Vasile_Boerescu_-_Discursuri_politice_-_1859-1883._Volumul_2_-_1874-1883 (1910)

B. BOERESCU 








DISCURSURI POLITICE 


1859 —1883 





VOLUMUL II 
1874—1883 





BUCUREŞTI 
ATELIERELE GRAFICE SOCEC & CoO., SOCIETATE ANONIMA 
1910 


1874 


2916 


I 


„Monitorul Oficial“ No., 14 din 18/30 Ianuarie 1874 


Interpelarea lui Nic. Ionescu în cestiunea 
drepturilor ţărei de a trata 


e 

Nicolae Ionescu, printr'o interpelare adresată minis- 
trului de externe B. Boerescu revine la desbaterile 
urmate cu ocazia discuţiei răspunsului la adresa Tronului 
şi ridică din nou cestiunea dreptuiui țărei de a trată. 
In şedinţa din 12 Ianuarie 1874 interpelarea lui N. 
Ionescu viind la ordina zilei, îi răspunde B. Boerescu, 
susținând acelaş lucru ca în discursul precedent. 


B. Boerescu, ministru de Externe. D. Ionescu 
a anunțat o interpelare despre cum stau raportu- 
rile noastre cu Inalta Poartă. Am onoare a de- 
clara D-lui Ionescu că nu voiu avea a răspunde 
niinie la interpelarea D-sale. 

Aceste chestiuni s'a discutat deja cu ocaziunea 
răspunsului la adresa tronului, am zis atunci tot 
ce aveam să zic, şi astăzi nu mai am nici să mai 
adaog nici să scad ceva din ceace am zis atunci. 
Prin urmare declar că nam a răspunde nimic la 
interpelarea I)-lui Ionescu. 


In urma intervenţiei lui G. Brătianu mai iea 
cuvântul din nou B. Boerescu. 

B. Boerescu, ministru de Externe, Domnilor 
Deputaţi, D. Brătianu a venit cu volubilitatea, 
D-sale obișnuită, în ajutorul D-lui Ionescu și a 
a pus cestiunea pe tărâmul unei cestiuni de re- 
gulament, zicând că sar pretinde a se luă Camerei 
sau unui deputat dreptul de interpelare. Ei bine 
Domnilor, nimic nu e din toate acestea, nu e nici 
cestiune de regulament, nici de a se luă dreptul 
unui deputat de a face o interpelare, ci este vorba, 
de o înaltă convenienţă parlamentară și de un in- 
teres superior al ţărei. Când D. Ionescu a anunțat 
această interpelare, a zis: să ne spună D, Ministru 
de externe cum stau relațiunile noastre cu Inalta 
Poantă. Ei bine, fac apel să spuneţi D-voastră 
care ați fost prezinți la discuțiunea ce a avut loc 
cu ocaziunea răspunsului la adresa Tronului, dacă, 
D. Kogălniceanu nu a atins foarte adânc această 
cestiune, dacă cu acea ocaziune nu am răspuns 
noi întrun mod destul de complect. Prin urmare 
a veni acum după două luni de zile, cu aceiaşi 
cestiune, vă rog să credeţi că aceasta nu ar fi în 
interesul ţărei, fiindcă asemenea cestiuni nu se 
discută de câte două şi trei ori. Din asemenea pro- 
cedare nu vor trage profit nici Românii nici filo- 
românii, ci vor trage inamicii ţărei. 

În tările cele mai constituţionale, în parla- 


mentul Angliei, când vine un deputat din opozi- 
ţiune tot aşa de pronunţat ca D. Ionescu, când 
vine şi precizează un fapt, roagă pe D. Ministru 
să-i deă cutare hârtie relativă la acel fapt anume 
şi cu toate aceste ministru adese-ori răspunde: nu 
pot să dau acea hârtie, nu pot să răspund asupra, 
acelui fapt, şi toți tac fără a zice nici o vorbă, 
pentrucă sunt cestiuni aşa de delicate, încât nu 
sufer să fie puse în discuţiune. Cu atât mai mult 
nu putem primi şedinţa secretă, căci nu avem 
nimie secret; sunt conveniențe diplomatice care 
trebuese să se păstreze fără a le atinge, şi cu 
aceasta nu va să zică că este ceva vătămător in- 
tereselor ţărei, Fie sigur Onor D. Brătianu, că 
drapelul drepturilor şi al naţionalităţei noastre, îl 
ţinem și noi tot așa de bine ca şi când ar fi 
D-lui la putere. 

Nu primim şedinţă secretă, pentru că aceasta 
ar dă loc la bănueli și nu este nici un cuvânt 
pentru care am puteă să fim bănuiţi. Dar la ce 
voeşte D. Brătianu să ajungă. Voeşte să exprime 
neîncredere în guvern? Dar cu ce ocaziune voește 
să facă aceasta? D. Kogălniceanu a tratat această 
cestiune cu toată vigoarea talentului D-sale, și 
D. Brătianu nu are decât să ieă din răspunsul 
nostru de atunci elementele din care ar crede că 
poate formă o moţiune motivată de neîncredere în 
guvern, și deși cam târziu, după două luni, să o 


înfăţișeze Camerei. Dar noi nu putem pune astăzi 
din nou în discuţiune această cestiune, pentrucă, 
aceasta ar fi din partea noastră un act de impru- 
dență şi guvernul roagă pe Cameră care ştie a 
apreciă interesele țării, să nu intre în o discuţiune 
ca aceasta pentru că nu este oportună. 

lată ce am avut să zic în această privinţă 
și onor. majoritate este liberă să facă ce va voi. 


H 


„Monitorul Oficial“ din 19/31 Ianuarie 1874 No. 15. 


Din nou politica externă a guvernului 


In fine Lascăr Catargiu, președinte al Consiliului 
de miniștri cedând stăruințelor deputaților Manolaki 
Kostaki şi Mih. Kogălniceanu, şi repetând că guvernul 
nu are nimic de adăugat la ceeace a zis în discuţia răs- 
punsului la discursul Tronului, spune că dacă şi în urma 
acestei declaraţiuni N. Ionescu tot voeşte să mai revină 
în această cestiune, guvernul îl va ascultă rezervându-și 
dreptul de a vedeă dacă are sau nu a'i răspunde cevă. 

N. Ionescu îşi desvoltă atunci interpretarea, la care 
îi răspunde B. Boerescu susținând că România are 
dreptul de a face eonvenţiuni cu puterile străine con- 
form vechilor tractate. 


B. Boerescu, Ministru de Externe. Domnilor, 
repet D-lui Ionescu, aceia ce i-am zis la început, 
că adică nu am să răspund nimic la interpelarea, 
D-sale. Am declarat aceasta mai înainte de a-și dez- 
voltà D-lui interpelarea sa, fiindcă - prevăzusem, 
după modul cum a fost enunțată, că nu are să fie 
decât repetirea celor zise cu ocaziunea discuţiunei 


8 


răspunsului la adresa tronului, când D-l Kogălni- 
ceanu şi D. G. Brătianu, au atins aceiași cestiune. 

D. Ionescu nu face decât să o releveze din nou, 
însă cu mai puţin talent şi mult mai încureată 
decât, o pusese predecesorul D-lui. Forma chiar cum 
o dezvoltă, fu atât de slabă şi de îngânată, încât 
se simţi slăbiciunea fondului cauzei și a poziţiunei 
grele şi ingrate ce avu oratorul ce apără o aşa 
cauză, 

N'am deci a răspunde nimic. Cu ocaziunea, 
adresei tronului mi s'a făcut tot aceleași imputări, 
s'au reprodus absolut aceleaşi idei ca astăzi. Acea 
diseuţiune nu a fost vagă, cum pretinde D. loneseu, 
așa, încât să zică D-lui că evităm pe cea de astăzi, 
sau că ne punem la spatele tronului. A fost ca o 
interpelare tot atât de expresă ca cea de astăzi; 
şi D-v tot ţineţi minte că D. Kogălniceanu, a și 
făcut o moţiune, a formulat o propunere, care deza- 
proba politica, exterioară a guvernului, dar care sa 
respins de Cameră mai în unanimitate. 

Astăzi s'a reprodus de D. Ionescu, absolut 
aceleași imputări, zise numai cu și mai puţin talent. 
Noi nu mai avem a mai răspunde nimic, căci am 
mai răspuns odată. A ne mai repetă nu ar fi nici 
de bun gust, nici oportun, nici mai ales folositor 
ţărei. Aşa dar cel mai demn şi mai patriotie răs- 
puns ce putem opune la zisele D-lui Ionescu este 
o absolută tăcere! 


9 


Când am răspuns D-lui Kogălniceanu, acum 
aproape două luni, am rezumat politica noastră ex- 
terioară pe aceste două idei: că ea este o politică 
de pace și de ordine pentru Orient, și că această 
politică este bazată pe legalitatea ce rezultă din 
tractate. Același adevăr există totdeauna. Noi în- 
ţelegem a menţine şi a respectă în toate părţile 
lor vechile noastre tractate, despre care D. Ionescu, 
aţi văzut cu câtă înjosire şi puţin respect a vorbit. 
Dar, din nenorocire, D. Ionescu reprezintă o infimă 
minoritate, putem zice că se reprezintă numai pe 
sineși când se exprimă și maltratează astfel niște 
acte de secoli ale străbunilor noştrii, pe cari se 
bazează, autonomia, independenţa ţărei noastre. Și 
am mai adăogat încă, când s'a mai tratat această 
cestiune de Cameră, că, pe lângă politica noastră, 
exterioară bazată pe legalitatea tractatelor, mai 
aplicăm şi politiea interioară de progres şi de or- 
dine în acelaș timp. 

Această, politică care singură poate aduce pu- 
terea ţărei în întru şi în afară, bazată totdeauna 
pe legalitate, constitue dubla forţă a acestui guvern. 
Și D-voastră aţi afirmat aceasta împreună cu noi 
şi Camera ţărei a consacrat acest sistem, dând un 
vot mai unanim acum câteva săptămâni, prin care 
aproba politica exterioară a guvernului nostru. 

Astăzi nu am a adăogă nimic, nici a suprimă, 
nimic la cele zise de mine în şedinţa, dela 22 şi 23 


10 


Noemvre trecut. Deci nimic nu am a mai răs- 
punde. 

Vine însă D. Ionescu, și atacă un singur punct 
de care nu vorbise D. Kogălniceanu; dezaprobă 
adică nota mea dela 9 Noemvre prin care am 
apărat şi am susţinut dreptul țărei de a încheiă, 
tractate cu alte puteri. 

Voiu răspunde numai câteva cuvinte asupra 
acestui subiect; căci nu voiu urmă pe D. Ionescu, 
în lungul dedal al încureatei D-sale elocințe, prin 
care se sili în tot felul să denatureze acea notă, 
şi s'o facă a vorbi aceea ce nu vorbeşte, şi să o 
facă a cuprinde aceea ce nu conține. 

Dar subiectul acelei note este foarte simplu, 
Domnilor. Ea conține numai expunerea dreptului 
ce are țara de a încheiă tractate şi convenţiuni cu 
alte puteri străine. Acest drept rezultă din tracta- 
tele noastre; este o consecuenţă naturală a auto- 
nomiei noastre, așa cum ea este garantată de pu- 
terile mari europene, garanţii la cari ţinem şi la 
cari în veci vom ţine. 

Acea notă a fost o afirmaţiune solemnă, în 
formă oficială, în faţa negaţiunei formulată în 
contra acestui drept. Era de datoria ministerului, 
era, de datoria unui bun Român să vină şi să apere 
un drept autonom al ţărei sale, când acel drept se 
nega de alţii într'un mod atât de pozitiv (aplauze). 

Voeşte D. Ionescu să mă blameze pentru 


Il 


această apărare şi afirmare a drepturilor ţărei 
mele? Să mă blameze! Eu voiu primi și voiu purtà 
cu mândrie şi cu fală un asemenea blam (aplauze 
prelungite). i 

Dar nu va puteă blamă acest fapt D. Ionescu; 
căci ministerul a expriinat sentimentul ţărei întregi; 
iar D. Ionescu reprezintă numai pasiunea micei 
D-sale personalităţi (aplauze). 

Ceace însă este foarte adevărat și acea ce şi 
însuşi D. Ionescu a simţit. este că această discu- 
ţiune nu se poate închide decât prin un vot de în- 
credere sau de neîncredere pentru guvern. 

Da, Domnilor, această Cameră, majoritatea sa, 
este ţinută astăzi a se pronunță categorie. 

Pe când noi căutăm a stabili autoritatea și 
progresul înăuntru, demnitatea şi respectul drep- 
tului în afară, D. Ionescu ne expune ca cum am 
voi să aducem ruina ţărei, și împrumutând o com- 
paruțiune nemerită a D-lui Brătianu (căci D. Bră- 
tianu nu este fericit totdeauna în comparaţiuni), 
dar făcând această comparaţiune şi cu mai puţin 
talent decât ]). Brătianu, ne spune că noi am rămas 
ca D. Olivier din Franţa, şi că vom duce România 
unde acela a adus Franţa. 

Apoi pe când noi ne silim a se respectă drep- 
turile străbune, D-lui ne prezintă ca agitatori că am 
voi să turburăm Orientul, că am căuta să căpătăin 
independența țărei, ca cum ţara nu ar fi indepen- 


12 


dentă pe baza tractatelor sale, şi ca şi cum am fi su- 
puşi cari să ne revoltăm spre a revendică ceace avem ! 

Pe când noi fondăm legalitatea acţiunei noastre 
exterioare pe tractatele și actele publice ale glorio- 
şilor noştrii principi, D. Ionescu, radicalul patriot 
şi excelentul democrat, numeşte acele tractate şi 
acte pergamente pulberoase, și cearcă a afirmà că, 
politica care rezultă din acele tractate este o poli- 
tică nebuloasă și îndoioasă! Da, Domnilor, s'a găsit 
un deputat român care, în fața ţărei, să zică că 
drepturile noatre străbune, bazate pe tractate, sunt 
întunecoase, sunt necunoscute, pe când ele sunt clare 
ca ziua; căci națiunea, prin vechile sale tractate, nu 
a alienat nici unul din drepturile sale suverane, şi 
afară din plata unui tribut anual, ea şi-a conservat 
toate drepturilesuveranităţii sau autonomiei (aplauze). 

Ei, Domnule Ionescu, te pot asigură că numai 
României nu pot aduce serviciu vorbele I)-tale, și 
că numai filoromânii uu le vor invocă! Atât numai 
că toți străinii ştiu, că toți cei ce ne iubesc cunosc, 
că D. Ionescu nu este expresiunea opiniunei ţărei, 
ci numai a individualităţei sale! (Aplauze). 

Prin urmare, Domnilor, D-voastră trebue să 
vă  pronunţaţi dacă aprobaţi ideile şi sistemul 
politicei D-lui Ionescu sau dacă credeţi că cu noi 
este adevărul, și în acest caz trebue să daţi un vot 
clar și categorie de încredere. (Aplauze prelungite). 

Voci: Inchiderea discuţiunei. 


III 


„Monitorul Oficial“ No. 32 din 9/21 Fevruarie 1874. 


Proiect de lege pentru modificări la 
legea comunală 


Disenţia continuă de trei zile în privința acestui 
proiect de lege. După lungi şi obositoare discursuri ale 
lui G. Brătianu, N. Ionescu, N. Blaremberg şi a., 
proiectul se ia în fine în consideraţie în şedinţa din 27 
Ianuarie. In ședința următoare dela 28 Ianuarie cu 
ocazia discuţiei pe articole, se propun mai multe amen- 
damente la art. 4, din care unul semnat de G, Chițu, 
G. Cantili, N. Blaremberg, Stolojan şi a., zice: 

„Orice întrunire de familii care ar declarà că 
„poate și voește să susțină, singură sarcinile comunale, 
„Se va recunoaște ca comună“ 

La un discurs al lui G. ‘Cantili, care susține acest 
amendament în interesul descentralizărei răspunde B. 
Boerescu. 


B. Boerescu, ministru de externe. D. Cantili 
a făcut bine că a îndreptat în fine o parte a rațio- 
namentului său. Mai întâi D-sa a spus că aceasta, 
este o inovaţiune care sa făcut de guvern şi de 
comitet, determinându-se numărul familielor câte 
trebue să fie într'o comună. 


14 


Domnilor, acest minimum nu este o inova- 
țiune, pentrucă el se află şi în legea existentă 
care zice: 

„Nici-o comună nu va puled, numără mai 
puţin de una sută familii, sau cinci sute locuitori“. 

Vedeţi dar, Domnilor, că numărul de 500 este 
chiar în legea veche. Discuţiunea dar poate fi 
dacă se înţelege prin numărul de 500 locuitori nu- 
mai şefii de familie sau și copii 

Prin urmare, amendamentul formulat astfel 
este mai bun, căci este făcut în sensul de 500 
contribuabili. Ce face oare pe D. Cantili şi pe cei- 
lalți subseriitori ai amendamentului să propună că, 
şi 20 de persoane și 2 familii chiar să poată 
constitui o comună? 

G. Cantili. Cum este în legea actuală. 

D. Ministru de externe. In legea actuală este 
numărul de 500. 

Ei bine, v'am spus că legea veche, prin 500 
locuitori, înţelege 500 suflete, şi este mai bun 
amendamentul comitetului, căci el precisează nu- 
mărul de 500 contribuabili. 

Domnilor, şi D. Cantili şi cei mai mulţi cari 
au combătut modificările ce se fac legei comunale, 
au vorbit în numele descentralizărei. D. Cantili 
însă din toţi vine cu cevă nou, cu afecţiuni, cu 
simpatii, cu identitate de sentimente şi de interese, 
şi pe aceste consideraţiuni găseşte şi D-sa şi logic 


15 


"şi practic, că oricât de puţini indivizi, fie chiar 
două familii, să poată constitui o comună... 

O voce. Dacă le va da mâna. 

D. Ministru de externe. Şi aceasta o zice 
D-sa în numele libertăţei. Să vedem însă dacă s'ar 
face bine lăsându-se această cestiune a formărei 
comunelor la voia individelor. 

D. Cantili după ce definește comuna, apoi 
conchide și zice: de vreme ce comuna este unirea, 
mai multor individe la un loc, trebue să fie și o 
unitate de vederi, unitate de interese, căci nu trebue 
să se unească acei cari nu se iubesc, cari nu se 
sufăr. Mai întâiu nu ştim ce înțelege D. Cantili 
prin această unitate de vederi; oare înțelege D-sa 
aci şi politica? Ar fi o curioasă procedare de a se 
formă comunele după unitatea de vederi. Unitatea, 
de interese de iubire? Dar cine are să controleze 
aceasta, cine are să ţină acel barometru care să 
constate identitatea afecțiunilor la individele co- 
munei D-sale? Să presupunem însă că ei se iubese 
astăzi când se formează în comună. Dar oare când 
simpatiile, din oarecari împrejurări vor  încetă, 
când nu se vor mai iubi, atunci, după cum re- 
zultă din coneluziunea D-lui Cantili, care în acelaş 
timp este şi argumentul principal ce aduce în sus- 
ţinerea opiniunei de a se lăsă libertatea indivizilor 
în formarea comunelor, atunci, zic, trebue să le 
desunim. Vedeţi cât de arbitrar ar fi modul 


16 


acesta; prin urmare nu poate fi admisă părerea 
D-sale, 

Domnilor, necontenit se strigă descentralizare, 
şi se abuzează mult de cuvântul acesta, când cinevă 
nu-și dă seamă de adevărata sa semnificare. Cum 
puneţi D-voastră aci cestiunea descentralizărei ? 
D-voastră marii preoți ai descentralizărei? Ce va 
să zică descentralizare! Datu-v'aţi un compt exact 
despre acest cuvânt? Cum în cestiunea numărului 
individelor ce are să compună comuna, găsiţi că este 
o centralizare? În ce agenţii locali se sacrifică pu- 
terei centrale, pentru ca să ziceţi că sa violat 
Constituţiunea şi că s'a făcut cu aceasta o cen- 
tralizare? Din contra, adevărata descentralizare este 
când se mărește comuna, când i se dă mai multe 
elemente de activitate şi de putere, iar nu să vă 
mulţumiţi cu vorbe frumoase, cu discursuri elo- 
cinți cari cer în numele descentralizărei ca comu- 
nele să fie pentru fericirea şi independenţa lor cât 
de mici, pe când în realitate, acele comune mici 
nu sunt decât câtevă mizere familii adunate la un 
loc, fără nici-o vitalitate în ele, fără posibilitate 
de a trăi, de a satisface primele lor trebuințe. Se 
invoacă necontenit descentralizarea de acei cari 
combat proiectul guvernului. Să-mi permită însă 
acei D-ni de a le zice, fără teamă de a fi des- 
minţit de viitor, că în privinţa aceasta noi suntem 
adevărații descentralizatori, iar nu Dumnealor, noi 


17 


care prin proiectul nostru voim să facem din co- 
mună o adevărată putere, cari voim să mărim ac- 
ţiunea locală, iar nu Dumnealor cari prin micşorarea 
comunei, prin risipirea puterilor şi mijloacelor ei 
o slăbese cu totul. Este incontestabil, Domnilor, 
că cu câtocomună este mai mare, are un număr 
mai însemnat de locuitori, cu atât ea are mai multe 
mijloace de viaţă; căci o asemenea comună prin 
numărul cel mare al locuitorilor săi, pe de o parte, 
are mai multe mijloace pecuniare pentru a-și face 
şcoala sa, pentru a întreţine în bună stare biserica 
sa, pentru a-şi aveă preotul său, pentru a realizà 
în parte cel puţin datoriele cari i se impun de 
lege; pe de altă parte are un cere mai larg din 
care să-şi aleagă consilieri cari să o reprezinte cu 
demnitate şi să vază de interesele sale cu inteli- 
genţă. Și se mai zice, Domnilor, că aceasta este 
un mijloc centralizator, că cu aceasta sar micşori, 
acțiunea, locală? Departe de aceasta, ea va fi cu 
mult mai mărită decât a fost până astăzi. 

Dar D. Cantili a zis că nu înţelege pentru 
ce o comună să poată aveă mai multe secţiuni, 
şi nu înțelege aceasta mai ales flindeă atunti fie- 
care din aceste secţiuni va trebui să-şi aibă se- 
parat şcoala sa, biserica sa, ete. Secţiunele acestea 
ce vor compune unele comune vor fi părţile unui 
sat, şi ele vor fi formate negreşit din diferite sate 
ce vor întră într'o comună. Ei bine, să-mi dea 


29006 2 


18 


voe D. Cantili a-i spune că nu văd ce inconve- 
nient ar naşte pentru o comună dacă cutare sat 
si-ar face școală şi biserica sa, când are mijloace 
să le facă. Cine şi cu ce drept ar putea vreodată 
să oprească pe un sat de a-şi aveă şcoala, bise- 
rica sa, etc., când ele ar voi și ar avea mijloace 
să le aibă? Astăzi noi avem în ţară comune care 
se compun de câte 1000 de familii; ei bine, când 
asemenea comune ar voi să aibă 2 şcoli, două bise- 
rici, le poate opri cineva ca să le aibe? Sa 
mai adăogat că în fiecare din aceste secţiuni va, 
fi câte un delegat al primarului care va avea în 
mână poliţia locală, va păzi recoltele, va da mij- 
loace de îndeplinirea ordinelor generale adminis- 
trative, etc. 

Pe de altă parte, Domnilor, eine are să ho- 
tărască formarea unei comune? Guvernul dela sine? 
Nici de cum, căci va trebui ca însuşi locuitorii 
să fie consultaţi pentru aceasta, ca ei să prezinte 
o cerere formală, ca acea cerere să fie transfor- 
mată în project de lege care să fie prezentat Ca- 
merei şi asupra căruia Corpurile legiuitoare să se 
pronunţe. Prin urmare nici această temere nu este 
temeinică, căci locuitorii însiși vor avea să se 
chibzuiască asupra formărei comunei lor după 
cum le va fi mai avantagios. ° 

Şi ce este mai bun încă, Domnilor, în acest 
amendament, e că el prevede că acolo unde va 


19 


fi imposibil de a întruni mai multe sate pentru 
a formă o comună mare, acele sate vor formă 
separate câte o comună. Așa dar, legea aceasta 
aplanează şi această dificultate. Prin urmare, 
Domnilor, fiţi siguri că noi nu ne-am gândit nici 
de cum când am venit cu acest project la cen- 
tralizare, ci ne-am gândit să venim înaintea D-v. 
cu o combinaţiune practică, pentru ca comunele 
să aibă la noi mijloace de a vieţui. 


IV 
„Monitorul Oficial“ No. 33 din 10/22 Fevr. 1874 


Din nou legea comunală 


La art. 22, guvernul propunea ca în comunele ur- 
bane din porturile Dunărei să poată fi alegători şi eli- 
gibili comunali chiar străinii, de rit creştini, care au un 
domiciliu neîntrerupt în comună de cinci ani înaintea 
alegerei; raportorul comitetului delegaților a combătut 
această propunere iar guvernul a lăsat la apreciarea 
Camerei de a o adopta sau nu. 

Pentru a nu lăsă îndoială în spiritele deputaţilor 
asupra înţelesului acestei propuneri iea cuvântul și B. 
Boereseu. 

B. Boerescu, ministru de Externe. Domnilor, 
pe lângă cele expuse de D-nii miniștrii colegii mei 
am să mai adaog încă puţine cuvinte. 

Domnilor, această măsură de a se da strei- 
nilor proprietari din câteva porturi dreptul de vot 
la comună, era după opiniunea guvernului, tot ce 
poate fi mai simplu şi mai inofensiv. Guvernul, 
Domnilor, când a propus această măsură, a făcut'o 
numai în interesul înfrumuseţărei și edilităţei por- 
turilor, iată adevărata şi unica intenţiune a gu- 
vernului. Am crezut că pentru interesul acesta s'ar 


21 


puteà acordă, în oarecare limite străinilor care sunt 
proprietari în acele porturi, dreptul de a lua şi 
ei parte la lucrările comunei pentru edilitatea 
publică. Acestei măsuri guvernul dar era departe 
de a-și închipui vre-o dată că i-s'ar putea da o 
importanță politică. 

A fost cu atât mai mult departe de a se 
gândi la una ca aceasta, că știă că drepturile 
comunale nu au nimic a face, nu atrag de loc 
calitatea de cetăţean. 

Sunt mai multe state unde străinilor li se 
acordă în oarecare limite drepturi comunali, și 
nimeni nu i-a trecut prin gând că prin aceasta se 
naturalizează acei străini. A trebuit să se ivească, 
la noi această stranie opiniune! 

Dar în ce proporţiuni sar fi putut acorda 
aceste drepturi străinilor din porturile noastre? In 
orice proporţiune sar fi putut. De exemplu zice, 
cum sa și propus de unii, ca numai o a treia 
parte din consilieri să poată fi aleşi din străini, 
şi ca acei streini să nu se ocupe decât de lueru- 
rile de edilitate şi de înfrumusețare. 

Vă întreb, în conştiinţă, ce lueru teribil, ce 
măsură extraordinară aţi fi văzut într'aceasta ? 

Dar voiau unii din comitet să respingă această, 
propunere, atât de inofensivă? O putea prea bine 
face; înţelegem şi aceasta. Dar această respingere 
trebuia să o facă cel puţin pe consideraţiuni care 


22 


puteau măcar a se explică; se putea, de exemplu 
zice că D-lor găsesc că porturile române au luat 
acum o aşa mare dezvoltare, că elemenţul român 
într'îusele este destul de considerabil şi de prepon- 
derent, încât nu mai este nevoie şi de concursul strei- 
nilor, spre a grăbi și ajută înfrumusețarea lor! 

Ce lucru mai simplu decât a se invocă ase- 
menea considerâţiuni? 

Insă nu? D. raportore aleargă la considera- 
țiuni de ordine publică, ba şi patriotică. Prin ra- 
portul său D-lui face acuzaţiunile cele mai grave 
guvernului, îi impută, nici mai mult nici mai 
puţin, că prin aceasta guvernul a propus o măsură 
menită a desnaționaliza România! 

lată, Domnilor propiile cuvinte patriotice ale 
D-lui raportore, spre a nu crede că exagerez. 

„ Nimeni, ne zice D. Colonel Manu în raportul 
său, nu ne-ar puteă taxa de străinofobi când nu am 
consimţit la această desnaţionalizare a României!“ 

Și mai la vale adaogă: „Mas acordând strei- 
nilor şi dreptul de alegere în consiliul comunal... 
(şi nu spune D. Manu că era vorba numai de 
porturi)... nu puţin timp va trece şi homânia 
war mai fi homânie, ci o adunătură de elemente 
eterogene, sau mai rău poate, o adunătură de 
elemente cotropitoare. (ilaritate aplauze), 

Şi acestea sunt zise de un om care se pre- 
tinde luminat şi serios! 


23 


Credeţi-mă, Domnilor, că a admite această 
idee, a spune numai că a acordă la câţi-va străini 
din porturi dreptul de a alege la comună, ar fi 
de a se desnaţionaliza România, este un ce atât 
de original, constitue o imputare așă de puţin se- 
rioasă, în cât nici nu merită ca să o combată 
cineva, serios. Însuși D. raportor pare că a simţit 
aceasta; căci însuşi D-lui, mi se spuse pe când 
lipseam, că a avut ocaziunea, după ce şi-a vărsat 
mai întâiu focul pe gazetele care au cutezat să 
critice această lucrare a preţioasei şi a inamovi- 
bilei D-lui persoane, să mărturisească, că ori şi 
cum nu a avut tocmai intenția să spună că gu- 
vernul a, voit să desnaţionalizeze România! iar bine, 
Domnilor, îi mulţumim de această generozitate pa- 
triotică! Bine că intenţiunea nu i-a fost aceasta. 
Dacă nu o declarà D-lui, nimeni nu ar fi putut-o 
ști. Căci orice alt muritor, va citi acest raport, va, 
citi litera lui, nar putea să înțeleagă aceea ce în- 
telege numai D-nul Colonel Manu. 

Și aceasta este atât de adevărat, că aţi vă- 
zut, Domnilor, la discuţiunea generală, cum unii 
din D-nii Deputaţi din opoziţiune sau mirat că 
guvernul nu este destul de susceptibil spre a face 
din acest raport o cestiune ministerială! atât este 
de adevărat că acel raport coprinde imputările gi 
acuzările cele mai grave contra guvernului. 

Guvernul însă ştie bine că acel raport este 


24 


numai opera personală a D-lui raportor, și el prin 
urmare trebue să aștepte să vază dacă şi majori- 
tatea, este de opiniunea D-lui G. Manu. 

Dar să lăsăm la o parte intenţiunea D-lui ra- 
partor care este în atâta contrazicere cu litera ra- 
portului. Să venim numai la ideea în sine. Să ve- 
dem cum şi pe ce temeiu D. raportore s'a putut 
speria că s'ar desnaţionaliză România. 

Să presupunem că, în interesul înfrumuseţărei 
porturilor, am da streinilor dintr'insele drepturi 
comunale. Oare adevărat ar fi că cu aceasta sar 
desnaţionaliza ţara? Mai întâiu să fie bine înţeles 
că aci nu este vorba de naturalizarea acelor streini. 
După cum e redactat raportul, mulţi au crezut că 
guvernul propunea a se naturaliză toţi streinii din 
porturi. Dar nu prin votare la comună se natu- 
ralizează un om; căci ştiţi prea bine prin ce forme 
un strein se poate naturaliză. Este dur bine a se 
lămuri şi acest punct, a nu se vorbi adică de 
streinii admişi a votă la comună, ca de persoane 
exercitând toate drepturile de cetăţean român. 

Odată acest punct stabilit, ia să examinăm puţin 
şi trecutul. Să vedem dacă în trecut nu sau pro- 
dus fapte, nu numai identice cu cele propuse de 
noi, dar și mai grave, şi cu toate acestea, graţie 
Domnului, nu s'a văzut desnaţionalizată România! 
Din contră naționalitatea noastră sa dezvoltat şi 
s'a întărit mai mult, şi nu numai că elementele 


25 


streine nu ne-au absorbit, ci sau fuzionat în ele- 
mentul român! p 

Şi trist ar fi fost, Domnilor, dacă era astfel ! 
șubredă şi slabă viață ar aveà acea națiune care 
sar desnaţionaliza dând câtorva străini dreptul de 
a votă la comună! Aş putea zice că acea naţiune 
ar fi nedemnă de a trăi! Insă eu, Domnilor, am 
o mai bună idee de națiunea mea; principiile ei 
de vitalitate sunt atât de tari şi numeroase în cât 
nimic nu le poate paraliză sau absorbi. 

Să vedem dacă faptele trecutului nu întăresc 
vorbele mele, 

Să luăm regulamentul organic, acel regula- 
ment pe care D. Manu trebue să-l cunoască bine, 
şi care nu era atât de liberal ca mulţi din noi 
eare facem paradă de străinofobiă. 

S'a zis de unii oratori că regulamentul co- 
prindea pentru străini numai câteva dispoziţiuni 
relative la porturile Brăila şi Giurgiu. Eroare. In 
regulament sunt mult mai multe dispozițiuni re- 
lative la străini. Aceste dispoziţiuni, mult mai in- 
time de cât cele propuse de noi astăzi, se rapor- 
tau la străinii agricultori, la străinii industriași şi 
comercianții din oraşe, și la străinii din cele două 
porturi. 

Pentru străinii agricultori sau plugari sunt 
art. 71 şi 108 din regulament, cari coprind dis- 
poziţiunile cele mai favorabile pentru dânșii. Aşi, 


26 


art. 71 zice curat că se vor înscrie între pămân- 
teni: „Toți plugarii streini așezați în ţară, de orice 
lege și neam vor fi“. Astfel cu modul acesta toţi 
Bulgarii, toţi Sârbii, toţi Grecii, şi alți mulţi străini 
agricultori, fură de odată recunoscuţi de Români 
fără altă formă de naturalizaţiune. Legiuitorul de 
atunci aveă cuvintele sale prudente şi înțelepte, de 
a adoptă această măsură, şi nu știm ca țara să 
fi suferit ceva dintr'aceasta. 

In ceeace privește pe străinii meseriaşi şi co- 
mercianţii din oraşe, regulamentul a fost ceva mai 
strâns; însă tot protector și larg, art. 91,93 co- 
prinde dispoziţiuni relative la dânșii. 

Lor legiuitorul din 1832 nu le dă împă- 
mântenirea de odată, cum o făcuse pentru plugari. 
Aci elementele erau altele, şi prin urmare precau- 
ţiunea trebuia mai mare. 

Cu toate acestea acel legiuitor, a păstrat și 
pentru dânşii o protecţiune specială, şi foarte eficace 
le-a dat mijlocul de a dobândi aceea ce se chiamă 
împământenirea mică şi care era coprinsă în art. 
379 din regulament. 

După acest articol la $ 8, aceşti streini, în- 
dată ce se vor înscrie în corporaţiuni, şi se vor 
supune la plata de patentă și alte dări ale ora- 
șului, numai decât se puteau înseri între pămân- 
tenì, și vor avea aceleaș drepturi ce au și pă- 
mântenii neguţători şi negusioraşi. Adică acei streini 


27 


aveau toate drepturile ce aveau şi Românii, afară 
de cele politice. Era cam acea ce se numeşte în 
legea franceză autorizațiune de ași stabil domi- 
ciliul (Cod. civ. francez art. 13). 

Această măsură de protecţiune era asemenea, 
cum vedeţi foarte însemnată, şi străinii din oraşe 
se puteau bucură de drepturi importante. 

Veneau apoi dispoziţiunile speciale în favou- 
rea străinilor din porturile Brăila şi Giurgiu. 

In ceeace priveşte portul Galaţi D. Președinte 
al consiliului v'a citit eri regulamentul Moldovei 
care coprinde o dispoziţiune identică ca aceea din 
regulamentul dela noi de aci. 

Ce se zicea dar pentru străinii din Brăila și 
Giurgiu? Art. 5 (pag. 160) din regulament zicea, 
anume: „Jar la oraşele Brăila şi Giurgiu, de nu 
se va putea îndeplini, aceustă trebuință numai cu 
pămåntenii, apoi se vor putea alege și din streini 
ce vor locu) în acele orașe, cari vor aved, toate 
celelalte cerute calităţi de alegere şi cari se vor 
lepădă, de orice protecțiune străină pentru câte 
privesc la sfatul orăşenesc“. 

Vedeţi, Domnilor, că acest articol este în 
tocmai redactat ca şi articolul guvernului de 
astăzi. 

Legiuitorul din 1832, voind să încurajeze 
prosperarea porturilor Brăila şi Giurgiu, preserie 
că dacă în aceste porturi nu vor fi în destui pă- 


28 


mânteni pentru a fi buni de ales la comună, 
atunci se vor putea alege și dintre streini. 

Tot cam aceasta vi se propune și prin pro- 
iectul nostru. 

T. Fătu. Nu. 

D. Ministru de Externe. D. Fătu, negreşit 
insuflat numai de patriotismul D-sale şi nu și de ade- 
vărul istoric, vine şi zice nu. . . (Sgomot, întreruperi). 

Vă rog, Domnilor, fiți mai.liniştiți. Eu vă 
viu cu probe şi cu acte în mână spre a susține 
cele ce afirm. Faceţi și D-voastră tot astfel; ve- 
niți cu fapte pozitive, ear nu numai cu exclama- 
țiuni! nu en o istorie pe care aș numi-o de fan- 
tezie ca cea făcută alaltăeri de d. Chițu. (Aplauze). 

Dar să venim la cestiune. Văzurăţi, Dom- 
nilor, că legiuitorul din 1832, sa preocupat de 
străini, și a prescris în favoarea lor, împărțindu-i 
în 3 categorii, cele mai favorabile dispozițiuni. 

Aceste dispozțiuni se aplicau, şi cu toate astea, 
grație cerului, această aplicare, în timp de 40 ani 
aproape nu a denaționalizat de loe România! ba 
din contră, România a mers înainte şi naționali- 
tatea sa se întări şi se desvoltă mai mult. 

Iată dar, Domnilor, niște fapte istorice de cea 
mai mare importanţă. O legislaţiune foarte favo- 
rabilă a trei categorii de streini se aplică mai multe 
zecimi de ani, fără ca să se ivească, fenomenul 
fatal de care sa speriat D. raportor! 


29 


Aşa, dar ceeace am cerut noi pentru câte-va, 
porturi, nu era un ce nou ci foarte vechiu şi es- 
perimentat, şi rău D. raportor a crezut că facem 
o inovaţiune de care D-lui s'a cutremurat. 

Spre a vă probă acest adevăr mai am şi un 
alt fapt istorie recent. D. Kogălniceanu vine astăzi 
ca membru al comitetului şi ne spune că desna- 
ţionalizăm ţara dacă am da oarecari drepturi mu- 
nicipale la câţiva streini din porturi. Ei bine, am 
să fac apel la D. Kogălniceanu spre a probă că 
această acuzaţiune sau temere nu este fondată. 

Ei, Domnilor, bogat este D. Kogălniceanu în 
fapte de ale d-lui din trecut! Aţi văzut alaltăeri 
cum D. Preşedinte al consiliului vă citi raportul 
din 1869 prin care D. Kogălniceanu susţinea că 
este un mare rău ca primarii să fie aleşi, şi cu 
modul acesta se combătea D. Kogălniceauu care 
astăzi susţine că numirea primarilor e un mare rău. 

Am și eu alt fapt tot de aceiași forţă. 

Ştiţi, Domnilor, că legea comunală actuală 
este o operă a D-lui Kogălniceanu din 1864. As- 
tăzi D-lui ne spune că a da drepturi municipale 
streinilor din porturi, este un mare rău, este o 
peire de cap. l 

Dar D. Kogălniceanu din 1864 avea o altă 
opiniune. În legea comunală a D-sale din 1864 
este art. 22 care zice că, între alții, sunt alegă- 
tori în comună: „străinii cari vor fi dob indit îm- 


30 


pământenirea mică“. Dar împământenirea mică știm 
că nu dă unui străin calitatea de cetăţean, prin 
urmare acel strein remânea absolut străin. 

Iată dar că legea D-lui Kogălniceanu dă strei- 
nilor dreptul de alegători comunali; iar art 48 ne 
spune că ei sunt şi eligibili; căci acest articol zice 
că „pentru a fi ales membru într'un consiliu mu- 
nicipal, se cer aceleaşi condițiuni ca şi pentru ale- 
gători“. Prin urmare iată că după legea din 1864 
toți streini pot fi alegători şi eligibili în toate 
comunele din toată ţara, iar nu numai din 
porturi. 

Și tot D. Kogălniceanu, care în 1864 a acor- 
dat aşa de întinse drepturi comunale tutulor strei- 
nilor, vine şi ne acuză astăzi pentru că le pro- 
punem şi noi numai pentru străinii din porturi! 
Dar cum D. Kogălniceanu își abandonă opera sa! 

Fac apel la D. Kogălniceanu din 1864 spre 
a veni să combată pe D. Kogălniceanu din 18741... 
(Aplauze, ilaritate). 

Este adevărat că aceste dispoziţiuni ale legei 
din 1864 nu sau putut aplică decât vre-un an; 
căci a venit noul codice civil care nu a reprodus 
art. 13. din codul francez pentru autorizarea strei- 
nilor de a-şi stabili domiciliul. 

Cu toate acestea nu este mai puţin adevărat 
că dispoziţiunile favorabile străinilor au existat în 
legea D-lui Kogălniceanu; şi nici D-lui nici ni- 


31 


meni altul nu am auzit să se fi temut că cu aceasta 
sar fi putut desnaţionaliza România. 

Aşa dar, Domnilor, vedeţi că atât raţiunea, 
cât şi logica și istoria faptelor ne arată, că acestă 
cestiuns este din natura sa foarte simplă şi ino- 
fensivă. 

Pentru ce D. raportor a căutat să o pasio- 
neze şi să o pună pe un tărâm strein de dânsa. 
Inţeleg ca Domnii radicali să o trateze pe un pi- 
cior de declamațiuni patriotice! Înţeleg chiar ca 
opoziţiunea, să facă dintr însa o armă în contra gu- 
vernului; căci opoziţiunea întrebuinţează toate mij- 
loacele ca să combată guvernul; dar a vedea pe 
un membru din majoritate că face din aceasta un 
argument de acuzări contra guvernului, aceasta 
nimeni nu poate înțelege. 

Exageraţiunea chiar a acuzării este atât de 
mare, desmințirea ce-i dă o practică bătrână de 
40 de ani este atât de forte în cât efectul ce a 
crezut să poată produce D. raportor a rămas cu 
totul nul! 

Conchid dar, Domnilor, că toată acestă ces- 
tiune se reduce la aceasta: guvernul v'a propus o 
simplă măsură prin care el crede a ajută edili- 
tatea și înfrumusețarea porturilor. De la D-voastră, 
depinde ca, să apreciaţi dacă măsura este sau nu 
folositoare. Guvernul, vi sa spus, o lasă la apre- 
cierea D-voastră. Insă el a ţinut ca să vi se ex- 


32 


plice bine motivele cari lau făcut a vă propune 
această măsură; căci nu admite acuzările înguste, 
nici suferă să i se denatureze intenţiunile. 


y 


„Monitorul Oficial“ No. 44 din 23 Fevr. 1874. 


Constituirea primului Credit funciar român 


Manolake Kostaki Epureanu interpelează pe minis- 
trul de finanțe asupra faptului dacă se poate considerà Cre- 
ditul funciar ca constituit, deşi nu sau făcut încă împru- 
muturi ipotecare decât pentru 374.000 lei, pe când legea 
cere ca societatea, pentru a fi constituită să numere cel 
puţin 60 membri proprietari reprezentând o avere ipo- 
tecară de cel puţin 3 milioane lei. După ce intervin în 
desbateri ministrul de lucrări publice, deputaţii Aslan, 
Pogor şi alţii, ia cuvântul B. Boerescu. 


B. Boerescu, Ministru, de externe. Văd, Dom- 
nilor, că se face aici o confuziune. D-nii Epu- 
reanu, Aslan și Pogor şi-au imaginat că legea a 
voit să instituiască acest credit fonciar în modul 
acesta, adică să vină 60 de proprietari cu un fond 
de 3milioane și să-l constitue în ipotecă, notaţi 
bine, către o persoană morală care nu există; 
şi-au închipuit că legea ar cere constituirea unei 
ipoteci anonime, și după ce s'ar fi constituit această 

29096 3 


34 


ipotecă anonimă, contra nu numai a legei credi- 
tului funciar, dar și contra legei civile, atunci so- 
cietatea să poată funeţionă. Stranie idee. 

D. Pogor vine şi zice: nu vedeţi că socie- 
tatea nici că putea să emită lettere de gapiu, 
pentru că această societate trebuie să aibă mai în- 
tâiu constituit un fond de garanţii care să autorize 
pe consiliul de administraţiune a elibera lettere de 
gagiu? Şi care era acea garanţie? O ipotecă de 
3 milioane în averea a 60 de proprietari foneiari. 
Acestea, adică să se constitue în niște victime no- 
bile și generoase, să-și ipoteceze proprietăţile lor, 
ca să garanteze viitoarele lettere de gagiu. Ei bine, 
aceasta n'a voit-o legea, şi dacă ar fi făcut-o fiți 
siguri, Domnilor, că nu sar fi găsit 60 de pro- 
prietari care să-și institue ipoteca ca să serve de 
garanția unor viitoare lettere de gagiu. Și că nu 
este așa voiu proba-o în două cuvinte. 

Legea, a fost foarte practică, şi probă a fost 
aşa, este că instituțiunea există. Ceeace spune D. 
Epureanu sunt substilităţi de formă. Când legiui- 
torul spune că mai întâiu se va formà un comitet 
compus din 3 proprietari care să facă un apel 
spre a vedea dacă proprietarii simt trebuinţă de 
o asemenea asociaţitine, a creat o asociăţiune tle 
împtumutaţi, iat nu de împrumutători. 

Legea zice: pentru ca societatea, pentru ca 
nstitüțiunea creditului fonciar să se constitue, tre- 


35 


buie să fie 60 de proprietari, cari să reprezinte 
un capital de trei milioane, şi tari să deelare că 
voes6 să facă parte din societate, că voesce să se 
împrumute dând garanție ipotecară în moșiile lor. 
Ei, bine, Dombilor, câţi din proprietari au răs- 
puns la acest apel? Au răspuns 136 de proprie- 
tari şi au declarat că voesce să facă parte din so- 
cietatea creditului fonciar. lată dar dovada cea 
mai mare că ţara voeşte, că țara simte trebuință 
a se înființă această instituţiune. Acești 136 de 
proprietari reptezintă un capital de cinci milioane, 
cât cere legea pentru ca societatea să fie coiisti- 
tuită. Vedeţi dar că proprietarii aceştia sunt în 
număr mai mult de îndoit, și reprezintă un capi- 
tal aproape îndoit de ceeace se cere pentru ca so- 
cietatea să fie constituită. Dar oare acest răspuns 
al proprietarilor că voesc să facă parte din socie- 
tate, să fie el efemer? Nu, Domnilor. In adevăr 
nu toți acești proppietări cari constituesc societatea, 
au dat garanții ipotecare îii fondurile lor; însă 
înserierile prin care ei manifestă dorinţa de a face 
parte din societate tonstitue pentru dânşii obliga- 
ţiunea de d se împrumută dela societate dând ca 
garanție ipotecară cutare moşie a lor. Cu actstă, 
condițiune s'au făcut toate îtiserierile proprietarilor, 
și prin urmare aceste deeclaraţiuni alt lor de a 
face parte din societate constituind pentru dânșii 
obligațiunea de a se împrumută, acei cari nu vor 


36 


execută această obligaţiune vor da loc la cereri de 
daune interese contra lor din partea societăţii. 

Astfel dar fiind lucrul, odată ce aceste forme 
preliminare au fost îndeplinite, adică, odată ce s'a, 
complectat numărul de 60 de proprietari cari s'au 
înscris declarând că voiesc să facă parte din so- 
cietatea creditului fonciar, cu obligațiunea de a se 
împrumută, dând societăţii inseripţiuni ipotecare, 
luate asupra moșiilor lor, odată, deci aceste for- 
malităţi îndeplinite, societatea s'a găsit cu drept 
cuvânt instituită, și când legea fi acordă şase luni 
dela constituirea ei pentru a începe operaţiunile 
sale, acest termen abia a început a curge de o 
lună de zile. 

Vedeţi dar, Domnilor, că toate argumentele, 
tot sistemul D-lui M. Kostaki cade, pentru că el 
se bazează pe art. 3, care nu prevede decât dis- 
poziţiuni, provizorii, tranzitorii. 

Viu acum la D-nu Pogor. 

D-sa zice că, dacă societatea ar fi fondată, 
atunci letterele sale de gagiu ar aveă credit, însă 
ele nu au credit, pentru că societatea nefiind fon- 
dată, creditul letterelor sale de gagiu nu este asi- 
gurat prin garanţia ipotecară „i solidară acelor 
60 de proprietari necesari pentru fondarea societăţii. 
Vom răspunde Onor. D-lui Pogor că legea nu con- 
stitue aci pe nimeni fondator, că societatea credi- 
tului fonciar e bazată pe un alt sistem. In siste- 


37 


mul acestei societăți, garanția letterelor de gagiu, 
creditul lor, nu depinde dela persoana morală, ju- 
ridică, dela firma societăţii, ca să zic aşa, nu de- 
pinde dela modul de constituire a societății, în 
sensul în care a vorbit D. Aslan; creditul lettere- 
lor de gagiu ale societății fonciare depinde dela 
fondul de garanție ce a ipotecat fiecare asociat, 
depinde dela dubla ipotecă, prin care garantează 
împrumutatul în moşia sa pentru suma cu care 
sa împrumutat în special, şi garanția ipotecară 
colectivă, şi solidară a tutulor asociaților împru- 
mutaţi, aceasta, garantează totalitatea, letterelor de 
gagiu emise de societate. 

Iată, Domnilor, adevărata și serioasa garanţie 
care formează creditul letterelor de gagiu ale so- 
cietăţii creditului fonciar. 

Dar, D. Aslan zice că societatea a emis până 
acum foarte puţine lettere de gagiu, și că aceasta, e 
o dovadă că ele nu au credit în piaţă. Voi răspunde 
d-lui Aslan că aceasta nu provine dela aceea că 
serisele societăţii nu au credit ci dela serupuloasa, 
şi serioasa procedură ce întrebuințează consiliul de 
administraţiune în emiterea lor, observând ea fon- 
durile ce se ipotecează să nu fie gravate de alte 
sarcine şi ca evaluările să se facă juste şi con- 
form legei. 

Prin urmare, în această privință, eu nu am 
decât să exprim recunoştinţa şi cred că și Camera 


38 


va exprimă mulţumirile sale consiliului de admi- 
nistraţiune pentru seriozitatea cu care procede. . . 

D. Ghika. Dacă 'mi permite D. Ministru 
a'I întrerupe, voi răspunde D-lui Pogor că con- 
siliul de administraţiune al creditului fonciar, nu 
aruncă deodată pe pieața Bucureştilor două trei 
milioane de franci în acţiuni, ci emite acţiuni nu- 
mai în proporţiune cu sumele împrumutate şi ga- 
rantate prin inseripţiuni ipotecare. 

D. Ministru de externe. Aşă dar, Domnilor, 
vedeţi că obieeţiunile D-lui Pogor, cad cu totul 
pentru că creditul seriselor societăţii creditului fop- 
ciar este asigurat prin garanţia ipotecară şi sa- 
lidară a tutulor proprietarilor asociați împrumutaţi, 
care garanţie solidară face a se pune cea mai 
mare băgare de seamă spre a nu se împrumută 
decât acei cari vor oferi garanţii hipotecare sol- 
vabile, 

La finele anului 1873 abia începuse a func- 
ționă, societatea, şi cererile de împrumut sau ri- 
dicat până la suma de 5 milioane și mai bine. 
Până acum v'a spus D. Ministru de finanţe, s'au 
efectuat împrumuturi de 374.000 lei după toate 
formele cerute de legi. Astăzi sunt numite în to- 
tal 88 de comisiuni de evaluare; aceste comisiuni 
proced în lucrări la faţa locului, şi până la finele 
lui Ianuarie sau făcut evaluări pentru un milion 
500 mii de lei, și în curând credem că se vor 


39 


termină toate evaluăvile pentru împrumuturile ce- 
rute până astăzi. 

Vedeţi dar, Domnilor, că societatea prezintă 
țării întregi şi comerţului în particular, garanţiile 
cele mai solide, atât în partea materială cât şi în 
partea morală, căci consiliul de administraţiune 
procede în lucrări ajutat de comisiuni de anchete, 
de comisiuni de evaluare, cari lucrează cu cea mai 
mare seriozitate şi ecuitate. 

Ei bine, Domnilor, în faţa tutulor acestor 
fapte când se constată că societatea e constituită 
după formele prescrise de lege, când din fapte exis- 
tente se constată că letterele de gagiu au toată, 
garanția ce le dă legea, și că ele se bucură de tot 
creditul comerţului, mi se pare nedrept şi nu în in- 
teresul țării a veni să lovim încă din fașă această, in- 
stituţiune atât de folositoare ţărei noastre. (Aplauze). 
Mie "mi pare bine că sa făcut această interpela- 
țiune, căci mi sa oferit ocaziunea a vă probă 
până la evidenţă, meritul şi creditul de care se þu- 
cură şi de care se va bucură instituţiunea credi- 
tului fonciar în ţara noastră. (Aplauze). 


VI 
„Monitorul Oficial“ No, 49 din 1/13 Martie 1874 
Bugetul ministerului de culte 


Ministerul prin bugetul rectificativ, a cerut oare- 
cari sporiri pentru personalul cancelariilor Mitropoliilor 
şi Episeopiilor. Comisiunea, bugetară a respins sporurile 
cerute. Ia cuvântul pentru a le apără B. Boerescu. 


B. Boerescu, ministru adinterim la Culte și 
Instrucţiune publică. Domnilor, dela toate mitro- 
tropoliele şi episcopiele din ţară sa primit la mi- 
nister cereri pentru acele juste şi necesarii adaose 
ce vi se propune aci. Unul din sporurile ce se cer 
aci, este acela ca, şefilor de cancelarii să li se dea, 
pe lângă cei 200 lei ce primese acum încă câte 
150 lei pe lună. Mitropoliţii şi episcopii cer acest 
adaos arătând că cu suma neînsemnată ce se dă 
astăzi nu pot găsi oameni cu capacitatea cerută 
pentru a fi şefii unei cancelarii. Și în adevăr, Dom- 
nilor, 200 lei pe lună este o leafă atât de modică, 


41 


în cât cred că Dv. sunteți convinși că e imposibil 
de a se găsi oameni cu cunoştinţele trebuitoare 
pentru a servi ca șefi într'o cancelarie, așă dar, 
vedeţi că cererea relativă la șefii cancelariilor este 
foarte legitimă și trebue să fie acordată. Comisiu- 
nea însă a respins nedrept acest adaos, după cum 
a respins în bloc, pe toate celelalte dela, acest ca- 
pitol, fără să caute a-și dă seama de fiecare din 
ele în parte și să primească pe cele juste, şi pe 
cele întemeiate. 

Asemenea în cestiunea economiilor, episeopiele 
ca şi mitropoliile, nu au economi și cer un adaos 
de un econom. Acești funcţionari în adevăr, Dom- 
nilor, sunt indispensabili, şi ar trebui să-i încu- 
viințaţi, pe câtă vreme menţineţi mitropoliile, epis- 
copatele, palatele lor și în fine toată demnitatea, 
bisericească. Căci ce este un econom? Economul 
este un îngrijitor superior ataşat pe lângă persoana 
mitropoliţilor şi episcopilor, dar mai cu seamă un 
îngrijitor al zidirilor mitropoliilor şi episeopatelor. 
Apoi cum voiţi Dv. să desființăm un asemenea 
post, care are misiunea de a îngriji de starea ma- 
terială a edificielor episcopale? Așă dar, cred că 
veţi încuviință atât adaosul lefilor cari sunt atât 
de modice, cât şi menţinerea economiilor, pe cari, 
nu trebue să-i confundați cu ceilalți impiegaţi bi- 
sericeşti, pentrucă aceia nu pot face funcțiunea 
unui econom. 


Domnilor Deputaţi, ori cari ar fi considera- 
țiunile ce ar puteă să vă facă a respinge adaosele 
cerute, aceste consideraţiuni nu pot fi decât gele 
ce se află în cestiunile bugetare, adică o cauză de 
economie. Consideraţiunile emise de D. Boliae şi 
de D. Kogălniceanu, nu pot fi decât personale 
ale D-lor, şi nu pe ele sar înțemeiă Camera 
spre a respinge adaosele cerute, Căci îmi pare 
rău şi proțestez şi ca guvern și ca Român, atât 
contra aserţiunilor D-lui Boliac, din cari ar re- 
zultă că statul ar fi despoiat biserica, cât și 
contra acuzărilor ce D. Kogălniceanu p făcut 
capilor bisericei noastre. 

In adevăr, Domnilor, D. Boliac, cu un ton 
ironic, şi să-mi permită a-i spune, mai pre jos de 
subiectul ce se tratează, adică de biserica noastră 
străbună, ne spune că în deșert mai avem economi 
pe la episcopii; căci am luat toată averea prela- 
ţilor și economii nu ar mai aveă ce economisi; că 
în monăstiri şi în palațurile episcopale cânt cucu- 
vaele; că nu ar mai fi de economisit decât poate 
onorariele episcopilor şi alte asemenea fraze şi aser- 
țiuni ironice şi nefundate. 

Dar această argumentaţiune, repet, nu este 
la înălţimea subiectului care se tratează; însuşi 
D. Kogălniceanu a înţeles aceasta, căci nici D-lui 
nu a aprobat pe D. Boliac; dar sa pus pe un alt 
tărâm tot atât de rău, sprea refuză suma cerută. 


43 


D-lui sa constituit, nici mai mult, nici mai puţin, 
în judecător suprem al prelaţilor noștri, şi tăcân- 
du-le procesul în felul D-lui, a conchis că nu tre- 
buie a le amelioră acest sepviciu de cancelarie. 

Ambele aceste puneturi de vedere şi ale D-lui 
Boliac şi ale D-lui Kogălniceanu, sunt egal gre- 
gite, egal rătăcite şi nefondate, 

Nu veriunul din aceste puncturi de vedere 
se va aprobă veri-odată de Cameră. Şi fiindcă cu- 
nose foarte bine această onor. majoritate. asigurez 
încă că, chiar dacă dânsa ar refuză suma cerută, 
aceasta ar fi numai din simple consideraţiuni de 
economie, iar nici cum pentru consideraţiunile 
emise de D-nii Boliae şi Kogălniceanu. 

Nu este exact că s'a, despuiat biserica, după 
cum a zis D. Boliae. Statul luând administraţiu- 
nea bunurilor monăstirești, n'a făcut decât a exer- 
cità un drept care de fel şi natural l-a avut tot- 
deauna. Acest drept fusese numai delegat superio- 
rilor monăstirești, căci n'au fost veri-odată proprie- 
tari ai acelor averi pentru ca să se poată zice că 
ei sau expropriat. Nu, Domnilor; superiorii bise- 
rieilor au avut numai un drept de administraţiune 
locală pe care-l exercitau tot în numele puterei 
centrale. Acea putere centrală văzând însă răul ce 
superiorii făceau din acel drept, sa substituit în 
locul lor, au exercitat însuşi dreptul ce-l delepase 
până aci superiorilor monăstirilor. 


44 


Aceasta nu va să zică de loe nici despoiare, 
nici expropriare. 

Proprietatea este aceiaş; destinațiunea acestora 
este aceiaş. Administrându-le Statul, veniturile ace- 
lor averi servesc acelaș scop ca şi în trecut; tot la 
scopuri de bine-faceri; cum întreţinerea sântelor 
localuri, cum şeoalele, spitalurile, milele ce se îm- 
part, şi alte asemenea scopuri pioase şi de bine 
în general. 

Așă dar vedeţi, Domnilor, că foarte neexacte 
sunt observaţiunile D-lui Boliae, din care ar putei, 
cineva deduce că Statul ar fi fost un usurpator 
un despoiator... 

C. Bohac. Protestez; n'am zis aşă. Am stat 
şi eu alături cu Statul pentru secularizarea bunu- 
rilor mănăstirești. 

D. Ministru al Cultelor. "Mi pare bine că 
protestaţi, fiindcă astfel nu se va da cuvintelor 
Dv. sensul ce îmi pare că l-a avut; se vede că 
vaţi exprimat rău, şi acum aţi făcut să restabiliți 
ideea. D-voastră mai lămurit. 

Acum dar întreb altceva: dacă sa luat de 
către Stat administraţiunea acestor averi, este oare 
adevărat că s'au lăsat sau trebuiă a se lăsă loca- 
şurile sânte în părăginire? Este iarăş tocmai ade- 
vărat că prin palaturile episcopale cântă cucuvaele? 
Nu, Domnilor, se exagerează toate. 

Este foarte exact că monăstirile, că monu- 


45 


mentele religioase au nevoie de multe reparări şi 
restaurări. Acest rău datează încă din timpii când 
superiorii lor le administrau veniturile. Dar repa- 
raţiunile şi restaurările se fac pe fiecare an. Mij- 
loacele bugetare nu ne-au permis a le face în 
mai mari proporţiuni. Dar pe fiecare an se fac. 
In anul acesta chiar şi în cel viitor sunt prevă- 
zute în bugete sume mari, și cred că pe viitor 
se vor prevedeă și mai mari pentru acest scop. 
Insă toate aceste restaurări au să se facă treptat, pe 
cât mijloacele vor permite, Dar scopul, dar ten- 
dința va fi aceeaşi, şi acest scop nu se va perde 
un moment din vedere. 

Apoi când destinaţiunea, când scopul între- 
buințării veniturilor este acelaș ca şi mai înainte, 
când prin administraţiunea Statului nu s'a înţeles 
a se lăsă în părăginire sau în suferință nici eca- 
retele, nici trebuinţele şi interesele bisericei, pentru 
ce atunci se caută de unii a se denatură cestiu- 
nea și a se retuză suma cerută pentru considera- 
țiuni streine de dânsa? 

Dacă, se cere câţiva împiegaţi spre a îngriji şi 
a menţine în bună stare acaretele sântelor monă- 
stiri, este că înţelegem a conservă acele acarete. 
Da, D-lor, bună stare materială a bisericei face 
mult pentru menţinerea autorităţei și prestigiului 
bisericei noastre. Statul este dator ca să deà pre- 


46 


Jaţilor toate mijloacele d'a se ţine la înălțimea, 
demnităţei şi misiunei lor. 

Domnilor, am văzut şi în alte ţări luându-se 
de Stat administraţiunea bunurilor bisericești; ast- 
fel este de exemplu ltalia, care asemenea a secu- 
larizat bunurile monăstireşti. Ei bine, vă mărtu- 
risese că am admirat, că am călătorit în Italia, 
solicitudinea Statului şi sacrificiile ce face pentru 
întreţinerea şi reparațiunea inonumentelor religioase. 
La noi asemenea, în raport cu mijloacele ce avem, 
se face sacrilicii şi au să se facă și mai mari 
pentru acest scop. Și la noi, cu atât mai mult, 
că singurele monumente ce he-au rămas, sunt mai 
ales monumentele religioase cari au o reală im- 
portanță artistică, și istorică, 

Nu faceţi însă o cestiune însemnată rând este 
vorba de a se amelioră pozițiunea câtorva impie- 
gaţi pe la episcopii, când este vorba de a se în- 
ființă un econoin, care este un funcţionar de ordin 
administrativ, însărcinat cu privigherea intereselor 
materiale, cu întreţinerea în bună stare a acelor 
locașuri. 

D. Kogălniceanu caută a face şi din această 
atât de simplă cestiune uh cal de bătăliă, mai ales 
contra capilor bisericei noastre. D-lui aleargă mai 
întâi la uh argumerit de formă exterioară, vă con- 
siliă să nu adoptați această sumă, tot pe baza re- 
frenului său obișnuit, că adică, nu o puteţi dis- 


47 


cută cu ocaziuheă bugetului reetificativ pe anul 
1874, ci cu aceea a budoetului definitiv pe anul 
viitor 1875. 

Pe ce se bazează această subtilă distineţiune 
între cele două bugete. D-lui nu ne-o spune. 
Acest argument fără nici-o bază cade cu atât mai 
mult că s'au votat dejă, şi alte îmbunătățiri ne- 
prevăzute prin bugetul definitiv, şi adaose prin 
cel rectificativ, în sume mai mari decât cea mo- 
destă, ce se cere acum. l 

Aşă dar, această obiecțiune de formă nu are 
nici-o valoare. Odată ce este discuțiune bugetară, 
şi odată ce o trebuinţă există, ea se poate con- 
stată și îndestulă. 

Dar D. Kogălniceanu a mers mai departe. 
D-lui a voit a face aci procesul prelaţilor noştri, 
spuind că nu vede din partea lor decât cereri de 
adaose de funcționari sau de lefuri, în loe „în- 
destularea  trebuinţelor morale ale populaţiunei 
noastre“. Să-mi permită a-i spune că afirmaţiunea, 
D-lui nu are nici-o tărie, pe cât nu va aduce 
probe, cù atât mai mult că nu-l cred toemai în 
curentul lucrărilor şi materielor religioase. Se ştiă, 
din contră, şi toți cunosc că prelaţii noştrii, în 
limitele posibile şi ale mijloacelor ce au, își fac 
datoriile lor morale şi își îndeplinesc misiunea, lor 
cea frumoasă. (Aplauze). 

Dacă D. Kogălniceanu crede însă că primatul 


48 


României a făcut rău anu permite a se ascultă la 
teatru în săptămâna mare Stabat Mater, care este o 
muzică mai plăcută decât cea din bisericele noastre, 
aceasta este o cestiune de gust a D-lui Kogăl- 
niceanu, care nu priveşte nici pe Primatul nostru 
nici mulţimea, poporului nostru. Şi de vreme ce 
D. Kogălniceanu, anticipând asupra interpelărei 
D-sale, a exprimat numai astă critică pozitivă 
contra P. S. S. Părintele Mitropolit-Primat al Ro- 
mâniei, apoi îi pot încă adăogă că această critică 
se poate adresă și ministerului meu, căci şi eu am 
primit şi am încuviințat dispoziţiunea luată de 
Eminenţa Sa; şi aceasta, nu dintrun punct ar- 
tistie, ci pentrucă am găsit-o conformă cu datinele 
străbune, cu simţimintele religioase ale populaţiunei 
noastre, cari opresc că în săptămâna mare să fie 
spectacole publice de orice natură. (Aplauze), 
Dar D. Kogălniceanu ne spune că muzica 
bisericească a noastră nu este frumoasă ca Stabat 
Maier ? Se poate? Insă ce să placi naţiunei, mesei 
populaţiunei noastre care nu este așă de înaintată 
în gust ca să aprecieze frumuseţea muzicei a ce- 
lebrilor maeștri! Ea, ca muzică bisericească, pre- 
feră pe aceea care vorbeşte inimei sale şi după 
ritul religiunei sale. Cu timpul se va mai perfec- 
ționă şi gustul artistic, şi muzica bisericească se va 
mai transformă, însă până atunci respectaţi credința 
şi simțimântul religios al naţiunei; nu veniţi cu sub- 


49 


stituiri filozofice abstracte sau cu consideraţiuni 
artistice, spre a combate sau a dărămă această cre- 
dință; căci aţi riscă a nu pune nimic în loc şi 
v'aţi pomeni că acolo, unde aţi crezut să puneţi fi- 
lozofia să găsiţi neantul. (Aplauze). 

Nu ceritieaţi dar dispoziţiunea luată de pri- 
matul României, căci ea este conformă cu datinele 
străbune şi cu simțimântul religios al poporului 
nostru ! 

D. Kogălniceanu a mai formulat o altă eri- 
tică prelaţilor noştri, aceea că nu au predicatori 
prin biserici şi că astfel nu îndestulează trebuin- 
tele morale ale populaţiunei! Ei, Domnilor, şi eu 
ași dori să văd şi să aud predicatori în bisericele 
noastre. Dar este vina prelaţilor că nu avem pre- 
dicatori? Dar, Domnilor, predicatorii nu se inven- 
tează, ca şi oratorii! Lăsaţi ca timpul să producă, 
pe aceşti predicatori. Faceţi să ridicăm cu toţii 
seminariele; faceţi ca instrucțiunea şi educațiunea 
religioasă să se perfecţioneze, ridicați, în fine, clerul 
şi veţi avea atunci predicatori; îi veţi aveă la fel, 
fără să aveţi nevoiă a-i cere dela prelați! singuri 
ei se vor ivẹ căci geniul și talentele se ivese de 
sinele, fără să aibă trebuinţă a se reclamă de alții 
ca să vină la lumină. 

Așă dar, Domnilor, repet şi mă rezum: în- 
teleg ca onor. Adunare, pentru motive de econo- 
mie sau de oportunitate, să zică: nu este nevoe 


29006 4 


50 


încă de aceste adaose. Eu am demonstrat necesi- 
tatea lor, şi sper că şi Camera o va înţelege. 

Cred însă a exprimă sentimentele ei, şi mai 
ales ale majorităţei, când afirm că nu admit, nici 
aprob consideraţiunile D-lor Boliac şi Kogălni- 
ceanu . . . 

Voci. Aşă este. 

B. Boerescu, ministrul Cultelor. Cestiunea, este 
simplă bugetară, şi intenţiunea guvernului şi a 
Camerei este toemai de a nu se lăsă în paragine 
palatele episcopale, tocmai de a nu se pustii mo- 
năstirile, tocmai de a ridică situaţiunea morală şi 
materială a bisericelor, în proporţiune cu mijloa- 
cele noastre. (Aplauze). 


La nişte replice ale D-lui Cezar Boliac şi M. Ko- 
gălniceanu răspunde B. Boerescu. 


B. Boerescu, ministru de Culte ad-interim. 
D-lor, D Boliae mai mult a glumit, şi de aceea 
nu pot a-i răspunde nimic. Aştept interpelarea 
de liber-cugetător a D-lui Kogălniceanu și atunci 
îi voi mai răspunde. Vă declar însă mai dinainte 
că, ca ministru al Cultelor şi ca Român, sunt dator 
a'respectà pe prelaţii bisericei române, și că în ma- 
terie de dogme şi de religiune, capii bisericei 
noastre vor aveă mai mult credit decât D. Kogăl- 
niceanu. 

Aţi văzut ce face D-lui; se agaţă de un cu- 


51 


vânt din rezumatul explicativ coprins în buget, 
se agaţă, de cuvântul canoane, că adică înființarea 
unui econom sa propus şi de sinod ca un ce 
conform şi cu canoanele și de aci se pune a face 
spirit contra sinodului și contra prelaţilor, zicând 
că tot ce a produs Sinodul după canoane este 
cererea de a se înfiinţă acești economi. 

Se înșală D. Kogălniceanu. Sinodul, abia în- 
fiinţat, a produs multe şi importante lucrări foarte 
folositoare bisericei noastre. Dar D-lui nu le cu- 
noaşte, se vede. 

Apoi chiar în privinţa jocurilor ce a făcut 
asupra unui cuvânt coprins întrun rezumat atât 
de scurt ca cel coprins într'o notă a unui buget 
am onoare a-i spune că, deşi eu sunt atât de in- 
competinte în teologiă ca și D. Kogălniceanu, însă 
îmi explic foarte bine cum, chiar după canoane, 
este foarte logică înființarea unui econom pe la 
episcopii. 

In adevăr, D-lor, trebue să admitem că, 
între serviciile unui sfânt locaş, intră şi cele rela- 
tive la partea, materială a omului; căci, D-lor, şi 
călugării, aceşti soldaţi ai lui Cristos, sunt şi ei 
oameni, compuşi din spirit şi materiă, au şi ei 
masă comună, au trapeza, cum se zice. Ei bine, 
îngrijirea acelor interese materiale a mesei comune 
şi a altor asemenea, prin cine trebue să se facă? 
Prin nişte asemenea servitori. Canoanele reeunose 


52 


o ierarehiă şi nu cer atribuţiuni pentru fiecare 
natură de servicii, fie ele morale, fie ele materiale 
şi iată cum foarte bine se poate înţelege ca, chiar 
după canoane să se admiţă nişte persoane însăr- 
cinate cu economia casei comune, cu îngrijirea, 
părţei materiale. 

D. Kogălniceanu e liber a nu admite, ori a 
nu recunoaşte aceste canoane. Aceasta îl priveşte; 
şi iată pentru ce zic că D-lui poate fi prea liber- 
cugetător. Și de ce nu? Sunt oameni filozofi, cari 
şi-au religiunea lor propriă. Dar atunci să nu vină 
cu Renan, a ne explică dogmele şi canoanele. Aci 
ne ocupăm de partea practică şi aplicabilă a ca- 
noanelor și ierarchia bisericească; aci ne facem 
teorii, ci aplicări de măsuri pozitive. Prin urmare 
opiniunile abstracte ale D-lui Kogălniceanu pot să 
prevaleze în discuţiunea lor. 

Camera este chemată a luă toate măsurile 
cum să ridice biserica noastră, și a menţine dem- 
nitatea și prestigiul capilor ei. Apoi nu cu modul 
de a vedeă al D-lui Kogălniceanu se poate atinge 
acest dublu scop. 

Erarchia şi formele exterioare joacă un mare 
rol în biserică ca și în societatea civilă. Intreb pe 
D. Kogălniceanu, ce ar zice D-sa, chiar ca liber- 
cugetător, când ar vedeă pe un prelat făcând ser- 
viciul divin în alte haine decât cele sacerdotale, 
în nişte haine lumești! Nu cred că i-ar plăcea. 


£ 53 


Și cu toate acestea acea persoană ar aveà acelaș 
dar divin, oricum ar fi îmbrăcată! 

Apoi dacă forma exterioară este ceva în lumea ` 
aceasta, pentru ce se miră D-lui că se pun epis- 
copii într'o înaltă ierarchiă socială şi primese re- 
munerarea unui ministru, cum afirmă D-lui ? Oare 
aceasta este mult? Dar este abia suficient ca să 
mențină rangul său în societate. 

Dar D. Kogălniceanu găseşte că Mitropoliţii, 
că Episcopii noștri, nu dau destule mile. 

Ei, D-nul meu, fiţi buni şi nu intraţi în viaţa 
privată a prelaţilor, nu numărați obolul ce fiecare 
poate dă săracilor! Lăsaţi aceasta conştiinţei fie- 
căruia! Nu vă constituiți în închisitor gratuit; 
căci nu aţi află nimic, căci adevăratele binefaceri 
nu sunt cele ce se afişează! 

Vin însă alte critice. Vine D. Brătianu, care 
repetă şi D-lui imputarea că nu avem predicatori 
prin biserici. Ei, D-lor! D. Brăiloiu a avut mult 
cuvânt când a întrerupt pe D. Brătianu, zicându-i 
ca să se înființeze mai întâi facultăţi teologice; 
căci, altfel cum se vor formă predicatori? D. Bră- 
tianu ar fi putut fi orator, dacă nu ar fi avut 
cunoștințe? Până nu vom aveă preoţi învăţaţi, 
cum voiţi să avem predicatori ? 

Până să ajungem însă să avem facultăţi teo- 
logice și preoţi învăţaţi, trebue să căutăm a ame- 


54 ` 


lioră, aceea ce avem în limitele mijloacelor noastre. 
(Aplauze). 

D-nul Kogălniceanu însă voeşte cu aceasta oca- 
ziune a-şi emite opiniunile sale; liber D-sa de a 
face cum va voi! Liber de a-şi arătă toate ne- 
mulţumirile sale şi în această privinţă. Ştiam că 
D. Kogălniceanu nu o să fie mulţumit nici în 
astă ramură, căci de ce este mulțumit astăzi? 
D-lui, ca membru al opoziţiunei, negreşit că nu 
puteă cu guvernul de astăzi să aibă nici-o mul- 
țumire. Aceasta eră o consecință a poziţiunei sale 
politice. 

Dar, D-lor, vă rog ca D-v. să degajaţi ces- 
tiunea în discuţiunea de toate obiectele străine de 
dânsa. Nu este vorba aci nici de teorii abstracte, 
nici de liberă cugetare, ei de nişte impiegaţi, care 
este just a se asimila cu cei civili, după cum va 
demonstrat foarte bine D. Tell. 

Este de datoria noastră, D-lor, a menţine la, 
înălţimea sa o instituţiune socială, atăt de nece- 
sară şi binefăcătoare societăţei. Ce cerem mai mult 
decât ca să puneţi pe impiegaţii lor cel puţin în 
rândul celor mai modeşti impiegaţi ai Statului? 

Imi pare, D-lor, că cererea este foarte mo- 
destă, și legitimă. Vă rog, dar, să o admiteţi, vo- 
tând sumele ce vi se cer. 


VII 
„Monitorul Oficial, No. 50 din 2/14 Martie 1874. 
Restaurarea monumentelor religioase 


Cu ocazia diseuţiei cifrelor alocate în bugetul 
reetificativ pentru reparaţiunile şi restaurările monumen- 
telor religioase, Nicolae Ionescu face aspre imputări fos- 
tului ministru de Culte Gen. Chr. Tell pentru modul 
cum se face restaurarea bisericei dela Curtea de Argeş, 
şi propune ca comisiunea archeologică eonsultativă nn- 
mită de B. Boerescu, ministru adinterim la Culte, după 
dorinţa exprimată în Comisiunea bugetară, să nu aibe 
_numai vot consultativ, ci obligatoriu pentru ministru de 

Culte. 

După ce Gen. Chr. Tell restabileşte faptele în pri- 
vinţa lucrărilor dela, biserica din Curtea de Argeș, iea 
cuvântul B. Boereseti. 


B. Boerescu, ministru adinterim la Culte. 
Domnilor, vă declar dela început că Onor. D. 
Ionescu a făcut o confuziune, nu numai asupra, 
faptelor relatate de D. General Tell, dar chiar și 
asupra” principiilor constituționale; această con- 
fuziune provine din pasiunea ce are D-să de a face 
opoziţiune guvernului aproposito de orice. 


56 


Înţeleg, Domnilor, opoziţiunea D-lui Ionescu 
aproposito de cestiunile politice, dar nu o înțeleg 
aproposito de lucrări publice. Ce face D. Ionescu ? 
Vine cu ocaziunea, ideei propusă în sânul comi- 
siunei bugetare de a se institui o comisiune pentru 
monumentele noastre, și face o straniă doctrină 
din care ar rezultă că ministerul ar fi pus sub 
tutelă, într'o poziţiune adică anormală. 

Dar nu admit că însuşi D. Ionescu să creadă 
aceasta serios. Eu vă voiu dovedi, cel puţin că 
D. loneseu nu a nemerit mijlocul spre a-şi ajunge 
scopul, și că tot ce a făcut D-lui este o confu- 
ziune şi. o erezie de principii constituţionale. 

Să vedem mai întâiu, Domnilor, cum sa 
născut ideea, acestei comisiuni? In sânul comisiunei 
bugetare s'a manifestat dorința de către toţi mem- 
brii ei, dorința împărtăşită şi de mine, va în res- 
taurarea monumentelor noastre religioase să se 
caute cât se poate mai mult a se conservă stilul 
lor cel vechiu. Sunt, Domnilor, unele monumente din 
cele care s'au restaurat de pe timpi, care sau 
transformat așă, încât stilul ce li sa dat nu are 
nici un nume în ştiinţă. Pentru a se înlătură dar 
pe viitor acest inconvenient, pentru a se păstră 
monumentelor noastre religioase şi istorice, vechiul 
lor stil, care ne aminteşte frumoasa architectură 
a străbunilor noştrii, s'a propus în sânul comi- 
siunei, că ar fi bine a se formă o comisiune de 


57 


amatori, oameni competinți, cari să facă o listă 
de monumentele ce merită a fi bine conservate, și 
apoi această comisiune să fie consultată în toate 
proiectele pentru restaurarea, acelor monumente, 
spre a li se conservă stilul şi forma primitivă. 

Astfel, această comisiune compusă din oameni 
competinţi, din arhitecţi, din oameni de știință, 
oridecâteori va fi vorba de a se restaură unul sau 
mai multe din aceste monumente, va opină asupra 
planului ce se va fi lucrat de arhitecţii ministerului. 

Această idee, Domnilor, emisă în sânul comi- 
siunei bugetare, am găsit-o foarte bună şi utilă, 
şi am primit-o şi eu. 

lată, Domnilor, împrejurările, sau mai bine 
modul cum s'a dat naştere ideei de a se institui 
această comisiune,. 

Ce face însă D. Ionescu din aceasta? Face o 
cestiune politică! Zice că ar trebui ca prin insti- 
tuirea acestei comisiuni să se constitue o tutelă 
asupra ministerului, ca votul acestei comisiuni să 
fie obligatoriu, că prin urmare ministrul să se 
declare minore, măcar că este răspunzător înaintea, 
onor, Adunărei. 

'Mi pare rău că Onor. D. loneseu, a putut 
crede un minut măcar că eu aș puteă primi o co- 
misiune cu aşă drepturi, când D-lui trebue să ştie 
bine că eu nu aş stă aci un singur moment când 
ar fi să se calce în ceva drepturile puterei exe- 


58 


cutive! Este dar bine să ştie D. Ionescu, că nici 
vorbă nu a putut fi că această comisiune ar exer- 
cità o tutelă, un control oarecare asupra ministe- 
xului. Sub un regim constituţional numai Corpu- 
rile Legiuitoare pot controlă actele guvernului; 
numai înaintea lor guvernul e responsabil de actele 
sale (Aplauze). 

Controlul dar este aci, în mâinile D-voastră. 
Numai D-voastră exereitaţi acel control pe care 
adesea îl invocă D. Ionescu în termeni măgulitori, 
când vrea să complacă majorităței Camerei, când 
vreă a dobândi un vot în favoru-i; iar astăzi 
vedeţi cum tratează, majoritatea, imputându-i cgi 
exercită cu ușurință importantul ei drept de con- 
trol. Din această cauză se vede că voeşte a cedă 
unei comisiuni extraordinare un drept aparţinând 
numai Corpurilor Legiuitoare. 

Numai pasiunea, opoziţiunei poate să producă 
asemenea confuziuni de principii. 

Adevărul este că nu a fost şi nu a putut fi 
vorba decât de o simplă comisiune, numită de 
guvern, cu vot consultativ numai, spre a-şi da 
opiniunea sa asupra planurilor arhitectului spre a se 
conservă, stilul monumentelor ce ar fi a se restaură. 
In aceasta, ar constă atribuţiunile acestei comisiuni, 
pe care eu o cred foarte utilă, ale căreia lumini 
pot să fie folositoare ministerului înaceastă privinţă, 
şi care cred că: va dă rezultate satisfăcătoare. 


59 


Să nu credeți, Domnilor, că dacă membrii 
acestei comisiuni sunt onorifici, nu se vor găsi 
oameni care să o compună. Din contră, eu cred 
că se vor găsi asemenea bărbaţi, şi încă din cei 
mai speciali; căci onoarea artei va fi un stimulent 
suficient spre a-ì face să primească această mi- 
siune, nu atât de ostenitoare, dar mult folositoare. 

In privința mânăstirei de Argeş onor. D. Tell 
a restabilit adevărul; dar eroarea D-lui Ionescu 
eu cred că provine mai ales din dările de seamă 
greşite despre desbaterile Senatului, date de jur- 
nalele cari au exploatat atât şi această cestiune. 
În aceste dări de seamă, în loc să se zică că aceea 
ce am declarat eu, că adică o cupolă care eră în- 
naintea hbisericei s'a desfăcut, s'a zis că turnul 
bisericei sar fi dărâmat. Dar aceasta nu este ade- 
vărat, Domnilor! La biserică nu s'a dărâmat nimie 
şi nu sa făcut alte lucrări decât numai întărirea, 
bazelor şi aridicarea de schele. 

Așă dar mai repet: numai cupola care erà 
înaintea, bisericei, s'a desfăcut; şi chiar aceasta nu 
sa dărâmat, și arhitectul mă asigură că mai toate 
aceste pietre se conservă intacte. 

Eu, mult mai înainte de a mi se face inter- 
pelarea la Senat, am numit o comisiune, compusă 
din mai mulţi oameni speciali şi amatori, care 
chiar astăzi se află la faţa locului, spre a exa- 
mină lucrările ce sau făcut, a-și dă ideea asupra 


60 


lor, precum şi asupra lucrărilor ce au a se face 
pentru restaurarea complectă a monumentului. Aş- 
tept acum cu nerăbdare raportul acestei comisiuni, 
care îmi dă toată garanţia că va luă măsurile ne- 
cesarii pentru a nu se face nici o greșală în exe- 
cuţiunea lucrărilor, şi aştept cu atât mai mare 
nerăbdare acest raport, cu cât primăvara se apro- 
pie, şi trebue să se înceapă lucrările conform in- 
strucţiunitor celor mai buni arhitecți. Sper astfel, 
Domnilor, că restaurarea monumentelor noastre se . 
va face, cu aceste măsuri, în cele mai bune con- 
diţiuni. 


VIII 
„Monitorul Oficial" No. 52 din 5/17 Martie 1874. 
Gradaţiunea profesorilor 


Tot la budgetul cultelor se naşte o discuţie lungă 
referitoare la înţelesul art. 387, al. 2 din legea instruc- 
ţiunei publice, dacă gradaţiunea prevăzută acolo pentru 
învăţători este aplicabilă și la profesori. In această dis- 
cuţiune iea cuvântul şi B. Boeresen. 


B. Boerescu, ministru adinterim la culte şi 
instrucțiune publică. Domnilor Deputaţi, simţ de 
datoria mea a adăogi câteva explicaţiuni la cele ce 
sau dat până acum asupra acestei cestiuni. 

Este bine ca Onor. Adunare, să proceadă în 
această cestiune, ca şi în altele, fără nici un fel 
de prevenţiune, — și mai ale către unii din Domni 
membri ai majorităţei mă adresez, spre a-i rugă 
să voteze fără prevenţiune în această cestiune. 

Am auzit cu părere de rău pe D. Leon Ghika 
vorbind cu oarecare pasiune în contra profesorilor, 
pentru un drept ce ei reclamă în virtutea legei. Dar 
să procedăm gradat. 


62 


Să ne întrebăm mai întâiu: oare corpul profe- 
soral este el ataşat la o înstituţiune utilă societăţei sau 
nu? Este el oare o instituțiune necesară, care are o 
misiune mare de îndeplinit și îndispensabilă oricărei 
societăţi? Negreşit că da! Dacă este aşă, atunci 
trebue să tratăm cestiunea cu dreptate şi solicitudine, 
precum facem când este vorba de orice înstituţiune 
folositoare şi indispensabilă societăţei. Să nu ni se 
aducă înainte câte un caz izolat din care să se ge- 
neralizeze o deducțiune în contra profesorilor. 

Să nu ni se zică, că dacă, de exemplu, un 
profesor nu își îndeplineşte datoria, tot corpul pro- 
fesoral trebue să fie condamnat. În privinţa aceluia 
care nu-și îndeplinește datoria să fim foarte severi, 
după cum cu mare dreptate a zis D. Tell, dar 
respectați drepturilor celorlalți cari își îndeplinesc 
datoria. Piţi drepţi către aceștia din urmă spre a 
putei fi severi contra celor d'întâiu. 

Asemenea să nu ni se zică că, dacă unii din 
profesori sunt într'o poziţiune socială mai ridicată 
decât alţii, de aci să se deducă că profesorii, în 
general, sunt avuţi şi nu au nevoe de solicitudinea, 
acestei adunări. Aceia despre cari a vorbit D. Leon 
Ghika sunt rari, ei fac o foarte mică excepțiune, 
şi nu prin asemenea consideraţiune aţi putea D-stră 
acuză injustiţia ce aţi face profesorilor, a căror 
misiune este un adevărat sacerdoţiu şi a căror ca- 
vieră este numai sacrificiu și abnegaţiune. (A pluuze). 


63 


Dacă unii din profesori, prin cunoștințele și 
specialitatea, lor, prin munca lor pot să exercite şi 
o altă, profesiune, îmi pare că aceasta nu este un 
rău, ci un bine chiar petru $coale... (Întreruperi) 
Negreşit, Domnilor, căci îmi pare că mărind po- 
zițiunea și demnitatea unui profesor în societate, 
nu este un rău, poate fi un bine; căci aceasta 
îl va obligă a fi şi mai îngrijitor în îndeplinirea, 
misiunei sale. 

Nu puteţi D-voastră susţine ca un profesor 
să nu poată exercită şi o altă profesiune, când 
talentul său i-ar permite aceasta... (Întreruperi). 
Și aceasta nu o zice numai pentru advocaţi, de 
cari păreţi a vă preocupă mai ales; căci sunt şi 
medici şi architecţi și pictori, cari fae parte tot 
din corpul profesoral. Ei bine, pe toţi aceştia ați 
voi a-i opri de a-şi exercită profesiunea lor? Dar 
atunci ar trebui să ziceţi că cineva, ca Bă fie bun 
profesor de medicină, de drept, de matematică, 
trebue să fie medic rău, să nu aibă clientelă, ete. 
(ilaritate, aplauze). Vă rog dar, să lepădaţi pre- 
venţiunile pe cari le-am văzut că le-au unii din 
D-nii deputaţi, cari decâte ori este vorba de corpul 
profesoral, arată un fel de antipatiă, care nu se 
poate explicà. Nu trebue să se arate aceste pre- 
venţiuni în contra corpului profesoral când, în 
general cariera unui profesor este atât de modestă, 
afară de câteva excepțiuni pe la facultăţi. In 


64 


adevăr, afară de aceste puține excepțiuni, care 
altă carieră este mai modestă şi mai plină de 
sacrificii decât aceea de profesor? Care este per- 
spectiva de înaintare? El stă pe loc toată viaţa; 
căci în adevăr este cu atât mai bine pentru in- 
strucțiune, cu cât profesorul va stă în loc, inamo- 
vibil. Un profesor nu are timp a face nici co- 
merţ, nici alte întreprinderi. Prin urmare de ce 
să vă speriaţi, dacă legea i-a dat drept la o mică 
creştere de remunerariu? Remunerariul lor este 
destul de modest la început, şi numai cu vechimea, 
serviciului se sporește. Nu este drept dară să res- 
pingeţi această justă compensaţiune; căci şi echitatea 
şi legea, este pentru dânşii; interesul social este încă 
în favoarea, lor, şi trebue să ţineţi seamă de aceste 
puternice consideraţiuni. 

Să'examinăm însă cestiunea, numai sub punctul 
de vedere legal. 

Domnilor, când vi s'a cerut un adaos de re- 
munerări bazat pe gradare pentru unii profesori 
din gimnaziile din toate oraşele ţărei, din facul- 
tățile din București și laşi, pe ce a fost el ba- 
zat? D. Tell v'a expus fazele prin care a trecut 
această cestiune; eu am să adaug puţin. 

Aceste baze sunt un regulament al eforiei din 
1860, o lege a Moldovei din 1852, şi legea ac- 
tuală din 1864. Până la 1871 sa aplicat în mod 
constant şi permanent regulamentul din 1860 şi 


65 


legea, din 1852, în sensul acesta că, după 8 ani 
de serviciu dela numirea sa, un profesor primei, 
un adaos de leafă, şi după 12 ani un alt adaos, 
care, pentru profesorii de facultăți nu puteă trece 
peste 2.000 lei vechi. 

Ei bine, mult este, D-lor, exorbitant este ea, 
după 12 ani de serviciu, un profesor de medicină, 
un inginer, un legist, să ajungă să aibă o leafă 
de 2.000 lei pe lună? Dar un magistrat de curte 
are deodată 2.000 lei pe lună, şi pentru un 
profesor ați găsi că aceasta este mult după, 
12 ani? 

După legea din 1864, remunerarea profesorilor, 
după 12 ani de serviciu, se îndoiă; astfel încât 
după această lege, cifra ce sar cere dela Stat ar 
fi mult mai mare decât cea propusă de noi. De 
aceea, s'a și aplicat în fapt gradarea, până la 1871, 
după regulamentul eforiei. Dacă de atunci nu s'a 
mai aplicat, cauza nu a fost că Camera ar fi dat 
un vot interpretativ contrariu, după cum foarte 
rău a înțeles D. vice-preşedinte Manu, ci s'a sus- 
pendat acea, măsură din cauza numai de economie 
bugetară. Dar acel vot se poate modifică prin 
alt vot; căci numai ceeace se votează ca lege după 
regulele prevăzute de Constituţiune, este obligatoriu 
pentru Cameră şi pentru guvern, şi nu se poate 
modifică decât prin altă lege. Iar când un motiv 
de economie a făcut pe Cameră să deă un vot, 


29996 5 


66 


ea îl poate modifică tot la bugete, după alte mo- 
tive ce poate avea. 

Textul articolului 387 din legea instrucțiunei 
este precis, el zice după 12 ani de serviciu, re- 
munerariul învăţătorilor se îndoeşte. 

Acum, ori aplicaţi aceea ce s'a aplicat, con- 
tinuu până la 1871, când &xistă legea din 1864, 
şi care este mai economie pentru Stat, sau aplicaţi 
pur şi simplu art. 387 şi daţi remunerarea îndoită 
la toţi învățătorii cari au 12 ani de serviein. 

Asupra cuvântului de învățători, după mine 
este pozitiv că legea s'a servit aci de un termen 
generic, care se aplică la toţii membrii corpului 
învățătorese. D-voastră puteţi dă acestui cuvânt in- 
terpretarea cea mai largă sau cea mai strâmtă. 
Dacă veţi dă interpretarea cea mai largă, dacă 
veţi interpretă că remunerarea trebue îndoită şi la 
învăţători rurali, atunci am ajunge cam departe 
cu cheltuelile. Atunci, după câţiva ani, va trebui 
să îndoim lefile tutulor acestor învăţători, cari 
acum se urcă la suma de 816.000 lei; jumătate 
din acești învăţători, mi se spune din minister, că 
chiar astăzi au acest drept, încât peste 400.000 
de lei ar trebui să înserim în buget numai pen- 
tru ei. 

Dar pentru ca să vedeţi că acest art. 387 se 
aplică la toţi profesorii, şi că prin urmare el poate 
fi invocat de aceştia, n'aveţi decât a citi articolele 


67 


următoare din lege şi veţi vedeă că pretutindeni 
terinenul de învățător se aplică şi la profesorii de 
gimnazie, licee și facultăţi. Prin urmare, chiar 
când Adunarea ar voi să deă o interpretare ju- 
daică, cum zice D. Kiţu, acestui articol, tot nu ar 
puteă să o facă din cauza grelei sarcine ce aceasta, 
ar aduce tezaurului public. Aceasta a fost cauza 
pentru care şi guvernul şi Camera au aplicat re- 
gulamentul până la 1871, iară nu legea; căci au 
preferit să facă o economie Statului; altfel ar fi 
trebuit să înserim sume enorme în buget. Dar 
nu este admisibil ca onor. Adunare care contro- 
lează guvernul și-i cere să aplice legile să vină 
astăzi şi să zică: nu voiu să se mai aplice legea, 
nici în sensul cel mai strâns, cel rnai economic. 
Aceasta îmi pare ar fi cu totul contra logicei şi 
mai ales a dreptăţei. 

Acea ce vă cere ministerul este aplicarea gra- 
daţiunei așă cum sa consacrat de guverne până 
la 1861, aşi cum să fie aplicată cu economie, 
căci suma ce se cere abia se urcă la vre-o 
36.000 lei. 

Dacă aţi voi să aplicaţi legea ad-literam, 
apoi atunci ar trebui să plătiţi pe toţi profesorii 
cari actual au 12 ani de serviciu, şi atunci aţi 
înscrie în budget suma de 75.000 lei. Aceea ce 
dar este mai drept şi mai uşor pentru tezaur, este 
ca, până la revizuirea legei instrucţiunei, să ad- 


68 


miteți gradațiunea aceasta modestă, care este şi 
în proporţiune cu mijloacele noastre financiare. 
D-voastră, D-lor, trebue să faceţi una din două: 
ori să aplicaţi legea, după cum e litera ei, şi atunci 
veţi aduce o sarcină foarte grea pentru tezaur, 
ori voiţi să vă ţineţi de interpretarea şi uzul care 
a fost până la anul 1871, și atunci trebue să ad- 
miteți suma propusă de noi. 

Logica şi echitatea cer ca să faceţi una din 
aceste două şi în favoarea corpului profesoral. Atât 
echitatea, cât și economia bine înţeleasă, cere ca 
onor. Adunare să curme această injustiţie ce se 
face profesorilor dela 1871 încoace. Și când 
D-voastră veţi face acest act de dreptate, atunci 
repet şi eu impreună cu D. Tell, că fiind juști 
către profesori, veţi puteă fi şi mai severi în ceeace 
priveşte îndeplinirea datoriilor lor. 


IX 


„Monitorul Oficial“ No. 53 din 6/18 Martie 1874 


Din nou gradaţia profesorilor 


La obiecţiunile lui M. Kogălniceanu referitoare 
tot la gradaţia profesorilor răspunde din nou B. Boe- 
rescu, 


B. Boerescu, ministrul de Culte. Domnilor, 
entuziasmul D-lui Kogălniceanu pentru școli este 
straniu. D-sa, se declară foarte amic al șeoalelor, 
ba şi al profesorilor; căci nu voeşte să piardă, 
nici-o ocaziune, spre a dobândi şi simpatiile acestei 
clase a profesorilor. D-lui promite în viitor că 
are să facă profesorilor multe bunătăţi; însă pen- 
tru prezent le tăgăduește un drept dobândit şi 
bazat pe lege; pentru un mare bine necunoscut 
în viitor, le combate un modest cunoscut în viitor! 
Nu ştiu dacă trebue să urez profesorilor a aveă, 
des asemenea susținători! 


70 


G. Cantili. Să-i ferească D-zeu de asemenea 
apărător! 

B. Boerescu, ministrul cultelor. Dar venind 
la cestiune observ că D. Kogălniceanu voeşte mai 
întâiu să mă pună în contradicțiune cu mine 
însumi. D-lui spune că eu în comisiune a-și fi 
promis a susține unele scăderi, dar eu aci, în 
Cameră, le combat. Să-mi permită însă a spune 
D. Kogălniceanu, că D-sa, care ştiu că se în- 
şeală de memorie numai când voeşte, a uitat, se 
vede faptele. Eu nu am obiceiul de a uită, nici 
de a nu face ceeace am promis, nici de a vorbi 
întrun fel înti”o odaie, şi întralt fel în altă. 

Să-i aduc dar eu aminte faptele; şi a vedea că 
eu am aderat în comisiune, și am menţinut și aci, 
scăderi la sumele cele mai mari. La altele însă, 
cari sunt cele mai mici, "mi-am făcut rezervele 
mele, spre a le discută în Cameră. 

Astfel, de exemplu, la sumele mici privitoare 
la funcționarii episcopiilor gi la gradaţiunea remu- 
nerărei profesorilor de gimnasii, licee şi facultăţi 
n'am aderat la reducţiunea comisiunei. Căci aci 
nu eră numai vorba de un interes material, eră, 
numai vorba de o cestiune, de un principiu 
pe care guvernul eră dator a-l menţine, a-l res- 
pectă. Am diferit dar de opiniunea comisiunei, 
Şi am zis că am să susțin această cestiune înaintea 
Camerei; fiindcă la şcoli, este vorba de nişte 


7L 


drepturi dobândite; fiindcă la episcopii este vorba 
de niște cerinţe, care se leagă cu solicitudinea ce 
trebue să avem pentru biserica noastră. 

Eu, ministru, eram dator a ţine la aceste 
cestiuni de o ordine morală, spre a le expune 
şi Camerei, ca ea să hotărească cum va crede de 
cuviință, în cunoştinţă de cauză. Când însă am 
venit numai la fapte materiale, când a fost vorba 
de restaurarea dela monăstirea Radu-Vodă, unde 
cerusem 100.000 lei, ei bine, am primit şi eu 
propunerea comisiunei ca pentru anul acesta, fiind 
timpul înaintat, să reducum suma numai la 
50.000 lei. La reparările dela Antim, unde suma 
eră de 38.000 lei, am primit şi eu a le reduce 
la 24.000 lei. La suma de aproape 300.000 lei 
pentru restaurarea teatrului, aţi văzut că am 
aderat şi eu la propunerea comitetului ca această 
sumă să nu mai figureze în buget, și să se 
aducă un proiect spre a se face un împrumut cu 
anuităţi. 

Aşi dar vedeţi, Domnilor, că însuşi eu am 
consimţit ja economii de aproape 400.000 lei. 
Apoi unde sunt atunci faptele în acord cu vor- 
bele Domnului Kogălniceanu. Mi se pare că fap- 
tele îi dă Domnului Kogălniceanu cea mai com- 
plectă desminţire! Eu, Domnilor am fost con- 
secuent; am susținut în comitet, ca şi în Camera, 
aceleaș cestiuni, mai ales cestiunile de principiu. 


Și am declarat chiar în comisiune că voiu căută 
să luminez Camera asupra lor, pentru ca majori- 
tatea, să decidă cum va voi. 

Așă dar, de fel nu poate fi aci cestiune de 
minister. Nu de cele 36.000 lei mă ocup eu când 
îi susțin, ci de un principiu, de niște drepturi 
dobândite de învăţători, drepturi dobândite atât 
prin lege, cât şi prin aplicaţiunea ei în timp de 
7 ani. A trebuit să caut a pune capăt acelui 
scandal — fie-mi permisă expresiunea — care există 
prin şcoli de a se vedeà un profesor care are o 
vechime de 12 ani având leafă îndoită, iar alt 
profesor egal, care are 18 sau 20 de ani, de ser- 
viciu, să aibă mai puţin remunerariu şi pentru 
ce? pentrucă celui întâiu apucase a se regulă, 
gradaţiunea, iar celui de al doilea nu. 

Nu reduceţi chestiunea la cifre numai, când 
vedeţi că sunteţi bătuţi. Acolo unde am văzut că 
nu se violează nici un principiu, am consimţit în 
limitele posibilităţei a se face reducere, și sumele 
ați văzut că s'au redus mai mult de jumătate de 
cât ceeace erau mai înainte. Dar când a fost vorba 
de principiu, să-mi permiteţi a menţine convine- 
ţiunea mea. Camera va hotâri apoi cum va voi. 
Eu 'mi-am făcut datoria. 

D. Kogălniceanu are maniera sa cunoscută, 
de a susține pe profesori. Unii numesc această 
manieră apăsătoare; eu niciodată nu am aprobat-o. 


73 


D-lui a şi încercat să facă legi în felul D-sale 
în privinţa profesorilor, dar acele legi au fost în 
general combătute şi din nenorocire desființate la 
cea d'iîntâiu ocaziune. 

Dar poate că preocupă pe unii din D-v. mai 
mult facultatea de drept din Bucureşti fiindcă 
numai aci profesorii sunt și advocaţi. Eu unul 
mă glorifie de a face şi eu parte dinti'această fa- 
cultate. Poate că, ce știi? Unii din D-v. să crează 
că pentrucă mă găsesc şi eu în astă facultate, 
împreună şi cu D. Costa-Foru, agent al ţărei în 
străinătate, poate că pentru această sa propus 
adaosul de remunerare! De ce să nu fie permise 
toate supoziţiunile? Ele nu costă nimic. Apoi şi 
aci am să vă combat cu fapte. 

Luaţi tabloul alăturat pentru profesorii ce au 
drept la gradare, şi veţi vedeă că într'însul sunt 
coprinşi profesorii din liceul sfântului Sava, liceul 
Matei Basarab, gimnaziul Lazăr; facultatea de 
drept din București, facultatea de științe și cea 
de litere tot din` Bucureşti, facultatea de științe 
şi de drept din laşi, ete. Prin urmare, nu este de 
loe vorba numai de profesorii de drept din Bucu- 
vești, cum au voit unii să insinueze. Dar voiţi 
să exeludeţi pe unii, voiţi să faceţi legi excep- 
tionale, scoateţi atunci facultatea, de drept, scoa- 
teţi chiar toate facultăţile, dar nu sacrificați gim- 
naziile şi liceele! (aplauze). Nu faceţi să sufere 


T4 


tot corpul profesoral secundar, pentru câteva per- 
soane contra cărora aveți poate prevențiuni. 

Gr. Lahovari. Vă îngelați, nu sunt preven- 
țiuni. 

B. Boerescu, ministrul cultelor. Nu confun- 
daţi instituţiunea corpului profesoral cu persoa- 
nele, faceţi dreptate pentru toţi! 

Voci. Pentru toţi o măsură. 

B. Boerescu, ministrul cultelor. Ni se răs- 
punde, pentru toţi, înțelegând a se coprinde gi pe 
învățătorii sătești. Ei, Domnilor, sunt multe ma- 
nieri da susține un lucru! Este manieră de a-l 
susține exagerând atâta cum să poată pica. Cam 
astfel se face de unii în cazul de faţă. Se pre- 
tinde a se cuprinde şi corpul învăţătorilor sătești 
în adaosele gradaţiunei, ştiindu-se bine că Adu- 
narea va respinge pe toţi din cauza mărimei chel- 
tuelilor. Voiţi adică să respingeţi pe profesori prin 
învățătorii sătești. Aceasta va să zică a lovi pe 
toţi, şi a nu susține pe nimeni. 

Dar de ce voiţi a lovi în învăţământul se- 
cundar? Nu vă plac profesorii de pe la facultăţi? 
Nu suferiți învăţătura superioară? Vă. este teamă, 
ca specialiştii să nu se înavuţească prea mult? Prea 
bine; vă repet încă, nu faceți nimic pentru fa- 
cultăţi, dar nu sacrificați gimnaziile şi liceele. 
(A plauze). 

Pentru învățătorii sătești, repet că Adunarea 


75 


în anii trecuţi le-a îmbunătăţit foarte mult soarta, 
în limitele posibilului, şi poate să le mai îmbu- 
nătățească în viitor. 

Până la 1873 aceea ce sacrificà Statul pentru 
învățământul rural eră numai 700.000 de franci 
de atunci s'a făcut un pas însemnat, sa adăogat 
116.000 lei, pentru îmbunătăţirea reniunerarului 
corpului învăţătorilor sătești. Pasul dar a' fost 
mare; dar voiţi acum D-voastră să faceţi o pro- 
punere exagerată în favoarea lor? 

Dar atunci compromiteţi soarta profesorilor 
-secundari? Aţi fi dar nedrepţi. Păstraţi propu- 
nerea pentru o altă îmbunătăţire a șeoalelor să- 
teşti, pentru epoce când financele vor permite să 
o faceţi. Acum faceţi aceea ce se poate în favoarea 
instrucţiunei secundare. - 

Dar nu, D-voastră voiți să promiteți Eldo- 
rado cel mai frumos, cele mai superbe îmbună- 
tățiri, numai atunci când vom veni cu noua lege 
revizuită asupra instrucțiunei; şi nu criticaţi că, 
am retras acel proiect, şi nu vi-l prezint încă. 

Ei, Domnilor, eu vă mărturisesc sincer că 
am retras acel proiect fiindcă nu-l cunoșteam, 
fiindcă atunci când l-a prezintat D. Tell nu fä- 
ceam parte din cabinet, şi l-au retras spre a-l 
studià, spre a mă consultă cu mai mulți oameni 
competinţi şi a vedei ce este bine de făcut. Inţe- 
legeţi foarte bine D-voastră că nu puteam veni eu 


76 


a discutà un aşă proiect însemnat cu delegații la 
care erà trimis mai înainte de a-l studià bine. 
Fiecare ministru este răspunzător de lucrarea sa, 
şi nu puteam luă această răspundere mai înainte 
de a cunoaşte bine proiectul prezintat. Când îl 
voiu studià, când voiu crede că sunt gata spre a 
aduce un'așă proiect înaintea Onor. Adunărei, 
atunci mă voiu prezentà cu dânsul. 

Voci. Prea bine. 

B. Boerescu, ministru de Culte. 'Mi pare bine 
de promisiunile favorabile pentru acea epocă, ce 
văd că-mi face D. Kogălniceanu şi alți domni 
deputați. Insă aşteptând realizarea acelor promi- 
siuni bucurătoare, dar eventuale, cari nu ştiu când 
se vor realiză, vă roga nu refuză acum aceea ce 
este pozitiv şi constitue un drept necontestat. 

Eu, Domnilor v'am expus dreptul profeso- 
rilor așă cum este, fără a mă preocupă de nici 
un fel de considerațiune streină acelui drept. Mă 
aşteptam, vă mărturisesc, că are să se facă alu- 
ziuni personale în această, cestiune. Pentru mine 
însă, aceasta a fost indiferent; datoria mea eră 
mai presus de toate asemenea preocupări. 

Sunt reprezentant al ministerului, al puterei 
executive, şi datoria mea, este a apără toate in- 
teresele ce se raportă la inst?ucţiunea publică. A 
trebuit dar să viu înaintea Adunărei spre a-i ex- 
pune acele interese și a susține drepturile profe- 


TT 


sorilor. Onor. Adunare va aprecià și va votà cum 
va crede mai bine; eu însă am luminat-o spre a 
puteă votă conform cu legea. şi cu dreptatea. O 
rog numai să nu se ia după niște promisiuni vagi, 
sau propuneri exagerate, spre a nu recunoaşte nici 
drepturi dobândite, şi a refuză o recompensă atât 
de legitimă şi minimă, care este o încurajare pentru 
modesta, însă folositoarea misiune a profesorilor în 
general. (Aplauze). 


X 
„Monitorul Oficial“ No. 57 din 10/22 Martie 1874 


Interpelarea lui Manolache Kostake pentru 
numirea lui G. Costa-Foru, agent diplomatic al țerei 
la Viena, ca profesor la Facultatea de Drept 


In şedinţa dela 23 Fevruarie 1874, Manolache Kos- 
take își desvoltă interpelarea adresată în ziua precedentă 
ministrului de Externe şi adinterim la Instrucţiune, pentru 
numirea lui G. Costa-Foru, agent diplomatic al ţerei la 
Viena, ea profesor de drept civil la Facultatea de Drept 
din București. li răspunde B. Boerescu. 


B. Boerescu, ministru de Externe şi Ad- 
interim la Culte şi Instrucțiune publică. Domnilor, 
dacă D. Manolache Costake ar fi fost preocupat 
de interesul instrucțiunei publice sau de o altă 
cestiune de dreptate, D-sa nu ar fi făcut interpe- 
lațiunea aceasta, căci nu ar fi avut decât să exa- 
mineze dosarele acestei cestiuni, şi atunci ar fi re- 
nunţat la interpelare. Mi-e teamă dar că nu in- 
teresul instrucţiunei publice și dreptatea l-au făcut 
pe D-sa să adreseze ministerului această, interpe- 


79 


lare, ci alte consideraţiuni cari ați văzut din chiar 
desvoltarea interpelaţiunei că-l preocupă pe D-sa. 

Viu dar mai întâiu să restabilese faptele cum 
sau urmat, ca să vadă D. M. Kostaki că nu sunt 
lucrurile aşă cum le-a deseris D-sa. D. Manolache 
Kostaki, a zis că D. Costa-Foru reluând catedra, 
când în acelaș timp este şi agent, se aduce cu 
aceasta un prejudiţiu sau autorităţii D-sale de agent, 
sau intereselor şcoalei. Să vedem însă cum sa 
urmat faptele. 

Mai întâiu prejudiţiul nu există nici întrun ; 
mod, fiindcă, atât ininistrul actual, cât şi cel trecut, 
nu a făcut decât să corespundă voinţei D-lui Costa- 
Foru, căci în această privinţă există în dosar o 
cerere formală adresată ministerului de D-sa. Ve- 
deţi dar că nu este nicidecum iniţiativa proprie a 
ministrului, ci este exercitarea unor drepturi pro- 
clamate chiar de lege. 

În ceeace privește procedura, să-mi permită 
D. Epureanu a-i spune că nu este identitate între 
cazul D-lor Maiorescu şi Ionescu şi cazul D-lui 
Costa-Foru. Atunci D. ministru Tell, în privinţa, 
concediului a interpretat şi apreciat astfel că D-sa 
a crezut că nu poate să le acorde concediul, 
şi Camera, când a trecut la ordinea zilei asupra 
acelei cestiuni, a recunoscut dreptatea ministrului. 
Acestea sunt faptele, şi eu n'am criticat nici pe 
D. Tell, nici aprobarea Camerei. Fiecare ministru 


80 


poate să aprecieze cazurile cari pot justifică un 
congediu; D. Tell a apreciat astfel şi Camera nu 
a făcut decât să-i recunoască dreptul de apreciator. 
D. Tell a fost consecinte şi logic cu D-sa, şi în 
privinţa D-lui Costa-Foru, pentrucă încă dela Au- 
gust anul expirat, D. Costa-Foru cerând un con- 
cediu, D. Tell nu i l-a acordat şi a urmat şi în 
privinţa D-lui Costa-Foru, tot așă ca și cu ceilalţi, 
adică, ministrul l-a considerat ca demisionat, după 
cum a făcut şi cu D-nii Ionescu şi Maiorescu. 
Iată, Domnilor, partea întâia a acestui inci- 
dent; şi încât priveşte în special cazul D-lui Costa- 
Foru, chiar D-sa ziceă în cererea sa de concediu 
că, dacă nu i-l va acordă, să-l considere demisionat, 
şi astfel sa şi urmat, numindu-se în locul D-lui 
Costa-Foru un suplininte provizoriu, tot un pro- 
fesor din facultate, care profesor a început cursul 
său încă de atunci, astfel că instrucțiunea nu su- 
feră. La 28 Decemvrie 1873 pe când eu încă nu 
ocupam locul de ministru al instrueţiunei publice, 
D. Costa-Foru a adresat o cerere prin care ziceă, 
că, din mai multe considerante ne mai putând stă 
mult timp la Viena, cere a i se redă catedra şi încă 
presupuneă, că pe la Aprilie poate să se întoarcă, 
Această cerere s'a supus consiliului superior 
de instrucţiune, şi el a opiniat că, conform art. 
368 din legea instrucţiunei publice, care admite 
să se dea o catedră, în virtute de proponimente, 


81 


unei persoane care, prin capacitatea sa, prin pre- 
legerile sale, a dat probe că poate îndeplini bine 
sarcina aceea, şi aceasta chiar fără concurs, con- 
form acelui articol din lege, consiliul a admis ce- 
rerea D-lui Costa-Foru. 

Domnilor, trebue să știți că o persoană care 
a dat probe că corespunde la misiunea de profesor, 
nu se refuză, nu se depărtează lesne, și totdeauna, 
ministerul instrucţiunei publice va fi fericit de a 
aduce în serviciul instrucțiunei o asemenea per- 
soană ca D. Costa-Foru. Asupra avizului consi- 
liului superior de instrucţiune, care a găsit că este 
bine a se primi cererea D-lui Costa-Foru, în vir- 
tute de proponimente, prevăzute la art. 368, mi- 
nistrul a zis că admiterea se va face la epoca 
concursului adică la Septemvrie. 

lată ce am găsit eu când am venit la mi- 
nisterul Cultelor. Eu, Donnilor, când am văzut 
că D. Costa-Foru cere să reiă catedra, vă declar 
că m'am simţit fericit, în ceeace priveşte interesul 
instrucţiunei;, dar în același timp, ca ministru de 
externe, mi-a părut foarte rău, că D-sa numai 
poate fi agent al ţărei la Viena. 

Atunci, Domnilor, văzând pe deoparte că con- 
cursul eră publicat pentru Septemvrie, şi că pentru 
aceasta erau poate mai mulţi doctori în drept cari 
se preparau; iar pe de altă parte, știind că ca- 
tedra se redase I)-lui Costa-Foru în virtutea legei, 


9096 6 


82 


am zis că ar fi nedrept a lăsă pe aspiranți să se 
prepare pentru concurs până la Septemvrie — și 
trebue să știți, Domnilor, că o asemenea pregătire 
nu e lucru mic, —iar atunci să se spună con- 
curenților că catedra nu mai este vacantă. De 
aceea am crezut că trebue să public redarea ca- 
tedrei D-lui Costa-Foru — și aceasta mai cu seamă 
că eram întrebat de unii din aspiranţi—. Am pu- 
blicat, şi aceasta nu va să zică alta decât revo- 
carea concursului, fiindcă nu mai eră logic să 
mai fie acel concurs. 

In ceeace privește că sa publicat în pagina 
a treia sau a patra, nu știu unde sa publicat; 
eu nu sunt redactor la Monitor. Până la sfârșitul 
anului scolastic însă va predă lecţiuni tot supli- 
nintele, pentru că nu se poate a se schimbă me- 
toadele la mijlocul anului; şcolarul nu poate să 
urmeze cursul de drept după doui profesori în 
acelaș an. Anul scolastie se termină la Iunie, și 
D. Costa-Foru venind are să/şi ocupe catedra pentru 
cursul anului viitor; iar dacă nu va veni, atunci 
se va vedeă ce va fi de făcut. 

Unde vede dar D. Epureanu neregularitatea, 
anomalia, favoritismul şi nepotisinul? Imi pare 
rău să aud asemenea cuvinte din partea D-sale, 
mai cu seamă când este vorba de o faptă săvâr- 
şită în virtutea, legei, şi mă mir cum d-sa nu cu- 
moaşte art. 368 din legea instrueţiunei publice. 


83 


D-sa care cunoaşte atât de bine pe D. Costa- 
Foru şi pentru care zice că are atâta stimă: D-sa 
care mă cunoaşte şi pe mine destul de aproape, 
nu ştiu cum a putut să arunce aci asemenea cu- 
vinte. Nici D-nul Costa-Foru nu este omul care 
ar puteă primi favoritismul şi nepotismul, nici eu 
nu sunt omul care aş puteă să le dau D-lui 
Costa-Foru. Şi ce ar câştigă D. Costa-Foru cu 
această pretinsă favoare? Ca demnitate socială ? 
Nu, fiind că D-lui este de fel profesor; ca interes 
mesehin ? Nu, Domnilor, fiindcă D-lui este com- 
plect dezinteresat, dumnealui are dreptul la în- 
treagă pensiune încă de mult, şi ori când ar voi 
ar puteă să-şi exercite acest drept. Dacă D-lui 
continuă a predă cursul, cum a continuat şi D. 
Bozianu până mai deună-zi, care asemenea aveă de 
mult dreptul la pensiune, dacă aceşti doi veterani 
ai instrucțiunei au urmat cursurile D-lor, a fost 
numai pentru devotamentul către Junimea stu- 
dioașă. 

Ce poate fi dar? Călcare de lege? Dar în 
ce consistă călcarea de lege? Fapta este conformă 
cu legea, urmată în virtutea proponimentală. D. Epu- 
reanu însă a adus şi puţină politică în această 
cestiune și această 'mi explică interpelarea D-lui. 
Voeşte D-sa să vază aci o solidaritate ministe- 
rială, o contradicţiune cu colegii mei? Atunci 
vedeţi că ar deveni o cestiune ministerială, dar 


84 


nu este aşă, Domnilor, şi dacă este cineva vino- 
vat sunt numai eu; rămâne însă să vedem înce. 
Este în lucrarea mea o dezaprobare pentru D. Tell ? 
Nu, D. Tell a considerat demisionaţi pe toţi 
profesorii cari lipseau fără ca D-sa să le fiacor- 
dat concediu; aceasta este maniera D-lui de a 
interpretă legea. Cât pentru partea mea de lucrare 
eu "mi-am zis că nu este drept să se publice con- 
cursul, să se pregătească concurenţii şi apoi să 
li se spună, după ce ei au muncit aproape un an 
ca să se pregătească, că nu mai este concurs; 
această mie nu mi sa părut drept; iată în ce 
consistă partea mea de lucrare. 

Dar se zice pentru ce n'aţi avut cel puţin 
aceiaşi cumpănă pentru toţi? pentrucă nu am 
putut. Și vă mărturisese frane, Domnilor, că am 
fost foarte mâhnit de a nu puteă să fac tot ast- 
fel pentru toţi, ca ministru al instrueţiunei publice 
'mi pare rău că n'am putut rechemă și pe D. Io- 
nescu şi pe D. Maiorescu la catedrele D-lor, fără 
să mă preocup dacă D-lor au sau nu aceleași 
vederi politice cu guvernul. Dar pentru ce n'am 
putut? Pentrucă sau complectat acele catedre, 
căci altminterea vă mărturisesc că le-aş fi dat și 
D-lor în virtutea de preponimente, dacă ar fi 
avut dorinţa de a le reluă. O singură catedră 
este vacantă, aceea a D-lui Bozianu, care s'a retras 
pentru consideraţiunile D-sale de mai înainte. Eu 


85 


am propus D-lui Bozianu să-şi reia catedra, dar 
D-lui n'a primit; "mi-a mulţumit de propunere 
dar 'mi-a zis că suferă de ochi şi nu poate primi. 
Prin urmare vedeţi că nu este rea voinţă către cei- 
lalţi profesori, ci neputinţă de a le redă catedrele. 
Aşă dar, neexistând nici un fel de blam contra 
D-lui Tell, şi din partea mea nefiind nici un fel 
de preocupaţiane de favoare individuală, ce poate 
să fie alt? Mi se zice, că este o neregularitate 
constituţională, şi că această neregularitate sar 
resfrânge şi asupra colegilor mei. Ei bine, Dom- 
nilor, vă declar că această este absolut lucrarea 
mea, şi dacă trebue să vă preocupaţi de cineva, 
este de mine personal, şi numai de mine; fiind 
că această e o măsură de administraţiune cu de- 
săvârşire a ministrului respectiv, iar nu a con- 
siliului de miniștri, şi nu cred publicându-se 
această măsură în Monitor, că toate lucrările ad- 
ministrative, să poate împinge la principiul de soli- 
daritate, încât să devină o responsabilitate soli- 
dară. Prin urmare, rog pe D. Epureanu, în ceeace 
priveşte coneluziunea politică de dezaprobare ce a 
făcut, că dacă găseşte D-lui că este violațiune de 
lege sau parţialitate, să o reducă numai la per- 
soana mea, fiindcă numai eu iau răspunderea, de a 
fi făcut această, adică de a fi reprimit pe unul 
din cei mai însemnați profesori ai facultăţei ; această 
faptă o iau numai pe răspunderea mea. (Aplauze). 


XI 
Supliment la „Monitorul Oficial“ No. 70 din 27 Martie 1874 


Proiectul de lege pentru reformarea şi completarea 
unor articole din codul penal 


Experienţa, dobândită în timp de vre-o 10 ani cu 
modul cum judecau Curțile cu juri, cari, prin verdicte 
negative, lăsau o grămadă de crime nepedepsite, dovedeă 
că criminalitatea sporiă pe fie-ce an într'un mod îngri- 
jitor. Pentru a remediă acest rău, guvernul a dat ces- 
tiunea în studiul unei comisiuni compusă din juriscon- 
sulţii cei mai eminenţi ai ţărei, și după lungi cercetări 
statistice şi comparaţiuni cu legislaţiunile Statelor celor 
mai înaintate, s'a crezut că trebue a se aduce un re- 
mediu acestei stări de lucruri îngrijitoare, şi anume să 
se ia de sub jurisdicţia Ctrţilor cu juri un număr de 
crime, pe cari, juraţii le achitaseră cu toate mărturisirile 
chiar ale inculpaţilor, şi să se deă în competinţa tribu- 
nalelor ordinare, schimbându-le denumirea din crime în 
delicte, şi înduleindu-le pedepsile potrivit cu competința 
tribunalelor ordinare. 

Pentru a pune în practică această îndreptare gu- 
vernul a prezintat Camerei un proiect de lege pentru 
modificarea articolelor respective din codul penal; iar 
după votarea acestui proiect de lege de către deputaţi, 
s'a adus şi în desbaterea, Senatului, în ședința dela 2 
Fevruarie 1874. Aci se naşte o discuţie vie la care iau 


87 


parte între alții Bozianu, Ioan Ghika, Deşliu, Panait 
Radu ș. a. contra; desbaterile asupra luărei în consi- 
derație continuă şi în ziua de 3 şi 4 Fevruarie. După 
un discurs elocvent al Al. Lahovari, ministru de jus- 
tiție, rostit în ședința din 3 Fevruarie, și combătut de 
senatorii Deşliu, Lungeanu şi Ion Ghika, în şedinţa din 
4 Fevrnarie vorbeşte B. Boerescu. 

D. Vice-Președinie. D. ministru de Externe are 
cuvântul: (Atenţiune în Senat şi tribune). 


B. Boerescu, ministru de Externe. D-lor Se- 
natori, de trei zile, vă märturisese în modul cel 
mai sincer; asist la un spectacol straniu. S'a pre- 
zentat de guvern modificarea câtorva articole din 
codicele penale; un proiect prin urmare relativ la 
o lege organică, de ordine juridică. Aşteptam ca 
acest proiect să se combată, ca totdeauna, de opo- 
ziţiune; căci, Domnilor opozițiunea este şi la noi 
ca pretutindeni; ea se agaţă de orice şi ia orice 
armă fără multă alegere. Dacă mă aşteptam ca 
D-nii din opozițiune să vorbească măcar în materia 
care erà în discuțiune; mă aşteptam să văd opo- 
zițiunea producând argumente cari să se refere cel 
puțin la chestiunea care erà în discuțiune; să ni 
se producă adică cuvinte de acelea care să se re- 
fere la materie. Ei bine, vă mărturisesc, D-lor, că 
oratorii opoziţiunei de toate am auzit că au vorbit, 
însă în sensul adevărat al cuvântului, numai de 
aceea, ce eră în desbatere nu au vorbit. D. Deșliu, 
cu volubilitatea sa obişnuită, cu felul argumen- 
tațiunei sale cunoscută, a făcut o revistă retros- 


88 


pectivă de tot felul de acuzațiuni contra guvernului, 
culese de prin faptele diverse ale ziarelor; de multe 
dară a vorbit, dară de proiect n'a vorbit nimie!... 
D. Adamache cu imaginațiunea sa vie, cu lim- 
bagiul său înflorit, sa plimbat prin Pamas și 
prin Jufern, ne-a trecut mitologia în revistă; dară 
de proiect n'a vorbit! D. Radu Panait ca gi D. Bâs- 
coveanu, au expus înaintea Senatului sentimentele 
D-lor cele mai democratice, au ars profumuri în- 
naintea, Zeiţei Libertăţei; dară de proiect n'au 
vorbit nimic! D-nu Lungeanu n'a făcut alt decât 
să confirme verităţile, după D-lui, afirmate de alții 
înaintea D-lui; şi apoi s'a pus a căi și a plânge 
pe criminali, mai ales pe aceia care din necesitate 
au putut să comită o crimă, dară de proiect deloc 
n'a vorbit!... D. loan Ghica vine, la rândul I-sale, 
şi face o politică generală foarte profundă, foarte 
dibace, (căci D. Ghica este un om foarte dibaci); 
a făcut apoi istoricul libertăţei presei și diverse 
observaţiuni istorice, cari să raportă la o altă ipo- 
teză, la alt sistem decât cel cuprins in proiect; dară, 
de acest proiect, prezentat de noi, nimie n'a vorbit! 
Când am văzut în fine pe Onor. D. Bozianu, un 
om foarte mult respectat, mi-am zis: A! D. Bo- 
zianu, om de ştiinţă, cu practica sa și în vârsta 
sa, are cel puţin să combată proiectul pe tărâmul 
ştiinţific. are să intre în chestiune, să-l discute, 
fără pasiune politică? Și prin calmul său obicinuit, 


89 


prin spiritul său de imparţialitate va puteă ne- 
greșit să aducă lumină; dară D-lor, m'am înşelat 
şi pentru D-lui, care a vorbit de toate şi de po- 
litică mai ales, iară numai de proiect n'a vorbit! 
Vă voi probă aceasta. 

Să venim dară la chestiune; să ne ocupăm 
de realitate şi vă veţi convinge că toate câte zisei 
sunt exacte. D-lor, este vorba de un proiect de lege 
penală, prin care guvernul vă propune a se mo- 
difică în realitate numai vre-o 10 ori 12 articole 
relative la câteva crime ordinare, şi vre-o 5 ori 6 
articole relative la delictele de presă. Toate cele- 
lalte modificări nu sunt decât consecinţele celor 
precedente, şi a nouei scări a pedepselor. Prin 
urmare să ne dăm seama mai întâiu de natura 
acestui proiect, de scopul ce și-a propus legiuitorul 
a atinge, şi în urmă dacă măsurile propuse sunt 
de natură a face ca să se atingă scopul legiui- 
torului. Așă, dară D-lor, nu este vorba aci de a 
proclamă un principiu general care se află în Con- 
stituţiune, ci este vorba de o lege organică, prin 
care se pune în lucrare acel principiu constitu- 
tional. Să vedem dară mai întâiu care este scopul 
legiuitorului când face o lege penală, şi apoi dacă 
atingem scopul propus. 

Pentru aceasta să ne întrebăm care este scopul 
oricărei legi penale în general? Ce-şi propune le- 
giuitorul sau societatea, când își ia acest drept de 


90 


a pedepsi o infracţiune? Când, de exempiu, lip- 
seşte pe un culpabil de libertatea sa, sau poate 
chiar de viaţa sa? Dară ca să răspundem la această, 
întrebare, trebue să examinăm mai întâiu ce ele- 
mente se află întrun delict sau într'o crimă, ce 
datorie violează acela care comite o infracţiune. 

Două sunt elementele esenţiale coprinse într'un 
delict: violaţiunea unei datorii, violaţiunea ordinei 
sociale. In alte cuvinte acela care fură averea 
altuia, acela care ridică viaţa altuia, ce au făcut 
ei? An violat mai întâiu o datorie exigibilă, aceia 
de a respectă bunul sau viața altuia, dară ce 
este mai mult, ei au violat interesele societăţei, 
siguranța și ordinea socială, căci faptul furtului 
sau asasinului nu atinge numai interesele indivi- 
dului, dară şi interesele societăţei în general. 

Prin urmare, două mari elemente se află în 
un delict sau crimă; elementul moral al violării 
unei datorii, care se raportă la interese individuale, 
şi un element de ordine socială care se raportă la 
interesele societăţei în general. lată pentru ce so- 
cietatea își arogă dreptul de a aplică o penalitate 
aceluia care a violat aceste două datorii. 

Ce își propune dară legiuitorul prin penalitatea 
care o preserie? Are el un scop practic, material? 
Negreşit că da. Acest scop nu este o vendictă pu- 
blică, cum s'a zis foarte necoreet de D. Bozianu; 
societatea nu-şi răzbună când ea pedepseşte pe un 


91 


criminal; căci ea e prea mare, prea forte pentru 
a-şi răzbună pe un individ; ea dară nu-şi răzbună 
pedepsind, ci ia o măsură de apărare și alta de 
îndreptare contra aceluia care a lovit în interesele 
sale. Când societatea, preserie şi aplică o pedeapsă 
contra, unui culpabil ea. caută mai întâi a lipsi pe 
acel individ de mijloacele de a mai face rău şi tot 
deodată ea își propune ca, prin aplicarea pedepsei, 
să-l corigă, să-l moralizeze. 

In alte ţări societatea exercită acest drept de 
a se apăra contra unui criminal, până a-i ridică, 
chiar viaţa. Dară la noi, graţie cerului! am su- 
primat pedeapsa cu moarte din legistaţiunea noa- 
stră. Prin toate pedepsele penale legiuitorul nostru 
își propune totdeauna a lipsi pe culpabili de mij- 
loacele de a mai face rău şi al doilea de a-l corige, 
a-l moraliză, a-l îndreptă. 

Așa dar când se preserie o pedeapsă trebue 
să se aibă în vedere atât imoralitatea faptului cât 
şi siguranţa societăţei. 

Scopul legiuitorului se atinge, apărându-se 
ambele aceste naturi de interese. 

Eu mam mirat auzind pe D. Bozianu zicând 
că măsura penalităţei să fie în limita edilităței. 
D-lor, echitatea, care în legea pozitivă este sino- 
nimă cu justiţia, este măsura care duce pe legiuitor 
în toate preseripțiunile sale. 

Când însă este vorba, întrun mod special, 


92 


de măsura penalităţilor, atunci D. Bozianu știe că 
știința, că toţi publiciştii spun, că penalitatea trebue 
să fie în proporțiune cu culpabilitatea; o pedeapsă 
este injustă când trece marginea culpabilităţei, s. e. 
pentru o culpă mică se dă o pedeapsă prea mare. 

Așa dară, D-lor, apărarea interesului indivi- 
dual, apărarea propriei sale siguranţe, ameliorarea 
culpabilului; iată scopul ce-și propune o legisla- 
ţiune penală. 

Cum se atinge acest scop? Prin aplicarea, 
legei. Atins-a la noi legiuitorul penal scopul său 
în toate penalităţile ce a prescris? 

lată adevărata chestiune ce trebue să ne preo- 
cupe? 

Mi-a părut rău, D-lor, de a vedea că toţi 
oratorii opozițiunei s'au ocupat de altceva decât 
de chestiune; au făcut înalta politică, au vorbit 
de presă, de Constituţiune, de numai știu ce; iar 
de criminalul care atentează la averea, la onoarea 
şi la viaţa altuia, şi de răul ce se produce prin 
nepedepsirea lui, de loc nu au vorbit. Politică, 
multă au făcut D-lor, mai ales politică de opo- 
zițiune contra guvernului, iar proiectul în sine nici 
că l-au examinat! 

Dar, ia să venim la chestiune, D-lor. Am 
arătat care este scopul în general al legiuitorului 
nostru penal; şi ne-am întrebat dacă el a atins 
acel scop. 


93 


Răspundem, D-lor, că în mare parte, legiui- 
torul penal şi-a atins scopul. Legea actuală pe- 
nală a fost o bună lege, şi-a constituit un mare 
progres cu legea veche din 1850. Modificările pro- 
puse astăzi nu fac decât a o complectă şi amelioră. 

Mi-a părut rău că onor. D. Bozianu, inspirat 
de politica D-sale de opoziţiune, a spus că cu 
proiectul de astăzi ne-am întoarce cu mult înapoi; 
căci eu vă voi probă că, şi după ştiinţă şi după 
experiență, sunt legitime reformele ce vi se propun: 
că printr'însele nu se schimbă sistemul şi bazele 
legislațiunei noastre penale, care este o legislaţiune 
înaintată, rațională, mai bună decât codul penal 
din Franţa. D. Bozianu ştie prea bine că actualul 
codice penal s'a lucrat mai întâiu de o comisiune 
a Camerei avându-se în vedere legea franceză și 
alte legi din Germania, unde sistemul penal este 
mult mai înaintat decât în Franţa. 

Prin urmare această lege din 1864, eră foarte 
progresivă, mult mai înaintată, mult mai perfectă, 
decât cea precedentă. Dar aceasta nu va să zică 
că ea este și fatalistă, cum pretinde D. Bozianu 
şi D. Ghica, sau că Constituţia ne-ar fi pus înti”un 
cere de fier, ca pe niște automaţi, aşă în cât să 
fim condamnaţi a nu mai merge înainte. Nu, D-lor! 
Codicele actual este bun; dar el este perfectibil, 
adică se poate îmbunătăţi acolo unde experienţa 
va probă că are nevoe de îndreptat. 


94 


O lege penală, am zis, nu poate atinge scopul 
său decât făcând a se pedepsi cei culpabili. Vă 
întreb pe D-voastră, D-lor Senatori, D-voastră cari 
formaţi un corp matur şi couservator, var place 
să faceţi legi cari să nu atingă scopul? V'aţi puteà 
mulţumi numai pe teorii abstracte, cari să nu 
ajungă la practică? Nu, nici de cum. Dacă o ima- 
ginaţie vie sar puteà mulțumi cu asemenea teorii 
abstracte, nu D-voastră oameni copţi și serioşi 
v'aţi puteă mulţumi cu aceasta. 

Ei bine, guvernul a văzut, după o experienţă, 
de 10 ani, că în unele părţi, legea penală din 1864 
nu-și atinge scopul; căci cum am mai zis. care 
este scopul legii penale care ordonă pedeapsa unui 
criminal? Este ca să se aplice pedeapsa ce ea a 
comandat. Când un plastograf, când un prevari- 
cator nu se va pedepsi, oare legiuitorul și-a atins 
scopul său? Este oare destul ca să seriţi pe hârtie 
și să faceţi legi platonice, şi abstracte, cari să pre- 
vază pedepse, dar cari să nu se aplice? Vă întreb, 
D-lor, ce ar rezultă de aci? Ar rezultă o pertur- 
baţie în permanenţă în toate interesele; căci acela 
care a furat și a omorât, va mai fură şi va mai 
omori când nu va fi pedepsit; căci el va aveă li- 
bertatea, sa de acţiune, și nu va aveă teamă de 
penalitate; şi atunci suferă nu numai individul 
care este victima acelui delict, dar suferă şi so- 
cietatea care se turbură în ordinea sa materială. 


95 


Iată, D-lor, la ce rezultat ați ajunge când 
pedepsele ar fi numai platonice, când adică ați 
urmă consiliile cari vi le dă onor. membrii ai 
opoziţiunei de a lăsă lucrurile aşă cum sunt, de 
a nu voi să îndreptăm răul ce există, pentrucă 
am fi închiși întrun cere fatal din care nu am 
puteă nici-cum eşi. 

Dară legitim este, prudent este, D-lor, ca să, 
închidem ochii înaintea experienţei ? 

Experienţa de 10 ani ne-a probat unde este 
răul în sistemul noastru penal. Nimic nu poate 
face să dărâme această, constatare. Vorbele noastre, 
oricât de frumoase ar fi ele, nu pot ascunde ceea 
ce a probat experiența. 

Ce ne-a arătat această experienţă de 10 ani? 
Ne-a arătat că o serie oarecare de crime — de 
nenorocire nu toate — rămân în fapt nepedepsite. 
Apoi şi-a atins scopul legiuitorul, când ei a pre- 
scris a pedepsi acele fapte? Negreşit că nu; ex- 
perienţa a probat că un soi de criminali nu se 
condamna, că falsificătorii nu se condamnă, că 
delapidatorii de bani publici nu se condamnă, că 
aceia cari sustrag acte depuse în mâinile lor nu 
se condamnă, că banecruţii frauduloşi, cari prin 
frauda lor compromit atâtea interese multiple şi 
de multe ori ruinează familii întregi, nu se pe- 
depsesc, așă în cât bancruta poate deveni un 
mijloc permicios de înavuţire cum devenise în 


96 


timpul lui Napoleon cel mare, care eră atât de 
sever contra faliţilor, numai ca să scape de abu- 
zurile la care ele dedeau loc; asemenea furtul 
prin efracţiune sau excaladare foarte des nu se 
pedepsește; ei bine D-lor senatori, această experienţă, 
nu contează pentru nimic? Oare noi guvernul, 
D-voastră corpuri legiuitoare trebue să stăm cu 
ochii închişi, când vedem că se produce un rău 
social și nu trebue să luăm nici o măsură când 
acel rău continuă? Cifrele statistice ce vi s'au 
citat, din acte oficiale, nu se pot tăgădui, precum 
nu se pot tăgădui statisticele făcute pe la noi pe 
acasă; căci statisticele oficiale prezintă garanţii si- 
gure, cum sunt acestea judiciare ori sunt întoe- 
mite prin concursul preşedinţilor, grefierilor, pro- 
curorilor și oficiile centrale statistice. Aceste fapte 
se mai pot dară contestă? Nu, căci nu este Ca- 
meră din lume care să nu ţină compt de datele 
statistice expuse de guvern. Chiar onor. D. Bo- 
zianu n'a putut să pună în îndoială veritatea sta- 
tisticei noastre judiciare. Impresionat însă de efectul 
produs de aceste cifre citate de D. Ministru al 
justiţiei, prin care a constatat înspăimântătoarea, 
creștere a acestor crime în proporţiune cu cele din 
anii anteriori, neavând ce zice contra acestor cifre, 
din care se constată că pe cât nepedepsirea creşte, 
pe atâta, crimele se înmulțesc, D. Bozianu, cu 
tactul obicinuit unui orator vechiu, care cunoaște 


97 


efectele morale produse asnpra auditorului, a alergat 
la un subterfugiu. D-lui. a zis: „D. ministru nu 
ne-a artitat și clasificarea acestor crime; nu ne-a 
spus în ce proporțiune au crescut crimele, delic- 
tele corecţionale sau contravențiunile“. D-lui a mai 
adăogat: „Poate că numai delictele sau contra- 
vențiunile au crescut în așă proporțiune“ ! 

Și apoi tot D. Bozianu, foarte mult încurcat 
în faţa tabelului despre creşterea crimelor nepe- 
depsite a căutat să le atribue la o altă cauză de 
creştere, D-lui ne-a spus că poate ar fi mulţumit 
streinilor vagabonzi care le-au adus numărul! că 
poate că acest număr ni se pare acum mai mare 
fiindcă existenţa lor se constată mai bine, ete.! 

Ei bine, D-lor, nu este nimic din toate acestea ! 
cifrele sunt mai elocinte şi elocinţa lor vă cople- 
şeşte. 

Mai tot atâţi streini au fost în ţară şi acum 
şi la 1864, şi cu toate acestea unele crime s'au 
înmulţit, nu pentrucă numărul streinilor sa în- 
mulţit, ci pentrucă nepedepsirea a fost mai deasă. 

Voiţi clasificarea acestor crime ce au crescut 
atât? Consultaţi tabloul statistie al colegului meu 
dela justiţie, şi o veţi află. 

Sä vă dau numai vreo două exemple, spre 
a satisface şi această curiozitate a D-lui Bozianu. 

Să luăm omorurile; în 1866 au fost 111; în 
nouă luni din 1873 au fost 212. 


29006 7 


98 


Jafurile şi tâlhăriile, în 1866 au fost 34, iar 
în nouă luni din 1873 s'au urcat la 605, şi aşa 
cu cele alte crime. 

Intreb acum pe onor. D-nii senatori şi chiar 
pe D. Bozianu, însă numai ca om de ştiinţă, iar 
nu ca om politie, care este în opoziţiune, îl întreb, 
nu este acesta un fenomen de care să ne cutre- 
murăm ? Lesne vă vine, din opozanți, a vorbi aci 
în Senat, a face teorii frumoase şi reclame liberale, 
ca, să căpătăm și să provocăm câte-va aplauze mai 
mult sau mai puţin conștiințioase; dar ia gândi- 
ți-vă şi la victimele crimelor a căror impunitate 
o apăraţi!.. (Aplauze). 

C. Bozianu. Daţi la tribunale şi pe cele- 
lalte, . . 

O voce. Graţie guvernului! 

Altă voce. Graţie administraţiunei ! 

D. ministru de externe. Graţie nepăsării cu 
care lăsaţi a se încurajă impunitatea ! Oare nu 
trebue să vă întrebaţi: pentru ce oare atâtea, crime, 
cari deși nu sunt de o natură atât de oribile ca, 
un asăsinat, dar sunt foarte imorale și vătămătoare 
societăţei și individului, se înmulţesc în așă mare 
proporţiune ? 

Dacă v'aţi pune această întrebare, răspunsul 
l-aţi află numaidecât; căci acel răspuns este: im- 
punitatea asigurată acelor crime. 

Dar, în loc de a vă pune întrebarea și a 


99 


căută răspunsul ce vi-l procură experiența, nu 
ştiţi decât să întrerupeţi, să atribuiţi toate relele 
guvernului, şi să afirmaţi că din cauza lui juraţii 
nu condamnă nici pe prevaricatori, nici pe furi, 
nici pe baneruţi. (Aplauze). 

Ei, D-lor, aceasta este o veche şi uzată tac- 
tică, mai ales că nu prinde de loc pe un om se- 
rios. Știu că la noi se obicinueşte de unii a se 
atribui toate relele guvernului, ba şi toate bunu- 
rile naturei s'au atribuit tot meritului guvernului. 
Nu ţineţi minte, acum câţiva ani, când fuse un 
an roditor, că și ploile şi bunele recolte s'au atri- 
buit bunei îngrijiri a guvernului de atunci ? (Ila- 
ritate). 

Să lăsăm dar acest fel de argumentațiuni, 
această învechită tactică d'a combate un proiect, 
și să venim la discuțiunea serioasă, să venim la 
practică. 

Această practică, care rezultă din o aplicare 
a legei de zece ani, ne spune că tot răul provine 
din cauza nepedepsirei. Când un şir de fapte cul- 
pabile nu se pedepsesc, în timp de mai mulți ani, 
nu înțelegeţi D-voastră, că agenții culpabili de acele 
infracţiuni, nu au decât să repete relele ce au mai 
făcut? Cum voiţi ca prevaricatorii de bani pu- 
bliei — întrebaţi pe D. ministru de finanțe să vă 
arate numărul lor—să nu repeteze abuzul lor, 
când nepedepsirea lor este oarecum garantată ? Nu 


100 


fraze vagi şi poveţe platonice ca ale D-lor Boziann 
şi I. Ghica, îi vor opri de a repeţi o crimă care 
a rămas de mai multe ori nepedepsită. 

Aci este nenorocirea ! 

Aşă dară, D-lor, guvernul aflându-se în faţa 
unei experienţe așă de pozitive, din eare se con- 
stată că mai multe crime rămân nepedepsite de ani 
întregi, vine şi vă propune oarecari modificări la, 
legea, existentă. Pentru ce? Spre a face pe legiuitor 
să-și ajungă scopul său, şi cum o să-și ajungă 
scopul? Făcând a se aplică penalitatea prin trans- 
formarea acelor crime în delicte; căci astfel trans- 
formate, aceste infracţiuni se vor judecă de către 
judecătorii ordinari, şi este toată probabilitatea, că, 
celor culpabili se va aplică penalitatea cuvenită. 

Ei bine, D-lor, ce lucru straniu, ce lueru 
extraordinar vedeţi în aceasta? 

Mirarea mea este foarte mare, când văz că 
din o măsură atât de legitimă se face o chestiune 
constituţională şi de înaltă politică, sau mai bine 
o armă a opoziţiunei contra guvernului. 

Aş întrebă pe Onor. D. Bozianu, care în 
această chestiune s'a depărtat de principiul ştiinţei, 
oare acela care judecă o crimă sau un delict, con- 
stitue un element constitutiv al acelei infracțiuni? 
Oare este un ce contrariu oricărui principiu ca o 
crimă să se transforme în delict, spre a se schimbă, 
cu aceasta şi Juridicţiunea? De unde oare a aflat. 


101 


D. Bozianu că, schimbându-se autoritatea care ju- 
decă o crimă, cu aceasta s'ar efectă elementele 
chiar constitutive ale acelei crime? Asemenea stranie 
erezie numai noi putem auzi! Să-mi permită dară 
D. Bozianu, care pentru mine nu este de loc in- 
failibil, a-i spune că susţinând o asemenea doc- 
trină, a comis o adevărată erezie științifică. 

C. Bozianu. Publicul va citi şi va judecă. 

Boerescu, ministru de externe. Şi ştiinţa te 
va condamnă. (Aplauze). Da, D-le Boziene, ai uitat 
ştiinţa din cauza pasiunei politice. 

Dacă doctrina D-lui Bozianu ar fi adevărată, 
dacă jurisdieţiunea ar fi un element esenţial care 
constitue o crimă, dacă ar fi ceva oprit de ştiinţă 
ca o crimă să se transforme în delict, atunci ar 
trebui să zicem că D. Bozianu a comis o mare 
eroare ştiinţifică, când la 1864, a transformat 32 
de crime în delicte! Ar trebui să zicem că numai 
dela 1864 avem o lege penală în acord cu ştiinţa, 
fiindeă numai de atunci avem juriul! Va să zică 
până la 1864 noi trăiam într'o stare anormală, 
fiindcă până atunci toate crimele se judecau de 
tribunalele ordinarii! Va, să zică Olanda care nu 
are juraţi, are o legislaţiune penală în dezacord cu 
ştiinţa. 

Dacă, puteţi serios admite toate acestea! Din 
toate acestea rezultă numai că D. Bozianu, cu cei 
de opiniunea D-lui sunt rătăeiți! 


102 


Puteţi, D-lor să schimbaţi jurisdicţiunea pe- 
nală cât veţi voi; căci cu aceasta, nu se atinge de 
loe elementele constitutive ale crimei. Intre acele 
elemente am zis că se află și interesul societăţei, 
eare niciodată nu trebue perdut din vedere; şi când 
interesul social, când siguranţa socială cere schim- 
barea juridicţiunei, o puteţi face foarte corect. 

Dară D. Bozianu a uitat interesul social, care 
joacă un rol așă de mare în natura penalităţilor. 
Să-i citez o.autoritate pe care D-lui o cunoaște, pe 
D. Boitard, care constată în opera sa asupra drep- 
tului criminal, cât de mare este rolul ce siguranţa, 
ce interesul social, joacă în determinarea pena- 
lităţilor. 

Fată cuvintele D-lui Boitard: 

„In penalitate, gravitatea caracterului imoral 
„al unui fapt nu este totdeauna singurul principiu 
„de care se fine leguitorul spre a determinà pe- 
„deapsa care se aplică acelui fapt . . .; legislatorul 
„Se mai ocupă de o consideraţiune de o altă natură, 
„adică de pericolul, de suferinţa socială care re- 
„Zultă din acel fapt:* 

1. Deșhu. (Intrerupând). Apoi nu vezi că asta 
este contra D-tale. 

B. Boerescu, ministru de externe. D. Deșliu 
nici nu înţelege! (Ilaritatea, aplauze). 

Prin urmare, D-lor, când noi venim şi sehim- 
băm juridicţiunea, luând dela juraţi câteva crime 


103 


spre a le da în judecata tribunalelor, avem în ve- 
dere interesul social, ne-am preocupat de pericolul 
în care ar cădeă societatea dacă am mai lăsă a se 
continuă, nepedepsirea, acelor crime. 

Aţi voi D-voastră ca, în aplicarea pedepselor, 
noi să nu ţinem socoteală de interesul societăţei, de 
măsurile ce reclamă conservarea sa. Dară con- 
servarea, societăței, Domnilor, joacă un mare rol 
în lumea aceasta, atât în lumea materială cât şi 
în domeniul ideal. Când P. Thiers propuneă Ca- 
merei franceze proectele sale de restaurare con- 
servatoare, repetă, adesea deputaţilor francezi că 
interesul conservaţiunei sociale este mai pe sus de 
principii și aceasta cu drept cuvânt, căci prin- 
cipiile se aplică când se poate, nu spre a paraliză 
conservarea societăței, ci spre a o complectă şi 
desvoltă. 

Adesea, necesităţile sociale fac a se violă, chiar 
prin legi pozitive, câte uu principiu altfel ne- 
discutabil. Aceasta e un ce anormal; este cu totul 
contrariu principiilor şi ştiinţei. Insă o necesitate 
socială, face a se menţine anomalia pentrucă vine 
D. ministru de finanţe şi când voim a numi pre- 
tutindenea judecători de pace, alții decât subprefecţi, 
ue obiectează. că aceasta ar costa prea mult şi bu- 
getul nu permite. .. Și astfel violarea chiar a unui 
principiu continuă a există, din cauza unei ade- 
vărate necesități sociale. 


104 


A! ni se obiectează, dară prefăcând câteva 
crime în delicte, violaţi chiar Constituţiunea. 

Ei domnilor, acea nenorocită Constituţiune, 
ea se invoacă totdeauna de opoziţiune oridecâte- 
ori este vorba de o lege organică oare care! Și 
pentru ce aceasta ? Pentru cuvântul prea siinplu 
că Constituţiunea coprinde numai niște principii. 
Ea zice: declar libertatea întrunirilor, libertatea 
cugetărei, declar că juriul să judece materiile eri- 
minale; în fine declară mai multe principii. Vin 
apoi legile organice, cari sunt deosebite, şi cari 
repulează aplicarea acestor principii; aceste legi 
animează, dau viaţă, fac o realitate din ceeace 
eră până aci mai mult o abstracţiune. Ei bine, 
sar putea oare serios susține că noi am violă ar- 
ticolul 105 din Constituţiune, care zice numai că 
juriul judecă în materii criminale, pentrucă pro- 
punem îndreptarea câtorva articole din Condica pe- 
nală? Mirarea mea a fost cu atât mai mare şi cu 
atât mai fondată că, vă mărturisesc, nu mă aş- 
teptam să aud astă imputare tocmai dela D-nul 
Bozianu, care este om de legi. D-lui comite o 
flagrantă erezie de ştiinţă formulând o asemenea, 
acuzare ? 

Cum, D-lor, pentrucă Constituţiunea zice că, 
materiile criminale să se judece de juraţi, noi ar 
trebui să stăm etern strânși întrun cere de fier 
şi să nu mai putem, prin lege organice, regulă 


105 


acele materii criminale, şi determină cari sunt eri- 
mele, cari sunt delictele? 

Cum, dacă o lungă experienţă, dacă o ne- 
cesitate socială ar reclamă ca cutare crimă să de- 
vină delict, sau cutare delict crimă, aceasta nu am 
puteă face pentrucă sar violă un principiu în- 
seris în Constituţiune, care nu este o lege organică? 
E! Permiteţi-mi D-lor, a vă declară că numai 
orbirea politică poate să facă pe cineva să enunţe 
asemenea paradoxe şi erezii. (Aplauze). 

Dară argumentul care vi l-a opus colegul meu 
dela justiţie este invincibil; D-sa v'a spus că art. 
105 din Constituţiunea noastră există tocmai aşà 
în Constituţiunea Belgiei, care este făcută la 1830, 
și că cu toate acestea, în urmă mult dela aceea 
Constituţiune, s'a reformat codicele penale ale? 
Belgiei și mai multe crime sau transformat în 
delicte! Venit-a în gând cui-va să acuze pe Bel- 
giani că şi-au violat Constituţiunea? 

Nu; trebue să vină la noi ca să auză ase- 
menea lucruri. 

Adaug un alt exemplu. Italia a luat și ea le- 
gile din Franţa însă îndreptate şi mai perfecționate. 
In constituţiunea Italiei se prevede asemenea prin- 
cipiul ca crimele să se judece de juraţi. Cu toate 
acestea în legea sa penală, care este posterioară 
Constituţiunei, mai multe crime sau transformat 
în delicte. Şi cu toate acestea, nici acolo nimeni 


106 


nu i-a dat în gând ca să facă din această chestiune 
o chestiune constituţională. Şi astăzi chiar se agită 
în Italia chestiunea modificărei legei organice a ju- 
raților; și această chestiune o văd discutându-se 
de publiciştii de acolo, cu mult calm şi demnitate, 
fără cea, mai mică pasiune politică sau importanță 
constituţională. . 

Așă dară să fie bine stabilit că Constituţiunea, 
nu are nimic a face în proiectul de faţă. Consti- 
tuțiunea declară un principiu, pe care îl respectăm; 
conservarea adică a instituţiunii Juraţilor. Insă nici 
odată şi nicăeri declararea, unui principiu nu îu- 
Jătură, nici nu opreşte venirea legilor organice 
cari regulează aplicarea acelui principiu. 

D. Bozianu, simțind slăbiciunea argumenta- 

ftiunei D-sale, zisă constituțională, a căutat a se 
pune şi pe un alt tărâm moral. D-lui a zis că nu 
anı puteà transforma o crimă în delict; căci ne 
întreabă D-lui, cum acele fapte au perdut din gra- 
vitatea lor spre a se transforma în delicte? Va să 
zică, ne obiectează D-nul Bozianu, societatea noastră 
nu ar mai apreciă ca mai înainte gravitatea unei 
crime. Insă aceasta, D-lui nu o poate admite, căci 
ar fi o degradare pentru societatea noastră! 

Atâtea paradoxe, atâtea erezii! repet și acum. 

După teoria dar a D-lui Bozianu, când o na- 
țiune îşi îndulceşte pedepsele, aşa încât unele crime 
să devină delicte, aceasta ar fi o degradare? Va să 


107 


zică cu cât o naţiune va avea pedepse mai dra- 
coniane, cu atât va fi mai puţin degradată? 

Dară istoria, „ne spune contrariul. Istoria ne 
spune că, cu cât naţiunile erau mai barbare, pre 
atât ele aveau pedepsele cele mai severe, torturile 
cele mai atroce, putem adică să zicem că codicele 
lor penale erau legi sanguinarii! Din contra eu 
cât civilizaţiunea creşte, cu cât moravurile se în- 
duleese, pre atât pedepsele se micşorează şi devin 
mai umane. Îmi pare rău că tocmai D-nul Bozianu 
să nu cunoască aceste verităţi istorice! 

Dacă noi am fi venit cu o lege draconiană, 
care să mai mărească pedeapsa, aşi fi înţeles ca 
D-nul Bozianu să se opună la aceasta şi să invoace 
caracterul cel bun şi moravurile cele dulei ale po- 
porului nostru. Dară a invocă aceste calități ale 
naţiunei noastre tocmai când noi mieşorăm iar nu 
agravăm pedepsele, această logică n'o înţeleg de 
loe! (Aplauze), 

Pe noi mărimea pedepselor nu ne preocupă 
mult; căci nu din cauza severităţei pedepselor se 
produce răul ce există, din cauza neaplicării pe- 
depselor, din cauză că juraţii nu au aplicat acele 
pedepse prevăzute de lege. Care este cauza pentru 
ce juraţii nu pedepsesc aceste crime, nu o pot şti; 
poate că această cauză să fie mai ales că la noi 
juraţii nu sunt încă toți la înălţimea ce cere mi- 
siunea lor. Am scăzut dară pedeapsa, spre a asi- 


108 


gură aplicarea ei contra culpabililor; spre a face 
să se împlinească scopul ce-și propune o lege 
penală. 

Așă dară, D-lor senatori, vedeţi că noi am 
fost conduşi, când am propus aceste modificări, 
numai de cerinţele unei necesităţi practice. 

D-nul Bozianu ne-a întrebat cari sunt faptele 
care să ne dovedească până la evidenţă că aceste 
modificări de penalităţi sunt necesarii? Dară ce 
fapte mai vătămătoare indivizilor şi societăţei, ce 
acte mai puternice şi cuvinte mai elocinte voiţi 
D-voastră, ca guvernul să aducă înaintea D-stră 
decât aceea ce statistica oficială constată, decât 
aceea ce o experienţă de 10 ani ne-a arătat, decât 
pe prevericatorii de bani publici, pe atentatorii la 
bunele moravuri, pe baueruţi, pe furii cari rămân 
nepedepsiţi şi repetă fără sfială infamiile lor? 
Aţi fi voit D-voastră ca guvernul, în faţa unor 
așă fapte să steă cu braţele încrucișate gi amorțit 
într'o beatitudine fantastică să-şi zică: nu fac ni- 
mic, nu văd nimic, căci aceasta nu este conform cu 
Constituţiunea! suferă societatea, piară societatea; 
căci Constituțiunea ne opreşte de a află remediul!“ 
(Aplauze). 

Dară aceasta nu este permis a se pretinde! 
Răul odată existând, în mod cert, noi vă pro- 
punem un remediu, pe care v'am demonstrat că 
este conform cu știința şi cu Constituţiunea. 


109 


Și cine a făcut o erezie Constituţională și 
de ştiinţă, nu suntem noi, ci D. Bozianu. 

V'am mai expus, D-lor, că prin proiectul 
acesta, nu numai că nu se propune pedepse mai 
severe decât cele existente, dară se mai îndulcese 
pedepsele acelor 10 sau 11 crime. spre a se asi- 
gură aplicarea lor. 

Aceste modificări s'au făcut, încă de acum 
doi ani, cu multe chibzuinţe, prin lungi dezbateri 
şi cu o matură cugetare, prin concursul a sumă 
de bărbaţi de ştiinţă și chiar eminenți din țară. 
Negreșit că şi D-l Bozianu este un bărbat emi- 
nent; dară nu putem iarăşi admite că D-lui este 
un oracol! D-lui este un bărbat cum sunt și alţi 
mulţi ca D-lui. 

Am observat că unii din oratorii opozițiunei 
au avut ca tactică a-i oferi omagii de admiraţiune 
extremă. D-nul Deşliu mai ales i-a făcut atâtea, 
elogiuri încât sigur că modestia D-lui Bozianu a 
suferit; înţelegeţi însă, D-lor, că scopul acestei 
tactice parlamentare nu este altul decât a exer- 
cită o influență morală asupra d-lor senatori. 

Și eu D-lor, recunose meritele D-lui Bozianu; 
dară nu-l recunose de profet! Nu admit nimănui 
dreptul de a zice: „eu sunt vocea adevărului“! 

Acestea erau bune în timpii patriarehali; 
astă-zi nu se mai cred! 

Repet dară că mai mulţi bărbaţi cu talente 


110 


şi cu cunoştinţe, ca şi D-nul Bozianu, au lucrat 
acest proicet, care nu este opera unui singur 
individ. 

S'a numit o comisiune particulară de D-nul 
ministru al justiţiei de acum doi ani, care în timp 
de mai multe luni a revizuit legea penală şi a 
format proiectul acesta. In acea comisiune erau 
pe cât îmi aduc aminte: D-nul Ion Kalinderu, 
om de lumea nouă, cu idei foarte progresiste şi 
excelent juriseonsult; D-nul Ch. Ferichide, D-nul 
Gr. Triandafil asemenea excelenți jarisconsulți; 
D-nul Gr. Păucescu, D-nul Cornea fiul, D-nul 
Mandrea, un actual membru la casaţiune, D-nul 
Vioreanu, procurorul genera), toţi dintre cei d'in- 
tâiu juriseonsulţi. 

Imi pare că această comisiune, compusă tot 
din legişti, întrunea toate condiţiunile cerute de 
progresul timpului şi de respectul legalităței con- 
stituţionale. Cred că D-nul Bozianu nu va contestă 
aceasta. Apoi se mai adaogă, că aceşti membri ai 
comisiunii, mai toţi ai guvernului, nu erau oameni 
noi, nu eră nici unul ministru, nici poate aspirant 
de minister; căci face mult D-lor a se şti dacă, 
cand cineva lucrează sau critică un proiect, poate 
fi aspirant de minister. (Aplauze). lată dară că 
această comisiune discută, fără ca ministrul să ia 
parte la diseuțiune, şi produce această lucrare, în 
afară de orice preocupaţiune politică, fără a fi 


111 


nici o pasiune în joc, fără aspirațiuni de minister 
şi condusă numai de principiile științei şi de ex- 
periența unei lungi aplicări a legei vechi. 

Această lucrare se ia de guvern şi se prezintă 
Camerei. La Cameră se numeşte iarăşi o comisiune 
compusă din jurisconsulți eminenţi, din bărbaţi cu 
multă practică şi experienşă, așă cum îi voește și 
D. Lungeanu. Au luat parte şi au lucrat în această, 
comisiune D-nii ©. Brăiloiu, M. K. lepureanu, 
Grigore Cantacuzino, D. G. Costaforu, eram şi eu, 
eră şi D. Vernescu.. 

D. Deşliu. D. Venent a lucrat? 

D. ministru de externe. Da Domnule, a lucrat, 
oridecâteori a venit şi niciodată D-lui nu a ridicat 
obiecțiunile cari se fac acum contra proiectului... 
Dară D-ta nu ai dreptul a fi advocatul neauto- 
rizat al cui-va! 

Aşă dară proiectul revizuit şi de această co- 
misiune, atât de bine compusă, vine înaintea Adu- 
nărei; acolo se discută foarte lung timp, de către 
oameni foarte competinți, ca şi D. Bozianu, și în 
fine se adoptă de Cameră cu mare majoritate. 
Ei bine, toate aceste capete, toți acești oameni cu 
ştiinţă, cu experienţă, cu merite, n'au înţeles nimic, 
wau știut ce fac după D. Bozianu şi după D. Ion 
Ghica, al cărui oracol este numai D. Bozianu! 
Aceşti juni gi vechi jurisconsulți au violat toate 
principiile, au pus ţara în peire, au propus pedepse 


112 


draconiane, au violat chiar Constituţiunea, ba încă 
au conspirat pe ascuns ca să scoată câte o cără- 
milă până se va surpà întregul edificiu social, 
tot regimul constituțional! Acestea ni se spune de 
D. Bozianu; şi noi toţi trebue să ne plecăm capul 
şi să zicem: „aşă trebue să fie! (Aplauze). 

Dară nu, D-lor! Nu este permis nimănui a 
formulă asemenea acuzaţiuni, când faptele îl com- 
bat şi îl desmint întrun mod atât de puternic! 

Până într'atâta sa desnaturat acest proiect 
prin o discuţiune streină de obiect, în cât aţi văzut 
pe D. Adamacki că a crezut foarte sincer că prin 
acest proiect se pun pedepse grozave, pedepse dra- 
coniane și speriat de D. Deșliu, care şi D-lui se 
păreă speriat de severitatea noului proiect, ați 
văzut că, a făcut o invocare, un apel la prea 
Sfinţii Părinţi Episcopi, zicându-le: şefi ai bise- 
ricei nu votaţi acest proiect, căci e prea crud, 
prea puţin uman! Ei bine, D-lor senatori, nimic 
mai nefundat decât această imputare. Să venim 
tot la fapte; cu ele astupăm gurile cele mai elo- 
cinte; faptele au cea mai mare parte să formeze 
convincţiunea. Să salvăm proiectul, pe care Domnii 
din opoziţiune l-au uitat cu totul şi au vorbit 
numai teorii. la să, vedem se draconisează prin el 
pedepsele? Mai întâi, când din crime facem delicte, 
când faptele pedepsite cu pedepse criminale, pro- 
punem a se pedepsi cu pedepse corecţionale, oare 


113 


facem pedepsele mai severe? De când oare pedep- 
sele pentru delicte sunt mai draconiane, decât cele 
pentru crime? Înţelegeţi dară foarte simplu că 
aceste vreo zece infracţiuni pe cari le corecţiona- 
lizăm, au de fel a se pedepsi cu pedepse mai mici, 
mai ușoare decât mai înainte. Mă mir dară cum 
a fost cu putinţă, ca într'o adunare serioasă, prin 
cuvinte pe cari o să le citească toată țara, după 
ce ni se spune că violăm Constituţiunea pentrucă 
se modifică câteva, articole dintr'o lege penală, apoi 
să ni se mai obiecteze că agravăm penalităţile 
fiindcă unele crime se transformă în delicte! Dară 
să venim chiar la textul articolelor din proiect, 
pentru ca să nu mai poată fi nici o îndoială şi 
pentru ca D. Adamaki să vază că nu are de ce 
să, se sperie. 

Să luăm art. 118; „falşificatorii de timbre 
ori mărci publice“ erau pedepsiţi mai înainte cu 
recluziunea dela 3 ani la 10 ani. Știţi că reclu- 
ziunea, este o pedeapsă foarte gravă. Sunt multe 
pedepse private de libertate; dară este o mare di- 
ferinţă între ele prin modul cum se aplică; unele din 
cauza acestei aplicări au un caracter foarte grav: 
astfel este recluziunea, care este sinonim cu ceeace 
mai înainte se numea munca Giurgiului şi a Brăilei. 

Aşà dară falşificatorii de timbre şi mărci, 
pedepsiţi mai înainte cu recluziune, acum se vor 
pedepsi cu închisoarea dela 3 la 5 ani. 

29006 S 


114 


Pedeapsa este mai uşoară, dară bine aplicată, 
va produce un bun efect, decât o pedeapsă mai 
mare și neaplicată. 

La art. 126 „cel ce cu ştiinţă se va servì 
cu înscrisuri plăsmuite“ după legea veche se pe- 
depseă, cu recluziunea dela 3 la 10 ani, după 
cea nouă pedeapsa este dela 3 la 5 ani de închi- 
soare. 

Art. 140. Funcţionarul sau pereeptorul care 
sustrage bani publici ori acte, se pedepsea mai 
înainte tot cu recluziunea dela 3 la 10 ani; acum 
se vor pedepsi cu închisoare de 5 ani. 

După art. 141 funcţionarul ori pereeptorul 
care percepe fără drept ori mai mult, decât se 
cuvine, mai înainte se pedepseă cu recluziune, acum 
dela 2 la 3 ani de închisoare. 

Mituirea, unui judecător ori jurat se pedepsei, 
înainte cu recluziunea dela 3 la 10 ani, acum cu 
închisoare de 5 ani şi aşă mai încolo. 

In faţa dară a acestor texte pozitive ce mai 
rămâne şi cu aserţiunea, D-voastră că pedepsele 
Sau înăsprit? Și cine ne face această imputare? 
Tocmai aceia care cer ca aceste crime să nu se 
transforme în delicte adică să se pedepsească tot 
cu pedepsele mai grele din legea veche! 

Aşă dar, D-lor, vedeţi că această imputare 
nu este alt decât o desnaturare a chestiunei, nu- 
mai spre a întunecă adevărul şi să vă facă a nu 


115 


votă, o lege pe care necesităţile sociale o reclamă 
de atâta timp. 

Să tree acum, D-lor, la a doua partea dis- 
cuţiunei, la dispoziţiunile relative la presă. 

Voi căută să fiu cât mai scurt și mai precis. 
Vă voi probă că şi aci reformele propuse sunt 
ordonate chiar de Constituţiune şi sunt expresiu- 
nea unei necesităţi practice. 

Și această parte a proiectului este, D-lor, 
opera mai multor oameni competinţi, liberali, ex- 
perimentaţi și tără preocupaţiuni politice. 

Şi eu înțeleg ca şi D. Bozianu, a se păstră, 
legile, a nu se schimbă des, eu mai ţin încă ca 
legile să nu se octroieze, ci să fie produsul unor 
deliberaţiuni mature şi luminate. 

Dară iarăşi să nu uităm că legile nu sunt 
perfecte, ci perfectibile. Când dară o lege, după 
o mai lungă aplicare, arată că are viţii, imper- 
fecțiuni sau lacune, o! atunci este altceva. atunci 
acca lege, voi căută a consultă şi experienţa lo- 
cală şi ştiinţa altor naţiuni. Eu sunt unul dintre 
aceia care cred că este bine a se consultă și 
legile străine, căci alte naţiuni civilizate, mai bă- 
trâne decât noi, au şi experienţă şi învăţătură mai 
mare decât a noastră. Totul este ca să nu copiem 
orbește, ci să luam aceea ce se potriveşte pentru 
noi, ce se poate, ca să zic așă, naturaliză la noi, 
aceea ce ar fi conform cu obiceurile şi starea 


116 


noastră. Altfel, dacă legi străine s'ar octroia numai 
repede fără a şti să le localizăm, apoi necuviin- 
tele lor sar simți repede şi atunci să nu ne mi- 
răm când ele ar aveă trebuință a se modifică, 
după puţin timp de aplicare. Să nu ni se învoace 
dar Constituţiunea când propunem a se complectà 
legea penală şi în privinţa presei. Lacuna în pri- 
vința această era pozitivă şi evidentă. Implinind 
această lipsă, nu numai nu violăm Constituţiunea, 
din contra ne conformăm unei preseripţiuni a ei 
pozitivă. Vă mărturisese, D-lor, că mult m'am 
mirat şi aci, că am auzit pe D. Bozianu şi pe 
D. I. Ghica zicând că violăm Constituţiunea pre- 
văzând câteva, penalităţi pentru abuzurile de presă! 
D. I. Ghica, ne-a făcut încă o teorie asupra 
presei şi istoriei sale raţionând numai pentru o 
ipoteză care nu este deloc aceea a proiectului 
nostru. 

D-lor, mai întâi Constituţia în art. 24, ne-a 
impus datoria să „revizuim şi să complectăm“ 
legea penală, privitoare nu la libertatea presei, ci 
la oarecari abuzuri ale acelei libertăţi, abuzuri 
cari ating atât interesele private, cât şi cele pub- 
lice. Constituţia, care proclamă libertatea presei, 
zice totdeodată în art. 24, în ceeace priveşte presa: 
„Fiecare fiind răspunzător de abuzul acestei liber- 
tăți, în cazurile determinate de condica penală, 
care în această privinţă se va revizui şi complectă“ . 


117 


Apoi, D-lor, poate să fie o lege mai explicită, 
mai clară de cât aceasta? Ce facem noi astăzi 
alt decât să ne conformăm acestei dispoziţiuni? 
Am revizuit actuala lege penală şi am adăugat 
vre-o, 5, 6 articole relative la delictele cari se 
pot comite prin presă, tocmai aşa precum ne obligă 
textul clar al Constituţiunei! 

D. Bozianu şi I. Ghica, iarăşi foarte ameţiţi 
de acest text, aleargă tot la subterfugii ca să 
scape acest forte argument, şi ne afirmă fără, 
jenă că aceste dispoziţiuni pentru presă ar con- 
stitui o lege excepţională. şi Constituţiunea ne 
opreşte ca să facem legi excepţionale contra presei. 
Altă erezie! In adevăr, D-lor, cine nu ştie că o 
lege excepţională ar fi aceea care s'ar face deosebit 
de legea penală comună, care ar admite alte gra- 
dațiuni de penalităţi, alte maximum Si minimum 
decât acelea ale dreptului comun! 

Ar fi în alte cuvinte, o legislaţiune afară, 
din sistemul întreg al codicelui penal ordinar. Și 
când noi nici că prezintăm o lege separată de 
ordine, nici că schimbăm gradaţiunea pedepselor 
nici măsura lor, vine tocmai D. Bozianu să ne 
spună că facem o lege excepţională? Nu mă 
aşteptam tocmai dela D-lui la asemenea confuziuni 
de principiu şi de idei! 

Nu noi, D-lor, vă prezentăm legi excepţio- 
nale contra presei; alţii au făcut aceasta înaintea 


118 


noastră; şi să nu .ne acuzăm pe noi, de ceeace au 
făcut D-lor. D. Bozianu a făcut legi exceptionale 
contra presei, iar nu noi. Nu voi cu această să-i 
fac o împutare; poate că eră o necisitate a tim- 
pului, dară faptul este pozitiv. Lege excepţională, 
mai era ordonanța din 4 Oetombre 1859 numită 
ordonanța asupra presei, al cărui autor pe cât 
ştiu era D. D. Brătianu, ca ministru de atunci; 
prin aceea ordonanță se prevedeă autorizări preala- 
bile, avertismentele, suspendările şi suprimările de 
jurnale; aceea era adevărat lege excepţională, care 
restrângea libertatea presei; şi aceea ordonanţă a 
durat şi sa aplicat până la 13 Aprilie 1862; 
atunci veni o altă lege, tot exceptională asupra, 
presei, care conținea pentru presă penalități mul- 
tiple şi speciale, şi aceia lege s'a complectat încă, 
prin un regulament din 4 Mai 1862, sa aplicat, 
după cum îmi aduc aminte până la 1864. 

Insă această lege tot nu părù destulă; şi la 
lovirea, de Stat din 1864, printrun decret din 
2 Mai, se pune iarăşi în vigoare ordonanța dela 
1859, care continuă iarăşi a se aplică. Să venim 
însă la Codicele penal actual, care s'a decretat, 
precum ştiţi, la 30 Oetombre 1864. 

S'a zis adesea că acest codice sa lucrat de 
D. Bozianu, vice-preşedinte la consiliul de Stat. 
Aceasta este adevărat în parte, dar nu în total. 
Acest codice se lucrase în adevăr de Cameră, în- 


119 


nâintea lovirei de Stat, contra căreia eu am fost 
şi nu mă căese. Acest codice se lucrase de o comi- 
siune a Camerei, în care eram şi eu, și D. Brăiloiu 
şi mulţi alții, precum şi o persoană care cred că 
nu poate fi bănuită de a nu fi foarte liberală, 
adică D. Costache Rosetti. Ei bine, domnilor, noi 
toți, împreună cu D. Rosetti, am lucrat acel 
proiect de codice penal, şi înti'ânsul am prevăzut 
dispozițiuni asupra presei, tocmai spre a supune 
delictele de presă la dreptul comun, căci acest 
sistem este al tutulor acelora cari sunt pentru 
libertatea presei. 

„Dar acest proiect de condică penală, votată 
de Adunare, nu sa putut aplică, căci a venit 
lovirea de Stat. Atunci consiliul de Stat ia lu- 
crarea aceasta a Camerei, o modifică și o de- 
cretează. 

Intre aceste modificări s'a observat că s'a 
scos toate dispoziţiunile de drept comun relative 
la delictele de presă, şi D. Bozianu, cel care a 
lucrat aceste modificări, adaugă în articolul final 
că legea presei din 1862 se pune iarăşi în vi- 
goare. 

Aşa dar să fie bine înţeles că consiliul de 
Stat nu o voit să mențină dispoziţiunile de drept 
comun relative la presă, care se aflau în proiectul 
Camerei ci a voit o lege specială şi excepţională, 
cea din 1862. Cu aceea lege a guvernului apoi 


120 


D. Bozianu find la guvern, — şi dacă memoria 
nu mă înşeală — D-lui a guvernat și cu ordonanța 
presei, căci D. Bozianu a suprimat câteva jurnale, 
fiind la guvern, şi numai în virtutea ordonanţei 
o putea face; iar nu în virtutea legei, care nu 
permiteă suprimarea de jurnale. 

Ei bine, D-lor, când noi venim astăzi și adăo- 
gim, cum cere Constituţiunea la dreptul comun, 
oarecari dispoziţiuni privitoare la presă, tocmai 
nouă ni se impută că facem legi excepţionale? 
Și această imputare o face tocmai D. Bozianu care 
a guvernat numai cu legi excepționale? Mi se 
pare că D-sa nu este nici just, nici consecinte! 
(Aplauze). i 

Dară ni se mai obiectă că printraceste dis- 
poziţiuni am restrânge libertatea presei, Dar cum 
oare? Examinând dispoziţiunile proiectului relative 
la presă, găsim oare o singură dispozițiune care 
să restrângă în ceva libertatea presei? Nici-una, 
Domnilor! Nu este nici-o dispozițiune preventivă, 
nici de avertismente, nici de suspendare, nici de 
suprimare. Toate dispoziţiunile se raportă numai 
la nişte abuzuri ale presei. Și de unde s'au luat 
chiar aceste puţine dispoziţiuni? Din legea Belgiei, 
lege actualmente în vigoare, şi unde libertatea 
presei este în toată plenitudinea sa. 

Cred că nu se va pretinde că în Belgia 
nu există libertatea presei. Cu toate astea, în Bel- 


121 


gia sunt dispozițiuni în legea comună în contra 
abuzurilor de presă. ; 

De acolo s'a luat şi la noi câteva dispozițiuni 
relative la. aceste abuzuri. Nu se poate atunci se- 
rios impută că am fi contra libertăţei presei? D. 
Bozianu ne-a citat art. 5 din Constituţiune, care 
enumeră toate libertăţile ce avem. Prea bine, dar 
oare D-lui nu ştie că poate să fie şi abuzuri de 
aceste libertăţi? Nu poate să fie și abuzuri de 
libertatea presei, precum poate fi abuzuri de toate 
celelalte libertăţi? Și fiindcă o libertate există, este 
un cuvânt ca să nu se pedepsească abuzurile ei? 
Din nenorocire natura omului este aşă că se poate 
abuză de orice lucru bun în sine. D. Bozianu nu 
poate admite ca toţi oamenii să fie perfecţi ca, 
D-sa,! Oamenii au abuzat de tot ce e mai sacru, 
De aceea legiuitorii au prevăzut totdeauna pedeapsa 
abuzurilor libertăţei. 

Ce se face prin proiectul nostru în art. 294 
şi 299? Se pedepsesc delictele de calomnie şi de 
înjurii, făcute prin presă. Căci cum aţi voi D-voastră 
ca calomniatului prin presă să nu-i daţi mijlocul 
de a se puteă apără, de a merge să ceară satis- 
facțiunea onoarei sale pentru calomnia şi injuria 
ce i sa adus? Și când cel interesat ar probă că 
această acuzaţiune care i sa adusa fost o ca- 
lomnie, oare aceasta nu este un abuz care va trebui 
pedepsit? Apoi de ce același abuz să nu se pedep- 


122 


sească când el se comite contra unei autorităţi? 
Toate calomniile, ofensele în publice contra Dom- 
nitorului sau dinastiei sale, nu este asemenea foarte 
legitim ca să fie aspru pedepsite? Asemenea pro- 
vocările la crime şi delicte, făcute prin presă, cari 
constituese o complicitate sau un delict special, nu 
este încă foarte natural ca să fie pedepsite? 

Ce ar mai rămâne încă? Aţi voi ca calom- 
niile contra corpurilor Statului să nu fie pedep- 
site? Dară atunci ați păreă că voiți a mieşoră 
demnitatea acelor corpuri. De ce oare un corp al 
Statului, sau un membru din acel corp, să-mi 
permiteţi să ceară satisfacţiune, când va crede cu- 
viineios, pentru calomniile şi înjuriile ce îi s'au 
făcut? Oare acest delict nu s'a repetat, din neno- 
rocire, foarte des? Dară vine D. I. Ghica şi cu 
tonul D-sale blajin în formă, ne zice: regina 
Engliterei, deşi este iubită cum e de toţi, este 
ofensată de ziare prea des, și nu face nici-un pro- 
ces de presă! Şi D-lui ne consiliază să nu facem 
„procese de presă, cari fac numai un piedestal acelora. 
cari sunt obiectul acelui proces. D-lor, toate acestea, 
sunt bune. Aduc numai aminte D-lui Ghica că aci 
nu este Englitera, și eu aşi dori mult minutul 
acela, când poporul nostru să poată aveă aceiaşi 
civilizaţiune ca Anglia. Dară până atunci să nu uite 
D-nu I, Ghica că vorbeşte de două ţări a căror 
civilizațiune diferă încă atât de mult. Apoi să-și 


123 


mai aducă aminte D-nu loan Ghica că Anglia are 
legislaţiunea penală în contra presei cea mai dra- 
coniană, dară nu o aplică. Așă dară în acea țară 
adusă nouă de mode] de către D-lui, lege contra 
abuzurilor presei există; ea însă se aplică rar; 
dacă guvernul este armat cu dânsa spre a o aplică 
când va crede de cuviinţă. 

Tocmai aceasta cerem şi noi. 

Vă pot încă adăogă că în toate Statele Eu- 
ropei, în Belgia, în Italia, ca și în Germania, pre- 
tutindea unde există libertatea presei, există şi legi 
pentru pedepsirea abuzurilor acelei libertăţi. 

Cum aţi voi ca numai la noi să fie altfel? 

Cum D-voastră din opoziţiune pretindeţi ca 
nici să se pomenească măcar de vre-o dispoziţiune 
contra abuzurilor presei, ştiţi ce faceţi? Vă faceţi 
un rău D-voastră înşi-vă: căci păreţi a înălță, 
abuzul la o doctrină. 

Dacă D-voastră credeţi că cu aceasta întăriţi 
libertatea, presei, vă îngelați iarăşi; căci adevărata 
libertate a presei atunci se întăreşte când daţi mij- 
loace a se înfrână abuzul ei. Aceste mijloace nu 
le puteți da decât prin legi cari pedepsese abu- 
zurile; şi lăsaţi apoi ca guvernul, în înțelepciunea 
sa, să nu aplice aceste legi decât atunci când va, 
fi adevărat necesar; iar particularilor atunci când 
interesul lor va cere. Trebue însă, D-lor, ca aceste 
dspozițiuni represive să existe, căci pot fi momente 


124 


de acelea în care societatea, în cari guvernul care 
reprezintă puterea publică, să simţă necesitatea, de 
a face să se aplice acele pedepse. Să nu mi se 
zică dară că noi încatenăm presa, că facem contra 
ei legi excepţionale; că vedeţi că realitatea, că fap- 
tele răspund pentru noi. Ele ne spun că la 1864 
au dominat legi excepţionale contra presei, atunci 
când a guvernat şi D. Bozianu 3 luni. In acea 
epocă se puteă vorbi de încatenarea presei, iară 
nu acum când nu facem alta decât să prevedem 
în legea comună câteva dispoziţiuni contra abu- 
zurilor de presă. 

Prin ceeace facem noi astăzi, întărim liber- 
tatea, presei; căci dăm mijloace puterei executive 
de a puteă să înfrâneze abuzurile unei prese ce-şi 
poate uită frumoasa ei misiune. 

Aşă dară, nu este deloc corect şi exact aceea 
ce ni sa imputat, că adică am face o legislaţiune 
excepţională sau o lege sugrumătoare presei. Cele 
mai elementare principii de drept și de logică des- 
mint astă imputare. 

Acum, D-lor, că am terminat cu toate ob- 
servațiunile practice şi ştiinţifice, şi când vă arătai 
în fapt utilitatea şi scopul ce sa avut în vedere 
când s'a luat acest proiect, mă întreb ce alte 
cuvinte de natură politică sau mai invocat în 
contra noastră ? Aţi văzut din combaterea ce am 
făcut, că toate argumentele cari se invocase contra 


125 


proiectului erau în realitate streine de chestiune. 
Și călearea Constituţiunei, şi severitatea pedepselor, 
şi sugrumarea presei, toate aceste au fost obiee- 
țiuni streine proiectului, căci chiar textul său le 
desminţeă. Sfârşind dar cu dânsele, D. Bozianu, 
căutând să ghicească ce interes putem aveă dis- 
cutând acest proiect, ne spune să nu schimbăm 
legile pentru vederi politice sau prin sofisme le- 
gislative. 

Așă dară D. Bozianu, lăsând la oparte 
rolul greu de critic al proiectului, ia pe acela curat 
şi lămurit de membru al opoziţiunei şi începe a 
ne face proces de intenţiuni. 

Dar ar fi mult mai corect și mai lămurit, 
că dacă D. Bozianu voeşte să provoace un vot 
al Senatului contra guvernului, să vină şi D-lui 
şi colegii D-lui pe calea cea mare, să facă inter- 
pelaţiune, să facă o propunere în care să se con- 
țină toate acuzaţiunile contra guvernului, şi noi 
vă vom răspunde la fiecare fapt. 

Dar această mare cale nu se ia; ci se ia 
altă indirectă, ni se zice: aţi adus acest proiect 
având vederi politice. Dar ce vederi pot fi acelea? 
Spre a le ghici vine D. I. Ghica şi ne vorbește 
de revizuirea, Constituţiunei şi ne spune cum ar 
fi mai bine să-o facem; iar D. Bozianu avan- 
sează și mai mult, D-lui ne arată mai ca nişte 
conspiratori contra, constituţiunei, cari am căută, 


126 


să tragem câte-o cărămidă spre a dărâmă cu în- 
cetul tot edificiul, şi aceasta, nu direct, ci prin 
mijloace indirecte, prin surprindere! Înţelegeţi, 
D-lor senatori, toată fiinţa acestor combinaţiuni 
şi gravitatea insinuărilor ce se fac. 

Dar eu atunci apuc direct pe d-nii acuza- 
tori şi îi întreb pe ce se bazează D-lor spre a 
face asemenea propuneri ? Pentru ce D-lor pre- 
supun, bănuesc, şi nu acuză direct? Noi aci re- 
prezintăm puterea publică, puterea executivă; şi 
nu primim presupuneri! Acuzaţi, sunteţi liberi; 
dar nu bănuiţi? Ni se spune că am aveă vederi 
politice. Cari vederi; spuneţi-le, declarați-le aci pe 
faţă! (Aplauze). 

A! dar nu credeți nimic, eu sunt sigur, con- 
ştiinţa, D-voastă, este cea d'întâi care vă desminte 
cuvintele! Căci, în adevăr D-lor, ce cerem noi? 
Cerem ca falşificatorii să se pedepsească, cerem ca 
prevaricatorii, ca baneruţii, ca furii cu spargere 
să se pedepsească; căci Juraţii nu-i mai pedepsesc; 
căci sumă de acești criminali scăpau nepedepsiţi. 

Dar D. Bozianu ne zice: de ce atunci uu 
luaţi toate actele criminale deja juraţi ? Dar dece D. 
Bozianu ne presupune şi aci o intenţiune care nu 
o avem? D-lui să raţioneze pe ceeace este; căci 
răul în aste limite îl credem noi, să nu exagereze 
aceeace nu este. 

Noi cerem să se modifice numai crimele ce 


127 


sau probat că nu se pedepsese mai des. Ele nu 
sunt cele mai grave prin natura lor; dar răul, 
dar suferinţa socială fiind mare prin repetire şi 
nepedepsirea lor, schimbarea lor în delict va aduce 
reparațiunea răului social. Intrebăm dar, să ni 
se răspunză sincer şi leal, ce vederi politice ar 
puteă să aibă un guvern care propune un mij- 
loc de a se pedepsi prevaricatorii, falşificatorii, 
furii, baneruţii, ete.? Ce interes alt, decât inte- 
resul social, poate să aibă un guvern, când cere 
pedepsirea unor aşă culpabili ? | 

Nu mă îndoese că și D. Bozianu este de 
opiniunea mea, 

A! ni se va zice: dar cu presa? Aci aveţi 
negresit vederi politice! Dar ştiţi, D-lor, când am 
fi putut aveă vederi politice în privința presei? 
Când am fi luat dela juraţi judecarea delictelor ei. 
Atunci, poate ni sar fi putut zice că voim să 
încatenăm presa, prin judecătorii ordinari. Dar când 
aceasta, nu există, când tot juraţii judecă acele de- 
licte, cum sar puteă face imputare de vederi 
politice? Să admit că nu ne inspiră încredere ju- 
decătorii ordinari; căci cu părere de rău am vă- 
zut și pe D. Bozianu exprimându-se puţin măgu- 
litor pentru judecătorii noştri; eu unul am toată, 
încrederea, în marea noastră magistratură, care cu 
lumini de ştiinţă și cu o imparţialitate probată, 
ar face aplicarea pedepselor conform cu dreptatea; 


128 


dar în fine să admitem că magistraţii noştri ar fi 
parţiali contra presei; ei bine aceşti juraţi vor fi 
eari vor continuă a judecă delictele de presă, şi 
a aplică penalitatea numai acolo unde va fi just 
s'o aplice. Cum dar D. Bozianu ne-ar puteà atri- 
bui alte vederi politice decât interesul general, 
chiar în materie de presă? 

Dar este vorba de alte vederi politice, şi de 
presupuneri, apoi atunci de ce să nu presupun şi eu 
că D. Bozianu este contra proiectului nostru, numai 
spre a nu se modifică, codicele penal, pe care îl 
consideră ca opera D-sale? Oare fiindcă a lucrat 
D. Bozianu la acest codice, trebue oare să zicem 
că de acum înainte numai este permis nimănui 
ca, să-l atingă! Dar este oare această operă atât 
de perfectă? Nu negreșit. Numai o afecţiune de 
paternitate a putut face pe D. Bozianu să creadă 
opera sa atât de perfectă, şi să fie atât de in- 
just către alţii, cari se încearcă a modifică aceea 
operă ! 

Cât despre: paza Constituţiunei aş rugă să 
nu se mai învoace apropo de toate legile organice 
cari nu fac decât să realizeze principiile coprinse 
într'însa. Toți avem datoria a păzi Constituţiunea 
şi nu avem nevoe de recomandaţiuni, ci de probe 
că o călcăm. 

Ei, D-lor, mulţi se cheamă amici ai Consti- 
tuţianei; dar în faptă mulți din ei nu fac decât 


129 


să o calce! Ştiţi prea bine că tot amici ai Con- 
stituțiunei sau numit şi aceia, cari când au votat-o 
au declarat că vor conspiră contra instituţiunei sta- 
tului, care nu plăceă de loc la radicalii din Con- 
stituantă ! 

Nu dar de acei păzitori ai Constituţiuei are 
țara nevoe; ci de aceea cari întăresc Constituţiu- 
nea prin desvoltarea și întărirea libertăţilor şi in- 
stituţiunilor ce ea crează! 

D. Bozianu, care nu ştie cât iubeşte Consti- 
tuțiunea actuală, ne-a spus că nu sa făcut nimic 
solid de când suntem în constituţionalism. Să-mi per- 
mită D. Bozianu a-i spune că se înşeală şi nu cu- 
noaşte bine istoria timpului său. 

Progres am făcut, şi foarte mare, foarte real. 
Am progresat în instituţiuni, am progresat în li- 
bertăţi, am progresat prin întărirea principiilor au- 
toritare de ordine, prin întărirea stabilităţei. 

Acest progres este clar şi evident şi progresăm 
încă necontenit. Vorbiţi însă de respectul Consti- 
tuţiunei ? Dară să vedem cine o apără mai bine, 
noi ori D-voastră ? Nu cred că apără Constituţiunea 
aceia, care încurajează abuzurile, şi nu caută a 
înfrână licenţa. Acela e inamic sau rău amic al 
Constituţiunei. Noi însă, cari fără a cere sacrifi- 
carea nici unei libertăţi, regulăm numai uzul li- 
bertăţilor, noi suntem care întărim Conetituţiunea, 
şi libertăţile cari sunt coprinse printr'însa. Şi dacă, 

29006 9 


130 


ați lăsă să meargă lucrurile tot ca în trecut; dacă 
veţi toleră a se încurajă din ce în ce mai mult 
abuzurile libertăţei; dacă anarhia şi licenţa ar luă 
locul ordinei și libertăţei, o! atunci vă încredințez 
că veţi ajunge la dărâmarea libertăţilor! (Aplauze 
prelungite). 

Pe când domneă teroarea în Franţa, pe la 
1793, cei ce făceau pe cei mai înfocaţi Republi- 
cani, pe cei mai esaltaţi anarhiști, erau mulți din 
regaliştii deghizați! Și pentru ce? Pentrucă ei, ini- 
mici ai republicei, știau că numai prin excese se 
poate dărâmă, mai lesne republica; şi în adevăr 
că prin acele excese sa și ajuns la acel scop. 
Nu noi, cari căutăm a regulă exercițiul libertă- 
ţilor, şi a pune capăt exceselor, suntem cari surpăm 
Constituţiunea; ci aceia cari prin violențele, exce- 
sele şi abuzurile lor o compromit şi o sapă la baza 
ei! (Aplauze). 

Aţi ajuns până a invocă Constituţiunea, tot 
în numele libertăţei, chiar şi când cerem ca in- 
fracţiunile reprimate de legi să facem a fi pedep- 
site! Dară D-voastră voiţi a asigură impunitatea 
tot în numele Constituţiunei! 

Oare Constituţiunea zice unde-va ca crimele 
să rămână nepedepsite? Astfel ar asigură ea 
interesele multiple ale unei societăţi? Când ar fi 
aşă, Constituţiunea ar fi un pericol, iar nu o ga- 
ranţie pentru societate! a să 


131 


Venim a vă propune câteva măsuri spre a 
pedepsi abuzurile presei, şi D-voastră refuzaţi aceste 
dispoziţiuni tot în numele Constituţiunei! Dară oare 
Constituţiunea protege unde-va, legitimează unde-va, 
licenţa presei? Nicăeri, D-lor, ea cere pedepsirea 
acestei licenţe. 

Ei! D-lor, vă îneredinţez că dacă D. Bozianu, 
amicul meu ar izbuti în votul de astăzi şi dacă, 
preferind noi a ne retrage, ar veni D-lui la mi- 
nister, vă încredinţez, că D-sa care combate acest 
proiect, D-sa însuși va fi silit, după un oarecare 
timp, a veni să vă ceară aceleași garanţii ce cerem 
noi pentru apărarea intereselor private şi pentru 
asigurarea, societăţei. Și aceasta, va fi silit a o face; 
căci ca ministru va fi o afirmaţiune şi dacă nu 
ar face-o, D-lui va fi o negaţiune; aceeace nu este 
permis puterei executive! (aplauze). 

D-lor senatori, nu crez că D-voastră vă veți 
lăsă a fi influențați de ideile platonice şi cu totul 
abstracte ale opozițiunei! Nu crez ca D-voastră, 
oameni naturi şi conservatori, să voiţi a nu ga- 
rantă interesele private și sociale ce vă sunt în- 
credințate ? Nu crez să legitimaţi abuzurile presei 
și să consacrați licenţa! Nu pot în fine crede că 
D-voastră care aţi dat de 4 ani probe numeroase 
că voiţi a fondă în această ţară ordinea gi liber- 
tatea, nu crez să vă lăsaţi a vă încântă nici de 
cuvintele pastorale ale unora, nici de ereziile știin- 


132 


ţifice ale altora, spre a vă renegă trecutul D-voastră, 
şi spre a nu voi să îndreptaţi un rău de care so- 
cietatea suferă! Mergeţi înainte cu luminele tim- 
pului, spre a conservă ce este bun din trecut și 
a îndreptă ce este rău în prezent; așă se câştigă, 
viitorul! iară nu stând amorţiţi închişi în cercul 
de fer al D-lui loan Ghica sau în sistemul fata- 
list al D-lui Bozianu. (Aplauze prelungite). 

Aştept cu încredere ca onor. Senat să deà 
acest vot, prin care va probă încă odată că el ştie 
a fi la înălțimea, misiunei sale, şi a respectă Con- 
stituțiunea, prin acele măsuri care o întăresc, şi-i 
constitue adevărata sa putere morală. (Aplauze pre- 
lungite — mare senzaţiune — sgomot). 


XII 
„Monitorul Oficial“ No. 112 din 25 Maiu 1874. 


Proiectul de lege pentru modificarea legii 
timbrului 


In şedinţa din 13 Maiu 1874, fiind la ordinea 
zilei proiectul de lege pentru modificarea legii timbrului, 
Nic. Blaremberg, ca membru al minorităţei Comitetului 
delegaților se pronunță nu numai contra modificării 
legii timbrului, ei pentru chiar abrogarea ei şi, cu această 
ocaziune pune şi chestia ministerială, 

Alţi deputaţi din opoziţiune, ca Nic. Ionescu, Ko- 
gălniceanu, declarându-se nepreparaţi pentru punerea 
cestiei de vre-o încredere caută a dă desbaterilor o di- 
versiune, unii cerând să se voteze legea rezervând cestia, 
ministerială pentru altă oeaziune, alţii pronunţându-se 
contra proiectului de lege al guvernului, fără însă a 
pune cestia ministerială. Toţi însă atacă guvernul cu 
vehemenţă, Răspund mai mulţi membri ai majorităţei, 
iar din partea guvernului ministrul de finance, preşe- 
dinte al consiliului. In urmă se prezintă o moţiune de 
încredere semnată de deputaţii P. P. Carp, Gr. Ventura, 
N. Pogor, Cornea, St. și G. Greceanu. Se încinge o nouă 
discuţiune în privința acestei moţiuni şi, în urma noilor 
atacuri ale lui Blaremberg şi G. Brătianu, ia cuvântul 
B. Boerescu. 


B. Boereseu, ministru de externe. Domnilor 
Deputaţi, o poziţiune clară în politică, ca și în 
altele, este totdeauna foarte bună. Un mare finan- 
ciar al Franciei, baronul Louis a zis odată: fa- 
ceţi bună politică, dacă voiţi să vă fac bune fi- 
nanţe. Principiul acesta '] putem întinde mai de- 
parte, putem zice, chiar când este vorba de ra- 
porturile dintre guvern şi Cameră; faceţi bună, 
politică, ca să putem face, nu numai bune finanțe 
ci şi bună administraţie, bună justiţie, bună di- 
recțiune interioară şi exterioară. 

Domnilor! Am văzut cu mirare pe D. Bla- 
remberg zicând că nu D-lui a fost cauza provo- 
cărei cestiunei ce a putut servi numai ca un pretext 
spre a se provocă acea cestiune; că în alte cuvinte, 
D-lui nu este o cauză directă a discuţiunei actuale 
ci o cauză ocazională, ca să zie astfel. 

Ei, Domnilor! Să lăsăm această dialectică 
abstractă. Să venim la realitate. Oare când D. Bla- 
remberg a declarat francamente că nu are încre- 
dere în guvern, nu a fost oare ecoul cel mai fidel 
al tuturor membrilor din opoziţiune ? Negreşit da, 
Domnilor; nu este nici o îndoială (Aplauze, ilari- 
tate). Diferenţa este numai că alți colegi ai D-sale 
ar fi aşteptat o altă epocă, o altă ocaziune, de 
vreme ce D. Blaremberg, cu caracterul frane care-l 
posedă, şi cu simţirea sa spontanee, a spus ade- 


135 


vărul de care e convins la cea dintâiu ocaziune, 
cu proiectul ce este acum în discuţiune. 

Venit'a însă vreun alt membru din opoziţiune 
să-l desmință, să protesteze, să-l renege? Nici 
unul, ba din contra; au venit mai mulţi oratori 
ai opoziţiunei să afirme, să întărească opiniunea 
expresă de D. Blaremberg. Nici unul din D-lor 
nu l'a combătut. Dar toţi au căutat numai să 
facă a se declară altădată acea ce simțeau acum, 
adică cea mai perfectă neîncredere în guvern. D. 
Blaremberg, mai franc, şi mai impacient, a exprimat, 
acum chiar, aceeace simţea toată opoziţiunea, a 
exprimat şi simţirea sa şi a confraţilor D-lui din 
opoziţiune. 

Ceilalţi nu au făcut tot aşă. D. Ionescu a 
exprimat aceiaşi neîncredere contra guvernului; a. 
fost numai contra oportunităţei votului. D. Kogăl- 
niceanu a consiliat amânarea votărei neînerederei, 
căci şi D-lui a zis ca să se voteze mai întăiu 
proiectul timbrului, de o utilitate atât de practică, 
şi apoi va veni şi la cestiunea ministerială. In 
alte cuvinte, D-lui a povăţuit pe D-nii membrii ai 
opoziţiunei ca să amâne deocamdată cestiunea, ne- 
încrederei ministeriale, să se ocupe de proiectul de 
faţă, și apoi când se va găsi de cuviinţă, adică 
când va fi momentul oportun, atunci să se pună 
şi cestiunea ministerială, iar noi membrii ai gu- 
vernului, ca nişte umile victime să ne aplecăm 


136 


capul, şi să așteptăm a ni se da lovirea când va 
binevoi D. Kogălniceanu și amicii D-sale. (Aplauze). 

Dar noi vom face aceasta! 

Indată ce într'o Cameră se iveşte o umbră 
numai de bănuială că între Adunare şi guvern nu 
mai există acea armonie pe care o reclamă Consti- 
tuţiunea noastră, atunci cestiunea ministerială trebue 
neapărat să se pună. Altfel, am aveă aerul că 
voim să ne eschivăm, să evităm un vot de încre- 
dere al Camerei, sau să trăim ca tolerați. Dar 
aceasta nu vom face! Noi nu voim a stă pe aceste 
bănci ca toleraţi, ca cum ar fi nişte expeditori de 
afaceri! Această poziţiune ar fi umilitoare şi noi 
nu vom primi niciodată (Aplauze). 

Aşa dar ce facem noi? Pe cât timp, din opo- 
ziţiune chiar s'a pus cestiunea ministerială, noi o 
menţinem, şi cerem ca Camera să se exprime dacă, 
mai are sau nu încredere în noi. Acesta va să, 
zică a cere să se creeze o poziţiune limpede. D. 
Brătianu ne spune că aceasta ar fi neconstituţio- 
nală! Da ce poate să fie mai constituțional decât 
o asemenea procedare? Guvernul îndată ce simte 
o umbră de îndoială contra sa, voeşte a şti lä- 
murit dacă mai are încrederea naţiunei, dacă mai 
are majoritate, pentru a şti apoi ce urmează să, 
facă. Astfel, Domnilor, se urmează în toate ţările 
constituţionale. Guvernele fac cestiune ministerială 
din cele mai mici incidente, care ar face să se în- 


137 


doească cineva dacă mai au încrederea naţiunei 
sau nu. 

Și la noi cum puteţi crede D-voastră că, în 
urma unor asemenea convorbiri şi discuţiuni, ți- 
nute de mai mulţi D-ni deputaţi în sânul acestei 
Camere, guvernul ar fi putut, un singur moment, 
primi poziţiunea cea umilitoare ce ar voi opozi- 
ţiunea să ne facă, ca cum adică am voi să evităm 
un vot, ori să trecem ca toleraţi de D-voastră? 
Aceasta niciodată nu se puteă. Dar să mergem și 
mai departe. Ştiţi că guvernele constituţionale, care 
nu sunt decât guvernele partidelor, trebue să țină, 
compt de toate circomstanţele zilnice care-i pot da 
o idee adevărată despre poziţiunea, sa înaintea, țărei 
sau a Camerei. Dar din toate circomstanţele ce au 
procedat discuţiunea, de astăzi, guvernul cunoaște 
că opoziţiunea s'a încercat a răspândi credința că 
el nu ar mai avei în favoarea sa majoritatea 
acestei adunări. Cum puteam să nu ştim noi că 
de mult timp opoziţiunea noastră, caută prin toate 
mijloacele de publicitate şi de propagandă ce există 
întrun stat constituţional, de a răspândi ştirea că 
ar fi existând un dezacord între majoritatea Ca- 
merei şi guvern? Aceste sgomote sau căutat a se 
întinde în toată ţara, şi chiar în străinătate. Apoi 
vă, îndoiţi D-voastră că aceasta nu este de natură, 
a întreţine oarecare agitațiune în spirite şi temere 
pentru vitor. Dar chiar neproduetivitatea Camerei 


138 


în aceste zile dela convocarea ei, nu ar trebui oare 
să o aplicăm ca un efect indirect tot al acestei 
incertitudini (Aplauze). 

Și când apoi pe lângă toate aceste sgomote 
şi temeri, se mai ivește astăzi în sânul Camerei 
o discuţiune ca cea prezentă, credeţi oare că eră 
prudent, că eră logic, că eră demn în fine ca gu- 
vernul să tacă, şi să nu pretindă ca Camera să-i 
spună dacă mai are încredere într'însul ? (Aplauze, 
sgomot). 

In faţa unei aşa situaţiuni, era oare corect, 
constituţional vorbind, era oare de o bună politică, 
ca guvernul să steă indiferent, şi să zică că va 
lăsă chestiunea a se hotărî atunci când vor binevoi 
unii din opozițiune? O! Nu D-lor! această pozi- 
ţiune umilă şi incertă nu o va admite niciodată 
guvernul! (Aplauze). 

Nu noi am pus cestiunea ministerială, ci cei 
din opoziţiune; dar odată pusă, o menţinem. Voim 
adică, să ştim dacă onor. majoritate a acestei Ca- 
mere mai are încredere în uoi sau nu. La aceasta 
însă se opune surprinderea D-lui G. Brătianu. D-sa 
zice că nu este pregătit. lar D. Kogălniceanu, pe 
de altă parte, ne-a stătuit să lăsăm pentru altă, 
dată această cestiune, fiindcă are şi D-lui multe 
să ne spună, dar existând mai multe cestiuni im- 
portante de rezolvat, timpul este prea scurt. Ei, 
D-lor! încât privește scurtimea timpului noi pro- 


139 


mitem D-lui Kogălniceanu a aveă destul timp ca 
să-l ascultăm oricât va voi D-lui. Insă să nu pre- 
tinză D-lui ca să-l așteptăm a ne regulă pozițiunea 
când ne va permite D-lui, şi până atunci să avem 
aerul a voi să ne impunem Camerei. 

Nu; datoria noastră este a consultă mai în- 
crederea ei, atunci ea ne va spune-o; şi atunci 
vom vedeă şi noi ce avem de făcut. 

D. Brătianu vorbeşte de surprindere! Dar de 
ce surprindere poate fi vorba aci? 

Cum, un orator exercitat ca D. Brătianu nu 
este preparat tutdeauna pentru așă cestiune ? D-sa 
care improvizează cu atâta ușurință, şi care vor- 
beşte în tot felul de materii, poate fi surprins 
tocmai într'o cestiune ministerială, pe care doreă 
de atâta timp să o vază pusă pe tapet? Aceasta, 
foarte mult mă miră. Cum ? Și D. Kogălniceanu, 
care ne spune că face opozițiune de 3 ani, şi care 
are astfel o convineţiune de atâta timp, şi D-lui 
ne spune că nu poate acum îndată să expună toate 
câte ştie ? 

Dar cum se poate aceasta din partea unui 
om atât de experimentat, atât de consumat în 
afaceri ? 

Ziceţi că nu sunteţi preparaţi? Fi-va aceasta, 
așă? ori fi-va că nu știți greșalele comise de gu- 
vern, şi că tocmai astăzi voiţi să le studiaţi, ca 
să nu zic să le inventaţi? 


140 


Ei, Domnilor, surprinderea nu poate fi pentru 
D-voastră! Oameni ea D-voastră sunt totdeauna. 
gata a răspunde mai cu seamă în asemenea ces- 
tiuni! lar dacă surprindere ar fi, aceasta ar fi 
pentru noi care am datori să răspundem aci, la 
toate motivele de acuzare ce aţi aduce în contra 
noastră, Nu cred dar, Domnilor, că motivul de 
amânare bazat pe cuvinte de nepreparare să fie 
serios; căci o opoziţiune, care are o durată atât de 
veche, este totdeauna gata a atacă guvernul, şi 
pentrucă deputaţi, atât de experimentați ca D. Ko- 
gălniceanu, şi atât de improvizatori ca D. G. Bră- 
tianu, nu pot să fie surprinşi; D-lor sunt totdeauna 
gata a acuză guvernul! Dar întreabă D. Brătianu: 
Ce rezultat practic şi politic poate să aibă moţiunea 
de încredere care sa pus? 

A, D-lor! Este foarte evident şi real rezul- 
tatul practic și politie al acestei moţiuni, când ea 
sar votă, 

Acest rezultat ar fi mai întâiu constituţional, 
adică s'ar regulă pozițiunea guvernului cu majo- 
ritatea ; căci nu este permis unui guvern a face 
altfel, mai ales când el este prevestit prin atâtea 
circomstanţe şi sgomote cari pot să aibă oarecare 
acreditare, îndată ce el ar stă nepăsător. Este, cum 
am mai zis, de datoria unui guvern, îndată ceel 
are cea mai mică umbră de îndoială că n'ar mai 
aveă sprijinul majorităţei, să pună cestiunea, frane 


141 
şi simplu pentru ca să știe dacă mai este expre- 
siunea acelei majorităţi. lată rezultatul politie al 
acestei moțiuni. Se teme D. Brătianu că nu ar 
aveă ea şi un rezultat practic? O! aceasta este 
foarte însemnat. Votul ce veţi da D-voastră, va 
aveă un efect salutariu asupra tutulor proiectelor 
ce așteaptă a fi discutate; va aveă efect asupra în- 
tregei administraţiuni a țărei. Ceva mai mult: dacă 
votul D-voastră va însemnă încredere în guvern, 
înţelege opozițiunea că cu aceasta se aduce încre- 
derea în toată ţara, linişte în toate spiritele agitate. 
Și ştiţi, Domnilor, că încrederea, aduce stabilitatea, 
şi stabilitatea este puterea Statului nostru. Prin 
încredere şi stabilitate am făcut noi ca să ne putem 
mândri, că suntem din acele foarte puţine State 
din Europa, unde Camere şi guvern au putut trăi 
în armonie în timp de aproape patru ani. (Aplauze 
prelungite). 

Se miră D. Brătianu, ba are chiar aerul de 
a critică majoritatea pentrucă s'a întrunit într'un 
local particular şi a deliberat asupra acestui caz 
şi altora. Dar de ce oare această mirare? Negreşit 
Domnilor, că majoritatea s'a întrunit, şi s'a sfătuit 
între dânşii membrii săi. Şi de ce nu sar fi în- 
trunit? Cum? Onor. D. Brătianu deputat consti- 
tuţional şi atât de experimentat în mecanismul 
constituţional, până şi în cel englez, D-lui nu ştie, 
că întrunirile politice sunt singurele mijloace dacă, 


142 


se înțelege, a se lumină și a se disciplină parti- 
dele într'o Cameră? Negreşit, Domnilor, că majo- 
ritatea s'a întrunit; căci trebuiă să vază până la 
ce punct zgomotele răspândite sunt fundate, şi dacă 
ministerul mai merită a fi reprezentantele ei! ln 
aceste întruniri, Domnilor, se cunose mai bine 
oamenii, se expun nemulţumirile, se fac discuţiuni 
mai fără genă, şi se îndreptează adesea greşalele. 

Da, Domnilor, noi majoritatea ne întrunim. 
Și dacă nu vă întruniţi şi D-voastră opoziţiunea, 
atât mai ráu. 

Și care să fie cauza că nu aveţi și D-voastră 
întruniri? Cauza, poate să fie foarte bine aceia care 
a cam arătat-o D. Kogălniceanu, când a zis că 
opoziţiunea, Camerei este multacoloră | Căci ce poate 
rezultă din această opoziţiune multicoloră? Rezultă, 
lipsa de unitate în vederi, lipsă de unitate în prin- 
cipiu, lipsă de unitate în scopuri şi acţiuni! Este 
însă o unitate unde-va; această unitate este în 
voinţa de a dărâmă! (Aplauze). Este însă cestiunea, 
de a se ști, dacă aceiaşi unitate este și în putinţa 
de a construi. A dărâmă domnilor este mai bine! 
A pune însă ceva în loc este greu. „Critica este 
lesne, arta este dificilă, a zis un mare scriitor“. 
Poate negreșit să se facă din această opoziţiune 
o condiţiune, precum adesea se vede în chimie, că 
din fuziunea mai multor elemente ese un element 
nou (Ilaritate). 


143 


Nu cred însă că din fuziunea elementelor 
D-voastră eterogene să easă un ce destul de solid 
spre a formă puterea unui guvern! Mă îndoese 
tare că nu! (Aplauze). 

Ei, Domnilor. apoi tocmai această cauză eră 
pentru noi, un cuvânt mai bun ca să vedem dacă 
mai avem sau nu o majoritate şi când vom vedea 
că avem majoritate, atunci vom şti că ţara este 
cu noi şi că nu cugetă ca opoziţiunea, Și în deșert 
va, veni atunci D. Blavenberg să ne tot repete că 
„ţara suferă“. Dar ţara este aci, înaintea D-voastră: 
țara este majoritatea, Camerei. Când astă majo- 
ritate zice altfel, cine va putea, crede simpla afir- 
mare a D-lui Blarenberg? Căci ce este mai lesne 
decât a afirmă numai? 

Să presupunem că D-voastră, opozițiunea mul- 
ticoloră, cu ocaziunea aceasta aţi aveă majoritate, 
ați răsturnă guvernul actual și aţi veni la putere. 
Apoi a doua zi sau a treia zi aş veni eu sau altul 
şi v-aş zice: ţara suferă. Ce aţi face D-voastră? 
Mă veţi întrebă: cum suferă? Arătaţi fapte. Și 
în urmă aţi consultă majoritatea ca să spună ea 
dacă cu adevărat ţara suferă ori nu, şi aceasta 
cu drept cuvânt? căci majoritatea reprezintă țara; 
şi numai când ea va spune acest cuvând, atunci 
ar fi ceva grav, atunci ar fi presumpţiunea ve- 
rităței; şi atunci sau se consultă însăşi ţara, sau 
se cedează majorităţei. (Aplauze). 


S'a zis de D. Blaremberg, că guvernul acesta 
este guvernul panicei, căci se servește de spectrul 
roşilor spre a speriă Camera. Dar, Domnilor, cine 
se sperie de spectre? Numaii roşii, iar nu Camera. 

Cum dar D. Blaremberg admite că o Cameră 
s'ar puteă speriă de un spectru? Apoi nu eu, ci 
D, Blarenberg numeşte pe roșii un spectru. Eu 
nu numese pe nimeni spectru; căci admit ca le- 
gitim, într'un guvern liber legitimitatea existenţei 
tutulor partidelor, chiar celor mai extreme. 

Aşă dar, nefiind nimeni spectrul, după noi, 
pe nimeni nu putem speriă dar admitem posi- 
bilitatea pericolelor reale şi voim a le evită. Dar 
în astă calitate eu răspund că noi nu suntem gu- 
vernul panicei ci al ordinei. Prin ordine şi în spe- 
cial prin armonie care va există între guvern şi 
Cameră, vom înlătură pericolele anarchiei, adică, 
aceeia ce D. Blaremberg numește spectru. De- 
zordinea şi demagogia sunt, nu un spectru, ci o 
realitate care se naște tocmai din luptele lungi şi 
sterile între guvern şi Cameră, tocmai din dărâmări 
ca acele ce se fac de opoziţiunile multicolore coali- 
zate! . .. Dar noi tocmai ăst rău voim să evităm, 
toemai contra lui ne luptăm (Apauze). 

D. Brătianu zise că unii numesc acest guvern 
„guvernul birurilor“! Nu! Vă înșelaţi! Acesta este 
guvernul plăţilor. (Aplauze prelungite). 

Da, Domnilor, eu nu mă sperii de spectre, 


145 


pentrucă admit în toate Camerile existența tuturor 
partidelor, contrarii guvernului! Domnilor, acest 
guvern nu este al panicei, ci este guvernul ordinei, 
pentrucă. din ordinea care există între guvern și 
majoritatea Camerei, dispare acest spectru. Anar- 
hia se naşte din luptele îndelungate între puterile 
statului. 

Acesta este guvernul respectărei şi executărei 
obligaţiunilor ţărei; pentrucă el vine şi plăteşte 
cu religiozitate datoriele din trecut! Nu critice aceste 
datorii; ne-au trebuit drumuri ferate, poduri, șosele 
ete. ; le-am creiat, dar ne-a costat; căci nu am găsit 
până acuma piatra filozofală că să facem așă înbu- 
nătăţiri fără să ne coste. Acum plătim căci trebue 
să respectăm angajamentele luate. 

Insă prin aceasta ce am făcut? Ne-am întărit 
creditul nostru înnăuntru şi în afară! Şi trebue să, 
mărturisiţi, Domnilor, că niciodată creditul Sta- 
tului nu a fost mai bine pus decât acuma. Prin 
votul ce se propune astăzi voim să se urmeze aceiaşi 
lucrare din trecut, şi aceleaşi condițiuni de încredere 
în Statul nostru! (Aplauze prelungite), 

Voci. Inchiderea discuţiunei. 


290U5 10 


XIII 
„Monitorul Oficial“ No. 119 din 2/14 Iunie 1874. 


Raportul joncţiunii liniilor ferate române cu cele 
austro-ungare 


In şedinţa Camerei din 20 Maiu 1874, B. Boerescu 
citeşte următorul raport: 


Domnilor Deputaţi, 

După lungi negoţieri, guvernul Român sa 
putut înţelege cu acela al Imperiului Austro-Ungar 
spre a formă alăturata convențiune ce are onoare 
a supune la aprobarea D-voastră, relativă la le- 
garea liniilor noastre ferate cu acelea ale Ungariei 
pe la Vâreiorova şi Predeal. 

Necesitatea și utilitatea joneţiunilor, adică 
continuarea neîntreruptă a tarifului căilor noastre 
ferate şi în statele vecine, sunt de mult admise 
şi recunoscute la noi. 

Principiul este necontestabil:: desvoltarea pro- 
ducţiunei noastre agricole şi proporţiunea avuţiei 


147 


generale vor crește în raport direct cu întinderea 
căilor de comunicaţiune legate cu ale statelor ve- 
cine. Izolarea, unei linii ferate de aceia a vecinilor 
este neproductivitatea sa chiar. Toate liniile ferate 
din Europa au, în general, caracterul de inter- 
naţionale. Astfel mișcarea lor ar servi numai 
pentru transitul interior: ceeace ar fi prea mic în 
raport cu ceeace pro.luce aceași linie îndată ce 
transitul devine internaţional. 

Am făcut dejă în parte aplicarea acestui prin- 
cipiu prin legarea, drumurilor noastre ferate din 
România de peste Milcov pe la Itzeani şi Ungheni. 

Insă marea arteră a liniei noastre ferate în 
tot lungul Carpaţilor, despre fruntaria dela Nord 
în toată România dedincoa de Milcov, se afă 
încă nelegată cu liniile vecinilor noștrii. 

Inconvenientele acestei izolări se simt din zi 
în zi. 

Mişcarea întregei noastre reţele de drumuri 
ferate dela Roman-Ploeşti-Oraiova-YV âreiorova, este 
redusă numai la transitul interior, pe cât timp 
această reţea va continuă a stă nelegată cu acea, 
a vecinilor. Inaltele coline ale Carpaţilor despăr- 
ţindu-ne de Imperiul vecin și de restul Europei, 
gurile noastre de comunicaţiune exterioară continuă 
a fi numai porturile despre Dunăre. 

Ştiţi însă, Domnilor deputaţi, cât această 
comunicare este restrânsă și neregulată. Ea de- 


148 


pinde de timp şi de starea apelor. Iarna comuni- 
caţiunea pe Dunăre este închisă; vara este foarte des 
şi în timp lung întreruptă din cauza scăderei apelor. 

Ne trebuese dar guri de comunicațiune mai 
largi, mai întinse; permanente şi regulate. Ele nu 
se pot stabili decât prin legarea liniilor noastre 
ferate cu ale vecinilor pe la puncturile cele mai 
importante. 

Negreşit că, după deschiderea liniei dela 
Bucureşti la Roman şi Ițcani, am dobândit o tre- 
cere care ne pune în comunicațiune directă și 
sigură cu Lemberg, cu Pesta, Viena şi Occidentul, 
şi care a mai micşorat inconvenientele izolărei 
noastre. Însă această trecere internaţională, de 
foarte mare folos pentru localităţile vecine, nu 
poate să corespundă la toate trebuinţele generale 
şi să facă a dispare inconvenientele izolărei pentru 
restul țărei. Mişcarea pe această linie, pentru cea 
mai mare parte a ţărei, este lungă şi de ocol, şi 
impune călătorilor şi mărfurilor sacrificiu de timp 
şi de cheltueli cari nu pot ajută desvoltarea rela- 
ţiunilor comerciale şi cari ne opresc de a susţine. 
concurenţa în condițiuni egale. 

Astfel în urma izolărei arterei noastre ferate 
celei mari, comerțul şi producţiunea agricolă a 
țărei noastre continuă a nu se puteà folosi de 
toate avantagiile ce poate oferi o mare linie inter- 
naţională. 


149 


Este dar timpul ca să legăm cât mai curânui 
liniile noastre ferate cu acele ale vecinilor de peste 
Carpaţi, şi să stergem astfel inconvenientele unei 
izolării, cari nu ar fi existat, dacă, dintr'un început 
nu Sar fi făcut la noi greşeala de a hotărî o 
mare rețea de drum ferat care să se oprească la 
Vâreiorova, fără a ne asigură mai întâiu o con- 
venţiune, ca şi vecinii noştri să vină la acelaș 
punct cu liniile lor. 

Incă din anul 1869 s'au făcut necontenite 
încercări de către guvernele noastre trecute spre a 
elimină acele inconveniente și a legă liniile noastre 
ferate cu ale Împeriului Austro-Ungar. Astfel vedem 
că, printr'un jurnal al consiliului de miniştrii din 
3 Noemvrie 1869, subseris de Principele Dumitrie 
Ghika, D-nii M. Kogălniceanu, A. Golescu şi G. 
Manu se hotăreşte „o. se legă liniile noastre ferate 
cu cele din Statul Austro-Ungar, pe la punctele 
Orșova şi Braşov“; şi se autoriză ministrul din 
afară ca, să încheie o convențiune în acel sens. 

Aceiaşi idee se continuă sub ministerul ur- 
mător prezidat de D. A. G. Golescu. Ea se afirmă 
din nou printi”un jurnal din 3 Martie 1870, când 
se numeşte şi un delegat român pentru încheerea 
convenţiunei pentru joncţiunile dela Orşova și Kron- 
stadt. In instrucţiunile ce D. A. Golescu dă acestui 
delegat, la 25 Martie 1870, se adaogă ca să re 
propuie delegatului austriac şi joncțiunea dela Fi- 


150 


liași la Vulcan, făcându-se din aceasta o condi- 
ţiune sine qua non, liniei Kronstadt-Galaţi. 

Acest adaos eră în acord cu un proiect de 
lege înaintat Adunărei în cursul lunei lui Martie, 
anul 1870 de către ministerul D. Cazadini, for- 
mulat în urma propunerei a nouă D-ni Deputaţi. 

Apoi s'a recunoscut asemenea foarte necesarie 
şi o altă joncțiune pe la Uz, Oituz sau Palanca 
care să se lege cu linia dela Adjud-Galaţi. 

In sensul acestei necesităţi consacrată și prin 
o lege din Martie 1872, sa făcut, precum ştiţi, 
convenţiunea din 1872, care propuneă legarea li- 
niilor noastre ferate pe la patru puncturi, adică 
la Vâreiorova, Vulcan, Predeal, Uz ori Oituz. 

Insă această convenţiune nu a putut în anul 
1873 întruni majoritatea voturilor D-voastră. 

De atunci guvernul nostru a continuat nego- 
cierile cu guvernul vecin și a căutat a încheiă o 
altă convenţiune în condițiuni mai lesne de exe- 
cutat, şi aşă cum în marginea mijloacelor noastre 
financiare, să, satisfacă trebuinţele economice ale 
ambelor ţări vecine, cari au interese identice în 
această cestiune. 

Multe și varii vor fi, într'un viitor mai mult 
sau mai puţin depărtat, legăturile cari pot aveă 
liniile ferate cu acelea ale vecinilor şi anume cu 
acelea ale Austro-Ungariei. 

Cele acum însă cunoscute, acelea adică a 


151 


căror utilitate practică s'a constatat şi s'a impus, 
sunt, precum am zis, cele patru linii care ating 
frontaria noastră pe la punctele Y ârciorova, Vulcan, 
Predeal, Uz ori Oituz, sau Palanca. La aceste punc- 
turi se mai poate adăogă şi acela recunoscut ca 
prea util, pe la Turnu-Roşu (Rothenturn). 

Insă sareinele financiare ce ar aduce execu- 
tarea deodată a tutulor acestor linii, ne impun 
obligaţiunea de a limită numărul lor, şi de a alege 
pe cele mai urgente, pe acelea a căror înfiinţare 
o cer mai grabnic interesele economice ale ambelor 
părţi contractante. 

Nu am prejudecat nimic prin conveuţiunea 
de faţă asupra nici uneia din joncțiunile ce în 
viitor se pot face între liniile ferate ale ambelor 
ţări. Am recunoscut chiar, și am declarat prin astă, 
convenţiune, utilitatea celor trei joncţiuni pe la 
Vulcan, Turnu-Roşu, şi Uz ori Oituz. Insă, pentru 
această din urmă joncțiune, ne propunem, prin pro- 
jectul de lege care însoţeşte convenţiunea, ca să 
ne autorizaţi a construi căpătâiul său dela Adjud 
la Ocna. 

Insă, prin convențiunea învoită între noi şi 
guvernul Austro-Ungar, a trebuit din cauza con- 
sideraţiunilor financiare de cari am vorbit mai sus, 
să reducem la două, joneţiunile cari trebuese exe- 
cutate mai curând, în adică termen de patru ani 
dela data schimbului ratificărilor acestei convenţiuni. 


152 


Aceste două joneţiuni, cari se impun înaintea 
tutulor, şi cari satisfac, întrun mod grabnic şi 
mai real, interesele economice ale ambelor ţări ve- 
cine, sunt Joncţiunile pe la puncturile Vârciorova 
şi Predeal ale fruntariei noastre. 

Construirea acestor linii nu mai suferă întâr- 
ziere, putem dejà zice că o parte din sacrificii sunt 
făcute prin neproductivitatea ce are să sufere linia, 
dela Piteşti la Vâreiorova, pe cât timp ea va stă 
încă înfundată, dela frontarii, fără să aibă miş- 
carea, transitului internaţional. 

Este dar urgent şi indispensabil, este o con- 
dițiune esenţială pentru productivitatea, liniilor noa- 
stre ferate și prosperitatea comereiului și agricul- 
turei noastre, ca să ne punem în comunicaţiune 
directă şi imediată, prin acele două puncturi de 
Joneţiuni, cu liniile ferate din Europa, cu centru- 
rile cele mari ale comereiului şi industriei euro- 
pene. 

Din punctul de vedere economic, utilitatea 
acestor două linii este de o evidenţă necontestată; 
din punctul de vedere financiar, executarea lor se 
poate efectui fără multă greutate, fără nici o sdrun- 
cinare în finanţele noastre. 

S'a obiectat de unii, ba sa și crezut de alţii, 
că aceste două, linii de joneţiuni. pe la V âreiorova, 
şi Predeal, ar fi destinate a-şi face concurenţă, și 
că încă cea dela Predeal, pe valea Prahovei. ar 


153 


puteă să facă concurenţă celei dela Vâreiorova şi 
să-i compromită prosperarea. 

Temeri varii; erezii economice! 

Fiecare linie ferată are o mişcare a sa pro- 
prie şi naturală, şi crează un trafic local prin 
desvoltarea prosperărei ce răspândește împrejuru-i, 
încât nu are temere de nici o concurenţă destruc- 
toare a altei linii. 

Dacă, pe lângă acest trafic local, se va adăogă 
traficul internaţional de import sau export, precum 
și traficul de transit, înţelege oricine că vitalitatea, 
și prosperarea unei linii este de el asigurată. 

Traficul local a fiecărei din aceste două linii 
este cu totul deosebit; el corespunde la nişte tre- 
buinţe şi deserveşte niște interese cu totul separate; 
astfel încât orice concurenţă între dânsele este chiar 
imposibilă. 

Linia Vâveiorova străbate în lungul său Ro-. 
mânia mare dela Ploeşti la Olt, şi România mică 
pe văile Oltețului şi Jiului până dincolo de Severin. 
Linia dela Brașov dă viaţă valei Prahovei dela 
Ploeşti la Predeal, şi desvoltă producţiunea sali- 
nelor noastre dela Telega. 

Serviciile fiecăreia din aceste linii fiind cu 
totul distincte, toată concurenţa ce ele 'și pot face 
este numai în bine; adică a animă, a înviă, a face 
să prospere, care mai de care, localităţile pe unde 
ele străbat. 


15% 


Dar sub punctul de vedere al transitului in- 
ternaţional, o concurenţă vătămătoare între ambele 
linii, şi mai ales a liniei dela Predeal contra celei 
dela Vârciorova, fi-va ea de temut ? 

Nicidecum, fiecare linie, şi sub acest punet 
de vedere, prezintă serviciile şi avantagiele sale 
speciale, care-i asigură prosperarea. 

Pe o linie, aceea a Vârciorovei, se face mai 
ales un trafic internaţional cu Austria și Germania. 
Pe linia dela Predeal se pune mai ales în rela- 
ţiuni directe şi mai apropiate de transport comer- 
ciul şi producţiunile Transilvaniei cu centrurile 
comerciale din Mediterana și Anglia, 

Luând acum fiecare linie în parte, iată ce 
observăm : 

Ambele linii se întrunese la Pesta. Dar dela 
Bucureşti la Pesta, prin linia Vârciorova-Temesvar, 
sunt 878 klm.; prin linia Braşov sunt 890 klm. 
Prin urmare, sub raportul distanțelor, linia dela, 
Vâreciorova prezintă avantagiul că este mai scurtă 
cu 12 klm. faţă cu linia dela Braşov. 

Ea mai are şi alte avantagii. 

Linia dela Vâreiorova pareură printre Car- 
pați locuri mai puţin râpoase şi înalte decât cea 
dela Braşov. Prin urmare declinurile şi declivităţile 
ei sunt mai puţin forte ca la linia după Prahova. 
Pe când profilul liniei dela Bucureşti la Temeşvar 
nu prezintă în general, o deelivitate mai mare de 


155 


unu la sută, nici curbe de raze inferioare de 400 
metri, linia dela, Ploești-Braşov va prezentă în unele 
locuri declivităţi cari vor trece 25 pentru mie, și 
curbe de mai puţin de trei sute de metri de raze. 

Avantagiul aceasta topografic al liniei dela 
Vâreiorova este important. Atât călătorii cât şi 
mărfurile au un interes pozitiv a preferi linia 
Vâreiorova. Traficul ei devine şi mai sigur când 
cugetăm că două companii numai posedă toată 
linia dela Bucureşti la Pesta prin Vârciorova, 
compania acţionarilor drumului român şi com- 
Staatsbahn din Austria. 

Aşă încât, în ceeace priveşte mișcarea liniei 
Vâreiorova, ea va aveă, din cauza distanței tot 
traficul pentru Austria din România cea mare și 
cea, mică, la Răsărit de Bucureşti. lar regiunea, 
dela Apus și anume Moldova, își are relaţiunile 
sale mai direct cu porturile dela Galaţi și Brăila 
şi sub acest raport traficul liniilor noastre nu 
poate fi atins. 

Rezultă oare de aci că linia, dela Ploeşti la 
Braşov prin Predeal (Tömös) va fi în condițiuni 
de inferioritate şi nu va fi productivă ? 

Nici de cum. 

Afară de traficul local, care, după cum am 
zis, este însemnat, mai ales prin prosperitatea şi 
producţiunea crescândă ce se va desvoltă la oenele 
dela 'Telega, această linie va luă, din ziua în- 


156 


tâia a circulărei sale, însemnata și secularea mig- 
care comercială care există între Transilvania și 
România. Relaţiunile comerciale între aceste ţări, 
mai ales cu industriala şi laborioasa cetate a 
Braşovului, nu vor puteă decât să crească și să 
se îndoească în puţin timp prin stabilirea unei 
linii ferate de comunicaţiune. Acest element de 
mişcare şi de prosperare este asigurat acestei linii. 

Dar mai are şi alte elemente, cari au o in- 
fluență, directă şi asupra prosperărei liniilor noastre 
ferate. Aceste elemente constau în mișcarea de 
import şi export care are să se stabilească, printre 
liniile noastre dela Transilvania, Braşov și o parte 
din Ungaria cu Marea Neagră, Odessa, Italia, 
Franţa şi Anglia, 

In adevăr distanţa dela Braşov la Brăila, prin 
Ploeşti, este numai de 289 kilometri. Având ast- 
fel deschisă calea spre Marea Neagră, Transil- 
vania, care până acum eră ca închisă, își va 
putea exportă în mari cantităţi toate produsele 
industriei și avutului său pământesc. Tot prin 
această cale ea va importă articole de consuma- 
țiune pentru Transilvania din Miază-zi a Europei 
din Franţa, Anglia, ete., articole cari nu pot să 
le aducă astăzi prin calea Pestei şi Vienei, atât 
de lungă şi costisitoare, 

Prin urmare, România va servi de o cale 
mare prin care se vor cobori în centrul şi îi 


157 


Miază-zi a Europei, sumă de produeţiuni agricole, 
cari până acum nu puteau trece Carpaţii. 

O asemenea mișcare este, cum am zis de 
natură á asigură prosperarea liniilor noastre dela 
Predeal, şi a mări traficul celelalte linii dela 
Ploeşti-Brăila-Galaţi. 

Aşă dar, obiecţiunile ce sar puteă invocă din 
punctul de vedere economie, contra uneia sau 
alteia, din aceste linii, cad cu totul înaintea lo- 
gicei, înnaintea faptelor pozitive. 

Preocuparea din punctul de vedere financiar, 
că prin construirea liniei de o sută kilometri, 
dela Ploești-Predeal "şi plata unei garanţii kilo- 
metrice, ne-ar sdruneină, poate finanțele nu trebue 
asemenea, să ne îngrijească. 

Din ambele linii de joneţiuni trebue să con- 
statăm mai întâiu că numai aceea dela Predeal 
sau Tömös constitue pentru noi o nouă sarcină. 
Cea, dela Vâreiorova există dejà concedată; numai 
Ungaria are să construiască o nouă linie dela, 
Temesvar prin Orşova la Vâreiorova. 

Apoi, linia dela Predeal, a cărui singură 
sarcină purtăm, are să fie determinată şi pusă în 
exploatare ea și cea dela Vâreiorova, numai după 
patru ani dela ratificare. Până atunci dar nu vom 
aveă a purtà sarcina anuităţilor. 

Dar cum va sta poziţiunea noastră financiară, 
după patru aui, în raport cu drumurile de fer? 


158 


Este evident mai întâiu, că întreaga produc- 
ţiune a liniilor noastre existente va creşte, şi ne 
va uşură mult sarcinile anuităţilor actuale. 

Dacă traficul de acum al acestor linii actual 
în exploatare produce 14.000 franci de rentă brută 
pe kilometru, apoi trebue să admitem că și linia 
dela Ploeşti la Vârciorova, care va fi terminată la 
finele acestui an, va produce acelaş venit. Această 
nouă linie va contribui încă a mări traficul liniei 
dela Piteşti la Bucureşti, care astăzi abia îi aco- 
peră cheltuelile. 

Nu este însă îndoială, că cu cât timpul trece, 
cu atât traficul pe întreagă această linie se va, 
mări; astfel încât, după patru ani de acum în- 
nainte, producţiunea întregei linie ferate până la 
Vâreciorova fiind mult mai însemnată, aceasta ne 
va cauză o diminuare în plata de anuități pentru 
vechea reţea, care ne va ajută a acoperi noua 
anuitate a liniei dela, Ploeşti la Predeal. 

La âceste creşteri naturale a producţiunei ve- 
chilor linii ferate în timp de patru ani, se poate 
adăogă însemnate economii, ce va puteă realiză 
administraţiunea reţelei actuale a drumurilor fe- 
rate, îndată după deschiderea liniei dela Temesvar 
la Vârciorova prin eftinătatea eu care va cumpără 
prin Banat materialul combustibil şi şinele (rai- 
lurile) noui, precum şi prin preţul avantagios cu 
care ea va puteă vinde tot în Banat şinele cele 


. 159 


vechi, Toate aceste economii constituese însemnate 
avantagii, care vin în favoarea tezaurului public, 
mieșorând anuităţile de plătit. 

Aşă dar, prin productivitatea, liniei vechi şi 
economiile cauzate prin liniile noui de joncţiuni 
tezaurul nostru îşi uşurează sarcinile vechi. astfel 
încât, după patru ani să poată purtă altele noui. 

Dar linia însăşi dela Ploeşti la Predeal și 
Braşov are şi ea să producă, dacă nu mai mult 
cel puţin atât cât și liniile actuale. Am văzut cât 
de numeroase sunt elementele ei de producţiune. 
liste dar pozitiv că această producţiune are să 
mieşoreze, în o bună producţiune, anuitatea de a 
se plăti de Stat, 

Dacă apoi iarăşi vom cugetă, cât mai sunt 
şi alte sarcini ale Statului, cari au să se mieşo- 
reze sau să se stingă peste câţiva ani, cum este 
de exemplu, anuitatea drumului de fer dela Bu- 
cureșşti la Giurgiu, în ţifra de 2.010.000 franci, 
care încetează în anul 1876, înţelegem lesne că 
Statul va fi, fără jenă, în poziţiune de a plăti anui- 
tatea liniei Predeal, care se apreciază de oameni 
competinți că nu va trece peste trei milioane 
franci. l 

Dacă la aceste considerațiuni vom mai adăogă 
şi altele de o ordine generală, cum este mărimea 
avuţiilor și întinderea transacţiunilor comerciale 
prin legături directe şi regulate cu toată Europa, 


160 


desvoltarea morală şi materială a ţărei, creșterea, 
avuţiei şi creditului public prin aceia a avuţiei şi 
a creditului privat; dacă, zic, vom consideră toate 
aceste fenomene, care s'au ivit în toate ţările, care 
s'au aflat în fazele în care suntem noi; vom în- 
țelege, tot atât de lesne, că costul legăturilor li- 
niilor noastre ferate cu ale altor State în loc de 
a apăsă finanțele noastre vor fi un mijloc mai 
mult de uşurarea lor. 

Astfel, Domnilor deputaţi, sunt convins că 
şi D-voastră, ca şi noi, apreciaţi că această con- 
venţiune ce vă prezintăm, subserisă de delegaţii 
ambelor guverne, corespunde la cele mai pozitive 
interese ale ţărei. 

Votând aprobarea ei, veţi face să înceteze 
izolarea, drumurilor noastre ferate, veţi asigură pro- 
ductivitatea lor, veţi asociă România întrun mod 
direct cu mişcarea cea mare comercială din toată, 
Europa, şi veţi coronă, ca să zie astfel, opera cea 
mare a cestiunei drumurilor de fer române, operă. 
care este a D-voastră înşi-vă, căci D-voastră aţi 
fost chiemaţi anii trecuţi a dă soluţiunea acestei 
mari cestiuni. 

Ministrul secretar de Stat la departamentul 
afacerilor străine: B. Boerescu. 

D. ministru de externe. Domnilor, proiectul 
este tipărit, se va distribui îndată. Ceeace vä rog 
este de a, cercetă acest proiect de urgenţă în sec- 


161 


țiuni şi în Cameră, fiind foarte important şi mai 
rămânând încă foarte puţin timp până la închi- 
derea sesiunei. 

Adunarea încuvlinţează urgenţa. 


29006 


XIV 
„Monitorul Oficial“ No. 133 din 19 Ianuarie 1874. 


Joncţiunile Căilor Ferate Române cu 
Austro-Ungaria 


În şedinţa Camerei din 20 Maiu ministrul de ex- 
terne B. Boerescu prezintă proiectul de lege şi con- 
vențiunea cu Austro-Ungaria pentru joncţiunile căilor 
ferate române cu acelea ale statului vecin, însoțite de 
expunerea de motive mai sus reprodusă. Acest proiect 
studiat în secţiunile Camerei se încuviințează de Comi- 
tetul delegaților şi se prezintă de raportorul său, Al, 
Știrbey în ședința din 23 Mai 1874. Se încinge o lungă 
discuțiune asupra luărei în consideraţiune în care AX. 
Blaremberg, G. Brătianu, G. Manu, Mih. Kogălniceanu, 
Nic. lonescu ş. a. vorbesc contra din puncte de vedere 
economice, strategice, financiare, politice, ete. Vorbese 
pentru Man. Kostaki, Al. Lahovari, ministru de justiție, 
Dim. Ghika, G. Gr. Cantacuzino, ministru de lucrări 
publice ș. a. 

In şedinţa dela 24 Maiu vorbeşte B. Boerescu. 


B. Boerescu, ministru de externe. Domnilor 
deputaţi, voind a fi foarte scurt în cestiunea de 
față care sa desbătut foarte mult şi în privința 


+ 


163 


căreia cred că Camera este mai luminată, mă voiu 
sili a fi concis, și mai ales a nu repeti aceeace 
sa zis de alţii; căci în urma elocuentelor şi soli- 
delor argumente expuse atât de bine de către co- 
legul meu dela lucrările publice, puţine, în adevăr, 
îmi mai rămâne de zis. 

Domnilor, când se vorbește de linii ferate în 
toate ţările Europei, în toate statele unde cestiu- 
nile economice şi financiare se discută pe adevă- 
ratul lor tărîm, adică numai prin consideraţiuni 
practice, și abstracţiune făcând de orice preocu- 
paţiuni politice sau de partide, acolo este admis, 
ca o axiomă necontestată astăzi și irecuzabilă, că 
un drum de fer câștigă în importanţă prin lun- 
gimea, lui și prin legătura sa cu alte linii. Această 
axiomă e indiscutabilă, în toate ţările care au ajuns 
la un grad mai mare de prosperitate şi de desvol- 
tare, ţintă pe care şi noi voim să ajungem. Astă, 
axiomă este consecuentă unei sisteme generale ad- 
misă și necontestată. Nu cred însă să se fi făcut 
undeva o discuţiune ca cea de față asupra unei 
linii de joncțiune, care se combate prin argumente 
acelea ce sau produs aci din partea opoziţiunei. 
Voese oare Domnii oratori ai opozițiunei să dă- 
râme sistemul admis pretutindenea, şi să creeze un 
alt sistem nou numai pentru noi? Voese adică 
D-lor să inventeze un nou sistem, necunoscut de 
lumea comercială şi industrială a ţărilor cari au 


* 


164 


ajuns la un mare grad de dezvoltare, emițând o 
nouă axiomă, că adică drumurile de fer trebue să 
constitue o rețea închisă în centrul ţărei şi nepusă 
în comunicaţiune cu drumurile din alte State ve- 
cine, pentru eonsiderațiuni economice, financiare, 
ba, şi strategice şi patriotice ? 

Nu ştiu dacă aceasta ar fi în teorie tendinţa 
opoziţiunei; nu știu dacă ar voi a stabili un ase- 
menea, sistem. Dar ceeace ştin este că, în practică, 
în fapt, la punerea în aplicare a unui asemenea 
straniu sistem ar ajunge ea, dacă s'ar adopta con- 
cluziunile sale. 

Domnilor, aţi văzut în adevăr, tactica între- 
buinţată de Domnii oratori cari au combătut jonc- 
ţiunile. Nimeni din D-lor nu a voit să conteste 
utilitatea joneţiunilor. Şi D. Ionescu, şi D. Bla- 
remberg şi alții, au zis în teorie: că am dori să 
avem cât de multe joncțiuni. D. Ionescu va mai 
expus încă opiniunea unui inginer, opiniune care, 
în adevăr, îmi pare foarte bună, că adică ar fi 
bine ca reţeaua unor drumuri ferate a unei ţări 
să înceapă chiar dela fruntariele ţărei, pentrucă, 
cu cât ea va fi în mai multe legături cu drumu- 
rile altor State, cu atât șansele de prosperitate ale- 
acelei rețele vor fi mai însemnate. Din acest adevăr 
se deduce că, în principiu, D. lonescu, recunoaște: 
că bine este a se legă drumurile de fer ale unei 
țări cu ale vecinilor. 


165 


Dar aceasta, este teoria recunoscută şi mărtu- 
risită de toţi oratorii opoziţiunei. Cum însă o aplică 
D-lor, cum îi dau o existenţă reală? 

Conchizând contra joncţiunilor; ajungem la 
rezultatul acela de a pune în izolare liniile noastre 
ferate de ale Statelor vecine. Iată logica D-lor. Iată 
rezultatul practice și material la care ajung D-lor! 

Nimeni din opoziţiune nu a avut curajul să 
zică că ar fi mai bine ca noi Românii să fim în- 
chişi ca un zid al Chinei; nimeni n'a cutezat să 
afirme că nu voeşte, că nu este trebuinţă de jonc- 
ţiuni! Dar în fapt unde ajung, dacă nu la res- 
pingerea a orice joncțiune, la sistemul de izolare 
absolută ? Feriţi-vă bine, Domnilor deputaţi a nu 
aluneca pe acest povârniș! Dacă D-nii din opo- 
ziţiane nu combat în principiu joncţiunile, apoi îi 
întrebăm cu ce argumente practice şi economice, 
abstracţiune făcând de persoanele cari sunt la gu- 
vern, vin D-lor să combată efectuarea, realizarea 
acestor joncțiuni? D-lor admit joneţiunile în ge- 
neral dar le combat în special! Nu voese pe cea 
dela Braşov la Ploești, o combat cu furie, și zic 
că sunt pentru cea dela Vâiciorova; şi nu mai 
răspund nimic când noi le obiectăm că una fără 
alta nu poate a se înfiinţă. 

Dar cari sunt, în fine, consideraţiunile serioase 
şi practice cari resping astfel, în fapt, orice legă- 
tură a căilor noastre ferate? 


166 


"Mi este cu greu, Domnilor, ca să rezum ase- 
menea argumentări; căci oratorii opoziţiunei, s'au 
aruncat atât de mult pe tărâmuri străine cestiunei, 
încât cu greu se pot rezumă câteva argumentări 
practice din cari ar puteă majoritatea să deducă, 
că nu ar fi acum bine să se realizeze legătura 
drumurilor noastre ferate pe la Vâreiorova și 
Predeal. 

Cele mai multe eonsideraţiuni ale D-lor au 
fost politice, sau dacă veţi voi le veţi numi stra- 
tegice; puţine au fost considerațiuni economice sau 
financiare. 

Asupra consideraţiunilor de strategie îmi veţi 
permite să nu vă oprese mult; însuşi colonelul 
Manu a cam alunecat asupra lor; a zis, în mod 
vag, că se referă la toate cele zise de D-lui anul 
trecut în privința aceasta; şi a lăsat apoi D-lui 
Blaremberg sarcina de a desvolta mai mult, aceste 
considerațiuni pe cari D-nul Kogălniceanu le-a 
atins numai. 

Mai întâi, Domnilor, să constatăm că punctul 
de unire a drumului nostru ferat cu Transilvania, 
a fost totdeauna admis că va fi Braşovul. Direc- 
țiunea însă a liniei dela acest punct spre ţara 
noastră a variat, ca proiect: câteodată sa vorbit 
ca unirea liniilor să se facă dela Braşov prin calea 
Buzăului; altădată prin yalea Oituzului; altădată, 
prin valea Prahovei. Cu greşală dar D. Blarem- 


167 


berg a zis că D-nu Costa-Foru este care a in- 
ventat punctul Braşovul. Toate guvernele au admis 
acest punct! direcțiunea numai a liniei a variat 
după vremi. Aşă, prin jurnalul consiliului de 
miniștrii din Noemvrie 1869, se admite dela 
Braşov punctul de joncțiune între Austria şi Ro- 
mânia; în 1870 Martie, asemenea s'a repetat acelaş 
punct; niciodată nu sa înlăturat unirea liniei 
noastre pe la Kronstadt. Şi D. Colonel Manu şi 
D. Kogălniceanu au admis acest punct înaintea 
D-lui Costa-Foru. Apoi dacă interese strategice ar 
fi cerut ca să nu unim linia noastră,pe la Brașov, 
cum acest pericol n'a existat la 1869 şi sa ivit 
tocmai acum ? Cum tocmai acum preopinenţii au 
teamă, că Austria are să ne atace pe la punctul 
dela Brașov, când acum câţiva ani tot D-lor ad- 
miteau acelaş punct de joncțiune ? 

Dar vă mărturisese, Domnilor, că mi se pare 
puţin cuviincios a insistă mai mult asupra acestei 
consideraţiuni strategice; prinţul Dim. Ghika a 
răspuns destul de victorios; a mai insistă ar fi a-l 
repetă. Strategia de care trebue să ne ocupăm noi 
este aceeace aș numi strategia comerțului. 

Noi vom deveni cu atât mai forţi cu cât ne 
vom legă cu Statele vecine prin relaţiuni comer- 
ciale şi industriale. Aceasta este forţa noastră în 
viitor, Şi numai vorbiţi de strategie. (Aplauze). 

Şi de unde decurg aceste preocupaţiuni stra- 


168 


tegice? D-l Blaremberg ne spune că ele decurg de 
acolo că Aastria ar avea ochii spre Orient. şi că 
ar voi prin joncțiuni să-şi creeze etape în Orient... 
E liber D-l Blaremberg să facă ipoteze de poli- 
tică transcedentală! Dar oricum îmi poate fi permis 
să întreb pe D. Blaremberg să-mi spună cam ce 
fel de vederi presupune D-lui Austriei ? Vederi de 
conchiste comerciale? Dar atunci aceasta ar fi un 
bine; căci aceasta ar însemnă relaţiuni de schimb 
din cari fiecare Stat va câștigă. Iar dacă aţi voit 
a înţelege conchiste de altă ordine, conchiste teri- 
toriale. să le lăsăm deoparte, căci toţi ştiu că nu 
prin drumurile de fer se fac conchistele acestea 
ci prin oștiri cari intră pe toate drumurile, pe 
jos, iar nu cu trenul. 

Dacă am admite că intră în mintea unui om 
că un drum de fer sar face în vedere de a se 
realizà scopul de cucerire asupra acestei ţări, atunci, 
fiţi consecuenţi, aridicaţi atunci la înălțimea unui 
sistem teoria de a refuză oricare joncțiune. Insă 
D-nul Blaremberg admite joncțiunea dela Vâreio- 
rova. D-lui ne spune că Austriei nu-i serveşte bine 
joncţiunea dela Ițcani, căci ea se află acum para- 
lizată prin aceea cu Rusia dela Ungheni. Apoi 
atuncea de ce D-l Blaremberg, consecuent cu D-sa 
însuşi, nu se opune mai ales la joncţiunea dela 
Vâreiorova ? Pe la această joncțiune Austria ar fi 
fără nicio contrabalanţă, şi după ipotezele şi pre- 


169 


supunerile D-lui Blaremberg, ea ar fi cu mult mai 
periculoasă pentru noi... Unde vă este logica şi con- 
secuenţa? Vă este frică de Austria pe la Braşov, 
Predeal, și nu vă este frică pe la Vâreiorova-Or- 
şova? Dacă strategia amenințătoare ar există, apoi 
Austria nu ne poate ameninţă sau cuceri şi pe la 
un loc şi pe la altul? Vedeţi la ce greşite conse- 
cinţe ajungeţi când vă alunecaţi pe un câmp de 
considerațiuni cu adevărat nebuloasse, după cum 
se exprimă D. Ionescu. Să vedem acum în ce con- 
stau consideraţiunile economice și financiare, cu 
cari oratorii opoziţiunei combat convenţiunea. Cuin 
aţi probat că joncțiunea dela Predeal ar vătămă 
interesele noastre economice ? Au repetat mai toți 
oratorii opoziţiunei că linia dela Predeal ar omori 
linia Vâreiorova. Imi pare bine că s'a făcut această, 
obiecţiune nu atâta pentrucă ar prezinta la noi o 
dificultate serioasă, căci sunt sigur de mai nainte 
că o majoritate luminată a acestei Adunări nu 
va admite un singur moment că două linii în 
direcţiuni diferite, dar nu paralele, ar puteă 
să-şi facă concurenţă, aşă încât una să omoare 
pe alta. 

Dar iată interesul obiecţiunei. Şi în Ungaria 
există o preocupare de temere identică ca la noi; 
însă în sens opus. Acolo preocuparea, temerea în 
o parte a publicului este că linia Vârciorova are 
să facă concurență dezastroasă liniei dela Predeal. 


170 


Insă şi o temere şi alta, și cea dela București, şi 
cea din Pesta, sunt egal nefondate. (Aplauze). 

lată şi cauza pentru ce am combătut ambele 
aceste preocupări în expunerea de motive. 

Fenomenul este în adevăr curios. 

La noi opoziţiunea ne spune că linia dela 
Predeal va omorî linia dela Vâreciorova. În Ungaria 
se crede din contra, cel puţin unii, că linia dela, 
Vârciorova va omori linia dela Kronstadt. Dar 
cum puteţi conciliă aceste două temeri contra- 
dietorii, dacă nu că ambele sunt efectul unei 
erezii, că ambele sunt tot atât de efemere, ilu- 
zorii şi nefondate! Nu, Domnilor! Nici una 
din aceste linii nu se poate omorî una pe alta; 
pentrucă fiecare deservește localităţi deosebite, 
şi întro depărtare destul de mare; fiecare are 
o mişcare proprie; fiecare din aceste linii se va 
desvoltă, în cercul său „propriu de activitate; 
fiecare va creiă un trafic local gi internaţional 
pentru localităţile respective ce ele au să par- 
curgă. 

Dar nu, ne spune D. colonel Manu; transitul 
internaţional se va face numai pe la Kronstadt, și 
astfel linia noastră dela V ârciorova va fi lipsită de 
traficul acesta atât de productiv. Dar pe ce se ba- 
zează D-sa pentru a fi autorizat să facă această afir- 
mațiune înaintea onor. Camere, afirmaţiune care 
în Ungaria se face pentru linia, Vâreiorova, care 


171 


se presupune că ar trage tot acest trafic interna- 
tional? Pe nici un fapt pozitiv. 

Ce e mai mult. D-sa recunoaşte însuși că linia, 
pe la Vârciorova la Pesta este mai scurtă cu 
12 km. decât cea dela Kronstadt la Pesta. Seur- 
tarea există, ne zice D. Manu, dar aceasta nu face 
nimica! Face ceva, răspundem noi, dar nu mult. 
Face ceva, căci, în principiu, când comerţul face 
un transport, caută linia cea mai scurtă, care este 
cea mai puţin costisitoare. 

Insă trebue să mărturisim că această dife- 
rență de 12 km. este atât de mică, încât efectele 
ei nu pot fi simţite. 

Dar D. Manu, spre a-și justifică temerea sa, 
a mai zis că concurenţa cu linia Braşovului va fi 
periculoasă, pentrucă guvernul Austro-Ungar va, 
regulă tarifele pe teritoriul său astfel ca prin ef- 
tinătatea, costului transportului pe la Braşov să se 
facă, o concurență foarte mare liniei noastre de la, 
Vârciorova. 

Ei bine, Domnilor, acest argument, această 
alegaţiune a D-lui Manu nu trebue să vă insufle 
cea mai mică temere, pentrucă lucrurile nu merg 
așă cum zice D. Manu. Faptul este altfel. In 
Austria şi Ungaria, pe cât am studiat chestiunea 
legislaţiunea nu dă drept guvernului a interveni 
în fixarea tarifelor drumului de fer. Maximul ta- 
ritelor e stabilit cu diferite companii de drum de 


172 


fer, prin actul de concesiune chiar; iar compa- 
niile sunt libere a micşoră aceste tarife, fără nici 
o intervenire a guvernului. Prin urmare vedeţi că, 
chiar de am presupune o rea intențiune guver- 
nului vecin, el nu ar putea nici de cum să mic- 
şoreze tarifele, cari sunt lăsate cu totul la voinţa 
fiecărei companii. 

Dar să vedem însă dacă este convenabil dacă 
e leal şi obişnuit ca să presupunem, ca să atribuim 
rele intenţiuni unui guvern când tractăm cu 
dânsul; căci şi el ar fi atunci în drept a ne pre- 
supune aceeași rea intențiune. Aceasta nu se face 
nici chiar când se tractează între doui particulari; 
cu atât mai mult între două Staturi. Și noi nu 
putem decât a ne felicită de condiţiunile de per- 
fectă, egalitate ce a fost între ambele aceste gu- 
verne, şi de procedările leale şi buna-voinţă con- 
stantă ce an întâmpinat din partea guvernului 
Austro-Ungar. Dar ni sa mai spus că, fiind mai 
multe companii pe linia dela Braşov, ele se vor 
pune de acord pentru a mieşoră tarifele şi a 
atrage astfel tot transitul pe la linia lor, ceeace 
va omori linia noastră pe la Vâreiorova. Dar, 
Domnilor, dacă companiile dela Pesta, Braşov vor 
face aceasta, de ce acelaşi lucru nu sar face și 
de cele două companii dela Pesta-'Lemesvar-Bucu- 
reşti, cari mai lesne se pot înţelege, spre a mic- 
şoră tarifele, decât cele patru sau cinei companii 


173 


după linia Braşovului? Dar nu aveţi temere, 
“Domnilor, nimic din toate acestea nu se va în- 
tâmplă; pentrucă, înțelegeţi prea bine că înteresul 
companielor este de a face ca tarifele să fie cât 
mai productive, ele nu vor aveă recurs la ase- 
menea mijloace extreme; ci vor şti ași împărți 
traficul astfel cum să se ajute reciproc şi să nu 
se omoare una pe alta. Mișcarea fiecărei linii, 
fiind specială şi distinctă, fiecare deservind alte 
localităţi, înţelegeţi că ţraficul fiecăreia este inde- 
pendinte de al celeilalte. Cum voiţi în adevăr ca 
o marfă pornită din Viena pentru Craiova ori Olt 
ar trece pe la Braşov, iar nu pe la Vâreiorova? 
sau vice-versa, pentru producte ori vite, cari din 
Craiova sar porni la Pesta. Mărfurile, produetu- 
rile vor luă linia ce le convine, după punctul de 
unde plec şi punctul unde vor să ajungă. Vedeţi 
dar, Domnilor, că şi din punctul de vedere eco- 
nomic, nu se poate proba cu nimica că aceste 
două linii şi-ar face concurenţă şi s'ar omorî una 
pe alta. 

Singurul argument dar asupra căruia îmi mai 
rămâne a răspunde, e argumentul, e cestiunea fi- 
nanciară, căci sa zis că această joncțiune va apăsà 
asupra finanțelor ţărei. 

Să examinăm, Domnilor, acest argument, sin- 
gurul la care ar fi trebuit să se mărginească ma- 
joritatea, căci el singur ar fi mai discutabil. Pentru 


174 


a se susține serios de opoziţiune că noua linie 
ferată dela Braşov, că joneţiunile ar apăsă finan- 
cele noastre, ar fi trebuit mai întâiu a se probă 
cu fapte pozitive, trase din experienţă, cu argu- 
mente solide şi cifre nerecuzabile, că liniile noastre, 
rămânând izolate, închise şi fără nici-o legătură 
cu vecinii, produsul lor va fi suficient pentru a 
acoperi cheltuelile de exploatare, şi a lăsă şi un ex- 
cedent, aşă ca plata anuităţilor să nu fie numai 
în sarcina Statului. Această probă vă eră indis- 
pensabilă, și până nu o veţi face, cestiunea, finan- 
ciară atât de mult afișată de D-voastră nu va aveă, 
nicio seriozitate, 

Noi am făcut mai mult; D. ministru al lu- 
crărilor publice ne-a demonstrat, cu cifre şi fapte 
pozitive (pe cari toţi le-am cunoscut, căci asemenea 
cestiuni se tratează în consiliu) că economiile ce 
se vor produce numai în exploatarea liniei vechi, 
din momentul circulărei joncţiunilor se urcă la 
cifra de un milion 290 mii lei. Vi s'a demonstrat 
asemenea într'un mod exact, după experienţa făcută 
până acum cu liniile dejà existente, că produsul 
lor are să crească prin liniile de joneţiuni; că 
această, mişcare va creşte atât pe linia dela Vår- 
ciorova, cât şi pe cea dela Predeal-Ploeşti, şi că 
calculându-se în modul cel mai moderat, totuşi 
această creştere de venit se va urcă la suma de 
un milion 760 mii de franci. 


115 


Dar oare nu trebue să ţinem compt de această 
mișcare considerabilă, de acest adaos de produc- 
ţiune pe întreaga rețea actuală? Dar acest adaos 
de mişcare creează un venit care ușurează tezaurul 
public. Prin economiile efectuate în exploatarea, 
liniilor existente, şi prin adaosul de venit, nu vedeți, 
Domnilor, că vom întâmpină întreaga valoare a 
anuităţei la care am ajunge prin linia dela, Ploești 
la Predeal? Nu vedeţi că tezaurul public nu va 
fi astfel deloc încărcat eu o nouă sarcină? 

Așă dar Domnilor, cine lucrează mai în avan- 
tagiul finanțelor? Domnii din opoziţiune cari voese 
să închidă traficul întregei noastre linii ferate numai 
înăuntrul ţărei; sau noi cari voim să mărim miş- 
carea, acestor linii, unindu-le cu liniile Statului 
vecin, și astfel crescându-le venitul în proporţiuni 
considerabile, să ușşurăm tezaurul? 

Oratorii însă din opoziţiune, ca ultim şi ade- 
vărat motiv al votului D-lor; învoacă oportuni- 
tatea, spun că nu este acum momentul oportun 
pentru a se acordă joncțiune pe la Predeal; mie 
mi se pare Domnilor, că acesta este argumentul 
cel mai convingător pentru unii din D-nii de- 
putaţi. Căci, în adevăr, Domnilor, ce însemnează 
în realitate cuvântul de oportunitate în momentul 
de față? Ştiţi ce însemnează? Insemnează că bună 
ar fi convenţiunea aceasta, dacă nu ar fi încheiată 
de guvernul actual. Aceasta însemnând în realitate 


176 


cuvântul de oportunitate, înţelegeţi D-voastră, pentru 
ce acest cuvânt rezumează mai exact intenţiunea, 
şi motivul acţiunei tutulor Domnilor din opoziţiune. 

Ca; să se mai varieze asupra acestui cuvânt, 
unii din oratori au mai întrebat dacă această con- 
venţiune este cel din urmă cuvânt al Austriei. Ei, 
Domnilor, apoi când un minister vă aduce înainte 
o cestiune care s'a tratat între el şi guvernul Aus- 
triei în curs. de trei ani, şi când ne prezintă o 
convențiune pe care însuşi D. Colonel Manu este 
silit a recunoaşte că ar fi mai bună decât cele 
prezentate de mai înainte, cum puteţi să veniţi şi 
să ziceți: acesta poate că nu este ultimul cuvânt 
al părţei cu care aţi contractat; ai să mai tratăm, 
că poate vom mai dobândi ceva! 

Dar, Domnilor, sa dobândit tot ce sa putut 
dobândi. Nu a fost.vorba de ultimatum de care 
vorbeă D. Ionescu, căci nu se pun ultimate când 
se închee contracte. Noi am tractat şi am terminat. 
Este timpul, este foarte oportun, ca să terminaţi 
şi D-voastră. Ziceţi că nu este momentul oportun?: 
Dar nu comptaţi D-voastră că la iarnă linia Pi- 
teşti- Vâreiorova are să fie terminată, şi* după ex- 
perienţa făcută cu linia Bucureşti-Piteşti, produsul 
liniei Piteşti-Vârciorova are să fie slab şi neîn- 
destulător chiar pentru a acoperi cheltuelile de ex- 
ploataţiune... Uitaţi D-voastră că chiar votându-se 
această convenţiune, va trebui încă patru ani până 


177 


ca noile linii să se. pună în circulare, adică va 
trebui încă patru ani să mai suferim până vom 
vedeă, linia noastră producând şi înflorind? Apoi 
atunci nu e oare momentul oportun ca să asigurăm 
cu o oră mai inainte productivitatea şi prosperi- 
tatea, întregei noastre reţele de drum de fer? 

D. Kogălniceanu crede că mai putem amână, 
obiectând Austriei că noi i-am dat o joncțiune 
pe la Iţeani-Suceava, să ne dea şi dânsă acum una 
pe la Vâreiorova. 

Eu răspund D-lui Kogălniceanu, de ce nua 
zis D-lui aceasta când sa dat linia dela Hteani, 
când s'a făcut legătura drumurilor pela acel punct? 
De ce, mai înainte d'a se face joncțiunea aceea, 
nu s'a făcut o convenţiune şi pentru Vârciorova? 
De ce s'a comis atunci greşala ce se comisese la 
1868, când ne-am dus la linia până la Vâreio- 
rova, fără mai întâiu a fi siguri că şi Austria va 
veni acolo ? 

Astăzi, Domnilor, ne aflăm înaintea unui fapt 
împlinit; linia noastră dela Vâreiorova o găsim 
înfundată de hotare; în timp de patru ani de zile 
ea, are să steă tot înfundată; şi astăzi când am 
reuşit à încheiă această convenţiune, prin care-i 
asigurăm desvoltarea, cel puţin după patru ani, 
D-voastră veniţi şi o combateţi numai pentru mo- 
tivul real că este încheiată de guvern. 

Dar vă mărturisese, Domnilor, că nu înțeleg 


29006 12 


178 


de ce amestecați o cestiune economică cu cestiunea 
politică, cu consideraţiuni cari nu pot fi decât 
personale. Destul am așteptat şi vom aşteptă cu 
drumurile noastre ferate izolate de restul lumei; 
este timpul a nu mai voi să așteptăm cu rezol- 
varea acestei cestiuni; căci ne este teamă că, mai 
așteptând, să nu fie apoi prea târziu. D. Manu 
se îngrijește că cu linia Braşov-Ploești industria 
noastră naţională poate fi omorită, ba şi expor- 
tațiunea poate să sufere. Il asigurăm să fie pe 
pace. Din contră, prin această linie şi industria 
și exportaţia noastră au să înflorească şi mai mult. 

Astăzi nu ne mai aflăm în timpii aceia când 
o naţiune credeă că se desvoltă prin izolarea sa. 
Astăzi experiența a probat că şi comerţul şi in- 
dustria cresc şi se desvoltă prin schimbarea și 
velațiuni reciproce. 

Vedeţi Sârbii, un popor care are asemănare 
cu al nostru, cât ţin a se legă cu vecinii lor. Gu- 
vernul sârbesc a lucrat Ja Viena şi a dobândit a 
se legă linia dela Belgrad cu aceia a Austriei. A 
lucrat apoi la Constantinopole, și speră că va do- 
bândi delinitiv legăturile şi cu imperiul otoman. 
Guvernul sârbese a făcut şi face sacrificii chiar 
spre a se trage prin Serbia transitul internaţional. 
Când vor încheiă Sârbii convenţiunile cu Turcia, 
se va şi realizà aceasta. lar noi ce am face până 
atunci? De am ascultă opozițiunea, am stă cu mâ- 


179 


nile încrucişate şi am privi cum se face transitul 
internațional pe la Sava și la Alexinatz la Adria- 
nopole și Constantinopole. Este dar timp, îmi pare 
ca să ne grăbim şi noi a legi liniile noastre cu 
acelea, ale Austriei pe la Dunăre prin Buzău, și 
la Carpaţi prin Transilvania, spre a atrage și noi 
pe teritoriul nostru transitul internațional. Astfel 
ne-am puteă deşteptă prea târziu. 

Spre a atinge acest scop, am făcut toate în- 
cercările posibile, am tractat în timp îndelungat, 
am pus tot interesul în joe și am dobândit aceea, 
ce vedeţi. Totdeodată trebue să vă mărturisesc că, 
nu avem decât să ne lăudăm de procedările şi 
modul conciliant de a tractă al guvernului Austro- 
Ungar, care preocupat negreşit de interesele sale, 
nu a nesocotit nici pe ale noastre, apărate de noi, 
şi am ajuns astfel la o înţelegere comună, punân- 
du-ne în condițiuni de perfectă egalitate. 

` Această convenţiune fiind ultima expresiune 
a voinţei ambelor părți contractante, se înţelege că 
nu putem speră a dobândi mai mult, şi de aceia 
vă rugăm să o aprobaţi cu o oră mai înainte, 

Nu, D. Kogălniceanu ci noi trebue să facem 
apel la această majoritate, ca să termine opera sa, 
votând această convenţiune. D-lui zice majorităţei 
că trebue să respingă această convenţiune, cum a 
respins pe cea de anul trecut, spre a fi astfel 
consecuentă cu ea însuși. 


180 


Apoi cu acel sistem niciodată majoritatea 
aceasta nu ar mai votă legătura liniilor noastre 
ferate cu ale Austriei; fiindeă totdeauna i sar 
opune voturile negative din anul precedent! 

Noi Domnilor, trebue să facem apel la această 
majoritate şi să o angajăm a votă aceste două 
legături ce se propun căci acest vot al său va fi 
consecinţa, efectul, coronarea voturilor sale pre- 
cedente. Majoritatea nu a votat anul trecut contra 
principiului de joncţiuni, ci ea a respins convenţiunea 
trecută numai cu trei voturi, din cauză de consi- 
deraţiuni financiare. 

Această majoritate a avut frumoasa misiune, 
a avut pot zice gloria de a dotă ţara cu linii 
de fer, fiindcă, graţie voturilor ei trecute ea a 
rezolvat cestiunea Strussberg, a vindecat astfel 
cangrena acelei nenorocite cestiuni, şi sa putut 
formă noua societate. Este dar logic, este conse- 
` cinte, ar fi a se corespunde la așteptarea naţiunei, 
ca aceiaș majoritate să vină astăzi a-și încoronă 
opera sa, votând legăturile liniei ce ea însuși a 
creat. Cum ar puteă în adevăr aceeași majoritate 
care a rezolvat cestiunea și a decis executarea rețelei 
întregi, să vină astăzi și să zică: „nu voesce ca 
această rețea să se lege cu liniile străinilor“, 

- Aceasta ar fi cea mai flagrantă contradicţiune 
între ceeace a făcut anii trecuţi si ceea ce ar 
face estimp. Dar fie sigură opoziţiunea că majoritatea 


181 


aceasta nu va comite asemenea contradicțiune. Ea 
'şi va face datoria către ţară, așă cum să asi- 
gure prosperarea, şi desvoltarea liniilor noastre fe- 
rate, aşa cum reclamă trebuinţele comerțului și 
progresul timpului, aşă în fine cum cere raţiunea, 
şi dreptatea, iar nu pasiunile mici și consideraţiunile 
de partidă politică! (Aplauze prelungite). 


Proiectul se iea în consideraţiune cu 74 voturi 
contra 30, 


XV 


„Monitorul Oficial“ No. 161 din 27 Maiu 1874. 


Joncţiunile Căilor Ferate Române cu 
Austro-Ungaria 


In Senat se prezintă în şedinţa dela 27 Maiu 1874 
proiectul de lege pentru joncțiunea Căilor Ferate Ro- 
mâne cu liniile Austro-Ungare la Vâreiorova şi Predeal, 
Acest proiect combătut de Deșliu, Lungeanu şi Docan, 
e susţinut de Al. Zisu. In urmă ia cuvântul B. Boerescu. 


B. Boerescu, ministru de externe. D-lor se- 
natori, observ că D-nii oratori ai opoziţiunei, au 
insistat să demonstreze că nu este atâta grabă de 
a se prezentă şi discutà acest proiect. Au căutat 
chiar să insinue că acest proiect s'a adus atât de 
repede, la finele sesiunei și legislaturei Senatului, 
încât să nu fie timp de a se discută cu maturi- 
tate o chestiune la care Senatul n'a fost destul de 
preparat. Alţi oratori din opozițiune, au mers mai 
departe, au susținut că nu ar fi prudent, nici 
urgent încă de a se diseută acum acest proiect, 


183 


adică legăturile liniilor noastre ferate cu acelea ale 
Statului vecin Austro-Ungaria şi că, prin urmare, 
discuţiunea acestei chestiuni s'ar puteă lăsă pentru 
alt timp, fără să precizeze cel puţin, acel timp! 

D-lor, memoria a înșelat prea mult pe acei 
D-ni senatori, sau dacă nu memoria, o neglijenţă 
din parte-le i-a făcut să uite un iueru foarte po- 
zitiv; că adică această chestiune nu este nouă și 
necunoscută. Legătura liniilor noastre ferate este 
o chestiune nouă? Dar ea se desbate de trei ani 
în corpurile legiuitoare, adică încă dela 1871, de 
când sa regulat chestiunea Strusberg. De atunci 
această chestiune este pusă înaintea țărei. Când 
Camera și Senatul au lucrat împreună, spre a da 
o soluţiune acestei chestiuni, ca fără să compro- 
mită finanţele şi interesele ţărei, să poată dotă ţara, 
cu drumuri de fer, de atunci mi se pare că ches- 
tiunea joncţiunilor eră dejà pusă, căci D-lor, aţi 
puteă admite, cu bunul simţ cel mai natural şi 
mai simplu, că Camerei şi Senatului le-ar fi trecut 
prin minte că, rezolvând chestiunea Strusberg şi 
constituindu-se „Societatea acţionarilor“, care ne 
putem lăudă că lucrează cu succes la această 
operă mai mare de desvoltare a activităţei noastre 
naţionale, le-a trecut zic prin minte, că liniile noastre 
nu trehuese legate cu ale vecinilor? Chestiunea 
dar a joneţiunilor de atunci a fost pusă și prin 
urmare nu puteţi astăzi admite ca să avem o reţea 


184 


de drum de fer de 1.500 kilometri care să steà 
înfundată, închisă în interiorul ţărei, fără să.se 
lege cu liniile ferate ale vecinilor! 

Dacă am admite la noi acest straniu sistem, 
în adevăr am sdruncinà comerțul cu totul; și am 
reduce drumul de fer, pentru care am făcut atâtea 
sacrificii, la singurul rol de a ne servi localităţile 
şi de a transportă ceva mărfuri şi călători numai 
în întrul ţărei. Aceasta însă nu o putem admite; 
însă sunt sigur că nimeni altul din Cameră şi din 
Senat, nu ar puteă să admită un asemenea straniu 
sistem, și cu atât mai mult Senatul care este cu 
totul un corp conservator, şi când zie conservator 
nu înțeleg că trebue să se ţină lucrurile în statu- 
quo, adică a se ţine în suspensiune linia astfel 
cum se află; —prin conservator înţeleg înaintarea 
Statului, bazaţi fiind pe principiile solide de pro- 
gres și civilizaţiune ale secolului. — Așă dar D-lor, 
această chestiune nu este pusă de astăzi înaintea 
Corpurilor legiuitoare, ci chiar de atunci de când 
sa dat soluțiune chestiunei Strusberg, adică dela, 
1871. Ce face însă astăzi guvernul? Nu face de- 
cât să termine odată această chestiune care nu 
mai poate întârziă un moment măcar. Nu face decât 
să vină să complecteze opera D-voastră din trecut, 
adică de a legă marea reţea a liniilor noastre fe- 
rate cu ale Statelor vecine. Principiul joneţiunilor 
este dejà adoptat de Corpurile legiuitoare cari au 


185 


dotat ţara cu drumurile de fer; ele au recunoscut 
dejà că singurul mijloc de a putea face ca aceste 
drumuri de fer să poată prosperă, să aibă viaţă, 
sunt joncţiunile. 

De aceea s'a şi hotărît legarea liniilor noastre 
cu ale Rusiei pe la Ungheni şi cu ale Austro- 
Ungariei pe la punctul ltzeani. Această din urmă 
linie astăzi este terminată şi lasă a se vedeă fo- 
loasele şi avantagele imense ce ne dă această gură 
pentru linia, din acea direeţiune. Acolo să meargă 
D. Docan şi să întrebe pe proprietarii şi localităţile 
în apropiere de punctul lItzeani, spre a-i spune 
foloasele ce trag ele din joncțiuni! 

Numai la noi se poate vedeă o asemenea idee, 
numai la noi poate veni cinevă să susțină că pentru 
liniile ferate este o perdere de se va legă cu al- 
teje! Dar oare mai înainte de a plânge pe pro- 
prietari, când s'ar face aceste legături, întrebat-a 
onor. D. Docan pe proprietarii despre Itzeani şi 
Moldova de sus, de foloasele ce au şi de valoarea 
la care s'au urcat proprietăţile lor, de când sa 
deschis joncțiunea? Cercetat-a D-lui desvoltarea, 
comerțului ce a adus această joncțiune, și foloa- 
sele ce au tras cultivatorii din partea locului? Știe 
D-lui cât această joncțiune a contribuit ca prin 
traficul său să raporteze întreaga linie, așă încât 
Statul să sează din anuităţile ce este obligat a plăti? 
Sunt sigur că nu; căci de ar fi știut toate acestea 


186 


nu ar fi plâns pe proprietari și localităţile pe unde 
au să treacă noile joneţiuni. 

Apoi, dacă este constatat prin experienţă 
avantagiul ce produce o joncțiune, dacă este re- 
cunoscut acest principiu prin experiența dela Iţeani, 
nu înțeleg cum am puteă să credem că la un 
alt punct al ţărei — dacă se va face joncțiune — 
ar fi alte fenomene decât cele ce sau văzut la 
Ițcani, şi pe care le vom vedeă peste puţin și la 
Prut ? 

Aşă dară, vedeţi D-lor, că acelaş principiu a 
preocupat şi pe guvernul care a prezentat acest pro- 
ject, și pe Camera care l-a votat alaltăeri. Prin- 
cipiul este ca liniile noastre ferate terminându-se, 
pentru a puteă deveni productive, trebue să se 
lege cu ale vecinilor, și pentru acum pe la 
Kronstadt-Y ârciorova. Această chestiune dară, a 
cărei necesitate şi interes se Simte astăzi atât de 
mult, nu este de astăzi pusă la ordinea zilei. Atât 
națiunea cât şi Corpurile Legiuitoare sunt trei ani de 
când sunt iniţiate într însa, sunt trei ani de când eas'a 
supus la tot felul de criti-i, de trei ani este la or- 
dinea zilei; şi nu. se mai poate zice că ea ar fi o 
surprindere sau că nu a fost timpul ca Corpurile Le- 
giuitoare să voteze în cunoștință de cauză. Sunt doi 
ani de când tratăm cu imperiul Austro-Ungar, şi acum 
am obţinut această convenţiune. Dacă convrenţiunea 
din anul trecut a fost respinsă de către Cameră, 


187 


aceasta nu a fost pentrucă convenţiunea, eră defa- 
vorabilă, sau pentrucă jonețiunile nu sunt prin ele 
înşile avantagioase pentru liniile noastre ferate; ci 
motivul de refuz — după cum s'a spus chiar de 
unii din majoritatea care a votat contra — a fost 
că prin acea convenţie se cereă deodată executarea 
joncţiunilor pe la patru puncte, care înfăţişă o 
luerare de mai bine de 400 km.; executarea lor 
dară. deodată su părut unora un ce prea îinpovă- 
rător pentru starea, noastră financiară. Acest motiv 
dară a făcut în realitate ca Camera, cu majoritate 
numai de trei voturi, să nu primească acea con- 
vențiune. .. , 

In urma respingerei acelei convenţiuni, gu- 
vernul D-voastră a reluat. negocierile cu Austro- 
Ungaria; căci nu-i eră permis să steă cu liniile 
înfundate la fruntarii. 

D. Lungeanu se miră astăzi că de unde a 
mai eşit această convenţiune. Apoi ea a eşit din 
anul 1871; s'a mai modificat astfel că, de unde 
punctele de' joncţiuni erau 4, sau redus acum 
la 2 prin o comună înţelegere: adică ne-am măr- 
ginit a execută deocamdată joncțiuni pe la 2 puncte, 
adică la Orşova şi la Predeal. Cu aceasta nu zicem 
că utilitatea şi a celorlalte joneţiuni nu ar există; 
din contra este un articol special în convenţiunea 
de față prin care ambele puteri, cari în toată, 
acestă chestiune au lucrat pe un picior de per- 


188 


fectă egalitate, și cu toată lealitatea, vin și declară 
utilitatea în principiu şi a legăturii liniilor pe la 
Oituz, la Vulcan, precum şi pe la Turnu-Roşu, 
executarea însă a acestora se va face când se va 
găsi cu cale de ambele State, Iară în privinţa 
celor două linii pe la Vârciorova şi Predeal opor- 
tunitatea şi urgenţa sunt admise de ambele părți. 
Vă propunem dară, pentru acum, executarea 
acestora. Toți cunoaşteţi chestiunea, fiindcă acelaşi 
Senat și aceiaşi Cameră sau ocupat de această 
chestiune, în anii trecuţi; prin urmare nu este 
permis nici-unui senator, să zică că nu cunoaște 
chestiunea, sau că este o surprindere pentru dânsul, 
Dară, D-lor, chiar presupunând că nu aţi aveă 
această cunoştinţă, nu sunt chestiuni de deslegat, 
cari nu suferă întârziere ? Apoi chestiunea dru- 
murilor de fer, nu este de natură a cere ca cu 
o oră mai înainte să se deslege? Oare prudent ar 
fi, bine ar face un guvern prevăzător ca să lase 
în necunoscut soarta liniilor noastre ferate? De un 
om cu minţi este ca să mergem cu linia până la 
Vâreiorova, fără să ne asigurăm prin o conven- 
ţiune dacă și Austro-Ungaria va merge acolo spre 
a legă liniile sale cu ale noastre. 

Interesele, D-lor, în adevăr economice şi finan- 
ciare reclamă urgenţa, și în ziua, în momentul 
când înţelegerea s'a putut stabili între ambele gu- 
verne, în aceiaşi zi sa prezentat şi convenţia 


189 


înaintea Corpurilor Legiuitoare. Aci e vorba de o 
operă, de o lucrare foarte însemnată, este o lucrare, 
care vedeţi că reclamă un timp de 4 ani spre a 
se puteă efectuà; şi astfel încă 4 ani linia noastră 
ferată are să steă nelegată cu a vecinilor; căci la 
Decemvrie viitor se termină epoca, când linia dela, 
Vârciorova-Piteşti-București are să se pue în cir- 
culaţiune; va să zică dela Decemvrie înainte are 
să se pună în exploatare linia şi are să se plă- 
tească anuităţi. Care va fi însă producţiunea ei 
lipsită de joncțiune? Foarte slabă. Luaţi veniturile 
dela Pitești la Bucureşti şi veţi vedeă cât de 
puţin productivă este linia; nici cheltuelile nu se 
acoper şi cam astfel va fi și dela Piteşti la Vår- 
ciorova până ce nu vom aveă legătura cu linia 
Orşova. 

Pentru ce? pentrucă cireulaţiunea internă este 
de neajuns spre a alimentă o linie atât de lungă. 
Patru ani de acum înainte are dară să circule 
marea noastră linie ferată numai cu transitul in- 
terior; şi nu ştiu dacă cu această mişcare se vor 
acoperi măcar cheltuelile; cu atât mai puţin poate 
fi vorba de a ne micșoră anuităţile şi garanţia ce 
plătim de 7 1/2 0/0. Astă consideraţiune financiară 
este, îmi pare, gravă. Ce? nu găsiţi că este destul, 
ca încă în timp de 4 ani să aştepte căile noastre 
ferate izolate, cauzând astfel sarcini enorme pentru 
Stat? Aţi voi oare să mai înmulțiţi numărul anilor 


190 


in care rețeaua cea mare a liniei dela Roman-t âr- 
ciorova ar fi neproduetivă? Dacă cel puţin și alte 
naţiuni ar fi tot atât de paciente şi nepăsătoare! 
Dară nu; alţii nu fac astfel. Alte naţiuni vecine 
merg înainte şi pun o activitate febrilă spre a-și 
termină şi legă liniile lor ferate. Dacă noi vom 
tot aşteptă; dacă vom stă nepăsători şi nu vom 
căută a ne legă liniile cu acelea ale vecinilor, ei 
bine, şiiţi care va fi pericolul cel mare? Pericolul 
va fi că vom rămâneă izolaţi şi într'o bună di- 
mineaţă ne vom pomeni că se va creà împrejurul 
statului nostru o cireulaţiune internaţională care 
ne va ocoli, şi ne va lăsă în sărăcie. (Aplauze). 

De vom aşteptă cu indiferența şi nepăsarea 
orientală ca fructul să ne cază deagata copt în 
în gură, vom rămâneă adormiţi în mijlocul vieţei 
aiurante din prejurul nostru, şi ne vom deşteptă 
numai spre a plânge scăpătăciunea de care vor- 
beşte D. Deșliu! Dacă nu vom şti a creà o miş- 
care internațională pe linia noastră, dând comer- 
tului şi transitului din centrul Europei un drum 
pe la noi şi un debuşeu pentru Miază-zi a Eu- 
ropei, pentru Marea-Neagră și Mediterana, vor veni 
alții, vor veni Sârbii şi vor luă ei transitul inter- 
naţional între Orient și Occident; iară noi vom 
stă tot izolaţi, purtând numai sarcinele anuităţilor 
întregi! Pe când vedeţi pericolul de a se creà mig- 
cări internaţionale împrejurul nostru, prin linii 


191 


străine. cum aţi mai stă un moment de gânduri 
dacă trebue sau nu a ne legă şi noi cu transitul 
internațional european ? Aş voi să întreb pe onor. 
oratori ai minorităței, cari vaită pe contribuabili, 
cum înţeleg d-lor a uşură pe contribuabili. A 
plânge nu este un merit. Aceasta poate să-i con- 
stitue o calitate, când nu este o mnilire; dară me- 
ritul adevărat este ca să se ocupe cineva de răul 
care îl constată; este să se deă mijloace de a scăpă 
de acest răv, iar nu de a plânge! 

Se înţelege că opoziţiunea de fel exagerează 
totdeauna un rău oarecare; dar așă fiind, chiar 
dacă răul ar fi mare cum ea îl descrie, îmi pare 
că nu este un merit de a plânge, ci trebue a 
vedeă cu ce îl vom face să înceteze. Intreb pe 
onor. senatori din opoziţiune, dacă fac I)-lor un 
serviciu proprietarilor, plugarilor, comercianților, 
industriașilor lăsând să se creeze transitul inter- 
național afară din ţară? Apoi nu ştiţi D-voastră, 
că uvuţia țărei noastre ar fi prea puţin însemnată, 
când toată consumaţiunea şi eirenlaţiunea sar 
mărgini în întrul ţărei ? Nu ştiţi că exportaţia, este 
cauza avuţiei noastre, și când nu veţi dă mijloace 
ca exportaţia să se mărească, veţi secà prin aceasta 
chiar sorgintea producțiunei pământului nostru ? 

