ig- 
norezi istoria contemporană, pentru că nu ai luat parte la 
dânsa. La 1866 nu se făcea decât ceeace d-voastră voiti să faceţi 
astăzi; ceeace ziceti că v'aţi gândit de mult că trebue să 
facem ca să ridicăm Europei un pretext de a ne privi ca 
persecutori în chestiune religioasă. Unul din membrii mino- 
ritätii de astăzi a zis că, dacă se primea acel articol așa cum 
în Constituţiune se propusese la început, ar fi fost un mare 
pericol, fiindcă ar fi fost interpretat prin un alt articol din 
codicele civil, astfel încât să deschidă porţile largi și mari 
la toţi Israelitii. 

Dar unde ati văzut d-voastră aceasta ? Unde ati găsit că cei 
din 1866 deschideau astfel de porţi la Ebrei? D-voastră v’ați re- 
voltat — nu d-ta, d-le Vernescu, care pe atunci te ocupai 
de alte afaceri şi ai fi astfel cel mai competent de a scrie 
istoria contemporană a tärei, pentrucă ar trebui să fii pre- 
supus cel mai impartial, deoarece nu ai luat nici o parte la 
dânsa. (Ilaritate). Vorbesc însă de acei cari se ocupau atunci 
de această chestiune și cari au asmutit o parte din poporul 
român ca să vină să impună Camerei interdictiunea cuprinsă 
în Constitutiune. Dar, în loc de a recurge la un asemenea mijloc, 
care ne descredita în străinătate și care în ţară nu numai 
nu vindeca răul, ci-l agrava, căci năvălirea Ebreilor a mers 
crescând de atunci, de ce mai bine nu primeau articolul ce 
se pusese dela început în Constitutiune, şi în același timp 


FEVRUARIE 1879 REVIZUIREA CONSTITUTIEI 251 


nu căutau a lua toate precautiunile în adevăr eficace ca să 
îngrădească interesele noastre naţionale? Venit-a atunci vre- 
unul din d-lor să pună chestiunea pe acest tărâm ? Nu; ci s'au 
dus de și-au dat mâna cu toţi aceia cărora le sta pe piept 
noua stare de lucruri ce se inaugurase atunci, și astfel, poate 
unii fără conștiință de ceea ce făceau, au asmutit pasiunile 
poporului celui mai de jos, care s'a dus si a dărâmat sina- 
goga cu gândul ca de acolo să se ducă si în altă parte 
Iată, d-lor, ceeace s'a petrecut la 1866. Partidul liberal şi 
național nu voia să dea drepturi în masă Ebreilor, ci voia 
să ridice numai p armă din mâna atât a alianţei israelite, 
cât si a tuturor inamicilor ţării; voia să facă atunci ceeace 
voiti să faceți d-voastră astăzi, si dacă si acum nu veţi face 
decât numai acuzări, fără a lua precautiuni serioase si reale, 
apoi același pericol care exista atunci îl veţi reînoi și 
astăzi. (Aplauze). 

Am auzit pe stimabilul și iubitul meu amic d. Docan zi- 
când că d-sa voeste ca articolul din Constituţiune să nu fie 
suprimat, o părere onorabilă, dar îmi pare bine că este şi 
unică în felul ei.. 

I. Docan : Şi onor. d. Mantu a spus tot aceasta. 

I. C. Brătianu: D-l Mantu se află în o pozitiune deli- 
cată; altfel şi d-lui este tot așa de luminat ca și d. Ver- 
nescu. (Ilaritate). 

D-lor, ati înscris la 1866 art. 7 în Constitutiune, dar în 
ce ati reușit cu acest articol, pe care însuși d. Docan voeste 
să-l menţinem ? 

Aţi văzut că onor. d. Codrescu, care când se pune să stu- 
dieze o chestiune, îi dă toată atentiunea, v'a arătat că emi- 
gratiunea în România dela 1866 încoace nu a încetat, că din 
contra ea a crescut. D-sa a făcut în această ocaziune un 
tabel îngrozitor de plaga care se întinde asupra României, 
fără să găsească cea mai mică stavilă în art. 7. Prin ur- 
mare, vă întreb încă odată ce ati făcut cu acel articol? 
Nu ati făcut decât un rău ţării, si de aceea toţi sunteţi astăzi 
de opiniune că e bine să fie șters, nu numai pentru că se 
impune de Tratatul dela Berlin, ci fiindcă ati văzut că el 


252 ION C. BRĂTIANU ACTE ŞI CUVÂNTĂRI VOL, IV 


ne-a făcut un mare rău, fără să ne dea în schimb cel mai 
mic bine. (Aplauze). 

Trec la alt ordin de idei. S'a vorbit că la Berlin am avut 
întâlnire cu Israelitii de acolo. Aceasta este adevărat, si sunt 
unii din colegii mei cari au fost față la întâlnire; nu ştiu 
dacă si d. Pherechidy nu era acolo. M'am întâlnit cu prese- 
dintele alianţei israelite din Paris, nu cu d. Cremieux, care 
e preşedinte de onoare, ci cu adevăratul preşedinte, al cărui 
nume nu-mi vine în minte, precum și cu directorul general 
al acelei societăţi, d. Cohen. Domniile-Lor au voit să mă 
vadă și negresit că a trebuit să primesc întrevederea. Dar 
le-am zis: voiti să puneţi chestiunea israelită în Congres? 
Ne faceţi o mare nedreptate şi faceţi în acelaș timp un mare 
rău coreligionarilor d-voastră. 

Noi, cei dintâi suntem interesaţi să stergem art. 7. din Con- 
stituţiunea noastră, căci el face coreligionarilor d-voastră o 
situatiune privilegiată în România. In adevăr, ca ministru 
de finanţe, am putut constata că asupra a zece indivizi cari 
călcau legile financiare, opt cel putin erau israeliți și numai 
doi creștini. Creștinilor le aplicam amenzile ce le impune 
legea ; israeliților însă, dacă îndrăsneam să ating unul sau 
doi din opt, era lucru mare; pentrucă mă temeam că toată 
Europa are să strige : persecutiune religioasă | 

Această situatiune, le ziceam, noi suntem cei dintâi cari 
dorim a o schimba, fiindcă ea este mai mult în dezavanta- 
giul nostru decât al Israelitilor. 

Dar acum întreb pe onor. domni, cari cred că sunt singuri 
expresiunea adevărată a sentimentului de conservatiune na- 
tionalä, îi întreb să-mi spună ce au făcut dela 1866 până 
astăzi pentru garantarea intereselor României şi ce stavilă 
au ridicat contra nävälirei Israelitilor în ţară ? Cunosc două 
singure acte : unul era legea comunală dela 1868, prin care 
România se împărțea în 32 de state. Când spunea onor. d. 
Codrescu alaltăeri cum este constituită de puternic alianţa 
israelită si cu câte greutăţi vom avea să luptăm în contra 
ei, mi-aduceam aminte de proiectul de lege al d-lor, cari 


FEVRUARIE 1879 REVIZUIREA CONSTITUTIEI 253 


nu se multumiau pe atâta cât este de slabă societatea ro- 
mână, ei voiau să o împartă în fărmituri. (Aplauze). 

In acel proiect era vorba despre descentralizare. Eu în- 
teleg descentralizarea, dar ce fel de descentralizare? Con- 
stituirea puternică a tuturor elementelor din ţară în așa 
condițiuni încât toţi împreună, toţi strânși si legaţi prin legi 
să poată lupta, să poată desvolta mai cu tărie și mai cu 
energie naționalitatea română, iar nu să facă atâtea state, 
câte judeţe în România. Al doilea proiect a fost acela fai- 
mosul, subscris de 33 deputaţi, pe caresi cred oameni destul 
de serioși spre a nu putea săsși închipuiască că într'o socie- 
tate modernă ar fi fost posibil să se adopte si să se aplice 
măsurile pe care dslor le propuneau. Acel proiect era din 
partea dalor numai o simplă reclamă electorală, dar care 
din nenorocire dădea pretext Ebreilor să strige: persecu- 
ţiune religiosă ! un popor barbar ! legi barbare ! 

Iată tot ce ati făcut dela 1866 și până azi în această 
chestiune. 

Care sunt însă institutiunile de credit, la formarea cărora 
ati contribuit, și prin care să puteţi asigura interesele eco- 
nomice, sociale, nationale și politice ale României ? 

Nu am văzut să se fi format decât două, trei societăţi: 
Creditul funciar rural și urban și societățile de asigurare. Dar 
la formarea acestor institutiuni n'am văzut să fi luat parte 
acei mari filosromâni, acei înfocaţi patrioţi, cari cred că pot 
să rezolve azi chestiunea Ebreilor, votând câteva motive. 

Singur onor. d. Vernescu a luptat împreună cu noi — căci 
am avut luptă ca să putem înfiinţa Creditul Funciar, fără 
de care astăzi jumătate din proprietățile române ar fi fost 
cumpărate de Ebrei, pe numele multora din acei cari azi 
ne acuză că vindem ţara Ebreilor. (Aplauze prelungite). 

Să meargă oricine pe la tribunale să vadă câți din noi, 
cei acuzaţi, cei bänuiti, am cumpărat pe numele nostru case 
și moşii pentru Ebrei și câţi din partea cealaltă. (Aplauze 
sgomotoase și prelungite). 

Ziceam, dalor, că onor. d. Vernescu singur dintre dalor a 
luptat pentru întemeierea Creditului Funciar; dalui a mers 


251 ION C. BRĂTIANU ACTE ŞI CUVÂNTĂRI VOL, IV 


numai până la prag, căci văzând că nu s'a ales președinte, 
s'a retras până a nu fi Creditul constituit. (Ilaritate). Aceasta 
este un fapt istoric. 

G. Vernescu: Când va fi vorba despre aceasta, voi spune 
cum au fost lucrurile. 

I. C. Brătianu: Onor. d. Vernescu a zis că chestiunea 
Ebreilor s'a pus la Berlin fiindcă eram noi la putere; dar 
n'a voit să se explice mai mult. Voieste d-sa a lăsa să se 
înţeleagă că noi am lucrat pe sub ascuns ca să îndemnăm 
pe Congres a se ocupa de chestiune? Sau că ne-am arătat 
prea în contra Israelitilor ? Oricum ar fi însă, d-sa a zis că 
s'a pus chestiunea în Congres din cauza noastră. 

Apoi noi oare am fost cauza introducerii chestiunii în 
Congres, ori alianţa israelită, care, tocmai fiindcă eram noi 
la putere, ştia că nu vom intra în nici un fel de tranzac- 
tiuni cu dânsa? Onor. d. Vernescu, care a analizat viața 
mea dela început, uitat-a că la 1867 am căzut dela minister 
tocmai fiindcă mare parte din presa europeană, amăgită prin 
ştirile trimise din ţară, se revoltase în contra mea ca per- 
secutor aprig al Ebreilor? 

G. Vernescu: Era o intrigă nedemnă. 

I. C. Brătianu: Crede d-sa că acea intrigă nedemnă venea 
din partea onor. fracțiuni? 

Nu, negreșit. Prin urmare eram persecutat de către aceia 
cari au multă simpatie pentru Ebrei. 

La 1867, când am esit din minister, ducându-mă la Paris, 
m'am oprit la Viena, și am un martor ocular care vă poate 
încredința că ilustrul d. de Beust, pe atunci mare cancelar 
al Imperiului, a cerut să mă vadă; eu însă mi-am zis: pentru 
ce? Nu aveam o misiune oficială, ca să am nevoe să văd 
pe d. Beust. Cu toate acestea, marele cancelar a stăruit în 
dorinţa sa, zicând că are curiozitate să facă cunoștința omului 
care a cutezat să se opună uneia din cele două mari puteri 
ale lumii : Iesuiţii și alianţa israelită. Cu toate acestea, n'am 
voit a mă prezenta d-lui Beust. Asemenea la Berlin, nu m'am 
dus, m'am dus însă la Paris. Presentatu-m'am oare la d. 
Marquis de Moustier, pe atunci ministru de externe al Im- 


FEVRUARIE 1879 REVIZUIREA CONSTITUTIEL 255 


periului francez? Reprezentantul Frantei în Bucuresti, d. 
Boyard, mi-a imputat când m'am înturnat în ţară că n'am 
văzut la Paris pe d. Moustier. 

Toată presa, d-lor, era atunci în contra noastră, atribuin- 
du-ne persecutiuni în contra Ebreilor. Cât am stat la Paris— 
vreo șase săptămâni —mai toată presa am isbutita o face 
să revină în favoarea noastră; fac apel la martorii oculari 
să spună dacă n'au găsit la mine pe răposatul Saint-Marc 
Girardin, pe care căutam a-l face să ne ia apărarea în contra 
calomniilor, a căror victimă eram. 

A. Candiano-Popescu : Asa este, eram faţă. 

I. C. Brătianu: Atunci însă, când toată Europa era în 
contra noastră, n'am întâlnit pe nici unul din cavalerii ce 
sunt astăzi acuzatorii noştri, cari să lupte în contra alianţei 
israelite ; n'am găsit combătând prin presă sau în orice alt 
mod pe nici unul din acei cavaleri cari astăzi încalecă pe 
cal si se reped spre a prăpădi pe Ebrei. Dar pe când d-lor 
sedeau la o parte, noi luptam.. (Aplauze). 

La Berlin, după cum v'am spus, am văzut pe președin- 
tele alianței israelite și i-am zis: nu puneţi chestiunea în 
Congres, fiindcă ne umiliti și atunci națiunea va fi cu mai 
mare cuvânt contra coreligionarilor d-voastră; demnitatea 
naţională se va simţi atinsă. 

Apoi, după ce chestiunea a fost introdusă în Congres și 
s'a hotărît partea ce ne priveşte, am întâlnit din nou pe 
acel d. președinte, însoţit și de d. Cohen, directorul alianţei 
israelite. D-lor vorbeau cu un compatriot al meu și au voit 
să mă facă să intru și eu în conversaţie. Dar le-am zis: 
„„deoarece ati voit ca chestiunea să se trateze în afară 
din ţară, nu mai e nimic între noi” şi m'am depărtat. 

Să nu vină astăzi nimeni să-mi deslege mai mult limba. 

G. Vernescu : Tocmai aceasta voim, să vă deslegati limba. 

I. C. Brătianu: D-ta ai voi să mi se deslege limba pentru 
ca să provoci zizanie. (Aplauze). 

S'a mai zis că eu am dat promisiuni comitelui Andrässy, 
eu am luat chiar angajamentul în chestiunea Israelitilor. 


256 ION C. BRĂTIANU ACTE SI CUVÂNTĂRI VOL. IV 


Cine cunoaste pe comitele Andrässy nu poate sä creadä 
cä d-sa a putut spune cuiva acest lucru. Chiar adversarii 
săi mărturisesc că este cel mai perfect cavaler între diplo- 
matii Europei. Comitele Andrassy nu poate să afirme ceeace 
nu a fost. N'am vorbit cu d-sa nici odată în chestiunea 
israelită, astfel încât să iau cel mai mic angajament. Din 
contra, comitele Andrassy îmi zicea într'o zi că, dacă unele 
Puteri nu tin seamă de greutăţile chestiunei israelite la noi, 
d-sa, ca vecin al nostru, cunoaște împrejurările mai bine, 
înţelege și apreciază aceste greutăți. N'am avut dar, nevoie 
să iau nici un angajament, fiindcă comitele Andrâssy era 
unit cu mine în privinţa greutăților ce le fnfätiseazä che- 
stiunea. 

Vedeţi, d-lor, acestea le afirm dela tribună, prin urmare 
puteți fi siguri că nu mi-aşi permite să dau o desmintire 
de aci marelui cancelar al Imperiului Austro-Maghiar. 

Repet, d-lor, ceeace vă spuneam dela început, că, dacă 
am luat cuvântul, a fost mai mult pentru că onor. d. Ver- 
nescu m'a somat ca ministru constituțional să vin să-i dau 
asigurări în privința solutiunei ce se va da acestei chestiuni. 
Inteleg aceasta din partea onor. d-lui Vernescu care, fiind nou 
pe tărâmul luptei de apărare a intereselor naţionale, are nevoe 
de asigurarea că vom fi totdcauna alături cu acei cari, prin 
institutiuni şi prin legi, vor căuta să ia măsurile cele mai 
serioase spre a pune interesele noastre economice, sociale, 
naționale și politice la adăpost de orice pericol. (Aplauze). 

Dar acum onor. d. Vernescu să ne răspundă dacă, după 
aceste declaratiuni categorice, se unește și d-sa cu mo- 
tiunea majorităţii? Dacă ne unim cu toţii, atunci putem 
privi viitorul cu încredere. 

Iar dacă nu se uneşte cu noi, atunci să binevoiască onor. 
d. Vernescu, împreună cu onor. fracțiune, de oarece nici în 
dreapta nu au încredere, să reia răspunderea situatiunii ce 
o fac partidului liberal împărțţindu-l în două și dând străinilor 
spectacolul desbinärii şi curajul de a lupta în contra noastră. 

Eu nu mă pot lăsa a fi atras pe tărâmul pe care ar voi 
să mă ducă d. Vernescu, căci astfel v'am declarat în șe- 


FEVRUARIE 1879 REVIZUIREA CONSTITUȚIEI 257 


dinta secretă, repet si acum că, dacă nu pot consimti a fi 
măciuca unei fracțiuni liberale ca să isbesc pe o altă frac- 
tiune, tot așa nu mă voi face gâde al partidului liberal spre 
a sugruma partidul opus. Voi lupta împreună cu d-voastră toţi, 
pentru ca să îndreptăm rătăcirile acelea ce pot avea con- 
secinte rele pentru ţară, dar lupta noastră nu va merge până 
la suprimarea partidelor. Urmând altfel am deschide porţile 
străinului, cum le-au deschis Polonia, Italia, în veacul de 
mijloc, şi Franţa la 1793; s'ar deschide porţile străinului, 
fiindcă o naţiune în care partidele nu maiau garanţii înăuntru 
și lupta merge până a se desființa unele pe altele, este o 
naţiune condamnată. 

Iată situatiunea pe care o creiati d-voastră, fără însă să 
aveţi şi curajul de a-i lua răspunderea. (Aplauze prelungite 
si repetate). 

Voci : Inchiderea discuţiei. 


Se pune la vot închiderea discuţiei şi se primeşte. Adunarea a admis teza 
majorităţii. 


(Mon. Of., 1879, p. 1284, col. 1—2; p. 1285, col. 1—3; p, 1286, 
col. 1—3; p. 1287, col 1—3; p. 1288, col. 1—3; p. 1289, col. 1). 


Senatul, 28 Fevruarie 1879. 


Discutia din şedinţele anterioare continuă, 

P. Carp acuză fracțiunea liberală (G. Vernescu, B. Boerescu..) că face din 
modificarea art. 7 din Constituţie o armă politică. Singura luptă împotriva 
Evreilor trebue să fie munca pe cale economică. 

I. C. Brătianu răspunde că n'a măgulit niciodată opinia publică şi nici 
n’a folosit sprijinul puterilor străine ca să vie la putere. Combate celelalte 
asertiuni ale lui M. Kostaki-Epureanu şi ale fracțiunii. 

Lui N. Voinov îi răspunde că, dacă România ar fi trimis delegaţi la Berlin 
cari să lupte contra Evreilor, ar fi însemnat că da dreptul Congresului să 
se amestece în chestiunile interne. Arată apoi cum e privită chestia Evreilor 
din România de către străinătate. 


I. C. Brătianu: D-lor, un amic personal, precum si un 
adversar politic mă plângeau eri în anticameră, pentrucă 
mă aflu în pozitiunea cea mai încurcată. Ce poţi să răspunzi, 


17 


258 ION O. BRĂTIANU ACTE ŞI CUVANTARI VOL, IV 


mi s'a zis, la întrebările ce se pun? Sau o să provoci contra 
d-tale opiniunea publică, sau, din contra, ai să provoci ne- 
multumirile Puterilor europene? 

Ei, d-lor, se înșeală și amicul și adversarul meu, nu sunt 
încurcat, sunt nenorocit, sunt amärît, dar niciodată încurcat, 
fiindcă n'am căutat să viu la putere mägulind opiniunea 
publică, si n'am venit niciodată la putere cu sprijinul 
Puterilor străine! Câte odată am eșit dela putere și 
pot să mai es prin voința mea, fiindcă, d-lor, eu cred 
că, atunci când un om, stând la putere, aduce dificul- 
täti ţării sale în afară, este de datoria lui ca să pără- 
sească puterea. 

Cum simt o datorie către ţara mea când viu la putere, 
tot astfel îmi îndeplinesc o datorie, când mă duc dela 
putere. 

Am zis că sunt amărit, iar nu încurcat, în această che- 
stiune, și veţi vedea pentru ce. 

D-lor, când onor. d. M. Kostaki se suia la tribună, îmi 
zicea cineva — să-mi fie permis a face această indiscretiune — 
îmi zicea : este înţeles cu fracțiunea. 

Din cuvântarea onor. d-lui M. Kostaki vedem că este de 
o opinie cu totul opusă fractiunii, însă în rezultat am găsit 
că si cuvântarea d-lui M. Kostaki, ca si cuvântările d-lor 
din fracțiune, ne sunt vätämätoare. 

Si ca să isprăvesc, în câteva cuvinte, cu onor. d. M. Kos- 
taki, îl întreb : dacă era prudent, pentru un om cu expe- 
rienţă ca d-lui, ca astăzi, când națiunea este chemată să se 
pronunţe în chestiunea cea mai arzătoare — nu numai fiindcă 
este o chestiune de prima ordine înăuntru, dar este o che- 
stiune internațională — dacă, zic, era prudent ca d-sa să 
vină să facă tabloul care l-a făcut de situaţia noastră poli- 
tică din ţară? Apoi orice străin, crezând pe onor. d. M. 
Kostaki în cele ce a spus, va zice —cum zicea eri un onor. 
domn —că în ţara aceasta e o turmă și un păstor și că pă- 
storul este cine e la putere, la guvern. Astfel este Ţara Ro- 
mânească, d-le M. Kostaki?... Făcut-ai acest tablou din 
malitiozitate.. ? 


FEVRUARIE 1879 REVIZUIREA CONSTITUTIEI 259 


M. Kostaki : Am voit să spun că în Tara Românească dom- 
neste viziratul. 

I. C. Brătianu: Ei, închipuiţi-vă că națiunea română este 
chemată să se pronunţe asupra chestiunei israelite, noi o să 
venim să zicem Europei: „astfel este voința naţiunii” — 
si ştiţi că Europa întotdeauna a ţinut seama când a fost 
vorba de voinţa unei întregi naţiuni. Apoi când vine onor. 
d. M. Kostaki și zice Europei : nu credeţi, este un vizir care 
a poruncit acelei turme de oi dea rezolvat chestiunea în modul 
cum a rezolvat-o, atunci, d-lor, se înţelege că Europa ar 
putea în adevăr să vină la măsura aceea de care se teme 
onor. d. Kostaki. 

Apoi, onor. d-le M. Kostaki, d-ta, președintele Constituantei, 
d-ta care ai paternitatea acestei Constitutiuni, de ce ne-ai 
mistificat, de ce ţi-ai bătut joc de ţară, făcându-te nașul 
acestei Constitutiuni? De ce d-ta care zici că ai totdeauna 
curajul să vii să spui opiniunile d-tale naţiunii şi străinilor, 
de ce n'ai avut curajul să spui atunci în Constituantă opiniu- 
nile d-tale? 

M. Kostaki : Aida, de ! atunci voi spune, eu vă voi arăta 
că am curajul să spun. Cer cuvântul! 

I. C. Brătianu: In adevăr, d. Manolaki Kostaki a căutat 
să facă ceva și este unul din meritele d-lui că ceeace este 
restrâns în Constitutiune o datorim în parte si d-lui. (Aplauze)... 

M. Kostaki: Nu aplaudati, institutiunea Senatului o da- 
toriti mie, nu d-lui Brătianu. 

I. C. Brătianu: D-lui datoriti !.. 

M. Kostaki : Atunci, de geaba aplaudaţi... 

I. C. Brătianu: Onor. d. Manolaki Kostaki zice că și 
Senatul este un ce dobândit prin stăruința partidului în capul 
căruia se afla d-lui atunci. N'am negat niciodată aceasta 
și am recunoscut din contra că a fost o idee bună, pe care 
am sprijinit-o din toate puterile mele și în Constituantă, 
când s'a votat și de atunci până azi. Dar dacă aţi avut o 
idee bună, care a fost primită de Costituantă, aceasta nu vă 
dă dreptul să ziceti că Constitutiunea este rea și să o sfâ- 
şiaţi, să o denuntati naţiunii și Europei, cum faceţi. 


260 TON O. BRĂTIANU ACTE ŞI CUVÂNTĂRI VOL. IV 


D-lor, eu singur am declarat, cum spunea onor. d. Kostaki, 
cä si Constitutiunea, ca toate operele omenesti, nu este per- 
fectä ; timpul va arăta cum poate să se perfecţioneze acea 
Constitutiune prin experiență si prin desvoltarea ce națiunea 
română va lua; am mai zis că și eu recunosc că sunt de- 
fecte în Constitutiune şi am declarat în toate secţiunile unite 
că eu ași fi dorit prea mult să se modifice mai multe arti- 
cole. Chiar în secţiunea din care face parte onor. d. M. Ko- 
staki am zis aceasta, dar memoria nu i-a fost în ajutor, 
căci şi-ar fi adus aminte că la cele declarate de d-sa că gu- 
vernul este singur interesat ca să se mențină neatinsă o ase- 
menea Constitutiune, eu am răspuns, nu, din potrivă, un 
om care cunoaște si care este la putere, simte mai mult de- 
fectele, şi el trebue să voiască să fie modificată Constitu- 
tiunea. 

Si am adăugat că dacă aşi vedea că sunteţi toţi inspirați 
de binele tärei, iar nu de interesele de partid, ași propune 
să se facă un minister în care să nu fiu nici eu, de care se 
teme onor. d. Manolaki Kostaki, nici d. Manolaki Kostaki, 
de care mă tem eu. (Aplauze). 

M. Kostaki : Da, da, iscălim acum amândoi. 

I. €. Brătianu: Ci să fie oameni cari să nu facă parte 
din nici un partid şi să nu dea nici cea mai mică umbră 
de bănuială. 

P. Carp. Unde sunt aceia? 

I. C. Brătianu: Din nenorocire, dacă pentru o chestiune: 
care este eminamente naţională, pentru care toate partidele 
şi toată suflarea românească ar trebui să fie una cu toţii 
pentru ca să o rezolve bine și într'un mod asigurător pentru 
națiunea română, dacă din nenorocire zic, pentru această 
singură chestiune sunt desbinări, lupte si frământări, dar 
când am atinge mai mult decât art. 7 din Constitutiune ? 
Atunci ne-am zis că fiecare partid putea să fie interesat ca 
să sustie diferite propuneri cu totul opuse una alteia și de: 
aceea am părăsit această idee. 

Din nenorocire, d-lor, din chestiunile cele mari și cele mai 
generale se fac, cum ziceam adineaori, chestiuni de partid. 


FEVRUARIE 1879 REVIZUIREA CONSTITUŢIEI 261 


Când era pentru primirea sau refuzarea Dobrogii, îndată au 
venit şi s'au calificat de : dobrogeni si anti-dobrogeni, lăsând 
să se vadă că unii erau consideraţi români şi alţii lipsiţi 
de orice sentiment national ! Astăzi se califică unii motivisti, 
iar alţii nemotivisti ! 

Ei bine, d-lor, vă întreb : gânditu-v’ati d-voastră ce ar rezulta 
dacă declaratiunea ar fi motivată ? Onor. d. Voinov cu mult 
talent a susţinut opiniunea minorității; eu i-am făcut com- 
plimentele mele când a terminat, pentru talentul ce a des- 
voltat în susținerea tezei d-sale, şi d-sa mi-a zis: ,,Cred 
că-mi faci complimente pentru sinceritatea pe care am pus-o 
în apărarea acestei cauze”. 

D-lor, eu nu mă îndoesc de sinceritatea nimănui, decât 
trebue considerat interesul ce voeşte cineva să serve; căci 
ce a zis onor. d. Voinov? Mai întâi a zis: cum se poatesă 
se nege dreptul Camerelor actuale ca să arate solutiunea 
Camerelor viitoare? Şi pe urmă d-sa a venit și a afirmat 
că acele Camere viitoare de revizuire sunt mandatarii noştri, 
sunt advocatii noștri !.. Apoi, d-lor, înţeleg într'o adunare po- 
pulară să se arunce asemenea cuvinte ca să atragă aplauzele 
unui public improvisat... Dar când se adresează către Senat, 
asemenea cuvinte nu sunt la locul lor, căci Camerele de re- 
vizuire sunt mandatari ai natiunei, iar nu mandatarii noştri. 
Prin urmare, națiunea are să le dea un mandat. Dar ştiţi că 
e ceva și mai mult; chiar națiunea — şi este o chestiune care 
a fost mult desbätutä și respinsă de toţi: mandatul impera- 
tiv — ei bine, chiar națiunea, alegătorii, mandantii îşi ex- 
primă părerile lor, dar nu pot da mandat imperativ. Prin 
urmare, cele zise de d. Voinov erau nişte argumente care 
nu aveau nici un temei. Dar onor. d. Voinov a venit și a 
zis : trebue să arătăm chiar o solutiune și toţi cari au vorbit 
pentru propunerea minorităţii au susținut că trebue să de- 
şteptăm națiunea. 

Astăzi, d. Voinov a adăugat că trebue să facem nu numai 
educaţia ţării, dar și pe a noastră. Ei bine, aici trebue să 
se pronunţe aceste cuvinte? Apoi onor. d. Voinov mai vine 
si ne citeşte aci zisele alianţei israelite şi, când se bazează 


902 ION C. BRĂTIANU ACTE SI CUVÂNTĂRI VOL, IV 


pe dânsele, nu gândește că discursurile senatorilor si ale 
deputaţilor tocmai acum, când această chestiune e la ordinea 
zilei, au să fie citite și au să fie comentate şi răscomentate? 
Apoi, onorabile domn, d-ta ai mai venit să ne spui că un 
doctor ebreu din Berlin ţi-a adresat o scrisoare, pe care o 
făcuse pentru marchizul Pepoli, şi ai venit cu dânsa și ai 
citit un pasagiu dintr'însa, unde doctorul ebreu al d-tale 
zice : „Cum ? acei luptători, Rosetti şi Brătianu, cari au luptat 
dela 1848 până astăzi spre a dobândi drepturi pentru Israe- 
liti, cum puteţi să-i puneţi la îndoială că sunt contrarii acestor 
drepturi ? P’ 

Ceva mai mult: d. Voinov, după ce s'a servit cu acea scri- 
soare cum i-a plăcut d-sale, a venit și a făcut o imputare 
guvernului că Ebreii au fost toţi la Berlin si au luptat pentru 
cauza lor, pe când ai noştri nu au venit să lupte contra 
Ebreilor. Dar, onor. d. Voinov ar fi voit oare ca noi să 
venim să provocăm pe Puteri și să punem chestiunea la Berlin 
cum a făcut-o d. Ristici? Ar fi voit d. Voinov ca noi în- 
sine să recunoaștem Congresului din Berlin dreptul de a se 
amesteca în chestiunile noastre dinăuntru? l.. Apoi, onora- 
bile d-le Voinov, dacă noi am fi făcut aceasta, d-ta, făcân- 
du-ți datoria de mandatar al țării, nici un moment nu puteai 
să ne mai suferi pe aceste bănci, nici pe mine, nici pe d. 
Kogălniceanu ! Dacă nu v'am spus întrun mod oficial și 
dacă voiai să știi de ne-am făcut sau nu datoria de a com- 
bate acțiunea Israelitilor la Berlin, de ce n'ai întrebat pe 
d. Pherechidy, pe d-nii Sturza, Liteanu, pe d. Grigore Ghica, 
pe toţi în fine care erau atunci la Berlin? 

După ce d. Voinov ne-a acuzat că am trădat cauza ro- 
mână în faţa Israelitilor la Berlin, a venit şi ne-a citit acea 
epistolă a doctorului israelit dela Berlin, în care ne declară 
că suntem cei mai arzători apărători ai Ovreilor din Ro- 
mânia !.. Ei, onorabile d-le Voinov, dacă pe dreapta toată 
o bănuiţi, dacă pe partidul liberal îl bänuiti — fiindcă de ! 
tot noi acești bătrâni reprezentăm în mare parte partidul 
liberal, după cum d-nii Ghica, Boerescu şi M. Kostakji, re- 
prezintă nuanțele partidului conservator — ei, atunci cine mai 


FEVRUARIE 1879 REVIZUIREA CONSTITUŢIEI 263 


rămâne nebänuit? cine mai rămâne contra Ebreilor? 1.. 
Mai rămân vreo 20 de fractionisti, şi vreo alţi 10, care din 
împrejurări fortuite s'au unit cu fracțiunea ! 

Ce s'a zis la Berlin şi ce s'a zis mai mulţi ani în Eu- 
ropa? Că nu este voinţa adevărată a națiunii de a se lua 
oarecare măsuri de conservare naţională față de Israeliti, 
ci că un grup de oameni au făcut din chestiunea israelită 
o armă electorală, o armă de partid şi agită populatiunea, 
care nu ar avea nici o idee de această chestiune, și că acel 
grup caută să deștepte într'însa temeri și sentimente de 
persecutiune, pe care nu le-a avut niciodată. 

Și fiţi fncredintati că poate asemenea cuvinte au scăpat 
si mai multora din oamenii noștri politici în străinătate, că 
chestiunea s'ar fi rezolvat, dar că luptele de partid au oprit 
rezolvarea. S'au aruncat cuvintele că și partidul liberal s'a 
servit de această chestiune ca de o armă de partid în contra 
conservatorilor, si mare temere îmi este că nu puterea ba- 
nilor, nu influenţa cutărei sau cutărei Puteri, sau a alianţei 
israelite a dictat Europei de a se pronunţa în această che- 
stiune, dar că s'a crezut, din cauza desbinărilor între noi, 
că națiunea română s'ar simţi fericită de a fi scoasă dintr'un 
impas prin intervenirea voinţei Europei. 

Aceasta ne-a adus în mare parte articolul din Tratatul de 
la Berlin. 

Intreb dar care sunt temerile, care pot să fie pericolele, 
de care ar trebui să vă îngrijiţi? Acestea nu pot fi decât 
în desbinările si sfâşierile dintre noi. 

Ei, d-lor, când veniţi d-voastră, şi în toate cuvintele d-voastră, 
exprimati ura, pasiunea cea mai înverșunată, când nu veniți 
cu sânge rece, ca pentru suferinţele noastre, pentru relele 
noastre să căutăm cu taţii de a lua măsuri de a le îndrepta; 
si când vă suiti la tribună si nu faceţi decât un tablou din 
care nu poate să iasă pentru un străin decât că este o ex- 
presiune a urei, a orbului fanatism, si când de altă parte 
d-voastră faceţi pe Europa să creadă că toate celelalte partide 
voesc să deslege chestiunea Ebreilor, așa cum voesce multe 
din Puteri si cum voesc Ebreii, şi că numai d-voastră, din mi- 


264 ION C. BRĂTIANU ACTE ŞI CUVÂNTĂRI VOL, IV 


noritate sunteți cei cari în cunoștință de cauză și în durere 
pentru ţară voiti să puneţi chestiunea cum este; apoi puteţi 
d-voastră pretinde ca Europa să creadă că sunteţi expre- 
siunea voinţei întregii naţiuni? Sau veţi lăsa să se creadă 
în Europa că un pumn de oameni au făcut totul, că s'au unit, 
cum se zice, cu vizirul și au supus ţara acestei voințe ! 
Și credeţi d-voastră că, dacă s'ar înrădăcina această credință 
în Europa, ar lăsa Europa această stare de lucruri? 

Apoi credeți d-voastră că Europa ar rămânea indiferentă când 
ar şti că aci sunt 550.000 suflete — aţi afirmat-o, d-le Voinov 
si nu ştim dacă era prudent să prea exagerati numărul — 
când Europa s'ar convinge că este în sânul ei o ţară în care 
sunt 550.000 oameni într'o ură neîmpăcată si că e imposibil 
cu orice mijloace de a se asimila și cari sunt gata de a sări 
unii pe alţii de a se sfâșia ca fiarele sălbatice? Credeţi că 
ea ar rămâne nepăsătoare ? Apoi nu vedeți d-voastră pericolele 
la care ar fi expusă România, dacă această credinţă s'ar în- 
temeia în Europa și dacă ar veni cel mai mic fapt ca să în- 
temeieze această credință? Căci s'ar putea găsi cineva care 
să aibă interes să aducă un conflict cât de mic între po- 
pulatia israelită și între cea română, într'unul din nenumä- 
ratele orașe și târguri pe care proprietarii le-au înfiinţat 
pentru desvoltarea acestei țări, după cum zicea adineaori 
d. Manolaki Kostaki ! 

D-lor, d. Voinov zice să facem propagandă Europei. Apoi 
noi am făcut încă dela 1836, propaganda începută de Câm- 
pineanu și tinerimea din Paris, între care era si d. Ion Ghica, 
şi am continuat propaganda în interesul țării toți câți ne-am 
dus la 1840 până ce am reintrat în ţară. 

Si am luptat pentru drepturile ţării si fiind la putere 
şi după ce am eșit dela putere. Insă noi, d-lor, ne adresăm 
la adversarii noștri cu scrierile făcute de străini, cunoscuţi 
prin autoritatea lor, și o să vedeţi puţine broșuri sau ar- 
ticole de jurnale subscrise de un Român. Ce am făcut noi? 
Ne-am dus și am câştigat ilustratiunile Franţei, pe Lamartine, 
pe Montalembert, Quinet, Michelet, St.-Marc-Girardin, Émile 
de Girardin, etc. Iată cine vorbiau în camera Pairilor, iată 


FEVRUARIE 1879 REVIZUIREA CONSTITUTIEL 265 


cine subscriau brosurile care apărau cauza României, atunci 
când ţara nu era încă cunoscută și când geografii cei mai 
tari nu ştiau încă unde să ne pună pe hărţile lor ! Căci știam 
că, dacă brosurile şi articolele de jurnale vor fi subscrise 
de noi, nimeni nu are să le citească, și mai cu seamă când 
sunt subscrise de acei ce sunt interesaţi în cauză. Dar când 
venea un Lamartine, când venea Quinet, când venia un 
St. Marc-Girardin, voi să zic marea pleiadă a Franţei, care 
scria și lupta pentru noi, acele broșuri si articole erau citite 
de toată lumea. De atunci încoace tot astfel am făcut şi-mi 
este teamă că d. Voinov și amicii d-sale, citind şi invocând 
aci cuvintele Marchizului Pepoli, să nu desguste asemenea 
persoane de a mai lua cuvântul pentru noi. 

D. Voinov mai zice : cum ! marchizul Pepoli are dreptul, 
se crede dator să vorbească contra Israelitilor, şi noi să nu 
avem acest drept, să nu ne facem datoria? Ei, d-le Voinov, 
pe Marchizul Pepoli îl ascultă Europa întreagă și toţi se 
uită la noi si zic că dacă un străin, dacă senatorul Pepoli 
apără cauza română, trebue să fie o cauză dreaptă! Oare 
tot aşa va zice Europa când va citi pe d. Voinov? Ei! 
dacă ar veni onor. d-ni din grupul d-lui Voinov şi ne-ar 
spune că toți aceia cari au scris și cari scriu în favoarea 
ţării scriu sub influența rugăciunilor d-lor, şi că d-lor au 
iniţiat pe acei cari ne apără și în Franţa si în Englitera 
şi în Italia, atunci să mă închin înaintea d-lor! Nu veniţi 
dar să luaţi lucrările altora și să vă serviţi de dânsele, 
fiindcă nu sunteţi în drept. (Aplauze). 

D-lor, când am pronunţat numele tuturor acelor iluștri 
bărbaţi cari, pe când nu eram cunoscuţi în Europa, ridicau 
vocea lor la tribuna Franţei, care este tribuna lumei în- 
tregi, acei bărbați de Stat și publiciști iluștri cari scriau 
pentru noi, mi-am adus aminte de toate binefacerile dobân- 
dite de naționalitatea noastră la suflarea puternică a acelor 
uriași oameni politici și literați ai Franţei !.. Si d-voastră 
singuri ati declarat, fiindcă ati fost nevoiţi să recunoasteti 
cum că pozitiunea de astăzi a României datează dela Tra- 
tatul dela Paris, că prin urmare o datorăm numai Tratatului 


266 ION C. BRĂTIANU ACTE SI CUVÂNTĂRI VOL, IV 


dela Paris căci singurul fapt care rămâne din Tratatul 
dela Paris este România !.. 

Şi când am văzut pe d. Voinov tratând de ingrată pe 
Franța — acea ţară generoasă care a făcut atâtea sacrificii si 
a luptat atâta pentru noi !— mi-am zis ca femeea nenorocită : 
deschide-te pământ și mă înghite ! (Aplauze prelungite). 

Noi să zicem cuvinte ca acelea contra Franţei? Noi cari 
trebue să trăim sute si mii de ani ca să putem plăti gra- 
titudinea noastră Franţei și Puterilor care ne-au ajutat să 
ajungem unde suntem ?... Şi care cu puterea lui Dumnezeu 
vom ajunge mai departe! (Aplauze). 

D-voastră faceţi ingrată pe Franţa si insultati toate Pu- 
terile !.. Mi-aduc aminte că Crémieux a scris odată o epistolă 
publică în care mă trata și mă punea, zic, de inamicul E- 
breilor — si vedeţi că nu era de părerea doctorului d-lui 
Voinov — mă trata auz bagnes de la civilisation de l’Europe! 
Ei bine, am văzut pe d. Voinov că pune Europa aux bagnes 
de la Roumanie! Căci a zis: ce ne pasă dacă nu ne va re- 
cunoaște, noi o vom sili să vină la obiceiurile noastre, 
fiindcă o să aibă trebuintä, fiindcă are interese ccmerciale 
cu noi. 

Ei, d-lor, ca să desfidem acele colosuri ale Europei și să 
avem pretentiunea a le aduce la picioarele noastre, ar trebui 
să ne rezemăm pe un alt colos. Și să băgăm bine de seamă 
ca acela să nu ne sfarme la rândul lui! 

Orice veţi zice, orice veţi face, d-lor, dacă veţi rămâne 
pe tărâmul pe care v'ați pus, în conștiință vă declar că nu 
se poate să o faceţi decât din punctul de vedere al alegerilor 
viitoare, pentru că este un cal de bătaie care vă scapă de 
sub picioare. Numai această idee poate să vă orbiască până 
acolo încât să nu vedeţi că numai înfățișându-ne înaintea 
Europei uniţi, am putea să ne reunim și în această luptă uriașă, 
mai ales după descriptiunea teribilă care s'a făcut aci, că 
Ebreii sunt stăpânii lumii si că toate Puterile sunt la dispo- 
zitiunea lor. 

Apoi, când cauza română este în fața Europei, care, după 
credința unora din d-voastră, este la dispozitiunea alianţei 


FEVRVARTE 1879 REVIZUIREA ÇONSTITUTIEI 267 


israelite, credeţi că împărţiţi în tabere, luptând unii contra 
altora, imputând Român la Român că voim să dăm ţara 
noastră pradă străinilor, vom servi cauza naţiunii? 

Credeţi d-voastră că în această conditiune o să putem, în 
lupta mare, să eşim triumfători? Veţi eşi triumfätori în co 
legiile electorale, dar nu în cauza naţiunii! 

Zic, d-lor, că nu puteți să vă fnsusiti o solutiune, fiindcă 
opiniunea d-voastră este o solutiune, căci cum a zis onor. 
d. M. Kostaki, cu care difer în multe, şi cum au zis multi 
din d-voastră, chestiunea aceasta nu este o chestiune care 
să se rezolve într'o zi. 

Avem un element așa de numeros, aşa de activ si care 
întotdeauna a fost intermediar între producători si consu- 
matori, pe unde au putut pune piciorul; dar nu a fost nici 
o Putere care să ceară a li se da drepturi în bloc, şi rău a 
făcut d. Voinov când a zis că d. Boerescu a afirmat aceasta, 
fiindcă d. Boerescu a vorbit în fața tuturor şi nimeni nu a 
putut să zică că este vreo Putere, nici cea mai străină 
nouă, care să ceară să dăm în bloc, tuturor Ebreilor drep- 
turi politice. 

Mi s'a zis că am întrebat pe Puteri; da, am răspuns, însă 
pe cale oficioasă, căci nu mi-am permis să discut cu nimeni 
pe tărâmul oficial, fiindcă nu ne credem noi, guvernul, în 
drept, cum nu vă cred în drept nici pe d-voastră, să arätati 
o solutiune Europei, fiindcă este dreptul Camerelor de revi- 
zuire a arăta opiniunea lor, în acest caz de a arăta care 
sunt vederile țării întregi în această cauză, adică să spuie 
cuvântul lor guvernului. 

N'am voit să angajez nimic, nici o tratare în această pri- 
vintä, decât oficios. Unii cer mai mult, alții mai putin. O 
cer categoric, nu, o repet însă că dispozitiunea din tratat 
nu ne obligă a da drepturi tuturor Ebreilor așezați în Ro- 
mânia, că nici o Putere n'a putut să fie aşa ametitä, așa 
de răpită de alianţa israelită. 

Ei, d-lor, am auzit că onor. d. Voinov zice: d-voastră nu 
voiti să vorbiti de art. 44, voiti să dati solutiunea aceea si 
ceeace vor ei ne aplică. Apoi, onor. d-le Voinov, d-ta ca 


268 ION C. BRĂTIANU ACTE SI CUVÂNTĂRI VOL, IV 


advocat ştii că, dacă articolul nu spune nimic, nu vor- 
beşte nimic, cum foarte metodic v'a deslusit d. Boerescu 
ieri, nu poate da solutiunea de care vorbiti d-voastră. 
Articolul nu ne obligă a le da drepturi nici pe categorii, 
si când d-voastră veniţi azi să faceţi pe Europa să creadă 
că sunt Români cari cred că art. 44 indică o solutiune, 
care este împământenirea în bloc sau pe categorii, bine 
faceţi, când articolul cere numai ca să nu mai fie distinc- 
tiune religioasă ? 

Iată rezultatul discutiunilor si luptelor pe acest tărâm; 
tot ce s'a zis, tot ce s'a făcut nu ne servă decât de a da 
o armă inamicilor noștri și a ne pune în condițiuni mai grele 
de a putea apăra cauza noastră. 

De aceea eu, d-lor, vă rog, rog pe onor. d. Voinov să 
facă și azi cum a făcut totdeauna în chestiuni mari, să vie 
să se unească cu noi, căci nu este nici o solutiune de semnat; 
rog chiar pe acei cari nu cred că poate ar gresi ca să des- 
chidă drumul ca să greșească chiar națiunea? Când toți vor 
fi uniți, cum o să greseascä vreunul din noi? Poate să gre- 
seascä când vom fi despărțiți, când chestiunea se va trata 
de un partid, dar toți nu vom greşi. 

Fac un apel călduros, fiindcă v'aţi spus tot focul, v'aţi vărsat 
tot necazul, să venim cu toţii să votăm în unanimitate; 
maturul corp, asupra căruia sunt mai cu osebire atintiti 
ochii Europei, să fie în această chestiune unanim și acela 
care se va despărţi, acela să-l arătăm cu degetul naţiunii, 
și nimeni nu va putea să ne facă rău, când va vedea că 
toată națiunea merge pe același drum. 

Vă conjur dar să votăm cu toţii, să vie chiar fracțiunea 
să voteze si să fie sigură că va avea un cal de bătaie și 
mai ager, calul nationalitätii și unității României. (Aplauze). 

Voci : Inchiderea discuţiei. 

Se pune la vot închiderea discuţiei şi se admite. Se primeşte declaraţia 


majorităţii. 


(Mon. Of., 1879, p. 1582, col. 2—3; p. 1583, col. 1—3; p. 1584, 
col. 1—3; p. 1585, col. 1). 


MARTIE 1879 STATUTUL DOBROGEI 269 


145. 


Statutul Dobrogei. Revizuirea Constitutiei. 
Camera, 7 Martie 1879. 


I. Poenaru-Bordea cere să se hotărască Statutul personal al locuitorilor 
din Dobrogea. Remarcă apoi menţinerea unei garnizoane prea nume- 
roase la Constanţa. 

I. C. Brătianu răspunde că numai când vom fi stăpâni în Dobrogea se 
va da socoteală Camerei de situația de acolo. 

Urmează discuţii de procedură asupra revizuirii Constituţiei. 


1. C. Brătianu: D-lor, socotește d. Poenaru că noi cari 
suntem la guvern nu ne îngrijim ca și d-sa de aceste chestiuni ? 
Răspund d-lui Poenaru că atunci când vom putea fi stăpâni 
absoluti pe Dobrogea, vom veni să dăm compt Camerei de 
situatiunea acelei părţi a ţării și fiţi siguri că și noi dorim 
a face mult pentru Dobrogea. Azi nu putem face decât 
a lupta spre a deveni stăpâni absoluti si atunci asigur 
pe d. Poenaru că trupele ruse se vor retrage de acolo. 
(Aplauze), 


D. Giani citește declaraţia majorităţii delegaților sectiunilor asupra revi- 
zuirii Constituţiei şi întreabă dacă trebue să citească şi opinia minorității. 


I. C. Brătianu: Când a venit declaratiunea majorităţii, 
minoritatea a prezentat si ea un amendament ; amendamentul 
s'a respins și s'a primit declaratiunea majorităţii. Acum nu 
înţeleg utilitatea de a se face la a doua și a treia citire 
amendamente, când lucrul nu poate avea nici un fel de re- 
zultat. Oare majoritatea ar putea să voteze astăzi amenda- 
mente? Atunci ar cădea cu totul lucrarea de până acum. 
Numai declaratiunea aceea care a fost primită la prima ci- 
tire, numai aceea are şansa de a fi primită. Orice declara- 
tiune nouă s'ar produce ar fi în zadar. 

Pot însă aceia cari au făcut amendamente să susțină opi- 
niunea lor ca să convingă pe Cameră a respinge declaratiunea 
primită la prima citire; dar într'un asemenea caz acei d-ni 


270 ION C. BRĂTIANU ACTE SI CUVÂNTĂRI VOL, IV 


deputaţi ar trebui să facă o nouă declaratiune care apoi să 
se citească de trei ori. 


