Samael Aun Weor — Samael Aun Weor — Revolutia lui Bel

Samael Aun Weor 
REVOLUȚIA LUI BEL 


o CAPITOLUL 1 n 
REVOLUȚIA LUI BEL n 

Cântă, o, Zeită a înțelepciunii, împărăteasa focului. 

Să ne ridicăm cupele și să celebrăm ierarhia flăcărilor. 

Să umplem amforele noastre de aur și să bem vinul de 
lumină până la exaltare. 

O, Demostene! Cât de rapide fură picioarele tale în 
Cheronee... 

Mesmer, Cagliostro, Agrippa, Raymond Lulle, v-am 
cunoscut pe toti, v-am văzut pe toti, și v-am numit nebuni. 

De unde vă trageti înțelepciunea voastră? De ce moartea 
v-a pecetluit buzele? Ce s-a întâmplat cu înțelepciunea voastră? 

Voi bea din vinul înțelepciunii în această noapte, din cupa 
preamăritelor voastre cranii, și dintr-un gest de revoltă 
omnipotentă, mă voi ridica împotriva jugului antic. 

Voi rupe toate lanțurile lumii și mă voi declara nemuritor, 
chiar dacă mă vor crede nebun... 

Voi apuca sabia lui Damocles și-o voi răsuci în musafirii 
nepoftiți... 

Dar tu nu vei putea face nimic împotriva mea, cadavru 
mut, pentru că eu sunt nemuritor... 

Christ de foc, Christ înflăcărat, ridic cupa mea și celebrez 
Zeii și pe tine, botează-mă cu focul... 

De unde provine această enormă creație? De unde provin 
aceste imense mase planetare care, ca și niște monștri milenari 
par a ieși din gura unei prăpăstii mai teribile și mai 
înspăimântătoare ca și cea dintâi? 

Imi ridic privirea către înalt și pe capul de foc al celui mai 
mare dintre sacrificați, eu citesc acest cuvânt: „INRI”. 

„lgnis naturam renovatur integram” (adică, focul 
renovează fără încetare toată natura). 

Da, iubiti discipoli, totul în univers nu este decât o 
granulatie a foat-ului. 

O, ierarhi ai focului! O, ierarhi ai flăcărilor! 

Trandafiri înflăcărati arzători... Năpârcă de foc... Radiati... 


răsuflați etern peste apele vieții pentru a se ivi lumile... adiati, 
adiați etern cu suflarea foat-ului, flăcări sfinte... Binecuvântat 
fiat-ul luminos, fiat-ul spermatic al lui Dumnezeu trăind etern, 
care face universul să existe. 

Foc divin, tu ești inspirația divină a tuturor existențelor 
infinite și când flăcările subterane vor devora forma și vor arde 
fundamentele lumii, tu vei fi cum ai fost înainte, fără a fi suferit 
nici o schimbare, o, Foc divin și etern... 

Foat-ul fecundează materia haotică și lumea se ivește 
pentru a exista. Tot ceea ce a fost, ce este și ce va fi este fiul 
focului... 

Focul spiritului sfânt este flacăra lui Hotel... Foat-ul 
trăiește în testiculele noastre și nu trebuie decât să-l punem în 
activitate prin metoda magiei sexuale pentru a ne converti în 
Zei, ..., în fiinţe divine și inefabile. Focul castităţii este focul 
duhului sfânt, focul rusaliilor, focul Kundalini... este focul pe care 
Prometeu l-a luat pe ascuns din cer... este focul sacru al 
templului, pe care vestalele îl aprind... este focul triplei 
incandescenţe, este carul de foc în care Elisee va urca spre 
cer... 

În vremea Egiptului antic, neofitul care aspira să fie 
alchimist, pentru a trezi focul divin, trebuia să se căsătorească 
cu o femeie matură, dar dacă o făceau cu o tânără, trebuiau să 
locuiască câteva luni împreună, înainte de conexiunea sexuală, 
și printre condiţiile matrimoniale era aceea de a se supune 
femeii, lucru pe care alchimistul o făcea cu plăcere... 

A introduce membrul viril în vagin și a se retrage fără a 
răspândi sămânţa, este vechea formulă a alchimiștilor antici... 
Cu ea, năpârca de foc se trezește și noi atingem uniunea cu 
Intimul: acesta este adevăratul „eu”, acest Ruach Elohim, care 
după Moise, a brăzdat suprafața apelor la începutul lumii, și 
atunci ne vom converti în Regele Soare, în magi triumfători ai 
năpărcii... vom deveni zei omnipotențţi, și cu sabia lui Damocles, 
noi vom pune moartea în derută... Natura întreagă va 
îngenunchea, iar furtunile vor servi, drept covoare pentru 
picioarele noastre. Foat-ul este elixirul longevităţii și cu acest 
elixir putem să ne conservăm corpul timp de milioane de ani. 
Femeia este vestala templului... Femeia aprinde flacăra... harfei 
noastre sonore care vibrează în spaţiile cosmice cu această 
formidabilă euforie sacră și inefabilă a cerurilor dilatate ale lui 


Uraniu... 

O femeie, te iubesc... 

lată mai multe nopți în care plâng, plâng și la sfârșitul zilei 
ascult cântecele tale și astri adormiti tremură de dragoste și 
muzele celeste se îmbrățișează la auzul vocii tale... 

Tu ești cartea pecetluită cu șapte peceti. 

Nu știu dacă ești fericire sau otravă. 

Sunt la marginea unei prăpăstii pe care nu o înțeleg: 

Mi-e frică de tine și de misterul tău. 

O, fericire te ador. 

Vreau să beau lichiorul de mandragora, Vreau să-ți sărut 
mâinile, Vreau să ascult cântecul vorbelor tale, Și să-mi aprind 
focurile. 

O femeie, nu pot uita, tu mi-ai spus că mă iubești și mi-ai 
jurat a ta tandrete, în nopți adorate... în nopți idilice... în nopti 
parfumate... de cântece și cuiburi... 

Bătrână preoteasă, aprinde-mi feștila, aprinde-mi flacăra 
triplei incandescente; 

Vestală nobilă a templului divin... dă-mi fructele 
cunoașterii... 

De Samael Aun Weor 
o CAPITOLUL 2 n 
ARCADIA n 

Cine este acest om cu tunică cenușie, cu ochi negri și 
profunzi, cu nas acvilin, înalt și cu părul în dezordine? Cine este 
acest tânăr vesel care râde vioi în compania prietenilor, 
indiferent și fericit în orgie? Ah! E Belzebuth, regele sărbătorilor, 
amicul simpatic al tavernelor, însoțitor vesel în desfrâu, 
nepăsătorul anticei Arcadia... 

Am pătruns prin clarviziune în epoca lui Saturn... Nu văd 
nimic vag, nici vaporos... Besant, Leadbrater, Heindel, Steiner, 
unde sunt puterile voastre? Ce-au devenit cunoștințele voastre? 
În ce scop imi vorbești de lucruri vagi, atunci când totul este aici 
concret și exact? 

Acești oameni ai epocii lui Saturn erau oameni... și oameni 
autentici pentru că aveau un „eu”, și știau ce aveau... 

Umanităţile sunt întotdeauna asemănătoare, și acești 
oameni ai epocii lui Saturn, erau ca oamenii actuali... mediul 
înconjurător era asemănător... Când vorbim de umanitate, o 
facem din spirit comercial, taverne, desfrâu, lupanar, frumoase 


fete ameţitoare, întâlniri galante, prințese ridicate la acest rang, 
vechi castele, tenori de cartier și poeţi cu insomnii, bătrânul 
care trece și copilul care plânge, mama care leagănă speranţe și 
călugărul care murmură câteva rugăciuni... în fine, toată 
această gamă de calităţi și defecte, variate și diverse, ce 
constituie valorile umane. 

Umanitatea este o matrice unde se dau naștere la îngerași 
și diavoli... Nu ies din umanitate decât îngeri sau diavoli... 

Când monadele divine animă cele trei regnuri inferioare, 
nu este nici un pericol. Pericolul începe când se ajunge în stadiu 
uman; noi nu ieșim din acest stadiu decât ca îngeri sau ca 
diavoli... 

Belzebuth a fost un mare rebel care clătina capul și părul 
în dezordine peste cupa și deliciile Arcadiei... El avea o dorinţă 
arzătoare de înţelepciune și aripile sale de vultur rebel nu ţineau 
de cotele parohiale. 

Cuvântul său formidabil și înflăcărat tulbura pe imbecili și 
demasca pe trădători cu cinstea sa copleșitoare și luminoasă... 

In sufletul său ardea focul eternității și un strigăt de 
revoltă făcea să tremure adâncurile sale de titan... El stăpânea 
peste tot felul de comodităţi și locuia într-o casă confortabilă și 
luxoasă a Arcadiei... era cuibul său de vultur rebel... 

Materia era toată mentală... toţi oamenii folosind corpuri 
astrale... Mâncau, se îmbrăcau, beau și se distrau ca și acum 
pentru că corpul astral este aproape la fel de dens ca cel fizic și 
are o constituţie analoagă cu cel a corpului fizic... Desigur, 
oamenii Arcadiei își aminteau de cataclismele antichităţii și de 
frumoasele tradiții milenare... epoci pre-saturniene, dar în plin 
apogeu al fiinţei umane, viaţa era asemănătoare cu viața 
actuală... 

Mici sărbători nebunatice... 

Veseli amici... 

Palide focuri... 

Si lichior de mandragora. 

Nopti de scurtă vijelie și de desfrâu... 

Romante de dragoste și de poezie... despre care e mai 
bine a nu ne aminti... 

Domnișoare cu păr castaniu care cad în brațe... și sunt 
ușoare ca și vântul... în veșmintele lor de mătase... 


o CAPITOLUL 3 n 
MAGIA ALBĂ ȘI MAGIA NEAGRĂ o 

Există șapte adevăruri, șapte nobili sublimi și șapte 
secrete... Secretul abisului este unul din cele șapte mari secrete 
de nespus... 

Abaddon este îngerul abisului. El este îmbrăcat într-o 
tunică neagră și o capă roșie ca și Dugpas și Bonzeș din Tibetul 
Oriental și ţinuturile Sikkim și Bhoutan, ca și magii negri ai 
altarului din Mathra (Pronunţat Ma”th”ra) de rozicrucienii școlii 
lui „Amorc” din California. 

Venerabilii Anagaricas sunt de asemenea magi cu corpul 
roșu și, în fine, mari ierarhici ai tavernelor tenebroase... 

Teurgia este un lucru, iar Nigromancia este un altul... 
Maestrul intern al „Theurgului” este „Intimul” său. Maestrul 
intern al Nigromancianului este Gardianul Pragului, numit 
gardianul conștiinței lor, gardianul incintei lor, gardianul camerei 
lor, gardianul sanctumului... 

Intimul este spiritul nostru divin, Eu-l nostru superior, 
Îngerul nostru intern. 

Gardianul Pragului este fondul intern al Eului nostru 
animal. Intimul este flacăra ardentă a lui Hotel. Acest Rouah 
Elohim care după Moise brăzda apele la începutul lumii, Regele 
Soare, Monada noastră Divină, Alter Ego al lui Ciceron. 

Gardianul Pragului este Satanul nostru... animalul nostru 
intern, sursa tuturor pasiunilor noastre animale și apetitelor 
brutale... 

Eul superior al Theurgului este Intimul. Eul superior al 
Nigromancianului este Paznicul Pragului. Puterile Intimului sunt 
divine. Puterile Paznicului Pragului sunt diabolice. Theurgul 
venerează  Intimul.  Nigromancianul venerează Gardianul 
Pragului. 

Theurgul se prevalează de puterile Intimului pentru 
muncile sale de magie practică. Nigromancianul venerează 
Gardianul Pragului pentru muncile sale de magie neagră. Am 
ajuns în regatul atotputernic al înaltei și joasei magii. Lumina 
astrală este câmpul de bătălie între magii albi și cei negri. 
Lumina astrală este cheia tuturor imperiilor și a tuturor puterilor. 
Ea este marele agent universal al vieţii. In ea trăiesc coloanele 
de îngeri și de demoni... Pentru a ajunge la Theurgie, trebuie 
mai întâi să Fim alchimiști, și e imposibil de a fi alchimist fără o 


femeie. 

Vitriol este una din cheile Alchimiei Gnostice. Acest cuvânt 
semnifică „Visita interiorem terrae  rectificando invenies 
occultum lapidem” - Vizitează interiorul pământului nostru; 
rectificându-l vei găsi piatra ocultă. 

Cheia se află în paharul lichid, flexibil, maleabil... Acest 
pahar este sărnânța. Trebuie să ne cufundăm în interiorul 
laboratorului nostru organic propriu pentru a amplifica cu eroism 
piatra filosofală, forța Noastră, Logosul nemuritor, Năpârca 
solară, care doarme în fundul corăbiei noastre cu o nerăbdare 
silențioasă. 

Femeia este Vestala Templului, și Vestala aprinde focul 
sacru al triplei incandescente. 

Elixirul longevităţii este aur potabil, și acest aur este 
sărnânța... secretul este de a se conecta sexual cu soția- 
preoteasă și de a se retrage înainte de revărsarea sământței. 

LA.O. Aceste trei vocale, trebuie să fie pronunţate în timp 
ce durează această transă sexuală; 

ARE + NR, Ois 

Fiecare literă cere o expirație completă al întreg aerului 
din plămânii noștri, care se reumple în momentul următor 
pentru a pronunța a doua, apoi a treia literă. Aceasta trebuie 
făcută mental atunci când preoteasa nu este pregătită, pentru a 
evita proastele interpretări din partea acesteia. 

Cu această cheie, Kundalini a noastră se trezește și noi 
ajungem la sfârșit la mariajul Nostru și o cucerim pe frumoasa 
Elena, pentru care s-au bătut atâţi iluștri războinici ai vechii 
Troie. 

Frumoasa Elena este spiritul de foc al sufletului când ea a 
luat în căsătorie pe amantul său etern, Intimul. Frumoasa Elena 
este spiritul arzător al theurgului. Cu această sabie theurgul 
transmută plumbul în aur real și efectiv... Theurgul împlântă 
sabia și ca un Rege al Naturii învie morții, vindecă orbii, șchiopii, 
paraliticii... declanșează uragane și se plimbă eroic printre 
grădinile de joc ale Naturii. 

Care logică inductivă sau deductivă servește drept bază 
Neoplatonicienilor Plotin și Porphyre pentru a combate theurgia 
fenomenică? 

Toate existențele infinite ale universului sunt fiice ale 
theurgiei fenomenice... Există o enormă diferenţă între oglinda 


theurgiei și oglinda nigromanciei; oglinda lui Eleusis este diferită 
de oglinda lui Papus și de școala Amorc din California. 

Oglinda școlii lui Papus este Nigromancie și magie neagră. 
Oglinda misterelor lui Eleusis este theurgie pură și divină. 

Inițiaţii lui Eleusis, în stare de manteia (extaz) pronunţau 
silaba sacră și atunci apăreau în splendida oglindă, Intimul 
inițiatului, totul de lumină și de frumusețe... Se întâmplă adesea 
ca iniţiatul să provoace starea de Manteia bând cupa lui Soma 
care îl transportă în plerom-ul inefabil al dragostei. 

Nigromancienii școlii lui Amorc din California roagă 
gardienii pragului să apară în oglindă, și odată viziunea făcută, 
candidatul rămâne sclavul gardianului pragului și se convertește 
în mag negru. 

Ritualul primei etape a școlii lui Amorc din California este 
crima cea mai monstruoasă care a fost comisă împotriva 
umanităţii. Discipolul care privește oglinda, invocă monstrul 
pragului cu următoarele opt întrebări: 

1) Vrei tu să cunoști misterele fiinţei tale? 
2) Vrei tu să cunoști teroarea pragului? 
3) Vei asculta tu vocea ce va răspunde? 
4) Ai auzit tu vorbindu-se despre conștiință? 
5) Ştii tu că conștiința este vocea internă și că ea vorbește 
îi dăm ocazia să o facă? 
6) Îi vei da tu conștiinței libertatea să o facă? 
7) Ştii tu că conștiința ta este gardianul tău și de fapt 
același gardian al acestui Sanctum? 

8) Și știi tu că acest gardian sacru va fi totdeauna prezent 
în acest sanctum pentru a te ghida și a te proteja? 

Discipolul naiv îţi face aceste cereri, și după ce a recitat 
alte câteva paragrafe de magie neagră în faţa oglinzii, el zice: 
„În faţa fraţilor mei și a seniorilor și în prezenţa gardienilor 
sanctumului, eu proclam că m-am apropiat de teroarea porții și 
că nu mi-a fost frică în sufletul meu. Eu locuiesc acum în prag, 
m-am purificat și am ordonat veritabilului „eu” (gardianul 
pragului), de a avea autoritate asupra corpului meu fizic și 
spiritului meu”. 

Astfel discipolul naiv se trezește convertit în mag negru, 
sclav al gardianului porții și al tenebrelor. 

Acest ritual de magie neagră, acum adaptat la secolul XX, 
este de o foarte mare vechime. Astfel, trecând discipolii prin 


ândî 


acest ritual din Arcadia antică, Belzebuth își începe cariera sa de 
demon. Din motive bine întemeiate, reformatorul tibetan Tsong- 
Ka-Pa va arunca în foc în 1387 toate cărţile de nigromancie care 
le-a putut găsi, dar câţiva Lamas-i nemulţumiţi s-au dus la 
indigenii Bonzes și formează azi o puternică sectă de magie 
neagră împotriva lui Sikkim, a lui Bhoutan și a lui Nepal, secta 
unde se dau cele mai abominabile ritualuri negre. 

Jamblique, marele theurg, zice: theurgia ne unește foarte 
tare cu divina natură; această natură se reproduce prin ea însăși 
și acţionează prin propriile sale puteri. Ea este inteligenţa și ea 
este cea care menține totul. Ea este ornamentul universului și 
ne invită la adevărata inteligenţă, la perfecţiune și la a împărți 
perfecțiunea cu alţii. Ea ne unește atât de intim cu toate actele 
creatoare ale Zeilor, proporţional cu capacitatea fiecăruia căci 
după realizarea riturilor sacre, acțiunea inteligenţei Zeilor se 
consolidează în suflet până la ceea ce ea se identifică cu aceste 
acţiuni și este absorbită de esenţa divină și primordială; astfel 
este obiectul iniţierilor sacre ale egiptenilor. 

Jambilique invoca și materializa zeii planetari. 

Suntem mai întâi alchimiști, apoi magi și în final theurgi. 

Practicând magia sexuală, noi trezim năpărca și devenim 
teurgi. Tot secretul este de a învăţa a se uni cu femeia și a se 
retrage fără a răspândi sămânţa. 

În misterele lui Eleusis, dansul gol, magia sexuală și 
muzica delicioasă erau ceva inefabil. Biserica gnostică a deschis 
porțile umanităţii întregi, și mi-a revenit mie, Aun Weor, de a 
răspândi înţelepciunea năpârcii printre umanitatea suferindă. 

ELEUSIS 

Manteia!, Manteia, Manteia... 

Muzica templului ne îmbată de acest cântec delicios... 

Si de acest dans sacru. 

Și exoticele preotese dansează cu impetuoasa frenezie a 
focului aducând lumină și zâmbet în acest colț de cer. 

Manteia, Manteia, Manteia și șarpele de foc printre slăvite 
marmuri. 

Si printesa cu purpura sacră este fecioara arhaicelor 
orașe. 

El este Hadit, năpârca înaripată, sculptată în vechile 
coloane de granit ca o Zeiță teribilă și adorată, înfășurată în 


1 Manteia înseamnă extaz în misterele străvechi ale lui Eleusis. 


corpul zeilor ca un geniu al monoliților antici. 

Și am văzut în nopti de sărbătoare Printese delicioase pe 
ale lor paturi, și muza tăcerii surâdea pe altare printre mătăsuri 
și parfumuri. 

Manteia, Manteia, Manteia, strigau vestalele pline de o 
nebunatică și divină frenezie, și zeii nemuritori le priveau tăcuti 
sub porticuri de alabastru. 

Îmbrățișează-mă, iubire, priveşște-mă, ce te iubesc... 

Și sfânta arcană fremăta, murmurând cuvinte delicioase... 

Printre muzica și trandafirii acestui sanctuar sacru. 

Dansaţi baiadere ale lui Eleusis în vibrația clopoțeilor 
voștri 

Madlene ale încrucișărilor de drumuri, divine preotese... 

o CAPITOLUL 4 o 
CELE DOUA CAI o 

„Acum e momentul să pun în faţa voastră două căi: cea a 
vieţii și cea a morții”. (cartea lui Job) 

La umbra lichiorului și a desfrâului crește floarea 
fermecată a delictului. 

În mijlocul vijeliei și a orgiei, Belzebuth învaţă să joace 
sume mari de bani. Ori banii și păcatul original sunt coexistente; 
amândouă sunt tragedii umane. 

Jocul a dus la ruină și la sinucidere dame elegante și 
bărbaţi vicleni, lucrători patimași și jucători boemi... 

Belzebuth învaţă viciul jocului și râde bucuros în desfrâu 
prin zgomotul sec al zarurilor ce le aruncăm și sunetul alegro și 
triumfal al sticlei ce o destupăm. 

Dar un personaj misterios nu scapă niciodată prilejul de a 
asista la orgie: acest personaj cu chip sinistru era acoperit de o 
tunică neagră în stilul Arcadiei și cercei mari de aur strălucesc 
mereu în urechile sale. 

Ce mister învăluie acest sinistru personaj? 

Era acesta, din întâmplare, geniu de lumină venit din sfere 
îndepărtate? 

Era el poate un senior luminos al flăcării sau un vechi 
locuitor al unei epoci străvechi deja ofilite? Nu, nimic din toate 
astea: acest om nu este decât un oribil și un monstruos ce 
încălca legea: un mag negru. Belzebuth învăța acest magician 
negru anumite chei secrete pentru a câștiga vicii ale jocului. 
Prietenia se îmbină cu recunoștinţa și cu desfrâul și e ca și cum 


sinistrul personaj conduce victima sa pe calea cea neagră... 

Oamenii din era lui Saturn utilizau corpuri astrale și aveau 
statura înaltă; în această epocă, corpurile noastre umane nu 
sunt decât germeni cu posibilități de dezvoltare. „Intimii” umani 
actuali nu sunt, deci, decât o scânteie candidă care animă 
regnul mineral; dar Belzebuth era un om din această epocă 
pentru că avea un eu și știa că îl avea. Dacă ar fi urmat o cale 
restrânsă și strâmtă care conducea la lumină, ar fi terminat prin 
a fi un senior al mentalului, un fiu al focului, ca și prietenii săi 
dragi. Dar băutura, plăcerile, focul și păcatul trupesc, cu florile 
lor exotice de-o frumuseţe malignă și seducătoare hipnotizează 
pe cei slabi și îi duc în abis. 

Belzebuth devine amic intim cu sinistrul personaj care cu 
cheile sale minunate îl aducea înapoi triumfător în viciul jocului 
și în final vine o zi unde el era, din nefericire, bine pregătit 
pentru a primi prima iniţiere de magie neagră într-un templu 
tenebros... Maestrul său i-a făcut promisiuni inefabile, i-a vorbit 
despre atâta dragoste și justiție, că era imposibil să se îndoiască 
de el, mai ales că-l făcea mereu să iasă câștigător la joc cu 
ajutorul secretelor minunate. 

Cum astăzi, studenţii școlii Amorc se pot ei îndoi de 
Imperatorul ordinului lor sacru, sau de „Sfintele lor Ritualuri”? 
Cel ce va cădea nu vede groapa. 

Ritualul primei iniţieri tenebroase pe care discipolul 
Belzebuth l-a primit în templu, a fost același prim ritual pe care 
studenţii lui Amorc îl săvârșesc azi în sala lor pentru a primi 
primul grad. Așa cum, după rit, studentul primei trepte al lui 
Amorc rămân sclavi ai gardianului pragului, la fel Belzebuth 
rămâne sclav al gardianului pragului și își va începe cariera sa 
de demon. 

Se poate întâmpla ca în timpul orelor de somn obișnuite, 
„Veritas”, Gurul negru aduce în corp astral discipoli ai primei 
trepte negre și îi supune unui rit foarte curios. Discipolul se 
învârte de câteva ori în jurul unei mese, lovind-o, și primind în 
continuare o cărămidă din mâinile iniţiatorului, care pronunţă 
solemn aceste cuvinte: „Sub Diavol, nu o uita”. Discipolul 
îngropa apoi cărămida în pământ. Această ceremonie 
simbolizează faptul că bietul discipol a pus fundamentul stării 
sale de ucenic al Lojei negre, și că trebuie de-acum să se 
supună ordinelor fraternității negre. După aceasta se fac 


anumite tratamente oculte victimei naive asupra chakrelor 
principale ale capului, pentru a le controla pentru fraternitatea 
neagră și îi aplică pe ceafă o lupă în formă de ochi pentru a 
influenţa principalii centri ai subconștientului său. Când 
discipolul se trezește în patul său, nu-și amintește nimic din 
ceea ce s-a întâmplat în astral. 

Magicienii negri au mistica lor și cred mereu cu fermitate 
că sunt pe calea cea bună; nici un magician negru nu crede că 
este pe calea greșită. 

Calea magiei negre este calea largă, plină de vicii și 
plăceri... Marielle, marea magiciană neagră, de-o frumuseţe 
delicioasă și fatală, cu vocea sa încântătoare și chipul său 
tandru, aluneca suplu pe covoarele moi ale marilor și 
splendidelor saloane din cea mai înaltă aristocrație a nobilimii 
europene. Vocea sa seducătoare rezona în sărbătoare ca un 
poem de dragoste, ca un sărut al umbrelor, ca o muzică 
inefabilă. Era ceva ca romanţa unei melodii sau ca o 
miraculoasă încântare a unei simfonii de Beethoven. 

Marielle era marea magiciană, curtezana splendidă a 
tuturor curților Europei. 

Cele 60 de suflete ale focului, cu părul lor alb, 
asemănându-se cu o grădină de albe mărgăritare printre 
parfumuri, mătăsuri și fracurile palatelor regale... Cele 60 de 
suflete ale focului erau o gradină de flori albe care sufla o 
respiraţie de mort. 

Testamentul celor 60 de Elene a fost un testament de 
tenebre și de moarte, iar tu Angela, cu aceste haine regale cu 
lungă trenă, pari a fi logodnica dorită a unui amant ce nu va sosi 
niciodată. Tu pari a fi nimfa misterioasă a unui labirint delicios și 
încântător, frumusețea de neuitat sub catifelatele stele 
presărate ale nopţii. 

De câte ori te-am văzut, o Angela, printre oglinzile 
încântătoare ale acestui salon elegant al magiei, unde tu ești 
regina răului. Cum se cheamă, o, fiu al râului, această casă 
asemănătoare unei idile? 

Ah! Acest Jahvesemo, salonul delicios al purpurei și al 
mătăsii. Aici nu domnește decât dragostea și frumusețea filială 
a abisului răului. Fiecare femeie este aici un poem, fiecare surâs 
o idilă și fiecare dans o romanţă de dragoste de neuitat... talia 
flexibilă și delicată a fiecărei frumuseți maligne este cea a unei 


baiadere, care se decupează în siluetă pe un peisaj misterios. 
Andramelek, bogatul și fastuosul magician negru al Chinei, zice 
că fiinţa umană este un înger și nu are, deci, motive de a suferi. 
El sfătuiește mereu pe prietenii săi de a se plasa în aristocrație, 
de a se îmbrăca precum prinții și de a câștiga mulţi bani. 

Cherinzi, K.H.-ul negru, vorbind în sens social, zice că 
discipolii trebuie să fie triumfători, și că cel ce nu va fi 
triumfător, nu poate fi discipolul său. 

Magjicienilor negri le plac păcatele trupești, și ca pentru a 
se putea justifica, ei zic că este un entuziasm divin. Magicienii 
negri știu prea bine că sufletele se îndepărtează de Intim, se 
dezintegrează în abis, dar Cherenzi, purtător de cuvânt al 
învățăturilor fraţilor tavernelor tenebroase, zic că sufletul nu o 
decât un veșmânt și că trebuie să se dezintegreze, pentru că tot 
ce-i interesează pe ei, este „fiinţa reală” și că aspiră să 
construiască cuibul lor în absolut. Aici este mistica periculoasă a 
magiei negre. Un necfit în știința ocultă cade ușor în această 
filosofie de o frumuseţe teribil de malignă și seducătoare... 

Magicienii negri îl urăsc și îl detestă pe Christ... îl 
consideră ca pe un personaj rău. Cherenzi, K.H.-ul negru, zice că 
domnul Christ nu a fost iniţiat, pentru că nici un iniţiat nu se lăsa 
ucis. Magicienii negri din San Jose în California „sunt mai 
diplomaţi” ... datorită banului! Cu această filosofie a tenebrelor, 
magicienii negri își fac mistica lor, și plini de înălţare, ei beau, 
coabitează și se distrează... asistă la marile lor festinuri și 
dansează delicios în saloanele lor elegante, se bucură din plin 
de plăcerile vieţii și râd în braţele depravării... 

Calea largă și plată este ușoară și spre această cale facilă 
și veselă s-a orientat Belzebuth, galantul simpatic și de 
frumoasă prestanţă al anticei Arcadie... Ingustă este poarta și 
strâmtă este calea care duce la lumină și foarte puţini sunt 
aceia care le găsesc... Calea care duce spre lumină este plină de 
maărăcinișuri și dc spini. „Mulţi sunt cei chemaţi, dar puţini sunt 
cei aleși”. 

Și în evoluția noastră terestră, cea mai mare parte a 
sufletelor se pierd; pentru toate aceste suflete este calea 
neagră plină de vicii și de plăceri care a fost cea mai facilă și era 
mai sensibilă. 

Evoluţia umană a eșuat! Doar un pumn de suflete se va 
uni cu Intimul și va intra în împărăţia îngerilor. Majoritatea 


sufletelor umane se vor dezintegra în abis de-a lungul secolelor 
și eon? printre tenebrele exterioare, plânsete și scrâșniri de 
dinţi. 

Christ, Divinul Mântuitor al lumii, a venit să deschidă 
public cărarea iniţierii pentru umanitatea întreagă. Calea 
întortocheată a Divinului Rabbi al Galileei este calea iniţierii pe 
care iniţiatul trebuie să-l parcurgă în drumul său spre Golgotha 
de la „înalta iniţiere”, unde sufletul se unește cu Intimul și se 
imortalizează, atingând sufletele inefabile ale plerome-ului. 

Un somn de secole impenetrabile se așterne peste 
slăvitele și sacrele mistere. Cuvântul face carne, trup, stă 
ascuns în fundul corăbiei noastre sfinte, așteptând momentul 
suprem al reînvierii noastre. Doctrina sfântă a cunoașterii lumii 
strălucește ca un fiat luminos și spermatic al primei clipe, și 
vergeaua lui Aaron continua să aștepte cu nerăbdare trecerea 
năpărcii. 

Sfânta Biserică Gnostică este paznicul gelos de la „Pistis 
Sophia „, unde se află scrise toate învăţăturile Divinului Rabbi al 
Galileei, și vedem strălucind pe fondul epocii antice și dureroasa 
cale, pe unde au trecut toţi maeștri umanității. 

o CAPITOLUL 5 n 
BASTONUL PATRIARHILOR n 

Belzebuth, de fiecare dată mai avid de înţelepciune, 
realiza fidel și sincer toate ordinele pe care instructorul său 
sinistru i le dădea. El a învăţat să cunoască calea curgerii 
seminale și și-a trezit negativ Kundalini a sa prin procedee 
desfrânate și de concentrare, cum le învaţă Omar Cherenzi Lind 
în cartea sa întitulată Kundalini sau Șarpele de foc a puterilor 
noastre magice. 

Crepusculul nopţii cosmice întindea catifelele aripilor sale 
misterioase peste văile profunde și enormii și giganţii munţi ai 
vechii Arcadii. Viguroșii copaci milenari, ultimele vestigii ale 
strămoșilor necunoscuţi, au văzut deja căzând de-a lungul 
numeroșilor ani frunzele toamnei, și par acum a seca definitiv 
pentru a cădea în brațele morții. Corpurile noastre actuale se 
aseamănă deja cu cele ale fantomelor umane și intimii 
umanităţii noastre actuale au primit deja veșmântul lor cel mai 
fin. 