Intreb pe cei mai în vârstă din D-voastră, 
şi sunt cei mai mulţi, să-mi spue care eră avuţia 
țărei mai înainte de a se declară Dunărea liberă, 


192 


mai înainte de a se deschide comunicaţia pe Du- 
năre? Acea avuţie eră mai nulă. Şi trebue să fim 
drepţi şi să recunoaştem că Rusiei îi suntem da- 
tori deschiderea navigaţiunei libere pe Dunăre. 

Voci: Aşă este! 

D. Ministru. Mai înainte producţiunea țărei 
eră de tot neînsemnată; eră foarte mărginită și 
fără valoare. 

Cu toate acestea tot acel pământ binecuvântat 
există și atunci! Tot acele sorginţi de producţiune 
se aflau în ţară; însă lipseau gurele de export pe 
unde puteă trece producţiunea la consumatori și 
prin urmare ea erà neînsemnată şi slabă. Dacă, 
acum se va închide drumul de fer numai în in- 
teriorul nostru, mişcarea, sa va fi mică şi exportul 
redus ca și până acum. Negreșşit că înlesniri lo- 
cale vor aveă mulți. Vom transportă producte dela, 
un loc la altul; vom face ca prisosul produeţiunei 
unei localităţi, dela Piteşti, dela Olt, dela Craiova, 
să se aducă aiurea în ţară spre a se consumă. Dară 
toate acestea se vor face în mici proporţiuni, prea 
puţin încurajatoare pentru dezvoltarea culturei pă- 
mântului. 

Nu este tot astfel însă când ţara are linii 
ferate legate cu liniile celorlalte State. Atunci din 
toate unghiurile ţărei produeţiunile” de tot felul 
se întrece a eşi din ţară şi a se înmulţi; căci 
atunci prin înlesnirea transportului se înmulțește 


193 


-schimbul între productele noaste cu acelea ale 
altor State; şi producătorii vor puteă prin artera 
cea mare a liniei noastre ferate să-și trimeată 
productele țărei şi în străinătate, Dacă nu vom 
aveă noi aceste guri de export, atunci ţările cari 
au nevoe de productele noastre le vor trage din 
Rusia, din Ungaria, din America, din alte țări 
în fine; iar D-stră veţi continuă & plânge pe eon- 
tribuabili, veţi fi duioși, dar veţi rămânea într'o 
sărăcie permanentă! (Aplauze). 

Vedeţi, D-lor. că știința, logica, practica ne 
povăţuese a nu plânge, ci a merge înainte, a 
lucră, a căută remediul de care mai ales trebtte 
să ne ocupăm. 

D-lor, onor. D. Zissu a vorbit cu multă 
justeţe asupra chestiunei, cu mult bun simţ, pentru 
care îi fac complimentele mele; şi foarte nediba- 
ciu a criticat D. Lungeanu pe D. Zissu, împu- 
tându-i că a consultat harta. Prea bine a făcut 
D. Zissu, şi greşeala D-lui Lungeanu este tocmai 
că nu a avut şi D-lui harta înaintea D-sale; căei 
pe hartă se studiază asemenea chestiuni. 

D. Petre Lungeanu. O să o iau acum, și 
vă voi răspunde. 

D. ministru de externe. Cam târziu (laritate). 

Onor. D. Zissu a zis că suntem în ajun de 
a aveă o linie rivală în Serbia. Apoi toemai 
aceasta este un cuvânt ca să nu rămânem înapoi 


29006 13 


194 


de Sârbi. Aceștia cu bunul lor simţ, și fără a 
aveă oratori ca noi, au înţeles din prima zi că 
pentru dânşii este o chestiune naţională de a ob- 
ţine joncţiunea cu Turcia, care prin Filipopoli şi 
Adrianopole ajunge la Constantinopole, se speră 
că înţelegerea va deveni definitivă peste puţin. 
Dar şi noi trebue să ne grăbim de a aveă jonc- 
ţiunile cu Austria cât mai curând, ca să putem 
participă şi noi la transitul ce se va face între 
Orient şi Occident. 

De aceea D-lor, declar aci, ca şi în Camera 
deputaţilor, că linia Ploeşti-Braşov împlică podul 
peste Dunăre; căci pe acest pod se va face tran- 
situl cel mare al Occidentului, servindu-se cu linia 
dela Rusciuk, Șumla, Adrianopole şi Constantino- 
pole. Atunci numai vom atrage pe la noi tran- 
situl cel însemnat între Orient şi Occident. 

Având acest mare avantațiu de a fi cei 
d'întâi cari să stabilim drumul pe la noi al Ev- 
ropei centrale şi apusane, ne vom află în pozi- 
țiune a puteă luptă şi ţine concurenţă cu alte 
State. 

Este foarte adevărat că linia Turnu-Roşu are 
o direcțiune scurtă; sau prin această linie sau 
prin o altă direcţiune, vom puteă susține o con- 
curență oarecare, scurtând linia de transit; căci 
atunci vom puteă aveă destule mijloace spre a 
face noi sacrificii. 


195 


Așă dar, D-lor, necesitatea, acestor linii fiind 
evidentă; eră naturală urgenţa asupra proiectului 
de faţă, căci este logic şi în natura lucrurilor ca 
să avem cu o oră mai înainte și deocamdată cele 
două joncţiuni pe la Vâreiorova şi Predeal, pentru 
care am încheiat convenţiunea cu Imperiul vecin. 

Cel din urmă argument ce mai rămâne celor 
ce combat joncţiunile este consideraţiunea finan- 
ciară. D-lor ne-au repetat mereu că nu avem 
mijloace, că sarcinile tezaurului sunt grele, şi de 
aceea nu putem construi şi aceste linii. 

Să răspund şi la această observaţiune, mai 
întâi întrun mod abstract și apoi întrun mod 
concret şi practic. Din punetul de vedere abstract: 
chestiunea de mijloace financiare se puteă pune 
atunci când s'a construit mare linie, atunci când 
sa dat întregul arter dela un capăt la altul al 
ţărei; atunci, dacă D. Deșliu eră în Camera dela 
1868, ar fi putut să vorbească de mijloace finan- 
ciare; dar amicii politici de astăzi a D-lui Deşliu 
n'au fost în 1868 de părerea D-lui. Nu eu unul 
i-ași condamnă pentru aceasta; căci faptul este 
că avem drumuri de fer şi în privinţa drumurilor 
ferate eu am idei foarte înaintate, idei ale seco- 
lului. Oricum ar fi, odată că sa votat şi exe- 
cutat o reţea de drumuri ferate aşă de mare, de 
vreme ce nu sa adoptat sistemul a începe cu 
linii mici, sau din interiorul ţărei, sau legate cu 


196 


cele din străinătate, odată ce ţara a făcut cele 
mai mari sacrificii: cum voiţi ca tocmai la finele 
operei, tocmai când e vorba a se legă linia cea, 
mare cu acelea ale vecinilor; tocmai adică când e 
vorba să asigurăm productivitatea totalei linii, şi 
să mai ușurăm bugetul Statului, care numai dela 
Pitești la Vâreiorova, plăteşte anuităţi de 6 mi- 
lioane: toemai în fine când guvernul actual sa 
putut înţelege cu cel vecin pentru a legă liniile: 
toemai atunci aţi veni să ne ziceţi să stăm pe loe 
să nu mai facem nimic! 

Și pentru ce aceasta ? Pentrucă ziceţi că am 
apăsă pe arendaşi și pe proprietari, adică tocmai 
pe cei cari au să tragă mai mari profituri din 
binefacerile drumurilor de fer şi din joneţiunile 
lor! Dară trebuia să-i plângeţi dacă noi n'am fi 
propus asemenea, lege! (Aplauze). 

Acum este o datorie fatală, impusă de inte- 
resul ţărei, ca noi să venim şi să legăm cât mai 
curând liniile ce avem în ființă cu acelea ale ve- 
cinilor; căci numai astfel le asigură productivitatea. 

Dară ia să vedem, acum ni se cere, în adevăr, 
să facem vreun sacrificiu, spre a ajunge la reali- 
zarea, acestei măsuri ? 

Nimic, D-lor senatori, din toate acestea. Să 
examinăm faptele. Foată chestiunea, este pentru 94 
kilometri dela Ploeşti la Predeal; 50 kilometri la 
Ocna și 7 la Galaţi. Căci nu uitaţi D-lor, că Vâr- 


197 


ciorova este fatalmente o joncțiune. Acolo nu se 
mai pune chestiunea dacă trebue să dăm joncţiunea 
sau nu. Numai Austria şi Ungaria poate pune 
aceasta în discuțiune; fiindcă, această putere vecină 
trebue să facă 200 kilometri prin Lugoş, Caran- 
sebeș și vechia Orşovă, spre a veni la fruntaria 
noastră dela Vâreiorova. Și aceste 200 kilometri 
nu să se facă prin Carpaţi, au să străbată loca- 
lităţi foarte dificile şi nu ştiu până la ce grad 
productive; prin urmare Austro-Ungaria, Stat liber 
şi independent, ar fi putut să ne răspunză: „aţi 
venit până la Vârciorova; dară m'aţi întrebat şi 
pe mine dacă voi să vin acolo? Nici de cum. Apoi 
mie nu-mi vine la socoteală a, duce linia mea până 
la satul Vârciorova“. 

Ce am fi făcut noi atunci? Rămâneam în- 
fundaţi la Vâreiorova. 

Necesitatea dar a liniei de joncțiune nu o 
puteţi contestà. Opoziţiunea a fost silită să recu- 
noască, şi aci și la Cameră, că cât despre Vâr- 
ciorova, este neapărat să ne legăm pe acolo cu 
Austro-Ungaria. Și chiar D. Lungeanu a fost de 
această opiniune! Fa bine că nu!.. Atât ar mai 
trebui, ca să facem și pe dificilii pentru Vår- 
ciorova, când noi am ajuns dejă acolo și nu mai 
avem nici un kilometru de făcut pentru a ne legă cu 
Ungaria, care singură va aveă să facă 200 kilo- 
metri! Atât ar fi mai rămas să combateţi şi jone- 


198 


țiunea dela Vâreiorova, pentru ca acea linie să 
rămână cu totul neproductivă, mai ales când ea 
are un concurent atât de teribil ca Dunărea! 

D. Deșliu. Acolo eră o altă combinaţiune a 
guvernului Austro-Ungariei, 

D. ministru de externe. D. Deșliu are un ca- 
binet de informaţiuni diplomatice al D-sale par- 
ticular şi tot ce fac împărații şi regii D-sa ştie! 
Ţine aceste ştiri pe seamă-ți; şi îţi urez succes 
mai bun! (Ilaritate). 

Aşă, dară, odată ce am mers cu linia noastră 
până la Vâreioroya, fatalmente, avem nevoe de a 
ne legă cu vecinii, cu care nu ne putem înţelege 
decât ţinând și noi socoteală de interesele lor. Căci, 
D-lor, în politică nu există nici simţimânte, nici 
plăceri abstracte, nici chiar inimă, în politică nu- 
mai interesele pozitive vorbesc, 

Acesta este adevărul, şi să nu ne facem ilu- 
ziuni; căci făcându-ne iluziuni în politică putem 
perielită de a deveni victima iluziunilor! Aşà dară 
norocire a fost pentru noi ca și Austro-Ungaria, 
să aibă interes de o altă joncțiune; interesul ei 
eră la Brașov. De nu ar fi fost acest interes, eră 
să plătim scump imprudența ce am făcut la 1868. 

Şi acum strigă contra noastră tocmai aceia a 
căror imprudenţe le reparăm!... (Aplauze). 

Așa dară, două interese erau în joc. Adresân- 
du-ne noi către guvernul Austriei spre a-i propune 


199 


joncţiunea pe la Vâreiorova, aceasta ne-a răspuns 
foarte natural; şi eu am o linie înfundată la Braşov; 
voi s'o leg cu a voastră dela Predeal. Pentru ca 
să vă fac 200 kilometri până la Vâreiorova, faceți 
şi voi mie linia până la Predeal. 

I. Deşhu. Austria consiinţise de mai nainte. 

D. ministru de externe: Nu domnule... 

I. Deșhu. Așă este cum zic eu. 

D. ministru de externe. D-lor, am obiceiul 
să vorbesc serios; nu afirm decât ceeace este con- 
form cu adevărul. D. Deșliu se înşeală, sau gazetele 
ce citeşte D-lui îl înşeală. Guvernul Imperiului 
Austro-Ungar a consimţit în adevăr de a dă com- 
paniei Staatsbahn linia dela Temesvar la Orșova; 
însă a dat-o condiţional, dacă adică se va încheiă 
cu noi convenţiunea pentru joncţiuni. Acesta, este 
adevărul și nici cum altfel. Așă dar în fața unei 
asemenea, condițiuni, ce trebuiă să facem, vă întreb? 
Oare această linie la Brașov ne impune nouă sa- 
crificii aşă de mari încât să preferim a perielită, 
întreaga noastră reţea pentru care am făcut şi 
facem atâtea sacrificii, decât să votăm sacrificiile 
ce ni se cer pentru acest punct de joncțiune? 
Trebue oare ca noi să stăm în poziţiunea această, 
izolată? Nu, D-lor, voi veni să vă arăt cu fapte 
și probe, iară nu cu fraze pompoase, cum că linia 
dela Predeal, care constituiă singura condiţiune cu 


200 


care puteam să dăm viaţă întregei noastre rețele, 
nu ne impune nici un sacrificiu real. 

Linia dela Predeal are mai întâi pentru noi 
avantajul că, printr'iînsa, putem obţine Joncţiunile 
unei linii care ne costă atâtea milioane pe fiecare 
an, adică joncțiunea liniei dela Vâreiorova. Apoi 
ce este mai mult, linia Ploeşti-Predeal este foarte 
utilă pentru noi. Chiar dacă această linie nu ne 
ar fi prezentat nici un avantagiu, ci numai sa- 
erifieiu, totuşi sacrificiul acesta ar fi fost cu mult 
mai mie pe lângă benefiicile şi avantagele ce am 
trage din legătura pe la Vâreiorova, legătură care 
ne asigură progperarea artei pentru care s'a cheltuit 
sute de milioane! 

Dară nici vorbă de sacrificii, vă repet, nu 
poate să fie. Linia dela Ploești la Braşov este 
atât de utilă pentru noi, încât dacă nu o construiam 
acuma, erà şo construim neapărat peste câţiva, 
ani. Cei ce se îndoese de traficul și folosul acestei 
linii, este că au uitat însemnatele relaţiuni comerciale 
care de secoli există între România şi Transilvania. 
Drumul la Braşov este o cale bătută, este o mare 
gură pe unde de secoli produsele industriei, şi 
comerţului din Transilvania se coboară în România 
și din România în Transilvania şi o parte a Un- 
gariei, 

Apoi nu înţelegeţi că făcându-se calea ferată 
la Braşov acest vechiu trafic are să crească în 


201 


proporțiuni aşă de mari încât are să acopere o 
mare parte din anuități? Dacă astăzi în starea, 
primitivă cum se face transportul mărfurilor cu 
carul, totuşi mişcarea este aşă de mare, se înțelege 
că proporţiunea ci are să crească colosal când 
aburul va înlocui animalele. Prin urmare vedeţi, 
D-lor, că executând uceastă linie, nu numai că 
realizăm cu aceasta pe cea dela Vârciorova, şi 
dăm astfel viaţă întregei linii ferate dela Bucureşti 
la Vâreiorova, dar creăm şi un excelent şi foarte 
productiv trafie între Transilvania, Ungaria şi 
România, de la Brașov la Ploeşti şi din Ploești 
la Bucureşti şi la Brăila. 

S'a mai obiectat Domnilor, din partea acelora 
cari voese a combate joneţiunile eu orjce preţ cum 
că dacă sar face drum de fier la Braşov atunci 
tot comerţul şi transitul dintre Oecident şi Orient 
sar face pe la Braşov iar nu pe la Vârciorova; 
şi astfel linia Bucureşti-Vâreiorova s'ar paraliză 
şi ap rămâne neproductivă: Ei bine D-lor, vă 
mărturisese că nu poate fi rățăcire şi erezie eco- 
nomică mai mare decât aceasta! Aceste două linii 
deservese localități şi interese diferite. Linia Vår- 
ciorova străbate ţara Banatului, deservește toată 
România, mică şi servă traficul acestor localităţi 
cu comerţul din Austria gi Germania. 

Linia Braşovului pune în comunicaţiune Tran- 
silvania şi o parte a Ungariei cu România. Mol- 


202 


dova şi Marea-Neagră şi creiază astfel un alt trafic 
între aceste ţări şi Europa orientală şi apusană. 
Şi acestea afară de avantagele însemnate ce are 
să aibă statul nostru din exploatarea ocnelor dela 
Telega, pe lângă care are să treacă linia. Apoi 
cum două linii cari, deși pleacă dela acelaşi punct, 
încă, deservese interese diverse, pot să-şi facă con- 
curenţa aşă ca una să ucidă pe alta? 

Aceasta nu se poate întâmplă decât numai 
la liniile paralele. In alte ţări și chiar două linii 
paralele prosperă, fără a se ucide una pe alta. Ve- 
deți în Germania, unde pe marginea Rinului sunt 
linii ferate pe țărmi şi cu toate acestea: fiecare linie 
produce îndestul, fără ca una să poată face con- 
curenţă alteia. De ce? pentru că comerţul acolo 
este foarte mult desvoltat. 

Dar noi să nu ne măsurăm cu asemenea 
ţări. Noi nu facem două linii paralele; și cu toate 
astea numai fiindcă ambele pleacă din același 
punct, dela Czegled, lângă Pesta, deşi se despart în 
direcțiuni diferite, ați pretinde că ele şi-ar face 
concurenţă? Erezie! pe care faptele o desmint! 
Fiecare linie are o viață propie; căci fiecare linie 
are un serviciu special. Acesta este un adevăr 
economie elementar și nediscutabil. Pe lângă aceasta, 
aceiace încă contribue la prosperarea liniei Temes- 
varului sau Vârciorova, este că ea este mai scurtă, 
cu 12 kilometri, decât aceea a Brașovului; terenul 


203 


său are un nivel mai puţin dificil decât cel dela 
Kronstadt şi astfel traficul său va fi în bune 
condițiuni de a se efectuă. Dar linia Brașovului 
își are avantajele şi traficul său special. Și astfel 
nici una nu va putea omori pe cealaltă! 

In Ungaria, o repet şi aci cum am spus-o şi 
în Cameră, există o temere un prejudiciu con- 
trariu de ceeace există la noi; acolo unii cred că 
linia Vâreiorovei a noastră are să omoare linia 
maghiară a Braşovului! Și aceasta, D-lor, este un 
simplu prejudiciu! Nici temerea de aci, nici cea 
de dincolo de Carpaţi, nu este fondată! Nici o 
linie nu poate omori pe cealaltă; amândouă liniile 
au să trăiască prin o viaţă propie a lor, și au să 
ia desvoltarea ce iau liniile ferate cari străbat Sta- 
turi avute şi muncitoare. Aceasta este o lege na- 
turală economică. Í 

Dară să observăm alt fapt mai pozitiv. Să 
discutăm ceva cifre; căci aşă se face în chestiu- 
nile economice: când zidești o casă cu prăvălie, 
nu faci calculul venitului cât îţi va produce acea 
casă, pentru ca să vezi cât ai să cheltuești cu 
dânsa? Negreşit că da. Apoi cine va face așă, 
calcul, nu-și va vinde casa, sau moşia, fie sigur 
onor. D. Docan! A trebuit dară şi noi să facem 
caleul. Acest calcul l-a făcut colegul meu dela 
lucrările publice, l-a expus înaintea Adunării și 
nimeni nu a putut să-l contrazică. 


204 


Acelaşi studiu l-a făcut fiecare din noi, con- 
sultându-ne cu oameni speciali și iată ce am aflat: 
Lungimea liniei dela Ploegti la Kronstadt, după 
studiile făcute (căci studii provizorii s'au făcut 
D-lor şi sau făcut mai ales ca să se știe două 
lueruri: întinderea. liniei şi preţul aproximativ al 
kilometrului — ceeace este lucrare destul de în- 
semnată —), ei bine, după studiile făcute întinderea 
liniei dela Ploeşti la Predeal este cam de 94 ki- 
lometri. Pe această linie vre-o 50 kilometri merg 
pe câmpie şi nu au să coste mult; alți vre-o 44 
de kilometri sunt de munte şi greu de executat. 
Socotindu-se însă unii cu alţii, oamenii competenţi 
zie că un kilometru nu poate costă mai mult de 
300—310.000 francei. Astfel că toată această linie 
dela Ploești la Predeal nu poate costă mai mult 
de 30 de milioane franci, Va să zică am aveă să 
plătim o anuitate de cel mult 3 milioane. 

Dară odată că se ştie aproximativ costul 
joneţiunilor noastre, ia să vedem ce foloase avem 
să tragem noi dintrînsele, Căci aşă fae bunii 
gospodari, așă fac economiștii și oamenii practici. 

Dară iată ce au văzut şi ce au calculat oa- 
menii eompetinți; 

Prin joncțiunea dela Vâreiorova, economia ce 
are să rezulte pentru noi din exploatarea numai a 
vechei linii ferate dela Roman la Vârciorova este 


de 1.290.000 franei. 


205 


Cifra să nu vă sperie, D-lor, căci este reală. 

Numai din preţul a 40.000 tone de cărbuni 
de pământ, cari se vor vinde cu 10 fr. mai jos 
după ce vom legă pe la Vârciorova, va rezultă 
pentru linia noastră ferată o economie de 400.000 
franci din aprovizionarea numai a şinelor (railuri), 
la cari vom câştigă 75 centime de fiecare tonă, 
prin linia dela Vâreciorova, vom face o economie 
de peste 375.000 fr. pe an. Asemenea econoinii se 
vor realizà prin revinderea şinelor uzate, prin chel- 
tuelile de întreținere şi altele; astfel că la finele 
anului Statul se va află. descărcat din anuităţi” cu 
suma însemnată ce am arătat. 

Apoi, prin cele două Joncţiuni dela Predeal 
şi Vâreiorova, nu va creşte cu nimic venitul în- 
tregei linii şi acele linii nu vor produce şi eleni- 
mic? Negreșit da, D-lor; de ce la noi ar fi altfel 
decum se întâmplă în tot restul lumei. 

Pretutindenea experiența a probat că îndată ce 
o linie se leagă cu o altă a Statului vecin, pro- 
dueţiunea și a liniei vechi şi a celei noui se mă- 
rește, fiindcă le-a crescut şi mișcarea. 

La noi oamenii speciali au calculat, luând 
țifrele cele mai modeste şi având de normă pro- 
ducţiunea kilometrică a liniei ce este astăzi în fiinţă, 
că prin cele două joncţiuni se va ridică produsul 
liniei dela Ploești fa Predeal şi dela Ploeşti la 
București și la Brăila, la suma de 690.000 fr. pe 


206 


an; iară a liniei dela Vâreiorova, pe un parcurs 
de 383 kilometri, adaosul venitului va fi de peste 
972.000 fr. pe an: astfel încât creşterea venitului 
liniilor noastre ferate, prin legătura lor cu ale ve- 
cinilor, va fi de 1.764.000 franci pe an. 

Apoi, dacă vom adăogă această sumă a spo- 
rului veniturilor liniilor noastre, cu suma de eco- 
nomii efectuate în exploatarea, vechilor linii, ajungem 
la, aceste rezultate că anuitatea de 3 milioane, ce 
va trebui pentru linia Braşovului, va fi acoperită 
cu prisos; şi Statul nu va aveă a purtà, poate 
chiar dela al doilea an al exploatărei, nicio sar- 
cină nouă. 

Vedeţi dară, D-lor, că prin o înţeleaptă cum- 
pănive a tutulor intereselor, prin un raționament 
sănătos şi prin învăţătura ce ne dă experienţa 
trecutului, ajungem lesne a vedeă că, nu numai 
aceste două linii nu au să concure între dânsele 
spre a se distruge, dară chiar că elese vor efectuă 
fără a creà în realitate pentru Stat o nouă sar- 
cină, ci o ușurare financiară, 

Dară ni s'a mai obiectat, ca ultim argument, 
că am făcut rău de am vârit în acest proiect 
două linii din Moldova, linia Adjud-Oena şi linia 
cea, mică dela Galaţi. Rog pe onor. D-ni senatori, 
să nu facă din chestiuni de interese economice, 
chestiuni personale şi să aducă astfel vătămare in- 
terâselor generale. Noi ca guvern, suntem datori 


207 


a ţine compt şi de trebuinţele locale, când mai 
ales ele sunt legate cu interesele generale. Persoa- 
nele nu au nimic a face în preocupările acestea. 

V'am propus linia dela Adjud-Oena, nu pentru 
un interes numai local, ci şi general, căci acolo, 
D-lor, avem interesul exploatărei salinelor noastre 
care aduc un venit tezaurului. 

Pe de altă parte această linie dela Adjud la 
Ocna este parte din linia de joncțiune viitoare dela 
Adjud la Uz, Oituz ori Palanca. Prin convenţiunea, 
ce vă prezentăm, ambele guverne au declarat şi au 
recunoscut utilitatea şi a acestei joneţiuni, precum 
şi acelei dela Vulcan și dela Turnu-Roșu. 

Aceste joncţiuni se vor face cu timpul, când 
mijloacele financiare ne vor permite. 

Dară astăzi ce facem ? Vă propunem reali- 
zarea îuceputului joncţiunei dela Uz; executăm 
50 kilometri dela Adjud la Ocna; căci acest pe- 
tec este foarte productiv din cauza salinelor, fiindcă 
apropiem realizarea a întregei acestei joneţiuni, 
care este atât de necesară pentru Moldova. 

Ce este acum mica linie de 7 kilometri dela, 
Galaţi la Barboşi ? Aceasta este un ce foarte lesne 
de înţeles. 

Însuşi D. Docan recunoaște că astăzi între 
aceste două puncte mari se face un ocol mare de 
19 kilometri; tot D-lui recunoaşte că acest ocol 
este foarte vătămător Galaţilor, cari suferă mult. 


"208 


Dară când ajunge la leac, D. Docan se dă 
înapoi! 

Dară Galaţul, D-lor, este portul cel mare al 
României şi trebue să facem totul spre a nu-l 
lăsă să piară. Experiența a aprobat că ocolul dela 
Barboşi îl ucide. 'Trebue remediu urgent şi reme- 
diul este să tăiem curba; să scurtăm drumul; să 
facem o linie de 7 km. în loc de 19 km. 

lată, D-lor senatori, pentru cari eonsiderante 
guvernul a socotit că acest proiect de lege este 
foarte necesar şi urgent: importanța lui l-a făcut 
să facă din el o chestiune ministerială; căci nu 
este permis unui guvern să mai meargă înainte 
odată ce a putut să se înţeleagă cu o putere 
vecină spre a încheiă o convențiune de o impor- 
tanţă atât de mare. Drumurile de fier astăzi exis- 
tente reclamă imperios această convențiune şi cred 
că  Camerile române, cari Sau arătat geloase 
pentru aceste căi de comunicațiune, pe care ele 
le-au creat, acum vor şti a-şi încoronă opera șia 
le pune în condiţiune, prin legarea lor cu ale res- 
tului Europei, a deveni mai productive şi mai 
avantagioase! (Aplauze). 


29006 


1875 


I 


„Monitorul Oficial“ No. 22 din 1875. 


Proiectul de lege pentru un împrumut 
de 19.000.000 lei în rentă de 5% 


In şedinţa dela 23 Decemvrie 1874 a Senatului, s'a 
adus în desbatere proiectul de lege pentru un împrumut 
de 19 milione lei în renta 5%/0, destinat a plăti datoria 
fotantă de atunci. Această lege, care pentru prima oară 
pune ţara în situațiunea de a puteă contractă un îmi- 

rumut pe creditul personal al Statului, fără garanţii 
ipotecare sau altele, fusese votat de Cameră după lungi 
dezbateri în şedinţa dela 5 Decemvrie 1874. In Senat 
1. Deșliu cereă, respingerea legei pentru cuvântul că nu 
recunoștea, cheltuelile pentru a căror acoperire se emi- 
seseră bonuri de tezaur, deşi acele cheltueli precum și 
împrumuturile provizorii necesare pentru plata lor se 
făcuseră pe temeiul unor legi. Bozianu şi Ion Brătianu 
și în urmă D. P. Lungeanu, recunoșteau necesitatea 
împrumuturilor, dar totuşi îl combăteau pentrucă nu 
credeau că este avamagios pentru Stat a emite rentă 
aşă zisă perpetuă cu o casă de amortizare, ci preferau 
un împrumut ipotecar cu dobânde mai mari şi cu un 
curs de emisiune mai apropiat de valoarea nominală a 
efectelor. 

A dat explicații în privința necesităţei şi legi- 
timităței împrumutului, Ministrul de finanțe Mavrogheni. 


212 


In urma diseursurilor lui Ion Brătiau, Lungeanu şi 
Dr. Turnescu, acesta din urmă susținând legea, simţin- 
du-se trebuință de explicări întinse, a luat cuvântul în 
şedinţa dela 21 Decemvrie 1874, B. Boerescu, 


B. Boerescu, ministru de externe. D-lor sena- 
tori, chestiunea. care se discută înaintea D-voastră, 
este foarte importantă; ea este importantă sub mai 
multe puncturi de vedere, și mai ales sub punctul 
de vedere financiar, economie şi politic. 

Este foarte adevărat ceeace a zis D, Brătianu 
că prin acest proiect se aduce o schimbare de sis- 
temă; pot adăogă numai că această schimbare este 
din cele mai fericite, din cele mai binefăcătoare. 
Da, D-lor, acest proiect conţine în sine o adevă- 
rată revoluţiune, nu însă o revoluţiune de acelea, 
de care ştiă D. I. Brătianu, ci o revoluţiune finan- 
ciară şi economică, revoluțiune adică cum ştim noi 
a face, ale cărei rezultate pacifice aduc totdeauna, 
desvoltarea comerțului şi industriei. Această ches- 
tiune este dar din toate punctele de vedere impor- 
tantă și trebue să fie discutată, nu cu focul pa- 
siunei, nu sub stimulentul intereselor de partidă, 
ci numai eu lumina rațiunei rece şi a bunului simț. 

Despre ce este vorba, D-lor? Este vorba mai 
întâiu de a plăti o datorie, a Statului. Legitimi- 
tatea acestei dațorii nu se poate contestă; afară, 
de D. Deşliu, toţi ceilalți D-ni oratori ai opozi- 
ţiunei nici au pus în contestaţiune legitimitatea ei. 


213 


Prin urmare, toţi suntem de acord că această da- 
torie trebue a fi plătită. Dar cum are să fie plă- 
tită? Care este modul cel mai economic, cel mai 
avantagios cu care putem plăti această datorie? 

In alte cuvinte, legitimitatea datoriei de 19 mi- 
lioane fiind odată admisă, tot ce ne rămâne a exa- 
mină este forma de împrumut cea mai avantagioasă 
ce putem adoptă pentru a plăti acea datorie. 

De această dar să ne ocupăm; să examinăm 
care este sistemul de împrumut cel mai bun, cel 
mai eftin pentru Stat, şi totdeodată cel mai avan- 
tagios pentru particulari. Aci este chestiunea. 

D-lor, D. Brătianu spunându-ne că sunt mai 
multe feluri de împrumuturi, a adăogat că şi la 
noi avem până acum trei sisteme de împrumuturi 
şi că, cu cel propus de guvern, sar face patru 
sisteme. D. Bozianu însă, mai precis şi mai exact, 
a stabilit mai bine istoricul împrumuturilor noastre: 
căci D-nealui ne-a arătat că noi am avut până 
acum două feluri de datorii, adică unele datorii 
care se plăteau la termene fixe şi într'un mod in- 
tegral, şi care în limbagiul financiar constituese 
datoria fiotantă, și apoi dela un timp încoace, 
avem datorii cu anuităţi fixe și garantate prin 
ipoteci. Acest istorie este fidel; însă D. Brătianu 
să-mi permită a-i spune că nu este toemai exact. 
Nu ştiu de unde D-nealui a scos că noi am 
fi având trei sisteme de împrumuturi! Se în- 


214 


şală, nu am avut decât un singur sistem; căci bo- 
nurile de tezaur sau datoria flotantă, nu sunt un 
sistem, ci un expedient financiar. Ca sistem ade- 
vărat de împrumut, noi am avut şi avem numai 
unul şi același, adică împrumuturi eu ipotecă, plă- 
tibile prin anuităţi fixe. Acest singur sistem există, 
la noi, oricare ar fi numele contractantului împru- 
mutului, numească-se el Stern, Ofenheim, dome- 
niale, ete. Când tezaurul, în virtutea unei legi, 
emite bonuri de tezaur, nu se face decât o opera- 
ţiune provizorie, de scurtă durată, spre a se aco- 
peri golurile tezaurului. Aceste bonuri se retrag 
foarte iute din cireulaţiune. De când însă Statul 
nostru, a început în realitate a se imprumută, 
el a contractat numai împrumuturi cu anuităţi 
fixe, plătibile la epoci determinate şi garantate 
prin ipoteci. Titlurile acelor datorii se emiteau cu 
o valoare efectivă oarecare, care eră mai jos decât 
valoarea nominală a titlurilor. Vă aduceţi aminte 
că domenialele au avut o valoare reală de 74 a 75, 
pe când valoarea nominală eră de 100: chiar obli- 
gațiunile rurale, la început, ştiţi că au avut o 
valoare reală diferită, adică mai jos decât cea no- 
minală;, şi la epoce fixe se trag la sorţi titlurile 
şi se plătesc integral după valoarea lor nominală. 

Acum,  D-lor senatori, viu la acest îm- 
prumut de 19 milioane. Am zis că el se con- 
tmactează spre a se plăti o datorie existentă 


215 


dejă, o datorie a cărei legitimitate nu se poate 
pune în contestațiune, fiindcă cheltuelile s'au făcut 
conform voturilor Corpurilor Legiuitoare. Noi, 
guvernul, vă propunem să contractăm acest îm- 
prumut sub formă de rentă perpeiuă, adică să 
consolidăm datoria existentă de 19 inilioane: ter- 
menul de rentă perpetuă sau consolidată este în 
fond identic şi îmi pare rău că onor. D. Brătianu 
sa muncit atât spre a ne demonstră ce va să zică 
rentă, ce va să zică consolidare; căci toată lumea 
ştie că se poate servi sau de un termen, sau de 
altul, ambii enunţând aceași idee. 

Să lăsăm dar certele de cuvinte, şi să exa- 
minăm cu sânge rece obiectul pape al pre- 
ocupărei noastre 

Vă rog, D-lor, să-mi eimie ca, fără a 
intră în amănunte obositoare, să constat bine 
avantagiele acestui sistem de împrumut, din toate 
puncturile de vedere. 

Aţi văzut că d-nii oratori ai opoziţiunei s'au 
încercat a combate sistemul împrumutului prin 
rentă atât sub punctul de vedere practice cât şi sub 
aceia al științei. Mă voiu silişi eu a probă onor. Senat, 
şi prin urmare ţărei, care ne ascultă, că sistemul 
propus astăzi este cel mai avantagios, cel mai logic, 
cel mai uzitat, în fine că el este cel mai aprobat 
de oamenii de știință, de economiști; şi aceasta o 
spun D-lui Bozianu în modul cel mai pozitiv; 


216 


căci D-lui sa părut a crede că ştiinţa nu mai 
aprobă aceste moduri de împrumut: ei bine, eu 
îi declar că atât știința cea veche, cât şi cea nouă, 
adică ştiinţa de acum vre-o 200 de ani, și prac- 
tica în Europa, tot de atâţi secoli, concordă spre 
a probă că împrumuturile cu rentă sunt mai de 
preferit. Este dar bine a se şti de mai înainte 
că sistemul susținut de noi este cel care se prac- 
tică în toate Statele civilizate din Europa, şi care 
are aprobarea financiarilor celor mai mari — dacă 
nu mai mari ca D. Brătianu, cel puţin tot atât 
de mari. 

Aceste varietăţi, D-lor, eu voiu fi silit a vi 
le. probă sprijinindu-mă pe autorităţi străine, 
citindu-vă autori însemnați; şi aceasta o voiu face 
spre a vă convinge că nu vorbese numai după 
impresiuni de moment sau după interese de partid, 
schimbătoare după timp; ci că aci este vorba de 
nişte verităţi, cărora ştiinţa şi practica le-au dat 
o bază permanentă solidă. 

In adevăr, D-lor, cel mai bun lucru pentru 
un Stat, este atunci când, în orecari condițiuni, 
nu este silit a se împrumută. 

Dar noi nu ne aflăm astăzi în această ipo- 
teză. Avem trebuință a ne împrumută, și deci, 
ne întrebăm care este forma, cea mai bună, cea, 
mai uşoară, cea mai puţin greu simțită cu care 
ne putem împrumută. 


217 


Stiinţa, am spus, şi practica europeană sunt 
de acord spre a constată că forma de rentă per- 
petuă este cea mai de preferit. Aceasta nu va să 
zică că aceste forme de împrumuturi nu-și au şi ele 
viţiul lor, defectele lor. Da, D-lor, există viţiuri, 
critica autorilor le-a relevat; de noi depinde a şti 
să ne ferim de dânsele. Aceasta trebue să ne măr- 
ginim a face; căci simplele afirmări ale D-lor 
Bozianu şi Brătianu nu vor puteă face să piară 
„realitatea faptelor, avantagiile unui sistem sus- 
ţinut de autorităţi şi de o practică de secoli. 

Un fapt pozitiv şi pe care nimeni nu-l va, 
putea face să piară, este că astăzi mai tvate Statele 
mari şi mici au adoptat modul de împrumutare 
cu rentă. Este sau nu aceasta pozitiv? Negreșit 
da. — Apoi atunci ne punem a doua chestiune, 
ne îutrebăm, de ce oare nu ne-ar fi permis și 
nouă să imităm între aceasta pe naţiunile bătrâne 
care au experiență mai: mare de cât noi. și o 
autoritate financiară mai stabilită decât a noastră? 
Doctrina şi practica altor naţiuni de ce să nu ne 
serve de model spre a ne conduce în chestiunea 
de față? 

Aceste naţiuni bătrâne au trecut şi ele prin 
experimentele prin care trecem noi; au contractat 
şi ele împrumuturi cu anuităţi fixe, împrumuturi 
pe ipoteci, și chiar împrumuturi sub formă de 
rentă viageră. Au fost timpul când toate împru- 


218 


muturile se făceau cu garanţie specială; căci ere- 
ditul individual sau personal al Statului nu eră 
încă destul de tare spre a inspiră astă încredere. 
Dar dacă astăzi creditul personal al Statului este 
suficient spre a inspiră astă încredere, dece nu 
am contractă şi noi împrumuturi, fără ipotecă, ci 
numai pe subserierea Statului ? 

Veniţi D-voastră din opozițiune să ne lău- 
dați împrumuturile cu ipotecă? Dar să vă citez 
câteva autorităţi străine, spre a vedei ce opiniune 
au de dânsele. . 

lată mai întâiu ce zice un mare financiar, 
D-nu Gustav Puynod, în opera sa „despre monedă, 
credit şi impozit“ asupra împrumuturilor care se 
fac cu anuităţi fixe: 

„Sa renunţat în general la acest fel de îm- 
„Drumul privindu-se ca prea oneros şi ca prea 
„aleator. Nu e, în adevăr, pentru un Stat, în 
„prezența încertitudinelor viitorului, a comite o 
„mare imprudenţă de a-şi alienă libertatea sa ? 
„Când un termen este fixat pentru plata datoriei 
„sale, cât are să coste pe Stat dacă la acel ter- 
„men nu va fi în stare să-şi ție angajamentul! 
„Cu o datorie perpetuă din contra, Statul rămâne 
„totdeauna stăpân a-și alege timpul, conducån- 
„du-se numai după voinţa sa, etc.“. 

Aşà dar, iată o autoritate financiară care ne 
spune că, dacă datoria are termen fix, este mai 


219 


periculos pentru Stat. Și pentru ce? Pentrucă 
Statul fiind angajat ca la o epocă fixă să facă 
plata, dacă nu va fi în stare a plăti la acel ter- 
men, va fi silit să se supună la. toate dificultăţile 
la toate cerinţele timpului, şi a contractă un ali 
împrumut, poate cu mari şi grele sacrificii, spre 
putea să facă onoare angajamentului său; aceasta. 
însemnează a-şi alienă libertatea sa; în vreme ce, 
când împrumutul este cu rentă, el are acest avan- 
taj că lasă Statului libertatea de a rambursă 
capitalul când îi va veni bine, iar nu cu orice preţ. 

Acesta, este motivul pentru care un alt pu- 
blicist D-nul Joseph Garnier, care este contra ori- 
cărui fel de împrumuturi, ne spune în opera sa 
asupra finanțelor și statisticei, că: „guvernele au. 
adoptat în general sistemul de rente perpetue 
practicat de Englezi din mijlocul secolului din 
urmă“ 

Această constatare pe care o face D-nul Gar- 
nier, are importanța sa; căci printr'ânsa se aprobă 
mai întâiu, că, deși acest autor este contra îm- 
prumuturilor, preferă însă sistemul de rentă ca 
mai bun: ceeace este contrariu aserţiunei D-lui 
Bozianu, care ziceă că sistemul rentei este astăzi 
părăsit şi combătut de știință. Apoi se mai probează, 
contra D-lui Brătianu, că Englezii au fost cei 
d'întâiu care mare mai ales au practicat sistemul 
de rentă, şi această încă din secolul trecut. 


220 


Un autor german însemnat D-nu Iacob, ia- 
răşi o autoritate financiară de care am nevoe a 
mă servi, spre a combate autorităţile dela noi, 
D-nul Iacob, vorbind despre împrumuturile reco- 
mandate de D-nul Bozianu, şi în special de D-nul 
Brătianu, adică despre împrumuturile cu garanţii 
reale, cum ipoteci şi alte garanţii obișnuite mai 
înainte, iată ce zice în opera sa intitulată „știința 
finanţelor“ : 

„4 pune bonuri domeniale, provinții . .. etc. 
„în puterea creditorilor, ar fi a se renunţă la 
„suveranitate asupra acestor bonuri, şi a o dà în 
„måinele creditorilor. Este adevărat, că asemeni 
„angajamente teritoriale se făceau în vechime, 
„dar mai totdeauna au sfârşit prin a ruină gu- 
„vernele care au avut recurs la această sorginte“. 

Și mai la vale D-nul Iacob adaugă: 

„Subscripţiunile ipotecare nu vor procură 
„mai multă asigurare creditorilor, decât oferă 
„buna-voinţa și îmţeleapta administrațiune œ gu- 
„vernului“ . 

In alte cuvinte, economistul Iacob, ne spune 
că a angajă bunurile Statului, fie cum să făcea, 
în vechime, fie prin o inseripţiune ipotecară, este 
a renunță ori cum la suveranitate asupra lor, 
este a le pune sub puterea creditorilor. Şi acest 
economist declară această veritate importantă, că 
asemenea angajamente teritoriale se făceau în 


221 


vechime, însă că ele mai totdeauna au sfârșit 
prin a aduce ruina guvernelor care au avut re- 
curs la aceste sorginte. Prin urmare, şi acest 
mare financiar este.cu totul în contra împrumu- 
turilor cu termen şi cu emanet; căci ele fiind 
plătibile la o epocă fixă, va trebui ca cu orice 
preţ Statul să contracte sareine mai grele spre 
a plăti; şi aceste sarcini una peste alta grămă- 
dindu-se, poate să aducă ruina sa. 

Acelaş autor, după ce a criticat toate cele- 
lalte sisteme de împrumuturi, iate ce zice: „Prin 
„urmare, s'a recunoscut că este mult mai con- 
„form. principiilor, unei îmţulepte politici, de a se 
„abține cu totul dela asemenea mijloace spre a-și 
„procură bani, şi de a negociă împrumuturi așă 
„cum capitalul să rămănă proprietatea împrumu- 
„tătorilor, și să li se asigure numai dobânzile“. 

Așă dar, D-lor, fără a intră în lungi de- 
monstrări, vedeţi că ştiinţa, economiștii în general, 
până gi aceia care sunt în contra tutulor împru- 
muturilor, sunt toți de acord spre a preferă îm- 
prumuturile cu rentă ca cele mai avantagioase. 

Negreşit, repet şi acum, că este mai bine ca 
cineva să nu se împrumute, şi această recoman- 
dare ne fac economiştii care sunt contra împru- 
muturilor, însă această recomandare este mai mult 
platonică; căci toate Statele sau împrumutat și 
continuă a se împrumută; şi nu cunosc naţiune 


222 


în lume, ceva mai înaintată, care să nu se îm- 
prumute. Dacă dar, facem și noi, ca, toată lumea, 
şi ne împrumutăm, să căutăm cel puţin a ne 
împrumută în modul cel mai avantagios, cum 
fac toți. 

Lăsând dar teoriile la o parte, ne întrebăm 
cum fac celelalte State care se împrumută ? Aflăm 
că ele se împrumută, în general, aşă cum să nu 
mai fie datoare a întoarce capitalul; şi astfel ca- 
pitalui, ne mai fiind exigibil dela Stat, rezultă 
pentru Stat avantagiul, pe care l-a recunoscut şi 
„D. Bozianu, că el nu este silit să facă orice sacri- 
ficiu, poate peste puterile sale, spre a plăti acel 
capital, şi-şi rezervă dreptul, ca la timp oportun 
să-l întoarcă, sau din excedentul bugetului, sau 
prin alte mijloace, cum sunt resursele unei case de 
amortizare, sau conversiunile la timpi favorabili. 

Să nu se crează că dacă valorile sau titlurile 
împrumutului se urcă, aceasta ar constitui o pedică 
pentru plata datoriei. Nici de cum. Dacă valorile 
publice se urcă, acesta este un mare bine; con- 
trariu de ceeace ziceă D. Bozianu, care se părea 
că-i este teamă de o așă urcare, aceasta ar fi o 
noroecire, după cum a zis eri D. ministru de fi- 
nanțe. Și pentru ce aceasta? Pentrucă, când aceste 
titluri sar urcă, aceasta ar fi un semn că prospe- 
ritatea publică crește, că avuţia generală se mä- 
rește: şi acolo unde avuţia privată este mare și 


223 


avuţia publică este însemnată. Apoi dacă titlurile pu- 
blice ar creşte până a trece peste al pari, este mijlocul 
eonversiunei, mijlocul cel mai legitim a micşoră, 
datoria publică, și pe care D. Brătianu a avut 
aerul a-l condamnă fără cuvânt. Căci ce este mai 
legitim, decât a zice rentierilor, ca, sau să pri- 
mească o dobândă mai mică, sau, dacă nu voesce, 
să li se plătească titlurile sută în sută? 

Din toate însă câte am zis, rezultă oare că îm- 
prumuturile cu rentă perpetuă nu prezintă nici un 
inconvenient ? Nici de cum, D-lor. Aceste împru- 
muturi își au și ele inconvenientele lor, partea lor 
abuzivă; şi negreșit, de aceste inconveniente s'a 
agăţat opoziţiunea, exagerându-le pentru a conchide 
că aceste moduri de împrumuturi sunt rele. 

Care sunt aceste inconveniente? Să le expun 
eu mai precis decât au făcut cei din opoziţiune. 
Cel dintâiu inconvenient este că aceste împrumuturi 
se emit totdeauna cu o valoare reală mai mică, 
decât valoarea nominală a titlurilor. Mulţi eco- 
nomiști, mulţi autori critică aceasta, și susțin că 
ar fi mult mai bine ca titlurile să se emită tot- 
deauna al pari, adică sută în sută, pentru ca 
Statul să fie dator numai suma ce în realitate 
primeşte. Așă este; bună este această opiniune; 
însă ea, este o opiniune numai a autorilor. Se con- 
formă cineva cu dânsa? Nimeni. Căci în comereiu 
mai este o putere mai tare decât opiniunea tutulor 


224 


autorilor ii oratorilor, fie din opoziţiune, fie din 
majoritate: este uzul, este practica comerciului, este 
rutina sau legea ce ne impune piața. Ei bine, acest 
mare despot, acest uz constant, voeşte ca să existe 
o valoare reală, diferită de cea nominală a titlu- 
rilor asupra Statului, voeşte ca toate împrumuturile 
care se emit să prezinte această anomalie, dacă 
voiţi, adică ca Statul să primească în realitate 
mai puţin decât se dă dator. 

Când Statul are să întoarcă datoria, simte 
greutatea acestei diferinţe: altfel nici-o vătămare 
nu se aduce în realitate, căci dobânzile ce Statul 
plăteşte, se calculează după valoarea, reală ce el 
primeşte, iar nu după cea nominală. 

Guvernele celor mai putinte Staturi din lume, 
sunt silite a se pune, a se conformă acestui uz. 
Ele iau asupră-le sarcina unei _diferinţe între va- 
loarea reală şi cea nominală a titlurilor de îm- 
prumut, mai mult sau mai puţin mare, după cum 
creditul Statului va fi mai mare sau mai mic. Am 
puteă oare numai noi, dela Dunăre, să facem o 
excepţiune la acest uz general? Pretenţiunea ar fi 
puţin modestă. 

Putem susține chiar că ar fi păgubitoare. In 
adevăr, un economist cunoscut D. L.eroy-Beaulieu, 
care a publicat un studiu foarte important asupra 
datoriei Franţei, chiar acum în luna lui De- 
cemvrie, critică tocmai aceasta ce face guvernele 


225 


de a emite împrumuturile adesea cu o diferinţă 
prea mare între valoarea reală şi cea nominală. 
Cu toate acestea adaopă îndată aceste semnitica- 
tive cugetări: 

„Este adevărat că publicul îl împinge (pe 
„guvern), sau cel puţin îl susține pe această cale. 
„Oridecâteori i se dă a alege între renta de 4!; 
„la sută și renta de 3 la sută, chiar când această, 
„din urmă rentă o plăteă mai scump, preferă pe 
„3 la 100, voind mai bine să aibă un venit ceva 
„mai mic cu perspectiva unui adaos de valoare 
„mai limitat. Aceasta sa văzut în împrumutul 
„din 1834, în cele două împrumuturi din 1855 
„$i 1859. In cele dintâiu trei împrumuturi, fiind 
„lăsat subscriitorilor alegerea între 4'|, cu 91 şi 
„3 cu 65, cantitatea ventelor cerute cu 4!|, a fost 
„mult mai slabă decât aceea, a rentelor cu 3 la 100“. 

În alte cuvinte, guvernul francez a vândut 
cu mai mare avantagiu renta de 3 la 100 decât 
cea de 4!/, la sută; şi aceasta, pentru cuvântul că 
aşă preferă uzul comereiului, aşă convine specu- 
latorilor bursei, măcar că ei plăteau mai scump 
de 3 la 100 decât cea de 414, la 100. 

Aşă dar acest uz al comereiului, al oamenilor 
de finanţe este pozitiv; şi eu tot ce am zis, a fost 
că trebue şi la noi să ne conformăm cu dânsa, 
căci altfel, ar trebui să acceptăm uzuri noi până 
ce sar face pe marginea Dâmboviţei alte inven- 


29006 15 


226 


ţiuni financiare. Dar şi în acest caz, tot va trebui, 
până să vină acele invenţiuni, să ne conformăm 
cu cele ce se practică în cealaltă lume civilizată. 
Aceasta am și făcut până acum; căci toate împru- 
muturile trecute, şi cele lăudate de D-nii Bozianu 
şi Brătianu, sau făcut tot cu emisiuni mai jos 
de pari. 

Tot așă dar vom aveă a emite şi acest nou 
împrumut; vom pune dobânda 5 la sută, sau fie 
şi 6 la sută, pentrucă vom aveă a primi un ca- 
pital cu 60 ori 70 drept o sută; și astfel dobânda, 
reală va fi de 8, ori 8!/, la sută. 

Insă aci stă un alt efect excelent al acestui 
fel de împrumut. Prin forma împrumutului cu 
rentă se va puteă reduce dobânda la noi, întrun 
mod general. 

Mare dreptate a avut D. senator Turnescu 
când a zis că, dacă este astăzi o pedică la noi care 
oprește desvoltarea, industriei şi comerţului, și chiar 
agriculturei, această pedică provine din dobânzile 
cele mari care se plătesc. Pe cât timp banii pot 
să producă un venit însemnat, plasându-se în fon- 
duri ale Statului, se înţelege că ei nu merg la par- 
ticulari, şi nu se plasează nici în comerţ, nici în 
industrie, nici în agricultură. Şi cine este concu- 
rentul cel mare care ţine astăzi aridicarea acestor 
dobânzi ? Statul însuși, cu care nimeni nu poate 
luptă. 


In adevăr, D-lor, știți că încă dela 1864 s'a 
făcut greșala ca obligaţiunilor rurale să li se facă 
a produce o dobândă mare de 10 la sută. Apoi 
veniră alte titluri, cum și obligaţiunile domeniale 
care produce o dobândă de 8/, şi 9 la sută. Ei 
bine, se înțelege că orice particular găsind o do- 
bândă așă de mare la Stat, preferă a-și pune ca- 
pitalurile sale în titluri asupra Statului, iar nu în 
industrie, în comerţ sau în agricultură. Când, din 
contră, dobânda titlurilor asupra Statului va fi 
mai mică, pre atât vor deveni mai mult capitaluri 
disponibile pentru comerţ și industrie, şi pre atât 
dobânda generală va seădeă. Atunci capitalurile, 
găsind o dobândă scăzută la Stat, vor află mai 
mare interes a se plasă în comerţ şi în industrie. 
Astfel încât concurența care face astăzi Statul par- 
ticularilor va încetă; se va dă o mai mare im- 
pulsiune activităţei publice; avuţia privată va 
creşte; şi Statul se va află astfel înavuţit îndoit; 
căci creșterea avuţiei private este creșterea avuţiei 
publice. 

De ce onor. D. Bozianu ar voi astăzi ca, cu 
orice preţ, titlurile noului împrumut să se emită 
astăzi mai la pari? Aceasta nu sa făcut la noi 
nici cu titlurile garantate cu ipoteci. Am mai spus 
dejà că obligaţiunile domeniale sau emis cu 75, 
măcar că erau titluri ipotecare. Ştim asemenea cu 
toţii că şi obligaţiunile rurale aveau slabă valoare 


228 


la început. Prin urmare, chiar cu sistemul D-voastră 
de împrumuturi cu ipoteci nu ați putut scăpă de 
acest uz al comerţului, şi toate împrumuturile 
noastre trecute au fost expuse fluctuaţiunei celor 
două, valori, reală şi nominală. De ce dar anun- 
taţi acest fenomen numai asupra împrumutului 
cu rentă? Dacă și împrumuturile cu ipotecă au 
titluri cu valori reale mai mici decât cele nomi- 
nale, de ce ni le prezintați ca cum nu ar prezinti 
acest viţiu ? 

D. Bozianu ne-a spus că pentru un titlu de 
100 lei noui, să cerem 90, şi cine va voi le va 
cumpără. Mai întâiu observ că nu titlul de ca- 
pital se vinde de către Stat, ei titlul de rentă. 
Statul vinde renta, şi cine voeşte a o cumpără 
dă pe dânsa capitalul ce produce acea rentă, 
după cursul zilei, după creditul Statului pe piaţă. 
In deşert voi cere eu 90, cumpărătorii de rentă 
vor da aceeace cred ei că valorează renta mea. 
Poate să mi se dea şi 90 capital; dar atunci renta 
sau venitul va fi de 8 t/, ori 9 la sută. 

lată însă ce se întâmplă când capitalul 1eal 
este aproape de al pari; dobânda de 8 la sută, de 
exemplu nu va putea scădeă mult, va putea 
poate scădeă până la 7, la 71/ la sută; anevoe 
va merge mai departe. Pentru ce? Pentrucă tot 
uzul comerţului este a nu urcă titlurile asupra 
Statului prea mult peste al pari; şi aceasta, de teamă, 


229 


ca nu cumva să vie conversiunea şi să răscumpere 
titlurile sută în sută. Aşà dar, titlurile D-lui Bo- 
zianu, emise cu 9, nu se vor puteă urcă mai mult 
de 101, 103 până la 110, şi atâta tot; adică renta 
de 8, 81/, ori 9 la sută, abia ar scădeă la 7!/,, 
la 7 la sută. 

Dar aceasta ar fi o prea mare dobândă pentru 
Stat. Când Statul plăteşte o asemenea dobândă nu 
se va puteă mieşoră dobânda generală; va lipsi 
adică un element puternic pentru scăderea do- 
bânzilor: nu se va îndeplini, adică, acea revolu- 
țiune economică, de care am vorbit la început, şi 
care constitue importanța proieetului ce discutăm. 
(Aplauze). i 

Am zis, D-lor, că rău s'a afirmat aci în 
Senat, sau s'a dat cel puţin a se înțelege că ştiinţa 
ar fi în contra împrumutului cu rentă. 

Nu, D-lor, am avut onoare a vă expune că 
unii economiști au criticat numai inconvenientele 
acestor feluri de împrumuturi, abuzurile care s'au 
făcut cu dânsele. Alţi economiști, foarte celebri, 
precum Heune, Ricardo, Jean Say, condamnă ab- 
solut orice fel de împrumut; şi aceasta ei an fă- 
cut-o ca o reacțiune mai ales contra ideii care 
domină în secolul al XVIII, când se credeă că un 
Stat cu atât va fi mai fericit, şi că împrumuturile 
sunt o sorginte nesecată de avuţie. Se înţelege atunci 
cum economiștii însemnați au venit şi au criticat 


230 


acest prejudeţ, pronunțându-se în contra tutulor 
sistemelor de împrumuturi. 

Aşă dar, cată restabilit adevărul ştiinţific, 

Nouă ce ne rămâne a face este de a evită, 
pe cât se poate, inconvenientele care s'au imputat 
împrumuturilor cu rentă. 

Cel mai mare, cel mai însemnat inconvenient 
ce prezintă aceste împrumuturi este că capitalul 
nefiind exigibil, guvernele care neglijă de a le ram- 
bursă, să se mărginească a înscrie în budget, numai 
dobânzile, Atunci se întâmplă că, capitalul adăo- 
gându-se din ce în ce, datoria Statului crește în 
mod colosal, şi cu timpul dobânzile absob prea 
mare parte din venitul Statului. Această critică este 
foarte justă, foarte legitimă. De aceea guvernele 
înțelepte au luat măsuri de a plăti încetul cu în- 
cetul şi capitalul datoriei publice, sau de a mic- 
şoră sarcina dobânzei datoriei prin conversiuni. 
Apoi plata gradată a capitalului se face tocmai 
prin casa de amortizare: în general vorbind; tocmai 
astă casă oferă mijlocul care face să piară incon- 
venientele ce au semnalat cei mai mulţi economiști. 
Și tocmai contra acestei case vorbese D-nii Bozianu 
şi Brătianu ? Să-mi permiteţi, D-lor senatori, să 
combat autoritatea financiară a D-lui Brătianu cu 
alte autorităţi dacă nu mai însemnate, dar dezintere- 
sate, căci ele nu au pledat pro modo, adică pentru in- 
terese momentane, ci au discutat chestiunea în sine. 


231 


Aşă dar, declar dela început că economiștii, că 
oamenii de ştiinţă, ca şi cei de practică, consideră 
casa de amortizare ca remediu real şi eficace spre 
a combate inconvenientele ce am arătat, ca un 
mijloc bun pentru ca să se plătească capitalul da- 
toriei şi să plătească cum să nu se ivească incon- 
venientele plăţilor împrumutului cu anuităţi fixe, 
când Statul poate fi silit a luă asupră-şi noui 
sarcini, a face mari sarcini, spre a efectuă plata. 
In alte cuvinte casa de amortizare plăteşte datoria, 
treptat și la epoce favorabile. 

` D. Brătianu însă condamnă casa de amor- 
tizare; şi D. Bozianu a mers până a zice că și 
ştiinţa condamnă casa de amortizare. Vă mărtu- 
risese, Domnilor, că am fost surprins văzând că 
D. Bozianu tace această declarațiune. Ştiinţa nu 
a condamnat casa de amortizare; ci, din, contră, 
a criticat guvernul că nu i-a procurat fonduri su- 
ficiente spre a puteă lucră, că nu i-a lăsat inde- 
pendința de acţiune, că guvernele au pus mâna 
adesea în această casă și au sustras fondurile 
pentru alte cheltueli, în alte cuvinte sa criticat 
că aceste case nu au putut funcţionă aşă încât să 
ajungă la achitarea datoriei. S'a mai criticat ase- 
menea cheltuelile cele mari ce costau administra- 
țiunea acestor case. Insă, Domnilor, ştiinţa nu a 
condamnat casele de amortizare ca instituţiune spre 
a stinge datoria publică; căci atunci sar fi con- 


232 


damnat chiar rambursarea acestei datorii! A se 
susține pur și simplu suprimarea casei de amor- 
tizare este ca cum sar zice: luaţi cu împrumut, 
şi proclamaţi ca dogmă că Statul să nu mai în- 
toarcă banii ce i-a primit! Dar prin rentă per- 
petuă, Domnilor nu se înţelege că capitalele nu 
se mai întore; dacă D. Brătianu aceasta, înţelege, 
când definește unele de perpetuă, apoi să înşeală. 
Perpetuitatea nu există decât din partea poseso- 
rului titlului, adică că împrumutătorul nu mai poate, 
cere înapoi suma ce a împrumutat; dar, în raport 
cu Statul, cu debitorul, nu există perpetuitatea 
datoriei, căci Statul este liber să întoarcă capi- 
talul ce l-a împrumutat când va voi. Dacă acest 
nume de rentă perpetuă sa dat în ţara unde a 
luat naştere aceste feluri de împrumuturi, în An- 
glia, a fost mai ales spre a face opoziţiune cu 
rentele viagere care în vechime se întrebuințau 
foarte mult. Așă dar, guvernele înțelepte nu au 
cugetat ca să nu mai plătească datoria numită ca 
rentă perpetuă, ci din contră, deodată cu împru- 
mutul, ele sau gândit și la mijloacele de a stinge 
această datorie. 

Două au fost şi sunt aceste mijloace: con- 
vertirea și amortizarea. 

Să zicem câteva cuvinte despre fiecare din 
aceste mijloace; şi să probăm, servindu-ne tot cu 
autorităţi din alte ţări, că ambele aceste mijloace 


233 


sunt recomandate de ştiinţă şi foarte apreciate de 
practică. i 

In adevăr, prin convertire, pe care D. Bră- 
tianu aveă aerul de a o reprobă, Statele şi mai 
ales Anglia a izbutit a stinge o mare parte a da- 
toriei lor. Să presupunem un Stat, care este dator 
o sumă oarecare, cu o dobândă de 5 la sută de 
exemplu. Prosperitatea publică creşte; avuţia, ca- 
pitalurile se înmulțesc; dobânda scade la 4 ori 
4 1/2 la sută. 

De ce Statul ar continuă a plăti o dobândă, 
de cinci sau şease la sută? In asemenea caz Sta- 
tul contractează un alt împrumut cu 4 ori 4t/, 
la sută; și propune vechilor săi creditori cu 5 la 
sută, a veni să-şi schimbe titlurile vechi în titluri 
noui care produc dobândă mai mică, sau să-și 
primească capitalul întreg, sută în sută. 

Experienţa probează că mai toţi preferă a-și 
schimbă titlurile. Aceasta se cheamă conversiune, 
şi datoria Statului se micşorează în mari pro- 
porţiuni. g 

„Un Stat, ne zice D. J. Garnier, are în mic- 
şorarea progresivă a dobănzii capitalurilor, în timp 
prosper, un mijloc de a-și împuţină, sarcinile. prin - 
reducțiunea rentelor ce plăteşte“. 

Și mai la vale același publicist adaogă: 

„De acum înainte legitimitatea conversiunei 
rumbursărei la al pari, ajungând la o conversiune 


234 


voluntară a rentei sau la o reducțiune a dobândei, 
mu poate fi contestată“. 

Un alt economist însemnat din Franţa, D. Bau- 
drillard, profesor în colegiul Franţei, iată cum 
se exprimă în privinţa folosului conversiunilor, pe 
care D. Brătianu are aerul a nu le iubi: 

„Există un mijloc de a împuţină datoriile 
publice, dacă a nu le stinge cu totul, mai prefe- 
rabil chiar decât amortismentul, aceasta este con- 
versiunea rentelor, etc.“ 

„» Opoziţiunea între reducerea dobânzei şi ram- 
bursare trebue totdeauna a se lăsă creditorilor 
altfel conversiunea ar fi o spoliare ascunsă“. 

Mă mărginesc aci, Domnilor, în privința eon- 
versiunei; căci materia este foarte avută, şi nu 
voese a mă întinde mai mult. 

Să trec la al doilea mod de ușurarea datoriei 
Statului, la acela care nu este propus prin pro- 
iectul de faţă, la instituirea unei case de amor- 
tizare. ~ 

Ce este această casă? 

D. ministru de finanțe v'a arătat că se depune 
în astă casă un capital determinat, care este des- 
tinat a răscumpără titlurile de rentă şi a le stinge 
treptat. După un număr de 32 ori 35 de ani, sa 
calculat că se poate stinge cu totul datoria con- 
tractată, îndestul numai ca casa să funcționeze 
regulat şi permanent. Vi s'a obiectat însă că aceste 


235 


case de amortizare ar fi disereditate. Să mi se 
permită a afirmă că aceasta nu este tocmai exact. 
Pot asigură pe D-nii Bozianu şi Brătianu, că nu 
s'au discreditat casele de amortizare, ci răul uz, 
ci reaua funcţionare a acestor case. Publicistii, 
marii financiari nu au susținut niciodată ca să nu 
se mai plătească capitalul datoriei publice; ci au 
criticat tocmai faptul că nu se lăsau casele de 
amortizare aşi împlini acest scop. 

Discreditarea de care vorbese preopinenţii a 
avut loc în Anglia chiar, în urma ministerului 
lui Pitt. Din cauza abuzurilor ce se făceă cu casa 
de amortizare, care devenise un instrument pu- 
ternie în mâna lui Pitt, sau sculat economiştii 
însemnați ca Hamilton, ca Ricardo şi au combătut 
această instituțiune patronată de Pitt, demonstrând 
publicului că în timp de 30 de ani, casa de amor- 
tizare nu produsese în realitate nimic. 

Dar pentru ce oare nu puteă produce nimic 
această casă; pentru ce oare nu puteă ea ași în- 
deplini scopul său, fie în Anglia, fie aiurea? 
Aceasta, este chestiunea cea naturală ce trebue să 
ne punem. 

Ei bine, noi răspundem că această cauză eră 
foarte lesne de înţeles. Casa de amortizare nu puteă 
produce un bun rezultat, pentrucă guvernele nu-i 
afectau regulat un fond special pentru a răscum- 
pără renta. Această casă nu puteă ușură datoria 


236 


publică, pentrucă, pe când casa funcţionă spre 
a stinge o datorie cu o rentă oarecare, guvernul 
contractă alte datorii mai mari şi cu rente mai 
grele pentru tezaur. Se înțelege atunci că tezaurul 
publie se încăreă din ce în ce în loc a se ușură. 
Ce mai făceau încă guvernele? Adesea ele inter- 
veneau şi puneau mâna în această casă, pe care 
o considerau ca a doua casă a tezaurului public, şi 
la nevoe întrebuințau fondurile ei la alte desti- 
națiuni. Aşă, iată ce ne arată D. Garnier în pri- 
vința casei de amortizare franceză: „În Franta 
cusa de amortizare a avut dela 1816—1854, lu 
dispozițiunea sa 3 miliarde 178 milioane; ea a 
întrebuințat un miliard 633 milioane, la răscum- 
părări de rentă; var un miliard 545 milioane, au 
trecut îm cheltueli“. In alte cuvinte, în loc să se 
întrebuinţeze toată suma la răscumpărări de rentă, 
la stingerea datoriei publice, s'a întrebuințat numai 
jumătate, iar cealaltă jumătate sa absorbit în alte 
cheltueli, 

Apoi, atunci, negreşit că casa de amortizare 
nu-şi va atinge scopul! Este adevărat că în Anglia 
este disereditată și că dela 1829, nici că mai există. 
Dar întrebatu-s'a D. Brătianu de ce oare casa de 
amortizare s'a discreditat în Anglia care este lea- 
gănul tutulor combinațiilor financiare şi unde pentru 
prima oară a funcționat această casă? Să ne punem 
noi, şi să răspundem noi la această chestiune. Casa 


237 


de amortizare funcționează în Anglia încă dela 
începutul secolului al XVIII. Sub administrarea 
celebrului Walpoole, sa pus în casa de amor- 
tizare un excedent de venit spre a se stinge da- 
toria publică. Aşă dar, vedeţi că demult în Anglia 
funcționà această casă. In timp de câţiva ani, 
fondul ei depus de Walpoole sa urcat la suma 
de 4 inilioane livre sterlinge. Insă după ce a ajuns 
la această desvoltare, tot sub lungul minister al 
lui Walpoole, a început a se diseredită, şi aceasta, 
mai înainte de Pitt, după cum credea D. Brătianu, 
şi mai înainte de resbelul cu America, Dar care 
să fi fost oare cauza acestei prime disereditări? 
D. Boccardo, economist italian, ne-o spune: pentru 
că Walpoole, şi succesorii săi nu avusese inten- 
- țiunea de a întrebuinţă acea sumă la stingerea 
datoriei, ci în alte cheltueli politice. 

Aşsă dar. D-lor, vedeți că în Anglia, încă dela, 
cea dintâiu funcţionare a casei de amortizare s'au 
sustras fondurile dela dispozițunea lor, se înţelege, 
că casa nu putea izbuti. Atunci s'a ivit doctorul 
Price, pe la 1786, cu faimosuul său tractat, şi 
propune o altă organizare pentru casa de amor- 
tizare; el demonstră ca întrebuințând '/iop din ca- 
pitalul datorit la răscumpărarea sa după cursul 
pieţei, şi capitalizând interesele sumelor plătite, 
datoria, sar putea stinge în timp de 35 de ani. 
Acest calcul eră foarte adevărat şi exact. Atunci 


238 


Pitt, care aveă atâta nevoie de credit, şi atâtea, 
mari cheltueli, se grăbi a adoptă ideeu lui Price 
şi se institui casa de amortizare pe această nouă 
buză. Ea funeţionă astfel mult timp și se bucură 
de mare credit. Dar în fapt nu-şi îndeplini seopul; 
căci datorii mai mari şi mai grele se adăogau 
peste cele vechi; și cele */, ale lui Price nu se 
puteau da casei, din economii sau excedente «le 
venituri, ci din noi şi mai grele împrumuturi. 

Atunci, după cum am mai spus, sau ridicat 
economiştii cu Hamilton şi Ricardo, şi au com- 
bătut casa de amortizare a lui Pitt, demonstrând 
că în timp de 30 de ani această casă n'a produs 
efectul dorit. Astfel instituțiunea disereditându-se, 
Sa şi suprimat în anul 1829, în Anglia numai. 

Acum ne putem întrebă, să urmăm și noi 
acest exemplu? Din toate Statele Europei vedem 
că numai Anglia a suprimat casa specială de 
amortizare, — cu toate că și acolo acum chestiunea, 
este controversată — şi cu toate că stingerea da- 
toriei nu încetează nicidecum, datoriele plătindu-se 
direct de tezaurul publie şi din economii. 

Insă ne întrebăm, ar fi de imitat şi la noi 
acest sistem, să ne conformăm cu dânsul? Să 
ajungem unde pare că doreşte a ajunge D-nul 
Brătianu, adică ca să avem o rentă perpetuă în 
sensul D-nealui, al cărei capital să nu mai gân- 
dim a-l înapoiă? In alte cuvinte, când contractăm 


239 


o datorie, bine este că alături cu dânsa să nu 
afectăm şi un venit regulat şi permanent, care o 
să stingă treptat? Vedeţi, D-lor, că noi guvernul, 
voim a ne ocupă nu numai de prezent, ci şi de 
viitor. Noi, în simplicitatea noastră, credem că este 
prudent, că este mare garanţie pe viitor, că con 
tractând un împrumut să constituim alături cu 
dânsul şi o casă specială. cu totul independentă, 
şi ale cărei fonduri să nu se poată deturnă, care 
să lucreze la stingerea gradată a acelei datorii. 

D-nii Bozianu şi Brătianu para ne răspunde 
ca să imităm pe Anglia, şi să nu mai instituim 
casa de amortizare. Dar bine a făcut Anolia? 
Răseumpărat-a, stins-a ea mai multă datorie de 
când a suprimat casa de amortizare? 


Eu nu cuteza mă pronunţă. lată însă ce ne 
spune D. Beaulieu în recenta sa scriere asupra 


datoriei Franţei, vorbind despre stingerea datoriei 
engleze dela 1828 încoace. 

„Dela 1828 până la 1869 amortizarea wa 
răscumpărat în Anglia decăt o sumă nominală 
de 50.730.937 livre sterline, adică 1.270.000.000 
franci de titluri în datoria publică...“ 

Și D. Beaulieu, găsind că această țifră răs- 
cumpărată este foarte mică, şi că Anglia a ajuns 
acum a fi indiferentă la stingerea datoriei sale, 
se întreabă dacă ar fi bine ca să urmeze şi Franța, 
acest exemplu. Și D. Beaulieu răspunde: 


240 


„{ndiferența Angliei pentru amortizarea da- 
toriei sale, nu trebue să ne serve de exemplu“. 

Apoi Dacă D. Beaulieu povăţueşte pe Franţa, 
ca să nu iea de exemplu indiferența Angliei 
pentru răscumpărarea datoriilor sale, întrebăm 
D-lor, dacă noi, după marginile Dâinboviţei, care 
formăm un Stat mic, al cărui credit este la nag- 
terea sa, ar trebui să urmam acest exemplu? 
(Aplauze). 

D. ministru de externe, continuând : 

Dacă noi am urmà ca oameni cu minte, a 
institui o casă de amortizare, care să susțină atât 
cursul valorilor Statului, cât să-şi garanteze gene- 
rațiunea viitoare, ea nu are să fie încărcată cu o 
prea. mare datorie? Dacă casa propusă de noi va 
funeţionă regulat, s'a făcut calculul că în 32 de 
ani, s'ar atinge capitalul datoriei acestea de 19 mi- 
lioane, fără să se adaoge sarcinele budgetare. Apoi 
bine ar fi, prudent ar fi ca să nu înfiinţăm această 
casă, numai spre a imită exemplul Englezilor? Nu 
cred că ar fi bine. 

Dar ni se mai obiectează, că dacă această 
casă de amortizare este dotată cu un capital, 
format prin vânzarea de imobile, atunci, după 
D-nul Brătianu, nu mai este vorba de rentă per- 
petuă,; căci casa este datoare să răscumpere prin 
capitalul său, pe fiecare an, şi la epoce fixe, 
această datorie contractată de Stat. 


241 


Vrând, nevrând, casa de amortizare este da- 
toare, zice D-nul Bozianu, să răscumpere renta 
îndată ce-i vor intră fonduri. 

Apoi, D. Brătianu, cu spiritul său bănuitor, 
mai presupune o conspiraţiune între toţi bancherii 
şi comitetul casei de amortizare, cu scop dea 
micșoră sau urcă valoarea fondurilor, şi a speculă 
asupra acesteia ridicări sau scăderi prin mijlocul 
răscumpărărei rentelor. 

Să liniştese pe onor. D. Brătianu. 

Mai întâiu, am onoare a-i spune că, chiar 
dacă, răscumpărarea sau stingerea rentei sar face 
la epoce periodice, aceasta tot nu ar dărâmă carac- 
terul esenţial al rentelor perpetue. Imprumutul cu 
rentă ar există, chiar dacă am presupune că amor- 
tizarea sa, s'ar face la epoce fixe. Și fiindcă D-nul 
Brătianu pe mine nu vrea să mă creadă, să-i aduc 
ca autoritate pe D. Beaulieu |de care vorbii adi- 
neaori. 

In adevăr, D-nul Beaulieu, vorbind în opera 
sa asupra datoriei Franţei, despre un împrumut 
făcut în timpul rezbelului din 1870, şi cunoscut 
sub numele de împrumutul Morgan, arată că acest 
împrumut, a cărui amortizare se face prin tirage 
periodice, a fost prea mult criticat. D. Beaulieu 
aprobă. însă această formă de amortizare prin tra- 
geri periodice. 

Ceeace însă ne interesează pe noi este de a 


29006 16 


242 


vedeă că pot există împrumuturi cu rente perpetue, 
însă care să fie amortizabile la epoce fixe prin tra- 
geri periodice. 

Va să zică, D-nul Brătianu s'a înşelat în apre- 
ciarea sa, când a afirmat că împrumutul nu mai 
este cu rentă perpetuă îndată ce amortizarea s'ar 
face regulat la epoce periodice. 

Aceasta însă noi nu facem în realitate. Noi, 
țară mică şi modestă, nu putem aveă curajul să 
imităm pe D-nul Morgan, să facem încercări noi, 
să emitem rente perpetue cu amortizări periodice. 
Noi preferim a merge pe calea cea mare, pe dru- 
mul cel bătut; noi nu ne expunem a ne sparge capul 
făcând o săritură mare, nici a ne rupe picioarele 
în făgașe adânci şi necunoscute; căci aceasta nu 
ar fi comod pentru o naţiune; noi ne conformăm 
sistemului practic, cunoscut de toţi, adică propunem 
renta, perpetuă, cum se practică pretutindenea, şi 
fără viţiurile ei, adică însoţită cu o casă de amor- 
tizare, care să funcționeze în mod permanent, fără 
ca Statul să pue mâna într'însa. (Aplauze). De 
unde a scos D. Brătianu — vă mărturisesc mirarea 
mea — că în proiectul nostru s'ar fi preseriind ca 
răscumpărările de rentă să fie periodice, şi pe fie- 
care an? 

Să, luăm textul proiectului de lege spre a cu- 
noaște adevărul. 

Art. 6 din acest proiect ne spune că: 


243 


„Casa de amortizare răscumpără după cur- 
sul zilei, rentele şi le stinge definitiv“. 

Apoi art. 8 ne mai spune că: „Fondurile 
alocate casei de amortizare, la nici un caz, şi 
sub nici un motiv, nu pot fi distrase dela desti- 
națiunea lor“. 

De unde dar D-nu Brătianu a scos ca această 
casă are să răscumpere rentele la epoce fixe ? Nici 
o epocă fixă nu există. -Casa 'şi are un venit, un 
fond ul său propriu, și ea răscumpără renta, când 
crede momentul oportun. Fondurile sale ea le pla- 
sează așă ca să-i producă venit, şi cu venitul dis- 
ponibil, răscumpără treptat rentele şi stinge datoria. 
Apoi rentele stinse constitue iarăși un fond care 
servese casei de amortizare tot pentru acelaş scop. 

Astfel încât noi ne vom servi, atât de fon- 
duri speciale, cât şi de dobânzile compuse după 
sistemul lui Prici, spre a ajunge la stingerea da- 
toriei publice. Fondul special este cel de șease 
milioane provenit din vinderea treptată a imobi- 
lelor. Pe lângă acest fond se va adăugă și renta 
care se răscumpără şi care va constitui un fond 
destinat pentru alte noi răscumpărări. Așă să pre- 
supunem că casa răscumpără rentă de 50 mii fr. 
Statul nu şterge această rentă din bugetul său; 
ci continuă .a servi casei de amortizare, care o 
întrebuinţează în răscumpărări noi, sau o plasează, 
aşă cum din venitul ei să se facă alte răscum- 


244 


părări de rente. Astfel casa de amortizare va aveà 
un fond însemnat de operațiune. Şi toate aceste 
operațiuni, de diferite naturi, se vor publicà la 
finele anului spre a fi cunoscute de public, după 
cum voeșşte art. 10 din proiect. Prin urmare vedeţi, 
D)-lor, că D-nul Brătianu, a trebuit să desnatu- 
reze, să schimbe textul proiectului nostru, spre a 
puteă, susţine că noi nu propunem amortizări perio- 
dice, pe fiecare an, şi să poată susţine cu emfas 
şi o suficienţă ce-i este obişnuită că noi nu pro- 
punem rentă perpetuă, ci altceva fără nume. 

Dar chiar de am presupune că această s'ar 
fi făcut în proiect, cine opreşte pe D-nul Brătianu 
ca să vină cu amendamente şi să schimbe aceeace 
crede D-lui că este greşit? Dar aceasta nu se va 
face D-lor, pentru cuvântul că textul legii este 
corect şi logic. l 

Insă mai este o altă preocupațiune a D-lui 
Brătianu. D-lui ne spune că, dotându-se casa cu 
un fond de şease milioane, Statul lucrează ca un 
risipitor, căci își procură acest foud prin vânzare 
de moşii. Vânzare de moşii! Ințelegeți, D-lor, la 
câte fraze frumoase şi patriotice poate dà loc 
această exclamațiune! Atât numai D-lor, că oricine 
se miră că tocmai D-nul Brătianu să facă o așă 
obiecţiune, D-lui, care a fost cea d’întâiu, cauză. 
de sa vândut bonuri d'ale Statului de atâtea 
milioane! Dar D-lor, cine se înavuţeşte mai bine, 


245 


dacă nu acela care dobândeşte credit plătindu-și 
datoria ? S'au vândut moșii, este adevărat. Insă 
vinderea moșiilor, s'a făcut ca să se plătească 
obligaţiunile, care le au contractat şi D-nul Bră- 
tianu, şi noi toţi, cu scopuri negreşit foarte lău- 
dabile. Asemenea vânzări, spre a plăti datoriile 
nu a putut decât să facă a se mări și mai mult 
creditul Statului nostru. 

Tot dar pentru un asemenea scop s'ar vinde 
treptat şi alte moşii spre a constitui fondul de 
şease milioane. 

Insă D-nul Brătianu mai află că casa de amor- 
tizare ar fi foarte rea. Pentru ce? Pentrucă D-lui 
declară că, cum o constituim noi, ar fi cea mai 
solidă casă de amortizare din Europa. Apoi, dacă 
ar fi aşă, nu aveţi decât să faceți complimentele 
Dv. D-lui ministru de finanțe Mavrogheni și eu 
v'aşi ură ca, când veţi veni şi Dv. la putere, -să 
faceţi case de amortizare tot aşă de solide! 

Dar această este cea mai mare laudă, ce pu- 
teaţi face proiectului nostru. Da, negreșit, casa ce 
înființăm noi este foarte solidă. Și pentru ce asta? 
Pentrucă ea este pusă sub controlul şi privi- 
gherea, comitetului casei de depuneri și consemna- 
ţiuni, care a dat probe de încredere ce trebue 
să inspire publicului; pentrucă această casă are 
un fond al. său propriu, cu o destinaţiune spe- 
cială, și de care guvernul nu se poate niciodată, 


246 


atinge. Astfel încât aceasta noi probăm că, dacă 
ne împrumutăun, fiind necesitate, nu uităm că acest 
împrumut trebue întors; şi răscumpărarea rentei nu 
o facem dependintă de împrejurări, de excedentele 
bugetare; căci trebuinţele Statului crese din zi în 
zi, în raport cu desvoltarea sa, şi prin urmare, ane- 
voe, şi după mulți ani vom puteă aveă excedente 
de venituri. În vreme ce constituind acestei case un 
fond special şi permanent, şi făcând-o independentă 
de guvern, suntem siguri că răscumpărarea rentelor 
se va, urmă regulat şi permanent. Aceasta este cali- 
tatea casei noastre de amortizare; şi eu cred că tre- 
bue să ne lăudăm de aceasta. 

Îi este teamă însă D-lui Brătianu, că deodată, 
are să vânză bunuri de şease milioane! Şi cu aceasta 
ele se vor depreţia, şi se va aduce pagubă Sta- 
tului. Dacă D-nul Brătianu cunoaşte practica ca- 
selor de amortizare se va convinge că această te- 
mere nu este fondată. Casa de amortizare lucrează, 
treptat, şi prin urmare și vânzarea acestor bunuri 
se va face treptat. În tot timpul cât va ţine stin- 
gerea datoriei, casa este stăpână a alege momentul, 
ziua, când are să se facă vânzarea de bunuri și 
negreşit că va alege momentul cel mai favorabil. 
Valoarea provenită din aceste vânzări va formă 
fondul special, şi răscumpărarea de rentă se va face 
dintr'însul tot la epocele cele mai favorabile. 


247 


Prin urmare temerea D-lui Brătianu nu este 
de loe fondată. 

Au căutat atât D-nul Bozianu, cât şi D-nul 
Brătianu să ne demonstre că creditul Statului re- 
zultă numai din economii: că prin aceste economii 
creşte acest credit. Negreşit, D-lor, că economiile sunt 
un bun lucru, și contribuiese a stabili şi menţine 
creditul Statului. Dar nu economiile singure consti- 
tuese creditul Statului. Creditul publie are o altă 
sorginte. 

Un însemnat publicist francez, care trebue 
să placă D-lui Brătianu, D-nul Casimir Perier a 
zis: Sorgintea creditului unui Stat este fidelitatea 
de a-și împlini angajamentele exact. Acesta este, 
D-lor, adevăratul credit al unui Stat. Când Statul 
îşi îndeplinește cu sfinţenie angajamentele sale, obli- 
gaţiunile sale, el are credit. Iar din contra, Statul 
nu are credit, măcar că ar face economii, măcar 
că ar oferi ipoteci. Faceți bună politică, a zis 
baronul Louis, și vă voi face bune finanțe. Să 
îndeplinim la timp toate obligaţiunile noastre, am 
adăogă noi, să punem Statul în poziţiune de a 
plăti la timp, unde este dator, şi atunci creditul 
nostru va fi tare; căci vom inspiră încredere şi 
în întru și în afară. Aceasta este adevăratul credit. 
Şi trebue să recunoaştem, D-lor, că Statul nostru 
inspiră astă încredere, a ajuns la acest grad de 
credit ca să contracte şi împrumuturi cu rentă. 


248 


Căci, D-lor, contrariu de ceeace a zis D-nul Bo- 
zianu şi D-nul Brătianu. că Statul se împrumută 
cu rentă numai atunci când nu poate să facă altfel, 
eu susțin că aceste împrumuturi se contractă nu- 
mai când Statul are credit. De aceea Statele cele 
cu credit se împrumută cu rentă, şi Statele orien- 
tale continuă mai totdeauna a se împrumută dând 
diferite alte garanţii. 

Și lucrul este foarte simplu, şi nu trebue 
multă știință spre a-l înţelege. Căci, D-lor, cine 
se împrumută cu amanet ? Acela care nu are destul 
credit personal. Aceasta este adevărat pentru par- 
ticulari, aceasta este adevărat şi pentru Stat. Im- 
prumuturile cu rentă, adică numai pe subserierea, 
Statului, se fac când acel Stat are credit. Cele cu 
ipotecă, sau alte garanţii reale se fac când creditorii 
nu se mulțumesc, nu au încredere numai în sub- 
scrierea Statului. 

Acest adevăr este atât de clar şi elementar, 
încât nu are nevoe de multă demonstraţiune. 

Toate Statele mari și mici, însă cu credit, din 
Europa şi America, nu mai fac astăzi împrumuturi 
cu ipotecă; căci creditul lor este atât de mare, 
încât simpla lor subscriere este deajuns. Și Dv. 
pe-aţi povăţui ca să continuăm a ne împrumută 
pe amuneturi, pe ipoteci, ca Staturile fără, credit! 

Să ne permiteţi a nu vă urmă consiliul. Cre- 
ditul financiar al ţărei este bine aşezat astăzi. Noi 


249 


ne fălim de a vedeă că toate titlurile asupra Sta- 
tului nostru au o excelentă valoare, pentrucă ele 
se împlinesc cu rigurozitate. Mandate în suferinţă 
nu mai există. 

Pe piețele Europei, la Londra, unde titlurile 
noastre sunt cunoscute, creditul Statului nostru 
este pus pe linia întâiu, între cele mai bune. Și 
acest credit l-am câștigat numai prin împlinirea 
angajamentelor noastre. Dacă nu ar fi fost aceasta, 
dacă Statul nostru nu ar inspiră astă încredere, 
credeţi Dv. că ipotecele ce a-ţi oferi v'ar servi la 
mare lucru? Nu, D-lor, căci în fine, Statul are 
ipotecele în mâna sa; și dacă ar fi de rea credință 
nu ar aveă decât să se opună la executarea obli- 
gațiunei sale, sau să şicaneze altfel pe creditorii 
săi, aşă încât valurile ce ei țiu în mână să scază 
mai la zero. O! atunci, D-lor, am cădeă pe mâna, 
cămătarilor de care se teme D-nul Bozianu ; victima 
cămătarilor sunt aceea care nu au credit, sunt Sta- 
turile care nu inspiră încredere, sunt poate tocmai 
Statele care oferă la ipoteci. 

lar Statul care are credit personal, a cărui 
lealitate şi respect de drepturile creditorilor inspiră 
încredere, cum a ajuns astăzi a fi Statul român, 
să fie pe pace D-nul Bozianu că un asemenea Stat 
nu devine victima cămătarilor! (Aplauze). 

Nu un guvern ca al nostru care vă propune 
un împrumut, aprobat de ştiinţă, consacrat de un 


250 


uz general, de aplicarea celor mai cu credit Sta- 
turi din lume, ar puteă expune ţara a fi prada 
camătei ! 

Onor. D-nul Brătianu, critică acest sistem de 
împrumut. D-sa îl combate, îl sfâșie, îi arată re- 
lele, aşă încât vechia Anglie, Franţa, Germania, 
Italia, nu au ştiut ce au tăcut, sau ar trebui ca 
financiarii lor să vină la noi spre a află în ce pră- 
pastie au adus ei ţările lor, în timp de doi secoli! 
Dela noi de pe malurile Dâmboviţei, au să iea ei 
lecţiuni de finanţe!... (Aplauze prelungite în Senat 
şi tribună), Noi d'aci avem să spunem tuturor 
acestor financiari și publiciști, din ţările cele mai 
civilizate, că au lucrat ca nişte părinţi risipitori, 
cum îi numeă D-nul Brătianu, şi că au scomptat 
viitorul copiilor lor! Toate acestea sunt bune. Insă 
am să viu tot cu autoritatea D-lui Brătianu, spre 
a-l combate, și a-i probă cât este de greșit astăzi. 
Veţi vedeă, D-lor, cum D. I. Brătianu, şi în astă 
chestiune, ca în celelalte, este mai radical decât 
ine; căci ași este D-nealui, Dumnealui este ra- 
dical, eu sunt liberal, însă liberal moderat. Prin 
urmare, Dumnealui ca radical în toate, când a fost 
să aplice ideile sale economice, sistemul său fi- 
nanciar, o! m'a întrecut pe mine, a mers mult 
mai departe decât pot merge eu! 

Căci ce susțin eu, D-lor senatori? Eu susţin 
nişte modeste titluri cu rentă. Aceste titluri sunt 


251 


numai fidueiare; le cumpără numai cine voeşte. 
Ele sunt după forma uzitată în Europa, sunt în 
acord cu ştiinţa şi consacrate prin un uz secular! 
Cum dar nişte asemenea titluri de ereanţă, a căror 
venituri sau dobândă se va servi de tezaur, să nu 
inspire o generală încredere ? 

Dar D-nul senator Brătianu află că este impru- 
dent, că este periculos de a emite aşă titluri. Ii voi 
opune însă pe ministrul Brătianu. In alte cuvinte voi 
combate pe D-nul Brătianu, oratorul din opoziţiunea, 
din 1874, cu D-nul Brătianu, ministra de finanţe 
din 1866! In adevăr, D-lor, D-nul Brătianu, ca 
ministru de finanţe a prezentat în ședința Camerei 
din 26 Mai un proiect de lege pentru un împrumut 
de 12 milioane franci. Atunci, ca şi acum, erau 
dificultăţi financiare; şi D-nul Brătianu a căutat 
să facă faţă acelor dilicultăţi. lată ce ne spune 
procesele-verbale ale Camerei din acea şedinţă: 

„ Unul din secretari dă citire mesa,giului dom- 
nesc prin care se trimite în dehberarea Adunărei 
proiectul de lege pentru a se autoriză guvernul 
de a emite bilete de tezaur cu curs forţat până 
la concurența sumei de 12 milioane“. 

Aşă dar D-nul Brătianu, care contestă astăzi 
avantajele şi creditul titlurilor de rentă, aprobate 
de toți economiştii, D-sa a venit la 1866 şi a 
propus bilete cu curs forțat, sau hârtia monedă, 


252 


care este tot ce poate fi mai ruinător, mai absurd 
chiar, dacă îmi permiteţi expresia ! 

Când D. Brătianu a prezintat deodată acel 
proiect. de o gravitate aşă de mare, amicii D-sale 
au cerut de îndată urgenţa. 

lată ce citim în procesele verbale: 

Voci. Cerem urgenţa. 

D. preşedinte, întreabă pe D-nii miniștrii dacă, 
cer urgenţa. 

D. Brătianu, ministru finanţelor. Mă raportez 
la onor. Adunare. 

„D. Brătianu ia apoi cuvântul asupra ur- 
genţei, şi desvoltă motivele politice şi financiare care 
l-au făcut să prezinte acest proiect. Motivele politice 
se rezumau în trebuinţele armatei; cele financiare, în 
deficitul bugetar“. Mai târziu s'a abandonat sis- 
tema de a legitimă împrumutul pe motivele poli- 
tice şi sa mărginit numai în cele financiare, adică 
în deficit budgetar. Astfel încât cu aceasta D. Bră- 
tianu a recunoscut că nu se, află tocmai într'o 
poziţiune de acelea, desperate care să justifice chiar 
o măsură anormală ca aceea a asignatelor, a hâr- 
tiei monedă; ci numai pentru simpla regulare a 
bugetului, D. Brătianu a propus hârtia monedă. 
In Cameră, din norocire, ideia D-lui nu a fost 
gustată de cei mai mulţi, și a retras proiectul. 
Faptul însă nu a încetat de a fi pre atât de im- 
prudent cât şi nelogic. Ţara în adevăr, abia eşise 


253 


dintr'o revoluțiune, prin urmare erà încă o stare 
de incertitudine însemnată când încrederea nu se 
ivește lesne. In asemenea momente dificile şi de- 
licate, un guvern înțelept trebue să se ferească de 
orice măsură care ar inspiră neîncredere. D. Bră- 
tianu, din contră, tocmai în aşă epocă, vine cu 
sistemul D-lui de hârtie monedă și aruncă groaza 
şi neîncrederea în toate spiritele. 

Oamenii serioşi şi cu cunoştinţe din Cameră, 
l-au prevestit de acest pericol. D. Strat, rapor- 
torul comisiunei financiare, care respinsese proiectul, 
ziceă, chiar aceasta în raportul său: 

„Baza pe cure este așezat întregul proiect, 
adică autorizarea pentru guvern de a emite hârtie 
monedă cu curs obligator, conţine cel mai mare 
pericol pentru finanţele ţărei şi creditul public, etc“. 

Dar D. Brătianu nu voiă a recunoaşte aceste 
verităţi. D-lui credeă că poate scăpă de toate ne- 
cuviinţele sistemului D-sale, numind hârtia mo- 
nedă a D-lui, bilete de bancă, poliţe. 

Dar cum se puteă confundă lucruri de o na- 
tură atât de diversă? Hârtia D-lui Brătianu avea. 
curs obligator, eră adevărat monedă de hârtie. Bi- 
letul de bancă şi poliţa, sunt titluri fiduciarii, car& 
nu se impun nimănui: biletul de bancă este plă- 
tibil la vedere şi la purtător; poliţa este plătibilă. 
la o scadenţă fixă. Ambele dar titluri se realizează. 
în bani, în mod cert. Nici o analogie nu pot dar 


254 


să aibă cu o hârtie care are curs forțat și care 
nu se știe dacă şi când are să se plătească în bani. 

Hârtia monedă este condamnată şi de oameni 
de știință, şi de cei de practică, Și cu toate acestea, 
D. Brătianu o propune toemai într'o epocă atât 
de delicată, şi când creditul eră încă zdruncinat! 
Și pentru ca să deă măcar o aparenţă de solidi- 
tate acestor hârtii, D-lui promite — deși cam pla- 
tonic — că are a se plăti odată. 

Cum însă? Apoi prin vânzarea de moşii ale 
Statului. Aşă încât D. Brătianu cel econom de 
astăzi, cel care nu voeşte acum a se vinde moșii 
pentru o sumă de 6 milioane, spre a se alimentă 
o casă care are să lucreze 32 de ani, spre a plăti 
datorii ale Statului, în anul 1866, propuneă vin- 
dereă moșiilor ca să se plătească asignatele D-sale! 
Iată propriile D-sale cuvinte: 

„Noi punem atâtea moşii îm vânzare câte vor 

fi îm stare să plătească acele 12 milioane“. 
A Prin urmare, D. Brătianu care ne condamnă 
astăzi că fondul casei de amortizare de 6 milioane, 
provenit din vânzarea de moşii este prea mare, 
măcar că titlurile noastre sunt cu totul voluntare, 
D-sa la 1866, într'o epocă de incertitudine şi de 
lipsă de credit voiă să promită vânzarea de moșii, 
pentru 12 milioane; şi drept consolare adaogă către 
D. Ionescu, că cum crede D-lui că toate moșiile 
Statului nu vor fi făcând măcar 12 milioane! 


255 


Frumoasă consolaţiune, şi bună speranţă pentru 
viitor. Apoi negreșit că cu hârtia D-lui sar fi 
sărăcit şi Stat şi particulari. Apoi atunci eram să 
ajungem şi noi în starea în care spuneă D-lui că 
ajunsese odată unele State din America, unde 
pentru un dolar în aur, se dau până la 1.000 de 
dolari în hârtie. Eu pot să mai dau D-lui Bră- 
tianu și alte exemple. 

Ti pot aduce aminte ce sa întâmplat cu asig- 
natele în timpul revoluţiunei franceze din 1789; 
D-lui ştie că aceste asignate, care altfel erau asigu- 
rate, în bunurile Statului, scăzuse așă de mult, în 
cât trehuiă cineva să deà zece mii franci în hârtie 
pentruca să-și cumpere o pereche de cisme. La 
această, fericire voeşte să ne conducă D. Brătianu 
cu sistemul D-lui? O va puteă face când va veni 
D-lui la putere. Până atunci să ne permită nouă 
acestorlalți a preferi să mergem pe drumul cel 
mare, bătut şi cunoscut de toți; practica şi efec- 
tele produse ne conving mai mult decât toate cu- 
vintele D-lui Brătianu, decât toată elocinţa şi entu- 
ziasmul D-lui însoţit cu bătăi de pumni pe tribună. 
(Aplauze). 

Când în aceia Cameră D. Strat făceă obiee- 
țiuni foarte serioase asupra sistemului D-lui Brá- 
tianu, D-lui îi răspundeă prin generalităţi, şi lăudă 
emisiunile de hârtii de credit; şi astăzi tot D-lui 
vine şi ne aplică nouă, obiecţiuni care nu se 


256 


puteau face decât hârtiei-monedă a D-lui, şi ne 
vorbeşte de abuzuri şi de complezenţe de Camere, 
cărora li sar aplică zicătoarea populară de „sus 
copii, jos copii!“ toemai D-lui căruia s'a inventat 
această zicătoare! 

Dar revenind la chestiunea în sine, de ce este 
vorba? Noi vă propunem o sistemă, cunoscută, 
aplicată de toţi, rentă perpetuă: cu acest sistem 
voim să ușurăm budgetul, voim să nu fim expuși, 
pentru întoarcea capitalului, a contractă alte îm- 
prumuturi, poate foarte grele, poate în condițiuni 
așă cum să cădem pe mâna uzurarilor sau cămă- 
tarilor, după expresiunea D-lui Bozianu. Mai voim 
încă, scăzând dobânda ce plătește Statul, să con- 
tribuim şi la scăderea dobânzi pe piaţa noastră. 

lată ce voim noi: D. Brătianu nu a făcut 
altă obiecţiune contra casei de amortizare ce pro- 
punem, decât că ar fi cea mai solidă în Europa. 
Noi îi am răspuns că acesta ar fi cel mai mare 
al ei merit. Căci noi ţinem a întoarce, a rambursă 
treptat capitalul ce primim. Renta perpetuă nu va 
să zică că Statul nu va să plătească niciodată; 
ci va să zică că el să întoarcă capitalul când poate, 
treptat la epoce favorabile, însă creditorele să nu 
aibă dreptul de a cere capitalul ce el a îm- 
prumută. 

In alte cuvinte, noi guvernul propunem în 
adevăr o schimbare de sistemă de împrumuturi. 


257 


Propunem să adoptăm și noi sistema, cea mai nouă 
şi mai uzitată. Voim să abandonăm sistema cea 
veche de împrumuturi cu ipoteci şi anuităţi fixe. 
O găsim viţioasă și grea. Voim să ne mai per- 
fecţionăm, să progresăm, să facem şi noi pasuri 
înainte, pasuri prudente, dar solide. Noi nu voim 
să mergem prea iute, căci ne este teamă să nu 
ne sfărămăm grumazii, şi aceasta nu poate fi plăcut 
pentru o naţiune. Dar iarăşi nu ne puteţi con- 
damnă a stărui pe o cale rătăcită, adică în sis- 
tema cea, veche. 

Aceasta voim noi. Dar D-v. din opoziţiune 
ce voiţi ? Ce propuneţi ? Care vă este sistemul ce 
ne opuneți? Vă rog, D-lor, să analizaţi cuvântul 
D-lui Brătianu, şi vedeţi dacă puteţi găsi 10 idei. 
De toate a vorbit D-lui: a făcut politică supe- 
rioară, a exprimat patriotism adânc; dar de ches- 
tiunea în sine nu a vorbit aşà cum să ne arate 
în ce chip ştiinţa condamnă sistemul nostru; care 
sunt inconvenientele sale practice; la ce rele a 
expus Staturile care-l practică de secoli? In fine 
să ne arăte care este sistemul D-lui. De acestea 
D-lui ne a vorbit; ci ne-a spus de boeri mici care 
ar imită pe boerii cei mari, şi care s'ar ruină prin 
această imitare! Dar aceste aluziuni şi figuri reto- 
rice sunt prea slabe pentru o discuţiune atât de 
serioasă ! 

Și ce a voit D-lui să probeze cu aceasta? 


29006 17 


253 


Dacă a voit să probeze că nu trebue să imităm 
pe guvernele cele mari în fapte cari ne pot sfă- 
râmă gâtul; ca să nu imităm pe guvernele cele 
mari în fapte care pot să aducă neîncrederea 
asupra ţărei; ca să nu facem fapte de acelea care 
să compromită liniştea în întru, să aducă pertur- 
baţii în afară, în relaţiunile noastre cu vecinii 
noştri; ca să nu avem în fine aspiraţiuni vagi de 
conchiste, care să ne împingă a face sărituri care 
ne pot rupe picioarele, o! atunci D. Brătianu are 
dreptate! Suntem cu D-lui! Căci D-lui știe că 
asemeni imitațiuni nu noi le-am puteă face, ci la 
alții au putut trece prin minte! Alţii sau condus 
așă prin imitațiuni încât să facă pe Imperatorul 
Napoleon al III-lea, unul din cei mai tari susţi- 
nători ai României, să afirme oficial înaintea Cor- 
purilor Legiuitoare prin Mesagiul său că: „eæis- 
tenja României este in pericol!“ (Aplauze). 

A! da, are dreptate D. Brătianu a sfătui să 
ne ferim de așă imitațiuni! Atât numai că este 
mai lesne a da poveţi altora, decât a şti să le 
execute însuşi. Dar dacă de alte imitaţiuni: acelea 
de a respectă teritoriul şi pacea tutulor vecinilor; 
acelea, de a pretinde ca şi alţii să ne respecte drep- 
turile noastre; dacă este vorba de tăria ce dă pu- 
terea dreptului și legitimitatea unor aspiraţiuni ba- 
zate pe acest drept: atunci să ne permită D. Bră- 
tianu a primi aceste imitațiuni — dacă imitațiuni 


259 


pot fi—ca foarte frumoase, ca demne chiar de 
un popor care merge pe calea progresului şi care 
trebue să ajungă să-și aibe rolul ce providenţa i-a. 
desemnat între Statele europene! Să imităm dela 
străini ceeace este bun; să lepădăm ceeace este rău 
sau nepotrivit cu noi. Când noi voim a contractă, 
un împrumut după sistemul cel mai nou din Eu- 
ropa, admis de știință şi consacrat de un uz de 
200 de ani, rău facem? Apoi atunci de ce am 
adoptat suma de alte instituţiuni ce am găsit la 
alte popoare, cum drumurile de fer, case de depu- 
neri, creditul foneiar și altele multe? Toate acestea, 
după D. Brătianu, ar fi rele, căci ar fi imitaţiuni 
dela boerii cei mari: atât numai că poate ar fi 
fost bune dacă le-ar fi executat D-sa! Unde am 
merge cu asemenea doctrine? Incetaţi de a mai 
vorbi de imitațiuni, şi de boeri mari şi de boeri 
mici, căci instituţiunile cele bune le-au şi Statele 
mari şi cele mici. Arătaţi-ne mai bine 'purtea cea 
rea ce coprind instituţiunile noui ce am introduce 
la noi: atunci vă înţeleg. 

Când noi introducem o instituțiune nouă, ne- 
greşit că trebue să profităm de experienţa altor 
națiuni mai bătrâne, mai civilizate decât noi; tot- 
deodată însă nu trebue să imităm orbeşte, trebue 
să naturalizăm acea, instituţiune la noi, să o apli- 
căm cu moderaţiune, adoptând-o la trebuinţele şi 
obiceiurile noastre. Când aceasta nu am face, 


260 


atunci să ne criticaţi. Dar a vedea pe D. Bră- 
tianu, un liberal din partida extremă, că ajunge 
acum la 'extrema reacţiunei, şi ne critică pe noi 
cei moderați că nu trebue să stăruim întrun trecut 
uzat şi greşit că laudă chiar și suspină după acel 
trecut, vă mărturisesc că nu mai văd nici logică, 
nici principii! 

In fine, Domnilor, noi guvernul, ca şi acest 
onor. Senat, trebue să întrebăm pe Domnii oratori 
ai opoziţiunei, care combat şi resping proiectul 
nostru, ce voesce? Ce au să propună în locu-i? 

Eu unul nu știu ce voesce. Am văzut trei 
Domni oratori din opoziţiune, care au trei sisteme. 
Cel mai simplu este acela al D-lui Deşliu, căci 
D-lui spune curat şi lămurit că nu dă nimic. I} 
înțeleg, şi eu aşi fi dorit ca să-l fi imitat şi cei- 
lalţi colegi ai D-sale. 

Dar D. Bozianu a zis că sistemul nostru e 
bun şi rău; este bun, fiindcă capitalul împrumutat 
nu este exigibil; însă este rău, fiindcă Statul o 
să cam neglije a întoarce capitalul și fiindcă nu 
se emite pe 90. Cum o să alegem între rău şi 
bun? Ceeace eu pot conchide, este că D. Bozianu 
admite în principiu că sistemul de rentă este bun; 
D-lui reduce chestiunea numai la cursul de emi- 
siune. Atunci lucrul s'ar simplifică şi ar luă pro- 
porţiuni mici. Chestiunea ar constă numai de a 
se ști dacă nu ar fi mai bine ca emisiunea să se 


261 


pună la 90. Am avut onoare a vă expune pentru 
ce eu cred că aceasta nu ar fi bine. D. Brătianu 
ce vrea? D-lui ca expedient, ne-a recomandat a 
face un împrumut ca cel domenial, adică prin 
ipotecare de moşii la pământeni ori streini, care 
ne-ar oferi preţ mai bun. Observ numai în treacăt 
că acest expedient este tot lucrare de părinți ri- 
sipitori; căci odată ce D. Brătianu propune ipoteci, 
scontează viitorul copiilor noştri, căci acele moșii 
sa vinde la caz de neplată. Consolarea numai este 
că această datorie cu ipotecă s'ar stinge în 22 de 
ani. Noi însă răspundem că şi renta se stinge în 
32 de ani. Va să zică chestiunea sar reduce la 
o diferență de câţiva ani! 

Insă repet, acesta este numai un expedient 
propus de D. Brătianu, D-lui are un sistem po- 
zitiv gi cunoscut: acesta. este sistemul asignatelor, 
sistem care la avut la 1866, sistemul hârtiei-mo- 
nedă, sistem, după noi, împovărător și ruinător 
pentru ţară. 

Acum, Domnilor senatori, vă întreb care din 
aceste trei soluţiuni aţi aveă să alegeţi când ar 
cădea proiectul nostru? 

Căci, Domnilor, să ne dăm bine seama de 
practica lucrurilor. D-nii oratori din opoziţiune 
a avut grijă a ne repetă mai de multe-ori că, 
combătând proiectul, nu fac politică. D. Brătianu 
ne-a făcut chiar o profesiune de credinţă sau o 


262 


expunere de sistem constituţional. Ne-a declarat 
că a venit la Senat, căci nu vrea să ajungă la 
minister, deoarece miniştrii vin dela Cameră, nu 
dela Senat. Să-mi permită a combate această mo- 
destie a D-sale. D. Brătianu poate prea bine veni 
la minister; căci Senatul şi Camera este rezultatul 
votului alegătorilor; Senatul, ca şi Camera a dat 
de mai multe-ori miniștri. Aceasta este adevărat 
chiar în ţările unde Senatul este un corp privi- 
legiat, aristocrat, compus din cei ce vin prin drept 
de naştere. Cu cât mai mult la noi Senatul, care 
este corp numai electiv, poate da miniştri, cum 
a şi dat. 

De ce dar modestia D-lui Brătianu să meargă 
până acolo încât să ne facă a presupune că din 
Senat nu ar puteă veni la minister? De ce înfine, 
mieşorându-se pe D-sa, D-lui ar voi să mieşoreze 
şi Senatul? 

Necontenit oratorii opozițiunei ne-a spus că, 
votând contra proiectului, nu votează contra mi- 
niștrilor. Să-mi permiteţi a spune că acestea sunt 
nişte consolaţiuni foarte delicate pentru noi; suntem 
recunoscători opozițiunei de gentileța și menapiările 
care le face, deși hapul ce voeșşte a ne face să 
înghițim este aurit, însă tot nu putem să-l în- 
ghițim. 

Nu, Domnilor, să lăsăm menagiările. Ade- 
vărata cauză, cauză reală pentru care D-lor nu 


263 


voese să voteze acest împrumut, este pentrucă nu 
au încredere în guvern. Acesta este adevărul curat 
și lămurit ca ziua! Toate eriticile, chiar toate alu- 
ziunile câte au făcut, probează acest adevăr că 
cauza pentru care nu votează împrumutul, este 
că nu au încredere în guvern. Dacă D-lor ar veni 
mâine la putere, vor trebui să facă aceea ce facem 
noi; vor trebui să se împrumute, şi adaog, vor 
propune tot împrumut cu rentă, căci la aceasta-i 
va sili legea naturală a progresului, afară numai 
dacă D. Brătianu nu va găsi o Cameră care să 
voiască a-i votă hârtia monedă a D-lui! 

Este dar pozitiv, este evident ca ziua, că sin- 
gura şi unica cauză, care oprește pe Domnii din 
opoziţiune a nu ne acordă nouă aceea ce mâine 
ar face D-lor când ar veni la putere, este că nu 
au încredere în noi. D. Delşliu a zis frane: „n'am 
încredere“, 

1. Deşliu. Am zis ceva mai mult. 

D. ministru de externe, Atât mai bine, D-lui 
nu a ocolit adevărul. De ce nu a făcut şi D. Bră- 
tianu tot aşă? D-lui în realitate a pledat în fa- 
voarea noastră; căci neputând probă că cunoștința 
şi practica ar fi contra sistemului de împrumut 
cu rentă, a arătat prin aceasta chiar că acest sistem 
este cel mai bun. Adevărul dar a fost şi pentru 
D. Brătianu, că D-lui respinge acest proiect, fiindeă, 
nu are încredere în guvern. Aceasta a lăsat destul 


264 


a se înţelege prin cuvintele D-lui; aceasta se ştie 
din acţiunea şi din zisele partidului D-lui afară, 
din Senat. Noi nu avem de loc a ne supără de 
aceasta. Increderea D-lor nu se cerșește, nici nu 
se impune. Liber este fiecare a aveă sau a nu 
aveă încredere în guvern. Ceeace ne pare rău este 
că nu se mărturisește aceasta curat. 

Noi vă prezentăm un sistem de împrumut 
care este după datinele științei, conform cu toate 
uzurile naţiunilor civilizate, lucrat după cerinţele 
şi trebuinţele locale: acest sistem este cel mai avan- 
tagios, este acela care prezintă mai puţine sarcini 
pentru Stat, şi care pune pe Stat în poziţiune de 
a se descărcă mai lesne de datorie. 

Dar îl respingeţi, şi noi vă întrebăm ce puneţi 
în locu-i? 

Sunteţi cel puţin de opiniunea unor autori 
care critică împrumuturile și casa de amortizare? 
Insă care pun ceva în loc. Așă Ricardo care a 
fost cel dintâiu a lovi casa de amortizare, prin care 
stingeă datoria publică, puneă altceva în locu-i. 
El propuneă ca datoria Statului să se stingă prin 
o taxă asupra proprietăţei. 

lată un sistem pe care-l înţeleg. De aceea, 
întreb şi eu pe D. Brătianu şi pe ceilalţi oratori 
ai opoziţiunei, primese şi D-lor acest sistem? Propun 
și D-lor impozite noui asupra proprietăţei? Să o 
declare curat; ştiu numai că impozitele nu sunt 


265 


tocmai populare; şi apoi mai ered că poziţiunea 
țăvei este aşă că nu cred că ar fi cu minte ca să 
mărim impozitele. Să creiăm mai întâiu noui sor- 
ginte de avuţii să îmbunătăţim proprietatea, şi 
apoi vom cugetă dacă se mai poate impune. 

Insă D-nii oratori ai opoziţiunei, trebue să 
fie măcar logici. Odată ce [)-lor resping aceea ce 
propunem noi, sunt datori a ne arătă ce pun în 
loc. Și pe cât timp nu o fac, aceasta este destul 
a probă că nu au nici un sistem practie și ra- 
ţionabil, şi că al nostru rămâne ca cel mai bun, 
ca cel mai avantagios pentru ţară. (Aplauze). 


Mai mulţi D-ni oratori cer închiderea diseuţiunei. 


II 
„Monitorul Oficial“ No. 26 din 4/16 Februarie 1875. 


Interpelarea Senatorului Deşliu relativă la 
Porţile de Fer 


Austro-Ungaria încheiase o convenţiune cu Turcia 
prin care cea d'întâiu se însărcinează, cu lucrările de 
înlăturare a pedicilor navigațiunei pe Dunăre la Porţile 
de Fer. Ministrul de Externe al ţărei, pe atunci B. 
Boerescu a protestat în contra acestei convenţiuni în- 
cheiată pentru noi, fără noi, şi a dat ordin Agentului 
diplomatie al ţărei la Viena să declare că „nu vom re- 
„cunoaște în drept pe nimeni a traià pentru noi și în 
„numele nostru, și că nu va fi obligatoriu pentru noi 
„niciun act privitor la suveranitatea noastră teritorială, 
„care Sar face fără consimţimântul nostru“. 

Senatorul Deşliu dorind să deă mai multă solem- 
nitate acţiunei diplomatice a ministrului de externe, i-a 
adresat o interpelare în şedinţa Senatului din 20 Ia- 
nuarie 1875, la care “i-a răspuns B. Boerescu. 


B. Boerescu, ministru de externe. D-lor se- 
natori, puţine cuvinte am să zic, căci D. Deșliu 
va spus în mare parte această cestiune. Ea co- 
prinde în sine două feluri de deficultăţi, de drept 


267 


şi de practică. Sub punctul de vedere al drep- 
tului, datoria guvernului nostru eră de a stărui 
să se respecte drepturile țărei, adică de a ni se 
recunoaşte ca Stat suveran, principiul că nici-o 
lucrare nu se poate face pe teritoriul nostru pentru 
curățirea  Dunărei, fără consimțământul nostru 
prealabil. Recunoaşterea acestui principiu necon- 
testabil a întâmpinat şi întâmpină dificultăți la 
Constantinopole; a întâmpinat la început şi la 
Viena oarecari îndoeli, din cauza mai ales a re- 
ducţiunei art. 6 din tractatul încheiat la Londra 
în 1871. In adevăr, ştiţi, D-lor, că prin acest 
tractat s'a adus oarecari modificări la tractatul din 
Paris din 1856. In art. 6 al acelui tractat unde 
se vorbește de curățirea Dunărei, la Porţile de Fer 
s'a substituit în locul vorbei Sfaturile riverane, 
care eră în tractatul din Paris, cuvântul puterile 
riverane; din această modificare s'a putut naşte 
întrebarea pentru unii dacă România mai are dreptul 
de a interveni când va fi vorba de curățirea 
Dunărei. 

Guvernul nostru însă a susținut că nici-o 
îndoială nu poate există asupra dreptului nostru 
ca stat limitrof, pe teritoriul căruia au să se 
facă, lucrările, el are dreptul de a interveni, de a 
i se cere consimțimântul pentru acele lucrări. 

Este adevărat că Dunărea este un fluviu liber 
și că această libertate este bazată pe principiul 


268 


proclamat prin tractatul dela Viena din 1815; 
este adevărat că consecinţele acestei libertăţi sunt 
de a se ridică şi obstacolele cari împedică libera 
navigaţiune. Dar nu este mai puţin adevărat că 
lucrările pentru spargerea obstacolelor trebue să 
se facă pe teritoriul nostru, căci despre noi are 
să treacă canalul mai mult decât despre Serbia. 
Apoi în virtutea suveranităţii noastre teritoriale, 
consimţimântul nostru este indispensabil ca să se 
poate face aceste lucrări. Prin tractatul dela Londra 
din 1871, adică prin substituirea unui cuvânt în 
locul altuia, nu ni sa putut răpi suveranitatea, 
noastră teritorială, precum nici nu o poate negà, 
şi nu sa putut dărâmă tratatul de la Paris, prin 
care România este considerată ca Stat. Apoi dacă, 
România este un Stat, ea este o putere, de o or- 
dine cât de modestă, dar este o Putere, cu o 
Suveranitate a sa proprie. Substituirea unui cuvânt 
nu a putut să-i dărâme această suveranitate. Am 
fost curios, D-lor, să văd dacă Puterile adunate 
la Londră în 1871, au putut cugetă că prin 
schimbarea unui singur cuvânt, se dărâmă un 
sistem legal stabilit, şi am căutat să văd această 
din procesele verbale, din protocoalele conferinţei 
dela Londra, dar n'am găsit nici-o explicare, nici-o 
diseuțiune. Aceasta ne-a întărit şi mai mult în 
apărarea noastră. 

Și aci, D-lor senatori, trebue să constat cu 


269 


recunoștință şi să mulţumesc, că guvernul Austriac 
şi anume comitele Andrassy, a arătat un spirit 
larg de interpretare și o lealitate superioară, ne- 
căutând a ne contestă un drept pozitiv şi decla- 
rând că se va respectă suveranitatea noastră teri- 
torială şi că nimic nu se va face fără consimţi- 
mântul nostru. 

Nu am fost tot atât de fericiţi ca să con- 
vingem şi guvernul Otoman, care nici până acum 
nu s'a pronunțat în mod pozitiv în favoarea drep- 
tului nostru. 

Guvernul austro-ungar a mers mai departe; 
el a şi început a aplică principiul recunoscut. Așă 
spre a se puteă începe a se face, după cum v'a 
spus D. Deşliu, numai niște lucrări de studii pre- 
liminare, a trebuit mai întâi să intervină consim- 
țimântul nostru. 

Aşă încât ca Stat şi prin urmare ca Putere 
suveranitatea noastră a fost respectată. 

Vine acum a două 'cestiune, adică aceea a 
lucrărilor ce au să se facă spre a se sparge Obs- 
tacolele ce împedică navigaţiunea Dunărei. 

Aceasta, D-lor, este o altă cestiune, şi do- 
sarul nostru se încheie aci. Cestiunea aceasta este 
complicată, căci trebue mai întâi a se formă ca- 
pitalul de mai multe milioane ce vor trebui pentru 
efectuarea acestor lucrări. Poate că întreprinderea, 
are să se ia de o societate, și rambursarea chel- 


210 


tuelilor are să se facă prin un drept de peagiu 
pe la vasele ce vor navigă pe acolo. Dar care 
State au să contribuiască la aceste cheltueli şi în 
ce proporțiuni ? Atâtea cestiuni cari sunt rezer- 
vate viitorului. Noi nu putem să ne pronunţăm 
de acum. Aceea ce trebuia să ştim de acum eră 
recunoaşterea principiului că nicio lucrare pe Du- 
năre nu se poate face pe teritoriul nostru, fără 
eonsimțimântul nostru; şi că orice acte încheiate 
între alţii, fără intervenirea noastră, sunt pentru 
noi nule și fără valoare. (Aplauze). 

Nu ştiu. D-lor, ce va conţine moţiunea D-lui 
Deșliu; însă o veritate a zis D-lui când a afir- 
mat că, când este vorba de interese internaţionale 
când drepturile noastre naţionale sunt în joc, atunci 
nu mai există nici partide, nici nuanțe politice, 
ci toţi facem un singur partid şi un singur corp 
spre a apără şi menţine drepturile ţărei! (Aplauze). 

În urma acestui răspuns al lui B. Boerescu, sena- 
torul Deșliu propune o moţiune prin care se declară 
că „Tara suverană nu recunoaște nici un act neauto- 
„rizat de dânsa și care ar atinge drepturile ei consa- 
„crate prin tractate solemne, cărora le rămâne credin- 
„cioasă, și astfel trece la ordinea zilei“. Redacţiunea 
acestei moţiuni nu corespundeă însă nici cu scopul in- 
terpelaţiunei, şi nici nu puteă să convină Ministrului, 
care îşi făcuse datoria tocmai în sensul moţiunei. De 
aceea Boerescu o combate. 

B. Boerescu, ministru de externe. Imi pare 
rău că nu mă pot uni cu moţiunea D-lui Deșliu. 


271 


Și iată pentru ce: când se face o interpelațiune, 
sau interpelatorul este mulțumit de explicaţiunile 
guvernului, şi atunci se trece la ordinea zilei, sau 
dacă nu este mulțumit face o moţiune de indrep- 
tare a conduitei guvernului. 

Apoi explicaţiunile date de D. Deșliu sunt 
pozitive, că aprobă conduita guvernului; însă prin 
moţiunea D-sale, lasă o bănuială vagă, căci zice 
că nu recunoaşte nici un act prin care sar fi lovit 
drepturile ţărei. Adică că acum ar bănui că noi 
am fi făcut un asemenea act. 

Vă, rog, însă, să nu faceţi moțiuni de sus- 
piciuni anticipate; dacă aprobaţi conduita guver- 
nului, faceţi o moţiune de aprobare pur și simplu 
de ordine de zi; dacă nu, spuneţi-o curat, căci 
vă repet, credeţi D-v. că noi am făcut vre-un act 
prin care sar lovi întru ceva autonomia ţărei? 
Singur aţi zis că nu. De ce atunci lăsaţi bănuială ? 


Deşliu dă explicațiuni, în urma cărora răspunde. 


D. Ministru de externe. Acum am înţeles 
mai bine pe D. Deșliu, după cum sa explicat. 
Vedeţi că D-lui nu sa temut că ar există vrun 
act ce ar lovi autonomia din partea guvernului 
nostru, ci din partea altora. Este adevărat, D-lor 
că între Inalta Poartă şi guvernul austro-ungar 
sa făcut o convenţiune preliminară pentru execu- 
tarea lucrărilor de la Porţile de Fer. Dar tocmai 


` 


272 


cu ocaziunea acestei convențiuni, noi am declarat 
că nu vom recunoaşte ca obligatoriu pentru noi 
nici un act în această cestiune încheiat între cel 
d'al treilea și la care noi n'am luat parte. Liberă 
este Turcia să încheie orice convenţiune cu cine va 
voi, dar nu poate tractă pentru noi, în locul nostru, 
şi noi nu vom recunoaşte asemenea convenţiuni. 

Dacă în acest sens este propunerea D-lui 
Deșliu, o înţeleg — atât numai că nu este bine 
redactată. Altfel D-sa este de aceeaşi părere cu 
noi, şi eu unul, D-lor, cred că vom fi totdeauna, 
de acord cu Corpurile legiuitoare, şi vom fi sus- 
ţinuţi de dânsele în toate lucrările prin cari noi 
susţinem autonomia şi suveranitatea noastră teri- 
torială. (Aplauze). Această credință am avut-o 
totdeauna, și ea a făcut tăria noastră. Nu acum, 
ci şi cu alte ocaziuni, am declarat că numai noi 
avem dreptul a ne regulă interesele prin stipula- 
țiuni ce am încheiă cu alte puteri. Nu am avut 
nevoe până acum a cere altfel concursul corpu- 
rilor noastre legiuitoare, fiindeă am fost totdeauna 
siguri de acest concurs. (Aplauze). 

Moţiunea D-lui Deșliu conţine aceeaşi idee, 
însă e rău redactată, ar trebui îndreptată. 

C. Boziamu. Dacă I). ministru primeşte mo- 
țiunea, atunci n'am nimic de zis. 

D. ministru de externe. Nu primese această 
redacție. 


273 


C. Bozianu propune următoarea moţiune: „Senatul, 
„după explicaţiunile D-lui Ministru, aprobă opiniunile 
„și conduita guvernului, care a fost foarte corectă, căci 
„guvernul a simţit că este mandatarul naţiunei și că 
„are datoria să o apere, trece la ordinea zilei“. 

Deşliu revine întâi și prezintă o altă moţiune prin 
care se zice: „Senatul ascultând pe D. Ministru de 
„externe, iea act de declaraţiunile D-sale că nu s'a 
„cilcat niciunul din drepturile ţărei consacrate prin 
„tractate solemne, cărora țara le rămâne credincioasă, 
„şi trece la ordinea zilei“. 

Bozianu din parte 'i declară din nou că Senatul: 
recunoaşte că guvernul a apărat drepturile ţărei, dar, 
pentru a nu lungi diseuţiunea și în vedere că, în cele 
din urmă, tot această idee domină şi în noua moţiune 
a lui Deșliu, o primeşte mai ales că o primeşte şi 
guvernul. 

Moţiunea astfel explicată se votează de Senat în 
unanimitate. 


29006 18 


III 
„Monitorul Oficial“ No. 56 din 11/23 Martie 1875. 
Bugetul ministerului de Externe 


În ședința Camerei din 5 Martie 1875, Nicolaie 
Ionescu combate bugetul ministrului de externe pe 1876. 
Il apără B. Boerescu. 


B. Boerescu, ministru de Externe. Domnilor, 
- negreșit că D. Ionescu nu puteă să lase a-i scăpă 
ocaziunea bugetului ministrului afacerilor externe 
fără ca să manifeste încăodată modul D-sale de 
a cugetă şi prin urmare dorința D-sale de a se 
lucrà în ceeace priveşte relaţiunile noastre din afară 
astfel cum voeşte D-lui, 

D. Ionescu a avut altă ocaziune unde a arătat 
cum înţelege poziţiunea şi cum ar trebui să fie 
atitudinea noastră în relaţiunile cu puterile străine. 
Cu acea ocaziune am spus şi noi cum înţelegem 
politica noastră, am dat explicaţiuni foarte cate- 
gorice şi foarte clare şi nu am lăsat nici-o îndo- 
ială în spiritul nimănui. Prin urmare, până acum 


275 


wa avut Camera a se îndoi despre politica noastră 
exterioară, căci am supus înaintea, Camerei faptele 
noastre şi ele a fost tot aşă de clare și preţioase 
pentru politica de atunci cum sunt şi cele de 
astăzi pentru politica de acum. Dacă această po- 
litică a fost bună sau rea, [aceasta rămâne să o 
spună faptele, căci faptele sunt mai elocuente de 
cât cuvintele. 

A fi căutat eu prin amicii mei politici să 
provoc o interpelare, sau ceeace D. Ionescu nu- 
meşte o convorbire parlamentară, spre a puteă că- 
pătă în urmă un vot de încredere din partea Ca- 
merei, aceasta nu intră în obiceiurile noastre; nici 
odată guvernul acesta nu a dat loc la astfel de 
convorbiri prin amicii săi; din contră, când opo- 
ziţiunea a venit să facă asemenea interpelațiuni cu 
un scop politie de ostilitate spre a provocà un vot 
de neîncredere, atunci noi apărându-ne, fără voia 
noastră, am dobândit voturi de încredere foarte 
mari, pot zice unanimitate. 

A urzi asemenea convorbiri, mi se pare ceva, 
de puţină modestie și pot zice o fanfaronadă. Nu 
şade bine nici unui guvern a căută pretexte ca să 
facă deelamaţiuni în privința relaţiunilor sale ex- 
terioare; modestia prinde pe cei mari, cu atât pe 
cei cari au o poziţiune mai mică. 

Reuşita, sau nereuşita politicei noastre o lăsăm 
în domeniul faptelor și al istoriei; faptele există 


216 


şi vorbese pentru noi şi când le veţi cunoaşte cred 
că veţi fi mulţumiţi de ele, că veți fi mulţumiţi 
de pasul ce ţara a făcut în ochii Europei, în ceeace 
priveşte drepturile sale politice şi siguranţa exis- 
tenței sale naţionale. (Aplauze). 

D. Ionescu însă ne spune că nu am publicat 
cartea aceia roșie, sau verde, sau albastră, prin 
care să se cunoască actele noastre diplomatice, după 
cum se face în alte State constituţionale. Dacă nu 
am făcut-o, aceasta este tot o consecință a mo- 
destiei. 

Energie în lucrări inebraulabilă în menţinerea, 
drepturilor noastre şi nu fanfaronadă. (Aplauze). 
lată programa, conduita noastră. (Aplauze). 

S'a făcut, îmi pare şi la noi, odată sau de 
două ori, o asemenea carte şi s'a distribuit în Ca- 
meră. Nu ştiu de ce culoare erau scoarțele ei, şi 
nu-mi aduce aminte ce impresiune a făcut; dar 
noi, pentru mai multe cuvinte, nu am voit să 
imităm acel exemplu. Mai întâi pentru cuvântul 
că, prin pozițiunea ce ocupăm, politica noastră nu 
este așă de importantă ca aceea a onor. State mari, 
ca să zicem că avem o politică exterioară de o 
mare însemnătate cu toate Statele europeane, și 
în consecință să dăm publicităţei actele noastre di- 
plomatice. Când vom aveă o politică mai impor- 
tantă se va publică şi cartea, noastră. 

D. Ionescu care, a făcut profesiunea sa de 


277 


credinţă cum trebue să fie un ministru de externe 
şi ce atitudine trebue să aibe, când va veni la 
ministerul afacerilor externe va face un asemenea 
volum de acte diplomatice. 

Doresc să vie cât mai curând timpul ea şi 
țara noastră să aibe relațiuni exterioare cât mai 
întinse, încât să se poată face o carte eare să in- 
tereseze şi pe publicul european al nostru. Dar în 
poziţiunea actuală, nu văz cu ce am umpleă acel 
volum; căci D. Ionescu trebuiă să mai ştie şi alt 
ceva, că chiar în Statele cele mai puternice, chiar 
în ţările constituționale ca Anglia, de exemplu 
despre care I)-sa a menționat, nu toate actele di- 
plomatice sunt conținute în acele volume; multe 
din acele acte sunt destinate a rămâneă confi- 
denţiale. 

Așă dar, dacă D-sa ar dori să publicăm ac- 
tele noastre, nu le putem publică pe toate, şi vor 
rămânei, multe secrete, pentrucă cer oarecari me- 
nagiări. Și vă pot adăogi că actele secrete ale po- 
liticei noastre sunt de natură că oricând se vor 
publică să ne fălim şi să fim mândri de dânsele 
(aplauze prelungite). Dar în interesul chestiunilor 
de care ele tratează nu se pot da publicităţei, 
pentrucă sunt tratațiuni încă pendinte, sunt ches- 
tiuni importante, cari nu sunt încă regulate într'un 
mod definitiv, cum de exemplu, fiindcă aţi vorbit 
de Eneglitera poziţiunea noastră în ochii acestei 


278 


puteri nu este destul de bine definită, fiindcă, din 
nenorocire, nu este destul de bine luminată asupra 
drepturilor noastre. Dar când va ajunge a se lu- 
mină despre poziţiunea şi drepturile noastre, sunt 
sigur că Englitera ne va trată atunci cum trebue 
să fie tratată o naţiune liberă şi creştină pe ma- 
lunile Dunărei în Orient. Până atunci are trebu- 
inţă de lumină, şi i-o vom dà. 

Incât se atinge de chestiunea de care se in- 
teresează D. Ionescu, am onoare a-i spune că ase- 
menea comunicări publice am dat totdeauna când 
am putut şi în limitele putincioase. 

Am răspuns asemenea despre actele noastre 
exterioare oridecâteori mi s'a adresat vre-o inter- 
pelare, şi v'aţi putut atunci convinge, că intespe- 
lantul nu a văzut nimic care să fi fost de natură, 
a compromite pe guvern, căci singur sa declarat 
satisfăcut, și Adunarea, în unanimitate, ne-a aprobat. 

Aşà dar, Domnilor, asupra oricărui punct al 
politicei noastre aţi aveă oare vre-o îndoială sau 
bănuială, nu aveți decât să ne întrebaţi şi noi vom 
fi gata a vă da răspunsul cel mai clar şi mai ca- 
tegoric ce ne va fi cu putință a vă da. Dar nu 
veniţi a însinua aci în Cameră alegaţiuni bazate 
pe informări vage şi apocrife, pe cari singuri nu 
știți de unde le-aţi cules; nu veniţi a zice că aţi 
fi auzit cum că regele Spaniei sar fi scuzat către 
Inalta Poartă, că din greşală a trimis un ministru 


279 


plenipotențiar Suveranului nostru, pentrucă nu cu- 
noşteă relațiunile noastre cu sublima Poartă. Noi 
nu cunoaştem aceste sensuri şi aceste explicaţiuui. 
Negreşit. că regele Spaniei nu aveă necesitate să se 
adreseze la noi spre a ne comunică aceeace a făcut 
cu guvernul vecin; dar noi nu avem decât o sin- 
gură explicaţiune care o ştim pozitivă, şi care s'a 
dat sublimei Porţi: că notificarea oficială şi so- 
lemnă ce s'a făcut de către suveranul Spaniei, Alfons 
al XII, suveranul României, nu are a face întru 
nimic cu relațiunile ce avem noi cu vecinii noştrii 
şi cu Inalta Poartă; aceasta este o chestiune de 
curtenie care s'a petrecut între două State şi între 
doi suverani deopotrivă creştini, şi de o origină 
tot atât de ilustră. (Aplauze). 

De aceea eu aş rugă pe onor. D. Ionescu ca 
să fie mai discret, şi să numai aducă în Cameră 
asemenea, informaţiuni maliţioase. 

D-sa a zis că trebue să scădeţi fondul chel- 
tuelilor diplomatice, fiindcă este prea mare. Eu crez 
că aceasta nu este serios, fiindcă fondul acesta 
este foarte modest în comparaţiune cu trebuinţele 
noastre. Dar D. Ionescu a avut aerul de a zice 
că acest fond se întrebuinţează la presă. Jn adevăr, 
Domnilor, presa europeană, de vre-o doi, trei ani 
se ocupă întrun mod foarte serios de noi, și aș 
puteă zice şi foarte oficial. Dar de aci nu rezultă, 
că fondul acesta, al ministerului de externe, se în- 


280 


trebuinţează la presa europeană. Și am onoare să 
declar întrun mod solemn că nu ne costă nimic 
susţinerile presei europeane, și că nici n'am fi noi 
în atare ca să facem presa europeană să se ocupe 
de noi prin asemenea mijloace; aceasta ar fi o mi- 
siune şi nu ştiu de unde aţi găsi D-v. această ba- 
ghetă magică. Eu nu o am; și pentru onoarea 
presei europeane, protestez şi teclar că nu am dat 
nici o para. Ceeace o face să se ocupe de noi este 
numai interesul ce inspiră cauza noastră. Sunt 
apoi, Domnilor, şi multe jurnale ostile nouă care 
voesce să ne confunde nu știu cu cine, şi să ne 
atribue că suntem provincia nu știu a cărui Stat 
vecin. Aceasta nu ne priveşte pe noi, ci priveşte 
pe redactorii acelor jurnale; dar spre nândria 
noastră este că marea majoritate a jurnalelor eu- 
ropeane din cele mai acreditate, din Franța, Ger- 
mania, Italia şi unele chiar din jurnalele Engli- 
terei, vorbesc bine de România. Și vedeţi că chiar 
în Anglia, unde până acum se ocupă foarte puţin 
de noi, şi chiar când şə ocupă, o făceă întrun 
mod rece; astăzi dincontră inspirați de justiţia 
cauzei noastre, şi de bogatele sorginte ale bogăției 
noastre, astăzi se ocupă cu mai multă eficacitate 
de noi. Ar trebui să nu ne pară rău că jurnalele 
se ocupă de noi, ci să ne felicităm. Mai bine să 
se ocupe de noi chiar în rău jurnalele, căci, de 
aceeace suferim noi astăzi, este tocmai că Ro- 
. 


281 


mânia nu e cunoscută; lăsaţi să se ocupe chiar 
în rău, căci mâine opiniunea publică, se va lu- 
mină şi va puteà să vază unde este adevărul; lă- 
saţi să ne cunoască lumea, căci noi nu putem 
decât a câștigă fiind cunoscuţi. Oeupe-se presa de 
noi, cum zisei, chiar în rău, căci cel puţin aceasta, 
ne arată că nu suntem abandonați uitărei, că in- 
spirăm lumci un interes. Aceia pe care lumea îi 
uită, de care nimeni nu vorbeşte, aceia pot peri 
într'o zi ca o frunză aruncată nu ştiu de unde 
de vânt, fără să ştie nimeni ce a devenit. (Aplauze). 

Prin urmare pentru aceste cuvinte, nu numai 
că nu pot aderă la amendamentul D-lui Ionescu, 
dar încă socotese că admiterea lui, ar însemnă un 
blam aruncat în eontra presei europeane, şi ar fi 
expresiunea unei nemulțumiri contra acelei prese 
care ne-a susținut totdeauna, şi către care ţara, 
şi noi guvernului trebue să-i arătăm mulţumiri. 


(Aplauze). 


IV 
„Monitorul Oficial“ No. 65 din 21 Martie 1875 


Concesiunea căilor ferate Ploieşti-Predeal 
şi Adjud-Ocna 


In Camera deputaţilor sa pus la ordinea zilei în 
şedinţa dela 10 Martie proiectul de lege pentru conce- 
siunea, căilor ferate Ploieşti-Predeal şi Adjud-Oena. Ne- 
greşit că un proiect de lege așă de important a trebuit 
să provoace lungi desbateri, mai ales că chiar în comi- 
tetul delegaților sau ivit diferite opiniuni exprimate prin 
felurite modificări propuse la proiectul guvernului. După 
o scurtă întrerupere a desbaterilor prin interealarea unui 
alt proiect de lege urgent, dar de mică importanţă, ia 
cuvântul B. Boerescu, ca să susție proiectul guvernului 


B. Boerescu, ministru de externe. D-lor depu- 
taţi, mă voiu mărgini a expune numai câteva, 
idei generale, în privinţa proiectului care este în 
în discuţiunea D-v. şi a răspunde la câteva, 
obiecţiuni care mi s'au părut mai serioase din cele 
ce sau făcut. 

D-lor, necesitatea prezentărei acestui proiect 
D-v. o simţiţi cu toți; astăzi cel puţin, nimeni 
nu o contestă, și prin urmare nu se mai discută, 


283 


Guvernul este dejă legat prin un tractat, prin 
o convenţiune internațională cu Statul vecin, şi 
D-v. înţelegeţi că trebue să lucrăm așă ca la ter- 
menul învoit acest tractat să se execute. Așă dar 
aci este mai mult decât o cestiune economică; 
astăzi cum se prezintă lucrul, pot zice că este o 
cestiune de onoare, în sensul acesta, că un guvern 
când contractează, trebue să se ţie de cauzele 
tractatului. Prin urmare a fost un cuvânt foarte 
natural pentru ca guvernul să se grăbească a veni 
cu o oră mai înainte la Cameră, cu acest 
proiect. Insă, D-lor, deși acest cuvânt este foarte 
plausibil, deşi oricine înțelege că angajamentele 
unei națiuni trebue a se respectă tot atât, dacă 
nu mai mult, decât acelea dintre privaţi, guvernul 
ma prezinta acest proiect neînconjurat de luminile 
ce se cuvine a se luă în asemenea materie impor- 
tantă. Măcar că acum eră vorba de o concesiune 
de 150 km., guvernul a ţinut a lueră un proiect 
cu toată maturitatea, așă cum se prezintă asemenea, 
proiecte în toate Statele unde interese de mai multe 
milioane se tratează cu seriozitate şi bună chib- 
zuire. De aceea aţi văzut, D-lor, după cum a zis 
şi D. raportor, că pentru prima oară se prezintă 
un proiect de drum de fer cu studii prealabile, 
cu planuri, cu devizuri. Pentru prima oară, mai 
înainte de a vi se prezentă un proiect de aşă im- 
portanță, s'a lucrat aproape un an de către ingi- 


284 


neri spre a face studii pe fața pământului şi pla- 
nurile necesarii. 

Și totuşi trebue să vă spun că aceste studii 
şi aceste planuri: nu sunt însă definitive; căci stu- 
diile definitive cer o lucrare mult mai lungă şi mai 
dificilă, 

Studiile noastre sunt studii preliminarii; sunt 
anteproiecte, după cum se zice, însă sunt îndes- 
tulătoare pentru ca guvernul să ştie aproximativ 
ce este astă linie, cât costă şi cum trebue a se 
execută. Deși dar această linie este unică în raport 
cu cele anterioare de 1.200 km., însă vedeţi că 
guvernul a venit înconjurat de toate luminile cu- 
venite, vă prezintă și lucrările, studiile făcute de 
oamenii technici, cari sunt presupuşi că au cunoş- 
tințe speciale, căci ştiinţa nu se împrovizează, ci 
se dobândeşte prin o lungă lucrare. 

Dar sunt unii dintre deputaţi, precum de ex. 
D. Blaremberg, cari sunt facili a face ipoteze şi 
a presupune că studiile nu au fost terminate 
când vi s'a prezintat acest proiect, adică că am 
prezintat proiectul înainte de a se termină stu- 
diile și fără a-l însoți de studii. Faptul mate- 
rial, și toți D-nii deputaţi cari au văzut cu ochii 
caetele de studii, pot să facă a cădea această pre- 
supunere. 

Pot însă pretinde a opri asemenea ipoteze 
gratuite ? Nicidecum! 


285 


Adevărul însă este, Domnilor, că oamenii spe- 
ciali au făcut studii serioase pe fața pământului; 
şi fiindcă nu am avut deajuns ingineri ai noştrii, 
sau adus şi ingineri străini, cari, împreună cu ai 
noştrii, au lucrat pe faţa pământului şi au termi- 
nat şi lucrările așă zise de cabinet, astfel încât 
când acest proiect de lege s'a elaborat, să existe 
toate datinele şi elementele ştiinţifice necesarii 
pentru această elaborare. Aceasta cel puţin a fost 
apreciarea oamenilor speciali cari au elaborat 
proiectul ce v'am prezintat, 

Aşă dar, Domnilor, acest proiect de lege este 
lucrat în cunoștință de cauză; aceasta se şi vede 
din redacţiunea lui şi din partea technică conți- 
nută în caetul de sareine. 

Ce obiecţiuni? Ce critice faceţi acum contra 
acestui proiect ? 

Aţi văzut Domnilor, că au fost unii din 
D-nii deputaţi, care l-au criticat mai mult din 
punctul de vedere politic; însă la aşă obiecţiuni 
cred că nu trebue să răspund; căci ce aş răs- 
punde? Asemenea critice sunt atât de abstracte şi 
neprecise încât ele nu intră în ordinea lucrurilor 
de o natură practică și pozitivă, precum este ma- 
teria ce discutăm. Aşă observațiunile D-lui Bla- 
reinberg, nu se pot consideră ca nişte observaţiuni 
practice contra proiectului; D-sa în loc să trateze 
pur şi simplu chestiunea în fond, în loc să ne 


286 


arate în ce proiectul este rău, ne-a vorbit despre 
înerederea sau neîncrederea D-sale în guvern, ne-a 
vorbit de naţionalităţile companielor, și altele ase- 
menea obserraţiuni nu am a răspunde! 

Voi vorbi însă asupra mecanismului coprins 
în acest proiect, şi voiu răspunde la obiecţiunile 
ceva mai practice și mai concrete ce sau făcut, 
și sper că răspunsul meu va fi de natură a da 
lumină asupra acestui proiect, stabilit pe bazele 
cele mai solide, şi pe niște principii care sau 
admis de toți D-nii delegaţi şi de toate secţiunile. 
Aceste principii se mențin chiar de cei ce nu se 
unese cu proiectul; căci observați că, D-lor nu 
propun modificarea principilor pe care este bazat 
proiectul, ci schimbarea sistemului pentru execu- 
tarea şi punerea în aplicare a acelor principii. 

Așă sistemul propus de D. Manu este acela 
de a despărţi construcţiunea de exploatare. In alte 
cuvinte D-sa admite ca această linie să fie con- 
struită după principiile și bazele coprinse în con- 
cesiunea şi caietul nostru de sarcini; însă este de 
o opiniune ca exploatarea acestor linii să se rezerve 
pentru mai târziu; astfel încât mai târziu se va 
decide dacă Statul trebue să exploateze, sau dacă 
să se dea exploatarea. unei societăți. 

Această idee a D-lui Manu, noi ca şi toate 
secțiunile, nu am admis-o; căci noi credem mai 
bun un alt sistem de exploatare, acela după care 


287 


construcţiunea liniei este unită cu exploatarea ei. 

Asemenea D-nii Moruzi, și Pogor admit toate 
principiile şi baza proiectului nostru, afară de cele 
relative la sistemul constituirei capitalului, şi propun 
numai ca să se numească de pe acum şi conce- 
sionarii. Domnilor, în privința acestei diferenţe de 
sisteme să-mi permiteți mai întâiu a face câteva, 
observaţiuni generale. Este adevărat că sunt ţări 
unde construcţiunea liniilor ferate se face separat 
de exploatarea lor; în asemenea caz construcțiunea, 
căiei se face sau de către Stat în regie; sau prin 
concesiune dată unei companii; și apoi, după ter- 
minarea construcțiunei, se exploatează acea linie sau 
de către Stat, sau de către o societate. Acest sistem 
există mai ales în Belgia, şi în unele State din 
Germania. Astăzi însă acest sistem este numai o 
excepțiune la uzul general și îl vedem că începe 
a fi abandonat chiar în staturile unde s'a practicat. 
Astăzi sistemul general adoptat de mai toate sta- 
tele este acela coprins în proiectul nostru. Au fost 
alţi timpi, au fost timpii cei întâiu ai introducerei 
drumurilor de fer, dela 1830 şi până la 1840, pe 
când folosul liniilor ferate nu eră încă bine apreciat, 
pe când spiritul de asociaţiune nu eră încă desvoltat, 
atunci acest sistem de separaţiune, între construc- 
țiune şi exploatare eră general adoptat. Dar de 
atunci încoace sistemul predominant este că con- 
strucțiunea şi exploatarea liniilor ferate să se dea, 


288 


aceleaşi companii. Dacă excepţiuni se fac astăzi la 
acest sistem, de sunt izolate, sau provin din alte cauze 
speciale, cum dificultăţi prea mari de lucrări, costuri 
exagerate, ete. Veni-vom dar tocmai noi să stabilim 
ca sistem normal aceeace în general este numai o 
excepţiune? Nu cred că ar fi bine să ne expunem 
la şansele unui viitor atât de necunoscut, şi a unor 
cheltueli neprevăzute, căci nu avem elementele ne- 
cesare pentru a concedă numai construcțiunea 
acestor linii, nu avem nici un corp technic destul 
de numeros şi forte spre a execută asemenea lu- 
crare. . . 

G. Manu. Nu e vorba de construeţiune în regie. 

D. ministru de externe. lar bine că chiar 
D. Manu înlătură ideea de construcțiune în regie. 

Bine că face şi atât. 

Dar ia să vedem dacă ideea de a separă 
construcțiunea de exploatare devine mai fericită, 
numai pentrucă sar cedă construirea liniei unei 
companii. Chestiunea rămâne aceiaşi, şi necuviin- 
tele practice ce ar rezultă nu se vor schimbă. 

Mai întâiu sarcina pentru buget are să fie 
tot foarte grea. In adevăr, când se dă numai con- 
strueţiunea unei linii, anuitatea ce trebue a se plăti 
companiei este mult mai mare. Dacă am face un 
împrumut fie şi cu rentă, pentru a plăti, chiar în 
timpul eonstrueţiunei, tot costul acestei construc- 
țiuni, acest împrumut are să ne coste foarte scump, 


289 


şi apoi nu ştiu dacă am puteă noi astăzi, când 
abia emitem un prim împrumut cu rentă, să emitem 
îndată un altul de peste 60 milioane nominal. Dacă 
vom plăti anuităţile în timp de mai mulţi ani, prin 
amortizare gradată, uzul general este că această, 
amortizare să se facă în termen scurt, de 15 sau 
20 ani, astfel încât anuitatea ce va aveă a plăti 
tezaurul va fi mult mai mare decât dacă am dă şi 
exploatarea, și construcţiunea în mâna aceleaşi com- 
panii; căci atunci tot uzul general este că amor- 
tizarea să se facă în termene mai lungi, şi prin 
armare şi anuităţile a se plăti vor fi mai ușoare. 

Eu nu cunosc să se fi prezentat la noi vre-o 
societate de construitori numai pentru aceste linii. 
Mi s'a spus numai că ar fi o așă societate străină, 
care ar fi dispusă să ne facă propuneri de a 
construi plătindu-i noi pentru amortizarea capita- 
lului în termen de 30 ani câte 10 şi jumătate la 
sută. Apoi, dacă am face calcul, am vedeă că 
această propunere presupune o anuitatate aproape 
îndoită de aceea ce am trebui să plătim după sis- 
temul proiectului nostru. Și să mai adaog că oa- 
menii speciali mi-au afirmat, că nici termenul de 
30 ani, nu se poate obţine; căci companiile de 
coustructori nu-şi pot imobiliză capitalul mai mult 
de 15, de 20 ani cel mult. 

Dar afară de acest inconvenient financiar, 
ideea D-lui Manu, nici ar fi practică. Căci, Dom- 


29006 19 


290 


nilor, spre a se concede numai construcţiunea. ar 
trebui să avem studii definitive, ar trebui să 
avem un alt caet de însărcinări, care să pre- 
vază cele mai mici amănunte, ar trebui să știm 
în ce condițiuni definitive are să se construiască, 
linia. Ar trebui, D-lor, în alte cuvinte să nu avem 
numai studii preliminare ca cele ce posedăm, ci 
acelea, care se numesc definitive, cuvântul este lesne 
de înţeles. Când dăm numai construcţiunea, com- 
pania nu are altă grijă decât să construiască, și 
să plece. Nu e tot așă când dăm și exploatarea, și 
construcţiunea în mâna unei companii; căci aceasta 
are interes și răspundere ca linia să fie bine con- 
struită de vreme ce tot ea are să o exploateze. 
Este dar logic, că, dacă concedăm numai construc- 
țiunea, să prevedem, toate amănuntele technice şi 
de construcţiune, spre a ne asigură astfel că linia 
are să fie bine construită, şi spre a cunoaște mai 
exact cât are să ne goste. 

Dar, Domnilor, asemenea studii au necesitate 
de timp; ele nu pot fi făcute în pripă, pentrucă, 
atunci nu am ajunge la scopul nostru de a avea 
o linie solidă și bine construită. Ne-ar mai trebui 
cel puţin şease luni spre a termină aceste studii. 
Astfel am făcut cu linia Unghenii, a căreia con- 
strucţiune sa dat numai în urmă de studii defi- 
nitive. Astfel fac însăși companiile private. Com- 
pania noastră a acţionarilor drumului ferat dela 


291 


Roman la Vâreiorova. când a cedat și dânsa con- 
strucțiunea liniei Predeal fără asemenea studii ? 

Negreșşit că nu. Apoi atunci s'ar pierde cam- 
pania anului 1875; căci, în vara aceasta toată, 
sar face studiile și tocmai la iarnă am puteă pu- 
blică licitaţiunea. Va să zică tocmai dela lanuar 
1876, ar puteà concesionarul să se îngrijească şi 
să-și prepare materialul necesar, să facă comenzile 
ete. Şi nu “i-ar rămâne nici doui ani deplini ca 
să poată termină o aşă mare lucrare. In alte cu- 
vinte, cu sistemul D-lui Manu, întreprinderea va 
fi periclitată, şi noi puşi în poziţiune de a nu ne 
îndeplini angajamentul luat printi”un tractat. 

Cu proiectul nostru tip, acest pericol nu mai 
există; căci concesiunea s'ar puteă dă la începutul 
verei şi campania anului 1875 este câştigată. Co- 
misionarul pe deoparte îşi va face studiile defini- 
tive în vara aceasta, şi pe de alta el va aduce 
material, va face în străinătate toate comandele de 
care are trebuinţă, şi va lucră chiar partea ușoară 
a liniei, aceea, dela Ploești la Câmpina. In ceilalţi 
doui ani următori, el poate fi astfel pus în pozi- 
ţiune a termină totul. Cum dar D. Manu şi alţi 
membrii din opoziţiune, voesce să voteze opiniunea, 
D-lui, când nu avem nici studii definitive, nici caet 
de însăreinări, nici concesiunea nu se poate redactà 
serios mai înainte de a aveă studii definitive. 

Aşă dar, Domnilor, şi aceste dificultăţi prac- 


292 


tice ce prezintă opiniunea D-lui Manu, sunt, cred, 
destul de însemnate spre a vă face să respingeți 
această opiniune, 

Dar, în fine să presupunem că nu se va în- 
tâmplă nimic din toate acestea, şi că linia se cons- 
truieşte gi se termină la timp. 

Rămâne atunci chestiunea exploatărei. La 
August 1878, când se va termină linia, pe seama 
cui are să fie exploatarea? Pe seama Statului ne- 
greșit. Aceasta este consecinţa logică a sistemului 
care propune construirea liniei separată. Apoi eu 
am spus D-lui Manu în comitetul delegaților că 
Statul, nu este încă preparat a exploată bine pe 
seama sa nişte linii ferate. Când e vorba, Dom- 
nilor, de chestiuni financiare și economice, vă rog 
să nu faceţi patriotism, ci să raţionăm cu toţii în 
orice materie, conform principiilor care o regulează. 
Putem face patriotism în alte chestiuni, iar nu în 
acelea, pur economice unde ge cere numai rațiune rece. 
Pentru ca Statul să exploateze bine o linie, trebue 
să o pună în condițiuni de productivitate. Dar cea, 
dintâiu condiţiune a unei bune exploatări este de 
a aveă un personal competent suficient. Apoi nu-l 
avem Domnilor; şi va trece încă timp mult până 
să-l avem. De ce să ne ascundem acest adevăr? 
Repet dar, nu suntem puşi în condiţiune de a face 
ca aceste linii să fie productive exploatându-le noi 
înşine. 


293 


Dar ni se va obiectă că putem cedă atunci 
exploatarea. la o companie. Prea bine. Insă Statul 
tot irebue să fie la 1878 în poziţiune de a exploată 
el însuși; căci ce sar înțâmplă dacă la August 
1878 nu am găsi compania care să ceară ex- 
ploatarea liniei? Sau dacă compania care am găsi 
ar face critica asupra solidităţei liniei, asupra tra- 
seului, asupra lucrărilor de artă, astfel încât să 
ne pună condițiuni pe care nici guvernul, nici 
Camera să le poată primi? Atunci exploatarea 
acestei linii ar trebuì negreşit să rămână tot pe 
seama Statului. Apoi prudent este să ne expune 
la asemenea incertitudini? Pe când alte State mult 
mai mari, mult mai avute și mai experimentate 
dau atât construeţiunea cât şi exploatarea liniilor 
aceleaşi companii, spre a se feri de pericole şi 
pierderi necunoscute, şi nu voesce să iea asupra-le 
asemenea răspunciere, am veni noi să facem ex- 
perimentele ce ele nu mai voesce a face? Unele 
State din Germania, D-lor, pot să exploateze pe 
seama lor liniile ferate; căci au şi personal şi mij- 
loace mai mari decât noi. Dacă în Belgia Statul 
construește şi exploatează, este pentru a ajunge la 
deslegarea unor chestiuni sociale şi economice, 
adică, de a reduce costul eonstruirei şi mai ales al 
traficului la cea mai mică cifră; dar Belgia poate 
face aceasta. Noi însă nu cred că am ajuns în 
pozițiune, încât să nu permitem asemenea, încer- 


294 


cări. Ce e mai mult, unele naţiuni pot să aibă și 
consideraţiuni cu totul strategice spre a ţine ex- 
ploatarea unor linii ferate pe seama Statului; astfel 
poate fi Germania, Franţa; dar noi, D-lor, nu 
putem aveă ași, considerațiuni, noi, care suntem 
nuinai în defensivă şi nu avem ambiţiuni de eu- 
ceriri, noi Stat neutru garantat de Puterile cele 
mari, şi cari suntem decişi ca această neutralitate 
să o conservăm în orice ocaziuni, înțelegeţi bine 
că nu ar fi logic ca să ne îngreunăm budgetul şi 
să ne expunem la pierderi, spre a aveă o exploa- 
tare care ne-ar servi, după D. Blaremberg ca să 
fim în poziţiune a atacă şi noi imperiul Austriei. 
Suntem mai modeşti, D-lor, nu avem aşă ambi- 
ţiuni. (llaritate). 

Ceeace este pozitiv este că, despărţind cons- 
trucţiunea de exploatare, nu numai că, compro- 
mitem terminarea liniei la timp, dar ne expunem 
la multe pericole de pierderi şi cheltueli necunos- 
cute. (Aplauze). 

Afară de aceasta mai este încă o dificultate 
care sar putei ivi, şi aş întrebă pe onor D. Manu 
ce ar face când chiar D-sa ar fi la guvern. 

S'ar puteă întâmplă să nu găsim companii 
care să se ofere a luă construcţiunea liniei; şi știm 
că până acum în minister nu avem nici-o pro- 
punere de o asemenea natură. Ce am face atunci? 
Ar trebui să facem în regie această construcţiune, 


295 


şi ar trebui să o lucrăm așă cum să fie gata la 
termenul stipulat în convențiune. Această preve- 
dere ar trebui să o reguleze Adunarea, şi să deă 
ministerului autorizarea cuvenită; căci, nu uitaţi 
Domnilor, că avem un angajament luat către Statul 
vecin, al căruia ministru a declarat chiar în Ca- 
mera din Pesta, — şi îi fac omagiile mele —, că 
crede că România îşi va ţine cuvântul şi va face 
onoare angajamentelor sale. Apoi, D-lor, dacă am 
fi siliţi a lucră această linie în regie, se poate 
prea bine întâmplă să nu ne ajungă suma pre- 
văzută de guvern și acordată de D-v. şi atunci 
va trebui să venim din' nou la Cameră şi să vă 
cerem fonduri?... 

G. Vernescu. Dar pierderile companiei ? 

D. Ministru de externe. Voi răspunde D-lui 
Vernescu, care împrovizează în technică ca în toate 
celelalte că, când guvernul dă şi construcțiunea, 
și exploatarea unei companii, toate rizicurile şi pe- 
ricolele sunt pe seama. acelei companii, după cum 
şi toate beneficiile o privese tot pe dânsa. Mă 
unesc însă până la un punct cu opiniunea D-lui 
Vernescu în sensul acesta că Statul este totdeauna 
şi în tut cazul interesat într'o concesiune; căci 
dacă sar întâmplă ca compania să nu reu- 
şească şi să cază, atunci se loveşte şi creditul 
Statului. Despre acest adevăr aţi avut probă cu 
concesiunea Strussberg, ale căreia titluri, deși nu 


296 


erau emise în numele Statului, cu toate acestea, 
interesau pe Stat și disereditarea lor adusese o lo- 
vire creditului Statului nostru. Toate aceste difi- 
cultăţi, D-lor, de o natură practică, sunt aşă de 
reale, încât nu am cutezat să venim cu un proiect 
prin care să despărțim exploatarea de construcţiune. 
Dacă sar fi prezintat vre-o companie care să ne 
ceară, această linie, fiţi siguri că v'am fi prezintat-o. 
Și aceasta pentru un motiv prea simplu: Întâi, 
pentrucă am fi câştigat timpul, adică nu eram să 
mai pierdem o lună sau două pentru facerea pu- 
blieaţiunilor necesare; şi al doilea, pentrucă Camera 
votând un concesionar, am fi scăpat noi, guvernul, de 
orice răspundere, de orice imputări, de orice critică 
foarte patriotică că am făcut rău de a dă concesiunea. 

Iată pentru ce cuvinte guvernul sa, prezentat 
înaintea Camerei cu un proiect în care exploatarea 
să fie unită cu construcţiunea. Acest proiect este 
lucrat în condiţiunile cele mai practice şi după 
exemplele cele mai bune. Unii ne obiectează că, 
de ce nu am venit şi cu un concesionar; că de 
ce nu prezentăm propunerile unei companii, pentru 
ca să se ştie ce dăm şi ce luăm. Apoi, Domnilor, 
credeţi D-voastră că noi nu am fi preferat aceasta? 
Negreşit că da, Domnilor; dacă am fi avut vre-o 
propunere a cutăruia sau cutăreia companii străine, 
iar nu alteia care ar fi o companie mai populară. 
Dacă n'am putut-o face, Domnilor, este pentru 


297 


simplul cuvânt că nu ni sa prezentat nici un 
amator! Atunci guvernul a crezut că nu poate face 
mai bine decât să se prezinte înaintea Camerei cu 
un proiect prin care să ceară concurența întrun 
mod serios şi leal. 

Noi, Domnilor, în materie de finanţe nu putem 
să facem nici patriotism, nici teorii abstracte. Am 
venit să vă cerem un lucru pozitiv şi practic; să 
vă cerem concurenţa liberă şi dezinteresată. Noi 
trebue să vă declarăm că nu putem distinge pe 
concurenţi după naţionalitate. Compania care va 
oferi condiţiunile cele mai avantagioase va fi cea 
mai bună! Mi-a părut rău că sa pronunţat aci 
în Cameră numele unor companii străine şi nume 
proprii de state, precum este Austria, cu care 
ne aflăm în cele mai bune relaţiuni, și care ne 
dă probe zilnice cât ne susţine interesele noastre 
naţionale, Noi unii nu putem să admitem ase- 
menea distineţiuni. Datoria noastră din contră este 
să relevăm erorile ce se fac. 

Îmi pare foarte straniu când aud zicându-se 
că o așă, companie poate fi austriacă, engleză, ete. 
Dar, Domnilor compania care ar luă această linie 
nu poate să fie decât românească; ea prin pro- 
iectul nostru se zice pozitiv că societatea să aibă 
reşedinţa, în Bucureşti, să fie supusă legilor ţărei, 
şi să nu invoace nici-o protecţiune străină. Prin 
urmare, vedeţi că o asemenea companie nu poate 


298 


să fie decât a țărei. Aţi voit oare să înţelegeți 
că capitalurile pot fi străine, sau cei ce consti- 
tuese capitalul? Insă, Domnilor, puţin ne pasă 
nouă de naționalitatea acţionarilor. Capitalurile nu 
au patrie nici naţionalitate. Asemenea şi cei ce 
compun capitalul pot aveă orice naţionalitate; 
aceasta, ne este indiferent. Este prea curios de a 
vorbi de naționalitate când este vorba de o socie- 
tate anonimă. Capitalurile unor aşà societăţi se 
formează pretutindeni şi de toate naţionalitățile. 
Nu se ţine nici-o seamă de naționalitatea celor 
ce subscriu capitalurile. Dacă D-v.. contrar cu 
tot ce se urmează în toată lumea, voiţi să ţineţi 
seama de naționalitatea capitalurilor şi acţionarilor, 
apoi atunci, cel puţin, complectaţi ideea, ziceţi 
că în România nu se va face drum de fer de 
când numai atunci când capitalul trebuincios se 
va constitui numai de români gi numai în Ro- 
mânia; şi când România va aveă și ingineri tot 
români spre a exploată aceste drumuri. Da, astfel 
veţi fi consecinţi; şi dacă voiţi a fi şi mai pa- 
trioţi, adăugaţi că pentru a fi cineva acţionar, 
trebue să fie şi alegător. (Ilaritate, aplauze). 

Da, Domnilor, acesta ar fi un sistem eco- 
nomic pe care l-a avut alte acţiuni în timpi feo- 
dali, ba chiar şi după slăbirea regimului feudal, 
pe la secolul 13 şi 14; dece dar să nu-l avem 
noi acum în secolul al 19? (Ilaritate). 


299 


Vedeţi dar, Domnilor, că nu este nici un 
sens a se susține că compania cutare este ger- 
mană, franceză, austriacă ori românească, pe câtă 
vreme capitalul fiecărei companii se formează pe 
toate pieţele Europei, şi la Paris, şi la Londra, 
şi la Viena, ete. 

Aceea ce dar este esenţial, este că orice com- 
panie care ar luă o linie ferată să fie sub privi- 
gherea noastră, să fie supusă legilor ţărei să nu 
poată invocă niciodată alte legi decât legile române. 
Aceasta trebue să cerem, aceasta este practic, şi 
aceasta am prescris noi prin proiectul nostru. De 
asemenea principii trebue să ne ocupăm, iar nu 
de teorii vage ca acelea care zice că trebue să 
despărțim construcţiunea de exploatare, numai pentru 
ca, să scăpăm exploatarea de a cădeă în mâinile 
unei companii austriace. Ba încă unii mai radi- 
cali sau exprimat aşă ca cum ar fi vorba de 
chiar guvernul austriac, care voi să ieă, această 
concesiune, iar nu companii private, 

Dar termerea chiar de o companie privată 
austriacă este ea serioasă? Nu, Domnilor, aceasta, 
nu poate fi serios, căci presupuind că ar fi o 
companie austriacă, care ar aveă această dorinţă, 
nu ar aveă ca cel ce face cererea să aibă un nume 
cu terminaţiunea englezească sau rusească, cum 
ați putei evită această ? 

Pe de altă parte chiar după sistemul D-lui 


300 


Manu, se admit că peste câţiva ani se poate dă ex- 
ploatarea unei companii străine. Dar puteţi Dv. legă, 
camerile şi guvernele viitoare ca să nu deă, dacă ar 
voi ele, exploatarea chiar unei companii austriace? 

Așă dar, domnilor, vedeţi că temerea Dv. ar 
fi o simplă nălucă. Și acea nălucă voiţi să o 
faceţi ca realitate? Aşă dar vedeţi că toate obiec- 
țiunile ce s'au făcut, nu sunt fondate pe realitate 
și nu sunt conforme cu natura chestiunei ce se 
discută. Aci, Domnilor, nu poate fi vorba decât 
de inconveniente economice, căci inconvenientele 
politice nu există de fel în această materie. lar 
dacă, ca și noi, voiţi a adoptă concurența, apoi 
trebue să o primiţi așă cum cere natura lucru- 
rilor, aşă cum trebue să fie o serioasă concurenţă. 
Dacă voiţi a aveă un drum de fer construit la 
termen şi în bune condițiuni, trebue să faceţi așă 
cum să atingem acest scop. -lar sacrificiul din 
partea Statului, prin garanţia anuităţei, nu va fi 
mare; căci productivitatea acestei linii are să fie 
mare, atât de mare, în cât chiar D. Blaremberg 
care la discuţiunea joneţiunilor din anul trecut 
ziceă, că această linie nu va fi productivă, astăzi 
a afirmat contrariul, ne-a spus că crede că linia 
are să fie productivă... 

D. N. Blaremberg. Din contră, afirin şi acum 
cum am afirmat și atunci, că această linie omoară, 
celelalte. 


301 


D. Ministru de externe. Şi această produc- 
tivitate va face că sacrificiile Statului aci să fie 
ușurate. 

Astfel, Domnilor, înţelegem noi, guvernul, 
cestiunea gi astfel ar trebui să o înţelegeţi toţi 
D-voastră. 

Am căutat astăzi a vă expune numai câteva 
idei generale asupra obiecţiunilor ce sau admis. 
Mai târziu vom mai vorbi. 


Şedinţa, se ridică la 5 ore, şi cea viitoare se anunţă 
pe a doua zi, 11 Martie, 


y: 
„Monitorul Oficial* No. 72 din 30 Martie 1875. 


Din nou concesiunea căilor ferate Ploiești-Predeal 
şi Adjud-Ocna 


In sedinţa Camerei din 12 Martie 1875, vorbeşte 
din nou B. Boerescu. 

B. Boerescu, ministru de externe. Domnilor, 
am luat cuvântul ca să relevez astăzi mai multe 
inexactități şi critice nefondate care sau făcut 
proiectului guvernului în şedinţa de ieri, şi să 
răspund asemenea şi la oarecari insinuări mali- 
țioase şi răutăciose făcute de D. Ionescu şi de 
D. Vernescu, mai ales în ceeace privește intenţiunile 
ascunse âle guvernului nostră când a lucrat ori a 
prezintat acest proiect. E de datoria noastră a 
relevă asemenea neexactităţi şi a sdrobì asemenea 
insinuări. Este un interes general, și de demnitate, 
ca Adunarea şi ţara să cunoască bine valoarea 
proiectului prezintat Adunărei, cât şi scopul ce 
şi-a propus guvernul să atingă. 

Domnilor, atât ID. Ionescu, cât şi D. Vernescu 
au fost siliţi, cu ocaziunea acestei discuţiuni, să 


303 


recunoască oarecari verități fundamentale în urma 
răspunsului meu de eri. Domniele lor, au fost 
siliți să recunoască că odată ce țara este angajată 
îndată ce statul a încheiat o convenţiune, este o 
datorie de onoare pentru noi toţi ca să se menţină 
angajamentul, să se execute la termenul stipulat 
obligaţiunea ce s'a luat. 

D-lor, an mai recunoscut o altă veritate, 
că statul, nici întrun caz, oricare ar fi modul în 
care sar dă o concesiune, nu poate să zică că 
este dezinteresat cum ar merge creditul sau inte- 
resele financiare ale unei companii care ar aveă 
lucrări de ale sale. D-lor au recunoscut că, oricare 
ar fi modul constituirei capitalului societăţei, tot- 
deauna Statul este angajat şi interesat dacă cre- 
ditul acelei societăţi ar cădea; priu aceasta chiar 
sar atinge și creditul Statului. 

Iată verităţi elementare, dar fundamentale, pe 
care însuși D-nii Ionescu şi Vernescu sau găsit 
datori să le recunoască. 

Mai mult decât atât D-lor, au recunoscut 
gi această veritate economică, că capitalul unei 
societăți nu poate să aibă naţionalitate, căci în- 
dată ce este chestiunea de credit fiecare concesionar 
va, merge să-şi formeze capitalul acolo unde cre- 
ditul său e mai cunoscut; prin urmare acţiunile 
fiind la purtător, nu poate să existe naţionalitate 
în privinţă celor ce posedă sau subseriu capitalul. 


304 


Mi-a părut bine că D-lor, care ne-au com- 
bătut, au recunoscut aceste verităţi; ne-a părut bine 
mai cu seamă când am văzut pe D. Ionescu recuno- 
scând aceste verități elementare, pe care altădată 
amici de ai D-lui din Cameră nu le recunoșteau. 

Mă aşteptam însă ca D. Ionescu, să ajungă 
și la un rezultat practic. Când D-lui a repetat 
de mai multe ori că este o chestiune de onoare 
ca să menţinem angajamentul luat către Austria, 
mă aşteptam ca să ne indice şi mijlocul spre a 
ajunge la acest rezultat; mă aşteptam în fine să 
văd pe D. Ionescu, că a egit din sistemul său 
negativ și că a adoptat un sistem afirmativ practic 
Mă am înșelat. Numai aparența a fost astfel; 
realitatea, a fost că D-lui tot se ţine de sistemul său 
favorit și obișnuit, adică acela de a negà tot şi de 
a nu afirmă nimic! Și în astă cestiune coneluziunea 
practică a D-lui Ionescu, fù tot o negaţiune, fù tot 
de a propune ca să lucrăm așă cum guvernul să 
nu poată ţine angajainentul său, parola sa, cum 
să nu-și realizeze obligaţiunea stipulată. 

D. Vernescu a fost ceva mai diplomat în 
această ocaziune, D-lui cum a zis cu mult spirit 
D. Brătianu, a fost eclectic, a fost cu toţi şi 
pentru toţi. D. Vernescu va spus proiectul tip, 
„nu e rău, laşi primi şi eu, dacă guvernul ar 
supune concesiunea a se dă la ratificarea Adu- 
nărei; Prin urmare e vorba de a ridică chestiunea 


305 


numai la această proporţiune, dacă adică se va 
supune spre ratificare viitoare concesiunea, D-lui 
ar primi-o, măcar că concurenţa se va face pe 
baza acestui proiect. 

Aşa dar bazele acestui proiect nu sunt aşă 
de rele cum le arată D. lonescu, de vreme ce 
D. Vernescu admite concurenţă a se face cu dân- 
sele., Dar D. Vernescu spre a nu măhni pe nimeni 
a fost şi pentru opiniunea D-lor Pogor şi Moruzi; 
ne-a spus că este bună şi ideea de a se da de 
acum chiar întreprinderea unui concesionar anume 
şi că propunerile companiei engleze nu sunt toc- 
mai rele. In fine D. Vernescu, în mersul său 
eclectic a fost şi pentru opiniunea D-lui Manu, 
care este opusă și proiectului nostru și opiniunei 
D-lor Pogor şi Moruzi, și care desparte construc- 
ţiunea de exploatare. Dar la care din aceste trei 
opiniuni se opreşte D. Vernescu? Aceasta este 
greu de ştiut. 

D-sa eclectic formalist, în astă ocaziune a 
fost pentru toţi şi a consolat pe toţi, rezervându-şi 
la fine atacul şi venitul pentru guvern. Îi voiu 
răspunde și pe acest tărîm. 

Să vă aduc însă aminte, Domnilor, că eu 
mi-am propus a releva mai întâiu criticele nefon- 
date făcute proiectulni, şi apoi a depărtă insinua- 
ţiunile rău voitoare, arătând scopul ce şi-a propus 
guvernul prin acest proiect. 


29006 20 


306 


Aşă dar lăsând la o parte tucticele şi con- 
cluziunile mai mult sau mai puţin eelectice, mai 
mult sau mai puţin negative ce sau făcut, să 
venim la critice aduse proiectului. 

Mai mulţi oratori au recunoscut că asemenea, 
lucrări nu se dau prin licitaţiune ca alte luerări 
ordinare. Insemnătatea lor este prea mare spre a 
se confundă cu întreprinderile comune de lucrări 
publice. Natura lor specială cere o altfel de con- 
curenţă. Mai însă ar fi fost să venim la Adunare 
cu o concesiune chiar, eu un nume de concesionar, 
după cum vedem că mai mulți dorese ? Aceasta 
e o altă cestiune. Negregit că și noi recunoaștem 
avantajele ce ar fi de a se votă chiar o conce- 
siune dată în urma unor studii făcute; aceste 
avantagii le-am semnalat dela început, am fi câş- 
tigat un timp foarte preţios, şi sar depărtă orice 
bănuială gratuită şi orice insinuări ce le plac a 
face unii din opoziţiune. Atunci cel puţin am fi 
împărtăşit răspunderea cu Camera. Insă vă am 
arătat pentruce guvernul a fost în imposibilitate 
materială de a adoptă acest sistem și a se bucură 
de aceste avantaje. V'am spus că guvernul nu 
puteă, atât ca chestiune de principiu, cât şi pentru 
a se conformă dorințelor exprimate de D-nii de- 
putaţi în mai multe rânduri, ca să vă prezinte o 
concesiune, fără mai întâiu de a şti că propune- 
rile făcute sunt cele mai bune. Dar pentru aceasta, 


307 


trebuia mai întâiu ca guvernul să fie pus în pozi- 
ţiune să poată provocà o concurență. Guvernul 
însă nu a fost pus în poziţiune să provoace con- 
curența pe nişte baze serioase, fără a aveà studii, 
fără a avea lucrările technice necesarii pentru o 
asemenea, operă. 

Îi vine lesne D-lui Vernescu să critice pe 
guvern că nu a publicat, nu a făcut cunoscut de 
mai înainte bazele pe care să se facă concurenţa. 
Răspunsul nostru este foarte simplu; aceste baze 
nu se puteau publică pentru că nu existau stu- 
diile, şi neexistând studiile, lipseau fireşte și ba- 
zele. Căci guvernul nu puteă să ieă de baze studii 
făcute de companii private, trebuia să le facă el 
singur, și nu puteă să le facă decât după ce se 
votă creditul de Adunare. Îndată însă ce adunarea, 
a votat creditul, D. Ministru Cantacuzino, care 
eră atunci la lucrările publice, a şi pus în lucrare 
a se face studiile, şi a trebuit să aducă din străi- 
nătate ingineri; căci personalul teenie al ministe- 
rului nu eră de ajuns. 

Prin urmare nu puteă guvernul să publice 
o concurenţă până ce acele studii nu se terminau, 
căci îi lipseă bazele concurenţei. Apoi aţi fi dorit 
D-voastră ca guvernul să vină a se prezentă cu 
o concesiune având un nume propriu, fără să fi 
provocat o concurenţă, fără studii, fără planuri, 
fără să ştie ce dă şi ce ia? Apoi atunci tot D. Ver- 


308 


nescu şi tot D. Ionescu, erau să vină şi să zică: 
cum? Fără să se ştie de nimeni, fără să faceţi 
cunoscut că aveţi să daţi o eoncesiune, fără baze 
studiate, luaţi numele celui dintâiu venit conce- 
sionar şi voiţi să-i daţi lui concesiunea? Dar, 
aţi fi criticat atunci pe guvern că dă concesiuni 
fără concurenţă, astăzi îl criticaţi fiindcă vă pro- 
pune concurenţa? Unde vă este logica? (Aplauze). 
Dacă D-lor au cugetul sincer ca să pună pe guvern 
în poziţiune de a execută aceste lucrări, pentruce 
atunci nu ne propune vreun mijloc practic cum să 
ajungem la atingerea unui asemenea scop? Pentruce 
nu ne-au arătat mijloc cum să facem ca şi prin- 
cipiul concurenţei să fie menţinut, și lucrarea să 
se termine la timp? 

Și aci e locul, Domnilor, a vă mărturisi că 
scopul nostru unic a fost totdeauna să nu dăm o 
concesiune de ași, importanță fără o concurență 
serioasă. Acest principiu foarte însemnat, guvernul 
îl menţine în toată rigoarea sa. Nu ne este permis 
nouă, nu este onest să facem lucrări de între- 
prinderi de zecimi de milioane cu voturi de en- 
tuziasm. (Aplauze). Nu putem noi să susţinem o 
concesiune care nu sar dă prin concurs așezat pe 
niște baze serioase şi așă cum se fac concurenţele 
cele mari, iar nu adjudicaţiunile pentru lucrări mici. 

Am voit şi voim ca concurenţa să fie tocmai 
așă cum o înţelege și D. Vernescu și D. Ionescu, 


309 


adică să se prezinte la guvern toate propunerile 
oamenilor practici, cu mai multe sisteme, pe diferite 
baze, guvernul le va vedeă, le va examină, şi va 
preferi negreșit pe aceea care se va păreă cea mai 
bună, cea mai avantagioasă pentru Stat. 

Ce poate fi mai regulat şi mai onest decât 
aceasta? (Aplauze). 

Noi până acum nici propuneri nu am avut. 
"Sa prezintat aci în Cameră o propunere a unei 
companii engleze. Dar ea sa prezintat în urma 
proiectului nostru; și nu puteţi admite D-voastră 
ca noi să ne pronunțăm ca guvern asupra ei, 
numai în câteva zile, fără să o fi studiat, fără să 
o fi cunoscut. 

Noi care credem că asemenea lucrări trebue 
să se facă în urmă de discuţiuni bazate pe calcule 
şi cunoștințe speciale, nu eră permis să vă reco- 
mandăm altă propunere, de aceia ce ar fi egit cea 
mai bună după concurs. lată pentruce v'am adus 
proiectul tip. Sunt însă unii care îi găsese defecte; 
care nu se mulțumesc pe bazele care le-am propus 
prin acest proiect tip. Prea bine! Dar arătaţi acele 
defecte! Criticaţi! Nu veniţi numai a aruncă cu- 
vinte vagi şi bănueli maliţioase. 

Ce viţii ați descoperit, ce critice sau produs 
asupra proiectului guvernului? Nimic serios. Dacă 
s'au propus ceva obiecţiuni, au fost aşă slabe, încât 
cad la cel mai ușure examen ce li se face. Să le 


310 


4 


examinăm dar, spre a ne dă mai bine seama de 
valoarea lor. 

Ce viţii ne-a arătat D. Vernescu, D-lui ca 
mai sever critic, dar care critică fără a propune 
nimic în loc? 

Să lăsăm la o parte generalităţile care nu se 
raportă direct la chestiune. D. Vernescu a afirmat 
mai întâiu în mod vag, dar pretenţios, că bazele 
generale ce se află în acest proiect, diferese de 
acelea ale planurilor şi devizelor făcute şi lucrate 
la minister. Și astă mare descoperire technică 
D. Vernescu ne-a expus-o cu un aer de surâs ironie 
şi satisfăcut, dându-și importanţa unui profund 
scrutator, care cunoaşte și pe cele scrise gi pe cele 
nescrise, şi pe cele văzute şi pe cele gândite. 

Apoi, dela acest tărâm al faptelor, sare de- 
odată în domeniul cunoştinţelor gi interpretează 
intenţiunile guvernului cum a binevoit D-lui, și 
serutează cugetările, descopere scopurile ascunse, 
şi judecă şi condamnă ca un mare Judecător! Prea 
bine! Admit şi această sistemă! Ea este proprie 
D-lui Vernescu, îl prinde. Dar care sunt faptele 
pe care le-a adus la lumină, pentru ca dela ele 
să ajungă să conchiză la acele cugetări ascunse 
ce le-a putut aveă guvernul când a prezintat acest 
proiect? Toate aceste fapte ar constă numai în 
aceasta că sar potrivi oarecare baze technice din 
proiect şi caetul de însăreinări, cu acelea coprinse 


3ll 


în devizurile şi planurile făcute. Din așă fapte 
Sar deduce toate acele teribile intenţiuni ascunse 
descoperite numai prin marea dibăcie a D-lui 
Vernescu. 

Dar aş fi dorit că D. Vernescu, teenie prin 
inspiraţiune, să ne fi explicat mai bine în ce 
constă acele diferenţe? Dar D-sa studiat-a bine 
planurile și devizurile? Fost-a în stare a le studià 
singur, sau a crezut ce i-a spus alţii? Să vă spun 
eu cum a putut să le cunoască. Când am prezintat 
proiectul, am depus la biurou şi studiile, planu- 
rile şi devizurile. D-sa când eră în secţiune, a cerut 
a le examină. A mers mai departe, a cerut dacă 
să poate să le ieă, chiar acasă și să le observe 
până a adouazi. Lucrul eră cam neregulat, căci 
sunt 150 deputaţi, și dacă fiecare ar fi luat aceste 
studii acasă pentru'o zi, ar fi trebuit 150 de zile, 
numai pentru aceasta. Dar am consimţit, D-lor, 
pentrucă, voiam ca nici-un pretext să nu rămână 
D-lui Vernescu. A ţinut dar o zi întreagă pla- 
nurile și devizurile la D-lui. Presupun că aveă, 
cunoștințele necesare spre a examină şi mai ales a 
criticà asemenea lucrări. Totuşi însă o zi nu-i 
puteă fi deajuns spre a examină bine aceste lu- 
erări. Insă se vede că D-sa le-a examinat şi prin 
intuiţiune şi inspiraţiune; şi a putut într'o singură 
zi să cunoască, nu numai ceeace eră coprins în 
aceste studii, dar şi ceeace eră subînţeles. 


Și în ce constă aceste descoperiri, din care a 
tras atâtea coneluziuni? Constă în aceasta, că în 
studii se află o ţifră de numărul kilometrelor și 
costul kilometrie diferită de cea aflată în proiect 
şi caetul de însăreinări. Dar această descoperire 
nu eră greu de făcut! Și dacă aci se mărginește 
descoperirile profunde ale D-lui Vernescu, apoi 
nu-l felicit deloc de studiile D-lui matematice gi 
inginerești. Aceste ţifre sunt scrise în litere mari, 
şi nu eră nevoe de multă bătae de cap. Să vă 
explic prea simplu cauza acestei diferinţe. 

Inginerii noştrii au făcut studii, mai multe 
studii, și în fine au însemnat pe plan un traseu, 
a cărui lungime se urcă ca la 89 sau 90 kilo- 
metre. Insă acest traseu fiind foarte dificil de exe- 
cutat, preţul kilometrie l-a însemnat la 506.000 fr. 
efectiv, care vine aproape 600.000 lei nominal. 
Dar, repet, aceste studii erau numai preparatorii. 
D. Vernescu se vede că nu ştiă această, și nu a 
voit măcar să ceară explicaţiuni. 

Oricum ar fi, aceste studii preparatorii lucrate 
de ingineri, s'au supus examenului consiliului tech- 
nic. In consiliu, unde s'a şi lucrat proiectul nostru, 
sa găsit acel traseu de 90 kilometri, silit mult 
prin scyrtare, reclamă și cheltueli mari şi lucrări 
de artă dificile de executat. Și nu eră vorba nu- 
mai de costul kilometrie, trebuiă a nu se uită și 
însemnatele cheltueli de întreţinere, la care poate 


313 


da loc o linie dificilă şi a aşă lucrări de artă; căei 
ştiţi prea bine că, cu cât lucrările de artă sunt 
mai dificile pe o linie, pe atât costul de întreţinere 
este mai însemnat. Așă dar, ce a făcut consiliul 
technie? A chibzuit de vreme ce aceste studii sunt 
numai provizorii, iar nu definitive, de vreme ce 
traseul definitiv are să se facă mai târziu, este 
bine a, se lăsă o mai mare latitudine pentru când 
se va face acest traseu definitiv. 

Atunci, în adevăr, se va puteă vedea dacă 
este mai bine a se adoptă, de exemplu, viaducte 
de o înălțime de peste 40 de metri și de o lungime 
de 2—300 de metri, sau că este mai bine a se 
pune linia așă cum viaductele să fie mai puţin 
multe. Atunci se va vedeă dacă este mai avantagios 
ca linia să fie mai scurtă şi să meargă d'alungul 
văei în albia Prahovei, așă cum să fie ameninţată, 
de a fi mai multe luni acoperită de zăpezi, şi ea 
fiind ceva mai lungă sar urcă pe coasta şi sar 
evită alte inconveniente. 

Tot aceste chestiuni trebuiau păstrate când 
aveă a se face liniile definitive. Și iată dar pentru 
ce inginerii noștrit au pus în proiect lungimea 
liniei de 95 kilometri, care să costă kilometrul 
480.000 fr., iar nu 506.000 franci. 

Cu aceasta nimie nu se prejudică. Traseul 
acesta este numai provizoriu. Traseul definitiv 
se va adoptă numai atunci când ne vom încre- 


. 


314 


dinţă cu toţii şi pe deplin că localitatea aleasă, 
este cea mai avantagiosă. Atunci numai se va vedeă, 
dacă este bine a adoptă ţifra de 90 ori 95 kilo- 
metri. i 

Când am zis că traseul definitiv al acestei 
linii nu trebue fixat decât după studii definitive, 
am repetat că trebue să facem acum greşeala ce 
ce am făcut în trecut, şi că trebue să profităm de 
experienţa trecutului. Aceste cuvinte [). Ionescu 
le-a interpelat în felul său, adică cu totul altfel 
de cum le-am zis, susținând că această concesiune 
este o imitaţiune după a lui Strussberg. 

Nu, D-lor, tocmai fiindcă acea concesiune a 
lui Strussberg a fost de toţi criticată, tocmai fiindcă, 
atunci s'a făcut greşeala a se însemnă traseul dela, 
Piteşti la Vâreiorova prea scurt şi fără studii de- 
finitive, aşă încât să existe astăzi inconvenieniele 
dealului dela Poroiana, am zis că nu trebue să 
repetăm şi noi astăzi aceaşi greşeală. 

lată, dar cauza acestei diferenţi teribile de care 
ne-a vorbit D. Vernescu că a descoperit-o D-lui 
în studiile ce a făcut! Această diferență imensă se 
reduce la câteva kilomete lăsate nedeterminate de 
oamenii tecnici, pentru ca să se fixeze apoi în urină 
de studii definitive. Şi nu uitaţi că diferenţa aceasta 
în kilometre, atrage după sine şi o altă diferenţă 
mai lesne de apreciat, aceea că, pe când un kilo- 
metru după planul primitiv costă 506.000 franei, 


315 


după sistemul proiectului costă maximum numai 
480.000 franci. Această diferenţă crează în favoarea 
Statului un avantagiu de câteva milioane. 

Mi se pare că un asemenea avantagiu merită, 
a ne preocupă. i 

Cum dar din un asemenea fapt D. Vernescu 
a putut să aibă cutezanţa să zică, cu aerul D-sale 
misterios şi pretenţios că din toate acestea D-lui 
vede o idee, şi că această idee nu poate fi alta 
decât aceea că guvernul a avut dejă un concesionar 
în vedere; şi astfel, tot cu un aer misterios D-lui 
se pune a interpretă intenţiunile guvernului, şi prin 
deducţiuni, sub forma numai a ipotezelor, D-lui pune 
pe toţi în suspiciune şi conchide că avem un con- 
cesionar ascuns. Și nu numai guvernul este pus 
sub suspectare, ci și aceea cari au elaborat pro- 
jectul, ci şi comitetul delegaților care l-a primit. 
Poate fi serioasă această aserţiune glumeaţă ? lar 
bine, că nu numai guvernul, ci şi consiliul tecnic, 
şi toţi ceilalţi deputaţi, cari au lucrat la acest 
proiect în secţiuni, nu află graţie înaintea D-lui 
Vernescu. Mare om trebue să fie D. Vernescu, 
care critică pe toţi, măcar că D-lui nu a făcut 
nimic în viaţă! ce e mai comod decât critica ? Dar 
să ne permită măcar a-l întrebă din ce alte fapte — 
atară de numărul kilometrelor, ai descoperit D-ta, 
că atât consiliul tecnic, cât şi guvernul, cât și co- 
mitetul delegaților, au fost în înţelegere cu o com- 


316 


panie străină al căreia nume nu voim să-l arătăm? 
Admitem această bănuială, această denunţare a 
D-lui Vernescu, acest nou profet şi critice uni- 
versal, care vede toate şi ştie toate. Dar pe ce 
fapte se bazează ea? 

Pe ce alte fapte ne răspunde minunatul D. 
Vernescu, acest critic universal al tuturor oame- 
nilor noştrii politiei? Apoi pe acest fapt că în 
proiectul de lege al D-voastră, cereţi ca acei care 
vor veni la concurență să fi lucrat cel puţin 50 
kilometri. Și aceasta ar probă că noi am aveă o 
companie ascunsă? Dar naiv denunţător, oare nu 
ştii că dela, început am spus că cerem dela. con- 
curenți să întrunească două condițiuni: seriozitatea 
şi aptitudinea. Fără aceste două condițiuni o com- 
panie nu poate termină linia dela Predeal. D. Io- 
nescu a spus însuși că linia dela Adjud—Oena mai 
poate să aștepte; căci este o linie interioară numai, 
dar linia dela Predeal trebue să se termine la ter- 
menul stipulat, pentrucă noi deși naţiune mică, 
ținem mult la onoarea angajamentelor noastre. 
Pentru ca să terminăm dar o aşă linie dificilă la 
termen, trebuiă să nu avem aface nici cu samsarii 
nici cu ucenici în drumul de fer. Trebuià să avem 
aface cu oameni experimentați, cu oameni compe- 
tinţi în materie, cu o companie având un credit mare 
spre a puteă lucră cu vigoare şi a termină, într'un 
termen atât de scurt. Dacă nu am găsit asemenea, 


317 


întreprinzători, atunci negreşit că linia nu ar fi gata 
la timp; şi iată de ce cerusem o condiţiune de ap- 
titudine. Cu toate acestea acest articol s'a modi- 
ficat de comitetul delegaților în înţelegere cu mine; 
și modificarea s'a făcut aşă ca acelaş scop să se 
atingă. 

S'a observat, în adevăr că numai este nevoe a 
se cere condiţiunea de a fi lucrat 50 de kilometre 
căci, dacă se cere condițiunea de credit, este destul. 
Așă se poate ca cei cu care am tractà să fie numai 
o companie de financiari, şi care, după ce ar do- 
bândi concesiunea, s'ar pune ei a găsi constructorii 
cari să aibă aptitudinea cuvenită. Aşà încât deși 
compania nu ar aveă la început aptitudinea sau 
specialitatea, ea ar căpătă mai târziu astă calitate. 
Această observaţiune, părându-mi-se dreaptă, am 
admis-o și am primit să se modifice articolul gi 
în sensul acesta, ca să ceară numai ca concurenţii 
să aibă un credit în raport eu mărimea întreprin- 
derii. Cu modul acesta avem toată probabilitatea 
că companiile ce sar prezentă la concurență vor 
fi serjoase, şi nu ne-ar expune la eventualitatea 
unei nereuşite, Cum dar D. Vernescu se expune 
a acuză fără motiv, fără măcar să ştie că acel ar- 
ticol a fost modificat în înţelegere cu guvernul? 

Dar D. Vernescu, dibaciu maestru, a mai găsit 
un alt articol, un al doilea şi ultim fapt prin care 
D-lui a conchis ca să ne presupue intenţiunea că 


318 


noi am aveă un concesionar gata pe sub ascuns. 
Acest fapt ar fi coprins în art. 53 din caietul de 
însăreinări, Acest articol D. Vernescu l-a interpretat 
aşă încât să ne probeze cât este de novice în ma- 
terie de asemenea natură. Această naivitate noi 
i-o cunoaștem; dar nu credem însă să o posede 
până în punctul acesta. D. Vernescu, care critică 
toate, a fost şi D-lui în poziţiune a lucră odată 
când a fost două sau trei luni, îmi pare, la mi- 
nister. O! Atunci D-lui, şi cu ai D-lui, s'au distins 
foarte mult; a lucrat așă într'o chestiune finan- 
ciară foarte memorabilă, încât se poate numi o mare 
naivitate financiară, care va rămâneă proverbială. 
D. Vernescu, care critică toate, este bine a-şi aduce 
aminte și de faptele I)-sale, petrecute în puţinele 
şi rarele ocaziuni ce a avut de viață practică și 
publică. 

D-nul Vernescu, spre a ne acuză, invoacă con- 
tra noastră art. 53 din caetul de însărcinări, care 
este foarte simplu şi inofensiv. Acest articol zicei 
că: „în caz de neînțelegere pentru exploatarea li- 
niei Predeal- Ploeşti (şi Adjud-Ocna), cu o compa- 
mie vecină, art. 37, 42 şi 39 de mai sus, se vor 
puteà modificà cu autorizarea ministerului lucră- 
rilor publice, în scop de a se asigură, un serviciu 
mai regulat și o ezxploataţiune mai economică“. 

Din acest articol, foarte simplu conchide pro- 
fundul D. Vernescu că noi am aveă cugetări as- 


319 


cunse de a voi să dăm exploatarea unei companii 
vecine pe care am avea-o de acum găsită. Mai 
întâiu D-lui se înşală când crede că ar există vre-un 
mijloc ca' să nu aibă aface cu o societate vecină, 
căci linia dela Predeal sau Adjud, fiind în legă- 
tură cu vecina sa dela Roman la Vâreiorova, cum 
voeşte D-lui ca companiile lor să nu aibă relaţiuni 
între dânsele ? Şi aceste relaţiuni nu pot fi altele 
decât acelea de un serviciu mai regulat și o ex- 
ploature mai economică, după cum zice finele art. 
53. Insă D. Vernescu a avut marea prudență de 
nu a citit finitul articolului; şi aceasta a făcut-o 
cu intențiune, pentru ca să nu se vadă scopul 
acestei dispozițiuni, pentru ca să poată astfel for- 
mulă mai comod acuzaţiunile sale. 

Acest articol, D-lor, s'a redactat mai mult 
pentru linia dela Adjud-Ocena; pentru acolo mai 
ales s'a prevăzut cestiunea exploatărei; căci ştiţi 
că este foarte costisitor, dacă nu imposibil, ca o 
linie atât de scurtă să aibă o exploatare specială. 
Este chiar foarte greu ca o companie străină să 
menţină pentru sine această exploatare; va căută 
a o cedă unei alte companii; și cărei alte companii 
ar putea-o cedă decât companiei liniei vecine. 

Și în asemenea caz ce zice legea? Zice că se 
va stabili o înţelegere cu compania vecină în ceeace 
priveşte serviciul şi exploatarea liniei, cum regu- 


320 


larea orelor, oprirea în stațiuni, cireularea vagoa- 
nelor. ete. ` 

Dar D. Vernescu, care ştiesă acuze, ba să gi 
bănuiască, nu ştie ceva, nu ştie că articolul ce 
invoacă nici că mai există astăzi. 

In adevăr, D-lor, în comitetul delegaților eu 
am primit a se șterge acest articol din caetul de 
însăreinări, şi iată acum ca și acest cal de bătae 
al D-lui Vernescu dispare. Și am primit a se 
şterge acest articol pentru cuvântul că am primit 
ca şi exploatarea liniei să nu se poată cedă la altă 
companie fără autorizarea Camerilor. Apoi atunci 
regularea serviciului şi modul exploatărei mai eco- 
nomic se putea face chiar prin legea care acordă 
cesiunea. 

In sistemul proiectului nostru această cesiune 
se puteă face numai cu autorizarea guvernului, și 
iată pentru ce în art. 53 se zice că tot guvernul 
să autorizeze şi modificările aduse în serviciu. 

Când însă autorizarea se dedeă prin Camere, 
tot ele regulau şi dispoziţiunile relative la serviciu. 
Prin urmare, art. 53 nu mai aveă nici-un cuvânt 
de a fi, şi iată pentru ce am consimţit a se 
şterge. 

Aşă dar, vedeţi că D. Vernesscu a avut ma- 
rele avantagiu a luptă în contra unui inamic ima- 
ginar. Dar atunci îl întreb încă odată, ce defecte 
prezintă în sine acest proiect? Ce viţiuri grave 


321 


are încât să justifice suspiciunile D-sale. Cum 
D. Vernescu, care acuză, nu ştie măcar că nici 
că mai există articolele, pe care își bazează încri- 
minările sale gratuite? 

Şi de cine am fi avut temere să ne ascundem 
dacă altele ar fi fost opiniunile noastre? De 
D. Vernescu?... Dar guvernul acesta, D-lor, v'a 
dat probe prin faptele sale, că este de bună 
credinţă şi că are curajul opiniunilor sale. 

Eu, în particular, am putut asemenea probă 
că nu sunt dintre acei care işi ascund opiniunile, 
Ţine minte D. Vernescu, când acum doi ani D-lui 
îşi făceă o paradă de popularitate, combătând so- 
luţiunea drumului de fier Strussberg, eu, ca de- 
putat din majoritate, l-am combătut cu putere şi 
am susținut propunerea făcută de guvern, şi mă 
felicit şi acum că opiniunea a triumfat atunci. 

Și acum ar crede D. Vernescu că m'ași 
teme, de D-lui poate de a susține pe faţă vre-o 
companie, când în realitate guvernul ar fi avut-o? 
Dar să nu judece pe toţi după D-lui. 

Zice D. Ionescu că noi nu am făcut alta decât 
să copiem concesiunea lui Strussberg. Dar aceasta, 
Domnilor, nu este exact. Dacă negreşit sunt oarecari 
asemănări între ambele concesiuni, sunt însă și 
mari deosebiri. Guvernul s'a silit să evite mai ales 
toate clauzele şi lipsurile care ne expun la incer- 
titudine, la răspundere; şi am prevăzut tot ce eră 


29008 24 


322 


necesar pentru soliditatea liniei şi terminarea, lucră- 
rilor la timp. Da, um copiat în parte această con- 
cesiune; însă, am copiat-o după concesiunile cele 
mai bune din Europa; am avut în vedere con- 
cesiunea Strussberg, însă spre a lepădă şi a ne 
feri de părţile ei cele rele. 

Dar cu ce non, cu ce idee, cu ce propunere 
venit-aţi şi D-voastră din opoziţiune, spre a în- 
dreptă spre a perfecţionă proiectul nostru? Cu 
nimic. V'a venit D. Vernescu cu o idee, ne-a 
spus că în proiectul nostru este o dispoziţiune în 
privinţa, constituirei capitalului, care nu este destul 
de elară, pentrucă nu rezultă dintr'însa, într'un 
mod evident că cheltuelile de exploatare sunt în 
sarcina concesionarului. Aci să 'mi permiteţi Dom- 
nilor, a vă spune că această idee a D-lui Ver- 
nescu 'mi dă și mie dreptul a bănui pe D-lui, 
după cum şi D-lui “și-a însușit dreptul a ne bănui 
pe noi, şi de aceea zic că această idee 'mi pro- 
bează că D-lui ar voi să modifice proiectul așă 
cum să nu devină practicabil, ar voi adică, ca 
concesiunea tip să se voteze în condițiuni aşă cum 
să nu se poată găsi concurenți. Căci, Domnilor 
D. Verneseu are aerul de a ne propune ca noi să 
afișăm în Europa un proiect care să discrediteze 
întreprinderea, declarând de mai "nainte că ea poate 
fi aşà de rea cum nici cheltuelile de exploatare 


323 


să nu poată acoperi. Cine atunci ar mai concură 
pentru aşă linie ? 

Apoi D. Vernescu ştie bine că acest pericol 
nu există, de oarece linia va fi din cele mai pro- 
ductive. De ce atunci critică redacțiunea generală 
cum am făcut-o noi, şi voește a diseredită între- 
prinderea, ? 

A mai criticat D-lui, că de ce lucrările de 
artă nu se zice a fi pentru două căi. Nu am 
înţeles de loc ce este această idee mare economică a 
D-lui Vernescu. Modificarea propusă de D-lui ar 
fi lesne; căci puţin îi pasă concesionarului dacă 
noi vom cere ca lucrările de artă să fie făcute 
pentru două căi; nu avem decât să-i plătim aceste 
lucrări. 

Insă, Domnilor, știți ce costă această idee a 
D-lui Vernescu? Costă venitul a mai multor mi- 
lioane, care ar stă închise după acum pentru două 
căi; cu toate că a doua cale nu se va pune în cir- 
culaţiune decât după un timp îndelungat, după 20 
sau 30 ori 40 de ani. Apoi scump am plăti ase- 
menea fantezii. Așă dar guvernul bine a făcut că 
n'a supus pe Stat la o cheltuială care nu aresă-i 
deă un profit decât după un timp atât de înde- 
lungat. lar neexistenţa acelei de adoua cale nu 
împiedică. nicidecum ca lucrarea de artă pentru o 
singură cale să fie în cele mai bune condițiuni. 
Căci, când necesitatea se va simţi de o adoua 


324 


cale, nn are decât să se adaoge la acea existentă. 
Calea întâia se va construi în aceeaşi soliditate, 
aibă sau nu lângă dânsa o adoua cale. 

Nu am înțeles iarăşi pe D. Vernescu unde 
a voit să ajungă când ne-a, vorbit de procesul verbal 
încheiat de comisiunea mixtă pentru a determină 
locul gărei dela Predeal, şi când cu un aer trium- 
fător, apucând pe raportor, D. G. Brătianu, 71 
desfideă că nu a văzut acel proces-verbal. Și pen- 
tru ce eră să '] vază? Ce are a face acel act cu 
proiectul pentru a se construi linia de joncțiune ? 
Dacă D. Vernescu, marele controlor a celor văzute 
şi nevăzute, voiă să cunoască și acest proces-verbal, 
dejă ratificat de guvern, nu aveă decât să-l ceară; 
şi i l-a şi dat. Și dacă D. raportor nu ar fi știut 
să “i dea mai multe amănunte D. Vernescu nu aveă 
decât a se adresa la ministru, care eră singur în 
pozițiune a “i spune orice voia să afle, şi între 
altele i-ar fi spus că gara dela Predeal este inter- 
națională şi aşezată pe teritorul nostru; că în pro- 
cesul-verbal sunt prevăzute dimensiunile acestei 
gări, şi toate încăperile ce are ea să coprindă, ași, 
încât să poată corespunde la trebuinţele serviciului 
ambelor Staturi. I-aşi fi mai spus că proiectul 
nostru de comisiune şi caetul de însăreinări în 
privinţa acestei gări și a lucrărilor dela Predeal 
este în absolut acord cu procesul-verbal încheiat 
între guvernul nostru şi acela al Austro-Ungariei. 


325 


Ar fi fost oare mulţumit D. Vernescu, cu aceste 
explicări? Nu ştiu. Eu însă i-a fi mai spus că 
această gară dela Predeal este numai proprietatea, 
Statului nostru, şi că Austria va ocupă partea 
sa într'însa numai ca locatar. 

Ce mai rămâne dar şi cu această obiecţiune 
a D-lui Vernescu şi provocările adresate rapor- 
torului nostru? Ceeace rămâne, D-lor, din această 
obiecţiune şi din toate celelalte făcute de D. Ver- 
nescu şi Ionescu, este că D-lor nu au putut com- 
bate proiectul nostru; D-lor au făcut numai critice 
abstracte şi maliţioase; au făcut adică acte politice 
şi nimie mai mult. 

D. Vernescu mai absolut şi pretențios, şi-a 
expus şi bănuelile sale că am fi în înţelegere cu 
nu știm ce companii străine; și fără multă Jenă, 
ne-a pus pe toţi sub legea suspecţilor. Și după 
toate acestea a conchis, la ce? A conchis că ar 
votă cu toate acestea şi proiectul nostru, dacă am 
supune, în urma unei concurențe bazată pe acest 
proiect şi caetul de însăreinări, concesiunea ce am 
preferi la ratificarea Camerei; adică, în alte cu- 
vinte, cum zice proverbul francez: dracul nu eră 
aşă de negru precum ni-l arătă. Căci, dacă D-lui 
ar aprobă o concesiune ce ar fi dată pe bazele 
proiectului nostru, apoi acest proiect nu este aşă, 
rău cum ni l-a arătat. 

Am voit numai să relevez această contradic- 


326 


țiune între premisele şi coneluziunile D-sale. Apoi 
tot eelecticul D. Vernescu a conchis că votează şi 
opiniunea, D-lui Manu și aceea a D-lui Pogor. 

Cât pentru D. Ionescu ce să vă mai spun? 
D-sa a fost şi mai puţin avut în argumente decât 
D. Vernescu. D-sa, afară de câteva trăsuri de spirit, 
câteodată nemerite, mai adesea, silite și greţoase, 
căci erau prea repetate, și răutăcioase contra D-lui 
Brătianu, afară, zic de aceste trăsuri de spirit, nu 
ştiu cum a criticat proiectul guvernului! 

Toată mânia D-lui s'a vărsat mai mult asupra 
D-lui raportor; şi aci îmi permit a-i răspunde un 
cuvânt; căci a amestecat numele meu cu al D-lui 
Brătianu. Dacă mânia D-lui Ionescu contra D-lui 
G. Brătianu este așă de aprinsă, aceasta nu pro- 
vine din cauza raportului şi proiectului nostru, ci 
pentrucă D. Brătianu a avut în adevăr puterea de 
suflet a unui om adevărat liber şi independent, de 
a se ridică peste prejudiţiile ordinare şi a rupe cu 
spiritul de clică. lată marea crimă care i se im- 
pută, că dela tribună a susținut cu putere opi- 
niunile sale, ideile sale, şi acelea ale comitetului 
delegaților al căruia reprezentant este. (Aplauze). 
Dar afară de aceste critice şi glume, adesea fără 
gust, ce argumente a produs D. Ionescu contra, 
proiectului nostru ? Nici unul. A repetit numai pe 
D. Vernescu, care a fost aci de un sistem eclectic, 
şi a sfârşit apoi de a se uni cu opiniunea D-lui 


327 


Manu, adică de a se despărţi, construcţiunea de 
exploatare! Nimic dar nou. A repetat numai cel 
puţin de zece, cinci-spre-zece ori că guvernul trebue 
să fie pus în pozițiune să-şi ţină angajamentul 
contractat; căci aci este onoarea chiar a naţiunei 
în joc; şi că trebue să executăm convenţiunea, dejà 
încheiată. Coneluziunea ar fi trebuit dar să fie a 
ne pune în pozițiune să ajungem la împlinirea, 
acelui scop. Dar D. Ionescu, sa mărginit a ne 
spune că este pentru opiniunea D-lui Manu. Răs- 
puns-a, însă un singur cuvânt la cele ce am obiectat 
eu contra sistemului I)-lui Manu ? Niciun cuvânt. 

Eu, Domnilor, dejà obiectasem că, dacă se va 
despărți construcţiunea de exploatare, pot rezultă 
mai multe inconveniente practice. Cel mai mare ar 
fi acesta că, din lipsa studiilor definitive, nu am 
şti ce dăm a se construi; căci studiile ce avem, 
sunt numai un ante-proiect, sunt provizorii. Și dacă 
va fi să aşteptăm studiile definitive, atunci am 
amână până la 1 Ianuarie 1876 facerea concu- 
renţei; şi atunci am pierde vara, am pierde cam- 
pania anului acesta 1875. Ar trebui să ne daţi și 
un credit cel puţin de 300.000 lei pentru facerea 
acestor studii definitive, D. Ionescu nu a răspuns 
nimic la aceste obiecţiuni practice; şi nimeni nu 
mi-a răspuns nimic. Cu toate acestea obiecţiunile 
mele sunt esenţiale, căci prin studiile definitive se 
pot schimbă însemnate părți de lucrări, şi costul 


328 


lor poate fi transformat astfel în mai mult ori în 
mai puţin. 

Cum D. Ionescu, care necontenit afirmă că 
voește să ajungem la scop, adică la executarea 
convenţiunei internaţionale, ne învaţă să adoptăm 
un mijloc care ne desparte de acest scop, apoi logic 
este aceasta ? 

D. Ionescu ne-a citat şi numele propriu al 
unui autor, al D-lui Jacgmin, spre a probă că este 
bine a se despărți construcţiunea de exploatare. 
Insă s'a ferit de a cità şi vorbele acelui autor, și 
bine a făcut; căci acele vorbe sunt tocmai în con- 
tra D-lui. 

D. Brătianu eri v'a citat un autor recunoscut 
ca foarte competinte, care nu gustă sistemul de a 
se separă construcţiunea de exploatare. Și D. Bră- 
tianu cu foarte drept cuvânt, v'a probat că cons- 
truirea de către Stat, adică separarea construcţiunei 
de exploatare, presupune că Statul își rezervă ex- 
ploatarea. Căci, dacă la termen Statul nu găseşte, 
cum ar dori, exploatatorii, el este pus în poziţiune 
de a exploată singur. Ei bine, acest stistem este 
astăzi abandonat de marea majoritate a Staturilor 
europene. 

Pentru a vă probă aceasta, eu vă aduc ca 
autoritate foarte mare tocmai autorul citat de 
D. Ionescu, tocmai pe D. Jaeqmin, ale căruia cu- 
vinte le voiu cità aci. 


329 


lată D-lor, ce -zice D. Jacqmin în opera sa 
asupra exploataţiunei drumurilor de fier (pag. 32), 
vorbind despre sistemul Belgiei, unde drumurile 
de fier se construese şi se exploatează de Stat: 

„După ce şi-a construit liniile cele mai im- 
portante, Statul belgian sa oprit şi a alergat şi 
el la sistemul concesiunilor pentru terminarea re- 
țelei sale“. 

Acestea, ni le spune D. Jacqmin la 1868; şi 
ne afirmă că însăşi Belgiei nu-i mai convine sis- 
temul ce ni se recomandă astăzi nouă de D. Manu. 

Ia să vedem ce ne spune acum D. Jaeqmin, 
de unele State ale Germaniei, care adoptaseră acelaș 
sistem : 

„Statele Germaniei au urmat exemplul Bel- 
giei; dar după ce au construit un oarecare nu- 
măr de linii cu cheltuelile lor, cele mai mari Sta- 
turi au încredinţat companiilor executarea a tot 
ce mai rămăsese să se facă, 'înstrăinând chiar 
liinile dejà construite“. 

„Itaha u urmat acelaș exemplu“. 

Şi apoi autorul nostru conchide astfel: 

„Se poate dar zice că exploatarea prin Stat 
se împuținează din zi în zi și acest singur fapt 
este un argument în contra ei“. 

Aşă dar, vedeţi Domnilor, că unul din cei 
mai mari autori, din cei mai competinţi în ches- 
tiuni de drumuri de fer, ne declară că, în urma 


330 


experienței făcută de cele mai însemnate ţări, ele 
au început să renunţe la construcțiune și exploa- 
tare prin Stat. lar D. Manu şi D. Ionescu susţin 
contrariul; D-lor ne povăţuese ca să facem noi Ro- 
mânii de pe marginea Dunării, o nouă experienţă, 
şi să facem altfel de cum fac astăzi mai toate Sta- 
tele Europei. Şi cu ce ocaziune să facem această 
experienţă ? Toemai cu o linie internaţională, pentru 
care avem angajamentul de a o da gata la un timp 
determinat ! 

Ce rezultă dar din toate acestea ? Rezultă că 
proiectul ce am prezentat este făcut aşă cum tre- 
buiă să-l facă un guvern conştiincios și onest, fără 
alte idei sau vederi preconcepute, decât acelea ale 
ştiinţei, ale practicei europene, şi ale unui scop po- 
zitiv de a termină linia la timp. Noi nu puteam 
decât să adoptăm principiul concurenței, fiindcă 
concurenţa este garanţia cea mai sigură spre a 
puteă aveă o companie serioasă, care să termine 
lucrarea la timpul cuvenit şi cu cele mai bune 
avantagii. Prin legea noastră nu am putut face 
deosebiri de naţionalitate ale companiilor admise 
la concurs; fiindcă asemenea deosebiri nu se fac, 
fiindcă ele ar fi şi absurde și necuviincioase. In- 
suşi D. Ionescu a fost silit să recunoască acest 
adevăr; însuşi D-lui a trebuit să admită ca în 
adevăr constituirea unui capital nu poate avea pa- 
trie și naţionalitate; îl felicitez pentru aceasta; căci, 


331 


recunoscând acest principiu, D-lui a făcut un nare 
progres cu ideile ce avea. Cu toate acestea nu ui- 
taţi că tot prin proiectul de lege guvernul şi-a, 
rezervat dreptul de alegere, chiar atunci când între 
companiile concurente ar fi vorba de o diferenţă 
de avantaje mai mult sau mai puţin mari. Insă 
principiul fundamental este principiul concurenţei ; 
acest principiu l-am menţinut şi-l menţinem. Pro- 
iectul nostru cuprinde numai bazele pe care are să 
se facă concurenţa, 

Se poate prea bine ca acest proiect să pre- 
zinte oarecare lacune şi imperfecţiuni; dar, dacă 
l-am adus înaintea D-voastră, este toemai spre a-l 
complectă şi perfecționà. 

In contra însă presupunerilor gratuite ce face 
D. Vernescu contra noastră nu avem decât să în- 
toarcem aceiaşi armă contra D-sale: presupunere 
pentru presupunere. Vom presupune şi noi că aceia 
la care în realitate tinde D-lui cu amicii D-sale, 
este tocmai de a paraliză acţiunea, de a face im- 
posibilă construirea liniei. Aceasta o vor D-lor. 
(Aplauze). 

Guvernul însă, care voeşte realizarea acestei 
linii, a avut de datorie a relevă toate nefondatele 
şi aparentele argumente ce s'au făcut contra pro- 
iectului său; aţinut a vă explică bine care a fost 
natura proiectului ce ne-a prezentat şi ce scop 
a voit să atingă. 


332 


Scopul a fost realizarea liniei; mijlocul a 
ajunge la scop a fost concurența; numai prin con- 
curență putem speră a găsi o companie solidă și 
serioasă, care să execute obligaţiunea sa, aşă încât 
linia să fie terminată la timp. Cu modul acesta 
numai, națiunea îşi va puteă ţine parola ce a dat; 
şi va realiză totdeodată una din cele mai mari 
îmbunătăţiri care are să facă a creşte productivi- 
tatea întregei sale rețele ferate. (Aplauze). 


VI 
„Monitorul Oficial“ No, 129 din 15/27 Iunie 1875. 


Adresa de răspuns la mesagiul tronului 


In şedinţele Camerei din 3, 4 şi 5 lunie se dis- 
cută proiectul de răspuns la mesagiul Tronului. La 5 
Iunie ia cuvântul B. Boerescu. 


B. Boerescu, ministru de Externe. D-lor de- 
putați, după cum ați văzut din discuțiunile ce 
sau urmat cu ocaziunea acestei adrese la Tron, 
după cum ați văzut din limbagiul opozițiunei 
din Cameră, precum și din actele subscrise de 
dânsa şi publicate afară din Cameră, această 
opozițiune pozează astăzi ca cum ar veni cu un 
nou drapel, pe care ar fi înserise principii noi, 
şi ca cum ar formă un nou partid. Ca purtând 
un nou drapel, ca formând un nou partid, opozi- 
țiunea vine a combate nu numai ministerul, ci 
şi Camera și întreg sistemul de astăzi. Aceasta, 
D. Kogălniceanu a spus-o şi mai clar. Aşă dar 
vedeţi că importanța chestiunei este destul de în- 


334 


semnată. Opoziţiunea vorbind în numele unor prin- 
cipii, sub un nou drapel, caută să-şi deă o im- 
portanță mai mare, şi voeşte a ne dovedi că mem- 
brii săi sunt apărătorii legalităţei, că D-lor sunt 
restauratorii sistemului constituţional, care ar fi 
dărâmat, că D-lor vor să readucă garanţiile con- 
stituţionale, care ar fi sdruncinate, ca şi respectul 
libertăţei, şi mai ales libertatea în alegeri. Domnilor, 
când nişte persoane ca acelea cari au subscris un 
fel de manifest publicat afară din Cameră, când 
tot D-lor au vorbit în această Adunare, atribu- 
indu-și niște aşà puţin modeste pretenţiuni și o 
aşă împovărătoare misiune, este, ni se pare, de 
datoria noastră, ca guvern, de datoria partidului 
conservator, din care am onoare de a face parte 
şi eu, ca să arătăm dacă adevăr spun D-lor, și 
ca, să expunem ţărei adevărata stare de lucruri, 
aşă cum este. Mă voiu sili a fi cât se poate mai 
scurt şi mai concis. 

Cea întâiu întrebare este aceasta: este oare 
adevărat că pe drapelul, pe care l-a ridicat D. M. 
lepureanu, D. loan Brătianu, D. Candiano, se află 
nişte principii înscrise? Este adevărat că D-lor 
uniţi împreună, formează un nou partid? Şi oare 
acest nou partid își propune el misiunea d'a scăpă 
ţara din vreo prăpastie în care sar află aruncată? 
Adevărat este că aceşti Domni vin să ne deà ga- 
ranţii constituționale, care nu ar fi mai existând? 


335 


Să examinăm, Domnilor, faptele și lucrurile 
şi veţi puteă vedeă lesne veritatea; vă veţi con- 
vinge că lucrurile nu sunt aşă cum le arată D-lor; 
că adică nici de principii nu este vorba, nici de un 
nou partid nu e vorba, nici lipsă de garanţie con- 
stituţională nu există. Veţi vedeă, Domnilor că 
este vorba cu totul de altceva; şi că tocmai D-lor 
sunt aceia cari ar fi capabili să arunce ţara în 
adevărata prăpastie, de unde nu știu cum ar mai 
putea-o scoate! 

Domnilor, să mai repetăm că imputările și 
acuzările care se produc de opoziţiune, se fac, nu 
guvernului, ci întregului partid conservator, acelui 
partid care guvernează de vreo cinci ani. Aceste 
acuzări sunt foarte grave, şi gravitatea lor este 
atât de mare, încât mă întreb: când cineva cu- 
tează a formulă contra cuiva nişte acuzaţiuni atât 
de grave, și încă cu atâta vehemenţă cum a făcut 
D. Vernescu, oare nu au ele un scop càre nu este 
cel mărturisit? Acuzările sunt în adevăr din cele 
mai grave. Aţi văzut pe fiecare orator din opo- 
zițiune cum s'a exprimat: că nu mai există lega- 
litate, că regimul constituțional este desfiinţat, că 
garanţiile constituţionale sunt slăbite, ete. D. Iepu- 
reanu ne declară că-și propune a readuce acele 
garanții constituționale căzute, că voeşte a face 
să se restabilească legalitatea. D. Kogălniceanu 
adaose că voeşte sincera aplicare a legilor. Când 


336 


dar cineva, aproposito de un răspuns la mesagiul 
Tronului care tratează despre faptele miniștrilor, 
şi cu ocaziunea căruia opoziţiunea trebue să de- 
nunţe numai fapte care ar constitui din partea, 
guvernului călcări de lege, vede pe opoziţiune că 
formulează nişte acuzaţiuni de o ordine cu totul 
vagă și generală, şi nu asupra guvernului, ci în 
contra unei întregi stări de lucruri, ci în contra, 
chiar a Constituţiunei, este în drept a se întrebă 
dacă această acţiune extraparlamentară nu as- 
cunde ceva nemărturisit. Și, în toate cazurile, este 
de o datorie imperioasă a acelor ee produc așă 
acuzaţiuni, de a arătă faptele cari i-au făcut să 
conchidă astfel. Starea în care arată D-lor că 
sar află ţara este atât de teribilă, încât cei ce nu 
trăese întrânsa, încât străinii, dacă ar crede aceste 
îndrăsnețe acuzațiuni, ar conchide că aici la noi 
ne aflăm în deplină anarchie şi că echilibrul pu- 
terilor Statului este cu totul sguduit. 

Când cei din opoziţiune aflaţi în această Adu- 
nare, vin înaintea publicului, și prin o proclama- 
țiune subserisă de D-lor, prin un manifest, sau 
mai exact vorbind prin o doleanţă, afirmă fără 
sfială că „nu majoritatea formează guvernul, ci 
guvernul își face majoritatea“; când tot D-lor 
declară că „în zilele destinate pentru alegeri, ale- 
gătorii nu sau găsit faţă cu alegători“, ci sau 
găsit în faţa agenţilor guvernului, şi că astfel 


337 


alegeri nu au existat; când tot D-lor mai adaogă 
că „garanţiile constituționale nu mai există şi că 
guvernul bunului plac domneşte în România“ ; 
când acești corifei declară că ţara se află „pe mar- 
ginele prăpastiei“, si când ajung la coneluziunea, 
pe care o s'o vedem, cu un cuvânt. când coalizaţii 
opozanți fac o descriere aşă de înspăimântătoare 
de starea țărei în care legile sar fi înlăturat, în 
care arbitrariul guvernanţilor ar fi domnind singur, 
în care nu ar mai fi regim constituţional: Nu 
suntem oare în drept ca să'i somăm să ne arate 
cel puţin faptele pe cari 'şi bazează aceste grave 
ale lor acuzaţiuni, să ne arate din ce acte anume 
ei trag asemenea concluziuni, şi să ne arate cum 
au ei să restabilească ordinea sbuciumată, pentru 
ca astfel ţara toată să se convingă de adevăr? 
Căci aci D-lor deputaţi, nu mai este vorba de 
guvernul Dv., care ştiţi că este guvernul majori- 
tăţei, şi care este totdeauna gata a dà locul său 
oricăruia altuia îl va voi majoritatea ţărei. 

Astăzi, D-lor, este atacată România întreagă, 
fiindcă națiunea întreagă se descrie ca incapabilă 
de a se mai bucură de un regim liberal și cons- 
tituţional, pe care cu mici întreruperi îl posedă 
dela 1859. Și când o naţiune se atacă astfel, avem 
noi dreptul să întrebăm pe aceşti acuzatori: cine 
sunteți? şi pe ce fapt vă bazaţi ? (Aplauze). 

Dar când D-lor ajung la fapte, aţi văzut ce 


29096 22 


338 


fapte au invocat toţi oratorii opoziţiunei cari au 
descris ţara că se află într'o aşă tristă poziţiune! 
Aţi văzut cum toţi D-lor cari zic că se luptă spre 
a aduce echilibrul care s'a sdruneinat, spre a re- 
înviă legalitatea, care sa înlăturat, spre a ne 
dărui regimul constituţional, care este compromis, 
adică în rezumat, un singur fapt din care ar re- 
zultă toate relele: legea electorală. Legea electo- 
rală așă cum este ea interpretată de autorităţile 
judiciare cari au dreptul de a o interpretă, este 
singura cauză a tuturor relelor. 

Așă dar, guvernul este acuzat fiindcă lasă a se 
aplica, o lege atât de mare, cu sensul cum i sa 
dat de cei în drept, şi fiindcă n'a intervenit el cu 
cireulări şi arbitrariu a o aplică cum ar crede el. 

lată de ce se acuză guvernul că este necons- 
tituțional, şi națiunea că este pe marginea pră- 
pastiei ! (Aplauze). 

lată întâiul pas ce fac aceşti corifei ai lega- 
lităţei, spre a restabili legalitatea. 

Mai fac încă un alt pas. Ne mai dau încă 
un alt mare exemplu de respect al legalităţei și 
al cuviinței. D-lor proced prin a negà legitimi- 
tatea reprezentaţiunei naţionale. Afară de D-lor, 
toţi ceilalți deputaţi nu sunt aleși, contestă vali- 
ditatea mandatului Adunărei din cari fac parte. 
Aceasta este un specimen, un anunţ de felul cum 
înţeleg D-lor constituţionalismul. (Aplauze). 


339 


D. Kogălniceanu, cu abilitatea sa obişnuită, 
de vechiu parlamentar, a simţit această nedibăcie 
a colegilor D-sale şi vine să-i dreagă, declarând 
aci la tribună că se închină. că recunoaște lega- 
litatea şi validitatea mandatului majorităţei acestei 
Camere. Mulţumim de această generozitate! Dar 
ce să fac eu dacă faptele sunt mai pozitive decât 
cuvintele? D-sa nu poate să facă a peri cuvintele 
pronunțate de preopinenţi, de ceilalţi colegi ai săi 
din opoziţiune. D-v. aţi văzut că D-lor toţi con- 
clud că alegeri nu s'au făcut, că alegerile toate 
au fost rele, că voința alegătorilor n'a fost ex- 
primată, afară numai de colegiile cari au avut 
rara fericire a-i alege pe D-lor. D. Vernescu a 
declarat, în termeni foarte lămuriţi, că nu poate 
votă partea întâia a adresei, fiindcă ea spune că 
națiunea a aprobat politica guvernului prin noile 
alegeri, însă după D-lui națiunea n'a avut mici 
voința, nici libertatea de a se pronuuţă. D. Ko- 
gălniceanu declară aci de pe tribună că recunoaşte 
mandatele acestei majorităţi, însă D-lui uită că 
alaltăieri, nu mai departe, a negat acest mandat 
printrun act publice, subseris de D-sa şi în care 
a spus că această majoritate nu este rezultatul 
voinței alegătorilor, ei fructul violenţelor guver- 
nului. D-lui uită că a subscris manifestul în care 
a declarat că alegătorii la alegeri nu sau găsit 
în faţa alegătorilor, ci în față cu guvernul. 


340 


D-sa declară alaltăeri în publie că n'au fost 
alegeri, tot cu excepțiunea, negreșit a colegiului 
care l-a ales, că alegerile făcute nu a fost legale 
şi tot D-lui vine astăzi şi recunoaşte autoritatea 
acestei Camere, îi recunoaşte legitimitatea. (Aplauze, 
sgomot). 

Unde este logica? unde vă este consecinţa ? 

Așă dar, vedeţi că vă combat numai prin 
faptele, numai prin cuvintele D-voastră. 

Din aceste fapte rezultă că opoziţiunea, plină, 
de trufie, se proclamă de un partid nou, sub un 
stindard fondat pe oarecari principii. D-lor declară 
naţiunei că sunt salvatorii libertăţilor publice, ai 
Constituţiunei, ai Tronului chiar. Şi apoi tot D-lor 
puritanii constituționali, cum procedează spre a ne 
da, exemplu de respect al legilor şi al Constituţiu- 
nei ? Procedează negând validitatea mandatului re- 
prezentaţiunei naţionale, dar acesta este cel întâiu 
punct de plecare, după cum bine a observat onor. 
D. Strat. Dacă D-lor pretind că această reprezen- 
tațiune naţională nu este fidela expresiune a ţărei, 
atunci cu cine şi înaintea cui vorbesc D-lor ? Atunei, 
cum D-lor ce. votul unei majorităţi pe care nu o 
recunosc ? Aşă lecţiune de legalitate şi de consti- 
tuționalism voese să ne dea aceşti salvatori ai țărei? 
Nu înţelegeţi în ce prăpastie ne-ar duce lecțiunea 
şi exemplul D-lor ? (Aplauze). 

Dar să lăsăm acestea. Să vedem cel puţin ce 


341 


fapte invoacă D-lor spre a ajunge la această con- 
cluziune. Să vedem şi noi în detaliu cari sunt aceste 
fapte ? Este oare destul a se face numai nişte ale- 
gaţiuni, este destul a se face numai niște vagi afir- 
maţiuni, cum sau făcut de D. I. Brătianu, de D. 
Vernescu, de D. Kogălniceanu şi de toţi oratorii 
din opoziţie, că n'au fost alegeri libere, că au fost 
presiuni, pentru ca îndată lumea să creadă că ale- 
gerile au fost ilegale? 

Nu vă este destul să raportați în Cameră aceste 
lucrări, ca nişte ecouri venite de afară. Trebue să 
aduceţi probe, fapte pozitive. Nu vă este destul să 
ziceţi: „ceeace vă spunem noi, vă spune opiniunea, 
publică“, căci atunci vă întrebăm: „în numele că- 
rei opiniuni publice vorbiţi D-voastră?“ Căci 
D-voastră opiniunea publică o înţelegeţi într'un 
sens, alții o pot înțelege în alt sens. Noi, de exemplu, 
credem că opiniunea publică cea adevărată s'a pro- 
nunțat în favoarea libertăței ce a domnit în ale- 
geri; D-v. credeți contrariul; cine să vă creadă? 
Trebue dar să cercetăm, să examinăm faptele, 
pentru ca să vedem care este adevărata opiniune 
publică a ţărei, care să exprime adevărul curat, 

Și această opiniune publică a ţărei nu se poate 
exprimă atunci decât prin majoritatea acestei Adu- 
nări, Aceasta este logica, aceasta este legalitatea, 
acesta este uzul constant în toate ţările constitu- 
ționale. Ca probă permiteţi-mi a vă cità cuvintele 


342 


unui om foarte mare şi foarte constituţional, a unui 
mare bărbat de Stat, care nu procedă ca D-v, în 
Camera unde eră în opoziţiune, care aveă mai 
multă tactică, și adaog, care aveă mai mult res- 
pect către majoritatea Camerei la care se adresa. 
Acest bărbat este D. 'Phiers, el eră în opoziţiunea 
cea, mai pronunțată contra împăratului Napoleon III, 
şi făceă parte din Camera din 1864. La Ianuarie 
1864 a ţinut celebrul său cuvânt asupra libertă- 
ților necesare Franţei. In acest cuvânt, D. Thiers 
vorbeă despre libertatea presei, ca una din cele 
mai necesare, şi să vedeţi cu ce respect se adresă 
la majoritatea Camerei de atunci şi ce ziceă despre 
opiniunea publică care trebue să preocupe o Ca- 
meră. 

lată cuvintele D-lui Thiers: „Reprezentaţiunea, 
națională discută această opiniune publică, alege 
ceeace este adevărat, leapădă ceeace este falş, şi 
majoritatea care este legea în orice ţară liberă, 
declară adevărată opintune publică, aceea care trebue 
să treacă ca opiniune adevărată și o depune la 
picioarele Tronului.“ — Și D-v., D-lor din opozi- 
ţiune, veniţi aci cu o opiniune publică, pe care 
nu ştiu de unde aţi luat-o, voiţi a o impune Adu- 
nărei, vă daţi apostoli exelusivi ai adevărului, ba 
mergeţi chiar cu ireverența până a nu respecti 
nici majoritatea, acestei reprezentaţiuni naţionale! 


(Aplauze). 


343 


Aşi, vă povăţueşte D. Thiers, această auto- 
ritate necontestată în materie constituţională? Dar 
cel puţin spuneţi cari sunt faptele din cari dedu- 
ceţi aceea ce afirmaţi? Arătaţi crimele, ilegalităţile 
cari vă fac să declaraţi că ţara se află pe mar- 
ginea prăpastiei, că pericolul este eminent? 

Accentuez, D-lor, prea mult asupra acestui 
punct, pentrucă voesce să atrag atenţiunea Camerei 
asupra gravelor încriminări aduse de opoziţiune 
contra guvernului, pentru ca majoritatea Camerei, 
care este suverană, să judece între opoziţiune şi 
guvern, 

Mai întâi aş voi să întreb pe aceşti doctori 
în guvern constituţional, pe D. Vernescu, eternul 
critic al tuturor, şi cu atât mai înduplecat a da 
lecţiuni altora de libertate şi constituţionalism, că 
D-nealui nu a putut încă a le aplică, îi întreb: 
datuşi-au D-lor seama de natura guvernului con- 
stituţional? 

Apoi toată lumea ştie că un guvern consti- 
tuţional este acela care funcționează având o con- 
stituţiune care coprinde dispoziţiuni liberale. Avan- 
tagiile guvernului reprezentativ constituţional, re- 
zultă mai ales din echilibrul care există între 
diferitele puteri ale Statului, şi mai ales între pu- 
terea legislativă, şi cea, executivă. 

Excelenţa unui regim constă în aceasta că 
fiecare putere a Statului își are atribuţiunile sale 


344 


limitate și bine definite şi cari nu se confundă în 
alta; şi tiecare se echilibrează reciproc. Astfel 
puterea legislativă îşi are atribuţiunile sale limi- 
tate, astfel este şi cu puterea executivă, şi cu atri- 
buţiunile Statului. 

Una din aceste puteri nu trebue să împie- 
teze asupra atribuţiunilor celeilalte puteri. Iată în 
scurt esenţa şi mecanismul regimului constituţional. 
Acest regim există şi funcţionează la noi în de- 
plinătatea, sa. 

Când dar echilibru între diferitele puteri ale 
Statului există, când nu vedem nici Cameră, nici 
guvern împietând asupra atribuțiunilor altuia, cum 
puteţi Dv., oameni luminaţi și pretinși constitu- 
ţionali, să ziceţi aci în Cameră, şi să declaraţi 
prin manifestul subscris de Dv., că garanţiile cons- 
tituționale nu mai există în această ţară, că gu- 
vernul bunului plac este substituit guvernului 
constituţional ? Numai atunci aţi puteă D-v. susţine 
când echilibrul dintre puterile Statului nostru s'ar 
fi sdruncinat; când aţi fi văzut puterea executivă, 
dictând legi, sau puterea legiuitoare constituindu-se 
tiran. Numai atunci, D-lor, ar fi pericol, numai 
aşă fapte aţi putea invocă. Dar așă fapte nu există. 
Le puteţi inventà ? 

Vă întreb dar, încă odată, ce fapte invoeați 
D-v. înaintea ţărei la care vă adresați, spre a-i 
probă că astăzi nu mai există nici-o garanție cons- 


345 


tituționalä, că echilibrul s'a sfărâmat, că armonia 
între puterile Statului se află zguduită ? 

Să rezum eu aceste fapte ce aţi invocat. 

Mai întâi aţi invocat sumă de incidente per- 
sonale povestite de fiecare în timp foarte lung. 
(Aplauze). D. Kogălniceanu, a fost cel mai avut 
în aceasta, D-lui mai că şi-a făcut istoricul vieţei 
D-sale. Frumoase, interesante, glumeţe chiar pot 
fi aceste incidente personale ? Dar se pot ele oare 
invocă ca argumente spre ase probă capului Sta- 
tului că ţara e în pericol? Vă întreb, ce convinc- 
țiune poate căpătă ţara din asemenea poveşti, cum 
se va convinge ea că nu mai există regim cons- 
tituţional, că nu mai există libertate, şi că trebue 
să vină D-lor la putere pentru ca să restabilească 
regimul constituţional sdruneinat de noi! 

Ce ne-a spus în special fiecare din oratorii 
opoziţiunei ? 

Să începem eu D. Manolache Costache. D-sa 
ne spune că au existat presiuni în alegeri, pentru 
că localurile unde se votă ar fi fost înconjurate 
de putere armată. Dar aceasta este o simplă afir- 
maţiune. D-lui trebuiă să probeze că cu adevărat 
armata, înconjură localul alegerilor, şi că ea a 
împiedicat pe cinevă de a participă la vot. Aceasta, 
însă D-lui nu a probat. Și noi declarăm că a fost 
armata, însă nu înconjură localul, ci eră pusă la 
distanţa. cuvenită, toemai spre a garantă libertatea 


346 


alegerilor; spre a opri pe perturbatori şi pe bă- 
tăuşi de a nu violentă pe alegători. A fost armată, 
acum la alegeri, după cum au fost și în timpul 
alegerilor D-lui Manolache Costache, când însuşi 
D-sa în trăsură cu D. Al. Lahovary, se plimbă 
pe la localurile de alegeri în Bucureşti, spre a 
inspectă dacă a venit armata, şi dacă ea prote- 
jează libera votare. Aceea ce a fost legal atuncea 
pentru ce ar fi ilegal astăzi? Pentru ce astăzi ar 
fi presiune, aceeace atunci D. lepureanu numea, 
libertate ? 

D. Vernescu, spre a probă asemenea că nu 
au fost alegeri, şi că, afară de D-sa şi de ai D-sale, 
nimeni altul nu este bine ales, ne povestește mai 
multe episoade, ce i sa întâmplat la alegerile din 
Bucureşti şi la cele dela Turnu-Măgurele. Dela 
aceste episoade, mai mult sau mai puţin neplăcute 
pentru persoana D-sale, trece la alt incident din 
alte colegii ale altor judeţe, și pe acestea ni le 
povestește numai după auzite, după cum i le-a 
spus noii'săi amiti. La 'Turnu-Măgurele ne spune 
că a văzut singur că sar fi sechestrat persoane, 
că sar fi făcut bătăi şi că chiar D-sa a fost huiduit. 
Dar alţii, tot martori oculari, afirmă contrariul; 
afirmă că nimeni nu sa sequestrat și că tocmai 
D. Vernescu provocă a se face bătăi! Pe cine să 
credem ? Nu numai acum, şi altădată sa imputat 
D-lui Vernescu că sa ales la Turnu prin mijloace 


347 


puțin corecte. Și cine-i imputà aceasta? Amicul 
său de astăzi D. loan Brătianu. 

In adevăr, la verificarea puterilor în Camera 
din 1868, vedem în Monitorul din 9 Martie 1868 
când D. I. Brătianu zice D-lui Vernescu că: „dacă 
i se impută guvernului că a întrebuințat violente 
în alegeri, apoi Sunt și alții cari spun că au 
văzut sute de lire împărțiudu-se la alegători“... 

Iar D. Vernescu întrerupe: „Eu am împărțit 
lirele 2“ 

D. Brătianu, ministru de interne atunci, răs- 
punde că nu știe, dar că sunt martori oculari care 
declară că s'a împărţit lire. 

Aluziunea eră lu D. Vernescu. (Ilaritate). 

Trebuiă dar să credem că la 1869 D. Ver- 
nescu s'a ales la Turnu prin conrupţiune? Pentruce 
D-lui voeşte aeum să facă pe alţii a crede că 
s'au făcut violențe spre a nu se alege D-lui? 

Adevărul dar este că nu trebue a se atacă 
un deputat, şi cu atât mai mult, o majoritate pe 
niște afirmaţiuni vagi. 

D. Brătianu a mers mai departe cu afirmă- 
rile D-sale, căci a declarat că de 4 ani listele 
electorale se falşifică; şi vorba de falşificare ca şi 
cea de trădare este un ce aşă de obișnuit în limba 
şcoalei D-lui I. Brătianu, încât nu compromite 
întru nimie pe nimeni. Dar pentruce oare sar fi 
falşificat acele liste? Și cum sar fi falșificat acele 


348 


liste? Pentru cuvântul, ne-a spus D. Brătianu, că 
de & ani numărul alegătorilor prea a crescut în 
aceste liste. Dar aceasta este oare destul pentruca 
D-sa să arunce o aşă mare ofensă, o aşă acuzare 
tutulor alegătorilor din România până şi D-lui 
lepureanu care a luat parte la listele formate sub 
acest guvern? (Aplauze). 

D-lui Brătianu, cel mai demoerat, nu-i place 
mulţimea în ocaziunea aceasta! Par nu e de mi- 
rare ca D. loan Brătianu, care ia parte de mulți 
ani la afacerile publice, să nu știe că averea mo- 
bilară s'a urcat la noi foarte mult de câţiva ani 
încoace ? Nu aveți decât să caleulați sumele repre- 
zentate prin titluri asupra Statului, asupra comu- 
nelor, prin acţiunile societăţilor private, pentruca 
să vă convingeți că averea mobilară publică, ca 
și cea particulară, a crescut foarte mult. Prin 
urmare, ce se miră D. Brătianu că sunt prea mulţi 
alegători? Alegătorii s'au înmulţit fiindcă și averea 
a crescut de când nu mai este D. Brătianu la pu- 
tere. D-lui însă se mulţumeşte a atacă listele elec- 
torale ca falşe, măcar că ele nu sau contestat. 
Apoi atunci. dacă aceste liste sunt falşe, vă întreb 
pe D-voastră din opoziţiune, cum sunteţi înşi-vă 
bine aleși cu nişte asemenea liste falşificate? Cum 
mai staţi pe băncile de deputaţi? Sau voiți să ne 
faceţi să credem că numai pentru colegiile care 
vau ales, nu s'au falşificat listele? (Ilaritate, aplauze). 


349 


D. Kogălniceanu, pentruca să aducă fapte 
din care să rezulte probă pentru tară că numai 
avem regim constituţional, s'a mărginit a ne spune 
mai multe anecdote şi incidente cunoscute de D-lui 
personal. Astfel ne-a spus că a aflat D-lui că cu- 
tare sub-prefect seu cutare prefect ar fi ameninţat 
pe cutare proprietar, ca să voteze cum îi va zice, 
căci altfel va fi rău de dânsul, ete. Din aceste 
fapte izolate ce ar fi cunoscut D-lui, conchide 
apoi că în toată ţara au fost presiuni în alegere, 
şi că prin urmare în ţară ilegalitatea domnește!.. 

Vine apoi un fapt asupra căruia toţi oratorii 
din opoziţiune au fost de acord; acest fapt este 
că alegerile n'au fost legale, fiindcă s'au introdus 
în alegerile colegiului III alegători rurali. Nu am 
nevoe, D-lor, să mă oprese mult aci asupra acestui 
punct. Vă atrag numai atenţiunea asupra curio- 
zităţei acestei obiecţiuni. Căci mai întâiu, cine sunt 
aceia care tac această obiecţiune? 

Este mai întâi D. Kogălniceanu, care în anul 
1868 susţinea, cu toată forța elocinței D-sale, 
cu tot focul inimei sale, că ruralii să fie intro- 
duşi în colegiul III. D-sa, care pe atunci ziceă 
că toţi acei locuitori rurali cari plătese o dare 
către Stat de lei 20, să fie introduşi în colegiul 
al treilea, astăzi vine şi impută acestui guvern, ce ? 
Îi impută că s'a admis opiniunea, D-sale din 1868, 
că s'au introdus acești alegători în colegiul res- 


350 


pectiv. Impută adică actualului guvern un fapt 
a cărui realizare se începuse încă dela naşterea 
legei electorale, încă dela 1868! 

Aceşti domni, atât de constituţionali, D. Ko- 
gălniceanu, ca și toţi ceilalți Domni din opozi- 
țiune, impută guvernului că a lăsat să se execute 
sentința tuturor tribunalelor şi a Curţei de casa- 
țiune, care sa pronunțat în favoarea ruralilor, și 
nu a oprit, în mod arbitrar şi ilegal, o asemenea, 
executare! (Aplauze). 

Aşi fi înţeles, D-lor, ca opozițiunea să fi 
venit pe calea constituţională și să fi zis guver- 
nului: „vedem că se dă, după opiniunea noastră, 
o vea interpretaţiune legei electorale sau chiar 
Constituţiunei ; această interpretare a Curţei de 
cusațiune și a tribunalelor din ţară, în privinţa 
ruralilor, credem că devine generală, și fiindcă 
noi, opoziţiunea, o credem rea. vă propunem un 
proiect de lege prin care se modifică sau se in- 
terpretează altfel legea electorală“. Această pro- 
cedare ași fi înţeles-o; atunci Camera și guvernul 
ar fi discutat şi ar fi văzut dacă trebue a se ad- 
mite ori a se respinge un aşà proiect de lege in- 
terpretativ. Dar a veni D-lor, oameni ce se inti- 
tulează constituționali, și mai presus de toate li- 
berali, şi în loc de a propune sau de a cere mo- 
dificarea, sau interpretarea legei, pe calea prescrisă 
de Constituţiune, a pretinde că puterea executivă, 


351 


singură, prin propria sa voinţă şi putere, să sfășie 
toate sentinţele date de justiţie, de puterea, jude- 
cătorească,; să sfărâme toate hotărtrile înaltei Curti 
de casaţiune; a pretinde, cu alte cuvinte, ca pu- 
terea executivă să se amestece în atribuţiunile pu- 
terei judecătoreşti; aceasta, D-lor, este cel mai 
mare act necoustituţional ce opoziţiunea propune 
guvernului; căci puterea. executivă nu este în drept, 
nu trebue să se amestece în atribuţiunile nici ale 
puterei judecătorești, nici ale celorlalte puteri cons- 
tituite ale Statului; puterea executivă nu poate, 
prin cireulări sau alte mijloace, să interpreteze 
legea electorală; ea lasă numai a se aplică această 
lege. Și dacă trebue să ne felicităm de ceva, este 
tocmai că guvernul nu a făcut aceeace membrii 
opozițiunei îl îndeamnă să facă! (Aplauze). 

lată, D-lor, mai toate faptele cari ne impută 
opoziţiunea, şi din care conchide că ţara e pier- 
dută, de nu o va salvă patrioţi ca D-lor. Nu ered 
că merită a mai cità și alt fapt invocat de D. 
Vernescu, acela, dela Piteşti, unde D-lui a sus- 
ținut că alegerile nu au fost făcute în libertate 
pentru acest cuvânt, că pretinsa majoritate a ale- 
gătorilor de acolo a mers de a votat într'o casă 
particulară! Dar serios este aceasta ? 

D. George Brătianu, cu elocinţa sa cunoscută 
şi eu o putere de argumentare iresistibilă, a răs- 
puns cum trebuia D-lui Vernescu. Eu mă măr- 


352 


ginesc a adăogă numai acestea: Cum D-voastră, 
oameni de legi, riguroși constituţionali, cum veniţi 
aci în Cameră și susțineţi că majoritatea alegă- 
tovilor sar puted. constată şi pronunţă într'o casă 
particulară ?. Dar cine poate şti dacă cei ce au 
votat au fost alegători sau oameni după stradă? 
Cum puteţi susţine asemenea, enormităţi? Iată dar 
toate faptele enumărate de D-v. și din cari aţi 
conchis că nu mai avem garanţii constituţionale! 
lată pe ce v'aţi bazat spre a susţine că legea elec- 
torală nu se aplică, că suntem la gura prăpastiei! 

lată ce fapte puneţi înainte spre a veni apoi 
şi, prin mijlocul de amendamente, să înaintați Dom- 
nitorului doleanța D-voastră pe care aţi şi publi- 
cat-o dejà sub formă de manifest sau credo politie 
al D-voastră! 

Dar serioase poate crede cineva coneluziunile 
ce trageţi din faptele ce aţi citat? Socotiţi că are 
să vă creadă cineva numai pe nişte simple afirmări 
că guvernul a comis toate fără de legile, că Ca- 
meră nu există, că libertăţi nu există, că legali- 
tăţi nu există, când realitatea vă dă cea mai com- 
plectă desminţire ? (Aplauze). A! pentrucă guvernul 
a luat măsuri de a nu se turbură ordinea și li- 
niştea, și unde trebuinţa a fost, a pus armata la 
distanța cerută în apropiere de localul alegerii, nu- 
miţi că aceasta a fost presiune? Dar cum se puteà 
altfel menţine ordinea și garantă libertatea, fiecărui 


353 


de a votă? Dovedit-aţi că oștirea a împiedicat pe 
cineva undeva d'a votă? Nicidecum. Din contra, 
ați văzut că toate aceste măsuri luate de guvern, 
erau încă foarte slabe, căci ele tot nu au putut 
opri pe bătăuşi în Bucureşti de a face scandaluri, 
bătăi, ba chiar şi de a ucide pe alegători și a răni 
o mulțime dintre ei şi dintre agenţii poliţiei. Şi 
cine a făcut acestea ? Numai bătăuşii opoziţiunei. 
Faptele sunt faţă; răniții au umplut spitalele. Și 
toată lumea știe astăzi că violențele au venit din 
parte-vă, şi că, dacă guvernul nu luă măsuri spre 
a se menţine ordinea, Dumnezeu ştie unde puteaţi 
să ajungeţi! 

Aceste fapte nu pier prin afirmaţiunile I)-lui 
Kogălniceanu şi violentele calomnii ale D-lui Ver- 
nescu. Să nu credeţi că veţi găsi vreodată o Ca- 
meră sau un minister care să cedeze unei opozi- 
iuni numai fiindcă ea face nişte afirmaţiuni vagi. 

Să presupunem că ar veni cei din opoziţiune 
la guvern; că D-nii Vernescu, Brătianu, lepureanu, 
Candiano-Popescu, ar fi chemaţi să formeze un 
minister. .. (Aplauze). 

D. Manolache Costachi. De ce nu luaţi gi 
D-v., între D-v. pe D. Boliac. 

D. ministru de externe. Pentrucă între noi 
nu este niciun loe disponibil; noi suntem în com- 
plect, în vreme ce Dv., puteţi promite şi dă atâtea 
portofolii în perspectivă. .. (Aplauze). 


29u06 23 


Zic dar, când toţi acești bărbați ar veni la 
putere, şi când ar face să aibă o altă Adunare, 
aleasă neapărat foarte constituţional, și când acel 
guvern şi Cameră ar fi convinşi că sunt foarte 
constituţionali, întrebăm dacă şi în acea Cameră 
sar găsi un număr oarecare de opozanți care le-ar 
impută D-lor, aceeace D-lor ne impută nouă as- 
tăzi, Sar retrage oare guvernul D-lor, care ar aveă, 
majoritatea, s'ar disolvă Camera, numai din cauza 
unor afirmări ale opoziţiunei ? Negreşit că nu. Apoi 
vă întreb, logic este, drept este să îndemnați pe 
alţii a face aceeace înşi-vă nu aţi face? 

Chiar admițând că în unele locuri s'ar fi făcut 
ceva abuzuri, chiar admițând că unele liste ar fi 
fost viciate, pentrucă s'a neglijat a se contestă la 
timp, cine vă autoriză ca din aceasta să conchideţi 
că garanţii constituţionale numai sunt, că Consti- 
tuţiunea este violată, că alegeri nu au fost? 

Dela 1859 până acum existat-a o singură 
Cameră, din nou aleasă, căreia opoziţiunea să nu 
fi făcut criticile ce faceţi D-v. astăzi? 

Ce scop dar urmăriţi când luaţi acest rol şi 
declaraţi că s'a sdruncinat tot echilibrul Statului, 
și vă pronunţaţi înaintea ţărei ca. nişte salvatori 
ai ei, publicând o profesiune de credință, un fel 
de manifest în care pretindeţi că aţi înseris nişte 
principii ? 

Dar acum că vam probat că faptele ce aţi 


355 


citat sunt nişte alegaţiuni fără nici-o bază, suntem 
în drept a vă întrebă cine sunteți D-v.? Este de 
datoria, noastră, este dreptul nostru a vă întrebă 
cine sunteți? 

Nu ştiu care din oratorii opoziţiunei observă 
că nu trebue a ne ocupă de trecut, că ce avem 
cu trecutul D-lor; ca să lăsăm la o parte trecutul 
şi să nu-l mai implicăm cu prezentul; el este ga- 
ranţia viitorului. Oare nu vă place trecutul D-v. 
şi nu vă convine a invocă acel trecut, spre a vedeă 
ce viitor voiţi a ne prepară? 

Dar ziceţi „am uitat trecutul“! Da, se poate. 
Am văzut în celebrul D-v. manifest, am văzut că 
ziceţi chiar așă: „am uitat desbinările din trecut; 
am lăsat de o parte deosebirile noastre asupru 
unor chestiuni de o ordine secundară“. Da, v'aţi 
îmbrăţişat cu toţii; şi v'aţi dat mână a ne scăpă. 

Dar ia să vedem, o să ne scăpaţi? Dv. aţi 
putut uită trecutul şi desbinările Dv. din trecut, 
dar ia să vedem, noi le vom puteă uită? (Aplauze). 

Ei, D-lor, toţi ştim că trecutul este oglinda 
în care se poate vedeă viitorul. Când oamenii ca 
D-v. se asociază, când bărbaţi, ca D. lepureanu, 
intră în asociaţie, cum voiţi să nu ne amintim 
trecutul acestor bărbaţi politici? Toți, D-lor, sunt 
oameni politici; unii oameni însemnați; toţi au un 
trecut. Acest trecut, faptele D-v. din trecut, nu 
mai sunt ale D-v.. sunt ale istoriei. D-v. nu aţi 


356 


fost numai niște cetăţeni simpli; ci aţi jucat mai 
toţi nişte roluri însemnate în ţară. Cum voiţi ca 
noi să nu cercetăm cari vă sunt faptele şi prin- 
cipiile din trecut, pentru a vedeà astfel cine sânteţi, 
cine aţi fost şi ce voiţi? Și aceasta este foarte ne- 
cesar a se ști, din cauza importanței conclu- 
ziunilor la cari ajungeţi. Fiecare din cei coalizaţi 
ai opoziţiunei reprezintă ceva despre faptele sale 
din trecut. D. M. lepureanu este considerat ca 
un autoritar din cei mai pronunţaţi; D. Kogăl- 
niceanu trece, pe drept sau pe nedrept, ca un re- 
prezentant al cesarismului; D. loan Brătianu a fost 
şi este considerat ca unul din șefii principali ai 
partidului ultraliberal sau radical. Vedeţi dar, 
D-lor, ce nuanţe curioase de principii şi idei se 
află, întrunite în acest mic grup. Fiecare persoană, 
reprezintă o idee, un principiu; însă fiecare nuanţă 
exclude şi combate pe cealaltă. 

Dar ori și cum ar fi, D-lor, sau unit îm- 
preună şi sau iertat unii pe alţii. (Ilaritate). 

Dar ia să vedem acum unitu-sau în numele 
unor principii? Cari sunt acele principii? 

Curios lucru ar fi fost de a vedeă aceste 
persoane unindu-se în numele unor principii, când 
principiile fiecăreia sunt contrarii cu ale celeilalte, 
şi când, îndată ce sar fi aflat împreună, sar fi 
bătut cap în cap şi sar fi nimicit între ele! De 
aceea, în manifestul dat de opoziţiune, nici că se 


357 


vede un singur principiu măcar. Acest act coprinde 
numai expediente, este un manifest de expediente 
pentru a ajunge la putere. (Ilaritate, aplauze). 
Analizaţi, D-lor, manifestul şi veţi vedeă că, în 
partea întâia, în întroducţiune, el coprinde numai 
acuzări contra guvernului, înjurii contra Camerei 
că nu ar fi expresiunea ţărei. Apoi, după aceasta, 
vin mai multe puncte de promisiuni, spre a-şi 
atrage popularitate; se promite totul clasei mun- 
citoare, şi mai ales celei rurale, protecţiune, scă- 
deri de impozite, uşurări în legea milițiilor; ce 
costă aceste promisiuni, când cei ce le fac ştiu 
bine că nu au să le execute? Vin apoi şi lingu- 
şesc toate celelalte clase sociale. La militari se 
adresează prin insinuări maliţioase, la care general 
Florescu a răspuns cum trebuiă să răspundă; și 
oricare din noi poate încredinţă pe cei din opo- 
ziţiune că pot să fie siguri D-lor că nu vor aveă, 
trecere pe lângă armata noastră! (Aplauze). Nu 
vor isbuti D-lor a face din armata română instru- 
mente politice ca în Spania! (Aplauze), Linguşese 
apoi consiliile județene, consiliile comunale, pro- 
miţându-le o descentralizare, care în gura D-lui 
lepureanu are un sens, iară în gura altor amici 
ai săi poate aveă şi sensul de confederare sau des- 
trunchiare a unităţei române. 

Prin manifestul D-lor mai linguşese magistra- 
tura, linguşese clerul, linguşese profesorii, promi- 


358 


țându-le fericiri, pe cari nu le-au dat de câte ori 
au fost la putere. 

Promit, în fine, reformarea tuturor legilor 
administrative şi economice, promit adică o schim- 
bare şi o perturbaţiune generală în toate legile 
dobândite şi aplicate de peste 15 ani, numai prin 
această formulă şi promisiune generală, să poată 
atrage pe oricine ar aveă un interes oarecare la 
reformarea, acestor legi cari constitue starea actuală, 
a ţărei. 

Nu am dreptate, D-lor, să vă zic, că acest 
manifest este un simplu act de expediente, spre 
a-și creà partizani, şi a căută, prin căi extra- 
parlamentare, a ajunge la minister?... (Aplauze, 
sgomot). 

Niei un principiu nu se află în acest pro- 
gram; căci nu un principiu, ci pasiunea a unit la 
un loc pe oamenii de sisteme şi şcoale diverse. 

Cum voiţi, D-lor, să credem că oamenii, cari 
ani întregi au cugetat și au lucrat într'un fel, s'au 
schimbat deodată, dela o zi la alta, pentrucă au 
subscris împreună un manifest ? 

Cum, D. lepureanu, conservator până la ex- 
tremă, deveni deodată ultra-liberal cu I). I. Bră- 
tianu ? Sau cum voiţi ca D. loan Brătianu, ra- 
dical roşu până ieri, deveni ultra-conservator ca 
D). lepureanu ? Aceasta nu poate fi serios! (Aplauze). 

Cum voiţi să credem noi că D. lepureanu 


359 


are să întărească monarchia conlucrând cu D. Can- 
diano, ale cărui fapte din trecut sunt contra mo- 
narehiei ? (Aplauze, sgomot). 

Și eine ne-a spus acestea ? Cine întâi a de- 
nunţat pe I). Candiano, ea vrăjmaș al monarehiei? 
Insuşi D. lepureanu, care vine astăzi şi ne arată, 
pe D. Candiano ca stălp al monarehiei. (Ilaritate). 

Am acte, D-lor, spre a vă probă aceasta. 
Să vă citez câteva pasage din un alt manifest al 
D-lui lepureanu, ministru, publicat în Monitorul 
din 11 August 1870, și veţi vedeă dacă trecutul 
nu este o excelentă lecțiune pentru prezent şi viitor. 

Iată cum începe actul D-lui lepureanu, din 
1870, asupra evenimentelor din Ploești, din 8 
August, acel an: 

„Dela un timp încoa, din mai multe judeţe 
„de dincoa de Milcov, şi din Capitală, guvernul 
„aveàù  informaţiuni asupra agitațiunilor ce se 
„pregăteau în acele localitații, şi mai cu seamă, 
»în România mică, pe unde, de către agenţii ce 
„se purtau din loc în loc, și răspândeau sgomote 
„cum că în curând starea de lucruri actuală ur- 
„mează « fi răsturnată, etc.“. 

Și apoi mai la vale: 

„De şi o foae ce se publică în Ploeşti uzând, 
„Şi abuzând de libertatea nemărginită ce s'a lăsat 
„Presei în genere. nu încetă de a face apeluri la 
„răsturnări, totuși guvernul, fidel programei sale, 


360 


„ra uzat gi nu va uzà nici de acum înainte de 
„nici-o măsură preventivă, ci şi-a rezervat nu- 
„mai dreptul de a-și îndeplini, la momentul oportun, 
„datoria ce-i incumbă înaintea ţărei și a tronului, 
„datoria de a interven cu toată rigoarea legilor 
„în momentul cănd, vorbele se vor traduce îm fapte“. 

După aceea se începe a se povesti cum sar 
fi petrecut incidentul din Ploești: 

„Pe la trei şi jumătate ore după miezul 
„nopţei, în giua de 7 spre 8 August curent, o 
„bandă numeroasă, având în cap pe Candiano 
„Popescu, pe Grigorescu, amândoi deputați... au 
„pus mâna pe telegraf şi pe prefectură, ame- 
„ninţând cu revolverul pe amploiaţii în funcţiune, 
„au vestit căderea Domnitorului, numirea unei 
„regenţe, în capul căreia sar găsi generalul N. 
„Golescu, și între miniștri D. I. Brătianu, iar 
„D. Candiamo sa instalat ca prefect“. 

Apoi, după ce actul ministerial arată cum 
tarburătorii cu Candiano în cap au surprins ca- 
zarma dorobanţilor, şi au pus mâna pe arme; 
cum aceași încercare a făcut-o şi la cazarma trupei 
de linie. unde bravul maior Polizu i-a răspuns 
punându-i baioneta în piept, continuă încă: 

„Se mai adaogă că, deși turburătorii sau 
„încercat a pune mâna pe casieria biroului poștal, 
„însă şeful oficiului respectiv, a fugit cu cheile 


361 


„dela lada de fier. Asemenea sa urmat şi cu ca- 
„sieria județului“. 

După aceasta actul ministerial publică depeşa, 
ce Candiano trămisese comandantului punctului 
Predeal, ca să vină cu trupa sa la Ploeşti. Ase- 
menea publică şi o depeşă ce Candiano a dat-o 
maiorului Polizu, ca prevenind dela ministrul de 
resbel Ioan Brătianu, şi cu scop dea pune mâna, 
pe trupa de linie din Ploești. 

lată această din urmă depeşă;: 

„D-lui maior Polizu la Ploeşti“. 

„Vă fac cunoscut că Prinţul Carol I sa de- 
„tronat astă-noapte de către popor. In numele 
„guvernului provizoriu vă ordon a luă comanda 
„garnizoanei, şi pe dată a supune armata la ju- 
„rământ pentru noul guvern. Totdeodată vă veţi 
„pune la ordinul prefectului Al. Candiano Po- 
„pescu; veți menține ordinea; iar de urmare veţi 
„raportà pe dată”. 

Ministru de interne ad-interim, I. Brătianu. 

Inţelege-ţi, D-lor deputaţi, că maiorul Polizu 
nu s'a lăsat a se prinde și a întors spatele D-lui 
Candiano. (Aplauze). 

Vă întreb acum, D-lor, asemenea fapt grav 
şi important se poate uită ? Un astfel de fapt al 
D-lui Candiano și alor săi, nu denotă el un sistem, 
o doctrină şi niște principii cari nu se pot schimbă 
de azi până mâine? 


362 


O! D. lepureanu ne spune în manifestul său, 
că toate aceste fapte s'au uitat şi au trecut (aplauze); 
că ele sunt de o ordine secundară, și că astăzi îşi 
-poate dă mâna spre a răsturnă monarhia cu aceia 
pe care eri îi acuză că voese s'o dărâme! (Aplauze). 
Consecuentă este o asemenea purtare ? O! nu, D-lor; 
şi vă mărturisesc că inima-mi-e sângerată de a vedea, 
pe D. lepureanu în aşă companie! (Aplauze), în o 
aşă monstruoasă coalițiune! (Aplauze). 

Vine D. I. Brătianu care cel puţin are nişte 
opiniuni şi principii cunoscute, are un partid şi 
un program al său, şi se pune alături cu D. M. 
Kogălniceanu spre a scăpă libertăţile publice, spre 
a nu aveă guvernul bunului plac, spre a nu aveă, 
cesarismul ! 

Dar sinceră şi serioasă poate fi această unire? 
D. Brătianu se uneşte la 1875 cu D. Kogălniceanu 
spre a scăpă libertăţile publice şi regimul consti- 
tuţional, cu acelaș om pe care tot D. Brătianu la 
1864 îl declarà ca inamice al acelor libertăţi, şi al 
acelui regim, printr'o propunere subserisă de mine 
şi de D. I. Brătianu, şi pe care am citit-o la 2 
Mai la acea tribună. 

In adevăr, D-lor, eu, deși totdeauna am fost 
cu principele Cuza în bune relaţiuni, cu toate acestea, 
adesea nu-i aprobam politica şi mai ales am fost 
cu totul contra lovirei de Stat dela 2 Mai 1864. 
Ca deputat am combătut lovirea de Stat, pe care 


363 


o ştiam toţi că are să se facă, deși eră secretă. 
In ziua de 2 Mai cei care în Cameră eram în 
contra lovirei de Stat, am formulat cu toţii şi cu 
D. I. Brătianu o propunere pe cure am citit-o eu 
dela acea tribună, în mijlocul celor mai teribile 
opuneri ale guvernului. 

Să vă citesc câteva pasaje din acea propunere 
sau moțiune, spre a vedeă ce credeă D. Brătianu 
despre D. Kogălniceanu la 2 Mai 1864. 

Lovirea de Stat se prevestise mai întâiu prin 
aceasta, că ministerul Kogălniceanu, primise la, 
Aprilie un vot de neîncredere dela Adunare, şi în 
loc să se retragă sau să dizolve Adunarea, el con- 
tinuă a-i prezentă proiecte, şi a nu ţine socoteală de 
votul de blam. 

Așă dar, în acea propunere citită de mine 
la această tribună şi făcută împreună cu D. Bră- 
tianu, vorbindu-se de respectul pentru atribuţiunile 
fiecărei puteri a Statului, se zicea: 

„Fiindcă numai din această respectare de 
„drepturi se naşte echilibrul puterilor Statului, și 
„există în realitate un guvern constituțional. 

„Fiindcă îndată ce acest echilibru se rupe, 
„îndată ce puterea executivă atacă drepturile pu- 
„terei legislative, şi un minister voeşte să se im- 
„pună ţărei în contra voinţei Adunărei, și neți- 
„nând seama de un vot de neîncredere dat de 
„această Adunare, atunci regimul constituţional 


364 


„numai există în fapt, atunci încetează toate ga- 
„ramţile, ce prezintă acest regim pentru conser- 
„varea libertăţilor publice“ . 

Vedeţi, D-lor, că la 1864 D. Brătianu vedea, 
încetarea regimului constituţional şi a garanţiilor 
constituţionale în alte fapte decât în cele de astăzi. 
Mult mai corect şi mai constituţional eră D-lui 
atunci decât astăzi. Dar să citim înainte. Actul 
dela 1864 mai zice: 

„Considerând că conduita ministerului D-lui 
„Kogălniceanu, din ziua de 15 Aprilie, prin pro- 
„cedarea sa, este o lovire din cele mas directe 
„dată regimului constituțional“ ; 


„Considerând că nici-o promisiune, nici-o 
„chestiune, oricât de liberală și populară ar fi, 
„nu poate justifică, suu acoperi culpabilitatea, unei 
„loviri ce sar da regimului constituțional şi liber- 
„tăților noastre publice: şi că națiunea română, 
„sătulă de regimul absolut al trecutului, neîncre- 
„Ztitoare în promisiuni frumoase cari mâine pot 
„deveni, realități crude de un despotism desfrânut, 
„voește a-și asigură viitorul, a-și întări, autono- 
„mia şi a realizà reformele sociale de care are 
„nevoe, pe calea legală, prin garanția unui regim 
„liberal... etc.“ 


. . . . . Lă . è . . . . . e . . . e . 


365 


Urmează apoi coneluziunea de a se lueră 
numai în secţiuni până ce se va deslegă în mod 
constituţional conflictul existent. 

Acel conflict se şi desleagă peste câteva mi- 
nute când D. Kogălniceanu băgă soldaţi cu baio- 
nete în această Cameră spre a o goni. 

Astăzi tot D-lui vine cu D. I. Brătianu, să 
restaureze regimul constituţional! Astăzi în urma, 
unor fapte atât de grave, vine D. I. Brătianu şi 
dă mâna cu D. Kogălniceanu, pe care altădată 
l-a denunţat ca dărâmător al libertăţilor publice, 
şi conlucrează cu D-lui spre a restabili domnirea 
legilor! (Aplauze). 

Ei D-lor, nu puteţi scăpă de influenţa ce 
aceste fapte pozitive apasă asupra trecutului şi 
prezentului D-v. 

Ne spuneţi că v'aţi coalizat împreună, că 
vaţi unit, D-v. atât de depărtaţi unii de alţii 
prin faptele și principiile D-v., pentrucă v'am silit 
noi, pentrucă v'aţi găsit loviți, persecutați ! 

Aşă ar fi? Nu aţi arătat, nu aţi specificat 
nici-o persecuţiune ce vi sar fi făcut. Dacă amicii 
D-vy. au căzut în alegeri, aceasta nu este vina, 
noastră, Alegătorii nu i-au mai voit. D. Dimitrie 
Ghica v'a spus foarte bine eri că dacă D. lepu- 
reanu s'a retras din acest minister, nu a fost pentru 
vre-o nemulțumire oarecare, ci din cauza cereri- 
tului fonciar; căci D-lui a avut ideea greşită de 


366 


a susține un alt sistem decât acela adoptat de 
Cameră, sistem care a răuşit și merge foarte bine. 
(Aplauze). 

Acest dezacord oare să fi fost cauza că lu- 
cerurile ţărei au mers atât de rău, încât ţara să 
fie aproape de peire de când sa retras D. lepu- 
reanu din acest minister? Vine D. Brătianu şi 
afirmă fără sfială că listele electorale s'au falşi- 
ficat de 4 ani, uitând că şi D. lepureanu a fost 
în acest minister pe când s'au făcut alegerile cu 
acele liste. Aș fi înţeles ca aceasta să o zică D. Ko- 
gălniceanu şi D. I. Brătianu, dar a o aprobă şi 
D. lepureanu, nu înţeleg, căci cu aceasta şi-ar 
da un blam siegi. 

Aşă dar, ştim acum cine sunt aceia cari s'au 
coalizat. Știm asemenea că nu au nici un prin- 
cipiu înscris pe drapelul D-lor. Coalizarea D-lor 
provine numai din simpla cauză că amicii D-lor 
nu au isbutit în alegeri, şi scopul ce-și propun 
a atinge este numai de a veni la guvern. (Aplauze). 

Ne mai rămân acume a mai examină încă o 
chestiune. Adevărat este că D-lor formează un 
nou partid? Oameni vechi, cu fapte vechi, for- 
mează D-lor un partid nou? 

D-lor, dacă este un adevăr, este că nu poate 
să pretindă cineva a aveă un guvern constituţional, 
dacă nu ar fi partide, căci partidele fac majori- 
tăţile, şi guvernul constitutional este guvernul ma- 


367 


jorităţei. Aşà dar, trebue să întrebăm pe coalizaţi 
dacă formează un partid. Și pentru ce această 
întrebare? Este ea efectul unei simple curiozităţi? 
Nu, este efectul unei necesităţi constituţionale. 
Din cunoașterea faptelor noi răspundem: Da, co- 
alizaţii formează un partid; dar nu un nou par- 
tid. Sunteţi partid vechiu cu adepţi noi. (Aplauze). 
Mare veritate a spus D. I. Brătianu când a făcut 
istoricul partidelor. In ţara noastră au fost în 
adevăr trei partide: extrema stângă, dreapta şi 
centru şi moderaţii liberali. Aceste trei partide 
sau aflat multă vreme în luptă; de multă ori 
unite una cu alta contra celeilalte; însă cu timpul 
s'a observat că cine câștigă din toate aceste lupte 
erà numai extrema stângă, diviziunea, între dreapta 
și centru făceă că radicalii profitau. Dar pentru 
ce această diviziune? şi-au zis cei din dreapta şi 
din centru. Ambele aceste partide au mai aceleași 
principii, mai aceleași procedări. Desbinarea între 
dânsele serveă numai a le slăbi reciproc. Ei bine, 
ce au făcut atunci aceste partide? 

S'au fuzionat; 'și-au dat mâna împreună; așă 
încât de mai mulţi ani ele fac un singur partid 
conservator; şi în ţară sunt numai două partide 
adevărate; stânoa și partidul conservator şi liberal 
în acelaș timp. De atunci forțele oamenilor de 
ordine au crescut şi țara a câștigat foarte mult. 
Înţeleg foarte bine că aceasta nu a putut place 


368 


radicalilor; înțeleg pe D. I. Brătianu când îl auzii 
ca cum ar regretă că nu sa format un partid 
care să fie juna dreaptă. Căci toate aceste fracțiuni 
ar fi atâtea diviziuni între noi, şi numai în profitul 
celeilalte partide a D-sale. Așă dar, D-lor, este 
pozitiv că la noi sunt numai două partide; con- 
servator şi radical. Acum întreb pe D-nii cari s'au 
coalizat; Ce partidă formează D-lor? Este ade- 
vărat că este o unire ca partid sau numai unire 
ca indivizi ? D. I. Brătianu, ştim că are un partid, 
își are elementele D-sale, organele D-sale de publi- 
citate; e reprezentatul partidului radical; D-lui 
dar are un contingent. 

Dar pe cine reprezintă D. lepureanu astăzi? 
Nimic mai mult, nimic mai puţin decât numai 
simpatică persoană a D-sale. D. lepureanu sa 
deslipit din partidul conservator din care făceă 
parte şi a trecut la partidul ultraliberal. Iată totul. 
Partidul radical a mai câștigat o ilustră indivi- 
dualitate. Asemenea este şi cu D. G. Vernescu 
care n'a avut niciodată nici un partid. Asemenea 
şi cu D. A. G. Golescu şi cu D. M. Kogălniceanu. 
Toţi acești Domnii nu a făcut decât a își alipi 
individualităţile D-lor la partidul radical. 

Când alipirea s'a făcut, au declarat D-lor 
că D-lor formează partid nou, că vin ca un par- 
tid nou. 

Cei vechi radicali le-au răspuns: „Da! da! 


369 


partid nou cât voiţi, veniți numai acum cu noi!“ 
(Aplauze, ilaritate). 

Agşà dar, de partid nou nu poate fi vorba; 
aveți numai vechiul partid radica] cu aderenți 
noi. Ei, D-lor! credeți Dv. că partidul radical sar 
lăsă aşà lesne a se absorbi într'o individualitate 
oricât de ilustră ? Credeţi Dv. că D. lepureanu, 
că D. Vernescu pot face să întoarcă partidul roşu 
şi să-l facă conservator? Dar ce credeţi Dv. de 
cei cari compun soldaţii în partidul rogu ? Socotiţi 
Dv. că însuşi D. I. Brătianu şi D. Rosetti ar 
puteă face singuri orice vor voi cu dânșii? Nu, 
D-lor! În partidul radical, la noi, ca pretutin- 
denea, şefii sunt totdeodată servii partidului lor. 
Când ei nu pot satisface pretenţiunile partidului, 
se reneagă de partid şi rămân simple individualităţi. 

Aşă dar, nu numai cei noi veniţi, dar nici 
cei vechi şefi ai partidului radical nu pot să trans- 
forme acest partid cum vor voi. 

Este dar mult mai simplu şi mai natural de 
a se zice că, nu partidul roşu se va absorbi în 
D-nii lepureanu, Golescu, Kogălniceanu, Vernescu, 
ci aceștia, se vor absorbi în partidul roșu. Deo- 
camdată vor fi menagiaţi; mai târziu însă, când 
vor voi a se emancipă, vor fi daţi afară! 

D. Kogălniceanu, cel vechiu autoritar, nu- 
meşte această schimbare la faţă că a reintrat în 
elementul său. lar despre D-nul M. K. lepureanu 


29006 24 


370 


ne-a spus că s'a întors la matea sa din tinerețe; 
că se întoarce, adică de unde începuse când eră. 
tânăr; ne spune în alte cuvinte că, după ce D. Ie- 
pureanu a străbătut o lungă carieră politică în 
partidul conservator, acum la sfârşit s'a întors la, 
epoca juneţei neexperimentată. .. (Ilaritate). 

Este dar pozitiv şi constant că noii aderenţi 
la partidul roşu trebue să cedeze, spre a puteà trăi 
în înţelegere cu partidul. Dar cine va cedă? După 
mine nu este nici-o îndoială. Vor cedă cei noui. 

Aceste persoane trebue să cedeze unuia din 
D-lor ca să îmbrăţișeze o partidă. D. Vernescu 
zice că ar fi conservator; se poate; însă va cedă,; 
căci este singur, căci este o individualitate; căci 
nu are nici-un contingent; căci toți ceilalți radi- 
cali, căci juna stânga, nu vor puteă să cedeze 
unui singur. 

Probă că nici capii, nici oricine altul nu poate 
face ce voeşte din partidul roșu sunt ultimele ale- 
geri ce au avut loc în Bucureşti. O listă de can- 
didaţi radicali pentu colegiul III al capitalei, s'a 
format şi sa publicat în „Românul“. Dar soldaţii 
nu au voit lista, au modificat-o şi iar au modi- 
ficat-o, încât circulau vre-o 5—6 liste şi cea din 
urmă abia sa votat în ajunul alegerilor. 

Aşà dar, cei noui intraţi să nu creadă că au 
să domineze; au să se supună celorlalţi, au să 


371 


se absoarbă întrînşii, dacă vor să trăiască îm- 
preună. Altfel nu vor merge la scop. 

Să nu se consoleze cu cuvintele de partid 
nou şi de program nou; nu este nici alt partid, 
nici alt program de principii, partidul roşu este 
tot cel vechiu. Programa sa, principiile sale sunt 
tot cele vechi şi cunoscute. Aşă dar, suntem acum 
în drept a ne întrebă, pe ce baze, cu ce principii 
vin D-lor spre a restabili echilibrul sdruncinat și 
a întroduce încrederea? Remediul ce propun este mai 
rău decât boala ce zice că există, 

Procedează mai întâi prin a nu recunoaște 
legitimitatea Camerei, prin a nu se supune voinţei 
naţiunei. Încep adică prin a se pune în stare de 
revoltă, spre a aduce legalitatea. Ne promit a face 
o eomplectă transformare în toate legile noastre, 
şi în legile judeţene, comunale, financiare şi altele, 
fără a ne spune ce principii au să adopteze spre 
a modifică aceste legi. In alte cuvinte voesce să res- 
tabilească ordinea şi legalitatea, făcând o răstur- 
nare teribilă, şi complectă în toată organizațiunea 
Statului român ce o avem de 16 ani încoa. 

Dar în această mare mişcare de răsturnări, 
sunt oare stăpâni D-nii Brătianu, lepureanu şi 
Vernescu ca să oprească mişcarea, unde ar voi 
D-lor? Dar dacă vor fi împinși şi atraşi de mis- 
care peste limitele ce ar dori să conserve? Răs- 
pund oare de mulțime, de cei mai liberali, mai 


372 


radicali decât D-ta? Și ce se va întâmplă cu ţara 
când nu vor mai puteă rezistă? 

lată cine deschide o adevărată prăpăstie! 
(Aplauze). 

Promiteţi acum toate îmbunătățirile şi toate 
fericirile tuturor claselor sociale. Dar de ce nu aţi 
realizat aceste fericiri în anii cât aţi stat Dv. la 
putere? Dar când starea financiară a ţărei a fost 
mai în mizerie decât când eră D. Brătianu la pu- 
tere? Starea noastră politică fost-a vreodată mai 
în pericol? Împăratul Napoleon III nu a declarat, 
prin mesagiul de deschidere a Camerei franceze că 
existenţa României este în pericol? Nu a imputat 
chiar roşii D-lui lepureanu că D-lui ne-a încurcat 
finanţele? Sub cine tirania a fost mai mare dacă 
nu sub D. Kogălniceanu? Și acum pentrucă v'aţi 
coalizat toţi, credeţi că ţara a uitat toate. Vă în- 
şelaţi ! 

Faptele noastre sunt iarăşi de faţă, guvernul 
nostru, partidul conservator, de când este la pu- 
tere, duce liniştit carul Statului; a dat ţărei o 
mulţime de îmbunătăţiri foarte esenţiale; a adus 
încredere în afară; a ridicat creditul Statului și a 
îmbunătăţit foarte mult finanţele. Și toate acestea, 
fără sgomot, fără tiranie! (Aplauze). 

D-v. ce puneţi în loc? Anarchia în locul or- 
dinei. lată ce ne-ar aşteptă. 

Dar să vedem acum, cum, prin ce proce- 


373 


dură voiți D-v. să ajungeţi la scopul ce vă 
propuneţi? 

D. lepureanu şi alţii ne-au spus că voesce să 
se adreseze la capul Statului. Prea bine. Inţeleg 
aceasta. În principiu este regulat a se adresă opo- 
ziţiunea la Capul Statului când este vorba de 
adresa tronului. Să admitem dară că judecătorul 
la care se ziceă că s'ar adresă D. lepureanu pentru 
a apreciă alegerile, chiar după ce ele s'au vălidat 
va fi Domnitorul. 

Dară în ce chip faceţi acest apel la Domn ? 

O faceţi sub formă de doleanță, după cum 
sa făcut la 1863. Dar unii din D-v. au con- 
damnat doleanţa făcută la 1863; cum ar aprobă 
pe cea făcută acum? Eu unul am condamnat și 
pe aceea, condamn şi pe aceasta. Forma dar nu 
este constituțională. 

Dar în fine, vă adresaţi către capul Statului, 
fie şi sub formă de doleanţă. 

Ce voiţi să facă Domnitorul, care este un 
Suveran constituţional. Nu este aşă că Domnul 
nu trebue să asculte decât vocea naţiunei repre- 
zentată prin majoritatea Camerei? Nu este așă că 
el trebue să aștepte vreun conflict care să se nască 
între Cameră şi guvern spre a se pronunță? Pe 
câtă vreme, acest conflict nu se naște, cum D-vy., 
liberali şi constituţionali, aţi voi ca capul Statului 
să se dirigă după doleanţele făcute prin adunări 


374 


private, după intrigile de prin culise? Eu sunt 
sigur că sincer nu voiți aceasta; căci s'ar întoarce 
în contra D-v., când mâine ați venì la putere. 

In principiu dar, un suveran constituțional 
nu poate urmă decât după vocea majorităței Ca- 
merilor, şi nu poate dizolvă Camera ori schimbă 
guvernul decât când este conflict între Cameră şi 
guvern. 

Aşă dar, şi sub acest punct de vedere, pro- 
cedarea D-v. nu este constituţională. 

Putem încă adăogă că câteodată ea devine 
şi amenințătoare. 

In adevăr, manifestul D-v. din opoziţiune 
subseris şi publicat de D-v., zice către sfârşit: 

„Mai presus de toate noi credem că numai 
„aceste principii, strict respectate de către pu- 
„terea executivă, şi cu energie apărate de către 
„cetățeni, pot fer) ţara și instituţiunile ei atât de 
„excesele despotismului, cât şi de comoţiunile vio- 
„lente ale răsbunărilor popoare“. 

Suntem în drept a întrebă: ce înțeleg D-lor 
cu răsbunări poporare ? Şi legal este, constitu- 
tional este, moral este ca opoziţiunea să vorbească 
de răsbunări poporare ? Armă cu două tăișuri! .. 

Și apoi la finele manifestului, coalizaţii de- 
clară: 

„Nu vom cruţă niciunul din mijloacele le- 
„gale pe cari ni le dă Constituţiunea din 1866, 


375 


„niciunul din sacrificiile pe cari ni le impune 
„datoria noastră de Români“. 

Aceste din urmă cuvinte s'au interpretat de 
unii iarăși ca o amenințare. 

Eu nu vreau să interpret intențiunile și să 
caut a ști dacă cu adevărat amenințați ori faceți 
apel la revoltă. Ceeace rezultă însă din apelul D-v. 
cel puţin după forma sa exterioară, este că aveţi 
aerul de a zice că apelul dela Capul Statului, este 
la popor. Aveţi aerul de a voi să exercitați o 
presiune extraparlamentară asupra Suveranului, 
spre a ajunge la scopul D-v. 

Ei bine, aceasta e cu totul neconstituţional. 

Și să nu ni se zică că aceste presiuni sau 
ameninţări ar există numai în manifestul publicat. 
Oratorii opoziţiunei au vorbit în Cameră în ace- 
lași sens. 

In adevăr, am văzut pe D. Manolache Kos- 
tachi, care totdeauna se pronunţă foarte greu în 
chestiuni importante, care cugetă când vorbește, 
că ne-a spus că sau slăbit garanţiile constituţio- 
nale, şi că slăbindu-se garanţiile constituţionale, 
se slăbeşte și autoritatea tronului. Dar ce înţelege 
D-lui cu garanţiile constituționale? Inţelege aceea 
ce-i place: este o chestie de apreciere personală. 
Va să zică D. lepureanu, admite sistemul că, când 
un deputat ar crede că s'au slăbit garanţiile cons- 
tituţionale, iată că el trebue să declare slăbită şi 


376 


autoritatea Tronului. Foarte rea gi foarte necons- 
tituţională, doctrină este aceasta a D-lui lepureanu. 
D-lui trebue să ştie că Domnul este mai presus 
de partide, şi că autoritatea sa nu se slăbește de 
loc prin diviziunile dintre noi! (Aplauze). 

Pentru ce apoi, D. I. Brătianu, ne-a vorbit 
de finele guvernului restauraţiei din Franţa ? Pentru 
ce ne-a zis că situaţiunea de azi la noi seamănă 
cu ultimele zile ale lui Ludovic Filip?.. 

I. Brătianu. Nu am zis aşă; am zis că nu 
suntem ca. în Franţa. 

D. Ministru de externe. Dar atunci ce nevoe 
aveaţi să o spuneţi că nu suntem ca în Franța? 

I. Brătianu. Pentrucă vedem atâta violenţă 
contra noastră. 

D. Ministru de externe. A! Aceasta este fru- 
mos! Domnii din opoziţiune spun că noi suntem 
cei violenţi!.. Adică D-lor fac după proverbul po- 
poran „dau și ţipă!“ (laritate, Aplauze). Căci dacă 
au fost violenţe din partea cuiva, ele au fost numai 
din partea, D-voastră. Faptele vorbesc destul de 
elocuent. Cei bătuţi, cei maltrataţi, cei răniţi, cei 
uciși, zicem de oameni ai politicei loviți, sunt numai 
de partea noastră! Nimeni de-ai D-lor nu a fost 
nici rănit, nici lovit; și tot D-lor strigă că au fost 
şi sunt violentaţi. Dar am uitat că D. Vernescu 
ne-a spus că în Bucureşti au fost răniţi de-ai D-lor, 
dar au suferit pe tăcute şi s'au ascuns! lar bine 


377 


că sau putut ascunde! Pe ai noștri i-ați rănit, cât 
nici că mai puteă fugi spre a se ascunde, și au 
umplut spitalele! Mai voiţi şi alte probe de vio- 
lenţe ale opoziţiunei ? Citiţi răspunsurile D-lor din 
adunările publice şi veţi vedeă ce limbagiu violent, 
ce ameninţări conţineau! Citiţi jurnalele D-lor, căci 
eu nu voiu să vă ofensez auzul repetându-vă fra- 
zele injurioase și calomniatoare ce el coprind, şi 
veţi vedeă că nu este exemplu de o mai mare de- 
gradare şi înjosire! 