G. Vernescu pretinde să se discute noile amendamente şi declaratiuni 
produse. 


I. C. Brătianu: Eu as înţelege toată această discutiune 
dacă am ști că avem timp de risipit. Mai întâi eu vă fac 
o declaratiune : că la declaratiunea care s'a votat întâia dată, 
dacă s'ar face modificări prin amendamente, întreb atunci 
în ce pozitiune ati pune pe guvern, când s'ar pretinde că 
acea declaratiune modificată trebue să se citească iarăși de 
trei ori? Intelegeti ușor că se vor putea găsi foarte multi 
cari, în asemenea caz, să atace pe guvern că nu a convocat 
într'un mod constituţional Camerele de revizuire. Aceasta ar 
fi o armă foarte puternică în mâna opozitiunei si ar creia 
guvernului o pozitiune falsä. 

Prin urmare, puteţi pune orice amendament, dar atrag încă 
odată atentiunea Camerei asupra faptului că orice modifi- 
care compromite solutiunea. 

G. Vernescu : Nici de cum. 

I. C. Brătianu: D-] Vernescu zice că nu. Dacă ar fi d-sa 
la guvern, ași înţelege denegatiunea aceasta, ar putea lua 
răspunderea de a aplica declaratiunea și modificată. Eu însă 
nu am avut curaj, eu ași crede că atunci declaratiunea mo- 
dificată trebue a fi citită din nou de trei ori. 

Voci : Inchiderea discutiunei. 


Rămâne stabilit că nu se pot face noi propuneri, 
(Mon. Of., 1879, p. 1611, col. 2, 3; p. 1612, col. 2—3). 


146. 


Reversibilitatea pensiunilor la văduvele şi orfanii din 
Moldova. 


Senatul, 7 şi 8 Martie 1879. 


I. Strat citeşte raportul şi proiectul de lege. 
In urma unor discuții, Y, C. Brătianu arată că fondul de pensii se com- 
pune din resurse care provin şi din Moldova şi din Tara Românească şi 


MARTIE 1879 PENSIUNILE DIN MOLDOVA 271 


primeste amendamentul lui B. Boerescu asupra completärii lipsurilor de 
fonduri. 

Discutia se amânä pe a doua zi, 8 Martie, când se citeste amendamentul 
lui Bocrescu, prin care Statul se obligă să acopere lipsurile de fonduri din 
Casa pensiilor 1). 


I. C. Brătianu: D-lor Senatori, îmi pare rău când văd 
că din fiecare chestiune se face o chestiune de partid si de 
multe ori o chestiune a unei părți a României. D-lor, onor. 
d. Voinov carea venit-mise pare astăzi la discuţie, înţeleg 
să fi căzut victima acelei petiţii de pensionari, care s'a 
citit la tribună și să îi căzut în cursă. Dar, onor. d-le Voinov, 
acea petiție nu este decât la adresa mea; nu este nici la 
adresa acelora cari au avut pensiuni în Moldova, nici în 
contra nimănui, dar este la adresa mea; şi atât este de 
adevărat că este un act de atac în contra mea și au fost 
atât de orbiti încât au crezut că lumea n’o să citească decât 
acea petitiune. Apoi voi răspunde onorabililor d-ni pensionari 
că proiectul acesta pentru văduvele și orfanii vechilor pen- 
sionari ai Moldovei nu este prezentat de guvern, ci este 
din iniţiativa Camerei; şi dacă aveam timp, puteam foarte 
bine să-l prezentăm chiar noi. Dar, d-lor, nici n’au putut 
acei petitionari să se stăpânească de de a-mi arunca în spinare 
ceeace nu era al meu. Insă d-nii pensionari au uitat un lucru, 
că în proiectul Adunării se cerea si desfiinţarea reţinerii de 
5% asupra impiegatilor si că după dreptul strict Adunarea 
avea dreptate; însă cum a zis onor. d. Voinov, tinerimea 
trebue să fie capabilă să facă sacrificii pentru bătrâni; si 
pe acest täräm am susținut înaintea Camerei să nu se des- 
fiinţeze reținerea de 5%, fiindcă sunt încredințat că atunci 
când se vor lua socotelile si se va da bine seama de starea 
Casei pensiunilor, sunt încredinţat, zic, că va fi un excedent, 
și că or să se desființeze în curând, de fapt, aceste retineri, 
si am zis să nu desfiintati acum acei 5%, fiindcă pensionarii 


4) Pentru declaraţiile lui Ion C. Brătianu din şedinţa dela 7 Martie 
1879, v. desbaterile din Camera deputaţilor la 12 Fevruarie acelaş an 
p. 227—230. 


272 ION C. BRĂTIANU ACTE SI CUVÂNTĂRI VOL, IV 


or să-şi facă o spaimă numai după bugetul care s'a înfățișat 
de Comitetul pensiunilor si care s'a dovedit în Cameră că 
este un buget de fantazie; de aceea am zis: până când 
ministrul de finanțe nu va veni să facă o anchetă serioasă, 
ca să ne dăm seama bine cum stă Casa pensiunilor, până 
atunci să nu speriem pe d-nii pensionari, fiindcă or să pro- 
fite de ocaziunea că s'au adăugat cei cari au dreptul să ia 
pensiuni și o să se facă un mare svon — mai cu seamă că sunt 
eu în joc, asupra alegerilor generale, și astfel are să devie 
şi această chestiune o armă electorală. Din nenorocire văd 
că multi se pun pe acest drum și multi alunecă spre aceste 
mijloace. 

Să-mi permită unii din onor. d-nii cari au vorbit că au 
făcut o nedreptate şi Camerei si Senatului si pensionarilor. 
Nu vorbiti de Moldoveni și Munteni, ca şi cum o parte din 
acest Senat nu ar avea inimă şi nu ar avea simțimântul 
dreptăţii tot atât cât aveţi si d-v., ceeace ati vorbit în susti- 
nerea proiectului. Dar aci nu s'a văzut nici o voce sculân- 
du-se care să zică: să nu se dea pensiuni acelor văduve și 
orfani. Prin urmare, contra cui aţi vorbit? De nimeni nu 
s'a pus în dubiu dreptatea acelor pensionare; Camera a 
votat mai în unanimitate, în Senat nu vine nimeni să se 
opună, prin urmare contra cui vă luptati? ! Este un amen- 
dament. Eu cred că onor, d. preşedinte, din simțimântul d-sale 
liberal și respectul ce are pentru libertatea cuvântului în 
regimul parlamentar, nu v'a chemat la chestiune, fiindcă în 
chestiune este numai amendamentul propus de d. Boerescu. 
Ce zice acel amendament ? Zice că ceeace nu se va ajunge 
din excedentul casei si nu se va acoperi să se plătească 
din tezaurul public. 

Apoi, d-lor, cum a zis onor. meu coleg dela justiţie, este 
chiar în favoarea acelor pensionari acest amendament, fiindcă 
reţinere când s'ar face, s'ar face şi din pensiunele lor. 

Prin urmare, de ce vă opuneti? Ei, dacă noi am avea o 
situatiune exactă, dacă am fi siguri în ce stare se află Casa 
pensiunilor, am putea să zicem pensionarilor : iată ce voim, 
dar astăzi neavând o cunoștință, nu exactă, dar nici chiar 


MARTIE 1879 PENSIUNILE DIN MOLDOVA 273 


aproape de exactă, am voit să nu se arunce spaima în ini- 
mile tuturor pensionarilor și o spaimă care n'o să fie o rea- 
litate. Este oare bine ca noi să neliniştim societatea română, 
fiindcă şi pensionarii sunt o parte însemnată? 

N. Voinov: Este bine să lăsăm pe ceilalți în suferință? 

I. C. Brătianu: Nici o voce nu s'a ridicat aci în Senat 
în contra acestor pensiuni ale văduvelor şi orfanilor. 

Prin urmare, încă odată, contra cui luptati? La Cameră 
nu s'a ridicat nici o voce; onor d. Voinov lipseşte de mult 
din Cameră, fiindcă este senator, dar eu ca ministru sunt 
nevoit să sed o parte în Cameră, o parte aci; ei bine, vă 
asigur că nu va lăsa Camera această lege amendată să şeadă 
nici 24 ore în cartoanele sale, atât este pătrunsă de datoria 
sa în privinţa unor persoane cărora li s'a făcut nedreptate. 
(Aplauze). 

D-lor, am zis în Cameră şi repet şi aci că la început s'a 
sporit mult numărul pensionarilor prin dreptul care s'a dat 
ca toți pensionarii cari au înplinit un termen, două şi cari 
voiau să se bucure de legea veche — fiindcă legea veche era 
mai favorabilă decât cea nouă, — aceia să ceară înscrierea. 
Cu acest drept s'au dus o mulțime de oameni cari mai pu- 
teau servi Statului 10—15 ani şi au cerut înscrierea lor între 
pensionari şi astfel s'a încărcat Casa pensiunilor foarte mult, 
şi au fost nevoiți să facă reduceri însemnate. Dar această 
undă a trecut și astăzi vor veni numai acei cari au drept 
după legea nouă, şi ştiţi că după legea nouă este mai greu. 
Nu că cei de acum n'or să se bucure de pensiune, etatea de 
60 de ani este admisă în toate țările si la 60 de ani se 
crede omul că este în neputinţă de a mai servi Statului, or 
să aibă dar pensiunea şi aceştia, dar n'o să aibă multi; şi 
astfel resursele ce s'au creiat Casei pensiilor vor fi suficiente, 
căci cei vechi mor, cei noi intră puţini și resursele vor fi 
mai mult decât îndestulătoare. Eu unul cred amendamentul 
propus de d. Boerescu bun și am susținut și în Cameră ideea 
aceasta. Atunci însă mi-era teamă să nu merg prea departe, 
neavând cifre exacte cu cât are să fie tezaurul încărcat, dar 
azi văzând că, după cei mai exagerati, nu pot să cadă 

18 


274 ION C. BRĂTIANU ACTE ȘI CUVÂNTĂRI VOL. IV 


asupra tezaurului decât 30—40 mii lei, d-lor, cred că nu 
este un calcul bun ca pentru o economie de 30—40 mii lei 
să aruncăm spaima în 3—4 mii de pensionari. 

N. Voinov: Admiţând că se face o repartiție, cât o să 
cadă pe fiecare pensionar? 

I. C. Brătianu: Nu ştie toată lumea ce este acest proiect 
şi de ce sumă e vorba. Căci nu poate să vie aci sau să se 
ducă la visterie să ia elementele trebuincioase spre a se lu- 
mina. 

Pensionarul, care unul este la Iași si celălalt este în Craiova, 
văd numai că sunt amenințați de o nouă reductiune, fără 
să ştie care va fi acea reductiune, şi am auzit zicându-se 
că are să fie de 10, 15 la sută! Şi sunt oameni, d-lor, 
cari exploatează asemenea chestiuni, și petitiunea de față 
v'a dovedit că cel mai mic argument și cea mai mică ne- 
dumerire le servă de armă politică, nu zic în contra guver- 
nului de astăzi, căci guvernul acesta poate să fie astăzi și 
mâine nu, dar în contra guvernului oricare ar fi. 

Prin urmare, eu unul declar că mă unesc cu amendamentul 
d-lui Boerescu și asigur pe onor. Senat că nu va zăbovi 
mai mult de 3 zile și legea va fi votată şi de Cameră. 

Voci: Inchiderea discuţiei. 


Se pune la vot închiderea discuţiei şi se primeşte. Legea, împreună cu 
amendamentul lui B. Boerescu, este admisă. 


(Mon. Of., 1879, p. 1693, col. 3; p. 1694, col. 1—3). 


147 


Revizuirea Constituţiei. 


Senatul, 9 Martie 1879. 


M. Kosiaki Epureanu, deşi făcând parte din minoritate, anunţă că va 
colabora la modificarea Constituţiei, ca să nu lase această grea răspundere 
numai asupra unora. 

M. Kogilniceanu vorbeşte de origina fractiunei „libere şi independente” 
acuzând-o ca vinovată de art. 7 din Constituţie, dar în acelaş timp acuză 
si guvernul că vrea să rezolve singur această grea chestiune, nu prin man- 
datarii tuturor partidelor. 


MARTIE 1879 REVIZUIREA CONSTITUȚIEI 275 


I. C. Brătianu aminteşte că la Constitutiunea din 1866 au colaborat toate 
partidele politice. Arată că a făcut toate încercările spre a apropia parti- 
dele pentru această modificare, dar n'a întâlnit decât neîncredere. Invită 
pe senatori să se unească pe tărâmul naţional şi să înlăture această criză 
periculoasă. 


I. C. Brătianu: D-lor, onor. d. M. Kostaki a zis că în 
răspunsul ce am făcut la cea dintâi cuvântare a d-lui în 
privinţa declaratiunii de revizuire a Constituţiei i-ași fi 
făcut imputări. Departe de mine ideea de a face onor. d. 
M. Kostaki imputări. Nu eu, după o lungă experienţă, voi 
veni a face imputări unui om de Stat ca onor. d. M. Ko- 
staki. N'am făcut decât reflectiuni asupra ziselor d-lui. 

Tot astfel nu-i fac o imputare nici azi, ci, făcând apel 
la memoria d-sale, îi amintesc că eu n'am zis si nu l-am 
acuzat că tot ce ar fi restrictiv şi reactionar în Constitu- 
tiunea dela 1866 este opera d-lui; nu am zis aceasta, ci 
am zis despre întreaga operă că, dacă nu-i este d-sa făptui- 
torul, îi este cel putin nașul. Făcând reflectiunea aceasta, 
m'am mirat ca d-sa să vină să o sfâşie în modul cum a 
sfâșiat-o. 

Ai zis, d-le Manolaki Kostaki, că a fost Constitutiunea o 
operă de adoptiune. 

Ei, d-lor, ştiţi că adoptiunile mai cu osebire trebue să 
se facă în toată libertatea, căci numai după o afecțiune ma- 
tură pusă la toate probele adoptă cineva un copil care nu 
este al său. 

Prin urmare, cu atât mai mult merită Constitutiunea toată 
simpatia şi tot sprijinul d-lui Manolaki Kostaki. 

Proiectul de Constitutiune din 1866, despre care d. Ko- 
staki a zis că era un ce monstruos, nu era numai al par- 
tidului liberal. D-sa a citat numele ce figurează sub Con- 
stitutiunea promulgată, dar nu ne-a arătat cine era subscris 
în proiectul primitiv. 

In căimăcămie era atunci d. Lascar Catargiu; în minister 
erau : Principele Dimitrie Ghica, d. loan Ghica, d. Petru 
Mavrogheni, d. Dimitrie Sturdza. d. C. A. Rosetti şi eu. 
Numai doi eram curaţi liberali, roşii cum îi numiţi d-v. Prin 


276 ION C. BRĂTIANU ACTE SI CUVÂNTĂRI VOL, 1V 


urmare, dacă ziceti că proiectul de Constitutiune era monstruos, 
nu trebue să aruncaţi acest cuvânt numai asupra partidului 
liberal, ci trebue să ziceti c'a fost o eroare a tuturor par- 
tidelor, şi noi am venit pe urmă de am îndreptat-o. 

Numai opera mea nu era acel proiect : nici nu eram în ţară 
când s'a făcut ; iar îndreptările le-am făcut cu toţii împreună, 
lucrând întru aceasta cu tot atâta căldură ca si onor. d. 
M. Kostaki. 

Asa dar nici proiectul, nici Constitutiunea astfel cum o 
avem azi, nu este opera unui singur partid, chiar d-v. aţi 
afirmat aceasta aci; vă întreb dar cum veniţi azi si spuneţi 
naţiunii si Europei întregi că avem aci o Costitutiune ce 
nu e bună de nimic? 

Onor. d. Manolaki Kostaki a zis: ne-am unit cu toţii și 
am răsturnat pe Principele Cuza, fiindcă totul mergea rău 
si finanţe si justiția si administratiunea, în fine totul. După 
aceasta, cu toții împreună ne-am dat o Constitutiune. 

Care au fost însă efectele Constitutiunii, zice onor. d. Ma- 
nolaki Kostaki? Efectul a fost că datoria publică a devenit 
înspăimântătoare | 

Intr'adevăr, d-lor, ne-am unit atunci toate partidele ce 
nu sprijiniau regimul Principelui Cuza, şi ne-am sculat în 
contra acelora cari susțineau acel regim, pentru că-l găseam 
nechibzuit în socotelile sale şi că nu ne asigura în afară 
viitorul. Detronând atunci pe Principele Cuza, am apelat la 
țară si ne-am dat o Constitutiune. Nu mai era chestiune de 
partid atunci; ne dedese la toţi cuțitul de os si ziceam: 
mai înaite de toate să restabilim libertatea si să ne asigu- 
răm că Statul român nu va fi sacrificat vreunei Puteri străine. 

Simţământul de conservare ne-a silit să ne dăm toți mâna ; 
nu a fost atunci o coaliţie, o împerechere între şefii de par- 
tide, ci un simțământ al ţării întregi, cel putin al ţării care 
putea să vorbească, un simtämânt general care se impunea. 
Dovadă că nu a fost o coalitiune este că după restaurare nu 
am chemat cu noi și pe partidul cuzist; nu numai că l-am 
lăsat la o parte, după cum ne-a adus aminte onor. d. Ko- 
gălniceanu, dar l'am dat chiar afară din Cameră. 


MARTIE 1879 REVIZUIREA CONSTITUTIEI 277 


M. Kogălniceanu : Cer cuvântul. 

I. C. Brătianu: Eu m'am plâns cu amar, d-lor, contra 
teoriilor emise de onor. d-nii cari au susținut declaraţia 
motivată de revizuirea Constituţiei şi de atacurile pe care 
le făcea onor. d. Manolaki Kostaki în contra institutiunilor 
noastre constituţionale. Mi-am zis : cum ne arătăm noi Eu- 
ropei, care-și are ochii atintiti asupra noastră? 

Mi-a părut rău că în şedinţa de ieri s'a zis că în România 
alegerile nu pot fi libere. Dacă alegerile nu pot fi libere, 
atunci totul este o fantasmagorie; nu există decât voinţa 
unui om, căruia împrejurările îi dau puterea în mână. O 
țară care se înfățișează în asemenea condițiuni înaintea Eu- 
ropei, vă rog să spuneţi ce încredere și ce consideratiune 
mai poate avea? Păcat ca s'a vărsat atâta sânge pe câm- 
piile Bulgariei, dacă venim noi acum a ne înjosi până acolo, 
încât să arătăm că societatea noastră este într'o stare atât 
de deplorabilă. (Aplauze prelungite). 

Dacă mă veți mai aplauda, nu voi mai urma să vorbesc, 
căci sunt oameni pe care i-am auzit zicând că am adus po- 
litia ca să mă aplaude; eu la rândul meu voi zice că omul 
judecă pe ceilalți după sineşi; că vorbesc de aceia cari 
wau acuzat că ași fi fost capabil de o asemenea manoperä 
şi care cred că publicul român ar fi atât de jos căzut, încât 
să se preteze la o asemenea manoperă. 

D-lor, sunt nevoit a protesta în contra cuvintelor umili- 
toare pentru ţară ce s'au rostit în această desbatere ; aceasta 
nu 0 fac pentru poporul român, fiindcă este istoria contim- 
porană care vă arată faptele; protestez în contra acelor cu- 
vinte, pentru că ele ar putea să aibă efect asupra Europei, 
asupra Puterilor dela care astăzi încă atârnă pozitiunea po- 
litică a României. 

S'a zis că alegeri libere nu se fac în România ; şi în acelaş 
timp s'a amintit că onor. d. Manolaki Kostaki a făcut ale- 
geri libere si că pe urmă Camera aleasă sub guvernul d-sale 
l-a dat jos. 

Manolaki Kosiaki: Eu nu am zis; d. Strat a amintit 
despre alegerile făcute de d. Ioan Ghica. 


278 ION C. BRĂTIANU ACTE ȘI CUVÂNTĂRI VOL, IV 


I. C. Brătianu: D. Strat a făcut amintire despre alege- 
rile d-lui Ghica, eu fac amintire despre alegerile d-lui Mano- 
laki Kostaki, căruia i s'a dat un vot de neîncredere de către 
chiar Camerile alese de d-sa. 

Dar, d-lor, după cum a spus onor. d. Voinov, Camera 
de azi nu este oare opera d-lui Manolaki Kostaki? (Aplauze, 
întreruperi). 

Dacă în România nu se fac alegeri decât de guvern, Ca- 
mera de azi nu este aleasă decât de d. M. Kostaki; nu 
puteţi să esiti de aci! (Aprobări, aplauze). 

Dovadă că nu e astfel cum s'a zis, este însuși onor. Senat, 
ales în timpul ministerului meu; vedeți că în acest Senat 
nu suntem noi miniştrii totdeauna pe trandafiri, căci s'au 
ales onor. d-niiM. Kostaki, D. Ghica, Boerescu, Carp, Drossu, 
Cantacuzino, Strat. Dacă eu m'am amestecat în alegeri, să 
vie unul din d-lor să o spună. 

Dacă ar fi adevărat că alegătorii ridică mâna numai după 
cum li se face din sprinceanä de guvern, ar mai fi venit d-lor 
în Senat? Aceasta e o dovadă că alegătorii au o voință 
a lor. 

Onor d. Strat zicea : cum se poate ca într'o țară consti- 
tutionalä președintele consiliului să nu mai poată fi ales după 
ce a căzut dela putere? 

S'a înşelat d. Strat, căci si d. Lascăr Catargiu a fost ales 
după ce a căzut dela putere și și-a dat demisiunea, și eu 
am fost ales, şi toți am fost aleși, afară de atunci când s'au 
spart urnele si s'au pus baionetele în contra alegătorilor. 

Dacă vreţi să ziceti că alegătorii nu pot să reziste pâ- 
telor, baionetelor și temnitelor, atunci nu pot să reziste nici 
în Franţa, nici în Germania, nici în Italia, nici nicäiri; ori 
unde s'a întrebuințat o presiune puternică, guvernul tot- 
deauna a reușit, pentru câtva timp. 

D-lor, s'au făcut alegeri sub d. Iepureanu și partida li- 
berală a venit în majoritate în Cameră. Alegătorii au avut. 
dar predilectiune pentru partida liberală. Poate că se înse- 
lau; rămâne să le dovediti d-v. că nu suntem capabili, că 
nu suntem onesti este însă constatat că totdeauna când 


MARTIE 1879 REVIZUIREA CONSTITUŢIEI 279 


nu s’a făcut o presiune puternică în alegeri, partida liberalä 
a dobândit majoritatea. 

In ceeace privește justiţia, fac apel la conștiința d-lui Ma- 
nolaki Kostaki să spună dacă în timpurile trecute, în tim- 
purile Principelui Guza și chiar la începutul regimului de 
astăzi, era atâta independență în magistratură cât este astăzi ? 
Dacă conștiința d-voastră este turburată de pasiunile mo- 
mentului, ţara nu poate să se înșele în această privire. 

Dacă a fost un timp când justiția era pusă în serviciul 
administraţiei, acum poate că este un exces contrariu, este 
o reacțiune în sens opus. Sunt astăzi procurori și judecători 
de instrucțiune, vedeţi chiar agenţi direcți ai ministrului, 
cari de multe ori dau mandate de aducere nu numai în contra 
subprefectilor, dar chiar în contra prefectilor, fără să consulte 
măcar pe ministrul lor. 

Eu, d-lor, aşi dori să pot face o comparatiune, dacă în 
Statele vecine cu noi este mai multă independenţă în magi- 
stratură decât la noi, şi chiar pot zice mai multă știință. 

Cât despre administratiune, d-lor, nu vă mai înțeleg : aci 
ziceti că nu este administratiune, aci ziceti că este arbitrar. 
Apoi, d-lor, dacă în Moldova au fost vreodată consultate numaj 
interesele populaţiunii, e de bună seamă de trei ani încoace. 

Si întru aceasta a fost o reacțiune : sunt județe unde s'au 
schimbat în trei ani de zile câte patru-cinci prefecti, în do- 
rinta de a se da satisfactiune populatiunii si reprezentanților 
ei. Ça să vedeţi cât de arbitrar este guvernul de azi, să iau 
de exemplu, pe prefectul de Tutova, care cred că este amicul 
d-lui Manolaki Kostaki; puteți să mergeţi să vă adresati 
dela acesta până la cel mai de pe urmă şi să-i întrebaţi 
ce instrucțiuni si ce limbagiu le-am ţinut totdeauna? 
Puteţi să-i întrebaţi dacă nu le-am cerut să nu se ocupe de 
altceva decât să facă bună administratiune, fără să păr- 
tinească pe oameni după culoarea lor; ca principiu, se înţe- 
lege, să reprezinte principiile liberale, dar ca administratiune 
să nu aibă nici o preferință. 

Ati vorbit de finanţele ţării! Apoi, onor. d. Manolaki 
Kostaki, care este financiar, de ce n'a cerut dela ministerul 


280 ION C, BRĂTIANU ACTE SI CUVÂNTĂRI VOL. IV 


de finanţe să vadă câte sute de milioane s'au plătit dela 
1866 până azi? 

Manolaki Kostaki : Contribuabilii au plătit. 

I. C. Brătianu: Ei! d-lor, numai când s'a ales Louis Na- 
poleon Bonaparte președinte al Republicei, erau niște col- 
turele abandonate ale Franţei unde se propaga că vine prin- 
cipele Louis Napoleon cu o comoară pe care i-a lăsat-o un- 
chiul său, marele Napoleon, și că are să desființeze toate im- 
pozitele. Onor. d. M. Kostaki zice că au plătit contribuabilii, 
dar cine era să plătescă : d-lui ca președinte al consiliului, sau 
eu?.. Noi nu ne putem plăti nici datoriile noastre ! (Râsete). 

D-lor, numai din împrumuturi am plătit până acum 240 
milioane ; nu le-a plătit nici d. Manolaki Kostaki, nici d. 
Strat, nici eu, ţara le-a plătit. Europa nu se interesează nici 
de mine, nici chiar de persoane mai însemnate de aci, dar 
se interesează de achitarea creditorilor noștri în străină- 
tate. Din fondul rural dela 1866 până azi, s'au plătit 170 
milioane; 427 milioane s'au plătit pentru drumurile de fier. 

Prin urmare, țara a plătit peste 800 milioane numerar 
numai pentru datoriile sale ; unele utile, cum sunt drumurile 
de fier, altele făcute pentru acoperirea cheltuelilor ordinare și 
care, cu toată condescendenta ce o am pentru d-voastră, tre- 
bue să spun că nu s'au făcut de noi, partidul liberal; nici îm- 
prumutul Stern, nici împrumutul Oppenheim, nici renta, nici 
împrumutul domenial nu s'au cheltuit de partidul liberal. 
In tot timpul Principelui Cuza, liberalii au fost două luni la 
putere. La 1867 și la 1868 am găsit efectele publice scăzute 
şi vă aduceţi aminte cât plătea Statul dobânzi la bonurile 
de tezaur si cât le-am lăsat. De atunci ati guvernat d-voastră 
si ati făcut cheltueli care au necesitat contractarea împru- 
mutului domenial si renta. 

Am reprodus, d-lor, aceste cifre la tribună, ca să se știe 
în afară că nu suntem o ţară care pompează capitalurile 
străine ce se evaporează aci; ca să se știe că străinii capitalisti 
n'au a găsi decât numai ruină după noi, cum s'a publicat 
mai deunăzi într'un jurnal francez, care negreșit avea notițe 
date din ţară. 


MARTIE 1879 REVIZUIREA CONSTITUȚIEI 281 


Manolaki Kostaki: Vor fi fost date de Baron Hann. 

I. C. Brătianu: Am citit acel articol în Le Soleil si credeam 
că este informat dintr'o altă sorginte decât aceea pe care o 
cunoaște d. M. Kostaki. 

M. Kostaki: Intrebati pe Baron Hann. 

I. C. Brătianu: Astăzi toate datoriile le plătim prin anui- 
täti. Si în curând, dacă vom fi cu minte şi nu vom mai 
face împrumuturi pentru cheltuelile ordinare, dacă nu vor 
veni guverne care să fie risipitoare, datoriile acelea care s'au 
contractat pentru cheltueli ordinare vor fi cu totul plătite 
si ţara usuratä. Iată, d-lor, ce a adus țării regimul dela 
1866, cu toate că el nu s'a exercitat în totdeauna în modul 
cel mai sincer, 

D-lor, îmi pare rău că d. Boerescu n'a venit să citească 
d-sa propunerea d-voastră. Să nu vă miraţi dacă ea a răspândit 
grija şi neîncrederea, provocând chiar niște răspunsuri vio- 
lente. Amintiti-vä că onor. d. M. Kostaki, când a cerut cu- 
vântul, la prima citire, a început prin a face procesul gu- 
vernului si prin urmare al partidului liberal și a zis : — îmi 
aduc aminte chiar cuvintele — ati aruncat doi stâlpi pe 
care să întemeiaţi noul Stat român; cel dintâi este Ba- 
sarabia; pentru cel de al doilea aţi săpat numai groapa 
unde o să ziditi stâlpul, care este art. 7, chestiunea 
Israelitilor. 

Afară de aceasta, la cea dintâi citire, ca si la cea de a 
doua, onor. d. M. Kostaki a făcut în acelaș timp şi procesul 
Constitutiunii si nu s'a împăcat decât numai cu un guvern 
compus din toate partidele, adică cu un guvern de coalitiune. 

Apoi chiar d. M. Kostaki a zis că acel guvern nu poate fi 
posibil şi folositor decât în momente date, impuse de o si- 
tuatiune gravă, si că aceasta ar fi ceva cu totul tranzitoriu. 
Prin urmare, dacă d. M. Kostaki manifestă o astfel de osti- 
litate în contra întregii Constitutiuni și în contra stărilor 
de lucruri regulate, constituţionale, cerând un guvern de 
coalitiune, un guvern excepţional, de ce vă mirati că sunt 
oameni cari, unii îngrijaţi de bună credinţă, alții profitând 
cu abilitate de împrejurări, vin să zică : voiam să ne dati 


282 TON C. BRĂTIANU ACTE SI CUVÂNTĂRI VOL. IV 


asigurări că voiti libertatea alegerilor, că nu vreţi să faceţi 
țării o situatiune astfel încât la un moment dat să deveniți 
stăpâni si să modificati întreaga Constitutiune. 

M'am mirat foarte mult că onor. d. Boerescu, care a fost 
aşa de moderat şi a avut un raționament așa de strâns, a 
putut să presupună că ar putea Camera de revizuire, fiind 
compusă oricum veţi vrea, să modifice Constitutiunea si în 
alte articole decât articolul 7. 

Aşi fi înţeles pe onor. d. Kogălniceanu, dar pe onor. d. 
Boerescu nu-l înțeleg. Cceace pot să vă asigur pe toţi, este 
că şeful Statului, M. S. Domnitorul, niciodată nu va da mâna 
Sa la modificarea Constituţiei decât numai in termenii pres- 
criși de însăși Constitutiunea. (Aplauze prelungite). 

D-lor, trebue să mărturisim că, în timpurile grele prin care 
am trecut, dacă Constitutiunea stă în picioare, aceasta o 
datorim șefului Statului. (Aplauze). D-voastră ali lăsat să vă 
alunece cuvintele că, dacă în Camerele de revizuire ar veni un 
partid cu oarecare traditiuni, ar putea să facă revizuirea 
întrun mod norocit pentru ţară. 

Apoi, d-lor, sunt secole întregi între 1866 si 1879: dacă 
atunci sentimentul național putea să fie exploatat, astăzi din 
contra sentimentul naţional își găseşte o garanție în Tron 
si în Constitutiune si fiți fncredintati că ţara în orice ocaziune 
s'ar afla de acum înainte nu va putea să fie ametitä, orbită, 
încât să-și piardă chiar instinctul conservării. 

D-lor, s'a făcut aci istorie națională, s'a făcut apoi istorie 
constituţională ; în fine s'a făcut istoria și încriminarea par- 
tidelor şi pe urmă s'a făcut chiar istoria și încriminarea in- 
divizilor. Dacă ași intra pe acest tărâm, ar trebui să vor- 
besc cel putin atâtea ore cât au vorbit toți onor. d. senatori. 
Am fost nevoit să ating numai această chestiune, fiindcă 
nu voiam să rămână cineva nici în afară, nici înăuntru sub 
impresiunea unor cuvinte ce s'au rostit în acest onor. Senat 
şi care ar fi putut să fie exploatate, mai cu osebire în 
străinătate, în detrimentul ţării. 

Acum viu la chestiune. De mai multe ori am fost de ideea 
să nu mai ţinem ședințe secrete, pentrucă sunt un {imp 


MARTIE 1879 REVIZUIREA CONSTITUTIEI 283 


pierdut în desert. In adevär, d-lor, toate apelurile la unire 
care s'au făcut aci în ședință publică în Senat le-am făcut 
eu în ședințele secrete, si cu atât mai multă durere cu cât 
eram în joc. V'am zis că chestiunea israelită este una din 
cele mai greu de deslegat, că nu se poate deslega nici cu 
sabia lui Alexandru-cel-Mare, nici cu un singur articol, nici 
cu o lege, nici chiar într'un singur an, ci că trebue timp 
mai mult ca să ajungem să-i dăm o solutiune, fără pericol 
pentru națiunea română. Şi am făcut apel la d-voastră, să uităm 
toate chestiile personale, toate interesele de partide, să nu 
ne aducem toţi aminte de alt decât că suntem chemaţi să 
asigurăm naționalitatea română, căci dacă vom pune odată 
în pericol existența noastră naţională, nimic nu ne mai poate 
da nici o siguranță. Am făcut acest apel întâi fiindcă sunt 
îngrijat, ca român, și apoi pentrucă apasă asupra mea răs- 
punderea unei situatiuni, care să nu-și facă nimeni iluziuni 
că nu poate deveni tot ce poate fi mai periculos pentru si- 
guranta Statului. 

Din nenorocire, n'am fost ascultat. Se vede că nu suntem 
pătrunși de greutatea situatiunii si nu căutăm să găsim 
mijlocul de a ne croi un drum și mijlocul de a da o solu- 
tiune chestiunii. 

Onor. d. Kogălniceanu zicea azi, la tribună, că eu n'am 
venit să spun înaintea naţiunii ceeace cuget a face în această 
chestiune. Voi spune aci ce am răspuns unui diplomat străin, 
care-mi zicea că o Putere oarecare se miră că noi guvernul 
nu spunem ce solutiune avem să dăm chestiunii israelite. 
I-am zis : răspunsul meu este că noi nu suntem atât de fe- 
riciti încât să avem un Principe de Bismarck, a cărui voinţă, 
susținută cu energie, să ajungă a deveni voința naţiunii în- 
tregi. In desert vă referiti la opiniunea unei singur om, căci 
de orice talie ar'fi un bărbat de Stat la noi, afară numai 
dacă nu va încinge sabia, nu va putea a se menţine îndată 
ce va arăta veleitäti de a-şi impune voinţa. 

D-lor, de ce noi toţi, ori de câte ori ne-am întrunit, nu 
am venit ca nişte buni fraţi, pentru ca într'o asemenea criză 
să vedem ce este de făcut şi până unde avem să mergem. 


284 ION C. BRĂTIANU ACTE SI CUVÂNTĂRI VOL, IV 


Mi s'a făcut numai întrebarea care sunt ideile mele, pentru 
ca în urmă, răstălmăcindu-mi cuvintele, să poată să mă 
acuze de trădător. 

Nu, d-lor, nu este bine aceasta; trebue ca să venim cu 
toții cu durere de inimă a ne spune toate ideile, toate opi- 
niunile și apoi să ne oprim cu toţii la o rezolutiune si cu 
dinsa să venim în faţa Europei. 

Am zis totdeauna că chiar opiniunea care nu ar fi cea mai 
nemerită, dacă ar fi împărtăşită de toţi reprezentanţii cei 
mai autorizaţi din ţară, sunt încredinţat că Europa ar primi-o 
sau cel putin ar primi-o cu conditiunea ca îndreptările să se 
facă la timp si cu încetul. 

Eu am făcut asemenea încercări pe lângă multi din d-voastră, 
spre a ne înțelege între noi, dar am văzut că este cu ne- 
putință; după propunerile d-voastră, ar fi peste putință să 
ajungem la un guvern care să reprezinte toate partidele. 

Dacă chiar acum nu ne putem înţelege între noi, fiți în- 
credintati că în urmă neîntelegerea va fi și mai mare. 

La 1866 s'a putut stabili înţelegerea, fiindcă toată socie- 
tatea, sau cel putin inteligenţa care rationa, voia toată acelaș 
lucru, şi cine a stat la o parte a rămas la o parte. Astăzi 
nu este astfel. 

Cu toate acestea, la 1866, pericolul deși era mare, era însă 
trecător, pe când azi suntem în fața unui pericol care poate 
să compromită viitorul Românici. Astăzi dar nu simtiti 
d-voastră trebuinta să ziceti ceeace zicea eri onor. Principele 
Dim. Ghica, că la toate chestiunile cele mari am fost împreună ? 

Orice va zice cineva, Principele Dim. Ghika este şeful de 
fapt în ţara întreagă al partidului conservator, fiindcă atunci 
când intră în saloane, intră cu botforii cu care a trecut prin 
foc; D-sa ţine socoteală și chiar câte odată are oarecare 
slăbiciune pentru opiniunea publică, nu numai pentru opi- 
niunea saloanelor. Iată ce i-a dat totdeauna puterea și-i face 
pozitiunea ; este astfel nu numai pentrucă-i fiul lui Grigore 
Ghica-Vodă, ci fiindcă a ştiut în toate chestiunile cele mari 
să simtă cu națiunea întreagă și să lucreze împreună cu dânsa, 
Eu, d-lor, am spus la toţi cu care am avut onoare să vorbesc, 


MARTIE 1879 REVIZUIREA CONSTITUŢIEI 285 


fie amici, fie adversari politici, că este un mare pericol ca 
situatiunea să fie deslegată în străinătate si că trebue să 
fie deslegată în ţară si nu de o coalitiune, ci de națiunea 
întreagă. Să intrăm toţi în naţiune, să nu fim decât expre- 
siunea ei; numai așa ne vom putea da cu toţii mâna. 

In loc de aceasta s'au făcut încercări de apropiere în saloane, 
între patru ochi, nu sub impulsiunea unui sentiment general. 
S'a făcut o adevărată coalitiune, o a doua editiune a coa- 
litiunei dela Mazar-Pașa; onor. d. Iepureanu a avut fran- 
cheta s’o spuie curat. După aceasta, coalizatii au venit ca 
Romanul acela, strămoșul nostru la Cartagena, au tras un 
cerc de nisip împrejurul nostru și au zis: pace sau război? 
Şi fiindcă n'a putut să se facă pace în 24 ore, ne-au declarat 
războiul cel mai crâncen. D-lor au propus imediat si un 
vot de blam, au tras o poliţă care să aibă efectul său în 
viitor. Cine o să plătească? Aceasta este treaba d-lor, nu 
suntem în secretele d-lor. Negresit că speră că o să fie plă- 
tită de cineva, căci altfel oamenii serioşi ca d-lor nu trag 
polite. 

Mi-a părut rău numai că sunt multi cari au subscris mo- 
tiunea de blam, crezând că este cu totul altceva. Onor. d. 
Manolaki Kostaki este consecinte : ne declară război si, ne- 
putându-ne da un vot de blam direct, voeste să ne dea 
unul cu anticipare, care să aibă efectul său în viitor, prin 
cine și cum? Aceasta este treaba d-sale! Ei! d-le Mano- 
lakı Kostaki, spune-mi ce rezultat eșteptaţi d-v. dela acest 
vot de blam? 

Manolaki Kostaki: Ca să rămân în minoritate. 

I. C. Brătianu: D-voastră ati declarat în mod pozitiv că 
voiti să faceţi un minister de coalitiune și d. Kogălniceanu, 
un ilustru scriitor, care a subscris alături cu d-voastră mo- 
iunea, a zis din contra: „eu să fiu pentru ministere de 
coalitiune ! Apoi între d. Brătianu si mine este o deosebire 
mult mai mică decât între d. Iepureanu si mine, și tot nu 
am putut merge împreună până la sfârșit”. 

Ei bine, dacă aceasta este adevărat, acum când acţiunea 
trebue să fie mai prudentă și condusă cu mai multă unitate 


286 ION C. BRĂTIANU ACTE SI CUVÂNTĂRI VOL, IV 


în faţa împrejurărilor prin care avem să trecem, ce spec- 
tacol am da Europei şi cum am rezista acelor cari vor să 
pătrundă în rărunchii României, dacă vor vedea că chiar 
în minister este desbinare ! Unul va trage mai mult la dreapta, 
altul la stânga, unul spre nord, altul spre răsărit, altul spre 
apus. (Aplauze). 

Și onor. d. Manolaki Kostaki zice: dacă nu se va face 
un asemenea minister, mă desbrac de orice responsabilitate, 
prin urmare facem răspunzător pe guvernul de azi de orice 
se va întâmpla, si rămânem într'o pozitiune francă. 

Ei! şi pe urmă? care este rezultatul? nu mai aveţi nici 
o responsabilitate ? 

Dar dacă ţara va fi sfâșiată, dacă veți avea încă odată 
o invaziune în România, ce? o să fiți împăcaţi că nu aveţi 
răspunderea în acele fapte? Așa gândiţi d-voastră că asi- 
gurati viitorul acestei țări si interesele economice si sociale 
ale României? 

D-lor, eu am făcut apella d-voastră în toate ședințele se- 
crete, și în comitete, și pretutindinea, zicându-vă: să ne 
punem cu toţii pe tărâmul naţional, să căutăm cu toţii cu 
lealitate, cu devotament, să găsim mijlocul prin care să 
trecem această criză periculoasă. 

N'am reușit. Am căutat în particular, individualmente, să 
pot aduce o apropiere, n'am reușit în nici o parte. N'am în- 
tâmpinat decât numai pretentiuni, neîncrederi. Nu înţeleg : 
nici când primejdia este din afară, nici atunci nu puteţi să 
uitaţi urile dintre d-voastră și să vă dati mâna si să vă în- 
credeţi unul într'altul? (Aplauze). 

Eu nu voi răspunde onor. d-lui Manolaki Kostaki la modul 
cum a pus chestiunea. Dacă nu se poate ca Dumnezeu să 
se scoboare între noi si să ne însuflețească de acelaş sim- 
ţământ, atunci onor. d. M. Kostaki să ia puterea și să fie 
încredinţat că-l voi servi ca cel mai devotat soldat, dacă 
va merge pe tărâmul intereselor naţionale, în deslegarea 
chestiunilor ce ne preocupă. 

Dar veniţi singuri, căci împreună avem să ne certäm. Veniţi 
singuri la putere şi noi să fim taxati de trădători, dacă nu 


MARTIE 1879 PENSIUNILE DIN MOLDOVA 287 


vä vom da concursul nostru franc si leal, însä nu vä vom 
tolera să vă atingeti decât numai de art. 7. 

Şi art. 7 cu toţii împreună vom chibzui cum trebue să-l 
deslegăm. (Aplauze). 

Voci: Inchiderea discutiunei. 


Se pune la vot închiderea discuţiei şi se primeşte. Declaraţia majorităţii, 
nemotivată, este votată de Senat. 


(Mon. Of., 1879, p. 1824, col. 3; p. 1825, col. 1—3; p. 1826, col. 1—3; 
p. 1827, col. 1—3). 


148. 


Reversibilitatea pensiunilor la văduvele şi orfanii din Moldova. 


Camera, 12 Martie 1879. 


Proiectul de lege, amendat de Senat, e adus din nou în faţă Camerei. 

Dintre oratori, colonelul Leca se declară împotriva amendamentului adoptat 
de Senat. 

I. C. Brătianu susţine legea şi cere Camerei să nu ia în seamă petiția adre- 
sută Senatului de 29 pensionari, căci e numai o bombă contra sa. 


I. C. Brătianu: D-lor, oricine știe cum merg lucrurile 
în ţara noastră foarte lesne-și poate da socoteală de peti- 
fiunea aceea despre care ne-a vorbit onor. d. colonel Leca. 
Eu eram în Senat când s'a făcut vorba despre acea peti- 
tiune, care nu era decât o bombă contra mea, fiindcă în- 
ir'însa nu se vorbeşte, de sus până jos, decât de d-nul prim- 
ministru. Ştiţi că ne apropiem de momentul noilor alegeri 
şi negreșit opozitiunea caută să tragă profit din orice ocaziune, 
astfel că şi petitiunea accea a putut deveni o armă contra 
guvernului. 

Dacă dar opozitiunea-si îndeplinește misiunea sa așa 
precum înţelege, apoi ar fi bine ca noi să cădem în cursele 
ce ea ne întinde? 

Dacă am respinge acest articol, atunci nu vă gândiţi că 
are să se zică pe toate drumurile că am căutat să lovim 


288 ION C, BRĂTIANU ACTE ŞI CUVÂNTĂRI VOL. IV 


în pensionari și că am făcut ca pensiunile să fie reduse mai 
mult decât pe jumătate? 

Apoi, lucru curios este că chiar unii din onor. membrii 
din comisiunea bugetară, cari au putut să se ducă foarte 
lesne la Comitetul pensiunilor şi să vadă adevărata stare a 
acelei Case, vin şi zic că Statul trebue să dea peste 600.000 
franci, şi dacă nu-i dă, atunci această sumă se va reţine dela 
pensionari. Apoi când se va spune aceasta pensionarilor 
cari trăesc în judeţe că am votat această lege si că au să 
vină droaie de pensionari noi peste dânșii şi altele, nu e mai 
bine ca pentru o sumă de 20.000 sau de 30.000 franci să nu 
mai aruncăm spaimă în pensionari, cari, precum ştiţi, scomp- 
tează cei mai multi pensiunea lor la cămătari, si aceştia vor 
căuta să profite de acest sgomot spre a trage un profit şi 
mai mare din spinarea pensionarilor ? 

Prin urmare, d-lor, nu vă uitaţi la acea petitiune, nici la 
diferitele articole ce se scriu prin jurnale și prin care se atacă 
şi guvernul şi Camera și Senatul. 

Colonel Leca: Nu s'a văzut niciodată în Cameră vr'o pe- 
titiune contra Senatului. Petitiunea aceasta s'a primit de 
Senat, pentru că în Senat sunt mai multi pensionari. 

I. C. Brătianu: Dar nu este vorba numai de cazul acesta 
al pensionarilor, ci si de o mulțime de alte chestiuni, pe 
care opozitiunea caută a le exploata. 

Prin urmare, zic că pentru aceasta Camera n'ar fi bine 
ca să respingă această lege, pentru că ar comite cea mai 
gravă gresalä politică şi ar da o armă în mâna adversarilor 
ei, care nu caută decât să lovescă în partidul care azi e în 
majoritate aci. 

Eu am fost acela care am fost mai tare lovit şi cu toate 
acestea, în interesul Statului Român şi făcând abstractiune 
de orice lovitură mi se dă, vă rog să binevoiti a vota legea. 

Voci : Inchiderea discuţiei. 


Se pune la vot închiderea discuţiei şi se primeşte. Adunarea admite proiectul 
de lege. 


(Mon. Of., 1879, p. 1718, col. 3; p. 1719, col. 1). 


MARTIE 1879 CONVENTIE FEROVIARĂ 289 


149. 
Convenţie de cale feratä cu Austro-Ungaria. 


Camera, 14 Martie 1879. 


E vorba de modificarea unor clauze ale conventiunii din 31 Mai 1874 
dintre România si Austro-Ungaria. 

G. Vernescu critică proiectul şi-l găseşte inoportun. 

Leon Eraclide cere reciprocitate de avantagii pentru punctul Iţcani. 

I. C. Brătianu arată că se va înființa o gară la Predeal care să satisfacă 
toate cerinţele raporturilor cu Austro-Ungaria. Vechea conventiune n'a putut 
fi executată. Convenţia de faţă deschide imediat punctul Vârciorova. 


I. C. Brătianu: D-lor, fntelegeam cuvintele d-lui Eraclide, 
dacă azi d. ministru al lucrărilor publice se prezenta cu o 
conventiune pentru facerea unei gări la punctul Iţcani. Dar 
la Predeal are să se facă o gară internațională, care să fie 
si pentru vamă şi pentru toate. Acum este numai pentru 
călători și pentru revizuirea bagajelor. Şi cine dintre d-voastră 
a călătorit, si d. Vernescu a călătorit mai mult decât noi, 
fiindcă are norocirea de a fi bogat, ştie care este personalul 
necesar pentru revizuirea bagajelor şi pentru vizarea pas- 
poartelor. Acest personal se compune numai din 4 sau 5 
oameni, pe când pentru serviciul vamal se cere un personal 
foarte numeros ; trebuesc santinele, trebuesc magazii, trebue 
în fine un local mare și acestea necesiteazä cheltueli însem- 
nate. 

Prin urmare, avem nevoia să cerem concesionarilor să ne 
facă alte lucrări la Predeal, decât acele ce erau să le facă 
la gara Ițcani. 

Leon Eraclide : Cât va costa? 

I. C. Brătianu: Nu vă pot afirma cifra. La Ițcani se va 
regula în urmă cu Austria. 

Leon Eraclide : Imi e teamă că nu va mai voi, după ce 
vom da această convențiune. 

I. C. Brătianu : D-lor, fac declaratiunea că această con- 
ventiune încheiată azi cu guvernul austro-ungar vă arată 


19 


290 ION C. BRĂTIANU ACTE SI CUVÂNTĂRI VOL. IV 


tot ce am putut face mai bine. Noi aveam o conventiune 
care ne obliga să sfârsim linia la un termen dat și nu numai 
după ce a venit forța majoră, pe care o cunoașteţi, noi am 
fost în defect, dar am fost în defect și înainte de a începe 
războiul. Nu a fost întârziere numai din cauza războiului, 
ci şi din cauză că această concesiune a fost dată în condi- 
tiuni nenorocite. Acum, când avem această nouă conven- 
tiune, o pot spune aceasta. Este lesne d-lui Vernescu să 
zică să aibă răspunderea guvernul dacă linia nu va fi 
terminată la timp ; dar colegul meu dela externe v'a arătat 
că această răspundere nu o putem lua nici noi, nici nimeni 
altul, care ar fi în locul nostru.. (Nu se aude). 

Noi, d-lor, trebue să facem tot ca să încredințăm pe Au- 
stria că nu din reaua noastră voinţă linia nu s'a terminat. 
Trebue să-i probăm că facem tot ce ne e prin putinţă ca să 
ne ținem de angajamentul luat. Să dovedim guvernului un- 
gar că suntem de bună credinţă, și dovedindu-i aceasta nu 
va exige nici o desdăunare dela noi. Ei bine, întru aceasta 
am reușit și probă este că azi guvernul austro-ungar trage 
cu buretele peste tot trecutul. Prin urmare, convenţia de 
față este ceva ușurător pentru noi. 

Apoi, cată să spun aci, căci am spus-o și guvernului austro- 
ungar. Eu care sunt mai mic și mai slab, nu voi să fiu 
în o casă cu cel mai mare si mai puternic; astfel, am făcut 
să înţeleagă pe guvernul austro-ungar că nu putem să avem 
vama la un loc, căci aceasta ar da loc la conflicte zilnice 
între funcţionari, ceeace nu e de nici un folos, nici pentru 
Austria, nici pentru noi. 