Teribilele cutremure de pământ au clătinat Arcadia și am 


2 Forme de manifestare ale divinității supreme unice, la filosofii gnostici - nota trad. 


simţit peste tot suflând o răsuflare de moarte; din această 
imensă multitudine de fiinţe umane au ieșit două clase de fiinţe: 
îngeri și demoni. 

Antica frumusețe a galantului cu o măreaţă prestanţă din 
Arcadia, a dispărut. Corpul său s-a acoperit de păr și a luat 
înfățișarea unei gorile. Ochii săi au luat aspectul criminal și oribil 
al ochilor unui taur, gura sa a prins proporţii uriașe și cu oribilele 
sale fălci se prezintă ca și gura unui animal lacom. Capul cu un 
craniu enorm, mâinile și picioarele sale diforme și gigantești îi 
dau aparenţa unui monstru oribil, corpolent și enigmatic. E acolo 
Belzebuth, galantul enigmatic și elegant al străvechii Arcadii. 

Erau toate acestea pentru a ajunge la această oribilă 
monstruozitate, de aceea a trecut prin toate aceste iniţieri sacre 
în templu? Era acesta nectarul științei, ori lichiorul înțelepciunii 
la care el aspira? 

Înțelepciune, divină comoară, tu care mă arzi cu focul tău 
când aș vrea să plâng, nu plâng și dacă plâng tu mă consolezi. 

A fost odată ca niciodată un bătrân tăietor de lemne în 
tinut, care nu știa nici să scrie nici să citească. 

Lui nu-i plăcea decât să tranșeze cu securea sa și simtea 
pofta de a trăi. 

EI stropea ogorul cu ale sale lacrimi, și resimțea iubirea 
înțelepciunii. 

Obrajii săi palizi surâdeau și se imbăta de dragoste și 
poezie. 

Înțelepciune, înțelepciune, înțelepciune, cum tu mă arzi, 
exclama moșneagul ce murea sub blondele stele. 

Înţelepciunea, lichior al zeilor, e un lichior care otrăvește, 
și spiritul meu va trece pe un drum foarte dur. 

Ea e teribilă, o, Dumnezeul meu, tortura speranței, 
înțelepciune, pentru tine îmi ridic cupa, și sunt obosit de-atâta 
plâns. 

Înțelepciune, tie îti cânt versurile mele, și aştept printre 
trandafiri dragostea care va reveni într-o zi. 

Înțelepciune, divină comoară, tu care mă arzi cu jocul tău, 
când vreau să plâng, eu nu plâng și dacă plâng, tu mă consolezi. 

Kundalini trezită într-o manieră negativă îl convertește 
într-o putere tenebroasă a naturii. În timpul desfrâului pasional, 
magicienii negri profită de ejacularea seminală pentru a face să 
urce spre cap prin metoda concentrării mentale, hormoni 


vitalizatori secretate de glandele sexuale. După aceea îi trimite 
la inimă cu ajutorul mentalului, apoi inima îi trimite spre degetul 
mare de la piciorul drept, și așa ei trezesc negativ Kundalini și 
se transformă în monștri cu 7 capete despre care vorbește 
Apocalipsa. 

Există la indieni, yoghini negri care îi instruiesc pe 
discipolii lor în această știință tenebroasă. Noi putem să 
reducem toate studiile profunde de ocultism la o sinteză: 
„năpârca”. Risipind sămânţa, noi ne convertim în diavoli și 
nerisipind-o ne convertim în îngeri. Dacă năpârca urcă, noi 
suntem zei, iar dacă năpârca coboară, se formează în noi coada 
Diavolului și noi devenim demoni. Coada diavolului este o 
prelungire a contrapartidei astrale ale coccisului și rezultă din 
mișcarea năpărcii în jos, înspre pământ... 

Kundalini este cârja patriarhilor, vergeaua lui Aaron, 
bastonul lui Brahma și sceptrul zeilor. 

Practicând magia sexuală, alchimistul gnostic trezește 
Kundalini, care urcă prin conducta unui canal numit Sushumna; 
această năpârcă de foc este groasă la cei care au multă 
substanţă christonică (sămânță) acumulată, și subţire la cei ce 
nu au multă energie sexuală înmagazinată. Trezirea pozitivă a 
lui Kundalini este acompaniată printr-o mare sărbătoare în 
templu. 

Durerea teribilă se produce în coccis și focul serpentină își 
deschide un pasaj înspre sus, înspre cap. Trecerea de la un 
canon la altul se realizează după meritele morale ale 
discipolului. Aceste canoane sunt vertebrele șirei spinării; le 
numim de asemenea piramide. 

Un act indignant oarecare coboară discipolul cu una sau 
mai multe canoane după gravitatea greșelii. Există 33 canoane 
pe care trebuie să le cucerim pentru a ajunge la înalta iniţiere, 
care este uniunea cu Intimul. 

Aceste 33 canoane sunt în raport cu 33 grade ale 
masoneriei, sunt 33 de ani ai vieţii lui Christ. Numai maeștrii 
misterelor majore au gradul 33, cei doi 3 reuniți fiind simbolul 
uniunii materiei cu spiritul, cercul perfect al eternității, al cărui 
centru este pretutindeni, iar circumferința nicăieri. 

Înalta iniţiere se realizează când Kundalini a ajuns deja la 
cap, dar pentru că Kundalini urcă triumfătoare de-a lungul celor 
33 de canoane, trebuie practicat literal toate învăţăturile 


sfintelor evanghelii; pentru a ajunge la înalta iniţiere trebuie mai 
întâi să trecem prin cele 9 arcade: sunt cele nouă inițieri ale 
misterelor minore. 

Pe măsură ce focul serpentin se ridică în coloana 
vertebrală, el trezește toate puterile omului, pentru că fiecare 
canon are numele său ocult și este în legătură cu puteri 
determinate. 

Un anume maestru al misterelor majore povestește că 
înainte de a ajunge la înalta iniţiere, a avut slăbiciunea de a 
cădea într-o anumită greșeală, și că Kundalini a sa a coborât 
deci patru canoane, și că a trebuit să lupte enorm pentru a le 
recuceri. 

Probele înaltei iniţieri sunt extrem de severe: discipolul 
trebuie să urmeze cărarea sfinţeniei și a castităţii perfecte, dar 
când va ajunge la uniunea cu Intimul, omul se va converti într- 
un Maestru al Misterelor Majore și-ntr-un theurg. 

o CAPITOLUL 6 n 
EU ACUZ n 

După o perioadă de repaos cosmic, viaţa va recapitula 
epoca lui Saturn și atunci începe epoca solară: pământul 
strălucea și sclipea având culorile inefabile ale luminii astrale, și 
materia universului era lumina astrală ea însăși. Corpurile fizice 
ale umanităţii noastre actuale s-au dezvoltat un pic mai mult și 
au primit corpurile vitale, care servesc azi drept bază în toată 
biologia umană. 

Îngerii și Demonii epocii lui Saturn pluteau în atmosfera 
epocii solare... 

Prin clarviziune, îl vedem pe Belzebuth, prinţul demonilor, 
servitorul cu cele mai dăunătoare delicte. Membru activ al unui 
mare templu de magie neagră, el lupta intens pentru recrutarea 
de adepţi printre umanitatea epocii solare și numeroase fură 
sufletele pe care le-a cucerit pentru templul său tenebros. 
Belzebuth cobori 13 trepte ale magiei negre și reuși a 13-a 
inițiere neagră, care-l transforma în prinţul demonilor. Pe 
centura sa el purta sinistrul cordon cu 7 noduri, ca cel ce 
utilizează pretinși Cavaleri Templieri ai magiei negre Omar 
Cherenzi Lind și membrii școlii de magie neagră Amorc din San 
Jose în California. 

El se dădu înapoi abil de la manipularea mentalului și 
primi cuvântul pierdut al magilor negri, care se scrie Mathrem și 


se pronunță Ma”th”rem. Deasupra capului său pletos, el punea 
boneta magiei negre, și-și acoperea umerii săi largi și păroși cu 
capa neagră a prinţului demonilor. Pe fruntea sa apăreau 
coarnele diavolului. Aceste coarne sunt semnul animalului. El se 
familiariza cu toate cuvintele de trecere (parolele) și se 
convertea într-un mare ierarh al logiei negre, într-un adept al 
mâinii stingi. 

Magii negri ai lui Amorc din San Jose de California au 
câteva parole foarte curioase pentru a se recunoaște între ei: 
Arco este parola pentru cei de gradul doi; Kheira, pronunţat 
„que-i-raa” pentru cei de gradul trei; Mathra, parola pentru cei 
de gradul patru (pronunțat Ma'th”ra). Aceasta din urmă este 
parola pierdută a magilor negri, numele unui templu de magie 
neagră numit Mathra. Acest templu este situat în stare de jinas 
în muntele lui Pico sau Pico de munte, în Azores. 

Eu, Aun Weor, foarte vechiul hierofant al misterelor 
Egiptului, acuz această instituţie neagră al delictului de fraudă 
în faţa judecății conștiinței publice. 

Acuz această instituție neagră de a ne fi atribuit nouă, 
egiptenilor antici, ritualuri de magie neagră, pe care noi, în 
Egipt, nu le-am utilizat niciodată. Acuz pe Amorc de California 
de delictul de profanare. Acuz pe Amorc de California de comerţ 
de suflete. Acuz pe Amorc de California în fața judecății 
conștiinței publice de oribila fraudă de a face pe discipolii săi 
naivi să creadă că este vorba de o instituţie albă. 

Oameni ai Statelor Unite, ridicaţi-vă ca un singur om 
pentru a termina o dată pentru totdeauna cu aceste grote de 
corupţie ce conduc milioane de suflete spre abis. Popor curajos, 
popor eroic, ora marii revoluții a sosit, și noi toți fiinţele umane 
trebuie să ne reunim în jurnl divinului Rabbi din Galileea, care 
pe vârful Golgota a exclamat: Doamne, Doamne, cum mai 
glorificat! 

Degeaba strigau magii negri ai gradului cinci parolele lor: 
„Astro”, pentru că această peșteră de magie neagră va merge 
spre abis unde este marele animal și falsul profet. 

Degeaba striga Zocas, Zocas, Zocas, Zocas, oribila victimă 
de gradul șase, pentru că tăișul sabiei justiţiei cosmice 
pecetluiește glasurile lor printre oribilele tenebre ale disperării 
unde nu auzim decât plânsete și scrâșniri de dinți. 

lar voi, mistici negri ai celui de-al șaptelea grad, degeaba 


ardeţi sarea vrăjitoarelor cu alcool și cu tămâie. 

Gardianul dezgustător al sanctumului vostru nu vă va 
putea salva de tenebre și de disperare, pentru că mileniul a 
sosit și toate persoanele care nu sunt aproape de Christ vor 
merge în abis, chiar și atunci când ele strigau cu disperare 
Mathrem, Mathrem, Mathrem. 

o CAPITOLUL 7 o 
ATOMUL NOUS n 

Belzebuth, prinţul demonilor, va îngropa rândurile legiunii 
sale cu noi adepţi, pe care-i va recruta cotidian, printre oamenii 
epocii solare și așa el se convertește în ierarh al legiunii. 
Universul sclipea și strălucea plin de o inefabilă frumusete, 
Umanitatea epocii solare era analoagă umanităţii tuturor 
epocilor, și printre oamenii acestei epoci a existat unul care s-a 
străduit de-o manieră superlativă pentru a ajunge la 
perfecţiune. Acest om a fost mal târziu Christ, divinul Rabbi al 
Galileei, Logosul Solar. 

A existat în epoca solară un alt templu al magiei negre, 
unde au fost iniţiaţi numeroși oameni care mai târziu s-au 
transformat în demoni. Astaroth a fost iniţiat în acest templu 
negru gigantesc. 

Când după milioane de ani se va apropia noaptea cosmică 
a acestei epoci solare, cei patru seniori ai flăcării vor dota intimii 
umani actuali cu suflet spiritual sau corp budic, care este corpul 
intuiției. 

Vehiculul intuiției este legat direct de inimă. Inima este 
deci centrul intuiției. Chakra sau Floarea de Lotus a intuiţiei se 
rotește și strălucește de o extraordinară frumusețe. In această 
chakra există 7 centri atomici, care servesc drept instrument la 
7 mari ierarhi cosmici pentru a acţiona asupra minunatului 
nostru organism. Așa cum am mai spus în cartea noastră 
intitulată „Căsătoria perfectă sau Poarta de intrare a Iniţiatului”, 
inima soarelui este construită într-o manieră analoagă cu inima 
organismului nostru uman. Așa cum există în soare 7 ierarhi 
care dirijează cele 7 raze cosmice, la fel în inima noastră există 
7 minţi care aparțin la 7 ierarhi cosmici. 

Și la fel cum Soarele are un nucleu atomic central, la fel 
inima noastră conţine un nucleu central, care este atomul nous, 
care este sediul lui Brahma în noi. Acest atom este primul 
centru vital care se pune în funcţiune în făt și ultimul care 


cedează de a trăi „în organismul nostru”. 

Acest atom conţine mentalul, viaţa, energia și voința 
omului, și are o aură luminoasă opalescentă care iradiază într-o 
manieră splendidă. 

La sfârșitul epocii solare, umanitatea acestui timp va 
ajunge la starea angelică, și aceștia sunt arhanghelii de astăzi. 

Cel mai înalt iniţiat al lor a fost Christ, dar nu toţi oamenii 
acestei perioade vor ajunge la acest stadiu, pentru că 
majoritatea se vor converti în demoni. 

Jahve, polul contrar al lui Christ, a fost cel mai mare iniţiat 
negru și cel mai tenebros din acea epocă. O dată ajunsă 
noaptea cosmică, universul părea că se scufundă în haos. 
Natura întreagă va intra într-un somn fericit... Sămânţa tuturor 
celor vii va fi lăsată în braţele somnului... și harpele lui Elohim 
vor vibra delicios în spaţiile infinite. 

o CAPITOLUL 8 n 
MENTALUL ȘI INTUIȚIA n 

Omul mental rezidă în cap cu cele 7 porţi ale sale. Creierul 
este făcut pentru a elabora gândul, dar nu este gândul. Creierul 
nu este decât instrumentul corpului mental. 

Corpul mental este un organism material, dar nu este un 
organism fizic. Corpul mental are ultra-psihologia sa, ultra- 
biologia sa și patologia sa internă pe care oamenii de știință 
actuali nu o cunosc în întregime. Corpul mental este învăluit de 
o membrană mătăsoasă care îl protejează și-l menţine în 
contact cu sistemul nervos cerebro-spinal. Această membrană 
este armura argintată a corpului mental și această armură este 
toata acoperită de „conuri trunchiate” numiţi „module”, care 
sunt simţurile corpului mental. 

Printre acești centri senzoriali ai corpului mental, există 
unul care îi permite să mânuiască curenţii seminali individuali și 
universali. Există de asemenea în corpul nostru mental anumite 
simţuri care ne permit a primi din înţelepciunea diferitelor stele. 
Partea inferioară a armurii noastre este menită a forma 
circumvoluțiunile creierului. Corpul mental are un nucleu atomic 
care îi servește drept bază: acest nucleu este atomul maestru al 
mentalului. Atomul maestru al mentalului conţine toată 
înțelepciunea naturii și cel care prin meditaţie internă învaţă să 
comunice cu acest atom, poate primi învățături și instrucţiuni de 
la înțelepciunea cosmică pentru că acest atoni este înțelept. 


Maestrul-atom rezidă în sistemul nostru seminal, dar 
practicând magia sexuală, atomul urcă spre cap și ne 
iluminează atunci în lumea mentală. 

Armura argintată strălucește precum aurul când practicăm 
magia sexuală, pentru că milioane de atomi transformatori de 
foarte înalt voltaj o acoperă și o transformă în întregime. Atunci 
apare trezirea conștiinței și aristocrația inteligenței. De-abia 
atunci putem vorbi despre cultura mentală și de transformarea 
etică. 

Cum poate domnul Cherenzi să vorbească despre 
sublimarea umană, de întrecerea de sine autentică, și de 
rezultate imediate fără a poseda o cultură mentală? 

Cunoaște oare domnul Cherenzi relaţia intimă ce există 
între sexualitate și mental? Înainte de a continua cu impostura 
sa de „avatar”, domnul Cherenzi ar trebui să studieze 
psihanaliza lui Sigmund Freud pentru a învăţa să cunoască toate 
noțiunile elementare despre sexualitate în raport cu mentalul. 

Crede, oare, domnul Cherenzi că jucându-se fotbal, 
urcându-se pe cal și selecționând senzațiile, va reuși ceea ce el 
numește pompos „cele mai noi concepţii”, „cultura mentală”, 
„aristocrația inteligenţei” și renașterea spirituală? 

Crede domnul Cherenzi că cu ajutorul micului său sistem 
generos de controale mentale, discipolii săi vor reuși să atingă 
intuiţia? 

Cele 10 mici reguli ale celei de-a patra lecţii al cursului 
său ezoteric sunt bune pentru a fi vândute domnului Israel Rojas 
pentru ca el să facă un bun comerț. A vorbi despre pragmatism 
pozitiv, fără ca discipolul să fi trecut printr-o regenerare sexuală, 
este culmea neghiobiei. 

Cum un individ degenerat de cancerul pasiunii carnale 
ponte vorbi despre viaţa metodică și plină de atenţie? 

Cum un individ al cărui corp mental nu a fost încă 
transfigurat de atomii transformatori poate vorbi despre 
asocierea de idei și de dorințe? 

Cum cel care încă nu și-a pus atomul maestru pe tronul 
binemeritat poate vorbi despre expansiune mentală? 

Cum cel care ejaculează poate vorbi despre mentalul 
creator? 

Domnul Cherenzi nu știe oare că gândurile care nu sunt 
penetrate de energia determinantă a naturii (energia sexuală) 


se dezintegrează? 

Domnul Cherenzi ignoră că energia determinantă este 
energia sexuală? 

Cum un individ a cărui glandă pineală este atrofiată de 
plăcerile trupești poate vorbi despre curaj, voinţă și triumf? 

Ignoră domnul Cherenzi relațiile intime ce există între 
glanda pineală și „glandele sexuale? Domnul Cherenzi ignoră că 
glanda pineală este centrul emiţător al gândului? 

Cum un individ al cărui creier este vlăguit de viciul 
ejaculării ponte vorbi de concentrare mentală? 

Cum îndrăznește domnul Cherenzi să zică discipolilor săi 
să suprime eforturile inutile fără a le da o orientare bine 
definită? 

Cum un individ care nu este întâlnit el însuși, și care din 
cauza magiei negre s-a îndepărtat de Intim poate vorbi de 
satisfacţie personală și de a se mărgini la el însuși? 

Cum un suflet slab poate să-și facă faţă lui însuși? 

Domnul Cherenzi nu-și dă seama că sufletele îndepărtate 
de Intim sunt vlăguite? 

Domnul Cherenzi nu este nimic, mai mult decât un 
„arivist”, un „parvenit”, un megaloman care își consacră el 
însuși un destin de avatar, de fals profet. 

Critica raţiunii practice este un lucru, iar critica raţiunii 
pure este altul. Concepţiile conţinute în critica raţiunii practice 
sunt fondate pe percepții senzoriale externe iar concepţiile 
criticii raţiunii pure se alimentează cu idei a priori și cu intuiții. 

Cherenzi ignoră totalmente filosofia lui Emmanuel Kant, 
marele filosof din Koenigsberg. Cherenzi, cu micul său sistem de 
control și de selecţii de senzaţii, nu caută decât să-i facă pe 
discipolii săi sclavi ai criticii raţiunii practice, al mentalului 
inferior și ai mentalului concret. Toate acestea sunt magie 
neagră pură și simplă; cu aceasta nu facem decât să convertim 
discipolul în sclav al senzaţiilor externe și în magicieni negri. Ce 
spune Cherenzi despre critica raţiunii pure? 

Ce spune Cherenzi despre Brahma-Vidya și despre în 
Intimi? 

Cunoștea Cherenzi intimele relații psiho-somatice ale lui 
Brahma-Vidya? Cherenzi va fi el un Sannyasin al gândului? 
Cherenzi va fi el un Demiorfla al mentalului? Va fi el, Cherenzi 
un student al lui Azug, cartea înţelepciunii orientale? 


Nu, dragi cititori. Cherenzi nu este decât un arivist, un 
paranoic, un megaloman care se auto-consacră avatar, și un fals 
profet. 

Brahma-Vidya este mentalul Intimului. Mentalul Intimului 
este fructul său, extractul tuturor experiențelor dobândite de 
corpul mental. 

Brahma-Vidya este corpul aureolat al victoriei menţionată 
în cartea „Zei atomici”. 

Mentalul ca mental este un lucru și mentalul ca 
instrument este altul. Din uniunile momentane ale lui Brahma- 
Vidya cu corpul mental, rezultă marile iluminări cosmice: 
sufletul care este atunci unit cu Intimul se ridică în marele suflet 
al lumii, supra-sufletul lui Emerson, și înțelege toate minunile 
macrocosmosului; dar pentru a realiza aceste minuni, trebuie să 
avem deschis ochiul lui „Dangma”; și ochiul este intuiţie. 

Cel care este deja intuitiv, are un corp mental constituit în 
mod special. Nucleul unui anume mental este un cerc de-o 
culoare violacee strălucitoare. Cartea Azug numește Damiorfla 
un mental de asemenea organizat. Un Damiorfla nu se apleacă 
în faţa puterii răului și nu mai este sclav al lui „maya” (iluzia). 

Cel care vrea să studieze Azug-ul, cartea înțelepciunii 
orientale, trebuie mai întâi să se supună la mari și teribile probe 
iniţiatice. Am primit această carte din inimile autenticului 
maestru al înţelepciunii Kout-Hami (K.H.). 

Micul sistem generos Cherenzist, care se bazează pe a trăi 
selecționând mereu senzaţii și stimulând mentalul cu tot mai 
multe controale, nu ajunge decât să facă discipolul sclav al 
mentalului animal și al nu mai puţin fatidicului intelect. Toate 
acestea sunt pură magie neagră. Cu acest gen de învățături nu 
ajungem să obţinem decât o separare totală între monadă și 
personalitate, și este cu precizie ceea ce cercetează domnul 
Cherenzi, pentru că monada nu îl interesează. El nu înapoiază 
un cult decât gardienilor pragului, animalului intern. 

Cherenzi, Paul Yagot, Marde și Arkinson n-au fost decât 
mari șarlatani, pietiști și paranoici care nu au cunoscut decât 
activităţi inferioare de înţelegere. Care dintre ei a cunoscut 
ultrapsihologia şi  ultrabiologia corpului mental? Marea 
majoritate a acestor psihologi practicieni cu limbaj bombastic, 
cu ale lor faimoase introjecțiuni psihologice, nu cunosc decât 
reacţiuni senzoriale și atavisme subconștiente. Dar care dintre 


ei cunoștea structura corpului mental al unui Brahmin? Care 
dintre ei cunoștea utilizarea și manipularea tridentului? Toţi 
acești mari psihologi moderniști nu sunt decât niște analfabeți în 
domeniul lor. 

Rațiunea este un lucru și intuiţia este un altul. Rațiunea se 
alimentează numai cu percepții senzoriale externe. Prin 
intermediul simţurilor, ea sesizează sau primește impresii și 
elaborează senzaţii. În consecinţă ea este negativă și limitată. 

Raţionalul crede că va ajunge la adevăr cu ajutorul bătăliei 
antitezelor, care  divizează mentalul și-l fac incapabil să 
înţeleagă adevărul. 

Numai intuitivul știe să asculte vocea tăcerii, și 
adevărurile eterne ale vieţii se reflectă cu o radiantă frumusețe 
în liniștea mentalului său. 

Raţionalul convertește mentalul său într-un câmp de 
bătălie. Plin de prejudecăţi, de frică, de pofte, de fanatisme, de 
teorii, și concluziile trebuie întotdeauna să-i fie favorabile. Un lac 
tulbure nu va putea niciodată să reflecte soarele adevărului. 

Mentalul intuitivului curge senin și silențios, departe, 
foarte departe de bătălia neagră a antitezelor și de furtuna 
exclusivismelor. 

Mentalul raţionalului este ca un vapor care nu știe decât 
să schimbe cheiurile, și pierind de la aceste cheiuri care se 
numesc școli, teorii, religii, partide politice, etc., acţionează și 
reacţionează după percepte deja stabilite. Un anume mental 
este sclavul energiilor stagnante ale vieții, în consecință are 
complicaţii și durere. 

Fiii intuiţiei, aidoma aripilor rebele, se ridică mândri spre 
soarele marilor adevăruri inefabile, eliberaţi de orice sentiment 
de frică, de toate dorințele de acumulare, liberi de secte, religii, 
școli cu prejudecăţi sociale, fanatisme de grupări, pofte, teorii, 
intelectualisme, ură, egoism, etc. 

Mentalul intuitivului curge delicios, senin și silențios, ca o 
sursă cristalină, de o frumuseţe strălucitoare, pe tronul august 
al gândului. Corpul mental al intuitivului este un vehicul minunat 
al Intimului. Mentalul intuitivului acţionează numai sub bagheta 
Intimului și datorită acestuia rezultă acţiunea dreaptă, gândul 
just și emoția corectă. 

Omul care nu acţionează în lume decât sub direcția 
Intimului, este fericit pentru că el este departe de orice fel de 


complicaţii și de conflicte. 

Pentru a ajunge pe piscurile inefabile ale intuiţiei, e 
necesar a trăi în acord integral cu înţeleptele învățături pe care 
Divinul Rabbi al Galileei le-a adus pe pământ. Sunt învățăturile 
lui Christ care ne conduc pe culmile inefabile ale intuiţiei. Ceea 
ce este interesant este de a ne comporta în lumea fizică în 
acord perfect cu înțeleptele învățături ale Maestrului. Ceea ce 
este interesant este de a face învățăturile lui Christ carne și 
sânge în noi. 

Christ nu a venit să fondeze religii; Christ a venit pentru a 
ne uni cu Intimul (Tatăl nostru etern). 

Toate învăţăturile lui Christ au ritmul muzical al planului 
marilor maree ale vieţii, care este lumea budhică sau 
intuițională. Mantra „AUM MASSI PADME YUM” vocalizată 10 
minute pe zi, dezvoltă intuiţia. Această mantră se pronunță 
astfel: „aaauuummm... mmaasssiil... padmmee... 
yyooommm...” 

Este mantra intuiţiei. 

Practica învăţțămintelor Creștine trezesc chakra inimii în 
noi și pun în activitate corpul budic sau corpul Intuiţiei, care ne 
conduce la înțelepciune și la fericire eternă. Magia sexuală face 
parte din învățămintele pe care Christ le-a dat în secret celor 70 
de discipoli, și pe măsură ce practicăm învăţămintele creștine, 
corpul eteric se reorganizează în întregime, amplificând volumul 
celor doi eteri superiori; un anume centru care se formează în 
cap coboară la inimă și organizează acest centru pentru intuiţie. 

Nerisipindu-ne forța noastră creștină, se formează o fașă 
protectoare în jurul corpului eteric și în acest fel acest corp 
rămâne protejat de curenţii externi. Corpul fizic devine de 
asemenea mai rafinat și mult mai puternic și chipul el însuși se 
transformă și devine mai frumos. 

Învățăturile Logosului Solar operează asupra tuturor 
corpurilor noastre interne și le convertesc în instrumente 
rafinate ale Intimului. Important este să trăim aceste învățături 
în viața practică. Membrii lui Amorc confundă lamentabil 
mentalul cosmic cu conștiința cosmică. Undele mentalului sunt 
un lucru și undele conștiinței sunt altul. 

Mentalul se hrănește din conștiință. 

Conștiinţa cosmică reuneşte undele rafinate ale 
mentalului. 


Tridentul simbolizează jocul triplelor forțe ale atomilor 
transformatori ai mentalului... 

Corpul mental nu este „eul”. Corpul mental nu este decât 
un instrument al „eului” și pretenţia pe care o are domnul 
Cherenzi de a face din discipolii săi sclavi ai acestui instrument 
material, este culmea prostiei. 

Mentalul  intuitivului este cupa inefabilă plină de 
înțelepciune. 

Mentalul intuitivului este cupa lui Saint-Graal, plină de 
sângele martirului de pe Golgota. 

Mentalul intuitivului este cupa sacră a lui Plerome, cupa 
sacră a lui Samadhi, lichiorul zeilor, Soma care este băută de 
seniorii mentalului, lichiorul dragostei, lichiorul budhic, vinul 
luminii care a fost transmutat în creuzetul de foc al frumoasei 
Elene. Este cupa zeilor nemuritori! 

ELENA 

Salutare! Salutare! Zei nemuritori, pentru voi ridic cupa 
delicioasă și pentru fecioara celor șapte portaluri. 

Ridic cupa pentru Elena cea cu chip maiestuos și ei îi 
dedic cântecele mele sub porticurile nemuritoare ale templului 
său liniștit. 

Elena, umple-mi cupa cu vinul intuiţiei, Elena varsă în 
vaza mea amfora ta de amor... 

Elena, consolează inima mea îndurerată, vreau să gust din 
lichiorul înţelepciunii și odată alungată durerea...vreau să mă 
îmbăt de lumină și de poezie și să mă trezesc în brațele 
dragostei sale. 

Frumoasă Elena, te iubesc, tu ești dalta filosofiei, tu ești 
focul arcanei, tu ești amfora înțelepciunii și logodnica dorită de 
înţelepţi. 

Purpura și aurul anticei Ithaca le pun la picioarele tale O, 
Elena! 

Pun la picioarele tale luxul Atridei, o tânără și nobilă fiică, 
depun la picioarele tale vapoarele grecești. 

O, zeiţă senină, pun la picioarele tale toate cetățile antice, 
O, frumoasă Elena. 

Elena, umple-mi cupa cu vinul intuiţiei. Varsă în vaza mea 
amfora ta de dragoste. 

o CAPITOLUL 95 
PERIOADA LUNARA o 


O dată trecută noaptea cosmică a perioadei solare, se vor 
ivi zorii perioadei lunare. Viaţa va recapitula toate stările 
perioadei cosmice trecute și după acest proces de recapitulare, 
perioada lunară va începe în toată plenitudinea sa peste 
pământul nostru eteric, numit pământ-lună. Oamenii epocii 
lunare erau de statură mică și corpurile lor erau din materie 
eterică. Ei își construiau casele lor sub părnânt, deși își puneau 
la suprafaţă acoperișuri asemănătoare cu cele ale caselor 
actuale. Ei făceau comerţ, munceau și se distrau ca noi. 
Populaţiile lor urbane erau mici și legate între ele ca și ale 
noastre prin drumuri și cărări. 

Aveau de asemenea automobile asemănătoare cu ale 
noastre și munţii lor, transparenţi ca și cristalul, erau de-o 
culoare albastră, sumbră, foarte frumoasă; este culoarea 
albastră pe care o vedem în munţii îndepărtați, este eterul. Tot 
pământul nostru antic era de această frumoasă culoare. 

Vulcanii erau în continuu în erupție și era mai multă apă 
decât în epoca noastră actuală; puteai vedea peste tot lacuri 
imense și mări întinse... În timpul acestei perioade lunare îl 
vedem pe Belzebuth trăind într-o casă enormă construită sub 
pământ. Acolo își instruia discipolii într-un vast salon. Era 
îmbrăcat cu o tunică cu dungi negre și roșii și purta un turban și 
o capă de aceeași culoare. Era un magician negru cu corp înalt 
și robust. Toţi chelas-ii negri îl venerau profund. 

Belzebuth aven două cărţi: una din care le citea 
discipolilor săi și îi instruia, și o alta care era studiată numai de 
el în secret. Numeroși au fost adepții pe care i-a cucerit pentru 
magia neagră printre oamenii epocii lunare. 

Flora și fauna acelui timp erau foarte diferite de ale 
noastre; noi vedem prin clarviziune vegetale minerale, adică 
organisme semi-vegetale și semi-minerale, la fel ca și vegetale 
semi-animale, etc., în fine cele trei regnuri ale naturii nu erau 
complet definite ca și acum; în acea epocă un regn se confunda 
cu celălalt. Era la copaci o tendinţă marcată de a lua forme 
concave cu ramurile și frunzele lor, cele care îi făceau să 
semene cu niște umbrele gigantice. 

După toate acestea, întrezărim existența unei tendinţe 
marcate de a se înclina „înspre jos”, adică spre condensarea 
pământului nostru actual. Natura, în toate părţile sale este o 
scriere plină de viaţă și cu această scriere plină de viaţă ea își 


face desenele sale. 