Și apoi tot D-lor se plânge că noi am fost 
violenţi ? 

Nu, D-lor, nu am fost şi nu am avut nevoe 
a fi violenţi. Țara vă cunoaşte şi nu voește a vă 
mai alege; iată ce numiţi Dv. violență. Dar la 
aceasta nu avem ce să facem. 

Aţi întrebuințat toate mijloacele spre a atrage 
lumea în parte-vă, şi nu aţi isbutit. 

V'aţi pus să întoarceţi capetele tinerimei, până 
şi copiilor; aţi căutat să induceţi în eroare aceste 
conştiinţe june, să surprindeţi buna credinţă a 
acestei junimi totdeauna generoasă şi lesne creză- 
toare, că doară veţi face dintrinsa instrumentele 
politicei şi pasiunei D-v. Aţi izbutit în parte, dar 
nu aţi izbutit mult. Aţi banchetat cu magistraţii 
juni, cari întrun moment de pripire necugetată, 
şi-au dat demisiunea, făcându-se judecători în 
chestiuni de politică generală, care nu-i priveă. 


378 


Dar ce aţi făcut cu aceasta? V aţi dat un brevet 
de neconstituţionalism și atâta tot. Căci dacă D-v. 
foşti şi viitori miniştri, amestecați justiţia cu po- 
litica, dacă D-v. admiteţi că magistraţii trebue să 
facă manifestări politice şi să-şi” dea demisiunea 
când opoziţiunea va opină că guvernul a făcut 
rea politică, apoi acelaș lucru ar trebui să se re- 
pete şi când D-v. veţi fi la putere; apoi atunci 
n'ar mai există echilibrul între puterile Statului ; 
apoi puterea judecătorească sar confundă cu cea, 
legiuitoare; apoi atunci anarhia ar fi în locul le- 
galităţei ! 

Acelaş sisten de anarhie voiţi să introduceţi 
şi în armată când insinuaţi, în manifestul D-v., 
că ofiţerii sunt nedreptăţiţi, că justiția militară 
nu există. 

General Florescu, v'a răspuns ce se cuvine 
lı asemenea insinuări resvrătitoare. Eu mă măr- 
ginese numai a vă întrebă: 

Legal este, constituţional este ca D-v., fosti 
miniștri, să căutaţi a conrupe armata noastră și 
a o îndemnă să facă politică? Au doară aţi voi 
ca şi armata noastră să facă un pronunciamento 
și să ajungem în starea în starea în care a ajuns 
Ispania ? Doară nu vă veţi învrednici să vedeţi 
una ca aceasta! (Aplauze sgomotoase), 

Intreb pe însuşi D. Candiano, să-mi spue, 
când va veni vremea ca să fie şi D-lui ministru 


379 


de resbel (rîsete) ar puteă să tolereze una ca aceasta 
ca militarii să facă politică? Ei, D-lor, acestea 
sunt fapte pozitive, și ele probează din partea 
D-v., sau că nu vă daţi socoteala de gravitatea 
lor, sau că nu voiţi echilibrul şi legalitatea! Căci, 
dacă D-v. voiţi legalitatea şi constituţionalismul, 
calea aceasta ce ați luat nu vă duce acolo; ea vă 
duce drept la anarhie. Şi știți, D-lor, între noi 
fie zis, anarhia nu ne este permisă! Și să voim 
noi a fi în anarhie, nu ne lasă alţii)... Și aci 
nu este permisă anarhia. Să nu uitaţi greutăţile 
dela 11 Februarie, și eu vorbesc fără jenă multă 
de această epocă, fiindcă nu am luat parte la 
acea mișcare. Precum am fost în principiu contra 
lui 2 Mai, așă am fost şi contra lui 11 Februarie; 
eu sunt contra tuturor revoluţiunilor, vie ele de 
jos, vie ele de sus. Am scăpat, cu multe greutăţi, 
de pericolele ce ne ameninţă după 11 Februarie. Tot 
așă de greu fusese și la 2 Mai. Fiindcă aţi povestit 
multe anecdote personale, să vă povestese şi eu una. 

După ce s'a întors Vodă Cuza dela Constan- 
tinopol, după 2 Mai, aducând aprobarea lovirei 
sale de Stat, l-am întrebat într'o conversaţiune in- 
timă, dacă acum, când cunoştea la ce pericol ex- 
pusese ţara prin lovitura de Stat, ar mai fi dispus 
să mai repete vreodată acea lovire. Vodă Cuza, 
mi-a răspuns cu francheţă şi multă convicțiune: 
„Nu, niciodată“. 


380 


Și aveă dreptate Domnitorul, căci lovirea sa 
de Stat eră p'aci, p'aci să nu fie recunoscută, şi 
atunci luă drumul exilului d'a dreptul dela Cons- 
tantinopol; unirea se duceă, şi invaziunea, stă la ușă. 

Asemenea D-v., cari aţi luat parte la miş- 
carea dela 11 Februarie, ştiţi prin ce pericole a 
trecut şi atunci ţara noastră. Le cunose şi eu 
aceste pericole, fiindcă Camera de atunci m'a tri- 
mes în misiune la Paris şi alte capitale. D-v. şi 
mai ales cei din guvernul de atunci, cunoaşteţi că 
țara noastră a avut o şansă din cele mai mari 
ca să poată găsi în Europa un principe care să 
voiască a primi coroana României. (Aplauze). Dacă 
se mai întârziă câte-va zile ţara eră în mare pe- 
ricol. Nu pot să vă spun tot ce ştiu; dar membrii 
guvernului de atunci, dar miniştrii de atunci, cu- 
nose bine acele pericole şi raporturile noastre con- 
fidenţiale şi secrete din Paris. 

Din aceasta D-lor, am voit să conchid că 
nu ne este permis nouă a ne jucă cu focul, că 
nu trebue să părăsim calea legală, noi toţi, ori 
din ce partid am fi; căci va fi rău de toţi. Po- 
ziţiunea noastră topografică şi politică este aşă în 
cât legalitatea este pentru noi o necesitate de exis- 
tență. Nu ne este permis nouă să avem nici măcar 
capriţiul de a fi în anarhie, de a face ceeace face 
Ispania. (Aplauze). Nu, D-lor! Cu voe, fără voe, 
trebue să fim cu minte. Prudenţa, tactul politic, 


381 


legalitatea sunt pentru noi o necesitate esenţială 
pentru naționalitatea noastră. 

Aşă, D-lor, să fim tari prin purtarea drep- 
tului şi a legalităţei. Opoziţiunea procede afară 
din drept; de aceea vă și propunem respingerea 
doctrinelor sale. (Aplauze prelungite). 

Voci : Inchiderea discuţiunei. 

Se pune la vot închiderea discuţiunei şi se 
primeşte. 

Se pune la vot luarea în consideraţiune a 
proiectului de adresă, şi rezultatul scrutinului este 
84 bile albe contra 12 bile negre. 


VII 


„Monitorul Oficial“ No. 140 din 29 Iunie 1875. 
Convenţia comercială cu Austro-Ungaria 


Expunerea de Motive 


Atragem deosebita atenţie a cititorilor în privinţa 
acestei convenţiuni căci este actul politie şi economie 
cel mai însemnat al guvernului conservator dela 1871— 
1875. Această convenţie, prima convenţie comercială, 
care adaogă mult la gloria guvernului conservator de 
atunci, se datoreşte în cea mai mare parte lui Boeresen. 
Incă din 1873, dela intrarea lui în ministerul Ca- 
targiu, Boeregeu care se bucură de o mare trecere în 
faţa puterilor Europei, începe cu Austro-Ungaria trata- 
tivele de încheiere a acestei eonvenţiuni, şi după doui 
ani de stăruinţă convenţiunea se semnează în anul 1875. 
Cu aceasta sa făcut încă un pas mai departe spre rea- 
lizarea deplinei independenţe, căci prin ea s'a câştigat 
inpependenţa economică a țării noastre. 

Suntem. în ajunul de a săvârși actul cel mai im- 
portant care s'a făcut la noi dela unire și dela fun- 
darea dinastiei: suntem în ajun de a săvârși neatâr- 
narea noastră economică“ !), ziceă d. Carp în discursul 
ţinut cu acest prilej. 


1) P. P. Carp. Discursuri, Vol. I pap. 84. 


383 


Si totuși opozitia a fost aprigă, și mulţi nu voiau 
să-și deă seama de importanța politică și economică a 
actului ce se săvârșiă. Pe când partizanii convenției so- 
coliau cu drept cuvânt că se câștigă neatârnarea econo- 
mică, alții voiau să creadă că România eră subjugată. 
Ziarul liberal al lui Rosetti în ziua semnării convenției 
publică pe prima pagină următoarele cuvinte încadrate 
în chenare negre de doliu“. 

„Teri 29 Iunie sa înfipt cuțitul până la mâner în 
pântecile României: corpul ei palpilând încă fù îm- 
brâncit la picioarele contelui Andrassy. Contele An- 
drassy este domn, suveran al robitei Românii“. 

Dar ca să ne dăm şi mai bine seama de impor- 
tanța economică și politică a convenţiunei comerciale cu 
Austro-Ungaria să lăsăm să vorbească d. Maiorescu, care 
a ştiut să deă întotdeauna o dreaptă apreciere faptelor 
politice: „La activul ministerului Lascar Catargi (măr- 
ginindu-ne în politica lui generală și fără a intră îm 
resorturile speciale, unde sau făcut îmbunătăţiri dura- 
bile), se cuvine să mai adăugăm Convenţia comercială, 
cu Austro-Ungaria, negoțiată sub ministerul de externe 
al lui Vasile Boerescu și semnată la 10/2 Iunie 1875 
de Costaforu, agentul diplomatic la Viena, și de con- 
tele Andrassy ministrul de externe al Austro-Ungariei. 
Oricare ar f fost valoarea economică a acestei convenţii, 
dealiminteri limitată la 10 ani și denunțată înăuntrul 
acestui termen, valoarea ei politică a fost din cele mai 
semnificative“. 

Pentru a o înțelege trebue să vă aducem aminte, 
ca în chiar firmanul pentru investitura principelui Carol 
din 23 Octombre 1866 Inalta Poartă pune condiția ca 
statul nostru să nu încheie nici o convenție directă cu 
vre-o putere streină, şi că prin art. 7 şi 19 ale trata- 
tului de comerţ din Constantinopol dela 3 Februarie 
1862 Turcia stipulase un drept vamal de 8% ad va- 
loreum dela toate articolele importate „în Principatele- 
Unite Moldova și Valachia“ dispunând astfel de noi 
fără a ne întrebă. lar acum o Mare Putere occidentală, 
sub inspirarea unui adevărat om de stat, recunoştea în 


384 


mod ostentativ emanciparea, economică a României de 
sub suveranitatea Porții, şi prevestea recunoașterea de- 
plinei independenţe!). 

Inceputul făcut, peste puţin timp se încheie con- 
venţiuni şi cu alte state. Aşa în Martie 1876 cu Rusia, 
iar mai târziu cu Italia. 


Domnilor deputați, 


Sunt trei secole de când România nu a exer- 
citat dreptul său d'a încheiă cu alte Puteri con- 
vențiuni sau tractate de comerț. Acest drept pe 
care-l posedă, ca o consecință naturală autonomiei 
sale, şi așă cum rezultă din capitaluțiunile ce glo- 
rioşii Domni Mircea, Vlad, Bogdan şi Petru Rareș 
au încheiat la anii 1391, 1460, 1511 şi 1529 cu 
sultanii Imperiului Otoman, a stat în amorțire și 
paralizat, fără a puteà fi exercitat din circum- 
stanțe fortuite şi independente de voința noastră. 

Cu toate acestea, încă din al 14-lea secol, 
vedem pe Domnii români, ai Moldovei sau ai 
Munteniei, regulând, prin acte internaționale în- 
cheiate cu alți principi şi puternici suverani străini, 
relațiunile şi interesele comerciului român abiă 
născând. Astfel, la anii 1368, 1408, 1432, 1518, 
1539, 1546 şi 1588, vedem pe vechii Domni 
Vladislav Basarab, Mircea, Elia-Vodă, Ştefan cel 


1) Prefaţa la „Discursuri parlamentare“. Vol. II p. 4. 


385 


Tânăr, Ștefan-Vodă şi Petre Şehiopu, încheind cu 
alți suverani asemenea acte importante comerţului. 

Exereiţiul însă al acestui drept a încetat de 
pe la al 16-lea secol. Tocmai când comereiul și 
industria română începuseră oarecum a se naște, 
atunci le lipsi sprijinul şi încurajarea ce le-ar fi 
asigurat nişte stipulațiuni internaţionale. 

Și cu toate acestea, țara a continuat a exer- 
cità dreptul său suveran de a trată, în ceeace pri- 
veşte interesele sale de ordine politică. Ea a în- 
cheiat și după secolul al 16-lea, până în timpii 
din urmă, tractate politice cari aveau de obiect a 
regulă, interesele politice de supremație, de alianţă, 
de pace sau de resbel. Numai tractatele econo- 
mice propriu zise le vedem încetând dela acea 
epocă. 

Insă nişte asemenea acte internaţionale se im- 
pun, ca să zic astfel, de exigenţele chiar ale co- 
merţului. Intre naţiunile din vechime şi chiar din 
timpii până la încetarea epocei feudale se puteă, 
fără multă vătămare să nu existe tractate econo- 
mice, căci relaţiunile de schimb, căci raporturile 
comerciale între aceste naţiuni, erau prea puţine, 
erau prea incerte. 

In timpii însă moderni, raporturile comerciale 
între diferitele State îmulţindu-se şi barierele ce 
opreau schimburile sfărămându-se, necesitatea de 
a se încheiă convenţiuni comerciale între naţiuni 


29006 25 


386 


a devenit tot aşă de simțită ca şi aceea a tran- 
sacţiunilor dintre indivizii aceluiaşi Stat. 

Tractatele de comerţ au venit să îndrepteze 
defectele și să complecteze lacunele ce se aflau în 
legislaţiunea fiecărei ţări în raport cu comerțul. 
Ele crează privilegii şi avantagii reciproce pentru 
fiecare parte contractantă, şi coprinde dispoziţiuni 
de o mare utilitate practică relative la importa- 
ţiune, la exportaţiune. la vămi, la navigaţiune, la 
transit, la poziţiunea comercianților străini în ţară, 
la drepturile şi libertatea lor de a comereiă, pre- 
cum asemenea și la fixarea tarifelor vamale şi la 
proteeţiunea reciprocă a unor producte a părţilor 
contractante. 

Comerţul dar, şi industria română, mai ales 
de când ele au început a lui oarecare desvoltare, 
nu puteau decât să sufere din lipsa unor reguli 
stabilite şi precise, stipulate prin acte formale sub- 
scrise cu naţiunile cu cari ne aflam în relaţiuni 
de schimburi comereiale. Eram astfel expuşi la 
toate incertitudinile timpului şi la toate fluctua- 
ţiunile ce interesul sau arbitrarul puteau să aducă 
în legislaţiunea altui Stat, de natură a jieni sau 
vătămă comerţul nostru exterior. 

Cu toate acestea, dreptul nostru de a tractà 
există în toată întregimea sa, cu toată această în- 
trerupere parţială a exerciţiului său în timp de 
mai multe secole. Nici acest neuz temporar, precum 


387 


nici contestările pe calea diplomatică, ce sau în- 
cercat a ni se face în aceşti ani din urmă, nu pot 
face să înceteze sau să piară un drept al unui 
popor liber. 

Dreptul dar, a continuat să existe şi Românii 
şi-au regulat totd'auna vămile lor ca şi tarifele 
vamale numai prin legile lor proprii. 

In virtutea acestui drept, am început nego- 
ciările încă de acum doi ani, pentru a încheiă o 
- convenţiune de comerţ cu Austro-Ungaria, acest 
Imperiu vecin cu care avem cele mai multe, cele 
nai importante, cele mai permanente relaţiuni co- 
merciale. Natura, lucrurilor chiar, ca să zic astfel, 
desemnă pe Austria ca să fie cel d'iîntâi Stat 
cu care să încheiăm o convenţiune comercială. 
Şi de aceea înţelegem cum, şi în ţară și afară 
din ţară, toți aşteptau să vadă dacă au să isbu- 
tească negocierile cu această putere limitrofă. 

Cu nici un alt Stat, în adevăr, nu avem 
schimburi reciproce, de import şi export, mai im- 
portante și mai numeroase ca, cu acest vecin. Statis- 
tica, oficială o aprobează în modul cel mai pozitiv. 
Unde sunt însă mai multe interese de regulat și 
de protejat, acolo se şi simt mai multe nevoi de 
a, tractă. 

Inconjuraţi mai pe toată fruntaria noastră 
despre uscat cu Statul Austro-Ungariei, cea mai 
mare parte a exportului producţiunilor noastre, în 


388 


aeea direcțiune se face în Austro-Ungaria. Pro- 
ductele noastre cari caută să treacă în alte State, 
nu pe calea apei, trebue să străbată iarăşi Austro- 
Ungaria. Importațiunea la noi a mărfurilor și a 
manufacturilor Austro-Ungare se face iarăşi pe o 
scară mare, şi se impune, ca să zic astfel, con- 
sumatorilor, din cauza apropierei şi eftinătăţei 
transportului; astfel încât, dacă nu sar protege 
industria noastră născândă prin tarife convenţio- 
nale cu Austro-Ungaria, nu ar puteă susţine o 
aşà concurenţă. 

Astfel, încât din punctul de vedere al inte- 
reselor noastre de export, de transit şi de protec- 
ţiune a industriei naţionale născândă eram ţinuţi 
a negociă cu această putere vecină spre a încheiă 
o convenţiune de comerţ. 

Astăzi silinţele noastre au isbutit; şi guvernul 
Măriei Sale Carol I, augustul nostru Suveran, are 
onoare a vă prezentă, spre confirmare, conven- 
ţiunea comercială încheiată cu una din cele mari 
Puteri garante, ca Imperiul Austro-Ungar. 

In tot timpul negociărilor noastre, foarte lungi 
şi laborioase, ne-am ocupat foarte mult de acest 
principiu, esenţa şi baza tuturor tractatelor, adică 
cea mai perfectă reciprocitate şi egalitate să existe 
între Inaltele părţi contractante. Acest principiu s'a 
aplicat în toată rigoarea sa. 

Convenţiunea ce avem onoare a vă prezentă 


389 


coprinde avantagii reciproce, şi este redactată pe 
aceleași baze și după aceleași principii cu toate 
actele internaţionale de asemenea natură. 

Cea mai perfectă egalitate s'a admis între am- 
bele Înalte părţi contractante, şi eminentul bărbat 
de Stat, ce se află în capul guvernului Austro- 
Ungar, D. Comite Andrassy, a primit a fi înșuşi 
delegatul Majestăţei Sale Imperatorului spre a sub- 
scrie, cu plenipotenţiarul nostru, acest act inter- 
naţional, simbolul exerciţiului suveranităţei noastre. 

Este pentru noi o datorie de onoare şi de con- 
ştiinţă, D-lor deputaţi, de a exprimă recunoştinţa 
noastră pentru spiritul de echitate şi imparţialitate 
ce am întâmpinat din partea guvernului Austro- 
Ungar, în tot timpul negociărilor noastre, 

Examinarea serioasă şi serupuloasă a dispozi- 
țiunilor acestei convenţiuni vă va convinge îndată 
de acest adevăr, precum şi despre însemnatele avan- 
tagii ce comerţul şi industria română câştigă prin 
această convențiune. 

Nu pot intră în toate amănuntele. Mă măr- 
ginesc la câteva generalităţi. 

Cel mai general, dar totodată cel mai însem- 
nat avantaj ce comerțul român îşi rezervă acum, 
şi mai ales pe viitor, este cel stipulat prin art. 6 
și 7, că adică ne vom bucură de toate avantajele 
ce Austro-Ungaria a acordat sau va acordă na- 
ţiunei celei mai favorizate, 


390 


Cu modul acesta, comerțul "nostru se pune 
deodată. pe aceeași linie cu acel al altor State ce 
au convenţiuni comerciale cu Austro-Ungaria. Avem 
dreptul, fără restricţiune, de a ne bucură în pre- 
zent de toate avantajele ce Austro-Ungaria a acordat 
prin tractatele sale anterioare, Franţei, Italiei, Ger- 
maniei, Angliei sau altor naţiuni. 

Acelaş drept ni se rezervă şi pentru viitor, şi 
art. 6 din convenţiune ca şi-art. 7 din protocolul 
final explică lămurit că comerţul român se va bu- 
cură pe viitor de toate beneficiile, favorurile, imuni- 
tăţile şi scăderile de taxe ce Austro-Ungaria va 
acordă altor naţiuni. 

Interesul nostru, pentru acest viitor, este cu 
atât mai mare că știm că mai toate tractatele de 
comerţ ale acestui imperiu expiră peste doi, trei 
ani, şi câte alte tractate şi probabil mai avanta- 
gioase au a se încheiă. 

Acelaş avantaj reciproc nu am putut acordă 
Şi noi, în ceeace priveşte starea prezentului celei- 
lalte părţi contractante; căci noi nu avem alt 
tractat de asemenea natură încheiat cu alte naţiuni, 
şi nu puteă a se aveă astfel o normă sigură a se 
luă. Așă dar mărfurile şi productele Austro-Un- 
gare nu se puteau bucură la noi la încheierea acestei 
convenţiuni, de tratamentul naţiunei celei mai fa- 
vorizate; ci au trebuit să fie supuse "unui tarif 
convenţional anexat la tractat. S'a rezervat însă 


391 


pentru viitor această reciprocitate în favoarea, 
Austro-Ungariei. (Vezi art. 6). 

Avantaj special cel mai însemnat, acela care 
vine îndată după acela al rezervărei tratamentului 
naţiunei celei mai favorizate, este: libera intrare a 
cerealelor noastre în Austro-Ungaria fără nici o 
plată de taxă vamală. 

Dacă este adevărat că avantajele unui tractat 
de comerţ trebuie să se calculeze nu numai după 
foloasele imediate 'ce trage fiscul, ci și după avan- 
tajele ce se acordă comercianților și producătorilor 
în general, apoi oricine înţelege lesne de ce imens 
avantaj este pentru noi, ţară agricolă, ca grânele, 
porumburile, orzurile, ca toate cerealele noastre să 
poată fi importate în Austro-Ungaria, prin toate 
fruntariile sale de uscat, ca şi prin toate porturile 
de pe Dunăre, fără nici o plată de taxă, fără 
piedicile das pleci şi jenante ce erau acele plăţi 
de taxă. 

Acest însemnat avantaj este stipulat prin § 2 
din actul adiţional, anexat la convenţiune, prin 
care se acordă numai avantaje speciale pentru o 
ţară limitrofă. 

Reciproeitatea, între ambele State este perfectă, 
asupra acestui punct. Mai sunt și alte âvantagii 
ce noi acordăm celeilalte Inalte Părţi contractante 
spre a se formă astfel o justă compensaţiune între 
avantagiile reciproce. 


392 


Acum putem examină şi alte părţi din con- 
venţiunile şi anexele sale. 

Prin art. 1 din convenţiune se stipulează prin- 
cipiul general de libertate a comerţului pentru su- 
puşii fiecărei părţi în Statul celeilalte, precum gi 
de egalitatea aceloraşi supuşi cu regnicolii în ceeace 
priveşte sarcinile, impozitele şi orice alte taxe. 

Cu toate acestea, prin acelaş articol din con- 
venţiune şi protocol, se declară că rămân în vigoare, 
în fiecare Stat, legile şi ordonanţele aplicabile la 
toţi străinii în general, şi mai ales la noi acele 
legi cari se raportează la prohibiţiunea de a do- 
bândi şi posedă imobile rurale. Se declară asemenea. 
că nu se deroagă la dreptul ce are fiecare Guvern 
de a luă prin legi și reglemente măsuri de poliţie 
şi de siguranță, și mai ales măsuri relative la sta- 
bilirea oricărui individ întm'o comună rurală. 

Astfel, menţinându-se principiul general al li- 
bertăţei comerţului şi al prerogativelor ce se acordă 
supușilor fiecărei părţi în ţara celeilalte, se respectă 
în acelaş timp menţinere legilor de interes local, 
cum este de exemplu, la noi, legea din 1864 Au- 
gust, relativă la dreptul străinilor de a dobândi 
imobile, precum şi legile de poliţie şi de siguranţă, 
aplicabile la străini ca şi la pământeni, şi atât de 
necesară întrun Stat. 

Principiul egalităţii sau al asimilării supușilor 
unei părţi, în Statul celeilalte, cu al pământenilor, 


393 


în privinţa înlesnirilor comerțului, a exempţiunilor, 
a impositelor şi a altor sarcini precum şi în pri- 
vinţa dreptului de a dobândi şi a posedă este, este 
reciproc, pentru Români în Austro-Ungaria ca şi 
pentru Austro-Ungari în România, cu excepţiunea, 
neapărat, a restricţiunilor de cari am vorbit. (Vezi 
art. 2, 3 şi 4). 

Principiul libertăţei importaţiunei şi exporta- 
ţiunei, precum şi a transitului, este formal declarat 
şi recunoscut de ambele părţi contractante. 

Dar totdeodată se admite şi restricţiuni la 
acest principiu prin diferite prohibiţiuni admise de 
ambele părţi, cum tutunul sub toate formele, sarea, 
armele, muniţiunile de resbel, cari sunt oprite d'a 
intră dintr'un Stat la altul. Mai sunt asemenea și 
alte restricţiuni ce se pot prescrie de fiecare parte 
în interesul igienei publice, sau pentru proviziuni 
de resbel. (Vezi art. 5). 

S'a stipulat menţinerea, cu oarecari mici ex- 
cepţiuni, a dreptului de înregistrare a mărfurilor 
ce se exportă dela noi în Austro-Ungaria. (Vezi 
art. 10). Acelaş drept nu şi la conservat Statul 
vecin decât în prea puţine cazuri. (Vezi art. 8). 

Transitul sau trecerea mărfurilor printr'un 
Stat sau altul, spre a ajunge la o altă destinaţiune, 
sa stipulat a nu fi supus la nici o taxă. (Vezi 
art. 11). 


Unele din cele mai importante stipulaţiuni sunt 


394 


cele ce se raportează la regulamentarea tarifelor 
şi la întregul sistem vamal admis în această con- 
vențiune. Ele se coprind în art. 9 din convențiune, 
în tablele anexate și în actul adițional. 

Sistemul vamal adoptat de părțile contrae- 
tante se poate împărţi în trei: 1) în producte de 
liber schimb; 2) in producte protejate în favoarea 
nostră prin tariful convențional şi 3) în producte 
cari vor plăti drepturi specifice ce nu tree peste 
7 la sută ad-valorem. 

Din prima clasă a productelor de liber schimb, 
voiu cità următoarele producte române, cari au să 
intre în Austro-Ungaria fără nici-o plată de taxă: 

Cerealele în genere, despre cari am vorbit 
dejà. (Actul adiţ. § 2). l l 

Gogoşi de mătase, mătase brută, inul, tors, 
miere şi stupi cu albine vii, nuci, rapiță, obiecte 
de lemn ordinare, lână brută, precum asemenea: 
seurile, lânele, pieile, petroleul brut, lemnele de 
foc şi de construcțiune şi alte obiecte al căror 
liber schimb va fi stipulat cu alte naţiuni. 

Din parte-ne asemenea acordăm libera iutrare 
în România, fără plată de taxă, a mai multor 
producte austro-ungare coprinse în tabela A, 
anexată aci. 

Astfel zunt: ceralele în general, făina și fa- 
rinoasele alimentare, petroleul brut şi rafinat, lem- 
nele de construcţiune, ferul și oţelul brut, pieile 


395 


brute şi alte producte a căror liberă intrare în 
România este preserisă chiar prin art. 8 al legei 
noastre vamale. 

Partea a doua a sistemului vamal, ce am sti- 
pulat, coprinde dispoziţiuni pentru protecţiunea 
industriei noastre. 

Este adevărat că sistemul liberului schimb 
are mulţi partizani în doctrină, şi că cele mai multe 
State lau adoptat. Mai adăogăm că sub punctul 
de vedere ştiinţific şi chiar practic, recunoaștem și 
noi că acest sistem este mai raționabil, și că vii- 
tovul este al său. 

Dar până să ajungem şi noi Românii la acel 
viitor, trebuie să preparăm prezentul; trebuie adică 
să începem a aveà o industrie naţională, care să 
aibă și ea pretenţiunea, de a intră liberă în alte State. 

Un guvern lesne poate deveni partizan. al 
aplicărei sistemului liberului schimb, după ce prin 
sistemul protecţionist şi-a creat o industrie na~ 
țională.. 

In limite dar cuviincioase şi fără a exageră 
aplicarea sistemului protecţionist, care ar deveni 
în asemenea caz o sarcină prea grea pentru ton- 
sumatori am căutat prin convenţiunea : de faţă, a 
protege prin taxe mari la importaţiune, industria 
noastră născândă sau a se naşte, o industrie pri- 
mitivă, aceea, adică care să leagă mai strâns şi mai 
direct cu industria agricolă. 


396 


Astfel, prin tabloul B, aci anexat, s'au im- 
pus cu taxe mai mari de protecțiune mai multe 
produse austro-ungare, cari intră la noi şi cari se 
pot fabrică şi în ţara noastră. 

Aşă sunt: 

Zahărul rafinat şi brut; 

Siropurile şi melasa; 

Berea în butelii şi în butoaie; 

Spirtoasele; 

Ceara brută şi lucrată; 

Lumânările de stearină; 

Săpunurile; 

Hârtia ordinară; 

Postavurile ordinare; 

Peile tăbăcite. 

Taxele cu cari se lovesc aceste producte la 
intrarea lor în ţara nostră sunt foarte protectoare; 
căci cele mai multe trec peste 20 la sută ad- 
valorem, Industria poastră va aveă astfel un sti- 
mulent foarte puternic spre a se desvoltă; şi in- 
dustrialii noştri, încurajați prin o reală protecţiune 
la fruntarii, vor pune o mult mai mare activitate 
în întreprinderile lor. 

Astfel, D-lor deputaţi, prin stipulaţiunile 
noastre pentru noul sistem vamal creat prin acest act 
internaţional, am reunit, credem, avantagele ambelor 
sisteme de liber schimb şi protecţionist, fără a ne 
expune la inconvenientele practice ale nici uneia. 


397 


O parte din produetele noastre sunt admise 
în liber schimb a trece în celalt Stat. Pe de altă 
parte, productele Austro-Ungare sunt impuse la 
fruntaria, noastră cu taxe mai mari spre a ni se 
protege industria. 

Când după zece ani, această convenţiune va 
expiră, vom vedeă dacă trebuie să mai întindem 
aplicarea principiului de liber schimb sau dacă in- 
dustriile dejă născute sau altele ce se vor naște 
vor mai aveă nevoe de taxe protecţioniste. 

In fine, a treia parte a sistemului vamal co- 
prinde, am zis, productele Austro-Ungare, cari la 
intrarea lor în ţară la noi vor plăti drepturi spe- 
cificate ce nu trec peste 7 la sută ad-valorem. Iar 
productele române, cari nu sunt trecute în lista 
celor din liber schimb, vor plăti, la intrarea lor 
în Austro-Ungaria, taxele tarifului convenţional 
Austro-Ungar acordate naţiunei celei mai favori- 
rizate. (Vezi art. 7). 

Productele Austro-Ungare neprevăzute în nici 
unul din tabelele sus menţionate, vor plăti taxele 
convenţionale așă cum sunt specificate în tabela B 
şi aşă cum se vor complectă prin lucrarea unei 
comisiuni mixte, adunată îndată după ratificarea 
convenţiunei, şi care își va termină misiunea în 
soroe de patru luni, şi conform celor preserise 
prin art. 9 din protocolul final. 

Pentru calcularea taxelor a se plăti ad- 


398 


valorem în cazurile în cari convențiunea le prevede, 
sa admis un principiu foarte echitabil şi avanta- 
gios, acela că valoarea mărfei importată să fie spo- 
vită cu cheltuelile de transport, de asigurare şi de 
comisiuni. (Vezi art. 12). 

lar cu ocaziunea măsurilor ce se stabilesc 
spre a se puteă constată, origina unor mărfuri ce 
se importă sau se exportă, precum şi cu ocaziunea 
vizitelor bastimentelor pe Dunăre, se recunoaşte 
de către cealaltă Inaltă parte contractantă dreptul 
României de a aveă agenţi consulari în tot co- 
prinsul monarchiei Austro-Ungare. (Vezi art. 13 
şi 28). 

Un alt avantagiu însemnat pe care-l putein 
consideră ca, făcând parte din sistemul vamal sti- 
pulat, este cel coprins în § 5 din actul adiţional, 
relativ la vitele vii ce se importă dintr'un Stat 
într'altul. 

Cunoaşteţi, D-lor deputaţi, ce comerţ însemnat 
de vite facem noi cu Austro-Ungaria, şi ce can- 
tităţi mari de tot felul de vite importăm noi în 
Statul vecin. 

Până acum vitele noastre erau supuse la 
intrarea în acest Stat la taxe destul de mari co- 
prinse în tariful general Austro-Ungar. 

Acum însă, că ne bucurăm de tratamentul 
naţiunei celei mai favorizate, şi că prin alte trac- 
tate ce Austro-Ungaria a încheiat cu alte State, 


399 


acele taxe sunt pe jumătate mai mici decât cele 
ce plătim noi astăzi, comerțul român are să bene- 
ficieze şi de această însemnată scădere. 

Chestiunile de amănunt, cari prezintă însă 
mult interes în practică, sunt asemenea tratate 
şi rezolvate în convenţiunea de faţă, conform cu 
principiile dreptului ginţilor şi cu uzurile admise 
în toate tractatele identice. Astfel sunt măsurile 
relative la dreptul de preempţiune al vămilor, la 
experţi, la arbitri în materie de evaluarea măr: 
furilor, la înlesnirea sehimburilor pe fruntarii, la 
serviciul vamal, ete. (Vezi art. 14, 15, 16, 17, 
18, 19, 20). 

Prin paragraful 3 din actul adiţional se sta- 
bilese drepturile ce vor plăti reciproce vinurile 
austro-ungare şi române la importaţiunea lor. 

Guvernul român, având în vedere desvoltarea, 
ce a luat industria vinicolă la noi, propuse gu- 
vernului Austro-Ungariei, încă dela începutul ne- 
gocierilor, liberul schimb şi pentru acest articol, 
guvernul Austro-Ungariei însă, fiind legat prin 
convenţiunile sale de comerţ cu alte puteri, na 
putut a ne acordă acest liber schimb, căci atunci 
ar fi fost silit a face aceeaşi concesiune și celor- 
lalte puteri. 

Prin urmare, am admis taxele ce sunt pre- 
văzute prin actul adiţional pentru plata vinurilor 
Austro-Ungare ce au a intră în România, iar vi- 


400 


nurile române ce au a intră în Austro-Ungaria, 
vor plăti taxele acordate naţiunei celei mai favo- 
vizate, fără a se înţelege, ca poziţiunea lor de 
astăzi să se agraveze în vr'un caz. 

Vinurile noastre au dar, în viitor, perspec- 
tiva de a plăti taxe şi mai mici. 

Cu toate acestea, importaţiunea lor, chiar 
acum, în Austro-Ungaria, este mult mai mare 
decât a vinurilor Austro-Ungare la noi. Această, 
importaţiune are negreșit să ia şi mai mare des- 
voltare când taxele astăzi existente se vor mai re- 
duce prin alte tractate ce sar încheiă cu alte 
naţiuni. 

O chestiune care nu mai puţin interesează pe 
ambele înalte părți contractante și care se raportă 
în special la comunele noastre, a fost chestiunea 
taxelor comunale impuse pe productele străine. 

Aci ne aflăm în faţa unui principiu general 
admis în dreptul şi uzul internațional, că adică, 
un obiect străin intrat într'o ţară, după cea plătit 
la fruntarie dreptul de intrare, să nu fie supus şi 
la alte taxe şi în nici un caz, să nu fie supus la 
taxe mai mari decât acelea cari lovese produsele 
noastre similare. 

* Ne aflăm însă şi în faţa intereselor comu- 
nelor noastre cari au nevoe de taxe de accize 
precum şi în faţa acestui fapt că producţiunile 
noastre fiind foarte mărginite, comunele s'ar fi 


401 


lipsit de o importantă parte a veniturilor lor, 
dacă ele nu ar fi putut taxă şi unele producte 
străine cari nu au similare la noi. 

Prin înţelegerea ambelor părţi contractante, 
sau putut împăcă toate aceste interese şi principii. 

S'a admis, mai întâiu, principiul că comunele 
pot pune drepturi de accize sau de consumaţiune 
pe un produs străin, dacă aceleaşi drepturi s'au 
impus şi pe acelaș produs indigen. Dar s'a admis 
iarăși principiul că nu pot există taxe diferenţiale, 
adică că nu se pot lovi produsele străine cu taxe 
mai mari decât cele indigene similare (art. 11, 12). 
Insă la aceste principii s'a făcut o restricţiune în 
avantagiul comunelor; sa stipulat prin protocol 
că obiectele de consumaţiune, adică băuturile și 
lichidele, comestibilele, combustibilele, furagiurile 
şi materialurile pot fi impuse cu drepturi de accize 
la intrarea lor în comună, măcar că nu an simi- 
larele lor în România; însă aceste taxe să nu fie 
mai mari decât cele prevăzute prin legile noastre 
în vigoare. (Art. 21, 22 din protocol). 

Mai multe alte măsuri practice s'au stipulat. 

Astfel sunt diferite măsuri ce se iau spre a 
se urmări şi opri contrabanda. (Vezi art. 22). 

Se proclamă şi se organizează protecţiunea a 
se acordă mărcilor de fabrică, desemnurilor și mo- 
delurilor de tot felul (Vezi art. 24, 25). 

Să nu uităm, în fine, că pe lângă dispozi- 


29106 26 


402 


ţiunea ce am examinat, se coprind în această con- 
venţiune, ca în toate tractatele comerciale, mai 
multe dispoziţiuni relative la navigaţiune. 

Aceste dispoziţiuni sunt conforme cu princi- 
piile admise prin actul încheiat la Viena în 1815 
relativ la navigaţiunea fluvială şi consacrat prin 
art. 15 al tractatului dela Paris din 1856. 

Ni s'a recunoscut și consacrat diferite drepturi 
de plată ce se iau în porturile noastre asupra basti- 
mentelor și mărfurilor lor, sau pentru îmbunătă- 
ţirea porturilor sau pentru dreptul de cheiagiu. 

Observăm asemenea, că, tractând despre taxele 
de peiapiu ce au a se plăti de bastimente la por- 
țile de fer, conform art. 6 din tractatul încheiat 
la Londra la 17 Martie 1871. ni se afirmă prin- 
tr'aceasta, dreptul ce avem de a ne pronunţă asupra 
lucrărilor ce au a se efectuă la acele porţi de fer. 

Dreptul nostru d'a aveă poliţie pe Dunăre și 
de a conlueră în comisiunea Dunăreană pentru ela- 
borarea reglementelor necesare pentru această po- 
liţie fluvială, conform art. 17 din tractatul de Paris 
din 1856, ne este anume constatat. (Vezi art. 27). 

In fine, D-lor deputaţi, se stipulează că această 
convenţiune, împreună cu toate anexele sale cari 
fac parte integrantă dintr'însa, vor fi în vigoare 
numai pe timp de 10 ani. 

Acest termen fix va face că, după 10 ani, 
luminaţi prin experienţa aplicărei acestui act și 


403 


prin progresul ce ţara noastră va realiză, să-l 
putem revizui sau preînoi introducând şi alte ame- 
liorări ce timpul de atunci va cere. 

Astfel, întâiul pas făcut — aceeace este tot- 
deauna pentru un popor ca şi pentru indivizi — 
calea viitorului comereiului și industriei noastre se 
deschide netedă şi favorabilă înaintea noastră. Şi 
alte puteri, cari au relaţiuni de comerţ cu noi, nu 
ne îndoim că vor consideră că este mult mai avan- 
tagios pentru interesele comereiale ale ambelor părţi 
a tractà asemenea direct cu noi. 

Astfel România, prin exercițiul acestui drept 
autonom, îşi va puteă protege şi desvoltă toate 
interesele sale economice; ceeace face adevărata 
forță morală a naţiunilor moderne. 

Pătrunşi de legitimitatea acestui drept, de pro- 
gresul material ce ne asigurăm şi de viitorul prosper 
ce ne preparăm, prin exerciţiul lui, suntem siguri 
D-lor deputaţi, că veţi bine-voi a aprobă conven- 
iunea de comerţ ce am onoarea a vă prezentă 


VIII 
„Monitorul Oficial“ No. 151 din 12/24 Iulie 1875 
Convenţia comercială cu Austro-Ungaria 


La 27 [unie 1875 sa adus în diseuţiunea Camerei 
Deputaţilor convenţiunea de comerţ cu Austro-Ungaria, 
raportor al Comitetului delegaților fiind I. Strat. Mano- 
lake Kostake o combate din diferite punete de vedere. 
li răspunde B. Boerescu. 


B. Boereseu, ministru de externe. D-lor, nu 
aveam intenţiune de a vorbi acum; căci, îmi rezer- 
vasem dreptul de a vorbi mai la urmă; dacă sunt 
silit sa răspund câteva cuvinte D-lui Epureanu, 
care, precum veţi vedeă, a răsturnat cu totul ba- 
zele şi natura acestei convențiuni, și a inventat o 
alta dela sine. 

D-sa care se vede că acum este inspirat de 
principiile noui ale şcoalei din care actualmente 
face parte (ilaritate) m'a forțat, repet, să iau eu- 
vântul spre a-i răspunde numai la argumentele 
D-lui; căci în ceeace priveşte fondul chestiunei, 


405 


îmi rezerv dreptul de a vorbi mai la urma, şi de 
a arătă acestei Adunări ceeace credem și noi în 
această privinţă. Voiu dar să spun D-lui Mano- 
lake Kostake cât este D-sa depărtat de textul, de 
sensul adevărat al acestui tractat, care satisface 
pe deplin şi interesele politice şi interesele econo- 
mice ale ţărei. 

D-sa ne-a spus că acest tractat are două părţi, 
partea politică şi partea economică. 

M'am mirat foarte mult de această nouă di- 
viziune a D-lui Manolake Kostake; căci după sla- 
bele mele cunoștințe în chestiuni internaţionale, eu 
ştiam că întrun tractat de comerţ nu se găseşte 
nicio parte politică, ştiam numai că întrun tractat 
de comerţ se află o parte relativă la comerţ giin- 
dustrie şi o parte relativă la navigaţiune. Această 
din urmă parte este în realitate tot relativă la 
comerţ, dar D. lepureanu nici că a vorbit despre 
dânsa, 

Erà, se vede, prea mie lucru pentru D-sa de 
a se ocupă „de niște asemenea lucruri neînsemnate, 
cu totul de domeniul comercial. D-sa a crezut 
mai de cuviinţă a se ocupă mai ales de chestiunea 
numită izraelită, pe care o numeşte chestiune 
politică, şi care zice că noi am rezolvat-o prin- 
tr'acest tractat. 

Dacă sincer crede ID. lepureanu că noi am 
rezolvat această chestiune prin actul de faţă, apoi 


406 


va fi silit tot D-lui să recunoască că cel puţin sa 
făcut cu totul în favoarea ţărei şi că şi aceasta 
va, fi un motiv pentru ca acest act să se voteze 
de această Adunare. 

Dar mai înainte de a vedeà dacă cu adevărat 
a putut fi vorba măcar ca noi să rezolvăm 
această, chestiune prin acest tractat, să răspundem 
la observaţiunile generale ce a făcut D. lepureanu, 
zicând că nu a avut timp îndestul pentru ca să 
studieze acest tractat, că nu a avut destule ele- 
mente spre a-şi formă o convineţiune. Elemente 
însă spre a-și formă o convineţiune contra trac- 
tatului a avut D. lepureanu, precum și timp pentru 
a-l studià? (Îlaritate). 
"Dar aceasta tot nu este destul, căci D-lui adre- 
sându-se la guvern, îi spune că nici el nu a 
putut aveă elemente spre a studià acest tractat; 
căci unde sunt Camerile de comerţ, unde sunt 
oamenii de știință, unde sunt specialiştii experi- 
mentaţi cari să se fi consultat şi să se fi pronunţat 
asupra acestui act? Unde mai sunt statisticele ce 
sau format? Publicat-am cel puţin acest proiect 
de tractat prin Monitorul oficial, pentru ca să se 
fi putut citi de public, să se fi putut discută de 
oamenii luminaţi? 

Dar, D-lor, cu modul acesta nu numai că nu 
sar fi putut termină pe viitor, în timp de mai 
multe zecimi de ani. Căci, întreb pe D. lepureanu, 


407 


când gi în ee epocă o să avem acele Camere de 
comerţ luminate, acei oameni competinţi, acele ca- 
pacităţi comerciale de care ne-a vorbit D. Epu- 
reanu, spre a se consultă cu succes când am avea 
a încheiă tractate de comerț? Dacă nu există astăzi, 
cum ar puteă D-lui să-i inventeze mâine? 

Oare această obiecţiune este serioasă, ori este 
numai un mijloc dilatoriu pentru ca întrun mod 
sistematic să se amâne orice tractări, şi ţara să nu 
poată exereită în fapt dreptul de a tractà cu alte 
State? Căci, întreb pe D. lepureanu, cât va trebui 
să așteptăm pentru ca să se realizeze toate condi- 
ţiunile ce cere D-lui? Fi-va oare trebuinţă ca să 
așteptăm până când vom aveă şi noi Cameră de 
Comerţ luminată, precum dorește D. Manolache 
Kostaki, oameni iluștrii şi speciali, dar 'mi e teamă, 
că acel timp va fi prea lung. Și atunci iarăşi, de 
unde știm noi că moştenitorii D-sale, că acei ce 
vor veni după D-lui, tot cu ideile D-lui de astăzi, 
ni vor găsi că acele Camere de comerţ nu sunt 
destui de luminate, că acei specialişti nu sunt destul 
de iluștrii? 

Să vedem însă, in realitate, este oare neștiinţa 
sau neexperiența care ne-ar opri a apreciă valoarea 
acestui tractat? 

Dar ce se cuprinde într'un tractat de comerţ? 

Un tractat de comerţ coprinde niște dispozi- 
ţiuni civile, care sunt relative la comerţ, cari se 


408 


referă adică la relaţiunile de schimb și de tarife. 
Apoi, oare trebue o extraordinară ştiinţă pentru o 
Cameră şi pentru nişte persoane care fac legi, care 
votează un corp întreg de legi, pentru ca să poată 
judecă şi despre valoarea unor dispoziţiuni de drept 
civil cuprinse întrun tractat de comerţ? Cum nu- 
mai aci s'ar cere o ştiinţă particulară şi cum toc- 
mai aci se simte trebuinţă ca să chemăm şi pe 
alţi oameni cari să fie mai experimentați, mai în- 
vățați decât această onorabilă Cameră, pentru ca 
să ne putem pronunţă asupra acestui tractat care s'a 
lucrat cu atâta studiu în timp de doui ani de zile? 

Dar să ne spună D. lepureanu, cu amicii săi 
din opoziţiune, să ne declare franc şi sincer dacă 
nu au înţeles foarte bine dispoziţiunile din acest 
tractat ? 

Probă că lau înţeles este că-l analizează, îl 
critică şi ne spun că este rău. Cum ar şti D-lui 
că este rău, dacă nu lar fi înțeles? Ba, lau în- 
teles atât de bine, încât chiar explicările noastre 
pentru D-lor sunt inutile; căci D-lor au venit con- 
vinşi de acasă, şi nici că voese a-și schimbă con- 
vinețiunea. (Aplauze). 

Partea din acest tractat relativă la tarife sa 
luerat, lung timp de o comisiune compusă de oa- 
meni speciali, şi când zic speciali în limitele noastre, 
adică speciali după talia noastră, cum este şi D. 
Iepureanu, special în finanţe. Așă dar acești mari 


409 


ori mici oameni speciali ce avem şi noi au lucrat 
şi au format tariful vamal, fie general, fie con- 
vențional. 

Lesne-i vine D-lui lepureanu a contestă știința 
tutulor oamenilor dela noi şi a afirmă în mod vag, 
că nu sa consultat niciun om special. Aşă afir- 
maţiune nu-l costă nimic, mai ales când e vorba 
de a lovi în alţi. Eu îusă îi declar că toate ele- 
mentele de studiu, după cari sau făcut tariful 
nostru general, s'au avut în vedere la lucrarea ta- 
rifului convenţional din tratat ele sau studiat gi 
s'au controlat de comisiunea mixtă din Viena; acel 
studiu s'a supus apoi şi la examinarea noastră din 
Bucureşti și astfel am format lucrarea ce v'o su- 
punem D-voastră. 

Prin urmare, mijlocul dilatoriu, de amânare 
propus de D. Manolache Kostaki, nu are nici o 
bază, nici o valoare, este numai un pretext de a 
uu votă acest act, ca și toate actele care vin dela 
acest guvern. Aceasta, este adevărata cauză pentru 
care opoziţiunea nu voește a votă tratatul acesta. 
(Aplauze). 

Dar să trecem la critica de amănunte ce face 
D. lepureanu deși declarase dela început că nu eră 
preparat. Eu cred, D-lor, că nu eră preparat, am 
văzut aceasta din greșelile ce a comis în expunerea, 
faptelor ce a criticat; dar nu a fost preparat, nu 
pentrucă nu puteă înţelege tractatul, dar pentrucă 
nu a voit nici măcar a-l citi. 


410 


- Eu îl voiu urmă însă în criticile ce a făcut 
acestui act. l 

Cum ați văzut, Domnilor, guvernul nostru a 
putut fi destul de fericit ca, pe lângă libera in- 
trare a cerealelor în Austro-Ungaria, să poată să 
obțină şi protecțiunea a zece industrii. Acest fe- 
nomen este rar; vă puteți încredință că, dacă veți 
examină cele mai multe tractate de comerţ ale 
altor națiuni, nu veți puteà găsi ca deodată, prin 
acelaş tractat, să se dobândească protecțiunea atâtor 
articole de industrie. Pentru noi, aceasta este un 
mare avantagiu, căci încurajează industria, născută 
sau care se va naşte; care în timp de zece ani, 
va puteă a se întări destul pentru a nu mai cădea. 

Cu toate acestea D. lepureanu afirmă, fără 
multă jenă, că în principiu sistemul protecţionist 
se reduce la nimic în acest tractat! Dar cum? Vă 
mărturisesc, I)-lor, că m'am mirat mult auzind că 
D-sa face asemenea afirmaţiuni. 

Pe ce oare se bazează spre a spune una ca 
aceasta ? Eu, ceeace ştiu în fapt, şi D. lepureanu 
va puteă şti ca şi mine, este că sunt mai mulți 
capitaliști străini, doui s'au arătat chiar la consu- 
latul francez, care declară că vor să stabilească la 
noi fabrice de zachăr, îndată ce zachărul se va 
protege la intrare cu o taxă de 20 la sută. Imi 
pare că acești capitalişti îşi cunose mai bine in- 
teresul decât D. lepureanu. Mai am cunoscut în- 


41 


su-mi eu alt fabricant din Belgia care aşteaptă să 
fondeze o fabrică de zachăr, şi altă fabrică, îndată 
ce aceste industrii se vor protege, precum am sti- 
pulat noi cu Austria. 

Iar D. lepureanu se mărginește numai a afirmă 
că noi nu protegem nimic ? D-lui vine şi fără jenă. 
declară că protecţiunea asupra zachărului nu este 
nimic, măcar că specialiștii, că fabricanţii, spun 
din contra. Și pentruce oare aceasta? Pentrucă, 
ne spune D-sa, noi facem tractat numai cu Austria, 
iar nu şi cu celelalte ţări; şi că, prin urmare za- 
chărul ar intră din Franţa pela Galaţi şi Brăila 
cu 8 la sută, iar nu cu 20 la sută ca prin Car- 
paţi. Deci, repetă D-lui, nu este protecţiune. Ați 
observat I)-lor, că acest fel de argunentaţiune din 
partea D-lui Tepureanu, a produs surâsuri pe toate 
fețele. Cum, D-lor, dacă nu avem tractate încheiate 
deodată cu toate Puterile se pierde meritul și va- 
loarea tratatului ce am încheiat cu o singură Pu- 
tere? (Ilaritate). Vasăzică, până nu vom încheiă 
tractate deodată cu toţii trebuie să renunţăm de a 
încheiă un tractat cu unul singur. Dar cum o să 
încheiem deodată tratate cu toată Europa ? Și cine 
a făcut astfel ca s'o facem şi noi? Apoi aceasta 
este un argument serios şi matur din partea D-lui 
lepureanu ? 

Aşă dar, zachărul va plăti, venind din Austria, 
taxa ce sa stipulat cu acest imperiu. Venind din 


412 


alte ţări va plăti taxa tarifului nostru general care 
este nu de 8 la sută, ci îmi pare de 25 la sută. 

Dar aplicaţi la toţi, ne zice D. Iepureanu, 
acest tarif general. Da, negreșit, îl vom aplică la 
toţi câţi nu au tractat cu noi. Când mâine, poimâine, 
vom încheiă tratate cu Franţa, cu Anglia, cu Rusia, 
cu Germania, şi cu alte ţări, negreşit că vom mo- 
difică acest tarif întrun fel sau întraltul şi vom 
căută totdeauna a protege aceleaşi articole de in- 
dustrie. 

Vom căutà însă, în acelaş timp, a ne con- 
formà şi principiilor şi noului general admis în 
dreptul ginţilor modern, şi în asemenea acte in- 
ternaționale. 

Pentru spirtoase, onor. D. lepureanu zice, că, 
nu e o protecţiune serioasă; că se protege mai mult 
spirtuoasele din Galiţia, decât ale noastre; că taxa, 
de 20 la sută ar fi prea mică. Dar am onoare a-i 
spune mai întâiu că după tarifa convenţională taxa 
este 25 la sută specific; și ad-valorem este de 31 
la sută. Mi se pare dar că această taxă este destul 
de însemnată, este mai mare decât eredeă D-lui; 
să nu uităm încă că pe lângă valoarea mărfei, 
trebuie să adăogăm, după tractat și costul transpor- 
tului, al comisioanelor, şi al asigurărilor, care se 
urcă la 15 la sută și care mărește taxele ad-valorem. 
lată dar, că protecţiunea spirtoaselor este destul de 
reală. Insă D. lepureanu nu este mulţumit pentrucă, 


413 


la noi fabricanții de spirtoase nu au ca în Galiția 
beneficiul gunoaielor, aceeace se chiamă gunoitul. 
Ei, Domnilor! aceasta poate fi adevärat; dar ce 
are aface una cu alta? Dacă fabricanții de spirturi 
nu au cui vinde gunoiul, nu trebue oare să-i pro- 
tejem cu taxe mai mari la fruntarie? Nici în agri- 
cultură nu se întrebuințează încă la noi gunoiul; 
este oare un cuvânt să nu protegem produsele 
agricole ? Și să combatem pentru aceasta tractatul 
de comerţ? Ce logică, ce raționament este aceasta? 
Cum se poate serios susține că dacă astăzi nu avem 
venitul gunoitului, care poate să fie chemat a jucă 
pe viitor un rol în agricultura noastră nu este tre- 
buinţă să încheiem această convenţiune ? 

Aşă dar în fapt, spirtoasele sunt protejate cu 
o taxă foarte mare, care va trece chiar peste 31 
la sută ad-valorem. 

Dar D). Iepureanu a mai obiectat că, după 
legca actuală, noi avem prohibiţiune pentru spir- 
toase; şi că prin tractat acea prohibițiune atât de 
protectoare s'a suprimat. 

Mai întâiu vi sa observat că acea prohibi- 
țiune nu eră generală, ci numai pentru unele 
spirtoase, de un grad oarecare, adică pentru spir- 
toasele de rând. 

Apoi, Domnilor, trebuie să mai știm că, într'un 
tractat nu se poate admite probibiţiuni într'un mod 
exagerat. Trebuià asupra acestui punct să ne con- 


414 


formăm cu uzurile admise în asemenea tratări. Oa 
şi alții, sa admis în tractatul acesta prohibițiunea 
în ceeace priveşte tutunurile sub toate formele, 
sarea, armele şi munițiunile de resbel; dar nu am 
putut merge mai departe, nu am putut ajunge 
până la spirtoase. Insă în fapt, taxa cea mare 
care am pus la intrarea spirtoaselor austriace la 
noi nu echivalează până la oarecare punct cu o 
prohibițiune? Când spirtoasele acestea au să fie 
încărcate cu o taxă mare, cu cheltueli de trans- 
port, de pericol, cum o să mai poată ține ele con- 
curență spirtoaselor indigene, care nu au aceste 
sarcini? Apoi să nu uitaţi încă că această protec- 
toare se aplică acum la toate spirturile, de orice 
grad, iar nu numai la cele ce mai înainte erau 
prohibite. 

Prin urmare proteețiunea spirtoaselor este şi 
mai reală și mai eficace decât cea veche. 

Acum, Domnilor, mai este o chestiune per- 
ssonală a D-lui lepureanu, care îl face a fi contra 
convenţiunei. D-lui nu a găsit în tariful nostru 
drojdiile uscate, a căror fabricare a început D-sa 
şi pentru care îi fac complimentul meu. D. lepu- 
veanu, căutând tariful altor ţări cu Austria a 
găsit că drojdiile uscate, intrând din Austria la 
noi, o să plătească o taxă mai mică decât aceea 
«ce o să plătească drojdiile noastre, jntrând în 
„Austiia. Poate să fie aşă. Imi pare c a rău acest 


415 


product l-am scăpat din vedere; m'aș fi silit al pro- 
tege; însă, Domnilor, ce să vă spun? Deocamdată, 
acest produs nu este destul de întins în ţară; ne- 
cesitatea lui încă nu se simte destul, şi cum ve- 
deţi, nimeni nu sa gândit la dânsul. 

Prin urmare vă rămâne şi el în rândul celor- 
lalte mulțimi de produse care intrând în Austria 
vor plăti taxa ţărilor celor mai favorizate. Dar 
ne mai obiectează D. lepureanu, care o să fie 
aceste taxe, cine o să le ştie, cum o să caute co- 
mercianţii tarifele ţărilor celor mai favorizate! 
Dar lucrul este lesne şi simplu, și mă mir cum 
D. lepureanu produce şi această obiecţiune. 

D. lepureanu trebue să ştie că aceasta este 
o cestiune de manipulaţiune, administrativă. 

Are să se institue la ministerul de externe 
şi de finanţe un serviciu special pentru cunoştinţa 
tractatelor și formarea tabelelor de tarife. Aceste 
tabele, se vor formă pentru fiecare stat după ta- . 
rifele ce el a acordat naţiunei celei mai favorizate; 
ele se vor publică şi se vor face cunoscut publi- 
cului când vre-o modificare s'ar face la aceste ta- 
rife, pentru cuvântul că un avantagiu sa acordat 
altei naţiuni, se va publică şi astă modificare, 
Astfel încât, cum am zis, totul se reduce la o 
chestiune de manipulare administrativă. 

In fine, Domnilor, să nu uităm că, cu timpul 
-0 să înceapă și comerţul nostru a se învăţă, a se 


416 


obicinui, cu uzurile ce aduc tratatele şi atunci 
practicate va fi mult mai lesne decât acum la 
început. 

D. lepureanu s'a mai ocupat şi de ţesături, 
şi nu a văzut că le acordăm o protecțiune reală, 
prin taxele cele impunem, de vreme ce, nici taxele 
nu sunt mari, nici adevărata valoare a acelor te- 
sături nu am putut cunoaște, 

Aci să-mi permită D. lepureanu, a-i aminti 
că noi ne-am preocupat şi de consumatori, şi că 
nu am voit, fără serios motiv, a pune taxe prea 
mari; căci aceste taxe devin atunci o prea grea 
povară pentru consumatori, de vreme ce consu- 
matoriii sunt aceia cari în realitate plătese taxele. 
A trebuit dar să-i menagiăm și pe ei. 

Aşà dar nefondată este critica D-lui Iepu- 
reanu în privința taxei ţesăturilor. 

lar în ceeace "privește adevărata valoare a 
acestor ţesături, îi răspundem ca noi credem a fi 
constatat această valoare, întrun mod sigur, prin 
lucrarea comisiunei mixte dela Viena, care a avut 
în vedere toate elementele necesarii şi toate tarifele 
generale din Austria şi din România. 

Odată ce D. lepureanu a emis aceste critice, 
D-lui a crezut de prisos a insistă și a vorbi des- 
pre celelalte avantagii ale acestui tratat. 

Astfel D-lui nu a zis mai niciun cuvânt des- 
pre cereale, despre marele şi imensul folos ce trage 


417 


agricultura noastră din libera intrare a cerealelor 
în Austro-Ungaria. D. lepureanu s'a mărginit nu- 
mai a ne spune că nu cunoaşte cifra exportaţiunei 
şi că n'a avut timp să facă studii. Ei bine, să-i 
dau eu ceva date asupra exportului şi importului 
dintre Austro-Ungaria şi România. Valoarea obiee- 
telor ce se importă în România din Austro-Ungaria 
se urcă aproape la 87!/2 milioane franci; şi valoarea, 
productelor exportate din România în Austro-Un- 
garia se urcă la 47 milioane. Eu vă mărturisesc că 
m'am bucurat de această proporţiune; căci valoarea 
schimbului din partea noastră este foarte însemnată, 
de vom ţine socoteală de diferenţa de întindere și 
de populaţiune ce există între ambele ţări. 

Când dar importul şi exportul între două 
State vecine sunt atât de mari, înţelegeţi ce des- 
voltare au să capete când se vor acordă niște 
avantaje pozitive comerțului. Numai valoarea ce- 
realelor exportate din România în Austro-Ungaria, 
s'a urcat, în anul 1873, la suma de 18 milioane 
franci. Când dar D. lepureanu ştie aceasta, D-lui 
lesne poate acum înţelege că, suprimându-se taxele 
acum existente în Austria, agricultorii noştrii, vor 
câştigă îndată 1.800.000 fr. 

Poate să se tăgăduiască un asemenea adevăr? 
Să trecem acum la partea aceea pe care D. 
epureanu a numit'o politică., Aci D-sa a părăsit 
partea financiară și economică; și, servindu-se de 


29006 27 


418 


ceeace aș numi stratagemă parlamentară, ne spune 
că, prin această convenţiune, noi am rezolvat ches- 
tiunea izraelită. 

D. lepureanu liber-cugetător, ebreofil de altă- 
dată, vine tocmai D-lui astăzi, și molipsit de noua 
şcoală în care a intrat, scoate şi D-lui la iveală 
această gogoriță şi-şi face dintrînsa un cal de 
bătaie? Tristă tactică! Dar cum și de unde scoate 
D. lepureanu că noi, prin acest tiactat, am fi re- 
zolvat chestiunea izraelită? De unde vede D-lui 
aceasta ? Eu, am rămas uimit auzind această nou- 
tate; căci ştiam că guvernului nici nu i-a venit în 
gând să rezolve chestiunea Izraeliţilor prin un 
tractat comercial cu Austria! D. lepureanu știe 
aceasta tot aşă de bine ca şi noi; vedeţi însă unde 
voieşte D-sa să aducă lucrul: voiește a aţâţă spi- 
ritul publie afară din Cameră; voiește a ne pune 
prin aceasta pe un tărâm politic cu totul altul 
decât cel ce este. 

Insă aceasta nu este bine, nu este patriotic, 
Nu este consecuente eu trecutul D-lui lepureanu, 
nu este demn de caracterul său să facă gi D-lui 
din chestiunea Evreilor o armă de partid, şi să in- 
terpreteze art. 1 din tractat, ca cum printr însul 
s'ar dă drepturi Evreilor, ori sar rezolvă chestiunea 
izraelită. Şi mai "nainte de toate, observ, că foarte 
necorect şi foarte rău face D. lepureanu d'a zice 
că chestiunea Evreilor este o chestiune politică căci 


419 


este în interesul ţărei să nu deă acestei chestiuni 
caracter politie. Numai cei ce nu voiesc binele ţărei 
i-au dat acest caracter. Pentru noi această ches- 
tiune a fost totdeauna o chestiune curat socială, 
care, numai în ţară, şi numai prin ţară, trebuie 
să fie rezolvată. (Aplauze). Unii străini, puțin sim- 
patici ţărei noastre, au căutat să vază în această 
chestiune ori o chestiune politică ori o persecu- 
ţiune religioasă. Noi Românii, noi guvernul, am 
susținut totdeauna că aceasta nu e nici chestiune 
politică, nici religioasă, ci curat socială, pe care cu 
timpul o vom regulă conform ideilor moderne şi inte- 
reselor noastre sociale. Mă mir dar cum dar D. lepu- 
reanu zice că această chestiune este de o ordine politică. 

Acest punct, fiind odată stabilit, am onoare 
să amintesc D-lui lepureanu că art. 1 din tractat 
coprinde ca și art. 4, principii generale de liber- 
tate de comerţ între ambele Staturi, şi de egalitate 
de drepturi sau favoruri pentru supușii fiecărei 
părți în Statul celeilalte. De ce dar D. lepureanu 
se miră și pretinde că este ceva anormal ca să se 
coprinză dispoziţiuni de drept comun civil întrun 
tractat de comerţ ? Aceasta se află în toate tractatele 
de comerţ din lume. În mai toate tractatele, art. 1 
este redactat ca la noi. Citiţi art. 1 din tractatul 
dintre Italia și Austria din anul 1867, care ne-a, 
servit mai ales de model, şi veţi vedeă că acest 
articol este redactat identice, 


420 


Apoi drepteca D. Iepureanu fără a cunoaşte 
aceste principii elementarii, să zică că am făcut 
enormităţi, şi că am adus pe D. Andrassy să 
facă legi la noi? Il prinde pe D-lui să zică astfel 
de lucruri. D-lui om serios, fost ministru, fost pre- 
şedinte de consiliu? Acestea să le zică alţi tineri 
băeţi, iar nu D. lepureanu! (Aplauze). 

Spre a excită spiritele contra noastră D-lui 
nu se sfieşte a afirmă că prin art. 1 noi am re- 
zolvat încă şi chestiunea izraelită. Dar şi copiii 
ştiu ca nu printr'un tractat se poate rezolvă, o ase- 
menea chestiune. Ceeace am făcut noi, în art. 1, 
a fost, nu de a se rezolvă, ci de a se recunoaşte 
de către cealaltă parte contractantă starea legală 
a Izraeliţilor din ţară, adică de a se recunoaște 
toate restricţiunile câte sunt admise prin legile 
existente contra Izraeliţilor dela noi în genere, fie 
străini, fie pământeni. 

Dacă ne-am fi mărginit ca articolul I să-l 
redactăm astfel cum îl găsim redactat; prin trac- 
tatele diferitelor ţări europene, trebuiă să zicem 
numai că Austriacii în România şi Românii în 
Austria au, ca şi indigenii, dreptul de a cumpără, 
a posedă, a vinde, ete. Dar noi, Domnilor, nu ain 
voit să mergem până acolo. Noi am insistat ca la 
principiul general de absolută libertate comercială 
să admitem oarecare restricțiuni; noi am zis celei- 
lalte părţi contractante: noi avem un ghimpe între 


421 


noi ce are nevoiă de oarecare apărări. Nu putem 
dar primi principiul general, fără să facem ceva 
restrieţiuni. Am căutat dar și ne-am silit să găsim 
o redacţiune a art. 1 la care să se adopteze aceste 
restricțiuni. 

După multe şi lungi tratări, după diverse ne- 
gociări, şi graţie buneivoinţe a guvernului austriac, 
am găsit în fine o redacţiune nemerită, mai neme- 
rită, chiar decât a altor staturi ce stipulaseră aceleaşi 
restricțiuni. 

Cum trebuiă să se formuleze această restric- 
ţiune? 'Trebuiă oare să vorbim de diferenţa de 
religiune? Dar această chestiune nu este nici po- 
litică, nici religioasă. Și apoi cine mai primește 
astăzi a se face distincţiuni bazate pe idei reli- 
gioase? Imi pare rău, este trist de a vedeà că 
D. lepureauu are aerul de a fi pretins să facem 
una ca aceasta. 

Noi, Domnilor, nu am putut şi nu trebuiă să, 
facem altfel decât să punem niște restricțiuni, la 
un principiu general, aplicabile la toţi supușii 
Austro-Ungariei, și ca aceste restricţiuni să fie o 
recunoaştere a celor coprinse în legile noastre. 
(Aplauze). 

Așă dar în art. 1 noi nu am primit princi- 
piul general de libertate de comerţ, întrun mod 
absolut, ci i-am făcut oarecare restricţiuni. După 
ce am admis şi am stabilit acest principiu gene- 


422 


ral, în partea I-a art 1, apoi în partea sa finală 
am adăogit că „prin adoptarea acestui principiu 
„nu se deroagă la legile şi ordonanțele în vigoare 
„În Statele celor două înalte părţi contractante şi 
„aplicabile tuturor străinilor în general“. 

1. „În Austro-Ungaria, la legile relative læ 
„comerţul de colportagiu şi la exerciţiul farma- 
„ciei, şi“ 

2. „In Româna. la legile şi prescripţiunile 
„relative la prohibițiunea de a dobândi, și posedă. 
„imobile rurale“. (Aplauze). 

A trebuit, Domnilor, multe stăruinţe din par- 
tea noastră, pentru ca şi guvernul Austro-Ungar 
să se convingă de necesitatea de a se admite această 
restricţiune, şi de a se înscrie în tractat. Astfel am ` 
putut face a se recunoaşte restiicţiunea coprinsă 
în legea noastră din 1864, relativă la dreptul străi- 
nilor d'a cumpără imobile. 

Și tocmai după ce am isbuti a dobândi acea 
ce doream, vine tocmai D. lepureanm recunoscutul 
evreofil, şi are aerul de a ne impută..... ce ?.... 
Că am consacrat restricțiunile aflate dejà în legea, 
noastră sau că nu am dat drepturi Evreilor ? 

Nu ştiu unde a voit D-lui să ajungă ? Ceeace 
ştiu este că un guvern trebuie să ţină socoteala 
de nevoile ţărei, de aceeace ţara vede ca un rău 
real și să facă chiar abnegaţiune de multe idei 
personale pentru se conduce după voinţa ţărei, 


423 


dacă voeşte în adevăr a fi un guvern constitu- 
tional. (Aplauze). 

Am crezut dar a fi în acord cu ideile gene- 
rale ale naţiunei, şi a ţine socoteală de nevoile 
țărei, menţinând restricţiunile de cari am vorbit, 
relative la dreptul de a posedă și dobândi imo- 
bile rurale. (Aplauze). 

Să venim acum la o altă natură de restric- 
țiuni şi mai generale, dar cari se aplică atât la 
pământeni cât şi la străini. 

Această restricţiune de o altă natură, însă de cea, 
mai mare utilitate practică, este aceia care rezultă, 
din recunoaşterea principiului că legile şi reglemen- 
tele de poliție și de siguranță, se aplică la toţi 
străinii, ca şi la pământeni fără a se puteă zice că cu 
aceasta se atinge principiul libertăţei comerciului. 

Nu știu dacă D. Epureanu cunoaşte și această 
restricţiune, care este foarte însemnată; căci D-lui 
nu are aerul de a fi citit măcar tractatul şi anexele 
sale măcar că l-a sfâşiat cât i-a plăcut gi a declarat 
că este contra. li atrag însă atenţiunea şi asupra 
acestei restricțiuni; căci este bine ca să o cunoască 
măcar acum. 

În timpul negociărilor noastre ne-am zis: am 
adoptat, cum trebuiă să o facem, principiul liber- 
tăţei comerţului; am admis restricţiuni la aceste 
principii relative la achiziţiunea bunurilor rurale; 
dar mai sunt şi alte restricţiuni, de o altă natură, 


424 


care trebuie să admitem la principiul general din 
art. 1, trebuie să admitem și restricțiunea aplicărei 
legilor de poliție și de siguranță publică la toți 
supugşii austriaci, și de aceea am zis la art. i din 
protocolul final: 

„Se înţelege în acelaș timp, între cele două 
„părţi cantractante că, prin dispozițiunile acestui 
„articol (art 1) nu sa voit a se derogă la drep- 
„tul fiecărui guvern de a luă, prin legi și regle- 
„mente toate măsurile necesare de poliție şi de 
„siguranţă, și mai cu seamă acelea relative la 
„stabilirea oricărui individ în o comună rurală, 
„cu autorizațiunea numai a consiliului municipal, . 

Inţelegeți, Domnilor, 'scopul acestui articol, 
care este frane și lămurit. Prin el sa voita se 
asigură și pe viitor, aplicarea eficace a tuturor 
legilor şi reglementelor de poliţie şi de siguranță; 
prin el se răspunde la întrebarea D-lui Iepureanu 
în privința art. 8 din legea licenţelor; căci se 
rezervă guvernului dreptul de a luă toate măsurile 
necesarii, prin comunele rurale, de poliţie şi de 
siguranță în privința cârciumelor. Prin acest arti- 
col în fine guvernul nostru își rezervă toată liber- 
tatea de acţiune, spre a luă măsurile administra- 
tive şi de poliţie, aplicabile la toţi, fără a se 
puteà obiectă de către supușii austro-ungari că 
s-ar violă libertatea comerţului ce le este recu- 
noscută. Guvernul nostru, ca şi cel vecin, are 


425 


dreptul și puterea de a luă orice măsuri de poli- 
ţie şi siguranţă. Anume asupra dreptului de a face 
comerţ de cârciumi prin comune rurale, el va 
putea luă măsurile impuse de siguranţa şi interesul 
public, fie acele cârciumi ţinute de Evrei sau de 
orice alt străin. 

Nimeni nu va puteă reclamă nici invocă trac- 
tatul actual, de oarece s'au pus într 'însul rezervele 
noastre restrictive. Am mers mai departe. Prin 
art. 4 din convenţiune se prevede, ca în toate trac- 
tatele, dreptul, pentru Români în Austro-Ungaria, 
şi pentru Austro-Ungari în România de a posedă 
mobile şi imobile de orice natură, ca și pămân- 
tenii, şi a le transmite ca şi dânşii. Pentru a nu 
se face vreo confuziune şi asupra acestui drept, 
şi a se crede că aci nu se admit restricţiunile din 
art. 1, am explicat lămurit acest punct în proto- 
colul final, la art. 4, în termenii următori: 

„Este bine înţeles că, prin dispozițiunea aces- 
„tui articol 4, cele 2 înalte părți contractante 
„nu înțeleg de loc a derogă la restricțiunile fă- 
„cute de ultimul aliniat al art. 1, în privinţu 
„dreptului de a dobindi şi a posedă bunuri imo- 
„bile rurale“. 

Ce poate fi mai clar şi mai categorie decât 
aceasta ? Am repetat încă odată restricțiunea co- 
prinsă în art. 1. 

Cum dar, în urma tutulor acestora, vine 


426 


D. lepureanu, și prin o insinuare pe care nu voesce 
să o califice, dar care este puţin lăudabilă, vine 
să vă spună că noi am fi rezolvat chestiunea Is- 
raeliţilor? Sau pentrucă an avut grija de a stipulă 
că legile de poliţie şi de siguranţă se aplică la 
străini ca şi la pământeni, fără a puteă a se pre- 
tinde că se violează libertatea comerțului? Pentrucă 
s'au stipulat toate acestea ni se zice că am re- 
zolvat chestiunea Evreilor? Și acestea toate se pot 
numi după D. lepureanu, rezolvarea chestiunei 
Israelite? Dar nu, Domnilor, acestea nu se pot 
numi rezolvarea chestiunii Israelite, ei numai nişte 
măsuri de precauțţiune, niște măsuri înțelepte; ci 
numai admiterea unor restricţiuni la un principiu 
general european; şi aceste restricțiuni le-am admis, 
siliți de interesele ţării şi împinși de un sentiment 
desigur mai patriotic şi mai dezinteresat decât acela, 
al D-lui lepureanu. (Aplauze). 

Apoi, Domnilor, când se află cineva înaintea 
unei redacțiuni așă de elare, atât a tractatului cât 
şi a protocolului, este bine oare să vină cineva 
și să arunce un măr de discordie, nu în sânul 
acestei Adunări, pentrucă ea ştie să reziste unor 
asemenea insinuări, ci afară din Cameră, în ţară, 
în mijlocul masei populaţiunei, care, ştiţi la ce 
excesuri se poate da, când sar atrage după aceste 
insinuări? O ştim aceasta şi din trecut. 

Aceasta nu este leal, nu este bine, nu este 


427 


patriotic chiar din partea D-lui lepureanu. (Aplauze). 

Dar, ni se obiectă, că Evreii o să aibă drep- 
tul a dobândi imobilele în orașe. Negreșit; şi cum 
puteă fi altfel? 

Acest drept ei l-au avut totdeauna; numai 
dreptul de a dobândi bunuri rurale nu l-au avut; 
ci nici că li se acordă. Legile în fiinţă, în vigoare 
la noi, le-au oprit numai acest drept, nu şi drep- 
tul de a cumpără case în oraşe pe care l-au avut 
totdeauna, încă de sub regulament. Este adevărat 
că, în jurisprudenţă la noi, au fost oarecare di- 
vergențe asupra, acestui punct. Unele tribunale şi 
curți au interpretat legea din 1864 că Evreii n'au 
dreptul să cumpere nu numai moşii, dar nici case 
prin orașe, altele au fost de opiniune că pot cum- 
pără case. Astăzi însă sensul acestei legi se lă- 
murește; nici o îndoială nu mai poate fi: Evreii 
au dreptul de a cumpără case în orașe, după cum 
au tot dreptul comun, afară de restricţiunile co- 
prinse în acest tratat. Aceeiaşi interpretare se va 
da pentru Evreii austriaci ca şi pentru cei pă- 
mânteni. 

lată însă că D. lepureanu pune curioasa 
ipoteză că ce s'ar întâmplă dacă Curtea de ca- 
sațiune nu se va supune acestei convenţiuni, nu-i 
va recunoaşte puterea de lege! Straniă şi extra- 
ordinară ipotesă! Vă mărturisesc sincer că nu în- 
teleg cum un om cu ştiinţă ca D. lepureanu, cum 


498 


un deputat vechiu, un fost ministru şi președinte 
al consiliului şi al Camerei, poate veni să întrebe 
dacă un act votat de Cameră şi de Senat, dacă 
o lege sancţionată şi promulgată poate aveă un 
caracter obligator! Cum D. lepureanu pune naiva 
întrebarea dacă o lege are autoritate de lege: Ce 
să-i răspund eu la o aşà întrebare decât că orice 
act; trece prin Corpurile legiuitoare, este o lege; 
că un tractat votat de Cameră; este o lege ca toate 
legile, la care sunt datoare a se supune şi Curți 
şi tribunale, şi Curtea de casaţiune! Rău îmi pare, 
Domnilor, să văd că D. lepureanu admite acum 
nişte doctrine atât de răsturnătoare, şi că poate 
presupune măcar că o Curte de casaţiune ar da 
semnalul unei rebeliuni! Atunci ea nu ar mai fi 
Curte de casaţiune! Atunci ar fi anarchia! Dar 
nu mă mai mir de D. lepureanu, când îmi aduc 
aminte că D-lui, conservatorul de altă dată, a în- 
curajat pe magistraţii cari au făcut politică, şi 
i-a aplaudat când ei au demisionat -pentru vederi 
curat politice. (Aplauze). 

Dar cu acest sistem şi dacă sar întâmplă 
aceea ce se teme D. lepureanu, şi câţiva amici 
politici ai D-sale, atanci ar trebui să zicem că nu 
am mai aveă justiţie! 

Acum conchiz, Domnilor, şi mă rezum: ches- 
tiunea, Israeliţilor nu este o chestiune politică şi 
guvernul n'a rezolvat-o, fiindcă nu aveă nevoe 


429 


s'o rezolve; această chestiune este o chestiune 
curat socială şi prin tractat s'au consacrat numai 
restricţiunile ce ne sunt necesarii în privința Evrei- 
lor, şi care există în virtutea, legilor noaste. Mai 
adaog, că dacă acest tratat are o parte politică, 
acea, parte este că printrînsul exercităm dreptul 
de a trată. (Aplauze). De această parte socoteam 
eu că D. lepureanu se va ocupă. Dar mam în- 
şelat. Prea puţin îi pasă D-sale se vede, de drep- 
tul nostru suveran de a tractă; D-lui este indi- 
ferent despre aceasta și se mulțumește numai a 
combate tractatul imaginând rele ce ele nu coprinde. 
Și este silit a, face aceasta: căci cum ar puteă 
tăgădui lumina, zilei? Cum ar puteă ascunde avan- 
tajele acestui tratat, dacă nu ar presupune rele 
ce el nu conţine? 

D. lepureanu ne-a spus că, altfel, îi pare 
bine de a vedeă că ni se recunoaşte dreptul de a, 
tractà. Dar atunci de ce nu ne ajută ca să exer- 
cităm acest drept? De ce ne pune numai piedice, 
sub cuvânt că nu căpătăm destule avantagii, nu 
ar fi oare alteineva gata a trată în locul nostru? 

Inalta Poartă a și crezut, că are acest drept, 
şi l-a declarat formal Europei. Noi însă ne-am 
opus, am combătut aşi, pretențiuni; vă aduceţi 
aminte de dificultăţile ce am avut a învinge; şi 
pe cari nu pot merge cu indisereţiunea până a 
și le descrie pe toate; şi toemai după ce le în- 


430 


vingem pe toate, atunci ar veni D-nii din opo- 
ziţiune să ne spună: „nu tratați, mai așteptați!“ 
Dar noi le răspundem: „Luaţi voi asupră-vă că 
Inalta Poartă nu va trată pentru noi?“ Sunt 
sigur că nu. Ei bine, ca Român sunt dator să 
consiliez pe D. lepureanu a nu aşteptă scrisori 
viziriale care să-i impună alt tratat: fiindcă atunci 
îl voiu plânge. (Aplauze)! S'a încercat încă a 
se propune ca să se închee, prin acelaş act, 
tractat şi cu noi şi cu Inalta Poartă: îndestul ca, 
noi să tratăm sub aripile Inaltei Porţi. 

Ei bine, nu am putut primi, nici asemenea 
tranzacţiuni cu dreptul şi demnitatea noastră. Am 
refuzat! (Aplauze). 

Amicii D-lui lepureanu ar putea primi? Nu ştiu! 

Eu ceeace ştiu este că națiunea română este 
majoră, are independenţa sa, autonomia sa, și că 
numai ea are dreptul de a trată direct, și pentru 
sine, fără intervenţia nimănui. 

Declare-o D. lepureanu, de minoră, impo- 
tentă şi atunci aştepte D-sa ca alții să tracteze 
pentru dânsa! (Aplauze prelungite). 


IX 
„Monitorul Oficial“ No. 161 din 24 Iulie 1875. 
Din nou convenţia cu Austro-Ungaria 


Discuţia în privința eonvenţiunei comerciale cu 
Austro-Ungaria continuând, şi unii deputaţi cerând noi 
explicaţiuni Ministrului de Externe, acesta vorbește 
din nou. 

B. Boerescu. Domnilor Deputaţi, când este 
vorba de votarea unui act atât de important ca 
cel de faţă, trebuie ca să căutăm a satisface nu 
numai interesele de ordine politică, dar şi intere- 
sele de o ordine socială și economică. De aceea, 
Domnilor, înțelegând îngrijirile foarte legitime ale 
Onor. D. Alexandri, guvernul este gata a-i dă 
toate explicaţiunile necesarii, în urma cărora cred 
că va rămâneă nemulţumit. 

Voiu începe dar, D-lor, cu această parte, voiu 
trece apoi la o repede şi scurtă examinare a câtorva 
observaţiuni economice a cărora combinaţiune ar- 
tistică, şi ingenioasă, a făcut-o Onor. D. Kosălni- 
ceanu, cărui ca orator meşter, dibaciu, îi fac com- 
plimentele mele. Voiu adăogă însă totdeodată, că 
critica D-sale are valoare numai artistică, că ţe- 


432 


sătura eră dibacie, dar fără fundament, pentrucă, 
veritatea nu eră cu D-sa. In urmă 'mi voiu permite 
a trece pe tărâmul politie, căci, D-lor, chestiunea 
de astăzi este atât de însemnată încât merită ca 
țara să o cunoască sub toate fazele sale. 

Odată acest triplu examen făcut, vom vedeă 
dacă Camera face un serviciu real ţărei votând 
această, convenţiune, sau dacă este mai bine să o 
respingă şi să se unească cu propunerea opoziţiunei. 

D-lor, în privinţa chestiunei Evreilor, pozi- 
țiunea ministerului, o declar dela început, a fost 
foarte delicată. Noi, guvernul, ca și onor. D. 
Alexandri. ca şi toţi fraţii de peste Milcov. eram 
şi suntem convinși, de realitatea acestui rău care 
bântuie partea României de peste Milcov. Înainte 
de Unire, D-lor, poate mulţi din noi de aci n'am 
fi fost în poziţiune să cunoaștem acest rău; însă, 
după unire, mulți din noi, am călătorit în Moldova, 
şi am putut vedeă lucrurile prin sine. Și eu unul, 
care am călătorit prin Moldova, vă mărturisesc că 
aceeace am văzut mai cu seamă în partea de sus 
a Moldovei, pe la Botoșani, pe la Dorohoiu, ete., 
ma înspăimântat! . 

Am văzut Domnilor, şi m'am convins că acest 
rău este real, netăgăduit, pozitiv, că el există în 
societatea, noastră, şi m'am convins că, cu toţii, 
din toate puterile noastre, trebuie să căutăm a-l 
remediă. Nimeni dar nu poate să conteste reali- 


433 


tatea acestui rău, nici Românii, nici străinii. Răul 
este constant şi netăgăduit. Rămâne numai a-i căută 
“leacul, a-l aplică. 

Dar iată că ne aflăm în poziţiune de a trată 
cu o putere mare. În asemenea poziţie, ca parte 
contractantă, trebuiă să ne punem în nivelul ideilor 
care parcurg astăzi lumea civilizată. Fără această 
condițiune nu se poate astăzi tractà. 

Dar dorinţa noastră de a tractà, şi această 
datorie de a ne conformă cu principiile moderne, 
care dominează când e vorba de asemenea tractate, 
nu puteă să ne facă pe noi a merge până acolo 
încât să pierdem din vedere răul ce ne bântuie în 
sânul nostru. Prin urmare, Domnilor, dela înce- 
putul negoţiărilor noastre, am expus această difi- 
cultate, frane și leal, guvernul dela Viena; i-am 
spus prin agentul nostru pozițiunea noastră, fără, 
să ascundem nimic; căci, D-lor, când e vorba de 
asemenea chestiuni mari, nu trebuie să se ascunză 
nimica; e mai bine a se spune adevărul. Prin 
urmare am declarat guvernului dela Viena, că noi 
avem în ţara noastră o dificultate locală foarte 
însemnată; că suntem siliți a ţine socoteală de 
dânsa, în interesul ţărei, în interesul chiar al Is- 
raeliţilor; şi că astfel, eu toată dorința ce avem 
de a tractă cu guvernul Austro-Ungar, dacă nu 
se vor înscrie ceva dispoziţiuni în tractatul ce vom 
încheiă, prin care să se admită niște restrieţiuni 


29006 28 


434 


ce ne-ar garantă contra răului de care suferim, ne 
va fi cu neputinţă de a tractă. 

lată, D-lor, adevărul în toată curăţenia sa. 

Ei bine, trebuie I)-lor, să declar dela, început— 
că din capul locului, dificultatea noastră locală a, 
fost înțeleasă la Viena şi s'a acceptat a se pune 
restricţiunile de care avem nevoie. 

Astfel, D-lor, am şi putut începe să încheem 
această convenţiune. Rămâneă însă să vedem ce 
remediu să găsim răului care ne bântue. In ce 
trebuiă să consteă acest remediu? In toate tratatele 
de comerţ din lume se pune în primul articol chiar 
principiul general al libertăţei comerțului, prin- 
cipiul dreptului de a dobândi și de a posedă, 
principiul de a primi și a transmite prin cumpă- 
rare moștenire, donaţiuni și altele; principiul în 
fine, de a se stabili drepturi egale şi o deplină 
reciprocitate pentru supușii unei ţări care se află 
în țara celeilalte părţi. Aceasta este un principiu 
universal admis în toate tractatele din toate Sta- 
tele şi a trebuit neapărat să-l admitem şi noi în 
art. 1; însă l-am admis cu oarecari restricţiuni. 
Cari erau acum restricţiunile ce trebuiă să facem 
acestui principiu? Negociaţiunea D-lor, a fost lungă 
grea şi laborioasă. Poziţiunea noastră ca Români 
eră grea, căci ne aflăm în faţă cu răul, un rău 
real şi necontestabil și față cu un principiu admis 
de toate Statele cari vor să trateze. Cum eră 


435 


să împăcăm două cerințe contradictorii ? Mai 
este şi un alt Stat în poziţiunea noastră, Stat 
mare şi puternic, imperiul Rusiei? Rusia singură, 
D-lor, poate să ne înţeleagă pe noi mai bine în 
această chestiune; căci şi dânsa se află într'o 
poziţiune mai analoagă ca a noastră. Ei bine, și 
Rusia, în tractatul de comerţ cea încheiat cu Austia 
a făcut nişte rezerve mai identice cu ale noastre din 
art. 1. Intr'un alt tractat ce Rusia închee la 1874 
Aprilie cu Franţa, a stipulat în art. 1 o rezervă, 
sau o restricţiune, relativă în fapt tot la Evrei, şi 
al cărui scop este acelaşi ca la noi. Aşă, după 
ce în acest tractat a stipulat în art. 1 principiul 
libertăţei comerțului, întocmai cum am făcut și 
noi astăzi cu Austria, apoi adaogă la finele 
acestul articol, o restriețiune în termenii următori : 

„Este înţeles însă că stipulaţiunea ce o pre- 
cedează, nu deroagă întrun nimic la legile, ordo- 
nantele şi reglementele speciale în materie de co- 
merj, de industrie și de poliție, în vigoare îm 
fiecare din cele două ţări și aplicabile străinilor 
în general“. 

Atâta totul. Nimiea alta nu mai este coprins 
în acest tractat care să se referească la această re- 
stricțiune, şi cu toate acestea, eu o găsesc îndestulă- 
toare; căci odată ce se zice că încât priveşte 
exercițiul drepturilor unui supus în Statul celălalt, 
se află margini stabilite prin legile şi ordonanţele 


436 


fiecărui Stat, apoi este îndestulătoare această decla- 
rațiune, pentru ca toate acele legi și ordonanţe re- 
lative la străinii Evrei să-și aibă toată valoarea lor 
de execuţiune. 

Cu toate acestea putem zice, fără să atribuim 
un merit mai mare decât îl avem, că stipulaţiunea, 
respectivă din tratatul nostru este şi mai explicită 
şi mai complectă. Noi am mers cu precauţiunea 
până a nu voi să mai dăm loc la controverse și 
am declarat curat în art. 1 că, în România se 
menţin legile, reglementele şi preseripțiunile, adică, 
ordonanţele privitoare la prohibiţiunea, de a dobândi 
străinii şi a posedă bunuri imobile rurale. 

M. Kogălniceanu. Dar de a şedea în sate? 

D. ministru de externe. hog pe D. Kogăl- 
niceanu să nu se iuțească; căci va vedeă peste 
puţin că legile și reglementele de poliţie şi de si- 
guranță se aplică în sate ca şi în oraşe. 

Apoi tot pentru ca să nu mai lăsăm loc la 
nici-o interpretare îndoioasă am stipulat iarăşi, prin 
art. 4 din convenţiune și din Protocolul final, că 
prin dreptul ce au supuşii fiecărui Stat de a do- 
bândi, posede și transmite bunuri mobile şi imobile 
în Statul celeilalte părți, nu se deroagă deloc la 
restricțiunile de care sa vorbit în art. 1. 

Aşă dar, Domnilor, am luat pe cât omenește 
a fost posibil, toate precauţiunile posibile şi le-am 
luat, eum vedeţi, în mod şi mai explicit şi mai 


437 


complect decât Rusia în tractatele sale cu alte 
Puteri. 

Cu aceasta credem că se răspunde foarte sa- 
tisfăcător la preocupaţiunile legitime ale D-lui 
Alecsandri. Am, stipulat cum vede D-lui, cu cea- 
laltă parte cu care am contractat, ca să se men- 
țină în vigoare legile noastre restrictive în privința 
imobilelor rurale, pe care ţara și le-a dat nu 
din cauză că voim noi să persecutăm vreodată, 
pe Evrei sau pe oricine altul, ci numai dintr'un 
spirit de .conservaţiune naturală. Am mers mai 
departe. Ştiam că la noi există şi pot să existe 
pe viitor şi alte multe inconveniente practice pro- 
vocate mai ales de prea mare aglomeraţiune a 
unui element străin, sau de alte cauze speciale și 
locale; toate aceste inconveniente, cum comerțul de 
cârciume prin comunele rurale şi altele asemenea, 
care în adevăr pot lovi interesele legitime ale ţărei, 
În siguranţa sa, în igiena publică, se pot evită sau 
îndreptă prin legile gi reglementele de poliţie şi 
de siguranţă. Astfel încât nu numai pentru prezent, 
dar şi pentru viitor, s'au luat toate măsurile, s'au 
asigurat toate mijloacele spre a se astupă, după 
cum cere D. V. Alecsandri, toate crăpăturile pe 
„unde s'ar puteă strecură răul în ţara noastră. 

Dar sa mai vorbit de vagabonzi, s'a zis de 
D. Kogălniceanu, ca și de D. Brătianu, că prin 
eonvenţiunea aceasta am deschide porţile ţărei tutu- 


438 


lor vagabonzilor din vecinătate. Vă mărturisesc că 
nu am înţeles această obiecţiune. Dar dacă vaga- 
bonzii ar veni în ţară, dacă vagabonzi ar fi în 
țară, nu avem oare legea penală, în virtutea căreia 
puteţi să pedepsiţi pe vagabonzi ? 

Legea, noastră penală, nu perde nimic din va- 
loarea, ei din cauza acestei convenţiuni; prin urmare 
oricare vagabond se va găsi în ţară, fie el Evreu, 
sau creştin străin, îi se va aplică legea penală 
comună. 

Recunosc însă să este mod şi mod de a aplică 
această lege penală; şi sper că nici D. Kogălni- 
ceanu, om practic, nu va face a se aplică legea 
penală pentru vagabonzii în modul cum a fä- 
cut-o D. Brătianu pe la 1868, când făcuse a se 
sculà mai toată Europa contra noastră prin pro- 
cedările sale arbitrarii (Aplauze). 

Convenţiunea, repet, nu se opune întru nimic, 
nu opreşte întru nimic a se aplică la vagabonzi 
legea, penală, aşă cum este ea, şi după formele 
cum ea prescrie. | 

Prin această convenţiune am mers şi mai 
departe; nu numai că ea nu a slăbit întru nimic 
valoarea, şi puterea legilor noastre penale, ci caută 
încă, după cum am mai zis, să ne garanteze şi în 
viitor prin oprirea oricăror altor înconveniente prac- 
tice, care nu au o natură penală. 

Aceasta s'a făcut prin protocolul final, care 


439 


în art. 1 declară pozitiv că: „Nu se deroagă la 
drepturile fiecărui guvern de a luà prin legi şi 
reglemente toate măsurile necesari de poliție și de 
siguranță, şi mai cu seamă acelea relative la 
stabilirea oricărui individ în o comună rurală cu 
autorizarea numai a consiliului comunal“. 

Prin urmare toate aceste legi și reglemente 
se pot aplică, fără a se puteă obiectă că sar violă 
libertatea comerţului, care rămâne neatinsă în prin- 
cipiul şi esenţa sa. 

Vedeţi dar, Domnilor, realitatea lucrurilor. 
Am adoptat mai întâiu și am proclamat principiul 
libertăţei comereiului, în ambele ţări; căci pe cât 
timp nu sar proclamă acest principiu, nici că 
poate fi vorba de a se încheiă un contract de 
comerţ. Apoi nu auzii pe nici un orator din opozi- 
ţiune, care să atace acest principiu. Ceeace probează 
că este neconstat, și că noi trebuie a-l recunoaşte. 

Insă a trebuit să admitem restrieţiuni nece- 
sare, a căror utilitate reală iarăşi nimeni nu o 
combate. 

Astfel în cât faptul este că prin stipulaţiunile 
cuprinse în această eonvenţiune, guvernul a găsit 
mijlocul de a se împăcă toate interesele, confor- 
mându-se şi principiilor generale de drept inter- 
naţional. 

Mi se pare că acest fapt, și aceste măsuri 
sunt mult mai reale și mai pozitive, atât contra 


440 


vagabonzilor cât şi contra oricăror altora ce ar 
face un rău, decât acelea care le practicase odată 
D. loan Brătianu, decât acea măsură absurdă care 
constă, în a se cere la frontieră dela călători a arătă, 
dacă posedă 100 de fiorini, căci. după cum cu 
mult spirit a observat D. Carp, cu acei 100 de 
fiorini, strămutați din mână în mână, ar puteă 
trece frontiera sute de vagabonzi într'o zi. (Ilari- 
tate, aplauze), | 

Prin urmare, Domnilor, când D-voastră vedeţi, 
întriun mod pozitiv, că s'au conservat toate drep- 
turile ţărei, când vedeţi că s'au luat toate măsu- 
rile necesare pentru ca să se respecte restricţiunile 
existente şi să se asigure aplicarea legilor de poliţie 
şi de siguranță, ce voiţi să fi făcut mai mult? 
Je eră posibil ca să facem mai mult? 

Eu crez că nimeni nici Onor. D. Alecsandri, 
nu pot pretinde mai mult decât atâta. 

Trecem acum la partea economică a acestei 
convenţiuni. 

Domnilor, în ceeace priveşte partea econo- 
mică, aţi văzut se observaţiuni a făcut D, Kogăl- 
niceanu și D. I. Brătianu. Aţi putut judecă dacă 
ele au şi au putut aveă vre-o tărie în contra, acestui 
contract. 

Le voiu examină și eu, și voiu arătă valoa- 
rea lor. 

Mai înainte de toate şi a priori, am onoare 


441 


a vă declarà, şi nu crez să mă înşel, că sub 
punctul de vedere economie, nu cred să fie multe 
tractate atât de favorabile cum este acesta pentru 
noi. Declar că acest tractat este mândria noastră, 
şi că avem a ne felicită de dânsul, nu numai noi 
guvernul, ci Dv. toţi, ei Corpurile Legiuitoare care 
l-au aprobat gi întărit. (Aplauze). 

Intru acum în materie. 

Mai întâiu, Domnilor, aş dori să ştim cum 
înţelege D. Kogălniceanu cuvântul de reciprocitate ? 
Și dece a spus D-sa că reciprocitatea nu poate 
esista între noi și Austria pentru cuvântul că 
Austria este mare şi că noi suntem mici; pentrucă, 
Austria are industrie şi noi nu avem; aceasta 
pentru uscat. lar pe apă: pentrucă pe Dunăre 
Austria are vase iar noi nu avem! 

Apoi dacă reciprocitatea însemnează aceasta, 
atunci trebuie să declaraţi că România nu trebuie 
să închee nici un tractat cu nimeni cel puţin vre-o 
50 ani, pentrucă este slabă, este prea mică, şi 
că nu a ajuns la un mare grad de civilizațiune! 

Serios este un asemenea argument ? 

Apoi dacă ar fi aşă, atunci vă întreb şi pe 
D-voastră ce avantagii, ce însemnătate pot aveà 
convenţiunile încheiate de Olanda, de Belgia, de 
Elveţia, de mica şi modestă Elveţia, cu Statele 
mari și mult mai puternice, ca Franţa, ca Anglia, 
ca Austria, ca Rusia! Acele State miei nu ar fi 


442 


trebuit niciodată să închee tractate de comerţ; cu 
toate acestea, ele închee de secoli; dar nu au ştiut 
ce fac; şi trebuiă să vină la noi spre a află dela, 
radicalii noştrii că 'şi-au vătămat interesele lor 
economice (Ilaritate). 

Repet, Domnilor, serioase sunt asemenea obiec- 
ţiuni ? Oare întinderea geografică şi numărul po- 
pulaţiunei, fac a se zice că întrun tractat există 
sau nu reciprocitatea ? Dacă ar fi așă condamnaţi 
pe naţiunile cele mici care au încheiat tractate cu 
națiunile mai mari decât ele. Condamnaţi-ne repet 
a stă încă 50 de ani cel puţin în neactivitate; con- 
damnaţi-ne a aşteptă şi peste aceşti 50 de ani, 
dacă și atunci se va judecă că nu avem o indus- 
trie destul de înflorită, sau că nu o vom puteă, 
compară cu aceia a Austriei, căci peste 50 ani 
va merge şi ea înainte și va fi tot mai presus de 
a noastră. 

Voiţi să ştiţi care este adevărata reciprocitate 
între două State ce contractează ? Ea este atunci 
când asupra relaţiunilor de schimb ce se stipulează, 
se află, pe cât se poate, egalitatea de drepturi şi 
de datorii; reciprocitate există atunci când se în- 
destulează în limitele cuvenite, interesele fiecăreia 
din ambele părţi contractante; prin reciprocitate se 
înțelege când fiecare parte acordă celelalte, avan- 
tagie, când nu se află într'un tractat aceeace se 
chiamă societate leonină, adică când unul și-ar 


443 


face partea leului, luând el tot şi nedând celuilalt 
nimic. 

Dar nu de această reciprocitate sau ocupat 
D. Kogălniceanu şi D. Brătianu, pe care nici că 
au înţeles-o, nici că au combătut-o. D. Brătianu 
s'a, mărginit a spune că face pe grefier şi că va luă, 
câte un articol spre a-l analiză şi critică, 

Dar analiza D-lui s'a mărginit la prea puţin 
lucru, şi critica sa redus la mai nimic. Sa măr- 
ginit mai ales a se ocupă de căruțaşi; restul trac- 
tatului l-a preocupat mai puţin. 

D. Kogălniceanu mai dibaciu a făcut o în- 
treagă clădire de critici, a căror aparenţă puteă, 
ameţi pe cineva; însă al cărui fond şi esenţă este 
cu totul falş. D-lui a pretins să facă tabloul ce 
ne dăm, şi de ce ne luăm; a critică tot ceeace 
dăm, cum este acea jumătate la sută care se va 
scade din dreptul vamal de astăzi, cum este scă- 
derea ce facem la vinurile austro-maghiare care 
intră la noi, ete. Și a conchis că dăm totul şi 
nu ni se dă nimic. 

Mai întâiu. întreb pe D. Kogălniceanu, unde 
a învăţat D-lui ca într'un tractat cineva să jea 
numai, fără să dea nimic? Eu am onoare să spun 
D-lui Kogălniceanu că noi nici nu am fi primit 
un tractat prin care să luăm numai, fără să dăm 
nimic. Înţeleg să dăm şi să luăm; de aceea am 
dat şi am luat; şi D. Ministru de Finanţe cu ți- 


444 


frele în mână, ca şi D. Strat v'a arătat cât am 
dat şi cât am luat. Oare aţi venit D-voastră să 
criticaţi aceste ţifre, prezentând un alt tablou de 
activ şi de pasiv ? Venit-aţi D-voastră să probaţi cu 
alte ţifre că nu luăm nimic? Nu, D-lor, aţi trecut 
peste tot ce luăm; v'aţi oprit a critică numai 
aceeace dăm, şi a ne denunţă numai că dăm cu- 
tare ori cutare avantagiu Austro-Ungariei, fără a 
arătă, aceeace și Austro-Ungaria ne dă nouă; v'aţi 
ferit de a face orice bilanţ; căci ştiaţi că ţifrele 
sunt contra D-voastră, şi v'aţi mulţumit numai a 
afirmă, că tractatul este dezavantagios pentru noi. 

Ei bine, afirmare pentru afirmare. Și eu vă 
afirm că acest tractat este atât de favorabil pentru 
noi, cum rareori se vede în Europa. Afirmarea 
însă a noastră este bazată pe ţifre şi pe probe; 
căci D. ministru de finanţe v'a arătat prin ţifre 
însemnatele beneficii ce rezultă, dintr'acest tractat, 
nu numai pentru fisc, dar mai ales pentru comerţ, 
căci întrun tractat de comerţ avantagiile comer- 
tului, și ceeace beneficiază comerțul trebuie să se 
pună în rangul întâiu. Ei bine, comerțul român 
din intrarea liberă fără taxe în Austro-Ungaria, 
din micșorarea taxelor pe jumătate la intrarea 
acolo a, vitelor noastre, din libera intrare a lem- 
nelor şi a altor diverse producţiuni, trage un be- 
neficiu anual de peste două milicane de franci. Și 


acest beneficiu vi s'a arătat că s'a calculat exact 
e, 


445 


după statistice oficiale a Austro-Ungariei, din 1873 
cea, din urmă publicată; şi admițând că schimbu- 
rile între cele două țări nu se vor mai înmulți în 
urma acestui tractat şi ar rămâneă acelaș. Ei bine, 
în toate aceste ipoteze vedeţi că agricultorii români, 
că comercianții români au să beneficieze, au să 
păstreze în pungă toată această sumă de 2.140.000 
fr., care o plăteau mai înainte tezaurului Statului 
vecin. 

Asemenea v'a arătat D. ministru de finanțe 
că şi fiscul nostru nu este în pierdere, şi nu nu- 
mai că nu este în pierdere dar şi va beneficiă. 

Spre a vă probă aceasta, vi s'a arătat cal- 
cule exacte, vi s'a spus că, dacă am scădeă și suma, 
ce se scade dela vinuri (care este numai de vre-o 
1.700 franci pe an) dacă sar scădeă și taxele 
productelor austriace, cari intră la noi libere de 
plată, dacă s'ar scădeă și chiar suma de peste 
700 000 franci care ar constitui diferența de taxe 
a produetelor cari vor plăti mai jos de 7 la sută; 
tot beneficiază fiscul nostru cu o sumă anuală 
de vreo 43.000 lei. Insă eu mai adaug că acest 
calcul este foarte riguros; căci, în realitate nu o 
să rezulte nicio pagubă pentru fisc, fiindcă unele 
produse Austro-Ungare au să plătească la vamă 
mai puţin de 7 la sută; căci această plată astăzi 
are să se facă pe drepturi specifice, în vreme ce 
7 şi jumătate al nostru de astăzi se plăteă ad-va- 


446 


lorem. Apoi ştiţi, D-voastră că, în fapt, mărfu- 
rile nu plăteau de loc 7 şi jumătate la sută, din 
cauza fraudelor atât de lesne de efectuat, din cauză 
că plata mai a tutulor mărfurilor se face pe fac- 
ture simulate, neadevărate. Fiscul dar nu primeă 
în realitate 7 și jumătate la sută, ci 3 la sută, cel 
mult 4 la sută. Astăzi taxele sunt specifice, și 
fraudele nu se mai pot repetă. Prin urmare fiscul 
nu pierde nimic, poate chiar să câştige. 

Atunci dar, nu s'ar scădeă, această presupusă 
pierdere de peste 700.000 franci, fiscul român 
realizează în realitate un beneficiu de peste un 
milion pe an, presupunând chiar că comerţul nu 
ar luă, mai mare desvoltare decât în 1873. 

Când dar, după o asemenea comparaţiune po- 
zitivă, care se face înaintea Adunărei, se spune, 
anume, iacă ce dăm, iacă ce luăm D-v. contestaţi 
încă avantajele ce obţinem prin acast tratat ? Dar 
veniţi încă şi ne criticaţi pentrucă acordăm şi 
Austro-Ungariei alte avantaje, cum este scăderea 
de 2°% la vinuri? Dar este just și logic aceasta? 
Apoi când Austria consimte a ne proteje zece pro- 
ducţiuni ale noastre, care sunt zece industrii ale 
noastre născânde, oare nu eră natural, nu eră 
drept ca şi noi din partea noastră să acordăm alte 
avantaje, celeialte părţi ? 

Negreşit că dă, vinurile este unul din aceste 
avantaje. 


447 


Dar acest avantagiu are el oare să constituie o 
pagubă pentru fiscul nostru? Nu; după cum vi 
sa probat dejà de D. G. Cantacuzino; vinurile 
Ungare vor plăti în adevăr 5!/, la, în loe de 7 '/ 
la sută; însă să nu uităm că această evaluare fă- 
cându-se ad-valorem, ea se va adăugă încă cu 
10%, cheltueli de transport, comision, asigurări, 
etc., aşă încât 5t la °% şi paguba noastră se re- 
duce la 1.785 franci pe an. 

Ce s'a răspuns la aceste ţifre? Nimic. 

D. I. Brătianu, a mers până a contestă chiar 
avantajele ce avem prin libera intrare a cerealelor 
noastre în Austro-Ungaria, şi aceasta o face prin 
această enormitate că grânele Ungare ar fi mai 
eftine decât ale noastre. D. Kogălniceanu însă mai 
prudent, a contestat acest avantagiu întrun mod 
mai dibaciu, D-lui a zis, că nu ne servă la mare 
lucru acest liber schimb; căci când este lipsă în 
Ungaria, atunci se suprimă de fel toate taxele 
existente acolo; când nu e foamete, când este abon- 
denţă, grânele noastre nu pot intră în Ungaria 
spre a ţine concurenţă celor Ungare. 

Ei bine, Domnilor, voi să răspund că toate 
acestea, nu sunt fundate. Cerealele noastre, prin 
liberul schimb, au să aibă un mare târg în Austro- 
Ungaria, fie sau nu lipsă, acolo; căci chiar când 
ar fi produeţiunea acolo abondentă, grânele noastre 
tot se vor cumpără în Ungaria; căci, cele Ungare 


448 


fiind mai superioare în calitate, se vor exportă, în 
alte ţări, și ale noastre se vor consumă în Un- 
garia. 

Este constatat astăzi, într'un mod pozitiv, prin 
mercurialele dela Pesta, că grâul român, adus 
la Pesta, cu toate cheltuelile de transport, este 
mult mai ieftin decât grâul unguresc. Prin ur- 
mare grânele noastre totdeauna fac concurență 
grânelor ungare prin ieftinătate. Această ieftină- 
tate va face că comerțul ungar va cumpără grâ- 
nele noastre mai ieftine, şi pe ale Ungariei, mai 
scumpe şi inai superioare le va transportă aiurea. 

Inţelegeţi dar foarte lesne cum grânele noastre 
vor aveà pe pieţele Ungariei, un târg sigur şi 
important, şi cât producătorii agronomi au să þe- 
neficieze din existența, acestui târg. 

D. Kogălniceanu a vorbit și de spirtoase, și a 
afirmat că această produeţiune nu se protectează, 
şi că eră mai bine înainte cu prohibiţiunea. Insă, 
Domnilor, eu repet, aceeace vi s'a mai demonstrat, 
că taxa pusă asupra spirtoaselor, este atât de mare 
încât echivalează cu prohibiţiunea. Mai adaug 
încă un alt avantaj care-l câştigăm acum. În trecut 
numai spirtoasele ordinare nu puteau să intre în 
Austria în țară; însă celelalte spirtoase intrau. 
Astăzi toate spirtoasele, fáră deosebire de grad, 
sunt supuse, când intră în ţară, la taxa protec- 
ţionistă de 31 la sută. Mai înainte prohibiţiunea 


449 


ce există, eră mai mult cu numele; căci fraudele 
erau numeroase; căci nu aveau decât în rachiul 
prost a se pune o vopsea oarecare, pentruca să 
se eludeze legea şi să se zică că acel rachiu este 
rom. Astăzi această fraudă este mai protectoare 
decât prohibiţiunea cea veche. 

D. Kogălniceanu s'a oprit apoi la petroleu, şi 
ne-a făcut o aspră critică că de ce petroleul fin 
Austro-Ungar intră liber la noi; iar al nostru la 
dânșii, nu. 

Apoi, Domnilor, nu trebuiă să dăm şi noi cevă 
Austro-Ungariei în schimb de alte multe avantaje 
ce ne-a acordat? Negreşit că trebuiă să-i dăm cevă 
compensaţiuni; i-am dat între altele şi petroleul 
fin. Dar să nu uitaţi că şi noi avem în Austro- 
Ungaria libera intrare a petroleului brut. Nu tocmai 
petroleul fin face puterea fabricelor noastre. Și 
apoi când și acest petroleu se va mai perfecţionă, 
la noi, negreșit, că al Austro-Ungariei nu-i va 
mai puteă ţine concurență. 

D. Kogălniceanu, vorbind de postavuri, a făcut 
o confuziune, spuindu-ne că taxa de 50 la sută, 
este foarte mică, căci 100 kilograme cari fac 300 
coți, câte 7 fr. face 2.100 fr., după socoteala 
D-sale. Prin urmare taxa este de 2 la %/, şi nu 
este protectoare. Eu însă îi răspund că calculul 
taxei depinde de evaluarea ce se face. D-sa eva- 
luează 100 kil. cu 2.100 fr., în tariful însă ge- 


29006 29 


450 


neral al nostru, această evaluare este de 1.350 fr. 

Prin urmare taxa protectoare ad-valorem nu 
este cum a arătat-o D. Kogălniceanu, ci mult 
mai mare. 

S'a mai zis încă că prin această convenţiune 
sar fi oprit comunele de a pune taxa pe obiectele 
venite din Austria. 

Să ne înțelegem și aci. Eu unul am onoare 
a vă spune că toemai prin acest fapt avem un 
avantaj excepţional, prin această convențiune care 
nu se află în alte asemenea acte. Eu vă pot afirmă, 
şi înţelegeţi că dacă vă afirm este că, sunt sigur 
a nu puteă fi desminţit, că mărfurile naturalizate 
odată prin plata taxei la frontieră, circulează li- 
bere în ţară şi nu mai sunt supuse la nici-o altă 
taxă comunală, afară numai când o așă taxă lo- 
veşte productele indigene similare. Am aci tra- 
tatul dela 1866 dintre Francia şi Austria, acela 
din 1867 dintre Austria şi Italia, şi altele multe; 
în toate aceste veţi vedeă consacrat principiul ce 
vă citez. 

Un alt drept excepţional ce ni s'a rezervat, 
şi pe care asemenea l-au combătut cei din opozi- 
țiune, este dreptul de a percepe la ieşirea produ- 
selor din ţara noastră, o taxă numită de înre- 
gistrare. 

Dreptul însă al comunelor eră mai important, 
căci dacă ele ar fi făcut, ca aiurea, a nu pune 


451 


taxe pe toate produsele străine, ce nu au similarii 
în ţară, ar fi fost lipsite adeseă de cea mai mare 
parte a veniturilor lor. Am putut dar reuși ca 
prin art. 21 să se recunoască comunelor dreptul 
de a pune taxe pe comestibili, combustibile, fura- 
giuri şi materialuri, care intră în comună, măcar 
că atele obiecte nu ar aveă similarii în ţara noastră. 

Ne mai având ce ni se obiectă contra unui 
aşă mare avantagiu ce am conservat comunelor, 
D. I. Brătianu s'a mărginit a ne spune că zachărul 
nu 0 să se poată impune de comune până la fa- 
bricarea şi la noi, căci el nu figurează între co- 
mestibile. 

M'am mirat de această argumentare; căci nu 
este om care să nu ştie că zachărul măcar că este 
colonial, se pune totdeauna între comestibile. Aşă 
îl veţi vedeă înscris între tabelele comunei Pari- 
sului. 

Aşă dar, D-lor, nu critici, ci mulțumiri, ci 
felicitări trebuiă să ne faceţi pentru ceeace am do- 
bândit în favoarea comunelor. 

Guvernul nostru a stăruit cum am spus mai 
sus, ca să se mențină chiar taxe de înregistrare la 
frantarii pentru productele cari es dela noi. 

Măcar că și această taxă nu mai există nică- 
eri, noi am stăruit a se menţine; căci ea produce 
pentru fise aproape un milion şi nu puteam re- 
nunţă lesne la această sorgintă. 


452 


Guvernul vecin a consimţit şi la aceasta; şi cu 
modul acesta, ne-am menţinut şi acest venit bugetar. 

Acum, că am desvoltat toate aceste, întreb pe 
D. Kogălniceanu ce se mai alege de edificiul său 
dibaciu, construit atât de dificil şi dărâmat atât 
de lesne? 

D. Kogălniceanu ne mai ştiind de ce să se 
agațe, a mers până a critică şi dispoziţiunile rela- 
tive la desemnele și mărcile de fabrici, care se află, 
identice în toate tractatele. 

Sa criticat taxele ce plătese lemnele ce vin 
din Austro-Ungaria; şi ni s'a spus că toate lem- 
nele plătese numai 2 franci. Sa uitat însă, sau 
nu a voit a se spune că sunt mai multe categorii 
de lemne lucrate; că unele plătese în adevăr nu- 
mai 2 franci; altele însă plătese 5 franci, 9 franci 
şi 50 de franci chiar; adică că cu cât lemnele vor fi 
mai cu lux lucrate cu atât vor plăti o taxă mai 
mare la întrare în ţara noastră. Au mai uitat ase- 
menea preopinenţii a spune că lemnele noastre or- 
dinare lucrate trec şi ele libere de orice taxe în 
Austro-Ungaria. 

Dar în fine, să venim la cărăușii D-lui Bră- 
tianu, cure l-au preocupat atât de adânc. 

Bieţii cărăuși! până şi dânşii au fost unul 
din motivele pentru care D. I. Brătianu ne-a decla- 
rat că am făcut un act nepatriotie prin acest 
tractat! (Ilaritate). 


453 


Dar ce sunt vinovaţi acești iarăşi ? In trac- 
tatul nostru se află un art. 2, care există în toate 
tractatele fără deosebire în care se zice că aceia 
care fac meseria de cărăuşi între diverse puncte 
ale ambelor State, să nu fie supuşi la nici-o taxă, 
pe teritoriul celeilalte părţi: în alte cuvinte, cărăuşii 
care ar veni dela Braşov la Ploeşti, să nu plătească 
pe drum cum am zice cărăușii, adică o taxă, o 
patentă specială, pentrucă umblă pe drum cu 
mărfuri; asemenea. și pentru cărăuşii noştrii care 
ar merge la Braşov. Ei bine, poate să fie ceva 
mai legitim decât această dispoziţiune într'un tractat 
comercial? Dar aceasta este aplicarea celui nai 
elementar principiu pentru înlesnirea cireulaţiunei 
pe uscat și pe apă! Și toemai D-v. îl respingeţi și-l 
tăgăduiţi, D-v. liberali, mari democrați! (Aplauze). 
D-v. vă alarmaţi, vă scandalizaţi, D-v. liberi eșan- 
giști, liberi schimbiști! 

Să revenim la altă chestiune. A zis D. Kogăl- 
niceanu un ce foarte însemnat; D-lui ne-a declarat 
că „dacă va fi adevărat, că prin acest tractat ni 
se recunoaște dreptul să avem și noi consuli în 
Austria, atunci D-lui numai pentru acest avan- 
tagiu va votă cu amândouă mâinile tractatul“ ! 

Acum rog pe D. Kogălniceanu să se ţină 
de cuvânt să voteze pentru. Acest tractat între 
alte mari avantagii de care ne putem felicită ce 
am dobândit, cuprinde şi acela că ni se recunoaște 


454 


dreptul de a aveà agenți consulari în tot imperiul 
Austro-Ungar. Aceasta este pozitiv şi netăgăduit 
este înscris în două articole, în art. 13 și în art. 28 
din convențiune. Aceste articole se exprimă limpede 
şi pozitiv şi îmi pare bine că vom aveă acum şi 
pe D. Kogălniceanu cu noi spre a votă această 
convențiune. (Ilaritate). 

Vă pot asigură că peste puţin o să se nu- 
mească consuli români la Pesta; căci avem dreptul 
a o face după litera atât de clară tractatului. Prin 
urmare, repet, şi rog pe D. Kogălniceanu ca să se 
țină de angajamentul de onoare ce a luat în fața 
acestei Camere şi să voteze şi D-sa convenţiunea 
noastră, 

M. Kogălniceanu. Dă-mi nota agentului diplo- 
matic al Austriei şi voteze pentru. 

D. Ministru de Externe. Pentru încheerea 
acestui tractat din partea Austro-Ungariei, a fost 
delegat Ex. Sa Contele Andrassy, şi D. Kogăl- 
niceanu ştie prea bine că pentru nici un articol 
din acest tractat nu există vre-o notă a D-lui 
agent Austriac dela noi. 

Tractatul repet, sa negoţiat la Viena, nu în 
București. Comitele Andrassy a subscris însuşi 
acest tractat ca delegat al Majestăţei Sale Impă- 
ratului. 

lată chiar diploma serisă în latineşte — o am 
aci — prin care se dă comitelui această misiune. 


455 


Pentru întâia oară „și spre laudà Romaniei“ 
posedăm un asemenea act important care atestă 
suveranitatea noastră. (Aplauze). 

Acest act, subseris de Împăratul, zice chiar aşă;: 

„Noi, etc. 

„Facem cunoscut şi încredinţăm prin coprinsul, 
„celor de faţă la toţi și la fiecare pe carei pri- 
„vește : 

„Dorind, Noi, precum asemenea şi princi- 
„pele României, a încheiă, o convenţiune spre 
„acesi sfărșit, ca relațiunile de comerţ ce există 
„între monarchia Noastră şi Románia să se în- 
„tinză pe cât sar puteă mai mult, am numit și 
„numim prin aceasta Plenipotenţiar al Nostru pe 
„prea ilustrul şi magnaficul de Noi iubitul şi cre- 
„Aihciosul Iuliu Andrassy, etc., etc. ... şi-i dăm 
„dephnă putere spre aceasta ca să hotărască arti- 
„colele acestei convenţiuni, împreună cu plenipo- 
„țențiarul Principelui României, şi să încheie 
„Însuși convențiunea şi să o subscrie. Făgăduind 
„noi totdeodata că vom primi de bune şi ratificate 
„cele ce plenipotențiarul Nostru, în marginele 
„mandatului nostru, va face, va îmcheiă şi va 
„subscrie. 

„Spre încredințarea cărora am subscris cu 
„mâna noastră prezentul act“, etc.“, 

Acest act păstrat ca cel mai prețios docu- 
ment al archivelor noastre, constituie proba cea 


456 


mai evidentă despre natura și însemnătatea poli- 
tică a actului internaţional ce am subscris. (Aplauze 
repetate). 

Prin articolul 13 al acestui act se recunoaște 
pozitiv dreptul nostru de a aveà agenți consulari 
în Austro-Ungaria, Același drept este tot atât de 
clar recunoscut prin art. 28 care se ocupă de po- 
liția bastimentelor din porturi, în care au rol agenții 
consulari ai fiecărei părți contractante. 

Odată dar ce sa dat D-lui Kogălniceanu, 
aceste asigurări și aceste desluşiri nu mă îndoiesc 
că D-lui este dejà câştigat tratatului de comerț, 
şi că avem în D-lui un nou aderent, şi un sus- 
tinător. .. (Ilaritate). 

Această convențiune mai coprinde partea re- 
lativă la navigațiune, care este în acord cu prin- 
cipiile libertăței navigațiunei, Dunărei. In această 
parte noi eram legați întrun cere strâns prin tra- 
tatul de 1815 încheiat la Viena, care se aplică 
astăzi şi la Dunăre, conform stipulațiunei coprinsă 
în tratatul din Paris din 1856. 

Insă în această parte a tratatului sunt oare- 
cari chestiuni cari erau în oare-cari contestațiuni 
mai înainte, şi care acum sau rezolvat conform 
dreptului şi interesului nostru. D. Kogălniceanu 
trebue să le cunoască. Aceste chestiuni erau aceea 
a Porţilor de Fer, aceea a dreptului nostru de a 


457 


percepe nişte taxe pe la porturi şi chestiunea po- 
liției fluviale. 

Asupra fiecărei din aceste chestiuni se ştie 
că erau dificultăți pendinte, sau din cauza recla- 
mațiilor părților private interesate, sau din cauza 
neînțelegerilor noastre cu Inalta Poartă, care adesea se 
înșală în apreciarea raporturilor dintre noi şi dânsa. 

Așă, în privinţa Porţilor de Fer s'a încercat 
a se susține că noi nu ar trebui să fim consultaţi 
asupra lucrărilor ce au a se execută acolo. 

Noi însă ne-am apărat dreptul de Stat riveran, 
şi am fost ascultați. Astăzi prin acest tratat, se 
zice în art. 26, că vom aveă dreptul a percepe 
taxe la Porţile de Fer, pentru cheltuelile, se în- 
țelege, ce am face odată şi noi la acele Porţi. 
Apoi cu atât mai mult nu se pot începe şi efectuă, 
fără consimţimântul nostru, acele lucrări, la care 
avem dreptul a participă. 

Dar, ni s'a obiectat de D. Kogălniceanu: 
„nu luaţi nici-o taxă lu gurile Dunărei“. 

— „Negreşit, nu luăm, în răspundem noi, 
fiindcă nu am cheltuit nimic“. Când rolul comi- 
siunei europene va încetă, va începe rolul Statelor 
riverane între cari şi noi. 

Tot aşă este şi la Porţile de Fer. 

Dreptul nu este asigurat, asemenea ni se re- 
zervă intact, prin acest tratat, dreptul de a exer- 
cità, în limitele cuvenite, poliţia fluvială pe Dunăre. 


458 


S'a vorbit în fine, nu ştiu pentru ce, şi de 
cabotagiu. D. I. Brătianu a mers până a ne im- 
pută că de ce nu ne-am rezervat prin acest act 
dreptul de cabotagiu pe Dunăre, dreptul de a face 
comerţul de navigaţiune dela un port la altul al 
nostru. 

Curioasă întrebare, şi mai curioasă imputare ! 

Dar dreptul de cabotagiu îl avem natural, 
şi nu este nevoie nici a-l stipulă dela cinevă, nici 
a-l rezervă. 

Inţeles-au oare D. Brătianu, ori D. Kogăl- 
niceanu, ca să ne fi rezervat exclusiv numai pen- 
tru noi acest drept? Nu ştiu. 

Insă, atunci D-lor, uită că Dunărea este un 
fluviu liber. 

D. Kogălniceanu însă, trebue să știe că la 
1857, comisia dunăreană dela Viena, o făcut o 
încercare în acest sens, adică a format un regu- 
lament spre a rezervă cabotagiul numai Statelor 
riverane. Conferinţa însă din Paris, la 1858, a 
respins şi nu a primit acest regulament. 

Cum dar puneţi D-v. astăzi guvernului nostru 
o dificultate pe care știți că este de caracter in- 
ternaţional ? Cum D-v., şi anume D. Kogălniceanu, 
pretinde ca guvernul nostru să facă aceea ce nu 
a putut comisiunea europeană dunăreană dela, 
Viena? 

Bine este, corect este, ca să veniţi cu ase- 


459 


menea obiecţiuni să criticați tractatul şi să faceţi 
a se crede că este rău ?... (Întreruperi). 

A se ridică asemenea, dificultăţi este a se de- 
clară curat că nu voiţi a se rezolvă; căci D-v. 
ştiţi bine că chestiunea eabotagiului este, ca să 
zic astfel, de drept european; şi aceeace s'a res- 
pins de toate puterile la Paris în 1858, nu puteţi 
pretinde să facem noi din București. 

Aşă dar cred că am răspuns la toate obiee- 
ţiunile ridicate de D. Kogălniceanu. 

G. Chițu. Pentru confuziunea vămilor nu 
ați zis nimic. 

D. Ministru de externe. Confuziunea există 
în spiritele D-v.; dar nici cum în vămi. (Aplauze, 
vâsete). 

Aceeace luaţi I)-v. drept confuziune este o 
simplă chestiune de serviciu între vămile a două 
ţări, după cum se obicinueşte, pretutindeni. 

Să trecem acum, Domnilor, la chestiunea po- 
litică. Îmi pare rău că sunteţi osteniţi şi nu pot 
să mă întinz mai mult; căci multe lucruri inte- 
resante aveam să vă spun cu ocaziunea acestui 
act politie care este unul din cele mai însemnate 
ce a făcut țara în timpii moderni. 

Cu un simțimânt de mirare întristat am văzut 
pe D. Kogălniceanu că vine să conteste impor- 
tanța politică a acestui act. Nu se cuvine D-lor, 
ca noi Românii, când este vorba de exercițiul su- 


460 


veranităţei noastre exterioare, să fim despărțiți în 
partide, şi să sfâşiăm așă act de suveranitate făcut 
de unul din noi! Toți ar trebui să fim uniţi la 
un loc în aşà chestiune! (Aplauze). Nu faceți, 
chestie de partidă şi armă de opoziţiune din exer- 
cițiul drepturilor care sunt ale naţiunei, iar nu 
ale partidelor. (Aplauze). 

D. Kogălniceanu, neştiind cum alt să mai 
combată acest act internaţional, de o importanţă 
atât de mare, politică şi economică, sa agăţat şi 
de forma. sa exterioară şi a zis în mod malițios: 
„Dar împăratul "| subscrie“. 

Noi îi răspundem: nu, împăratul, nu-l sub- 
serie. Căci suveranii nu mai subscriu însuși trac- 
tatele. Numai la 1815, când cu Sfânta alianţă, 
sa subscris tratatul de către Suveranii însişi; însă 
aceasta eră o excepţie; fiindcă acel tratat se con- 
sideră ea o operă personală a suveranilor. 

Cu toate acestea noi nu zicem că forma acestei 
convenţiuni este absolut conform cu uzul stabilit 
pentru asemenea tractate. Nu. Este o nuanţă de 
formă exterioară eare'i lipseşte. Actul în sine este 
internaţional, este un act diplomatic şi politie, este 
un adevărat tractat. Cu toate acestea, în privinţa 
formei exterioare, o declarăm frane, am făcut şi 
noi o concesiune, care nu afectează de loe fondul. 
Care este această concesiune? lată convenţiunea 
este aci. In loc de a începe a zice, în preambul 


461 


ca, toate tractatele că „Majestatea sa Domnul Ro- 
mâmiei, animați, etc.“ zice „guvernul , Majestăţei 
Sale, guvernul Alteţei Sale etc.“. 

Acesta este totul. La începutul actului nu 
vorbesc Suveranii ci guvernele lor; dar mai la vale 
vorbesc însuşi Suveranii; căci se zice că: Majes- 
tatea Sa a numit plenipoteni pe cutare, şi Alteța 
Sa Domnul pe cutare“. Apoi aţi mai văzut că 
în reseriptul sau decretul imperial, prin care co- 
mitele Andrassy se numește plenipotent. Împăratul 
vorbeşte însuşi direct, tocmai ca în toate alte 
tractate şi declară că a tractat cu Domnul Ro- 
mâniei. 

Am făcut dar, cum vedeţi, o mică concesiune 
de formă; și am făcut-o pentrucă noi am ţinut 
mai mult la fond; am făcut-o pentrucă ştiam că 
aceasta se face pentru a se menageă susceptibili- 
tatea Înaltei Porţi, şi trebuie a ţine socoteală de 
dorinţa acelor trei Puteri dela Nord care au luat 
inițiativa şi ne-au susţinut în astă mare chestiune 
națională. In fine, Domnilor, când dreptul este tot- 
deodată câştigat şi recunoscut, forma se îndrep- 
tează ea lesne cu timpul. (Aplauze). 3 

Ceeace eră pentru noi important eră fondul 
politic şi Dv. ştiţi în ce constă acest fond. Vă, 
aduceţi aminte că Înalta Poartă la 1873, Sep- 
temvrie 24, a crezut de cuviinţă ca prin o circu- 
lară adresată la Puteri să ne conteste dreptul 


462 


nostru de a tractà. Această contestare o bază pe 
aceasta că, autonomia noastră nu puteă merge până 
a aveă noi dreptul de a tractà direct cu alte Pu- 
teri. Inalta Poartă consideră în circulara sa această, 
pretenţiune a noastră ca o infracţiune la condi- 
ţiunile autonomiei române. 

Puteam noi tăceă în faţa unei așă denegări? 
Negreşit că nu; de aceea la 2 Noembrie acelaşi 
an am și combătut negările Inaltei Porţi printr'o 
altă, circulară adresată tot către Puterile garante. 
(Aplauze). 

Care însă este scopul principal, fondul real 
al acestui nenorocit conflict aridicat de Înalta 
Poartă ? Scopul final şi fondul real eră acesta: 
ca noi să nu putem tractà direct cu alte Puteri. 

Toate concesiunile ne-ar fi făcut Inalta Poartă; 
ar fi consimţit la orice tractat să se fi făcut prin 
mijlocirea sa, prin intervenirea sa, cu consimţi- 
mântul său. | 

Ei bine, aceasta, niciodată guvernul, nu o 
puteă pricinui! (Aplauze). 

Ori avem, ori nu avem dreptul de a tractà. 
Dacă îl avem (şi România întreagă susţine că-l 
are) atunci nu putem tractà decât direct cu alte 
Puteri. Dacă nu-l avem, suntem o provincie, şi nu 
noi ne vom plecă înaintea unei aşă pretenţiuni! 
Tocmai constatarea dreptului nostru preocupă pe 
Înalta Poartă. Oamenii săi de stat își ziceau că 


463 


numai Statele autonome şi suverane pot trată di- 
rect cu alte Puteri. Această veritate este procla- 
mată de toți publiciştii, de toată știința dreptului. 
De aceia, în circulara sa din 1873 Rachid Paşa 
s'a opus la dreptul nostru de a tractà direct. 

Aci eră şi este modul chestiunei. 

Noi am declarat şi declarăm din contra că 
Statul nostru are în adevăr deplina sa autonomie 
şi suveranitate; că el are toate drepturile la care 
nu am renunţat prin vechile noastre capitulaţiuni; 
şi iată de co avem dreptul de a tractà direct cu 
orice Putere. (Aplauze). 

Este aceasta a rupe cu Inalta Poartă? este a 
trece peste condiţiunile autonomiei noastre. 

Este trist lucru de a auzi pe D. Kogălniceanu 
zicând, că a încheiă noi tractate este a rupe cu 
Înalta Poartă; dar, a fost ceva şi mai trist, şi 
mai de plâns, când l-am auzit adăopând că, 
„Puterile ne-au garantat autonomia, iar nu abu- 
zul autonomiei“! (Zgomot). Am cuvintele D-lui 
scrise aci. Vasăzică se găsește un Român care 
să spună că a tractà direct cu o Putere, ar fi 
un abuz al autonomiei noastre? Atunci declaraţi-vă 
Provinciă, şi cereţi dela Inalta Poartă de a tracta 
pentru Dv. (Aplauze). 

Guvernul nostru ţine a fi în armonie cu Inalta 
Poartă, şi în cele mai bune relaţiuni; căci atât 
din punctul de vedere politie, cât şi din punctul 


464 


de vedere economie sau comercial, toate interesele 
noastre reclamă ca să întreținem cele mai apro- 
piate raporturi cu Inalta Poartă. Această politică, 
a înţeles-o partidul conservator totdeauna şi a 
aplicat-o. Insă ceeace suntem în drept a reclamă, 
este ca aceste raporturi să se conserve şi să se 
întărească în limitele legalităţei numai, atât pentru 
noi cât şi pentru Inalta Poartă; şi această legali- 
tate rezultă din respectarea, vechilor noastre capi- 
tulațiuni, din respectarea drepturilor noastre peste 
care nu puteă, să se treacă iute, căci dintr însele 
nu voim și nu putem să cedăm nimie (Aplauze 
prelungite). 

Sau mirat unii din D-nii din opoziţiune, ba, 
încă par'că au surâs, fiindcă am vorbit, atât la 
expunerea, mea, de motive cât şi dela această tribună, 
de glorioşii Domnitori cari au încheiat vechile 
capitulațiuni cu Inalta Poartă. 'Mi pare rău că 
nu am fost înțeles. Aceste reminiscenţe istorice au 
rațiunea lor de a fi. Nu am vorbit de vechile 
noastre tractate, numai ca figură de retorică, sau 
ca declamaţiuni patriotice!... Nu! aceasta nu intră, 
în obiceiul meu. Eu am amintit, în adins şi cu 
scop, vechile capitulațiuni; căci dreptul nostru de 
a tractă în prezent își are baza în vechile capitu- 
laţiuni din trecut, precum şi în tractatul şi ceon- 
venţiunea dela Paris din 1856 şi 1858, care a reen- 
noscut şi garantat drepturile noastre care rezultă 


465 


din acele capitulaţiuni. Dacă s'au amintit numele 
vechilor Domni (nu Mihai şi Ștefan, căci nu acești 
iluştri principi au încheiat vechile capitulaţiuni) 
aceasta s'a făcut numai pentru ca să amintim 
Inaltei Porţi aceste acte pe care însăşi le-a subscris, 
şi spre a-i proba că nu voim nici să rupem, nici 
să slăbim legăturile ce avem cu dânsa, ci că voim 
numai să invocăm egalitatea din care rezultă drep- 
tul ce noi exercităm astăzi. Astfel numai vom 
întări şi mai mult raporturile noastre cu Inalta, 
Poartă, care poate fi sigură că numai în partidul 
conservator va găsi amici. (Aplauze). 

Inalta Poartă prin circulara ministrului Ra- 
chid Paşa, din 1873, a crezut că este în legali- 
tate, invocând art. 8 din convenţiunea din 1858, 
spre a tractă în locul nostru. Uitase însă finele 
art. 8, şi această uitare a făcut că pretenţiunea, sa 
nu sa recunoscut ca legitimă. 

Actul ce facem astăzi, este recunoaşterea, este 
consacrarea dreptului nostru, și numai meschinele 
pasiuni ale unei opoziţiuni politice pot a se în- 
cercà a nu îi recunoaşte avantagele și importanța. 

Acest fericit rezultat, prin care suveranitatea 
noastră dobândește o solemnă afirmaţiune, îl da- 
torăm, cum ştiţi toţi, Domnilor deputaţi, iniţiativei 
şi sprijinului persistent al celor trei mari puteri 
dela Nord, cărora Românii le vor datoră o eternă 
recunoştinţă. (Aplauze). 


29006 30 


466 


` 


Cu aceasta nu va să zică că celelalte Puteri 
ne sunt contrarii. Cu atât mai mult protestez contra 
celor zise de D. I. Brătianu că Franța și Anglia 
ne-ar fi fost inamice în această chestiune. Nu, D-lor, 
să-mi daţi voe a vă declară că noi n'am văzut în 
Franţa ori în Anglia, nu numai niște inamici, dar 
nici chiar adversari sistematici; din contra suntem 
în drept a ne sprijini pe cea mai mare bună-voinţă 
din parte-le, după cele mai leale asigurări ce ni 
sau dat zilele trecute. Dacă în chestiunea conven- 
țiunei comerciale aceste puteri au putut aveă alt 
punct de vedere, aceasta este o chestiune de inter- 
pretare şi de divergență de opiniuni cu celelalte 
puteri, divergență care suntem în drept a speră 
că a putut fi numai provizorii și că are să în- 
ceteze. 

Aceasta însă nu ne puteă opri de a primi 
binele orideunde ne veneă, şi de a fi recunoscători 
celor trei mari puteri dela Nord, precum şi co- 
mitepelui Andrassy, care a lucrat în această ches- 
tiune nu numai ca un bun ministru al Austro- 
Ungariei, dar ca un adevărat mare om de Stat, 
care a știut dând satisfacere intereselor Imperiului, 
să îndestuleze tot într'un timp interesele economice 
şi politice ale României, a cărei desvoltare şi pros- 
perare trebuie să fie plăcută acestui imperiu vecin. 

Spre a reveni la chestiune, repet că aceeace 
Inalta Poartă a voit să conteste României, prin 


467 


circulara sa din 24 Septembrie 1873 a fost dreptul 
acesteia de a trată direct, cu alte Puteri. Aci eră 
toată. chestiunea. Nu-i păsă atât Inaltei Porţi ca 
noi să avem tractate cu alții; ceeace-i păsă eră că 
aceste tractate să nu fie încheiate direct cu noi; 
dacă ele ar fi fost consimţite indirect, adică prin 
intervenţiunea Înaltei Porţi, aceasta nu ar fi avut 
nimic de zis, 

Ce au făcut însă cele trei puteri dela nord, 
a căror instrucţiuni către dragomanii din Constan- 
tinopole D. Kogălniceanu le-a citit ca cum ar co- 
prinde ceva umilitor pentru noi ? Ele au respins, pur 
şi simplu, pretenţiunea Turciei, Am aci copia după, 
nota identică sau instrucţiunile identice, ce fiecare 
din cei trei reprezentanţi ai puterilor dela nord, au 
dat dragomanului său spre a le ceti marelui vizir. 

Ce zic, în fond, aceste instrucţiuni care au 
data din 9 Octombrie 1874? Fiecare ambasador 
zice dragomanului său, chiar așă: 

„Prin urmare ești însărcinat să prewni pe 
„marele vizir, precum şi pe ministrul afacerilor 
„străine, că ne credem în drept de a încheiă, cu 
„principatele vasale Porții convenţiuni directe și 
„speciale de vamă, de transit şi de comerţ... . “ 

lată dar răspunsul categoric al celor trei mari 
puteri. Turcia zicea: „nu pot principatele tractà 
direct“. Cele trei mari puteri răspund după un an: 
„vom tractà direct cu principatele“. 


468 


Dar că răspunsul acesta, eră îmbrăcat cu multe 
forme; că se repetă de mai multeori Turciei că 
principatele sunt vasalele ei; aceasta eră o ches- 
tiune de politeţă banală, aceasta nu micşoră în 
nimic puterea unui răspuns atât de categorie în 
fond. In deşert dar D. Kogălniceanu a crezut că 
poate mieşoră, puterea acestui răspuns citându-ne 
expresiunile de menagiare pentru Inalta Poartă. 

Fondul eră acesta: că puterile cele trei ne re- 
cunoșteau dreptul de a tractà direct; adică se afirmă 
contrariul, de ceeace pretindeă Turcia. Numai în 
urma, acestei declaraţiuni am şi putut începe ne- 
gociările cu Austro-Ungaria. Inalta Poartă a rămas 
tot cu pretențiunea sa; şi nici până acum nu sa 
stabilit înţelegere asupra acestui punct. Inalta Poartă 
continuă a crede că noi fără drept am tractat cu 
Austro-Ungaria, şi că numai ea poate tractà pentru 
noi, sau că cel puţin să tractăm numai după ce 
am dobândi autorizaţiunea, Înaltei Porţi. 

M. Kogălniceanu. O! aceasta nu se poate! 

D. ministru de externe. Imi pare bine de 
această întrerupere a D-lui Kogălniceanu; dar să, 
fie consecuent; şi să nu zică că nu este a abuză 
de autonomia noastră; câud noi tractăm direct cu 
altă Putere; nici să caute a opri asemenea, trac- 
tări, căci, am permite Înaltei Porţi a tractà ea 
pentru noi! 

Așă, dar noi am continuat negociările direct 


469 


cu Austro-Ungaria, bazaţi pe dreptul incontestabil 
ce-l avem. Am menagiat după cum am mai spus, 
formele; și am primit ca în convenţiune să nu se 
pună formula obicinuită de „Majestatea Sa, de 
Alteța Sa“, ci să se zică numai „guvernul Ma- 
jestăţei Sale, guvernul Alteţei Sale“. 

Insă aceasta este singura concesiune ce am 
făcut. Sub toate celelalte puncturi de vedere actul 
este, şi în formă şi în fond un adevărat tratat. 

Astfel, Domnilor, sau urmat negociaţiunile 
noastre cu Austro-Ungaria, şi să nu credeţi că, 
am lucrat cu uşurinţă. Convenţiunea, aceasta este 
o operă care s'a studiat cu cea mai mare serupu- 
lozitate. Sunt dator aci să exprim D-lui Costa-Foru, 
agentul nostru la Viena, mulţumirile şi recunoș- 
tinţa mea sinceră pentru abnegaţiunea, inteligența, 
patriotismul şi devotamentul cu care a lucrat în 
această chestiune, (Aplauze). Asupra fiecărui ar- 
ticol, D-lor, eră lungi corespondențe şi explicări 
între noi şi agentul nostru. Nimic nu a rămas ne- 
studiat, și informaţiuni numeroase sau luat de pre- 
tutindenea. Veniţi la ministerul de externe și veţi 
vedeă voluminoasele dosare de studiu cari au servit 
ca elemente necesarii pentru încheierea acestui 
tractat. 

Presupuneţi acum că ați respinge această 
convențiune : Cu ce ați rămâne? La ce vaţi 
expune ? 


470 


Cred, D-nii Kogălniceanu, Iepureanu şi alții 
că, venind D-lor, la putere, ar încheià o altă maj 
bună convențiune ? Apoi, cum D-v. care ați de- 
clarat că nu avem Camere de comerț, că nu avem 
ilustraţii speciale, că nu avem date statistice des- 
tule, aţi puteă încheiă convenţiuni comerciale în- 
dată ce aţi veni la guvern? Cum D-v. aţi putea 
trată, când aceasta aţi numit-o un abuz al auto- 
nomiei noastre? Sau trebue să presupunem că 
veţi uită toate acestea, că vă veţi schimbă ideile 
şi principiile ce aţi manifestat, şi că, ca alţi ca- 
meleoni, vă veţi transformă, numai pentrucă aţi 
deveni miniştrii ? (A planze). 

Și, dacă nu veţi isbuti a încheia D-v. trac- 
tate, luaţi oare asupra-vă răspunderea că Turcia 
nu va încheiă altele în locul nostru? (Aplauze). 
Pe când aţi compromite o stare sigură, puteà-veți 
oare răspunde de o stare anormală, ce aţi creà, 
şi de toate consecinţele ce sar creă prin atacul 
ce sar da autonomiei noastre? Spuneţi: puteţi 
oare prevedeă piedicile şi vexaţiunile ce s'ar creà 
comerțului şi industriei noastre, când o altă pu- 
tere, când Turcia ar trată pentru noi? Nu cred, 
Domnilor, că veţi avea curajul a luă asupra-vă 
așă de mare răspundere. Termin, Domnilor, zicând 
că dacă D-nii din opoziţiune combat această con- 
venţiune, o face nu din punctul de vedere al in- 
tereselor economice, căci aceste interese foarte mult 


471 


câştigă, şi înaintea verităței şi D-lor sunt siliți a 
se închină; ci numai din motive politice, adică 
că pentrucă suntem noi, iar nu D-lor la putere. 
(Aplauze). 

Aci e veritatea D-lor, şi eu o denunţ. Aci 
este marea, greșală a opoziţiunei; căci nu din trac- 
tate politice, nu din chestiuni de așă natură, se 
fac motive de răsturnări ministeriale. D. I. Bră- 
tianu ziceă că nici-un tractat de comerţ nu sa 
făcut aşà de repede ca acesta. Eu am onoare 
a-i răspunde că nici întro ţară nu se face poli- 
tică ministerială cu tractatele de comerţ. In toate 
alte ţări tractatele de comerţ se studiază, îndelung 
numai de guverne; iar Camerile le discută și le 
votează într'o oră sau două. Aşă se fac tractatele 
de comerţ aiurea, și astfel am tăcut şi noi. 

Repet încă, că, nicăeri, general vorbind, nu 
se fac din aşă tractate o armă de opoziţiune. 

Sunt dar sigur că, această onor. Adunare va 
aprobă tractatul ce-i prezintăm. Sub punctul de 
vedere economic el satisface toate interesele comer- 
ciale şi fiscale ale ţărei; este unul din cele mai 
avantagioase tractate ce se poate vedeà. Sub punctul 
de vedere politie el este o consacrare a autonomiei 
țărei, şi asigură pe viitor exercițiul acestei auto- 
nomii. (Aplauze). Sub acest dublu titlu, votarea 
acestui tractat va fi dar un act de patriotism din 


4172 


partea Camerei şi îi va constitui cea mai frumoasă 
glorie a sa!... (Aplauze prelungite). 
Voci. Inchiderea discuţiunei. 


Se pune la vot luarea, în consideraţiune a proiec- 
tului de eonvenţiune şi se primeşte cu 68 voturi contra 22. 


X 
„Monitorul Oficial“ No. 164 din 27 Iulie 1875 
Din nou Convenţia cu Austro-Ungaria 


In Senat, proiectul de lege pentru Convenţia comer- 
cială cu AustroUngaria se aduce în desbateri în şedinţa 
din 2 Iulie 1875. Raportorul comisiunei delegaților este 
Teod. Veissa, care conchide a aprobarea Convenţiunei. Vor- 
bese senatorii M. Racoviţa, P. Radu şi G. Ghermani pentru, 
V. Adamachi cere amânarea, de oarece nu a avut destul 
timp pentru a studiă cestiunea din punctul de vedere vamal. 
C. Bozianu găseşte că sunt exagerate şi fără temelie te- 
merile exprimate din punctul de vedere politie, dar nu 
este încă destul de luminat în privinţa părței economice 
a Convenţiunei; de aceea se va abţine dela vot. Pentru 
a da explicaţiuni iea cuvântul B. Boerescu. 


B. Boerescu, ministru de externe. Domnilor, 
n fața unanimităţei cu care onor. Senat ca 
i marea majoritate a Adunărei, sa pronunţat 
în favoarea acestui act, nu-mi rămâne decât să des- 
volt în puţine cuvinte avantagiele reale şi pozi- 
tive ce conţine acest tratat din punctul de vedere 
economic, şi cred că în puţinele desvoltări ce voiu 


> => 


474 


da, voiu face să se convingă însuși acei D-nii se- 
natori cari ne-au criticat oarecari nedomiriri. 

In adevăr nedomirirea nu poate fi fundată, 
căci nu vine din dificultăți inerente lucrului, mă 
voiu ocupà dar a analizà avantagiele acestui act 
întrun mod astfel încât să vadă însuşi D. Bozianu 
că nici timpul studiului n'a lipsit pentru gavern 
nici elementele necesare pentru oricare D. se- 
nator a voit să le înţeleagă. Căci, D-lor, de ce e 
vorba în această convenţie? Sub punctul de vedere 
economic se prezintă mai întâiu o dispoziţiune de 
drept civil privat şi comercial, care se află în toate 
tractatele de comerţ. Acest tractat nu l-am inventat 
şi nu se cuvine ca să inventăm noi în asemenea, 
materii, cel mai bun lucru este că ne punem pe 
aceeași treaptă şi să adoptăm aceleași uzuri, cari 
sau adoptat între toate naţiunile când tratează 
astfel, prin unnare, a trebuit să punem întâiu 
acele dispoziţiuni relativ la drepturile şi poziţiunea, 
supușilor fiecărui Stat în Statul celălalt de a se 
bucură de drepturile şi privilegiile care le are 
națiunea cea mai favorizată, să se bucure de 
drepturile de a transmite averea sa prin moşte- 
nire, prin danie şi alte asemenea dispoziţiuni rela- 
tive la dreptul comun şi la navigaţiune. Intreb 
dar pe onor. D. Bozianu, dacă asemenea lucruri 
nu se Cunosc în cea mai elementară eşire, fiindcă 
sunt lucruri obişnuite, după o simplă citire aten- 


475 


tivă este destul a conveni cineva dacă sunt bune 
sau rele. Venim acum la partea cealaltă relativă 
la. tarife, la sistemul vamal, aşă cum l-am numit 
in expunerea de motive. Acolo, D-lor, în adevăr 
trebuie oarecare studii, dar acele studii s'au făcut 
sau nu de guvern? Da, D-lor, şi aceste ches- 
tiuni după ce s'a regulat în urma studiilor făcute, 
sunt ele de natură a nu se înţelege lesne? D-lor, 
lucrurile se văd dela prima citire, căci ce am făcut 
noi? Vedeţi că sunt nişte lucruri cari prin tractat 
sunt scutite de vamă la intrarea lor în ţară, sunt 
apoi a treia categorie de producte cari se supun 
la niște taxe mai mari la intrarea lor in România, 
spre a protege și noi industria noastră născândă, 
şi sunt altele care se tarifează după un tablou 
special, care e tabloul litera B, unde taxele nu tree 
peste 70/0. Acum, este oare dificil spre a înţelege 
utilitatea şi avantagele cari pot să rezulte pentru 
noi din fiecare din aceste lucruri? Apoi care este 
interesul nostru cel mare întrun tractat de comerț? 
Este de a proteji întâiu industria agricolă care este în 
cel dintâiu rang al avuţiei noastre, care din noro- 
cire şi din nenorocire are să fie încă mult timp 
exeluziva, noastră bogăţie. Un alt interes este de 
a protege intrun mod raţionabil şi industria noastră 
cure se leagă cu agricultură şi care este o industrie 
primitivă. Și prin suirea taxelor se proteg vre-o 10 
industrii naţionale născânde. 


476 


Acum, când tractăm cu altă Putere, trebuie 
să protegem aceste interese ale noastre şi să-i dăm 
şi ei în schimb ceva pentru aceasta. Acum să ve- 
dem D-lor, protegeat-am sau nu, noi aceste inte- 
rese ? S'au protegeat în modul cel mai pozitiv, căci 
am dobândit acest imens avantagiu pentru agri- 
cultură, că cerealele noastre să intre libere în Statul 
vecin fără taxă. Cum a spus prea bine D. Gher- 
man cu cunoştinţele şi simţul D-sale practic, până 
acum eră o incertitudine la care, erau expuse pro- 
ductele noastre, căci depindeă dela eapriciul Austro- 
Ungariei ca să pună taxe sau nu, sau să le lase 
libere; astfel încât comerţul nostru n'aveă un de- 
buşeu, n'aveă o eșşire sigură și regulată. Acum 
acest târg este pozitiv; cerealele noastre au o eşire 
regulată şi normală, nu numai prin lipsa de taxe 
de vamă, dar mai cu seamă prin lipsa şieanelor şi 
piedicelor ce se aduceau prin perceperea acelor taxe. 

Intrebaţi pe comercianții noştrii, întrebaţi Mol- 
dova de sus, de când cu căile ferate, şi vedeţi ce 
avantage va trage agricultura din lipsa acestor 
tarife. Dacă vom luă anul 1873, vom vedeă că 
ţara a exportat în Austro-Ungaria grâu pentru 
suma de 18 milioane; taxele care au plătit aceste 
grâne sunt de 1 milion şi 800 de mii. Ei bine, 
cu ridicarea acestor taxe dela vama Austro-Ungară, 
acest milion şi 800 mii rămâne în punga agri- 
cultorilor noştri cari exportă aceste producte. Nu 


4T 


este oare aceasta un avantagiu lesne de înțeles? 
Şi pentru aceasta trebuie statistice ? Dacă voiți să, 
citiți statistice n'aveţi decât să citiți pe ale veci- 
nilor noştri, căci la noi nu sunt atât de bine re- 
gulate, şi acolo veți vedeà cifra importului, va- 
loarea exportului, şi avantagele îndată se cunosc; 
şi le-am explicat toate cu cifre, le voiu citi şi 
D-voastră. 

Ce voiți a mai ști? Avantagiul cu vitele care 
este un comerţ însemnat, comerț, care trebuie în- 
curajat de aci înainte, fiindcă se deschide o eşire 
însemnată prin Austro-Ungaria, căci taxele cari se 
impuneau asupra vitelor noastre erau cam grele. 
Ei bine. prin tratatul de față, aceste taxe, s'au 
redus la jumătate, s. e. vita cornută, taurul și 
boul în valoare de 150 franci, care plăteă 10 fr. 
şi 50 centime, plătește acum numai 5 fr., afară 
că mieii, iezii, mânzii intră fără nici o plată, astfel 
încât taxa vitelor care se plăteă la intrare în Austro- 
Ungaria, prin tractatul de faţă s'a redus la jumă- 
tate; acest interes economic nu este lesne de în- 
teles ? De ce statistică aveţi trebuinţă ? Altă sumă 
de obiecte a căror liberă intrare ni le-am asigurat 
în Austria, fără taxă, precum: lemnele de foc și 
de construcţiune, lâna, care este un comerţ în- 
semnat, şi care în anul 1873, s'a exportat de 4 
milioane, gogoșile de mătase, lucrurile de lemn or- 
dinar, ete... toată această sumă de lucruri vor 


478 


intră în Austro-Ungaria fără taxă: oare aceasta, 
nu este avantagiu pozitiv, trebuie multă filozofie 
ca să le înțelegem? Intrebaţi pe cel din urmă, 
mocan să vedeți cum înțelege el ce avantage este 
când îşi va trece lâna fără vamă; aceasta în pri- 
vinţa obiectelor care es libere. 

In privința altor obiecte pe care noi le-am 
protejat, pentrucă suntem o ţară agricolă, gu- 
vernul D-voastră a luat măsuri speciale. 

In principiu este admis liberul schimb, şi eu 
ca om de știință sunt pentru liberul schimb, dar 
în practică nu putem a-l aplică pentrucă nu avem 
industrie, am căutat dar să protegem produeţiunile 
noastre, să protegem industria noastră născândă; 
aşă, zacharul, spirtoasele care vor puteă să ţină 
concurență spirtoaselor ce vin din străinătate, sunt 
protejate cu 31 la sută. Asemenea am protejat toate 
produsele ale căror materii prime se află şi la noi 
şi care se pot fabrică; şi am fost destul de feri- 
ciţi pentru ca să obținem dela guvernul Austro- 
Ungar ca să ridicăm taxele la o sumă de obiecte 
care intră din Austro-Ungaria la noi, şi care, cun 
am zis, sunt de natură a se fabrică şi la noi; ast- 
fel nu putem fabrică nici sticlă fină, nici mătăsuri, 
dar de ce n'am fabrică zachăr, când sfeclele se 
produc la noi? Am protegeat dar asemenea pro- 
duete, cu o taxă însemnată care merge dela 10'/, 
până la 30; aşà, berea, spirtoasele, lumânările de 


479 


stearină, postavurile, zahărul, 10 industrii noi ce 
Sau născut sau se vor naşte. 

Cu această protecţiune, obiectele identice din 
Statul vecin nu vor puteă ţinea concurență, ast- 
fel încât aceste industrii se pot naşte şi desvolta. 

Aceasta, este oare lucru greu de înţeles? Acest 
sistem proteeţionist nu este de înţeles? De ce note 
statistice aveţi trebuință? Dacă vă spun că zahărul 
plăteşte 25 specific la sută, se înțelege că nu poate 
să ţină concurenţă cu zahărul local ce se va fabrică, 
la noi şi care nu are cheltueli de transport; ase- 
menea berea şi lumânările; dar berea o protegiăm 
cu 32 la sută, berea străină nu poate să ţie con- 
curenţă berei din ţară care nu plătește nici trans- 
portul nici această taxă, dacă spirtoasele de tot 
felul se protegează cu aprope 34 la sută din va- 
loarea lor, nu revine aceasta ca o probhibiţiune? 
Mai pot oare spirtuoasele străine să facă con- 
curență, mai pot ele vătămă fabricarea spirtuoa- 
selor din ţară? Intrebaţi pe omul cel mai necult, 
întrebaţi pe cel din urmă fabricant şi va înţelege. 
Dovadă că înțeleg este că însu-mi eu am vorbit 
cu fabricanţii străini cari sunt aici din Belgia şi 
Francia şi care mi-a spus că sunt gata imediat 
să înceapă fabricarea zahărului îndată ce se va 
votă, această convenţiune prin care se protege in- 
dustria zahărului la noi. lată şi aceste avantage 
foarte lesne de înţeles. 


480 


Ce a mai rămas? Este tariful general care-l 
impunem asupra mărfurilor din Austro-Ungaria, 
care nu trece peste 7 la sută? Făcut-am oare 
acest tarif fără nici-un studiu? Nu. De doi ani 
se studiază această cestiune de un agent al nostru 
şi de o comisiune care continuu sa ocupat. Care 
au fost elementele noastre spre a determină valoarea, 
obiectelor ? Statisticele noastre, tarifele noastre cari 
sau votat şi cari au să se modifice, şi în fine, 
tarifele austriace, cari între noi să o spunem, sunt 
mult mai exacte, şi aceasta este natural fiindcă 
este un Stat mai vechiu. Ei bine tarifele austriace 
ne-au servit de lumina cea mai principală în comi- 
siunea noastră şi am putut vedeă şi greșelile din 
tarifa noastră. 

Având în vedere toate aceste tarife, am de- 
terminat ce? Cât are să plătească mărfurile austro- 
ungare intrând la noi pe drepturi specifice, iar 
nu ad-valorem, cum eră până acum. Și când zicem 
că un oarecare obiect va plăti mai puţin de 7 la 
sută, o zicem numai în scris; însă în realitatenu 
o să fie aşă, o să plătească mai mult. Ştiţi foarte 
bine câte fraude se făceă până acum la vămi; nu 
eră nici-o marfă care să nu vină fără o factură 
falşă, lăsând la o parte șicanele, erà abuzurile 
agenţilor fiscali. Și cu toate că zicem că, înainte 
plătea 71/2 la sută, dar în realitate nu plătea decât 
3 până la 3!/2 la sută, din cauza fraudelor care 


481 


se făceau. Ei bine, astăzi după sistemul cel nou, 
specific, taxele vamale au să fie mult mai mari, 
pentrucă mărfurile au să fie plătite de pe ade- 
vărata valoare, iar nu după facturile falşe. Oare 
şi acest sistem nu este lesne de înțeles? 

Din toate acestea rezultă că aventagiile co- 
merțului care le dobândim noi sunt foarte lesne 
de calculat, fiindcă noi în cazul de față facem ca 
un comersant, facem bilanțul între ceeace dăm şi 
ceeace luăm gi calculul este lesne de făcut; căci 
care este datoria unui comersant? Să vadă ce dă 
şi ce iea, Ei bine, am făcut acest calcul și am vă- 
zut că avantagele sunt însemnate pentru România. 
Negregit că şi Austria câştigă, dar nu pretindem 
niciodată ca să ne dea avantagii fără a luà în 
schimb ceva. Insă calculând ceeace câştigăm cu 
ceeace dăm, punând acestea în balanță, foloasele 
pentru noi sunt mai mari. Și calculul este foarte 
lesne de făcut. Iată calculele statistice care le-am 
făcut şi să le transformăm în ţifre, fiindcă ţifrele 
vorbese mai bine decât noi. Să vedem ce câştigă 
comerțul român şi prin urmare şi fiscul, fiindcă 
tot ţara câștigă când câştigă comerțul. Și să luăm 
de normă anul 1873, fiindcă pentru acest an 
avem statistice. 

Să luăm cerealele: statistica este pozitivă; 
s'a exportat cereale pentru 18 milioane; la această, 
sumă se ridică vama ce am plătit la suma de 


29006 31 


482 


1.800.000; prin urmare vedeţi că această ţifră va, 
rămâneă pe viitor ca beneficiu în ţară. 

Noi prin sistema de față am făcut a se 
scădeă tarifele, şi dacă onor. D. Bozianu ar fi 
voit a-și da puţină osteneală, ar fi putut să vadă 
diferenţa de beneficiu din această scădere, studiile 
sunt făcute de ministerul de interne. 

Pentru vitele exportate, la suma de 12 mi- 
lioane tragem asemenea un beneficiu de 279.996 lei. 

S'a obiectat că asupra taxelor unde se zice 
că vor fi acelea ale naţiunei celei mai favorizate 
de Austro-Ungaria. Aceasta, D-lor, este tractatul 
dela 1868 cu Zollverein, care este cunoscut că are 
tarifele cele mai avantagioase. 

Dela lemnele de construcțiune avem un be- 
neficiu asemenea de 20.000 de lei și dela, fraușise, 
adică lăpturi și brânzeturi, 34.000 de lei. 

Pentru productele al cărora material brut se 
poate găsi în ţară sa pus o vamă de 20, 25 până 
la 35, în prevedere ca să putem rezistă concu- 
renţei din afară. Mai este de luat în considera- 
ţiune, că pe lângă aceste tarife revista concurenţei 
şi plata transportului. 

Acum, Domnilor, pentru diferența între 7 gi 
71), constat prin ţifre că această diferență în loc 
de a ne face să pierdem, noi beneficiăm, căci di- 
ferenţa să adaopă la valoarea transportului. 

Iată dar, Domnilor, avantagiile ce noi câş- 


483 


tigăm prin convenţiunea de față; are negreșit gi 
Austro-Ungaria oarecari beneficii la câteva obiecte 
afară de petroliul rafinat şi făina. Despre vinul 
de care a vorbit D. Adamaki la care se plăteă 7 
la sută şi acum se va plăti 5 la sută, noi am 
făcut un scăzământ, le-am dat compensație eu 
vinul; dar şi acesta revine tot în avantagiul nostru, 
pentrucă 7 la sută nu este în realitate un scăză- 
mânt, şi aceasta s'a calculat în ţifre. 

Căci de vom calculà chiar scăderile cari ar 
veni în favorul Austriei, vreo 70 de mii de fr., 
tot rămâne în avantagiul vistieriei noastre 40 de 
mii de franci. 

Dar să lăsăm deocamdată această parte a 
fiscului şi să vedem ce câștigă comerțul, după sta- 
tistiea Austriei, comerțul nostru în genere câștigă 
2 milioane şi mai bine de franci. 

Scăderea, ce facem în unele articole este o 
scădere mai mult aparentă; aşă de exemplu la 
vinuri. 

Ei plătese pe valoare, şi noi plătim după 
greutate; noi plătim 13 1/2, însă cun plătim? Nu 
după valoare, ci la suta de kilograme. Apoi suta 
de kilograme, cât face în Austria? Știţi cum va- 
lorează ei vinul nostru ? Il valorează 20 fr. suta, 
de kgr. care face 88 oca. Apoi spuneţi D-voastră 
care negustor vinde cu 20 lei 88 oca de vin? Cal- 
culaţi, Domnilor, şi veţi vedea că vinurile Austro- 


484 


Ungare plătese mai mult, pentrucă ale noastre 
care se exportează de 4 ori mai mult, sunt mai 
mult vinuri populare, pe când cele Austro-Ungare, 
care vin aci sunt vinuri de lux, sunt vinuri de 
acelea care nu se pot pune mai puţin decât 3 fr. 
ocaua, şi suta de kgr. care este 88 oca face 264 
lei. De vom calculà acum cât plătim noi şi cât 
plătesc ei pe valoare socotit, ştiţi cât plătesc ei? 
Plătese 16%. Va să zică, că plătim 18 şi jumă- 
tate la sută la ei, şi ei plătesc după 14—16, fiindeă 
plătesc după valoare. Apoi unde este răul? 

Domnilor, am onoare a declară şi afirm fără 
niciun fel de sfială că acesta este unul din cele 
mai avantagioase tractate din câte au fost în Eu- 
ropa, şi ar fi o ignoranță care inspiră milă, dacă 
s'ar aruncă blam contra unui asemenea act, pentru 
care posteritatea are să înscrie numele nostru și 
al D-voastră cu litere de aur (Aplauze). Cât despre 
avantagiile politice, care este Românul cel adevărat 
care să nu le simtă. Și chiar, de ar fi fost să 
facem sacrificii, eu aș merge până acolo, şi zic 
că chiar cu sacrificii trebuiam să ne bucurăm de 
un asemenea, act, internaţional. 

O nație este destul de avută şi destul de mare 
ca să facă nişte mici sacrificii spre a-și asigură, 
existenţa ei; de multeori naţiunile au fost în stare 
să facă sacrificii mari, numai ca să zică: Sunt. 
Dar noi, care nu numai că n'am făcut nicun sa- 


485 


erificiu, dar din contra, am dobândit aceasta cu 
avantagii destul de mari, cari nu sau văzut ni- 
căeri, am mai stă noi la îndoială? 

Din punctul de vedere politie dar, avanta- 
giile sunt imense, căci înţelegeţi bine, este o afir- 
maţiune a autonomiei noastre. Pentrucă nu este 
destul a afirmă un drept, dar este încă necesar 
a-l şi aplică; altfel el rămâne într'o stare plato- 
mică, care şi se contestă la fiecare minut, precum 
face Inalta Poartă căreia totdeauna îi place a ne 
denegă în fața unui fapt pozitiv. Dar când venim 
şi facem un tractat după toate formele, subseris 
de ministrul de Externe al Austriei, care are ca- 
racterul unui act internaţional şi prin care afir- 
marea drepturilor noastre devine o realitate, atunci 
ce mai rămâne cu denegările Înaltei Porţi? Nimic. 
lar afirmarea drepturilor noastre rămâne reală. 

Mai este o chestiune delicată pentru care am 
dat destule explicaţiuni în Adunare; este bine în 
scurt să le repet și aici. Această chestiune este 
chestiunea Evreilor despre care D. Gherman cu un 
bun simţ admirabil a spus că nu tragem decât 
avantage pentrucă această chestiune nenorocită este 
o chestiune socială, nu este politică; ei bine, cre- 
deţi Dv. că asemenea chestiuni se pot rezolvă prin 
tractate, așă, cum se însemnează de exploatatori a 
tot ce este sacru în interesul pasiunilor lor? Nu; 
s'a făcut ceeace trebuia să se facă, adică, a venit 


486 


să se recunoască de către Marea Putere cu care 
am contractat şi către care trebuie să fim foarte 
recunoscători, a venit, zic, să se recunoască legile 
noastre restrictive în privinţa Israeliţilor. Așă încât 
aceste legi, nu se vor consideră de nimeni, ca o 
persecuţiune contra Evreilor. Dar suntem într'o 
poziţiune așă încât avem nevoe de restricțiuni 
Prin urmare dar dacă nu sar fi admis restric- 
țiuni numai atunci am fi putut zice că este o 
absolută egalitate între toţi supușii Austriaci în 
ceeace priveşte exercițiul drepturilor lor pe terito- 
riul nostru; și aceasta nu puteam să o admitem, 
căci însuși Rusia, un atât de puternie imperiu este 
silit să aibă legi restrictive, în această privință; 
căci în tractatul său încheiat cu Franţa pune şi 
această clauză restrictivă pe care o punem şi noi, 
puind în art. 1 al tractatului; că „se exceptează 
restricțiile privitoare la străini“, Ei bine, această, 
am făcut-o şi noi, dar am făcut-o întrun mod 
mai explicit decât Rusia, căci s'au recunoscut întrun 
mod lămurit legile noastre restrictive pe care nece- 
sităţile locale ne-a făcut să le admitem, fără să 
aibă un caracter nici de persecuţiune religioasă, 
nici de persecuţiune politică, ci numai un instinct 
de conservare care ne-a făcut să admitem asemenea 
legi restrictive, parte la ceeace privește achisiţiu- 
nea, bunurilor imobiliare; parte în ceeace priveşte 
măsurile de siguranță şi de poliție a truntariilor 


487 


atât în prezent cât şi în viitor. Cu modul acesta, 
vedeţi, Domnilor, că nu numai nu trebuie să aveţi 
îngrijiri, dar din contra s'a dat siguranța care n'o 
aveam până acum. Pe când până acum, la cea 
mai mică măsură conservatoare care se luă din 
când în când, începeau protesturi, intervenţiuni, și 
ştiţi că sau făcut şi amenințări cu o comisiune 
internaţională Europeană, şi amenințări de proto- 
coale ale conferinţei aceleia care să se aplice la noi, 

Ei bine nu mai au loc toate acestea, deplina 
noastră autonomie, în ceeace priveşte aceste legi 
restrictive înt”o chestiune socială, este recunoscută; 
şi când o putere mare recunoaşte puterea acestor 
legi restrictive înțelegeţi că nici o altă putere nu 
va mai pune în contestaţie un drept pe care îl 
exereităm. 

Aşă dar, D-lor, fie sub punctul de vedere de 
conservare interioară, fie din punctul de vedere 
politie, care este exercitarea suveranităţei noastre 
exterioare, acest tractat este o operă magnifică, care 
va face meritul nu numai al acestui guvern şi 
al Camerei şi Senatului ci şi generaţiunii prezente 
(Aplauze). 


Se cere închiderea diseuţiunei și puindu-se la vot 
se primeşte. 

Se pune la vot luarea în consideraţie a proiectului 
şi se primeşte. 


488 


Se citeşte art, unie din lege şi puindu-se la vot 
se primește. 

Se pune la vot legea şi convenţiunea cu anexele 
ei şi se adoptă cu 25 voturi, contra 8 şi 4 abţineri, 


1876 


I 


»Monitorul Oficial“ No. 24 din 1/13 Februarie 1876. 
Proiectul de lege al instrucţiunii publice 


In şedinţa Camerei dela 21 lanuarie 1876 se pune la 
ordinea zilei proiectul de lege al Învăţământului public 
elaborat sub ministerul D-lui T. Maiorescu, raportor al 
Comitetului delegaților fiind C. Esarcu. Diseuţiunea 
acestui proiect este foarte animată şi iau parte la dânsa 
deputaţii &. Brătianu, Aristide Pascal, D. Maiorescu, mi- 
nistru Cultelor şi instrucţiunii publice, Esareu şș. a, Din 
punctul de vedere al istoriei, experienţei şi al princi- 
piilor și metodelor vorbeşte în ședința dela 22 Ianuarie 
B. Boerescu. 


B. Boerescu. Domnilor, nu am luat cuvântul 
spre a intră în examinarea amănuntelor legei de 
faţă, ci spre a răspunde la câteva principii sociale 
şi aprecieri politice emise eri de d. Maiorescu, 
precum şi spre a vorbi despre scopul ce D-sa ne.a 
spus eri că şi-a propus de a atinge prin legea 
de față. 

Mie mi se pare— poate să fiu înşelat —că 
toate aceste idei ale d-lui ministru nu sunt exacte. 


492 


Și dacă odată principiile şi aprecierile po- 
litice ori istorice, care au servit premise conelu= 
ziunei sale, adică scopului ce-și propune a atinge 
nu sunt exacte, se înţelege că nici coneluziunea 
sa nu este fondată, nici mijloacele cu care își pro- 
pune a atinge un scop. Acest scop, nu poate fi 
altul, în teorie vorbind, din partea unui ministru 
ca d. Maiorescu, decât de a întări şi mai mult 
în această ţară elementul conservator. Ei bine eu 
cred că D-lui nu numai că nu va atinge în prac- 
tică acest scop, dar încă poate va ajunge la un 
rezultat contrariu. 

Eram hotărît, Domnilor, niei a luă parte în 
această discuțiune; dar când am auzit opiniunile 
sociale şi politice emise eri de D. Maiorescu, nu-mi 
eră permis să tac, și a trebuit, precum D. T. 
Rosetti v'a cerut-o astăzi, a mă “pune numai pe: 
acest tărâm înalt, şi a discută şi eu veritatea și 
valoarea opiniunilor emise de D. ministru. 

Domnilor, vă aduceţi aminte de revista re- 
trospectivă făcută eri de D. Maiorescu şi de bazele 
ce D-lui a pus, spre a ajunge a legitimă scopul 
ce-şi propune prin acest proiect. Fondate şi exacte 
sunt aceste baze? Aci e chestiunea. 

D. Maiorescu ne-a spus că sub regulamentul 
organic aveam la noi un element aristocratic, o 
clasă privilegiată, care aveă singură puterea. Apoi 
din acest regim, deodată am trecut în regimul 


493 


constituțional, fără tranziţiune, fără mai ales a 
posede elementul esenţial în regimul constituţional, 
adică elementul Statului al treilea, elementul bur- 
gheziei. De aci a rezultat că o lacună foarte mare 
se află în acest regim constituţional. Această la- 
cună nu se pute umpleă decât prin instrucțiune; 
însă instrucţiunea publică, zice D. Maiorescu, eră 
aşă organizată, încât nu se ajungea la așă scop. 
Trebue dar să se dea acum o nouă direcţiune in- 
strucţiunei, pentru ca să-și ajungă scopul. Până, 
acum instrucţiunea, zice D. Ministru în acord cu 
D. Strat, eră directată, nu spre un scop real, nu 
spre un scop technie oarecum; căci ea a produs 
funcţionarismul; care la rândul său poate a ne 
aduce un proletariat biuroueratie care devine un 
element foarte periculos şi revoluţionar întrun Stat, 
Aşă, dar coneluziunea este că trebue să dăm o 
nouă direcţiune instrucţiunei publice. 

Aşà dar vedeţi, Domnilor, că D. Maiorescu, 
cu elocuența sa obicinuită, a legat prea bine pre- 
misele cu coneluziunea sa. Am trecut deodată 
dintr'un regim aristocratic într'unul constituţional; 
nu eram însă preparaţi, căci nu aveam elementul 
burgheziei; şi instrucțiunea publică în trecut nu a 
produs acest element. Prin urmare adoptându-se 
noul sistem al D-lui ministru, noua sa direcțiune, 
se va ajunge la acest rezultat. 


Așă să fie? 


494 


Eu nu cred, Domnilor. Neprimind ca fun- 
date şi bune premisele D-lui Maiorescu, prin aceasta 
chiar combat şi scopul său, şi mai ales mijloacele 
prin care își propune de a ajunge la dânsul. 

Mai întâiu, Domnilor, voiu spune D-lui Maio- 
rescu, că sub regulamentul organic, nu este exact 
că a existat o aristocrație. Căci ce a înţeles D. Ma- 
iorescu, prin cuvântul de aristocrație? In felul cum 
D-lui a vorbit, şi după concluziunea la care a 
ajuns, nu a putut înțelege acest cuvânt decât în 
sensul său cel uzual, adică aristocrație care se 
transmitea în perpetuu prin naștere şi care veneă 
cu privilegii din naştere chiar. 

Apoi, la noi, avut-am vreodată, nu numai 
sub regulament, dar chiar înaintea lui, o asemenea 
aristocrație? Nici de cum, Domnilor. Din timpii 
cei mai vechi ţara noastră a avut o organizare 
socială destul de democratică. Aristoeraţia terito- 
rială a existat numai în țările feudale, iar nici 
cum la noi. Şi pentru această veritate istorică, 
voiu aduce ca dovadă pe cât ţin minte, chiar pe 
D. lepureanu, care în această Adunare, având, 
precum știți, idei foarte conservatoare, şi încă ade- 
sea prea mult conservatoare, recunoștea şi constată 
aceste adevăruri. . 

Aristoeraţii dar, în sensul uzual şi feudal 
al cuvântului, nu au existat niciodată la noi. Nu- 
mele de boer eră un epitet onorific care se dă 


495 


tutulor acelora care apărau ţara lor în resbel; 
boer eră, după cum ne spun istoricii, tot bunul 
căpitan, tot bunul oștean. 

Prin urmare, dacă la noi a existat o aristo- 
craţie, eră numai aceia a meritului, a serviciilor 
date. Reputația sau gloria numelui părintelui, “se 
strămută negreşit şi la urmaşii săi. Aceasta încă 
eră o aristocrație dacă voiţi; însă numai în înţe- 
lesul gramatical al cuvântului, iar nici cum în 
sensul feudal. Prin urmare o asemenea aristocrație 
nu puteă de loc să constitue o piedică introdu- 
cerei la noi a sistemului constituțional, nici face 
ca să se pretinde că prea a fost liberală Conati- 
tuţia care, deodată, ar fi introdus la noi acest 
sistem constituţional. 

Este adevărat că vedem, şi înainte de regu- 
lament și sub regulament, dându-se nişte privi- 
legii acelora care se deosibese prin serviciile lor, 
şi purtau numele de boeri. Existenţa numai a acestor 
singure privilegii făceau că sub regulamentul or- 
ganic eră inegalitate între diversele clase ale so- 
cietăței române. 

Insă aceste privilegii ca şi rangurile erau con- 
siderate ca niște recompense personale, pentru ser- 
vicii date sau răspunse, şi aveau un caracter nu- 
mai viager, așă încât se şi stingeau la a doua 
generaţiune. Dar aceste singure privilegii nu pu- 
teau constitui aristocrația feodală, unde privile- 


496 


giile se moșteneau prin naştere și se perpetuau din 
tată în fiu, în infinit. 

Aşă dar, sub nici-un punct de vedere nu se 
poate susţine că la noi ar fi existat vreodată o 
aristocrație feodală. 

Merg mai departe. Sub regulamentul organic, 
nu numai că acea aristocrație de care a vorbit 
D. Maiorescu, nu a existat, dar nici regim de gu- 
vern absolut nu a existat, aşà încât să se poată, 
obiectă că prea am făcut un pas repede, sărind 
deodată în regimul constituțional. 

Acest regim, întrun mod imperfect, în mi- 
matură, ca să zic astfel a existat sub regula- 
mentul organic. 

Negreşit că el nu eră desvoltat cum există 
astăzi. Dar în fine a existat. Căci unde zicem noi 
în sens general, că există regim constituţional ? 

Acolo unde nu este o putere autocrată, con- 
centrată în o singură mână; acolo unde este o 
adunare legiuitoare care face legile, care ţine punga 
ţărei, şi votează venituri şi cheltueli, care contro- 
lează socotelile; acolo în fine unde nu este pu- 
terea absolută. Apoi, acest regim reprezentativ nu 
există oare sub regulamentul organic? In timpul 
acestei legi aveam o Adunare care reprezentă toate 
interesele sociale. Acea Adunare legiferă, votă im- 
pozitele şi controlă socotelile. Ea se recrută prin 
alegere: şi toate clasele sociale, boeri mari ca şi 


497 


boeri mici, adică burghezia, comerţul şi industria, 
puteau fi alese deputaţi. 

Intr'un mod şi mai larg era compusă Adu- 
narea numită extraordinară, care alegeă pe Domn. 
Insă, toate acestea, se înţelege, că funcționau după 
ideile timpului de acum 40 de ani, şi nu trebue 
să le judecăm după ideile de astăzi numai. 

Prin urmare dar, un fel de regim reprezen- 
tativ există la noi chiar sub regulamentul organic. 

Cum vedeţi Domnilor, nu sunt toemai exacte 
teoriile şi istoria expusă de D. Ministru Maio- 
rescu; prin urmare nu poate fi fondat nici scopul 
său, nici practica, mijloacele spre a ajunge la 
dânsul. 

Dacă regim absolut nu a existat sub regu- 
lament, de ce D-lui impută că am trecut prea re- 
pede în regimul constituţional? Dacă D. Maio- 
rescu ar fi vorbit de regimul dinaintea regula- 
mentului, poate că ar fi putut găsì ceva care să 
semene cu regimul absolut. Dar D-lui a vorbit 
de cele de sub regulament, şi aci nu există ceeace 
căută, Dacă sub regulament există o inegalitate, 
ea consta, o repetăm, în oarecare privilegii per- 
sonale şi viagere acordate celor ce se chemau boeri. 
Dar aceasta nu constitue regimul absolut. Erau 
numai niște drepturi excepționale; așă, se cereă, 
cutare rang, spre a ocupă cutare funcţiune, spre 
a puteă d. ex. a fi numit la Inalta Curte, ete. 


29006 32 


498 


Aceste privilegii erau reale, neapărat foarte injuste; 
şi vă aduceţi aminte cum chiar Domnii regula- 
mentari, ca prinţul Știrbey la noi, ca prinţul Gr. 
Ghika în Moldova, au început a nesocoti și a dă- 
râmă de fapt aceste privilegii; şi cu acești Domni 
şi alţii, începuse a recrută demnitarii cei mai mari 
ai Statului, nu dintre privilegiați, ci dintre oamenii 
de merit. 

Dar oricum ar fi asemenea privilegii nu opreau 
ca regimul constituțional, — în esenţa sa — deși in- 
complect — să existe încă de sub regulamentul 
organic. 

Prin urmare nu este exact de a se pretinde 
că am făcut un pas prea mare, poate un salt 
mortal, trecând deodată dintr'un regim absolut 
într'unul constituţional. 

Este cel puţin adevărat că ne-a lipsit şi ne 
lipseşte le żiers état, burghezia, acest element atât 
de necesar regimului constituțional, aşă incât fără 
dânsul nu putem avei acest regim? — Nici această 
idee, Domnilor, nu cred că este fondată. 

Dacă vom compari Statul nostru cu alte State 
mari ca Franţa. Anglia, Germania care numără 
secoli de civilizaţiune, și vom cere ca să avem o 
burghezie cum există în acele Staturi, O! atunci 
putem zice că nu avem burghezie! Căci ne-a în- 
trebat eri D. Maiorescu unde sunt la noi acei fa- 
bricanţi, comercianţi şi industriași cari au milioane, 


499 


şi cari constitue burghezia luminată şi independentă, 
în alte Staturi? Negreşit că o asemenea burghezie 
nu avem. Atâta numai că este injust ca să pro- 
cedeze astfel, cu comparaţiunea. Fiecare ţară se 
judecă după mijloacele ei proprii, şi după vechimea 
gradului său de cultură. Potrivit dar cu talia, 
noastră, și cu cultura noastră, am posedat şi po- 
sedăm şi noi o burghezie, şi acum, şi chiar sub 
regulament. Elementele burgheziei sub regulament 
erau boerii cei mici, erau neguţătorii, erau cor- 
poraţiunile de industriaşi, erau în mie număr şi 
profesiunile liberale. Toţi aceștia formau o bur- 
ghezie mică, cu stări modeste, dar în fine în pro- 
porţiune cu toţi ceilalți. Căci în fine ce stări mari 
aveau chiar aristocrații D-lui Maiorescu, chiar 
proprietarii cei mari de moşii după acele vremi? 
Veţi află că o moşie, care astăzi produce zece mii 
de galbeni, pe atunci da un venit abia de câteva, 
sute de galbeni. Toate dar erau în aceiași pro- 
porţiune. Și pentru ce aceasta? Pentru cuvântul 
prea simplu că toată avuţia publică, fiind mică, 
se înțelege că și cea particulară nu puteă să fie 
mare. Ceeace însă este potrivit, este că elementele 
burgheziei, au existat la noi; şi au existat încă de 
sub regulament, deși în faşă numai. 

Să venim acum la regimul cel nou constitu- 
tional. 

De când să-l începem? Negregit dela 1858 de 


500 


când adică el s'a introdus pentru prima oară prin 
convenţiunea dela Paris. 

Elementele burgheziei, ale stărei a treia, ale 
comerțului şi profesiunilor liberale, nu existau la, 
1858 mai desvoltate decât la 1530? Negreşit, va 
fi dator să recunoască D. Maiorescu. 

Cum însă s'a procedat de toate constituţiunile 
şi legile electorale, dela 1858 încoace. Proceda- 
tu-s'a aşă încât să sară deodată şi să nu ţină so- 
coteală de nimic, nici chiar de lipsa de desvol- 
tarea suficientă a elementelor burgheziei noastre? 
Să luăm numai faptele și să vedem. 

Mai întâiu trebue să recunoaştem că, a sus- 
ţine că lipsa elementului burghez ne face incapabili 
de regimul constituţional, este mai ales a presu- 
pune că vin nişte legi și deodată dau votul uni- 
versal unor oameni care nu știu nici măcar a 
seri şi a ceti; adică când clasele inteligente şi 
independente se absorb, se înăbușese de număr de 
mulţime. 

Apoi, aşă sa urmat la noi? 

Regimul constituţional desvoltat s'a introdus 
la noi prin convenţiunea din Paris din 1858. Legea 
electorală, adiționată la acea convenţiune a ţinut 
socoteală despre starea noastră socială, și de difi- 
cultăţile practice dela noi. Ea nu ne-a dat votul 
universal, 

Prin acea lege s'au creat mai multe clase de 


501 


alegători, astfel în cât, fiecare colegiu votând în 
parte se dă mijlocul tuturor a exercită dreptul po- 
litice, fără ca o clasă să absoarbă pe cealaltă. Agà 
alegătorii erau sau primari sau direcţi. Primarii 
erau oricine aveă un venit, în pământ, de cel puţin 
o sută galbeni. Direct alegător eră în judeţ cel ce 
aveă un venit în pământ cel puţin 1000 galbeni; 
iar în oraşe, oricine aveă un capital în pământ, 
industrie sau comerţ de şase mii galbeni. 

Fiecare din aceste categorii de alegători votau 
deosebit, în colegii speciale. Și observați că nicio 
clasă nu absorbeă pe cealaltă. Clasa proprietarilor 
mari, care eră cea mai independentă, cea mai cultă, 
nu eră de loc absorbită nici de comercianți și in- 
dustriaşi, nici de alegătorii cei mici din judeţ. Deo- 
sebit de aceasta se mai cereă ca însuşi eligibilul 
să aibă un venit de 400 galbeni cel puţin. 

Mi se pare dar că această primă lege elec- 
torală din 1858 nu eră prea largă; eră destul de 
restrânsă; şi pasul ce ne-a făcut ea, în urma re- 
gulamentului, nu ni se pare aşă de extrem, încât 
să fi fost periculos, Apoi, dacă vom judecă acea 
lege după rezultatele practice ce ea a produs până 
la 1864, nu putem decât a o recunoaşte ca bună, 
şi a ne declară mulţumiţi. 

La 1864 se făcu lovitura de Stat, şi la 2 Iulie 
se promulgă o altă lege electorală. 

Acum se încercă a se face un pas mai mare 


502 


a se adoptă oarecum votul universal. Dar şi în 
astă ocaziune se moderă mult exerciţiul acestui 
vot universal şi se luă oarecari precauţiuni. 

Așă, alegătorii se împărţiră tot în primari gi 
în direcții. 

Primari se numeau toţi câţi erau şi alegătorii 
consiliilor comunali, toţi câţi plăteau o dare către 
Stat de 48 lei, toţi patentarii până la a cincea 
clasă inclusiv. 

Cum vedeți este mai mai votul universal cu 
un mic cens. 

Alegătorii direcți erau toţi cetăţenii cari po- 
sedau un venit de o sută galbeni de orice natură. 
Excepţiuni numeroase se făceau în favoarea pro- 
fesorilor, profesiunilor libere și altora, cari erau 
scutiți de orice cens. 

Eligibilului se cereă asemenea un venit de 
200 galbeni, afară de profesori, şi alte profesiuni 
liberale. 

Alegătorii primari alegeau alegători direcți; 
şi aceștia împărţiţi în colegii de orașe și colegii 
de judeţe alegeau pe deputaţi. 

Aşă dar, vedeţi, Domnilor, că chiar cei cu 
lovirea de stat, care ţineau a se arătă partizani ai 
unui sistem mai liberal, le-a fost teamă a con- 
fundà de tot mulţimea cu clasele cultivate. Căci, 
Domnilor, în principiu votul universal este un 
foarte bun lucru; însă el poate deveni o armă 


503 


periculoasă când se dă în mâna acelor ce nu ştiu 
nici măcar a seri și a citi (Aplauze). 

S'a împărţit dar, cum aţi văzut, de către 
chiar autorii lovirei de stat la 1864, alegătorii în 
două categorii ; şi măcar că votul s'a întins, încât 
a devenit mai universal, însă se exercită numai la 
întâiul grad. și colegiile de judeţe votau separat 
de cele de oraşe. Şi această separare sa mai men- 
ţinut, negreşit, nu pentru considerantele ce vi le-a 
spus eri D. Maiorescu, ci pentru că eră încă teamă 
a se lăsă numărul să înăbușească inteligenţa. 

lată dar, Domnilor, singura încercare de vot 
universal, care s'a făcut la noi în ţară; efectele 
care le-a produs această încercare le cunoaşteţi toţi. 
Eu unul nu le crez, că au fost din cele mai bune. 
Camerile care s'au ales prin acea lege nu au dat 
probe că sunt din cele mai independente. 

Aceasta este opiniunea mea; căci eu cred că 
independenţa unei Adunări constă într'aceasta ca 
fiecare deputat să aibe curagiul opiniunilor sale 
și să le poată exprimă. 

Din toate acestea ce vedem ? Vedem că intro- 
ducerea, regimului constituţional sa făcut la noi 
în mod treptat; că starea a treia, sau le żiers état, 
adică burghezia, a participat într'un mod gradat la 
viaţa nouă politică, şi că timpul ca şi faptele au 
probat că acest element n'a abuzat de aceste drep- 
turi ale sale. 


504 


Aşă dar, Domnilor, v'am expus această parte 
a mersului vieţei noastre parlamentare care precede 
Constituţiunea actuală din 1866. 

P. Carp. Dax despre legea care este în dis- 
cuție. 

B. Boerescu. Eu vorbesc, fără să fiu ins- 
pirat de D-ta. Rog pe D. Carp să nu mă dirijeze 
în discuţiune. Mi se pare că trebuie să fie permis 
unui deputat să vorbească şi fără direcțiunea D-sale. 

Acum, Domnilor, Constituţiunea actuală dela, 
1866, merită ca să-i facem procesul sau să o con- 
damnăm? Negreșşit că nu; fiindcă ea a continuat 
acelaşi sistem moderat pentru exercitarea dreptu- 
rilor politice, aşă încât numărul să nu absoarbă 
capacitatea. 

Constituţiunea actuală a împărţit pe alegători 
în patru colegii, după oarecare cens. Prin colegiul 
al 1V se exercită votul universal, însă în al doilea 
grad. Toate colegiile votează separat. Astfel că 
toate interesele sociale sunt reprezentate prin aceste 
colegii, fără însă ca numărul să înăbușească in- 
teligenţa. 

Prin urmare şi Constituţiunea actuală este 
foarte moderată; şi dacă este a se face vreo im- 
putare, nu la dânsa trebuie a se adresă, ci mai 
mult la legea după lovirea de Stat. 

Cu un cuvânt, Domnilor deputaţi, din această 
examinare se constată, că întâia imputare sau cri- 


505 


tică istorică formulată de D. Maiorescu, nu este 
tocmai exactă. 

Venim la a doua. 

Este oare exact şi corect a se zice că instruc- 
ţiunea publică a fost până acum directată aşà în 
cât nu s'a putut încă formă acest element esenţial 
(le tiers état) pentru regimul constituțional? Sau 
mai bine zicând: este oare corect a se zice că 
instrucţiunea publică a fost atât de falşificată în 
cât a făcut ca tendința junimei să meargă numai 
spre funcţionarism, iar nicidecum spre alte pro- 
fesiuni ? 

Eu, Domnilor, nu cred că sunt exacte nici 
aceste aserțiuni. Sunt şi eu de acord a recunoaşte 
că prea mulţi juni instruiți se dă spre funcțiuni; 
că boala funeţionarismului este un rău care ne 
bântue, şi că, din nenorocire, mulţi oameni cum 
se cade nu posedă încă destul acest spirit de in- 
dependenţă individuală, care nu se acordă cu po- 
ziţiunea, funcţionarului. Ce e mai mult. Sunt încă 
de acord a recunoaște că sunt mulţi profesori şi 
învăţători, cari se dau atâta la politică, încât au 
putut fi acuzaţi că întrebuinţează rău puterea ce 
au, şi abuzează de poziţiunea lor pentru reuşirea 
opiniunilor sau pasiunilor lor. Dar a cunoaşte răul 
nu va să zică a indică şi remediul. Răul există, 
dacă nu tocmai aşă de mare cum l-a arătat D. Ma- 
ioreseu, dar există. De unde provine el? 


Este oare adevărat că numai reaua organi- 
zare din trecut a instrucțiunei publice datează dela 
1864? Dar mai "nainte de acest an n'am avut noi 
instrucţiune publică? Am avut, D-lor, şi începutul 
ei datează încă de sub regulamentul organic. 

De atunci dar trebuie să examinăm lucrurile 
spre a ne convinge că instrucţiunea a fost atât de 
rău organizată încât a produs aşă rele efecte. 

Ce vedem însă ? 

Vedem că sub regulamentul organic instruc- 
ţiunea a produs efectele cele mai bune, şi mai 
toată generaţiunea actuală este produsul acelei in- 
strucțiuni. Am avut onoare să ocup direcţiunea, 
şcoalelor la 1858, pe când există încă Eforia școa- 
lelor. Vă pot dar încredință, din experienţă, şi 
toată lumea ştie, că instrucțiunea primară, şi mai 
ales şcoalele comunale, nu au înflorit mai mult ca 
sub Vodă Alexandru Ghika, şi în timpul Eforiei 
şeoalelor. Gimnaziile pe atunci erau mai puţin nu- 
meroase; dar aveau buni profesori, şi se bucurau 
de stabilitate mare atât în programe cât și în corpul 
profesoral. Această stabilitate există nu numai în 
gimnazii, ci în toată instrucţiunea publică; pro- 
fesorii, din toate şcoalele de orice grad, intrau ti- 
neri şi eşeau gârboviţi de bătrâneţe din funcțiunea 
lor. Nu numai profesorii inamovibili nu erau nici- 
odată mişeaţi din locul lor, dar nici profesorii dela 
şeoalele primare. Insu-mi eu ca director de școale, 


507 


nu am destituit decât un singur profesor urban; 
şi aceasta am făcut-o pentrucă faptele lui erau din 
cele mai rele,. Am numit însă o comisiune, care 
i-a constatat abuzurile, şi apoi destituindu-l, am 
făcut cunoscut acest fapt prin o circulară la toţi 
profesorii primari din ţară, pentru ca să ştie că 
D. cutare s'a destituit pentru cutare fapt; atât o 
asemenea, destituire se păreă un lucru important 
la acea epocă. Cată însă să mai adaog ceva, şi 
într'aceasta mă aflù în unire cu D. Maiorescu, 
cată să adaog că pe atunci profesorii nu se ocupau 
de politică; nu se făceau şefi de partide, şi nu 
abuzau de misiunea lor, spre a exercită o presiune 
asupra copiilor sau părinților lor. Și ca să dau 
D-lui Maiorescu o dovadă despre aceasta, este destul 
să-i adaog că D-lui poate află în archivele minis- 
terului său o circulară a mea ca director, de pe 
la 1859, prin care spuneam profesorilor din şeoa- 
lele primare că nu se cuvine a luă parte la po- 
litica militantă! Căci aceasta nu este conform cu 
demnitatea caracterului lor, ei sunt preoți ai ştiinţei; 
şi nu trebuie să se facă din ştiinţă o armă poli- 
tică. Negreşit că liberi sunt profesorii a votă cum 
vor voi. Nu trebuie însă să devie luptători cu arma 
ce le dă poziţiunea lor. Contra acestei cireulări 
nimeni nu s'a plâns; şi eu, la rândul meu, nu am 
avut a mă plânge de nimeni. 

Aşă dar, organizarea instrucțiunei publice, 


508 


înainte de 1864, nu a fost rea; şi D. Maiorescu 
nu-i poate impută că ea a produs efecte rele. 
Mai toţi repet, suntem fiii acelei instrucţiuni. 
(Aplauze). 

Aşà dar, trebuie să venim la legea actuală 
din 1864. Oare relele arătate de D. Maiorescu de- 
rivă ele din această lege şi numai din cauza ei? 

Dar, Domnilor, dacă legea aceasta are multe 
defecte, apoi este de netăgăduit că ea are şi multe 
părți foarte bune. 

Ea nu a fost tocmai aşă făcută repede, nici 
improvizată. cum s'a zis. Redactorii ei, au copiat-o, 
în cea mai mare parte, după un proiect, sau cod 
complect de instrucţiune, făcut în anul 1863, de 
consiliul superior al instrucțiunei publice. Eu am 
avut onoare a fi însărcinat cu redactarea acelui 
proiect de 670 da articole. Il am aci tipărit îm- 
preună cu raportul meu către consiliu, dat în Oc- 
tombrie 1863. 

Din el se va vedeă că ideile mele asupra, 
instrucţiunei nu datează de astăzi, cu oeaziunea 
discutării proiectului de faţă, ci de mai mulţi ani. 
Și când am lucrat acel proiect am avut în vedere 
și necesităţile noastre locale, şi legile asupra ins- 
trucţiunei din cele mai luminate Staturi din Europa. 
Colegii mei din Consiliu erau oameni foarte auto- 
rizaţi şi mai toţi vechi profesori. 

Dar acest cod de instrucţiune nu deveni lege. 


509 


Sosi lovirea de Stat, şi îl transformă cu multe 
modificări esenţiale, în legea dotată din 1864. 

Ea poate aveă defecte; dar cuprinde multe 
lucrari bune. 

Este adevărat, că şcoalele reale le admite, însă 
nu ia mijloacele serioase ca să le înfiinţeze, după 
cum se vede din articolul 200, însă proiectul con- 
siliului superior din 1863 zicea curat în art. 501: 
„Pcoalele reale se vor așeză în principalele cen- 
truri de populaţiune şi se vor întreţine de Stat“, 
Prin urmare vede D. Maiorescu că nu D-lui a 
eşit la noi, pentru prima oară, cu ideea înființărei 
şcoalelor reale. Alţii au avuto înaintea D-lui, și 
cum vedeţi consiliul superior, în proiectul său din 
1863, nu pusese numai principiul acesta întrun 
mod platonic, ci declară că întreţinerea lor se va 
face în socoteala Statului, adică tocmai ce zice 
D. Maiorescu astăzi. 

Dar ne veţi întrebă de ce nu au făcut ași 
şi ceice au făcut legea din 1864, în puterea sta- 
tutului ? Aceasta nu e treaba mea a ști. 

Ceeace ştiu eu, spre a fi drept, este a vă 
arătă că legea din 1864 nu a fost tocmai aşă 
contra, şcoalelor profesionale și industriale cum vi 
s'a zis. 

Citiţi, vă rog art. 207 şi 208 din acea lege, 
şi veţi vedeă că ea preseriă ca să se înființeze trei 
şcoale de agricultură, în principalele centruri de 


510 


populaţiune. Ea mai ordonă (în art. 208) ea în 
anume şeapte orașe principale ale României să se 
înfiinţeze şeoale de industrie. 

De ce nu aţi înfiinţat aceste şcoale, care sunt 
şi ele reale, căci crează atâtea meserii şi profe- 
siani? Răspunsul e prea simplu: fiindcă nu am 
avut mijloace financiare. 

Apoi Domnilor, să rezumăm ideile: dacă, 
înainte de anul 1864 instrucţiunea publică a fost 
într'o stare prosperă aşă precum nimeni nu poate 
să o conteste; dacă stabilitatea a fost o realitate; 
şi dacă școalele primare erau numeroase și bune, 
cum se poate impută astăzi că instrucţiunea pu- 
blică din trecut a fost rău organizată şi nu a 
produs nimie bun ? 

Pe de altă parte, dacă chiar după 1864 legea 
instrucţiunei a dat o mai mare desvoltare instruc- 
țiunei secundare și superioare; dacă chiar ea a 
prevăzut şcoale profesionale şi industriale în cele 
mai principale oraşe ale ţărei, care, dacă nu sau 
înființat, este din cauza lipsei finanţelor, cum se 
poate prea bine întâmplă şi cu şeoalele reale ale 
D-lui Maiorescu, este oare un cuvânt ca să con- 
dainnăm și astă lege şi să zicem că numai ea este 
cauza că sa înmulțit numărul funcționarilor, 

Am fi, Domnilor, foarte nedrepţi; nu am ţine 
socoteală de fapte. 

Da, boala funcţionarismului este un rău la 


511 


noi, însă un rău, care tinde din norocire a se 
micşoră pe fiecare zi, şi care nu provine de loc 
din cauza şeoalelor. 

Școalele nu au produs şi nu produc numai 
oameni de legi, sau advocaţi, cum îi tot place 
D-lui Maiorescu a-i numi. Șeoalele au produs in- 
gineri, economi, mecanici, profesori, medici. 

Dacă mulţi îmbrățișează cariera funeţiunilor, 
dacă sunt coprinşi de această boală, nu de acum, 
nu dela 1864, ci de mult, de sub regulament, de 
la 1848, când egalitatea între toți a devenit mai 
mare, cauza reală a fost că activitatea vieţei noastre 
sociale eră prea mică. Cei dar, cei cari erau ceva 
luminaţi, neavând ce face, neputând exercită acti- 
vitatea sa în altă ramură, se dedeau spre funcțiuni. 
Nici comerţ, nici industrie, nici bănci, nici dru- 
muri de fer neexistând în ţară, ce voiați să facă 
oamenii ? Umblau după funcțiuni. 

Contagiunea, se lățeà pe fiecare zi. Nu numai 
mulţi din cei cari terminau gimnaziile sau şeoalele 
superioare de legi, deveneau funcţionari; ci toți, 
mai ales, cei ce nu știau carte. Sau înființat se- 
minariile. Ce sunt seminariile mai mult decât şeoale 
primare, şcoale profesionale? Ei bine, trei părţi 
din cei cari terminau seminariile, în loc să se facă 
preoţi, cereau funcțiuni. Aşă dar nu numai cei 
cari învățau latineşte gi grecește deveneau func- 
ţionari, după cum ziceă D. Maiorescu. Până și 


512 


copiii cari terminau clasele primare stăruiau a fi 
nwniți copişti prin cancelarii. 

De ce dar acuzați numai şeoalele secundare 
sau superioare că ar fi produs funcționari ? 

Dacă chiar din cei cari terminau şeoalele su- 
perioare căutau funcțiuni, ei nu erau numai dela 
facultatea de legi, ci dela toate facultăţile. Aceia 
cari au diploma de medici, de ingineri, ete., pro- 
fesiuni cu totul separate de jurisprudență, preferă 
şi se silesc a aveà şi o funcțiune salariată din 
buget. 

Legile, şeoalele sunt de vină pentru existenţa 
acestui fenomen, care este pozitiv, şi pe care D. Ma- 
iorescu nu-l poate contesta? Nicidecum, Domnilor, 
vina a fost şi este a împrejurărilor. Pe cât timp 
activitatea noastră socială nu va fi destul de mare; 
pe cât timp munca liberă a comerţului și indus- 
triei nu va luă destulă desvoltare, ăst fenomen se 
va produce permanent, cu toate modificările de 
legi ce le va face D. Maiorescu. 

Ca să stingem un rău trebuie să ne urcăm 
la adevăratele cauze care-l produc, şi nu cred că 
D. ministru a descoperit aceste cauze. Vom aşteptă 
aplicarea legei D-lui încă vreo 10 ani şi timpul 
va probă dacă eu nu am avut dreptate. 

Repet dar, Domnilor, că nu este să zicem că 
numai din cauza organizării învățământului pu- 
blie în trecut, s'a dat tinerimei noastre o direc- 


513 


tțiune greșită, şi s'a născut funcționarismul. Fap- 
tele probează din contră, şi nu ştiu dacă D. Ma- 
iorescu poate să mi le conteste. 

Nu este Domnilor, nici just, nici politie, să 
tot avem aerul că bănuim învățământul superior. 
Acest învățământ este indispensabil întrun Stat ce 
voeşte a se civiliză; prin el se produc bărbaţi în- 
văţaţi şi capabili pentru conducerea afacerilor pu- 
blice. Numai cu învăţătura primară nu puteţi aveă 
nici oameni de Stat, nici financiari, nici ingineri, 
nici legişti, nici medici. Dar ce fel de partid con- 
servator aţi fi D-voastră dacă aţi fi lipsiţi de ase- 
menea bărbaţi ? Pot zice chiar că instrucţiunea 
superioară este baza chiar a celei primare şi se- 
cundare; căci fără dânsa, nu puteți aveà pro- 
fesori, şi fără profesori nu puteţi aveă niciun 
soi de şcoală. Aș fi curios să văd o ţară, fără 
instrucțiune superioară, adică fără a avea nici fi- 
nanciari, nici mediei, nici ingineri, nici arehitecţi, 
nici profesori, nici advocaţi, nici Judecători, niciun 
om cultivat în fine; ci numai niște cetăţeni cari 
ar şti să serie, să citească și să calculeze cele patru 
lucrări din aritmetică! Dar acest fenomen nu se 
vede nicăeri, nici în Statele cele mai absolute şi 
despotice; prin urmare cu atât mai mult nu se 
poate vedeă într'o ţară ca a noastră care este o 
ţară constituţională şi liberă. (Aplauze). 

Dar ni se obiectă că unii din profesori au 


29096 
33 


514 


abuzat de puterea lor morală în favoarea pasiu- 
nilor lor politice. Da, este adevărat; au făcut unii 
acest abuz. Și ce rezultă de aci? Trebuie pentru 
aceasta să, acuzăm şi pe cei ce nu au comis ase- 
menea abuz, și să conchidem că şcoalele nu sunt 
bune? Nu, Domnilor, aceasta ar fi şi injust şi ne- 
fondat. Universitatea din Bucureşti a produs mulţi 
bărbaţi de merit; mai toţi noi suntem fiii ei. Din- 
tre profesorii săi sunt mulţi oameni politici im- 
portanţi, conservatori înţelepţi, şi niciun profesor 
de ai săi nu am auzit până acum că ar fi abuzat 
de puterea sa. Tot aşă cred că este şi cu cea dela 
laşi. Tot astfel ştiu că este cu toate școalele şi 
gimnaziile din România. afară poate de câteva 
excepţiuni. Prin urmare presupunând că acest rău 
sa, produs, că acest rău există apoi el s'a produs, 
Şi există, izolat, adică numai pentru acei profesori, 
cari vor fi abuzat de misiunea şi puterea lor ca 
profesori. Dax acestea sunt numai cazuri indivi- 
duale și nu trebuie să se conchidă la generalităţi. 

Negreşit, că aceia care vor fi egit pe uliţă 
cu steagul în mână sunt culpabili; fie ori nu 
profesori; dar nu trebuie să ziceţi acelaş lucru şi 
pentru cei ce n'au făcut tot astfel. 

Și apoi numai dintre învăţători sau profesorii 
vor fi fost cari au abuzat de puterea lor în fa- 
voarea, unei politice pasionate? Nu s'a întâmplat 
tot astfel şi cu mulţi dintre magistrați, dintre 


515 


financiari dintre administratori ? Este un cuvânt 
atunci ca să condamnăm şi magistratură şi finanţe 
şi administraţiune ? 

Și să ne înţelegem, Domnilor. A face politică, 
ori abuz de politică, nu este după mine, atunci 
când un funcţionar votează altfel de cum ne place 
nouă şefii săi; ci atunci numai când el intră în 
luptă şi întrebuințează puterea ce o are pentru 
reuşita opiniunei sale. Acesta este un adevărat 
abuz. 'Mi aduc aminte când eram Ministru de 
justiţie la 1868, că un procuror din Severin îmi 
depeșează, că el demisionează, fiindcă are să voteze 
în contra mea, care îmi pusesem candidatura la 
Mehedinţi, şi că spre a-şi împăcă conștiința de 
votator cu respectul şi stima ce are pentru mine, 
trebuie să îmi ofere demisiunea. 

Eu i-am răspuns că nu-i primese demisiunea, 
să-și păstreze postul, să-şi facă bine datoria și să 
voteze cum va voi. (Aplauze). 

Aşă dar, Domnilor, ca şi oricărui alt func- 
ţionar, nu este permis unui profesor a abuzi de 
puterea sa pentru isbânda opiniunilor sale politice. 

Dela cazuri însă de abuzuri izolate nu trebue 
să conchidem nici contra tutulor profesorilor, nici 
contra junimei studioase, nici contra şeoalelor, or 
chiar a organizaţiunei lor. 

Odată stabilite aceste adevăruri ne întrebăm 
dacă este prudent ca noi, partidul conservator, să 


516 


creim un sistem de instrucţiune publică așă cum 
să nu se încurajeze destul instrucţiunea superioară, 
şi așă cum să ne arătăm că ne preocupăm numai 
de instrucţiunea primară, în dauna celei secundare 
şi superioare? Nu, Domnilor, nu numai că aşă 
sistem nu trebuie să adoptăm, dar să depărtăm 
chiar aparențele că am fi contra instrucţiunei su- 
perioare sau că nu am încurajat-o destul. 

Partidul adevărat conservator este acela care 
merge cu lumina şi cu progresul timpului. El con- 
servă ce este bun şi continuă a merge înainte spre 
a progresă. Așă cred eu că este actualul partid 
conservator. (Aplauze). Aşă conservator înțeleg eu 
a fi. Apoi un asemenea partid merge în perfect 
acord cu instrucțiunea, şi asociat cu Junimea stu- 
dioasă, cu toţi oamenii luminaţi. 

Poate că numai un ultra-conservator, ar aveă 
alte tendinţe şi alte drumuri. Apoi eu, Domnilor, 
vă mărturisesc cu sinceritate că nu mai cunosc 
aci între D-voastră vreun ultra-conservator. Dacă-] 
cunoaște cineva să mi-l spună. Chiar dintre cei 
mai în vârstă știu că sunt conservatori, însă li- 
berali în acelaş timp. 

Luaţi pe D. Lascar Catargiu, preşedintele 
Consiliului de miniştri; ei bine, D-lui, este omul 
progresului și al libertăţei; însă libertatea bine 
înțeleasă, şi progres adevărat. Oameni ca D-lui au 
combătut totdeauna abuzul, precum şi tirania. 


517 


orideunde veneă, de sus ori de jos. Ca să vă dau 
un exemplu despre aceasta, vă voiu aminti lovi- 
tura de Stat dela 2 Maiu; eu nu am aprobat-o, 
şi nici nu puteam să iau parte la dânsa; căci, 
om de legalitate, eu eram contra revoluţiunilor, 
orideunde ar veni ele, fie de sus, fie de jos. Prin 
urmare am combătut acea revoluţiune, şi în ziua 
lovirii de Stat arn fost organul Camerei în contra 
autorului acelei loviri, citind de pe acea tribună 
o moţiune de blam. Am fost susţinut de conser- 
vatori ca şi de cei din stânga. D. Lascar Catargiu 
presidă atunci Adunarea, şi numai graţie puter- 
nicului D-lui concurs s'a putut citi acea propunere 
şi trece în Procesul-Verbal al Camerei. 

Este dar pozitiv Domnilor, că astăzi nu mai 
există ultra-conservatori, cărora să le fie teamă, 
de instrucţiunea superioară, sau să ne urească pe 
noi burghezii. 

In vechiul partid conservator până pe la 1864, 
mai există poate o extremă dreaptă, care prezintă 
aceleași inconveniente ca şi extrema stângă. Atunci 
o parte a Camerei eră centru, adică de nici-o ex- 
tremă. Imi aduc aminte pe la 1860, de răposatul 
Barbu Catargiu, acel bărbat cu atâta talent şi 
atât de superior, care se luptă contra noului ele- 
ment popular atras în Cameră de noul regim 
constituţional. Aceasta îi eră permis lui Barbu 
Catargiu, capul bătrânei drepte, şi care se credeă, 


518, 


„în mod eronat şi printrun rău învăţ, că ar fi 
capul unei caste. Acest eminent orator, însă ade- 
vărat ultra-conservator, în iuţeala unei improvi- 
zațiuni oratorice, combătându-mă pe mine, ne nu- 
meşte pe noi ceștilalţi burghezi, din nou sosiți, 
gunoaiele orașelor! 

Se înţelege că noi toți am protestat, şi eu 
i-am răspuns aceea ce se cuvenea. Insă, repet, ìn- 
ţelegeam aceasta din partea unui ultra-conservator 
ca răposatul Barbu Catargiu. 

Astăzi nu mai suntem în acei timpi, lumina 
sa întins, conservatori suntem toţi; dar şi liberali 
suntem toţi. Ultra-liberali suntem unii. Dar ultra- 
conservatori nu mai este nimeni; cel puţin eu nu 
cunosc un asemenea partid. Indată ce astăzi s'ar 
ivi un aşă partid dintre noi, mulți ar deveni în- 
dată centru. Acest partid din centru avea rațiune 
de a fi pe când există două extreme. Ar mai aveă 
iarăși aceiași rațiune când sar ivi extrema dreaptă. 
Pe cât însă ea nu se ivește, suntem toţi numai un 
partid; căci toţi suntem conservatori şi liberali în 
acelaş timp. (Aplauze). 

Prin urmare acest partid nu trebuie să lase 
a se permite nici măcar bănuială că ar fi în con- 
tra instrucţiunei publice. Și cum ar puteă acest 
partid să arate că s'ar desfide de profesori, sau 
de clasa luminată a junimei? Cum ar puteă să 


519 


lase a se crede că junimea studioasă ar deveni un 
element de anarchie ? 

Dar, Domnilor, oamenii de ştiinţă, adevărata 
lumină se află tocmai în ăst partid, el este cu 
profesorii, el este cu lumina, este junimea stu- 
dioasă. Când ar fi altfel. nici nu aş voi, un mo- 
ment măcar, să fac parte din acest partid. Numai 
cu ştiinţa, numai prin oamenii luminaţi eu cred 
mai ales că se stavilește dezordinea şi se pune 
frâu anarehiei. Dacă noi am face altfel, dacă în 
aparenţă măcar, am aveă aerul că ne desfidem 
de oamenii învăţaţi şi că respingem ca turbulentă 
Junimea studioasă, nu vedeţi că cu aceasta chiar, 
aţi împinge pe toţi aceștia a se da în braţele par- 
tidei opuse ? (Aplauze). 

Căci îndată ce se va crede un moment că în 
partidul conservator nu se dă protecţiunea tre- 
buincioasă meritul şi ştiinţei, atunci mărim par- 
tidul opus, acela care cu adevărat este focarul 
anarchiei. Apoi acolo voiţi să ajungeţi D-voastră ? 
Negreşit că nu; şi aceasta mai ales pentru cu- 
vântul că noi conservatorii suntem adevăraţi amici 
ai ştiinţei şi ai junimei studioase. 

Să facem însă abstracţiune de toate câte am 
zis până acum. Să presupunem şi noi cu D. mi- 
nistru că răul există, așă cum l-a arătat D-lui, 
că adică boala funcţionarismului este prea mare, 
şi că elementele burgheziei ne lipsesc. 


520 


Poate D-lui remediă acest rău cu chipul cum 
propune? 

Am probat, crez, în mod absolut, că nici 
şcualele, nici organizarea lor, nu au produs acest 
rău. Sorgintea lui este în alte cauze variate. Apoi 
şi remediul propus trebue să se urce la acele cauze; 
remediul trebue să se aplice la cauza reală a răului, 
iar nu la cauze imaginare. De adevărata cauză a 
răului se ocupă D. ministru? Remedii reale sunt 
măsurile ce D-lui propune? Nicidecum. Odată ce 
răul existent nu provine din instrucţiune, nu mo- 
dificând legile ei vom remedia răul; pe când noi 
ne temem de anarchie, vom cădeă tocmai în anar- 
chie, sgândărind bazele culturei noastre actuale, 
adecă legile în fiinţă. 

Iată observaţiunile ce am crezut de datoria 
mea să fac asupra teoriilor sociale şi politice emise 
eri de D. Maiorescu. Nu-mi eră permis miea 
tăceă. Sfârșind, repet, că recunosc şi eu cu D. Mi- 
nistru că legea actuală a instrucţiunei aveă nevoe 
de oarecari îmbunătăţiri. Insă nu trebue să exa- 
gerăm răul nici să ne înșelăm asupra cauzelor 
sale; căci atunci ne putem tare mult înşelă şi 
asupra remediilor; şi putem preserie chiar remedii 
care să mărească acest rău: ceeace va fi, nu a 
servi partidul conservator, ci a-l slăbi şi a-i face 
cel mai mare rău. (Aplauze prelungite şi repeţite). 


Il 
„Monitorul Oficial“ No. 25 din 4/16 Fevruarie 1876 


Din nou proiectul de lege al instrucţiunii publice 


In ședința Camerei din 23 Ianuarie, B. Boerescu 
ieă din nou cuvântul, pentru a da o scurtă explicare. 


B. Boerescu. In urma cuvintelor pronunţate 
de D. Ministru de culte în ședința de eri prin 
care aminteă în treacăt că şi eu ca ministru am 
subsemnat jurnalul consilinlui de miniştrii pentru 
modificarea legei actuale a instrucțiunei publice, 
sunt dator a da oarecari explicaţiuni, pentru ca 
nu unii să poată bănui că eu astăzi, vorbind des- 
pre acel proiect, ași fi în contradieţiune cu ceeace 
am făcut ca ministru. 

Este în adevăr, D-lor, că şi eu am subscris 
jurnalul consiliului de miniștri pentru modificarea 
legei instrucţiunei și menţin şi astăzi aceeași opi- 
niune, adică şi astăzi sunt de idee că legea in- 


522 


strucţiunei în vigoare este imperfectă, prezintă 
multe lacune și are nevoe de modificat. 

Aceasta am să zie despre subserierea jurna- 
lui consiliului de miniştri de care am amintit 
D-lui Maiorescu, şi nimie mai mult. Căci D-lui 
ştie prea bine şi este bine a şti şi D-v. că acel 
jurnal al consiliului de miniștri nu conţineă decât 
principii generale. pe care se bază noul proiect 
de peste 500 de articole, care nici că se puteă 
citi în consiliul de miniștri. 

Odată însă ce în acel jurnal nu se tratà decât 
de principii, şi nici cum de aplicarea şi desvolturea, 
lor, înţelegeţi, D-lor, că eu nu puteam fi legat, 
când eră vorba de amănuntele acelei desvoltări. 

Prin proiectul de faţă nu sa făcut decât 
desvoltarea, acelor principii; şi în această desvoltare 
de peste 500 articole, înţelegeţi, Domnilor, că se 
pot coprinde dispoziţiuni care să modifice sau să 
dărâme principiile admise; şi prin urmare eu sunt 
liber şi în apreciare și în votul meu, când este 
vorba de aşă dispoziţiuni. 

Repet dar, D-lor, încăodată, sunt şi acum, 
cum am fost şi în trecut, pentru principiile ad- 
mise în acel jurnal al consiliului de miniştri. Agă 
sunt pentru principiul şcoalelor reale, pentru prin- 
cipiul sporirei şeoalelor comunale, pentru principiul 
ca profesorii de licee să aibe diploma de licenţiat 
în litere, pentru principiul inamovibilităţei profe- 


523 


sorilor, ete., ete. Insă, D-lor, încât priveşte des- 
voltarea acestor principii, aplicaţiunea lor în de- 
taliu, aceasta este o chestiune specială, care se dis- 
cută înaintea Camerei şi nu trebue deloc a se 
miră dacă pot diferi de modul cum se desvoltă şi 
se aplică principiile acestea de D. ministru de in- 
„strueţiune. 

Aşă dar, dacă discut şi eu aceste dispoziţiuni, 
dacă voiu emite şi eu opiniunea mea; şi voiu pro- 
pune poate chiar amendamente, cu aceasta nu 
trebue să se crează că eu aş fi în contradicţiune 
cu subsemnatura mea din jurnalul consiliului de 
miniştrii, nici că acum nu mai simt trebuinţa a se 
modifică actuala lege. 

Acestea sunt explicaţiunile ce credeam nece- 
sare a, le da onor. Camere. 

D. T. Maiorescu, ministru de culte şi instruc- 
pune publică. Tot în acest înteles am mulțumit 
şi eu eri D-lui Boerescu şi repet şi acum că gu- 
vernul va fi recunoscător: fiecărui deputat şi D-lui 
Boerescu în particular, pentru orice îmbunătăţire 
va introduce în acest proiect de lege. 


La cuvintele ministrului răspunde Boerescu din nou. 


B. Boerescu. Domnilor, pe cât ştiu, numai 
la șeoalele superioare sunt aceste taxe de ase- 
mene şi de diplome. Dacă un elev cade la examen, 


524 


negreşit că atunci când se prezintă a doua oară 
numai plăteşte taxă, plăteşte numai o jumătate 
din taxa de consemnaţiuni. Aşă se urmează acum. 
Eu cred că nu ar fi oportun a se suprimă taxele 
de examen pentru toate facultăţile în genere. Pentru 
facultatea de drept, care este mai mult frecuentată, 
a început de câţi-va ani a se luă taxe, şi cred că . 
aceste taxe se pot menţine şi pentru viitor. 

Cât pentru facultăţile de litere și științe s'ar 
puteà suprimă taxele de aci, căci trebue încurajați 
elevii cari voese a merge acolo, iar nu a le mai 
pune piedice prin impunerea acestor taxe. 

Când aceste din urmă facultăţi, vor fi mai 
frecuentate, atunci s'ar puteă pune şi aci taxe. 

Cum vedeţi, Domnilor, aci este o chestiune 
de oportunitate. 


III 


„Monitorul Oficial“ No. 38 din 19 Fevruarie 1876. 
Din nou proiectul de lege al instrucţiunii publice 


In Camera deputaţilor se continuă discuțiunea 
proiectului de lege al instrucţiunei publice. In ședința 
din 6 Fevruarie, cu ocazia desbaterilor paragrafului pri- 
vitor la facultăţile de drept, B. Boerescu propune ur- 
mătorul amendament pe care îl susține după cum se 
vede mai jos. 


Art. 158. Facultatea de drept destinată a da, 
ştiinţele necesare magistraturei, advocaţilor şi func- 
ponorilor administrativi, va cuprinde pentru darea 
gradului de licenţă, următoarele cursuri: 

1. Dreptul roman; 

2. Dreptul civil român; 

3. Dreptul penal; 

4. Procedura dreptului civil și a dreptului 


5. Dreptul comerciul cu procedura sa; 
6. Dreptul public și administrativ; 
7. Economia politică. 


526 


Art. 159. Facultatea de drept din Bucureşti 
va dă titlu de doctor în drept când mijloacele fi- 
nanciare vor permite a se mai adăogă şi urmă- 
toarele cursuri: 

1. Filozofia dreptului şi istoria dreptului; 

2. Pinanţele și Statistica; 

3. Dreptul ginţilor şi dreptul internaţional 
privat. 

B. Boerescu. D-lor, voi căută să fiu cât mai 
scurt şi mai precis, spre a nu vă obosi mult. 

Este lesne, D-lor, de a procedă ca D. Maio- 
rescu, de a expune adică câteva teorii, din care 
multe sunt foarte adevărate, de a relată rele izo- 
late, cari pot există în natură și apoi a trage din 
toate aceste niște cunoștințe silite la un fapt străin, 
și mai ales a indică remedii nepotrivite la răul de 
care se plânge! Este comod, D-lor, a arătă abuzu- 
rile ce se pot face cu o instituţiune, pentru a se 
trage apoi consecințe, care nu se aplică la ches- 
tiunea, care este în discuţiune şi cari dacă sar 
aplică, ne-ar duce la rezultate cu totul contrarii 
de aceea ce voim! Toate acestea, Domnilor, 
sunt juste, lesne şi comode; dar nu sunt sa- 
lutarii. 

D. Maiorescu a vorbit foarte frumos asupra 
principiilor generale, care trebue să domine într'o 
societate. Prea bune sunt toate acestea, nimeni nu 
le contestă. Dar ce au a face cu chestiunea de 


527 


față a cursurilor ce trebue să fie într'o facultate? 

D. Maiorescu a mai făcut istoricul unei şeoale, 
a lui Barnuţiu din Moldova şi ne-a expus relele 
doctrine ce după opiniunea D-sale are această 
şcoală, Imi aduc aminte că sunt acum câţiva ani, 
D-nealui a mai făcut aceeaşi expunere; atunci, ca 
şi acum, am condamnat cu toţii așă doctrine. Dar 
vorba, este, ce are a face aceasta, cu chestiunea 
de faţă? Ce relaţiune directă au toate acestea cu 
consecinţele ce voeşte să tragă D-sa? 

Noi admitem doctrinele autoritarii pe care 
le-a expus D-sa; cutare principii sunt necesare 
pentru existența unei societăţi. Merg mai departe; 
să admitem că cutare doctrine ale cutărei școale 
sunt rele, că cutare profesor a abuzat chiar de 
aceste doctrine. Ce a eşit aci? Poate eși că și 
ştiinţa este rea, că şi cutare curs nu trebue să fie 
obligator, ci numai facultativ? 

Ce relaţiune directă poate există între utili- 
tatea unei ştiinţe şi între necapacitatea celui ce 
predă acea știință? Trebue să condamnăm ştiinţa, 
din cauza relei sale predări. 

Dar, D-lor, nu este destul a indică un rău 
şi a-l atribui îndată unei instituţiuni; trebue să 
vedem şi dacă acesta este cauza lui, şi dacă i-am ` 
găsit adevăratul său remediu. 

La, noi mai toate instituţiunile sunt noi; opi- 
niunea publică abia acum începe a se formă. Dacă 


528 


îndată ce vom vedeă un abuz, ne vom grăbi a-l 
atribui unei instituţiuni şi a cere desființarea ei 
spre a remediă, nu vedeţi unde am ajunge? Am 
ajunge a rătăci spiritul publie şi a mări răul în 
loc de a-l mieşoră. 

Nu este destul a emite niște bune principii 
sociale; trebuie a aveă şi o sistemă raţionabilă 
spre a le aplică. D-nul Maiorescu v'a expus sis- 
tema sa; v'a arătat cum crede D-sa a combate 
relele ce pot există. Eu nu cred că remediul 
indicat de D-lui va isbuti vreodată a face să dis- 
pară abuzurile ce sa semnalat că se pot comite 
la noi. Eu nu pot primi, eu cred greşită sistema 
D-sale. Eu cred din contra, că prin asemenea re- 
mediu s'ar agravă răul ce sa arătat; şi că, nu 
numai n'aţi apără dinastia sau regimul ce domină, 
ori principiile autoritarii ce trebuie să existe într”o 
societate; din contra, aplicându-se sistemul nouei 
direcțiuni ce vi se recomandă, aţi sdruncină sau 
aţi slăbi aceste principii. (Aplauze). 

In adevăr, Domnilor, ia să luăm lucrurile 
astfel cum sunt în practică, și să le examinăm cu. 
răceală. Mai întâiu, trebuie să constatăm că în fa- 
cultatea noastră Juridică, ca şi tot învățământul 
nostru domină sistemul francez. Acesta este un 
adevăr, pe care nimeni, nici D. Maiorescu nu-l 
poate contestă. Un alt adevăr este că toate gra- 
dele instrucțiunei publice, sunt legate între dânsele, 


529 


şi formează o armonie aşă încât efectele unui grad 
se suportă la celelalte. Nu putem dar să avem un 
sistem în instrucţiunea secundară, și un altul în 
cea superioară; căci atunci nu ar mai fi armonie, 
atunci ar fi să dezorganizăm instrucţiunea. La noi 
astăzi domină sistemul francez, nu numai în instruc- 
țiunea superioară, dar și în cea secundară. Acest 
fapt este foarte vechiu, și nu se poate contestă. 
Nu am puteă dar astăzi să introducem sistemul 
german în instrucțiunea superioară, pe când sis- 
temul francez ar continuă să predomine în cea, 
secundară. Aceasta nu ar fi logic. 

Aşă dar, primul principiu este menţinerea 
unităței sistemului în toate ramurile instrucţiunei. 

Un alt principiu este că în facultatea de drept, 
ca şi în altele, sunt două graduri de titluri: gradul 
de licenţă, care este partea mai restrânsă şi mai 
practică a studiului; şi gradul de doctorat, care 
coprinde studiile abstracte şi mai aprofundate ale 
ştiinţei. Asupra naturei și diferenței acestor două 
graduri de studii, D-nu Al. Lahovari, doctor în 
drept şi ministru al justiţiei, s'a explicat foarte 
corect, ca un om special. Să-mi permită numai 
D. Maiorescu a-i spune şi eu, care sunt doctor în 
drept al facultăţei din Paris, că se înşală prea 
mult când zice că în şeoala franceză predomină, 
în studiul dreptului, mai mult metoda analitică, 
adică analiza numai a articolelor din legi. Aceasta, 


290.6» 3t 


530 


până la oarecare grad, este adevărat pentru licenţă, 
dar și acolo sinteza joacă un mare rol, şi acolo 
profesorii discută contraversele şi se ocupă de prin- 
cipiile generale ale ştiinţei. Insă se înțelege, că în- 
trun studiu pozitiv şi destinat mai mult a formă, 
oameni practici, analiza articolelor joacă un rol 
însemnat. Când însă este vorba de doctorat atunci 
ştiinţa se urcă, în Franţa, ca și aiurea la o mare 
înălțime abstractă. Se inşală D. Maiorescu când 
crede că în Franţa nu se tac studii profunde asupra, 
ştiinţei dreptului în sine; ele se fac, însă numai 
de către aceia cari devin doctori în drept. 

Dar nu toţi vor să aprofundeze ştiinţa aceasta. 
Studiul dreptului produce nu numai avocaţi, ci 
magistrați, administratori; ea este încă necesară 
oricărui om voește să-şi administreze cu inteligenţă 
starea sa. Ei bine, pentru aceşti oameni — şi cari 
sant cei mai numeroşi — licenţa este destulă, adică, 
studiul științei, mai ales în mod analitic. 

Principiile generale ale ştiinţei, raporturile sale 
cu alte ştiinţe trebuie să se cunoască şi de către 
ceice se oprese numai la licenţă şi de către doctori. 
Dar de aci nu urmează că este de o utilitate prac- 
tică, indispensabilă, ca un licenţiat să se ocupe prea 
mult cu controversele, cu studiul pe larg al drep- 
tului roman, cu filozofia şi istoria dreptului. Acestea, 
sunt părţi necesarii pentru doctorat, pentru ceice 
se dau ştiinţei, pentru ceice voesce a deveni profesori. 


531 


Dacă în Germania se dă o mai mare desvol- 
tare studiului dreptului roman, este că acolo lip- 
seşte încă un codice de drept privat, şi se studiază 
mai mult ea un drept viu. La Francezi însă, dreptul 
roman se studiază numai sub punctul de vedere 
istorie, ca istorie, ca sorginte numai a dreptului 
viu, Numai ceice voesce a aveă titlu de doctori 
aprofundează mai mult acest studiu. La noi, care 
avem drepturile codificate, acest studiu nu poate 
fi decât astfel. 

Dreptul administrativ și public, ca şi economia 
politică, fac parte din studiile pozitive, cari compun 
licenţa. Aceste trebuie să facă parte esenţială din 
cunoștințele ce e dator să aibă un licenţiat; şi prea 
puţin ne pasă dacă metoda după care se predau 
este analitică sau sintetică. Ce are aface una cu 
alta? Ce amestecă D. Maiorescu două lucruri străine 
unul de altul ? 

Cred, Domnilor, că am probat că şi în sis- 
temul actual al facultăţilor sunt două graduri de 
studii: uuul analitic și mai practic, care este gradul 
licenţei; altul mai abstract şi mai aprofundat, care 
este gradul doctoratului. 

Odată dar ce această distinețiune există şi în 
sistema franceză, aşă cum o dorește D. Maiorescu, 
de ce ar voi D-lui să substitue în instrucţiunea, 
superioară, sistema germană celei franceze? 

Mai întâiu am probat că aceasta nu ar fi 


532 


logic; căci ar fi a împărți învățământul între 
două, sisteme. Dar mai adăogăm: aceasta ar fi po- 
sibil, ar fi util? . 

D-lor, să luăm lucrurile aşă cum sunt. Nu 
numai ocoalele noastre sunt în general organizate 
după sistemul francez; dar şi toată legislaţiunea 
noastră, toată educaţia, toată civilizaţiunea noastră. 
Mai noi toţi suntem crescuţi şi instruiți după 
sistemul francez. Aceasta este un fapt pozitiv. A 
mai căută motivele, cauzele acestui fapt, este 
de prisos; poate că comunitatea originei, poate 
că înlesnirea, pentru noi a studiului limbei, poate 
că orice alte cauze au făcut că la noi sistemul 
francez a predominat. 

Mai este şi altceva. Este cunoscut că limba, 
ca și ideile Francezilor, sunt mai precise, mai 
clare. Pe cât Germanii sunt abstracţi, pe atât 
Francezii sunt practici. Ei profită de abstracţiu- 
nile celebre ale Germanilor şi le dau o formă 
concretă, adaptându-le la trebuinţele practice ale 
vieţei. Având şi noi aceiași origină ca Francezii. 
nu este de mirare ca să înțelegem mai lesne ideile 
lor şi să fim mai mult atrași spre forma lor de 
a cugetă. 

Apoi fiind vorba de legisluţiunea pozitivă, 
nici nu puteam aveă mai bun model de a imită. 
Precum în filozofie şi în înaltele științe abstracte 
Germanii sunt cei dintâi, asemenea şi Francezii 


533 


ocupă primul loc în legislaţiunea pozitivă. Nimeni 
n'a reuşit mai bine ca dânşii în codificarea, legilor. 
Nu numai noi, ei toate naţiunile îi imitează în 
această materie. Italienii în reformarea legilor lor 
de acum, i-au de model pe Francezi. Condica lor 
civilă este luată după cea Franceză, cu perfec- 
țiunile negreşit ce timpul şi experienţa au indicat. 

Aceasta însă nu va să zică să nu împru- 
mutăm şi dela Germani aceeace au mai bun: 
Aşă d. e. Germanii au isbutit mai bine în ma- 
terii penale; ei au cel mai bun cod penal. Ei 
bine, şi noi am împrumutat o mare parte din 
codul nostru penal, din cel prusian. Asemenea 
multe legi am împrmutat şi dela Belgia. 

Am luat dar binele şi dela alte naţiuui, 
măcar că norma organizărei noastre a fost sis- 
temul francez. 

Venind acum la chestiune întrebăm; bine este 
să exeludeţi D-v. din studiile obligatorii ale licenţei, 
cursurile de drept administrativ şi de economie 
politică, şi în locul lor să puneţi enciclopedia 
dreptului? Eu zic că nu este bine. Sprea vă con- 
vinge despre aceasta, să examinăm mai întâiu ne- 
cesitatea, în sine de a se predă aceste două cursuri 
la facultatea de drept şi apoi vom vedei dacă 
prin suprimarea lor sar află remediul spre a se 
lecui relele ce v'a arătat D. Maiorescu. 

Domnilor, nu uitaţi că facultatea de drept 


534 


este menită să deă ţărei, după cum se recunoaşte 
şi prin proiect, advocaţi, magistrați, impiegați ad- 
ministrativi, adică prefecţi, subprefeeţi, primari, fi- 
nanciari, ete. Pentruca să poată exercită una din 
aceste profesiuni, le este destul diploma de licenţă. 
Dar după D. Maiorescu, licențiaţii nu au nevoie 
a cunoaşte dreptul publie şi administrativ nici eco- 
nomia politică. 

Dar dreptul public este cunoştinţa organizărei 
politice a Statului, a puterilor Statului; dreptul 
administrativ este cunoștința mecanismului func- 
ţionărei puterei executive dintr'un Stat. Inchipui- 
ți-vă dar un domn, care are o diplomă de licenţiat 
în drept, care devine advocat, ori magistrat, care 
se numește prefect ori casier, şi care nu ştie măcar 
cum este organizat statul român? Ce este un pre- 
fect, un subprefect, un consiliu judeţean? Ce ra- 
porturi se află între autorităţile statului? Minu- 
nat om de legi ar fi acela! Excelent funcţionar 
ar deveni? (Aplauze). 

Dar în privinţa economiei politice! Aceasta, 
Domnilor, este o ştiinţă abstractă, foarte întinsă, 
o ştiinţă care tratează despre modul cum se for- 
mează, cum se distribuie şi se consumă avuţia. 
Nimeni nu pretinde că un licențiat sau chiar un 
doctor să o cunoască profund. Dar este neapărat 
ca un licenţiat să aibă măcar ceva noțiuni despre 
această ştiinţă. Această ştiinţă este o introdueţiune 


535 


la ştiinţa financelor şi poate servi spre a apără pe 
mulţi tocmai de boala funeţionarismului, de care 
şi plângeă cu cuvânt D. Maiorescu, și noi toţi. 
Apoi voiţi ca un licenţiat în drept să nu posede 
nici măcar elementele acestei științe, aceste elemente 
atât de folositoare oricărui cetăţean ? 

D. Maiorescu a pus în proiectul său ca, pentru 
doctorat, să fie un curs pentru finanţe. Lucrul 
este prea bun. Dar crede oare D-lui că un tânăr 
va pricepe bine un curs de finanţe, dacă mai 'nainte 
nu va aveă ceva noțiuni de economie politică ? 

Aşà dar, Domnilor, utilitatea unui studiu de 
drept administrativ şi de economie politică este atât 
de mare în sine, încât nici că putem admite ca 
mare majoritate a celor ce studiind dreptul, se 
mulțumesc numai cu titlul de licență, să nu po- 
seadă aceste cunoştinţe. 

D. Maiorescu ştie bine că în Germania, că 
în şeoalele reale sau profesionale, precum şi în 
toate gimnaziile se predă elemente de drept admi- 
nistrativ și de economie politică. Astfel încât, chiar 
în această patrie, a meditaţiunilor și a ştiinţelor 
abstracte, s'a simţit trebuinţa de mult, de a se 
predă în şcoalele publice dreptul administrativ şi 
economia politică. lar noi le-am scoate şi din fa- 
cultatea de drept! nu am imită pe Germani în acest 
lucru bun; și am face contrariul ca ei! Am veni 
să deelarăm în public, prin o diplomă ce am dă, 


536 


că cutare este om de legi, pe când lui i-ar lipsi 
din cunoştinţele cele mai esenţiale unui legist? Ar 
fi să înşelăm publicul! (Aplauze). 

Să venim acum la o altă parte a argumen- 
tărei D-lui Maiorescu. 

Dumnealui nu contestă utilitatea acelor științe; 
însă cere a.se studià numai de puținul număr de 
studenţi, cari vor să devină doctori. pentru nişte 
consideraţiuni locale, pentru nişte argumente ad 
hominem. D-lui v'a arătat abuzurile. D-lui va arătat 
abuzurile ce s'ar fi comis de oarecari profesori cu 
aceste științe, de necapacitatea celor ce erau însăr- 
cinaţi a le predă la Iaşi, şi apoi, trăgând de aci 
consecinţe contra mai a tutulor profesorilor, atinge 
coarda simţitoare a multor din D-voastră şi este 
sigur de aplauze. 

Dar cestiunea nu este aceasta, cestiunea este 
de a se şti dacă este bine sau nu a se scoate din 
studiile obligatoare ale licenţei dreptul administrativ 
şi economia politică. Aceasta este cestiunea! D. T. 
Maiorescu ne spune că sa aflat la Iaşi, cutare și 
cutare profesor, care a făcut abuzul cutare sau 
cutare, și că acolo nar aveă curagiul și n'ar fi 
de idee a se predă economia politică şi dreptul 
publice şi administrativ. Și pentru ce aceasta ? Pen- 
trucă tinerimea din laşi ar fi avut până acum o 
rea direcțiune, şi că prin urmare ar produce rele 


537 


rezultate aceste ştiinţe predate de nişte oameni, cari 
nu ar fi la înălțimea misiunei lor, ete. 

Dar i-a să lămurim lucrul mai bine. Va să 
zică D. Maiorescu repunoaşte mai întâiu că această 
rea direcțiune ar fi existând numai la laşi. Dar 
atunci pentru ce suprimi aceste două cursuri şi 
din studiul licenţei dela Bucureşti ? Pentru ce şi 
la această facultate le pui între științele de Stat. 
numai pentru doctorat, iar pentru licenţă ca studii 
facultative? Dar ziceţi că profesorii actuali din 
București, vă inspiră încredere, pentru ce le ară- 
taţi pentru licenţă aceiaşi neîncredere ca la Iaşi ? 

Pot încă să adaog că chiar pentru doctorat 
studiul dreptului administrativ şi al economiei poli- 
tice, nu va deveni obligatoriu, decât atunci când 
veţi complectă toaţe cursurile spre a se puteă dă 
gradul de doctor. Când însă o să faceţi aceasta ? 
Mijloacele financiare o să vă permită să mai 
adăogaţi încă trei ori patru catedre noui pentru 
doctorat? Negreşit că nu încurând. Până atunci 
dar studiul celor două ştiinţe atât de utile, va fi cu 
totul facultativ, şi numai pentru amatori. (Aplauze). 

Pentru doctorat sau pus în proiect mai multe 
ştiinţe foarte necesarii, cum: dreptul ginţilor, și 
dreptul internaţional, financele și statistica, enci- 
clopedia ştiinţelor de stat, şi eu aș zice filozofia 
dreptului în general, în care ar intră şi istoria 
dreptului român. 


538 


Prea bune sunt toate acestea. 

Dar pentru ce la licenţă puneţi ca curs obli- 
gatoriu enciclopedia dreptului şi scoateţi dreptul 
administrativ şi economia politică? Prin eneiclo- 
pedia dreptului ce înţelegeţi ? Inţelegeţi negreșit 
principiile generale de drept, şi apoi adăogaţi şi 
istoria dreptului român. 

Dar cine va tăgădui că un licenţiat nu trebuie 
să poseadă principii generale de drept? Dar aceste 
principii se predă ca introdueţiune la dreptul civil 
chiar; şi nu este licenţiat ca el să nu le cunoască. 

Cine iar v'a spus că noi nu voim istoria drep- 
tului român ? Această istorie, în prescurtare, face 
parte din introduceţiunea dreptului, şi se face chiar 
cu ocaziunea interpretărei articolelor. 

Am zis numai că istoria dreptului român nu 
este destul de lungă ca să facă obiectul unui curs 
de un an. Ne vom urcă la Vasilicale, la condica lui 
Matheiu Basarab, la a lui Vasile Lupu, și tot nu 
nu vom isbuti a umpleă un an cu cursul de is- 
toria dreptului român. Prin urmare eu am propus 
ca să se studieze mai aprofundat, în cursul de 
doctorat, istoria dreptului în general, și istoria 
dreptului român va face parte din această istorie 
a dreptului în general. Aceasta este şi logic şi util. 

Dar ni se obiectează de D. Maiorescu că la 
lași sar fi făcut abuzuri cu cutare știință. Dar 
chiar dacă abuzul sa făcut cu o ştiinţă recu- 


539 


noscută de utilă, este oare logic ca D. Maiorescu 
să îndemne pe legislator, care este compus din 
două Camere, ca printr'o lege să suprime acea 
ştiinţă, fiindcă altfel sar face abuz cu predarea 
sa de oameni cu idei subversive? Apoi eu il în- 
treb pe D-nealui cunoaşte vre-o instituţiune ome- 
nească cu care să nu se fi abuzat? E destul, 
Domnilor, a vă aduce aminte că inchiziţia s'a făcut 
în numele lui Christos; şi, dacă ar fi fost să se 
urmeze sistema D-lui Maiorescu, trebuiă să se fi 
condamnat christianismul, şi să se proserie morala 
lui, pentru crimele şi abuzurile inchiziţiunei ?... 
(Aplauze frenetice). 

Ce are dar a face teoriile unor Domni dela 
lași, şcoala lui Bărnuţ, şi a numai ştiu cui, cu 
economia politică şi dreptul administrativ ?.. Oare 
greșalele ori visurile oamenilor pot mieşoră utili- 
tatea şi meritul ştiinţei ? Dacă vreun profesor va 
abuză de ştiinţa ce predă, şi ar arunca în capul 
tinerimei idei subversive, idei contra tronului, 
contra constituţiunei, contra principiilor funda- 
mentale ale societăţei. D. ministru nu are decât 
să-l controleze. să-l pedepsească conform legei; și 
dacă legea nu-i dă destule mijloace spre a-și exer- 
cită acest control, să le ceară la Camere şi Ca- 
merile i le vor da! In Franţa, D-lor, se află ins- 
pectori generali din partea ministrului, şi chiar 
la cursurile de instrucțiune superioară; şi adesea 


540 


se vede inspectorul punându-se alături cu profe- 
sorul spre a ascultă cursul său. Apoi, după legea 
noastră, ministrul are dreptul să vază programul 
detaliat ce fiecare profesor face pentru cursul unui 
an. Atunci ministrul poate iarăşi vedeă dacă pro- 
fesorul se abate dela datoria sa, sau va privegheă, 
ca el să-și îndeplinească programul său. Dacă el 
va abuză, legea dă iarăşi ministrului mijloc de a-l 
pedepsi, de a-l pedepsi însă, conform legei, şi după 
o jadecată. Iată un control eficace. (Aplauze). 

Aşă dar loviți abuzul prin mijloacele ce vă 
dă legea. Dacă s'ar ivi un profesor, precum a pre- 
supus D. Maiorescu, care ar inspiră tinerimei idei 
subversive în contra dinastiei, în contra formei 
noastre de guvern, în contra sistemului nostru re- 
prezentativ, negreşit că acel profesor va comite 
un abuz de înalta sa misiune, şi nu va fi demn 
de a ocupă locul său. D. ministru să uzeze de 
mijloacele legale, ca să pedepsească un așă pro- 
fesor; și eu sunt sigur că-şi va află pedeapsa ce 
va merită. Pedepsiţi însă omul; iar nu condamnaţi 
știința! Căci atunci unde mergem? Ce fel? Nu- 
mai cu dreptul administrativ şi cu economia po- 
litică se pot comite abuzuri ? 

Dar ele se pot comite şi cu istoria dreptului, 
pe care D. Maiorescu o lasă la licenţă. Așă dar 
pentrucă profesorul de istoria dreptului a propagat 
în cursul său idei subversive, să desființăm cursul 


541 


de istoria dreptului ? Dar asemeni abuzuri se pot 
comite şi cu alte drepturi sau ştiinţe, şi cu dreptul 
comercial, şi cu cel roman, şi cu filozofia drep- 
tului, ba poate la alte facultăţi şi cu științele po- 
zitive; aidem dar, să suprimăm toate aceste științe, 
pentru a îinpedică abuzul! (Aplauze). Unde ne-am 
opri? 

De ce dela facultăţi să nu treceţi și la gim- 
nazii ? In gimnazii suntem siliţi a pune cursul de 
istoria universală, ca și de istoria țărei. Dar iată, 
profesorul respectiv pentru aceste ştiinţe, că abu- 
zează, de misiunea sa, şi propagă ideile cele mai 
subversive. 

Intreb pe D. Maiorescu, avea-va curajul ca 
să vină să propună, putea-va opri acest rău prin 
suprimarea, cursurilor de istorie din gimnazii ?... 
Unde dar se va opri cu sistemul D-sale ? (Aplauze). 

Nu se va putea opri; şi va merge necontenit 
alunecând; aşă încât, fără voia sa, se va pomeni 
întro zi că ar bănul toate ştiinţele şi ar închide 
toate şeolile!! (Aplauze). 

Să nu crează însă că cu aceasta ar stârpi 
răul? Din contră l-ar agravă foarte. 

Acele teorii ale lui Bărnuţiu, de care a vorbit 
D-lui, se: vor propagă cu mai multă înlesnire 
pentru o tinerime care n'ar cunoaşte dreptul ad- 
ministrativ sau constituţional, şi care n'ar posedă 
elementele de economia politică, şi prin urmare 


542 


atunci ele ar deveni mult mai periculoase decât 
sar crede. (Aplauze). 

Și oare destul ar fi să suprimăm cursurile 
şi să închideţi școalele spre a vă feri de molima 
ideilor rele? Dar atunci ar rămâneă presa, ar ră- 
mâneă gazetele, prin cari cei rău deprinşi vor 
puteă propagă ideile lor subversive; ar rămânea 
cărțile, broşurile prin care ar expune teoriile cele 
mai excentrice. Aidem dar să oprim şi libertatea 
presei; aidem să închidem şi tipografiile!.. (Aplauze). 

Dar să nu vă fie teamă Domnilor, de liber- 
tatea, discuţiunilor. Cea mai mare probă de ne- 
reuşirea, ideilor subversive este condamnarea lor la 
izolare. (Aplauze). 

Ce s'a făcut oare cu acea faimoasă carte a 
lui Barnuţiu, și cu şcoala sa, de care ne vorbeşte 
D. Maiorescu? Nici că ştim că există. Dela D-lui 
am aflat-o. Românii noştrii sunt cu bun siinț; 
școala lui Bărnuţiu, a rămas cu totul izolată, şi 
nici că se ia în serios excentricele sale doctrine! 
(Aplauze). 

Așă dar, dacă închideţi, vedeţi că daţi de 
presă; dacă suprimaţi libertatea presei, o să vă 
întâlniți cu broşurele; dacă veţi închide tipografiile, 
o să dați de discursurile ţinute prin meetinguri; 
şi dacă veţi suprimă şi libertatea întrunirilor, vă 
veţi lovi de un obstacol şi mai mare, de obstacolul 
cel mai periculos, de ignoranță! (Aplauze frenetice) 


543 


E! Domnilor! de nimic nu mi-e teamă ca 
de ignoranță! Nu de tinerii luminaţi mă tem eu, 
ci de cei fără știință! De aceștia, de capul lor se 
apropie mai lesne sistemele cele mai absurde, ideile 
cele nai subversive, pe care D. Maiorescu crede 
că le poate înlătură prin ignoranță! Ignoranţa 
Domnilor, este pentru mine, pericolul social cel 
mai mare. (Aplauze), 

Omul ignorant crede lesne orice i se va 
spune şi adoptează teoriile cele mai subversive. 
Contra ignoranței trebuie să luptaţi D-voastră, 
să nu lăsaţi a fi mulţi oameni inculţi; şi eu nu- 
mese incult şi pe acela care se pretinde că ştie 
ceva, şi care în realitate nu ştie nimic, Incult sau 
necompleet cult aţi lăsă D-voastră și pe acela care 
se pretinde că este om de lege, pentrucă cunoaşte 
dreptul român şi dreptul civil, şi nu cunoaşte 
nimie din economia politică şi din dreptul admi- 
nistrativ. Asemenea oameni inculţi sau necompleet 
culţi, pot deveni un pericol pentru societate şi 
instrumente ale anarhiei. (Aplauze). 

Aşă dar, Domnilor, vă repet de a vă rusă 
ca să lăsaţi a se continuă sistema, care există 
astăzi în facultatea noastră de drept, care a dat 
roade destul de satisfăcătoare, și de care, în ge- 
neral nu se poate cineva plânge. Când abuzuri 
se vor face, să-și exereiteze D. Ministru controlul său 
şi să aplice pedepsele după puterea ce-i dă legea. 


Insă nu este bine a se trece peste lege nici 
în exercițiul acestui control. 

D. Maiorescu ne spune că, chiar aci în fa- 
cultatea de drept din Bucureşti, a fost un pro- 
fesor, care şi-a permis întro Adunare, întrun 
meeting, de a ţine un discurs contrariu teorielor 
de ordine existentă astăzi şi de aceia i-a suprimat 
cursul. 

D. Maiorescu a voit să vorbească de D. Da- 
niileanu, să spunem lucrurile pe faţă, Domnilor, 
poate că şi eu nu am aprobat ideile D-lui Da- 
niileanu în acea Adunare; dar aceasta este un 
cuvânt, pentru ca să zicem că D. Daniileanu este 
un rău profesor şi că cursul său trebuii suprimat. 
Eu vă declar aci, ca decan al facultăţei, că D. Da- 
niileanu este unul dintre cei mai buni profesori 
ai facultăței; și dacă nu a putut fi tocinai regulat 
în anul trecut este că a fost bolnav: însă în pre- 
darea lecţiunilor este cel mai demn succesor al 
D-lui Bosianu, Acesta este adevărul imparţial. 
D. Daniileanu este cel mai bun profesor pentru 
dreptul roman; poate să fie D-lui foarte rău om 
politie, aceasta nu-mi pasă nimic; eu mă mulțu- 
mese în şcoală de a aveă buni profesori. 

Dacă însă vom înlătură legea, şi vom lăsă la 
apreciaţiunea personală a ministrului a decide, după 
politică, dacă cutare este bun sau rău profesor, 
după cum întrun meeting a vorbit în sensul fa- 


545 


vorabil ori opus ideilor miniştrilor am ajunge la 
rezultate foarte dezastroase pentru instrucţiune. 
Astăzi un ministru ar raţionă şi ar lueră ca 
D. Maiorescu. Dar mâine am putea aveă un alt 
ministru, cu idei opuse D-lui Maiorescu, şi care 
ar aprecià lucrurile întrun chip contrariu de cum 
apreciază: astăzi fostul ministru şi atunci acel mi- 
nistru ar suprimă tocmai pe cei ce D. Maiorescu 
voeşte să-i conserve astăzi. (Aplauze prelungite). 

Ca să vorbese şi de mine şi eu am fost în 
opozițiune cu unele guverne; am subscris acte 
contra acelor guverne, am vorbit în meetinguri, 
dezaprobând atât faptele cât și politica lor, şi cu 
toate acestea trebue să vă mărturisesc, că n'am 
fost nici supărat, nici atins ca profesor de acel 
guvern. Dar D. Maiorescu poate îmi va zice că 
eu mi-am exprimat opiniunile, într'un mod con- 
venabil; ei! Domnilor, aceasta este o chestiune de 
apreciare; poate că miniştrii de atunci nu apreciau 
lucrurile ca D. Maiorescu în privinţa mea! (Ilaritate). 

Dar merg mai departe, presupuneţi că vine 
la guvern unul din autorii acelei circulări despre 
care v'a amintit D. Maiorescu, vine la instrucțiune 
un ministru radical. Ei bine! după acel ministru 
ideile cele mai bune sociale sunt ale sale, şi noi 
ceştilalți, care am fi contra ideilor sale, am trece 
că suntem cu idei subversive. Acel ministru ar 
crede negreșit că el şi ai lui posedă şi propagă 


29006 35 


546 


ordinea și stabilitatea; şi că cei ce-i combat sunt 
nişte perturbatori, sunt nişte răsturnători. Dar 
aceştia am fi noi; şi iată-ne pe noi toţi daţi afară 
din şeoale, şi acestea pe baza precedentului creat 
de D. Maiorescu! (Aplauze, râsete). 

Nu dar pe aprecieri personale trebuie să se 
bazeze un ministru spre a pedepsi pe profesori, ci 
pe lege: aceasta este adevărata sa putere. (Aplauze). 

Aşà dar, Domnilor, ca să conchiz, vă rog să 
nu scoateţi din studiul licenţei economia politică 
şi dreptul administrativ; căci și eu tot din expe- 
periență ceva mai lungă decât a D-lui Maiorescu, 
vă spun că aţi face foarte rău. 

Dacă la Facultatea din lași nu veţi aveă 
persoane capabile, deschideţi concurs şi le veţi 
găsi. Dacă se va abuză, acolo sau aiurea, de un 
curs oarecare, D. ministru să-și exercite dreptul 
de control, conform legei, și va îndreptă răul. Ni- 
menea nu cere, și eu mai puţin decât oricare, ca, 
să se tolereze abuzul. D. ministru să privigheze 
ca profesorii să-şi facă datoria, şi să pedepsească. 
Dar să nu condamnaţi ştiinţa pentru abuzul ce 
se poate face cu ea. Să nu lase mai cu seamă a 
se întinde ignoranța; căci ignoranţa este cel mai 
mare inimie al ordinei şi al libertăţilor. (Aplauze 
prelungite). 


IV 
„Monitorul Oficial“ No. 45 din 27 Februarie 1876. 


Din nou proiectul de lege al instrucţiunii publice 


Tot în diseuţiunea proiectului de lege al instruc- 
ţiunii publice mai iea cuvântul tot în privinţa cursurilor 
dela facultatea de drept B. Boerescu. 


B. Boerescu. D-lor deputaţi, chestiunea care 
se discută înaintea, Dv., este o simplă chestiune de 
amendament, sub un punct de vedere. Erà vorba, 
cum ştiţi, de cursurile facultăţei de drept. Eu am 
propus un amendament asupra distribuţiunii ma- 
teriilor dela această facultate. După cum 'mi-adue 
aminte, acest amendament sa primit şi de D. Al. 
Lahovary, care, ca om competinte, a susținut că 
este bine ca la licenţă să fie nu numai dreptul 
administrativ, dar şi economia politică. Aceasta a 
fost contrar opiniunei intermediare, că adică numai 
dreptul administrativ să facă parte din licenţă, iar 
economia politică să se suprime dela Iaşi. 


548 


Memoria, D-lor, nu mă înşeală, și sunt sigur 
că în şedinţa trecută, D. ministru Lahovary a fost 
de opiniunea mea, 

Astăzi am văzut cu părere de rău că D. 
Maiorescu nu s'a mărginit în chestiune, ci a intrat 
în alte consideraţiuni străine de chestiune. In adevăr, 
I)-lor, despre ce e vorba aci. In amendamentul 
ce am propus, am spus că studiul economiei po- 
litice este indispensabil licenţei. Am zis că am 
face rău, dacă am aveă elevi din facultate, fără 
noțiuni de economie politică. 

Probat-a D. Maiorescu ceva contra ştiinţei ? 
Nu; şi iată pentruce am şi spus că argumentele 
D-sale sunt cu totul ad-hominem. D-sa nu a 
probat nimic în contra, utilităței ştiinţei; şi, numai 
când ar fi probat că economia politică este peri- 
culoasă, numai atunci aș fi înţeles relele ce D-lui 
ne-a arătat că se produc prin acest curs; şi dacă 
acest pericol ar fi existat, atunci trehuiă să se 
suprime acest curs şi dela doctorat; fiindcă nu 
înțeleg pentruce o ştiinţă nefolositoare licenţei, ar 
fi folositoare doctoratului. (Aplauze). Trebuie să 
depărtăm însă consideraţiunile de persoane; ele 
sunt afară din chestiune; și, o repet, că abuzurile 
cari se profesează de unii profesori nu probează 
nimic în contra meritului şi utilităței științei. (In- 
treruperi). 

G. Manu. Spuneţi lucruri neexacte. 


549 


B. Boerescu. Veniți de mă combateţi, spre 
a probă aceasta; eu am opiniunea mea; dacă nu 
vă place, o puteţi combate; însă nu înţeleg a mă 
întrerupe cu săbioara D-v., ci numai prin argu- 
mente puteţi combate, în mod regulat, opiniunile 
cari nu vă plac. 

G. Manu. Am zis că spuneţi lucruri neexacte. 

B. Boerescu. Dacă aşă credeţi, închideţi şcoa- 
lele, şi veți fi mai exacţi măcar în scopul ce aveţi. 
(Aplauze). 

Acum, D-lor, voiu răspunde atât la argu- 
mentele D-lui Carp din şedinţa trecută, cât şi la 
cele zise de D. Maiorescu; şi aceasta o voiu face 
fără să intru în chestiuni de persoane, căci aceasta 
nu intră în obiceiul meu. 

D. Carp a combătut amendamentul meu din 
mai multe puncte de vedere. 

Eu am propus prin amendament ca proce- 
dura dreptului penal cu aceea a dreptului civil să 
formeze un singur curs, fiindcă experienţa a probat 
că aceste două proceduri se pot face de un singur 
profesor, în vreme ce dreptul penal este bine a 
face obiectul unui curs special, fiindcă el are tre- 
buinţă de un an întreg spre a se desvoltă regulat. 

Dar D. Carp susţine că este bine a se pune 
la licență enciclopedia dreptului; ce înţelegeţi prin 
enciclopedia, dreptului? Dacă înţelegeţi cu aceasta, 
filozofia dreptului sau istoria dreptului, atunci 


550 


aceste ştiinţe fac parte din doctorat. Dacă însă 
înţelegeţi studiul numai de principiu, de noţiuni 
generale ale dreptului, atunci ele nu se exclud din 
licenţă, şi fac parte din cursul de drept civil, 
adică din introducţiunea acestui studiu. Și dacă 
acest studiu nu se va face, D. ministru are dreptul 
după lege, să vază programul fiecărui profesor, 
şi să-l studieze împreună cu consiliul superior de 
instrucţiune spre a vedeă dacă lipseşte acest studiu 
din program. Istoria dreptului român, iarăşi repet 
şi astăzi, intră în istoria dreptului în general. Pe 
de altă parte acest studiu istoric al dreptului român, 
se face în parte, cu ocaziunea interpretărei multor 
articole, a multor părţi mai importante din dreptul 
civil. Aşà despre testament, despre donaţiuni, despre 
servituţi, ar fi cam greu de a se trată, fără a se 
referi şi la cele ce erau mai înainte prescrise de 
codicele Caragea sau de codicele Kalimah. Așă dar 
să nu credeţi, D-lor, că licenţiaţii sunt lipsiţi de 
istoria dreptului român, cel puţin în partea sa cea 
mai importantă. 

Acum D. Maiorescu face un fel de com- 
promis; D-lui admite numai amendamentul D-lui 
Cornea, adică să se studieze dreptul public și ad- 
ministrativ la licenţă; dar economia politică să nu 
se predeă decât numai pentru doctorat la facul- 
tatea de drept din Bucureşti. Eu, unul, D-lor, 
nu pot admite aceasta; căci nu mi sa spus cu- 


55i 


vintele pentru care economia politică ar fi bine a 
nu se predă la licență, ci numai la doctorat. Din 
contra văz că totul probează că această ştiinţă nu 
trebue a fi exclusă nici dela licenţă. Exemplul 
adus de D. Marinescu că în Franța nu sa pre- 
dat în curs de 60 de ani economia politică la lj- 
cență, este în favoarea mea și nu în favoarea D-v,, 
căci dacă în Franţa, în timp de 60 de ani, nu 
sa predat economia politică la licenţă şi după 
60 ani s'a introdus acest studiu, aceasta probează 
că lipsa acestui studiu erà o lacună şi că sa re- 
cunoscut necesitatea, şi chiar după 60 de ani. Apoi 
mai repet, mai în toate gimnaziile din Germania 
se află studiul economiei politice. Spre a se vedeă 
că acest studiu, este un ce bun, să ne dăm seama, 
de un lucru: să ne întrebăm ce este acest curs, 
ce se înţelege prin economia politică?... (Găsese 
neapărat a face aceste întrebări şi a răspunde la 
ele; căci după natura discuțiunei de faţă, după 
definițiunea ce sa dat de unii din D-nii acestei 
ştiinţe, se pare că aci se face procesul economiei 
politice şi că D-v. aveţi să dați un vot prin care 
să condamnaţi sau să achitaţi această ştiinţă. 
(llaritate), Să vedem dar, ce este economia poli- 
tică? Să vedem cum ea ar puteă fi un instrument 
pernicios al anarhiei ce sar lăţi în o parte a Ro- 
mâniei? Să vedem dacă ea ar fi în fine cauza că 
cea, mai mare parte a Moldovei ar fi, după cum 


552 


sa zis aci, antidinastică? Märturisese că pronunț 
acest cuvânt fără voia mea; căci nu este bine a se 
tot aduce dinastia în discuţiunile noastre; ba ce e 
mai mult, a se susține — aceeace eu contest — 
că ar există în Moldova o partidă antidinastică! 
Pentru onoarea Moldovei eu nu crez că ar fi exis- 
tând acolo o asemenea partidă! (Aplauze). D. Carp, 
mai moderat, sa mărginit a combate menţinerea 
catedrei de economie politică la laşi, pentru cuvinte 
mai puţin politice. D-lui a susținut, mai întâi, că 
economia politică nu este o ştiinţă şi aceasta pentrucă 
asupra elementelor chiar constitutive ale acestei 
ştiinţe ar fi prea multe controverse. Mai sunt şi 
alți publicişti, D-lor, care contestă economiei poli- 
tice, caracterul său de știință. Aceasta este o veche 
opiniune; și D. Carp o reproduce înaintea D-v. Eu 
însă, cred că se înşală foarte. Economia politică este, 
D-lor, oştiinţă, după cum este o ştiinţă şi istoria şi filo- 
zofia, și dreptul, şi toate ştiinţele de domeniul abstract. 
Eu numese ştiinţa, D-lor, studiul tutulor acelor fapte 
şi raporturi, care se regulează după nişte legi fixe 
şi imutabile. Economia politică este o asemenea 
ştiinţă. (Aplauze). Sunt, D-lor, legi fixe şi imutabile, 
după care societatea și omul își regulează toate 
faptele şi activitatea sa productivă. Aceste legi 
fixe şi imutabile fae obiectul studiului economiei 
politice. Variate pot fi aceste fapte, prin care omul 
crează şi consumă avuţia; dar toate se conduc 


553 


de niște legi care nu se schimbă nici cu oamenii, 
nici cu timpul. lată domeniul ştiinţei! 

Nu pot a mă întinde aci asupra acestui obiect, 
căci asemenea discuţiuni academice nu se pot face 
aci. Pot însă a adăogă că legile fixe economice 
de care v'am vorbit sunt atât de reale că naţiunile 
care le-au violat sau nu le-au cunoscut, au fost 
aspru pedepsite. Aşà de exemplu, naţiunile cari 
s'au închis cu un fel de ziduri chinezești în jurul 
lor, şi au crezut că nu trebuie a face schimburi 
cu altele. Tot astfel naţiunile cari au crezut că 
bogăţia constă în a aveă mult metal preţios, iar 
nu multă producţiune, au sfârşit prin a rămâne 
cele mai sărace, precum a fost Spania din timpii 
trecuţi, care eră aşă de săracă, cu toată mulțimea 
aurului ce trăgeă din coloniile Americei. Tot ase- 
menea s'au înșelat și au păţit ceice au exagerat 
sistemul protecţionist. Tot astfel eră şi cu falşifi- 
carea monetelor din evul mediu, când suveranii 
credeau că pot mieşoră şi sustrage metalul preţios 
din monetele lor, destul numai că pe aceste mo- 
nete să fie efigia lor; au văzut însă că valoarea, 
monetelor în cireulaţiune scădeă în raport cu aurul 
ori argintul ce se scoteă din monetă. Tot la ase- 
menea consecințe s'au expus şi ceice au abuzat de 
credit, adică cei cari au violat legile naturale ale 
creditului. 

Astfel când în timpul revoluţiunei franceze 


554 


din 1789, şefii ei au voit să impună naţiunei banc- 
notele, ereat-au ei un mijloc de eredit ? Nicidecum; 
din contra, au dat creditului cea mai mare lovi- 
tură. Bancnotele garantate prin o presupusă ipotecă 
au sfârşit prih a nu mai valoră mai nimic; şi 
trebuiă cuiva 100.000 franci în banenote ca să 
cumpere o pereche de cisme. 

Toate acestea nu probează existenţa unor legi 
economice, fixe şi imutabile care nu se pot căleă 
nepedepsit ? Negreşit că da. — Dar ni se adaogă: 
„În economia politică sunt prea multe controverse“. 
Admit. Dar în care știință controversă nu există? 
Medicina chiar— dând la o parte chirurgia —nu 
i se contestă și ei numirea de ştiinţă ? 

Și cu toate acestea, medicina este o știință, 
pozitivă. Controversele există chiar în matematici. 
Și D-voastră v'aţi miră că într'o ştiinţă abstractă, 
ca economia politică, să nu fie controverse ? 

Dar controversele sunt mai numeroase în ştiin- 
tele abstracte. 

Dreptul are o sumă de controverse. In filozofie 
controversele nu se mai sfârșesc. Și cu toate acestea 
şi dreptul şi filozofia sunt ştiinţe. Qum ar fi altfel 
numai cu economia. politică ? 

Economia politică fiind dar o ştiinţă, ea toate 
semenele ei de domeniul abstracţiunei, studiul său 
este foarte util şi trebuie impus ca obligator pentru 
licență. 


555 


Am spus că în Germania, mai în toate gim- 
naziile se predă noțiuni de economie politică. Și 
pentruce aceasta ? Tocmai pentru utilitatea ei emi- 
namente practică. In adevăr, D-lor, să venim la 
partea pozitivă a lucrului — despre ce tratează, 
economia politică ? Se ocupă ea oare de politică ? 
Nicidecum. Tocmai de politică nu se ocupă această, 
ştiinţă care are numele de politică. 

Dar că se poate face o bună politică, apli- 
când bine ştiinţa care ne învață cum putem avea 
bune finanţe; dar că a aveă finanţe bune, este a 
aveă, şi o bună politică, aceasta este o altă ches- 
tiune; însă aceasta nu va să zică că știința își 
propune în mod direct și imediat, a se ocupă de 
politică. 

Economia politică, în special, se ocupă numai 
de modul cum se formează avuțiile, cum se împart, 
cun? se consumă; ne învață ce este munca şi din 
ce elemente se compune un capital, o valoare; ne 
arată ce este o bancă, ce este un împrumut, ce 
sunt impozitele, ete. Spuneți, D-lor, ce politică ve- 
deți D-voastră aici? Nu dar economie politică ar 
trebui numită, ci economie socială. 

Insă ni se obiectează că ea dă naştere socialis- 
mului şi tuturor doctrinelor sale economice. Să 
admitem și acest abuz; să presupunem pentru mo- 
ment că economia politică conţine în sine germe- 
nele socialiste. Dar nu trebuie oare să studiem 


556 


această știință, s'o cunoaştem, tocmai pentru a 
combate socialismul şi a ne feri de el? (Aplauze). 
Când cineva posedă elementele solide ale acestei 
ştiinţe, este tocmai în stare de a se feri de relele 
doctrine şi de a combate toate abuzurile ce s'au 
făcut şi cu această știință, adică toate utopiele so- 
cialismului, falansterismului, ete. 

O mică anecdotă personală mie. Când sosisem 
la Paris spre a studiă dreptul, unii alţii mai mult 
ori mai puţin escentrici — mă consiliau a nu-mi mai 
perde timpul cu această ştiinţă. Și pentru ce oare 
îi întrebam ? Pentrucă, îmi răspundeau, toate codi- 
cele de astăzi au să cază; şi avem să organizăm 
societatea omenească cu totul pe alte baze. Prea 
bine, le adăogam eu. Insă toemai spre a dărâmă, 
aceste codice, trebuie să ştiu ce conţin ele; tocmai 
spre a şti dacă bazele Dv, ale unor legi noui sunt 
bune, trebuie să studiez dreptul în sine. Cum voiţi 
Dv. să dărâmaţi un lucru, fără a şti ce este el, 
şi fără a fi în stare să judecați dacă un nou sistem 
este mai bun ori mai rău decât cel vechiu ? Atunci 
aşi dărâmă, fără să fiu în stare a reclădi, 

Voi studiă dar dreptul. (Aplauze). 

Tot cam astfel aş răspunde astăzi D-lor Maio- 
rescu şi Carp. 

D-voastră voiţi ca junimea, din laşi mai ales, 
să reziste la relele doctrine ale acestei ştiinţe sociale, 


557 


şi nu voiţi să studieze doctrinele cele bune, adevă- 
rată ştiinţă. 

Cum voiţi Dv. să pot combate eu funestele 
idei ale unei școale oarecare, dacă îmi vor lipsi 
elementele esenţiale asupra ştiinţei de care abu- 
zează aceea școală ? 

Dar ni se spune: „atmosfera este bolnavă la 
Iași“. Admit, de şi eu unul vă mărturisesc că nu 
crez această boală, tocmai așă mare; şi această 
credință a mea o bazez tocmai prin alegerea, 
D-lui Maiorescu şi a altor bărbaţi conservatori, că 
fosta capitală lași i-a trimes ca deputaţi între 
noi. (Aplauze). 

Dar să admit, cum zic, că atmosfera Iaşilor 
e bolnavă, cum ziceţi. Să admit că la laşi ar fi 
prea mulți juni, care ar avea idei prea avansate, 
ca cum am avut mai noi toţi pe când eram de 
18, 20 de ani şi precum nu ne mai e permis să 
avem astăzi. 

Ei bine, voiţi să însănătoşiţi, negreșit, acea. 
atmosferă bolnavă a Iaşului. Dar care vă este 
leacul ce propuneţi a se opune răului, care este 
remediul boalei ? Vindecarea acestei boale ar fi, 
ziceţi Dv., suprimarea ştiinţei economice politice ? 
Dar atunci, v'am obiectat eu deunăzi, vor remâneă 
gazetele, întrunirile publice, instrucţiunea privată! 
O să le suprimaţi şi pe acestea? Aşă ar trebui 
dindeă şi prin aceste mijloace sar puteă susține 


558 


şi propagă doctrinele lui Bărnuţiu. (Aplauze). Apoi, 
gânditu-v'aţi bine la consecinţele teoriei Dv. ? Dar 
nu vedeţi că acest sistem duce forțamente la supri- 
marea şcoalelor ? Nu vedeţi că aţi fi siliţi să violaţi 
marile principii înscrise în constituţiunea noastră: 
libertatea cugetărei, libertatea învățământului. 

Îmi răspunde D. Maiorescu că nu veţi împinge 
lucrurile așă departe; că nu veţi suprimă nici 
presa, nici întrunirile publice, nici instrucţiunea 
privată. Cred, şi sunt sigur că intenţiunile Dv. de 
astăzi sunt bune. Dar odată sistemul adoptat, 
odată ce veţi primi noua direcţiune ce vă consiliează 
D. Maiorescu şi Carp, fi-vom tot atât de siguri 
de succesorii D-lor, de viitorii miniştrii ? Dar eu 
nu pot răspunde nici chiar de D-lor; căci odată 
sistemul admis, vor fi siliţi a merge mai departe. 
Oare celebrul procuror al tribunalului revoluţionar 
din Franţa, în 1793, eredeă el, vreodată cu un 
an înainte, că o să ajungă unde a ajuns? Negre- 
şit că nu. Dar povârnișul eră rău. 

Când dar şi D. Maiorescu și D. Carp, și 
urmaşii D-lox se vor pune pe un povârniş rău și 
alunecos, va fi siliţi să alunece şi să împingă siste- 
mul până la cel din urmă extrem. 

S'a lăsat a se crede că economia politică, 
această ştiinţă pozitivă, ar fi plină de idei subver- 
siye. Este o eroare, D-lor. Nu ştiinţa economiei 
politice, nu ştiinţa dreptului în general, bagă în 


559 


cugete idei subversive. Ele se nase de sine mai 
mult în cugetele celor ce nu posedă aceste ştiinţe. 

Luaţi faptele zilnice, mai ales din orașele cele 
mari, ca Parisul, şi veţi vedeă că cei mai turbu- 
rători dintre studenţi sunt nu cei dela drept, ci 
cei dela medicină! Și eu lucrul mi-l explie foarte 
simplu. Studenţii dela drept, studiind mai ales 
relaţiunile dintre oameni, raporturile lor cu Statul, 
drepturile şi datoriile lor nu sunt lezne primitori 
de idei subversive; pe când cei dela medicină, 
ocupați mai ales cu studiul materiei şi având scal- 
pelul în mână, sunt mai dispuși a primi cu înles- 
nire utopiile sociale, și a deveni chiar instrumente 
turburătoare. 

Exemple avem şi la noi. D. Maiorescu însuși 
ne cită unul. 

D-lui ne citi o demisiune a unui domn senator, 
profesor la laşi, care-și bazează motivele sale necu- 
viincioase pe votarea tractatului nostru de comerţ 
cu Austria. 

În privința traetatului acestuia eriticele sau 
injuriile acelui domn nu-mi fac absolut nici-o 
impresiune. Alţii s'au însărcinat a probă exce- 
lenţa acestui act, şi acești alți sunt chiar jurnalele 
austriace, mai ales cele ostile nouă Românilor. 

Dar este vorba de necuviincioasa demisiune 
către Senat a acelui D. profesor, a D-lui Cobăl- 
cescu, spre a spune lucrul curat. D-lui a fost necu- 


Ea 


560 


viincios către Senat, nici că mai este vorbă. Dar 
vina catedrei D-lui este? Și de ce este profesor 
D. Cobălcescu ? De mineralogie, pe cât ştiu. Apoi 
biata mineralogie este de vină, dacă D-lui comite 
necuviințe ? Suprimați dar şi cursul de minera- 
logie! (Aplauze prelungite, râsete). 

Tot aşă este şi cu economia politică. Ce vino- 
vată este ştiinţa, dacă doui, trei profesori nu ar 
fi la înălţimea misiunei lor; merg și mai departe, 
dacă nu ar fi demni? Ce este vinovată economia 
politică dacă atmosfera în care trăese câți-va pro- 
fesori dela laşi, ar fi bolnavă. 

In acest curs se spune studenților ce este un 
impozit, cum se fac împrumuturile de către Stat, 
ce este o bancă, ce însemnează un capital, ete. 

Cum din aceste elemente pot eşi miazmele 
unei boale. 

Apoi dacă ne punem pe un așă tărâm, în- 
treb eu pe D. Maiorescu, cum D-lui veni, acum 
în urmă şi primi a se pune şi la lași ca studiu 
obligator dreptul public si administrativ. 

Nu ştie D-lui că în acest curs se tratează în 
adevăr de politică și mai ales în dreptul numit 
public, adică dreptul constituţional, în care se tra- 
tează de suveranitatea, ţărei, de capul Statului. de 
reprezentaţiunea naţională, «le relajiunile dintre Ca- 
meră şi capul Statului, de guvern, de raporturile 
între diferitele puteri ale statului, de dreptul de 


561 


veto, şi de alte asemenea chestiuni, care, fiind din 
natura lor politică, profesorul le poate da o di- 
recțiune greșită. Apoi cum admite D. Maiorescu, 
pentru licență, tocmai acest drept publie și ad- 
ministrativ, care cuprinde atâtea chestiuni arză- 
toare, şi voeşte să exeludă economia politică, care 
tocmai ea nu se ocupă de politică? (Aplauze). 
Aceasta nu mi se pare nici logic nici drept. Dacă 
ziceţi că atmosfera Iaşului este bolnavă, prin ideile 
subversive ce se propagă acolo, apoi trebuie să 
ştiţi că fiecare otravă îşi are antidotul său (Aplauze) 
şi trebuie să ştiţi a căută, acest remediu. D. Carp 
susține că eu ag fi zis ca să remediem răul prin rău. 

Lăsând la o parte dacă eu am zis toemai 
aceste cuvinte, voi să ştiu ce sens le atribuie D-lui. 
Dacă îi dă sensul că, pentru a remediă o boală, 
trebuie ca adesea bolnavul „să înghită o doctorie. 
amară, aceasta, este un adevăr. Însă dacă i-a dat 
sensul că existând un rău trebuie să-l lăsăm ca 
să crească până la exces, spre a se vindecă de 
sine, să-mi permită a-i spune că eu n'am cugetat 
la una ca aceasta. Am cugetat însă că trebuie să 
căutăm un adevărat remediu pentru un rău real, 
iar nu să imaginăm rele ce nu există, spre a le 
indică apoi remedii ce nu pot fi decât iarăşi un 
rău ! (Aplauze). 

Astfel, D-lor, se pot exercită, toate libertăţile 
fără a neglijă şi meziele preventive sau prezerva- 


2106 36 


562 


tive ori chiar represive ce societatea poate luă, 
pentru răul ce fac cei ce abuzează de aceste li- 
bertăţi. Dar este remediu şi remediu; şi eu vă măr- 
turisese că nu sunt nici pentru cele violente, nici 
pentru cele ineficace. 

Aşă, eu am fost şi sunt pentru libertatea 
presei; adică am crezut şi crez că nu are ne- 
voie presa de o lege specială; şi că delictele ce 
se comit prin ea trebue lăsate la legea comună. 
Prin urmare aceste delicte nu rămân nepedepsite; 
dar nu au nevoie de o lege care știu că este ine- 
ficace. Tot asemenea zic şi pentru libertatea în- 
văţământului. Aveţi mijloace prezervative şi chiar 
represive contra abuzurilor acestei libertăţi; uzaţi 
de dânsele conform legei şi veţi împedică creşterea, 
abuzului; preferaţi chiar mijloacele preventive, care 
adică previn răul şi nu aveţi trebuinţă a-l reprimă. 
Aşă, sunt persoane incapabile pentru a ocupă 
înalta misiune de învățător; aveţi şi mijloace de 
control; priveghiaţi, controlați, pedepsiţi; vedeţi 
programul, ascultați cursul, nu toleraţi abuzul; 
loviți în fine persoana; dar lucraţi totdeauna con- 
form legei, şi nu veniţi a prescrie ştiinţa, căci 
atunci călcaţi legea şi măriți răul. (Aplauze). 

Vă asigur, D-lor, că studiul economiei poli- 
tice, este tocmai un prezervativ, este tocmai un 
mijloc de a preveni răul, de a combate ideile 
subversive. 


563 


Presupuneți că în laşi se propagă opiniuni 
absurde; dar această propagandă se poate face, 
nu numai prin şeoale, ci și prin gazete, și prin 
cărți, şi prin adunări private. Cum o să remediați 
răul acesta? Inchizând cursurile? Incatenând presa? 
Oprind întrunirile? Dar o să puteţi? Şi cum o să 
staviliţi această propagandă prin şeoalele private, 
prin cercurile private? Nu veţi izbuti dar la nimie 
cu acest sistem. Singurul dar mijloc de a combate 
acest rău este tocmai libertatea învățământului, 
este toemai de a da junimei ştiinţa, singura sor- 
ginte de unde naște adevărul și lumina. (Aplauze). 
D. Maiorescu zice că Statul nu trebuie să dea 
chiar el mijloace pentru a se propagă răul. Da! 
Și cine zice altfel? Insă Statul e dator totdeodată 
să dea și mijloace pentru a se află adevărul, şi 
adevărul, care este fructul științei, nu poate fi 
niciodată sorginte a răului. (Aplauze). Da, D-lor, 
numai studiul, numai ştiinţa poate să procure 
omului lumina şi tăria judecăţei spre a putea re- 
zistă la opiniunile subversive. (Aplauze). Prin 
ignoranță nu se va putea ajunge niciodată a 
cunoaşte veninul ce coprinde o doctrină falșă. 
(Aplauze). 

Aşă dar, D-lor, utilitatea ştiinţei în sine este 
atât de necontestată, încât nici că se poate pune 
în discuţiune acest adevăr şi știința economiei po- 
litice este recunoscută, ca atât de utilă societăţei, 


564 


încât ar fi o enormitate ca noi să-i punem în 
îndoială, meritele și serviciile ce a adus civiliza- 
țiunei moderne. 

Insiși părinţii noştri, D-lor, au recunoscut va- 
loarea acestei științe și utilitatea ei de a se află 
între cursurile obligatorii ale şeoalei de drept. Am 
aci regulamentul organic, care a înfiinţat cea d'întâi 
facultate de drept în Bucureşti; să vedeţi cum 
părinţii noștri, aceşti oameni simpli și mai puţin 
învăţaţi decât noi, au proclamat şi au recunoscut 
valoarea şi utilitatea studiului în facultatea de 
drept a economiei politice. (Aplauze frenetice). 

lată ce zice art. 87 din regulamentul organice 
al șeoalelor: 

„Economia politică va fi şi ea o parte din 
cursul special al legilor, această învăţătură, este 
oareșicum o îndeplinire a învăţăturei legilor. 

„La Învățătura acestei științe profesorul se 
va rezumă pe fapte ce se vor aduce din statistica, 
deosebitelor ţări. Statistica fără a fi un obiect 
particular de învăţătură, se va întrebuinţă, cu toate 
acestea adesea pentru a se da prin fapte princi- 
piurile generale adeverire netăgăduite“ . (Aplauze). 

Și apoi mai departe la statul cursurile spe- 
ciale se prevede, între puţinele cursuri de drept 
ce se studiau atunci, economia politică ca curs 
obligator în anul al treilea. 

Apoi, Domnilor, când părinţilor noștri, nu le 


565 


erà frică de știința economiei politice, şi o puneă 
ca curs obligator încă din anul 1832, să venim 
noi astăzi, după o jumătate de secol aproape, noi 
care ne pretindem a fi mai luminaţi decât părinţii 
noştri, şi să proserim această ştiinţă dela laşi, să 
ne oprim de a-i da o desvoltare mai mare, ba 
încă să-i contestăm titlul de ştiinţă, sau cel puţin 
să o declarăm ca o ştiinţă inutilă!! (Aplauze). 

Să convenim, Domnilor, că acest fenomen ar 
fi straniu, şi nu ar probă mult în favoarea gene- 
raţiunei noastre. 