Osebit de aceasta, la Predeal nici nu e loc să se facă 
o gară separată, cum este la Orşova; pozitiunea locului nu 
iartă. 

S'a criticat înfiinţarea mesageriilor. Dar unde s'au văzut 
două linii de drum de fier, care să nu fie legate printr'un 
serviciu de mesagerie? Apoi azi nu avem noi diligente care 
funcţionează între Ploesti si Braşov? 

Austria se angajează să deschidă linia Vârciorova îndată 
ce sa va vota de Adunare și ratifica conventiunea de faţă. 


MARTIE 1879 MONOPOLUL TUTUNULUI 291 


Sper că nici în Senat, nici în Cameră nu se va putea găsi 

un singur deputat care să ne ţină în loc. Poate să fie d. 

Vernescu singur și dacă această conventiune nu se va vota, 

atunci mai bine pentru d-sa, căci rămâne conventiunea d'intâi. 
Voci : La vot. 


Adunarea a admis proiectul de lege, 


(Mon. Of., 1879, p. 1793, col. 2—3; p. 1794, col. 1). 


150. 


Convenţie eu Regia monopolului tutunului. 


Camera, 14 şi 17 Martie 1879. 


Incă din şedinţa dela 14 Martie, I. C. Brătianu invitase Camera să ia în 
discuţie acest proiect, 


I. C. Brătianu: Rog pe onor. Cameră să hotărască 
să se ocupe mâine cu chestiunea monopolului, fiindcă încă 
de astă toamnă concesionarii au declarat că încetează cu 
plăţile în conditiunile de azi si dela Ianuarie trecut nu s'a 
mai plătit nici un ban. Pentru aceste rămășițe, concesionarii 
au încă depozite în magazii, dar dacă se va mai întârzia 
chestiunea, nu ne-am mai putea despăgubi. 

Prin urmare, vă rog să luaţi de urgenţă chestiunea pentru 
ca să nu suferim pagubă. 


(Mon. Of., 1879, p. 1798, col. 3), 


Combat proiectul mai ales P. Bunescu şi G. Vernescu. 
I. C. Brătianu crede că s'afăcut o critică nedreaptă proiectului de aceia 
cari nu l-au studiat îndeajuns. 


I. C. Brătianu: D-lor, mă mir auzind că se cere închiderea 
discuțiunii, când știți că eu am insistat să nu se închidă 
discutiunea, numai spre a se da cuvântul d-lui Vernescu, si 
acum, după ce a vorbit d-sa, numai decât cereti să se închidă 
discutiunea, fără ca şi eu să vorbesc ! 

I. Isvoranu : Inchiderea discutiunii. 


292 ION C. BRĂTIANU ACTE ȘI CUVÂNTĂRI VOL, IV 


I. C. Brătianu: Mă mir de d. Isvoranu că cere închiderea 
discutiunii. 

I. Isvoranu : Voi să vă fac un serviciu. 

I. C. Brătianu: Dacă nu era D. Isvoranu care să-mi facă 
servicii așa de binevoitoare, eu până acum eram pierdut. 

D-lor, onor. d. Vernescu a început prin a acuza pe colegul 
meu dela finanţe că pe nedrept impută adversarilor acestui 
proiect de lege că fac din aceasta o chestiune electorală și d-sa 
a protestat în contra acestei imputări. Insă, d-lor, colegul 
meu n'a zis că se face din aceasta o chestiune electorală, dar a 
zis ceeace am crezut și am zis cu toţii întotdeauna, ca nu 
chestiunile cele mari care vor face obiectul noilor alegeri să 
ne preocupe aşa de mult încât să ne distragă atentiunea de 
la alte chestiuni care, dacă nu sunt tocmai de aceeaș ordine, 
totuşi ele trebuesc să ne intereseze de aproape, fiindcă au o 
mare importanţă pentru finanţele ţării. Si în adevăr, d-lor, 
străinii cari ar fi asistat la desbaterile noastre actuale și nu 
ar fi cunoscut situatiunea în care sunt la noi spiritele în pre- 
ziua rezolvării unei chestiuni naționale așa de grave, și-ar 
fi făcut o cam ciudată idee despre moravurile noastre parla- 
mentare. 

Aţi văzut, d-lor, că nu numai d. Vernescu, care este din 
opozitiune si care din orice chestiune voiește a-și face o armă 
spre a ne ataca, fără însă de a-și da osteneala de a studia 
chestiunea, spre a se lumina pe d-sa mai întâi şi apoi pe acei 
pe cari voieşte a-i trage în partea ideilor d-sale; nu numai 
d. Vernescu, zic, dar chiar şi membrii din majoritate au com- 
bătut proiectul colegului meu fără ca să fi studiat chestiunea, 
fără ca să fi citit dosarele care de atâta timp li s'au pus la dis- 
pozitiune. Astfel dar am fost în drept a zice că situatiunea în 
care se ailă la noi spiritele, în vederea gravelor chestiuni ce 
avem la ordinea zilei, n'a permis să se studieze mai de aproape 
si pe îndelete o chestiune economică si financiară, care ar fi 
reclamat oarecare studii mai profunde decât acelea ce i-au 
consacrat d-nii deputaţi, cari au combătut până acum acest 
proiect de lege. Onor. d. Vernescu mărturiseşte singur că 
n'a deschis dosarele şi nu le-a constatat decât acum în urmă 


MARTIE 1979 MONOPOLUL TUTUNULUI 293 


si numai în treacăt. Dar oare numai raportul d-lui Buescu este 
si trebue să fie în discutiune ? Si nu era de datoria d-voastră 
să cereti toate elementele care vă puteau lumina si forma 
convictiunea ? Negresit, aceasta nu o atribui la toţi cei cari 
au vorbit, fiindcă nu toţi în această Cameră când vorbesc 
sunt pätrunsi de acelaş sentiment de care este d. Vernescu, 
organ al opoziţiunii. Cum? D. Vernescu când se găsește în 
faţa acestei chestiuni, care este la ordinea zilei nu de azi, 
ci de ani întregi, ca unul din cei mai eminenti oameni de Stat, 
nu știe d-sa că se cere de ani modificarea contractului, ame- 
nintându-ne că, dacă nu-l vom modifica, se va rezilia con- 
tractul? Dar dela 1867, unul din societari, care este membru 
al parlamentului englez, a insistat să se modifice contractul. 

Astăzi, d. Vernescu a venit şi a repetat ceeace au zis 
ieri alţii că nu se poate rezilia contractul. Vom discuta si 
vom vedea dacă se poate sau nu. 

D-lor, nu numai că nu s'a studiat chestiunea în secţiuni, 
afară de secțiunea d-lui Vernescu unde m'am dus eu și poate 
că am dat ocaziunea de a se studia mai serios, dar chiar dele- 
gatii studiat-au chestiunea ? Mai mult decât atâta, n'aţi che- 
mat nici chiar pe ministrul de finanţe în comitetul delegaților. 

Voci: Cum nu? 

Alle voci: Aşa este! 

G. Vernescu : Ai fost d-ta. 

I. C. Brătianu: Mă iertati, d. Sturza a venit la mine şi 
mi-a zis că-şi dă demisia, fiindcă s'au numit delegaţii fără 
ca să ştie nimic d-sa, și eu l-am potolit. 

Prin urmare, Camera ca și ţara întreagă este distrasă ; nu 
este în condițiuni să discute o chestiune economică... (mur- 
mure). 

Onor. deputaţi cari sunt din majoritate s'au pus pe ace- 
laşi tărâm cu d. Vernescu, care e din opozitiune, şi au atacat 
acest proiect de lege. D-l Vernescu l-a atacat cu forme cel 
putin, dar alţii au dat cu măciuca, şi dacă nu cu măciuca,: 
dar ne-au trântit leuca. D-lor s'au gândit la alegerile viitoare. 

D-lor, noi am combătut monopolul, am combătut conven- 
ţiunea comercială cu Austria. Am combătut aceste două 


294 ION C. BRĂTIANU ACTE SI CUVÂNTĂRI VOL. IV 


proiecte de legi din toate puterile noastre. Când însă ele au 
devenit legi, nu am avut decât a ne supune. Dar oare de 
când s'a înfiinţat monopolul, de când s'a încheiat conven- 
tiunea cu Austria, am pus sacul cu cenușe în cap si am zis: 
s'a sfârşit cu progresul nostru? Sau respectând aceste con- 
ventiuni, am îndreptat toată activitatea noastră să găsim 
alte mijloace cum să paliem aceste rele? Tutunul era în ţară 
o cultură foarte întinsă; aveam un export foarte însemnat 
si monopolul în orice Stat unde este înfiinţat a căutat să 
asigure agricultorilor de tutun toată consumatiunea tutunului 
care se cultivă. 

Prin urmare, noi nu mai putem exporta, fiindcă nu putem pro- 
duce tutunuri nici ca cele de la Havana, nici ca cele din Turcia. 

D-lor, de când suntem noi la putere, a venit societatea 
aceasta necontenit si a cerut modificarea concesiunii. Noi 
ne-am scuzat, zicându-le că suntem în condițiuni foarte grele 
şi totdeauna am căutat să-i înduplecăm să continue exploa- 
tarea, fără să ridice această chestiune, până ce vom fi în stare 
de a o trata într'un mod astfel încât să se dea satisfactiune 
si guvernului și ţării si regiei. 

Când a încetat războiul, au venit iarăși și ne-au spus că 
reziliază contractul, deși zice d. Vernescu că nu putea să se 
rezilieze. 

D-lor, când s'a dat întâi monopolul tutunului, s'a dat cu 
garanţii, s'a dat, după cum vi sa spus, Băncii de România 
și Băncii Franco-Ungare, și aceste bănci erau responsabile, 
și mai cu seamă Banca de România, care este în București, 
era cu totul la dispozitiunea noastră. Dar acești concesionari 
s'au schimbat în societate anonimă, fără să li se fi cerut ga- 
rantile care se cer unei societăţi anonime, adică cauţiune 
serioasă, temeinică ; aceasta nu s'a făcut. Noi cari credeam 
însă că aceste bănci sunt încă responsabile, le-am făcut chiar 
somatiune, dar ei au venit și ne-au spus că sunt cu totul 
scutiţi de orice responsabilitate, si atunci, căutând, am găsit 
în Ministerul lucrărilor publice, iar nu în Ministerul de finanţe, 
actul prin care monopolul se trece unei societăţi anonime și 
atunci am văzut că nu mai este nimic de făcut. 


MARTIE 1879 MONOPOLUL TUTUNULUI 295 


D-lor, ei au venit si au făcut declaratiune că încetează de 
a face plăți. Ei! ce voiti să facem? A trebuit să alergäm la 
această tranzactiune. 

Eu aşi fi înțeles ca d-voastră să criticati acest proiect, să 
ziceti că nu este bun, dar nu ca opozitiune să veniți să ne 
faceți o culpă pentru c'am adus acest proiect. 

D-lor, onor. D. Vernescu zice : nu puteți să reziliati; apoi, 
ce trebue să facem? 

G. Vernescu: Să faceți cum se face cu toți faliții... (nu 
se aude). 

I. C. Brătianu: Onor. d. Vernescu zice să facem ,,cum se 
face cu toții faliții”. Dar atunci onor. d. Vernescu ar fi venit 
cu măciuca si ar fi zis: cum? Monopolul tutunurilor, un 
venit de 9 miloane si care poate încă să dea 11 milioane, l-ați 
desființat sau l-ați pus în licitatiune? De sigur că ar fi zis 
că în această licitatiune suntem tovarăşi si noi, guvernul, 
sau cel putin favorizäm pe cineva. Apoi, dacă e vorba 
de lupi, lupi sunt pretutindeni şi nicăieri nu sunt mai 
multi decât în Rusia, unde am fost și noi si tot n'am fost 
mâncaţi. 

G. Vernescu: Câini buni să fie. 

I. C. Brătianu: Mi-aduc aminte că se zicea de multi că 
sunt ca și câinii cu cerul gurii negru şi pe urmă sa văzut 
că acele ceruri erau foarte albe. (Ilaritate). 

Cum zic, onor d. Vernescu ar fi venit să ne lovească și ne-ar 
fi zis: pe ce v'aţi întemeiat? Cum? Când concesionarii au 
zis că vor o învoială, concesiuni de o parte şi de alta, d-voastră 
le dati cu piciorul şi veniţi să desființaţi contractul, pentru 
ca să luaţi d-voastră regia? Sau: ati pus-o în licitatiune 
pentru ca s'o ia amicii d-voastră? Ar mai fi zis încă: de 
unde știți d-voastră, d-lor miniștri, că regia în mâna d-voastră 
va da tot atât cât dă această societate? Și tocmai d-ta, d-le 
Brătiene, care ai desființat monopolul înființat sub Cuza, 
nu ştii d-ta că abuzurile cele mari sunt la cumpărătoare? 
Cine te-a încredințat pe d-ta că prin regia ţinută de Stat 
nu se vor face abuzuri și de astădată cel puţin pe jumătate 
de ceeace s'au făcut sub regia străină, 


296 ION O. BRĂTIANU ACTE SI CUVÂNTĂRI VOL. IV 


D-lor, eu nu spun ce are să se întâmple; poate ca să reu- 
şească regia în mâna guvernului, poate să se facă o transfor- 
mare completă în societatea română, că adică atunci când vor 
veni la vânzarea tutunului si se vor adresa la producători, 
la arendasi, proprietari, deputaţi, alegătorii de deputaţi, 
agenţii guvernului vor rezista la toate acele influențe nefaste 
care ne-au costat milioane în diferite ocaziuni. Apoi socotiți 
d-voastră că o societate se poate transforma în 24 ore? 

Si apoi cine mă asigură pe mine că la licitatiune are să 
iasă preţul pe care-l dau acești concesionari 

D-lor, au venit doi la mine si mi-au zis: noi voim să fa- 
cem o societate si să dăm tot atât cât dau străinii. V'aţi făcut 
calculele, i-am întrebat ? Da, câștigăm 3 la sută. Mai întâi, 
d-lor, eu vă spun că nu prea mai cred în calculele făcute de 
întreprinzătorii noştri, fiindcă nu este un contract dat 
din partea Statului în care să nu vină şi să spună că păgubesc. 
De la 1859 și până azi, tot așa am văzut.. 

O voce: Străinii sunt mai buni? 

I. C. Brătianu: Nu zic eu aceasta, dar vreau să zic că ai 
noştri poate că păgubesc, deoarece toţi spun aceasta. Cât 
despre străini, d-lor, ei abuzează, fiindcă sunt mai tari. Ei 
bine, mi-au zis: depunem 5 milioane la Casa de depuneri. 
Am aşteptat și aştept, dar până acum nu s'a depus nici o 
pară ; au fost convorbiri, dar când a fost vorba la bani, nimeni 
n’a făcut nimic. A venit unul la mine și i-am zis: unde sunt 
acele promisiuni? — Apoi ne dai d-ta fägäduiala că putem 
reuşi ? — Aceasta nu este în obiceiurile mele, i-am răspuns. 
Apoi, d-lor, dacă făceam ceva, par'că văd pe d. Vernescu 
cum ar fi venit şi mi-ar îi zis: pentru ce nu te-ai adresat 
la parlament? Statul a păgubit și fiindcă ai făcut-o din 
capul d-tale, acum trebue să plăteşti. Apoi, d-lor, un ministru 
parlamentar nici nu poate face altfel decât consultând par- 
lamentul. Noi, d-lor, am venit la Cameră, şi am venit, credeţi 
d-voastră, cu proiectul concesionarilor ? Nu, am luptat trei luni 
întregi, ca să-i facem îndreptări în favoarea noastră și oricine 
a fost prin ministerul de finanţe ştie că nu avem nici o priză 
asupra concesionarilor. D-voastră ştiţi, d-lor, că şi conce- 


MARTIE 1879 MONOPOLUL TUTUNULUI 297 


siunea în vigoare are defecte şi noi am căutat pe câtam putut 
a face să dispară sau să se amelioreze acele defecte. Ştiţi că 
producătorii sunt cu totul la discretiunea concesionarilor, pre- 
cum şi consumatorii. Cu toate că la minister sunt probe de- 
puse, dar nu se ştie ce trebuie să facem, pentrucă nu se spune 
nimic despre care sunt drepturile comisarului guvernului față 
cu concesionarii regiei. Am căutat, d-lor, ca, pe lângă sigu- 
ranta care ne dă legea, să venim să asigurăm întâi că toată 
consumatia care se face de Români să nu se facă decât din 
calităţile care se pot produce în România, adică să nu se 
mai poată introduce tutun din străinătate, aşa că productiunea 
indigenă are să crească în proportiune cu consumatiunea. Chiar 
pe producători am căutat să-i scoatem de sub exploatarea 
intermediarilor, fiindcă până acum regia nu lua tutun de 
la producători, ci dela a doua mână. Se zicea adineaori de d. 
Vernescu că mai înainte era cultura răspândită în toată țara, 
şi eu i-am răspuns : pe hârtie, fiindcă regia da autorizare fără 
controlul guvernului; regia da autorizare pentru cultivarea 
tutunului şi n'o da decât în câteva judeţe și numai în favoarea 
intermediarilor. Ei, d-lor, în privința tuturor acestora, am 
luat dispozitiuni ca să fie garantati atât consumatorii, cât 
şi producătorii să fie asiguraţi că vor fi plătiţi cu preţul ho- 
tărît de Comisiune și că nu vor fi şicanaţi nici la cântărit, nici 
la predat, căci toate acestea se vor face împreună cu guvernul. 
Şi aceasta trebue să o, facem noi nu numai când se va desființa 
regia, dar chiar azi, când regia există şi când pozitiunea pro- 
ducătorului este din cele mai grele. 

Onor. d. Vernescu a zis că noi dăruim 23 milioane acestei 
societăţi. D-sale îi este permis să zică aceasta, ca unul ce este 
capul opozitiunii. Ce să zic însă când văd că aceasta se afirmă 
de multi din onor. d-ni din majoritate? Ei bine, d-lor, nu 
este exact că noi dăruim 23 milioane acestei societăţi. Noi 
am făcut o conventiune că, după ce ni se vor plăti 8% mi- 
lioane arendă și dacă încasările vor trece peste 18 milioane, 
atunci să intre si Statul la parte; căci, întelegeti d-voastră că 
dacă o societatea păgubeşte, ea nu mai are interes, şi atunci 
nu poţi s'o mai ţii; un om dacă pägubeste, îți plăteşte un an, 


298 ION C. BRĂTIANU ACTE ŞI CUVÂNTĂRI VOL. IV 


doi, și apoi încetează ca să-ți mai plătească. Asa este si cu 
această societate, mai ales astăzi, când nu ai garanţie decât 
vreo 300.000 lei. 

G. Vernescu: Apoi tutunurile nu sunt o garantie? 

I. C. Brătianu: In magazii poate să aibă câteva ocale... 

G. Vernescu: Trebuie să priveghezi d-ta ca să aibă conform 
concesiunii. 

I. C. Brătianu: Nu spune aceasta concesiunea, pe când 
legea cea nouă o spune. Așa dar, să nu ni se spună că dăruim 23 
milioane ; noi din contră am convenit ca, din ceeace se va 
scoate peste 18 milioane, să aibă a lua Statul 45 la sută, si 
aceasta este evident că va aduce un câștig Statului, pentru 
cuvântul că încasările vor crește, căci deja în anul din urmă 
au crescut, și dacă se vor lua măsuri în privința contrabandei 
si a culturei ilicite, venitul va crește, și aceasta nu pentrucă va 
crește gustul Românilor de a fuma, ci pentru că nu va mai fi 
contrabandă de tutun, pentrucă atunci guvernul, fiind și el 
părtaş, se înţelege că toți funcţionarii au să fie cu mai mare 
priveghere și se vor lua precautiuni ca, pe cât se va putea, 
să nu se mai întâmple contrabande; căci, după cum zicea 
d. P. Grädisteanu, contrabandistul fură nu numai pe fisc, 
ci pe ţara întreagă, deoarece acesta este un impozit și el trebue 
să iasă din buzunarele tuturor ; şi apoi pe tâlhar trebue să-l 
pedepsesti, iar nu să-l aperi. 

D-lor, noi credem cum că regia tutunurilor cu această 
lege are să dea mai mult de 18 milioane pe an si, prin urmare, 
avem cel mai mare interes ca să admitem acest proiect. Dacă 
însă d-voastră credeţi cum că n'are să dea această cifră, noi nu 
voim să surprindem pe nimeni și nu aveţi decât să decideti 
în cunostiintä de cauză, după cum credeţi d-voastră de cuviin- 
tä. Noi ne-am aflat în fața unor greutăţi faţă cu acești conce- 
sionari și am voit să ţinem această concesiune, făcând tot 
ce ne-a stat prin putință. Vă rog să vă duceti a lua informații 
de la minister în privinţa aceasta. Noi n'am putut să facem 
altfel decât să venim cu chestiunea la Cameră ; d-voastră vedeţi 
care este situatiunea, și ca nişte oameni cu vederi economice 
şi financiare, pe date pozitive, nu cu prejudecăţi, nu cu pro- 


MARTIE 1879 CONVENȚIE FEROVIARĂ 299 


misiuni, după cum v'a zis d. Grädisteanu, să decideti chestiunea, 
iar nu să faceți pe popor să creadă în aceea ce nu puteţi face. 
Noi ne-am împlinit datoria, ne-am adresat la d-voastră și la lu- 
minile d-voastră, neputând face altfel. D-voastră nu aveţi 
decât să faceţi după cum credeţi de cuviinţă. (Aplauze). Să 
studiati chestiunea cu profunditate și să vedeți mai ales 
dacă argumentele opozitiunii au vreo greutate contra ace- 
stui proiect; noi ne-am făcut datoria, rămâne acum ca 
d-voastră, cari cunoasteti chestiunea, să ne arätati ce tre- 
bue să facem. 


Adunarea a respins luarea în considerare a proiectului. 


(Mon. Of., 1879, p. 1961, col. 3; p. 1962, col.1—3; p. 1963, col. 1—3). 


151. 


Convenţie de cale ferată eu Austro-Ungaria. 
Senatul, 22 Martie 1879. 


M. Kogălniceanu combate proiectul, expunând pretenţiile exagerate ale 
guvernului unguresc, 


1I. C. Brătianu explică temerile acelui guvern şi avantagiile conventiunii. 


I. C. Brătianu: Imi pare rău că onor. d. Dimitrie Ghika 
nu a luat cuvântul mai înainte, ca să facă apel la onor. d-nii 
Kogălniceanu și Manolaki Kostaki, ca să nu discutăm o che- 
stiune care nu este la ordinea zilei. 

Acum sunt silit a vorbi și eu. Am înţeles foarte bine atât 
pe onor. d. Kogălniceanu, cât și întrebarea făcută de onor. 
d. Manolaki Kostaki. Onor. d. Kogălniceanu, ca să se opuie 
acestei convenţiuni, ar fi să se opuie în contra d-sale, căci 
ea este făcută pe când d-sa era ministru de externe; și apoi 
ar fi în contra tuturor intereselor noastre care sunt blesate 
prin nedeschiderea liniei Vârciorova. 

Inţeleg asemenea si tactica parlamentară a onor. d-lui M. 
Kostaki ; îi este permis a nu cunoaște chestiunea. 


300 10N C. BRĂTIANU ACTE SI CUVÂNTĂRI VOL, IV 


Cât pentru onor. d. Kogălniceanu care cunoaşte foarte 
bine chestiunea, mai mult decât noi toţi, și care prin cu- 
vintele d-sale a susținut-o, să-mi fie permis a-i zice că, 
oricând a fost vorba de apărarea drepturilor noastre natio- 
nale, și noi împreună cu d-sa niciodată n'am făcut defect. 

M. Kogălniceanu : Aşa este | 

I. C. Brătianu: Onor d. Kogălniceanu ştie care era în- 
grijirea guvernului maghiar. Guvernul maghiar ştia că mai 
cu deosebire partidul liberal se opusese din toate puterile 
sale a nu se vota linia Ploeşti-Predeal, o combătuse din 
toate puterile sale. Când dar guvernul liberal a venit la pu- 
tere, guvernul maghiar se înţelege că a fost îngrijit dacă acea 
linie va fi executată ; se îngrijea chiar dacă se va mai aplica 
si conventiunea comercială, adică se temea că noi o să o 
aplicăm peste câmp, că o să facem ca un rege italian care, 
după ce a căzut Napoleon I şi ela devenit iarăși rege al 
Piemontului, a crezut că poate să nu ţie socoteală de toate 
transformările sociale ce se făcuse. 

Astfel dar, d-lor, s'a crezut la Pesta că și noi nu o să 
ţinem socoteală de nici o lege, de nici o conventiune, pe care 
o combătusem ca opoziţiune. 

E adevărat, d-lor, că noi am conbätut din toate puterile 
noastre un proiect de conventiune, dar îndată ce ea a de- 
venit o lege, adică a fost primită de puterile Statului, atunci 
a trebuit să ne supunem ei ; și aşa trebue să se facă nu numai 
când este cineva la guvern, dar și când nu este. Decât Un- 
gurilor nu le-a eșit din minte ideea că noi nu ne vom ţine 
de conventiune. Ei înțelegeau bine că dacă linia Ploesti- 
Predeal nu s'a terminat, cauza a fost forța majoră; decât 
ziceau că noi nu voim să executăm linia Predeal si de aceea 
nu vor nici dânșii să facă nici o învoire cu noi pentru a pre- 
lungi termenul şi a ne scuti de daunele la care am fi fost 
poate expuși, dacă ar fi fost un proces între noi şi Ungaria. 
Căci orice ar zice d. Kogălniceanu, nu numai un Stat mic, 
dar nici un Stat mare nu voește să ajungă la un arbitragiu 
şi caută să-l evite cât se poate. Noi am făcut tot ce am putut 
împreună cu d. Kogălniceanu, care era ministru de externe, 


MARTIE 1879 CONVENTIE FEROVIARÀ 301 


ca să convingem pe Ungaria că voim din toată inima să 
executăm linia Predeal și de aceea am și făcut la începuto 
învoire cu Crawley, crezând că el o să poată sfârși linia 
si temându-ne că, dacă am rezilia contractul cu Crawley, are 
să se creadă în Ungaria că este o rea voință din partea 
noastră. Dar după ce s'a văzut că n'a putut Crawley să 
sfârșească contractul, noi n'am voit să executăm linia aceea 
în regie tot pentru acelaș cuvânt ca să nu se creadă la 
Pesta că guvernul nostru vrea să ţină linia în loc. De aceea 
am dat-o unui om care era foarte cunoscut în Ungaria, am 
dat-o d-lui Guilloux, ca în acest mod să dăm asigurări că 
nu avem intentiuni rele și că voim să ne ţinem de conven- 
tiunea ce avem cu dânsa. De ce, d-lor, s'a văzut că deși 
linia Vârciorova-Timisoara era terminată, totuși guvernul 
maghiar n'a voit a o lega cu linia noastră la Vârciorova? 
Care era teama lor? Ei ziceau mai întâi că linia Timişoara- 
Vârciorova a lui Staatsbahn este o linie mai favorabilă 
comerțului decât linia care vine pe la Predeal și credeau că, 
dacă se va deschide linia Vârciorova, Românii o să pună mai 
puţină stäruintä pentru a termina linia Ploesti-Predeal. 
Al doilea, linia Vârciorova fiind o linie mai favorabilă 
prin ea însăși, credeau că dacă o vom deschide mai întâi 
pe aceasta, tot comerțul se va obișnui pe dânsa și linia 
Predeal deschizându-se mai târziu, are să fie inferioară, de 
două ori, liniei Vârciorova. Apoi le-a mai intrat și o altă 
teamă : că Românii fiind în contra liniei Predeal, guvernul 
liberal deschizând linia Vârciorova, o să ruineze linia Pre- 
deal, fiindcă pe linia Vârciorova se vor aplica tarife foarte 
scăzute şi pe linia Predeal se vor aplica tarife urcate, rui- 
nând astfel linia Predeal! Pentru aceasta guvernul ungar 
cerea ca tarifele noastre să nu fie mai urcate decât tarifele 
maghiare; în aceasta ne-am opus cu toţii, zicând că nu 
putem supune tarifele noastre tarifelor ungare, și atunci s'au 
produs toate inconvenientele de care a vorbit d. Kogăl- 
niceanu. 

Noi, d-lor, le-am spus celor din Pesta ca să aibă încre- 
derea că nu suntem nici răi-voitori, nici absurzi până la ne- 


302 ION C. BRĂTIANU ACTE ŞI CUVÂNTĂRI VOL. IV 


bunie, ca noi să scoborim tarifele noastre pe linia Vârcio- 
rova şi să urcăm tarifele pe linia Predeal, căci nu numai 
am face o piedică comerţului în general, dar am face rău 
chiar producătorilor noştri de pe linia Predeal și atunci ei 
ar avea dreptul să ne zică : pentru ce ne trataţi ca pe niște 
fii desmoșteniţi ? Pentru ce acei cari transportă pe linia Vâr- 
ciorova să aibă tarife scăzute și noi cari suntem pe linia 
Predeal să avem tarife urcate? Prin urmare, le-am zis celor 
din Pesta : rău vă temeti, rău ne bänuiti; noi nu voim a 
face acea diferență de tarife pe cele 2 linii şi chiar dacă 
am voi, n'am putea ca noi să tratăm linia Predeal într'un 
mod mai desavantajos decât linia Vârciorova. Ei! ce a 
voit Ungaria? Zicea: să ne daţi aceasta în scris; pentru 
ce si cum? Nu în şedinţă publică se pot spune aceste lu- 
cruri. 

A venit azi d. lepureanu si ne-a zis : suntem siguri că această 
conventiune va fi îndată ratificată ? D-lor, ca să se ratifice 
o conventiune trebue să fie două voințe. Când s'o vota legea 
aceasta si s'o respinge cealaltă, relativă la tarifele de tranzit, 
eu nu promit de azi că Ungaria nu o să bănuiască că 
avem gânduri rele, pe care nu putem să le avem în realitate. 
De aceea eu nu văd în obiectiunile făcute decât chestiunea 
de opozitiune ; voiţi să faceți numai decât greutăţi guvernului 
și sunteţi în rolul d-voastră, cz opozitiune, decât zic că nu pot 
să știu dacă guvernul maghiar va ratifica această conven- 
tiune fără cealaltă. Dar ce o să se întâmple atunci? Se- 
natul votând astăzi această conventiune, nu se leagă întru 
nimic, nu se angajează ca să voteze și pe cealaltă con- 
ventiune ; lucrurile rămân în conditiunile în care erau mai 
înainte. Si va veni atunci d. Kogălniceanu si va regula 
mai bine | 

Voci: Inchiderea discuţiei. 


Se pune la vot închiderea discuţiei şi se primeşte. 
Legea este votată de Senat. 


(Mon. Of., 1879, p. 1956, col. 3: p. 1957, col. 1--2). 


MARTIE 1879 CONVENȚIE FEROVIARĂ 303 


Senatul, 23 Martie 1879. 


M. Kostaki-Epureanu combate proiectul de lege al convenției pe motiv 


că România ia asupră-şi îndatorirea de a modifica tarifele după cum vor 
interesele Ungariei. 


I. C. Brătianu spune că prin această convenţie s'au urmărit bunele relaţii 


cu Ungaria, iar în ce priveşte modificarea tarifelor române suntem liberi să 
le moditicăm. 


I. C. Brătianu: D-lor, onor. d. Manolaki Kostaki a de- 
clarat că nu e o chestiune politică în faţă, adică nu vine 
să combată conventiunea aceasta din punctul de vedere al 
opoziţiunii sistematice, cum a combătut până astăzi toate 
actele guvernului, și cel putin a avut francheţa să-mi spună 
aceasta, ci zice că e preocupat în cazul de față numai de 
interesele ţării. 

Să-mi permită si mie a-i spune că dacă ar fi aşa, ar trebui 
să fie convins d-sa de combaterea care o face. D-lui este, 
din contră, convins că noi avem dreptate și d-sa nu are. 
Onor. d. Manolaki Kostaki negreșit că e în rolul d-sale de 
a face opozitiune, dar dacă ar fi convins că este rea con- 
ventiunea, d-sa, om de Stat, învăţat, om cu inteligenţă su- 
perioară, cum ar putea să facă această gresalä, ca în loc să 
vină să discute conventiunea în ceeace ea conține, să pre- 
supuie un ce care nu există în conventiune. 

Manolaki Kostaki : Aide, de! 

I. C. Brătianu D-sa zice: aide, de! Ei bine, tocmai 
aşa: se bazează pe niște premize false. In adevăr, de ce e 
vorba? Ce combate d-sa? Zice: vă legaţi pe 7 ani să nu 
puteţi scădea sau adăoga tarifele. Apoi aceasta zice conven- 
tiunea? D-sa a avut vreme să citească unele articole, dar 
n'a citit tot proiectul, iată ce zice: 

Art. 1. Ministerul Princiar al României asigură pe linia 
Bucuresti-Ploesti-Predeal pentru märfurile încărcate în va- 
goane complete și transportate tranzit aceleași unităţi ta- 
rifare pe tona kilometrică, ca și acelea care s'ar găsi în vi- 
goare, la aceeas epocă, pe linia Bucuresti-Vârciorova, pentru 
serviciul de tranzit și pentru acelaș fel de mărfuri. 


804 ION C, BRĂTIANU ACTE ŞI CUVÂNTĂRI VOL, IV 


Art. 2. Ministerul Princiar mai declară că acordă pe linia 
Bucuresti-Ploesti-Predeal pentru mărfurile de tranzit aceleași 
avantagii ce ar fi acordate la aceeaş epocă sau prin cale de 
refactie, sau prin orice altă cale, pe linia Bucuresti-Vârcio- 
rova, pentru acelaş fel de mărfuri de tranzit în aceleaşi con- 
ditiuni de cantitate și de termen. 

Art. 3. Ministerul Regal al Ungariei declară din partea 
sa că acordă pe linia Kronstadt-Grosswardein, pentru măr- 
furile de tranzit venind din România şi încărcate în vagoane 
complete, aceleaşi avantagii de tarif, ce ar acorda la expor- 
tatie pe aceeas linie, la mărfurile de acelaș fel de provenienţă 
ungară. 

Prin urmare, ce e aici? Că linia Predeal, în ceeace priveşte 
tranzitul din Ungaria, să nu fie pusă în condițiuni mai desa- 
vantajoase decât linia Vârciorova; prin urmare, poate să 
se schimbe ori când tarifele. Dar ce nu se poate? Nu pot să 
se pună tarife mai mari pentru tranzit pe linia Predeal de 
cât pe linia Vârciorova. 

O voce: Tocmai aceasta este. 

I. C. Brătianu: Tot cea zis d. Manolaki Kostaki este că 
ne legăm pe 7 ani să nu putem modifica tarifele. Pe această 
premiză s'a bazat toată argumentarea d-sale. Apoi nu e așa. 
Conventiunea nu zice aceasta. Onor. d. Epureanu a venit 
cu cartea și a adus autoritate pentru autoritate, zicând: 
eu viu ca autoritate tipărită, vorba românească care zice: 
e scris. 

Ei, d-lor, numai atât că d. Manolaki Kostaki a mai venit 
deunăzi cu cărți si n'am vrut să ridic chestiunea, fiindcă 
era oazoază!), însă d-sa citește atât de repede, încât uită 
de la un timp până la altul, care autor are o adevărată 
autoritate. Deunăzi a mai venit cu Cantu si mi l-a adus ca 
autoritate în ceeace zicea el, că israelitii au acest mare merit 
înaintea umanităţii că ei sunt cari şi-au închipuit pentru 
prima oară monoteismul. 


1) De prisos. 


MARTIE 1879 CONVENTIE FEROVIARĂ 305 


Manolaki Kostaki : Nu, Laboulaye a zis aceasta. 

O voce: Cantu se vinde cu ocaua. 

I. C. Brătianu: Ştiinţa cea nouă a venit si onor. d. Epu- 
reanu, care este în curentul științei celei noi, știe că aceasta 
a fost o şcoală pe atunci pe când ştiinţa, în ceeace priveşte 
origina religiunilor, nu era atât de înaintată si pe când ori- 
ginile religiunei nu erau bine cunoscute. Apoi, d-lor, se ştie azi 
că Grecii sunt cei cari au trecut dela monoteism la politeism, 
şi că Indienii au trecut dela monoteism la panteism; prin 
urmare vedeţi că nu mai are astăzi nici o valoare Cantu 
nici pentru copiii dela școală. 

Apoi, onor. d. Manolaki Kostaki, care este președintele 
consiliului de administraţie al drumurilor de fier române, 
d-sa negresit că urmează discutiunile care sunt la ordinea 
zilei în Franţa, atât în Cameră cât si în Senat, cât și în presă: 
şi care este acolo lupta cea mare? Este tocmai ca să dărâme 
acea legislatiune pe care o susține onor. d. Manolaki Kos- 
taki cu atâta autoritate. Apoi, d-lor, acolo nu are Statul 
drumuri de fier, și companiile cărora li s'au dat drumurile 
de fier, fiind puternici aceia cari le luase, li se dedese nişte 
privilegiuri pe care voește Statul să le dărâme astăzi, ca 
să nu fie companiile absolute așa cum erau; şi au ajuns 
să modifice legislatiunea pe care vine și ne-o dă d. Manolaki 
Kostaki ca cea din urmă expresiune a legislatiunii drumurilor 
de fier. 

Ei bine, d-lor, ce a venit onor. d. Manolaki Kostaki să 
ne spue? D-sa ne-a spus că legislaţiunea Franţei dă drept 
companiilor că dacă linia este mai lungă să scadă prețul, 
şi dacă linia este mai scurtă să urce preţul. D-lor, aceasta 
nu este chestiune de legislatiune, aceasta este chestiune de 
comerț; se înţelege că pentru o linie lungă cheltuelile generale 
se întind pe o distanță mai mare și preţurile pot fi mai mici. 
Aceasta nu este o chestiune de legislatiune, este o chestiune 
de calcul. Apoi opreşte conventiunea noastră de astăzi ca 
linia ferată Vârciorova să scadă preţul, cu guvernul—nota 
bene—împreună ? Nu, negreșit. Dar aci guvernul a avut pre- 
cautiunea, la care şi Franţa vrea să ajungă, ne-am rezervat 


20 


306 ION C. BRĂTIANU ACTE ŞI CUVÂNTĂRI YOL. IV 


dreptul ca să nu poată compania să facă schimbarea tarifelor 
fără consimtimântul nostru, al guvernului. 

Ei bine, pot să se scadă preţurile pe linia Vârciorova, 
însă avem obligatiunea ca să scădem pentru tranzit și pe 
linia Predeal tot atât. Ce este teama d-lui Epureanu? Că 
linia Predeal are să atragă toate tranzitele?.. Fiindcă alt- 
fel ce poate fi? Dar unde vede d-sa că este în convenţie 
vreo piedică pentru ca linia Vârciorova să coboare preţurile cât 
de jos. Destul numai ca si pe linia Predeal să fie coborîte. 
li este teamă d-lui Epureanu că toate tranzitele le va atrage 
linia Predeal? Dar nici aceasta nu poate s'o zică, căci este 
elementar că dela Grossvardein nu o să aducă productele 
cu carele la Dunăre, pentru ca să se plătească îndoit şi întreit, 
în loc de a le duce cu drumul de fier din apropiere la Predeal. 
Prin urmare, nu pot să se schimbe nici de cum interesele 
comercianților, când preţurile sunt egale pe aceste două linii. 
Altă clientelă are linia Predeal si altă clientelă are linia Vâr- 
ciorova. 

Onor. d. Manolaki Kostaki zice : unde aţi văzut o conven- 
tiune de această natură? Aceasta este o întrebare malițioasă, 
fiindcă mă pune pe mine să răspund în condițiuni cam grele. 
In adevăr, d-lor, nu se vede pentru întâia dată că o companie 
să fie bănuită că ar voi să facă rău alteia, că prin urmare 
Statul Român ar voi să lovească drumurile de fier ungare 
Şi precum v'am zis şi în secţiuni unite, că Statul Român 
fără această conventiune ar fi putut fi bănuit, de și pe 
nedrept, că de ură ar fi venit poate să lovească în in- 
teresele Ungurilor. Oricine înţelege cât de nefundate erau 
asemenea bănueli, căci cu cât un drum de fier fnlocueste 
tranzactiunile pe dânsul, cu cât coboară preţul, cu atât tra- 
ficul creşte; prin urmare, Statul Român și-ar face el singur 
un rău, dacă ar ţine preţuri prea urcate, în cât acea linie 
să nu poată avea clientela sa. Dar cum a zis d. Mano- 
laki Kostaki în secțiuni unite, nu trebue să bănuiască ni- 
meni că noi, Românii, suntem așa de simpli încât am 
putea, cu toată protectiunea dată, să facem ca acei cari se 


MARTIE 1879 CONVENȚIE FEROVIARĂ 307 


servă pe linia Vârciorova să fie în condițiuni mult mai fa- 
vorabile de cât producătorii și comercianții cari se servă cu 
linia Predeal. 

Ce ar zice onor. d. M. Kostaki când noi am veni și am pune 
o tarifă de la București la Galaţi și altă tarifă de la Bârlad 
la Galaţi? Apoi, nu ar ridica Moldova întreagă și ar zice: 
cum se poate ca pe munteni să-i favorizați și noi să nu ne bu- 
curăm de aceeaș favoare? Desfid pe un guvern ca să poată 
să pue tarife mai jos pe o linie fără să facă această favoare 
şi celorlalte linii, 

Ministrul de justifie: In interiorul tärei. 

I. C. Brătianu: Se înţelege, în interiorul tärei. 

Apoi vecinii noştri, fiindcă nu ne cunosc destul de bine, 
şi de aceea am zis că ești malitios, d-le Epureanu, când ne-ai 
făcut întrebarea, la care nu aş fi voit să răspund, vecinii 
noștri, deci, ne cred că am fi capabili să facem asemenea lucru 
si ne zic : ca să fim mai siguri, să încheiem conventiunea dru- 
murilor de fier, prin care să ne asiguraţi că nu ne veţi face 
acest lucru, că el va fi absolut imposibil. 

Onor. d. M. Kostaki zice : dar ce avantagii ni se dau ? Pentru- 
că se deschide linia Vârciorova cu şeapte luni înainte? 

D-lor, aci este o altă chestiune, este că noi am întârziat 
nu cu şeapte luni în construirea drumului de fer Ploesti-Pre- 
deal, ci cu un an și jumătate, mi se pare. Şi de aci preten- 
tiunile Ungariei, sau mai bine ale Austro-Ungariei, erau foarte 
mari. 

Putem să ne apărăm cu forţa majoră. De cât, d-lor, când 
este un diferend între două State, trebue să judece cineva. 
Ei, d-lor, eu unul fug de a fi judecat de aceia cari sunt mult 
mai tari de cât mine, și prefer să mă învoiesc de cât să mă 
judec, fiindcă așa este lumea, acei tari au mai multă drep- 
tate de cât cei slabi. 

Ungaria vine si șterge cu buretele orice pretentiuni ar avea 
şi pretentiunile ei erau foarte mari, cerea ca noi să despăgubim 
pe Staatsbahn de toate pierderile ce a suferit prin nedeschi- 
derea liniei Vârciorova, precum ni se cerea și pentru linia Bra- 
$ov-Predeal. 


308 ION C. BRĂTIANU ACTE SI CUVÂNTĂRI VOL, IV 


Mergea si mai departe: cerea daune de toate pagubele 
comerciale care s'au suferit, fiindcă ei creiazä drumuri de 
fier nu numai pentru a se preumbla boerii pe dânsele, ci ca să 
favorizeze comerțul si agricultura. 

Prin urmare, era lucru foarte greu. Şi încă odată, noi am 
fost foarte fericiți ca să vedem că în fine după multă muncă 
din partea tuturor miniştrilor, si din partea chiar a oamenilor 
cari n'au fost miniştri, am putut să intrăm în relatiuni cu oa- 
menii de Stat unguri, şi am ajuns la rezultatul de a modifica 
conventiunea din 1874 pentru drumurile de fier, așa cum ati 
votat-o alaltăeri. 

In schimbul tuturor acestor avantagii, ce ni s'a cerut 
altceva, de cât să-i încredințăm că n'o să facem nici odată 
o nebunie! Că ura în noi n'o să fie astfel încât să facem 
un rău Ungariei chiar cu paguba noastră, numai ca să-i 
facem ei un rău! Nu numai în conditiunile de care v'am 
spus, nu am putea face una ca aceasta din cauza intere- 
sului drumului de fier şi al producătorilor noștri cari se 
servă de acele linii, dar si din alt interes: când am face 
noi o asemenea nebunie, am dovedi că mergem cu ura 
contra unui Stat vecin până la exaltatie! Ne-am apărat 
şi cred că toţi ne vom apăra dreptul nostru de câte ori 
o putere străină ar voi să ne smintească în ceva dreptul 
si interesele noastre, dar nici odată nu vom face un act 
care să nu aibă nici un rezultat pentru bine, ci în pa- 
gubă, și prin care să arătăm o ostilitate, contra oricărui gu- 
vern străin şi mai cu seamă contra unui guvern vecin al 
nostru, cu care avem interese zilnice si cu care trebue să 
fim în bune relatiuni. 

Mă rezum dar si zic: nu ne legăm prin această conventiune 
ca să ni se atingă drepturile şi interesele în ceva, rămânem 
liberi să modificăm tarifele noastre cum vom voi şi când 
vom voi, nu facem alt de cât să dăm vecinului nostru o ga- 
rantie înscrisă că nu vom face nici odată o nebunie, ca aceea, 
de care v'am vorbit ! 


In replică, M. Kostaki-Epureanu expune legislaţia tarifarä din străină- 
tate. 


MARTIE 187€ CONVENTIE FEROVIARĂ 309 


I. C. Brătianu: D. Epureanu a sfârşit, făcând o acuzare. 
D-sa nu ştie nimic, vine din America ! Nu știe nici dru- 
murile de fier, care s'au făcut când era d-lui ministru şi d. 
Zisu era director la lucrările publice; nu ştie că terminarea 
drumurilor de fier a zăbovit, nici pentru ce a zăbovit, nu 
ştie nici că Ungaria avea pretentiuni, nu ştie nimic, si vine 
şi mă acuză pe mine ! Eibine, mă adresez la ceilalți onor. d-ni 
senatori cari știu toate cum s'au petrecut, numai d. Mano- 
laki Kostaki nu ştie! D-sa a venit chiar cu autorul d-sale, 
şi din ceeace ne-a citit, în loc să ne combată, ne-a venit 
în ajutor, fiindcă se ştie că tocmai acele dese schimbări de 
tarife sunt cauzele de nemulțumiri în Franţa. D-sa zice 
că cer companiile ca să poată să schimbe tarifele mai 
des de cât înainte; dar tocmai pentru aceasta strigă și pro- 
ducătorii şi industriasii si toţi comercianții în Franţa și zic 
că li se schimbă totdeauna tarifele după interesele companiilor, 
fără să aibă în vedere şi interesele comercianților. Onor. d. 
Epureanu a făcut o confuziune între transportul în ţară 
înăuntru şi în afară, zice că altfel sunt tarifele pentru afară 
si altfel pentru înăuntru. Apoi, d-lor, negreșit că nici un 
Stat, nici o companie cât de mică nu ar mai putea să facă 
uniune de tranzit fără concesiuni şi conventiuni între ele; 
și știți că astăzi companiile drumurilor de fier, în privința 
tranzitului, toate fac conventiuni între dânsele, și cele mici, 
şi chiar acelea care au o palmă de drum de fier primesc tot 
aceleași tarife pe care le au și cele care au două mii de kilome- 
tri, fiindcă altfel nu ar putea să aibă tranzit și ştiţi că tran- 
zitul alimentează mult drumurile de fier. De aceea toate ar- 
gumentele d-lui Manolaki Kostaki nu se explică şi sunt ba- 
zate pe premize greșite, fiindcă încă odată d-sa a zis că nu 
poate Vârciorova să modifice tarifele. Dar de ce? Fiindcă 
Vârciorova e liberă să-și schimbe tarifele, de cât că Predealul 
s'a legat să nu le suie mai sus decât Vârciorova. 

Onor. d. Manolaki Kostaki tot Vârciorova o are în vedere. 
Apoi, nu are nimic a face Vârciorova, pentrucă Predealul este 
cel care se leagă a avea tarife egale cu Vârciorova, şi nu 
înţeleg de ce se leagă d. Epureanu de Vârciorova! D-lui 


310 JON C. BRĂTIANU ACTE ŞI CUVÂNTĂRI VOL, IV 


zicea că nu are aci în expunerea de motive nici cele mai 
mici constatări pentru constructiunea drumului Predeal dela 
oameni competenţi. Ei bine, nici aceasta nu are nimica face 
cu proiectul de faţă, care priveşte tariful de tranzit. 

Mai multe voci: Inchiderea discutiunii. 


Ne mai luând nimeni cuvântul, se pune la vot închiderea discutiunii si se 
primeşte. Legea e apoi votată. 


(Mon. Of., 1879, p. 2031, col. 3; p. 2032, col. 1—3; p. 2033, col. 1—3; 
p. 2034, col. 1). 


152. 


Legea responsabilităţii ministeriale. 


Senatul, 23 Martie 1879. 


Se dă citire amendamentelor formulate de Senat, 

Dim. Ghica arată că legea, aşa cum a fost votată de Cameră, împiedeca 
pe orice om onest a consimti să devină ministru. 

I. C. Brătianu crede că n'a fost în intenția Camerei acest fapt şi roagă 
Senatul, care e cu mai multă experienţă, să colaboreze la îndreptarea legii 
unde e exagerată, 

I. C. Brătianu: D-lor, mai întâi voiesc să potolesc pe 
acei d-ni cari se supărase de cuvintele d-lui vice-președinte 
D. Ghika, căci, d-lor, cel ce ar fi fost în drept ca să ia cu- 
vintele Principelui Ghika drept chestiune personală, era tocmai 
onor. d. Manolaki Kostaki, amicul d-lui Ghika. 

Manolaki Kostaki: Eu n'am zis nimic în această privinţă. 

I. C. Brătianu: D-l Manolaki Kostaki a fost care a în- 
ceput prin a face din desbaterea unei legi așa de importante 
o chestiune de glumă, care negreșit n'ar fi putut avea loc aici. 

Acum răspund d-lui Grăjdănescu: Iau angajamentul că, 
dacă această lege se va vota aici astă seară, mâine o voi 
înfățișa onor. Adunări, însă mai departe să nu-mi cereti. 

Ap. Grăjdănescu : Prea bine. 