Vedem din contră în epoca noastră actuală a celui de-al 
XX-lea secol, o tendinţă marcată a omului de a construi edificii 
înalte și de avioane tot mai rapide, etc. Arbuștii noștri actuali nu 
vor să se încline, mai degrabă se ridică către înalt, spre soare, 
iar pământul nostru a ajuns acum la maximum de condensare 
materială și aspiră acum să se ridice din nou, să se 
„reeterizeze” ... În realitate eterul inundă aerul și-l eterizează 
din ce în ce mai mult că la sfârșitul marii rase ariene, eterul se 
va face în totalitate vizibil în aer, și atunci creaturile care trăiesc 
în eter vor împărtăși cu omul toate activităţile lor. 

In timpul perioadei lunare, corpurile fizice ale umanităţii 
noastre actuale vor ajunge la un mai mare grad de perfecţiune 
și atunci noi vom primi corpul astral. Noi, oamenii de azi, 
suntem animalele perioadei lunare, iar îngerii și demonii 
perioadelor antice pluteau în atmosfera eterică a pământului 
nostru lună; erau vizibili și tangibili pentru toată umanitatea. 
Omul înțelegea arhanghelii sau creaturile focului în spatele 
focului, vulcanii în erupție și seniorii formelor în spatele tuturor 
formelor existente. Fii vieţii reglau funcțiunile vitale a tot ceea 
ce există și creaturile elementale a celor 3 elemente ale naturii 
coabitează cu oamenii. 

Au fost seniorii înţelepciunii care ne-au dotat cu corpuri 
astrale, și-au fost seniorii personalităţii care ne-au dotat cu 
această personalitate pe care teozofii o privesc azi cu atâta 
dispreţ. 

La sfârșitul acestei perioade lunare, Intimii umanității 
actuale vor primi corpul spiritului uman, numit corp de voință, 
pe care Krishnamurti îl disprețuiește atât. 

Voința este puterea cu care noi dominăm pasiunile 
noastre și ne vom converti în zei. 

Respectând legea alchimistului gnostic, care este de a 
introduce membrul viril în vagin și de a-l retrage fără a revărsa 
sămânța, focul pasiunii se transmută în lumină astrală și atunci 
corpul astral se întărește și se umple cu lumină strălucitoare și 
toate fructele splendide a acestui minunat organism astral se 
scufundă în corpul voinţei și-l înfrumuseţează. Focul castităţii 
este focul spiritului sfânt. Și corpul spiritului sfânt este corpul 
voinţei, numit mental abstract, corp cauzal; în realitate este 
corpul mentalului abstract care, inundându-se de foc prin 


metoda magiei sexuale, se convertește în focul ielelor, și omul 
fermecat, îmbătat de spiritul sfânt, vorbește în toate limbile, 
spunând lucruri inefabile. Biblia gnostică zice textual: „Când 
ziua de Rusalii a venit, erau toți împreună în același loc, când, 
dintr-o dată a venit din cer un sunet ca vâjâitul unui vânt 
puternic și a umplut toată casa unde ședeau ei. 

„Nişte limbi ca de foc au fost văzute împărțindu-se între 
ei, și s-au așezat câte una pe fiecare dintre ei”. „Și toţi s-au 
umplut de Duh Sfânt, și au început să vorbească în alte limbi, 
după cum le da Duhul să vorbească”. (cap.2, Faptele apostolilor 
versetele 1-4) 

Jehova, spiritul sfânt, veghează asupra corpului spiritului 
sfânt din noi. El a fost cel mai mare iniţiat al epocii lunare. La 
sfârșitul acestei mari perioade, umanitatea se va împărţi în 
îngeri și luciferi, căci mulți sunt cei chemaţi, puţini sunt cei aleși. 

Max Heindel și Steiner susțineau în operele sale că toată 
umanitatea se va salva, și aceasta se datorează ignoranței celor 
doi autori. Versetele 23-28 din capitolul 13 al sfântului Luca, 
spune textual: 

„Cineva i-a zis: „Doamne, oare puţini sunt cei ce sunt pe 
calea mântuirii?” El le-a răspuns: „Nevoiţi-vă să intrați pe ușa 
cea strâmtă. Căci vă spun, că mulţi vor căuta să intre și nu vor 
putea”. Odată ce stăpânul casei Se va scula și va încuia ușa, și 
voi veţi fi afară, și veţi începe să bateți la ușă, și să ziceţi: 
„Doamne, Doamne, deschide-ne!” drept răspuns, El vă va zice: 
„Nu știu de unde sunteți”. Atunci veți începe să zicețţi: „Noi am 
mâncat și am băut înaintea Ta, și în ulițele noastre ai învățat pe 
norod”. El va răspunde: „Vă spun că nu știu de unde sunteți; 
depărtaţi-vă de la Mine, voi toți lucrători ai fărădelegii!” Va fi 
plânsul și scrâșnirea dinţilor, când veţi vedea pe Avraam, pe 
Isaac și pe lacov, și pe toţi prorocii în Impărăţia lui Dumnezeu, 
iar pe voi scoși afară”. 

Odată ajunsă noaptea cosmică a perioadei lunare, Jehova 
și îngerii săi, Lucifer și demonii săi se vor retrage de pe scena 
cosmică și toată natura va intra într-un profund repaos. 

o CAPITOLUL 10 n 
PERIOADA TERESTRĂ o 

Odată trecută noaptea cosmică a perioadei lunare, 
universul se va condensa pentru a deveni nebuloasa despre 
care ne vorbește Laplace. A fost atunci începutul epocii fizico- 


chimic în care noi trăim. Natura va recapitula perioadele 
cosmice trecute, asemenea descrierii alegorice din Geneză. 

„La început, Dumnezeu a făcut cerurile și pământul. 
Pământul era pustiu și gol; peste fața adâncului de ape era 
întuneric, și Duhul lui Dumnezeu se mișca pe deasupra apelor”. 
(Geneza cap. |, versetele 1-2) 

Atunci a fost timpul nebuloasei lui Laplace, în timpul 
căreia pământul recapitula epoca lui Saturn. „Dumnezeu a zis: 
„Să fie lumină!” Și a fost lumină. Dumnezeu a văzut că lumina 
era bună; și Dumnezeu a despărțit lumina de întuneric”. 
(versetele 2-4 din Geneză) 

Moleculele caldei și obscurei nebuloase vor intra în 
frecare, sub puternicul impuls al cuvântului pierdut al 
creatorului și nebuloasa va deveni atunci de foc. 

Aceasta a fost epoca hiperboriană, în timpul căreia atomii 
solari provenind din epoca solară intrară în activitate. Pământul 
nostru era atunci un glob de foc plin de înțelepciunea focului și 
de lumina produsă de acel foc. Și în acest gloh înflăcărat au trăit 
arhanghelii, care au fost oameni ai epocii solare, și care se 
exprimau în toată plenitudinea înțelepciunii lor. 

„Dumnezeu a zis: „Să fie o întindere între ape și ea să 
despartă apele de ape”, și așa a fost”. 

„Dumnezeu a făcut întinderea, și ea a despărţit apele care 
sunt dedesubtul întinderii de apele care sunt deasupra întinderii. 
Și așa a fost. Dumnezeu a numit întinderea cer. Astfel a fost o 
seară, și apoi a fost o dimineaţă; aceasta a fost ziua a doua”. 
(versete 6,7,8 ale cap. | din Geneză), Aici Biblia continuă să 
vorbească de recapitularea perioadei solare: globul înflăcărat 
intrând în contact cu regiunile umede interplanetare produc 
vapori de apă și se formează nori imenși care, condensându-se, 
cad sub formă de ploaie, producând puțuri și mări imense care 
clocotesc în mod constant la suprafaţa globului arzător și norii 
vor separa apele cerului de apele globului arzător. „Și 
Dumnezeu a zis: „Să se strângă la un loc apele care sunt 
dedesubtul cerului, și să se arate uscatul!” Și așa a fost”. 

„Dumnezeu a numit uscatul pământ, iar grămada de ape 
a numit-o mări. Dumnezeu a văzut că lucrul acesta era bun”. 
(versete 9,10 cap. | Geneza) 

Puţurile de apă care clocoteau constant pe globul arzător 
veniră să se cristalizeze sub formă de increțiuni, pe suprafaţa 


globului arzător, și așa se împlinește cuvântul creatorului care 
zicea: „Să apară uscatul, și Dumnezeu a numit uscatul pământ”. 
Așa s-a format prima crustă terestră numită Lemuria. 

In această epocă lemuriană, pământul a recapitulat 
perioada lunară, căci este o lege a vieţii ca natura să 
recapituleze toate manifestările trecute înainte de a iniţia noile 
sale manifestări. 

Cel ce vrea să cunoască obiectiv toate procesele evolutive 
ale umanităţii, să observe evoluția fătului uman pierind chiar de 
la momentul concepției, în pântecele mamei sale, fătul 
recapitulează toate metamorfozele corpului uman începând de 
la cele mai vechi origini. 

Corpul uman nu este decât carapacea șarpelui nostru de 
foc și universul solar este carapacea năpârcii Logosului 
Sistemului Solar. Când năpârca abandonează învelișurile sale, 
învelișurile se dezintegrează”. 

Există în Columbia un munte foarte înalt numit Juratena; 
acest munte este situat pe teritoriul Vasquez, Departamentul de 
Boyaca, pe țărmurile unui fluviu larg cu ape profunde, numit Rio 
Minero. 

Țăranii spun că acest munte este „încântat”, și povestesc 
despre el cele mai vechi tradiţii. Când este pe punctul de a 
plânge, ei spun că aud un zgomot asemănător celui unei 
enorme mase de pietre care se revarsă în prăpastie; și când vor 
ploaie, le este suficient să pună foc muntelui pentru a o avea din 
abundență. Comentariile oamenilor de știință nu contează nici 
cât un fir de iarbă pentru acești ţărani, căci, cum bine a zis 
Goethe: „toată teoria este cenușie și nu există adevăr decât în 
arborele cu fructe aurite al vieţii”. 

Acei ţărani povestesc că se poate ajunge pe piscul lui 
Juratena pe niște scări de piatră cioplite de niște mâini ale unei 
epoci foarte străvechi. Unul dintre acești ţărani a raportat 
autorului prezentei lucrări cum atunci când ajunse la picioarele 
acestor scări milenare, el fu oprit de o ploaie de pietre lansate 
de mâini invizibile și cum a fost cât pe ce să piară sub greutatea 
uluitoare a unei mase gigante care era pe punctul de a-l zdrobi. 
Un alt țăran explora bazele muntelui urmărind cursul acelui 
fluviu cu ape profunzi. Printre enormele mase de granit udate de 
apele agitate ale fluviului, el descoperi un templu încrustat în 


3 Năpârca de foc este Kundalini, a se vedea capitolul întitulat Bastonul patriarhilor 


roca vie. 

Țăranul încerca să penetreze în templu prin ușa centrală 
(acest templu gigantesc avea trei porţi), dar întâlni o mare 
cantitate de solzi de șarpe și se ascunse îngrozit. El se va 
întoarce mai târziu prin împrejurimi pentru a vedea templul, dar 
nu mai găsi nimic. Templul a dispărut ca și cum stânci gigante l- 
au devorat. 

Eu, Aun Weor, am vizitat acest templu în corpul astral. 
Maeștri care locuiau acolo m-au primit cu brațele deschise și m- 
au condus în interiorul mănăstirii, iluminate de un candelabru de 
aur cu 7 braţe din templul lui Salomon, și am primit de la ei 
învăţăminte secrete. 

Teozofii cred că numai în Tibet putem găsi Maeștri și mulţi 
dintre ei vor să călătorească în Tibet pentru a urma disciplina 
chela, dar în realitate mănăstirile Logiei Albe sunt repartizate în 
lumea întreagă. In Orient, se numesc Mahatmas „Nagas”, adică 
șerpi și toți gardienii criptelor sacre ale templelor de mistere au 
aspectul de șerpi giganţi și nu permit trecerea decât a 
„iniţiaţilor”. 

Așa cum veninul năpărcii ucide, tot așa este otravă 
„arcana prețioasă” cu care noi ajungem la înalta iniţiere! 
Ascultă-mă cititor iniţiat: „șuieratul năpârcii este baza vieţii”; 
aceasta nu este pentru toţi cititorii, ci numai pentru acei ce au 
urechi de auzit. 

Locuitorii pământului plat („tiera elana”), Statul Zulia, 
Venezuela, fac să curgă năpârca pronunţțând mantrele 
următoare: ooosssooo... 000sssaaa... aaasssiii. Vocalele acestei 
mantre sunt /.4.0., combinate cu teribila literă S. Există deci 
înțelepciune și cel ce are înțelegere să înțeleagă. 

Litera S este de asemenea o vocală deși gramaticienii nu 
o spun. În timpul conexiunii în magia sexuală cu preoteasa, 
trebuie să pronunţăm cele trei vocale: /.4.0., căci /.4.0. este 
numele năpârcii noastre... 

Pentru a limpezi acest capitol, noi spunem că epoca Polară 
corespunde inteligenței  mercuriene a  năpârcii Logosului 
(căldurii). Epoca hiperboreană, cu atomi solari ai năpârcii (cu 
foc), și epoca Lemuriană cu atomi lunari ai năpârcii Logosului 
(cu umiditate). Kundalini a noastră, este formată de asemenea 
din atomi solari și de o sinteză de atomi atotștiutori. Năpârca 
integrează în ea însăși înțelepciunea a 7 eternităţi! Femeia este 


vestala templului și vestala aprinde focul templului. În templele 
antichităţii numai vestalele aprindeau și întrețineau focul. Se 
simbolizează prin aceasta că femeia este singura care poate să 
aprindă focul Kundalini al corpului nostru sau a templului nostru. 

Pentru că templul prea-înaltului Zeu trăind este corpul 
nostru, iar focul acestui templu este Kundalini, pe care soţia 
noastră vestală îl aprinde prin contactul sexual însuși, prin 
magia sexuală așa cum o învăţăm în cartea „Căsătoria perfectă 
sau poarta de intrare a Iniţiatului”, și în prezenta lucrare. Astăzi, 
Biserica Romană a pierdut complet tradiţia și vedem că sunt 
copiii corului care aprind focul templului, ceea ce nu este numai 
o absurditate dar și un sacrilegiu și o insultă foarte gravă vieții 
însăși. 

Aceste perioade cosmice trecute există actualmente în 
atomii noștri seminali și nu trebuie decât să învăţăm tehnica 
meditației interioare pentru a intra în domeniul lor. Poarta de 
intrare a acestei puternice civilizaţii atomice, sunt organele 
noastre sexuale. 

Prayalas și Mahanvataras se succedă în interiorul unui 
moment mereu etern, și trecutul și viitorul fraternizează într-un 
veșnic prezent. 

Timpul nu există! Este mentalul omului care se 
împovărează să împartă eternul „prezent” în trecut și viitor! 

Puternicele civilizaţii Saturniene, Solare și Lunare, există 
încă în fondul atomic al sistemului nostru seminal și putem intra 
în domeniul lor prin intermediul meditaţiei interioare. Tranziţia 
între o stare a conștiinței și alta este ceea ce noi numim în mod 
eronat timp, dar aceste etape ale conștiinței se succed 
înlănţuite în interiorul unui etern prezent. Omul trebuie să învețe 
să trăiască în prezent. Omul trebuie să se elibereze de toate 
spaţiile teozofismului bombastic, de rozicrucianisme maladive, 
de spiritisme morbide, de sectarisme ale religiilor, de fanatisme 
de patrie și drapel, de religie, de intelectualisme, de dorinţi de 
acumulare și de afecţiune în general. Toate aceste colivii de 
papagali sibariţi sunt lăcașuri de fiară de comerț și tiranie iar noi 
nu câștigăm nimic cu toate aceste jargoane, pentru că ele nu 
reușesc decât să ne umple de prejudicii și de fanatisme 
absurde! Toată înțelepciunea vârstnicilor este în interiorul 
nostru, iar trecutul și viitorul fraternizează în interiorul unui 
etern „prezent”! 


Numai în interiorul nostru vom găsi înţelepciunea cosmică. 
Atomii solari ne iniţiază la înţelepciunea focului, iar atomii lunari 
ne iniţiază la antica înțelepciune neptuniană amentină. 

Când atomii solari și lunari intră în contact, atunci focul 
nostru sacru se trezește și ne va converti în Zei. 

În nopţile cu lună plină, atomii lunari intră în contact cu 
armura argintată a corpului nostru mental și noi putem atunci să 
primim prin meditaţie internă învăţămintele înţelepciunii lunare. 
Există 7 curenți eterici lunari în interiorul cărora trăiește intens 
civilizaţia anticului nostru pământ-lună. 

Civilizaţiile Solare și Lunare trăiesc în lumile interne și noi 
putem să vizităm aceste civilizaţii prin meditaţie internă 
profundă! Trezind focul sacru al lui Kundalini prin metoda magiei 
sexuale, civilizațiile solare și lunare care palpită intens în lumile 
noastre interne proprii, ne vor iniţia în profundele lor adevăruri, 
și ne vor duce spre marea iluminare! 

Cele 7 chakra ale noastre sunt 7 biserici interne și fiecare 
din aceste 7 biserici conţin înţelepciunea unei perioade cosmice. 
Când vom rupe cele 7 sigilii ale celor 7 biserici ale cărţii umane, 
prin metoda sabiei lui Kundalini, atunci cele 7 biserici ne vor da 
toată înțelepciunea cosmică a celor 7 perioade cosmice ale lui 
mahanvatara și noi vom deveni atoateștiutori... Apocalipsa 
spune următoarele: 

„Şi când Mielul rupse cea de-a 7-a pecete, se făcu o tăcere 
în cer, circa o jumătate de oră... Pe urmă, am văzut pe cei 7 
îngeri care erau în faţa lui Dumnezeu, și le-a dat 7 trâmbiţe. Un 
alt înger veni și se opri în faţa altarului, ţinând în mână o 
cădelniță de aur; și i s-a dat multă tămâie pentru a o aduce 
împreună cu rugăciunile tuturor sfinţilor, pe altarul de aur, care 
era înaintea scaunului de domnie. Și din mâna îngerului, fumul 
de tămâie se ridica înaintea lui Dumnezeu, împreună cu 
rugăciunile sfinţilor”. (cap.8, versete 1-4) 

Apocalipsa ne vorbește aici de această carte pecetluită de 
7 peceţi care este organismul nostru cu 7 biserici. Ea ne zice 
clar că numai mielul trebuie să rupă cele 7 peceţi cu sabia lui 
Kundalini. Mielul este îngerul nostru interior, adică Intimul 
nostru. Apocalipsa ne învaţă aici, ceea ce se produce la ruperea 
celei de-a 7-a peceţi, care este cea a bisericii Laodicee, situată 
în cap. 

Cei 7 îngeri cu trâmbițe sunt cei 7 îngeri al celor 7 biserici. 


Îngerul cu cădelniţa este Intimul nostru care își face intrarea 
triumfală în ierarhia albă în același timp cu sufletul său de 
diamant. Un perfect în plus, într-o comunitate de aleși... „Apoi 
îngerul a luat cădelnița, a umplut-o cu focul de pe altar, și l-a 
aruncat pe pământ. Şi au stârnit tunete, glasuri, fulgere și 
cutremure de pământ”. (cap.8, verset 5) 

Apocalipsa ne spune aici că atunci când am rupt a 7-a 
pecete cu sabia lui Kundalini, atunci 7 biserici ne deschid porţile 
lor și ne învaţă înțelepciunea celor 7 mari perioade terestre, 
care corespund la 7 mari perioade cosmice. 

Și capitolul 8 al Apocalipsei continuă să ne vorbească de 7 
îngeri. Pe măsură ce aceștia sună din trâmbiţele lor, marile 
evenimente cosmice se derulează în ordine succesivă. Acești 7 
îngeri sunt îngerii celor 7 planete ale noastre, care dirijează cele 
7 chakra ale organismului nostru și cele 7 epoci terestre. 

Așa deci cele 7 epoci terestre sunt dirijate de 7 ierarhi 
cosmici, și toată înţelepciunea acestor 7 epoci este în interiorul 
celor 7 chakra ale noastre. 

„Apoi am văzut un alt înger puternic, care se cobora din 
cer, învăluit de un nor, deasupra capului era curcubeul, și fața 
sa era ca soarele, iar picioarele sale erau ca niște stâlpi de foc. 
Tinea în mână o cărticică deschisă, și și-a pus piciorul drept pe 
mare, iar piciorul stâng pe pământ. A strigat cu glas tare, cum 
răcnește un leu. Când a strigat el, cele 7 tunete au făcut să se 
audă glasurile lor”. (cap. 10 versete 1-3) 

Acest înger este ierarhul celei de-a șaptea epoci. Arcul Iris 
simbolizează perioada noastră terestră armată care va începe 
prin semnul curcubeului. Aceasta se întâmpla în Atlantida din 
moment ce Lemuria era o recapitulare a perioadei Lunare. 
Cărticica pe care îngerul o ţinea în mână, este cartea evoluţiei 
umane. Este cartea pecetluită cu 7 peceţi, dar care nu mai are 
peceţile sale. Este organismul uman a celui care a rupt deja cele 
7 peceți. Este corpul Maestrului!... Este înțelepciunea cosmică a 
celui care s-a realizat temeinic! 

„A strigat cu glas tare, asemănător cu răcnetul unui leu, 
după care cele 7 tunete au făcut să se audă glasurile lor”. Aici 
Apocalipsa ne vorbește despre cuvântul pierdut, de silaba sacră; 
și cele 7 tunete ale celor 7 chakra fac să se audă glasurile lor; 
glasul lor sunt cele 7 note ale cuvântului. Silaba sacră deschide 
cele 7 chakra și fiecare chakra are nota sa cheie. Cel ce are 


urechi de auzit să audă. Și cel ce are înţelegere să înțeleagă, 
căci aici este înțelepciune. 

In cea de-a șaptea epocă, vom fi regăsit cuvântul pierdut. 

„Şi când cele 7 tunete au vorbit, eu mă pregăteam să 
scriu, când o voce din cer mi-a zis: 'ține secret cuvintele celor 7 
tunete și nu le scrie'”. (cap.10, verset 4) 

Fiecare notă a cuvântului pierdut închide secrete teribile și 
de nespus și fiecare notă a cuvântului pierdut este nota cheie a 
unei epoci terestre. Există o notă cheie a civilizaţiei egiptene, 
una a civilizației hinduse, și așa mai departe. 

In cea de-a șaptea epocă, cuvântul pierdut va realiza în 
totalitate împărăţia lui Dumnezeu. Swedenborg (filosof mistic 
suedez) spunea despre cuvântul pierdut: „Căutaţi-l în China și 
poate îl veţi întâlni în marea Tartarie”. 

Magii lui Amurc utilizează pentru sfârșiturile lor demoniace 
mantra „Mathra”, pronunţată Ma”th”ra, și îi asigură pe discipolii 
săi că acesta este cuvântul pierdut, dar în realitate, este numele 
unui templu de magie neagră al străvechii Atlantide și în același 
timp o mantră de magie neagră, astfel încât acesta nu este 
cuvântul pierdut. La indieni, arhat-ii au fost persecutați pentru 
că posedau silaba sacră. In China, discipolii lui „Tathagata” îl 
cunoșteau. 

Cuvântul pierdut este foarte bine păstrat în Tibet. Aici în 
Tibet rezidă „Maha-choan”. 

In a 7-a epocă, vom fi regăsit cuvântul pierdut. „Dar în 
zilele în care îl vom auzi pe cel de-al 7-lea înger, sunând din 
trompetă, taina lui Dumnezeu se va sfinţi, cum El i-a vestit 
robilor săi, profeţii”. (Apocalipsa, cap.10, verset 6) 

Iniţiatul care s-a unit cu Intimul, se eliberează de iluzia 
timpului, pentru că trecutul și viitorul fraternizează cu interiorul 
unui etern prezent. 

Fiecare din cele 7 epoci terestre se termină printr-un mare 
cataclism, descris simbolic de Apocalipsă, astfel: 

„Și primul înger a sunat din trâmbiţă și a venit grindină și 
foc amestecat cu sânge, care au fost aruncate pe pământ; și a 
treia parte din copaci a fost arsă, și toată iarba verde a fost 
arsă”. (Apocalipsa cap. 8 verset 7) 

Acesta a fost primul cataclism al primei epoci. „Al doilea 
înger a sunat din trâmbiţă, și atunci un enorm munte incendiat a 
fost aruncat în mare, și a treia parte din mare se făcu sânge”. 


(Apocalipsa, cap.8, verset 8) 

„Şi a treia parte din toate creaturile care trăiau în mare au 
pierit; și a treia parte din corăbii au fost distruse”. (Apocalipsa, 
cap.8, versetul 9) 

Acesta a fost sfârșitul celei de-a doua epoci. 

„Al treilea înger a sunat din trompetă și a căzut din cer o 
stea mare arzând ca o torță, și a căzut peste a treia parte din 
râuri și peste izvoarele râurilor”. (cap.8 verset 10) 

„Și numele stelei era 'Pelin'. Și a treia parte de ape s-a 
prefăcut în pelin și mulţi oameni au murit din pricina apelor, căci 
ele deveniseră amare”. (Apocalipsa cap.8 verset 11) 

Acesta a fost sfârșitul celei de-a treia epoci. 

„Al patrulea înger a sunat din trâmbiţă și atunci a fost 
lovită a treia parte din soare și a treia parte din lună, și a treia 
parte din stele, pentru ca a treia parte din ele să fie întunecată 
și ziua să-și piardă a treia parte din lumina sa, și noaptea de 
asemenea”. (Apocalipsa cap.8 verset 12) 

Acesta a fost sfârșitul celei de-a patra epoci. 

„Al cincilea înger a sunat din trâmbiţă și atunci am văzut o 
stea care cădea din cer pe pământ, și i s-a dat cheia fântânii 
Adâncului. Când a deschis acea fântână, s-a ridicat un fum, ca 
fumul unul cuptor mare - soarele și văzduhul s-au întunecat de 
fumul fântânii”. (Apocalipsa cap.9 verset 1,2) 

Adâncul este Avitchi, și Avitchi este planul de conștiință 
scufundat unde nu auzim decât plânsete și scrâșniri de dinţi. 
Acolo vor intra sufletele ce au coarne pe frunte. Coarnele pe 
frunte sunt semnul de animal. La ora actuală, adâncul este 
deschis și multe suflete demonice sunt pe cale de a intra în abis. 

„Peste capetele lor aveau ca împărat pe îngerul Adâncului, 
care se numește în evreiește Abadon și în grecește Apollyon”. 
(Apocalipsa, cap.9 verset 11) 

Noi suntem în epocile războaielor, pentru că ele sunt 
necesare. Războiul dă milioane de morţi și sufletele care au 
coarne intră în abis. (Toţi clarvăzătorii văd sufletele demonice). 

„Al șaselea înger a sunat din trâmbiţă și am auzit un glas 
venind din cele patru coarne ale altarului de aur așezat în faţa 
lui Dumnezeu; vocea a zis celui de-al șaselea înger care avea 
trâmbiţă: dezleagă-i pe cei patru îngeri care sunt legaţi în lanţuri 
pe marele fluviu Eufrat; și au fost dezlegaţi cei patru îngeri care 
erau gata pentru ora, și ziua, și luna, și anul ca să omoare a 


treia parte din oameni”. (Apocalipsa cap.9 verset 13-15) 

Aici este a șasea epocă; în timpul acestei epoci demonii 
umani vor fi readuși din nou în abis, după ce le-a fost dată o 
bună șansă de a progresa. 

„Al şaptelea înger a sunat din trâmbiţă, și în cer s-au auzit 
glasuri puternice care spuneau: Împărăţia lumii a trecut în 
mâinile Domnului nostru și ale lui Christ; El va împărăţi în vecii 
vecilor”. (Apocalipsa cap. 11 verset 15) 

În această epocă pământul va fi mai mult eteric și vor trăi 
numai ființele umane care au ajuns la starea angelică, pentru că 
milioane de suflete demonice vor merge definitiv în adânc, unde 
se vor dezintegra de-a lungul epocilor. Aici este a doua moarte! 
o CAPITOLUL 11 n 
LEMURIA o 

„Domnul Dumnezeu a sădit o grădină în Eden, spre 
răsărit, și l-a pus acolo pe omul pe care-l modelase”. Am 
discutat mult despre paradisul terestru. Max Heindel susţine că 
acest paradis terestru este lumina astrală și nu vrea să-și dea 
seama de ceea ce înseamnă cuvântul terestru. 

Acest paradis a existat cu adevărat și a fost continentul 
Lemuriei, situat în Oceanul Pacific. Acesta a fost primul pământ 
uscat care a fost pe lume. Temperatura era extrem de caldă. 
„Totuși, un abur se ridica de pe pământ care acoperea toată 
fața pământului”. (Geneza cap. 2 verset 6) 

Căldura foarte intensă și vaporii apelor umpleau 
atmosfera dc nori și oamenii respirau prin branhii ca și peștii. „Și 
Dumnezeu l-a creat pe om după chipul Său, l-a făcut după 
chipul lui Dumnezeu, parte bărbătească și parte femeiască le-a 
făcut”. (Geneza cap. 1 verset 27) 

Oamenii epocii polare, epocii hiperboreene și începutului 
epocii lemuriene erau hermafrodiţi și se reproduceau cum se 
reproduc microbii hermafrodiţi. În primele timpuri ale Lemuriei, 
specia umană nu se prea distingea de specia animală; dar de-a 
lungul a 150.000 ani de evoluție, lemurii au ajuns la un grad de 
civilizaţie atât de grandioasă că noi, arienii, suntem încă foarte 
departe de a-l atinge. 

Această epocă era epoca de aur, epoca titanilor. Erau 
timpurile delicioase ale Arcadiei. Timpurile unde nu existau nici 
ale mele, nici ale tale pentru că toate erau ale tuturor. Era 
timpul în care curgeau fluvii de lapte și de miere. 


Imaginaţia oamenilor era o oglindă inefabilă unde se 
reflecta solemn panorama cerurilor înstelate ale Uraniei. Omul 
știa că viaţa sa era viaţa zeilor, și că cel ce știa cânta la liră 
făcea să vibreze spaţiile divine de melodiile sale delicioase. 
Artistul care mânuia dalta se inspira din înţelepciunea eternă și 
dădea sculpturilor sale delicate teribila măreție a lui Dumnezeu! 

Oh! Epocă a titanilor, epocă în care curgeau fluvii de lapte 
și miere. 

Lemurii erau de statură înaltă, și aveau fruntea lată. Ei 
utilizau tunici simbolice, albe în față și negre în spate. Aveau 
corăbii zburătoare și vapoare propulsate de energie atomică. Ei 
iluminau cu energie nucleară și ajunseseră la un grad foarte 
înalt de cultură. (în cartea noastră „Căsătoria perfectă” noi 
vorbim pe larg despre acest subiect.) 

Erau timpurile Arcadiei: omul știa să asculte glasul zeilor 
printre cele șapte vocale ale naturii, și cele șapte vocale: i, e, O, 
u, a, m, s, rezonau în corpul lemurienilor cu toată muzica 
inefabilă a puternicelor ritmuri ale focului. 

Discipolul gnostic trebuie să vocalizeze o oră pe zi în 
ordinea expusă aici: forma indică sunetul prelungit al fiecărei 
vocale, care trebuie să fie o exhalaţie completă a plămânilor: 
iilii... eeeeeee... 0000000... uuuuuuu... aaaaaaa... 
mmmmmmm... SSSSSSS... 

l-ul face să vibreze glandele pineală și pituitară și omul 
devine clarvăzător. 

E-ul face să vibreze glanda tiroidă și omul devine 
clarauditor. 

O-ul face să vibreze chakra inimii și omul devine intuitiv. 

U-ul trezește plexus solar (la gura stomacului) și omul 
dezvoltă atunci telepatia. 

A-ul face să vibreze chakrele și omul dobândește atunci 
puterea de a-și aminti de viețile sale anterioare. 

Vocala M și S colaborează eficient la dezvoltarea tuturor 
puterilor oculte. O oră pe zi de vocalizare face mai mult decât 
citirea a milioane de cărți de teozofie orientală. 

Corpul lemurienilor era o harpă minunată unde rezonau 
cele 7 vocale ale naturii cu formidabila euforie a cosmosului. 
Când venea noaptea, toate ființele umane vor adormi ca și niște 
creaturi inocente în leagănul naturii-mame, legănaţi de cântecul 
dulce și emoţionant al zeilor, și când apăreau zorii, soarele 


aducea mulțumiri diafane și nu suferințe tenebroase. 