Părinţii noștri aveau mare dreptate, spuneau 
un mare adevăr, când declarau în regulament că 
studiul economiei politice este o îndeplinire, este 
adică o complectare a studiului legilor. 

Este peste putinţă, ca D. Maiorescu, om lu- 
minat, lieenţiat în drept, pre cât știu, să nu cu- 
noască acest adevăr. Raporturile între drept şi 
economia politică sunt foarte numeroase, şi foarte 
importante. Dreptul se ocupă de faptele omului 
în raport cu justul şi injustul. Economia politică 
se ocupă de aceleaşi fapte, în raport cu lucrul, 
cu capitalul sau cu producţiunea. 

Este dar lesne de înţeles că aceste două ştiinţe 
se leagă, între dânsele și se complectează reciproc. 

Dar nu vă este destul, ni se obiectează, că 
am pus acest studiu pentru doctorat în Bucureşti, 
ce o mai cereţi şi pentru licenţă? O cerem, fiindcă 


566 


nu avem și nu ştim când o să putem da titlu 
de doctor; o cerem, fiindcă nu vedem pentruce 
marele număr de licenţiaţi din Bucureşti şi Iaşi 
ar fi lipsiţi de acest studiu important. Apoi, pentru 
cursul de doctorat prevedeţi studiul finanţelor; 
inovaţiune foarte bună și nemerită. Dar studiul 
finanţelor ce este alt decât un studiu aprofundat 
al unei părţi din economia politică; este un studiu 
mai superior din această ştiinţă. 

Cum voiţi dar ca un june să înceapă deodată 
aprofundarea studiului de finanţe, să se deâ adică la 
un studiu superior din o parte a economiei politice! 

Forţa logicei dar vă obligă să puneţi ele- 
mentele de economie politică la licenţă, de vreme 
ce aţi pus studiul finanţelor pentru doctorat. 

Aşă dar, Domnilor, ca să mă rezum, trebuie 
să menţineţi cursul de economie politică ca obli- 
gator pentru licenţă la facultăţile din Iaşi și Bu- 
cureşti, din mai multe puncte de vedere: pentrucă, 
acest studiu este o complectare a studiului drep- 
tului elementar; pentrucă prin această ştiinţă spu- 
neţi cel mai bun remediu doctrinelor celor rele şi 
însănătoşiţi atmosfera ce ziceţi că este bolnavă la 
Iaşi; pentrucă este indispensabilă pentru înţelegerea 
cursului superior de finanțe; pentrucă în fine nu 
ne este permis nouă, generațiunea nouă, a pune 
în îndoială un adevăr recunoscut de mult de pă- 
rinţii noștri. (Aplauze). 


567 


Când utilitatea şi necesitatea unei ştiinţe într'o 
facultate sunt atât de serios stabilite, nu poate 
D. Maiorescu ca, prin sarcasme şi glume contra 
avocaţilor, să probeze contrariul. Imi pare foarte 
rău de D-lui, însuși avocat şi profesor, că se ser- 
veşte cu asemenea mijloace spre a ne atrage sim- 
patii. D-lui ştie bine că toate ştiinţele şi specia- 
lităţile sunt necesare unei societăţi şi este ceva 
curios de a vedeă că D-lui caută a luă în râs pe 
oamenii de legi, toemai Înaintea, legiuitorilor, adică 
tocmai înaintea celor ce au misiunea de a face 
legi. Asemenea mijloace nu probează absolut nimic. 

Dar, ne mai obiectează că vom îngreună bu- 
getul dacă vom adăogă la lași catedra de eco- 
nomie politică. Am onoare de a-i răspunde că noi 
nu adăogăm nimic, ci propunem numai de a nu 
se suprimă aceea ce există. 

Cine combate economia? Nu noi o combatem. 
D. Maiorescu propune a se adăogă trei ori patru 
catedre noui pentru doctorat. Noi zicem că aceste 
catedre să fie înscrise în lege; însă înfiinţarea lor 
să se facă când mijloacele noastre financiare ar 
permite. Imi pare că noi suntem mai economi 
decât D. Maiorescu. D-lui propune a se suprimă 
o catedră şi a se adăogă trei altele ori patru al- 
tele. Noi propunem a se menţine o catedră dar 
a nu se adăogă alte patru noi. Puneţi condeiul 
şi veţi vedeă că noi suntem mai economi. (Aplauze). 


568 


Nu am fost dar în drept a zice că nici eco- 
nomia, nici știința a preocupat pe D. Maiorescu, 
ci numai argumente ad hominem. Când prin bud- 
getul rectificativ D-lui a suprimat foarte neregulat 
după mine, o catedră de economie politică, noi 
i-am observat ca să lovească individul dar să nu 
atace știința; căci nu este de vină ştiinţa, dacă, 
acela care o predă nu ştie cum să-şi facă datoria, 
ce are de îndeplinit. D. Maiorescu ne răspunde 
că nu are ce face unui asemenea profesor; căci 
dacă îl trămite în judecată, judecătorii îl achită. 
Poate să fie așă, Domnilor, dar ce voiţi să răspund? 
Se poate ca ministrul să nu aibă dreptate asupra 
acuzaţiunei ce a făcut, (ilaritate);, se poate iarăși 
ca judecătorii să fi judecat rău. Dar odată ce 
cineva se supune judecăţei, trebue să presupunem 
că sentința ce se dă este justă. Dar se poate ca 
legea să fie vițioasă asupra acestui punct; veniţi 
atunci la cameră și cereţi modificarea ei; cereţi 
mijloace de control mai eficace, propuneţi modi- 
ficarea legii în privinţa comisiunei care are să 
judece, şi vom vedeă; dar nu condamnaţi o insti- 
tuţiune, nu condamnaţi mai ales o ştiinţă pentru 
defectele legei, sau pentru abuzurile ce se pot co- 
mite de un profesor! (Aplauze). 

D-lor, D. Maiorescu a criticat mult direc- 
țiunea cea veche a instrucţiunei publice şi pro- 
pune o alta nouă. Dar sunt direcţiuni şi direcţiuni. 


569 


D. Maiorescu îşi are opiniunile D-sale, şi a des- 
voltat în destul cum înţelege D-lui direcțiunea cea 
nouă ce propune. Eu, D-lor, să-mi permiteți a 
crede foarte rea această direcţiune şi a nu o primi. 
Să-mi permiteţi a nu vedeă răul aşă mare cum 
îl vede D-lui, şi mai ales a nu primi ca salutarii 
remediile ce indică D-lui. 

Merg mai departe. Cred că această nouă di- 
recţiune, nu numai că nu'va întări partidul con- 
servator, ci că-l va slăbi şi dizolvă cu totul, dacă, 
Camera sar pronunță pentru această nouă di- 
recţiune. 

Toemai când am primi noi opiniunile D-lui 
Maiorescu cred, eu unul, că am luă o rea direc- 
ţiune; căci dacă ne-am conduce după ceeace ne 
propuneţi, am fi siliţi să ajungem la nişte extreme, 
care ar fi foarte prejudiciabile partidului con- 
servator. 

Acest partid, spre a fi tare, guvernul său, 
spre a fi cu prestigiu, trebue să proteje şi să în- 
curajeze instrucțiunea. Nu numai nu trebue să re- 
culeze în ale instrucțiunei; ci, pe fiecare an tre- 
buie să meargă înainte. Acest partid nu numai 
că nu trebuie a se sfii de oamenii luminaţi, ci 
trebuie din contra să meargă alături, să fie braț 
la braţ cu oamenii de ştiinţă. (Aplauze). 

Aşă conservator am înțeles, eu cel puţin, 
fi. Eu am crezut şi cred că numai partidul con- 


570 


servator este partidul adevăratelor lumini; căci 
adevăratele lumini se câştigă numai într'un partid 
care ştie a conservă şi a progresă totdeodată. 
(Aplauze). 

Eu am înţeles, că partidul conservator şi gu- 
vernul său să se afle nu în capul unor cete de 
oameni fără ştiinţă şi fără cugetare, ci în capul 
unor oameni luminaţi sub steagul științei şi mo- 
ralei; căci numai astfel răul ar fi radical vindecat, 
numai aşă sar da spiritelor o direcţiune bună şi 
am evită calea cea rea. Numai în așă condițiuni 
vom uni toate puterile naţiunei, şi am fi cu ade- 
vărat forţi; căci astăzi, D-lor, în Statele libere, 
adevărata forță, nu este numai cea materială, ci 
mai ales forța morală. lată, D-lor, pentru ce eu 
continuiu a susține amendamentul ce am avut onoare 
a vă propune. (Aplauze prelungite). 


V 


„Monitorul Oficial“ No. 62/63 din 18/30 Martie 1876. 


Proiectele de legi Strat pentru noui împru- 
muturi de lei 3 milioane, pentru acoperirea defi- 
citului bugetar şi pentru plata lucrărilor căilor 

ferate Ploeşti-Predeal 


După eşirea din ministerul Lascar Catargi a d-lui 
G. Gr. Cantacuzino ministru de finance, noul ministru 
de finance, I. Strat, alarmat de recolta rea din anul 
trecut şi de cursul slab al preţului cerealelor, temân- 
du-se că deficitul budgetar de 2 milioane s'ar puteă să 
fie cu mult mai mare, a prezentat Camerei un proiect 
de lege pentru un împrumut consolidat de 30 milioane 
pentru acoperirea acestui deficit presupus, precum şi 
pentru un alt împrumut pentru plata lucrărilor căiei 
ferate Ploeşti- Predeal. 

Aceste proiecte menite să echilibreze bugetul prin- 
trun împrumut consolidat care aveă să apese asupra 
generaţiilor viitoare au aruncat panica în piaţa româ- 
nească și în cea rusească. Această împrejurare precum 
şi faptul că, în urma schimbărei de direcţiune politică 
prin intrarea în guvern a elementului aşă zis junimist 
şi a retragerei miniştrilor conservatori cari în cei din 
urmă 5 ani de guvern ai lui Lascar Catargiu îşi câşti- 
gaseră drepturi la recunoștință ţărei prin rezolvarea mai 


572 


tuturor cestiunilor grele ce apăsan asupra țărei, a pro- 
vocat demisiunea motivată a lui Dim. Ghika, preşedin- 
tele Camerei. 

Aceleaşi cauze, şi tonul voileni pe care miniștrii 
din „junime“ îl adoptară faţă de miniștri eşiţi din gu- 
vern, au provocat manifestaţiuni ostile contra guvernului 
Lascar Catargi şi în corpul matur al Senatului, şi-a 
adus în fine şi desmembrarea partidului conservator. 

In şedinţa Camerei din 25 Fevruarie când credi- 
tele în cestiune erau puse la ordinea zilei, s'a încins o 
vie diseuţiune la care au luat parte între alții princi- 
pele Dim. Ghika, președintele consiliului, Mavrogheni, 
Col. G. Manu şi alţii. După Cezar Boliac, Boerescu a 
luat cuvântul. 


B. Boerescu. Vă rog, D-le Preşedinte, să 
consultați onor. Adunare dacă este dispusă a pre- 
lungi şedinţa peste ora 5, fiindcă discursul meu, 
cred că va ţine Camera peste ora 5. 


(Adunarea încuviinţează prelungirea ședinței). 


B. Boerescu. D-lor deputaţi, voiu cătă a mă 
ține numai pe tărâmul chestiunei, şi o voiu exa- 
mină, atât sub punctul de vedere ştiinţific al sis- 
temului teoretic, după cum a dorit D. ministru de 
lucrări publice, cât şi sub punctul de vedere 
practic, care place mai mult D-lui Strat, care a 
declarat că are desgust pentru teorii. Eu desgustul 
acesta nu-l împărtăşesc; căci practica, mai ales 
în finanțe, nu este decât aplicarea teoriei; şi când 
teoria va fi rea negreșşit că şi practica va fi rea. 

Imi veţi permite dar a examină chestiunea: 


573 


sunt ambele aceste faze, căutând totdeauna a fi cât 
mai pozitiv, cât mai concret. 

D-lor, să ne dăm seamă bine despre ce este 
vorba; despre ce se cere în această Adunare. Să 
facem abstracţiune de toate frazele frumoase, de 
orice sentiment patriotic care nu-și are locul în 
materie de finanţe. Cu modul acesta onor. majo- 
ritate şi toată Camera va şti ce votează, și fie- 
care deputat va şti ce socoteală să dea alegători- 
lor săi. 

D-lor, ne aflăm mai întâiu înaintea acestui 
fapt pozitiv : înaintea unei expuneri financiare făcute 
de D. ministru Strat. Eu unul, ca și mai mulţi 
din această Adunare, vă declar că nu pot aprobă 
nici sistemul financiar coprins în această expunere, 
nici proiectele prezentate de D. Strat ca punere în 
lucrare a sistemei D-sale. 

Sunt dator a vă arătă cuvintele pe cari îmi 
bazez eu această, opiniune a mea. 

Prima mea observare este că situațiunea pre~- 
zintată de D. Strat acum de domeniul public, este 
imprimată, este publicată. Ea coprinde fapte şi 
„coneluziuni directe sau aluziuni indirecte, dacă nu 
şi acuzațiuni îndrepte în contra predecesorilor D-lui 
Strat. Dar D-lui, în comitetul delegaților, a putut 
adoptă un alt proiect ce se chiamă proiectul ma- 
jJorităței; însă ţineţi minte că aci în Cameră a 
declarat într'un mod pozitiv că menţine tot ceeace 


574 


a zis în expunerea D-sale. Va să zică, D-sa, pri- 
mind ca expedient proiectul majorităţei, nu şi-a 
schimbat opiniunea sa, ci a amânat executarea ei, 
a reculat adică acum ca să poată sări mai bine 
la toamnă. Se poate însă ca săritura dela toamnă 
să fie așă de rea, încât să ne rupem picioarele; 
aceasta, va fi o altă chestiune: destul este ca D-v. 
să ştiţi lucrurile de pe acum, pentrucă nu la 
toamnă să vă miraţi și să spuneţi că aţi fost 
surprinşi. 

Așă dar, întâiul cuvânt care mă face să mă 
ocup de expunerea D-lui Strat, şi de proiectele 
D-sale, este că D-lui a declarat că își menţine ideile 
D-sale, sistemul D-sale, din acea expunere. D. Pre- 
sedinte al consiliului a făcut aceiași declaraţiune; 
şi ambii au zis că primese acum proiectul majo- 
rităței numai ca un expedient până la toamnă. 
Mai este încă şi un alt cuvânt, mai mult personal 
mie, dar pe care nu-l pot lăsă la o parte din gu- 
vernul acesta în timp de doui ani. Și sunt dator 
a spune D-lui Strat, că eu unul, nu găsese că 
concluziunile sale pentru acel timp sunt exacte; 
eu unul nu cred că predecesorii D-sale din acest: 
minister au fost greșiţi, și că D-lui este foarte mult 
greșit când erede că are să lecuiască boala cu 
remediul ce ne propune. 

Acum, Domnilor, să vedem cum pozează D. Strat 
În expunerea sa, ce rol își dă șie-şi și predeceso- 


575 


rilor săi. Pentru aceasta trebuie să vă fac ceva ci- 
tațiuni din expunerea sa căci altfel va fi imposibil. 

Aşă D. Ministru începe expunerea sa astfel: 

„Prima mea preocupaţie dela intrarea mea 
la ministerul de finanţe a fost să-mi dau seama 
despre adevărata situațiune financiară a exerci- 
fiului în care ne aflăm gi despre situajiunea pro- 
babilă a exerciţiului viitor 1877“. 

Prea bine. Aceeace spune D. Strat este foarte 
legitim, foarte natural; un ministru nou de finanțe 
nu poate intrà la minister, fără a-și da mai întâiu 
seama de situaţiunea financiară a ţărei. Insă veţi 
vedeă că din expunerea sa rezultă —și aci eu nu 
mai sunt de aceleaşi idei cu D-sa —că cu sistemul 
ministrului Catargiu în curs de 5 ani nu sa ur- 
mat lucrurile tocmai bine, în ceeace privește finan- 
tele. Și cum probează D-lui aceasta? Constatând 
că există un deficit. 

Dar să nu anticipăm. Eu Domnilor, nu am 
să mă ocup așă de mult de ţifre; căci s'a vorbit 
destul asupra lor: voiu căută a împlini lacunele 
ce cred eu că au rămas în desbaterea de faţă. 

Este un deficit din anul 1875, ne spune 
D. Strat; şi prezumează cât are să fie şi deficitul 
pe anul 1876. D-lui combină aceste două defici- 
turi; recunoaşte însuși că deficitul real pe 1875 
nu poate fi decât 5 milioane, plus încă vreo 3 mi- 
. lioane, aşă încât vreo 8 milioane nu sunt prevă- 


576 


zute resurse. Dar unind deficitul real cu cel pro- 
venit din neîncasări pe ambii ani, D-lui ajunge la 
un deficit de peste 28 milioane, şi la un împrumut 
de 30 milioane. 

Prea, bine. Repet că asupra ţifrelor nu am 
nevoie de a persistă. Cu atât mai mult că a-ţi 
văzut că şi asupra ţifrelor pot există controverse. 
D. Strat calculează deficitul la 28 milioane; alți 
Domni Deputaţi au făcut alte calcule; D-lor au 
susținut —şi cu drept cuvânt după mine — că tre- 
buie să se distingă deficitul permanent, real, acela 
care provine din prevederi de cheltuieli fără re- 
surse, și care la noi se urcă pentru anul 1875, 
numai la suma de peste 5 milioane plus plata 
pentru Lemaître şi altele ca la 3 milioane, şi de- 
ficitul accidental, adică acela care provine numai 
din golurile cauzate prin nefacerea încasărilor. După 
aceste calcule deficitul real, este numai de 8 mi- 
lioane. 

Aţi văzut apoi că D. Mavrogheni, care este 
un om foarte competinte, făcând calculele, chiar 
în sensul D-lui Strat, ajunge a declară că deficitul 
pentru ambii ani nu poate fi decât de 19, cel mult 
20 de milioane. Aşi dar, vedeţi D-lor, că elocuenţa 
țifrelor lasă şi ea adese multe de dorit; și că ți- 
frele pot să fie şi ele discutabile, ca toate lucru- 
rile omenești. 

Prin urmare las ţifrele de o parte şi zic: 


577 


„Da există un deficit“ şi adaog: „acest deficit“ 
nu l'a descoperit D. Strat; el există, şi D-lui nu 
face decât a-l arătă ca și predecesorii D-lui. Insă, 
D-lui face ceva mai mult, după ce arată că există 
un deficit, adaogă: 

„Situațiunea astfel precum am onoare a vă 
o arătă prezintă negreşit inconveniente simnţitoare, 
pe care nu este nici în interesul guvernului, nici 
în interesul ţărei a le disimulă,; nu este mai puțin 
udevărat însă că situaţiunea noastră financiară 
va îmcetă de a inspiră, cea mai mică îngrijire 
indată ce criza actuală va începe a scădea, în- 
dată ce vom pune serioase stăruinţe în desvoltarea 
unor venituri bugetare, precum vămile, sarea, 
contribuțiunile directe, care așezate şi percepute 
după un sistem mai practic, pot da în viitor mai 
mult decât aceea ce ne dau astăzi“. 

Iată o consolare încurajatoare pentru viitor! 
Dar se mai adaogă în expunere : 

„Si în fine, îndată ce guvernul și Camera 
vor luă, ferma deciziune de a nu echilibrà bu- 
getul cheltuelilor decăt cu resurse certe, bazate 
pe experienţa trecutului și nesupuse nici unei 
fiuctuațiuni“. 

— Va să zică până acum bugetele nu erau 
bazate pe resurse certe; va să zică ele erau expuse 
la fluctuațiune. 

Apoi la vale se adaugă în expunere: 


29016 
37 


578 


„»Miştându-mă în acest ordin de idei şi ins- 
pirat de dorința de a pune în practică, pe cât 
depinde de mine, sistemul de care am vorbit mai 
sus și pe care-l cred singurul eficace pentru a 
ridicà creditul Statul nostru, am crezut că bu- 
getul pentru anul viitor 1877, să fie conceput 
astfel încât să nu mai dea loc la experienţe triste 
ca acele ce facem cu bugetul anului curent“. 

Va să zică D. Strat declară că are un sistem 
al său, şi că D-lui crede că acel sistem este sin- 
gurul eficace pentru a ridică creditul Statului. 

Insă eu, Domnilor, sunt dator a declarà, nu 
ca amic al guvernului, ci ca un amic din aceea 
care spun adevărul şi când nu place că am să 
combat acest sistem al D-lui Strat. Am să probez 
că neexact spune D-lui când zice că creditul Sta- 
tului eră până acum nearidicat; și că tocmai sis- 
temul D-lui are să-l lovească în loc de a-l ridică. 
D-lui ne spune că s'au făcut experiențe triste cu 
bugetul anului curent.: Insă aceste experienţe dacă 
au fost triste, trebuie să privească şi pe anii an- 
teriori celui curent sau acelui din 1875. Căci toate 
bugetele se leagă între dânsele. Dacă bugetul 
anului curent sau mai exact al anului trecut, a 
lăsat un deficit, este că aceasta eră o consecinţă 
a anilor trecuţi, este că deficitul anului trecut 
proveneà mai ales din cauza rămășițelor din anii 
precedenţi, cauza diferenţei ce a putut există între 


579 


constatări şi evaluări, şi în anii trecuți. De aceea, 
fiţi buni şi nu aveţi aerul a mărgini responsabi- 
litatea numai la D. Cantacuzino, mergeţi şi la 
predecesorul D-lui, şi la D. Mavrogheni și la alţii. 
Aceasta o şi faceţi în realitate, măcar că nu o 
spuneţi. | 

Așă dar, după ce D. Strat ne spune prin 
expunerea sa că există un deficit, şi că D-lui are 
un Sistem al său, spre a ridică creditul Statului, 
pe care tot D-lui îl găsește căzut, adaogă în acea 
expunere: 

„Pentru acoperirea acestui deficit avem onoare 
a vă propune alăturatele două proiecte de lege, 
adică un proiect de împrumut consolidat pentru 
suma de 80 milioane efectiv, și un al doilea pro- 
sect care să fie destinat a intră în lucrare numai 
atunci când nu sar puteàù realizà în condițiuni 
acceptabile, iar imprumutul în chestiune, adică 
un proiect de lege prin care să fie autorizat gu- 
vernul a emite bonuri de tezaur pentru a-și pro- 
cură fondurile necesarii pentru a face faţă în 
cursul anului la diferite datorii enumerate în 
prezenta  Situațiune, și pentru care nu Sau pre- 
văzul nici-o resursă în budgetul astăzi îm lucrare“. 

Va să zică dar pentru 30 milioane D. Strat 
prezintă o cerere de împrumut sub două feţe, şi, 
ce e mai curios, adaogă că pentru acel deficit de 
peste 28 milioane, nu sar fi prevăzut nici o re- 


580 


sursă în budget, pe când tot D-lui mai sus, pre- 
cum şi D. raportor al delegaților, ne spune că 
deficitul real, adică cel pentru care nu san pre- 
văzut resurse în buget, este numai de 5.200.000 
pentru anul 1875! Apoi cum în acest paragraf 
tot D. Strat, ne spune că deficitul fără resurse, ar 
"fi de 28 milioane? (Aplauze). 

Dar să mergem mai departe cu citaţiunea. 
lacă cum sfârșește D. Strat expunerea sa: 

„Proiectul de împrumut este pentru suma. de 
30 milioane efectiv, îm care intră deficitul de 
27.075.426 lei, sar restul de 1.324.574 va serv 
pentru plata aproximativă a întâsului cupon al 
acestui împrumut a cărui scadenţă va fi în anul 
acesta“. 

Astfel, Domnilor, cu mijloacele ce vă cerem, 
vom puteă soldà trecutul și acoperi golul exer- 
cițiului curent: „Pentru a pune însă odată ordine 
în fimanţele noastre se cere mai mult decăt atât: 
se cere, precum vam spus mai sus, ca budge- 
tele viitoare să fie echilibrate prin reducerea chel- 
tuelilor la strictul necesar. A ajunge la acest re- 
zultat va fi, cred, ţinta constantă și a guvernului 
şi a Camerei îm privința bugetului pe 1877, pe 
care îl vom prezentă în toamna viitoare“, 

Comparaţi, Domnilor, totalul acestor citațiuni 
esenţiale din expunerea D-lui Strat, şi vedeţi ce rol 
ia D-lui, şi mai ales, ce poziţiune face D-lui și 


581 


foștilor săi predecesori, şi actuali colegi ai săi 
mai vechi. 

D. Strat după ce ne arată un deficit după 
calculele D-sale, declară înaintea țărei şi a acestei 
onorabile Adunări, printr'un act public, că acest 
deficit provine pentrucă bugetele noastre până 
acum, erau bazate pe „resurse încerte“, că erau 
„uctuaţiuni“ ; că creditul nostru eră scăzut și 
D-lui a aflat sistemul spre „a-l ridică“; că să nu 
mai facem „tristele experienţe“ din trecut; şi că, 
în fine, ca „să punem odată ordine în finanţele 
noastre“, să se aplice sistemul D-lui, adică să ne 
împrumutăm mereu! (Aplauze). Ba ne mai pro- 
mite că la „toamnă“ va veni şi cu bugetul pe 
anul 1877, adică, pe vorbă simplă, ca să lăsăm 
și acest bun şi constituțional obiceiu de a se pre- 
zentă bugetul cu un an înainte, şi că D-lui o 
să ni-l deà tocmai în finanțele noastre! (Aplauze). 

Iată toate faimoasele îmbunătăţiri ce ne pro- 
mite D. Strat, D-lui care face o parte atât de 
ingrată predecesorilor D-sale, D-lor Cantacuzino și 
Mavrogheni. 

Dar acum luăm noi pe D. Strat, şi-i facem 
aceste observaţiuni: 

Oare numai D-voastră aţi descoperit deficitul? 
Numai D-voastră vă atribuiţi marele merit de a 
spune ţărei că avem un deficit! Negreșit că nu. 
Și însuşi D. Strat a fost silit să recunoască că şi 


582 


predecesorii D-lui, au arătat deficitele şi toate ne- 
voile bugetului. Dar odată ce recunoaşteţi aceasta, 
ce rezultă oare de aci? Rezultă că D-ta, D-le Mi- 
nistru actual la finanţe, nu eşti deloc nici desco- 
peritor nici inventator de deficite. Nu aţi desco- 
perit absolut nimica nou, boala de care vă ocupați, 
au cunoscut-o înainte de D-voastră predecesorii 
D-voastră. Atâta numai că nu vă potriviţi cu ei 
nici la calcule, nici la aprecieri, nici mai ales la 
remediile ce propuneţi spre a vindecă boala. 

Aceasta vă probează faptele şi actele exis- 
tente, dela 1871 şi până deunăzi. Dacă D. Lascar 
Catargi renunţă la acest trecut, îl privește pe D-lui; 
eu unul care doui ani am făcut parte din ăst mi- 
nister, nu renunţ la trecutul său; ba îl găsese 
mult mai bun decât viitorul ce vrea să ni-l pre- 
pare D-nii Strat şi Carp. (Aplauze). 

Incă dela 1871, încă dela sosirea sa la mi- 
nister, guvernul actual s'a silit necontenit să pue 
ordine în finanţe; şi să arate Camerei adevărul şi 
toate nevoile bugetare. Aceasta a şi făcut că în 
acești cinei ani, când D. Strat ne spune că cre- 
ditul nostru a fost căzut, el s'a ridicat așă de sus, 
cum niciodată înainte nu mai fusese, Acesta este 
un fapt pozitiv. Acesta este un merit real pe care 
D. Strat, nu-l are până acum! (Aplauze). 

Arată dar și D. Strat, ca și predecesorii 
D-sale, că se află un deficit. Dar ce consecinţe 


583 


trage D-lui din acest fapt, ce remediu propune 
la boala, ce alţii au cunoscut-o? In ce mod D. Strat 
sfătueşte pe guvern şi pe Cameră ca să ridice cre- 
ditul Statului? Aci este enorma diferenţă ce se află 
între D-lui şi predecesorii D-lui! 

Este dejă un ce prea grav, D-le Strat, ca 
D-voastă când arătaţi că avem un deficit să aveţi 
aerul, prin seris şi prin cuvinte, de a face pe lume 
să crează că D-voastră aţi făcut astă descoperire, 
şi că ceilalți predecesori sau miniştrii au ascuns 
ăst adevăr. Inţelegeţi [D-voastră cam ce rol faceţi 
D-voastră foştilor miniştri, şi Camerilor și Depu- 
taţilor, care au sprijinit acest guvern și l-au ajutat 
în facerea bugetelor! Inţelegeţi dar de ce eu unul 
nu voiu primi niciodată acest rol, şi de ce prin 
fapte ţi-am probat că D-ta nu ai descoperit ab- 
solut nimic nou. 

Ceeace însă este foarte grav, D-le Strat, este 
remediul ce propuneţi D-voastră spre a vindecă 
Tăul ce cu toţii am cunoscut înaintea D-tale. 

Aci e chestiunea, 

Eu crez că vă voiu puteă probă, că prin 
aceea ce propuneţi D-voastră, nu numai că nu 
vom ridică creditul Statului, dar că vom sfărâmă 
creditul ce avem şi că ne vom ruină! (Aplauze). 

Dacă D. Lascar Catargi, o repet, voeşte să-și 
renege trecutul său; facă-o, liber este! Eu menţin 


584 


şi nu reneg nici trecutul meu, nici al Camerilor 
trecute! (Aplauze). 

Să-mi permiteţi dar, domnilor, să vă citez 
câteva pasage esenţiale din situaţiunile financiare 
anterioare, şi veţi vedeă în fapt, că toate câte am 
zis eu sunt fondate. 

În situaţiunea financiară a D-lui Mavrogheni 
din 1873, iată cum D-lui a arătat deficitul anilor 
1872 şi 1873: 

„Astfel Domnilor Deputaţi, golul acestor două 
„ezerciţiuri (1872 și 1573) este tot acel de peste 
„27.500.000 lei ce vam denunțat către finitul 
„Sesiunei trecute, și pentru care rămâne să bine- 
„voii a aviză în sesiunea actuală“. 

Și ministrul care denunță Camerei acest ade- 
văr pozitiv adaogă: 

„Regret că mam fost în stare a vă supune 
„0 situațiune mai favorabilă“. 

Așă dar vedeţi, Domnilor Deputaţi, că nu 
este D. Strat primul ministru care a arătat Ca- 
merei deficitul. Mai vedeţi încă că miniștrii dinaintea, 
D-lui au expus acest adevăr chiar când nu plăcea 
Camerei. 

D. Mavrogheni mai ziceă în expunerea sa 
din 1873: 

„Bugetul votat de Dv., pe anul 1874 este 
primul budget pe ale cărui evaluațiuni putem 
comptà“. 


585 


Insă D. Strat ne spune astăzi prin expunerea 
sa că evaluările din trecut au fost greşite, nefon- 
date, fără baze sigure. 

Pe cine să credem? Faptele au probat că 
miniştrii predecesori ai D-lui au ridicat creditul 
nostru, iar nu D-lui, 

Să venim acum la expunerea financiară din 
1874, tot a D-lui Mavrogheni, prin care D-lui 
arată că bugetul acelui an se prezintă cu” un 
deficit sau excedent de cheltueli de peste șeapte 
milioane lei. 

D. Mavrogheni adaogă îndată: 

„Am fi dorit, D-lor Deputaţi, a vi-l prezentă, 
cu un rezultat mai satisfăcător, neputând, însă nici 
lăsă neprevăzute la cheltueli toate obhgațiunile ce 
ne impune stricta executare a legilor în vigoare, 
nici evaluà resursele la sume mai mari decât suntem 
îmcredințaţi că ele ne pot produce, am elaborat 
bugetele astfel precum ne obligă spiritul legei 
comptabilităţei “. 

Insă D. Strat ne spune că evaluările din tre- 
cut au fost făcute pe baze incerte, şi expuse la 
fluctuaţiune şi la triste experienţe. 

Insă este cunoscut că D. Mavrogheni a fost 
primul ministru care a dărâmat evaluările exage- 
rate. D-lui pe lângă proiecte de resurse certe, ce 
a prezentat în anul 1874, precum a fost taxa 
asupra băuturilor spirtoase, ne spune în acea situa- 


586 


ţiune din 1874 că D-lui a căutat în bugetul ce 
a lucrat „a nu prevede sume fictive bazate pe 
„speranţe în care esperienţa ne-a dovedit îndestul 
„că am fost necontenit îngelafi“. 

Astfel la finele expunerei sale a putut de- 
clară că: 

„Deficitul de peste şeapte milioane provine 
„nu din mărimea cheltuehlor ci din deducerea 
„resurselor cari au fost bazate pe valori exagerate“ : 

Să ne mai spue dar, D. Strat, că D-lui com- 
bate cel întâiu evaluările exagerate; căci aceasta 
s'a, făcut de predecesorii D-lui (Aplauze). 

Vin acum la situațiunea financiară a D-lui 
G. Cantacuzino pe anul 1875. 

D-lui ne declară mai întâiu, la 30 Septembrie 
1875, că veniturile înplinite în realitate în cursul 
întregului exercițiu au fost în sumă de peste 
85 milioane. 

Va să zică această sumă de venituri de 85 
milioane, nu este descoperită de D. Strat; căci 
alții o găsiseră înaintea D-lui. 

Dar ce este mai remarcabil este în remediu, 
în diferența de sistem ce există între D. Strat și 
predecesorii D-sale. 

Şi aceşti predecesori, ca și D. Strat, au cons- 
tatat deficituri; însă ei nu au admis ca sistem nor- 
mal, ca un remediu permanent de a umpleă deficitu- 
rile bugetare prin împrumuturi (A plauze repetate). 


587 


D. Mavrogheni încă prin expunerea sa din 
1874 preocupându se de bugetul din anul 1875, 
ziceà aceste cuvinte: 

„La cheltuelile anului 1875 aven de adăogat 
anuitatea căei ferate Piteşti- Vârciorova, în sumă 
de lei 5.487.750, care ne impune imperioasa da- 
torie de a aviz, de ucum căile și mijloacele cu 
care să se acopere, pentru a nu mai fi expuși 
şi atunci la un nou deficit care să se acopere prin 
împrumuturi“ 

Aşă dar, încă dela 1874 se declară că nu 
trebuie să luăm ca normă de a acoperi deficiturile 
prin împrumuturi. 

D. ministru G. Cantacuzino, este şi mai 
categoric. 

In expunerea din 1875, vorbind de deficitul 
acelui an ziceà: 

„Să sperăm a răuşi să-l acoperim parte prin 
anulări de credite ce vor rămânea neîntrebuinţale 
în urma dispozițiunilor ce am luat la timp a face 
și în acest an toate economiile posibile, şi parte 
prin sumele ce vom încasă încă până la finele 
acestui an din rămășițele anilor trecuţi“. 

Şi, mai la vale, după ce D. Cantacuzino 
expune toată veritatea, şi că budgetul pe 1876 
este votat cu un deficit de aproape şapte milioane, 
adaogă : 

„Când cunoaștem exact situațiunea în care 


588 


ne găsim, când ordinea şi lumina domneşte în 
comptabihitatea publică, când prin economii iar 
nu prin împrumuturi ne echilibrăm budgetul. . . 
(Aplauze), când datoriile le plătim la cerere, putem 
fi pe dephni siguri că finanțele României vor 
prosperă“. 

Aşă dar nimic mai clar şi mai precis decât 
aceste cuvinte. — Nu prin împrumuturi, declarau 
predecesorii D-lui Strat, vom echilibră bugetele, 
ci prin economii, prin resurse noi şi certe. 

In expunerea bugetului reetificativ pentru 
anul 1876, D. Cantacuzino repetă acum câteva 
luni numai şi alături de D. Lascar Catargiu, aceleaşi 
principii. 

In acea expunere, după ce D-lui constată 
iarăși că budgetul pe 1876, sa votat cu un de- 
ficit aproape de şapte milioane, adaogă: 

„Guvernul, animat ca şi D-v., de aceiași do- 
rință, de a nu creà mari impozite sau a le mări 
pe cele în vigoare, şi mai puţin încă noui îm- 
prumuturi, ma putut recurge decât tot la redu- 
cerea cheltuehlor, cel mai salutar mijloc ce pru- 
denja impune pentru a trece prin criza economică 
de care suferă țara de mai mulți ani“. 

Şi aveă dreptate D. ministru Cantacuzino să 
deă mai multă importanţă economiilor într'un 
buget; căci toţi financiarii, căci Casimir Périer 
a zis: că baza creditului unui Stat este economia. 


589 


Și din aceasta guvernul dinaintea D-lui Strat 
nu făceă numai o expresiune de dorinţă platonică, 
ci o realitate foarte importantă, căci iată cum 
sfârşiă D. Cantacuzino expunerea sa asupra bud- 
getului rectificator pe 1876: 

» Astfel, D-lor deputaţi, prin proiectul de 
lege ce vi se prezintă, vi se cere a reduce chel- 
tuelile Statului cu suma de lei 5.019.000“. 

O reducere, o economie de cinci milioane 
propusă de însuşi guvernul a se face asupra unui 
buget votat, ni se pare că este o probă foarte 
elocuentă de modul cum se înțelegea a se micgorà, 
dacă nu a se acoperi deficitul. (Aplauze). 

Am terminat astfel, D-lor, cu toată expu- 
nerea faptelor din care se probează că D. Strat 
nu a descoperit nimic nou, şi care eră sistemul 
predecesorilor săi. 

Din actele ce sau citit, din faptele expuse 
în toată brutalitatea lor, se probează că prede- 
cesorii D-lui Strat nu umflau veniturile, nu exa- 
gerau evaluările, nu înseriau venituri fictive, nu 
ascundeau de loc deficiturile, și că au fost cei d'ântăi 
care le-au denunțat. Insă predecesorii D-lui Strat, 
alături cu D. L. Catargiu, nu erau de loc de opi- 
niune a se alege împrumuturile ca un ce normal 
pentru a acoperi deficitele! Ei preferau economiile! 

Aceste sunt fapte pozitive, aceasta este un 
sistem constant, pe care l-a urmat guvernul D-lui 


590 


Lascar Catargiu de când este D-lui la putere, 
adică şi în timp de doi ani cât am avut şi eu 
onoare a face parte din acest guvern, precum şi 
în timp de doi ani mai înainte, pe când eu îl 
susțineam fără a fi ministru, şi-l susțineam cu 
toată convincţiunea și lealitatea. 

Acum acest sistem urmat de ministerul Ca- 
targi până la venirea D-lui Strat, fost-a el cel 
mai bun, cel mai perfect? 

Aceasta nu o puteam pretinde; dar, negreşit 
că este mai bun cecât al D-lui Strat, judecând 
după fapte. 

Tot deficitul nu am putut a-l acoperi; dar 
l-am putut împuţină şi am emis principul eco- 
nomiei ca baza creditului Statului nostru. 

Prin aceasta am şi ridicat creditul nostru la 
o înălţime cum nu mai fusese altă dată. Pe simpla 
noastră subscriere, fără amanet, fără ipotecă, am 
putut găsi un împrumut de 29 milioane lvi, cu o 
dobândă de 5 la sută şi emisiunea de 65. Ne-am 
pus adică, ca credit, în rândul mai multor Staturi 
al căror credit este bine stabilit. 

Ce faceţi D-v.? Ce face D. Strat? 

Să examinăm. 

D. Strat a prezentat ţărei o situaţiune. prin 
care declară că D-lui a descoperit uu deficit peste 
28 milioane. 

Prea bine. Să lăsăm ţifrele deoparte. Deficitul 


591 


există. Ce remediu propune D-lui ca să scăpăm 
de inconvenientele bugetare din trecut? Remediul 
D-sale este coprins în cele două sau trei proiecte 
de legi ce ne-a propus un împrumut consolidat de 
30 milioane, cu o rentă de 5 la sută, şi cu un 
curs după voinţă, spre a acoperi deficitul din 1875 
şi 1876. 

Prin urmare, împrumutul cu rentă este unicul 
mijloc ce ne propune spre a echilibră bugetele. 

Este adevărat, că, drept consolare, D-lui ne 
mai propune că, dacă nu va izbuti acel împrumut 
cu rentă, să-l autorizăm a emite bonuri de tezaur, 
fără limită de dobândă. 

lată toată sistema inteligentă şi savantă a 
D-lui Strat: a se împrumută pentru a cheltui; și 
dacă împrumutul nu se va puteă face acum cu 
rentă se mulţumeşte şi cu bonuri de tezaur, și cu 
o datorie fiotantă de 30 milioane. Insă pentruce 
se mulţumeşte cu atât pentru moment? Pentrucă 
la toamnă are să vie să ne ceară datorie cu rentă. 

Aceasta o spune curat art. 3 din proiectul 
D-lui Strat: 

Art. 3. „Ministrul de finanţe va supune Cor- 
„Purilor Legiuitoare îndată după deschiderea se- 
„siunei viitoare (la toamnă), căile și mijloacele 
„pentru regularena acestui împrumut provizoriu“. 

Care sunt aceste căi şi mijloace ? Imprumutul 
cu rentă; adică, deocamdată, D. Strat ar primi a 


592 


aveă 30 milioane chiar sub formă de datorie flo- 
tantă; căci la toamnă va veni să propună Adu- 
nărilor a consolidă această datorie. 

Iată pentruce am zis, cu drept cuvânt, că 
acesta, este un împrumut cu două feţe: dacă nu 
se poate efectuă sub o față, se va efectuă sub 
cealaltă faţă. 

Dar chiar acest împrumut sub două feţe, 
D. Strat îl face oarecum imposibil sub o faţă; 
căci propune că, dacă se va emite rentă pentru 
30 milioane, aceste titluri de rentă să aibă ca ga- 
ranție specială produsul monopolului tutunului. 

Așă dar în ce constă remediul propus de 
D. Strat a se acoperi deficitul printr'un împrumut 
cu rentă. sau cu bonuri de tezaur; și dacă va fi 
împrumutul cu rentă, titlurile sale să fie garantate 
prin venitul monopolului tutunului. 

la să examinăm mai de aproape aceste re- 
medii, așă cum le-a propus D. Strat, care a acuzat 
pe predecesorii săi, care a declarat că D-lui are 
un sistem, singurul în stare a aridică creditul 
Statului. 

Ce se poate observă asupra remediilor sale ? 

Mai întâiu D. Strat propune, prin cuvinte 
puţin măgulitoare pentru noi toţi, că trebuie ca 
prin împrumuturi să acoperim deficitul, adică D-lui 
face din împrumut o resursă nouă, un mijloc nor- 
mal pentru a se acoperi deficitele. 


593 


Prea bine. Dar să nu uităm că aci avem 
două feluri de împrumuturi a emite: unul pen- 
tru deficitul bugetar, care după D. Strat este de 
peste 28 milioane şi care după alţii, este numai 
de opt milioane, de vreme ce restul este numai un 
gol din rămaşiţe; şi altul este împrumutul de 42!/2 
milioane pentru drumul de fer Ploeşti-Predeal. Va, 
se zică ar fi în totul a se emite acum un împru- 
mut, împărţit în două naturi diverse, de peste 70 
milioane efectiv. Dar un împrumut de peste 70 
milioane efectiv, este un împrumut de peste 120 
de milioane nominal. Apoi ştiţi Dv. ce va să zică 
a se emite de Statul nostru deodată aşă împru- 
mut, care este mai cât venitul nostru pe un an? 
Ar fi toemai cum Franţa, în timp de pace şi în 
stare foarte normală, ar emite un împrumut mai 
cât venitul său, adică de trei miliarde! 

Intreb acum pe cei mai simpli să'mi spună 
dacă D. Strat face un act de bun financiar de 
a ne îndemnă să emitem deodată un asemenea 
colosal pentru noi împrumut ? Și când voieşte 
D-lui să facem aceasta? Intr'un timp când ereditul 
nostru este slab, este sdruncinat. Nu vede D-lui 
că cu aceasta ar dà cea mai crudă lovire credi- 
tului ce mai avem? Mă mir cum prevederile D-lui 
Strat au putut să-i permită ca să vie a propune 
deodată așă mare împrumut! Numai sgomotul unei 
aşă cereri a avut un rău răsunet pe piețele Eu- 


29106 38 


594 


ropei; şi la Paris şi la Berlin titlurile noastre au 
scăzut îndată. Ce va fi când se va și efectuă emi- 
terea acestui împrumut? 

Dar oricum ar fi, cum propunea D. Strat 
acest împrumut de 70 milioane? Il propuneă cu 
două feluri de titluri; titluri de împrumut cu rentă, 
şi titluri de un împrumut cu obligaţiuni amorti- 
zabile de drum de fer, şi ambele aceste titluri di- 
verse se emiteau deodată! Să-mi permită D. Strat 
a-i spune că aceasta este cea mai complectă erezie 
financiară. Nu se pot emite două titluri diverse 
deodată; căci un fel de titluri trebuie să facă loc 
celuilalt; şi sar pune astfel o concurenţă între 
ambele titluri: ceeace ar face ca un fel de titluri 
ar cauză scăderea celuilalt. 

Mai întâiu D. Strat a propus că, dacă nu va 
isbuti împrumutul cu rentă de 30 milioane să vină 
a emite bonuri de tezaur. Apoi sa gândit D-lui 
ce însemnează aceasta? Când împrumutul D-lui cu 
rentă ar cădeă în străinătate, bonurile D-lui de te- 
zaur s'ar discredită în ţară foarte mult, şi va fi 
silit a plăti dobânzile cele mai mari pentru a putea 
plasă aceste bonuri de tezaur. 

Apoi, vine şi mai propune ca să se emită 
deodată şi titluri de rentă pentru 30 milioane şi 
obligaţiuni de drumuri de fier pentru 42 milioane? 
Adică propune ca aceste două soiuri de titluri di- 
verse să-şi cauzeze reciproc scădere! 


Aceasta nu sa mai auzit! 

Numai dacă aţi face niște asemenea împru- 
muturi, unul după altul, la epoce diverse, poate 
că aţi puteă răuși întru câtvă; dar nu veţi răuşi 
niciodată când veţi emite în acelaș timp două îm- 
prumuturi diverse! 

Atâta, aveam să vă spun în privinţa aceasta. 

Mai am acum să vă spun altceva foarte im- 
portant. 

D. Strat, în proiectul său de rentă perpetuă 
pentru 30 milioane, propune, cum am mai spus 
dejà, ca titlurile acestei rente să fie garantate prin 
monopolul tutunului. 

Această inovaţiune a D-lui Strat m'a minu- 
nat foarte mult! 

D-lui îmi face semn că nu este o inovaţiune. 
Da, îi răspund, nu este o inovaţiune în sensul acesta 
că mai înainte, pe timpii când creditul Staturilor 
nu eră bine stabilit, se obicinuiă a se da garanţii 
şi pentru împrumuturi perpetue (și aceste împru- 
muturi se numeau în franţuzește emprunt à fonds 
à perpétuité). Dar în timpii moderni actuali, de 
când creditul s'a desvoltat, asemenea împrumuturi 
nu se mai obicinuesc; şi vedem că numai D. Strat 
a voit să le reînoiască pentru noi, al căror credit 
este dejă stabilit. 

Aşă dar, faptul este că D. Strat prin pro- 
iectul său propuneă a asigură prin o garanţie 


596 


specială noua rentă a sa. Lăsând însă ca aceasta 
ar fi o nouă erezie financiară modernă, îl întreb 
pe D-lui, oare uitat-a că noi mai avem dejà o 
rentă de 29 milioane, care nu are nici o garanţie 
specială? (Sgomot, senzaţiune). Ce poziţiune ar face 
D-lui valorei rentei celei vechi ? 

Acea rentă este dejă scăzută, și se negociază 
cu 58 ori 59. Care însă va fi cursul ei când aţi 
veni Dv. şi aţi aruncă pe pieţele străine o altă 
rentă cu o garanţie specială ? 

Nu vedeţi ce sar întâmplă? 

Renta vechie, fără garanţie, ar fi căzut în- 
dată jos. Renta nouă nu sar fi putut plasă decât 
tot scăzută, şi aceasta din cauza scăderii cursului, 
adică din cauza scăderii creditului nostru. Fiind 
însă că renta cea nouă ar aveă acea garanţie ea 
nu ar fi întârziat a se urcă, şi a se urcă foarte 
mult; așă încât, când Statul nostru trebuia să în- 
ceapă a o amortiză, ar fi cumpărat-o după pieţe, 
nu cu 56 ori 57 precum a vândut-o, ci poate cu 
70 ori 75. Dar eine eră să profite de această ari- 
dicare de 20 ori 25 la sută? Negreşit că nu Sta- 
tul nostru, ci bancherii cari ar fi făcut emisiunea. 
(Aplauze frenetice). 

In alte cuvinte, D-lor deputaţi, D. Strat ne 
propune o măsură de natură, nu a ridică credi- 
tul nostru, cum ziceă, ci a-l lovi erud. 

Mai este şi alteevă. 


597 


D. Strat vă mai propuneă ca să modificaţi 
un articol din legea constrairei liniei ferate Plo- 
eşti-Kronstadt din 22 Iulie 1875 în sensul acesta 
ca emisiunea de 42 milioane să o facă D-lui fără 
ca să i se indice de Cameră nici un minimum de 
curs, Legea din 1875 cereà ca cursul acestor tit- 
luri să fie de 9i cu dobândă de 7 la sută; căci 
aşà eră cursul rentei noastre la acea epocă. D. Strat 
voieşte ca nici-un fel de curs să nu i se mai in- 
dice de Cameră, şi ca D-lui să emită acest îm- 
prumut cu orice curs va binevoi, fără a mai trece 
prin Adunări. 

Apoi, D-lor, şi pentru renta trecută care s'a 
votat în Martie 1875 sa fixat un minimum de 60. 

Cum D. Strat pretinde acum să autorizăm 
noi un împrumut de 42 milioane, care trebuie nea- 
părat să-l facem, fără nici-un curs indicat. Nici 
noi nu putem face aceasta; nici D-lui nu poate 
luă o asemenea răspundere. 

Căci ce sar întâmplă dacă emisiunea con- 
simțită de guvern ar fi prea mică? D. Strat a 
prejudecat până la un grad emisiunea titlurilor 
D-lui de rentă perpetuă pentru 30 milioane. D-lui, 
în adevăr zice în expunerea sa, că întâiul cupon 
al acestui împrumut va fi de 1.324.574 lei. 

M'am adresat către un calculator sigur şi am 
cerut să-mi arate care ar fi cursul emisiunei, dacă 
cuponul pe şease luni pentru un împrumut de 30 


598 


milioane 5 la sută este de 1.324.574 lei? Mi sa 
calculat îndată că acea emisiune ar fi de 56 fr. 
60 centime. 

Aşă am emite acum o rentă garantată cu 
56 fr. 60 centime, pe când prima rentă nega- 
rantată s'a emis cu 65. Ar fi un trist progres. 

Apoi un asemenea curs scăzut al rentei ar 
influenţă şi asupra valoarei titlurilor de împrumut 
pentru drumul de fier. Și aceste titluri nu se pot 
emite decât cu un curs echivalent cu renta! 

Gânditu-v'aţi însă D-voastră ce pagubă aţi 
aduce Statului emițând astăzi cu curs scăzut atâtea 
titluri? 

Așă dar iată pus în aplicare tot sistemul pro- 
pus de D. Strat: a se acoperi deficitul cu îm- 
prumuturi; a se autoriză, a se emite, în timpii 
actuali, defavorabili creditului nostru, un împru- 
mut de 72 şi jumătate milioane; a se negoțiă acest 
împrumut mai de preferință prin contractare di- 
rectă, fără concurenţă, şi fără a se indică măcar 
un minimum al cursului emisiunei; a se propune 
deodată pe pieţe două împrumuturi diferite, cu 
două feluri de titluri rivale, a se garantă în fine 
renta cea nouă, şi a se isbi astfel renta cea veche 
pentru a se adăogă numai agiotagiul când va fi 
a se răscumpără titlurile rentei noi!... Aceasta nu- 
miţi D-voastră sistema unică spre a ridică eredi- 
tul nostru! Nu vă felicit. Aceasta este din contra 


599 


singurul mijloc spre a dărâmă creditul nostru. 
(Aplauze prelungite). 

Vorbeşte D. Strat de tristele experienţe ale 
trecutului. Trecutul însă ne probează că creditul 
nostru a fost sus, şi-mi pare rău de a vedeă că 
D. ministru Catargiu nu-l mai apără. Tocmai dacă 
sar fi adoptat sistemul şi ideile D-lui Strat ne-am 
fi expus pentru viitor la nişte experienţe, cari în 
adevăr ar fi foarte triste. (Aplauze). 

Cum vedeţi, D-lor, eu am pus chestiunea mai 
ales pe tărâmul practic, şi am văzut toate gra- 
vele inconveniente ce prezintă sistemul D-lui Strat. 

Să examinăm acum puţin aceeași chestiune 
şi sub punctul de vedere științific. 

Bunul simț al fiecărui, al omului celui mai 
simplu, ne spune că împrumutul nu este un lucru 
bun; şi cine se împrumută neproductiv se sărăceșşte. 

Știința financiară ne spune aceleași lucruri. 
Ca să vă probez aceasta, voiu fi silit să invoe 
cevă autorităţii. Nu iubesc citaţiunile, nici le fac 
des. Dar ele sunt necesarii în această chestiune; 
căci altfel vă pot expune, nu opiniunea nea per- 
sonală, care este angajată prin diseuţiune, ci opi- 
niunea altor mari autorităţi, cari nu sau ocupat 
de noi. 

Aşă celebrul economist D. Joseph Garnier, 
în elementele sale de finanțe, vorbind de modul 
cum se acoperă deficitele bugetare, şi arătând că 


600 


guvernul uzează prea lesne de ipriit spre 
a acoperi aceste deficituri, zice: 

„Calea împrumuturilor este cea mai comodă, 
„şi cea mai banală, aceea care se practică de 
„mult de cele mai multe guverne, aceea pe care 
„le-o păvăţuesc financiarii cei mai vulgari. Ve- 
„deți ce se petrece în oare-cari ţări după fiecare 
„schimbare de minister (ca la noi). Ministrul 
„finanțelor expune situajiunea, arată deficitul, 
„(tocmai ca D. Strat), și propune de a se îm- 
„prumută pentru a acoperi, direct acest deficit, 
„(tot ca D. Strat) care de obște există sub formă 
„de datorie flotantă, și care opoi trece de da- 
„torie consolidată, (cum are să facă D. Strat 
„la toamnă). Apoi, același ministru creează un 
„nou deficit, succesorul său iarăşi arată o nouă 
„datorie flotantă, care iar se consolidează, şi așă 
„mai încolo“ 

Vă întreb, D-lor, putea să fie ceva care să 
se aplice mai bine la cazul de față? D. J. Garnier 
pare că a seris tocmai pentru D. ministru Strat. 
(llaritate). 

Dar D-lui Strat nu-i plac cărţile. D-lui ne-a 
spus că nu iubeşte teoriile, — deși știința finan- 
telor decurge din teorii, şi spre a face bune finanțe 
trebuie să știm a aplică teoriile cele mai bune. 

Dar fiindcă D-lui Strat nu-i plae cărţile şi 
pe ceice le scriu, să-i dăm o altă autoritate, 


601 


să-i opunem un ministru de finanțe, cel puţin tot 
atât de mare ca și D-sa, să-i opunem pe D. 
Gladstone, ministiu de finanțe al Angliei în tim- 
pul resbelului Crimeei. 

Se născuse în Camera comunelor a Angliei 
chestiunea, dacă cheltuelile resbelului din Crimeea, 
trebuiese acoperite prin impozite sau prin împru- 
muturi. Cu toate astea cei mai mari financiari 
recunosc că dacă este vorba de a apără patria, 
de a întreprinde un resbel de echilibru, împru- 
muturile se pot admite ca o resursă legitimă 
pentru cheltueli. 

Ministrul însă Gladstone, înaintea Parlamen- 
tului, nu gustă mult această opiniune; şi chiar 
pentru cheltuelile unui resbel atât de popular ca 
cel din Crimeea el insistă la Parlament ca să nu 
acorde împrumuturi !... Iar D. Strat vă cere îm- 
prumut şi pentru acoperirea unui deficit acciden- 
tal din buget. (Aplauze). 

Iată în adevăr ce ziceă D, Gladstone înaintea 
Camerei comunelor în şedinţa din 6 Martie 1855. 

„Cu sistema împrumuturilor, o națiune nu 
„ştie în realitate ce face. Consecințele sunt amă- 
„hate pentru viitor nedefinit. Și cu toate acestea 
„nu este oare just ca să cunoaștem preţul avan- 
„lajelor ce căutăm, pentruca, precum se cuvine 
„unor ființe inteligente și raţionabile, să luăm 
„asupra noastră sarcina în loc să o lasăm des- 


602 


„cendenţilor noştri? Această politică este justifi- 
„cată gi de cuvintele morale şi de cele economice“. 

Această opiniune a lui Gladstone nu a fost 
absolut urmată de Parlament; cu toate acestea, 
Parlamentul a uzat puţin de impozite noui, mai 
puţin decât dacă Gladstone ar fi fost pentru îm- 
prumuturi. O parte din cheltuelile resbelului le-a 
„acoperit prin impozite, și o altă parte prin îm- 
prumuturi. 

Apoi dacă ministrul englez a fost contra îm- 
prumuturilor chiar fiiind vorba de resbel, pentru 
ce D. Strat ne cere împrumut pentru a acoperi 
cheltuelile ordinare? Exemplul acesta al lui Glad- 
stone nu trebuie să ne deștepte? 

Nu ştiţi D-voastră că orice împrumut ne duce 
la noui impozite, şi când vom mări cu ușurință 
imprumuturile vom ajunge a exageră și adaosul 
impozitelor? De ce scomptaţi viitorul cu atâta, 
înlesnire? 

Așă că acum ni se zice prin acest proiect: 
avem o datorie flotantă de 12 milioane, un de- 
ficit bugetar de 12 milioane pentru anul trecut 
și pentrucă presupunem că tot aşă o să meargă, 
și în anul viitor, că o să avem iar un asemenea, 
deficit, vă propunem că pentru aceste deficite 
presupuse, vă propunem adică, ca pentru un de- 
ficit care cert se poate reduce la a 4-a parte şi 
chiar la a 5-a parte, — pentrucă are să se în- 


603 


caseze siguri celelalte părţi din venituri, — vă 
propunem ca acest deficit, care în cea mai mare 
parte are să fie acoperit prin "veniturile ordinare 
să-l acoperim cu o datorie consolidată. Aceasta 
D-lor, nu este regulat, nu este practic. 

Când s'a discutat în 1874 de Adunări rentă 
pe care noi am emis'o dejà, eram ajunşi la ultima 
încercare, eram împinși de o extremă necesitate 
de a acoperi nişte datorii însemnate moștenite din 
trecut. Aceste datorii ale guvernelor trecute erau 
o nenorocită moştenire, şi eram siliţi a ne îm- 
prumută spre a plăti odată această datorie făcută 
de alţii. Insă acea necesitate de atunci nu trebuie 
luată de normă pentru totdeauna, așă încât orice 
deficit bugetar să-l acoperim îndată cu renta, 
fără altă încercare! In datoria consolidată din 1874, 
se aflau numai ca datorii din trecut suma de 17 
milioane! Adăogaţi la această sumă ţifra de 2 
milioane ca dobândă; puneţi 5 milioane deficitul 
pentru 1875, precum şi 5 milioane pentru armată, 
și iată suma de 29 milioane, 

Eu mă mir cum D. Strat propunea conso- 
lidarea datoriei flotante cu atâta nepăsare! Dum- 
nealui face calculele sale așă cum să scoată că 
deficitul din 1875 este de 12 milioane. Presu- 
punem că și anul 1876 are să fie rău; nu admit 
nicio perspectivă de îmbunătăţire, şi admit iarăşi 
un deficit de 12 milioane. Astfel încât ajungând 


604 


la suma de 30 milioane, calculând chiar deficitele 
eventuale şi necunoscute, propune îndată să emi- 
tem rentă, să consolidăm și astă datorie! Insă, 
aşă o să mergem din rentă în rentă, până ne 
vom iînfundă în nişte datorii de unde să nu mai 
putem eşi. 

Insă, repet aceasta erà o necesitate absolută. 
Nu admiteți însă aşă uşurel a ne împrumută 
pertru deficituri, evitaţi chiar datoriile flotante, 
căci ele duce la datoriile consolidate. 

Tocmai aceasta a fost obiecţiunea ce se făcea 
atunci la Adunarea și la Senat în contra acelei 
emisiuni de rentă! Ni se ziceă: nu emiteţi rentă, 
nu faceţi un asemenea pas; căci are să se facă 
un obiceiu rău, şi de acum înainte miniştrii o să 
vă propună renta spre a acoperi deficitele bu- 
getare. La această obiecțiune eu răspundeam că 
nu vom lăsă să se stabilească un așă obicei; şi 
acum mă ţiu de cuvânt. D. Mavrogheni a răs- 
puns aci D-lui Manu, încă şi mai viguros. 

lată în adevăr zisele D-lui Mavrogheni, care 
răspundea D-lui Manu, în ședința dela 5 Decem- 
brie 1874: 

„Asemenea și D. Manu vine şi opinează 
„Pentru un împrumut dela creditul funciar. D-sa 
„Sa ridicat în contra rentei, dacă mi-am dat bine 
„seama, numai şi numai dintrun singur punct 
„de. vedere că acest sistem al rentei, care poate să 


605 


„fie prea bun îm alte ţări, ar fi cel mai nenorocit 
„Pentru noi, fiindcă ar dă guvernului îmlesnirea, 
„de a abuză şi de a echilibrà totdeauna, bugetul 
„prin noui emisiuni de rentă și de a plăti până 
„Și împiegaţii prin hârtie de rentă, impuindu-le 
„Chiar, dacă ei nu ar voi-o! 

„Mi se pare însă că onor. D. Manu este în 
„eroare când își face o spaimă așă, de mare de 
„rentă, şi când crede că un guvern poale abuză, 
„de acest sistem în asemenea mod. D-sa nu şi-a 
„dat bine seama de situațiunea lucrului; renta 
„este un împrumut ca toate împrumuturile ; nare 
„altă natură decăt că în acest împrumut rambur- 
„sarea capitalului rămâne facultativă: aceasta este 
„toată deosebirea. Apoi când facem noi acest im- 
„prumut cu rentă, prin o anume lege, şi când 
„punem alături cu el o casă de amortizaţinune bine 
„organizată și cu totul separată în acțiunea ei de 
„ministerul de finanţe, când legea opreşte orice 
„emisiune de rentă fără un proiect de lege care 
„să treacă ca şi aceasta prin toată filiera legis- 
„lativă, când se iau toate aceste măsuri ce teamă 
„mai este? Este un lucru imposibil a se întâmplă, 
„aceeace zice D. Manu“. 

Şi cu toate acestea s'a întâmplat! Și cu toate 
acestea un an mai în urmă un succesor al D-lui 
Mavrogheni cere ca cu o rentă iarăşi să acopere 


606 


un deficit! Cam rău profet a fost D. Mavrogbeni! 
Temerile D-lui Manu s'au realizat! (Aplauze). 

Să vedeţi ce mai zice mai la vale D. Ma- 
vrogheni, în acelaș cuvânt răspunzând D-lui G. 
Vernescu, asupra oportunităţei emisiunei rentei. 
lată cuvintele D-lui Mavrogheni: 

„D. Vernescu. mă întrerupe, zicând că, dacă, 
„am aveă şi noi creditul acelor State am emite 
„rentă! Am onoare a răspunde D-sale, că dacă 
„am fi avut acest credit, pe care îl avem astăzi, 
„atunci când am emis împrumutul domenial, vuș 
„fi propus renta; dar pentrucă atunci ştiam că 
„nu vom reuşi, am recurs la împrumutul dome- 
„nial. Astăzi sunt încredinţat că reuşim şi de aceea 
„vă propun renta“. 

Aci prevederile D-lui Mavrogheni s'au rea- 
lizat; căci renta din 1875 a răuşit a o emite peste 
așteptările noastre. Atunci în alte cuvinte, cre- 
ditul nostru eră aşă de bine stabilit, încât un 
guvern puteă să vie cu tot curagiul să emită o 
rentă. 

Astăzi însă D. Strat poate face aceleași de- 
claraţiuni ea D. Mavrogheni în 1874? Negreșit că, 
nu. Cum dar, când creditul nostru este sdruncinat, 
propune a aruncă pe pieţele Europei o rentă de 
30 milioane, ba şi un împrumut de drum de fier 
de 42 milioane! 

Dar a renunţat, ni se zice, la proiectele D-sale, 


607 


D-nealui sa unit cu lucrarea comitetului de de- 
legaţi. la să venim la această lucrare. 

Cum vedeţi comitetul s'a împărţit în majo- 
ritate şi minoritate. Onor. D. ministru de finanţe, 
neputând face a se primi proiectele sale, declară 
că se uneşte cu proiectul majorităţei. Eu m'am 
cam mirat de aceasta; căci la prima vedere se 
pare a fi o deosebire între sistemul propus de mi- 
nister. Dar mi-am explicat lucrul lesne, când am 
auzit pe D. ministru declarând curat că, pentru 
moment, primeşte bonurile de tezaur în sumă de 
16 milioane; căci proiectul majorităţei nu preju- 
decă viitorul, şi va reveni la toamnă a regulă lu- 
cerul, adică a ne propune renta de 30 milioane. 

lată adevărul curat şi lămurit. Vasăzică, este 
numai o chestiune de câteva luni. D. Strat regulează 
acum spre a sări mai bine la toamnă. Atunci vă 
veţi întâlni cu datoria consolidată; şi aceasta cu 
atât mai sigur că ministrul v'a spus-o de acum. 

Numai în modul acesta îmi pot explică pen- 
truce ministrul se unește cu proiectul majorităţei. 
La aparenţă pare că amândouă ar propune mai 
acelaş lucru. În realitate însă proiectul majorităţei 
duce tocmai unde voieşte ministrul. 

Să comparăm în adevăr ambele proiecte, şi 
să vedem ce deosebire există între dânsele; astfel 
numai vom înțelege pentruce se preferă proiectul 
majorităţei. 


608 


Proiectul şi al minorităţei și al majorităţei 
autoriză prin art. 1 emisiune de bonuri de tezaur 
pentru plata deficitului; cel d'întâiu admite suma 
de 16 milioane, cel de al doilea de 12 milioane. 
Insă principiul este acelaşi; nu diferența de 4 
milioane poate să aducă neînțelegerea. 

Art. 2 din proiectul inajorităţei vorbeşte de 
termenii bonurilor de tezaur. Acest articol este 
bun, şi trebuie admis şi în acela al minorităţei. 

Art. 4 şi 5 din proiectul majorităţei sunt 
identice cu art. 3 și 4 din proiectul minorităţei, 
şi preserie cum plata bonurilor de tezaur să se 
facă din împrumutul celor 42 milioane. 

Aşă dar până aci nu este nici o deosebire 
între ambele proiecte, şi mă întreb pentruce D. 
ministru un voiește să admită pe al minorităţei? 

Să vedem diferentele între aceste proiecte şi 
cauza, repulsiunei D-lui ministru pentru minori- 
tatea, delegaților. 

Art. 2 din proiectul acestora, care nu există 
în acela al minorităţei, pune principiul ca din 
cheltuelile votate pentru anul 1876 guvernul să 
facă toate economiile posibile, spre a se contribui 
şi cu aceasta la echilibrarea bugetului. 

Acesta, este sensul pczitiv al art. 2, şi redac- 
ţiunea sa viţioasă nu trebuie să vă facă a nu ad- 
mite acest sens, pe care vi l-a declarat şi autorii 
proiectului, D-nii D. Ghica și G. Cantacuzino. 


609 


Ei bine, pentruce D. ministru sar supără 
dacă s'ar pune într'o lege acest principiu al econo- 
miilor? Cum! S'ar supără de aceasta tocmai D. 
ministru Strat pe care la numit ministrul econo- 
miilor, D. Maiorescu, care se revoltase așă de crud 
contra D-lui Meitani, deunăzi, pentrucă D. Mei- 
tani susţinuse, ca mulţi alţi economişti, că pentru 
armată, la trebuință se pot face şi mai mari chel- 
tueli decât cele 4 milioane! Ciudată logică aveţi! 
(Aplauze). 

Principiul economiei pus de minoritate nu 
poate jenă pe guvern. căci tot prin acel proiect 
ea vă dă credit de 12 milioane, și când după 
calculul D-lui Mavrogheni, deficitul Dv. nu este 
mai mare de 20 milioane, cu 12 milioane puteţi 
face toate plăţile deocamdată. Asemenea să înce- 
taţi, vă rog, de a zice că cu art. 2 se cere supri- 
marea, creditului de 4 milioane pentru armătură. 

Art. 2 însuşi vă dă desminţire;, căci el zice 
să se mărginească acea cheltuială numai în comen- 
zile dejă făcute; în alte cuvinte acel credit de 4 
milioane nu se anulează de loc, precum s'a căutat 
a se insinuă, nu știm cu ce scop. Acel credit se 
poate cheltui în total, dacă s'au făcut dejă comen- 
zile cari să îl absoarbă. Dacă însă toate comen- 
zile nu s'a făcut, să se facă, zice minoritatea, şi 
cu acel credit ceeace se face cu toate celelalte cre- 
dite bugetare. 


29906 39 


610 


Și să notăm bine că aceasta nu a fost opi- 
piunea numai a minorităţei delegaților ea a fost 
a unanimităţei lor, adică atât a majorităței cât și 
a minorităţei. Aceasta ne-o spune chiar D. rapor- 
tor în raportul său. lată propriile sale cuvinte: 

„AG este locul să aduc la cunoștința D-voastră. 
D-lor deputaţi, că, după propunerea D-lui G. 
Cantacuzino, care este și aceea a secțiuneia VI-a, 
comitetul, în unanimitate, este de părere ca onor. 
Cameră să ceară dela guvern ca toată suma ce a 
mai rămas neîntrebuințată din creditul menţionat 
de 4 milioane acordat pentru arme, să se amâne, 
spre a se reduce cu atât deficitul ce apasă asu- 
pra tezaurului public“. 

Prin urmare unanimitatea comitetului, pre- 
cum şi guvernul care e de acord cu majoritatea 
sa au fost de opiniune ca să se reducă din acel 
credit numai aceea ce va fi neîntrebuinţat. Pentru 
ce acum s'v întoarcă D-lor şi să aibă aerul dea 
acuză minoritatea că numai ea a fost de astă 
opiniune, ba că voiește să suprime acest credit? 
Ce este această manoperă ? (Aplauze). 

Noi, D-lor, spunem frane și leal că voim să 
se facă economii de către guvern în toate ramu- 
rile administrațiunei, pentruca nu la toamnă D. 
ministru Strat să vie cu altă datorie şi să ceară 
a o consolida. Noi aflăm că este mai bine ca 
prin economii, iar nu prin împrumuturi, să ţinem 


6li 


sus creditul Statului: acesta este sistemul nostru. 
(Aplauze). 

Dar, Domnilor, mai este ceva: ași voi să ştiu 
pentruce minoritatea cere, în al doilea proiect, ca 
art. 6 din legea din 22 Iulie 1875 pentru drumul 
de fer Predeal să se adaoge și să se înlocuiască, 
cu alt articol, adică ca cursul emisiunei titlurilor 
pentru împrumutul de 42 milioane, să se lase cu 
totul la diseuţiunea guvernului şi să se suprime 
cursul de 91 fixat prin legea din 1875. Cum se 
poate ca majoritatea să deă o asemenea latitudine 
guvernului și să-i puie pe cap o asemenea răs- 
pundere? Căci vedeţi, Domnilor, că majoritatea 
pretinde ca ministrul să contracteze un împrumut 
de 42 !/2 milioane cu orice emisiune, și cu orice 
dobândă, fără a mai cere aprobarea Adunărilor! 
Să-mi permită a nu primi niciodată o asemenea 
dispoziţiune. Negreşit, Domnilor, că eu nu înţeleg 
ca guvernul să vie la Cameră cu o oeaziune de 
împrumut. Nu sunt de ideie ca în Cameră să se 
facă adjudicaţiuni. Chiar în chestiunea liniei Pre- 
deal, eu ca ministru provizor, am prezentat un 
proiect fără nume de concesionar, care s'a și numit 
„proiect tip“; însă Camera l-a respins, şi s'a cerut 
să venim cu o concesiune. Și astăzi dar ru sunt 
de ideie a se aduce în Adunări o concesiune, ci 
numai condiţiunile noui de împrumut. Nu pot 
însă niciodată consimţi ca să dau o asemenea 


612 


oarbă încredere unui ministru, să-i dau carte albă 
să facă el împrumutul cum va ști, fără să-i indie 
condiţiunile, 

Aceasta nu o pot face! (Aplauze). Şi pentruce? 
Pentrucă omul să poată înşelă. D. ministru de 
finanţe actual a vorbit întrun mod parcă infai- 
libilitatea ar deveni un nou atribut al ministrului. 
Dar eu nu-l cred așă de infailibil, cu atât mai 
mult că eu ţin minte că D-lui sa înșelat când, 
ca ministru, a ccntractat sub Vodă-Cuza, împru- 
mutul Zarif; când pentru un capital nerăspuns 
încă, Statul se îndatoră să plătească dobânzi mai 
mulți ani. Acel împrumut s'a anulat mai târziu; 
și s'a criticat, toată lumea a fost în contra lui. 
De unde putem dar şti că şi acum D. ministru 
de finanţe se va înşelă... 

D. ministru de finanțe. D-ta ştii că atunei 
am voit să ne înşelăm... 

B. Boerescu. Eu nu admit niciodată că omul 
voiește să se înșele; fiindcă acela care voiește a se 
înşelă, el este care va suferi cel dintâiu conse- 
cințele. (Aplauze). 

Cum voiţi, Domnilor, ca să cred că este bun 
lucru ca eu să mă oblig către Petre să-i plătese 
dobânzi mai mulţi ani pentru un capital pe care 
nu l-am primit încă! Această mare combinaţiune 
vă mărturisesc că nu intră în mintea mea! 

Dar îmi veţi obiectă că valorile noastre sunt 


613 


acum scăzute, şi că o să fie peste putinţă a rea- 
lizà un împrumut de 42 milioane, cu o dobândă 
de 7 la sută şi cu emisiunea de 91. Se poate ea, 
aceasta, să fie adevărat. Insă cum s'a zis şi de 
D. Manu, făcut-aţi mai întâiu încercarea? Nu se 
cuvine ca ţara întreagă să se adoarmă numai pe 
simple supoziţiuni, și bazată pe dânsele să deà 
carte albă unui ministru a face ce va voi. Aşă 
dar faceţi mai întâiu încercare; timp aveţi până la 
Iulie; şi dacă se va vedeà că lucrul este impo- 
sibil, atunci veniţi la Cameră cu un proiect de 
de lege cu alte condițiuni, şi Camera va vedeà. 
Aceasta voim noi; aceasta voiește minoritatea, de- 
legaţilor. 

Mă mir dar pentruce însuşi guvernul nu se 
unește cu această ideie şi cu proiectul minorităței. 
Vedeţi că prin acel proiect se lasă la o parte con- 
siderațiunile politice, și se dă guvernului mijloace 
de a îndeplini obligaţiunile sale; prin el i se acordă 
un împrumut, i se dă dreptul de a emite bonuri 
de tezaur pentru 12 milioane cum se face în toate 
Staturile pentru a plăti cea mai mare parte din 
datoria flotantă pentru a întâmpină trebuințele 
tezaurului, care suferă de o jenă momentană din 
cauza neîncasărilor. Această sumă de 12 milioane 
este deajuns pentru a face faţă la plăţile cele mai 
urgente. Dar să presupunem că nu ar fi suficientă, 
şi că guvernul va întâmpină greutăţi și mai mari. 


614 


Ei bine, atunci guvernul va convocà extraordinar 
Adunarea, şi Adunarea va aviză, va arătă căile 
şi mijloacele ce se acordă guvernului. De ce însă, 
D. Strat ne propune îndată, ori acum, ori la 
toamnă împrumutul consolidat de 30 milioane? 
De ce D-lui nu voiește mai întâiu să epuizeze toate 
încercările. Așă a făcut D. Mavrogheni la 1874. 
Atunci s'a propus renta ca un mijloc extrem, și 
după multe încercări s'a văzut că este peste pu- 
tință a se plăti altfel toate datoriile din trecut, 
17 milioane. Trebuie să alergăm cu multă sfială 
la datoria, consolidată, când e vorba nu de chel- 
tueli productive, ci de acoperiri de deficite. 

De ce însă guvernul respinge principiul de 
economii care este bine a figură întro lege ce are 
de scop special acoperirea deficitului? Economia, 
am zis, este baza cea mai sigură a unor bune 
finanţe. De ce ministerul respinge principiul sub 
pretext că noi am voi să facem economii absurde. 
Cu sistemul de a reduce lucrul la absurd, nu se 
mai poate primi nici-o propunere ca bună. Noi 
voim economii înțelepte şi posibile. Pentruce, repet, 
guvernul respinge principiul acesta? Minoritatea 
nu pretinde a se anulă, sau a se suprimă cele 
patru milioane pentru armătură; v'o repet, ea 
cere ca din toate ramurile administraţiunei să se 
facă reducţiunile posibile, spre a se ajută echili- 
brarea bugetelor. Și D-voastră guvern susțineți 


615 


aceasta; pentruce dar nu permiteţi art. 2 gi pro- 
puneţi numai împrumutul? Aceasta a făcut pe 
D. Cantacuzino să zică că D-lui s'a retras ca mi- 
nistru al economiilor, și D. Strat a venit ca mi- 
nistru al împrumuturilor. Faptele justifică zisele. 
In deşert D. Strat a vorbit de mumii şi de struțul 
care îşi vâră capul în nisip; căci cu asemenea 
glume nu sa convins nimeni că sistema împru- 
muturilor este mai bună decât a economiilor! 
(A plauze). 

Trebuie în fine să vă mai declar, că mi-a 
părut prea rău de a vedeă pe D. președinte al 
consiliului că a pus chestiunea pe un tărâm ca 
cum foștii săi colegi ar veni acum să se contrazică, 
spre a-l combate. Din contră, D-lor, foştii D-lui 
colegi, eu și D. Cantacuzino, am luptat şi luptăm 
ca să probăm că bine a lucrat guvernul I)-lui L. 
Catargiu în trecut, şi că rău face de şi-a schimbat 
sistema, dela venirea D-lui Strat la minister. 

D. L. Catargiu a vorbit de serviciile sale și 
de meritele guvernului său din trecut. Dar cine 
i le-a tăgăduit? Eu pot din contra să adaog, că 
D-lui a vorbit numai de meritul de a fi ridicat 
creditul ţărei, însă mai sunt şi alte merite foarte 
incontestabile, care nu se pot uită. Ministerul 
D-lui L. Catargiu în tiinp de 5 ani ai existenţei 
sale a rezolvat cele maj grele chestiuni economice 
și politice, pentru cari va aveă o pagină, frumoasă 


616 


în istoria ţărei noastre. Ministerul acesta a seăpat 
țara, de chestiunea urâcioasă a drumului de fer; 
şi D. Catargiu ştie că atunci eu nu eram la mi- 
nister, şi ca deputat l-am ajutat pe cât am putut, 
în deslegarea acelei chestiuni; şi D-lui ştie la câte 
invective, pasiuni și calomnii eram eu atunci expus. 
Dar atunci eram bun pentru D-lui, acum nu-i 
mai plae! Acest minister a mai făcut o reformă 
foarte utilă legei penale, legei comunale, judeţene. 
El a avut însemnatul merit de a încheiă tractate 
de comerţ, ceeace-i va constitui un adevărat titlu 
de glorie, ete. lată meritele guvernului de cinci ani 
al D-lui L. Catargiu. Prin urmare rău face D-lui 
de crede că am fi uitat acum aceste merite, şi că 
suntem adversarii săi. Noi nu-i suntem nici ad- 
versari, nici concurenți. Dar să nu se aștepte a 
află în noi decât niște deputaţi luminaţi și in- 
dependenţi. 

Noi dar ne contrazicem, şi urmăm astăzi 
după aceleaşi principii ce am avut în trecut. 

D. L. Catargiu este care s'a schimbat, D-lui 
s'a despărţit de noi, D-lui este care a părăsit sis- 
temul pe care l-a avut în trecut şi cu care a putut 
dobândi atâta, merite. Noi voim ca să se conducă 
tot ca în trecut; şi D-lui este care se leapădă de 
trecutul său, şi îmbrățișează o sistemă nouă gi 
periculoasă. (Aplauze). 

Negreşit că partidul conservator datorește re- 


617 


cunoştinţă D-lui L. Catargiu pentrucă D-lui a 
menţinut cu demnitate și tărie în timp de 5 ani 
mandatul ce i-a încredinţat; dar și D. L. Catargiu 
datorește a fi mult recunoscător partidului con- 
servator, care l-a pus în capul său, și care l-a 
susţinut cu vigoare şi stăruinţă în timp de 5 ani. 
Prin urmare recunoştinţa trebuie să fie reciprocă. 
D. L. Catargiu, nu a inventat partidul conser- 
vator; D-lui l-a găsit existând, şi acel partid l-a 
adus la putere şi l-a menţinut. Îi datorește dară 
recunoştinţă. 

Pentruce dar vine D. Strat, astăzi, după 
5 ani, şi ne întreabă dacă noi, care combatem 
schimbarea, de sistemă a D-lui L. Catargiu, mai 
suntem partid conservator? Adică în alte cuvinte, 
D. Strat se pune astăzi a da patente de conser- 
vator, și ne spune că toţi aceea cari sunt susţii- 
torii împrumuturilor sunt conservatori, iar acei 
cari sunt pentru economii și contra împrumuturilor, 
nu sunt conservatori ! (Aplauze). 

Ciudată pretenţiune!... (Intrerupţiuni după 
banca ministerială). Nu vă supăraţi, Domnilor 
miniştri. Adevărul vă spun. Nu noi, apărându-ne, 
suntem violenți; D-voastră aţi fost violenţi; vio- 
lența a început după băncile ministeriale: D-voastră 
și amicii D-voastră au întrerupt cu chestiunile 
personale !... 

Dar să venim la chestiune. 


618 


Dumneata, D-le Catargiu, președinte al con- 
siliului, cu politica D-tale şi cu sistema care ai 
avut-o în timp de 5 ani, ai ridicat creditul ţărei 
şi ai rezolvat atâtea dificultăţi, cu noi ceștia de 
astăzi ai luptat în trecut şi ai dobândit meritele 
de cari am vorbit. Acum tot noi îţi zicem: nu 
te schimbă, nu schimbă sistemul cu persoanele; 
mergi înainte cu acelaș sistem pe calea cea veche, 
şi atunci ne vom află iarăşi cu toţii. Altfel te vei 
diseredită, şi ceva mai mult, îţi vei pierde auto- 
ritatea morală. Nu noi ne vom despărți de D-ta, 
ci D-ta te vei despărţi de noi! Acesta e ade- 
vărul. Şi eu înţeleg acest adevăr în sensul acesta 
că partidul conservator nu este incarnat într'o 
persoană numai; aceasta ar fi chiar o slăbiciune 
pentru acest partid, ar fi o mare fatalitate. Par- 
tidul dar conservator va există, cu toate că-l va 
părăsi D. L. Catargiu. 

Negreșit că prin dezertarea D-lui va face un 
mare rău nu numai ţărei, dar și partidului con- 
servator; negreşit că îndemnând Camera ca să vo- 
teze asemenea împrumuturi și să adopte asemenea 
sisteme pentruca să acopere deficiturile, se va 
da lovire în prestigiul acestui partid. Dar în fine 
partidul va, continuă să existe cu toate greşelele 
indivizilor, majorităților şi miniștrilor! (Aplauze). 

Partidul dar conservator nu se va pierde; 
dar, îndemnând pe deputaţi a votă, ceeace le ce- 


619 


reţi, le veţi face personal un mare rău; căci D-lor 
întorcându-se între alegători D-lor, se vor convinge 
că sentimentul ţărei este ca să nu mai mergem pe 
calea împrumuturilor! (Aplauze). 

Noi ceştilalți putem să rămânem în minori- 
tate; dar avem satisfacerea că ne-am făcut da- 
toria şi că reprezintăm adevăratele simţimânte ale 
ţărei. Conehid dar, D-lor deputaţi, rugându-vă să 
votaţi luarea în consideraţiune a proiectului mi- 
norităței. Când vom ajunge la discuţiunea pe ar- 
ticole, voiu aveă onoarea a propune un amenda- 
ment ca să nu se deă carte albă D-lui ministru 
de finanțe în ceeace privește împrumutul de 42 
milioane; ci că acest împrumut să steă în condi- 
țiunile legei din 22 Iulie 1875; şi numai după 
noui încercări ministrul să poată veni la Cameră, 
spre a cere schimbare condiţiunilor coprinse în 
lege, din Iulie 1875. 

Astfel că, votând proiectul minorităţei, veţi 
dă, pe de o parte, guvernului mijloacele de a în- 
tâmpină trebuinţele urgente ale țărei, iar pe de 
altă parte veți: probă că sunteţi pentru economii, 
că sunteţi contra împrumuturilor, că prin urmare 
sunteţi pentru a ridică cu adevărat creditul ţărei! 
(Aplauze prelungite și repetate). 


Şedinţa se ridică la 61/+ după amiază, și cea 
viitoare se anunţă pe a doua zi 26 Februarie. 


VI 
„Monitorul Oficial“ No. 64 din 20 Martie/l Aprilie 1876. 
Din nou proiectele de legi Strat 


Discuţiunea asupra celor două împrumuturi cerute 
de guvern continuând şi în şedinţa din 26 Febr. 1876, 
Boerescu iea din nou cuvântul pentru a răspunde D-lor 
Carp şi Maiorescu și a da noi lămuriri. 


B. Boerescu. D-lor deputaţi, voiu căută să 
fiu foarte scurt şi voiu evită pe cât putinţa va, 
fi, orice chestiune personală. Dacă voiu răspunde 
câteodată la atacurile cari mi sau făcut, o voiu 
face nu cu scop de personalitate, ci numai ca 
simplă rectificare. 

Mai întâiu D-lor, am să observ D-lui Carp, 
că în cuvântarea D-lui, nu a ştiut să fie moderat 
nici cel puţin atât cât a fost D. Maiorescu, ci a 
crezut că îi este permis D-lui a se adresa și a 
răspunde deputaţilor întrun mod cu totul nepar- 
lamentar. Il plâng deasemenea procedare. Aceasta, 
nu numai că nu se face de un ministru, a căreia 


621 


poziţiune îi impune moderaţiune, dar buna cuviinţa, 
cea, mai elementară impune fiecărui deputat a fi 
mai condescendent, mai urban în desbateri. Dacă. 
D. Carp a fost violent şi necuviincios, toți ştiu 
că aceasta provine din orbirea pasiunei sale de 
moment.  Violenţele D-sale nu m'au atins dar pe 
mine de loc; l-a înjosit însă pe D-lui foarte mult, 
adică ele fac rău numai aceluia dela care provin. 
Viu dar la chestiune. (Aplauze). 

Domnilor, mi s'a făcut imputare, că în dis- 
cuțiunea de eri m'am ocupat prea mult de proiec- 
tele primitive ale D-lui Strat, iar nu de proiectul 
majorităţei, la care D-lui a aderat și care este 
singur în discuţiune. D. Maiorescu mi-a obiectat, 
că D. Strat a renunțat la proiectele D-sale, de ce 
dar mam mai ocupat de ele? De ce mai combat 
opiniunea anterioară a D-lui Strat? Pentru ce din 
acele opiniuni voesce a trage concluziune în fa- 
voarea mea? Curios lucru! 'Mi pare că D. Maio- 
rescu face mai mult rău D-lui Strat decât mie. 
D-lui, vedeţi, nu apără proiectele D-lui Strat, nu 
e susține de loc, spune numai că D. Strat sa le- 
pădat de ele. Dar ce fel? D. Strat este un om 
din aceia cari renunţă la opiniunile sale, la cel 
mai mic obstacol, uşor așă de azi până mâine?... 
Cum D. Maiorescu ne impută că este o greșeală, 
din partea noastră dacă am luat în serios opiniu- 
nile exprimate de un ministru, într'un mod solemn, 


622 


în niște proiecte de legi, printr'o expunere de motive 
financiară ? (Aplauze). Ce fel ? Opiniunile D-lui Strat 
nu însemnează nimie pentru D. Maiorescu? Tre- 
buese aşà nesocotite proiectele unui ministru de 
talia D-lui Strat?... 

Eu, D-lor, nu pot împărtăși această apreciere 
a D-lui Maiorescu. Cât despre modul cum D-lui 
ne-a, combătut, las la judecata D-v. să vedeţi dacă 
D. Maiorescu a produs vreun argument contra 
mea. Ducă D. Strat a renunţat ori nu la opiniu- 
nile D-sale de mai înainte, numai D-lui o poate 
declarà, D-lui nu are nevoie de advocaţi pentru a 
face asemenea declaraţiune şi mai ales de advocaţi 
fără mandat, 

Cum ? D. Strat, ministru de finanţe, face o 
lungă expunere financiară, publică acea expunere, 
declară în fața ţărei că are un sistem, singur de 
natură a ridică creditul țărei, singurul care poate 
face ca să nu se mai repete experienţele triste 
din trecut, aplică acel sistem prin două proiecte 
ale sale, şi acum D. Maiorescu, procuratorul său 
leaderul improvizat al guvernului, ne declară că, 
toate acestea au fost un nimic, și că D. Strat a 
renunțat la ideile sale anterioare! Eu nu pot să 
cred una, ca aceasta! D. Strat este un om des- 
tul de experimentat şi luminat pentruca să lu- 
creze așă, uşure. Cu aceasta sar condamna pe sine 
însuşi. Când un ministru de finanţe ca D-sa face 


623 


o asemenea expunere de motive prin care se 
acuză trecutul; când D-lui printr'un act seris şi 
publicat, declară ţărei că în trecut au fost triste 
experienţe, că bugetul a fost supus la fluctua- 
țiuni, că nu s'au prevăzut resurse certe, nu se 
poate D-lui da înlături şi pretinde a nu discută 
ce a prezintat Adunărei, căci şi-a schimbat opi- 
niunea! (Aplauze) Dacă şi-a schimbat-o declară că 
se retractează şi atunci vom vedea. 

D. Maiorescu 'şi aduce însă aminte că, încă 
dela începutul cuvântului meu de eri, am spus 
pentruce eu sunt silit să mă ocup de proiectele 
primitive ale D-lui Strat. Am arătat că D-sa a 
declarat că nu revoacă nimica din cele cuprinse în 
proiectele D-sale; că D-lui n'a venit să facă o 
mea culpa, n'a venit să declare că-și retrage ex- 
punerea D-sale de motive și să considere ca ne- 
scrisă expunerea sa care s'a publicat atât în tară 
cât şi în străinătate; D-lui nu ne-a mărturisit că 
proiectul său eră nenemerit, şi că pentru aceste 
toate cuvinte îl retrage şi se uneşte cu opiniunea, 
majorităţei comitetului delegaților. D. Strat din 
contră ne-a spus lămurit că primeşte proiectul 
majorităţei numai ca un expedient, pentrucă el 
nu prejudică viitorul, și că până la toamnă va 
vedeă, dacă prevederile sale s'au realizat sau nu 
în privinţa rămășițelor; cu alte cuvinte la toamnă 
va veni cu acelaşi împrumut care-l propune 


624 


astă-zi. Ei bine, D-lor, oricine aude, nu poate 
să înţeleagă altfel aceste deelaraţiuni. Cum erede 
D. Maiorescu că D-lui le va puteă face să dis- 
pară. Prin urmare, D-lor, D. Strat a înţeles că 
menţine întru toate sistemul său, sistemul împru- 
muturilor pentru deficit; şi că prin primirea opi- 
niunei majorităţei, D-lui nu renunță la acest 
sistem, că-i prelungeşte numai executarea până la 
toamnă ; această opiniune a niajorităței nu este 
dar o piedică, pentru executarea sistemului său. 

De ce însă ministrul nu voiește a se uni cu 
opiniunea  minorităţei? Vom mai reveni asupra 
acestei chestiuni. Mai observ încă că nu ni sa 
răspuns nimica la obiecţiunile principale prin care 
am dovedit eri că este incorect şi fatal ca de- 
ficitul unui buget să se acopere sistematice prin 
împrumuturi. 

V'am spus, D-lor, eri, pentruce ministrul 
Catargi la 1874 a fost silit a recurge la rentă 
spre a plăti nişte datorii vechi, moștenite din 
trecut, cari singure se urcau la 17 milioane. 

V'am arătat cu ce precauţiuni guvernul de 
atunci D. Mavrogheni în Cameră şi eu în Senat am 
făcut să se voteze acea rentă, şi cum am asigurat 
Corpurile Legiuitoare că nu se va abuză de 
rentă, că nu este pericol ca la fiecare deficit să, 
vină guvernul a propune împrumuturi cu rentă; 


625 


am declarat sus și tare că acesta ar fi un sistem 
foarte rău, 

Eu, D-lor, îmi menţin aceeaşi opiniune, pe 
care nu mi-o pot schimbă după cum D. Catargi îşi 
schimbă miniștrii (Aplauze). D. Strat propune astă-zi 
aceea de care se temeă D. G. Manu la finele lui 
1874. Eu îl combat. D-lui nu renunță la sistemul 
său. In aparență atât majoritatea cât şi minori- 
tatea delegaților propun numai o emisiune de 
bonuri de tezaur; care nu este un împrumut 
consolidat, ci numai un expedient, o operaţiune 
de trezorerie, un uz de credit întrun mod provi- 
zoriu. Chestiunea n'ar fi de loc de ţifie, dacă 
trebuie să dăm 12 sau 16 milioane. Chestiunea 
este de princip, de sistem; şi D. ministru a declarat 
că menţine sistemul său; şi că primește propunerea 
majorităţei numai ca un expedient provizoriu. 
Aşă dar, în realitate proiectul majorităţei nu este 
de loe respingerea sistemului D-lui ministru, 
la care n'a renunțat de loe după cum pretinde 
D. Maiorescu. 

Din totalul acestor împrejurări şi desbateri re- 
zultă dar că proiectul majorităţei însemnează un 
expedient pentru moment de bonuri de tezaur şi 
admiterea împrumutului consolidat peste câteva 
luni. Proiectul minorităţei însemnează respingerea 
sistemului de împrumut pentru acoperirea de de- 
ficituri și o emisiune provizorie de bonuri de te- 


29006 40 


626 


zaur ar face faţă la plăţile cele mai urgente. Sis- 
temul acesta din urmă este, după mine, cel raţio- 
nabil; cel d'întâi este un sistem al risipitorilor. 
(Aplauze). 

O cameră conservatoare nu trebuie să-l pri- 
mească. (Aplauze). 

Aţi văzut că asupra ţifrei deficitului sunt di- 
verse opiniuni: unii zie că este de atâta, alţii zic 
că se urcă la altă ţifră. Eu am lăsat ţifrele la o 
parte. M'am mulţumit pe însuşi D. raportor care 
spune în raportul său că: „deficitul singur pentru 
anul 1875 este de 5.289.200 lei“. Mai adăogând 
şi sumele pentru Lemaitre şi alţi ca la trei mi- 
lioane, ajungem la un deficit sigur, fără resurse 
prevăzute, de vreo opt milioane. Este dar un gol, 
este un deficit oarecare în buget. Trebuie să se 
acopere. Propunem a se acoperi printr'o înlesnire 
momentană, prin bonuri de tezaur; vom vedeă 
mai pe urmă ce e de făcut; vom vedei ce rămă- 
şiţe vor intră; vom uzà de toate mijloacele; şi 
numai la o extremitate, la o nevoie imperioasă, 
să alergăm la o măsură extremă, la împrumut. 

Ei bine, D-lor, cu ce m'a combătut D. Ma- 
iorescu ? Această prudentă opiniune cu ce a dă- 
râmat-o D-sa, singurul orator, îmi pare, care a 
apărat proiectul majorităţei ? Eu mă aşteptam ea 
D-sa să vie cu ţifre, cu argumente practice şi 
ştiinţifice, spre a probă inconvenientele proiectului 


627 


minorităţii. Insă n'am văzut că a făcut aceasta, 

Eu am mai arătat eri că două împrumuturi 
diverse nu se emit de un guvern în acelaşi timp. 
D. Carp se mărginește astăzi a ne spune care este 
diferenţa între împrumuturile contractate cu auto- 
rizaţie pentru drumurile de fer, şi între împru- 
muturile consolidate; şi ne arată că fiecare din 
ele au condițiuni cu totul diferite. Dar cine zice 
altfel ? Aşă este. Dar iarăşi este foarte pozitiv că 
nu se emit deodată două împrumuturi diverse, 
ci unul după altul, la intervale lungi. Intrebați 
pe toţi bancherii, pe toţi oamenii de finanţe, dacă 
se emit deodată două naturi diferite de împru- 
muturi, şi toți vă vor răspunde ca mine. Dar mi 
sa obiectat că D. Mavrogheni, care este un fi- 
nanciar consumat, a propus la delegaţi ca și cele 
16 milioane să intre în împrumutul de 42 mi; 
lioane; să se subscrie împreună. Negreșit a avut 
dreptate D. Mavrogheni. Odată ce admiteţi sis- 
tema de împrumuturi, spre a echilibră bugetele, 
apoi este logie să adăugaţi la împrumutul dru- 
mului de fer şi cele 16 milioane, ca să faceţi 
numai un singur împrumut, iar nu două. Ideea 
D-lui Mavrogheni vine toemai în sprijinul opi- 
niunei mele. D-lui v'a propus să faceţi un singur 
împrumut, iar nu două diferite, cari îşi vor face 
concurenţă. 

Imi pare rău că D. Maiorescu n'a înţeles 


628 


aceasta. Asemenea D-lui nu m'a înţeles şi n'a 
putut să-mi răspunză nimic la ceeace am zis eu 
că nu trebuie ca renta propusă de D. Strat să 
fie garantată; căci întâia rentă din Paris nefiind 
garantată, renta de a doua, are să facă să scază 
renta de întâi; şi Statul are să negocieze jos şi renta 
de a doua. 

D. Maiorescu a avut însă mai mult zel de 
cât argumente spre a apără proiectul guvernului, 
precum vom vedeă aceasta și mai mult la vale. 
D-lui, în loe să-mi opună argumente și fapte la 
cele zise eri de mine, sa mărginit a tot repetă, 
astăzi că cuvântul meu a fost plin de fineţe! Ce 
însemnează aceasta? Ce vrea să zică fineţe ? Iațe- 
lege cu aceasta forță de argumente? Este proba- 
bil că nu. Apoi atunci de ce nu aţi venit cu ar- 
gumente mai tari ca să mă combateţi? Inţelege că 
ar fi fineţă când am spus ceva neexact? Incă mai 
puţin; căci eră atunci mai simplu să vină D-lui, 
cu cunoștințele D-sale, sau sprijinit pe alte auto- 
rităţi, să mă combată şi să-mi arate neexactită- 
tile. Insă n'a făcut-o. Nu mi-a citat măcar un singur 
economist care să zică că pentru plata deficitelor 


sau mai exact pentru întâmpinarea lipselor din 
tezaur, nu trebuie a se emite numai bonuri de 


tezaur, ci trebuie a se contractă împrumuturi con- 
solidate. 
Nimic din toate aceste nu faceţi, ci vă mul- 


629 


jumiţi a susţine prin afirmări simple un sistem 
vătămător și ruinător al creditului nostru. (Intre- 
ruperi, aplauze). 

Ba s'a zis chiar că D. Strat a descoperit de- 
ficite; şi că pentru acoperirea lor ne propune un 
împrumut. Şi D. ministru a adăogat că nu plă- 
tind datoriile se turbură ţara. Aşă este; dar cine 
se împrumută trebuie să-şi întoarcă bani împru- 
mutaţi, să-și adaoge la buget plata anuităţilor; 
și aceasta cam interesează pe contribuabili. Se zice 
că D. Strat a descoperit deficite. D-lui nu a des- 
coperit absolut nimic; toate ţifrele D-lui le indi- 
caseră predecesorii D-lui, v'am citit eri actele D-lor 
Mavrogheni şi Cantacuzino, și aţi văzut. în modul 
cel mai lămurit că toate ţifrele şi deficitele se in- 
dicase de D-lor. Așă dar D. Strat n'a descoperit 
nimic alt, decât să povăţuiaseă guvernul D-lui 
Lascar Catargi că va merge mai bine, dacă va 
adoptă ca normă sistema înprumuturilor spre a 
împlini deficitele. (Aplauze). 

Toate acestea nu se pot numi fineţe, și dacă 
este vorba a defini argumentările, mai exact cred, 
că ale D-lui Maiorescu se pot numi subtilităţi 
D-lui prin fraze frumoase, eloquente, prin cuvinte 
bine periate, pomăduite, dichisite, împodobite pe 
ici pe colo cu ceva chestiuni personale, crede că 
a convins pe toţi şi că ne-a probat că este bine 
a ne împrumută, ca să trăim! (Aplauze prelungite). 


630 


La acest tablon se mai adaogă în perspectivă 
fericirea promisă de D. Strat, o fericire ce ne-o 
prezintă mai mult ca dorită, decât ca un ce efectuat, 
că bugetul anului 1877 are să ni se prezinte la 
sfârşitul anului 1876 echilibrat, ba încă redus în 
eheltueli cam la suma de 85 milioane. Va putea 
ţine această promisiune D. Strat ? 

Cam imprudent angajament. 

Eu unul nu aş fi povăţuit pe un ministru de 
finanţe să se lege astfel. Căci ce va face D-lui 
dacă evenimentele nu vor fi favorabile, dacă adică, 
nu se va puteă ţine de cuvânt? Și apoi, cine îi 
dă dreptul D-lui să secompteze astfel viitorul, care 
nu este al său? Și cum iarăşi pe o promisiune 
vagă a unui viitor incert, voiţi să angajaţi pre- 
zentul în un aşà mod de dezastruos, și să anga- 
jaţi pe deputaţi a vă votă împrumuturi ? 

D. Maioreseu combătându-mă, n'a probat ni- 
mie, nici în contra teoriilor expuse de mine, nici 
în contra ineonvenientelor practice ce am arătat. D-sa 
a crezut că a isbutit dacă mi-a analizat cuvintele și 
mi-a zis că sunt cu fineţe. li opun şi eu acum că 
cuvintele sale sunt subtilităţi, şi eu aceasta n'am lu- 
minat pe nimeni, nici nam câştigat. Un asemenea, 
mod de argumentare mi-aduce foarte mult aminte 
luptele retorilor din timpul decadenţei elocinţei 
elene; şi acolo acei retori făceau numai lupte de 


631 


cuvinte şi puneau nişte premise falşe spre a ajunge 
la consecințe şi mai absurde! (Ilaritate). 

Dar să venim la proiectele majorităţei şi mi- 
norităţei, şi apoi la coneluziunile D-lui Maiorescu. 

Ce vedem sub punctul de vedere practic în 
cele două proiecte prezentate unul de minoritate 
şi altul de majoritate ? 

Dacă este adevărat că guvernul a renunţat, 
deși noi nu am văzut aceasta — la sistema, de îm- 
prumuturi pentru acoperirea, deficitelor;, dacă este 
adevărat că D. Catargi are să urmeze şi în viitor 
sistemul din trecut, ca adică să caute prin reduceri 
posibile şi moderate, să echilibreze bugetele, să 
întâmpine lipsele din tezaur numai cu bonuri de 
tezaur; şi la caz numai de necesitate absolută să 
recurgă și la mijlocul extrem de împrumut; dacă 
toate acestea sunt adevărate, de ce guvernul nu 
vine să se înțeleagă cu noi, şi să fuzionăm am- 
bele proiecte ale minorităţei şi ale majorităţei, așă 
cum să fim cu toţii mulţumiţi ? Căci, D-lor, ambele 
proiecte se servese cu cuvintele de emisiune de bo- 
nuri de tezaur; adică în ambele proiecte se acordă 
guvernului dreptul de a contractă o datorie flo- 
tantă, i se dă mijloace de a plăti aceeace este mai 
urgent. De ce guvernul nu face aceasta ? De ce 
guvernul se ţine de proiectul majorităţei, care are 
sensul, cărui i s'a atribuit caracterul de a consacră, 
sistemul împrumuturilor! De ce însuşi guvernul nu 


632 


voiește a depărtă un aşă sens, aparența chiar unui 
aşă caracter ? 

Nu diferența de ţifre între aceste două proiecte 
îl poate opri de a face ce zice eu; 12 milioane 
sunt prea destul spre a face plăţile cele mai ur- 
gente, şi apoi asupra ţifrei ne-am înțelege lesne. 

Alte cauze sunt prin urmare care oprese pe 
guvern să adopte proiectul minorităţei sau să-l mo- 
difice chiar în parte. Cari pot fi acele cauze ? Ani 
comparat ieri aceste două proiecte, să mai facem 
o repede recapitulare comparativă. 

Articolul întâiu este identic în ambele proiecte, 
afară de diferența de ţifre. Art. 2 din proiectul 
majorităţei este prea bun; şi trebuie adaos în 
proiectul minorităţei. 

Art. 3 din proiectul majorităţei nu prea îl 
înţeleg. Iată ce zice: 

„Legea împrumuturilor provizorii din 9 Au- 
gust 1871 nu se va aplică în privinţa acestor 
bonuri“. 

D. Ministru prin proiectul său primitiv mergeă 
şi mai departe; căci ziceă că acea lege din 1871 
se abrogă. Redacţiunea majorităţei este ceva mai 
moderată. Dar tot cere complicaţiuni. 

Intreb: toată legea din 1871 nu se aplică, 
sau părți din acea lege, la bonurile de 16 milioane? 

In sine acea lege din 1871 este foarte bună. 
Ea sa făcut, spre a se pune un capăt abuzurilor 


633 


ce se făceă cu emisiunea de bonuri de tezaur. Din 
acel abuz rezultă creştere exagerată a datoriei flo- 
tante; și în fapt se creà un alt buget alături cu 
cel votat de Cameră. De aceea, în 1871, Cameră 
şi guvern, preocupaţi de aceste inconveniente, au 
făcut legea de care vorbim. 

In acea lege sunt mai multe părți importante. 

Prin art. 1 se prescrie în mod pozitiv, ca 
pentru bonurile de tezaur să nu se deă o dobândă 
mai mare de 10 la sută. 

Voiţi să nu aplicaţi nici acest articol, și să 
emiteţi bonuri de 16 milioane fără niciun maxi- 
mum de dobândă, plătind poate mai mult de 10 
la sută ? 

Pentru art.'2 la $ 1, se preserie ca bonurile 
de tezaur emise de ministru să nu treacă peste 
suma de trei milioane. 

Acest paragraf este de fel abrogat prin legea 
de faţă; căci ea prevede o emisiune de 16 ori de 
12 milioane. 

Dară mai este la acest articol şi un § 2 care 
zice că, dacă sau emis bonuri de tezaur mai mult 
peste suma autorizată, atunci „ministrul care a 
subscris contractul, și casierul care a subscris 'bonul 
sunt și rămân răspunzători solidari către împru- 
mutători“. Și se adaogă în § 3 că ei pot fi urmă- 
riți direct înaintea tribunalelor ordinare fără altă 
autorizare prealabilă. 


634 


Aşă dar vedeţi că în acea lege sa puso 
sancţiune penală contra ministrului ori casierului, 
cari ar abuză prin o emitere de bonuri peste suma 
autorizată sau votată prin o lege specială. 

Art. 6 al acestei legi se ocupă de detentorii 
de bonuri. Vă întreb acum: ce rău vedeţi D-voatră, 
ca să menţineţi şi dispoziţiunea de sancţiune penală 
contra ministrului şi casierului ? 

Prin aceea sancțiune Camerile au voit să 
cireumserie mai bine răspunderea miniștrilor. De 
ce dar aţi voi să o suprimaţi pentru împrumutul 
acesta! Ce rău poate face ministrului, care nu 
are neapărat, să abuzeze întru nimic? Și sub alţi 
miniştri a existat legea din 1871, şi nici unul 
nu sa găsit nici umilit, nici jenat printr'Ânsa. 

Prin urmare, eu am să propun ca acea 
lege să continue a există în părțile sale esenţiale 
și cari nu se contrazic cu legea de față. 

Ştiu că art. 4 şi 5 din proiectul majorităţii 
care tratează despre plata bonurilor de 16 milioane 
din împrumutul de 42 milioane, sunt identice în 
ambele proiecte. 

Această, dispoziţiune este bună mai ales în 
sensul acesta că pentru plata, bonurilor de tezaur 
ale nouei datorii flotante, guvernul nu are, cum 
se zice, sula în coaste; ci le va plăti treptat din 
acele sume ale drumului de fer Predeal, a cărui 


plată de către stat are să se termine toemai pe 
la 1878. 


635 


Aşă dară, cum vedem, până aci, nu este 
nici un articol care să facă pe guvern a nu se 
uni cu proiectul minorităței. Articolul despre legea, 
din August 1871 nu cred să constitue o pedică 
absolută, şi cred că D-nii miniştri ar găsi uv 
mijloc de înţelegere. 

Aiurea dară trebue să căutăm adevăratul 
motiv al neprimirei proectului minorităţii. Acest 
motiv trebue să fie, în cea mai mare parte, în 
art. 2 al proiectului minorităței. Acest articol s'a 
combătut mai cu seamă. 

El este prea important, să-l examinăm. 

Mai întâi nu trebue să dăm multă impor- 
tanţă redacţiunei acestui articol 2 al minorităței. 
Am spus de eri că el este rău redactat. 

Dară care este ideia esenţială ce el conţine 
şi la care noi ţinem? Această idee este că el con- 
sacră principiul economiilor, şi prin urmare de- 
părtează, sistema împrumuturilor ca normă pentru 
acoperirea deficitelor. 

Această idee o exprimă acest articol când 
zice că, spre a evită deficitul, se vor face 
toate economiile şi reducţiunile posibile în bugetul 
anului 1876. 

Cum au combătut acel articol D-nii miniștri 
ori D. Maiorescu? D-lui ne spune că el ar în- 
semnă ca Camera să dea mandat sau delegaţiune 


636 


guvernului, penţru ca să reducă cheltuelile modi- 
ficând chiar legile organice, 

Dar. pentru ce D-nul Maiorescu presupune un 
lucru atât de absurd? Când a văzut D-lui una 
ca aceasta? D-lui este de mai înainte convins 
că nu noi vom da odată guvernului o asemenea 
putere, un asemenea mandat? Cheltueli create prin 
legi organice, tot prin legi numai se pot desfiinţă. 
Prin urmare guvernul nu poate face aceasta prin 
puterea sa, Dar sunt sumă alte cheltueli cari se 
pot reduce numai de către guvern aşă cum a 
făcut el în timp de cinci ani, când reducea şi 
anulă cu milioanele cheltueli gi credite autorizate 
de Cameră; mai ales cheltuelile privitoare la ma- 
terial. Guvernul chiar în anul 1875 a făcut 
economii de cinci milioane, şi le-a putut face 
pentrucă nu erau prevăzute prin legi organice. 
Un guvern nu poate cheltui prin buget mai 
mult decât i s'a dat de Cameră; însă poate cheltui 
adesea mai puţin; așă de exemplu, Camera l-a 
autorizat să zidească o cazarmă, ori un spital. 
ei bine, ministrul nu zidește, pentrucă nu are bani 
şi va fi foarte corect. 

Aşă am făcut noi toţi pe timpul economiilor 
și aşă am patut reduce din bugete sume colo- 
sale. Prin urmare aceste reducțiuni nu sunt un 
ce peste putinţă de a se face. 

Dar ni se obiectează că cum o să poată 


637 


guvernul să facă el singur această reducțiune? 
Dar este, răspundem noi, tocmai treaba guvernu- 
lui ca să ştie ce reducțiuni poate să facă. Noi 
deputaţii nu putem să însemnăm ceeace sar puteă 
reduce dintran buget prezintat; apoi bugetul 
rectificativ pe anul 1876, s'a votat odată. Cum 
ar mai puteă reveni din nou înaintea Adunărei? 

Propunerea noastră împlică în sine lucrări 
de amănunte pe cari le poate face. Noi voim nu- 
mai a se recunoaşte principiul de economii; şi 
acest principiu trebue pus tocmai într'o lege, care 
este menită de a acoperi deficitul. Cum dar aflaţi 
de prisos a se pune acest principiu, pe care toţi 
economiștii îl recunose ca baza cea mai bună a 
finanţelor, D-voastră care vorbiți mereu de eco- 
nomie? De ce nu voiţi să se pună în lege acest 
principiu de economie, care nu vă împiedecă, ca, 
să aveţi recurs şi la bonurile de tezaur, când 
aveţi lipse momentane. 

Am observat însă că D. Maiorescu se agaţă 
mai ales de cele patru milioane ale armăturei şi 
lasă a se înţelege că noi am voi să revocăm acest 
credit şi că risipa ar proveni mai ales din spi- 
„ritul de militarizm. 

Intreb însă pe D-nul Maiorescu de ce-și dă 
nevoia să combată nişte adversari ce nu există? 

D-voastră, D-lor, aţi putut vedeă că nu este 
nimenea dintre noi cari să voiască a cere re- 


638 


vocarea acelui credit acordat D-lui ministru de 
rezbel, şi care este dejà sancționat. Dacă ar fi 
cineva aci care să ceară una ca aceasta, eu cred 
că ar face un act anticonstituţional și chiar ne- 
patriotic; căci nu numai sar lovi o lege votată, 
dar sar da loc la prea rele interpretaţii în străi- 
nătate. Aşă dar, nu dintre noi ceștia, cari nu 
combat militarizmul, se pot face asemenea pro- 
puneri. 

Apoi proiectul minorităţei e redactat așă cum 
să nu lase loc la nicio îndoială. În el se zice că 
economiile posibile se vor face în tot bugetul; 
iar în ceeace priveşte creditul de 4 milioane, nunai 
întrucât nu se vor fi făcut comenzi din acel credit. 

Asemenea reducţiuni s'au făcut totdeauna, 
chiar la ministerul de rezbel. In cei cinci ani, noi 
toţi din minister am ţinut să reducem, pe cât se 
va puteă din cheltueli. Nu am redus însă nimie 
în mod arbitrar şi neconstituțional. Nu am făcut 
ca D. Maiorescu, care vine, prin bugetul recti- 
ficativ să reducă violând o lege organică. Nu am 
făcut una ca aceasta. (Aplauze). 

Prin urmare să nu ni se zică că autorizăm 
pe cineva a violă legile organice; căci tocmai noi 
minoritatea am dezaprobat pe cei ce le-au violat! 
Să nu se mai caute a se mai recomandă unii și 
alţii că D-lor apără creditul militar şi că noi îl 
revocăm; fiindcă am probat că faptele îi dezmint; 


639 


fiindeă în fine, această imputare ar privi şi pe 
majoritatea delegaților. In adevăr, D-lor, v'am citit 
ieri raportul delegaților din care se constată că 
toți delegaţii, în unanimitate, au decis același 
lucru. 

Ce se mai alege dar de toate argumentările 
ce D-nul Maiorescu trăgeà din această acuzare ce 
făceă minorităței delegaților, când raportul D-lui 
raportor Cerchez declară formal că comitetul în 
unanimitate a fost de aceleași opiniuni şi pentru 
creditul de 4 milioane? 

Sau oare presupuneţi că ceeace s'a exprimat 
prin raport să nu fie tocmai așă? Negreșit că nu 
puteţi pune la îndoială veracitatea raportului. Apoi, 
ce însemnează, că pe deoparte, declaraţi prin ra- 
portul comitetului că toți delegaţii au fost de 
aceiași opiniune, şi apoi în Adunare veniţi şi lăsaţi 
a se înţelege contrariul? Vedeţi, D-lor deputaţi, 
aceasta sar numi o adevărată fineţă! (Aplauze). 

Dar este altceva şi mai straniu! Pe deoparte, 
D. Maiorescu se pare înfocat pentru a menține 
creditul de patru milioane acordat D-lui ministru 
de rezbel, şi apără acest credit, nu în contra acelor 
care contestă tot ce se dă pentru acel minister, 
ci în contra noastră, cari propunem economii po- 
sibile la toate ministerele. Dar pe de altă parte 
tot D. Maiorescu ne spune că trebuie să reducem 
tot bugetul ministerului de rezbel, şi că pentru 


640 


aceasta, se va reduce la toamnă armata, dela 42 mii 
la 20 mii. 

lată perspectiva linguşitoare pentru D. mi- 
nistru de rezbel! Și D-nul Maiorescu nu se mul- 
țumeşte cu atât. D-nealui ne spune că trebuie să 
combatem aceeace D-lui numește militarizin. 

Ce o mai fi aceasta? Ce înțelege D. Maio- 
rescu cu militarizm? Dacă cu aceasta înţelege spi- 
ritul militar care trebuie să fie răspândit între 
Români, eu vă mărturisesc că în loe de a-l com- 
bate, ași face tot posibilul ca să-l propag cât mai 
mult. Tot cetățeanul să fie soldat; aceasta este 
şi bun şi costă puţin. Nu dar un aşă militarizm, 
cae există şi în alte ţări mici cum Elveţia, trebuie 
să combatem; ci cheltuelile de lux și inutile, cari 
sar face chiar cu oștirea. Așă dar susţinem mi- 
litarizinul, dar combatem cheltuelile de lux: iată 
ce facem noi partidă adevărat conservatoare. 

D-nul Maiorescu ne mai obiectează că este 
peste putință ca prin reduceri să acoperim tot 
deficitul. Dar cine a pretins că tot deficitul să 
se acopere numai prin reduceri? Nimenea nu poate 
pretinde aceasta; căci oricine ar fi la minister nu 
ar putea-o face. Ceeace cerem noi dela guvern este 
a face toate economiile posibile; adică a se ţine 
de sistemul vechiu, practicat de D-nul Catargiu 
atâţea ani, şi pe care astăzi D-sa îl abandonează, 


641 


pentru a se uni cu noua direcțiune a D-lor Carp 
şi Strat. (Ilaritate). 

Cerem dela minister ca să facă reduceri în 
bugete de câte milioane va puteà, de 4, 5 ori 
6; dea mai acoperi apoi deficitul prin intrări din 
rămășițe, prin ereări de noi resurse. Ne va ajută 
poate şi un timp mai favorabil; căci în fine acea- 
stă criză nu poate să fie perpetuă; exportul îşi 
va luă zborul lui; produetele ce umplu magaziele 
noastre, vor începe a se vinde; oamenii vor căpătă 
bani, şi-şi vor achită datoriele lor către Stat. 

De ce să mai facem aşă încercări, ni-se va 
obiectă; căci în definit o să ajungem tot la un 
împrumut consolidat, trebuie să presupunem toate 
relele, trebuie să presupunem că și anul acesta şi 
anul viitor au să fie foarte neproduetivi? Dar, 
D-lor, să facem mai întâi toate încercările posi- 
bile, şi numai în caz de nereușită, numai în caz 
de necesitate absolută, să alergăm și la un împru- 
mut consolidat. 

Să venim acum la un alt punct foarte im- 
portant. 

Proiectul majorităței pentru împrumutul de 
16 milioane este însoţit de un al doilea, proiect 
relativ la împrumutul de 42 milioane pentru linia 
Ploeşti-Predeal. Prin acest proiect se propune a 
se suprimă art. 6 din legea drumului de fer din 
22 Iulie 1875, precum şi art. 3. 


"29006 si 


642 


Prin aceste articole se stipulează ca emisiunea 
împrumutului de 24 milioane să se facă numai 
cu cursul de 91 şi 7 la sută dobândă. 

Ce propune majoritatea delegaților prin al 
doilea proiect? Ea propune ca guvernul să poată 
acordă împrumutul cu orice emisiune va fi; suprimă 
art. 6 din legea din 22 Iulie 1875; şi lasă cur- 
sul emisiunei la disereţiunea guvernului fără a-i 
fixà nici o margine. 

Ei bine, D-lor deputaţi, eu combătând eri 
această propunere a majorităţei, am zis că ar fi 
rău şi periculos, atât pentru guvern cât şi pentru 
tară, ca să se lase ministrului facultatea absolută 
de a fixă prețul emisiunei; și între alte argumente, 
am zis și aceasta, că guvernul se compune din 
oameni, şi cum oamenii nu sunt infailibili, ministrul 
poate să greşească, poate să se înșele asupra pre- 
țului; şi o asemenea greșeală ar aveă grele conse- 
cinţe pentru finanţele țărei. Ca exemplu, am zis 
că tot astfel s'a înşelat D. Strat când a contractat 
împrumutul Zarifi, care, după mine, a fost foarte 
rău combinat. Asupra acestui punct D. Carp a 
încălecat pe calul său cel mare de bătaie, şi s'a 
adresat către mine cu obicinuita sa elocinţă, pe 
care, pentru demnitatea acestei Camere, nu voi să 
o califice. D. Strat s'a supărat și D-lui, şi mi-a 
obiectat că eu cunoscusem de mai înainte acel 
împrumut; eu i-am răspuns că nu-l cunoscusem 


643 


decât din gazete. lar D. Carp, cu vioiciunea sa 
nervoasă, îmi dă ca dovadă pe D. O. Negri. 

Sunt dator a vă declară încăodată că nu 
aveam nici-o cunoștință despre împrumutul Zarifi ; 
că n'am luat parte la acel împrumut, şi nici că 
puteam să iau, de vreme ce nu eram la minister. 
Chiar de aşi fi luat parte la dânsul, nu eră nimic 
de mirat ea, pentru acest fapt atât de important, 
care se petrecea pe la 1865, pe când nu aveam 
destulă experiență în materie de finanțe să mă fi 
înşelat. Insă vă repet încă odată, că n'am cuno- 
ştiinţă de acel împrumut decât din gazete. Rău 
dar au fost informaţi D. Carp și D. Strat. Eu 
nu puteam să iau parte la combinarea acelui îm- 
prumut, pentrucă la 1865 nu eram la guvern, 
eram, mi se pare, vice-președinte la consiliul de 
Stat. Insă toţi ştiu că Principele Cuza nu consultă, 
consiliul de Stat in afacerile politice; consiliul de 
Stat, se ocupă. numai de proiectele de legi organice. 
D. C. Negri eră, pe Ja acea epocă, mi se pare, 
agent la Constantinopole. D-lui nu eră faţă aci. 
A putut prea bine presupune, că eu cunoşteam 
împrumutul, fiindcă credeă că Domnul a consultat 
şi consiliul de Stat într'o chestiune atât de impor- 
tantă. Aşà trebuiă să și fie, regulat vorbind. Însă 
nu a fost şi iată cum însuși D. Negri a putut 
fi înşelat. : 

Dovadă că Domnitorul Cuza nu consultă con- 


644 


siliul de Stat în foarte multe lucruri, este că eu 
am și dezaprobat multe lueruri rele, după mine, 
care se făceau fără știrea consiliului de Stat. Și 
aceasta a şi fost una din cauzele cari m'au făcut 
să şi demisionez din consiliul de Stat. 

Cred că D. Strat s'a convins acum pe deplin că 
eu nu am cunoscut nimic din împrumutul Zarifi; 
şi că am fost şi sunt în drept a dezaprobă. 

Să nu ceară iarăși dela mine ca eu să-i dau 
carte albă ca să contracteze un împrumut de 42 
milioane cum va voi, şi cu orice preţ. Niciodată 
nu voi face eu aşă lucruri. 

Eu i-am declarat şi am să-i declar prin un amen- 
dament, ca D-lui să facă mai întâi încercări ca să 
vază dacă poate plasă împrumutul de 42 mili- 
oane în condiţiunile legei din 22 Iuliu 1875, adică 
cu 7 la sută dobândă cursul de 91. Dacă, după 
încercările făcute, se va vedeă că nu se poate; 
dacă se va probă că cu acele condițiuni nu se 
poate contractă împrumutul, atunci guvernul va 
veul cu alte condițiuni, va veni cu un alt pro- 
ieet de lege la Cameră, spre a cere modificarea, 
legei din Iuliu 1875, şi Camera va apreţui și va 
votă. Aceasta se cuvine a se face; iar să nu mi 
se ceară a da ministrului carte albă să facă el ce 
va voi. O asemenea carte albă ar creà o răspun- 
dere prea grea pentru mine şi un rău precedent 
pentru viitor. Timp până la Iuliu avem. Faceţi 


645 


dar experiență, faceți încercări cum se obicinuese 
în asemenea cazuri; şi după o lună chemați iarăși 
Camera ca să decidă clar și pozitiv şi să vă vo- 
teze alte condițiuni, dacă cele din 1875 sunt prea, 
grele. Nu cereți însă carte albă, nu cereji o ase- 
menea putere disereționară; căci vă faceţi rău, şi 
D-v. și Camerei. 

Când vom veni la articole voiu aveă onoare 
a vă propune amendamentul in sensul acesta. Prin 
el se înlesneşte guvernului mijlocul spre a plăti 
o datorie, care este dejà contractată; însă se 
împiedică efectuarea unui împrumut păgubitor. 
(Aplauze). 

După ce D. Maiorescu s'a simţit slab în argu- 
mentele prin cari să dărâme cele arătate de mine, 
a alergat la niște, așă zise, strategeme personale, 
ca să poată câştigă ceva, cel puţin pe acest tărâm, 

Nici aci nu cred că a fost mai noroeit. 

D-lui a pus mâna dintre deputaţi, pe D. D. 
Aristid Pascal, Gh. Brătianu, Meitani. A vorbit 
de D-lor aşă, ca cum ar veni în al doilea grad; 
pentrucă gradul întâi îl păstrează pentru alții 
dintre noi. Și aci dar ierarhie! (Râsete şi Apla- 
uze). Şi în Cameră D. Maiorescu vede deputaţii 
boieri de întâiul rang și de al doilea rang: unii 
merg la mir întâi şi alţi vin mai în urmă, (ilaritate). 
Fie şi așa! D. Maiorescu ne aşează în ierarhie 
după cum îi place D-lui!.. Altă dată a voit să 


646 


sperie Adunarea cu ministerul Aristid Pascal; 
acum aşează pe D. Pascal în al doilea rând! 

Uită D. Maiorescu un singur lucru; uită că 
aci în Cameră suntem toţi egali, şi cei cari vor- 
bese şi cei care nu vorbese; şi cei pe cari D-lui 
îi pune de întâia categorie, şi pe cei cari îi pune 
de a doua categorie... In realitate toţi suntem de 
o singură categorie, toţi suntem reprezentanţi ai 
țărei! (Aplauze). 

Dar D. Maiorescu nu s'a mulțumit pe ierar- 
hia sa. D-lui a avut aerul de a trată pe alţii 
ca mici, şi de a nu cunoaște bine pe cei trei 
din deputaţi. Să-mi permită atunci mie a-i spune 
că, afară că acei trei deputaţi sunt absolut egalii 
D-sale, îi mai adaug că: D. Aristid Pascal este 
un deputat mai vechiu poate decât D. Maiorescu; 
D. Pascal a fost raportorul constituantei, la vo- 
tarea Constituţiunei actuale, D-lui a fost unul din 
cei trei colaboratori, împreună cu D. Carp, al 
unui jurnal, care a luptat pentru drepturile ţării; 
în fine D-sa este un vechiu publicist, şi are îmi 
pare un titlu de ştiinţă superior titluiui D-lui 
Maiorescu. (Aplauze). 

Așă dar ar fi bine ca D. Maiorescu să fie 
mai modest când clasifică pe deputaţi după ie- 
rarhie. 

D. Gh. Brătianu este asemenea cunoscut şi 
în streinătate şi în ţară ca orator şi publicist. Se 


647 


poate ca D. loan Brătianu să fie și inai cunoscut, 
însă cuvântul este prea simplu: D. loan Brătianu 
este mai în vârstă ca nepotul său D. Gh. Bră- 
tianu. Cât despre principii însă eu cred că acelea 
ale D. G. Brătianu sunt mai de preferat decât 
ale unchiului său; și de aceea mai lesne putem 
conlueră cu D. G. Brătianu decât cu D. loan 
Brătianu. 

Apoi onor. D. Meitani, deşi mai nou repre- 
zentant al ţărei, mai este cunoscut pentru talentul, 
ştiinţa şi onorabilitatea sa. 

Așă dar aprecierile şi înţepăturele personale 
ale D-lui Maiorescu n'au micșorat întru nimic nici 
valoarea, nici meritele persoanelor antipatice D-lui. 
Bine ar fi să renunţe la acest sistem, de care a 
mai uzat şi altădată. 

A mai zis D-lui că Camera, votând pe D. Brăi- 
loiu ca președinte al său, s'a pronunţat prin aceasta 
chiar, că numai are încredere personală în D. D. 
Ghica. Chiar așă de ar fi fost, câteva voturi nu 
probau nimic contra valoarei și meritelor unui 
bărbat ea prinţul D. Ghica. Voieşte însă D. Maio- 
rescu a uită un lucru: uită că prinţul Ghica şi-a 
dat demisia dela preșidenţie, tocmai pentru ca să 
nu se creadă că, făcând opoziţiune guvernului, 
este pentru ca D-lui să fie chemat ca președinte 
a formă alt cabinet. 

D. D. Ghica a voit să combată și mai fără 


648 


jenă proiectele de împrumut şi să nu-i se atribue 
că aceasta provine mai mult din ambiția de a 
veni la minister! Și cu toate acestea tot nu scapă 
de D. Maiorescu, care indirect îi face aceleaşi 
imputări şi nu admite ambițiunea de a gu- 
vernă decât pentru D-lui şi pentru ai D-lui. 
(Aplauze). 

A mai uitat încă D. Maiorescu că D. D. 
Ghica a fost rugat să-şi reiă locul şi na primit; 
şi că de două ori şi chiar în ziua alegerei a rugat 
în seris pe toţi amicii săi ca să nu-l mai voteze 
pentru prezidenție, căci nu va mai primi. Această 
declaraţiune poate că şi-a avut efectul său. Deşi 
meritele D-lui Brăiloiu sunt necontestate, şi ele au 
fost suficiente spre a-l face să se aleagă preşedinte, 
nu trebue iarăşi să ascundem că aceste declara- 
ţiuni ale prinţului Ghica poate că au contribuit a 
adăogă numărul voturilor D-lui Brăiloiu. D. Maio- 
rescu a atins încă nişte chestiuni şi mai impor- 
tante. D-lui v'a spus că partida conservatoare 
trebue să fie disciplinată; că ea a votat de- 
unăzi încrederea ministrului Catargiu, şi astăzi 
trebue să-i voteze şi aceste proiecte. Dar cum 
înțelege D. Maiorescu disciplina în partida con- 
servatoare? la să vă explicăm asupra acestui 
punct. Cum? După D-lui partida conservatoare 
trebue să fie așă de disciplinată, că dacă odată a 
votat încredere D-lui Catargiu, apoi este legată, 


649 


cu D-lui întru toate şi pentru ioate şi să aprobe 
pe oricine va chemă D-sa la minister și orice va 
face acești miniştri din nou veniţi (ilaritate, aplauze). 
Sau, a avut cineva onoarea de a fi odată colegul 
D-lui Catargiu, apoi va trebui pentru toată viaţa 
sa să fie supus D-lui Catargiu... (aplauze) şi 
aceasta fără paragrafie! Și să aprobe şi să plece 
capul la orice proiecte va prezintă, la orice sis- 
teme îi va place D-lui Catargiu să schimbe după 
timpi!... (llaritate, aplauze). 

Vă mărturisesc, că eu nu pot primi asemenea 
teorie, și nu cred că partidul conservator să fie 
așă disciplinat! Ce ar însemnă atunci acea disci- 
plină ? Ar însemnă curată înregimentare! (Aplauze) 
Apoi înregimentarea nu este de natură, nici în 
obiceiul partidului conservator, este al altei partide. 
Eu unul nu am înțeles nici a mă înregimenta, 
fiind în partidul conservator, nici a renunţă la 
viitoarea independenţă a persoanei mele primind 
a fi colegul D-lui L. Catargiu! Disciplina simplă 
este bună, şi o admit pentru orice partid. Inre- 
gimentarea însă este renunțarea la libertatea şi 
individualitatea sa. Eu însă ştiu, că atât eu cât 
şi membrii partidei liberale-conservatoare îşi con- 
servă şi cugetarea și libertatea individuală; tocmai 
pentru aceestă, mai ales îmi place partidul acâsta. 
Inregimentarea se obicinueşte la partida opusă, la 
partida radicală. Poate să fie bună pentru dânsa 


650 


acea înregimentare, aceasta priveşte pe domnii din 
acea partidă. In partida conservatoare însă a existat 
în totdeauna libertatea individuală. Acolo nu sunt 
şefi sau soldaţi; sunt toţi egali. Fiecare membru 
este încă stăpân a se conduce după cum va voi. 
Prin urmare afirm sus şi tare că înregimentare, 
sau şi disciplinare în sensul D-lui Maiorescu, 
nu există în partida conservatoare; și rău face 
D-lui de a voi să imiteze alte partide unde toţi se 
mișcă în sus sau în jos, după un semn al şefilor 
(Aplauze). 

Acest sistem noi nu trebuie să-l lăudăm între 
noi; căci este ştiut că noi voim să avem libertatea, 
individuală; şi prin urmare nu-l vom putea adoptă. 

Aşă dar D. Maiorescu să se adreseze numai 
la inteligenţa membrilor partidei conservatoare, să-i 
lumineze asupra chestiunei, să-i convingă. Dacă 
ji va convinge, poate isbuti. Nu cred însă că va, 
isbuti când le va zice: „ Trebuie să fiţi disciphinaț, 
să votaţi cum vă zicem noi; ați votat odată în- 
credere D-lui Catargi, trebuie să-i aprobaţi tot 
ce vă va cere în viitor fără limite!“ 

Asta ar fi o tiranie absolută! Asemenea is- 
bânzi ar dezonoră o Cameră! (Aplauze) Dar cel 
puţin dacă D. Maiorescu sar fi mărginit aci! 
Dar nu! D-lui a mers şi mai departe. Simţind 
toată slăbiciunea argumentelor cu cari apără îm- 


651 


prumuturile, a alergat la ultima sa armă, la obici- 
nuitele sale speriători. 

Mai întâiu D. Maiorescu, ştiutor în cele mai 
misterioase, vine de ne anunţă că din acest pro- 
ject se face chestiune ministerială! Dar de unde 
are D-lui mandat de a face asemenea, declaraţiuni ! 
Cum? D. Maiorescu nu este ministru, şi D-lui 
vine de ne spune că se face chestie ministerială. 
Dară miniştrii nu au spus una ca aceasta. Ce fel, 
D. Maiorescu ghicește cugetul miniştrilor spre a 
ne spune în locul D-lor aceea ce D-lor nu spun? 
(Aplauze) ciudat rol!., 

Eu unul vă mărturisesc că pentru prima oară 
văd pe un deputat că după banca sa pune ches- 
tiunea ministerială, deşi ininistrul nu a pus-o! Dar 
nu ştiu dacă o vor pune-o; şi chiar de o vor 
pune, pe noi aceasta nu ne privește. 

Presupunând dar că se pune, sau că are să 
se pună chestiunea ministerială, D. Maiorescu vă 
spune, tot în puterea omniștiinței sale, că am să 
viu eu la minister. Altădată v'a speriat cu D. Pascal 
că o să vină la minister. Acum vă sperie cu mine; 
şi nu vă scoate înainte pe alți bărbaţi ai parti- 
dului conservator, cum Pr. D. Ghica, P. Mavro- 
gheni, D. G. Manu; Cantacuzino, ete., ci numai 
pe mine. Îi mulţumesc prea mult de această onoare. 
Insă mi se pare că nam fost tocmai așă rău mi- 
nistru, de vreme ce D. Maiorescu a consimţit a 


652 


sta cu mine coleg mai mult de un an! (Aplauze). 
Sperietoarea D-sale nu este dar prea teribilă. 
Apoi, D-lor, nu știu pentru ce D-lui presu- 
pune că eu fac aceeace fac numai spre a reveni 
la minister; căci nu aveam decât să stau la mi- 
nister. D. Maiorescu să nu uite că atât eu cât și 
D. G. Cantacuzino, nu am căzut din minister, ci 
ne-am retras de bună voie... (Aplauze), şi trebuie 
să constat aci că D. L. Catargiu a făcut, ce este 
drept, tot ce a putut spre a ne reține. Repet dar 
încă odată, ca să se ştie, noi nu suntem parapo- 
nisiţi, noi nu am căzut din minister fără voia 
noastră... (Aplauze şi ilaritate), Aşă dar, D-lor, 
dacă ne-ar fi plăcut să mergem pe drumul cel 
nou al ministerului, dacă am fi crezut că acel 
drum este bun, am fi stat la minister, am fi urmat 
cu majoritatea şi cu D. Catargiu. Dar dacă acum 
căindu-mă, aş voi să reintru în ministerul acesta, 
apoi aş fi apucat altă direeţiune, căci cea care 
am luat-o nu este tocmai aceea care duce la mi- 
nister! Este toemai cea care ne depărtează de acest 
minister! Dar D. Maiorescu ne poate obiectà: 
„Prea bine; dar puteți formă un minister nou“. 
Cu aceasta D-lui ar presupune că ministerul ar 
face din chestiunea împrumutului chestiune mi- 
nisterială, cum a pus-o D-lui, din autoritatea D-lui, 
trebuie să sperăm. Aşà D-lui ar povăţui pe mi- 
niştri să ne zică: ori votaţi-mi 16 milioane bo- 


653 


nuri de tezaur. cu orice dobândă voi voi eu; 
precum şi 42 şi jumătate milioane, cu orice curs 
şi cu orice dobândă voi voi eu: ori demisionez]... 
Rău povăţuitor ar fi D. Maiorescu. Numai inimicii 
unui minister i-ar da povaţă să facă chestiune 
ministerială dintro aşă chestiune, pentru împru- 
muturi în aşà condițiuni! Dar să admitem că mi- 
nisterul l-a ascultat. Ei bine! se va face chestiune 
ministerială şi se va urmă conform uzului consti- 
tuţional ! 

Ce nenerocire vede D. Maiorescu în aceasta! 
Ce sperietoare voieşte D-lui să ne facă cu aceasta! 

Din nenorocire însă D-lui a mers şi mai de- 
parte, şi ia un rol. D-lui vine şi ne spune ce ar 
aveă, ce ar putea să se întâmple dacă sar face 
chestiune ministerială. 

V'a speriat deunăzi că D. Pascal poate ar 
formă un cabinet. Astăzi vă sperie cu mine. cu 
D. Meitani cu D. Dim. Ghica. 

Trece apoi la o altă ipoteză. Ne spune că 
poate D. C. Bozianu, să fie chemat a formă mi- 
nisterul. Insă nici cu aceasta nu se mulţumeşte. 
D-lui a mers cu acuzările până acolo încât ne-a 
spus că nici D. Bozianu nu este bun; fiindcă este 
pentru militarizm. lată, D-lor pe venerabilul D. Bo- 
zianu, omul cel mai pacinie și liniștit, iată-l în- 
călecat pe cal şi amenințând orientul cu resbel!.. . 
(Aplauze, ilaritate). 


654 


D. Maiorescu, cel pentru creditul militar, fä- 
când o crimă celui ce ar fi pentru militarizm! 

In fine acestea nefiindu-i destule, iată pe D-nul 
Maiorescu prezentându-ne sperietoarea cea mare; 
poate să fie chemat D. loan Brătianu, adică roşii, 
a formă ministerul! Aceasta este a treia ipoteză 
a D-lui. D. I. Brătianu ne spune D-lui, marele 
distruetor şi anarhist, poate să vină la putere! 
Suntem pieduţi! 

Dar să încetăm D-lor, cu asemenea tactice 
şi manopere! Lumea cunoaşte adevărul. Noi să ne 
facem datoria dacă ministerul are de gând să facă din 
aceasta chestiune ministerială, trebuie să o declare 
francamente, ca să ştim şi noi ce avem de făcut. 
D. Maiorescu să facă bine a nu se mai ocupă de 
cine ar aveă să se formeze un nou cabinet; căci 
Domnitorul are dreptul întotdeauna să aleagă în- 
tre Cameră şi guvern, şi să se adreseze la orice 
persoană va voi. 

Intreb numai pe D. Maiorescu, de ce, după 
trei ipoteze ale sale, nu a pus şi oa patra, aceea 
adică ca ministerul să se ralieze cu opiniunea mi- 
norităţei? Aceea ar fi fost cea mai simplă, și D. 
Maiorescu ar fi scăpat de frica că vom veni noi 
la minister. Insă D. Maiorescu nu o face și-și 
are cuvintele sale. 

In realitate însă nimic nu ar fi mai simplu 
ca aceasta. Dacă ministerul ar fi făcut aceasta, 


655 


sub rezerva chiar de a modifică ceva articole din 
proiectul minorităţii, nu sar fi făcut nici-o divi- 
ziune în partidul conservator. 

Dacă însă acum diviziunea se face, cauza 
este, nu persoanele, ci principiile. Este o chestiune 
de princip vital ca partidul conservator să nu 
adopte, ca normă, ca prin împrumuturi să se echi- 
libreze bugetele şi să se acopere deficitele. Dacă 
D. L. Catargi abandonă acest principiu, şi ia o 
altă direcţiune, liber e so facă; aceasta îl pri- 
veşte personal; D-lui se desparte de partidul con- 
servator care l-a adus și l-a menţinut la putere. 
Acest partid urmează tot calea cea veche, calea, 
economiilor, cu care a triumfat atâta timp. 

Noi propunem a dă ministrului bonuri de 
tezaur spre a-i înlesni plăţile. Insă menţinem prin- 
cipiul în toată integritatea lui. Dacă chiar credi- 
tul de 12 milioane nu sar ajunge, ce l-ar opri 
ca să convoace îndată Camera extraordinar. D. 
Catargi a mers cinci ani cu Camera; de ce acum 
i-ar fi teamă să o convoace din nou, când ar aveă 
nevoe? (Aplauze). 

Noi suntem adevăraţi amici ai D-lui L. Ca- 
targi; căci noi îl povăţuim să nu se arunce pe 
calea, primejdioasă a împrumuturilor! Noi conti- 
nuăm a fi partidul cel vechiu, partidul liberal 
conservator, căci noi menţinem sistemul cel vechiu 
şi luptăm contra sistemului celui nou, sistemul 


656 


împrumuturilor, care este cel mai dezastruos pentru 
bugetul şi creditul unui Stat!.,. 

Acest vechiu sistem, care ne-a ridicat credi- 
tul foarte sus, îndemnăm noi, majoritatea acestei 
Adunări, ca să-l menţină și în viitor! (Aplauze 
prelungite şi repeţite). 


29006 


1877 


„Monitorul Oficial“ No, 100, din 3/15 Mai 1877, 


Convenţia cu Rusia referitoare la trecerea arma- 
telor ruse prin România. 


Pedinţa de seară dela 17 Aprilie 


România încheiase cu Rusia o convenţie la 4/16 
Aprilie 1877 care lăsă liberă trecerea armatelor ruseşti 
prin România. Prin această convenţie Țarul se obligă 
a menţine și a face să se 'respecte drepturile politice 
ale Statului român precum și a menţine și apără, inte- 
gritatea actuală a României. Convenţiunea conform unui 
articol final nu trebuia pusă în aplicare decât după ce 
ar fi fost recunosentă de Parlamentul român și ratifi- 
cată de ambele părţi contractante. Rusia nu se ţine 
insă de această îndatorire căci deşi convenţia este re- 
cunoscută de Parlament deabia la 17 Aprilie, armata 
rusă însă trece Prutul în noaptea de 11 spre 12 Aprilie. 
Boerescu combate recunoaşterea acestei convenţii fiind- 
că ar puteă să fie interpretată ca o căleare a neutra- 
lităţii parantate de tractatul dela Paris, 


B. Boerescu. D-lor senatori! Cestiunea care 
se tratează astăzi este foarte importantă, foarte 
gravă, şi trebuie să depărtăm din discuţiune, 


660 


precum au dat exemplu mulţi oratori, orice spirit 
de pasiune sau de consideraţiune personală. Fie- 
care este fundat a crede ce este în adevăr; şi pot 
afirmă că sunt interpretul tutulor oratorilor, când 
zic că nimănui nu-i trece prin gând, că celce ar 
fi de o altă opiniune ar trădă ţara sa. Aceasta, 
este o cestiune de convineţiune. Fiecare crede 
că servă ţara sa în modul cel mai bun. — Așă 
dar nu voiu vorbi preocupat de un spirit de per- 
soane, nici nu voi acuză pe cinevă. 

Acea ce trebuie să punem ca condiţiune este 
ca în diseuţiunea aceasta să predomine numai 
rațiunea rece. Sunt câteodată momente când şi 
entuziasmul, adică inima trebuie să ne inspire; 
însă într'o cestiune ca aceasta, un corp legiuitor 
trebuie să fie condus nu. de entuziasm ci de ra- 
țiunea cea rece. — Când avem a face un pas ca 
cel de astăzi, trebuie să ne gândim și să cugetăm, 
dacă facem bine, şi unde ne ducem? Trebuie să 
calculăm ce avem să câştigăm şi ce avem să 
pierdem, tocmai ca un comerciant careşi face 
bilanțul, spre a ști cum are să-și conducă între- 
prinderea. 

Pe de altă parte iarăşi, nu trebuie să depla- 
săm cestiunea; fiindcă atunci ne vom ocupă de 
altceva, decât de ceeace este în cestiune, şi sun- 
tem expuşi a ne înșelă în rezoluţiunile ce vom luă. 
Așă, de exemplu; văzurăţi că D. Kogălniceanu a 


661 


susținut că armata noastră, nu este tocmai o 
geandarmerie, ci o instituţiune menită a apără 
ţara şi drepturile ei în contra unei invaziuni. Dar 
aceasta este de netăgăduit. Dreptul de a ne apără 
hotarele îl avem ca consecință a suveranităţei 
noastre şi spre a exercită, acest drept nu avem 
nevoe ca să încheiăm convenţiunea de față? 
Ce are a face dar misiunea armatei noastre cu 
convenţiunea de față? Aceasta este a se deplasă 
chestiunea când raţionăm astfel: O armată străină 
intră la noi, fără voiă noastră; în contra ei nu 
ne putem opune; este oare mai bine a o lăsă să 
intre fără convențiune, fără a regulamentă acest 
fapt brut, fără a îndulei relele ce le-ar produce 
fără a asigură totdeodată şi integritatea terito- 
riului nostru? —- Dar, D-lor sunt și eu de acord 
cu D. Kogălniceanu, că trebuie să regulamentăm 
trecerea trupelor străine pe la noi. 

Dar din această rezultă că trebue să încetăm 
de a fi neutri? Nicidecum, căci putem face ase- 
menea convenţiuni, şi să continuăm a fi neutri; 
să continuăm a menţine tratatul din Paris din 
1856, care, după mine, a fost până acum, și 
cred că va fi încă şi în viitor un liman de scă- 
pare, un adăpost sigur pentru naționalitatea noastră. 
Dacă spre a micşoră relele unei invaziuni, suntem 
nevoiți a face o convenţiune, această nu trebuie 
să ne împiedice de a continuă a fi neutri; căci 


662 


a încetă de a fi neutri, a rupe înşine neutrali- 
tatea ce avem este a ne expune la mari pericole 
necunoscute, fără măcar a şti ce avantaje am 
puteă aşteptă. Așă dar, Domnilor Senatori, să 
luăm bine aminte a nu deplasă cestiunea, a nu 
votă cu entuziasm o aşă cestiune, ci a o studià 
cu seriozitate, cu sânge rece pentruca să nu facem 
o greşeală de care amar vom plânge mai târziu. 

D. Kogălniceanu, ministru de externe, ne-a 
arătat exemple, cum părinții noştri aveau o poli- 
tică de menapgeare şi de interes cu diferite puteri, 
din care foarte mult a profitat țara. Este ade- 
vărat. Dar tot aceiași politică ar trebui să con- 
tinuăm şi.noi, în timpul de faţă, şi atunci fie 
sigur D. ministru, că vom fi cu toţii de acord. 

D-lui ştie bine că, politica părinţilor noștri 
nu a fost o politică de provocare, bruscă și vio- 
lentă, din care să rezulte deodată o situaţiune 
necunoscută. Luaţi istoria de vedeţi, de exemplu, 
cum în epoca resbelnică, când eram în neconte- 
nite resbele, străbunii noştri erau aliați, când cu 
unii când cu alţii din vecini, spre a combate un 
inamic, şi numai astfel sau strecurat fără a se 
luă ţara cu sabia. De epoca fanarioților nu mai 
vorbesc; căci acela a fost timpul de doliu şi de 
amorţire al naţionalităţei Române. 

Dar după această epocă politica noastră a 
fost o politică de echilibru ca să zic astfel, adică 


663 


ne-am căutat numai interesul, neprovocând pe ni- 
meni și stând despre partea unde balanţa se aplecă, 
mai mult. Aceasta este politica noastră tradiţio- 
nală, indicată chiar prin poziţiunea topografică şi 
etnografică, a unei naţiuni mici, pusă între trei 
puteri mari, astfel noi ne-am ţinut totdeauna cu 
individualitatea noastră şi nu ne-am absorbit în 
nimeni. Altfel de mult eram să perim şi să ne 
încorporăm în unul din puternicii noştrii vecini 
(Aplauze). 

Strămoșii noştri, fără a fi mari diplomaţi, 
au știut a se feri de toate pericolele. Ei au primit 
binele oride unde-l aflau; ei nu aveau străinophobia 
ca o virtute şi îi vedem în legături şi alianţe, 
când cu o putere când cu alta, numai spre a 
scăpă existența lor politică numai pentru a ue 
apără drepturile, pe cari ni le-au lăsat moștenire. 

Această politică tradiţională şi adevărat na- 
ţională, urmându-se până acum, să vedem unde 
ne-a condus ea? Ne-a condus la tractatul dela, 
Paris din 1856 şi la convenţiunea de 1858 prin 
care ni se recunoaşte existenţa noastră politică. 
In aceste tractate internaţionale, pentru prima oară 
ni se recunosc drepturile noastre politice, pentru 
prima oară Europa, garantează existența Ro- 
mâniei. Turcia, împreună cu noi se admite ca 
făcând parte din echilibrul European, şi se de- 
clară neutralitatea Statului nostru. Este adevărat 


664 


însă, că această neutralitate, nu se garantează în 
mod special, ci deodată și împreună cu aceia a 
imperiului otoman. De aceia D. Sturdza a fost prea 
corect, cânda zis că nu avem o garanţie specială 
pentru neutralitatea noastră; căci tocmai aceasta, 
este o lacună în tractatul din Paris, căci tocmai 
pentru a aveă o neutralitate specială, separată de 
a Turciei, am luptat şi vom luptă! Faptele au 
probat şi Europa a înţeles astăzi, credem că este 
o greşală gi un pericol, a nu se face din nou o 
Belgie, şi a fi absorbiți în garanţia generală a 
Imperiului otoman. 

Numai fiind declaraţi noi stat neutru, separat 
şi garantat special, putem a nu ne absorbi în 
orice alt stat şi a deveni o condiţiune de ordine 
şi de securitate în Orient. 

Să nu uităm D-lor, că încă înainte de anul 
1848, tendinţele politicei noastre naţionale au con- 
sistat în a nu ne lăsă să ne absorbim de nimeni. 
Dacă noi am combătut protectoratul exclusiv al 
Rusiei, nu am făcut-o pentrucă am fost ingraţi 
către Rusia, căci noi am ştiut a recunoaște bine- 
facerile ce ne-a făcut, modul cum ea a desrobit 
țărmul nostru stâng al Dunărei, cum a pus stavilă tu- 
turot violenţelor şi usurpaţiunilor Turciei; ci pentru 
că aceasta eră consecința unui instinct natural de 
conservaţiune al naţionalităței noastre. Intro na-. 
ţiune acest instinct predomină ca şi într'un individ; 


665 


și oricât de mare, puternic şi binefăcător ar fi un 
vecin simţimântul nostru de admiraţiune şi grati- 
tudine nu poate merge până a voi să ne absorbim 
într'însul (Aplauze). 

Aşă, dar, progresul real ce noi am făcut dela 
1856, este că întrun act internaţional încheiat 
atunci între puterile mari Europene, sa recunoscut 
existenţa politică a României. Garanţia neutrali- 
tăței noastre deşi imperfectă, însă este reală; căci, 
când în art. 26 se zice că nicio putere armată 
străină nu va pătrunde în România, aceasta este, 
ni sə pare, o neutralitate reală. Negreșit că ar fi 
fost mult mai bine ca garanţia neutralităţei noastre 
să fi fost specială, adică separată de aceea a Tur- 
ciei. Ar fi fost în alte cuvinte, mult mai bine ca 
să se fi făcut din România o adevărată Belgie, 
dar dacă aceasta nu s'a făcut atunci, timpul nu 
este încă trecut, se va face în viitor; şi până atunci 
nu trebuie să pierdem aceia ce am dobândit dejă; 
nu trebuie adică să facem fapte de acelea, cari 
compromit scopul la care tindem toţi. 

Aşă dur, D-lor senatori, dacă veţi consultă 
faptele şi tratatul din Paris, vă veţi convinge că 
în prezent, avem o realitate, posedăm garanţia 
neutralităţei noastre, garanția imperfectă, incom- 
plectă dacă, vreţi, dar o garanţie reală. Imi pare 
însă rău de a vedeă că D. Ministru de externe 
nu crede că este reală; căci D-lui, — cu multă în- 


666 


tristare, — am arătat că în expunerea sa de mo- 
tive nu spune, că ar fi cerut dela Puteri recu- 
noaşterea neutralităţei noastre. Dar a o cere, este 
a nu o vedea; însă noi o avem anume specifi- 
cată. A o cere tot pe aceea, este a o negă, este 
a pune în chestiune chiar existența naţionalităței 
noastre. 

Cum dar D-lor miniştri, ziceţi că aţi mers 
pe la cabinete şi aţi cerut să ne recunoască neu- 
tralitatea, ca cum aţi deduce din aceasta că, pu- 
terile nevoind, aţi fost siliţi a încheiă această con- 
venţiune? — Apoi ce neutralitate aveau să ne re- 
cunoască puterile, când eră dejà recunoscută, mă- 
car în parte, prin tratatul dela Paris? 

Vedeţi dar cum Dv. deplasaţi cestiunea, când 
lăsaţi a se înţelege că, dacă aţi încheiat această 
convenţiune, a fost că nu ni sa, recunoscut neu- 
tralitatea, .. 

M. Kogălniceanu, Ministru de externe. Ni- 
meni n'a zis-o! 

B. Boerescu. Imi pare foarte bine că o 
negaţi. Dar dacă sar schimbă şi serisele din ex- 
punerea de motive ar fi şi mai bine. Când D-v. 
în art. 2 din Convenţiune aţi spus, că ni se ga- 
rantează integritatea, teritoriului nostru, aţi făcut-o, 
ne-aţi spus pentru a ne asigură contra atacurilor, 
la care poate fi expus un stat ce nu-şi are asi- 
gurată neutralitatea. Și această neutralitate nu ne-a 


667 


fost asigurată, pentrucă înșiși D-v., iată ce spu- 
neți în expunerea de motive: „Toate stăruințele 
ce am pus pe lângă marile puteri pentru a se 
recunoaşte și a se ţine sub scutul Europei neu- 
tralitatea teritoriului român au rămas zadarnice“. 

Vedeţi dar. că literele serise probează destul, 
că cele zise de mine sunt adevărate. 

Prin urmare dar ați solicitat pe lângă pu- 
teri ca să se recunoască neutralitatea. .. 

D. Ministru de Externe. Am cerut dela Pu- 
teri neutralitatea. 

B. Boerescu. Apoi prea rău ați făcut să ce- 
reți aceeace aveam. Trebuie să cugetați la ce vă 
expuneți, când aveți aerul de a vă îndoi, că 
tratatul dela Paris ne garantează neutralitatea. 
Alții să nege aceasta dacă vor; iar nu noi. Alții 
să vină a violă neutralitatea pământului nostru; 
iar nu noi să contestăm puterea art. 26 din acel 
tratat din Paris care opreşte orice agresiune străină, 
orice intrare a unei armate străine pe teritoriul 
nostru. Aceasta însemnează pentru noi în prezent 
ca şi în trecut, că țara noastră este un Stat neutru; 
şi măcar că garanţia acestei neutralităţi este im- 
perfectă, nu este mai puţin adevărat că toţi pu- 
bliciştii, ca şi toate guvernele Europei, ne-au con- 
siderat până acum ca Stat neutru, Aceasta, pentru 
noi este un ce preţios; căci se află seris întrun 
act public European, și d'aci înţelegeţi pericolul 


668 


ce ar rezultă când noi înşine am căută să mic- 
șorăm oficialitatea acestui fapt. 

Importanța faptului acestuia este şi mai 
mare, când cugetăm că tot în tratatul din 
Paris s'a recunoscut pentru prima oară ca făcând 
parte din dreptul publie European, şi existența, 
noastră politică. Această recunoaştere politică a 
Statului nostru deveni şi mai pozitivă când după 
doui ani, prin Convenţiunea din Paris din 1858 
se menţionă în art. 2 al acelei Convenţiuni ve- 
ehile noastre capitulaţiuni ale lui Mircea, Vlad, 
Bogdan, Petru Rareș, acele capitulaţiuni cari sunt 
baza, fundamentul autonomiei şi existenţei noastre 
politice. Da, D-lor, pentru prima oară când Ro- 
mânia stă pe pământ numai în acest act inter- 
național, s'a făcut anume mențiune şi s'a recu- 
noscut de către alte puteri vechile capitulațiuni 
ce noi am încheiat cu Sultanii imperiului otoman. 
Acest fapt este foarte mare, foarte important, 
şi nu trebuie a'l uită lesne. 

Când dar o garanţie reală, deși imperfectă 
a neutralităței noastre, când o recunoaștere for- 
mală, a drepturilor noastre politice şi istorice se 
află întrun act internațional ca tractatul din Paris, 
înțelegeţi D-lor, cu ce prudenţă, cu ce solicitudine 
trebuie să-l conservăm; înțelegeţi că nu trebuie 
să ne depărtăm de dânsul decât când vom avea 


669 


aproape certitudinea, că avem să dobândim ceva 
şi mai bun. (Aplauze). 

Dar a observat D. Kogălniceanu că desvol- 
tarea noastră, că progresul însemnat ce am făcut 
în ordinea politică precum Unirea, Domnul străin, 
nu le datorim tractatului din Paris, ci inteligenţei 
noastre, activităţei şi forței noastre vitale. 

Să-mi permită însă a-i observă şi eu că, spre 
a dobândi tot acest avantaj, spre a împlini acest 
mare act naţional, am urmat tot politica noastră 
de echilibru şi de moderaţiune căutând sprijinul 
şi aprobarea tutulor puterilor garante. 

Astfel am făcut cu îndoita alegere a Domni- 
torului Cuza, când am profitat de o lacună a. 
tractatului şi a convenţiunei din Paris, care pre- 
vedea, că, fiecare principat să aibă un Domn, însă 
care nu opreă ca Domnul ales întrun Principat, 
să poată fi ales și în celălalt. De aceea şi noi, 
foarte practici, am aşteptat alegerea Domnului Mol- 
dovei, pentru ca să-l alegem și noi. Și îmi aduc 
aminte cum Times marele jurnal englez, a declarat 
că, în fapt Românii sunt corecţi, de vreme ce 
tractatul și convenţiunea din Paris, nu prevăzuse 
acest caz. Puterile au trebuit apoi, să recunoască 
acest fapt şi să consacre apoi şi unirea reală a 
ambelor ţări. 

Când în 1866 sa făcut o revoluţiune spre 
a stabili o monarhie ereditară prin o dinastie 


6'70 


străină, aceasta nu eră un act de agresiune contra 
cuiva, sau de tuvburări în Orient. De aceea și 
puterile garante, la care îndată ne-am adresat spre 
a aprobă această dorinţă naţională, exprimată încă 
dela divanul ad-hoc, nu a întârziat de a aprobă 
faptul nostru. 

Tot dar pe această cale, pe care am mers 
“în trecut trebuie să mergem și în viitor. 

Statul nostru este neutru din cauza chiar a 
poziţiunei noastre topografice, din cauza interesului 
ce au puterile vecine, ca să fim neutri, ca să 
existăm ca naţiune. Să simţim bine interesul ce 
au alţii, ca noi să existăm ca națiune și să fim 
neutri, și să nu ne temem de viitor, să fim chiar 
siguri, că vom întări ființa noastră. Atât Turcia 
cât și Austria au interes de a aveă un Stat neutru 
între dânsele şi Rusia, spre a evită o ciocnire care 
le poate fi vătămătoare. Rusia are asemenea un 
interes legiiim ca să aibă această zonă de linişte 
la, fruntaria sa meridională; și ca protectoare sta- 
tornică a creştinilor din Orient, ea vede totdeauna 
cu fericire un Stat creștin, desvoltându-se și exis- 
tând prosper. 

Alte Staturi declarate perpetuu neutre în 
Europa, oferă reale foloase pentru vecini, şi de 
aceea toţi le respectă neutralitatea, lor, aşă este cu 
Belgia și cu Elveţia. Belgia așezată între Franţa, 
Germania şi Holanda formează o stavilă pentru 


671 


apărarea fruntariilor celor mai slabe ale Franței 
de Nord şi totdeodată adăposteşte fruntariile Ger- 
maniei de un atac al Franţei pe o lature nu aşă 
de tare cum este în Coblenza și Maenza. Asemenea 
şi Elveţia este un Stat neutru, care serveşte de 
adăpost şi de contrabalanţă între trei mari Staturi, 
Franţa, Germania şi Italia. 

Tot astfel şi România prezintă avantagii în- 
semnate ca Stat neutru între Turcia, Austria și 
Rusia. 

Dacă vom şti a-i conservă şi a-i nări acest 
caracter de interes, putem fi siguri că Europa va 
căută totdeauna a-i asigură și mai mult neutrali- 
tatea, sa. 

Să nu ne amăgim de aparențe, Domnilor, 
nici să ne facem iluziuni. Poziţiunea noastră ne 
indică rolul ce avem la gurile Dunăsrei. Să ştim 
a păstră acest rol. Pe cât noi vom ști a da probe 
Europei că ne înţelegem rolul și că suntem con- 
secinţi cu misiunea noastră, pe atât vom fi siguri 
de protecţiunea şi sprijinul ei. 

Altfel naţiune mică, pusă între trei mari 
imperii, putem fi absorbiți la cel dântâiu vânt. 

Starea de faţă este una din cele mai delicate 
şi mai periculoase în acelaşi timp. Să ştim a fi 
cu tact şi cu prudență. Cum trebue să ne condu- 
cem în aste circomstanţe? Să urmărim politica 
noastră tradiţională, politică de echilibru şi de in- 


672 


teres, iar nu politică de sentiment şi de entuziasm. 
Să fim consecinți cu misiunea noastră în Orient. 
Numai astfel ne putem asigură şi chiar întări 
viitorul nostru. 

Poziţiunea noastră politică de astăzi cum 
poate ea să înceteze? Poate să înceteze prin faptul 
nostru sau prin faptele altora. Cu alte cuvinte trace- 
tatul dela Paris, se poate rupe, în ceeace ne priveşte, 
ori de alţii, ori de noi; în astă alternativă ne aflăm. 
Dacă acest tractat de neutralitate ce el ne creiază se 
sfâşie de alţii, mai tari decât noi, noi cel puţin 
nu avem nicio răspundere. Dar dacă, domnilor, 
noi înșine îl rupem, atunci faptul devine grav; 
atunci ne expunem la toate pericolele ce poate 
aduce un așă fapt. Când însă am fi presupuşi, 
când am lăsă să se crează că însuşi noi violăm 
neutralitatea ce li s'a impus? Fi-va oare când 
ne-am apără hotarele contra unei invaziuni străine? 
Nici de cum, Domnilor. O naţiune neutră are 
dreptul şi datoria de a se apără contra atacurilor 
din afară; nimeni nu poate impută că cu aceasta, 
ea şi-a călcat neutralitatea. 

Ni sar puteă iarăşi obiectà, că noi am călcat 
neutralitatea, pentrucă un Stat mai mare a făcut 
invaziune, fără voia noastră pe pământul nostru, 
cum este în cazul de faţă? 

Nicidecum, D-lor. Acest fapt al violărei neu- 
tralităței nu provine dela noi, ei dela alţii. Noi 


673 


nu putem fi culpabili de ceeace au făcut alţii, să 
nu ni se zică cum că au părut a crede alţii că 
dacă armatele turcești au trecut pe teritoriul nostru, 
cu aceasta am încetat şi noi de a fi neutri. Nici- 
decum. Căci repet, noi nu putem răspunde decât 
de faptele noastre, iar nu de faptele altora, cari 
sunt o forță majoră pentru noi. “i 

Multe exemple justifică acest adevăr. Au mai 
fost şi alte State neutre prin cari au trecut armate 
străine, fără ca pentru aceasta să se considere că 
şi-au pierdut neutralitatea. 

Elveţia, care în multe privinţe seamănă cu 
noi, pe la anul 1815, şi în tot timpul resbelelor 
republicei din 1789, a avut nenorocirea de a fi 
drumul armatelor Franţei, Austriei, Rusiei, ba 
chiar și câmpul de bătae al acestor armate; şi cu 
toate acestea Elveţia a rămas tot neutră și prin 
articolul final al tractatului din 1815 dela Viena, 
ea a fost declarată Stat independent şi perpetuu 
neutru. Ba încă ce e mai mult, la 1803, primul con- 
sul, Bonaparte, sili pe Elveţia ca să încheie cu 
Franţa un fel de tractat de alianță; însă acest 
tractat eră numai pentru o alianță defensivă; prin- 
ti”însul se prevedeă şi se recunoaşte, anume neu- 
tralitatea Elveţiei, mărginindu-se numai Napoleon 
a recrutà pe pământul Elveţiei 8.000 de soldaţi. 
Astfel și la 1815, când Elveţia după învitarea şi 
insistența a patru mari puteri aliate, Rusia, Austria, 


29006 43 


674 


Prusia şi Anglia aderă la coaliţiunea lor, după 
întoarcerea lui Napoleon din Elba, nu făcu alt 
decât să i se declare şi să i se recunoască neutra- 
litatea sa, stipulând anume că ea se va mărgini 
a-și apăreă hotarele şi că armatele aliate să nu treacă 
prin teritoriul său decât cu autorizaţiunea prea- 
labilă a dietei. In ambele aceste cazuri, Elveţia 
nu se consideră că şi-a rupt ea însăşi neutralitatea 
sa; şi în pacea definitivă ce se încheiă la Paris 
în Noemvrie în 1815, se recunosc şi se declară 
încăodată neutralitatea perpetuă a Elveţiei. 
Trebue dar şi noi să băgăm foarte bine de 
seamă, ca nu prin aceste convențiuni ce încheiăm 
cu Rusia, să se zică, ori să se crează, că am 
rupt înșine tractatul din Paris și ne-am călcat 
neutralitatea. Privind textul chiar al acestor 
convenţiuni, opiniunea mea este că nu se poate 
zice că noi am călcat neutralitatea noastră; căci 
nu rupem neutralitatea noi înşi-ne, când armatele 
rusești, trecând pe teritoriul nostru, reglementăm 
această. trecere. Să ne ferim însă de orice fapt, 
atât în prezent cât şi în viitor, care sar putea 
interpretă, măcar ca o violare din parte-ne a neu- 
tralităței noastre; să ne ferim adică de pericolul 
care ne-ar expune de a pierde o garanţie colec- 
tivă a puterilor celor mari, garanţie pe care am 
dorit-o atâta și pentru care am luptat 30 de ani 
ca să o dobândim. (Aplauze). Căci, nu uitaţi, 


675 


D-lor, interpretarea şi judecarea faptelor noastre, 
dacă ele constitue sau nu o violare din parte-ne 
a neutralitaţei noastre, nu depinde numai de o 
singură putere, ci de toate puterile cari au semnat 
tractatul de Paris, cari ne-au garantat neutrali- 
tatea. 

In resbelul franco-german din 1870—71, 
guvernul ducatului Luxenburg, care este o ţară 
declarată neutră, fu acuzat, printr'o notă a comi- 
telui de Bismark din 3 Decemvrie 1870, că nu 
observă îndestul datoriile ce-i impun neutralitatea. 
D. de Beust, cancelar al imperiului austriac, apără 
ducatul, însă iată principiile de el stabilite — și pe 
cari este bine a le cunoaşte şi noi — prin scrisoarea 
sa din 22 Decemvrie acelaş an: 

„În puterea garamţiei Europeane a acestei 
„neutralităţi, cercetarea şi apreciarea faptelor, cari 
„pot să constituie din partea Statului neutru o vio- 
„lare a neutralităței şi cari l-ar lipsi de protec- 
„țiunea şi beneficiile acestei neutraltăţi se cuvine 
„în principiu Puterilor semnătoare tractatului de 
„neutralitate și nu pot fi supuse deciziunei uneia, 
„din Puterile beligerante“. 

Aşă dar nu uitaţi, Domnilor, că, sau în timpul 
resbelului, sau mai ales după ce se va termină 
resbelul, și la conferinţa sau la congresul ce se 
va adună spre a se decide despre rezultatul res- 
belului, atunci are să se judece şi să se aprecieze 


676 


nu de către o Putere ci de către toate, dacă con- 
duita noastră a fost corectă, dacă suntem ori nu 
culpabili de ruperea neutralităţei. Prin urmare noi 
trebuie să ne silim a plăcea şi a fi aprobaţi; nu 
numai de către o singură din puterile semnătoare 
tractatului de Paris, ci de către toate puterile. Să 
nu ne absorbim în nimeni şi să căutăm sprijinul 
nostru în toţi; căci aşă ne dictează situaţiunea şi 
interesul nostru. 

Astfel dar fiind, vedeţi D-lor, că linia noastră 
de conduită este foarte simplă. Trebuie să ne ferim 
de orice ar puteă să se interpreteze ca un act din 
partea noastră de violarea neutralităței; trebuie să 
ne ferim de orice ar puteă, pentru un moment să 
ne ridice realitatea bunului prezent, avantagele ce 
le tragem din tractatul de Paris și convenţiunea, 
din 1858, 

Cu aceasta nu voiu să înţeleg că viitorul ne 
este închis; cu aceasta nu va să zică că pe viitor 
nu putem face, la timp oportun, acte mai înseui- 
nate, prin cari să putem amelioră poziţiunea noastră 
creată prin tratatul din Paris prin care să putem 
îndreptă și complectă opera creată prin acest act 
internaţional. Negreşit, D-lor, că viitorul ne rămâne 
deschis şi neprejudecat. Insă spre a ne asigură vii- 
torul, trebuie să nu slăbim prezentul, trebuie, din 
contră, să ţinem din prezent tot ce are de bun și 
de conservat. Astăzi am putea noi câştigă ceva 


677 


sigur pentru viitor, dacă am violà neutralitatea, 
când am rupe înşi-ne tractatul dela Paris? 

Nu cred că a ajuns încă momentul spre a 
face aşă calcule. Ar fi prea de timpuriu. Tot ce 
ştim de pe acum este că mai sunt pericolele unui 
resbel, la multe eventualităţi ne expune el! Lesne 
votăm întrun moment de entuziasm, convenţiuni 
ca cele de față. De sigur însă că nu puteţi de acum 
prevedeă toate pericolele şi nenorocirile la care ne 
expune ruperea neutralităței. 

Dar, D. Kogălniceanu a zis: Nu vedeți la ce 
inconvenient ne-am expune când Rusia ar fi vic- 
torioasă ? Eu nu văd ce pericole ar rezultă pentru 
noi din aceasta şi dacă este vorba de apreciare per- 
sonală, apoi aceste pericole ar putea există şi mai 
mari în caz când Rusia ar fi învinsă, căci am îm- 
părtăși soarta învinsului. Eu unul, D-lor, vă măr- 
turisese sincer că mi-e teamă de toți vecinii mei 
prea mari, prea tari; această, îngrijire este prea, le- 
gitimă; căci o naţiune, cât de mică va fi, mai 
bine voește a-şi conservă individualitatea ei, decât 
să aibă gloria de a face parte dintrun mare 
imperiu. 

Eu unul nu cred că este bine ca o naţiune 
mică să se expună la incertitudinele resbelului şi 
la pericolele ce el aduce, precum nici chiar la ca- 
priciul unui mare aliat învingător. Interesul nostru 
de moment ne îndeamnă să evităm orice fapte, cari 


678 


ar puteà servi chiar de pretext spre a ni se im- 
pută că noi ne-am călcat neutralitatea noastră. 

Să nu ni se zică că prin convenţiunea de față, 
Rusia ne-a asigurat integritatea teritoriului nostru. 
Căci, Rusia, a declarat sus şi tare, către toată 
Europa, că ea merge în Orient. nu ca să facă 
conchiste, ci numai sacrificii; că oştirile sale se 
bat, nu pentru un interes al său personal, ci pentru 
un sentiment nobil și cavaleresc, spre a îmbună- 
tăţi soarta creştinilor suferinzi sub jugul opresiunei ! 
Mi se pare că declaraţiunea aceasta este măcar tot 
aşi, de eficace, are tot atâta putere ca şi cea făcută 
prin convențiunea cu noi. Așă dar nu avem și nu 
putem aveà nici o temere pentru noi din partea 
Rusiei. Această putere ne va respectă şi ne 
va protege acum ca și altădată. Dacă Rusia a 
rupt astăzi tractatul din Paris, l-a rupt numai 
în ceeace privește soarta creștinilor din Orient; 
iar în celelalte părţi, îl menţine şi-l respectă 
credem. Aşă, alte dispoziţiuni, din acest tractat 
precum cele relative la România, la Serbia, la li- 
bertatea navigaţiunei Dunărei şi alte dispoziţiuni 
de drept şi de navigaţiune internaţionale, sunt şi 
rămân, după cât vedem, în vigoare, cu modifică- 
rile se înţelege, ce s'a adus tractatului din Paris, 
pentru Marea Neagră, prin tractatul din Londra 
din 1871. 

Pe ce dar probabilităţi, pe ce fapte sar în- 


679 


temeià guvernul nostru, când ar face acte, cari să 
se interprete ca o rupere din parte-ne a neutrali- 
tăţei ? Nu poate să susțină, că a fost îndemnat, că 
a fost încurajat, măcar indirect, de alte puteri 
ca să facă una ca aceasta. Cel puţin eu nu am 
văzut nimic astfel din toată corespondenţa secretă 
ce ni sa citit. Am văzut din contră, că ni se re- 
comandă — şi de unii foarte expres—a conservă 
neutralitatea ce avem. 

Mare imprudenţă, gravă răspundere am luă 
asupră-ne când am face altfel! 

Poziţiunea noastră este foarte simplă. Nu avem 
decât să o menţinem și să stăm în așteptare spre 
a mai vedeă. Nu avem noi a ne amestecă în ces- 
tiunile vecinilor noştri puternici. Noi trebuie şi prin 
fapte să probăm Europei că adevărat este prin- 
cipiul pe care l-am anunţat totdeauna, că Orientul 
începe dela malul drept al Dunărei; iar că malul 
stâng, malul nostru nu este Orient; ci este înce- 
putul Occidentului. De aci rezultă că cestiunea 
Orientului nu ne privește şi când acest colos, cam 
putred, ce se chiamă imperiul Otoman, ar cădeă, 
ruinele ce el ar produce, nu ar trebui să ne co- 
pleşească, ci sar mărgini la malul drept al Du- 
nărei. 

Foarte mult noi simpatizăm cu fraţii noştri 
creștini de peste Dunăre; însă nu ne putem con- 
fundà cu dânșii, fiindcă avem altă poziţiune, alte 


680 


tradiţiuni, altă misiune. Nu poate fi în realitate 
confuziune de politică şi de interese între elemen- 
tele de aci și cele de peste Dunăre. 

Ni se pune cestiunea și altfel; ni se zice: 
„trece o armată străină la noi, iată un caz de 
forţă majoră, ce să facem!“ Negreşit, D-lor, că 
nu putem să ne opunem contra unei aşă forţe 
majore. Dacă eu aș fi fost la guvern. eu m'aș fi 
mărginit a protestă. Guvernul actual mi se pare 
că n'a făcut-o, dar el ne spune că a voit să mic- 
şoreze nenorocirile ce poate aduce o invaziune, 
încheiând convenţiunile ce ne supune la aprobare. 

Ei bine, D-lor, în principiu nu văd nici-un 
rău în faptul încheiărei acestor Convenţiuni. Poate 
că dacă eu aşi fi fost chemat să încheiu aceste 
Convenţiuni, nu aș fi primit multe din clauzele 
ce ele conţin. Insă aceasta este o apreciare , per- 
sonală. Știu că o convenţiune făcută ori se pri- 
mește, ori se respinge în total; că nu se poate 
modifică. Principiul dar rămâne că Convenţiunea 
nu poate constitui o violare a principiului neutra- 
lităţei. Insă vă propune I). lepureanu, — şi această 
propunere este foarte legitimă, şi cred că guvernul, 
dacă vrea să aibe aproape unanimitatea, acestei Adu- 
nări, ar trebui să o primească — D. lepureanu vă 
zice: „Să deelarăm mai întâiu că menţinem şi 
continuăm a menţine neutralitatea şi tractatul din 
Paris şi să votăm apoi convenţiunea cu toţii“. 


681 


Care este scopul acestei legitime propuneri sau 
moţiuni? 

Ar fi aceasta un scop de a exprimă neîn- 
erederea în guvern? Nu, D-lor. Nu putem să facem 
o dispută ministerială dintro cestiune naţională 
atât de mare, atât de gravă, în care toți Românii 
se interesează deopotrivă. Nu cu asemeni ocaziuni 
vom căută noi să propunem cestiuni de neînere- 
dere în minister! Cestiunea este mai presus de 
minister, ea este de o ordine superioară politică, 
Noi voim ca Corpurile Legiuitoare să exprime 
sus și tare că voese neutralitatea şi menținerea 
tractatului de Paris. Nu uitaţi că până acum ţara 
nu este încă angajată până acum numai guvernul 
a lucrat şi guvernul nu angajează ţara pe câte 
vreme nu sa exprimat Corpurile Legiuitoare, el 
nici nu poate violă neutralitatea pe cât timp Ca- 
mera şi Senatul nu a participat la această violarė. 

Aşă dar ce vă propunem noi? 

Vă propunem o moţiune care să oprească, 
într'o zi, nu numai o putere, ci pe toate puterile 
garante, de a puteă interpretă convenţiunile de față, 
ca un fapt de violarea neutralităţei din partea 
noastră. 

Pentruce nu aţi votă o asemenea moțiune, 
prin care s'ar declară de Senat, că menţine neu- 
tralitatea şi repetă tractatul din Paris ? 

Pentruce guvernul nu sar uni cu o asemenea, 


682 


moțiune? Dacă guvernul este sincer şi crede că 
cu adevărat, nu se calcă neutralitatea, prin con- 
venţiunile de faţă, pentruce nu ar consimţi şi nu 
ar votă cu noi această noţiune? Dacă crede con- 
trariul, cum presupune că noi vom votă orbește, 
şi am face unact de violare a neutralităţei, fără 
măcar să ni se spună? 

Eu îndemn prea mult Senatul să voteze o aşă 
moțiune, şi pe guvern să declare că o primeşte. 
Atunci am vota mai toţi Convenţiunea şi Senatul 
ar scăpă de o greă răspundere pentru viitor. Căci 
pot declară aci faţă cu toţii, şi înaintea naţiunei, 
că dela un capăt al țărei până la celălalt, toţi sunt 
pentru neutralitate, toate clasele societăţei comer- 
cianţi, industriaşi, proprietari săraci şi bogaţi, toți 
sunt pentru neutralitate! (Aplauze). 

N. Manolescu. Dar când vor veni Turcii... 

B. Boerescu. Dar de ne vor atacă Turcii, 
vă repet încă odată, când vom fi atacați pe pă- 
mântul nostru, suntem în drept, avem datoria să 
ne apărăm, să ne opunem cu armele în mâini 
contra unui asemenea atac, și pentru aceasta nu 
avem trebuință de nici o convenţiune, Și aci sunt 
în acord cu D. Kogălniceanu, că armata noastră 
nu este numai o geandarmerie ci şi o instituţiune 
care are misiunea de a apără neutralitatea terito- 
riului nostru și drepturile ţărei. 

De aceia o repet încă odată că nu este bine 


683 


a deplasă cestiunea, ci să o punem pe adevăratul 
ei tărâm. Noi să menţinem aceeace avem, și să 
aşteptăm evenimentele. Viitorul nu ne este închis, 
Dacă peste câtva timp interesele noastre ne-ar povăţui 
ca să rupem neutralitatea, ei bine! o vom rupe, 
dar să ştim cel puţin că o rupem, și pentru ce o 
rupem. Sunt momente în viața unei naţiuni când 
şi revoluţiunile pot fi necesarii. Poate dar, odată 
să fie necesar să eşim din neutralitatea noastră, ei 
bine guvernul va veni atunci, frane şi ne va întrebă 
căci nu presupunem că guvernul actual va voi să ia 
o asemenea răspundere fără învoirea Corpurilor 
legiuitoare. 

Dacă guvernul crede că acest moment este 
ajuns, chiar acum să vină a ne-o spune franca- 
mente, ca să ştim şi noi ce să facem. Vom cum- 
păni toate şi vom vwedeà ce este mai bine. Aci 
sunt oameni luminaţi, în vârstă, experimentați, 
cari nu trebue să lucreze prin entuziasm, ci cu 
calcul, după rațiune; și după ce vom judecă 
binele și răul în asemenea caz, noi vom fi în po- 
ziţiune de a măsură pericolele la care ne expunem 
şi avantagele ce avem să câştigăm rupând sau men- 
ţinând tractatul din Paris. Vom puteă cel puţin 
a ne hotărî în cunoştinţă de lucruri. Putem chiar 
greşeli să facem; dar să le facem măcar ca oameni 
liberi, iar nu ca nişte instrumente fără cunoştinţă. 


(Aplauze). 


684 


Așă, ași înţelege de exemplu, dacă aţi veni 
şi ne-aţi spune frane ca să ne aliăm cu Rusia, 
pentru emanciparea creștinilor din Orient. Ar fi o 
cauză măreață şi nobilă şi Rusia ne-ar trată atunci 
măcar ca o putere egală cu dânsa moralmente, și 
ar încheiă cu noi un adevărat tractat între două 
națiuni libere. Sar puteă să devenim victima 
acestui devotament, dar am fi cel puţin o victimă 
conștiineioasă. Inţeleg chiar o revoluţiune interioră, 
înțeleg a ne declară independenţi — căci ştiţi, 
D-lor, că am fost cel dintâi la lucru pentru 
absoluta noastră independenţă, însă sub garanţia 
puterilor Europeene, dar cel puţin să ştim cu toţii 
că rupem neutralitatea și traciatul dela Paris, 
pentru o idee mare, pentru o idee mărturisită şi 
recunoscută ! 

Dar a ne sacrificà indirect şi fără voia noastră, 
a ne expune la pericole necunoscute, fără a puteà 
apreciă avantagele în perspectivă, aceasta nu pot 
consiliă Senatul să o facă. 

Conehid dar, D-lor Senatori, şi rog pe gu- 
vern, să declare că votează, că se unește cu o 
moţiune prin care Senatul declară că menţine neu- 
tralitatea, și că respectă tractatul din Paris. Atunci 
am votă şi noi aceste convențiuni; altfel nu le 
vom votă. Când Corpurile Legiuitoare, care singure 
au dreptul a se pronunţă întrun mod definitiv, 
în asemenea materie, ar veni şi ar declară în ac- 


685 


cord cu guvernul că menţin neutralitatea și trac- 
tatuł din Paris, înțelegeți D-lor, că nu se mai 
poate interpretà, că aceste convențiuni ar fi o vio- 
lare a nentralităţei noastre. Atunci guvernul ar 
rămâneă liber de orice răspundere, atunci țara n'ar 
fi angajată şi viitorul ei ar fi liber, şi, în tot 
cazul asigurat. Aceasta, este adevăratul tărâm de 
discutat, Să nu se zică că: cine nu votează ar fi 
cu Turcii, căci atunci şi alţii ar răspunde că cine 
votează, convenţiunea este cu Ruşii. Adevărul este 
că suntem Români, şi că numai interesul ţărei este 
care ne conduce în hotărîrea ce avem a luă, Dacă 
ne consultăm cu toţii este ca să nu ne înșelăm 
în această hotărîre. 

Vă îndemnăm dar, D-lor, încăodată, ca să 
deelarăm cu toţii menţinerea neutralităţei noastre 
mai înainte de a se votă convenţiunile. Cu modul 
acesta vom conservă bunurile prezentului vom feri 
Statul nostru de imensul pericol la care poate să 
fie supus prin o hotărire precipitată şi necugetată, 


(Aplauze). 


II 
„Monitorul Oficial“ No. 130 din 10/22 Iunie 1877 
Discurs pentru independenţa României. 


După convenţia încheiată între Rusia și România 
prin care armatele ruse puteau trece prin România, răz- 
boiul între Ruşi şi Turci începe la 12 Aprilie. Dom- 
nitorul Carol convoacă Corpurile legiuitoare, la 14 Aprilie 
şi în mesaj spune că între altele poate va fi nevoie ca ţara 
să-și apere cu sângele drepturile ei. Cuviutele acestea au 
găsit un răsunet adâne în parlament mai ales că Turcia 
tocmai acum găsise momentul să-şi dea o constituţiune 
înscriind România ca o provincie privilegiată, iar Dom- 
nul român numit cap de provincie. 

La aceste necuviințe au răspnns tunurile române 
dela Calafat. 

Boerescu aprobă atitudinea guvernului şi a minis- 
trului de externe Kogălniceanu. 


B. Boerescu.  D-lor Senatori, într'o cestiune 
așă de gravă ca cea actuală, emoţiunea este legi- 
timă şi preocupaţiunea fiecăruia dintre noi este 
dictată de însăși natura lucrurilor. Am înțeles dar 
foarte bine pe D. Opran; mi-am explicat dar foarte 


687 


bine pe D. Opran; mi-am explicat emoţiunea ce 
a simţit tratând această cestiune. Eu cred, D-lor, 
că pentru à procede regulat, ași a Adunarea şi 
națiunea să fie oarecum sigure că drumul ce 
și-l aleg, este cel mai bun, trebue neapărat să ne 
aducem aminte de trecut, de istoria noastră, şi, 
examinând acel trecut, să-l punem în faţă cu pre- 
zentul şi să vedem ce deducţiuni putem trage, ca 
să putem alege linia cea mai bună. Tot deodată, 
să căutăm a examină dacă luptele ce ţara între- 
prinde astăzi, dacă obstacolele ce ea are a dărâmă, 
sunt rezultatele întâmplărei sau a unui sistem pre- 
conceput şi stabilit de mai "nainte. Astfel numai 
vom puteă şti dacă și mijloacele ce vom între- 
buință, spre a dărâmă acele obstacole, spre a face 
față acelor dificultăţi, sunt în proporţiune, sunt 
de natură a face față dificultăţilor ce avem să în- 
tâmpinăm, 

D-lor, acest trecut să-l examinăm în puţine 
cuvinte; fiindcă, deşi scurt în durată, el este plin 
de învăţăminte şi putem lesne alege ceeace este mai 
esenţial. Din aceste învăţăminte vom înţelege mai 
bine poziţiunea ţărei noastre, şi, apreţiând faptele 
recente ale prezentului după norma ce culegem 
din trecut, putem judecă — fără preocupare de 
cine este la minister — dacă bine sau rău este 
ceeace se face şi ce trebue să facem. 

D-lor, să examinăm lucrurile în cruda lor 


088 


realitate, adică aşă cum sunt; să le judecăm după, 
cum ni se prezintă; şi să-mi permită unii din ora- 
torii cari m'au precedat, să cred că nu fac bine de a 
raţionă după ipoteza de a presupue adică cutare caz, 
de a se critică în astă ipoteză. Eu cred că trebue să 
examinăm numai realitatea, căci numai atunci vom 
şti ce avem să facem pentru naţiune ca și pentru 
indivizi; cel mai bun criterium de conduită este 
de a câștigă prezentul, de a merge în prezent pe 
un tărâm solid, pentru a se puteă astfel, în oare- 
care mod sigur, a se câștigă viitorul. 

D-lor, starea noastră politică actuală constă 
într'aceasta, că raporturile noastre cu Inalta, Poartă, 
ca și cu Puterile garante se află expuse şi stabi- 
lite prin tractatul de Paris din 1856, ca şi prin 
o convențiune posterioară din 1858, care, deşi mai 
ales se ocupă cu partea organizărei interioare a, 
României, conţine însă şi preseripţiuni de natură 
internaţională. In alte cuvinte, acest tractat din 1858 
a stabilit pentru noi o stare de lucuri, deși imper- 
fectă, însă expresă şi reală, din care rezultă că suntem 
un Stat având o existenţă individuală şi specială» 
care altfel întrun mod general, face parte din- 
tun tot, imperiul otoman, de care însă rămâne 
distins şi separat. Acel tot sa garantat întrun 
mod expres şi special; iar noi ne aflăm garantaţi 
întrun mod indirect şi intraţi astfel în dreptul 
public european. Încomplectă operă este adevărat; 


989 


greşită, însă tot de utilitate reală; și de aceia eu 
nici că voiu să fac procesul puterilor Europei, 
după cum a făcut D. ministru al justiţiei. Repet 
că opera eră incomplectă, imperfectă, că ea nu co- 
respundeă chiar la scopul ce-şi propuneă Europa 
la 1856, că se lăsă loc la interpretări greşite, până 
a voi unii chiar a ne confundă cu celelalte pro- 
vineii ale imperiului otoman. Cu toate astea, acest 
tractat, tot cuprinde un ce real: prin el se ga- 
rantează existența politică a, Statului Român, prin 
el ne apărăm de orice invaziune străină, și nu se 
permite nimănui, nici Înaltei Porţi, a încălcă, a 
atacă teritoriul nostru, fără o prealabilă înțelegere 
între Puteri: Apoi un alt fapt foarte important şi 
foarte real este că, în art. 2 din convenţiunea din 
1858 se face menţiune expresă şi specială despre 
vechile capitulaţiuni ce avem încheiate cu Inalta 
Poartă şi cari formează baza drepturilor şi auto- 
nomiei românce. Și aci, D-lor, permiteţi-mi o pa- 
ranteză: atât tratatul dela Paris, cât și tractatele 
anterioare cari toate au fost privite atât de favo- 
rabil pentru naționalitatea noastră, începând dela, 
tractatul dela Cainargi și cel dela Adrianopoli, nu 
au creat ceva absolut nou pentru noi, ci ne-au 
restituit măcar în parte, aceeace ni se răpise, 
aceea ce se află dejă în tractatele noastre strămo- 
sești. 'Tractatul dela 1856, ca și convenţia din 1858, 
au făcut a ni se recunoaşte și garantă drepturile 


29006 4 


690 


noastre suverane, aşă după cum ele existau în prin 
cipiu, aşă după cum rezultau din vechile noastre 
capitulațiuni pe cari străbunii noştri le încheiase 
dela secolul al 13-lea la al 16-lea cu vechii Sul- 
tani. Deşi dar Europa nu a creat ceva absolut 
nou pentru noi, serviciul ce ne-a făcut este foarte 
însemnat şi real. 

Dând dar acest omagiu legitim, ne putem 
întrebă, în treacăt, pentru ce motiv oare puterile 
ne-au făcut acest bine? Este oare pentru un motiv 
de simţimânt, de dragoste? Nu, D-lor; eu am mai 
zis și altădată că nu cred în politica de sentiment; 
în lume nu există decât politică de interes; aceea 
ce se chiamă politica de sentiment, este o simplă, 
iluziune. (Aplauze). 

Prin urmare, Europa Occidentală, ca şi cea 
de Nord, în interesul său a lucrat, când ne-a 
garantat existența noastră națională, deşi în mod 
imperfect, dar real. Care eră acel interes al Eu- 
ropei? Acel interes eră de a asigură pacea pe mar- 
ginile Dunărei, de a pune o barieră între puterile 
cari sar fi putut ciocni, de a stabili adică o con- 
diţiune de echilibru în orientul Europei. 

Inalta Poartă, care a aderat la acest tractat 
din 1856 şi 1858, care la subseris, fost-a oare 
pătrunsă de drepturile ce a recunoscut? Simţit-a 
ea, interesele ce acel tractat îşi propuneă a apără, 
scopul ce voiă a atinge? Presumţiunea este că a 


691 


ştiut toate acestea; căci, când Inalta Poartă la 
1856 a consimţit a se garantă existenţa politică 
a Principatelor Unite, negreșşit a ştiut, sau a tre- 
buit să ştie, că aceste principate nu sunt vilaetul 
de la Rusciuk nici alt vilaet sau altă provincie a 
imperiului otoman; credem încă că a trebuit să 
ştie, — adică nu trebue să presupunem că n'a 
ştiut, — că acel tratat aveă în vedere nişte interese 
generale ale Europei, şi chiar interese speciale ale 
Porţei, şi că toate puterile semnatare tratatului 
erau ţinute a face să se îndestuleze acele interese. 
Logica, D-lor, şi bunul simţ, ne silește să presupunem 
că Inalta Poartă a cunoscut şi a voit toate acestea, 

Din nenorocire însă, realitatea nu corespunde 
cu această preseripțiune. Și am onoare, Domnilor, 
a vă vorbi în cunoștință de cauză; vă pot asi- 
gură că faptele anterioare şi prezente probează că, 
Inalta Poartă sa abătut dela poziţiunea ce, în ra- 
port cu noi, îi eră creată prin actele internaţio- 
nale din 1856 şi 1858; şi că nici a înţeles inte- 
resele cari erau mai mult în favoarea sa, stipulate 
prin acele acte europene. Repet, Domnilor, că 
vorbese în cunoştinţă de cauză; căci am: trecut și 
eu pe la Ministerul de Externe, dela 1873 până la, 
1875 şi am putut cunoaşte fapte în timpul mi- 
nisterului meu, și cari știu că s'a continuat şi sub 
ceilalți miniştri, de natură a vă convinge de ve- 
ritatea afirmărei mele. 


692 


Nu am nevoie a merge mai înainte de mi- 
nisterul meu; este destul a mă opri la faptele posi- 
bile ce am cunoscut însu-mi. Inalta Poartă, în toate 
actele sale, acte oficiale, cu noi, în corespondența, 
sa cu noi, în convorbirile miniştrilor săi cu agentul 
nostru, ca şi cu principalii diplomaţi străini, afectà 
de a nu recunoaşte existența, şi veracitatea acestor 
acte străbune cari constituiese baza naţionalităţei 
noastre, autonomiei şi suveranităţei noastre. Mini- 
ştri săi ne considerau ca victima unei iluziuni, 
când le vorbeam de capitulaţiunile, în virtutea 
cărora ne-am legat cu imperiul otoman. De aci 
urmă neapărat că, în discuţiunile ce se ridicau 
între noi şi sublima Poartă, asupra unor cestiuni 
şi dificultăţi practice, guvernul otoman luă tonul 
ce-l întrebuinţează numai cu guvernanţii dintr’o pro- 
vineie a imperului şi numai, de către suveranul de care 
depindeă, niște supuși. Și numele de România şi se 
contestă, deși toate puterile garante ne recunoșteau 
acest nume. Dar singură Inalta Poartă credea că, 
calitatea sa de putere suzerană îi dădeă dreptul 
peste toţi ceilalți a se opinti ca să ne nege şi 
numele părinţilor noştri, şi numele nostru din 
limba noastră !. .. (Aplauze). 

Când prin corespondenţele privitoare la difi- 
cultăţile pentru interesele supuşilor români, agentul 
nostru susținea lângă ministerul Porţei aceste in- 
terese, dosarele ministerului nostru de externe sunt 


693 


de față spre a vă probă că ceeace preocupă mai 
mult pe miniștrii din Constantinopoli, în notele 
lor către agentul nostru, erà dea nu se mai servi 
cu termenul de supuși româmi; căci, i se observă 
supuși români nu există, de vreme ce aceştia sunt 
supuși otomani! Și această discuţiune sau ceartă 
semnificativă a mers până acolo, încât cancelaria 
ministerului de externe otoman nici nu mai dădeă 
curs, în timp de mai multe luni, notelor agen- 
tului nostru, în cari se coprindeă acest nume de 
supuși români. 

Dacă eră vorba de crime săvârşite pe teri- 
toriui otoman, şi dacă autorii crimei fugeau pe 
teritoriul român, guvernul otoman găseă că este 
prea simplu ca să ne ceară a predă pe acei de- 
liquenţi şi se miră prea mult când îi răspundeam 
că aceasta nu o putem face, pentru cuvântul că 
nu există o convenţiune de extradiţiune între noi 
şi Inalta Poartă. Și pentru ce oare Inalta Poartă, 
se miră atâta? 

Pentru cuvântul că ea se credeă în drept de 
a judecă şi a pedepsi chiar pe un supus român, 
care credea că ar fi comis pe pământul nostru o 
crimă contra unui supus otoman; pentru cuvântul 
că nu se jenă de a declară pe faţă că un tribunal 
turcese este foarte competinte a judecă o crimă 
comisă pe pământul românesc, şi vice-versa. Ce 
deosebire ar puteă fi între tribunalul dela Rusciuk 


694 


şi cel dela Galaţi? Până şi mai deunăzi, afirmă, 
această pretenţiune, sub ministerul actual. 

Chiar pe agentul nostru dela Constantinopoli 
Inalta Poartă nu-l recunoaşte în realitate ca bu- 
curându-se de privilegiile și imunităţile unui repre- 
zentant. Deşi chiar numele turcese de caponchi- 
haga este equivalent cu acel de însărcinat de afa- 
ceri (charge d'affaires), deşi un aşă reprezentant 
are o poziţiune determinată în dreptul publie Eu- 
ropean, deşi încă prin tratatul dela Kuciuc Kai- 
nargi i s'a recunoscut acest caracter, Inalta Poartă 
nu a voit niciodată nici a-l recunoaște nici a-l trată, 
ca, reprezentantul unui Stat suveran, având pre- 
rogativele ce-i acordă dreptul ginţilor, —eci abiă 
îl trată ea pe un străin de distineţiune. 

Prezenţa agenţilor noştri se păreă că o jenă 
prea mult. A trecut timp mult, și s'a urmat lungă 
corespondență, până să primească guvernul oto- 
man ca să numim un simplu agent comercial la 
Tulcea, spre a protege interesele de acolo ale su- 
puşilor noștri; căci. de vreme ce erau autorităţi 
musulmane, ce mai trebuiau și agenţi români? 

Când însă Inalta Poartă voi, odată, să așeze 
agenţi ai săi comereiali în tot lungul oraşelor noas- 
tre dela Dunăre, află prea natural că nuimnai agen- 
tul său din Brăila să ceară aprobarea unor aşă 
agenţi. Se înţelege că am răspuns ce se cuvine 
că am observat acelui domn agent că aceasta nu 


695 


este treaba D-sale, și că numai ministrul afacerilor 
străine dela Constantinopoli poate cere o aşă auto- 
rizare dela guvernul nostru (Aplauze prelungite). 

Negreșit că ministrul Porţei nici că mai ceri 
această autorizare. Poate că a făcut-o fiindcă și 
noi am cerut a aşeză, în acelaș timp, agenţii ro- 
mâni, în toate oraşele turceşti dealungul Dunărei. 

Câteodată miniştrii Înaltei Porţi simţiau tre- 
buinţa a se adresă direct către guvernul român. 
Credeţi că ei procedau ca către guvernul unui Stat 
liber şi autonom? Nu; ci vizirul se credeă în drept 
a puteă pentru cestiuni de afaceri şi interese, ade- 
sea, scrisori personale către suveranul nostru. Eu 
unul nici că am putut toleră una ca aceasta. Și 
când la Constantinopoli s'a exprimat intenţiunea 
de a se trimite o așă scrisoare, am făcut să se 
ştie prin agentul nostru că scrisoarea, se va întoarce 
înapoi, nedesigilată (Aprobări, aplauze). 

Toate aceste fapte Domnilor, şi alte asemenea 
sunt exacte, sunt pozitive; le puteţi constată la 
ministerul nostru de externe. 

Ce probează ele? Ele probează mai vârtos că 
Inalta, Poartă a voit totdeauna a trată România, 
ca provincie a sa, ca o ţară supusă ei! 

Aceasta, înțelege ea când, la orice ocaziune, 
şi de nenumărate ori, ne tot repetă că România 
face parte integrantă chiar din Imperiul Otoman. 
Dar oare, a face parte chiar din Imperiul Otoman, 


696 


va să zică a fi o provincie a Imperiului Otoman? 
cum sar puteă raționă în acest mod? Să admitem 
expresiunea aceasta; însă ea nu poate avea acest 
sens ce i-a dat Puterile cari au pus-o în tratatul 
de Paris, decât numai în raport cu garanţia colec- 
tivă europeană, adică că facem și noi parte din 
garanția ce Europa a acordat Imperiului Otoman. 
Astfel ar fi a presupune că puterile cele mari ar 
fi voit a se contrazice, 

Aşà dar, Domnilor, acestea fiind faptele pozi- 
tive ale Porţei în raport cu noi, întrebăm dacă 
ele corespund cu drepturile noastre, pe cari tot 
Inalta Poartă le-a recunoscut când a subseris trac- 
tatul din Paris? Negreșit că nu. Dar atunci datu-și-a 
bine seama Inalta Poartă de pericolele la cari ex- 
puneă Europa Orientală, când maltrată astfel un 
popor liber? Nu cred, Domnilor, că și-a dat astă 
seamă, căci, cutez a zice, este mult timp de când 
s'a stins neamul adevăraţilor oameni de Stat din 
Turcia! (Aplauze). 

Dacă Inalta Poartă ar fi cugetat cât de puţin, 
şi şi-ar fi adus aminte de trecut, ar fi încetat ce] 
puţin de a afectă, în note sau în convorbiri poli- 
tice, că nu cunoaște, că tăgăduieșşte existenţa capi- 
tulațiunilor noastre. Căci ar fi văzut că însăşi 
faptele sale pot veni să dea desminţire unei ase- 
menea aserțiuni. Aceste fapte existând, nici că i 
se poate măcar scuză ignoranța; ele pot chiar 


697 


probă o premeditaţiune de natură a-i agrară, 
răspunderea, 

Aşă, de exemplu, chiar în tractatul dela, Adria- 
nopoli din 1829, găsim în art. 5, următoarea 
dispoziţiune : l 

„Principatele Moldova și Valachia punån- 
du-se printr'o capitulațiune sub suzeranitatea In- 
naltei Porţi, etc., îşi vor conservă toate privile- 
giile şi imunitățile ce le-au fost acordate sau prin 
capitulațiunile lor, etc“. 

Aşă dar după o lungă epocă, în tractatul din 
Adrianopoli se menţionează, întrun mod generic 
că noi ne-am legat cu Poarta printr'o capituluțiune. 

Inalta Poartă a știut negreșit ce a făcut când 
la acest an 1829, a subseris că noi ne-am legat 
cu dânsa prin capitulaţiuni anterioare; altfel nu 
ar fi ştiut ce subserie. Guvernul englez părù şi 
atunci că se îndoește de acest adevăr, şi ceru ex- 
plicări, în privința Principatelor dela guvernul ru- 
sese. Acest guvern îi răspunse, prin o notă din 
21 lanuarie 1830 a D-lui de Nesselrode, adresată. 
către ambasadorul său din Londra, principelui de 
Lienden, că cu adevărat drepturile şi privilegiile 
Prieipatelor decurg din convențiunale ce ele au în- 
cheiat cu Inalta Poartă. Aşă dar încă odată Ru- 
sia a afirmat la acea epocă existenţa capitulaţiunilor 
române, şi Inalta Poartă nu a protestat. 

Mai târziu, în timpii din urmă, la conferinţa 


698. 


din Viena, în şedinţa sa din 19 Martie 1855, în 
protocolul No. 3, asupra propunerei baronului de 
Prokeseh se constată că capitulațiunile s'au recu- 
noscut ca baza drepturilor Principatelor și că, în 
virtutea acestei capitulațiuni Principatele continuă, 
a fi legate cu Inalta Poartă. Reprezentantul Porţei 
în această conferință nu a protestat și nu a făcut 
nici un fel de rezervă. 

Apoi într”o altă conferinţă din Constantinopole 
în 1856 ţinute între patru Puteri, Inalta Poartă 
subscrise un proiect de convenţiune, care deşi a 
rămas neaplicabilă, din cauză că nu sa ratificat, 
cuprindeă, un art. 1, redactat chiar în acești termeni: 
„Poarta confirmă din nou privilegiile și imuni- 
„tăţile, de cari principatele Moldovei şi Valahia 
„Sau bucurat sub suveranitatea sa, din timpul 
„căpitulațiunilor cari le-au fost acordate de Sul- 
„tanii Baiat I și Mahomet TI“. 

Aci se menționează numai doi sultani, din 
cei patru cari sunt menţionaţi și în art. 2 din 
convenţiunea de Paris din 1858. Insă oricum ar 
fi, acest fapt pozitiv probează ca şi cel precedent 
că Inalta Poartă, şi în alt act decât cel din 
1858, a subseris şi recunoscut că în adevăr există 
între noi şi dânsa nişte capitulațiuni cari consti- 
tuese baza naţionalitătei noastre, a relaţiunilor 
noastre cu dânsa și în virtutea cărora suntem legaţi 
împreună de mai mulţi secoli. De ce dar tot aceiaşi 


699 


putere străină a negà existența lor, a se îndoi de 
origina lor, şi a ne consideră în drept şi în fapt 
ca o provincie a imperiului său? 

Aşă dar, din faptul că tratatul din Paris a 
făcut o operă incomplectă şi imperfectă, din faptul 
şi mai însemnat că Inalta Poartă neagă şi nu re- 
cunoaşte adevărata origină a legăturei noastre cu 
dânsa, rezultă pentru noi un îndoit pericol: 

Pericolul rezultând din tratatul din Paris care 
ne-a, recunoscut o semi independenţă şi o semi-su- 
veranitate, așă cum să dea loc la multe discuţiuni 
şi la intrepretaţiuni contradictorii; pericolul pro- 
venind dela Inalta Poartă, care necontenit ameninţă, 
umileşte şi tulbură în onoarea sa proprie și în 
drepturile sale un popor liber, un suveran, care 
nu este nici instrumentul, nici supusul său. 

Erà dar un ce legitim şi natural pentru tot 
Românul ca să se preocupe de viitorși de înlăturarea 
acestor pericole. 

Aci nu mai eră vorba de a se critică niște 
fapte fără efecte, nici a se îndestulă o vanitate 
deșartă, eră vorba de a se căută nişte remedii la 
un rău real; eră vorba de a se corectă o operă 
imperfeetă. Nu ne este numai destul a se afirmă 
că numai noi singuri, cum a zis D. Câmpineanu, 
am lucrat, spre a se compleetă, chiar fără voia 
marilor Puteri, opera lor din anul 1856 şi 1858. 
Aceste puteri nu au cunoscut destul, la acele epoce, 


700 


pozițiunea noastră şi toate dificultățile ce erau a se 
ivi în viitor. Noi ne-am silit nu contra voinței lor, 
ci a dobândi această voință spre a se atinge şi 
mai bine scopul ce ele îşi propusese a se atinge 
pe Dunăre. Să nu uităm Domnilor că poziţiunea, 
noastră, că interesele noastre nu sunt absolut in- 
dependente de acelea ale Europei. Nu trebuie dar 
nici să ne separăm, nici să ne izolăm de Europa: 
nu trebue mai ales să ne punem în poziţiune de 
a jieni interesele acestor Puteri; căci atunci am 
riscă prea mult. Din contră trebue să ne silim a 
pune interesele noastre în armonie cu interesele 
Europei. (Aplauze). 

Aci, Domnilor, este locul ca să vorbese puţin 
şi de mine, spre a puteă răspunde observaţiunilor 
tăcute de D. lepureanu care a zis că D-lui şi amicii 
D-lui au combătut în trecut, şi au luptat contra 
politicei exterioare a guvenului Catargi, pe care 
a numit-o politică aventuroasă, și pe care am avut 
onoare a o conduce eu, ca ministru al afacerilor 
străine din acel cabinet. 

Voiu raţionă, Domnilor, cu cel mai mare 
sânge rece şi cu imparţialitate; căci trebuie să 
expun și să justifice acel trecut, care se leagă atât 
cu prezentul şi cu care chiar se poate explică, 
până la un punct, politica actuală. Dacă acea 
politică a guvernului precedent ar fi fost aventu- 
roasă, cum o numeşte D. lepureanu, apoi desigur 


701 


că și politica de astăzi ar fi fost aventuroasă. Insă, 
Domnilor, vă pot declarà frane, că acea politică 
a fost adevărat națională și prevăzătoare, şi prin 
urmare, şi politica de astăzi, condusă în condi- 
ţiunile celei de atunci, nu poate fi decât tot bună, 
și naţională. 

Se poate însă ca D. lepureanu să fi calificat 
lucrul, luându-se mai ales după aparenţe, şi ne- 
cunoscând bine fondul lucrurilor, intenţiunea, scopul 
propus. 

Să, desvelim însă astăzi mai pe față, aceeace 
altădată nu se putea încă cunoaşte în destul și 
vom puteà apreciă, și judecă mai bine atât trecutul 
cât şi prezentul. 

V'am spus, Domnilor, cum tractatul din Paris 
crease pentru noi o stare de lucruri incomplectă, 
Puterile își propusese atunci a face ca Statul 
nostru să aibă atunci o ființă, o individualitate 
proprie, o neutralitate reală. Insă amestecară ga- 
ranţia pentru noi cu aceea a Turciei; ne făcură, 
adică să fim intraţi sau absorbiți în garanţia ge- 
nerală a imperiului otoman. Atunei individualitatea, 
noastră nu se mai distinse, poziţiunea noastră 
rămase nu bine definită, și avantagele neutrali- 
tăței dispărură. Puterile nu mai puteau să ajungă 
pe deplin scopul lor, decât declarându-ne Statul 
nostru independinte, sub garanţia specială a pu- 
terilor. Atunci am fi fost pentru Orient, aceeace 


102 


este Belgia în Occident; atunci am fi putut aveă 
o adevărată neutralitate perpetuă.. Puterile însă au 
reculat poate înaintea unui sistem atât de radical; 
culeg însă astăzi fructele temerei lor. 

+ Să nu mi se zică că şi astăzi suntem inde- 
pendențţi; fiindcă nu avem independenţa perfectă 
de fapt. Sub punctul de vedere al autonomiei in- 
terioare, pot zice că suntem mai absolut indepen- 
denţi; însă ne lipsește exerciţiul suveranităţei exte- 
rioare; şi de aci rezultă că nu suntem indepen- 
denţi perfect, dreptul nostru public nu este recu- 
noscut ca admis în echilibrul european, și Statul 
român nu este admis în concertul european ca 
distins de Imperiul otoman. 

Să nu ne ascundem dară realitatea şi să 
spunem lucrurile cum sunt. 

Și când zic că suveranitatea noastră internă 
este cam absolută şi pe tărâmul practic fiţi siguri 
că nu am exagerat nimic. Căci, dacă aşi fi voit 
a fi mai riguros, v'ași fi spus că până şi această 
suveranitate internă nu ni se recunoaşte în fapt 
de către Inalta Poartă. V'am spus cum ea pre- 
tinde că nu există o jurisdieţiune a noastră sepa- 
rată de aceia a Turciei. Dar a fost ceva şi mai 
grav, Inalta Poartă ne-a contestat şi aceiace se 
chiamă suveranitatea teritorială; căci, acum câţiva 
ani, când eram în minister la afacerile streine, 
ştiţi că eră vorba de a se face niște lucrări spre 


103 


a se liberă trecerea pe Dunăre la locul numit 
Porţile de Fer. Ei bine, Inalta Poartă a ridicat 
pretențiuni că numai ea poate autoriză lucrările 
acestea, cari erau să se facă despre ţărmul nostru 
și servindu-se de teritoriul român; şi că nici nu 
eră nevoie de consimţimântul guvernului român. 
Se înţelege că s'a răspuns ce se cuveneă şi că 
s'au respins asemenea pretenţiuni absurde. (Aplauze). 

Inţelegeţi însă semnificarea lor? Aceasta în- ` 
seamnă că Poarta eră stăpână chiar pe teritoruil 
nostru că ea putea ordonă la noi ceeace voiă. 
Unde mai eră atunci suveranitatea noastră terito- 
rială? Pe baza unei asemenea pretenţiuni, cre- 
zându-se stăpână pe pământul nostru, ea a putut 
odinioară dispune şi cedă Bucovina şi Basarabia. 
Știm oare unde sar fi oprit, şi unde sar opri 
consecințele unei aşă pretenţiuni? 

Vedeţi dar Domnilor, că, dacă chiar suvera- 
nitatea teritorială și independenţa noastră interioară 
ni s'a contestat, cum vă mai închipuiţi că suve- 
ranitatea noasră externă ar există în fapt! Aşă 
dar spre a puteă fi cu adevărat un stat neutru, 
trebuiă mai întăiu să avem o independență per- 
fectă, nu numai de drept, dar și de fapt, nu nu- 
mai internă, dar și externă. 

Pericolele cari se evitau prin o aşă neutrali- 
tate, pe cari numai un stat independent o poate 
aveă, erau foarte grave pentru noi în particular 


104 


nu nunai din cauza luptelor ce se puteau încinge 
pe pământul nostru între puternicii noştri vecini, 
ci spre a ne pune la adăpost de sguduirea gi 
vuina ce ne-ar cauză când sar întâmpla să cadă 
acest colos ce se numeşte Imperiul otoman; ci în, 
toate cazurile, spre a nu mai fi, noi naţiune jună, 
lipiţi de un corp pe care mulţi îl declară de bol- 
nav, şi încă bolnav de o boală contagioasă care 
ne-ar puteă molipsi şi consuma împreună cu el. 
(Aplauze). 

Inţelegeţi dar, Domnilor, cum eu convins de 
aceste mari pericole şi de existenţa singurului remediu 
posibil, am dat încă dela 1870, cel îniâiu strigăt 
de alarmă, şi am seris între altele, următoarele 
rânduri în ziarul Pressa, No. 241, din acel an: 

„Puterile garante nu pot decât să continue 
opera lor, din 1856, spre a o perfecționu. 
Ele vor căută să fondeze, la porțile Orientului, 
o sture de lucruri, şi mai forte şi mai stabilă 
decât în trecut, și să pună aceste populațiuna, atăt 
de apte pentru civilizațiune, în pozmhune și mai 
avamtagioasă spre a se desvoltă, și prosperă. 

„Prim ce mijloc însă diplomaţia ar puted, 
reuşi să ajungă la acest scop? 

„Acest mijloc este unul, unul singur: este a 
face din România în Orient, aceeace este Belgia 
în Occident. 

„Este a face din Romănia un regat inde- 


705 


pendent, sub dinastia lui Carol de Hohenzolern, 
şi garanția Puterilor celor mari din Europa. 

„Noi discutăm cestiunea lämurit, fără şo- 
văiri, fără cârtiri: Independenţa României, a 
ambelor principate actuale, sub forma de regat, 
este singura soluțiune posibilă, prin care se sa- 
tisfac toate interesele; interese de echilibru, inte- 
rese de securitate pentru imperiul Otoman. inte- 
rese de creștinătate, interese civilizatoare. ..“ 

„Si, pentruca să probez atunci, cum probez 
şi astăzi, că această soluţiune nu este rezultatul 
unei vamnităţi seci, ci efectul unor interese prac- 
tice, nu numai pentru noi, dar și pentru cele- 
lalte puteri, iată ce mai ziceam: 

„Când noi vorbim de independența Romå- 
niei, când, faceam din această idee un simbol al 
convincțiunilor noastre, și un drapel al credinţei 
noastre, nimeni nu ne poate taxà nici de dema- 
gogi, nici de iluzionari, nici de turburători ai 
Orientului. Din contră, oricine înțelege că noi 
consuiem şi susţinem această singură soluțiune 
realizabilă, îm interesul chiar al puterilor celor 
mai conservatoare, îm interesul principiului de 
ordine, în interesul echilibrului din Orient, în in- 
teresul, în fine, nu numai al României, dar și 
al Imperiului Otoman. 

„Toate aceste interese se satisfac prin inde- 


29006 45 


706 


pendența hRominiei, şi de aceea credem că această 
soluțiune este posibilă. și realizabilă. 

„Europa a voit la 1856 să creeze din Ro- 
mânia un Bulevard la Porţile Orientului, o linie 
intermediară, un teritoriu neutru între mai multe 
imperii diverse, ce sar puteă, ciocni. Dar acest 
scop este pe jumătate atins, pe cât timp Romă- 
nia va avec, actuala sa semi-independenţă, va fi 
semi-suverană, după cum o numesc publiciştii. 
Când um conflict Sar naște între vecini, teritoriul 
României riscă (— vedeţi D-lor, că am fost pro- 
fet— ) de a nu fi respectat. Căci Inalta Poartă 
ține una că Bomâma face parte integrantă din 
Imperiul său; dar când acest imperiu este în 
rezbel cu cineva (— întocmai cum este astăzi —) 
România nu poate fi teritoriu neutru de vreme 
ce este părte integrantă, de vreme ce nu este ab- 
solut independentă. Unde mai este linia neutră 
ce Europa crezuse că pusese la Portile Orientului? 

„Dacă Belgia nu eră independentă, dacă 
făceă și ea parte integrantă din Prusia sau din 
Franţa, teritoriul său ar fi fost oare respectat, 
şi ar fi putut da atâtea servicii ambilor belige- 
ranți? 

„Numai prin independenţa României se va 
puteà atinge pe deplin scopul când Puterile au 
garantat autonomia română. 

„România, creat regat independent ca şi 


107 


Belgia, ar deveni, un stat egal uti, pentru 
toți vecinii. Acest regat, pus sub garanția colec- 
tivă a puterilor cele mari, va aved, o existenţă, 
asigurată ca şi Belgia, și toți vor fi datori a-l 
respectă. 

„Turcia va află mult mai conform cu in- 
teresele sale a aveă, înaintea sa un paravan, un 
stat cu adevărat neutru, peste care nu va puteù 
nimeni să treacă spre a o ataca. Rusia nu-şi va 
putea desminți politica sa tradiţională de a ajută, 
toate aspiraţiumnile legitime ale creştinilor din 
Orient, Austria și Ungaria vor află mai avan- 
tugios pentru siguranța lor de a se creiă, un stat 
între dânsele şi celelalte două imperiuri. Anglia 
va contribui, totdeauna a ajută, tot ce poate ga- 
ramtă pacea în Orient. Franţa, Italia, Prusia, 
vor continui, a ne fi tot atât de favorabile ca şi 
în trecut. 

„Cine dar sar pute, opune rațional la rea- 
lizarea acestei mari idei? Nimeni credem; căci 
nici un interes legitim nu sar vătămà. 

„Jar Româna ar eș, dintro stare anormală, 
falşe şi nesigură. Va câştigă prin desvoltarea 
tuturor resurselor sale. Va deveni forte prin scu- 
tul neutralităței sale şi prim puterea ce-i va da 
prestigiul nouei sale pozițiuni. ..“ 

Din aceste citațiuni poate vedea D. lepu- 
reanu, că această covineţiune a mea eră veche, şi 


708 


că nu datează numai dela ministerul meu din 1873. 
D-lui se mai poate convinge, după cum ered că 
sau convins mai toți subseriitorii acelei profesiui 
de credință pe care am citat'o, că aceasta nu erà 
de loc o politică aventuroasă. Oare politică aventu- 
roasă erà aceea de a se lucrà pentru ca să se facă 
din România, un stat adevărat neutru perpetuu, 
care ar fi devenit o condițiune de ordine şi de pace 
în Orient? Oare aventuri făceau aceia cari vojan 
independența României, sub garanția însă a Pute- 
rilor europene? Nu, D-lor, aceea erà o politică 
serioasă, pozitivă, pacifică asigurătoare pentru toți! 
(Aplauze). 

Şi eum a căutat acel guvern din care făceam 
parte eu, care nu mă sfiiese a luă întru aceasta 
toată răspunderea numai asupra mea, cum am căutat 
să aplicăm, să realizăm această politică? Asvăr- 
litu-ne-am în aventuri ? Ori căutat-am să turburăm 
pacea în Orient? Nici de cum. Ci am căutat prin 
persuasiune, prin propagare, prin fapte reale, să 
realizăm independenţa şi neutralitatea după care 
aspirăm. 

Eră nevoie însă, mai întâiu, a se proclamă, 
ideea, a se asvârli pe pământ semânţa. Aţi văzut 
cum ideea se emise încă din 1870. Ea aveă a se 
răspândi, a se înfiltră treptat, a coprinde gradat, 
spiritele şi inimile, Ii trebuiă mai mulţi ani pentru 
aceasta, Anii au trecut, și sunt fericit de a vedea 


109 


că efectul aşteptat sa produs. Sămânţa a căzut 
pe pământ bun; ea a prins rădăcini, şi, bine cul- 
tivată a prosperat şi sa mărit planta. Cu câtă 
mulțumire și cât mă felicit de a vedeă acum câte 
braţe puternice câte inteligenţe distinse i grăbesc 
coacerea spre a o puteă seceră!,,. 

Ideea dar odată emisă şi planul fixat, ce 
trebuiă să facem, Domnilor? Trebuiă, în fapt, să 
începem a exercită drepturile ce numai un stat 
absolut independent le poate avea și aplică. Atunci 
independenţa generală a statului puteă mai lesne 
a se înțelege şi a se recunoaşte. 

Astfel trebuie, Domnilor, să judecaţi faptul 
încheierei tractatului nostru de comerţ cu Austro- 
Ungaria. Unii, sub punctul de vedere economic, 
alții, sub alte puneturi de vedere, mult au zis şi 
au criticat contra acestui tractat. Eu unul, Dom- 
nilor, vă mărturisesc aci lămurit şi simplu, că, ca 
ministru de externe, ceeace mă preocupă mai ales 
în acest tractat, cu o durată limitată, era partea, 
sa politică, eră însemnătatea sa politică, eră că o 
mare putere europeană consimţi a recunoaşte și a 
practică cu noi exercițiul unui drept de stat suveran. 
Acest mare şi colosal interes mă preocupă pe mine 
restului îi dam o importanţă secundară. 

Pe cât timp drepturile noastre suverane stau 
în stare de abstracţiune, de teorie, numai ca niște 
afirmări dogmatice, ale noastre, prea puţin îi păsă 


710 


Inaltei Porţi. Puteam noi să ne afirmăm cât voiam 
suverani; după dânsa, țara noastră eră o provincie 
şi Domnul nostru un fel de pașă mai mare. Pe 
cât lucrurile stau aşă Inalta Poartă eră liniştită, 
şi fără grijă. 

Când însă ea văzu că lucrurile au să se 
schimbe; când simţi că noi avem să şi aplicăm 
drepturile ce afirmăm; când înţelese că începem a 
practica cel mai însemnat drept suveran ce-l are 
un stat liber, dreptul de a tractà, o! atunci lu- 
cerurile se sechimbară. Atunci Inalta Poartă se în- 
griji, se mișcă, se turbură şi trimise pe la repre- 
zentanţii săi de lângă Puteri circularea secretă din 
24 Septembrie 1873. 

Acest act este începutul unei lupte, în care 
victoria a fost pentru noi; merită să vi-l aduceţi 
aminte. 

In circulara sa ministrul de externe Rachid, 
îşi propusese de a combate dreptul Românilor de 
a tractà direct cu alte puteri, şi a arătă agenți- 
lor săi pe lângă curţile străine, că poziţiunea noastră 
politică este aşă că numai Turcia are dreptul de 
a tractà pentru noi, şi apoi adaogă: 

„Autonomia acestor ţări fiind astfel determi- 
nată, nici că mai rămâne îndoială asupra cestiu- 
nei de a se şti dacă guvernul lor are dreptul de 
a tractà direct cu puterile străine. Cu toate acestea 
unele din aceste puteri au încheiat dejà așă fel 


711 


de convenţiuni. Însă astă stare de lucruri, care 
nu este decât o violare de drepturi şi de prero- 
gative, a deșteptat serioasa atențiune a Înaltei 
Porți. Pe de altă parte fiindcă asemenea infrac- 
piuni a condițiunilor autonomiei Principatelor ar 
puteà într'o zi să vateme chiar interesele celor de 
al treilea și să motiveze reclamajiuni, guvernul 
imperial își face datorie de a face chiar de acum 
rezervele sale formale, contra oricărui act având 
un caracter internațional, emanând dela aceste 
Principate“. 

Intreb pe Onor D. Iepureanu, întreb oricare 
din semnătorii acelei profesiuni de credință care 
am citit-o, dacă ar fi putut vreunul din D-lor 
tăceă, când ar fi luat cunoștință de acest act, pe 
care Inalta Poartă l-a trimis la toate Puterile? 
Ar fi putut vreunul din D-lor confirmă, măcar 
prin tăcere această denegare formală, care se fäceà 
unuia din cele mai importante drepturi ale noastre ? 
Negreșit că nu. Ei bine, şi eu tot așă am făcut; 
şi eu trebuiă înră şi mai mult să fac aceasta, 
fiindcă vă mărturisesc şi declar aci sus şi tare, 
că opiniunea mea, că convincțiunea mea cea mai 
intimă, că ideea mea fixă şi permanentă, că scopul 
ce voiam a atinge și a realizà, a fost şi este de 
a vedeă România devenită stat independent absolut, 
sub garanţia Puterilor Emropeene. (Aplauze entu- 
siaste). 


712 


Inţelegeţi dar, Domnilor, că, mai mult decât 
oricine, nu trebuiă să negligez nimic care ne apropiă 
de realizarea acestei mari şi sfinte idei! Exerci- 
tarea dreptului de a tractà, eră un mijloc atât de 
însemnat spre a se afirmă suveranitatea noastră 
şi a ne prepară tărâmul independenţei noastre! 

Acestea vi le mărturisesc în toată libertatea; 
căci, astăzi, ca senator, nu mai sunt supus la 
reticenţile unui ministru. 

Așă dar am făcut şi eri, aceeace ar fi făcut 
oricare din Dv., adică îndată ce am putut isbuti 
ca să pun mâna pe circulara secretă a lui Rachid 
din 24 Septemvrie 1873, am răspuns și eu şi am 
protestat îndată contra acelui act, prin o circulară 
a mea, din 2 Noemvrie 1873 adresată către toţi 
agenţii puterilor garante aflaţi în București. 

Protestul acesta, circulara mea este oficială 
şi pe față; ea afirmă şi declară neîndoios, că numai 
capitulaţiunile noastre cele vechi, sunt baza auto- 
nomiei şi legăturilor noastre cu Inalta Poartă; şi 
că printr'însele nu renunţăm la dreptul nostru de 
a tractà direct, precum la nici un alt drept de 
suveranitate. 

„În virtutea acestor vechi capitulațiuni, zi- 
ceam între altele, pe cari actele internaţionale dela 
1856 şi 1858 le-au confirmat din nou, România 
ure pe deplin toate drepturile suverane ce posedă 
un Stat autonom.“ 


713 


Apoi, după ce probam că am şi exercitat 
necontenit, până în timpii din urmă, dreptul de 
a tractà direct cu alte puteri, sfârșeam cu aceste 
cuvinte: 

„Prin urmare, D-le aginte, în faţa dene- 
gaţiunei formale făcute de Inalta Poartă în cir- 
culura sa din 24 Septemovrie, eră de datoria gu- 
vernului romin, de a-și face şi el rezervele sale 
contra oricărei violaţiună eventunle; de a afirmà 
existența drepturilor autonome ale României, care 
se Încearcă a ni se contestă; şi a declară în ace- 
laşi timp, că, ca și în trecut, toate interesele noastre 
internaționale vor fi regulate direct numai de gu- 
vernul român“! 

Un ministru român nu puteă zice mai puţin, 
când un guvern străin, atacă drepturile țărei sale. 
(Aplauze). 

Am fost însă, o ştiu, criticat câteodată pen- 
tru această atitudine a mea ca ministru. Insă în 
note, ca şi în discuțiunile Adunărilor, am ținut 
acelaș limbagiu. Nu se poate zice că nu mi se 
cunose ideile. 

Așă, când întro şedinţă a Camerei dela 23 
Noemvrie 1873, eram interpelat asupra cireulărei 
guvernului otoman, iată ce răspundeam, între 
multe altele: 

» Tratatele fiind baza raporturilor noastre cu 
Turcia, noi nu cunoaştem altă legalitate decăt 


T14 


aceea rezultând din acele tratate: și vom protestă, 
şi nu vom tolerà nici un act care ar constitui o 
impietare asupra drepturilor noastre.“ 

Şi apoi mai la vale spre a probà cât gu- 
vernul nostru țineà la garanția puterilor Euro- 
peene, adăäogam : 

„Această garanţie este pentru noi scutul cel 
mai forte; în deşert au căutat unii să insinue că 
guvernul nostru nu ar ţine la conservarea acestei 
garanții. Guvernul are, din contra, convicțiunea 
cea mai intimă că garanţia colectivă a puterilor 
este şi va fi totdeauna scutul cel mai forte al na- 
ționalitiţei noastre, și că ea vu fi totdeauna tot 
atât de necesară pentru România, cum este pentru 
Belgia și Grecia.“ 

Ei bine Domnilor, din toate acestea, cine 
nu vede că această politică, nu numai că nu 
este aventuroasă, dar este cea mai conservatoare 
cea mai înţeleaptă, cea mai moderată ? Sunt sigur 
că şi D. Epureanu este convins de acest adevăr. 
A trebuit însă să vă expun chiar faptele mele, 
spre a vă aprobă că voiesc și susțin astăzi tot 
ceeace am voit şi am susținut dela 1870 şi 1873, 
și spre a vă .convinge că, dacă aparanțele au 
putut înşele pe cineva, realitatea însă trebuie să 
vă convinsă că şi atunci, ca şi acum nu înţeleg 
a mă aruncă în aventuri, ci a urmă o politică 
înțeleaptă și naţională. 


715 


Aşă dar, Domnilor, iată pozițiunea noastră: 
Pe de o parte Inalta Poartă tratând în fapt Ro- 
mânia ca o provincie a sa turcească, și jienind 
astfel nu numai drepturile noastre politice, dar și 
interesele noastre economice şi alte interese de 
ordine foarte pozitivă şi practică; pe de altă parte 
o asemenea tractare şi impietare fiind în contra- 
dieţiune chiar cu tractatul din Paris şi cu capitu- 
laţiunile noastre, se înțelege dar că o aşă poziţiune 
cuprinde elemente de perturbaţiune permanentă în 
România, ca şi în tot Orientul dela Dunăre. 

Ce este dar de făcut? 

Trebuie oare să stăm, cu braţele încrucișate, 
într'o stare care ştim că are să sfârșească prin a 
ne ruină, a ne perde? Trebuie să ne temem de 
necunoscut, până a-i preferi răul văzut ? 

Este liberă Inalta Poartă să stăruească a nu 
își înțelege propriile sale interese; obiceiul oriental 
al acestei Puteri o face să se mulţumească pe 
vorba îngânfată şi pe ilusiuni, ca pretinsa sa suve- 
vanitate pe pământul nostru, până în momentul 
când a și ajuns pericolul, şi când este prea târziu 
a-l evită. Dar noi trebuie să o imităm? Cred că 
nu. Este o nenorocire pe Inalta Poartă, că ea nu 
se deşteaptă la timp, şi nu ştiu dacă este deștep- 
tată până în momentul de față; orbirea sa este 
proverbială; şi aceasta, provine, o mai repet, că de 
mult această Putere nu mai are oameni de Stat 


116 


care să înțeleagă adevăratele sale interese. Dar 
aceasta trebuie să ne facă a cugetă şi mai mult 
la apărarea intereselor noastre. 

Pericolul, aşteptat de toţi, afară poate de 
Inalta, Poartă, se ivi. Oştirile Ruseşti intrară în Ro- 
mânia, şi resbelul se declară de Rusia contra Turciei. 

Ce făcu Inalta Poartă către noi? Ea continuă 
a se preocupă tot de ideea sa favorită, de a ne 
tratà ca provincie a ei. 

Se supără şi ne denunță Europei, ca viola- 
tori de nu ştiu ce drepturi pentrucă, conform 
drepturilor noastre de a trată, a trebuit să 
încheiăm cu Rusia convențiunea pentru regle- 
mentarea, trecerei armatelor sale pe la noi. 

Apoi suspendă pe agentul nostru dela Cons- 
tantinopole, în mod necuviincios contra uzului in- 
ternaţional, după cum se urmează cu toți repre- 
zentanţii cari au un caracter internațional, aşă că 
agentul român s'a suspendat, adică i sa luat func- 
ţiunea, după cum v'ar fi luat unui funcţionar ture. 

Și această nouă violare şi provocare, pentru 
ce o face Inalta Poartă ? Pentrucă a apreciat numai 
dânsa singură, că convenţiunea noastră cu Rusia con- 
stitueo rupere a neutralităţei noastre. Am spus opini- 
unea mea, apreţiarea mea asupra convenţiunii; am 
spus că ea în sine nu cuprinde o rupere a neu- 
tralităței noastre, ci alte fapte posterioare pot con- 
stitui aceasta. Dacă eu nu am votat acea conven- 


717 


țiune, a fost pentru o cestiune de formă, pentrucă 
voiam ca, mai înainte de a o primi, Senatul să 
declare că menţine neutralitatea. Sunt dar foarte 
imparţial spre a o judecă. 

Cum însă Inalta Poartă judecând-o singură, 
fără a cere şi aşteptă opiniunea, şi a puterilor garante 
vine deodată şi iarăşi fără prealabilă înţelegere, cu 
acele Puteri, ne atacă teritoriul şi oraşele noastre 
în mod bruse şi barbar? (Aplauze). 

Oare în legalitate este Inalta Poartă când 
procede astfel? Oare măcar conform cu uzul drep- 
tului ginţilor lucrează ea? 

Nu, Domnilor, violența sa va merge până 
acolo, că armatele sale ne atacă, fără măcar o 
prealabilă, declarare de resbel. Dar, este pozitiv 
Domnilor, că fără să fim în resbel cu Poarta, 
Poarta ne atacă fără veste, fără măcar a ne de- 
clară resbel. 

Ea s'a mulțumit numai a trimite la 2 Mai 
o circulară pe la agenţii săi din străinătate pe care 
am citit-o numai în gazete, şi în care circulară ne 
tratează ca pe nişte supuşi resbeli. 

Tot aceiași pasiune, tot aceiaşi idee fixă. 

Acea circulară însă nu este o declarare de 
resbel. Poarta face numai cunoscut celorlalte Puteri 
că România se află sub presiunea unei ocupaţiuni 
străine. Și această declaraţiune, pentru ce o face ? 
O face numai ca o rezervă spre a pute conchide 


118 


că sub influența acestei presiuni, orice acte va 
face ţara, vor fi nule; adică după acum a pre- 
văzut Poarta, că avem să facem acte care să nu-i 
placă și după cum ia precauţiuni contra acelor 
acte declarându-le de mai înainte nule! (Aplauze). 

Vane precauţiuni! Căci pe cât timp Poarta 
va stărui în greșşita sa politică, trebuie să se supună, 
la consecinţele fatale ce are să aducă o asemenea 
politică! 

Chiar în ora din urmă a pericolului Inalta, 
Poartă continuă a avei tot preocupaţiunea, sa, tot 
ideea, sa fixă și permanentă care o urmărește de 
atâţia ani întrun mod foarte cerbicos, de a ne 
trată ca supuşi otomani. Căci, iată între altele ce 
zice ea, către agenţii săi din străinătate: 

„Inalta Poartă a adresat din nou în zilele 
din urmă, guvernului Princiar, invitarea oficială 
de a-şi uni forțele cu ale sale pentru a conjură, 
pericolul comun.“ 

Pentru ce oare guvernul otoman numește 
comun pericolul declarărei resbelului din partea 
Rusiei! Rusia a declarat resbel Turciei, nu și 
României. Răspunsul este simplu, pentrucă şi Ro- 
mânia, este provincie a Imperiului otoman; și pe- 
ricolul unuia este şi a celuilalt. Insă ceva şi mai 
grav şi mai important este partea finală a acestei 
civeulări din 2 Mai. In această parte, Poarta ia 
rolul de adevărat stăpân şi face guvernului nostru 


719 


român imputäri şi acuzațiuni ce numai un suveran 
poate face supusului său. 

Ascultați și veți vedeă. Ministrul otoman, vor- 
bind despre încheerea convențiunei cu Rusia, zice, 
în acea circulară: 

„Guvernul (român) uitåndu-şi toate datoriile, 
ma ezitat a contractă cu străinii rândueli netă- 
găduaite, avind scopul de a facilità invasiunea 
Imperiului, trădând, în acelaş timp interesul ţărei, 
încrederea guvernului suzeran, și speramţele ce 
întreaga Europă fundase pe instituțiunile Prin- 
cipatelor Unite, etc.“ 

Așă dar Inalta Poartă, sau mai bine guvernul 
unei țări străine, își permite de a mustrà guvernul 
nostru, de a-l trată ca trădător către ţară, ba și 
către acel guvern străin! Aceasta este mai mult 
decât o greșală, este o aberaţiune! Și eu unul, ca 
Român, m'am aflat indignat, revoltat contra unei 
asemenea, cutezanţe! (Aplauze). 

Oricare ar fi guvernul nostru, chiar greşeli 
chiar crime de ar comite el, nu este treaba stră- 
inului; este treaba Camerilor, este treaba Domni- 
torului ca să-i arate ca să-i îndrepteze această 
greșală, In faţa străinului încălcător, toți Româ- 
nii suntem datori a susține guvernul nostru naţio- 
nal! (Aplauze). 

Când dar Turcia se poartă astfel către noi, 
când ea se apără din tractate şi din drepturile 


120 


stipulate, întreb: cine este afară din legalitate, noi 
sau sublina Poartă ? Cine poate să zică că este în 
legalitate: acela. care se pune în contradicţiune cu 
tractatele, sau acela care este fidel lor? Noi ne 
ținem în limitele tractatelor; Poarta invoacă şi 
pretinde drepturi peste tractate; aşă dar este afară 
din legalitate. 

Insă se naște temerea că noi ne-am aliă cu 
Rusia spre a ne apără. Inalta Poartă presupune 
că ne-am fi aliat cu Ruşii. Alţii ar putea presu- 
pune că ne-am aliă cu Austriacii. D. Pera Opran 
ave cuvintele D-lui ca să se teamă de Ruși, la 
alţii poate să nu placă alianţa cu Austria, cu 
Anglia, cu Franţa. Ce fac toate aceste presupuneri 
de alianţă? 

Cestiunea nu este aceasta. Cestiunea este alta; 
cestiunea este aceasta: Statul român care are o 
poziţiune legală, nişte raporturi cu dânsa rezul- 
tând din tractate, când aceste raporturi sunt căl- 
cate de Inalta Poartă, când această călcare este 
pozitivă și flagrantă, când Poarta ese din legali- 
tate, ne atacă şi ne maltratează ca o provincie 
învinsă contra tuturor stipulaţiunilor din tractatul 
de Paris, și din vechile capitulaţiuni,—are ori nu 
dreptul de a se apără şi de a se aliă cu oricine, 
spre a-și apără drepturile şi naționalitatea sa? Când 
Inalta Poartă, contra dreptului ginţilor, contra 
uzului internaţional, îşi permite de a atacă şi a 


721 


jefui orașe şi porturi descoperite, fără să fie de- 
claraţie de rezbel avem sau nu dreptul, nu numai 
a respinge forța cu forța, dar și de a ne apără 
pentru viitor, şi a luă măsuri pentru a ne asi- 
gură viitorul? Da, răspundem, avem acest drept, 
şi după legea tractatelor, şi după legile divine! 
(Aplauze prelungite). 

Da, repet, avem dreptul de a ne apără în 
prezent, şi aceasta în limitele necesităţei; avem 
încă dreptul de a ne asigură viitorul, spre a nu 
se mai repetă. asemenea violențe, şi această asi- 
gurare a viitorului nu se poate face în alt chip, 
decât lucrând cu toţii şi cu înțelepciune, spre a 
se realizà independența României, sub garanţia 
Europei. (Aplauze). 

Va veni o zi, sunt sigur, chiar când Inalta, 
Poartă se va convinge că această soluţiune este 
chiar în interesul său! Dea Dumnezeu să nu fie 
prea târziu pentru dânsa! Ori cum va fi însă, va 
veni o zi, când Inalta Poartă va înțelege că su- 
zeranitatea sa nominală este o iluziune, este chiar 
o năpaste, care-i dă mai multă grijă, care-i cau- 
zează ocaziuni de atacuri perpetue; şi, că Ro- 
mânia liberă, garantată de puteri, și adevărat 
neutră, îi va fi de un mare folos, şi va constitui 
pentru dânsa, o barieră excelentă! Sub toate cele- 
lalte raporturi Inalta Poartă va trage mai multe 
foloase; căci ea va puteă atunci încheiă cu noi 


29%)06 46 


122 


tractate comerciale, tractate de extradiţiuni, con- 
sulare, judiciare, şi altele asemenea. Negreşit că, 
din aceste tractate va trage mai multe avantage 
practice decât acelea care le are astăzi, sau mai 
bine decât starea comercială care nu produce decât 
nemulțumiri şi pericole reciproce. 

Aşteptând însă această zi de lumină pentru 
Inalta Poartă, noi nu putem stă în amorțire. In- 
nalta Poartă se va lumină, dar poate că nu se 
va lumină. Noi nu putem fi supuşi la asemenea 
incertitudini; noi trebuie să ne ocupăm de reali- 
tatea, de astăzi. 'Trebuinţele de astăzi cer ca noi 
să ne apărăm contra atacurilor, să respingem forța 
prin forţă. Situaţiunea actuală ne dictează că nu 
putem fi şi stă indiferenți, cu mâinile în sân, 
când Inalta Poartă ne atacă, fără să ne vestească, 
fără să ne întrebe măcar, fără a intră în cores- 
pondenţă cu guvernul nostru, spre a ști dacă ră- 
mânem sau nu neutri, fără, în fine, să se înţe- 
leagă cu Puterile garante, şi să le ceară autori- 
zarea prealabilă, după cum o obligă tractatul din 
Paris. Datoria noastră, dreptul nostru, onoarea, 
noastră ne obligă de a ne apără contra acelora 
cari, dela adăpostul forturilor lor, atacă oraşele 
noastre deschise. (Aplauze.) 

Nu noi suntem provoeatorii. Prin încheierea 
eonvenţiunei pentru trecerea oștirilor rusești, noi 
nu am declarat rezbel Porţei, nici am rupt neu- 


123 


tralitatea, sau am violat tractatul din Paris; ci, 
cedând unei forțe majore, am căutat să micșorăm 
relele ce aduce cu sine o invaziune. Când însă 
am început a ne apără? Atunci numai, când 
Poarta ne-a atacat. Insă o asemenea apărare este 
legitimă şi naturală. Ea poate chiar merge până 
a legitimă o alianţă. Insă sunt alianţe şi alianţe; 
eu înțeleg că pentru noi nu poate fi nece- 
sară decât o alianţă de apărare, o alianță de- 
tensivă. Cine ne-ar puteă acuză, când, spre a ne 
apără contra atacurilor Porţei, vom fi siliți a 
contractă o asemenea alianță? Calitatea, de Stat 
neutru nu ne împiedică la aceasta. Au fost sta- 
turi neutre cari au încheiat alianţe defensive fără 
a-și compromite pentru aceasta viitorul. Astfel a 
fost Elveția, care la 1803 a contractat o alianţă, 
defensivă cu consulul Bonaparte, şi care la 1815 
a contractat tot un fel de alianță defensivă cu 
cele patru puteri coalizate contra Franţei Şi cu 
toate acestea Elveţia nu s'a condamnat și neutra- 
litatea ca şi independența sa, s'a recunoscut for- 
mal prin tractatul de pace ulterioară. 

Aşă și pentru noi, consecința dreptului nostru 
de apărare este că, întrun caz dat, şi când trebuinţa 
ar cere, putem să încheiăm chiar o alianță de- 
fensivă pentru apărarea drepturilor și teritoriului 
nostru. 

Insă să nu uităm că trebuie să procedăm cu 


724 


mult tact şi prudență. Nu numai prezentul, dar 
şi viitorul nostru este în joc. Preocupaţi de pre- 
zent să nu neglijăm nici viitorul. Suntem datori 
a câştigă prezentul; dar trebuie tot deodată să ne 
preparăm viitorul. 

Când D. lepureanu propune ca să exprimăm 
numai încredere în guvern, că va apără bine 
interesele în joc şi pentru rest să ne referim 
la răspunsul ce a dat Senatul mesagiului Tro- 
nului, îmi pare că D. lepureanu propune ceva 
numai pentru prezent, propunerea aceasta ar fi 
evazivă; căci alta a fost situațiunea când cu mesa- 
giul Tronului şi alta este astăzi; şi nici că sar 
răspunde la poziţiune, la dificultăţile ce sunt 
actual în joc, 

Prin urmare noi Senatul, suntem datori apro- 
bând fapta guvernului de a apără ţara contra ata- 
curilor ce i s'a adus, de a-i desemnă linia de con- 
duită ce după noi, este cea mai bună de a se 
urmă pentru viitor, 

La, acest dublu scop răspunde moţiunea pro- 
pusă de Pr. D. Ghica, şi de aceea susţin și eu, 
cu toată convicţiunea acea moţiune. 

Sensul acestei noţiuni este acela care l-am 
expus dejă. Pentru prezent; recunoaștem că agre- 
siunea, că atacul a venit din partea Turciei; şi 
eră de datoria guvernului, eră de demnitatea ţărei 
de a ne apără. Bine dar a procedat guvernul. 


125 


Interesele sau irehuinţele acestei apărări, ne 
pot duce până la o alianţă. O putem face. Insă 
alianţa trebuie să fie numai defensivă, căci o 
alianţă ofensivă. ar presupune trecerea noastră 
peste Dunăre, ar însemnă amestecul intereselor 
noastre cu acelea ale popoarelor de peste Dunăre. 
Insă noi nu avem nimic a face peste Dunăre. 
Alte populaţiuni, alte interese, alte drepturi, alte 
suveniri, alte simpatii sunt acolo. Noi nu avem 
a face cu dânsele. Simpatiile noastre le au; dar 
suntem distinși de popoarele de peste Dunăre, 
pentrucă interesele noastre sunt cu totul distinse 
de ale populaţiunilor de peste Dunăre. Ce; dar 
repet, nevoe am aveà, să ne confundăm în niște 
complicațiuni cari nu ne privesc? Şi tocmai pen- 
trucă suntem un popor particular şi deosebit de 
celelalte din Orient. Europa are interes a creà un 
stat neutru, distins, care să poată ţine echilibru 
între alte naţiuni de origine şi cu interese dife- 
rite. Să nu pierdem acest caracter particular ce 
prezintăm. 

Așă dar, prin moţiunea d-lui D. Ghica nici 
se compromit interesele noastre, nici se prejudecă 
viitorul. Prin ea se scapă, nu numai fondul res- 
tiunilor în litigiu, dar şi forma, care ocupă, 
atât pe D. Opran. Eu cred că, cu această mo- 
țiune se înlătură preocupările legitime, ale D-sale 
căci, D-lui zice că-i e teamă de o alianță cu Rusia, 


126 


şi că, dacă sa votat convenţiunea, cel puţin să 
se scape forma, să nu se voteze moţiunea de as- 
tăzi. Insă din două lucruri unul: dacă D. Opran 
crede că convenţiunea conţine alianţe cu Rusia, de 
ce a votat-o; căci atunci a votat şi fond şi formă. 
Dacă acea convenţiune nu conţine o alianță, poate 
votă moţiunea de faţă; căci sensul ei este că nu 
presupune nici-o alianţă, şi când ar fi alianţă, ar 
fi numai defensivă, — ceeace nu ar prezentă pericole. 

Dar de la prezent trecem la preocupările ce 
ne inspiră viitorul, aflăm că prea bine se zice în 
moţiune, că trebuie să se caute a se bine defini 
poziţiunea ţărei noastre. Căci, D-lor din câte am 
expus mai înainte v'aţi putut convinge că mai 
toate nenorocirile au venit la noi din cauza lipsei 
unei definițiuni exacte a poziţiunei creată prin 
trectatul din Paris. Nu înţelegem a rupe acest 
tractat; moţiunea, îl menționează anume şi când 
printr'însa se zice că contăm pe sprijinul pute- 
rilor garante spre a ajunge la soluţiunea dorită a 
viitorului nostru, aceasta însemnează că ţinem la 
garanţia europeană, că înţelegem ca Statul român 
să se sprijine şi în viitor pe această garanţie, că 
nu voim în fine, să rupem legăturile şi interesele 
ce avem cu puterile mari europene. Se arată numai 
că voim să complectăm, să perfecţionăm opera 
tractatului din Paris. In părţile sale, pe cari eve- 
nimentele au probat cât sunt de imperfecte; că 


727 


voim a face din România un Stat care să fie tot 
atât de respectat cum este Belgia chiar când se 
află un resbel între puternicii săi vecini, Franța 
şi Germania; cum este mica Elveţia, care a rămas 
existândă şi în urma marilor resbele ale republicei 
franceze, 

Acestea coprinde moţiunea, şi în acest sens 
o votez eu. 

Conchid dar că, în faţa unui pericol eminent 
şi mare ca cel actual, pe cât timp Turcia persistă 
a nu recunoaşte drepturile şi independenţa noastră 
cum rezultă din tractatul dela Paris şi din capi- 
tulaţiunile noaste; pe cât timp Turcia prin faptul 
său de a ne trată ca pe o provincie a sa; a eșit 
afară din tractate şi din legalitate; pe cât timp 
violența şi provocarea din partea Turciei a legi- 
timat dreptul nostru de a ne apără cu armele în 
mână, eu unul susțin şi aprob că bine şi patriotie 
a făcut guvernul de a respinge atacul şi de a 
apără ţara! (Aplauze prelungite). 

Continuând şi pe viitor aceiaşi cale, el nu 
trebuie însă să neglije de a prepară viitorul, de 
a face,adică, să se creeze o stare de lucruri care 
să ne ferească pe viitor deasemenea, pericol. 

Am zis-o de mai multe ori, viitorul nostru 
nu poate fi decât independența României sub ga- 
ranția puterilor Europeene. (Aplauze). 

Către acest viitor trebuie să tindem cu toţii; 


128 


şi, spre a ajunge acolo, guvernul trebuie să pre- 
pare calea. Să facă a se depărtă orice bănueli, că 
devenind independenţi, ne-am absorbi în cutare pu- 
tere. Românii nu voiesc a se absorbi în nimeni; 
ei voiesc din contra, ca ţara lor să fie egal utilă 
tutulor, voiese ca să corespundă la scopul ce-l au 
puterile în Orient, şi să concureze în acord şi cu 
sprijinul marilor Puteri. Aceasta vor Românii, 
aceasta trebuie să vrea guvernul lor, căci numai 
aşă vor putei înlătură pericolele ce-i ameninţă. 

Independenţa dar a României însemnează în- 
tărirea naţionalităței române, cu propria sa indi- 
vidualitate; însemnează moderaţiunea, ordinea, pa- 
cea, progresul, civilizațiunea la porţile Orientului. 

Este o nobilă şi frumoasă acţiune ce noi in- 
dicăm guvenului pentru viitor. (Aplauze prelun- 
gite şi repetate). 


MI 
„Monitorul Oficial” No. 134 din 15/27 Iunie 1877 


Lege pentru ofiţerii români cari au servit în ar- 
mate străine 


Art. 1.-— In timp de resbel ofiterii de ori- 
gină română, cari au servit în armate regulate 
străine, se pot admite în armata română şi a do- 
bândi prin aceasta chiar, fără altă formalitate, 
recunoașterea dreptului lor de cetăţeni români, 
destul numai să declare că renunţă la orice pro- 
tecțiune streină. 

Ei vor puteă fi admiși cu gradul și vechi- 
mea dobândite în armata în care au servit, pro- 
bând prin acte autentice, atât acel grad, cât și 
0 bună conduită. 

Ei se vor bucură și de dreptul la pensiune 
după legile române. 

Art. 2. — Orice dispoziţiuni contrarii legei 
de faţă, sunt și rămân desfiinţate. 

Această lege s'a votat de Adunarea Depu- 


730 


taților în şedinţa dela 7 Maiu 1877, şi sa 
adoptat cu majoritate de patruzeci și nouă voturi, 
conira unsprezece, fiind şi șapte abțineri. 


Președinte, C. A. Rosetti 


Secretar, G. Tacu 
(L. S. A. D.) 


Discuţiunea generală fiind deschisă B. Boerescu 
susține ca recunoaşterea cetăţeniei unor asemenea ofițeri 
să se facă pe cale individuală conform art. 9 din 
constituţie. 


B. Boerescu. Domnilor, trebuinţa la care 
corespunde acest proiect de lege o admit şi eu. 

Cred că este bine, este trebuitor și folositor 
pentru armată ca să poată aveà ofițeri superiori 
care să aducă contigentul lor de capacitate; şi este 
natural ca ofiţerii de origină română cari au servit 
în armate străine să fie admiși în armata noastră 
cu gradul gi vechimea ce au avut-o în acele armate. 

Sunt însă în contra modului de redacțiune 
care s'a dat acestui proiect de lege. Acest proiect 
de lege astfel redactat prezintă două inconveniente; 
unul constituţional şi altul de o natură numai 
politică. 

In convenientul constituţional este că prin 
acest proiect de lege se crează un mod de natura- 
lizare pentru Românii din alte părți în contra 


731 


preseripţiunilor art. 9 din constituţiune care zice că: 

Art. 9.—, Românul din orice Stat, fără pri- 
vire către locul nașterii sale dovedind lepădarea 
sa de protecțiunea străină, poate dobândi de în- 
dată exercitarea drepturilor politice prin un vot 
al Corpurilor Legiuitoare“. 

Aceasta presupune neapărat că are să fie vot 
separat, personal pentru fiecare. Aceasta s'a păstrat 
de când este constituţiunea dela 1866. Oricare ar fi 
Românul din alte ţări, trebuie să fie supus la un 
vot special al Senatului. 

Cum am puteă noi, oricât de mare ar fi 
trebuința, să modificăm acest articol? Trebuie să, 
eliminăm acest inconvenient? Trebuie. Al doilea 
este că se dă ministrului de resbel un drept de a 
face el singur cum va voi, şi pentru aceasta, trebuie 
să ne îugrijim. Nu este vorba despre ministrul de 
astăzi în care avem toată încrederea, dar legile se 
fac pentru viitor, aceasta este o lege care poate 
să dureze mai mult timp; şi merg mai departe şi 
zic, un ştiu pentru ce aşi mărgini numai în timp 
de resbel şi nu în timp de pace? Aș admite fără, 
această limită; însă, în modul cum zice articolul 
din. proiect, ministrul de resbel poate să admită, 
un număr necunoscut de ofițeri, fără să mai ceară 
concluziunea Camerei. Va să zică depinde numai 
de ministru de a admite în armată gi a naturaliză 
pe cine îi place numai printr'un decret, și aceasta, 


732 


după mine, este o anomalie, și nu este bine să se 
facă, fiindcă, dacă astăzi avem încrederea în ministru, 
nu ştim cine poate veni mâine sau poimâine la 
ministerul de resbel, şi să dea aceste favori oricui și 
nelimitat, cred că nu-i bine. Ce se face în toate părțile 
chiamă lege asemenea cazuri? Se face aceeace se lumei 
în personală, — pentrucă sunt legi generale şi legi 
` personale; — se face dar lege personală, pentru 
cutare sau cutare individ; adică ori de câte ori 
ministrul de resbel simte trebuinţă şi se va ivi 
ocazia, de a puteă să admită vre-un ofițer care a 
servit în vre-o armată străină şi are valoare mili- 
tară, vine cu o lege personală; şi aceasta este avan- 
tagios şi din alt punct de vedere, că condiţiunile 
de admitere pot fi diferite, unii pot fi primiţi cu 
unele condițiuni, şi alţii cu altele. Prin urmare, 
cum se procedează, de sunt acum câţiva ani, şi la 
noi în asemenea cazuri? Se fac legi speciale, per- 
sonale. Ce ar puteă dar să se pună în această 
lege ? Ar trebui, după mine, să se facă astfel ca 
să corespundă și tiebuinței, şi să nu se calce nici 
legea, fundamentală; ar trebui, zic, să zicem că 
ministrul de resbel are dreptul ea, prin legi spe- 
ciale şi personale, să primească în serviciul armatei 
române ofiţeri români cari au servit în armatele 
străine, eu gradul şi vechimea care a avut-o acolo, 
adică favorul aceasta, să se dea prin lege perso- 
nală; totdeodată, trebuie să se pună în lege, că 


733 


trebuie să se treacă acei ofițeri, în privința natu- 
ralizației, prin filiera prevăzută de constituțiune. 
Aşă cred eu că este bine: Dacă credeți însă că 
articolul 9 al constituțiunei se poate modifică prin 
această lege, atunci este altceva; dar eu cred că 
după constituțiune, nu putem admite un Român 
din altă țară decât printrun anume vot, prin o 
lege personală. Iată în ce sens cred că se poate 
modifică acest proiect; şi astfel modificat cred că 
corespunde atât la trebuinţă, cât și spre a înlătură 
ineonvenientul, atât constituțional cât și practic, 
care îl prezintă cazul de faţă. 


Ministrul de externe luând cuvintul răspunde din 
nou B. Boerescu. 


B. Boerescu. D. ministru de externe face rău 
de pune cestiunea astfel, ca cum noi am fi contra 
principiului de a primi ofițeri, despre care este 
vorba, în armata română, face rău, fiindcă nu este 
exact aceasta. Nu suntem contra, suntem pentru 
a se admite ofiţeri români din alte armate în armata 
română, cunoaștem şi noi ca și D-sa trebuința, 
aceasta, prin urmare nu înțeleg pentru ce face niște 
cestiuni care nu'şi au locul. Nu este vorba despre 
aceasta, este vorba numai de modul admiterei şi 
mijlocul care îl propun eu este tot atât la tre- 
buință ca și cel coprins în proiectul de lege, numai 
este mai regulat, mai legal cum zic eu să facem, 

Face asemenea rău să amestece cestiunea per- 


134 


sonală şi a avut rolul de a mă pune pe mine în 
contradicţie, zicând că ceeace fac astăzi ca senator, 
nu am făcut când eram ministru. Se înșală atunci 
ca şi astăzi şi totdeauna n'am înţeles altfel decât 
ca să se facă conform cu art. 9 din constituţiune; 
dar D-v. nu voiţi să respectaţi art. 9 din constituţiune, 
sau primiţi interpretaţia, şi argumentaţia maliţioasă a 
D-lui Giani. Prin urmare iată ce am onoare să declar, 
că în 1867 credeam ca şi acum în art. 9 din con- 
stituţiune. Atunci a fost un proiect al D-lui Bră- 
tianu, eră o lege personală, şi anume pentru 
D. Ursu, şi nu altul, şi fiindcă au fost oarecare 
dificultăţi, acel proiect s'a retras. Cânderam împreună 
la guvern şi am voit să admitem pe acei ofițeri, au 
fost, ştiţi, dificultăţi, şi am renunţat; oare atuuei, 
pentru D. Ursu şi Doda nu erau legi personale? 

Prin urmare, vedeţi, nu sunt în contradicţie, 
zic însă că mijlocul care-l propun este mai practic, 
mai constituțional. Și guvernul vrea să primească, 
proiectul său, se poate, cine va vreă îl va primi, 
dar repet mijlocul pe care îl propune nu este 
corect. Ei bine, ce ni se zice? 

Aţi proclamat independenţa, trebue să ne daţi 
mijloace de a o susţine. Dar, D-lor, cine zice alt- 
fel? Dar D-v. cereţi ca numai pentru aceasta că 
s'a, făcut un fapt, să votăm noi orice legi ne veţi 
prezentă! Dar dacă mijloacele care le cereţi pi se 
pare nouă că sunt rele, că nu corespund la scopul 


735 


pentru care ni se cere şi că sunt alte mijloace 
mai bune, oare nu trebue să avem libertatea de 
a le discută, de a le revizui, sau a le modifică? 
Vrea să zică, că pentru aceea că Uorpurile legiui- 
toare au admis faptul de resbel, de aci ar rezultă 
că orice ne va, cere guvernul, trebue să-i votăm 
întocmai, fie legi militare, fie legi financiare, şi în 
fine, impozite și tot felul de împrumuturi! Aceasta 
mi se pare că ar fi a ni se cere prea mult şi a 
ni se micșoră, dreptul de Corp legiuitor. 

- Acum D-v. ziceţi că ceeace am propus eu 
este un mod indirect dea respinge legea şi că nu 
vă dăm mijloace, fiindcă nu admitem absolut o 
cerere în formă cum o cereţi D-v. Mi se pare că 
este o greșită consecință, care aţi tras-o de aci; 
pentrucă mijloacele ce le propunem noi nu sunt 
în ceontradicțiune cu votul care sa dat pentru in- 
dependență şi resbel; căci, Domnilor, în ce gu- 
vernul se jenează și în ce se poate împiedică să 
vie oricând va voi cu un proiect de lege în care 
să menţioneze 10, 15 sau 100 de persoane anume 
cu gradul şi vechimea cu care urmează a se na- 
tuvaliză și a se admite în armata noastră? Ei bine, 
cum se poate altfel? Vreţi D-v. să se den un vot 
pe necunoscute și vreți D-v. să votăm noi admi- 
terea unei naturalizaţiuni pe necunoscute, zicând 
că se recunoaşte naturalizarea unor persoane pe 
care nu le ştim și nu le vedem? Apoi, D-lor, unde 


136 


sa mai auzit asemenea doctrine, ca naturalizaţiu- 
nile să se deă pe necunoscute? 

Al. Giani. Nu e aşă. 

B. Boerescu. Este slab D. Giani, fiindcă în- 
trerupe, dacă ar fi forte, ar tăceà. D-sa a vorbit 
de art. 9, zice că trebuie să se lepede de protec- 
țiuni şi că acesta e destul; dar a uitat sfârșitul 
care zice că „poate dobândi, de îndată exercitarea 
„drepturilor politice prin un vot al corpurilor 
„legiuitoare“. 

Apoi nu înțelege D-sa, când e vorba de recu- 
noaşterea naționalităței ce trebue să se numească, 
individ? Cum aţi făcut de când există Senatul? 
Și unde aţi auzit de când sunteţi ca să se dea un 
vot de naturalizare pe necunoscute? Indată ce legea 
zice vot, vrea să zică fiecare individ implică un 
vot; rea sau bună e constituțiunea nu e vina mea; 
nu e treaba noastră a o critică, nu e timpul 
a modifică o lege fondamentală. Așă dar, pentrucă. 
prin art. 9 sunteți ţinuţi ca să veniţi cu legi per- 
sonale: căci unde e răul, de unde deduce D. Ko- 
gălniceanu că dacă s'ar veni cu legi speciale pentru 
naturalizaţiuni, nu s'ar satisface trebuințele armatei 
şi i-am jenă mijloacele D-sale de apărare? Nu 
are decât să vie când va vrea cu asemneea legi, 
şi Senatul ca și Adunarea este la dispozițiunea 
D-sale în permanenţă sau să fie chemate oridecâte 
ori va fi trebuință. Dar nu vedeţi D-v, că ar fi in- 


737 


convenientul cel mai mare, când s'ar votă legi care 
sunt în patentă contradiețiune cu constituţiunea? 
Insă când se vine cu o lege personală, Camera și 
Senatul vede dacă implineşte toate condițiunile și o 
votează. 

Căci, Domnilor, Senatul şi Camera trebuie 
să ştie că fiecare din acei ofițeri este sau nu Ro- 
mân. lată pentruce sa cerut să veniţi cu legi 
speciale; totdeauna așă s'a urmat, a venit guver- 
nul cu proiecte anume. Și voiţi D-v. să modif- 
caţi acum art. 9 din Constituţie cu ocazia acestui 
proiect? Această modificare nu este regulată. 

Apoi, Domnilor, Onor. D. Kogălniceanu a, 
arătat că n'ar prezentă acest proiect inconvenientul 
pentru armată. Şi cum a argumentat? A argu- 
mentat invocând ceeace ar face D-lui personal. 
Dar se prinde D-lui că acest proiect va fi numai 
pentru acest moment? 

M. Kogălniceanu, ministru. de externe. Măr 
giniți-l numai pentru resbelul de faţă. 

B. Boerescu. Pentru ce numai pentru resbelul 
de faţă. Eu voiu face o lege şi pentru alte 
eventualităţi; venind cu proiecte nominale, votând 
pentru fiecare militar în parte vom apreciă. 
Altfel poate un ministru de resbel să vină cu 
100 ofiţeri cari nu sunt Români şi să-i natu- 
valizeze. Ni se zice, aţi votat independența, 
daţi mijloace să o susţinem. Nu ştim dacă Se- 


29006 47 


138 


natul poate să deă un asemenea vot. Fiindcă 
am votat pentru independenţă, suntem ţinuţi să 
violăm Constituţiunea; dacă înțelegeţi D-v., astfel 
lucrul, atunci este altă socoteală; votând indepen- 
denţa, noi n'am înţeles aceasta; deşi sunt foarte 
vechiu partizan al ideiei de independență, dar nu 
sunt din şcoala acelora cari admit maxima „scopul 
scuză mijloacele“. 

Primind acest proiect fără nici o modificare 
oare n'ar face rău oștirei ? 

Cum ar practică D. Ministru, legea nar face 
nici un rău, dar venind alții, pot aduce ofițerii 
din altă parte, să se treacă înaintea ofiţerilor noștri, 
şi aceasta nu ar fi un fapt tocmai încurajator 
pentru aceşti ofițeri. Dar ni se zice că unii vor 
muri în rezbel, şi alţii se vor înaintă; aceasta nu 
este o încurajare, nefiind nici regula normală. 

Veniţi cu proiecte de legi în care, să arătaţi 
numele ofițerului și calităţile lui, și desigur că se 
vor votă; odată ce se vor votă proiectele, veți 
tvată cu dânșii. 

După sistema D-voastră chiar, nu puteţi să 
admiteţi ofițerii, mai înainte de a vă înţelege cu 
dânșii şi nici vor veni contra voinței guver- 
nului dela, care depinde; și D. Kogălniceanu ştie 
că dificultatea atunci când la 1869 eram la minister, 
erà că n'a voit să primească guvernul de care 
depindeă acei ofiţeri. Negreşit că dacă ar fi un 


739 


guvern amic, nu se poate primi ofițerii fără voià 
lui; contrariul se face între guvernele ne amice; 
nu poate D. Ministru de Externe să primească 
ofițerii din Austria, nici din Rusia, în oștirea, 
noastră, fără consimțimântul guvernului respectiv; 
cu atât mai mult că se cere probe autentice de 
bună purtare şi de grad. Primirea acestor ofiţeri 
dar nu se face pe sub ascuns, ci tratezi cu ofi- 
terii, și odată lucrul finit, în 24 ore trece în 
Cameră şi în Senat. 

Vedeţi că aci nu este nimeni în contra prin- 
cipiului de a se luă asemenea măsuri. 

Conchid Domnilor, şi zic că dacă nu se va 
primi de guvern amendamentul propus de mine, 
atunci trebue să respingem pur şi simplu luarea 
în consideraţiune a acestei legi, rămânând ca gu- 
vernul să vină cu proecte speciale, în modul cum am 
arătat, şi astfel sar întâmpină şi trebuinţele ar- 
matei și echitatea şi dispoziţiile Constituţionale. 


IV 
„Monitorul Oficial“ No. 139 din 21 Iunie/3 Iulie 1877 


Raport asupra proiectului pentru emisiune de 
scrisuri de Stat în suma de 30.000.000 lei 


In numele majorităței delegaților secțiunilor Sena- 
tului B. Boerescu citește raportul referitor la proiectul de 
lege pentru emisiunea de serisuri de stat în suma de 
30.000.000 , 

Raportul acesta care este protivnic legei prezentată 
de guvern şi votată de cameră îl publicăm mai jos. 


Domnilor Senatori, 


Criza economică care bântue țara de mai 
mulți ani, dificultățile ce tezaurul a încercat în 
încasările şi perceperile sale din cauza zdruncină- 
rei creditului public, şi echilibrul nostru finan- 
ciar, precum şi adaosul de cheltueli, atât de in- 
dispensabile pe cât şi de neprevăzute, justifică 
preocuparea noastră a tuturor şi legitimează cererea, 
guvernului ca, prin acordarea unui credit de 30 


741 


milioane lei, să i se deă mijloace de a face față 
la trebuințele existente şi de a i se înlesni opera- 
ţiunile de tezaur. 

În faţa unor cestiuni financiare de o ordine 
superioară, cari au un efect nu numai indirect, 
dar direct şi imediat, asupra stărei noastre eco- 
nomice şi politice, nu trebuie să fim absorbiți nici 
de consideraţiuni de persoane; ci, toți uniţi, să 
căutăm a da cea mai bună soluţiune posibilă 
unor interese atât de grave şi de multiple. 

Dacă timpii ar fi normali, dacă nu ar există 
lipsa de eredit, care este efectul anomaliei timpu- 
lui, negreşit că mijlocul cel mai simplu şi mai 
natural de a realizà creditul de 30.000.000 ar fi 
de a acordă guvernului dreptul de a se împru- 
mută cu această sumă. 

Insă este cunoscut că un împrumut astăzi 
este imposibil, chiar de l-am admite în condi- 
ţiunile cele mai apăsătoare, 

Cu toate acestea necesităţile timpului con- 
tinuă a fi tot atât de reale şi de urgente; ele 
cresc chiar prin neputinţa de a le satisface. Ore- 
ditorii Statului suferă prin întârzierea plăţei crean- 
telor lor, şi, cu cât Statul va întârziă a-şi exe- 
cută angajamentele sale, pe atât creditul său va 
slăbi, va dispare ehiar. 

In finanţe, mai mult decât oriunde, prezentul 
este viitorul; dacă Statul nu plătește astăzi, 


742 


cum va plăti mâine? Dacă nu ştim a ne menţine 
creditul în prezent, cum o să-l avem în viitor? 
Adevăratul însă credit al unui Stat constă în a-și 
respectă, angajamentele sale. a face dar ca guver- 
nul să fie în stare a plăti unde este dator, este 
a-i menţine creditul în prezent, este a-i asi- 
gură creditul în viitor. A-i da mijloace ca, în 
limite stricte, să poată îndestulă numeroasele tre- 
buinţe existente, este o consecinţă logică a recunoaş- 
terei acestor trebuinţe de către noi toţi, este chiar 
a evită o mai mare risipă, o mai mare cheltuială, 
în viitor. 

Pe cât timp însă golurile şi nevoile tezau- 
rului sunt pozitive, pe cât timp un împrumut 
direct şi imediat nu se poate contractă, ce altă 
resursă ne rămâne decât aceea de a uzà de ti- 
tluri fiduciare? ! 

Insă uzul unor asemenea titluri poate devenì 
un mijloc cu atât mai periculos, că utilitatea lor 
momentană este foarte atrăgătoare. Un guvern 
prudent, oameni cari nu înțeleg a compromite 
viitorul pentru nişte avantage sau uşurări ale pre- 
zentului, trebuie să uzeze cu multă moderaţiune 
de acest mijloc, să procedeze cu mult tact şi în- 
țelepeiune, şi să caute ca puterea titlurilor fidu- 
ciare să rezulte din creditul ce ele vor şti să 
inspire, iar nu din o deelaraţiune arbitrară a le- 
giuitorului. 


743 


In principiu dacă trebuie să recunoaştem că 
pentru creditul de 30 milioane de care guvernul 
are neapărată nevoe, trebuie să i se acorde dreptul 
de a emite niște titluri cu adevărat fiduciare, cari 
să poată însă circulă să poată adică servi de un 
agent. de schimb, cu care guvernul să poată plăti, 
să poată face toate tranzacţiunile sale. 

De ce natură trebuie să fie aceste titluri? Ce 
condițiuni esenţiale trebuie să unească ele spre a 
îndeplini scopul pentru care sunt destinate? Iată 
cestiunea ce a preocupat mai ales pe comitetul 
D-voastră. 

Dacă ne-am propune ca, prin titlurile fidu- 
ciare, să creăm o resursă directă şi fixă, spre a 
pune echilibrul între venituri și cheltueli; ar fi 
să luăm umbra drept realitate; şi deși poate am ușură, 
prezentul, ar fi să compromitem viitorul, şi să 
dăm loc la nişte pierderi şi perturbaţiuni econo- 
mice, din tari anevoe am mai putea eși. 

Nu însă de o resursă directă şi fixă este 
vorba. Nici chiar de o reorganizare financiară, 
de un sistem bugetar financiar destinat a realiză 
noui economii și a creiă noui resurse de venituri, 
suntem noi chiemaţi a ne ocupă astăzi. Nimic, 
negreșit, nu împiedică pe guvern ca, chiar în li- 
mitele cheltuelilor votate astăzi prin buget, să 
realizeze și alte economii posibile; nimic nu se 
opune ca, fiind posibil, el să propună Adunărilor 


744 


ceva noui resurse de venituri directe şi fixe: co- 
mitetul roagă chiar cu dinadinsul guvernului ca 
să se preocupe de ambele aceste mijloace finan- 
ciare, cari singure pot produce acel echilibru solid 
atât de dorit în bugetul Statului nostru. 

Astăzi este vorba de a se aflà numai un 
simplu expedient, care, pentru un timp anume de- 
terminat, să poată procurà puterii executive mij- 
loacele de a neutralizà, măcar în parte, efectele 
crizei economice de care suferim, atât pentru a 
îndestulà trebuințele urgente existente cât și pentru 
a face onoare angajamentelor sale. Dacă iarăşi am 
creiă nişte titluri, cari, pentru a circulă, le-am 
impune un curs forțat pentru toţi: dacă nu le-am 
retrage.din cireulaţiune, prin rambursare la o epocă, 
fixă anume indicată; dacă nu am oferi posesorilor 
lor un interes care să motiveze dorinţa de a le 
posedă; și dacă nu le-am garantă prin o valoare 
sigură, realizabilă la un timp hotărît şi în mod 
independent am expune asemenea titluri la o de- 
preciare din ce în ce crescândă, am da creditului 
statului, în prezent și în viitor, o crudă lovire, 
am cauză o perturbaţiune inevitabilă în transac- 
ţiunile particulare şi o creştere exagerată în preţul 
tutulor proiectelor, am oferi, în fine, guvernului 
hârtia-monedă, san mai bine nişte titluri, cu o va- 
loare factice şi iluzorie, destinate a se deprecià și 
a nu corespunde de loc la scopul ce ne propunem. 


e 


145 


Ce dar condițiuni ar trebui să unească nişte 
titluri fiduciarii spre a nu da loc la inconvenien- 
tele ce arătarăm? 

Din cele expuse în scurt, se pot vedeă aceste 
condițiuni. 

Aceste titluri ar trebui, repetăm să aibă ca- 
vacterul unui expedient provizoriu, unei înlesniri 
de tezaur pentru un timp mărginit; cursul lor să 
nu fie impus în tranzacțiunile private ci să se lase 
ca numai prin creditul lor mercantil să se admită 
în aceste tranzacţiuni; un interes, un benificiu 
oarecare să se asigure acelora cari le vor posedă 
în momentul răscumpărărei lor de către Stat; acest 
moment trebuie să fie fix și precizat așă încât să, 
se ştie în mod pozitiv, că cel mult până la cutare 
epocă, .toate aceste titluri se vor retrage din cir- 
culaţiune, schimbându-se atunci valoarea lor fidu- 
ciară contra unei valori reale şi precise; în fine o 
garanție specială şi reală trebuie să asigure pe po- 
sesorii acestor titluri că au să fie rambu'saţi, de 
valoarea nominală a titlului lor ca şi de beneficiile 
ce a produs această valoare, în mod sigur şi in- 
dependent chiar de voinţa guvernului. 

lată, în scurt caracterele generale și esențiale 
cari s'au crezut că ar trebui să unească nişte ti- 
tluri cu adevărat, fiduciarii, cu adevărat adică a 
inspiră încredere, și cari, până la un punct oare- 
care, să poată îndeplini serviciul monetei, fără însă 


746 


a fi hârtie monedă. Alte disposiţiuni, speciale şi 
secundare se pot prescrie spre a menţine pe cât 
mai mult, valoarea acestor titluri în timpul cir- 
culațiunei lor. 

Inţelegeţi dar, Domnilor senatori, că conside- 
rându-se cestiunea sub acest punct de vedere, co- 
mitetul delegaților D-v., nu a putut primi proiectul 
presentat de guvern acestui onor. Senat. 

Majoritatea, acestui comitet compusă din Prin- 
cipele Dimitrie Ghica, D. Al. Giani şi subsemnatul 
în unire și în perfect acord cu D. ministru de fi- 
nanțe, a lucrat şi are onoare a vă prezentă în 
sensul ideilor şi principiilor expuse mai sus, ală- 
turatul proiect de lege. 

D. Dimitrie Sturza nu a crezut a puteă să 
se unească cu proiectul majorităţei delegaților. 
D-lui a menţinut și a propus un proiect, pe care 
l-a, redactat şi l-a formulat în parte, şi prin care 
se acordă guvernului dreptul de a se împrumută 
prin creditul funciar rural, cu o dublă ipotecă, 
suma de 30 milioane lei; acest împrumut sar 
realiză neapărat atunci când sar comptà de către 
particulari nişte obligaţiuni, cari sar creà asupra 
serisurilor funciare date de creditul funciar şi de- 
puse cu garanţia obligaţiunilor. :! 

Acest sistem s'a părut majorităţei delegaților 
că nu este practic, nici realizabil; că ar fi prea 
costisitor pentru Stat; şi că, prin urmare, nu poate 


141 


corespunde la scopul propus; de aceea nu l-am 
putut adoptă 

Al cincelea delegat D. Cămărăşescu, a for- 
mulat asemenea un proiect al D-sale. 

In sistemul și cu proiectul ce majoritatea de- 
legaţilor are onoare a vă propune, credem că se 
înlătură mai toate inconvenientele ce în alte Sta- 
turi au adus alte valori fiduciare destinate a cir- 
culă. Nu pretindem, Domnilor Senatori, a vă pre- 
zentă un ce perfect; perfecțiunea sau binele absolut 
nu poate există în cazul de faţă, mai ales în îm- 
prejurările, în condiţiunile de credit în care ne 
aflăm noi. Nu este și nu poate fi vorba decât de 
un bine relativ, și această calitate credem că o 
posedă proiectul nostru. 

- Numele ce am dat titlurilor fiduciarii ce pro- 
punem este acela de scrisuri de Stat. El nu se 
confundă -cu nici un nume al titlurilor de creanţe 
de Stat existente, şi nu va da loc pe viitor la 
vreo confuziune cu biletele de bancă de scompt 
şi de cireulaţiune, ce trebuie să sperăm şi să do- 
rim că nu va întârziă a se înfiinţă. 

Aceste titluri sunt un fel de creanţe asupra 
Statului, cari producând un folos oarecare, au să 
fie rambursabile întrun timp determinat. Baza 
creditului lor, motivul înerederei ce ele trebuie să 
inspire spre a citeulă, constă în imobilele de o în- 
doită valoare, ce Statul ipoteeează în favoarea lor 


748 


şi pentru siguranța posesorilor lor. Prin aceste 
serisuri se pune, ca să zic aşà, în circulațiune 
aceste imobile cari, astfel se mobilează în porțiuni 
mici, numai pentru un timp fix şi determinat. 
Când însă acest timp ajunge, când, adică, expiră 
terminul scadenţei acestor creanţe, toţi aceia cari 
posedă aceste titluri, toţi acești creditori ipotecari 
ai Statului au dreptul de a luă o parte, propor- 
ţională cu valoarea titlurilor lor, în imobilele cari 
le serveau drept asigurare. Rambursarea adică a 
acestor creanţe se face de către Stat în natură; 
retragerea lor din cireulaţiune se efectuează prin 
vinderea moșiilor ipotecate al căror preț se plă- 
tește numai cu aceste scrisori de Stat. 

Toată dar, încrederea ce trebuie să inspire 
aceste titluri depinde dela veracitatea ipotecei,-dela, 
siguranța că acea ipotecă are, cu adevărat, să se 
vânză spre a se plăti serisurile, şi că, cu adevărat 
aceste serisuri au să fie toate retrase din circula- 


ţiune până la epoca seadenţei lor. ' 
Aci eră cheia; aci trebuià să căutăm so- 
luţiunea. 


Nu eră destul ca ipoteca să fie dublă; mări- 
mea ipotecei nu exercită o însemnată influență 
când este vorba de titluri deasemenea natură. 

Nu eră destul ca ipoteca să fie specială, ca 
inscripţiunea ei să se facă pentru fiecare imobil 
ci anume pentru garantarea serisurilor de Stat. 


749 


Negreșit, această specializare, ca să zicem âșă, a 
ipotecei, are o mare importanţă; însă, repeţium nu 
erà suficientă. i 

Aceia ce preocupă mai ales pe posesorii ti- 
tlurilor fidueiarii, ipotecarii este chestiunea relativă 
la executarea ipotecei. Se va vinde ipoteca la ter- 
menul fixat? Dar dacă debitorul, care, este Statul 
nu va voi să o vânză? Cum creditorii, adică. 
publicul, îl vor sili 'să vânză? lată mai ales ces- 
tiunile ce-și pune creditul public, când se află în 
faţa acestor titluri. Încertitudinea executărei, te- 
merea necunoscutului acestea mai ales depreciază 
valoarea în condițiune a titlurilor fiduciarii. 

Cum propunem a se evità acest mare incon- 
venient ? Cum să se depărteze această incertitudine, 
această temere ? 

Mai, întâiu timpul fixat pentru cireulaţiunea 
acestor scrisuri l-am pus cel mai scurt posibil, 
numai de trei ani. Ziua când trebuie să se înceapă 
vinderea, ipotecelor, şi când urmează a se retrage 
din circulaţiune toate aceste serisuri este la 1 Iuliu 
1880. Acest punct este foarte important. Pe cât 
un titlu de creanţă ipotecară va aveă un termen 
lung, pe atât creditul său este mai mic. Titlurile 
mai ales destinate a circulă ar fi expuse lao 
depreciare sigură dacă sar şti că trebuese prea 
mulți ani până ce posesorul lor să poată aveă, în 
schimbul lor o valoare reală şi intrinsecă. Terme- 


750 


nul de trei ani nu este destul de lung spre a 
prezintă acest inconvenient, şi apoi vom vedeà că, 
chiar în curgerea acestor trei ani încă se iau mä- 
suri cum să se mențină valoarea acestor serisuri. 
O altă măsură şi mai importantă este că, un 
comitet special este însărcinat cu privigherea gi 
controlarea emisiunei serisurilor şi constituirei ipote- 
celor, cu conservarea actelor de ipoteci, în timpul 
cuvenit. Acest comitet se propune așă încât să fie 
independent de ministrul de finanţe. Acest ministru 
face în adevăr parte din comitet, îl prezidează 
chiar; însă comitetul nu este ales de ministru, este 
independent de ministru, are propria sa iniţiativă, 
își are atribuţiuni indicate de legi, şi lucrează ca 
un corp cu o anume misiune. Comitetul acesta 
reprezintă oricum pe posesorii de serisuri, pe acești 
creditori ai Statului. In raport cu publicul care 
posedă serisuri, ministrul de finanţe cu admi- 
nistrațiunea domenielor reprezintă pe proprietar, 
pe împrumutat; iar comitetul special reprezintă, 
pe posesorii de titluri sau pe împrumutători. 
Comitetul acesta, conservă dar actele de ipo- 
tecă, care asigură pe posesorii de titluri; prin el 
şi în faţa lui numai, se fac vinderile moșiilor ipo- 
tecate; numai lui i se trimite serisurile trase din 
circulaţiune, numai el anulează și arde aceste seri- 
suri, și numai după constatarea; și provocarea sa, 
se şterg ipotecele, în proporţiune cu valoarea, seri- 


751 


surilor anulate, după moşiile rămase nevândute. 

Când termenul dela 1 Iulie 1880 ajunge, 
comitetul special are dreptul, fără a aveă trebuință 
de autorizarea ministrului sau a alt cuiva, ca să 
înceapă punerea în vânzare a ipotecelor. Nu depinde 
de ministru, nu depinde de nici-o altă autoritate 
ca să oprească, ca să amâne, ca să prelungească 
acest termen. Odată seadența acestor fel de creanţe 
ajunsă, comitetul anunţă vânzarea imobilelor, care 
se efectuează înaintea sa, la localul reşedinţei sale, 
după niște forme speciale şi mult nai expeditive 
decât ale dreptului comun. 

Cu modul acesta puteţi înțelege, Domnilor 
Senatori, că inconvenientul principal, care rezultă 
din încertitudinea și temerea neexecutărei ipotecei 
la scadență, piere, şi aceste serisuri pot aveă ast- 
fel creditul ce inspiră orice creanţă ipotecară sub- 
scrisă şi de un debitor solvabil. 

Ceva mai mult. Pentru a asigură şi mai bine 
valoarea în cireulaţiune a acestor serisuri şi pentru 
a depărtă şi mai mult dela dânsele orice asemă- 
nare cu hâstia-monedă, propunem ca, la rambur- 
sarea lor, aceste serisuri să fie primite de Stat cu 
o valoare de 10 la sută mai mult pentru valoarea 
lor nominală. 

Aşă, numai că, în tot timpul eireulațiunei 
lor, Statul şi toate clasele publice vor primi seri- 
surile cu valoarea lor nominală, fără a admite nici 


152 


un fel de scădere; ba încă; când el se vor retrage 
din cireulaţiune, când cu ele se vor cumpără moşii 
de ale Statului, Statul le va primi cu zece mai 
mult peste valoarea lor; aşă încât cel ce ar aveă 
în titluri 10 mii lei posedă în realitate un capital 
de 11 mii lei şi poate cumpără dela Stat o moşie 
pentru acest preț. Această creştere de 10 la sută 
mai mult fără a fi o mare sarcine pentru Stat, 
constitue un legitim beneficiu ce fiecare posesor îl 
are în perspectivă; asupra acestei diferenţe în mai 
mult peste valoarea emisiunei ce vor face mai ales 
speculaţiunile; şi știm că, în materie de efecte 
publice, speculațiunea devine o condițiune excelentă 
a creditului lor. 

Serisurile de stat fiind altfel constituite, și 
în condițiuni de a inspiră o adevărată încredere, 
înţelegeţi, Domnilor senatori, că am putut a le da 
un curs obligatoriu numai în ceeace privește pe 
Stat, că am putut adică admite această singură 
diferență esențială ce există între dânsele și titlu- 
rile de obligaţiuni. 

Acest caracter de curs semiobligatoriu, acest 
drept ce dăm numai Statului de a impune seri- 
surile sale, de a le da în plata tuturor obliga- 
țiunilor sale în ţară nu este de natură a aduce 
perturbaţiuni serioase în interesele economice, nici 
ale Statului nici ale panticularilor. Căci aceste 
perturbațiuni s'ar naşte atunci când aceste titluri 


753 


nu ar inspiră încredere, când nu ar aveă o va- 
loare sigură. 