M. Ghermani : S'o şi voteze ! (Ilaritate). 

I. C. Brătianu: D-lor, întelegeam pe d. Manolaki Kostaki 
să vie a face o asemenea glumă, ca să zică iarăşi că atât ma- 
joritatea Camerei cât și a Senatului fac tot ceeace voiește 

4 


MARTIE 1879 LEGEA RESPONSABILITĂȚI MINISTERIALE 311 


guvernul | D-sa poate să facă asemenea glume, pe care le-a 
repetat de atâtea ori, iară pu un senator ca onor. d. Gher- 
mani să vie să zică un asemenea lucru insultător pentru Senat 
şi Cameră. 

M. Ghermani : N'am zis eu aceasta, a zis-o interpelatorul 
de eri, d. Grăjdănescu, care a cerut să se pună astăzi la or- 
dinea zilei legea responsabilitätii ministeriale şi mâine să se 
voteze de Cameră ! 

I. C. Brătianu: D-lor, voi să răspund la o observatiune 
care s'a făcut de Principele Dim. Ghika, de ce Camera 
a făcut acest proiect, pe care eu cel dintâi îl declar că are 
multe defecte în el? 

D-lor, Camera aceasta n'a voit să facă un proiect de 
lege ca să nu mai poată fi nimenea ministru, cel puţin un 
om care se respectă, un om onorabil si conştiincios, după 
cum a zis d. Dim. Ghika, Nu au fost în spiritul Camerei 
asemenea intenţiuni. Si dacă legea s'a făcut cam aspră, cauza 
a fost curentul sub impresiunea căruia s'a lucrat și de aceea 
şi eu am susținut aici amendarea acestei legi. 

D. Dim. Ghika a zis asemenea, şi cu drept cuvânt, că 
sunt o mulțime de state constituţionale care nu au o lege 
de responsabilitate ministerială, prin urmare surprinderea 
d-sale este legitimată în această privință. De cât n'a ţinut 
d-sa socoteală și de Constitutiunea României, care cere ca- 
tegoric o asemenea lege. 

Noi am trecut prin nişte faze atât de nenorocite, încât atunci 
când a venit adevăratul regim parlamentar nu erau tradi- 
ţiuni creiate, nu erau moravuri parlamentare, constituționale, 
noi până mai deunăzi ne guvernam după regimul mai mult 
sau mai puţin, cum l-a numit d. M. Kostaki, patriarhal, adică 
mai mult sau mai puţin arbitrar, după voinţa șefului Sta- 
tului şi după el cine era mai puternic. Prin urmare, d-lor, 
ceeace într'altă parte constitue un corectiv în viața politică, 
adică moravurile parlamentare şi traditiunile, la noi acel 
corectiv, acele moravuri nu existau, fiindcă moravurile nu 
se creiază în doi-trei ani de zile, nici în zece, nici chiar într'o 
generaţie. Şi iată de ce în România sa simțit mai mult 


312 10N C, BRĂTIANU ACTE SI CUVÂNTĂRI VOL. IV 


trebuinta de o lege a responsabilitätii ministeriale decât 
în alte täri; si dovadä este, d-lor, cä si Constituanta care era 
prezidatä chiar de onor. d. Manolaki Kostaki, si guvernul 
din care fäceau parte d. Dim. Ghica si d. Lascär Catargiu, 
au pus în această Constitutiune într'un mod foarte categoric 
și precis că „în cea d'întâi legislatură să se facă o asemenea 
lege”. Vedeţi, dar, că acest sentiment nu este numai al 
Camerei de astăzi care a făcut proiectul de faţă, ci era o 
trebuintä a societăţii române, așa cum ne aflam, și această 
trebuintä au simţit-o chiar d-lor. 

Ei, d-lor, de ce Camera aceasta a mers prea departe și 
după mine a exagerat? Veniau în urma unor lupte crân- 
cene și întotdeauna în lupte se produc luptători cari de 
multe ori merg mai departe decât sângele rece. 

A făcut dar această lege Camera, socotind că o să pună 
margini la orice călcare de lege și la orice act arbitrar, asigu- 
rând libertatea absolută, mai cu seamă în chestiuni de alegeri. 

Apoi, d-lor, noi cari suntem mai bătrâni, și d. Dim. Ghika 
și d. Kogălniceanu și d. Manolaki Kostaki si eu, ce ne-am zis? 

Nu exagerând o lege se face mai eficace; din contra, cu 
cât este mai moderată, în marginile posibile, cu atâta și-asi- 
gură și eficacitatea ei. Si de aceea am zis: să venim cu toţii 
împreună ca să modificăm această lege. Când o Cameră mai 
tânără face asemenea legi, apoi, d-lor, rolul Senatului este 
să vie să modereze; căci altfel nici n'ar mai fi rezon să fie 
Senat. Pentru ce este corpul matur, ponderator, cum s'a zis? 
Este tocmai ca să rectifice exageratiunile ce se fac de corpul 
cel tânăr. 

Prin urmare, nu avem nevoie să facem recriminări. Nu 
este nici o intentiune rea în acest proiect de lege; a fost 
numai o exageratiune, si noi suntem chemaţi, ca mai ,bä- 
trâni, să le potolim exageratiunea, să facem o lege posibilă, 
care să-şi aibă eficacitatea sa. De aceea, eu cred că este bine 
să primim amendamentele care s'au făcut de comisiune. 

După alte discuţii, se pune la vot prin bile legea de răspundere mi- 
nisterială, în total, cu amendamentele întroduse şi se primeşte, 

(Mon. Of., 1879, p. 2008, col. 3; p. 2009, col. 1—2). 


MARTIE 1879 BUGETUL MINISTERULUI INSTRUCŢIUNII 313 


153 


Bugetul Ministerului Instrucțiunii. 


Camera, 24 Martie 1879. 


Gh. Chițu, ministrul Instrucției, propune prin amendament să se voteze 
suma de 400.000 lei pentru gradatiile ce se cuvin corpului didactic. N, Fur- 
culescu face obiecţii de procedură. 

lon C. Brătianu crede că această sumă e datorată pe dreptate profe- 
sorilor. 


I. C. Brătianu: D-lor, în acest parlament părea a fi fost 
ieri luptă între profesori şi deputați și aceasta a înverșunat 
discutiunea si de aceea maţi ajuns la nici un rezultat. 

D-lor, cu ocaziunea votărei bugetului, anul trecut, s'a 
votat pentru gradatiunea profesorilor o sumă de 200.000 
lei, pentrucă Statul, tiind în strâmtorare, nu s'a putut vota 
suma întreagă care era prevăzută prin lege; în anul acesta 
iarăși nu înotăm în belşug si de aceea, când sa pus în buget 
sura de 800.000 lei, Camera s'a îngrijit, pentrucă această 
sumă nu este potrivită cu mijloacele noastre de azi. Dar 
dacă suma este prea mare şi nu voiti a pune contributiuni 
noi spre a acoperi deficitul ce s'ar face în buget, înţelegem 
să se menţină cel putin cifra care a figurat în bugetul de 
an, dar să se şteargă şi chiar ce s'a votat anul trecut, 
aceasta n'o mai înţeleg. 

Zic însă unii că vina este a legii, că legea nu e bună. Dar 
oare Camera legiuitoare nu are dreptul să ceară oricând 
schimbarea legii? Luaţi iniţiativa, o aveţi, puteţi şi puteaţi 
să schimbaţi legea când voiati. 

Eu zic că dacă d-voastră găsiți că ar fi prea împovărător pen- 
tru bugctul Statului de a se aplica legea, votaţi cel puţin o 
sumă mai potrivită, pentrucă acei cari au deja un drept netă- 
găduit, cărora li s'a acordat anul trecut satisfactiunea acestui 
drept, cel putin în parte să vadă mentinându-li-se pozitiunea 
lor ca apunta nente. Căci dacă legea nu s'a aplicat atâta 
timp, nu uitaţi că aceasta nu s'a făcut decât din cauză că 


314 ION C. BRĂTIANU ACTE SI CUVANTARI VOL. IV 


finanţele Statului n'au fost în bună stare și nu au permis 
aceasta. 

Vă rog prin urmare, d-lor, până ce se va modifica legea— 
lucrare care cere studii serioase, minutioase — să destinati 
un fond de cel putin 400.000 lei, spre a se repärti profe- 
sorilor cu drepturi câștigate, adică cu 200.000 lei mai mult 
decât s'a dat anul trecut, si să nu faceţi din aceasta nici 
o chestiune de partid, nici o chestiune de persoane. Sunt 
convins că nu este nimeni în această Cameră care să nu fie 
favorabil instrucţiunii publice, dar sunt unii cari-si zic că 
nu este bine a se cheltui milioane prin bugetul instrucţiunii 
publice şi a nu avea instrucţiune. Şi acei, dar, cari au votat 
contra adausului propus în buget, nu au votat astfel ca 
fiind în contra instrucţiunii publice. 

Voci: Nu! nu! 

I. C. Brătianu: Vă rog dar, încă odată, d-lor, să votaţi 
cifra de 400.000 lei, pentru adausul apuntamentelor profe- 
sorilor și să nu mai lungiti mult discuţia, fiindcă avem încă 
bugete de votat şi mai multe legi, pentru terminarea cărora 
trebue să lucraţi bărbătește ca să puteți sfârși tot astăzi. 

Voci: Inchiderea discutiunei. 


G. Vernescu cere mai întâi discutiune generală, conform regulamentului, 


I. C. Brătianu: D-lor, cu chestiuni de regulament și cu 
imputări ca acelea că Adunarea aceasta nu face decât acte 
arbitrare, ne pierdem întreaga ședință. 

Inteleg pe d. Furculescu, fiindcă Adunarea aceasta nu 
este de opiniunile d-sale; dar Camera trebue să fie ţinută 
în loc numai fiindcă d. Furculescu ar voi să meargă astfel? 
Mai întâi, d-lor, că Adunarea este datoare ca atunci când 
face o. eroare s'o îndrepteze, prin urmare treceţi, vă rog, 
la vot. 

M. Burileanu susţine reducerea sumei la 300.000 lei. 

M. Gr. Bonachi arată că nu-i de demnitatea Adunări a proceda cu spo- 
rurile profesorilor ca şi cu un fond de milă. 

I. C. Brătianu: Onor. reprezentant de Galaţi în adevăr 
a vorbit foarte liniştit, fără gălăgie, dar a aruncat cuvinte 


MARTIE 1879 LEGEA DRUMURILOR 315 


de natură a isca ură între deosebitii cetăţeni ai ţării si între 
Cameră. Asi fi înţeles dacă ar fi vorbit un deputat din opo- 
zitiunea reacționară, care să voiască să bage zizanie între 
partidul liberal și corpul profesoral. D-lor, Camera nu face 
milă, toți d-voastră sunteţi zeloși ca să fie bine răsplătit cor- 
pul profesoral pentru serviciile ce face țării, dar ati fost îngri- 
jiti, după cum ziceau unii din d-voastră, de nevoile financiare în 
care se află ţara și fiindcă au fost alte datorii care au bătut 
mai tare la ușă. Acum însă se propune ca la cutare articol să se 
pună cutare sumă, dar să nu se zică, printr'un vot bugetar, 
sau după idei de un moment, că suma aceasta are să se în- 
trebuinteze așa si nu altfel. Guvernul are să fntrebuinteze 
această sumă conform legii, iar dacă va face un uz rău de 
această sumă, d-vostră aveţi să-l judecaţi și să-l osânditi după 
cum aveţi dreptul. Asa dar, nu puteţi printr'un vot bugetar 
să ziceti că în cutare mod trebue să se aplice legea și nu altfel. 
Eu primesc să fie trecută în buget această sumă, și guvernul 
are să o aplice conform legii, iar nu conform aprecierilor de 
moment. 
Voci : Inchiderea discuţiei. 


Adunarea şi-a însuşit amendamentul propus de ministrul Instructiei. 
(Mon. Of., 1879, p. 1837, col. 3; p. 1838, col. 1—2; p. 1839. col. 1). 


154. 


Modificarea legii drumurilor. 
Camera, 24 Martie 1879. 


G. Fulger cere amânarea legii. 

I. C. Brătianu stăruie pentru modificarea legii drumurilor, deoarece cu 
această lege se dă dreptul judeţelor şi comunelor să fntrebuinteze zilele de 
prestație şi în caz de inundatiuni. 


I. C. Brătianu: Nu eşti numai d-ta, care ești președinte 
la un consiliu judeţean, sunt mai mulţi aci cari sunt pre- 
sedinti la consiliile județene, si n'are nevoe să fie cineva 
președinte la consiliul județean ca să cunoască aceasta. 
Cererea aceasta s'a făcut de judeţe, ca ele să poată întrebuința 
zilele judeţene nu numai în facerea șoselelor, dar și când este 


316 ION C. BRĂTIANU ACTE ŞI CUVÂNTĂRI VOL, IV 


o inundatiune care să ameninte judeţele. De această lege nu 
va beneficia întru nimic Statul; Statul nu poate să ia zilele 
judeţene, numai consiliile județene pot să dispună de ele 
si ori de câte ori s'a cerut de consiliile judeţene ca să întrebuin- 
teze zilele pentru inundatiuni, guvernul n'a putut să încu- 
viinteze, fiindcă legea existentă oprește aceasta și de aceea 
am venit cu acest proiect de lege, ca să se poată întrebuința 
zilele judeţene şi pentru inundatiuni. 

Se primeşte închiderea discuţiei şi se ia în considerare proiectul de lege. 


La art. 1., G. Fulger cere să se precizeze că locuitorii nu vor fi între- 
buintati la şoselele Statului şi la drumurile de fier. 


I. C. Brătianu: D-lor, în legea prestatiunilor se precizează 
că zilele judeţene să nu fie întrebuințate decât pentru lucrările 
şoselelor judeţelor și comunelor. Legea nu autoriză ca pre- 
stațiunile să fie întrebuințate de Stat, dacă însă cineva a făcut 
altfel sau va face, puteți să-l trageţi la răspundere; legea 
aceasta este pentru lucrările judeţelor si ale comunelor si 
nu poate nimeni făcând altfel, decât să calce legea ; d-ta însă 
voiesti ca printr'un anume articol să se repete ceeace este 
în legea întreagă. 

Cu această lege nu se modifică nimic din legea prestatiunilor ; 
se dă numai dreptul judeţelor și comunelor ca să poată să 
intrebuinteze acele zile nu numai la șosele, dar și la inun- 
datiuni. Onor. d. deputat zice că poate să se strice un drum 
de fier și au să se ia oameni la lucrarea acelui drum. Apoi, 
d-lor, acolo avem companii, Statul are bugetul său, nu 
poate cineva să ia aceste zile care sunt ale judeţelor sau ale 
comunelor și să le întrebuinţeze la drumurile de fier. Nici 
vorbă nu poate să fie despre aceasta. 


Se cere închiderea discuţiei. 
N. Furculescu caracterizează această lege ca un rest al feudalismului, 
căci se pot lua oamenii la şosele când este cea mai mare nevoie la câmp. 


I. €. Brătianu: Onor. d. preşedinte a lăsat pe d. Furcu- 
lescu să discute nu numai art. 1, dar toată legea. Se zice că 
legea e foarte ruinătoare și că guvernul a abuzat. Apoi de ce 
n'aţi luat iniţiativa să propuneţi d-voastră o altă lege? Ştiţi, 


MARTIE 1879 LEGEA DRUMURILOR 317 
Å. 


d-lor, că guvernul a suspendat aplicarea acestei legi, până va 
veni cu un alt proiect de lege, însă în urmă tot Camera întreagă 
a zis că acum nu e momentul oportun de a se suspenda această 
lege, pentru că ar rămânea ţara fără şosele, si toţi ati fost 
de părere că până când se va face un studiu mai serios pentru 
a reforma această lege, să urmăm cu dânsa. Și eu sunt pentru 
reformarea acestei legi, dar până acum împrejurările nu mi-au 
permis a o reforma. Astăzi însă, d-lor, nu suntem în stare 
să facem această reformare, pentrucă n'am studiat chestiunea, 
si dovadă sunt chiar furtunile care vedeţi că se ridică acum. 

Astfel onor. reprezentant de Galaţi, a zis: vine un ordin 
de la guvern ca să se suspende lucrările și oamenii se trimit 
acasă. [ar onor. d. Furculescu a zis: s'au luat oamenii de 
la lucrul câmpului si s'au trimis la şosele. Eu, d-lor, am tras 
atentiunea colegului meu de la lucrările publice si i-am zis 
ca să dea ordin consiliilor judeţene ca ele să caute a profita 
de zilele județene numai în timpul acela când agricultura 
n'are nevoe de braţe, iar când este lucrul câmpului, să nu 
ia pe locuitori la șosele. 

Acum d-voastră ziceti că s'au făcut abuzuri. Apoi, d-lor, 
numai din zilele judeţene s'au făcut abuzuri în Tara Româ- 
nească ? Dar nu este aceasta chestiunea acum. Chestiunea este 
că acest proiect este prezentat în urma cererii mai tuturor 
judeţelor ca să li se dea voie să întrebuinţeze zilele judeţene 
si comunale si pentru apărarea contra inundatiunilor. Aceasta 
este, d-lor, chestiunea şi văr rog să votaţi legea. 

Voci Inchiderea discuţiei. 


Se primeşte. Adunarea a adoptat proiectul de lege. 
(Mon. Of., 1879, p. 1843, col, 3; p. 184, col. 1—2). 
155. 
Proiectul de buget generai pe 187 
Camera, 24 Martie 1879. 


D. Sturdza, ministru de finanţe, spune că odată cu votarea acestui buget 
începe o eră legală. Celelalte guverne au mărit totdeauna cifra veniturilor, 
aşa că au fost deficite ce au trebuit acoperite prin împrumuturi. 


818 ION C. BRĂTIANU ACTE ȘI CUVÂNTĂRI VOL. IV 


T. Maiorescu sutine că învinuirile aduse de D. Sturdza sunt nedrepte. 
Guvernul liberal a lăsat afacerea Stroussberg şi conservatorii au trebuit să 
acopere 18 milioane anual. Conchide că toate guvernele au făcut greşeli, dar 
pentru asta nu trebue să existe un abis între ele. 

Ion C. Brătianu răspunde celor afirmate de Maiorescu ; arată că i s'a acordat 
toată atenția de guvernul liberal, pe câtă vreme în timpul conservatorilor 
un liberal nu putea vorbi. Susţine cele arătate de Sturdza. 


I. C. Brătianu: D-lor, onor. meu coleg de la finanţe, 
care a venit să vă expună situaţia financiară, s'a crezut dator 
să vă arate şi cauzele care făcuseră să cădem în situatiuni 
grele financiare în trecut, și pentru ce a făcut aceasta ? Ca să 
angajeze ţara a nu se mai întoarce la acele greşeli. Si onor. 
d. Maiorescu profită de această ocaziune si vine să ne dea o 
lectiune de moderatiune, de împăciuire, de mansuetudine. 

D-lor, vă rog să luaţi procesele-verbale din tot timpul 
guvernului partidului onor. d-lui Maiorescu, să vedeţi dacă 
este o zi de la Dumnezeu şi o singură chestiune în care, chiar 
trăgând lucrurile de păr, să nu fie lovit partidul liberal, fără 
cel puţin a avea acel avantagiu pe care-l are d. Maiorescu 
în această Cameră ca să fie ascultat cu multă linişte şi interes. 
De la începutul acestei legislaturi să ne arätati odată măcar 
că noi am profitat de vreo împrejurare ca să venim să lovim 
partidul advers, precum acel partid, când era la putere, lovea 
partidul liberal. (Aplauze). 

Dar mai mult: noi nu numai că nu eram tolerati să ne 
apărăm, după cum cu multă bunăvoință face aceasta onor. 
Camera d-lui Maiorescu, dar nici nu îndrăsnia vreunul din 
noi să acuze, când era dintre noi unul sau doi în Cameră, 
pe partidul conservator, aşa cum face azi d. Maiorescu, pe care 
l-am ascultat şi în cursul discursului d-sale n'au fost decât 
mici întreruperi, la care d. președinte a recomandat tăcerea. 

Eu, d-lor, voi profita de povetele ce ne-a dat d. Maiorescu 
azi, şi pe care sper că le va da şi amiciilor săi politici (aplauze), 
nu numai când vor veni în Cameră, ci şi prin jurnalele si prin 
Adunările d-lor. (Aplauze). 

Binevoiţi, d-le Maiorescu, a face comparatiuni între violenţa 
presei liberale, când erati d-vaostră la putere, si între vio- 
lenţa presei d-voastră de azi, şi mai cu seamă de eri, când 


MARTIE 1879 BUGETUL GENERAL 319 


eram în plină ocupatiune a armatelor străine, şi veţi vedea o 
mare deosebire. Dacă noi am fi cutezat, în asemenea împre- 
jurări grave, să facem ceeace d-voastră faceţi azi, erau să fie 
temnitele pline de noi si țările străine pline de exilați. (Aplauze). 

Dar ce zice d. Maiorescu : zice, d-voastră vorbiti de împru- 
muturile si impozitele ce le-am pus noi conservatorii asupra 
ţării, dar nu ne spuneţi și ce am moștenit dela partidul 
liberal, și s'a revoltat d. Maiorescu când s'a zis că situatiu- 
nile financiare prezentate de miniștrii partidului d-sale erau 
situatiuni false. Am acasă din partea răposatului Racovi- 
ceanu, care era laboratorul tuturor situatiunilor financiare de 
atunci, o epistolă olografă, prin care ne zicea: iată bilanțul 
ce ni s'a cerut să-l facem, dar îmi fac datoria să vă trimit 
și d-voastră pe cel adevărat. (Aplauze). 

D-lor, este un fapt de notorietate publică că, de câte ori 
a venit partidul liberal la putere, a găsit dela predecesorii 
săi o stare de lucruri în care creditul public era foarte jos, 
efectele Statului cu totul depreciate și ţara înecată în datorii ; 
şi când noi am esit din guvern, vam lăsat d-voastră cre- 
ditul ţării foarte ridicat şi lăzile pline cu bani. (Aplauze). 

In timpul administratiunii noastre, Statul nu se împru- 
muta cu 12 la sută ca să plătească lefile funcţionarilor pe 
câte cinci şi șase luni înapoi; mandatele nu se scomptau cu 
30 la sută pagubă, după cum se făcea în timpul altor guverne. 

D-voastră ziceti că v'am lăsat datorii şi aţi fost nevoiţi 
să faceţi împrumuturi, fiindcă noi v'am lăsat sarcina dru- 
mului de fier, pentru care trebuia să plătiți 18 milioane pe 
an. Dar v'aș întreba: oare dela 1869 încoace a început să 
se plătească acele 18 milioane anuitäti pe an? Abia mai 
deunăzi s'a terminat întreaga linie de fier, ca să fi avut a 
plăti 18 milioane; și d-voastră când ati pus impozitele a- 
supra țării? Şi-a făcut d. Maiorescu calcul, să vadă câte 
impozite a creiat partidul d-sale şi cât se ia din acele im- 
pozite pentru drumul de fier, ca să vedem dacă în adevăr 
toate acele impozite, licenţe, patente, monopol, spirtoase, 
etc., afară de împrumuturile domeniale si cu renta, dacă 
toate acele impozite erau absorbite de anuitätile ce aveam 


320 JON C. BRĂTIANU ACTE ŞI CUVÂNTĂRI VOL. IV 


a plăti pentru drumul de fier ? Numai impozitele ce ati creiat 
se urcau la mai mult decât îndoit, în comparatiune cu ce 
ati plătit d-voastră pentru drumurile de fier; si când va fi 
la cea din urmă, când vom cerceta lucrurile, vom vedea că 
în chestiunea drumurilor de fier şi d-voastră aveți o parte, 
şi nu cea mai frumoasă. (Aplauze). 

D-voastră ne-ati lăsat o datorie flotantä de 36.000.000, 
după spusa chiar a d-lui Strat; şi ştiţi câtă luptă a avut d. 
G. Cantacuzino cu partidul conservator, şi până în fine a fost 
silit să iasă din minister, pentru că nu vrea să meargă în tot- 
deauna pe drumul pe care-l împingea partidul; dar nici d. 
George Cantacuzino, nici d. Strat care a venit la finanțe mai 
pe urmă şi a dat pe faţă situatiunea ministerului și starea 
finanţelor ţării, nu d-lor sunt culpabili de acea stare de lucruri. 

Dar să venim la venituri. 

Ni se impută că am promis să le scădem şi nu le-am scăzut; 
de ce? Fiindcă a trebuit să plătim nu numai drumurile de 
fier, complectate, decât a trebuit să plătim şi Predealul; cel 
putin această plată nu trebue aruncată în spinarea parti- 
dului liberal; a trebuit să mai plătim anuitatea domenială, 
anuitatea rentei, drumul de fier dela Ungheni, si să facem 
față şi la constructiunea drumului de fier Predeal... 

Voci: Adăugaţi și războiul, greutăţile războiului. 

Preşediniele : Lăsaţi, d-lor, războiul, este vorba, în acest 
moment, de pace. 

I. C. Brătianu : Stati, nu vă grăbiţi; vom vorbi şi despre 
greutăţile războiului. Onor. d. Maiorescu a zis că nu face 
bine d. Sturdza să laude partidul liberal. Ce e drept, guvernul 
liberal nu e constituit așa ca guvernul conservator, nu sunt 
personalități de acelea care să se impună; guvernul liberal 
este compus din oameni cari răspund la cerința majorităţii 
Camerei (aplauze); meritul actelor guvernului este meritul 
Camerei, care guvernă prin mandatarii săi. (Aplauze). Prin 
urmare, laudele d-lui Sturdza, nu la d-sa se refereau, ci la ma- 
joritatea acestei Camere. Apoi, este ştiut: d. Sturdza a venit 
la minister deunäzi, şi a venit făcând abnegatiune, iar nu 
din ambitiune. Onor. d. Sturdza cu aceasta chiar dovedeşte 


MARTIE 1879 BUGETUL GENERAL 821 


sinceritatea simtimintelor d-sale, dovedește că nu ne făcea 
opozitiune cum ne fac alţii, pentru că d-sa a văzut deose- 
birea ce este între acei cari sunt adevărata expresiune a 
ţării şi între acei cari profită de orice ocaziune ca să aco- 
pere puterea. Onor d. Sturdza credea că războiul are să ne 
facă să ne pierdem capul şi că eram să încheiem anul cu 
o datorie enormă, fiindcă d-sa își zicea : dacă partidul con- 
servator, în plină pace, în stare normală, a făcut împru- 
mutul domenial, a făcut împrumutul rentei, a lăsat 30.000.000 
lei datorie flotantă şi a adăugat atâtea impozite noi, dar 
cestilalti, cu mai puţină experienţă decât conservatorii cari 
necontenit au guvernat ţara în trecut, dar aceşti tineri, po- 
litici noi, încă fără experienţă politică şi cari se aruncă 
într'un război în care Statele mari se ruinează, ei ce vor 
face? Acestea se ziceau nu numai de d. Sturdza, dar chiar 
de unul din amicii d-lui Maiorescu, unul din cei mai emi- 
nenti si mai cu știință, îmi zicea când treceam la Nicopole, 
vorbind de Basarabia : nu numai Basarabia are să se ducă, 
dar avem să eşim ruinati pentru 50 de ani. 

Ei, d-lor, dacă sub regimul conservator în timp de pace, 
când ţara putea să aibă un control minuţios asupra între- 
buinţării banilor publici şi s'au făcut atâtea cheltuieli care 
au compromis finanţele ţării, cu atât mai mult trebuia să 
se îngrijească d. Sturdza în privinţa consecinţelor ce va avea 
pentru finanţele noastre participarea României la ultimul 
război. Cu toate acestea, d. Sturdza a mărturisit în urmă 
că nu se aștepta niciodată ca noi să fi putut purta război 
cu aşa puţine cheltuieli. Dacă dar finanțele ţării nau fost 
sdruncinate prin aceste cheltuieli făcute cu războiul şi într'un 
timp când controlul nu putea să fie așa de sever ca în timp 
de pace, de ce nu permiteti d-voastră colegului meu dela finanţe 
să privească astăzi, când intrăm într'o stare de lucruri normale, 
cu mai multă încredere viitorul finanţelor noastre? (Aplauze). 

Onor. d. Maiorescu a făcut o mare injustitie d-lui mini- 
stru de finanţe când l-a pus, dacă nu mai jos, dar cel puţin 
pe aceeaşi linie cu acei cari făceau evaluatiuni mai presus 
decât încasările si prezentau situatiuni financiare care nu 


21 


822 JON C. BRĂTIANU ACTE ȘI CUVANTARI VOL. IV 


arătau adevărata stare a finanţelor; astfel că rezultatul 
acelor situatiuni nu putea fi altul decât a necesita creiarea 
de noi impozite şi contractări de noi împrumuturi. (Aplauze). 

Onor. d. Maiorescu, după ce ne-a calificat de guvern şi 
partid radical, expresiune care se întrebuințează ca să sperie 
guvernele străine, şi a zis că aceste cuvinte sunt numai niște 
epitete ce ne aruncăm unii altora, dar care nu însemnează 
nimic, căci în realitate nu ne deosebim în nimic, și în adevăr, 
d-lor, dacă există o deosebire este numai aceea că în trecut 
era obiceiul de a guverna ţara după plac și fără controlul nati- 
unii, și sunt unii cari tin încă la acele traditiuni, pe când alţii 
le făceau piedică la realizarea acestor aspiratiuni și tin ca na- 
tiunea să aibă ochiul ei și controlul ei în toate afacerile publice. 

Aceasta e toată deosebirea şi de aceea se găsește un partid 
conservator si un partid liberal, pe când n'ar atribui să 
existe decât un singur partid în care să fie unii oameni cu 
un temperament mai rece, care să meargă mai încet şi alţii 
cu un temperament mai cald, care să meargă mai iute. Mie îmi 
face bine când văd pe onor. d. Maiorescu că vine și susţine 
aceste idei, căci sper că un om de capacitatea şi inteligenţa 
d-sale nu poate să ţină aci un limbagiu şi afară din Cameră, 
cu amicii d-lui și în presă, un altul. (Aplauze prelungite). 

Voci: Inchiderea discuţiei. 

Se pune la vot închiderea discuţiei şi se primeşte. 

Adunarea a votat legea bugetară. 


(Mon. Of., 1879, p. 1880, col. 3; p. 1881, col, 1—3; p. 1882. col. 1). 


156. 


Convenţie cu Regia monopolului tatunului. 


Camera, 24 Martie 1879. 


G. Chițu, raportorul Comitetului de delegaţi ai sectiunilor, citeşte raportul 
şi proiectul de lege. 

G. Vernescu critică proiectul şi în această formă a treia şi găseşte că 
regia a fost prea avantajatä de ministrul de finanţe, 

I. C. Brătianu dă explicaţii asupra executării contractului de către regie 
și arată ca nefundate criticile lui G. Vernescu. 


MARTIE 1879 MONOPOLUL TUTUNULUI 323 


I. C. Brătianu: D-lor, eu am știut că d. Vernescu are 
să vă ţină cu discutiunea până la 12 ore, pentru ca această 
lege să nu poatä trece şi prin Senat. Dar să vedem ce zice 
d-sa. Zice că ministerul e responsabil că a venit cu această 
lege tocmai acum. 

Onor d. Vernescu zice că dacă guvernul nu tolera pe regie 
de a nu plăti, noi eram să fim astăzi în pozitiune mai avan- 
tagioasă și că guvernul trebuia să rezilieze contractul de 
îndată ce regia nu a plătit prima rată. Dar dacă d. Vernescu 
şi-ar fi dat osteneala a se informa despre cum stau lucru- 
rile atunci, ar fi văzut că toată marfa regiei se pusese la 
adăpost; toată marfa era trecută pe numele altora şi numai 
după ce am intrat în tratatiuni cu ea, ne-a declarat că nu 
are nici o pretentiune asupra mărfii. Prin urmare, într'o 
chestiune unde era un venit al Statului de 9 sau 10 milioane, 
nu puteam noi din propria noastră voință să ne apucăm 
a face un proces, căci atunci tot onor. d. Vernescu ar fi 
zis: cum vă precipitati așa când e vorba de un venit care 
are un contract, căruia-i dati cu piciorul așa numai decât? 
Ca să fi ajuns la o asemenea măsură, nu o puteam face 
altfel decât printr'un proces, decât făcând un sechestru. Dar 
ştiţi, d-lor, că noi ne-am mai aflat în asemenea condițiuni 
şi prin ce furci caudine a trebuit să trecem; știți că la urmă, 
în loc să luăm ceva, noi am mai dat. 

D. Vernescu zice că nu trebuia să facem nici o conce- 
siune. Apoi, d-le Vernescu, d-ta si cu toţii aţi voit totdeauna 
să se înlătureze străinii chiar cu orice sacrificiu, şi azi când 
avem ocazia să facem unul din aceste sacrificii, d-sa vine 
şi ne opreşte. 

Dar cel putin de ce d. Vernescu nu vine cu o altă soluţiune, 
ci numai cu o critică amară, numai cu recriminatiuni asupra 
guvernului, recriminatiuni care cele mai multe nu sunt nici 
măcar în aparenţă fundate. (Aplauze). 


Se cere închiderea discuţiei şi, punându-se la vot, se primeşte. 
Adunarea adoptă proiectul de lege. 


(Mon. Of., 1879, p. 1887, col. 1.) 


824 ION ©. BRĂTIANU ACTE ȘI CUVÂNTĂRI VOL. IV 


157. 


Scrisoarea Altetei Sale Regale Carol I către Ion C. Brătianu 
pentru decorarea parlamentarilor. 


»Scumpul meu preşedinte al consiliului de miniştri, 


„Camerele Legiuitoare care sunt în ajun de a se despărți, 
au străbătut în timpul legislaturei lor mari şi pentru ţară 
însemnate împrejurări. Părtașe, împreună cu Națiunea la 
toate evenimentele memorabile care s'au săvârșit în decursul 
activităţii lor, Senatul şi Camera care-și împlinesc mandatul 
au fost acelea care prin votul lor dela 29 şi 30 Aprilie 1877 
au proclamat România de sine stătătoare, vot care a fost 
pus în fapt de vitejia ostirei noastre şi a primit sancţiunea 
sa pe câmpul de război. Prin concursul lor înţelept, prin 
bărbătescul lor sprijin, Camerele actuale, uitând în chestiu- 
nile mari ale Patriei orice deosebire de opiniuni, au susținut 
şi au dat mijloace guvernului şi ţării spre a susține şi ter- 
mina lupta din care am eşit cu onoare. Ele au înscris dar 
o frumoasă pagină în istoria noastră parlamentară și ţara 
nu va uita numele reprezentanţilor ei, care împreună cu 
dânsa, au simţit tot ce putea s'o bucure sau s'o întristeze. 

»Cred a înterpreta un sentiment de recunoștință bine me- 
ritat din partea naţiunii, exprimând dorința ca membrii 
care au compus Senatul şi Camera actuală să primească și 
să poarte medalia comemorativă a Apărătorilor Independenfii, 
însărcinând consiliul Meu de miniștri a-mi supune un decret 
în această privinţă. 

„Primește cu această ocaziune reînoirea afecțiunii ce-ţi 
păstrez”. 

CAROL 

Bucureşti, 24 Martie 1879. 


Citită în şedinţa Camerei din aceiaşi zi şi primită cu aplauze prelungite. 
(Mon. Of., 1879, p. 1887, col. 2—-3). 


ANEXE 


Telegrama de felicitare adresată de Consiliul de miniștri 
Domnitorului Carol cu oeazia zilei de 19 Mai. 


10 Mai 1878 
Prea Inälfate Doamne, 


Zece Mai de doisprezece ani reprezintă pentru România 
ziua mare a istoriei sale contimporane. In împrejurările 
grele de astăzi, România nu uită importanța acestei zile, 
nu uită bunurile ce deja datorește şi speranţele cresc încă 
despre bunurile ce astăzi ne va mai aduce. A serba ziua de 
10 Mai este a serba numele Măriei Voastre, este, mai ales 
astăzi, a ne aminti alianţa ce, acum doisprezece ani, s'a în- 
cheiat între Inältimea Voasträ şi între Națiunea Română şi 
care prin eroismul si abnegatiunea Măriei Voastre, a primit 
în anul acesta sigiliul ce popoarele pun pe actele nedisolubile. 

Da, Măria Ta, Românii acum mai mult decât oricând, hrănese 
credinţa că sub auspiciile Inältimii Voastre si prin virtuțile 
militare si cetățenești ale Marelui Căpitan, ale constitutio- 
nalului Domn Carol I, ţara noastră va birui toate greutăţile, 
țara noastră va ajunge la împlinirea destinelor sale. 

Consiliul Vostru de miniştri, exprimându-Vă aceste sen- 
timente, aceste credinţe, are convinctiunea că este pe lângă 
Inältimea Voastră interpretul sincer al însăşi simtimintelor 
Națiunii Române. 


Consiliul de miniştri: I. C. Brătianu, M. Kogălniceanu, 
G. Chițu, Cernat, Eug. Stätescu, I. Câmpineanu, P. S. Aurelian. 


828 ION C. BRĂTIANU ACTE ŞI CUVÂNTĂRI VOL. IV 


Răspunsul Domnitorului Carol. 
D-lui Preşedinte al Consiliului de miniştri, 


Cu o vie plăcere primesc felicitările ce Mi-a adresat Con- 
siliul de miniştri în această zi scumpă inimii Mele. Acum 
când România a arătat prin fapte ceeace este în stare a face, 
mai mult decât oricând sunt încredinţat că Dumnezeu ne 
va ajuta a birui toate greutăţile şi că, prin concursul luminat 
al consilierilor Mei, ţara noastră va ajunge la împlinirea 
destinelor sale. 

CAROL. 


(Mon. Of., 1878, p. 2892, col. 3; p. 2893, col. 1). 


2: 


Scutirea de prestatie a rezervistilor. 


11 Mai 1878. 
CAROL I 


Prin gratia lui Dumnezeu si vointa nationalä, Domn al 
Românilor. 

La toți de față si viitori sănătate. 

Corpurile legiuitoare au votat și noi sanctionäm ce ur- 
meazä : 


LEGE. 


Articol unic. Toţi rezerviștii cari au luat parte în răz- 
boiul actual sunt scutiți pe viaţă de contributiunea pentru 
căile de comunicatiune. 

Această lege sa votat de Adunarea Deputaţilor în şe- 
dinţa de la 6 Mai 1878 și s'a adoptat cu majoritate de 65 
voturi contra 8, fiind şi 2 abţineri. 


Vicepreşedinte, I. Doenn. Secretar, G. Isäcescu. 


MAI 1878 MEMORIUL PREZENTAT LA BERLIN 329 


Această lege sa votat de Senat în sedinta de la 9 Mai 
1878 şi s'a adoptat ca majoritate de 36 voturi contra 3. 


Vicepreşedinte, D. Brătianu Secretar, N. Cämäräsosceu 


Promulgăm această lege si ordonăm ca ea să fie învestită 
cu sigiliul Statului și publicată prin Mon. Oficial. 
Dat în Piteşti lə 10 Mai 1878. CAROL. 


Pentru ministrul secretar de Stat la departamentul de război, 


I. C. Brătianu 
Preşedintele Consiliului 
Ministru secretar de Stat la departamentul Justiției, 


No. 1037 Eug. Stătescu 


(Mon. Of., 1878. p. 2815, col. 2—3). 


3. 


Mémoire 


Présenté au Congrès de Berlin par les plénipotentiaires de 
S. A. le Prince de Roumanie 


24 Juin 1878. 


Depuis le Traité de Paris, la Roumanie, soutenue par 
les Grandes Puissances, s’est appliquée au développement 
pacifique de ses institutions et de ses ressources, sans autre 
ambition que de répondre à l'attente bienveillante de l'Europe. 

Pendant les complications partielles qui ont abouti à la 
guerre entre la Russie et la Turquie, la Roumanie, fidèle à 
ses devoirs, resta complètement étrangère aux troubles qui 
agitaient la rive droite du Danube. Désireuse de manitenir 
et de faire respecter sa neutralité, elle essaya, avant et durant 
la Conférence de Constantinople, de placer cette neutralité 
sous l’égide des Grandes Puissances. Elle s'adressa dans ce 
but même à la Sublime Porte ; ses efforts restèrent infructueux. 

Lorsque la Russie, sur le point de déclarer la guerre, 
demanda pour ses armées passage à travers le territoire rou- 
main, la situation de la Roumanie devint délicate et difficile. 


330 ION C. BRĂTIANU ACTE SI CUVÂNTĂRI VOL. IV 


Afin d’abriter son sol et son existence contre les orages qui 
s'amoncelaient autour d'elle, elle conclut avec la Russie la 
Convention du 4/16 Avril 1877. 

En retour des avantages considérables que cette Con- 
vention assurait aux armées de son puissant voisin, le Gou- 
vernement Princier ne demanda qu’une seule compensation : la 
garantie de l’intégrité territoriale du pays dont il avait charge. 

Cette intégrité fût stipulée à l’article II de la Conven- 
tion, qui porte expressément : „Afin qu'aucun inconvénient 
ou danger ne résulte pour la Roumanie du fait du passage 
des troupes russes sur son territoire, le Gouvernement de 
Sa Majesté l'Empereur de toutes les Russies s'engage a main- 
tenir et à faire respecter les droits politiques de l'État rou- 
main, tels qu’ils résultent des lois intérieures et traités exis- 
tants, ainsi qu’à maintenir et à défendre l'intégrité actuelle 
de la Roumanie”. 

L'insertion des mots „intégrité actuelle” avait été pré- 
sentée par les Ministres roumains comme une condition sine 
qua non de la signature de la Convention. Grâce à l’adop- 
tion de cette clause par le Plénipotentiaire russe, la Rou- 
manie se crut sûre de conserver ses limites existantes. 

Elle se borna à couvrir sa frontière en échelonnant ses 
troupes sur le bord du Danube; et tout en proclamant son 
indépendance au moment où les canons turcs bombardaient 
les ports roumains, elle resta dans son rôle défensif. 

Mais les opérations militaires tournant contre les prévi- 
sions universelles, la Roumanie se vit exposée de nouveau 
à devenir le théâtre des hostilités. Alors, pour éviter ce danger 
et sur les appels reitérés et pressants du Commandant en 
chei des armées russes, l’armée roumaine franchit le Danube. 

Sa coopération ne fût pas sans contribuer au succès final 
de la campagne, qui aboutit à la conclusion d’un armistice, 
suivi de négociations de paix. 

Ces négociations furent poursuivies sans aucune partici- 
pation de la Roumanie; et cependant l'équité eut voulu 
que l'alliance des champs de bataille fût maintenue sur le 
terrain diplomatique. 


TUNIE 1878 MEMORIUL PREZENTAT LA BERLIN 331 


Au mois de Janvier, le Général Comte Ignatiew, pas- 
sant par Bucarest pour se rendre à San Stephano, remit au 
Cabinet Princier une lettre de S. A. le Prince Gorciacov, 
où la question d'un échange territorial était officiellement 
abordée pour la première fois, mais où le mot de Bessarabie 
n’était pas encore prononcé. Le plénipotentiaire russe avait 
mission d’être verbalement plus explicite : il annonça formel- 
lement l'intention du gouvernement Impérial d'obtenir de la 
Roumanie lalienation de la Bessarabie. 

L'intérêt et la sécurité de l’État imposaient au Gouver- 
nement du Prince Charles l'obligation de décliner la propo- 
sition dont il était saisi. Le pays qui s’appelait naguère Prin- 
cipautés Danubiennes ne pouvait céder la partie la plus im- 
portante du fleuve, auquel il devait son ancienne dénomina- 
tion, son développement commercial et les bénéfices de sa 
situation géografique. 

La Roumanie attache d’autant plus de prix à la conser- 
vation d’une province qui fait corps avec le pays et le met 
en contact avec la mer, qu’elle a mieux apprécié, après la 
perte de toute la Bessarabie subie pour la première fois en 
1812, l'avantage de la restitution partielle effectuée en 1856. 

Mais ce ne sont pas seulement les nécessités particulières 
et le sentiment national qui ont commandé cette ligne de 
conduite à la Roumanie. 

La libre navigation du Danube, intimement liée de la pos- 
session actuelle, constitue un intérèt auquel les Grandes Puis- 
sances ont reconnu, dans la conférence de Paris, un caractère 
européen. 

L'acte préliminaire de San-Stephano ne tient pas compte 
de ces diverses considérations; et la Roumanie, au sortir 
d'une guerre à laquelle elle avait activement et utiiement 
participé, se trouva en présence d’un traité, qui avait été 
conclu sans elle et qui ne s'occupait d'elle que pour la frapper 
dans ses intercts vitaux et dans ses droits essentiels. 

Par ce traité, la Russie, en acord directe et isolé avec 
la Turquie, se menageait la faculté d'échanger la Dobroudja 
qui lui était cédée, contre la Bessarabie roumaine, échange 


332 ION O. BRĂTIANU ACTE ŞI OUVANTARI VOL. IV 


qui venait d’être formellement répudié par le Gouvernement 
roumain; en même temps elle se réservait un droit de pas- 
sage par le reste du pays roumain, pour la communication 
de ses armées avec la Bulgarie. 

Ainsi la Roumanie, à la suite d’une campagne militai- 
rement heureuse, perdrait une partie importante de son 
territoire et serait privée du seul littoral maritime qu’elle 
possède. 

En outre, loin de rentrer dans le repos dont elle aurait 
besoin pour réparer ses forces, elle serait longtemps encore 
troublée par le passage des troupes étrangères, dont les 
étapes pourraient se transformer en une veritable occu- 
pation. 

Son indépendance, il est vrai, se trouve inscrite au traité, 
mais, privée de ses frontières du Bas-Danube et de la mer, 
et soumise à un droit de servitude, la Principauté ne serait 
de fait ni libre, ni indépendante. Sa situation, loin de s’amé- 
liorer, deviendrait plus précaire que par le passé, car la paix 
isolée entre la Russie et la Turquie aurait pour dernier effet 
destituer la Roumanie de la garantie collective des Puissances, 
sa constante sauvegarde. 

Aujourd’hui que le Traité de San-Stephano est l’objet 
des délibérations de l’Europe, la Roumanie, par l'organe 
des sous-signés, prend la liberté de soumettre aux pléni- 
potentiaires des Grandes Puissances les points suivants, dont 
l'adoption, en même temps qu’elle répondrait aux besoins 
et aux voeux légitimes du pays, ne serait que la consécra- 
tion de ses droits et la garantie des intérèts européens, tels 
que ces droits et ces intérêts ont été reconnus par le Traité 
de Paris. 

1. Aucune partie du territoire actuel ne serait détachée 
de la Roumanie. 

2. Le sol roumain ne serait pas assujetti à un droit de 
passage au profit des armées russes ; 

3. La Principauté, en vertu de ses titres séculaires, ren- 
trerait en possession des îles et des bouches du Danube, y 
compris l’île des Serpents. 


IUNIE 1878 MEMORIUL PREZENTAT LA BERLIN 333 


4. Elle recevrait, proportionellement aux forces mili- 
taires qu'elle a mises en ligne, une indemnité en te le forme 
qu'il serait jugé plus expédient. 

5. Son indépendence recevrait une consécration définitive 
et son territoire serait neutralisé. 

Ces demandes ne sortent pas du domaine du droit et 
de l'équité; le Congrès, en les exauçant, donnerait à la Rou- 
manie reconnaissante la position d'un État en mesure de 
poursuivre son ouvre d'ordre, de civilisation et de progrès. 
L'intérêt particulier de la nation roumaine est en complète 
harmonie avec l'intérêt général de l’Europe. En raison de 
sa situation géografique, sa cause est celle du repos et de la 
paix de l'Orient. 

C'est parce qu’elle est pénétrée de cette conviction, c'est 
parce qu’elle sent combien en lui ôtant la rive la plus im- 
portante du Danube et en la séparant de la mer, on com- 
promettrait un avenir dans lequel elle n’est pas seule inté- 
ressée, qu’elle s'attache à conserver l'intégrité actuelle de 
son territoire et qu'elle ose espérer que le Traité de Berlin, 
qui va être substitué au Traité de Paris, précisera en sa fa- 
veur la garantie de droit public dont le principe lui était as- 
suré par l’acte européen de 1856. 


Les plénipotentiaires de la Roumanie, 


(ss) I. C. Braliano (ss) M. Kogalniceano 


Président du Conseil des Ministres. Ministre des Affaires Etrangères 


(Congrès de Berlin. Actes et discours des Plénipotentiaires de S. A. le 
Prince Charles I de Roumanie, pag. 5—7, si Acte Kogălniceanu, p. 166—170. 


4. 
Congresul din Berlin. Protocolul No. 10. 
Sedin{a dela 19 Iunie[1 Iulie 1878. 


Etaient présents : 
Pour l’Allemagne, le prince de Bismarck, M. de Bülow, le 
prince de Hohenlohe-Schillingsfürst. 


334 ION C. BRĂTIANU ACTE SI CUVÂNTĂRI VOL, IV 


Pour l’Autriche-Hongrie, le comte Andrássy, le comte 
Kärolyi, le baron de Haymerle. 

Pour la France, M. Waddington, le comte de Saint- 
Vallier, M. Desprez. 

Pour la Grande-Bretagne, le comte de Beaconsfield, le 
marquis de Salisbury, lord Odo Russell. 

Pour l'Italie, le comte Corti, le comte de Launay. 

Pour la Russie, le prince Gortchacow, le comte Schou- 
valow, M. d'Oubril. 

Pour la Turquie, Alexandre Carathéodory Pacha, Mehe- 
med-Ali-Pacha, Sadoullah-Bey. 

La séance est ouverte à 2 heures 14... 


L'ordre du jour appelle en premier lieu l’audition des repré- 
sentants de Roumanie. Le Président, en se conformant à 
la décision prise par le Congrès dans la dernière séance, a 
invité MM. Bratiano et Kogalniceano, ministres du Prince 
Charles de Roumanie, à faire, dans la séance de ce jour, les 
communications dont ils seraient chargés. 

Les délégués roumains, MM. Bratiano et Kogalniceano, 
sont introduits et le Président les prie de prendre la parole 
pour expliquer les opinions et appréciations de leur Gouver- 
nement sur les points du traité de San-Stéphano qui les 
concernent... 


Urmează cuvântările lui M. Kogălniceanu si Ion Brătianu; pentru cea din 
urmă, Vv., mai sus, nr. 75. 


(Acte Kogălniceanu, p. 203—204). 


5. 
Tratatul de pace din Berlin 1) 
1/13 Iulie 1878. 


In numele a Tot puternicului Dumnezeu ! 

Majestatea Sa Impăratul Germaniei, Rege al Prusiei; Maj. 
Sa Impăratul Austriei, Rege al Bohemiei, etc. și Rege Apos- 
tolic al Ungariei; Președintele Republicei Franceze; M. Sa 


1, După ediţia oficială din 1878 a Ministerului de externe. 