Oh! Epocă a titanilor! Atunci au fost timpurile în care 
curgeau fluvii de lapte și de miere. 

Căsătoriile Arcandiei erau căsătorii gnostice. Omul nu 
efectua conexiunea sexuală decât sub ordinele lui Elohim, și ca 
un sacrificiu pe altarul mariajului pentru a aduce corpuri 
sufletelor care aveau nevoie să se reîncarneze. Se ignora 
complet desfrâul, iar durerile nașterii nu existau. 

De-a lungul miliardelor de ani de cutremure de pământ 
constante și de erupții vulcanice, Lemuria s-a scufundat printre 
valurile dezlănţuite ale Pacificului, în același timp în care se ivea 
din fundul oceanului continentul Atlanta. 

o CAPITOLUL 12 n 
BĂTĂLIA DIN CER o 

„Şi în cer s-a făcut un război: Mihail și îngerii lui s-au luptat 
cu balaurul, și balaurul cu îngerii lui s-au luptat și ei, dar n-au 
putut birui, și locul lor nu li s-a mai găsit în cer, căci a fost 
aruncat afară marele balaur, șarpele cel vechi, numit Diavolul 
sau Satana, cel ce înșeală lumea întreagă; a fost aruncat pe 
pământ și îngerii săi au fost aruncaţi împreună cu ei. De aceea, 
bucuraţi-vă ceruri, și cei care locuiți în ceruri. Vai de voi, 
locuitori ai pământului și mării, căci Diavolul s-a coborât la voi, 
cuprins de mânie, știind că zilele-i sunt numărate”. (Apocalipsa 
cap.12 versete 7-9,12) 

Au fost două mari bătălii împotriva magicienilor negri: 
Acela al Arcadiei și cel al anului 1950 în care s-au deschis porțile 
abisului. Aceasta din urmă este acea de o durată de mii de ani 
sau mileniu. Al treilea va fi cel al noului lerusalim. 

La începutul perioadei terestre, planul mental și chiar 
planuri mai divine ale conștiinței, erau dense suprapopulate de 
tot felul de magi: albi și negri, aparţinând perioadelor 
Saturniene, Solare și Lunare. Milioanele de magi negri formau 
gigante populaţii de răufăcători, care puneau obstacole acțiunii 
și vieţii magilor albi, și constituiau un inconvenient foarte grav 
pentru evoluţia cosmică în lumile superioare de conștiință. Viaţa 
continua astfel încât progresul aspiranţilor la lumile superioare 
se dezvălui absolut imposibil. Dar Fraternitatea Albă va 
încredința atunci lui Mihail misiunea de a expulza din planurile 
superioare ale conștiinței toți magicienii negri, iar Mihail a primit 
sabia justiţiei, și i s-au încredinţat teribile puteri pentru ca el să 


poată îndeplini în totalitate misiunea sa. 

Toate organizațiile  logiei negre și toate templele 
fraternității tenebroase erau stabilite în planurile superioare ale 
conștiinței. Mihail a primit această misiune căci el aparţinea 
razei forței. 

Și Mihail s-a antrenat în această teribilă bătălie, corp la 
corp cu teribilul ierarh al logiei negre și așa a putut el evacua 
planurile superioare de conștiință de balaur, șarpele străvechi, 
pe care-l numim Diavol sau Satana, adică magia neagră cu 
toată legiunea sa de demoni. 

Luzbel este un mare ierarh al logiei negre; el este 
îmbrăcat într-o capă roșie și o tunică de aceeași culoare. Coada 
sa este extrem de lungă și are în vârf un sul de hârtie pe care 
este scrisă știința răului. Această coadă se formează la demoni 
când curentul lui Kundalini este dirijat în jos, spre infernurile 
omului; această coadă nu este decât Kundalini ea însăși care 
pleacă din coccis pentru a fi dirijată în jos. Coarnele tuturor 
magilor negri sunt la drept vorbind marca bestiei și în această 
calitate, ele aparţin gardianului pragului, care a devenit „eul” 
superior al magicianului negru. 

Ahriman, marele ierarh negru, are pe cap un turban roșu 
și este șeful unor enorme legiuni. Lucifer a fost cel mai mare 
iniţiat negru al epocii Lunare și legiunile sale sunt numeroase. 
Toate aceste milioane de demoni au rămas în atmosfera 
terestră și s-au consacrat dirijării sufletelor umane pe cărarea 
neagră. Belzebuth, cu legiunile sale, s-a stabilit de asemenea în 
atmosfera noastră, și s-a făcut cunoscut de-a lungul timpului 
tuturor oamenilor actuali. Biblia îl numește pe Belzebuth: 
Dumnezeul Ecronului, pentru că i s-a ridicat un templu în Ecron, 
unde era adorat ca un zeu. 

Belzebuth și-a stabilit taverna și s-a consacrat din plin, ca 
și-n timpurile străvechi, rătăcirii sufletelor. Biblia ne vorbește de 
Belzebuth în capitolul 12 al-Sfântului Matei, versetele 24-27: 

„Când au auzit parizienii lucrul acesta, au zis: omul acesta 
nu scoate dracii decât cu Belzebuth, prințul demonilor. Dar lisus, 
care le știa gândurile, le-a spus: orice împărăție dezbinată 
împotriva ei însăși, merge spre ruină, și orice oraș, orice casă, 
divizată împotriva ei însăși, nu poate dăinui. Dar dacă Satana îl 
expulzează pe Satana, el este dezbinat împotriva lui însuși: deci, 
cum poate dăinui împărăţia lui? Și dacă eu scot dracii cu ajutorul 


lui Belzebut, fiii voştri cu cine-i scot? De aceea ei vor fi 
judecătorii voștri”. 

Toţi magii negri și-au stabilit pe pământul nostru templele 
lor, logiile, sălile de reuniune, cultele lor, etc., iar apoi s-au 
dedat la dezvoltarea planurilor lor, sub ordinele supreme ale lui 
Jahve. Ei sunt cei responsabili de eșecul evoluției noastre umane 
actuale, căci este o teribilă realitate că evoluţia umană a eșuat. 
Mihail triumfă în ceruri, dar pământul nostru s-a umplut de 
tenebre. Vai de bieţii locuitori ai Terei! 

o CAPITOLUL 13 n 
ATLANTIDA n 

Oamenii Atlantidei au ajuns la un foarte înalt grad de 
civilizaţie, asemănător cu cel al Lemuriei. Pământul era învăluit 
de o brumă deasă, căci oamenii respirau prin branhii. In 
Atlantida, ca și în Lemuria, se cunoșteau vasele aeriene și 
navele puse în mișcare de energia atomică. 

În primele timpuri, nu se realizau relaţii sexuale cu scopul 
de a reproduce corpuri pentru sufletele reîncarnate. Ora și ziua 
erau alese de îngeri și de aceea durerile nașterii nu existau, și 
omul trăia într-o stare paradisiacă. Dar Lucifer și ai săi luciferi, 
care sunt magii negri ai perioadei Lunare, au tentat omul și l-au 
deturnat pe calea cea neagră. 

Șarpele este forța sexuală, și nu atracţii pur materiale, 
cum pretind rozicrucienii lui Amorc de California, în monografia 
lor de gradul nouă. Forţa sexuală are doi poli: pozitivul și 
negativul. Pozitivul este șarpele de bronz care i-a vindecat pe 
israeliți în deșert, și negativul este șarpele tentaţiei din Eden. 

Munca luciferilor a fost o muncă de magie neagră; ei au 
trezit focul pasional al umanităţii, în unicul scop de a face 
prozeliți pentru logia neagră, căci orice demon este depravat... 

Lichidul cefalorahidian și sămânța sunt cei doi poli ai 
energiei sexuale. Îngerul are cei doi poli ai săi îndreptaţi în sus, 
spre cap, iar oamenii și demonii au un pol îndreptat în sus și un 
altul îndreptat în jos. Cu unul formau creierul, iar cu altul ei 
coabitau. Kundalini îngerului urcă. Kundalini demonului coboară. 

Jebovah a interzis omului desfrâul. Lucifer îl seduce cu 
desfrâul. Și Jebovah Zeul dădu Omului acest ordin: tu poţi să 
mănânci din toţi arborii grădinii; „dar să nu mănânci din 
arborele cunoașterii binelui și răului, căci în ziua în care vei 
mânca, vei muri cu siguranţă”. (Geneza, Cap.2 verset 16-17) 


„Şarpele zise femeii: Nu, hotărât că nu veţi muri, dar 
Dumnezeu știa că în ziua în care veți mânca din el, vi se vor 
deschide ochii, și veți fi ca Dumnezeu, cunoscând binele și răul”. 

Ordinul dat de Jehovah este de magie albă. Ordinul dat de 
Lucifer este de magie neagră. Pe măsură ce omul se va deda 
plăcerii coitului, el pierde puterile sale oculte și se îndeplinesc 
cuvintele lui Jehovah care zicea: „în sudoarea frunţii tale îţi vei 
mânca pâinea, până în momentul în care te vei întoarce în 
pământ, pentru că din el ai fost luat; căci ţărână ești, și în 
ţărână te vei întoarce”. 

„Femeii i-a zis: Voi mări foarte mult suferinţa ta și în 
special însărcinarea ta; în durere îi vei naște pe fiii tăi; dorințele 
tale te vor purta spre soţul tău și el te va domina”. 

Violarea tuturor legilor aduce multă suferinţă. În Lemuria 
femeia nu avea dureri de naștere, căci copilul era zămislit la om, 
minutul și secunda în care legea cosmică favoriza reproducția. 
Violarea acestei legi este cea care a adus durerile nașterii. 
Există, totuși, astăzi, un remediu pentru toți cei care se hotărăsc 
să urmeze calea căsătoriei gnostice. Mariajul gnostic face ca 
omul să se întoarcă în paradis. În Biserica Gnostică, cuplurile 
primesc ziua, ora și minutul în care ei trebuie să zămislească 
copilul lor și de asemenea nu există dureri de naștere. Important 
este de a învăţa să călătorim în corp astral pentru a vizita 
temple (unde aceste instrucțiuni sunt date). Voi da mai departe 
cheile. 

Lemuria nu cunoștea moartea; ei știau cu exactitate data 
și ora dezîncarnării lor și își săpau ei singuri mormântul. Așa ei 
își abandonau voluntar corpurile lor fizice cu surâsul pe buze. 
Rudele lor nu le dispăreau din vedere, căci erau clarvăzători. Ei 
continuau deci să trăiască cu dezîncarnaţii lor și tot ceea ce s-a 
întâmplat este că aceștia au trecut într-o stare diferită. Dar de 
când omul, prin greșeala coitului, și-a pierdut puterile sale, de 
atunci omul cunoaște moartea. 

o CAPITOLUL 14 o 
MAGIA NEAGRĂ A ATLANȚILOR n 

Magii negri ai școlii lui Amorc de California zic că magia 
neagră nu există, că aceasta nu este decât o superstiție, căci, 
zic ei, gândurile de ură și de răutate, emise de oameni cu 
spiritul rău se dezintegrează în cosmos, deoarece cosmosul este 
foarte pur și nu poate deci servi ca instrument forțelor răului. 


Acest concept al magilor negri ai lui Amorc are ca obiect de 
justificare învățăturile tenebroase precum și de a da o nuanţă 
expresivă de pură magie albă. Cosmosul este tot infinitul și în 
cosmos există totul: „Ceea ce este sus este ca și ceea ce este 
jos”. Dacă gândul emis de un om rău se dezintegrează în fapt, 
de ce un glonte nu se dezintegrează în spaţiu? De ce s-ar servi 
cosmosul ca instrument de un glonte care va ucide un om, 
poate un bătrân sau un copil? 

Dacă conceptul magilor negri ai lui Amorc ar fi adevărat, 
ar trebui ca glonţul să se dezintegreze în fapt. Ei vor obiecta că 
glonţul este un obiect material, în timp ce gândul nu, dar acesta 
nu este un motiv pentru că un gând este de asemenea materie, 
căci nimic nu poate exista, nici chiar Dumnezeu, fără ajutorul 
materiei. De fapt, fiecare atom este înșeptit în constituţia sa. 
Glonţul, de exemplu, este o compoziţie de atomi fizici, eterici, 
astrali, mentali, cauzali, conștientizatori și divini; este un nucleu 
de conștiință atomică încărcat de unde de ură de la cel ce l-a 
tras. De ce nu se dezintegrează? De ce cosmicul nu-l folosește 
ca instrument? Undele mentale vor fi ele din întâmplare 
inferioare undelor radioactive ale uraniului? Conceptul magilor 
negri ai școlii lui Amorc nu e bun decât pentru a acoperi 
delictele lor și pentru a înșela pe naivii imprudenţi; este numai 
pentru ei o metodă de a se da drept magi albi. Cea mai mare 
parte a învățămintelor și a cunoștințelor negre ale școlii lui 
Amorc provin din Atlantida. În monografia celui de-al nouălea 
grad, ei numeau „ascensiune” o cheie magică pentru a domina 
mentalul și voința semenilor lor; acest procedeu este pură 
magie neagră. Procedeul în chestiune constă în a se așeza sau a 
se culca confortabil, a închide ochii și a concentra mentalul pe 
victima îndepărtată, identificându-se cu ea pe punctul de a-și 
schimba personalitatea pentru cea a victimei, chiar dacă este de 
sex opus. Această schimbare se realizează cu ajutorul 
imaginaţiei, simțindu-se „a fi” personalitatea victimei și 
acţionând exact cum vrem să acţioneze. Aceasta este pură 
magie neagră, căci nimeni nu are dreptul de a exercita 
contrariul asupra mentalului nimănuia; trebuie respectat liber- 
arbitrul aproapelui. 

Toate convocările negre de cel de-al 9-lea grad ale lui 
Amorc se deschid exact ca și cele din templele de magie neagră 
ale Atlantidei, adică în profunde tenebre. 


Maestrul negru începe convocările printr-o tenebroasă 
plenară după cum urmează: „Mult iubiţi profeţi învăluiţi, ne-am 
reunit pentru a împărtăși sub protecţia vălului obscurităţii. 
Gândurile și acţiunile noastre mărturisesc obligaţiile noastre și 
tradițiile noastre consacrate de timp. Convocarea de azi are un 
caracter secret. Acum se va stinge lumina în shekinah”. 
(trimitea un frate sau o soră la altar pentru a stinge flacăra.) 

Prea-iubiţii profeţi învăluiţi sunt magicieni negri care 
purtau tunici roșii sau maron cu fața acoperită pe jumătate de 
un capișon. Este ceea ce magicienii negri împărtășesc sub vălul 
obscurităţii: ei iubesc tenebrele; ei nu vor să aibă nimic în 
comun cu lumina. Toate aceste practici vin din Atlanta. 

Cuvintele de încheiere pronunţate de maestrul tenebros al 
celui de-al 9-lea grad al lui Amorc, sunt următoarele: 

„Sculaţi-vă, profeţi mult-iubiţi, și să ne despărțim cu 
binecuvântarea semnului crucii și protecția vălului obscurităţii; 
această convocare s-a terminat”. Maestrul celebrant iese 
primul, și tenebroșii profeţi voalaţi, protejați de tenebre, se 
retrag printre umbrele nopţii. 

Școlile de magie neagră dau afiliaţilor săi o cantitate 
nenumărabilă de practici absurde pentru dezvoltarea puterilor 
oculte; anumite practici, cu caracter absolut extern, nu servesc 
decât la a rupe membranele corpului mental și a converti 
discipolul într-un autentic magician negru. În monografia 
numărul 38 al celui de-al 9-lea grad, putem citi următoarea 
practică: „Luaţi o sticluţă care poate să se menţină stabil pe o 
masă și care are un dop de plută; sticluţa poate fi de mărime 
între 4 și 6 uncii. Luaţi un ac de cusut obișnuit și înfingeţi-l 
perpendicular aproximativ un centimetru în dop, astfel încât să 
rămână în jur de 4 centimetri din ac în afară. Luaţi o mică foaie 
de hârtie de mai puţin de 7 centimetri lungime și de un 
centimetru lărgime și îndoiţi-l în două în formă de V. Nu 
contează ce hârtie, de consistenţă medie și de orice culoare, va 
conveni de minune. Luaţi această bucată de hârtie, plasaţi-o cu 
pliul în sus ca să ia forma literei A și agăţaţi-o de ac astfel încât 
acul să fie chiar în centrul pliului care l-aţi făcut în hârtie. Dacă 
hârtia a fost pliată în două părți egale, ea se va menţine în 
echilibru pe ac cu cele două laturi spre exterior ca și litera A, 
sau mai bine zis, ca și litera V ale cărei extremităţi sunt întoarse 
în jos. Puneti sticla cu hârtiuţa pusă pe ac, în centrul mesei, la o 


distanță de mai puţin de un metru de corpul d-voastră, în timp 
ce vă așezați liniștit pe un scaun. Asiguraţi-vă că nu există nici o 
fereastră deschisă în casă pe unde vântul să poată intra pentru 
a deplasa hârtia și evitaţi de asemenea ca respiraţia d-voastră 
să nu o deplaseze. Acum concentraţi-vă pe hârtie și exersaţi-vă 
voinţa făcând să se deplaseze hârtia. Dacă echilibrul pe ac este 
perfect, ea se va deplasa ușor și va trebui să o faceţi să se 
rotească într-un sens, apoi faceți ca mișcarea să se oprească și 
să se rotească în sens contrar. Practicaţi circa 10 minute pentru 
fiecare mișcare, concentrându-vă pe hârtie și deplasând-o după 
voinţa d-voastră. Veţi descoperi curând că există o forță motrice 
care emană din voi și se dirijează spre hârtie. Aceasta 
demonstrează ceea ce am zis deja și ceea ce vom expune în 
următoarele monografii, demonstrează că trebuie să știm că 
putem folosi voinţa și „suprafaţa fizică” pentru a dirija forța spre 
interiorul sau spre exteriorul corpului. Cu fraternitate, maeștrii 
clasei voastre”. 

Acest soi de învățături vin dintr-un templu de magie 
neagră din Atlantida, numit altarul de la Mathra, situat în 
insulele Azore, pe muntele Pico. Acest templu există încă în 
interiorul planului astral. Altădată se vizita printr-o excursie de 7 
zile, și la sfârșitul fiecărei etape zilnice, se făcea o mare 
sărbătoare. Exista în acest templu o sală numită Sala Voinţei, 
unde practicam nenumărate exerciţii asemănătoare cu cele ale 
lui Amorc de California. Efortul care-l face discipolul pentru a 
realiza acest tip de practici absurde are ca efect distrugerea 
delicatei membrane a corpului mental... 

Nu doriți puteri, dragi cititori; când sufletul nostru se va 
purifica, ele se vor naște ca fructe ale Intimului. Forţa mentală 
pe care în mod stupid o risipim pentru a deplasa o hârtie, s-o 
folosim mai bine pentru a domina pasiunea carnală, și să 
terminăm cu ura, să dominăm limbajul, să-nvingem egoismul, 
invidia, etc. Să ne purificăm, și puterile ne vor fi date de-a lungul 
purificărilor succesive! Puterile sunt flori ale sunetului și fructe 
ale Intimului! Puterile unui Mahatma sunt fructele purificărilor 
milenare. De-a lungul probelor iniţiatice, discipolul Gnostic 
primește de la Loja Albă diferite puteri. Aceste puteri le primește 
sufletul, iar Intimul nostru este cel ce le „obţine”, căci Intimul 
este omul real în noi. 

Când gnosticul dorește, de exemplu, ca un prieten 


îndepărtat să vină la el, el roagă Intimul său, astfel: „Tată, adu-l 
la mine pe domnul Untel, dar să se facă voinţa ta și nua mea”. 
Și dacă Intimul consideră că cererea este justă, el va realiza un 
miracol, ceea ce este o muncă theurgică, și prietenul îndepărtat 
va sosi; dar dacă Intimul consideră că cererea este injustă, nu 
aprobă cererea sufletului, este pură magie albă. 

Magicianul negru acționează utilizând „ascendentul” său 
sau forța voinţei, fără să ţină seama în nici un fel de voinţa 
Intimului. 

Dominând mânia și dobândind seninătate, noi ne pregătim 
glandele noastre pitulară și pineală pentru clarvedere. 

Spunând mereu vorbe de dragoste și de adevăr, noi ne 
pregătim să trezim auzul intern. 

Magia sexuală, vocalizarea cotidiană și purificarea 
neîntreruptă, ne aduce pe vârfurile înaltei iniţieri. Nu râvniţi 
puteri. Asta nu înseamnă că noi, gnosticii, luăm o atitudine 
pasivă după exemplul theozofilor, dar mai degrabă noi trebuie 
să ne pregătim practicând magia sexuală, vocalizând și 
expulzând toate reziduurile. Gnosticul transmută secrețiile sale 
sexuale și așteaptă răbdător să fie demn de a primi puterile 
oculte care, ca și florile sufletului, înfloresc îndată ce noi ne-am 
purificat. Gnosticul nu dorește puteri. El se pregătește să le 
primească. Pregătirea gnosticului este de a se purifica și de a 
practica zilnic magia sexuală. 

Magii negri au stabilit în templele lor probe similare cu 
cele ale magilor albi. În festivalurile sate, Cherenzi era permis a 
insulta candidaţii prezumtivi, a-i jigni, a-i umili și chiar a-i lovi, 
înainte de a-i accepta ca și candidați pentru iniţierea lor. 

In monografia numărul 5 al celui de-al 9-lea grad al lui 
Amorc, după ce discipolul a trecut de cete patru probe de 
pământ, foc, apă, și aer într-un templu de magie neagră, 
discipolul primește un document care scrie următoarele: „Pace 
și salutare Maestrului templului! Prin decretul marelui preot, 
peste gardienii care au servit și care au vegheat asupra ta, ca 
mărturie a perseverărilor tale, a credinţei și dorinței tale, chiar 
dacă ele s-au manifestat în camerele externe, ţi se permite să 
intri în Sanctum-ul următor, așteptând să fii pregătit pentru 
admiterea în interiorul sfântului sfinţilor, după trei zile de 
sanctificare și de purificare. Numele tău va fi 777; litera ta R; 
salutul tău Aum; cartea ta va fi cea a literei 'm'; giuvaerul tău va 


avea formă de scarabeu în jasp verde. Odihnește-te în răbdare 
așteptând ora, numărul și semnul”. 

Aceasta este deci pură și legitimă magie neagră. Aceste 
probe, discipolii le trec într-un templu de magie neagră situat 
într-un plan astral. 

Când gnosticul cere cele patru probe de pământ, foc, apă, 
aer, Maeștrilor în astral, Maeștrii îl fac să treacă aceste probe 
una câte una, așa cum le-am descris în cartea noastră 
„Căsătoria Perfectă sau Poarta de Intrare a Iniţierii”, aproape 
întotdeauna cu un interval de câteva zile între probe, 
presupunând că discipolul a ieșit triumfător la proba anterioară. 
La fiecare triumf, se sărbătorește discipolul în Sala Copiilor, cu o 
muzică inefabilă și cu daruri. Fiecare din cele patru probe are 
sărbătoarea sa particulară. Această sală se numește Sala 
copiilor, pentru că Maeștrii primesc discipolii luând forma de 
copil pentru a le zice: „Atâta timp cât nu veţi fi ca niște copii, voi 
nu veți putea pătrunde în împărăţia cerurilor”. Fără Litera R, 
fără 777, fără pietre de jasp, fără ore, fără semne; toate acestea 
sunt pură magie neagră provenind din Atlantida. Tot ceea ce se 
dă discipolului gnostic, atunci când acesta o cere, este micuța 
capă de chela. 

Magicianul negru, după ce a trecut de proba aerului, 
primește o bijuterie formată din două inele intercalate, care 
devin semnul triumfului său. Magul alb primește un inel simbolic 
care reprezintă raionul căruia îi aparţine. Inelul magilor negri 
amintește că el este găsit suspendat de două Inele deasupra 
abisului. 

Maeștri templului negru sunt îmbrăcaţi în alb, profeţii 
învăluiţi poartă văluri negre, stoliștii poartă etolă de culoare gri, 
scribii sunt în albastru, astrologii în albastru și alb, muzicienii în 
galben și doctorii în maro. Templul stă în obscuritate. Se 
admonestează discipolul celui de-al 9-lea grad cu aceste 
cuvinte: „Sufletul în viaţă care traversează singur această oribilă 
cale fără șovăire, nici timiditate, după purificarea prin pământ, 
foc, apă și aer, va fi iluminat pentru glorioasele mistere”. 
Imediat după aceea, discipolul negru avansează printre gardienii 
morții. 

În proba focului, un gardian zice ceea ce urmează 
discipolului negru: „Dacă vrei să ajungi până la Maestru, tu va 
trebui să treci prin această poartă; pentru a ajunge la această 


poartă, va trebui să traversezi această sală; pentru a traversa 
această sală, va trebui să umbli pe metal înroșit. Să vedem dacă 
îl vei găsi pe maestru”. Discipolul zice: „Înainte!, înainte!, 
înainte! Și plini de curaj traversează focul. În proba apei, un 
gardian negru spune: „Dacă vrei să-l vezi pe Maestru și să intri 
în templul sfânt, trebuie să ajungi la această poartă și s-o treci. 
Pentru a traversa această poartă, tu trebuie să treci prin lac”. 
Tot ceea ce este expus aici se referă la al 9-lea grad al 
fraternității Amorc. Toate acestea sunt pură și legitimă magie 
neagră. 

Discipolii Logiei Albe, așa cum am mai zis, celebrează 
simplu sărbătoarea lor în Sala Copiilor după fiecare probă din 
care ei au ieșit triumfători. În Logia Albă, cele patru probe sunt 
pentru a examina morala discipolului alb. În proba focului, trupe 
de inamici atacă discipolul insultându-l, și dacă discipolul în loc 
să lanseze injurii, trimite dragoste, atunci va triumfa proba, și 
dacă va rămâne senin, atunci el trece prin foc fără să se ardă. 
Așa cum vedem din proba focului, trebuie să ajungem să 
atingem piscul virtuții pentru a triumfa proba; dimpotrivă, proba 
focului magilor negri, care nu înseamnă altceva decât a trece 
prin foc, căci pentru el pregătirea morală nu are nici o 
importanţă. 

Cu proba focului a gnosticului, vrem să știm până unde au 
ajuns altruismul și filantropia discipolului. 

Cu proba aerului, se vrea cunoașterea capacităţii de 
rezistență a discipolului împotriva marilor adversităţi și 
detașarea sa de lucrurile materiale. 

Este logic că un discipol care se va sinucide pentru că și-a 
pierdut norocul, nu trece proba aerului. Cel care va ceda în faţa 
gravelor inconveniente ale vieţii, va eșua în proba pământului. 
Există multe persoane care au trecut deja aceste probe în lupta 
pentru supravieţuire, de zi cu zi, în bătălia pentru pâinea de zi 
cu zi. Au fost câteodată în viaţă oameni care au făcut mari 
planuri de binefacere pentru umanitate și care l-au realizat 
curajoși în ciuda tuturor piedicilor, durerilor și lacrimilor. Acești 
oameni au trecut cele patru probe în carne și oase. Să luăm 
cazul lui Lenin, care a eliberat tot poporul de sclavagie. Lenin 
este realmente un maestru al misterelor majore, la fel ca și Karl 
Marx. 

Cele patru probe de pământ, foc, apă și aer sunt pentru 


simplul fapt de a examina morala discipolului, toate defectele 
noastre și viciile morale - care sunt precis aspectul negativ al 
celor patru elemente ale naturii - pentru a ne putea converti în 
regi ai naturii. În Logia Aibă, cele patru probe sunt însoţite de un 
examen verbal viguros pentru a cunoaște până unde a ajuns 
purificarea discipolului. (Toate acestea se întâmplă în plan 
astral, și discipolul pregătit și matur din punct de vedere 
spiritual aduce în planul fizic amintiri, puţin cum a visat) 

În logia neagră, este suficient de a avea curajul unui 
mascul brutal pentru a ieși triumfător din probe. 

Monografia celui de-al 9-lea grad a lui Amorc de California 
demonstrează din plin caracterul tenebros al instituției. Oficialii 
lui Amorc pot să-și pună pe afet armele lor împotriva autorului 
prezentei lucrări, căci Hierofantului Aun Weor nu îi este frică. A 
venit ora demascării celor responsabili de eșecul evoluției 
umane, și Aun Weor nu se supune decât perceptelor Venerabilei 
Loje Albe. Revolverul silențios a fost inventat în laboratoarele lui 
Amorc, și noi știm foarte bine că voi arătați discipolilor cei mai 
avansați cum se înarmează. Cum poate un mag alb să inventeze 
arme destructive? Răul nu poate proveni decât din rău. Voi 
violaţi una din perceptele Legii lui Dumnezeu care zice: „Nu 
ucideţi”. Eu, Aun Weor, nu mă tem de revolverul silențios, căci 
sunt dispus să merg până la eșafod în numele dreptății. 

După această mică digresiune, să ne întoarcem la tema 
prezentului nostru capitol. Monografia numărul 6 al celui de-al 9- 
lea grad, ne spune că după ce s-a triumfat în cele 4 probe, 
discipolii primesc dreptul de a primi iniţierea sacră. Să vedem 
paragraful următor din pagina a 3-a: „Informaţi-vă deci că două 
inele împletite vor fi semnul meu. Două cercuri înlănțuite 
asemănătoare cu două verigi ale unui lanţ vor fi semnul meu și 
vor fi de asemenea semnul vostru în această inițiere. Indată ce 
m-au făcut să ascult asta, îmi vor cere de a-mi semna numele și 
de a-mi lăsa amprenta digitală al degetului mare pe o foaie de 
hârtie specială, lipită pe o bucată de lemn, împreună cu alte foi, 
apoi mi se va cere să mă duc la ușă, de-a pune mâna pe mâner, 
deschizând și de a-mi da litera și numărul”. 

Aceasta dă impresia unui birou de poliţie și nu a unui 
templu de iniţiere albă. În nici un templu de iniţiere albă nu 
semnăm cu numele personal, și nici nu luăm semnalmentele 
oricui ar fi. În Logia Albă, și în arhivele karmice, fiinţa umană 


figurează cu numele Intimului său și nu cu nume profane. Mai 
mulți studenți de-ai lui Cherenzi își pierd numele lor profan când 
fac parte din universitatea sa spirituală și celui care cucerește 
anagarikat i se atribuie un nume fantezist înlocuind numele său 
propriu, ca recompensă pentru cucerirea sa, adopţii mâinii 
stângi, făcând un lanţ în Sanctum-ul lor, exclamă: £.../...£.../.., 
E...l... în semn de acţiune de graţie. 

În ritualul celui de-al treilea grad, magii negri ai lui Amorc 
dau numele unui demon discipolilor lor naivi, și pentru asta, 
discipolul scrie pe bucăţi de hărtie diferite nume care îi convine 
și bucata de hârtie pe care o va trage va purta numele sub care 
va figura în astral. Numele sunt următoarele: 

Adjuteur; 

Affectionne (devotat): 

Amorifere; 

Benefacteur (binefăcător); 

Conaisseur (cunoscător); 

Divinateur (divin); 

Justifique; 

Penseur (gânditor). 

Fiecare din aceste nume corespund unui nume de demon 
care este capul legiunii, și discipolul naiv stă sub ordinele și 
comandamentul numelui ce l-a ales prin hazard. Oficialii lui 
Amorc fac să se creadă de discipolii lor că aceste nume nu fac 
decât să dezvăluie anumite calități morale și așa își înșeală 
victimele. Amorifere, de exemplu, este un demon cu capișon 
roșu, de talie înaltă și cu faţa rotundă și bucălată. Fiecare din 
acești demoni sunt teribili de perverși. 

În catolicism, laicul primește de asemenea un nume nou, 
ca și magii negri, și aceasta este făcut de fapt pentru că religiile 
an căzut sub imperiul Magiei negre. Această practică de a 
adopta nume false este proprie școlilor de magie neagră. În 
Logia-Albă facem cu cunoscut discipolului numele Intimului său, 
nume care a fost al său toată eternitatea și în cărțile karmice la 
fel. De exemplu, Gautama Buddha se numea Amitabha în lumile 
interne, Krum-Heller se numea Huiracocha, etc. Dacă deschidem 
capitolul 19 al Apocalipsei, vedem că sfântul dezvăluirii numește 
„Cuvântul lui Dumnezeu” cavalerul Apocalipsei. Ori reprezentăm 
pe Dumnezeu prin monosilaba Aun și dublând V-ul cuvântului 
„Verbe=cuvânt”, se formează litera W, care completată de 


vocalele E, O și litera R, devine numele Intimului autorului, „AUN 
WEOR”. 