Am văzut însă că ele sunt formate în con- 
diţiuni de a inspiră încredere. Cum dar ar suferi 
ceice le-ar posedă, chiar când li sar impune 
primirea lor ? 

Cursul lor între particulari nu sa impus 
tocmai spre a li se asigură şi mai bine circulația 
lor merecantilă în finance, trebuie să ne temem 
mai ales de efectele indirecte ce poate produce o 
măsură luată; căci acelea sunt mai anevoie de 
prevăzut, decât efectele directe. Dacă cursul lor 
s'a declarat obligatoriu în favoarea Statului, este 
că aceasta se compune prin obligațiunea ce se 
impune Statului şi caselor publice de a primi al 
pari tot aceleaşi serisuri; este, mai ales, pentrucă 
acest expedient financiar s'a creat tocmai pentru 
a veni în ajutorul Statului, şi a-i da, pentru un 
timp mărginit, un mijloc de schimb eficace în 
tranzacţiunile sale. 

Incât privește tranzacţiunile dintre particu- 
lari, asigurările cu cari am înconjurat aceste seri- 
suri, perspectiva beneficiului peste valoarea, lor 
nominală, stimulentul speculaţiunilor ce au a se 
face asupra valorei lor, între aceeace au să pri- 
mească dela, Stat, şi a ceeace au să plătească Statului 
sunt, credem, atâtea motive pentruca să provoace 
circularea liberă a acestor serisuri între particulari. 


29006 48 


754 


Tot pentru înlesnirea acestei circulațiuni între 
particulari, tot pentru ca să se asigure menține- 
rea valoarei serisurilor chiar în timpul celor trei 
ani, se propune în proiect ca, cu începere după 
zece luni, dela data promulgărei legei, comitetul 
special al serisurilor să fie în drept a deliberà cu 
ministrul de finanţe şi a hotărî de va fi tre- 
buinţă, să scoată în vânzare unul sau mai multe 
din imobilele ipotecate serisurilor. Plata prețului 
acestor imobile seva face numai în serisuri de 
Stat, socotite cu 10 la sută peste valoarea lor; 
iar serisurile astfel adunate se vor anulà. 

Așă, după un interval de câteva luni, de se va 
apreciă că timpul începe a fi mai favorabil pentru 
credit, şi dacă totdeodată se va simţi trebuinţă 
a se ridică valoarea scrisurilor în circulaţiune, co- 
mitetul special va fi în drept a pune în vânzare 
o parte din imobilele ipotecare. Inţelegeţi bine, 
Domnilor, că valoarea scrisurilor se va urcă în- 
dată ce o parte din ele se vor retrage, îndată ce 
preţul acestor vânzări se va plăti numai în seri- 
suri, cu valoarea lor întreagă, ba încă şi cu zece 
la sută mai sus. 

Această operaţiune care este lăsată cu totul 
în facultatea comitetului special, se poate repetă 
de mai multe ori, în cursul celor trei ani, şi va 
aveă o însemnată influenţă asupra menţinerei valorei 
scrisurilor. 


155 


Nu puţin va contribui la menţinerea acestui 
curs şi dreptul ce se dă particularilor, detentori 
de serisuri, de a le schimbă dela Stat, pe valorea 
lor nominală, sau contra biletelor de bancă na- 
ţională, sau contra atâtor titluri de creanţă asupra 
sa ce Statul ar posedă. Cu aceasta se va menţine 
încă şi o bună balanță între aceste serisuri și 
alte diverse efecte publice. 

Din această expunere sumară a principalelor 
dispozițiuni ale proiectului ce avem onoare a vă 
prezentă, v'aţi putut convinge, D-lor senatori, că 
titlurile ce vă propunem a adoptă nu pot fi ex- 
puse a aduce cu sine inconvenientele și perturba- 
ţiunile economice de eari am vorbit, şi că numai 
în acest mod putem procură puterei executive un 
mijloc de schimb eficace, o valoare în cireulațiune 
cu care guvernul să se ajute măcar în parte, spre 
a răspunde, în greaua situaţiune în care ne aflăm 
la urgentele şi numeroasele trebuinţe pe care le 
simţim toți. 


y 
„Monitorul Oficial“ No. 269/1877 
Discurs referitor la mesagiul tronului. 
Şedinţa dela 26 Noembrie 


In numele minorităţii conservatoare din senat B. 
Boerescu pronunţă un memorabil discurs în discuţia 
răspunsului la mesajul tronului. Boerescu se ridică peste 
interesele de partid şi are în vedere interesele superioare 
ale ţărei. De aceia în loc dea acuză pe liberali vorbeşte 
cu entusiasm de ideia scumpă lui independența țărei și 
neutralitatea României. 


B. Boerescu. Domnilor, dacă iau cuvintul în 
această discuţiune generală asupra răspunsului la 
mesagiul tronului, o fac nu sprea aţâţă pasiuni, 
nici a slăbi încât va puterea guvernului sau a 
majorităţei care îl susţine. Eu nu ama mă preo- 
cupă nici de cestiunea ministerială nici de bil de 
îndemnitate, nici de vot de blam. Nu într'o pozi- 
ţiune ca cea de astăzi, nu în niște împrejurări aşă 
de grave, ar putea fi vorba deasemenea cestiuni 


157 


cred că şi D-voastră, D-nilor senatori, ta şi guvet- 
nul, veţi recuhoaşte, că avem atât pătriotism, și 
noi ceștia din minoritate spre d ști să ne ţine la 
nivelul gravităţei împrejurărilor în care në aflăm. 

Avem astăzi, D-nilor senatori, cevă mai presus 
decât răspunderea ministerială, avem interesul ge- 
neral al ţărei, căci este vorbă de soarta și de 
viitorul ţărei, este vorba poate de naționalitatea 
română. 

Apoi nu cred că, în fața unor așă interese, 
ar fi politie, ar fi, pot să adaog, acum pentru o 
reprezentațiune naţională, ca să stea mută, și să 
nu se pronunţe asupra unor așă cestiuni supe- 
rioare, care sunt mai presus de micile considera- 
ţiuni de cabinet şi de partide. Puteţi fi dar toți 
liniștiți, D-nii din majoritate sau din minister că 
nu am să provoc nici o discuţiune oragioasă, când 
de mai înainte vă anunţ că am să vorbese în 
contra Mesagiului Tronului. Despre acest mesagiu 
am să zie numai câteva cuvinte și să constat mai 
ales lipsele lui, apoi am să mă pun pe un tărăm 
superior, pe tărămul politicei noastre naţionale, 
care nu poate cauză nici divergențe, nici pasiuni. 

Domnilor, cum a zis Onor. D. Carp, vă repet şi 
eu, că odată pe an au Corpurile Lepiuitoare prilejul 
de a se pune în contact direct cu Capul Statului 
spre a îi puteă spune păsurile țărei. Dar cum îi 
vor spune aceste păsuri, dacă capul Statului nu 


158 


le va expune şi el starea ţărei. De aceea şi art. 95 
din constituţiune zice anume că: la deschiderea 
sesiunei se va cxpune reprezentațiunei naţionale; 
starea ţărei. Atât teoria constituțională, cât şi uzul 
constituţional, urmat la noi, şi în toate statele 
constituţionale au făcut să se admită că un mesagiu 
de deschiderea Camerilor trebuie să coprindă o 
expunere generală de toate interesele principale ale 
ţărei, iar nu un raport special asupra unui fapt 
izolat numai, care să ceară iarăși un răspuns tot 
atât de restrâns și sec. Prin urmare chiar în starea, 
ordinară a lucrurilor, ne-am obișnuit şi noi a vedeă 
de când avem regim constituţional, că guvernul 
veneă prin Mesagiul Tronului, să ne expună mai 
mult ori mai puţin bine, întreaga stare a ţărei, 
adică: relaţiunile, raporturile noastre cu celelalte 
puteri, starea financiară, starea administrativă, ne- 
voile, păsurile ţărei, ete. 

Apoi, dacă aceasta se făceă în timpii ordinari 
ai noștri, cu atât mai mult, noi şi toată ţara ne 
așteptăm să se facă şi mai mult în acești timp 
extraordinari și anormali. 

Insă decepţiunea ne fu mare! Nimic din toate 
acestea nu se făcu. Mesagiul din anul acesta a 
fost mai scurt mai sec, mai incomplect. decât toate 
mesagiile din alți ani. 

D. Ministru de externe ne spune adineauri că 
aceasta a făcut-o, pentrucă trebuie să fie discreţi, 


159 


că discreţia le-a impus a nu ne vorbi de starea 
ţărei cum voiește art. 95 din constituţiune şi uzul 
constituţional. Se pcate, însă eu nu pot decât să 
arăt regretele mele, ca mandatar al ţărei, pentru 
această tăcere din partea puterei executive. Este 
ceva dureros ca, în nişte circumstanțe atât de 
extraordinare, noi să nu ştim nimic despre aface- 
rile ţărei, şi să se pretindă a ne mulțumi cu un 
mesagiu atât de laconic! Căci ce este acest mesagiu 
mai mult decât un simplu raport militar despre 
gloria ce bravura armatei a făcut să capete peste 
Dunăre? Dar atât eră destul? Cum ? Intr'o situa- 
țiune atât de gravă ca cea actuală, guvernul nu 
a simţit trebuinţa să comunice nimic alt, să nu 
ceară nimic, să nu se inspire cu nimic dela man- 
datarii naţiunei ? Ce sens mai are atunci chemarea 
acestor mandatari! 

Când la Aprilie trecat guvernul a grăbit ale- 
gerile pentru acest Senat când s'au scurtat terme- 
nele legate, din cauza resbelului care eră iminent, 
iată ce spuneă D. preşedinte al consiliului prin 
raportul său către Domnitor din 3 Aprilie trecut: 

„Resbelul este iminent, un resbel care ame- 
ninţă neutralitatea noastră, pentru a căreia men- 
punere, România, în timp de aproape un an, a 
făcut atâtea sacrificii. 

F Situaţiunea, politică, devenind astfel din ce 


760 


în ce mai îngrijitoare, ea poate trece prin faze 
neprevăzute şi necalculate, 

„În faţa acestor împrejurări critice, guvernul 
nu poate și nu se cuvine să aleagă și să hotă- 
rască dela sine linia de urmare ce va fi a se 
adoptă. Este dar bine, este constituțional, este im- 
perios cerut de forţa lucrurilor ca, în momentele 
supreme actuale, puterea executivă în deaproape 
şi continuă constituire, în intimă înţelegere cu 
graiul naţiunei, reprezintat prin legiuitele sale 
Corpuri Legiuitoare. 

„Noi consilierii Tronului nu trebuie a luă, 
asupră-ne de a adoptă singuri definitive rezolu- 
fiuni în vederea unui viitor bi de îndemnitate, 
căci ac nu se atinge numai de necesităţi admi- 
nistrative, de cazuri urgente de un ordin secundar 
se atinge de interesele vitale, de interese mari na- 
ponale, unde însăși ţara are dreptul şi datoria 
de a-şi zice hotăritorul său cuvânt!“ 

Inţelegeţi, Domnilor, cât de juste și de fon- 
date au fost toate acele argumente. Intreb numai 
pe guvern: situațiunea de astăzi nu este oare atât 
de gravă încât ministrul să crează că trebuie a fi 
în deplină conglăstire cu Corpurile Legiuitoare. 
Corpurile Legiuitoare au devenit oare astăzi nu- 
mai un birou de înregistrare al unor fapte împli- 
nite? Intreb: astăzi împrejurările s'au uşurat atât 
încât ministrul să poată zice că poate să meargă 


76i 


singur înainte, rezervându-și numai a cete un bil 
de indemnitate mai târziu ? Eu unul cred 6ă îm- 
prejurările astăzi sunt şi mai grave, și că răspun- 
derea ministerului astăzi rămâne tot atât de mare 
cum eră la Aprilie. De aceia, eu, şi cu mine ţara 
întreagă se aşteptă ca ministerul să fie mai explicit 
în mesagiu, ca guvernul să caute a se inspiră 
astăzi şi mai mult dela Corpurile Legiuitoare, ex- 
punându-le starea ţărei şi arătându-le în maigi- 
nile negreşit a disereţiunei diplomatice de tare 
D. ministru de externe a vorbit, care este linia de 
conduită, dictată de simţul ţărei, pe care el trebuie 
să meargă, spre a nu angajà astfel singur viito- 
rul şi soarta acestei țări. 

Când D. ministru de externe a spus, răs- 
punzând D-lui Carp, că alta eră situaţiunea la 
Aprilie, când D-lui credeă că nu va trece Du- 
nărea, şi că alta eră ea în momentul când a tre- 
cut'o, poate să aibe dreptate. Insă astă situaţiune 
a devenit și mai gravă prin trecerea Dunărei, şi 
vă mărturisese că m'am mirat și mă mir mult 
cum ministerul a luat o asemenea răspundere 
asupră'şi, hotărând el singur a trece Dunărea?! 
Oare chiar admițând că nu puteă să aștepte con- 
vocarea, Camerilor, spre a trece Dunărea, nu trebue 
săi spunem noi astăzi în această adunare, că ar 
fi fost şi mai prudent, şi mai constituţional ca să 
fi convocat corpurile legiuitoare totdeodată cu tre- 


762 


cerea armatei peste Dunăre spre a le expune ne- 
voile ce a avut de a trece Dunărea, şi spre a cere 
ca ele să legitimeze această trecere? Nu discut 
astăzi dacă bine sau rău a făcut ministerul de a 
trecut Dunărea, admit chiar spre a-i fi plăcut, că 
bine a făcut, că pentru binele țărei, a trecut Du- 
nărea. Dar regulat este, constituțional este ca ase- 
menea fapt grav să se hotărească numai de gu- 
vern, ba încă să se caute a se consfințì acest fapt, 
prin tăcerea D-lor, iar nu prin voturi exprese ale 
D-voastră? Bine este să se consfințească, asemenea, 
precedent ? Bine este ca puterea executivă singură 
să se facă apreciatoarea în luarea unor hotăriri 
de asemenea importanţă, să joace astfel la noroe 
soarta ţărei, şi numai după opt luni să vină în- 
naintea corpurilor legiuitoare şi să le zică: „Sa 
făcut! Acum tăcețil“ Cel puţin ca precedent, ase- 
menea fapt ar fi periculos şi fatal! Căci, aceea, ce 
astăzi sar face spre bine, mâine sar face spre 
rău, şi noi nu am mai aveă un regim constitu- 
tional. 

Mesagiul care, precum am zis, este numai un 
raport militar, şi a propus mai ales a ne vorbì 
de bravura armatei noastre și de gloria cu care 
s'a acoperit. Dar cine sa îndoit de aceasta? Ni- 
meni. Bine este ca şi mesagtul a făcut, ca toată, 
națiunea, acest omagiu armatei noastre. Insă aceasta 
nu eră destul, trebuia şi puteă să vorbească de 


763 


toată starea ţărei, să ne arate, cu toată rezerva 
ce'i impuneă disereţiunea diplomatică, cari sunt 
nevoile ţărei, sacrificiile ce au să i se mai ceară, 
direcţiunea politică ce iar puteă da guvernului, 
pentruca să știm şi noi unde ne aflăm şi unde 
mergem, şi pentruca să înțeleagă şi guvernul care 
este simţul ţărei. Sa mărginit mesagiul a ne 
spune că succesele trecute reclamă alte succese 
viitoare. 

Prea bine! Așă trebue să fie, dar până unde 
au să meargă sacrificiile viitoare, fără cari nu 
putem aveă succese? Tăcere absolută, nu ni se 
spune nimic. 

Ni se mai zice încă în treacăt, că la Plevna 
suntem tot în poziţiune de apărare. Nu este timpul 
astăzi de a discută nici astă cestiune, Dar să ad- 
mitem că aşă este şi la Plevna, facem tot resbel 
defensiv. Insă cestiunea prea delicată, care rămâneă 
a se şti, este de a se ști când şi cum res- 
belul va încetă de a fi defensiv şi va deveni 
ofensiv ori de agresiune, Nu simte guvernul că 
nu este tot una poziţiunea, noastră, dacă ne vom 
ţine în limita defensei, sau dacă vom cădeă în 
agresiune. Ei bine, nu a simţit guvernul de loc tre- 
buința de a ne consultă şi pe noi de a-i răspunde, 
până unde şi până în ce moment resbelul va fi 
numai de apărare? Resbelul este astăzi de apărare 
la Plevna, dar dincolo de Plevna; dar peste o lună, 


764 


dar peste șase luni, peste un an? Nimic nu nise 
cerë a vorbi. 

Se mai emite în mesagiu speranța că, după 
călearea Plevnei, vom aveă pacea. Să avem această 
speranţă! Să deă D-zeu că avem pacea cât mai 
curând! Insă aceasta este o simplă speranţă. Dar 
dacă aceasta speranță nu s'ar realizà. Și, D-lor, 
aceasta să nu ng mire, căci pacea nu depinde de 
noi, pacea nu ne puteă eși dela Plevna, decât 
dacă Rusia va crede că poate face aceasta. Căci, 
D-lor, să nu uităm că marele Imperiu al Rusiei 
şi-a impus o frumoasă şi mare misiune în acest 
resbel, şi până nu-și va împlini această misiune, 
sau nu va crede că şi-a îndeplinit scopul, negregit 
că nu va face pace. Să nu avem presumpţiunea, 
a ne pune pe aceiași linie cu Rusia. Dacă Rusiei 
îi va conveni, se va face pace, dacă nu, nu se va 
face, și fri caz dar când nu se va face pace după 
Plevna, când speranţa noastră nu se va realizà, 
atunci revine iarăşi cestiunea: până unde avem să 
împingem sacrificiile?,.. Dacă pacea nu se va face 
după Plevna, ce avem noi să facem? Avem să 
mergem şi dincolo de Plevna? Și până unde ? Și 
cât timp? Nimic din toate acestea nu a găsit gu- 
vernul de cuviinţă că trebue să afle dela mandatarii 
națiunei! Dacă a făcut aceasta spre a se restrânge în 
disereţiunea diplomatică de care vorbea D. ministru 
de externe, vă mărturisesc că împinge prea departe 


765 


diplomația, căci D-lui ştie că peste considergțiunile 
diplomatice, sunt cestiunile naţionale cari au pre- 
ferința, ba o cestiune naţională de un mare inţereş 
general ca să se ştie până unde națiunea voeşte a 
merge cu sacțificiile şi până la ce limită are să, 
se oprească resbelul ce s'a întreprins. V'am declarat 
dela început că nu-mi propun, nici nu am ele- 
mentele necesare ca să studiez întinderea răspun- 
derei ministeriale. Nu am voit să fac și nu fac 
decât să constat lacunele ce se află în acest me- 
sagiu, și că el nu corespunde cu graviţatea îm- 
prejurărilor, nici este conform cu preserierile art. 95 
din Constituţiune. Prin urmare cestiunea de răs- 
pundere ministerială, care ar decurge din toate 
faptele îndeplinite, am socotit cu mai mulți amici 
politiei din acest Senat, că este bine şi patriotie 
a o suspendă pentru alt timp. 

Nu este dar vorba acum de cestiune minis- 
terială; nu renunțăm la dânsa; însă o suspendăm 
pentru un timp mai oportun, când atunci vom 
examină toate aceste diferite chestiuni, dacă, aflică, 
guvernul a fost în adevăr autorizat de Corpurile 
Legiuitoare ca să treacă Dunărea și dacă neavând 
această, autorizare prealabilă, este bine a se admite 
ca, să iea pe răspunderea sa un act de aţât de 
mare importanță; dacă bine sau rău a procedat 
guvernul de a trece toată oștirea română peste 
Dunăre, fără a lăsă înapoi o rezervă pentru paza 


766 


țărei şi împlinirea lipsurilor, ete. Toate aceste 
chestiuni, cari se leagă cu răspunderea ministe- 
rială, le vom examinà, repet, la o altă epocă. 

Pentru moment dar, nu poate fi vorba nici 
de bil de indemnitate, nici de un vot de blam nici de 
un vot de neîncredere. Asemenea voturi nu ne-ar 
avansă oare? Avem şi noi, ceștia din opozițiune 
destul patriotism ca să înțelegem delicateța po- 
zițiunei, şi inconvenientele unor asemenea voturi. 
Situațiunea este creată; faptele sunt îndeplinite. 
Noi nu le mai putem schimbă. Guvernul a luat 
singur, şi pe răspunderea sa, această cale. 
Meargă înainte, să-l lăsăm să o sfârgească. Și nu 
numai că nu trebuie să facem nimic spre a-l îm- 
piedică, ba încă trebuie să-i urăm bun succes. 

Căci în fine Domnilor, care a fost scopul 
nostru al tuturor? Scopul a fost ca să dobândim 
independenţa naţionalităţei noastre, în cele mai bune 
condițiuni. Ei bine, deà D-zeu ca să ajungem la 
acest scop pe drumul ce a apucat guvernul. Noi 
am fi crezut alt drum mai bun. Guvernul a luat 
altă cale. Dar scopul fiind acelaș, ţinta fiind aceiaşi 
reuşita ne interesează pe toţi deopotrivă. 

Toţi avem să ne bucurăm deopotrivă de fruc- 
tele acestei reuşite. Iar dacă guvernul nu va reuşi 
nenorocirea sa va fi mai ales, nenorocirea noastră 
a tutulor; și atunci vă întreb la ce ne-ar servi 
un vot de blam ce i-am da? Tristă şi mică con- 


767 


solațiune cu marile nenorociri şi sacrificii la cari 
ne-am fi expus. Este dar foarte natural şi simplu 
ca cestiunea răspunderei ministeriale, s'o amânăm 
pentru un timp mai oportun, după trecerea fur- 
tunei, când vom vedeă cerul mai senin, atunci 
vom puteă discută mai liniștiți și fără asemenea 
temeri! 

Odată dar ce am terminat astfel cu această 
parte a discuțiunei, neplăcută şi pentru noi, şi 
mai ales pentru aceia cari se mulțumesc cu fap- 
tele îndeplinite să trecem la o altă ordine de idei 
superioare unde sper că vom fi mai mult de acord, 
și unde poate ar fi unanimitate chiar de vederi. 

In adevâr, Domnilor, mai presus de considera- 
ţiuni de partid, și de minister, nu sunt oare niște inte- 
rese superioare, cari se leagă şi derivă din ceeace 
am numit şi numim principiile politicei noastre 
naționale? — Suntem în niște vremi critice; rare- 
ori România a putut fi într'o poziţiune mai delicată. 

Este dar. de datoria noastră a fi cu multă 
atenţiune ca să nu facem greşeli de acelea cari, pe 
lângă că ar perde prezentul, ne-ar compromite vii- 
torul, 

De aceste principii ale politicei noastre na- 
ționale am acum să vă vorbesc. Este neapărat, în 
această reprezentaţiune a ţărei, în acest Senat, corp 
rece și matur, care nu ia hotârîri numai după en- 
tuziasmul de moment, ci după o lungă și serioasă 


768 


cugetare să se exprime barem de unii din noi, dacă 
nu de toţi, în ce constă politica noastră naţională 
şi străveche, despre care în mesagiu nu sa găsit 
de cuviinţă a se zice nici un cuvânt. Rezultatele 
practice ale unei asemenea, expuneri şi afirmări, sunt 
mai mari decât sar crede de unii. Întâia, ches- 
tiune care prezintă, sau mai bine zicând, întâia, con- 
diţiune esenţială a politicei noastre naţionale, este 
aceia a misiunei noastre pe marginile Dunărei. În- 
ţelegem noi a schimbă misiunea ce toţi am înţeles 
că avem pe marginea, Dunărei ? Pe cât știm fiecare 
din D-voastră Românii înţeleg a conservă și pe 
viitor tot misiunea, politică ce ei au recunoscut în 
trecut că au. 

Prin urmare este de reală necesitate a se ști 
şi se declară că Românii au de politică a lueră, 
acum şi la pacea viitoare, cum ei să menţină şi 
să consolideze poziţiunea sau misiunea politică care 
li sa creat prin congresul din Paris dela 1856. 

Care este această pozițiune? Printr'însa noi 
înțelegem a ne menţine individualitatea proprie a 
statului Român, neabsorbită şi distinetă de celelalte 
naţionalităţi diverse care ne înconjoară. Europa, la 
1856, a voit să facă din noi un bulevard, un 
punct de echilibru la Dunărea de jos, la margi- 
nile Europei occidentale. Această poziţiune, care 
ne-o da natura lucrurilor, şi pe care ne-a recu- 
noscut'o, cele mai mari puteri ale Europei, negreșit 


769 


că eră bună; şi nu trebuie să o pierdem; nici că 
presupun cuiva, asemenea intențiune. Am văzut 
chiar cu mulțumire că D-nul Ministru de externe 
a declarat alaltăieri la Cameră, că tractatul de 
Paris tot există — pentru noi — deşi tot D-lui zi- 
sese, astă-primăvară, când cu convențiunea cu 
Rusia, că acel tractat nu mai există. Va să zică 
şi D-nul Ministru de externe înțelege a conservă 
poziţiunea ce ni s'a creat la 1856, Aceasta, nu este 
opiniunea, sau aspiraţiunea unui partid, cum vedeţi 
aceasta, este o dorință a naţiunei, a tutulor băr- 
baţilor politici cari se ocupă de dreptul politie al 
țărei noastre; acesta este în fine un element al 
politicei noastre naţionale, 

Ca, să vă dau încă o probă de acest adevăr 
şi ca să plac poate şi guvernului. n'am decât să 
citesc, în sprijinul acestei opiniuni, cele scrise de 
D. loan Brătianu, încă dela 1857, într'o broșură 
a sa din Paris, intitulată: Mémoire sur la situa- 
tion de la Moldo- Valachie depuis le traite de 
Paris. lată ce ziceă D-lui, cu drept cuvânt, în 
această broşură: „Al doilea act al congresului 
din Paris fù de a declară necesitatea de a se 
a ridică vechiul Bulevard al Europei pe Dunăre 
făcând în Moldo- România un stut constituit forte. 

„Această idee de a formă un stat Român 
unind amândouă, Principatele a fost o preocupare 
constantă a puterilor occidentale“. 


29006 49 


Așă dar, voinţa şi dorinţa ce exprim de a 
continuă cu toţii a menţine poziţiunea şi situa- 
ţiunea care ni s'a creat la 1856, este voinţa şi do- 
rinţa dictate de inima şi de raţiunea tutuior Ro- 
mânilor; este prin urmare o politică naţională și 
unanimă acestei țări. Apoi, în împrejurări aşă de 
grozave, ca cele de astăzi, când sar puteă des- 
natură şi interpretă altfel sentimentele noastre, ca 
şi condiţiunile esenţiale ale politicei noastre na- 
tionale, eră prudent, eră util, eră practic, ca să 
facă vorba de aceasta în mesagiul Domnesc, și 
dacă această vorbă nu sa făcut trebuie so fa- 
cem noi. 

Însă aceasta, nu este destul. Împrejurările în 
cari ne aflăm; trebuinţele prezentului, ca şi ale 
viitorului, ne mai impun, ne mai dictează a mai 
declară, a mai afirmă şi alte principii şi alte condi- 
ţiuni esenţiale ale politicei noastre naţionale. 

Am zis că trebuie să păstrăm poziţiunea de 
bulevard și de stat cu o individualitate proprie 
şi separată de a altor neutralități, ce ni sa re- 
cunoscut de puterile garante la 1856. Insă, este 
în politica noastră naţională, ca să mai facem și 
altceva, să facem ca acest bulevard să corespundă 
în adevăr la scopul propus, adică să constituim 
o garanţie de ordine, de linişte, și de siguranță 
pe marginea lunărei, pentru toţi vecinii, și să 
nu ne lăsăm nici să fim absorbiți, nici să ne 


771 


amestecăm în certurile niei-unuia din puternicii 
noştri vecini. 

In adevăr, Domnilor, suntem un stat prea 
mic, pentruca să putem noi, chiar cu imense 
sacrificii, să jucăm un rol însemnat în certurile 
celor mari, şi dacă am face-o, riscăm ca, noi 
fiind prea mici, şi cei mari prea mari, să ne 
stoarcem prin sacrificii, ba poate să ne și ab- 
sorbim. 

Aşă dar, dacă voim a fi bulevardul ce 
marile Puteri au voit să facă din noi, să fim 
totdeauna o garanţie de pace şi de ordine pentru 
toți vecinii. Altfel aceleaşi puteri ar zice că nu 
putem fi aceeace ele au voit să fim. 

Pentru acest adevăr, Domnllor, am să adue 
în sprijin o autoritate, pe care iarăși nu o puteţi 
contestă, pe vice-președintele nostru, pe D. Dim. 
Brătianu care întro recentă broşură a sa: „O da- 
torie de conștiință către ţara mea“ iată ce ne 
spune întrun mod foarte judicios: 

„Astăzi că evenimentele ne-au dat ocaziunea 
să mamnifestăm întrun mod mai accentuat sentin- 
gele noastre, să fim bine atenţi; căci Europa deși 
păstrează încă o tăcere absolută în privinţa noas- 
tră, ne urmăreşte toate mișcările de aproape, și 
dacă ale noastre zise și acte, ar face-o să creadă 
că nu mai suntem aceeace ea se aşteptă să gă- 
sească în noi, că nu suntem decât sateliții unei 


772 


planete care nu este ea, atunci desigur pentru 
dânsa nu am mai aveă rațiune de a fi“. 

„Ca Europa să se intereseze de soarta noas- 
tră, acum mai mult decât oricând, trebuie să facem. 
tot ce ne va stă prin putinţă, pentru a-i probă, 
pentru a o convinge, că suntem şi vom fi aceea 
ce am fost totdeauna, că suntem noi ingi-ne, şi că, 
acordându-ne un sprijin eficaciu la regularea ce 
va urmă prezentul resbel, vom deveni în realitate 
bulevardul dorit şi proiectat de dânsa“. 

Vedeţi, Domnilor, că eu nu am făcut decât 
să exprim mai slab ideile emise, cu atâta putere, 
de vice-preşedintele acestui Senat. 

Esie dar evident că dacă noi am riscă ca 
să nu ne ţinem poziţiunea noastră de bulevard, 
de ordine și de pace, pe marginea Dunărei, 
şi nu ne vom sili a întări chiar acest bulevard 
prin o atitudine prudentă şi de rezervă, ne-am 
pierde situaţiunea ce ni s'a creat de Puteri la. 
1856. 

D-nul ministru de externe însuşi a zis, cu 
drept cuvânt, că aşteaptă la epoca păcei, a aveà 
sprijinul Europei. Apoi trebuie să ne gândim de 
pe acum ca să lucrăm aşă, noi toţi, Camera gi 
Guvern, cum să merităm sprijinul Europei, care 
va vedeă că corespundem scopului ce şi-a propus 
ea, şi că poate tace din noi un stat separat şi 
independent. Atunci numai vom puteă fi siguri 


173 


că dobândim ceva mai bun decât ceeace avem, 
când acel bun va fi consacrat prin un alt act 
internaţional, care va înlocui actul dela Paris 
din 1856. 

Este dar de un interes elementar pentru noi, 
de a nu consideră, în ceeace priveşte, ca sfâşiat 
tractatul din Paris, până ce el nu va fi rampla- 
sat, printi'un nou act internaţional. Trebuie să 
împingem prudența noastră până acolo, încât nici 
calitățile noastre să nu le lăsăm a fi interpretate 
în contra noastră. Așă, de exemplu, toți au re- 
cunoscut, cu drept cuvânt, bravura armatei noastre; 
însă trebuie să probăm că această bravură chiar 
nu o vom întrebuință decât numai pentru în- 
deplinirea, misiunei ce are armata noastră de a 
apără hotarele şi drepturile ţărei, căci această 
apărare intră în dreptul ce are fiecare stat de a 
există. 

Prin urmare, iarăși cu drept cuvânt, zice 
D. Dim. Brătianu în broşura sa: „Bravura ar- 
matei noastre, acum probată, care este o frumoasă 
şi salutară recomandaţiune pentru noi în ochii Euro- 
pei, pe cât timp va fi întrebuințată la apărareu Tă- 
rei, dacă ar serv planurile cutărui sau cutărui Pu- 
teri în afară, ea ar deveni un obiect de nen- 
credere și neliniște pentru Europa“. 

Din toate acestea rezultă, Dumnilor, că este 
iarăși un principiu esențial al politicei noastre 


774 


naționale, care ar trebui afirmat şi declarat, și 
de care cu regret văd că nu se face nici-o mmen- 
ţiune în mesagiul Domnesc, că noi vom căută a 
fi totdeauna pe marginele Dunărei de jos, o sen- 
tinelă de ordine, de pace, de stabilitate pentru 
toţi vecinii noştri, şi că nu ne vom amestecă în 
certurile nici unuia dintr'înşii. 

Numai cu această condiţiune vom puteă in- 
spiră deopotrivă încredere tutulor. Altfel, vedeţi 
ce sar puteă întâmplă. Dacă noi am deveni in- 
strumentele, când uneia, când alteia din Puteri, 
chiar aceea, care ar fi mulțumită prin serviciile 
ce i-am aduce astăzi, are să fie îngrijită că, mâine, 
am puteă da aceleaşi servicii altei puteri, înain- 
tea, sa. Căci dacă micile noastre forțe, le-am în- 
trebuințà pentru serviciile altora, și nu numai 
pentru ale noastre proprii, de ce oare nu am lueră, 
astăzi în favoarea cutărei Puteri, mâine în fa- 
voarea, altei Puteri opuse celei dintâi? Unde am 
ajunge atunci? Şi la câte pericole nu ne-am ex- 
pune? Dacă, de exemplu, astăzi am deveni instru- 
mentul Austriei contra Rusiei, de ce mâine, după 
câţiva ani, nu am deveni al Rusiei, contra Aus- 
triei. lată dar ce pericole ar rezultă când ne-am 
amestecă în cestiunile vecinilor noştri. Riscăm să, 
nemulțumim și să inspirăm neîncredere chiar ace- 
luia pe care-l servim: căci cine se poate prinde 
cu viitorul, cine poate chezăşui că un alt guvern. 


7715 


după câțiva ani, nu gar face instrumentul unei 
alte Puteri? Aşă dar este în interesul chiar al 
tuturor marilor Puteri vecine ca să vadă în noi 
o mică naţiune liberă, dar prudentă, care să ins- 
pire o egală încredere de linişte şi de siguranţă 
pentru toți, şi care să nu se amestece în certurile 
celor mari. Un alt principiu, care joacă un rol 
prea important şi de actualitate în politica noastră 
naţională şi care este strâns legat cu împrejură- 
rile de astăzi, este cestiunea independenţei noastre. 
Noi toţi am proclamat această independenţă, și 
o vom menţine cu toată puterea convincţiunei 
noastre, fiind gata a o apără cu preţul a tot fe- 
lul de sacrificii. Este însă important a se şti şi 
a se declară lămurit ce am eugetat noi şi ce ne-am 
propus când am proclamat această independenţă, ; 
căci îmi este teamă ca nu evenimentele actuale 
să facă a se interpretă rău cugetul și scopul 
nostru. 

Este ştiut şi probat prin acte, că proclamarea 
independenței nu a fost la noi opera împrovizată, 
făcută, sub impresiunea unui moment de entuziasm. 
Sunt ani îndelungaţi de când se lucrează în Ro- 
mânia spre a se ajunge la această independenţă. 

Proclamarea dar a ei nu a fost decât re- 
zultatul final al unei lucrări lungi, decât cea din 
urmă fază a desvoltărei autonomiei noastre, care 
derivă din vechile capitulaţiuni române, recunos- 


716 


cute la 1858 de Puterile europene. Independenţa, 
este sigilul autonomiei noastre, ca să zic așă, este 
măsura cea mai conservatoare care se puteă luă, 
spre a se apără această autonomie de pericolele 
multiple la care eră expusă, şi de uzurpaţiile de 
care suferise în trecut. 

Când noi proclamarăm astăvară independenţa, 
când, adică, noi cerarăm ca să se recunoască gi 
în dreptul public european ceeace există, după 
noi, în dreptul nostru publice rezultând din capi- 
tulaţiuni, nu am făcut nici act de rebeli, nici act 
de turburători. Nu putem face prin aceasta act 
de rebeli, căci nu avem contra cui a ne revoltă, 
Se revoltă numai supuşii şi se revoltă contra su- 
veranului lor. Apoi, după tractat, nici noi nu 
eram supușii Sultanului, nici Sultanul suveranul 
nostru. Ba nici ca vasalii către suveran nu am 
făcut act de rebeli, căci astăzi este cunoscut şi 
probat că termenii de vasali și suzerani „nu se 
potrivese deloc cu relaţiunile ce existau între noi 
şi onor. Poartă. Mi-a părut rău de a vedei că 
în mesajul 'Tronului s'a strecurat, din greșală sau 
nebăgare de seamă negreșit, cuvântul de vasali- 
tate. Nu noi, după tratat, am fost vasali Porţei, 
nici Sultanul a fost suveranul nostru. Dece dar 
întrun act' oficial la Mesagiul s'a strecurat un 
termen atât de impropriu ? 

Nu voiu să vă ostenese spre a vă aduce 


777 


probe de veritatea aserțiunei mele. Mă mulțumesc 
numai a vă cità puține rânduri din broşura ac- 
tualului preşedinte de consiliu, D. Ion Brătianu, 
spre a vă convinge cât de impropriu este termenul 
de vasali, şi cum, după capitulațiunile noastre țara 
noastră era în drept, independentă, şi suverană, 
iată cuvântul D-lui loan Brătianu din 1857: 

„Acest vechiu tractat constată, cu tot limba- 
jul măreț al Sultanului din acea epocă, că prin- 
cipatele nu s'au despuiat de loc în favoarea Por- 
jei de drepturile lor de Stat independent și su- 
veran. Chiar Sultanul declară formal în acest trac- 
tat, mai ales în ceeace privește Moldova, că sunt 
tări libere și independente“. 

Vedeţi dar, Domnilor, că eu nu fac astăzi 
decât să probez cu însuşi D. I. Brătianu din 
1857, că cuvintele D-lui din Mesagiul din 1877 
nu sunt exacte.. 

Aşă dar, în drept, şi după tractatul nostru, 
am avut independenţa. Aceasta am zis-o şi eu prin 
scrierile „mele încă dela 1856; a zis-o D. Brătianu 
la 1857; au zis-o necontenit toţi publicând de 
atunci. Dar trebuiă ca acea independență să fie 
recunoscută de celelalte Puteri, trebuiă adică ca să 
intre în dreptul public european, trebuia în alt 
cuvânt, să complectăm opera începută la Paris în 
1856. Aceasta am făcut-o proclamând independenţa, 
ea nu este dar decât o desvoltare, o confirmare a 


a autonomiei noastre; este un acord ce am voit să 
stabilim între fapt şi drept. Şi fiindcă în trecut 
acest acord nu există, şi din cauza poziţiunei noastre 
exterioare. nedefinită și incertă, rezultă multe peri- 
cole pentru noi, am căutat să scăpăm de acele 
pericole, să ne conservăm, proclamând independența, 
ea, este dar şi măsura cea mai conservatoare ce s'a 
putut. lu de o naţiune. 

Când dar noi zicem că nu ne vom mai întoarce 
la trecut, înţelegem, nu la trecutul vasalităței (căci 
vasalitate, după noi, nu a existat), ci la timpul de 
abuzuri şi de nesocotinţă. Aşă dar faptul decla- 
rărei independenţei noastre, nu este un fapt de 
rebeli; ci un fapt care derivă din poziţiunea noastră 
politică anterioară, un fapt de conservare contra 
atacurilor şi pericolelor trecute. Declararea inde- 
pendenţui noastre, nu a putut şi nu poate prin 
urmare fi considerată de un fapt de turburători şi 
de îngrijire pentru alţii, căci odată ce declaraţiunea, 
independenţei este o măsură de conservare, spre a 
se înlătură pericole nenumărate la care eram expuşi, 
se înțelege că aceasta nu este act de turburători, 
care să aducă neliniște altora. Apoi, trebuie să 
mai adaog că ne eră teamă, ca, din cauza legă- 
turilor cu Poarta, să fim expuşi şi la pericolul 
dărâmărei acestui mare colos pentru noi, naţiune 
jună şi mică, dar plină de activitate și de viaţă, 

Prin urmare, preocupați de toate aceste tre- 


179 


buinţe ale conservărei noastre, a trebuit să ne 
declarăm odată independenţi de fapt, după cum 
eram de drept după eapitulațiuni, şi să rugăm pe 
Puterile europeene să ne recunoască această inde- 
pendenţă, să o admită în dreptul public european. 

Să nu se crează că este de prisos a se rea- 
minti astăzi, toate acestea, a se declară că inde- 
pendenţa, noastră nu a fost rezultatul unei impre- 
siuni momentane, şi că ea este o măsură de simplă 
conservare; este bine, este util ca în reprezenta- 
țiunea națională să se repete necontenit, aceste 
adevăruri, căci împrejurările actuale pot fi de 
natură a se interpretă rău cugetul și scopul celor 
ce au proclamat independenţa. 

Aşă nu este bine a se crede că cauza directă 
a proclamărei independenţei a fost resbelul actual, 
independența, se proclamă, se efectuă şi fără acest 
resbel. Ideia această dată de mult timp se urmărea 
viguros pe calea diplomatică. Să nu mai vorbese 
personal de mine, care încă dela 1856 printr'un 
memoriu cunoscut, am propus a se declară inde- 
pendenţa absolută, ca singurul niijloe de natură a 
garantă naționalitatea noastră, şi a creà un bule- 
vard solid pe Dunăre; dar mai încoace, dela 1870 
la 1873, această idee a fost ţinta și preocuparea, 
permanentă a oamenilor noștri de Stat, și s'a lucrat 
necontenit pentru realizarea ei. Aceasta, realizare 
eră dar o simplă cestiune de timp şi ea eră să se 


180 


împlinească mai curând sau mai târziu. Însuşi D. 
Dimitrie Brătianu, care a fost în misiune la Constan- 
tinopole, au putut vedeă mai mulţi oameni de 
Stat, şi prin urmare a putut mai bine să cunoască 
aceasta, constată acest adevăr în broşura D-sale, 
iată ce zice D-lui: 

„Independenţa Româmiei, şi fără acest. res- 
bel nar fi întârziat de a se realizà; chiar oame- 
nii de Stat ai Turciei în mare parte, îmcepuseră, 
a o consideră, ca o necesitate la care nu se mai 
puteă, sustrage. Resbelul nu a făcut altceva decât 
a apropii a ei realizare, a face dintr'insa o ac- 
tualitate“. 

Aceasta este foarte adevărat. Resbelul actual 
nu a făcut altceva decât de a precipita aceia ce 
trebuiă neapărat să se facă, pe calea diploma- 
tică, pe calea naturală a lucrărilor. Indepen- 
dența era o consecință a poziţiunei noastre, era 
încă o necesitate care se impuneă de diversele 
interese ale Puterilor Europene pe marginile Du- 
nărei, 

Este dar bine şi exact a-se declară şi a se 
afirmă că această independenţă nu a fost provo- 
cată, ci numai precipitată de resbelul actual; că 
noi nu am proclamat'o pentrucă ne-am entuziasmat 
întrun moment dat, ci pentrucă ea a fost rezul- 
tatul, consecința naţurală a unor lucrări anterioare, 
care trebuiă, mai curând sau mai târziu să iasă, 


781 


la lumină odată, şi că, dacă s'a produs acum, 
cauza a fost mai ales însuşi faptul Turciei, care 
a rupt însăși legăturile ce ne unea cu dânsa. 

Odată ce dar se va declară şi se va afirmă 
aceasta şi se va specifică astfel lămurit care a fost 
cugetul şi scopul nostru, căci am proclamat inde- 
pendenţa, țărei noastre, trebuie apoi să mai afirmăm 
şi altă condiţiune esenţială a politicei noastre 
naţionale, adică cum, în ce mod înţelegem noi ca 
guvern şi adunare să lucreze pentru a face să se 
recunoască de către Europa independenţa ce am 
proclamat. 

Voim independenţa, prea bine. Insă cum voim 
a se recunoaşte ea? O voim oricum, cu orice chip, 
în orice condițiuni? Negreșit că nu. Apoi atunci, 
nu este bine ca, cu această ocaziune să declarăm 
clar şi categorie, cum înţelege România a face să 
se recunoască independența ei? Cum voeşte ea ca 
lucrările noastre, guvern și Adunări, să se divi- 
zeze spre a atinge acelaşi scop! Dacă prin inde- 
pendența, României am înţeles ca să ia o măsură 
de conservare spre a-şi scăpà naționalitatea, și a 
garantă toate interesele eari se întâlnesc pe margi- 
nile Dunărei de jos, este că au fost totodată de 
idee ca această independență să fie garantată de 
Puterile cele mari ale Europei, şi ca Statul lor să 
fie declarat perpetuu neutru. Independenţă dar 
garantată colectiv şi neutralitatea, recunoscută; 


782 


iată idei care se leagă împreună; desparte una din 
aceste idei şi vei aveă un ce care nu mai este 
conform cu dorințele nationale, care nu mai repre- 
zintă voința şi politica națională. In modul acesta 
numai se explică pentruce Românii au zis totdea- 
una să se facă din România o altă Beloiă în 
Qrient. Această nouă Belgiă, care trebue, ca vechia 
Pelgiă, să fie declarată neutră și colectiv garan- 
tată, are să se creeze, nu numai de una sau de 
două Puteri, ci de toate Puterile cele mari ale Eu- 
ropei, întrun areopag al păcei. Căci aci nu va fi 
vorba numai de interesele Turciei, ci de Puteri eu- 
vopene, se înţelege dar, că şi cestiunea aceasta 
trebuie să se reguleze şi să se desbată întru toate 
aceste diverse puteri. Prin urmare, toţi trebue să 
lucrăm, așă încât să ne asigurăm bunavoinţă a 
tuturor acestor Puteri şi trebue să tragem linia 
de conduită guvernului aşă, cum el să ştie că dorim 
şi voim ca, independența noastră să fie, nu numai 
recunoscută, dar şi garantată, împreuuă cu uey- 
tralitatea de toate puterile cele mari ale Europei. 
Această garanţie colectivă şi această neutralitate, nu 
poate să întâmpine mari dificultăţi, căci atât garanţia 
cât şi neutralitatea, sunt coprinse deja în principiu, 
în tractatul dela Paris, In convenţiunea din 1858, 
în art 2, se recunoaște vechiile noastre capitula- 
ţiuni cu Imperiul otoman. Insă în art. 22 din 
Tractatul de Paris, din 1856, se recunoscuse 


783 


autonomia României bazată pe aceste capitula- 
ţiuni, să se garanteze acetstă autonomie, iar prin 
art. 27 al acelui tractat se recunoscuse neutrali- 
tatea noastră. Și să observați, D-lor, că atât 
autonomia ei cât şi neutralitatea noastră, erau ga- 
rantate deosebit de garanţia acordată Turciei, 
fiindcă, prin art. 7 se garantă numai independenţa 
şi integritatea Turciei (iar nu, și neutralitatea, ei, 
după cum, cu eroare, afirmase odată D. ministru 
de externe) în vreme ce noi prin alte dispoziţiuni 
speciale, ni se garantează şi neutralitatea. Ceeace 
avem de comun cu Turcia, în tractatul de Paris, 
este că am fost admiși deodată cu dânsa, a face 
parte din dreptul public european; pentru rest,— 
dispoziţiunile privitoare la noi sunt speciale pentru 
noi numai. 

Insă, repet, tractatul de Parisa admis numai 
în principiu, și în mod imperfect şi incomplect, 
garanţia colectivă pentru noi și neutralitatea. Acum 
voim a complectă a perfectă această operă; voim 
ca garanție, ca gi neutralitatea, pentru noi, să fie 
cu totul specială şi deosebită de aceia a Turciei. 
Atingerea acestui scop se poate face mai lesne, 
odată ce principiul a fost admis. Apoi trebuie să 
mai comptăm şi pe interesele ce au Puterile spre 
a stabili o stare de lucruri solidă şi sigură pe 
Dunăre. 

Interesul face mult în politică; căci în poli- 


tică nu există sentimente; interesele varii și mul- 
tiple pe Dunăre ale tutulor Puterilor Europene cer 
ca să se înființeze aci un Stat neutru, garantat de 
toţi, este multă probabilitate că vom atinge mai 
lesne acest scop al nostru. 

Aşa dar, trebuie să lucrăm așă cum să fn- 
treținem aceste interese; şi, în rezumat, trebuie să 
probăm prin fapte şi prin cuvinte, că înţelegem a 
păstră situațiunea ce Puterile au voit să avem pe 
marginile Dunărei; că nu voim a ne absorbi în 
nicio putere; că nu voim a deveni instrumentul 
nimului; că independenţa proclamată de noi n'a 
fost nici efectul unei iritaţiuni resbelnice, nici 
unui act de rebeli ori turburători, ci, deși poate 
precipitată numai de resbelul actual; ea a fost 
efectul unei vechi dorinţi naţionale, şi a unor lu- 
crări anterioare nemerite şi pozitive: şi că, în fine, 
Românii, dorese a dobândi recunoașterea indepen- 
denței deodată cu garantarea neutralităţei perpetue 
a României. 

Acum, Domnilor, că am sfârșit cu expunerea, 
principiilor politicei noastre naţionale, trebuie să 
repet regretul meu că nu am văzut de loe atinse 
aceste cestiuni în Mesagiul Domnesc, și nici măcar 
aluziune nu s'a făcut la dânsele. Din ce cauză ar 
proveni această rezervă absolută? Această tăcere 
este efectul numai al acelei mari disereţiuni diplo- 
matice de care ne vorbeă D. Ministru de externe? 


785 


S'au tăcut la guvernul aceasta dintr'un sentiment 
care poate fi lăudabil, acela d'a luă asupră-şi toată, 
răspunderea viitorului spre a rezervă Camerilor 
țărei o poziţiune mai uşoară în caz de neizbândă ? 
Acest sentiment ar puteă fi lăudabil, repet, însă 
eu niciodată nu aș admite faptul, fiind prea pe- 
riculos pentru ţară. 

Neştiind dar care poate fi cauza tăcerei care 
observă mesagiul în privința  politicei noastre 
naționale, datoria mandatarilor ţărei este de a de- 
clară sus şi tare, în faţa Suveranului, în faţa na- 
ţiunei, în faţa Europei, care ne ascultă şi la care 
ne vom adresă — după cum ne declară chiar D. Mi- 
nistru de externe — care este politica noastră, sin- 
gură națională, după care este dator a merge 
guvernul. 

Dacă nici în momente aşă de solemne, dacă, 
nici în împrejurări aşă de grave ca cele de astăzi, 
când este în joc soarta şi viitorul nostru, când după 
cum vom şti să lucrăm, putem fi scăpați sau pier- 
duţi, nu am şti sau nu am voi să expunem ce 
voim și cum voim să mergem, apoi nu știm când va 
mai fi ocaziunea cea, de astăzi, teamă îmi este să nu 
ni se răspunză apoi fatalul cuvânt: „prea târziu“. 

De aceea şi eu ca mandatar, care reprezen- 
tând nu numai un colegiu, ci națiunea întreagă 
am expus, cari sunt principiile politicei naţiunei 
mele, şi fiindcă această cestiune eră prea mare 


29006 50 


786 


nu am putut luă asupră-mi ca să formulez numai 
eu singur aceste condițiuni esenţiale din care se 
compune acea politică a noastră națională, şi care 
trebuie să se declare în faţa evenimentelor de faţă; 
ci m'am consultat cu mai mulți amici din partida 
conservatoare, care se poate află în minoritate aci 
în Senat, însă care este în mare majoritate în ţară. 
Ne-am consultat dar împreună cu Prinţul Dimi- 
trie Ghica, cu D. G. Cantacuzino, cu D. P. Carp, 
cu D. Al. Orăscu gi autorizat de acești amici, în 
numele partidului ce reprezintăm, v'am expus în 
ce constă politica noastră naţională şi tradiţională. 

Totodată Domnilor Senatori, fiindeă prin- 
cipiile în care se rezumează această politică na- 
țională, se declară în numele unui partid şi ea 
fiind principiile naţiunei întregi, nu se puteă face 
formularea, lor la nesiguranța improvizaţiunei sau la 
neexactităţile ce se pot strecură în redactarea pro- 
ceselor verbale. De aceea le-am redactat în seris, 
tot împreună cu D-nii Senatori ce v'am menţio- 
nat, și am format astfel un program în seris, pe 
care voiu aveă onoarea a-l citi, autorizat de gru- 
pul amicilor mei politiei. Această expunere și afir- 
mare scrisă, a politicei noastre naţionale, necesară 
a se cunoaște în timpii prezenţi, este nu numai 
o programă politică a partidului conservator cu 
toate nuanțele sale, este credem noi expunerea fi- 
delă şi rezumată a politicei națiunei întregi, și 


187 


după care ar trebui să ne conducem cu toţii, spre 
a puteă atinge scopul dorit de tot Românul. 

lată programul partidului conservator întreg, 
pe care am onoarea a-l citi în numele amicilor 
politici din acest Senat, cari m'au autorizat pentru 
aceasta : 

„Bxprimând, ca şi întreaga naţiune, simți- 
mintele noastre de admiraţiune și de iubire pentru 
armata română şi viteazul ei şef, Domnitorul 
nostru, cari sau acoperit de glorie pe câmpul de 
bătaie, este totdeodată de datoria unor reprezen- 
tanți ai ţărei de a expune către Suveranul lor 
în nişte împrejurări atăt de grave ca cele de as- 
tăzi, adevăratele sentimente ale națiunei îm pri- 
vinţa politicei, de o ordine superioară, ce trebue 
să se ţină şi de care puterea executivă trebuie 
să se inspire, atât pentru prezent cât și pentru 
timpul când are să se “decidă poziţiunea interna- 
țională a tărei noastre. 

„Fiindcă, îm ceeace privește actele și purta- 
rea guvernului actual, discuțiunea ar tinde să 
probeze că guvernul, fără autorizarea prealabilă 
a Corpurilor Legiuitoare, şi contra chiar a vo- 
turilor exprimate de aceste Corpuri, a angajat 
țara 'într'um resbel ofensiv de atâta gravitate, ar 
puteă, fi imputată că de natură a aduce turburare 
în spiritul bravei noastre armate, care are de 
datorie a se bate cu inimă în orice resbel ar fi 


788 


implicată, sau de natură a aduce diviziuni și 
slăbiciuni interioare, prea fatale în circumstantele 
de faţă, credem că este o procedare de buni Ro- 
måni de a suspendà, precum facem, orice aseme- 
nea discuțiune, pentru un alt timp mai oportum 
când atunci vom examinà cu toţi întinderea şi 
consecințele acestei răspunderi ministeriale. 

„În ceeace privește însă cestiunea de o ordine 
curat politică care nu se leagă cu răspundereu 
ministerială pentru trecut, în ceeace privește linia 
de conduită politică ce trebue a se însemnă pu- 
terei executive, mandatarii naţiunei au astăzi im- 
perioasa datorie de a expune Suveranului ţărei 
acea politică, de a indică guvernului său acea 
linie de conduită. 

„Această politică, care nu este numai a ma- 
relui partid. conservator din ţară cu toate nuan- 
tele sale, ci a ţărei întregi, căci ea este naţională; 
şi tradițională în același timp, constă în a se 
cunoaște și a se declară: 

„Că România, ca Stat distinct și omogen: 
„pe malul stâng al Dunărei, continuă ca și în 
„trecut, a vo să aibă individualitatea sa pro- 
„prie, neabsorbită şi separată de toate celelalte 
„naționalități ce o înconjoară de o altă origină. 
„ca dânsa, şi să formeze astfel bulevardul şi 
„punctul de echilibru ce marile puteri au voit să 
„stabilească prin congresul din Puris dela 1856; 


789 


»Că egal, recunoscătoare şi respectuoasă către 
„toate puterile, cari i-au garantat naționalitatea, 
„România nu a înțeles gi nu va înțelege ca 
„Simţimdntul acestei recunoștințe să meargă mână 
„0 0 face să piardă conștiința datoriei ce are 
„de a formă o egală sentinelă de ordine, de 
„stabilitate şi de siguranţă pentru toate Puterile 
„vecine şi de a nu se amestecă în cestiumele nici 
„uneia din ele; 

„Că, dacă Românii au voit de ani îndelun- 
„gati şi voiesc tot cu aceeaşi stăruință indepen- 
„dența politică absolută a statului lor și dacă ei 
„Sunt și vor fi gata a apără cu sângele şi cu 
„averea lor această independență, fără a se mai 
„puteă, vreodată întoarce la timpii de violare 
„şi de nesocotință a autonomiei care derivă din 
„vechile lor capitulaţiuni, aceasta au făcut-o și o 
„fac spre a scăpă pământul şi naționalitatea lor 
„de sguduirile periodice și de pericolele la cari 
perdu expuse, și de a cooperă astfel și inşi-le 
„cu hotarul Occidentului, care se începe dela ma- 
„lul stâng al Dunărei, să devină în realitate un 
„punct solid al ordinei şi al echilibrului politic 
„în orientul Europei; 

„În asemenea condițiuni și conduși de aceste 
„principii, Românii speră şi au credinţă că, lu- 
„cerând guvernul şi delegaţii lor din Adunări, vom 
„isbuli ca, în viitorul areopag al păcei, puterile 


790 


„europene să recunoască independenţa acestui nou 
„stat creștin, acestei nouă Belgie în Orient, şi să-i 
„acorde, în acelaşi timp, o neutralitate perpetuŭ 
„şi o garanție colectivă, admisă dejà în principiu 
` „la 1856 şi consiliate a se complectă, astăzi de 
„către chiar interesele speciale ale fiecăreia“. 

„Aceste principii fundamentale ale pohticei 
noastre naţionale, le declarăm și le afirmăm noi, 
în numele portidului conservator, în numele ţărei 
întregi, astăzi, în momente atât de solemne, şi în 
faţa împrejurărilor cari au să decidă de soarta 
şi de viitorul României“. 


1878 


I 


„Monitorul Oficial“ No. 27 din 4/16 Februarie 1878. 
Credite pentru trimişii noştrii extraordinari 


Fiindcă România se proclamase independentă la 
10 Mai 1877 şi aşteptă ca Europa să-i recunoască inde- 
pendenţa B. Boerescu susţine ca guvernul să ceară creditele 
necesare pentru trimișii noştri extraordinari pe lângă 
ţările străine. Aceşti trimişi vor răspunde la noua situa- 
țiune a României, iar când Europa va recunoaşte ofi- 
cial independența noastră guvernul să vie cu o lege 
specială care să lămurească drepturile şi îndatoririle 
trimişilor noștri extraordinari. 

B. Boerescu. Domnilor Senatori, dreptul de 
reprezentațiune a unei ţări este un drept foarte 
însemnat, este exerciţiul celei mai însemnate părţi 
a suveranităței unei naţiuni, este ce se chiamă su- 
veranitatea naţională. Prin urmare orice Stat care 
este suveran sau aspiră de a fi suveran, poate să 
se pună pe acest tărâm, dacă nu este încă admis 
în dreptul public al Europei. Utilitatea dar a acestui 
drept este recunoscută în toate părţile, şi de noi 


toți; cu toate acestea voiu aveă onoare a vorbi 


794 


contra acestui proiect de lege, tocmai în interesul 
acestui principiu important şi voiu rugă pe Senat 
să nu-l primească. Căci, Domnilor, pentru noi Ro- 
mânii deși eră un principiu de a aveà reprezen- 
tanți în străinătate chiar înainte de proclamarea 
independenţei ; deși aceștia au existat chiar în timpii 
când acel drept nu eră încă regulat, când repre- 
zentanții noştri nu erau recunoscuţi de Puteri în 
mod oficial, cu toate acestea noi tot n'am încetat 
de a menţine dreptul nostru de reprezentaţiune și 
a-l exercită desvoltându-l treptat. | 

Apoi dacă în acele timpuri, înainte de a, 
ne fi proclamat absolut îndependenţi, am lucrat 
continuu spre a ne afirmă şi exercită, acest drept 
de suveranitate, cu cât mai mult ar trebui să lu- 
erăm așă astăzi când ne-am declarat Stat indepen- 
dent şi când aşteptăm a ne vedea astfel recunoscuţi 
de toată Europa. 

Ei bine, proiectul ce ni se prezintă astăzi de 
a merge tot în vechiul făgaş cu reprezentaţiunea 
noastră în străinătate, nu mi se pare că corespunde 
la scopul ce trebuie să urmăm cu toţii, adică de 
a face ca suveranitatea noastră să nu mai rămâe 
un principiu şi un drept recunoscut numai între 
uoi, ci să fie recunoscut şi de Puteri şi să intre 
astfel în dreptul public european. 

Incă din timpul de când putem dată reînvierea, 
noastră naţională, adică dela 1858 încoa, s'a căutat 


195 


totdeauna de a aveă reprezentanți, dacă nu ofi- 
ciali, cel puţin oficioși, ca printi”aceasta să fie o 
afirmare tacită a recunoaşterei noastre de a aveà 
o reprezentaţiune, şi pe de altă parte de a putea 
satisface diverse trebuinţe. 

Aşă dar s'a voit să se alieze aceste două tre- 
buinţe, pe deoparte recunoaşterea dreptului nostru 
de reprezentaţiune, şi pe de altă satisfacerea unor 
necesităţi, acelea, spre exemplu de a apără diferi- 
tele noastre interese. 

Aceasta a fost motivul atunci pentru: care 
sa găsit un termen mediu, acela de a se face o 
reprezentațiune oficioasă, reprezentaţiune prin care 
s'a creat uzuri diplomatice; Aceasta eră poziţiunea 
acestor reprezentaţiuni: astfel a fost la Constan- 
tinopole. şi în celelalte State; caracterul său nu eră 
bine recunoscut. Acesta este veritatea, pot să o 
declar acum fără nici un inconvenient; şi dacă 
reprezentaţiunea noastră puteă să răspundă la mi- 
siunea sa, aceasta eră mai mult prin importanța, 
persoanelor ce ne reprezentau. Aceasta, este faptul, 
aceasta eră starea agenţilor noştri, şi astfel mini- 
sterul de externe printr'o lege posterioară a de- 
terminat numărul lor, găsind dejă existenţa lor; 
prin urmare a venit numai să consacre faptul, să 
stabilească agenţiile trebuineioase, nu i-a putut 
însă califică cu alt nume de cum i-a găsit, nume 
ce în congresul dela Viena dela 1814 şi în trac- 


796 


tatul dela Aix-la-Chapelle nu există, nu se vede 
prin arhivele diplomatice. 

Numele de agent diplomatic nu este decât o 
numire generică, această calificare nu însemnează 
un reprezentant recunoscut oficial; această denu- 
mire nu-i dă o calitate, o poziţiune în drepturile 
diplomatice din Europa. 

Această denumire, D-lor, eră recunoscută în 
corespondența diplomatică, astfel eră cel puţin 
când am avut onoare de a fi la ministerul de ex- 
terne. Din complezență însă în corespondenţă se 
dădeà agenţilor noştri numele de miniştri de 
charge d'affaires. Prin urmare cred că sunteţi 
convinşi că nici cu numele nici cu faptul repre- 
zentanții noştri nu aveau caracterul de reprezen- 
tanţi ai unui Stat care are deplină suveranitate. 

Prin legea dela 26 Fevruarie anul trecut s'a 
suprimat agenţiile dela Belgrad, Roma, Petersburg 
şi Londra; mie unul mi-a părut rău de aceasta. 

Mai cu seamă că ţara are trebuinţă de lucru 
și de luptă până să ajungă a avea o poziţiune 
certă în concertul european. 

Acum vine D, ministru de externe şi ne pro- 
pune ca articolele care sa suprimat atunci din 
legea organică a ministerului de externe, să se 
restabilească; cu alte cuvinte ne cere să ne punem în 
poziţiunea avută înainte de reformarea acestei legi. 

Eu, Domnilor, înțeleg ca, până la recunoaş- 


197 


terea, independenţei noastre de către Puteri, să men- 
ţinem starea de lucruri existentă; cu toate-că trebuie 
să spun că corectă-nu este nici această stare; şi 
dacă ar fi să imităm ce au făcut alte State când 
se aflau în poziţiunea în care ne aflăm noi astăzi, 
ar trebui să numai avem nici pe ceilalţi reprezen- 
tanţi în străinătate în pozițiunea falșă de azi, ci 
numai nişte garanți sau trimişi cu misiune extraor- 
dinară. Să nu venim tocmai azi să dăm un caracter 
de reprezentanți permanenţi, acelora a căror poziţiune 
continuă a fi anormală și pot adăogă chiar umi- 
litoare! Pentruca să-mi permită D. ministru a-i 
spune, că umilitoare este poziţiunea unui agent, 
când nu figurează între diplomaţii altor State. Și 
dacă am lăsat a continuă în trecut această stare 
de "lucruri, să nu uităm că dela epoca desființărei 
acelor articole din lege şi până în momentul când 
se cere reînfiiințarea lor, s'a petrecut un fapt foarte 
important. Care este acel fapt? Este proclamarea 
independenţei, căreia trebuie să-i dăm toată serio- 
zitatea ce merită, menţinând-o cu energie, şi respec- 
tând-o, ca o deelaruţiune a Corpurilor Legiuitoare, 
Aşă dar când am declarat în faţa Europei că 
suntem un Stat suveran și independent, prin ur- 
mare nu mai putem eră afacerile noastre în străi- 
nătate prin agenţi permanenţi, decât numai atunci 
când vor aveă o poziţiune stabilită prin o lege 
“după dreptul ginţilor. 


198 


Cum am puteă să venim azi a cere prin o lege 
să ne reîptoireem la acea stare anormală? Această 
cestiune, am văzut din desbaterile ce am citit, s'a 
ridicat și în Cameră şi a produs o mare ezitaţiune, 
ceeace a făcut pe D. ministru de culte, care atunci 
reprezentă pe D. ministru de externe, să declare 
că are dreptate oratorul care prezentase toemai 
observaţiunile ce le-am făcut și eu acuma, şi că 
ministerul nu ţine la acest proiect, ci, dacă voiește 
Camera, îl poate înlocui cu un credit.” 

Veniţi şi cereţi un credit pentru trimiterea 
unei misiuni extraordinare, dar nu veniţi să cereţi 
reînfiinţarea de reprezentanţi permanenţi în condi- 
ţiunile de până: acum. 

Eu cred că ar fi o' mare greșală să votăm 
această lege. Iată că guvernul ar trimite o per- 
soană sub nume de agent diplomatic. Agent di- 
plomatie nu însemnează nimic. Ce ar fi el? Ce 
numire i sar puteă da? Ambasador, ministru ple- 
nipotenţiar, consul, ce ar fi? Agent diplomatic este 
total și nu este nimic. Până acum în lumea ofi- 
cială, această denumire însemnează că nu de- 
fineşte nimie. 

lată, am trimite astăzi pe un agent cu seri- 
suri de creanță, cu caracterul de reprezentanți 
permanenți; ce nume li sar da în virtutea ace- 
stei legi? Apoi această lege crează agenți fără 
nume şi nerecunoscuți de reprezentanți oficiali pe ` 


799 


lângă acele cabinete. Ar continuă dar a aveă 
acest caracter nedeterminat, fără nume, nerecu- 
noscuţi în lumea oficială; şi aceasta când?... 
Acum când ne-am declarat independenţa, când 
ne afirmăm în faţa Europei că suntem suverani! 
Până ni se va recunoaşte snveranitatea, oficial, nu 
putem aveă reprezentanţi oficiali; şi atunci încă 
vom trimite numai pe lângă acele guverne care 
ne vor recunoaşte suveranitatea oficial şi caracterul 
acelor reprezentanţi. Și nouă ne va rămâneă în urmă 
să dăm numirea pe care vom voi. Negreșit că vom 
imită pe statele mici ca Grecia și Belgia şi nu 
vom creă ambasadori cari se trimit numai de sta- 
tele mari și costă cheltueli multe; dar vom creà 
o altă serie de reprezentanţi cari vor costă mai 
puţini bani. Până atunci însă nu putem face nimic. 

Ce să facem însă în momentul de față? Am 
spus D-lui ministru de externe, dacă voiţi să fiţi 
corecţi cu noua fază a lucrurilor, nici aceşti agenţi 
cari sunt în ființă, nu sunt la locul lor, nu sunt 
corecţi şi ar fi trebuit să-i retragă sub diferite 
numiri de concediu şi altele, ca să rămâie numai 
agenți de afaceri, pentrucă este o pozițiune falșe 
când o ţară se declară independentă şi guvernul 
continuă de a urmă cu reprezentanți pe lângă un 
guvern care nu-i cunoaște de reprezentanţi cu ca- 
racter diplomatie şi oficial. 

Apoi nu vedeţi că expuneți la umilință nu 


800 


numai pe persoana care este acreditată, dar şi pe 
țară?! 

Mi se va răspunde, dar ce facem în fața ne- 
cesităței, avem trebuință ca ţara să fie reprezen- 
tată. Aci previn obiecțiunea recunoscând că tre- 
buințele sunt aşă de însemnate, mai mult poate 
ca, niciodată, ţara are nevoie să fie reprezentată 
în străinătate pentruca să se apere interesele 
țărei şi să ajungem la scopul pe care-l dorim cu 
toții, adică să fie recunoscută independenţa noastră. 
exercițiul suveranităței noastre internaţionale, —apoi 
pentru aceasta trebuie să creaţi trimiși extraor- 
dinari, cari nu au caracterul permanent. Faptul 
nu-l contest, există trebuință; însă modul cum se 
execută, această trebuinţă este necorect. 

De aceia m'am mirat când am văzut că se 
cere să restabilim agenţii la Roma, la Petersburg 
şi la Belgrad, pe când nu suntem încă recu- 
noscuți ca suverani de nicio putere în mod 
formal. 

Ei bine până atunci trebuie să trimitem tri- 
mişi extraordinari care să meargă cu un carac- 
ter provizoriu, cu o misiune ad-hoc, și care vor 
aduce servicii fără însă a aduce nicio vătămare, 
căci misiunea trimisului extraordinar, poate să 
ție cât de lung, fără jenă, de oarece având un 
caracter provizoriu, poziţiunea lui este mult mai 
facilă pe lângă curţile pe lângă care este acre- 


801 


ditat; și să fie trimis acolo unde să fie cert că 
nu va fi bine primit. 

Agenţii cari au un caracter permanent în 
condiţiunea de până acum, jenează foarte mult 
nu numai pe guvernul care-i trimite, dar pro- 
duce difiicultăţi chiar pentru guvernul pe lângă 
cari sunt acreditaţi acești agenţi diplomatiei ; căci 
pe deoparte acea putere ar vreă să fie bine cu 
noi, pe de alta se teme de ceilalți reprezentanţi 
diplomatiei, cari când văd că între dânșii este 
o persoană profană, care n'are un caracter bine 
stabilit, fac observaţiuni. 

Nu vedeţi oare cât rău faceţi şi la incon- 
venientele la cari daţi loc, când trimiteţi ca un 
reprezentant permanent pe o persoană care nu 
poate să aibă încă calitatatea de agent permanent 
admis în mod oficial, înainte de a ni se recunoaşte 
independenţa ? 

Lucrul se poate îndreptă, necesitatea mo- 
mentului se poate satisface; nare decât să vie 
guvernul să ceară un credit cu o lege specială şi 
cred că şi Senatul și Camera vor fi unanime ca 
să voteze, fiindcă nu poate să se contesteze gu- 
vernului necesitatea de a se trimite reprezentanţi 
extraordinari. 

Rog dar să se mărginească guvernul numai 
aci. Odată ce independenţa va fi recunoscută, 
odată ce vom aveă un loc între naţiunile euro- 


29006 51 


802 


pene, atunci guvernul va veni cu o lege în care să 
se lămurească şi să fie spusă poziţiunea, drepturile 
ca şi obligaţiunea reprezentanților noştri în străină- 
tate, o lege în care să se vorbească şi de numele 
care trebuie să li se deă; şi atunci reprezentanții 
noştri se vor prezentă cu o poziţiune bine definită 
în străinătate. Pentru aceste considerante şi nu- 
mai din acest punct de vedere cred că este bine 
să nu votăm această lege ce se prezintă azi, şi 
să rugăm pe D. ministru ca să vie cu o lege de 
credit extraordinar ca să se înființeze nişte tri- 
miși extraordinari care să răspundă la necesită- 
tile timpului. 


La răspunsul ministrului de externe, B. Boerescu 
replică în modul următor: 


B. Boerescu. Nu înţeleg, Domnilor, pentru 
ce D. ministru ţine atât de mult să se voteze 
această lege, când toţi cari au vorbit contra, și 
chiar, nu-i tăgăduim necesitatea de a trimite 
reprezentanţi în străinătate, şi afirmăm că nu poate 
să se tăgăduiască fondurile ca să se îndeplinească, 
această necesitate. 

D-lui, zice că căutăm ceartă; că am căută 
conflict cu Camera; eu nu primese aceasta, ar fi 
rău ca oridecâteori vine observaţiunea unui se 
nator asupra ei să se zică că caută ceartă, că, 
caută conflict cu Camera. Atunci din Senat ar 


803 


trebui să se facă un automat, să nu se tragă 
decât fiselele pe unde are a merge spre a aprobă 
fără a se desbate serios un proiect. Dar Senatul 
este un corp matur, și trebuie să apese mult 
în echilibrul Constituțional; o zic aceasta şi 
pentru /convincţiunea cu care susțin instituţiunea, 
Senatului, şi pe care am susținut-o încă dela 
1866. Noi suntem datori să prezentăm toate 
observaţiunile asupra legei şi Senatul va face ce 
va voi. 

În această lege este o cestiune de principiu 
foarte însemnată care mă face să rog pe D. mi- 
nistru ca să o înlăture și să fie sigur că nu este 
nici conflict, nici ceartă, este expunerea unor prin- 
cipii cari nu le tăgăduiţi. Să votăm legea, ziceţi, 
căci răspunde la o necesitate urgentă; de multe 
ori vine nevoia, când se cere sacrificiu chiar de 
principiu, ca să indeplinim o trebuinţă urgentă, 
dar când se poate îndeplini pe cale normală nu 
este mai de preferat această cale? Și Senatul nu 
este bine să dea exemple de a se face mai bine 
un lucru normal? 

D. ministru a zis: atunci trimiteţi trimişi, şi-i 
va primi fiecare putere cum va binevoi, Eu măr- 
turisese că nu dorese şi Senatul împreună cu mine 
nu poate să dorească că această poziţiune anor- 
mală a reprezentanţilor noștri să mai continue; 
nu trebuie să punem în pozițiune ca trimişii noştri 


804 


să mai fie primiţi cum vor binevoi puterile; aceasta, 
însemnează că nu am luat însuşi în serios inde- 
pendenţa! 

Aceasta a putut să fie pe când nu aveam o 
poziţiune fixă şi determinată. Ceeace a spus D. 
Kogălniceanu că la Viena agentul nostru avea o 
poziţiune, este foarte adevărat; la Viena a fost 
răposatul Costa-Foru. Bine primit și această po- 
ziţiune avantagioasă a continuat și pentru D. Bă- 
lăceanu. 

Este foarte adevărat ceeace a zis D. Kogăl- 
niceanu de răposatul Costa-Foru. Răposatul Costa- 
Foru primeă regulamentele de ceremonii oficiale 
întoemai ca și ceilalți agenţi, primeă hârtiile nume- 
rotate şi cu numele de agent, işi în ceremoniile 
oficiale eră introdus în saloanele unde erau repre- 
zentanţi streini. Toate acestea sunt adevărate şi, 
întrucât pot zice îmi primiam şi eu părticicaă de 
glorie ca ministru de externe. Dar aceasta eră 
numai o toleranță pentru guvernul nostru şi nimic 
mai mult. 

Noi astăzi, cel puţin în faţa străinilor, nu 
trebuie să alergăm după toleranță şi bunăvoință. 
Aceasta joacă un mare rol în diplomaţie. Nu sunt 
cestiuni interne unde să facem după voinţa noastră, 
chiar cuvântul de consul m'am silit să-l introduce 
dar n'a fost posibil. 

Prin urmare, Domnilor, vedeţi că unele gu- 


805 


verne primià pe agenţi noştrii foarte bine; îi ase- 
mănă cu agenţii oficiali, dar aceasta eră numai 
o iluziune nu erau recunoscuți. 

S'a zis că această lege nu este în contrazicere, 
cu noua poziţiune ce şi-a creat România, și că 
putem continuă şi azi a trimite agenţi în baza 
dispozițiilor ei. Să mă erte; din contra, această 
lege este făcută într'un timp când nu rupsesem le- 
găturile noastre cu Poarta. Chiar cuvintele din 
lege, chiar modul dea nu boteză pe reprezentanţi 
în străinătate, însemnează că legea a lăsat cuvinte 
vage. D. ministru va şti că cuvântul de ageut 
diplomatic nu figurează nicăieri într'un mod ca- 
tegoric, dar este uz, şi acest uz a făcut ca unii 
din reprezentanţi la noi, precum este acel al Franţei 
“să aibă şi cuvântul diplomatic la titlul lor, pentru 
ca să nu se creadă că este consul comercial. Aceasta 
este un termen recunoscut numai de uz. 

Cuvântul de diplomat nu figurează la nici 
un tratat nici în acel dela 1818, nici nicăieri. 

lată pentruce legea din 1875, nici nu i-a 
botezat, a lăsat un nume generic, pentrucă dacă 
îi boteză, riscă să nu fie recunoscuţi. Apoi, dacă 
este aşă, atunci de ce ne punem în aceiași pozi- 
țiune ? Observaţi că, făcând aceasta, aprobăm o 
greutate care şi-o crează guvernul însuşi, pentrucă 
D-voastră oricum veţi pofti, numiții trimiși, nu- 


806 


miţii agenţi, nu veţi puteă în virtutea acestei legi 
să le daţi o poziţiune normală. 

Această lege se ştie că eră făcută pentru un 
timp când nu aveam recunoscuţi agenţii noştrii, 
şi primind această lege, le veţi da acelaş caracter. 
Apoi nu vedeţi în ce poziţie puneţi pe agenţii 
noştrii ?... 

Manolescu. Acum sunt recunoscuţi ?.., 

B. Boerescu. Mă oprese să mă înțeleg cu 
D. Manolescu, binevoiţi a ne explică D-le Mano- 
lescu, ce voiţi să mă întrebaţi. 

Manolescu. Agenţii noştri sunt recunoscuți 
astăzi ?,.. 

B. Boerescu, Imi pare rău că nu am înţeles. 
Adineanri am spus că agenţii diplomatiei ai noştrii 
nu sunt recunoscuţi întrun mod oficial, şi dacă; 
vom vreă să fim corecţi, trebuie săi chemăm în- 
napoi, pentrucă așă, se face, pentru demnitatea chiar 
a statului, în asemenea împrejurări. Astfel a făcut 
Italia când eră recunoscută ca regat a chemat pe 
toţi reprezentanţii săi înapoi. Apoi, noi, prin această 
lege ce ni se cere azi, facem amintirea trecutului 
şi ne dăm o desminţire în faţa Europei. Faptul 
acesta, este necorect. Se va zice despre noi, că 
suntem niște oameni care astăzi fac una și mâine 
alta, şi noi, trebuie să ţinem compt de faptele 
noastre şi să lucrăm cu seriozitate. 

Domnilor, eu preved altă dificultate materială. 


807 


Intâiu aveţi să întâmpinați mai multe dificultăţi 
pentru a găsi un bun agent decât un „trămis 
extraordinar*. 'Trămişii extraordinari sunt provi- 
zorii și cu mult mai dezajaţi, mai liberi în sar- 
cina lor. Între trămişii extraordinari şi guvern nu 
se creiază acea poziţiune de funcţionar care este 
între agentul diplomatie şi guvern, prin urmare, 
cercul adevărat al raporturilor între trămisul extra- 
ordinar şi guvern este mult mai restrâns decât 
între acesta şi celălalt agent; aceasta este pozitiv; 
natura lucrului este astfel. 

Pe lângă aceasta veţi creà o uşurinţă şi guver- 
nului pe lângă care îi trimiteţi pentrucă trimisul 
extraordinar este într'o poziţiune oarecum mai 
izolată şi poate fi primit mai bine şi fără incon- 
venient. Dovadă despre aceasta, este, cum D. mi- 
nistru ne-a afirmat-o aci, poziţia D-lui Bălăceanu 
care a fost trămis extraordinar la Roma tinde a 
avut o poziţie oficială, trămiteţi însă mâine un 
agent diplomatie și să vedem tot aşă va fi? Îl va 
recunoaşte în calitatea sa oficial? Nu, D-lor, şi 
o zic aceasta negreșit, pentru moment, până la 
recunoaşterea independenţei. Forma de „trimis 
extraordinar“ a fost tractat pe picior de egalitate, 
precum afirmă D. ministru că sa petrecut la 
Roma. Apoi dacă aceasta este aşă, şi aşă este de 
ce dar să nu aveţi „trimişi extraordinari“ pe care 
să îi puteţi pune în poziţiune de egalitate, în ele- 


808 


mentul cel mai întins? Şi pe urmă, să vă mai 
spun și altceva, este şi o cestiune financiară de 
mare importanţă. Să îmi permiteţi să vă spun că 
mijloacele din budgetul nostru un cred să fie 
suficiente în acest timp de mari greutăţi; şi D. 
ministru ori acum ori mai târziu, o să aibă nevoie 
să ceară la Cameră mijloace pentru a ne apără 
pe tărâmul diplomatie; şi Camera negreșit va da 
mijloace. Apoi avem dejă un agent diplomatie 
extraordinar pe D. general Ion Ghica în Peters- 
burg. Se va zice că D-lui aveă salariu; dar iată 
un agent diplomatic extraordinar care poate lueră 
mai bine și mai degajat. 

Prin urmare vedeţi că necorectitudinea acestei 
legi de azi are o importanţă practică foarte mare, 
este că nu trebuie să ne expunem la o contradic- 
țiune care să facă a slăbi mijloacele guvernului; 
şi pentru aceste cuvinte eu cred că este bine a se 
înlătură, această lege, şi mai târziu să vie guver- 
nul să îndeplinească legitimitatea dorinţei noastre 
în privința reprezentațiunei noastre în străinătate 
conform nouei pozițiuni a ţărei. 


ÎI 


„Monitorul Oficial“ No. 273 din 9/21 Decemvrie 1878. 
Naturalizarea străinilor de orice rit 


Vorbind în numele opoziţiunii conservatoare la 
discuţiunea răspunsului la, mesagiul tronului B. Boerescu 
susţine că restricţiunea, impusă străinilor de rit necreștin 
de art. 7 din constituțiune în privința naturalizării să 
dispară. 


B. Boerescu. D-lor senatori, în această discu- 
țiune asupra proiectului de răspuns la Mesagiul 
Tronului, au luat cuvântul mai mulți D-ni sena- 
tori, unii din D-lor au atins cestiuni cari privese 
pe minister, alții au vorbit mai special numai 
asupra adresei. Eu voiu răspunde numai la cele 
zise asupra proiectului nostru de adresă; căci cea 
ce se raportează la minister nu mă privesc pe mine 
ca membru din opoziţiune, care nu poate fi apără- 
torul faptelor guvernului. D-nii miniştrii sunt faţă; 
D-lor sunt mai în poziţiune şi mai competinţi de 
a răspunde; pot fi apoi alţi D-ni senatori din 
majoritate, cari pot apără ministerul, de vor voi. 


810 


Voi căută dar a fi scurt, şi, ca membru al mino- 
rităţei, căruia i s'a făcut onoarea de a fi ales în 
această comisiune, voiu răspunde numai la ceeace 
priveşte lucrarea acestei comisiuni. 

S'a examinat sau s'a criticat natura acestei 
adrese precum şi diferitele ei părţi. Natura ei, 
caracterul ei general, a fost criticată din mai multe 
puncte de vedere de către D-ni senatori, cari au 
vorbit înaintea, mea. 

Onor. D. lepureanu, a zis că această adresă 
este echivocă, că n'are nimic precis şi determinat, 
că este în fine un program ministerial. 

D. Strat a spus din contra, că ea nu este 
o programă, ori o adresă ministerială, că nu este 
nicio parafrasă, ei un act politie, şi a adăogat 
încă, că acel act poate fi privit ca de o politică 
superioară, care altfel se explică în timpii şi în 
circumstanțele de astăzi. Noi din comisiune nu 
putem decât să zicem că D. Strat are dreptate. 
Adevărat este că intențiunea comisiunei a fost de 
a nu face din această adresă un act ministerial, 
cum zice D. lepureanu, sub nici un punct de 
vedere, nici un act aprobator sau dezaprobator acte- 
lor trecute ale guvernului, politicei sale trecute 
ci unui act curat politie, chiar de politică supe- 
rioară, cum a zis D, Strat, adică de o politică 
generală şi naţională, care este mai presus de 
politica ministerială, 


811 


Faptele trecute, politica trecută a ministerului 
este de domeniul istoriei, ministerul acesta şi cel 
precedent are a răspunde de dânsa, a o apără şi 
a își da seama. Noi din comisiune, din această 
comisiune, care este compusă, în mare parte, din 
membrii majorităţei acestui Senat, şi din care nu- 
mai eu sunt egit din minoritate, am tras o linie 
de demarcaţiune între trecut şi prezent, și ne-am 
ocupat, repet, numai de politica generală, care 
este mai presus de cestiunea ministerială. Pentru 
aceasta nu am decât să exprim felicitările mele 
atât membrilor comisiunei din majoritate, cari au 
știut să se pună pe acest tărâm înalt, cât şi 
guvernului, care sa unit cu noi şi a primit un 
asemenea proiect de adresă curat politic, 

Am căutat dar, şi nu am găsit, unde sunt 
acele părţi din adresa noastră, din care a putut 
D. Manolache Kostache să conchidă că această 
adresă ar fi un program ministerial, ba încă că, 
printr'însa mi sar oferi mijlocul — mie anume, 
de şi D-lui a avut delicateţa a nu-mi pronunţă 
numele — ca să intru în majoritatea acestui Senat 
şi de aci pe fotoliul ministrului de externe. Aceasta 
este o simplă presupunere a D-lui: căci D. Mano- 
lache Kostache ştie prea bine că eu nu pot fi so- 
licitator de minister, şi când voiu veni la minister, 
voiu intră pe uşa cea mare, iar nu pe fereastră. Și 
aceasta, chiar o voiu face numai atunci când voi 


812 


crede că, prin prezența mea, întrun minister, 
prin consiliile mele, prin conlucrarea mea, voiu 
puteă aduce un bine ţărei. Atunci, de sigur D. 
lepureanu, că nu m'aș teme nici de eritici, nici de 
presupuneri, nici de insinuări; ci îmi voiu face 
datoria. 

Fie însă siguri D-nii oratori, cari mau pre- 
cedat, că eu voiu şti a apreciă şi a judecă cu 
sânge rece care este datoria mea, şi că voiu ştia 
nu alunecă pe tărâmul pe care crede D-lor a mă 
atrage. Chiar dacă ar fi a se admite posibilitatea, 
prezenței mele pe viitor în acest minister ce s'ar 
explică tot cel puţin cum se explică prezențe 
D-lui Sturdza, tot cum sar fi explicat prezența 
D-lui Vernescu, care eră pe aproape a intră în 
minister, tot ca prezența a altor din senatori şi 
deputaţi cari au criticat ea şi mine politica trecută 
a acestui guvern și cari acum pot conlueră cu 
dânsul. Pentruce? Pentrucă situaţiunea s'a schim- 
bat; pentrucă trecutul s'a închis; pentrucă o altă, 
și nouă eră începe; pentrucă, pentru această mare 
şi importantă eră, trebuie să se imagineze o nouă 
politică, o altă activitate; şi pe acest nou tărâm, 
mai mulți bărbaţi mai multe partide, separate 
odată prin vederile și acţiunea lor, își pot da 
mâna şi se pot uni ca să conlucreze, împreună. 

Asemenea uniri s'a văzut adesea la noi, ca 
şi aiurea, şi au dat de multe ori rezultate salu- 


813 


tarii. Câteodată chiar, aceste uniri se face între 
elemente eterogene, în persoane cu principii opuse, 
şi atunci ele se numesc coalițiuni mostruoase, cum, 
bunăoară, sa numit la noi coaliţiunea dela 
Mazar-Paşa. Acele uniri, pe cari D. lepureanu le-a, 
practicat, se formează numai cu un expedient, 
pentru un scop determinat, când scopul acela se 
atinge, unirea se desface, și elementele eterogene, 
cari se gruposeră, se despart din nou, spre a se 
combate şi distruge. Cu toate astea, însă şi aceste 
uniri, repet, pot adesea dă bune rezultate pentru 
scopul ce sa propus. Nu este tot aşă cu unirele 
ce se face între elemente, cari nu sunt eterogene, 
ci numai diverse, ci mai multe ca nuanțe ale 
acelorași principii; aceste uniri se numesc alianțe; 
ele nu sunt trecătoare, numai ca expedient, nu 
sunt numai limitate pentru un scop izolat; ele 
pot fi durabile, pot fi întinse în acţiune şi rezul- 
tatele lor pot fi mult mai generale și mai bine 
făcătoare pentru interesele publice. 

Să nu se mire, dar, D. lepureanu, dacă fie- 
care 'şi pot aveă modul său de a judecă asupra 
unirilor ce se pot face între partidele unei ţări. 
Să înlăturăm dar cestiunile de persoane şi de par- 
tide, și să ne punem numai pe tărâmul adresei, 
să examinăm caracterul său. Ce trebuie să facă, 
comisiunea însăreinată cu redactarea acestei adrese ? 
Să facă o parafrază a mesagiului Tronului? Dat 


814 


atunci membrii comisiunei nu mai putea fi de 
acord cu dânşii. Să facem o adresă de curtenie 
în două-trei rânduri? Să zicem adică Măriei Sale; 
„Să trăiască Măria Ta; avem şi noi să ne facem 
datoria căt se va pute mai bine?“ Dar o ase- 
menea adresă ar fi fost prea laconică, ar fi fost 
prea slabă, prea rece, prea mult nepotrivită cu 
importanța situaţiunei şi cu gingăşia evenimentelor. 
Această situaţiune, aceste evenimente ne coman- 
dau să facem ceva mai mult, să facem o adevă- 
rată adresă politică, fără a fi ministerială. Aceasta 
am şi făcut şi cum am fi putut face altfel, fără 
a căleă chiar demnitatea noastră ? Senatul acesta, 
este în cea din urmă a sa sesiune şi totdeodată 
în cea d'intâi sesiune a Statului Român recunos- 
cut independent. Același Senat este precursorul 
Camerilor de revizuire; el are să înlesnească să 
prepare oarecum premiul acelor lucrări, şi având 
o poziţiune atât de înaltă, având o datorie atât 
de însemnată aţi fi crezut că este demn, că este bine, 
ca în ultimul său cuvânt către suveran, Senatul să 
se servească numai cu nişte formule de o politeţe 
banală, ori să tacă asupra chestiunilor şi atitu- 
dinei sale politice? Nu numai că aceasta ar fi fost 
puţin demn, dar sar fi putut taxă de o răceală 
calculată (Aplauze). 

Dacă s'a putut face altfel, dacă, prin acest 
proiect, ne-am ridicat, cred eu, la înălțimea mi- 


815 


siunei noastre, făcând o adresă politică iar nu mi- 
nisterială trebuie cu toţii să dăm preferinţă acelei 
sisteme, și să constatăm meritul majorităţei din 
comisiune, care, dacă voiă putem face şi o adresă 
ministerială, căci numărul eră cu dânsa. 

Astfel comisiunea D-voastră a înlăturat, a 
lăsat la oparte faptele guvernului, pentru care el 
are răspunderea, şi asupra cărora putem reveni 
oricând prin cale de interpelațiuni, şi a căutat a 
se trage în câteva cuvinte, principalele jaloane ale 
politicei viitorului. Astfel că, printr'aceasta, n'am 
legat cu nimic minoritatea acestui Senat, din care 
am onoare a face şi eu parte, deşi D. lepureanu 
mi-a zis că acum sunt primit în majoritate; şi 
deși eu voiu fi încântat dacă cu adevărat voiu 
puteă să fac parte din majoritate; căci eu unul 
niciodată nu am făcut opoziţiune sistematică. Prin 
urmare sub formă de interpelaţiuni pentru faptele 
guvernului, fiecare din noi va fi liber să facă a 
se da oricâte voturi de blamuri se vor puteă, căci 
ţineţi minte, încă în lanuariu trecut, când am 
votat moţiunea pentru integritatea teritoriului, pre- 
cum şi mai târziu când am votat moţiunea în 
privința convocărei Constituantei, primul ministru 
a zis, vorbindu-se despre faptele trecute ale mi- 
nisterului, că D-nii miniștri iau asupră-le răspun- 
derea faptelor D-lor, şi că D-lor vor fi gata, îm- 
preună cu D. Kogălniceanu, care este acum între 


816 


noi, a răspunde oricând li sar cere socoteală de 
acele fapte. 

In această adresă însă nu se vorbeşte nici 
un singur cuvânt despre acele fapte, şi vă măr- 
turisese că nu înţeleg încă cum și pentru ce sar 
critică, această adresă sub acest punct de vedere. 

Prezentul ne oferă o situaţiune nouă: această 
situaţiune este cu totul alta decât a fost vre-o- 
dată în istoria noastră. Niciodată în adevăr Sta- 
tul român n'a fost absolut suveran, adică, nu 
numai în ceeace priveşte raporturile sale interioare, 
dar şi în ceeace priveşte raporturile sale cu cele- 
lalte state. 

Astăzi el este suveran, şi în drept și în fapt, 
sub ambele aceste două raporturi. Această nouă 
poziţiune, cere o nouă politică, şi Senatul este în 
drept şi are datoria a indică această nouă politică. 
măcar în esenţa sa, în primele sale urme; cu modul 
acesta noi Senatul indicăm guvernului şi urma- 
şilor noştri prin nişte semne oricât de rari, un 
fel de traseu al drumului ce noi credem că este 
bun a se urmă pentru o nouă politică a noului Stat 
român. Nu trebuie deci să confundăm prezentul 
cu trecutul, și să ne înomolim astfel în făgașul 
trecutului, în rutina şi prejudecățile sale, încât să 
nu mai putem cunoaște drumul viitorului. Să ştim 
a deosebi trecutul de prezent, spre a putea cu- 
noaşte exigenţele viitorului. Dacă vom face ca. 


817 


D. Voinov, să transformăm sensul acestei adrese, 
pentrucă am crede că prezentul este una cu tre- 
cutul, fiți siguri că nu vor puteă găsi adevărata 
politică a viitorului, căci am voi a creà această 
politică după ideia trecutului. Dar ideile aceste 
nu se mai potrivese cu starea actuală în care ne 
aflăm. Talia noastră a crescut, şi haina cea veche 
nu se mai potriveşte pe talia cea nouă. Tot cu 
ideile, tot cu prejudecările, tot cu pasiunile tre- 
cutului, strâmbe şi slabe, voiţi să mergeţi şi în 
viitor? Faceţi-o dacă vă place, dacă va place 
majorităței acestui Senat; încă rău veţi face şi 
mare eroare va comite acest Corp, el se va căi 
odată deasemenea eroare! 

Dar să trecem acum la criticile ce s'au adre- 
sat diferitelor părţi din această adresă. Ce obiec- 
țiuni s'au făcut, contra paragrafelor, din această 
adresă? Dacă ele sunt fondate, dacă echivochităţi 
sau neînțelegeri există chiar, suntem gata a face 
îndreptările cuvenite. Dacă ele nu ar fi fondate, 
dacă D-nii oratori s'au înşelat asupra sensului şi 
scopului unor părți din această adresă, sunt si- 
gur că vor renunță la critica D-lor. Trei părţi 
mai importante coprinde această adresă: la înce- 
putul său se aduce omagiu bravurei armatei și 
capului ei, cărora mai ales le datorim dobândirea 
independenţei noastre politice şi naţionale. Imi pare 
că acest adevăr este necontestat, şi prin urmare 


290 6 52” 


818 


omagiul meritat. Cum Senatul sar fi putut des- 
părți, sar fi putut dizolvă şi merge fiecare din 
noi înaintea alegătorilor noștri, fără ca să consta- 
tăm cui mai ales datorim recunoaşterea indepen- 
denței pe care tot noi am proclamat-o? Căci nu 
uitaţi D-lor senatori, D-v. aţi proclamat această 
independenţă, mai înainte ca Europa să ne-o re- 
cunoască; şi am proelamat-o ca un drept al nostru, 
ca o consecință a tractatelor noastre vechi, ca rea- 
lizarea unei dorinţi naţionale, ca efectul operei nu 
numai a generațţiunei noastre ci a tuturor generaţiu- 
nilor trecute. Și când acest fapt al nostru s'a consa- 
erat și s'a recunoscut de puterile Europei, am putea 
noi să tăcem şi să ne oferim omagiele noastre 
acelora, cari mai mult decât oricine au contribuit 
la consacrarea şi la recunoaşterea acestui fapt? 
Dar, aceasta ar fi fost D-lor, în contradic- 
ţiune cu ceeace a făcut Senatul mai înainte, aceasta 
ar fi semănat mult chiar eu o ingratitudine. Și, 
apoi, dacă mi s'a făcut şi mie onoare dea fi nu- 
mit membru în comisiune, eu mai mult decât 
oricine altul, nu puteam să tac şi să nu laud 
faptul, și să nu constat importanța sa; căci D-v. 
știți că independența noastră a fost visul meu de 
aur; că ea a fost ţinta întregei mele activităţi, 
şi că am contribuit şi eu cu ceva la dobândirea ei. 
Dar spre a se micșora poate însemnătatea, 
faptului, D. M. Kostaki, mi-a obiectat că această, 


819 


independenţă de astăzi, nu este aceea pe care o 
doream eu, pe care o doream toţi. Așa este, ade- 
vărat este, că eu ca toţi Românii, doriam a aveă 
independenţa cu neutralitatea garantată de Pute- 
rile europene. Nu am putut dobândi acum toate 
acestea: adică nu am dobândit binele în întregul 
său, dar am dobândit binele cel mai esenţial, cel 
mai capital, independenţa; nu trebuie să nu re- 
cunoaştem importanța şi valoarea acestui bine, 
acest mare principiu, din cauza lipsei accesorilor 
lui. Prin el Statul român poate să intre în familia, 
europeană, să ştim a lucră ca să dobândim şi 
restul. Este dar de datoria Senatului a recunoaşte 
acest bine, și a declară Măriei Sale mulțumirea 
şi recunoştinţa noastră; şi totdeodată să ne punem 
pe cale de a face ca să dobândim cu timpul in- 
dependenţa, aşă precum am dorit'o noi şi toată 
națiunea, Pot să mai adaog, după cum va spus 
onor. D. Sturdza, că, prin tratatul din Berlin, avem 
chiar o garanţie tacită a existenței statului român 
independent; căci acea independenţă creată şi re- 
cunoscută prin acel tratat, este oarecum garantată 
de marile Puteri cari au subseris acel act inter- 
național. Căci dacă acele Puteri conduse, nu de o 
politică de sentiment, ci de o politică de interese, 
au declarat statul român independent, este că au 
avut interes a o face, și comitele Andrassy, ne 
spunea deunăzi, în adunarea delegaților cum înţe- 


820 


lege Austria acel interes. Prin urmare, când una 
din acele Puteri, ar atinge acele interese, atingând 
independenţa noastră, celelalte puteri se pot opune 
de vreme ce interesele lor, deși diverse sunt solidare. 

Credeţi însă, precum cred și eu, că această 
garanție tacită nu este suficientă, că avem nevoie 
de ceva mai mult, ei bine! să căutăm prin fap- 
tele noastre, pe viitor, a dobândi ceva mai mult. 

Iată pentruce, prin adresa noastră vi se spune 
că această independență nu este încă consolidată 
că trebuie să o punem în condițiuni de acelea ca 
să o ferim de orice pericole, şi să tragem din ea 
foloasele ce ne poate procură noua noastră situaţiune. 

Așă, dar, Domnilor, deşi am dobândit binele cel 
mai mare, să nu credem că, acum fiind independenţi, 
numai avem a face nimic și putem să dormim. 
Din contră, tocmai acum trebuie să lucrăm, mai 
mult pentru a consolidă acea independenţă. 

Dar cum avem să lucrăm? Ei bine vom lueră 
cum zice adresa; vom căută ca prin acte prin fapte, 
să inspirăm încredere, înlăuntru gi înafară, şi să 
angajăm cât mai mult la noi interesele generale 
europene. Din aceste interese, acele de o ordine fi- 
nanciară şi economică sunt din cele mai eficace, 

S'a zis, D-lor, adesea şi repet şi eu cu alții, 
că independența, pe cât este de bună, pe atât își 
are şi pericole inerente naturei sale. Un stat iv- 
dependent este într'o stare mai periculoasă decât 


821 


unul dependent; noi, ca stat mic, minor până 
alaltăieri, erau alții răspunzători pentru noi. Alţii 
regulau destinațiunile noastre și pentru ei se evitau 
consecințele greşalilor noastre. Acum însă nu este 
tot aşà: deveniți majori, suntem responsabili de 
acțiunile noastre; nu mai este un altul care să 
răspunză de noi; consecințele greşalilor noastre vor 
apăsă numai asupra noastră. 


Iată pentruce, în proiectul nostru v'am zis: 
luați seama, îngrijiți-vă, să consolidăm indepen- 
dența noastră; să ştim a ne feri de pericolele ce 
o pot ameninţă ! 

Am vorbit şi despre Dobrogea. Ce am zis 
despre această nouă provincie? Am zis numai că 
populaţiunile ei au dreptate când nu văd în dra- 
pelul României un drapel de cucerire, ci un pre- 
cursor al civilizațiunei, o garanţie de ordine şi 
prosperitate. 

Nu sunteţi unanimi spre a recunoaşte acest 
adevăr ? 

De unde D. lepureanu a scos că noi am pre- 
judecă în ceva hotăririle Camerilor de revizuire 
în privința acestei provincii. 

Ce? ideile coprinse în proiectul nostru pot 
vreodată fi desminţite! Nu este adevărat că po- 
pulaţiunea Dobrogei a primit foarte bine armata 
română? Ce! trupele noastre nu sunt un pre- 
cursor al civilizaţiunei, o garanţie de ordine în acea, 


822 


localitate? Dar atunci ce sunt, sunt ele un pre- 
cursor al barbariei, o cauză de dezordine şi de 
mizerie? În ce dar aceste adevăruri ar prejudecă 
întru ceva hotărîrea Constituantei relativ la Do- 
brogea? D. lepureanu ne mai impută că nu am 
mai zis nimic de pierderea Basarabiei, de sacrifi- 
ciile ce am făcut în resbelul trecut. Dar D-le, re- 
petirile, învăţăturile sunt adesea nu numai de rău 
gust, dar și imprudente. Ţineţi minte că, în două 
ocaziuni, am mai vorbit de menţinerea integrităței 
teritoriului şi de durerea noastră pentru pierderea, 
Basarabiei, ca şi de sacrificiile ce am făcut. Pentru 
ce am mai vorbi încăodată ? 

Când cu moţiunea din 26 lanuarie trecut, 
Senatul a arătat cum ţara și-a îndeplinit angaja- 
mentele sale din Convenţiunea dela 4 Aprilie, a 
amintit sacrificiile ce a făcut, şi a exprimat spe- 
ranţa că i se va conservă integritatea teritoriului 
său. Dar, din nenorocire, speranțele noastre nu 
s'au realizat, şi Basaraaia fu pierdută pentru noi. 

Când, mai târziu, ni se comunică tractatul 
din Berlin, ţineţi minte că Senatul votă o altă mo- 
țiune prin care își exprimă mâbhnirea ce simţi ţara 
pentru dureroasele sacrificii ce puterile europene 
îi impuse şi lăsă a ni se luă Basarabia. 

Cum şi pentru ce Senatul ar mai reveni as- 
tăzi asupra acestui dureros subiect ? 

In două rânduri reprezentaţia națională şi-a 


823 


exprimat speranța, ca şi durerea sa în privinţa 
teritoriului României; a mai reveni și a treia oară 
ar fi şi inutil şi de rău gust. 

Ba pot zice că adresa mai vorbeşte încă, 
odată de sacrificiile ce a costat pe Români resbelul 
trecut, însă vorbește în mod incidental, şi numai 
în treacăt, adică numai la finele adresei când zicem 
că Românii vor ști a lucră pe timp de pace cu 
aceiași valoare şi demnitate cu care au ştiut să 
sufere sacrificiile pe timp de resbel. 

Aceasta am crezui-o destul; de oarece noi 
credem că deslipirea Basarabiei, fiind un fapt dejà 
terminat, el rămâne numai în domeniul istoriei. 

Crede oare D. lepureanu că noi am prejudecă, 
hotărîrea Constituantei relativă la Dobrogea, numai 
pentrucă vorbim de prezenţa oștirei noastre în 
acea țară? Dar aceasta s'a făcut conform votului 
anterior al acestui Senat. Ba încă îmi amintesc că 
D. lepureanu, care făcea parte din comisiunea care 
a redactat atunci acea moţiune, admiteă şi D-lui 
ca noi să anexăm Dobrogea; sa, deosebit însă de 
noi numai intrun Singur punct, întraceasta că 
D-lui voiă ca ocuparea să se facă după ce vom 
fi somaţi de către Puteri. 

Aceasta a fost singura diferenţă care a fost 
între majoritatea comisiunei şi D-ta; şi noi am 
crezut că suntem în destul de somaţi prin trac- 
tatul de Berlin, și nu mai eră nevoie de o altă 


824 


somaţiune. Aşă dar, această simplă ocupare a 
Dobrogei de către oştirea noastră, însuşi D. lepu- 
reanu crede atunci că nu prejudecă hotărîrea 
Constituantei; apoi tot astfel trebuie să crează şi 
astăzi. D-lui ştie prea bine că totdeauna s'a de- 
clarat aci că luarea în posesiune a Dobrogei este 
numai provizoriu, şi până ce cainerile de revizuire 
se vor pronunţă definitiv. Libere vor fi ele a se 
pronunţă cum vor voi, a anexă ori nu Dobrogea. 
Dacă voiu aveă onoarea a face parte şi eu, 
din ele, voiu susţine anexarea. Alţii pot susține 
contrariul; şi liberă va fi Constituanta să zică: nu 
voiu să anexez Dobrogea, adică ca Dobrogea să 
rămâie „res Wulius“ sau care va aparține altora, 
sau nu tocmai celor ce ne-ar place nouă. 

Liberă va fi să facă şi aceasta; noi nu pre- 
jadecăm nimic, după cum nu prejudecăm hotărî- 
rile sale nici în cestiunea Evreilor, nici în toate 
celelalte cestiuni privitoare la noi coprinse în trac- 
tatul de Berlin. In limitele competenţei lor, şi 
în marginea articolelor supuse spre revizuire, Came- 
rile de revizuire, după opiniunea mea, sunt ab- 
solut libere să lucreze şi să hotărască cum vor 
crede ele mai bine. Eu merg până a crede că 
aceste Camere pot zice, în mod general, că nu re- 
cunosc, că nu se supun tractatului din Berlin, că 
se opun lui, că vor chiar să ia înapoi Basarabia. 
Va rămâne numai să se vadă dacă vor avea şi 


825 


destulă putere armată, ca să-și menţină hotărî- 
rea lor. 

Vede dar D. lepureanu că nu cugetăm nici cum 
a contestă omnipotenţa Camerilor de revizuire. Spe- 
răm numai că ele vor şti a nu abuză de dânsa. 

Vedeţi dar D-lor, că temerea D-lui lepureanu 
nu este fondată pe nimic. Precum în moţiunea 
votată în urmă de Senat nu sa prejudecat hotă- 
rârea, Constituantei, asemenea nu se prejudecă nici 
prin această adresă ci, precum mai toţi, chiar D. 
lepureanu care a diferit în prea puţin lucru de 
majoritate, am votat atunci acea moțiune, aseme- 
nea și astăzi să ne unim cu toții spre a votă un 
act, care este mai presus de consideraţiuni de per- 
soane și de partide, şi care are în vedere numai 
interesele generale ale națiunei. (Aplauze). 

Acum, D-lor, să mai vedem ce alte critice 
s'au mai adresat acestui proiect de adresă? După 
ce în partea a doua, el a tratat despre consoli- 
darea independenţei noastre vine la partea a treia, 
care se referă la modul nostru dea lucrà pentru 
ca, să înlesnim lucrarea și convocarea Camerilor 
de revizuire. Aci se vorbeşte sau se promite acti- 
vitatea şi bunavoință a noastră spre a examină 
cât mai curând şi cu maturitate, toate proiectele 
de legi şi măsurile ce guvernul va crede că sunt 
mai urgente și mai neapărate, a ne prezintă; căci 
adăogăm noi, numai vom puteă a ne conformă 


826 


cu votul anterior al Senatului, prin care acest 
Senat a hotărît ca cel mult în trei luni ale se- 
siunei actuale, să se convoace Camerele de revizuire. 

Este ceva rău de a se zice aceasta ? 

Credem că un Senat eră dator să amintească, 
acest vot anterior al său, vot care constituie un 
angajament pentru noi, ca şi pentru guvern, de 
a nu prelungi această sesiune peste trei luni; de 
aceea şi promitem că vom da tot concursul și 
vom pune toată activitatea întru examinarea projec- 
telor de legi, pentruca astfel să se poată convocă 
Constituanta în termenul arătat dejă. 

Acestea sunt, D-lor, toate părţile din adresa 
noastră. Aţi văzut că D. lepureanu ca și ceilalți 
D-ni oratori, nu au putut să le combată cu nimic. 

Știm încă că D, lepureanu ne-a mai impu- 
tat, în mod generos, că de ce nu ne-am exprimat 
opiniunea asupra diferitelor proiecte de cari se 
vorbeşte în mesagiu. Dar ce nevoie eră, şi cum 
sar fi putut face una ca aceasta? În mesagiu se 
vorbește, în adevăr, de multe proiecte, de un pro- 
iect de lege comunal, de un proiect de inamovi- 
bilitatea magistraţilor, de un altul pentru reor- 
ganizarea armatei, etc., pe cari guvernul ar voi 
să le supună adunărei în această sesiune. Noi, 
în adresă, am zis numai că le vom examină pe 
toate cu maturitate. Ce alt putem zice? Eră oare 
loe întrun răspuns la mesagiul Tronului, să apre- 


827 


ciem, să ne pronunțăm asupra acestor proiecte? 
Și cum eram să vorbim? Trebuie cel puţin să 
vedem aceste proiecte, şi ca să vorbim de cle, 
trebuie însă să le citim, să le studiem, să des- 
chidem adică o disenţiune generală asupra fiecă- 
ruia în parte! Apoi sa mai făcut vreodată o aşă, 
lucrare în vre-un răspuns la mesagiul Tronului? 
Şi dacă am fi vorbit și am fi apreciat proiectele 
menţionate în mesagiu, de ce nu am fi vorbit de 
altele de cari mesagiul nu zice nimic? Aşă, de ce 
nu ar fi venit însuşi D. lepureanu să ceară a 
vorbi despre modificarea, legei electorale? Apoi 
aceasta nu sar fi făcut fără discuţiune căci eu 
sunt de opiniunea D-lui lepureanu, însă cred bune 
modificările ce voeşte D-lui a face acelei legi. Iată 
dar diseuţiunile lungi numai asupra acestui subiect; 
este foarte destulă fraza noastră că adică vom 
examină cu maturitate toate proiectele ce ni se 
vor prezentă. . . 

Manolachi Kostachi. Aţi zis că vom da con- 
cursul... 

B. Boerescu. Da, vom da concursul spre a 
lueră cu toţii cât mai bine şi mai repede. 

Acel concurs sper că ni-l va da însuși D. Ma- 
nolachi Kostachi, căci D-lui ca membru activ şi 
inteligent din dreapta, are cel mai mare interes ea 
Constituanta să fie convocată cât mai curând, și 
numai prin concursul nostru al tuturor, de toate 


828 


partidele, se poate obţine un așă rezultat. Convo- 
carea, neîntârziată a Camerilor de revizuire este o 
garanţie mare pentru noi toţi, pentru interesele nu 
numai ale partidului din stânga, dar și al tuturor 
celorlalte partide, şi chiar pentru grupurile așă 
numite de D. Vioreanu. Cum dar vom da concursul 
nostru. Negreşit că primindu-i sau respingându-i 
proiectele sale, după ce le vor examină cu toată 
răceala şi maturitatea. 

De ce preocupă pe D. lepureanu acest cuvânt 
de concurs, ce l-am pus în adresa noastră? Cu- 
vântul concurs, nu Însemnează că vom primi tot 
ce va spune guvernul. Comisiunea D-v., n'a putut 
să zică un asemenea lucru. Ea a vorbit numai de 
un concurs, luminat şi independent, care se poate 
totdeauna promite de aceia cari nu voiesc a aveă 
în vedere decât binele public. 

Tocmai aceasta face că răspunsul nostru nu 
prejudecă nimic, că este, putem zice, fără culoare 
politică, în sensul acesta că nu este nici ministe- 
rial, nici de opoziţiune. 

Prin el se recomandă numai acea înaltă "po- 
litică, de eare trebuie să fie animat un aşă mator 
Corp al Statului. Așă am crezut unii că trebuie 
să vorbească Senatul, în ultima sa sesiune, cu 
capul Statului, din aceste am văzut noi că trebuie 
să rezulte demnitatea, iar nu din întorsături de 
fraze din idei banale şi seci. 


829 


A trebuit, repetăm, să fac eu menţiune de ce 
am dobândit prin bravura oştirei noastre, prin acea 
a şefului ei împreună, şi a trebuit apoi să con- 
statăm că independenţa nu este suficientă, că ea tre- 
buie să fie consolidată, şi că consolidarea ei nu se 
poate face prin faptele noastre. 

Atunci numai, am zice noi, Europa va vedea 
în România independentă o garanţie de ordine şi 
de stabilitate în Orient. Am adăogat că această 
consolidare o vom dobândi prin fapte numai prin 
diversele noastre legi şi instituţiuni, ce vom creà 
prin tractatul nostru politie, prin acordul ce ar 
trebui să domnească între noi, prin înfrânarea pa- 
siunilor și înlăturarea, consideraţiunilor secundare, 
prin aridicarea noastră peste spiritul şi interesele 
de partidă. Numai aşă vom ajunge a fi şi în fapt 
o naţiune mare şi independentă. Altfel ne vom 
întoarce, ne vom ameţi. ne vom slăbi într'o sferă 
mică și ingrată şi vom fini poate prin a ne asfi- 
xiă, a peri. (Aplauze). 

Cum dar D. Voinov vine şi aruncă această 
frază, cam cutezătoare, că această adresă nu ar fi 
demnă? Grav cuvânt, care nu se aruncă cu înles- 
nire de cei ce-i simt semnificarea! Văd că D. Voi- 
nov protestă că nu ar fi cugetat să dea cuvântului 
său sensul uzual. lar bine! Acest cuvânt nu sar 
aplică atunci asupra întregei adrese, operă a unei 
comisiuni de 5 persoane, dintre cari mai toţi sunt 


830 


din această majoritate; dar sar aplică în tot ca- 
zul, asupra unei părți dintrînsa care ar fi acea 
parte? Fi-va acea relativă la armata noastră, prin 
care să facă laude acestei armate ? 

Dacă ar fi aceasta, însă imputarea ar fi ne- 
dreaptă; căci laudele ce noi adresăm armatei sunt 
juste şi bine meritate. Orice Român, de oricare 
partidă ar fi, este dator să laude armata noastră 
pentru bravura şi disciplina, de care a dat probe 
pe câmpul de bătaie; va fi dator însă să constate 
că datorim independența noastră armatei şi şefului 
ei suprem. Aceasta este veritatea absolută. 

Să presupunem că am fi avut nenorocirea să 
nu vedem armata noastră acoperită cu glorie pe 
câmpul de rezbel, ci bătută, ci gonită; consultaţi 
conștiința D-v., şi spuneţi, dacă în așă cauză Eu- 
ropa ne-ar fi recunoscut independența noastră? 
Dacă atunci nu sar fi cauzat poate o altă com- 
binaţiune care să satisfacă interesele Europei, după 
cum a satisfăcut combinaţiunea cu independența, 
noastră ? 

Nu numai dar că eră demn, dar ne eră impus 
ca datorie să recunoaştem că cel dintâiu titlu la 
recunoştinţa noastră, pentru dobândirea indepen- 
denţei, îl are armata noastră. 

Cu acestea nu va să zică că şi noi, ceștilalți, 
nu avem un merit şi un titlu pentru dobândirea, 
acestui mare bine. Da îl avem acum cu toţii; şi 


831 


vedeți că adresa, noastră face parte pentru aceasta 
întregei generațiuni prezente. Adică și Adunărilor 
actuale şi guvernului, şi tutulor Românilor câţi au 
contribuit și au lucrat pentru a se atinge un aşă 
mare scop. 

Aceasta mi se pare activă şi justă, şi demnă. 

D. Voinov însă, văzând că tărâmul pe care 
se pusese eră cam alunecos, a redus toată critica, 
sa la paragraful relativ la evrei. D-lui nu sa 
mulțumit numai a critică forma sub care adresa 
se exprimă, pentru Israeliţi și a prezentă, altă formă 
care să-i convină mai bine, ci D-lui a tratat pot 
zice, cestiunea în sine, aridicând-o la înălţimea, unei 
doctrine, tratând-o ca ex professo, şi exprimându-și 
toate convincțiunile sale în această cestiune. 

Ba încă D. Strat exprimă părerea sa de rău 
că comisiunea a tratat sau rezolvat această cestiune 
a Evreilor fără măcar să fi pus întrînsa şi un 
Moldovean, care cunoaște mai bine această cestiune 
decât noi Muntenii. 

Mai întâiu vă mărtuvisese Domnilor, întris- 
tarea mea de a vedeà, că chiar prin D. Strat acest 
spirit de provineialism ia o întindere atât de mare. 
Până acum auzeam vorbindu-se că numai în mi- 
nistere trebuie să fie și Moldovean, unii critică și 
această pretenţiune. Astăzi însă se pretinde că şi 
în comisiunile Adunărilor să se facă această dis- 
cuţiune de Moldovean și de Muntean. Mâine alții 


832 


vor pretinde negreşit ca să se distingă românii și 
în Olteni pentruca şi aceştia să facă parte din mi- 
nistere şi din comisiuni. Unde am ajunge, repet, 
cu acest spirit de provineialism ? 

Insă iată că mi se spune că, din întâmplare, 
sar fi propus D-lui Voinov, ca să facă parte din 
comisiunea aceasta şi că D-lui nu a primit; nu 
cred negreșit că a făcut-o pentru a-i veni mai co- 
mod ca să critice căci, după cum zice proverbul, 
critica este lesne, arta este dificilă! 

Dar oricum ar fi, să vedem dacă critica fä- 
cută de 1). Voinov, paragrafului din adresă, re- 
lativ la art. 7 din Constituţiune, se adresează la 
această adresă, la noi, comisiunea de răspuns la 
mesagiul Tronului, sau chiar la acest Mesagiu, 
contrasemnat de miniştri! Este evident că D. Voinov 
s'a greşit la adresă. In ardoarea sa juvenilă. D. 
Voinov a criticat mesagiul, în loc să critice adresa. 

D-lui a uitat se vede, că mesagiul Doin- 
nese în privința acestei chestiuni, zice aşă: 

„Astfel pe calea constituțională, D-w. veţi pune 
jara în pozițiune de a corespunde la aşteptările 
Europei, la interesul moral care înşişi Români'| 
du de a face să dispară din Constituţiunea, noastră 
principiul, ne mai potrivit cu luminile secolului, 
acel al neegalităţei politice pentru cauză de reli- 
iune“. 

D. Voinov. Şi D-v. aţi zis amin. 


833 


B. Boerescu.  Impacienţa  D-tale juvenilă 
merge până a crede că noi am zis aceea ce nu 
am zis; dar vă voiu lumină. 

Fiţi siguri că nu mă veţi descurajă!., 

Noi nu am zis nimic despre neegalitatea po- 
litică pentru cauză de religiune, noi am fost mai 
scurţi, mai laconiei, am zis numai că „art. 7 din 
Constituţiune, care nu mai este de acord, cu prin- 
cipiile şi luminile secolului, va. trebui să dispară“ 

lată, tot ce am zis. De ce voiţi a ne face să 
zicem mai mult decât am zis? 

Noi nu am zis nici un cuvânt despre reli- 
giune, și prin urmare nu am putut afirmă nimie 
despre pretinsele persecuţiuni religioase ce au putut 
existi, la noi. 

De ce şi-a dat dar D. Voinov osteneala ca 
să combată o teză pe cari noi nu am susţinut-o? 
Argumentele D-lui nu pot aveă efect aici, ele pot 
fi bune pentru a câştigă o efemeră popularitate, 
pentru ẹ servi de drapel în luptele electorale. Dar 
aci în mijlocul D-v. ele nu pot produce nici un 
efect. Mi-am dat numai o simplă opiniune că art. 7 
din Constituţiune va trebui să dispară; și nimeni 
altul nu-l va putea șterge decât Camerile de re- 
vizuire; căci numai ele au să termine într'un mod 
definitiv, tot ceea-ce noi am început. Cu aceasta, 
credem că noi am exprimat simţimântul şi cre- 
dința Senatului întreg; cât despre opiniunea per- 


53 
29006 


834 


sonală a fiecăruia din noi şi eu cred şi susțin că 
la noi nu a existat niciodată persecuţiuni religioase. 
Dacă în privinţa Israeliţilor a existat o neegali- 
tate, aceasta nu a provenit din cauza religiunei, 
ci din alte cauze de ordine curat socială și econo- 
nomică, sau din cauza politicei, după cum a fost 
inegalitatea pentru Musulmani. 'Totdeodată însă 
trebue să adăogăm că dacă această inegalitate pre- 
văzută în art. 7 din Constituţiune, a avut rațiunea 
sa de a fi, zic cauza situaţiunei noastre politice 
din 1866, astăzi situaţiunea s'a schimbat, nu mai 
este aceeaşi, şi art. 7 poate prea bine să dispară, 
căci, astfel, el nu este potrivit nici cu principiile, 
nici cu luminele secolului, sperăm dar că și Ca- 
merile de revizuire vor apreciă luminele ca noi, și 
că vor şterge paragraful al 2-lea din art. 7, pu- 
tând astăzi conciliă interesele noastre sociale gi 
economice cu luminele şi principiile secolului. Cu 
modul acesta Constituţiunea noastră se va revizui 
astfel cum să nu se mai facă nici-o deosebire în- 
tre străini, de orice religiune ar fi; așă încât vor 
fi deopotrivă trataţi şi străinii de rit creştin și cei 
de rit israelit şi cei de rit mahometan, şi credin- 
cioşii lui Zoroastru, lui Confucius, ete. 

Să se înceteze dar de a se mai face o tristă 
armă din aceste zise ale comisiunei, şi de a se în- 
sinuă că noi am denunțat străinilor, sau i-am în- 
dreptăţi să crează că la noi a fost persecuţiune 


835 


religioasă. Este cunoscut că asemenea persecuțiuni 
nu au fost; dar inegalităţi, între străinii de diferite 
rituri, am avut, impuse nouă din diferite cauze 
de o ordină politică şi economică. Aşă încă prin 
tratatele cu Turcia din secolul XIV până la al 
XVI, sa impus mai multe restricţiuni Musulma- 
nilor, cum, adică, să nu aibă dreptul de a aveă 
geamii în țara noastră, de a se stabili, de a cum- 
pără imobile, etc., pe când alţi străini, de alte 
rituri, aveau acele drepturi. Aste restriețiuni s'au 
putut face şi pentru Israeliţi. Nu cred ca D. 
Voinov să fi zis că aceste restrieţiuni trebuie men- 
ținute şi astăzi. 

Tot D-lui, ca şi D. Strat, crede că paragraful 
care prevede, şi în care se vorbeşte de înlăturarea 
consideraţiunilor secundare, de înfrânarea pasiunilor 
şi învingerea prejudecăţilor, sar referi la cestiunea 
Israeliţilor, şi că am subînţelege cu aceste expre- 
siuni că până acum au fost pasiuni și prejudecăţi 
la noi. 

Rău înţeles dau D-lor acestor fraze inofensive. 
Ele se raportează la modul general cum Senatul 
îşi propune de a lucră spre a atinge scopul său, 
acela de a înlesni lucrările Constituantei, el pro- 
mite pur şi simplu că va, lucră fără pasiune, fără 
spirit de partid, fără prejudecăţi, nu numai în 
cestiunea, Israeliţilor, ci în toate cestiunile ce vor 
fi în eompetința sa. Ei bine vă întreb pe Dv., 


836 


cei vechi parlamentari, cum înţelegeţi a lueră ? 
Inţelegeţi a lueră animați de pasiuni, inspirați de 
prejudecăţi ? Aşă aţi voi Dv. să voteze Senatul ? 
Negreşit că nu. Și când D. Voinov ar zice altfel, 
atunci m'ar sili să cred că rău consilier ar fi 
pentru oamenii săi politici, că rău diplomat ar fi, 
dacă cerul ar face ca să conducă şi D-lui vreodată 
politica acestei ţări! 

Fiindcă dar nimeni nu poate cuteză de a 
lucrà altfel în acest Senat, decât arătăm noi în 
adresă, nu ştim pentruce nu am zice-o şi nu am 
adăogă astfel încrederea şi mai mare ce trebuie să 
aibe marele Puteri europene în lucrările noastre 
viitoare. 

Paragraful acesta este, în orice caz, inofensiv, 
şi se aplică, repet, nu eselusiv la cestiunea, Israe- 
liţilor, ci la toate actele. 

D. Strat ar fi voit să nu ne prouunţăm că 
art. 7 din Constituţiune este bine a dispare. 

Dar cum ar fi trebuit să ne pronunţăm? 

Faptul pozitiv este că acest articol conţine o 
inegalitate în privinţa străinilor de rit mozaic. 
Articolul o spune expres. 

Am arătat motivele cari au făcut pe legiui- 
torul din 1866 să înserie în pactul nostru fun- 
damental această» inegalitate. Aceste motive, am 
zis, au fost de o ordine socială şi economică. Ele 
au putut fi justificate prin mulţimea Israeliţilor 


837 


din Moldova, prin puțina lor cultură, prin pie- 
dicile de tot felul ce încercam, din cauza rapor- 
turilor noastre cu Inalta Poartă, oricând voiam a 
aplicà diverse legi de poliție administrativă sau 
financiară. 

Aceste motive m'au făcut şi pe mine, la mi- 
nister, a cere şi a dobândi prin convențiunea noas- 
tră comercială cu Austria, orecari restricţiuni în 
privinţa Israeliţilor; şi când eu am făcut aceasta, 
care nu sunt evreofag, D. Voinov înţelege bine 
că am recunoscut, și eu inconvenientele de cari vor- 
bese. Eu ştiam câte dificultăţi ne-au creat în Con- 
stantinopole, la Londra și mai pretutindenea apli- 
carea legei spirtuoaselor şi prin urmare nu puteam 
dori repetirea acelorași dificultăţi. 

Dar astăzi când suntem independenţi, când 
avem o poziţie politică bine definită, aceleași in- 
convenient nu se mai poate prezintă astăzi, sun- 
tem liberi a face legi de poliţie şi administraţie, 
aplicabile la toţi străinii fără deosebire şi numai 
suntem expuşi a ni se mai creà dificultăţile din 
trecut. 

Astăzi dar, ne mai existând aceeași situațiune 
nu mai pot fi aceleaşi motive, şi prin urmare ine- 
galitatea coprinsă în art. 7 din Constituţiune nu 
ar mai aveă nici un cuvânt de a fi, va trebui 
să dispară. 

Inţelege dar D. Strat, că adresa ca răspuns 


838 


la mesagiu, nu puteă zice decât ceeace a zis și 
mesagiul, fie sub orice formă; adică art. 7 va tre- 
bui să dispară. 

Aceasta, Domnilor, va trebui cu atât mai 
mult a se declară limpede şi fără echivoc, că 
D-v. ştiţi că deşi independenţi, dar relaţiunile 
noastre diplomatice nu sunt restabilite cu toate 
Puterile, şi că avem mari şi numeroase interese 
ca aceste relațiuni să se restabilească cât mai cu- 
rând. Nu cred dar că D. Voinov şi Strat vor voi 
să nu se zică nimic, vor voi să se suprime de tot 
acest paragraf; căci atunci veţi da cuvânt a se 
face să se suprime art. 7 din Constituţiune, și 
D-v. ştiţi că aceasta este o condițiune a recu- 
noașterei independenţei noastre şi restabilirei rela- 
ţiunilor noastre cu celelalte puteri europene. 

Cât despre mine vă declar că eu, unul nu 
voiu primi ca să nu se zică în adresă că art. 7 
are să fie suprimat. Onor. Senat va zice cum 
va, voi. 

Incheiu D-lor, zicând că, pe cât timp prin 
această adresă nu se prejudecă nicio hotărire a 
Camerilor de revizuire; pe cât timp imputările că 
noi am afirmă sau am lăsă să se înțeleagă că am 
avut persecutări religioase sunt cu totul iluzorii; 
pe cât timp ceeace zicem despre suprimarea art. 7 
din Constituţiune este bazat pe noua situaţiune 
politică ce avem, şi pe dreptul inalterabil de a face 


839 


şi aplică legi de poliţie şi administraţie la toţi 
străinii, fără „a fi jenaţi de intervenţiuni străine 
ca până acum. Este clar că D-v. puteţi privi această 
adresă cum sa, redactat de un comitet compus de 
unii membrii din opozițiune, cât şi din membrii 
din majoritate. Și numai cu aceasta, D-lor sena- 
tori, fiți siguri că veţi servi interesele generale ale 
țărei, afară din orice consideraţiuni de persoane, 


de partide! (Aplauze). 


Ora fiind înaintată D. Preşedinte consultă Senatul 
dacă voeşte a prelungi şedinţa şi se hotărăşte a se ri- 
dică şi a se continuă adouazi 6 Decembrie, fiind înscriși 
pentru a vorbi mai mulţi D-ni senatori. 

Şedinţa se ridică la 5 ore şi jumătate, anunţân- 
du-se cea, viitoare pentru adouazi. 


1879 


] 


„Monitorul Oficial“ No. 158 din 12/24 Iulie 1879. 


Programul ministerului de alianţă din 11 Iulie 1879 


Faţă de grava situaţiune în care se găsià ţara, în 
urma hotărirei imperioase de a se da o soluţiune defi- 
nitivă cestiunilor religioase în toate statele cari, cu te- 
mein sau fără temeiu se priviau ca părţi integraute din 
Imperul otoman, — soluțiune căreia în ţară păreau a 
i se opune greutăți neînvinse, ministrul loan ©. Bră- 
tianu a fost nevoit să demisioneze. M. S. Domnul apre- 
ciând pericolele unor noi alegeri în agitările prin cari 
treceă ţara a crezut că este mai bine să roage pe I. 
C. Brătianu să formeze noul cabinet, făcând apel la 
bărbaţii patrioţi din partidul „Centru“ de curând format 
de a se aliă într'un nou Cabinet care să aplaneze greutăţile 
mari în cari se află ţara. Partidul „Centru“ ascultând 
numai vocea patriotismului, și fără a renunţă la prin- 
cipiile fundamentale, cari formau baza existenţei sale a 
ascultat apelul Măriei Sale şi a delegat pe N. Kreţu- 
lescu şi B. Boerescu de a formă cu I. C. Brătianu un 
minister de alianță pentru scopul anume difinit de a 
rezolva gravele cestiuni pendinte în urma războiului 
ruso-româno-ture. lată programul cu care noul guvern 
sa prezintat înaintea corpurilor legiuitoare: 


844 


Domnilor senatori, 
Domnilor deputaţi, 


În urma retragerei guvernului trecut, noul 
minister, care se prezintă astăzi înaintea D-voastre, 
deși compus din nuanţe diverse, este unit în ceeace 
privește principiile generale, şi mai cu seamă în 
acţiunea cerută de situaţiunea actuală și de mă- 
rimea, dificultăţilor prezinte. 

Timpii sunt grei, D-lor senatori, Domnilor 
deputaţi, din cei mai grei prin cari a trecut ţara 
noastră vreodată. Am lăsat orice spirit de partid, 
orice reminiscențe, și ne-am dat mâna cu toţi 
după cum am făcut și altădată în alţi timpi 
grei, după cum adesea făceau şi părinţii noștri, 
căci numai aşă vom putei apără interesele cele 
mai scumpe şi mai legitime ale Patriei noastre. 

Nu în contra curentului, raţional şi just, al 
ideilor ţării în privinţa soluţiunii la ordinea zilei, 
nici în contra îngrijirilor legitime ce ea a pro- 
vocat, venim noi a ne constitui ca nou guvern. 
Aceleaşi idei, ca şi aceleaşi îngrijiri, le împărtășim 
şi noi deopotrivă cu D-voastră, cu națiunea în- 
treagă. 

Țara, prin fostele Adunări, și prin mai una- 
nimitatea secțiunilor actualelor Adunări, a declarat 
solemn şi pozitiv, că voeşte a se conformă tracta- 
tului din Berlin, şi a revizui art. 7 din Consti- 


845 


îmțiune, şi guvernul D-voastră crede că aceasta, 
este calea cea mai nemerită spre a înlătură difi- 
cultăţile prezente şi a face fără inconvenient, să 
intre în dreptul nostru publie principiul că dife- 
renţa de religiune nu constitue o piedică pentru 
dobândirea, şi exercitarea drepturilor civile şi politice, 

Astfel, guvernul d-voastre, întărit prin această 
voinţă expresă a naţiunii va fi pus în poziţiune 
spre a asigură Puterile semnătoare tractatului din 
Berlin că națiunea română, nu înţelege a opune, 
nicio contrazicere, sau a înlătură principiul cu- 
prins în acel tractat, relativ la revizuirea art. 7 
din Cunstituţiune, 

Singura îngrijire legitimă ar ţărei întregi, este 
de o ordine interioară ce se referă numai la in- 
teresele noastre naţionale şi economice, cari cer a 
fi apărate când se va efectuă acea revizuire. 

De aceea, D-lor senatori, D-lor deputaţi, guvernul 
D-voastre crede a corespunde atât la cerințele di- 
plomaţiei europene, cât şi la preocupările legitime 
ale ţărei, când pe lângă recunoașterea principiului 
egalităţii religioase şi libertăţii cultelor, el va ad- 
mite şi va susţine, pentru revizuirea art. 7, în 
partea relativă la interesele noastre interioare, o 
soluțiune bazată pe principiul naturalizării indi- 
viduale, care exclude orice categorii, precum şi 
pe restricțiuni speciale pentru dobândirea proprie- 
tăţii rurale. 


846 


Aceste simple afirmaţiuni ale noastre, peste 
puţin au a se traduce în fapte; şi atunci D-voastre 
veţi fi cei dintâi în poziţiune de a apreciă dacă 
am știut a corespunde la așteptările D-voastre, la 
trebuinţele ţării. 

Sperăm, D-lor senatori, D-lor deputaţi, că 
până atunci, expunerea această, simplă dar pre- 
cisă, a politicii noastre, va fi de natură a linişti 
spiritele şi a domoli îngrijirile. 

La această operă comptăm pe concursul 
D-voastre, care credem că nu ne va lipsi niciodată, 
căci opera ce întreprindem, nu este a unui partid, 
a unei culori politice oare care, ci a ţării întregi, 
al cărei bine toți îl dorim, ale cărei interese toți 
le apărăm. 


Preşedintele Consiliului miniștrilor, ministrul lu- 
crărilor publice şi ad-interim la finanţe, I. C. Brătianu. 

Ministrul de interne, M. Kogălniceanu. 

Ministrul cultelor şi al instrucţiunii publice, N. 
Crețulescu. 

Ministrul afacerilor străine, B. Boerescu. 

Ministrul de resbel, colonel D. Leca. 

Ministrul justiţiei, Anastasie Stolojan. 


In urma citirei acestui program, sesiunea, extraor- 
dinară a Corpurilor leginitoare s'a amânat pentru o lună 
prin următorul mesagiu Domnesc. În acest interval mi- 
nistrul de externe, B. Boerescu şi-a împlinit misiunea 
diplomatică pe lângă Cabinetele Europeene în chestiu- 
nea art. 7. 


847 


Domnilor senatori, 
Domnilor deputaţi, 


Revizuirea art. 7 din Constituţiune preocupă 
România întreaga; ea trebuie a preocupă încă 
mai mult pe guvern. 

Spre a cunoaște fazele prin care această 
chestiune a trecut, atât îm deafară cât şi înăuntru 
noui miniştri, au dară trebuinţă de un oarecare 
timp. D-voastră asemenea cunoscând acum mai 
deaproape dificultăţile ce înconjoară chestiunea, 
simțiți negreşit necesitatea de a vă pune în de 
noui  comunicaţiuni cu alegătorii D-voastră, cu 
țara, şi aceasta nainte de a procede la rezolvarea 
definitivă a chestiunei. In acest interval, guvernul 
meu va pute, aduce la cunoștința marilor Puteri, 
Europene hotărîrea naţiunei de a admite în le- 
gislaţiuhea sa principiul proclamat de art. 44 din 
tractatul de Berlin, dară totodată și îngrijirile ei 
şi marea datorie ce avem de a garantă şi inte- 
resele naționale și economice, cari trebuie să fie 
sacre pentru orice stat pentru orice popor. 

In urma raportului consiliului meu de mi- 
miştri sub No. 441, şi pe puterea art. 95 din 
Constituţiune, Eu dară amân sesiunea extraordi- 
nară a Camerilor pe termen de o lună, cu înce- 


pere de astăzi. 
Carol 


Dat în Bucureşti, la 11 Iulie 1879. 


II 
„Monitorul Oficial“ No. 202 din 6/18 Septembrie 1879, 
Revizuirea art. 7 din Constituţiune 


După întoarcerea, din călătoria diplomatică a mi- 
nistrului de externe, B. Boerescu, se deschid camerile, în- 
cepându-se discuţia proiectului de modificare a art. 7 din 
Constituţiune, prezentat din iniţiativă parlamentară, pre- 
cum şi un contra proiect prezentat de minoritatea comite- 
tului delegaților. Se mai prezintă și o moţiune prin care se 
declară că nu trebuie să se revizuiască art. 7 din Con- 
stituțiune. In şedinţa din 4 Sept. vorbese N, Blaremberg 
şi B. Conta. A doua zi continuă să vorbească V. Conta 
şi apoi începe să vorbească d. T. Maiorescu, propunând 
amânarea desbaterilor, până când va veni guvernul cu 
un proiect al său. In acelaș timp d. T. Maiorescu eri- 
tică intrarea, în minister a lui Kogălniceanu, Kreţulescu 
şi B. Boerescu. După o replică a lui Ioan Câmpineanu, 
N. Kreţuleseu, ia cuvântul B. Boerescu, 


B. Boerescu, ministru de externe. D-lor de- 
putați, cine cunoaşte pe D. Maiorescu, ca vechiu 
parlamentar, cu talentul D-sale distins, cu puterea 
sa de raţionament, a trebuit să se mire de a vedea 
că, după ce vorbese doui oratori, nu ştiu cum să-i 


849 


numesc, amici sau adversari politici ai D-sale, cu 
talentul şi cunoştinţele ce le cunoaştem toţi D-lor 
Blaremberg şi Conta, tocmai la mijlocul discu- 
țiunei, D-sa vine și pune chestiunea de amânare. 
Nu știu dacă regulamentul Camerei permite ca în 
mijlocul unei discuțiuni, după placul fie-cui, poate 
oricine să întrerupă oricând discuţiunea prin ches- 
tiuni incidentale de amânare mai mult sau mai 
puţin fără loc; dar eu cred, că dacă nu regu- 
lamentul, cel puţin consideraţiuni de colegialitate 
ar fi trebuit să facă pe D. Maiorescu, a nu pune 
astfel, fără nici un motiv, chestiunea de amânare. 
Pentruce D. Maiorescu a inventat chestiunea de 
amânare? Care să fi fost mobilul care să-l fi în- 
demnat pe D-sa, vechiu parlamentar, care trebuie 
să simtă toate inconvenientele ce ar rezultă din 
procedura propusă de D-sa, dacă sar admite, care 
să-i fi fost motivul de a propune amânarea? In- 
tenţiunea sa sa văzut după puţine desvoltări 
ce a dat ideei D-sale: D-i Maiorescu a voit 
să-şi desvolte ideile D-sale, opiniunea D-sale, în 
chestiune, să spună în ce mod înţelege D-sa această 
chestiune, şi şi-a desvoltat ideile aşă încât să placă, 
şi colegiului electoral, care l-a ales, şi către care 
se zice că a, luat oarecare angajamente în această 
chestiune, precum și pe de altă parte ca să fie în 
acord şi cu opiniunile D-sale anterioare, în pri- 
vința Evreilor, opiniune diametralemente opusă 


2%)06 5i 


cu ceeace D-sa voeşte să pară că susține astăzi. 
D. Maiorescu astfel, prin desvoltările sale a arătat 
că aveă două scopuri; un scop fățiș şi un scop 
ascuns. Ca un zeu mitologie, D. Maiorescu a avut 
un cap cu două fețe: pe o faţă sa arătat mare 
patriot, susținând opiniunea majorităţei; pe de altă 
s'a arătat Evreofil, ceeace a fost toată viaţa D-sale 
şi în toate ocaziunile până astăzi; astfel că D. Maio- 
rescu, în cuvântarea D-sale, a avut argumente 
pentru toate gusturile. Pentru gustul ebreofobilor, 
s'a arătat susținătorul opiniunei majorităţei; pentru 
gustul evreofililor, a vorbit în doi peri, având la 
spatele D-sale toate scrierile ce a făcut asupra 
chestiunei, care adunate la un loc ar face multe 
volume prin care D-sa sa arătat apărătorul cel 
mai înfocat al Evreilor. (Aplauze). 

Un alt scop al discursului D-lui Maiorescu 
a fost ca să ia în parte pe fiecare din membrii 
acestui cabinet, să ne ia cu alte cuvinte pe rând 
la răfuială, şi a căută prin cunoscutul său talent, 
a ne desbină, silindu-se a aduce în mintea fie- 
căruia din noi reminiscențe care speră D-sa că ar 
puteă să ne desunească și să aducă slăbiciunea în 
acţiunea acestui guvern. La aceasta a răspuns 
D. ministru de instrucțiune şi nu voiu adăogă 
nimic pe lângă cele zise de D-sa. 

Un alt scop al D-lui Maiorescu a fost ca să, 
pozeze în profet, făcând între altele, oarecare pro- 


851 


feţii asupra liniștei publice; dar asupra acestor 
profeţii va răspunde D. ministru de interne. 

Viu acum la mobilul aparent al discursului 
D-lui Maiorescu: amânarea. Amânarea pentruce? 
Pentru ca noi guvernul să venim să tăiem pofta, 
cum se zice comitetului delegaților de a mai dis- 
cută proiectul său; să le zicem: nu mai vorbiţi 
în zadar asupra proiectului D-voastră, venim noi 
cu alt proiect. D. Maiorescu uită lesne trecutul, 
a uitat un trecut cu totul recent, D-sale îi lipseşte 
memoria, când voiește, a uitat că azi este pe această, 
bancă un guvern nou, de curând venit, şi până 
acuma câtva timp a fost un alt guvern. A uitat 
că guvernul trecut a lăsat rezolvarea chestiunei 
cu totul la iniţiativa Adunărei, că Adunarea şi-a 
făcut în majoritate proiectul său că guvernul a 
declarat că nu e de acord cu acea opiniune, şi că 
chestiunea a rămas în suspensiune, proiectul ma- 
jorităţei delegaților a fost după aceasta tipărit şi 
împărţit D-lor deputaţi. Ei bine, crede D. Maio- 
rescu, vechiu parlamentar, că acest proiect, care a 
trecut prin toată filiera regulamentară, poate fi 
deodată scos din diseuţiune, înlăturat, pentru ca 
guvernul să vină cu programul său? Și în privința 
programului nostru fie pe pace D. Maiorescu, că 
se va asigură cât de curând că nu suntem astăzi 
în eontradicțiune cu programul ce am avut la ve- 
nirea noastră la guvern. Dar cum D-sa poate pre- 


852 


tinde ca, guvernul să taie o diseuţiune începută de 
Cameră, spre a substitui un nou proiect celui ce 
se discută? Cum ar puteă guvernul, fără a comite 
un act arbitrariu, să se pronunţe pentru retragerea 
din diseuţiune a unui proieet emanat din iniţiativa 
Camerei și asupra căruia nu sa pronunțat încă? 
Ar fi fost o eiudată pretenţiune din partea guver- 
nului ca să zică Adunărei, că nu trebue să se pro- 
nunţe asupra proiectului delegaților, și să ceară 
înlăturarea unui proiect de lege care nu erà al său, 
şi aceasta mai cu seamă după două zile de dis- 
cuţiune. 

Dar D. Maiorescu începe după aceasta un șir 
de ipoteze, face procesul intențiunilor, face proce- 
sul necunoscutului, închipuindu-și nişte inamici 
uriași în contra cărora ridică arma și care, ca 
inamici închipuiţi, cad în vânt înaintda, atacului 
D-sale (Aplauze). 

Onor. D. Maiorescu nu trebuia să piardă 
pacienţa abia la începutul diseuţiunei. Au vorbit 
D. Blaremberg și D. Conta, doi oratori distinși. 
D. Blaremberg ne-a vorbit asupra suveranităţei 
citând pasage din mulţi autori. În privinţa aceasta. 
suntem cu toţii de acord, fiindcă toţi autorii sunt 
de acord în teorie; dar aplicaţiunea principiilor 
nu prea este totdeauna de acord cu teoria, sabia 
nu prea este de acord cu toga în totdeauna. 
(Aplauze). 


853 


D. Conta, cu autoritatea D-sale recunoscută, 
ne-a făcut, un curs de istorie dogmatică, arătându-ne 
superioritatea Evangheliei asupra Talmudului. In 
privința Talmudului ar putea să-i răspundă 
D. Maiorescu, ca mai competinte. (Mare ilaritate, 
Aplauze). 

Dar guvernul ce aveă să răspundă la aceste 
discursuri ? Nimic alt decât că a admirat împre- 
ună cun D-voastră toți, talentul şi erudiţiunea 
a acestor distinşi oratori. De aceea am zis că 
D. Maiorescu trebuiă să aibă paciență, fiindcă şi noi 
avem să vorbim asupra acestei chestiuni, în pri- 
vinţa căreia trebuie să recunoaștem, spre onoarea, 
națiunei noastre, că toţi suntem de acord asupra 
fondului, şi diferenţa între noi nu este decât în 
ceeace privește procedura, așă încât să fie pe cât 
se poate în acord şi cu dorinţele Puterilor euro- 
pene, fiindcă aceasta este o chestiune internaţională. 

Eu vă voi spune la timp ceeace ştiu despre 
exterior şi ceeace ar puteă să aducă complicaţiuni 
mai dificile pentru noi decât rezolvarea chestiunei 
Evreilor; dar ea și fiecare din colegii mei, cari 
vor vorbi în această chestiune, nu vă voi face 
discursuri lungi, ei în puţine cuvinte vă voi 
da lămuririle ce voi crede că trebuie a vă pune 
în vedere spre a ajunge la cea mai bună solu- 
țiune ce e cu putinţă a se da chestiunei. De ce dar 
atâta impaciență? De ce atâtea presupuneri, că 


854 


guvernul nu are majoritate, că nu are 2 treimi, 
că prin urmare, nu are să se revizuiască Consti- 
tuțiunea, că guvernul se pune în contradicţiune 
cu programul său şi altele? 

După aceea, D. Maiorescu ia în parte pe 
fiecare ministru şi întreabă că pentruce D. Leca 
a înlocuit pe D. Dabija? Pentruce eu stau ală- 
turi cu D. Stolojan ? La aceste întrebări v'a răs- 
puns D. Câmpineanu, foarte cu mult spirit. Sun- 
tem şi noi alături, cum sunteţi și Dv. alături cu 
D. Ionescu, cu care v'aţi sfâşiat până alaltăieri. 
Vedeţi că vă iau pe partea aceea unde aţi fost 
favorabil proiectului, (ilaritate), fiindcă aţi vorbit 
pentru toate gusturile, ca să mulţumiţi şi pe unii 
şi pe alţii; aţi fost foarte dibaci. 

Ei bine, nu pentru întâia oară, am făcut 
aceasta, de a ne da mâna unii cu alţii pentru 
binele ţărei şi vă declar că o vom face şi de aci 
înainte, dacă va fi nevoe, căci aceasta o facem ori- 
când este vorba de o afirmare, de o scăpare a 
țărei dintro nevoe. Așă au făcut părinţii noștri, 
străbunii noştri, așă facem și noi, ne dăm totdeauna 
mâna, ne uităm rancunele personale pentru ca să 
scăpăm ţara noastră. (Aplauze prelungite). Aceasta, 
am făcut-o la 1859, la 1866 şi deunăzi în Senat, 
împreună cu D. Kreţulescu și cu mai mulți când 
am votat biletele ipotecare, şi oridecâteori a fost 
vorba de binele ţărei. Așă înțeleg eu opoziţiunea. 


855 


Da, aţi aveă dreptate să ne eriticaţi când n'am 
face această unire pentru un scop de afirmare şi 
de clădire (Aplauze), ci pentru negare și pentru 
dărâmare (Aplauze). Și D-voastră ne criticați pen- 
tru aceasta, ne imputaţi că în aceste împrejurări 
grele nu ţinem la mici certe personale mai mult 
decât la interesele ţărei! (Aplauze). Dar aceasta 
nu trebuie să vă surprindă, căci tot trecutul nostru 
a fost astfel şi tot astfel vom fi, tot astfel vom 
face şi în viitor. Ne-am unit, fiindcă toţi avem 
acelaș scop, binele ţărei; toţi avem aceleași prin- 
cipii liberale şi nu diferim decât că uneori suntem 
unii mai moderați și alţii mai radicali. Dar de ce 
se miră D. Maiorescu de unirea dintre noi, când 
D-sa este astăzi alături cu D. Ionescu, cu care 
până ieri se sfâşiă atât de crâncen ? Ce se miră 
de D. Kogălniceanu că stă alături cu D. Leca, 
când și D. Lascar Catargiu a stat alăturea cu 
generalul Florescu ? (Aplauze). 

Dacă D-voastră v'aţi unit ca să dărâmaţi, 
ca să răsturnaţi guvernul, presupuind că aţi reu- 
şit, se naşte întrebarea, puteţi oare formă un mi- 
nister? Aveţi două treimi D-voastră? Negreșit că nu. 

Aţi vorbit de linişte, de ordinea publică şi 
de disolvare, şi ne-aţi zis: credeţi că veţi puteă 
menţine liniştea în caz de dizolvare? Vă mărturi- 
sese că m'am mirat foarte mult când am auzit pe 
D. Maiorescu vorbind de dizolvare. De unde aţi 


856 


luat aceasta, şi de unde presupuneţi că dacă se 
va face dizolvare are să se nască dezordini? Ei 
bine, am să vă fac oarecari revelaţiuni, cari sunt 
permise. 

Am auzit, D-lor, vorbindu-se şi în străinătate 
de turburări, am auzit la Roma pronunțându-se, 
între altele, şi cuvântul de „măcel“. Dar ştiţi de 
către cine? De membrii alianţei izraelite. O de- 
clar aceasta în public, pentrucă nu mi-e teamă 
că am să fiu dezminţit. Doui membrii ai alianţei 
izraelite la Paris, și un altul la Roma, mi-au zis, 
că au să fie turburări şi măceluri, și aceste cu- 
vinte de dezordini și turburări le aud astăzi şi dela 
D. Maiorescu! Vedeţi. D-lur, cât de adevărat este 
că extremele se ating... (Mare ilaritate, aplauze). 

Să nu se mire D. Maiorescu că guvernul nu 
a luat cuvântul până acum; noi nu avem nici un 
scop decât acela de a lumină pe onorabila Cameră. 
Și asigur pe D. Maiorescu că ar fi fost bine să 
nu ne atace, şi să nu caute să pue zizania între 
noi, căci onorabila Cameră, care pune atâta serio- 
zitate asupra acestei chestiuni, nu va da crezământ 
ziselor D-sale, și nu va pune chestiunea pe un 
asemenea tărâm. Dacă D-sa aveă puţină răbdare, 
ar fi văzut că, înainte de a se închide discuţiunea, 
noi vom veni şi vom arătă onorabilei Camere 
ceeace credem că este de făcut în această chestiune. 
(Aplauze). 


III 


„Monitorul Oficial” No. 206 din 12/24 Septemvrie 1879. 
Revizuirea art. 7 din Constituţiune 


Desbaterile începute în şedinţa din 4 Septemvrie 
1879 s'an continuat, cu toată propunerea de amânare, 
în şedinţele din 5, 6, 7 şi 10 Septembrie referitor la 
proiectul de revizuire a art. 7 din Constituţie prezentat 
din iniţiativă parlamentară, de V. Conta în numele ma- 
jorităţei delegaților. După ce au vorbit N. Ionescu, D. P. 
Carp, Kogălniceanu, N. Blaremberg, Vernescu, D. Maio- 
rescu ş. a., a luat cuvântul în şedinţa din 10 Septemvrie 
B. Boerescu. 


B. Boerescu, ministru de externe. D-lor de- 
putați, s'a imputat guvernului, şi sa stăruit ca 
să prezintăm proiectul în privința revizuirei art. 
7, sau să vorbim asupra proiectului delegaților, 

Impaciența de a aşteptă proiectul guvernului 
este legitimă; fiindeă chestiunea este foarte gravă; 
însă tocmai din cauza gravităței ei, mi se pare că 
trebue să fim foarte corecți, atât din punctul de 
vedere al uzurilor constituționale, cât și din acel 
al regulamentului Camerei; din care urmează că 


858 


nu se poate ca un proiect din parte-ne să se pre- 
zinte, până nu se va regulà soarta proiectului care 
este dejà în discuțiune; că nu se poate asupra uneia 
şi aceleiaşi chestiuni, să fie două proiecte, două 
rânduri de delegaţi, doi raportori, după cum sa 
observat, cu drept cuvânt, de unii din D-nii ora- 
tori; în privința vorbirei noastre a trebuit aseme- 
nea să tăcem până astăzi; căci, în realitate, am 
tăcut, întrun sens strict al cuvântului; căci dacă 
am vorbit câte-ceva, a fost numai în chestiune 
personală; a trebuit să răspundem la nişte atacuri 
ce ni sau făcut, nu numai cu violență, dar pe 
nedrept; eră drept legitim de apărare. Asupra 
fondului, însă a trebuit să vedem mai întâi ce 
cuvinte desvoltătoare ne dau autorii chiar, născă- 
torii acestui proiect, şi apoi să vorbească şi gu- 
vernul. Însă ce fenomen am văzut? Am văzut pe 
D. Conta, Blaremberg şi Teţeanu vorbind contra 
revizuirei. Prin urmare contra luerărei majorităţei 
delegaților, pe care unul din oratori, D. Teţeanu, 
mergeă până a-l califică de evreesc. 

D. Conta, raportorul majorităţei delegaților, 
combate revizuirea, şi apoi tot D-lui subserie proiec- 
tul revizuirei ca raportor. 

Ceilalţi orâtori cari au mai vorbit, n'au făcut 
decât chestiuni personale, a căror impresiune pe- 
nibilă continuă şi până azi. lar în fondul tuturor 
acestora eră ascunsă chestiunea, mărturisită chiar 


859 


de unii din D-lor, chestiunea ministerială. Numai 
astăzi se poate zice că discuţiunea a luat un ca- 
racter mai calm; cu toate astea natura sa nu sa 
schimbat, căci, deşi mai subtil, D. Maiorescu, ia 
conservat în fond tot caracterul său de chestiune 
ministerială, după cum vă veţi convinge. 

Dar, D-lor, pentru o chestiune așa de gravă, 
nu numai că trebue să depărtăm orice consideraţie 
de minister şi de cabinet, dar vă mărturisesc că 
chiar limbagiul, nu numai violent, dar declamator, 
ar trebui înlăturat, căci astăzi nu mai este la 
modă, ceeace eră acuma 30 de ani, dea se vorbi 
cu fraze declamatorii şi pompoase, ci în mod na- 
tural și simplu, mai ales într'o chestiune, care din 
natura sa este internaţională, şi care cere nu numai 
mult calm, dar un raționament solid pentru ca nu 
frumusețea, formelor să ne facă să pierdem din 
vedere veritatea fondului. 

Dela mine vă rog, D-lor, să nu așteptați nici 
declamaţiuni, nici apeluri banale la patriotism; 
căci mă tem să nu alunece, pe acel povârniș pe- 
riculos al popularităţei, pe care văd că a început 
să alunece chiar D. Maiorescu. Sunt chestiuni, 
I)-lor, cu care se pot lesne dobândi o populari- 
tate de moment; însă, mai târziu toți aceea cari 
au înălțat pe un orator şi i-au pus cununi de 
lauri, a doua zi îi pot decretă spânzurătoarea, 


860 


căci a doua zi sau putut convinge că vorbele 
sale au fost amăgitoare! (Aplauze). 

D. Maiorescu a avut în toată viața D-sale, 
aerul unui om liniştit şi moderat; şi astăzi îl ve- 
dem că ne vorbeşte de popularitate şi face apo- 
logia adagiului: „Vox populi vox Dei“. Ce o mai 
fi şi asta, se poate întrebă oricine? Dar, D-lor de~ 
putaţi, sunteţi oameni politici; sunteţi siliţi a fi 
cu astă chestiune mai ales oameni politiei. Apoi, 
dacă vă veţi preocupă numai de popularitate nu 
vedeți că puteţi fi în pericol d'a apucă pe un drum 
greşit? 

D-lor, v'am promis că am să mă ocup numai 
de chestiune în sine, și în special cum stă ea sub 
punctul de vedere internațional, este de datoria, 
mea de a vă expune starea exterioară a acestei 
chestiuni, pe care D-v. o cunoaşteţi după cele ce 
v'am citit în o şedinţă secretă, dar care în limitele 
posibilului, trebue să se cunoască şi de naţiune. 

Mai înainte însă de a ajunge la această parte, 
sunt dator a restabili adevărul asupra unor fapte, 
care Îmi sunt personale, dar pe care D. Ionescu 
le-a desnaturat, şi cari pot influență asupra im- 
presiunilor ce au să producă arătările mele sau 
asupra deciziunei ce veţi luă. 

Aţi observat, D-lor, că afară de oratorii cari 
au vorbit contra oricărei revizuiri, au fost şi ora- 
tori în şedinţele trecute, cari au vorbit, nu atât 


861 


pentru proiectul D-lor, cât contra persoanelor mi- 
niştrilor. D-lor își împărţise rolurile. D. Ionescu, 
mi-a făcut onoarea de a se ocupă numai de mine, 
D. Vernescu a înhăţat pe D. Kogălniceanu, și 
D-lui Maiorescu i sa impus a lovi mai ales pe 
D. Carp, pentru ca să vedem şi la noi, descendenții 
Romanilor, repeţindu-se istoria lui Cezar cu Bru- 
tus!.. (ilaritate). 

D. Ionescu, temându-se poate, o repet, de im- 
presiunea ce ar produce comunicările ce aşi puteă 
face eu Camerei, a crezut că mă pune în contra- 
dicţiune cu mine însuşi, invocând o veche istorie 
a convorbirei mele din anul 1869, cu lord Cla- 
rendon la Londra, convorbire în care eu ași fi 
promis emanciparea Evreilor. De unde D. lonescu 
pare că var zice, că și astăzi, nu put face decât 
acelaş lucru. 

Vedeţi că tactica este dibace! Vă mărturisesc 
că am întrerupt pe D. Ionescu, crezând că D-lui 
citează acea pretinsă convorbire dintr'o carte evre- 
iască, pe care o ştiam. Dar văd că D-lui spune 
că a, citit o depeşe a Lordului Clarendon din cartea 
albastră a Angliei. Insă întrerupţia mea tot con- 
tinuă a fi fundată; căci sensul şi concluzia ce a 
scos D. Ionescu din acea convorbire se află şi în 
cartea de care vorbesc, ea este intitulată: 

„La situation des Israelites en Turquie, en 
Serbie et en Roumanie, Isidore Loeb par 1877“. 


862 


In această carte se află coprinse diferite acte 
şi cuvinte ale oamenilor noştri politici, între cari 
figurez şi eu. D. Ionescu, ca om politie cunoscut, 
îşi are şi D-lui partea sa, şi este trecut ca un om 
ce a procurat argumente în favoarea Evreilor! 
(ilaritate). In adevăr găsim la pag. 335, că se 
reproduc nişte cuvinte din Senat, dela 16 Mai 
1866, ale D-lui Ionescu, care luase la răfuială pe 
D. Brătianu, fiindcă ar fi gonit pe Evrei din Mol- 
dova sub cuvânt de vagabonzi. lată aceste cuvinte 
adresate D-lui Brătianu: 

„D. Ionescu. — Ce! Mai ai încă curajul să 
„vorbeşti de vagabonzi, după ce că este constatat 
„că ai expulzat 500 de evrei din cari 200 indi- 
„geni; (Aplauze)... Eu citesc, nu comentez... Fal 
„D-le ministru avem destul cu rănile cari le-ai 
„făcut...“ Adică, că şi gonirea Evreilor eră o 
„altă rană pentru D. Ionescu... „am tăcut și 
„avut răbdare, însă acei timpi au trecut; avem 
„să vorbim și să vă cerem socoteală de purtarea 
„D-tale etc.“ 

Inţelegeţi, D-lor că eră liber autorul acestei 
cărţi, să tragă orice coneluziuni voiă din cuvintele 
și actele bărbaţilor noștri politiei, ba încă să le 
şi exagereze sensul. Aceasta a putut face pentru 
mine, ca şi pentru D. Ionescu. Să viu dar la fapte. 

Este adevărat că în anul 1869, Octombrie, 
am fost la Londra, şi că am avut o convorbire 


863 


cu Lordul Clarendon. Trebuie însă să restabilese 
adevărul, fiindcă văd că este o tactică, acum ca 
şi altădată, ca să se altereze acest adevăr. 

Ce a voit D. Ionescu să probeze cu arătările 
D-sale! A voit oare să vă probeze că la 1869 
am avut idei mai avansate decât astăzi în această 
chestiune? Atunci îl trimit la anul 1864, când 
sa discutat legea comunală şi când eram alături 
cu D. Vernescu de opiniune, ca să admită 4 ca- 
tegorii spre a se da drepturi municipale Evreilor 
Şi ce a egit de aci? După cum ziceă chiar acea, 
lege comunală, să facem o încercare ca să se vadă, 
dacă Evreii se vor asimilă în modul acesta, pentru 
ca să se vadă mai târziu dacă se va puteă face 
mai mult. Ei bine, se pare că experienţa nu a 
isbutit. Vom vedea astăzi, la 1879, ce este de făcut. 
Ce e mai mult, s'a văzut că dela 1864, de când 
s'a decretat codul civil, la a cărui lucrare D. Ver- 
nescu și D. Bosianu au luat partea cea mai im- 
poriamtă căci eu nu am avut onoarea a colaboră, 
la această, operă a consiliului de Stat— s'a văzut, 
zic, că în urma art. 9 din acel cod, prin care se 
da drept Evreilor de a se naturaliză și până la 
1866, când li s'a luat acel drept, n'a fost, după 
cum știți, o singură cerere de naturalizare din 
partea Evreilor: ceeace probează, că Evreii nu sim- 
teau trebuința şi nu aveau dorința de a fi Români. 

D. T. Maiorescu. Nu este exact. La 1865, 


864 


Decembrie s'a aplicat codul civil și până la 11 
Februarie 1866 nu a fost decât o lună. 

D. ministru de externe. Aceasta nu face ni- 
mie, căci eu am vorbit de decretarea codicelui civil, 
care dată dela 1864, și în tot cazul, Evreii aveau 
drumul deschis ca să ceară naturalizarea şi nu 
au făcut-o. 

lată dar, o experienţă de două ori făcută; 
şi D-voastră voiți ca omul să nu înveţe nimic 
dintr'însa ? Curios lucru mi se pare D-lor când 
aud pe mulţi, crezând că-şi fac un merit, dacă 
zic că au fost constanţi, că nu şi-au schimbat nici- 
odată opiniunile. Apoi oare experienţa nu e nimic 
în lumea aceasta? Oare dificultăți neprevăzute şi 
practica de zi nu poate arătă cuiva că e greșit 
drumul pe care a apucat, şi că trebue să-l schimbe? 
A stă tot pe loc, credeţi că ar fi un merit? Eu 
o numese încăpățânare. Acest adevăr îl recunose 
chiar din ai D-voastre. Vedeţi pe D. Blaremberg 
cu câtă francheţă a spus că a avut altă dată idei 
în chestiunea ebreiască foarte avansate, şi că sau 
schimbat mult astăzi. Apoi, cum D. Ionescu gă- 
seşte aceasta, natural la D. Blaremberg şi ar găsi-o 
nenatural şi rău la mine? Dar însuşi D. Maiorescu 
ale cărui idei avansate în privința emancipărei 
Israeliţilor erau atât de cunoscute până eri, vine 
astăzi, şi ne spune că, mai ales în urma unei con- 
vorbiri ce zice că a avut-o alaltăeri cu mai mulţi 


865 


amici ai D-sale conservatori, şi le-a schimbat, şi a 
aderat la, proiectul majorităţei delegaților ! (Aplauze). 
Eu nu fac din aceasta o crimă unui om politic. 

Acum întrucât mă priveşte pe mine, de ce 
erà vorba la 1864, şi de ce este vorba astăzi? 

La 1864 eră vorba de un principiu în sine. 
Acelaşi principiu îl am şi astăzi şi cred că îl 
aveţi D-voastră. Sunt convins că, în principiu, ar 
fi o enormitate să facem deosebire între om şi om, 
pentru că fiecare se închină la D-zeu, în felul 
său. Am început dar la 1864, prin a deschide 
Israeliţilor drumul drepturilor municipale, pentru 
ca, asimilindu-se, să poată ajunge treptat la asi- 
milarea, la emanciparea politică, 

Din experienţă însă sa probat că această 
asimilare este mai grea decât se credeă. Se va face 
astăzi altă încercare. Pe lângă aceasta nu uitaţi, 
D-lor, că în 1864, când s'a făcut legea comunală, 
eră abia doui ani dela unirea cu Moldova, şi 
fiindcă chestiunea israelită, cu drept cuvânt, se zice 
că este mai ales o chestiune moldovenească, şi că 
interesele economice și naţionale ce ea atinge, sunt 
mai ales în Moldova, nu trebuie să vă miraţi dacă, 
noi, ceștia de dincoace de Milcov, cum sunt eu 
şi D. Vernescu, nu puteam cunoaşte încă destal 
de bine dificultăţile practice ce prezintă resolvarea, 
acestei chestiuni. Trebuiă, cum am făcut-o de 
atunci încoace, să călătorim prin Moldova, să vedem 


29006 55 


866 


locurile cu ochii noştri, pentru ca să cunoaștem 
mai bine lucrurile. Un om politie, repet, este dator 
să apuce drumul pe care experienţa i l-a arătat 
că este cel mai bun. 

De unde dar a putut conchide D. Ionescu că 
dela 1864 până la 1869, experienţa nu mi-a servit 
de nici un învăţământ, şi că ași fi venit deodată, 
fără să fi fost vorba de resolvarea chestiunei is- 
raelite, să promit Lordului Clarendon emanciparea 
Evreilor? Sunt ceva fapte ale mele care să justi- 
fice asemenea presupunere? Nici unul. Poate Lor- 
dul Clarendon să fi conchis ce i-a plăcut din con- 
versarea, mea cu dânsul, nu eu i-am redactat de- 
peșele, poate D. Green, reprezintantul englez din 
Bucureşti, să fi tras coneluziuni în favoarea, ideilor 
sale personale, aceasta nu mă privește pe mine. 

D. Ionescu trebue să-mi prezinte, nu afirmă- 
rile altora, nici chiar ale D-sale, ci faptele mele 
personale. 

Dar iată acele fapte, trebuie să le expun, căci 
prea muit se exploatează această călătorie a mea, 
din 1869 de amicii D-lui Ionescu, ba și de un 
ziar al dumnealor. 

Mai întâi, am onoare a vă declară că la 1869 
eu n'am avut nici-o misiune oficială la Londra. 
Nu puteam dar să tratez nimic, să rezolv nici-o 
chestiune. Insoţiam pur și simplu pe Măria Sa, 
în călătoria ce făceă. Ajungând la Bruxelles, Măria 


867 


Sa îmi dă o scrisoare autografă pentru regina 
Angliei. Eu plec la Londra şi Măria Sa la Paris 
unde aveam a ne întâlni. Ajungând la Londra, 
trebuiă, după eticheta curţei engleze, să dau seri- 
soarea prin ministrul de externe. Fui primit, cu 
multă afabilitate, de Lordul Clarendon, ministrul 
de externe. După ce-mi împlini misiunea remi- 
ţându-i scrisoarea Măriei Sale, am vorbit neapărat 
asupra mai multor chestiuni atingătoare de ţara 
noastră, şi mai ales în urma întrebărilor ce mi 
le făceă ministrul englez. 

Aşà am vorbit despre independență, despre 
circulara D-lui Kogălniceanu, despre pretinsele per- 
secuțiuni religioase ce ar fi la noi, adică tocmai 
de acelea pe cari D. Ionescu le impută pe atunci 
în Senat D-lui Brătianu cu atâta asprime. (Ilari- 
tate). Am mai vorbit şi de jurisdicţiunea consu- 
lară, şi am vorbit mult despre dânsa. Insă, n'am 
făcut guvernului nostru nici un raport despre toate 
aceste convorbiri, pentrucă, repet, nu avusesem 
nicio misiune oficială, şi nu aveam ce să-i raportez. 
Acum, după cum aţi văzut, am raportat guver- 
nului tot ce am făcut şi am vorbit în călătoria 
din acest an. Pentruce ? Fiindcă astăzi am avut 
o misiune; iar în 1869 nu avusesem nici una. 

Intorcându-mă însă în țară şi văzând că con- 
vorbirilor mele din Londra, li se dă o interpretare 
şi un sens greșit, și că se căută chiar a se pune 


868 


desbinare cu aceasta între mine şi D. Kogălniceanu, 
am crezut de cuviință, după cererea chiar a D-lui 
Kogălniceanu, ca să fac un raport către președin- 
tele consiliului, şi să-i expun în scurt, conversa- 
ţiunea mea întreagă cu Lordul Clarendon. Ceva 
şi mai mult. Mi sa făcut asupra acestui subiect 
chiar o interpelare în Cameră, aşă că am putut, 
pe cât cuviința permiteă, să exprim chiar în publie 
aceeace afirmasem în raport, şi să pun astfel 
controlul afirmărilor mele chiar cabinetului englez. 
Astăzi voiţi so mai fac încăodată? o fae cu 
plăcere. Repet încăodată, nu mă priveşte pe mine 
cum Lordul Clarendon m'a înţeles şi cum a comu- 
nicat impresiunea sa D-lui Green. Priveşte ase- 
menea pe D. Green modul aprecierilor sale. Ceeace 
este pozitiv şi exact este că, în întrevederea ce am 
avut onoare să am la aceea epocă cu Lordul Cla- 
rendon, am vorbit asupra tutulor chestiunilor în 
modul cum se află deseris în raportul meu din 
22 Mai 1869. 

Să vă citese câteva pasage numai din acel 
raport: 

„Am început conversajiunea asupra supri- 
mărei regimului consular... l-um expus toate argu- 
mentele asupra suprimărei acestui regim anormal, 
care & fost creat pentru tările musulmane, nu 
pentru o ţară creștină, etc“. 

Pot dar linişti pe D. lonescu. Am vorbit 


869 


despre independenţa ţărei; însă pentru a se suprimă 
regimul consular. 

Tot asupra unei convențiuni relativă la re- 
gimul consular, pot linişti pe D. Ionescu. Să urmez 
mai înainte: 

„Lord, Clarendon, mi-a vorbit apoi asupra 
chestiunei Evreilor; mi-a spus că guvernul englez 
vede cu mâhmire că persecuțiunile contra lor tot 
să urmează; că aceasta constitue pentru noi o 
mare piedecă la soluțiunea chestiunilor ce ne inte- 
resează; căci aşă zice opiniunea publică contra, 
noastră și guvernul englez trebuie să ţină compt 
de această opiniune. 

„Am răspuns nobilului Lord, că sunt confuz 
chiar de a răspunde la aceasta chestiune; că, este 
general, cunoscut că niciodată la noi nu uu fost 
persecuțiuni religioase; că ţara noastre este cea 
mai tolerantă și cea mai ospătară; că, chiar sub 
guvernul trecut (guvernul D-lui I. Brătianu) per- 
secuţiuni religioase nu au existat, și că, în 
urma unei circulări, medibace poate, a unui mi- 
nistru, Agenţii secundari au comis mai multe excese 

zel“. 

lată d-lor, tot ce am zis despre Evrei, chiar 
în privinţa d-lui Brătianu, care eră în opoziţiune 
cu noi atunci, şi pe care l-am apărat contra im- 
putării ce i se făcea. "Mi-am permis numai de a 
zice că circulara sa a putut fi nedibace și atât 


870 


tot. Această poate supără pe d. Ionescu, care îl 
critică în Senat cu atâta amărăciune chiar despre 
astă circulară? (Aplauze). 

Mi-a mai vorbit ministrul englez şi despre o 
altă circulară a colegului meu de atunci la interne, 
D. Kogălniceanu, relativă tot la Evrei. Iată cum: 

„Ministrul mi-a mai menţionat despre cir- 
culara ministrului nostru de interne, ca cum ar 
constitui, un act de persecutare contra Evreilor, 
gonindu-i din sate şi reducându-i în stare de 
paria; că este informat că o sumă de famili 
sunt astfel gonite, şi că chiar acum sunt acte re- 
gretabile ce se urmează. Am avut onoarea a ob- 
servà nobilului Lord că sunt Evrei interesaţi, in 
Principate şi mai ales în Viena, cari răspindesc 
nişte mneadevăruri ce pot inşelă religiunea Exce- 
lenţei Sale; că circulara colegului mei dela interne 
se referă mai ales la executarea legii în ceeuce 
priveşte căminele din sate; că aceustă lege e exe- 
cutată atât în privinţa creștinilor cât şi u Evreilor; 
că au putut fi doi sau trei impiegaț, cari îmțe- 
lesese rău această circulară, şi cari au putut 
comite ceva excese de zel, acestea se pot întâmplă, 
îm orice Stat; că, chiar aceste excese, cu totul 
izolate şi neînsemnate, se pot explică prim aceasta 
că ministrul titular, care dedese circulara, numai 
eră în ţară, spre a-i arătă sensul și se află în 
străinătate, dar că eu care l-am suplinit, îndată, 


871 


ce am aflut acel fapt, am dat o circulară. prin 
care explicam sensul circulării colegului meu, agà 
în cât apoi nici o neînțelegere nu a mai avut loc 
până astăzi, etc“, 

In fine, D-lor deputaţi, pe acest tărâm mi- 
nistrul englez, m'a întrebat de mai multeori dacă, 
persecuţiuni religioase vor mai fi la noi. Eu i-am 
răspuns necontenit, că asemenea persecuţiuni, nici 
wau existat nici că pot există la noi. 

Ce lucru rău poate vedeă D. Ionescu în toate 
acestea? 

Permiteţi-mi chiar o digresiune; eu cred că 
între noi ne putem certă oare cum, dar în faţa 
şi înaintea străinilor nu putem să ne sfâșiem. 
(Aplauze). 

lată pentru ce am putut vorbi acum nu 
numai contra circulării colegului meu, dar nici 
chiar contra acelei a predecesorului meu, D. I. 
Brătianu, 

Să liniştese însă pe D. Ionescu întrun mod 
și mai pozitiv. 

La 1873, pe când eram la ministerul de ex- 
terne, a fost vorba iarăşi de chestiunea Evreilor; 
pot zice că eră oarecum atunci vorba de un fel 
de soluţiune a acestei chestiuni, nu însă înaintea, 
Adunărilor noastre ce avem, ci în raport numai 
cu străinii, tot cu cabinetul englez. D. Green, ale 
cărui aprecieri D. lonescu văd că le consideră atât 


872 


de mult, erà consul englez la noi. Acest repre- 
sentant îşi are, reputația, ideile gi simpatiile sale 
personale. 

La 28 Aprilie 1873, D-lui trimisese o notă 
către Lord Grandville, ministrul său de externe, 
prin care îi expune diferitele persecuţiuni ce ar fi 
suferind Evreii la noi, ministrul îi răspunde prin 
o notă, din 23 Maiu 1873, care conţinea un ade- 
vărat act de acuzaţiune în contra României, și pe 
care îl autoriză să mi-o lase în copie, să vă citesc 
numai introducţiunea acestei note şi veţi înţelege 
restul. .. Ministrul ziceă agentului său: 

Domnul meu, 

„Reese din depeşa D-tale din 28 Aprilie şi 
23, că Evreii în principate, pe lângă maltratările 
accidentale la cari sunt expuşi prin răsculările 
periodice ale populaţiei, sunt încă expuşi la per- 
secuţiuni sistematice rezultând din regulamentele 
legislative şi din actele oficiale ale guvernului; că 
sunt străgăniţi, vătămaţi și expuşi la nedreptă- 
jiri, că sunt excluși din privilegiile garantate po- 
pulațiunei în general, şi că sunt expuşi la pe- 
depse speciale, etc“. 

Voiţi să mergem mai departe? Ar fi de prisos, 
D-lor; căci restul acestei note, destul de lung, nu 
face decât să continue pe același ton, spre a probă 
aceiaşi teză. " 

Am răspuns la această notă, prin o alta a 


873 


mea din 2/14 Iunie 1873, care se află tot în 
cartea engleză, unde D. Ionescu a citit cele în 
contra noastră. 

In capul răspunsului meu am declarat mai 
întâi că aceasta este o chestiune interioară, în care 
nu se pot amestecă străinii, iată cuvintele mele: 

Această depeşe are de obiect o chestiune de 
adininistrațiune interioară... Exc. Sa recunoaşte 
cu noi că a face împultiri cu ocaziunea unor aşi, 
fapte ar fi să intervină în afacerile noastre in- 
terioare, ar fi să voiască a paraliză și a anihilà 
efectul legilor şi regulamentelor noastre, etc.“. 

Și apoi, mai la vale ziceam: „Odată că am 
făcut această rezervă a dreptului nostru, pol să vă 
dau, sub titlu de informaţiuni, explicaţiuni asupra 
fapteior conţinute în depeşa Exc. Sale D. ministru“. 

Şi apoi continuai bazat pe acte şi fapte, a 
combate toate punctele de acuzaţiune ale minis- 
trului englez. 

lar în ceeace priveşte soluţiunea chestiunei is- 
raelite în partea sa practică, iată cum o consi- 
deram eu chiar dela 1873: „Presupun, D-le agent, 
că în timpul lungei D-tale şederi în România, ai 
avut ocaziune să te convingi că aceeace se nu- 
mește la noi chestiune evreiască e o cestie curat 
socială, și economică, care exclude orice idee de per- 
secufune religioasă“. 

Și apoi mai la vale adaogam căaceastă ches- 


874 


tiune trebuie lăsată a se deslegà prin țară, şi de 
către ţară gradat. (Aplauze). 

Vedeţi dar, I)-lor, că mi-a fost foarte uşor 
ca prin acte, nu prin vorbe să vă probez că opi- 
niunea, de astăzi, o am încă dela 1873; şi că, în 
principiu, nu ar trebui ca D. Ionescu să fie de 
alt sistem; să încetăm dar cu bănuelile şi cu in- 
sinuările şi să vedem ce este bine de făcut. 

Suntem de acord, cred eu, în principiu; di- 
ferim numai asupra modului de a-l aplică. De 
aceasta mă voiu ocupà. 

Mă voiu mărgini, D-lor, a vă expune incon- 
venientele, de natură diplomatică, a proiectului 
majorităței delegaților, fără să prejudec aceeace 
avem să zicem în privința proiectului nostru ce 
avem a prezintà. 

Este un tractat, care cuprinde o clauză prin art. 
44 cu care suntem chemați a ne conformà. Europa, 
adică mai toate Puterile semnătoare acelui tractat 
cere dela noi să primim principiul înseris în art. 44 
şi să-l executăm. 

Când D. N. Blarenberg a zis că Europa ar 
cere dela noi ca, sau să murim sau să ne evreim 
nu este exact. Eu pot deelarà că, nicăieri unde 
am fost, nu am văzut formulându-se o asemenea 
cerere. Europa nu ne cere nici să ne evreim hici 
să ne sinucidem. Este o diferenţă, o contestaţiune 
în privinţa modului de executare a principiului. 


875 
Rămâne la înţelepciunea noastră a şti să eşim 
dintro poziţiune dificilă, așă încât să ne conti- 
nuăm şi a trăi şi a fi Români. 

Pot adăogă încă că, la toate Puterile ce am 
avut onoarea de a vizită, am găsit cele mai bune 
şi mai binevoitoare sentimente pentru România, 
şi că pretutindenea vă declar, în modul cel mai 
frane şi mai pozitiv, am văzut dorința cea mai 
simțită de a vedea România prosperând şi de a fi 
recunoscută cât mai curând. Prin urmare, vă rog 
să depărtaţi orice idee că între marile Puteri ar 
fi vre-un spirit de ostilitate sau de rea-voinţă 
contra noastră; din contră pot zice că de noi mai 
mult depinde ca România să aibă locul ce i se 
cuvine, între familiile europene. 

Aceasta, D-lor, provine, nu numai dintr'un 
simţimânt de simpatie, dar și din un interes poli- 
tie; căci Statul nostru, deşi mic, îşi are impor- 
tanţa sa prin pozițiunea sa geografică, prin avuţia 
pământului său, prin aptitudinea sa spre civiliza- 
ţiune. Acum vine întrebarea. Acest art. 44 din 
tractat are asupra noastră putere oblivatoare? 

Multe teorii sau făcut asupra acestei ches- 
tiuni. D. Maiorescu recunoaşte puterea obligatoare, 
D. Conta şi alţii nu sunt tocmai de aceeași idee, 
D. Vernescu, care ar fi trebuit să fie mai cunos- 
cător în dreptul internaţional, pretinde că tracta- 
tul este un act internaţional, şi prin urmare obli- 


876 


gatoriu, dar că chestunea jidovească nu ar fi in- 
ternațională. Vă mărturisese că nu prea am îÎnțe- 
les, cum, ce scop ar aveă toate aceste teorii, şi 
m'am mirat mult mai ales de aceea a D-lui Ver- 
nescu. Apoi art. 44 este sau nu coprins în trac- 
tatul dela Berlin? Dacă tractatul este act interna- 
tional, cum art. 44 singur nu ar fi internațional? 
De ce se ocupă însă acest articol? De chestiunea 
israelită, evident: Neapărat dar că și chestiunea 
israelită este, vrând noi ori nevrând, o chestiune 
internațională. De ce voiţi ca să ne ascundem ade- 
vărul, şi să ne rătăcim pe noi, și cu noi națiunea 
întreagă? 

Acesta este crudul adevăr, nu-l ocoliți, că el 
nu piere. Puteţi dar face orice teorii veți voi, rea- 
litatea rămâne; şi dacă nu vă daţi seamă de dânsa, 
ne vom expune la pericole cari ne-ar lovi amar. 
Să băgăm bine de seamă, D-lor, la ceeace facem; 
să privim răul în față, şi să-i căutăm remediul, 
nu vă luaţi după teoriile D-lui Vernescu, cari pot 
să fie foarte sentimentale, dar cari rămân tot teorii, 
bune, poate, în domeniul lucrurilor abstracte, dar 
în domeniul practic poate periculoase. 

Vedeţi ipotezele comode ce face D. Vernescu; 
D-lui zice că Puterile, prin art. 44, ne-ar fi făcut 
o simplă propunere, sau cum se zice la tribunal, 
o policitaţie; adică că ne-ar fi zis: voiţi Româ- 
nilor aceea ce vă propun eu? Dacă voiţi să pri- 


877 


miți vă recunose; dacă nu voiți, art. 44 va ră- 
mâne literă moartă. Frumoasă iluziune. O admir 
fără să voesce a o avea. Dar aşă să fie? D. Ver- 
nescu, nu ar fi avut trebuință ca guvernul, care 
este singur în poziţiune a cunoaşte simțimântul 
Puterilor, să-i arate că ipoteza D-sale este cu totul 
fantastică; bunul simţ al D-lui eră destul să-i 
spună aceasta. Dacă lucrul ar fi fost cum îl crede 
D-lui, că art. 44 conţine numai o propunere, fie 
sigur că eu unul ași fi fost alături cu D. Conta, 
şi cu D. Teţeanu şi aşi fi zis: „Nu pot acum să 
revizuesc art. 7, o voiu face mai tărziu“. Dar nu 
este așă din nenorocire. Puterile au luat o dispo- 
ziţiune prea concretă, şi pe care o putem refuză, 
dacă voim să ne expunem la cele mai mari peri- 
cole, dar al cărui caracter internaţional în deșert 
am căută să-l contestăm. D. Vernescu merge încă 
cu o altă teorie, opusă celei de întâi, încât declară 
că astă procedare a Puterilor a fost chiar prea 
corectă. Dacă D-lui crede că Puterile au fost foarte 
corecte, când au făcut acel art. 44, adică când 
au regulat o chestiune interioară a unui popor 
liber, fără măcar a-l consultă, nu eu, ministru de 
externe, îl pot criticà; îl întreb însă, nu care 
cumva şi această idee a D-lui ar fi o policitare 
către Puteri? (ilaritate). Pare că are aerul dea fi 
așă. Atât mai bine dacă, cu atât, D-lui ar îndes- 
tulă pe Puteri. Unii însă cer și executarea, în prac- 


-878 


tică, a principiului din art. 44, alții, şi printre 
dânșii şi streinii, au fost de o altă idee, au crezut 
că ar fi fost mai lesne, şi ceva mai corect, dacă 
sar fi permis a se ascultă şi națiunea, mai înainte 
de a se decide de un interes atât de vital pentru 
dânsa (aplauze). Dar aceasta nu s'a făcut; şi noi 
ne aflăm în faţa unei dispoziţiuni, cu care sun- 
tem chemaţi a ne conformă, sub rizicul şi peri- 
colul nostru. Ne aflăm astfel într'o poziţiune foarte 
dificilă, nu numai noi, dar pot zice şi Puterile; 
căci și dânsele doresc ca să eşim cât mai iute din 
aceste dificultăţi. 

D. Maiorescu recunoaște puterea obligatorie 
a tractatului. Bine face; căci D-lui este destul de 
inteligent ca să nu cunoască aceasta, contra chiar 
a colegilor D-sale care o contestă. Bine face; căci 
aci este veritatea. In deşert vin D-nii Blaremberg 
şi D. Conta, să probeze, cu dreptul internaţional 
în mână, cu publiciști însemnați, care este natura 
independenţei unui Stat, în ce constă suveranitatea 
sa, cum nu este permis altora să se amestice în 
trebile sale, în chestiunile interioare. Așă este D-lor, 
însă din nenorocire faptele au venit adesea să des- 
mintă aceste teorii. Independenţa, interioară a unui 
Stat adeseori s'a întâmplat să sufere din cauza 
unei intervenţiuni exterioare. D. Blaremberg, însuși 
a trebuit să admită intervenţiunea, şi aceasta a 


879 


recunoscut-o, împreună cu alți publicişti, în caz 
când ea ar fi cerută de o cauză de umanitate. 

Dar cine are să judece, să declare că este 
cauză de umanitate! Acì este chestiunea. Bine este, 
prudent este, că noi Românii, care acum eşim cu 
viața nouă a independenței, care aspirăm să fim 
admişi în concertul statelor Europene, să lăsăm 
altora să interprete, dacă în cazul acesta, este caz 
sau nu de umanitate? Eu n'am fost pentru altceva 
în străinătate decât numai pentruca să expun si- 
tuațiunea, nevoilor noastre, şi să vedem care este 
curentul ideilor în diplomaţia europeană, care este 
adevărul, în cruda lui realitate. Ei bine, din ne- 
norocire, am constatat că în străinătate chestiunea, 
aceasta a Israeliţilor se consideră ca o cauză de 
umanitate. Credeţi-mă, D-lor, am expus, am de- 
monstrat, măcar că n'am avut alăturea pe D. Io- 
nescu şi Vernescu, ca să mă inspire, că aci nu 
este o cauză de umanitate, dar n'am isbutit. 

Ei bine, dacă Europa consideră lucrul altfel, 
prudent este să ne expunem la o interpretare ofi- 
cială a sa, când știm că va fi contra noastră? 

Onor. D. Blaremberg a adăogat, că nu ne 
vom expune la nimic, dacă Europa nu ne va re- 
cunoaşte; tot răul, după D-lui, ar fi că am aveă 
coroana Domnească, strălucită, magnifică, al lui 
Ștefan cel Mare şi Mihai Viteazul, în locul unei 
coroane regale, şi că atât va fi tot. 


880 


D. Teţeanu, fidel interpret al D-lui Blarem- 
berg, a repetat aceiași idee. 

Dar, mai întâiu, D-lor, D-voastră știți toți 
că aceasta este o supoziţiune gratuită și maliţioasă; 
fac apel la toţi acei care au avut onoare să fie 
consilierii Măriei Sale, să spună dacă Măria Sa 
este om care să sacrifice vreodată un interes na- 
tional; pentru o chestiune de vanitate? (Aplauze) 
şi dacă interesele Sale nu sunt absolut identice şi 
strâns legate cu interesele ţărei. (Aplauze). 

Dar, iată Elveţia, ne-a spus D. Blaremberg, 
şi dânsa n'a fost recunoscută mai mult timp, şi 
deabia prin tractatul dela Vestfalia s'a recunoscut. 

Dar acest exemplu este prea depărtat, căci 
acel tractat din Vestfalia datează din 1648. 

Apoi, prin acel tractat s'a recunoscut nu 
numai Elveţia dar și Țările de jos, şi această re- 
cunoaştere s'a făcut în urma unei revoluţiuni în 
Elveţia şi în "Ţările de jos. Prin urmare, analogia 
cu noi nu este tocmai nemerită. 

Apoi, a uitat D. Blaremberg, că toemai acel 
tractat mai admisese și un alt caz de intervenții, 
acela provenit dintr'un interes de echilibru Eu- 
ropean, și că nemuritorul Fenclon, în cartea sa 
pentru educaţiunea ducelui de Burgundia, probează 
legitimitatea, acestei noui cauze de intervenţiuni. 

Aşă dar, chiar de ne-am opri la tractatul 
din Vestfalia, iată admise două cauze de inter- 


881 


vențiuni în afacerile unui Stat independent, acela 
al umanităței şi acela al interesului echilibrului. 

Prudent este, repet, să ne expunem la una 
din două? 

A fi nerecunoseuţi nu este nici un rău, ne-au 
spus şi alţii din opoziţiune. Aşă să fie? 

Să lăsăm la o parte solidaritatea, care există 
între Statele europene și care nu se crează decât 
prin relaţiuni și legături de interes material, care 
să formează între dânsele numai prin raporturi 
amicale de reciprocitate. 

Dar toţi înţelegeţi cât de periculos este ca 
un Stat, mai ales un Stat mic ca al nostru, să 
nu intre în o aşă solidaritate și să rămână izolat, 
prin nerecunoaşterea sa, în mijlocul Statelor euro- 
pene. Inţelegeţi dar bine că recunoaşterea unui 
Stat nu este numai o singură gloriolă, după cum 
o numeă D. Vernescu, în limbagiul său poetic. 
Ce, aşă ar consideră D. Vernescu recunoașterea, 
o gloriolă, când ar fi chemat să conducă în locul 
nostru, soarta acestei ţări? Așă de indiferent ar fi 
D-lui de recunoaşterea sau nerecunoaşterea inde- 
pendenţei noastre? Tristă perspectivă am aveă de 
a ni se apără interesele! Puţină garanţie ar fi 
pentru un Stat nov, eşit abia de alaltăeri dintr'o 
poziţiune nedefinită? Da, D-lor, poziţiune nede- 
finită aveă Statul nostru, pe când ne aflam sub 
Imperiul Otoman; aceasta am susținut-o într'o 


29006 56 


882 


operă ce am imprimat încă din 1856 asupra trac- 
tatului din Paris. Nu ni se definise poziţiunea 
prin acel tractat, și din aceasta rezultă pericole 
pentru noi şi de aceea, încă de atunci, ceream gi 
susțineam independenţa ţărei noastre. Și astăzi, 
D. Vernescu, ca și D. Blaremberg, vin, după 
atâţia ani, și susțin că nu ar fi periculos ca po- 
ziția Statului nostru să continue a fi tot nedefinită, 
şi ca să stăm nerecunoscuţi şi neadmişi între sta- 
tele europene? 

O voce. Da, fără jidani... 

D. ministru de externe. Când veţi vedea 
proiectul nostru, vă veţi convinge că nimeni nu 
dă ţara Jidanilor și că această temere este o simplă 
tactică a D-lui Vernescu, și a altora cari vor să 
vă înspăimânte, presupunând altora idei pe cari 
nu le au. 

Ca să reviu dar la chestiune atrag atenţiunea 
onor. Adunări asupra unui fapt important. Ro- 
mânia nu mai este astăzi, ca mai înainte, un stat 
care să nu aibă o politică exterioară, un stat care 
să răspundă alţii pentru dânsul. Mai înainte Turcia 
răspundeă pentru noi de tot ce făceam, şi ea puteă, 
plăti şi pericolele noastre. România astăzi, din no- 
rocire, este un stat căruia i se impune a aveă o 
politică a sa, şi astă politică trebuie să fie inte- 
ligentă și corectă. Dacă astăzi vom face greșeli, 
noi vom suferi, noi le vom plăti nu alţii, ca altă 


883 


dată. Pentru aceasta trebuie să ne învăţăm, cu 
voie, fără voie a auzi adevărurile în toată reali- 
tatea lor, chiar când nu ne plac, şi a nu ne con- 
duce, ca copiii, după fraze frumoase şi deelama- 
torii, cari ne pot expune a ne pierde. Cari dar 
ar fi pericolele nerecunoaşterei ? Ele ar fi de două 
feluri: 

Unele mai depărtate, mai eventuale, dar tot 
posibile, şi altele mai apropiate poate, eventuale 
neapărat, dar mai posibile. 

Ca să vă vorbese de aceste din urmă, vă 
aduceţi aminte, D-lor, din citirea actelor în şedinţă 
secretă, ce mi-a spus unul din cei mai însemnați 
diplomaţi, ai unui mare stat european, despre po- 
sibilitatea unui nou congres european. D. Ionescu 
poate fi sigur că acest diplomat vorbeă cu auto- 
ritatea pozițiunei sale, căci, orice a putut zice 
D-lui despre oamenii de stat cu cari am vorbit 
în străinătate, îl pot încredință că am vorbit pre- 
tutindeni, şi am fost primit cu cea mai mare afa- 
bilitate, de către cei d'intâiu miniştri ai statelor, 
de către aceia în fine, cari conduc destinele Eu- 
ropei. Dar, este adevărat, că am convorbit numai 
cu dânșii, după cum se obișnuiește în asemenea 
cazuri; în seris, zapis nu am luat, după cum îmi 
ziceă D. Ionescu că trebuie să fac; căci asemenea 
negocieri se fac numai prin convorbiri, şi dacă, 
D. Ionescu crede altfel, îmi pare rău că nu cu- 


884 


nouște până într'atât uzurile diplomaţiei; şi atunci 
nu mă mir dacă pe D-lui, ca ministru de externe, 
va fi ascultat un fost agent al său la Roma, care 
a fost expus şi cu dânsul pe ministrul său, la o 
necorectitudine şi o umilință cum rare ori sa mai 
văzut ! (Sgomot). 

Zie dar, că unul din cei mai însemnați di- 
plomaţi ai Europei, îmi observă că dacă nu am 
puteà să ne temem de un resbel viitor, care poate 
să fie posibil, însă pe care toţi vor căută să-l 
evite, mai mult ne putem teme de un viitor congres, 
care ar fi mai posibil, dacă ne-ar găsi recunoscuţi 
şi cu chestiunea israelită nerezolvată. Ştiam D-lor, 
că acele cuvinte zise de un om important, își au 
greutatea lor. Am cugetat şi ne gândim cu toţii, 
ce ar însemnă ele? 

Apoi, D-lor, să observăm puţin. Ce vedem? 
Executatu-s'a tractatul de Berlin în toate părţile 
sale? Nu tocmai, căci mai sunt chestiuni pendinte, 
cari ar puteă da loc la viitoare tratări. Așă, ches- 
tiunea fruntariilor Greciei nu este încă rezolvată. 
Aşă, chestiunea Arabtabiei stă încă în suspensiune. 
Apoi mai pot fi şi alte dificultăţi şi complicaţiuui 
ce sar ivi cu chestiunea Rumeliei şi Bulgariei. 
Oare dacă una singură din aceste chestiuni ar face 
să se provoace un congres, nu prevedeți D-voastre 
ce pericol teribil ar fi pentru noi dacă ar găsi 
Statul Român nerecunoscut şi chestiunea Evreilor 


885 


nerezolvată? Cine ne garantează atunci că nu s'ar 
rezolvă de congres chestiunea Evreilor, aşă cum să 
nu ne placă nouă gi cum să ne perieliteze toate 
interesele noastre? Ce sar mai face, într'o ase- 
menea eventualitate, cu popularitatea acelora cari 
vedem astăzi că aleargă după dânsa? N'ar fi oare 
țara în drept să ne zică: „aţi fost la cârma ţării, 
adică în guvern ori în Adunări, trebuiă, să cu- 
noașteţi dispoziţiunile diplomaţiei Europene, cum 
nu vati gândit la pericolele ce ne ameninţă şi nu 
ați luat măsuri ca să evitaţi?* (Aplauze). Care 
din D-voastră ar putea astăzi, leal şi serios, să 
vină înaintea ţării şi să-și zică: „nu vă temeţi, 
un viitor congres eventual nare să facă nimic 
rău pentru noil“. 

Dacă un asemenea curagiu îl are D. Ver- 
nescu, sau altcineva din opoziţiune, facă o așă 
declaraţiune; noi nu vom luă o asemenea teribilă 
răspundere. De eventualitatea unui resbel posibil, 
e de prisos a mai vorbi; căci toți înţelegeţi ce 
mare pericol ar fi pentru noi, când un așă resbel 
ne-ar găsi necunoscuţi. Nu zic că am cuvinte de 
a crede la un asemenea resbel. Nu pentru aceasta 
am sondat eu opiniunea cabinetelor şi opiniunea 
publică, în repedele meu parcurs de peste cinci 
săptămâni pe la puterile semnătoare tractatului din 
Berlin, eu m'am ocupat numai de a expune ne- 
voile țării, de a aduce o înţelegere între noi și 


886 


Puteri, de a apără drepturile şi interesele ţării, 
de a vedea în fine ce cred autorii art. 44 asupra 
sensului și aplicării lui. Cu toate astea D-voastre 
vedeţi ca şi mine, prin ziarele străine, că este o 
preocupare, o închietudine dacă s'ar schimbă re- 
laţiunile existente astăzi între Statele Europene, 
dacă în locul alianţei celor trei împărați, s'ar sub- 
stitu) alianţa celor doi împărați. 

Dacă una ca aceasta sar puteă întâmplă, 
dacă, alte neînţelegeri s'ar ivi, dacă ocuparea Novi- 
Bazarului ar da loc la alte dificultăţi, acum ne- 
prevăzute, nu vedeţi D-voastră că ar puteă rezultă 
o ciocnire, mai mult sau mai puţin depărtată? 

Vă întreb încăodată, înti'o asemenea even- 
tualitate, care în lucrurile omeneșți poate fi posi- 
bilă, bine ar fi ca noi să fim necunoscuţi de Eu- 
ropa şi cu chestiunea Evreilor nerezolvată? 

Cel mai elementar simţ de prudenţă şi de 
prevedere, ne zice, nu! 

Prin urmare, D-lor, chestiunea recunoaşterei 
nu este o simplă gloriolă, nu este o chestiune de 
vanitate. A fi recunoscuţi este în fapt, a ne pune 
în relaţiuni cu toate statele din Europa, este a ne 
legă, cu ele prin interese economice materiale, prin 
tratate de comereiu şi altele, este, într'un cuvânt, 
acea solidaritate de care am vorbit; căci astăzi 
interesele materiale şi economice, sunt acelea cari 


887 


formează între popoare o solidaritate mult mai tare 
decât acea a tractatelor chiar. 

Nerecunoaşterea unui stat, mie al nostru pus 
între alte state mari, va să zică a fi expus ca să 
vază soarta sa pusă în joe oridecâteori aceasta 
s'ar cere de interesele diplomaţiei; nerecunoaşterea,; 
pe când chestiunea israelită ar fi nerezolvată, ar 
fi cel puţin a vedeă această chestiune rezolvată de 
streini, în mod negreşit mai puţin bun decât s'ar 
face de noi Românii! 

Aşă dar, D-lor, Dv., ca şi fostele Adunări, 
aţi recunoscut, că trebue să ne conformăm trata- 
tului din Berlin şi să revizuim art. 7; numai câţiva 
dintre noi sunt de o opiniune contrarie. 'Trebue 
dar să facem revizuirea cum să devină reală. 

Cum însă s'o facem? Aci e chestiunea. 

Să încetăm, D-lor, de a imită pe Grecii din 
Bizantin, cari se certau între dânşii pe cuvinte de 
teologie, pe când inimicul eră la porţile cetăţei? 
(Aplauze). De ce venim să ne acuzăm reciproc, 
şi să ne pretindem că astfel sau astfel interpretează 
Puterile tractatul dela Berlin? Eu ca ministru de 
externe, sunt dator a vă arătă adevărul, așă cum 
să-l cunoască ţara întreagă, şi cum să pot fi con- 
wolat chiar de diplomaţia străină, a vă spune adică 
cum mai toate puterile din Europa, voiese a in- 
terveni în tractatul de Berlin. Ele îl interpretează 
altfel de cum face D. Vernescu, D. Maiorescu, 


888 


D. Blaremberg. A noastră este vina? De ce vă 
legaţi de noi, dacă la Paris, la Viena, la Berlin, 
la Roma, la Londra, se interpretă tractatul dela 
Berlin aşă cum nu vă place D-voastră? 

Credeţi Dv., onor. D-ni, că n'am întrebuin- 
tat toate mijloacele posibile, pentru a convinge de 
contrariu pe puteri? Aceasta ar fi permis să o 
creadă, aceia cari n'au fost inițiați în modul meu 
de a procede, cari p'au citit nici memoriul, nici: 
raporturile mele. Insă D-voastră care aţi fost iniţiaţi 
în toate, cum puteţi să vă mai îndoiţi? Ca să nu dau 
loe la nici un echivoc, la nici-o rea interpretare, am 
rezumat chiar toate convorbirile mele din străinătate, 
toate apărările mele pentru interesele ţărei, într'un 
scurt memoriu, pe care l-am publicat la Paris, şi l-am 
trimes la toate cabinetele, la toate ziarele. D-voastră 
a trebuit să-l citiţi. Aceasta am făcut-o, D-lor, 
fiindcă am văzut cât mi se schimbau cuvintele şi 
ideile, mai ales de publicişti și cum fiecare le in- 
terpretă după placul său; apoi m'am convins că 
eră util ca și diplomaţii, cu cari avusesem onoarea, 
a vorbi, simţiau trebuința a aveà strânse la un 
loc toate consideraţiunile expuse de mine asupra 
chestiunei. 

Am făcut toate acestea, am combătut toate 
erorile, toate aprecierile nefavorabile nouă; am 
căutat să se dea tractatului interpretarea cea mai 
favorabilă, nouă. 


889 


Dar n'am isbutit, diplomaţii au stăruit în apre- 
cierile lor în privinţa tractatului, A noastră este 
vina? Vedeţi însuşi Dv., că argumentele ce eu am 
prezentat Puterilor în favoarea cauzei noastre, par 
a fi atât de bune, încât unii din D-nii oratori 
ai opoziţiunei, cum este D. Maiorescu şi alții, au 
adoptat multe dintr'însele, însă pentru a mă com- 
bate pe mine! (laritate). 

Să nu vă miraţi de aceasta; căci, în această, 
chestiune s'a văzut acest curios fenomen, că alianța 
israelită continuă a-mi combate memoriul, şi pe 
mine ca inamic al Evreilor, pe când opoziţiunea 
de aci ia argumentele din memoriu și mi le opune 
mie, ca cum ași fi prea amie Ovreilor!... (Ila- 
ritate). 

Ce probează aceasta? Probează că sunt în 
adevăr şi nimie mai mult. 

Memoriul meu constată, D-lor, că am invocat 
înaintea streinilor tot ce se puteă invocă în fa- 
voarea ţărei. Am arătat, tocmai cum doreşte 
D. Maiorescu, că puterile au admis numai un prin- 
cipiu în art. 44, şi nici-o dispozițiune pentru exe- 
cutarea lui; am invocat ea probă, înainte de 
D. Maiorescu, tocmai amendamentul D-lui conte 
de Launay. 

lată ce puteți ceti la pag. 1 din memoriu: 

„Ne rămâne să introducem în constituțiunea 
principatului numai principiul expres prin întâia 


890 


condițiune ceeace Romdmnii îşi propun a face, substi- 
tuind art. 7, un text care ar declară formal că deose- 
birea de religiune nu va constitui pentru nimeni 
in România o piedecă pentru dobândirea şi exer- 
cițiul drepturilor politice şi civile“. 

„Este cineva în drept să ceară mai mult? 

„Nu, căci Puterile nau cerut mai mult prin 
tractatul din Berlin; nu, căci aplicația unui prin- 
cipiu înscris într'o constituțiune se face prin legi 
organice exterioare acelei constituțiuni“. 

Vedeţi dar, D-lor, din opoziţiune, că eu am 
expus aceleaşi lucruri înaintea D-v. tutulor! 

Voiţi acum să vă convingeţi că şi proba cu 
D. de Launay, invocată de D. Maiorescu, este 
expusă de mine înaintea D-lui ? Citiţi mai la vale 
tot la pag. 7 din memoriu: 

„Probă că Puterile wau pretins să ceară 
mai mult Românilor, se află chiar protocoalele 
tractatului din Berlin. In adevăr, în şedinţa din 
10 Iuhe 1878, protocolul 17, D. Desprez, care 
Jăceă parte din comisiunea de redacțiune, recu- 
moaște, prezentând Congresului textul cre se 
citește în art. 44, că situațiunea Evreilor îm Ro- 
mânia este nedeterminată sub punctul de vedere 
al naționalităţei. Deci D. Desprez a văzul prea 
bine că naționalitatea Evreilor în Romănia este în 
chestiune, de oarece constată că este nedeterminată“. 

Al doilea plenipotent al Italiei, comitele de 


891 


Launay, simțind dificultăţile cari vor eşi din astă 
situațiune, propune de a le rezolvă radical, adop- 
tând formula care ar declarà „că /sraelaţai în Ro- 
mânia, pe cât nu aparţin unei naționalități, străine, 
dobândesc de drept naționalitatea română“. 

„Erà a se fixà modul de aplicare al princi- 
piului anunțat în art. 44. Congresul, din fericire 
pentru România, a refuzat să intre pe această 
cale, care singură duceă, la o soluțiune şi prin- 
cipele Bismarck arătând inconvenientele cari ar 
fi de a se modifică rezoluțiunile dejà adoptate, el 
adaogă această frasă remarcabilă: Este necesar 
ca, congresul să se opună la orice încercare de a 
reveni asupra fondului“. 

Ei bine, D-lor, vă întreb pe cine voiţi să 
convertiți? Pe noi? Apoi noi suntem convertiți 
înaintea Dv. Voiţi să convertiți pe Europa? O! 
atuncea se schimbă chestiunea; atunci să vină la 
putere D-nii Vernescu, Ionescu, Maiorescu, Bla- 
vemberg şi alţii, pentruca D-lor să-şi ia misiunea, 
a convinge Europa, şi a o face să-şi schimbe părerea. 

Aceasta, în alte cuvinte, ar fi o simplă ches- 
tiune ministerială. Insă, până atunci, am onoare 
a vă declară că Europa, că mai toate Puterile, 
nu dau art. 44 sensul pe care îl daţi Dv. Guver- 
nul Italiei are o opiniune a sa izolată, interpre- 
tează ceva altfel tractatul, însă iarăşi nu ca 
D-voastră. 


892 


O voce. Dar cum l-a interpretat ? 

B. Boerescu, ministru de externe. La inter- 
pretat aşă cum vă voi spune când voi vorbi asupra 
proiectului ce avem să vă presintăm noi. 

Până atunci, permiteţi-mi a vă repetă că mai 
toate puterile, semnatare tractatului dela Berlin, 
au interpretat art. 44, în sens opus D-voastră, şi 
că cer ca pe lângă principiul coprins în art. 44, 
să regulăm şi executarea lui, sau un început real 
de executare. 

Acum vă întreb pe Dv. toţi, ce este de făcut? 
(întreruperi). In faţa unei asemenea situaţiuni nu 
pot fi decât două procedări: ori să nu admitem 
nicio revizuire; (întreruperi), şi eu înţeleg pe aceia 
cari susțin aceasta procedare care zic că nu voiesc 
să revizuim nimic; pentru cuvintele pe care le 
dau D-lor, expunându-ne negreșşit la pericolele 
unei asemenea procedări; sau dacă voim a revizui, 
trebuie să adoptăm un mod de revizuire, ceeace 
ar face, posibilă, dacă nu sigură, o înţelegere cu 
puterile. 

Dar care este procedarea revizioniştilor din 
opozițiune ca D-nii Vernescu Ionescu, Maiorescu 
şi alții. D-lor, admit reviziurea, însă în mod aşă, 
cum ştiu, încă dela început, că nu se poate admite 
de Puteri, în mod absolut. 

Aceasta, să-mi permiteţi a apreciă, că nu este 
un sistem serios. 


893 


D. Ionescu ne-a spus că revizuirea trebuie să 
se facă de acord cu Domnul. Așă este; pentrucă 
Domnul, adică guvernul său, care este în relaţiuni 
directe cu Puterile străine, pot şti dacă cutare mod 
de revizuire, poate în unele cazuri, să ne creeze 
ori nu conflict cu alte puteri. Ei bine, guvernul 
vă spune ceeace v'a spus, că adică proiectul Dv. 
nu poate aveă cea mai mică șansă de a fi agreat 
de Puteri atunci de ce-l „mai menţineţi! De ce 
voiţi a face un ce imposibil, irealizabil? Vă întreb, 
ce fel de revizuire voiţi să faceţi D-v.? Voiţi ca 
revizuirea, D-v. să fie o abstracţiune, să fie o operă 
neprimită de nicio putere, o operă care să nu 
aducă după sine recunoaşterea independenţei noa- 
stre? Atunci declaraţi-o curat; însă eu tot vă voi 
spune că Puterile consideră opera D-voasiră ca o 
desfidere. 

Aţi dori poate, să vă vorbim cum vă place? 
Dar v'am înşelă. Noi suntem numai nişte rapor- 
- tatori; vă raportăm exact ceeace am văzut şi am 
auzit, eu nu judec dacă dreaptă sau nedreaptă este 
opiniunea eabinetelor. Adevărul însă este că pro- 
jectul majorităţei comitetului de delegați, cunoscut 
dejă în străinătate de mult, de vre-o trei luni, este 
apreciat şi considerat ca o desfidere dată Europei. 
Nu noi îl taxăm de desfidere; Europa îl consideră 
astfel. A noastră este vina ? Odată însă ce lucrul 
este astfel, desfideţi D-v. Europa dacă vă place; 


894 


noi nu o putem face. Veniţi cu noi, a zis D. Ma- 
ioreseu guvernului, veniți cu majoritatea; adoptați 
proiectul ei. Și să încercăm cu toții a converti 
Europa. 

Este aceasta serios şi sincer? 

Nu poate fi. D. Maiorescu a exprimat, cu 
multă artă şi fineță, aceeace lăsase a se vedeà, 
alții înaintea D-lui, adică: „Plecați D-v. ca să 
venim noi!“ Tot chestiune de minister, D-lor, şi 
nimic mai mult. (Aplauze). Atât numai, că D. Ma- 
ioreseu a împodobit dorința D-lui cu mai multe 
vorbe frumoase. 

Căci, D-lor, odată ce noi am încercat, știm, 
şi vă repetăm aceeace am văzut şi am auzit, cum 
ni sar zice serios ca să adoptăm proiectul D-v. 
şi să mergem a-l susține în străinătate! Cum ar 
putea D. Maiorescu să-și imagineze că noi am fi 
atât de simpli, ca să luăm în serios învitarea D-lui ? 
Noi v'am zis şi repetăm că nu vom luă răspun- 
derea de ceeace sar întâmplă de rău țărei, când 
ea sar uni cu un proiect inacceptabil şi pe care 
Europa îl consideră ca o desfidere. D-v. singuri 
ați puteă luă răspunderea complicărilor și a peri- 
colelor cari ar rezultă din acest fapt. Cel mai 
simplu lucru ar fi fost ca să se fi declarat şi pe 
față că D. Maiorescu se unește cu D-nii N. Io- 
nescu, Conta, Vernescu, Blaremberg și alții, că 
formează împreună o coaliţiune, spre a iuă admi- 


895 


nistraţiunea ţărei în locul nostru şi a merge în- 
ainte pe acest periculos drum... 

D. N. Ionescu. Destul este o fuziune! (In- 
treruperi). 

D. ministru de externe. O aveţi dejà făcută 
şi D-v.; însă coalițiunea sau fuziunea D-v. îşi 
propune de a aduce cele mai mari confuziuni prin 
perzistenţa întrun proiect, pe care, repet, Europa, 
cu drept sau pe nedrept, îl consideră cu totul con- 
trariu spiritului tractatului din Berlin. (Întreruperi). 

Eu, D-lor, mi-am făcut datoria; v'am spus 
adevărul întocmai precum este. D-v., veţi face ce 
veţi voi. Dacă umblaţi după o popularitate efe- 
meră, eu vă declar că, mai presus de dânsa, este 
dreptatea, este opiniunea publică. Şi sunt sigur că, 
când dreptatea, când adevărul vor fi cunoscute, 
cu noi o fi şi popularitatea; însă cea adevărată, 
cea, luminată, aceia care trăește peste pasiunile zilei. 

Ca să sfârșesc, D-lor, mai adaog, că cât despre 
guvern, care a luat în unanimitate şi în cel mai 
perfect acord în această chestiune, am fi fericiţi 
ca să se poată face revizuirea cu cât mai puţine 
sacrificii, eu unul poate că ași fi fost chiar pentru 
nerevizuire. Dar nu se poate; exigentele diploma- 
tice sunt mai mari decât voim noi. Trebuie să ţinem 
socoteală, de dânsele; căci altfel, riscăm ca sacrificiile 
să fie mult mai mari pe viitor. 

Guvernul, ţinând socoteală de aceste exigente, 


896 


ca, şi de interesele legitime ale ţărei, vă va pre- 
zentă un proiect care să poată a le concilià pe 
amândouă. Vi-l vom prezintă, îndată ce ve-ţi în- 
lătură pe al delegaților; şi vă rugăm să-l] înlă- 
turaţi, căci este cel mai periculos, cel mai vătă- 
mător pentru ţară. (Întreruperi). 

Dar încă nu cunoaşteţi acest proiect decât 
după cele cuprinse în memoriu. Aceste însă nu a 
împiedicat pe D. Vernescu să facă sumă de ipo- 
teze, să propună că acel proiect necunoscut con- 
ţine emanciparea Evreilor, şi pe acest tărîm pu- 
nându-se, l-a combătut din toate forţele sale. 

Insă victoria D-lui eră lesne: fiindcă nu ave 
cu cine să se bată. In proiectul nostru nu se află 
nicio dispozițiune care să coprinză emancipare, 
sau chiar categorii, cum le înțelege D. Vernescu. 

Cum dar, pe ipoteze, condamnă D-lui o operă 
ce nu i sa înfățișat ? 

Dar ceva mai mult, D. Vernescu, cunoaşte 
esența proiectului nostru, căci schiţa sa se află în 
memoriu; D-lui dar ştie, după memoriu şi după 
corespondenţa ce i s'a citit, că guvernul nu vă 
vă propune emanciparea Evreilor. 

Cum dar ne impută un fapt, pe care îl ştiă, 
neadevărat ? Noi mai repetăm acestei onor. Adu- 
nări, ca să nu aibă grije; căci noi nu-i vom cere 
nici emanciparea, nici categoriile D-lui Vernescu. 
A trebuit să preferim spre a vă prezentă acea so- 


897 


luţiune, care credem că va împăcă toate intere- 
sele contradictorii. Dacă cumva proiectul se va 
vota de Dv., sperăm că va putea aveă perspectiva, 
de a fi primit. 

Voci. A!... va să zică nu este nici acela 
sigur că va răuşi ? 

D. ministru de externe. Dacă Dv. sunteţi 
siguri că proiectul Dv. va fi primit de Europa, 
nu ştiu de ce mai pierdeţi timpul și nu cereţi să 
veniţi în locul nostru. Când însă este pozitiv că 
proiectul Dv. este inacceptabil, mi se pare că este 
elementar ca să preferiţi pe al nostru, căci dacă 
nu are siguranța că va fi acceptat, are șansa de 
a fi, acceptabil. Acest caracter al său va deveni 
şi mai pronunţat, când ne-am uni cu toţii îm- 
preună spre a-l susține! (Aplauze prelungite). 


După acest discurs al lui B. Boerescu, diseuţiunea 
continuă şi în zilele următoare. In şedinţa din 10 Sept. 
d, T. Maiorescu rostește din nou un important discurs 
tot în sensul primului său discurs, dar mai desvoltat, 
combătând dreptul Puterilor de a cere ţărei soluţiuni 
privitoare la cestiunile interioare ale ţărei. Pentru sus- 
ţinerea, acestei teze I). T. Maiorescu face pe seurt isto- 
vicul cererilor formulate de ambele principate Moldova 
şi Muntenia în divanurile ad-hoc, pomeneşte de propu- 
nerea făcută de Principele Dim. Ghika și admisă de 
divanul ad-hoc din Bucureşti că pentru reorganizarea 
internă nu trebuie să se exprime Puterilor nici o dorinţă, 
de oarece această reorganizare trebuie să se facă numai 
de adunările legislative ale noastre. 


29006 57 


898 


Continuând apoi cu expunerea evenimentelor de 
atunci, D. T. Maiorescu zice: 

Domnilor, România, în primul moment a primit 
„Convenţiunea de fundament al noului Stat deși nu 
„ne fuseseră acordate toate cerințele noastre nici măcar 
„unirea definitivă. Totuși s'a primit Convenţiunea, căci 
„sa introdus comisia centrală și s'au început să se facă 
„lucrările în sensul Constituţiunei. Însă prim faptul 
„patriotic și înţelept al alegerei Principelui Cuza în 
„amândouă ţările, am realizat noi înşi-ne numirea de 
„fapt. 

„La acest fapt a contribuit mult elocuența unui 
ptânâr deputat de atunci, a actualului ministru de Er- 
„terne, D. Basile Boerescu“. 

Și tot eontiuuând astfel, D. Maiorescu voiește să, 
demonstreze că chiar textul tractatului din Berlin, nu 
face decât să continue şi să complecteze tractatul din 
Paris dela 1856, care nu se ocupă cu cestiunile inte- 
rioare ale Principatelor, și conchide că este absolut 
treaba ţărei, fără a se preocupă de exterior, dea dă 
soluţiunea, ce fi va conveni cestiunei israelite. 

In şedinţa din 11 Septemvrie, după ce mai vor- 
bese N. Ionescu, Sihleanu şi Preşedintele Consiliului, I. 
C. Brătianu, se închide discuţiunea și punându-se la vot 
luarea în consideraţie a propunerei de revizuire, se res- 
pinge cu 102 voturi contra, 28. 

Se pune apoi la vot luarea în considerare a pro- 
jectului Comitetului și se eu respinge 75 voturi coutra 53. 


IV 
„Monitorul Oficial“ No, 223 şi 224 din 3/4 Octombrie 1879. 
Revizuirea art. 7 din Constituţiune. 


După ce în ședința din 14 Septemvrie proiectul 
din iniţiativă parlamentară pentru revizuirea art. 7 din 
Constituţie prezentat de majoritatea comitetului delega- 
ţilor a fost respins de Cameră, guvernul, în şedinţa 
următoare din 12 Sept. 1879, a prezentat prin orga- 
nul ministrului său de externe, un nou proiect de 
lege însoțit de o expunere de motive semnată de B, 
Boerescu, 

Conform regulamentului, proiectul guvernului s'a 
trimis în studiul secţiunilor, de unde s'a adus în şe- 
dință publică de D. Giani, raportorul Comitetului de- 
legaţilor, în şedinţa din 22 Sept, cu o singură mo- 
dificare în ce priveşte dreptul de a cumpără vii, care, 
prin proiectul guvernului se acordă străinilor, dar pe 
care comitetul delegaților la suprimat. 

Desbaterile acestui proiect sau început în ședința, 
din 26 Sept. şi san urmat cu foarte multă pasiune în 
în acea ședință și cele următoare. Proiectul de revi- 
zuire trebuind să se voteze cu o majoritate de 2/3 sfor- 
țările opoziţiunei tindeau să facă imposibilă obţinerea 
acestei majorități, pentruea — în neputinţă după päre- 
rea unora, de a disolvă Camerile de revizuire — minis- 
terul să fie nevoit a demisionă. 


900 


Pentru a se exercită o presiune asupra Camerilor 
s'au făcut agitaţiuni în toate unghiurile ţărei, agitaţiuni 
al căror rezultat au fost petiţiuni imprimate coprinzând 
acelaşi text şi adresate dintr'o mulţime de județe depu- 
taţilor. 

M. Kogălniceanu, ministru de interne, constată acest 
fapt în şedinţă din 27 Sept. a Camerei Deputaţilor, şi 
spune că ştie de unde purced aceste agitări şi că gu- 
vernul va, şti ce trebuie să facă. 

În urma, celor zise de M. Kogălniceanu, ia cuvân- 
tul Alexandru Lahovari pentru a apără dreptul de 
petiţiune. Între altele D-sa zice: 

„D-lor, vorbeam acum de dreptul de petițiune și 
mi se pare că sunt în cestiune aducând aminte de pe- 
tițiuni faimoase!), cari au deschis cariera briliantă unora 
din aceia cari le-au subscris și chiar cari le-au purtat. D. 
Boierescu era ministru atunci, tot ministru de externe 
pe aceeași bancă, însă nefiind înconjurat în mod așă 
de strălucit ca astăzi, D-sa aveà atunci un obiceiu din 
cele mai triste. In fiecare dimineață băgă un pumnal 
în pântecele României şi apoi târă pe aceeaș Românie 
la picioarele D-lui Andrassy. Acestea erau expresiunile 
cuvenite în toate petițiunile cari atunci sau adresat la 
minister, la Cameră și chiar până la treptele Tronu- 
lui; și nici unul din membrii acelui guvern, care-l nu- 
miji guvern reacționar, nici chiar din acea Cameră asu- 
pra căreia se revarsă oprobiul şi nedreptatea nu s'a 
sculat ca să reclame pedepsirea acelor agenți cari agi- 
tau țara... A lăsat ca istoria nepărtinitoare să fie ju- 
decătoare în această cestiune, și va lăsat pe D-v. chiar 
să vă dați o flagrantă desminţire, chemând în sânul 
D-v. pe acel ministru care a subsemnat acea Conven- 
țiune. (Aplauze). 

Discuţiunile continuă foarte arzătoare și în mijlo- 
cul acestei lupte înverşunate vorbeşte în şedinţa din 1 
Octombrie 1879 B. Boerescu. 





1) Aluzie la petițiunile venite după îndemnul partidului liberal 
în 1875 contra încheerei Convenţiei comerciale cu AustroUngaria. 


901 


B. Boerescu, ministru de externe. D-lor de- 
putaţi, din discuţiunile urmate, de către D-nii 
oratori, cari au criticat sau atacat proiectul gu- 
vernului din modul pasionat cu care D-lor au făcut 
aceasta, din relele mari ce D-lor au arătat că 
produce acest proiect pentru ţară, și din natura 
şi elementele ce ni s'au spus că el ar conţine, ar 
fi în drept oricine să se întrebe, D-lor deputaţi, 
dacă vorba. serios a putut să fie, de proiectul 
prezentat de guvern sau de un alt proiect care ar 
fi o producţiune a imaginaţiunei D-lor oratori; dacă 
de dispoziţiunile pozitive, clare, precise ale unui 
proiect formulat, imprimat şi cunoscut de toată 
țara, a putut fi vorba, sau de niște combinaţiuui 
altele, necunoscute şi neformulate, care nu se află 
prezentate, nici susținute de guvern! 

Intrun cuvânt, D-lor deputaţi, fiindcă este 
vorba de un rău, de o boală constatată, recu- 
noseută de toţi, şi al cărei remediu toţi trebue 
să-l căutăm cu sânge rece, cu imparţialitate, suntem 
în drept, după câte am auzit, să ne întrebăm, dacă, 
remediul acesta a fost preocuparea generală a ora- 
torilor care au atacat proectul guvernului, sau 
poate, moştenirea bolnavului, pe care unii îl cere- 
deau în pericol de a se duce. i 

D-lor deputaţi, trebue să repunem chestiunea 
pe adevăratul ei tărâm, şi să-mi permiteţi a veni 
înaintea D-voastră, a ţărei şi a Europei, pot adăogă, 


902 


pentru a desvoltă şi explică, în puţine cuvinte, 
însă în conformitate cu mărimea subiectului, care 
sunt elementele adevărate ce conţine acest proiect, ` 
care este scopul la care el tinde, şi cum el, fără 
a contrazice tractatul dela Berlin, poate satisface 
şi trebuinţele tărei, neconţinând niciunul din re- 
lele, din pericolele ce i sau presupus de opozi- 
ţiune. In alte cuvinte, să ridicăm chestiunea pe 
adevăratul ei tărâm, în modul cel mai simplu şi 
mai natural. 

Care este acest mod? Să încep cu programul 
acestui minister, prezentat D-voastră la Iuliu trecut. 
Intr'unul din pasagele sale esenţiale acest program 
ziceă, relativ la chestiunea de față: 

„De aceea, D-lor deputaţi guvernul D-voastră, 
crede a corespunde atât la cerințele diplomaţiei 
europene, cât şi la preocupările legitime ale ţărei, 
când, pe lângă, recunoaşterea principiului egali- 
tăței religioase și lhbertăţei cultelor, el va admite 
şi va sustine, pentru revizuirea art. 7, în partea 
relativă, la interesele noastre interioare, o soluțiune 
bazată pe principiul naturalizărei individuală, 
care exclude orice categorii, precum și pe res- 
tricțiuni speciale pentru dobindirea proprietăţei 
rurale“. 

Acum chestiunea este de a se știe, dacă gu- 
vernul actual s'a temut de angajamentul său; dacă, 
prezentând acestei Adunări o soluţiune, ea este 


903 


bazată pe naturalizarea individuală care exclude 
orice categorie, 

D-voastră ştiţi, D-lor, că de mult încă sa 
căutat, atât în această Adunare cât şi afară din 
Adunare, a se impută guvernului că şi-a călcat 
programul său, că el a promis o soluţiune şi a 
venit cu alta. O asemenea imputare este gravă, 
când ea se face, trebue să fie un lucru vădit, ceva 
probe sigure, certe, neindoioase. Lucrul ar fi nu 
numai nedibaciu, dar și puţin onest, căci nu uitaţi 
că este o maximă constantă că onoarea şi lealitatea, 
trebue să existe nu numai în viața privată a unui 
om, dar şi în viața sa publică. Apoi nu ar fi un 
lucru leal şi onorabil, ca cineva să promită una 
şi în realitate să facă alta? Când dar, nu unui 
individ ci unui guvern se face o asemenea gravă 
imputare, care ar atinge moralitatea sa, ar trebui 
să mi se dea date pozitive, iar nu presumpțiuni, 
iar nu supoziţiuni, iar nu interpretări silite, mai 
mult sau mai puţin judaice, iar nn coneluziuni 
scoase din fraze trunchiate, din cetiri de articole 
incompleete, ba chiar şi din articole inventate! 
Acestea pot fi bune ca o tactică pentru un mo- 
ment, dar îndată şi iute se pot distruge prin res- 
tabilirea adevărului! 

A fi onest şi leal în politica sa este pentru 
guvernul român, nu numai o cuviinţă ce i se im- 
pune de morală, ci o necesitate a pozițiunei sale, 


904 


căci suntem la începutul unei ere noi. Pentru 
întâia oară România are o politică naţională, care 
se poate afirmă în Europa. Să dăm dela începutul 
acestei politice o repntaţiune de onestitate şi de 
lealitate. Să nu lăsăm a se presupune măcar că, 
întt'o chestiune internațională, un guvern român 
ar fi capabil de a promite una şi de a face alta. 
Dacă, astăzi minoritatea ar zice aceasta contra ma- 
jorităței, ar fi şi aceasta în drept, când mâine ar 
fi minoritate, să zică acelaș lucru contra nouei 
majorităţi. Aşă încât ar sfârşi streinii a crede că 
guvernele acestei ţări, nu mai pot fi crezute, ne 
mai având drept la stima şi încrederea lor. Am 
lovi astfel, D-lor, în prestigiul ce trebuie să aibă 
guvernul unei țări libere, în interesele țărei din- 
afară! (Aplauze). 

Din contră, D-lor, să stabilim ca dogmă între 
noi, de orice partid am fi, că guvernul ţărei 
noastre, în noua sferă ce se deschide activităţei 
sale, trebue să aibă o politică onestă şi leală, și 
că Europa poate comptă pe lealitatea şi ones- 
titatea unui guvern român, fie el din orice par- 
tidă! (Aplauze), 

Inţelegeţi acum, D-lor, că fiind noi pentru 
un asemenea sistem, guvernul nostru trebuiă a fi 
fidel angaja.nentului luat în faţa naţiunei, şi că 
proiectul ce am prezentat D-voastră nu puteà fi 
bazat decât pe naturalizarea individuală, care ex- 


905 


clude orice categorii. Și aceasta, D-lor, am mai 
făcut-o, nu pentru a satisface ambiţiunile ori opi- 
niunile noastre particulare. 

Fiecare din noi își poate aveă ideile sale par- 
ticulare. Insă, ca membrii ai guvernului, noi am 
lucrat acest proiect ca mandatari ai naţiunei, am 
căutat să vă propunem, aceea ce cunoaştem că 
națiunea voește şi poate să dea. Nu ni se poate 
opune că noi nu putem ști aceasta; fiindeă, când 
am venit la guvern, se făcuse dejă mai multe 
experienţe; ţara le manifestase dejă; curentul opi- 
niunei publice se stabilise în fapt, şi acest curent 
nu eră expresiunea unui capriciu, unei ireverențe 
către puteri; el își aveă sorgintea sa în nişte 
nevoj, în nişte necesități reale ale ţărei, de care 
guvernul ţărei, ca şi alte guverne străine, trebuie 
să ţină. seamă. ” 

A trebuit dar ca noi, guvernul țărei, să fim 
organ al voinţei ei, şi să căutăm a combină un 
proiect care, fidela expresiune a dorinței țărei, să 
caute a coneiliă cerințele diplomaţiei cu trebuin- 
tele legitime ale naţiunei. Îmi propun dar, D-lor 
deputați, a demonstra, cu fapte pozitive şi cu datine 
certe, că proiectul nostru este în adevăr o solu- 
țiune care e bazată pe naturalizarea individuală, 
care exclude orice categorii, şi că, tot deodată, el 
este în conformitate cu cerințele Europei, şi nu 
jigneşte niciunul din acele interese ale ţărei, care 


906 


sunt sorgintea, şi condiţiunea esenţială a desvoltărei 
şi prosperării oricărei națiuni. 

Făcând aceste desvoltări, îmi veţi permite la, 
armă a răspunde şi la principalele obiecţiuni făcute 
în contra acestui proiect, atât în ţară cât şi afară 
din ţară, 

D-lor deputaţi, când ni sa comunicat, trac- 
tatul din Berlin, D-voastră ţineţi minte că națiunea 
a fost consultată, şi că fostele Adunări s'au pro- | 
nunţat în unanimitate că recunosc tractatul din 
Berlin, şi că este loe la revizuirea art. 7. 

lată un fapt pozitiv; va să zică voința na- 
ţiunei a fost solemn manifestată, de a se recunoaşte 
tractatul de Berlin, şi de a se revizui art. 7. 

Trebue acum ca politica noastră să fie în 
acord cu această voinţă. 

După cum am avut onoarea a vă spune şi 
în rândul trecut, poziţiunea ce avem astăzi ne 
silește a aveă o politică naţională. Însă o aseme- 
nea, politică trebuie să fie de aceeaşi natură, adică 
să unească condiţiunile esenţiale ale politicei gene- 
rale europene. Căci de oarece aspirăm a intră în 
familia europeană, de oarece şi politica noastră 
va fi europeană, trebuie să o punem la nivelul 
acelei politice, afară numai dacă nu am preferi să 
trăim ca o naţiune izolată, deslipită de celelalte 
State, sau alipită, ca sateliții, la una sau alte două 
Puteri, ceeace ar echivală cu a ne anihilă, ori a 


907 


ne pierde cu desăvârşire. Dar aceasta ştiu că ni- 
meni nu doriţi; şi un orator al opoziţiunei, din 
minoritate, va expus avantagele recunoaşterei in- 
dependenţei, ca şi pericolele izolărei noastre. 
Astfel dar fiind, politica noastră naţională, 
care, repet, trebue să fie de aceiaşi natură și la 
acelaşi nivel cu politica generală europeană, ne 
învaţă că este un principiu, generalmente admis, 
că un tractat nu se poate primi numai în parte, 
nu se poate alege ceeace ne place şi lepădă aceeace 
nu ne place; un tractat este primit sau lepădat 
în totalitatea lui; o naţiune este liberă de a nu 
aderă, de a nu se supune la un tractat, mai ales 
când ea poate sprijini cu puterea refuzul său. Dar 
când ea admite un tractat, după cum l-a admis 
națiunea română, în mod atât de solemn, ea îl 
admite în întregul său. iar nu numai în parte. Că. 
l-a admis în întregul său tractatul din Berlin, 
aceasta am și probat-o, D-nii mei, căci am lăsat 
a se execută partea cea mai importantă, dar cea 
mai dureroasă pentru noi, deslipirea Basarabiei! 
Dacă. națiunea română nu ar fi înțeles a primi 
tractatul de Berlin în toate părţile lui, ea sar fi 
expus negreșit tocmai la executarea acestei părți 
a tractatului. Însă nu a făcut-o, şi a voit a evită 
orice conflict eu Europa. Cum, acum eredeţi, că 
pentru art. 44 din acel tractat, ea ar voi a pro- 
vocă, a dori un așă conflict? Dacă ar fi voit-o ar 


908 


fi zis că nu primeşte tractatul de Berlin. Când însă 
aceasta n'a zis, când forțele Adunărei, ca și Dv. 
aţi declarat că trebue a se revizui art. 7, s'a în- 
teles negreșit că aceasta revizuire a se face astfel 
cum să fie posibilitate de înțelegere, de acord între 
noi şi puterile semnătoare tractatului. 

Eu afirm că aceasta a fost şi este voinţa, 
naţiunei. 

Sa abuzat în adevăr cam mult de numele 
naţiunei. D-nii oratori din minoritate necontenit 
ne spun că D-lor reprezintă națiunea, că voinţa, 
naţiunei este de a înţelege tractatul din Berlin așă, 
cum înțeleg D-lor lucrurile. Să-mi permită însă a 
contestă aprecierilor D-lor, şi a invocă şi noi voința 
naţiunei, însă bazat pe probe materiale și pozitive, 
cari sunt în favoarea sistemului nostru. In adevăr 
fostele Adunări au declarat, în unanimitate, repet, 
că primese tractatul din Berlin. Aceasta este, am 
zis, proba materială, cea mai pozitivă, că ele au 
îndatorat pe guvern să lucreze astfel cum să fie 
în bună înțelegerile cu puterile semnatari tracta- 
tului, și cum, tot întrun timp, să nu se jignească 
interesele cele mai vitale ale naţiunei. 

Camerele actuale au făcut ceva și mai mult 
decât a repetă aceeaşi voinţă. In sânul lor s'a pro- 
dus opiniunea ca să nu se revizuiască art. 7; nu- 
mai 28 dintre D-v. adică o mică minoritate, ați 
fost de această opiniune; mai trei din patru părţi 


909 


dintre D-voastră, aţi declarat că voiţi revizuirea; 
şi aţi respins chiar proiectul majorităţei foştilor 
delegaţi. 

Ce însemnează toate aceste voturi decât că, 
voiţi a se face revizuirea în acord cu puterile sem- 
natare tractatului din Berlin? Prin urmare, dar, 
diferenţa ca și discuţiunea între noi, ar fi numai 
asupra modului de a ne conformă voinţei naţio- 
nale, exprimate de mai multeori întrun mod aşă 
de pozitiv, atât de Adunările dizolvate, cât şi de 
Camera actuală. 

Prin urmare vedeţi că are date sigure gu- 
vernul când vă declară că naţinnea, mai în una- 
nimitate, s'a pronunţat pentru a ne conformă trac- 
tatului, oricâte greutăţi ne-ar aduce el, suntem 
încă în drept a adăogă că și noi, ca guvern, și D-v. 
ca reprezentanţi, trebuie să fim oameni de Stat, 
adică să căutăm cum să ne conformăm tractatului 
așă încât să ne punem în acord cu Puterile sem- 
natare, fără însă a jigni şi nesocoti interesele le- 
gitime ale ţărei. Să procedăm atunci treptat, să 
ne dăm adică, mai întâi, bine seamă ce este acel 
tractat, cu alte cuvinte, cari sunt cerinţele diplo- 
maţiei europene; să vedem apoi cari sunt intere- 
sele legitime ale ţărei de care trebuie să ne îngri- 
jim. Guvernul are cuvinte a erede că prin proiectul 
său, sar puteà aduce conciliarea între cerințele 
diplomaţiei europene şi între adevăratele trebuințe 


910 


ale ţțărei. Căci, D-lor, să nu uitaţi «acest dublu 
caracter, care trebuie să aibă un asemenea proiect. 
El trebue neapărat să corespundă şi cu cerințele 
diplomaţiei europene şi cu apărarea intereselor na- 
ţiunei. Astfel ar fi un rău proiect. Să nu uitaţi 
încă că acest proiect tratează o cestiune de na- 
tură internaţională. Să nu ne facem iluziuni despre 
aceasta. Aci nu e vorba numai de o chestiune in- 
terioară nelegată de interese exterioare, asupra că- 
reia guvernul sau D-v. puteţi întinde ori restrânge. 

Nu veniţi dar în deșert a acuză guvernul că 
nu consimte la cutare ori cutare dispoziţiuni; nu 
depinde de dânsul a consimţi ori a nu consimți, 
el trebue să ne spună numai aceeace crede că poate 
sau nu poate fi admis în afară. Aşă merge D-lor, 
cu chestiunile internaţionale, cu tranzacţiunile, cu 
compromisurile de felul proiectului acestuia, care 
are apoi a fi obiectul a unei negocieri exterioare. 
Când aveți în vedere un proiect ca acesta, un fel 
de compromis internaţional, vă repet, căutaţi nu- 
mai binele posibil. Nu căutaţi binele absolut, fiindcă 
nimeni nu vi-l poate da, nici guvernul actual, 
nici oricare alt guvern; căci dacă vi l-ar fi putut 
da, vi l-ar și fi prezentat dejà. Atunci mai bine 
mergeţi cu nerevizioniștii cari spun curat că nu 
voesce revizuirea, şi că nu ţin seamă de diplomaţia 
europeană, ca şi de nevoile ţărei, și să propuneţi 
Adunărilor, nu proiectul D-v. de ieri, ci un altul 


911 


poate mai greu decât al nostru. Am vorbit de 
îndoita condițiune ce trebuie să întrunească acest 
proiect. Să vă dăm dar seama cari sunt cerințele 
diplomației. 

Spre a vă lămuri asupra acestui punct im- 
portant să luăm tractatul din Berlin; să vedem 
ce ne zice art. 44, ce ne spun protocoalele; și 
apoi guvernul ne va comunică şi el ceeace a aflat 
şi el, când, prin mine, sa pus în relațiuni cu 
puterile semnătoare, după cum vi s'a anunţat când 
astă-vară s'a prorogat aceste Adunări. 

Să citim art. 44 din tractatul dela Berlin. 

Acest articol coprinde trei părţi, sau trei pa- 
ragrafe, ceeace își are importanța sa. 

Intâia parte, întâiul paragraf sună astfel: 

Art. 44. „In România deosebirea de credinţă 
religioasă și de confesiuni nu va puteă fi opusă 
nimănui ca un motiv de excluziune sau de in- 
capacitate îm ceeace privește bucurarea drepturilor 
civile şi politice, admisiunea la afacerile publice, 
lu funcțiuni și la onoruri, sau la exercițiul di- 
feritelor profesiuni și industrii, în orice locali- 
tute ar fi“. 

Acest paragraf, după cum vedeţi, este pri- 
vitor la "egalitatea, politică și civilă. Trecem la al 
doilea paragraf care zice: 

„Libertatea și politica exterioară a tutulor 
cultelor vor fi asigurate tutulor locuitorilor Sta- 


912 


tului român, precum şi străinilor şi nici o piedică 
nu se va aduce sau organizării ierarhice a dife- 
ritelor comunități, sau raporturilor lor cu şefii 
lor spirituali“. 

Această parte coprinde libertatea cultelor. 
Trec acum la al treilea paragraf care se raportă 
la egalitatea cu care trebuie să se trateze toți străinii 
fără deosebire de religiune. 

„Naţionalii tuturor Puterilor, comercianții 
sau alţii, vor fi trataţi în Romina fără deose- 
bire de religiune, pe piciorul unei perfecte ega- 
lităţi“. 

Așă dar aceste trei paragrafe se ocupă: cel 
întâi de egalitatea civilă şi politică; cel de al doilea 
de garanţia libertăţii cultelor; cel de al treilea de 
egalitatea, tratărei tutulor străinilor. Toţi ştim însă, 
că cele două din urmă paragrafe există dejă în 
Constituţiunea noastră, în art. 11 și 21; prin 
urmare hu mai este nevoe de revizuirea Constitu- 
țiunii noastre asupra acestor două puncte. Aşă 
art. 11 din Constituţiunea noastră zice: 

„Toţi străinii aflători pe pământul Romă- 
niei, se bucură de protecțiunea dată de lege per- 
soanelor şi averilor în general“. 

Eacă dar toţi străinii trataţi de noi pe pi- 
ciorul celei mai perfecte egalități. Art. 21 este 
relafiv la libertatea cultelor: el zice: 

„Libertatea conştiinţei este absolută. Liber- 


913 


tatea tutulor cultelor este garantată, întrucât însă, 
celebrațiunea lor nu aduce o utingere ordinei pu- 
blice sau bunele moravuri. 

Aste două libertăţi existând astfel şi fiind 
dejà garantate prin Constituţiune, nu ne rămâne 
a ne ocupă decât de întâia parte a art. 44, re- 
lativă la egalitatea politică şi civilă. 

Această egalitate nu există în Constituţiune 
din cauza art. 7. El conţine o piedică pentru na- 
turalizaţiunea celor de rit neereştin; Congresul din 
Berlin cere ca să suprimăm această distineţiune 
religioasă, 

Ce a înţeles puterile cu aceasta? Să ne dăm 
bine seama de aceasta D-lor, şi dacă veţi voi a 
mă combate, după cum mă aştept, să nu o faceţi 
numai cu vorbe şi cu fraze, de altmintrelea foarte 
practice, foarte de respectat, dar care nu provin 
decât, sau dintr'un entuziasm juvenil din partea, 
celor novici, sau dintr'un calcul mai mult sau mai 
puţin bine combinat, sau din nepricepere, ori din 
rătăcire, ci să mă combată, cei ce voesce a face, 
cu acte şi cu datine pozitive. Eu pe acest tărâm 
mă pun a examină chestiunea. Eu am curagiul 
a privi dificultatea în faţă; a nu o ocoli, și a vă, 
spune adevărul, chiar când nu vă va plăceă,; căci 
aşă cred eu că trebuie să se urmeze cu o Adunare 
gravă şi serioasă ca a D-voastră. 

Aşă dar, D-lor, să ne dăm bine seama de 


20760 58 


914 


ceeace au înțeles Puterile semnătoare cu acest pa- 
ragraf. Aceasta este cea dintâi condiţiune ca să 
evităm de a fi în neînțelegere cu Puterile euro- 
pene, cu cari avem cel mai mare interes a fi în 
cele mai bune relaţiuni, după cum însuşi D. Io- 
nescu v'a demonstrat în rândul trecut, arătându-vă 
avantagele ce noi, naţiune mică, am puteă trage 
din buna armonie în care vom sta cu Puterile 
europene. 

Pentru a ajunge la așă scop, trebue mai 
întâi să-mi permiteți a vă ceti din protocoalele 
congresului partea relativă la aceste puncte, să ne 
reamimtim astfel cel mai important dintre elemen- 
tele cari vă pot lumină. 

lată, D-lor, ce se zice în protocolul al 10-lea 
al ședinței dela 1 Iulie 1878, în privința acestui 
principiu din art. 44: 

„Principele de Bismark observă, că este vorba 
de a se ști dacă puterile înţeleg să recunoască 
independenţa României“. 

„Alteța sa serenisimă aduce aminte că în 
1856, unirea Principatelor nu fusese admisă; dar 
că de atunci situațiunea s'a schimbat, căci Valahia 
și Moldova sau format întrun singur Stat; mai 
multe Puteri au recunoscut această, stare de lucruri, 
încheind cu România convenţiumi comerciale. Cu 
toate acestea, Europa singură are dreptul să 
sanctioneze independenţa; ea trebuie dar a se 


915 


întrebă, sub ce condițiuni va luă această impor- 
tantă deciziune şi dacă ea înțelege ca condițiunile 
să fie aceleaşi ca cele stabilite de congres pentru 
Serbia. 

„D. Waddington declară că, fideli princi- 
pilor care Sau inspirat până acum, plenipoten- 
țarii Franciei cer ca congresul să pună (pose) 
independenţei România aceleaşi condițiuni ca inde- 
pendenţei Serbe: Ex. Sa nu-i ascunde dificultăţile 
locale care există în România, dar, după ce a 
examinat cu maturitate argumentele care se pot 
aduce întrun sens şi într'altul, plenipotențiarii 
Franciei au judecat preferabil de a nu se depărtă, 
dela marea regulă a egalităţei drepturilor şi a 
libertăţei cultelor. Este apoi dificil ca guvernul 
român să respingă, după teritoriul său, princi- 
piul admis în Turcia pentru chiar supușii săi. E. 
Sa crede că nu trebuie a șovăi, şi că România, 
cerând, să intre în marea familie europeană, tre- 
buie să primească sarcinile și chiar neplăcerile 
situațiunei de care doreşte a benefică, și că nu 
se va găsi mult timp o ocaziune atât de solemnă, 
şi decizivă de a afirmă din nou principiile care 
fac onoarea și siguranţa naţiunilor civilizate. Cât 
despre dificultățile locale întâi D. plenipotenţiar 
al Franciei crede că vor fi mai lesne învinse, când 
aceste principii vor fi recunoscute în România şi 
când, neamul evreesc va şti că nu are a mai aşteptă, 


916 


decăt dela propriile sale silințe și dela solidari- 
tatea intereselor sale cu acelea ale populaţiunilor 
indigene. D. Waddington termină stăruind ca ace- 
leagi condițiuni de ordine politică şi religioasă, 
arătate pentru Serbia, să fie egal impuse şi Sta- 
tului român, 

„Prinţul Bismark, făcând aluzie la princi- 
piile de drept public în vigoare după constitu- 
punea Imperiului german şi la interesul ce are 
opiniunea, publică ca aceleași principii urmate în 
politica interioară să se aplice şi la politica 
străină, declară că se asociază, în numele Ger- 
maniei, la propunerea franceză. 

„Comitele Andrassy aderă la propunerea 
turatie í. 

„Lord Beuconsfield, zice că dă o complectă 
adeziune, în numele guvernului englez, propunere 
franceze. Ex. Sa nu poate să presupună un sin- 
gur moment că congresul va recunoaște indepen- 
denja României fără această condițiune. 

„Plenipotenţiarii italieni fac aceiugi decla- 
rațiune. 

Prințul Gortciakof, referindu-se la expre- 
siunile cu care $a motivat propunerea franceză 
şi care dau cea mai mare întindere libertății reli- 
gioase, se uneşte cu totul la această propunere. 

„Comitele Schouvalow adaogă că adeziunea 
Rusiei la independenţă, este cu toate acestea supusă 


917 


acceptărei de către România a retrocedărei recla- 
mată de guvernul rusesc. 

»Plenipotențiarii otomani nu ridică nici-o 
obiecțiune contra principiilor prezintate de pleni- 
potențiarii francezi. 

„Si preşedintele constată că congresul este 
unanm a nu acordà independența României decât 
cu aceleaşi condițiuni puse Serbiei“. 

Prin urmare, dar vedeţi, I)-lor, că nu poate 
fi îndoială asupra modului de a vedeă al Puterilor 
în ceeace priveşte egalitatea de drepturi civile şi 
politice. Spre a vă arătă însă, cum noi, de acum 
înainte, suntem singuri răspunzători de faptele și 
de greșelele noastre, când am apreciă rău aceste 
vederi, vă mai pot ceti ceeace la finele acelei 
şedinţe, adăogă comitele Andrassy, vorbind de 
Montenegru, şi de Principatele declarate inde- 
pendente, 

lată cuvintele sale semnificative: 

„Ex. Sa adaogă că este de un interes gene- 
ral, ca statele recunoscute independente să fie stă- 
pâne pe destinele lor, și să afle a vieţui prin 
propria lor viaţă. Numai dobândind, convincţiunea, 
că ele sunt responsabile de politica lor, şi că vor 
culege fructele bunelor relățiuni precum şi că se 
vor supune consecuinţelor unor rele raporturi, va 
puteà acest Stat, ca și Statele limitrofe, aveà ga- 
runția a unei convieţuiri posibile“. 


918 


Cu drept cuvânt plenipotențiarul Austriei, 
care eră unul din cei mai favorabili pentru noi, 
ne aduce aminte, că ca Stat independent, avem răs- 
punderea faptelor noastre, şi că ne vom bucură 
de rezultatele bunelor raporturi sau vom. suferi 
consecinţele cele rele, după cum vom ști a urmă 
o politică bună sau rea. 

Acum nu mai este altul răspunzător pentru 
noi, după cum eră la 1856, când ne aflam în le- 
gături de vasalitate cu Turcia. 

De astăzi înainte suntem singuri responsabili 
de faptele noastre și această responsabilitate are 
mare greutate şi mari pericole. Trebuie dar ca în 
chestiuni internaţionale să procedăm cu mult tact, 
cu multă judecată, şi să ne ferim a trată asemenea, 
materii cu pasiune, ori să se facă din ele chestiuni 
ministeriale. 

Preocupaţiunea noastră principală trebue să 
fie de astăzi, de a o rezolvă așă cum să împăcăm 
şi cerințele Europei şi interesele legitime ale ţărei. 

Aţi văzut din citirea protocolului, că Puterile 
au fost unanime în a declară în mod pozitiv, că, 
independenței României i se va impune condiţiu- 
nea adoptărei principiului de egalitatea drepturilor 
civile şi politice, coprinsă în art. 44. 

Ne rămâne acum a şti ce întindere au iale 
Puterile a da acestui articol. 

De noi depinde oare a da această interpretare? 


919 


Dar noi nu vedeţi că avem judecători în propria 
noastră cauză? Negreşit că orice Român are să deă 
interpretarea cea mai favorabilă ţărei. Insă când 
este vorba, de a se execută un tractat, este un uz 
admis și un ce elementar, ca să se adreseze chiar 
la autorii tractatului, spre a se şti ce înţeles, ce 
întindere au dat cutărei ori cutărei dispoziţiuni 
din tractat? Dar la acest uz, este a se mai adăogă 
un altul, acela care reese din natura lucrurilor; 
adică, pentru cel ce are să execute este limita po- 
sibilului. Trebuie dar pe deoparte să vedem ce au 
înţeles Puterile cu art. 44 şi apoi şi marile Puteri 
trebuie să cunoască care este limita posibilului la 
noi. Cu modul acesta nu mai se poate ajunge la 
o înţelegere, şi la evitarea extremei desperate, că 
numai este de făcut nimica, întâmple-se orice ce 
se va, întâmplă. Trebuie dar să vedem, este oare 
un mijloc de conciliare ? Este vreun mijloc de tran- 
sigere? Se poate găsi un modus vivendi aşă încât 
să respectăm şi să executăm tractatul dela Berlin, 
şi totdeodată să nu distrugem, să nu lovim în 
interesele cele mai legitime şi cele mai naturale 
ale României ? 

D-lor, când guvernul, m'a însărcinat să vi- 
zitez toate Puterile semnatare tractatului, a fost 
spre a vedea încăodată care este înţelesul ce pu- 
terile dau acestui articol, şi cum se poate află 
mijlocul de înţelegere. Se cam ştiă dejà vederile 


920 


Puterilor în această chestiune, căci ea nu se pre- 
zintă pentru întâia oară, fusese dejă negocieri, co- 
respondenţe, înaintea mea, și această onor. Adu- 
nare se ocupase dejà cu formularea proiectului său 
de iniţiativă. Cu toate acestea am crezut că este 
bine să vedem lucrurile mai deaproape şi să ne 
dăm bine seama, de starea lor, ascultând și tratând 
direct chiar cu autorii tractatului. Toţi aveau in- 
teres ca să se facă lumină cât mai complectă în 
această chestiune. Am avut deci onoarea a con- 
vorbi cu toţi miniștrii, cu toţi oamenii de Stat, 
cari conduc destinele fiecărui din statele cari au 
participat la tractat. Sunt dator a arătă în publie 
rezumatul cunoștiințelor ce am cules. Și D-voastră 
înţelegeţi bine că, când eu, ca ministru din afară, 
voi arătă ceeace am aflat, înaintea acestei Camere 
şi în faţa Europei, nu pot fi decât, în modul cel 
mai scrupulos, conform cu adevărul. Negreșit că 
multe reticențe îmi sunt impuse din cauza carac- 
terului meu de ministru, însă concluziunea finală 
şi rezumată a tratărilor mele diplomatice, este de 
datoria, mea chiar a o arătă țărei! Ei bine, această 
concluziune a fost că, toate puterile ini-au declarat 
că trebue să ne conformăm tractatului din Berlin ; 
şi mai toate puterile mi-au arătat că art. 44 din 
tractat coprinde nu numai un principiu abstract, 
ci şi aplicarea, execuțiunea acestui principiu. Fiecare 
din Puteri a avut, negreșit, modul său particular 


921 


de a se exprimă, unele şi cele mai multe, au în- 
teles că art. 44 coprinde în sine aplicarea sa; 
altele ar puteă vedeă, întrun mod de aplicare 
prescris printr'un proiect al nostru, o restrieţiune 
a principiului din articolul 44, şi sar teme ca 
acea restricțiune să nu fie interpretată ca anihi- 
larea chiar a principiului. Insă, repet, toate acestea 
sunt mai mult moduri de a se exprimă asupra 
conținutului art. 44, şi coneluziunea finală şi con- 
cretă, modul de a vedeă al tutulor Puterilor — 
afară de Rusia, despre care voi vorbi îndată — este 
că art. 44 nu conţine numai un principiu abstract, 
nu este numai o enuneiare de principiu, ci conţine 
și aplicaţiunea acelui principiu. 

Astfel fiind lucrurile, ce aveam alt de făcut 
decât a mă preocupă de întinderea ce trebue a 
se da acestei aplicațiuni? 

Aci veneau dificultăţile noastre interioare şi 
„interesele sociale şi economice, aci eră vorba de 
limita posibilului. Singură Rusia a diferit oareeum 
de celealte Puteri semnatare. Insă cum? Să nu ne 
facem iluziuni; să restabilese adevărul aicea cum 
este că guvernul Rusiei se află în adevăr într'o po- 
ziţiune excepţională decât celelalte Puteri, în această 
chestiune a Israeliţilor. Acest guvern cunoaşte mai 
bine decât celelalte chestiunea Evreilor dela noi, 
nu seamănă deloc cu cei din Franţa, din Anglia, 
din Germania. De aceea 'eră natural ca guvernul 


922 


Rusiei să cunoască chestiunea mai bine decât toţi 
şi să nu facă dificultăţi asupra întinderei aplicărei 
principiului din art. 44. 

Insă să-mi permiteţi, D-lor, de a îndreptă 
eroarea ce mi sa părut că au comis unii din 
D-voastră când în discuţiunea proiectului căzut 
din data trecută a avut aerul a crede că Rusia 
s'ar despărţi de celelalte puteri, în executarea trac- 
tatului din Berlin şi că astfel noi am puteă a nu 
ne conformă acestui tractat. 

Aceasta, este o adevărată eroare, vă repet, 
cum chiar sar puteà presupune că o mare Putere 
ca Rusia, nu ar fi de acord cu celelalte la sub- 
seris? Dar sunt dator a vă arătă consiliile ce mi 
s'au dat la Petersburg de guvernul rus, care, 
repet încăodată, este altfel cel mai dezinteresat în 
chestiune. 

Mi sa zis că guvernul rus, cu toată a sa 
bunăvoință nu poate luă nicio iniţiativă, nu poate 
a se avansă în aceată chestiune; că poziţiunea sa 
este delicată tocmai pentrucă şi în Rusia există 
acelaş rău, ca și la noi. Prin urmare m'a sfătuit 
a căută să ne înţelegem cu Puterile, şi în tot cazul 
a execută tractatul dela Berlin. 

Repet, nu putei Rusia, o putere atât de mare, 
semnatoare a tractatului dela Berlin, să ne dea 
alte poveţe, decât acelea care mi le-a dat. 

Acesta, este adevărul curat să nu ne facem 


923 


iluziuni, căci iluziunile în asemenea materii sunt 
preă periculoase, astfel încât pot afirmă că toate 
Puterile, în unanimitate ne-au recomandat a ne 
conformă tractatului din Berlin. 

Vom şti dar acum ce înţeles dau toate Pu- 
terile —afară de Rusia, a cărei rezervă v'am ex- 
plicat — art. 44 din tractat. 

Ce ne mai rămân dar de făcut? Rămâne a 
ne ocupă numai de execuţiunea, numai de apli- 
cațiunea art. 44. 

Prin urmare un proiect de revizuire trebuie 
să coprindă două părți: partea întâia care va con- 
ţine enunciarea principiului, francă şi leală; a 
doua parte, care se referă la aplicarea principiului. 
In privința enuncierei principiului, noi am declarat, 
în proiectul nostru, şi am declarat-o, cred eu în 
conformitate cu voința întregei națiuni, că deose- 
birea de credință religioasă nu constituie o piedică 
pentru dobândirea şi executarea drepturilor civile 
şi politice. Aceasta este chiar o consecință a li- 
bertăței cultelor și a toleranței religioase existente 
de fapt în țara noastră, care, atât prin tradițiunile 
ei, cât şi prin caracterul locutorilor săi, a fost 
totdeauna ţara cea mai tolerantă din lume, Acum 
însă că Statul românesc voieşte să intre în rândul 
naţiunilor libere și independente ale Europei, trebuie 
să înscrie şi în constituţia sa egalitatea, civilă și 
politică, adică, principiul care domnește în toate 


924 


statele Eurepei, și după care diferența de religiune 
nu mai poate să constituie un obstacol pentru do- 
bândirea, şi exercitarea drepturilor civile şi politice; 

Vine însă partea a doua, aceia a aplicărei 
acestui principiu, aceia a întinderei ce pentru acum 
puteam dă acestei aplicări. 

Aci mă voiu încercă să demonstru acestei 
onor. Adunări şi să conving, mă linguşese a crede, 
şi pe Puterile Europei, care ne ascultă în acest 
moment, că putem, prin o aplicare moderată, să 
fim în conformitate cu cerinţele diplomaţiei euro- 
pene, respectând şi neatacând totdeodată interesele 
cele mai legitime ale ţărei, de care noi, ca Europa 
care ne voește binele, trebue să ţinem seamă. 

In ceeace privește partea întâia a proiectului, 
care conţine formularea principiului coprins în 
art. 44, nu cred că ni se pot face critice sau 
obiecțiuni fondate. 

Am admis acest principiu în mod absolut, 
fără margini, fără restricţiuni, şi vă rugăm şi pe 
D-voastră să-l primiţi cum vi-l propunem. 

In adevăr, D-lor, este sau nu la noi ches- 
tiunea Ovreilor o chestiune religioasă? Nu, aţi 
răspuns D-voastră, toţi; ea, este, pur şi simplu, 
o chestiune socială şi economică. Vasăzică re- 
ligiunea, pentru Evrei, ca şi pentru oricare alt 
străin de orice religiune, nu poate fi o piedică la 
dobândirea şi exercitarea drepturilor civile şi po- 


925 


litice; atunci să o declarăm curat. Eu unul m'am 
mirat, pentruce D-voastră din opoziţiune nu aţi 
declarat că vă uniţi cu noi şi primiţi principiul 
înseris de guvern în capul proiectului său? Onor. 
D. Conta, deşi nerevizionist, însă, în comitetul 
nostru de delegaţi, a primit şi a votat acest prin- 
cipiu. De ce şi alţi membri din opoziţiune nu fac 
tot aşă? Ba încă vă mărturisesc că mirarea mea 
a fost mare când în proiectul opoziţiunei care a 
căzut la vot zilele trecute, nu am văzut formu- 
lându-se special principiul egalităței civile şi po- 
litice, cum facem noi. 

Nici un orator al opoziţiunei, cari au com- 
bătut proiectul nostru, nu a tdeclarat că se unește 
cu principiul înscris în cap. Ceva mai mult: D. Io- 
nescu, a declarat că primește unele paragrafe din 
proiectul nostru; însă nu a zis nimic în privinţa 
principiului. D. Mârzescu a citat chiar paragraful 
care conţine acel principiu, ca cum dintr'însul ar 
rezultă emanciparea Evreilor. Dar să ne înţelegem, 
puţin pentru moment, asupra acestui cuvânt de 
emancipare. De ce emancipare a voit D-nul Mâr- 
zescu să vorbească aci ? De emanciparea religioasă, 
în senzul acesta că noi admitem egalitatea reli- 
gioasă ? Această emancipare o admit şi o susțin și 
vă adaog, că oridecâteori în străinătate mi se im- 
puta că noi n'am înțelege să recunoaştem egali- 
tate religioasă tutulor cultelor, eu am protestat cu 


926 


tărie, declarând că națiunea nu înţelege a jenă 
întru ceva libertatea cultelor, sau a admite in- 
egalităţi între oameni din cauză de religiune. Cred, 
am fost în drept şi am exprimat simţimântele tă- 
rei când am făcut asemenea, declaraţiuni. (Aplauze). 
Sunt sigur că și D-nii din opoziţiune sunt de ace- 
iaşi idee; sunt sigur că şi D-lor admit principiul 
egalităței civile şi politice. De ce atunci să nu-l 
înscrie franc în capul Constituţiunei, de ce să nu se 
exprime limpede și leal; dece reticenţe, de ce lasă 
loc la înterpretări și la îndoeli imprudente? 

O consecinţă practică a introducerei acestui 
“principiu, pe care guvernul l-a pus în capul pro- 
iectului său, este, că toate diferinţele sau piedicile, 
cari existau în legile noastre anterioare, în pri- 
vința, dobândirei sau exereitărei drepturilor civile 
și politice, cad, când o dispoziţiune constituţională 
preserie că religiunea nu mai poate fi o piedică, 
cauză de inegalitate, prin aceasta chiar se abrogă, 
toate dispoziţiunile contrarii conținute de legile 
anterioare. Această insă nu va să zică că nu pu- 
tem face alte legi conservatoare sau prezervatoare, 
de tot felul, şi pentru Români şi pentru străini; 
dar prin aceste legi nu se mai poate admite vreo 
inegalitate, vreo inferioritate, sau vreo deosebire, 
bazate pe diferinţe de religiune. Aceasta trebuie so 
ştim pozitiv şi lămurit. 

A nu formulă principiul cel nou din art. 44, 


927 


este a lăsă loe la bănueli că am mai introduce 
diferințe, bazate pe religiune. De aceea o impru- 
dență face opozițiunea că nu se uneşte cu noi 
asupra principiului, ea care declară aşà de des că 
chestiunea israelită nu este religioasă. 

Noi nu ne jenăm a declarà că principiul 
acestei egalități îl primim franc, absolut, fără re- 
zervă, Dacă D. Mârzescu vede întraceasta un 
proiect de emancipare, ei bine, repet: suntem pen- 
tru o aşă emancipare. Spună D-lui că este contra; 
spună că religiunea mai poate constitui o dife- 
renţă între persoane, fie ele străine sau române! 
Insă nu cred că voiţi una ca aceasta. Atunci sun- 
teţi cu noi pentru emancipare. Ințelegeți iarăși că 
voiţi a mai conservă ceva din dispoziţiunile legi- 
lor anterioare, cari preseriau diferenţe cu drepturi 
din cauză de religiune? Declaraţi aceasta; căci noi 
ne declarăm că nu voim una ca aceasta, 

Dacă însă- ne-aţi spus că proiectul nostru 
este bazat pe emancipare, iar nu pe naturalizare, 
aţi înțeles numai modul de aplicare al principiului 
din art. 44, vă voiu probă peste puţin cât vă 
înşelați, şi numai acela ce nu va voi să vadă nu 
va vedeă, numai acela ce nu va voi să audă nu 
va înţelege, 

Astfel dar, D-lor, în partea sa, întâi proiec- 
tul nostru, este în perfectă conformitate cu art, 44 
din tractatul dela Berlin. 


928 


Dacă am pus cuvântul dobândire în proiec- 
tul nostru, ceeace a criticat D. Mârzescu, şi nu 
ne-am mărginit în cuvântul exercitare, cauza este 
că aceasta, eră conform eu sistemul adoptat de noi, 
acela, al naturalizărei, iar nu al emancipărei. Trebuie, 
D-lor, să ştim a ne familiarizà puţin cu termenii 
ştiinţei internaţionale; şi să nu ne luăm numai după 
fraze retorice şi pompoase. Dacă am fi adoptat sis- 
temul emancipărei Evreilor, fie absolut, fie pe cate- 
gorii, după cum ne presupune opoziţiunea, atunci nu 
am fi mai pus cuvântul dobândire, pentrucă eman- 
ciparea presupuneă un drept preexistent; noi însă 
nu am admis acel drept preexistent, şi de aceea 
a trebuit să vorbim de dobândire de drepturi, 
Naturalizarea nu presupune preexistare de drep- 
turi; de aceea printr'însa se dobândese drepturile 
şi cei ce le dobândesc, le şi exercită. Acestea, 
D)-lor, nu le spun numai astăzi; ele sunt tot așă 
spuse de mine miniștrilor streini cu cari am avut 
onoarea să vorbesc, după cum se află constatat în 
memoriul care conţine rezumatul tutulor argumen- 
telor cu cari am apărat interesele ţărei în străi- 
nătate. 

În acest memoriu se află constatat că noi am 
declarat că națiunea nu poate admite alt sistem 
pentru aplicarea principiului din art. 44, decât 
acela al naturalizărei individuale. Opoziţiunea însă 
voiește cu orice preţ să ne zică că noi am susţinut 


929 


sistemul emancipărei pe categorii, căci, repet încă, 
odată, presupun un drept preexistent. Insă faptele 
vin de probează că noi am combătut emanciparea 
aceasta, prin cele mai tari și mai juste argumente. 

Iată de exemplu ce zie în memoriu la pag. 16: 

„Cu modul acesta numai faptul real al asi- 
milărei, iar nu vreun drept preexistent dobândit 
sau ordonat va justifică efectul retroactiv dat 
principiului naturalizärei fără deosebire de re- 
ligiune. 

„Acest mod de a procedà, în armonie cu 
noul principiu al egalităței religioase pusă în 
art. 7, are însă pentru Români avantagiul im- 
portant de a-i adăposti contra pericolului unei 
prea repede şi prea mare infuziuni de elemente 
eterogene. 

„Acest pericol de care greu îşi dau seamă 
cei ce nu cunosc România, este cuvântul principal 
al repulsiunei neînvinsă, şi pot zice mai unanimă, 
ce România arată în contra aceeace chiamă sis- 
temul categoriilor“. 

Astfel dar, fiind clar probat că aci ca şi în 
străinătate guvernul: nostru a susținut numai sis- 
temul naturalizărei individuale fără categorii ca 
impus admisibil în ţară, ar trebui să formulăm 
principiul coprins în art. 44 în modul cel mai 
corect, şi să zicem că diferința de religiune nu 
mai constitue o piedică pentru dobândirea şi exer- 


29006 59 


930 


citarea drepturilor civile şi politice. De celelalte 
două paragrafe diu art. 44 nu am mai vorbit de 
loc în proiect, căci după cum am arătat dejà, 
atât libertatea cultelor cât și egalitatea tratărei 
streinilor, fără deosebire de religiune erau dejà co- 
prinse în Constituţiunea noastră. 

M'am mirat numai de D. Mârzescu, când l-am 
auzit că art. nostru 21 din Constituţiune nu ar 
fi destul în acord cu paragraful al doilea din art. 
44 din tractatul dela Berlin; că, adică, acest art. 
21 nu ar fi suficient, şi că ar putea da loc la 
dificultăţi şi la neînțelegeri viitoare între noi şi 
Puterile străine; căci sar puteă crede că paragra- 
ful al doilea din art. 44, zicând că nicio pie- 
dică nu se va puteă pune sau la organizarea 
erarchică a diferitelor comunităţi, sau la rapor- 
turile lor cu șefii lor spirituali și art. nostru 21 
„mevorbind de aceasta sar putea ivi acele pie- 
dici. Insă, D-lor, art. 21 este foarte lămurit el 
garantează libertatea tutulor cultelor, şi prin aceasta, 
se înţelege şi respectul erarehiei sau raporturilor 
spirituale cu şefii lor spirituali. Numai un Român 
nu ar trebui să arate îndoeli asupra acestui punct, 
Vă declar că în străinătate nicio persoană din 
lumea diplomatică nu mi-a făcut obiecţiuni asupra 
art. 21. Mi sa făcut o așă obiecţiune ca a D-lui 
Mârzescu, numai la Roma, însă ea nu provenea 


931 


dela un bărbat politie, ei din partea unui membru 
al alianței israelite. (Aplauze). 

Acela singur mi-a făcut aceiaşi obiecţiune 
în contra art. 21, căci ştiă toate articolele din 
Constituţiunea noastră, el numai mi-a zis că art. 
21 nu ar fi îndestulător ca să se respecte organi- 
zarea erarchică, de care se vorbeşte. Eu însă i-am 
răspuns că D-lui nu trebuie să înțeleagă ca co- 
munităţile religioase să pretindă a formă la noi 
stat în stat, aşă încât să se poate exclude dreptul de 
priveghere şi de control al Statului, pe care îl are 
orice stat autonom, chiar asupra organizărei erar- 
chice a cultelor şi a raportului lor eu şefii spiri- 
tuali, căci atunci cum Statul ar priveghiă să nu 
se compromită ordinea publică şi bunele moravuri ? 
Fiecare cult este liber a-şi organizà erarehia sa 
cum va voi, dar dreptul statului de a controlă și 
priveghiă prin legi speciale organice, este tot atât 
de necontestat. Nu trebuie dar ca D. Mârzescu, să 
se îndoească măcar de acest drept al Statului; 
Statul va aveă dreptul, pe viitor, prin legi inte- 
rioare, a regulă modul autorizărei funcționării ra- 
hinilor şi alte asemenea măsuri pentru practica 
exterioară a cultelor, în marginea cât să nu atingă 
libertatea care este garantată şi cultului Izraeliţilor. 
A presupune, cum face D. Mârzescu, că alte Pu- 
teri ar aveă dreptul să intervină în asemenea ches- 
tiuni secundare interioare, este a presupune că are 


932 


să se nege complecta autonomie a Statului român, 
şi atunci ar fi în deşert a ne mai ocupă dease- 
menea chestiuni. 

Dificultatea dar prevăzută de D. Mârzescu, 
mi se pare că este cu totul gratuită. Este dar 
complectă și suficientă formularea principiului din 
art. 44, aşă cum am făcut-o noi, 

Să ne ocupăm acum mai îndetaliu de expii- 
carea acestui principiu. Am zis că aci stau difi- 
cultățile cele mari; aci sunt stâncile de cari cată 
să ştim a feri vasul Statului, ca să nu se scu- 
funde. Erau două sisteme de vedere, când a fost 
vorba de aplicarea principiului din art. 44; acel 
al emanicipărei şi acel al naturalizărei. 

Numai vorbese de sistemul nerevizioniştilor, 
căci acela e negaţiunea oricărui interes de aplicare. 

Trebuie dar a né pronunţă între cele două 
sisteme. 

Sistema emanicipărei se prezintă iarăşi sub 
două forme: sub forma unei emanicipări largi a, 
tutur Israeliţilor nesupuşi străini şi sistema mai 
restrânsă, prin categorii. 

Comitetul alianţei israelite al cărei proiect îl 
am aci, mergeă până a cere emaniciparea chiar a 
Ebreilor supuși străini, îndestul numai să fi fost 
născuţi în ţară. | 

După unele din ultimele paragrafe ale aces- 
tui proiect, se dedeă dreptul și Ebreilor străini, 


933 


născuţi în ţară, de a optă pentru naționalitatea, 
română, şi a face această excepțiune printr'o sim- 
plă declaraţiune la municipalitatea locală. Acest 
scop urmăreşte în realitate alianţa Israelită,; şi este 
bine a se şti aceasta atât de ţară cât și de Europa. 

Însă trebuie să adăugăm că nicăeri nu s'au 
luat înseris această petițiune extravagantă a alian- 
tei Israelite. Ideea n'a avut nici un ecou în lumea 
diplomatică. 

Aşă dar, serios vorbind, a fost vorba numai 
de o emanicipare pe categorii, şi de o naturali- 
zare individuală. 

Ca mandatar al ţărei, reprezentând ideile 
naţiunei, eu n'am putut a mă pronunţă în străi- 
nătate decât pentru sistemul naturalizărei, ca mod 
de aplicare al principiului din art. 44. 

Am expus, fără nicio exagerare, nevoile ţărei, 
trebuinţele ei economice, şi poziţiunea sa excep- 
ţională. Am arătat cum, în chestiunea Ebreilor, 
ţara se află în poziţiunea a nu pateă execută prin- 
cipiul din art. 44 decât cu timpul și gradat, iar 
nu în mase şi deodată. Elementul acesta Israelit 
este atât de numeros la noi, şi a stat prea mult 
izolat, pentruca o naţiune mică, ca a noastră, să 
poată deodată a introduce în viaţa sa politică şi 
a adoptă un așă mare element eterogen, care nu 
este încă destul de asimilat. A trebuit dar să arăt 
Puterilor că națiunea română, cu tot respectul ce 


934 


are pentru dânsele, cu toată dorinţa cea mai sin- 
ceră de a le aveà recunoaşterea, îi este peste pu- 
tință dea puteă rezolvi chestiunea pe baza eman- 
cipărei, fie generală, fie pe categorii. Prin ur- 
mare, am zis, că singurul mijloc ce are guvernul 
spre a execută principiul admis şi adoptat este 
de a-i face aplicarea, pe baza naturalizărei indi- 
viduale, primind pentruca să deă o şi mai mare 
garanţie despre lealitatea cu care se adoptă principiul 
din art. 44, de a face o aplicare imediată a aces- 
tui principiu asupra, acelor Israeliţi supuși români, 
cari Sar găsi asimilați. 

Aceasta am făcut, D-nii mei, şi nimic mai mult; 
căci a se fi mai încercat cineva a face pe Puteri să 
înţeleagă art. 44 altfel de cum l-a înţeles, eră im- 
posibil și timp pierdut, Erà destul a ne înţelege 
asupra modului de aplicare a acestui articol. 

Din această scurtă expunere D-v. vedeţi, D-lor 
deputaţi, că mai înainte de a plecă eu, guvernul 
nostru aveà dejà format bazele proiectului ce v’a 
prezentat astăzi. 

D. Ionescu a căutat să insinueze că acest 
proiect l-am fi lucrat după instrucţiunile ce pri- 
misem de afară, şi că, pe urmă am fi călcat şi 
acele instrucţiuni. Să fi zis aceasta un novice, un 
nou parlamentar, nu m'aşi fi mirat. Dar mă mir 
că aceasta se zice de un vechiu parlamentar, de 
un fost ministru ca D. Ionescu. 


935 


D-lui ştie că eu nu puteam vorbi decât con- 
form cu instrucţiunile ce aveam din ţară, și aceste 
instrucţiuni se mărgineau chiar în bazele proiee- 
tului convenit dejă între noi. Aceste baze se află 
toate trecute în memoriul meu; el se află în ac- 
tele diplomatice ce am avut onoarea a vă citi 3 ore în 
şedinţa secretă, acte cari într'o zi au să vadă lu- 
mina şi din cari urmaşii noştri ca şi contimpo- 
ranii au şă vadă dacă am apărat drepturile ţărei 
cu puterea şi convineţiunea unui om de bună cre- 
dinţă, care are conştiinţa datoriei sale. 

Apoi când D. Ionescu cunoaşte toate acestea, 
cum mai face insinuările ce aţi auzit? Bazele proiee- 
tului sunt coprinse în memoriu și ele sunt for- 
mulate mai înaintea plecărei mele, şi tot așă cum 
le vedeţi în proiectul ce v'am prezentat. 

Aşă dar instrucţiunile, după cari am lucrat 
în străinătate, erau date numai din țară; căci noi 
cunoaştem dejà voința și putinţa naţiunei și mer- 
geam numai să expun în străinătate aceia ce na- 
ţiunea poate da, limita posibilului. 

Mai trebuiă încă să asigurăm pe Puteri că cu 
aceasta, națiunea nu înţelege a violă art. 44 nici 
a se depărtă, dela respectul datorit Puterilor sem- 
natoare, ci caută numai a împăcă interese legitime 
ale sale cu cerinţele diplomatice. 

Spre a vă probă cele ce afirm, să-mi per- 


936 


miteţi a ceti încă ceva din memoriu. La pagina 
16 zic: 

„Prin măsurile ce el arată, guvernul se crede 
îm pozițiune a rezolvă toate dificultăţile situaţiunei 
ce i Sau făcut. 

„Pentru viitor aceste dificultăţi nu vor mai 
există; aplicarea largă, complectă, fără rezervă, a 
principiului egalităţei, religioase prin naturalizarea 
individuală, numai lasă nicio îndoială inir aceasta. 

„Pentru trecut, guvernul voind să deà probă, 
despre bunavoință şi lealitatea sa, va propune 
Cumerilor de a acordă imediat și fără stagiu, 
calitatea de cetăţeni acelora din Israeliţi supuşi 
români, cari vor fi dat probe de asimilare ca cei 
alți locuitori. Condiţiunea socială, starea de cul- 
tură intelectuală, serviciile date, vor fi luate îm 
considerare spre a stabili, lista acelor Evrei și vor 

„deveni, atâtea motive de presumpţiune că asimi- 
larea este îmdestulătoare, pentruca naturalizarea 
să se poată pronunță fără pericol“. 

Şi mai la vale, după ce constatam repulziu- 
nile ce au Românii pentru categorii, adăogăm: 

„Cu sistemul listelor nu numai principiul 
înscris în art. 44 va fi respectat, dar încă și va 
primă o aplicare imediat“. 

Și pentruca Europa să cunoască mai bine 
bazele proiectului nostru, rezumam astfel aceste 


baze, la pag. 19: 


937 


„Părţile esenţiale ale proiectului guvernului, 
romin se pol rezumă aşă: afirmarea în Consti- 
tuțiune a principiului egalităţei credințelor din 
punctul de vedere civil şi politic: 

„Aplicarea acelui principiu pentru viitor prin 
naturalizarea individuală şi pentru trecut, prin 
naturalizarea imediată, asupra propunerei guver- 
nului în favoarea acelor Evrei supuşi români, care 
ar pute să fie consideraţi ca usimilați cu naţiu- 
nea a cărei waţă politică va împărtăși“. 

Vedeţi dar, D-lor, că noi am fost foarte co- 
recţi, noi am declarat Europei frane gi leal, că 
sistemul emancipării este imposibil, şi că nu putem 
merge decât cu acela al naturalizării. De ce opo- 
zițiunea voiește să ne facă a vorbi altfel decât am 
vorbit ? 

Dar să ne ocupăm, D-lor, de fiecare paragraf 
din acest nou art. 7 cari sunt toate relative la 
aplicarea principiului art. 44. Din examinarea lor ne 
vom convinge, că fiecare din ele nu coprinde nimic 
contrariu tractatului din Berlin, şi că, în acelaş 
timp, nu se atinge nici se atacă interesul legitim 
al ţării. Dacă vre-o contrazicere cu tractatul veţi 
vedea, sau dacă vre-o atingere a intereselor ţării 
veţi observă, vă rog să arătaţi şi să probaţi ase- 
menea inconveniente şi noi vom fi gata a primi 
să se îndrepteze acea greșală. Să începem cu pa- 
ragraful întâi al aplicării principiului emancipat 


938 


în capul articolului. Prin el se declară că toți 
străinii, de orice religiune, se pot naturaliză şi că 
aceiaşi naţionalizare se poate cere şi de aceia care 
se numesc supuşi români, fără însă a fi cetățeni. 

D-lor, mai înainte de a veni la obiecţiunile 
cari san adus acestui cuvânt, de supus român, 
să întreb: ce se poate impută acestui paragraf; 
este el oare contrariu tractatului din Berlin, ori 
constitue vreo ameninţare pentru viitorul nostru? 
Nu o cred; căci naturalizarea individuală aţi pri- 
mit-o cu toţi şi cred că o veţi respinge numai 
fiindcă se propune după această bancă. Mie imi 
place a crede că, în această chestiune cel puţin 
toți facem abstracţiune de chestiunea ministerială; 
nu facem dar decât a ne confirmă voinţei ţării 
când adoptăm sistemul naturalizării pentru apli- 
carea principiului din art. 44. 

S'a afirmat însă, fără a se probă, că proiectul 
nostru nu conţine emanciparea pe categorii. 

Cum însă poate fi aceasta, când proeetul se 
exprimă altfel, când memoriul constată contrariul 
când toate raporturile mele din străinătate pro- 
bează că am combătut categoriile ? 

Ce se înţelege prin emanciparea pe categorii? 
Să ne dăm bine seama de cuvânt şi să vorbim 
ca oameni de ştiinţă, ca oameni de Stat. Eman- 
ciparea este acel act al legiuitorului, în care se 
înseriu nişte cause permanente, al căror efecte se 


939 


produc și în prezent, şi pe viitor, în favoarea, 
unor indivizi cari dobândesc sau exereitează nişte 
drepturi fără a mai aveă nevoe de votul Came- 
rilor. Acesta, este înţelesul exact şi juridic al eu- 
vântului. Acei din D-voastre cari se îndoese sau 
cari wau citit multe cărţi, n'au decât să deschidă. 
cel întâi dicţionar spre a află această semnificare. 

Aşă dar atunci se poate zice că este eman- 
cipare când în lege se zice că cutare indivizi cari 
sunt în cutare condițiuni, spre exemplu că au 
scris cutare cărţi, sau că au cutare grade acade- 
nice, sau că au servit în armată, vor fi declaraţi 
şi vor exercită drepturile de cetăţeni români, fără 
ca individul să mai fie supus vreunui vot. Aceasta 
este elementar şi fără contestaţiune. Astfel s'a pro- 
cedat la noi când, la 1857, sau emancipat Ar- 
menii, când adică sa declarat că între ereştini 
diferenţa de secte creștine nu mai constitue o ne- 
egalitate, atunci toţi Armenii s'au înscris în listele 
electorale şi au votat, fără ca vreunul din ei să 
fi fost supus votului Adunărei. Astfel s'a proce- 
dat în toată Europa, în diferitele epoce de eman- 
cipări. Aşă au fost de exemplu în secolele trecute 
când, în tările protestante, sau emancipat cato- 
licii când în ţările catolice, s'au emancipat protes- 
tanţii, când, în mai toate Statele s'au emancipat 
Evreii. Pretutindeni s'a declarat, pur şi simplu, 
numai cauza care produce emanciparea, iar efec- 


940 


tele s'au produs de sine şi permanente. Aceasta 
este emanciparea cu sau fără categorii. 

Unde vedeţi ceva astfel în proiectul nostru? 
Să-mi permiteţi dar a vă spune că, când aud că 
se impută proiectului nostru că conţine sistema 
emancipărei, mi se pare că se face o glumă, sau 
că, cel puţin, este o simplă tactică spre a putea 
face să cadă proiectul, atrăgând câteva voturi; atât 
numai că sunt şi alții gata de a răspunde, și a 
combate asemenea mijloace, şi atunci adevărul nu 
întârziază a se face cunoscut mai bine şi cei ră- 
tăciți a veni la cunoştinţă. 

Acest adevăr este că credem că numai prin 
naturalizarea, individuală putem aplică principiul, 
conţinut în art. 44. Suntem foarte convinşi că 
este de un mare interes al naţiunei, ca să fuzio- 
năm în masa naţiunei toate elementele diverse care 
nu au la noi o naţionalitate determinată. Elemen- 
“tul israelit este cel mai numeros din aceste ele- 
mente; şi ştim că interesele noastre naţionale și 
economice cer ca să fuzionăm acest element. Dar 
fuziunea aceasta trebue să se facă cu timpul, încet, 
treptat. Ea nu se poate face spontaneu şi deodată; 
este trebuinţă de timp, pentruca, încetul cu încetul, 
Israeliţii să se poată asimilă cu națiunea, prin edu- 
cațiune, prin şcoli, prin moravuri, şi cu cât ei se 
vor asimilă, pe atât se vor naturaliză, până când 
în fine vor fi toţi asimilați. Sistemul de naturali- 


941 


zaţiune nu trebue dar a fi privit de Puteri ca un 
mijloc de a înlătură aplicarea principiului, ci ca 
un mod practic de a o face sigură şi constantă. 