IUNIE 1878 TRATATUL DIN BERLIN 335 


Regina Regatului Unit al Marei Britanii si Irlandei, Impă- 
răteasă a Indiilor; M. Sa Regele Italiei; M. Sa Impăratul 
tuturor Rusiilor și M. Sa Impăratul Otomanilor, doritori de 
a regula, într'un cuget de ordine europeană, conform cu sti- 
pulatiunile Tratatului din Paris dela 30 Martie 1856, chestiunile 
ridicate în Orient de evenimentele anilor din urmă şi de răz- 
boiul care luă sfârşit prin Tratatul preliminar dela San-Stefano, 
au fost în unanimitate de părere că întrunirea unui Congres 
ar fi cel mai bun mijloc de a înlesni stabilirea înţelegerii lor. 

Majestăţile Lor și Preşedintele Republicei Franceze au nu- 
mit, pentru aceasta, Plenipotentiari ai lor; 

Majestatea Sa Impäratul Germaniei, Rege al Prusiei: 

Pe d. Othon, Principe de Bismarck, Preşedintele Consi- 
liului de miniştri al Prusiei, Cancelarul Imperiului, 

Pe d. Bernard Ernest de Biilov, Ministrul său secretar 
de Stat la departamentul afacerilor străine, și 

Pe d. Chlodwig Carol Victor, Principe de Hohenlohe- 
Schillingsfürst, Principe de Ratibor si Corvey, Ambasadorul 
său extraordinar şi plenipotenţiar pe lângă Republica Fran- 
ceză, Mare Sambelan al coroanei Bavariei ; 

Majestatea Sa Impăratul Austriei, Rege al Bohemiei, etc. 
si Rege Apostolic al Ungariei : 

Pe d. Iuliu Comite Andrássy de Csik-Szent-Kirâly si Karszna 
Horca, Grand de Spania de I-ia clasă, Consilier intim actual, 
Ministru al casei Imperiale si al afacerilor străine, Feld-Ma- 
reşal-locotenent în armatele sale, 

Pe d. Ludovic, Comite Károly de Nagy-Käroly, Şam- 
belan și consilier intim actual, Ambasador extraordinar şi 
plenipotenţiar pe lângă Majestatea Sa Impăratul Germaniei, 
Rege al Prusiei, şi 

Pe d. Henric Baron de Haymerle, Consilier intim actual, 
Ambasador extraordinar si plenipotenţiar pe lângă Majestatea 
Sa Regele Italiei ; 

Președintele Republicei Franceze : 

Pe d. William Henri Waddington, Senator, Membru al 
Institutului, Ministru secretar de Stat la departamentul afa- 
cerilor străine, 


336 ION C. BRĂTIANU ACTE SI CUVÂNTĂRI VOL. IV 


Pe d. Charles Raymond de la Croix de Chevrière, Comite 
de Saint-Vallier, Senator, Ambasador extraordinar si pleni- 
potentiar al Franţei pe lângă Majestatea Sa Impăratul Ger- 
maniei, Rege al Prusiei, şi 

Pe d. Félix Hyppolite Desprez, Consilier de Stat, Ministru 
plenipotenţiar de prima clasă, însărcinat cu directiunea afa- 
cerilor politice la ministerul afacerilor străine ; 

Majestatea Sa Regina Regatului-Unit al Marei Britanii şi 
Irlandei, Impäräteasä a Indiilor: 

Pe prea Onorabilul Benjamin Disraeli, Comite de Beaconsfield, 
Vice-comite Hughenden, Pair al parlamentului, membru în 
prea-onorabilul consiliu privat al Majestätei Sale, Prim- 
Ministru al Angliei, 

Pe prea Onorabilul Robert Arthur Talbot Gascoyne Cecil, 
Marchiz de Salisbury, Comite de Salisbury, Vice-comite Cran- 
borne, Baron Cecil, Pair al parlamentului, membru în prea 
onorabilul consiliu privat al Majestätei Sale, Principal se- 
cretar de Stat al Majestätei Sale la departamentul afacerilor 
străine, si 

Pe prea Onorabilul Lord Odo William Léopold Russell, 
Membru în consiliul privat al Majestätei Sale, Ambasador 
extraordinar si plenipotenţiar pe lângă Majestatea Sa Im- 
păratul Germaniei, Rege al Prusiei; 

Majestatea Sa Regele Italiei : 

Pe d. Ludovic, Comite Corti, Senator, Ministrul său al 
afacerilor străine, si 

Pe d. Eduard, Comite de Launay, Ambasadorul său extra- 
ordinar și plenipotenţiar pe lângă Majestatea Sa Impăratul 
Germaniei, Rege al Prusiei; 

Majestatea Sa Împăratul tutulor Rusiilor : 

Pe d. Alexandru, Principe Gorciacov, Cancelar al Im- 
periului, 

Pe d. Petru, Comite Schuvaloff, general de cavalerie, 
ajutantul său general, Membru în consiliul Imperiului și Am- 
basador extraordinar si plenipotențiar pe lângă Majestatea 
Sa Britanică, şi 


IULIE 1878 TRATATUL DIN BERLIN 337 


Pe d. Paul d'Oubril, Consilier privat actual, Ambasador 
extraordinar și plenipotenţiar pe lângă Majestatea Sa Im- 
păratul Germaniei, Rege al Prusiei, și 

Majestatea Sa Impăratul Otomanilor : 

Pe Alexandru-Caratheodory-Pașa, Ministrul său la lucrä- 
rile publice, 

Pe Mehmed-Ali-Pasa, Musir al armatelor sale, și 

Pe Sadullah-Bey, Ambasadorul său extraordinar şi pleni- 
potentiar pe lângă Majestatea Sa Impăratul Germaniei, Rege 
al Prusiei. 

Cari, după propunerea Curţii Austro-Ungariei si în urma 
invitării Curţii Germaniei, s'au întrunit la Berlin cäpuiti 
cu depline puteri care s'au găsit în bună şi regulată formă. 

Acordul stabilindu-se, cu fericire, între dânșii, au convenit 
asupra stipulaţiunilor următoare : 


Art. 1. Bulgaria este constituită în Principat autonom 
şi tributar, sub suzeranitatea M. S. Sultanului; ea va avea 
un guvern creștin şi o miliţie națională. 

Art. 2. Principatul Bulgariei va cuprinde teritoriile urmă- 
toare : Fruntaria urmează, la Nord, ţărmul drept al Dunării 
de la vechia fruntarie a Serbiei până la un punct care se va 
hotărî de o Comisie Europeană, la răsărit de Silistra si, de 
acolo, se îndreptează spre Marea Neagră la Sud de Mangalia, 
care rămâne lipită de teritoriul românesc. Marea Neagră 
formează hotarul răsăritean al Bulgariei. La Sud, fruntaria 
reurcă dela gura sa talvegul părâului lângă care sunt satele 
Hogia-Chioi, Selam-Chioi, Aivagic, Culibe, Sugiuluc; stră- 
bate oblic valea Deli-Camcik, trece la Sud de Belibe și Kem- 
halik și la nord de Hagi-Mahale, după ce a trecut Deli-Kam- 
cikul la doi și jumătate kilometri în sus de Cengei; ajunge 
culmea la un punct dintre Tekenlik si Aidos-Breza si o ur- 
mează prin Carnabad-Balcan, Prisevica-Balcan, Cazan-Balcan 
la Nord de Cotel, până la Demir-Capu. Urmează prin lanţul 
principal al Marelui Balkan, a cărui întindere o urmează 
până la vârful Kosica. 


22 


338 ION 0. BRĂTIANU AQTE ŞI CUVÂNTĂRI VOL. IV 


Acolo, ea lasä culmea Balcanului, coboarä spre Sud între 
satele Pirtop si Duzanci, läsate unul Bulgariei si celalt Ru- 
meliei Orientale pânä la pärâul Tuzlu-Dere, urmeazä aceastä 
gârlă până la întrunirea ei cu Topolnica, apoi acest râu până 
la gura apei Smovschio-Dere lângă satul Petricevo, lăsând 
Rumeliei Orientale o zonă cu o rază de doi kilometri în 
sus de acest confluent, reurcă între pâraiele Smovschio-Dere 
şi Camenica, urmând linia de împărțire a apelor, pentru a 
coti spre Sud-Vest, la înălțimea Voiniacului, si a ajunge drept 
la punctul 875 din harta statului major austriac. 

Linia fruntariei taie în linie dreaptă albia superioară a 
părâului Ichtiman Dere, trece între Bogdina și Caraula, 
pentru a reafla linia de împărţire a apelor, despärtind albiile 
Ischerului si Maritzei, între Camurli si Hagilar, urmează 
această linie până la vârfurile Velina-Mogila, gâtul 531, Zmai- 
lica Vrh, între Sumnatica și se uneşte cu hotarul adminis- 
trativ al Sangiacului Sofia între Sivri-Tas şi Kadir Tepe. 

Dela Kadir-Tepe, fruntaria, îndreptându-se spre Sud-Vest, 
urmează linia de împărţire a apelor între albiile Mesta Carasu 
d'o parte şi Struma Carasu d'altă parte, ia d'a lungul culmile 
munţilor Rodop, numite Demir Capu, Iscoftepe, Cadimesar- 
Balcan și Aiji Geduc până la Capetnic-Balcan, și se confundă 
astfel cu vechiul hotar administrativ al Sangiacului Sofia. 

Dela Capetnic-Balcan, fruntaria este arătată prin linia de 
împărţire a apelor între văile Rilsca-Reca și Bistrita-Reca, 
si urmează contrafortul numit Vodenica Planina pentru a 
se cobori în valea Strumei la confluentul acestei gârle cu 
Rilsca-Reca, lăsând satul Baracli Turciei. Ea reurcă atunci 
la Sud satul Jelisnica, ca să ajungă prin linia cea mai scurtă 
lanţul Golema Planina în vârful Gitcei și a se uni acolo cu 
vechiul hotar administrativ al Sangiacului Sofia, lăsând însă 
Turciei toată albia Suharecei. 

Dela muntele Gitca, fruntaria apuseană se îndreptează spre 
muntele Crni-Vrh prin munţii Carvena-labuca, urmând ve- 
chiul hotar administrativ al Sangiacului Sofia, în partea 
superioară a albiilor Egrisu și Lepnica, urcă pe culmile Ba- 
bina-Polana si ajunge la muntele Crni-Vrh, 


IULIE 1£8 TRATATUL DIN BERLIN 339 


Dela muntele Crni-Vrh, fruntaria urmează linia de împăr- 
tire a apelor între Struma si Morava, prin vârfurile Streser, 
Vilogolo şi Mesid Planina, se unește cu Gacina, Crna Trava, 
Darsovsca şi Drainica Plan, apoi Descani Cladenec, linia de 
împărțire a apelor Sucovei de sus si Moravei, merge drept 
spre Stol şi se coboară pentru a tăia la 1.000 metri la Nord- 
Vest de satul Segusa drumul dela Sofia la Pirot. Ea reurcă 
în linie dreaptă pe Vidlic Planina şi, de acolo, pe muntele 
Radocina în lanţul Cogia Balcan, lăsând Serbiei satul Doikinci, 
iar Bulgariei satul Senacos. 

Din vârful muntelui Radocina fruntaria urmează spre Apus 
culmea Balcanilor prin Ciprovec-Balkan şi Stara-Planina până 
la vechiul hotar oriental al principatului Serbiei lângă Cula 
Smiljova Cuca și, de acolo, vechiul hotar până la Dunăre 
cu care se uneşte Racovitza. 

Această hotărnicire va fi fixată la faţa locului de Comisia 
Europeană în care Puterile semnatare vor fi reprezentate. 
S'a hotărît apoi: 

a) Ca această Comisie să ia în consideraţie necesitatea pentru 
M. S. Sultanul d'a putea să apere fruntariile Balcanilor şi 
ale Rumeliei Orientale ; 

b) Că nu se vor putea ridica întăriri într'o rază de zece 
kilometri în jurul Samacovului. 

Art. 3. Principele Bulgariei va fi liber ales de populaţie 
și confirmat de Sublima Poartă cu consimtimântul Pu- 
terilor. Nici un membru din dinastiile domnitoare ale Ma- 
rilor Puteri Europene nu va putea fi ales Principe al Bul- 
gariei. 

In caz de vacanţă a demnităţii princiare, alegerea noului 
Principe se va face în aceleaşi condiţii şi aceleași forme. 

Art. 4. O adunare de notabili ai Bulgariei, convocată la 
Târnova, va întocmi înainte de alegerea Principelui regula- 
mentul organic al Principatului. 

In localităţile unde Bulgarii sunt amestecați cu populaţii 
turce, române, grece, sau altele, se va ţine seamă de drep- 
turile şi interesele acestor populaţii, în ceeace se atinge de 
alegeri si de întocmirea regulamentului organic. 


340 ION C. BRĂTIANU ACTE SI CUVÂNTĂRI VOL. IV 


Art. 5. Dispoziţiile următoare vor forma temelia dreptului 
public al Bulgariei: 

Deosebirea de credinţe religioase și de confesiuni nu se va 
putea opune nimănui ca motiv de excludere sau incapacitate 
în ceeace se atinge de bucurarea drepturilor civile şi politice, 
admiterea la sarcinele publice, funcții si onoruri, sau la exer- 
citiul diferitelor profesii și industrii, în orice localitate ar fi, 

Libertatea și practica exterioară a tutulor cultelor sunt 
asigurate tuturor supușilor pământeni din Bulgaria precum 
si străinilor si nici o pedică nu se va putea pune fie organi- 
zărei ierarhice a diferitelor comunităţi, fie raporturilor lor 
cu capii lor spirituali. 

Art. 6. Administraţia provizorie a Bulgariei va fi diri- 
jată până la terminarea regulamentului organic de către 
un Comisar Imperial Rusesc. Un Comisar Imperial Otoman 
precum si consulii delegaţi qd-hoc de celelalte Puteri sem- 
natare ale acestui tratat, vor fi chemaţi să-l asiste cu scop 
d'a controla funcționarea acestui regim provizoriu. In caz 
de neînțelegere între consulii delegaţi, majoritatea va ho- 
tări si, în caz de divergență între această majoritate și Co- 
misarul Imperial Rus sau Comisarul Imperial Otoman, Re- 
prezentantii Puterilor semnatare la Constantinopole, întru- 
niti în conferinţă, vor trebui să se pronunţe. 

Art. 7. Regimul provizoriu nu va putea să se prelungească 
mai mult de nouă luni dela schimbul ratificărilor acestui 
tratat, 

Când regulamentul organic va fi terminat, se va proceda 
îndată la alegerea Principelui Bulgariei. Indată ce Principele 
va fi instituit, noua organizare se va pune în vigoare și Prin- 
cipatul va intra în deplinul exerciţiu al autonomiei sale, 

Art. 8. Tratatele de comerţ si de navigaţie, cum și toate 
convențiile și aranjamentele încheiate între Puterile străine 
şi Poartă, și azi în vigoare, sunt menținute în Principatul Bul- 
gariei şi nici o schimbare nu se va face în privinţa nici uneia 
din Puteri înainte de a-și fi dat consimtimântul său. 

Nici un drept de tranzit nu se va percepe în Bulgaria dela 
märfurile care vor trece prin acest Principat, 


IULIE 1878 TRATATUL DIN BERLIN 341 


Naţionalii și comerțul tuturor Puterilor ver fi trataţi pe 
piciorul unei perfecte egalitäti. 

Imunitätile și privilegiile supusilor străini, cum si drep- 
turile de jurisdicție și protecţie consulare, așa cum s'au sta- 
bilit prin capitulatii şi uzajuri, vor rămâne în deplină vi- 
goare, cât timp nu se vor modifica prin eonsimţimântul 
părților interesate. 

Art. 9. Suma tributului anual, care va avea să plătească 
Principatul Bulgariei Curtei suzerane, vărsându-l unei bănci 
pe care o va desemna în urmă Inalta Poartă, se va fixa în 
comună înţelegere de Puterile semnatare ale acestui tratat, 
la finele întâiului an al funcţionării noii organizaţii. Acest 
tribut va fi bazat pe venitul de mijloc al teritoriului Prin- 
cipatului. Bulgaria trebuind să poarte o parte din datoria 
publică a Imperiului, când Puterile vor determina tributul 
vor avea în vedere partea acestei datorii, care va putea fi 
impusă Principatului, pe baza unei echitabile proporții. 

Art. 10. Incepând din ziua ratificării prezentului tratat, 
Bulgaria este substituită guvernului otoman în sarcinele 
și îndatoririle sale către societatea căii ferate Rusciuc-Varna. 
Regularea socotelelor anterioare este rezervată unei înţele- 
geri între Inalta Poartă, guvernul Principatului și admi- 
nistrafia acestei companii. Asemenea este Principatul Bulgar 
substituit pentru partea sa îndatoririlor primite de Inalta 
Poartă atât față cu Austro-Ungaria, cât şi faţă cu compania 
de exploatare a căii ferate a Turciei Europene, privitoare 
la terminarea, joncţiunea, cât şi exploatarea linjjlor ferate 
situate pe teritoriul său. Conventile necesare pentru regu- 
larea acestor chestiuni se vor încheia între Austro-Ungaria, 
Poartă, Serbia şi Principatul Bulgariei, îndată după înche- 
ierea păcii. 

Art. 11. Armata otomană nu va mai rămâne în Bulgaria. 
Toate fortărețele vechi vor fi rase în cursul unui an sau şi 
mai "nainte, dacă va fi posibil, cu cheltuiala Principatului. 
Guvernul local va lua imediat măsuri pentru a le dărâma, 
şi nu va putea lăsa să se clădească altele. Inalta Poartă va 
avea dreptul d'a dispune după voinţă de materialul de răz- 


342 ION C. BRĂTIANU ACTE SI CUVÂNTĂRI VOL. IV 


boi si de alte obiecte, aparţinând guvernului otoman şi 
care vor fi rămas în fortărețele dunărene, evacuate în pu- 
terea armistiţiului dela 19 (31) Ianuarie precum și de aceea 
ce s'ar găsi în cetăţile Sumla si Varna. 

Art. 12. Proprietarii musulmani sau alții cari-si vor alege 
reședința lor personală afară din Principat, vor putea să 
rămână stăpâni pe imobilele lor, arendându-le sau admi- 
nistrându-le prin cei d'al treilea. O comisie turco-bulgară 
va fi însărcinată să reguleze în curs de doi ani toate aface- 
rile privitoare la modul vânzării, exploatării sau folosinţei, 
pe socoteala Inaltei Porţi, a proprietăţilor Statului, sau a 
așezămintelor pioase (Vakufe), precum și chestiile relative la 
interesele private, care ar putea fi angajate într'însele. Su- 
pusii Principatului Bulgariei, cari vor călători ori vor locui 
în părţile celelalte ale Imperiului Otoman, vor fi supuși au- 
toritätilor și legilor otomane. 

Art. 13. In partea despre Sud a Balcanilor se formează 
o provincie ce se va numi Rumelia Orientală şi care va fi 
pusă direct sub autoritatea politică si militară a M. S. Sul- 
tanului, în condițiuni de autonomie administrativă. Ea va 
avea un Guvernator general creștin. 

Art. 14. Rumelia Orientală se hotărăște spre Nord si Nord- 
Vest cu Bulgaria si cuprinde teritoriile coprinse între liniile 
următoare : 

Plecând dela Marea Neagră, linia hotarului urcă dela gură 
talvegul părâului, lângă care se află satele Hahikioi, Se- 
lamkioi, Avragik-Kulibe şi Sugiuluk, străbate oblic valea 
Dali-Kamcicului, trece în partea de Sud de Belibe si Kem- 
halik şi în partea de Nord de Hagi-Mahale, după ce a trecut 
râul Delicamzik la o distanță de 2 și jumătate kilometri 
în sus de Cengei, ajunge la culmea unui punct situat între 
Toberlik si Aidos-Breza, urmând-o prin Balcani-Karnabad, 
Prisevita-Balcan si Kazan-Balcan spre Nord de Kotel până 
la Demircap. Ea urmează prin lanţul principal al marelui 
Balcan, mergând în toată întinderea sa până la vârful Ko- 
sica. La acest punct hotarul occidental al Rumeliei lasă 
culmea Balcanului, se coboară spre Sud între satele Pirtop 


IULIE 1878 TRATATUL DIN BERLIN 343 


şi Dusanci, din care unul rămâne Bulgariei, iar celălalt Rume- 
liei Orientale, până la râul dela Tuzludere, urmează cursul 
acestui râu până la unirea lui cu Topolnica si apoi pe acesta 
până la vărsarea sa în Smovskio-Dere lângă satul Petricevo, 
lăsând Rumeliei Orientale o zonă de o rază de doi kilometri 
d'asupra acestei confluenţe, se urcă apoi între râurile Smovskio- 
Dere şi Kamenca, urmând linia de împărţire a apelor, pentru 
a se îndrepta spre Sud-Vest la înălțimea dela Voinjak şi a 
ajunge direct la punctul 875 al härtei statului major austriac. 

Linia hotarului taie în linie dreaptă albia superioară a 
râului Ihtimandere, trece între Bogdina si Karaula, pentru 
a se împreuna iarăși cu linia care desparte albiile râurilor 
Isker şi Maritza, între Camurli și Hagilar, urmează această 
linie d'alungul vârfurilor Dvelina-Mogila, gâtul 531, Zmai- 
lica-Vrh și Sumnatika și ajunge la hotarul administrativ 
al Sangiacului Sofia între Sivritas si Cadirtepe. 

Hotarul Rumeliei se desparte de al Bulgariei, la muntele 
Cadirtepe, urmând linia ce desparte apele între albia Ma- 
ritzei și afluenții săi de o parte și Mesta-Karasu şi afluenții 
săi de cealaltă, îndreptându-se spre Sud-Vest si Sud d'alungul 
crestei munţilor Despoto-Dagh spre muntele Krusovo (punctul 
de plecare al liniei tratatului dela San-Stefano). 

Dela muntele Kruşovo, hotarul corespunde liniei fixate 
în tratatul dela San-Stefano, adică lanțului Balcanului Negru 
(Cara-Balcan), munţilor Kulaghy-Dagh, Esec-Cepel, Cara- 
colas și Ișiclar, de unde trece direct spre Sud, pentru a ajunge 
râul Arda, al cărui talveg îl urmează până la un punct aproape 
de satul Ada-Cale, care rămâne Turciei. Dela acest punct 
hotarul se urcă pe creasta muntelui Bestepe-Dagh, urmând-o 
pentru a se cobori și a trece Maritza la un punct situat la 
cinci kilometri în sus de podul lui Mustafa-Pașa. De aci linia 
se îndreptează spre Nord, adică pe linia de împărţire a apelor 
între Demirhanli-Dere si a micilor afluenți ai Maritzei până 
la Kiideler-Bair, de unde se îndreptează în partea Estului 
spre Sucar-Bair, trece de aci valea Tungei, mergând spre 
Bujuc-Derbent, pe care o lasă spre Nord, cum și Sugiak. 
Dela Bujuc-Derbent, ea urmează iar linia ce desparte apele, 


344 ION C. BRĂTIANU ACTE ŞI CUVANTARI VOL. IV 


printre râurile laterale ale Tungei spre Nord si ale Maritzei 
spre Sud, până la înălțimea dela Kaibilar, care rămâne Ru- 
meliei Orientale, merge în partea de Sud dela V. Almali prin 
albia Maritzei și în partea Sudului diferitelor ape care se 
varsă direct îm Marea Neagră, între satele Belevrin şi Alatli, 
şi urmează în spre Nord de Karanlâc crestele dela Vosna 
şi Zuvak, adică linia care desparte apele Duka și Caragac- 
Su, şi răspunde la Marea Neagră între cele două râuri cu 
acest nume. 

Art. 15. M. S. Sultanul va avea dreptul să îngrijească de 
apărarea hotarelor provinciei pe uscat şi pe mare, ridicând 
întăriri pe acele fruntarii si întretinând într'însele trupe. 
Ordinea interioară în Rumelia Orientală va fi menţinută 
printr'o jandarmerie indigenă, asistată de o miliție locală. 
Pentru întocmirea acestor două corpuri, ai căror ofiţeri sunt 
numiţi de Sultanul, se va ţine seamă, după localităţi, de 
religia locuitorilor. M. S. Sultanul se obligă a nu întrebuința 
în garnizoanele fruntariilor trupe neregulate, precum sunt 
bașibuzucii și cerchezii. Trupele regulate, destinate pentru 
acest serviciu nu vor putea fi în nici un caz cartiruite pe 
la locuitori; când vor trece prin provincie, ele nu vor putea 
să stationeze într'însa. 

Art. 16. Guvernatorul general va avea dreptul să cheme 
trupele otomane, în cazul când siguranţa interioară sau ex- 
terioarä a provinciei s'ar găsi amenințate. In cazul acesta, 
Inalta Poartă va trebui să fnstiinteze pe reprezentanţii Pu- 
terilor la Constantinopole atât despre această hotärîre, cât 
şi despre necesitatea ce-a justificat-o. 

Art. 17. Guvernatorul general al Rumeliei Orientale va 
fi numit pe un timp de cinci ani, de către Inalta Poartă, cu 
consimtimântul Puterilor. 

Art. 18. Imediat după schimbarea ratificărilor acestui tra- 
tat, se va forma o Comisie Europeană pentru a elabora, în 
unire cu Poarta Otomană, organizația Rumeliei Orientale. 
Această comisie va avea să determine întrun interval 
de trei luni puterile si atributiunile Guvernatorului general, 
precum si regimul administrativ, judiciar și financiar al pro- 


IULIE 1978 TRATATUL DIN BERLIN 349 


vinciei, luând ca punct de plecare diferitele legi ale vilae- 
telor, precum si propunerile făcute în şedinţa a opta a Con- 
ferintei din Constantinopole. Intregul dispozitiunilor luate 
asupra Rumeliei Orientale va fi coprins într'un firman Im- 
perial, care se va promulga de Inalta Poartă și care va fi 
comunicat Puterilor. 

Art. 19. Până la terminarea noii organizaţii, Comisia Eu- 
ropeană va fi însărcinată d'a administra finanţele provinciei 
în unire cu Inalta Poartă. 

Art. 20. Tratatele, convențiile şi aranjamentele interna- 
tionale, de orice natură ar fi, care au fost încheiate între Poartă 
şi Puterile străine, sau care se vor încheia încă, vor fi în vi- 
goare în Rumelia Orientală, precum si în tot Imperiul otoman. 
Toate imunitätile şi privilegiile obţinute de supușii străini, 
oricare ar fi poziţia lor, se vor respecta în această provincie. 
Inalta Poartă se obligă a face să se păzească într'însa legile 
generale ale Imperiului, privitoare la libertatea religioasă, 
în favoarea tuturor cultelor. 

Art. 21. Drepturile și îndatoririle Inaltei Porţi în chestiu- 
nile privitoare la căile ferate din Rumelia Orientală sunt 
menținute în totul. 

Art. 22. Efectivul corpului rusesc de ocupație în Bulgaria 
şi în Rumelia Orientală se va compune din șase divizii de 
infanterie si din două divizii de cavalerie, neputând trece 
peste 50 de mii de oameni. El va fi întreţinut pe so- 
coteala ţărilor ocupate. Trupele de ocupaţie își vor păstra 
comunicatiunile lor cu Rusia nu numai prin România, 
după învoielile ce se vor încheia între aceste două State, 
dar şi prin porturile Mării Negre, Varna și Burgas, unde, 
pentru timpul ocupaţiei, își vor putea organiza depozitele 
necesare. 

Durata ocupaţiei Rumeliei Orientale şi a Bulgariei de 
către trupele Imperiale este fixată la nouă luni, dela data 
schimbului ratificărilor prezentului tratat. Guvernul imperial 
rus se obligă d'a termina trecerea trupelor sale prin Ro- 
mânia și evacuarea completă a acestui Principat întrun 
termen ulterior de trei luni. 


346 ION C. BRĂTIANU ACTE SI CUVÂNTĂRI VOL. IV 


Art. 23. Inalta Poartă se obligă a aplica în mod scrupulos, 
în insula Creta, regulamentul organic dela 1868, făcându-i 
modificările ce s'ar socoti echitabile. Regulamente analoage 
potrivite cu trebuintele locale, afară de ceeace priveşte scu- 
tirile contribuţiilor făcute Cretei, se vor introduce asemenea 
si în celelalte părți ale Turciei Europene, pentru care pre- 
zentul Tratat nu prevede o organizare specială. Inalta Poartă 
va însărcina comisiuni speciale, în sânul cărora va fi repre- 
zentat în d'ajuns elementul indigen, pentru a elabora amä- 
nuntele acestor regulamente noi, pentru fiecare provincie. 
Proiectele de organizatiune ce vor rezulta din aceste ]ucrări 
se vor supune cercetării Inaltei Porți care, înaintea promul- 
gării actelor destinate a le pune în vigoare, va cere opinia 
Çomisiei Europene instituită pentru Rumelia Orientală. 

Art. 24. In cazul când Inalta Poartă și Grecia nu star putea 
înţelege asupra rectificării hotarului indicat în al 13-lea 
Protocol al Congresului din Berlin, Germania, Austro-Ungaria, 
Franţa, Marea-Britanie, Italia și Rusia își rezervă de a oferi 
celor două părți mijlocirea lor pentru a înlesni negocierile. 

Art. 25. Provinciile Bosnia si Herţegovina vor fi ocupate 
si administrate de Austro-Ungaria. De oarece guvernul Austro- 
Ungariei nu doreşte a se însărcina cu administrarea San- 
giacului Novi-Bazar, care se întinde între Serbia si Mun- 
tenegru în direcţia sudică până dincolo de Mitrovitza, ad- 
ministratiunea otomană va urma să funcționeze acolo. Çu 
toate acestea, pentru a putea asigura menţinerea noii stări 
politice, precum şi libertatea şi siguranţa căilor de comuni- 
catie, Austro-Ungaria îşi rezervă dreptul d'a ţine garnizoane 
si de a avea drumuri militare si comerciale în toată întin- 
derea acelei părţi a vechiului vilaet a] Bosniei. Pentru acest 
scop, guvernul austro-ungar si acel al Turciei se rezervă 
de a se înţelege asupra amănuntelor. 

Art. 26. Independenţa Muntenegrului este recunoscută de 
Inalta Poartă şi de către toate celelalte Inalte Părţi con- 
tractante, care n'o recunoscuseră încă. 

Art. 27. Inaltele Părţi contractante s'au învoit asupra 
următoarelor condițiuni: In Muntenegru deosebirea credin- 


IULIE 1878 TRATATUL DIN BERLIN 347 


telor religioase si a confesiunilor nu se va putea opune ni- 
mănui ca un motiv pentru excludere sau incapacitate în ce 
priveşte exercitarea drepturilor civile și politice, admiterea 
la sarcini publice, funcțiuni si onoruri sau exercitarea dife- 
ritelor profesii si industrii în orice localitate ar fi. Libertatea 
si practica exterioară a tuturor cultelor vor fi asigurate tu- 
turor supușilor Muntenegrului, precum și străinilor, şi nu 
se va pune nici o pedică atât la organizarea ierarhică a di- 
feritelor comunităţi religioase, cât si la raporturile lor cu 
capii lor spirituali. 

Art. 28. Noile hotare ale Muntenegrului se hotărăsc precum 
urmează : linia plecând dela Ilinobrdo, spre Nord de Klobuk, 
scoboară pe Trebincjca către Grantzarevo, care rămâne Her- 
fegovinei, apoi urmează cursul acestui râu până la un punct 
situat la un kilometru în josul confluentului Cepelicei și de 
acolo se unește prin linia cea mai scurţă cu înălțimele ce ho- 
tărnicesc Trebinjcica. Apoi se îndreaptă către Pilatova, lă- 
sând acest sat Muntenegrului, si merge d'alungul înălțimelor 
în direcția nordică, unde se ţine, cât se va putea, la o depăr- 
tare de sease kilometri de şoseaua Bilek-Korito-Gacko, până 
la gâtul așezat între Somina-Planina și muntele Curilo, de 
unde se îndreaptă către răsărit prin Vratkovici, lăsând acest 
sat Hertcegovinci, până la muntele Orline. Incepând dela 
acest punct și lăsând Ravno Muntenegrului, hotarul merge 
direct către Nord-Nord-Est, trecând vârfurile Lebersnicului 
si Volojacului, apoi se scoboară pe linia cea mai scurtă pe 
Piva, pe care o tae, si se uneşte cu Tara trecând printre Crkvic 
si Nedvina. Dela acest punct merge în sus pe Tara până la 
Mijkovak, de unde urmează creasta contrafortului până la 
Siskojezero. Dela această localitate, ea se confundă cu ve- 
chile hotare până la satul Sekulare. 

De acolo merg noile graniţe prin culmile Mokra-Planinei, 
lăsând satul Mokra Muntenegrului, apoi atinge punctul 2.166 
al hărţii Statului major austriac, urmând lanţul principal 
si linia de despărţire a apelor între Lim d'o parte si Drina 
precum și Cievna (Zem) de alta. Apoi se unesc cu actualele 
hotare între teritoriul tribului Kuci-Drecalovici d'o parte şi 


348 ION C. BRĂTIANU ACTE ȘI CUVÂNTĂRI, VOL. IV 


Kucka-Krajna, cum și triburile Klementi si Grudi de cea- 
laltă până la şesul Podgorita, de unde se îndreaptă către Plav: 
nica, lăsând Albaniei triburile Klementi, Grudi şi Hoti. De 
acolo, noile hotare trec lacul pe lângă insula Gorika-Topal 
şi dela Gorica-Topal trec direct peste vârful culmei, de unde 
urmează linia de despărţire a apelor între Megured si Kalimed, 
lăsând Mrkovic Muntenegrului şi ajungând la marea Adria- 
tică la V, Kruci. La Nord-Vest, hotarul va fi format de o 
linie care merge dela coasta dintre satele Susana și Zubci, 
terminându-se la punctul extrem Sud-estic al graniţelor ac- 
tuale ale Muntenegrului la Vrsuta-Planina. 

Art, 29. Antivari si litoralul său sunt anexate Muntene= 
grului cu următoarele condițiuni : ţinuturile așezate la Sudul 
acestui teritoriu după delimitările stabilite mai sus până la 
Bojana, coprinzând si Dulcinjo, se vor reda Turciei. Comuna 
Spizza, până la hotarul nordic al teritoriului indicat în des 
crierea detaliată a hotarelor, se încorporează cu Dalmația. 
Deplină și totală libertate de navigaţie pe Bojana va fi pentru 
Muntenegru. Nu se vor ridica întăriri pe cursul acestui râu, 
afară de acelea care vor fi necesare pentru apărarea locală 
a orașului Skutari şi care nu se vor întinde mai departe de 
şase kilometri dela dânsul. Muntenegrul nu va putea să aibă 
nici vase, nici pavilion de război. Portul Antivari si toate 
apele muntenegrene vor rămâne închise navelor de război 
ale tutulor naţiunilor. Fortificațiile situate între lac şi li 
toral pe teritoriul muntenegrean vor fi dărâmate, și în această 
zonă nu se vor putea ridica altele noui. Poliția maritimă 
și sanitară, atât la Antivari, precum si în tot lungul țărmului 
muntenegrean, se va exercita de Austro-Ungaria prin vase 
ușoare, pentru paza coastelor. 

Muntenegrul va adopta legile maritime existente în Dal 
mafia. Din partesi, Austro-Ungaria se obligă a acorda pavi- 
lionului de comerț muntenegrean protecţia sa consulară, 
Muntenegrul va trebui să se înţeleagă cu Austro-Ungaria 
asupra dreptului de a construi și a întreţine căi noi si un 
drum de fier prin noul teritoriu muntenegrean. Se va asi 
gura deplină libertate de comunicaţie pe aceste căi, 


IULIE 1878 TRATATUL DIN BERLIN 349 


Art. 30. Musulmanii sau alţii carj posedă proprietăţi în 
localităţile alipite la Muntenegru și cari vor voi să-și stabia 
lească locuinţa afară din Principat, pot săsși păstreze proa 
prietätile arendându-le sau administrândusle prin cei d'al 
treilea. Nimeni nu va putea fi expropriat, decât într'un mod 
legal, pentru cauză de interes public si plätindusi-se mai înaa 
inte o despăgubire. Se va întocmi o Comisiune Turco-Mun: 
tenegreană, pentru a regula în timp de trei ani toate afas 
cerile privitoare la modul de înstrăinare, de exploatare și 
de uzagiu, pe socoteala Inaltei Porţi, a proprietăţilor Sta- 
tului, a așezămintelor prioase (Vakufe), precum si chestiunile 
relative la interesele particularilor, cari star afla angajate 
într'însele. 

Art. 31. Principatul Muntenegrului se va înţelege direct 
cu Poarta Otomană asupra instituirii Agentilor muntene: 
greni la Constantinopole şi în anume locuri din Imperiul 
Otoman, unde se va recunoaște necesitatea. Muntenegrenii 
ce călătoresc sau sed în Turcia se vor supune legilor și au: 
toritätilor otomane, potrivit principiilor generale ale dreps 
tului international si obiceiurilor stabilite, privitoare la Mun: 
tenegreni. 

Art. 32. Trupele muntenegrene vor fi ţinute ca într'un 
interval de 20 zile socotite din momentul schimbării ratifi- 
catiei prezentului tratat, sau unde va fi posibil și mai curând, 
să evacueze locurile pe care le ocupă în momentul prezent, 
în afară de graniţele cele noi ale Principatului. Trupele otoa 
mane vor evacua teritoriile cedate Muntenegrului în acelaș 
răstimp de 20 de zile. Li se concede însă un termen suplis 
mentar de 15 zile, atât pentru a părăsi locurile fortificate 
si pentru a-și scoate aprovizionamentele, cât și pentru a face 
un inventar de mașinele și obiectele ce nu ar putea să fie 
pidicate îndată. 

Art. 33. De oarece Muntenegrul va lua asuprăsși o parte 
din datoria publică otomană pentru teritoriile ce i se atri- 
buesc prin tratatul de pace, reprezentanţii Puterilor la Cons 
stantinopole vor decide, în înţelegere cu Poarta, cătimea 
acestei părți pe o bază echitabilă. 


350 ION C. BRĂTIANU ACTE ŞI CUVANTARI VOL. IV 


Art. 84. Inaltele Părţi contractante recunosc independenţa 
Principatului Serbiei, legând-o de condiţiile expuse în urmă- 
torul articol. 

Art. 35. In Serbia osebirea de credinţe religioase și de con- 
fesiuni nu va putea fi opusă nimănui ca motiv de excludere 
sau incapacitate în cât se atinge de bucurarea drepturilor 
civile sau politice, de admiterea la sarcini publice, funcțiuni 
şi onoruri sau la exercitarea diferitelor profesii și industrii 
în orice localitate ar fi. Libertatea și practica exterioară a 
tuturor cultelor vor fi asigurate tuturor supușilor pământeni 
din Serbia precum și străinilor și nu se va putea aduce nici o 
pedică atât organizaţiei ierarhice a diferitelor comunităţi 
religioase, cât și raporturilor lor cu capii lor spirituali. 

Art. 36. Serbia primeşte teritoriile cuprinse în următoarea 
delimitare : noua graniță urmează linia actuală, urcând tal- 
vegul Drinei, dela confluenţa ei cu Sava, lăsând Principatului 
Mali-Zvornicul și Sakharul, și merge mai departe, urmând 
vechia graniţă a Serbiei până la Kapaonik, de care se des- 
parte pe vârful Kanilugului. De aici ea urmează mai întâi 
hotarul apusean al Sangiacului Niș prin contrafortul dela Sud 
de Kapaonik, prin coamele Maritzei si Mrdar-Planina, care 
formează linia despärtitoare a apelor între albiile Ibarului 
și Sitnicei d'o parte și a Toplicei de alta, lăsând Prepolac 
Turciei. Apoi se întoarce spre Sud prin linia despärtitoare 
a apelor dintre Brevenika și Medvedja, lăsând Serbiei toată 
albia Medvedjei, urmează culmea Goljak-Planina (care for- 
mează linia de despărţire a apelor între Kriva-Rjeka d'o 
parte și Poljanika, Veternika și Morava de alta) până în 
vâriul Poljanikei. Apoi se îndreaptă prin contraforturile Kar- 
pina-Planina până la confluența Kojinskei cu Morava, taie 
acest râu, se suie prin linia despärtitoare a apelor între râul 
Kojinska și pârâul ce cade în Morava lângă Neradovce pentru 
a ajunge la Planina Sv-Ilija d'asupra Trgoviscei. Dela acest 
punct urmează culmea Sv-llijei până la muntele Kljuc si 
trecând prin punctele însemnate pe hartă prin 1,516 si 1,547 
și prin Balina-Gora, răspunde la muntele Crni-Vrh. Dela 
muntele Crni-Vrh, noua graniţă se confundă cu a Bulgariei, 


IULIE 187$ TRATATUL DIN BERLIN 251 


adică : hotarul urmăreşte linia despärtitoare a apelor între 
Struma și Morava prin culmile Streserului, Vilogolo si Mesids 
Planina, atinge prin Gacina, Çrna-Trava, Darkovska si Drais 
nika-Plan, apoi Deskani-Kladanec, linia despărțirii apelor 
Sukovei de sus si Moravei; merge direct pe Stol, dela care 
se scoboară, pentru a tăia la 1000 de metri la Nord-Vestul 
satului Segusa drumul dela Sofia la Pirot. Se urcă în linie 
dreaptă pe VidliksPlanina și de acolo pe muntele Radocina, 
în lanţul KodzasBalkanului, lăsând Serbiei satul Doikinci 
si Bulgariei satul Senakos. Din vârful muntelui Radocina, 
hotarul continuă către Nord-Vest culmea Balkanului prin 
Çiprovec-Balkan și prin Stara-Planina până la vechea gras 
niță orientală a Principatului Serbiei lângă Kula Siljocas 
Kuka, și de aci aceste vechi hotare până la Dunăre, pe care 
o întâlnește la Rakovitza. 

Art. 37. Până la încheierea unor noi aranjamente nu se 
va schimba nimic în Serbia din relatiunele comerciale acs 
tuale dintre Principat cu ţările străine. Nu se va lua nici o 
taxă de tranzit pentru mărfurile ce vor trece prin Serbia. 
Imunitätile si privilegiile supușilor străini, precum și dreptul 
de jurisdictiune și protectiune consulară astfel cum există astăzi 
vor rămâne în deplină vigoare, atât cât nu vor fi modificate 
prin o înţelegere comună între Principat și Puterile interesate. 

Art. 38. Principatul Serbiei este substituit, pentru partea 
sa, în locul Portei la acele îndatoriri pe care aceasta le-a luat 
atât către Austro-Ungaria cât si către compania de exploa- 
tare a drumurilor de fier din Turcia Europeană în ceeace 
privește terminarea şi joncţiunea, precum și exploatarea 
liniilor ferate ce se vor construi pe noul teritoriu câştigat 
de Principat. Çonventiunile necesare pentru a regula aceste 
chestiuni se vor încheia imediat după subsemnarea prezens 
tului tratat între Austro-Ungaria, Poartă, Serbia şi în lis 
mitele competenţei sale, Principatul Bulgariei. 

Art. 39. Musulmanii cari posedă proprietăţi în localită- 
tile alipite Serbiei și cari ar voi să-și așeze locuința afară 
din Principat, vor putea să-și păstreze proprietăţile, areng 
dându-le sau lăsând pe alţii să le administreze. 


352 ION C. BRĂTIANU ACTE ŞI CUVÂNTĂRI VOL. IV 


O Comisiune turco-sârbeascä va fi însărcinată să reguleze 
într'un răstimp de trei ani toate afacerile relative la modul 
de instrăinare, exploatare şi uzagiu, pe socoteala Porții, a 
bunurilor Statului și a fondatiunilor pioase (Vakufe), precum 
și chestiile relative la interesele particularilor, cari s'ar putea 
găsi angajate într'însele. 

Art. 40. Până la încheierea unui tratat între Turcia și 
Serbia, supuşii sârbi, călătorind sau şezând în Imperiul 
otoman vor fi tratați după principiile generale ale dreptului 
internațional. 

Art. 41. Trupele sârbești vor fi ţinute a evacua teritoriile 
ce nu sunt conţinute în noile limite ale Principatului în 
interval de cincisprezece zile dela schimbarea ratificärilor 
prezentului tratat. 

Trupele otomane vor evacua localităţile cedate Serbiei în 
acelaș termen de cincisprezece zile. Li se va acorda totuși 
un termen de acelaş număr de zile, atât pentru a părăsi 
fortificațiile, a-și scoate proviziunile și materialul, precum 
şi spre a-și face un inventar de maşinele şi obiectele care 
nu vor putea fi transportate numai de cât. 

Art. 42. Serbia trebuind să poarte o parte din datoria 
publică otomană pentru noile teritorii ce îi sunt atribuite 
prin prezentul Tratat, Reprezentanţii Puterilor la Constan- 
tinopole vor hotărî în unire cu Inalta Poartă cătimea ei 
pe o bază echitabilă. 

Art. 43. Inaltele Părți contractante recunosc independenţa 
României, legând-o de conditiunile expuse în următoarele 
două articole. 

Art. 44. In România, deosebirea credințelor religioase și 
a confesiunilor nu va putea fi opusă nimănui ca un motiv 
de excludere sau de incapacitate în ceeace privește bucurarea 
de drepturi civile şi politice, admiterea în sarcini publice, 
funcțiuni si onoruri, sau exercitarea diferitelor profesiuni și 
industrii în orice localitate ar fi. Libertatea si practica ex- 
terioară a oricărui cult vor fi asigurate tuturor supușilor pă- 
mânteni ai Statului Român, precum si străinilor și nu se 
va pune nici un fel de piedică atât organizaţiei ierarhice a 


IULIE 1878 TRATATUL DIN BERLIN 353 


diferitelor comunităţi religioase, cât si raporturilor acestora 
cu capii lor spirituali. Naţionalii tuturor Puterilor, comer- 
cianti sau alţii, vor fi tratați în România fără deosebire de 
religiune, pe piciorul unei desăvârșite egalitäti. 

Art. 45. Principatul României retrocedează M. S. Impă- 
ratului Rusiei porţiunea teritoriului Basarabiei despărțită 
de Rusia în urma Tratatului dela Paris din 1856 si care la 
apus se mărgineşte cu talvegul Prutului, iar la miază-zi cu 
talvegul brațului Kiliei si cu gura Stari-Stambulului. 

Art. 46. Insulele formând delta Dunărei, precum și Insula 
Şerpilor, sandgiacul Tulcei, cuprinzând districtele (cazas) Kilia, 
Sulina, Mahmudie, Isaccea, Tulcea, Măcin, Babadag, Hâr- 
sova, Kiustenge, Megidie sunt întrupate cu România. 

Principatul mai primește afară de aceasta ţinutul situat 
la sudul Dobrogei, până la o linie care, plecând dela răsărit 
de Silistra, răspunde în Marea Neagră, la miază-zi de Man- 
galia. Linia granițelor se va fixa, la fața locului, de Comi- 
siunea Europeană instituită pentru delimitarea Bulgariei. 

Art. 47. Chestia împärtirei apelor si a pescăriilor se va 
supune la arbitrajul Comisiunei Europene a Dunărei. 

Art. 48. Nu se va lua în România nici un drept de tranzit 
pentru mărfurile ce vor trece prin Principat. 

Art. 49. România va putea încheia conventiuni pentru 
regularea privilegiilor si atributiunilor consulilor în materie 
de protectiune în Principat. Drepturile câștigate vor rămâne 
în vigoare, atâta timp cât ele nu vor fi modificate prin o 
înţelegere comună, între Principat şi părţile interesate. 

Arl. 50. Până la încheierea unui tratat, care să reguleze 
privilegiile și drepturile consulilor între Turcia și România, 
supușii români ce vor călători sau vor sta în Imperiul otoman, 
şi supușii otomani ce vor călători sau vor sta în România, 
se vor bucura de drepturile garantate supușilor celorlalte 
Puteri Europene. 

Art. 51. In ceeace priveşte întreprinderile de lucrări pu- 
blice sau altele de asemenea natură, România va fi substi- 
tuită, în drepturile și îndatoririle Inaltei Porţi, pentru tot 
teritoriul cedat. 


23 


354 ION C. BRĂTIANU ACTE ȘI CUVÂNTĂRI VOL, IV 


Art. 52. Pentru a mări garanţiile asigurate libertăţii de 
navigatiune pe Dunăre, recunoscută ca fiind de un interes 
european, Inaltele Părţi contractante hotărăsc ca toate îns 
tăririle şi fortificațiile ce se găsesc pe tot cursul râului dela 
PortilesdesF'ier până la gurile lui, se fie rase si să nu se mai 
poată ridica altele noui. Nici un vas de război nu va putea 
să plutească pe Dunăre, în josul PortilorndenFier, afară de 
vasele uşoare destinate pentru poliţia fluviului si pentru 
serviciul vamal. Vasele staționare ale Puterilor la gurile Dus 
nării vor putea totuşi să se suie până la Galaţi. 

Art. 53. Comisiunea Europeană a Dunărei, în sânul căreia 
va fi reprezentată România, este menţinută în funcţiile ei pe 
care le va exercita de acum înainte cu o desăvârșită indepens 
dență de autoritatea teritorială, până la Galaţi. Toate tratam 
tele, aranjamentele, actele si hotärîrile care privesc drepturile, 
privilegiile, prerogativele si îndatoririle sale sunt confirmate. 

Art. 54. Cu un an înainte de încetarea termenului însemnat 
duratei acestei Comisiuni Europene, Puterile se vor pune în înţe- 
legere comună asupra prelungirei puterilor sale sau asupra mon 
dificărilor ce vor găsi de cuviinţă de a se introduce într'însele. 

Art. 55. Reglementele de navigatiune, de poliție fluvială si 
supraveghere dela PortilesdenFier până la Galaţi, se vor îns 
tocmi de Comisia Europeană, cu asistența delegaților statelor 
tärmurene, si se vor pune în armonie cu acele care au fost fă- 
cute sau care vor fi edictate pentru parcursul din jos de Galaţi. 

Art. 56. Comisia Europeană dunăreană se va înţelege cu cei în 
drept pentru a asigura întreţinerea farului din Insula Şerpilor. 

Art. 57. Executarea lucrărilor destinate a înlătura piedis 
cele pe care PortiledesFier si cataractele le opun navigatiunii 
s'a încredințat AustrosUngariei. Statele învecinate cu aceste 
părţi ale fluviului vor acorda toate înlesnirile ce s'ar putea 
cere în interesul acestor lucrări. Dispozitiunile art. 6 din 
Tratatul dela Londra din 13 Martie 1871, relative la dreptul 
perceperii unei taxe provizorie pentru acoperirea acestor 
cheltuieli, sunt menținute în favoarea AustrosUngariei. 