Am venit pe lume pentru a realiza o mare misiune cu 
caracter mondial. Toţi occidentalii au citit „Biblia” și știu că 
cavalerul Apocalipsei va veni (Cavalerul despre care vorbește 
capitolul 19 al Apocalipsei). Și eu am venit, iar ei nu m-au 
recunoscut, ba dimpotrivă liderii spiritualiști s-au lansat cu furie 
împotriva mea, căci lumea nu vrea să aibă nimic de-a face cu 
profeţii luminii. Umanitatea și-a ucis întotdeauna profeţii, 
iluminaţii nu plac umanităţii; numai pe imbecili îi place 
umanitatea, ca și cum condiţia indispensabilă pentru a „merita 
aplauze este de a fi imbecil”. Umanitatea l-a crucificat pe Christ 
și l-a lăsat pe Barrabas în libertate. Aplauzele plouă pe 
campionii de box pentru că ei știu să dea lovituri de pumn; iată 
ce este umanitatea! _ 

Dar să ne întoarcem acum la tema capitolului nostru. In 
iniţierea albă, gnostică, discipolul nu are de ales nici un nume și 
nici nu i se dă vreunul ales de hazard. El primește curând 
numele Intimului său, numele sub care el a figurat în cărţile 
karmice de-a lungul tuturor epocilor. 

Inainte de a avea acces la autentica iniţiere albă, 
discipolul trebuie să primească instrucţiuni ezoterice în sala 
pregătirilor“. Să ascultăm acum cum începe iniţierea magilor 
negri ai lui Amorc, care are loc de asemenea în planul astral: „Mi 
se va cere acum să mă duc în spatele unui paravan aurit, și 
acolo doi oficiali îmi pun o tunică albastră care este prea amplă 
pentru mine; îmi pun apoi pe cap un fin voal galben sau aurit, și 
o cruce de abanos în mână; pe cruce este un trandafir roșu. 
Apoi, un oficial vine înspre mine și mă anunţă că este 
conducătorul meu. El poartă o tunică neagră și un capișon de 
aceeași culoare, mă ia cu braţul drept și mă face să mă întorc 
astfel ca eu să fiu gata pentru a ieși prin spatele paravanului și a 
mă dirija din nou spre interiorul camerei templului. Atunci un 
cântăreț la celestă, începe să cânte o arie ce pare să anunţe 
venirea mea și conducătorul meu mă ghidează cu brațele până 
în interiorul templului unde noi ne separăm de fapt, în centru”. 

Conducătorul discipolului utilizează o tunică și un capișon 
negre. Este deci un autentic mag negru, căci nici un maestru al 
Logiei Albe nu poartă capișon negru. Zazoni era îmbrăcat într-o 


1 Toate acestea se petrec în astral și nu în planul fizic 


tunică neagră și purta o capă de distincţie neagră, dar fără 
capișon negru; capișonul negru este numai faptul magilor negri. 

„Fiind ajunși din nou în fundul templului, m-au condus din 
nou spre centrul templului și un oficial puse o mare cruce pe 
capul meu în timp ce eu îngenuncheam și trei celeste răsunau în 
câteva părţi ale templului. Atunci un maestru îmbrăcat într-o 
tunică purpurie se apropie de mine dinspre estul templului 
purtând o mare cruce egipteană. El puse această cruce în capul 
meu, în locul celeilalte cruci în timp ce câţiva oficiali se apropiau 
de mine pentru a-mi zice: „Supus să fii sub crucea nemuririi și a 
vieții veșnice”. 

În sălile de iniţiere gnostică autentică, niciodată, nici un 
maestru nu purta tunică purpurie sau roșie. Numai ierarhii lojei 
negre utilizează aceste culori. În iniţierea albă, punem pe umerii 
discipolului o cruce de lemn enormă și apăsătoare, care 
semnifică că discipolul a început deja viacrucis a celor 9 arcade. 
Greutatea crucii variază mult; depinde de karma fiecăruia. De 
multe ori discipolul nu poate suporta greutatea crucii și 
Cyreneen (cel ce ajută la căratul crucii) trebuie atunci să vină în 
ajutorul său. 

Vocalele E, U, ajută discipolul să-și poarte crucea când ea 
este foarte grea. Crucea pe umeri este a magiei albe; crucea pe 
cap este a magiei negre. Christ nu adus crucea pe cap, ci pe 
umeri. Crucea semnifică materie, și a fi purtată pe cap semnifică 
a se rezuma de a trăi sub dominaţia materiei, a lumii. Magul 
negru spune: „Supus fii” sub crucea nemuririi și a vieţii veșnice. 
Magul alb spune: sub cruce, „eu sunt”. Pontifii poartă crucea pe 
cap sub mitră. Nici un mag alb nu poartă crucea pe cap, ci pe 
umeri, cum a arătat-o Divinul Mântuitor. Noi, gnosticii, nu 
suntem dedesubtul crucii, ci deasupra ei. 

În prima iniţiere, gnosticul trebuie să apuce cu dinţii o 
anumită figurină, și înainte de a intra acolo, el va fi primit deja 
adevăratul cuvânt pierdut, care nu a fost niciodată scris. 
Examenele verbale pentru a primi iniţierea sunt foarte 
riguroase. Cât despre magii negri, puţin le pasă despre morală. 
O dată ce cheia a trecut triumfător iniţierea albă, i se face 
sărbătorirea. În ceremonia neagră, discipolul primește de la un 
mag negru îmbrăcat în galben, o serie de învățături pe care ei le 
folosesc pentru a deveni invizibili și ai face pe alţii invizibili. In 
viitorul capitol, numit „Nirvana”, noi vom vorbi de acest subiect 


particular. Cum am mai spus deja, toate aceste învățături provin 
din Atlantida. În Atlantida, oamenii utilizau de asemenea forţa 
sexuală pentru a face mari daune. Cu mentalul, Orhuarpa forma 
monștri, pe care îi materializa fizic și-i hrănea cu sânge. El lansa 
acești monștri când voia, asupra victimelor sale inocente. 
Umanitatea atlantă era clarvăzătoare și mânuia de minune 
forțele cosmice. Exista în acea epocă un sanctuar foarte 
important care se numea Sanctuarul Vulcanului. Paznicii acestui 
sanctuar aveau sub controlul lor pe Ahriman și legiunile sale, 
pentru a nu putea să acţioneze liber pe planeta noastră. Acești 
atomi de Ahrima dăunau clarvederii omului și umanitatea 
rămânea sclavă a iluziilor lumii fizice. 

În Atlantida, exista evident un mare colegiu de iniţiaţi, și 
când răii încercau să facă ceva rău împotriva lor, ei mureau de 
sabia justiţiei. 

Domnii lui Mercur au dat mentalul omului pentru ca el să 
gândească, și nu pentru ca el să-l utilizeze în scopuri 
destructive. 

Orhuarpa, văzând că oamenii îl adorau ca pe un Zeu, 
echipă o puternică armată și se îndreptă împotriva lui Tollan, 
orașul cu 7 porți din aur masiv, unde domnea magicianul alb, al 
Atlantidei. 

Și îmbrăcat în oțel, cu scut, cască și sabie, se războia în 
timpul zilei, iar noaptea elibera animalele sale și creaturile sale 
fermecate, care atacau inamicii sub formă de lupi. Și așa a fost 
luat Tollan, orașul cu 7 porţi din aur masiv, și Orhuarpa s-a făcut 
împărat peste toată Atlantida și a pus temelie cultului soarelui 
obscur. 

Așa stăteau lucrurile acolo când Maestrul Moria se 
reîncarnă, reuni o armată de soldaţi și se îndreptă împotriva lui 
Orhuarpa. Acesta din urmă lansă împotriva Maestrului Moria 
bestiile sale feroce, pe care acesta le dizolvă cu puterile sale 
luminoase. 

Moria îl trecu prin tăișul sabiei pe maestrul din Tollan, 
orașul cu 7 porți în aur masiv, și toţi soldaţii lui Orhuarpa au 
căzut sub cuțitul forțelor luminii. Văzându-se pierdut, Orhuarpa 
se închise într-un turn și muri ars, căci soldaţii lui Moria dădură 
foc turnului. 

Dar lucrurile nu s-au oprit aici. Orhuarpa se încarnă 
imediat și când împlini vârsta, el reuni din nou armata sa de 


războinici și de vrăjitori, se îndreptă împotriva lui Tollan, reluă 
cetatea și stabili tronul împotriva tronului. Atunci cele patrii 
tronuri îi spuseră împăratului alb Noenrra (Noe): „Pleacă de pe 
aceste pământuri și du-te în deșertul Gobi, mergând peste tot 
unde există continent căci Dumnezeu va scufunda aceste 
pământuri sub ape”. Noenrra se supuse și plecă cu tot poporul 
său spre deșertul Gobi. 

Poporul lui Noenrra era triburile semite primitive care au 
urmat calea magiei albe, iar Orhuarpa rămânea maestru și 
domnul Atlantidei. 

La puţin timp după ieșirea poporului lui Israel, începură 
câteva manifestații de foc periculoase. Utilizarea forței sexuale 
în scopuri de magie neagră au făcut să intre în activitate focul 
vulcanilor adormiţi. Forţele sexuale sunt acelea care sunt în 
relație intimă cu forţele naturii, căci forța sexuală nu este numai 
în glandele noastre sexuale, ci în toate celulele noastre, chiar 
mai mult, în toți atomii din Cosmos. Forța sexuală este cauza 
electricităţii. Este logic deci că, prin inducţie, vulcanii adormiți 
au intrat în activitate. Căci acești vulcani erau intimi legaţi de 
magii negri prin intermediul forţei sexuale. Și Atlantida, cu toţi 
magii săi negri se scufunda în Oceanul Atlantic în mijlocul 
marilor cutremure de pământ. 

Toate triburile de indieni din America sunt vestigii atlante. 
Aceste triburi conservă mai multe practici de magie neagră 
provenite din Atlanta. Există în America oameni care fac 
statuete de ceară și înfing în ele ace, înflăcărat precum 
imaginaţia și concentrând mentalul pe victimă. Există alţii care 
utilizează forța sexuală în scopuri distructive. Toate acestea 
sunt originare din Atlantida. 

Indienii Arhuacos din Sierra Nevada de Santa Maria nu ars 
un popor întreg, numit Dibuya, prin intermediul elementalului 
focului, numit de ei „suflet”. 

În micul sat Santa Cruz de Mora (Statul Merida), am 
cunoscut o smerită bătrânică, care făcea minuni cu 
elementalele naturii. Când ea era tânără, această bătrânică a 
fost măritată cu un indian. 

Soţul ei o duse într-o pădure și îi povesti lucrurile cele mai 
ciudate despre tribul său. În timpul zilei spunea el, indienii 
părăseau satul lor și se întorceau seara în chip de animale, 
luând figura lor umană în interiorul locuinţelor lor. 


Într-o zi, soţul ei și-a luat rămas bun de la ea, spunându-i 
că se va duce în junglă pentru a muri (căci acești indieni se 
retrăgeau în junglă pentru a muri și îi dădu o amuletă 
adăugând: „iţi las acest suvenir pentru a-i cere ceea ce-ţi 
trebuie când vei avea nevoie”. 

Bătrâna făcu minuni în satul Santa Cruz; ea cerea 
amuletei tot ceea ce-și dorea, și primea ca prin minune bani, 
vin, bijuterii, lichioruri, parfumuri, etc. Persoanele care au fost 
furate nu trebuiau decât să vină s-o consulte, ea întreba pe 
câmp amuleta despre obiectul furat. Ca și prin mâini invizibile, 
acela se reîntorcea curând, și așa că fiecare își descoperea 
obiectul pierdut. 

Aceste minuni au luat sfârșit pentru bătrână când ea avu 
slăbiciunea de a se confesa unui preot, care îi luă minunatul 
talisman. 

Aceasta nu are nimic străin și nici fantastic; aceasta se 
face simplu cu elementele naturii. Lucrarea lui Francisco 
Hartman intitulată „Elementalele”, tratează aceste lucruri mai 
detaliat. 

Toate aceste cunoștințe veneau din Atlantida. 
Elementalele pot servi atât binelui cât și răului. Atlanţii utilizau 
Elementalele pentru a face rău. Toale cunoștințele școlii lui 
Amorc de San Jose în California, vin de la magia neagră a 
Atlantei. 

o CAPITOLUL 15 n 
NIRVANA n 

Triburile israelite au emigrat spre vest plecând dinspre 
deșertul Gobi, pentru a forma rasa Aria. Aceasta este 
reprezentată în Exod prin ieșirea lui Israel dinspre pământurile 
Egiptului în direcția pământului promis. 

Enorme caravane de fiinţe omenești, dirijate de maeștri 
misterelor majore, au ieșit din Atlantida înspre deșertul Gobi și 
s-au îndreptat mai departe spre Vest începând de la acest 
deșert pentru a se încrucișa cu câteva rase occidentale și a 
forma actuala noastră rasă Aria... 

Căpitanii acestor exoduri biblice erau ei înșiși, maeștri 
misterelor majore. Aceștia erau profund veneraţi de umanitate 
și nimeni nu îndrăznea să nu se supună ordinelor lor sacre. 

Moise a trăit 40 de ani în deșert, adică israeliţii primitivi 
locuiesc 40 de ani în deșert, construind aici Arcul Alianţei, 


stabilind aici misterele lui Levi, și adorându-l pe Jehovah. 

Cele șapte sanctuare ale misterelor emigrează spre 
occident și pentru lumina acestor mistere înflorește Persia 
magilor, India lui Rishis, Chaldeea, Egiptul, Grecia elenă, etc. 

Înţelepciunea ocultă îi va ilumina pe Solon, Pitagora, 
Heraclite, Socrate, Platon, Aristotel, Buddha, etc. Numai la 
lumina misterelor sacre au înflorit cele mai puternice civilizații 
ale trecutului. 

Omul a început să-și dezvolte intelectul și intelectul l-a 
făcut să iasă din lumile interne. Când omul și-a pierdut 
clarvederea, atunci a început să cunoască teama. Înainte nu-i 
fusese teamă pentru că omul contempla acţiunea Zeilor și 
vedea toate deznodămintele. 

Omul s-a îndepărtat de Marea Lumină și trebuie acum să 
se întoarcă la Marea Lumină. Budiștii ne spun că atunci când 
omul se va elibera din roata vieţii și a morţii, el va intra în 
fericirea inefabilă a NIRVANEI. 

Noi, gnosticii știm că Christ este un nirvanacaya, care a 
renunţat la Nirvana pentru a salva umanitatea. 

Cartea morţilor spune: „Eu sunt crocodilul sehec. Eu sunt 
focul cu trei flăcări și flăcările mele sunt nemuritoare. Intru în 
regiunea flăcărilor care i-au pus pe adversarii mei în derută”. 
Această regiune a lui Sekem, această regiune a văpăilor, este 
fericirea inefabilă a Nirvanei. 

Un Dian Choan este acela care abandonează cele patru 
corpuri ale păcatului: fizic, astral, mental și cauzal. Crocodilul 
sacru este Intimul. Intimul este focul cu trei flăcări nemuritoare. 
Aceste trei flăcări sunt sufletul său de diamant, mentalul său de 
foc și „Atman”, propriul său corp spiritual. 

Nirvana este o regiune a naturii unde domnește fericirea 
inefabilă a focului. Acest plan nirvanic are șapte subplanuri, și în 
fiecare din aceste șapte subplanuri de materie nirvanică, există 
o mare și splendidă sală unde nirmacayașii studiază misterele 
lor. De aceea numim „săli” aceste subplanuri și nu subplanuri 
cum le numesc teozofii. 

Nirvanicii spun: „Noi suntem în prima sală a Nirvanei, sau 
în a doua sală a Nirvanei, sau în a treia, sau în a patra, sau în a 
cincea, sau în a șasea, sau în a șaptea sală a Nirvanei”. 

Este imposibil de descris fericirea inefabilă a Nirvanei: aici 
domnește muzica sferelor, și sunetul se învăluie într-o 


beatitudine imposibilă de descris în cuvinte. Locuitorii sălii 
superioare a Nirvanei poartă o tunică de diamant și o capă de 
distincție care le ajunge până la picioare. 

Putem vizita Nirvana în corp astral, iar yoghinii Indiei, în 
stare de samadhi, vizitează Nirvana în corpul lor mental și 
cauzal, dar a pretinde să vizitezi Nirvana prin procedee de 
magie neagră în stilul lui Amorc de San Jose din California este 
culmea neroziei. 

Discipolii celui de-al 9-lea grad al lui Amorc, după ce au 
trecut prin iniţierea neagră, primesc învățăminte pentru a putea 
forma un nor cu ajutorul mentalului și al cuvântului, utilizând 
mantra rama, care se pronunţă așa: raaaamaaaa. Ra este 
masculin, ma este feminin. Ei utilizează forța sexuală și forța 
mentală pentru a forma nori de materie astrală. O dată norul 
format, ei se pun înăuntru, se sintetizează într-un anume loc și 
de o manieră perfect logică, se produce o separare sau o 
degajare de astral și se transportă unde doresc, în corp astral. 
Aceasta numesc ei Nirvana, dar în realitate acest procedeu îi fac 
să călătorească în corp Astral, și nu în Nirvana... 

Gnosticii știu intra în Nirvana folosind puterile Intimului. 
Când gnosticul vrea să intre în Nirvana, el face astfel: în primul 
rând iese în corp astral. In al doilea rând, o dată ieșit din corpul 
său fizic, el roagă pe Intimul său: „Tatăl meu, du-mă în 
Nirvana”, și atunci Intimul transportă sufletul gnosticului înspre 
beatitudinile inefabile ale Nirvanei. 

Procedeul Gnostic de a ieși în corp astral este foarte 
simplu. Gnosticul profită de starea naturală de tranziţie dintre 
veghe și somn pentru a ieși din corp de o manieră la fel de 
naturală ca și cum ar ieși din casa sa. Îi este suficient să 
pronunţe mantra „rusti” în momentul în care adoarme și apoi 
coboară din patul său, dar nu cu mentalul său, nici cu 
imaginaţia, ci ca și cum ar fi în carne și oase. Corpul rămâne în 
ori. 

„Munca de concentrare a magilor negri al celui de-al 9-lea 
grad ai lui Amorc, se îmbină cu o risipă uimitoare de energie 
sexuală, și prejudiciabilă discipolului. Mantra „ra” pune în 
acţiune polul masculin al forței sexuale ce o purtăm în glandele 
noastre sexuale. Silaba „ma” exteriorizează forța sexuală 
feminină care o purtăm în interior. Cu mantra „rama“, magii 


negri ai lui Amorc utilizează propriile lor forțe sexuale care, 
combinate cu forța mentală, îi permit să iasă în corp astral. Este 
clar că formează un nor cu ajutorul mentalului, apoi traversează 
acel nor, sintonizându-se cu un mediu determinat, și în final se 
află în afara corpului. 

Magii negri ai antichităţii se învăluiau în norul astfel 
format și apoi, plini de o credinţă intensă, se puneau în mișcare 
cu corpul lor în carne și oase, astfel încât acesta se scufunda în 
planul astral, și puteau în felul acesta să se deplaseze la 
distanţe foarte mari în spaţiu în numai câteva minute. Aceasta, 
oficialii moderni ai lui Amorc l-au uitat. Magii negri își risipesc 
mereu energiile sexuale în aceste experienţe și în multe altele. 

Gnosticii știu prea bine că trebuie mereu să-și 
economisească energiile lor sexuale, căci numai cu ea își pot 
trezi KUNDALINI. Procedeul Rose-croix al lui Amorc dăunează 
forței Kundalini a unui discipol și fraternității albe, și îl rețin din 
progresul său. 

Mantra „ra“ ajută la trezirea lui Kundalini dar trebuie știut 
cum să se facă aceasta, și tocmai aceasta o ignoră magii lui 
Amorc. Ei cred că pronunţând ra-ma în fiecare dimineaţă, în 
picioare, și făcând diverse aspirații de aer, ei se vor purifica, 
demonstrând că așa ei contestă înţelepciunea egipteană. Noi, 
egiptenii din antichitate, pronunţăm mantra „ra” în poziţia 
egipteană: cu genunchii pe pământ, palmele pe pământ, 
atingându-se prin degetele mari, și cu capul pe dosul mâinilor. 
Mantra se pronunţă astfel: raaaaaaa, în mod repetat. 

Așa cum am mai spus, magii negri ai timpurilor străvechi, 
o dată învăluiţi de nori, se deplasau fizic unde doreau. Norul 
devenea levierul sau instrumentul pentru a scoate corpul fizic 
din legiunea fizicului și a-l scufunda în interiorul planului astral. 
Și când ajungeau acolo unde doreau să meargă, abandonau 
norul și se întorceau din nou în planul fizic, în locul dorit. Magii 
negri ai lui Amorc au uitat toate acestea. 

Forța cu care aceasta se face este extrasă din glandele 
sexuale și tocmai acest lucru ei nu-l explică discipolilor lor. În 
cea de-a 7-a monografie, al celui de-al nouălea grad, ei se 
mulțumesc să spună laconic: „ra reprezintă forța creatoare 
pozitivă, iar ma forța negativă ce completează pe ra. Ra-ma, 
cele două silabe reunite, reprezintă forţa creaţiei”. De ce nu 
explică ei aceasta discipolilor lor? De ce nu vorbesc cu 


franchețe? Ce se întâmplă cu ei? Ei știu prea bine că în ziua în 
care ei vor da măștile jos, se va sfârși cu tenebroasa lor 
instituţie, și de aceea tac. 

A folosi energia sexuală pentru asemenea lucruri 
înseamnă magie neagră. Cu aceste experienţe, discipolul negru 
se detașează total, ca o pilă electrică, și pierde forțele ce le 
poate utiliza pentru a trezi pozitiv kundalini. 

Christ, Divinul Rabin al Galileei, ne-a învăţat secretul 
pentru a călători în plan astral cu corpul fizic: să vedem 
versetele 24 până la 32 a Capitolului 14 a Evangheliei lui Matei. 

„Barca se afla deja în mijlocul mării, învăluită de valuri, 
căci vântul era împotrivă. Când ziua se îngâna cu noaptea, Isus 
a venit la ei, umblând pe mare. Când l-au văzut discipolii 
umblând pe mare, s-au înspăimântat și au zis: „Este o nălucă!” 
și au tipat de frică. Dar Isus le-a spus de îndată: „Indrăzniţi, Eu 
sunt, nu vă temeţi!” Atunci Petru i-a zis: „Doamne, dacă ești Tu, 
poruncește-mi să vin la Tine pe ape”. lar Isus i-a spus: „Vino!” Și 
Petru, coborându-se din barcă, începu să meargă pe ape spre 
Isus. Dar văzând violenţa vântului, se sperie; și fiindcă începea 
să se scufunde, strigă: „Doamne, salvează-mă!” Îndată, Isus 
întinzând mâna, l-a apucat și i-a zis: „Omule necredincios, de ce 
te-ai îndoit?” Și după ce s-au suit înapoi în barcă vântul s-a 
oprit”. 

Acesta este secretul gnostic pentru a intra în planul astral 
cu corpul din carne și oase. Petru mergea pe ape pentru că sub 
acţiunea forței credinţei, corpul său fizic se scufunda în planul 
astral dar în momentul în care se îndoi, el ieși din planul astral și 
fu pe punctul de a se scufunda. Forțele planului astral erau 
acelea care îl susțineau pe Petru și pe Christ deasupra apelor. 

Când noi, gnosticii dorim să mergem în astral cu corpul 
nostru în carne și oase, folosim cheia pe care Maestrul ne-a 
învăţat-o. Procedăm în felul următor: în momentul în care ne 
trezim din somnul natural, fără a da timp nici unei analize, 
îndoieli sau ezitări, dar plini de o CREDINȚA intensă, ne sculăm 
din patul nostru, ieșim din camera noastră și ne suspendăm în 
atmosferă. În acel moment numai CREDINȚA ne susține. Orice 
analiză, îndoială sau șovăială va compromite experienţa. 

De asemenea putem profita de momentul în care 
adormim, sau simplu, de un moment în care mentalul se află în 
repaus, ca un lac liniștit. 


Corpul fizic plutește simplu pentru că prin intermediul 
credinţei, noi abandonăm forţa gravitaţiei și planul fizic, și 
pătrundem cu corpul nostru fizic în interiorul planului astral, 
unde domnește legea  levitației. Discipolii noștri știu de 
asemenea să meargă pe ape, la fel ca Maestrul nostru. Noi 
suntem creștini autentici. 

Magii negri ai lui Amorc utilizează de asemenea procedeul 
norului pentru a se învălui și a se face invizibili. Ei nu uită aici 
„mimetismul”: dacă se află într-o pădure, ei fac norul verde, iar 
dacă se află într-o încăpere cu pereţi albi, vor face norul alb, și 
astfel vor deveni invizibili. 

Noi, magii albi, folosim puterile Intimului nostru pentru a 
ne face invizibili, dar aceste puteri le vom primi atunci când vom 
merita. Magii negri ai lui Amorc cred că cu ajutorul experienţelor 
lor negre vor putea pătrunde în Nirvana, dar se înșeală! Vor 
putea pătrunde în astral, dar nu în Nirvana. Noi, gnosticii, putem 
vizita Nirvana și putem să ajungem până la a o vizita în carne și 
oase. 

Este clar că teozofii râd de noi, căci ei nu știu nimic din 
toate astea. Tot ce au în cap, este un arsenal de teorii, dar în 
practică nu sunt nimic mai mult decât niște eunuci înțelegători, 
mistici morbizi, sibariți desfrânați. 

Îmi amintesc încă cum teozoful A, membru al Logiei lui Arc 
Iris de Bogota, s-a refugiat îngrozit în parcul Catargena, când eu, 
Aun Weor, i-am comunicat că lucra conștient în astral. lată 
culmea negativismului teozofilor. Tot ceea ce îi interesează este 
de a avea capul plin de gânduri, și de a trăi adormiţi ca niște 
idioţi, toți gândindu-se totuși că vor intra într-o zi în Nirvana. 
Stupizi, ce vă credeţi modele de înţelepciune, imbecili. Nu vor 
intra în Nirvana decât cei ce au trecut prin înalta iniţiere. Cei ce 
și-au dat și ultima lor picătură de sânge umanităţii. 

Noi aspirăm toți la înalta iniţiere, dar nu ajungem la altarul 
înaltei iniţieri decât cu membrul viril în stare de erecţie. Pentru a 
ajunge la înalta iniţiere, trebuie a fi „macho” cu adevărat. 

Gnosticul are întotdeauna o fiinţă tare și o personalitate 
robustă și puternică, fără slăbiciuni. Gnosticul trăiește mereu 
triumfător și totdeauna rebel, precum eroii lui Rabelais. 

Gnosticul urcă înalta inițiere cu membrul viril în erecţie, 
pentru că gnosticul este „macho”. Gnosticul aspiră la Nirvana, 
dar știe foarte bine că Nirvana o are în testiculele sale și că nu 


trebuie decât să vrea s-o realizeze în el-însuși prin intermediul 
curajului. 

o CAPITOLUL 165 

ELIXIRUL LONGEVITATII n 

Maestru Zanoni și-a primit iniţierea în Caldeea în timpuri 
foarte îndepărtate, și s-a menţinut tânăr timp de miliarde de ani. 
Megnour, tovarăș al lui Zazoni, a trăit de asemenea secole de-a 
rândul. Acești maeștri erau invincibili, iar moartea nu avea 
puteri asupra lor. Ei au fost cetăţeni ai unei străvechi naţii, acum 
dispărute (Caldeea). Unde era secretul lor? De unde le venea 
puterea lor? Ajungând la acest capitol al lucrării, mai mulţi 
medici, analfabeți în medicina ocultă, dispreţuiesc și o iau în 
zeflemea cu gesturi compătimitoare acest „Elixir al longevităţii”, 
găsind nesăbuite aceste învățături, care pentru ei constituie o 
imposibilitate. Rosecrucienii dezechilibraţi și mistici bolnavi ai 
spiritismului n-au înțeles niciodată și nu vor să admită că 
„Elixirul tinereţii”, „piatra filosofală” și „cheia mișcării pierdute” 
se află în interiorul testiculelor bărbatului și în uterul femeii. 

Am spus deja și nu vom mai repeta că iniţierea este viața 
însăși, trăită intens, și că reînvierea omului rezidă cu 
exclusivitate în actul sexual. 

Când lucrarea noastră „Căsătoria perfectă” va începe să 
circule, nenumărate critici vor surveni, cum am prevăzut de 
altfel, critici ce ne vor califica drept pornografici, pentru a fi 
vorbit într-un limbaj simplu și accesibil înțelegerii tuturor și 
pentru a fi dat cheia magiei sexuale. Noi știm desigur că „pentru 
pur totul este pur, iar pentru impur totul este impur”. Aceste 
modele de înțelepciune, aceste mistice maladii care se cred 
supertranscendente având în vedere elucubraţiile lor morbide, 
ne-au calificat drept materialiști. Aceste persoane ignoră total 
că nimic nu poate exista, nici chiar Dumnezeu, fără ajutorul 
materiei. 

Câţiva moșnegi ramoliți și corupți de ejacularea pasională 
și de dorinţi sexuale nesatisfăcute, vor fi indignaţi și vor arunca 
cartea calificând-o drept scandaloasă și pornografică. Este 
pentru că umanitatea iubește mai mult răul decât binele. Au 
existat mistici absurzi care s-au facut avocaţi ai castităţii 
absurde care propovăduiesc dar nu practică, neștiind că natura 
ea-însăși se revoltă împotriva acestei abstinenţe nefaste, de 
unde vin poluţiile nocturne, decalcifierea generală prin uretră și 


în consecință, maladii! Este pentru că natura este înțeleaptă în 
planurile sale; bărbaţii sunt făcuţi pentru femei, iar femeile 
pentru bărbaţi. Ceea ce noi trebuie să facem, este de a învăţa a 
ne bucura din plin de femeie fără a ne face rău nouă înșine, și 
pentru aceasta, să învăţăm să practicăm magia sexuală. 

In timpul transelor amoroase, gnosticul reprimează actul 
sexual și sămânţa urcă atunci spre cap prin anumite canale 
spermatice, convertindu-l pe om într-un Zeu. Aceasta, pseudo- 
apostolii medicinii moderne nu o înțeleg și n-o pot nici s-o 
înţeleagă, nici s-o explice, pentru că nu cunosc anatomia celor 
șapte corpuri ale omului, nici chimia ocultă, nici ultra-biologia 
organelor interne ale omului, care sunt baza fundamentală a 
vieţii hormonale și a glandelor endocrine. 

Hindușii o numesc „lda și Pingala” canalele spermatice 
interne pe unde sămânţa urcă spre cap. Sunt două cordoane 
nervoase care sunt în relaţie cu nervul vag și marele simpatic și 
care se înfășoară în jurul coloanei vertebrale dorsale, în maniera 
simbolic reprezentată de Caducee de Mercur. 

Organismul uman are canale pentru ieșirea seminţei și 
posedă de asemenea canale spermatice pe unde sămânţa urcă 
de la punga seminală până la cap, unde ajunge transformată în 
energie christică, căci masa se transformă întotdeauna în 
energie, așa cum a demonstrat-o marele înţelept Einstein, și 
acest proces noi îl numim „transmutaţie”. În epocile străvechi, 
omul utiliza aceste canale spermatice de urcare, iar medicii 
indienilor din Sierra Nevada de Santa Maria, în Columbia, 
utilizează în continuare aceste canale și aceasta de timpuri 
imemoriale. De aceea ajung la vârste foarte înaintate, 
păstrându-și inteligența foarte lucidă, părul lor negru și dentiţia 
intactă. De aceea vedem la ei copii octogenari și centenari, în 
timp ce în civilizaţia noastră actuală, omul de șaizeci de ani este 
deja ramolit. Există miliarde de mărturii care pot da de gândit 
omului civilizat și de știință asupra acestui subiect particular. La 
un copil, de exemplu, unde forța sexuală n-a fost încă adunată 
în gonade, această forță este latentă în tot organismul, și de 
aceea dacă un copil se taie, el se vindecă mai repede ca și un 
adult pentru că acesta și-a risipit forțele sexuale din timpul 
pubertăţii, și-n plus nu știe să și le mânuiască ca și în cazul 
copilului. Tinerii comit o mare eroare și taţii lor de asemenea 
atunci când le permit fiilor lor să-și risipească forța lor sexuală în 


plăceri și în reci descurajări. Trebuie să-i înveţe că principiul 
vital rezidă în această mare forță. Este adevărat, așa cum zice 
știința oficială, că aici este vorba despre o funcţie biologică, dar 
Decalogul ne învaţă în cel de-al șaselea comandament că nu 
trebuie să risipim această forță, căci ea este singura care 
săvârșește funcţia creatoare, funcţia de a crea, astfel încât 
libertatea pe care taţii o dau fiilor lor pentru a realiza funcţiile 
biologice, nu încetează a fi o crimă pe care o comitem împotriva 
tinereții. 