Dacă am procede cu precipitare, admițând 
sistemul emancipărei, sar aduce o aşă de mare 
perturbare în relaţiunile noastre sociale, încât ar 
fi pericol ca peste puţin să fim siliți a reveni 
asupra măsurei. Când cineva se isbeşte de dificul- 
tăți invincibile, trebuie să cedeze. Aceasta s'a în- 
tâmplat şi în alte ţări. Nu uitaţi că au fost State 
care au procedat în chestiunea israelită cu oarecare 
precipitare, şi au fost silite să revină asupra mă- 
surilor largi spre a le mai restrânge. Aceasta s'a 
întâmplat Angliei la 1754; tot așă sa întâmplat 
Franciei în 1808, când Napoleon a trebuit să re- 
vină asupra măsurilor prea largi, ce se preserisese 
în favoarea Evreilor; tot așă a fost în Prusia după 
edictul din 1812, când s'a mai restrâns din drep- 
tarile acordate prin acel edict; şi aşă în toate Sta- 
tele cari au procedat cu precipitare. 

Neapărat dar că noi, având înaintea noastră 
așă exemple, suntem şi mai îndrept a fi cu mă- 
sură, mai ales că la noi Israeliţii sunt mai nume- 
roşi ca oriunde. 

Prin urmare, fuziunea elementului Israelit 
trebue să se facă treptat, adică pre cât se va face 
şi asimilarea sa. Trebuie să lăsăm şi timpul să-şi: 
facă opera sa. 


942 


Eu mă linguşesc a crede, D-lor deputaţi, că 
Puterile au înţeles această necesitate de a ne acordà 
timpul. 

Dar cum? Aceasta este o chestiune încă 
pendinte. 

Am zis că naturalizaţiunea individuală se poate 
cere şi acelora cari sunt supuşi, fără a fi cetăţeni 
români. Acest termen, de supuşi români, pare că 
a displăcut la mulţi din oratorii opoziţiunei. Ba 
unii chiar au mers până a presupune că prin el 
sar înţelege cetățeni români, sau că ar conţine 
sistemul emancipărei. 

Când ar ști ce imprudență fac când combat 
acest termen! Dar voiu vorbi de aceasta mai 
târziu. 

Pentru moment, vă pot probă, cu fapte, nu 
cu vorbe, că de este o dorință mai mare pe care 
o are alianţa Israelită, care în această chestiune 
lucrează mai mult pentru o gloriolă personală, şi 
nu atât contra țărei cât contra chiar a Israeliţilor 
dela noi; cea mai mare, zic, dorință, pe care o 
are acea alianţă, ar fi ca să declaraţi că toți Evreii 
dela noi sunt străini. De aceea am zis că mare gre- 
şeală faceţi când, în contra faptului şi a veri- 
tăței istorice, pretindeţi că toţi Evreii sunt supuşi 
străini. 

Eu unul am combătut, în străinătate, cu 
francheţă ideia sau mai bine dorința alianţei, ca 


943 


să declarăm pe toţi Israeliţii dela noi, străini. 
Străini sunt aceia cari se află sub o protecţiune 
străină, cari au o naţionalitate străină. De aceia 
din Evrei cari nu au nici proteecţiune, nici naţio- 
nalitate străină, ce sunt ei? lată ce am răspuns 
în memoriu la pag. 19: 

„Să mergem înaintea unei obiecţiuni, Evreii, 
care nu vor obţine imediat naturalizarea, vor fi 
ei străini ? Nu, ei vor rămâmneă, aceeace au fost 
totdeauna, supuși români, etc.“. 

Cine dar ne combate cuvântul de supus ro- 
mân sunt străinii, este alianța Israelită care pre- 
tinde că Evreii sunt în drept cetăţeni, şi nu ar 
trebui să fim noi Românii. 

Noi admitem la naturalizare pe străini ca și 
pe supușii români, fără deosebire de religiune. 
Dacă, Evreii, nu au fost nici în fapt, nici în drept, 
vreodată la noi cetăţeni, ci numai supuşi, aceasta 
nu este vina noastră, nu este vina generaţiunei 
actuale, este un fapt istorie pozitiv şi necontes- 
tabil. De această veritate trebuie să ne silim cu toţii 
a convinge diplomaţia europeană. 

Nu noi am creat această stare de lucruri. 
Nu generaţiunea actuală trebuie să fie răspunză- 
toare de o stare de lucruri, pe care am găsit-o 
greată de secole. Eu necontenit am răspuns în 
străinătate că rău ni se impută nouă că am fi 
creat dificultăţile actuale, pe când noi le-am găsit 


944 


create, și voim numai a le rezolvă odată. Atât 
numai cerem, ca rezolvarea dificultăţilor, create, 
repet, de alte generaţiuni să nu ni se pretinză a 
le rezolvă, deodată, ci treptat; căci, D-lor, la un 
bolnav chiar otrava dată în proporţiuni mici este 
salutară, pe când dată în doze mari este o cauză 
de moarte, aşă şi în politică, remediile prea re- 
pezi şi radicale pot produce comoţiuni mortali. 
Apoi pe Evrei cum i-am găsit noi? Noi am găsit 
Evrei străini și Evrei supuși ţărei, adică supuşi 
Domnului, supuși legilor ţărei și purtând sarei- 
nele ei ca şi locuitorii. Aceasta este faptul mate- 
rial... Citiţi regulamentul organic, citiți colec- 
ţiunea legilor Moldovei, şi veţi vedeă acest ade- 
văr, veţi vedeă că Evreii nesupuși străini să nu- 
mese des Ovrei pământeni. Insă toate legile vechi, 
din cea mai mare antichitate, probează iarăşi că, 
niciodată nu am avut Evrei cetăţeni. 

Niciodată ei n'au exercitat drepturile politice; 
şi aceasta a fost unul din cuvintele cele mai pu- 
ternice cu care am combătut categoriile; căci ca- 
tegoriile presupun un drept preexistent, și noi nu 
putem presupune acest drept, când el nu a existat 
niciodată. 

Apoi, D-lor, odată acest fapt stabilit, numele 
este indiferent; nu le place unora din D-voastră, 
numele de supus Român, găsiţi un altul; cestiunea 
este de a se constată faptul; numele nu face nimic. 


945 


Nu puteţi însă voi, nu trebuie să voiţi să de- 
clarați că toţi Evreii sunt străini, căci trebuie să 
dăm cuvântului sensul său technie și practic; un 
străin nu are statul personal decât al ţărei aceleia 
de care atârnă; un străin nu este supus la ser- 
viciul militar şi nu poartă o sumă de alte sarcini. 
Aveţi oare interes ca să creați din Evrei o ase- 
menea clasă privilegiată? Și credeţi că această, 
ar fi o măsură care să împuţineze numărul lor? 
Din contră, aţi face ca ei să năvălească de pre- 
tutindeni şi astfel v'aţi pune în contradieţiune cu 
istoria, şi aţi lipsi scopului ce vă propuneţi. 

Probă că numele este indiferent, este că, dacă 
veţi citi legea, comunală din 1864 Aprilie 1, veţi 
găsi că în art. 26, Evreii sunt numiţi „Zsdraeliți 
pămdánteni*. Iată dar o calificaţiune coprinsă într'o 
lege la care am luat mulţi. din noi parte, şi legea 
aceea emancipă pe Evrei pentru drepturile comu- 
nale, prin patru adevărate categorii: D. Vernescu 
a votat acel articol împreună cu mine. 

Dar să merg mai departe; să iau martor 
pe D. Mârzescu. D-lui totuşi, împreună cu alţii 
cari combat astăzi calificaţiunea noastră ca prea 
radicală, a făcut parte în anul trecut din comi- 
siunea de iniţiativă parlamentară, şi în proeetul 
la care D-lui a fost raportor, zice chiar așa prin 
raportul său: „Na existat și nu există în țară, 
Israehţi români; ci Israehţi indigeni. . .“ (Ilaritate). 


29006 60 


946 


Așă legea din 1864, numeşte pe aceşti Israe- 
liți pământeni, D. Mârzescu îi numeşte indigeni. 

Apoi de ce să nu ne fie şi nouă permis ca 
să le dăm un alt nume, pe care îl credem mai 
exact, fiindcă este mai conform cu datinele isto- 
rice, acela de supuşi români? 

Insuși D. Ionescu, când a vorbit asupra pro- 
jectului opoziţiunei care s'a respins, ne-a citit pe 
Cantemir, și aţi văzut că Cantemir numește pe 
acești Ebrei, sudiţi, adică supuşi. 

Este o nenorocire pentru D. Ionescu că a 
făcut acele citațiuni mai înainte de a fi prezentat 
noi proiectul nostru; căci atunci ar fi văzut că 
şi noi ne servim tocmai cu acest termen de supuși; 
şi de sigur că sar fi dispensat de a ne faceacele 
citațiuni. A căutat însă eri să se combată pe 
sine, și a susține că Sudiţii nu erau supuşi sau 
că supușii nu erau tot una cu Sudiţii. Cam greu 
lucru însă, toate dicționarele spun că cuvântul 
italian Suditta însemnează curat și simplu supus. 
Nu cred că a convins pe cineva D. Ionescu cu 
combaterea sa. 

Dar ne-a spus D-lui, că Evreii erau supuși, 
sudiţii Domnului negreşit; aceasta o ştim şi noi; 
căci pe atunci Domnul reprezentă suveranitatea 
națională, şi când Cantemir spune că erau Evrei 
supuşi Domnului, este că erau supuși naţiunei. 
Ne pare dar rău de a vedeă că D. Ionescu vine 


947 


astăzi să conteste un adevăr istoric arătat chiar 
de D-lui deunăzi! (Aplauze). 

Aşi mai înţelege încă temerea unora din 
D-voastră, că acest cuvânt de supus român să nu 
fie echivoc, dacă ar fi el singur, dacă în proiect 
nu s'ar adăogă cuvintele: fără a fi cetăţeni. 

Când însă proiectul zice chiar aşă; „același 
drept se dă și acelora cari, fără a fi cetățeni, se 
află supuși români“ ; cum mai poate rămâneă vre-o 
îndoială în spiritul cuiva ? Oare, serios, de bună 
credință ar mai puteă cineva să zică că acest 
cuvânt de supus român ascunde o categorie ? Să-mi 
permiteţi a nu crede serioasă nici această obiec- 
ţiune. Citiţi proiectul cum este; și lăsaţi strania 
procedare de a citi legea şi de a o face să vorbească, 
altfel de cum e serisă. 

Prin urmare, este un fapt constant şi foarte 
vechi la noi, că se află oameni cu naționali- 
tatea, nedeterminată, pe care îi puteţi numi cum 
veţi voi. 

Trebuie să ştiţi D-lor că eu i-ași fi putut 
numi şi Români şi pământeni, şi naţionali, fără a 
aveă temere că cu aceasta ei ar fi cetăţeni. In toate 
Statele au fost şi sunt indivizi cu asemenea naţio- 
nalitate, necunoscută sau nedeterminată. l 

Poate fi cineva național sau Român, ori 
Francez, fără a fi cetățean. Trebuie să începem a 
ne învăţă cu asemenea nuanțe. Așă putem zice chiar 


948 


că unii Evrei sunt Români fără ca cu aceasta să 
credeţi că ei sunt și cetăţeni. 

Vă aduc pentru aceasta a seriere recentă, pe 
care am să vă o citez de mai multe ori a unui 
nou publicist. D. Cogordan, ataşat la ministerul 
de externe din Franţa, care a seris o operă însem- 
nată asupra naţionalităţei din punctul de vedere 
al raportului internaţional. 

Acest autor zice (pag. 6): „Se numește în ge- 
neral cetățean acel naţional care ure toate drep- 
turile. Nu trebuie a se confundi, precum se fuce 
preu des aceşti doi termeni. In adevăr orice nufio- 
nal nu estecetăţean, deși tot cetăţeanul este naţionul“. 

Și în adevăr D-lor, temeile, copii, minorii, 
intevzişii sunt Români de naţiune, dar nu sunt 
cetățeni, Aşă şi pe Evrei nesupuşi străini se pot 
numi pământeni, cum sau numit la 1864, sau 
indigeni, după cum i-a numit D. Mârzescu, sau 
supuşi români, după cum i-am numit noi; însă 
ei nu sunt cetăţeni fiindcă nu au totalitatea drep- 
turilor, sunt, în alte cuvinte persoane cu naţio- 
nalitate nedeterminate. Am zis că asemenea per- 
soane nu se află numai la noi că ele s'au aflat 
şi se află şi în alte State. Din modul cum şi alte 
State au admis ca să facă a, se fuzionă acele persoane 
în masa naţiunei, ne vom convinge şi mai mult 
că modul admis de noi prin proiect pentru aceşti 
supuşi Români sa mai practicat şi de alte Ştate, 


949 


şi că nui se poate impură că ar fi nepractie sau 
contrariu tractatului din Berlin. 

In adevăr, în mai multe State ale Europei, şi 
mai ales în Francia, în Germania, în Elveţia, se 
aflau sume de locuitori, care nu aveau nicio naţio- 
nalitate, care erau adică cu o naţionalitate nede- 
terminată. 

Acesta eră lucru neplăcut pentru acele State, 
după cum neplăcut este și la noi. Cei mai mulţi 
din asemenea oameni la noi sunt Israeliţi, dar pot 
fi alţii și de alte religiuni; de aceea ne-am și ferit 
în proiect de a vorbi de Israeliţi, ci vorbim numai 
de supuși, de orice religiune şi origine ar fi. 

Se pare că numărul unor așă persoane, înce- 
puse a deveni însemnat în Francia, de vreme ce 
legiuitorul s'a gândit la modul cum ele au să se 
fuzioneze în masa națiunei, şi această fuzionare 
abiă s'a făcut prin legea din 7 Fevruarie 1851, 
şi prin cea din 16 Decemvrie 1876. 

Aceste persoane se trăgeau din străini care 
erau de generațiuni în Franţa, și care nu mai aveau 
nici naționalitatea de origină, nici pe cea franceză; 
erau dar fără naţionalitate, fără adică a fi cetă- 
ţenii nici unui Stat, tocmai cum sunt la noi Evreii 
nesupuși străini. 

lată cum ataşatul dela ministerul afacerilor 
străine din Franţa se exprimă asupra lor; 

„Li trăiesc liniştit în ţara în care le dă ospi- 


tahtatea, se îmavuțese și nicăieri nu suni supuşi 
la sarcinile naţionale“. 

La noi este această deosebire, că Evreii supuşi 
români sunt supuși la sarcinile naţionale. 

Ce s'a făcut însă în Franţa şi în celelalte 
țări cu asemenea indivizi! S'a recunoscut mai 
întâi că nu este bine pentru un stat să aibă mulţi 
locuitori fără patrie determinată, adică fără nicio 
naționalitate. Statul are interes să fuzioneze toate 
elementele care "| compun, și să lege, prin asimi- 
lare, o solidaritate între toţi membrii săi. Această, 
veritate este recunoscută în parte şi admisă chiar 
de regulamentul organic, contra căruia sau zis 
atâtea, dar care aveă multe lucruri bune. Ei bine, 
citiți art. 91, 93, 108 şi altele, și veţi vedeă cum 
legiuitorul din 1830 a căutat să contopească în 
masa naţiunei acele populaţiuni pribege sau fără 
naţionalitate, cari se găseau pe la ţară și prin oraşe. 

A venit dar legiuitorul francez abiă în 1851 
să deslege această chestiune acelor cu naționali- 
tatea nedeterminată. Cum a procedat? A procedat 
treptat; prin legea din 7 Fevruarie 1851, a decis 
că la a doua generaţiune naşterea în Franţa va 
atrage îpso-facio calitatea de cetăţeni francezi. 
Acelaş lucru s'a repetat cu un pas mai mult 
înainte, prin legea din 1874. În alət cuvinte, în 
Franţa sa decis că copii străinilor născuţi în 
Franţa din părinţi născuţi acolo_şi cari naut o 


951 


naționalitate determinată, devin de drept cetăţeni 
francezi, afară numai dacă nu Vor probă că au o 
altă naţionalitate. 

Astfel că, nu necondiţional şi în mase sa 
fuzionat în Franţa acest element eterogen, ci prin 
naştere de două generaţiuni, deși prin beneficiul 
unui fel de preseripţiuni. 

Cu această, ocaziune, D. Mârzescu, a comis o 
eroare, căci, combătând proiectul nostru, care nu 
admite că naționalitatea se poate dobândi prin 
preseripţiuni, a narat cum celebrul juriseonsult 
Demolombe ar fi fost de o altă opiniune. Insă a 
comis o greșeală involuntară, că şi Demolombe 
este toemai pentru sistemul nostru. 

In Franţa această chestiune fusese mult timp 
obiectul controverselor, schimbărilor în doctrină şi 
în jurisprudență; eră o mare discuţiune dacă acei 
streini fără naţionalitate determinată, puteau sau 
nu deveni Francezi prin preseripţiune, adică prin 
o lungă posesiune de Stat. 

Unii susțineau afirmativa, alţii negativa, în- 
tre acești din urmă eră și Demolombe. 

Jurisprudența asemenea a variat. 

Dar în fine a triumfat opiniunea acelora, cari 
admiteau preseripțiunea din 1851 şi din 1874, a 
admis, cum am zis, că la a doua generaţiune fii, 
celui fără naţionalitate, devin de drept cetăţeni 
francezi, adică că se confundă în masa naţiunei. 


952 


In Germania, asemenea persoane se numesc 
ca şi în Elveţia. heimatlos, fără patrie. In anul 
1851 Iunie, s'a făcut o convenţiune între toate 
Statele confederaţiunei germane, prin care se sti- 
pulează că fiecare guvern va acordă naturalizarea, 
oricărei persoane, a cărei naţionalitate streină nu 
va putea fi stabilită. Aşă, că Germania, a rezol- 
vat chestiunea, care în fond este identică cu a 
noastră, prin sistema naturalizărei individuale, 

In Elveţia, numărul unor aşă indivizi fără 
patrie eră prea mare până la 1848. In acest an 
o dispoziţiune constituţională a regulat ca toți 
aceşti indivizi să se împartă între cantoane de 
către guvernul federal şi să se încorporeze în co- 
mune, fuzionându-se astfel cu națiunea elve- 
țiană. 

Când dar vedem că şi alte State europene au 
avut asemenea indivizi, fără naţionalitate, de ce 
să se mire cineva că Evreii au fost și suntla noi 
fără naţionalitate determinată. Însuşi D. Desprez 
în şedinţa congresului dela 10 Iulie, când sa 
produs amendamentul D-lui Launay, a declarat că 
situațiunea Evreilor în România, în ceeace pri- 
vește naționalitatea, lor, este nedeterminată. Faptul 
dar este pozitiv şi necontestat. 

Dar după cum în Franţa, în Elveţia, în Ger- 
mânia sau luat măsuri spre a face să înceteze 
asemenea stare de lucruri, aceleași măsuri se pot 


953 


luă şi la noi, cari şi noi suntem interesaţi a fu- 
zionă în naţiune asemenea elemente eterogene. 

Insă cum s'o facem, prin ce mijloace ? Prin 
naturalizarea individuală, zicem noi, adică prin 
aceiaşi măsură, admisă și de Statele germane în 
1851. După cum ea a putut fi eficace la Germani, 
de ce nu ar fi şi la noi? 

S'a obiectat apoi de opoziţiune pentru ce nu 
am pus în proiectul nostru tot sistemul naturali- 
zărei, şi anume durata stagiului. 

Mai întâi observăm că chestiunea de redac- 
ţiune este adesea chestiune de metodă personală a 
redactorului. Sunt persoane care cred că se poate 
întro Constituţiune înserie amănunte ca acestea: 
că se dă albă la domnie, că se înregistrează acea, 
jalbă; că s face cutare expertiză şi alte asemenea 
forme de procedură. Chestiunea de gust și de is- 
teţime a redactorilor, repet. Alţii cred că asemenea 
dispoziţiuni nu se pun niciodată în legea funda- 
mentală a țărei, ci numai dispozițiuni principale 
gi esenţiale. Așă, spre a vorbi de naturalizare, 
părțile ei esenţiale sunt: dacă se dă prin lege ori 
prin decret, dacă are un stagiu şi dacă sunt dis- 
pense de stagiu. Aceste părţi esențiale sau funda- 
mentale se află sau nu în proiectul nostru? Acest 
proiect ne spune că naturalizarea se acordă prin 
o lege specială şi individuală. Dar când se vor- 
beşte de lege, ce mai este nevoe a se spune cum 


954 


se face legea? Că se dă petiție la Domn, că se 
votează, că se promulgă? Toate aceste formalităţi 
se ştiu. Singurul cuvânt de lege le coprinde sau 
le presupune pe toate. El mai presupune că trebue 
să mai fie şi cooperarea puterei executive, adică, 
a tutulor factorilor cari conlueră la formarea unei 
legi obligatorii. 

De ce dar sar mai pomeni înti'o Constitu- 
țiune formele sau mecanismul formărei unei legi ? 
Redacţiunea dar a noastră este complectă şi corectă: 

Proiectul conţine ideea că naturalizavea se 
dă după un stagiu, de vremece vorbeşte de dis- 
pensă de stagiu. Insă ni sa imputat că nu con- 
ţine şi durata stagiului. Da, este adevărat, nu am 
pus durata stagiului. Pentruce? Pentrucă, mai 
întâi, dacă punem durata stagiului, trebuie să 
trecem în Constituţiune şi toate cazurile de dis- 
“pensă de stagiu ; căci, când în Constituţiune sar 
fi vorbit de stagiu, fără să se arate şi dispensele, 
nu ar fi mai putut fi nicio naturalizare fără 
stagiu, ceeace ar fi fost absurd şi contrariu tutu- 
lor legislaţiunilor din lume. 

Apoi, durata stagiului de 10 ani este co- 
prinsă în condica civilă, de ce să o mai repetăm 
în eonstituțiune? Aceasta ar fi produs o rea im- 
presiune în afară şi ne-ar fi mai mărit dificultăţile. 

Astăzi în toate statele Europei, naturalizarea 
se face cu mare înlesnire. Mai pretutindenea du- 


955 


rata, stagiului este moartă, și naturalizarea se dă 
de puterea executivă. Numai în Belgia și în Italia 
ea se dă de puterea legiuitoare. In Anglia, chiar, 
adevărata naturalizare se dă, dela 1870, de secre- 
tarul de Stat. 

In Franţa, astăzi stagiul este redus numai la 
trei ani, după legea din 29 Iunie 1867, care este 
astăzi în vigoare, iar nu după legea din 1849, 
pe care D. Mârzescu o credeă încă în vigoare. 
D-sa s'a înşelat şi aci. Acea lege din 1849, De- 
cembrie 3, a fost odată în vigoare şi după dânsa 
stagiul eră de cinci ani. Insă acea lege nu mai 
există, şi este înlocuită cu cea din 29 Iulie 1867. 
Rău dar D. Mârzescu a invocat o lege din Franţa, 
care nu mai există. 

Dar multe deasemenea erori i sa întâmplat 
a comite în cuvântarea D-sale. Aşă de exemplu, 
D-lui a mai lăsat a se crede că proiectul D-lui 
Thiers pentru convocarea decretului de emanciparea 
Israeliţilor din Algeria, nu ar fi fost respins de 
Camera franceză. Insă eu, D-lor, am onoare a vă 
declarà că proiectul D-lui Thiers din 1871 Iulie 
21, a fost respins de Cameră, astfel că decretul 
D-lui Cremieux dela Tour, din 1870, a rămas 
cu putere de lege şi Evreii indigeni din Algeria 
au fost şi sunt emancipaţi. 

Inţelegeţi dar lesne, D-lor, că astăzi termenul 
stagiului fiind aşà de scurt în toată Europa, a 


956 


vorbi în Constituţiune de lungul nostru stagiu de 10 
ani, ar fi a produce gratuit o foarte rea impresiune. 

Să lăsăm dar acest stagiu a se regulă de 
legea civilă, şi să nu-l punem într'o lege consti- 
tuţională. 

Dacă Dv., voiţi serios ca toată legea natu- 
ralizării să fie coprinsă în Constituţiune, atunci 
nu faceţi un ce necomplect, cum eră proectul opo- 
ziţiunei. Atunci puneţi tot ce trebue în o aşă lege; 
şi fiţi siguri că sunt sună de dispoziţiuni foarte 
importante cari trebue să se afle în o aşa lege; 
puteţi aveă un proiect de cel puţin 30—40 de 
articole. Să le înscrie atunci pe toate D-nii din 
opoziţiune; de ce se oprese în drum? 

Noi însă nu suntem de acest sistem. Noi nu 
punem în Constituţiuni legi organice; şi legea 
naturalizărei este o lege organică. M'am mulţumit 
a pune în proiectul nostru părţile esenţiale ale 
acestei legi, care trebue apoi să se facă în urmă, 
cu toate amănuntele. 

Ne întrebăm acum: acest paragraf întâi co- 
prinde el ceva contrariu tractatului din Berlin, 
sau jieneşte în ceva interesele ţărei? 

Tractatul dela Berlin nu coprinde nimie în 
privința modului aplicărei principiului egalităţei 
civile şi politice din art. 44. Astfel că națiunea 
este în drept a adoptă ca mod de aplicare sistema 
naturalizării; căci această sistemă răspunde mai 


; 957 


bine la nevoile şi dificultățile sale interioare, această 
sistemă este nai potrivită pentru fuzionarea unui 
element atât de puțin asimilat ca acela al Evreilor, 
Odată ce aplicarea prin această sistemă este reală 
şi eficace, credem că ne conformăm cerințelor di- 
plomaţiei şi tractatului. 

Cât despre interesele ţărei, economice și na- 
ţionale, este mai mult decât evident că nu se 
jienese întru nimie prin sistemul naturalizărei in- 
dividuale. 

Aceasta au recunoscut-o şi au deelarat-o tot- 
deauna membrii din opoziţiune; și nu credem că 
astăzi să-şi fi schimbat ideea, numai fiindeă acest 
proiect provine dela noi, nu dela D-lor, numai 
fiindcă sunt cutare persoane pe băncile ministe- 
riale, iar nu cutare altele! 

Putem dar fi siguri de concursul D-lor, eel 
puţin asupra adoptărei sistemului. Acest sistem 
are acest bun că nu se introduce deodată în fa- 
milia cetăţeniei române elemente considerabile ne- 
pregătite de ajuns şi cari ar paraliză, ar opri 
mişcarea vitală şi economică a naţiunei, i-ar stinge 
chiar sorgintea producțiunei şi avuţiei sale, Dând 
Însă timp acestor elemente de a le prepară şi asi- 
milă, fuziunea lor cu noi se va face treptat şi 
fără zguduire, Este sistemul cel mai practic, cel 
mai potrivit eu interesele și circumstanţele locale. 

lată, dar, D-lor, pentru ce am susţinut şi 


958 


susţinem acest sistem de aplicare, căci după toate 
cele cunoscute până aci, este singurul care sa 
primit de naţiune. 

Să trecem acum la cellalt paragraf. 


(Sedinta se suspendă pentru 10 minute). 


„Monitorul Oficial“ No. 224 din 4 Octombrie 1879. 


~ 


Referitor la paragrafele art. 7 din Constituţiune 
întâi, B. Boerescu dă oarecari explicaţiuni. 


D. ministru de externe. D-lor deputaţi, să-mi 
permiteţi a mai adăogă ceva în privința paragra- 
fului întâiu, a vă aduce adică încă o probă că 
naturalizarea individuală este un mijloc eficace spre 
a fuzionă într'o naţiune elemente eterogene, cari 
au trebuinţă de asimilare. Adoptând şi noi acest 
mijloc pentru aplicarea principiului din art. 44, 
nu facem decât să imităm alte naţiuni mai mari, 
şi să ne conformăm astfel unui uz dejà încercat. 

Acest exemplu, acest uz am arătat dejă că a 
existat în Germania. Acelaşi exemplu îl găsim în 
Franţa cu Algeria. 

In Algeria există două feluri de oameni cari 
se pot naturaliză: Musulmanii şi streinii. Musul- 
manii sunt supuși francezi, fără să fie cetățeni, tot 
așă cum sunt şi la noi Izraeliţii. 


960 


In 1865, un Senatus-Consultus sa mărginit 
a declară Francezi pe Musulmani ca şi pe Israe- 
liţi, fără să fie cetăţeni; aceasta este o probă mai 
mult că poate fi cineva Român sau supus român, 
fără să fie şi cetăţean, şi că numai prin natura- 
lizare individuală poate deveni cetățean. 

Vă aduce pentru aceasta tot pe autorul francez 
pe care l-am citat. Iată ce zice el (pag. 123): , 

» Trebuie să distruge în Algeria două clase 
de indivizi, cari pot să obțină naturulizarea : Mu- 
sulmanii, declaraţi prin Sen.-Con. din 1865 fran- 
cezi dar nu cetăţeni și streinii creștini“. 

Adaog că, prin acelaşi Senatus-Consultus din 
1865, Evreii erau asimilați cu Musulmanii, adică 
erau Francezi, fără a fi cetăţeni. 

Autorul nostru mai adaugă 

„Fără a fi cetățean francez... Musulmamnul 
“născut în Alg geria, poate să facă parte, sub oare- 
cari condițiuni şi ourecari rezerve din armata 
franceză de uscat și de apă“. 

Așă dar se poate prea bine ca cineva să ser- 
vească în armată, ca supus numai al unei națiuni 
și fără a fi cetățean. Nu ni se mai poate imputà 
dar nouă că Evreii sunt supuși la recrutare, fără 
a fi cetățeni. Această se face chiar şi în Belgia 
în privința celor ce nu au o naționalitate deter- 
minată. 

Tot Senatus-Consultus din 1865 a regulat în 


961 


Franța modul de a se naturaliză indigenii, cari 
sunt supuși fără a fi cetăţeni francezi. 

De ce nu ne-ar fi permis să imităm şi noi 
acel Senatus-Consultus din 1865? 

În privinţa Israeliţilor indigeni din Algeria, 
ştim că un decret al guvernului apărărei naţionale, 
din 24 Octombrie 1870, i-a declarat pe toţi ce- 
tățeni francezi. 

Acest decret a produs efecte neplăcute pentru 
Franţa, din cauza poate a repeziciunei cu care s'a 
făcut; el a fost urmat în anul următor de nişte 
revolte în Algeria, cari sau înăbușit prin sacrificii. 

Decretul însă s'a executat. In 1851 guvernul 
D-lui Thiers a prezentaţ un proiect prin care se 
cereă abrogarea acelui decret, însă acest proiect a 
căzut în sânul reprezentaţiunei naţionale și astăzi 
Israeliţii indigeni din Algeria sunt cetăţeni, iar 
Musulmanii devin Francezi prin naturalizare. Prin 
urmare sistemul de naturalizare individuală pentru 
fuzionarea unor elemente neasimilate, se poate 
aplică şi la noi, după cum îl aplică Franţa în Al- 
geria pentru Musulmani, fără să ni se aducă impu- 
tări că nu am aplică principiul coprins în art. 44. 

Acum trec la al 2 paragraf din proiectul 
nostru şi voi căută să fiu cât se poate mai scurt. 
Acest paragraf, coprinde o restricţiune la dreptul 
de a dobândi proprietăţi rurale, şi face din dreptul 
de proprietate rurală un drept politie. 


29006 61 


962 


Trebuie să mă explic, că, când în paragraful 
acesta se zice că numai cetăţenii români au dreptul 
să dobândească imobile rurale, nu se înţelege că 
se exclud persoanele cari sunt de naţionalitate ro- 
mână, fără a fi cetățeni români, cum sunt de 
exemplu femeile, minorii, interzişii. 

O femee română, un minor, un interzis român 
de sunt de naţionalitate română măcar că nu au 
drepturi politice, ei pot aveă şi dobândi imobile 
rurale. Vorba de cetăţean român în paragraful 
nostru, este zisă numai ca opusă acelora ce nu 
sunt de naţionalitate română. cum sunt străinii 
sau supușii români. 

Pe de altă parte guvernul a consimţit a scoate 
viile din paragraful primitiv, fiindcă poate că sar 
fi înţeles şi viile afară din oraș şi intenţiunea, 
noastră fiind numai viile ce puteau fi prin unele 
orașe, cuvântul de locuri în orașe, nu sa părut 
suficient; căci aceste locuri pot fi plantate sau 
neplantate, destul ca ele să facă parte din raionul 
orașului. 

Dispoziţiunea de a se face din dobândirea, 
proprietăţei rurale un drept politie nu poate să fie 
considerată ca o restricţiune care ar fi în deza- 
cord cu ideile moderne, fiindcă sunt de multe ori 
oarecare împrejurări sau necesităţi locale, cari fae 
pe un legiuitor să admită ceva restricţiuni la un 
principiu general: starea noastră economică este așă 


963 


că proprietatea, are încă nevoie a fi protejată, şi 
fiindcă la noi proprietatea rurală este legală cu 
drepturile politice, se înţeleg şi mai bine măsurile 
de protecţiune ce i se acordă. Apoi lipsa de in- 
stitute de credit şi scumpetea capitalurilor fac și 
mai mult simţite nevoile acestei proprietăți. Res- 
tricțiunea aceasta este dar o simplă măsură de 
conservare și de protecţiune. 

Apoi, D-lor, nu numai la noi streinii, nu ar 
aveă dreptul să dobândească imobile rurale; aceasta 
există şi în luminata şi bogata Anglie. 

În Anglia, până la 1870, naturalizaţiunea, se 
dedeă cu multă dificultate de către parlament; un 
bil din 1870, a făcut ca ea să se acorde mai lesne 
şi până la un punct de către puterea executivă, 

Dar, pe lângă naturalizare, Englezii mai au 
jumătate de naturalizare, un fel de mică natura- 
lizaţie, care se numește Denisaţie. 

Ei bine, numai streinii cari, capătă denisaţia, 
au dreptul de a cumpără imobile; ceilalţi străini 
nu au acest drept. Această restrieţiune se poate da, 
şi mai mult la noi, cari suntem o naţiune mică, 
fără institute de credit, și la cari proprietatea ru- 
rală are nevoie de mai multă protecţiune, spre a o 
face să rămână, pe cât se va putea, în mâna 
Românilor. 

În ceeace privește paragraful III, relativ la Do- 
brogea, s'a criticat din mai multe punete de vedere. 


964 


Mai întâiu s'a zis că Camera aceasta nu ar 
fi competentă a se ocupă de Dobrogea. Pentru ce? 
Pentrucă fostele Adunări nu a indicat pentru revi- 
zuire decât art. 7 şi că acest articol nu se poate 
referi la Dobrogea. S'a mai adăogat că în acest 
articol s'ar coprinde o dispoziţiune care ar para- 
liză restricţiunea ce sa făcut pentru proprietatea 
rurală. D-lor să-mi permiteţi a vă spune, în pu- 
ţine cuvinte, cât aceste imputări sunt nefundate. 

Mai întâi în privinţa competinţei. Să ne în- 
ţelegem de ce este vorba! Este vorba de a se de- 
termină regimul special care trebuie să se preserie 
pentru Dobrogea? Dacă ar fi aceasta, în adevăr 
Camera actuală nu ar fi competinte, fiindcă ar 
trece peste art. 7, și ea nu poate să facă aceasta. 
Eu am fost unul din aceia cari, ca minoritate în 
Senat, am propus să se indice şi alte articole din 

"Constituţie pentru revizuire, între cari eră şi unul 

pentru Dobrogea. Dacă ni se primeă propunerea, 
am fi fost astăzi competinți a regulă şi regimul 
acestei provincii. Însă propunerea mea a căzut; și 
noi nu mai avem altă competinţă. Este dar numai 
art. 7 de revizuit. 

Dar care este competinţa Camerei în revizuire 
a art. 7? Această competinţă este de a se ocupă de 
egalitatea drepturilor civile şi politice, fără distinc- 
ţiune religioasă; de a se ocupă de dobândirea şi 
exercitarea drepturilor politice şi civile; în alte 


965 


cuvinte, competința actualei Camere este de a regulă, 
tot ce se leagă şi derivă din principiul naționali- 
tăţei. Ce facem noi însă mai mult decât atât în 
§ 3? Aci se zice că toţi locuitorii Dobrogei se 
bucură de o egalitate de drepturi. fără deosebire 
de religiune; şi eră neapărat să zicem aceasta, căci 
multe şi diverse religiuni sunt în Dobrogea. 

Mai observ acum că însuși guvernul a con- 
simţit ca delegaţii să suprime cuvintele de parte 
integrantă a României, cari erau proiectul primitiv. 
Nu că prin această suprimare ar rezultă vre-o în- 
doeală despre ferma voinţă a naţiunei de a con- 
siderà Dobrogea ca parte integrantă a României; 
nu faptul este pozitiv, că națiunea dejà sa pro- 
nunțat, că primeşte Dobrogea ca o parte a sa in- 
tegvantă. Această voinţă a sa rezultă din voturile 
anterioare ale Corpurilor legiuitoare, rezultă din 
moţiunea, fostei Adunări, din moţiunea chiar a Se- 
natului, care nu contrariă pe a Camerei, şi în 
puterea cărora guvernul a ocupat şi a organizat 
Dobrogea. Aşà dar, dacă noi am consimţi ca să 
se scoată cuvintele de parte integrantă, este pentrucă 
cuvintele de anexare şi de provincie, cari au rămas, 
sunt echivalente, sunt suficiente spre a arătă că 
Dobrogea face parte integrantă din România, aşă, 
dar faptul fiind stabilit mai de înainte, noi ne-am 
mulțumit a-l mai constată odată, sub forma ce 
vedeţi. 


966 


Şi cum, D-lor, ar putea fi altfel? Cum cre- 
deţi D-voastră că Camerile trecute ar fi autorizat 
pe guvern să ia Dobrogea, să o ocupe militărește, 
să o organizeze cu regulamente şi cu decrete cari 
să aibă putere de legi, dacă nu înţelegeam că Do- 
brogea, se primeşte de România în mod definitiv 
şi ca parte a sa integrantă? Ce! provizoriu ar voi 
unii din opoziţiune să ţinem Dobrogea, şi până 
să aşteptăm a ne-o cere ori a ne-o luă alţii? 
(Aplauze). Nu noi am cerut această provincie; dar, 
dacă ni s'a dat, o ţinem, şi o vom ţine totdeauna 
(aplauze). Noi nu am primit-o ca schimb pentru 
Basarabia, dar am primit-o şi o ţinem ca un just 
echivalent, ca un rezultat datorit bravurei oştirei 
noastre, sacrificiilor de tot felul ce am făcut în 
resbelul trecut (aplauze). Și am veni tot noi astăzi 
ca să punem în bănuială caracterul definit al 
„posesiunei acestei provincii? Ce sar întâmplă 
cu aceasta? Nu vă temeţi că alţii ar puteă să, 
pue în bănuială chiar legitimitatea posesiunei ei, 
şi D-voastră le-aţi procură cuvinte și argumente? 
Insă, D-lor, eu sunt sigur că nimeni din noi nu 
pune în îndoială voința naţiunei de a deţine de- 
finitiv această provincie. 

Aşă dar, faptul existent este pozitiv că Do- 
brogea face parte integrantă din România, şi, numai 
spre a nu da naștere la alte interpretări, am con- 
simţit a se formulă astfel constatarea aceluiași fapt. 


967 


Odată dar ce era vorba de o provincie din 
nou anexată, bine erà, prudent eră ca, cu oca- 
ziunea revizuirei art. 7, să nu se zică nimica des- 
pre egalitatea de drepturi și de datorii ce trebue 
să existe în acea provincie, fără deosebire de re- 
ligiune? Oare ar fi fost înțelept a se lăsă să se 
legitimeze bănuiala, care se ivise dejă la Congre- 
sul din Berlin, că diferența de religiune are să 
continue în privinţa Dobrogei, şi că necreștinii, 
adică Musulmanii, până atunci cetățeni otomani, 
au să fie într'o poziţiune de inferioritate în raport 
cu creştinii. Nici umbră de îndoială nu trebuiă 
lăsată, în o aşă chestiune importantă, și de aceea 
şi $ 3 trebuiă să se exprime cum a făcut-o. 

Mai este o altă consideraţiune, de o mare 
însemnătate, care ne impune înserarea acestui $ 3. 

In adevăr, D-lor, Dobrogea este o provincie 
cedată sau anexată României. 

Este însă un principiu elementar şi nediseu- 
tabil în dreptul internaţional universal, formulat 
și susținut de toţi publiciştii, că anexarea unei 
ţări atrage cu sine asimilarea sau naţionalizarea 
locuitorilor anexaţi cu cei anexatori. 

Aceasta este o consecință pozitivă, logică și 
de drept a anexărei, producă-se anexarea prin con- 
chistă, producă-se prin cesiune. Locuitorii anexaţi 
sunt imediat asimilați și devin cetăţeni ai Statului 
cuceritor sau care i-a primit ca cesiune. 


968 


Acest principiu, D-lor, există şi este aplicat 
în dreptul ginţilor, din timpurile moderne, fără 
discuţiune. Iată cum îl formulează autorul pe care 
l-am citat deja, (p. 297): „Este o consecinţă or- 
dinară a conchistei, că locuitorii pământul cucerit 
dau naționalitatea învingătorului“. Și apoi, ca să 
nu credeţi că aceasta se aplică numai când este 
vorba de eonchistă cu armele, iată ce zice mai la 
vale şi în caz de cesiune, cum este cazul la noi: 
„Rezultatul obicinuit al cesiunei unui teritoriu este 
de a face să treacă locuitorii ţărei cedate în su- 
punerea învingătorului, și prin urmare de a atrage 
pentru dânşii o schimbare de naţionalitate“. 

Prin urmare, odată ce Dobrogea ne-a fost 
cedată, odată ce dânsa sa primit de noi, și sa 
primit în mod de a o posedă definitiv, ca o ade- 
vărată anexare, şi ca anexare datorită nouă, sau 
ca o justă recompensă a saerificiilor ce am făcut 
în resbelul trecut, locuitorii din Dobrogea, toți 
foşti cetăţeni otomani, de oarece există o Consti- 
tuțiune acolo, la acea epocă, ar fi devenit de drept 
cetățeni români, ar fi intrat de drept în regimul 
nostru constituțional, cu toate drepturile politice 
de cetățeni români, dacă nu am fi zis nimica despre 
dânşii. lată ce sar fi întâmplat dacă noi nu am 
zice în § 3, că pentru Dobrogea va există un 
regim special prescris de Corpurile Legiuitoare. 

Dacă nu veţi zice aceasta, locuitorii Dobrogei, 


969 


repet, vor deveni de drept cetăţeni, şi în deşert 
veţi căută D-voastră să trămiteţi pe oricine, cu 
oricât de mare talent, dincolo de frontieră, spre a 
probă contrariul, spre a demonstră că Dobrogea 
deși cedată, însă locuitorii ei nu sunt cetăţeni, că 
nimeni nu vă va crede. 

Credeţi însă, că este bine, că se poate ca Do- 
brogenii, foştii supuși otomani, să devină deodată 
cetățeni români în puterea, şi prin faptul anexărei? 

Daca o credeţi, suprimaţi $ 3. Insă noi nu 
o credem, noi suntem convinși că Dobrogea are 
încă nevoie de un regim special, că populaţiunile 
ei nu sunt încă pregătite pentru regimul consti- 
tuţional; că trebue, prin măsuri înțelepte şi gra- 
date, să ajungem la asimilarea complectă şi la, 
acordarea drepturilor de cetăţenie. Până atunci, 
Dobrogenii vor fi numai Români, adică de naţio- 
nalitate română, dar nu cetățeni români. lată 
pentruce proiectul zice că în Dobrogea va fi un 
regim special. 

Locuitorii ei vor aveă între dânşii aceleaşi 
drepturi şi datorii, fără deosebire de religiune, toți 
vor fi trataţi deopotrivă, însă în conformitatea re- 
gimului special, cu regimul mai patriarehal, ce se 
va, prescrie pentru acea provincie, de către cor- 
purile legiuitoare. Religiunea nu are să fie în Do- 
brogea, după cum nu va fi nici în România de 
dincoace de Dunăre, o cauză de inferioritate pentru 


970 


nimeni. Regimul special al acelei provincii va fi 
numai provizoriu şi potrivit cu trebuințele, cu 
gradul de cultură, cu nevoile acelei ţări. Vom face 
adică şi noi pentru Dobrogea aceeace face Franţa 
pentru Algeria de atâta sumă de ani. 

Vedeţi dar, D-lor deputaţi, că eră natural, 
ca revizuind art 7 care tratează despre egalitatea 
drepturilor civile şi politice, să declarăm că ace- 
laşi principiu se aplică şi în Dobrogea, şi că acolo 
toți locuitorii vor fi trataţi deopotrivă, deși ei nu 
vor fi încă cetățeni români, și vor fi supuşi unui 
regim special. Acest regim special, nu noi îl in- 
dicăm, căci nu suntem competinți pentru aceasta; 
îl vor indică încă, și îl vor reglementă Camerile 
ordinare, după maturile studii şi expertize ce vor 
face pentru aceasta, aşă încât să se poată prescrie 
pentru această provincie un regim potrivit cu cul- 
tura și nevoile ei, şi mai ales cu cerințele diver- 
selor secte religioase ce există în acea ţară. 

Prin urmare odată ce este stabilit că locuitorii 
Dobrogei nu sunt deocamdată cetăţeni, ci numai 
Români, în sensul ştiinţific şi internaţional al cu- 
vântului, apoi ei, cu atât mai mult cuvânt, nu 
ar putea aveă și exercită drepturile politice în 
România de dincoace de Dunăre. 

Cum dar Domnii oratori din opoziţiune au 
presupus că cei din Dobrogea ar puteă veni şi 
cumpără imobile rurale în România de aci! Nu, 


971 


nu pot face aceasta, fiindcă numai cetățenii Români 
pot dobândì asemenea imobile, şi Dobrogenii de 
orice origină şi religiune ar fi, nu sunt cetățeni 
Români. 

S'a mai obiectat încă că, de ce, prin acest 
paragraf, se zice că, restricțiunea relativă la do- 
bândirea proprietăţilor rurale nu se aplică şi în 
Dobrogea. Unii din Domnii oratori au exprimat 
dorinţa ca aceeași restricțiune, care se aplică în Ro- 
mânia, să se aplice şi în Dobrogea. Dar aceasta 
“ar fi şi absurd, şi imposibil. In Dobrogea nevoile 
şi necesităţile nu sunt aceleaşi ca în România. 
Fiecare din D-voastră, dacă voiţi a fi sinceri, 
trebue să mărturisiţi că, când aţi cugetat la res- 
trieţiunea pentru proprietate, aţi avut în vedere 
numai România şi de loe Dobrogea. 

Această provincie este cu totul în alte con- 
dițiuni sociale şi economice. Acolo există o diver- 
sitate complectă de neamuri şi de religiuni, acolo 
nu există nici unitate de rasă, nici unitate de 
limbă; chiar proprietatea privată rurală este de 
creat în acea localitate. Ar fi dar un ce absurd 
şi imposibil ca restricţiunea, adusă la dreptul de 
a dobândi proprietăţi rurale în România, să se 
aplice şi în Dobrogea. Dar cum? Noi am declarat 
mai sus că numai cetăţenii României, au dreptul 
de a dobândi proprietăţi rurale; dar în Dobrogea 
nici nu există cetățeni români; prin urmare în 


972 


Dobrogea nimeni din lucrătorii acelei țări nu ar 
ar aveà dreptul să dobândească imobile rurale! 
Pentru a dobândi aşă imobile un locuitor din Do- 
brogea ar trebui să se naturalizeze cetățean român 
mai întâiu; căci deocamdată, numai prin natu- 
ralizare un dobrogean ar deveni un cetăţean, după 
cum Musulmanii din Algeria numai prin natura- 
lizare pot deveni cetăţeni francezi. 

Vedeţi însă, D-lor, la ce absurditate ne-ar duce 
aplicarea restricțiunei acesteia şi pentru Dobrogea. 

Inconvenientele economice, ce ar rezultă din 
aceasta pentru acea ţară, ar fi și mai dezastruoase. 
O așă restrieţiune ar face, după cum am zis, că 
proprietatea, rurală privată să nu poată există 
acolo. Ce este însă mai necesar unui popor. pen- 
tru prosperarea sa decât înfiinţarea și desvoltarea 
proprietăţei private? 

Cugetaţi apoi la viitor; cugetați că Dobro- 
gea este o ţară mai pustie, şi că are nevoie de a se 
coloniză cât mai mult, și cât mai iute. Apoi cea 
d'întâi măsură de luat spre a se populă şi colo- 
niză o ţară, este de a creă şi face posibilă do- 
bândirea de pământuri. Când însă D-v. aţi pune 
piedici pentru aceasta, şi aţi face și în Dobrogea 
un drept politie dın proprietatea rurală nu ve- 
deţi că aţi oprit îndată colonizarea” acelei ţări! 
Dar bine, prudent, politie şi prevăzător ar fi de a 
face una ca, aceasta? 


973 


Să ţinem D-lor, Dobrogea şi să o ţinem ca 
o provincie anexată definitiv; însă să o ţinem în 
condițiuni a prosperă şi de a o desvoltă, de a o 
îmbunătăţi; Această anexare morală, care va atrage 
stima şi iubirea locuitorilor ei, va fi mai solidă 
decât anexarea politică. (Aplauze). 

Inţelegeţi, dar D-lor, că acest paragraf rve- 
lativ la Dobrogea este prea necesar, sub toate 
punctele de vedere, şi trebuie menținut. 

Au mai exprimat unii, în treacăt, temerea 
că în asemenea caz Evreii din România au să 
meargă să cumpere proprietăţi în Dobrogea. 

Ei, și vă pare rău: Negreşit că Evreii, ca 
şi oricine, vor aveă drepturi a se așeză şi a cum- 
pără pământuri în Dobrogea. Ce? D-nii din opo- 
zițiune atât ţiu la Evreii dela noi încât le este 
teamă ca nu cumva să se ducă în Dobrogea? 
(Ilaritate). Dar ducă-se, D-lor, cât mai mulți din 
Moldova în Dobrogea! Atât mai bine! (Aplauze). 

Aşà dar, D-lor, ar fi o neprevedere de copil, 
ca, nevorbind nimic de Dobrogea să o lăsăm ex- 
pusă la atâtea eventualităţi și la atâtea rele con- 
secinţe. 

In privinţa paragrafului 4, din proiect, s'au 
ivit nişte obieeţiuni, atât de puţin întemeiate, încât 
nu le pot interpretă altfel, decât ca provenind din 
o simplă neînțelegere. Acest paragraf D-lor, este unul 
din cele mai bune; şi-mi păreă curios de a vedeă că 


974 


tocmai el se critică! Dar ce cuprinde el? El zice 
că indivizii născuţi şi crescuți în România, până 
la, majoritate, şi cari nu se vor fi bucurat de vre-o 
protecţiune străină, să nu poată dobândi natura- 
lizarea decât prin votul Adunărilor, deşi cu dis- 
pensă de stagiu. Aţi uitat însă, D-voastră, art. 8 
din codul civil? Dacă l-aţi uitat să-mi daţi voie 
să vi-l aduc aminte. Acel art. 8 zice: „Veri-ce 
individ născut şi crescut în România până la 
majoritate, şi care nu se va fi bucurat niciodată 
de vre-o protecțiune străină, va puteă, reclamă ca- 
litatea de Român în cursul unui an după ma- 
joritate. * 

Va să zică, după acest art. 8, veri-ce indi- 
vid străin, va fi născut şi crescut în România, 
poate reclamă calitatea sa de cetățean, şi ce este 
această  reclamaţiune? Este dreptul de opțiune, 
adică că individul nu are decât să se adreseze la 
primărie, spre a dovedi faptul naşterei sale pe 
pământul României, pentru ca de drept să devină 
cetăţean în România, fără să mai fie supus vo- 
tului Camerei. 

Acest drept de opţiune nu-l aveau Israeliţii, 
în adevăr; căci, după art. 9, se zice că acei cari 
nu Sunt decât creştini nu pot dobândi calitatea 
de cetăţean român, decât după art. 16, adică 
după naturalizare. Insă această distineţiune de re- 
ligiune nu se mai poate menţine, după suprima- 


975 


rea art. 7 din Constituțiune. Prin urmare, dacă 
nu Sar modifică art. 8, din cod. civ. ar urmă 
ca Evreii, consideraţi ca străini, ar aveă şi ei 
dreptul de opţiune după articolul 8. Aceasta voiţi 
D-voastră? Dacă o voiţi suprimaţi şi $ 4 din 
proiectul nostru. Dacă nu o voiţi, apoi menţineţi 
§ 4, care modifică art. 8 din codul civil. 

Prin § 4 noi am modificat, repet, art. 8; 
căci am supus pe toţi streinii, născuţi și crescuţi 
în ţară, la votarea Adunărilor. Dreptul de op- 
iune numai există; în locul lui am pus tot na- 
turalizarea individuala. Dacă Adunările vor voi 
să naturalizeze pe asemenea indivizi, îi vor admite 
ca cetățeni prin vot, dispensându-i însă, atunci 
de stagiu. Dacă nu vor voi, vor respinge cererea 
lor de naturalizare, şi atunci numai poate fi vorba 
de dispensă de stagiu. 

Cum dar, și prin ce forţă de argumentare, ni 
s'a putut zice, că prin acest paragraf, sar intro- 
duce toţi Evreii la cetăţenie? Că s'ar deschide uşile 
tutulor Evreilor spre a deveni cetățeni Români? 

Curios fenomen, D-lor! Proiectul acesta a 
avut norocirea sau o nenorocire, de a fi combătut 
şi de alianța Israelită şi de Evreofagi! Pe cine să 
credem? 

lată o nouă probă, acest paragraf, care este 
cel mai bun şi mai logie şi pe care îl combat, 
deopotrivă ambele extreme. 


976 


Noi, însă, guvernul, a trebuit să-l punem, 
fiindcă el eră o consecință logică a sistemului ce 
noi am preferit. 

In adevăr, vam spus că două sisteme erau 
în prezență pentru aplicarea principiului din art. 44. 

Sistemul emancipării şi acela al naturaliza- 
țiunii individuale. Odată ce ne-am pronuntat pentru 
naturalizarea individuală, numai putem admite 
niciun caz de emancipare permanentă. 

Dacă faptului naşterei am fi dat privilegiul 
opțiunei, atunci, atât în prezent cât și în viitor, 
toți evreii născuți şi crescuţi în ţară, fără a fi fost 
supuși străini, ar fi avut, prin opţiune, putinţa de 
a deveni de drept cetăţeni, fără alt vot al ţării. 

In alte cuvinte am fi admis o categorie, o 
cauză permanentă de emancipare. Dar noi n'am 
primit emanciparea pe categorii, şi a trebuit să 
„modificăm şi acest art. 8, care nu mai eră în acord 
cu sistemul adoptat de noi. 

Pe de altă parte, această categorie ar fi fost 
cea mai întinsă, cea mai periculoasă; căci ar fi 
introdus deodată în naționalitatea română un prea 
mare număr de evrei, încă neasimilaţi, încă nu 
destul de pregătiţi spre a deveni cetăţeni. 

Aşi, dar vedeţi cât este de nedreaptă opozi- 
țiunea, căci ea critică tocmai dispozițiunea, care 
este o consacrare a principiului naturalizării, care 
conţine cea mai însemnată garanţie a intereselor 


977 


şi a naționalităților române. Adaog acuma că dacă 
guvernul şi comitetul delegaților, au consimţit ca 
să adaoge anul de majoritate şi anul dela pro- 
mulgarea legei, care nu se află în proiectul său 
primitiv, aceasta a făcut-o dintr'un spirit de con- 
eiliaţiune, şi apoi, pentrucă în fapt, această mo- 
dificare este inofensivă. Deși s'ar păreà, în adevăr, 
că prin adaosul anului după dreptul de opţiune 
şi majoritate ori dela promulgare, care nu eră 
după acest articol, în proiectul guvernului, s'ar 
fi îngreunat poziţiunea, acestor străini, însă în rea- 
litate această îngreunare nu există, căci, după 
legea ordinară de naturalizare, sunt o sumă de 
cazuri de dispense, și dacă Adunările vor fi dispuse 
a acordă dispense unui străin, ele o pot face la 
orice epocă ar cere acel străin naturalizarea dela 
Adunări. 

Când însă Camera nu ar voi să acorde acele 
drepturi, ea va respinge însăşi naturalizarea, sau 
va cere ca străinul să nu pretindă naturalizarea 
ca născut în ţară, ci pur şi simplu, atunci Camera, 
îi va acordă naturalizarea cu stagiu. 

Esenţial eră dar ca să modificăm dreptul de 
opţiune, care nu se mai acordă cu sistemul nostru, 
şi dacă nu făceam această modificare, adică dacă 
nu puneam § 4, atunci eră să vedeţi critice şi 
atacuri din partea opoziţiunii! 

Vin acum la cel din urmă paragraf, la acela 


29006 62 


978 


care se raportă la efectul retroactiv al principiului 
de naturalizare, adică la imediata aplicare a prin- 
cipiului în favoarea unui număr de supuşi români, 
Israeliţi, pe cari noi i-am crezut asimilați. 

Acest articol eră negreșşit cel destinat a fi 
mai tare atacat de către acei onorabili domni din 
opoziţiune, cari zie că vor să facă să dispară art. 7 
din Constituţiune, însă cari îl fac să dispară aşă, 
cari fac a se revizui Constituţiunea așă încât să 
nu ajungem la nici un rezultat, adică să nu ajun- 
gem la înţelegere cu Puterile semnatare tractatului 
din Berlin. 

Ne-a opus mai întâi D. Mârzescu, numărul 
cel mic, de 1.000 persoane, din liste. Cu un așă 
mic număr, ne-a zis D-lui, credeţi că o să mul- 
țumiţi pe Puteri? Imi pare rău că această obiec- 
țiune să o aud dela un represintant român; căci 
ea ni se făcuse dejă tocmai de străin, de membrii 
alianţei israelite!.. De aceea eu voi fi silit să răs- 
pund atât D-lui Mârzescu, de aci, cât şi celor 
afară din ţară. (Aplauze). 

Alianţa a declarat că acest număr de 1.000 
este ridicol; D. Mârzescu îl numeşte prea mic. 
D-lui este mai cuviincios. Insă D-lor, să nu uităm 
că numărul este indiferent. Nu este vina noastră 
dacă numărul este mie; el puteà fi mai mic ori 
mai mare; noi propunem a se naturaliză numai 
pe cei ce i-am aflat asimilați. Nici noi, nici Pu- 


979 


terile cred eu, nu ne ocupăm de număr. Trebuie 
să ne ocupăm numai de sistem, de principiu... 

Aud zicându-se că toţi suntem pentru acelaş 
sistem. Se poate. Adaog numai că diferenţa este 
însă că Dv. vreţi o revizuire, care să nu fie primită 
de Puteri, iar noi voim o revizuire reală. (Aplauze). 

Prin urmare, să numai insistăm asupra nu- 
mărului, căci Camera este liberă a face îndreptări 
şi modificări la liste; acesta poate fi oricare, să 
vedem care este sistemul, care este principiul ? 

Sistemul, principiul, după care ne-am condus, 
este acesta. Vă propunem la naturalizare, prin 
aceste liste, numai pe acei supuşi români, de orice 
religiune, pe care noi îi credem asimilați, numărul 
lor este indiferent; vă prezintăm 1.000, puteţi 
pune 800, 2.000 sau 3.000, căci listele pot să 
fie greşite, poate că figurează într'însele persoane 
cari nu sunt asimilate, sau poate că s'au omis 
mulţi, cari trebuiau înscriși. Vedeţi, examinaţi şi 
îndreptaţi; noi nu vă dăm liste ca un ce perfect; 
le puteţi perfecta Dv. 

Astfel că calitatea listei este o chestiune cu 
totul relativă şi secundară. Chiar acest mijloc ce 
aveţi de a îndreptă lista este o probă că ea nu 
constituie o categorie. Dacă ar fi categorie, nu aţi 
mai aveà lista, şi nu aţi mai puteă îndreptă nimic; 
căci repet, când e vorba de emancipare, persoa- 
nele nu se mai pun la vot. 


980 


Așă când, în anul 1864, sa făcut legea comu- 
nală, care, în art. 26, cuprindeă nişte categorii 
de emancipare pentru drepturile comunale, nici că 
sa făcut liste de Evrei; căci cei aflaţi în una din 
acele categorii aveau ipso jure drepturile comunale. 
S'a votat, ca orice emancipare, numai cauzele, şi 
etectele se produceau de sine în raport cu indivizii. 

Listele care vă prezentăm noi sunt naturalizări 
individuale; şi luate în bloc, ele constituiese o 
imediată aplicare a principiului din art. 44. 

In adevăr, D-lor, vă aduceţi aminte că v'am 
spus că puterile europene, în general, văd în 
art. 44. nu numai un principiu, ci şi aplicarea, 
lui; şi că noi tratăm cu Puterile numai în pri- 
vinţa întinderei acestei aplicări. Aceasta diseuţiune 
este încă pendinte între noi şi Puterile europene. 

Pentruca noi să putem probă puterilor leali- 
tatea şi bunacredinţă a naţiunei, când ea, declară 
că primește tractatul din Berlin şi că adoptă 
principiul din art. 44, am voit să facem o aplicare 
imediată, deşi parţială, un început de executare 
al acestui principiu. Insă aceasta nu o putem face 
decât în limita posibilului; şi aceasta un din vre-o 
rea voinţă, ci din cauza necesităţilor locale, din 
cauza, circumstanțelor independente de voinţa noa- 
stră. lată toată semnificarea listelor. 

Ni se poate însă impută că prin aceste liste, 
prin această aplicare imediată a principiului, noi 


981 


ne-am depărtat dela sistemul adoptat, dela sistemul 
naturalizărei individuale ? Dar să raționăm pe date 
certe, iară nu numai pe cuvinte. 

Ce se numeşte oare naturalizare? Cari sunt 
condiţiunile esenţiale ale sistemului ce se chiamă 
naturalizare? De esența naturalizărei este ca natu- 
ralizatul să fie declarat astfel de Camere, sau chiar 
de puterea executivă, şi ca să existe un acord de 
voințe, de consimţimânte între cel ce cere gi cel 
ce dă naturalizarea. 

Publicistul recent pe care vi l-am mai citat, 
se exprimă astfel spre a caracteriză acest act al 
naturalizărei. El zice: „Naturahzarea ia din ce 
în ce forma unui contract între streini și Statul 
cu care el voește a se asociă. Prin urmare, ca ea 
să, fie acordată, trebue concursul a două voințe“. 

Așă dar, este pozitiv că şi naturalizarea este 
un fel de contract, care se formează prin două 
voințe, întocmai ca un contract ordinar. 

Apoi, D-lor, când un contract se zice că este 
perfect? Atunei când devine executoriu și obliga- 
toriu pentru părţi. Ca să devină însă astfel, tre- 
bue să existe concordanță între cele două con- 
sentimente. 

Să aplicăm acest principiu la $ 5 din proiect; 
să vedem dacă prin liste el se violează. 

S'a zis şi se repetă că lista noastră coprinde 
o emancipare pe categorii. Noi răspundem că ea 


982 


conține o naturalizare pe categorii. Dar ce sunt 
aceste categorii! Ele nu sunt cauze permanente de 
emancipare; ele sunt numai nişte calități după 
cari am ales persoanele şi cari aveau în favoare-le 
prezumpţiunea de asimilare. 

Aceste persoane sunt supuse votului Adunărei, 
sunt adică naturalizate, ele nu devin de drept 
cetățeni, după cuin se întâmplă când sunt eman- 
cipate după categorii. 

Așă dar guvernul, care propune naturalizarea, 
care este. una din părțile contractului de care am 
vorbit, a făcut alegerea persoanelor după cate- 
gorii, adică după calităţile persoanelor propuse a 
se naturaliză. Cutare persoană, supus român, a 
servit în armată, cutare alta a făcut studii, cutare 
face comereiu, cutare a scris cărţi, ete. Din aceste 
calități s'a putut creea prezumţiunea că persoana 
este asimilată, şi vi se propune a o naturaliză 
dacă veţi .voi. Nu va să zică însă că toate per- 
soanele cári au aceleași calităţi, trebuese a fi natu- 
ralizate, căci -nu toate sunt asimilate. Din aceleaşi 
categorii s'au luat numai cele ce s'au crezut asi- 
milate. 

Vedeţi ceva până aci care să fie în contra- 
dieţiune cu elementele esenţiale ale ăturalizaţi inci s 
Absolut nimic. i 

Dar ne-a zis D. Mârzescu: fiindcă se pre- 
zintă o colectivitate, adică mai mulţi indivizi 


983 


deodată pe aceiași listă, aceasta însemnează eman- 
cipare. 

D-lui comite o mare erezie ştiinţifică când 
susține aceasta. Naturalizarea se poate da deodată 
la mai mulți indivizi, fără ca pentru aceasta să-și 
piardă caracterul său. In destul numai ca actul 
_să aibă caracterul de contract, şi ca Adunările să 
poată admite pe unii și respinge pe alţii. Probă 
despre aceasta vă voi da o lege din Belgia, din 
27 Septembrie 1835, în vigoare şi astăzi, care, 
prin art. 3, zice chiar aşà: 

„Admiterea mai multor străini la naturali- 
zarea ordinară va puteă fi pronunţată prin o 
singură duspozițiune “. 

Așă dar colectivitatea nu dărîmă esenţa ac- 
tului de naturalizare. Prin o singură lege se poate 
acordă naturalizarea la mai multe persoane. 

Dar ni sa imputat şi arbitraritatea, eă am 
ales pe cine am voit după caprieiu. g 

Ei, D-lor! Indată ce nu se admite emanci- 
parea, nimeni nu poate scăpă de această eritică. 
Dar mi se pare că am fi fost şi mai mult expuşi 
la dânsa, dacă am fi propus naturalizarea fără 
categorii. Cel puţin prin categoriile, prin calităţile 
ce am indicat, arbitrarul acesta a fost mai mic; 
erori au putut fi: n'aveţi decât a le îndreptă. 
Arbitrar însă nu a fost: fantazie, și mai puţin. 
Critica D-voastră este dar prea severă. 


984 


Vine însă obiecţiunea cea mare, aceea că nu 
există consimțământul celui ce capătă naturali- 
zarea. lată, ni se spune, că nu este contract: iată 
că impuneţi naturalizarea celui ce, poate, că nu 
voiește; iată o reală emancipare. 

Răspunsnl ne este lesne. 

Am zis, D-lor, că naturalizarea, ca orice 
contract, atunci este perfect, când ce unese am- 
bele consimțământe, când naturalizarea se consi- 
deră ca perfectă: atunci când se vor combină 
ambele consimțământe, al Camerei ce dă natura- 
lizarea, şi a acelui care o primeşte. Atunci numai 
cel naturalizat își exercită drepturile sale de cetă- 
tean. Până atunci este un simplu proiect de na- 
turalizare, şi nimic mai mult. 

Facem noi prin paragraful acesta ceva con- 
trariu acestui caracter esenţial al naturalizărei ? 
Naturalizarea aceasta prin liste devine ea perfectă 
mai înainte de a se combină cele două voințe? 

Dacă nu ar fi fost partea a doua din Ş 5, 
opozițiunea ar fi avut dreptate. Uită însă această, 
parte. Să vedem ce zice ea: 

„Acei dintre dânşii, (dintre cei cuprinși în 
liste şi votaţi) cari în timp de un an dela această 
admitere ca cetățeni. nu vor reclamă diploma de 
indigenat, vor pierde drepturile ce li se acordă“. 

lată dar şi consimţământul celeilalte părți. 
Și numai când el va există, contractul va deveni 


985 


perfect, adică cel ce va fi luat diploma de indi- 
genat va exercită drepturile de cetăţean. 

Cum vedeţi dar, I)-lor, cererea celui natura- 
lizat, în loc să vină înainte, vine în urmă. Este 
o simplă excepţiune ce propunem la o regulă de 
procedură ordinară. 

După procedura ordinară, cel ce voiește a fi 
naturalizat, formează întâi cererea, şi Statul o 
acordă ori o refuză. Noi propunem, ca pentru 
acest caz extraordinar, și numai pentru astă una 
şi singură dată, Statul să ia iniţiativa, iar cel ce 
voiește a fi cetăţean să formuleze cererea în urmă. 

Abatere dela natura actului de naturalizare 
nu este, excepţiune la regula de procedură este. 

Aci este toată chestiunea. 

Prin urmare, până să se arate consimţământul 
părţei celeilalte, listele votate de D-voastră vor stă, 
în stare de proiect, încât pentru exerciţiul drep- 
turilor indivizilor, în cazul când cei coprinşi într'însa 
vor reclamă diplome, adică vor exprimă voinţa de 
a deveni cetăţeni, atunci contractul se complectează 
şi devine obligator pentru ambele părţi. Numai 
prin îndeplinirea, acestei condițiuni, cei coprinși în 
liste vor puteă exercită drepturile lor politice. Cum 
dar sar puteà impută acestui proiect că el im- 
pune cetăţenia, unor oameni cari nu vor de dânsa? 
Neintemeiată este această imputare, de vreme ce 
nici unul din cei coprinşi în liste nu vor putea 


986 


deveni cetățeni, decât în urma cererei pe care o 
vor face, pentru reelamarea diplomei. 

Dar pentruce această iniţiativă din partea 
guvernului, ni se obiectă? Pentruce această ex- 
cepţiune la dreptul comun? Pentrucă, trebuie să 
mărturisim franc şi leal, trebuie să ţinem seamă 
de dificultăţile diplomatice pentrucă trebuie să 
facem o cesiune spre a ajunge la o înțelegere. 
Guvernul, în fața dificultăților exterioare ce s'au 
ridieat în această chestiune, în faţa pericolelor mari 
la care s'ar expune ţara, stând în neînțelegere cu 
Puterile europene, a crezut că nu vă propune un 
sacrificiu imens, cerând a se face o excepțiune de 
procedură! Când aţi auzit pe însuşi D. Ionescu, 
prin o cuvântare, lung cugetată, de sigur, după 
cum trebuie să fie a unui om ca D-lui, care a 
fost ministru de externe şi care aşteaptă poate 
încă să mai fie, că vine şi vă expune care este 
binele unei recunoaşterii a Statului nostru de către 
alte Puteri, şi câte pericole ar rezultă din nere- 
cunoaşterea lui, nu v'aţi gândit oare, că, spre a 
înlătură așă pericole, merită să facem ceva con- 
cesiuni? Pentru D-zeu, D-lor, apelez la patriotis- 
mul D-v., sacrificați o formă de procedură, pentru 
ca să ajungem la binele indicat de D. Ionescu, de 
a fi recunoscuţi de Europa. şi a putea astfel să 
ne punem în linişte pe lucru, pentru întărirea na- 
ţiunei noastre! (Aplauze). Cum! -Voiţi D-voastră, 


987 


pentru a nu schimbă o singură dată o formă de 
procedură, să lăsați soarta ţărei expusă la peri- 
colele pe cari înşile le vedeţi şi nu le tăgăduiţi ? 
Mi-aşi explică cel puţin rigurozitatea opoziţiunei 
atunci când ar fi vorba de sacrificarea unui prin- 
cipiu! Dar de nici un principiu nu este vorba, 
ci numai de o concesiune pentru formă de pro- 
cedură; şi D voastră încă aţi ezită de a votă o 
asemenea concesiune și a scăpă ţara de pericolele 
ce o amenință? Nu numai formele, dar si prin- 
cipiile sacrifică un popor,. când este vorba de 
conservarea sa! Când Franţa a fost consiliată de 
D. Thiers, ca să sacrifice două provincii, pentru 
a scăpă patria, eră şi el combătut de cei ce stri- 
gau guerre à outrance;' dar Franţa l-a ascultat; 
a sacrificat, nu numai un principiu, ci două pro- 
vincii; şi cu toate» astea Franţa a declarat că acel 
om mare şi luminat a binemeritat dela patrie! 
(Aplauze). 

N. Blarenberg. Baionetele germane erau 
în Franța atunci! 

D. ministru de externe. Da, Franța erà ame- 
nințată de baionetele germane; dar mai erà ame- 
nințată şi de intransigenţi şi de nerevizioniştii săi... 
(Aplauze, ilaritate). 

Franţa aveă contra ei baionetele germane; 
dar noi ne punem în poziţiune a aveă toată Eu- 
ropa în contra noastră; şi pe când Franţa a sa- 


988 


crificat două provincii ca să scapă de Germani, 
D-v. nu voiţi să sacrificați nu o provincie, ci o 
formă de procedură! (Aplauze). Şi D-voastră încă 
ezitaţi! (Aplauze frenetice). 

D-lor, aduceţi-vă aminte că nu avem a ne 
luptă cu o simplă chestiune interioară avem a ne 
luptă cu tot felul de dificultăţi şi de adversari din 
afară. Să fim prudenţi şi să nu dăm în cursă! 

Cunoașteţi o scrisoare a D-lui Crémieux, care 
este preşedintele alianței Israelite, un bărbat cu 
multă influență în Franţa, un eminent jurisconsult. 
Ei bine. D. Crémieux a protestat zilele acestea, 
printr'o scrisoare, publicată prin ziar, în contra 
proiectului nostru şi a protestat cu aceiași furie 
ca și D-voastră, din opoziţiune. Lucru minunat de 
a se vedeă această coincidență între scrisoarea D-lui 
Crémieux şi între opoziţiunea noastră. (Aplauze). 

Insă fiecare își are punctul său de vedere par- 
ticular. Opoziţiunea ne impută că proiectul nostru 
este o emancipare, pe când D. Cremieux ne de- 
nunță Europei, că facem un proces de naturalizare 
şi că voim să înşelăm Europa cu o mie de Evrei 
„spre a apăsă, zice D-sa, alți 260.000: iată cu- 
vintele sale: 

„Sa constituit în România un minister de 
coalițiune între diferite partide, spre a ajunge la 
o lege care supune la naturalizare individuală, chiar 
pe Tsraelițit coprinși în categorii, și care pro- 


989 


pune Camerei de a naturaliză, dintr'înşii imediat 
şi prin excepțiune vreo mie de indivizi, a căror 
listă este anexată la proiectul de lege. Nu este 
aceasta, chiar supresiunea, categoriilor? Israeliti 
cari sunt coprinşi în listă rămân supuşi ca și 
ceilalți bunului plac al Camerei şi al guvernului“. 

Și mai la vale continuă: 

„Guvernul nu a imaginat ceva mai bine, de 
cât a despuiă pe Israeliţii de drepturile alipite 
indigenatului, supuindu-i pe toţi, ca pe străini, la 
obligaţiunea naturalizărei individuale“. 

Și în fine mai adaogă: 

„Naturahzarea dată imediat la o mie de 
Israehţi este inchipuită numai pentru a se ascunde 
agravarea soartei comune a 260.000 Israeliţii din 
România, etc“. 

Cum vedeţi, D-lor președintele Alianţei Israe- 
lite, care este un mare jurisconsult, protestează 
contra proiectului nostru, fiindcă el conţine siste- 
mul naturalizărei individuale! şi D-nii din opozi- 
ţiune voiese mereu să susțină că el acordă eman- 
ciparea, ! 

Dar atunci D. Crâmieux nu ar fi protestat. 

Răspund însă alianţei Israelite că noi nici 
apăsăm, nici căutăm a apăsă pe Izraeliţi, după 
cum nu am înşelat, nici voim să înşelăm Puterile 
europene. Noi am expus, frane şi leal, tutulor 
Puterilor, că executăm cu fidelitate principiul pus 


990 


în art. 44 din tractatul de Berlin, dar că această 
executare nu o putem face decât prin sistemul 
naturalizărei individuale. Ca să dăm o probă despre 
sinceritatea şi lealitatea noastră, am declarat Pu- 
terilor că voim să facem o imediată aplicare a 
acelui principiu, propunând îndată Adunărilor a 
naturaliză pe toţi Izraeliţii, supuşi români pe cari 
îi vom găsi asimilați. l 

Cât despre ceilalți Israeliți cari nu vor 
fi acum naturalizați, ei vor rămânea sub dreptul 
omenesc şi drumul le va fi deschis să se natura- 
lizeze treptat, pe cât se vor asimilà cu restul 
națiunei. 

Ce alt mai franc, mai leal și mai puțin as- 
cuns decât această procedare! Alianța Israelită, 
însă, nu se mulțumește; ea urmăreşte în realitate 
alt scop, emanciparea chiar a supușilor străini. 
Nici un alt sistem nu o va mulţumi. 

Care mai poate fi ultima sa speranţă? Să 
citese câteva rânduri din organele sale şi o veţi află. 

Alianţa are un fel de monitor, numit: „Ar- 
chives Israclites“. lată ce zice în acest organ, în 
nuumărul său, din 11 Septemvrie trecut: 

„Listele nominale, pe cari D. Boerescu ne 
spune în memoriul său că are să le prezinte Adu- 
nărilor spre a declară, Români pe cei coprinși 
într însele, vor fi respinse de Adunări“ (Ilaritate). 

Și mai la vale, în acelaşi ziar, se emite spe- 


991 


ranţa ca să declarăm pe toţi Evreii străini, iată 
cuvintele: 

„Va urma că Israeliţii, fiind toţi declaraţi 
străini, aceia cari nu se bucură de o protecţiune 
străină, cari nu au paşaporturi, și cari sunt su- 
puși români, vor puteà fi consideraţi vagabonzi 
şi goniti din ţară, aruncaţi în Dunăre, în Prutetc“. 

Și apoi continuă a face apel la toţi Evreii 
din Europa, spre a veni în ajutorul nenorociţilor 
lor coreligionari din România. 

Vedeţi dar, D-lor, speranţele Alianţei Israe- 
lite; vedeţi cari sunt faptele cari i-ar veni la so- 
coteală: faptul de a se respinge listele, faptul de 
a se declară toţi Evreii străini. 

Ei bine, repet, a cunoaşte aceasta, pie a nu 
cădeă în cursă. 

Merg mai departe. Am aci un alt număr din 
Archivele Israelite, numărul din 18 Septemvrie. 
lată ce mai citim într'ânsul: 

„D. Boerescu va prezentă proiectul şi lista 
nominală promisă, dar garantez că corpurile le- 
giuitoare actuale nu-i vor da decât suprimarea 
art. 7 și adopțiunea principiului cerut de textul 
precis al tractatului de Berlin. Lista îi va fi 
refuzată absolut“. 

Speranţa de refuzul listei creşte dar necontenit 
pentru alianţă. 

Această speranţă însă merge și mai departe, 


992 


căci iată ce zice mai la vale acest ziar, în același 
număr: 

„Mă aştept ca D. Boerescu să primească dela 
Adunări un vot de blam, pentrucă a propus cabine-" 
telor pe cari le-a vizitat listele nominale şi pentru 
că a promis de a prezentă un proiect de lege în 
acest sens“. 

Realizează-se şi această speranţă a Monito- 
rului alianţei? (Ilaritate). 

In fine, D-lor deputaţi, aceeaşi speranţă o 
văd reproducându-se într'un alt ziar evreese dela, 
noi, care este un echou, o codiţă a Monitorului 
alianţei. Este curios a vă citi câteva rânduri din 
acest ziar, numit Yraternitatea. .. (Întreruperi) 

D. Președinte. Dece vă supăraţi când auziţi 
actele alianţei Israelite... (Aplauze, ilaritate). 

D. ministru de externe. In adevăr acest ziar, 
în numărul său de alaltăeri, 28 Septemvrie, după 
ce exprimă aceleaşi critici, aceleaşi injurii, aceleaşi 
speranţe, ca şi confrații săi din afară, conchide 
prin un curios apel sau sfat adresat opoziţiunei 
din Cameră, lată propriele sale cuvinte: 

„Ceeace privește pe Cameru, fără de a mai 
cercetà diferitele puncte de vedere, rugăm pe de- 
pulaţii opozijiunei să respingă proiectul guver- 
nului... (llaritate, aplauze) deoarece preferim a 
rămâmeă, streini nedreptăţiţi în ţara unde suntem 
născuți și crescuţi, etc“. 


993 


Așă dar ultima speranță a Alianţei Israelite 
este respingerea tractatului de către Cameră!... 
Se va împlini? 

Vedeţi dar, D-nii mei, că străinii nu s'au 
înşelat deloc asupra caracterului proiectului nostru. 
Ei îl atacă, îl critică, dar nu îl desnaturează, spun 
aceeace este, că este adică sistemul naturalizărei 
individuale. 

De ce nu face şi opozițiunea tot aşă? De ce 
persistă a ne atribui un proiect ce nu am depus, a 
vedeă emanciparea, acolo unde este naturalizarea ? 

Curios şi misterios fenomen, D-lor deputaţi! 

lată un proiect seris şi imprimat, în care 
se tratează numai de naturalizare; un ministru un 
reprezentant al puterei noastre executive, merge 
la toate cabinetele europene, şi în numele guver- 
nului declară, că ţara nu poate primi alt sistem 
de aplicare la art. 44,de cât acela al naturaliză- 
rei, care exclude categoriile emancipărei; acest fapt, 
aceste negocieri se constată pe larg întrun me- 
moriu imprimat şi în voluminoase raporturi pe 
cari le-aţi auzit, şi cu toate astea opoziţiunea ţine 
una că noi nu voim naturalizare, ci emancipare? 

Acest fenomen nu mi-l pot explică! 

Crede cel puţin opoziţiunea că noi, din ne- 
ştiinţă, am  înserat în vre-un paragraf ceva care 
ar fi o emancipare, să ne demonstre, să ne con- 
vingă, și noi suntem gata a îndreptă. 


29006 63 


994 


Nu voiește însă să facă nici aceasta. 

Imi mai rămâne a răspunde la o observare 
a D-lui Ionescu. D-sa însuşi ne-a spus că ar ad- 
mite o categorie, aceea a militarilor cari au luat 
parte la resbel. Preă bine, dar cum se împacă 
D-lui atunci cu D. Codrescu, care ne-a spus că 
Evrei sunt admişi a servi în armată ca pedeapsă; 
şi prin urmare tot ca pedeapsă au fost pe câm- 
pul de resbel? (Ilaritate). Nu simţiţi contradic- 
țiunea care există între amândoi oratorii din opo- 
ziţiune? Cum? D. Ionescu dă un omagiu faptului 
acelor Evrei, cari sau luptat, iar D. Codrescu 
spune că aceasta era o pedeapsă; D-lui face din 
faptul de a servi în armată, care pretutindenea 
este un drept şi o onoare, un ce de pedeapsă și 
de umilire! 

Mă mărginesc aci, căci numai pasiunea poate 
să inspire asemenea, idei! La alte obiecțiuni, cari 
nu se referă la proiectul nostru, nu mai răspund. 
Cum aşi puteă apără un proiect care nu există, 
nişte articole şi dispoziţiuni cari s'au creat de cei 
ce le critică! Eu, D-lor, cred că am pus chestiunea 
pe adevăratul tărîm; şi aştept ca D-nii oratori 
cari vor vorbi, mai cu seamă oamenii de legi din 
această Cameră, şi care sunt din opoziţiune, să 
vină a mă combate tot pe acest tărîm, adică pe 
tărîmul proiectului nostru, nu pe al proiectului 
inventat de D-lor, pe tărîmul faptelor şi al drep- 


995 


tului, iar nu pe acela al frazelor şi declamaţiunilor. 

Dacă D-lor ne vor lumină, atât mai bine, 
vom fi gata a îndreptă, orice greșală. Dar mai 
toți aţi votat că trebuie revizuirea constituțiunei. 
De ce atunci nu voiţi măcar să luaţi în conside- 
rațiune proiectul de revizuire care coprinde, repet, 
naturalizarea iar nu emanciparea ? La articole, la 
paragrafe, acolo unde veţi crede că există eman- 
cipare, veţi propune amendamente, şi noi, lumi- 
nându-ne; vom veni, franc şi leal, a îndreptă, a 
primi orice bun amendament. 

Astfel an procedat în sânul delegaților, când 
sa modificat orice dispoziţiuni, cari nu erau clare, 
ori păreau îndoioase. De ce nu face astfel şi opo- 
ziţiunea ? Dar, D-v., vă mărginiţi numai a cri- 
tică, voiţi să respingeţi dela început proiectul. Ei! 
dar unde aveţi să ajungeţi? La nerevizuire neapă- 
rat; căci, căzând proiectul guvernulni, nu ar mai 
rămâneă nimica în loc. Vasăzică coneluziunea 
acestui vot ar fi că nu se revizueşte art. 7. (Pro- 
testări). 

De ce protestați? Este un singur proiect în 
discuțiune; minoritatea delegaților nu a prezentat 
un contra proiect. Deci, căzând singurul proiect 
care există, nu se admite revizuirea ? Apoi aceasta, 
este conform cu voința națiunei! 

Apoi când ţara, prin două adunări prece- 
dente, şi prin mai unanimitatea Camerei actuale, 


996 


a votat că trebuie a se face revizuire, nu proce- 
daţi D-voastră contra simţimântului ţărei, când 
nu voiţi nici a îndreptă un proiect de revizuire ? 
Şi apoi ce fel de revizuire a voit țara? Ea a în- 
teles o revizuire reală şi revizuirea reală este numai 
aceea care va fi şi cu înţelegerea Puterilor străine. 
Aşă a voit ţara, când a declarat că primeşte trac- 
tatul din Berlin. 

Ei bine, noi, guvernul, vă declarăm că nu- 
mai acest proiect poate aveă şansa de a fi primit 
de Europa. 

Pe ce vă bazaţi D-v. spre a crede că veţi 
aduce acest acord dorit, în alt mod? 

Conelud dar şi zic că a se respinge acest 
proiect este a se respinge revizuirea constituţiunei, 
este a ne pune în conflict cu toate Puterile euro- 
pene, este a lucră contra voinţei şi simțământului 
naţional, solemn manifestat. 
| Ce este mai mult, am fi, din nenorocire şi 
fără voia noastră, în acord numai cu Alianţa israe- 
lită, adică cu acei Israeliţi din străinătate cari fac 
atâta rău, nu numai ţărei noastre, dar şi coreli- 
gionarilor lor. 

Nu cred însă că este bine a fi astfel izolaţi, 
şi a ne expune prin nerevizuire, la cele mai grave 
complicaţiuni şi dificultăţi exterioare, şi mai ales 
la o soluţiune care ne-ar fi mult mai nefavorabilă 
decât am crede noi. 


997 


De aceea, D-lor, mă adresez mai ales acelora 
din D-voastră, care se îngrijesc de .boala bolna- 
vului, iar nu de moștenirea lui, şi îi rog să cugete 
la toate aceste pericole, la remediul de care avem 
nevoie, şi să nu se arunce pe căi necunoscute, cari 
ne pot duce la peire. 

Să căutăm, D-lor, cu toţii remediul, și să 
avem în vedere numai binele ţărei. Să ne ferim 
mai ales de a ne face piedestal, de a servi de 
pioă acelora cari se preocupă numai de ambiţiuni 
personale, și care nu pot fi decât puţini la număr; 
căci din 50 persoane din care se zice că se com- 
pune opoziţiunea, numai şeapte pot ocupă locuri 
de miniştri. Să căutăm cu toţii a scăpă ţara din 
situațiunea dificilă în care se află, și să nu o 
îngreunăm mai mult; căci altfel un am răspunde 
la mandatul şi la încrederea ce ne-a dat ţara. 
(Aplauze prelungite). 


Desbaterile au mai continuat şi în zilele de 2 şi 
3 Oetomvrie, cu aceeași înverşunare, care nu duceă la 
nici un rezultat. Comitetul delegaților atunci, de acord 
cu guvernul, a reluat în studiu proiectul și, ţinând seamă 
de toate opiniunile cari sau emis, a introdus modificări 
diferite în proiect, şi tot în înţelegere cu guvernul i-a dat 
redacţiunea sub care figurează actualul art. 7 din Con- 
stituţiune, şi la adus în dasbaterea Camerei, în şedinţa 
din 8 Oetomvrie 1879. 

Proiectul astfel modificat s'a luat în consideraţiune 
cu 136 voturi, contra 5, şi anume N. Blaremberg, T. 
Calimachi, C. Dimitrescu, E. Gherghel şi D. Th. Rosetti. 


998 


S'au abținut Bobeica şi D. P. Carp. 

După o scurtă discuţie pe articole s'a votat proiec- 
tul în total eu 132 voturi contra 9 şi cele 2 abţineri 
de mai sus. 


1880 


„Monitorul Oficial“ No. 12 din 1880. 
Cestiunea răscumpărării drumurilor de fer 


Guvernul liberal depusese un proect de lege care 
regulă printr'o convenţie cestiunea drumurilor de fer. 
N. Ionescu în numele minorităţii cereă să nu se voteze 
această convenţie căci este contrarie intereselor ţării. 
B. Boerescu apără proectul guvernului probând cu acte 
autentice că de răscumpărarea drumurilor de fer atârnă 
nu numai viitorul economie al ţării ei şi cel politie 
fiindcă Franţa, Germania şi Anglia numai aşă ne vor 
recunoaşte independenţa. 


B. Boerescu, ministru de externe. Să-mi per- 
miteţi, D-lor deputaţi, a restabili adevărul a câtor- 
va fapte enunciate de D. Ionescu,. și a vă expune 
puţinele consideraţiuni numai din punctul de vedere 
diplomatie sau politie; căci sub punctul de vedere 
financiar sau economic, de care D. lonescu a 
vorbit prea puţin, fiind şi puţin competinte, îi va 
răspunde D. ministru de finanţe. 


1002 


Aţi observat, Domnilor, cu această ocaziune, 
un fenomen, adică că D. Ionescu, în discursul 
său, a avut aerul de a se face apărătorul gratuit 
al majorităţei, în ceeace privește amendamentul 
votat dejà de această Adunare, de unde ar trebui 
să se presupună, că dacă ar fi posibil, ca acel 
amendament să revină întreg la locul său, D-lui 
ar votă convenţiunea de faţă. Insă D-lui în con- 
eluziunile sale finale, şi privind cestiunea din 
punctul de vedere al totalităţei ei, sa pronunțat 
în contra convenţiunei în ori şi ce caz. Aţi văzut 
că, s'a lăsat toată libertatea de a vorbi nu numai 
asupra amendamentelor Senatului, ci asupra pro- 
iectului întreg. Și bine sa făcut; că D-lui a 
putut lăsă să se vază că chiar dacă sar puteă 
restabili proiectul cum îl votase dejà această Ca- 
meră, D-lui tot ar fi în contra lui. 

Cestiunea dar rămâne întreagă, de a se ști 
dacă este bine sau nu, ca Camera să primească 
sau să respingă proiectul. 

Sä restabilim însă adevărul asupra unor fapte 
avansate de D. Ionescu, pentru ca Camera şi țara 
. întreagă să-şi poată da seama dacă bine sau rău 
ar face de a urmă consiliile D-lui N. Ionescu. 

at întâi, D. Ionescu, a afirmat că sar face 
o cen iune internațională numai din mutarea se- 
diului scaunului societății dela Berlin la București, 
şi că recunoașterea libertăței stă în suspensiune 


1003 


numai din cauza acestei mutări de scaun; apoi 
D-lui a adăugat, după cunoştinţele juridice, pe 
care zice că le a dobândit spontaneu şi prin in- 
tențiune, din cărţile pe care le-ar fi citit în limba 
D-sale germană, că scaunul societăței este la Ger- 
mani, o cestiune secundară, şi că de aceea nici 
nu înţelege cum această cestiune a scaunului socie- 
tăţei ar puteă fi cauza dificultăţilor situaţiei, până 
în punctul de a nu ne puteă înțelege cu partea, 
cealaltă. 

Da, Domnilor deputaţi, toate acestea sunt 
nişte simple aserțiuni ale D-lui Ionescu. D-lui 
sar convinge de contrariu, când ar fi în locul 
nostru, când ar aveă la dispoziţie dosarele minis- 
terului de externe, în care-l previn că se conservă 
nu numai corespondenţa oficială, dar şi cea se- 
cretă; că Domnilor, secretele acestui Stat nu se 
pot dă în publio numai din cauza cuviinţelor 
diplomatice, altfel nu am roşi de loe de aceste 
secrete, ne-am puteă, poate făli cu dânsele, odată 
ce ele nu conţin nimic nici contra intereselor ţării, 
nici contra conştiinţei noastre. Ei bine, când D-lui 
ar cunoaşte aceste corespondențe, sau dacă ar fi 
voit să le ceară a le cunoaște în garte, ar fi 
văzut că aceste fapte nu sunt aşă cum le afirmă 
D-sa. Apoi cum un deputat de valoarea D-lui care 
a avut şi însemnata onoare de a ocupă fotoliul 
de ministru al afacerilor străine, se expune a 


1004 


afirmă într'o cestiune internaţională atât de deli- 
cată, nişte fapte de atâta importanţă, fără mai 
înainte a căută să se informeze de adevăr? Eu 
aşi fi fost gata a pune la dispoziţiunea D-sale 
toate dosarele ministerului, căci am şi citit, în 
secțiunile unite ale Senatului corespondența noastră 
secretă în cestiunea răscumpărărei acesteia. D-nul 
Ionescu ştiă această, şi cu toate acestea n'a voit 
a se lumină. Fi-va oare pentrucă, voiă a se 
servi de necunoscut spre a puteă justifică modul 
cum a căutat să întunece convincţiunea minori- 
tăţii ca şi a majorităţii? Apoi Domnilor, se ştie 
că această convincţiune este un contract bilateral. 
Orice, însă, contract bilateral, afară numai dacă, 
ştiinţa, dreptului a D-lui Ionescu, inspirată 
spontaneu şi prin intențiune, nu ar zice altfel, 
constituie un întreg, un total, care nu se poate 
nici admite nici modifică decât prin consimțimân- 
tul ambelor părţi. Se poate că acest consimţimânt 
să nu se întâlnească, sau asupra întregului con- 
tract sau asupra unei părți dintrânsul, ei bine 
atunci convenţiunea nu se face. Ea însă care este 
un întreg, nu se poate despărţi spre a se susține 
că există îh cutare puncte dar ea nu există în 
alte puncte. Ea există sau nu există în totali- 
tatea, sa. 

Așă dar în cazul de faţă dacă D. Ionescu con- 
sultă corespondenţa noastră ar fi văzut că, nu 


1005 


din strămutarea scaunului societăţii se face ces- 
tiune internaţională, ci pentrucă cu ocaziunea 
acelei cestiuni, ar cădeă toată convenţiunea, adică, 
că nu sar puteà restabili înţelegere între noi și 
societate spre a rezolvă odată cestiunea acestor 
drumuri de fer. D-l Ionescu sar fi convins astfel 
din citirea corespondenţei noastre, că ceeace ţine 
în suspensiune recunoaşterea independenţei, gi ce 
este mai mult aceea ce poate dă naștere la multe 
dificultăţi şi pericole pentru viitor, nu este ces- 
tiunea pe care D-lui o numește secundară, a trans- 
ferărei scaunului societăţei, ci pentrucă din cauza 
acestei transferări, orice înțelegere între Statul 
nostru şi societate devine imposibilă. 

Negreşit că liber este D-nul Ionescu să vadă 
lucrurile altfel, şi să se propună D-lui a luă 
asupra-i aceste dificultăţi și aceste pericole. Această 
este treaba D-lui nu a noastră. 

Insă pusă cestiunea numai pe tărîmul prac- 
ticei actuale, D. Ionescu ar fi văzut că partea 
cealaltă contractantă, căreia nu putem să-i facem 
legi, pentrucă ea este stăpână a-și apreciă inte- 
resele sale, nu a voit să consimţă la toate amen- 
damentele propuse de cameră ci numai la unele 
dintrânsele. Ce putem face noi? Dacă D. Ionescu 
cu limba sa cea frumoasă și cu frazele sale so- 
nore, ar fi fost lângă cei dela Berlin, le-ar fi 
întors convineţiunea, poate că i-ar fi făcut să 


1006 


vadă în cestiunea transferărei imediată a scaunu- 
lui societăței o cestiune secundară. Noi însă nu 
am putut aveă fericirea să schimbăm aceste con- 
vincţiuni. Partea cealaltă contractantă, fără con- 
simţimântul căreia nu se puteă modifică un con- 
tract bilateral, a perzistat să nu primească o parte 
din amendamentele Camerei, și din această urmează 
că convenţiunea nu poate fi primită sau respinsă 
decât în totalitatea, ei. 

Să viu acum la un alt fapt enunțat de 
D. Ionescu. D-lui a zis că guvernul a aderat la 
amendamentele Camerei, şi că pe urmă tot el vine 
şi declară că Camera trebuie să renunțe la unele 
din ele. Să restabilim însă, Domnilor, şi acest 
fapt cum este. Să-mi permiteţi a aduce aminte 
majorităței ca şi minorităţei, cum sau petrecut 
lucrurile, guvernul nu a aderat, pur și simplu la 
amendamentul Camerei din Noemvrie trecut, după 
cum voieşte a afirmà D. Ionescu. 

Declaraţiunea D-lui ministru de finanțe în 
această cestiune, în şedinţa din 27 Noemvrie, se 
află trecută în Monitorul Oficial din 4 Decemvrie 
1879, No. 273. 

Iată propriile cuvinte ale ministrului în pri- 
vința amendamentelor Camerei: 

| „D-lor deputaţi, cu toate că amendamentele 
care s'au făcut aduc schimbări însemnate în con- 


1007 


vențiune, guvernul se va încercă ca ele să fie 
« primite de representanții societăţei“. 

Și în adevăr, Domnilor, nici nu puteă guver- 
nul să facă altă declaraţiune, căci noi nu cunoaştem 
ştiinţa specială a D-lui Ionescu, după care un 
contract bilateral sar puteă schimbă numai prin 
voința unei părți şi fără consimţimântul celeilalte 
părţi. Noi știam că contractul e bilateral şi că, 
astfel guvernul eră numai un intermediar între 
Cameră şi cealaltă parte contractantă pentruca, 
să-i propună aceștia și să susțină modificările 
dorite de Cameră și dacă le-ar fi primit pe toate ar 
fi fost fericit să facă astfel a se modifică, con- 
tractul, S'a primit însă numai parte din modifi- 
cări, şi pe acestea vi le prezintă. Aşi înţelege să 
ne fi imputat D. Ionescu, că nu ne-am dat toate 
silințele ca să obţinem toate modificările dorite de 
Adunare, dar atunci ar fi văzut în corespondența 
ce s'a urmat, că noi ne-am silit să obținem toate 
amendamentele; dar că nu am putut obţine decât 
parte din ele, şi o parte foarte însemnată, foarte 
avantagioasă. Acum, dacă pentru partea care nu 
sa primit, aţi voi să respingeţi toată conven- 
țiunea, aceasta este altceva. D-voastră aveţi să 
apreciaţi dacă bine sau rău aţi face ţării cu 
aceasta. 

Vă previu numai că, dacă cestiunea strămu- 
tărei imediată a scaunului societăței a fost cauza 


1008 


neînțelegerii pentru amendamentele acestei Adunări 
aceasta n'a venit nici din vreo rea voinţă a părţei 
celeilalte, nici din vreo convenţiune misterioasă, 
pentruca, acest scaun să nu se poată strămută, 
nici fiindcă după cărţile citate de D. Ionescu, 
scaunul unui societăți ar aveă o importanţă se- 
cundară în Germania; ci pe cât ştim noi din acte 
şi corespondențe, pentrucă partea cealaltă, repre- 
zentaţiunea, societăţei Vorstandul de care vorbea 
D. Ionescu, nu a voit să ia asupră-și răspunderea, 
iniţiativei de a propune ea schimbarea scaunului 
societăţii din Berlin la București, mai înainte de 
a se execută convenţiunea; a voit în alte cuvinte 
ca direcţiunea princiară, ca guvernul român, să 
facă această propunere la a doua adunare gene- 
rală, unde el va aveă majoritatea, şi după ce va, 
execută, convenţiunea. Nu dar importanţa sediului 
ci motivul răspunderei către acţionarii sau deten- 
torii de obligaţiuni, a făcut pe Vorstand din 
Berlin, să nu adere la modificarea propusă de 
Cameră la art. 28. Acesta este faptul real şi 
pozitiv, iar nu acela cum voim să ni-l închpuim 
noi după trebuinţa cauzei ce voim să sperăm. 
Astfel că astăzi avem sau să primim sau să lepă- 
dăm convenţiunea în totalitatea sa. Ce mai um- 
blăm cu subitilități. Faptul brut și material este 
că o convenţiune nu se poate adoptă decât cum 
ea s'a comsimţit şi de cealaltă parte. 


1009 


D. lonescu, a mai enunțat şi un alt fapt 
important, A avut aerul a ne impută că noi am 
fi dat acestei cestiuni un caracter diplomatic, 
pentru aceea D-lui a şi zis la sfârşit ca să în- 
lăturăm cestiunea după tărîmul diplomatie, şi să 
ne pcupăm numai de natura sa adevărată, lucrând 
aşă cum Europa să ne recunoască mai întâi in- 
dependenţa, şi apoi vom trată şi cu societatea, 
căilor ferate, pentru rezolvarea acestei cesţiuni a 
rescupărărei. 

În alte cuvinte, D. Ionescu, are aerul a crede 
că nouă ne-ar fi fost cu putinţă a dobândi binele 
absolut, și că cu toate acestea nu am voit să-l 
dobândim. 

Dar, D-lor, am fi fost cei mai fericiți cu 
toţi ca mai întâi, toate puterile Europei să ne 
fi recunoscut, şi apoi să ne fi ocupat cu cestiunea 
drumurilor de fer. 

Dar dacă lucrurile nu au fost aşă, a noastră 
este vina? Noi, ceştia din guvern, dispunem de 
voinţa şi socotinţa cabinetelor europene? Dacă ele 
nu au voit cum dorește D. Jonescu, noi suntem 
vinovaţi? Și putem noi a vă ascunde aceasta? 
Admite D. Ionescu că ar fi fost constituţional şi 
corect, ea noi guvernul, să vă declarăm altceva, 
decât adevărul? 

Adevărul este că trei mari puteri nn voiese 
a ne recunoaşte mai înainte de a se termină ces- 


29006 G4 


1010 


tiunea aceasta a drumurilor de fer. Crede oare 
D. Ionescu, că, dacă ar fi D-sa la putere, ar fi 
fost mai norocit, şi ar fi schimbat situațiunea, așă, 
încât să piară angajamentele luate de malt între 
cele patru mari Puteri, de a nu se despărţi în 
cestiunea. aceasta ? Îi fac complimentul meu dacă 
crede că această situaţiune sar fi evaporat numai 
prin prestigiul prezenţei D-sale la guvern! ÎL asi- 
gur însă că sar înșelă; şi că lucrurile ar fi ră- 
mas tot cum există! Însă d-sa adaugă: „lată că 
ne-a recunoscut patru mari Puteri; ne-a recunos- 
cut majoritatea și mai rămâne numai minoritatea 
Puterilor“. Insă tot Dumnealui vine îndată şi re- 
cunoaşte că această minoritate este reprezentată, 
prin cele mai mari Puteri; și mai recunoaşte că, 
este justă şi reală eghemonia Germaniei, care este 
astăzi întâia Putere din Europa. Dar care este 
atunci eoncluziunea D-sale? Concluziunea este ca 
să lăpădăm această convenţiune, adică, să nu ți- 
nem socoteală de acea minoritate, pe care tot D-lui 
o recunoaşte ca compusă din cele mai mari Pu- 
teri, şi să continuăm a stă cu dânsa în relaţiuni 
anormale. Există logică între premise şi conclu- 
ziune ? D. Ionescu îndulceşte însă lucrurile zicând 
ca să așteptăm mai întâi ca toate Puterile să ne 
recunoască. Ei bine, D-lor, repet, am fi cei mai 
fericiţi dacă lucrurile Sar puteă întâmplă aşă; eu 
aşi adăugă încă că aşi cedă locul meu D-lui Io- 


1011 


nescu sau ori cărui altuia, îndată ce aşi şti că 
una ca aceasta ar fi posibil, când ar veni acela la 
minister. Dar cruda realitate este altfel. Eu însă 
vă declar în mod oficial, și bazându-mă pe acte, 
că lucrurile nu pot merge cum vi le prezintă D. 
Ionescu. Este un ce cunoscut că cele trei mari 
Puteri şi anume Germania, Franţa și Anglia, nu 
ne vor recunoaște decât deodată, și că nici una 
din ele nu se va despărți de celelalte până nu 
vom rezolvă cestiunea pendintă a drumului de 
fer. Ne-au recunoscut patru mari Puteri şi le sân- 
tem foarte recunoscători pentru aceasta. Cu toţii 
am simţit cea mai mare bucurie când Italia ne 
recunoseu deunăzi. Insă Italia recunoscându-ne 
nu a încetat a interveni și a ne îndemnă ca să 
regulăm această situație anormală a drumurilor 
de fer. Nu este o singură Putere în Europa care 
să nu ne facă acelaşi îndemn; căci fiecare din Pu- 
teri cunoaşte că această cestiune a drumurilor de 
fer conţine în sine un sâmbure de discordie, sau 
mai bine germine de pericole foarte însemnate 
pentru noi mai ales în înprejurările care se pot 
ivi în Europa! Să mai adaog şi altceva; presu- 
punând că am ascultă pe D-nul Ionescu și că ne 
am pune în poziţiune de neînțelegere cu Germa- 
nia, oare-ar răspunde D-lui că celelalte Puteri, 
care ne-au recunoscut dejà, vor continuà a aveă 
cu noi același relaţiuni normale ca cele de astăzi, 


1012 


şi că ar mențineà pe reprezentanţii lor de azi? Eu 
unul nu poi garantă aceasta, şi nu pot şti dacă 
Italia, dacă Austria.ar mai continuă să aibă miniștri 
plenipotenţiari în România. Sau văzut şi se văd 
adesea cazuri când un Stat fără a rumpe de tot 
cu un alţul, își retrage reprezentantul, său întrun 
mod, dacă nu tocmai oficial, dar de fapt. D. Io- 
nescu poaţe garantă că nu sar întâmplă una ca 
aceasta? Negreşit că nu. Apoi atunci în ce pozi- 
ţiune am mai fi noi? Ain fi în poziţiunea aceea, 
platonică, de a fi recunoscuţi de majoritatea Pu- 
terilor, însă de a nu aveă relaţiuni normale și 
permanente eu nici una. În alte cuvinte, am fi 
Stat independent în adevăr, dar am fi într'o po- 
ziţiune atât de precară, încât am fi expuşi să fim 
inghiţiţi de toate acele vârteje la care este expus 
un Stat mie care nu se află în legătură cu alt Stat. 

Apoi, D-lor asemenea pericole nu se ocolesc 
prin fraze pompoase, nici prin apeluri la patrio- 
tism cum face |). Ionescu. Putem fi noi între noi, 
foarte patrioți, însă, când un rău se iveşte sau ne 
ameninţă, trebuie să-l combatem ca să-l evităm, 
prin mijloace practice şi pozitive, iar pu prin de- 
. elamaţiuni. Pe lângă fapte enunțate, D. Ionescu 
a făcut şi mai multe insinuaţiuni maliţioase. Le 
vpiu relevă şi pe acestea. D-lui a declarat într'un 
mod foarte dibaci, și ca și cum ar rezolvă o di- 
fieultate de fapt că D-lui numără milioanele să 


1013 


dăm milioane. ba încă a pronunţat și cuvântul 
„dar“ — însă să scăpăm demnitatea, interesele 
țărei!.. 

D-lor când vi se va vorbi mai pe larg de 
partea financiară și economică a convenției, veţi 
vedea, după cum aţi văzut dejà că nu e vorba 
de sacrificii de milioane, niti de daruri a se face 
cuiva; este vorba de regularea simplă a unei si- 
tuațiuni normale, şi de o regulare făcută foarte 
în dvantagiul nostru, și fără niciun sacrificiu. 

Această anomalie există în raport cu Ger- 
mania, în sensul acesta că guvernul german, an- 
gajat la noi este expus la toate complicațiunile 
cari se născ din acel mare capital angajat într'o 
ţară străină. In raport cu România, anomalia există 
în sensul acesta, că nu suntem stăpâni la noi în 
casă, că herviil vital al ţărei, cum este acea mare 
reţea de drum de fier, se află sub o direcţiune, 
sub o influenţă străină de noi asupra căreia nu 
avem nici o autoritate directă. Este astăzi recu- 
noscut că drumurile de fier conțin în sine solu- 
ţiunile a o sumă de cestiuni politice şi sociale; şi 
aceste drumuri de fier nu le administrăm, nu le 
exploatăm noi. Aceasta, este o anomalie care ne 
expune la mii de dificultăţi şi de pericole şi poate 
dà naştere la sumă de ciocniri între interesele opuse 
ale acţionarilor germani şi ale statului Român. 

Trebuie dar să facem a încetă anomalia și a 


1014 


depărtă dificultăţile, neînțelegerile, pericolele. Ve- 
deţi dar, Domnilor, la ce se reduce insinuăsrile 
D-lui Ionescu despre saerificiurile de milioane și 
despre darurile a se împărți. 

Vin acum la cealaltă insinuaţie 'a d-lui Io- 
nescu, că noi am fi făcut a se dă caracter inter- 
naţional acestei cestiuni, de unde a voit D-lui să 
coneludă că am puteă înlătură acest caracter şi 
atunci am rezolvă cestiunea mai lesne şi mai în 
avantagiul ţărei; D-nul Ionescu a mai adăugat că 
opinia publică dela noi nici nu cunoaşte cum şi 
ce fel chestiunea aceasta ar fi diplomatică şi in- 
ternaţională. | 

Această, insinuaţiune o pot combate în două 
moduri: 

Mai întâi vă aduceţi aminte că, când această 
convențiune s'a discutat acum o luuă în această, 
Adunare, D. Maiorescu, oratorul minorităţei a im- 
putat guvernului că a prezentat Camerei această 
cestiune, ca o cestiune de drept privat, de vreme 
ce, prin natura sa ea este de drept internaţional. 
Atunci eu i-am răspuns: dă, e adevărat că ces- 
tiunea e internaţională în ceeace priveşte guvernul 
german, fiindcă un mare capital german este an- 
gajat în drumurile noastre de fer; şi am adăogat 
atunci că orice guvern proteje interesele supușilor 
săi anagajate în alt Stat şi am adus de exemplu 
pe Împăratul Napoleon și guvernul francez, cari 


1015 


au iutervenit pentru protejearea intereselor D-lui 
Godillot şi Lemaitre. 

Insă în ceeace ne priveşte pe noi, am spus 
în acea şedinţă că cestiunea este numai interioară 
şi pur economică și financiară. Din acest punct 
de vedere numai diseutasem noi cestiunea în Adu- 
nare, fără însă a face să inceteze pentru aceasta 
şi caracterul ei internaţional. 

Nu dar de noi, nu de guvern, nu de majo- 
ritate sau de minoritate depinde ca această ces- 
tiune să aibă şi un caracter internaţional. De aceea 
şi D. Maiorescu în rândul trecut a zis, contrariu 
de ceeace afirmă azi D. Ionescu, că din natura sa 
cestiunea, este internaţională. 

Din acest punct de vedere, punându-se gu- 
vernul german, ca şi acţionarii germani au declarat, 
că consideră cestiunea ca internaţională, şi a și 
trimis o notă explicativă la alte Puteri, în privinţa 
acestei cestiuni. 

Nu mai poate fi îndoială asupra caracterului 
internaţional şi diplomatie al cestiunei. 

Dar de astăzi numai această cestiune a de- 
venit internațională? Aşă a voit să insinuie D. Io- 
nescu. Lesne însă-i pot probă contrariul gi sub acest 
punet de vedere. 

Caracterul internaţional şi diplomatic al ces- 
tiunei a existat încă din 1875. Guvernul actual, 
nu puteă dar să moștenească decât ceeace a găsit. 


1016 


De ce dar, ne vorbeşte D. [Ionescu de presiunea 
din afară ce s'ar exercită asupta noastră. De ce 
ave aerul a denunţă ţărei că guvernul şi adună- 
rile lucrează sub presiunea unor așă presiuni sau 
amenințări? O presiune cum înțelege D. Ionescu, 
nu există precum nu a existat nici în 1875, căci 
nimeni nu ne pune sula în coaste ca să votăm în 
favoarea acestei convenţiuni. Și Camera şi guver- 
nul sunt liberi a primi sau a respinge această, con- 
venţiune; însă și unii şi alţii vor trebui iarăși, 
înlăturând declarațiile şi presupunerile gratuite, să 
pună în balanță ielele sau avantajele votului lor, 
şi să chibzuiască cu matutitate şi cu sânge rece, 
dacă este mai util şi mai patriotice a respinge sau 
a primi această convenţiune. Iată cestiunea în toată 
simplitatea, ei. 

Am să vă dovedese foarte scurt că caracterul 
diplomatie al cestiuinei nu există de azi, ei încă 
dela 1875. 

Trei acte numai am să vă citesc din dosarul 
din 1875. Voiu citi numai ceeace se referă la partea 
politică sau o scrisoare a D-lui Maiorescu dela 5 
August 1875, când D-sa se află în minister şi erà 
din întâmplare la Berlin. Acolo fiind eră natural 
a vorbi despre cestiunea drumurilor de fer, atât 
cu guvernul german cât şi cu membrii consiliului 
de administraţie. Asupra acestui subiect trimite 
dar o serisoare D-lui Lascar Catargiu. 


1017 


Iată ce serie D-lui la începutul acelei scrisori: 

D. D. Bulöw și Radovici mi-au spus în, 
rezumat următoarele: | 

„Soluţiunea dată de Camera din.B ucureşti a 
fost privită la Berlin ca o respingere a cererei 
societăţei. Dacă (precum asiguram eu) aceasta nu 
este intenția guvernului român, şi dacă din contră 
noi suntem hotăriţi a ne înţelege cu societatea, 
guvernul german ar fi foarte mulţumi şi am 
dobând, din nou putinţa de a merge cu Aus- 
tria și Rusia pe cale favorabilă României. In 
deosebi Germania erà decisă a termină până la 
toamnă cu România convenţiunile consulară şi co- 
mercială și a le expune Reichstagului în chiar 
sesiunea, viitoare. Dacă însă cestiunea drumului 
de fer rămâne nehotărită, atunci Germania este 
silită a întrerupe orice acţiune favorabilă pentru 
noi. Căci invitația întreținută de posesorii acţiu- 
milor Strusberg este aşă de mare încât, cu cestiu- 
nea drumului de fer nerezolvată, guvernul ger- 
mam ar găsy în Reischtag o violentă opoziție în 
contra, politicei sale orientale, i-ar aduce lucruri 
neplăcute și Sar expune a vedeà respinse con- 
vențiunile consulară şi comercială ce le-ar fi în- 
cheat cu noi. Așă dar o conditie sine qua non 
pentruca guvernul german să continuie a merge 
împreună cu Rusia şi Austria în favoarea noastră 


1018 


este astăzi aranjarea guvernului român cu socie- 
tatea acţionarilor“. 

lată dar, că D. Maiorescu, un amic al Dv. 
care încă din 1875 a făcut cunoscut guvernului 
său că astă chestiune este gi diplomatică şi foarte 
delicată, 

Vă dau acum o autoritate pe care nu o pu- 
teți decât admite. Vă dau o notă a D-lui Las- 
car Catargiu din 8 Noemvrie 1875, stil vechi, 
adresată agentului nostru din Berlin, prin care 
deserie întrevederea și cuvintele ce i le-a adresat 
reprezentantului Germaniei din Bucureşti, în ces- 
tiunea drumurilor de fer. 

lată cuvintele din scrisoarea D-lui Lascar Ca- 
targiu : 

„Guvernul imperial, pe lângă care sunteţi 
acreditat, a exprimat din nou printr'o notă ci- 
tită ministerului dorinţa sa de a vedeà odată tran- 
șate dificultățile pendinte între societate și noi. 
Cu ocaziunea citirei acestei note, D. consul gene- 
ral a exprimat încă odată indiferența guvernului 
imperial în privinţa modului soluţiunei ce sar da. 
A insistat însă, întrun mod semnificativ, asupra, 
mecesităţei în care se află guvernul imperial de 
a cere o soluţie care să satisfacă numeroase in- 
terese germane angajate într'această afacere şi 
usupra urgenţei de ı se da o altă soluţie oarecare. 

Vedeţi dar că însuși preşedintele consiliului 


1019 


informează pe reprezentantul nostru din Berlin, 
că într'un mod semnificativ guvernul german ţine 
ca să se termine cu această chestiune, care puteă 
învenină bunele relaţiuni dintre două State, cari 
aveau interes de a le ţine cât mai bune. 

Cât despre sensul cuvintelor, în mod semni- 
ficativ, cu care sa servit reprezentantul germaniei, 
când vorbeă cu președintele consiliului, îl înţe- 
legem mai bine dintro depeșe, ce peste o iună, 
agentul nostru din Berlin o trimite ministrului său: 

Tată în adevăr depeşa, din 12 Decemvrie 1875, 
ce se trimite din Berlin D-lui Lascar Catargiu: 
„Bülow, mi-a vorbit astăzi de chestiunea rescum- 
părărei, și întrun mod prea delicat şi prea fin 
mi-a declarat că va fi ruptură complectă între 
Germania și noi, dacă un aranjament nu va, 
aved, loc“. 

In urma citirei acestor trei acte, mai poate fi 
îndoială că cestiunea a avut caracter diplomatic, 
iar nu numai comercial încă dela naștera sa, încă 
din 1875. 

Astfel D. Ionescu nu mai poate astăzi fi în 
drept a afirmă că guvernul actual a dat cestiunei 
caracterul său diplomatie. Faptele şi caracterele 
îl desmint. 

Rămâne însă D-lui în drept a ne impută că 
am deslegat în rău cestiunea. Puteţi discută despre 
aceasta, şi s'a discutat mult. Cât însă despre na- 


1020 


tura diplomatică și internaţională a cestiunei, ea 
există prin sine însăși; ea a avut aceiași natură 
încă dela naşterea ei, încă din 1875 și numai 
amicii guvernului de atunci nu pot negà aceasta. 
Numai D. Ionescu este în drept a negà şi aceste 
fapte; căci D-lui a combătut toate guvernele, D-lui 
este dupe cum se ştie, reprezentantul negaţiiinei 
universale. Este dar pozitiv că cestiunea are azi 
un caracter internaţional; nu depindeă de noi a 
nu se consideră astfel la Berlin. De natura sa 
diplomatică încă din 1875; efectele acestei naturi 
nu puteau încetă decât prin înţelegerea ce ar in- 
terveni între guvern şi societate. Această înțelegere 
nu sa putut efectuă la 1875. Astăzi suntem 
ajunși aproape la o aşă înţelegere; și tărâmul pe 
care sar cuveni să discutaţi ar fi numai cel fi- 
nanciar şi economie. 

In loc de a se trată cestiunea pe acest tărîm, 
şi numai în raport cu amendamentele admise de 
Senat; s'au repetit toate eriticele în potriva în- 
tregei convenţiuni, denaturându-se toate faptele 
pentru a se conclude la respingerea convenţiunei 
si la faptul de a face ca majoritatea să se con- 
trazică cu votul său anterior. 

Spre a termină vă mai amintese, Domnilor, 
că D. Ionescu. a făcut apel gi la Domnitor spre 
a-l face să intervină între noi ca să respingă 
această convenţiune. Nu voesce să critice apelul 


1021 


acesta al D-lui Ionescu, sub punctul de vedere 
constituţional, nici să examinez dacă el conţine 
vrea insinuaţiune maliţioasă şi seamănă cu celelalte 
argumentări ale D-sale, Să luăm că acest apel ar 
fi sincer, Să admit că este regulat și că se îm- 
pacă cerințele constituţionale făcând apel la Dom- 
nitor în cestiunile ce se discută în parlament, In 
orice caz, trebue să recunoaştem că, întrun Stat 
constituţional, răspunderea nu poate privi pe Ca- 
pul Statului, ci numai pe Miniștrii, numai pe ma- 
jorităţile parlamentare. 

Făcând însă abstracţiune de toate acestea, 
presupunând pentru un moment că Domnitorul 
ar fi aplecat să asculte apelul D-lui Ionescu, însă 
ne putem înţrebă dacă bine ar face Domnitorul 
să ne îndemne a respinge această convenţiune. 

Eu, unul, cred D-lor că cu asemenea respin- 
gere sar face cel mai mare rău țărei acesteia, 
Neputându-se stabili înțelegere între noi şi socie- 
tate am rămânea expuşi la conflicte, numeroase și 
periculoase, am stă încă nerecunoscuţi ca Stat, 
am fi prin urmare expuși la toate pericolele cari 
pot decurge din o asemenea stare de lucruri; şi 
aceste pericole pot fi cu atât mai grave, cu cât 
evenimentele se pot, complică mai mult. 

Cum dar D. Ionescu ar putea erede un singur 
moment, că o naţiune, aflată în o aşa poziţiune, 
ar fi în siguranţă şi nu ar aveă să se teamă de 
nimic ? 


1022 


Știu că adesea şi apa turbure poate conveni 
unora, dar desigur că aceasta nu poate conveni la 
cei mai mulţi. Politica celor mai mulţi, politica 
naţiunei întregi, din vechime, este a nu se lăsă să 
ni se turbure apa de nimeni, este a nu ne expune 
la pericole ce se pot evită, este de a nu ne ab- 
sorbi în nimenea; în fine a aplică politica de 
echilibru. | 

Tot o chestiune economică şi financiară ar fi 
fost un act mai patriotic din partea D-lui Ionescu, 
a ne lumină pe noi toți şi a lumină cu noi și 
Tronul, şi a arătă cari sunt relele financiare ce 
conţine această convenţiune. 

D-lui însă nu e om de cifre, şi a raţionat 
numai ca membru din opoziţie, a făcut adică po- 
litică numai acolo unde trebuiă să facă numai 
cifre. In alte cuvinte, spiritul de partidă l'a pre- 
dominat, şi numai prin acesi stimulent vă în- 
deamnă şi pe D-voastră să votaţi ca D-lui, şi 
numai sub așă preocupare a făcut şi apelul său 
la Domnitor. 

Astfel fiind chestiunea, ştiţi dar cum cred eu 
că ar răspunde Domnitorul, ale cărui sentimente 
patriotice şi inimă românească o cunoaşteţi toți? 
Eu cred că Domnitorul ar răspunde la acest apel 
cu vorbele regelui Leopold I al Belgiei. Acest 
bun rege se află la începutul domniei sale într'o 
poziţiune cam analoagă cu a noastră, se află adică 


1023 


şi în Belgia drumuri de fier, în mâini de societăţi 
străine: se căută, dar şi în Belgia ca acele drumuri 
de fer să se reseumpere şi să vină în poziţiunea 
Statului. De atunci lumea a mai făcut progres, 
căci în Statele europene de azi nu se mulțumesc 
numai de a emancipă drumurile de fer de socie- 
tăți străine, dar chiar de societăţi indigene. A se 
susține contrariul este astăzi a enunță o erezie 
economică şi politică din cele mai monstruoase. 

De aceea. Leopold I al Belgiei în faţa difi- 
cultăților care se iveau şi în Belgia în privinţa 
acestei desrobiri a ţărei sale de sub societăţile 
străine, ziceă aceste ruvinte: „În situațiunea în 
care se află Belgia cu drumurile sale de fer, 
aflate în mdini străine, dacă wagi fi rege al Bel- 
giei, ași vred să fiu director al drumurilor de 
fer“. Şi dreptate avea, D-lor, acest înțelept rege; 
căci în fapt. nu regele, ci directorul căilor ferate 
era suveranul drumurilor de fer şi puteă dispune 
de ele. Să nu se îndoiască dar D. lonescu, că 
Domnitorul nostru care a dat atâtea probe de în- 
țelepeiune şi patriotism, i-ar răspunde tot cu cu- 
vintele regelui Leopold. 

Acesta este și mai imperios cerut azi, când 
vom aveă o poziţiune de Stat independent. Toc- 
mai fiindcă nu mai voim a fi vasalii nimănuia, 
nici ai Rusiei, nici ai Turciei, nici ai Germaniei, 
nici ai Austriei, tocmai de aceea voim să eman- 


1024 


cipăm şi drumurile de fier, şi voim încă ca, această, 
emancipare economică să fie tot aşă de reală ca 
şi cea politică. (Aplauze). 

Să nu mai vină D. Ionescu a regretă țimpul 
când eram vasali ai Turciei; căci dacă după cum 
ziceă D-lui, atunci nu ni se cere nimic, răs- 
punsul este pentrucă nu aveam nimic. 

Noi atunci, între noi, ne consideram, este 
adevărat, ca suverani şi autonomi, în virtutea 
drepturilor și tractaturilor noastre vechi, însă 
Europa nu ne consideră decât ca vasali ai Turejei. 

Dar astăzi, dacă suntem independenți, nu 
voim să creem un alt vaselagiu, mult mai peri- 
culos decât acelea al Turciei, yaselagiul sau robia, 
unei societăţi străine care ar ţine nervul nostru 
vital şi ne-ar guvernă prin exploatarea, drumurilor 
noastre de fier. Atunci în adevăr nu am mai fi 
Stat independent, atunci independența noastră ar 
fi o minciună, căci repet am fi vasali acelora cari 
dispun de instrumentul cel mai puternic al acţiunei 
şi al prosperării noastre. (Aplauze) 

Să nu ezite dar onor. majoritate nici un mo- 
ment de a acordă ţărei această emancipare a ei 
economică şi politică şi să fie sigură că genera- 
ţiunile viitoare, ca și cea prezentă, o vor bine 
cuvântă, şi o vor bine cuvântă mai ales când se 
vor vedeà efectele binefăcătoare ale aplicării gra- 
dată a acestei convenţiuni, şi marea, desvoltare ce 


1025 


ea va provocà în mișcarea noastră economică. 
(Aplauze). 

Nu ezitaţi, dar, şi admiteţi proiectul cu con- 
ştiinţa împăcată,. (Aplauze). 


29006 65 


H 
„Monitorul Oficial“ No. 18 din 1880, 
Clauza naţiunii celei mai favorizate. 


B. Boerescu răspunde în numele guvernului lui 
G. Vernescu că în conformitate cu convenţia încheiată 
cu Austro-Ungaria în 1875 produsele solului şi industriei 
române se vor bucură când vor fi importate în Austria 
de clauza naţiunii celei mai favorizate. In al doilea rând 
Austro-Ungaria poate luă orice măsuri sanitare în pri- 
vința importatelor dela noi căci aceasta este o cestiune 
de poliţie sanitară internă. 


B. Boerescu, mimstru de externe. Opiniunile 
D-lui Vernescu sunt aşă de depărtate de uzurile 
dreptului internaţional încât aşi face o erezie foarte 
mare dacă l-aşi urmă. 

Mai întâi, în privinţa tarifului, D-nul Vernescu, 
a făcut o teorie pe care vă mărturisease că nu o 
înţeleg. D-sale i se pare că în virtutea conven- 
ţiunei noastre cu Austria am avea dreptul la o 
tarifă fixă care ar fi existat în minutul când sa 


1027 


făcuţ convenţiunea din 1875 Și pe care Austria 
n'ar puteă-o schimbă fără voia noastră, şi dacă 
aceasta, ar fi pentru Austria, ar fi şi pentru noi, 
bine înţeles. Apoi, D-lor, permiteţi-mi să vă dau 
citire art. 7 din convenţiune care zice: „Vor fi 
supuse productele solului şi industriei române care 
vor fi importate în monarchia Austro- Ungară, şi 
care sunt destinate pentru consumaţiune, sau pen- 
tru întrepozit sau pentru reezportaţiune, sau pen- 
tru tranzit vor fi supuse acolo aceluiași tratament 
şi nu vor fi pasibile de drepturi nici mai ridi- 
cate, nici altele decât productele naţiunei celei mai 
favarizate *. 

D-lor, m'am ocupat şi eu cu cestiunea trata- 
mentelor internaţionale, dar dacă va trebui să iau 
lecţiuni dela oameni speciali, de sigur că nu mă 
voi adresà la D. Vernescu, fiindcă nu e tractat 
în lume care să se poată explicà astfel cum D-sa 
voiește să explice această 'convenţiune. Să, presu- 
punem că atunci când am făcut traetatul cu Austria, 
am fi găsit taxa de 5 franci. După aceea vine 
tractatul cu Germania unde se fixează un tarif 
mai redus. Noi atunci aveam dreptul să zicem: 
convențiunea noastră ne dă dreptul de a profità 
de avantajele ' națiune celei mai favorizate, şi 
fiindcă Germania plăteşte mai puţin, să plătim şi 
noi tot atâta. După un an vine alt ` tractat cu 


să 
Italia, care ar fi redus taxa, şi mai jos şi noi am 
d 1 


1028 


fi avut şi atunci dreptul să cerem acelaşi avantaj. 

Prin urmare, dacă acel tarif ar fi fost uniform, 
vedeți că în multe cazuri sar fi putut întoarce în 
defavoarea noastră. Ce se întâmplă însă azi, se 
întâmplă cum am spus şi repet, că dela Iulie 1879 
a încetat tractatul cu Germania; atunei cel dintâi 
lueru al nostru a fost să vedem e vre-o naţiune 
pentru care tariful să fie mai mie decât tariful 
general al Austro-Ungariei, şi nefiind nici una, 
fiindcă toate plătese ca și noi doi fiorini de argint 
pentru un porc, a trebuit să ne supunem şi noi 
la acest tarif, care e general pentru toate ţările. 

Astăzi nu există însă nici un tractat încheiat 
de Austria cu un alt Stat în această privinţă. 
Mâine, însă, dacă se va încheiă un asemenea tractat, 
îndată îl vom învocă şi noi în favoarea noastră, 
şi vom plăti şi noi ca Statul cu care Austria va 
încheia acel tractat. Până atunci avem tariful 
general după care trebuie să plătim, şi după acela 
şi plătim. Aici nici nu mai este umbră de îndoială 
că aşă trebuie să se urmeze. 

Mare este taxa ce se ia acum în Austria pen- 
tru aceste vite, o recunosc; dar este treaba Austriei 
de-aşi pune asemenea taxe cum crede de interesul 
ei, noi nu putem interveni în afacerile sale, ca 
să-i impunem ceva în privinţa aceasta, şi trebuie 
să aşteptăm momentul când se va încheiă vrun 
tractat cu altă ţară, ca se ne folosim de avanta- 


1029 


jele ce s'or dă prin acel tractat naţiunei cu care 
va fi încheiat. 

Trec la o doua cestiune. D-nul Vernescu a zis 
că Austria ar puteă să ia orice măsuri sanitare 
în privinţa vitelor importate dela noi, când ar 
constată că ar fi epizootia la noi, în acele vite, iar 
nu aşă după bunul său plac. Dar, D-lor, aceasta 
este o cestiune care trebuie lăsată la judecata oame- 
nilor de ștință şi oamenilor practici; pentrucă mie 
înii pare că se poate preà bine ca în ţara de pro- 
veniență să nu fie epizootie, şi cu toate acestea 
trecem din acea ţară în o. ţară vecină o singură 
vită bolnavă, aceea să lăţească boala acolo şi să 
aducă o epidemie mare. Este dreptul fiecărei ţări 
de ași regulà poliţia ei sanitară după cum înţelege 
ea; și aceasta este atât de adevărat, încât se știe 
că toate Statele, au absolut dreptul ca ori când cred 
de cuviință pot să ia orice măsuri voiese pen- 
tru apărarea sănătăței publice. Aşă de exemplu, 
asupra cazului arătat de D-nul Aurelian, că se 
introduc la noi vinuri ungurești falşificate, noi 
nu avem decât a pune oameni experţi la vămile 
noastre, cari să analizeze acele vinuri, cari odată, 
găsite talșificate, se pot confiscă, fără cea mai 
mică obiecţiune din partea Statului de provenienţă. 
Dar dacă noi nu avem chimişti necesari, care să 
facă analiza acelor vinuri, vina de sigur că nu este 
a Austriei sau a Ungariei. Dreptul de-a face poliţia 


1030 


noastră sanitară cum înțelegem noi, îl avem prin 
art. 5 din convenţiune, și nu rămâne decât să îl 
exereităm. Cred că ar fi inutil a mai continuă 
diseuţiunea, aceasta, noi vom urmări cu toată aten- 
tiunea, cestiunea, şi vom căută ca aplicaţiunea să 
fie cât mai mult înduleită şi uşoară pentru a nu 
se aduce vătămare comerțului nostru de vite cu 
Austria. 


UMI 
„Monitorul Oficial“ No, 34 din 1880. 
Naturalizarea lui Daniel. 


Senatorul Pruncu combăteă cu înverșunare natu- 
ralizarea. Evreului Daniel. B. Boerescu o susţinea spu- 
nând că cererea de naturalizare al lui Daniel e în con- 
formitate cu previziunile art. 7 din eonstituţiune care 
acordă naturalizarea cu dispensă de stagiu acelor străini 
cari au creat industrii utile sau au stabilit case mari 
de comerţ în ţară. Mai adaugă B. Boerescu că eră în 
interesul ţării a se votă această naturalizare căci noi 
am piomis Europei de a face o sinceră aplicaţiune a 
art. T din constituţiune. B. Boerescu termină spunând 
că Daniel merită împământenirea căci este născut în 
ţară şi a înfiinţat cea mai veche bancă din Moldova. 


B. Boerescu ministru de externe. Aci este 
vorba de executarea unei legi, şi executarea unei 
legi atunci este leală şi fidelă când se face ab- 
stractiune de persoane şi de consideraţiuni, de sim- 
patii şi antipatii personale. 

Onor D. Pruncu a voit să dovedească că mai 
întâi această natnralizare a D-lui Daniel nu este 


1032 


conformă art. 7 § II şi a prezentat o sumă de 
consideraţiuni de ordine morală din care D-sa a 
voit să tragă concluziunea că D. Daniel nu ar 
aveă sentimente românești, și prin urmare nu 
trebuie să-l naturalizăm. 

Se vedem dacă punctul acesta este conform 
legei, şi dacă punctul al 2 este bazat pe fapte 
` pozitive care se pot impută D-lui Daniel, sau dacă 
sunt numai nişte simple afirmaţiuni ale I)-lui 
Pruneu, pe care vedem că le combate alte per- 
soane de peste Milcov tot atât de competinte 
ca D-sa. 

Să vedem, prin urmare, dacă coneluziunile 
trase din aceste fapte sunt exacte sau de natură 
a face pe Senat să se depărteze de dreptate gi le- 
galitate. 

D-lor, legea de naturalizaţiune, prin art. 7 
prevede între dispensaţi şi de aceea cari vor fi 
adus în ţară industrii utile sau vor fi fondat sta- 
bilimente mari de comerţ; şi apoi vine $ 2, litera, 
b, care se rapoartă la aceea care merită dispensa, 
fiindcă sunt născuţi în ţară. 

In § I, prin urmare, este vorba de un străin 
care a fost străin până la naturalizare, și care se 
admite cu dispense când a adus în ţară industrii 
utile sau a stabilit case mari de comerț. Domnul 
Daniel este în unul din aceste două cazuri de 
dispensă. Și aci venim la partea legală. Apoi, 


1033 


D-lor, vine azi un caz de naturalizare al per- 
soanei pe care însăși D-nu Pruncu, recunoaște că 
este cel mai însemnat comerciant din lași; recu- 
noaşte că a făcut comerţ și industrie agricolă, ară- 
tând că a avut și are moşii de sutimi de mii de 
galbeni în exploatare; şi precum s'a spus în sec- 
ţiunea din care fac și eu parte, este principalul 
arendaş al principelui Mihail Sturza. Apoi este 
totdeodată şi bancher, având o însemnată casă 
de credit în lași. Și de-i vom da atâta impor- 
tanţă câtă i-a dat D-nul Pruncu, este o persoană 
cu foarte mare greutate şi influenţă asupra pieţei 
Moldovei. D. Pruncu a zis — deși nu ne-a pro- 
bat aceasta, că în 1866 când sa făcut apel, la 
un împrumut de 30 milioane, D. Daniel ar fi 
influențat şi impiedecat pe toţi Israeliţii din Mol- 
dova ca să nu subserie nici un ban la împrumut, 

Prin urmare este vorba de un om cu mare 
influenţă. Este vorba de unul din cei mai însem- 
naţi agricultori, de un om avut care are cea 
mai veche casă de bancă destul de însemnată. 
ȘI voiţi să respingeţi un asemenea om, voiţi să 
susțineţi că nu intră în categoria art. 7 din 
lege, că nu intră în prevederile legei pentru a me- 
rità dispensa de stagiu? Voeşte D. Pruncu a nu 
clasă pe acest, om nici între comercianți, nici între 
industriaşi și a ne face să credem aceasta? Apoi 
dacă voeşte a ne face să admitem una ca aceasta, 


1034 


ne crede D. Pruncu, prea naivi! Ar fi ca atunci 
când va zice D-nul Pruncu că trebuie să votăm, 
să votăm, şi când va zice nu, să respingem o na- 
turalizare! Dar dacă mâine sau poimâine va veni 
un comerciant Israelit mai necunoscut, fără milioane 
sau sutimi de mii lei avere, şi ar cere împămân- 
tenirea. bazându-se pe litera a din § II a art. 7, 
ar trebui să-l admitem cu dispensă de stagiu, cu 
toate că ar fi mult mai pre jos ca poziţiune so- 
cială, cu comereiul sau cu industria agricolă. lar 
cel dintâi, D. Daniel, bancher din laşi, unul din 
cei mai însemnați agricultori nu intră în catego- 
ria aceasta ! 

Aceasta nu mai este nici sofismă, ci este ceea 
ce numeau Elinii ritori adică de a scoate cu cleş- 
tele consecinţele. 

Prin urmare este incontestabil că nici argu- 
mentul D-lui Pruncu că nu cunoaşte de fel pe 
D. Daniel — deși îl critică așă de mult, nici apre- 
cierile sale critice despre averea și comerțul de 
bancă acelei case; nici aprecierile sale juridice nu 
pot să devină litera legei. 

Ce ar rezultă dacă sar admite teoria D-lui 
Pruncu? Ar rezultă aceasta — o spui ca membru 
al guvernului şi ca apărător al aplicărei scrise 
a legii, ar rezultă că ar puteă, urmându-se un 
asemenea sistem, să fie acuzat Senatul, acest matur 
corp al statului, care interpretează legile în mod așă, 


1035 


că le face iluzorii şi că nu vreă să le aplice— 
când noi ştiţi că am promis în faţa Europei în- 
tregi că vom face o aplicare sinceră şi leală a 
art. 7. 

A veni dar un senator şi a făgădui că o 
persoană în condiţiunile D-lui Daniel, nu intră în 
prevederea $ II al. art. 7, şi că nu merită dis- 
pensă de stagiu este a tăgădui evidenţa unei legi 
atât de clare. Apoi cum riscă D. Pruncu, a mai 
avansă şi fapte atât de mult contrarii adevărului, 
ca acela că este supus străin, când este un act 
pozitiv din 17 Decemvrie 1879 care arată lepă- 
darea D-lui Daniel de protecţiune. Apoi negreşit 
că este străin până nu'l veţi votă, va fi străin 
şi după votul D-voastră, până nu se va promulgă 
legea, şi nu va luă diploma. Dar a zice că nu sa 
lepădat de protecţiunea străină şi a avansă, din 
propria sa autoritate, un fapt contra autorităţei 
unui act, vă mărturisesc că nu pot să înţeleg 
asemenea raţionament. 

Când dar cineva vine cu asemenea afirma- 
țiuni contrarii adevărului, şi când totodată spune 
singur că nu cunoaşte pe D. Daniel, oricine are 
dreptul să se îndoiască de toate faptele şi eriti- 
cele avansate de D-sa aci. 

D-nul Pruncu vine la fapte de o ordine morală. 

E! Cât de grele sunt aprecierele în materie 
de persoane. Poate oare acelaş om să placă la 


1036 


toată lumea ? La unii naște antipatie din sistem 
în contra Israeliţilor. Dar poate să fie la alţii 
şi calcule care crează aceste antipatii, şi cu oca- 
ziunea art. 7 am văzut aceste pasiuni nu între 
Români ci chiar între Israeliţi. 

Am văzut Israeliţi alergând ca să nu ceară 
sau să nu se naturalizeze cutare Israelit. Pentruce ? 
Nu ştiu. Pe cât timp casa Daniel este mare și 
bogată, oare nu va fi având rivali, şi unii din 
noi — nu zic de D-nul Pruncu nu ar putea fi 
victima manoperilor acestor rivali ? 

Am văzut eu un bancher făcându-şi un merit 
că este supus austriac. Aceluia poate i-ar păreă 
rău să vadă pe D-l Daniel că este Român şi are 
o poziţiune mai favorabilă şi ar voi să rămâe tot 
ca dânsul străin. Se poate întâmplă și asemenea 
intrigi. Nu intru în asemenea calcule, nici în con- 
sideraţiuni de ordine morală. Trebuie să mergem 
cu sânge rece; să vedem cu ce putem constată că 
D. Daniel este o oroare! Că vom introduce un 
verme destructor în sânul nostru declarând cetă- 
tean pe D. Daniel! 

Suntem liberi să nu primim naturalizaţia, 
dar nu pe considerante ca acelea ce sau invocat 
de D-nul Pruneu, care nu sunt bazate nici pe lege, 
nici pe adevăr. 

Legea prevede cazurile de dispensă de stagiu, 
şi D. Daniel intră în prevederea legei $ II lit. a 


1037 


şib. A face un motiv de respingere din cauză că 
are 10 sau mai multe milioane, alegând în mod 
nefundat că sar fi ruinat cutare persoană din 
cauza acestei case, mi se pare că nu este o argu- 
mentare serioasă. 

Şi apoi de unde ştie D. Pruncu că casa 
Daniel are 10 milioane? Oare le-a numărat? Am 
întrebat şi eu oamenii care cred că-l cunose mai 
bine pe D. Daniel, senatori de peste Milcov, și 
spun că are mai puțin. Dar cu cât ar aveă mai 
mare avere, atât mai bine; trebuie să ne bucurăm 
fiindcă o ţară cu cât va aveă mai mari capita- 
lişti, cu atât este mai bine, pentrucă atunci banii 
sunt mai eftini şi industria poate trage folos şi 
țara poate prosperă. Eu prefer egalitatea în fon- 
duri şi prosperitate, decât în sărăcie. 

Am întrebat şi eu oameni care cunosc această, 
familie, şi pot cità chiar nume proprii, pe D. Co- 
lonel Dabija, şi mi s'a spus că nu e probabil să 
aibă casa Daniel mai mult de trei milioane. Dar 
să zicem că are 10 milioane. Apoi, aceasta este 
o crimă? Este un motiv de respingere dela cetă- 
tenie pentrucă are atâta avere şi pentrucă este 
bancher? Apoi dacă este așă pentru ce îia-ţi dat 
naturalizaţiunea lui Hilel? Tot aşă are şi Halfon 
o casă de bancă şi i sa dat indigenatul cu dis- 
pensă de stagiu. Pentruce pentru Halfonii şi Hi- 
leli din lași să se dea? Acei care nu-i cunose 


1038 


au luat informații și au toată stima pentru casa 
Daniel. 

lar dacă a fi milionar este un motiv de res- 
pingere atunci puneţi în lege un articol: să nu se 
naturalizeze acela care are averea aceasta, sau care 
are o casă de comerţ, şi dacă este aşă, atunci 
dece să se zică aceasta numai pentru cel care are 
o astfel de casă de comerţ și nu pentru arendaşi ? 
De ce nu și pentru proprietarii aceia cari exploa- 
tează moșia, şi munca ţăranului ? Se zice ca este 
chestie de apreciare. Ia să vedem, nu este şi această 
cestiune de apreciare? Apoi, Domnilor unde mer- 
gem cu asemenea sistem? Mai vine D. Pruncu şi 
zice că D-nul Daniel nu ştie româneşte. Şi despre 
asta iar am întrebat şi mi s'a spus că ştie; şi 
întradevăr am vorbit şi eu cu D. Daniel fiul, care 
este aici şi am văzut că vorbeşte româneşte, e 
adevărat cu accent, dar vorbeşte destul de bine 
românește; şi atunci am zis D-lui Pruncu că vor- 
beşte cu accent, cuvânt de care D-lui a făcut aşă 
caz mare. Apoi care e scopul la care ne propunem 
de a ajunge! Chiar dacă ar fi aşă: Scopul este 
să-i asimilăm pe Israeliţi, să-i apropiem de Români, 
să-i facem să piardă accentul şi sentimentele care 
nu le au româneşti. 

A intrat D. Pruncu până şi în detaliile cele 
mai mici, până și în privința îmbrăcămintei. și 
a zis că D. Daniel nu are sentimente româneşti 


1039 


pentrucă nu e îmbrăcat cu hainele noastre. A mai 
zis că nu primește în cantor pe un Israelit care 
ar fi îmbrăcat cu haine europene, pe când noi 
vedem chiar pe fiul D-lui Daniel îmbrăcat ca noi. 

D-lor aceasta este o cestie care nu merită, 
răspuns, pentrucă știți foarte bine o asemenea ar- 
gumentaţie ce importanță are? 

A mai zis D-nul Pruncu că la 1866, nu a 
contribuit la un împrumut naţional. D-lor şi aceasta, 
mi se pare că e o observaţiune curioasă, pentrucă 
în ce timpi s'a făcut apel pentru acest împrumut ? 
Erà o revoluţiune, se cereă să se facă un împrumut 
într'o epocă când nu ştiu cine l-ar fi făcut, căci 
cine ar fi dat bani în asemenea împrejurări? Pe 
atunci nu erau titluri de ale Statului, erau mi se 
pare numai bonurile rurale şi nu ştiu care încă, 
şi creditul eră prea mărginit. 

Lumea nu eră deprinsă cu asemenea împru- 
muturi şi cu atât mai puţin, în un timp de re- 
voluţie, când știu că capitalurile se ascund natu- 
ralmente. 

S'a zis că nu s’a putut acoperi acel împrumut 
deşi mie, din cauză că Evreii din laşi nu ar fi 
subseris. Dar de ce nu au subseris creștinii ? Dacă, 
a rămas neacoperit împrumutul este vina noastră 
a tuturor Românilor creștini. Și dacă nau sub- 
scris, este oare pentrucă Românii n'au sentimente 
pentru ţara lor? Nu Domnilor, este pentrucă au 


1040 


avut teamă. Nu intru în consideraţiuni pentru ce 
n'a subscris Daniel, nu este treaba mea pentru a 
serută inima şi sentimentele nimănui. Dar voi 
spune D-lui Pruncu că, când armata aliată ain- 
trat în Paris la 1814, bursa şi-a ridicat cursul. 

Erà oare aceasta lipsă de patriotizm? Nu 
D-lor. Banii nu au patrie. Ei se arată cu înles- 
nire în timp de pace, iar în timp de criză şi re- 
voluţie nu este de mirare ca să se ascundă şi să 
se refuze asemenea împrumuturi. 

Afară de aceasta argumentul personal, cari 
l-a dat D-nul Pruncu contra D-lui Daniel, a fost 
combătut de D-nul General Cernat, care a spus 
un fapt pozitiv tot din 1866 când casa Daniela 
făcut o oferta de 10 mii galbeni pentru armată, 
întrun mod foarte generos și într'un timp așă de 
critice. Ei D-lor, care este concluziunea la toate 
acestea ? Oricine înţelege că ea este favorabilă 
D-lui Daniel. Am întrebat pe oameni tot din 
Moldova, pe oameni tot atât de onorabili ca şi 
D-nul Pruucu, și cu tot atâta autoritate ca și D-lui, 
şi vă declar că în general am auzit vorbindu-se 
foarte bine de acest om, zicându-se că este foarte 
onorabil şi că casa sa a adus servicii societăței. 

Și D-nul Pruneu care este de dincolo de 
Milcov, trebuie să crează şi pe ceilalţi ai D-sale 
care declară că casa Daniel este o casă foarte 
onorabilă. Prin urmare dacă am admite conclu- 


1041 


ziunile D-lui Pruncu, riscăm nu de a dovedi nero- 
mânismul D-lui Daniel, ci de a-l face victima unor 
persecuţiuni, cari pot să fie purcese sau din rivali- 
tate de meserie a altor persoane, sau din alte cauze. 
Ce a mai zis D-nul Pruncu? „Dacă veți da 
naturahzarea acestui om care este tiranul [ăra- 
nilor de pe moşiile ce le are în arendă şi unde 
nu permite nici școli, atunci acest om care are 
300.000 galbeni în ipoteci, are să ia acele moșii 
pe seama sa“. Mai întâi nu știu dacă aceasta cifră 
va fi tot aşă de exactă ca cele 10 milioane şi mă 
înscriu în dubiu și asupra acesteia. Dar care este 
ipoteza ? Că Daniel tinde de a dobândi moșii. 
Apoi, D-lor, serios este acest argument ca să 
presupunem pe acest om ca un tiran al țăranilor 
şi că sub dânsul nu se permit şeoli? Dar Onor. 
Prinţul Sturza, este aci și ar spune dacă ar fi ași. 
Dar să zice că ar voi să cumpere moșii. Apoi, 
ce îl împiedecă ? Socotiţi că Evreii cari au venit 
să cumpere moșii nu au putut cumpără ? Dar poate 
mai întâi cumpărà prin Israeliţi cari sunt dejà 
naturalizaţi şi chiar prin creştini. Cunoaștem Evrei 
cari au moșii și este laudabil, și am aveă bucuria, 
ca ei să cumpere şi să cultive pământul. Dar nu 
cumpără, pentrucă ei profită mai mult dela bani. 
Chiar Hilel care a avut moşii le-a vândut, ca să 
facă bani fiindeă produc mai mult. Și dacă ar fi 
ca din aceasta să scoatem inducţiunea, că numai 


29006 66 


1042 


acele care este proprietar bun merită a fi Român, 
apoi unde vom merge cu asemenea teorie? D-lor, 
legea, este pozitivă şi clară în aceasta, cestiune, și 
cazul acesta de indigenat intră în previziunile 
legei. Omul acesta a declarat și a dovedit că 
îndeplineşte aceste condițiuni cerute de lege. 

Cât pentru consideraţiunile de ordine morală, 
de care s'a vorbit, nu pot fi decât supoziţiuni sau 
exageraţii, şi din ele nu poate să rezulte negreșit 
o incapacitate. Și nu cred că ar fi prudent şi în 
interesul ţărei ca să respingem pe un om care 
joacă un rol atât de considerabil în Moldova, care 
are o stare de zece milioane — după cum se zice — 
şi care insistă a cere dreptul de cetăţenie, căci un 
asemenea, om putem să-l facem inimie al ţărei, și 
nu cred că e bine a înmulți inimicii, nici a da, 
arine acelora care au calominat ţara de intoleranță. 
Noi trebuie să dărâmăm asemenea aserţiuni, și de 
“aceea sub toate privirile, și sub toate considera- 
țiunile cred că Onor. Senat va face bine să acorde 
naturalizarea acestui Israelit. 


IV 
„Monitorul Oficial“ No. 39 din 1880. 
Naturalizarea străinilor. 


Din discursul de mai jos se poate vedeă judecata, 
solidă și spiritul cumpănit al lui B. Boerescu. El eră 
un partizan sincer al aplicării art. 7 din constituţiune 
aşă cum fusese modificat în 1879, de aceia răspunzând 
senatorilor Nicorescu şi Codrescu susține că oridecâteori 
este vorba de un străin care merită să fie naturalizat 
pasiunile şi patriotismul său înţeles trebue să înceteze. 


B. Boerescu, ministru de externe. Am avut 
cuvântul tocmai pentru motivele invocate de ono- 
rabilul preopinent, adică pentru respectul legei. 

Vă mărturisesc că am căutat să mă luminez 
din discuţiunea făcută de D. Codrescu şi Nico- 
rescu dacă acest individ se află în condițiuni așă 
în cât îl fac incapabil de a dobândi cetăţenia 
română, sau dacă sunt nişte condițiuni de ordine 
morală cari ar puteă face pe Cameră să voteze în 
contră. Ei bine, eu n'am văzut probe palpabile 


1044 


care să fie contra acestei persoane. Nu perdeţi din 
vedere, D-lor că chestiunile de naturalizare sunt 
foarte delicate; nu uitaţi: că în toate localităţile 
pot să existe pasiuni între oameni, şi asemenea, 
pasiuni pot să existe şi între Israeliţi precum 
există şi între Români. Prin urmare, în asemenea 
chestiuni Camera trebuie să se puie mai presus de 
pasiunile din localitate şi să caute a vedeà numai 
dacă din actele produse rezultă consideraţiuni de 
natură juridică şi morală care să facă pe Cameră 
a respinge indigenatul. Onor D. Nicorescu a zis: 
eu respect legea și mă supun ei. Apoi ași voi 
să ştiu dacă poate zice din contră. A se supune 
cineva legilor ţărei, nu este o virtute, e o datorie 
care intră în regula comună. Insă, D-lor, pentrucă 
vorbim de pasiunile, de slăbiciunile omenești, trebuie 
să recunoaştem că atunci când e vorba de inter- 
pretavea unei legi, altfel o explică acel care a votat 
cu inima, şi cu sufletul pentru acea lege, și altfel 
acela care a votat contra ei, şi care o respectă 
pentrucă e silit s'o respecte. Prin urmare când 
vorbim de respectul legei, nu trebue să pier- 
dem din vedere spiritul ce a animat pe Cameră 
şi pe ţara întreagă când a făcut revizuirea, Con- 
stituţiei, şi cutez a zice că acest punct a fost una 
din consideraţiunile ce Puterile au pus în nota, 
identică adresată guvernului în chestiunea recu- 
noaşterei independenţei, prin care notă manifestă 


1045 


încrederea către guvernul român, că va aplică 
art. 7 din Constituţiune în spiritul tractatului dela 
Berlin... (întreruperi). 

Dar, D-lor să lăsăm această teorie generală 
şi să venim la consideraţiunile de ordine morală 
ce sau adus în această Adunare în contra acestei 
cereri de indigenat? 

Ei bine, care sunt consideraţiunile morale 
aduse contra acestui indigenat? Mai întâi, aţi văzut, 
D-lor, că adineauri s'a făcut o contestaţiune; a venit 
un domn deputat șia citit o sentință prin care se 
afirmă o condamnare în contra unui om, şi ați 
văzut cu câtă unanimitate Camera a cerut să se 
suspende votarea acelui indigenat. Dar care este 
considerațiunea de ordine morală adusă în ches- 
tiunea de faţă! S'a vorbit de niște turburări, de 
un regretabil incident ivit la Bârlad, când s'a 
aruncat asupra publicului cu apă fiartă, din care 
cauză s'a născut turburări; şi un alt D. Deputat 
ne-a vorbit despre o casă cu bani şi despre felu- 
rite bănueli ce s'ar fi răspândit cu acea ocaziune. 

D-lor, toate aceste chestiuni, sunt chestiuni 
de apreciere şi mai cu seamă chestiuni cu totul 
locale. 

Incât priveşte acea sentință care se zice că, 
ar fi adus arestarea acestui individ, în adevăr el 
a fost în închisoare preventivă însă a fost liberat 
imediat după două ore. 


1046 


Ei bine acest arest preventiv constitue o in- 
capacitate? 

Mie mi se pare că nu, pentrucă dacă un pro- 
curor bănueşte un moment pe un individ oarecare 
şi ordonă depunerea acelui individ şi apoi după 
ce se convinge că individul este inocent, îl libe- 
rează pe dată, acest arest nu poate constitui o 
degradare pentru acel individ. 

Dar ce mai este? Onor. D. Nicorescu ne-a 
spus că petiţionarul se mută din oraș în oraș şi că 
prin urmare trebuie să fie considerat ca străin. Dar 
oare unde e scris că mişcarea frecuentă sau chiar 
perpetuă a unui om constituie o necapacitate, şi că acel 
om nu merită să obţină naturalizaţiunea? (Ilaritate). 

Apoi vă întreb pe mulţi din D-voastră care 
şedeţi în București şi care aveţi domiciliul D-voastră, 
într'o altă parte a ţărei, ca de exemplu Onor. D. 
Fleva, care locueşte în Bucureşti şi se alege ca 
deputat în orașul Râmnicu-Sărat oare pentru 
această mișcare perpetuă a D-lui Fleva, ar trebui 
ca noi să-l considerăm ca incapabil de a fi deputat? 
Astfel, D-lor nici acest argument nu poate fi con- 
siderat ca fundat, precum nici argumentul acela 
pe care l-a invocat Onor. D. Nicorescu că indi 
vidul în chestiune nu face comerțul cu grâne 
despre care se vorbeşte în certificatul primăriei. 

D-lor deputaţi, îmi veţi permite să vă aduc 
un exemplu foarte recent. 

S'a votat mai deunăzi de Adunare indigenatul 


1047 


unui Domn Daniel, şi acea lege de indigenat s'a 
dus la Senat şi acolo cu ocaziunea acelui indi- 
genat, s'a deschis o discuţiune care a durat mai 
multe ore. 

La acea discuţiune au luat parte mai mulţi 
onorabili şi foarte stimabili Domni Senatori, şi 
unii din D-lor au atribuit acelui Domn Daniel că 
ar fi comis nişte fapte de o natură astfel încât 
ar fi meritat să fie spânzurat; iar alţii domni 
Senatori au combătut cele zise de preopinenţi şi 
au lăudat pe D. Daniel întrun mod astfel încât 
oricine i-ar fi auzit vorbind nu puteă să nu vo- 
teze pentru indigenatul său, 

Ei bine, în faţa unor asemenea afirmaţiuni, 
un om neutru negreșit că nu poate să facă altfel 
decât să nu creadă nici pe unii nici pe alţii, ci 
să se uite la actele prezentate de comisiune, să le 
cerceteze şi apoi dacă se convinge, că merită să 
fie naturalizat posesorele acelor acte, să dea votul 
său pentru, sau dacă vede din acte că nu merită 
atunci să voteze contra. 

Aşă a şi procedat Senatul, şi bine a făcut, 
fiindcă consideraţiunile de ordine morală sunt foarte 
delicate şi de aceea, noi trebuie mai întâiu de toate 
să avem în vedere, toate actele care constituie ade- 
văratele probe după care ne putem formă con- 
vincţiunea, 

Acum viu, D-lor, la o altă chestiune. S'a 


1048 


zis că părintele petiţionarului ar fi fost supus 
străin. Dar eu vă întreb oare lui, petiţionarului, 
îi încumbă să vină şi să vă aducă probe nega- 
tive? Eu cred că nu, şi este dator să aducă probe 
atirmative, şi acela care crede că acele probe nu 
sunt bune nu are decât să aducă probe negative, 
contrarie probelor afirmative, şi atunci noi nu 
avem decât să le punem în față şi să le examinăn. 

Astfel fiind vă întreb: când vine petiţionaru 
şi vă înfăţişează un act încă din 1799 prin care se 
constată că această familie este supusă legilor române, 
şi că are oarecare imobile în ţară şi apoi vă pre- 
zintă şi chitanțele încă din 1871 prin care probează 
că a plătit impozitele ca orice contribuabil indigen, 
de unde găsiți D-voastră că este supus străin? 

Prin ce combateţi probele aduse de dânsul? 
Se zice că printr'o sentință se constată că este 
supus străin. 

D-lor, avem două acte: unul este clar și po- 
zitiv, este un act din 1879; celalt este un act din 
care se constată că ar fi fost supus străin. 

Să nu uitaţi D-lor, cum a fost la noi în 
vechiine. Să nu mergeţi până acolo de a trată 
chestiunea întrun mod judaic. La noi a fost două 
ordine de supuşi străini: unii supuşi propriu zişi, 
cari aparţineau unei naţionalităţi; alţii erau aceia 
care se numeau protejaţi străini. In tot Orientul 
există aceste două categorii de supuşi străini şi 


1049 


protejați străini. Acest inconvenient există până 
astăzi, și de aci înainte avem să regulăm ches- 
tiunea aceasta, că noi nu cunoaștem protejaţi străini, 
ci numai supuşi străini. 

Apoi. protejaţi străini au fost chiar mulţi 
Români. Aţi uitat timpurile trecute, când din cauza 
legilor cari prevedeau oarecari privilegii, chiar 
Românii neaoși erau siliți să aibă o protecţiune 
străină? Ei erau protejaţi străini fără să fie supuși 
străini şi fără ca aceasta să le ridice naționali- 
tatea lor de Români. Apoi protejaţi străini au fost 
bărbaţi marcanţi ai ţărei, şi mi se spune că erau 
unii şi dintre Domnii Deputaţi. A fi protejat al 
unei Pateri nu va să zică a renunţă la naționali- 
tatea sa, nu va să zică a fi de altă naţionalitate. 

Ei bine, când este un act autentic prin care 
se constată că a fost supus român, şi când se 
zice prin certificatul dat de grefier numai ași, că 
este supus străin, dar fără să se specifice dacă 
este protejat sau supus străin, pentru mine unul 
nu este îndoială că actul autentic trebuie a ră- 
mâneă în vigoare şi a nu puteă fi dărâmat decât 
printi'un alt act, iar nu cu simple argumente, şi 
de aceea Camera atât din punctul de vedere a! 
ordinei morale cât şi din acela al legalităţii, nu 
poate decât a primi acest proiect de lege. 


y 


„Monitorul Oficial“ No. 72 din 1880 


Proectul de lege pentru înființarea unei bănci 
naționale. 


B. Boerescu erà un partizan convins al institutelor 
de credit. In 1873 susținuse înființarea unui credit funciar 
rural, ale căruia roade s'au văzut repede. Prin proiectul 
de lege de faţă Boerescu își desăvârşeşte opera susţinând 
crearea unei bănci naţionale al căreia rol se ştie cât de 
însemnat a fost căci a stârpit cămătăria şi a scăpat pe 
negnstori din ghiarele bancherilor străini. Totuşi proiectul 
acesta a întâmpinat multe dificultăţi şi cei mai influenți 
bărbaţi politiei împreună cu cei mai buni financiari ai 
țării l-au combătut. D-nii general G. Manu şi Th. Ro- 
setti, răposaţii M. Ghermani I. Câmpinepnu ş. a., erau 
adversari hotărîţi ai acestei legi spunând între altele 
că nu văd oportunitatea unui asemenea proiect de lege 
şi că Românii ar fi contra titlurilor fiduciare. 

Un alt punct important asupra căruia discuţia a 
fost furtunoasă a fost să se ştie dacă banca trebuiă să 
fie o instituţie de stat ea băneile din Franţa, Anglia, 
Statele-Unite sau pusă numai sub controlul statului ca 
banca din Belgia. Boerescu susțineă această din urmă 
modalitate argumentându-și părerea că dacă banca ar fi 
a statului oridecâteori acesta ar aveă nevoie ar fi ispitit 


1051 


să-şi vâre mânele în lăzile băncii. In fine punctul de 
vedere al lui Boerescu şi al guvernului are majoritate 
şi proiectul de lege e votat. 


B. Boerescu ministru de externe. D-lor sunt 
silit să i-au cuvântul în discuţiunea generală; căci 
nu pot lăsă fără răspuns oarecare teorii emise de 
onor. D. Teodor Rosetti, în şedinţa de eri. D-sa 
care este un om competinte şi cu voce autorizată, 
a expus eri mai multe argumente prin cari a voit 
să probeze că necesitatea băncei nu este simțită 
la noi, și că dacă o bancă sar înființă acum la 
noi ea ar fi expusă la perturbaţiuni şi la cădere. 
Asemenea argumente merită a fi combătute, cel 
puţin cele mai principale. Incep dar prin sfârșitul 
argumnentaţiunei D-sale. D-sa ne-a imputat între 
altele, că proiectul nostru este copiat după legea 
băncei Belgiei, şi a criticat tendinţa ce avem de 
a transplantă cu înlesnire şi cu uşurinţă institu- 
ţiunile din alte ţări. Se poate, D-lor, că în alte 
materii, această observaţiune a D-lui Rosetti să 
fie fundată; însă în materii de finanţe mi se pare 
că inovațiile ar fi foarte periculoase. Tocmai 
D. Teodor Rosetti, care ştie că ţara noastră este așă 
de puţin obişnuită cu instituţiile de credit, și 
care merge până a crede că ea are aversiune 
chiar pentru circularea, titlurilor fiduciare, toc- 
mai D-lui, ar trebui să nu ne povăţuiască ca 
să inovăm în materie de finanţe, să- nu pretin- 


1052 


dem a inventà o sistemă de bancă altfel de 
cum se practică în ţările cele mai înaintate. Când 
am face una ca aceasta, ar fi nu un act de cu- 
raj, din partea noastră, ci o imprudenţă din cele 
mai periculoase. Da, D-lor, este adevărat că am 
luat ca bază a organizărei acestei bănci, banca 
din Belgia; şi negreșşit că și pentru elaborarea sta- 
tutelor vom luă ca bază tot statutele băncei 
Belgiei. 

Numai în ceeace priveşte constituirea capi- 
talului, la care am făcut să participe şi Statul, 
am împrumutat și din banca Germaniei, din Ber- 
li». Toată, însă, organizaţia băncei noastre este 
ca cea din Belgia. Astfel că deşi propunem ca 
Statul să participe cu a treia parte la formarea 
capitatului, banca rămâne foarte independentă de 
Stat în mecanismul ei; ea este la noi ca şi în 
Belgia, o instituţiune de comerţ și de industrii, 
iar nu o bancă de Stat; se află numai sub pri- 
vegherea şi controlul Statului. 

Nu modul cum se formează capitalul său, 
face ca banca să fie bancă de Stat, ci alte con- 
diţiuni ale mecanismului funcţionării ei. Banca 
Franţei şi a Angliei este şi o bancă de Stat, 
măcar că Statul nu a contribuit cu formarea Ca- 
pitalului ei. 

Noi însă nu am luat de model aceste bănci, 
ci pe aceea a Belgiei, căci ni sa părut că sis- 


1053 


temul acesteia, este cel mai preferabil, cel mai prudent 
și cel mai nou, care prezintă mai multă siguranţă. 
Dela 1850 de când s'a fondat banca Belgiei, ea a dat 
cele mai strălucite rezultate; şi aceasta constitue o 
probă pentru calitatea sistemului. Dacă şi după acest 
sistem, Statul intervine, el o face numai ca să contro- 
leze, fără a jenă independenţa băncei, fără a se pune 
în luptă și a pavraliză interesele private ale co- 
merțului şi ale industriei. Au fost și alte țări, 
mult mai înaintate decât noi, cari au luat de 
model sistemul băncei din Belgia; de ce oare n'am 
face și noi aceasta? Olanda la 1864, şi-a recon- 
stituit banca din Amsterdam, luând drept model 
legea băncii Belgiei din 1850. Iată cuvintele mi- 
nistrului de finanţe din Olanda, D. Betz, în Par- 
lament: „Dacă se va căută u se calificà cu un nume 
străin sistemul adoptat de guvern, s'ar apropia 
de adevăr când, sar zice că, pe când sistemele fran- 
cege, scoțiane și americane, au fost depărtate, s'a 
ales din contră sistemul belgian“. Şi Olanda a adoptat 
acest sistem fără modificaţiuni esențiale. 

lată ce a făcut o ţară, care a înființat o 
bancă, a cărei emiteri de titluri fiduciare, a trecut 
peste 360 milioane. Am fi prea dificili, dacă uoi 
am crede că facem mai bine, neurmând asemenea 
exemple. Acum să vedem pe ce cuvinte s'a întemeiat, 
D. T. Rosetti, spre a probă că nu este necesar 
sau oportun a se înfiinţă şi la noi o bancă. 


1054 


D-lui ne-a spus ce este drept, că nu vorbeşte 
pentru Senat; căci aveă siguranţa că nu va schimbă 
convinețiunea nimănui din D-nii senatori. 

Pentru cine dar a vorbit? A vorbit pentru 
țară, a vorbit spre a-şi îndeplini o datorie a con- 
ştiinţei. Tot pentru ţară, tot pentru satisfacerea, 
conștiinței, mă voiu încercă a răspunde şi eu. 

Dar să observăm că, D. Rosetti, a invocat, 
mai ales, consideraţiuni de fapt, D-lui, nu sa 
pus pe tărâmul principiilor, spre a susține că nu este 
necesitate, că nu este oportunitate a se înființă o 
bancă la noi. Să vedem însă dacă aceste conside- 
rațiuni de fapt sunt fondate. 

D. Rosetti, ne-a spus mai întâi, că la noi ar 
există o aversiune asupra cireulaţiunii  fiduciare: 
așă, să fie? Imi pare că consultând faptele, aflăm 
că această aversiune nu există. Să stabilim mai 
înainte ce înțelegem prin circulațiunea fiduciară. 

Unei aşă circulaţiuni trebue să dăm sensul 
cel mai larg. Prin titlu fiduciar, în acest sens, se 
înţelege orice act, care devine un mijloc de schimb 
sau de scompt, măcar că nu are o valoare intrin- 
secă, propriu zisă. 

Moneda de aur sau de argint este nu numai 
un instrument de schimb, ci şi o marfă care are 
o valoare intrinsecă, 

Nu este tot asemenea cu un efect de comerţ 
sau un efect public, care circulă fără să aibă o 


1055 


valoare intrinsecă, ci numai din cauza încrederei 
ce inspiră fiind expresiunea unei transacțiuni, unei 
creanţe reale. Aceasta constitue cireulaţiunea fidu- 
ciară, iată sensul. 

La noi există dejă, încă de mulţi ani această 
cireulațiuune, după cum a spus-o şi onor. D. 
Ghika. Avem de câţiva ani, bilete ipotecare, a 
căror emisiune de 22 şi 23 milioane, a isbutit 
foarte bine. Ele circulă fără nici o scădere; și 
acest fapt a desminţit temerile altor persoane care 
vedeau că au să sufere o scădere. Imi pare că 
aceasta constitue o probă în favoarea acestei cir- 
culațiuni fiduciare. Mai avem apoi scrisurile fun- 
ciare ale unui institut, abiă înființat la 1873, și 
ce sunt ele alta dacă nu tot titluri fiduciare? Ei 
bine, după darea de seamă de deunăzi a Credi- 
tului funciar anual, aceste titluri sunt emise în 
sumă de vreo 54 milioane franci, din care 51 mi- 
lioane sunt în circulaţie. Facilitatea cu care cir- 
culă, şi încrederea ce ele inspiră sunt canoscute 
de toți. 

lată dar şi acest însemnat fapt de natură a 
probă că aversiune nu există la noi în contra cir- 
culaţiei fiduciare. De ce oare biletele de bancă 
nu ar circulă cu acciaşi înlesnire cu aceiaşi în- 
credere ca biletele ipotecare, ca serisurile fun- 
ciare? Să vedem dar pe ce sar bază temerea 
D-lui Rosetti când este vorba de biletele de bancă, 


1056 


de banknote, cum le numește D-lui? Aci se află 
considerațiunea D-lui cea mai importantă. 

Baza acestei consideraţiuni se află în aceea, 
ce a zis D. Rosetti, că biletele de bancă repre- 
zintă o tranzacțiune. Această idee este adevărată, 
deşi formularea ei nu este tocmai exactă: căci 
biletele de bancă nu reprezintă o transacţiune, ci 
ele devin un instrument de schimb al valorilor co- 
mereiale, care reprezintă o transacţiune, o marfă, 
o creanță reală. Ori cum însă ar fi, D. Rosetti, 
adaugă cu drept cuvânt, că garanţia unei bănci 
există, nu atât în capitalul său, cât în portofoliul 
său. Dar portofoliul se formează prin efectele ce 
scomptează cu biletele sale. Insă efecte, cari re- 
prezintă transacțiuni, sunt mai ales cele comerciale 
și cele industriale. 

Când asemenea transacțiuni nu există, nici 
efecte nu există; nici secompturi nu se pot face, 
nici bilete de bancă nu pot, prin urmare, circulà, 

La noi, conchide D. Rosetti, industrie nu avem; 
deci nici alimentarea cea mai principală a băncei 
nu poate există. La noi, ne spune D-lui, există 
numai industria agricolă. Dar această industrie nu 
dă naştere la multe efecte care se pot scomptă 
la bancă. 

Prin urmare, zice D-lui, portofoliul băncei va 
fi în pericol de a fi sărac, de aci urmează că şi 
circulația biletelor sale va fi foarte slabă. D. 


1057 


Rosetti mai prevede încă și un alt pericol, acela 
că titlurile portofoliului să nu fie nici sigure, nici 
lesne de realizat. Căci, ne zice D-lui, rezultatele 
industriei agricole sunt mai adesea nesigure, mult 
aventuroase. Deci şi creanţele care se vor bază pe 
dânsele, vor fi atât de nesigure şi de incerte. 

Astfel dar, după prevederile d-lui Rosetti, 
portofoliul băncei noastre este ameninţat a fi și 
sărac și nesigur. 

Să vedem dacă aceste prevederi şi temeri pot 
fi fundate. Recunosc şi eu că industria noastră, 
nu există; ea abia se naște. Poate fi aceasta un 
cuvânt de a nu fondă banca? 

Aci îmi puteţi permite să iau un exemplu din 
drumurile de fer. Dacă am judecat după mişcarea de 
transport ce există în ţară când am construit drumurile 
de fer, nu am fi făcut nici până azi aceste drumuri; 
căci ni sar fi zis: „cum să formaţi aceste pu- 
termice mijloace de transport, când nu aveți, ce tran- 
sportă“ ? 

Și această obiecţiune s'a şi făcut de unii, acum 
câţiva ani. Am înfinţat însă drumurile de fer și 
legea economică, care este tot aşă de constantă ca 
şi cea fizică şi a produs efectele sale. Obiectele 
transportabile sau înmulţit, în raport direct, cu 
creșterea mijloacelor de transport. Îndată ce sau 
creat mijloace de transport, au eşit la lumină și 
producte şi mărfuri şi persoane de transportat. 


29006 67 


1058 


Aceaşi lege economică prezidează şi la efectele 
produse de înfințarea unei bănci. Să înmulţim ca- 
pitalunile, să le ieftinim, mai ales, să le procurăm 
cu înlesnire producătorilor, să mărim schimburile, 
şi industria se va naște, și comerţul se va desvoltă, 
efectele de scompt se vor ivi şi biletele vor circulà 
cu încredere. Altfel totul va continuă să stea în 
amorţirea cea de astăzi. Comerţul şi industria noastră 
sunt astăzi în pruncie; dar tot în pruneie vor sta 
încă, zecimi de ani, dacă vom continuă să stăm în 
condiţiunile cari constituese această pruncie econo- 
mică a naţiunei. 

Toţi ştim, toţi deelarăm, că capitalurile la noi 
sunt prea scumpe, că dobânda e prea mare. Cum 
voiţi atunci ca cu capitaluri puţine şi scumpe să 
fondăm industrii naţionale şi să desvoltăm comerțul? 
Cel ce are un capital disponibil îl dă mai bine cu 
împrumut sau îl plasează în fonduri publice, și 
beneficile sale vor fi mari şi mai sigure. 
| Este dar și nevoe şi urgenţă ca să înfinţăm 
o bancă de scont şi de cireulațiune; căci numai 
printi'însa vom înmulţi şi efteni capitalurile, care 
atunci vor puteà merge a se da industriei, comerţului, 
agriculturei. Atunci aceşti agenţi productivi vor 
puteă găsi capitaluri eftine şi vor puteă creea va- 
lorile care constitue şi măresc acţiunile băncei. 
Aceia ce poate face o bancă publică nu poate 
face un institut privat. Capitalistul nici nu cunoaşte, 


1059 


nici nu are încredere poate întrun bancher privat 
ca să-i depună capitalul său, pentru ca să devină pro- 
ductibil. Apoi chiar dacă i l-ar depune, bancherul pri- 
vat nu poate să-l facă a circulà fără garanţia și sub- 
scrierea sa personală, fără o serie de giruri sau răspun- 
deri succesive şi solidarii, care sunt, pe atât de garan- 
tate cât și greu de efectuat. La banca publică de scompt 
aceste dificultăţi nu există; garanţia capitalului ce se 
depune la bancă şi ese în circulaţiune, rezultă numai 
din încrederea ce inspiră banca, din puterea colec- 
tivităţei ce formează capitalul său, din controlul 
real şi serios care exercitează Statul asupra ope- 
rațiunilor sale. 

lată, mai ales, cauzele pentru care o bancă 
publică de scompt poate aduce cele mai mari ser- 
vicii industriei şi comerţului; iată pentruce printr însa 
transacțiunile și schimburile se înmulţesc atât în 
cât toată lumea profită şi chiar bancherii privați 
văd în bancă nu intermediar din cei mai utili, şi 
un agent putinte al operaţiunilor lor. De ce ne-am 
teme că banca nu ar puteă să plaseze biletele sale 
în valori industriale sau comerciale? Dacă schim- 
burile, şi operaţiunile comerciale vor creşte prin 
capitalurile ce procură banca, acele valori se vor 
prezentă la scompt și prin scompt biletele băncei, 
se vor pune în circulaţiune. Aci am nevoe de o 
mică explicaţiune, care mi se pare că nu sa dat 
de D. Rosetti. 


1060 


Banca nu crează valori; biletele sale nu sunt 
decât un instrument de schimb asupra unei va- 
lori comerciale sau industriale. Ele, prin sine în- 
săşi, nu au nici-o valoare, ci sunt numai un in- 
strument de scompt al unei valori reale dejà existente. 

Prin urmare aceste bilete nu sunt nişte va- 
lori noi mai multe de cât cele vechi, însă ele pro- 
voacă numai crearea unei valori industriale gi co- 
mereiale. 

Biletele de bancă nu sunt iarăşi o hârtie mo- 
netă, ci un titlu fiduciar, care ca instrument în- 
lesneşte şi înmulțește schimburile, aceasta probează 
că sau înmulţit şi operaţiunile comerciale, gi atunci 
se înţelege că se poate înavuţi şi portofoliul: care 
nu face decât reprezintă niște valori reale existente, 

Se poate, neapărat, ca circularea biletelor de 
bancă la început să fie modestă, în mai mici pro- 
porţiuni decât se prevede în lege, însă pe cât ope- 
rațiunile comerciale vor crește, pe atât şi circularea 
biletelor va fi mai mare. Dar în toate cazurile, 
emisiunea biletelor are o margine peste care nu 
pot trece, oricât legea ar declarà contrariu. Această 
margine, le este impusă prin trebuinţele schimbului, 
prin cantitatea numerariului din ţară ce el depla- 
sează când el ia locul. Cât sar emite mai multe 
bilete, circularea lor sur opri, întocmai cum sar 
vărsă un pahar cu apă în care am pune mai multă 
apă decât poate conţine. 


1061 


Nu vă fie dar teamă de emisiunea prea mare 
a hiletelor. 

Odată ce ele nu au curs forțat şi circulaţiunea 
lor va fi bazată numai pe încredere, fiți siguri că 
vor circulă numai acelea care vor inspiră încredere 
şi vor fi cerute de trebuințele publice. Această emi- 
siune însă nu poate creşte decât treptat şi moderat. 
In Belgia, de exemplu, de unde am luat modelul 
acestei bănci, la anul 1850 când s'a înfiinţat banca, 
şi care aveă un capital de 25 milioane, ştiţi câte 
bilete de bancă a putut emite în anul întâi? Numai 
20 de milioane. Insă în anul al doilea schimbu- 
rile se îminulțise dejà şi biletele puse in circulaţie 
se urcară dejà la 45 milioane; în anul al treilea 
circularea biletelor a trecut peste 60 milioane; şi 
aşă că până la anul 1872 aceiaşi circulațiune a 
trecut peste 243 milioane, pe când capitalul ei, 
la acea epocă eră numai de 50 milioane. 

In Olanda, a cărei bancă eră luată după mo- 
delui celei din Belgia, biletele în cireulaţiune treceau 
la acea epocă peste suma de 360 milioane. 

Aşă dar, D-lor, vedeţi că temerea că n'o să 
fie alimentată banca este neîntemieată, căci alimen- 
tarea unei bănci se crează prin chiar înfiinţarea ei. 

La început această alimentare poate fi mică, 
însă ea va crește cu timpul şi în raport cu pros- 
peritatea economică a ţărei. 

A adăugat însă D-nul Rosetti că, așteptând 


1062 


această prosperitate, banca va puteă fi expusă la 
zguduiri de acelea care pot lovi creditul public ca 
şi cel privat şi aceste zeuduiri pot rezultă, a zis 
D-lui, din aceasta mai ales că titlurile cari for- 
mează portofoliul, reprezentând mai ales operaţiuni 
agricole ele nu sunt sigure, nici lesne de realizat 
şi banca va puteă fi expusă adesea, din astă cauză, 
la crize simţitoare. 

A uitat însă D. Rosetti, practica băncilor. 
In efectele de comerţ care se scomptează la bancă, 
D-lui a uitat că se cere două sau trei subserieri 
solide; aşă că dacă una ar fi nesolvabilă, va ră- 
mâneă o altă bună. A mai uitat D. Rosestti că 
în acest efect nu se caută nici se cere, a se şti 
cauza, obligaţiunei, adică de unde provine creanţa, 
din operaţiuni agricole sau din altele. Ceeace se 
cere este numai semnături solide. Astfel că având 
asemenea, subscrieri, banca nu este expusă la pe- 
ricolele de care se teme D. Rosetti. Pericol dacă 
poate fi, va rezultă din o stare generală a credi- 
tului, din o stare de lucruri care va zgudui, tot 
creditul public şi privat, și care nu stă în mâna 
nimănui de a'l evită, 

Mai ştiţi, D-lor, care ar mai fi şi alt pe- 
ricol, şi de aceasta nu vă vorbesc ca ministru, 
căci ministru azi sunt, mâine nu sunt, ci vă vor- 
bese ca Român, pericolul cel mai real pentru o 
bancă publică de scompt este acela când guvernul 


1063 


ar puteă aveă mâna prea liberă în lăzile băneei; 
este acela când acest institut nu ar fi destul de 
independent în manipularea și conducerea aface- 
rilor sale; când adică ar încetă a fi un institut 
de industrie şi de comerţ, spre a deveni mai mult 
un institut o bancă de Stat. 

lată de ce ar trebui să ne temem toţi, și 
iată de ceeace sa temut guvernul. Aceeace a 
adus ruina şi sguduirea, de care vorbei Onor. 
D. T. Rosetti, nu au fost cauzele arătate de D-lui 
ci au fost pericolele arătate de mine; acele bănci 
au cauzat ori au produs crize, în care Statul 
aveă prea mult la dispoziţiunea sa fondurile băncei. 

Da, teribile zguduituri s'au produs în Statele 
a căror guverne puteau luă cu comoditate capi- 
talul băncei, sub formă de împrumut sau altfel; 
şi aceeace se luă odată nu se mai putea întoarce 
lesne. 

Inţelegeţi D-voastră, că un guvern, fiind 
întrun moment de nevoi, de dificultăţi financiare, 
cu greu rezistă la ispita de a luă banii băncei, 
când aceştia ar fi lesne de luat. Tentaţiunea în 
adevăr ar fi prea mare; şi ar trebui o mare doză 
de virtute ca să poată să-i reziste. Aceste zgu- 
duiri Sau întâmplat în Franţa în Anglia, precum 
şi însă din alte cauze —în Statele Unite. 

Și pentruce aceasta? Pentrucă guvernele puteau 
prea cu înlesnire să dispună de fondurile băncei. 


1064 


Dacă, în proectul nostru, vedeţi undeva că 
aceasta există, vă rog a nu ne arătă; şi eu vă 
declar în numele guvernului, că mă unese cu 
D-voastră pentru îndreptarea legei. Însă, vă repet 
nu veţi găsi acest defect; căci legea Belgiei dupe 
care sa lucrat proeetul nostru, a fost în contra 
sistemului altor bănci, care nu sunt şi bănci de Stat. 
Noi am preferit sistemul acesta belgian, în contra 
sistemului englez, francez sau scoţian. In Belgia, 
banca nu este şi bancă de Stat, de vreme ce în 
Franţa și în Anglia, banca este un institut de in- 
dustrie și comerţ, dar până la un punct oarecare, 
este și bancă de Stat. 

Insă nouă ne-a fost teamă de aceasta, nu am 
voit ca guvernul să poată pune mâna în lăzile 
băncei. 

Banca noastră nu va fi de loc bancă de Stat, 
ci numai institut comercial şi industrial, asupra 
căreia Statul va aveă numai controlul. 

O asemenea bancă nu înțeleg cum ar per- 
turbă creditul publie? Căci ea nu va puteă im- 
pune biletele sale a circulă, dacă ele nu vor aveă, 
credit. Când ele nu vor aveă acest credit vor stă 
pe loc; căci nu este vorba de curs forțat, ci numai 
de curs liber. lăsat pe încredere. Ce rău ar puteă 
rezultà de aci? Dacă banca ur aveă perdere, aceste 
perderi ar privi pe societate, pe acţionari, iar nu 


pe publie. 


1065 


Dividendul acţionarilor ar fi mie sau nul; 
iată totul. 

Negreşit că această perdere ar fi o neno- 
rocire, dar nu o nenorocire de acelea care să is- 
bească creditul publie sau chiar al băncei; o bancă, 
care este, și o societate comercială, nu perde ere- 
ditul prin aceasta: că nu va da dividende într'unul 
sau mai mulţi ani. 

Creditul unei societăţi comerciale poate fi prea 
bun, măcar că nu va da dividende în câţiva ani, 
din cauza unei crize generale sau unei perderi 
parțiale. Nu văd dar, cum cu acest sistem, sar 
puteă prodvee pericole de care se teme Onor. 
D. T. Rosetti. 'Lemerea I)-sale este curat imagi- 
nară. O altă obiecţiune, adusă de D. Rosetti pro- 
iectului de lege, se raportează la articolul tran- 
zitoriu. D-sa nu a spus că banca fiind datoare 
a retrage biletele ipotecare şi în locul lor a emite 
bilete de bancă, ar fi expusă a vedeă rămase în 
casa sa biletele ipotecare, fără ca ele să poată fi 
transformate în numerariu. În alte cuvinte, a zis 
D. Rosetti, aceasta ar fi un împrumut făcut Sta- 
tului, şi când Statul se împrumută dela bancă 
nu mai plăteşte. Aceasta poate să fie adevărat 
pentru Statele care fac banerută sau când este 
vorba de adevărate împrumuturi ce Statul face 
la bancă, fără nicio garanţie. 

Însă aici este una ca aceasta? 


1066 


Articolul nostru tranzitoriu declară că banca 
va, retrage din circulaţiune biletele ipotecare, pe 
care le va înlocui cu bilete de bancă în propor- 
țiune cu cât cele dintâiu vor intră în casele sale 
şi că biletele sale se vor plăti în numerar, în 
schimb de bilete ipotecare, in proporţiune cu vân- 
zarea imobililor domeniale, care servă de garanţia 
' biletelor ipotecare. 

Unde vede D. Rosetti, pericolele sau inconve- 
nientele ce ar rezultă din aceasta? 

Cât pentru posesorii biletelor ipotecare, ei nu 
pierd nimic dacă vor consimţi să schimbe biletele 
ipotecare în contra biletelor de bancă, căci ambele 
le vor prezintă aceiaşi garanţie. Dacă ei însă vor 
preferi a păstră biletele ipotecare, n'au decât s'o 
facă, nimeni nu-i poate sili a luă în locu-le bilete 
de bancă. Dar pentru bancă poate fi oare vreun 
pericol real? D. Rosetti a afirmat numai că bile- 
tele ipotecare ce ea va avea, nau să mai fie plă- 
tite de către Stat. Și pentruce? Pentrucă aşă sa, 
întâmplat şi în alte părţi. Insă, Domnilor, am avut 
onoarea a vă spune că cauzele cari au făcut că, 
în alte părţi băncile au suferit crize crude, au 
fost mai ales pentrucă capitalul lor eră prea mult 
la dispozițiunea guvernelor, pentrucă Statul puteă, 
cu înlesnire, să pună mâna în casa băncei. Dar 
că, la formarea unei bănci, s'au luat măsuri ca 
să se unifice titlurile fiduciare aflate în circulaţie, 


1067 


aceasta s'a făcut pretutindeni și nu se vede a fi 
produs pagubă, undeva. Belgia însă, care este 
Statul cel mai prudent în privinţa băncilor, a făcut 
şi ea a se unifică prin bancă titlurile sale fidu- 
ciare. Şi încă cum? La 1850 când sa înfiinţat 
banca sa, Belgia aveă bilete cu curs forţat, şi tot 
a obligat pe bancă a le schimbă prin biletele sale 
cu curs liber. Astfel banca a trebuit să schimbe 
54 milioane bilete cu curs forţat, prin alte atâtea 
cu curs liber, 

Citiţi art. 26 din legea Belgiei din 1850 şi 
veţi vedeă că zice: „Banca va retrage din circu- 
lațiune biletele având curs forţat. Până la plata 
integrală a creamţei, rezultând din această retra- 
gere, guvernul va puleă, să autorize pe bancă, 
sau să uzeze de propriile sale bilete, sau să le 
înlocuiască prin propriile sale bilete, cu caracter 
de monetă legală. Suma acestor emisiuni nu va 
putea, nici întrun caz să treacă peste suma bile- 
telor retrase și neplătite. 

„Aşteptiind această plată, drepturile, garan- 
pile, privilegiile şi potecile constituite prin legea 
din 20 Martie şi 22 Mai 1848, vor continuă să 
existe“. i 

Cum vedeți, Domnilor, mai aceleaşi dispo- 
zițiuni ale legei Belgiei s'au transplantant şi la 
noi, însă în mod mai ugor pentru banca noastră. 
Biletele cu curs forțat s'au retras treptat în Belgia. 


1058 


Tot aşă se vor retrage şi la noi biletele ipotecarii. 
Garanţiile noastre se vor realizà, sperăm, şi mai 
bine decât în Belgia, fiind reale, mai precise. 
D-voastră ştiţi că biletele noastre ipotecare, au o 
garanție din cele mai sigure, ipoteca lor nu este 
generală sau nominală, ea este precisă, este reală, 
şi se specifică anume domeniile Statului afectate 
lor ca garanție. 

Prin urmare nici sub acest punct de vedere 
D. Rosetti nu poate să inaugureze nimic rău în 
contra rentei băncei. Și această temere a D-lui 
dispare ca și celelalte. 

Astfel dar, Domnilor senatori; pot deacum 
conchide, afară de cele ce voiu aveă să mai zic 
când vom trece la articole, că toate observaţiunile 
generale prezentate de D. Rosetti, prin care a vrut 
să probeze că nu există necesitatea, nici oportu- 
nitatea a se fondă o bancă, fiind fondate mai 
ales pe consideraţiuni de fapte, toate faptele pro- 
bează, din contră, că trebue să fondăm banca şi 
că această bancă are toate șansele de a isbuti şi 
de a aduce cele mai mari servicii industriei şi 
comerţului. 

Eu vă mărturisesc că dacă regret ceva, este 
că o asemenea bancă nu sa înființat de mai în- 
nainte, de acum câţiva ani; căci rezultatele ei 
folositoare erau dejă să fie simţite. De altfel, epoca, 
înfiinţărei ei în prezent este foarte oportună căci 


1069 


creditul Statului este bine stabilit, şi operaţiunile 
băncei au să se facă cu înlesnire, şi foloasele ce 
va produce au să se simţă imediat. Atunci cu toţii, 
împreună şi cu D. T. Rosetti, avem să ne feli- 
cităm de instituirea unei bănci, care este condi- 
țiunea prealabilă a oricărei reforme şi îmbunătă- 
tiri economice generale. (Aplauze). 

(Se pune la vot luarea în consideraţiune a proec- 


tului de lege şi se primeşte de Senat, apoi începe dis- 
cuţiune pe articole). 


B. Boerescu, ministru de externe. Credeţi că 
am aderat la toate amendamentele comitetului? 
Nu, căci la unele am aderat, la unele nu. 

Eu cred că este mai regulat să se citească, 
proiectul adus de guvern, și când sunt modificări 
propuse de comitetul delegaților, ele se vor pro- 
pune ca amendamente. Ar fi în contra uzului şi 
a regulamentului, a se citi numai proiectul comi- 
tetului. Citiţi dar, proiectul care sa depus de 
guvern, şi când sunt amendamente la care guver- 
nul aderă, acelea se vor pune în locul articolului 
primitiv. 

(Vorbesc: D. Ghica, R. Leca, M. Ghermani, Câm- 
pineanu, General Manu...) 


Eu nu am pututa mă uni cu amendamentul 
D-lui General Manu, şi l-am combătut. Trebuie să 
stiți D-lor că în constituirea unei bănci sunt două 


1070 


feluri de interese: interesele acţionarilor şi interesele 
publicului. Când interesul public nu se vatămă, 
vom protege interesul acţionarilor. Când însă in- 
teresul public este în contrazicere cu acela al 
acţionarilor, vom preferă pe cel dintâi. Aci am 
crezut că nu se vatămă interesul public, și de 
aceea susţinem interesul acţionarilor. 

S'a zis ca să se ia din fondul acesta de 
rezervă, pentru a împlini dividentul acţionarilor, 
numai atunci când rezerva va fi mult mai mare- 
Insă nu văd cuvântul pentru ce. In fapt chiar, 
pericolul nu va există, căci este de sperat ca, 
banca, care are dreptul a emite bilete de bancă, 
de trei ori rezerva sa metalică, să aibă şi bene- 
ficii mari, apoi nu este bine ca dela început să 
se zică în lege că sar puteă aveă un divident 
mai mic, pentrucă atunci sar puteă aduce difi- 
cultăţi la formarea băncei. 

Noi, Domnilor, am urmat după legea băncei 
Angliei, unde se dispune tot ca în articolul șease, 
şi pentru aceste cuvinte am crezut că nu este 
bine să aderăm la amendamentul D-lui General 
Manu. 

La discuţie pe articole mai vorbesc: M. Ghermani, 
I. Câmpineanu, ministru de finanţe, G. Leca, apoi ia 
din nou cuvântul B. Boerescu). 

B. Boerescu, minitru de externe. In fie- 
care ţară sunt niște circumstanţe locale de care 


1044 


trebuie să ţinem compt în practica vieței. D. M. 
Ghermani ne întreabă pentru ce am luat de model 
banca Belgiei şi nu a Franţei? Răspunsul este 
foarte simplu, fiindeă Belgia e stat mie ca şi noi 
şi mi se pare că a nemerit mai bine cu banca, 
sa decât Franţa. Este foarte adevărat, că banca 
Franţei face afaceri mari, dar și statul, dar și 
industria şi comerţul Franţei sunt mai mari decât 
în Belgia. 

Să nu uităm însă că banca Franţei a mers 
pipăind mult timp, a trecut prin grele încercări, 
a încercat mari crize, ceeace nu sa întâmplat în 
Belgia. In Franţa fixitatea scomptului a durat un 
lung timp de 22 ani. A trebuit ca practica să 
probeze că este o idee greşită de a se limită, 
scomptul, pentruca legiuitorul francez să renunţe 
la dânsul. Ar trebui oare să trecem și noi prin 
aceleași încercări. Belgia a profitat de experiența 
altor State şi a adoptat un sistem de bancă mai 
perfect. Noi Românii nu trebue să ne luăm după 
şcoala cea mai nouă și să profităm de experien- 
tele popoarelor vechi? Apoi, nu trebue să ţinem 
compt și de împrejurările noastre locale? 

Negreşit că da. Scomptul la noi e prea mare, 
deprinderile comercianților noştri este încă de a-l 
ţineă sus. Nu trebue să facem totul spre a com- 
bate aşă deprinderi? 

Să vorbim mai întâi de Belgia. In această 


1072 


țara scomptul astăzi este mărginit de lege la 5 
la sută; ce va trece peste astă sumă se ia în 
folosul Statului. Tot aşă eră şi prin legea din 
1865, când scomptul eră limitat la 6 la sută. 

Pentru ce a făcut aceasta legiuitorul belgian? 
Fosta-a pentru o dorință de câştig din partea 
Statului, cum susține D. Ghermani sau pentru 
alt scop mai general, mai moral? 

Să luăm expunerea de motive, a celebrului 
ministru de finanţe belgian, D. Malou, din 27 
Februarie 1872, şi să vedem ce ne spune el. 

Iată propriile sale cuvinte: 

„Legiuitorul nu a voit în 1865 să producă 
un venit; el a voit după cum. trebue să voiască 
şi astăzi, a creea un obstacol la ridicarea scomp- 
tului (a dobânaei) când această ridicare nu va fi 
de strictă necesitute: sau mai bine a avut în ve- 
dere de a amelioarà pozițiunea băncei în timp 
de criză, sau a degagià de orice bănuială din 
partea opiniei publice. Comerţul şi industria, 
când ridicarea grabnică şi însemnată a scomp- 
tului vine să turbure combinajiunile lor, sau să 
le oprească activitatea, sunt dispuse natural a 
crede că banca lucrează dintrun calcul interesat, 
spre a creşte beneficiile sale în paguba lor, pe 
cánd ea nu face decât a fi prudentă, rezervată 
şi supusă puterei unor fapte cunoscute numai de 
ea. A dezinteresà bunca în ridicarea scompturilor, 


1073 


este a o liberà de aceste dificultăți şi a-i da un 
serviciu prea real“. 

Vedeţi ce cuvinte prudente şi întemeiate 
Adesea, consiliul de administraţiune al unei bănci 
este silit de împrejurări să ridice scomptul. De 
aceea, foarte fără cuvânt pretindeă legea franceză, 
până la 1857, să ţină scomptul la o cifră de- 
terminată, fără să se poată urcă. Dar această 
urcare este adesea silită; Anglia chiar s'a văzut 
urcând scomptul la 8, la 9 şi 10 la sută. Insă 
atunci s'ar puteă bănui că banca face aceasta, 
numai pentru ca să profite mai mult numai 
pentru ca să-şi mărească dividendele. Vedeți 
de aci câtă turburare în comerț, câte bănueli, 
câte desconsiderațiuni pentru bancă? De aceea cu 
drept cuvânt, ministrul Malou, sa preocupat de 
opinia publică această, şi a zis că banca trebue 
să fie sustrasă dela o bănuială care i-ar atinge 
reputaţiunea de care trebue să se bucure, şi în- 
crederea ce trebue să inspire. Nu se puteă însă 
ajunge la un aşă rezultat decât dezinteresând banca 
de prisosul scomptului peste un maximum fix. 

Apoi, D-lor, dacă asemenea preocupări s'au 
produs în Belgia, unde cunoştinţele și practica 
financiară sunt atât de întinse, unde se află atâţia 
oameni de finanțe însemnați, cum să nu se pro- 
ducă la noi, unde după cum ziceă Napoleon [Í 


29006 68 


1074 


la 1803, când se formase banca Franţei, că ase- 
menea oameni sunt a se creeâ,. 

Dacă în Franţa la 1803, Napoleon ziceă că 
nu are oameni de finanțe şi prin urmare, și nici 
obiceiuri financiare, îmi pare că am fi puţin 
modești dacă ne-am închipui că la 1880 suntem 
noi mai mult de ce eră Franța la 1803. Nu, nu 
avem oameni de finanţe, nici inteligenţa şi uzu- 
rile financiare, suntem încă prea tineri. 

La noi deprinderea creditului nostru este ca, 
scomptul să fie mai sus de 7 la sută; prin ur- 
mare ispite pentru consiliul de administraţie al 
băncei au să fie foarte multe ca să ridice cu în- 
lesnire, și poate fără nevoie, scomptul peste 7 la 
sută. 

Mai este şi o altă rea deprindere de care 
vorbeă colegul meu dela finanţe, deprinderea ca 
comerţul, care nu este la noi destul de desvoltat, să 
caute la noi beneficiile în seumpetea operaţiunilor, 
iar nu în mulţimea lor, Și această este iarăşi o 
deprindere. Trebue să facem la comerțul să în- 
țeleagă că cele mai mari beneficii rezultă din 
mulțimea iar nu din scumpetea afacerilor. Să ne 
silim dar a risipi toate aceste bănueli. 

M. Ghermani. Dar bănuială contrarie? 

B. Boerescu. Bănuială contrarie... Adică 
crede D. Ghermani că administratorii băncei vor 
preferi să facă afaceri, chiar nesigure, chiar cu 


1075 


risicul de a pierde numai ca statul să nu ia 
diferență peste 7 la sută? Eu nu pot crede la o 
asemenea încăpățânare ce nu este naturală. Când 
scomptul ar fi de sine sus, banca ar pierde în 
alte relațiuni ce ar aveă ea, dacă ar face numai 
cu un scompt mai ieftin. Sau am puteà să pre- 
supunem oare că ea ar căută să facă atâtea de 
multe scompturi încât nu ar mai căută nici sigu- 
ranța subserierilor şi s'ar expune la risicul pier- 
derilor, numai ca să facă şicane Statului şi să 
ia un beneficiu eventual! 

M. Ghermani. Aceasta nu se poate face. 

B. Boerescu. De ce să nu presupunem că 
sar putei face? Şi de ce nu am opune bănuiaiă, 
pentru bănuială ? Dacă D-voastră presupuneţi nişte 
administratori răi, de ce nu i-ași presupune și eu 
că ei ar căută să facă mai multe afaceri, fără să, 
caute mult la soliditatea, subserierilor, chiar când 
scomptul ar fi ridicat ? Să presupunem în adevăr 
că scomptul pe piaţă este de 10 şi 12 la sută; 
banca sar mulțumi a scomptă numai cu 9 sau 
10 la sută; ea ar atrage astfel mai tot scomptul, 
ar face un monopol. Ea atunci şi-ar zice: Statul 
câștigă ce trece peste 7 la sută, însă eu câştig 
mulțimea afacerilor de scompt ce fac până la 7 
la sută. Insă toate acestea sunt presupuneri gra- 
tuite, ele nu se pot întâmplă. Și în tot cazul avem 
privegherea guvernului pentru ca operaţiunile să 


1076 


se facă regulat, să nu te întâmple asemenea, 
lucruri. 

Cu minte şi foarte prudent, am zis noi, ca 
şi cei din Belgia, că dacă scomptul va trece peste 
7 la sută, diferenţa să fie a guvernului. Această 
ridicare de scompt, suntem siguri cu modul acesta, 
că se va face numai când va fi o adevărată ne- 
cesitate, 

Aci, D-lor, cum vedeţi erau în joc interesele 
acţionarilor în luptă cu interesele publicului. A 
trebuit neapărat să preferim pe aceste din urmă. 

In Franţa, chiar, la 1857, sau luat aceleași 
precauţiuni. Până la acel an banca nu puteă să 
ridice scomptul peste 6 la sută. La 1857 sa lă- 
sat libertate băncei a ridică scomptul cât voiă. 
Insă diferența peste 6 la sută, sa hotărit a se 
vărsă la fondul de rezervă. 

Motivele legiuitorului francez au fost tot ace- 
„lea ale legiuitorului belgian. 

Să cităm spre a probă aceasta, cuvintele unuia 
din cei mai mari economişti ai Franţei, ale D-lui 
W alocoski, din opera sa Question des banques. lată. 
ce zice el vorbind de legea din 1857: 

„Să nu vorbim despre beneficiul suplimentar 
de care banca ar fi lacomă, şi care ar face-o să 
treacă, fără necesitate, limita interesului legal. Să 
uită, formulându-se această imputare, că dividendul 
acţionarilor nu profită de loc de această parte 


1077 


a scomptului; ea este vărsată la rezervă. In loc 
de a măr, cifra venitului a se împărți; ea îl 
micşorează; căci ridicarea dobândei are de scop a 
îmfrâmă, spiritul de speculaţiune, şi prin urmare 
de a împuţină masa biletelor prezintate la scompt“. 

Aşà dar în orice sistem a-ţi adoptă, fiecare 
legiuitor a căutat să nu crească dividentul acţio- 
narilor prin diferința scomptului peste o cifră 
oarecare de 6 ori 7 la sută. Dividentele pot fi 
foarte mari de 10, 15 şi 20 la sută, însă mări- 
mea lor va proveni din mulţimea iar nu din scum- 
petea, scompturilor. D. Ghermani ne zice ca să 
imităm măcar pe Franţa, să punem diferenţa la 
rezervă. i 

Nu credem acest sistem cel mai bun, nici 
cel mai practic. 

Mai întâi pentruce oare noi Românii, n'am 
voi ca Statul chiar să aibă acest mie beneficiu? 
Belgia este mai bogată decât noi; veniturile sale, 
comerțul său, industria sa, sunt mai mari ca ale 
noastre, şi cu toate astea ea nu a despreţuit acest 
beneficiu. Dece noi am face altfel ? 

Să vă citesc cuvintele ministrului Malou din 
expunerea sa de motive la legea din 1872, şi să 
vedeţi cu grije, cu ce exactitate citează cifrele su- 
mei ce a produs acest venit. lată aceste cuvinte: 

„Legea din 5 Mai 1850 (Art. 7) în conside- 


rarea avantagelor cu care ea dată înstituţiunea 


1078 


cea nouă atunci, a rezervit tezaurului public o 
parte egală cu o a şeasea parte din beneficiile 
peste 6 la sută: 

„Dela 1852 la 1871 inclusiv, această parte 
de beneficii a produs 7.218.109 fr; pentru cea 
din urmă perioadă de ani 2.116.317 fr; adică 
în termen de mijloc, 423.265 fr; pentru exerci- 
pune 1871, 737.009 fr“. 

Apoi de ce nu ne permite D. Ghermani, să 
fim mai puțin generoşi când este vorba de un 
venit pe care alte State nu-l desprețuese ? 

Oare vatămă lucrul public acest venit? Nici 
de cum. Din contră, el serveşte interesul public. 

Cu toate acestea, repet, nu beneficiul acesta 
neînsemnat al Statului, ne-a preocupat pe noi, ci 
interesele legitime ale publicului. 

Apoi, dacă prin sistemul belgian, urcarea 
scomptului se face numai când este o necesitate 
absolută, rămâind acționarii cu totul dezinteresați, 
îmi pare că nu este tocmai aşă şi când diferența 
peste 7 la sută, ar merge la fondul de rezervă. 
Motivul este că cu cât se va puteă complectă re- 
zerva mai curând, cu atât dividendele vor creşte 
mai lesne. 

Mă pot dar teme, că consiliului de admini- 
straţie, ar putea să-i placă a urcă de multe ori 
scomptul, pentru ca- complectând mai iute rezerva, 
să mărească beneficiile acţionarilor, şi poate să-i 
mărească și propriile lor tantieme. 


1079 


Eu unul, ca și guvernul, preferim ca să nu 
existe nici unele din aste ispite, şi ca dobânda să 
poată fi cât mai mică. 

lată pentru ce am dat T sistemului 
belgian. 

Vă rog dar a votà articolul așă cum l-a pre- 
zentat guvernul și cu redacțiunea mai exactă după 
legea belgiană, aşă cum s'a formulat în comitetul 
delegaților. 


VI 


„Monitorul Oficial“ No. 72, din 27 Martie 1880 


Discuţiunea bugetului ministerului de interne. 


In diseuţiunea bugetului ministerului de externe, 
N. Ionescu se folosește de acest prilej pentru a întrebă 
guvernul dacă politica externă a ţării e în acord cu sen- 
timentele naţiunii. Boerescu răspunde în numele guver- 
nului că Europa ne-a recunoscut independența şi că Ro- 
mânia tinde a deveni un element de pace şi de civili- 
zaţiune în Orient. Aceasta-i politica guvernului şi Boe- 
rescu adaugă că este fericit că această politică e în acord 
en sentimentele naţiunii fiindcă Camera a aprobat-o. 


B. Boerescu, ministru de externe. D. Ionescu, 
a întrebat pe guvern, care este situațiunea noastră 
diplomatică exterioară ? Ce direcțiune are politica 
noastră? Și dacă în adevăr această direcțiune po- 
litică este în acord cu sentimentele națiunei, ex- 
primate prin Corpurile legiuitoare; voi aveă onoarea, 
a răspunde în puţine cuvinte la aceste întrebări. 

Situaţia noastră diplomatică-exterioară, o cu- 
noașteţi cu toţii, aceasta numai e un lucru care poate 
fi din nou afirmat dinaintea Camerei, căci el este 


1081 


dejà afirmat destul de tare prin faptul recunoaş- 
terei independenţei României de către toate pu- 
terile europene, care au legat cu noi aceleaşi re- 
laţiuni normale care se află între celelalte State 
libere ale Europei. 

Afară de aceasta, D-lor, mai pot adăugă că 
am început a legă interesele noastre comerciale şi 
economice cu acelea ale altor State europene, prin 
diferite acte internaţionale. Chiar astăzi. aţi văzut 
că am prezentat Onor. Adunări un proiect de lege 
prin care se închee între noi şi Anglia un tratat 
de comerţ, 

Și, D-voastră, D-lor, trebue să ştiţi că astăzi, 
în secolul acesta de pozitivism legăturile comer- 
ciale şi economice sunt cele mai tari legături cu 
care se pot lega naţiunile. Un Star mie cu atât 
mai mult este garantat, întrun mod eficace, în 
independenţa şi prosperitatea sa, cu cât el ştie a-și 
legă, interesele sale economice cu acelea ale Sta- 
telor mari, de cari până la oarecare punct, atârnă, 
şi existenţa sa. 

Acestea am avut de zis pentru prima parte 
a întrebării D-lui Ionescu. 

Acum viu la partea a doua, la aceea ce D-lui 
numeşte direcţiunea politicei noastre, Asupra, acestei 
părţi, tot ce pot zice este că România, Stat mic, din 
nou născut, şi care numai de ieri face parte din 
Statele independente ale Europei, se bucură dejă 


1082 


de încredere, şi pot să adaug de stima tuturor 
Statelor din Europa, cu care se află în cele mai 
bune relaţiuni. Și nu cred, D-lor, că mă depărtez 
de limitele modestiei când afirm că această în- 
credere, această stimă, provine din eauza diree- 
țiunei noastre politice. 

Se îndoeşte oare D-nul Ionescu, că această 
direcţiune a fost şi este în perfect acord cu sen- 
timentele Camerei, cu voinţa naţiunei ? Nu cred; 
căci nici un fapt nu a menţionat D-lui, din care 
Sar naşte o îndoială măcar asupra acestui punct. 

Avem, pentru probarea aceasta, mai întâiu 
programul nostru politie, încă dela venirea noastră 
la minister, şi care a fost aprobat de ambele Cor- 
puri legiuitoare; mai avem răspunsul la discursul 
Tronului, căre a confirmat direcţiunea noastră po- 
litică; urmează apoi numeroase fapte, pe care le 
cunoaşte această Cameră, şi pe care D-voastră toţi 
le-aţi aplaudat. 

Oare toate acestea nu constituiese expresiunea, 
aprobării direcţiunei noastre politice, a guvernului 
actual de către această Cameră ? 

Guvernul este astfel în perfect acord eu sen- 
timentele naţiunei în ceeace priveşte direcţiunea sa 
politică; el este și a fost susținut de ambele Corpuri 
Legiuitoare. Nu există dar nici-o deosebire între 
guvern şi reprezentațiunea naţională, în ceeace se 
atinge de unitatea politicei sale. Uniţi toţi în gu- 


1083 


vern, politica guvernului fiind una şi numai una, 
acea unitate există şi în raporturile noastre cu 
Corpurile noastre Legiuitoare.. 

M'aţi pute acum întrebă care este baza acestei 
direcțiuni ? Vă pot răspunde într'un cuvânt: po- 
litica noastră este o simplă politică adevărată și 
eminamente românească şi naţională (Aplauze). In 
direetarea politicei noastre noi căutăm a fi bine 
cu toate Puterile, a nu ne face instrumentul nici 
unei Puteri, a nu ne absorbi, adică în nimeni, şi 
în a apără întotdeauna interesele politice și econo- 
mice ale ţărei, în fața tuturor şi înpotriva ori- 
căruia. (Aplauze). . 

De acì rezultă că noi inspirăm, o pot zice 
fără prezumțiune, o egală încredere tuturor Pu- 
terilor. Căci odată ce nu ne absorbim în nimeni, 
odată ce nu ne facem instrumentul nimănui: prin 
aceasta chiar inspirăm încredere tuturor, căci nu 
ne facem o cauză de neliniște şi de turburare pentru 
nimeni; și noul Stat român, ca Stat liber şi in- 
dependent, în Orientul Europei, devine o condi- 
ţiune de ordin şi de civilizație pentru acel Orient. 
(Aplauze). 

Acum dacă faptele guvernului nostru ar fi 
fost în contradicție cu această politică, dacă ele 
ar fi fost de criticat, negreşit că sar fi produs 
înaintea Camerei interpelări, şi sar fi putut face 
lumină. 


1084 


Insă asemenea, interpelări nu sau produs; şi 
presumţiunea este că faptele au fost în acord cu 
cuvintele. 

Dar, că ar fi fost mai bine să fi avut pu- 
blicată și corespondența guvernului, și aceea ce se 
numeşte cartea verde, sunt şi eu de această idee. 

Dar, întârzierea publicărei acestei cărţi, pro- 
vine după cum am mai spus deunăzi când am 
răspuns la o interpelare tot asupra acestei cestiuni, 
din natura lucrurilor chiar. 

Recunoaşterea independenţei abia s'a terminat 
de puţin timp. Cestiunile diverse care au trebuit 
să le rezolvăm, sau terminat de puţin timp; mai 
sunt încă ceva cestiuni de rezolvat. Prin urmare 
nu se puteă publică corespondența decât după 
terminarea tuturor acestor cestiuni. Sper însă că 
o voi puteă publică peste puţin. În minister a şi 
început lucrarea pentru aceasta. Sper că peste puţin 
„voi fi în poziţie a publică toate actele câte se pot 
cunoaște de public. D-lor, deputaţi, şi fără a trece cu 
aceasta, peste limita modestiei, cred că guvernul va 
aveă chiar a se lăudă, când se va comunică co- 
respondența sa, de modul cum a susţinut el să 
apere şi să susțină drepturile și interesele ţărei. 
Rezultatele ce um obţinut, au probat aceasta. 
(A plauze). 


Voci: Inchiderea discuţiei. 


1085 


Referitor la bugetul ministerului de interne Boe- 
rescu dă următoarele lămuriri: 

B. Boerescu. D-lor, deputaţi, vedeţi că se 
scade 50.000 de franci numai pentru considera- 
ţiuni de venit bugetar, consideraţiuni pe cari, de 
altfel le înţeleg, însă trebue să vă declar, că suma, 
de 150.000 este peste putinţă, a fi suficientă. Mi- 
nisterul are o sumă de cheltueli diplomatice care 
sunt foarte necesare. Nu uitaţi mai ales, că pe 
când aveam în anul trecut 200.000 lei pentru 
asemenea, cheltueli, n'aveam decât 7 agenţi în străi- 
nătate; acum avem 16 şi la fiecare din aceşti re- 
prezentanţi exteriori, se fac cheltueli, și la mai 
mulți din ei trebuie să venim în ajutor pentru chel- 
tueli de transport, instalare și altele, care nu sunt 
prevăzute în buget, asttel încât este peste pu- 
tinţă să ajungă această sumă. Știţi că anul trecut 
când aveam 200.000 franci, din cauza misiunei 
și altor călătorii făcute cu ocazia recunoașterii in- 
dependenţii, vi s'a mai cerut un credit de 41.000 
franci şi chiar pot să vă comunic că s'a impietat 
asupra anului 1880 cu 20.000 franci, astfel că 
sporul e de 61.000 franci, peste ceeace se dedese 
prin buget. 

Prin urmare cred că ţifra de 150.000 franci 
nu este de ajuns pentru anul acesta. 

Acum în privinţa modului cum am concilia 
trebuinţa echilibrării bugetului cu trebuința nea- 


1086 


părată a acestor cheltueli, eu cred că sar puteă 
— dacă ideea mea ar fi aprobată de D-voastre, să 
luaţi din fondul de un milion pentru cheltueli 
extraordinare, să luaţi 150.000 fr. spre ai adăugă 
la cei 150.000. Eu aşi crede că e de preferat 
forma aceasta, decât a sili pe guvern să vină în 
urmă cu cereri de credite suplimentare. Pe altă 
parte, nici bugetul Statului nu se îngreuiază cu 
modul ce vă propun. 

La cap. V, D. Boerescu cere ca în comisiunea Eu- 
ropeană a Dunării, atribuţiunile de delegat al României 
să se deă unui comisar special. 

B. Boerescu, ministru de externe. Nu mă 
pot uni cu amendamentul propus şi vă rog să 
nu-l primiţi. 

Poziţiunea noastră este cu totul alta azi de 
cum eră înainte, când prefectul eră comisar şi a.veă 
o diurnă. 

Mai înainte noi nu eram reprezentaţi în Co- 
misiunea dunăreană, căci nu eram recunoscuţi in- 
dependenţi şi Turcia ne reprezentă și pe noi D. 
Nicu Catargiu eră numai comisar al Prutului, 
astăzi în urma tratatului de Berlin noi avem 
dreptul a fi reprezentaţi în comisiune. Toate Pu- 
terile au trimes oameni speciali, Anglia a trimes 
un colonel, Franţa trimete un om de importanţă; 
cel care a fost până acum este numit director la 
externe din Franţa, prin urmare vedeţi că se dă 


1087 


o mare importanță acestei comisiuni, căci dacă nu 
s'ar fi dat, atunci sar fi lăsat această însărcinare 
consulilor din Galaţi. 

Ceva mai mult: acea comisiune se adună 
numai de două ori pe an, are însă este un comitet 
executiv permanent, şi comisarul nostru face parte 
din acel comitet; sunt o mulțime de cestiuni co- 
merciale pe care are să le rezolve acest comitet și 
dacă noi nu am fi bine reprezentaţi, atunci co- 
merţul nostru va puteă suferi pagube însemnate. 

De aceea, eu cred că nu este bine să lăsăm 
această sarcină prefectului, care este expus fluc- 
tuaţilor politice, şi care astăzi este şi mâine numai 
este acolo, ci trebue însărcinat un om care să aibă 
perspectivă de a sta mai mult timp. 

Noi trebue să avem un comisar care să fie 
inițiat în aceste lucrări, care să continue a avei 
tradiţiile comisiunei europene. Veniţi la ministerul 
de externe, vedeţi câte cestiuni importante se tra- 
tează de această comisiune, cestiuni care nu sunt 
încă rezolvate; şi D-voastre voiţi să dăm prefee- 
tului atribuțiuni care adesea sunt în contradicție 
cu îndatoririle unui prefect? Prefectul nu poate fi şi 
comisar. Aşà dar, vă rog, fiindcă şi suma e foarte 
modestă, să binevoiţi a respinge amendamentul. 

Nu uitaţi că originea acestei comisiuni se află 
în convenţiunea dela 4 Aprilie, încheiată între gu- 
vernul rus şi guvernul român. 


1088 


În această convenţiune se spteifică că pagu- 
bele ocazionate de trecerea armatelor ruseşti prin 
România, să se constate prin acte şi de către co- 
misarii generali numiţi de ambele părţi contrac- 
tante. S'a instituit comisiuni mixte care să pro- 
ceadă la constatarea acelor pagube, sa „făcut di- 
ferite luerări prin judeţe, şi după terminarea, 
războiului toate acele lucrări şi acte s'au concentrat 
în Capitală pentru ca comisarii să le examineze și 
să se pronunţe asupra despăgubirilor ce au să fie 
plătite de către guvernul rus. Ce sa întâmplat 
însă? S'a întâmplat că s'a născut o vie discuție 
între comisarii ruşi şi guvernul român, în privinţa 
modului de a interpretă convenţiunea, și în această, 
diseuțiune a intervenit și guvernul rus prin in- 
strueţiunile date comisarului său, astfel încât din 
cauza, acelei discuţiuni s'a oprit lucrarea comisa- 
rilor generali, aşă că lucrarea continuă numai 
“pentru constatări locale asupra pagubelor cauzate, 
pagube în care şi guvernul român ar aveă de re- 
clamat mai multe milioane. 

Ei bine, în mijlocul acestor contestaţiuni ri- 
dicate de către reprezentantul guvernului rusesc, 
comisarul ne-a declarat de mai multe ori că se 
retrage şi pleacă în Rusia, şi că cine are vre-o 
pretenţiune n'are decât să meargă în Rusia ca să, 
se judece. 

In această stare am găsit cestiunea când am 


1089 


venit la minister, şi numai după mai multe tra- 
tări am ajuns în fine, să stabilim o înţelegere 
asupra interpretărei convenţiunei, şi am zis: din 
aceste sume de constatări, care sunt acelea pe 
care nu le contestaţi şi care sunt acelea pe care 
le contestaţi ? Cel puţin începeţi să plătiţi pe ace- 
lea care sunt necontestate. Am admis acest sistem, 
specificând constatările şi am zis că acelea care 
vor fi recunoscute de bune, să se treacă întrun 
tablou şi să înceapă imediat plata, rezervând drep- 
tul comisarului rus ca, dinpreună cu comisarul 
nostru, să arate ce neregularități s'au produs în 
acele constatări, pentrucă, dacă vor fi neregula- 
rităţi sau fraude, atunci negreșit că nu guvernul 
român va fi acela să sprijine frauda, nici în fa- 
voarea sa, nici în favoarea altora. Aci sa oprit 
lucrul, adică a se începe imediat plata constată- 
rilor necontestate şi a se revedeă din nou de către 
o comisiune mixtă, constatările contestate. Negre- 
şit dar, că comisarul român trebuie să fie acolo 
spre a apără interesele locale şi ale particularilor 
oricând vor fi atacate pe nedrept. Aceasta pro- 
cedură este admisă între ambii comisari și apro- 
bată de guvern. 

Comisarul rus a cerut concediu dela guver- 
nul său — erau atunci sărbătorile Crăciunului — ca 
să se ducă pentru interese de familie, şi a spus că 
până se va întoarce are să lucreze cancelaria, sa, 


29096 69 


1090 


precum lucrează și cancelaria comisarului român, 
pentru a constată toate daunele, cărora le va da 
curs conform  procesului-verbal încheiat îndată 
după întoarcerea comisarului rus. 

Rămâne ca chiar daunele care nu se vor 
puteă constată să poată provocà o nouă consta- 
tare, pentrucă nu este prescripțiune pentru acei 
care nau apucat încă să-și formuleze reclamaţiu- 
nile lor. Aci stă cestiunea, comisarul rus a ple- 
cat, şi se speră să vină chiar cu fonduri dela Pe- 
tersburg, ca să înceapă plăţile. 

Nu este mult timp de când am primit dela, 
ministrul nostru din Petersburg invitare ca să 
arătăm în ce consistă, la câtă sumă se urcă pa- 
gubele suferite de Statul nostru, şi i-am dat aceste 
lămuriri. 

Comisarul se va reîntoarce şi toate lucrările 
le va găsi gata, pentrucă lucrările sunt foarte 
“multiple, şi dosarele sunt foarte numeroase şi s'a, 
lucrat foarte mult. 

Acum, D-lor, ce este de făcut? 

Ja să impunem guvernului rus o altă pro- 
cedură, vă afirm că guvernul rus nu o primește; 
aceasta v'o pot declară în mod formal. Va să 
zică la ce se va ajunge? Să plece comisarul rus? 
Va plecă, dar ce se va face cu pagubile suferite 
de particulari, şi ce se va face cu pagubele su- 
ferite de Stat? Atunci nu vom da drept comi- 


1091 


sarului rus să zică: numai voiţi să urmaţi după 
convențiune, eu mă duc? 

Dar odată ce s'a stabilit înţelegerea după un 
an de zile între comisarul rus şi al nostru; odată 
ce procedura s'a stabilit şi nu are decât să ur- 
meze ca să ajungă la un sfârşit bun; bine ar fi 
să încetăm, să întrerupem această lucrare, tocmai 
în momentul când eră să producă efectele sale? 
Pe de altă parte este un tractat cu un guvern 
străin şi trebuie să ne ţinem în poziţiunea aceea 
ca să facem şi pe acel guvern ca să se confor- 
meze acelui tractat. 

Onor. D. Fleva, zice că prea multă leafă se 
plăteşte. Nu uitaţi însă că aceasta nu este o func- 
ţiune, ci este o misiune şi misiunile se plătesc 
după importanța, omului. Găsese persoane și cu 
300 de franci pe lună, dar nu pot să numesc ase- 
menea, persoane; şi apoi la misiuni se dau diurne 
foarte mari sunt misiuni unde s'au dat câte 2.000 
şi 3.000 de franci pe lună. 

Dacă n'a produs încă nimica până acum, 
este că a fost o discuțiune asupra procedurei. 
Acum după ce s'a regulat procedura, care vă dă, 
o probă că comisarul nostru a lucrat în destul, 
şi a produs rezultate care sunt foarte însemnate, 
voiţi D-v. să aduceţi o întrerupere în lucrări aşă 
încât când va veni comisarul rus, principele Obi- 
linsky, care este una din persoanele cele mai con- 


1092 


siderabile ale Rusiei, să se ivească o împedicare ? 
Căci negreşit, că dacă nu veţi da guvernului mij- 
loace să poată numi un om de oarecare însem- 
nătate atunci toate lucrările se vor paraliză, şi 
cine va pierde? Neapărat că noi vom pierde, pentru 
că sunt în joc interese însemnate ale particularilor 
şi ale Statului. 

Acest comisar, mai înainte a avut diurna de 
2.500 franci; apoi sa redus la 2.000 şi acum 
comisia bugetară a propus 1.500, la care am 
aderat și eu. 

D. Fleva, mă întreabă, cât va ţineă? Apoi 
putem noi să punem condițiuni guvernului rus, să 
zicem că până în luna cutare ţinem comisarul și 
mai mult nu? Se poate aceasta ? Negreşit că nu, 
Dar are să fie o limită în marginile posibilului. 

Avem speranța că guvernul rusesc în urma 
constatărilor făcute şi celor ce se vor face, avem 
“speranța şi chiar încrederea că are să execute, cu 
religiozitate obligaţiunile sale, plătind despăgubi- 
rile şi atunci dela sine comisariatul are să înce- 
teze, şi credem că anul acesta va fi cel din urmă. 
Căci or să execută procedura adoptată de ambii 
comisari, şi atunci are să se termine lucrul, ori 
nu se execută, şi despre aceasta nu am nici un 
motiv să mă tem, şi atunci iarăşi are să înceteze. 

Oricum, D-lor, această diurnă este foarte 
modestă şi vă rog să o primiţi. 


VII 
„Monitorul Oficial“ No. 76 din 1880. 


Discurs privitor la rezerva metalică a băncii 
naţionale 


B. Boerescu are prilegiul să-şi arate intinsele lui 
cunoştinţe financiare când s'a discutat cestiunea rezervei 
metalice a băncei. In primul rând el caută să stabilească 
o diferenţă între rezerva metalică a unei bănci şi eta- 
Jonul ei monetar. Rezerva metalică a unei bănci trebuese 
fie în ambele metaluri, zice Boeresen, înteineiându-şi 
afirmaţiunea pe argumente serioase. Dacă rezerva meta- 
lică ar trebui să fie numai în aur nu sar puteă găsi 
subseriitori români nici pentru prima miză de 12 mi- 
lipane, căci, continuă Boerescu, aurul nu ne vine în 
ţară decât din exportul cerealelor pe care îl dăm înapoi 
plătind datoria publică şi importând mărfuri străine. 
Deci în cazul acesta străinii ar fi principalii subseriitori 
şi nici măcar depozite nu sar puteă primi decât tot 
numai în aur. 

Pentru aceste motive Boerescu crede că este bine 
ca rezerva metalică să fie în ambele metale. 


B. Boerescu, ministru de externe. Din aceasta 
vedeţi, Domnilor senatori, cestiunea este foarte 
delicată, foarte importantă. Delicateţea ei rezultă 


1094 


din aceasta că are un aspect, la întâia privire 
amăpitor; ea se arată sub un aspect foarte stră- 
lucitor: este vorba de aur. Oricine este preocupat 
şi doritor de prosperarea băncei, poate fi lesne 
ameţit de un aşă aspect. De ce banca să nu aibă 
numai aur? 

Cestiunea este apoi importantă, și eu unul 
am deplină convineţiune, după ce am studiat bine 
lucrurile și am luat toate informaţiunile, mai ales 
de ceeace se petrece şi la alte bănci, că prospe- 
ritatea, unei bănci depinde tocmai de această ces- 
tiune. Mai întâi bunul simţ ne spune că a regulă, 
etalonul monetei, ca să fie numai de aur, şi 
aceasta în raport cu banca, adică a pune toate 
dificultăţile ce conţine soluţiunea acestei cestiuni, 
numai pe spinarea băncei, este a comite cea mai 
mare greşeală, este a voi să paralizăm banca 
dela, naşterea ei. 

Să raţionăm puţin, Domnilor; voi căută să 
fiu scurt, precis şi cât mai practic. 

Voi consideră cestiunea şi voi răspunde la 
obiecţiunile ce sau ridicat, mai întâi dintrun 
punct de vedere general, apoi voi trată-o şi din 
punctul de vedere local. 

Din punctul de vedere general, încep a vă 
pune chestiunea care v'a spus-o colegul meu dela 
lucrările publice: oare astăzi suntem chemaţi a 
discută chestiunea, etalonului, dacă adică trebuie să 


1095 


adoptăm ca monetă legală numai un metal sau 
ambele metale preţioase? Dacă aceasta ar fi în 
cestiune, 'mi-ași da şi eu opinia. Insă v'ași spune 
de mai înainte că această cestiune a fost şi este 
discutată în toată Europa, că sunt publicişti, sunt 
economiști foarte mari, de opiniuni diverse. Și am 
aici, probe despre această, și că mulţi și mari 
economiști, şi că mai toţi oamenii practici sunt 
în contra etalonului unic de aur, și preferă am- 
bele metaluri. 

Știu că există mult un prejudiţiu că mai 
toți economiștii ar fi pentru unicul etalon de aur. 
Această este o mare greșeală. Vă pot probă 
această prin unul din marii economişti ai Franţei, 
care a scris un tratat special asupra aurului şi 
argintului, D. Wolowski, care este contra etalo- 
nului unic. lată propriile sale cuvinte asupra 
acelui prejudiţiu eronat: 

» Trebuie să semnalăm eroarea acelora care 
au prezentat pe toji economiştii ca partizani ai 
etalonului unic de aur. Acestei aserțiuni asar- 
doase li se dă negarea cea mai decisivă. Rău 
Prince-Smith, de Laveley, Perin, Stanley- Y evons, 
Ernest Seyd, comtele Schlapis, Wolfgang Eras, 
Max Wirth, Léon Say, E. Wiss, Cernuschi, de 
Lavergue, Courcelle-Sevenil și alţi mulţi Sau pro- 
munţat în sensul doctrinei contrarii, pe care am 


1096 


apărat-o cu perseverenţă, și care reunește asenti- 
mentul mai unamin. al oamenilor practici“. 

Dacă ar fi în cestiune discuţiunea etalonului 
v'ași mai arătă că, când, la 1870 a fost în Ger- 
mania, în discuţiune chestiunea, etalonului, în 
sânul acelui congres de economiști mari, s'a făcut 
felicitări publice D-lui Wolowski pentrucă a fost 
în contra etalonului unie de aur, pe care-l sus- 
ţineţi D-voastră. 

Aşă dar, cestiunea în sine nu este aşă de 
uşoară ; ea merită o mare discuţiune, şi naţiunile 
cele mai înaintate ale Europei nu au rezolvat-o 
încă până azi! Și noi ceștia dela Dunăre, am 
rezolva-o pe pripite?.. Rău face dar onor. preo- 
pinent de confundă cestiunea băncei, cu cestiu- 
nea etalonului şi încă o confundă vorbind de 
rezerva metalică. a băncei. 

Nu este vorba astăzi de a trată care din două 
etaloane să se adopte, pentru comerţul ţărei în 
general şi nu pricep cum, fiind vorba de bancă 
să declarăm că numai aurul va fi moneta de etalon! 

Eug. Stătescu. Nici aceia care sunt pentru 
aur nu pun cestiunea astfel. 

B. Boerescu. Atât mai bine să rezervăm 
cestiunea aceasta pentru altă epocă. Dacă D-v. 
ziceţi că nu voiţi să faceţi din aur etalonul unic; 
nici noi nu declarăm argintul ca etalon. Moneta 
băncei va fi de ambele metale, cum şi aceea a 


1097 


publicului. Ceeace vrem este ca nu prin soluţiunea 
acestei cestiuni să paralizăm activitatea băncei. 
Viu la D. T. Rosetti; D-lui a definit foarte bine 
rezerva, băncei, zicând că ea este garanţia circu- 
lărei fiduciare, adică a biletelor puse în circu- 
laţiune. . . 

Aşă este; exactă definiţiune; dar țineți-vă şi 
de consecințele ei. Dacă rezerva metalică este o 
garanție, ce vă preocupă înlesnirea transportului 
a monetelor din care se compune ea? Nu pentru 
acest scop se cere o rezervă metalică. Este pozitiv 
că această rezervă este numai o garanție adică că 
mai ales din cauza aceste garanții se face că bi- 
letele de bancă circulă cu abundență și încredere. 

De ce dar vorbiţi dacă rezerva trebuie să fie 
în aur sau în argint, când ar trebui să vorbiţi 
numai de măsurile de siguranţă ale garanţiei? Tran- 
sportul inanual al monetelor nu joacă un rol agà 
de mare în comerţ, precum s'ar crede. Astăzi cele 
mai mari operaţiuni de schimb comercial se fac 
mai fără cireulațiunea a metalului preţios. In sta- 
tele mari comerciale, operaţiuni de miliarde se fac 
fără ajutorul monetei. În Londra în localul ce se 
numește learing house, comptorii de compensaţiuni 
sau făcut operaţiuni numai întrun an de 25 mi- 
liarde, întrebuinţându-se abia câteva milioane de 
bilete de bancă și nici tocmai un milion de aur. 

Aşă dar cestiunea circulațiunei sau transpor- 


1098 


tului metalic este cu totul diferită de cestiunea. 
rezervei metalice a une bănci de seompt. Nu con- 
fundaţi două lucruri de o materie diferită, 

Dacă rezerva metalică a băncei va fi sigură, 
prea puţin ne pasă dacă ea este în aur sau în 
argint, îndestul este ca ea să fie metalică, com- 
puse din metale preţioase adevărate şi având curs 
pe piaţă. Sa avut aerul de a ni se impută că 
noi am propune etalonul de argint şi că rezerva, 
să fie numai din acest metal. Dar unde ați văzut 
aceasta seris în proiect? Să ni se arate și o vom 
șterge. 

Ceeace cerem, mai repet, este să nu confun- 
dăm cestiunea, etalonului cu cestiunea, rezervei me- 
talice. Apoi D-lor, îmi pare prudent să mai luăm 
exemplu şi dela băncile din Europa. In toate 
băncile europene, afară de aceea a Angliei, rezerva 
este compusă din aur şi din argint. Etalonul ge- 
‘neral de aur, ca monetă egală pentru toate sa 
adoptat de curând numai în Germania. Dar re- 
zerva, băncei nu are a face cu etalonul. In Ger- 
mania, unde etalonul este de aur, nu ştiu dacă și 
rezerva băncei este numai de aur, ştiu însă că 
Anglia nu are etalon de aur, dar banca este ți- 
nută a aveă rezerva sa numai în aur. 

Vi se propunea luă de exemplu, cu orice preţ, 
numai pe Anglia, și a lăsă deoparte pe celelalte 
State. Dar ia să vedem etalonul de aur este vre- 


1099 


un mare bine pentru banca Angliei ? Pentru Ger- 
mania nu putem încă şti dacă etalonul german de 
aur ce ea a adoptat, va face bine comerțului, căci 
sunt puţini ani de când ea a adoptat acest etalon, 
şi nu se poate încă bine cunoaşte efectele ce această 
măsură va fi produs. 

Dar voi răspunde D-lui Rosetti numai în ceeace 
priveşte Anglia, unde rezerva băncei este numai 
în aur. 

Mai întâi, d-lor, trebuie să ştiţi că Anglia a 
adoptat această măsură ca banca sa să-și facă toate 
operaţiunile în monetă de aur, numai dela anul 
1816. Inainte în timp de 400 de ani, banca operă 
cu ambele monete de aur și de argint. Și știți 
pentruce la 1816, a adoptat pentru bancă numai 
monete de aur ? Pentruca să oprească cu aceasta 
exportul argintului. 

S'a făcut însă ceva mai mult pentru a se atinge 
acest scop; s'a dat tot atunci monetei de argint, 
o valoare nominală ceva mai mare decât valoarea, 
sa intrinsecă. Astfel că argintul nu mai putea să 
se transporte în afară, neputând circulă cu va- 
loarea sa nominală decât în Anglia. 

In timpul războaelor dintre Anglia și Repu- 
blică sau Imperiul Franţei se întâmplă, că îndată 
ce moneta de argint eşeă din fabrica de monetă, 
plecă în colonii sau în alte ţări? guvernul englez 
a voit să oprească aceasta, şi la 1816 a venit cu 


1100 


o lege, prin care sa declarat că banca să lucreze 
numai cu aurul, şi i-a mărit valoarea nominală a 
argintului. 

De ce vă preocupaţi, D-lor, astăzi? Aţi voi 
ca rezerva băncei să fie numai în aur, şi ați voi 
ca aurul să nu se exporteze ? 

Apoi după sistema ce propuneţi a se adoptă, 
aţi ajunge la un scop tocmai contrariu de ceeace 
voii, căci faceţi totul ea să goniţi aurul din ţară. 

Aceasta o voiţi ?.. spuneți-o curat. Mai întâi 
voiţi să ştiţi dacă măsura D-voastră a făcut un 
bine băncei Angliei? Vă voi da opiniunea unni 
Casier general al băncei Angliei, D. Haggard, ra- 
portată de D. Wolowsky, în opera sa de caream 
vorbit. 

lată cuvintele D-lui Wolowsky: 

„Mai este o parte a cestiunei, pe care o in- 
dicăm numai acu dar a cărti importunţă este mare. 
"Oameni bine puşi ca să judece, între alții D. Hag- 
gard, casier al băncei Angliei, sa plâns de mai 
multe ori că argintul nu mai circulà la acea bancă 
deopotrivă cu aurul. Cu ambele metaluri pre- 
Hioase pentru plăţi, rezerva biincilor rezistă mas 
bine, ea 'este mai puţin expusă la variaţii repezi 
şi extreme ale scomptului, core se manifestă mai 
ales acolo unde aurul dominează, singur, sau când 
dobândește un rol preponderent, după cum aceasta 
Sa întâmplat în Franja de vre-o zece ani“ 


1101 


Vedeţi, D-lor, că omul cel mai practic, pus 
în pozițiunea cea mai bună de a cunoaşte toate 
manipulaţiunile băncei Angliei, chiar casierul acestei 
bănci, ne spune că rezerva metalică a băncei este 
expusă mult la variaţiuni subtile ale scomptului; 
că această rezervă nu poate rezistă, adică că auru] 
din care se compune, fuge cu înlesnire; în alte 
cuvinte, că nu este bine ca rezerva băncei să {ie 
numai în aur, şi că ar fi fost mai bine ca banca 
să poată operă cu ambele metaluri, cari au va- 
loarea, şi Dv. aţi voi să imitaţi tocmai această 
oreşală? 

Despre banca Germaniei nu ni se spune dacă 
şi ea nu poate operă decât în aur; și pe câtştiu 
aceasta nu există, măcar că Statul a adoptat eta- 
lonul de aur. 

Acum ce trebuie să facem noi? Să nu pre- 
judecăm cestiunea etalonului; să lăsăm ca banca 
să opereze cu ambele metaluri; ea în aceste ope- 
rațiuni ale ei, nu prejudecă întru nimic cestiunea 
etalonului; ea este rezervată viitorului. Vom vedeă, 
la timp dacă este bine sau nu a adoptă un etalon, 
sau ambele etalonuri. Până atunci lăsaţi banca să 
opereze ca orișice alt comerţ, cu moneta având curs 
în ţară. 

Ne-a mai spus D. Epureanu, sau D. Rosetti, 
că Germania, adoptând etalonul de aur, a făcut 


1102 


ca aurul să se conserve în Stat. Dar sa uitat că 
Germania nu se potrivește de loc cu noi; căci ea, 
are o industrie naţională foarte însemnată, care 
face, că Germanii nu au nevoie de importaţiune 
ca noi şi că exportează şi manufactura. 

Noi însă exportăm numai grâne, pentru care 
primim aur; însă importăm multă industrie pe care 
nu o avem, pentru care trimitem aurul înapoi, 
Când exportul este mai mic în raport cu mărfu- 
rile ce introducem din străinătate, şi pe care, repet, 
-e plătim numai în aur, atunci este lipsă de aur 
şi aurul se cumpără mai scump. Când exportul 
este mai mare, aurul se eftineşte şi agiul este 
mai mic. 

Acest fenomen există în Germania, pentruca 
să se poată face comparaţiune între ea și noi? 
Nici decum. De ce atunci faceţi comparații între 
lucruri care nu se potrivesc ? 

lată, dar D-lor, consideraţiunile mai mult 
generale, ce am voit să fac asupra materiei, 

Să viu acum la consideraţiuni de o ordine 
mai concretă, mai locală. 

Sub acest raport, am avut onoare a vă mai 
declară că nu înţelegem de loc ca banca noastră 
să constituie un fel de premiu argintului, să pre- 
pare oarecum tărîmul pentru etalonul de argint, 
după cum sa avut aerul a ni se impută. Dacă 
veţi vedeă Dv. undeva aceasta în proiect, vă rog 


1103 


să ni-l arătaţi și eu voi îndreptă. Dar vi se pro- 
pune ca banca să opereze cu aurul. Prea bine, 
însă întreb pe onorabilii preopinenţi, unde vor găsi 
D-lor în ţară atâta aur încât să formeze mai întâi 
prima miză de 12 milioane? De unde ar luă atâta, 
aur, dacă el nu va există? 

Noi mine de aur nu avem; singurul mijloc 
de a ni-l procură este exportul, adică când recolta 
este bună, atunci şi grânele se vând şi aurul intră 
în ţară, Proporţiunea aurului cu argintul, precum 
şi proporţiunea ce se află între aceste metale şi 
mărfuri, depinde de condiţiunile recoltei şi ale ex- 
portului, adică de legea nestrămutată a ofertei și 
a cererei, Efectele acestei legi nu le veţi schimbă 
dar prin legea băncei sau prin natura rezervei 
metalice. Fenomenele schimbului şi ale producţiunei 
se impun şi guvernelor şi Camerilor şi băncilor. 

Aşă dar operaţiunile băncei fiind a se face 
numai în aur, aurul va deveni cu atât mai rar 
şi mai scump. Acest efect se va produce mai întâi 
prin rezerva metalică de anr, care va stă închis 
în casele băncei și nu va circulă. Apoi mai uitaţi 
că toate anuităţile ce Statul are a plăti în străi- 
nătate se fac în aur; toate plăţile comerţului nostru 
cu străinătatea, se fac tot în aur, iată dar o sumă 
de porţi deschise prin care ese aurul din ţară. 
De unde dar o să-l mai puneţi la bancă? El va 
deveni şi rar şi scump. 


1104 


Dar se zice că creditul financiar, şi alte stabili- 
mente, îşi fac operaţiunile numai în aur; însă D-lor 
știți că natura operaţiunilor băncei de scompt şi cireu- 
laţiune sunt altele decât acelea ale creditului funciar. 

Metalurile la bancă trebuie să circule mai iute 
decât în alte stabilimente. Cine plăteşte la ereditul 
funciar, trebuie so facă în aur. Întrebaţi însă pe 
acei cari plătesc, cât îi costă aurul? Când pro- 
prietarul împrumutat, care primeşte arenda sa în 
argint, plăteşte creditului în aur, întrebaţi-l cât îl 
costă agiul, ce l-a costat ca să poată plăti cu- 
ponul ? Acest agiu cade cum vedeţi în sarcina, 
nu a creditului funciar, ci a acelora care au să 
plătească lui. Căci aurul este şi el o marfă, care 
se vinde pe piaţă ca toate mărfurile. Cine dar 
va fi acela care va voi să cumpere această marfă 
scumpă, numai ca să aibă aface cu banca? El se 
va lipsi de aceasta, și va merge în piaţă, la alți 

„bancheri, care nu-i impun acest sacrificiu. 

Pentru a vă arătă la ce consecinţe poate 
aduce sistema adoptărei aurului şi a rarităţei 
sale, nu am decât să vă citesc niște importante 
cuvinte cuprinse întrun memoriu al D-lui Wo- 
losuky din 1867, asupra etalonului: 

„A adoptă, un sigur metal, aurul, escluzând, 
pe celelalte, este nu numai ca cum Sar închide 
toate minele de argint, ci încă cum sar suprimi, 
sub alt punct de vedere, munca secolilor. 


1105 


Se evaluează suma totală a metalelor preţioase 
la 50 miliarde, din care jumătate în aur şi jumătate 
in argint. Dacă dintro trăsură de condei sar 
suprimă unul din cele două metaluri din serviciul 
monetar, prin acest fapt sar îndoi cererea celuilalt 
metal. Extragerea metalului nu ar mai fi de ajuns, 
de unde ar urmă o scumpete a aurului şi o tur- 
burare în toate tranzacțiumile în paguba tuturor 
debitorilor“. 

Da, D-lor, această turburare în tranzacţiuni, 
afară de scumpetea aurului, va fi foarte reală la 
noi, când banca s'ar sustrage dela regimul comun, 
şi sar pune sub regimul excepţional, sub regimul 
etalonului unic, cum nu este la nici un comer- 
ciant. Mai este D-lor și o altă observare locală. 
V'a spus adinesora, D. Preşedinte al Consiliului, 
că această cestiune a etalonului nici nu este încă 
rezolvată în Franţa, în Italia, în Belgia, în cele 
mai multe ţări comerciale ale Europei; şi dupe 
cum am mai zis ar fi straniu ca noi, după malul, 
Dâmboviţei şi al Dunărei, să venim deodată și 
să o rezolvăm în direct şi pe tăcute numai pentru 
bancă. Ce rău oare v'a făcut banca pentruca să 
o legaţi și să o puneţi astfel întrun cere de fer! 
Cum o să facă ea să iasă din acest cere? La noi 
mina de aur este exportul; banca cu biletele sale, 
nu crează valori, nici fabrică aur. Biletele de bancă 
nu sunt decât un mijloc de schimb şi de seompt 


29006 70 


1106 


pentru alte titluri reprezentind dejă o valoare, o 
creanță reală. Nu credeţi dar, că vă îmbogăţiţi, 
dacă creaţi bilete de bancă. Avuţia rezultă din 
circulația valorilor, dejà existente, ca acele bilete 
puse în circulaţie. Dacă nu vor fi valori, nici bilete 
nu pot circulă. Puterea magică de a creià din nimic, 
valori, nu o poate aveă nimeni, afară numai de 
cei ce fac minuni, sau de D-zeu care a creat 
cerul și pământul din nimic. 

Aşă dar, banca fiind ţinută a operă, numai 
cu aur, afacerile sale vor fi puţine, după cum şi 
puţin va fi aurul şi după cum scump va fi acel 
aur. Ea nu va puteă emite bilete decât în cer- 
cul acestor afaceri, după câte cereri i se vor face, 
dupe câte scompturi va operă. 

Ceva mai mult. Bine, rău, banca s'a constituit. 
Ea are dreptul a primi depozite. Dar însă opriţi 
ca, acele depozite să se facă şi în argint. Va să 
zică deși cunoaștem utilitatea băncei, deși ştiu că, 
întradevăr o bancă este a, b, c, al oricării reforme 
economice, însă i-se impune dela început ca incassa 
sa metalică să nu fie compusă și din depozite de 
argint, ci numai de aur. Va să zică depuneri 
voluntarii la bancă nu pot fi în argint. Apoi, după 
bunul simţ, ne închipuim noi, de aci din ţara 
românească, că au să fie oameni, cari să meargă 
în târg să-și schimbe argintul lor în aur, să plă- 
tească un agiu foarte scump poate, numai pentru 


1107 


fericirea ca să meargă apoi la bancă spre a-l 
depune acolo? Mare minune! 

In fapt însă va fi că depunerile la bancă mai 
le opriţi; pentrucă în realitate nimeni nu va merge 
să cumpere aur pentruca să-l depuie la bancă. 
Aşà toată incassa sau rezerva metalică, se va com- 
pune în realitate numai de capitalul băncei, căci 
depozitele vor deveni o iluziune. Insă, gândiţi D-lor 
că cu aceasta paralizați mai toată acţiunea băncei 
încă dela înfiinţarea ei; căci puterea cea mare a 
unei bănci constă mai ales în depozitele ei. 

Să vedem însă dacă chiar capitalul băncsi 
nu se va formă dificil. Vor fi în adevăr subserieri 
publice, pentruca să se acopere acest capital și 
tendinţa, noastră va trebui să fie ca aceste capi- 
tale să fie cât se poate naționale, mai cu seamă 
capitalurile cele mici. Apoi cum o să se găsească 
la noi în ţară 12 milioane în aur? Aceasta sar 
putea face dacă acela, care ar subscrie o acţiune 
ar cumpără bucăţi de aur ca să plătească cu ele; 
va să zică presupuneţi că toţi subseriitorii vor voi 
să facă un sacrificiu spre a formă capitalul. Dar 
în asemenea caz agiul aurului va fi urcat în pro- 
porțiune cu cererea. 

Apoi această cerere va mai crește prin plă- 
tile ce au să se facă în străinătate. Agiul dar va 
fi cu atât mai scump. Ce va mai fi când aurul 
se va mai căută spre a se tace și depozitele în 


1108 


aur. Acest depozit constituie mai ales marele 
capital, garanţia cea mare, în urma căreia bauca 
va putea, emite biletele sale. Prin amendamentul 
comitetului opriţi însă depozitul mai cu desăvâr- 
şire; mai faceţi foarte dificilă subserierea sau aco- 
perirea, capitalului băncei, şi aceasta o faceţi mai 
ales pentru Români, şi înlesniţi subserierea capi- 
taliştitor străini; căci aceştia pot mai cu înlesnire 
să acopere capitalul băncei în aur decât Românii. 
Formarea, capitalului ca şi operaţiunile băncei, 
sunt dar foarte dificile! Din aceasta ar urmă ca 
operațiunile băncei au să se facă în mici propor- 
ţiuni. Cei ce vor aveă nevoie să facă operaţiuni, 
vor preferi a merge la bancherii privaţi, cari fac 
scomptul şi în argint, ca şi în aur, decât să meargă 
la bancă, unde vor trebui să cumpere aur și să 
plătească un agiu scump! Aceasta poate să convie 
bancherilor privaţi; nu asiguraţi însă prosperitatea 
băncei, nici răspundeţi la aşteptările publicului. 
Să venim acum și la un alt inconvenient practic. 
Suntem în ţara românească şi ştim cum se petrec 
lucrurile în practică. Voiţi să faceţi ca banca să 
opereze numai cu aurul. Prea bine. Dar nu vă 
temeţi că împrejurul băncei să nu se formeze nişte 
combinaţiuni, nişte speculaţiuni asupra agiului au- 
vului? Iată aceste speculaţiuni, incassa metalică a 
băncei este numai în aur; bileteie de bancă sunt 
de 3 ori mai mari decât incassa metalică, însă o 


1109 


a treia parte banca o va ţine în aur. Presupu- 
neţi acum că cineva va aveă să facă o plată în 
străinătate; îi va trebui aur, însă nu are aur. 
Dacă ar aveă bilete de bancă le-ar schimbă la 
bancă şi ar aveă aur, însă nare bilete. Merge 
atunci la acei speculatori care există împrejurul 
băncei, la culisieri, cum se numese în Franţa, şi le 
spune că îi trebuie aur ca să plătească în străi- 
nătate, Acei speculatori, după ce se învoiese cu 
dânsul asupra agiului, scot biletele ce au în por- 
tofoliu şi merg la bancă ca să ia aur pe ele. 
Acest aur li se dă gratis; şi ei îl vând cu preţ 
bunicel. lată dar încă un mijloc sigur de a scăpă 
banca de aur. Dar cu acest sistem nu menţineţi 
aurul; pe când prin sistemul ambelor metaluri 
veţi isbuti a păstră aurul şi a goni argintul. 

Ni se mai spune că, prin sistemul nostru se 
dă o primă argintului, şi s'ar mări prima aurului! 
Dar cum sar face aceasta? Nimic în proiect nu 
justifică această bănuială. Noi vam expus, din 
contră, fapte pozitive. V'am probat că măriţi 
agiul aurului, că asiguraţi exportarea lui, şi că 
sustrageți din circulațiune sume care formează 
numai în aur rezerva metalică. Vi sa mai de- 
monstrat că nu puteţi să opriţi aurul de a merge 
în străinătate, atât prin plăţile ce face guvernul 
în alte ţări, cât şi prin plăţile comercianților. 
V'am mai expus că aurul este o marfă, ca toate 


1110 


mărfile, şi că, cu cât va fi mai mult cerut cu 
atât va fi mai scump; în vreme ce dacă banca 
va aveă, şi aur şi argint, echilibrul se va stabili 
mai lesne, şi capitalul băncei va fi mai mare. 
Dar cu cât acest capital va fi mai mare, cu atâta 
va fi mai mare biletele în circulațiune. Atunci 
argintul nu ar puteă fi atât de mare; şi tot co- 
merțul va câştigă. Conchid, D-lor, că nu trebue 
să confundați cestiunea etalonului cu aceea a 
rezervei băncei, că nu trebue să prejudecaţi ces- 
tiunea etalonului unic, pentru viitor, şi că ca 
unii ce venim în urma altor naţiuni, este mai 
bine să urmăm exemplul celor mai multe națiuni 
din Europa. Să facem dar ca banca noastră să 
funcţioneze aşă cum vi se propune de guvern; şi 
după ce vom vedeà efectele ce ea va produce, 
după câtva timp, vom vedeă dacă are defecte și 
dacă va aveà nevoe să-i facem ceva modificări. 
(Aplauze). ` 


VIII 
„Monitorul Oficial“ No. 85 din 1880. 


Demisiunea în corpore a magistraţilor 
tribunalului laşi 


Mai mulţi deputaţi în frunte cu Ciupercescu in- 
terpelaseră guvernul în privința demisiunei în corpore 
a magistraţilor tribului laşi. Aceştia se crezuseră, 
nedreptăţiţi în drepturile lor prin numirea lui Simio- 
nescu ca prim-preşedinte al tribunalului Iaşi şi a lni 
Sion Gherea ca preşedinte al aceluiaș tribunal. B. Boe- 
rescu răspunde în locul ministrului de justiţie A. Sto- 
lojan că magistraţii mai sus numiţi împlineau condiţiu- 
nile legale pentru a fi numiţi și că magistraţii dela 
laşi prin demisiunea lor în corpore au călcat legea făp- 
tuind delictul de denegare de dreptate. 


B. Boerescu, ministru de externe. D-lor de- 
putaţi, voiu fi scurt și nu voiu intră în amănun- 
tele în care a intrat D-I interpelator; voiu vorbi 
numai asupra câtorva fapte mai esențiale pe care 
D-sa le-a menționat; căci când e vorba despre 
numiri în magistratură și se aduc interpelări în 
Cameră, aceasta numai atunci să aibă un efect 


1112 


practic când se va arătă că guvernul a lucrat 
contra legei. Merg mai departe: când e vorba chiar 
de o demisiune pe care ar fi primit-o guvernul, 
încă s'ar puteă face interpelări, când acea demi- 
siune sar fi motivat pe aceea că ministrul a 
cerut unui inagistraţ să facă un act contrariu legei 
şi el nu s'a supus şi demisionează. Negreșit că 
atunci răspunderea e a ministrului. 

In cazul de faţă însă nu este nimic din toate 
acestea, așă încât cestiunea aceasta este o cestiune 
cu totul locală şi pot să adaug personală. 

Am aci notele pe care mi le-a dat D. Sto- 
lojan, ministru de justiţie, care este bolnav, şi vă 
pot spune cum stă cestiunea în sine. 

A fost vorba. D-lor, de numirea unor ma- 
gistrați la tribunalul de Iaşi; sa numit mai în- 
tâiu un primprocuror, şi după câtva timp primul 
președinte şi un preşedinte de secțiune. 

La numirea primului președinte și-a dat de- 
misiunea tot tribunalul, D. ministru al justiţiei 
i-a rugat în tot chipul a-şi retrage demisiunea. 
Acei magistrați au peizistat însă în demisiunea 
lor. şi au făcut ceva mai mult: au făcut o aba- 
tere dela lege, care-i supune la o pedeapsă disci- 
plinară, căci mai multe zile au refuzat de a ju- 
decă procesele pendinte, astfel încât justiţiabilii 
au suferit întârzierea. Apoi, D-lor, este aici un 
motiv legal de demisiune. Demisiunea este moti- 


1113 


vată, zicând că prin numirea D-lui Simionescu și 
a altora ei se cred lăsaţi în drepturile lor şi că 
sau numit străini la tribunal. 

D-lor, noi trebuie să vorbim pe tărîmul legei 
şi să ne întrebăm: în ce chip sunt drepturile dobân- 
dite cari li sau vătămat? 

D. interpelator a zis că faptul demisionărei 
acestor magistrați a produs o emoţiune, nu numai 
în laşi, dar în toată ţara. Ei bine, noi care suntem 
la guvern și care suntem în poziţiune a cunoaște 
nai bine emoţiunile cari se produc în ţară, putem 
să vă încredințăm că această demisiune n'a produs 
nici o emoţiune in ţară, ci numai în oarecare 
cercuri restrânse din laşi, negreșit şi între acei 
demisionaţi şi poate între unii din D-nii advoeaţi. 
Sunt D-lor emoţiuni şi emoţiuni; sunt emoţiuni 
de fantezie şi de capriciu, şi sunt altele cari au 
o bază. Ei bine, faptul acestei demisionări putea 
el oare să sertească de bază la vreo emoţiune? 
Nu; şi de aceia n'a putut să străbată mai departe 
decât în cercul acela unde s'a produs. 

Acum să vedem ce fapte s'au petrecut, fiindcă 
D. interpelator a pretins că D. Ministru a lucrat 
în contra legei. Să vedem dacă sunt drepturi 
lăsate, căci cât pentru cuvântul de străin, acesta 
este un cuvânt curios căci nu sa putut în- 
ţelege prin acest cuvânt pe străinii de naţiona- 
litate, ci s'a înţeles pe străinii de judeţ, de acea 


1114 


localitate. Cu alte cuvinte, magistraţii din laşi ca 
şi D. interpelator, voiese să stabilească doctrina ca 
în Iaşi să nu se mai numească alți Români decât 
acei din localitate. Apoi atunci, fiecare oraș ar 
veni să facă această pretenţie. 

D. Ciupercescu. Ei au făcut aluziune la D. 
Simionescu care este Român din Transilvania, şi 
a cărui calitate nu este recunoscută prin o lege. 

B. Boerescu. Apoi, D-lor, presumpțiunea este 
că un om însuşește calităţile cerute şi acela care 
le contestă trebuie să dovedească. Aşi între magis- 
traţii dela Iaşi este şi un Domn Fleische, care se 
zice că nu ştie bine româneşte, dar care poate să 
fie Român. 

Acestea, sunt calităţi pe care nu le poate cunoaşte 
Ministrul până nu i se înfăţişează o probă, căci 
poate să fie un minor pe care să-l ia drept major 
şi altele... In tot cazul, aici nu poate fi vorba 
decât de judeţ; cu alte cuvinte de ce ministrul 
să ia magistraţii din alte localităţi și să-i numească 
la laşi? 

[). Ciupercescu. Nu este aceasta. 

B. Boerescu. Apoi atunci ce imputaţi acestor 
numiri? În ce ministrul a călcat legea, dacă a 
numit pe D. Simionescu prim-președiute la acel 
tribunal? El are titlul de doctor în drept dela 
facultatea din 'Loulouze, etatea asemenea o are. In 
cât privește art. 9 din legea organizaţiunei jude- 


1115 


cătorești, nu poate să-și aibă aplicațiunea în cazul 
de față, fiindeă D: Simionescu a venit ca prege- 
dinte dela Tribunalul Tutova și a trecut ca prim- 
preşedinte la Iași, ceeace este tot președinte căci 
titlul de primpreşedinte nu este decât un titlu 
de ierarchie şi are numai 100 lei vechi pe lună 
mai mult pentru cheltueli de reprezentare; prin 
urmare nu a fost vorba de o înaintare ci de o 
transferare. 

Așă dar, toată chestiunea se reduce la acele 
critice, că lucrează prea iute, că judecă prea multe 
procese ete. Apoi, D-lor, în materie de procese 
poate să se judece şi puţine şi multe; sunt procese 
care pot să ţină câte 2 şi 3 zile şi altele care să se 
poată judecă câte 20 şi 30 pe zi. Aceasta dar 
nu poate fi o critică întemeiată; şi apoi nu uitaţi 
că sunt procese rurale foarte numeroase și foarte 
scurte. 

Dar, dacă sar putei face o critică în ge- 
neral, ar fi că tribunalele noastre lucrează prea 
încet, şi dacă se zice de cineva că lucrează iute, 
aceasta mi se pare că poate să fie mai mult o 
laudă decât o critică și D. Ciupereeseu, apreciază 
că acel magistrat ar lucrà rău. 

Această apreciere însă cade numai sub re- 
sortul curței de apel și curţei de casațiune; nu 
putem noi aici fiecare în parte, mai cu seamă 
când s'ar întâmplă să fim și advoeaţi, nu putem 


1116 


să apreciem că cutare magistrați lucrează bine sau 
rău; aceasta nu este treaba noastră. 

Dacă este vorba de aprecieri, apoi iacă am 
aci notele serise ale D-lui Stolojan, care iată ce 
zice: „chiar D. Manolache Costache mwa întâmpinat 
în gara Tecuci cu următoarele cuvinte: Te felicit 
D-le Stolojan pentru preşedintele ce ne-ai trimis, 
harnic om e; şi D-nul Chenciu îmi zicea: am 
auzit și pe săteni binecuvåntându-l. Am şi raportul 
delegatului ministerului, justiției, care a făcut re- 
vizia tribunalului și în, care îmi relatează ceeace 
lucrase D. Simionescu în timp de câteva luni“. 

Prin urmare vedeți că ministrul a fost în 
toate regulele, căci de unde voiţi Dv. ca să în 
ministerul informaţiuni, decât dela persoane mar- 
cante cum este D. Manolache Costache, cum este 
onor. D. Cheneiu, şi din raporturile delegatului 
ministerului, despre calităţile magistraţilor pe care-i 
numeşte? 

Vedeţi dar că ministrul sa condus foarte 
bine când a avut în vedere faptele şi lucrările 
fiecărui magistrat. 

Dar acum ce se zice de D. Simionescu? Se 
zice că D. Simionescu eră preşedinte, însă că eră 
alt preşedinte mai vechiu în localitate, care aveă 
după lege dreptul la înaintare. Ei bine, să-mi 
permiteţi a vă spune că vechimea nu este un drept 
dobândit pentru înaintare; poate să fie un ma- 


1117 


gistrat mai vechi, şi un ministru de justiţie să 
înainteze pe un altul mai nou, fiindcă sunt o sumă 
de alte consideraţiuni cari pot să vină în favoarea 
acestuia şi acel mai vechi nu are drept să ridice ca au” 
gument legal pentru înaintarea, vechi.nei şi să critice 
actele ministrului justiţiei. 

In privinţa D-lui Gherei, D. Ciupereescu a 
spus şi mai puţin, căci a spus că a înaintat 
prea repede și că este prea puţin timp de când 
a venit în ţară. Este o nenorocire la noi în ţară 
că generațiunea nouă înaintează repede. Aşă este 
pozițiunea, avem lipsă de oameni, cu cunoştinţe 
și nu vedem magistrați albind în gradul dintâi, 
cum este în alte ţări; dar aceasta va veni cu 
timpul. De aceea s'a văzut tineri după câtva timp 
trecând repede chiar membrii la curte. 

Chestiune de încredere şi de capacitate. 

Eu găsesc că D. Sion Gherei a venit în ţară 
la 1878 Noemvrie, că:a fost numit supleant la 
tribunalul de Ilfov, că pe urmă a fost la Bacău, 
la Neamţu, şi în fine prim-procuror la laşi. Fi 
bine, înaintarea la președinte poate fi considerată 
ca o înaintare contrarie art. 9, fiindcă nu are trei 
ani de serviciu? Apoi aduc atunci, D-lui inter- 
pelator art. 76 din legea organizărei judecătoreşti 
care zice că procurorii generali au același rang ca 
preşedinţii de curte, și primprocurorii de tribunal, 
au același rang ca președinții de tribunal. A trecut 


1118 


dar D. Sion într'o poziţie care o aveă mai înainte, 
prin urmare nu este înaintare, 

Insă D-sa zice acum că nu are vârsta. | 

Aceasta este o simplă afirmaţie; dacă voiţi 
să probaţi că nu are vârsta, nu aveţi decât să o 
faceţi, şi atunci voi cere demisiunea. Vă mărtu- 
risesc că și mie, când eram ministru de justiţie 
în 1862 sau 1864, mi sa întâmplat să numese 
un tânăr care era cam bărbos, dar care nu aveă 
vârsta, şi când sa dovedit că nu aveă vârsta, 
i-am cerut demisiunea. 

Până însă nu se va dovedi cu actele stărei 
civile, nu se poate ţine seamă numai de o simplă 
afirmare, căci aceasta nu este de-ajuns. Dar vi se 
pare că este tânăr? 

Ei bine, sunt mulţi oameni cari sunt înaintați 
în vârstă, şi cu toate acestea se par tineri; ştiţi 
proverbul: vrabia pui. Sunt oameni care sunt în 
vârstă de 30 ani şi se par că nu au decât 20 
sau 21 de ani. Poate că şi D. Sion are privile- 
giul acesta. i 

Astfel dar, D-lor deputați, vedeți că inter- 
pelarea aceasta în realitate se reduce la aceea că 
de ce D. Ministru de justiție, nu a dat îndestu- 
lare acestor Domni magistrați. Apoi acești Domni 
magistrați sau pus în poziţiune așă încât îndes- 
tolarea aceasta ar fi însemnat, ca ministrul de 
justiţie, când face o numire, să caute să numească 


1119 


pe unul din judecătorii aceluiași tribunal, sau 
dintre locali, ceeace ar fi fost a ereiă un sistem 
de numire în justiţie, care să fie un privilegiu, şi 
acest privilegiu trebuiă să se acorde tuturor tri- 
bunalelor din ţară. 

Ei bine, aceasta, D. Ministru de justiție, nu 
puteă s'o facă. Din contră, din interpelare se do- 
vedeşte că foarte rău au făcut magistraţii de au 
demisionat pentru un lueru pentru care nu trebuiă 
să demisioneze. Ne-a părut rău de demisiunile 
D-lor, este adevărat, fiindcă eram informaţi că 
sunt buni magistrați, însă totdeodată pot să adaug 
că serviciul cam sufereă oarecum! Astfel după 
raportul ce avem dela noul președinte, vedem că 
sunt procese corecţionale amânate din Decemvrie, 
şi se puneă numai câte 10 procese pe zi. Rău 
făceau D-nii magistrați că judecau așa puţin şi 
amânau procesele corecționale pentru un timp așă 
de lung. Apoi tulelile nu aveau registre. .. 

"D. Ciupercescu. Vor fi ars când a ars pa- 
latul administrativ (întreperi). 

B. Boerescu. Conchid, D-lor, zicând că D. mi- 
nistru de justiţie, a făcut aceste numiri conform 
cu legea, şi dacă a fost undeva o neregularitate, 
a fost din partea acelor Domni magistrați demi- 
sionaţi, cari n'au continuat a dă justiţiei până ce 
ministrul va aviză, ceeace constituie o denegare de 


1120 


justiţie, și legea zice că magistratul care calcă 
datoria. sa, se expune la pedepse disciplinare. 

Eu vă mărturisesc că nu ştiu când acești 
foşti magistrați s'ar dă în judecată pentru dene- 
gare de justiţie, dacă ar seăpă nepedepsiţi, căci 
dacă în asemenea caz nu s'ar pedepsi un magistrat 
apoi atunci nu ştiu în ce caz ar puteă să fie 
pedepsit. 


JA 
„Monitorul Oficial“ No. 87 din 1880. 
Guvernul de alianţă din 11 luniu 1879. 


D. N. Fleva adresase o interpelare guvernului în- 
trebând care este rostul lui B. Boerescu în guvernul li- 
beral. Boeresen răspunde clar şi ca mult bun simţ ex- 
plicându-şi prezența în guveraul liberal. Având în vedere 
gravele împrejurări prin care treceă ţara: războiul, in- 
dependenţa, cestiunea Israelită se făcuse în 1879 Iunie 11 
un guvern de alianță din care făceă parte şi Boerescu. 
Împrejurările erau aşă de grele încât toţi bărbaţii po- 
litici din toate partidele trebuiau să-şi dea mâna pentru 
a lueră la binele ţării. Aceasta-i explicaţiunea guvernului 
de fuziune din 1879. 


B. Boerescu, ministru de externe. Sunt foarte 
recunoscător D-lui Fleva, pentrucă a pus cestiunea, 
întrun mod clar, și e bine ca la finitul sesiunei 
şi la începutul unei noui perioade a activităţii gu- 
vernului actual, cestiunea, să fie rezolvată fiindcă, 
poziţiunile echivoce sunt cele mai rele; şi vă mär- 
turisese că eu unul, pe socoteala mea, nu pot su- 


29006 71 


1122 


feri o poziţiune echivocă. De aceea a trebuit să-mi 
iau şi partea mea din cuvintele zise de D. Fleva, 
fiindcă D-sa a făcut în puţine cuvinte istoricul 
acestui guvern. D-lor deputaţi, când sa format 
acest guvern la 11 Iunie anul trecut, prin pro- 
gramul său v'a declarat că este un minister de 
fuziune: când zice cineva fuziune nu trebue să 
se înţeleagă coaliţiune, fiindcă e ceva cu totul 
diferit; prin fuziune se înţelege o întrunire a unor 
forţe convergente, forţe care trebue să fie identice 
în natura lor spre a produce un rezultat bun, 
căci altminterea, n'a produce decât paralizie. Când 
se combină, ca în chimie, două elemente din care 
să iasă o forţă, rezultatul va fi bun. Când s'a 
format ministerul local, în faţa evenementelor celor 
grave şi însemnate prin care a trecut această ţară, 
Sau întrunit puteri identice în natura lor, din di- 
ferite nuanţe, şi aceste puteri şi-au dat numele de 
«minister de fuziune, adică şi-au zis: să ne dăm 
mâna cu toţii noi care prin natura noastră putem 
lucră împreună ca să producem un rezultat bun. 
Acest rezultat fosta aşă precum l-a sperat? Mi se 
pare că evenimentele şi faptele au probat că ași, 
a fost, astfel încât nu avem decât să ne lăudăm 
de concursul ce ne-a dat această Adunare, precum 
nici Adunarea nu poate să se plângă de noi. In 
acest mod am terminat prima perioadă, pe care 
ași puteà-o numi perioada politică, şi după cum 


1123 


ziceà D. Fleva, acum se începe perioada orga- 
Nizării. 

Acum, D-lor, lucrurile sunt foarte lămurite. 
În perioada dintâiu ministerul și-a avut misiunea 
sa, sareina sa, a lucrat cum a crezut că este da- 
toria lui să lucreze şi a produs un rezultat care 
sa dovedit că a fost bun pentru ţară. 

D. Președinte al Consiliului, a zis, cu drept 
cuvânt, că ministerul se poate modifică în per- 
soane, dar îşi va conservă caracterul. 

Acum găsiţi D-voastră că este rău ca for- 
tele acestea să fie întrunite? În acest caz, eu sunt 
cel dintâiu care să mă retrag, căci eu am fost 
unul din acei care am constituit o nuanţă în acest 
minister, fiindcă altfel ministerul n'ar fi avut cuvânt 
să se zică de fuziune. Până acum această fuziune, 
această lucrare a noastră în comun, a produs efec- 
tele sale bune; direeţiunea, dată politicei noastre 
de guvernul actual a fost bună, și în privinţa 
aceasta, lucrul se poate judecă după rezultatele ce 
le-a produs. Aceste rezultate le cunoaşteţi toți 
"D-voastră. 

Acum intraiu în a doua, perioadă, în perioada 
organizațiunei noastre interioare; cercul activităței 
guvernului în această perioadă va fi mult mai 
restrâns, şi poate mult mai imediat folositor ţărei. 
Eu, cât pentru bine, vă declar cu francheţă, că-mi 
pare foarte bine că s'a pus această cestiune astăzi, 


1124 


că adunarea voeşte a şti care sunt opiniunile 
noastre, asupra țintei ce trebue a aveă activitatea, 
unora din noi în perioada de organizaţie în care 
intrăm; pentrucă e bine a se şti, acum la finele 
sesiunei, mai cu seamă, dacă Onor. Adunare erede 
că este în folosul ţărei ca unii din noi să continue 
de a fi la guvern sau nu. Pentru mine dacă Adu- 
narea va găsi că în situaţia de azi, nu mai pot 
face parte din guvern, sunt gata a mă retrage; 
dacă iarăşi, va găsi că este bine și folositor ca 
fuziunea făcută să continue a există în guvern, 
voiu continuă, și voiu fi fericit a continuă să con- 
tribuese cu puterile mele la binele public. 

D-voastră nu aţi uitat că mai zilele trecute 
Sa dat un vot, nu de o mare însemnătate, dar 
pe care eu l-am luat ca semn că nu aşi fi agreat 
de majoritate, și imediat am fost gata a mă re- 
trage dela guvern. 

Mi s'a încredinţat însă, îndată, că votul acela 
na fost nicidecum dat ca semn de neîncredere 
către mine, după cum îl luasem eu şi am revenit. 

Sunt dar şi acum gata a urmă sentimentele 
Adunărei în privinţa mea. Dacă aceste sentimente 
sunt a se preface fuziunea făcută, a se schimbă 
unele din persoanele acestui minister, între care 
ași fi şi eu, continuând de a fi recunoscător Adu- 
nărei de încrederea, ce mi-a acordat până a fi, și 
recunoscător Onor. mei colegi, de a căror bună- 


1125 


voinţă nu am avut decât să mă laud în tot timpul 
cât am lucrat alături cu D-lor, mă voiu retrage, 
Altă profesiune de credinţă, nu pot să vă fac acum. 
Profesiunea mea de credință sunt faptele mele și 
trecutul meu. 

Profesiunea mea de credință am făcut-o dejà 
în Senat, ca opoziţiune—eră mult mai comod 
pentru mine, a face aceasta atunci — mi-am făcut-o 
cu ocazia legei biletelor ipotecare, când am dat 
concursul meu guvernului pentru creearea acelor 
bilete. Am fost criticat de mulţi pentru aceea, şi 
eu am crezut bine a arătă motivele pentru care 
o făceam, făceam adică o profesiune de credință. 

D-lor, sunt liberal, dar cu convincţiunile mele, 
cu temperamentui meu, cum ziceă D. prim-ministru. 
Așă dar dacă Onor. Cameră, crede că fuziunea 
dela 11 lunie 1879, trebue a dispare, eu voiu fi 
cel dintâiu a mă retrage. 


X 


„Monitorul oficial“ No. 27 din 1880 


Discurs referitor la moştenirea prezumtivă 
a tronului. 


N. Ionescu şi N. Blaremberg, erau nemulțumiți 
cu proiectul de răspuns la mesagiul Tronului relativ la 
paragraful cari vorbeà de moştenirea tronului. B. Boe- 
rescu care erà un partizan sincer al dinastiei şi al cons- 
tituțiunii, răspunde că prin paragraful fncriminat din 
proiectul de răspuns la Mesagiul Tronului, se împli- 
neşte dorința cea mai vje a constituantei dela 1866: o 
dinastie stabilă. Pentrucă regele nu a avut norocul să 
aibă moştenitori direcți, nu este bine ca tronul să ră- 
mână multă vreme vacant şi conform art. 83 din cons- 
tituțiune sa proclamat moştenitor prezumptiv al tro- 
nului principele Ferdinand. 


B. Boerescu, minisiru de externe. Mă simt 
dator a răspunde la câteva observațiuni esențiale 
făcute acestui proiect de răspuns la Mesagiul Tro- 
nului. 

Sau mai ales acest răspuns în scopul de a 
lumină poate pe aceea care sunt contra acestui 


1127 


proiect, şi care sper a veni cu noi, când se vor 
convinge de adevăr. 

Mai întâi repet, şi astăzi ca şi ieri, că acest 
răspuns nu atinge de loc pe guvern, nu coprinde 
nici aprobarea, nici dezaprobarea actelor guver- 
nului; în caz când ar fi vreun paragraf care ar 
conține aşă ceva, vom conveni chiar noi să fie 
imediat modificat. Trecând acum la diferitele părţi 
ce compun acest răspuns, voi face şi eu ceeace a 
făcut şi D. Mârzescu, adică nu mă voi ocupă de 
observaţiunile abstracte, prin care sa căutat mai 
mult a se exprima dorinţe, cari formează poate 
un program politie. Voiu răspunde numai la păr- 
țile esenţiale ale observaţiunilor relative la răspuns. 
Aceste părți sunt două; unele relative la moşte- 
nirea Tronului şi altele relative la aceea ce D. Bla- 
vemberg și D. Il. Isvoranu, au zis asupra poli- 
ticei guvernului, 

In ceeace priveşte observaţiunile relative la 
cele dintâiu, oratorii din opoziţie sau mărginit la 
niște generalităţi nesesisabile, ca să zic aşă, care 
nu se pot apucă şi care prin urmare nu pot a 
ne interesă. Le las dar deoparte. 

In privinţa moștenirei Tronului, am puţine 
de zis în combaterea celor susținute de D. Io- 
nescu, căci sarcina mi sa ușurat foarte mult prin 
cele zise de D. Mârzescu. 


1128 


lată mai întâiu o observare generală în dis- 
cuțiunea, acestei cestiuni. 

D. Blaremberg a zis că nu votează această 
parte a răspunsului la discursul Tronului, căci 
D-lui își rezervă a se ocupă de această cestiune 
când va veni guvernul să o prezinteze în Cameră 
întrun mod concret şi constituțional. 

Cu alte cuvinte D. Blaremberg, înlăturează, 
cestiunea, nu voeşte să se pronunțe asupră-i, o 
evită. 

Un alt orator, îmi pare D. Vizanti, a zis că 
în partea relativă la moştenirea Tronului, D-lui 
nu vedeă nimic de criticat; dar nu a spus nici 
că o adoptează. Deci iarăși o evită. 

D-nul Ionescu ne spune tot că nu votează 
această cestiune, fiindcă nu se află în faţa unei 
legi venită în mod regulat. Astfel că o parte din 
opoziţiune a eliminat cestiunea, a căutat a o amână, 
sau mai bine a o înlătură, căci ştiă că ea nu 
mai puteă, să se prezinte vreodată înaintea, acestei 
adunări. 

Vă las să înţelegeţi ce însemnează această 
eliminare sistematică. 

Spre a răspunde acum la pretextele acestei 
eliminări, nu voi încercă a vă demonstră că gu- 
vernul și comisiunea de răspuns, au procedat cu 
totul în acord cu constituţia noastră, și că faptul 
acesta nu este nimic alt decât o dare în conştiinţă 


1129 


către reprezentaţiunea naţională, Cameră şi Senat, 
despre executarea unei părți din constituţiunea, 
noastră relativă la moștenirea tronului, executare 
în forma cea mai severă, în forma engleză pe care 
o afecţionează atât D. Ionescu. 

In adevăr D-lor, D. Ionescu ştie prea bine 
că Camera, oricât de suverană ar fi, este limitată 
în suveranitatea sa, şi că ea nu poate lucră decât 
în limitele competinţei sale indicate de Constitu- 
ţiune. i 

Ce a voit Constituanta în 1866? 

A voit să se ajungă la stabilitate printr’o 
Domnie ereditară, adică printr’o dinastie. Această 
voință, expresia fidelă a voinței națiunei, a fost 
aşà de puternică și sa impus atât de mult, încât 
chiar acei cari aveau o convincţiune contrarie, 
precum a fost şi D. Ionescu, au fost siliţi a se su- 
pune ei şi a votă Constituţiunea, adică au fost 
siliți să facă omagiu voinţei naţionale şi să re- 
nunţe la ideile lor personale. 

Pentru ce am zis ieri că epoca de astăzi este 
solemnă? Pentrucă creiăm o altă ordine de lucruri 
decât cea creată în 1866? Nu; ci pentrucă azi se 
execută, se îndeplinește, aceeace a prescris adunarea 
constituantă din 1866. 

La 1866 ţara, pe drept sau pe nedrept, a voit 
să stabilească și la noi o dinastie. Dar cel mai 
esențial lucru pentru un aşă scop, este de a se 


1130 


regulă cestiunea moştenirei la Tron. Ca să vă spun 
un exemplu adus adineauri de D. Ionescu, împă- 
ratul Napoleon III, a cărui memorie va fi tot- 
deauna simpatică și venerată la noi, îndată ce s'a 
numit împărat, cel dintâiu act al său a fost dea 
numi moştenitor prezumptiv pe principele Ludovic, 
vărul său. Mai în urmă a avut copil, şi moşte- 
nirea prezumptivă a căzut, căci de aceea se nu- 
meșşte şi prezumptivă. Când moștenitorul direct vine, 
atunci cel prezumptiv încetează. Cum am puteă 
noi pretinde să fundăm o dinastie, dacă moșşte- 
nirea la tron nu este regulată. Dacă am fi avut 
norocirea să avem moștenitori direcţi, numai aveam 
nevoe să ne ocupăm de această cestiune. 

Dar, nu avem încă moştenitori direcţi. Apoi 
prudent, este atunci pentru noi, națiunea română, 
care a voit cu atâta insistenţă şi cu atâta drep- 
tate să aibă o dinastie, ca să nu îndeplinim pre- 
vederile constituţiunei şi să nu fixăm ereditatea 
în linie colaterală? 

Bine este să mai stăm mult timp expuşi la 
pericolele care ne-ar aduce un viitor nesigur ? Eu 
am să adaug D-lui lonescu, că dacă D-lui ar fi 
în drept să ne critice, ar fi că am lăsat încă până 
acuma această cestiune neregulată. Și în astă eri- 
tică ar trebui să-și ia şi D-sa mica sa parte la 
responsabilitate, căci şi D-sa a fost ministru de 
externe, și nu a grăbit regularea acestei grave 


1131 


cestiuni. Ce s'ar întâmplă în adevăr dacă nenoro- 
cirea ar fi să avem o vacanță de Tron, fără ca 
moștenitorul să fi fost concret şi constituțional 
desemnat, cum voiă D. Blaremberg, şi toemai cum 
facem noi astăzi? Dar știți că vacanţele la tron, nu 
se pot prelungi mult fără grave pericole; şi aceste 
pericole pot fi şi mai grave pentru noi Românii. 

Constituţiunea noastră, dar, a prevăzut cazul 
şi noi nu facem, ca guvern, decât să vă arătăm 
că sa îndeplinit preseripțiunile constituţiei. Prin 
urmare, D. Ionescu, vede că aci nu poate fi vorba 
nici de proiect de lege, nici de rezoluţiune, și ce 
e mai mult, nici chiar de vot. 

Să ne aducem aminte D-lor, de dispoziţiu- 
nile constituţiunei asupra acestui subiect. Ea pre- 
vede trei cazuri: acela al moștenirei directe, acela 
al moştenirei colaterale și acela al vacanței de 
ambele acestei linii. 

Moștenirea, directă se regulează de art. 82 în 
linia coboritorilor direcţi ai M. S. Carol I de Ho- 
henzollern, prin ordine de primogenitură și cu ex- 
cluderea femeilor. Aceşti coborâtori zice art. 82 
şi numai aceștia, vor fi crescuţi în religiunea or- 
todoxă a ţărei. Prin urmare orice aluziune mali- 
ţioasă, suscitată de D. Ionescu, nu poate prinde 
loc, căci această dispoziţiune este pusă în articolul 
care tratează da moștenitorii direcţi ai suveranului 
nostru. 


1132 


Art. 83 al Constituţiunei regulează celelalte 
două cazuri; acela al moştenirei colaterale şi al 
vacanței Tronului, 

Suntem astăzi în cazul moștenirei colaterale. 

Dacă din nenorocire, precum sa întâmplat 
până acum, nu vor fi moştenitori direcţi, atunci 
Constituţiunea, prescrie ca moştenirea Tronului să 
fie la fraţii M. S. și la coboritorii lor. Astfel că 
toţi aceşti principi de Hohenzollern constitue fa- 
milia domnitoare a României, dinastia României; 
căci toţi se declară apți şi accesibili la tronul 
României, 

Este trebuinţă pentru aceasta de un alt vot, 
de o altă lege, după cum vă propune D. Ionescu 
şi amicii săi. Nici de cum, căci şi vot și lege 
există: un vot şi o lege, dată şi dictată de con- 
stituantă. Nu o Cameră ordinară le-ar putea shimbă. 

Constituţiunea, ne spune că numai când toţi 
prinții de Hohenzollern în linia colaterală ar refuză 
sau când niciunul nu ar există, numai atunei Tronul 
va fi vacant, Iată textul acestui paragraf din art. 
83: „dacă niciunul dintre fraţii sau coboritorii 
lor nu Sar mai gusù în viaţă sau ar declarà mai 
dinainte că nu primesc Tronul, atunci Domnitorul 
va puteà num, succesorul său dintro familie su- 
verană din Europa cu primirea reprezentațiunei 
naționale, dată în forma prescrisă de art. 84“. 

Deci primirea reprezentațiunei naţionale, adică 


1133 


votul de care vorbeşte D. Ionescu, se dă numai 
atunci când fraţii şi coboritorii lor nu vor voi or 
nu vor puteă a primì moştenirea la Tron. Dar 
suntem noi în cazul acesta? Nu. De ce atunci 
vorbiţi de vot? Căci chiar în caz de vacanţă de. 
am fi, nu această Cameră cum este constituită ar 
puteă votă, ci o constituantă cum preserie art. 84. 

Vedeţi însă D-lor, cât de prevăzător și în- 
grijat a fost legiuitorul din 1866. El a voit, 
pentru binele şi fericirea României, ca vacanţa la 
Tron să o facă cât mai imposibilă; căci va trebui 
ca toţi fraţii Domnitorului, toţi coboritorii lor să 
nu voiască sau să nu poată primi moştenirea, 
pentru ca Tronul să rămână vacant şi să avem 
recurs la adopțiune. O asemenea însă eventualitate 
greu se poate întâmplă. 

In ce caz dar, ne aflăm noi astăzi? Ne aflăm 
în cazul paragrafului întâi din art. 83, adică al 
liniei colaterale. 

Moștenirea Tronului &'a regulat în astă linie 
tocmai cum o prevede acest articol. Ce face dar 
guvernul? Comunică reprezentațiunei naţionale că 
moștenirea prezumptivă s'a regulat conform Con- 
stituțiunei, că adică toți membri majori din linia 
colaterală, consimt şi primese a fi accesibili la, 
Tronul României și că fratele cel mai mare, Prin- 
cipele Leopold renunțând rămân moştenitori co- 
borîtorii săi, până acum încă minori. 


1134 


Aceasta este o simplă încunoştiinţare ce facem 
Camerei și de care Camera trebuie să ia act și 
nimic mai mult. 