Art. 58. Inalta Poartă cedează Imperiului rus în Asia teris 
toriile Ardahanului, Carsului și Batumului cu portul acestuia 


IULIE 1878 TRATATUL DIN BERLIN 355 


din urmă, cum și toate teritoriile cuprinse între hotarul vechi 
ruso-turc și traseul următor : hotarul nou plecând dela Marea 
Neagră conform cu linia determinată de Tratatul de San- 
Stefano până la un punct la Nord-Vest de Khorda și la Sud 
de Artvin, prelungindu-se în linie dreaptă până la râul Ciurukh, 
trece acest râu și merge în partea despre apus de Asmichen, 
mergând în linie dreaptă spre Sud pentru a se uni cu hotarul 
Rusiei indicat în tratatul dela San-Stefano, la un punct 
situat la Sud de Nariman, lăsând Rusiei orașul Olti. Dela 
punctul arătat lângă Nariman, frontiera se întoarce spre 
Est, trece prin Trebenek, care rămâne Rusiei, și înaintează 
până la Pennek-Ciai. Urmează apoi acest râu până la Barduz, 
d'aci se îndreptează spre Sud, lăsând Barduz și Jenikioi Ru- 
siei. De la un punct despre apus de satul Karaugan se în- 
dreptează hotarul spre Medjingert, d'aci în linie dreaptă spre 
vârful muntelui Kasa-Dagh și d'aci în d'alungul liniei des- 
pärtirei apelor între afluentele Araxului spre Nord şi acel 
al Murad-Souului spre Sud, până la hotarul vechi rusesc. 

Art. 69. M. S. Impăratul Rusiei declară că intentiunea sa 
este de a face din Batum un port franc, esențialmente co- 
mercial. 

Art, 60. Valea Alaskerdului si orașul Bayazid, cari, prin art. 19 
al Tratatului dela San-Stefano, au fost cedate Rusiei, se vor 
înapoia Turciei. Inalta Poartă cedează Persiei orașul și terito- 
riul Khoturului, după cum au fost determinate de Comisia 
mixtă anglo-rusă pentru delimitarea hotarelor Turciei si Persiei. 

Art, 61. Inalta Poartă se obligă a realiza fără nici o întâr- 
ziere îmbunătățirile si reformele, pe care le reclamă necesi- 
tätile si trebuintele locale ale provinciilor locuite de Armeni, 
garantând siguranţa lor contra Cerchezilor și Kurzilor. Ea 
va fnstiünta în mod periodic pe Puteri, care vor supraveghea 
punerea lor în lucrare, de măsurile luate pentru acest scop. 

Art, 62. De oarece Inalta Poartă a exprimat voinţa ei 
d'a menţine principiul libertăţii religioase, dându-i cea mai 
mare latitudine, părţile contractante iau act de această de- 
claratie spontană. In nici o parte a Imperiului otoman, 
nu se va putea opune cuiva deosebirea de religie ca motiv 


356 ION C. BRĂTIANU ACTE ŞI CUVÂNTĂRI VOL. IV 


de excludere sau incapacitate în tot ce privește exercițiul 
drepturilor civile și politice, admiterea în sarcini publice, funcţii 
si onoruri sau exercițiul diferitelor profesii și industrii. Toţi, 
fără deosebire de religie, vor fi admiși, ca martori înaintea tri- 
bunalelor. Libertatea și practica exterioară a tuturor cul- 
telor este asigurată tuturor si nici o pedică nu se va putea 
pune nici organizaţiei ierarhice a diferitelor comunități, nici 
relaţiilor acestora cu capii lor spirituali. Eclesiaticii, pele- 
grinii și călugării tuturor naționalităților, cari călătoresc prin 
Turcia europeană și asiatică, se vor bucura de aceleași drep- 
turi, avantagii si privilegii. Drepturile de protecţie oficială 
sunt recunoscute agenţilor diplomatici și consulari ai Pu- 
terilor din Turcia, atât în privința persoanelor numite mai 
sus, cât și în privința așezămintelor lor religioase și institu- 
tiunilor de binefacere din Locurile Sânte sau de aiurea. Drep- 
turile câștigate de către Franţa sunt rezervate întrun mod 
expres si este bine înţeles că nu se poate face nici o schim- 
bare în statul quo din Locurile Sânte. Călugării din muntele 
Athos, oricare ar fi ţara lor de origină, vor fi mentinuti în 
posesiunile și avantagiile lor anterioare și se vor bucura, fără 
nici o deosebire, de deplina egalitate de drepturi și prerogative. 

Art. 63. Tratatul din Paris dela 30 Martie/11 Aprilie 1856, 
precum și Tratatul din Londra dela 13/25 Martie 1871, sunt 
menținute în toate acele deciziuni care nu sunt abrogate sau 
modificate prin stipulatiile de mai sus. 

Art. 64. Tratatul de față se va ratifica, şi ratificärile se 
vor schimba la Berlin într'un termen de trei săptămâni sau, 
dacă e posibil, şi mai curând. 

Spre încredințarea cărora Plenipotentiarii respectivi l-au 
subsemnat şi au pus pe dânsul sigiliile armelor lor. 

Făcut la Berlin în a 13 zi a lunei lui Iulie 1878. 

(L. S.) Semnati: v. Bismark, H. Bilov, Hohenlohe, An- 
drâssu, Karolyi, Haymerle, Waddington, Saint Vallier, H. Des- 
prez, Beaconsfield, Salisbury, Odo Russell, L. Corti, Launay, 
Gorciacov, Schouvalow, P. d'Oubril, Al. Caratheodory, Mehe- 
med-Ali, Sadullah. 

Conform cu originalul, de Radowitz, de Mouy. 


IULIE 1878 MESAGIU DE INCHIDERE A SESIUNII 357 


6. 


Mesagiu de închidere a sesiunii prelungite a Corpurilor 
Legiuitoare pe anul 1877—78. 


4 Iulie 1878. 


Domnilor senatori, 
Domnilor deputaţi, 


După o activitate neobosită, care s'a prelungit peste 7 
luni, întrerupeti momentan lucrările d-voastră legislative. 

Prin această activitate, arătată în timpurile cele mai 
anormale, d-voastră aţi dovedit încă odată eficacitatea si 
trăinicia institutiunilor noastre constituţionale, care, deşi, în 
mijlocul războiului, au funcţionat regulat şi pacinic, fără o 
singură zi de suspendare. 


Domnilor senatori, 
Domnilor deputaţi, 


România independentă, România primită în rândul marii 
familii a statelor europene, trece prin grele încercări. 

Congresul dela Berlin, preocupat de necesitatea de a da 
lumii pacea mult dorită, a transigeat asupra unor chestiuni 
importante şi capitale pentru statele mici, dar considerate 
de un ordin secundar în privința marilor interese europene, 

Indeosebi România este chemată a face păcii lumii sa- 
crificii grele şi dureroase. 

Acestea le vom putea alina şi pericolele le vom putea 
înlătura inspirându-ne de cugetările și de purtarea părinţilor 
noştri, cari numai prin patriotismul, prin înţelepciunea şi 
prin unirea lor au ştiut a feri si păstra ţara în mijlocul fur- 
tunilor si a restristelor celor mai cumplite. 

Cunoscând tot patriotismul de care este fnsufletitä na- 
tiunea în general, şi mandatarii ei îndeosebi, Eu am ferma 
convictiune că d-voastră nu veţi lipsi exemplului strămo- 
sesc si că în luminata d-voastră înţelepciune și în iubirea 


358 ION C. BRĂTIANU ACTE ŞI CUVÂNTĂRI VOL, IV 


către ţară veți găsi mijloacele nu numai pentru a face față 
greutăților prezente, dar şi pentru a pregăti naţiunii un 
viitor ferice şi măreț. 

Astiel, prin o atitudine demnă, prin hotăriri inspirate 
de o prudenţă, pre cât matură, pre atâta și patriotică, noi 
vom dovedi însăşi Europei că România merită mai mult 
dela Marele Areopag. 


Domnilor senatori, 
Domnilor deputaţi, 


Luându-mi ziua bună dela d-voastră, pe un scurt in- 
terval, am de o datorie scumpă inimei Mele să Vă adresez 
multumirile Mele pentru laborioasele si folositoarele d-voastră 
lucrări, pentru concursul energic ce ati dat guvernului Meu 
în tot ce vi s'a reclamat spre apărarea drepturilor ţării, spre 
îndestularea trebuintelor ei. 

Nu Mă îndoesc că acest concurs nu mai putin luminat 
şi patriotic îl voi găsi în d-voastră atunci când, după re- 
întoarcere, veţi fi puşi în pozitiune de a cunoaşte cu depli- 
nătate cele ce Congresul European a hotărit în privinţa 
patriei noastre. 

La revedere dar în curând, d-lor senatori, d-lor depu- 
taţi, si Dumnezeu să vă aibă în a Sa sfântă pază. 

Sesiunea Corpurilor Legiuitoare este închisă. 


CAROL 

Preşedintele Consiliului miniștrilor 

şi ministru al lucrărilor publice, 

I. C. Brătianu. 
Ministrul afacerilor străine, Ministrul de Interne, Ministrul Cultelor. 
M. Kogălniceanu. C. A. Rosetti. şi instrucţiunii publice, 
Gh. Chitu. 
Ministrul finanțelor, Ministrul justiției, Ministrul de război 
I. Câmpineanu. Eug. Stălescu. General Alex. Cernat. 


La 4 Iulhe 1878, Bucureşti, No. 1706 si 1707. 


(Mon. Of., 1878. p. 3943. col. 1—3% 


SEPTEMBRIE 1878 DEMOBILIZAREA ARMATEI 359 


7. 
Armata este pusă pe picior de pace pe ziua de 5 August 1878. 


2 August 1878. 
CAROL I, 


Prin grația lui Dumnezeu și voința naţională Domn al 
Românilor. 

La toţi de față și viitori sănătate. 

Asupra raportului ministrului secretar de Stat la de- 
partamentul de război cu No. 458; văzând jurnalul Consi- 
liului nostru de miniștri cu No. 1 indicat la 27 Iulie 1878, 
am decretat si decretăm : 

Art. ]. — Armata este pusă pe picior de pace pe ziua de 
5 August 1878. 

Art. II. — Toate comandamentele şi serviciile armatei 
active sunt suprimate. 

Art. III. — Toţi comandanții titulari actuali ai acestor 
unităţi, precum și ofiţerii diferitelor staturi-majore și servi- 
ciuri vor trece în funcțiunile ce ocupau mai'nainte de pune- 
rea armatei pe picior de război. 

Iar acei ofiţeri ale căror funcțiuni sunt desfiinţate prin 
punerea armatei pe picior de pace și cari nu vor putea fi în- 
trebuințaţi în limita bugetului, vor trece în poziţie de dispo- 
nibilitate, prin suprimarea functiunii, conform articolului 
8 din legea asupra pozitiunii ofiţerilor din 5 Iunie 1878. 

Art. IV.— Ministrul nostru Secretar de Stat la departa- 
mentul de război este însărcinat cu executarea acestui decret. 


Dat în Sinaia la 29 Iulie 1878. 


CAROL 
Ministru de război, 
General de Divizie, Cernat. 
No 1840. 
(Mon. Of., 1878, p. 4551, col. 1—2), 


360 ION C. BRĂTIANU ACTE SI CUVÂNTĂRI VOL. IV 


8. 


Mesagiu de deschidere a ses unii extraordinare a Corpurilor 
Legiuitoare. 


15 Septemvrie 1878. 
Domnilor senatori, 
Domnilor deputaţi, 


Prin mesagiul Meu de închidere a ultimei sesiuni, Eu 
v'am arătat că Congresul din Berlin, preocupat de a da lumii 
pacea mult dorită, a transigeat asupra unor chestiuni impor- 
tante pentru Statele mici, dar de un ordin secundar în pri- 
vinta marilor interese europene și că îndeosebi România 
era chemată a face păcii lumii sacrificii grele şi dureroase. 

Tot atunci guvernul Meu a luat îndatorirea de a vă con- 
voca din nou, când va fi în pozitiune de a cunoaşte cu depli- 
nătate cele ce Congresul european a fost hotärit în privinţa 
patriei noastre. 

Aceasta o fac astăzi, chemându-vă împrejurul meu în 
sesiune extraordinară. 

In acest interval, guvernul Meu a primit dela presedin- 
tele Congresului actul oficial al Tratatului din Berlin. Ase- 
menea, guvernul imperial al Rusiei ne-a invitat în mod ofi- 
cial de a ne conforma hotäririi Europei. 

Ministerul Meu vă va comunica aceste acte, precum și 
lucrările ce a socotit de cuviinţă de a înainta în această du- 
reroasă chestiune. 

Astfel, d-voastră vă veţi afla puşi în pozitiune de a vă 
rosti în deplină cunostiintä asupra celor hotärîte în privinţa 
noastră de Marile Puteri. 


Domnilor senatori, 
Domnilor deputaţi, 


Europa a primit România în familia Statelor indepen- 
dente, înapoindu-i gurile Dunării şi întinzându-i posesiunile 
până la mare. 


SEPTEMVRIE 1878 MESAGIU DE DESCHIDERE A SESIUNII 361 


Tot odată însă marele tribunal a chemat România la un 
dureros sacrificiu, la cedarea judeţelor noastre de peste 
Prut. 

Nu există Român, dela Domn până la ultimul cetăţean, 
carele să nu deplângă deslipirea unei părți din pământul 
strămoșesc decretată de Europa. 

Insă, pe lângă această dureroasă simtire, d-voastră, ca 
mandatari ai naţiunii, ca bărbaţi maturi, ca patrioţi ne- 
clintiti, d-voastră aveţi dreptul şi datoria de a privi, de a 
cumpăni cu sânge rece şi grelele împrejurări în care ne aflăm, 
şi aşa dea lua o hotărîre care să nu ne compromită prezentul, 
care chiar să asigure viitorul ţării noastre. 

Energia naţiunilor tari se dovedeşte în timpul ispitelor, 

Energia noastră, în loc dar de a îngenunchia înaintea 
restristei, să o îndoim prin experienţa dobândită că putem 
compta pe înşişi noi, să o otelim prin unirea noastră, să o 
desvoltăm într'o continuă stăruire de a vindeca ranele pa- 
triei, ca aşa să dovedim lumii vitalitatea naţiunii latine 
dela gurile Dunării. 

Da, domnilor Mei, după ce pe câmpul de onoare am dove- 
dit că braţul care a purtat sapa ştie a purta şi arma, să ne 
punem cu toţii la lucru şi să facem pe toţi fii ţării de a se 
bucura de bunurile păcii. 

Astfel v'o mai repet şi astăzi, cum v'am zis în ziua de 4 
Iulie, vom fi în drept de a zice Europei că România merită 
mai mult dela marele areopag, că totuşi Românii —ţinând 
seama de grelele împrejurări în mijlocul cărora s'a subscris 
Tratatul din Berlin —nu desperează de viitor. Din contra, 
să avem statornica credință că ceeace rivalitatea intereselor 
si necesitățile momentului nu ne-au dat astăzi, mâine ni se 
va da de către dreptatea mai bine luminată a Europei. 

Cât pentru Mine, domnilor senatori, domnilor deputaţi, 
v'o declar: binele si răul ce ating această ţară, care este 
a mea, Mă ating şi pe Minel. 

Bucuria ei este bucuria Mea; durerea ei sunt durerile 
Mele ! Oricare va fi hotărirea d-voastră aceasta va fi ho- 
tărîrea Mea! 


362 ION C. BRĂTIANU ACTE Si CUVÂNTĂRI VOL, IV 


Aşa dar, domnilor Mei, cumpăniţi împrejurările cu serio- 
zitate, cu sânge rece, cu prevedere politică. Luaţi exemplu 
dela strămoşii noştri, cari în timpuri mult mai grele decât 
cele ce petrecem n'au disperat de viitor si ne-au păstrat o 
patrie. 

Oricare a fost hotărîrea Europei, oricât de dureroase 
sunt pentru noi consecinţele acestei hotăriri, să avem o con- 
victiune, să o păstrăm cu fruntea sus, convictiunea că ne-am 
făcut datoria, că puterea morală a României s'a realfat, că 
națiunea română a dobândit un bun, pe care nici chiar ad- 
versarii noştri —dacă avem adversari —nu ni-l pot contesta. 
Acest bun, d-lor Mei, este bunăvoința guvernelor străine, 
este stima naţiunilor, fără osebire. 

Sesiunea extraordinară este deschisă şi Dumnezeu să 
binecuvânteze lucrările d-voastră. 

CAROL 


Ministrul afacerilor străine, Ministrul de interne, Ministrul justiţiei, 


M. Kogălniceanu. C. A. Rosetii Eug. Stătescu. 


Ministrul finanţelor, Ministrul de război, 
I. Câmpineanu General, Cernat 


Ministrul cultelor şi instrucţiunii publice, 
ad-interim la lucrările publice, 


Gh. Chițu 


No. 2064, La 15 Sept. 1878, București. 
(Mon. Of,, 1878, p. 5223, col, 1—3; p. 5224, col, 1). 


9. 


Moţiunea Senatului privitoare la Tratatul din Berlin. 


28 Septemvrie 1878. 
Domnilor senatori, 


Comisiunea numitä de d-voasträ pentru a studia actele 
diplomatice relative la Tratatul din Berlin, întrunindu-se în 
număr de opt, şi anume: P. S. S. Mitropolitul Primat, d. 


REPTEMVRIE 1878 SENATUL DESPRE TRATATUL DIN BERLIN 363 


Manolaki Kostaki, d. D. Brătianu, Princ. D. Ghika, d. C. 
Bosianu, d. general G. Anghelescu, d. V. Boerescu și sub- 
scrisul, fiind absent, d. A. Giani. 

După ce a luat cunoștință de actele diplomatice, în urma 
unei discutiuni, comisiunea d-voastră în majoritate, rămâ- 
nând în minoritate d. M. Costaki, a primit moţiunea ce 
am onoare a vă prezenta şi a însărcinat ca raportor pe sub- 
semnatul. 


Raportor, G. Leca. 
Iată şi moţiunea majorităţii : 
Domnilor senatori, 


Comisiunea d-voastră a studiat corespondenţa diplomatică 
a guvernului relativă la Tratatul din Berlin din 13 Iulie 1878. 
Ea a văzut cu o adâncă mâhnire că Puterile Europene, prin 
voinţa lor colectivă şi întrun interes al păcii generale, a 
impus României dureroase sacrificii. 

Comisiunea d-voastră propune însă ca guvernul să fie 
autorizat a se conforma Tratatului din Berlin în această 
privinţă. 

Tot odată, ea mai este de părere a se autoriza guvernul 
ca să ia posesiune de Dobrogea şi de Delta Dunării şi să le 
administreze prin regulamente de administratiune publică 
până la convocarea Adunării Constituante. 

In fine, comisiunea propune Senatului a angaja pe guvern, 
atât pentru solutiunea definitivă a chestiunii Dobrogei, cât 
şi pentru celelalte chestiuni care rezultă din Tratatul din 
Berlin, să convoace, cel mult în cursul sesiunii viitoare or- 
dinare de trei luni, o Adunare Constituantă de revizuire, 
conform art. 129 din Constitutiune; dar sunteţi rugaţi, 
d-lor senatori, a vota aceste concluziuni. 


Raportor, G. Leca. 


(Mon. Of., 1878. pe 5530, coL 1). 


364 ION C. BRĂTIANU ACTE ŞI CUVÂNTĂRI VOL, IV 


10. 


Raportul comisiunii alese de Cameră pentru a formula o 
încheiere în chestiunea Tratatului din Berlin. 


(Aneză la procesul-verbal al şedinţei Camerei din 29 Sep- 
temurie 1878). 


Domnilor, 


Comisiunea aleasă pentru a formula o încheiere în ches- 
tiunile supuse deliberärilor d-voastră în urma hotăririlor 
luate în privirea României de Congresul din Berlin, a avut 
o însărcinare grea şi dureroasă. 

Insărcinarea a fost grea, pentrucă onorabila Adunare, 
crezând, cu drept cuvânt, că în o asemenea comisiune nu 
poate să lase nereprezentate opiniunile cele mai opuse, des- 
baterile au trebuit să fie foarte vii în sânul ei şi rezultatul 
două motiuni diferite în o chestiune, în care e foarte de dorit 
o impozantă unanimitate. Această dorinţă legitimă, acest 
rezultat necesar poate intereselor nationale, era din nefe- 
ricire imposibil în practică, în fața a două opiniuni 
diferite atât de neted manifestate în mai multe oca- 
ziuni. Astfel, deşi înţelegerea sa putut stabili între 
membrii comisiunii asupra tuturor punctelor, minorita- 
tea a stăruit însă în ideia de a respinge anexarea Do- 
brogei. 

Insărcinarea comisiunii a fost dureroasă, pentrucă ea 
avea să se ocupe de grelele sacrificii impuse ţării: predarea 
a 3 judeţe române, reforme interioare impuse prin voința 
Marilor Puteri străine. 

In faţa acestor impuneri, comisiunea în majoritatea ei, 
nevăzând posibilitatea de a se opune şi de a indispune astfel 
Europa întreagă, a fost nevoită să admită a se conforma, 
cu resemnare, voinţei colective a Europei. 


SEPTEMVRIE 1878 CAMERA DESPRE TRATATUL DIN BERLIN 365 


Ori cât drept am avea însă a ne plânge de rezolutiunile 
luate de Marile Puteri, România nu încetează pentru aceasta 
de a fi un stat european, aspirând și având dreptul să aspire 
a deveni un stat cu o însemnătate în Europa. 

Cugetând cu sânge rece şi cu maturitate, trebue să vedem 
că în ceeace privește poziţiunea noastră în Orient, Marile 
Puteri au căutat să o ar'dice, atât prin admiterea noastră în 
familia statelor independente, cât şi asigurându-ne pose- 
siunea gurilor Dunărei și a unui întins litoral la Mare, pose- 
siune care ne pune în contact direct cu Marile Puteri mari- 
time ale Occidentului. 

Aceasta probează întrun mod neîndoios că Puterile atri- 
buesc României un rol în desfășurarea afacerilor viitoare 
ale Orientului Europei, întrun scop de stabilitate şi ci- 
vilizatiune, şi că au credinţă în viitorul și în vitali- 
tatea ei. 

S'a emis opiniunea că posesiunea Dobrogei n'ar fi decât 
un dar periculos venit de la Rusia. 

Această opiniune se întemeiază pe faptul că cedarea Do- 
brogei se află chiar în Tratatul de la San-Stefano. 

Cedarea Dobrogei nu era însă în Tratatul de la San-Stefano 
decât o concesiune anticipată făcută Europei în favoarea 
păcei. 

Noi privim această mărire de teritoriu ca venită dela 
voinţa Europei. Ea prezintă pentru noi un mare interes cu- 
ropean și un mijloc puternic de a interesa pe Marile Puteri de 
existenţa şi de întărirea României. 

Majoritatea comisiunei a invocat și argumentul că trebue 
să rămânem consecinti cu voturile date. 

Dar, dacă a fost o onoare pentru România de a lupta în 
contra impunerilor ce i se făceau de o singură Tutere, nu 
este o dezonoare de a se supune acum cu demn'tate voinţei 
colective a Europei întregi, în sânul căruia este admisă ca 
stat independent. 

D-lor, pentru motivele expuse în esenţă în acest raport, 
comisiunea, în majoritatea ei, are onoare de a vă propune 


„66 ION C. BRĂTIANU ACTE ŞI CUVÂNTĂRI VOL. IV 


o moţiune, în care nu lipseşte de a constata că Congresul din 
Berlin a decis despre națiunea română în contra vointii 
ei şi de a mărturisi francamente că conformarea la deciziu- 
nile Congresului nu este decât o resemnare în faţa silei mani- 
festate de voinţa colectivă a Europei. 


Iată moţiunea majorităţii comisiunei : 


Adunarea deputaţilor, luând cunostiintä de dispozitiu- 
nile Tratatului din Berlin privitoare la România, îşi ex- 
primă durerea pentru grelele sacrificii la care ţara este în- 
datorată. 

Silită însă prin hotärirea Puterilor si nevoind a fi piedică 
la consolidarea păcii, autoriză pe guvern a se conforma voin- 
ţii colective a Europei, retrăgând autäritätile civile şi mi- 
litare din Basarabia și luând în posesiune Dobrogea şi Delta 
Dunărei. 

Celelalte chestiuni se vor regula pe cale constituțională. 


Colonel D. Leca, N. Fleva, 
P. Grădişteanu, E. Costinescu. 


Trei membri ai comisiunii şi anume: d-nii N. Ionescu, 
Gr. Cozadini şi G. Misail au formulat următoarea moţiune, 
a cărei deosebire constă numai în refuzarea Dobrogei, 


Iacă moţiunea minorităţii. 


Camera nare a consimţi la retrocedarea Basarabiei, 
dar invită pe guvern ca să retragă autorităţile civile şi 
militare din acea parte de pământ a României spre a 
se înlătura orice posibilitate de conflict. Consecintä a vo- 
turilor sale anterioare, ea nu poate primi Dobrogea. In 
cât priveşte pe celelalte dispozitiuni ale Tratatului din 
Berlin, Camera Legiuitoare le va rezolva pe cale constitu- 
tionalä. 

Gr. Cozadini. 


SEPTEMBRIE 1878 CAMERA DESPRE TRATATUL DIN BERLIN 367 


Rămâne acum să decideti d-voastră, d-lor deputaţi, dacă 
nu este bine ca prin o solutiune cât mai grabnică să păstrăm 
bunele dispozitiuni ale Puterilor pentru România, ca astfel 
să fie stabilită un moment mai curând situatiunea politică 
a României față cu Europa. 


Raportor, E. Costinescu. 


(Mon, Of., 1878, p. 5545, col, 2,3; 5546, col. 1). 


11. 


Mesagiu pentru închiderea sesiunii extraordinare a 
Corpurilor Legiuitoare. 


4 Octomvrie 1878. 


Domnilor senatori, 
Domnilor deputaţi, 


V'am chemat în sesiune extraordinară spre a vă rosti 
în privința situatiunii făcute României de Marile Puteri 
europene întrunite în congres. 

D-voastră, ţinând seamă de grelele împrejurări în care 
se află Orientul în general şi ţara noastră îndeosebi, aţi pri- 
mit voinţa colectivă a Europei. 

Astfel pozitiunea României în față cu Marile Puteri este 
regulată ; astfel România intră în familia statelor de sine 
stătătoare. 

Europa, am ferma convictiune, ne va ţine seamă de sa- 
crificiile ce am făcut în interesul păcii lumii şi națiunea 
vă va fi recunoscătoare pentru patriotismul luminat şi pru- 
denta politică ce ati arătat spre a feri România de nouă com- 
plicatiuni. 

Nedespărțindu-Mă în nici un caz de interesele ţării, Eu 
vam manifestat dela convocarea d-voastră toată încrederea 
Mea în d-voastră și v'am zis că hotărîrea d-voastră va fi 
si a Mea. 


368 ION C. BRĂTIANU ACTE ŞI CUVÂNTĂRI VOL. IV 


Vă mulţumesc dară, Domnilor Mei, de hotărîrea dată, 
pe care guvernul Meu va executa-o cu lealitate pe calea consti- 
tutionalä, atât în afară, cât şi înăuntru. 

La curândă revedere, D-lor, şi Dumnezeu să vă aibă în 
a sa sântă pază. 

Sesiunea extraordinară este închisă. 


CAROL. 
Preşedintele Conciliului de miniştri 
şi ministrul lucrărilor publice, 
I. C. Brătianu 
Ministrul afacerilor streine, Ministru de interne, Ministrul Cultelor 
M. Kogălniceanu C. A. Rosetti. si al instrucţiunii publice, 
Gh. Chifu. 
Ministrul finanțelor, Ministrul Justiției, Ministru de război, 
I. Câmpineanu Eug. Stälescu General Al. Cernat. 


No. 2237 si 2238. La 4 Oct. 1878, Bucureşti. 
(Mon. Of., 1878, p. 5647, col. 1—2). 


12. 
Proclamația Domnitorului către Dobrogeni. 


15 Noemvrie 1878. 
NOI, CAROL I, 


Prin grația lui Dumnezeu si voința națională, Domn al 
Românilor, la toți de faţă și viitor, sănătate. 


Locuitorilor Dobrogei, 


Marile Puteri europene, prin Tratatul din Berlin, au unit 
ţara voastră cu România. 

Noi nu intrăm în hotarele voastre, trase de Europa, ca 
cuceritori, dar o ştiţi şi voi, mult sânge românesc s'a vărsat 
pentru dezrobirea popoarelor din dreapta Dunării. 


NOEMVRIE 1878 PROCLAMAȚIA CĂTRE DOBROGENI 369 


Locuitorilor de orice naţionalitate şi religiune, Dobrogea, 
vechea posesiune a lui Mircea cel Bătrân, de astăzi face 
parte din România. Voi de acum atârnati de un Stat unde 
nu voința arbitrară, ci numai legea desbätutä si încuviin- 
tatä de națiune hotărăşte si ocârmueste. 

Cele mai sânte si mai scumpe bunuri ale omenirii: viața, 
onoarea şi proprietatea sunt puse sub scutul unei Constitu- 
tiuni pe care ne-o râvnese multe naţiuni străine. Religiunea 
voastră, familia voastră, pragul casei voastre vor fi apărate 
de legile noastre și nimeni nu le va putea lovi, fără a-și 
primi legiuita pedeapsă. 

Locuitorilor musulmani, dreptatea României nu cunoaşte 
deosebire de neam si de religiune. Credinţa voastră, fami- 
lia voastră vor fi apărate deo potrivă ca și ale creștinilor. Afa- 
cerile religiunii si ale familiei vor fi pentru voi încredințate 
apărării muftiilor şi judecătorilor aleși din neamul și legea 
voastră. 

Si creştini şi musulmani, primiţi dar cu încredere auto- 
ritățile române; ele vin cu anume însărcinare de a pune 
capăt dureroaselor încercări prin care ati trecut, de a vindeca 
ranele războiului, de a apăra persoana, averea si interesele 
voastre legiuite, în sfârşit de a vă dezvolta buna stare n.o- 
rală şi materială. 

Armata română, care intră în Dobrogea, nu are altă 
chemare decât de a menţine ordinea şi, model de disciplină, 
de a ocroti pacinica voastră vietuire. 

Salutaţi dar cu iubire drapelul român, care va fi pentru 
voi drapelul libertăţii, drapelul dreptăţii şi al păcii. 

In curând provincia voastră, pe calea constituţională, 
va primi o organizatiune definitivă, care va ţine seamă 
de trebuintele si de moravurile voastre, care va aşeza pe te- 
melii statornice pozitiunea voastră cetäteneascä. Până a- 
tunci, autorităţile române au ca întâie îndatorire de a cerceta 
şi îndestula trebuintele voastre, de a îngriji de bunul vostru 
trai, de a vă face a iubi ţara, la a cărei soartă este lipită de 
acum și soarta voastră. 


24 


370 ION C. BRĂTIANU ACTE ŞI CUVÂNTĂRI VOL. IV 


Ca întâie dovadă a pärintestii Noastre îngrijiri pentru 
voi, a dorinţei Noastre de a uşura greutăţile voastre, Noi 
desfiinfäm dijma de orice natură pentru anul 1879. Dela 
1 Ianuarie 1880, ea va fi înlocuită prin o dare bănească 
mai dreaptă și mai uşoară pentru agricultori. 

Emleacul (impozit pe capitalul imobiliar din orașe si 
sate), impozitul pe venitul mobiliar din oraşe, temetuatul 
(impozitul de 3 la sută asupra lucrului agricultorilor şi meş- 
teşugarilor), impozitul asupra chiriei cârciumilor, cafenelelor 
băcăniilor, hanurilor, toate aceste se vor preface dela 1 Ia- 
nuarie 1879 într'o dare bănească mai uşoară și mai dreaptă, 
iar bedelul (impozit pentru scutirea din armată), darea en- 
lizab (taxa de 2 şi jumătate la sută pe vânzarea vitelor) 
şi taxa pe mori se desființează cu totul. 

Şi dară, chemând binecuvântarea celui A tot puternic, 
în numele si cu învoirea Europei, Noi luăm astăzi în stăpâ- 
nire provincia Dobrogea, care devine si este ţară română 
si, trimițându-vă domneasca Noastră salutare, vă urăm 
ca această zi să devie, pentru această nouă parte a Româ- 
niei, începutul unui viitor de pace si de înflorire, începutul 
bunului trai şi al fnfrätirii între fiii aceleiași ţări. 

Datu-s'a în Brăila, la 14 Noemvrie, anul gratiei 1878, şi 
al 13-lea al Domniei Noastre. 


CAROL 


Președintele Consiliului miniştrilor, ministru al agriculturii, 
comerţului şi lucrărilor publice şi ad-interim la culte 
şi instrucţiune publică, 


I. C. Brătianu 


Ministrul afacerilor străine, Ministru de interne, Ministrul justiţiei, 


M. Kogălniceanu. C. A. Rosetti. Eug. Stătescu 


Ministrul finanţelor, 
I. Câmpineanu 


(Mon. Of., 1878 p. 7161, col. 1—3; p. 7162, col. 1). 


NOEMVRIE 1878 MESAGIU DE DESCHIDERE A SESIUNII 371 


13, 
Mesagiul Domnitorului la deschiderea Corpurilor Legiuitoare. 


15 Noemvrie 1878. 
Domnilor senatori, 


Domnilor deputaţi, 


După o scurtă întrerupere, lucrările d-voastră legislative 
reîncep la termenul prevăzut de Constituţiune. Concursul 
d-voastră, pururea bine primit, ne este astăzi mai trebuitor 
de cât oricând. 

Mulțumită hotărîrii unanime a Marilor Puteri europene 
de a asigura pacea lumii prin aplicarea sinceră a Tratatului 
din Berlin, războiul nu ne mai ameninţă şi România poate 
acum a-şi întrebuința iarăşi activitatea în desvoltarea îmbu- 
nätätirilor sale din läuntru. 


Domnilor senatori, 
Domnilor deputaţi, 


România a intrat astăzi cu deplinătate în familia state- 
lor de sine stătătoare. 

Independenţa sa este astăzi recunoscută de întreaga Europă. 
Toate Marile Puteri ne dau necontenit dovezi de buna lor 
voinţă şi de viul interes ce poartă la desvoltarea şi întărirea 
Statului român, în noile condițiuni ce i sau creiat prin 
actul internaţional dela Berlin. 

Delegatul României lucrează alăturea cu delegaţii Marilor 
Puteri în sânul Comisiunii Europene, căreia îi este încredinţată 
libertatea şi îmbunătăţirea navigatiunii marelui nostru fluviu. 
Autorităţile noastre şi armata română, sub ochii mei, au trecut 
ieri Dunărea spre a lua în posesiune Dobrogea, care, prin Tra- 
tatul din Berlin, s'a anexat României. 

Organizatiunea provizorie a acestei noi provincii este pe 
cale de a fi îndeplinită. Puterile limitrofe au regulat repre- 
zentatiunea lor diplomatică pe lângă Statul român în con- 


372 ION C. BRĂTIANU ACTE ŞI CUVÂNTĂRI VOL. IV 


formitate cu noua situatiune a României independente. Noi 
am răspuns cu reciprocitate. 

Indeosebi, simt multumirea de a vă anunţa că relatiunile 
Mele cu Majestatea Sa Impäratul Otomanilor s'au resta- 
tornicit pe piciorul unei depline amiciţii si conform cu prero- 
gativele statelor independente. Am ferma convinctiune că 
şi celelalte Mari Puteri vor urma în curând exemplului statelor 
limitrofe. Grabnica şi oficiala statornicire a relatiunilor di- 
plomatice între aceste state şi între România atârnă în parte 
şi de d-voastră. 

In adevăr, în ultima sesiune extraordinară, d-voastră, pa- 
triotic și înţelept, ati primit Tratatul din Berlin în toate dis- 
pozitiunile sale privitoare la România. Ceeace era de compe- 
tinta d-voastră ati făcut, ati îndeplinit. Mai aparține însă 
d-voastre de a pune, conform cu Constitutiunea noastră, ţara 
în pozițiune de a-şi da acele Camere de reviziune, cărora, 
singure, revine modificarea articolelor constituţionale. 

Implinind d-voastră şi această ultimă îndatorire cu acecas 
lealitate care a prezidat la toate lucrările d-voastră, am ferma 
convinctiune că vor dispare orice greutăţi la statornicirea rela- 
tiunilor diplomatice ale tuturor Marilor Puteri cu statul român. 

Astfel, pe calea constituţională, d-voastră veţi pune în cu- 
rând țara în pozitiune de a corespunde la aşteptările Europei, 
la interesul moral pe care însişi Românii îl au de a face să dis- 
pară din Constitutiunea noastră principiul, ne mai potrivit cu 
luminile secolului, acel al neegalitätii politice pentru cauză 
de religiune. In intervalul împlinirii procedurii ce Constitu- 
tiunea noastră prevede în această materie, activitatea d-voastră 
nu va rămânea zădărnicită. Din potrivă, ea va fi reclamată 
de mai multe reforme, ce imperios trebuie a fi introduse în 
deosebitele ramuri ale serviciului public. 

Cu toate greutăţile politice prin care am trecut în mijlocul 
unui mare război, multämitä energiei naţiunii, a desvoltării 
resurselor noastre si a economiei ce a prezidat la cheltuieli, 
starea noastră financiară este bună, mai bună decât era 
în ultimii noştri ani de pace. Aceasta veţi constata-o cu oca- 
ziunea studierii situatiunii financiare. 


NOEMVRIE 1878 MESAGIU DE DESCHIDERE A SESIUNII 373 


Legea comunală, care se aşteaptă de ţară cu o legitimă ne- 
răbdare, este deja în parte votată. D-voastră nu veți voi a lăsa 
necompletă lucrarea începută. Prin bravura, prin abnegatiunea 
ce mai cu deosebire a arătat populatiunea noastră rurală în 
timpul războiului, ea a dobândit titluri noi la toată îngri- 
jirea d-voastră. 

Pentru dezvoltarea bunei stări a acestei populatiuni, care 
în timp de pace este însăș bogăţia Statului, iar în timp de 
război a fost fala naţiunii române, este neapărat a se vota mai 
multe legi și institutiuni economice. 

Mai presus de toate, d-voastră vă veţi grăbi de a înzestra 
ţara cu justiția populară, cu legea organizaţiei judecätoriilor 
de pace, al cărei proiect vi s'a prezentat încă din seziunea 
trecută de ministrul de justiţie. 

Tot odată, pentru a se stabili mai bine echilibrul puterilor 
în Stat şi a se da justitiabililor mai mari garanţii de o bună si 
nepărtinitoare justiție, este, cred, neapărat ca principiul ina- 
movibilităţii să fie întins şi la celelalte trepte judecătoreşti 
şi ca responsabilitatea magistratului inamovibil să devie 
o realitate pentru toţi, de sus şi până jos. 

In acest sens, ministrul de justiţie vă va prezenta, în 
sesiunea aceasta, un proiect de lege care se recomandă la 
toată serioasa d-voastră atentiune. Experienţa dobândită pe 
câmpul de bătaie ne-a arătat îmbunătățirile care se reclamă 
de organizatiunea puterii noastre armate. Pentru grabnica 
introducere a acestor îmbunătățiri Eu contez pe patrioticul 
d-voastră zel. 

Guvernul Meu de mai mult timp are pregătite proiectele 
de legi pentru crutarea pădurilor și pentru exploatarea mi- 
nelor, N'am nevoie de a vă desfäsura cât este de necesar pentru 
interesele noastre economice ca aceste proiecte, cu o oră mai 
înainte, să se prefacă în legi pozitive. 

Grabnica unire a sistemului căilor noastre ferate cu calea 
ferată Cernavodă-Kustendje este imperios reclamată de in- 
teresele noastre politice şi comerciale. Ministrul va supune 
maturei d-voastre chibzuiri cuvenitul proiect de lege întru 
„aceasta, 


374 ION C. BRĂTIANU ACTE SI CUVÂNTĂRI VOL. 


In fiecare sesiune d-voastră ati dat un patriotic şi energic 
concurs răspândirii instrucţiunii publice atât de trebuincioase 
pentru dezvoltarea forţelor intelectuale şi morale ale naţiunii. 
Am ferma convinctiune că si în această sesiune şcoalele noastre 
vor găsi în d-voastră puternici sprijinitori. 


Domnilor senatori, 
Domnilor deputaţi, 


Cum vedeţi, dinaintea d-voastră se desfăşură o câmpie 
întinsă de activitate si de folositoare lucrări. D-voastră 
şi astă dată, ca totdeauna, vă veţi arăta demni de fru- 
moasa misiune ce vă este încredințată, aceea de a satis- 
face trebuintele nationale, morale si materiale ale iubitei 
noastre ţări. 

In timpul legislaturii d-voastre, mari si europene eveni- 
mente s'au petrecut la hotarele și înlăuntrul României. Deşi 
cu crude sacrificii, națiunea română a ieșit însă din mijlocul 
acestor grave evenimente mai liberă, mai puternică si mai 
stimată decât totdeauna. 

D-voastră ati luat parte la aceste evenimente. D-voastră 
ati sävärsit mari fapte: ati proclamat şi întemeiat indepen= 
denta Statului român ; ati sprijinit cu bärbätie şi cu demitate 
drepturile noastre naționale. Prin eroismul soldaţilor noştri 
pe câmpul de bătaie, prin abnegatiunea şi sacrificiile de tot 
felul ale fiilor acestei țări, prin luminatul şi patrioticul d-voastră 
concurs, România şi-a redobândit astăzi între națiuni locul 
pe care odinioară îl avea în timpurile de mărire ale istoriei 
sale. Meritul acestui însemnat eveniment revine în mare parte 
d-voastră. 

Fiţi dar siguri că, precum posteritatea nu va uita marile 
acte ce s'au săvârșit în zilele noastre, asemenea istoria nu va 
şterge de pe paginile sale numele acelora cari au lucrat îm- 
preună la îndeplinirea lor. 

Am dar credința că d-voastră, precum ati bine început, 
precum ati bine percurs, asemenea veţi binesăvârși cariera 
d-voastră legislativă. 


NOEMVRIE 1878 MESAGIU DE DESCHIDERE A SESIUNII 375 


Si dar urând bun succes activității d-voastră, rog pe Dumne- 
zeu ca să binecuvânteze lucrările d-voastră parlamentare, 
pentru binele şi prosperitatea mumei noastre comune: iu- 
bita noastră Românie. 


Sesiunea ordinară a Camerelor Legislative este deschisă. 


CAROL 


Președintele Consiliului miniștrilor, ministru al agriculturii, comerțului şi 
lucrărilor publice si ad-interim la culte si instrucțiune publică, 


I. C. Brătianu. 


Ministrul afacerilor străine, Ministrul de interne, 
M. Kogălniceanu. C. A. Roselli. 
Ministrul finanțelor, Ministrul justiției, 
I. Câmpineanu. Eug. Stătescu. 
No. 2547. 


Bucureşti, 15 Noemvrie 1878. 


(Mon. Of., 1878. p, 7145, col. 3; p. 7146, col. 1—3 ; p. 7147, col. 1). 


14. 


Regulament pentru stabilirea si perceperea impozitelor 
în Dobrogea. 


16 Noemvrie 1878. 


I. Contribufiuni directe şi vämi. 


Art. 1. — Impozitul timbrului si înregistrării, impozitul 
asupra băuturilor spirtoase şi taxele vamale de importatiune 
si exportatiune, actualmente în vigoare în România, se aplică 
si teritoriului cedat României, prin Tratatul din Berlin. 

Art. 2. —Modul de pereeptiune va fi cel fixat prin legile, 
regulamentele si tarifele aplicate în România pentru fiecare 
din aceste contributiuni. 

Art. 3. —In privinţa sării, se va urma conform legisla- 
fiunei române asupra materiei. 


376 ION C. BRĂTIANU ACTE SI CUVÂNTĂRI VOL IV 


Art. 4. —Comertul tutunurilor în Dobrogea este liber. 
„Art, 5. —Fiscul va percepe asupra tutunurilor, taba- 
curilor şi tigärilor de proveniență străină, ce se importă 
în Dobrogea, o taxă vamală, de lei 500 la suta de kg. 

Art. 6. — Tutunurile ce se cultivă în interiorul Dobrogei 
sunt supuse, în folosul fiscului, la o taxă de 75 lei pentru 
suta de kg. 

Perceptiunea acestor taxe se va regula prin instrucţiuni 
speciale. 

Art. 7. — Tutunurile provenind din România sunt supuse 
la importatiunea lor în Dobrogea la o taxă de 75 lei pentru 
suta de kg. | 

Aceste tutunuri vor fi însoţite de certificate de origină, 
eliberate de autorităţile locului de provenienţă. 


II. Contribufiuni directe şi domenie. 


Art. 1. —Dijma, impozitul pe capitalul imobiliar în oraşe 
si sate, impozitul pe venitul imobiliar în oraşe, impozitul 
de 3 la sută asupra lucrului agricultorilor şi mestesugarilor, 
asupra câştigului comercianților şi fabricantilor, impozitul 
pentru scutirea din armată, impozitul pe valoarea locativă 
a cârciumilor, cafenelelor, băcăniilor, restaurantelor, taxa 
de 2!/, la sută pe vânzarea vitelor, taxele pe mori, pe debi- 
tele de tutunuri şi orice alte dări directe în vigoare către 
Stat sunt şi rămân desfiinţate. 

Art. 2.— Legea din 1873 pentru licenţele de băuturi 
spirtoase se pun: în aplicatiune în toată întinderea Do- 
brogei, cu începere dela 1 Ianuarie 1879. 

Reglemente şi instrucțiuni ministeriale vor stabili taxele 
fixe de perceput, după populatiune, conform citatei legi. 

Art. 3.—Un recensământ se va face de urgenţă, prin comu- 
nele urbane, spre a se impune la patentă şi la impozitul fon- 
ciar, conform legilor române, comercianții, industriaşii si 
proprietarii de imobile, din zisele comune, cu începere dela 1 
Ianuarie 1879. Instrucţiuni ministeriale vor fixa epoca acestui 


NOEMVRIE 1878 IMPOZITELE IN DOBROGEA 377 


recensământ, durata sa si clasa căreia va aparține după popu- 
laţiune fiecare oraş. 

Art.—4. Toţi locuitorii cari vor poseda acte de proprietate 
(tapi) în regulă dela guvernul otoman pentru cultură pe te- 
ritoriul Dobrogei, vor fi liberi a-şi cultiva pământul, scutiţi 
de orice dare în cursul anului 1879. 

Art. 5. —Dreptul de a întreţine şi a păşuna oile, caprele 
şi râmătorii pe domeniul Statului se va cumpăra obligatoriu, 
ca şi pe trecut, de toţi proprietarii, cu preţ de 1 leu de cap 
de oaie şi capră şi de 60 bani de cap de râmător. 

Art. 6. — Importatorii de oi, capre, râmători, aduși 
în Dobrogea pentru iernare, vor fi supuşi la aceeaş dare, ce 
se va percepe după instructii speciale, prin birourile vamale. 

Art. 7. — Recensământul general ce e a se face în Ro- 
mânia în anul viitor se va întinde şi asupra Dobrogei. 

Art. 8. — Inchirierea si arendarea imobilelor şi veniturile 
domeniale se vor face conform legislatiunii actualmente 
în vigoare în România. 

Art. 9. — Organizatiunea financiară română şi impozi- 
tele directe din România vor intra în aplicatiune în Dobro- 
gea cu începere dela 1 Ianuarie 1880. 

Art. 10. — Legile române de percepţie şi legea de urmă- 
rire vor îi aplicabile în Dobrogea, întrucât nu vor fi contrarii 
dispozitiunilor regulamentului de față. 


III. Despre monete. 


Art. 1. —Monetele cu curs obligatoriu în România vor 
îi singurele admise în casele Statului şi date în plăţi de către 
acestea pe tot teritoriul Dobrogei. 


IV. Dispoziţiuni tranzitorii. 


Art. 1. —Până la 1 Ianuarie 1879, nu se va percepe nici 
o taxă de timbru sau înregistrare în toată întinderea teri- 
toriului Dobrogei. 


(Mon. Of., 1878, p. 7177, col. 2—3; p. 7178, col. 1). 


378 ION C. BRĂTIANU ACTE ŞI CUVÂNTĂRI VOL, IV 


15. 


Expunerea de motive asupra proiectului de lege relativ 
la aplicarea convențiilor postale. 


2 Martie 1879. 
Domnilor deputaţi, 


La 1 Aprilie viitor st. n. vor intra în vigoare conventiunea 
uniunii poștale universale și celelalte două aranjamente spe- 
ciale relative la schimbul scrisorilor de valoare si a manda- 
telor de poștă, încheiate de congresul poștal întrunit la Paris 
în anul trecut, și dela acea dată urmează ca taxele poștale 
ce se vor percepe în România pentru toată întinderea uniunii 
trebue să fie în conformitate cu acele tratate. In acest scop 
este elaborat proiectul de lege ce am onoare a supune deli- 
beratiunilor d-voastră. 

Acest proiect se ocupă: 

Cu fixarea taxelor României, pentru toată întinderea 
uniunii. 

Prin Tratatul dela Berna se stabilește un maximum de 32 
şi un minimum de 20 bani ca taxă ce era învoit a lua ţările 
uniunii pentru o scrisoare; de aceea și noi percepem actual- 
mente 30 bani pentru o scrisoare simplă francată destinată 
ţărilor de uniune. 

Prin Tratatul dela Paris se fixează însă taxa pentru o scri- 
soare simplă la 25 bani și de aceea și noi am prevăzut prin 
legea de faţă a se percepe numai 25 bani în loc de 30 ca până 
acum. 

Asemenea și în privința taxei de recomandare, s'a fixat 
prin convenţia dela Paris la 25 bani pe care am prevăzut-o 
si noi în această lege; scăzându-se astfel cu 5 bani această 
taxă care actualmente după tratatul dela Berna este de 30 
bani. 

Asemenea este si cu celelalte taxe postale pentru retur, 
recipisă, foi de reclamaţie, taxa de tranzit, etc., care s'au pre- 


MARTIE 1879 CONVENTIILE POSTALE 379 


văzut în prezenta lege întocmai cum s'au fixat de convenția 
dela Paris. 

2. Schimbul scrisorilor de valoare. 

Congresul dela Berna recunoscuse utilitatea introducerii 
acestui serviciu în relatiunile postale internationale, dar ne- 
găsind mijloace pentru a stabili o înțelegere comună între mem- 
brii uniunii s'a lăsat ca această chestiune să se aranjeze prin 
conventiuni speciale. 