Magia sexuală posedă următoarele avantaje: 

1. Soţ și soție își petrec viaţa iubindu-se cu tot mai multă 
intensitate decât atunci când au fost logodiţi. 

2. Soții nu sunt supraîncărcaţi de copii. 

3. Femeia întinerește, devine în fiecare zi tot mai 
atrăgătoare și mai frumoasă, căci, graţie soţului ei, ea se 
încarcă zilnic cu puternice forțe magnetice. 

4. Omul în vârstă întinerește și nu îmbătrânește niciodată 
căci își dăruiește viaţă prin forța sa creatoare. Fericirea și 
multumirea domină pretutindeni. 

5. Simţul clarviziunii se trezește la cei doi și vălul lumilor 
invizibile se deschide în fața privirilor lor. 

6. Focul sacru al spiritului sfânt îi iluminează în interior. 

7. Ei se unesc cu lIntimul lor, Zeul lor intern, și se 
transformă în regi ai creației, având putere asupra celor patru 
elemente ale naturii: pământ, apă, aer, foc. 

8. Dobândesc Elixirul longevităţii care rezidă în Kundalini. 

9. Moartea nu va mai fi, și aceasta în ciuda fanfaronadelor 
șarlatanilor noștri consacraţi de universităţi materialiste. 

Când cartea noastră „Căsătoria perfectă” va fi intrată în 
circulație, mii de magi negri, cu pietre în mâini, se vor lansa cu 
furie împotriva noastră, în ciuda faptului că această carte învaţă 
binele și îl învaţă pe om să fie cast și pur. 

Israel Rojas R., discipolul meu trădător, n-a știut să se 
opună prăbușirii într-o coleră când a constatat că noi am 
publicat în lucrarea noastră învăţămintele secrete pe care 
maestrul Huiracocha le-a adus în Columbia pentru binele nostru. 
Acesta a fost motivul pentru care domnul Rojas a ars cartea 
noastră, căci dorea ca biata umanitate suferindă să nu cunoască 
niciodată misterul sexului; el nu învăţa această știință secretă 
decât pe discipolii săi cei mai fideli, pe când, dimpotrivă, 


numeroasele sale lucrări, care i-au adus de altfel venituri 
îndestulătoare, nu învățau nimic concret pe cei ce le citeau. 
Maeștrii Venerabilei Logii Albe i-au încredințat domnului Rojas o 
misiune pe care acesta n-a îndeplinit-o. Părăsindu-l pe vechiul 
său Maestru Aun Weor, el a îngăduit înţelepciunii să se umple de 
orgoliu și de vanitate. Faptul că câteva elemente vor uza greșit 
de aceste învățături, nu este un motiv pentru a priva 
umanitatea de aceste cunoștințe,. Căci umanitatea este deja 
pregătită să le primească, domnule Rojas. 

Pentru că câţiva dintre discipolii domnului Rojas au înţeles 
și folosit greșit magia sexuală, nu vom priva umanitatea de 
aceste cunoștințe, căci umanitatea își pricinuiește în continuare 
neajunsuri prin viața desfrânată pe care o duce; atâta timp cât 
umanitatea va fi desfrânată, ea nu va avea parte de lumină. 

Nu veţi intra în paradis și îi veți împiedica și pe alţii să o 
facă! Voi demasca pe trădători și-i voi tulbura pe tirani în fața 
judecății conștiinței publice! Voi rupe toate lanţurile acestei 
lumi! Eu, Aun Weor, puternic hierofant al misterelor egiptene, 
voi iniţia Era Vărsătorului, chiar dacă pământul va trebui să se 
transforme într-un imens cimitir! Zâmbetul subtil al lui Socrate 
nu mă sperie, iar hohotele de râs răsunătoare ale lui Aristofan 
nu mă tulbură nici pe departe. 

Cerul se ia cu asalt pentru că cerul aparţine celor curajoși. 
Gnosticul, învăluit într-o cuirasă de oţel a caracterului, apucă 
strâns sabia voinţei și ca un războinic teribil se lansează în luptă 
pentru a lua cerul cu asalt. Noi, gnosticii, suntem oamenii 
marilor furtuni și în bubuiturile tunetelor, noi nu auzim decât 
limbajul splendorii. 

Când războinicul se apropie de iniţiere, poate să-și bată 
joc de moarte printr-un hohot de râs care fac să se cutremure 
toate cavernele pământului. Atunci el are dreptul la elixirul 
longevităţii, care este aur potabil, sticlă lichidă, flexibilă, 
maleabilă. El cere domnilor Karmei mai mulţi ani de viaţă pentru 
a-și putea plăti datoriile, și astfel se realizează moartea și 
reînvierea în prezenta încarnare. El se unește cu Intimul, și apoi, 
există Karma plătită, el îi convoacă pe domnii Karmei pentru a le 
declara că a decis să rămână în lume pentru a lucra pentru 
umanitate, și că în consecinţă a decis să conserve corpul său 
fizic până la sfârșitul secolelor. 

Maeștrii Kout-Humi, Moria, Saint-Germain, etc., au corpuri 


fizice care datează de mii de ani. Ei toţi au vârste incalculabile. 
De ce un maestru al misterelor majore schimbă mereu Corpuri? 
Fondatorul Colegiului de Iniţiaţi este Maha-Guru și el va rămâne 
cu noi până când ultimul iniţiat va atinge adevărata statură. 

Autorul „Zeilor atomici” ne spune că există în Egipt doi 
maeștri de o vârstă cu adevărat incalculabilă: unul dintre ei este 
menţionat în scrieri religioase foarte vechi. Maestrul își conservă 
corpul de-a lungul a milioane de ani pentru că posedă elixirul 
longevităţii, și acesta rezidă în Kundalini. Maestrul trăiește 
generându-și zilnic corpul prin intermediul lui Kundalini. Celulele 
unui Maestru nu se ofilesc, pentru că focul Kundalini nu le lasă 
să se ofilească. Deci Kundalini este elixirul longevităţii. Acest foc 
este aurul potabil ai străvechilor alchimiști, arborele vieţii 
despre care ne vorbește Geneza în versetul următor: 

„Şi Domnul Dumnezeu a făcut să răsară din pâmânt tot 
felul de arbori plăcuţi la vedere și buni la mâncare, și pomul 
vieții în mijlocul grădinii, și pomul cunoașterii binelui și răului. 
(Geneza, cap.2, verset 9). Arborele vieţii este Kundalini. lar 
arborele cunoașterii binelui și răulul este sămânţa. Ambii arbori 
sunt în grădina lui Dumnezeu. 

„Și un fluviu ieșea din Eden pentru a uda grădina și de 
acolo se împărțea și forma patru braţe. Primul se chema Pishon: 
acesta înconjoară tot pământul Havila, unde există aur. Aurul 
acestei ţări este pur și aici se găsesc de asemenea bedelion și 
piatră de onix. 

Țara Havila este propriul nostru corp, iar aurul acestei ţări 
sunt atomii solari ai sistemului nostru seminal, adică aurul 
potabil al seminţei. 

„Al doilea fluviu este Gihon: acesta este cel ce înconjoară 
întreg pământul Etiopiei”. Acest al doilea fluviu este lichidul 
cefalo-rahidian, care este celălalt pol al sistemului nostru 
seminal, cu care înconjurăm tot pământul Etiopiei, adică capul și 
gâtul nostru, căci cu lichidul Cefalo-rahidian formăm creier și 
voce. 

Și numele celui de-al treilea fluviu este Tigru: el curge 
înaintea (la răsăritul) Asiriei. Al patrulea fluviu este Eufratul. 

Fluviul care curge la orient și Eufratul sunt cei doi poli ai 
forței seminale a femeii. Femeia este înaintea noastră căci ea 
este poarta Paradisului, și poarta este întotdeauna înainte. 
Edenul este sexul însuși și arborele vieţii este Edenul însuși. 


Marele hierofant Eliphas Levi a spus că marele arcan era 
arborele vieţii, udat de cele patru fluvii ale Edenului. Dar atunci, 
timorat și într-un moment de descurajare, a zis: „Mă tern că am 
spus prea mult”. 

Aici este teribilul secret, inexprimabil, pe care nici un 
inițiat nu a îndrăznit vreodată să-l divulge. Aici este secretul 
teribil al marelui Arcan. Cele patru fluvii din Eden sunt forțele 
sexuale ale bărbatului și femeii. Arborele Vieţii este în mijlocul 
celor patru fluvii ale edenului. 

Dacă omul cu toate viciile și cu toate pasiunile sale a 
putut mânca din Arborele Vieţii, atunci vom avea încă un Neron 
și marii tirani nu vor lăsa un singur moment de lumină 
umanității. 

„Îl izgoni pe om din Eden, iar la răsăritul grădinii Edenului 
puse niște heruvimi să învârtească o sabie învăpăiată ca să 
păzească drumul ce duce la pomul vieţii”. 

Aprinde-ţi cele nouă lămpi mistice și ascultă-mă, o, chela. 
Există în fundul sufletului tău un maestru care stă la pândă, 
așteptând momentul de a se realiza. Ascultă-mă, discipol prea- 
iubit; acest maestru este „Intimul” tău. Și tu ești sufletul 
maestrului, intimul devine maestru grație fructului experiențelor 
milenare trăite de-a lungul nenumăratelor reîncarnări. Nu uita, 
discipol mult iubit, că tu ești un suflet și că trupul tău este 
veșmântul său. 

Ascultă-mă bine, discipol mult iubit: când un veșmânt te 
deranjează, ce faci? O scoţi căci nu-ţi mai vine bine, și acest 
lucru nu-l poți nega. Și acum dacă vrei să-ţi pui un nou veșmânt, 
unde vei merge? Îmi vei răspunde că trebuie să mergi la croitor, 
care îţi va confecționa un nou veșmânt. Ei bine, dragă discipol, 
ţi-am spus deja că tu ești un suflet și corpul tău este veșmântul. 
Veșmântul tău din carne a fost bine făcut după măsura ta și 
sunt doi făuritori care l-au făcut: tatăl tău și mama ta. Când 
acest veșmânt te jenează, ce faci? || scoţi și dacă vrei să pui un 
altul, va trebui să intri în căutarea unei noi perechi de făuritori 
care să fie bărbat și femeie pentru ca să-ţi facă un alt veșmânt 
din carne bine făcut pe măsura ta. Mă vei întreba cum asta. Și 
eu te întreb: cum ţi-au făcut veșmântul din carne pe care îl ai? 
Este la fel cum noii croitori îţi vor face un alt veșmânt de carne. 
De ce acest lucru ţi se pare straniu? Când te lepezi de un 
veșmânt de postav și îți pui un altul, încetezi de a fi domnul X.X. 


și îți uiţi afacerile și socotelile? Bineînțeles că nu; indiferent că 
vei fi îmbrăcat în mătase sau în postav, îţi vei plăti întotdeauna 
datoriile. Același lucru se produce când tu, care ești un suflet, te 
vei înveșmânta cu un nou veșmânt de carne. |ţi vei plăti vechile 
datorii, și le vei plăti pentru că altă soluţie nu există. Aceste 
datorii sunt acțiunile tale rele. 

Ascultă-mă, cititor mult iubit: se pot număra mii de 
veșminte de carne ce tu le-ai lăsat de la începuturile lumii. Dacă 
nu îţi amintești de acestea, există alţii care își amintesc, și va 
veni o vreme când vei putea să-ţi amintești de milioanele de 
morți și de nașteri pe care le-ai avut de la constituirea lumii. 

Nu uita că Adam nu este un individ, nici Eva o singură 
femeie. Adam reprezintă milioanele de bărbaţi ai Lemuriei, iar 
Eva milioanele de femei ale Lemuriei. Sufletele pe care azi le 
vezi reînveșmântate în carne și oase, sunt aceleași cu cele din 
Lemuria, care la acea epocă erau reînveșmântate în alte 
veșminte de carne și oase. 

La începutul vieţii, cele patru domnii au emanat din 
propria lor viaţă milioane de suflete umane în stadiu de 
embrion. Aceste corpuri umane s-au dezvoltat de-a lungul 
timpurilor, și sunt acum minunatele noastre veșminte, făcute 
din ţărână. 

Toate acestea sunt explicate de Biblie. Dar pentru a putea 
studia Biblia, trebuie studiat ocultismul. Căci Biblia este o carte 
de ocultism și nu se poate citi cu litere moarte cum se citește un 
jurnal. Biblia este cartea gnosticilor și numai fiind gnostici putem 
s-o înţelegem. 

Să intrăm acum în problema vieţii și a morţii. Ascultă-mă, 
cititorule, de fiecare dată când îţi pui un nou veșmânt de carne, 
devii ceva mai puţin agresiv, mai puţin asasin, mai puţin 
invidios, căci este bine știut că în viaţă învăţăm prin lovituri de 
baston, și că prin puterea suferinţei, sufletul se perfecționează: 
puii sălbatici se îmblânzesc prin lovituri de bici, și vine o zi când 
sufletul său fuzionează cu Intimul său și se convertesc în îngeri. 
Aceasta se realizează prin a se naște și a muri de milioane de 
ori. Dar e de asemenea foarte sigur că într-o singură viaţă, care 
este astfel trăită încât să se profite la maxim, se poate ajunge la 
uniunea cu Intimul. 

Este de asemenea sigur că ne putem menţine tineri fără 
să murim, cu ajutorul elixirului longevităţii. Megnour a trăit de 


șapte ori șapte secole cu corpul său din carne și oase. Zanoni de 
asemenea a trăit milioane de ani, rămânând mereu tânăr. 
Contele de Saint-Germain trăiește actualmente în Tibet cu 
același corp pe care l-a avut în Europa în secolele XVII și XVTII și 
o parte din XIX. 

Noi, gnosticii, noi râdem de moarte. Noi posedăm secretul 
care ne permite de a ne lipsi de cadavrul mut, și aşa cum am 
spus în primul capitol, „cu sabia lui Damocles, gonim oaspeții 
nepoiftiţi”. 

Noi ne simțim omnipotenţi și dintr-un gest de revoltă 
supremă, sfidăm știința. Medici bădărani, biologi inculţi, fizicieni 
pedanti, unde este știința voastră? Moartea îi mătură pe toţi 
oamenii, săraci sau bogaţi, crezători sau încrezători. Ea îi 
învinge pe toţi, moartea, cu excepţia noastră, a gnosticilor. Noi, 
gnosticii, râdem de moarte și o punem la picioarele noastre, 
pentru că suntem omnipotenți. 

Aprinde-ţi lămpile tale mistice, o, Lanu (discipol). 
Amintește-ţi că fiecare din noile iniţieri ale misterelor majore are 
o notă muzicală și un instrument care o produce. Există trei 
condiții care trebuie împlinite pentru a putea ajunge la elixirul 
longevităţii: magia sexuală, sfințenia perfectă și de a ști călători 
conștient în corp astral. 

Mulţi încep prin a călători în astral cu propriul lor corp fizic 
pentru că aceasta le este mai ușor. Abia mai târziu devin experți 
în folosirea și mânuirea astralului. 

Alţii ajung la sfinţenie încetul cu încetul: pentru a face 
asta, cel mai bine este de a face suma propriilor defecte și 
terminând mai apoi, în ordine succesivă, cu fiecare defect, 
consacrând două luni fiecărui defect. Celui care încearcă să 
sfârșească cu mai multe defecte în același timp, se aseamănă 
cu vânătorul ce vrea să vâneze zece iepuri deodată. Acesta, nu 
va prinde nici unul. 

Cei ce se ocupă cu magia sexuală, trebuie să-și 
obișnuiască organismul puţin câte puţin. Există indivizi atât de 
brutali, că se poate ajunge până la a le amputa un picior în 
timpul actului sexual fără a resimţi nici cea mai mică durere; 
acestea sunt fiare cu chip de om. 

La început, cuplul poate practica în picioare. Bărbatul îi va 
face femeii un masaj începând de la coccis în sus, cu degetele 
solare: indexul, degetul mijlociu și degetul mare, în scopul de a 


trezi Kundalini soţiei sale, iar aceasta va face același lucru 
sotului ei, în scopul de a-i trezi Kundalini acestuia. Trebuie 
concentrat mentalul asupra măduvii spinării și nu asupra 
organelor sexuale. Zilele vor fi joi și vineri în zori pentru 
debutanţi. Mai târziu, bărbatul va putea introduce penisul în 
vagin, retrăgându-l la timp pentru a evita ejacularea seminală. 

Bărbatul și femeia trebuie să se îmbrăţișeze și să se 
dezmierde unul pe celălalt în timpul acestei practici, pronunţând 
mai mult. Când simţim puternice călduri în coccis, este semn că 
Kundalini s-a trezit. Ea urcă canon după canon prin canalul 
coloanei vertebrale, după meritele morale. Trezirea lui Kundalini 
este celebrată de o mare sărbătoare în sala copiilor. In 
progresul, dezvoltarea și evoluţia lui Kundalini, etica este 
factorul decisiv. 

Trebuie ca discipolul să se instruiască în astral și să asiste 
„Preotul” Sfintei Biserici Gnostice vineri și duminică la altar. În 
celelalte zile, discipolul poate primi instruirea ezoterică în sala 
de instruire ezoterică a templului. În poarta Sfintei Biserici 
Gnostice, există gardieni care nu lasă discipolii să treacă decât 
cu condiţia ca conduita acestuia în timpul zilei să fi fost dreaptă, 
și acești gardieni posedă anumite balanţțe pentru a cântări 
bunele și relele acțiuni ale discipolului din timpul zilei. Există de 
asemenea în Biserica Gnostică o lupă pentru a examina culorile 
discipolului. Când discipolul nu are toate culorile sale complete, 
el nu poate raporta amintirile sale corpului. Se întâmplă adesea 
ca aceste culori să rămână în corpul fizic, sub efectul 
preocupărilor cotidiene. 

Există în creierul nostru un ţesut extrem de fin pe care 
oamenii de știință îl ignoră total. Acest ţesut este instrumentul 
care servește raportării „amintirilor” noastre interne creierului 
fizic, dar când acesta prezintă vătămări, atunci discipolul nu 
poate raporta amintirile sale creierului. Trebuie atunci să 
solicităm ajutorul maestrului Hermes, Hippocrate sau 
Paracelsus-și să le cerem vindecarea acestor centri. 

Să scriem o scrisoare Templului lui Alden, solicitând un 
ajutor unuia dintre cei trei maeștri menţionaţi. Această scrisoare 
trebuie mai întâi să fie saturată de tămâie, apoi arsă de foc 
pronunţând mantra „OM TAT SAT OM”. Trebuie să săvârșim 
acest act fiind plini de credinţă, stând în genunchi și rugând 


cerul să fim ascultați. Partea materială a scrisorii este cu 
adevărat arsă, dar partea astrală a acesteia va merge direct în 
mâinile maestrului căruia i-am adresat scrisoarea. Maestrul 
citește partea astrală a scrisorii și începe a face eforturi să-l 
vindece pe discipol. Templul lui Alden este templul științei. 

Corpurile interne se îmbolnăvesc adesea și au nevoie de 
medici. Maeștri științei sunt plini de înţelepciune și vindecă 
corpul iniţiaţilor și a tuturor celor care îi cer ajutorul. 

Unul dintre obstacolele cele mai grave în practicarea 
magiei sexuale este impotenţa. Excesul ejaculării aduce printre 
alte lucruri și impotenţa și nici unul din remediile inventate de 
doctorii alopaţi n-au dat nici un rezultat, în timp ce magia 
sexuală zilnică vindecă impotenţa. Voi da acum două formule 
pentru ca cei ce suferă de această gravă maladie să se vindece, 
cu condiţia să nu aibă nici o leziune a membrului viril. 

Sunt foarte numeroase ființele umane care s-au oprit să 
mediteze asupra valorii transcendentale a plantei numite Salvie. 
Am văzut crescând această plantă pe un perete stâncos fără aer 
pur, fără apă, fără lumină și fără pământ, și totuși înmulţindu-și 
frunzele și reproducându-se în mod miraculos. Cu ce trăiește 
ea? Cu ce se hrănește? Asupra acestui lucru, nici un om de 
știință nu s-a oprit să mediteze. Cât despre domnul Israel Rojas 
R., care a scris și a vorbit atâtea despre Botanică, nici lui nu i-a 
venit niciodată ideea de a studia acest caz. lar în realitate, 
domnul în cauză, nu este decât un copist al operei lui Juanzin. 

Aici este inconvenientul tuturor acestor pseudo-botaniști 
moderni: ei nu fac decât să copieze ceea ce spun alţii, dar nu le 
vine ideea de a investiga pentru ei înșiși în minunatele 
laboratoare ale naturii. Cât despre farmaciști, singurul lucru pe 
care-l știu face este de a fabrica purgative și de a compune 
siropuri pectorale de salvie. Asta este tot ceea ce fac cu 
faimoasele lor cristale de salvie, dar importanța transcendentală 
a salviei n-o cunosc câtuși de puţin. Salvia se hrănește direct din 
razele ultrasensibile ale soarelui, din substanța cristonică a 
soarelui, iar cristalele de salvie devin cristalizarea luminii astrale 
a soarelui. Aceste cristale sunt, deci, sămânţa soarelui salviei și 
sămânța umană. Salvia este, deci, un excelent leac și vindecă în 
particular neputinţa, impotenţa. 

Procedeul este acesta: aruncați într-o cratiţă, marmită sau 
căzănel o livră (0,453 kg.) de grăsime albă să se topească pe 


foc. Vasul nu trebuie să conţină apă. O dată grăsimea topită, 
aruncaţi înăuntru cristalele unei salvii întregi, și adăugaţi puțin 
câte puţin circa zece grame de fier „Giraud” și apoi bateți-le 
bine la foc, cu un bătător cu paleți. Când totul este bine 
amestecat, retrageţi vasul de pe foc, îmbuteliaţi conţinutul, 
adăugaţi-i puţin benzoat de sodiu ca să nu fermenteze, 
etichetaţi borcanul și luaţi câteva linguri în toate orele. Cu 
această minunată formulă se vindecă impotenţa. 

In cartea noastră viitoare, actualmente în pregătire, și 
care va fi intitulată „TRATAT DE MEDICINĂ OCULTĂ ȘI DE MAGIE 
PRACTICA”, vom da o altă formulă minunată pentru vindecarea 
impotenţei. 

Femeia care vrea să-și trezească Kundalini, trebuie să 
practice magia sexuală cu soțul său. Ea va trebui de asemenea 
să vocalizeze /.A.O. și să înfrâneze actul. Femeia trebuie de 
asemenea să se retragă înainte de a surveni risipirea seminţei 
feminine. Astfel femeia își trezește Kundalini de o manieră 
pozitivă. Singura diferenţă între ea și bărbat, în ceea ce privește 
Kundalini, sunt cele două canale spermatice, IDA și PINGALA 
care sunt invers ca la bărbat. Ordinea este următoarea: IDA la 
dreapta și PINGALA la stângă pentru bărbat, iar pentru femeie 
IDA la stânga și PINGALA la dreapta. Aceste două canale 
spermatice intră în rezonanţă cu nota „la” din natură. 

Ascultă-mă bine, cititorule: când te vei simţi pregătit cum 
se cuvine, întoarce-te la Sfânta Biserică Gnostică și cere 
maeștrilor să te supună probelor de rigoare, și dacă ai nevoie de 
un ajutor special, invocă-mă pe mine, AUN WEOR, și te voi 
conduce de-a lungul celor nouă porţi care îţi vor da dreptul de a 
urca pe Golgoţha înaltei iniţieri cu crucea de lemn greoaie și 
apăsătoare care-ţi va fi dată în prima iniţiere a misterelor 
minore. 

Amintește-ţi, o, discipole, că această cruce are greutatea 
propriei tale karme și nu te lăsa să cazi, căci discipolul care cade 
va avea de suferit și de luptat enorm pentru a recupera ceea ce 
a pierdut. 

Ascultă-mă, O, discipole, drumul este dur și plin de piedici 
și de spini. Sărăcia și infamia își vor ridica masca pentru a te 
răni în mijlocul zilei. Vei asuda sânge și picioarele tale de 
asemenea vor sângera în mijlocul zilei din cauza piedicilor 
drumului. Cărarea înaltei iniţieri este cărarea Golgothei; este o 


cărare de angoasă și zgomote. 

În liniștea nopţii, aprinde flacăra lumânărilor tale și în 
liniștea profundă unde veghezi amintește-ţi de Dumnezeul tău 
interior și intră în taverna sa, unde el te așteaptă în interior, 
departe în interiorul tău-însuţi, așteptând ora de a vă fi realizat. 

Aprinde-ţi lumânările tale, o, chela (discipol tibetan), în 
liniștea profundă a nopţii și penetrează profund, foarte profund, 
în orașul sacru al șarpelui; acolo în interior se găsește 
Dumnezeul tău, care te așteaptă. Aprinde focul nopţii, închide-ţi 
ochii, reţine fantoma oricărei preocupări mondene, calmează-te 
puţin și încearcă a conversa puţin cu Dumnezeul tău interior, în 
mister, prin meditaţie interioară, o, lanu! 

Aprinde focul sacru în noaptea profundă unde veghezi, 
abandonează obscuritatea deasă; Dumnezeul tău vrea să-ți 
vorbească în crângul ardent al lui Horeb. Sensibilizează-ţi cele 
șapte biserici prin cântul tău, o, tu discipol, și nu uita că 
minunatul cuvânt deschide cele șapte porţi ale celor șapte 
biserici ale organismului tău. Cântă, discipole, cântă! 

Ephese corespunde notei „do“, $myrne vibrează cu nota 
„re“, Perganne cu „mi“, Thyatire cu „fa”, Sardes cu nota „sol”, 
Philadelphie cu nota „/a” și Landiere corespunde lui „Si” 
muzical. 

l: Clarvedere, nota „Si”; 

E: Clarauz, nota „sol”; 

O: Inimă, intuiţie, nota „fa“ 

U: Plexus solar, nota „m; 

A: Plămâni, vibrează cu nota „/a”. 

O oră pe zi de vocalizare cântând aceste vocale, trezește 
toate aceste puteri interne. 

Israel Rojas R., în cartea sa „Logos-Sophia”, spune că 
vocalizând „/”, sângele urcă la cap. Cu „£”, sângele merge la 
gât. Cu „0O” el merge la inimă. Cu „U”, sângele merge la 
intestine și cu „A“ el merge la plămâni. Este clar că acestea fac 
bine și că, în consecinţă, se poate reda sănătate acelor organe 
când sunt bolnave. Dar de ce Israel Rojas R. tace când e vorba 
despre ceea ce este bine? De ce ascunde bietei umanități 
suferinde secretul vocalizării? De ce nu dezvăluie secretul 
vocalizării oculte pentru dezvoltarea puterilor interne? De ce 
atât egoism vis-a-vis de biata umanitate suferindă? 

Israel Rojas nu este nimic mai mult decât un explorator 


egoist de învăţăminte oculte. Deci, când a învăţat public acest 
domn mantra șirului de vindecare AE-GAE, care se pronunţă 
gutural astfel: AE-GAE? Trebuiau milioane de jurăminte din 
partea discipolilor săi, înainte de a le da mantra AE-GAE. 
Aceasta nu este spiritualism, nici ceva asemănător; acesta este 
egoism și exploatare abjectă. Mantra AE-GAE și mantra 
PANCLARA, care se pronunţă PANCLA-RA, servește la vindecarea 
noastră și la a-i vindeca pe alții. 

Într-unul din ritualurile rozicrucianismului pe care maestrul 
Huiracocha l-a adus din Columbia, există o rugăciune mantrică 
care servește magiei sexuale și trebuie pronunțată în momentul 
practicării conexiunii sexuale cu preoteasa. Rugăciunea este 
spusă astfel: 

RUGĂCIUNE 

„O, lladith, șarpe înaripat de lumină, fii secretul gnostic al 
fiinţei mele, punctul central al conexiunii mele. Sfera sacră și 
albastrul cerului sunt ale mele: O A O KAKOF NA KON-SA (de trei 
ori). 

Această mantră face să urce forţa noastră seminală a 
glandelor sexuale la cap. De ce domnul Rojas nu a învăţat 
umanitatea nimic din toate acestea? De ce este el egoist? Cât 
despre istoria după care Domnul Israel Rojas și-a primit 
instruirea din mâinile maestrului Zanoni, acolo la Bogota, ea 
este bună pentru a fi notată ca o plezanterie și vândută în piaţa 
publică ca o lucrare comică. 

Noi, care îl cunoaștem personal pe maestru Zanoni știm 
foarte bine că nu i-a venit niciodată maestrului ideea de a 
merge să trăiască în Bogota. Tot ceea ce Israel Rojas R. a 
cunoscut la Bogota este un mic bătrânel „bine trezit”, care l-a 
învăţat să cunoască plantele; dar acesta nu era maestrul 
Zanoni. Maestru Zanoni s-a dezîncarnat pe ghilotină în timpul 
Revoluţiei Franceze și de atunci nu s-a mai reîntors într-un corp 
fizic. 

Când Israel vorbește despre de Gomez Campuzano al său, 
micul bătrânel care s-a dat drept Zanoni, are aerul unui 
ecleziast plin de cucernicie. Ce curios ridicol acest domn Rojas! 
În cartea sa, „Logos-Sophia”, Israel Rojas R. face lungi și 
complicate dizertaţii asupra cuvântului, dar nu-i vine ideea de a 
dezvălui public discipolilor lui cheia ocultă a marelui cuvânt 
universal al vieţii, și această cheie nu este alta decât magia 


sexuală. 

Când Kundalini aprinde atomii limbajului situat în sistemul 
seminal, bărbatul dobândește puterea de a vorbi toate limbile 
pământului. Marii iluminaţi ai înlănţuitei Atlante puteau vorbi 
toate limbile pământului. Kundalini devine creatoare în gât. 
Magii pot crea o figură determinată cu mentalul și s-o 
materializeze cu ajutorul cuvântului creator al lui Kundalini. 
Astfel creează îngerii lucruri vii. Şi când omul se unește cu 
Intimul, când ajunge la înalta iniţiere, începe să vorbească 
cuvântul divin pe care îl vorbesc zeii și atunci ne ridicăm la 
întâiul Absolut al Fericirii Eterne; ne vom converti în zei creatori 
prin intermediul cuvântului. 

O carte care tratează cuvântul fără a vorbi despre magia 
sexuală este foarte simplu o erezie și de aceea consider cartea 
„Logos-Sophia” ca nefiind bună decât pentru a împacheta 
chiminul. A separa cuvântul de misterele sexului este culmea 
neroziei, pentru că sexul este la baza chiar și a cuvântului și nu 
putem ajunge să vorbim cuvântul de aur fără a trezi Kundalini, 
și aceasta se trezește numai practicând magia sexuală. 

Cel care se unește cu Intimul devine omnipotent și 
atoateștiutor. El știe să comande și să se supună, și nu se laudă 
nici nu se mândrește niciodată, deoarece a învăţat să fie simplu 
și umil în cosmos. Vederea maestrului pătrunde în toate sferele 
naturii, și ca un suveran al infinitului, el dezlănţuie furtuni, 
potolește uragane, face să se cutremure pământul, iar trăsnetul 
îi servește drept sceptru și focul drept covor pentru picioarele 
sale. 

Practicând magia sexuală, vom obţine elixirul longevităţii 
și devenim omnipotenţi. Dar este indispensabil de a învăţa mai 
întâi să ne supunem ierarhiei albe pentru a ajunge la 
Omnipotenţă. 

„Eu sunt Alpha și Omega, începutul și sfârșitul, primul și 
ultimul”. 