Aceasta, procedare este tot ce poate fi mai 
constituţional, tot ce poate fi mai coneret, cum 
cereă D. Blaremberg. Ea este concretă pentrucă 
se desemnează anume moştenitori şi se declară ade- 
siunea familiei princiare și renunțarea principelui 
Leopold. Este constituţională, căci Adunările Le- 
giuitoare trebuiă s'o cunoască şi să ia act de co- 
municarea noastră. D. Ionescu s'a încercat să gå- 
dile coardele simţibile ale constituţionalizmului, 
dar insinuâni că constituţiunea noastră nu are 
nevoie de consimţământul altora spre a există. Fi- 
neţea e prea transparentă spre a nu fi văzută. 
Nu de validitatea Constituţiunei poate fi vorba, ei 
de complectarea unui consimțământ spre a fi ob- 
ligator. Numai națiunea română declarase până 
la 21 Octomvrie trecut că familia de Hohenzollern în 
linie colaterală este accesibilă la Tron; din partea, 
acestei ilustre familii nu eră încă nici-o deelara- 
țiune că primeşte această oferire. Acum numai, 
prin actele ce ni sa citat, se declară a sa priinire, 
a sa adesiune, care este atât de plăcută pentru 
noi şi dată în termeni atât de nobili, atât de mă- 
gulitori pentru națiunea română (Aplauze). Acum 
numai dela Oetomvrie încoace, ştim cu toţii că 
moștenirea prezumptivă este primită în linia cola- 


1135 


terală a Suveranului nostru, şi că fii fratelui său 
celui mai mare sunt moștenitori actuali, când, din 
nenorocire Tronul ar fi vacant. D. Ionescu trebuie 
să ştie că în dreptul internaţional, ea şi în cel privat 
nu se poate face un pact prin o singură voinţă 
ci că trebuiesc două voințe. 

Astăzi le avem. Ar crede oare D. Ionescu, 
că ar fi destul, de exemplu să declarăm noi de aci 
moștenitoare a Tronului României familia împă- 
ratului Braziliei, pentru ca această familie să și 
fie obligată a se sui pe tron în caz de vacanţă? 
Negreşit că nu. Va mai trebui şi adesiunea acestei 
familii. 

Aceasta s'a făcut astăzi cu familia Princiară, 
de Hohenzollern. Legiuitorii din 1866 au ştiut 
foarte bine acest principiu elementar. De aceea au 
şi zis în § 2 din art. 83că fraţii Măriei Sale, pot 
declară de mai înainte că nu primesc Tronul. Pot 
dar şi declară de mai înainte că primese Tronul. 
Cu modul acesta. legiuitorul din 1876 a voit ca 
să știe de mai înainte cine are să fie moștenitorul 
Tronului. El nu a voit să se lase în incertitudine 
şi în aşteptare o cestiune atât de gravă. Ela 
știut ce periculos este pentru o naţiune a stă cu 
tronul vacant mai mult timp. Noi cu toţii ne 
aducem aminte din 1866 prin ce peripeții şi pe- 
ricole a trecut Statul Român, până ce s'a găsit 
un june principe animat de sentimente nobile şi 


1136 


cavalerești, care să primească a se sui pe tronul 
României. Știm cum erau expuşi la pericolele unui 
război civil dinăuntru şi la atacuri din afară care 
ar fi putut să facă să dispară Statul Român. 

Ei bine s'a căutat a nu se mai repetă acel 
pericol, acele zdruncinări. S'a căutat a nu mai fi 
interegnuri, a nu mai fi distanțe între vacanța, 
Tronului şi ocupaiea lui. Prin art. 83 sa atins 
acest scop. Aţi voi acum să-l paralizaţi? Nu pu- 
teţi. Noi vă spunem numai atât: „Art. 65 din, 
Constituţiune se află executat“. Aceasta este destul, 
Din norocire familia dinastiei române, adică prin- 
cipii din linia colaterală sunt numeroși, și Tronul 
nu va rămâneă niciodată vacant. Acești principi 
au declarat că primesc şi subscriu art. 83 for- 
mulat în 1866. Dinastia română este astfel con- 
stituită și întărită. 

Dacă guvernul a depus aceste importante acte 
. pe biuroul Camerei, a făcut-o pentru ca Adunarea 
să cunoască că sa îndeplinit dispoziţiunile art. 83. 
și să ia act de aceasta, după cum a luat şi Senatul. 
Actele vor rămâneă apoi în Archiva Adunărei şi' 
se vor trece în protocoalele ei. 

Dar ni se va obiectă, că ce nevoe eră ca Ca- 
mera să ia act de dânsele? Nevoia eră aceasta. Erà 
mai întâi nevoia unei exiginte curat constituționale., 
Nu ar fi fost conform nici cu drepturile Adună- 
rilor, nici cu respectul ce le datoram, ca un ase- 


1137 


menea act important să se reguleze numai de gu- 
vern, în tăcere fără a se comunică măcar Adună- 
rilor legiuitoare. Când astfel am fi urmat, cel dintâi 
care ne-ar fi atacat cu drept cuvânt, ar fi fost 
tocmai D. N. Ionescu. 

Dar este ceva mai mult: nevoia de care vor- 
beam rezultă şi din aceasta, că sar fi putut ca 
regulavea succesiunei să nu fie corectă; să nu se 
facă adică în perfect acord cu preseripţiunile con- 
stituţiunei. Presupuneţi că s'ar fi desemnat ca mog- 
tenitor colateral o persoană care n'ar fi putut 
veni la Tron în primul rând; presupuneţi că s'ar 
fi declarat ca succesor fiul prineepelui Leopold, 
fără ca principele Leopold să declare că renunță. 

Ei bine, atunci Camera ar fi zis: „nu pot luă act 
de această regulare, căci nu este în acord cu art. 83. 

Vedeţi dar, d-lor, că luarea de act din partea, 
D-v., este un ee constituţional şi pozitiv; nu este 
numai 0 abstracţiune. 

In aceste condițiuni făcută, regularea succe- 
siunei Tronului, este contrariu de ceeace a afirmat 
D. Ionescu, valabilă şi constituțională, legală şi 
perfectă, pentru prezent, ca şi pentru viitor. Dacă, 
această regulare nu o găsiți în acord cu art. 83, 
veţi zice: „nu luăm act“. Dacă o găsiţi conformă, 
cu acel articol veţi zice, cum a zis comisiunea: 
„luăm act“ şi totul este terminat fără a fi nevoe 
nici de lege, nici de rezoluţiuni, nici de vreun alt vot. 


72 
29006 


1138 


Astfel D-lor, cred că toţi v'aţi convins că suntem 
în regulă și nu cred să mai preocupe pe cineva 
vreun scrupul constituţional. 

Mă aştept a vedeă că chiar D. Ionescu, con- 
vertit în 1866 dela ideile sale de mai înainte pentru 
domnia pământeană și pentru republică, că persistă 
şi astăzi în convertirea sa, și că voeştea execută, 
a împlini a consolidà aceeace însuși ca membru 
al constituantei, a votat la 1866, ceiace ar fi con- 
tinuarea, unei opere începute. 

Este adevărat că ideile D-sale asupra monar- 
hiei, la care se convertise în 1866 sunt cam cu- 
rioase. Il văzurăţi ce laude făcu regimului repu- 
blican, şi cum trată monarchiile. Dar asta tot mai 
trece; d-lui însă mai adaus: „republica poate fi 
pentru mâine; astăzi sunt monarchic“. In alte cu- 
vinte, să avem monarchie azi dar mâine ne putem aş- 
teptă la republică (Ilaritate). 

Ei bine, națiunea nu a înţeles la 1866 şi nu 
înțelege nici astăzi a fi monarhică ca D. Ionescu! 
Ea a voit şi voeşte să fie monarhie constituţională 
pentru prezent şi viitor, şi de aceea a voit să ia 
toate garanţiile cum să asigure în limitele puterei 
omenești durata acestui regim. Și aceasta a făcut-o 
condusă nu de sentimentalism, ci de rațiune. Ea, 
ştiă din experienţă, că pe cât nestabilitatea, în cârma 
Statului va fi mai mare la noi, pe atât pericolele 
ce ne vor ameninţă vor fi mai numeroase. Din 


1139 


cauza nestabilităței sistemului electiv, Polonia a 
ajuns în starea de desmembrarea în care se află 
azi, iar nu numai din cauzele arătate de D. Ionescu. 
Aceste cauze secundare au provenit tocmai din cauza, 
primară, din lipsă adică de ereditatea Tronului. 

Cu încetul această cauză primordială a dat 
naştere la altele multe, și Polonia a ajuns unde o 
vedem. 

Știm şi noi din trecut câte nenorociri am păţit 
din sistemul electiv. 

Numai voim, ca noi Stat mic, pe marginea 
Dunărei, înconjurați de monarhii mari şi puternice, 
să mai fim expuși la zdruncinările pentru domnie. 
De aceea, mulți au sacrificat sincer convineţiuni 
personale ca să ia garanţii contra unor așă zgu- 
duiri prin fondarea unei monarhii constituţionale 
ereditare. 

Astfel ne-am garantat cu toţii în contra a mii 
de pericole grave. Bune pot fi multe idei abstracte, 
dar ele nu se pot aplică pretutindenea, cu folos. 

Românii, în 1866, au voit cu atâta, perseve- 
renţă şi unanimitate monarhia ereditară, în cât 
chiar D. Ionescu, s'a făcut ecoul, dar ecoul naţiu- 
nei întregi, pronunțându-se că recunoaşte, că i-a 
act de modul regulat cum sa executat această 
dispoziţiune a constituţiunei. 

Să mai adaug acum, D-lor, câteva cuvinte, 
despre aceeace sa zis asupra politicei noastre ex- 


1140 


terioare. Toată critica asupra 'ei sa mărginit în 
ceeace a zis D. Blaremberg, că această politică este 
obscură, şi în ceeace a zis D. N. Isvoranu, că ea 
este disimulată, aceasta, este o cestiune de apreciere. 

Se poate, că D. Blaremberg, al cărui program, 
iar nu contra proect cum s'a zis, l-aţi auzit, ež, când 
va, fi ministru de externe, să practice o politică ex- 
ternă, nu ştim cum ași numi-o, o politică neobscură, 
adică poate o politică făcută cu darabana. 

Ar fi şi aceasta un sistem, se poate asemenea 
ca și D. Isvoranu, să fie pentru o politică, fără, 
nici o reticență, ba ce e mai mult, să nu facă nici 
un act de politică, fără mai întâi, după cum a sus- 
ţinut D-lui, să vină în Cameră să discute actul, 
să ceară deslegare de urmare! și aceasta ar fi un 
sistem. 

Aşi rugă însă pe d-lor amândoi să-mi citeze 
o singură ţară unde se practică în aşă mod po- 
litica exterioară ? 

Eu însă o înțeleg altfel: înţeleg că mă afiù 
sub controlul permanent al Camerei, care este în 
drept a-mi cere socoteală de.toate actele mele ca 
ministru. 

D. Vizanti a mai adăugat că dacă cestiunea 
libertăţei navigatiunei pe Dunăre se va regulă cum 
am condus eu cestiunea, Israelită, apoi puţină bună 
speranță va aveă. Se poate, însă trebuia să pre- 
cizeze mai bine imputarea. Dar se vede că D-sa 


1141 


nu a citit Cartea Verde, ce am împărţit zilele acesetea ; 
căci dacă ar fi citit-o, ar fi văzut actele mele şi 
ar fi apreţiat mai bine cum am lucrat; ar mai fi 
văzut că guvernul a contribuit mult la o soluţiune 
pe care aţi votat-o cu toţii în unanimitate şi că 
a fost destul de fericit ca și Europa să se mul- 
țumească şi să ne recunoască ca Stat independent. 

Sfârgşese dar D-lor, rugându-vă să luaţi cu 
toţii în eonsideraţiune acest proect de răspuns, care 
este în acord cu constituţiunea şi conține expre- 
siunea voinţei ţărei întregi. (Aplauze). 


XI 
„Monitorul Oficial“ No. 284 din 1880 


Modificarea articolului 409 din procedură civilă 


Art. 409 din procedura civilă spune că lefile și 
pensiunile funcţionarilor civili şi dela persoane Juridice 
nu se vor puteă urmări decât până la a treia parte 
când este vorba de datorii către stat sau particulari sau 
de penalitate prevăzută de legi şi până la jumătate când 
este vorba de întreţinerea copiilor şi a soţiei. La acest 
articol D. P. Grădişteanu propune, având în vedere că 
foarte mulţi funcționari şi pensionari îşi vânduseră leafa, 
ori pensiunea la cămătari, o modificare în sensul ca 
lefile și pensiunile funcționarilor civili, eclesiastici și 
militari precum și recompensele naţionale și salariile 
cu ziua, să nu poată fi urmărite niciodată, și ca legea 
să se întindă chiar asupra acelora cari au dobândit 
drepturi prin titluri anterioare sau poale în execu- 
iune și ca legea să aibă putere retroaclivă. 

B. Boerescu combate această modificare, spunând 
că se loveşte în creditul personal şi combate mai ales 
puterea, retroactivă a acestei modificări. Boerescu adaugă 
că înţelege retroactivitatea când ar fi vorba de un 
interes public, cum a fost de ex. când s'a desfiinţat 
claca şi robia, care a lovit în drepturi câştigate, însă 
atunci păgutaşii au fost răscumpăraţi. 


1143 


Clasa bancherilor şi a cămătarilor va dispăreă nu 
prin această modificare, ci înființându-se institute de 
credit şi bănci naționale. Boerescu termină spunând că 
numai în chipul acesta capitalul se va înmulţi şi iefteni 
iar dobânda se va mieşoră. 


B. Boerescu, ministru de externe. Este vorba 
după cum am mai spus de o propunere de un 
proiect de lege, provenit din iniţiativa Senatului. 
Vă declar, şi repet ceeace am spus adineaori, că 
respectăm în toată întregimea sa dreptul de ini- 
țiativă ce are fiecare din corpurile legiuitoare; 
însă în acelaş timp vam spus, și o mai repet, 
că este și de datoria guvernului de ași arătă opinia, 
sa, în alte cuvinte, de a atrage atenţiunea Cor- 
pului Legiuitor, dela care a provenit iniţiativa 
asupra părţilor, asupra cărora el crede că sunt 
greşele, că poate adică se înşeală. Este dator a 
face aceasta pentru două considerante: întâi pentru 
ca corpul care a luat iniţiativa, majoritate a cărei 
expresiune este guvernul, să nu fie expus a face 
vre-o greşeală de care sar putea căi mai târziu; 
şi al doilea considerant, este ca guvernul să-şi 
acopere răspunderea sa, ca în caz când atențiunea, 
ce a atras nu ar produce efect, să nu fie o sur- 
prindere faptul că nu va fi putut saneţionă şi 
promulgă acel proiect. 

Guvernul, în adevăr nu poate iarăşi jucă. 
rolul de un simplu curier care să ducă legile dela, 


1144 


un Corp la celalt Corp fără ştiinţă și fără voinţă. 
El este un curier; însă un curier cu ştiinţă şi cu 
voinţă, care trebuie să aibă o opinie asupra na- 
turei şi scopului proiectului. Este dar, D-lor, de 
datoria noastră a vă atrage atenția acestui proiect 
de lege, şi a vă semnală părţile pe care noi le 
credem că ar fi viţioase; iar onor. Senat va face 
ce va crede de cuvinţă, judecând şi luând act de 
observaţiunile noastre asupra proiectului. 

S'a prezentat acest proiect de lege ca modi- 
ficator art. 409 din procedura civilă; cel mai 
simplu lucru este mai întâi să vedem ce zice art. 
409 şi apoi ce modificări i se propun. lată textul 
art. 409 din procedură: 

Art. 409. „Pensiunile de retragere și lefile 
tuturor mpiegaţilor plătiți din tezaurul public, 
sau din casele altor stabilimente publice sau per- 
soane juridice, nu se vor puteă, urmări și popri 
„decât pentru o a treia parte pentru datorii către 
Stat sau particulari, ori în caz de penalitate 
prevăzută de legi; tar pentru întreţinerea legiti- 
mei sope și pentru creșterea copiilor până la 
Jumătate“. 

lată nişte dispozițiuni pozitive, şi lămurite; 
legea în vigoare ne spune că pensiunile şi lefile 
impiegaţilor nu se pot urmări decât pe a treia 
parte, iar celelalte două părţi nu se pot urmări. 

De aceasta dar două părți împiegatul nu 


1145 


poate dispune. iar pe a treia parte el eră stăpân 
a dispune cum voiă. Sancţiunea acestei dispozi- 
țiuni se află în articolul următor, art. 410 care 
zice: Va fi nulă orice urmărire făcută în contra 
dispoziţiunilor acestei sancțiuni. Deci legea în vi- 
goare declară că isbeşte de nulitate numai urmă- 
ririle făcute peste a treia parte a pensiunei ori 
lefei; iar urmărirea pe a treia parte erà legală 
şi valabilă, 

Ce modificări se propun acum a se aduce 
la această lege? Să le vedem, să caut a vă atrage 
atențiunea asupra unor părți; lăsându-vă a judecă 
dacă ele sunt în acord cu prineipiile societăţei 
moderne, dacă ele nu sunt chiar în contra inte- 
reselor pensionarilor şi funcţionarilor. Veţi judecă 
dacă unele din aceste modificări nu constituese 
mai mult o iluzie, un miragiu momentan, care 
poate linguşi pe unii din cei interesaţi, iar nu 
o adevărată apărare a intereselor lor. 

In adevăr, D-lor, se propune prin acest proiect 
ca nu numai pensiunile şi lefile impiegaţilor să 
nu mai poată fi urmărite, dar şi recompensele 
naționale, dar și salariul celor plătiţi cu ziua; şi 
aceasta nu numai pentru civili dar şi pentru 
militari. Se mai adaugă ca ele să nu poate fi nu 
numai urmărite, dar nici cedate, adică nici vân- 
dute. Se declară apoi că ele să nu poată fi ur- 
mărite și cedate nici chiar „în virtute de titluri 


1146 


anterioare sau puse în execuțiune“. Astfel că, 
legea de procedură civilă, din Septembrie 1865, 
a vorbit numai pentru viitor, şi puterea, ei începeă 
din momentul promulgărei sale, iar legii celei nouă 
i se dă un efect retroactiv care anulează chiar 
titlurile anterioare ei, chiar pe acele care se află 
puse dejà în execuţiune. Pe de altă parte legea 
de procedură civilă, zice că urmărirea pentru o 
a treia parte poate a se face pentru datorii către 
Stat sau şi către particulari. 

Proiectul dă acest drept numai Statului; şi 
încă nu pentru tot felul de creanţe ce Statul ar 
aveă asupra pensionarului sau funcţionarul, ci 
numai pentru acele creanţe ce ar proveni din exer- 
cițiul funcţiunei. Aşă încât dacă Statul ar aveà o 
creanță care să provină din o altă cauză decât 
aceea, a exerciţiului funcţiunei, nu va puteă urmări 
pe pensionar sau funcţionar nici pe a treia parte 
„a pensiunei sau lefei. Speriat însuşi D. Raportor 
de efectele retroactivităţii sale, adaugă, în un al 
doilea paragraf al proiectului, că aceia cărora li 
sau cedat pensiuni înainte de promulgarea acestei 
legi se vor puteă despăgubi prin justiţie, în mar- 
ginile unei treimi a pensiunei, de restul capitalului 
numărat; însă numai dacă vor probă că sumele 
din pensiuni primite de dânșii, nu i-au despăgubit. 

In alte cuvinte, această înduleire a retroacti- 
vității se face numai pentru creditorii pensionarilor 


1147 


nu şi pentru aceia ai impiegaţilor; aceștia vor ră- 
mâneă și cu banii daţi, şi cu actul de creanţă 
anulat. Și chiar pentru cei dintâi li se cer probe 
în justiţie pentru capitalul numărat, ca şi pentru 
cel primit de ei, ceeace e foarte greu de făcut. 

In fine, pentru viitor, proiectul voește a mai 
îndulei prohibiţiunile sale, dispunând ca pensio- 
nari, ca și impiegaţii, să-şi poată cedă pensiunea, 
sau leafa, însă numai odată pe an, pentru ceeace 
li se cuvine, pe termen de trei luni numai, și 
această cedare să o facă către cutare persoane, 
adică numai către casele de economii sau societăţi 
economice, şi cu dobânda legală. Astfel că dacă 
ei ar aveă trebuinţă și a doua oară întrun an, 
sau dacă case de economii nu ar există, or nu ar 
voi să le dea bani, să fie lipsiţi de suma de care 
ar aveă nevoe. Aceste sunt, D-lor, modificările 
care se propun a se face la legea existentă. 

Acuma sunt dator a vă atrage atențiunea, 
asupra unor inconveniente ce cred că prezintă, 
aceste modificări; căci prin ele credem că se atinge 
ereditul public, credem că se atinge şi se vatămă 
interesele, ca şi onoarea pensionarilor gi funcţio- 
narilor publici. 

Spre a vă exprimă cât mai clar și mai scurt 
opinia. noastră voiu împărți discuţia în două: în 
ceeace priveşte efectul retroactiv ce se propune a 


1148 


se da legii; şi în ceeace privește măsurile ce se 
propun pentru viitor. 

In ceeace privește efectul retroactivităţii, este 
un principiu foarte grav, pe care legiuitorul foarte 
rar îl întrebuinţează; căci grav lucru este ca le- 
giuiturul să ordone, nu numai pentru viitor, dar 
şi pentru trecut, 

Inţelegeţi, D-lor, ce lucru grav este. ca le- 
giuitorul să declare, că actele care se vor fi făcut, 
sub legea trecută de către pensionari, de către 
tot felul de impiegaţi, de către chiar cei ce lu- 
crează cu ziua, şi care sunt plătiţi din casele 
publice sau din ale persoanelor juridice, să se de- 
clare nule și fără efect. Aceasta ne spune proiectul 
când zice nu se pot cedă particularilor nici urmări 
de către dânșii pensiunile sau lefile, chiar când 
ar fi: „în virtute de titluri anterioare sau puse 
în execuţiune“, adică aceasta nu numai când ter- 
menul exigibilităţi, creanței ajunge sub legea cea 
nouă, dar chiar când a ajuns sub legea veche, 
chiar când urmărirea, execuţiunea se începuse, însă 
nu se terminase. 

Gânditu-v'aţi D-lor, la gravitatea unei ase- 
menea dispoziţiuni ? Trebue să vă gândiţi și să 
nu perdeţi din vedere consecinţele sale periculoase. 

D. Grădişteanu în expunerea sa de motive, 
pe cât am putut înţelege din mulţimea fazelor 
patetice, s'a silit a dovedi că legiuitorul are uneori 


1149 


dreptul de a ordonă ca o lege, să aibă efect re- 
troactiv. Neapărat că-l are; cine tăgădueşte aceasta? 
Ba ce e mai mult, pot să mai adaug că legiui- 
torul are dreptul de a face şi mari nedreptăţi; va 
fi atunci treaba generaţiunii prezente a-l blestemă, 
şi acelei viitoare de a-l critică. Admit dar că le- 
giuitorul are dreptul de a decretă legi cu efect 
retroactiv. Mai admit cu D. Grădişteanu, că dacă 
în art. 1 din codicile civile se zice că legea dispune 
numai pentru viitor şi n'are efect retroactiv, 
aceasta este la adresa magistratului, iar nu a le- 
giuitorului, pentru ca astfel magistratul să res- 
pecte acele drepturi cari au intrat în patrimoniul 
unui om. 

Da, zic cu D. Grădişteanu, este adevărat că, 
nu e scris în Constituţiune că Corpurile Legiui- 
toare nu pot face legi cu efect retroactiv, aceasta 
nu putea Constituţiunea să o zică, şi nici nu tre- 
buiă să o zică. Repet dar azi ceea ce am zis anul 
trecut, că legiuitorul este în drept a decretă câte- 
odată legi cu efect retroactiv. Insă când? însă 
cum ? Aceasta este cestiunea; aci trebuiă D. ra- 
portor să fie mai explicit. 

Cum! lesne lucru credeţi că este ca să fac 
eu astăzi o convenţiune sub imperiul legei actuale, 
care o permite, şi mâine să vie legiuitorul să facă 
o altă lege şi să declare că ceeace am făcut este 
de nul efect. Şi că efectele convenţiunei mele dis- 


1150 


par? Mărturiseşti că ordinea socială s'ar află mult 
zdruncinată. 

D. Grădişteanu. crede a mă combate citin- 
du-mi cuvintele mele din anul trecut, relative la 
proiectul asupra clauzei penale. 

De ce însă nu a citit tot ceeace am zis şi 
a luat numai câte-o frază? Dacă ar fi citit mai 
mult ar fi văzut că eu astăzi sunt în absolut 
acord cu ceeace am zis anul trecut. Să luăm 
Monitorul. Eu eram ca raportor la proiectul de 
lege pentru clauza penală. 

Atunei îndată după citirea raportului, regre- 
tatul şi ilustrul nostru coleg, M. ©. lepureanu, mi-a 
observat că este grav lucru a da efect retroactiv 
unei legi. 

lată propriile sale cuvinte: 

„Mai întâi declar că mam fost şi nu sunt 
în pozițiune de a impune cu cluuze penale, poate 
mi Sau impus mie; dar întreb: dacă. această mo- 
 dificare introdusă de comitet, cum că se anulează 
o clauză penală înscrisă într'o convențiune, ori- 
care ar fi data ei. nu înțelege cumva D. hapor- 
tor cum că Sar da legei o putere retroactivă ? 

In asemenea caz înțelegeți D-v. că aţi lov 
un principiu fundamental al transacțiunilor, 
nua unei transacțiuni frauduloase, ci a unei 
transacțiuni care Sa făcut sub scutul unei legi 
existente... Prin urmare mie, mi se pare că 


Llăl 


ar fi un principiu foarte periculos care s'ar intro- 
duce în legislaţiunea noastră dacă am da, întrun 
caz special, mai vârtos în materie de credit pu- 
blic, putere retroactivă unei legi, şi am anulă, noi 
înşine dispozițiumile unor contracte“. 

Eu am răspuns atunci D-lui lepureanu că 
sunt în acord cu D-sa asupra acestui princip, dar 
că nu se calcă în acel proiect de lege principiul, 
şi nici se turbură ordinea socială şi interesele pu- 
blice; legiuitorul am zis eu, are dreptul câteodată 
a da unei legi efect retroactiv; însă am adăugat: 
„Însă trebuie să o zică anume“. 

„Tocmai de aceea se supuneau Senatului să 
hotărască, dacă trebuie să dăm acestei legi pu- 
tere retroactivă în privința acelor contracte care 
vor” fi fost făcute înainte de promulgarea acestei 
legi, însă a căror exigibilitate și executore a clau- 
zei penale au să aibă loc în urma acestei pro- 
mulgări “. 

De ce nu a citit şi aceste rânduri D. Gră- 
dişteanu ? 

Pe dealtăparte să nu uitaţi că numai în două, 
contracte, în împrumuturi şi în contracte de lu- 
crări agricole, am admis anularea clauzei penale 
ca imorală. Nu însă în tot felul de contracte; 
căci clauza penală poate există şi în alte multe 
contracte, şi legea ca și morala nu le con- 
damnă. In toate aceste contracte clauza penală, 


1152 


am lăsat-o să existe neatinsă, am anulat-o numai 
în cele două contracte de cari am vorbit. 

lată ce zicem în adevăr în şedinţa dela 24 
Ianuarie 1879: „Să se observe bine că noi am 
limitat cazurile când clauza penală se poate anulă, 
nam anulat această clauză în mod absolut, îr 
orice fel de contract, cum erà în proiectul Ca- 
merei, care mi se păreă ca mergeă prea departe, 
prohibind clauza penală îm orice fel de contracte 
fără distincțiune. Noi am fost mai moderați; am 
limitat anularea clauzei penale numai în contracte 
de împrumuturi şi în acelea pentru prestațiuni 
în natură, adică pentru lucrări agricole. In ase- 
menea acte am cregut noi că clauza penală are 
un caracter, o nuanță de moralitate, pe care le- 
giuitorul este în drept şi poate prea bine să o 
lovească“. 

Aşà dar în Senat, am modificat cu totul 
proiectul Camerei care mergeà prea departe cu 
retroactivitatea legei. Și cum, în ce mod am admis 
chiar acea retroactivitate limitată ? 

Iată ce ziceam mai la vale, tot în acea ge- 
dință: „am socotit că este drept şi logic ca, pentru 
acele contracte de împrumut, care vin a se exe- 
cutà fiindcă le-a ajuns termenul în urma pro- 
mulgărei legei acestia, să se anuleze dintr'însele 
aceeace constitue clauza penală“. 


1153 


Astfel că eră vorba de a se anulă numai o 
creanță, a cărei naştere chiar, se iveă sub legea 
nouă; căci creanța rezultând din clauza penală, 
luă naştere numai după ajungerea termenului 
creanţei principale şi acest termen ajungând sub 
legea nouă, creanța din clauza penală se năşteă 
tot sub acea lege; încât riguros vorbind, nu eră 
vorba de o reală retroactivitate. 

La îndoielile însă ce exprimă regretatul D. 
Strat, că prin legea noastră sar lovi poate în 
drepturile dobândite, eu i-am mai explicat în mo- 
dul următor: 

„Am observat că sar fi născut în spiritul 
unora din D-nii senatori, îndoială îm privinţa 
redacțiunei art. 1 din proiect, ca cum adică din 
acel articol, ar puteà rezultă, că efectul retrouctiv 
al legei ar merge până a atinge și drepturi dobân- 
dite. Ni sa zis de ex., că dacă ar fi o urmărire 
începută asupra unui act de împrumut, făcut sub 
legea veche, sar opri ori răsturnă urmărirea care 
se termină sub legea nouă! Niciodată! am răspuns 
încă când vorbii adineuori; căci dacă urmărirea, 
sa început este că creanţa cu toate accesoriile ei, 
devenise exigibilă sub legea veche; sub legea nouă, 
se face numai lichidarea acelei creanţe. În vreme 
ce prin art. 1, noi nu am voit să vorbim decât 
de creanţele a căror termen, a căror exigibilitate 
este sub legea cea nouă“. 


29006 73 


1154 


Intelegeţi acum, D-lor, ce mare e diferența, 
între ceeace am făcut eu la 1879 şi aceeace vă, 
propune D. (Grădişteanu să faceţi astăzi ? Nici un 
drept dobândit nu se puteă atinge prin modul cum 
am făcut eu a se anulă clauza penală. Și iată, și 
mai în scurt cum explic eu aceasta: 

» Naşterea acestei, creanţe (cea din clauza 
penală) împlinirea acestei penalităţi prevăzută de 
părți, sar face numai pe timpul când legea de 
faţă ar fi obligatorie. Fi bine această lege împie- 
decând naşterea unei asemenea creanţe, anulând, o 
asà clauză penală, ea nu atinge întru nimic drep- 
turi ce Sau dobândit, ci opreşte numai drepturi 
ce sar puteàù naște“. 

Și această explicare eră mai simplă şi mai 
naturală. Creanţa din clauza penală când începe 
să-şi ia naştere ? Când ajunge termenul, adică în 
momentul exigibilităței creanței principale. Când 
eu zic în actul de împrumut, că-ți dau 1000 lei, 
cu împrumutare, şi dacă nu-mi vei plăti la 10 
Ianuarie 1881, ai să-mi plăteşti cutare sumă ca 
clauză penală, să întelege că trebuie să aştept 
termenul de 10 Ianuarie, pentru ca creanţa cea 
altă din clauză penală să se poată naşte. Dacă la 
10 Ianuarie îmi vei plăti, ereanţa din clauza penală 
nici că sa născut; dacă nu-mi vei plăti, atunci 
ea ia naştere. 

Aşă dar legea din 1879 este foarte corectă. 


1155 


Ea a zis dacă termenul creanței principale sosise 
sub legea cea veche, acea creanță intrase în pa- 
trimoniul ereditorului, eră un drept dobândit; şi 
legiuitorul trebuiă să-l respecte. Când însă creanţa, 
nu ajunsese la termen pe când sa promulgat 
legea cea nouă, puteă zice creditorul că el avu- 
sese un drept dobândit? Nici de cum; căci el tre- 
buiă mai întâiu să aștepte termenul. Ce avusese 
dar? Avusese o simplă espectativă, şi D-v. ştiţi că 
asupra espectativelor retroactivitatea se poate de- 
clară. Aceea însă ce vi se propune azi, este cu 
totul altceva. Astăzi vi se propune că orice act 
de ceziune a unei lefi sau pensiuni făcută către 
un particular, făcută înaintea promulgărei acestei 
legi, şi sub imperiul unei legi care permiteă ase- 
menea cesiune, să fie nul, chiar dacă termenul 
creanței ajunsese, chiar daeă se începuse execu- 
tarea, chiar dacă creanţa va fi consfințită printr'o 
sentință judecătorească. Numai statul se exceptează, 
şi aceasta când creanţa sa va proveni din exer- 
ciţiul funeţiunei; așă că dacă cineva ar fi dator 
către stat, ca arendaş sau ca antreprenor, Statul 
nu-l poate urmări pentru câşturile sau sumele da- 
torite pe leafa sau pensiunea sa; căci această da- 
torie nu provine din exercițiul fungţiunei. 
Credeţi, D-lor, că poate fi ceva mai nedrept, 
mai arbitrar, — şi permiteţi-mi expresiunea — mai 
temerar decât aceasta? Am studiat şi eu puţin 


1156 


legile; cunose câtva jurisprundenţa altor ţări; dar 
afară de timpii anormali, de timpii de figuri ale 
societăţei, eu n'am văzut nicăieri să se dea unei 
legi un ași efect retroactiv, care să isbească în 
drepturile cele mai dobândite: în acelea care au 
intrat în patrimonul unui om. Multe considera- 
țiuni umanitare şi patetice puteţi aveă; dar pe 
mine asemenea procedări mă sperie; căci nu ştiu 
când o să se oprească, 

Să merg, D-lor, mai departe; recunose că sunt 
cazuri când legiuitorul aveă nu numai dreptul de a 
dă unei legi un efect retroactiv, dar chiar de a lovi 
în drepturi dobândite. Da sunt în viața naţiunilor 
şi a Corpurilor Lepiuitoare ocaziuni solemne și 
grave când poate să se ordone asemenea măsuri. 
Dar din fericire sunt foarte puţine. La noi în 
ţara românească nu cunoaştem decât două ase- 
menea ocaziuni când s'au făcut legi cu efect re- 
troactiv, cari să lovească chiar în dreptarile do- 
bândite: una a fost când cu doborirea sclaviei, 
sau desrobirea ţiganilor; şi alta când cu răscum- 
părarea clăcei; cea d'întâi sub Vodă Știrbei; cea, 
de a doua sub Vodă Cuza. Proprietarii aveau în 
adevăr drepturi dobândite asupra ţiganilor și dacă 
ar fi fost să se respecte acele drepturi absolut, 
cei în viaţă sclavi nu se puteau liberă decât cu 
moartea, numai cei născuţi dela promulgarea legei 
ar fi fost liberi cu adevărat. 


1157 


Insă morala publică, interesul social, erau 
atât de atinse, şi ofensate, încât legiuitorul a tre- 
buit să declare pe toţi liberi. Insă chiar aci a 
fost o limită; căci nimic în lume nu este absolut; 
afară de cei ce voiesc să fie legiuitori capricioșşi 
şi arbitrari cum sa văzut în Franţa în timpul 
teroarei. A fost dar o limită; limita a fost des- 
robirea. Şi Vodă Ştirbei aşă a făcut: a desrobit 
Tiganii; a atins un drept dobândit, care intrase 
în patrimoniul celui ce-l posedă; însă sau des- 
păgubit de stat pagubele ce li sau cauzat. 

Tot astfel a fost şi cu răscumpărarea elăcei. 
Și aci eră un drept dobândit pentru proprietari 
în privința muncei sau elăcei săteanului; căci după 
ideea, ce totdeauna am avut în această cestiune, nu 
proprietatea şi-a răscumpărat țăranul ci claca sa, 
servitutea, la care eră supus; proprietarul aveă un 
drept dobândit asupra acestei munci. Legea din 
1864 atacă acest drept dobândit, însă tot prin 
acea lege i s'a dat şi despăgubire. 

Aceasta vreţi să faceţi şi Dv. azi? 

Faceţi-o deşi un cred că interesul public să 
fie așă de mare, că morala socială să fie aşă de 
ofensată cum a fost când cu doborirea sclaviei și 
răscumpărarea clăcei. Insă atunci nu căutaţi ca 
prin patetism şi prin sentimentalism să atrageţi 
pe Senat după calea justului şi onestului; ci pro- 
puneţi despăgubirea ce voiți să dați. Spune-ţi cre- 


1158 


ditorilor cărora le luaţi ceva din patrimoniul lor, 
că au să fie despăgubiţi. Faceţi adică ce a făcut 
Vodă Stirbei şi Vodă-Cuza. Astfel am progresat 
noi ca la 1880, să venim să atacăm o avere, să 
luăm un ce care, pe drept ori nedrept, intrase în 
patrimoniul unui om, fâră măcar să-l despăsubim, 
după cum se făcuse pe la 1850 şi 1864 ? Negreșşit 
că consideraţiuni morale pot fi multe şi că mare 
dreptate să aibă D. Grădişteanu, după cum şi 
mai mare dreptate aveau cei ce atacau sclavia, dar 
cu toate astea, nimic nu se ia din averea cuiva 
fără, despăgubiri. 

Ne-a zis D. Grădișteanu că nu se află seris 
în Constituţiune că legiuitorul să nu poată face 
legi retroactive. Este adevărat, însă, se află în Con- 
stituțiune art. 17, care zice că confiscarea este 
oprită; şi întreb când iei unui om averea sa fără, 
despăgubire, nu este o confiscare? Mai este şi 
art. 19 în Constituţie care zice că expropriaţiile 
pentru cauză de utilitate publică se vor face numai 
după o justă şi prealabilă despăgubire. Apoi întreb 
iarăși; când iei din averea cuiva fără a-l despăgubi, 
nu seamănă aceasta și cu o expropriere fără prea- 
labilă îndemnizaţiune? O asemenea lege ar riscă 
dar să fie şi o lege neconstituţională. 

Dacă mă veţi întrebă, cum ar fi aici un drept 
dobândit, vă voiu răspunde prin chiar redacțiunea 
proiectului. Acest proiect ne spune că se anulează 


1159 


titlurile de cesiuni, chiar dacă sunt anterioare 
acestei legi, chiar dacă sunt puse în execuţiune. 
Aşă, a cumpărat cineva o pensiune, sau leafa 
unui funcţionar cu câteva zile ori luni înainte de 
promulgarea acestei legi; termenul a ajuns şi 
creanţa a devenit exigibilă; atunci a şi început 
urmărirea. 

Proiectul însă ne spune că acel titlu devine 
nul. Insă creanța odată exigibilă, a intrat în pa- 
trimoniul creditorului, şi nu veţi găsi un singur 
jurisconsult, care să zică că o ereanţă care a ajuns 
la termen nu face parte din patrimoniul credito- 
rului, că nu trece la moștenitorul lui. Apoi cum 
îi luaţi astă creanţă, cum îl expropiaţi de dânsa 
fără despăgubire. D. Grădişteanu, temându-se însuși 
de efectele propunerei sale, care trece peste marginile 
impuse de rațiune, caută a le mai îndulei, admițând 
că pensiunile de retragere ca şi lefurile, se pot 
vinde de titulari, întrun an odată, şi pe termen 
de trei luni. 

Vă întreb atunci, ori se ţine absolut la prin- 
cipiul ce se propune, ori se lasă libertatea tran- 
zacțiunilor. Insă a vi se propune o asemenea aba- 
tere dela, principiul dreptului absolut, mi se pare 
că se face o concesiune, care nu poate aveă nici 
o utilitate practică. Căci de ce să se permită ce- 
darea odată pe an? De ce nu de două, de trei 
ori pe an? De unde să poată şti că un tată 


1160 


de familie, să aibă nevoe să cedeze leafa sa numai 
odată pe an ? Dar dacă peste câteva zile moare ne- 
vasta ori copilul, şi n'are cu ce să-i înmormân- 
teze? Dacă ar voi să facă un împrumut spre ași 
mărită o fată, san spre a-și stabili un fiu? Nu 
poate să-şi mai cedeze leafa ori pensiunea; căci 
o cedase cu câteva zile mai înainte. 

Unde este logica, unde este raţiunea? Unde 
este protecțiunea ce voiţi să daţi funcţionarului 
ori pensionarului? Și în fine chiar odată pe an 
dacă-i permiteţi a cedă leafa ori pensiunea, și îm- 
puneţi ca să se adreseze numai la o societate eco- 
nomică sau la o casă de economii. Dar dacă nu 
vor fi așă case acolo unde se află el? Dar să pre- 
supunem că se află. 

Cată ca un părinte de familie care este func- 
ționar, militar ori pensionar şi căruia pe an i-a 
permis epitropul său universal, să-și cedeze leafa, 
ori pensiunea, să meargă la o casă de economii, 
a cărei dobândă nu trece peste cea legală, adică 
peste 10% și să intre în tractare. Însă vecinul 
acelei case, sau un amie îi propune să-i dea bani 
cu 8%/0. Bietul om nu poate primi, căci epitropul 
general i-a impus ca să trateze numai cu casa de 
economie. 

Just şi protector sistem este acesta ? Dar dacă 
casa de economie va zice că nu are bani, că nu 
va voi să-i dea bani? Ce va face atunci nenoro- 


1161 


citul D-voastră protejat? La nimeni altul nu se 
va puteă adresă, căci D-v. iaţi tăiat tot creditul, 
şi iaţi impus cu cine să tracteze! 

Doamne fereşte de așă protecţiune. Astfel că 
vedeţi, că după ce daţi o lovire unui mare princip 
social, mai loviți şi creditul personal al funeţio- 
narilor şi pensionarilor, perturbând în acelaşi timp 
şi creditul public, prin anularea unor convenţiuni 
valabil şi legal încheiate. 

Prin urmare, D-lor senatori, ca să rezumăm 
repet că nu este just, nu este conform cu prin- 
cipiile fundamentale ale unei societăți, nici cu 
interesul publie ca D-v. corp matur, să votaţi 
uzi o asemenea lege cu efet retroactiv. Cei ce 
au încheiat convențiunile de împrumut sau de 
ceziuni, au lucrat ca nişte oameni majori, capa- 
bili de a contractă și au contractat în vir- 
tutea unei legi exprese; căci art. 410 din codul 
de procedură, zice că vor fi nule numai urmă- 
ririle care trec peste a treia parte. 

Cum ar puțeà peste câţiva ani, legiuitorul 
să vină să declare toate convenţiunile şi urmări- 
rile nule fără nici-o despăgubire? Această s'ar numi 
confiseare sau expropriere fără prealabilă îndem- 
nizare; aceeace Constituţia opreşte. Cu această 
sar atacă chiar onorabilitatea celui ce a contrac- 
tat. Căci i sar presupune că voeşte a reţine și 


1162 


banii ce a luat şi a anulă contractul în virtutea 
căruia i-a luat. 

Cu aceasta sar decimă creditul personal al 
unei clase întregi de oameni, și sar zeudui chiar 
creditul public. Vi s'a spus că ar fi 380 pensio- 
nari, cari şi-au cedat pensiunile, se poate; dar 
cunoaşteţi D-v., ştiţi în toată ţară câţi sunt toţi 
pensionarii cari şi-au cedat pensiunea şi mai ales 
câţi funcționari din ţară au încheiat asemenea, 
contracte de cesiune? Dacă nu i-aţi calculat, cum 
veniți numai în puterea suveranităţei D-v şi de- 
claraţi nule, alte sute ori mii de contracte? 

Cel puţin lăsaţi ca justiţia să se pronunţe, 
când asemenea cestiuni vor veni înaintea sa. In- 
suşi D. Grădişteanu ne spune că așă contracte 
trebuie să anuleze; căci partea ce nu se putea 
urmări, nu se puteă nici cedă; a adăugat că tot 
în sensul acesta este și jurisprudența. Preabine; 
poate că aşă să fie jurisprudența; deşi eu știu 
"că a fost şi altfel, dar lăsaţi atunci ca tot juris- 
prudenţa să se continue; lăsați ca justiția să- 
interpreteze legea, existentă, şi să se pronunţe când 
și cum trebue să se anuleze asemenea, acte. 

Nu veniţi prin puterea ce aveţi să decretaţi 
nulități D-v. legiuitorii, şi să aduceţi asemenea 
grave perturbaţiuni în interese private şi să răs- 
turnaţi un principiu care formează baza existenţei 
societăţilor. 


1163 


Inflăcărate și teribile filipice a făcut D. ra- 
portor în contra urmărilor; ba încă a avut aerul 
de a insinuă că aceia care vor fi contra proec- 
tului D-sale, sunt protectorii uzurarilor! Pe noi 
nu ne pot atinge asemenea, insinuări, căci nu 
avem obiceiul a aveă daraveri cu uzurarii. Vedeţi 
că combatem fără temere proiectul D-lui. Noi ne 
ocupăm de justiţie numai, și de principiile care 
constituese baza societăţei; ne preocupăm încă de 
respectul ce trebue să inspire lucrările acestui 
Senat. Noi vă declarăm fără sfială: nu creaţi 
asemenea, precedente, căci nu ştiţi unde să vă 
opriți; nu ştiţi dacă odată ce veţi trage o ase- 
menea brazdă, să nu vină după câţiva ani alții 
care să o urmeze, şi care să învoace alte con- 
siderațiuni tot atât de umanitare şi patetice, spre 
a anulă alte drepturi dobândite și tot fără des- 
păeubire. 

Vă repet, D-lor, nu cunose exemple în alte 
țări, afară de timp de friguri, de asemenea pro- 
cedări. La noi chiar desfiinţarea robiei, desfiin- 
țarea clacei s'au făcut prin despăgubire, așă că 
principiul a rămas respectat. Când anul trecut 
făceam legea asupra clauzei penale, nu am atins 
drepturi dobândite; căci s'a anulat drepturi, a căror 
naştere începeă sub legea cea nouă, pe care ea le 
opreă de a se naște, declarându-le imorale. Pentru 
prima oară se ivește pretenţiunea de a se declară 


1164 


un drept dobândit desfiinţat, printro simplă re- 
troaetivitate a unei legi, fără despăgubire. Dea 
Domnul ca la noi să nu se vază asemenea inven- 
ţiuni. Dacă această nenorocită invenţiune s'ar în- 
tâmplă la noi, întreb cine va mai puteă fi sigur 
pe ce are? Eu astăzi închei un contract, permis 
de lege, în virtutea căruia angajez starea mea, 
sau o parte dintrînsa. Cine mă va garantă că 
acest contract este valabil? Căci mâine o lege 
nouă va veni, cu efect retroactiv şi îl va de- 
clară nul? 

Legile existente ca şi efectele ce ele au produs 
se respectă de toate popoarele din lume. O lege 
nouă trebue să dispună numai pentru viitor și să 
lase intacte efectele ce legea veche a produs, în pri- 
virea mai ales a efectelor private; sau când ele se 
ating se face în modul cum am arătat mai sus. 

V oiţi însă să facem ceva pentru viitor, drumul 
ne este deschis; putem chibzui cu toţii, vom căută 
"dispoziţiuni mai eficace, decât cele coprinse în 
art. 409 din procedura civilă. 

Insă şi atunci să fim cu multă prudenţă, cu 
mult sânge rece, mai ales în privinţa funcţionarilor, 
pentruca, să nu preseriem vre-o măsură care să treacă 
peste scopul ce ne propunem a ajunge. Trebue să 
ştim a ţine limita cuvenită, pentru ca nu, în loc 
de dreptate, să ajungem la nedreptate, pentru ca 
nu în loc de protecţiune să provocăm desavantaje. 


1165 


Cestiunea, este delicată, D-lor, şi pentru viitor, 
eu unul mă tem că dacă am opri întrun mod 
prea absolut cedarea pensiunilor şi a lefilor func- 
ţionarilor, să nu facem a le dărâmă cu totul cre- 
ditul; să nu avem aerul de a pune pe aceşti 
oameni sub tutelă. 

Eu nu sunt de ideia D-lui Bozianu şi a D-lui 
Grădişteanu, că leafa şi pensiunea nu sunt o avere 
ca oricare alta. Această doctrină nu mi se pare 
tocmai favorabilă acelora pe cari D-lor pretind 
a-i protege. 

Adversarii pensiunilor susțineau odată că pen- 
siunea nu eră o avere a lor, ci un fel de recom- 
pensă, de gratificare a Statului. Eu am fost şi 
sunt de opinie contrară. Eu cred că pensiunea ca 
şi leafa funcţionarilor, este o avere a lor ca ori- 
care alta, câștigată prin munca și serviciile ce au 
adus Statului. 

Cum? Un om care serveşte într'o casă de 
comerţ, la o societate privată, un lucrător, un 
ceasornicar, un cismar, prin munca lor, prin ser- 
viciile lor, câştigă o plată, a căreia proprietate nu 
i se contestă. Și un om care munceşte și servește 
Statului, în timp de 20 sau 30 ani, şi lasă chiar 
o reţinere ce i sa făcut, nu ar aveă drept a i se 
plăti timpul şi munca sa, şi acea plată nu ar 
constitui pentru el o proprietate ca oricare alta? 
Dar munca sa nu i-a produs același beneficiu, 


1166 


aceiaşi răsplată cum produce aceluia care lucrează 
pământul, care munceşte într'o casă de industrie 
sau de comerţ? 

Odată dar ce eu admit că pensiunea sau 
leafa, este echivalentul muncei unui om, ea este 
proprietatea sa, ca oricare altă avere, şi de aci se 
impune că şi astă proprietate trebue să fie res- 
pectată ca ori şi ce altă avere. 

Pensiunea nu este o gratificare, eram să zic 
nu este o milă ce Statul face pensionarului, ea 
reprezintă renta unui capital acumulat ce pensio- 
narui a depus în mâna Statului, şi care provine 
din serviciile sale trecute. 

Un funcţionar, prob şi onest, lucrează pentru 
Stat, nu numai spre a există în prezent, ci pentru 
a asigură şi în viitor existența sa și a familiei sale. 

Presupuneţi un om care se ocupă cu un co- 
mert, care are o profesiune liberă, munca sa îi 
procură un capital, din care trăește în prezent și 
din care cumpără o moşie pentru existența sa vii- 
toare. | 

Dacă acelaşi om ar fi funcţionar, el mun- 
'cește 20 ori 30 ani pentru Stat; plata lui este 
modestă încât abia poate trăi; nu poate economisi 
nimic. Insă în schimb Statul a strâns pentru dânsul; 
adieă serviciile sale au acumulat un capital fictiv, 
a cărui rentă se plăteşte la bătrâneţe ca pensiune. 

lată singurul mijloe logic şi onorabil de a 


1167 


explică pensiunea, Altfel sar umili pensionarul şi 
s'ar descurajă funcţionarul prob şi onest, căruia, 
i s'ar indică alt mijloc neonest a-şi asigură vii- 
torul existenţei sale şi a familiei sale. 

Din ăst punct de vedere privite lucrurile, vă 
atrag numai atențiunea ca să vă gândiţi până la 
ce punct trebue să respectaţi libertatea transac- 
țiunilor, ea şi dreptul proprietăţei. Mi sa citat 
exemple din Franţa. Așă este. Dar în Franța s'a, 
dispus numai pentru viitor, nu şi pentru trecut. 
Şi rămâne la D-v. să judecaţi dacă trebue şi este 
bine să declarăm inalienabilitatea întregei lefi și 
a pensiunei. Oricum însă ar fi dispunem numai 
pentru viitor, cum a făcut şi Franţa care cu toate 
acestea, se află în timp de mari agitaţiuni po- 
litice. 

Eu în tot cazul cred că nu este bine să mär- 
ginim prea mult libertatea omului de a tratà, 
chiar pe leafa sa. Cugetaţi D-lor, că dacă între 
funcționari, veţi numără şi pe aceia ai județelor, 
ai comunelor şi pe militari, veţi ajunge la un număr 
mare, mai sus poate de 150.000. Apoi bine ar fi 
ca un număr atât de mare de persoane să le punem 
în imposibilitate de a trată pe leafa lor, chiar în 
cazuri de cele mai mari nevoi şi trebuințe ur- 
gente? Mi s'a obiectat că cum funcţionarul ar 
dispune de leafa sa viitoare, pe care încă nu o 
dobândise! Şi de ce nu? Dar oare acela care are 


1168 


un lucru în uzufruct, nu poate vinde fructele vii- 
toare ale lucrului său? Negreşit că da. Depinde 
numai de acela ce cumpără, și şansele viitorului, 
de a se expune la acele șanse. Când eu dispun 
de leafa mea viitoare, nu dispun decât de aceea 
ce ași avea să iau; şi acela care cumpără se ex- 
pune la alez, la şansa de a nu luă nimic dacă 
aşi muri! Vedeţi, dar D-lor, că recunosc și eu 
că trebue să se facă ceva pentru viitor în astă 
cestiune, v'am atras numai atențiunea asupra unor 
consideraţiuni practice, de o importanţă reală; v'am 
atras mai ales atenţiunea asupra proiectului de 
față spre a nu-l adoptà, fiind periculos pentru 
societate și desavantagios şi umilitor pentru pen- 
sionari și funcţionari. 

D. Grădişteanu ne-a mai spus că D-lui cu- 
noaște numărul uzurarilor, cari speculează cu pen- 
siunile, și că numărul lor ar fi de 32 în Bucureşti. 

Prea bine. D-lor întreb mai întâi, ce se înţe- 
„lege prin vorba de uzurari ? 

Cine sunt uzurarii ? Cei ce iau dobândă mai 
mult de 10 la sută? Dar nu este oare vina noastră 
cam a tuturor, că dobânzile la noi au fost şi sunt 
atât de mari? Dacă dobânzi mari, dacă uzurari 
pot fi în această ţară, cauza este că ne-a lipsit 
reniediul contra acestui rău; să facem instituţiuni 
de credit, şi capitalurile se vor ettini, şi uzurarii 
vor peri. Au început şi la noi asemenea institu- 


1169 


ţiuni; să le așteptăm efectul. Până atunci voiţi, să 
numim uzurari pe toţi câţi iau dobânda mai mare 
de 100/0. Prea bine; ei sunt 32 în București, ne 
spuse D. Grădişteanu. Dar pensionari cu pensiunile 
cedate ne-a spus D-lui că tree peste 300. Ei 
bine, toţi aceşti pensionari, au tractat numai cu 
uzurari ? Dar dacă nu ar fi toţi uzurari, dacă ar 
fi şi oameni onorabili, bine este, drept este ca să 
pedepsim şi pe aceștia din cauza uzurarilor ? Bine 
este, logic şi onest este ca un funcţionar sau un 
pensionar care a luat bani fără uzură dela un 
om caritabil, şi onorabil, vanzându-şi pensia ori 
leafa, în limitele legei, spre a-şi mărită o fată, 
spre a-şi căută femeia, ori copilul bolnav, să se 
declare deodată că a fost incapabil de a face un 
asemenea act, şi să i-se ordone dea anuli actul, 
oprind şi banii care i-a primit ? 

De ce să sufere una ca aceasta ambele părţi 
contractante, din cauza unor altora, care ar fi 
abuzat de poziţiunea pensionarului sau de dreptul 
ce-i da legea ? 

Voiţi să loviți pe uzurari. Loviţi-i; însă numai 
pe ei, nu şi pe cei inocenți; căci crud lucru 
este a se pedepsi un inocent; eu prefer să 
scape 10 culpabili, decât să se pedepsească un 
inocent. Există un rău; îl recunoaştem cu toții; 
voim să scăpăm de dânsul. Să căutăm remediul; 
să ne chibzuim cu toţii; iar nu să procedăm în 


29006 74 


1170 


mod atât de precipitat şi prin surprindere. Proiectul 
a se face să aibă în vedere regularea viitorului 
şi aceasta, chiar cu măsură şi prudenţă sprea nu 
înrăutaţi poate mai mult poziţiunea celor ce voim 
cu toţi să-i protejem. 

Măsura în fine ce ne dictează raţiunea şi 
dreptatea este, cum am zis a înlătură funestul 
efect retroactiv ce ne propune proiectul, şi a ne 
mărgini a regulă viitorul conform cu interesele 
speciale ale funcţionarilor și pensionarilor şi cu 
interesele generale ale societăţei şi ale Statului. 

Astfel guvernul şi-a îndeplinit datoria de a 
atrage atenţiunea onor. Senat, care va procede 
astfel cumva crede mai bine. 

In urma cuvântărilor lui C. Bozianu, D. Giani, 
B. Boerescu susţine din nou vechiul articol 409 din proc. 
civilă şi combate proiectul de lege al D-lui P. Grădișteanu 


cu efect retroactiY în ce priveşte pe aceia cari îşi cedează 
pensiunea sau leafa lor. 


B. Boerescu. Două cuvinte voi să răspund Onor. 
D. raportor. D-sa na înţeles bine pe D. Giani, 
când a vorbit de legea interpretativă. D-nul 
Giani a zis că aceasta nu eo lege interpretativă, 
ci o lege creatoare; o lege care crează o incapacitate în 
privința, unor persoane pentru viitor şi ceeace e şi 
mai grav, dă legii un efect retroactiv. Pedealtă 
parte dacă s'a citat regulamentul casei pensiunilor 
ştiţi în ce scop vi s'a citat? Negreșit că regula- 


1171 


mentul nu este o lege, dar nu este mai puţin 
adevărat că regulamentul este execuţiunea legei și 
că prin regulament se arată în cazul acesta sensul 
ce a înțeles însuşi pensionarii să dea legei pen- 
siunilor. 

Apoi D-lor, când în art. 28 al regulamentului 
pensiunilor, care se aplică şi până astăzi, însuși 
pensionarii recunose că pensionarul prin procura, 
ce o dă, sau prin deosebit înscris poate să cedeze 
sau să vândă pensiunea sa, ce dovadă poate fi mai 
lămurită că, însuşi pensionarii au recunoscut sensul 
legei, că au dreptul să cedeze și să vânză pensia ? 

Mai poate fi îndoială asupra intenţiunei co- 
mitetului pensiunilor şi a pensionarilor când este 
înseris acest drept în regulament ? 

Va să zică este cel puţin incontestabil că ei 
recunose dreptul de a puteă cedă și vinde pen- 
siunea. Pe de altă parte este procedura civilă care 
spune că de a treia parte poate să dispună pen- 
sionarul şi că urmăririle se pot face pe a treia parte. 
Cum veniţi acum D-voastră prin o lege creatoare, 
şi nu numai că interziceţi dreptul de a puteă vinde 
sau cedă pensiunea pe viitor, dar declarați nule 
toate ceziunile şi chiar creanțele puse dejà în exe- 
cuţiune, în virtute de titluri executorii. Dacă nici 
aceasta, nu este o expropiare fără despăgubire şi 
chiar o confiscare, nu știu ce ar putea fi. 

Onor. D. raportor aseamănă recompensele na- 


1172 


tionale cu pensiunile. Apoi D-lor recompensa na 
țională nu este pensiune. Pensiunea consistă în 
răsplata serviciilor aduse de către un funcționar 
în timp de mai mulți ani Statului, şi căruia i sa, 
făcut şi reţineri; pe când recompensa, după cum 
o arătă chiar numele ei, este dată pentru meritele 
personale ale unui om, independent de serviciile 
făcute Statului. Când se acordă recompensa naţio- 
nală, este de obicei de a se zice în proect că va 
fi necesibilă şi neurmăribilă. Prin urmare cei de 
al treilea au ştiut că n'o pot atacă. 

Cum veniți dar D-voastră să asemănaţi pen- 
siunile cu recompensele naţionale ? D-voastră mai 
spuneţi că acele contracte sunt nule, și persoanele 
ce au dat bani au să-i piarză fiindcă așă voim noi 
legiutorii. 

Dacă aceasta nu se poate numi expropriere fără 
îndemnisaţie, nu ştiu ce alt nume i sar puteà găsi. 
„>. D-lor, onor D. raportor, fiind înpedicat singur 
de obstacolul ce-i impune simţimântul de echitate 
a voit să susțină că nu se anulează convenţiunile. 
Dar ce se face ? Ziceţi că se poate urmări pe altă, 
avere ce va mai aveă. 

D. Raportor. Și pe a treia parte, dacă vor 
probă că nu se va fi despăgubit. 

B. Boerescu. Această probă este aproape im- 
posibilă, fiindcă să ştie cum se fac asemenea acte 
(Ilaritate). 


1173 


D-lor, în materie civilă ca gi în materie cri- 
minală este mai preferabil să scape 10 culpabili 
decât să se condamne un inocent. Apoi D-lor pentru 
32 de uzurari cunoscuţi de D. Raportor, voiţi să 
atacați şi pe oamenii de bună credinţă care au 
dat cu împrumut banii lor fără să fie uzurari? 
Aţi găsit pe uzurari, dar nu credeţi că poate să 
existe şi creditori onești cari au înlesnit pe unii 
pensionari şi funcţionari la nevoile lor, şi voiţi să 
le anulaţi actele şi acestora ? 

D. Raportor. Aceia pot probă 

B. Boerescu. Faceţi bunătate și nu schim- 
baţi textul ce aţi scris, sau dacă nu este bun mo- 
dificaţi-l, fiindcă în art. I D-v. ziceţi că anulaţi 
convenţiunile fără distineţiune şi dacă le declarați 
nule, pe ce bază are să mai urmărească? D-v 
ziceţi că chiar actele anterioare sau puse în exe- 
cutare, să se anuleze, şi ceeace este mai curios 
veniţi printr'o lege și dărâmaţi autoritatea lucrului 
judecat, anulaţi chiar sentinţe judecătorești cari au 
rămas definitive şi sunt în curs de executare, şi 
veniţi printr'o lege de anulaţi efectele acelor sen- 
tinţe declarându-le nule şi neavenite!!. 

Apoi dacă nici aceasta nu este o lege eșită 
din sfera măsurilor înțelepte, nu ştiu ce ar fi. 

Nu văd ce garanţie daţi creditorilor că peste 
o lună sau un an, nu ar veni un alt legiuitor 
care ar anulă alte convenţiuni făcute pentru altă 


1174 


avere, precum D-v. faceţi azi pentru cea provenită. 
din pensiuni? 

D-lor, guvernul este indiferent în ceeeace 
privește acest proiect de lege, puteţi să votaţi cum 
voiţi. A fost însă de datoria sa să vă atragă aten- 
ţiunea; şi repet ceeace am zis la început, că am 
voit să arătăm mai întâi luminile noastre şi al 
doilea, că guvernul are un rol activ prin ducerea 
legei la Cameră şi promulgare, şi când guvernul 
nu-l găsește just este în drept să nu-l promulge. 

Am auzit că se cere închiderea discuţiunei 
spre a votă; dar e bine, repet, să ne chibzuim 
matur, să vedem ce este de făcut —şi este ceva 
de făcut — căci dacă se va votă acest proiect aşă, 
cum este, riscăm să avem un proiect platonic. 
Dacă ne-aţi fi chemat în comitetul delegaților, 
poate o înţelegere între noi ar fi avut loc, şi am 
fi făcut o lege mai dreaptă şi mai practică. Nu 

este dar bine să vă grăbiţi, căci riscăm cu toții 
să vedem un proiect platonic, neaplieabil. 


(Senatul a primit proiectul!!) 


XII 
„Monitorul Oficial“ No. 286 din 1880. 
Convenţia cu Italia 


Proectul de lege pentru încheerea unei convențiuni ' 
cu Italia eră cu violenţă combătut de opoziţiune în cap 
cu G. Mârzescu și Al. Lahovari. B. Boerescu apără acest 
proect de lege spunând că atât mărfurile române în 
Italia cât şi cele italiene în România se vor bucură de 
clauza naţiunii celei mai favorizate. Suntem cu atât mai 
mult datori a încheiă această convenţie cu Italia, spunea 
Boerescu, cu cât prima ţară care a tratat cu noi ca dela 
Suveran la Suveran înainte chiar ca să ni se fi recunoscut 
independenţa a fost Italia. 


B. Boerescu, ministru de externe. Am înţeles 
pe D. Lahovari ca şi pe D. Codrescu, că prin 
motivele ce au invocat, au voit să ajungă la un 
scop hotărît, ce-l are oricine din opoziţie. D-lor, 
trebue însă să înțelegem, asemenea, că şi noi vom 
căută să desvăluim scopul şi să le analizăm mo- 
tivele pentru ca nu Onor. această Adunare, să 
respingă această convenţiune, şi dacă este drept 
şi logic a se face. 


1176 


D. Mârzescu mi-a adresat numai nişte întrebări 
la care trebue să răspund, spre a lumină pe D-lui 
şi Camera. 

D-lor această convențiune a fost încheiată 
precum s'a spus la 23 Martie 1878, de către 
D. Kogălniceanu. Pentru prima oară, este ade- 
vărat, Italia a consimţit, mai înainte chiar de a 
fi noi independenţi, de a tractă cu noi ca un Stat 
liber, adică de a se încheiă convenţiunea în numele 
Suveranilor, după cum se face în Statele inde- 
pendente. 

Se poate ea această parte morală, pentru 
Onor. D. Lahovari, să nu aibă nici-o importanță; 
pentru mine și cred pentru D-voastră toți, această 
procedare este în adevăr de o semnificare reală. 

Dar să lăsăm deocamdată această parte, și 
să venim la convenţiune în sine, 

Spusei adineauri D-lui Mârzescu că acest 

tractat, ca mai toate asemenea tractate, se copiază 
unele după altele. Când un Stat are un tractat 
încheiat cu alt Stat el îl copiază când voeşte a 
mai tractà cu un al treilea Stat. De aceea se şi 
vede că mai toate tractatele internaționale seamănă 
unele cu altele. 

Noi astăzi nu mai suntem la începutul vieţei 
noastre politice. Sunt dejă mai multe traetate în- 
cheiate între între România şi alte State. Avem 
6 tractate, din care 5 sunt în vigoare; şi toate 


11717 


sunt tractate de comerţ; ele expiră la diferite 
epoce, din care cel mai depărtat este la 1890. 
Prin urmare am o bază sigură când am onoare 
a vă spune că convenţiunea prezentă nu este decât 
o copie dupe alte convenţiuni dejà încheiate şi în 
vigoare. 

Intrebarea dar atunci ar fi, pentruce această 
onor. Cameră, care a binevoit să voteze toaţe 
celelalte tractate, ar refuză să voteze numai pe 
aceasta? Tot această Cameră este care a votat 
cinci alte tractate; tot ea este care a admis cutare 
principiu în tractatul de comerţ încheiat cu cutare 
altă Putere, Pentru ce azi ar refuză să admită 
același principiu, să voteze aceiaşi convențiune co- 
piată după o alta dejà votată? Nu sar pute: 
explică acest fenomen decât zicându-se că atunci 
a fost cu cutare Putere, şi acum cu cutare alta; 
că atunci s'a încheiat tractatul de cutare ministru 
şi acum de cutare. Opoziţiunea dar înțelege prea, 
bine, că în asemenea caz oricine ar zice că Adu- 
narea nu admite acest tractat, nu pentrucă nu-i 
convine cutare dispozițiuni pe care ea le votase 
dejà de mai multe ori, ci pentrucă nu voește să 
se lege cu cutare Stat, sau ceeace este mai pro- 
babil, pentrucă nu-i convine ca tractatul şă fie 
încheiat ori ratificat de cutare ministru. Atât numaj 
asupra scopului; să vorbim acum de mijloace. 

Aceste mijloace ale opoziţiunei sunt foarte 


1178 


slabe, şi lesne se pot răsturnà. Vă voi probă peste 
puţin, în ce constă această slăbiciune, și vă voi 
demonstră că noi am lucrat cu totul în vederile 
Adunărei, când am consimţit a încheiă asemenea 
convențiuni. 

Mai înainte însă vă răspund la întrebările 
onor. D. Mârzescu, cari întradevăr merită expli- 
cațiuni. D. Mârzescu mai întâiu a pus întrebarea, 
dacă clauza din art. 13: că se acordă Italiei, pentru 
intrarea, și ieşirea mărfurilor, taxele naţiunei celei 
mai favorizate, nu este decât o simplă formă vagă 
şi nedefinitivă, fără nici un sens bine determinat, 
şi dacă nu ar fi fost bine să se pună ceva mai 
determinat. 

Mi se pare D-lor, că, când acest articol 13, 
zice curat că mărfurile şi produsele italiene în 
România și produsele române în Italia nu vor plăti, 
la intrare şi eşire, decât aceleaşi taxe pe care le plă- 
teşte orice altă națiune mai favorizată, este un ce 
foarte precis şi determinat. 

Aceasta nu este o simplă formulă platonică; 
este tot ce se poate fi mai concret, este că fiecare 
naţiune stipulează să nu plătească pentru produc- 
tele sale alte drepturi mai mari decât o altă na- 
țiune. D-voastră mai aveţi un alt tractat, pe 
care l-aţi votat şi care a servit de normă acestui 
tractat, este acela încheiat cu Rusia la 15 (27) 
Martie 1876. 


1179 


Ei bine, acest tractat cuprinde tot în art.13, 
o dispoziţiune absolut identică cu aceasta din trac- 
tatul Italiei. Pentru ce acolo aceiaşi dispoziţiune 
ar fi fost bună, şi aci ar fi rea? 

Ce e mai mult pot să adaug că acest art. 13 
este redactat identie în toate tractatele de comerţ 
din Europa. Nu ştiu dacă am găsit o altă redac- 
țiune mai nemerită decât aceasta. 

Mi se pare că D. Mârzescu, citind un dic- 
ţionar diplomatie a confundat aceiaşi dispoziţiune 
relativ la consul cu aceea, relativ la comerţ. Pen- | 
tru consuli sunt şi eu de acord cu D-lui, că ei 
vor fi trataţi ea ai naţiunilor celor mai favorizate, 
este un ce vag şi nedeterminat. Pentru ce? fiindcă, 
imunităţile şi privilegiile ce trebue a se acordă 
consulilor nu sunt nici până astăzi bine deter- 
minate în dreptul publie european. 

Astfel că, când se zice că vor fi tractaţi ca 
ai naţiunilor celor mai favorizate, nu prea se ştie 
ce se înţelege cu aceasta. Când însă este vorba de 
comerţ este cu totul altfel. Aci se ştie pozitiv ce 
însemnează această clauză; se ştie că dacă cutare 
națiune plăteşte 5 franci pentru o sută de kgr. 
și națiunea mea va plăti tot 5 franci. Ce poate 
fi mai pozitiv decât aceasta ? 

D-nul Mârzescu a mai observat că în articolul 
19 al convenţiunei se zice că: „cele două înalte 
părți contractante îşi rezervă dreptul de a întro- 


1180 


duce mai târziu și în comun acord în această 
convențiune modificările care se vor socoti conform 
cu spiritul și cu principiile sale, şi a căror opor- 
unitate va fi demonstrată prin expereinţă 

Şi s'a întrebat dacă se înțelege a se modifică 
convenţiunea, fără intervenţiunea Corpurilor Legiui- 
toare. Aceasta D-lor, ar reveni a se întrebă, dacă 
guvernul ar puteă tractă fără intervenirea şi a 
Corpurilor Legiuitoare? Negreşit că dacă noi am 
face aceasta, actul ce v'ar încheiă ar fi nul. Fiecare 
guvern nu poate lucră decât în limitele puterilor 
sale. El negociază mai întâi cu guvernele străine, 
şi în urma prezintă Corpurilor Legiuitoare tracta- 
tele ce a încheiat, spre a fi aprobat. Se înţelege, 
dar, că şi modificările posterioare, dictate de expe- 
riență vor fi asemenea supuse Camerilor. Prin 
urmare asupra acestui punct nu poate fi nicio 
umbră de bănuială, D-nul Mârzescu citând art. 18, 
din tractat s'a, întrebat de ce el vorbește de consuli, 
wiceconsuli, agenţii consulului şi dacă acești agenţi 
se pot numi şi dintre străini! La aceasta am onoare 
a răspunde ca să nu uitaţi că acest tractat a fost 
încheiat de peste 2 ani, adică la Martie 1878, când 
nu eră încă vorba de o convenţiune consulară cu 
Italia. Erà însă necesar, să se vorbească întrânsul 
şi de consuli; căci acest tractat nu eră numai de 
comerţ, el eră şi de navigaţiune, şi ştiţi ce rol 
important joacă consulii din porturi pentru navi- 


1181 


gaţiune. Tractatul a trebuit dar să pună principiul, 
că fiecare Stat are dreptul a numi eonsuli ori 
agenţi consulari în porturile sau orașele celuilalt 
Stat, pentru ca astfel marina sa comercială să aibă 
protecţiunea cuvenită. 

Nu prea am înţeles bine însă, ce a voit să 
zică D. Mârzescu, când a vorbit de agenţi consu- 
lari, dacă ei pot fi străini. Dacă a vorbit de con- 
suli străini aşezaţi la noi, ei negreşit că pot fi 
străini, după cum pot fi şi pământeni. Asemenea 
pot fi şi agenţi consulari. Dacă a vorbit de con- 
suli ce noi putem numi în alte State, aceștia iarăși 
pot fi numiţi dintre Români, ca şi dintre străini, 
precum şi agenţii consulari. Insă când sunt func- 
ționari, când sunt, cum se zice, de carieră și plă- 
tiți, nu se pot numi decât dintre Români. Dacă 
_însă sunt numai onorifici, de a două categorie, 
după cum se zice în lege—şi aceştia sunt cei 
mai mulți — avem să punem mai ales dintre străini; 
așezați în localitate, aceştia nu se pot clasă între 
funcționari. 

Vin acum la o cestiune mai importantă, aceea 
care este coprinsă în art. 9 care vorbeşte de cabo- 
tagiu. Iată ce zice acest articol: Art. 9. „Dispo- 
zițiunile acestui tractat nu sunt nici cum aplica- 
bile la nawgațiunea pe lângă mal, sau cabotagiu, 
care rămâne exclusiv rezervată, în fiecare din 
ambele ţări, pavilionului naţional. Cu toate acestea 


1182 


navele române şi italiene vor puteà trece dintr'un 
port al unuia din ambele State, în unul sau mai 
multe porturi ale aceluiaşi Stat, sau pentru a 
depune în totul, sau în parte, încărcământul lor 
adus din străinătate, sau pentru a compune ori 
complectă încărcămăntut lor. 

„Este bine înţeles că dispozițiunile acestui arti- 
col nu deroagă întru nimic la principile admise de 
congresul din Viena și inserat prin tractatul din 
Paris, în privinţa fluviilor care separ sau traver- 
sează mai multe State“. D-nul Mârzescu, se întreabă, 
ce oare a avut guvernul în vedere, când a stipulat 
acest articol ? Și dacă acest articol nu ar indică 
curentul după care sar conduce guvernul, în pri- 
vinţa, libertăţei navigaţiunei Dunărei ? 

Dacă în alte cuvinte am susţine noi, la Galaţi, 
unde se reglementează astăzi cestiunea liberei navi- 
gaţiune a Dunărei, sistemul micului cabotagiu. 

Cred că pot răspunde limpede la această 
întrebare, mai întâi prin nişte date de cronologie, 
şi apoi prin faptele existente. 

Ca cronologie, am onoare să răspund că acest 
articol, se află înseris întrun act care sa încheiat 
la 11/23 Martie 1877, adică nu de mine, nici 
într'o epocă când eră cestiunea de regulamentarea, 
navigaţiunei pe Dunăre. Prin urmare, autorii acestui 
tractat nu au putut să se preocupe de aceeace aveà 
să facă comisiunea europeană dela Galaţi de astăzi 


1183 


Apoi tot ca argument cronologic, mai aduc 
aminte că acest articol 9 este copiat identic şi 
literar după alte tractate ce aveam dejà încheiate cu 
alte State, şi anume după art. 8 din tractatul cu Ru- 
sia din Martie 1876. Cetiţi acest art. 8 şi-l veţi vedeă 
absolut identic cu art. 9 din tractatul cu Italia. 

Dar nici în anul 1876, cei ce au tractat cu 
Rusia, nu au putut aveă în vedere cestiunea re- 
gulamentărei navigaţiunei Dunărei. 

Astfel dar, nici din tractatul actual din 1878, 
nici din cel din 1876, nu a putut să se creeze 
acel curent al vederilor guvernului actual, de care 
vorbiă D. Mârzescu. 

Ce a putut dar fi? Care este scopul acestui 
art. 9? Acest articol se află D-lor, mai în toate 
tactatele, încheiate între State ce au porturi. El 
vorbeşte de cabotagiu; dar după cum v'a spus și 
D. raportator, este cabotagiul de mare, şi cabo- 
tagiul de fluviu. Pentru cabotagiul de mare nu 
poate fi discuțiune; căci aceasta aparține regulat 
pavilionului naţional. Cât despre cabotagiul râurilor, 
uzul ca şi dreptul convenţional, au diferit. In pri- 
vinţa Dunărei, tractatul din Paris se pronunţă aşă 
cum se poate presupune, că libertatea navigațiunei 
sale, exclude orice cabotagiu. 

D. Mârzescu, înțelege foarte bine rezerva ce 
ne este impusă, când vorbim de această cestiune, 


1184 


pentru cuvântul că această cestiune este pendinte 
înaintea comisiunei dela Galați. 

Cu toate acestea, putem spune că interesul 
nostru, este de a respectă după cum zice art. 9 
din acest tractat, şi toate celelalte tractate, toate 
dispoziţiunile internaţionale care consacră liberta- 
tea Dunărei. Nimeni din noi nu înţelege, că nici 
chiar prin cabotagiul cel mic să răstrângem în- 
truceva libertatea navigaţiunei pe Dunăre. Cu cât 
acest fluviu va fi mai liber, pe atâta va fi mai 
internațional şi interesul nostru este să fie cât mai 
internaţional. (Aplauze). 

Nu cred, dar că comit o indisereţie cu toată 
rezerva, ce mi-o impune o cestiune pendinte, când 
voi zice că fiecare din noi poate să aibă ideile 
sale personale asupra cabotagiului. Și eu am pe 
ale mele, și din punctul de vedere teoretic, cred 
că micul cabotagiu nu este în contrazicere cu li- 
bertatea fluvială; ci din punctul de vedere practic, 
“ştiu că sunt râuri internaţionale libere, unde există 
micul cabotagiu în favoarea riveranilor. Dar pe 
Dunăre să avem în vedere poziţiunea lucrurilor şi 
dificultăţile locale, şi fiecare din noi trebuie să în- 
lăture câteodată ideile sale personale. Este trac- 
tatul din Paris, căruia i se poate da o largă in- 
terpretaţie; este pericolul de a se crede, că prin 
micul cabotagiu, sar lucră contra libertăţei navi- 
gațiunei, şi de a trece ca inimici ai unei libertăţi 


1185 


ce dorim, ba da a rămânea poate şi izolaţi în opi- 
niuni. De aceea repet, că nu cred a fi indiseret 
spunându-vă că guvernul D-v., a susținut la Ga- 
laţi, prin comerțul său, libertatea cea mai com- 
plectă pe Dunăre, fără restricțiune, şi fără a vorbi 
măcar de cabotagiu. 

lată D-lor, toate explicaţiunile ce aveam să 
dau D-lui Mârzescu; sunt sigur că D-sa este acum 
liniştit şi va votă fără sfială această convenţiune. 

Să trec acum la D-nii oratori din opoziţiune, 
la D-nii Lahovari şi Codrescu, ale căror mijloace, 
spre a ajunge la scopul D-lor, trebuesc examinate 
bine, ca să nu se înșele judecata unora. Unele 
din argumentele D-lor au fost capţioase, asupra 
acestora voi stărui mai mult. 


In privinţa la ceeace au zis D-lor, că aci 
este mai mult o cestiune de formă şi de etichetă, 
decât de fond, puţine am de zis. 

D-lor, nu voesce formă, nu voesce etichetă; căci 
de ele, puteam să ne preocupăm când nu eram 
independenţi, dar de acum putem să le trecem cu 
vederea. 

Astăzi, ne zic, suntem independenți şi trebuie 
să ne purtăm ca negustorii când este vorba de inte- 
rese pozitive. Prea bine, să admit şi eu această 
tactică, ca ministru din afară sunt dator a vă 
spune că forma joacă încă un mare rol în lume, 
şi că sunt şi alte naţiuni independente, sunt şi 


29006 75 


1186 


alţi miniștri —cum vă voiu probă numai decât — 
cari ţin socoteală şi de partea morală şi de formă, 
când tractează cu alte naţiuni, căci a ţine soco- 
teală de partea morală a unei cestiuni, nu va să 
zică de loc a neglijă fondul, 

Dar să vorbim negustoreşte: să vedem dacă, 
tractatul nostru nu corespunde la interesele ne- 
gustoreşti. f i 

Țineţi minte D-lor, că există la noi o lege 
din 1878, Iulie 22, ale cărei dispoziţiuni în art. 2, 
sunt următoarele: 

„Țările ale cărora guverne au subscris dejà 
convențiuni cu guvernul român, sau care vor în- 
cepe negocieri pentru încheeri de atari convenţiuni, 
vor beneficiă, de îndată de avantajele Statului celui 
mai fuvorizat“. . 

Vasăzică legiuitorul — această onor. Cameră — 
a declarat că nu numai statele care vor fi încheiat, 
dar şi acelea chiar care vor începe negocieri cu 
România ca să încheie convenţiuni, se vor bucură 
de avantajele naţiunilor celor mai favorizate. 

Mai întâiu, permiteţi o reflexiune: când eu 
ministru constituțional, care ţin să merg în ar- 
monie cu vederile Camerilor, văd că la 1878 
se votează o lege, care îndeamnă pe alte Puteri 
să tracteze cu noi, nu mă inspir oare de chiar 
voința Adunărilor, când caut a regulă prin trac- 
tate, interesele comerciale ale țărei ? De vreme ce 


1187 


Camera astăzi a acordat şi celui ce a început ne- 
gocierile, avantagiile naţiunei celei mai favorizate, 
nu trebuie să se acorde aceleaşi avantagii acelora 
care au terminat aceste negocieri şi au încheiat 
traetate cu noi? Pentru acest motiv s'au încheiat 
convenţiuni cu Elveţia, cu Germania, cu Anglia, 
cu Rusia, cu Grecia, De ce aţi face excepţie cu 
Italia ? l 

Sunt alte state cu cari s'au început negocieri 
cari nu sau terminat încă. Astfel este Franţa, 
care nu din rea voință ci din alte înprejurări, din 
cauza neregulărei încă a tarifelor'sale, prin o lege 
generală, nu a subscris o convenţiune cu noi. Ce 
se întâmplă însă? Se întâmplă pentru ca să vor- 
bim negustoreşte, că dăm fără să luăm nimic. 

Adică statele cu care s'au început numai ne- 
gocieri, însă care au rămas neterminate benefi- 
ciază în ţara noastră de tariful națiunei celei mai 
favorizate, în vreme ce noi nu avem aceleași avan- 
tagii la dânsele. Produetele noastre, exportate în 
acele țări, sunt supuse tarifului general. In alte 
cuvinte nu avem reciprocitate. D. Codrescu spu- 
neà adineauri că cuvântul de reciprocitate este o 
simplă frază, care nu are nici-o valoare reală. 
Pentru întâia oară o aud aceasta. Pentru prima 
oară, ni se spune că, când unui stat i se acordă 
avantagiile naţiunei celei mai favorizate, aceasta 
este o simplă frază lipsită de orice valoare. Dar 


1188 


cum D-lor! Când comerciantul nostru va pretinde 
în Italia, după ce vom aveă acest tractat de co- 
merţ, ca marfa şi importatul acolo să plătească 
cea mai mică taxă, care ar plăti-o alt stat, aceasta 
ar fi un ce fără valoare reală! Să luăm de ex. 
pe Belgia cu care nu avem tractat. l 

Produsele noastre agricole, cerealele noastre 
trebuie să plătească cu drept după tariful vamal. 
Când însă vom încheià convențiunea pe care am 
depus-o eri pe acest biurou, aceste producte vor fi 
scutite de orice taxe. Acesta nu este un avantagiu 
negustorese ? Ei D-lor! Dacă D-nii Lahovary şi 
Codrescu nu vorbese numai din spirit de opoziţie, 
să vină cel puţin cu probe, cu exemple palpabile, 
spre a ne convinge că, când se acordă unei na- 
țiuni tratamentul naţiunei celei mai favorizate, 
aceasta, este o simplă frază, fără fond material. 

Realitatea însă a faptelor vă probează că re- 
ciprocitatea în relaţiuni de interese economice între 
națiuni, este bazată numai prin un schimb de 
câştiguri, 

Chiar pentru aceea din D-v. cari cred că este 
un mare folos pentru o naţiune dea mări tariful său 
ramal la gramţă, totuși această reciprocitate va fi 
avantagioasă a se stipulă. Căci D-lor, nu uitaţi că 
D-nii preopinenţi v'au vorbit de avantagiile ce noi 
dăm Italiei, ca cum Italia nu ne-ar da și ea în 
schimb alte avantagii; ca cum numai Italia ar 


1189 


trage beneficii din acest tractat, iar noi nu am 
trage alte avantagii pentru producţiile noastre 
exportate pentru Italia; ca cum un tractat de co- 
merţ sar ocupă numai de tarife, iar nu şi de 
multe alte dispoziţiuni egal avantagioase comerțului. 

Să nu se uite dar că acest tractat este bazat 
pe reciprocitatea cea mai perfectă. Ea este o con- 
diţiune esenţială a sa. Printrânsa se face că ne- 
- gustoreşte vorbind, dăm cu o mână şi luăm 
cu alta. 

Viu, D-lor, la argumentul cel mai mare al 
contradictorilor noștri, la acela, că la 1886 expiră 
convențiunea cu Austria şi că dacă noi încheiem 
această convenţiune cu ltalia, care expiră în 1890, 
vom fi în poziţiune mai rea decât dacă acest 
tractat ar fi expirat tot la 1886. 

Mai întâi trebue să ştim dacă este adevărat 
ceeace a zis D. Codrescu, că toate convenţiunile 
noastre expiră cam pe la 1886. Voi examină apoi 
dacă este adevărat în fapt că poziţiunea noastră 
ar fi mai rea dacă acest tractat cu Italia nu ar 
expiră tot la 1886. 

D-lor, dacă ar fi adevărat aceeace este ab- 
surd şi nesutenabil că, deşi termenul unui tractat 
expiră, deşi tractatul numai există, însă anexele, 
suplimentele sale continuă, apoi acest rău sa produs 
dejà şi s'a produs, îmi pare chiar cu votul D-lui 
Codrescu. 


1190 


În adevăr, ca să vedem datele tractatelor exis- 
tente şi să vedem dacă ele expiră cum a zis 
D. Codrescu, cam pe la 1886. 

Tractatul cu Austria expiră la 10 Mai 1886; 
cel cu Rusia la 20 Octombre 1886; acela cu Grecia, 
care este încheiat pe 7 ani — căci tractatele se 
obicinuese a se încheiă pe mai mulţi, ori pe mai 
puţini ani — expiră la 13 Aprilie 1887, adică, 
trece peste anul 1886. 

Vine apoi tractatulcu Anglia; acel tractat este 
cel întâi pe care noi l-am încheiat ca stat independent; 
şi nu ştiu cum D. Codrescu a comis o eroare cro- 
nologică atât de vădită, zicând că tractatul cu Italia, 
este cel întâi ce noi am încheiat ca Stat indepen- 
dent. Nu, asemenea, tractat este acel cu Anglia, 
încheiat la 24 Martie 1880, pe când independenţa 
s'a recunoscut de toate puterile europene la 8 
Fevruarie 1880. 

Ei bine, acest tractat pe care D. Codrescu 
l-a votat, şi asupra căruia nu ştiu să fi căzut urgia 
D-lui Lahovari, expiră la 3 lunie 1890. Mai este 
D-lor, încă tractatul cu Germania, pe care nu eu, 
ci alte persoane foarte autorizate, l-au încheiat la 
Berlin, la 14: Noembrie 1877, pe un termen de 
10 ani. Acest tractat nu sa votat încă în Ger- 
mania, tot din cauză că cestiunea tarifelor nu s'a 
regulat încă prin legile locale; el însă poate fi vo tat 
dintr'o zi într'alta; şi dacă D. Lahovari ar "veni 


1191 


la putere nu-l va ratificà, după cum ne spuse. 
Insă-l previn că ia un angajament cam cutezător 
pe care nu ştiu dacă-l va putea ţine ca ministru; 
căci a nu ratifică un tractat admis de Adunări, 
este un ce grav, şi nu tocmai admis în uzurile in- 
ternaționale. 

Nu ştiu dar, zău, dacă D. Lahovary, care 
poate fi un viitor ministru, nu a fost un impru- 
dent când emite asemenea angajamente! Ori cum 
însă, ar fi tractatul nostru cu Germania este votat 
de această onor. Adunare, și dacă am presupune 
că el sar ratifică în anul viitor 1881, durata sa 
va fi până în anul 1891. 

Negocierile acestui tractat le-a, început însu-şi 
D. N. loneseu, ministru de externe de atunci, şi 
le-a terminat D. Kogălniceanu care l-a şi subscris, 

Tocmai prin acest tractat sau făcut cele mai 
însemnate modificări la tariful convenţional cu Aus- 
tria, și s'au alipit ca anexe pe lângă tractat. De 
ce' dar aţi refuză acum tractatul cu ltalia, care 
conține numai două mici modificări la tarife. 

Când dar, sunt alte tractate în vigoare, cari 
expiră la 1890 şi 1891, întreb pentruce numai 
cu Italia aţi refuză să votaţi tractatele? Aceasta, 
n'ar însemnă pentrucă nu voiţi să tratați cu Ita- 
lia, sau pentru un motiv ad hominem, din cauza, 
ministrului care l-a subscris ? l 

Cestiunea tarifului nu trebue și nu poate să 


1192 

vă îngrijească. V'am spus și repet că guvernul 
actual a făcut ca să nu se admită un alt tarif 
adiţional pe lângă acela cu Austria. Sunt dar mici 
scăderi de orez şi mărgele şi nimic mai mult. Altfel 
acordăm [Italiei aceeace are şi azi; poziţiunea na- 
ţiunei cele mai favorizate. Puteţi să-i refuzaţi această 
poziţiune? Nu, căci o are. De ce atunci să nu 
înscrieţi într'un tractat care admite reciprocitatea? 
Am admis în adevăr două mici scăzăminte de obiecte 
care nu se produc la noi. Apoi este un principiu 
economic, general admis, că prin tractate nu se 
protejează industriele care nu sunt încă născute, 
ci mai ales acelea care sunt dejă născute. Cu atât 
mai mult se protejează acelea care nu se pot naşte 
mai niciodată, sau foarte târziu cum este la noi 
orezul şi industria mărgelelor. Și apoi în schimb 
de aşă scăderi primim reciprocitatea. In toată însă 
durata tractatelor care va fi poziţia părţilor? Și 
una şi alta se vor bucură de avantagiele acordate 
naţiunei cele mai favorizată. Ce vă invoacă Italia 
la noi? Vă invoacă avantagiile acordate Angliei, 
sau Germaniei, sau Austriei. 

Insă până când ? Până când tractatul cu An- 
glia, ori cu Austria ori cu Germania vor fi în 
vigoare. Când tractatul cu Austria va expiră, el 
va încetă în total, cu toate anexele sale de tarife, 
şi Italia nu va mai puteă invocă avantagiile din 
aceste tarife. Va invocă numai avantagiile din alte 


1193 


tractate ce continuă a fi în vigoare, sau din alte 
tractate ce vom încheiă pe viitor, până la expi- 
rarea termenului din 1890 ori 1891. Aceasta este 
atât de elementar și de pozitiv, încât nici că me- 
rită a se mai discută. 

Imi pare rău numai de a vedeă că D. La- 
hovari și D. Codrescu se silese a inventà obiecţiu- 
nile ce guvernul austriac ne-ar puteă face când 
se va expiră termenul convenţiunei sale cu noi. 
Eu cred însă, că guvernul austriac nu va căută, 
măcar a produce obiecţiuni contra unui așă adevăr. 
Când la 1886 va expiră tractatul nostru cu acest 
imperiu, ambele părţi vor căută să se înţeleagă; 
dacă înţelegerea se va face, se va încheiă un alt 
tractat; dacă nu vom rămâneă cum stăm şi cu 
alte state, cu cari nu avem tractatul de comerţ. 

Să nu se mai preocupe dar D. Codrescu cu 
îngrijirea dificultăţilor la cari nu putem fi expuși 
la expirarea tractatului cu Austria. Prea întinse 
prevederi are D-lui, prea de timpuriu se gândeşte 
de ceeace are să se întâmple guvernului peste șase 
ani! Ce lucru vede D-lui la 1886? Azi tractatul 
comercial cu Austria este în vigoare, stipulaţiu- 
nile coprinse într'însul sunt obligatorii pentru amân- 
două părţile. La 1886 acest tractat va încetă de 
a fi obligatoriu, el va expiră definitiv. Dacă gu- 
vernul şi Camera se vor învoi cu Austria, vor 


1194 


încheiă o altă convenţiune, sau vor prelungi pe 
cea actuală, sau o vor modifică, 

Dacă nu, vom rămânea repet, fără tractat. 
Ce lucru aşă de teribil va fi aceasta? 

Situaţiunea guvernului dela 1886 va fi ab- 
solut liberă, pentru ca să facă aceia ce va crede 
mai folositor pentru ţară. De unde ştiţi D-v. că 
încheind azi tractatul cu Italia, vom face o situa- 
ţiune mai dificilă guvernului din 1886. Și apoi 
oricine poate vorbi în contra tractatului cu Aus- 
tria, afară de mine şi de D. Lahovari; căci. eu 
sunt acela care a încheiat acel tractat; şi am crezut 
şi cred că bine am făcut. 

Faptele şi timpul vor probă aceasta. Dar în fine 
când e vorba de a judecă eu nu zic nimic; căci 
sunt parte în cauză şi nu pot fi parte şi jude- 
cător în acelaş timp. Tot astă situaţiune o are și 
D. Lahovari, care a făcut parte din guvernul care 
a negociat şi a admis acel tractat. D-lui ar trebui 
să aibă mai multă rezervă când vorbește de acel 
tractat; şi să fie alături cu mine când vorbesc de 
tractatul cu Austria. Tot aceiași rezervă, cred eu 
că D-lui ca om politie, putând a fi chemat în 
„minister, să observe şi să nu se pronunţe cu atâta 
hotărire în cestiuni de viitor atât de însemnate pe 
tărîmul economie; căci este cel puţin o mare im- 
prudenţă de a susţine, cum a susținut D-lui, că 
nu este de ideea ca să se încheie tractate de comerţ: 


1195 


Al. Lahovari. Imi puneţi în gură lucruri pe 
care nu le-am zis. N'am zis aceasta. 

B. Boerescu. Atât mai bine dacă D-ta îţi 
iei seamă, şi retractez ceeace ai zis; căci tot ar fi 
straniu să zici că nu este bine a se încheea trac- 
tate de comerţ, pe când D-ta ca ministru ai în- 
cheiat asemenea tractate. (Aplauze). 

Spre a sfârşi, zie D-lor, că şi partea morală, 
de care D. Lahovari şi Codrescu nu voiesc a ţine 
seamă, joacă un rol în tractările dintre naţiuni. 
Negreşit că prin acest rol nu trebuie să se sacri- 
fice interesele pozitive. Insă pe câtă vreme aceste 
interese se satisfac, se ţine socoteală și de partea 
morală. Așă, prin tractatul nostru cu Italia, pe cât 
timp şi toate interesele noastre economice sunt sa- 
tisfăcute, suntem fericiţi, ca Români, că am putut 
încheiă un asemenea tractat cu: Italia, care a fost 
prima Putere, care mai înainte chiar de a fi re- 
cunoscuţi independenţi, a primit de a tractă cu 
noi dela suveran la suveran, ca cu o putere ab- 
solut liberă; suntem fericiţi de a tractà cu Italia, 
această naţiune suroră şi amică, care a fost cea 
dintâi dintre Puterile mari, care ne-a recunoscut 
independenţa şi al cărui act de recunoaştere ştiţi 
ce entuziasm a provocat când vi l-am anunţat dela, 
această tribună. (Aplauze). Și am veni tot noi as- 
tăzi să nu voim a încheiă un tractat de comerţ 
cu această singuratică naţiune ? 


1196 


Această parte morală a cestiunei s'a înţeles 
tot astfel, şi de ilustrul bărbat de stat, D. Carioli, 
care conduce politica Italiei. 

Iată propriile cuvinte cu care acest ministru 
încheie expunerea sa de motive la tractatul acesta 
de comerţ, care s'a votat mai în unanimitate de 
ambele Adunări ale Italiei: 

„Prin urmare această convenţiune sau din 
cauza semmnificațiunei sale morale, sau din cauza, 
relațiumilor de trafic ce ea e destinată să pro- 
voace între Italia și România, devenită indepen- 
dentă, va aveă drept efect să strângă din ce în 
ce mai mult legăturile de veche și tare simpatie 
între aceste două popoare de aceiași origină, în- 
trun moment în care relațiunile economice şi co- 
merciale constituesc o parte mare în viitorul po- 
litic al națiunilor“. (Aplauze). 

Conchid dar şi eu zicând, ca Români, trebuie 
să ne credem fericiţi, că, făcând să se combine și 
interesele economice, ale ambelor părţi contractante 
am putut încheiă acest contract, cu sora noastră 
de sânge, cu marele regat al Italiei, cu fraţii noştrii 
de pe marginile Tibrului. (Aplauze). 


XIII 
„Monitorul Oficial“ No. 288 din 1880, 


Din nou convenţia cu Italia. 


La Senat ea și la Cameră, B. Boereseu apără pro- 
ectul depus de guvern pentru încheierea unei convenţii 
cu Italia. 

Convenţia aceasta fiind la fel cu convențiile înche- 
iate cu celelalte state ar fi absurd să se refuze Italiei 
ceiace sa acordat Austriei, Rusiei, Angliei. Cât va dură 
această, convenţiune fiecare din părţile contractante, adică. 
atât România cât şi Italia se vor bucură pe teritoriul 
celeilalte ţări, de avantagiile naţiunei celei mai favorizate. 


B. Boerescu, ministru de externe. Socotese de 
datoria mea a da onor. Senat şi în şedinţă, 
publică, după cum am făcut în secţiuni, oarecari 
explicări asupra naturei acestei convențiuni şi asupra 
unor îndoeli ce am observat că există în spiritul 
unora din D-nii Senatori. 

Dv. ştiţi D-lor, că este un uz general că, 
când un stat are dejà tractate încheiate cu alte 
state, să copieze pe cele în vigoare, când voiește 


1198 


să încheie acelaşi tractat cu alt stat. Aşă s'a urmat 
şi în cazul de faţă. Noi avem dejà tractate de 
comerţ încheiate cu Austria, cu Rusia, cu Anglia, ` 
şi alte state ale cărora dispoziţiuni seamănă unele 
cu altele și sunt în general mai identice. 

Dacă astăzi vi se prezintă un tractat de comerţ 
cu Italia, nu poate fi îndoială că Dv. aveţi să-l 
primiţi, căci este copiat după tractatele ce aţi 
votat dejà cu alt stat, și a unui alt articol luat 
după tractatul ce avem cu Rusia, mai în toate 
dispoziţiunile sale; prea puţine articole sunt luate 
după tractatul votat de Dv. cu Germania. 

Cum dar s'ar refuză Italiei aceeace aţi acordat 
dejà Rusiei ? 

Să mă oprese acuma puţin asupra dispozi- 
țiunei din acest tractat, prin care Italia se va 
bucură la noi, şi noi în Italia, de avantagiile acor- 
date naţiunei celei mai favorizate. Asupra acestei 
dispoziţiuni, ştiu că există îndoeli în spiritul unora 
din Dv., să ne dăm dar bine seama ce se înțelege cu 
această dispozițiune coprinsă în art. 13 din tractat. 

Vă repet că această dispoziţiune este identică 
cu aceiaşi care se coprinde în celălalt tractat dejă 
. în vigoare. 

Spre a ne da o probă palpabilă despre aceasta, 
să comparăm redacțiunea articolului nostru, cu 
aceia a art. 13 din tractatul cu Rusia, care vam 
spus că a servit de model tractatului de față. 


1199 


Iată cum se exprimă art. 13, din tractatul 
cu Italia: 

Art. 13. „Mărfurile de orice natură, pro- 
dusele industriei sau a solului unuia din ambele 
state, cari pot sau vor putea fi legal importate 
în celălalt, sau a fi exportate, fie pe uscat, fie pe 
apă nu vor fi supuse la niciun drept de intrare 
sau de ieșire, altul decât acela ce vor aveà a plăti 
produsele similare a oricărei alte naţiuni străine, 
cea mai favorizată“. 

Guvernul român se angajează a mieșoră drep- 
turile de intrare, cari dnpă tariful hotărît la Viena, 
de către comisiunea mixtă, conform art. 9 din 
convenţiunea încheiată între România şi Austro- 
Ungaria la 22 Iunie 1875, sunt impuse actual- 
mente produselor următoare şi anume: 

I. No. 62, orez, dela franci 3.15, suta de 
chil. la franci 2.50; 

II. Obiectele de sticlă colorată, în formă de 
mărgăritare falșe, din orgeane falșe şi jeuri falșe, 
articole numite în românește mărgele (mărgele co- 
lorate şi negre). Aceste obiecte adăugate în tarif 
sub No. 506 bis, vor plăti dreptul de 38 franci 
suta chil. 

Aşă, dar, este clar că Italia va aveà dreptul 
să invoace tratamentul naţiunei celei mai favori- 
zate. Nu se creiază altă excepţiune pentru dânsa, 


1200 


decât aceea a unei mici micşorări de taxă pentru 
orez, şi pentru mărgele. 

Să vedeţi acum şi redacţiunea art. 13 al trac- 
tatului cu Rusia, încheiat la 15(27) Martie 1876, 
şi veţi vedea că este aceiaşi redacțiune. 

lată în adevăr acest text: 

Art. 13. „Mărfurile de orice natură, pro- 
duse ale industriei sau solului unuia din ambele 
State, cari pot sau vor putea fi legal importate 
în celălalt, sau a fi exportate, fie pe uscat, fie pe 
apă, nu vor fi supuse la niciun drept de intrare 
sau de eșire, altele decât acelea ce vor aveă, a, 
plăt, productele similare oricărei alte națiuni stră- 
ine, cea mai favorizată“. 

Vedeţi, dar, D-lor, că ambele aceste două 
redacţiuni sunt absolut identice şi uniforme. 

Ce rezultă dintrînsele ? care este efectul lor 
practic ? i 

Rezultă că fiecare din părțile contractante au 
dreptul, pe timpul duratei convențiunei, să ceară 
a fi tractată pe teritoriul celelalte ţări, în aceleași 
condițiuni, cum ar fi tractată altă naţiune ce ar 
aveă tractatul, cel mai favorabil şi în special ta- 
rifele cele mai avantagioase. 

Așă de exemplu, la noi Austria are încheiat 
tractatul cel mai vechi, şi care coprinde afară de 
puţine excepţiuni, tarifele cele mai favorabile. Italia 
ca şi Rusia au să invoace beneficiul acelor tarife. 


1201 


Insă până când? Până ce şi Austria se va bucură 
de această favoare, adică până în 1886. 

Căci înţelegeţi, D-lor, că ar fi curios lucru 
de a crede că un stat ar puteă invocă avanta- 
giile unui alt stat, pe când acest din urmă stat 
nu le va mai puteă invocă el însuși. A invocă 
avantagiile unui stat favorizat este a se cere să 
se bucure de avantagiile ce acest stat le posedă 
în virtutea unui tractat. 

Până când însă el posedă aceste avantagii? 

Negreşit că până când tractatul său va fi în 
vigoare, adică până la expirarea termenului său. 
Din momentul ce acest termen expiră, încetează 
şi avantagiele ce i se acordau. Cum, dar, un alt 
stat ar puteă invocă nişte favoruri, pe care statul 
fost favorizat nu le-ar mai putei invocă? Aceasta 
ar fi o anomalie nemai auzită. 

Astfel, în chestiunea de faţă, când Austria, 
va încetă la 1886 de-a mai fi o Putere favorizată 
prin tractatul său nicio altă putere nu va mai 
puteă invocă favorile ce i se acordase prin acel 
tractat. 

Ar fi în adevăr un ce straşnie şi nemai auzit, 
ca să vină de ex: Italia ori Rusia şi să zică 
pretind ca să plătese cutare tarifă scăzută ce avu- 
sese Austria prin tractatul său deși Austria nu 
mai poate pretinde acel tarif, tractatul său fiind 
expirat. 


29006 76 


1202 


O asemenea chestiune, D-lor, este atât de 
clară, încât nici nu suferă discuţiune, 

Dacă eu vam dat aceste explicaţiuni este 
pentrucă este mai de preferit să nu existe nici 
umbră de îndoială în unii din Dv. Tot din astă 
cauză am consimţit ca şi D. raportor să înscrie 
aceiași ideie în raportul său. 

D-lui constată acest adevăr patent că Italia, 
ca şi alte state, care au încheiat convenţiuni an- 
terioare, se vor bucură de avantagiile ce sunt 
acordate prin tractatele în vigoare oricărei alte na- 
țiuni mai favorizate, ași că, dacă tractatul uneia 
expiră, precum este tractatul cu Austria, care 
expiră la 1886, Italia, ca și statele dinaintea ei, 
se vor bucură numai de avantagiile ce sunt co- 
prinse în tractatul său, sau în alte tractate cu 
alte naţiuni, ale căror termene nu vor fi expirat. 

Aceste explicări, D-lor, sunt în perfect acord 
cu textul tractatului; niciodată guvernul sau Cor- 
purile legiuitoare nu sau putut măcar gândi că 
stipulaţiunile sau favorile acordate printr'un tractat, 
ar puteă dură, în interesul altora, şi peste expi- 
rarea termenului acelui tractat. Dacă aţi lăsă să 
se bănuiască că asemenea înţeles l-ar aveă acest 
art. 13 din tractatul cu Italia, ce sar face cu 
alte tractate anterioare şi în vigoare, cari au ar- 
ticol identie redactat ca acest articol 13? Atunci 
pare că s'ar puteă pretinde, că acele Puteri, cum 


1203 


este de ex. Anglia, al cărei tractat durează până la 
1890, ar putei invocă tarifele cu Austria și după 
anul 1886? Aceasta însă nua a fost şi nu puteă, 
fi în intenţiunea părţilor contractante. Nici Italia, 
nici Anglia, nici Rusia, niciuna din Puterile cu 
care am tractat, nu pot să invoace acceace nu li 
s'a acordat. 

Aceiaşi poziţiune avem și noi în aceste ţări! 

Litera, textul tractatelor, logica, dreptatea, 
rațiunea, uzul general admis între naţiuni, toate 
probează că lucrurile sunt așă cum le afirm eu. 

Odată ce guvernul sa explicat întrun mod 
atât de clar și de categorie; cred că a pierit orice 
îndoială din spiritele D-lor. 

Pot acum să zie câteva cuvinte asupra art. 9 
din tractat, care vorbeşte de cabotagiu. 

Prin acest articol se zice că cabotagiul este 
rezervat pavilionului naţional; şi apoi la fine se 
adaugă că cu aceasta, nu se deroagă la princi- 
piile de libertate a navigărei pe fluviu, admise la 
Congresul din Viena din 1815. 

Să nu se creadă, D-lor, că prin aceasta sar 
aduce vre-o restituire libertăţei navigărei pe Dunăre, 
ori xar contrazice principiul pus mai sus al ca~ 
botagiului. 

Ambele aceste principii se conciliază dacă ne 
vom aminti că sunt două feluri de cabotage: pe 
mare şi pe fluviu. Cabotagiul pe mare este al 


1204 


țărilor mărginaşe, şi de aceasta vorbeşte începutul 
art. 9. Cât despre cabotagiul fluvial, este regulat 
pentru Dunăre, la noi, prin tractatul de Paris, și 
după principiile celui dela Viena din 1815. Re- 
gularea libertăţei de navigare este chiar acum pen- 
dinte înaintea comisiunei internaţionale dela Galaţi. 
Noi ca guvern avem să respectăm principiile trac- 
tatelor fiind convinşi că interesul nostru este ca 
Dunărea să fie cât mai liberă şi navigaţiunea să 
aibă caracterul cât mai internaţional. 

Iată D-lor, explicările de ordine comercială şi 
economică, ce am crezut de trebuință a vă da. 

Pe lângă aceste consideraţiuni, cari ne în- 
deamnă a încheiă acest tractat cu Italia, mai sunt 
şi altele, ca de ordine morală. Cea mai principală 
este aceea, că ne simțim cu toţii fericiţi de a putea 
încheiă acest prim tractat cu Italia, sora noastră 
prin sânge şi simpatii, care mai înainte de oricine 
altul, a consimţit a încheiă acest act internaţional, 
în numele chiar al Suveranilor, şi mai înainte ca 
independenţa, noastră să fie formal recunoscută. 
(Aplauze). 

Prin votarea acestui tractat, admis și ieri la 
Cameră, cu o aşă de impozantă majoritate, va 
puteă, răspunde şi Senatul la cuvintele amicale şi 
atât de lingușitoare pentru Români, cari se află 
în expunerea de motive, ce marele cetățean ce 
conduce destinele Italiei, D. ministru Carioli, a 


1205 


prezintat reprezentaţiunei Italiei, care şi dânsa s'a 
grăbit, cu entuziasm pot zice, a adoptă acest tractat, 
care corespunde şi îndestulează interese reale ale 
fiecărei ţări şi este destinat a înmulţi relaţiunile 
de schimb între aceste două popoare, care au stat 
prea mult izolate unul de altul. (Aplauze). 


(Se primeşte proiectul de lege) 


1881 


I 
„Monitorul Oficial“ No, 23 din 1881, 
Convenția consulară cu Italia 


Senatorii Maniu şi Codrescu combăteau această 
convenție pe care o apără Boerescu arătând că este prima 
convenție consulară pe care o încheiem ca stat liber cu 
una din puterile semnatare ale tractatului din Berlin. 
Prin această convenție se regulează, spune Boerescu, ra- 
porturile consulilor ambelor țări contractante. 


B. Boerescu, ministru de externe. Cred că 
toate aceste nedumeriri şi cereri de explicări din 
partea mai multor Domni deputați provin din 
aceea că pentru prima oară se prezintă la noi o 
convențiune de stabilire. Prin urmare sunt dator 
să vă dau explicațţiuni şi sunt convins că atunci 
cu toții veţi votă acest tractat. 

Domnilor, precum am avut onoare să vă 
spun în şedinţa de eri, acest tractat are pentru 
noi, afară de avantagiul că este primul tractat pe 
care îl facem ca Stat liber și independent cu ună 


1210 


din puterile care au luat parte la tractatul din 
Berlin, dar mai are şi avantagiul nu numai de 
ordine civilă, ci şi de ordine politică, de a cores- 
punde la cele conţinute în art. 49 din tractatul 
dela Berlin. 

Este adevărat că am încheiat dejă un tractat 
cu Elveţia, dar Elveţia nu este una din puterile 
care au luat parte în congresul dela Berlin, şi 
Italia a fost cea dintâiu din Puterile cele mari 
care a încheiat o convenţiune de extrădare cu 
Statul Român, și care iarăși cea dintâiu vine să 
închee şi această convenţiune consulară. 

Domnilor, încă dela început, și după modul 
cum s'a pus cestiunea de către Onor. D. Codrescu 
şi Maniu, s'ar păreă că prin convenţiunea de faţă, 
s'ar regulă cum au să se stabilească Italienii în 
România. 

Dar nu este de loc această ideie, pentrucă 
acest cuvânt de stabilire, nu însemnează aici ceeâce 
însemnează, în sensul jaridie. ` 

Nu, Domnilor, prin acest cuvânt de stabilire 
se înțelege că se fixează oarecare regule sau ra- 
porturi de drept privat a cetățenilor dintro: fată 
când sunt întraltă ţară. - 

Prin acest tractat se vegulează mai întâiu 
raporturile consulilor pe teritoriul ambelor părţi, 
şi apoi se regulează interesele comercială şi cele 
private ale gupuşilor ambelor State contractante 


1211 


Precum dar vedeţi, acest tractat regulează, 
poziţiunea consulară și în acelaş timp și interesele 
de comerţ. 

Uneori să fac nişte asemenea convenţiuni de 
stabilire, fără ca în acelaş timp să fie vorba şi 
de consuli; precum de ex, între Italia și Franța, 
sa făcut o convenţiune comercială cu aceea de 
fixarea tarifelor vamale. 

De aceca, să nu alterăm semnificarea cea 
adevărată a cuvântului de stabilire, care este un 
cuvânt tehnic şi a cărui semnificare am avut 
onoare să v'o spun. 

Acum Domnilor, acestea zise, voiu aveă onoare 
să răspund la obiecțiile ridicate de Domni Codrescu, 
Maniu şi Bălănescu, şi voiu începe mai întâiu cu 
D. Codrescu. 

~ D-sa a crezut că din textul art, 1, rezultă 
că noi ne-am legat mâinile, sau că am prejudecat 
viitoarele legi de stabilirea străinilor în ţară şi că 
de aici ar rezultă că; Italia ar puteă invocă oare- 
care privilegii şi drepturi în România, că pozi- 
țiunea Italienilor. ar puteă fi alta decât a celorlalți 
străini. , a 

Domnilor, vă voiu dovedi că toate aceste 
temeri nu au nici un temei, și că ele nu sunt 
decât niște aprecieri greșite. 

Pe ce sa bazat Onor. D. Codrescu? Pe acest 
paragraf din art. 1 care zice: 


1212 


„Cetăţenii fiecărui din cele două State, ca şi 
famaliile lor, dacă se vor conformă cu legile ţărei, 
vor puteà liberi să călătorească, să petreacă și să 
se stabilească în orice parte a teritoriului, fără 
ca în ceeace priveşte pașapoartele și permisele de 
petrecere şi autorizare de a-și exercită, profesiunea, 
să nu fie supuși la nici-o taxă, sarcină sau con- 
diţiuni altele decât acelea la cari sunt supuşi și 
cetățenii ţărei“, 

Din aceasta, a tras D-sa că am prejudecă 
legea viitoare de domiciliu. Și apoi din paragraful 
final, D. Codrescu deduce că noi nu vom mai 
pute înfiinţă nici un monopol, și mă mir că nu 
a vorbit şi despre monopolul tutunului şi acela, 
al sărei. 

Ei bine toate acestea nu sunt decât nişte su- 
pozițiuni care n'au nici cel mai mic temeiu. Noi 
nu am făcut decât ceeace au făcut alte State cu 
mai multă experienţă decât noi, căci am crezut 
că este mai bine să ne rezemăm pe experienţa lor 
decât să inventăm noi. Astfel toate articolele din 
acest tractat sunt copiate după alte convenţiuni, 
precum este convenţiunea încheiată între Franţa, 
şi Rusia în anul 1874, şi câteva articole din con- 
venţiunea încheiată între Italia și Belgia. Vedeţi 
că vă spun și sorgintea, şi pot spune că, această, 
convenţiune este şi mai perfectă în ceeace priveşte 
redacţiunea. Prin urmare dacă acest articol ar fi 


1213 


avut acest sens. abstracţiune făcând de noi, cum 
am admite ca un Stat să vie să se lege, şi să-și 
limiteze puterea sa de a legiferă pentru viitor? 
Dacă noi am renunţă la suveranitatea noastră prin 
această convenţiune, atunci va să zică Italia ar 
urmă să renunţe la suveranitatea sa. Dar cum 
am puteă noi admite aceasta în abstract? 

Viu mai întâiu la redacţiunea articolului şi 
pe urmă la alte motive cari pot convinge pe 
D. Codrescu. Ei bine, redacţiunea nu dă loc la 
nicio îndoială; când zice că cetăţenii fiecărui Stat 
vor puteă să se stabilească, să locuiască, să petreacă 
dacă se vor conformă legilor ţărei. Aceasta o zice 
în mod general şi fără limită, adică conform le- 
gilor atât celor prezente cât și celor viitoare. Când 
aţi fi văzut vreun articol care să arate condiţiunile 
de stabilire, şi să zică că numai cu cerințele le- 
gilor actuale în vigoare, atunci în adevăr eram 
legaţi; dar când se întrebuinţează acești termeni 
generali şi fără nicio limită, întreb pe D. Co- 
drescu dacă se mai poate susţine că noi ne-am 
legat în ceva mâinile? Astăzi naţiunile sunt legate 
prin interese reciproce, nu trăim în timpul evului 
mediu când nu erau mai de loc relaţiuni între 
națiuni. 

Când dar se zice că stabilirea se va face 
conform legilor ţărei. negreșit că se înţelege toate 
legile, legi relative la poliţie, la domiciliu, la suc- 


1214 


cesiune, la toate. Și pentruce râde P. Codrescu? 
Să-mi permită D-sa să-i spun că eu sunt mai forte 
decât D-sa, atât în ştiinţa dreptului internaţional 
cât şi a uzurilor acestui drept. Nu veţi găsi în 
toată lumea o convenţiune cum propune D-sa, căci 
nu ştiu cum o propune, afară numai dacă D-sa, 
ca membru din opoziţiune, nu voieşte ca guvernul 
acesta să se lege cu alte guverne, atunci aşi înţelege. 

Dar să luăm un exemplu. Dacă noi am aveà 
o lege care îneuviințează majoratul şi dacă vine 
în urmă o lege care proibește majoratul și admite 
egalitatea, erezilor la succesiunea defunctului ar 
puteă oare în virtutea acestui articol, să vie un 
străin şi să invoace aplicarea majoratului în Ro- 
mânia ? 

Nu, măcar că majoratul ar fi existat când 
s'a încheiat convenţiunea. 

Aşà dar, cercul acestei convenţiuni este mult 
mai întins; prevede orice fel de legi în general, 
precum: lege de domiciliu, de poliţie, de ordine 
publică. Cu alte cuvinte dreptul nostru nu este 
mărginit întru nimic. 

GQ. Vernescu. Nici chiar de a fă AA con- 
dițiuni străinilor ? 

B. Boerescu. Nici un fel de condițiuni. 

O voce: Dar pentru Români ? 

B. Boerescu. Românul are acest drept. 

Stabilirea domiciliului este pentru străini. 


1215 


Zicem că dreptul nostru nu este mărginit. Dar 
dacă recunoaştem egalitatea între străini, nu putem 
pe Italieni de altă parte să-i punem într'o pozi- 
țiune inegală față cu pământeni, nu le putem 
cere taxe comerciale mai mari decât pământenilor. 
Acestea, sunt principiile generale care se obișnuese 
a se observă, şi la aceasta face aluziune para- 
graful din urmă când vorbeşte de favori și imunităţi, 
Legea nu vreă să creieze avantagii individuale care 
să nu fie acordate și Italienilor.. 

Nimie mai mult decât aceasta. 

Domnilor, vă repet, acest pasagiu se află în 
toate convenţiunile el nu prejudecă întru nimic 
legile viitoare, menţine numai o egalitate între 
Italieni şi Români, nimic mai mult, nimic mai 
puţin. 

Apoi D-lor, dacă ar fi adevărate deducţiunile 
D-lui Codrescu, aceasta ar fi cu desăvârșire scopului 
ce D-sa urmărește, căci scopul D-lui, este de a, 
se face îngrădiri contra străinilor. Ei bine, pentru 
ca D, Codrescu să ajungă la scopul D-sale, nu 
trebue să deă articolului din tractat asemenea in- 
terpretaţiuni, şi să nu-i deă un alt sens decât 
acela pe care îl are, căci atunci, singur D-sa, ar 
face un ce contra scopului D-sale, și cu atât mai 
mult ar face aceasta, deoarece acest articol este 
votat dejà în convenţiunea comercială, încheiată, 
între România și Anglia, între România şi Rusia, 


1216 


şi mai în toate celelalte convenţiuni. Și ca probă 
despre aceasta n'am decât a vă citi primul articol 
din convenţiunea cu Anglia, în privinţa stabilirei 
domiciliului : 

„Supușii englezi şi români, vor puteà reci- 
proc, conform legilor ţărei, să călătorească, să 
petreacă, să se stabilească, etc.“, şi tot asemenea 
este un articol identic şi în prezenţa privilegiilor. 
Va să zică, acest articol este votat dejă, în cele- 
lalte convenţiuni comerciale. Ei bine de ce nu s'a 
ridicat D. Codrescu atunci, să facă această obiec- 
ţiune? Pentruce nu sa ridicat atunci ca să deg- 
tepte pe Onor. Cameră asupra acestui pericol? 
De ce veniţi acum, bazat pe o simplă supoziţiune, 
care nu poate să intre în mintea guvernului Ita- 
lian? Vedeţi dar D-lor, că aceasta este o peri- 
culoasă interpretaţiune, care sunt sigur că niciodată 
guvernul Italian nu va puteă să invoace o ase- 
menea doctrină extraordinară. Acum viu la D. Maniu. 
D. Maniu a zis că ar trebui să se facă un pro- 
tocol în privinţa domiciliului. A fost vorba în 
adevăr, în comitetul delegaților, de protocol în 
ceeace priveşte prescripțiunile art. 15 din conven- 
iunea comercială; dar în privinţa domiciliului 
n'a fost vorba de protocol, şi nici nu e nevoie de 
protocol, căci eu ca ministru de externe, nu admit 
o asemenea interpretare; pentrucă ar fi nu numai 
tot ce este mai judaic, dar ar fi chiar în contra 


1217 


sensului și literei art. 1, care aşează principiul că 
Italienii stabiliţi pe teritoriul român, vor fi supuși 
legilor ţărei. Credeţi D-voastră, că faţă cu un 
asemenea, text precis, ar puteă să vină Rusia, En- 
glitera, sau oricare alt Stat să invoace un ce în 
contra legilor ţărei? 

Asemenea și noi n'am puteă invocă nimic în 
contra, legilor ruse, engleze, italiene. 

Dar D. Bălănescu, a ridicat o obiecţiune, care 
trebuie să se explice; în privinţa art. 3, de ce decla- 
rațiunea finală nu menţionează și despre art. 3? 

Nu menţionează D-lor, fiindcă erà de prisos. 
Articolul 1 este baza fundamentală; pentrucă art. 1 
spune în principiu că Românii și Italienii vor fi 
tractaţi în privinţa persoanei şi bunurilor lor, pe 
același picior ca cetăţenii români și italieni; și 
pentru ca să nu se dea o greșită interpretare în 
privința achiziţiunei bunurilor rurale, de aceea am 
crezut de cuvinţă să se facă protocolul explicativ 
dela sfârșit, că nu se atinge întrun nimic para- 
graful 5 dela art. 7, din constituţiunea noastră. 
Prin urmare nu mai eră atunci trebuinţă să se 
menţioneze despre achiziţiunea bunurilor, când 
condiţiunea primordială, de capacitate o declarasem 
mai sus, eră de prisos să o mai repet şi acolo. 
Prin urmare oricare ar fi modul de achiziţiune 
pentru Italieni, el nu se poate execută decât în 
limitele constituţiunei, în limitele art. 7. Dacă 


29006 Ti 


1218 


lucrul sar fi repeţit, am fi avut aerul să slăbim 
ceeace aşezasem mai sus, 

Orice ţară d-lor, îşi conservă dreptul de a 
legiferă în privinţa capacităţei străinilor de a cum- 
pără imobile, şi dreptul de a dobândi imobile la 
noi, se exercită în limitele constituţiunei art. 7, 
astfel încât onor. Adunare, cu toată siguranţa, 
poate votă această convenţiune, care nu restrânge 
întrun nimic dreptul ţărei, nici înăuntru nici în 
afară. Dar cuvântul de stabilire se regulează de 
codicele civile; sunt dispoziţiuni relative la moş- 
tenire, executarea sentințelor, la navigaţiunea co- 
mercială. Toate acestea nu se leagă cu condițiu- 
nile de stabilire pentru domiciliu, care face obiectul 
legei speciale. De aceea, repet, D-v. puteţi votă 
fără nici un pericol această convențiune. 


(Adunarea a adoptat proectul de lege). 


II 


„Monitorul Oficial“ No. 30 din 8 Februarie 1881 
Din nou modificarea art. 409 din procedura civilă 


In Cameră propunerea de modificare a art. 409 din 
proe. civilă dă naştere la lungi discuţiuni și G. Ver- 
nescu se încearcă să dovedească că între cele susținute 
de Boerescu la Senat şi între cele ce susține la Cameră 
este ocontradicţie. Boerescu replică victorios că acelaşi lucru 
l-a susţinut şi la Senat ca și la Cameră:ca modificarea 
acestui articol să nn aibă putere retroactivă. Este în 
folosul funcţionarilor şi al pensionarilor, continuă Boe- 
rescu, ca remuneraţiunea, lor să poată fi urmărită până la a 
treia parte pentru datorii faţă de Stat precum şi pentru 
creanţele privilegiate coprinse în art. 1790 cod. civil; 
până la a patra parte pentru datoriile militarilor şi 
până la jumătate pentru întreţinerea copiilor şi a soţiei. 


B. Boerescu, ministru de externe. In cuvân- 
tarea sa, D. Vernescu, a căutat să acrediteze ideea 
că între membrii cabinetului n'ar fi înţelegere în 
privinţa acestui proiect de lege, sau cel puţin, că 
D. preşedinte al consiliului ar fi de altă părere 


1220 


decât a doi din colegii săi cari au vorbit în Senat 
în această cestiune. 

Un singur cuvânt am să răspund la aceasta. 
Dacă neînțelegere ar fi fost între unii din mem- 
brii cabinetului şi D. președinte al consiliului, 
lucrul ar fi urmat natural, ca să nu mai fim 
astăzi împreună pe aceste bănci. Despărțirea s'ar 
fi făcut cel puţin cu mine, pe față şi leal. Tre- 
cutul meu este cel puţin o garanţie că așă sar fi 
urmat. Acest guvern — şi eu sunt între cei mai 
vechi din membrii săi, —a trecut prin încercări 
foarte grele; aduceţi-vă aminte, cum acum aproape 
doi ani, am avut mari și grele lupte nu între noi de 
aici, căci acestea se pot mai lesne împăcă uşor, 
ci cu străinii, cu mai toată Europa, şi cu toate 
acestea, am putut trece prin toate aceste lupte, 
în cel mai perfect acord, în cea mai strânsă ar- 
monie, şi pentru ce? pentrucă necontenit am fost 
conduşi de un sentiment de onoare, de francheţă 
şi de lealitate între noi toţi membrii acestui gu- 
vern. Apoi acum ar puteă să se urmeze altfel? 
Nu. Când dar, o neînțelegere ar fi între noi, 
aceasta, s'ar declară pe faţă, întrun mod foarte 
franc şi leal, iar nu pieziş aşă cum o presupune 
D. Vernescu, Prin urmare insinuaţiunile D-lui Ver- 
nescu, nu pot produce nici un efect; căci din tre- 
cut se poate deduce, că nu în modul propus de 
D-sa, sar da pe faţă neînțelegerile ce ar există, 


1221 


între noi. Când ele sar ivi, toţi le vor şti la 
minut; căci repet încercările grele şi dificultăţile 
acelor încercări din trecut au creat între noi o 
solidaritate care garantează corectitudinea şi lea- 
litatea ce vom aveă şi în viitor în relaţiunile 
noastre. Să vedem acum dacă D. Vernescu a is- 
butit să mă pună pe mine şi pe pe D. Giani în 
contradieţiune cu ceeace am vorbit şi am făcut. 
în Senat; sau dacă noi prin amendamentele ce s'au 
propus de guvern la articolele proectului Senatului, 
ne-am pus în contrazicere cu ceeace am sus- 
ţinut la Senat. 

Dacă D-lui ar fi probat această contradieţiune, 
ar fi fost mai fericit. 

GQ. Vernescu. Vom vedeă la amendamente. 

B. Boerescu. Prea bine, însă eu voiu con- 
stată acum că D-lui s'a mărginit numai a afirmă 
contradicţiunea, fără a o probă; a crezut adică 
că, ca oracolul dela Delfi, este destul a afirmă 
pentiuca toţi să'l crează, pentruca toţi să se pros- 
terne. Insă noi ceștia de astăzi nu mai admitem 
că simplele afirmări constituie o autoritate, chiar 
când ele ar fi făcute de un leader ca D. Vernescu. 
Noi cerem probe pentru orice fapt. D. Vernescu 
puteă, lesne află așă probe în cuvintele mele şi ale 
D-lui Giani din Senat. De ce nu vi le-a citat? 
Ne-ar fi putut pune așă lesne în contradicţiune! 
Și atunei D-lui ar fi fost mai fericit a convinge 


1222 


şi pe alţii! Să iau, însă în locul D-lui, cuvintele 
din Senat, şi să vă arăt dacă există contrazicere; 
mă voiu mărgini însă numai în cuvântul pronunţat 
de mine. Am aci Monitorul să ne dăm seama, 
D-lor, în ce mod aşi fi putut eu astăzi să mă pun 
în contradieţiune cu ceeace am vorbit ori am făcut 
în Senat ? In trei moduri numai: întâiul mod, 
dacă la Senat eu şi D. Giani, am fi declarat că 
răul, de care se ocupă acest proiect, nu există, 
şi neexistând răul, nu eră nevoie nici de remediu; 
al doilea. mod, dacă admițând că recunoaştem răul, 
am fi propus la Senat niște remedii, adică nişte 
amendamente, care ar fi în contradicţiune cu amen- 
damentele ce am propus astăzi; în fine, al treilea, 
mod de contradicţiune ar fi când asupra cestiunilor 
de principiu, pe care le-am discutat la Senat, am 
veni astăzi să vorbim, sau să lucrăm contrariu 
de ceeace am zis ori am făcut acolo, adică în alte 
cuvinte, dacă efectul retroactiv, pe care lam com- 
bătut la, Senat cu toată puterea convineţiunei, am 
venit astăzi să'l recunoaștem şi să'l admitem. 
Dacă una din aceste trei ipoteze ar există, 
atunci ar aveă dreptul D. Vernescu să susţie că, 
ne-am contrazis. Dacă însă voi probă că nu există, 
afirmarea D-sale la ce se reduce? Să luăm dar 
faptele. Cuvintele noastre, lucrările senatului, sunt 
imprimate. Poziţiunea mea este foarte comodă, 
mult mai comodă decât a D-lui Vernescu. Am 


1223 


înaintea mea cuvântul ce am pronunţat la Senat 
în ziua de 15 Decembrie. 

Dar ştiţi cum sau urmat lucrurile; acest 
proiect a eşit din iniţiativa unuia din D-nii se- 
natori. El s'a discutat în secţiuni, şi între delegaţi, 
fără ca să se fi chemat vre-un ministru spre a-şi 
da opiniunea. Nu știam nimic despre dânsul. In 
ziua când sa pus la ordine în şedinţă publică, 
eu şi D. Giani, care ne aflam în ţară, am cerut 
ca, să se amâne, spre a ne chibzui cu toţii. Se- 
natul nu a admis amânarea, însă D-lor, guvernul 
are și el un rol în confecţiunea, legilor, Negreşit 
că este necontestat dreptul de iniţiativă al fiecărui 
deputat ori senator: însă este necontestabil şi rolul 
guvernului, care are să sancţioneze, să promulge 
şi să aplice legea, Trebue dar să aibă şi el o 
opiniune când este vorba de un proiect care e 
din iniţiativă parlamentară, căci să admiteți că 
nu se poate supune unui guvern o lege, pe care 
el o crede rea; în așă caz nu i-ar rămâneă decât 
să-și dea demisiunea. 

Ca să se evite dar, asemenea conflicte posi- 
bile şi naturale, este elementar ca să se consulte 
măcar şi guvernul când se propune un proiect 
din inițiativă parlamentară, pentru ca să se în- 
cerce măcar de a stabili o înţelegere între guvern 
şi majoritate. In cazul de faţă nu sa urmat astfel; 


1224 


onor. Senat a găsit de cuviință a nu amână şi a 
continuà discuţiunea. 

Atunci am fost nevoiţi a ne expune obser- 
vaţiile, pe care eu și D-nul Giani le-am crezut de 
cuviință a face asupra proiectului. Majoritatea însă 
n'a crezut de cuviinţă a ţine seamă de observa- 
țiile noastre, şi proiectul s'a votat astfel cum îl 
vedeţi că s'a adus aci. 

Acum voi să întreb dacă cu ocaziunea acelor 
observaţiuni, am declarat oare noi că nu există 
răul, pe care proiectul voiă a-l remediă? Nici de 
cum. lată propriile mele vorbe dela încheierea 
cuvântului meu din acea ședință: 

„Există un rău; îl cunoaştem cu toții, voim 
să scăpăm de dânsul. Să căutăm remediul; să ne 
chibzuim cu toții, iar nu să procedăm în mod 
atât de precipitat și prin surprindere. Proectul 
ce vom face să aibă în vedere regularea wiito- 
rului, şi aceasta chiar cu măsură şi prudenţă spre 
a nu înrăutăți poate mai mult pozițiunea celor 
ce voim cu toții să-i protegem“. 

Vedeţi dar D-lor, că pe când unii din D-v. 
zic astăzi aci că răul nu există, de vreme ce nu 
voesce a propune nici-o modificare la legea din pro- 
cedura civilă, noi miniştrii, în senat am declarat 
că recunoaştem cu toţii că răul există, şi că atât 
pensionarii cât şi funcţionarii, au nevoe să le venim 
în ajutor, că merită a-i proteză; însă adăugăm că 


1225 


acel proiect nu credeam că este bun și că va remediă, 
răul. Intrebăm pe D. Vernescu, contrazicere este, 
dacă noi recunoscând că există un rău, veniin astăzi 
cu amendamente pe care le credem că este un remediu 
spre a lecui răul decât proiectul votat de Senat? 

Și D. Chițu mi-a ușurat foarte mult sarcina 
de a vă demonstră că remediul nostru este mai 
bun decât al Senatului. 

Trecând acum la cazul dacă noi am propus 
vreun amendament în Senat, lesne vă puteţi con- 
vinge din Monitor că nu există, noi nu am propus 
amendamentul şi Senatul a votat proiectul fără, 
nicio modificare. 

Mai rămâne D-lor, ipoteza de a treia dacă, 
noi nu am veni astăzi să susţinem un principiu 
adică efectul retroactiv, pe care l-am combătut la 
Senat. Asupra acestui punct onor. D. Vernescu 
sa părut a inzistă mai mult. 

Dar vă declar D-lor, de îndată că sunt şi 
astăzi în contra proiectului Senatului, în contra, 
efectului său retroactiv, după cum am mai spus 
și în Senat. Nu am a schimbă nimic din cele ce 
am zis la Senat. Astăzi ca și atunci repet că gă- 
sese acest proiect rău combinat, periculos pentru 
funcționari, pentru pensionari și chiar pentru so- 
cietatea, întreagă. Acest proect, am zis la Senat, 
are două părţi: o parte care regulează viitorul; 
o alta care se ocupă de trecut. 


1226 


Pentru partea viitorului am inzistat mai puţin. 
De partea trecutului m'am ocupat mai mult; pe 
aceea, efectul retroactiv, l-am combătut la Senat, 
aceea combat şi aci. 

Efectul retroactiv al proiectului, eră pericolul 
cel mare, şi acela ma înspăimântat şi ma preo- 
eupat mai mult. Acest pericol l-am semnalat noi 
Senatului şi i-am zis să nu voteze o lege de na- 
tură ce aduce o teribilă lovitură tuturor relaţiu- 
nilor noastre sociale, un discredit guvernului și 
un mare rău chiar pensionarilor, funcţionarilor, 
militarilor pe care-şi propune a-i proteje. 

Ce venim noi să facem astăzi în Cameră? 
Venim să cunoaştem bunătatea proiectului Sena- 
tului și să adoptăm efectul său retroactiv? Nu; 
venim să ameliorăm acel proiect; venim prin amen- 
damentele ce propunem, să înlăturăm efectul re- 
troactiv, și să facem o simplă lege interpretativă. 
__ Vedeţi dar D-lor, că nici o contradieţivne nu 
există în nicio ipoteză, în ceeace am zis și am 
făcut eu şi D. Giani la Senat, şi ceeace zicem şi 
facem astăzi. 

Suntem din contră consecinţi cu noi înşine. 

Am auzit pe unii din oratorii ce mau pre- 
cedat — și chiar D. Raportor s'a silit a demonstră, 
aceasta — că cu proiectul Senatului pe care alții îl 
recomandă a-l votă întocmai, că nu ar există efect 
retroactiv. Aceasta s'a afirmat şi la Senat. Și sunt 


1227 


sigur că dacă Senatul uu sar fi grăbit a votă 
acest proiect, sar fi convins lesne că el preserie 
cel mai absolut efect retroactiv, şi că nu ar fi 
votat atunci un proiect care atinge nişte drepturi 
aşă de sacre. 

Pentru a vă convinge de aceasta, să ne urcăm 
puţin la origina acestui proiect, să vedem cum 
eră redactat de autorul său, de D. P. Grădişteanu, 
şi veţi vedeă că aceiaşi idee predomină şi în mo- 
dificarea ce i s'a dat de comitetul la care a fost 
trimis şi în care se află şi D. Grădişteanu. Pro- 
iectul primitiv al D-lui Grădişteanu (la care nu 
eră subseris D. Colonel Lecca, după cum din eroare 
a zis D. Eliad) eră redactat astfel: 

„ Pensiumile de retragere, recompensele na- 
pionale şi remuneririle mensuale sau zilnice ale 
eclezasticilor, militarilor, impiegaţilor în genere 
și tuturor celor plătiţi cu luna, sau ziua, din te- 
zaurul public sau din casele altor stabilimente pu- 
blice sau persoane juridice, nu se poate nici cedă, 
nici urmări, fie chiar în virtute de titluri ante- 
rioure siu puse în execuțiune. decăt până la o 
treime pentru datorii către Stat, provenind din 
exercițiul funcțiunei, ori în cag de penalitate pre- 
văzută de lege, și pănă la jumătăte pentru între- 
ținerea legiuitei soții și creşterea copiilor“. 

lată tot proiectul şi nimic mai mult. 

Astfel că, după cum vedeţi, să propuneă cel 


1228 


mai teribil efect retroactiv, anulându-se toate hu- 
tărtrile judecătoreşti neexecutate încă, toate urmă- 
rivile anterioare dejà începute, toate actele și tit- 
lurile anterioare acestei legi provenite dela pen- 
sionari, funcţionari, ecleziastici, militari, ba și dela 
lucrătorii cu ziua plătiţi din casele publice, ori 
ale impiegaţilor dela, societăţile comerciale. 

S'a îmbunătăţit oare această măsură, unică 
în felul său, în comitetul numit de Senat spre a 
studiă propunerea D-lui Grădişteanu ? 

Imbunătăţirea este coprinsă în proiectul cum 
vi s'a adus D-voastră. Ea se află întrun al doilea 
paragraf care sa adaos la propunerea D-lui Gră- 
dişteanu, Dar această îmbunătăţire este iluzorie, 
cu totul inexistentă, nu aveţi decât să citiţi bine. 
In adevăr, întâiul paragraf, care a rămas cum l-a 
redactat D. Grăgişteanu, tratează de pensionarii 
de cei cu recompense naţionale, de ecleziastiei, de 
militari, de toţi impiegații Statului, judeţelor, co- 
munelor și tuturor fiinţelor juridice, de chiar lu- 
crătorii cu ziua ai acelor fiinţe, şi dă legei efect 
retroactiv în favoarea lor. 

De cine însă vorbeşte paragraful două al pro- 
„iectului, care are aerul de a îndulei consecințele 
acestui zdruncinător efect retroactiv ? 

Numai de pensionari. Numai de aceea, care 
ar fi cumpărat pensiuni. Numai acei cumpărători 


1229 


vor aveă dreptul, să se despăgubească pe o a treia. 
parte din pensiune. ” 

Dar cesionarii de lefi, de remunerări ale im- 
piegaţilor, militarilor, eeleziasticilor, de salarii ale 
lucrătorilor cu ziua? Aceştia nu vor mai luă nimic, 
chiar de vor avei sentinţe definitive; iar cei ce 
le-au vândut leafa, ori salariul, vor aveă dreptul să. 
anuleze şi titlul şi să ţină şi banii ce vor fi primit. 

Așă dar vedeţi că pretinsa îndulcire a efec- 
tului retroactiv, este numai pentru cesionarii de 
pensiuni, iar nu şi pentru alți cesionari. Zic însă 
că înduleirea este pretinsă, în fapt nici aceşti ce- 
sionari nu au dreptul a urmări a treia parte din 
pensiune, căci proiectul zice că: „cesionarii de 
pensiuni cu titlu anterior legei vor puted obține 
dela justiţie, pe a treia parte a pensiunei, des- 
păgubirea de restul capitalului numărat cu a lui 
dobândă legală“. Va să.zică aceşti cesionari au 
numai dreptul a merge la judecată, spre a dovedi 
ei, afară de titlul cu au la mână, câţi bani au 
numărat, pentru a li se acordă despăgubire. 

Aceeace în fapt va să zică că nici lor nu li 
se acordă vre-un drept spre a-și luă măcar înapoi 
banii ce pensionarul a primit. 

Cu alte cuvinte, proiectul s'a menţinut de 
Senat, în fondul său așă cum se redactase de 
D. Grădişteanu la început, adică cu cel mai ab- 
solut efect retroactiv, ce s'a văzut vreodată. 


1230 


Aceasta m'a făcut pe mine și pe onor. meu 
coleg D. Giani, să spunem în Senat că acest pro- 
iect este foarte periculos; de aceea am cerut să 
nu se confunde două ordine de idei cu totul di- 
ferite: reg'ularea trecutului şi regularea viitorului. 
Aceasta, am zis noi este nu numai periculos, este 
chiar vătămător intereselor Statului, atât înăuntru 
cât şi pentru relaţiunile sale cu străinătatea. Am 
-crezut D-lor, şi cred că asemenea măsuri sunt de 
natură a aduce o perturbaţie foarte mare în toate 
relaţiunile, în toate transacţiunile noastre de ordine 
civilă şi financiară. Și dacă voiţi a aveă miniştri 
ca să ţină la aceste interese şi relaţiuni, care să 
conserve intact prestigiul Corpurilor Legiuitoare, 
şi mai ales încrederea de care ţara noastră se bu- 
cură în străinătate, astăzi când renta sa ridicat 
la 85%/0, trebuie ca D-v. să le cereţi, să le im- 
puneţi a vă preveni de pericole care pot compro- 
mite aceste bunuri ce avem; guvernul nu numai 
că vă previne, el face mai mult: vă prezintă amen- 
damente care constituese un remediu real şi nepe- 
riculos pentru răul ce a recunoscut că există. 

Voiu avea onoarea a vă vorbi îndată ceva, 
şi despre acest amendament. Pentru moment vă 
fac numai atenţi că dacă eu am diferit în ceva 
de ceeace am zis în Senat, cu ceeace am făcut la 
Cameră, este numai în privința interpretărei art. 


409 din procedură. 


1231 


In adevăr, ştim cu toţii că în privința inter- 
pretărei acestui articol există divergență în juris- 
prundenţa, noastră, că este adică o cestiune con- 
troversată dacă pensionarii sau funcționarii aveau 
dreptul să cedeze tot, sau numai o treime din 
leafa, lor. Am recunoscut şi eu în Senat această, 
controversă; şi am opinat ca controversa să o 
rezolve tot jurisprundenţa. lată cuvintele mele: 

„Lăsaţi ca tot jurisprudenţa să se continue; 
lăsați ca Justiția să interpreteze legea existentă, 
şi să se pronunțe când şi cum să se anuleze ase- 
menea acte.“ 

In alte cuvinte mă refeream la aceeace se 
chiamă interpretarea juridică. Ce fac astăzi la 
Cameră? Propun interpretarea, legislativă. lată toată 
diferența, sunt în adevăr, două mijloace de a 
tăiă controversele în materie de legi, mai cu seamă, 
controversele cari se rapoartă la numeroase interese 
sociale; mijlocul interpretărei legei îndoioase sau 
obscure prin jurisprudenţă, şi celui prin interpre- 
tarea, legislativă. 

Dacă eu ca membru al guvernului, care tre- 
buie să am în vedere toate interesele sociale de 
diferite naturi, am primit în înţelegere cu colegii 
mei, ca să desleg controversa prin interpretare le- 
gislativă, decât prin cea juridică cum o propuse- 
sem la Senat, nu cred că am făcut o coneluziune 
de natură a fi supusă unei juste critici. D-voastră 


1232 


chiar, Domni deputaţi, fiecare din D-v., este pre- 
supus nu numai jurist, dar şi om de stat, şi om 
politie, care trebuie să aibă în vedere toate inte- 
resele practice ale societăţei, şi D-v., trebuie să, 
căutaţi, pe lângă respectarea principiilor, şi reme- 
diile practice cari pot aduce lecuirea unui rău ce 
aţi recunoaşte. Aceasta facem şi noi ca guvern; 
aceasta fac şi eu ca ministru. Când, înaintea Se- 
natului, am recunoscut că răul există, poate cineva 
să-mi impute că păcătuiese dacă admit interpre- 
tarea legislativă, pentru a curmà deodată posibi- 
litatea de controversă, şi a nu se mai prelungi 
divergența care există între curtea dela Iaşi şi cea 
dela Bucureşti? 

Dacă însă aceasta nu mi se poate impută, 
D. Gănescu găsește alte critice. D-lui critică pe 
președintele consiliului când a zis că amendamen- 
tele prezentate de noi au acelaşi fond cu proiec- 
tul Senatului, şi că diferă numai în formă. 

D-lor, această critică este specioasă. 

Căci totul depinde de sensul ce dăm cuvin- 
telor de fond şi de formă. 

Aceste cuvinte sunt foarte elastice; și fiecare 
le poate da un sens mai larg și mai restrâns, după 
voinţă. 

Ce înţelegem cu fond! 

Ce înţelegem cu formă! 

După mine fondul este esenţa lucrului, cuprin- 


1233 


sul obiectului. Forma este modalitatea. Ambele 
proecte şi după mine, au același fond, deşi o altă 
formă, 

Noi la Senat, am recunoscut că răul există şi 
că legea actuală trebue modificată apre a remediă 
răul. Ambele proecte își propun dar același scop, 
au același fond. Noi am mai recunoscut la Senat 
că art. 409, nu este destul de eficace pentru a 
remediă, răul existent. Iată propriile mele cuvinte: 

„Putem chibzu cu toți, vom căută, dispoziţiuni 
mai eficace decăt cele coprinse în art. 409 . din 
pr. cw.“ Prin urmare acelaș fond, același obiect 
îşi propune a aveă amendamentele noastre, ca și 
proectul Senatului. 

Apoi prin proectul Senatului s'a pretins ase- 
menea că se interpretă pentru trecut acest art. 
409, guvernul propune iarăși o interpretare. Și 
acest fond este identic. 

Diferenţa este dar în modalitate, în formă. 
Modelul cum noi propunem a se ajunge la scopul 
comun ambelor proecte, este diferit de acela al 
Senatului. 

D-nul Chițu v'a arătat cum modalitatea, forma, 
noastră, este mai bună, mai corectă, mai practică 
decât aceea a Senatului. Mie îmi rămân puţine de zis. 

Prin amendamentele noastre cred că în unele 
privinţi suntem mai radicali decât Senatul; căci 
noi oprim pe viitor cu totul cesiunile de lefuri, 


20760 78 


1234 


de pensiuni, și autorizăm numai urmăririle pe 
o parte din aceste remunerări, în cazuri anume 
determinate. Astfel asigurăm existența acestor per- 
soane, fără însă a lovi prea mult în creditul lor, 
după cum face proectul Grădişteanu. Spre acest 
scop amendamentul zice că, deşi aceste persoane 
nu pot cedă remunerarea lor, în total nici în parte; 
însă se pot urmări o treime pentru datorii către 
Stat, nu numai acelea care provin din exercițiu] 
funeţiunei lor, ci şi pentru alte datorii, pentru 
despăgubirile la care poate aveă drept oricine din 
cauza unei crime sau delict, creanţele privilegiate 
coprinse în art. 1730 din codul civil, o a patra 
parte pentru datoriile militarilor, asupra cărora cu 
drept cuvânt a voit D. ministru de răsboi, spre 
a nu fi expuşi militarii, mai ales când se află în 
judeţe şi în străinătate, a nu găsi nici locuinţă şi 
nici chiar nutriment; însă această urmărire de a 
patra parte trebue să se facă cu încuviințarea mi- 
nistrului de război, spre a se controlă mai bine 
conduita militarilor. O jumătate din pensiune sau 
remunerare se mai poate urmări pentru plata dotei 
legiuitei soţii şi alimentele acordate de lege soţiei 
şi copiilor. 

Toate aceste excepţiuni sunt prevăzute în in- 
teresul chiar al pensionarilor şi funcţionarilor, mi- 
litarilor, eelesiasticilor, spre a nu-i expune a pierde 
tot ereditul şi a fi expuși a nu mai găsi nici alimente. 


1285 


Acum ne poate. obiectă cineva că această 
oprire de cesiune pentru viitor este o adevărată 
lovire în dreptul de proprietate a lefei sau pen- 
siunei, este contrară principielor riguroase de drept. 

Aşă este; şi riguros vorbind, sunt şi eu de 
opiniunea D-lui C. Boerescu şi Vernescu, căci și 
eu cred că leafa şi pensiunea este o adevărată 
proprietate, ca orieare alta. Aci difer, în teorie, 
de D-nul prim-miriistru care a spus că D-lui nu 
crede că aceasta este o proprietate ca oricare alta. 
Dar de ce v’ați mirà că eu în teorie difer de 
D. prim-ministru, care nu este un om de drept, când 
vedem că această diferență de idei există chiar 
între legiști, chiar între oameni cari au titluri aca- 
demice de doctori în drept. Diferența, însă repet, 
este numai în teorie, căci în ceeace priveşte prac- 
tica, ne aflăm de acord asupra aceluiaşi rezultat. 

Aşă dar cei ce sunt de teoria mea, pot încă 
obiectă; dacă leafa sau pensiunea este o proprie- 
tate, de ce să ziceţi ca să nu se vânză? Intreb şi 
eu pe cei ce nu fac obiecţiunea: dacă menţineţi 
art. 409 actual, şi-l credeţi bun, pentru ce nu 
eriticaţi partea din acel articol care zice că două, 
treimi nu se pot urmări? Aceste două treimi nu 
sunt şi ele proprietatea funcționarilor ori pensio- 
narului? De ce li se interzice dreptul de a lăsă 
să se urmărească, şi drept unde de a le cedă? De 
ce, cei de o opinie opusă amendamentului nostru 


1236 


nu propun modificarea art. 409 actual, în sens 
ca pensionarul şi funcţionarul să poată dispune 
liber de întreaga pensiune sau leafa sa? Mai întreb 
încă ceva: legislatorii francezi cari au dat probe 
mari „de respectul proprietăţei, încât aţi văzut că 
chiar în vreme de friguri politice, au manifestat 
acest respect, au dispus cu toate acestea, că întregi 
remunerariele nu se pot alienă. 

Aceasta ar fi, riguros vorbind, în contra pre- 
supusului abstract al proprietăței; dar legiuitorul 
francez nu a ezitat și a pus o mare limită acestui 
principiu. 

Care a putut fi motivul său, precum ase- 
menea care este motivul că nici la noi nimeni nu 
propune a suprimă restricţiunea, coprinsă în actualul 
art. 409 din proced. civilă ? Motivul este unul şi 
același; motivul este că legiuitorul ca şi guvernul, 
este dator a aveă în vedere interesele de diferite 
ordine, a se preocupă și de interesele materiale ale 
omenirei, și de aceea câteodată este silit a face 
excepţiuni la un principiu riguros. Numai astfel 
se pot explică excepțiunile sau restricţiunile ce se 
impun la dreptul de proprietate ce funcţionarul 
sau pensionarul are pe leafa ori pensiunea sa. 

Dacă vedem că asemenea excepţiuni şi res- 
trieţiuni, în margini raţionabile s'au admis de alte 
legislaţiuni străine, demne de tot respectul, de ce 
să nu le admitem şi noi în aceleași margini? 


1237 


Acestea aveam să zic în ceeace priveşte partea 
modificatoare la art. 409 din amendamentul nostru. 
In ceeace priveşte partea interpretativă, însuşi 
D. Vernescu a recunoscut că o lege interpretativă 
este aceea care arată că părțile rău au înţeles 
cutare articol, din o lege, sau că nu au înţeles 
de loc. Venim dar şi noi şi prin o lege, dăm acelui 
articol adevăratul lui sens, adoptăm adică una din 
opiniile controversei, şi declarăm că sensul legei 
este că părţile nau putut cumpără și vinde decât 
a treia parte din leafă sau pensiune. In alte cu- 
vinte, legislatorul declară, că voința părţilor, că, 
puterea contractelor nu au putut fi alta decât 
aceea, de a se cedă şi urmări numai a treia parte 
din pensiune sau leafă. Cesiunea rămână valabilă 
făcută, înaintea promulgărei legei interpretative; 
însă pentru executarea ei, pentru urmărirea la care 
dă drept, se tae controversa, şi se specifică că 
această executare, această urmărire nu se poate 
continuă și complectă, decât pe a treia parte. 
Cu toate acestea D. Vernescu, zice că şi în 
aceasta este un efect retroactiv. Apoi atunci, D-lor, 
legiuitorul n'ar mai puteă face nici-o lege inter- 
pretativă. Căci riguros vorbind, în orice lege in- 
terpretativă, se află un efect retroactiv. Vă aduceți 
aminte de legea interpretativă asupra clauzei pe- 
nale. Când acea lege a venit în Senat, eu făceam 
parte din opoziţiune, şi cu toate acestea am mo- 


1238 


dificat proiectul Camerei, în acord cu guvernul. 
Ce s'a făcut prin acea lege modificată? Sa de- 
clarat precum ştiţi, că din toate creanţele, a căror 
exigibilitate va ajunge după promulgarea legei 
interpretative, se va anulă aceeace va există ca 
clauză penală. Insă şi atunci ca şi acum, mi sa 
obiectat, că acea interpretare conţine un efect re- 
troactiv. 

Am răspuns că acest efect nu există, consi- 
deraţiuni de moralitate ne impun de a-l adoptă. 
Asemenea răspund și astăzi, şi acum pot răspunde, 
că în cazul de faţă, se află în joc nu numai con- 
siderațiuni de moralitate, ci multe şi varii consi- 
deraţiuni de interese publice ale Statului. Astfel 
că fără nicio serupulă de conştiinţă, puteţi adoptă 
interpretarea moderată şi limitată cum o dăm noi 
art. 409 din pr. civilă. 

In rezumat, D-lor deputaţi, adoptând amen- 
damentele ce vă propune guvernul, D-v., puteţi re- 
mediă un rău existent, fără să violaţi niciun prin- 
cipiu de drept strict, fără să vătămaţi nici un mare 
interes social. Pot adăugă chiar, că D-v. atunci, 
veţi lucră aşă ca să conservaţi prestigiul şi auto- 
ritatea morală a Corpurilor Legiuitoare, și cum 
să puneţi pe guvern în poziţiune de a puteà exe- 
cută legea ce a-ţi votă. 

Insă pentru ca să ajungeţi la acest rezultat, 
pentru ca amendamentele propuse de guvern, să 


1239 


se poată votă este de nevoe, D-lor deputaţi, să 
luaţi în consideraţiune proiectul votat de Senat. 
Numai din ăst punct de vedere vă cerem luarea, 
în considerare; căci odată acest proiect luat în 
considerare, vă vom rugă ca să primiţi, în locul 
dispoziţiunilor votate de Senat, amendamentele ce 
am avut onoarea a vă propune. (Aplauze). 


III 
„Monitorul Ofcial“ No. 44 din 25 Fevruarie 1881, 
Libertatea navigaţiunii pe Dunăre 


De Dunăre, spune B. Boerescu, se leagă pentru noi 
nu numai interese comerciale şi economice ci şi interese 
politice probă că multă vreme ţara noastră sa numit 
Principatele Danubiene. 

La interpelarea lui N. Ionescu relativă la navi- 
gaţiunea pe Dunăre, B. Boerescu, spune că va fi foarte 
discret căci această cestiune este încă pendinte. In tot 
cazul ea va fi rezolvată în sensul congresului din Viena, 
din 1815 şi tractatului din Paris din 1856 cari proclamă 
principiul că navigațiunea pe fluviile internaţionale 
trebuie lăsată liberă tuturor naţiunilor. Cestiunea navi- 
gaţiunii pe Dunăre va fi rezolvată conform principiului 
de mai sus consacrat şi de congresul din Berlin din 1879, 
şi guvernul va căută, spune B, Boerescu, să lucreze aşă 
că niciunul din membrii comisinnii europene dela Galaţi 
să nu aibă o putere absorbantă şi ea navigaţiunea pe 
- Dunăre să fie liberă pentru toţi. 


B. Boerescu, ministru de externe. Ca şi D-nul 
interpelator, și pot să adaug că mai înainte de 
D. interpelator, guvernul a declarat în această Onor. 


124i 


Adunare care cunoaşte marele interese pe care le 
are România. 

Spre a vă probà aceasta, nam decât sa vă 
amintesc pasagiul din Mesagiul de deschiderea Adu- 
nărilor dela 15 Noembrie, de care va vorbit și 
D. ionescu, relativ la cestiunea Dunărei. Știu astfel, 
D-lor, că interese, nu numai comerciale dar şi 
de natură politică, se agită pe Dunăre; şi probă 
că aceste interese sunt şi politice, este chiar numele 
ce ţara noastră purtà mai înainte, de Principate 
Dunărene; astfel că aceste interese se identifică 
chiar atât cu importanţa României cât şi cu fiinţa 
ei ca Stat suveran între alte State libere. 

Acum în privinţa cestiunei reglementărei liber- 
tăţei de navigaţiune pe Dunăre, D. Ionescu, a recu- 
noscut însuşi că această cestiune, este pendinte, și 
a adăugat cu drept cuvânt, că o discuţie mai întinsă 
poate să compromită sau să facă mai dificile 
tractările diplomatice asupra acestei cestiuni. Apoi 
D. Ionescu trebuie să mai ştie, ca fost ministru 
de externe şi ca om de Stat, că nu numai Statele 
cele mici, dar şi guvernele Statelor celor mari din 
Europa, sunt silite a declară înaintea parlamen- 
telor, când se ivesc asemenea interpelațiuni, că nu 
pot comunică documentele relative la o cestiune 
sau răspunde asupra unei csstiuni încă pendinte; 
și dacă D. Ionescu a mai adaugat, cu drept cuvânt, 
că noi, ca Stat nou, trebuie să fim totdeauna leali 


1242 


şi corecți în procedările noastre diplomatice, să-mâ 
permită a-l întrebă dacă nu trebuie să avem şi 
calitatea, disereţiunei, care este indispensabilă și 
care de multe ori contribue la reuşirea unor nego- 
tieri ? O asemenea disereţiune, D-nii mei, se impune-- 
adesea, membrilor din opoziţie, măcar ca tact 
poliție; căci dacă opoziţia vine la putere înainte 
de a se rezolvă, cestiunea pendinte, iar fi prea greu 
a ajunge la capăt dacă ea ar fi prejudecat și sar 
fi angajat prea mult 'ca opoziţiune. Pentru un 
guvern însă, discreţiunea nu mai este un simplu 
tact, este o necesitate care i se impune de datoria sa. 

Așă dar, să nu se aștepte D-nul Ionescu la 
vreo lungă expunere din partea mea, sau la vre-o 
depunere de acte. Aceasta, cu atât mai mult, că 
D-sa se pare a cunoaște cestiunea, pe cât ea se 
poate astăzi cunoaşte. D-lui în adevăr v'a expus 
multe din fazele cestiunei, după cele ce a citit prin 
ziare, după chiar publicarea în parte din proto- 
coalele comisiunei Europene din Galaţi din timpul 
sesiunei trecute, făcute de mai multe ziare din 
străinătate. Ştie dar mai toate ce se pot şti; şi 
astfel răspunsul meu cată să fie foarte scurt, atât 
. din cauza aceasta, cât și din cauză că cestiunea 
fiind pendinte, îmi impune a fi diseret. 

In adevăr, cea văzut D-lui din publicaţiunile 
făcute prin ziare? A putut vedeă neapărat că 
guvernul, pe tot timpul sesiunei trecute a comi- 


1243 


siunei din Galaţi, s'a ţinut pe terenul dejà indicat 
de Mesagiul de deschidere a Corpurilor Legiuitoare 
dela 15 Noembrie, adică a apără interesele Românei 
de pe Dunăre, în conformitate şi pe baza tracta- 
telor existente şi a principiului libertăţei de navi- 
gaţiune. D-voastră aţi văzut că D. Ionescu, n’a 
invocat o singură faptă, un singur cuvânt, din 
care să se bănuiască că guvernul s'ar fi depărtat, 
sau s'ar fi contrazis cu ceeace a zis prin Mesagiul 
de deschidere. Nu cred că eredința D-lui Ionescu 
var fi slăbit când va exprimat o îndoială, dacă 
delegatul nostru dela Galaţi ar fi lucrat conform 
cu instrucțiunile date; căci D-lui ştie că un delegat 
se expune a fi dezavuat, dacă lucrează altfel decât 
i se dă instrucţiuni; însă când delegatul a zis că 
vorbeşte în numele său personal, aceasta însem 
nează în, ceeace priveşte forma, în ceeace priveşte 
modul de a se exprimă și de a argumentă. Aceasta, 
este ceva, personal al său, căci guvernul nu-i poate 
dietă şi modul de a vorbi și de tractà amănuntele. 
In ceeace priveşte însă fondul, un delegat este 
dator a se conformă instrucţiunilor ce are. 

Dacă dar în prima fază a negoţierilor acestei 
cestiuni, guvernul a ştiut a apără bine interesele 
ţărei, acest trecut al său trebue să vă fie o ga- 
ranție, că tot aşă va urmă şi pe viitor, că adică 
nu se va depărtă de baza indicată prin Mesagiu, 


1244 


de a apără interesele ţărei în acord cu tractatele 
şi cu principiul libertăţei şi navigaţiunei. 
Aceeace a zis D. lonescu este adevărat, adică, 
că credeam că chestiunea regulamentărei naviga- 
țiunei pe Dunăre se va termină în sesiunea tre- 
cută a comisiunei din Galaţi. Insă nu s'a terminat; 
poate că aceasta a fost un rău, dar poate că a 
fost și un bine. A fost poate un bine căci sa 
limpezit mai bine terenul, san cunoscut mai clar 
opiniunile, şi s'a putut vedeă cum apreciază ces- 
tiunea şi celelalte state care sunt egal interesate 
pe Dunăre. Zic D-lor, că interesele tuturor pute- 
rilor sunt egale pe Dunăre, căci nu trebue să 
uităm că Dunărea este un fluviu internaţional, 
este o cale internaţională, care aparţine tuturor 
şi nimănui în parte; şi aceasta nu de acum ci 
dela congresul dela Paris din 1856, care a ho- 
tărît că acest fluviu este internaţional şi că prin- 
cipele liberei navigaţiuni ale actului final dela 
congresul din Viena din 1815, să se aplice şi 
Dunărei. Congresul din Berlin dela 1878 n'a făcut 
decât să consacre aceasta. Mai pot încă explică 
neterminarea lucrărei comisiunei din Galaţi în se- 
-siunea trecută, prin aceasta, că trebuiă să stabi- 
lească o bază certă pentru elaborarea regulamen- 
tului de navigaţiune, de poliţie fluvială și de su- 
praveghere pe Dunărea de jos, ce comisiunea tre- 
buiă, să facă după art. 55 al tractatului din Berlin 


1245 


Până atunci aceea bază eră anteproiectul, 
lucrat mai dinainte de 3 delegaţi, al Austriei al 
Italiei şi al Germaniei; însă acel anteproiect fiind 
înlăturat, trebue să se formeze o nouă bază, şi 
studiul făcut în sesiunea trecută constitue baza 
pentru lucrarea definitivă ce sperăm că are să se 
facă, în viitoarea sesiune dela Aprilie. Insă, D-lor, 
vedeţi că zic sperăm, căci guvernul nu poate pro- 
mite şi faptul altora. Noi dorim numai prea mult: 
ca în viitoarea, sesiune să se termine regulamen- 
tul de navigaţiune. 

În privinţa atitudinei noastre în sesiunea de 
studii a comisiunei din Galaţi, D. Ionescu o cu- 
noaște prea bine, de vreme ce ne-a spus că a 
citit protocoalele. Am avut şi noi, ca parte foarte 
interesată în cestiune, opiniunea noastră, aprecie- 
rea, noastră, asupra sensului tractatului ce comi- 
siunea, eră chemată a execută. Am opinat, am apre- 
ciat şi noi că sensul tractatului din Berlin, este 
ca comisiunea europeană din Galaţi, să-şi întinză 
atribuţiunile până la Porţile de fier; astfel am 
crezut noi şi astfel s'a pronunţat delegatul nostru. 

Insă din nenorocire, trebue să vă spun, și 
nu cred că comit o indisereţiune, am rămas sin- 
guri de această opiniune, căci dacă delegatul 
Bulgariei a admis această opiniune în principiu, 
a preferat ca concluziune formarea unei comi- 
siuni riverane, compusă din trei delegați riverani 


1246 


Am diferit astfel de opinia mai tuturor au- 
torilor gi subseriitorilor tractatului din Berlin: 
cari sau pronunțat pentru formarea unei comi- 
siuni mixte, şi admiterea Austriei ca putere rive- 
rană pe Dunărea de jos. 

Astfel s'a închis sesiunea trecută a comisiunei 
europene. Negocirile au continuat şi sunt şi astăzi 
pendinte; toate Puterile, reprezentate în comisiune, 
au exprimat dorinţa de a se ajunge la o înţele- 
gere comună, care să poată coneiliă toate interesele 
de acest feliu, căci repet, Dunărea este a tuturor, fără 
a fi a nimănui. (Guvernul nostru, din parte-i, nu 
poate fi animat decât -de aceiaşi dorinţă, şi va 
contribuì din toate puterile, şi pe cât îi va fi cu 
putinţă, ca să se ajungă la o așă înțelegere co- 
mună. Va fi fericit când se va află o soluţiune 
care să concilieze toate interesele. O aşi, soluțiune 
va uni două elemente esenţiale, primordiale: acela 
care rezultă din spiritul şi litera tractatelor ce 
comisiunea din Galați este chemată a execută, de 
a nu se da nici unei puteri o influenţă absorbantă 
pe Dunăre; celălalt element esenţial este acela, ca 
libertatea, de navigaţiune pe Dunăre să fie egală 
“pentru toți şi în folosul egal al tuturora, și pentru 
aceasta existenţa comisiunei europene dela Galaţi 
trebue să fie o necesitate, care să nu poată dis- 
pare, trebue să fie o consecință, o garanţie a 
principiului chiar de libertate admis pentru navi- 


1247 


gațiunea Dunărei. Când o soluțiune se va pre- 
zintă, care să ūnească aceste două elemente esen- 
tiale, credem că va aduce înțelegerea comună, şi 
vom fi fericiți a o admite; căci interesele tuturor 
în general, şi ale României în parte, vor fi apă- 
rate și asigurate, când nimeni nu va aveă o in- 
fluenţă absorbantă pe Dunăre, şi când libertatea, 
navigațiunei ei va fi egală pentru toţi prin pre- 
zența şi cooperarea, comisiunei europene la Galaţi. 

„ Poate, dar fi sigur onor. D. loneseu, ca și 
onor. Adunare, că guvernul pătruns cum este de 
marele interese române ce sunt pe Dunăre, acest 
nerv vital al comerţului nostru, va şti să le apere 
şi să le susţină cu patriotism, cu tact şi cu pre- 
vedere. (Aplauze). 

Să nu se teamă D. Ionescu, că vom sacrifică 
vreunul din aceste_interese comerciale, pentru 
vre-un interes politie. Nici că există pe Dunăre 
interese politice, aşă, cum le presupune D. Ionescu, 
de natură a fi compensate de interesele comer- 
ciale. Dar chiar de ar există, D-lui ştie bine că 
asemenea, sacrificii nici că se cer, nici că sar 
face. (Aplauze). 

Sfârşese D-lor, prin a vă repetă, că guvernul 
va continuă, ca gi în trecut, a susține interesele 
noastre comerciale pe Dunăre, și a contribui pe 
cât va depinde de dânsul, la realizarea unei în- 
ţelegeri comune, de natură a nu vătămă întru 


1248 


nimic acele interese. și care l-ar pune în poziţiu- 
nea favorabilă de a nu fi în minoritate. Vă rog 
însă să nu-mi cereți a vă face o mai lungă ex- 
punere, căci această nu se poate într'o cestiune 
eare este încă pendinte. lar de documente, D. Io- 
nescu, să nu se aştepte niciodată la prea multe, 
căci în tractări deasemenea natură documentele 
nu pot fi numeroase. Este destul numai, cred a 
asigură pe onor. Adunare ca să aștepte cu în- 
credere terminarea unor lucrări, de natură a fi 
în acord, cu interesele noastre comerciale, și a 
realizà salutariul principiu al libertăţei naviga- 
ţiunei pe Dunăre. (Aplauze). 


IV 
„Monitorul Oficial“ No. 60 din 15 Martie 1881. 


Proclamarea regatului. 


Din iniţiativă parlamentară se depusese un proect 
de lege care înălță România la rangul de regat. Boe- 
rescu în numele guvernului se asociază la acest proeet 
de lege adăugând că România şi-a câştigat independenţa 
şi regalitatea graţie eroilor morţi pe câmpiile Bulgariei. 
Unirea principatelor şi independenţa este desăvârşită prin 
proclamarea României la rangul de regat. România ca 
regat, termină Boerescu, va aveă acelaşi program şi aceleaşi 
aspiraţiuni: de a fi în bune relaţiuni eu toate statele şi 
de a fi un element de ordine şi de progres în Orient. 


B. Boerescu, ministru de externe. Guvernul 
D-voastră, unindu-se și el cu acest proect de lege 
ce aţi luat iniţiativa a propune, nu face decât să 
urmeze impulsiunile inimei sale, ca şi impulsiunea, 
naţiunei sale. Care sunt impulsiunile inimei noastre, 
fiecare din Dv. o simte; acei cari au vorbit le-au 
expus cu elocință, și fiecare din noi, membri ai 
guvernului, ca Români, nu poate să aibă decât 
aceleași simţimânte. 


29006 79 


1250 


A le repeţi ar fi de prisos; Dv. le-aţi ex- 
primat așă de bine încât noi, ca Români nu putem 
decât să ne asociem cu dânseie. Imi propun dar 
a zice câteva cuvinte în privinţa numai aceia ce 
rațiunea noastră ne arată, în această mare ces- 
tiune, în care inima se poate află în acord cu 
rațiunea. 

D-lor, actul care se săvârşeşte astăzi este un 
act mare, care va ocupà un loc însemnat în istoria 
noastră. 

El erà dejà dictat de mult prin simțimintele 
tuturor Românilor; el erà impus prin cerințele 
opiniei publice, atât de tare. încât ne-a trebuit 
multă ‘putere de voință, mai ales nouă din guvern. 
cari din cauza pozițiunei noastre, suntem ținuți a 
fi mai reci, pentru ca să moderăm elanul națiunei, 
şi să întârziem transformarea lui în fapt. Astăzi 
însă Dv. ştiţi că nu am mai putut rezistă. Camera 
în faţa circumstanțelor existente și ţinând socoteală 
de faptele interioare, a luat iniţiativa și a propus 
acest proect de lege, la care guvernul aderă, și 
cu care se unește, 

Dar să vedem acum D-lor, în ce oare acest 
act ar avea ceva de anormal, sau cum ar puteà el 
provocà oarecare motive de neîncredere din partea 
altor state? 

Anormal nimie nu poate conţine acest act; 
pot chiar să adaug fără a trece de prea curagios, că 


1251 


anormal eră aceeace există până astăzi (aplauze) 
cum existam înainte. 

Da D-lor, România graţie vitejiei fiilor ei, 
graţie luptelor glorioase ce a avut pe câmpiile 
Bulgariei, şi-a dobândit prin sângele şi valoarea, 
sa un rang, și o poziţiune onorabilă între popoa- 
rele civilizate ale Europei. 

Nouă ne datorim această poziţiune; căci ea, 
este fructul oștenilor şi sacrificiilor noastre (aplauze). 

Dar odată ce România deveni independentă 
prin ea însăși, și odată ce această independenţă 
fu recunoscută de toate puterile Europei, cari apre- 
ciară astfel că acest stat nou merită toată încre- 
derea, care fu locul său, rangul ce noi ţineam în 
ierarhia statelor independente ale Europei? 

Loe sau rang de Principat! Dar pentruce 
Principat? Sunt state în Europa de o importanţă 
mult mai secondară decât România, unele cari sunt 
mult mai mici decât noi, atât sub raportul întin- 
derei, cât şi sub acela al populaţiunei şi al sor- 
gintelor de avuţie, şi cu toate acestea, acele state 
se numesc Regate, au o poziţiune definită, un nume 
propriu de ierarhie, admis în vocabularul etichetei 
diplomaţiei europene. 

Numele nostru de Principat pe care-l purtam 
până acuma, eră el oare bine definit şi în acord 
cu poziţiunea şi cu valoarea statului nostru? Nu, 


1262 


D-lor, şi de aceea am zis că ceeace există până 
acum, eră o anomalie. (Aplauze prelungite). 

Dar această anomalie puteă ea să dureze în- 
definit? Nu. După cum poziţiunea noastră politică 
sa bine definit, prin proclamarea independenţei, 
trebuiă într'o : bună zi să definim şi numele gi 
rangul ce are statul nostru prin acea pozițiune. 
Aceasta se face astăzi. 

Aduceţi-vă aminte D-lor, cum mersul statului 
nostru s'a făcut treptat. La 1859 am efectuat 
unirea ambelor Principate, câţi din noi am avut 
norocirea a contribui la acea mare operă, a ne 
află pe scena politică, când s'a săvârșit unirea, 
acea primă bază a noului stat Român, nu putem 
decât să fim cei mai fericiţi, când vedem că astăzi 
acea operă se termină şi se încoronează. (Aplauze). 

Timpul veni apoi ca prin vitejia fiilor noştrii 
pe câmpul de bătae, să vedem independența sta- 
tului nostru recunoscută de toate puterile străine. 
Prin această independenţă, ni se defini poziţiunea 
noastră de stat. 

Repet D-lor, că această poziţiune ni s'a de- 
finit; căci până la recunoașterea independenţei, 
poziţiunea României eră în adevăr nedefinită. Eram 
noi stat adevărat independent? Nu se ştiă bine. 
Eram noi cu adevărat stat vasal? Nici asta nu 
se ştiă. 

Și atât e de pozitiv că situaţiunea noastră. 


1253 


eră confuză, că adesea vedeam distinși publieişti, 
zicând că România erà suzerană a Înaltei Porţi. 
Odată însă ce această confuziune încetă, şi pozi- 
ţiunea, noastră politică se află bine definită prin 
independenţa, noastră; eră o consecință naturală ca 
şi numele statului nostru, ca şi titlul suveranului 
său, să fie tot aşă de bine definit şi în acord cu 
poziţiunea noastră politică. 

Acest nume, acest titlu, este acela de Regat 
şi Rege. Națiunea ai cărei reprezentanţi sunteți, 
făceă această solemnă declaraţiune, şi guvernul nu 
poate fi decât în unire şi un ecou al voinţei na- 
tionale. (Aplauze). 

Să, vedem acum cel puţin dacă acest nume 
de regat, dacă acest titlu de rege pe care națiunea, 
întrun mod atât de unanim, îl dă Suveranului şi 
Moştenitorilor săi, conţine în sine o inovaţiune de 
natură a schimbă, a alteră întrucâtva raporturile 
statului nostru cu alte state, or a turbură arinonia, 
bunaînţelegere ce avem cu acele state, ori a mic- 
şoră, încrederea, ce ele au avut până acum în statul 
român ? 

Dar D-lor, Suveranul nostru până acum se 
numeă, Domn. Însă ce va să zică Domn, dacă nu 
Suveran? In loc de a zice Suveranul Românilor, 
ziceau numai Domnul Românilor. 

La noi semnificarea cuvântului Domn este 
curat latină: el derivă dela Romani din vorba 


1254 


dominus, și la latini dominus însemnă stăpân, 
suveran, însemnă mai târziu şi înpărat. De aceea, 
şi la noi Domnii în vechime, se numeau stăpâ- 
nitori, după cum cu drept cuvânt a observat D. 
Chițu. Când au început a se ivi termenii moderni 
pe Domn îl numeau adesea, principe, cuvânt care 
nu există în limba noastră veche. 

Acum pe Domn, adică pe Suveran, îl numim 
Rege, pentrucă acesta este numele propriu al ierar- 
hiei diplomatice, pentrucă acest titlu se cuvine a 
purtà Suveranul nostru, Domnul nostru, pentrucă, 
acest titlu se impune Lui prin natura lucrurilor, 
prin întinderea şi valoarea statului nostru, prin 
importanța sa politică și economică. (Aplauze). 

Dacă luând astăzi un nume şi un titlu precis 
şi bine definit, care este o consecinţă logică a re- 
cunoașterei independenţei noastre, urmăm totdeodată, 
şi o impulsiune a inimei noastre, aceasta este o 
armonie fericită de care se cuvine a se ţine compt 
unei națiuni, ce a ştiut a uni simţimântul inimei 
cu vocea raţiunei. Și când astăzi îndeplinim cea 
mai vie şi mai ardinte dorinţă a oricărui Român, 
în momentul când vă vorbese și când Adunarea 
face acest mare act, sunt sigur că sufletele eroilor 
dela Plevna tresar de fericire în regiunile sfinte 
unde se află. (Aplauze prelungite şi repetate). Con- 
sultând însă nu numai acea rațiune a diplomaţiei, 
mă întreb: în ce schimbarea aceasta de nume ar 


1255 


puteă dă naștere la o umbră chiar de neîncredere 
în România?.. 

Mai întâi România ca stat independent, ca 
consecinţă a suveranităţei sale, poate să-și dea 
orice nume va voi. 

Aceasta o practică toate statele moderne, 
exemplele sunt numeroase, și nimeni nu le-a con- 
testat acest drept, după cum sunt sigur, că nu se 
va, contestă nici nouă. (Aplauze). 

Dar abstracţiune făcând de dreptul în sine, 
la noi mai sunt; şi alte consideraţiuni pentru care 
schimbarea numelui nu trebue să provoace neîn- 
credere sau temeri. 

Prima, consideraţiune este precum am zis, că 
titlul de Rege al României nu este decât conti- 
nuarea aceleiaşi suveranităţi. Regele este în mod 
mai precis, mai exact și mai bine definit, aceea 
ce eră Domnul României, în mod vag şi nedeter- 
minat. Nici dreptul, nici exercițiul dreptului, nu 
se adaugă, nu descrește. 

O altă consideraţiune este că regatul nostru 
nu aduce cu sine dificultăţi cari ar rezultă din 
modificări de fuuntarii sau întinderi de teritorii. 

România Regat, continuă a fi în aceleaşi li- 
mite, cu aceleași întinderi de teritoriu, ca şi în 
trecut. 

Mai adaug încă d-lor: la noi Regatul nu are 
tradițiuni, pentru ca să poată a i se presupune 


1256 


oarecari aspiraţiuni, pentru ca să se creadă că poate 
încurajă tendinţe îngrijitoare pentru alții. România 
Regat, continuă tradiţiile României, Domniat ori 
Principat; nu are alte aspiraţiuni, nici va încurajă 
tendinţe vătămătoare altora. 

Astfel că România Regat, nu este decât tot 
România de mai înainte; nu are nici alte aspira- 
țiuni, nici alt program. 

Aspiraţiunile ca şi programul Regatului român, 
vor fi ca şi mai "nainte, de a se află în cele mai 
bune relaţiuni cu toate Puterile, şi de a urmă 
calea cea mare a naţiunilor civilizate. (Aplauze). 

Pe lângă aceste explicaţiuni ce ca ministru 
de externe eram dator să dau, mai pot adăugă 
ca proclamarea regalității, ca regularea acestei con- 
secinţi a independenţei noastre, că această întărire 
a principiului monarhiei noastre ereditare, con- 
stitue o garanţie mai mult, ce noi oferim pentru 
stabilitate și ordine pe Dunărea de jos. 

De aceea eu mă linguşese a crede că puterile 
Europei, vor privi cu bucurie această nouă ga- 
ranţie, acest omagiu dat principiului autorităţei, pe 
care le oferă Românii cu o tărie de voinţă și cu 
„o unanimitate, pe care ei de mai multeori au ară- 
tat-o pentru faptele cele mari. (Aplauze). 

Sunt sigur, în orice caz, că marile Puteri euro- 
pene, nu vor da o rea interpretare acestui mare act 
de astăzi al poporului român. (Aplauze prelungite). 


V 


„Monitorul Oficial“ No. 140 din 24 Mai 1881 


lar cestiunea Dunării. 


Congresul din Berlin din 1879 consfinţise princi- 
piul libertăţii de navigaţiune pe fluviile internaționale 
proclamat de congresul din Viena din 1815 şi de congresul 
din Paris din 1856, instituind o comisiune permanentă 
a Puterilor europene la Galaţi care să garanteze și să 
supravegheze libera navigaţiune pe Dunăre. De aceia Boe- 
escu, după cum reese din discursul ce publicăm mai jos, 
eră în coutra oricărei alte comisiuni independente de cea 
din Galaţi care ar fi putut să funcţioneze şi după ex- 
pirarea mandatului acesteia. Boerescu ar fi admis o ase- 
menea comisie fie chiar sub presidenţia Austriei şi com- 
pusă din statele suverane: România, Serbia, Bulgaria cu 
condiţia ca o asemenea comisiune să fie o emanaţiune 
directă a comisiunei dela Galaţi și ca hotăririle ei în 
cestiune de administraţie să fie expuse apelului comi- 
siunei din Galaţi 


B. Boerescu. Sunt fericit, Domnilor Sena- 
tori, că onor D. interpelator mi-a dat ocaziune a 
vorbi şi eu în această cestiune; sunt recunoscător 
şi D-lui prim-ministru de astăzi că a cerut ca noi 


1258 


foştii miniştrii să arătăm ceeace ştim în această, 
mare cestiune a Dunărei. 

D-lor Senatori, această cestiune este în ade- 
văr importantă; preocuparea dar a ţărei este foarte 
fondată, este legitimă. Dar pe cât este de legitimă 
această preocupare, pe atât pot să vă adaos, este 
de rău gust şi imprudent modul vehement ca |să 
nu zic calomnios, cu care unii aù crezut că trebuie 
să atace guvernul trecut, atribuindu-i tot telul de 
rele intenţiuni, pe când acte pozitive, ba şi pu- 
blice sunt față spre a-i combate, spre a risipi nişte 
zgomote malițioase şi atât de puţin fondate. Să 
conveni cel puţin, că este mare imprudenţă a acelor 
care au provocat o asemenea agitațiune. Vedem în 
adevăr, de câteva zile, că unii, alții atacă pe fostul 
guvern prin tot felul de presupuneri, nu mai puţin 
patriotice, dar şi puţin demne de guvernul unei 
țări libere, și afirmă fără jenă, că guvernul tre- 
cut ar fi compromis cestiunea Dunărei. ar fi 
luat angajamente ar fi dat promisiuni în vătă- 
marea intereselor ţărei şi contrarii tractatului din 
Berlin. 

Unii, spre a răspândi cu mai mult succes 
aceste zgomote, sau mai bine zis aceste calomnii, 
s'au transformat chiar în animale, în delfini bor- 
ţoşi şi nesăţioși, care nesăturaţi de prăzile ce au 
pescuit pretutindeni, au căutat să turbure şi apele 
Dunărei spre a mai găsi şi alte prade; însă vor 


1259 


află, sunt sigur numai o mocirlă în care înămo- 
lindu-se, nu vor mai ști cum să iasă (Aplauze). 

Eu însă, D-lor, numai din cauza legitimei 
preocupări a ţărei în această cestiune şi numai 
pentru ca să spulber zgomotele răutăcioase, îm- 
prăştiate de răuvoitori, mă simt dator şi fericit 
ca să vă vorbese spre a restabili adevărul. Despre 
acuzaţiuni şi calomnii nu mă îngrijesc; căci gu- 
vernul trecut din care-am avut onoare a face şi 
eu parte, este oţelit în contra a oricărei calomnii; 
şi oţelit şi la adăpost de orice bănuială trebuie să 
se considere un guvern care a trecut prin grelele 
împrejurări ce a pereurs el, care a putut să des- 
lege cestiunile cele mai grele, ce a avut vreodată 
ţara, precum cestiunea israelită, acea a răscum- 
părărei drumurilor de fer, cestiunea independenţei, 
a regalităţei ete... Ei bine, un asemenea guvern, 
este în adevăr oțelit, este în adevăr la adăpostul 
oricărei calomnii, oricărei bănueli. Şi dacă în ces- 
tiunea israelită, în cestiunea drumurilor de fer, el 
a probat, prin fapt şi în contra tuturor afirma- 
ţiilor contrarii că a lucrat onest, patriotic Şi con- 
form intereselor ţărei cum ar puteă fi altfel în 
cestiunea  Dunărei ? (aplauze). 

Să viu dar la această cestiune a Dunărei! 
Aci, deşi îmi sunt impuse oarecari reticente in- 
dispensabile, ca fost ministru şi ca amic al » 
vernului actual, voi putea fi mai explicit subt 


1260 


alte raporturi; căci sunt fapte care astăzi sunt 
oarecum la domeniul public, şi asupra lor pot 
vorbi ceva mai pe larg. 

Vă aduceţi în adevăr aminte, D-lor, că pentru 
executarea articolului 55, din tractatul dela Berlin, 
comisiunea europeană-dunăreană, eră datoare să 
facă un regulament, numit de navigaţiune, de po- 
liţie şi de supraveghere. 

Ca să se elaboreze acest regulament, încă dela 
17 Decembrie 1879, s'a decis de către comisiunea 
europeană, în unanimitate, după propunerea, Fran- 
tei, ca să se numească un comitet spre a redactà 
un proect, care să serve de bază discuţiunilor, 
pentru formarea regulamentului. După propunerea 
Angliei acest comitet s'a format din delegaţii Aus- 
triei, Germaniei şi Italiei. 

Acel comitet a lucrat un proect de regula- 
ment, pe care sub numele de ante-proect (avant- 
projet) l-a, prezentat comisiunei europene tocmai 
în sesiunea de primăvară a anului 1880, în Mai. 

Acest proeet însă nu a fost comunicat de 
mai înainte şi guvernelor respective, pentru ca să-l 
cunoască şi să-l studieze; astfel că cestiunea a fost 
amânată, şi sa hotărât ca în sesiunea viitoare de 
toamnă, dela Noembrie 1880, întreaga comisiune 
europeană, iar nu un comitet al său, să discute 
şi să pună bazele după care eră să se facă acel 
regulament. 


1261 


Aceasta a fost totdeauna gi dorința României; 
şi conform instrucţiunilor ce avea, a opiniat şi 
delegatul nostru ca bazele viitorului regulament 
să se formuleze de întreaga comisiune europeană. 

Acest studiu preliminar s'a și făcut în adevăr, 
în sesiunea din toamna trecută dela 15 Noem- 
vrie 1880. 

Noi guvernul am cunoscut astfel ante-proectul 
lucrat de comitetul de trei, numai în luna lui Mai 
1879. Până la luna lui Noemvrie viitor aveam 
astfel timp ca să studiem acel anteproect, să ne 
dăm seama de ce el conţine, să ne tragem linia 
noastră de conduită, şi să vedem ce fel de in- 
strucțiuni avem să dăm delegatului nostru. 

Pentru aceasta a trebuit mai întâi, să ne dăm. 
bine seama de sensul, și de scopul tractatului din 
Berlin, a dispoziţiunilor sale relative la Dunăre, 
pentru ca nu cumva să facem ceva contra sensului 
şi spiritului acelui tractat, contra scopului ce el 
voiă a atinge, 

Vedem că se pretinde de unii că noi nu am 
fi studiat, nu am fi cunoscut destul de bine ante- 
proectul celor trei delegaţi; şi mai ales că nu am 
căutat a ne informà cari sunt vederile şi altor 
agenţi ai noştri, cari sunt aprecierile asupra lui 
şi asupra altor cabinete din Europa. 

A se răspândi asemenea zgomote și insinuări, 
permiteți această paranteză, de aceia care nu erau. 


1262 


în secretul lucrărilor noastre, nu mă mir; căci ei 
necunosecând lucrările ininisterului, se puteau în- 
selă; şi apoi pentru prima oară România luă parte 
oficială la o lucrare internaţională, şi pentru cei 
neobişnuiţi cu asemenea lucrări diplomatice, nu 
este de mirare a se impacientă şi a presupune 
toate relele până ce acea lucrare devine de do- 
meniul public. Mirarea mea este însă mare, şi poate 
deveni impresiunea unei indignaţiuni legitime, când 
asemenea zgomote şi insinuări se răspândese tocmai 
de aceia, cari cunose secretul lucrărilor noastre, 
şi cari trebue să fie deprinşi cu exiginţele şi reti- 
cenţele diplomatice. 

Dacă guvernul Dv., a studiat sau nu ante- 
proeectul, veţi judecă după cele ce voi aveă onoarea, 
a vă relată mai în urmă. 

Vă pot însă arătă îndată că, pe când studiam 
acest act, am căutat toate elementele, de oriunde 
veneă şi am provocat de pretutindeni lumini, spre 
a completă studiile şi a ne face o ideie exactă şi 
justă asupra ceeace avem de făcut. 

Aşă am căutat mai întâi, să am ideile şi 
afecțiunile, asupra ante-proectului, a delegatului 
nostru dela Galaţi, care eră în mai bună pozi- 
țiune decât oricine, spre a ne face observațiuni 
asupra acestui important subiect. Aşă, încă dela 
8 și 11 Iunie 1880, comisarul sau delegatul nostru 


1263 


dela Galaţi, ne-a trămis sub formă de memorii, 
observaţiunile sale asupra ante-proectului. 

Poate că nu ne-am unit cu toate concluziu- 
nile delegatului nostru, însă multe erau fundate, 
şi pentrucă căutam pentru un moment, a strânge 
toate luminile, am şi comunicat memoriile sale, și 
am cerut observaţiunile tuturor reprezentanţilor 
noştri din străinătate, prin o circulară dată din 
23 Iunie 1880 cu No. 10.549. 

Imi pare că nu am pierdut timpul, pe la ju- 
mătatea lui Mai 1880, am cunoscut anteproectul, 
și la 23 Iunie am şi cerut opiniunea tuturor ace- 
lora cari mi-o puteă da cu folos. Nu toţi mi-au 
răspuns. Dar unii mi-au răspuns prin note şi 
memorii, continuând sisteme şi idei cari accepta- 
bile cari neacceptabile. 

Noi însă cari eram la centru, şi cari cunoş- 
team lucrurile mai bine, apreciam şi puteam alege. 
Indestul că nimenea nu ne puteă legă, îndestul că 
am apreciat gravitatea cestiunei, şi că am căutat 
a ne înconjură de toate luminile trebuincioase în 
asemenea, lucrare. 

In alte cuvinte, imitam albina care culege 
după toate plantele numai sucul necesar pentru 
clădirea edificiului său. Am cules şi noi ceeace ni 
s'a, părut mai bun şi am lăsat la oparte tot ceeace 
ni se păreă mai greșit, impracticabil sau im- 
prudent. 


1264 


Totodată D-lor, pe când noi ne aflam în 
studiul acestui anteproiect, am mai văzut cu fe- 
ricire, că această cestiune a Dunărei a început să 
preocupe şi opinia publică din Europa, astfel încă 
din luna August 1880 a început a apare broșuri 
şi memorii în diferitele capitale mari ale Europei, 
şi mai toată ziaristica europeană a început a se 
ocupă de această cestiune, până atunci atât de 
necunoscută în străinătate, şi aceasta în mod fa- 
vorabil pentru România. 

O asemenea agitaţiune ai opiniei publice din 
Europa, nu putea fi decât plăcută şi încurajă- 
toare pentru România, căci agitaţiunea se producea 
în sensul respectărei tractatului din Berlin, şi a 
garanţiei ce trebue să se dea libertăţei navigaţiunei 
şi a diverselor interese ce sunt pe Dunăre. 

Cu modul acesta ne-am aflat în poziţiune a 
cunoaşte bine cestiunea și de a ne trage linia 
noastră de conduită. 
| Care a fost deci aprecierea noastră, care a 
fost linia de conduită a guvernului trecut? Astăzi 
vi le pot spune, D-lor, căci multe din fapte sunt de 
domeniul public, și nu pot vătămă negoţierile pendinte. 

Am voit în scurt a vă da seama de scopul 
esențial și final al tractatului dela Berlin, prin 
articolele sale dela 52—55, în privința Dunărei. 

Acest scop este destul de clar indicat prin 
art. 12, care se exprimă chiar aşă la începutul său: 


1265 


„Spre a se crește garanţiile asigurate liber- 
tăţei de navigaţiune pe Dunăre, recunoscută ca 
fiind de interes european; în alte părți contrac- 
tante, etc.“ 

Va să Didi însăşi puterile europene declară 
că ele și-au propus a mări, a întări aceia ce 
a făcut congresul din Paris dela 1856, adică 
de a asigură mai mult libertatea navigaţiunei pe 
Dunăre; totdeodată ele repetă aceiace au zis la 
Paris în 1856 că libertatea de navigaţiune pe acest 
fluviu este de interes public european. lată scopul; 
îl ştim acum. 

Prin ce mod însă tractatul dela Berlin a voit 
să ajungă acest scop? 

Printi'un singur mod, prin instituirea unei 
comisiuni europene permanente la Galaţi, care 
prin acţiunea sa constantă şi reală, să garanteze 
interesele tuturor prin asigurarea libertăţei navi- 
gaţiunei pe Dunăre. 

Odată dar ce ne-am dat bine seama de scop, 
şi de modul cum să se atingă acest scop, linia 
noastră de conduită, eră de fel trasă, trebuiă să 
ne ţinem strâns de litera tractatului din Berlin, și 
să depărtăm orice, care ar puteă alteră scopul, 
sau paraliză mijloacele. 

Tărâmul nostru eră astfel, pe atât de solid, 
pe cât și natural. 

Totdeodată această linie de conduită eră în 


29006 80 


1266 


acord cu toate interesele noastre speciale pe Dunăre, 
pe acest mare fluviu internațional; căci cu cât 
Dunărea va fi mai liberă cu atât interesele noastre 
de consumaţiune şi producţiune vor fi mai satis- 
făcute, eră în acord cu interesele generale ale tu- 
turor; căci cu cât Dunărea nu va fi absorbită 
prin influența preponderentă a unei singure Puteri, 
cu atât va fi mai asigurat traficul tuturor Puterilor: 
Ceva şi mai mult, România eră interesată 
ca una ce posedă cel mai lung țărm pe Dunărea, 
de jos, nu numai că pentru dânsa acest fluviu 
este nervul său vital, plămânul prin care respiră 
către mare, şi ocean, dar pentrucă încă-i şade bine 
ca stat nou şi June care acum intră în viaţa po- 
litică europeană, care acum stă pentru prima oară 
în rând la masa verde a diplomaţiei cu alte Puteri 
mari, să dea o probă de respectul său pentru 
menţinerea şi stricta aplicare a tractatelor. (Aplauze). 
Așă dar am ţinut şi trebuie să ţinem la 
pescripțiunile esenţiale ale tractatului din Berlin, 
ca și la modalitatea aplicărei acestor peseripțiuni. 
Menţinerea dar şi acţiunea constantă a Comi- 
siunei Europene dela Galaţi, eră după noi o con- 
dițiune esenţială a libertăţei de navigaţiune pe 
Dunăre. 
Orice ar tinde să se substitue acestei comi- 
siuni, orice măsură, prin care încetând într'un 
timp dat comisiunea europeană, ar înlocui-o cu o 


1267 


altă autoritate, cu o altă colectivitate, ar fi în 
contra tractatului dela Berlin, în contra literei gi 
spiritului său, în contra mai cu seamă a scopului 
ce şi-a propus. 

lată punctul esenţial, iată nodul acestei cestiuni. 

Prea puţin ne pasă nouă despre mecanismul 
sau procedura cum comisiunea europeană şi-ar 
exercită atribuțiunile sale, și-ar îndeplini misiunea 
sa; ea poate să funcționeze direct sau prin man- 
datari; aceasta este o cestiune secundară. 

Ceeace ne pasă nouă, şi ceeace trebuie să ne 
preocupe, este că nu, pe lângă comisiunea euro- 
peană, să se constitue o altă instituţiune, o altă 
autoritate independentă, care să nu derive dintr’ìnsa, 
care să nu fie o emanaţiune a ei, și care să poată 
există — şi fără comisiunea europeană, ba să o 
poată şi înlocui când va încetă dânsa. Atunci nu 
am mai aveă garanţiile ce ne prezintă colectivitatea 
tuturor Puterilor. 

Să nu uitaţi în adevăr D-lor, că la 1883, 
comisiunea europeană dela Galaţi, are trebuinţă 
de un alt mandat; și că Puterile Europene au să 
se adune la 1882, în consecinţă, spre a decide cum 
zice art. 54, despre prelungirea puterilor ei sau 
despre modificările ce ar voi să întroducă. Prin 
urmare, guvernul dar a crezut, că ar fi periculoasă 
ideea, coprinsă în anteproectul celor trei delegaţi, 
de a se institui o comisiune de patru delegaţi, 


1268 


alături cu comisiunea europeană, independentă, 
chiar şi deosebită de cea dela Galaţi; căci atunci 
nu sar puteă şti dacă, după expirarea manda- 
tului comisiunei europene, acea comisiune restrânsă 
nu ar înlocui-o sau nu ar continuă să existe de 
sine. Libertatea Dunărei nu ar mai fi atunci ga- 
rantată de toate Puterile, ci numai de cele aflate 
în comisiune; ceeace ni sa părut că nu ar fi con- 
form cu tractatul de Berlin. 

lată pentru ce D-lor, guvernul Dv. a crezut 
de cuviință a nu puteă aderă la această comi- 
siune de patru. Numărul meinbrilor din care acea 
comisiune ar fi compusă, l-am crezut cu totul 
indiferent. 

Erà vorba de o comisiune numită mixtă, și 
compusă din 4 membri, fie vorba de o altă co- 
misiune, pe care alţii au propus-o şi au numit-o 
riverană, compusă din trei membri: ai României, 
ai Bulgariei şi ai Serbiei; lucrul este cu totul in- 
diferent pentru noi, căci este acelaşi lucru. Aceea, 
ce este esenţial, este că nu o autoritate alta, decât 
cea prevăzută prin tractatul dela Berlin, cu o exis- 
tenţă proprie şi independentă, să fie creată alături 
cu comisiunea, europeană; căci o repet, forţa ln- 
crărilor şi efectul timpului va face ca această auto- 
ritate, să înlocuiască, să excludă comisiunea eu- 
ropeană. 

Noi dar am stăruit a crede şi continuăm a 


1269 


aveă această credinţă că numai comisiunea euro- 
peană este în condițiuni de a garantă libertatea 
navigaţiunei pe Dunărea de jos, şi de a protege 
astfel interesele multiple ce sunt pe acest fluviu. 

Rațiunea morală a acestei credinţe se află în 
aceasta, că nu trebue să uităm că Dunărea ca fluviu 
internaţional, ca cale de comunicaţiune, este a tu- 
turor şi a nimănui. Tot astfel am înţeles sensul 
acestor cuvinte ce am pronunţat în şedinţa Camerei 
dela 24 Februarie trecut, când am răspuns la o 
interpelare a D-lui Ionescu, şi atunci ca și azi zic 
că Dunărea, ca cale de circulaţie, e o proprietate 
comună, internaţională. Ca teritoriu, ca fund, ea 
este a noastră, căci hotarele noastre merg până la 
talvegul ei. Insă noi vorbim de Dunăre ca fluviu, 
şi dacă ca fluviu, ea este a tuturor, paza ei, ga- 
ranția libertăţei ei trebuesc încredințate tuturor iar 
nu numai câtorva; motivul dar moral care ne-a 
făcut a ţine la, conservarea comisiunei europene 
este tot atât de fondat, ca şi motivul politic. 

Aşă dar întâia apreciere a noastră, ce am 
tras din studiul tractatului din Berlin, şi al ante- 
proectului celor trei delegaţi, a fost că existența 
şi acţiunea comisiunei europene trebue menţinută 
aşå, prin regulamentele ce sar face, 'cum o altă 
autoritate sau colectivitate independentă de dânsa, 
să nu se poată creà spre a absorbi, paraliză sau 
înlocui, 


1270 


Un alt element esenţial ce am aflat din stu- 
diul anteproectului, o altă bază a conduitei noastre 
politice, a fost aceea că principiul libertăţei navi- 
gaţiunei fluviale pe Dunărea de jos, trebuiă recu- 
noscut și repetat în noul regulament relativ la 
navigare, poliţie şi supravegherea Dunărei. Am fost 
dar de opiniune că, conform tractatului din Berlin, 
conform celui din Paris, să se recunoască acest 
principiu, de care nu se făceă nici-o menţiune în 
anteproect. 

Mai eră încă un alt principiu esenţial care 
trebue să ne preocupe în special pe noi Românii, 
eră acela al drepturilor ce decurg din suveranitatea 
teritorială a ţărilor mărginașe. 

Este adevărat că art. 53 al tractatului din 
Berlin, spune că comisiunea europeană dela Galaţi 
are o complectă independenţă în raport cu auto- 
ritatea teritorială. Dar mai este şi un alt prin- 
cipiu de sine existent, şi pe care nimenea nu-l 
poate negă, că trebue a se respectă drepturile care 
decurg pentru Statele riverane din aplicarea su- 
veranităţii teritoriale. Ce trebuiă atunci făcut? 
Trebuiă ca prin regulamentul de care este vorba, 
să se ia măsuri așă, ca absoluta independenţă a 
comisiunei europene, să se concilieze cu respectarea, 
suveranităţii teritoriale, adică ca atribuţiunile co- 
misiunei europene să se exerciteze așă cum să nu 
împiedice, nici să contrazică drepturile care rees 


1271 


pentru un Stat riveran din exerciţiul suveranităţii 
sale teritoriale. Această suveranitate există, am zis, 
pânăla talvegul fluviului. 

Pânăla această fruntarie trebuiă dar a se dis- 
tinge bine aceea ce constitue drepturile comisiunei 
europene, absolut independentă, pe calea fluvială, 
pe calea internaţională comună tuturor, de drep- 
turile de suveranitate ale statului riveran, singur 
proprietar pe această parte a pământului său, şi 
respectarea acestui principiu l-am recomandat de- 
legatului nostru. 

Astfel D-lor, vam rezumat în puţine cuvinte, 
sistema ce noi am adoptat, în urma studiilor ce 
noi am făcut anteproectului lucrat de comisiunea, 
de trei. În timpul acesta se apropie epoca de 
15 Noembrie 1880, când comisiunea europeană 
trebuiă să se adune spre a face studiile preparatorii 
şi a stabili bazele noi ale regulamentului definitiv. 
A trebuit dar să dăm delegatului nostru din co- 
misiunea dunăreană, instrucţiuni conform cu sis- 
tema ce adoptasem. Multe s'au zis şi s'au goptit 
şi în privința, acestor instrucțiuni. S'a susținut de 
unii prin jurnale, ba chiar alţii au vorbit şi în 
Cameră, că delegatul nostru ar fi lucrat fără in- 
strucţiuni, sau în contra instrucţiunilor ce aveă, 
orică, dacă a zis ceva bun, pe ici pe colea, a 
făcut-o numai din propria sa inspiraţie şi pe răs- 
punderea sa personală. 


1272 


Naivi sunt cei ce au putut crede aceasta. Eu 
sunt sigur că nici un om serios nu poate admite 
un singur moment, că un delegat, că un repre- 
zentant oarecare ar puteă lucră fără instrucţiuni, 
sau în contra instrucţiunilor sale. Căci se ştie că 
ar putea fi revocat îndată. Totul ce ar preîntâm- 
pină aceasta ar fi ca singur să se retragă când 
nu i-ar plăceă instrucţiunile ce i se dă. 

Prin urmare dar, eu am dat instrucţiuni de- 
legatului nostru dela Galaţi, în acele instrucţiuni 
s'au dat înscris, clare, precise, categorice, şi neechi- 
voce, așă cum se văd prin actul dela 1 Noembrie 
1880, sub No. 18.646. Aceste instrucțiuni s'au 
dat de guvernul trecut, în deplină cunoștință de 
cauză și după mature studii eșite din deliberaţiunea 
întregului cabinet, aşă cum trebue să se urmeze 
într'un guvern, între membrii căruia există o per- 
fectă înţelegere, şi o deplină răspundere și soli- 
daritate. 

„Am spus în acele instrucțiuni comisarului 
nostru că trebuie să se pronunţe și să susțină cea 
mai largă şi mai deplină libertate de navigaţiune 
pe Dunăre, căutând a o defini în morlul cel mai 
„complect. l-am prescris că, are să se ţină strâns 
legat de litera şi spiritul tractatului de Berlin, 
pronunţându-se în contra oricărui sistem, oricărei 
soluţiuni care sar păreă contrarii acelui tractat, 
sau care ar împiedică, ori paraliză scopul ce şi-au 


1273 


propus cei ce l-au subscris, acela de a garantă 
libertatea, navigaţiunei pe Dunăre, în favoarea tu- 
turor şi în dauna nimănui. De aci urmă că de- 
legatul nostru nu puteă admite niciun fel de in- 
stituțiune sau autoritate, creată independent ală- 
turea cu comisiunea europeană, şi în condițiuni 
de a o putea înlocui la timp. De aci urmă, iarăși, 
că, după sistema noastră, nu puteă fi vorba nici 
de preşedinţi nici de vreun vot preponderent care 
ar fi aplecat balanţa spre unii în defavoarea ce- 
lorlalţi. 

Aceste instrucţiuni le am înaintea D-lor, şi 
concursul nostru a lucrat şi a vorbit după cum 
îi dictau ele. Astăzi pot vorbi de dânsele, și con- 
ţinutul lor se poate verifică; căci ele sunt repro- 
duse prin voturile comisarului nostru, în proto- 
coalele comisiunei dela Galaţi, cari sunt iinprimate 
şi publicate. Când astăzi aceste protocoale se cu- 
nose, și când, din ele se vede atitudinea guver- 
nului trecut, apoi cei ce au vorbit contra lui, 
ori au insinuat tot felul de sgomote rău voi- 
toare, etc., sau că nu au citit acele protocoale, 
sau că cunoscându-le au ţinut ca cu precugetare, 
să amăgească opiniunea publică, însă asemenea 
amăgiri, ţin numai câteva ore, sau câteva zile, 
adică numai până când să vorbească aceia cari 
posed veritatea. 

Acum spre a termină cu această fază a ches- 


1274 


tiunei, trebuie să mai adaug că lucrările făcute 
de comisiunea europeană în sesiunea sa dela Noem- 
vrie 1880, şi care sa închis la începutul lui Ia- 
nuarie 1881, au fost considerate numai ca studii, 
numai ca un schimb de idei între delegaţi, şi cari 
nu angajau de loc hârtiile guvernelor lor, Incât, ri- 
guros vorbind, guvernul nostru nu este angajat 
nici cu aceeace sa făcut în sesiunea de toamnă 
a anului 1880. Această natură a lucrărilor co- 
misiunei din Noeinvrie trecut, este recunoscută şi 
declarată de chiar delegaţii ce compun comisiunea 
dela Galaţi, prin întâiul protocol al şedinţelor lor. 
La finele rezumatului deliberaţiunilor comisiunei 
din acea sesiune, făcut acel rezumat de secreta- 
rul comisiunei europene, și intitulat „rezumat de 
studiu preparatoriu al comisiunei în a doua se- 
siune a anulu, 1880, cu asistența delegaților Ser- 
biei și Bulgariei“ se află la fine o rezervă gene- 
rală. Această rezervă generală este astfel redac- 
tată: „dehberaţiunea rezumată mai sussa făcut 
ca un simplu studiu, spre a permite delegaților 
să-și schimbe ideile lor, fără a angajă rezolu- 
țiunile lor“. 

Așă dar, este bine stabilit, că aceste studii 
au un caracter personal, în raport cu fiecare de- 
legat, în sensul acesta că el nu leagă pe guverne, 
în sensul acesta că el consideră mai muit ca un 
schimb de idei între delegaţi. 


i275 


Să nu credem însă, că în fapt fiecare delegat 
nu aveå instrucţiunile dela guvernul său, că el nu 
a lucrat după acele instrucțiuni. Insă fiind vorba 
de o lucrare preparatorie, fiecare delegat îşi aveà 
modul său personal de a se exprimă; şi fiecare 
guvern a preferit mai bine să considere acele studii 
ca personale ale delegaților, spre a-și rezervă mai 
mult libertatea acțiunei sale. Aceasta ne-o spune, 
în alte cuvinte, rezerva pe care v'am citit-o dela 
finele rezumatului. 

Guvernul Austro-Ungar explică şi mai bine 
acestor studii, într'o circulară a sa dela 9 Fe- 
bruarie 1881, zice chiar așă: „este foarte adevărat 
că aceste deliberațiuni oferă numai un caracter 
de opiniuni personale; însă el lasă să se vadă, 
mai mult sau mai puţin punctul de vedere sub 
care diferitele guverne privesc cestiunea “. 

Voiu mai reveni asupra acestei cireulări. Insă 
iată pentru moment din ce punct de vedere sa 
zis că opiniunile delegaților le-au fost personale. 
Să poată angajă rezoluţiunea guvernului său. Și 
aceasta, se prevede în protocolul No. 1 la fila 9. 

Și pentru aceasta într'o circulară a guver- 
nului Austriei, despre care voi vorbi mai în urmă, 
se zice iarăşi că opiniile personale, nu pot angaja 
întru nimic. 

Unii au crezut că pot face şi din aceasta un 
joc de cuvinte imputând guvernului trecut că n'a 


1216 


avut meritul nici a câtorva bune cuvinte ori a 
opiniei emise de delegatul nostru la Dunăre; căci 
acestea, erau opiniile sale personale. Acum puteţi 
înțelege D-lor, ce sens are cuvîntul opinie per- 
sonală. Da, comisarul nostru a avut opiniile sale 
personale, așă cum le-au avut și toţi ceilalți co- 
misari, adică conform cu instrucţiunile, și în mo- 
dul cum a decis comisiunea europeană din cea 
dintâi şedinţă a sa din toamna trecută, aşă adică 
că guvernul să rămână liber în rezoluţiunea sa. 

Am terminat astfel, D-lor, cu întâia fază a 
cestiunei, adică cu atitudinea noastră pe timpul 
studiilor făcute la Galaţi în sesiunea din toamna 
trecută. Trec acum la a doua fază, adică la aceea 
ce a făcut guvernul trecut, dela Ianuarie, când s'a 
închis sesiunea de toamnă, până la Aprilie trecut, 
când eră să se deschidă sesiunea actuală a comi- 
siunei Dunărene, spre a lucră regulamentul, pe 
baza studiilor dejă făcute. Care a fost atitudinea, 
guvernului în intervalul de aceste câteva luni? 
Sehimbatu-și-a deci opiniunea, ceo aveă în timpul se- 
siunei de toamnă ? Ajuns-a el la oaltă convineţiune? 
Vă pot declarà de îndată, și grosso modo că gu- 
vernul trecut a continuat şi în acest interval, a 
aveă aceleași idei, aceiași convineţiune ca şi în 
timpul sesiunei de toamnă, că el în tot acest in- 
terval n'a făcut nici un act, n'a luat nici un fel 
de angajament, care să lege, sau să impiedice 


1277 


acţiunea, guvernului actual, spre a adoptă soluţiunea 
care i se va păreă mai bună. 

Am continuat, în alte cuvinte, acţiunea noastră 
din trecut, şi am căutat să asigurăm, pentru noua 
sesiune de primăvară, isbutirea, sistemei care dela, 
început ni sa părut cea mai bună, spre a asigură 
libertatea Dunărei şi a execută fidel art. 55 din 
tractat. 

Insă un element nou sa adăugat la acțiunea 
noastră, în aceasta a doua fază a cestiunei. Acest 
element erau noile lumini, noile învăţăminte ce 
trebuiă să tragem din lucrările, din studiile făcute 
în sânul comisiunei europene, pe timpul sesiunei 
sale din toamna trecută. A trebuit dar să mă pun 
a studiă cu atenţiune protocoalele comisiunei euro- 
pene; a trebuit astfel să ne dăm bine seama de 
opiniunile şi atitudinea fiecărei Puteri, să observăm 
gruparea lor, să vedem care eră asemănarea sau 
divergința dintre dânsele, şi să apreciăm cum ar fi 
atitudinea, și linia de conduită ce ar trebui să ia 
România în această nouă fază a cestiunei. 

După cum am avut onoare a vă spune, nu 
am crezut vedeà din acest studiu nimic care să ne 
schimbe convincţiunile, nimic care să ne probeze 
că am fi fost greșiți. Astfel am văzut ca s'a produs 
în sânul comisiunei ideia ca să se institue o comi- 
siune mixtă de patru, cu vot preponderant al prege- 
dintelui; am văzut că delegatul Bulgariei a pro- 


1278 


dus ideia ca să se institue o comisiune riverană 
de trei. Insă pe cât timp aceste comisiuni ar fi 
avut o existenţă proprie şi independentă de comi- 
siunea europeană, aceasta constituiă după noi, o 
abatere dela tractatnl din Berlin, eră o vătămare, 
o împuţinare a libertăţei de navigaţiune. Aceiagi 
credinţă, aceiaşi apeciare ni s'a părut, din studiile 
protocoalelor, că se împartăşeşte de mai toate 
celelalte State reprezintate în sânul comisiunei euro- 
pene; căci mai toate au căutat prin diferite 
mijloace, a depărtă coniliţiunile care dau unor așă 
comisiuni un caracter de independendinţă, un ca- 
racter de instituţiuni. 

Bine dar și prudent am făcut noi de a nu 
aderă la o aşă comisinne fie compusă de patru, 
fie compusă de trei membri, căci na numai că, 
prin aceasta ne-am fi abătut dela tractat, ba am 
fi dat loc şi la vorbe, şi la bănueli: sar fi zis, 
dacă primeam comisiunea mixtă de 4, că sacri- 
ficăm Dunărea Austriei; dacă primeam comisiunea, 
riverană de trei, că o sacrificăm Rusiei; şi că 
astfel sacrificăm interese speciale, fie aceste interese 
chiar ale noastre. 

Noi însă, care voim a ne ţine de tractat, noi 
care înțelegem că Dunărea, ca fluviu internaţional 
este al nimănui şi al tuturor, noi care suntem 
convinși că prin acţiunea şi prezenţa tuturor Pu- 
terilor pe Dunărea-de-jos, se împacă toate inte- 


1279 


vesele şi se echilibrează toate influenţele, noi care 
ne propuneam, a respectă egal şi pe Rusia și pe 
Austria, dar a nu admite o influenţă absolută pe 
Dunăre nici a uneia, nici a alteia, noi cari în alte 
cuvinte, voim a respecta egal interesele tuturor 
Puterilor, eră natural ca să nu ne aruncăm întrun 
sistem, care ne-ar fi depărtat dela acest. scop, şi 
care ar fi dat loc la legitime bănueli. 

Am mai observat însă, din studiul ce am 
făcut protocoalelor şi altceva, Am obsevat că do- 
rința tuturor Puterilor era de a se ajunge la o 
înţelegere comună, de a se găsi o soluţiune care, 
fără să se depărteze dela tractat, să împace toate 
interesele şi să unească toate voturile. 

Protocoalele ne-au mai arătat încă că toate 
statele — afară de noi care ne abţineam odată ce 
nu am admis comnisiunea mixtă —au recunoscut 
Austriei interesele ce are pe Dunăre, şi sub acest 
titlu dreptul de a figură în o aşă comisiune; şi 
că dacă o comisiune oarecare sar admite, încer- 
carea, de a înlătură pe Austria, ar fi zadarnică. 
De aceea şi delegatul Bulgariei a fost singur de 
opinia sa. 

Singuri am rămas și noi de opiniunea când 
am propus ca atribuţiunile comisiunei europene să 
se întindă până la Porţile de fier. Niciun alt 
delegat nu a susținut această propunere. Chiar 
delegatul Bulgariei a sfârşit prin a fi de opinie 


1280 


contrarie, căci el a primit comisiunea mixtă, însă 
dacă va fi compusă numai de trei membri, adică 
cu excluderea Austriei. Când toate aceste obser- 
vațiuni le-am cules din studiul protocoalelor, ne-am 
întrebat ce trebue făcut, ce încercări să între- 
prindem, spre a epuiză toate mijloacele, mai înainte 
de a riscă să rămânem izolaţi? 

Ţineţi minte că am zis dela început că prea 
puţin ne pasă de modul cum comisiunea euro- 
peană dela Galaţi îşi exereitează atribuţiunile sale; 
ea le poate exercită direct, le poate exercită in- 
direct prin mandatari. Esenţialul este ca comi- 
siunea europeană să existe ca o putere dela care 
să derive acţiunea. Când mandatele încetează piere 
şi mandatarul. Puterea şi drepturile mandatarului 
sunt numai acelea pe care i le cedează mandantele. 
l Prin urmare tot în urma studiilor proto- 
coalelor ne-am zis: dacă ne-am pune în pozițiune 
de a contestà comisiunei europene dreptul de a 
exercită parte din atribuțiunile sale prin man- 
datari, prin o comisiune specială pe care i-au con- 
stituit-o ca mandatarul său, nu numai că am riscà 
de a rămâneă din nou singuri de opiniune, dar 
ne-am pune pe un tărim slab, căci ni sar opune 
dreptul natural ce-l are oricine de a se exercită 
direct sau prin mandatari unele drapturi ale sale; 
căci ni sar spune poate şi unele dispozițiuni ale 
ractatului din Paris încă în vigoare asupra aces- 


1281 


tei naturi.. În orice caz ne-am angajă întro con- 
troversă periculuasă, îndată ce am părăsi tărâmul 
solid al principiilor rezultând din ţraciate. 

Acest tărâm solid al tractatelor, ne-am zis 
noi, este acela ca să nu se creieze, alături cu co- 
misiunea europeană, o autoritate, o instituţiune 
alta, cu o existență independentă care să poată 
absorbi sau înlocui comisiunea europeană. Va voi 
însă această comisiune, vor voi Puterile cele mai 
depărtete, deși interesate în cestiune, ca Franţa, 
Anglia, Italia, să constituie niște mandatari, să 
creieze o comisiune specială, care să fie o ema- 
naţiune, o delegaţiune a comisiunei europene, spre 
a exercită parte din atribuţiunile sale, aceasta pu- 
țin ne-a păsă nouă. Aceeace ne-ar interesă pe noi 
ar fi ca acea comisiune specială, să nu aibă o 
existență proprie, aşă încât să poată înlocui co- 
misiunea dela Galaţi. Când însă comisiunea spe- 
cială ar fi subordonată celei dela Galaţi, când 
nici unul din membrii săi nu ar aveă poziţiunea, 
excepțională şi preponderentă, când câte 4 mem- 
brii egali, când toate hotărârile lor ar fi supuse 
apelului comisiunei europene, când cu modul acesta, 
existenţa acelei comisiuni va dură numai cât a, 
aceleia dela Galaţi, şi i-ar fi imposibil de a func- 
ţionă când ar încetă comisiunea europeană! o! 
atunci înţelegeţi D-lor, că cestiunea este schimbată 
cu totul, și că noi am puteă primi o asemenea 


29006 Ss 


1282 


eomisiune, fără să ne abatem întru nimic de trac- 
tatul din Berlin, fără să ne contrazicem în nimie 
cu ceeace am făcut în sesiunea din toamna tre- 
cută. In ipoteza aceasta cestiunea prezidenţiei nu 
mai are nicio importanță, căci odată ce președin- 
tele nu mai are niciun privilegiu, nicio preroga- 
tivă preponderantă, alegerea sa este numai o ces- 
tiune de curtenie, de politeţă. 

Aceste sunt învăţămintele, acestea sunt re- 
flecţiunile ce noi am făcut după ce am citit şi 
am studiat protocoalele de cele petrecute în se- 
siunea, din toamna, trecută a comisiei europene. 

Mai aveam câteva luni până la seziunea ac- 
tuală dela 1 Aprilie 1881. Trebuia dar a lucrà 
ceva cum să preparăm tărâmul pentru această se- 
siune, în care nu eră să se facă numai studii, 
ci aveă să se voteze regulamentul definitiv. Dar 
spre a lucră bine şi în acest interval, trebuia, 
precum făcusem înaintea, sesiunei din toamna tre- 
cută, să pipăim tărâmul, să sondăm, să cunoaştem 
dispoziţiile sau apreţierile și altor Puteri asupra 
studiilor din toamna anului 1880. 

După cum se obicinuește în toate tractările 
care precedează încheierea unui act diplomatie, 
am avut încă multe convorbiri cu diferiţi repre- 
zentanţi ai Puterilor străine dela noi. Totdeauna, 
am declarat fiecăruia că nu putem admite votul 
preponderent cu niciun preţ, nici crearea unei co- 


1283 


misiuni care să înlăture, ori să absoarbă pe cea, 
europeană; dar că suntem şi noi dispuși și doritori 
ca toate statele, a facilità și a ajunge la o înţe- 
legere comună. 

Trebuia însă să dăm şi ceva probe de acest 
spirit de conciliare. 

Aceasta trebuia s'o facem cu atât mai mult 
că guvernul Austro-Ungar ne-a devansat. 

Prin o circulară a sa din 9 Februarie 1881, 
pe care a adresat-o Puterilor reprezintate în co- 
misiunea dela Galaţi, şi prin urmare ne-a adre- 
sat-o și nouă, acest guvern, expunând cele pe- 
trecute în sesiunea de toamnă dela 15 Nembrie 
a comisiunei din Galaţi, arată concesiunile ce este 
dispus a face spre a se ajunge la o înţelegere co- 
mună. Aşă se arată că se primeşte a defini în 
regulament libertatea de navigaţiune pe Dunăre, 
aşă cum a propus-o Franţa şi Anglia, și care în 
adevăr eră bună. 

Se admite — aceeace este și mai important — 
ca durata comisiunei mixte să fie limitată cât 
durata, comisiunei europene. 

Insă guvernul vecin stărue în înființarea co- 
misiunei mixte de patru, deşi aduce oarecare 
modificări în funcționarea sa. Aceste modificări 
constau într'aceasta, că admite în principiu dreptul 
de apel la comisiunea din Galaţi, însă numai 
pentru cestiunile de principiu, asupra cărora ho- 


1284 


tărîrile trebue să se ia cu unanimitate. Pentru 
cestiunile administrative, simpla majoritate va, fi 
suficientă, şi când va fi păritate de voturi, votul 
preşedintelui să fie preponderent. 

Când noi am citit această circulară, am făcut 
această reflexiune: cestiunile de principiu pe Du- 
năre sunt foarte puţine, cestiunile administrative 
sunt, din - contră foarte multe. Mai. toate cestiu- 
nile da navigaţie și de poliţie fluvială sunt admi- 
nistrative; nu ştiu dacă una sau două la sută ar 
fi de principiu. Să mai adăugăm însă că guvernul 
austriac pretinde ca însă-şi comisiunea mixtă să 
determine, prin regulamentul său interior, care 
sunt cestiunile administrative şi care de principiu; 
şi ne vom convinge lesne că mai toate cestiunile, 
cu care va avea a se ocupă comisiunea mixtă, vor 
fi de administraţie. 

Astfel că în fapt vocea preponderentă a pre- 
şedintelor are să hotărască asupra mai tuturor 
cestiunilor de navigaţie și de poliţie pe Dunăre. 
Cel puţin dreptul de apel admis pentru cestiunile 
de principiu, implică dependinţa, subordonaţia 
acestei comisiuni la aceea din Galagi. Nici aceasta, 
nu va aveă loc, în fapt cel puţin; şi de aceea ìn- 
ţelegem pentru ce circulara austriacă vorbeşte de 
oarecare independenţă a acestei comisiuni mixte, 
şi că ea este subordinată numai în oarecari cazuri 
comisiunei din Galaţi. In realitate ar fi că ea va 


1285 


există mai absolut independentă, şi nu ar fi mai 
în nimic subordinată celei din Galaţi. Și aceasta 
pentru ce? Pentru unicul cuvânt că mai toate 
cestiunile de care va aveă a se ocupă, vor fi de 
administraţie, adică hotărite fără apel și prin votul 
preponderent al preşedintelui. 

De aci ar urmă în fapt, că această comisiune 
mixtă, putând funcționă de sineşi şi fără coope- 
rarea comisiunei europene, ea S'ar puteă substitui 
acestei din urmă, când ar încetă la 1883, pentru 
că la 1882 una din Puteri n'a mai voit să con- 
simţă la continuarea mandatului său! 

Urmând dar reflexiunile ce ne-am făcut după 
studiele protocoalelor, cu observaţiunile asupra notei 
circulare, a guvernului austriac, am răspuns acelora 
cu care am putut vorbi, şi reprezentantului Aus- 
triei, între alţii, că spre a da probă de spiritul 
nostru de conciliare, am puteă primi și noi în- 
fiinţarea unei comisiuni speciale, însă nu cum o 
propune Austria, ci numai ca o delegaţiune a co- 
misiunei europene, fără vot preponderent pentru 
președinte, care am primi să fie delegatul Aus- 
triei, şi dreptul de apel la comisiunea europeană, 
fără deosebire între cestiunile de principiu şi de 
administraţie. Aceste comisiuni, care sunt de formă, 
am spus-o curat, le facem spre a ne conformă 
şi noi cu dorinţa exprimată de Europa întreagă, 
spre a ajunge la o înţelegere; însă nu ne putem 


1286 


depărtă de litera tractatului din Berlin, şi nu putem 
face un act care ni se pare” contrar libertăţei de 
navigațiune pe Dunăre şi vătămător intereselor 
noastre legitime. Acestea numai le-am spus noi, 
în mod numai verbal, repet însă cu francheţa şi 
lealitatea care se cuvine unui guvern, mai ales al 
unui Stat mic. 

In seris însă nu am răspuns încă la circulara 
Austriei din 9 Februarie; pentru că acel răpuns 
nu puteă fi decât negativ şi evitam de a da un 
răspuns negativ mai înainte de a face toate în- 
cercările pentru o înțelegere. Astfel cestiunea am 
lăsat-o pendinte, şi n'am putut încă fi destul de 
fericiţi ca să ajungem la o înţelegere comună, pe 
tărâm de concesiuni de formă, cari păstrând intact 
fondul, şi menţinând întreg tractatul, să împace 
şi să garanteze toate interesele. Să sperăm că ne- 
gocierile de înţelegere, începute de noi, se vor ter- 
mină cu succes, spre mulţumirea tuturor. 

Totdeodată, pentru ca să ne dăm şi mai bine 
seama de ceeace ar trebui să facem, am căutat 
mai înainte de a fi vorba ca să răspundem în 
scris la circulara Austriei, din 9 Februarie, să 
ne informăm ce impresiune a produs ea şi ce răs- 
punsuri a provocat dela alte cabinete. 

In acest scop am şi adresat reprezentanţilor 
noștri din străinătate la 26 Februarie 1881 şi la, 
1 Martie 1881 sub No. 3.897 o circulară confi- 


1287 


denţială prin care le ceream să prezinte cugetările 
guvernului pe lângă care erau acreditaţi, şi tot- 
deodată îi informam în ce mod şi cu ce condi- 
țiuni am primi şi noi înțelegerea, adică că am 
primi o comisiune specială care ar fi o delega- 
ţiune a comisiei din Galaţi, şi cu preşedinţia Aus- 
triei, dacă şi această putere ar renunţă la votul 
preponderent, şi ar consimţi ca toate hotărîrile 
acelei comisiuni speciale să fie apelabile la comi- 
siunea dela Galaţi, fără deosebire între chestiile 
de principiu şi cele administrative. 

Am căutat astfel să sondăm și să preparăm 
tărâmul, pentru toate eventualităţile, mai înainte 
de a luă o hotărire definitivă. 

Aci am lăsat cestiunea când ne-am retras dela 
guvern. Nu primisem încă răspunsuri la cele două 
cireulări adresate numai reprezentanților noştri. 

Aceasta a fost D-lor senatori, toată lucrarea 
guvernului nostru. Nici am angajat, nici am promis 
ceva; şi din nefericire negocierile noastre nu se 
terminase. 

In sesiunea de astă toamnă, am dat, cum 
ați văzut instrucțiunile cele mai clare și mai 
precise delegatului nostru. După ce am văzut opi- 
niunile emise de toate Puterile, în acea sesiune, 
am căutat şi noi a negociă verbal, spre a ajunge 
la o înţelegere; însă numai pe baza respectărei 
tractatului dela Berlin, şi a garanţiei respectărei 


1288 


libertăţei de navigaţiune, şi fără a slăbi întruceva 
siguranţa existenţei comisiunei europene. 

Eu unul ca Român, ca cetățean al noului 
Regat român, ași dori ca această primă acţiune 
diplomatică a Regatului nostru să izbutească; 
dorese și urez ca următorii noştri să dobândească, 
acest rezultat. Este încă timpul ca să-l dobân- 
dească; este încă timpul ca în sesiunea actuală a 
comisiunei europene, să se poată dobândi acea 
soluțiune, care s'ar puteă primi de toţi şi care ar 
puteă conciliă toate interesele. Caracterele acestei 
soluţiuni le-am arătat pe larg mai sus, şi le-am 
expus mai strâns, încă în şedinţa Camerei dela 24 
Februarie când am răspuns la interpelarea D-lui 
Ionescu. 

lată cum defineam acea soluțiune: 

„O aşă soluțiune va um două elemente esen- 
fiale, primordiale, acelea care rezultă din spiritul 
şi litera tractatelor ce comisiunea din Galaţi este 
chemată a execută, de a nu se du nici unei Pu- 
teri o influenţă absolută pe Dunăre; celălalt element 
esențial este acela ca libertatea de navigaţiune pe 
Dunăre, să fie egală pentru toți și în folosul egal 
ul tuturor; și pentru aceasta existența comisiunei 
europene dela Galaţi trebuie să fie o necesitate care 
să nu poate dispare; trebuie să fie o consecinţă, 
o garanţie a principiului chiar de libertate udmis 
pentru navigațiunea Dunărei“. 


1289 


Când o asemenea soluţiune s'ar puteă învoi 
pentru toate părţile, guvernul nostru va trebui să 
se felicite, căci fără a rumpe cu nimeni, va isbuti 
a face să se satisfacă interesele ce România şi toate 
Statele au pe Dunăre, respectându-se în același 
timp tractatul dela Berlin, şi făcându-se să atingă 
scopul ce Puterile şi-au propus subseriind acel 
tractat. (Aplauze). 


După ce mai vorbese D. P. Grădişteanu și D. Th. 
Rosetti răspunde din nou B. Boerescu. 


B. Boerescu: D-lor Senatori, voi să mai adaug * 
două cuvinte, pe lângă cele zise de D. Brătianu, 
spre a răspunde Onor. D. Rosetti la cele ce a zis 
că ar fi o lacună din parte-mi în lipsa de răspuns 
la circulara austriacă din 9 Februarie trecut. 

V'am spus D-lor, că acea circulară se adresase 
la toate guvernele reprezentate în comisiunea euro- 
peană din Galaţi. Bine eră ca eu să mă grăbese 
a răspunde? Îmi pare că datoria mea ca ministru 
de externe eră să nu mă grăbesc și să aştept mai 
întâi, să vedem ce fac ceilalţi, cei mai vechi, cei 
mai mari ai noştri. Până când am egit din minister, 
niciunul din reprezentații noștri nu-mi răspunse 
Ja cireularele mele; căci nu ştiau se vede, dacă 
guvernul local răspunsese sau nu. Numai ministrul 
nostru dela Londra, îmi dăduse ceva informaţiuni 
asupra aprecierilor guvernului englez; dar şi acestea, 


1290 


erău incomplecte, şi nu destul de categorice. Din 
Franţa nu am putut aveă încă nicio informaţiune 
precisă. Ce eră de făcut atunci? 

Poziţiunea unui ministru de externe este astăzi 
la noi foarte delicată; un pas grăbit ne poate 
aruncă în mari complicaţiuni. 'Trebuiă să sondez, 
bine tărâmul, mai înainte de a mă grăbi să răs- 
pund. Eră dar de o elementară prudenţă ca să 
mai aştept. 

Mai eră şi un alt motiv şi mai grav, care ne 
impuneă a nu răspunde cu precipitaţiune, 

Nimic, cum am mai zis, nu ne convinsese că 
eram greșiți când declaram că nu putem aderă la 
crearea unei comisiunei care să fie independintă, de 
comisiunea, dela Galaţi, și pe care să o poată absorbi, 
Dar fiindcă o asemenea comisiune continuă a fi 
coprinsă şi propunerea de înţelegere ce ne ofereă, 
Austria, răspunsul nostru dacă sar fi dat seris, la 
circularea sa, ar fi trebuit să fie negativ. 

Dar trebuiă să sleim toate celelalte mijloace 
de înţelegere, mai înainte de a ajunge la acest 
răspuns negativ. 

Noi ştim ce gravitate are un asemenea răs- 
puns; ştiam încă la ce pericole ne-ar expune izo- 
larea în cazul acesta. Da, și izolaţi putem rămânea; 
dar aceasta trebuie să fie un caz extrem, şi tre- 
buiă să fi dat probe că am încercat totul ca să-l 
evităm. Nu puteam dar şi nu eră prudent ca să 


1291 


răspundem printr'un refuz la o propunere de înţe- 
legere; dacă izolaţi ar fi fost. să rămânem, fiindcă 
ni Sar fi cerut un sacrificiu ce nu puteam face, am 
fi rămas şi izolați; însă cugetaţi bine, ar fi fost 
o nenorocire, ca să rămânem izolaţi, adică noi 
singuri în faţa Europei întregi, noi cu o opiniune 
în faţa tuturor Puterilor cari ar fi avut o altă 
opiniune. Neplăcută şi periculoasă poziţiune pen- 
tru orice Stat, mai ales noi Românii care formăm 
un Stat june la marginile Europei orientale, şi pe 
când cel din urmă cuvânt nu sa zis în cestiunea, 
acestui Orient, şi D-zeu ştie ce eventualitați ne mai 
rezervă, viitorul ei! 

Ei D-lor, trebuie să ne gândim de zece ori 
nu odată, mai înainte de a face un pas, care ne-ar 
duce la așă poziţiune. De aceea D-lor, nu ne-am 
grăbit, şi nu am răspuns. Am căutat din contră 
a negociă, a convorbi, a convinge, a preciză bine 
puncturile care ar puteă servi de bază unei înțe- 
legeri, şi am așteptat şi am sperat această înțe- 
legere, precum o sper încă. Este adevărat că nimic 
oficial nu s'a făcut; toate aceste tractări au fost 
verbale şi oficioase și pentruca discuţiunea să fie 
mai precisă şi înţelegerea mai facilă, am însemnat 
chiar pe hârtie punctele care făceau obiectul discu- 
ţiunilor şi care puteau servi de bază înţelegerii. 
Astă procedare am avut-o şi în cestiunea israelită; 
când am avut onoare a vizită diferitele guverne ale 


1292 


Europei; am însemnat un rezumat de câteva puncte 
2— după cum aţi putut vedeă în Cartea verde — 
despre bazele cum avem noi de gând să rezolvăm 
cestiunea israelită. Acesta este un mijloc foarte 
comod de a precisă şi a înlesni negocierile. Tot 
prin un asemenea pro memoriu am indicat repre- 
zentantului Austriei punctele asupra cărora s'ar 
puteă stabili înţelegerea. Aceste puncte, bazele 
soluţiunei acceptabile, am avut onoare a vi le 
expune pe larg, după cum le-am expus mai scurt 
Camerei încă dela 24 Februarie trecut. Noi am 
crezut şi credem în conştiinţă, că o asemenea solu- 
țiune poate fi primită de toţi, căci salvează toate 
interesele. În această credință, şi pentru a sondă 
tărâmul, am adresat reprezentanţilor noştri din străi- 
nătate cele două circulări, de care v'am vorbit. 
Voiam să ştiu dacă bazele pe cari aşezăm noi 
înţelegerea, se recunosc de bune, sau sunt expuse 
la ceva obiecţiuni serioase. Nu am primit nicio 
critică. 

Este însă adevărat că şi aceste cireulări — 
singurele acte ce există scrise în această a două 
fază a cestiunei — sunt numai confidenţiale, desti- 
nate numai pentru uzul personal al reprezentan- 
ţilor, și fără autorizaţiunea ca să dea ori să lase 
cupii. Ceream numai a cunoaște opiniunea, guver- 
nului local asupra cireulărei guvernului austriac, 
ca și asupra sistemului nostru de înţelegere. Aşă 


1293 


de ex. în circulara dela 26 Februarie (10 Martie} 
iată ce ziceam: 

„Mai înainte de a formulă un răspuns, (la 
circulara austriacă) guvernul princiar ar dori să. 
cunoască simțimântele “şi dispozițjiunile guvernului. 
pe lângă care este acreditat“ ete. 

Și apoi mai la vale vorbind de modul cum 
am consimţi noi la o înţelegere, ziceam: 

„Dar făcând, această concesiune ne propunem: 
ca scop exclusiv, de a face indispensabilă, existenta 
comisiunei europene, și de a asigură prin cola- 
boraţiunea sa, la afacerile navigației, garanția 
cea mai reală a libertăţei acestei navigațiuni. 

„Sub aceste condițiuni, concesiunile noastre ar 
fi mai mult de formă, şi prezenţa ca, și. colaboraţia. 
comisiunei. europene ar face imposibilă orice in- 
Puenţă absorbantă a unei singure Puteri. Acesta 
este în definitiv motivul rezistenţei noastre actuale. 

„Am arătat dejà aceste condițiuni ale ade- 
siunei noastre prin declaraţiunile mele dela tri- 
buna Camerei în şedinţa dela 24 curent, ete.“ 

Nimic nu puteă fi mai patriotie decât aceste 
cuvinte, pe care le spuneam în confidență repre- 
zentanţilor noştri, dar pe care le spusesem în pu- 
blic dela tribuna Adunărei, şi adunarea le-a aprobat, 
trecând la ordinea zilei. Ca să nu se poată însă 
lăsă, îndoeli, asupra sensului acestei cireulări, am 
mai trimis după 3 zile, la 1 Martie 1881, o altă 


1294 


circulară reprezentanţilor noştri, în care le mai ex- 
plicăm că: „noi am fi dispuși să primim o co- 
misiune mixtă, sub preşedința Austriei, însă nu- 
mai sub două condițiuni: ca această comisiune 
mixtă să fie subordinată celei din Galaţi; și al 
doilea ca pentru toate cestiunile de principiu suu 
de administrație să facă apel la comisiunea din 
Galaţi, sau la un comitet eşit din sânul său. 
Astfel, orice înţelegere ar fi imposibilă, etc.“. 

Vedeţi dar D-lor senatori, că același limbagiu 
am ţinut şi verbal şi seris, şi public, şi confiden- 
ţial. Bazele erau aceleaşi: căci principiul eră același: 
respectarea tractatului din Berlin, neacordarea pentru 
nici-o putere a unei influențe absorbante, menţi- 
nerea comisiunei europene în deplinătatea dreptu- 
rilor sales putând numai a le exercită direct sau 
prin mandatari. 

Când dar încercam în modul acesta, a ajunge 
la o înţelegere, eră logic şi leal ca să nu ne grăbim 
a răspunde prin un refuz la circulara Austriei, 
şi să mărim astfel rizicul de a rămâneă izolaţi. 

A mai adaos D. Rosetti că nerăspunsul nostru 
sar fi putut luă la o consimţire la cele propuse 
de Austria prin circulara sa din 9 Februarie. 
Aceasta nu se puteă întâmpla în cazul de faţă. 
Căci opiniunea noastră formală eră dejă cunos- 
cută prin opiniunile şi voturile delegatului nostru 
dela Galaţi, care lucrase conform cu instrucţiunile 


1295 


sale. Aceea, eră epoca negocierilor pentru o înţe- 
legere comună. Austria, făcuse întâiu propunerile 
sale, şi arată concesiunile ce făcuse. Aceste pro- 
puneri nu puteau fi considerate ca primite de noi 
decât atunci când şi noi am fi răspuns oficial. 
Insă reprezentantul Austriei cunoşteă, din conver- 
sațiuni, opiniunea noastră şi bazele pe care noi 
consimţeam a trată pentru o înţelegere. Orice con- 
fuziune ar fi fost dar imposibilă. 

Sunt încredințat şi să sperăm că guvernul 
actual va continuă acelaşi drum, şi că va fi mai 
norocit spre a izbuti să ajungă la acea soluţiune 
cu care s'ar împăcă toate interesele. 

Tărâmul este, cum aţi văzut, cu totul liber; 
cestiunea nu este nici compromisă, nici angajată. 
Ea rămâne intactă, așă cum a eşit după studiile 
făcute de astă toamnă în comisiunea europeană. 
Dacă s'au făcut negocieri verbale, fără a se angajă 
nimic, aceasta este o înlesnire mai mult pentru a 
se ajunge la soluţiunea care să satisfacă toate ce- 
rințele. 


VI 


Desbaterile Corpurilor legiuitoare, No. 11 din 3 Decemvrie 1881. 
Din nou cestiunea Dunărei. 


Senatorii opozanți ca D. Th. Rosetti ca răposaţii 
Voinov și Şendrea erau contra proiectului de răspuns 
la mesagiul tronului, la paragraful care vorbiă de li- 
bera navigaţiune pe Dunăre. B. Boerescu le răspunde 
că Senatul trebuie să aibă încredere în guvern care va 
căută să rezolve această cestiune în conformitate cu con- 
gresul din Berlin şi cu interesele ţării. El susţine din 
nou punctul său de vedere că Dunărea fiind un fluviu 
internaţional şi nervul vital al ţării, ravigaţiunea tre- 
buie lăsată liberă. 


B. Boerescu, ministru de externe. Dacă-mi 
permit, D-lor senatori, să vă întreţin câteva mo- 
mente în această discuţiune, este că sunt provocat 
prin temerea care a arătat-o unii din D-nii Sena- 
tori, cum că în răspunsul acesta, redactat de co- 
misiune, s'ar acoperi poate oarecari răspunderi, 
s'ar da oarecare bil de indemnitate, şi fiindcă şi 
eu am avut onoare a face parte din guvern ca 


1297 


ministru de externe, şi încă dela începutul acestei 
cestiuni a Dunărei, negreșşit că aluziunea a fost 
făcută la mine, ca unul ce am luat cea mai mare 
parte în aceste lucrări. Eu nici mă înlătur, nici 
mă tem de această răspundere; ţin numai să 
liniștese pe acei domni senatori, și să le domolese 
temerile. 

Se vor convinge înşile că un asemenea, înţe- 
les nu există, nici poate există în răspunsul la 
Mesagiul Tronului; şi dacă ar există, pot fi D-lor 
siguri, că. eu aşi fi cel dintâi care aș protestă, şi 
care m'ași pune alături cu D. Voina şi D. Șen- 
drea spre a cere modificarea redacţiunei, ca unul 
ce sunt convins că nici logica, nici demnitatea 
nu permite a se acoperi în așă mod responsa- 
bilitatea guvernului şi a miniştrilor de externe, 
care au luat parte la nişte lucrări atât de impor- 
tante. Eroarea, aceasta provine mai ales din cauză, 
ca D. Voinov şi Șendrea, aŭ uitat oarecare fapte 
din trecut, și starea în care se află cestiunea ce 
discutăm. 

In adevăr, Domnilor senatori, mai mulți din 
preopinenți au vorbit de importanța pe care o 
are un răspuns la Mesagiul Tronului şi au con- 
siderat-o mai ales după forma ce se dă acelui 
răspuns, adică dacă se face sub formă de o simplă 
perifrază, adică de un simplu act de curtenie, sau 
sub formă de un act ministerial, sau politic. S'a, 


29006 82 


1298 


uitat însă, îmi pare, a se adaugă că răspunsul, 
de astăzi este, sub orice formă ar fi, foarte im- 
portant, din cauza cestiunei Dunărei. Și ştiţi din 
ce rezultă această importanţă, această delicateţe, 
ca să zic ași, a cestiunei? Ea rezultă numai 
dintr'această că cestiunea este pendinte, şi este 
un ce foarte important, foarte delicat a se vorbi 
de Adunare, de o cestiune internaţională încă 
pendinte: trebue să avem toţi mult tact, multă 
prudenţă, multă prevedere pentru ca să vorbim 
așă, cum nici să prejudecăm, nici să mărim difi- 
cultăţile soluţiunei; am pune atunci pe guvern 
într'o poziţiune foarte dificilă. De aceea, cum aţi 
văzut, a trebuit ca guvernul să declare comisiunei 
Adunărei — cu foarte mult cuvânt — că nu poate 
încă să-i comunice actele diplomatice; și aceasta 
numai pentru cuvântul că cestiunea este încă 
pendinte; aceeace comisiunea camerei a înţeles 
prea, bine. Inţelegeţi dar, Domnilor senatori, că și 
noi pentru aceleaşi consideraţiuni, trebue să fim 
cu mult tact, cu multă prudenţă într'o cestiune 
în care şi înteresele ţărei sunt în joc și acelea 
ale mai tuturor Statelor din Europa. Spre a face 
un asemenea răspuns, comisiunea Dv. v'a prezen- 
tat un proiect. Nu sunt toți mulţumiţi de dânsul, 
unii asupra formei de redacţiune, alţii îmi pare 
chiar asupra fondului. După cum vedeţi dar, chiar 
cei ce nu sunt mulţumiţi cu acest răspuns, nu 


1299 


sunt toemai de acord între D-lor. Aşă D. Th. Ro- 
setti în numele opoziţiei conservatoare declară că 
se abține de a se ocupă de această cestiune, din 
cauză că nu este momentul oportun. 

D-nii Voinov şi Şendrea nu aprobă redacţiu- 
nea, deși aprobă fondul; şi ar propune o altă 
redacțiune asupra cestiunei Dunărei. Ceeace în- 
semnează că D-lor sunt cei mai apropiaţi de 
majoritate; principele Gr. Stourza nu admite, după 
cum aţi văzut, asupra acestei cestiuni, nici forma 
nici fondul. 

Să zic şi eu câteva cuvinte asupra acestor 
opiniuni ee sau manifestat între Dv. Despre ati- 
tudinea D-lui Rosetti, n'am a zice mai nimic; 
căci D-lui n'a emis o opinine, ci a făcut cunoscut 
atitudinea, tactul partidei D-sale în Senat. 

Cestiune de apreciere şi de tactică de partid. 
Eu nu mă linguşesc cred ca D. Voinov, că până 
la fine, vom puteă face noi, ca D. Rosetti, îm- 
preună cu amicii D-sale să-și schimbe o tactică 
o hotărire ce D-nealor au luat-o de mai înainte și 
să voteze sau să discute măcar pasagiul relativ la 
chestia Dunărei. Eu unul nu-mi pot face o ase- 
menea iluziune. Văd numai atât și trag acest 
învățământ din  declaraţiunea D-lui Rosetti. Imi 
zic numai dacă un partid din acest Senat merge 
cu tactul sau tactica până a tăceă, până a se 
abţine să vorbească într'o cestiune ca aceia a 


1300 


Dunărei, şi aşi păstră o absolută rezervă, cu atât 
mai mult cei ce vorbesc, majoritatea, trebue să 
înțeleagă că trebue s'o facă cu tact şi multă pru- 
denţă. Dacă bine sau rău, patriotice sau nu, fac 
membrii din opozițiunea conservatoare de a fi 
adoptat această tactică, este altceva. Şi eu cred 
că nu se cuvine unui partid serios politic, să nu 
zică nimic în aşă cestiune. Insă sunt convins că 
cu tot apelul sincer ce-a făcut D. Voinov, D. 
Rosetti nu va puteă schimbă o hotărîre luată în 
comun de o partidă. Să ne mulţumim a nu face, 
şi noi o eroare în sens contrariu. Viu acum la 
preocupările D-lor Voinov şi Șendrea şi mă voi 
sili a-i linişti. 

D-lor cred că în modul cum este redactat 
Mesagiul din răspuns relativ la Dunăre, s'ar putea 
presupune că se dă guvernului un bil de indem- 
nitate, sau că sar aprobă tot ce sa făcut dela 
început în această cestiune, iar pe de altă parte 
D-lor mai cred că acest pasagiu nu este destul 
de accentuat. Dacă va încetă ambele aceste preo- 
cupațiuni, eu cred că D-nii Voinov şi Ķendrea 
vor votă cu noi răspunsul, căci D-lor sunt cei 
mai apropriați de majoritate. Ce a înţeles în ade- 
văr D. Voinov când a vorbit de bi de indem- 
nitate? Nu puteă fi vorba de un bil de indem- 
nitate ce se dă unui ministru care a violat o 
lege. Căci aci nu poate fi vorba de o violare de 


1301 


lege pentru care Camera să zică ministrului: 
„te iert“, Nu poate fi dar vorba decât de nişte 
greşale, de nişte urmări rele ale unui ministru 
ori guvern, pentru care sar zice că se dă bil de 
indemnitate pentru a uită, pentru a numai iin- 
puti acele greşele, acele rele urmări, şi aceasta 
ar fi adevărat, nu numai pentru trecut, dar şi 
pentru viitor, adică D. Voinov crede că Senatul 
ar zice prin acest mesagiu că apără, de pe acum 
pe guvern, de toate greșalele sau relele urmări 
trecute posibil şi viitoare! 

Aşă este? aşă ar fi posibil să fie? Incât 
pentru trecut, D-nii Voinov şi Șendrea au uitat 
că în luna lui Mai, anul acesta sub ministerul 
D-lui Dim. Brătianu, s'a făcut o interpelare în 
senat de către D. P. Grădişteanu, în cestiunea, 
Dunărei, şi câteva zile mai în urmă aceiaşi inter- 
pelare s'a făcut şi în Cameră. In Senat, atât eu 
fostul ministru de externe, cât şi D, I. Brătianu 
fostul președinte al consiliului, eram pe banca de 
senatori, şi prin urmare mai liberi, mai comozi 
în explicările ce puteam da, deşi reţinuţi tot prin 
reticenţele ce ne impuneă o cestiune încă pendinte. 
Totuşi am putut fi mai expliciţi am putut chiar 
expune conţinutul mai multor importante acte nu 
de natura de care se teme D. Voinov, adică co- 
respondenţă cu guvernele străine, căci asemenea 
acte nu există. 


1302 


Guvernui nostru nu putuse încă să intre în 
corespondenţă cu guvernele străine asupra solu- 
ţiunei cestiunei, căci spre a se ajunge acolo, tre- 
buiau încă lucrări preparatorii şi asemenea lucrări 
încă nu se terminase. Nu puteă dar fi vorba de 
cât de acte oficiale sau confidenţiale către comi- 
sarul nostru din Comisiunea Europeană dela Ga- 
laţi sau către reprezentantul nostru din străinătate. 
Acte sau angajamente către guvernele străine, de 
care le place unora a vorbi, nici nu există, nici nu 
puteă există în dosarul nostru. Am făcut dar cunos- 
cut atunci Senatului esenţa actelor existente cu comi- 
sarul nostru dela Galaţi şi cu reprezentanţii noştri din 
străinătate. Astfel am început prin a expune păr- 
ţile esenţiale din instrucţiunile mele dela 1 No- 
embrie 1880, date comisarului nostru care ga 
conformat cu ele după cum probează procesele- 
verbale imprimate ale comisiunei din Galați. Am 
expus apoi conținutul unor note şi depeşi con- 
fidențiale către reprezentanții noştri din străinătate 
cu data din Februarie şi din Martie 1881. Aceste 
note erau provocate prin o circulară dela 9 Fe- 
bruarie 1881 a guvernului austriac, trimeasă 
tuturor celorlalte Puteri şi comunicată și nouă 
prin care Austria propuneà diferite concesiuni şi 
modificări ce făceă la anteproect. 

Am expus dar esența tuturor acestor acte, 
şi am arătat linia noastă de conduită în cestiu- 


1303 


nea Dunărei. D. Brătianu, fostul meu coleg şi 
președinte a luat cuvântul la rândul său şi a ex- 
pus şi a confirmat aceleași adevăruri ce am ară- 
tat eu. Căci, D-lor, fie zis în parenteză, în această 
cestiune a Dunărei, ca şi în toate cestiunile a 
existat cel mai perfect acord şi prin urmare cea 
mai deplină solidaritate, între toți colegii din acel 
guvern. Și nu numai această importantă cestiune 
a Dunărei, dar toate cestiunile, chiar cele mai 
mici, se tractau totdeauna în armonie, şi în o 
deplină înţelegere comună între toţi colegii. 

Ce a făcut Senatul? Nici unul din membrii 
opoziţiunei nu ne-a aprobat. Chiar D. Theodor 
Rosetti a rămas mulţumit şi n'a avut alt a opune 
decât că în cele expuse de mine ar fi existat o 
critică sub formă de lapsus (expresiunea D-sale 
proprie), că adică ta ce nu am răspuns la nota 
Austriei din 9 Februarie 1881. La această ob- 
servațiune m'am şi grăbit a răspunde că noi am 
crezut că nu eră prudent a răspunde la o notă 
de conciliare, de vreme ce nu puteam crede de 
admisibile bazele acelei comune înţelegeri. 'Trebue 
mai întâi să găsim alte baze, admisibile de către 
toţi pentrucă apoi să vedem dacă, pe acele baze, 
putem negocia şi ne putem înţelege. Pre cât însă, 
aceste baze nu erau încă stabilite, nu credeam 
prudent a răspunde la nota Austriacă din 9 Fe- 
bruarie. Iată dar singură critică a D-lui T. Rosetti, 


1804 


o critică de lapsus, cum vedeţi. Iar Senatul, mai 
în unanimitate îmi pare, a trecut la ordinea zilei. 
Chiar D. preşedinte al consiliului, D. Dimitrie 
Brătianu, a declarat că și D-lui ştie că nu este 
niciun angajament luat, că suntem liberi de a 
deslegă, cestiunea cum vom voi, dar că nu gtià 
ce se va fi tratat verbal de miniștrii ori repre- 
zentanții noștri din străinătate; adică că, în alt 
cuvânt după ceiace vede din dosar lucrul este 
bine condus și regulat. 

La Cameră aceiaşi interpelație s'a discutat 
cu ceva mai multă vehemenţă, ca una ce este mai 
jună; însă rezultatul a fost acelaşi, adică, trecerea, 
la ordinea zilei. 

Aşă dar, dacă ar fi să privim lucrurile sub 
aspectul formelor, aşi puteă zice D-lui Voinov, 
că bilul de indemnitate s'a și dat de vreme ce 
ambele Corpuri Legiuitoare au trecut la ordinea 
zilei. Se poate însă zice cu aceasta că Corpurile 
Lepiuitoare și-au închis drumul pentru viitor? 

Nicidecum, I)-lor, adăogaţi încă, că nici eu, 
și sunt sigur nici ministerul, nu am voi a ne 
acoperi răspunderea punându-ne la umbra unor 
forme. Trecutul vă va rămâneă dar totdeauna 
deschis; îl veţi puteă controlă oricând, şi vom 
primi răspunderea. 

Cât despre viitor, cum credeă Voinov că, 
prin acest răspuns, Senatul ar renunță la dreptul 


1305 


său de control? Dar chestiunea este încă nerezol- 
vată. Cum Senatul, cum Camera ar declară de 
astăzi că ministerul este absolvat de ceiace are să, 
facă în viitor? Dar aceasta ar fi abuziv, ar fi 
imposibil chiar. Chestiunea este însă pendintă, re- 
pet; nu se ştie cum are să se rezolve. Numai 
după ce se va rezolvă se va vedeă dacă ministerul 
bine ori rău a lucrat, și atunci va fi răspunzător 
de actele sale. Dar aceste acte încă nu s'au pro- 
dus; şi D. Voinov ar crede că Senatul le-ar aprobă 
mai înainte de a le cunoaște?! 

Să fie liniştit dar D. Voinov, cu atât mai 
mult că oricare ar fi numărul, ministrul de externe 
care se schimbă în acelaşi cabinet, răspunderea 
rămâne aceiași și după acelaşi timp. D-lui a zis 
că s'au schimbat miniştrii de externe în cabinetul 
D-lui Ion Brătianu. Aşă este, dar dreptul de con- 
trol, nu este micşorat prin aceasta, că solidaritatea 
ministerială întrun guvern constituţional, face că, 
pe cât timp eticheta ministerială rămâne aceiaşi, 
şi politica este aceiaşi, şi Adunările Legiuitoare 
exercită acelaşi drept de control asupra Cabinetului. 

Prin urmare D. Voinov n'are să se teamă 
că sa micşorat dreptul său de control ca senator, 
pentru cuvântul că au fost mai mulţi miniștrii de 
externe. Numai când firma cabinetului s'ar schimbă, 
atunci acest control se va exercită asupra altui 
cabinet pentru faptele lui. 


1306 


Să mai vedem acum pentru ce D-nii Voinov 
şi Şendrea nu se mulțumesc pe redacţia puţin ac- 
centuată a comisiunei. D-lor ar voi ca printrânsu 
să se zică că să ia act de cele cuprinse în Me- 
sagiu. Dar ce să zice în realitate mai mult decât 
atât? Are aerul, însă, D. Voinov dea mai susţine 
că Mesagiul vorbeşte de viitor iar nu şi de trecut; 
adică cu alt cuvânt că deși în trecut sa putut 
urmă rău, însă pe viitor are să se urmeze bine. 
Aceasta ar fi o insinuaţiune bună, de exploatat 
numai ca om de opoziţiune; pre cât însă se va 
consideră numai justiţia şi raţiunea, se va vedea, 
aci că trecutul și viitorul sunt legate împreună, 
de vreme ce avem același guvern; căci dacă acel 
guvern ar fi urmat rău în trecut, sar fi angajat 
adică, după cum zice opoziţiunea, cum ar puteă 
tot el urmă bine în viitor? Aceasta i-ar fi impo- 
sibil. Obstacolele ce şi le-ar fi pus în trecut, l-ar 
împiedică de a urmă bine în viitor. 

Când dar un guvern ne afirmă în mod solemn, 
printr'un act ca Mesagiul Tronului, că a lucrat 
conform drepturilor şi intereselor ţărei, trebue să-l 
credem că aşă sa urmat în trecut, că așă va urmă, 
pe viitor, şi să-l credem pe cuvânt, cel puţin deo- 
camdată şi până la proba contrarie. Cel puţin 
acesta, este uzul constituţional în toate ţările libere, 
când e vorba de o cestiune pendinte. 

Ce răspunde Senatul la această afirmare a 


1307 


Mesagiului? Răspunde că a văzut că guvernul a 
urmat a lucră în cestiunea Dunărei, conform drep- 
turilor şi intereselor ţărei. Dar de unde a văzut 
el aceasta? 

A văzut din axaminarea sau citirea actelor 
diplomatice ce i s'au prezentat? Negreșit că nu; 
căci aceste acte nu i sa dat. A văzut dor din 
ceeace i sa spus de guvern, adică din Mesagiu. 
De aceea Senatul i adaugă că are încredere, că 
se va urmă şi în viitor, ca şi în trecut. Iată dar 
că în realitate, răspunsul conţine tocmai ideea ce 
doreă D. Voinov. 

De ce atunci sar mai ridică o cestiune de 
formă, de stil, când fondul este același? Nu mă 
îndoese dar că și D-lui va votă acest pasagiu 
ca noi toți. Cât pentru Prinţul Gr. Sturza este 
altceva. Pe D-lui l-aşi înțelege a nu-l votă, după 
cum nu-l va votă nici D, T. Rosetti. 

Pr. Sturza ridică o cestiune mai gravă. D-lui 
a spus că este de idee a nu se recunoaşte ori 
admite supravegherea de către Puterile Europene 
a libertăţei de navigațiune pe Dunăre. Este o 
idee ca alta. Insă uită D. Sturza, că acest drept 
de supraveghere dat comisiunei europene dela 
Galaţi, este înscris chiar în tratatul dela Berlin 
art. 55. Când dar noi am fi în contra acestui 
drept, am eşi din tractat şi ne-am pune, în con- 
flict cu toate Puterile ce l-au subscris. Nu aceasta 


1308 


negreşit doreşte Pr. Sturza. Mai este însă şi alt- 
ceva, D-lor, chiar când acest drept nu ar fi seris 
în tratat, noi Români, ar trebui să-l inventăm. 
Căci el ne-ar fi dictat de interesele economice cele 
mai vitale ale României. Noi Români, numai 
atunci putem fi siguri că Dunărea va fi în ade- 
văr liberă, când această libertate va fi garantată, 
supraveghiată de toate Puterile. Altfel ar fi pe- 
ricol ca o putere ori alta să aibă o influenţă 
absorbantă pe Dunăre; şi atunci libertatea navi- 
gaţiunei ei nu ar mai exista de fapt. Dv. știți 
că Dunărea este un fluviu internaţional, cum este 
Rinul, Elba și alte fluvii europene. Noi voim să 
fie liberă întocmai ca acele fluvii. Pentru noi 
această libertate ne este cu atât mai prețioasă, 
că Dunărea este principalul nostru nerv vital, 
din care decurge viața şi abondenţa; fără liber- 
tatea, acestui nerv, noi suntem expuşi a rămânea 
asficsiaţi sau amorţiţi. 

Cu ce alt însă am ţine vigoarea și activi- 
tatea, de circulaţie a acestui nerv vital, dacă nu 
prin aceea supravegherea a întregei Europe care 
nu lasă a se astupi această cale respiratoare. 

Vedeţi dar, D-lor, că, chiar de nu ar fi vorba 
de un drept în scris întrun tractat, însă tot in- 
teresele noastre ne îndeamnă să recunoaştem și 
să menţinem acest drept, care este şi al Puterilor 
semnatare tractului şi al nostru. In scurt, vedem 


1309 


că obiecţiuniile aridicate asupra redacţiunei unor 
părți din acest răspuns nu sunt întemeiate; cei 
ce au făcut aceste critice, pot votă proectul fără 
grije; căci el nu justifică temerile D-lor. Dacă 
D. T. Rosetti nu le poate votă, numai ca tactică, 
de partidă, această nu se poate discută; căci e 
treaba fiecărei partide a adoptă tactica ce va voi. 
Dacă Prinţul Sturza aridică obiecţiuni asupra 
fondului, emite câte o apreciere a D-lui, pe care 
eu o găsesc şi neîntemeiată şi periculoasă. 
Senatul va face bine a votă un răspuns care 
să nu creeze noi dificultăți guvernului şi nouă 
tuturora, într'o cestiune atât de importantă, însă 
care trebue condusă cu mult tact şi prudenţă. 


VII 


Desbaterile Corpurilor legiuitoare No. 20 din 15 Decembrie 1881 
Cestiunea Kalimachi-Catargiu 


Kalimachi Catargiu fost ministru plenipotenţiar la 
Londra fiind revocat din funcţiune de ministrul de ex- 
terne de atunci Eugeniu Stătesen comisese indisereţiuni 
de a da publicităţei nişte acte diplomatice pe cari le 
avusese în calitatea-i de ministru. 

Senatorul C. Grădişteanu adresează guvernului o 
interpelare într'această cestiune la care răspunde şi Boe- 
rescu ca fost ministru de externe. Boerescu restejeşte 
purtarea lui Kalimachi Catargiu spunând că această 
indisereţiune arată că bine a făcut Eugeniu Stătescu de 
l-a revocat din funcția de ministru căci un om care 
este în stare să publice nişte acte diplomatice secrete 
este nedemn de a ocupă funcțiunea de ministru. 

Boerescu aprobă revocarea lui Kalimachi Catargiu 
fiindcă acesta în contra instrucţiunilor guvernului care 
recomandă să nu se atace nicio putere remisese Angliei 
referitor la cestiunea Dunărei, în calitatea-i de ministru 
un memoriu violent contra Austriei. Boerescu este de pă- 
rere că miniştrii din străinătate trebuie să se confor- 
meze instrucţiunilor ce primese dela guvernul lor; căei 
într'altfel în loe să avem o singură direcţie în politica 
externă am aveă atâtea direcții câţi miniștrii în străi- 


1311 


nătate am aveă. Pe deasupra Boerescu crede că este 
bine ca, afacerea, aceasta să fie dată şi pe mâna justiţiei 
pentruea străinătatea, să vadă că indisereţiunea lui Kali- 
machi Catargiu este o excepţiune. 


B. Boerescu. Fiindcă în nenorocita publicaţie 
a D-lui Kalimachi Catargiu se reproduc nişte acte 
care mă privesc personal, ca fost ministru de ex- 
terne, ar fi putut poate să se creadă că nu am 
să iau şi eu parte la discuţiunea ridicată de D, 
interpelant Grădişteanu. 

Insă D-lor senatori, eu cred că dacă ași tace, 
ași lipsi unei datorii ce am către onor. Senat, către 
mine însumi, către ţară. 

Am dar să vorbesc, şi am să vorbesc cu toată, 
francheţa, mai ales în scop de a vedeă ce învă- 
țăminte se pot trage din faptul acesta al D-lui 
Kalimachi Catargiu. 

Fiţi siguri că aceste învățăminte pot fi foarte 
folositoare pentru atitudinea şi conducerea viitoare 
a junei divlomaţii. 

Nu sunt de loc jenat de a vorbi în această 
ocaziune, deşi este cestiune şi de mine, căci D-v. 
toţi simțiţi, căci în Adunarea Deputaţilor s'a de- 
clarat ieri anume că această cestiune de guver- 
nământ care interesează nu numai pe guvernul 
actual, ci toate guvernele interioare, de vreme ce 
nici unui stat liber şi organizat nu-i poate plăceă, 
nu-i poate conveni, ca un fost reprezentant al 


1312 


său politie, ca un fost ministru plenipotenţiar să-și 
însușească, actele, cari sunt al statului, și să di- 
vulge secrete de stat, cari se pot diseredită şi vă- 
tămă în străinătate. Dacă dar o asemene cestiune 
este mai presus de orice partid, cu atât este mai 
presus de orice individ. Prin urmare, în conside- 
raţiuni individuale m'ar jenă şi m'ar opri de a-mi 
face datoria, şi de a exprimă frane aceeace știu 
și aceeace cuget. Pe lângă aceasta, chiar dacă ar 
fi să mă cobor pe tărîmul strimt al individuali- 
tăţilor, încât aţi văzut acei cari au citit publi- 
carea, sau veţi vedeă din puţinele ce voiu spune 
asupra acestui punct, că în loc să fiu mâniat, 
atât eu cât şi D. I Brătianu, nu putem fi decât 
recunoscători D-lui Kalimachi Catargiu; căci D-lui 
fără voia-i, ne-a făcut bine, în loce să ne facă 
rău prin broşura D-lui; şi că actele pe cari le 
publică ne onorează, în loc să ne defaime. Insă 
repet, nu pe acest tărîm am să mă pui, voi să 
aridic cestiunea la o înălțime mai mare; voi în 
fata Senatului să expun natura faptului şi să trag 
dintrânsul învățămintele, principiile care servese de 
normă junei noastre diplomaţii, pentruca să se ştie: că, 
ele se admit şi se adopt de acest matur Corp, prin 
aprobarea ce va da ziselor mele şi prin neemiterea, 
altor doctrine contrarii. 

În adevăr D-lor senatori, să nu uităm, că di- 
plomaţia noastră este abia născândă, să nu uităm 


1313 


că abia de eri avem o adevărată politică exte- 
rioară, suntem și noi chemaţi a luă parte în di- 
plomaţia internaţională; dacă dela începutul ca- 
rierei noastre diplomatice, am luă rele apucături 
şi am face fapte de destrăbălare şi indiserețiune 
care să ne discrediteze pe lângă alte cabinete, în- ~ 
ţelegeţi prea bine D-lor, că în puţin timp am 
ajunge acolo încât, când un agent diplomatie al 
nostru s'ar duce să vadă, să convorbeasecă cu un 
ministru de externe al unui stat strein, acesta ar 
trebui să cugete de zece ori mai înainte de a vorbi 
ceva, ar trebui să-şi strângă toate hârtiile după 
masă, ştiind că reprezentanții noștri au năravul 
de a divulgă tot, de a publică tot, îndată ce se 
vor necăji. Apoi reprezentanţi diplomatici am mai 
aveă noi ?... 

Asemenea, apucături de indisereţiune ar pune 
dar pe agenţii noştri diplomatici în imposibilitate 
de a apără, de a susţine interesele ţărei în străi- 
nătate! Dacă apoi aţi mai adăugi că fiecare din 
reprezentanţii noştri în străinătate, ar voi să aibă 
o politică o părere chiar a sa personală, care 
uneori ar fi alta decât aceea a ministrului dela, 
centru, aceluia care singur e în drept şi în pu- 
tinţă de a dirige, de a conduce politica exterioară 
a țărei, şi de a da instrucţiuni reprezentanţilor ei 
din afară; dacă unul sau fiecare din aceşti re- 
prezentanţi, ar voi ca toţi aceştia să facă a pre- 


29006 83 


1314 


domină politica lor personală, să se impună ei mi- 
nistrului secretar de stat, să-l dirige ei, să-i înlă- 
ture instrucţiunile lui. și să-i dea ei instrucţiuni, 
să ia ei iniţiativa unei acţiuni, unei direeţiuni, pro- 
prii a lor, și alta decât aceea dată din ţară: spu- 
neţi, D-lor, dacă aceasta sar mai numi reprezen- 
taţiune exterioară, dacă en asemenea sistem am 
mai fondă noi o diplomaţie română? 

Nu D-lor; eu asemenea doctrine, cu asemenea 
sistem, cu apucăturile de divulgări de secrete şi 
acte diplomatice, pe deoparte, și cu pretențiunea, 
că un agent diplomatie să-și imprime guvernului 
central personalitatea sa, politica sa proprie, nu 
putem aveă diplomaţie; şi ceeace ar fi mai bine, 
ceeace ar fi de dorit—şi chiar eu ași luă iniția- 
tiva pentru aceasta —ar fi ca să suprimăm repre- 
zentaţiunea noastră exterioară; căci cu asemenea, 
sistem, așă, reprezentanți nu numai că nu facem 
nici un bine ţărei, dar îi facem mai mult rău. 
(Aplauze). 

Să viu şi la cazul special al acestei interpe- 
laţiuni. Eu cunose personal demult pe D. K. Ca- 
targiu, l-am găsit vechiu în cariera diplomatică; 
eram obicinuit a-l stimă și a-l bine apreciă. De 
aceea eu unul nu l-ai fi crezut niciodată capabil 
de a face un act ca cel despre care e vorba. Pot 
adăogă, și vă mărturisesc sincer, că pe cât eu îl 
cunoşteam, aşi fi fost în stare să fae prinsoarea 


1315 


cea mai mare că omul acesta ar fi incapabil să 
facă acte pe care D. Grădişteanu, a fost în drept 
să le numească: „acte de felonie“ Dar ce să fac 
D-lor, dacă m'ași fi prins ași fi perdut! M'ași fi 
înşelat, cum vedeţi... Căci cum eram eu să pre- 
văz că D. K. Catargiu are să-şi piarză minţile 
până acolo, sau să asculte poate rele consilii și să 
urmeze uricioasa impulsiune, încât să facă un act 
pe care nici un om cuminte, nici un om onest 
nu îl poate aprobă. Dar actul s'a făcut. Prea bine, 
este în drept cineva, a se întrebă: pentruce? care 
a fost mobilul, care a fost scopul ce D. Catargiu 
şi-a propus a atinge prin această publicaţiune ? 
S'a zis că poate să fie un simţimânt de răzbu- 
nare, de o satisfacţiune personală în urma unei 
mânii aţâţată, 

Prea bine, să admitem şi aceasta. Să admitem 
că un om politie, un bărbat de stat, este permis 
de a pune simţimântul urei şi răzbunărei perso- 
nale, mai presus de datoria sa de onoare, mai 
presus de obligaţiunile ce i-au impus înalta sa po- 
zițiune ce ocupă sau a ocupat. 

A voit dar să-și răzbune D. Kalimachi Ca- 
targiu prin publicarea sa! Dar în contra cui? In 
contra D-lui ministru de externe actual, neapărat. 
Și pentru ce? Pentru că D. Stătescu a revocat pe 
D. Catargiu. Aceasta a presupus-o mulţi; aceasta 
a crezut-o mulţi. Dar atunci să căutăm în pu- 


1316 


blicaţia D-lui Catargiu, să vedem unde se află 
răzbunarea în contra D-lui Stătescu? O căutăm și 
nu o găsim nicăiri. Nici o vorbă nicăiri de D. Stă- 
tescu; nici un act al D-lui Stătescu. 

Dar un alt fenomen cu totul curios a produs 
această publicaţiune. Până la apariţia ei mulţi nu 
aprobau şi mai toţi nu înțelegeau publicarea refe- 
ratului prin care D. Stăteseu revocă pe D. Cali- 
machi ca ministru plenipotenţiar. Această publi- 
caţiune a produs fenomenul neaşteptat de D. Ca- 
limachi, că s'a uitat publicarea referatului şi s'a, 
zis că dreptate a avut D. Ministru, de a publicat 
referatul, de vreme ce D. Kalimachi Catargiu, 
vine însuşi prin această faptă a indiscreţiunei sale, 
a probă că eră nedemn a ocupă poziţiunea ce aveà. 

Răzbunare dar în contra D-lui Stăteseu din 
partea D-lui Kalimachi nu este şi nu a putut fi. 

Atunci în contra cui a putut fi această răz- 
bunare? În contra mea ca fost ministru de ex- 
terne? In contra D-lui I. Brătianu ca preşedinte 
al consiliului? Se poate; căci D. Kalimachi Ca- 
targiu zice în introducţiunea sa, că prin publica- 
țiunea sa, are să se vază cine a fost acela care nu 
a apărat drepturile ţărei, care a paralizat orice 
acțiuni în acest sens. 

Va să zică nu D-lui, ci eu, ci D. I Brătianu 
nu a apărat drepturile ţărei şi an paralizat orice 
acţiune în acest sens. Aceasta reese oare din actele 


1317 


noastre ce D-lui publică, într'un mod atât de puţin 
corect ? 

Astăzi au citit toţi aceste acte și sau con- 
vins că de loc nu ese aceeace doreă D. Catargiu; că 
din contra, ele probează că politica noastră a fost 
atât de corectă şi prudentă, încât și eu şi D. I. Bră- 
tianu, nu putem fi decât recunoscători pentru in- 
discreţiunea ce a comis. 

S'a văzut din acele acte că apărăm libertatea 
Dunărei, dar că-i recomandăm a fi cu tact, cu 
prudenţă, cu circumspecţiune a nu prejudecă nimic 
şi mai ales a nu atacă nici o Putere, în susținerea 
ce va face libertăţei de navigaţiune. D. I. Bră- 
tianu trebuie să fie şi mai recunoscător D-lui Ka- 
limachi, pentru că-i publică depeşa, sa cifrată dela 
1 Septemvrie prin care-i ziceă că-i pare rău că, 
a dat acel memoriu sau notiţă guvernului englez 
fiindcă ar fi trebuit să şteargă pasagiul cu tonul 
violent în contra Austriei. Și când se dă aceasta 
pe faţă? Tocmai în momentele când guvernul 
austro-ungar impută D-lui I. Brătianu, că ar fi 
avut intenţiunea de a-l ofensă. D. Brătianu îi 
poate răspunde chiar cu depeşa adresată D-lui Ka- 
limachi încă din Septembrie. 

Așă dar contra mea răzbunare nu a putut 
fi, căci D. Calimachi publică actele unei politice 
pe care eu nu am ascuns-o niciodată, și care era 
în acord cu toate faptele guvernului din care 


1318 


făceam parte; contra D-lui I. Brătianu răzbunare 
nu poate fi, fiindcă-i recomandă aceiași politică 
şi-i publică acte care-i sunt favorabile şi de care 
se poate onoră. 

În contra cui dar și-a răzbunat D. Calimachi? 
În contra D-lui însuși, şi nimic mai mult. Din 
actele publicate de D-lui, din memoriul nevăzut 
şi neaprobat mai înainte de guvernul nostru, dat 
de D-lui ministrului englez, se probează că D-lui 
nu s'a conformat instrucţiunilor ce primise dela 
guvernul său, că D-lui a voit să deă instrucţiuni 
guvernului său, şi să creeze o linie de conduită 
ce eră a sa proprie, şi că remite unui guvern 
străin un memoriu sau notiță a sa proprie, ne- 
aprobată prealabil de guvernul său. Ce altă scuzare 
mai gravă se poate face unui reprezentant diplo- 
matic, decât aceea, ce D. Callimachi şi-o face singur? 

Să studieze cineva datele şi conţinutul acestor 
acte spre a înţelege gravitatea acestor acuzări. 

Se va vedeă că abiă peste o lună şi Jumătate 
D. Calimachi răspunde la întâia comunicare ce i 
s'a făcut de ministerul de externe, în privinţa, ces- 
tiunei Dunărei. Și atunci cum răspunde? Răspunde 
creând D-lui o direcţiune a sa proprie, indepen- 
dentă de cea dată de guvernul său. Pe când i se 
recomandă cea mai mare cireunspecţiune, că nu 
trebue prin acel memoriu ce-și propunea a emite 
guvernului englez, a atacă nicio altă Putere, pe 


1319 


când preşedintele consiliului îi zice anume că po- 
litica noastă este numai defensivă, iar nici cum 
ofensivă, ce face D. Calimachi Catargiu? D-lui ia 
o atitudine ofensivă, D-lui substitue politica sa 
personală politicei generale a guvernului, şi remite 
un memoriu cu ton violent în contra Austriei. Și 
când remite acest memoriu? In urma acestor re- 
comandări, în ziua chiar de 26 August, adică în 
ziua când și anunţă pe guvernul său că a remis 
memoriul, pe care ni-l comunică în copie, şi când 
nu mai eră timp de îndreptare. Și încă D-lui ne 
spune că pleacă la băi. 

Procedare regulată este aceasta? Nu este 
aceasta din contră cea mai gravă acuzare ce un 
agent diplomatie își face sieşi? Şi de unde știm 
chiar că acest memoriu, această notiţă nu sa dat 
ministrului englez, mai înainte chiar de data când 
zice că s'a dat, adică fără a mai aşteptă instruc- 
ţiuni, şi numai dupe propria inspiraţie a D-lui 
agent diplomatic, care pretindeă, cum aţi văzut, 
să-şi impună politica sa personală guvernului cen- 
tral? Se poate și aceasta; căci memoriul D-sale 
nu are dată, şi la putut da când a voit. In ase- 
menea caz faptul ar fi şi mai grav și culpa și 
mai mare. Este dar constatat D-lor, că răzbunarea 
nu a putut fi scopul D-lui Calimachi; căci din 
actele ce publică rezultă că nu puteă să-şi răs- 


1320 


bune contra nimănui, de vreme ce nu putea lovi 
pe nimeni decât pe sine însuși. 

De o satisfacțiune pur personală iarăşi nu 
poate fi vorba. Căci ce satisfacțiune ar fi putut 
să-și deă D. Calimachi? Aceea că a Inerat bine 
în cestiunea Dunărei? Dar cine oare l'a atacat că 
ar fi lucrat, în ori şi ce fel, în această cestiune, 
Absolut nimeni. In referat. D-lui ministru Stătescu 
nici vorbă nu este despre Dunăre. Cum dar ar fi 
răspuns la o imputare ce nimeni nu i-a făcut? 

Din contră putem zice, că din actele publi- 
cate D. Calimachi Catargiu a probat singur că 
rău a lucrat în cestiunea Dunărei, fiindcă şi-a 
permis a lucră în contra instrucţiunilor guvernului 
său, fiindcă în puţinul ce a lucrat, a procedat 
altfel de cum i-a zis guvernul său. 

Dacă această satisfacţiune a vrut s'o aibă, 
a căpătat-o. 

Așă dar D-lor Senatori, din toate acestea 
vedeţi că faptul D-lui C. Catargiu nu se poate 
explicà altfel decât ca un act de rătăcire, ale cărui 
consecințe nu au putut lovi decât pe sine însuși. 

Să vedem acum, D-lor, şi să se pronunțe 
Senatul în privința acestui sistem al diplomaţiei 
noastre născânde, dat pe față de D. Calimachi 
Catargiu, adică dacă acest sistem trebue a servi 
de normă acestei diplomaţii. Pot să vorbesc astăzi 
fără jenă; căci nu mai suni ministru, şi pot să 


1321 


vă spun ce am văzut și eu cât am fost ministru 
de externe. 

Da, sunt unii din reprezentanţii noştrii din 
afară, care pretinde că personalitatea D-lor e așă 
de mare încât să conducă D-lor politica exterioară 
a ţărei, şi să nu se conforme instrucţiunilor ce le 
dau guvernul central; dacă instrucţiunile, dacă 
politica guvernului central nu le place, D-lor nu 
se retrag, şi continuă a stă la Joc, paralizând 
acţiunea guvernului sau lucrând chiar în contra 
lui. Reprezentanţi ai ţărei se mai pot numi aceștia? 

Da D-lor, din nenorocire, am văzut aceasta 
atât eu cât şi precedesorii mei. Am văzut pe unii 
din reprezentanţii noştri, voind să dea ei instruc- 
ţiuni ministrului de externe, voind să creeze ei o 
politică specială a D-lor, şi servindu-se de o formă 
care eră aceea a unei impuneri. 

Apoi atunci să reflectă puţin. Rolurile ar fi 
schimbate, neapărat. Politica noastră din afară, 
sar conduce de unii din reprezentanţii noştrii din 
străinătate. Dar de ce de unii şi nu de toţi? Avem 
vre-o 7 miniştrii plenipotenţiari. Dacă veţi numără 
şi pe ministru de externe, am aveă cel puţin 8 
politice exterioare! Dar aceasta ar fi cu putinţă? 
Nu ar fi chiar ridicul? Fiecare ministru plenipo- 
tențior cunoaşte numai ceeace se petrece în ţara 
unde este acreditat. Numai ministrul dela centru 
ştie tot ce se petrece în fiecare din ţările unde 


1322 


suntem reprezentaţi; numai el cunoaşte nevoile din 
întru, şi este expus controlului Adunărilor. Toată 
politica exterioară trebue concentrată în mâinile 
sale, adică ale guvernului central, şi el are să 
indice calea de urmat a tuturor reprezentanţilor 
săi. Aceasta este logica aceasta este dreptatea, 
aceasta se urmează în toate statele din lume. 

Dacă la noi în ţară sunt unii oameni atât 
de mari, încât să nu înțeleagă asemenea adevăruri 
elementare și să crează că se micşorez urmând 
instrucţiunile guvernului central, nu au decât să 
se retragă, sau să stea acasă, sau să vină aci să 
facă opoziţiune; iar nu să vateme interesele ţărei 
prin o conduită atât de incorectă. 

Ei D-lor! Pentru ca să vedeţi cât de copi- 
lărești sunt asemenea, pretenţiuni, şi de incorectă 
conduită unor aşă diplomaţi ai noștri, să vă dau 
un exemplu cel cunosc personal. 

Mă aflam acum câţiva ani într'o mare ca- 
pitală, şi vorbeam cu un ambasador, o persoană 
ilustră în ţara sa, îmbătrânit în afaceri, şi pot 
să adaug acoperit cu glori. Vorbirea eră asupra 
unei cestiuni politice dela noi. Ambasadorul îmi 
spuse că are şi el o soluţiune, pe care o crede 
foarte bună. Voii so ştiu și eu, însă îmi fu peste 
putinţă a mi se comunică. Și ştiţi D-lor pentruce 
ambasadorul acesta nu a voit să-mi spună solu- 
ţiunea sa? Iată propriile sale cuvinte: 


1323 


„Nu pot să-ţi spun soluţiunea mea, fiindcă 
nu ştiu dacă o aprobă şi guvernul meu central. 
Dacă ţi-aşi spune-o tată ce sar puteă întâmplă: 

D-v. guvernul român, poate că aţi găsi-o 
bună şi aţi adopta-o. Dar dacă guvernul meu 
nu ar aproba-o; dacă încă el mi-ar da instrucțiuni 
ca să-o combat, eu ca reprezentant al său va trebu 
adică să-mi combat propria mea opiniune. Insă 
o voi face, căci eu sunt datora mă conformă in- 
strucțiunilor guvernului meu. Însă D-ta personali, 
guvernul D-tule veţi ști că-mi combat propria mea 
opiniune; şi aceasta-ți mărturisesc mă va jenă“. 

Acestea sunt ID)-lor, chiar cuvintele acestui am- 
basador; le-am înţeles, le-am respectat și nu am mai 
insistat. 

Și ştiţi D-lor, cine eră acel ambasador, al cărui 
nume nu-l pot spune? Eră un însemnat bărbat de 
stat, aparținând unui partid cu totul contrariu de 
cât cel dela putere? El eră un extrem conservator, 
pe când guvernul său eră foarte liberal; căci po- 
litica exterioară a unei ţări, fiind de obşte aceiași 
ori care ar fi partida dela guvern, de multe ori 
vedem în ţări constituţionale că reprezentanţii din 
străinătate rămân aceași, deşi aparţin altor par- 
tide contrarii celei dela guvern. Ceva mai mult 
acest ambasador aveă o mare poziţiune în ţara sa 
o însemnată valoare personală, aveă chiar legături 
de sânge cu familia regală din ţara sa. Și cu toate 


1324 


acestea un asemenea bărbat îmbătrânit în afaceri, 
ilustru sub mai multe puncturi de vedere, nu credeà 
că se micşorează spunându-mi, mie un străin, nu 
numai că urmează instrucţiunile guvernului său, 
ba că şi renunță la opiniunea sa personală, gi chiar 
o combate când guvernul său va aveă o alta. Și 
la noi Stat june, abia născut de eri, ar pretinde 
novicii noştri diplomaţi ca să conducă D-lor po- 
litica centrală a ţărei, unii dela Paris, alții dela, 
Londra, alţii din Viena, alţii numai ştiu de unde. 

Ar pretinde ca să se sustragă dela direcţiunea 
ce li se dă dela centru, să înlăture chiar instruc- 
ţiunile ce primesc. 

Ar pretinde, în fine, că sunt prea mari în 
față cu un ministru secretar de Stat, ce l-ar găsi 
prea, mic. Aceasta ar fi o curată aberaţiune. Aceasta, 
ar fi chiar negaţiunea reprezentațiunei noastre, şi 
această negaţiune ar duce într'o zi la suprimarea 
ei. (Aplauze). 

Dacă D-lor, am ţinut să iau cuvântul în această 
chestiune, a fost mai ales spre a relevă şi a com- 
bate aceste tendinţe şi rele apucături ce se văd 
câteodată în diplomația noastră, a fos pentru ca 
în faţa ţărei, Senatul să afirme şi să constate sis- 
temul diplomaţiei noastre, condiţiunile ce au să 
urmeze aceia ce voesce să reprezinte ţara în străi- 
nătate. Cei ce cred că pot să le adopte, n 'au decât 
să ocupe această înaltă poziţiune. 


1325 


Cei care nu aprobă sistema și nu adoptă con- 
diţiunile, cei care se cred prea mari pentru a urmă 
instrucţiunile unvi guvern, n'au cum am mai zis, 
decât să stea acasă, şi să-şi conserve opiniunile 
personale. 

Acum D-lor, după ce am stabilit că şi diplo- 
maţia noastră nu poate să existe şi să dea servicii 
țărei decât în modul şi după principiile adoptate 
în toată lumea, să revenim la faptul D-lui Kali- 
machi-Catargiu sub un alt punct de vedere. 