Congresul dela Paris a izbutit a regula si această chestiune, 
care va aduce foloasele cele mai mari atât Statelor cât şi co- 
mertului. 

Unele din administratiunile postale din Europa nu fac ser- 
vicii de mesagerii, care se expediază prin intermediul căilor 
ferate si din această cauză comercianții, spre a evita întâr- 
zierile la care erau expuse expediindu-le prin intermediul căilor 
ferate, trimeteau în scrisori recomandate valori însemnate pe 
cari însă nu le declarau, ceeace, pe lângă că pierdea taxa cu- 
venită, dacă scrisoarea ar fi avut valoarea declarată, dar apoi 
Statul mai era expus şi la procese în caz de pierderea unor 
asemenea scrisori, astfel dar, în conformitate cu Tratatul dela 
Paris, s'a admis prin anexata lege (art, 5) expedierea de scrisori 
de valoare până la concurența sumei de 10.000 lei, în schimb 
cu acele ţări care au aderat la învoiala relativă, fixându-se 
taxele prevăzute prin angajamentul dela Paris şi care sunt, 
deosebit de taxa francärii și a recomandării, 10 bani pentru 
o scrisoare de 200 lei sau fracțiune de 200 lei pentru ţările li- 
mitrofe, 25 bani pentru ţările nelimitrofe şi 30 bani cu coloniile 
ţărilor aderente la aranjamentul special din Paris. 

3. Cu schimbul mandatelor postale. 

Această inovatiune introdusă de Congresul dela Paris va 
aduce cele mai mari înlesniri comerțului, care va putea expedia 
sigur si iute sume mici până la 500 lei, precum şi de a plăti pe 
acele ce vor fi trase asupra lor de oficiurile străine. 

Prin art. 7, s'a fixat taxa prevăzută prin Tratatul dela Paris 
pentru mandatele poştale. 

Spre a nu se discredita acest serviciu prin neachitarea man- 
datelor emise asupra noastră, am crezut că este bine a se lua 


880 ION C. BRĂTIANU ACTE ŞI CUVÂNTĂRI VOL. IV 


oarecari măsuri spre a asigura imediata lor achitare, precum 
și a conturilor cu administratiile străine. De aceea am prevăzut 
prin lege măsurile prescrise la art. 7, ca mandatele postale 
trase din străinătate să se achite din banii depusi pentru tri- 
meterea mandatelor în străinătate şi, în caz de nu ajunge, 
din chiar venitul staţiei ; s'a prevăzut asemenea ca prisosul din 
banii depusi pentru expediere de asemenea mandate să se con- 
semneze şi să nu se facă venit decât numai taxele cuvenite; 
acesta fiind mijlocul cel mai nimerit de a se putea achita 
fără nici o întârziere conturile administratiilor străine îndată 
ce vor fi verificate. 

Vă rog dară, d-lor deputaţi, să binevoiti a vota acest proiect 
de lege cât mai neîntârziat spre a-l putea pune în aplicaţie la 
1 Aprilie viitor st. n.. 


Ministru de interne, I. C. Brătianu. 


16 
Legea pentru aplicarea convențiilor postale. 


14 Martie 1879. 
CAROL I, 


Prin gratia lui Dumnezeu si vointa nationalä, Domn al 
Românilor. 

La toţi de faţă şi viitori sănătate. 

Asupra raportului ministrului Nostru secretar de Stat la 
departamentul de interne, cu No. 5.059. 

Având în vedere legea votată de Corpurile Legiuitoare, 
în ședințele dela 2 şi 10 Martie 1879; 

In virtutea art. 93 din Constitutiune, am sancționat și 
sanctionäm ce urmează : 


LEGE 


Art. 1. — Dispozitiunile coprinse în conventiunea poştală 
universală încheiată la 1 Iunie 1878 la Paris, precum şi în- 
voielile privitoare la schimbul scrisorilor de valoare si al man- 


MARTIE 1879 CONVENTIILE POSTALE 381 


datelor postale, încheiate: cea d’intâi la 1 Iunie, iar cea 
de a doua la 4 Iunie 1878 tot la Paris, se vor pune în apli- 
care în ceeace privește relatiunile internationale cu începere 
dela 1 Aprilie stil nou, anul curent 1879. 

Art. 2.— Taxele generale pentru România se fixează pentru 
tot coprinsul uniunii poștale precum urmează : 

a) Douăzeci si cinci bani (25 b.) pentru o scrisoare simplă 
francată. 

b) Cincizeci bani (50 b.) pentru o scrisoare simplă nefrancată ; 

c) Zece bani (10 b.) pentru o carte de poștă simplă cu fran- 
carea obligatorie ; i 

d) Cinci bani (5 b.) pentru imprimatele de orice natură, 
hârtiile de afaceri si probele de mărfuri în greutate de 50 
grame sau fracțiune de 50 grame. 

Taxa însă a unei trimiteri de hârtie de afaceri nu va fi 
mai mică de 25 bani, precum si a unei trimiteri de probe; 
asemenea nu va fi mai mică de 10 bani; 

e) Douăzeci si cinci bani (25 b.) taxa de recomandare pentru 
toate obiectele poştale, în relatiunile europene ; 

f) Cincizeci bani (50 b.) idem relatiunile extra-europene ; 

g) Douăzeci şi cinci bani (25 b.) taxa avizului de primire 
(recipise de înapoiere) ; 

h) Douăzeci şi cinci bani (25 b.) taxa unei foi de recla- 
matie ; 

Art. 3. — Taxele postale pentru oficiile limitrofe stabilite 
prin anume conventiuni si care sunt inferioare taxelor ge- 
nerale fixate prin art. 2 de mai sus se mențin şi pe viitor. 

Art. 4.— Dreptul de tranzit se fixează la doi lei (2 1.) 
pentru kilogramul de scrisori şi la douăzeci și cinci bani 
(25 b.) pentru kilogramul de celelalte obiecte. 

Art. 5. — Scrisorile de valoare vor îi admise de către oti- 
ciile postale române în schimb cu acelea ale țărilor care au 
aderat la învoiala relativă, până la concurența de 10.000 lei, 
si asupra cărora se va percepe ca taxă de asigurare: 

a) Zece bani (10 b.) pentiu o valoare de 200 lei sau frac- 
tiune de 200 lei, în schimb cu ţările limitrofe, care au primit 
schimbul scrisorilor de valoare; 


382 ION C. BRĂTIANU ACTE ȘI CUVÂNTĂRI VOL, IV 


b) Douăzeci şi cinci bani (25 b.) idem, în schimb cu ţările 
nelimitrofe. 

c) Treizeci si cinci bani (35 b.) idem în schimb cu colo- 
niile țărilor aderente la învoiala relativă. 

Pe lângă taxele de asigurare indicate, scrisorile de va- 
loare sunt supuse şi la taxa de francare și de recomandatie. 

Art. 6. — Oficiile poştale române care se vor determina 
anume prin reglementul de aplicare sunt autorizate a or- 
donanta mandate postale asupra oficiilor țărilor cari au aderat 
la învoiala relativă până la concurenţa sumei de 500 lei, 
precum și de a plăti pe acelea ce se vor trage asupră-le de 
către oficiile ţărilor menţionate, asemenea până la concu- 
renta sumei indicate. 

Art. 7. — Taxele ce se vor plăti de către expeditor pentru 
fiecare trimetere de fond efectuat se fixează la 25 b. pentru 
fiecare 25 lei sau fracțiune de 25 lei; în caz însă când valoarea 
unui mandat nu va trece peste 50 lei, taxa nu va putea fi 
mai mică de 50 bani. 

Sumele depuse de către expeditor vor fi în aur, avându-se 
în vedere că rembursarea se face în moneta tärei de destinaţie. 

Art. 8. — Oficiile postale sunt autorizate pentru achitarea 
mandatelor poştale ce se vor trage asupră-le de către oficiile 
străine a le plăti din sumele depuse de expeditori şi în 
caz de neajungere chiar din propriul lor venit, cu obli- 
gatiunea de a se restitui casei din fondul pentru mandate poş- 
tale dela depozitul central în cel mai scurt termen, spre a 
se putea face vărsările la timp conform legii. 

Art. 9. Prisosul sumelor depuse până la lichidarea comp- 
turilor cu ţările străine se vor depune la Casa de depuneri 
şi consemnatiuni, care este obligată a face restituirea chiar 
în moneta depusă, iară taxele cuvenite ţării pentru man- 
datele poștale se vor face venit. 

Art. 10.— Guvernul este autorizat a modifica prin co- 
mună înţelegere toate conventiunile existente în spiritul con- 
ventiunii postale universale. 

Art. 11. — Toate dispozitiunile anterioare contrarii legii de 
față, sunt si rămân abrogate. 


MARTIE 1879 CONVENTIILE POSTALE 383 


Această lege s'a votat de Adunarea deputaţilor în ședința 
din 2 Martie 1879 si s'a adoptat cu majoritate de 68 voturi 
contra unu, fiind şi șapte abţineri, 


Vice-preşedinte, Gh. Hasnaş. 
Secretar, D. M. Ionescu 


Această lege s'a votat de Senat în ședința din 10 Martie 
1879 şi s'a adoptat cu majoritate de 35 voturi contra 2. 


Vice-presedinte, Dimitrie Ghica. 
Secretar, M. Ghermani 


Promulgăm această lege și ordonăm ca să fie învestită 
cu sigiliul statului si publicată prin Monit. Of., iar miniștrii 
noștri secretari de stat la departementele de Interne și Jus- 
titie sunt însărcinați cu aducerea la îndeplinire a decretului 
de față. 


Dată în Buc. la 14 Martie 1879. 
CAROL 
Ministru de Interne Ministrul Justiției 
I. C. Brătianu Eug. Stătescu 
No. 596. 
(Mon. Of., 1879, p. 1777, col. 3; p. 1778, col. 1—3). 


17 
Legea responsabilitätii ministeriale. 


26 Aprilie 1879. 
CAROL I, 


Prin graţia lui Dumnezeu şi voința națională, Domn al 
Românilor. 

La toţi de față şi viitori, sănătate. 

Amândouă Adunările au adoptat și Noi sanctionäm ce 
urmează : 


384 ION C. BRĂTIANU ACTE SI CUVÂNTĂRI VOL. IV 


LEGE 


asupra responsabilitätit ministeriale. 


CAPITOLUL I 
Responsabilitatea. 


Art. 1.— Toate dispozitiunile legilor penale ordinare re- 
lative la infracțiunile comise, atât de funcţionarii publici, 
în exerciţiul functiunilor lor, cât si de particulari, se aplică 
și miniștrilor. 

Art. 2. — Afară de cazurile care intră în prevederile art. 1, 
se va pedepsi cu detentiunea prevăzută de codicele penal 
și cu interdictiunea dela trei ani până la maximum toată 
viaţa ďa ocupa funcțiuni publice, ministrul: 

a) Care va fi semnat sau contrasemnat decrete sau va 
fi luat dizpositiuni care violează un text expres al Consti- 
tuțiunei ; 

b) Care, prin violență sau fraudă, ar împedica sau ar în- 
cerca să împedice liberul exercițiu al dreptului electoral al 
cetățenilor, chiar și în cazul când în asemenea fapte ar fi 
obținut aprobarea ulterioară a Corpurilor Legiuitoare. 

Art. 3.— Se va pedepsi cu interdictiunea dela trei ani 
până la maximum toată viaţa d'a mai ocupa funcțiuni pu- 
blice, ministrul : 

a) Care va fi semnat sau contrasemnat decrete sau va 
îi luat dizpositiuni care violează un text expres al unei legi 
existente ; 

b) Care cu rea credinţă si în prejudiciul intereselor țării, 
amăgesc reprezentatiunea naţională asupra situatiunii afa- 
cerilor Statului. 

Art. 4. — Ministrul care cu rea credinţă va fi cauzat o 
daună Statului sau îl va fi expus la daune către particulari, 
va fi răspunzător civil către Stat si se va judeca conform 
dreptului comun, fiind în acest caz autorizarea Corpurilor 
Legiuitoare necesară. 


APRILIE 1879 LEGEA RESPONSABILITĂȚI MINISTERIALE 385 


Art. 5.— Miniştrii sunt responsabili pentru cazurile pre- 
văzute în articolele de mai sus, dela depunerea jurământului 
până la încetarea lor de fapt din funcţiune. 

Art. 6. — Membrii unui cabinet sunt solidar răspunzători 
înaintea dispozitiunilor penale ale acestei legi, atât pentru 
faptele săvârşite în comun, cât şi pentru acelea cărora le-au 
dat o susținere intenţionată. 

Art. 7. — Este complice al ministrului dat în judecată și 
se pedepsește conform principiilor statornicite pentru com- 
plicitate în codicele penal, funcţionarul care va fi executat 
ordinele sau orice dispozitiuni al căror obiect nu era de re- 
sortul ministrului sau a căror ilegalitate era evidentă. 

Art. 8. — Judecătorii pot aplica în această materie bene- 
ficiul circumstanțelor atenuante conform dreptului comun. 


CAPITOLUL II 


Procedura. 


Art. 9. — Crimele şi delictele comise de un ministru afară 
din exercițiul functiunilor sale se trimit la instanţele or- 
dinare. 

Art. 10. — Nici instrucțiunea, nici urmărirea nu se începe 
fără autorizarea Camerei sau a Senatului, după cum mi- 
nistrul, a cărui urmărire se cere, face parte din unul sau 
celalt din aceste Corpuri. In caz de a nu fi nici deputat, nici 
senator, partea care pornește urmărirea adresează, după ale- 
gerea sa, cererea de autorizare Camerei sau Senatului. 

Art. 11.— Camera sau Senatul pot totdeauna să ordone 
din oficiu urmărirea pentru crimele sau delictele comise de 
un ministru afară din exerciţiul functiunilor sale, trimiţându-l 
tot la instanţele ordinare. 

Art. 12. — Autorizarea de urmărire se dă Corpurilor Le- 
giuitoare respective cu majoritate de două treimi. 

Art. 13. — Contraventiunile comise de miniștri se judecă 
de tribunal și în formele ordinare ca și delictele, însă fără 
prealabilă autorizare a unui Corp Legiuitor. 


25 


386 ION O. BRĂTIANU ACTE ŞI CUVÂNTĂRI VOL. IT 


Art. 14. — Miniștrii nu se pot da în judecată pentru in- 
fractiunile comise în exerciţiul functiunilor lor decât de 
către Corpurile Leguitoare, împreună sau în parte, sau de 
către Domn. 

Propunerea de dare în judecată trebue să se facă în scris 
şi subsemnată în Cameră de 20 deputaţi și în Senat de 10 
senatori; ea va trebui să precizeze infracțiunile pe care se 
întemeiază. 

Art, 15. — Președintele Camerei sau al Senatului pune pro- 
punerea la ordinea zilei peste 5 zile dela prezentarea ei. In 
caz de flagrant delict, o pune imediat în desbatere. 

Afară de acest caz, discutiunea se mărginește asupra ches- 
tiunii dacă Corpul Legiuitor trece la ordinea zilei sau tri- 
mite propunerea în studiul unei comisiuni de informatiuni 
prealabile. Dacă ministrul este prezent la ședință, fie ca 
ministru în funcţiune, fie ca deputat sau senator, el este 
ascultat, 

Pentru trimiterea la comisiunea de informatiuni, se cere 
un vot cu majoritate absolută. 

Art. 16. — In caz de flagrant delict de crimă, d'odată 
cu trimiterea propunerii la comisiunea de informatiuni prea- 
labile, Corpul Legiuitor poate să voteze imediat cu două 
treimi și arestarea preventivă a ministrului. 

Art. 17. — Comisiunea de informatiuni prealabilă este com- 
pusă din 7 membri, cari nu trebue să fie dintre aceia ce au 
subscris propunerea de dare în judecată; ea se alege prin 
vot secret și procede imediat la constatarea faptelor arti- 
culate de propunere, la orice alte informatiuni prealabile 
ce pot să adauge noi fapte la cele denuntate, ascultă pe 
ministru, dacă el cere să fie ascultat, si 10 zile dela alegerea 
sa, trebue să-și prezinte raportul. 

Corpul Legiuitor poate să prelungească acest termen după 
cererea comisiunii. 

Subscriitorii propunerii de dare în judecată au dreptul 
să asiste la lucrările comisiunii de informatiuni. 

Art. 18. — Raportul se comunică ministrului odată cu de- 
punerea lui pe biroul Corpului Legiuitor. Cinci zile după 


APRILIE 1870 LEGEA RESPONSABILITĂȚII MINISTERIALE 387 


aceasta, darea în judecată se pune în desbatere și, dacă Corpul 
Legiuitor o admite cu două treimi, alege imediat un comitet 
de instrucțiune. 

Inainte de exprimarea votului, ministrul are dreptul de 
a-și prezenta apărarea orală sau în scris dinaintea Corpului 
Legiuitor care l-a dat în judecată, chiar dacă n’ar mai fi în 
funcţiune și n'ar face parte din veri-unul din Corpurile Le- 
giuitoare. 

Art. 19. — Dacă mai multi miniștri se pun de odată în 
acuzare, se cere un vot separat pentru fiecare. 

Art. 20, — De odată cu admiterea dării în judecată, mi- 
nistrul este suspendat din orice funcțiune publică și din man- 
datul de deputat sau senator. 

Art. 21. — Darea în judecată se face cunoscută de biroul 
Corpului Legiuitor care a rostit-o celuilalt Corp Legiuitor, 
Domnului și Curţii de Casatiune. 

Art. 22. — Corpul Legiuitor statornicește numărul de mem- 
bri din care are să se compună comitetul de instrucţiune, 
care în nici un caz nu va avea mai puţin de 7 membri. 

Comitetul alege din sânul său un președinte și doi secretari. 

El își face regulamentul despre modul în care își exercită 
atributiunile. 

Art. 23.— Puterile acestui comitet se continuă de plin 
drept din sesiune în sesiune, din legislatură în legislatură, 
fără privire la prorogatiune sau disolutiune, în tot timpul 
duratei instrucţiunii. 

In caz de disolutiune, acest comitet este învestit de drept 
si cu atribuţiunile comitetului de acuzatiune. 

Art, 24. — Membrii Corpului Legiuitor care a rostit darea 
în judecată au drept să asiste la lucrările comitetului de 
instrucţiune, 

Art. 25.— Toate puterile acordate judilor instructori și 
preşedinţilor curților de jurati de către codicele de proce- 
durä criminalä, afarä de dreptul de a decreta arestarea pre- 
ventivä, apartin comitetului de instructiune si presedintelui säu. 

Art. 26.— In orice caz, fie acuzatiunea calificată crimă 
sau delict, apărarea va fi în drept să invoce probele de orice 


388 ION C. BRĂTIANU ACTE ȘI CUVÂNTĂRI VOL, IV 


natură fără nevoie de inscriptiune în fals în contra proce- 
selor verbale. 

Art. 27. — Martorii experţi si oricare alte persoane, al 
căror concurs ar putea să fie cerut în materie criminală, sunt 
supuși înaintea comitetului de instrucțiune acelorași obli- 
gatiuni ca înaintea judecătorilor instructori și cuïtilor cu 
jurati si pasibili de aceleași pedepse în caz de infracțiune 
sau de refuz. 

Funcţionarii chemaţi a depune sunt scutiți cu această 
ocaziune de secretul oficial. 

Art. 28. — Ofensa în contra membrilor comitetului de ins- 
tructiune si conruperea de martori sunt pedepsite conform 
dispositiunilor cap. IV, secțiunea II şi VIII, din codicele 
penal. 

Pedepsele statornicite sunt aplicate de tribunalele ordi- 
nare, cărora comitetul le va trimite procesele sale verbale 
constatând delictele. 

Art. 29. — Comitetul de instrucțiune va fi dator a depune 
pe biroul Corpurilor Legiuitoare rezultatul lucrărilor sale 
în cursul sesiunei în care sa rostit darea în judecată, afară 
de întârzieri justificate pentru care Corpul Legiuitor va 
putea acorda prelungiri până la o altă sesiune. 

Art. 80. — Lucrarea comitetului de instrucțiune se va pre- 
zinta Corpurilor Legiuitoare. Dacă concluziunile comitetului 
de instrucțiune mențin acuzatiunea, nu se urmează discu- 
tiune şi nu se cere un nou vot, acuzatiunea este menţinută 
de plin drept. 

Dacă concluziunile vor fi favorabile acuzatului, sau dacă 
în cursul desbaterilor asupră-le sar propune vre-un amen- 
dament în favoarea lui, atât concluziunile favorabile cât si 
amendamentul nu se vor admite decât dacă vor întruni ma- 
joritatea de două treimi. 

La caz că Corpul Legiuitor care a votat darea în judecată 
să se fi dizolvat mai înainte ca comitetul de instrucţiune 
să-și fi terminat lucrarea, acest comitet își va îndeplini în- 
sărcinarea, fără să aibă dreptul de a scoate el însus pe vreun 
prevenit de sub acuzatiune; apoi nu va mai prezenta lu- 


APRILIE 1879 LEGEA RESPONSABILITĂȚII MINISTERIALE „389 


crarea sa noii Camere, ci va merge de-a dreptul să susțină 
acuzafiunea înaintea Curţii de Casatiune, în conformitate cu 
art. 23 de mai sus. 

Art. 31.— Aceeaş Cameră sau acelaș Senat care a dat 
în judecată un ministru, poate, înainte de înfățișarea pro- 
cesului, să-l scoată de sub acuzare printr'un vot dat cu două 
treimi asupra unei propuneri motivate, prezentată de comi- 
tetul de acuzare, de 20 deputaţi sau de 10 senatori. 

Art. 32. — In caz de a fi înlocuit prin facere de noi alegeri 
pentru Corpul Legiuitor care a votat darea în judecată, ce- 
rerea de a se scoate ministrul de sub acuzare, nu se poate 
discuta de noul Corp Legiuitor decât numai după propu- 
nerea comitetului de instrucţiune şi nu se poate admite decât 
cu două treimi. 

Art. 33. — Mandatul comitetului de instrucţiune, odată 
terminat în modul prevăzut mai sus, Corpul Legiuitor alege 
un comitet de acuzare, care va înainta și susţine acuzatiunea 
înaintea înaltei Curti de Casatiune. 

Art. 34. — Ministrul pus sub acuzare are dreptul de a-și 
lua copie după actele instrucţiunii. 

Asemenea și comitetul de acuzare are dreptul de a cere 
prevenitului comunicare după actele ce au a-i servi la apă- 
rare. La caz de refuz din parte-i și de a prezenta acele acte 
numai înaintea Curţii de Casaţiune, comitetul de acuzare 
este în drept a cere Curţii o amânare spre a face un supli- 
ment de instrucţiune, pe care o va face el însuș. Curtea nu 
poate să refuze în acest caz amânarea. 

Art. 35.— Inalta Curte de Casatiune şi de justiţie judecă 
în secțiuni unite, numărul membrilor fiind în totdeauna cu 
soţ; paritatea de voturi apără pe acuzat. , 

Art. 36.— Procedura înaintea înaltei Curți de Casatiune 
este stabilită de însäs Curtea, observând dispozitiunile pro- 
cedurii penale, întru cât si acestea n'ar fi contrarii dispo- 
zitiunilor legii de față. 

Art. 37. — Guvernul, precum si orice parte lezată, se poate 
constitui parte civilă la Curtea de Casatiune în tot cursul 
procesului pornit de Domn sau de Corpurile Legiuitoare ; 


390 ION C. BRĂTIANU ACTE ŞI CUVÂNTĂRI VOL. IV 


după pronunţarea hotärîrii nu va mai putea intenta acţiune 
decât la tribunalele ordinare. 

Art, 38. — Instrucţiunea complicilor ministrului se va putea 
delega de comitetul de instrucțiune magistraţilor instructori 
ordinari. Complicii sunt judecaţi de Inalta Curte de Casa- 
tiune si de justiţie d'odată cu autorul principal. 


CAPITOLUL III 
Despre prescriptiune. 


Art. 39. — Prescriptiunea pentru crimele, delictele sau con- 
traventiunile de drept comun comise de miniștri este con- 
formă dreptului comun. 

Pentru delictele speciale prevăzute de această lege, pres- 
criptiunea va fi de cinci ani. 

In ambele aceste cazuri, prescriptiunea va curge dela data 
încetării de fapt din funcţiune. 

Art. 40.— Dispozitiunile dreptului comun în ceeace privește 
prescriptiunea se aplică şi acţiunii civile în contra miniștrilor. 


Această lege s'a votat de Senat în şedinţa din 23 Martie 
1879 şi s'a adoptat cu majoritate de 33 voturi contra 10. 


Vice-presedinte, C. Bosianu. 
Secretar, G. Leca 


Această lege s'a votat de Adunarea deputaţilor în ședința 
din 24 Martie 1879 si s'a adoptat cu majoritate de 100 voturi 
contra 1. 

Vice-presedinte, G. Hasnas. 

Secretar C. Poroineanu 


Promulgăm această lege și ordonäm ca ea să fie învestită 
cu sigiliul Statului și publicată în Monitorul Oficial. 
Dată în București la 26 Aprilie 1879. 


M'nistrul justiției, Eug. Stătescu. 


(Mon. Of., 1879, p. 2441, cal. 1—3; p. 2442, col. 1—3; p. 2443, col, 1). 


INDICE 


A 


Ad-hoc, divanul, 246 ; consulii pentru 
«administrarea Bulgariei, 340. 

Afgania, Afganistan, 139, 140. 

Agenţie rom. diplom. la Paris, 56. 

agio, la aur sau argint, 197, 

Agariei I., deputat, 46; diurnele co- 
misiilor de rechiziții, 163. 

Alaşkerd, vale, 355. 

Alcaz, proprietarul unei fabrici de 
postav, furnitura de postav necesar 
armatei 2—6. 

alegeri electorale, 213, 215, 282, 

Alexandru eel Mare, 240, 283. 

Alexandru I, împăratul Rusiilor, 105; 
unit cu Napoleon I, 108, 

Alexandru IE, împăratul Rusiilor, 72, 
112, 332. 

Alexandru Ioan I, 240, 279; alegerea 
sa şi partidul liberal, 246, 280; de- 
tronarea lui, 276. 

alianţa, Italia cu Franţa şi Germania, 
România cu Rusia, 141. 

alianța izraelită, 150, 251, 254, 255, 
261, 263, 267; chestia izraelitilor 
la Congresul din Berlin, 111, 254; 
preşedintele ei la Berlin, 252, 255; 
drepturile evreilor din România, 
267; v. chestia izraelitilor, 

Allemagne, v. Germania. 

ambasadorul Angliei la Viena, per- 


misul trecerii armelor prin Ungaria 
40: v. armament. 

Ameriea, 4, 147, 149, 309. 

amnestie, 213. 

Andrássy Iulln, comite, 22, 23, 44, 
68—71, 334, 335, 356; armele ro- 
mâne, 40, 70; într'un eventual răz- 
boi româno-rus, 55, 182; cu privire 
la Basarabia, 60, 70, 71; după 
Congres, 99; chestia izraelită în 
România, 255 256; I. Br, despre 
el, 256, 

Anghelesen G, general, 126, 363. 

Anglia, 2, 40, 41, 43, 44, 107, 108, 
139, 144, 158, 197; delegaţii la 
Congresul din Berlin, 65, 336, 356; 
Tratatul dela Paris, 104; chestia 
Basarabiei, 105, 265; războiul ruso- 
turc, 216 ; izraelitii în Anglia, 242, 

Antivari, port, 348. 

Apărătorii Independenţii, medalie co- 
memorativă, 324. 

arbitraj, linia Ploeşti-Predeal, 303, 307. 

arendașii din Oltenia, păsuire pentru 
plata arenzilor, 193—195, 

arcopagul european ; v. Congresul dela 
Berlin. 

Argeș, depozit de produse rechizi- 
tionate, 66. 

Arleeşti de jos, de sus, comune în j. 
Prahova, ocupate de Rusi, 42, 56. 

Arion, colonel, 66. 


1) Indicele a fost lucrat de d, C. Grecescu. 


392 


armament, oprit la Grosswardein, 66 ; 
lipsa în armata română, 217. 

armata română, 2—5, 113, 232, 332; 
ocupă Curtea de Argeş, Piteşti, 
Târgovişte în Mai 1878, 11; în Do- 
brogea, 126—130, 369, 371; demo- 
bilizarea, 93, 359; passim. 

armata rusă, ocupă Ploeştii şi satele 
din jur, 24—43, 56; cheltuelile ei 
în România, 195; retragerea prin 
Dobrogea, 121, 126, 345; passim. 

Ardahan, 354. 

Armeni 355. 

Artilerie, trece în Dobrogea, 127, 129; 
„reînfiinţarea unui regiment, 217. 
„art, 7, v. Constituţia, chestia izraelită. 
„art, 44, v. Tratatul din Berlin. 

Asla, 144, 354; năvăliri în Dobrogea, 
122, 123. 

Athos, muntele, 356. 

Aurelian P. S., ministru domeniilor, 
53, 327. 

Australia, 4, 

Austria, (austriacii), 43, 85, 104, 105, 
108, 116, 119, 123, 144, 221; stă- 
pânirea în Italia, 141; evitarea 
ciumei din Rusia, 176; războiul 
ruso-turc, 216 ; chestia izraelită, 242 

Austro-Ungaria, 10, 85, 337, 341, 346, 
348, 351, 354; înarmări contra Ru- 
siei, 71; liniile ferate Ploeşti-Pre- 
deal şi Bucureşti-Vârciorova, 80, 
85, 289, 290, 307; independenţa 
României, 116; relaţiile comerciale 
cu Moldova, 140. 

autorităţile din Brăila, 

| Dobrogea, 129. 

Autriche, v. Austria, Austro-Ungaria. 

Autriche-Hongrle, v. Austro-Ungaria. 


trecerea în 


B 


Bagdat Th., deputat, incompatibili- 
tatea între mandatul de deputat 
si funcțiunea la stat, 225, 227. 


ION C. BRĂTIANU ACTE SI CUVANTARI 


VOL. IV 


Balatchano I, v. Bălăceanu I, 

Balcani, 105. 

banca de cireulatiune si scompt, 231. 

Banca de România din Bucureşti, 
exploatarea tutunurilor în Româ- 
nia, 294. 

Banca îranco-ungară, exploatarea tu- 
tunurilor în România, 294. 

Banca Franţei, cont curent, 44. 

bancheri, patenta, riscuri, avantaje, 
21. 

bancheri berlinezi, răscumpărarea căi- 
lor ferate de Statul român, 137. 

Baraseh, epitropii averii sale, 242. 

Basarabia, 41, 51, 57, 60, 66, 73, 74, 
104, 118, 120, 121, 122, 124, 144, 
321; cedarea ei, 38, 48—50, 62, 
65, 66—71, 109, 143, 353; cerută de 
Ruşi, 49, 51, 94, 95, 111, 333; 
partidul liberal şi pierderea ei, 50, 
281; Andrassy despre Basarabia 
şi Dobrogea, 55; D. Sturdza si 
Basarabia, 101 ; Convenţia din 4/16 
Aprilie 1877, 112; chestia ei în 
fața Europei, 121, 144; hotarele, 
121, 353. 

Bataillard P., francez filoromân, la 
Berlin, 56. 

Batum, teritoriul si portul, 354, 355, 

Bădeseu G., senator, administrarea 
domeniilor Statului, 236. 


Bălăceanu I., agent diplomatic al 
României la Viena, 9, 10, 40, 41, 
44, 45, 185, 186; armele pentru 
România, 14, 15, 22—23, 40; la 
Marienbad, 97; pentru acordul ta- 
rifar cu Ungaria, 182, 185. 

Bălcescu N., concentrarea proprie- 
tăţii în România, 157. 

Băleanu, fabrica de postav, 1, 2, 
5, 6. 

Bălenii, moşia lui Băleanu, 6. 

Bârlad, 307. 


Beaconsfield, (Disraeli), Prim mi- 


INDICE 


nistru al Angliei si prim delegat 
la Congresul de la Berlin, 68, 
139, 334, 336, 356. 

Bechet, scutire de impozite pe 1877 
a populaţiei, 45. 

bedel, impozit în Turcia pentru scu- 
tirea de armată, 370, 376. 

Beizadea Mitică v. Ghica Dim. 

Belgia, banca de scompt şi circula- 
iune, 231. 

Berlin, 47, 57—63, 65, 66—74, 78, 
105, 108, 111, 113, 117, 118, 150, 
171, 223, 241, 252, 254, 255, 257, 
262, 330, 356 ; centrul germanismu- 
lui, 103; bursa, 199; transport de 
ruble ruseşti în România 199; Ro- 
mânii la Congresul dela, 262 ; cum e 
privită chestia izraelită, 263; v. 
Congresul dela Berlin; passim. 

Bessarabie, v. Basarabia. 

Beust de, cancelar al imp. austriac, 
254. 


Bismarek O., Prinţul, cancelarul im- 
periului german, presedintele Con- 
gresului dela Berlin, 63, 64, 69, 70, 
144, 221, 283, 332, 335, 356, 361; 
către delegaţii români 67, 68, 70; 
chestia Basarabiei, 70, 71; rela- 
file româno-ruse, 75; interesele 
Germaniei pe Dunăre, 71, 123, 143. 

Blelchrüder, bancher la Berlin, 83. 

Bonachi M. Gr., deputat, gradatiile 
corpului didactic, 314. 


Boerescu B., senator, 101, 108, 206, 
257, 262, 278, 363 ; contractele aren- 
dasilor mosiilor Statului, 25; revi- 
zuirea Constitutiei, 177, 178, 238, 
267, 268, 281, 282 ; pagubele Giur- 
giului din cauza räzboiului, 192; 
cazul d-rului Russel, 200—203, 
206—207; chestia izraelitä, 247; 
fondul de pensiuni, 271—274. 

Boileau, 210. 

Bojana, 348. 


393 


Bonaparte, Louis Napoleon, 
dinte al Republicei, 280. 
bonuri de tezaur, emise de conserva- 

tori, 280. 

Bosianu C., vice-preşedinte al Senatu- 
lui, 143, 363, 390 ; împrumutul Epi- 
tropiei St. Spiridon, 16, 18; legea 
patentelor, 19—22 ; moţiunea Sena- 
tului cu privire la Tratatul din 
Berlin, 101, 102, 107; revizuirea 
Constituţiei, 178. 

Bosnia, stăpânirea austriacă, 124, 347. 

Boyard, consulul Franţei la 1868 în 
Bucureşti, 255. 

bouches du danube, v. Gurile Dunării. 

Braicof! I., ofertă de construire a liniei 
ferate Ploeşti-Predeal, 82. 

Braşov, linia ferată, gara, vama, 8, 
290 ; v. Kronstadt. 

Brăila, oraş, portul, sosirea domnito- 
rului Carol, 126—128. 


Britianu D., vice-presed. al Senatu- 
lui, ministru plenipotenţiar la Con- 
stantinopol, 3, 29, 363 ; Turcia faţă 
de România la Congresul dela Ber- 
lin, 61, 62; candidatura domnito- 
rului Carol la tronul Bulgariei, 153. 


Brătianu 1. C., preşedintele Consiliului 
miniştrilor, delegat la Congresul 
din Berlin, 27, 28, 43, 89, 91, 
96—99, 105, 126, 137, 163—164, 
183, 184, 210—224, 225, 227, 258, 
324, 329—334, 358, 368, 370, 375, 
380, 383; arme din Franţa, 9; 
căile ferate române: gări, vămi, 
10, 289; Crawley, 75, 76, 80, 81; 
Guilloux, 81—88; convenţia tari- 
fului de tranzit cu Ungaria, 185, 
303—310 ; convenţia de jonctiuni, 
289—291, 299—302; armata ro- 
mână, mişcările ei, 11, 43; demobi- 
lizarea, 93 ; scutirea rezervistilor de 
prestație 12—13, (legea) 328—329 ; 
împrumutul Epitropiei Spit. Sf. Spi- 


preşe- 


394 


ridon, 19—22; arendarea mosiilor 
Statului : unificarea conditiilor, 25 
—26; păsuirea arendasilor din Ol- 
tenia, 193—195; minimul la lici- 
tatie, 236—237; legea comunală, 
28—37 ; chestia Basarabiei, 38, 60, 
62, 69, 77—78, restituirea ei Ru- 
siei, 94—98; ofiţeri în disponibili- 
tate, 38—40; consiliul superior al 
armatei, 41—42; scutirea de im- 
pozite a Bechetului, Calafatului şi 
Giurgiului, 45—46; la Congresul 
din Berlin, 52—54, 56—59, 61—69, 
71—75; actele încheiate, 99—109, 
329, 330—334; presiunile armatei 
ruse, 58 (v. armata rusă); chestia 
izraelitilor, 59, 239—257, 262 ; inde- 
pendenta României, 69, 137—148; 
accidentul lui, 92, 93; cura la Ma- 
rienbad, 94, 95, 98 ; revizuirea Con- 
stitutiei, 109—124, 148—152, 177— 
178, 238, 239—270, 275—287 ; che- 
stia Dobrogei, 77—78, 101—103, 
109—124, 129, 230—233, 269—270 ; 
neînstrăinarea pământurilor săteni- 
lor, 125, 155, 175 ; formarea noului 
guvern, 130—132 ; partidele si che- 
stiunile mari nationale, 137—148, 
224, 257, 268, 286, 318; art. 195 
din legea comunală, 132—136; in- 
teresul Germaniei la Dunäre, 144; 
candidatura Printului Carol la tro- 
nul Bulgariei, 153; competinta ju- 
decätoriilor comunale, 153—155; 
rubla rusească: cursul, scoaterea 
din circulaţie, 175—177, 195—200 ; 
înfiinţarea carantinelor, 179—180 ; 
responsabilitatea ministerialä, 180 
—181, 207—209, 310—312 ; flotila 
care face legătura cu Dobrogea, 
183 ; cazul d-rului Russel, 200—207 ; 
pensii : fondul, casa pensiilor, re- 
versibilitatea la văduvele şi orfanii 
din Moldova, 227—230, 233—235, 


ION C. BRĂTIANU ACTE SI CUVÂNTĂRI 


VOL. IV 


270—274, 287—288; regia mono- 
polului tutunurilor 291—299, 322— 
323; gradatiile corpului didactic, 
313—315; legea drumurilor, 315— 
317 ; proiectul de buget general pe 
1879, 318—322. 

Brătieni, fostă proprietate a familiet 
Brătianu, 160. 

Bucureşti, 9, 10, 15, 17, 23, 37, 40, 
42, 44, 53, 55—63, 66, 67, 69, 73, 
97, 98, 115, 117, 182, 185, 201, 
255, 303, 304, 307, 324, 330, 358; 
sosirea Domnitorului dela Târgo- 
vişte, 24; dela Brăila, 129—130. 

Bueseu, căpitan, la Paris în 1878 p. 
cumpărare de arme, 9. 

Bueseu P., deputat, contra avanta- 
jelor oferite fabricei de postav 
Alcaz, 1—2, 4—7 ; contractul Craw- 
ley si noua concesionare, 75, 76, 
81—83, 85—86. 

bugetul, 219, 220, 317—322. 

Bulgaria (Bulgarii), 105, 122, 127, 277, 
332, 342— 45, 351 : cu privire la Do- 
brogea, 102, 123, 124 ; ospitalitatea 
României, 103; răscoala ei, 142, 
215; autonomia, 337; fruntariile, 
337—339 ; alegerea Principelui, 340 ; 
administrația provizorie, 339—341 ; 
tributul 341; căile ferate Rusciuc- 
Varna, 341; cota din datoria oto- 
mană, 341; armata rusă de ocu- 
patie, 345. 

Burileanu M., deputat, scutirea de 
prestație a rezervistilor, 13; com- 
petinta judecătoriilor comunale si 
de ocoale, 153, 154; responsabili- 
tatea ministerială, 179—181; gra- 
datiile corpului didactic, 314. 

Buzău, primirea Domnitorului, 129. 

Bülow, ministru de externe al Ger- 
maniei, delegat la Congres, 333, 
335, 356; sprijinul în chestia Ba- 
sarabiei, 65, 66. 


INDICE 


c 


Cairoli, ministru italian, 67, 

Calafat, 11; scutirea de impozite a 
locuitorilor, 45 ; bateriile dela.., 127. 

California, minele de aur, 197. 

Callimaki-Catargi, agent diplomatic al 
României la Paris, 23; sprijinirea 
căpitanului Buescu, 9; misiunea 
în Anglia, 11, 15; oferta unui 
englez pentru 75.000 puşti Pea- 
body, 37. 

Camera, passim, 

Candiano-Popescu A., deputat, 184, 
255. 

Cantacuzino G., senator, 278 ; efor al 
spitalelor din Bucuresti, 17; fost 
ministru de finante, 320. 

Cantili G., ministrul instructiunii, 130, 
132, 

Cantu, istoric, despre izraeliti, 304-305. 

Capşa Dr., şeful serviciului sanitar, 
201—202, 


Carada Eugeniu, 11, 44; transmite 
ştirile dela Londra, 16 ; cere răspuns 
la oferta de puşti, 37; chemat la 
Berlin împreună cu Bataillard, 56, 

carantinele, înfiinţarea lor, 179. 

Caratheodory-Paşa, prim delegat al 
Turciei la Congresul de la Berlin, 
334, 337, 356. 

Carlsbad, sta iune balneară, se reco- 
mandă lui I. Br. de un doctor 
dela Viena, 95. 


Carol, Prinţul României, 53, 56, 64, 
67, 68, 70— 71, 92, 145, 327—330; 
împuterniceşte pe I. Br. şi M. 
Kog. ca plenipotentiari ai Româ- 
niei la Congresul din Berlin, 54; 
urări de sănătate lui I. Br., 93; 
predarea Basarabiei, 95; indepen- 
denta României, 137; decorat de 
împăratul Germaniei, 144; parti- 
dul liberal şi alegerea sa ca domn, 


395 


246 ; medalia Apărătorii indepen- 
dentii pentru parlamentari, 324. 
Carol-Anton, tatăl Domnitorului Ca- 
rol, despre I. Br., 92; vizitat la 

Weinburg de I. Br., 99. 

Carp P. P., senator, 108, 109, 138, 
145—147, 188, 196, 197, 199, 260 ; 
chestia Basarabiei, 101; revizuirea 
Constituţiei, 178, 245, 257; organi- 
zarea Min. de externe, 186; cursul 
rublei ruse în România, 195, 200; 
responsabilitatea ministerială, 207, 
209, 


Cartagena, oraş, 285. 

Casa de depuneri, 382. 

Casa pensiunilor, fondul, 227—30, 233, 
270—274; afluenta de pensionari : 
discreditul, studierea situaţiei ei, 
233—235, 272, 288. 

Catargiu B., 214. 

Catargiu L., 211, 278, 312; fost mi- 
nistru dat în judecată p. cälcarea 
Constituţiei, 114 ; caimacam la 1866, 
275, 

Catargiu N., comisar român pe lângă 
comandantul suprem rus, însăr- 
cinat cu predarea Basarabiei, 95. 


Caucazi, munţi, 160. 

eauza română, în fața Europei, 266, 
267 ; v. Independenţa, chestia Ba- 
sarabiei, România. 

cavalerie, înfiinţare de regimente, 217 ; 
v. rosiori. 

căile ferate române, liniile Predeal şi 
Vârciorova, 8 ; convenţie cu Austro- 
Ungaria de joncțiune a liniei Bra- 
şov-Predeal cu linia Ploieşti Pre- 
deal, 9, 289, 290, 308 ; negocieri de 
răscumpărarea c. f. r., 137, 280; 
noua convenţie cu Austro-Ungaria, 
290, 299, 303—304, 308, 

Călărași, oraş, 45. 

Cämäräseseu N., senator, 18, 26, 156, 
187, 191, 209, 329 ; arendarea mo- 


396 


şiilor Statului, 25; organizarea Min. 
de externe, 186; responsabilitatea 

„ministerială, 208. 

cămătarii, 288. 

Câmpina, barieră la Ploeşti, armata 
rusă acolo, 55. 

Câmpineanu I., propaganda în chestia 

i izraeliţilor dela 1836 în Europa, 264. 

Câmpineanu I., ministrul finanţelor, 
min. afacerilor străine, 53, 65, 67, 
68, 96, 97, 130, 132, 182, 189, 327, 
358, 362, 368, 370, 375 ; răspuns la 
nota Rusiei de restituire a Basara- 
biei, 94—95; organizarea Min. de 
externe, 188. 

Cernat, maior general, min. de război, 
11, 43, 53, 327, 358, 359, 362, 268 ; 
mişcarea trupelor române 11—12; 
plecarea domnitorului dela Târgo- 
vişte la Bucureşti, 24. 

Cernätesou P., chestia Basarabiei şi a 
Dobrogei, 77. 

Charies, v. Carol, Prinţul, Domnitorul. 

chestia Basarabiei, v. Basarabia. 

chostia izraelită, 110, 111, 118, 256; 
rezolvarea ei în România 89, 102, 
130, 240, 241, 242—244, 247, 255, 
257—259, 263, 264, 281, 283, 285, 
289; introdusă la Congres de a- 
lianta izraelitä 252, 255, 262 ; pre- 
vederile art. 44 al Tratatului dela 
Berlin, 268, 352—353; v. alianța 
izraelitä. 

chestia Orientulul, 52; contributia 
României la rezolvarea ei, 113. 

Chițu G., ministrul Instrucțiunii, 53, 
327, 358, 362, 368 ; neînsträinarea 
pământului dat sătenilor, 125 ; aren- 
daşii din Oltenia 193—195 ; incom- 
patibilitatea între mandatul de de- 
putat şi funcțiunea la Stat 227; 
pensii, 229 ; revizuirea Constituţiei, 
239, 240, 246, 247; gradatiile cor- 
pului didactic, 313; convenţia re- 
giei monopolului tutunului, 322, 


ION C. BRĂTIANU ACTE ŞI CUVÂNTĂRI 


VOL. IV 


clerul, situafia lui moralä, 218. 

coaliția, între partidul liberal şi M. 
Kostaki, 222—223 ; arendaşilor, 237 ; 
guvern de, 281 ; între partide la 1866 
pentru conservarea naţională, 276 ; 
dela Mazar-Paşa, 285; minorităţii 
pentru revizuirea Constituţiei, 285, 

Cochery, 24. 

Codreseu I., deputat, chestia Basara- 
biei şi a Dobrogei, 77; imigrația 
Evreilor în România, 251. 

Cohen, director general al alianţei 
izraelite, 252, 255. 

Colin, baron de, 69. 

colonii bulgărești, în Dobrogea, în 
Basarabia, 124. 

comerțul rusesc, 
aur, 196. 

comisar al guvernului pe lângă regie, 
fără atribuții, 297. 

comisar imperial otoman, pentru ad- 
ministrarea Bulgariei, 340. 

comisar rus, constatarea daunelor fă- 
cute particularilor de armata rusă, 
192; imperial rus pentru adminis- 
trarea Bulgariei, 340. 

comisia dunăreană, 121, 122, 144, 353. 

comisie a Camerii, actele încheiate la 
Congresul din Berlin, 99; a Sena- 
tului pentru revizuirea Constituţiei, 
moţiunea, 100. 

comisie anglo-rusă pentru fruntarii 
între Turcia şi Persia, 355; euro- 
poană de administrare a Bulga- 
riei, 340 ; de organizare a Rumeliei 
Orientale, 344—345 ; de delimitarea 
graniţelor 353; turco-bulgarä, 342 ; 
tureo-muntenegreană, 349; turco- 
sârbă, 352. 

companie, română de tehnicieni pen- 
tru construire de căi ferate, 79—80 ; 
străine, atitudinea lor între ele, 306. 

comitetul pensiilor, 271—272, 288. 

comune, autonomia, 32; franceze, 
italiene şi cele din România, 31. 


taxele vamale în 


INDICE 


eoneesiunea construcţiei liniei Ploesti- 
Predeal, v. Ploesti-Predeal. 

concesionarii liniei Ploeşti-Predeal, v. 
Crawley, Guilloux. 

concesionarii tutunurilor în România, 
Banca de România şi Banca Franco- 
Ungară, 294, 294, 297. 

Congresul dola Berlin, 47, 51, 52, 
54, 56, 57, 60, 61, 64, 66—71, 
72, 99, 106, 109, 113, 114, 120, 
335; deschiderea, constituirea biu- 
roului, atitudinea faţă de Micile 
State, 58; chestia Basarabiei, 62, 
69; independenţa României, 69, 
353 ; chestia izraelită, 111, 262. 

Congresul dela Berna, poştal, 379. 

Congresul dela Paris, poştal, 379. 

Congresul european, v. Congresul dela 
Berlin. 

Conservatorii, regimul lor, 211, 213. 

consilii comunale, împrumută pe să- 
teni, 231. 

consilii județene, 167 ; zile de prestație 
316. 

consiliul medical, 176. 

consiliul de Stat, 161, 166, 172. 

Constantinopol, 61, 123, 149, 188—189. 

Constanţa, v. Kiustendje. 

Constituanta, 107, 120, 146, 261; 
convocarea ei, 100, 118, 119, 270; 
cu privire la Tratatul din Berlin, 
137; revizuirea Constitutiei, 267, 
282. 

Constitutia, revizuirea ei, 35—36, 119, 
148, 149, 177, 178, 238—239, 252, 
256, 275, 276, 281, 282, 287; cäl- 
catä de guvernul L. Catargiu, 114; 
cu privire la buget, 219, 220 ; despre 
incompatibilitate, 227; motivarea 
xevizurii, 243, 244; chestia izrae- 
lită, 249, 250, 252. 

Consul d'Autriche, v. Zwiedeneck. 

consulii străini, influenţa lor în Prin- 
cipate, 215. 


397 


convenţia, ruso-română din 4/16 Apr. 
1877, garantează integritatea te- 
ritoriului României, 74, 111, 330; 
de eale ferată din 1874 cu Austro- 
Ungaria, 289, 299, 308; refnoitä, 
290 ; comercială cu Ungaria, 300; 
tarifului de tranzit cu Ungaria, 
303, 304, 308; cu regia monopo- 
lului tutunului, 323 ; poştală univer- 
sală (text), 380—383. 

Convenţiunea, 211, 231. 

Corneseu D., senator, revizuirea Con- 
stitutiei, 178. 

corpul diplomatie, v. România. 

Corpurile legiuitoare, Camera, Senatul, 
passim. 

Corti L., ministru de externe al Ita- 
liei şi prim delegat la Congresul 
de la Berlin, 334, 336, 356; faţă 
de delegaţii români la Congres, 71, 

Costachi M., v. Kostaki M. 


Costinescu E., deputat, 148, 149, 
366, 367. 
Cotroceni, 57, 75; platoul: Ruşii 


concentrează trăsuri, 11 ; reşedinţa 
Domnitorului, 92. 

Coulin, mişcările Ruşilor, 57. 