Fericiţi cei ce-și spală roba și respectă poruncile: ei vor 
putea să dispună de Arborele Vieţii și să pătrundă în Cetate prin 
porțile sale! (Apocalipsa, cap.22, versete 13-14). 

CÂNTECUL CÂNTECELOR 

Simt în măruntaie un foc tulburător; 

Este vinul delicios al dragostei... 

Sunt Trandafirul de Saron, și stânjenelul văilor. 


Sunt deliciosul parfum al pasiunii. 

Trăiesc în cupa poeților încoronați, sunt cântecul 
Petrecerilor zgomotoase, sunt dragostea cerurilor instelate, sunt 
cântecul cântecelor... 

Mierea buzelor tale îmi tulbură rărunchii, și simt că te 
iubesc... 

Tu ești muntele smirnei... și defileul tămăii... 

Tu ești Focul Arcanei... 

Tu ești colina erotică unde dragostea și-a ridicat ale sale 
văluri... 

Te îmbeţi acum de vinul nemuririi. 

Să aprindem un rug și să cântăm Walkyries cu un cântec 
triumfător de flăcări și de poezii. 

Ce mai lichior, lumină și muzică... 

Ce mai dansează pereții pe covorul molatec, Ce mai 
strălucește Trandafirul de Saron între cupe și ce mai devorează 
focul umbrele... 

Ce mai bucurie, încântare și poezie... 

Să dansăm fericiţi în braţele dragostei, orice s-ar spune. 

Să ne bucurăm în delicioasa cameră nupțială, printre 
parfumuri de nard și de tămâie, și să cântăm imnul nostru 
triumfal de lumină, Și de poezie... 

o CAPITOLUL 17 o 
BELZEBUTH ȘI REVOLUTIA SA n 

Totul în viaţă nu este decât o chestiune de obișnuinţă. Un 
desfrânat este un subiect care și-a obișnuit organele sexuale să 
coabiteze intens; dar dacă același subiect își schimbă obiceiul 
de coabitare cu obiceiul de a nu coabita, atunci el se transformă 
într-o persoană castă. Avem spre exemplu cazul stupefiant al 
Mariei Magdalena, faimoasa prostituată pocăită care devine 
Sfânta Maria-Magdalena, casta discipolă a lui Christ. 

Paul de Tarse, prigonitorul îndărjit al gnosticilor, după 
evenimentul survenit pe drumul Damascului, primi iniţierea 
sacră, își abandonă obiceiul de a persecuta creștinii, adoptă 
dimpotrivă obiceiurile gnostice și deveni un profet gnostic 
creștin. 

Un om rău, dacă-și schimbă obiceiurile rele cu cele ale 
unui sfânt, devine un sfânt. Dar după acest preambul, să intrăm 
acum în tema prezentului nostru capitol. 

Belzebuth, anticul prinţ al demonilor, va ajunge în 


perioada noastră terestră actuală la un grad de perversitate 
imposibil de descris în cuvinte. Când magul dorea să-l cheme în 
astral, trebuia să se înarmeze cu un curaj formidabil pentru a 
putea face faţă bestiei cele mai monstruoase pe care a 
cunoscut-o vreodată nenumăratele cicluri de evoluţie istorică. 

Magul pronunța  sinistrele mantre ale  evocărilor 
tenebroase, care se scriu astfel: 

Antia ra... ra... ra... şi se pronunţă astfel: 

Aaaannn... tiii... aaaaa... ra... ra... ra... 

Și chemându-l pe Belzebuth de trei ori pe nume. Atunci un 
suflu de moarte venea îngheţând atmosfera înconjurătoare 
evocativ, iar prinţul demonilor răspundea printr-un răgnet 
consternant care părea a ieși din toate cavernele pământului. 

Belzebuth alerga la apelul curajoșilor magicieni, și pașii săi 
erau ca și trapul infernal al unui mânz, iar prezenţa sa de mii de 
ori mai teribilă, de mii de ori mai oribilă decât moartea. 

Vai de cutezătorii care îndrăzneau să-l cheme pe prinţul 
demonilor fără a fi realmente pregătiţi! Vai de temerari, căci 
mureau sub ghiarele oribilei fiare! 

Dar magul disciplinat, ferm ca și un războinic, întinde 
mâna sa dreaptă spre prinţul demonilor și îl imploră cu 
următoarele cuvinte: „In numele lui Jupiter, tată al tuturor zeilor, 
te implor. Te vigos coelim!” și monstrul rămânea atunci năucit. 

Prezenţa sa era ca și aceea a unei gigantice gorile 
păroase. Ea își răsucea coada lungă în jurul discipolilor sau 
prietenilor săi în timp ce vorbea cu ei. Ochii săi erau ca cei ai 
unui taur, nasul ca și botul calului, iar gura ca și cea a unei 
catârci. Picioarele și mâinile sale erau enorme și oribile, iar 
corpul era păros ca și a unei gorile. Pe cap, purta o bonetă; pe 
umeri, capa neagră a unui prinț al demonilor; și la mijloc un 
cordon cu șapte noduri ca și cel utilizat de cavalerii templieri ai 
lui Cherenzi și de magii negri ai lui Amorc de California. Toate 
aceste veșminte denotă că era un prinţ al demonilor, un mag 
negru al celui de-al 13-lea grad al iniţierii negre. 

Belzebuth știa să abandoneze planul astral instantaneu 
pentru a intra în planul fizic și astfel se făcea vizibil și tangibil 
pentru temerarii invocatori din planul fizic. El îi îmbogăţea pe cei 
cu care semna pacturi, iar sufletul semnatarului rămânea 
sclavul lui. Belzebuth dădea bani invocatorului, dar acesta 
trebuia să se hotărască a-l urma la un anumit moment al zilei, la 


o oră și un minut bine determinate. 

Belzebuth mergea până într-acolo încât dezîncarna pe cel 
cu care a semnat un act și a-l duce pentru a-l pune în slujba sa, 
pe urmă îi pretindea viața și sufletul celui mai preţios dintre 
copiii săi. Exista un bogat proprietar funciar care a semnat un 
pact cu un alt demon decât Bel, și în fiecare an un muncitor de 
la ferma sa dispărea în mod miraculos. Intr-un alt caz, un copil 
își privea mama exact în momentul în care dispărea, ridicată de 
o mână misterioasă și invizibilă lăsând micuța orfelină. Este 
pentru că magii negri puteau de asemenea să-și ducă victimele 
în carne și oase în planul astral pentru a-i pune în slujba lor în 
acest plan. 

Rozicrucienii zic la fel ca și pseudo-rosicrucienii că este 
vorba aici despre o imposibilitate, dând din colț în colț. 
Recomand acestor persoane grosolane să citească romanul 
inițiatic de ocultism a lui Krumm Heller (Huiracocha) pentru a 
lua la cunoștință despre istoria lui Saint Graal. Această Cupă era 
altădată în planul fizic, dar a fost plasat în interiorul planului 
astral, la fel ca și templul din Graal și o parte din muntele de 
Montserrat în Catalonia. Aceasta este ceea ce se cheamă starea 
de jinas. Cupa în chestiune este plină cu sângele Mântuitorului 
lumii, sânge pe care Joseph d'Arimathie l-a cules la picioarele 
crucii de pe Golgotha. În această operă, vedem de asemenea 
cum comandantul Montero intră cu corpul său fizic în templul 
rozicrucian autentic de la Chapultepec. Acest templu este în 
stare de jinas și în stare de jinas a intrat Montero acolo. 

Doctorul Rudolf Steiner, mare medic german, spune că un 
corp poate penetra în lumile interne fără a-și pierde 
caracteristicile sale fizice. Mario Roso de Luna a făcut de 
asemenea studii frumoase în domeniul jinas. Atunci când Don 
Mario a murit, și-a pierdut iluziile despre Societatea Teozofică. 

Indienii din America au cunoscut temeinic stările de jinas, 
și la sosirea conchistadorilor spanioli, și-au ascuns templele cele 
mai sacre în interiorul planului astral salvându-și astfel misterele 
Mayas de profanările spaniole. Sanctuarul misterelor Mayas este 
unui din cele șapte mari sanctuare oculte care se găsesc acum 
în dimensiunile astrale. 

Când un corp fizic acţionează în interiorul planului astral, 
el rămâne subiect al legilor acestui plan, fără a-și pierde 
caracteristicile fiziologice. Există o persoană care a furat două 


bare de aur din grota adâncă numită „strigătele publice” (Cueva 
de los pregoneros), în statul Merida din Venezuela și care la 
ieșirea din grotă a simţit că barele încep să se miște în mâinile 
sale, timp în care se declanșa o furtună. Văzând că cele două 
bare de aur au devenit două teribile năpârci, omul le-a aruncat 
din mâinile sale, fugind înspăimântat. 

Se întâmplă adesea că un dezincarnat abandonează 
pentru moment planul astral și se introduce în interiorul planului 
fizic. Acest individ devine atunci invizibil pentru cei din planul 
astral, dar rămâne vizibil și tangibil pentru cei din lumea fizică. 
În acest caz dezîncarnatul este pe moment supus legilor ce 
guvernează lumea fizică, dar fără ca corpul său astral să-și 
piardă caracteristicile planului astral. Se povestesc mii de cazuri 
de acest gen din analele apariţiei societăţilor fizice. Sunt astfel 
apariţiile celor dispăruţi despre care vorbesc spiritele. Dar aceia 
nu au știut niciodată să explice aceste lucruri. Ei nu fac decât să 
spună superficial că este vorba despre fenomene de 
materializare și le acoperă cu milioane de teorii. 

Ei ignoră că sufletul poate intra în diverse departamente 
ale împărăției. Tot ceea ce trebuie pentru aceasta, este de a 
învăţa a face aceasta așa cum o fac magii. Magii nu au nevoie 
de spirite mediatoare pentru a realiza acest fenomen de magie 
practică. Ori când explicăm magia așa cum este unor indivizi 
plini de fantezii, ceea ce se întâmplă este că asta le pare ca 
ceva care n-are nici un rost și preferă să-și urmeze lumea lor de 
iluzii. Cunosc cazul unui evocator care-l chema pe Belzebuth cu 
ajutorul claviculei (sau cheii) lui Solomon, astfel: „Agion tetra- 
gram  vaicheon  estimilia maton espares tetragrammaton 
orgoran irion. Erglion existion eryona omera brasin moim mesias 
soler, Emanuel Sabaot Adonai. Te ador și te invoc”. 

Când evocatorul îl văzu pe Belzebuth în mijlocul camerei, 
fu umplut de o teroare de nedescris și nu îndrăzni să facă cu el 
nici un pact, căci limba sa fu paralizată. 

Belzebuth avea întotdeauna caverna sa plină de arme și 
de peceţi pentru a marca corpurile astrale ale discipolilor săi. 
Eu, Aun Weor, îl observam mereu pe Bel în astral și încercam să- 
mi atrag afecțiunea sa căci atenţia mea era atrasă într-un mod 
excepţional de faptul că el iradia dragoste prietenilor săi. Era un 
caz rar, dacă nu unic, căci nu am auzit niciodată vorbindu-se 
despre un demon că ar iradia lumină albastră, care este cea a 


iubirii. 

E sigur că mi-a făcut teribile amenințări, dar l-am învins cu 
mantrele mele și l-am însoţit în cavernele sale în astral. Am 
ajuns chiar să iau parte la festinurile sale prefăcându-mă drept 
un mag negru pentru a vedea pe colegul său, pentru a putea 
studia acest personaj mai de aproape. Intenţia mea de lungă 
durată era de-a realiza explorarea cea mai remarcabilă a 
cosmosului; a-l scoate pe Belzebuth din Logia Neagră și a-l 
converti într-un discipol al Logiei Albe. 

Discipolii mei consideră aceasta ca fiind o veritabilă 
imposibilitate și Bel nu înceta să mă amenințe, dar in ciuda a 
tot, nu m-am descurajat. A avut loc un curios eveniment care 
veni spre încurajarea continuării tentativei mele. Într-o noapte, 
cu un chela (discipol tibetan), îl invocarăm pe Belzebuth în 
astral, și odată ce acesta a fugit la apelul nostru, îl invitarăm la 
cină. El acceptă invitaţia și merserăm la un restaurant în astral. 
Așa cum am mai explicat, corpul astral mănâncă elemente 
analoage cu cele ale organismului, căci lumea astrală este 
aproape asemănătoare cu a noastră. Astfel am comandat pentru 
Bel un aliment, mulţumindu-mă în acest timp să beau un pahar 
de apă. Când Bel se așeză la masă, începu să mănânce cu poftă. 

Era curios să vezi această specie de gorilă care mânca la 
masă ca oricare. Câţiva chelas care se găseau în acel loc, veniră 
spre mine spunându-mi că era lipsă de respect față de mine 
însămi să aduc un asemenea demon în acea incintă, și, cum era 
de așteptat, îl priveau cu dezgust și nu au pregetat să 
părăsească locul. Le-am răspuns: este și el un om și merită să-l 
respectăm. Bel lua cuvântul și spuse pe un ton de profundă 
tristețe: toţi mă dispreţuiesc, numai prietenul meu Aun Weor nu 
mă disprețuiește. 

Această experiență astrală îmi dădu curaj pentru a 
continua încercarea de a realiza planul pe care mi l-am propus, 
de a-l scoate pe Bel din Logia Neagră și de a-l face un discipol al 
Logiei Albe. 

Li se va părea imposibil unor teozofi că corpul astral poate 
să mănânce și să bea, dar este mistica lor morbidă care-și 
petrece timpul spunându-le că corpul astral este ceva vag, un 
fluid vaporos, intangibil și imaterial și cum sunt numai 
teoreticieni, nu le vine ideea de a verifica; căci acești domni 
studiază Vivekananda și pot învăţa aici că corpurile interne (deci 


și corpul astral) sunt de asemenea materiale. Noi, gnosticii, 
spunem că nimic nu poate exista, nici chiar Dumnezeu, fără 
sprijinul materiei. Corpul astral este și el material, și este un 
organism la fel de dens ca și corpul fizic. Aceasta nu este pentru 
că materia în ultimul ei stadiu se reduce la energia pe care noi 
suntem pe cale să o negăm când ea trece în această stare. Dacă 
nu o putem vedea cu simțul vederii al nostru, este pentru că ea 
aparţine celei de-a patra dimensiuni. lar ochii fizici nu pot vedea 
astralul decât dacă îi facem apți sau dacă ne transpunem în 
lumea astrală cu corpul nostru fizic, dar aparţine altui 
departament al regatului. 

Corpul astral este mult mai sensibil decât corpul fizic. 
Organismul astral este ca o replică a corpului fizic și trebuie să 
se hrănească cu elemente care îi sunt potrivite, la fel ca și 
corpul fizic. Ocultistul utilizează corpul astral pentru studiile sale 
și pentru marile sale investigaţii, căci acest corp are avantajul 
de a fi situat deasupra materialului. Pentru el nu există nici timp 
nici distanţe și cel ce-l învaţă rămâne profund pentru totdeauna 
în conștiința fiinţei. Astfel, dragul meu cititor, nu găsi ciudat că 
Belzebuth a cinat cu mine în corp astral. 

Am atras deja de câteva ori atenţia Intimului lui Belzebuth 
pentru a face ceva pentru sufletul său, dar răspunsul Intimului 
său a fost: „nu pot, nu se supune, am luptat mult, dar este 
imposibil”. Belzebuth, ca și magii negri ai lui Amorc, considera 
că spiritul este inferior și că sufletul este superior, fiind 
prezumtiv mai mult fizic. Belzebuth, după exemplul discipolilor 
școlii lui Amarc, era convins că Gardianul Pragului era „Eul 
Superior”. Sigur că din aceste motive Bel nu-și asculta Intimul. 
El ignora faptul că era în rău și ataca furios pe magii albi, 
crezându-i perverși. El se simte sfânt și bun și-i consideră pe 
magii albi niște demoni. El ignoră principiul nostru gnostic care 
spune: „Avem un suflet, dar suntem un spirit”. 

„Înainte ca falsa auroră să nu apară pe pământ, cei ce 
supravieţuiră uraganului și tornadei, se puseră a slavi Intimul și 
dintre aceștia au apărut mesagerii aurorii”. (din testamentul 
înţelepciunii) 

Intimul este soarele nostru intern, iar sufletul care se 
îndepărtează de Intim, merge înspre abis. Spiritul este „eul 
nostru superior”, și sufletul care se îndepărtează de spiritul său 
se dezintegrează; aceasta este a doua moarte. 


Plini de curaj de cuvintele lui Belzebuth în mijlocul mesei, 
am avut o nouă experiență: l-am invocat din nou în astral și 
după ce a alergat la apelul meu, l-am invitat diplomatic să vină 
să luăm câteva pahare împreună. Belzebuth se bucură și a fost 
de-a dreptul fericit să-mi accepte invitaţia. Pe măsură ce 
pătrundeam în lumea astrală, am schimbat puţin câte puţin 
nivelul vibraţiei, astfel încât la sfârșit l-am scos din planul astral 
ducându-l în planul conștiinței celei mai divine din cosmos. 

Acesta este planul pe care maestra Blavatsky, în primul 
său volum al „Doctrinei secrete”, l-a numit „Veriga pe care nu o 
depășim”. Să considerăm cosmosul ca un mare arbore, cu 
rădăcinile sale în absolut; aceste rădăcini formează „spira care 
nu o depășim”, căci nimeni nu a putut depăși acest plan. Chiar 
și zeii cei mai mari din cosmos nu pot depăși această verigă. 

Belzebuth rămăsese cu adevărat uluit în fața teribilei 
luminozităţi a acestei regiuni inefabile, indescriptibile prin 
frumuseţea și fericirea sa, dar resimțea teroare. Erau patru 
eternități de când Belzebuth trăia în cavernele tenebroase și 
acum, văzând lumina, resimțea frica... și cu o voce care răgea 
exclamă: „asta este îngrozitor”. „Mai îngrozitoare sunt tenebrele 
în care trăieşti”, i-am răspuns și mergând în acest plan, 
trecurăm prin faţa unei case: „Pot să intru?” mă întrebă el și i- 
am răspuns afirmativ. Intrarăm imediat și ramaserăm un 
moment. Pentru Belzebuth, toate acestea erau realmente noi și 
se simţea cu adevărat rău; era obișnuit să trăiască printre 
profeți voalaţi și de aceea lumina teribilă a acestui plan îl 
obosea îngrozitor. După un moment de lumină, l-am dus în 
cealaltă extremă, în teribilele tenebre ale lui Avitchi de pe acest 
pământ, unde nu vedem decât fragmente de suflete în stare de 
dezintegrare, suflete de prostituate care prin puterea atâtei 
coabitări, s-au separat total de Intimul lor. Culcate în paturile lor 
scârboase, ele se dezintegrează ca și niște lumânări ce se 
topesc în focul pasiunii. 

Erau aici suflete de demoni care nu mai erau decât niște 
fâșii. „Mă simt puţin mai bine aici” îmi spuse Bel, iar eu i-am 
răspuns: „Va trebui să te obișnuiești cu lumina”. „Acest lucru 
cere multă muncă, căci e mult timp de când trăiesc în tenebre” 
mi-a răspuns el, și l-am avertizat arătându-i frânturile de suflete: 
„Aici vei sfârși dacă vei continua cu operele tale mizerabile”. 
Apoi, l-am readus în planul astral. 


În ciuda faptului că această dovadă n-a fost destul de 
satisfăcătoare pentru mine, nu mi-am pierdut curajul. Am înţeles 
că-l avea pe Gardianul Pragului în interiorul corpurilor sale 
Interne și, cum este logic de așteptat, acest gardian atât de 
respectat de magii negri ai lui Cherenzi și Amorc, îl menţin total 
sclav, în pofida tuturor speranțelor promițătoare pe care le-am 
observat la Belzebuth. 

Nu era mânios împotriva luminii, ea doar l-a obosit. În 
astral a suferit mult: toți pseudo-spiritualiștii îl dezgustau și era 
foarte deziluzionat de cei de teapa sa. Mereu același despot, 
continua să conducă templul său din spatele altarului. Mereu 
aceleași vicii, și aceste vicii au făcut deja din el o gorilă, un 
animal scârbos. Toate acestea, eu, Aun Weor, le înţeleg și de 
aceea nu mă descurajez, mai ales că încearcă să simtă tandrețe 
pentru mine și mă consideră prietenul său cel mai bun. 

Am realizat o cea de-a treia experienţă, care a fost 
decisivă: l-am dus pe Bel pentru a doua oară la Inelul pe care 
nu-l putem depăși. O dată ajunși aici, i-am invocat pe cei mai 
bum și cei mai vechi prieteni ai săi din epoca saturniană; acești 
prieteni erau acum luminoși domni ai mentalului, domni ai 
luminii, și plini de durere, îl îmbrăţișară pe Belzebuth, și unul 
dintre ei i-a spus: „N-am crezut niciodată să te văd în această 
stare”. Bel îi răspunde: „Vedeţi prea bine unde am ajuns”. În 
acest plan al conștiinței, Bel era aproape ca o gorilă din jungla 
africană adusă într-un elegant salon parizian. 

Dar recunoscându-i pe prietenii săi cei mai dragi, Bel 
rămase consternat în adâncul sufletului său și înțelese total 
rătăcirea sa. Acesta era Belzebuth, galantul simpatic și bine 
înfipt al Arcadiei. Dacă nu ar fi fugit printre taverne! Dacă nu l-ar 
fi cunoscut pe acest oribil mag negru care-l rătăcise! 

Am cerut permisiunea maeștrilor acestui plan luminos să-l 
lase pe Belzebuth pentru un timp în această regiune, și maeștrii 
au acceptat cu plăcere cererea mea, cu condiţia să-l vizitez 
constant, și apoi formarăm un lanţ de iubire în jurul lui Bel. Și 
apoi îl inundarăm cu dragostea noastră, îl umplurăm cu atomii 
noștri cei mai buni și-l saturarăm de lumină și de splendoare. 

II vizitam constant pe Belzebuth, care rămânea trist, căci 
era singura gorilă din acea lume a zeilor... toate ființele acestei 
regiuni îl priveau cu curiozitate și prietenii săi vechi din perioada 
saturniană îi dădeau sfaturi și-l ajutau. 


Belzebuth se obişnui puţin câte puţin cu lumina, și în 
fundul sufletului său, simțea remușcări pentru timpul pierdut, 
rușine în faţa prietenilor săi cei mai buni și o dorință anxioasă de 
a se ameliora. Noi îl ajutam și-l uneam temporar cu Dumnezeul 
său interior, cu Intimul său și al său „Glorian” făcu și el un efort 
suprem pentru a chema Sufletul său în uniunea cu Intimul. 

O dată ajunși în această parte a cărții noastre, ocultiștii 
vor găsi ciudat să audă vorbindu-se de „Glorian”. În realitate, 
„Glorian” nu este nimic mai mult decât o rază de unde ce 
emană Intimul. „Glorian” este o substanţă, dar nu este nici 
spirit, nici materie, „Glorian” este o adiere necunoscută ei- 
înșăși, o respiraţie a absolutului, unul din numeroasele sufluri 
ale marii respirații. 

Este fiul atomic al hindușilor, absolutul din noi, raza 
noastră individuală, fiinţa noastră reală, transfigurată în glorie. 
Sufletul aspiră să se unească cu Intimul, iar Intimul aspiră să se 
unească cu „Glorian”. Jilţul „Glorianului” nostru este șeaua 
turcească a organismului nostru. Șeaua turcească este formată 
din vertebrele cervicale ale coloanei noastre vertebrale. Acolo 
are Glorian atomii săi de argint, și când Bel s-a unit cu Glorianul 
său, lumina albă a lui Glorian strălucea în toată splendoarea sa 
în această parte a organismului său astral. 

Fuziunea temporară cu Intimul său, îi luă oribila aparenţă 
de gorilă, și îmbrăcat cu veșmintele Intimului, prezența sa 
deveni cea a simpaticului tânăr al Arcadiei. Nu trebuie să uităm 
că atomii „Glorian” sunt de argint, că Sfântul Graal este din 
argint și nu din aur, cum pretind anumiţi rozicrucieni, și este o 
Cupă de argint ceea ce poartă pe frunte iniţiaţii Zeului Sirius. 
Orice chela care vizitează o biserică transcendentă din steaua 
Sirius, va putea să se convingă de adevărul afirmației sale. 

Intr-o noapte se produse cu Belzebuth o mare Revoluţie 
interioară. În timpul acestei nopţi, cea mai liniștită și cea mai 
silențioasă, am avut ceva experiențe care fură realmente 
decisive. Am proiectat pentru Bel pe ecranul cosmic câteva 
scene din Arhivele Akașice. Atunci au apărat acele epoci 
primitive ale perioadei saturniene, când Bel era încă un om bun 
și simplu, când încă nu a acumulat vicii, când încă nu era 
prietenul bordelurilor și a tavernelor. Aceste scene se perindau 
toate în ordine succesivă, iar Belzebuth le contempla tăcut. Apoi 
apărură micile sărbători și nopţile de veghe și de vin, bordeluri 


și orgie. 

Plin de-o teribilă emoție internă, Belzebuth contempla 
aceste scene din trecutul îndepărtat și-și amintea erorile sale. 
Erau în prezent cauze primitive care l-au condus la starea sa 
actuală. O veritabilă Revoluţie a lui Bel intra în acţiune. Bel 
făcea revoluţia împotriva urii, împotriva egoismului, împotriva 
viciilor, a desfrâului, colerei, crimei, etc. 

Adesea apărea pe scenă ceva monstruos și oribil. Acea 
fiinţă era un oribil demon, îmbrăcat cu o tunică neagră, și având 
două ace în urechi. Ochii exorbitanţi ai acelui demon păreau a 
țâșni spre exterior, și o atmosferă de profunde tenebre îl 
înconjurau. Belzebuth rămânea consternat contemplându-l. Era 
vechiul său maestru, era oribilul mag negru care cu cheile sale 
minunate, îl făcea să iasă mereu triumfător în viciul jocului. Era 
oribilul demon care l-a condus spre prima iniţiere neagră. El l-a 
făcut sclav al gardianului pragului în acel antic templu tenebros 
unde a trecut de primul ritual și care îl trec și azi magii negri ai 
școlii lui Amorc de California. 

Zâmbind se apropie sinistrul personaj de Bel pentru a-l 
saluta, iar Belzebuth, parcă atras de o vrajă hipnotică, voi să se 
apropie pentru a răspunde la salut, dar dintr-o dată se opri. Un 
gest de revoltă se ivi în fundul sufletului său și exclamă eroic: 
„Nu te salut, nu vreau să am de-a face cu tine; din cauza ta sunt 
în această stare!” 

Sinistrul personaj răspunse atunci cu o voce care răgea și 
care părea că provine din străfundul secolelor și al cavernelor: 
„Astfel îmi plătești pentru serviciile mele? Nu îţi mai amintești 
deja sacrificiile mele? Nu-ţi mai amintești de învățăturile mele? 
Te-ai lăsat dus pe cărări greșite”. Dar Belzebuth îi răspunse plin 
de energie: „Nu vreau să te ascult; din cauza ta sunt în această 
stare. Favorurile primite cred că ţi le-am plătit deja”. L-am rugat 
atunci pe sinistrul personaj să-și ia zborul, iar magul negru s-a 
retras în adâncurile tenebrelor sale, cufundându-se parcă în 
abis. Era o probă pentru Bel din care acesta a ieșit cu succes. 

Bel s-a revoltat împotriva magiei negre. Un gest de revoltă 
a izbucnit în străfundul sufletului său. Și după ce am proiectat 
aceste arhive akașice în atmosferă pentru ca Bel să le poată 
contempla, noi, maeștrii, la fel ca și discipolii mei, făcurăm 
lanţuri de iubire pentru a iradia lumină lui Belzebuth. 

Am proiectat apoi pentru Bel sub formă de tablouri viitorul 


care îl aștepta dacă va urma calea neagră. Tablouri apăreau 
unde se vedea Belzebuth fericit în tavernele sale și dedat 
tuturor viciilor acestui pământ. În final apăru crepusculul nopții 
cosmice; mările ce inundară pământul, tot în ruină și acoperit de 
gheață, și acolo, eșuate pe o plajă, pieptul, brațele și o parte din 
capul celui ce a fost odinioară Belzebuth. O dată acest tablou 
terminat, i-am spus: „Vezi aici destinul care te așteaptă dacă vei 
continua să urmezi calea neagră”. 

l-am proiectat mai departe sub formă de tablouri viitorul 
ce-l aștepta dacă va urma cărarea magiei albe. În aceste 
tablouri se vedea Belzebuth unit deja cu Intimul său, îmbrăcat în 
tunica de maestru cu capa sa largă de hierofant și cu sceptrul 
puterii. Apărea o luminoasă grădină unde Belzebuth se plimba 
ca un Zeu omnipotent și celest. „Acesta este destinul care te 
așteaptă dacă urmezi calea magiei albe”. 

„Decide-te în acest moment, vei lua drumul magiei albe 
sau vei urma calea neagră?” Belzebuth răspunse: „Voi lua calea 
magiei albe”. Răspunsul său fu determinat, și el căzu în 
genunchi, plângând ca un copil. Ridică ochii spre cer, își 
împreună mâinile pe piept, și în mijlocul lacrimilor și suspinelor, 
rugă cerul. 

Un demon care se pocăiește! Coarnele pe fruntea sa 
străluceau ca și cum ar vrea să dispară în lumină. Fraţii majori îi 
dădeau acolada cu lacrimi în ochi. Toţi se bucurau și un marș 
triumfal și delicios făcu să răsune inefabilele sale melodii în 
cerurile înstelate ale Uraniei. „Există mai multă veselie în cer 
pentru un păcătos care se căiește decât pentru mii de înţelepţi 
care n-au nevoie de căință”. 

În continuare mă prosternez în genunchi în fața lerarhiei 
cele mai puternice din cosmos, cea pe care tibetanii o numesc 
mama compasiunii sau vocea melodioasă Oeaoch. El este macul 
Creator, marele cuvânt universal al vieții, al cărui corp este 
format din toate sunetele care se produc în infinit. Frumuseţea 
sa este inefabilă, poarta o coroană cu trei vârfuri și sunt Elohimii 
cei ce suportă lunga coadă a capei sale. Și l-am rugat pe unicul 
Creator să se apropie de Bel pentru a-i aranja Kundalini. 

Kundalini lui Bel „curgea” pentru a zice așa, în jos, și îi 
revenea unicului Creator să-i facă să urce Kundalini în sus, spre 
cap pentru a-l converti în înger. Maestru a acceptat cerința mea 
și în planul său de lumină diamantină, îl plasă pe Belzebuth în 


interiorul unei grădini splendide, îi dădură o carte cosmică 
pentru a o studia, îl instruiră pe cărarea luminii și o umplură cu 
atomi de înţelepciune. 

Mai târziu l-am făcut pe Belzebuth să „retrăiască” toată 
viaţa sa de-a lungul a patru perioade cosmice și i-am arătat 
frumosul viitor ce-l aștepta dacă va continua pe cărarea 
luminoasă, și Bel văzându-se deja ca un viitor ierarh, mă 
întreba: „Aceasta va fi în curând?” l-am răspuns afirmativ. 

Când l-am făcut să retrăiască toate astea, Bel se prezentă 
acolo unde rezidă fiul unic spunând: „Vin aici cu sufletul întru 
totul transformat”. Maestrul continuă să-l ajute, Kundalini se 
ridică iar coada de diavol dispăru. Dar coarnele ce le avea pe 
frunte nu dispărură căci coarnele sunt cele ale Gardianului 
Porții, iar Bel fu strâns legat de acesta. 

Această bestie internă era într-adevăr un obstacol teribil 
pentru evoluţia sa și trebuia absolut să-l expulzeze în afara lui 
pentru a se elibera de acest monstru care îl ţinea sclav de 
eternități. Acel monstru intern s-a făcut maestru prin voința sa, 
prin gândul său, prin conștiința sa, prin tot, și trebuia expulzat 
din fiinţa sa pentru a realiza un progres intern rapid. 

Acela a fost momentul în care l-am dus în astral pentru a-l 
supune la prima probă iniţiatică prin care trebuie să treacă 
inevitabil toţi cei care vor să ajungă la „iniţiere”. Este proba 
Gardianului Pragului. După ce am evocat monstrul, acesta ieși în 
afară și se aruncă asupra noastră de-o manieră amenințătoare. 
Această fiinţă era un gigant de cam trei metri înălțime, și cam 
doi metri de lat. Avea aparenţa unei gorile monstruoase cu fața 
rotundă și aplatizată, cu coarne și cu ochii proeminenți. 