Acest fapt a fost dezaprobat de toată lumea, 
la noi, fără deosebire de partidă. 

Nimeni absolut nimeni până acuma, nu l-a 
apărat, nu l-a aprobat. Destul însă ar fi numai 
această dezaprobare abstractă? Oare acest fapt, 
reprobat cu atâta unanimitate, nu cade in preve- 
derile unei legi represive? Şi dacă o asemenea lege 
există, sau este bănuială numai că există, nu se 
cuvine oare ca şi justiţia să se pronunţe? Cred şi 
eu D-lor, că este bine, că este logic, este cuviincios 
ca, nu numai noi Senatul, nu numai noi Camera, 
să reprobeze cum merită un așă fapt, dar și justiţia 
la rândul ei, să se pronunţe. Dacă faptul acesta. 
al însuşirei de acte publice, al violărei de secrete, 
este un fapt imoral și reaprobat de toţi, de ce şi 
justiţia nu sar pronunţă tot astfel ? Este bine să, 
se crează în străinătate că pentru asemenea fapte 


1326 


justiția la noi este dezarmată? Că legile noastre 
nu au prevăzut nimic spre a le pedepsi? 

Dându-se faptul în mâna justiţie s'ar da, mai 
întâi un omagiu moralei publice, iar pe de altă, 
parte sar tăiă oarecum plăcerea acelora cari ar 
voi să imiteze pe D. Kalimachi şi să mai cercetă 
asemenea fapte. Adaug încă că lumea străină diplo- 
matică ar vedeă într'aceasta o siguranță că această 
indiserețiune constitue o exeepţiune, care nu se va 
mai repetă. 

Cugetaţi cu adevăr D-lor Senatori, că faptul 
acesta al D-lui Catargiu face o poziţiune neplăcută 
tuturor reprezentanţilor noştri. Nu este însă drept 
ca cei buni să sufere pentru unul rău. Diplomaţia 
europeană este bine a cunoaşte că această faptă a 
D-lui Catargiu, a unui om rătăcit este eu totul 
izolată, este o excepţiune şi că nu trebuie dintrânsa 
să se conchidă ceva nefavorabil corpului nostru 
diplomatie. Probă că această faptă este o neno- 
rocită excepțiune, este indignarea, dezaprobarea 
spontanee şi unanimă ce a produs în toată ţara, 
dela cel mai mie până la cel mai mare. Când şi 
justiţia va fi chemată a se pronunţă asupra sa, 
ea nu va fi decât un fidel ecou al acestei repro- 
bări universale. Dar dacă se va întâmplă ea jus- 
tiția să nu condamne, ar puteă obiectă unii? La 
aceasta voi răspunde cu D. Grădişteanu că aci 
nu este vorba dacă justiţia va pedepsi ori nu; ea 


1327 


este liberă să facă ce va voi. Cestiunea este ca 
faptul fiind de natură represibilă trebuie ca justiţia 
să fie provocată spre a se pronunţă. Treaba justiției 
va fi apoi să vadă dacă este sau nu o lege care 
să pedepsească asemenea fapte. Ați văzut că vi 
sa citat mai multe articole din codicile penale; 
vi sa citat întrealtele şi art. 305, care zice că 
orice persoană care are profesiunea a fi păstră- 
toare de secrete, va divulge acele secrete, se va 
pedepsi cu închisoare dela o lună la şease luni. 
Termenii acestui articol sunt foarte generali, şi se 
va apecià dacă şi un agent diplomatie nu este 
ținut a păstră secretele şi a nu le divulge. Dar în 
fine aceasta este treaba Justiţiei; ea va vedea dacă 
poate ori nu pronunţă o pedeapsă. 

Și în tot cazul, când tribunalul nu ar pro- 
nunţă o pedeapsă, aceasta ar face-o numai pentrucă, 
nu ar avei un text de lege, adică ar absolve pe 
inculpat. Insă D-v., ştiţi că absolvarea este con- 
damnarea sa morală, și pentru mine unul această 
condamnare ar fi suficientă. Căci despre achitare 
eu nu mă tem, D-lor. Nu cred că sar găsi un 
tribunal în ţară, care în fața reprobărei unanime 
a țărei, în fața brutalităţii faptului să achite pe 
inculpat, să declare în alte cuvinte, că faptul său 
este moral, este corect. Nu cred aceasta. Nu cred 
mai ales când se va observă că această publica- 
ţiune, că această indisereţiune se face asupra unei 


1328 


cestiunii, care este încă pendinte. Insă dacă această, 
cestiune va fi fost terminată, cum este faimoasa 
cestiune a Evreilor, sar fi putut cel puţin pretestă. 
că indiscreţiunea nu mai puteă vătămă sau com- 
promite soluțiunea. Dar când cestiunea Dunărei 
este încă nerezolvată, şi când un fost agent diplo- 
matie publică acte şi relaţiuni oficiale şi secrete, 
de natură a puteă compromite, nu indivizi şi 
miniştri, ci însăşi interesele ţării, însăşi o bună 
soluțiune a cestiunei, credeți D-v., că s'ar găsi la 
noi o autoritate judecătorească, care să zică: „Nu, 
acest fapt nu poate vătămă, interesele ţărei, nu 
poate com promite cestiunea, nici discredità diplo- 
maţia noastră! Nu, faptul este bun, este corect, 
este moral, este obicinuit. Achit pe inculpat“. Eu 
nu cred, repet, una ca aceasta. Cel mult nu va 
puteă fi decât o absolvare, şi absolvarea, repet, 
este tot o reprobare. Această reprobare ar fi atunci 
suficientă. 

Nu uitaţi apoi, D-lor, la exemplul ce trebue 
să dăm, pentru a se evită asemenea scandale pe 
viitor. Avem mai mulţi reprezentanţi în străinătate, 
se poate întâmplă ca guvernul să revoace unul, 
ceeace este un lucru rar. Se poate întâmplă ca 
unul să-și dea demisiunea supărat, aceeace poate 
fi mai des. 

Cată dar că ministru cel revocat sau demi- 
sionat, a doua zi după retragerea sa, să creadă în 


1329 


drept a publică acte oficiale, după care a ţinut 
copii, sau secretele ce a putut cunoaşte, căci nu 
este stat în lume care să nu-şi aibă secretele sale, 
secrete, din care unele nu se divulgă niciodată, din 
care altele se divulgă numai după ce cestiunea s'a 
rezolvat. Unde am merge când asemenea divulgări 
sar generalizà sau sar consacră? Am ajunge ca 
toată lumea diplomatică străină să se fereasră de 
agenţii noștri, şi ca interesele noastre să se com- 
promită. Şi de ce numai miniștrii noștri plenipo- 
tenţiari ar face asemenea divulgări? De ce nu și 
miniştrii secretari de Stat? Iată un açà ministru 
care se ceartă cu colegii săi. sau căruia parla- 
mentul îi dă un blam, și iese supărat din minister. 
El a doua zi publică actele ce are sau secretele 
ce cunoaşte. Oare faptul acesta nu trebue preîn- 
tâmpinat, reprobat sau în cele din urmă pedepsit? 
Sa zis că guvernul are să aducă o lege pentru 
aceasta. Este neapărată o asemenea, lege, şi sper că 
guvernul ne-o va prezintă cât mai curând. Dar o 
aşă lege va statuă numai pentru viitor, însă pentru 
trecut, pentru timpul de astăzi, legile noastre nu au 
prevăzut oare nimic asupra acestui punct? Nu au 
dat nici un mijloc spre a ne apără interesele ţărei în 
contra unor aşă abuzivi? Justiţia numai are să 
se pronunţe asupra acestei cestiuni. Lăsaţi ei drumul 
liber; chiar când va pronunţă absolvirea, repet, 
va veșteji cel puţin faptul. Dacă nu veţi deschide 


29006 st 


1330 


după acum drumul justiţiei, eu mă tem și de alt 
ceva. Mă tem că broșuri ca aceea a D-lui Kali- 
machi Catargiu, apărute în realitate sub imperiul 
legii noi, vor purtă o dată anterioară acelei legi, 
spre a se pune astfel la adăpostul oricărei urmăriri. 

Cugetaţi, D-lor, suntem la începutul vieţii 
noastre diplomatice; noi trebue să arătăm, prin toate 
mijloacele, desaprobarea, indignarea ce a produs 
o asemenea publicare, o divulgare a secretelor de 
Stat asupra unei chestiuni pendinte. Trebue tot- 
deodată să întrebuinţăm toate mijloacele practice 
spre a preveni repeţirea unor asemenea fapte. Cu 
modul acesta am relevă creditul diplomaţiei noastre, 
am apără demnitatea corpului nostru diplomatie, 
şi am feri interesele Statului nostru de orice in- 
discreţiune care le-ar puteă vătămă. 

Noi, Senatul, nu făcem nimic alt decât să 
exprimăm din toate puterile desaprobarea gi in- 
dignarea ce ne-a produs faptul D-lui Kalimachi 
Catargiu, și totdeodată să atragem atenţiunea, 
D-lui ministru de justiţie pentru ca D-lui să vadă 
dacă nu este loc a provocà acţiunea publică, pentru 
ca justiţia să se pronunţe, cum va voi ea, asupra 
cazului. 

Urmând astfel noi, Senatul, suntem cel mai 
fidel ecou al reprobaţiunei generale ce acest fapt 
a produs în toată ţara. 

Și când, pe lângă acestea rugăm pe guvern 


1331 


ca să ne prezinte cât mai curând un proiect de 
lege, care să fie mai precis, mai complect şi mai 
sever decât codicile penal actual, este că voim ca 
pe viitor să se poată, întrun mod mai eficace, a 
se preveni şi a se pedepsi asemenea fapte repro- 
bate de morala şi lovitoare intereselor generale ale 
ţării. (Aplauze). 


1882 


Desbaterile corpurilor legiuitoare No. 31 din 19 Ianuarie 1882 


Răspuns lui M. Kogălniceanu referitor la 
cestiunea Dunărei, 


M. Kogălniceanu acuzase în Cameră pe fostul mi- 
nistru de externe B. Boerescu că compromisese cestiunea 
Dunărei şi că nu-i luase în seamă memoriile referitoare 
la această afacere pe cari le trimisese dela Paris unde eră 
ministru. Mai adăogă încă că la ministerul de externe 
se făcuseră falsificări şi că se suprimaseră părţi întregi 
din proiectul de Carie Verde care conţineă actele diplo- 
matice ale cestiunei Dunărei dintre Septemvrie 1877 şi 
Septemvrie 1878 pe când interpelatorul fusese ministru de 
externe. La prima acuzaţiune Boerescu răspande că po- 
litica externă a unei ţări pentru a fi unitate de direc- 
ţiune se conduce dela centru şi că ministrul de externe 
nu este dator să ia în seamă memoriile miniştrilor ple- 
nipotenţiari. În ce priveşte a doua acuzaţiune Boerescu 
urmând lui Kogălniceanu la ministerul de externe a 
trebuit să revoace și să suprime unele acte diplomatice 
din proectul de Carte Verde pentru a evită unele în- 
curcăiuri cari sar fi putut naște mai ales că de abia 
eşiserăm dintr'un conflict cu Rusia și cu Turcia. 


B. Boerescu. Cer permisiunea D-v., D-lor 
Senatori, şi rog pe onor guvern, ca să binevoiţi 


1336 


a mă ascultă asupra unor explicaţiuni, ce mă cred 
dator a da în privinţa unor alegaţiuni exprimate 
în şedinţa Camerei din 12 Ianuarie curent de către 
D. deputat Kogălniceanu. Acele alegațiuni dacă 
ar fi adevărate, ar constitui o defaimă gravă asupra, 
ministerului din afară; căci ar fi de natură a face 
să piarză orice prestigiu acel minister, a face să 
dispară orice încredere ce se cuvine să inspire 
actele ce publică acel minister. 

Acesta este mobilul, aceasta este singura, 
cauză care mă face să vorbesc. Pot încă să adaog 
că sunt cu atât mai mult dator să dau aceste ex- 
plicațiuni, că-mi pare, că eu sunt în poziţiune 
mai bine decât oricine altul a cunoaşte adevărul. 
Și aceasta, D-lor senatori, nu este o presumpţiune 
deşartă din parte-mi, ci provine pentrucă eu cunosc 
mai bine decât oricine amănuntele incidentului de 
care a vorbit D. Kogălniceanu şi au trecut pe sub 
ochii mei, ca ministru, actele menţionate de D-lui. 
Nu uitaţi însă D-lor Senatori, că am zis dela în- 
ceput că alegaţiunile D-lui Kogălniceanu constitue 
o defaimă pentru ministerul de externe, iar nu o 
defaimă mie personal, deși actele la care D-lui se 
referă s'au petrecut în timpul când aveam onoare 
a fi în capul ministerului de externe, sub guvernul 
D-lui I. Brătianu. Nu voiesc cu toate acestea să, 
consider aceasta ca o defaimă pentru mine, și prin 
urmare nu ași fi răspuns deloc la atacurile D-lui 


1337 


Kogălniceanu contra mea; pentru ce? Pentrucă, 
Domnii mei, sunt unii oameni cari au izbutit să 
poată ajunge a atacă, a insultă, a calomniă chiar 
având privilegiul de a nu mai răni, de a nu mai 
ofensă pe nimeni, şi prin urmare de a nu mai 
primi alt răspuns decât tăcerea. Și această tăcere, 
această indiferență pe care nu o califice, nu este 
oare destul în asemenea cazuri şi pentru aşă soi 
de atacuri? 

Negreşit D-ior, căci iată nişte acuzaţiuni ca 
cele produse deunăzi în Cameră! de acel D. orator. 
Dacă ar fi vorba să considerăm lucrul numai sub 
punctul de vedere al persoanei atacate sau calom- 
niate, peniru dânsa, tăcerea este suficientă; căci 
peste puţin au să se dea pe față actele, care au 
să spulbere, să dărâme toate acele atacuri. Dacă 
pentru câteva, zile, pentru un moment, acele ata- 
curi, acele calomnii pot, sub punctul de vedere 
personal, repet, să producă o efemeră impresiune, 
ea, are să dispară peste și mai puţine zile, îndată 
ce adevărul se va vedeă și au să zdrobească pecel 
ce le-a produs. Voiţi să vă dau în astă ordine 
de idei, câteva exemple din chiar cele petrecute în 
şedinţa Camerei de deunăzi? 

Să alegem numai două. 

D. Kogălniceanu vorbind despre cestiunea Ba- 
sarabiei, acuză de trădare pe D. I. Brătianu, fostul 
său coleg, fostul său preşedinte de consiliu, cu 


1338 


care a lucrat împreună şi cu care a luat parte la 
toate lucrările relative la Basarabia. D-lui spune, 
că cunoşteă încă înaintea războiului cum că ce- 
darea Basarabiei fusese regulată şi consimțită la 
Reiehstad, că încunoştiințase despre aceasta pe 
D. Brătianu înainte de a trece Dunărea. De unde 
rezultă că D. Brătianu, neascultându-l, nu a făcut 
nimica ca să scape Basarabia, ba că, poate a coo- 
perat la darea Basarabiei — nu ştim dacă erà și 
cu participarea D-lui Kogălniceanu. — lată pro- 
priile cuvinte ale D-lui Kogălniceanu aşă precum 
le găsese în Monitor: „D. Brătianu a știut dela 
mine că încă înaintea războiului această cestiune 
fusese regulată la Reichstadt. Dus la Viena eu 
am fost în pozițiune de a cunoaşte chiar coprin- 
derea celor ce hotărise la Reichstadt. Depeșele 
mele din Viena au încunoștiințat despre aceasta 
pe D. Brătianu, încă înaintea trecerei Dunăre 
de către armata română“. 

Vedeţi D. Kogălniceanu pronunţă aceste cu- 
vinte la 12 lanurie 1882, atunci D-lui ne afirmă 
că încă înaintea războiului cunoşteă cuprinderea 
actului dela Reichstadt pentru pierderea Basara- 
biei, şi că l-a făcut cunoscut şi D-lui Brătianu. 

Dar D. Brătianu, aveă trebuinţă a se apără 
contra acestor răutăcioase afirmări ale fostului său 
coleg? Nu; din mai multe puncturi de vedere; 
nu şi din alt punct de vedere special acela al 


1339 


existenței acelor din dosarele ministerului de externe 
împrimat chiar în proiectul de Carte Verde a. 
D-lui Kogălniceanu. In adevăr ce găsim în această. 
curioasă colecțiune? 

Găsim nişte acte cari fac să cadă toată mă- 
sura alegaţiunilor și atacurilor contra D-lui I. Bră- 
tianu. Găsim între altele o depeșe cifrată din 
18 (30) Noemvrie 1877 prin care D. Bălăceanu 
răspunde din Viena D-lui Kogălniceanu că, la în- 
trebarea ce i-a făcut de a se asigură dacă este 
adevărat că la Reichstadt, Austria a promis Rusiei 
redarea Basarabiei, D. Bălăceanu răspunde că este 
în măsură de a-i spune că nu este nimic adevă- 
rat, şi că chiar prinţul Gortehacow îi poate con- 
firmà aceasta. 

Unde este dar știința cea mare ce astăzi 
D. Kogălniceanu spune că aveă de mai înainte 
despre aceasta, când la Noemvrie 1877, D-lui 
căută a se asigură la Viena? 

Și ce răspunde D. Kogălniceanu la această 
depeşe a D-lui Bălăceanu? li răspunde a doua 
zi că-i va trimite amănunte prin D. Steriade, 
noul secretar la Viena. 

În adevăr găsim că acea notiţă scrisă se în- 
cepe chiar cu cuvintele următoare: Toate proba- 
bilităţile sunt că Rusia va reclamă retrocedarea 
Basarabiei. (Toutes les probabilités sont que la Russie 
va réclamer la retrocession de la Bessarabie). 


1340 


Vedeţi dar, D-lor, unde eră D. Kogălni- 
ceanu la 1877; vorbeă atunci numai de proba- 
biități şi astăzi la 1882, ne spune că ştiă chiar 
coprinsul actului dela Reichstadt; mai apoi îndeamnă 
pe D. Bălăceanu să sondeze confidenţial tărâmul 
la Viena, spre a cunoaşte modul de a vedeă al 
Cabinetului austriac în această cestiune. Judecaţi 
dacă se mai potrivesc acestea cu cele afirmate 
astăzi. Judecaţi dacă eră în drept D. Kogălni- 
ceanu, dacă eră cuviineios şi patriotie să acuze 
în modul cum a făcut pe un fost coleg al său, 
pentru un act la care însuși a conlucrat, şi în 
care o crimă dacă ar fi existat, cel puţin ar fi 
fost şi D-lvi complice la acea crimă. Dar această 
cestiune personală nu a putut atinge pe D. Bră- 
tianu, căci actele aveau să vină îndată să des- 
mintă acuzările. 

Să venim la o altă cestiune personală, care 
mă priveşte şi pe mine. D-l Kogălniceanu a spus 
în Cameră că D-lui, ca reprezentant la Paris, a 
trimis guvernului său un memoriu în cestiunea 
Dunărei; şi ne acuză că noi guvernul, nu am voit 
să ne luminăm şi să urmăm linia trasă de acel 
memoriu, că astfel am compromis, am trădat poate 
şi Dunărea; ba încă D-lui a adăugat că, din 
cauza acestui memoriu sar fi și început persecu- 
ţiuni în contra-i. lată propriele sale cuvinte cum 
sunt trecute în „Monitor“: „Am adresat dar un 


1341 


raport detaliat despre cestiunea Dunărei. Și de 
acy au început toate atacurile şi toate fulgerile 
în contra mea“. 

Din partea, cui aceste atacuri, aceste fulgere? 
Din partea mea, negreșit, mai mult decât din partea 
D-lui Brătianu, preşedintele consiliului. Am însă 
nevoie să mă apăr? Nicidecum. Și pentruce ? Pen- 
trucă am zis, lovirile venite dela D. Kogălniceanu 
sunt inofensive. Şi apoi viitorii miniştrii de externe, 
cei ce au să facă istorie, au să consulte dosarele 
ministerului de externe, şi au să vadă acte care 
vor risipi toate aceste acuzări. Are să se vază că 
D. Kogălniceanu ne-a trimis din Paris, nu un me- 
moriu, ci două, din care cel din urmă tipărit, şi 
aceasta, fără o înţelegere prealabilă cu guvernul 
sau, fără știrea şi consimţimântul guvernului său. 
D. Kogălniceanu care eră la Paris, cum nu puteă 
cunoaşte toate împrejurările pe care le cunoşteă 
guvernul central, care eră ţinut a se conformă in- 
strucţiunilor acestui guvern, voiă să ia iniţiativa 
şi să deă D-lui instrucţiuni guvernului, să-i arate 
D-lui linia de conduită în această cestiune. Dar 
de unde puteă şti că acea linie de conduită, că 
acea atitudine, că acea procedare conveneă şi gu- 
vernului său ? Memoriul cel scris, trimes, repet, 
din Paris, fără a fi fost cerut, nici în înţelegere 
cu guvernul din Bucureşti, eră în forma cea mai 
violentă şi constituiă un rechizitor în formă, în 


1342 


contra unei mari Puteri. In acest mod credeà D. Ko- 
gălnicvanu că trebuie a se trată. cestiunea Dunărei? 
Intreb, care guvern cuminte, ori cu puţin bun simţ 
ar fi consimţit să trateze astfel o așă cestiune şi 
să compromită şi să perieliteze astfel în realitate 
interesele țărei? De când oare interesele internațio- 
nale se apără atacând sau insultând alte Puteri? 
Mam mulţumit dar a citi primul memoriu, fără 
a puteă, adoptă procedura sa, nici urma consiliile 
sale. Ne-a trimis mai târziu D. Kogălniceanu un 
alt memoriu din Paris, imprimat şi împărţit de 
D-lui tot fără ştirea şi fără o înţelegere prealabilă 
-cu guvernul central. S'a mulțumit D. Kogălniceanu, 
«le a însoţi acest al doilea memoriu de o notă a 
sa, prin care ziceă că a dat dejà acest memoriu 
ministrului de externe al Franţei, preşedintelui Ca- 
merei, care eră D. Gambetta, şi prinţului Orlow, 
ambasadorului Rusiei. Nu am putut înţelege pen- 
truce şi prinţul Orlow? Ce aveà aface ambasadorul 
Rusiei cu acest memoriu? Oricum ar fi acest al 
-doilea memoriu, eră mai simplu, mai inofensiv. 
Luminile ce el ne aduceă, le posedam însă de 
mult, şi acţiunea noastră politică eră dejà destul 
de activă și așă cum cereă interesele ţărei. 
Intreb numai, într'o cestiune internaţională 
atât de importantă ca aceea a Dunărei, care eră 
pendinte, care se trată, cuviincios şi logic eră ca 
mn reprezentant al ţărei din o capitală oarecare, 


1343 


să facă memorii, să le imprime, să le distribuie, 
să tragă el singur o linie de conduită, acuzând 
sau insultând alte puteri mari, fără știrea, fără 
consimțimântul, fără înţelegerea guvernului său? 

Am răspuns dar, ca ministru de externe, D-lui 
Kogălniceanu, prin depeșa pe care însuşi a citit-o 
în adunarea, deputaţilor, i-am răspuns în mod demn 
şi foarte moderat, că şi eu și colegii mei am fost 
surprinși că face memorii fără autorizare preala- 
bilă fără a consultă guvernul, şi i-am adăogat că 
politica română își primește direcţiunea din Bucu- 
rești, nu din Paris. Un asemenea răspuns, îl nu- 
mește D. Kogălniceanu un început de atacuri şi 
fulgere? Nu ştiu ce i-ar fi făcut dacă ar fi fost 
reprezentantul unei alte Puteri! Pe mine însă nu 
m'a atins de loc atacul D-lui personal în cestiunea 
Dunărei; căci actele din dosar probează şi eu o 
declar sus şi tare, că mă fălese că nu am urmat 
direcţiunea, ce voiă să dea D-lui acestei cestiuni. 

Să viu însă acum la alegaţiile D-lui Kogăl- 
niceanu, care ar constitui o defaimă ministrului 
nostru de externe, dacă ar fi fondate. Aci este 
vorba de prestigiul unei autorităţi, de prestigiul 
ministrului de externe al României. Sunt dator a 
vorbi şi a apără acest prestigiu. 

D. Kogălniceanu a avut curagiul de a de- 
clară înaintea Adunărei deputaţilor, că în minis- 
terul de externe se fac falșificări în actele publice!... 


1344 


A! D-lor o asemenea alegaţiune este un ce 
grav! Aceasta trece peste limitele ori căror con- 
siderațiuni personale. Nu-mi este permis de a 
tăceă, mai ales când ca fost ministru de externe, 
sunt în poziţie de a face să triumfe adevărul. Ar 
fi să comit o greșeală către ţară, ar fi să nesocotese 
înalta poziţiune ce am ocupat, dacă putând probă 
contrariul aş lăsă, să se creadă că în ministerul 
de externe al noului Regat al României se comit 
falșuri. D. Președinte al consiliului a răspuns în 
Cameră şi a respins cu indignaţiune acuzarea de 
falşificatori ce ni se făceă de către fostul D-lui 
şi al meu coleg. 

Dar D. Preşdinte al Consiliului nu putea, 
cunoaşte amănuntele, nu avusese timp a citi actele 
spre a căpătă probe materiale care să sfărâme 
această odioasă calomnie. 

Eu ca fost ministru de externe, sub care 
s'au petrecut aceste acte, eu cunose amănuntele 
şi am avut timp să citesc actele, pentruca în cea, 
dintâi şedinţă a Senatului, să dau probe şi ex- 
plicaţiuni spre a restabili adevărul şi a conservă 
prestigiul şi încrederea ce trebue să inspire minis- 
trul nostru de externe. 

lată mai întâi, D-lor, în ce termeni D. Ko- 
gălniceanu a produs grava sa acuzaţiune înaintea 
Adunărei, în şedinţa dela 12 curent. 


1345 


Vorbind de un proect imprimat de Carte 
verde relativă la cesiunea Basarabiei, pe care 
D. Kogălniceanu ar fi văzut-o nu ştiu unde și 
spunând că multe acte erau scoase dintrânea, 
D-lui adaugă: „Ceva mai mult, am văzut acte 
oficiale, purtând, semnătura mea, din cari erau 
scoase perioade întregi şi puse altele, purtând, şi 
aceastea tot semnătura mea. (Murmure). Am văzut 
aceasta şi rog să se noteze bine că am văzut acte 
cari purtau semnătura mea, şi cari coprindeau 
cu totul altceva decât ceeace am scris eu“. 

Aşă dar, D. Kogălniceanu, om matur, fost 
ministru de externe, fost coleg al D-lui Brătianu, 
acum în opoziţiune pentru cuvintele ce va fi având, 
vine și declară înaintea reprezentanţilor ţărei, că 
în actele sale ca ministru de externe, sar fi pus 
fraze străine, cari nu erau ale sale, şi care co- 
prindeau altceva decăt ce scrisese D-lui! Aceasta, 
ar fi cel mai formal falș în acte publice. Am 
onoare și eu tot în fața țărei și a reprezentanților 
ei, dela înălțimea, acestei tribune, întemeiat pe acte 
şi pe fapte, să dau cea mai formală și mai com- 
plectă desminţire alegaţiunilor D-lui Kogălniceanu 
şi acuzaţiunea, D-sale de falș să o degqlar cu totul 
neîntemeiată și contrarie adevărului. (Aplauze pre- 
lungite). 

Ei D-lor, dacă o pasiune mică, dacă un sim- 
țimânt de meschină răzbunare, poate, a putut face 


29007 85 


1346 


pe un bătrân om de Stat ca D. Kogălniceanu să-și 
uite până acolo datoria ce-i impuneă caracterul 
său, poziţiunea sa, încât să formuleze asemeni acu- 
zaţiuni, atât mai rău pentru D-sa, căci datoria 
ce şi eu am către ţară, îmi impune obligaţiunea 
de a respinge asemenea cuzaţiuni, şi de a expune 
în publie pe ce mă întemeiez spre a declară că 
nu este exact, că nu este adevărat că sau sub- 
stituit alte fraze în locul acelor ce s'au scos din 
actele şi depeșile coprinse în proiectul de. Carte 
verde eare se raportă la guvernul D-lui Kogăl- 
niceanu. 

Iată faptele, iată actele pe care mă întemeiez. 
Când am venit la ministerul de externe, am găsit 
un proiect tipărit de Carte Verde, cuprinzând actele 
diplomatice din timpul D-lui Kogălniceanu, adică 
dela Septembrie 1877 până la Septembrie 1878. 
Aceste acte le-am găsit tipărite, însă nelegate și 
se înțelege nici distribuite Corpurilor Legiuitoare. 
Urmând tradiţiunilor şi legilor constituţionale, venise 
timpul ca să mă gândesc a tipări și a distribui 
Adunărilor şi eu Cartea mea, cea, Verde, adică actele 
dela Septembrie 1878 până la Iulie 1880. Insă 
această carte a mea trebuiă să fie precedată de 
Cartea Verde a D-lui Kogălniceanu, căci altfel ar 
fi existat o lacună. Fiindcă dar D. Kogălniceanu, 
nu-şi împărțise cartea D-lui, trebuiă să mă gân- 
dese a o împărți eu Corpurilor Legiuitoare. Dar 


1347 


oridecâteori un ministru din afară împarte o Carte 
Verde, ia asupră-şi răspunderea, dacă nu a tu- 
turor faptelor, dar a tuturor dificultăţilor la care 
ar da loc împărţirea acelei Cărţi Verzi. Trebuià 
dar să citesc şi să revăd actele imprimate de 
D. Kogălniceanu. Pe de altă parte, a trebuit să am 
în vedere situaţiuuea politică a ţării. Eram abia 
eşiți dintr'un războiu atât de serios. Independenţa 
nu eră încă recunoscută; Regatul nu fusese pro- 
clamat. Reminiscenţele luptelor noastre exterioare 
erau încă proaspete. Urmele ce lăsase aceste lupte 
erau prea sensibile şi lesne puteau degeneră a fi 
dureroase. 'Trebuiă să căutăm a le alină, a le în- 
dulci, a face pe cât sar puteă a se uită trecutul. 
Mai mult decât oricând trebuiă a menajă toate 
Puterile străine, a le atrage încrederea, fără a com- 
promite niciun interes al nostru. Lucru nu eră 
comod. Trebuià a procedă cu mult tact. 

Dacă cu ușurință, am fi procedat la distri- 
buirea Cărţei Verzi a D-lui Kogălniceanu, care nu 
mai eră la minister, pe cine ar fi privit dificul- 
tăţile, neplăcerile la cari ar fi dat naştere această 
distribuire ? Negreşit pe guvernul, pe ministrul de 
externe care publică şi împărţeă acea carte. 

Eu ca ministru, din afară eram dator să 
prevăd dificultăţile şi să le preîntâmpin. Un mi- 
nistru din afară trebue să caute a menajă cele 
mai bune relaţiuni, cu Puterile străine, apărând 


1348 


şi susținând în același timp, repet, interesele ţărei 
sale. El caută să prevină, pe cât poate, dificul- 
tăţile şi conflictele exterioare; când ele vin, el luptă 
cu colegii săi spre a le potoli sau învinge; însă 
mai înainte el este dator a le prevedeă, a le evită 
pe cât poate. Aceasta trebue să facă el în cercul 
atribuţiunilor sale, după cum face fiecare din cei- 
lalţi colegi ai săi, în alte cercuri de atribuţiuni- 

A trebuit dar să citesc şi să revăd proiectul 
de Carte Verde al D-lui Kogălniceanu, care se pu- 
blică sub mine şi pe care eram so dau eu în 
public. 

Este adevărat că această Carte nu conţineă 
acte de ale mele; dar repet, eu luam răspunderea, 
morală, a publicărei și trebuiă s'o revăd şi so 
revizuesc, să văd dacă ea conţine acte, care ași fi 
crezut eu de natură a provocà oarecari dificultăţi 
exterioare. Am citit-o şi vă mărturisese că am 
rămas uimit de sumă de acte ce eu am crezut că, 
ar fi foarte imprudent de a fi publicate în Cartea 
Verde. 

Sunt D-lor, chiar state foarte mari şi vechi, 
care nu publică tot felul de acte în cărţile lor; 
ele publică aceeace se poate; sunt sumă de acte 
mai ales de natură confidențială, dintre ministerul 
de externe şi reprezentanţii Statului cu străinătatea, 
care nu văd lumina. Eu am văzut din contră multe 
deasemenea, acte coprinse în proiectul D-lui Ko- 


1349 


gălniceanu. Nu am avut dar curajul de a distribui 
o asemenenea Carte Verde, şi a trebuit să comunic 
aceasta colegilor mei şi preşedintelui consiliului. 
D-lor mi-au zis: citește şi suprimă. 

Am reluat lucrul mai deaproape cu prege- 
dintele consiliului şi-am stabilit planul de revizuire. 

Am recitit totul şi-am oprimat din proectul 
D-lui Kogălniceanu tot ce mi s'a părut că trebuie 
suprimat. Am suprimat ceva acte şi depeşi de ale 
D-lui Kogălniceanu, însă am suprimat și mai 
multe acte şi depeși confidenţiale ale reprezentan- 
ţilor noştri din afară. Ereau între aceste depeși 
note care ar fi făcut poziţiunea unui reprezentant 
al nostru imposibilă pe lângă guvernul unde ereă 
creditat. Ar fi trebuit să plece deacolo. Căci înţe- 
legeţi, D-lor, sunt lucruri confidenţiale pe care un 
agent le spune numai guvernului său, însă pe care 
le-ar fi tăcut, dacă ştiă că au să se cunoască în 
public. Aceasta este şi mai adevărat când eveni- 
mentele sunt recente. Noi abia eșisem din un 
conflict. grav cu Turcia; cu Rusia avusesem dizi- 
denţe de-o reminiscență amară, și-ar fi fost foarte 
imprudent și inoportun să mai redeștepăm memo- 
riile şi să mai înveninăm suvenirile. A trebuit dar 
să suprim, și am suprimat multe din depeșile și 
din notele D-lui ministru Kogălniceanu. Pe cât 
timp D-lui nu publicase o Carte Verde, pe cât timp 
trebuiă s'o imprim şi so distribui eu, am făcut 


1350 


aceiace se face de toți miniştrii de externe, adică 
am revăzut actele a se publică şi am revăzut din 
ele numai ceiace am apreciat eu că se poate pu- 
blică. Se poate ca apreciarea mea să fi fost rea; 
însă numai eu eream în drept a o face şi-am făcut-o. 

Astfel am suprimat cele mai multe din actele 
reprezentanţilor noştri din streinătate, cari eu am 
crezut că ar puteă compromite pe acești reprezen- 
tanţi pe lângă guvernele unde ei ereau acreditaţi. 
Din actele D-lui Kogălniceanu am suprimat trei 
categorii; unele pe care le-am crezut compromiţă- 
toare sau indiserete; altele, pe care le-am crezut 
prea neînsemnate, altele cari răpeau inutil cele 
cuprinse în alte note mai desvoltate. Până şi 
scrisori anonime publicase D-nul Kogălniceanu în 
proectul său de Carte Verde; se înțelege că le-am 
suprimat din proectul meu. 

De ce se plânge acum D-nul Kogălniceanu ? 
De ce ne acuză pe mine și pe D-nul Brătianu? 
Că am suprimat acte și telegrame din proectul 
său de Carte Verde pe anul 1877 și 1878? 

Dacă D-sa sar fi mărginit aci, răspunsul 
meu ar fi fost foarte simplu. Da, negreşit, îi răs- 
pundeam, am suprimat mai multe depeși şi acte 
din timpul ministerului D-tale, am suprimat unele 
paragrafe din actele ce am publicat; căci acesta 
ereă dreptul și datoria mea; căci aşă fac toţi 
miniştrii de externe când fac asemenea publicări 


1351 


căci aşă ai făcut şi D-ta când ai compus proectul 
D-tale. Dacă terminai şi dai în publice singur 
această Carte Verde, eu nu aveam nimic de făcut. 
Pe cât timp însă aceasta a rămas pe seama mea, 
am făcut ceeace eream în drept a, face. 

Aşă dar, să fie bine stabilit: din proectul ce 
formasem pentru Cartea verde a D-lui Kogălni- 
ceanu, coprinzând actele dela Septembrie 1877 până 
la Septembrie 1878, am scos, am suprimat mai 
multe note și depeşi, mai multe perioade întregi, 
cum a zis D-lui în Cameră, chiar din actele ce in- 
primasem; căci aceasta ereă dreptul meu; căci 
aceasta o făcusem chiar în Cartea mea cea Verde, 
conţinând actele dela Septembrie 1878 până la 
Iulie 1880 și pe care am şi împărţit-o Adunări- 
lor; căci așă se urmează de toți miniştrii din 
toate ţările. . 

D. Kogălniceanu merge însă și mai departe. 
D-lui cutează a afirmă înaintea Camerei, că în 
locul paragrafelor suprimate sau pus altele cu- 
prinzând. chiar cu totul altceva decât ceiace seri- 
sese. Aceasta ar fi un falş şi eu îi dau cea mai 
absolută desminţire pentru o asemenea calomnie 
adusă ministerului. 

Notaţi D-lor că aci este vorba de două pro- 
ecte de cărți, din care niciunul nu vi sa împărţit. 
Un proect eră făcut de D-lui şi altul de mine. 
D-voastră însă nu puteţi vedeă pe nici unul până 


1352 


acum; rămâne numai să vă dau eu date sigure 
pentru a vă convinge cât de calomnioase sunt aser- 
țiunile D-lui Kogălniceanu. 

In adevăr, D. Kogălniceanu imprimase, în 
ediţiunea sa, vre-o 151 note şi depeşi ale D-sale 
proprii. Din acestea eu am suprimat cu totul 
vre-o 42 bucăţi, pe care le credem, am zis, sau 
compromiţătoare, sau inutile, sau de preà mici 
detaliuri, precum concedii şi altele. Am lăsat dar, 
în ediţiunea mea, în proectul meu, peste 109 bu- 
căţi și pe cele mai importante din actele proprii 
ale D-lui Kogălniceanu. 

Cată să mai adaog că din actele şi depeșile 
ce s'au suprimat, fie chiar din cele provenite dela, 
reprezentanţii noştrii, nu este mai niciuna de un 
interes mai însemnat pentru ţară. Sunt mai toate 
de natură preă mult confidențială sau de preà 
puţin interes. 

Cum voiţi D-voastră să se publice raporturi 
ale agenţilor noştrii din străinătate, cari le-a tri- 
mis numai pentru uzul ministrului lor, şi care, 
dacă ar fi cunoscute, le-ar face o poziţiune di- 
ficilă, dacă nu imposibilă în ţara unde se află. 
Cum voiţi să se publice acte care ar înăspri re- 
laţiile noastre cu ale Puterii fără a aveă nici un 
alt folos practic? 

Am făcut dar, repet, aceia ce fac și alţi mi- 
niștrii din toate ţările constituţionale; şi nu cred 


1353 


a fi fost exagerat, când din 151 acte ale D-lui 
Kogălniceanu am suprimat numai vre-o 42. 

Acestea, sunt suprimări de acte întregi. 

Sunt acum şi alte suprimări, ce am făcut din 
unele paragrafe din notele D-lui Kogălniceanu ce 
imprimasem în edițiunea mea. Chiar în ediţiunea, 
în proectul D-lui se văd note din care sunt su- 
primate câte unul, două şi trei paragrafe. Acelaş 
drept l'aveam şi eu, Dupe cum se face cu toate 
asemenea cărţi diplomatice, am suprimat şi eu, pe 
ici pe colo, câte un paragraf din actele ce-mi pro- 
puneam să public eu. 

Dar a se suprimă un paragraf nu va să zică 
a se înlocui cu altul. Suprimări de acte ca şi de 
paragrafe, sau făcut în cartea care stă încă până 
astăzi în stare de proect. Insă adaose, însă înlo- 
cuiri cu vorbe ori fraze, care să cuprindă altceva, 
de ceeace scrisese autorul, nu s'a făcut absolut 
nici una, şi .cel ce zice altfel, spune un sfruntat 
neadevăr. (Aplauze). 

Dacă a suprimă dintr'un act un paragraf ar 
fi o falşificare, atunci în toate cărţile verzi ori 
albastre din lume ar fi numai falşificări; căci 
aceasta se fape în toate aceste cărţi; atunci cel 
dintâi falşificator ar fi D. Kogălniceanu, căci 
însuși D-lui în actele care le pusese în Cartea sa 
Verde, se văd sumă de suprimări de paragrafe, în- 
semnate prin mai multe puneturi. 


1354 


Se va căută însă odată în proectul de carte 
verde ce imprimasem, şi se va vedeă că nu există 
înlocuiri de fraze în locul frazelor suprimate. O 
asemenea, basă acuzare este demnă numai de cei 
ce sunt capabili de a puteă deveni falşificatori. 

Cât în adevăr sunt actele D-lui Kogălniceanu 
coprinse în proectul meu de Carte Verde, din care 
am scos câte un paragraf sau două? 

Vre-o şase, îmi pare, şi chiar din aceste note, 
paragrafele suprimate nu au raport la vrun in- 
teres al ţărei, ori la vre-o cestiune de drept, ci 
cuprindeau indisereţiuni ori imprudenţe diploma- 
tice, adesea, şi de etichetă. Așă dintro notă dela, 
11 (23) Ianuarie 1878 adresată de D. Kogălniceanu 
către D. Baron Stuart, agentul diplomatie al Rusiei, 
sa suprimat paragraful al treilea, si s'a legat 
continuarea ideii din primele paragrafe cu para- 
graful al patrulea. În paragraful suprimat se vorbei, 
de motivele răsboiului ce România a intreprins 
în contra Turciei; se mai vorbeă şi de oarecare 
incidente trecute şi neplăcute cu Rusia. Am crezut 
că publicarea acestui paragrat este inutilă şi im- 
prudentă, şi lam suprimat. Cât despre celelalte 
paragrafe s'au suprimat întregi și intacte. 

T. Radu. Unde este acea Carte Verde. 

B. Boerescu. Intrebaţi pe D. Kogălniceanu. 

I. Radu. D-ta crezi că ai saprimat bine; 
să vedem şi noi dacă bine ai suprimat. 


1355 


B. Boerescu. Aceasta este o cestiune de apre- 
ciere; D-ta trebui să ştii dacă D. Kogălniceanu 
apreciază altfel. 

Intro depeşe cifrată a D-lui Kogălniceanu 
către trimisul nostru din Petersburg, cu data din 
15/27 Ianuarie 1878, pe lângă paragraful I su- 
primat de D. Kogălniceanu, am mai suprimat şi 
eu cele întâi două paragrafe, căci nu mi s'a părut 
prudent şi cuviincios a se publică conţinutul lor. 

Dintr'o lungă notă a D-lui ministru de ex- 
terne către trimisul nostru extraordinar din Peters- 
burg, cu data de 8/20 Martie 1878, am suprimat 
paragraful dintai, în care se vorbeà de Impăratul 
Rusiei. 

B. Boerescu. Printr'o altă lungă notă con- 
fidenţială, din 10/22 Martie 1878, trimisă de D. 
Kogălniceanu către reprezentantul nostru din Peters- 
burg, am suprimat paragrafele întâi şi două; căci 
eră ca un fel de introdueţiune inutilă care coprindeă 
fraze ce se puteau consideră ca blesante pentru 
Rusia. Suprimarea acestor paragrafe nu slăbeă întru 
nimic puterea celorlalte paragrafe relative la apă- 
rarea drepturilor ţărei pe datine istorice. 

Pe de altă parte, aceasta eră o notă confi- 
denţială numai, pe care nu erà însărcinat trimisul 
nostru a lăsă în copie la ministerul rusesc; îi pro- 
cură numai lui argumente spre a apără interesele 
țărei. 


1356 


Intreb pentru ce atunci sar fi publicat în 
Cartea Verde acele paragrafe din care guvernul rus 
se puteă crede ofensat ? Aceasta nu ar fi creat difi- 
cultăţi guvernului, care le-ar fi dat publicităţei ? 

Mai este o altă depeșe cifrată din 22/3 April 
1878, adresată tot către trimisul extraordinar din 
Petersburg, pe când D. preşedinte al Consiliului 
lipseă din ţară. 

Dintr'aceasta D. Kogălniceanu, suprimase în 
proectul său două paragrafe; am suprimat şi eu 
alte două paragrafefinale, eare conţineau idei şi 
fraze imprudente și consideraţiuni personale ale 
ministrului. Mai este o depeșe cifrată din 7/19 April 
1878 către trimisul nostru din Petersburg, din care 
am suprimat paragraful final, care conţineă nişte 
ameninţări, imprudente după mine, deși depeșa nu 
erà destinată a fi lăsată în copie guvernului rus, 

Acestea sunt, D-lor, toate notele şi depeșele 
din care sau suprimat câte un paragraf ori două, 
fără a se substitui nicio altă frază, nicio altă 
idee în locul celor suprimate. Din 151 articole și 
depeşi am suprimat vre-o £2, fără a se alteră, nici 
schimbă întru nimic cele ce au rămas. 

Acest fapt în limbagiul D-lui Kogălniceanu 
se numeşte falsificare? Nici chiar un începător în 
cariera diplomaţiei, nu poate susține una ca aceasta. 

Pot adăogă încă D-lor, mai înainte de a sfârşi, 
că chiar cu suprimările ce am făcut, încă se pare 


1357 


că mai trebuiă a face, de vreme ce nici până astăzi 
cartea verde a D-lui Kogălniceanu nu s'a putut 
împărţi, ea stă tot în stare de proect. Și îmi pare 
că dreptate au cei ce n'o împart; căci un guvern 
trebue să fie prudent și prevăzător; să nu desfidă 
lumea inutil şi să creeze conflicte internaţionale 
gratuite. l 

De ce dar are aerul D. Kogălniceanu de a 
se plânge contra mea? Și proectul său de Carte 
Verde şi proectul meu star tot în stare de proect. 
Dacă proectul meu nu s'a publicat, nici sa îm- 
părțit, în ce-l atinge suprimările ce am făcut ? Să 
aștepte epoca când să publice actele sale cum va 
voi, dacă va crede că va puteă. Insă, când D-lui, 
un fost ministru de externe, merge cu cutezanţa, 
până a acuzao autoritate a ţărei sale că face 
falșuri, că schimbă actele, că substitue altele în 
locul celor suprimate, atunei chestiunea cum am 
zis la început, nu mai este o plângere, este o: 
defăimare, este o denigrare contra unei instituţiuni 
a ţărei sale. Când asemenea alepaţiuni se aruncă 
dela tribuna Reprezentaţiunei naţionale, întreb ce 
încredere se va mai da în ţară şi în străinătate la 
actele publicate de guvernul ţărei ? Aceste acte, 
lucrările ministerului de externe, sunt publice, sunt 
ale ţărei; ele privese guvernul ţărei, iar nu pe 
cutare ministru în special. 

De aceea eu am crezut de datoria mea, ca 

a 


1358 


fost ministru, care cunosc faptele, să protestez în 
faţa ţărei contra alegaţiunilor D-lui Kogălniceanu, 
şi să probez că neîntemeiată şi injustă a fost de- 
făimarea sa (Aplauze). 

Aceaste o fac nu în interesul guvernului 
actual, nu în interesul cutărui fost ori prezent 
ministru, ei în interesul nostru tuturor, în interesul 
Statului nostru, a cărui încredere și respectare 
trebuie să susţinem cu toţii. 

Abia începem viața noastră politică, suntem 
încă un regat june şi actele noastre de până acum 
au fost astfel cum să inspire încredere în străinătate. 

Deși sfera noastră de acţiune este mică, am 
lucrat însă cu curaj, cu demnitate și cu onestitate. 

Să nu ne defaimăm noi înşine, să nu ne or- 
bească pasiunile de partid şi de uri personale până 
a atinge prestigiul și încrederea ce trebuie să inspire 
străinătăței autorităţile noastre. 


Il 


Desbaterile corpurilor legiuitoare No. 60 din 28 Fevruarie 1882 


Proiect de lege referitor la divulgarea actelor 
diplomatice secrete. 


Guvernul depusese un proiect de lege contra ace- 
lora cari ar fi divulgat acte diplomatice secrete. Opo- 
ziția combăteă acest proiect de lege fiindcă el restrânge 
libertatea individuală. Boerescu răspunde că interesul 
statului trebuie să aibă precădere. 


B. Boerescu. D-lor senatori, mă mir cum 
D. Gr. Sturza combate acest proect şi vă zice că 
are să propue un amendament în sensul cum l-a 
arătat D-sa. 

D. Sturza este un om cu experienţă, cu 
autoritate şi prin urmare trebue să înţeleagă foarte 
bine inconvenientele cele grave la care legea ac-" 
tuală își propune a face stavilă. Afară de aceasta 
după cele ce a zis, D-sa în principiu nu poate 
să fie decât de acord cu noi toţi, că divulgările 
actelor publice, cari prin natura lor sunt secrete 


1360 


fac un rău intereselor interioare şi exterioare ale ţării. 

Mai toate statele din Europa au căutat să 
pună stavilă unor divulgări cari s'ar face de acele 
persoane cari au putut ocupă poziţiuni înalte, di- 
vulgări provocate, sau din ură personală, sau din 
iuțeală. Principiul dar este netăgăduit gi onor. 
D. Sturza nu poate decât să fie de acordeu noi. 
Dar D-sa vine să propue o îndreptare în lege 
cari dacă sar primi de onor Senat, toată impor- 
tanța acestei legi ar încetă şi scopul ce ea îşi 
propune a atinge sar zdrobi cu desăvârșire. 
Poate să fie foartă bună această măsură penală, 
ce se ia prin lege, zice I-sa, dar urmărirea aces- 
tor divulgări să existe numai în ceeace priveşte 
cestiunile pendinte; căci îndată ce se publică, 
Cartea Verde cestiunea nu mai este pendinte, şi 
urmărirea nu mai are raţiunea de a fi dată ceeace 
zice onor. D. Sturza. 

Ei bine, o asemenea propunere ar zdrobi cu 
desăvârșire scopul legii, pentrucă deși să publică, 
Cartea Verde, însă cestiunile fiind pendinte de 
Stat, se poate foarte bine, ea o parte dintr'însele 
să fie rezolvate și publicate, pe când o altă parte 
să fie nerezolvată şi nepublicată în Cartea Verde; 
şi poate guvernul să aibă motive foarte grave 
pentruca să nu le publice şi pe acestea. 

Ei bine, ce sar face în asemenea caz când 
cineva va publică anticipat acele acte cari încă 


1361 


sunt pendinte de Stat şi puse sub cel mai strict 
secret ? 

De accea să nu fie permis a divulgă nişte 
acte relative la o cestiune coprinsă în Curtea Verde, 
dar pe care guvernul a crezut că este în interesul 
țărei şi al bunelor relaţiuni cu celelalte state de a 
nu le publică. 

Și cu atât mai mult trebuie să se oprească 
aceasta, cu cât fiecare guvern este dator aşi rezervă, 
aprecierile până la ce punct trebuie să publice ac- 
tele în Curtea Verde. Căci precum ştiţi nu toate 
actele se publică în Cartea Verde, sunt o sumă 
de acte cari rămân de o natură cu totul confi- 
denţială și care nu se publică, sunt altele care se 
publică în parte. Și chiar persoane care s'au plâns 
că alți miniştrii le-au scos ceva din actele lor, în- 
săşi acele persoane când au publicat asemenea, acte 
au scos paragrafe întregi din actele altora. Căci 
dacă ar fi lăsat aprecierea unei asemenea publi- 
cațiuni de acte, nu ministrului care e răspunzător 
de publicare şi care are misiunea de a ţine ţara, 
în bune raporturi cu străinătatea, ci persoanelor 
cari au fost miniștrii, dar care nu mai sunt, şi ale 
căror mobiluri și posesii, unii poate să le ducă la 
imprudenţă, atunci ce s'ar întâmplă şi cum ar mai 
răspunde ministrul de externe de inconvenientele 
ce ar rezultă, din asemenea confuziuni şi indisere- 
țiuni? Dacă un fost ministru de externe sau mi- 


29096 86 


1362 


nistru plenipotenţiar ar aveă el aprecierea şi ar 
zice: sa publicat Cartea Verde, dar eu am copie 
după alte acte pe care ministrul actual nu le-a 
publicat, le public eu. Ei bine, unde am merge pe 
această cale? In ce poziţiune sar găsi guvernul, 
şi care stat ar mai voi să stea la vorbă cu noi? 

De aceea zic că ori se admite acest proiect de 
lege așă cum este, ori de unde nu, mai bine să 
nu mai faceţi nicio lege şi să ziceţi că noi Statul 
român care acum intrăm în concertul statelor 
europene, nu avem secrete pentru nimeni și prin 
urmare putem publică toate actele diplomatice, 
toate corespondenţele și convorbirile confidenţiale 
oricât ar jigni această publicare interesele ţărei 
şi bunele noastre relaţiuni cu statele străine. Atunci 
rezultatul ar fi o sfidare generală a regulelor și 
conveniențelor internaționale, iar pentru agenții și 
miniştrii noștri din străinătate o neîncredere ab- 
solută din partea, guvernelor europene. 

Atunci fiecare stat ar ști că dacă are aface 
cu un om politie al României, fie recunoscut sau 
nerecunoscut de guvern, este supus de a i se vedeă 
actele toate publicate şi aceasta nu poate să convie 
intereselor statelor europene. Prin urmare cred că 
este cu totul nefundat amendamentul sau modifi- 
carea, propusă de D. senator Grigore Sturza în 
privinţa aceasta; căci atunci ar trebui să mergeţi 
mai departe. Dacă aţi voi să faceţi această ex- 


1363 


cepţiune la regula generală, pentru ce s'ar permite 
publicaţiunea tuturor actelor diplomatice numai în 
cazul când cestiunea încetează de a fi pendinte şi 
numai în cazul când se publică Cartea Verde, şi 
nu am merge și mai departe şi nu am zice: că 
atunci când asupra unei cestiuni, pendinte sau 
nependinte s'a publicat prin indisereţiune de către 
o persoană oarecare, acte diplomatice, să fie permis 
şi altor persoane de a publică alte acte spre ase 
apără și a restabili adevărul. 

Dacă am admite o asemenea libertate şi în- 
trecere în indiserețiuni mi se pare că ar fi drept 
să se permită tuturor aceasta. Zic aceasta ca să 
răspund la aluziunile ce le-a făcut D. Sturza despre 
niște pubiicaţiuni recente. Ieri, nu mai departe, s'a 
publicat de către D. Kogălniceanu, care a fost 
ministru de externe și ministru plenipotenţiar la 
Paris, o broșură în care comite indiscreţiunea, de 
a divuleă mai multe acte diplomatice, privitoare 
la chestiunea pendinte şi unde-mi face deosebita, 
onoare de a mă atacă personal pe mine care am 
fost în relaţiuni cu D-sa ca ministru de externe. 

Atunci dacă vă puneţi pe acest tărâm, mi se 
pare că acela care aveă drept mai legitim la 
asemenea, publicaţiune aşi fi eu cel atacat, ca să 
publie şi eu actele cari le posed şi să arăt ade- 
vărul... 

Lascar „Catargiu. De ce nu le publicați? 


1364 


B. Boerescu. D. Catargin îmi zice că de 
ce nu le public. Nu le publie fiindeă sunt din 
aceiaşi școală cu D-sa, adică a respectării ordinii 
şi legalităţii; şi mi se pare că aş comite un act 
de perturbaţiune și incorectitudine, dacă aş face 
această publicaţiune. Apoi D. Kogălniceanu a pu- 
blicat numai ceeace i-a venit la socoteală, adică | 
parte din actele cari le-a avut, ceeace mă face să 
amintese cuvântul unui mare diplomat care a zis: 
„dă-mi o frază a unui om ca să-l spânaur!“ 
Dar dacă aș publică şi eu alte acte, în totalul lor, 
şi sar constată din contră, că nu există niciun fel 
de angajament în chestiunea Dunărei, că guvernul 
sa purtat ca orice bun Român, că nu este absolut 
nimic compromis, că s'au făcut oarecare demersuri 
preliminare, oarecare sondări de tărâm cari se fac 
în oricare chestiune politică, 

Dacă ne-am cobori pe tărâmul indisereţiunilor 
pe care sa coborit D. Kogălniceanu, și pe care 
ne îndeamnă să ne coborim şi D. Lascar Catargiu, 
ne-ar fi lesne să nimicim acuzaţiunile şi să resta- 
bilim adevărul. 

Bine însă ar fi să se facă această indisereţiune? 

Nu ar fi bine, de aceea vin la concluzie şi 
zic: este opinia publică şi dreptatea generală care 
are să judece mai târziu; puţină pacienţă, voi aş- 
teptă când va veni timpul să se publice Curtea 
Verde, şi mai nerăbdător de a se publică Cartea 


1365 


Verde sunt eu, fiindcă ştiu cum s'au petrecut faptele, 
cunosce actele şi când se vor publică într'o zi toate 
acele acte, din care cele mai multe se pot publică 
asupra cestiunei Dunărei, atunci se va vedea cât 
de corect, cât de politie a lucrat guvernul român, 
şi cât de nefondate dacă nu calomnioase, sunt 
acele publieaţiuni. 

Mă refer dar la acel judecător suprem la care 
sa referit şi D. Gr. Sturza. S'a vorbit de restric- 
ţiunea libertăţei. In ce însă, impunându-ne cu toții 
această, rezervă destul de logică, s'ar căleă liber- 
tatea deputatului, sau libertatea, presei, sau libertatea 
cuvântului ? In ce se aduce o restriețiune acestor 
libertăţi, când se opreşte prin această lege divul- 
garea actelor diplomatice, ceeace este impus în toate 
statele constituţionale ? 

Oare aceste libertăţi nu există în Englitera, 
țara cea mai constituţională? Și cui i-a trecut 
acolo prin minte să strige, că se restrânge liber- 
tăţile fiindcă nu este permis oricui să divulge și 
să publice, fără voia guvernului actele diplomatice? 
Oare nu are libertatea cuvântului fiecare senator 
sau deputat a interpelă pe guvern asupra purtărei 
sale în o cestiune diplomatică? 

Oare guvernul nu este şi el în drept să zică: 
nu pot să răspund asupra acestei cestiuni fiindcă 
este pendinte şi aşi compromite-o? Nu puteţi tă- 
gădui acest drept, şi aşă se urmează pretutindeni 


1366 


Dar pentru o mai bună lumină şi convingere 
oare n'are dreptul parlamentul să trimită comi- 
siuni de confienţă care să vază actele şi dosarele, 
și fără a divuloă acele acte, să vi să zică: am 
văzut, am examinat şi am găsit sau nu am găsit 
niciun act compromiţător în cestiune? 

Prin acest proect de lege nu se restrâne 
libertăţile, ci se aduce un frâu indisereţiunilor şi 
divulgărei actelor diplomatice, se opreşte ceeace 
D. raportor numeşte, cu drept cuvânt, un abuz 
de confienţă, ne permițând să se publice acte 
diplomatice fără autorizarea guvernului. Aceste 
acte diplomatice nu sunt proprietatea niciunui 
ministru, ele să referă la un interes public, ele 
sunt proprietatea statului. 

Nu este permis, nu este drept ca acela, care 
a avut onoare de a ocupă o funcţiune înaltă ca 
aceea de ministru sau ministru plenipotenţiar 
să vie în urmă să facă un abuz din secretele ce 
i sau încredinţat; legea această vine să pedep- 
sească. asemenea abus și să dea satisfacere unui 
interes al ţărei. 

De aceea cred că este bine să votăm legea, 
astfel, cum sa votat de Camera Deputaţilor. 

Mai mulţi senatori ca Prinţul Gr. Sturza, Lascar 
Catargiu, D. P. Grădişteanu şi D. Th. Rosetti erau de 
părere că un fost ministru plenipotenţiar poate publică 


acte diplomatice fără autorizarea guvernului. Boerescu 
combate din nou această părere. 


1367 


B. Boerescu: D-lor, iau cuvântul ca să 
adaug câteva idei şi argumente pentru a demon- 
stră că nu trebue primit acest amendament. 

D-lor, nu înţeleg ca să se facă această dis- 
cuțiune pe tărâmul pe care sa pus cestiunea. 
Legea aceasta, nu opreşte în mod absolut publi- 
carea actelor diplomatice, ea zice: nu se poate 
face fără autorizarea guvernului. 

Lascar Catargiu: Nu este tot una? 

B. Boerescu: Dar atunci cine poate fi apre- 
ciatorul dacă un document este sau nu peri- 
culos de a se publică? Pe ce temei am putea, 
zice că este periculos sau nu şi cine va mai fi 
răspunzător dacă sar lăsă la apreciarea fiecăruia. 

D-lor, aprecierea guvernului în publicarea 
actelor diplomatice, cari sunt proprietatea Statului, 
este un principiu din cele mai netăgăduite, care 
este admis și recunoscut în toate statele; şi m'am 
mirat foarte mult de onorabilul D. Catargiu, om 
de legalitate și ordine, că a pus în dubiu apre- 
cierea guvernului în această materie. Actele diplo- 
matice pe care le publică un fost ministru de ex- 
terne sau un fost ministru plenipotenţiar, ale sale 
sunt? Nu, I)-lor, ele sunt proprietatea Statului 
şi prin urmare publicarea lor nu se poate face 
mai înainte, ca guvernul care are răspunderea pu- 
blicării, să vadă dacă este oportună sau nu această, 
publicare. Apoi, D-lor, chiar la administraţia do- 


1368 


meniilor nu se permite comunicarea de documente 
părţilor interesante spre a intentà procese Statului. 

Apoi nu vedeți D-voastră, că dacă sar res- 
pinge acest proiect de lege s'ar admite că în ceeace 
privește actele diplomatice, cari interesează, nu: pro- 
prietatea Statului ci moşia comună, țara întreagă, 
că acele acte se pot sustrage, fără nicio pedeapsă 
şi că foştii miniştrii au dreptul să facă această 
sustracţiune ? Apoi astfel voiţi D-voastră să apăraţi 
acest principiu de proprietate în ceeace privește 
documentele diplomatice, care sunt și mai impor- 
tante decât actele privitoare la un imobil oarecare? 
Cum? Nu am dreptul să mă ating de moşia Sta- 
tului, şi de actele relative la dânsa cu forţa sau 
violență, dar am dreptul însă, întrun mod indirect, 
neechitabil şi fără voia guvernului să iau niște 
acte care sunt ale sale și să le publie pentru cu- 
vântul că sunt diplomatice și că se referă la moșia, 
comună, la ţara întreagă? Contrazicerea şi rătă- 
cirea sunt prea evidente ca să mai fie trebuință, 
de demonstraţie. Iată dar de ce zic că vreau să 
se respecte dreptul de proprietate în toată puterea 
sa. Dar cu aceasta nu vreau să zic că un mi- 
nistru nu are drept să facă aprecieri personale 
asupra vieţei sale politice; liber este să serie istoria 
cum va voi; liber este să zică că cutare fapt sa, 
condus în cutare mod, dar nu este liber să publice 


1369 


actele, documentele Statului, numerotate pentrucă 
acele acte nu sunt ale lui. 

Când un agent diplomatic trimite un răspuns 
la ministrul de externe, şi când ministrul de ex- 
terne trimite acelui agent instrucțiuni sau note, 
acele acte nu sunt proprietatea acelui diplomat 
sau ministru de externe ci sunt proprietatea Sta- 
tului şi de această proprietate nu are drept nimeni 
să se atingă fără să comită un act de sustracțiune 
şi fără să fie pedepsit. 

Se poate ca cu toată pedeapsa legei, să se 
sustragă acte diplomatice, dar cel puţin să se dea 
o garanţie că este o lege care pedepsește asemenea, 
fapte. Codul penal prevede pedepse pentru acei ce 
comit sustrageri de acte, furturi și alte fapte, şi 
cu toate acestea asemenea fapte tot se comit. Tot 
asemenea și faptul de sustracţiune de acte diplo- 
matiee se va puteă comite și în urma promulgărei 
acestei legi, dar să fie cel puţin o lege care să 
pedepsească asemenea fapte. 

Așă dar nu este de loc întemeiat D. Gr. Sturza 
când zice că se face lumină publicându-se actele 
diplomatice sustrase. 

Lumină se face în modul cum se urmează în 
toate Statele din Europa: prin publicarea Cărței 
Verzi. Și chiar Cartea Verde când se publică, trebue 
mai întâi să se vadă bine dacă nu se divulgă vre- 
un document care ar puteă să compiomită inte- 


1370 


vesele” Statului. Și apreciarea aceasta o are guver- 
nul pe răspunderea căruia se face publicaţiunea, 

Pot D-lor, să vă dau un exemplu: 

La noi până astăzi în momentul când vă vor- 
besc, Cartea Verde din 1879—1880 nu sa publi- 
cat. S'a făcut vorbă în Cameră și în Senat despre 
acea Carte Verde însă ea nu există. Zic că nu există 
fiindcă nu se poate distribui Camerei şi Senatului. 

Și pentru ce? Pentru că, cu toate că mai 
multe din actele diplomatice s'au înlăturat spre a 
nu fi date publicităţei, dar tot au mai rămas unele 
acte de natură a compromite interesele noastre ca 
Stat, dacă sar publică, 

Și de aceea s'a crezut prudent a nu se dis- 
tribui încă Cartea Verde. 

Chiar D-v. nu puteţi încuviinţă să se facă o 
asemenea publicaţiune când guvernul vă spune că 
nu este oportună. Și cu atât mai puţin cred că 
nu veți aprobă nişte publicaţiuni piezişe, care ar 
vătămă interesele şi relațiunile Statului nostru. 

Dacă ar fi permis ori cărui fost ministru, 
pentru diferite mobiluri, să divulge actele diplo- 
matice, aceasta ar fi o anarchie. 

Și lucrul este cu atât mai grav când cestiunea 
este pendinte. 

Prin legea de față se recunose legitime publi- 
caţiunile ce se fac prin Cartea Verde! Acea publi- 
caţiune nuinai guvernul este în drept a o face, 


1371 


Legea oprește abuzurile ce se pot face cu publi- 
cațiuni iridiserete. Dar când mai ales o cestiune 
este încă pendinte, cum este aceea a Dunärei, care 
dela 1879, vedeți că încă nu sa terminat şi când 
guvernul a găsit că ar fi imprudent de a se dis- 
tribui Cartea Verde, aţi voi oare D-v. prin res- 
pingerea sau modificarea acestei legi să încurajați 
pe nişte persoane particulare, foşti miniştrii, ca să, 
facă asemenea, divulgări și publicaţiuni indiserete ? 
Dar chiar epoca de când încetează o cestiune 
de a fi pendinte, este dificil de a se fixă, și asupra, 
acestui punct guvernul are drept de apreciare. 
lată o cestiune care e rezolvată; cestiunea 
Basarabiei. Ei bine, eu care cunosc corespondenţa 
şi actele în această afacere, vă declar, că încă este 
prea de timpuriu de a se publică; fiindcă sunt acolo 
acte de o natură care ne-ar compromite poziţiunea 
și relaţiunile cu alte Puteri streine. Onor. D. Ca- 
targiu a zis: şi D. Boerescu a vorbit şi s'a apărat 
în cestiunea Dunănrei. Negreșit, căci toţi an dreptul 
acesta, însă să se apere în marginile care nu com- 
promit o cestiune care este încă pendinte şi fără 
a publică acte de acelea care pot să modifice şi 
să vatăme mersul regulat al negocierilor şi rela- 
ţiunilor cu alte State. De aceea vă rog a crede 
că e foarte pericoloasă ideea: pe care o susțin cei 
ce vor amânarea sau modificarea acestei legi. 
Când va veni Onor. D. Catargiu în capul 


1372 


guvernului, ca conservator, îl asigur ca va vedea 
singur că nu se pot publică toate actele diplo- 
matice. Au fost acte din trecut chiar, cari au tre- 
buit suprimate din proectul de Cartea Verde dela 
1879—1880, pentrucă nu se putea altfel. Nu e 
Stat în lume care să nu-și aibă secretele sale; tot 
asemenea și Statul nostru. 

Astfel dar D-lor, vă rog să votaţi această 
lege, şi rog pe D. Grig. Sturza, să-și retragă 
amendamentul, fiindcă ar fi fără folos şi chiar 
periculos pentru ţara întreagă. 





HI 


Desbaterile Corpurilor legiuitoare No. 67, din 3 Martie 1882 
Răscumpărarea liniei Cernavoda Constanța. 


Opoziția erà contra acestui proiect de lege spunând 
că răscumpărarea acestei linii va costà mult şi nu va 
aduce nici un folos statului. Boerescu susține proiectul 
guvernului sprijinindu-şi şi părerea cu argumente serioase. 

Produsele noastre vor găsi un serviciu eftin şi les- 
nicios grație acestei linii care duce la un port pe mare 
așă de însemnat iav produsele străine cari merg în Orient 
vor preferi această cale. Pe la Dunăre şi Constanţa este 
drumul cel mai repede şi cel mai lesnieios între Orient 
şi Occident. Răseumpărându-se din mâinile străinilor 
această linie, porurile de pe Dunăre şi în special Brăila 
şi Galaţi se vor folosi de mişcarea comercială care va, de- 
veni mai activă căci atât mărfurile noastre cât şi cele 
străine cari se scurg în Orient vor alege această cale. 
Pentru aceste motive Boerescu este de părere ca această 
linie să fie luată din mâna străinilor. 


B. Boerescu. D-lor Senatori am înţeles pe 
D. T. Rosetti că a combătut acest proeet şi că 
are să voteze contra luării lui în consideraţiune. 
Aceasta mi se pare natural din parte-i, D-lui face 


1374 


parte din opoziţie. Este cestiunea de un drum de 
fier de mai multe milioane, și opoziția nu este 
făcută să ia răspunderea unor acte al căror re- 
zultat nu se poate şti şi constată de mai înainte 
în mod destul de precis şi nici să ajute pe ma- 
joritate şi pe guvern de a face fapte care sunt 
în folosul ţărei. 

Opoziţiunea zice: mă rezerv când voiu fi cu 
la guvern să fac fapte bune iar când sunt în opo- 
ziţie n'am să ajut guvernul şi să-i înlesnese poziţia. 

Aceste idei rees din modul cum a combătut 
D. T. Rosetti pe guvern. Argumentaţiunile D-sale 
sunt prea silite, căci greu se poate susține că nu 
este de folos a unii căile noastre ferate cu Marea- 
Neagră! 

D. T. Rosetti a vorbit însă ca membru al 
opoziţiei şi l-am înţeles din acest punct de vedere. 
Dar vă mărturisese că n'am înțeles pe Onor, 
D. Pişea membru al majorităţii, nici motivele 
D-sale. 1). T. Rosetti zice că ar fi de dorit un 
port la Marea-Neagră, dar că nu este timpul să 
se facă acum, că se va puteă face mai târziu — 
așteptând poate să-l facă D-sa—D. Pişea însă 
care este din majoritate şi pentru guvern este în 
contră legii şi pentru ce? pentrucă sa modificat 
proectul Camerei! Noi avem dreptul a modifică 
un proect de lege în totul sau în parte şi modi- 
ficarea pe care v'o propun eu este numai parțială. 


1375 


Voiu zice câteva cuvinte asupra celor spuse 
de D. T. Rosetti şi D. Pişea. 

D. T. Rosetti a criticat această lege din trei 
puncte de vedere: l-iu din punctul de vedere al 
rentabilităţii drumului de fier; al 2-lea din punctul 
de vedere al nematurităţii chestiunei; al 3-lea 
din punctul de vedere tehnic. In cele din urmă a 
vorbit şi de punctul de vedere juridic. D. T. Rosetti 
ne-a spus că noi ne înșelăm asupra calculului că, 
odată legată cu reţeaua noastră de căi ferate, ren- 
tabilitatea liniei Cernavodă—Constanţa ca și a 
celorlalte linii are să crească în proporțiune. 

D-lor, sunt sigur că D. ministru de lucrări 
publice vă va da explicaţiuni mai precise asupra 
acestei cestiuni. Să-mi permiteţi însă să vă spui 
numai un singur lucru, că dacă am merge numai 
după astfel de calcule, vă mărturisesc că n'am fi 
făcut şi n'am mai face nici un drum de fer. Şi 
nu ştiu în ce stare am fi rămas noi față cu cele- 
lalte țări civilizate, şi dacă productivitatea și co- 
merţul ţărei noastre ar fi luat proporţiile care le-a, 
luat, dacă nu am fi avut reţeaua noastră de linii 
ferate, cu care azi reclamă a se legă şi acele judeţe 
pe unde nu există drum de fer. Dacă este un 
adevăr în vorba Românească, că chiria deşteaptă 
pe chirigiu, este în cestiunea drumurilor de fer. 
Deschideţi căi de comunicaţie şi veţi vedeă crescând 
şansa de producţiune, nu numai acolo unde există 


1376 


producţiunea, dar şi ehiar în locurile sterpe care 
vor deveni productive. Argumentul acesta de ne- 
producţiune a liniilor ferate s'a adus și în alte 
ocaziuni şi dacă ne-am fi luat după acele argu- 
mente, n'am fi avut nici aceste drumuri de fer 
care le avem și am fi rămas foarte înapoi. 

Îmi aduc aminte mai cu seamă câte sau 
zis în Cameră în privinţa liniei Ploeşti—Predeal, 
că nu are să producă nimic şi câte altele. Ce e 
drept, producţiunea, ei dacă nu este mult însemnată 
dar este mult mai mare decât se aşteptă. D-lor, 
chiar dacă productivitatea ar fi mai mică, speranța 
care au avut-o acei ce au făcut această linie fe- 
rată, a fost că această productivitate nu va stagnă, 
ea are să crească cu timpul. 

Dacă foloasele acum vor fi puţine, şi gene- 
rația viitoare va participă la sacrificiile ce face 
generaţia prezentă, aceasta, este și drept şi na- 
tural, căci generaţia viitoare va trage oloasele 
cele mai mari din drumurile de fer. 

Şi chiar dacă ar veni sacrificiile până la a 
treia generaţie, încă este un cuvânt să se facă 
drumurile de fer, pentrucă va aduce foloase foarte 
mari mai ales în viitor. D. Rosetti crede că această, 
linie dela Cerna-Vodă la Constanţa nu este ren- 
tabilă, şi că nu trebue s'o cumpărăm. 

D-lor, este aproape de mintea omului că linia 
Cernavoda— Constanţa are să se îmbunătăţească, şi 


1377 


are să-i crească activitatea dacă se va face un pod 
„4 cat ; 

peste Dunăre, şi se va legă cu liniile din țară. 

A nu recunoaşte aceasta, este a negà, este a în- 

chide ochii la lumina zilei. 

Eu zic ceva mai mult că nu numai pro- 
ductele noastre vor găsi un serviciu repede şi 
eftin pe acea linie care duce la un port aşă de 
bun, dar chiar şi productele streine, care ar trece 
prin ţara noastră în Orient, se vor înmulţi și vor 
preferi calea aceasta; aşă încât chiar venitul li- 
niilor noastre actuale are să crească. Legarea a 
600 kilometri linii ferate din ţară cu portul Con- 
stanța, şi servind de comunicaţie în Occident şi 
Orient, nu ne dă dreptul a zice că va spori tra- 
ficul şi va mări rentabilitatea tuturor liniilor noastre? 
D-lor, credeți că nedescoperind noi asemenea lo- 
curi de scurgere pentru productele noastre spre 
Orient şi așteptând noi încă mult, nu ştiu care 
epocă mai oportună, lumea cealaltă va face tot 
ca noi, ne va imită în contemplarea noastră pasivă 
și nu ne va apucă înainte? Sau voiţi să facem 
ceeace rezultă din spusele D-lui Pişca, ca acele 
pasări din pustiile Africei care ascund capul în 
nisip spre a scăpă de vre-un pericol? 

Dacă ne vom ascunde noi capul, crede D. Pişca 
că nu ne vede nimeni ce facem? Vecinii merg 
înainte şi când nu veţi legă D-voastră reţeaua 
căilor noastre ferate cu Orientul, le vor legă alții 


29006 87 


1378 


pe ale lor; şi atunci noi vom rămânea ca o oază 
în mijlocul unei pustii izolaţi de lumea comercială 
şi de căile cele mari dintre Occident și Orient. 

D-lor, n'am nevoie să vă spun dacă merg pe 
calcul pozitiv, căci nimeni nu poate merge pe calcul 
pozitiv în privinţa veniturilor care are să dea aceste 
linii ferate. Destul este însă că făcându-se acest 
drum direct şi permanent, venitul tuturor liniilor 
noastre are să fie mult mai mare decât astăzi şi 
are să crească necontenit pe viitor; adică are să 
fie pentru urmașii noștri o compensație mult mai 
mare pentru sacrificiile ce vor face ei pentru plata 
acestui drum de fier. Inchipuiţi-vă numai cât are 
să crească, venitul liniilor acestea în proporţie, când 
cele mai multe producte din ţară, şi chiar din tă- 
rile vecine se vor transportă peaici direct la portul 
Constanţa. 

Am avut onoare să vă arăt cifre luate din 
raportul comisiunei europene din Galaţi, care nu 
are niciun interes în cauză gi din contră i-ar plăceă 
ca acele porturi să fie în concurenţă cu Dunărea, 
şi din acele cifre se vede cât de mult a crescut 
productivitatea şi exportul la noi. Ei bine, este 
pozitiv, că transportul nostru se mărește în propor- 
ţiuni colosale cu înlesnirea care se dă exportaţiunii; 
și pe cât cererile vor fi mai mari, pe atât produc- 
ţiunile vor fi mai mari şi prin urmare şi produsul 
liniilor ferate va creşte. Dacă astăzi, fără. această 


1379 


legătură, exportul se face în cutare condițiuni, de 
exemplu de 10 şi 15, dar când se va înlesni trans- 
portul ? Atunci de singur se vor face în propor- 
țiuni de 20 şi 30. Prin urmare dar, se poate foarte 
bine ca şi mișcarea porturilor de pe Dunăre să 
existe şi cu toate acestea să fie o foarte mare miş- 
care şi pe liniile ferate și în portul dela, Constanţa. 

Afară de aceasta nu uitaţi că există comerţul 
de cabotagiu în toate porturile Dunării şi care nu 
e în legătură cu linia ferată. 

Nu uitaţi că dealungul Dunărei poate să fie 
producte spre a se încăreă şi aduce unele la Cerna- 
vodă ca să meargă direct la portul Constanţa şi 
altele cari vor continuă calea pe apă spre a merge 
la destinaţiunea, lor pe mare. 

Nu uitaţi că poate să fie alte producte mai 
în jos de Cernavodă care să aibă mai mult interes, 
pentru diferite motive, de a merge deadreptul spre 
mare. Prin urmare mişcarea pe Dunăre va con- 
tinuă, dar și mişcarea pe liniile noastre ferate se 
va mări foarte mult când ele vor fi legate direct 
eu portul Constanţa. 

Citiţi, încăodată repet, raportul comisiunei 
“europene, și veţi vedeă că termenul de mijloc în 
timp de un an este de 4 luni în care Dunărea 
stă închisă. Ei bine, în acest termen, mișcarea nu 
wa fi decât pe linia ferată, de oarece exportul pe 


1880 


gurile Dunărei nu se poate face, cum se întâmplă 
astăzi. 

Mai este şi o perspectivă în viitor. Dar D. Ro- 
setti zice: Ce vă faceţi iluziuni până acolo încât 
să credeți că ţara noastră va fi în viitor drumul 
Indiei în ceiace priveşte transportul acestui mare 
comereiu internaţional între bătrâna Europă şi Asia 
centrală ! 

Ei, D-lor, eu nam luat asupra-mi această 
idee din raport, ca povestită dela mine; eu am 
citat numai nişte cestiuni de economie ale unor 
străini, foarte mari economiști cari au arătat po- 
sibilitatea, de a se face alte drumuri de fier de o 
mai mare importanță între Marea-Neagră şi cen- 
trul Asiei, și care sau exprimat că drumul cel 
mai scurt și cel mai avantagios al acestor linii 
nu poate fi decât pe la noi. Și D-voastră, D-le 
Rosetti, luaţi aceasta drept o utopie? Și mergeţi 
cu neîncrederea în viitor până a găsi de aci motive 
spre a sta pe loc şi a nu face nimic pentru legă- 
tura directă a liniilor noastre cu portul Constanţa ? 
Ei bine, au fost geniuri mari cari au luat reali- 
tatea drept o iluziune şi în urmă sa văzut cât 
sau înşelat! Chiar Napoleon I, cu capul lui cel 
mare a luat învențiuneri vaporului drept o utopie; 
și în urmă a văzut că această invenţiune a de- 
venit o realitate! 

Ei bine, de ce să nu credem și noi că această 


1381 


linie care ne va duce direct la Marea-Neagră, pe 
lângă avantagiile mai apropiate ce ne va aduce, 
poate mai târziu după un timp mai îndelungat să 
devină şi o înlesnire a tranzitului dintre Occident 
și Orient? Vă pot asigură că dacă nu vom face 
noi această cale de tranzit, pe la noi, se vor găsi 
alții care so facă prin altă parte, ocolind ţara 
noastră; şi atunci când vom vedeă pe vecinii noştri 
făcând porturi la Marea-Neagră și atrăgând co- 
merţul pe la dânșii, noi vom rămâne în beatitu- 
dinea unei admiraţiuni şi vom culege fructele amari 
ale unei temeri exagerate! Iată dar ce aveam de 
zis în privința productivităţii liniei Cerna vodă-Con- 
stanța legată cu rețeaua noastră de căi ferate și 
ce avantage putem aveă când vom legă ţara direct 
cu Marea-Neagră. 

În privinţa studiilor cestiunei aceștia, pe care 
D. T. Rosetti nu le găseşte destul de pozitive, 
destul de mature ca să facem această legătură cu 
Constanţa, ni se obiectează că ar trebui mai întâi 
să avem un pod peste Dunăre, și în privința acestui 
pod trebue să ştim de mai înainte cu ce preţ s'ar 
puteă face, așă încât să serve drumurile de fier 
Și să nu se oprească nici navigaţiunea pe Dunăre. 
Voi răspunde D-lui Rosetti că toate acestea au 
să vie mai târziu în mod mai precis. Acum ne 
ocupăm numai de cumpărarea liniei Cernavoda- 
Constanța şi de portul dela Marea Neagră. Apoi, 


1382 


I)-lor, fără cumpărarea acestei linii, fără ca această 
linie să fie a României, vă puteţi D-voastră în- 
chipui posibilitatea facerei unui pod pe Dunăre? 
Puteţi să faceţi acest pod peste Dunăre mai înainte 
de a aveă linia cealaltă care duce la Mare şi care 
duce azi streinilor şi când acei streini ar aveă un 
pod pe Dunăre şi o joncțiune cu liniile noastre, 
ne-ar mai vinde ei cu acest preţ drumul lor? Când 
va veni cestiunea podului, ministrul va veni cu 
toate studiile necesare pentru a vă arătă atât costul 
cât şi posibilitatea executării sale. După cum puteţi 
vedeă că lucrul nu este așă de imposibil încât să. 
se poată presupune că va trebui sutimi de mi- 
lioane pentru acest pod! Dejă sunt calcule făcute 
despre posibilitatea executării podului susținându-se 
chiar că aci la Cernavodă ar fi locul cel mai ne- 
merit unde s'ar puteă face un pod mai solid și 
mai puţin costisitor. Mai zice D. T. Rosetti: „Măr- 
turisesc că dacă ar fi vorba sá cheltuim optzeci 
de milioane mai bine le-am cheltui, de a face Du- 
nărea mai navigabilă decât cum este“. 

Ei bine, aceasta e o idee a D-sale, şi cu toate 
acestea aţi văzut că nu prea contestă utilitatea, 
acestui pod, ci caută numai să amâne aplicarea 
acestui lucru, şi în ce mod ar îmbunătăţi D-sa 
navigaţiunea Dunărei cu cele 80 de milioane? Mai 
întâiu navigabilitatea ei nu are nevoe de îmbu- 
nătăţire. Voeşte D-lui poate să facem o marină 


1383 


comercială. Apoi o marină comercială nu o face 
guvernul ci particularii ; ceeace poate face gu- 
vernul, este să încurajeze această marină româ- 
nească.. (Cu toate acestea poate să existe toate 
marinele şi toate îmbunătățirile navigabile; dar 
mersul natural al lucrului poate să se oprească 
cu oricâte milioane ar voi să cheltuiască D. T. Ro- 
setti? Poate D-sa să oprească Dunărea să nu în- 
gheţe ? Poate face D-sa ca navigabilitatea ei să 
nu fie oprită mai multe luni în cursul anului. 
Poate D-sa face ca transportul mărfurilor să nu 
coste mult mai mult mergând pe la Sulina în 
Marea Neagră, decât ceeace ar costă făcându-se 
o linie directă la Constanţa? 

Apoi când coimisiunea europeană ne spune că 
după toate îmbunătățirile făcute la Sulina, cari 
sunt foarte mari, foarte reale, și cu toate acestea 
sunt sute de corăbii care pe fiecare an sunt silite 
să nu poată, merge direct în mare, ci să se oprească, 
la Sulina, să descarce și să încarce, mi se pare 
că acest singur lucru ar fi un motiv îndestulător 
ca să se vadă că avantagiile drumului de fier care 
duce direct la Mare, sunt mai superioare decât ale 
navigațiunei pe Dunăre. Comisiunea, europeană 
spune că în 1676, au fost 340 de corăbii, care 
a încărcat în Sulina, adică producte aduse din 
porturile noastre au fost descărcate acolo. Acest 
număr s'a micşorat în anii următori, dar totuși 


1384 


nu a fost număr însemnat, căci în anul 1877, au 
fost 128 corăbii cari au încărcat în Sulina, şi în 
1878 au fost 138 de corăbii. Astfel încât se cal- 
culează că termenul de mijloc în timp de 6 ani 
a fost peste 181.000 tone de producte, care sunt 
silite pe fiecare an a încărcă și descăreà şi a trece 
astfel prin patru şi cinci manipulațiuni până să 
ajungă la destinație. Ințelegeți cât costă oare aceste 
manipulațiuni şi cât se adaugă la costul produc- 
telor, Ajunse în port produsele se descarcă, și plă- 
tese inmagazinatul; apoi se încarce pe corabie şi 
se aduc la Sulina, plătind transportul. Aci se 
deseare şi se pun în alte corăbii, plătind astfel 
chirie de transport, înmagazinare, asigurare, taxa 
dela Sulina, ete. Toate acestea sunt în desavan- 
tajul ţărei, fiindcă crescând preţul produetelor nu 
poate să susțină concurenţa cu alte ţări unde des- 
voltarea culturei este mai mare ca la noi, şi au 
mai multe înlesniri de transport, în cât îi dă mâna, 
producătorului din acele părți să vânză mai eftin 
decât producătorii noştri, cari n'au aceste înlesniri. 

Trebue dar să scoatem comerțul nostru agri- 
col din această poziţiune ingrată şi să-l punem în 
pozițiune să poată ţine concurentă cn alte state, 
cel puţin în partea transportului dacă nu şi în 
calitatea productelor. 

"Dar tendinţa noastră trebue să fie a amelioră 


1385 


agricultura noastră și în calitate, căci în aceasta 
nu suntem între cei dintâi. 

D. Rosetti s'a ocupat şi de partea juridică a 
cestiunei și a arătat îndoeli. D-sa zice că este destul 
de sigur că cumpărarea aceasta nu ne expune la 
inconvenientele care le-am încercat în alte conce- 
siuni de drum de fer. Eu cred că toate precau- 
țiunile posibile s'au luat; în dosarele ministerului 
am văzut toate consultaţiile juriştilor din Londra, 
nu ale D-lui Giani; niciunul din Români nu poate 
să ia răspunderea ca sa zică am mers şi am cons- 
tatat că este bine. D. D. Giani sa dus pur și 
simplu și prin ajutorul legafiei noastre dela Londra 
Sa, pus în relațiune cu Solicitor al casei regale, 
fără mijlocirea căruia advocații nu pot să-şi dea 
consultațiunea, lor. 

Toţi aceşti legişti Englezi care au fost con- 
sultați, au văzut condiţiunile și au zis că cumpă- 
rarea se poate face în mod perfect şi fără să fie 
expus guvernul român la vre-o acţiune din partea 
societăţei, sau din altă parte. Sa mai văzut încă, 
că nu este nicio ipotecă p» linia Cernavoda-Cons- 
tanța sau pe port. 

Formele care le spune D. Rosetti, nu sunt 
formele care ne pot apără; formele care are să tacă 
D. ministru de lucrări publice sunt date de legiștii 
englezi, în conformitate cu legea engleză; și sin- 
gurul lucru ce mai rămâne este că D. ministru, 


1386 


mai înainte de a face subserierea actului, să cer- 
ceteze şi la Constantinopole, precum și la Cons- 
tanţa la tribunal ca să ia certificat, ca să nu fie 
acolo vreo ipotecă care nu este în Londra. 

Afară de acest punct, toate constatările, asi- 
gurările şi formele actelor necesare sunt făcute şi 
pregătite prin legiști competinţi; raportul solicita- 
torului şi acele acte sunt traduse în franţuzeşte şi 
adeverite de legaţiuinea noastră. 

Nu se poate luă mai multe precauţiuni decât 
acestea, toate precauţiunile sunt luate, şi vânzarea 
are să se facă perfectă și în conformitate cu legea 
engleză. Prin urmare dar, vedeţi D-lor Senatori, 
că preocupaţiunea D-lui Rosetti nu este decât o 
îndoială. D-lui se îndoeşte de proprietatea liniei, 
se îndoește de seriozitatea studiului făcut, se în- 
doeşte de studiu din puncul de vedere legal. 

Dar D-lui înţeleg că o face din punctul de 
vedere al opoziţiei. 

D. Pişea, vine şi zice că este cestiune de pro- 
cedură, că acesta este alt proect. 

Cum este alt proect? Este acel proect adus 
de guvern; nu aveţi decât să citiți proectul şi veți 
vedeă că proectul primitiv al guvernului s'a mo- 
dificat în redacţiunea lui la Cameră, dându-i-se o 
redacțiunea mai bună. Dar sa făcut un amenda- 
ment la acest proect schimbându-se cifra; de unde 
Camera da 12 milioane, noi venim la cifra învoită 


1387 


între ambele părţi contractante, pentru că guver- 
nul cu toate silinţele ce şi-a dat, nu a putut ob- 
ține dela concesionari un preţ mai scăzut. 

Şi nu înţeleg ca într'o vânzare de bună voe 
să pretindă o Cameră ca să impună vânzătorului 
un preţ, fără consimţimântul său. 

Prin urmare cestiunea se reduce astfel: este 
bine sau nu ca să cumpărăm linia? Dacă nu este 
bine să respingem linia, dacă este bine, atunci să 
dăm suma cu care sau învoit ambele părţi. 

Pentru ce am pune acum în cestiune o nouă 
linie de drum de fer la Mangalia, dacă ea nu oferă 
avantajele pe care le oferă linia Constanţa ? 

Voim oare să speriem pe Companie? 

Nu speriem însă pe nimeni. Guvernul a stu- 
diat cestiunea, a încercat, s'a tocmit, s'a învoit, 
şi a declarat chiar la Cameră că nu poate să do- 
„bândească absolut nicio reducere din suma con- 
venită. Dacă vi se pare că e scumpă atunci nu 
aveți decât să respingeţi proectul. 

Dar să vedem bine, este posibil să se facă 
o linie nouă de drum de fer? Linia dela Man- 
galia poate să serve numai ca o tactică, decât această, 
idee şi-a făcut timpul, s'a terminat cu ea, şi nu 
se mai poate zice că este posibilă. 

D. Pişea zice: eu admit foloasele unui port 
la Marea-Neagră, însă pentru aceasta nu avem 
decât să facem o linie paralelă cu aceea a com- 


13838 


paniei dela Cernavodă — Constanţa. Dar linie para- 
lelă nu ne este permis să facem, fiind prohibit 
aceasta prin concesiunea din 1857. Avem dreptul 
să facem altă linie dela Dunăre la un port al 
Nărei-Negre, poate aceasta a voit să înţeleagă 
D-sa. Şi aceasta, însă ni se contestă, deși fără 
cuvânt, deşi sunt multe corespondențe în minister 
şi ministrul v'a arătat în ce consistă acele con- 
testațiuni. 

Să lăsăm însă aceasta la o parte; sau făcut 
studii şi s'a dovedit că este imposibilitate mate- 
terială ca să facem această linie la Mangalia, şi 
prin oricâte sacrifice tot nu am puteă ajunge la 
avantajele care le oferă portul Constanţa. Acolo 
este natura care a adus avantaje; noi putem ajută, 
natura, dar nu o putem suplini, nu putem schimbă 
nici fundul mărei la Mangalia, nici putem face 
adăposturi cari nu există contra vânturilor. 

Toţi oamenii competinţi zie că prin câteva 
sacrificii Constanţa are să devie cel mai bun și 
mai însemnat port de pe marea Neagră, căci na- 
tura a înzestrat-o cu poziţiuni proprii, pe care 
arta nu le poate suplini. 

Dar atunci ni se zice: ce se face cu docurile 
dela Brăila şi Galaţi? Dece arătaţi atâtea foloase 
care o să le aducă linia ferată dela Constanţa la 


Cernavodă şi ce se face atunci porturile de pe 
Dunăre? 


1389 


Ei, D-lor, fenomenul acesta s'a văzut în toate 
ţările; acolo unde s'au construit drumurile de fier, 
în anii dintâi s'au ruinat birjarii și căruțaşii; însă 
'cu timpul acei căruţași cari se ruinaseră s'au în- 
avuţit pentrucă mişcarea s'a înmulţit. Să nu vă 
miraţi dacă cu drumurile acestea de fier, portu- 
rile noastre de pe Dunăre mai ales Galaţul şi 
Brăila vor suferi momentan; căci se poate să su- 
fere ceva deocamdată, dar cu timpul poate să fie 
mai mate mişcarea lor comercială căci mişcarea 
generală va fi în proporţiune atât de mare încât 
toate localităţile să aibă activitatea lor sigură şi 
permanentă. 

Cât despre preţ, că linia ar fi scumpă, este 
de prisos să vă mai repet cele ce v'am spus. Dar 
D. Pişea zice: dece să să -iau o linie care să mă 
coste cu patru sau cinei milioane mai scump de- 
cât linia ce am putea face la Mangalia? 

Mai întâi diferinţa de cifre nu este de patru 
sau cinci milioane, căci după studiile făcute se 
zice că este aproximativ. Inginerii singuri spun că 
acea linie costă 19.727.000 va să zică diferinţa 
ar fi de două milioane şi ceva. Chiar după apre- 
cierea, inginerilor cu pericolile ce poate prezintă 
linia nouă, suma este aproximativă. 

Dar D. T. Rosetti a zis: nu ştim că capi- 
talul companiei care a construit linia Cernavodă — 
Constanţa, ar fi fost mai mare de 6 milioane, și 


1390 


nu ştiu cum sa făcut cà s'a ridicat la atâta sumă. 
Dar oare sa ridicat capitalul? Aceste le găsesc 
iarăşi într'un act oficial al inginerilor noştrii cari 
au constatat cât costă linia Constanţa — Cernavodă. 
lată, ce zice: 

„După cum veţi putea, vedeă, D-le ministru, 
estimaţiunea noastră nu se depărtează tocmai, mult 
de realitate, căci dim o dare de seamă a consiliului 
de administraţie înaintea adunărei generale, şi de 
care am avut ocaziune a luă cunoștință, reese că 
sumele cheltuite de societate pentru toate lucrările 
de orice natură nu a întrecut cifra totală de 
744.155 livre sterlinje, adică 18.752.706 lei noi; 
procurată prin diferite emisiuni: 


Acţiuni ordinare. . . . 323.600 livre 

» de preferenţă . . 150.000 idem 
Prima emisiune de oblig. . 83.884 idem 
Emis. a doua de oblig. . 166.707 idem 


Total 744.155 livre 


Cifra de 18.752.706 lei inginerii noştri o 
reduc la 13.355.811 care zic că valorează linia şi 
portul Constanța. 

Dar tot aceşti ingineri adaugă mai jos că es- 
timațiunea aceasta a lor este „rezultatul unei apre- 
cieri în bloc și foarte aproximativă“. 

Aşă dar, D-lor vedeți, că cât pentru formarea 


1391 


capitalului companiei, s'a urmat mai multe scene, 
şi că a fost constituit de mai multe ori. 

Acum D lor,să viu la cestiune, dacă trebuie 
ca cu o oră mai înainte să cumpărăm acest drum 
de fier. Vă mărturisesc că dacă vom lăsă să treacă, 
un an, poate că se vor mări chiar pretenţiunile 
companiei; iar interesul nostru economie nu mai 
vorbesc de cel politic este aşă de mare, încât 
trebuie ca cu o oră mai înainte să căutăm a aveà 
această linie în posesia noastră, 


IV 
Desbaterile Corpurilor legiuitoare No, 102 din 27 April 1882. 


Anteproectul legilor magistraturii, cârciumelor la 
sate, tucmelilor agricole. 


Senatorul Pera Opran ş. a. credeau, că aceste legi 
dacă s'ar votă sar răsturnă edificiul nostru social. Boe- 
escu deși e un partizan al stabilităţii și al ordinei nu 
înțelege însă că sub pretextul acesta ţara să înţelenească. 
El voiă ea instituţile să se schimbe nu la iuţeală, ci 
treptat, încetul cu încetul avându-se în vedere tradiţia 
acestei ţări. 

In ce priveşte primul proiect de lege al magistra- 
turii guvernul eră pentru electivitate, Boerescu pentru in- 
amovibilitate pe care o mai susținuse în deosebite rânduri 
cu toată căldura talentului său şi cu solide argumente. 

Câreiumile la sate se înmulţiseră în disproporţie 
cu numărul locuitorilor de aceea guvernul prin al său 
proiect de lege căută să stavilească acest rău. Boerescu 
este şi el pentru acest proiect de lege fiindcă judecata 
lui cumpănită vedeă relele cari decurg din îmulţirea, 
peste măsură a cârciumilor la sate. Constrângerea cor- 
porală care nu mai există în materie civilă şi comercială 
rămăsese însă în legea tocmelilor agricole din 1872. Gu- 
vernul cereà desfiinţarea, ei şi găsise în Boerescu un apă- 
rător talentat. L. Catargiu, Voinov ş. a. combăteau acest 


1393 


proiect de lege spunând că el atacă libertatea tranzac- 
ţiunilor şi stabileşte un regim de excepţiune pentru ra- 
porturile dintre ţăran şi proprietar care ar trebui şi ele 
să fie regulate tot de dreptul comun. Această lege, 
spune Boerescu, nu atacă libertatea tranzacţilor fiindcă, tot 
proprietarul este liber pe proprietatea lui şi muncitorul 
pe munca sa însă ameliorează legea toemelilor agricole 
din 1872 desfiinţând ca şi în materie civilă şi comer- 
cială constrângerea corporală; stârpeşte întrun envânt 
abuzurile. 


B. Boerescu. D-lor senatori, voi a da în 
adevăr şi eu câteva explicări asupra proectului de 
lege de care este sesizat astăzi Senatul. 

D-lor senatori mai înainte de a vorbi asupra 
mecanismului întreg al prezentului proect de lege 
mă voi încercă a face să dispară oarecare pre- 
venţiuni, oarecare preocupaţiuni ivite atât în acest 
onor. Corp, cât şi în Camera deputaţilor, cum şi 
afară din adunări, prin ziare cu ocaziunea acestui 
proect de lege. Aceste prevenţiuni, aceste temeri, 
aceste îndoințe, sunt atât de însemnate, încât ca 
să le facem să piară este nevoie a unaliză cestiu- 
nea mult mai calm şi cu sânge rece. Atunci numai 
ne vom puteă, convinge dacă acele temeri, acele 
îndoinţe sunt sau nu fundate. Aţi văzut Dv. că 
eri chiar D. Pera Opran, o persoană atât de 
calmă, a venit cu convincţiunea cea mai sinceră 
şi înflăcărat de o temere extraordinară, să ne 
declare că D-lui vede că se zgudue temeliile so- 


29006 s8 


1394 


cietăţii noastre, şi că din această zguduire nu se 
poate produce decât o cădere, o ruină generală. 
Lucrul este în adevăr grav, şi cea dintâi în- 
trebare ce trebue să ne punem este de a şti de 
unde sa produs o asemenea spaimă în spiritele 
unora din D-nii reprezentanţi ai ţărei, de unde 
şi cu ce ocaziune unele organe se fac ecoul acestei 
spaime şi o răspândesc în public? Cauza o ştiu, 
căci ni s'a spus: spaima s'a născut şi zgomotul 
ei sa răspândit cu ocaziunea unor proecte de 
legi, relative la toemelile agricole, la câreiumile 
din sate, la organizarea magistraturei. Eu D-lor, 
care mă pricep puţin în legi, vă mărturisesc că 
am citit şi eu toate aceste proecte de legi, și nu 
m'am speriat de loc; căci nam văzut în ele 
nimic cu care sar zgudui temelia Statului și sar 
nimici principiile de libertate. Căci, I)-lor, şi eu 
țin mult la aceste principii, şi fiindcă cunose în 
acelaşi timp că libertăţile nu se pot fundă decât 
fiind aliate cu ordinea, resping orice măsuri cari 
ar fi contrarii ordinei, căci prin această ar fi 
contrarii şi libertăţei. Insă repet, am cetit, am studiat 
proectele de care am vorbit, şi nu am văzut că ele 
ar fi răsturnătoare ale ordinei sociale, că ele ar 
conține acea schântee care va pune foc întregului 
edificiu social. Am văzut numai că aceste proecte 
îşi propun numai a remediă un rău existent, că 
răspund la o necesitate reală. Dar dacă ele, în 


1395 


amănuntele lor, răspund sau nu pe deplin la 
scopul ce şi-au propus, dacă remediul este mai 
mult ori mai puţin bun, această este o altă ces- 
tiune, este o cestiune de apreciere. Aceasta ar 
reveni a se zice nu că aceste proecte sunt distrue- 
toare ordinei sociale, ci că sunt primitoare de 
modificări, de ameliorări. 

Distanţa, cum vedeţi, este mare, dela o afir- 
mare la alta. 

Dar cu asemenea, reforme nu mai avem stabi- 
litate, ne-a zis D. Opran, și această idee s'a repetat 
şi de alţii. Dar să ne înţelegem, D-lor. Şi eu ţiu 
prea mult la stabilitate. Dar stabilitatea nu va să 
zică înțelenire; dar stabilitatea nu va să zică a 
nu mai merge înainte, a nu mai progresă! Ce 
facem noi de 20 de ani, decât să tot mergem 
înainte, să tot progresăm, și încă cu o iuţeală ne 
auzită ?! Dacă ar fi adevărat ce ne ziceă D. Opran, 
ar fi trebuit şă fim şi azi, unde erau acum 20 
de ani, ori să fim periţi cu totul! 

V 'aţi speriat de cele 3 proecte. Să zicem câteva 
cuvinte asupra lor 

Proectul magistraturei este un simplu proect 
pentru o nouă organizare a magistraturei române. 
Între alte dispoziţiuni ale acestui proect este şi 
aceia a electivităţii magistraţilor. Dar aceasta este 
una din părţile acestei legi arganice. Atunci cestiunea, 
ce sar pune ar fi: oare magistratura nu se poate 


1396 


organizà bine și fără electivitatea magistraţilor ? 
Cestiune de discutat. Eu unul sunt în contra elec- 
tivităţii, sunt pentru inamoribilitate. Mă voi sili 
când proectul va veni la Senat să-l modific în 
sensul aceasta. Până atunci însă nu mă sperii, nici 
strig că edificiul social se zdruncină,! 

Ce voiţi să vă spun. pentru proectul câreiu- 
milor din sate? Nu vă aduceţi aminte, toţi Dv. că 
recunoşteam că este o nenorocire, o adevărată, 
plagă, că cârciumile sau înmulţit prea: mult în 
comunale rurale? Ei bine, un ministru de interne 
se lasă a căpătă și el o convicţiune pe care o 
avem noi toţi şi propune un proect ca să reme- 
dieze la un rău recunoscut de toată ţara. Se va 
găsi poate că remediul nu este destul de practie, 
că măsura nu ar fi destul de justă, destul de efi- 
cace. Prea bine. Vom amendă, vom amelioră 
proectul; căci de aceia avem două Cameri? ele 
modifică, ameliorează proectele; nici un ministru 
nu poate pretinde că proectul său este atât de bun 
încât să nu mai aibă trebuinţă de ameliorări. Ce 
să zicem acum de proectul de toemeli agricole ? 
Este cineva care nu a simţit trebuinta de a ame- 
lioră legea existentă asupra acestui materii ? Toți 
au simţit această trebuinţă, 

După câte am văzut în discuţiunele urmate 
în Cameră şi în Senat, am constatat că toţi în 
unanimitate, afară de câteva excepţiuni au recu- 


1397 


noscut această necesitate, şi că nu a. fost nimeni 
care să susţină, că legile din 1866 şi din 1872, 
nu au trebuinţă de a fi modificate, de a fi ame: 
liorate. Ce este dar de anormal şi de mirat dacă 
un ministru a recunoscut aceiași trebuinţă ca noi 
toți, și dacă după un timp de 10 ani de expe- 
riență, vine ca să ne prezinte un nou proect de 
lege spre a modifică, spre a amelioră, pe cel vechiu ? 
Dar ca orice operă omenească, se poate ca acest 
proect să fie eriticabil, să fie supus la ameliorări. 
Dar ce a cerut acel ministru mai mult decât să-i 
îndreptăm opera şi să o înbunătățim? Au venit 
însă alţii şi au obiectat că nu avem nevoe de nici- 
o lege asupra acestei materii, ca să o lăsăm a se 
regulà de dreptul comun. Fondată poate fi această, 
obiecţiune ? 

Cestiunea revine a se ști dacă nu este mai 
bine a nu mai face nicio lege asupra acestor. ra- 
porturi, şi de ce nu este mai de preferat a abrogă 
pur și simplu legile din 1866 şi din 1872 asupra 
toemelilor agricole, a nu pune nimic în locu-le, 
decât ceeace unii numesc dreptul comun. 

Mai înaiute de a ne da seama de valoarea 
acestei obiecțiuni, şi de înţelesul cuvântului drept 
comun, pe care mulți ‘lI repetă fără să-l înțe- 
leagă, să vedem dacă prin adoptarea unei legi 
noui asupra toemelilor agricole, am zgudui în ceva 
stabilitatea în societate la care ţine atât de mult 


1398 


D-nul Opran, sau am provocà alte necuviinţe de 
cari se tem alţii. 

Am demonstrat dejà că stabilitatea nu va 
sa zică înțelenire; şi că dacă în privinţa toeme- 
lilor agricole am face progrese naturale și raţio- 
nabile, precum am făcut în toate celelalte pri- 
vinţe, aceasta nu va să zică că turburăm în ceva 
ordinea socială; aceasta va să zică din contră că 
ne conformăm legilor naturale în această ordine, 
şi că continuăm şi sub acest raport, desvoltarea 
puterilor noastre morale şi economice. Nu este dar 
zouduirea ci întărirea noului nostru edificiu so- 
cial ce avem să operăm prin această înţeleaptă, 
ameliorare a unei legi atât de importante. 

Prinţul Gr. Sturza, care susține luarea în 
considerare a acestui proiect, şi care în cuvânta- 
rea D-sale, a emis multe idei bune și juste, după 
mine, îmi pare că a fost și D-lui preocupat de 
nişte prevenţiuni, asupra cărora mă simt dator a 
face oarezari observaţiuni. Aşă prinţul Sturza, a 
zis, în treacăt, că această lege este protectoare 
străinilor. Mie-mi pare, D-lor, că aceasta nu este 
absolut exact. O asemenea lege nu este protec- 
toare exclusiv numai unei clase, adică numai cul- 
tivatorilor mici: ea este protectoare agriculturei 
în general, sorgintei celei mai mari a avuţiei noas- 
tre, şi pentruca să răspundă la așă scop, ea tre- 
buie să fie, după cum veţi vedeà din dispoziţiu- 


1399 


nile ei egal protectoare şi micului şi marelui cul- 
tivator. lată dar o prevenţiune, o preocupare a 
prințului Sturza înlăturată. D-lui ne-a făcut să 
vedem că mai are o preocupare, de o ordine mai 
superioară, mai generală am puteă zice, care o 
raportează la întreg regimul reprezentativ. 

D-lui discutând acest punct, ne-a recoman- 
dat nouă, și guvernului în special ca să nu fa- 
cem legi numai spre a linguşi mulțimea; căci, a 
adăugat D-lui cu drept cuvânt, un guvern este 
slab când lingușește mulțimea, şi nu poate dăinui 
dacă va fi abandonat de partea cea cultă, cea in- 
teligentă a națiunei. Și cine zice astfel? Dar a 
putut vedeă ceva în proiectul actual care să aibă, 
tendinţa a linguși mulţimea şi a înlătură clasa 
cultă „şi avută? Nu cred; căci atunci prinţul 
Sturza nu ar susține și n'ar recomandă acest 
proiect de lege. Dacă dar este vorba numai de o 
teorie generală, atunci trebuie să se unească şi 
D-lui cu mine spre a zice: dacă un guvern nu 
trebuie să linguşească mulțimea, el nu poate ia- 
răşi a protejă o singură clasă, spre a deveni ab- 
sorbitoare dacă nu asupritoare; el trebuie să fie 
egal just pentru toţi; şi fiindcă nu el singur face 
legile, misiunea sa principală este de a fi un leal 
şi fidel aplicator al legilor, care, ca un gardian 
pus la un post de onoare lucrează, sub răspun- 
derea și controlul puterei legiuitoare. 


1400 


Aceasta “fiind în. adevăr natura şi misiunea, 
unui guvern constituţional m'am întrebat ce a voit 
să înțeleagă prinţul Sturza, la cine a voit să facă 
aluziune, ce temere, ce preocupaţiune a fost din 
partea sa, când declară dela tribună, sub o formă 
spirituală şi înflorită că. puterea o au cei săraci, 
cu duhul, și mlădioși în şiale“. 

Nu cred că a fost numai forma exterioară, 
partea sa de spirit glumeţ, care a încântat atât 
de mult pe prințul Sturza, încât să emită această 
idee ca o teoremă a guvernului constituţional. A 
fost negreșit ceva serios în fond. 

Dar atunci mă întreb: nu cumva prinţul Sturza 
s'a înşelat de epoce? Nu cumva a făcut un ana- 
eronism. l 

Teorema D-lui poate fi aderărată şi aplica- 
bilă, câteodată, întrun regim absolut, în regimul 
autoritar, autocratic; căci în acest regim este po- 
sibil ca acela care are mai. mult grumazul plecat, 
fiind chiar sărac cu duhul, să complacă unui singur 
suveran, şi să capete puterea. Dar un asemenea 
lueru poate fi posibil măcar, înti”un regim consti- 
tuţional ? Câţi suverani sunt în acest regim? Cam 
vre-o 800, îmi pare numai la noi. 

i Pasă dar să-ți pleci -grumazii la atâția su- 
verani. Oricât ar aveà cineva şalele de mlădioase, 
ca să complacă la atâția suverani, cari toți îl con- 
trolează, tot nu va puteà isbuti, şi va isbuti numai 


1401 


să moară de gira spinărei (aplauze, ilaritate). In- 
cereat-a vreodată prinţul Sturza un asemenea lucru? 
Nu ştiu dacă D-lui a fost până acum ministru 
constituţional. . . 

O voce. Nu. 

B. Boerescu: Ei bine, când va fi ministru 
va, vedeă, că lucrul este imposibil. Tot aşă este şi 
pentru cei săraci cu duhul. 

Asemenea miniştri se pot oăsi în regiunile 
absolute. Dar într 'un regim parlamentar lucrul este 
iarăși imposibil. Un ministru constituţional trebuie 
din contră să fie ager la minte, căci el are să-și 
dea socoteală, către mulțimea suveranilor săi, de 
toate faptele sale. El nu va scăpă de aceasta, chiar 
când ar aveă marea majoritate, chiar când ar fi 
către acesta cu grumazii plecați, căci minoritatea, 
căci opoziţia va fi în totdeauna, şi D-voastră știți 
că opoziţia nu se lasă a se îndnioșă lesne și ea, 
cere o severă socoteală miniștrilor. Cum dar va 
puteă eşi dintro opoziţie aşă de rea şi a se sus- 
ţine un ministru sărac cu duhul? 

Nu, repet; prinţul Sturza a făcut un ana- 
eronism; și-a adus aminte de regimul vechiu, pe 
care l-a cunoscut mai mult, şi a confundat epocile. 

Pentru timpii cei noui, în regimul constitu- 
tional, aceste temeri trebuie să piară şi să rămână, 
liniștit. 

Odată dar ce am terminat en examinarea tu- 


1402 


turor prevenţiunilor şi preocupărilor, de orice na- 
tură să vorbim întrun mod mai special de obiec- 
ţiunile cari s'au ridicat contra acestui proiect de 
toemeli agricole. 

Cea mai însemnată obiecţiune care s'a ridicat 
contra lui a fost că prin el sar atacă libertatea 
de tranzacţiuni, şi că, în această materie, ar trebui, 
pur şi simplu să lăsăm a se regulă toate aceste 
raporturi între cultivatori după dreptul comun. 

Libertatea, tranzacţiunilor! Dreptul comun! 
Iată niște frumoase expresiuni de tari unii se îna- 
morează și cred că li se fac apărătorii lor în contra 
lovirilor ce li sar da prin proeetul actual! 

Ba am văzut persoane crezând de bună cre- 
dinţă, în sinceritatea lor, că este ca un progres 
ideal, rezervat viitorului când toate raporturile între 
cultivatori s'ar regulă numai după dreptul comun! 

Dar să ne ocupăm puţin de realitatea lu- 
cerurilor. 

D. Voinov, care sa făcut în Senat apărătorul 
libertăței tranzacțiuniilor și susținătorul ferbinte 
al dreptului comun, ca și amicii D-lui diu Cameră, 
şi alte persoane, cari s'au servit de aceleaş cu- 
vinte şi-au dat oare bine seama de semnificarea lor? 

Nu este destul, D-lor, a se aruncă nişte cu- 
vinte a se întrebuințà câte-o vorbă sonoră, a ne 
fermecà de frumusețea ei, şi-a zice: „um găsit, aşà 
trebuie să se urmeze“ ! 


1403 


Dar când analizăm cuvintele, când ne dăm 
seama bine de semnificarea lor şi de realitate fap- 
telor, suntem siliţi a înlătură farmecul şi a vedeă 
mai lămurit! 

Aceasta este adevărat, nu numai pentru 
D-nul Voinov, dar chiar şi pentru doui din delegaţii 
secțiuniilor, D. Lascar Catargiu şi Pr. Știrbei, 
cari după cum voi probă prin raportul D-ior, au 
alunecat puţin pe povârnișul D-lui Voinov, deși, 
până în cele din urmă au mers de acord cu ceilalţi 
delegaţi și au făcut o lucrare care în principiu 
este destul de modernă. 

Incepând dar cu D. Voinov, Dv. aţi văzut 
că D-lui ni s'a prezentat ca singurul, ca adevă- 
ratul reprezentant al principiilor şi ideilor liberale, 
că în astă calitate D-lui propune numai dreptul 
comun, care singur garantează libertatea tranzac- 
ţiunilor. 

Astfel, dar D-lui cere respingerea proeetului 
actual, pe care ni l-a arătat, întrun mod ironic, 
că este fructul nnirei a două extreme, dreapta, 
și stânga. 

In ceeace priveşte ironia D-lui Voinov asupra 
unirei celor două partide, eu îi răspund că aşi 
voi so văd repetându-se cât mai des; căci nu 
înțeleg pentru ce, când e vorba de a se face binele, 
nu şi-ar da mâna toate partidele, ori toți oamenii 
de bine, spre a conlueră împreună. Oare nu-şi 


1404 


acuce-aminte D-nii Voinov că mai toate faptele 
mari din această ţară, dela 1859 și până acum, 
sau realizat prin unirea dreptei cu stânga? A 
câștigat ori a păgubit ţara prin aceasta ? a câștigat 
foarte mult, şi nu avem decât să ne felicităm. 

Este adevărat că partidul pe care unii îl 
numesc al negaţiunei, nu a produs nimic, nici 
izolat, nici unit cu alţii; însă aceasta e din cauza 
naturei sale care îl duce totdeauna la zero, şi nu 
este un cuvânt ca şi-alt partid să îl imiteze. 

Spre a ni se oferi dreptul comun ca normă, 
ni se vorbeşte de libertatea convenţiunilor, pe care 
D. Voinov crede că este jignită prin proeetul actual, 
şi o crede sincer de vreme ce a arătat cu atâta 
părere de rău că tocmai un guvern liberal, loveşte 
în această libertate. 

Dar cum se loveşte această libertate D-lor ? 

Să ne dăm, repet, seama de realitatea, lucrurilor. 

Și aci să mi se permită a mă ocupă și de rapor- 
tul delegaților secţiunilor, căci am zis la începutul 
acestui raport se văd emise de minoritatea comi- 
tetului, D. L. Catargiu şi Pr. Știrbei, emit niște 
idei care până la un punct oarecare, se apropie 
de acelea ale D-lui Voinov. 

In adevăr, aceşti doi domni delegaţi zie că 
ar fi preferit ca să nu fie o lege specială în ceeace 
privește regularea toemelilor agricole, ci numai în 
ceeace privește executarea lor. 


1405 


lată ce citim în raport: 
„Prima cestiune ce sa desbătut în comitet 
a fost de a se ști dacă astăzi mai este nevoe de 
o lege specială pentru regularea tocmelilor ayri- 
cole, saù dacă este de ajuns de a lăsă dreptul 
comun, în principiile sale de justiție şi de liber- 
tute, acordat tuturor cetăţenilor cari contractează, 
rămânând numai în ceeace priveşte executarea 
acelor convențiuni, a se creea nişte organe cari, 
pe lângă cunoștința acestor afaceri speciale, să 

fie totdeodată la îndemâna părților“, 

Prima, dar, întrebare care şi-a pus minori- 
tatea comitetului este, în esenţa sa, identică cu 
aceca care şi-a pus D. Voinov. 

La această primă întrebare, minoritatea co- 
mitetului răspunde ca şi D. Voinov, adică că nu 
trebue o lege specială pentru toemelile agricole. 
Atât numai că D. Voinov, nu primește de loe o 
asemenea lege, de vreme ce minoritatea delegaților 
ar primi-o numai pentru executarea contractelor. 

lată propriile cuvinte din raport: 

„Defectul, dar, capital al legei (al proiectului 
d voit să zică D. Raportor) este întertențiunea, 
puterei publice și pretențiunea ei de a determină, 
natura şi condițiile tocmelilor agricole cari nu 
pot ave, alte limite decât aceleu ce rezultă din 
necesităţile variabile ale muncei, din legile stator- 


1406 


nicite ale economiei politice, fiind, ştiut că cererea 
şi oferta sunt norma unic legitimă a preţurilor“, 

Aici, dar, D. raportor crede că printr'un 
proiect ca cel de care ne ocupăm se regulează 
natura. și condiţiunile contractelor agricole, adică 
că legiuitorul sau o altă putere publică intervine, 
nu spre a enumeră şi a defini acest contract, ci 
spre a creiă natura lor, şi ceeace ar fi mai grav 
a stipulă condiţiunile contractului în locul părţilor. 
Pentru aceste motive minoritatea ar fi preferit o 
lege specială numai pentru executare. Nicăeri însă 
pu se văd dispoziţiuni care să aibă caracterul și 
importanța ce le-o presupune D. raportor. Pe ne-: 
drept crede D-lui că prin acest proiect sar atinge 
undeva principiile de justiţie şi de libertate. Aceste 
principii se respectă în tot proiectul. Eră astfel 
de prisos a mai emite dorinţa ca raporturile dintre 
micul şi marele cultivator să se lase a se regulă 
după dreptul comun. 

Alex. B. Ştirbei. Raporturile numai în ceeace 
privește încheeri cu bani și cu munca. 

B. Boerescu. Teoria D-voastră este generală; 
nu faceţi distincțiune în ceeace priveşte formarea 
contractelor. Vă uniţi numai mai târziu cu ceilalţi 
delegaţi. 

Eu însă mă oprese pentru un moment numai 
la această primă parte a raportului, și întreb pe 
aceia care propun dreptul comun, pe aceia care-l 


1407 


dorese numai ca un ideal, şi-au dat bine seama, 
de ce va să zică drept comun? 

D-lor, tree şi eu de legist, şi m'am mirat 
mult când am văzut câte minuni se atribue acestui 
cuvânt. 

Intrun sens general, dreptul comun însem- 
nează regulă generală dela care se poate abate prin 
alte regule speciale, în orice fel de materie. 

Așă, de exemplu, există o lege generală asupra, 
organizărei puterii armate; dacă vine apoi o lege 
asupra unei ramure speciale a armatei, legea ge- 
nerală rămâne dreptul comun, iar legea specială 
este cea, excepţională la dreptul comun. 

Așă în cazul de faţă, dreptul comun întrun 
sens general, este dreptul general care regulează, 
raporturile particularilor între dânșii; este, cum se 
chiamă, dreptul privat adică dreptul civil şi pro- 
cedura sa. Celelalte legi, cum este dreptul comer- 
cial, sunt drepturi excepționale în raport cu dreptul 
comun. 

Dar dacă într'un stat sunt legi de drept comun, 
se înţelege oare că Statul, că puterea Legiuitoare 
își interzice dreptul de a face şi legi speciale, care 
se pot numi şi legi excepționale? Nicidecum, căci 
întrun stat sunt mulţime de raporturi cari au 
nevoie a se regulă prin legi speciale, în care se 
coprinde atâtea excepţiuni la dreptul comun, adică 
la codul civil şi la procedura civilă. Putem oare 


1408 


zice, că în asemenea legi speciale, principiile jus- 
tiţiei şi libertăţii sunt atacate? Dar de unde sar 
scoate această teorie ? 

Și noi chiar avem o sumă de legi speciale 
şi n'am auzit încă pe nimeni să le taxeze că ar 
fi contra libertăţii şi justiţiei. Aceste legi speciale 
sunt de două feluri: unele relative la institute, 
altele relative la unele fracțiuni din corpul socie- 
tății. Avem de exemplu, legi speciale pentru bancă 
de scont şi circulație, pentru creditul funciar, pentru 
Casa de depuneri, ete., ete. 

Toate aceste legi sunt făcute în favoarea unor 
institute, și cuprind o sumă de derogaţiuni la 
dreptul comun; căci a crezut legiuitorul că este 
necesar pentru încurajarea şi prosperarea, acestor 
institute, să facă acele derogaţiuni. Trebue oare 
a se taxa acele legi ca injuste şi apăsătoare? Mai 
sunt, cum zic, alte legi speciale, care se raportă 
la persoane, adică la fracțiuni din corpul social. 
Intre acestea putem enumără la noi, chiar legile 
toemelilor agricole din 1866 şi 1872; căci a crezut 
legiuitorul până acum că raporturile dintre eul- 
tivatorii de pământ merită o deosebită atenţiune 
şi protecţiune a sa. Legiuitorul care a recunoscut 
această necesitate, și a prescris aceste legi speciale, 
a fost cel din timpul partidului conservator. 

Oare aceste două legi speciale coprindeau dis- 
poziţiuni contrarii principiilor de justiţie şi liber- 


1409 


tate? Cel puţin conservatorii nu au zis-o până 
acum, până la raportul Prințului Știrbei. Proba- 
tu-ni-sa măcar azi că aceste două legi din 1866 
şi 1872 şi-au ajuns scopul, că nu mai este nevoie 
de dânsele, că starea ţăranului și a cultivatorului 
este atât de prosperă şi de înaintată, încât numai 
este trebuinţă de o lege protectoare? 

Mi se pare că această probă nu s'a făcut. 
De ce dar nu am continuă a amelioră legile din 
1866 şi 1872? | 

Mai avem încă o lege specială derogatoare 
la dreptul comun foarte importantă, care regulează 
raporturile unei numeroase clase de cetăţeni, unei 
clase producătoare avuţiei noastre publice, aceasta 
este legea comercială. Tot codul nostru comercial 
este v lege excepţională la dreptul comun; căci 
legiuitorul cu drept cuvânt a crezut, la noi ca 
pretutindeni, că comercianții au nevoie de dispo- 
zițiuni, de favori şi agenţii speciali, cari nu se 
acordă celorlalți cetăţeni; dacă veţi cugetă la o 
singură dispozițiune a acestei legi, aceea a fali- 
mentelor, veţi vedeă cât e de gravă, derogatorie 
la dreptul comun, cât se pare a fi contra liber- 
tăţii individuale şi cu toate astea toţi o legitimează, 
și o admit, 

În adevăr orice cetățean necomerciant este 
liber a se ruină cum va voi; creditorii lui se vor 
despăgubi de vor puteă, dacă nu, vor rămâneă 


29006 89 


1410 


păgubaşi; cu comerciantul nu este tot astfel; un 
comerciant deşi este cu mințile întregi, deşi este 
major, însă, când încetează plăţile, când se rui- 
nează, este pus sub un fel de epitropie; i se ia 
toată starea din mână, i se pecetluește magazia, 
hârtiile şi mărfurile, se declară incapabil de a mai 
administră, de a mai face unele acte ale vieţei 
civile şi politice, devine înfine un fel de minor, 
de interzis. 

Apoi ce excepţiune mai exorbitantă dela 
dreptul comun decât aceasta ? Și cu toate acestea 
nu am văzut până acum pe D. Voinov, sau pe alţii 
care cer dreptul comun, că vin să combată legea 
falimentelor, sau legea comercială care întreagă 
este o excepţiune dela dreptul comun. 

Necesităţile sociale, D-lor, sunt așă de variate 
încât pentru multe este nevoe a se face excepţiuni 
la dreptul comun; ‘rezultatele practice au probat 
că bine sa făcut. 

Dacă vom căută exe.nple în alte ţări, am 
găsi alte excepţiuni deasemenea natură. Așă, în 
privinţa fabricelor, găsim multe legi deasemenea, 
natură. Aşă de exemplu în Franţa, republica dela 
1848, guvernul de atunci, prin decret, nu prin 
lege, a statuat orele de lucru ale lucrătorilor, şi 
a luat alte măsuri pentru copiii care lucrează în 
fabrici; măsura ca lucrătorii să lucreze numai 
atâtea ore in fabrici s'a considerat atât de obli- 


1441 


patorie, încât patronul care o înfrânge se pe- 
depseşte dela 5 până la 100 de franci. 

Apoi o asemenea măsură sar califică de 
D. Opran ca atentatoare la libertatea individuală, 
după cum a calificat dispoziţiunea că dăm 2 zile 
pe săptămână, lăsate după proiect în facultatea 
săteanului, ar fi atentatoare a aceleiaşi libertăți. 

Aşă dar, D-lor, acestei idei a dreptului co- 
mun ar fi bine să-i dăm importanța care are, este 
un cuvânt vag care în cazul de față n'are loc. 

In principiu dar, se găseşte necesar ca și ra- 
porturile dintre cultivatorii de pământ să fie la 
noi favorizate şi încurajate prin o lege specială. 
Găsiţi şi D-v. necesar aceasta? Da, credem mai 
toți. Și experienţa trecutului a probat că dreptate 
au legile din trecut din 1866 şi 1872, propuse 
chiar şi votate de partidul conservator, probează 
necesitatea, unei legi speciale. Această necesitate 
nu a încetat prin transformarea condițiunei so- 
ciale a săteanului. Ceva mai mult, eu cred că 
-chiar când condiţiunea actuală a săteanului se va 
amelioră mult, tot încă mult timp va fi nevoie 
de legi» speciale pentru proteețiunea industriei 
agricole, 

De aceea am văzut cu plăcere că și minori- 
tatea delegaților n'a împins consecinţele doctrinei 
până a respinge o lege specială, şi pentru forma- 
rea, contractelor agricole, că n'a fost radicală ca 


1412 


D. Voinov, ei sa unit cu majoritatea spre a ad- 
mite proectul atât pentru formarea toemelelor agri- 
cole cât şi pentru executarea lor. 

Minoritatea eră silită să ajungă aci; căci 
odată ce ea a admis o excepţiune la regularea 
raporturilor agricole, prin admiterea unei legi spe- 
ciale pentru executări, trebuiă să admită această, 
excepţiune și pentru formarea, contractelor agricole. 

lată în adevăr ce mai citim în raport: 

„Ceeace este singur legitim în acțiunea gu- 
vernului îm raporturile dintre proprietari și mun- 
citori, este numai înlesnirile ce le poate ofer) a 
le da o mai mare extensiune prin simplificarea 
şi eftinătatea în formele contractelor, cât și prin 
repeziciunea și siguranța pentru ambele părți în 
modul execuțiunei și în cele din urmă printr'o 
justiție mai apropiată şi mai expeditivă; dorinţa 
dar ar fi fost ca proectul de lege să nu atingă 
întru nimic natura și condițiunile de libertate a 
tocmelilor agricole, şi să se mărginească numai 
întru a desemnă şi regulă organele chemate a în- 
lesnă executarea acestor tocmeli“. 

Apoi D-lor, dacă D-l raportor recunoaşte ca 
legitim a se face o lege spre a se întinde rapor- 
turile între agricultori, spre a se simplificà for- 
mele, spre a se eftenù acele forme, nu vede că prin 
aceasta, chiar recunoaşte necesitatea unei legi ge- 
nerale și pentru formarea contractelor iar nu numai 


1413 


pentru executarea lor? Căci numai prin o lege 
generală se pot luă măsuri ca să se întindă sau 
să se înlesnească raporturile între cultivatori, ca 
să se simplifice şi eftinească preţurile. Este dar o 
mică contradieţiune în raportul comitetului. Pot 
încă asigură pe. D-nii delegaţi că nu se află nimic 
în proiect care să atingă natura și condiţiunile de 
libertatea toemelilor agricole. Bine a făcut dar co- 
mitetul de a primit acest proiect în toate păr- 
ile sale. 

Căci în adevăr, D-lor senatori, dacă cei doi 
delegaţi cred că trebuie o lege pentru a se da o 
mai mare extensiune raporturilor dintre cultiva- 
tori, de ce dorese o simplificare în forme şi efti- 
aătate în cheltuieli: D-lor admit implicit, prin 
aceasta, toate principiile cuprinse în proiectul ac- 
tual. Aceasta însemnează că atunci trebuie să se 
prevadă principiile pe care sunt bazate contrac- 
tele agricole, că trebuie adică definite aceste con- 
tracte, ce pot interveni, între cultivatorii mari cu 
cei mici; că trebuie să se arate cine și cum au 
să le autentifice. Dacă pentru aceasta sar admite 
tormele dela tribunalele ordinare, aceste forme sunt 
prea complicate şi taxele sunt mari. Ce se va face 
mai mult prin acest proiect decât să se simplifice 
formele, să se eftinească taxele până a le suprimă 
de tot? Ce se face pentru executare mai mult 


1414 


decât a se operă repede și oportun ? Așă dar toate 
aceste cerinţi se îndeplinesc. 

Unde se vede undeva în proiect, după cum 
susțin cei doi domni delegaţi, că se determină, 
condiţiunile  toemelilor ?  Condiţiunile toemelilor 
afară de durata lor, depind numai de voința păr- 
ților. Și dacă i-ar fi văzut undeva un asemenea 
defect, de ce comitetul nu l'a semnalat, şi nu Pa 
îndreptat ? 

Nu văd asemenea nicăiri în acest proiect că 
administraţiunea sau guvernul ar interveni între 
proprietari şi cultivatori. Din contră, administra- 
țiunea este cu totul retrasă din asemenea relaţiuni. 
Când ni s'ar fi citit o asemenea dispoziţiune, atunci 
numai critica D-lui raportor ar fi fost fondată. 

D-lor, spre a vă probă că temerea, că spaima 
cea, mure ce sa ardicat în contra acestui proiect, 
sunt nefondate, nu avem decât se facem un scurt 
paralelism între proiectul actual şi legile din 1866 
şi 1872, Când veţi face această comparaţie vă veţi 
convinge că este o mare asemănare între dânsele 
și că prin proiectul actual se aduce o îmbunătă- 
tire reală. 

Cu modul acesta, dacă criticile de principiu 
ce se aduc proiectului actual ar fi legitime, atunci 
ele ar trebui să fie adresate şi legilor din 1866 
şi 1872, căci acestea sunt sorgintea și baza pro- 
iestului de astăzi. 


1415 


Dacă minoritatea delegaților crede că prin o 
lege de toemeli agricole „sar reglementă exerci- 
ciul dreptului de proprietate“ şi s'ar reglementă, 
în astfel de mod încât „să facă proprietatea 
dependintă de acțiunea guvernului, şi să falsifice 
chiar înstituțiunile politice“ după cum se exprimă 
D. raportor în raportul său, atunci trebuiă să 
conchidă că încă dela 1866 sa început una ca 
aceasta... 

Al. Știrbei. Aşă este... 

B. Boerescu. Atunci trebuie să constat 
că D. Lascar Catargiu și Principele Știrbei vin 
de declara că cele două legi propuse de cel dintâi 
la 1866 şi 1872 au avut de scop de a face pro- 
prietatea, dependintă de acţiunea guvernului și-a 
falsifică instituţiunile noastre politice. (Ilaritate). 

Aşă să fie! Mi se pare că pe nedrept se 
acuză D. Lascar Catargiu; căci eu nu cred ca 
legea din 1866 şi din 1872 să fi avut un ase- 
menea îndoit scop. Cel puţin ar fi lucru straniu 
ca tocmai după âtâţea ani, după 1866 să se facă, 
o asemenea inputare de autorii chiar ui acelei 
legi!... Dar, nu D-lor, nu credeţi D-v. că D. Ca- 
targiu se acuză serios; D-lui loveşte în legea din 
1866 şi în cea dela 1872, pentru a puteă lovi 
mai tare în proiectul actual. 

Atât şi nimic mai mult! (Ilaritate). 

Prin urmare, principiul libertăţei muncei, al 


1416 


tranzacţiunilor și al exereiciului dreptului de pro- 
prietate, este pe deplin respectat în proiectul ac- 
tual. Nici guvernul, nici administraţiunea nu in- 
tervin în facerea și executarea toemelilor agricole. 
Proprietarul îşi exercitează dreptul său de pro- 
prietate cum voiește; nimeni nu-i reglementează 
acest exereiciu, muncitorul asemenea, este liber a-și 
pune condiţiunile şi preţurile cari va voi. Dacă 
se iau oarecare măsuri protectuare, aceasta este 
spre a preveni abuzurile, şi în interesul ambe 
lor părţi. 

De ce dar să ne creiem spaime şi pericole acolo 
unde în adevăr nu există ? 

Prin urmare, în principiu, această lege își 
atinge scopul ce şi-a propus. 

Dar, dacă în amănuntele sale, ea va aveă 
defecte, nu avem decât să le îndreptăm. Aceasta, 
este misiunea şi datoria noastră. 

Insă, că ea este un progres, o ameliorare la 
legile existente aceasta, este un adevăr de care lesne se 
poate convinge oricine va compară dispoziţiunile lor. 

Cele mai multe din dispoziţiunile proectului 
actual sunt; conforme, identice cu cele din legile 
din 1866 şi 1872. Citiţi şi vă veţi convinge. Dar 
cu toate astea nimeni n'a mai susţinut menţinerea 
acestor legi. Pentru ce? Pentrucă, aveau lacune care 
trebuiau împlinite, pentrucă aveau defecte cari au 


dat loc la abuzuri, sau care nu se mai potriveau 
teii e 


1417 


ev timpul în care trăim. Proectul actual împlineşte 
aceste goluri, îndreptează aceste defecte. Principele 
Sturza a zis, între altele; căci constrângerea cor- 
porală propriu zis: nu a existat niciodată la noi. 
Nominal există la noi o lege de constrângere cor- 
porală încă dela 1864, însă nu a fost şi nu este obli- 
gatorie. Probabil dar că Principele Sturza a voit 
să zică, că prin proectul actual nu se mai per- 
mite execuţiunea asupra persoanei, şi numai asupra, 
averei. 

Aceasta, este un mare şi legitim progres. 

Că proectul actual este în strânsă legătură cu 
legea dela 1872, şi că el coprinde, numai niște 
modificări nişte ameliorări pe care experiența a, 
probat că sunt necesarii, o spune, într'un mod 
foarte simplu şi clar, însuși autorul proectului, 
fostul ministru de interne D. ©. A. Rosetti, iată 
ce zice D-lui, în expunerea sa de motive. 

„Sunt aproape 10 uni de când sa pus în apli- 
cațiune legea pentru tocmelile agricole; o experienţă 
destul de îndelungată, a permis atât guvernului 
cât și porticularilor să-și dea seama despre lipsu- 
rile legii din 1872 etc.“ 

Bazat dar pe această experienţă a trecutului, 
ministrul propune împlinirea lipsurilor şi oarecare 
înbunătăţiri la legea cea veche. 

Astfel, dintre lucrări agricole, se propune scoa 
terea unora care nu au caracteul unor adevărate 


1418 


toemeli agricole... Se specifică mai bine formele 
cu care se înregistrează, sau se autentifică contractul 
agricol. In privința execuţiunei contractelor, ea, se 
face tot în mod derogatoriu la dreptul comun, ca 
şi în legea precedentă, însă mai în acord cu spi- 
ritul secolului, adică nu asupra persoanei; căci ar 
fi lucru curios ea pe când constrângerea asupra 
persoanei nu se aplică la noi asupra nimănui, în 
materie civilă ori comercială, să se aplice numai 
asupra cultivatorilor, în materii de toemeli agricole! 

Intreb dar, D-lor, încă odată, unde este re- 
forma aceia radicală încât să ne spăimânte pe unii 
și să declare de alţii că proprietarul este amenințat, 
că se pune vrajbă între marii şi micii cultivatori?! 
De unde şi în ce scop se ereiază aceste fantasme? 

Repet şi acum, dacă aceste împutări ar fi 
fundate, ele trebuesc să se facă mai întâi legilor 
existente din 1866 şi 1872. 

De ce, în adevăr tractau legile din 1866 şi 
1872 pentru lucrările agricole ? Prin ele se defineau 
ce este o muncă agricolă şi se enumărau apoi toc- 
melile agricole. Iată cum definește munca agricolă 
legea din 1872, $. 3: 

„Prin munca agricolă se înţelege acea, muncă, 
pe care locuitorii o fac pentru exploatarea pă- 
mântului“. 

Legiuitorul de atunci, a venit apoi, conform 


1419 


cu această definiţie, a enumără mai multe lucrări 
agricole. 

Legiuitorului de astăzi se propune ca, din acea 
enumărare, să scoată câteva lucrări care nu se par 
că sunt de natură agricolă, că nu sunt în acord 
cu definiţiunea ce s'a dat lucrărilor agricole. Ce 
anomalie, ce act straniu, ce lucru înspăimântător 
poate vedea cineva în aceasta ? 

Să discutăm şi să ne luminăm, spre a vedei 
dacă propunerea este sau nu fondată. 

Apoi, în legile din 1866 şi 1872, se tratează 
ca şi în proectul actual, despre durata contrac- 
telor agricole cari o fixează la 5 ani, despre au- 
toritatea comunală care să legalizeze sau să înregis- 
treze contractele, despre juridicțiune şi execuţiune. 

Cea, mai mare parte din aceste dispoziţiuni 
se află și în proectul actual. 

Natura, dispoziţiunilor noi sau acelor modi- 
ficătoare sunt ele de natură a ne îngriji? 

Dacă sa zis de exemplu că două zile pe 
săptămână cultivatorul, având a lucrà propria-i 
cultură, să nu poată fi silit a lueră pentru 
cel care contractase este aceasta o lovitură în 
libertatea lui? Nicidecum, căci dacă locuitorul, 
voeşte a lucră, liber este să lucreze, silit nu 
poate fi; şi aceasta pentru a-i protejă numai 
recolta sa, iar nu pentru a lucră la altul, pentru 
a face comerț cu această muncă. Cu această legea 


1420 


nici regulează cum are el să lucreze nici face să 
intervină administraţia în stipularea condițiunilor 
din contractul agricol; ci prescrie o măsură pro- 
tectoare pentru cultura micului proprietar. 

Poate iarăș să zică cineva că este dispozițiune 
rea, răsturnătoare societăţii, aceia prin care se 
modifică procedura executării? Mie îmi pare din 
contră că modul cum se propune a se face exe- 
cutarea acum este mult mai raţionabilă și mai 
practică, decât cea barbară din legea veche. 

Garanţiile cari se iau acum sunt mai pozi- 
tive ca în trecut. In vechile legi nu se făceă destul 
de bine distineţiunea, între judecarea şi executarea, 
de lucrări agricole, şi nu se știă dacă executarea 
prevede judecarea sau dacă trebuiă mai întâiu ju- 
decarea şi apoi executarea. 

Proectul actual este mult mai clar şi o ase- 
menea confuziune nu se poate ivi. Noua procedură 
este și mai simplă şi mai expeditivă. Articolul 24 
şi 25 din proect, regulează executarea, ele ne spun 
că primarul execută îndată contractul, aşă cum 
este şi în cinci zile vinde averea debitorului. Iar 
despre articolul 32 ceontestaţiunile provenite din 
toemelile agricole, se vor judecă de către tribu- 
nalele ordinare fără a se împiedică executarea, care 
în asemenea materii este totdeauna urgentă. 

Ce voiţi mai mare proteețiune, acordată aci 
proprietarilor mari? 


1421 


Mă rezum dar D-lor, în puţine cuvinte, şi 
zie că din câte am avut onoarea a vă expune, 
v'aţi putut convinge că prin proectul actual, nu 
se atacă niciun principiu social, nu se zgudue 
nicio bază a societăței, nu se distruge niciun 
fel de libertate, nici se împedică exercițiul drep- 
tului de proprietate şi proprietarul rămâne liber 
de a face ce va voi cu proprietatea sa, şi mun- 
citorul e liber de a se învoi cum va voi pe munca 
sa. Nu voeşte un proprietar să facă contract, 
agricol, liber este să exploateze pământul său cum 
va voi, cu oamenii săi, cu argaţii săi, cu vitele 
sale. Voeşte să închee aşă contracte, legea îi vine 
în ajutor, înlesnindu-i formele şi asigurându-i exe- 
cutarea. Legea trebue însă să protecteze egal pe 


. v 


ambele părți şi să nu lase loc la abuzuri și la 
asupriri. 

Dar aceasta nu vrea să zică că acest proect 
nu are nevoe de modificări. Şi eu cred că sunt 
unele părți ale sale cari trebuese modificate. Dar 
vom vedeă aceasta când vom veni la votarea pe 
articole. Adunarea deputaţilor a făcut în adevăr 
multe şi bune modificări la proectul primitiv. 
Vom face și noi altele pe care le vom crede ne- 
cesare. Până atunci însă trebue să recunoaştem 
că principiile pe care este bazat acest proect sunt 
în acord cu libertăţile omului şi cu drepturile pro- 
prietăţei, totdeodată trebue să mai recunoaştem că 


1422 


acest proect răspunde la o adevărată necesitate 
socială, căci el protege sorgintea cea mai abun- 
dentă a avuţiei noastre naţionale, agricultura, și 
această protecțiune o acordă egal şi sătenilor și 
proprietarilor, căci legate strâns sunt interesele 
amândorora. Pentru aceste cuvinte, vă rog D-lor 
Senatori, să luăm în considerație proectul, pentru 
ca apoi să trecem la discuţiuriea pe articole, când 
ne vom ocupă de modificările ce vor fi a se in- 
troduce. (Aplauze). 


y 


Desbaterile Corpurilor legiuitoare No, 107 din 2 Maiu 1882 
Pentru a patra oară cestiunea Dunărei. 


Th. Rosetti contesta partidului liberal autoritatea 
morală de a deslega într'un mod favorabil țărei cestiunea 
Dunării, după cum în 1879 fusese neputincios de a se 
opune la retrocedarea Basarabiei. 

Boerescu răspunde că nu este nicio asemănare între 
cestiunea Dunărei şi retrocedarea Basarabiei fiindcă în- 
tr'acest din urmă caz România a fost nevoită să se su- 
pună hotăririlor unui congres la care nu avea vot, pe 
când în cestiunea Dunărei, România îşi poate spune și 
ea cuvântul fiindcă este şi ea reprezentată în comisiu- 
nea europeană dela Galaţi, 


B. Boerescu. D-lor senatori, într'o cestiune atât 
de importantă ca cea actuală, şi în care votul Dv, 
care se va da va aveă o semnificaţiune specială, 
este bine, credem, să ne dăm bine seama de na- 
tura cestiunei pentruca astfel şi votul ce vom da 
să fie în cunoştinţă de cauză. 

D-lor, D. P. (ărădişteanu a făcut o interpe- 


1424 


lare întrebând pe guvern ce opiniune are în pri- 
vinţa unei propuneri de soluţiune a cestiunei Du- 
nărei făcută de către reprezentantul Franţei dela 
Galaţi, D. Barrère. Mi se pare c'o asemenea in- 
terpelare eră foarte naturală într'un regim consti- 
tuţional; căci când o chestiune atât de importantă, 
se iveşte, când ea este aproape de soluţiunea sa, 
este natural ca un membru din Corpurile legiui- 
toare să întrebe pe guvern : ce gândește asupra 
acelei chestiuni. O asemenea interpelare s'a anunțat 
dejă şi la Cameră. S'a pus dar la ordinea zilei 
acea interpelare; s'a discutat; mai mulți membri 
din acest corp şi-au emis opiniunea, unii întrun 
mod mai înflăcărat, alţii mai rece. S'a făcut însă, 
apel—ca să zic așă— și la minoritate, ca să ex- 
prime şi dânsa opiniunea sa; adică să-și arate ce 
vederi are, ce crede ea în privința soluţiunei pro- 
puse. Vă aduceţi aminte că eri Onor. D. Lascar 
Catargiu, șeful partidului conservator, a spus: 
„D-lor, nu cunoaștem actele, nu ştim ce sa lucrat 
in această cestiune; guvernul n'a voit încă să ne 
comunice actele, Ce ne cereţi opiniunea noastră ? 
Nu suntem în poziţiune a vă spune ceva“. D. mi- 
nistru de externe atunci a răspuns: „Suntem gata 
să vă punem actele la dispozițiune; nu aveţi decât 
să hotărâți o ședință secretă spre a luă cunoş- 
tinţă de tot ce veţi vo“. 

D. Lascar Catargiu a fost, mi s'a părut mie, 


1425 


cam ambarasat de acest răspuns; se vede că nu se 
aşteptă la dânsul. A luat cuvântul a doua oară, 
şi a zis: „D-lor, să vă spun curat; eu nam in- 
credere în guvern; eu nu admit ca cestiunea 
aceasta să se rezolve de dânsul în mod favorabil.“ 

Atunci adaug eu, eră de prisos a mai fi ce- 
rut comunicare de acte; căci cestiunea revine nu- 
mai la aceia de încredere sau de neîncredere în 
guvern. 

Cu toate acestea sa ţinut ședință secretă 
aseară; au fost câţiva prezenţi și din opoziţie deşi 
mi se pare nu eram destul de mulți; îmi pare 
chiar că D. T. Rosetti nu eră prezinte. 

T. Rosetti. Nu am fost. 

B. Boerescu. Este bine a se şti. Deci 
aseară sa dat citire actelor cele mai importante, 
care se refereau la propunerea Barrère. S'a făcut 
chiar vorbă cu această ocazie. Dar știți însă că 
nimeni dintre cei prezenţi n'au luat cuvântul ca 
să arate că guvernul a comis greșeli în actele 
sale. Din opoziţia conservatoare n'a vorbit nime- 
nea. A putut însă să se crează că adouazi, că as- 
tazi, această opoziţiune are să-şi exprime opiniu- 
nea sa în ședință publică şi după cum bine a 
observat D. ministru de externe ne așteptam ca 
D. L. Catargiu care a fost faţă aseară, care a 
auzit citirea actelor, care prin urmare cunoaşte 
acum toată conduita guvernului în aceste demer- 


29006 90 


1426 


suri preliminare cari pierd totdeauna rezolvarea 
unei chestiuni de asemenea importanţă să vină şi 
să arate care este și opiniunea partidului D-sale, 
să ne spună măcar dacă bine sau rău a lucrat 
guvernul până acum. D. L. Catargiu însă tace 
şi, în locul D-sale vine D. T. Rosetti, cu talen- 
tul D-sale obicinuit, spre a vorbi multe, fără a 
ne spune nimic. 

Dacă eu am tăcut până acum, dacă încă nu 
am cerut cuvântul, este, vă mărturisesc, că aş- 
teptam pe D. Catargiu să vorbească. Acum însă 
sunt silit. să vorbese şi fără a fi avut plăcerea a 
ascultă pe D. Catargiu. 

Cât despre D. T. Rosetti, D-lui, fiindcă n’a 
fost aseară, ar puteă riguros să zică: „eu nu știu 
nam văzut; eu nu cunosc actele, nu cunosc con- 
duita guvernului“. Astfel că tărâmul discuţiunei 
Sar schimbă, sar puteă găsi un alt mod mai di- 
baciu de a se discută, adică de a se înlătură 
cestiunea faptelor, care este bazată pe acte, spre a 
se pune numai cestiunea pe neîncredere. Acest 
tărîm este mai comod pentru opoziţie, şi pe dân- 
sul voiește să ne pună și D. T. Rosetti. 

Pentru D. L. Catargiu această misiune ar 
fi fost mai grea astăzi. D-lui a auzit aseară con- 
ținutul actelor ce doreă a cunoaşte; D-lui n'a 
putut şi nu poate zice nimic contra lor; cum dar 
puteă să schimbe tărâmul chestiunei. Pentru D. 


1427 


T. Rosetti lucrul eră mai comod. Pentru D-lui 
nu a existat şi nu există acte; căci D-lui nu le 
cunoaşte conținutul. D-lui lasă dar la oparte ceia, 
ce este în cestiune şi, generalizând lucrul, D-lui 
dă o altă direeţiune chestiunei. D-lui zice: „Această 
cestiune s'a condus rău încă dela început — şi 
ac am și cu partea mea, căci am fost minis- 
tru de externe, când sa deschis această chestiune. 
Deci rău începută, rău are să meargă şi cu so- 
luțiumea ei“. Vedeţi însă dibăcia acestei proce- 
dări. Raţionând astfel D. Rosetti se pune la adă- 
postul oricărei desminţiri cari i s'ar puteă da prin 
actele ce s'au citit; și apoi modul său de a criticà 
este atât de general, atât de vag, încât nu știu 
dacă cel mai mare diplomat din Europa ar puteă 
scăpă de asemenea loviri. 

Astfel D. Rosetti se mulţumeşte a afirmà că 
încă dela început, în ale dintâi acte ale sale gu- 
vernul n’a fost destul de categorie, a făcut prea, 
multe rezerve, n'a fost clar, na dat direcţiune 
veprezentaţiunei sale exterioare: astfel că guver- 
nul român a lăsat ca chestiunea să se compro- 
mită. In alte cuvinte, neclaritate în note, rezerve 
în acţiune, nedibăcie în conduită, lipsă de tactică, 
dublă direcţiune în conducerea diplomaţiei noastre, 
exterioare. lată critica foarte comodă, sonoră, care 
presupune multe şi nu angajază la nimic. Ce armă, 
mai uşoară de mânuit poate luă orice partid spre 


1428 


a lovi în adversarii săi! Ce om în lume poate 
scăpă de asemenea critici? Nimeni; căci niminea 
nu ar aveă ce răspunde. Mi-adue aminte când 
acum vreun an am citit aci acte de ale mele di- 
plomatice în această chestiune a Dunărei, că D. 
T. Rosetti mi-a observat numai că I-lui vede un 
lapsus, un gol, întrânsele. Știţi care eră acel lap- 
sus? Golul eră ca nu mă grăbisem a răspunde la 
o notă austriacă din 1881 prin care Austria, sul 
formă de circulară către Puteri, propuneă niște 
concesiuni ce făcea la anteproieetul său. D. T. Ro- 
setti credeă că noi am făcut o greșală de a nu 
răspunde îndată la acea circulară. Noi am crezut 
că ar fi fost o greșală de a răspunde îndată și 
astfel de a ne angajă mai înainte de a cunoaște 
simţimântul celorlalte Puteri. Noi credem că este 
bună tactica de a nu ne grăbi în cestiuni inter- 
naţionale de asemenea importanţă, unde sunt mai 
multe state interesate. Cum vedeţi este o simplă, 
chestiune de apreciere. lar când critica se face 
cum o formulează D. Rosetti, că am lucrat ne- 
clar, neenergici, cu prea multă rezervă, este mai 
puţin decât o apreciere, sunt nişte simple aser- 
țiuni, la care nimic nu se poate răspunde. D. Ro- 
setti merge și mai departe; D-lui admite şi o altă 
prevedere, tot în scopul de a justifică neînerede- 
rea, pe care D. Catargiu, cu francheţă și obiș- 
nuinţă, a deeclarat-o mai limpede şi neted; D-lui 


1429 


a mers până a insinuă, cu arta D-sale specială, 
că chiar dacă notele și actele diplomatice ar fi 
bune, de unde ştie conversațiile ce-au putut aveă 
loc, între miniștrii români cu diplomaţii străini, 
că poate prin aceste conversații sau paralizat 
efectul notelor serise, că adică san făcut conce- 
siuni, sau cel puţin, a zis D. Rosetti, sa creat 
o atmosferă aşă cum să se nască necesitatea care 
să ne împingă apoi la încheierea definitivă a 
unui act! 

O! vedeţi ce câmp imens se poate astfel des- 
chide pentru orice orator al opoziţiei, care voeşte 
ași aplecă urechia sa nevăzută la ușa cabinetu- 
lui unde vorbese diplomaţii! Chiar valoarea și 
conţinutul actelor serise cad în fața acestui feno- 
men supranatural! 

Aci, dacă cineva ar voi să răspundă, răs- 
punsul ar fi foarte simplu; căci, după cum a zis 
şi D. ministru de externe adineauri, s'ar răspunde: 

„Apoi când auzirăți aseară că întrun act 
diplomatic de mare importanţă, emanat dela un 
strein, se zice curat că singură România, dela 
început şipănă azi, na primit comisiunea mixtă, 
aşà cum se propune, de ce mai veniji să mai 
propuneţi la îndoială un adevăr pe care oficial îl, 
recunosc chiar streinii 1“ 

Şi apoi s'ar mai adăogă „dacă asemenea co- 
misiuni, angajamente tactice, oculte ur fi existat, 


1430 


şi cari mar puteà să scape inteligenţi şi auzului, 
de ce nu le învoacă străinii, cari ar fi cei mai 
interesaţi a le invocă, 91% 

Insă D-lor, D-v. ca și D. Rosetti știți, că în 
realitate nimic din toate acestea nu există, Ro- 
mâmia a luptat şi luptă, pe tărâmul dreptăţei şi 
al tractatelor de a puteă ajunge la soluţiunea cea 
mai favorabilă ţării! Dacă D. Rosetti a vorbit 
cum aţi auzit, este numai ca să afirme că par- 
tidul conservator, reprezintat în Senat, nu are în- 
credere în guvernul actual; a căutat totdeodată să 
evite a arătă cari sunt vederile acestui partid în 
această, cestiune. 

Prin urmare, după acest partid, rău este gu- 
vernul actual; să se ducă el spre a veni acei ce 
reprezintă acel partid. Vor deslegă atunci D-lor 
cestiunea Dunărei, cum le va veni mai bine. Aceasta 
şi nimie mai mult. (Aplauze). Prea bine dar să 
vedem acum care este pozițiunea majorităţei. 

Majoritatea este sau nu convinsă din cele ce 
a auzit aseară, că bine ori rău a lucrat guvernul 
în această chestiune? Nu mă îndoiesc că ea este 
convinsă că bine a lucrat, şi că prin urmare bine 
va lucră gi în viitor. Această convineţiune și spe- 
ranță sunt cu atât mai fondate că vedeţi că însăşi 
opoziţia, neavând ce să-i impute, nu invocă nici- 
un act, nici-o faptă, şi este silită să alerge la 
supoziții şi să pună numai cestiunea de încredere. 


1431 


Onor. D. Rosetti combătând pe D. Grădiş- 
teanu a 'emis niște principii, nişte doctrine, din 
care multe sunt adevărate, însă sunt sau rău apli- 
cate, sau unele se întore în contra D-lui. Să-mi 
permită a le examină și eu puţin. 

D. Rosetti a zis că o asemenea chestiune nu 
se rezolvă prin elanuri de patriotism, nici întrun 
moment de entuziasm; căci este o cestiune de 
natură cu totul diplomatică; şi spre a o termină 
bine, trebuie mult sânge rece, multă diplomaţie, 
sau mai ales multă dibăcie. Așă este; foarte ade- 
vărat a spus D. Rosetti; însă nu aceasta cred eu 
îl împiedică să-și spună şi D-lui opinia asupra 
fondului cestiunei. 

Adevărat este și după mine că cestiunile in- 
ternaţionale deasemenea natură, şi altele ca dân- 
sele, nu trebuiesc tratate numai din punct de ve- 
dere al patriotismului, nici să se decidă asupra lor 
prin entuziasm, Acest adevăr ni se impune şi mai 
mult nouă, ţară mică, abia de ieri independentă, 
abia de ieri cu o politică exterioară, care trebuie 
să luăm apucăturile şi deprinderile diplomatice, și 
să ehibzuim cu multă maturitate înainte de a de- 
cide; căci, astfel după cum cu drept a zis D. T. 
Rosetti, amară va fi decepţiunea când ne vom 
trezi că hotărîrea luată în momente de entuziasm 
a fost o iluzie, ori o greşală! Şi urâte sunt aceste 
decepţii pentru naţiunile june şi miei! Prudenţa 


1432 


şi calmul sunt cu atât mai necesare în cestiunile 
internaţionale, căci soluţiunea lor nu depinde numai 
de noi, ci şi de mai multe părţi interesate. Să ne 
înţelegem însă, căci deși recunoaștem că în ase- 
menea chestiuni trebuie lucrat cu multă prudenţă 
şi dibăcie, cum a zis D-l Rosetti, deși trebuie să 
respectăm şi să menajem și interesele altora, însă 
nu trebuie să sacrificăm pe ale noastre. Limite 
pentru noi, ca și pentru alții, trebuie să fie res- 
pectarea drepturilor şi intereselor legitime ale fie- 
căruia. Și fiindcă, în cazul de faţă, tocmai de o 
asemenea măiastră echilibrare este vorba, dreptate 
a avut D. Grădişteanu ca să ceară și opinia unui 
partid ca cel conservator. 

Avizurile, consiliile, opiniunile nu sunt deloc 
prea târzie cum a avut aerul de a crede D. Ro- 
setti; căci nu uitaţi, că chestiunea nu este încă 
rezolvată; ea este pendintă de doi ani şi nu ştiu 
cât va mai stă pendintă, nu ne aflăm înaintea 
unui fapt îndeplinit, ce e mai mult, din actele di- 
plomatice ce aţi văzut şi acum şi altădată, v'aţi 
convins că guvernul este liber absolut, că n'a luat 
cu nimeni niciun fel de angajament, că a apărat 
totdeauna drepturile şi interesele ţărei. Este dar 
în poziţiune de a continuă să lucreze şi de a ajunge 
sau de a lueră să ajungă la soluţiunea cea mai 
bună. De ce partidul conservator tace și nu vo- 
ieşte să-şi exprime opinia sa ? 


1433 


Cu greşală D. T. Rosetti a făcut asemănare 
între această cestiune şi aceia a predărei Basara- 
biei. Atunci D-v. ştiţi că noi nu mai puteam face 
nimic; căci faptul eră îndeplinit şi hotărît printi”un 
tratat internaţional. Erau Puterile cele mari, cari 
întrun congres unde noi nu aveam vot hotărise 
cedarea Basarabiei. Noi trebuiă, sau să ne resem- 
năm. sau să ne luptăm cu întreaga Europa. Ne-am 
resemnat, şi tot ce am putut face a fost o pro- 
testare tacită, a fost de a zice: „Luaţi, noi nu 
dăm nimic“. 

Aci lucrul nu este de loc tot astfel. Aci ces- 
tiunea, nu este hotărită, ea se tratează într'o adu- 
nare internaţională unde avem şi noi un vot. Aci 
putem lueră, putem voi. De ce D. Rosetti ne lip- 
sește de concursul luminilor sale? Eu nu pretind 
ca D-lui om calm, ca orice membru a-l partidului 
conservator, să vină să se pronunţe cu entuziasmul 
cu care sa pronunțat D. Grădişteanu, — pe care 
să-mi permită a-i spune că nu-l aprob — ci să se 
pronunțe cum face un om cu experiența D-lui. 

Ar puteă oare cineva să-i impute că D-lui 
face o manifestare provenită dintr'un elan de en- 
tuziasm patriotic, care ar putea compromite ches- 
iunea ? Nieileeum. Din contră opiniile partidului 

D-lui, când ar fi identice ca ale noastre, ar fi de 
natură a da o mare forță morală guvernului în 
negocierile ce el are a mai continuă. (Guvernul 


1434 


nostru s'ar simţi mai forte fără îndoială, când ar 
puteă zice streinilor: „nu pot face aceiace mi se 
cere, sau iată ceiace pat cedà; căci vedeţi că aceasta 
este opinia tuturor partidelor, de orice culoare 
ar fi”. 

Trebuie dar să fie convins D. T. Rosetti că 
ceiace-l face a nu se pronunţă provine numai din- 
trun simplu interes de partid. Deaceia D-lui a şi 
fost silit să reducă cestiunea la proporţiuni foarte 
mici, la aceia de o dibăcie personală. Pe mine, pe 
D. Stătescu, nu ne-a găsit destul de dibaci. 

Nu va găsi pe nimeni altul, afară de par- 
tidul D-sale. Este dar ca și cum ne-ar fi zis: 
„Când guvernul actual se va duce de-acolo, vom 
venă noi mai dibaci și vom rezolă cestiunea“. 

Să mi se permită încă a spune, că nu este 
bine, nu este patriotic a reduce această cestiune 
la o cestiune de partid, de dibăcie personală. Ces- 
tiunea este prea mare spre a fi legată de interese 
de partide. Oricine ar fi la guvern, acel guvern 
are trebuinţă de forţele întrunite ale tuturor spre 
a puteă luptă cu dificultăţile, cu pericolele de care 
este înconjurată această chestiune. Mai repet: mare 
va fi puterea morală a guvernului când el, în ne- 
gocierile lui, va arătă că reprezintă ideile şi sim- 
ţimintele naţiunei intregi, fără deosebire de partide! 

Să nu creadă însă opoziţia, sau poate şi unii 
din majoritate, că guvernul pretinde ca să i se 


1435 


arate şi modul, sau condiţiunile soluţiunei, şi să 
se intre în amănuntele ei. Aceasta nu cred că ar 
cere-o guvernul, şi rău ar face când ar cere-o. El 
ar dori numai să i se exprime numai niște prin- 
cipii generale, un cadru oarecare. Altfel lucrul ar 
fi imposibil şi chiar periculos. 

Cestiunile internaţionale nu se rezolvă de Adu- 
nări, ci cu cunoștința, cu asentimentul adunărilor. 
Astfel nici că s'ar puteă rezolvă. Ele nn sunt simple 
ci complexe, și adesea foarte complicate, cu lungi 
şi dificile negocieri diplomatice, cari sunt și mai 
dificile când părţile interesate sunt numeroase. Prin 
urmare numai guvernul le poate trată şi rezolvă. 
Trebuie dar să i se lase destulă libertate de ac- 
ţiune, dacă se înţelege, Adunările legiuitoare au 
încredere întinsul. Așă se urmează în toate ţările 
constituţionale, 

M'am mirat mult de onor. D. T. Rosetti când 
între alte motive, spre a critică guvernul, a spus, 
că el trebuie dela început să vină înaintea Adu- 
nărilor să le arate în ce mod şi cum are să tra- 
teze chestiunea. Cum! admite D. Rosetti, un con- 
servator ca D-sa, că Corpurile legiuitoare trebuie 
să se transforme și la noi în fosta convenţiune a 
Franţei din 1790, spre a administră eu, spre a 
hotâri eu ce instrucţiuni au să se dea reprezen- 
tanţilor noştrii din străinătate ? 

Lascar Catargiu. Așă cereţi să se facă. 


1436 


B. Boerescu. Vă înşelaţi; nu cerem aceasta. 
Aţi văzut că D. Grădișteanu a făcut o simplă in- 
terpelare, spre a întrebă pe guvern ce este hotărit 
să facă în chestiunea propunerii Barrerre; iar gu- 
vernul a răspuns între altele, că ar dori să en- 
noască și el opiniunile diferiților membri din acest 
corp. Guvernul nu a cerut dar să-i daţi deslegare 
decum are să urmeze; el a voit să se inspire de 
opiniunile D-voastră; el a căutat printr'o unani- 
mitate posibilă în aşă cestiuni să dobândească acea 
putere morală. . . 

L. Catargiu. Şi noi nu vrem să i-o dăm... 

B. Boerescu. Luăm act de aceasta; căci în- 
suşi șeful partidului conservator mărturisește că 
preferă ca guvernul să fie slab în tratarea unei 
cestiuni de aşă mare interes pentru țară, numai 
pentru un meschin interes de partid, numai că să 
ajungă la putere! (Aplauze). 

Așă dar, eu nu înțeleg răspunsul care l-ar 
da Senatul, când ar voi să-l dea, decât în două 
moduri: sau să zică guvernului a nu trată,a nu 
căută să ajungă la înţelegere, a se pune adică pe 
un tărâm de non posumus papal, sau să-i zică de 
a continuă să trateze cum a tratat, adică bazat pe 
drept şi pe tratat, să se silească de a ajunge la o 
înţelegere, fără a se atinge suveranitatea teritorială 
a ţării, şi interesele ei economice. 

Acum, din actele ce vi sau cetit aseară, v'ați 


1437 


convins, sau nu, că bine a lucrat guvernul în 
trecut, în limitile posibilului? V'aţi convins ori 
nu că în toate tratările sale, acest guvern dela 
început până acum, a lucrat cu patriotizm şi înte- 
lisenţă, deși adesea se află în poziţiuni ingrate 
şi dificile? V'aţi convins că chestiunea Dunărei a 
rămas întreagă şi neprejudecată, şi că se noate 
continuă a se tractà conform dreptăţilor și întere- 
selor ţării? Dacă v'aţi convins — majoritatea cel 
puțin — de toate acestea, care poate fi rezultatul 
unei asemenea interpelărei ? Rezultatul, adică ceiace 
sa câștigat din această interpelare, este dublu. 

In ceiace priveşte opoziţia conservatoare cred 
că toţi am dobândit convineţiunea deplină că ea 
iși rezervă opiniunile sale, numai din consideraţiuni 
de interese de părți; că sub cuvât de neîncredere 
în partid se fereşte măcar dea-i da o forţă morală, 
spre a apără această cestiune și a ajunge la o 
bună soluţiune. Că astfel fiind, Dv. aţi înţeles 
toţi că, opoziţia îşi rezervă un rol comod, deși cam 
egoist; ea pare că şi zice: 

Dacă, guvernul va compromite chestiunea, atât 
mai rău pentru dânsul; dacă va reuși, îmi va 
păreă rău dar nu vo zice nimic. Aţi mai înțeles 
neapărat că prin tăcerea sa de astăzi, opoziţia se 
rezervă pentru viitor. Dacă guvernul va cădea și 
dânsa îi va luă locul poziţiunea sa va fi mai 
comodă căci, pedeoparte, nu sa pronunţat de loc 


1438 


şi poate adoptă orice soluţiune; pedealtăparte a fä- 
cut destulă critică guvernului actual, pentrucă, 
la caz de nevoie, să poată zice: „Ce eră să facem, 
am făcut cutare ori cutare comerciu, fiindcă, cestiu- 
nea erà compromisă, eră angagată de Boerescu 
şi Brătianu“! (llaritate, Aplauze). 

Dar aceste fineţe, şi strataoeme de partid se 
înțeleg lezne și să deteră pe faţă și mai bine cu 
ocaziunea, acestei interpelări. 

In ceeace priveşte însă majoritatea, rezultatul 
interpelării care poate fi? Acela de a-i desemnă linia 
sa de conduită, 

Această linie i se indică de sine, prin reve- 
laţiunile ce i sau făcut de către majoritate prin 
cetirea actelor pe care încă nu le cunoaște. 

Dacă din toate acestea v'aţi convins că rău 
a lucrat guvernul acesta, că nu a ştiut să apere 
bine interesele ţării, declaraţi că nu sunteţi mul- 
ţumiţi de explicaţiunile date de ministru. Dacă din 
contră aveţi convincțiunea pe care o am şi eu, că 
nu este angajată, că cestiunea nu este compro- 
misă, că guvernul a lucrat cu patriotizm, și cu 
dibăcie chiar, atunci el are să contiune tot aşă și 
pe viitor, atunci aţi fost mulțămiţi pe explicaţiu- 
nile date de minister, atunci aveţi încredere în 
guvern, şi această mulţumire şi această încredere 
o exprimă majoritatea trecând pur şi simplu la 
ordinea zilei. 


VI 
Desbaterile Corpurilor legiuitoare No. 128 din Mai 1882, 


Societatea de construcţiuni. 


Mulţi senatori acuzau guvernul că acordă privi- 
legii şi a creat un fel de monopol în favoarea, societăţii 
de eonstrueţiuni. Boerescu care era membru în consiliul 
de administraţie al acestei societăți și unul dintre ini- 
țiatorii mişcării economice şi financiare în ţară răspunde 
că nu se acordă niciun privilegiu sus zisei societăți, 
nici nu se creiază în favoarea ei vreun monopol căci 
oridecâteori statul are nevoe de vreo construcţiune se 


pot prezinta la licitaţiune orice societate fie naţională, 
fie străină, 


B. Boerescu. D-lor senatori, îmi pare rău 
că discuţiunea a luat o direcţiune care nu trebuiă 
să i se dea; trebue să păstrăm cel puţin într'o 
cestiune economică sângele rece care de multe ori 
ne lipseşte în cestiunile de persoane, și să nu alu- 
necăm dintr'o cestiune economică la o cestiune de 
persoane cum a făcut D. Grădișteanu şi Ghermani. 
D-lor senatori, eu care am fost unul dintre cei 


1440 


dintâi iniţiatori ai mișcărei economice în ţara 
aceasta, am fost cel dintâi care am format o 
societate economică — și consider aceasta ca un 
titlu de care mă onorez — pot să vă spun că nu 
am fondat aceea societate ca să trag vreun in- 
teres dintrinsa sau părţi leonine, cum şi-a permis 
D. Grădișteanu a zice? Pot da cea mai formală 
şi absolută desminţire în privinţa aceasta, şi când 
D. Grădişteanu vine şi face asemenea afirmaţiuni 
trebue să se gândească ce face căci eu nu sunt 
în poziţia D-lui general Slăniceanu ca să nu pot 
să mă apăr aci; eu sunt aci de faţă şi-i pot da 
desminţire. D-sa nu are decât să citească statu- 
tele, cari sunt legea societăţii, nu are decât să, 
vadă statutele Dacia, şi se va convinge că l-a în- 
şelat acela care l-a informat căci fondatorii socie- 
tății nu au alt drept decât acela ce toate socie- 
tăţile anonime acordă persoanelor care au format 
societatea, drept cari şi l-au 'rezervat cei ce au 
format societatea Naţională de asigurare, ca şi 
aceia cari au tras drumul cel dintâi, cari au su- 
portat ostenelele şi-au pus capitaluri însemnate 
pentru care 5, 6 ani nau luat nimic. Nu aveţi 
decât să vedeţi socotelile soc. Dacia şi să cerce- 
taţi operaţiunile ei. Deaceea eră bine să vă ţineţi 
pe tărâmul economie şi să nu alunecaţi pe alt 
tărâm. 

Acum reviu la cestiunea în sine, şi să-mi 


1441 


permiteți să spui lucrurile mai lămurite. In pozi- 
tțiunea mea, deși membru al societății de construc- 
fiuni, îmi este foarte comod să vorbesc, fiindcă 
nu este vorba de nicio protecțiune aci, care să se 
acorde vreunei societăți. 

Este vorba de niște construcțiuni de care are 
trebuință Statul şi pentru care va ține licitație. 

Apoi, D-lor, voiți să vedeți măsuri protec- 
toare de societăți şi să ştiţi cum alte națiuni pro- 
teje industria şi comerțul lor născând? 

Vă trimit la o lege a vecinilor noștri, pe 
care am tradus-o, căci voiam să rog pe guvern 
a o propune şi la noi, o lege a unor vecini care 
se aseamănă cu noi în starea de civilizaţie. Să 
vedeţi Ungaria cum proteje comereiul şi industria 
naţională, şi să înţelegeţi prin ce măsuri protec- 
toare o naţiune începe să aibă o industrie şi un 
comerț. Dar repet: nu este vorba azi de aceasta, 
este cestiunea de construcţiuni. Ce se impută acestei 
legi? Care este obiectul amendamentului? — scopul 
îl vom vedeă care poate să fie în realitate— ce 
se impută acestui proect? Se zice că creiază mo- 
nopol, că oprește concurenţa și că se poate impune 
guvernului condițiuni fără ca el să poată spune 
altele; aceasta a spus D. Grădişteanu. Dar oare 
aşă este? Pentru Dumnezeu !... Credeţi că nu ştim 
ce citim? Dar unde vedeţi scris în lege aceasta?! 
Știţi din ce rezultă toate aceste inducţiuni? Rezultă 


29006 li 


1442 


din aceia că se zice că plățile să se facă și prin 
amortisment, şi deci fiindcă numai o societate de 
construcțiuni, este care va puteà concură în modul 
acesta, ea va impune condiţiunile sale. Dar aceasta 
însemnează oare anuitatea şi plata prin amortiz- 
ment? Atunci, cum ziceă D. preşedinte al consi- 
liului, trebue să presupui că nu cunoaşteţi partea 
practică! De sigur D. T. Rosetti cunoaşte meca- 
nismul financiar mai bine decât mine, ca să nu 
admită asemenea presupuneri. 

S'a zis cuvântul de monopol. Dar ştiţi că, 
monopol înseamnă dreptul exclusiv ce se dă unei 
clase, unui om sau unei societăți de a exploată 
o industrie sau un comerţ oarecare. Unde vedeţi 
însă că se dă prin lege acest monopol? Când se 
dă o construcţie vine guvernul și zice: voiu să 
dau o construcție de atâtea milioane şi din două 
moduri de plată, comptant, sau cu amorhament, 
prefer pe cel cu amortizment. Din ce elemente se 
compune acea apreciere a guvernului? Dânsul va 
vedeă, starea economică în care se va află ţara. 
Ce însemnează plata prin amortizment? Plata prin 
amortizment înseamnă o plată într'o durată oare- 
care de timp, și în durata aceasta are să plătească 
interesele acelui capital şi o porţiune dintrânsul. 

Deci acela care ia întreprinderea are să cal- 
culeze interesele capitalului ce-l depune şi porțiunea 
prin care aie să se amortizeze acel capital; pre- 


1443 


supuneţi că interesul este 5, capitalul de amor- 
tizare 2 şi jum. Dar oare acesta este obiectul con- 
curenţii? Asupra interesului şi amortizării capi- 
talului se face licitaţie? Să ne lămurim bine şi 
să vedeţi că aceasta ne-ar induce în eroare. Dacă 
am crede aceste vagi afirmaţiuni, atunci, ar veni 
antreprenorul și ar zice că concurează asupra 
amortizării, adică că interesul să fie mai mic; dar 
aceasta nu poate formă obiectul concurenţii. Ter- 
menul plăţii şi condiţiunile se pun de practică, 
se zice chiar în lege 25 ani şi sunt tabele de 
amortizare în care se vede ce anuitate are să se 
dea; luaţi tabelele de amortizare, sunt tipărite în 
volume mari, şi acolo numaidecât veţi vedă în 
25 ani, cu 5 la sută, cât este anuitatea. Amor- 
tizmentul dar nu face obiectul concurenţei? Dar 
de vreme ce guvernul nu dă capitalul imediat, 
acela care împrumută trebue să ia dobândă cu 
amortizinentul conform cu tabelele de amortizment. 
Care este dar obiectul concurenţei? Obiectul con- 
curenţei este asupra preţului, devizului, calităței 
şi duratei construcţiunei, căci o construcţiune care 
se face întrun an este mai scumpă decât aceia 
care se face în doi sau în trei ani. lată obiectul 
adevărat al concurenţii, este preţul, acela care lasă 
mai eftin a face construeţiunea acela va fi preferat. 

Cine va publică acele condițiuni, asupra cărora 
se va face concurenţa? Guvernul, cum face şi 


1444 


astăzi, va publică condiţiunile, devizurile, preţul 
şi calităţile materialului, şi asupra acestor obiecte 
fixe şi determinate se va face concurență. Acela 
care dă preţ mai avantagios capătă intreprinderea; 
căci cât pentru modalitatea plăţii este cu totul 
deosebit. 

Condiţiunile pe care le pune numai guvernul 
acestea sunt în realitate obiectul concurenţii. 

Să eliminăm dar cestiunile de persoane, pentru 
că nu este bine a se face aceasta întro Cameră. 

Dar se zice: Nu este concurenţă, fiindcă este 
numai o societate, numai ea poate aveă capital 
şi credit, ca să poată să dispue de 3—4 sau 5 
milioane şi prin urmare numai ea se poate pre- 
zintă la concurenţă, şi ar puteă impune condi- 
ţiunile!... Apoi este destul a se afirmă aceasta. 
înti'un Corp matur, când faptele vin să dezmintă 
această afirmare? 

Dacă în proectul de lege sar fi zis că: con- 
curenţa nu va fi permisă decât între Români, atunci 
ar fi așă, fiindcă este numai o singură societate 
română de construcţiuni. Dar unde se zice aceasta? 
Cum au trecut D-nii Rosetti şi Grădișteanu peste 
acest punct important, că nu se împiedică socie- 
tăţile streine să vie să concureze? Am onoare să 
vă declar că au să vie mulți, şi am onoare să vă 
declar că chiar cu această lege, așă de puţin este 
favorizată societatea de construcțiuni română, — 


1445 


până ce va mai veni aceia care ne-o promite 
D. Grădişteanu (râsete) — încât nu cred să-și fi 
făeut iluziuni. Sunt și alţii cari te înțeleg tot așă 
de bine D-le Grădişteanu, cum înţelegi şi D-ta 
pe alții. 

Dar cum ziceţi că nu sunt societăţi streine 
care să concureze, şi cum afirmaţi aceasta când 
faptele vă dezmint? Uitaţi oare lucrările munici- 
palităţii unde a concurat societatea din Marsilia 
şi unde n'a izbutit societatea română de construc- 
iuni? Apoi credeți că timpul va fi așă de scurt 
ca să nu vie să concureze acea societate din Viena 
care a luat construcţiunea palatului de acolo cu 
27 milioane fiorini? Mai este societatea de Franc- 
fort care cred că o să vie să concureze. Și credeți 
că acele societăţi n'o să aibă capitaluri? Aș putea 
zice că sunt puternice pentrucă le vine la soco- 
teală să plătească plata cu amortizment. 

Apoi Onor. preopinenţi pare că nu cunosce 
mecanizmul amortizinentului, pentrucă societăţile 
acestea, vor preferi acest mod de plată fiindcă 
este guvernul care plăteşte. Dacă ar fi municipa- 
litatea, sau o instituție de binefacere, de spitale 
etc., poate că ar fi altfel, dar pentru Stat?... 

Dar nu știți că titlurile Statului pentru ase- 
menea operaţiuni, se dă prin formă de obligaţiuni, 
și că aceste obligaţiuni ale Statului să scontează 
la, toate băncile din Europa? Apoi cum se poate 


1446 


prevedea că, acele obligaţiuni nu au să scadă din 
valoarea, lor? Cum credeți dar cá nu vor fi con- 
curenţi din cauza plăţii cu amortizment ? 

Dacă ar fi vorba să se facă o lege protectoare, 
după cum zice D. Grădişteanu, eu aşi fi cerut 
un adevărat monopol, căci numai astfel vom 
puteà fondă noi societăţi române de comereiu şi in- 
dustrie... 

P. Grădișteanu. De aceia am zis și eu de grè 
a grè. 

B. Boerescu. Aci nu este vorba de monopol, 
nu este vorba de a îngreuiă pozițiunea concuren- 
ților; prin urmare cum afirmați D-v. că guvernul 
a înțeles a îngelà publicul, că sub o formă de apă- 
rător al concurenții, ascunde o protecțiune pentru 
o societate. De ce faceţi asemenea afirmări când 
realitatea este în contra D-voastră ? 

Ziceţi asemenea că voiţi a creiă guvernului o 
poziţiune mai ușoară atunci când sar dispune a 
se face aceste construcții numai prin comptant. 
Dar dacă poziţiunea pieţelor va fi aşă încât să nu 
poată guvernul a-și prevedeă capitalul ? Cine poate 
să aibă prevederea că creditul nu va fi îngreuiat 
pe pieţele Europei, așă cum am avut de exemplu 
în anii trecuţi cu 62 la suta renta, şi atunci di- 
ferenţa, aceia, să cauzeze o perdere enormă Statului ? 
Atunci dar întrun asemenea caz trebue sau să 
primim banii prea scump prin emisiunea rentei 


1447 


sau trebue să renunțăm la acest mijloc, şi vom 
rămâne în stare de a nu puteă face faţă angaja- 
mentului luat pentru plata acestor construcțiuni. 

De ce dar voiţi să închideţi drumul celălalt? 
De ce nu lăsaţi că dacă se va găsi mai avanta- 
gioasă prin anuități decât prin comptant, să se 
poate face ? 

Credeţi D-v. că plata prin anuităţi interesează, 
pe întreprinzători? pe constructori? Prea puţin le 
pasă lor dacă plata se face comptant sau prin 
anuități; ei vor primi aceiași valoare și într'un 
mod ‘şi într'altul, în proporţiune se înțelege cu 
lucrările făcute. 

Plata prin anuitate nu reprezintă nimic mai 
mult decât interesele şi amortizmentul. Prin ur- 
mare de ce voiţi prin amortizmentul acesta a în- 
greuiă pozițiunea guvernului în facerea acestor 
construcțiuni ? 

D. Grădişteanu zice: D-v. protejaţi societăţile 
române, şi propune ca să se facă plata nu numai 
cu bani dar fără concurenţi chiar de gre a gre 
Unde vede D. Grădișteanu acea mare protecțiune 
în dispoziţiunile acestei legi, afară de inconvenientele 
ce am expus? 

Mai întâi că de gre a gre, afară de incon- 
venientele care s'au semnalat dejă, apoi aceasta nu 
este un mod obişnuit. Afară de partea de artă de 


1448 


primul grad, nu se fac de grea gre eonstrueţiu- 
nile. Dar cum? Se face concurenţă limitată, adică 
guvernul, după ce face planurile şi devizurile, chiamă 
câţiva antreprenori serioşi şi între dânşii se face 
concurență. Prin urmare sunt de opinie ca amân- 
două amendamentele propuse să se suprime cu 
desăvârşire, căci, dacă sar primi un singur amen- 
dament, are să se întoarcă legea la Cameră în 
ajunul finirei sesiunei, şi la Cameră are să fie 
discuţii foarte mari, şi mai cu seamă adversari 
foarte puternici în contra contractării de gre a gre. 
Prin urmare acest proect astfel amendat, mergând 
la Cameră, ar fi menit, sau de a cădea, sau ceia 
ce este numai probabil, d'a se amână pentru se- 
siunea, viitoare... Și până la sesiunea viitoare 
poate să se înfiinţeze societăţile de construeţiuni pe 
care ni le-a promis D. Gărădişteanu și să vină la, 
concurenţă. (Ilaritate). Să îmi fie însă şi mie permis 
să mă fae prooroc şi să-i spui D-sale că poate să 
se înfințeze şi una şi două şi trei societăţi, și să 
fie sigur D-sa că nu vor scăpă de concurența 
străinilor, 

Această concurenţă a străinilor este cauza că 
societatea Dacia a perdut şi n'a prosperat. Prin 
urmare de concurența străinilor nu veți scăpa 
nici cu legea aceasta nici cu înființarea de noi 
societăți. 

Dacă, credeţi că este trebuinţă de construcțiu- 


1449 


nile ce ni se arată prin lege, trebue atunci să 

lăpădaţi toate amendamentele care sunt propuse 

şi să votaţi legea aşà cum a venit dela Cameră, 

fiindcă scopul amendamentelor este ca aceste cons- 

trucţiuni să se amâne la calendele greceşti (aprobări). 
Voci. Inchiderea discuţiei. 


Se pune la vot închiderea discuţiei şi se primeşte. 


VII 
Desbaterile Corpovrilor legiuitoare No. 13 din 1882 


Răspuns la mesajul tronului. 


Boerescu ca raportor răspunde acelora cari com- 
băteau proiectul de răspuns al majorităţii la mesajul 
tronului. 

In ce priveşte politica externă, România este în 
bune relaţiuni cu toate statele şi vrea să fie un element 
de ordine şi de civilizaţiune în Orient. In al doilea rând, 
Boerescu spune, că noi Românii am trecut de prima fază 
a regenerării politice şi ne aflăm în faza a doua a re- 
generării economice şi financiare. Deaceea guvernul a 
anunţat în mesaj o serie de reforme cari tind la întă- 
rirea noastră economică şi financiară: ca institute de 
credit, înmulţirea căilor de comunicaţiune, răspândirea 
instrucţiunii. 


B. Boerescu, raportor. D-lor Senatori, onor. 
D. Voinov, membru al comisiunei, v-a explicat în- 
trun mod foarte clar şi precis, modul de a 
vedei, al comisiunei în ceeace priveşte sistema de a 
se răspunde la Mesagiul Tronului. Eu dar n'am 


1451 


fost decât executorui acestor voințe; am executat. 
aceeace am fost însărcinat. Prin urmare, rog pe onor. 
D. Şendrea, să nu facă în ceeace priveşte fondul, sis- 
teme dupe care s'a redactat acest răspuns, o cestiune 
personală a mea, căci D-lui înţelege prea, bine, că, 
sub acest punct de vedere eu nam fost decât un 
executor al voinţei comisiunei. 

In ceeace priveşte însă forma răspunsului, se 
înțelege că privește totdeauna pe raportor, şi că 
el este responsabil de ea. 

Acum mă simt dator a adăogă şi eu câteva 
explicaţiuni pe lângă cele expuse atât de bine de 
D. Voinov. D-lor, D. Şendrea ne arată că Senatul 
fiind un corp atât de însemnat în Stat, vocea sa 
are o autoritate mare, și când el, odată pe an, 
vorbește cu Corpul Statului, această vorbă își are 
valoarea sa şi este menită a exercită o influență 
în ţară. 

Așă este, și așă trebuie să fie, depinde numai 
de a se şti cum înţelege fiecare modul, cum Se- 
natul are să-şi îndeplinească datoria, ce-i impune 
înalta sa misiune, când e vorba de răspunsul său 
la cuvântul Coroanei. 

Aşà după unii, sar puteă crede că este bine 
a se răspunde Capului Statului tratând despre toate 
cestiunile, arătându-i aprohările sau dezaprobările 
Senatului în raport cu guvernul, fiind, în alte cu- 
vinte, o doleanță, după alţii sar crede că este de 


1452 


preferit ca acel răspuns să fie o simplă perifrază 
a Mesagiului, excluzând orice ar fi luptă politică. 

Comisiunea D-voastră sa pronunţat pentru 
perifrază. Insă și această perifrază se poate face 
în diferite moduri. Ea poate fi foarte scurtă şi poate 
coprinde numai câteva cuvinte de felicitări şi politeţe 
banale. Poate fi însă ceva mai lungă şi conţine 
enuncieri de idei, de principii relative la interesele 
ţărei. Comisiunea a crezut de cuviinţă, cu ocaziunea 
actuală, a adoptă această din urmă formă. 

Am crezut D-lor Senatori, că Senatul a cărei 
voce am zis cată să aibă o influență legitimă în 
țară, ar face bine ca, prin răspunsul său, să în- 
lătureze întradevăr orice cestiune care ar puteà 
provocă o neunire între membrii săi, însă să emită 
şi câteva idei generale a căror explicare de utili- 
tate practică poate aveă consimţimântul tuturor. 
Aceasta, mai adaos, s'a crezut cu atât mai necesar 
din cauza momentului în care ne aflăm, din cauză 
că ne aflăm în cea din urmă sesiune a legislaturei. 
Sa crezut adică că ar fi şi mai bine, şi mai pru- 
dent, şi mai demn pentru Senat, a cărei expresiune 
eră comisiunea, ca el vorbind cu Capul Statului, 
deși în mod general, în ceeace priveşte puterea exe- 
cutivă, carg este expresiunea majorităței, să des- 
volte tot pe tărâmul generalităților toate cestiunile 
atinse, de care se vorbește şi în Mesagiu. 

Am indicat astfel, în alte cuvinte am făcut 


1453 


cunoscut naţiunei calea pe care se află guvernul 
şi majoritatea, calea pe care guvernul și majori- 
tatea sunt hotărite să meargă. 

Dar acum D. Şendrea îmi zice: aceasta este 
o programă ministerială. Da negreșit, îi răspund; 
este o programă şi pentru ce nu? Este o pro- 
gramă a majorităței acestui corp. Dar când co- 
misiunea, expresiunea majorităţei, desvoltă această, 
programă, când majoritatea o aprobă, și când 
guvernul o primeşte, ea devine programa gu- 
vernului, programa Senatului. Ce lucru straniu 
şi anormal vede aci D. Șendrea? Este îmi pare 
foarte regulat și constituţional ca, în ajunul unor 
alegeri generale, Senatul să arate ţării calea pe 
care el a mers, calea pe care are încă a merge, prin- 
cipiile generale pe care le-a avut şi le va aveà 
în vedere. Aci nu este vorba nici de chestie de 
opoziţie, nici de cestiune de partid, sau de înere- 
dere ori de neîncredere în guvern. Ne-am mărgi- 
nit pur şi simplu a face o expunere mai deta- 
liată de adevărul lucrurilor, de principiile după 
care guvernul şi Senatul înţelege să se conducă și 
după care s'au condus. Aceasta îmi pare eră și 
necesar și util. Țara trebuie să cunoască adevărul 
spre a se pronunţă în viitoarele alegeri în conse- 
cinţă de cauză. Ce? crede D-nul Șendrea că eră mai 
util, că eră mai demn pentru Senat a vorbi în răs- 
punsul său despre niște modificări parţiale făcute în 


1454 


minister ori de administraţia finanţelor comunelor și 
judeţelor? Dar chiar aceasta cum eră s'o facem 
dacă guvernul nu le-a atins în Mesagiu şi dacă 
ele nu s'au tratat mai înainte pe calea interpelărilor? 

Nu erau însă alte cestiuni mult mai gave, 
la care eră mai de preferit a răspunde pentru ca 
nu prin tăcere să se crează că :am consimțit. 
D-voastră cu toţii știți, şi D-nul Șendrea, şi ma- 
joritatea şi minoritatea, că acest corp, de a cărui 
demnitate trebuie să ne preocupăm noi toţi, sa 
atacat în diverse ocaziuni şi sub diferite forme 
cu tot felul de acuzaţiuni, este oare rău a com- 
bate asemenea acuzaţiuni manifestând la ocaziune 
ceeace este gi ceeace crede? 

Așă, de exemplu, știți că sa zis şi organele 
de publicitate o repetă pe fiecare zi, că relaţiu- 
nile noastre cu Puterile străine nu sunt tocmai bune; 
san dacă cu unele sunt bune, aceasta provine din 
cauză că guvernul le sacrifică interesele vitale 
ale ţărei. 

Am fi putut noi tăceă despre acest fapt în 
răspunsul nostru? Și tăcând am puteă erede noi 
că cu aceasta ne-am diseulpă și că numai gu- 
vernul ar fi rămas lovit? Nu, D-lor, căci guver- 
nul este, şi trebuie să fie expresiunea majorităţei. 
O majoritate care ar susține un guvern, care ar 
tiădă ori ar neglijă interesele ţărei, ar fi tot atât 
de culpabilă ea şi acel guvern. Prin urmare a 


1455 


trebuit şi noi în răspunsul nostru să luăm act de 
declarațiunea guvernului pe care-o credem ade- 
vărată până la probe contrarii, şi să expunem 
chiar principiile după care să conduce politica 
noastră exterioară, și că ea se mărgineşte acun, 
odată că existenţa noastră politică este bine defi- 
nită, a apără, a conservă ceeace avem dobândit 
şi recunoscut. 

Dacă din partea întâia a răspunsului, trecem 
la a doua, ce vedem? Vedem că constatăm, ceeace 
toţi ştim că acum am egit din prima perioadă a 
regenerărei noastre naționale, adică din perioada, 
regenerărei politice şi că ne aflăm intraţi în pe- 
rioada a doua, adică în perioada regenerărei noastre 
economice și a reformelor interioare. 

Oare nu suntem de acord toţi că acesta este 
un adevăr? Ce-am făcut în răspuns decât să ex- 
punem principiile după care mergem în această, 
a doua perioadă şi să arătăm reformele cele mai 
importante ce fac parte dintrînsele? Și aceasta, 
eră mult 'şi inutil? Dar n'auziţi D-voastră cum 
pe fiecare zi se caută a se întunecă opiniunea pu- 
blică, spuindu-se că nici-o îmbunătățire economică 
nu sa făcut şi nu se va face, că această parte 
este cu totul uitată și neglijată, că tâlhăriile sunt 
la ordinea zilei, că finanţele, că creditul este căzut, 
că în realitate suntem în faliment, însă ascuns, 
deghizat, că morala publică este cu totul zdrun- 


1456 


cinată, ba că şi chiar cea religioasă este în pericol, 
şi altele multe. Dar mai repet și acum, oare noi, 
majoritatea din care fac şi eu parte, nu am fi 
responsabili cu guvernul când această stare de 
lucruri ar fi adevărată ? Nu mai este îndoială D-lor 
că am fi răi controlori, răi cenzori ai guvernului. 

Pentru ce atunci aţi crede inutil ca majo- 
ritatea, dacă nu unanimitatea Senatului să expună 
principiile economice şi sociale după care s'a condus 
şi se va conduce, pentrucă prin această simplă ex- 
punere să lumineze opinia publică şi să zdrobească 
calomnia ? 

Dacă această expunere se aprobă de unani- 
mitatea, Senatului, dacă ea se primeşte de guvern, 
dacă devine un crez politie al tutulor Românilor, 
însemnătatea ei devine și mai mare; căci ne avem 
trasă linia noastră de conduită și să ştie în mod 
clar și categorie principiile care predomină în 
această a doua perioadă a regenerărei noastre în 
care ne aflăm dejă intraţi. 

Cine poate tăgădui adevărurile emise în răs- 
punsul nostru ? Este un adevăr netăgăduit că pros- 
perarea, finanţelor este punctul de plecare al ori- 
cărei îmbunătăţiri economice, și de această pros- 
perare luăm act după declaraţiunile guvernului şi 
după faptul aridicărei creditului nostru publie pe 
toate pieţele. Fac parte însă din aceste îmbună- 
tăţiri întărirea, şi dezvoltarea instituţiilor de credit, 


1457 


care existau, creiarea, din nou a celor ce nu existau, 
înmulţirea căilor de comunicaţie, protejarea eo- 
merțului şi industriei naţionale, ete. Apoi o na» 
țiune nu se poate desvoltă și prosperă, dacă nu 
se va întinde instrucţiunea publică, dacă nu se va 
propagă morala religioasă, dacă nu se va ajunge 
astfel la o transformare a moravurilor, la o ari- 
dicare a morălei publice. 

Ce ? fiindeă sau menţionat toate aceste îm- 
bunătăţiri şi reforme, aceasta însemnează că nu 
avem nimic, că nu avem niciun institut de credit, 
nicio şosea, nicio şeoală, nicio morală? Celo- 
gică ar fi aceasta ? Mi-ar face efectul ca şi cum ar 
zice cineva: când 'vorbiţi cu Tronul să faceţi din 
două lucruri una: sau să ziceţi guvernului, ca 
nişte umili curtezani ai săi, că el a realizat toate 
îmbunătățirile imaginate, că nu mai este nimic de 
făcut, că totul s'a sfârșit şi că România este un 
paradis; sau să ziceţi că totul este rău şi că nimic 
nu s'a făcut. Noi însă nu gustăm această dilemă. 
Noi credem că s'au făcut multe bune, dar că mai 
avem și mai multe de făcut. Noi zicem că, acum: 
mai ales, că acum suntem un Stat independent, 
un regat, că pozițiunea noastră exterioară este de- 
finită şi că nu avem decât a ne ţine în defensivă 
spre a apără şi a conservă ceeace avem și a de 
veni astfel 'un element .de ordine și de progres în 
Europa, şi anume la porţile Orientului, acum mai 


29096 92 


1458 


ales suntem în poziţiune a ne pune pe lucru în 
interior, a dobândi adevărata forță a Statelor mo- 
derne, prin muncă, prin libertate, prin moralitate, 
aceasta nu va să zică că până acum nu am avut 
libertate, ori nu am muncit. Am avut gi libertate 
şi am muncit prea mult; însă constatăm că de 
acum înainte avem să muncim şi mai mult, avem 
să ne perfecționăm mergând tot înainte cu ideile 
secolului, avem în fine să întreprindem opera care 
are să absoarbă nu numai viață acestui minister 
dar a mai multor ministere, dar poate a maimultor 
generaţii. Fiţi pe pace! Are mult să rămână de 
lucru copiilor, nepoților şi strănepoţilor noștri! 

Să ne punem dar cu hotărire pe această, 
mare cale, şi cât despre noi generaţia actuală să 
ne mulțăimim cu meritul cam fost aceia care am 
luat iniţiativa care am început această mare operă. 
Și acest merit îl vom împărţi cu toţii şi guver- 
nul și majoritate şi minoritate. 

Vedeţi dar, D-lor, că D-nul Șendrea n'are drep- 
tate a face din acest răspuns o chestiune perso- 
nală, ori o programă personală. ' Dacă programă 
voeşte a fi, apoi ea este a tuturor. Când să emit 
asemenea principii, când să constată ţinta la care 
voim să ajungem mergând pe calea ce este des- 
chisă, piere orice caracter de persoană sau de par- 
tid; și cât despre mine nu pot spune decât că 
face onoare: Corpurilor legiuitoare şi guvernului 


1459 


care recunosc asemenea principii şi să pun pe-o 
asemenea cale- 

Pe acest tărâm, D-lor senatori, toți Românii 
se pot întruni, toate forțele se pot alipi. Nu cred, 
repet, să fie un singur senator care să contesteze 
adevărurile coprinse în acest răspuns. lată-ne dar 
uniți, cel puţin, pe tărâmul principiilor. Putem 
astfel notă acest răspuns în unanimitate. 

Negreșit liber este, precum s'a zis, fiecare 
senator să controleze pe guvern prin mijloacele în- 
terpelărilor. Să fim însă uniţi cu toţii când vor- 
bim cu capul Statului. 

Și astădată, în ajunul unor alegeri generale, 
noi am crezut că este bine a nu ne mărgini nu- 
mai la o parafrază de curtenie, ci a expune Su- 
veranului, ci a arătă naţiunei principiile prograinu- 
iui nostru, nu numai al prezentului, dar și-al 
viitorului. Astfel națiunea va, fi pusă în mai bună, 
poziţiune a judecă, a se pronunţă și-a cere dela 
reprezentanții săi ceiace va crede mai bine. 

Eu, D-lor, am convingerea că ţara simte ca 
moi; că principiile, că îmbunătățirile şi reformele 
expuse în răspunsul nostru, sunt şi cele dorite de 
dânsa; că în alte cuvinte Senatul se face ecoul 
unui sentiment general al ţărei. 

Pe aceasta mai ales mă bazez, când eu ca 
şi D. Voinov, sper că acest răspuns se va votà 
în unanimitate de către D-voastră toţi. (Aplauze). 


1883 


I 


Desbaterile Corpurilor Legiuitoare No. 52 din 1883. 
Revizuirea legei electorale. 


Proectul de revizuire al legei electorale stârnise o 
furtună mare în parlament. In Senat, Lascar Catargiu, 
şeful partidului conservator, eră înpotriva acestui proect 
spunând că el atacă proprietatea şi că coastituţiunea din 
1866 fiind opera tuturor partidelor orice revizuire trebuie 
făcută nu de un partid ci de un guvern de coalițiune. 
Prima obiecţiune este combătută de Boerescu, care 
arată că proectul de revizuire nu atacă proprietatea, căci 
el împarte colegiile electorale în trei având în vedere tot 
deosebirea de interese ca şi vechia lege eleetorală: cole- 
piul întâi al marilor proprietari, colegiul al doilea a? 
orăşenilor, colegiul III al mieilor contribuabili. Este ade- 
vărat, continuă Boerescu, că constituţiunea din 1866 
este opera tuturor partidelor; să nu se uite însă că în 
1866 abia eşisem dintr'o revoluţiune, şi deci eră nea- 
părată nevoie de concursul ambelor partide; azi însă 
trăim în vremuri normale și revizuirea legei electorale 
poate fi făcută de guvernul numai al unui partid. 


B. Boerescu, raportor. D-lor, Senatori voi fi 
mai scurt, căci onor D. Voinov mi-a înlesnit mi- 
siunea prin cuvintele D-sale fundate şi elocinte. 


1464 


Apoi am să răspund D-lui Lascar Catargiu toc- 
mai așă cum doreşte, adică numai la temerile, 
obiecţiunile pe care D-sa le-a formulat. 

In adevăr, ce-a obiectat, ce temeri a formulat 
D. Lascar Catargiu relativ la revizuirea Constitu- 
țiunei ? D-lui a declarat, şi-a repetat mai întâi că 
prin revizuirea ce are a se face Constituţiunei este 
amenintaţă, proprietatea, se atacă proprietatea, şi 
aceasta pentrucă colegiul întâiu actual, are să se 
mai mărească. D-lui a mai exprimat temerea că 
o să avem vot universal, ba că este în pericol chiar 
existenţa Senatului, pe care Constituanta îl va 
puteà desființă, după cum va puteă elimină chiar 
pe capii bisericei din Senat. Pentru D. Catargiu 
dar, revizuire va să zică pericol de răsturnări şi 
necunoscutul cel mai de temut. 

Apoi, D-nii mei, aşi puteă mai întâi răspunde 
întrun mod general la asemenea obiecţiuni, la așă 
temeri, printr'aceasta că, dacă ar fi ca asemenea 
sistem sfătuit de D. Catargiu să îl luăm ca baza 
conduitei unui legiuitor şi unui guvern, ar trebui 
să zicem că camerile cele mai înțelepte, guvernele 
cele mai prudente, ar fi acelea care nu sar mișcă, 
ar stă pe loe, căci oricine se mișcă, oricine lucrează, 
să expune la necunoscut şi la pericol. De ce L)-lui 
n'a presupus că Camerile de revizuire au să treacă 
peste competinţa lor? Ce! Nu am văzut Camere 
şi guverne abuzând de autoritatea lor? 


1465 


Aide atunci să conchidă D. Catargiu, împreună 
cu noi; „că niciodată să nu convocăm Camere de 
revizuire; căci ele pot să revizuiuscă și alte puncte 
decăt cele indicate de noi, că ele, adică, pot violà 
Constituţia în virtutea căreia există“. Adăogaţi şi 
această temere la cele enumerate de către D. Ca- 
targiu. i 

Mai poate fi şi altele: aceea de a căleă fie- 
care din noi toate declaraţiunile formale și solenne 
pe care le facem înaintea ţărei. 

: Aşă, s'ar mai teme D. Catargiu că noi toţi 
depuțaţi și senatori care arătăm care sunt opiniu- 
nile noastre moderate, și cum vom lucră ca să 
revizuim Constituţia, dacă vom fi aleși, că noi toţi 
nu avem să ne ţinem cuvântul. 

Apoi cu asemenea temeri, cu asemenea bă- 
nueli puţin bănuitoare pentru toţi aceea cari și-au 
exprimat în scris opinia lor și sau angajat pe 
onoare şi conștiință a o respectă, cu acest nou 
sistem al D-lui Catargiu ajungem, drept încăodată 
la politica fatalistă de a sta amorţiţi, de a nu ne 
mai mişcă, de a sta adică pe loe! Dar rog acum 
pe D. L. Catargiu să mă scoată dintro nedume- 
rive, dacă a revizui Constituţia ar fi un lueru atât 
de periculos şi de tulburător pentru Stat, îl întreb 
pe D-lui care a fost unul dintre părinții Consti- 
tuţiunei să-mi spună de ce oare Constituţia din 
1866 a primit revizuirea? Ce! a voit să ne în- 


1466 


tinză o cursă. (Ilaritate). Negreşit că nu. Motivul 
a fost că legiuitorii din 1866 au recunoscut că Con- 
stituțiunea noastră este prefectibilă, adică nu este 
perfectă, că poate aveă nevoie de ameliorări; că poate 
aveă lipsuri, coprinde viciuri, care să facă a fi 
supusă la îndreptări, că în fine timpul şi expe- 
riența pot să facă a cere ca să se amelioreze. 
lată motivele, iată adevărata cauză pentru care 
însuși textul Constituţiunei coprinde un articol 
prin care se zice că ea poate fi supusă revizuire. 
Și foarte înţelept, a lucrat legiuitorul când a 
prevăzut o asemenea, dispoziţiune, şi nuts'a în- 
sânfat până întratâta până ca să creadă că 
opera sa e perfectă, scutită de orice ameliorare. 
Sunt ţări unde nu există o asemenea dispoziţie 
prudentă, unde Constituţiunea nu prevede modul 
cum acest pac fundamental se poate modifică pe 
cale legală, liniştită şi după cum va dictă raţiunea 
şi experienţa. Ei bine acolo foarte mult se repetă 
această. teamă, căci acolo pericolul este ca modifică- 
rile să nu se facă în mod brusc, să provoace adică 
starea de revoluţiune. Ori cât de înţelept şi prevă- 
zător ar fi un legiuitor nu poate pretinde că opera 
sa va îndestulă toate nevoile, va răspunde la toate 
cerințele cărora timpul și experienţa vor da naştere. 

Ei bine, atunci acest timp, şi această expe- 
rienţă vor creiă un curent atât de puternic, încât 
când i se va rezistă, el va trece peste capul celor 


1467 


ce rezistă şi va puteà provocà chiar aceiace am 
numit stare de revoluţiune. 

Noi dar trebuie să fim mândrii şi să ne lău- 
dăm că Constituţiunea noastră prevede modul legal 
cum ea se poate amelioră. Și cu toate acestea 
D. L. Catargiu ne face o imputare că ne con- 
formăm însăşi voinței legiuitorului! (Aplauze). 

Dar să ne coborîm acum pe tărâmul concret 
al obiecțiunilor şi temerilor D-lui Catargiu. 

D-lui ne spune că prin modificările ce voim 
să facem legei electorale amenințăm proprietatea 
şi colegiul I; și de aceia declară că ne va com- 
bate strajnie şi că speră că acest colegiu nu va 
trimite reprezentanţi în sensul modificărilor ce 
voim a face. 

Dar mai întâi D-lui cunoaşte aceste modi- 
ficări? Negreşit că nu. Apoi atunci de ce le con- 
damnă mai înainte de a le cunoaşte măcar? 
(Aplauze). Pot însă eu după cum a spus și 
D, Voinescu să asigur pe D. Catargiu căam fost 
mai prudenţi, mai moderați de cum ne crede D-lui; 
pot să ştiu chiar că ne-am îngrijit, poate maj 
mult decât D-lui, de necunoscutul de care a vor- 
bit. De aceea deputaţii şi senatorii, toţi câţi voiam 
în principiu revizuirea, ne-am adunat de mai 
multe ori în reuniuni private şi-am discutat, și-am 
hotărît între noi chiar modul cum înțelegem a 
modifică fiecare articol supus revizuirei. Vă pot 


1468 


îneredinţă că eu 'unul, ca și D. Voinov, am fost 
dintre cei mai dificili a primi oportunitatea revi- 
7mirei; şi când am primit-o a trebuit să știu cum 
are să se facă modificările adică cum au să le 
susțină şi să le propage aceia care notează azi 
ca deputaţi şi senatori. Aceste adunări erau pri- 
vate, precum am zis, căci nu puteau fi publice, 
însă aveau loc aci la Senat, fără discuţiune de 
partide. Într'una din acele ședințe eu am expus 
soluţiunea ce înțelesesem a da fiecărui articol de 
revizuit, tocmai aşă după cum o doreşte D. Ca- 
targiu. Insă această arătare a soluţiunei nu am 
arătat-o şi nu o putem arătă oficial în şedinţă 
publică, căci atunci am eși din legalitate, de vreme 
ce după art. 129 din Constituţiune noi, Camera 
şi Senat, nu avem alt drept decât acela de a 
arătă anume articolele din Constituţiune, ce sunt 
a se supune revizuirei, iar nu'de a da și solu- 
ţiunea, aceasta este misiunea camerilor de revizuire. 

Prin urmare nu putem noi, după cum cere 
D. Catargiu, a arătă în propunerea noastră de 
revizuire, ori întrun alt act, cum înțelegem noi a 
efectuă, revizuirea. 

Tot am făcut însă ceva și aceasta poate li- 
nişti pe D. Catargiu. Mai întâi, din modul cum 
motivăm noi fiecare articol de revizuit, se înţelege 
destul de: clar, deşi în mod cu totul sumar, pe ce 
principiu voim noi a se bază modificarea acelui 


1469 


articol. Apoi; am făcut ceva mai mult, am luat 
angajament în particular, deputaţii şi senatorii, ca 
asupra fiecărui punct de revizuire, să dăm cutare 
şi cutare soluţiune. : 

Acest angajament, această declaraţiune so- 
lemnă, deşi private, sau luat întrun act seris gi 
subscris. 

In acel act am declarat, pe onoare şi con- 
știință, că acele soluțiuni, învoite între noi, avem 
să le susţinem și să le propagăm și în presă și 
în adunări publice, și înaintea, alegătorilor ea pro- 
fesie de credinţă, și în fine și înaintea camerilor 
de revizuire, de către aceia cari vor aveă onoarea 
de a fi aleși. 

Credeţi D-lor, că va fi cineva din cei sub- 
scriși în acest act; în acest act, care are să se 
publice, care nu-și va ţineă angajamentul ? Aceasta 
nu se poate crede. 

Cuprinsul acestui act, soluţiunile ce el con- 
ține, mai ales cele relative la legea electorală, 
vam arătat că le-am expus într'o adunare pri- 
vată aci, în care se aflau senatori și deputaţi din 
toate partidele. D. Catargiu nu eră prezinte; dar 
eră reprezentat, pe cât ştiu, prin doi membrii din 
partidul D-sale: prin D. general Manu şi prinei- 
pele Al. „Știrbei. Au mai fost şi alte adunări în 
cari s'a discutat oportunitatea revizuirei. Nici în- 
tr'unul, nici întraltul nu am văzut pe niciunul 


1470 


din membrii partidului conservator luând cuvân- 
tul, şi făcând cea mai mică obiecţiune, sau contra 
oportunității, sau contra soluţiunilor admise de 
noi. Apoi, atunci de ce vă plângeţi ? ? 

De ce nu aţi voit a discutà cu noi? Căci 
nu puteţi pretinde că trebuie să ne supunem pe 
tăcute la ceeace voiți Dumneavoastră, sic volo, 
sic jubeo! Când majoritatea şi minoritatea au fost 
convocate de mai multe ori în adunări private, 
când acolo sa discutat pe larg oportunitatea, şi 
sa arătat anume pentru fiecare punct soluţiunea 
ce credem mai bună, de ce opoziţiunea a tăcut şi 
nu a zis niciun cuvânt? Noi pretindem și susți- 
nem că soluțiunele ce am subseris noi sunt toate 
bazate pe principii, de raţinne, şi de o natură 
foarte moderată. I.e-aţi combătut cineva din mem- 
brii opoziţiunei ? Nu, va se zică le-aţi găsit bune. 
Chiar astăzi, pot adăogà, actul nostru subscris 
stă încă, deschis; rog pe D. Catargiu și pe amicii 
D-sale să-l citească, şi dacă vor găsi că au 
obiecţiuni de făcut, să Te discutăm cu toții şi având 
dreptate vom cedă. lar dacă vor găsi că actul 
este bun, că soluţiunile ce conţine sunt răţionale 
şi moderate, să-l subserie și 'D-lor, și actul în 
întregul său se va publica spre al cunoaște țara 
şatreagă. . A DORI cca 

Gotangi, Da, până la 36 lei.. 

B. Boerescu. Veţi vedeă că „enitul este mult 


1471 


mai mare ca cens, şi nu în o şedinţă oficială 
putem spune tot ce cuprinde acel act. 

Insă vă pot asigură că colegiile bazate pe cate- 
gorii de interese se mențin ca până acum; doară 
numai că se micşorează censul. Aceasta se simte 
chiar din motivele paragrafului III din propu- 
nerea noastră pentru revizuire. 

Cari sunt în adevăr apoi bazele esenţiale ale 
legei electorale? Aceste baze constă în distineţiunea 
pe interese, căci distineţiunea pe clase nimeni nu 
o mai susţine. 

Ei bine, noi opinăm ca aceeași distincţiune 
pe interese să se observe şi în noua lege electo- 
rală. Prin urmare vor fi trei colegii electorale 
separate: Colegiul I va fi numai a proprietarilor 
rurali, cari vor fi admişi cu un cens mai mic, 
aşă încât nu va mai fi cuvânt ca acest colegiu 
să se despartă în două ca până acum; colegiul II 
va fi ale orașelor, şi în colegiul III vor intră cei 
mai mici contribuabili, cari chiar vor votă mai 
ales prin vot indirect, adică prin delegaţi. 

Aş, că atât de puţini suntem pentru votul 
universal încât pentru contribuabilii cei mai miei, 
admitem numai votul indirect. 

Ce se alege dar cu temerile D-voastră că ată- 
căm proprietatea, ori că voim a introduce votul 
universal, ?! Dar acest: vot universal, după mine 
şi după cum am înțeles chiar opiniunile din Ca- 


1472 


meră și din: Senat, ne este puţin simpatie, fiindcă 
el deși poate fi bun în teorie însă în pragtică, 
trebue ca instrucțiunea să fie prea întinsă, şi in- 
dependența de caracter prea formată pentruea votul 
universal să răspunză la scopul său şi să nu se facă 
dintr'însul instrumentul tiraniei şi-al (Casas 
lată de ce nu-l voim. 

Tin minte, I)-lor, că la 1879 când s'a pro- 
pus revizuirea articolului 7, eu în Senat, după 
cum ținem minte cu toţii am propus 8 articole a 
se revizui, fiindcă prevedeam că constituţia are tre- 
buinţă de multe modificări, care nu sufereau în- 
târziere. Insă numai eu am subscris acea propu- 
nere iar regretatul repauzat Manolache Costache, 
îmi zise că ar subscrie şi D-lui propunerea mea, 
însă cu condiţiunea ca să pun între altele și re- 
vizuirea legii electorale. Eu iam răspuns că nu 
primese condiţia; căci D. lepureanu voiă să res- 
trângă legea electorală, iar mie, mi-e teamă că odată 
pusă constituanta în alternativă, mai lesne poate 
ajunge la votul universal. 

Și aceasta, D-lor, este conform cu natura lu- 
cerurile: odată ce o naţiune dobândeşte o sumă .de 
drepturi, o sumă de libertăţi, ea nu mai poate 
reculă; mai lesne se aruncă în extrema opusă de 
dât să vază restrâns ceiace a dobândit. 

Aşă dar, ţinând seamă de acest spirit natural 
al omului, de acest mers al timpului, că dacă ar 


1473 


veni o constituantă, căreia să i se ceară a restrânge 
legea, electorală, mai bine ar preferi să adopte 
votul universal, ceiace pentru noi ar fi însă un 
pericol; vedeţi dar D-lor, căci foarte imprudenţi 
au fost şi sunt aceia care ar cugetă să restrângă 
un drept, sau nişte libertăţi pe care le avem dejà 
dobândite: mergând astfel, omul ca și naţiuniile 
au un instinet natural, nu de a retrogradă, ci de 
a merge înainte (Aplauze). 

Prudent dar, şi logic este, ca să ne unim cu 
toţii, spre a progresă şi a intinde raţionabil aceia, 
ce avem restrânse; și aceasta ar trebui s'o facem 
chiar în interesul proprietarilor, chiar în interesul 
principiilor sănătoase de libertate şi de ordine, 

In faţa unor acte și unor solemne profesiuni 
de credinţă, credeţi D-voastră că o simplă afir- 
mâţie a D-lui L. Catargiu sau altor amici ai 
D-sale ar fi destul spre a speriă lumea, şi a des- 
natură adevărul? Nu D-lor, căci cuvintele noastre 
devin publice; căci actul subscris de noi are să 
fie cunoscut de toată ţara; căci avem şi noi să 
mai vorbim şi să luminăm, opinia publică. Cu- 
vintele noastre nu vor fi numai deșşarte, ci bazate 
pe acte, pe fapte. Vom spune și noi proprietarilor 
că, nu numai nu le restrângem drepturile, că nu-i 
copleșim cu oraşele, dar le dăm mai multe ga- 
ranţii, căci îi ţinem separați de oraşe şi de unde 
până acum erau numai 20 ori 30 în colegiul lor, 


29006 93 


1474 


vor fi 200 sau 300 aşà ca să reziste mai bine 
influenții administrative şi să fie mai tari prin 
mărimea numărului. Şi după cum foarte adevărat 
a spus D. Voinov, proprietarul care are o mică 
proprietate, de 2 fălci de exemplu, este mai con- 
servator, mai îngrijit de proprietatea sa, decât 
marele proprietar. 

Interesele, dar, identice sunt grupate împreună 
pentru a rezistă şi a se apără mai bine. 

Ce se face atunci cu imputarea ce mi se 
aduce că atacăm proprietatea, că restrângem drep- 
turile proprietarilor? 

Ce se mai alegeă cu temerea D-lui Catargiu 
că Chiar Senatul ar fi ameninţat să piară mai ales 
dacă se va întoarce D. C. A Rosetti? Şi cum sar 
putea, face una ca aceasta? 

Dar suprimarea Senatului este ea indicată 
printre punctele de revizuire? Nu. Va să zică 
D-voastră ați presupune că Camerile de revizuire 
au să-și calce mandatul şi să devină revoluţionare? 
Dacă presupuneţi aceasta, dacă vă puneţi pe tărâm 
de revoluţiuni, atunci e altă socoteală, în deșert 
a mai vorbi împreună. Insă eu nu pot să admit 
a aveă presupunere; Camerile de revizuire au să 
lucreze separat şi Cameră și Senat. Apoi cum cre- 
deţi că Senatul viitor are să voteze suprimarea sa 
neindicată de noi? 

Aceasta nu să poate admite. Tot aşă este şi 


1475 


cu insinuarea că Prelaţii pot fi eliminaţi din 
Senat. Numai în mod revoluţionar s'ar puteă face 
una ca, aceasta. Insă noi, Senatul, căci bănueli nu 
am lăsat să existe asupra acestui punct căci în 
propunerea noastră pentru revizuire, nu am indicat 
articolul 76, a se revizui în mod general, adică 
ambele sale paragrafe, dintre cari cele întâi vor- 
bese de moștenitorul Tronului şi cel de al doilea 
de episcopi; ci am zis că să indice la revizuire 
numai paragraful 1 al articolului 76; prin urmare 
paragr. 2, relativ la prelați rămâne neatins: 

Cum ar presupune dar D. Catargiu că sar 
puteă modifică şi paragr. 2 din articolul 76 ? Pre- 
supunând numai că Constituţia şi-ar căleă atri- 
buţiuniile sale! aceiace eu nu pot admite. 

Ei, D-lor, dacă este vorba de presupuneri, 
atunci am merge și mai departe, atunci am putea 
vorbi şi de presupunerile ce le-au citit prin gazete, 
pe care D-l Catargiu nu le-a emis, dar la care 
mi sa părut c'a făcut aluziune. Aşă au zis unele 
gazete că Constituţiunea din 1866, este pactul 
care-a intervenit între Domnitor şi naţiune; şi ca 
să se bage bine de seamă a nu să rupe acest pact, 
acest contract; căci — dar aci consecinţa nu să 
arată destul de clară — fără a se înţelege însă na- 
tural că, dacă se rupe contractul ambele părţi 
contractante rămân degajate, şi Domnul n'ar mai 
fi atunci legat cu națiunea. Misiune maliţioasă și 


1476 


presupunere, atât de absurdă -şi nefundată, încât 
nu poate provocà decât râsul şi nu poate fi luate 
în serios, nu mai puţin nefondate sunt şi celelalte 
alegațiuni ale D-lui Catargiu că Constituţiunea, 
actuală dela 1860, fiind o operă de tranzacţiune 
dintre toate partidele, ea nu se poate modifici 
decât părăsi de către toate partidele; aşă că ar 
trebui un guvern mixt spre a se provocà revi- 
zuirea, ei. 

Dar să ne înțelegem bine, D-lor, să vorbim 
mai întâi despre pactul dintre naţiune şi capul 
Statului. Acest pact este Constituţia, după cum 
aceasta există în toate Statele constituționale. 

Dar când să revizueşte această Constituţie, 
se face o rupere a pactului? Dar unde aţi citit 
D-voastră una ca aceasta ? Faptul revizuirei nu 
este decât un fapt prevăzut prin acel pact, prin 
acea Constituţiune. Pe dânsa a jurat Domnitorul 
Ja 1866; la dânsa a colaborat şi D-nul Lascar 
Catargiu. Insă în aceiaşi Constituţiune D. Catargiu 
a înscris articolul 129 care prevede cazurile şi 
procedura revizuirei. A noastră este vina dacă ne 
conformăm acestei dispoziţiuni ? (Aplauze) Sar 
impută capului Statului, s'ar acuză guvernul şi 
Cainerile că ar rupe pactul dela 1866, pentrucă 
lasă, ori voese să modifice, ori să amelioreze acel 
pact, conformându-se calea regulată indicată de acel 
pact ? Da, Domnilor, şi eu admit că pot fi cazuri 


1477 


de rupere de pact între un suveran şi naţiune. 
Insă ştiţi când ? Când sar face o lovire de Stat, 
când capul Statului ar rupe singur Constituţiunea, 
şi-ar da o alta dela dânsul. Insă aceasta ar fi 
iarăși o revoluţiune şi pe acest tărâm nu mă pui, 
cu atât mai mult că eu sunt în contra tuturor 
vevoluţiuniilor, fie de jos, fie de sus. 

In ceeace privește alegaţiunea D-lui Catargiu 
că Constituţiunea dela 1866, fiind opera tuturor 
partidelor, iarăşi toate partidele o pot modifică, 
să-mi permită ai contestă logica coneluziunilor sale. 
În adevăr, D-lor, să nu uităm că la 1866 eşeam 
dintro revoluţiune și că chiar acea revoluțiune 
dură până la recunoaşterea noului șef al Statului. 
de către toate Puterile europene. E dar natural 
şi logic ca, când un Stat se află în stare de revo- 
luţiune toţi aceea cari au făcut revoluţiunea, să-și 
dea mâna împreună spre a se edifică aceeace au 
destrămat. Erà dar logic la 1866 ca aceea care 
se coalizase din dreapta şi din stânga, spre a răs- 
turnà pe Domnul Cuzu, să se coalizeze, spre a 
formă un guvern compus din D-nii Catargiu, Ro- 
setti, Brătianu şi alţii, pentru ca să restabilească 
starea normală, să modifice ceeace dărâmaseră. 
D-lor, își dăduseră mâna spre a răsturnă, da- 
toria  D-lor eră de a se uni spre a restabili 
ordinea. Prin urmare eră natural ca și Constitu- 
ţiunea dela 1866, să fie opera acestei coaliţiuni. 


1478 


Apoi azi suntem în situațiunea dela 1866? 
Nu, D-lor, azi suntem în timpuri normale şi re- 
formăm Constituțiunea pe calea pe care ne-o in- 
dică chiar ea. Deci nu poate să fie chestiune de 
coalizare ca cea din 1866, căci nu am dărâmat 
nimie spre a reedifieă. 

Astăzi nu poate fi cestiune, ca în orice gu- 
vern parlamentar, decât de» încredere sau de neîn- 
credere în guvern şi ceeace zice D. Catargiu nu 
însemnează alta decât că nu are încredere în gu- 
vern, fiindeă presupune că guvernul actual are să 
influenţeze în alegeri şi ca să se ducă guvernul 
actual spre a veni guvernul D-lui. 

In alte cuvinte opozițiunea ID-sale este numai 
o chestiune de încredere despre care nu am să zie 
nimic. 

Este dar bine a se şti de țară, că dacă D-nul 
Catargiu să opune la revizuire, că dacă D-lui nu 
voeşte a subscrie declaruţiunea noastră cari co- 
prinde soluţiunile punctelor de revizuire, cauza nu ` 
este că D-lui vede vreun pericol pentru proprietate 
şi pentrucă revizuirea se face sub un guvern care 
nu este acela al partidului D-sale. 

~ L, Catargiu. Cu 36 lei este dărâmarea pro- 
přietăței. 

B. Boerescu. Nu este dărâmarea proprietății 
şi este întărirea ei; căci reducând censul și cerând 
un venit dela 800 la 600 lei, mărim colegiul I 


1479 


şi întărim proprietatea realizând totdeodată un 
progres care ni-l impune spiritul timpului. 

Dacă cu adevărat interesul ce preocupă pe 
D-l L. Catargiu este acela al proprietăţei, este 
grijea ca libertatea să nu devină licenţă, poate fi 
liniştit; căci ambele aceste interese vor fi apărate; 
poate fi iarăşi sigur că propaganda ce ne-o anunţă 
astăzi, nu va aveă răsunet în ţară; căci vom şti 
şi noi a o paraliză prin acte, 

L. Catargiu. Care propagandă ? 

B. Boerescu. Aceia că voim vot universal. 

Această propagandă a D-voastră nu va răuși, 
fiindcă vom veni şi noi cu acte ca să probăm 
ţărei, că această propagandă nu este decât o simplă, 
manoperă electorală. 

Vom şti şi noi a vorbi în public, prin gazete, 
înaintea alegătorilor, şi lumina se va face. 

Lumea va sfârşi prin a înţelege şi a se con- 
vinge că lupta nu este de principii ci între două 
partide rivale. Opiniunea publică se va lumină că 
opozițiunea urmărește un simplu scop personal, 
acela de a ajunge la putere. 

Țara astfel va putea judecă în consecinţă de 
cauză. Ea, care cunoaşte trecutul şi care își va 
aduce aminte de îmbunătățirile ce a văzut realizate, 
va continuă, sunt sigur, va continuă să susție pe 
aceia, cari pot alia libertatea cu ordinea şi pro- 
gresul cu stabilitatea. (Aplauze). 


1480 


Dacă nu voim tiranie, nu suntem nici pentru 
anarhie, şi dacă iubim libertatea urăm demagogia. 
Dacă şi D-voastră aveţi aceleaşi simţiminte, suntem 
uniți pe acest tărâm. l 

Deosebirea, credem, va perzistà între noi, în 
aceia că noi voim a ține seamă de mersul timpului, 
că noi realizăm progresul treptat şi rațional, şi nu 
ne expunem la eventualități necunoscute şi peri- 
culoase. În alte cuvinte noi nu voim a rezistă cu 
încăpățânare unui curent ce ne-ar puteà copleşi; 
dar iarăşi nu voim ca curentul să ne treacă peste 
cap şi să ne conducă orbește, ci noi voim să con- 
ducem, să directăm în bine acest curent. Astfel 
fiind, numai noi vom puteà, mai bine decât 
D-voastră realizà progresul şi face bivele ţărei. 
(Aplauze prelungite). 


D: președinte ridică şedinţa. 


II 


Dezbaterile Corpurilor Legiuitoare No. 64 din 1883 
Din nou revizuirea legei electorale. 


Lascar Catargiu, General I. Em. Florescu erau 
adversari hotăriţi ai revizuirei legei electorale prezen- 
tată de partidul liberal sub cuvânt că guvernul prin- 
tw'această revizuire tinde la desfiinţarea colegiului I al 
marilor proprietari şi la întroducerea sufragiului uni- 
versal, 

Teama opozițiunei este iluzorie, spune Boerescu, 
căci şi proectul de revizuire împarte colegiile electorale 
tot după deosebirea de interese în trei, iar în ce pri- 
veşte teama întroducerei sufragiului universal trebue 
făcută o deosebire între dreptul de vot şi exercițiul 
acestui drept. In teorie toţi cetăţenii au dreptul să vo- 
teze în practică însă. exerciţiul acestui drept este limitat 
la cei mai culţi, la cei mai avuţi. 

Actualul proect de revizuire, spune Boerescu, res- 
pectă acest principiu însă, ca un omagiu adus ideilor 
timpului reduce censul alegătorilor colegiului I dela 
1000 franci la 800 franci. 

Proprietarii cei mari ar trebui să cedeze, ar trebui 
să imite pe nobilii englezi, cari lăsându-se să fie con- 
vinşi de ideile timpului, au ajuns un factor important 
şi respectat în ţara lor şi să nu facă ca nobilii francezi 
cari încăpăţinându-se în susţinerea unor privilegii în- 
vechite şi nepotrivite cu vremea au deslănțuit marea 
revoluţiune franceză. 


1482 


B. Boerescu. D-lor Senatori, dacă este o ches- 
tiune care merită a fi discutată cu mai mult sânge 
rece, cu mai mult calm şi cu mai mult respect 
pentru opiniunea fiecăraia dintre noi, este neapàrat 
cestiunea revizuirei Constituţiunei. 

Voi căută să mă țin pe acest tărâm şi, con- 
trariu de ceeace a zis D. Grădişteanu, voi pune 
rațiunea înaintea inimei; căci din nefericire, aşă 
merg lucrarile într'o societate; raţiunea trebuie să 
le conducă, ea trebuie pusă înaintea inimei, atunci 
numai, suntem siguri că nu vom greşi. 

Dreptate a avut D. Grădișteanu când v'a spus 
că eu am fost unul din aceia eare, din punet de 
vedere al oportunităţei, am fost cel mai difiejl spre 
a admite revizuirea şi contra oportunităţei revi- 
zuirei am fost nu numai eu, au fost principele 
Dimitrie Ghika, preşedintele nostru, a fost mai 
unanimitatea Senatului, căci mai cu toţii din ma- 
joritate, în adunările private ce le-am avut aci 
eram contra opiniunei de a se revizui acum Con- 
stituţiunea. 

Repet că eu personal am fost numai împotriva 
oportunităţei; căci în contra revizuirei în principiu 
nu am fost, şi nu puteam fi, că la 1879 când sa, 
revizuit Constituţiunea, pentru cestiunea israelită, 
eu singur am făcut o propunere, prin care ceream 
a se revizui opt puncte din Constituţiune. Eram 
dar, încă deatunci un revizionist radical, fiindeă 


1483 


îmi ziceam că, de vreme ce suntem siliţi a revizui 
art. 7, de ce să nu profităm de ocaziune spre a 
revizui și alte articole din Constituţiune, dintre 
care unele erau indispensabile a se pune în acord 
cu poziţiunea politică a ţărei; altele erau nejusti- 
ficabile; altele ofereau contradicţiuni, ete. Cu toate 
acestea am rămas singur de această opiniune, gi 
dacă Senatul nu s'a unit cu propunerea mea a 
fost numai de temere ca nu cumva Camerile de 
revizuire, să alunece spre a revizui, afară de cele 
opt articole, şi altele; în alte cuvinte, tot curioasa 
temere ce s'a văzut şi acum că am da Adunările 
de revizuire prilej să 'se pună pe tărâm revolu- 
ţionar; căci, D-lor, revoluţionară devine o Cameră 
care trece peste atribuţiunile sale. 

Dăunăzi când am mai vorbit de acest incident, 
am spus tă între cele 8 puncte din propunerea, 
mea dela 1879, nu se află şi punctul relativ la 
legea electorală; și pentruce aceasta? Pentrucă ve- 
deam pe atunei prin Corpurile legiuitoare ivindu-se 
o ideie care puteă da naștere la mari conflicte, la 
lupte mari, ideia de a restrânge legea electorală. 
Această ideie, ştiţi că aveă ca champion mai forte, 
mai convins, mai inteligent, pe repausatul şi re- 
gretatul nostru coleg Manolache Costake lepureanu. 
Ii ziceam chiar D-sale: „Mai bine să nu revizuim 
legea electorală, căci D-voastră ați voi so res 
tringeți, dar știți că îm legile societăților omenești 


148% 


este ca o societate să nu retrogradeze, ca un popor 
care a dobândit un drept ori o libertate, să nu 
mai dea înapoi aceeace a dobândit. O naţiune, ca 
şi un om, caută, prin natura sa, să tot meargă 
înainte; nu este exemplu ca un popor să voiască 
a merge de. bunăvoie înapoi, ori a pierde ceiace 
a dobândit. Dacă, dar, D-voastră, adaogam re- 
gretatului D-lui Tepureanu, aţi vor să se restrângă 
legea, electorală, sar puteă, produce efectul con- 
trariu, încât să ajungem la votul universal, şi 
fiindcă eu sunt contra votului universal, sub punctul 
de vedere a-l aphcaţiunii sale îm timpul deacum, 
prefer să nu revizuiesc legea electorală, și să stăm 
pe loc“. 

Iată, D-lor, din ce punct de vedere, și pentru 
singurul acest motiv. eu, la 1879, nu am cerut 
verificarea legei electorale. De atunci încă mi-a fost 
teamă de votul universal, adică de exercițiul acestui 
vot aşă cum îl înțelege D-l Grădişteanu. 

Oricum va fi, revenind la chestiunea oportu- 
nităţei de astăzi, este adevărat, după cum v'a spus 
D. Grădișteanu, că diferite eonsideraţiuni, atât in- 
terne, cât și externe, a fost ea atât eu, cât şi marea 
majoritate a D-lor Senatori, să credem că nu este 
oportun, ca revizuirea Constituţiunei să se facă, 
acum. In alte cuvinte, D-lor, eu am crezut că nu 
pot luă asupră-mi răspunderea unei situaţiuni, 


1485 


numai după simpla mea apreciere. Rămâneă a 
lumină pe ceice puteau să-și ia răspunderea, adică 
guvernul. Eu, simplu senator, afară din guvern, 
nu puteam ca om liber şi amic inteligent şi sincer 
al guvernului, decât să-i expun aprecierile mele, 
dificultăţile pe care eu le prevedeam. Aceasta am 
şi făcut; însă am declarat totdeodată că majoritatea, 
poate să vadă mai bine lucrurile, când guvernul 
ne poate spune lucruri ce eu nu pot ști, şi că 
astfel eu mă voi supune întradevăr majorităţei. 
Aceasta sa și întâmplat. In urma explicaţiunilor 
date de guvern, tot în şedinţe private, majoritatea 
Senatului a crezut că nu mai trebuie a face din 
oportunitate o piedică pentru revizuire. M'am supus 
şi eu majorităţei. Rămâneă însă pentru mine ches- 
tiunea revizuirei în principiu. 

In alte cuvinte mai rămâneă a se şti de că- 
tre câţiva dintre noi, care facem parte din majo- 
ritatea acestui Senat, până unde avem de gând 
să mergem cu revizuirea, adică cum înțelegem noi 
să se modifice articolele de revizuit ? Ce indicăm? 
Pot să adaog fără indiserețiune că chiar guver- 
nul, D-nul președinte al cabinetului, a declarat că 
voieşte şi D-lui a ști aceasta, mai înainte dea se 
hotărî pentru revizuire. 

Şi, în adevăr, D-lor, presupuneţi că ideia 
majorității ar fi vrut să meargă până la votul 
universal, cum îl înțelege D. Grădișteanu. Ei bine, 


1486 


eu atunci aşi fi făcut tot ceia .ce-am făcut la 
1879, adică nu aşi fi primit revizuirea legii elec- 
torale. Și declar astăzi încă mai mult, declar 
înaintea Senatului şi a ţărei, că dacă din nenoro- 
cire Camerile de revizuire viitoare ar întruni două 
treimi de reprezentanţi, care să fie de opiniunea 
D-lui Grădişteanu, în privința votului universal, 
şi dacă voi face parte din acele Cameri, voi com- 
bate din toate puterile revizuirea legei electorale, 
adică voi combate o reformă pe care, pentru 
acum, 0 găsesc foarte periculoasă pentru țara mea. 

Grădişteanu. Nici eu nu cer astăzi votul 
universal; dar nu voi să merg deabuşele; rezerv 
pentru viitor, 

B. Boerescu. Noi nu mergem deabuşele ci 
mergem în picioare şi cu fruntea sus; atât numai 
că nu voim să ne punem pe un povârniș peri- 
culos, după care putem alunecă, așă încât să ne 
pomenim într'o urâtă prăpastie, în loe de un câmp 
roditor, la care să aşteaptă D. Grădişteanu. Am 
zis, D-lor, că în întrunirile noastre pregătitoare, 
preşedintele consiliului eră ca şi noi în mare în- 
doială despre revizuire, şi, ca şi noi, a cerut şi 
D-lui a şti până unde merg ideile majorităței din 
Senat şi din Cameră. Negreşit că nu actualele ma- 
jorităţi aveau să-şi modifice Constituţiunea, aceasta 
fiind treaba Constituţiunei. Dar în fine dela cu- 
noscut trebuie să mergem la necunoscut, dacă cu- 


1487 


noscutul actual, adică majorităţile actuale, declară 
pe faţă cum cred ele mai bine a se modifică 
Constituţia, este toată probabilitatea, că şi opera 
necunoscută a Camerilor de revizuire să fie tot 
cam în acelaşi sens: l 

Iată pentru ce eu şi unii dintre noi am zis: 
chiar oportună de-ar fi revizuirea, nu o putem 
primi până ce mai întâi nu vom ști cum majo- 
ritäțile înțeleg a modifică Constituţia; ce soluțiune 
cred ele a da fiecărui punct indicat a se re- 
vizui, 

Și D-l președinte al consiliului s'a exprimat 
tot în acelaşi sens. 

Am căutat atunei cu toţii să aflăm mijlocul 
cum să se realizeze această dorinţă a noastră și 
cum totdeodată să se dea garanţii morale că cele 
hotărîte au să se menţină. 

Va chibzuit dar ca să se redacteze o decla- 
rațiune scrisă, în care să se arate ce soluţiune în- 
țelegem noi a da la fiecare articol indicat a se 
revizui; şi ca această declaraţie să fie subserisă şi 
publicată. - 

Obiecțiunea cea mai naturală ce sa produs, 
când s'a făcut acest act, a fost aceia pe care a 
ridicat-o eri D. general Florescu, adică dea să 
zice: dacă cei subserişi în act nu se vor alege în 
Camerile de revizuire, negreșit că opiniunea lor 
nu va puteă predomină, şi că acele Camere vor 


1488 


puteă da orice soluţiuni vor voi. Apoi D. ge- 
neral Florescu a mai lăsat încă a se bănui, că 
poate unii dintre cei subseriși în act nu-şi vor ţine 
angajamentul. 

Apoi, D-nii mei, vă rog să-mi spuneţi, dacă, 
cu asemenea bănueii, mai poate vreodată o adu- 
nare să afle vreun mijloc spre a se garantă în 
contra unei mişcări precipitate, ori prea radi- 
cale? Ce alt mijloc poate aveă o adunare, spre a 
moderă, spre a pune oarecare mărgini în reali- 
zarea unei reforme, decât a face să se angajeze 
în seris şi pe onoare, membrii săi ce mai princi- 
pali, că au să urmeze în cutare şi cutare mod. 
Şi nu uitaţi că acest angajament este luat, îm- 
preună şi cu guvernul, şi guvernul joacă un mare 
rol în modificarea Constituţiunei; căci după arti- 
colul 129 din Constituţiune, modificarea Consti- 
tuţiunii în Camerile de revizuire, nu se poate face 
decât când ele sunt de acord şi cu guvernul, Ast- 
fel că guvernul în această ocaziune nu are un rol 
pasiv şi neutru, ci un rol activ, un rol de agent 
cu voinţă, 

Inţelegeţi dar, D-lor senatori, importanţa unu 
aşă angajament, seris şi subseris, care sa și pu- 
blicat, după cum am promis dăunăzi D-lui Lascar 
Catargiu. Şi de cine este subscris un asemenea an- 
gajament? De către persoanele cele mai importante 


1489 


din partidul liberal, care se află în Cameră şi în 
Senat. 

Iată ce zic ele în preambulul acestei decla- 
raţiuni subscrise în ziua de 22 Decemvrie 1882. 

„ Declarăm. că cele mai bune soluțiuni, modi- 
ficările pe care noi ne-am învoit a le consideră 
ca cele mai bune a se face articolilor din Consti- 
tuţiune, indicate pentru a se revizui, şi pe care 
declarăm pe onoare şi conștiință, că avem să le 
apărăm în public, să le propagăm, să le susţinem 
inaintea alegătorilor noştrii şi la viitoarele adunări 
de revizuire, dacă vom face parte dintr'insele sunt 
următoarele: “ 

Urmează apoi, asupra fiecărui articol de re- 
vizuit, soluţiunea ce cunoaşteţi. 

Ei bine, D-lor, vă mărturisesc, ar trebui să 
avem o tristă ideie despre omenire, și puţin res- 
pect pentru colegii noştrii, dacă cineva din noi, 
ar puteă bănui măcar, că subseriind o asemenea 
declaraţiune ar puteă cineva să-și ia vorba înapoi. 
Dacă, dar, credeţi că și o declarație, anunţată în 
mod atât de solemn, devenită publică, subserisă 
de „mai toată majoritatea și luând chiar prin vor 
birea de azi un caracter oarecum oficial, n'ar pro- 
dece niciun efect, apoi nimie sigur nu ar mai 
puteă face cineva. Cum p'ar presupune, în adevăr, 
că cel ce a subscris și s'a legat prin onoare, că 
are să vină înaintea alegătorilor să profeseze cele 


9% 
29006 


1490 


ce a subscris, că aceleași idei are să le susțină 
înaintea Adunărilor de revizuire de va fi ales, are 
apoi să emită alte idei, afară decât cele subscrise? 
Dar atunci are să vină altcineva să-i zică în faţă 
și în public: „Nu te-ai ţinut de cuvânt; ești un 
om care n'ai nici onoare nici conștiință. 

Eu unul nu pot presupune una ca aceasta 
căci orice om se presupune onorabil, precum în 
materie penală orice om se presupune inocent, 
cel puţin până la probă contrarie. Până atunci 
este o garanţie reală această obligaţiune, subserisă 
de oamenii cei mai importanţi din partidul liberal, 
şi poate că şi D. Grădişteanu, dacă nu eră du 
în străinătate, ar fi subseris-o. 

Grădişteanu. Nu, nu. 

B. Boerescu. Atât mai rău; în destul că cu 
acest act și preşedintele consiliului s'a asociat. 

D. ministru de justiție. A declarat că aderă. 

B. Boerescu. Așă este, prin urmare, D. pre- 
şedinte al consiliului, este legat în Camerile de re- 
vizuire; cum puteți dar a vă îndoi că nici D-sa 
n'are să se ţină de această declaraţiune? Ce rămâne 
atunci cu temerile exprimate de către principele 
Sturdza şi D. General Florescu? Rămâne să-mi 
permită a le spune, că D-lor fac din cestiunea de 
revizuire, după cum a zis D. ministru al justiţiei, 
o simplă armă electorală. Dacă D-voastră puneţi 
la îndoială efectul tutulor precauţiuniilor, ce s'au 


1491 


luat pentru a se face modificarea Constituţiei, în 
limitele raţiunei și ale moderaţiunei, este că voiţi 
cu orice preţ, să ţineţi la îndemână o armă de 
partidă, o armă electorală. Sperietoarea, că colegiul 
întâiu eră să fie desfiinţat, nu este alta, o repet, 
decât o recomandare ce voiţi să vă faceţi înaintea, 
acestui colegiu. Înţeleg arma, înțeleg tactica: adesea 
partidele, în luptele lor electorale să servesc de 
asemenea arme, Însă să ne permiteţi şi nouă să 
«combatem asemenea tactică, şi să vă luăm arma. 

In adevăr, D-lor, să punem lucrurile pe un 
tărâm mai concret şi să examinăm dacă temerile, 
dacă obiecţiunile D-lor preopinenţi sunt fundate. 
Cât despre ideile exprimate de 'către D. P. Gră- 
lișteanu v'am spus că nu le împărtăşese. Dacă 
voi aveă onoare a fi ales în Camerile de revi- 
zuire, le voiu combate şi acolo, mai ales dacă D-lui 
ar veni şi acolo cu ideia D-sale de vot universal. 
Să vedem însă acum dacă modificările ce propunem 
noi sunt în așă fel încât să nimicească colegiul I, 
şi să înlăture, dupe cum s'a zis, toată lumea cultă 
şi inteligentă de a pătrunde în Parlament. Mai 
întâiu, D-lor, să distingem; în propunerea de re- 
vizuire sunt paragrafe, care în afară de legea elec- 
torală, să referă la alte articole din Constituţie. 
Acestea văd că n'au întâmpinat mai nici-o obiee- 
ţiune din partea cuiva. Prin urmare. este logie de 
a se conchide că pe acestea şi opoziţia le admite. 


1492 


Eu însă unul vă declar că, toemai din aceste ar- 
ticole, eu am să vă propun a şterge pe unul, 
adică articolul 76 din Constituţie; motivul meu 
va fi că acest articol care declară cine sunt 'se- 
natorii de drept, adică Moştenitorul Tronului şi 
prelaţii bisericii noastre, după ce l-am propus noi 
a se revizui numai în ceiace priveşte pe Moşte- 
nitorul Tronului, adică paragraful I, la Cameră 
sa votat întreg, adică şi paragraful II, ca cum 
ar fi fost vorba şi de prelați. Ştiţi că nu aceasta. 
a fost cugetul Camerei deputaţilor; dar, pentruca 
să nu fie echivoc și astfel să dăm loc la presu- 
puneri, că ar fi tendința a se scoate prelaţii din 
Senat, cel mai simplu lucru este de a se şterge 
cu totul acest articol dintre cele ce au a se su- 
pune revizuirei; cu atât mai mult că dacă ces- 
tiunea, moștenitorului Tronului are să se voteze 
în Senat la 18 ani, ori la 25 ani, nu prezintă în 
sine mult interes de principiu. Repet dar, D-lor, 
că afară de legea electorală, celelalte articole in- 
dicate la revizuire nu au întâmpinat nicio obiec- 
ţiune; însuşi Principele Sturdza a declarat că se 
uneşte pentru modificarea acelor articole. 

g Apoi atunci, D-lor, este destul ca un singur 
articol din Constituție să se găsească bun a se 
revizui, pentru ca să se cheme Camerile de revi- 
duire cu atât mai mult aceasta trebue să se facă 
când însişi D-voastră recunoaşteţi că sunt şi alte 


1493 


articole cari trebuese revizuite. De ce dar Onor. 
Principele Sturdza zice că cu toate acestea va votà 
contra dacă nu se va suprimà revizuirea legei 
electorale? De ce D-lui nu zice din contră, că va 
votà pentru revizuire, de vreme ce admite că sunt 
puncte de revizuit, dar că va votă, în Camerile 
de revizuit, contra modificărei legei electorale? 
Aceasta ar fi logic. Dar voiu mai reveni asupra 
acestui punct. 

Acum să vedem dacă dreptate are fie chiar 
contra revizuiri legii electorale, dacă, adică modi- 
ficările propuse la această lege sunt astfel încât 
să-i nimicească bazele ei, încât să lovească în di- 
feritele interese ce le apără. 

In alte cuvinte, să examinăm: adevărat este 
că noi desfiinţăm votarea pe categorii de interese? 
Adevărat este că prin modificarea, ce noi propunem, 
introducem votul universal, nu deabușele, ci pe 
furiş ? 

Adevărat mai este că facem o inovaţie prin 
scrutinul pe liste? 

Din toate aceste obiecţiuni care s'au făcut, 
permiteți-ne să încep cu cel relativ la colegiul I, 
la colegiul marilor proprietari, din care și eu, și 
jumătatea acestui Senat facem parte. Oare, tocmai 
noi, marii proprietari să voim a desființă colegiul 
1? Să fie aceste o temere serioasă, sau o simplă 


1494 


temere, nu de un smeu care ar mâncă foe ci de 
o fantomă iluzorie ? 

Ia vedeţi să nu ne înfricoșaţi cu niște păpuși 
care ar fi împodobite numai cu haine de smeu.?! 
Să examinăm. Mai întâi votul universal al D-lui 
P. Grădişteanu crede D-lui că, în principiu, e 
cineva contră? Eu sunt pentru, şi adaog că nu 
este un singur senator, din dreapta sau din stânga, 
care să fie, ca principiu, contra votului universal. 
Şi pentru ce? Pentru că D-nul Grădişteanu trebue 
să distingă între. drept, ca vot universal, şi între 
exercițiul acestui drept. Ce este, ca drept, ca priu- 
cipiu, votul universal întrun Stat? Este ca toți 
cetățenii din Stat să ia parte la afacerile publice 
prin alegere de reprezentanţi, care să administreze 
sau să controleze interesele Statului. Apoi întreb 
pe D. Grădişteanu: este la noi un singur cetățean 
care să nu ia parte la vot, afară de aceia pe care 
legea îi exclude ? 

Negreşit că nu. Acest drept îl are fiecare, 
încă din 1864, dela lovitura de Stat, în contra 
căreia am fost, nu pentru că nu aveè şi multe 
lucruri bune, ci pentru că eu nu voi ca nici bi- 
nele să mi şe dea cu sila, cu forţa brută, 

Va să zică, în principiu, avem votul universal. 

A! Dar cum se exercită acest drept ? Aceasta, 
este altceva. Votul universal se exercită sau direct, 
sau indirect. Acei dintre cetăţeni care prezintă oare 


1495 


care garanţii, foarte modeste, nu imposibile, nici 
dificile, dar garanţii morale, că au conștiință de 
dreptul lor, că-l pot exercită în cunoştiinţă de cauză 
aceia exercită dreptul lor în mod direct, adică aleg 
direct pe reprezentanţi. Acei însă dintre cetățeni, 
care sunt mai puţin culţi, care nu prezintă aceleași 
garanţii morale, au dreptul ea și cei dintâi, însă 
el exercită indirect, prin delegaţie, ei aleg numai 
pe delegaţi şi delegaţii aleg pe deputaţi. Pe cine 
dar voiţi a speriă cu votul universal, pe care îl 
avem dela 1864 şi pe care dreapta şi stânga l-au 
confirmat la 1876? Cât despre exercițiul acestui drept 
îl menţinem, direct şi indirect, tot cum l-am găsit, 
tot cum ni la prescris însuşi D-l Lascar Ca- 
tavgiu la 1866. Dar vine acum D-l Grădişteanu 
şi ne spune că D-lui dorește, ori speră, ca și exer- 
ciţiul acestui drept să se facă direct pentru toți 
cetățenii, aceasta este o dorință, o apreciere per- 
sonală a D-lui. 

Dar nu veniţi a generaliza lucrul, şi cu vorbe 
mari a speriă lumea. Nu ne imputaţi că voim a 
întroduce votul universal; căci acest vot l-am avut 
şi-l avem şi prin cooperarea opoziţiei de astăzi. 
Dar nu puneţi pe spinarea noastră ideile personale 
ale D-lui Grădişteanu, care crede că votul uni- 
versal se poate exercită direct chiar de către oame- 
nii care nu ştiu citi şi serie. 

Noi suntem cei dintâi care combătem aci, 


1496 


i vom combate şi în Camerile de revizuire ideile 
D-lui Grădişteanu, căci îi zicem şi îi vom zice că 
acela, care nu este în stare a apreciă un drept, va 
puteă face un uz fatal de acest drept când îl va 
exercită direct. Nu ştiu dacă D-l Grădișteanu a 
înţeles că D-lui speră numai, şi doresc, ca, cât mai 
curând tot cetățeanul român să fie, destul de in- 
struit, destul de independent, așă ca să poată exer- 
cità direct dreptul său dea votă. 

Dacă aceasta a fost cugetarea D-lui Grădiș 
teanu sunt și eu alături cu D-lui. 

Si le dorese mai mult ca oricine ca că văd 
şi în fapt instrucţiunea publică destul de răspân- 
dită, încât fiecare cetăţean, din orașe sau sate, să 
fie în stare a aprecia valoarea dreptului său şi a-l 
exercita, direct, Mi-e teamă însă că D. (Grădișteanu 
îşi face iluziuni, mi-e teamă că numai termenul 
vieţei sale — care-i urez să fie cât de lungă — dar 
termenul mai multor generaţii va trece până să 
ajungem la acel fericit rezultat! Studiaţi istoria 
altor neamuri şi vedeţi cât de încet se întinde ins- 
trucţiunea. 

Aceasta m'a făcut D-lor pe mine şi pe cei 
subseriși în declaraţiune să nu admitem încă exer- 
cițiul direct, şi pentru toţi cetăţenii, al dreptului 
de a vota cel puţin până când instrucţiunea pu- 
blică nu va fi destul de real răspândită aşă că 
fiecare cetățean, dela cel cu opincă, până la Domn 


1497 


să aibă cunoștință de valoarea dreptului său. Așă 
dar votul universul l-am avut întâi prin legea 
electorală votată la 1864. Exereiţiul lui eră şi în 
acea lege de două feluri; direct şi indirect. Cei ce 
votau direct se numeau alegători direcți; cei ce 
votau indirect se numeau alegători primari. Acești 
alegători primari alegeau alegători direcţi de drept, 
alegeau pe delegaţi. Mai ştiţi încă că prin acea 
lege toţi alegătorii erau împărţiţi în două colegii: 
colegiul de oraș și colegiul de judeţ. Va să zică 
şi această lege admitea, deosebirea de colegii; însă, 
pe o bază arbitrară, aşă că proprietatea mare nu 
eră separată nicicum. Nu am scopul a vă expune 
tot mecanizmul acestei legi, ci numai a relevă că 
prin ea sa introdus la noi justa şi raționabila rẹ- 
formă a votului universai însă cu justul şi rațio- 
nabilul exercițiu, de două feluri, direct gi indirect. 
Mai relevez încă o particularitate a acestei legi 
din 1864, că prin articolul 12 a regulat pentru 
prima oară aceeace noi numim azi (nu știu tocmai 
de ce) scrutinul pe listă. Acest scrutin pe listă, 
ori, de listă, cari ni se impută ca o inovaţie a 
existat în totdeauna la noi şi mod mai formal sa 
regulat ce-i drept la 1864. De atunci a continuat 
să existe până astăzi. Acest cuvând înseninează 
că, dacă un colegiu se împarte în secţii, fiecare 
secţiune va votă lista întreagă de reprezentanţi ai 


1498 


colegiului, iar nu o parte proporţională din acea, 
listă. 

Aşă, dacă Bucureștii au 6 deputaţi şi alegă- 
torii săi se împart în 3 secţiuni. fiecare secţiune 
va votă nu pentru 2 deputaţi numai, ci pentru 
6 deputaţi. Aceasta o spune expres articolul 12 
din legea dela 1864; acestea, rezultă din legea elec- 
torală de azi, aceasta s'a practicat în totdeauna, 
la noi. De unde s'a scos că noi am invocat ceva? 
Nu vedeţi că noi facem proză de atâţea ani, ca 
cel din comedia lui Molière, fără să ştim! 

Aţi auzit cuvântul de serutin de listă dela 
Gambetta, și v'aţi speriat; fără să vă amintiţi că 
noi am avut lucrul mai înainte de a se ivi cu- 
vântul (ilaritate). 

Dar să venim la chestiune. Votul universal 
îl avem dela 1864. 

La 1866, când a venit Constituanta a dat 
ea ceva nou menținând votul universal ? Nu; căci 
repet, ea a menţinut numai aceeace exista dejă, 
căci D-lor, vă aduceţi aminte că am zis că, când 
o libertate, ori un drept, se dă unui popor, ane- 
voie se mai ia înapoi. Aceasta a justificat-o Ca- 
mera dela 1866, căci ea n'a mai retras votul uni- 
versal dat la 1864, ci l-a confirmat din nou, re- 
gulând numai altfel exerciţiul acestui drept. 

Aşă dar, pentru a veni: acum la legea elec- 
torală actuală, cea din Iulie 1866, ea repet a men- 


1499 


ținut votul universal, a menţinut serutinul de listă 
cum eră şi mai înainte; însă, în loc de două co- 
legii electorale a împărțit corpul electoral în 4 
colegii, bazate pe deosebirea de interes. Trei din 
aceste colegii votează direct, cel de al patrulea, vo- 
tează indirect, prin delegaţi. Acum să examinăm, 
dacă noi, care cerem revizuirea, schimbăm bazele 
esenţiale, fundamentale ale actualei legi electorale? 
Prin actuala lege electorală se zice că colegiul | 
pentru Cameră este compus dintre alegătorii cari 
au un venit fonciar dela 300 galbeni în sus, co- 
legiul al II este compus din alegătorii cari au un 
venit fonciar de 300 galbeni în jos până la 100 
galbeni; In colegiul al III intră toţi aceia care 
plătesc o dare de 18 lei și în colegiul al IV vo- 
tează, prin delegaţiune, oricine plăteşte o cât de 
mică dare către Stat. Ce rezultă din toate acestea? 
Rezultă că deosebirea între colegii este făcută pe 
baza de deosebire de interes: sunt interesele pro- 
prietăţii funciare; ele au un colegiu deosebit. Sunt 
interesele oraşelor; ele au alt colegiu și aci intră 
toată capacitățile, toate profesiunile libere cu dis- 
pensă de cens. Sunt interesele proprietăței funciare 
celei mai mici, şi ale muncei şi industriei miei; 
acestea însă au un colegiu deosebit. 

Acestea sunt baze esenţiale ale legei electo- 
rale. Pier ele, sau să transformă ele, dacă cenzul 
actual să mai micşorează, aşă că, din 4 colegii, 


1500 


să facem trei? Nepreşit că nu; pe cât timp se va 
menţine deosebirea de colegii și deosebirea lor ba- 
zată pe interese distincte şi identice. 

V'ar fi frică că, prin micșorarea censului s'ar 
introduce idei subversive, revoluționare ori socia- 
liste în parlament? Dar prin ce colegii s'ar in- 
troduce ele? Prin cei ce votează în colegiul al III 
ori al IV ? Dar aceştia nu le-au introdus până 
azi; de ce le-ar introduce mâine? Căci, în fine, 
pentru aceste colegii nu propunem a se micşoră, 
censul pe viitor; censul rămâne acelaşi. Vă temeți 
că proprietarii fonciari rurali să aleagă asemenea 
reprezentanți? Aceasta nu este natural, şi apoi, 
aceasta, sar puteà numai când colegiile rurale ar 
fi înăbușite de cele urbane, de târgoveți. 

Aşă însă propunem noi a se face? 

Dacă am observă bine legea actuală din 1866, 
vedem că ea violează principiul deosebirei de inte- 
rese. Așă, vedem că ea prescrie că în colegiul I 
pentru Adunarea deputaţilor iau parte toți cei ce 
au un venit fonciar de peste 300 galbeni, fie acest 
venit fonciar, urban ori rural; astfel că un tår- 
gaveţ, care nu are niciun venit rural, poate fi 
alegător pentru deputaţi în Colegiul I al proprie- 
tarilor rurali. 

Prin urmare este un amestec de interese; căci 
proprietarii de fonduri rurale se amestecă şi votează 
eu proprietarii de fonduri urbane. 


1501 


Aceiași confuziune există şi în alegerile pen- 
tru deputaţi, prin legea actuală, și pentru cole- 
giul al II. Şi fie de fonduri rurale, fie de fonduri 
urbane cari au venit fonciar între 300 şi 100 
galbeni. Și de aci urmează că în multe judeţe 
târgoveţii copleseșe pe alegătorii rurali. 

Această  confuziune de interese, logică este? 
conservatoare este ? 

Este adevărat că, pentru ulegerea senatorilor, 
aceiaşi confuziune nu să mai face, cel puţin pen- 
tru colegiul I. 

Aci deosebirea de interese se menţine de legea 
actuală, ea zice (art. 68) că nu pot intră în cole- 
giul I decât numai proprietarii de fonduri rurale 
cu venituri de peste 300 galbeni. 

Apoi vă întreb, nu vedeţi D-voastră că e o 
anomalie că la colegiul I la Cameră să se contunde 
interesele rurale cu interesele urbane? Căci care 
este baza legei electorale? Ea este deosebirea de 
interese; ceiace este prea logic, prea bine. Dar 
de ce atunci se confundă interesele rurale cu cele 
urbane, două interese de-o natură neidentică, După, 
propunerea. şi declaraţiunea noastră acea confuzie 
nu se mai face. Noi menţinem împărţirea colegii- 
lor bazată pe deosebirea de interese; adică, şi în 
"olegiul I şi în colegiul II, votează numai cei cu 
interese turale fără a se amestecă cu cei de oraşe. 
Şi dacă propunem trei colegii, în loé de patru, nu 


1502 


este pentrucă amestecăm interesele, şi pentrucă 
micşorăm censul, singurul omagiu ce facem pro- 
gresului ideilor timpului, în urma aplicărei în 
timp de 16 ani a legei electorale actuale. 

Ni se poate oare face o imputare că, pentru 
colegiul I, propunem ca numai proprietarii rurali 
să voteze, adică că, aceeace legea actuală din 
1866 făceă numai pentru Senat, noi cerem a se 
face și pentru Cameră? Nu credem ca opoziţia să 
ne facă o asemenea imputare. 

Ni sar face, însă, imputare că mieşorăm 
censul, adică că propunem ca alegătorii din co- 
legiul I, să aibă un venit în proprietăţi rurale 
între 600 şi 800 franci. Dar, D-lor, această re- 
formă este foarte moderată şi cerută de progresul 
ce natural am făcut dela 1866 şi până astăzi. Nu 
uitaţi că prin legea din 1864, se cereă ca alegă- 
torii direcţi, adică şi aceia ai proprietății mari să 
aibă un venit de orice natură de 100 galbeni, 
adică 1.100 franci. Ce dar perturbaţiune mare 
facem noi când cerem un venit, nu de orice na- 
tură, ci numai rural, de 800 franci? 

Baza garanţiei ce trebuie să o avem în ve- 
dere este deosebirea de interese; şi această deose- 
bire o menţinem mai bine decât o menţine legea 
actuală. Nu uitaţi încă că noi menţinem ca eligi- 
bilii în Senat să aibă un venit de 800 galbeni. 

Aşă dar, nu temerea de desființarea colegiu- 


1503 


lui I, poate să preocupe legitim opoziţia noastră, 
ci temerea că acest guvern se va întări, şi deci 
nu va veni dânsa la putere. 

Acum în ceiace privește colegiul al II, aceiași 
deosebire de interese se menţine, şi niciun târgoveţ 
nu va votă într'însul. Vor votă numai proprietarii 
rurali, cari au un venit mai mic de 800 de franci, 
Iar cât pentru ceilalţi locuitori ai comunelor rurale, 
cari nu au un venit rural, dar care vor plăti o 
dare către Stat, vor alege delegaţi, şi acești dele- 
gaţi vor votă, împreună cu ceilalţi alegători di- 
recţi, în colegiul al II. 

Insă, după cum vedeţi, acest colegiu este tot 
curat rural, el este o combinaţiune între actualul 
colegiu al II, pentru Cameră și actualul cole- 
giu al IV. 

Apoi, colegiul al III, după propunerea noastrà 
este propriu colegiul oraşelor, tot ca până acum, 
care devine colegiul al II pentru Senat, şi unde 
proprietarii rurali nu intervin de loc. 

Unde vedeţi, D-lor, în toate acestea: copleșiri 
de colegii, desfiinţări de colegii, şi pericole pentru 
proprietatea rurală? 

Această proprietate are, spre a se apără, 
două colegii pentru Cameră şi un colegiu pentru 
Senat, cari are să dea doi Senatori. 

Dar credeţi D-voastră că colegiul I, devenind 
mai numeros, prin adausul de proprietari rurali 


1504 


mai mici, are să fie mai puțin gelos de interesul 
proprietății? Vă îngelați, căci proprietarul mic, 
este cunoscut, că ţine mai "mult la proprietate sa, 
decât proprietarul mare. Fiţi siguri că nu pro- 
rietarul mic va trimite ca deputat ori senator, un 
socialist un comunist. Este cunoscut că cu mai 
multă, înlesnire un proprietar mare face sacrificiul 
unei părţi din pământul său, decât un proprietar 
mie, care este în stare să omoare un om pentru 
o palmă de pământ. 

De capacități şi de oameni culţi, că o să ră- 
mână pe dinafară, prinţul Sturza să nu aibă grije, 
căci ei votează toţi în colegiul al III-lea, şi este 
cunoscut că, de obşte orașele susțin aceste stări 
de oameni şi le trimit în Adunări. , 

Dacă acum mi-aţi permite a rezumă şi a face 
ocomparaţiune între legea electorală actuală şi ceeace 
noi propunem, știți unde am ajunge? Aţi crede 
că glumesc. Am ajunge a ne convinge că legea 
electorală, cum o propunem noi, este mai con- 
servatoare decât legea actuală! 

Să luăm faptele şi să vedeţi dacă noi putem 
speriă lumea şi dacă imputările D-voastră sunt 
fondate. ! 

Votul universal îl avem —-noi ñu avem a 
inovă nimic. 

Exerciţiul votului tiniversal se face -azi în două 


1505 


feluri :. direct și indirect." Îl menţinem același; dei, 
nu inovăm nimic. 

Corpul electoral este azi împărțit pe deosebire 
de interese: 'Menținem aceiaşi împărțire pe -deose- 
bire- de interese; căci şi după propunerea noastră 
colegiile I.:şi al .doilea sunt“separate și reprezintă 
toate interesele rurale, de orice categorii, însă numai 
interese. rurale.; 

; [n colegiul III, intră comerziul, industria, toate 
inteligenţele, toţi acei oameni cari, ciim zice D. Gră- 
dişteanu, ‘pot a.nu aveă proprietate, dar au va- 
loarea lor morală; care este mai mult decât .o pro- 
prietate.: Menţinem dar toate deosebirile de interese 
ca și legea 'actuală. 

Ministru al justiţiei. $ Și colegiul al II-lea este 
întărit cu proprietatea urbană dela colegiul II. 

B. Boerescu. Aşă este, căci cei cari au numai; 
proprietăte ‘urbană nu mai votează ca până acum 
cu ceice au proprietate rurală: Cât despre scrutinul; 
de listă v'am spus că iarăși nu inovăm nimic, căci: 
acest scrutin: îl“ avem şi l-am" avut de. vreme în- 
delungată.::; Nu ştiu -de ce ldginitorul nostru! 8a 
servit de acest” 'cușânt străin: în legea “eomunalăj 
cea nouă." Erà mult mai simplu să .se zică că fie» 
care secțiunea aceluiași colegiu votează lista“ în- 
treagă a colegiului. Acesta, este interesul“ chiare 
mai raţional, cel::mai: logic, căei altfel fiecare sec- 
ţiane şi-ar fi 'votăt candidaţii săi:"din localitate, 


29006 95 


1506 


spiritul de clopotniţă s'ar, fi întărit și mai mult 
şi acest spirit ar fi făcut să se uite interesele ge- 
nerale. : ; 

In ce dar constă inovația reală ce. propunem 
noi? Una singură, ea, constă în aceasta că. pro- 
punem a se seădeà censul, In fapt. dar, aceeace 
trebuie să 's6. proclame şi să se ştie de țară, este 
că unii dintre D-nii senatori sau deputați, voiesc 
ea censul legei electorale actuale să se menţie tot 
același, iw’ alţii cred că este logic, că este poate 
prudent, -că este mai ales conform cu dreptatea și 
cu spiritul timpului, ca. să se mai lărgească acest 
cens Astfel lumea dela noi va şti ce este în dis- 
cuție şi se va cai a cel Apața în cunoștință de 
cauză, E 
„ Văzurăm, dar, singura : inovaţie ce noi pro- 
punem la, jegeă actuală electorală, 

„Acutn s% vedem în ee legea electorală, sum o 
fiu print “noi estë mai conservatoare . decât cea, 
obuală, `; err e aa 
+ Este maj conservatoare: pentrucă noi nu {acain 
confuzie de interâsd. fri colegii, cá legea actuală, nú 
luăm alegătorii din oraşe să-i punem a votă'.cu 
cei dela câmp, nici. pe cei dela câmp cu. cei. din 
oraşe, prin «urmare mu dăra .beazie unora să ab- 
soarbă pe ceilalți -< Ga a s’ holo aoaea. 
-, Este mai tonservatdart:: pentrucă. dipă noi 
colegiul I, pentru Senat, 'eurat rural, ca şi :pentri 


1507 


Cameră, va da doi senatori; iar colegiul oraşului 
va da un senator. Astfel că Senatul eare trebuie 
să fie un corp ponderator sau moderator, spre a, 
mai domoli ardoarea Camerei de jos, își va puteă 
îndeplini mai bine misiunea. 

" Elementul conservator al proprietăţei rurale 
se va putea astfel afirmă în: Senat mai -bine decât 
după legea, electorală actuală. 

Când dar o reformă se propune cu atâta mo- 
deraţiune, și se îau atâtea garanţii, se mai poate 
face din singura inovațiune, reducerea censului, 
o sperietoare reală, care să aibă inconvenientele 
arătate de către PD. General Floreseu şi de Prinţul 
Grigore Sturdza? D-lor, D. General Florescu a zis: 
cu reforme D-voastră faceţi să piară independenţă 
colegiului I; Iar Prinţul Sturdza, a adăogat: voiţi 
să înlăturați capacitatea și elementele culte! 

Să vedem" însă. realitatea. Da, colegiul I este 
independent; dar- pót fi colegii I care să nu fie 
independente; dar mai pot fi şi alte eolegii inde- 
pendente. : Aceasta, depinde adesea de partidul care 
este la putere. Oând erau eonseryatorii la putere, 
colegiul care să ziceă atunci că este eel mai in- 
dependent, erà colegiul XII; mai întotdeauna, co- 
legiul TH a dat: deputaţi din opoziţie; opoziţia de 
atunci erà- dar în drept să zică, că -colegiul III 
este independent;: Negreșit,. colegiul I,- când > un: 
guvern liberal este la putere, dă mai multe voturi 


1508 


opoziţiei liberale, deși el este cel mai numeros, 
Luaţi Bucureştii, Craiova, Iașii şi alte orașe mari, 
unde alegătorii sunt cu miile, şi vă veţi convinge. 
Nu, dar, de număr depinde independența unui 
colegiu. Puteţi aveă un colegiu cu 10 alegători 
şi să fie cel mai independent; s'a văzut adesea cole- 
giuri I foarte restrânse, şi din nenorocire foarte... 
dependinte. Precum s'a văzut asemenea colegii 
foarte numeroase -sânt mai întotdeauna foarte inde- 
pendente. Omul este dependinte din multe puncte 
de vedere: este dependinte prin interesele sale, prin 
poftele sale, prin ambiţiunea sa; este dependinte 
dupe cum ziceă D. Stătescu din cauza legilor or- 
ganice agricole, şi a stărei noastre agricole, din 
cauză că exploatarea pământului depinde prea. 
mult, de administraţie, şi este silit agricultorul, 
care este și alegător, să se conforme cu voinţa ei.. 
Nu numărul face dependința sau independenţa co- 
legiului ci independenţa lor de caracter. Asemenea. 
nici avuția nu aduce independenţa alegătorului; 
căci s'au văzut oamenii avuţi fiind foarte depen- 
dinţi. Cultura noastră are, încetul cu încetul să se. 
întinză şi ea mai ales are să ridice caracterele, 
spre a da individului acea independenţă morală, 
care este cea mai sigură garanţie a unui colegiu. 

Prin urmare, independenţa colegiului I nu 
are njmie a face cu creşterea numărului de ale-. 
gători din acel colegiu. Este din contră mai multă. 


1509 


probabilitate că acest număr find mai mare, acţiu- 
nea administraţiunei va puteă mai anevoie influenţă. 

A! dacă an amestecă, colegiul I cu albăstrimea 
din oraşe, precum se face astăzi, aceasta ar fi alt- 
ceva; atunci s'ar alteră. natura acestui : colegiu. 
Altfel eu nu înţeleg cum credeţi D-voastră că acest 
colegiu s'ar înăbuși prin creşterea numărului ale- 
gătorilor. Inăbuşirea ar fi dacă ar veni alegătorii 
cu interese altele, spre exemplu, alegătorii de orașe 
peste alegătorii de câmp, ca să ziceţi atunci că 
oraşele au înăbuşit câmpul. 

Dar când toţi alegătorii au interese identice 
de aceiaşi natură, cum ar mai fi vorba de înă- 
bușire ? Cum! dacă un colegiu ar fi compus de 
150 alegători rurali, în loc de 30, credeți D-voastră 
că ar alege mai lesne pe un- individ ce le-ar pro- 
pune violarea proprietăţii, ori împozite grele numai 
pe proprietate ? 

Dar atunci nu cunoaşteţi bine pe micul pro- 
prietar rural. Dar aceasta sar puteă spune când 
100 de târgoveţi ar veni peste cei 50 rurali. Alt- 
fel interesele tuturor ulegătorilor fiind identice, 
există; o solidaritate între dânșii: şi fiți siguri că 
proprietatea va fi mai bine apărată de un număr 
mai mare de proprietari decât de un număr mai 
restrâns. 

In privinţa temerei principelui Sturza, exclu- 
derea capacităţilor şi elementelor culte, am mai 


15t0 


vorbit adesea că ea este neintemeiată. Aci mai 
adaog că mai întâi acestea n'au să fie excluse de 
către proprietari; căci ei au să înţeleagă că este 
în interesul lor să aleagă ca deputaţi pe cei mai 
capabili, pe cei mai luminaţi dintre ei. 

Apoi după cum am mai zis şi în urma re- 
formei ce propunem noi, oraşele au să prefere, ca 
şi până acum pe oamenii cei mai culţi și mai 
independenţi. In acest scop am şi menţinut toate 
scutirile de cens cari există în legea actuală, pen- 
tru profesori medici, foști militari, preoţi ete. 

Universitățile din laşi și Bucureşti vor con- 
tinuă, ca gi până acum a fi representate aci. 

Din toate acestea v'aţi putut, D-lor, îndestul 
convinge că nici una din bazele legii electorale 
nu se schimbă prin modificările ce propunem noi; 
că, nici o excludere nu se face, că nici o pertur- 
baţie nu are să se nască din această schimbare. 
Că din contră am întărit ceva mai mult princi- 
piile conservătoare pe care stă așezat sistemul 
nostru electoral. 

In privința singurei inovaţiuni ce propuuea, 
lărgirea votului, cugetaţi D-lor serios și matur 
dacă este bine a ne opune şi-a nu ţine seamă de 
ideile timpului și de progresele ce am realizat şi 
noi. Este îmi pare o regulă de prudenţă elemen- 
tară, ca, când vedem că începe a se formă un 
curent pentru realizarea unei idei justificate, unui 


1511 


progres raţional, în loe să ne punem în contra 
lui, este înţelept să ne punem în fruntea lui spre 
a-l dirijeă spre bine. Nu aşteptaţi ca curentul să 
devină tare, să ajungă ca să zie așă, la uge, căci 
atunci va fi poate tărziu, atunci poate că nu-l 
veţi mai dirija, atunci perielitaţi de-a fi înghitiţi! 
(A plauze). 

Principele Sturza ne-a vorbit de istorie, să-i 
amintesc puţin istoria. Aristoeraţia engleză există 
de secoli. 

Vă întreb care alt element conservator în 
Europa sa ţinut mai bine decât acesta ? Și pen- 
truce ? Pentrucă acea aristocrație a ştiut în tot- 
deauna, să ţie seamă de ideile şi progresele tim- 
pului. Ea a știut nu numai a se regeneră, întro- 
ducând necontenit în sânul ei noi elemente vitale, 
dar în totdeauna dânsa a dirijeat mișcările morale, 
dânsă a adoptat ideile cele bune ale timpului, prin. 
tiânsa s'a realizat reformele cele mai Însemnate=- 
De aceia această aristocrație a trăit şi are să 
trăiască mult. Principele Sturza însă se mulţu- 
meşte a fi liniştit contrasmeilor acelora care mă- 
nâncă foc, ca D. (Gărădişteanu, și care nu cutează 
să-și ridice capul, nu numai pentru cuvântul că 
se lovesc de noi ăștia de aci, gravii senatori care 
suntem fructul actualului colegiu I și II. 

Gr. Sturdza. Aşà este. 

B. Boerescu: Vă, înșelaţi cred eu! Atunci vă 


1512 


întreb pentruce oare alte clase conservatoare, din 
alte ţări, mult mai conservaţoare și mai bătrâne 
ea noi nn au putut să reziste toventului progre- 
sului şi al democraţiei? Cu toate acestea voința nu 
le-au lipsit. Dar a trebuit să cedeze și câteodată 
să fie zdrobite.. 

Cugetaţi D-voastră de ce aristoeraţiunea en- 
gleză nu a avut şi ea pe 1879 din Franţa. De 
ce nu a venit şi ea să renunțe în noaptea de 4 
August ca aristocraţiea franceză la privilegiile 
şi drepturile sale? Pentru un cuvânt prea simplu: 
pentrucă ea a fost destul de inteligentă şi nu s'a 
încăpățânat să zică: sunt mare, sunt tare, nimeni 
nu mă va puteă darâmă; ea nu a lăsat curentul 
să se mărească, s'a pus din vreme în capul pro- 
gresului, şi a realizat însăși progresele ce popo- 
rul dorea. 

Când un curent se inst devine un torent, 
şi atunci nimeni nu îi mai poate rezistă; ba chiar 
poate să își înghiţă şi pe cei cari merg cu dânsul. 

Așă a păţit aristoeraţiunea franceză la 1789 
a așteptat până ce curentul a devenit torent, şi 
ea atunci a fost zdrobită de acel torent, cu toate 
nobilele sacrificii ce făcuse. 

Să venim dar cu toţii D-le Sturza şi să acor- 
dăm o reformă raţională moderată, cerută de timp, 
prin întinderea votului ce propunem. Să nu aş- 
teptăm ca curentul să devină torent; să-l dirigem 


1513 


încă dela nașterea lui. Să evităm chiar lupta cu 
zmeii, căci acea luptă este periculoasă pentru întreaga 
societate, Cu aceasta nu voi să zic însă că nu 
vom aveă luptă. Vom aveă luptă poate eu con- 
fratele nostru D. Grădişteanu, și alţii ca D-lui 
în viitoarele adunări de revizuire. Poate fi în 
lume vre-o reformă fără luptă? 

Insă sunt convins că D-nul Grădișteanu va 
fi mereu în minoritate, şi apoi. va aşteptă timpul 
când se vor putei realizà şi ideile D-sale. D-lui 
crede că acel timp va fi scurt; eu îl cred prea 
lung. Dar oricum va fi, până să vină acel timp, 
de ce să nu sper şi eu că poate chiar D-sa se va 
convinge că e mai bine să facem o aplicare nea- 
devărată a votului universal, decât o aplicare ra- 
dicală şi precipitală cari ne-ar duce la tiranie sau 
la demagogie. Noi nu mergem deabuşele cum 
a zis D-lui, ci mergem solid și mă felicit de a 
vedea că partidul liberal a preferat acest sistem 
înţelept și sigur; se poate să mergem încet, însă 
este, repet, solid; „cht va piano ta sano” zice 
proverbul italian. Reformele cari se fac cu iuțeală, 
cu entuziasm sau numai cu inimă, sunt adesea 
veforme cari pier totatât de iute ca și entuziasmul 
care le-a produs. Nu așă reforme voim noi: 

Noi voim reforme meditate şi cugetate cari 
să fie bazate pe rațiune şi convineţiune și pe care 


1514 


o lungă experiență să le fi justificat trebuința. 
Așă este reforma ce o propunem. Ca niște inte- 
lepţi legiuitori noi prevedem de departe un mie 
curent, îl întâmpinăm dela nașterea lui, spre a-l 
dirigeă spre bine, a-l face fructifer. 

Sfârșese, D-lor, spre a observa că principele 
Sturza a zis că dacă nu se scoate din propunerea 
de revizuire articolele relevate la legea electorală; 
D-sa va votă contra revizuirej, Dar de ce aceasta? 
Mai repet acum ceeace am zis la început. D-sa 
este foarte în logic, însă aci, să-mi deă voie să-i 
spui, că nu este consecinte cu premisele sale. Îndată 
ce D-sa admite că sunt articole din Constituţiune 
cari merită să fie revizuite, logica cere ca să vo- 
teze cu noi. Cât despre partea relativă la legea, 
electorală, pe care n'o -admite, ei bine! Dacă va 
fi ales în Camerile de revizuire, o va combate; și 
dacă în acele Camere va veni și D-nul Grădişteanu 
să propună votul D-sale universal îl voi combate 
și eu alături cu principele Sturdza. De ce însă vă 
dați îulături? D-voastră, luptători ageri, vă este 
oare teamă de luptă? Nu, o ştiu. 

Veniţi dar la luptă, şi luptaţi pentru triumful 
revizuirei așă cum o înţelegeţi, şi atunci, în Ca- 
merile de revizuire unde nu sunteţi angajaţi să 
susțineți toate ideile coprinse în declaraţiunea noastră, 
sunt sigur că majoritatea vă va da dreptate, acolo 
unde dreptate veţi aveă. 


1515 


Sfârșese, D-lor, repetând încăodată că ideile 
majorităţei Senatului, ca şi ale adunărei deputa- 
ților, în privinţa revizuirei sunt din cele mai mo- 
derate, mai conservatoare bazate pe rațiune şi pe 
o experiență destul de lungă. 

Noi avem cuvântul de a erede că lucrăm ca 
nişte buni legiuitori, dând ţărei o reformă de care 
are nevoie, şi luând toate precauţiunile cum să se 
închiză drumul la orice zguduiri, şi cum reforma 
propusă să-și producă binele ei. (Aplauze prelungite). 


TABLA DE MATERII. 


1874 
Interpelarea lui Nic. Ionescu în cestiunea drepturilor 
țărei de a trată ........... N iata 
Din nou politica externă a guvernului ........ 


Proiectul de lege pentru modificări la legea comunală 
Din nou legea comunală ...... cc... 
Constituirea primului credit funciar român. ..... 
Bugetul ministerului de culte ........... crt 
Restaurarea monumentelor religioase 
Gradaţiunea profesorilor ......... j 
Din nou gradația profesorilor. . . . s. soose oaa 
Interpelarea lui Manolache Kostache . .... 
Proiectul de lege pentru reformarea şi complectarea 
unor articole din codul penal ......... 
Proiectul de lege pentru modificarea legei timbrului . 
Raportul joncţiunii liniilor ferate române cu cele Aus- 
tro-Ungare . ses nta a cc... .| 
Joncţiunile căilor ferate-române cu Austro-Ungaria 


» n Și n n n n n 
1875 
Proiectul de lege pentru un împrumut de 19.000.000 lei 
în rentă de 5%/o ... cc... J 


Interpelarea senatorului Deşliu relativă la Porțile- -de- Fer 


Pag. 


211 


1518 





Pag, 
Bugetul ministerului de externe .... ....... 214 
Concesiunea căilor ferate Ploeşti-Predeal Şi Adjud- -Ocna 282 
Din nou concesiunea căilor ferate .........., 302 
Adresa de răspuns la mesagiul tronului ......., 333 
Convenţia comercială cu Austro-Ungaria. . . . , . . 382 
4 3 3 a pe 404 
Din nou convenția cu Austro-Ungaria ..... „a 43l 
“9 » n - n n 473 
1876 
Proiectul de lege- al instrucţiunii publice. ... . . 491 
Din nou proiectul de lege al instrucţiunii publice. . . 5214 
` » n n n g » seoa 11908, 
n n r [Zi s» n e.. o 547 
Proikctele de legi Strat. ...... Aan ati Aa 571 
Din nou proiectele de legi Strat ........... 620 
$ 1877 
Convenția cu Rusia referitoare la trecerea armatelor 
ruse prin România. f... saasa a’ .. -> 659 
Discurs pentru independenţa României. ...,. 686 
Lege. pentru ofițerii români! cafe au servit în armate 
Străine e e a e L a ee oa e i alele ica © 129 
Raport asupra proiectulúi pentru emisiune de scrisuri 
de Stat în sumă de 30.000.000 lei. ....... 740 
Discurs referitor la mesagiul tonului ........ 136 
"1878 
Credite pentru trimișii noştri exraordinari ....... 793 
Naturalizarea străinilor de orice rit ......... 809 
1879 
Prâgramul ministerului de alianță din 11 Iulie 4879.” 843 


Revizuirea art. 7 din Constituţiune. .. „848 


Pag. 
Revizuirea art. 7 din Constituţiune. .., :..... 857 
ou e pi a at s. e 899 
Pepiilaţiani s referitoare la paragrafele 7 din constitu- 
iune. tra 800 a ca 10 ada, cab aura 59 
1880 
Cestiunea răscumpărării drumurilor de fier. . . . . 1001 
Clauza naţiunei celei mai favorizate . . . . .  . . 1026 
Naturalizarea lui Daniel ............ „1031 
Naturalizarea străinilor. . . . cc... 1043 
Proiectul de lege pentru înființarea unei bănci naționale 1050 
Discuţiunea bugetului ministerului de interne . . . . 1080 
Discurs privitor la rezerva metalică a băncii Naţionale 1093 
Demisiunea în corpore a magistraţilor din laşi. . . . 1111 
Guvernul de alianţă din 11 Iunie 1879... .. 1124 
Discurs reteritor la moştenirea prezumtivă a tronului 1126 
Modificarea art. 409 din procedura civilă .....4 1142 
Convenţia cu Italia. ....... aar la eg a da hu 1175 
Din nou convenţia cu Italia . ........... 1197 
1881 
Convenţia consulară cu Italia . .....,..... 1209 
Din nou modificarea art. 409 din procedura civilă . . 1219 
Libertatea navigaţiunii pe Dunăre .......... 1240 
Proclamarea regatului . . . . cc... 1249 
lar cestiunea Dunări . ....... EI E e Y À 
Din nou cestiunea Dunării .. . ss... 1296 
Cestiunea Kalimachi-Catargiu . . .. soa oa aaa’ 1310 
1882 
Răspuns lui M. Kogălniceanu referitor la cestiunea 
DUNĂTIi a na ta vei rapa i a dle cota ata e al a e a a 1335 
Proiect de lege referitor la divulgarea actelor dip!o- 
iñatice secrete ic gos e cai ae do ie Tale Bica 1359 


1520 


Pag. 

Anteproiectul legilor magistraturei, cârciumelor la sate, 
tocmelilor agricole . ........ sia aa, 1392 
Pentru a patra oară cestiunea Dunării . .. . . . . . 1423 
Societatea de costrucţiuni ...... pacat sar tei ie 4489) 
Răspunsul la mesagiul tronului. ..,..  . . » . 1450 

1883 

Revizuirea legei electorale. . . . . a 163 


Din nou cestiunea legei electorale ......... 1481