Cozadini Gr., deputat, 366. 

Craiova, 43, 274. 

Crawley, concesiunea construirii liniei 
ferate Ploeşti-Predeal, 7, 84, 85, 
87, 301 ; rezilierea contractului, 59, 
75, 76, 79—81, 85—88. 

Crângul Teiului, comună în jud. Pra- 
hova, 42. 

Creditul Funeiar Rural, întemeierea 
şi organizarea lui, 16, 231, 253, 

Creditul Funciar Urban, 253. 

Crémieux, preşedinte al alianţei izrae- 
lite, 252, 266. 

Creta, insulă, administrarea ei de 
Turcia după regulamentul din 1868, 
346, 

Crimeia, 104. 


398 


Curtea de Argeş, sosirea Diviziei a 
Il-a, 12; scandalul d-rului Russel, 
200—204. 

Curtea de easatie, 113, 387, 389, 390. 

Cuza Vodă, v. Alexandru loan I. 


D 


Dabija, colonel, 130. 

Danemarca, 107, 108. 

Danielopol G., (—Danieleanu), de- 
putat, postavul necesar armatei, 1, 
2, 4—7; incompatibilitate fntre 
mandatul de deputat si functiunea 
la Stat, 225, 226; reversibili- 
tatea pensiilor la väduvele si orfanii 
din Moldova, 227, 228 ; revizuirea 
Constitutiei, 239; chestia izraeli- 
tilor, 242. 

datoria României, lăsată de conser- 
vatori, 320. 

daune, constatarea lor, 46, 192. 

Davila C. Dr., efor al spitalelor din 
Bucureşti, 17; accidentul lui I. 
Br. 92. 

Dealul Mitropoliei (=Camera), 137. 

delegaţii români, la Congresul din 
Berlin, memoriu către Bismarck, 
64; la membrii Congresului, 65, 68; 
convorbirea cu Biilow şi sprijinul 
Germaniei în chestia Basarabiei, 
65—66 ; recomandatii ministerului 
şi parlamentului, 61—67, 73; ştiri 
către Domnitor, 69, 74—75; con- 
sideră Basarabia pierdută, inde- 
pendenţa condiţionată ca şi a Ser- 
biei, 69, 70; v. Ion Brătianu, M. 
Kogälniceanu. 

Delta Dunării, 120, 122; auto- 
rizaţia guvernului de luare în po- 
sesie, 100, 363. 

Desprez H., delegat al Franţei la 
Congresul de la Berlin, 334, 336, 356. 

Diaconovici, prefectul jud. Suceava, 
91. 


ION C. BRĂTIANU ACTE SI CUVÂNTĂRI 


VOL. IV 


diligente, între Ploesti-Brasov, 290. 

Dimanecea N., deputat, legea comu- 
nală, 12, 13; diurnele în comisiile 
de rechizitiuni, 163. 

Divizii I—IV, punerea în mars, 11—12. 

Dobrogea 94, 102, 103, 104, 109, 122, 
123, 129, 140, 144, 183, 331, 363; 
fruntariile, 74, 121, 353; luarea în 
posesie, 100, 109, 120, 121, 126-130, 
261; contra primirii ei, 101, 261, 
366; importanţa ei pentru Româ- 


nia, 101; stăpânită de Români, 
102—103, 122—124, 128; dată 
României de Europa, 105, 121, 


144, 353; retragerea Ruşilor, 121, 
126, 332, 345; locuitorii, 127, 128, 
ajutaţi cu bani, 230, 231; sta- 
tutul şi garnizoana militară, 269, 
Docan I., vice-pr. al Camerii, revizui- 
rea Constituţiei, 239, 251. 
domenial, împrumutul, 280. 
domeniile Statului, 162; arendarea 
şi administrarea lor, 236—237. 
Domnitorul, 17, 42, 53, 60, 62, 69, 
112, 131, 148, 151, 181, 206, la 
Bucureşti, 24; la Sinaia, 61, 63, 
65 ; concedierea rezervelor armatei, 
66; către tatăl său, 93; recunoscut 
Alteță Regală, 116; autoritatea, 
eroismul şi înţelepciunea sa, 126, 
142, 152, 282; luarea în posesie 
a Dobrogei, 126—129; v. Carol, 
Prinţul. 
dorobanţi, noi regimente, 217. 
Drossu, senator, 278. 
drumul de fier, v. căile ferate române. 
Dunărea, 47, 103, 112, 120, 129, 144, 
151, 212, 215, 306, 330, 331, 332; 
libertatea de navigaţie, 51, 117, 
121, 354; podurile făcute de Rusi, 
118 ; interesele germane şi maghiare, 
71, 143, 144; închisă în timpul 
războiului ruso-turc, 195. 
Düsseldorf, 151. 


INDICE 


E 


Efecte publice, române scăzute, 280. 

Eliade Rădulescu ï., redactor al pro- 
clamatiei şi programei mişcării dela 
1848, 249; chestia izraelită în pro- 
clamatia lui, 250. 

emleac, impozit pe imobile, 369, 375. 

Englezii, 33, 119, 139; protocolul 
dela Londra şi România, 70; v. 
Anglia. 

entizab, taxa de 2,5% la vânzarea 
vitelor, 369, 375. 

Epir, 123. 

Episcopul de Argeş, 201. 

Epitropia Sf. Spiridon, împrumut, 16; 
membrii ei, 17. 

Epureanu, v. Kostaki M. 

Eraclide Leon, deputat, 76, 82; ofi- 
ferii în disponibilitate, 38; con- 
tractul Crawley, 75; pensii, 233, 
234; convenţia de cale ferată cu 
Austro-Ungaria, 289. 

Europa, 2, 31, 32, 39, 44, 48, 49, 51,52, 
64, 70, 88, 101, 103, 105—109, 111, 
113—117, 119, 121, 122, 128, 132, 
137, 140, 144, 146, 147, 150—152, 
174, 177, 187, 189, 216, 222, 277, 
332; pieţele ei, 4, 199; interesele 
ei, 49; chestia Basarabiei, 50, 104, 
120, 121, 353; ne-a dat Delta Du- 
nării, Dobrogea şi loc în comisiunea 
dunăreană, 112, 122, 353, 354; 
chestia izraelită în România, 240— 
245, 247, 250, 252, 253, 255, 259, 
263, 264, 266—268, 284, 286; 
independența României, 266, 352 ; 
creditorii României în străinătate, 
280; passim. 

Evreii, 252, 253, 255, 266; Constitu- 
ţia României, 109, 169, 250; aflu- 
enta lor în România, 241, 242, 
250 ; lupta lor şi contra lor la Berlin, 
257, 262; cererile lor, 267. 

Expoziţia universală, dela Paris, 24. 


399 


F 


fabricä de postav, v. Alcaz, Băleanu. 

Fanarioţii, aristocrația în România, 
170. 

Fălticeni, oraş, 89; județ, 90. 

Fărcășeanu G., neînstrăinarea pă- 
mânturilor sătenilor, 176. 

Fătu Dr., efor al spitalelor la Iaşi, 17. 

Ferechide M., v. Pherechidy M. 

Fleva N., deputat, moţiunea cu pri- 
vire la explicaţiile date de I. Br., 
224 ; avocatul lui Otetelesanu, 226 ; 
legea şi Casa pensiunilor 234, 235; 
revizuirea Constituţiei, 238, 239; 
luarea în posesie a Dobrogei, 366. 

Floriea, proprietatea lui Ion Br. 38, 43. 

flotila română, 183. 

fondul rural, achitate 170 mil., 280. 

Fraefiunea liberală, 256, 257; revizui- 
rea Constitutiei, 248, 252, 253, 258. 

Fractiunca moldoveană, solicitată pen- 
tru noul minister, 130. 

Francezii, v. Franța. 

Franţa, 32, 34, 35, 104, 107, 141, 
158, 197, 213, 222, 242, 257, 278; 
industria ei, 2; cheltuelile războ- 
iului cu Prusia, 192, 218, 219, 224; 
războiul ruso-turc, 216; sprijinul 
României, 265; căile ferate, 305, 309. 

Franz Joseph, împăratul Austriei, 
43, 335. 

Fulger G., deputat, legea drumurilor, 
315, 316. 

Fureulescu N., deputat, 168; cedarea 
Basarabiei, 49; actele Congresului 
dela Berlin, 78, 99; neînstrăinarea 
pământurilor :ătenilor 164, 175; 
revizuirea Constituţiei 179; gra- 
datiile Corpului didactic, 313, 314; 
legea drumurilor, 316, 317. 

Furdueseu I. A., prefect de Prahova, so- 
sire de armatä ruseascä, 14, 55—56. 

furnitura de postav, p. armatä, cotä 
şi p. alţi fabricanți, 1—6. 


400 ION C. BRĂTIANU 


G 


Galaţi, 59, 144, 307, 314, 317. 

Galosi, fcstă proprietate a familiei 
Brătianu, 160. 

Gamulea N., deputat, podul peste Mol- 
dova şi legea rechizitiilor, 89, 90, 91. 

geniu, înfiinţarea unui batalion, 217. 

Germania, 33, 56, 57, 141, 143, 151, 
152, 158, 197, 218, 278,335, 336; 
fatä de România la Congres, 56, 
60, 65—66; in‘cresele ei pe Du- 
năre, 123, 144; aliată cu Italia, 141 ; 
chestia izraelită, 242 ; reprezentan- 
ţii ei la Congres, 334—335, 356. 

Ghecet, sat pe malul drept al Dunării 
în faţa Brăilei, debarcarea Dom- 
nitorului şi a trupelor, 129. 

Gheorghiu Al., deputat, ajutorul lo- 
cuitorilor din Dobrogea, 232. 

Gherman G., fabrica de postav dela 
Băleni, 6. 

Ghermani M., senator, 383; admini- 
strarea domeniilor Statului, 236; 
responsabilitatea ministerială, 310, 
311. 

Ghica Alex., beizadea, efor 
talelor la Iaşi, 17. 

Ghica Alex., altul mai tânăr, 17. 

Ghica Dim., (beizadea Mitică) vice-pr. 
al Senatului, 17, 18, 22, 34, 51, 
102, 108, 262, 275, 278, 284,299, 
312; 363, 383; Congresul dela Ber- 
lin, 47; revizuirea Constituţiei, 
178, 247, 284; responsabilitatea 
ministerială, 207, 310, 311. 

Ghica-Vodă Grigore, domn al Mol- 
dovei (1849—1856) rănduiala pen- 
tru pensiuni, 229, 284. 

Ghica Grigore, diplomat român, la 
Congresul din Berlin 262. 

Ghica Iancu, generalul, min. Româ- 
niei la Petersburg, 189. 

Ghica Ion, senator, administrarea 
Domeniilor Statului, 236; propa- 


al spi- 


ACTE SI CUVÂNTĂRI 


VOL. IV 


ganda în Europa, 264 ; fostministru, 
275 ; alegerile fäcute de el, 277, 278. 

Ghica Pantazi, deputat, 40, 165, 175 
217; ofiţeri în disponibilitate, 39; 
revizuirea Constituţiei, 164, 178, 269. 

Giani A., senator, 363. 

Giani D., deputat, 40, 165, 175, 
217; punerea în disponibilitate a 
ofiţerilor, 39; revizuirea Constitu- 
tiei, 164, 178, 269. 

Girardin Emile de, publicist francez, 
filoromân, 264. 

Giurgiu, scutire de impozite a locui- 
torilor, 45; devastat în timpul răz- 
boiului, 192. 


Gladstone, 139. 

Golestii, 172; initiatori ai revoluţiei 
dela 1848, 249. 

Gorciacov, Print, cancelarul Rusiei, 
62, 71, 142, 215, 216, 334, 336, 356, 
chestia Basarabiei, 104, 331. 

Gouvernement roumain, v. guvernul 
român. 


Gouvernement russe, v. guvernul rus. 

Grand Hotel, 66, 95. 

Gratia, 59, 

Grădişteanu P., deputat, 298, 299, 366 ; 
neînstrăinarea pământurilor săteni- 
lor, 164 ; revizuirea Constituţiei, 179. 

Grăjdăneseu Apostol, senator, respon- 
sabilitatea ministerială, 310, 311. 

Grecia, Grecii, 187, 191, 305 ; fruntarii, 
346. 

Grigoreseu I., deputat, 7. 

Grosswardein, Oradia Mare, 66; con- 
ventia tarifului de tranzit, 303, 306. 

Guilloux, constructor de căi ferate, 
concesiunea construirii liniei Ploesti- 
Predeal, 79, 81, 82, 84, 85, 87, 88, 
301 ; constructor al liniei București- 
Vârciorova, 88. 

Guizot, scriitor si om de stat francez, 32. 

Gurile Dunării, 57, 101, 104, 122, 124, 
144, 334; libertatea lor de interes 


european, german si austriac în- 
deosebi, 120, 123, 124, 144, 145; 
cedate României de Europa, 121. 
Gusti D., efor al Epitropiei Sf. Spi- 
ridion, 18. | 
guvernul austro-ungar, 14, 70, 87, 182, 
221, conventiile de cale feratä cu 
România, 9, 84, 185, 289, 290, 300— 
304; v. Austria, Andrâssy, Tisza. 
guvernul englez, v. Anglia. 
guvernul român, 38, 70, 100; conven- 
tiile de cale ferată cu Ungaria, 10, 
300 ; noul minister 130—132 ; trece- 
rea Ruşilor prin Dobrogea, 121,126. 
guvernul rus, 38, 70, 142, 330, 332; 
v. Rusia. 


H 


Hann, Baron, 281. 

Hasdeu B. P., filolog şi istoric român, 
59. 

Hasnaş G., deputat, 383, 370. 

Havana, tutunurile, 294. 

Haymerle H., delegat al Austro-Un- 
gariei, la Congresul de la Berlin, 
334, 335, 356, 

Hârşova, district, 353. 

Heliade Gr., inginer, construirea liniei 
Ploeşti-Predeal, 82. 

Herlinger, constructor de căi ferate, 
ofertă de construire a liniei Ploesti- 
Predeal, 81, 82, 87. 

Hermannstadt, v. Sibiu. 

Herţegovina, 124 ; ocupată de Austro- 
Ungaria, 346. 

Hohenzollern, familia, 71, 144, 151. 

Hohenlohe-Sehillingsfürst, delegat al 
Germaniei la Congresul de la Berlin, 
333, 335, 356. 

Holban Al., încurajarea industriei, 7 ; 
construcţia liniei Ploesti-Predeal, 
85, 86. 

Hongrie, v. Ungaria. 

Hotel du Louvre, 67. 


INDICE 


401 


I Š 

Iaşi, Iassy, 17, 18, 274; petițiunea 
dela, 34; ordonanță a Primăriei, 
59 ;—Ungheni, linie ferată, 80. 

Iepureanu, v. Kostaki M. 

Iezuiții, 254. 

Ignatiev, general, 49; cu privire la 
Basarabia, 104, 111, 331. 

Imperial, hotel la Berlin, 59. 

imperiul otoman, moştenitorii săi, 50. 

impozite, 6, 187, 320. 

împrumuturi ale Statului român: 
Stern, Oppenheim, 'domenial, 280. 

independența Româniel, recunoaşterea 
ei, 116, 142, 143, 332, 334, 352. 

India (Indienii), 305. 

industrie, încurajarea ei, 2, 7. 

infanterie, regimentele Nr. 4, Nr. 5, 
Nr. 7, 127; trec în Dobrogea, 129. 

instituția Senatului, 259. 

institutiuni de eredit, 231, 232. 

Insula Şerpilor, cedată României de 
Europa, 121, 353, 354. 

însurăţeii, pământul cuvenit lor, 161, 
172, 173. 

Ioneseu D. M., deputat, 383. 

Ioneseu I., deputat, economist, 12, 
30, 184, 230, 231. 

Ioneseu N., deputat, 31, 78, 111, 134, 
149, 150, 366 ; cu privire la Tratatul 
din Berlin, 77, 99, 100, 110, 123; 
revizuirea Constituţiei, 179, 238; 
incompatibilitate deputat-avocat al 
Statului, 226. 

Jsaccea, district, 353, 

Isăceseu G., deputat, 328. 

Isvoranu I., deputat, 132, 291, 292. 

Italia, 32, 67, 107, 158, 216, 222, 
257, 265, 278; cu privire la Basa- 
rabia, 66 ; alianțele sale, 141. 

Itzkani, garä, 10, 289. 

izraelitii, 242, 252, 305 ; împământe- 
nirea lor, 241 ; aşezarea lor în Mol- 
dova, 250; egalitate la drepturi 


+ 


402 


civile şi politice, 352; v. chestia 
izraelită. 
J 
Jiu, 45. 
joneţiuni, de cale ferată, 9; v. con- 
ventia, 
judecătorii de ocoale şi comunale, 
221, 153—155. 
Justiţia, 279. 
K 


Kaiserhof, hotel la Berlin, 57, 62, 63, 
65, 66, 70, 72, 


Kalinderu I., răscumpărarea căilor fe- 


rate, 63. 

Károlyi L., ministru plenipotenţiar al 
Austro-Ungariei la Berlin şi delegat 
la Congres, 334, 335, 356, 

Kern, ministrul Elveţiei la Paris, 
la congresul internaţional postal, 
23, 24. 

Kilia, districtul, braţul Dunării, 353. 

Kiustendje, garnizoană militară nu- 
meroasă, 269; districtul, 353. 

Kogălniceanu M., ministru de externe 
al României, delegat să susţină 
drepturile României la Congresul 
de la Berlin. 1, 4, 5, 14, 15, 
38, 52, 55, 67, 94, 95, 96, 97, 9%, 
118, 156, 157, 160, 161, 162, 163, 
188, 196, 215, 222, 262, 276, 277, 
282, 302, 312, 333, 358, 362, 368, 
370, 375; la Congresul din Berlin, 
47, 52—53, 54, 58, 64, 65—69, 
71, 73, 74, 75, 99, 104; studierea 
Dobrogei, 94;  neînstrăinarea pă- 
mânturilor sătenilor, 125, 155, 
157; ieşit din minister, 130, 223; 
interesele Moldovei, 140; respon- 
sabilitatea ministerială, 207, 208; 
revizuirea Constituţiei, 274, 283, 
285; convenţia de cale ferată cu 
Ungaria, 299, 300. 

Kostaki Manolaki Iepureanu, 33, 107, 
109, 138, 139, 141, 142, 143, 144, 


ION O, BRĂTIANU ACTE ŞI CUVÂNTĂRI 


VOL, IV 


145, 146, 147, 148, 187, 188, 189, 
190, 205, 218, 222, 223, 257, 259, 
262, 264, 277, 278, 279, 280, 305, 
307, 312; chestia izraelitilor, 102, 
247, 267, 363 ; Tratatul din Berlin şi 
revizuirea Constituţiei, 104, 106, 258, 
259, 260, 274, 275, 277, 281, 285, 
286 ; răspunsul la Mesaj, 140 ; orga- 
nizarea Min. de externe, 186 ; pensii, 
228 ; convenţia jonctiunii de cale fe- 
rată cu Ungaria, 299, 302; con- 
vena tarifarä cu Ungaria, 303, 
304, 306, 308,309 ; responsabilitatea 
ministerială, 310, 311, 

Kostaki Veniamin, Mitropolit al Mol- 
dovei, 138, 

Kronstadt, 8, 9, 303, 304, 

Krupp, tunuri, 217. 


L 


Laboulaye, 305. 

Lahovary N., senator, 16. 

Lamartine, 264, 265. 

Launay Ed., ministru plenipotenţiar 
al Italiei la Berlin şi delegat la 
Congres, 334, 336, 356, 

Lăţeseu Boldur I. si T., deputaţi, 39, 
46; scutire de impozite a oraşelor 
devastate, 45, 

Leca D., colonel, deputat, 366. 

Leca G., senator, administrarea do- 
meniilor Statului, 236 ; pensii, 287, 
288, 363, 390, 

legea comunală, 12, 33, 221, 252. 

legea convențiilor postale, 378—383, 

legea electorală, discuţii, 221. 

legea judecätoriiler de ocoale şi comu- 
nale, 153—155, 221. 

legea neînstrăinării pământurilor date 
sătenilor la 1864, discuţii, 221. 

legea pentru desfiinţarea, clauzelor pe- 
nale, 221, 

legea  responsabilitä{ii ministeriale, 
383—390. 


INDICE 


legea ruralä, 155, 156, 158, 159, 160, 
161, 174. 

legea seutirii de prestație a rezervis- 
tilor, 328—329. 

Leopold, prințul, delegaţii români şi 
congresul din Berlin, 62. 

liber cugetători, sectă, 200, 204, 206. 

Liteanu-Vârnav, 17 ; agent diplomatic 
al României la Berlin, 56, 115, 262. 

Livadia, 49, 104. 

Locurile Sfinte, 356. 

Loousteanu-Rusu N., deputat, 249; 
interpelare în chestia Basarabiei, 77. 

Lombardia, 142. 

Londra, 6, 11, 43, 44, 171, 189 ; proto- 
colul, 70; bursa, 199; evreii, 241. 

Longobarzii, 141. 


M 


Magheru Gh., general, iniţiator al 
revoluţiei dela 1848, 249. 

magistratura, 279. 

Mahmudie, district, 353. 

Mahomed, 240. 

mahomedani în Dobrogea, 128. 

Maiorescu Ion, 110. 

Maiorescu T., deputat, 34, 36, 110, 
112, 114, 116, 117, 318, 320, 
322; legea comunală, 28, 29, 30, 
31, 33; schimbarea Constituţiei, 
35, 37; revizuirea Constituției, 
109, 118, 119; chestia izraelită, 
109, 110, 111, 247; Congresul şi 
Tratatul din Berlin, 109, 113, 114, 
115 ; programul guvernului liberal, 
210—219; bugetul statului, 219, 
220, 318. 

majoritatea, 
256, 269. 

Mangalia, 353. 

Maniu B., deputat, 30, 184, 225, 227. 

Manolescu G., deputat, domeniile Sta- 
tului, 236. 


revizuirea Constituţiei, 


403 


Marienbad, 94, 96, 97, 98. 

Manu Gh., 217. 

Mantu, G., deputat, revizuirea Con- 
stitutiel, 251. 

Marca Neagrä, 127, 353. 

Marile Puteri, 115, 116, 242; la Con- 
gresul din Berlin, 58, 64, 97, 114, 
128, 331, 331. 

Mavrogheni P., 275. 

Mazar-Pasa, 285. 

Măcin, ocupat de armată română, 129 ; 
district, 353. 

Megidie, district, 353. 

Mehemed-Ali, delegat turc la Con- 
gresul de la Berlin, 334, 337, 356. 


Melehisedee, Episcopul Dunării de jos, 
Te-deum, 128, 129, 205. 

mesagerie, înfiinţarea serviciului la 
c.f.r., 223, 290, 379. 

Mesagii, de închiderea şi deschiderea 
Corpurilor legiuitoare, 357—58, 
360—62, 367—68, 371—75. 

Michelet J., 152, 264. 

micile state, sacrificate la Congres, 58. 

Mihäleseu S., secretar g-ral al min. 
de interne, 95. 

Milcov, 17, 228, 229, 250. 

Ministerul (ministrul), de finante, 28 
46, 272; lucrărilor publice, 87; de 
război, 2, 3, 39, 41, 59. 

minoritatea Parlamentului, revizuirea 
Constituţiei, 266, 269. 

Misail G., deputat, 42, 366. 

Mitropolitul Primat, 130, 201, 362; 
Moldovei, 204, 205, 207. 

Moldova, 18, 48, 138, 140, 228, 229, 
230, 231, 232, 272, 279, 307 ; alipirea 
Deltei, 120 ; interesele ei comerciale, 
140; regimul pensiilor, 227, 228, 
229, 270, 271 ; M. Sturza şi aşezarea 
evreilor, 250;—râul, 89. 

monete străine, 198. 

Monopolul tutunurilor, 294; v. tu- 
tunuri. 


404 


monoteism, 305. 

Montalembert Ch., publicist si om po- 
litic francez, 264. 

Montefiore, filantrop englez, evreu 
stabilit la Londra, a intervenit pe 
tot globul în favoarea Evreilor, 150. 

Montânegro, v. Muntenegru. 

Morny rue de, adresa agenţiei române 
la Paris, 56, 

moșiile Statului, v. domeniile, 

moţiunea Senatului privitoare la Tra- 
tatul din Berlin, 100, 

Moustier, marquis de, Min. de externe 
al Frantei la 1867, 254, 255. 

Mouy de, 357. 

Miihlbrunne, sursă la Karlsbad, 95. 

Mnntenegru, 23; independenţa, 346; 
îruntariile, 347—348 ; agenţii diplo- 
matici la Constantinopol, 349; ar- 
mata, 349; cota din datoria oto- 
mană, 349, 

Muntenia, (Munteni), 48, 231, 250, 
272 ; v. Ţara Românească, România. 

Muscali, 107, 122; v. Rusia, Rusi. 

N 

Napoleon I, 108, 141, 300, 

Napoleon III, 120, 141, 142, 163, 280. 

națiunea, mandatul imperativ, 261. 

Neamţu, judeţ, 89 

Nelidov, diplomat rus, 330. 

Neue Freie Presse, 73, 

Neva, 142. 

New-York, 147. 

Nicolae, mare duce, proclamația către 
Români, 61, 

Nicopole, 321. 

Nicoreseu N., deputat, fabrica Alcaz, 8. 

Nizza, 107. 

notabilitätile Brăilei, 129. 


0 


Oceident, 113, 163. 
Ollenberg, baron, agentul diplomatic 


ION C. BRĂTIANU ACTE $I CUVANTARI 


VOL. IV 


rus la Bucureşti, cu privire la Ba- 
sarabia, 123. 

Offenheim (Oppenheim) 183, 280. 

Olănescu, 182. 

Oltenia, arendasii moşiilor Statului, 
193, 232, 

Olteniţa, 45. 

Orezy, baron, ungur, 69. 

Orfanii din Moldova, pensii, 271, 273; 
v. pensii. 

Orient, 49, 108, 113, 143, 144, 333, 

Orleanu, 146. 

Orşova, 290. 

Opran, senator, 158. 

Oteteleşanu, 226. 

Oubril Paul de, 334, 337, 356. 

Ovrei, v. Evreii, chestia izraelită, 

Oxus, râu în Asia, 144. 


P 


Palestina, 150. 
panteism, 305. 
Paris, 6, 9, 15, 23, 35, 37, 44, 67, 
171, 188, 189, 241, 254, 255, 
partidele politice, revizuirea Consti- 
tutiei, 119. 

partidul conservator, 119, 146, 156, 
214, 215, 216, 222, 223, 225, 248; 
chestia izraelitilor, 249, 263; ad- 
ministrare rea a finanţelor, 319, 321, 

partidul euzist, 276. 

partidul liberal, 119, 166, 170, 219, 
222, 223, 225, 226, 246, 257, 315, 
318, 322; responsabilitatea mini- 
sterială, 207; chestia izraelitilor, 
244, 251, 262, 263 ; Constituţia dela 
1866, 275, 276; în timpul lui Cuza 
Vodă, 280; monopolul tutunurilor, 
293 ; convenţia comercială cu Aus- 
tro-Ungaria, 293. 

Pastia, efor al Spital. Sf. Spiridon, 17. 

Pastia, colonel, cumpărare de arme 
(armament), 40, 41, 61. 

patentele, taxarea lor, 19. 


INDICE 


Peabody, arme, 37, 61. 

pensii, 228—230, 273, 288 ; reversibi- 
litatea lor la orfani şi văduve în 
Moldova, 270. 

Pepoli, marchiz, senator italian, chestia 
izraelitilor în România, 262, 265. 

persecuţiuni religioase, 150, 250. 

Pesta (Pesth), 9, 14, 66, 69, 88, 182, 
185, 221, 300, 301, 302. 

Petersburg, 188, 189, 192. 

Phercchidy M., ministru al lucrărilor 
publice, 27, 67, 130, 132, 183, 
186, 252; la Berlin în timpul Con- 
gresului, 262. i 

Piemont, 300. 

Piteşti, 11, 92, 93, 162, 183. 

planuri ceonomite, în contractele de 
arendare a moşiilor Statului pe 
1876—1886, 26. 

planuri militare, 59. 

plenipotentiari, 71, 113, 116, 117; 
români, 63, 189; turci, 61, 62; 

Plevna, 105, 144. 

Ploesti, 42, 43, 55, 59, 129; trupe 
ruse acolo, 14. 

Ploesti-Predeal, linia ferată în con- 
structie, 75, 79, 80, 82, 83, 85, 300, 
307. 

Ploestiori, comună, 56. 

Poenaru Bordoa I, deputat, 177, 180; 
cursul rublei rusesti, 175, 176; 
retinerile de pensii, 233; statutul 
Dobrogei, 269, 

Podlogi, 59. 

pollteism, 305. 

Polonia, 257. 

populația Dobrogei, 129. 

Poroineanu C., deputat, 390. 

Portugalia, 23. 

postav pentru armată, 2—6. 

Prahova, râu, 59. 


Predoal, linia ferată, 8, 10, 85, 86, 
289, 290, 301, 302, 304, 306, 307, 309 
preşedintele cons. judetean Brăila, 127. 


405 


Principii germani, faţă de Domnitor, 
151. 

Prinţul imperial german, (Leopold), 57. 

Prințul Carol, 89, 92, 98, 99; va- 
loarea lui I. Br., 98; la Brăila, 127, 
128, 129; v. Carol, Domnitorul. 

propagandă, 264. 

proprietatea în România, mare, 157. 
168 ; mică, 157, 158, 159, 162, 168, 
170, 173. 

protecția industriei, 3. 

Protopopeseu Pache Em., 
33, 41, 

Prusia, 2, 103, 224. 

Prut, râu, 353. 

Pudrărie, 56. 

Puterile Europene, v. 


deputat, 


Marile Puteri, 


Q 


Quinet Ed., francez filoromân, 264, 
265. 


R 


Racovieeanu, 319. 

Racoviţă, prefect de Argeș, 201—203, 
206. 

Radowitz de, secretar al Congresului, 
357. 

Rahova, 45. 

războiul ruso-ture, 143 (vezi Anglia). 

Reelho, dir. g-ral al poştelor Rusiei, 
23. 

Regensburg, 143. 

Regia monopolului tutunurilor, înfiin- 
tarea ei, 297, 298; convenţia, 322; 
v. tutunuri. 

Regulamentul organle, 35, 170, 229; 
al Bulgariei, 339—340. 

remanieri ministeriale, 214. 

renta, împrumutul, 280. 

responsabilitatea ministerială, 221, 

Ristiei, delegat al Serbiei la Congresul 
din Berlin, 262. 


406 ION C. BRĂTIANU 


Robeseu A. F., directorul general al 
Poştelor, 23, 24, 
Roma, 31, 241. 


România (Românii), 10, 23, 31, 47, 
49, 51, 52, 60, 61, 63, 64, 66—71, 
72, 74, 97, 98, 101, 105, 107, 109, 
110, 112, 113, 114, 116, 117, 120, 
124, 131, 137, 139, 142, 145, 147, 
148, 151, 152, 153, 156, 158, 162, 
163, 185, 189, 190, 218, 219, 232, 
240, 241, 265, 268, 277, 278, 280, 
298, 303, 329—332, 352—353; 
industria ei, 5, 6; la Congresul din 
Berlin, 52, 53, 54, 55, 57, 61, 69, 
71, 99, 109, 116, 131, 330; pier- 
derea Basarabiei, 65, 66, 74, 353; 
anexarea Dobrogei, 77, 102, 103, 
109, 123, 124, 128, 353; atitudi- 
nea lui Andrâssy după Congres, 99; 
în faţa Europei, 69, 106, 131, 148, 
149, 150; independenţa, 69, 116, 
142, 143, 334, 335, 352; misiunea 
ei, 151, 158, 248, 284, 286; corpul 
său diplomatic, 187, 188, 353; 
cursul rublei ruseşti, 200 ; cheltuelile 
războiului, 218, 321 ; regimul pensi- 
ilor, 228; revizuirea Constituţiei, 
240; chestia izraelitä, 241, 242, 
247, 251, 252, 257, 262, 264, 286; 
Tratatul dela Paris, 265, 266; con- 
ventia de cale ferată cu Ungaria, 
289, 303; responsabilitatea mi- 
nisterială, 311, 312. 

Românul, ziar, 161. 


Rosetti C. A., prim ministru şi ministru 
de interne în timpul Congresului 
dela Berlin, 58, 59, 60, 61, 62, 
65, 70, 91, 96, 97, 153, 221, 222, 
275, 358, 362, 368, 370, 375; ce- 
darea Basarabiei, 63; transportul 
de arme prin Ungaria, 66; agi- 
taţii în ţară, 73; preşedinte al 
Camerei, 130; chestia izraelită, 
249, 262, 


ACTE ŞI CUVÂNTĂRI VOL. IV 


roşii, liberalii ca I. Br., Rosetti, etc., 
numiţi de conservatori, 275. 

Roşiori, regimentul 2 în Dobrogea, 
127, 129. 

Roumanie, v. România. 

rubla rusească, cursul ei în România, 
val. intrinsecă, 195—200. 

Rumelia Orientală, provincie, auto- 
nomie, administraţia, 342, 345; 
fruntariile, 342—344 ; guvernatorul 
general, 344; comisia europeană 
pentru finanţe, 345, 346; căile fe- 
rate, 345; ocupaţia armatei ruse, 
345, 

Russel, medic, 200—204, 206. 

Russell Odo, min. plenipotenţiar al 
Angliei la Berlin şi delegat la 
Congres, 334, 336, 356. 

Rusia (Ruşii), 23, 43, 44, 46, 47, 57, 
58, 89, 101, 103, 104, 105, 107, 
108, 112, 113, 115, 117, 118, 120, 
121, 122, 123, 124, 140, 141, 144, 
153, 176, 192, 195, 196, 198, 215, 
216, 218, 295, 330—332; presiune 
armată asupra României, 11,14, 59; 
înţelegerea cu Anglia, 43, 70; ches- 
tia Basarabiei, 49, 50, 70-71, 73, 97, 
109, 111, 120, 123; recunoaşte 
independenţa României, 116; re- 
tragerea armatelor prin Dobrogea 
121, 126, 332, 345; războiul cu 
Turcia, 142, 195; cheltuelile răz- 
boiului, 219, 223; anexarea Do- 
brogei, 353; teritoriile cedate de 
Turcia, 355—356; passim. 


S 


Sadullah-bey, min. plenipotențiar ał 
Turciei la Berlin si delegat la Con- 
gres, 334, 337, 356. 

Saint-Marc Girardin, literat si publi- 
cist francez, chestia evreiască în 
România, 255, 264, 265. 

Saint-Vallier, min. plenipotenţiar al 


. 


INDICE 


Franţei la Berlin şi delegat la Con- 
gres, 331, 336, 356. 

Salisbury, marchiz, min. de externe 
al Angliei, delegat la Congresul de 
la Berlin, 15, 16, 334, 336, 356. 

San-Stefano, tratatul, 69, 331, 332; 
passim. 

Saviet Paşa, mare vizir, 216. 

Savoia, 107. 

Schnoetel, medic la Viena, 95. 


Sehouvalov P., general, min. pleni- 
potentiar al Rusiei la Londra şi 
delegat la Congresul de la Berlin 
334, 336, 356. 

Senatul, passim. 


Serbia, 23; independenta: condiţii, 
69, 351; războiul cu Turcii, 217; 
îruntariile 350—351 ; căile ferate, 
351; trupele 352; cota din datoria 
otomană, 352. 

“serviciul sanitar, 31. 

Sihleanu A., deputat, 12, 218. 

Silistra, 74, 353. 

Siuaia, reşedinţa de vară a Domni- 
torului, 61, 63, 65, 92 94, 9%. 
sinagogă, la Bucureşti dărâmată de 

populaţie, 251. 

Sismondi, 32. 

Slavii, v. Rusia. 

Slăniceanu G., min. de război, 3. 

Societate austriacă de navigaţie pe 
Dunăre, 129. 

Soc. de asigurare, 253. 

Soe. de exploatare a tutunurilor, 293. 

Soleil le, ziar ostil României, 281. 

Spitalul Sf. Spiridon, 17. 

“Staatshahn, societate de căi ferate, 
84, 182, 301, 307. 

Stari-Stambui, gură a Dunării, 353. 

Stäteseu Eugeniu, ministru de justiţie, 
53, 59, 62, 66, 96, 132, 209, 358, 
362, 368, 370, 375, 383, 385; co- 
misia de studiere a Dobrogei, 94; 
responsabilitatea ministerială, 207, 


407 


Steriadi, 69. 

Stern, împrumutul, 280. 

Stoieeseu, secretar al agenţiei diplom. 
române dela Paris, 44. 

Stolojan A., deputat, revizuirea Con- 
stitutiei, 239. 

Stourdza D. v. Sturdza D. 

Strat I., senator, 277, 278, 280, 320; 
reversibilitatea pensiilor, 270. 

Stroussberg, 7, 318. 

Stuart, baron de, min. Rusiei la Bu- 
cureşti, predarea Basarabiei, 97, 98. 

Sturdza D., senator, ministru de fi- 
nante, 14, 107, 132, 189, 197, 218, 
220, 262, 275, 317, 318; în Austro- 
Ungaria cu privire la căile ferate 
române 8—10 ; convenţia cu Rusia, 
şi războiul, 108, 109, 320, 321; 
contra Tratatului dela Berlin, 100— 
101; posesia Dobrogei, 103; intră 
în noul cabinet ministru de finanțe, 
130; chestia rublelor ruseşti, 177, 
195 ; monopolul tutunurilor, 293. 

Sturdza I. A., deputat, 1, 5. 

Sturdza M., domn al Moldovei, aşe- 
zarea evreilor în Moldova, 250. 

Suceava, 89, 90, 91. 

Sulina, district, 353. 

Sultanul, 216, 335, 336; passim. 

Swegel, 69. 


Ş 


„Ştefan cel Mare”, yacht, 129. 

Stefäüneseu Rose, deputat, scutirea 
impozitelor oraşelor dăunate, 45. 

Ştirbei B., domnul Munteniei, legea 
pensiilor, 228, 229. 


T 


Tarife vamale, 3 ; de tranzit, convenția 
cu Ungaria, 302, 303, 306. 

taxa, corespondentii, 187. 

Tătarii, 102. 


408 


Târgoviste, 59 ; trupele române acolo, 
11; vizita Domnitorului, 24. 

Türgsorul nou, 42, 56. 

Târgul Dealului, proprietate a lui I, 
Br., 159. 

Teil Christian, general, initiator al 
revoluţiei dela 1848, 249. 

temetuat, imp. 3% asupra lucrului 
agricultorilor şi mestesugarilor, 
370, 376. 

Thiers, om de stat şi istoric francez, 
32, 117. 

Timişoara-Văreliorova, linia ferată, 301 

Tisza, ministru ungur, transp. armelor 
române, 22, 40; stabilirea caranti- 
nelor, 182; convenţia tarifului de 
tranzit cu România, 182, 

Tinerimea română dela Paris, 264, 

Transilvania, 66. 


Tratatul dela Berlin, 101, 104, 115, 
118, 119, 128, 137, 223, 263; în 
discuţia parlamentului român, 100, 
109, 116, 117, 131; impus României 
de marile Puteri, 114; cu privire 
la chestia izraelită, 251, 267, 268; 
textul, 334—356, 

Tratatul dela Londra, 354, 356, 

Tratatul dela Paris, 104, 120, 143, 
149, 329, 335; restituirea Basara- 
biei, 74, 353, 

trupele ruse, în Dobrogea, 269; v, 
Rusia. 

Tulcea, sandgiac şi district, 353. 

Turcia (Turcii), 103, 120, 124, 141, 
142, 143, 192, 216, 331, 333; des- 
păgubirile, 46 ; stăpânirea Dobrogei, 
102, 123; tutunurile, 294; obliga- 
title faţă de Armeni, 356; passim. 

Turnu-Severin, 94. 

Tutova, prefectul, 279. 

tutunurile, 7 ; înfiinţarea monopolului 
în România, 291, 294, 295, 298 ; în 
Dobrogea, 375, 


ION C, BRĂTIANU ACTE ŞI CUVÂNTĂRI 


VOL. IV 


T 


Tara Românească, 6, 30, 35, 147, 
158, 168, 230; regimul pensiilor, 
270; v. România, 

Tigünia, comună, 42, 56. 


U 


Ungaria, 22, 40, 182, 185, 308; con- 
ventii de cale ferată cu România, 
8, 301, 302, 303, 306, 307, 308, 
309; alături de România într'un 
război ruso-român, 44; v. Austro- 
Ungaria, 

unire, unirea partidelor, 283. 

Urali, munţi, 160. 


V 


Vakufe, fundatii pioase, bunurile lor, 
în Bulgaria 342; în Muntenegru, 
349; în Serbia 352. 

Valea mare, proprietate a lui I. Br., 159 

văduvele din Moldova, pensiile lor, 270, 
273, 

Vălenii de munte, 56. 

vânători, companie, trece în Dobrogea, 
129. 

Värciorova, gară, 8; linia ferată, 88, 
289, 290, 299, 301, 302, 304, 306, 
307, 309. 

Veneţia, 141, 142. 

Verneseu G., deputat, 91, 130, 135, 
136, 148, 149, 250, 253, 254, 257, 
292, 296, 298, 314; legea comunală, 
12, 134; preşedinte al Camerei, 60, 
61; răspunsul la mesagiu, 148— 
151; competenţa judecătoriilor co- 
munale, 154, 155 ; contra neînstrăi- 
nării pământurilor sătenilor, 164, 
171, 172, 173, 174, 175, 176 ; rublele 
ruseşti, 177 ; revizuirea Constituţiei, 
239, 242, 243, 245, 247, 248, 249, 
251, 254, 255, 256, 270; convenţia 


INDICE 


de cale ferată cu Ungaria, 289—291 ; 
chestia tutunurilor 293, 294, 295, 
322, 323. 

Via Brătianu, v. Florica. 

Viena, 8, 9, 10, 14, 15, 23, 38, 40, 
44, 48, 69, 70, 73, 98, 99, 108, 
176, 182, 185, 186, 188, 189, 199, 
221, 241, 254, 

Vioreanu P., senator, responsabilitatea 
ministerială, 207. 

Vizanti A., deputat, 184. 

Vizirul, sprijinul dat României, 61. 

Vizirul (=I. Brătianu, pentru auto- 
ritatea lui, i se zicea de prieteni 
şi de adversari), 264, 

Viziriatul, guvernarea lui I. Br., 259. 

Vogoride, caimacam în Moldova, 120. 

Vogüé de, ambasadorul Franţei la 
Viena despre misiunea din Aprilie 
1878 a lui Ion Brătianu la Viena 
şi Berlin, 70—71 nota. 

Voinov N., senator, 25, 26, 237, 268, 
278 ; legea patentelor, 17—22; do- 
meniile Statului, 236 ; chestia izrae- 


409 


lită, 257, 262, 264, 265, 266, 267; 
revizuirea Constituţiei, 261; pensii 
şi reduceri pentru pensii, 271, 273, 
274, 

Vos, ministru, 24. 


W 


Waddington, ministru de externe al 
Franţei şi prim delegat la Con- 
gresul din Berlin, 70, 334, 335, 356; 
cu privire la Basarabia, 65, 71, 74, 

Weinburg, 99. 

Wellesley, colonel englez, eventual 
război româno-rus, 44, 

Wilhelm I, împăratul Germaniei, 144, 
145, 334—337. 


Z 


Zimnicea, 45. 

Zisu, senator, 20, 205, 309. 

Zwiedenek, consul austriac la Bucu. 
reşti, 85 ; în chestia Basarabiei, 60, 


INDREPTĂRI 


Pagina Rândul In loc de: Se va citi: 
VI nota 3 13 12 
XVI 1j* legea Proiect de lege a 
8 7j vittesse vitesse 
12 16 j a se duce a se aduce 
34 12 cä schimbe să schimbe 
38 6 s'o primesc s'o pornesc 
68 3j nons nous 
70 1 nota Vogue Vogüé 
72 la sfârşitul piesei nr. 75 să se adauge 
Acte Kogălniceanu, p. 208 si Acte Brătianu 
89 4 asupra stabilirii asupra asupra stabilirii 
95 13 demande demande ? 
dE { Marienbad Marienbade 
137 14 iau ia 
151 18 j Cesarului. Cesarului ? 
155 4—3 j interprerativä interpretativä 
194 18, 24 câsturi câstiuri 
212 4 închisă închis 
217 6 săruia căruia 
218 5j cier cler 
283 1j mergem mergem ? 
291 9j Bunescu Buescu 
295 12 toţii toţi 
317 1j ce au trebuit ce au trebuit să fie 
321 4—5 acopere acapere 
322 15 war atribui n'ar trebui 
329 8j manitenir maintenir 
333 9 ouvre oeuvre 
335 15 Karszna Kraszna 
349 11 prioase pioase 
Andráss Andrássy 
356 5j Kurol i Károly 
Ha merle Hay merle 
356 4—3j Mehemed Mehmed 
368 1j de robirea dezrobirea 
387 9j á rostit au rostit 
391 2—3 punctele se trec între cuvintele consulii si pentru. 


* Litera j după o cifră arată că rândurile se numără de jos în sus. 


PLANSE 


1LON O. BRĂTIANU ACTE ŞI CUVÂNTĂRI VOL. IV 





Domnitorul Carol şi Ion C. Brătianu la Poiana. 


(Din albumul ,,Suvenir din campania 1877—78 lui Ion Kalinderu‘‘) 
Ac.=Rom Stampe, III, 198, f. 3. 


ASEZAMANTUL CULTURAL ION C. BRĂTIANU, XVIII 


ACTE ȘI CUVÂNTĂRI VOL. IV 


ION C. BRĂTIANU 




















Delegații la Congresul de pace din Berlin 


tin I. C. Brătianu) 


lui C- 


(După o fotografie in posesia d 


ASEZAMANTUL CULTURAL ION ©. BRĂTIANU, XVIII 


ION C. BRĂTIANU ACTE SI CUVÂNTĂRI VOL. IV 








O sedintä a Congresului din Berlin. 
(Tablou iscälit A. v. W.; după exemplarul dela Muzeul Militar din Bucureşti). 


ASEZAMANTUL CULTURAL ION C, BRĂTIANU, XVIII 


10N ©. BRĂTIANU ACTE ȘI CUVÂNTĂRI VOL. IV 


ne PR E 


pes maia a Danse o: ct E 2A 


E E ES D UC el LS 


1086 — FEI ATP, LISE IAE LEO SLI 6 


oO — 1986 — Coro — sit — bZ) 





O telegramă cifrată a lui Ion C. Brătianu, 


(Acte Brătianu) 


AȘEZĂMÂNTUI, CULTURAL ION C, BRĂTIANU, XVIII 


PUBLICATIUNILE 
ASEZAMANTULUI ION I. C. BRĂTIANU 


I. lon I. Nistor, Unirea Bucovinei, Studiu si documente Bucureşti, 
1928, pag. 214 . 1 o... + 

Il. Şt Ciobanu, Unirea Basarabiei, Studiu si documente cu pri- 
vire la mişcarea naţională din Basarabia în anii 1917— 1918. 
Bucureşti, 1929, pag. 314 + LXXXIX : . - - - . . - . 


Lei 


160 


280 


PUBLICATIUNILE AȘEZĂMÂNIULUI CULTURAL 
ION C, BRĂTIANU 


Lei 
I. lon C. Băcilă, Bibliografia Războiului pentru independență 
(1877—1878). Bucureşti, 1927, pag. 52 =- e o... 49. 
II. P. P. Panaitescu, Nicolae Bălcescu, Patru studii istorice 
însoțite de o schiță piceratica si bibliografică. Bucuresti, 1928, 


pagi Oii ET M RATE CEE TN ied A A S 45 
III. Liviu Marian, B. P. Hasdeu, schiță biografică si Biblioprauca 

Bucureşti, 1928, pag. 30 eee... 25 
IV. Mihail Popescu, Documente inedite din preajma Unirei Pain 

cipatelor. Bucureşti, 1928, pag. 68 . ... . . +... 45 
V. Emil Vîrtosu, I. Heliade Rădulescu, Acte şi scrisori. Bucureşti, 

1928, pag, 104 e asi ta Eu a hei ON alai aa Ital ER RIMINI 60 


VI. Dobrogea, Patru conferințe ale Universităţii Libere de I. 
Andrieşescu, C. C. Giurescu, A. Popovici-Băznoşanu şi I. 
Simionescu. Bucureşti, 1928, pag. 100 + 20 planse MR 15 

VII. Mihail Popescu, Documente inedite privitoare la isana 
Transilvaniei între 1848 — 1859. Acte din Arhivele dela 


Viena. Bucureşti, 1929, pag. XXVI + 347. © ©- z-a.: 250 
VIII. Teodor Bălan, Refugiații moldovéni în Bucovina eR, şi 
1848). Bucureşti, 1929, pag. XXXII + 148 . . : : ..- T20 LE 


IX. Generalul R. Rosetti, Jurnalul de operaţiuni al diviziei dei in- 
fanterie de rezervă (23 lulie 1877- 29 Iulie 1878). Bucureşti, 


1929; pag. XVII -F305 EE 240 
X. P. P. Panaitescu, Emigratia polonă si Revoluția românä dela 
1848. Studiu si documente. Bucur eşti, 1920, pag. 136 . . - 120 


XI. C. C. Giurescu, lon C. Brätianu, acte si cuvântări, vol. III 
(x Mai 1877—30 Aprilie 1878). Bucureşti, 1930, pag. XVI+402 250 
XII. Generalul R. Rosetti, Corespondenta generalului Iancu Ghica 
(2 Aprilie 1877—8 Aprilie 1878). Bucureşti, 1930, pag. 210 . 150 
XIII. Alexandru Marcu, Conspiratori si Conspiraţii în epoca 
Renașterii politice a României. Bucureşti, 1930; pag. 373. . 270 
XIV. Dan Simonescu, Din istoria presei româneşti: Republica 
Română, Paris, 1851 — Bruxelles, 1853. Bucureşti, 1931, pag. 61 50 
XV. Olimpiu Boitos. Une correspondance française concernant 
le Congrès de Berlin (1878). Bucureşti, 1931, pag. 60 . . : 50 
XVI. N. Corivan, Din activitatea emigranților români în apus $ 
(1853 - 1857). Bucureşti, 1931, pag. 170 +8 planse . 
XVII. Emil Vîrtosu, 1821. Date si fapte noi. Bucureşti, 1932, pag. 
LXI+253;+ 1a planşe e ee a a e S 230 


G. I. Brătianu, Le Problème des frontières russo-ronmaines pen: 
dant la guerre de 1877 — 1878 et au congres de Berlin. 
Bucureşti, 1928, pag. 52+1 hartă . . .. . er noen: 45