Belzebuth l-a fortificat de-a lungul anilor și nu i-a rămas o 
altă alegere decât să îl combată. Așa că Belzebuth se lansă 
asupra monstrului și-l derută, acolo era monstrul ce-i dădea lui 
Bel acea oribilă aparenţă de gorilă; aceea era bestia Pragului. 
Un zgomot sec răsună în spaţiu. Sunetul în chestiune era diferit 
de sunetul metalic care se produce în cazuri similare la discipolii 
noștri actuali, fiind dat că Belzebuth este dintr-o altă perioadă 
mondială. L-am primit pe Belzebuth în sala copiilor cu o mare 
sărbătoare, o muzică delicioasă, și se transformă definitiv într- 
un discipol al fraţilor majori. 

O dată prima probă trecută, l-am dus acolo unde rezidă 
Unicul Creator pentru a-l ajuta în continuare. Coarnele dispărură 


atunci de pe fruntea sa, căci aceste coarne erau acelea ale 
bestiei sale interne, al Gardianului Pragului, pe ere Rozicrucienii 
lui Amorc îl numesc „Gardianul Camerei sale, Gardianul 
Sanctumului său”. Monstruoasa față de gorilă a dispărut 
asemenea, căci această față nu era a sa, ci a Gardianului 
Pragului, numit de Rozicrucienii lui Amorc, Gardianul conștiinței 
sale. Belzebuth se însenină, dar trebuia acum să îndeplinească 
ceea ce i-a fost spus de maestru: „Dă-i lui Dumnezeu ceea ce e 
a lui Dumnezeu, și Cezarului ce e a Cezarului”. Trebuia să 
înapoieze magilor negri veșmintele ce le aparțineau: boneta, 
cordonul cu șapte noduri, și capa prinţului demonilor. Trebuia de 
asemenea să șteargă numele său din cartea în care era înscris. 

Ajungând la tema prezentului capitol, trebuie să dăm 
câteva explicaţii asupra unui subiect particular, căci va părea 
straniu multor cititori de a auzi vorbindu-se de cărți în lumea 
astrală. Este pentru că oamenii s-au obișnuit să se gândească că 
planul astral este o lume vagă, fluidă, vaporoasă, intangibilă, 
imaterială, etc. Noi, gnosticii, suntem esenţial „realiști” și am 
ajuns la concluzia că nimic nu poate exista, nici chiar 
Dumnezeu, fără ajutorul materiei. În fapt, aceasta din urmă este 
absolut ignorată de școlile care-și spun materialiste. Aceste școli 
nu sunt decât „colivii de papagali” teoreticieni căci în realitate, 
pledanţții materialismului nu cunosc decât stadiile grosolane ale 
materiei. Ce știu ei despre chimia și anatomia ocultă, spre 
exemplu, despre ultrabiologia corpurilor interne ale omului? 

Noi nu mai împărtășim aforismele doctrinale ale acestor 
ipocriţi ai școlilor spiritualiste. Acești fanteziști făra margini sunt 
total îndepărtați de realităţile fundamentale ale vieții. Toată 
lumea a fost martora dezaxărilor mentale și aberaţiilor mistice 
ale acestor visători ai rozicrucianismului, spiritismului şi 
teozofiei. Este timpul ca autorităţile să termine cu aceste 
sălașuri de spiritism morbid, de rozicrucianism și de teozofie 
maladivă și pretențioasă care aduce mai multe persoane la 
degenerescenţă și la demenţă. Orașele sunt pline de spiritiști 
„maniaci”, cu pretenţii de „transcendenţi”, de rozicrucieni și 
teozofi care pricinuiesc grave prejudicii tinerelor minţi ale celor 
două sexe. La fel ca teoriile spiritualiste, și teoriile materialiste 
au dus mulţi „visători'' la azil. 

Scepticismul materialist este rezultatul unei demente 
cerebrale, așa cum le-au confirmat medicii psihiatri din Paris 


după o analiză a creierului unui existențialist. În realitate, există 
în interiorul oricărui om normal o mistică naturală fără aberaţii 
de nici un fel, în timp ce teoriile materialiste, la fel de bine ca 
teoriile spiritualiste, sunt pline de aberaţii și de fantezii. Astfel că 
noi, gnosticii, nu suntem nici spiritualiști, nici materialiști, noi 
suntem „realiști”. Noi cunoaștem în fond infinitele manifestări 
ale materiei și ale spiritului, și știm că baza fundamentală a 
fiinţei nu este nici Spirit nici materie. Glorianul este o substanţă 
care se dăruie ei-însăși, dar nu este nici spirit nici materie. 

Când afirmăm că Belzebuth trebuia să-și șteargă numele 
din cartea templului, noi vorbim atât de siguri ca și când am 
spune că trebuie să ștergem un nume dintr-o carte fizico- 
materială, căci așa cum există obiecte materiale în planul fizic, 
există de asemenea în regiunea astrală obiecte materiale solide 
caci acest plan este de asemenea material ca și planul fizic, și 
putem noi înșine să-l vizităm de câte ori o dorim pătrunzând în 
acest plan cu corpul nostru din carne și oase, îmbrăcați și 
pregătiţi ca și când am ieși să ne plimbăm pe stradă. 

In toate templele de magie neagră există cărți din materie 
astrală în care sunt notate numele celor afiliați lor, și orice mag 
negru care se retrage dintr-un templu de magie neagră, trebuie 
întotdeauna să-și șteargă numele din cartea în care este notat. 
Trebuie de asemenea să înapoieze veșmintele seniorilor și 
maeștrilor săi: „Dă-i Domnului ce este a Domnului și Cezarului 
ce este a Cezarului”. 

Astfel, deci, după proba Gardianului Pragului, Belzebuth se 
prezentă la templul său tenebros pentru a șterge numele său 
din cartea în care era notat. Acest templu de magie neagră era 
enorm și gigantesc. În spatele altarului se găsea Marele lerarh al 
templului, și când îl văzu venind pe Belzebuth, exclamă plin de 
coleră și nerăbdare: „Ti-ai adus aminte în sfârșit să vii? Voi care 
conduceţi acest templu, de ce aţi întârziat atât venirea 
voastră?” 

Belzebuth îi răspunse pe un ton energic: „Nu mai aparțin 
acestui templu, sunt acum pe calea magiei albe”. Își luă boneta 
de pe cap și centura de la brâu, și aruncându-le pe altar, spuse: 
„Vi le las aici căci nu mai am nevoie de ele. Sunt acum în Logia 
Albă” și adăugă: „Daţi-mi cartea ca să-mi şterg numele”. 
Sacerdotul tenebros îi răspunse atunci de-o manieră dură: 
„Caută-ţi singur cartea, eu nu voi face această muncă”. Bel 


căută cartea, o găsi, șterse numele său și ieși din templu cu un 
pas ferm și triumfal. 

Ne-am îndreptat apoi spre o anume cavernă tenebroasă 
unde trebuia să restituie capa prinţului demonilor. Intrând în 
întunecoasa cavernă, Bel declară: „Am venit să înapoiez această 
capă care nu-mi mai aparţine, căci acum sunt discipol al Logiei 
Albe”. Le aruncă capa în faţă și ieși din cavernă sub insultele 
magilor negri. 

O dată ieșit din acea cavernă, ne îndreptarăm spre 
caverna lui Bel. Vedeam nenumărate arme și peceți de magie 
neagră. Bel arse toate acestea cu salamanadrele focului. Și 
astfel, drag cititor, Belzebuth, anticul prinț ai demonilor, se 
eliberă de magia neagră. 

Belzebuth continuă să rămână în lumina „Spirei ce nu se 
poate depăși” și fiul unic continua să-l instruiască. Câteva zile 
mai târziu, se prezentă la proba Gardianului Mondial al Pragului 
care este a doua probă pe care toţi discipolii trebuie să o treacă. 
Cu vitejie, Bel făcu față celui de-al doilea Gardian și-l învinse. l- 
am celebrat victoria printr-o sărbătoare într-un alt templu unde i 
s-a înmuiat a doua cupă de argint simbolică. 

Trecută și cea de-a doua probă, veni o altă probă pentru a 
arde prin foc reziduurile rămase în discipol. Belzebuth intră în 
sala focului și se menținu cu curaj printre flăcări. Aceasta este 
cea de-a treia probă și Belzebuth o trecu cu succes. Focul arse 
toate larvele corpului său astral și deveni pur pentru Bine. 

Mai târziu trecu cele patru probe și demonstră că era gata 
să meargă până la a săruta biciul călăului. Aceste patru probe 
sunt cele ale pământului, focului, apei și aerului. Belzebuth le 
trecu cu curaj și primi atunci capa unui Chela al Logiei Albe, în 
timp ce era îmbrăcat într-o tunică violetă. Belzebuth deveni 
discipol al Logiei Albe și s-a sanctificat în întregime. Fraţii Majori 
celebrară din acest motiv o mare sărbătoare cosmică și Divinul 
Rabin al Galileei l-a primit în braţele sale și mă felicită pe mine, 
Aun Weor, pentru acest triumf. 

Evenimentul fu notat în carte de 24 moșnegi și tot 
cosmosul fremătă. Acesta a fost unul dintre cele mai mari 
evenimente ale evoluţiei cosmice. Am auzit vorbindu-se de 
îngeri decăzuţi, dar n-am auzit vorbindu-se de demoni pocăiți. 

Belzebuth se consacră vindecării bolnavilor și îi ducea 
noaptea în corp astral în templul din Alden, care este templu al 


vindecării. Se consacră binelui, bunătăţii și justiţiei. Își schimbă 
obiceiurile demonice pentru obiceiuri ale vieţii unui sfânt și 
deveni el însuși un sfânt. Veriga principală ce fusese Belzebuth 
fiind pierdută, panica frapa Logia Neagră. Magii negri derulau 
vechi pergamente și rămâneau stupefiaţi citind nenumăratele 
grade ce le avea Belzebuth, cum presupuneau că i-a trădat, unii 
dintre ei comentând situaţia, spunând: „Acum nu ne mai 
rămâne altceva decât „Șeful Jahve”, „Patronul”, dacă el ne 
abandonează, suntem pierduţi”. 

După ce Bela trecut cele 4 probe ale pământului, focului, 
apei și aerului, îl vizită pe Jahve vechiul său șef, și-i spuse: „Vin 
să-mi iau concediul. Nu mai depind acum de autoritatea ta, 
pentru că sunt un discipol al Logiei Albe”. Furios, Jahve îi 
răspunse: „Trădătorule! Mizerabile! Canalie! Te-ai lăsat convins 
de Aun Weor, dar Aun Weor nu are gradele tale nici ale mele. 
Imaginează-ţi că mergeţi pe un drum greșit”. 

La care, Bel îi răspunse pe un ton energic: „Tu ești cel ce 
merge pe un drum greșit, eu voi continua cu Aun Weor. Eu n-am 
văzut niciodată lumina, dar acum că el mi-a arătat-o, nu mai 
vreau să ies din ea. Vreau să-l urmez pe Aun Weor, așa cum îl 
urmează toți discipolii săi”. Jahve îi spuse atunci: „Blestematule! 
Afurisitule! Afurisit ce ești! Blestemul meu te va urmări veșnic!”, 
dar Belzebuth i-a răspuns surâzând: „Blestemul tău nu mă va 
atinge, căci sunt protejat de Logia Albă”. 

Și după ce vorbi Bel, Jahve se întoarse spre mine și-mi 
spuse: „pe tine trebuie să te atac, căci tu ești responsabil de 
toate acestea”. Imediat ce a spus acestea, mă atacă cu toată 
puterea sa sinistră ocultă, dar l-am înlăturat ușor și l-am pus cu 
ușurință în derută. 

Bel continua să vindece bolnavi și sosi momentul când 
deveni necesar să i se ceară un corp fizic pentru a escalada 
cărarea inițierii. Bel ceru un corp fizic și cererea sa îi fu 
acceptată. Se înscrise în biroul Karmic numărul 9 și intră în 
evoluţia noastră umană. 

Iniţiatul „Garga Cuichin” îi oferi generos cooperarea sa 
pentru ca Bel să ia corp în căminul său, dar asta deveni total 
imposibil din cauza sănătăţii soţiei sale, care n-a putut suporta 
vibraţiile teribile ale lui Bel. Dar fraţii majori au prevăzut totul 
foarte bine și „Chela” Belzebuth se încarnă într-un corp feminin 
în Franța. El este acum un frumos copil al Franţei care va 


stupefia lumea prin Sfinţenia sa, Puterea sa și înțelepciunea sa. 

Părinţii sai sunt un frumos cuplu la care nu domnește 
decât iubirea și înțelegerea, căci amândoi sunt „iniţiaţi”. Sunt 
muncitori, dar trăiesc o viaţă simplă și frumoasă. Belzebuth se 
născu într-un corp de copilă pentru că corpul feminin este 
indispensabil pentru dezvoltarea sentimentului de tandrete și de 
dragoste. Acum că are un corp fizic, va putea trece mai rapid 
cele 9 iniţieri ale misterelor minore, și în final se va uni cu 
Intimul și se va converti într-un maestru al misterelor majore ale 
Fraternităţii Albe. Sunt mari păcătoşi din care se nasc oamenii 
cu cele mai mari virtuţi. 

ÎNŢELEPCIUNEA PĂCATULUI 

Înţelepciunea se face cu cumințenia păcatului, și cu 
Zzăpăceala absolutului. 

Oh! Madeleine învinsă, buzele tale ofilite de atâtea 
îmbrățișări, ştiu de asemenea să iubească... 

De aceea te iubesc, femeie decăzută, căci mor pentru 
tine, zică cc-or vrea. 

Dansul și iubirea ta îmi plac. 

Ah, femeie, nu mă lăsa, pe mine care mor pentru tine. 

Ah, femeie, nu mă lăsa, pe mine, care te iubesc numai pe 
tine. 

Fructul interzis ne face zei. 

Delicioasele vorbe de dragoste și gravele tale jurăminte 
sunt ca focul trandafirilor, sunt ca aceste delicioase momente 
necunoscute de toți... 

Îngerii cei mai mari au fost întotdeauna diavolii marilor 
petreceri. 

Buzele lor s-au bucurat de dragoste, au cântat cântecul 
cântecelor... 

Trandafirii roșii sunt mai buni ca cei albi, căci au 
înțelepciunea păcatului și zăpăceala absolutului, și pentru că au 
plâns mult, un blând nazarinean i-a iertat... 

Tentația este mama păcatului, și durerea păcatului este 
înțelepciune. 

Christ a iubit pe cel ce a plâns mult, și i-a spus: „Femeie, 
pentru că ai iubit umil, te iert” ... 

Zeii cei mai divini sunt cei ce au fost cei mai umani. 

Zeii cei mai divini sunt cei ce-au fost diavoli. 

Cântă, Bel! Cântă-ţi cântecul! 


Cântă, Bel! Un cântec de dragoste. 

Oh, femeie ești trandafirul pasiunii, ai mii de nume 
delicioase, dar numele tău veritabil este dragoste... vreau să 
înconjur fruntea ta cu lauri, vreau să-ți sărut buzele cu dragoste. 

Vreau să-ți spun lucruri stranii, vreau să-ți spun lucruri 
intime, vreau să-ți spun totul în încăperea parfumată cu acaju. 

Vreau să-ți spun totul în nopți înstelate. 

Tu ești steaua Aurorei, tu ești lumina Altarului... 

Sânii tăi distilează mierea și veninul, și lichiorul femeii 
este lichiorul de mandragoras, este pisc, imensitate și foc. 

Ea este flacăra arzătoare și adorată pe unde intrăm în 
cer... 

De AUN WEOR 
o CAPITOLUL 18 n 
MILENIUL n 

O dată ruptă veriga principală a Logiei Negre, revoluţia lui 
Bel se întinse pe toată suprafața pământului și Mileniul începu 
exact în anul 1950. Fundamentele lumii fură zdruncinate și alți 
magi negri au urmat exemplul lui „Bel”. Astaroth, de exemplu, 
tovarăș nedespărțit al lui Belzebuth, și sfânta Maria, tovarășa lui 
Marielle marea magiciană, urmară de asemenea exemplul lui 
Bel. 

Revoluția lui Bel este în curs. Peste tot, oprimaţii se ridică 
împotriva asupritorilor, și peste tot există războaie și rumori de 
războaie. Vechiul ordin, deja în agonie, se agaţă de viață, iar 
nord vrea să se nască și să trăiască. 

Revoluţia lui Bel este în curs. Era Vărsătorului se apropie 
și furtuna exclusivismului s-a dezlănţuit în toată furia sa. Părți 
luptă contra altor părți, religiile contra religiilor, naţiunile se 
lansează în războaie și fiecare om se ridică împotriva altui om. 
Tot ceea ce este vechi și demodat luptă pentru a supraviețui, în 
timp ce noul vrea să se impună. 

Este lupta dintre două epoci: una în agonie și alta care se 
naște. Intrăm în Milenium. Evoluţia umană a eșuat: aproape toți 
oamenii care trăiesc acum pe pământ au primit însemnul bestiei 
pe fruntea lor și sunt demoni. Miliardele de suflete care sunt 
actualmente încarnate, sunt suflete demonice, suflete perverse. 
Doar un număr restrâns de suflete se va salva. 

Astralul era plin de milioane de demoni care luptau teribil 
pentru a câștiga marea bătălie și a stabili guvernarea lor 


mondială așa cum este scris în protocoalele lui Sion. Jahve și 
logia sa neagră era pe punctul de a triumfa total pe pământ. 
Totul mergea după planurile lor. Furtuna era la apogeul său. Era 
Vărsătorului se apropia și nu exista nici o rază de speranță 
printre tenebrele de ură. 

Al doilea război mondial tocmai se termina și milioane de 
suflete care s-au dezîncarnat pe diferitele câmpuri de bătaie ale 
războiului, au rămas în împrejurimile astrale, încă însetate de 
sânge. 

Atunci, venerabila Logie Albă mi-a dat mie în mână cheile 
abisului și un mare lanț pentru a se împlini versetul I al 
capitolului 20 al Apocalipsei, care spune: „Apoi am văzut un 
înger coborându-se din cer ţinând în mână cheia Abisului, și un 
enorm lanţ”. Și am primit ordinul seniorilor Karmei să-l închid pe 
Jahve și pe toţi magii negri în Abis. 

Sarcina era într-adevăr zdrobitoare pentru mine, dar m- 
am simţit omnipotent de faptul că venerabilii maeștri, după ce 
m-au Supus la teribilele probe ale iniţierii, mi-au dat sabia 
justiţiei și calul cel alb. Mi-au conferit onoarea cea mai mare 
pentru o fiinţă umană, care este cea de-a „judeca” și de a iniţia 
era Vărsătorului. 

Mi-au pus galonul pe coapsă, pe care era scris în limbaj 
simbolic: „Rege al regilor și Domn al domnilor”, pentru ca să se 
împlinească Capitolul 19 al Apocalipsei, care spune: „Un nume 
este scris pe haina și pe coapsa sa: „Impăratul împăraţilor și 
Domnul domnilor”. Acel galon îl port pe coapsă pentru a 
reprezenta că puterea ființei umane se găsește în sex, și în 
consecință mi-au dat misiunea de a învăţa umanitatea, pentru 
întâia oară în istoria sa, teribilele secrete ale sexului. Pentru 
aceasta, Intimul sau Eul superior al celui ce scrie aceste rânduri, 
poartă acel galon pe coapsa sa; acel galon simbolizează 
misiunea mea în acest sens. 

Când va sosi noaptea în care va trebui să mă supun 
ordinului de-al captura pe Jahve, voi merge cu toți discipolii mei 
într-o riguroasă formaţiune militară, pentru a face vânătoarea lui 
Jahve. Îl vom împresura și-l vom lua prin surprindere. Va fi 
convins că noi venim pentru a-l sărbători și de aceea nu ne va 
scăpa. Îl vom închide apoi în Avitchi lunii negre. Șapte porți 
atomice de fier conduc la acest plan de conștiință și pe marea 
poartă externă este aliniată în permanenţă sabia cu care Mihail 


îl învinse pe Luzbel și toate legiunile tenebroase ale anticelor 
perioade cosmice. 

Magii negri sunt înspăimântați văzând această sabie. 
Jahve are o Karma foarte gravă, căci a fost autorul secret al 
crucificării lui Christ, și responsabilul direct al eșecului evoluției 
umane pe pământ. Această veche datorie, era inevitabil, va 
trebui plătită, căci nimeni nu poate să se lipsească de lege, fără 
urmări neplăcute. 

Domnii Karmei, mi-au dat o enormă și grea cruce, 
acoperită de spini, pentru a-l crucifica pe Jahve cu picioarele în 
sus și capul în jos, căci el l-a crucificat pe Christ și Karma sa va 
trebui acum să intre în acţiune. M-am supus, deci ordinului și l- 
am lipit de cruce, cu capul în jos și picioarele în sus. Așa se 
împliniră versetele 2 și 3 ale Apocalipsei, capitolul 20, care 
spune: „El captură Dragonul, vechiul Șarpe care este Diavolul și 
Satana, și-l înlănţui pentru o mie de ani. Îl aruncă în Abis, 
trăsese după el zăvoarele, și pecetlui intrarea deasupra lui ca să 
înceteze a mai înșela Naţiunile, până se vor împlini cei o mic de 
ani. După care va trebui dezlegat pentru puţin timp. 

O mie de ani semnifică aici mai multe mii de ani. Jahve și 
oamenii săi vor rămâne în Abis tot timpul ciclului luminos al 
Vărsătorului. În ciclul Capricornului, îi vom da o ultimă șansă pe 
pământul nostru pentru a se căi. Cuvintele „Dragon”, „Diavol”, 
și „Satan” sunt cuvinte individuale și generice, căci ele îl 
simbolizează pe Jahve și pe miliardele de suflete pe care eu, 
Aun Weor, sunt pe cale să le închid în Abis. 

Localizând răul lumii, am putut să-mi dau seama că toată 
răutatea Asiei avea centrul principal în China, și că toată 
răutatea occidentului își avea centrul în Roma. Mi-am amintit că 
năpârca se ucide de la cap și am început prin a duce în Abis toți 
lerarhii altor perioade cosmice, împreună cu miliardele lor de 
demoni. 

Și l-am văzut pe Luzbel cu tunica sa și turbanul său roșu; 
avea înfășurat pe vârful cozii sale un foarte vechi pergament. Și 
l-am văzut pe Ahriman, autorul materialismului grosolan. Acesta 
purta o tunică și un capișon roșu. Și l-am văzut pe Lucifuge 
Rofocale, autorul argintului. Și l-am văzut pe Orhuarpa, 
fondatorul misterelor soarelui tenebros al Atlantidei. Și l-am 
văzut pe Bael, polul contrar al îngerului luminos care este 
Adonai. Regele Bael purta o coroană și într-o cavernă din deșert 


dădea discipolilor săi învăţțăminte conţinute într-o carte mare. 

Și i-am văzut pe soldaţii lui Jahve care l-au asasinat pe 
Christ. M-am deghizat în moșneag și în mag negru, pentru a-l 
convinge pe Luzbel că patronul său Jahve l-a chemat la el cu 
toate legiunile sale. Am dansat în faţa lor și i-am condus puţin 
câte puţin spre Abis. Astfel au căzut Lucifer și legiunile sale, 
Ahriman și legiunile sale, Lucifuge și legiunile sale, Orhuarpa și 
legiunile sale, „Baal Peor” și legiunile șale. 

În faţa acestor șefi am făcut minuni: am dansat, am 
cântat, am cântat la țambal, etc., am făcut tot ce mi-a stat la 
dispoziţie pentru a curaţi atmosfera lumii. Am utilizat toate 
cunoștințele mele cele mai vechi pentru a închide acele miliarde 
de demoni care ţineau lumea în ghearele lor. M-am deghizat în 
mii de feluri pentru a putea conduce magii negri în Abis. 

Și toți acei magi negri cu oamenii lor s-au dedat la mari 
bătălii în lumea astrală, și eu, urcat pe un cal alb, cu sabia 
justiţiei în gură, i-am învins. Și astfel s-au împlinit versetele 15 și 
19 ale capitolului 19 al Apocalipsei, care spune: „Din gura sa 
ieșea o sabie ascuţită ca să lovească Naţiile, pe care le va 
cârmui cu un toiag de fier; și va călca cu picioarele teascul 
vinului mâniei aprinse a atotputernicului Dumnezeu”. „Și am 
văzut apoi fiara și pe împărații pământului și oștile lor, adunate 
să facă război cu cel ce ședea călare pe cal și oștirea sa”. 

Toate aceste minuni sunt „eul superior” al celui ce-a scris 
aceste rânduri care le-a realizat și care le-a realizat bine. Cel ce- 
a scris aceste rânduri nu este decât o umilă și frustă 
personalitate a maestrului Aun Weor. Acest maestru este „eul 
meu divin”, adică „Intimul” meu, „fiinţa” mea reală, „monada” 
mea. 

Și am curăţat China, am curățat occidentul, și au fost 
mulţi magii negri ai Chinei și ai occidentului, numeroși ca și 
grăunțele de nisip din ocean. Toţi magii negri ai Chinei 
depindeau de ordinele Logiei Negre, numită Dragonul Negru. Și 
toți magii negri ai occidentului depindeau de-un anume mag 
negru din Roma (Papa). Și milioane de morţi ai celui de-al doilea 
război mondial căzură în abis. Și milioane de preoţi catolici și 
anumiţi pontifi romani căzură în abis și rămaseră închiși în abis. 

Toate templele negre, toate sălile, rămaseră goale. Și 
Domnii Karmei stabiliră un tribunal în Avitchi și-mi dădură 
puterea de-a judeca acești magi negri și de-a le aplica pedepse. 


Astfel se împlini versetul 11 al capitolului 19 al Apocalipsei, care 
spune: „Atunci am văzut cerul deschizându-se și se ivi un cal 
alb. Cel care-l călărea se chema Credinciosul și Adevăratul, el 
judecă și se războiește cu dreptate”. 

Vom umple multe volume dacă vom relata minuţios toate 
scenele care se produseră și toate lucrurile ce le-am făcut 
pentru a putea curăța pământul de atâta răutate. Dacă n-am fi 
făcut aceasta, ar fi fost imposibil iniţierea erei luminoase a 
Vărsătorului. Eu, Aun Weor, sunt marele Avatar al Vărsătorului, 
mi-am îndeplinit cu fidelitate misiunea și am închinat graţie 
profundă maeștrilor pentru onoarea ce mi-au conferit-o; sunt 
iniţiatorul noii ere. 

Și maeștri au pus pe capul meu mai multe diademe 
strălucitoare și veșmântul meu părea vopsit de sânge în mijlocul 
unei bătălii. Și astfel s-au împlinit versetele 12 și 13 ale 
capitolului 19 al Apocalipsei, care spune: „Ochii săi erau ca o 
flacără arzătoare și avea pe cap mai multe diademe; înscris pe 
el era un nume ce numai el îl înțelegea. Paltonul cu care era 
îmbrăcat este vopsit cu sânge și numele său era Cuvântul lui 
Dumnezeu”. 

În acel nume al Cuvântului lui Dumnezeu este ascuns 
numele fiinţei mele superioare, căci Biblia este franc simbolică. 
Dumnezeu este reprezentat prin monosilaba Aun, iar B și V din 
„Verbe” (cuvânt) formează W-ul care, unit cu celelalte litere din 
cuvânt constituie Weor. Astfel că, Aun Weor este numele ascuns 
în expresia „Verbe de Dieu”, adică „cuvântul lui Dumnezeu”. 

Și este conform planului că numele meu este ascuns în 
interiorul acestei expresii căci cu „cuvântul pierdut” am realizat 
această misiune, cu cuvântul lui Dumnezeu, cu fraza care se 
sprijină pe „fiat”-ul luminos și spermatic al primului moment, pe 
adierea „foat”-ului. Și după toate aceste lucruri planul astral 
rămase liber și curățat de magii negri care îl locuiau. 

Cuvântul pierdut al logiei negre „Mathrem” care figurează 
în monografia celui de-al 9-lea grad al lui Amorc, i-a protejat de- 
a lungul milioanelor de ani sub vălul obscurităţii, dar acum că 
Milenium-ul a sosit, el nu-i va mai proteja. Zeii au judecat 
„Marea Prostituată” a cărei număr este 6 și au considerat-o 
nedemnă. Sentința zeilor a fost: în abis, în abis, în abis. 

Planul astral a fost purificat: milioane de suflete umane 
căzură în abis. Dar în planul fizic au rămas miliarde de demoni în 


carne și oase. Atunci au judecat Zeii marea prostituată pentru a 
o lansa în abis. Al treilea război este inevitabil și oamenii vor 
muri cu milioanele, ca și nisipul mării, ca să se împlinească 
versetele 17 și 18 ale capitolului 19 al Apocalipsei care spune: 
„Apoi am văzut un înger, în picioare în soare, care a strigat cu 
voce tare tuturor pasărilor care zburau pe cer: „veniţi și vă 
bucurațţi la festinul cel mare al lui Dumnezeu! Ca să mâncaţi 
carnea împăraţilor, carnea Căpitanilor, carnea celor viteji, 
carnea cailor și a călăreţilor, și carnea a tot felul de oameni, 
liberi și sclavi, mici și mari!”” 

Oamenii muriră cu milioanele ca și nisipul mării și colosul 
din Nord își va plăti Karma. Va fi război între orient și occident 
pentru binele umanităţii; astfel vorbi Jehoyah. Sufletele 
demoniace ale morților din cel de-al treilea război mondial vor 
merge în abis. Incepând din anul 1950 nu vom da corpuri fizice 
decât sufletelor bine pregătite pentru a trăi în era Vărsătorului. 
Planeta noastră va rămâne aproape nelocuită, dar milioane de 
locuitori ai altei planete vor veni să ilumineze era Vărsătorului. 
In cartea noastră „Căsătoria perfectă”, vorbim despre 
farfurioare zburătoare și explicăm ce sunt aceste vase 
zburătoare în care vor veni instructorii Vărsătorului. 

In Avitchi Lunii negre s-au stabilit ființele pământului 
nostru cu aceleași obiceiuri cu cele ce le aveau aici. Au format o 
atmosferă ca acea pe care o aveau aici. Și miliarde de suflete 
demonice se supun lerarhiei Logiei Negre. Se văd peste tot 
mesele divinatorii, faimoasele figuri magice ale lui Phurbu 
deasupra ţestoaselor pătrate, plăcile și mesele de sacrificiu, 
cercurile lui „Chinereg”. 

Toţi acești magi negri au trezit Kundalini negativ și 
coabitează fără încetare pentru a practica magia sexuală neagră 
pe care o învață Omar Cherenzi Lind, pentru a da forță lui 
Kundalini a lor negativă. Căci așa cum am mai spus în această 
lucrare, există două magii sexuale: una care creează pentru 
viaţă, alta care creează pentru moarte. Prima este magie albă, 
cealaltă este magie neagră. 

La început, acești magi negri făcură miliarde de tentative 
pentru a scăpa de Avitchi, dar toate tentativele lor eșuară. 
Credeau la început că Avitchi este o cuvă sau ceva asemănător, 
dar și-au dat seama acum că Avitchi este un plan al naturii 
analog cu atmosfera fizică a pământului. Astfel deci făcură 


milioane de experienţe și consultară cărţile lor fără să obţină 
nici un rezultat; toate cunoștințele lor nu le serviră la nimic. Și 
acolo rămaseră până la era Capricornului unde le vom oferi o 
ultimă șansă de a se căi pentru răutățile lor. 

Focul transformă totul, căci este pentru foc tot ceea ce 
intră și pentru foc tot ceea ce se întoarce. Reînvierea omului 
este în foc. Foat-ul transformă tot ceea ce este, tot ceea cea 
fost și tot ceea ce va fi. Am învins moartea și suntem nemuritori. 
Sabia lui Damocles se ridică amenințând cadavrul mut. Lumea 
este în focul Alchimiei și frânturile cad în abis. 

Am terminat această carte în mijlocul furtunii. Tunurile 
bubuiau, pământul se cutremura, așteptând teribilele bubuituri 
ale tunetelor, și în gemetele înfricoșătoare ale uraganului, se 
aud voci de majestăţi și cuvinte teribile. Pământul este în flăcări 
și Foal-ul adie fără încetare. Și deasupra acestei teribile adieri a 
fuat-ului se aude sentinţa Zeilor focului: În Abis! În Abis! În Abis!