Erich von Saltenhahn — Campania Armatei a 9-a împotriva Românilor şi Ruşilor 1916-1917 (1937)

Crich v. Salfenhann 


General de Injfanterie 
Șeful Direcţiei supreme germane (M. C. G.): Sept. 1914 — August 1916 
Comandant al Armatei 9-a: August 1916 — Mai 1917 


Campania 
Wrermatet 9-a 


impotriva Românilor si Rusilor 


1916/17 


în româneste de 


Maiorii Al. BUDIS si C. FRANC 


10 Schițe in text 
BUCUREŞTI 1937 


www.dacoromanica.ro 


Crich vo. Saltenbayn 


General de Infanterie 


Seful Direcţiei supreme germane (M. C. G.): Sept. 1914 — August 1916 
Comandant al Armatei 9-a: August 1916 — Mai 1917 


Campania 
Mrmatei 9-a 


impotriva Romanilor si Rusilor 


1916/17 


în româneşte de 


Maiorii Al. BUDIŞ şi C. FRANC 


10 Schițe în text 


BUCUREŞTI 1937 


www.dacoromanica.ro 


Ut & VI D 


Lucrärile Maiorului Al. BUDIS 


. Sistematizarea cuuostintelor tactice 


referitoare la defensivă si ofensivă Ed. V 


. Noţiuni de Artilerie . . . . . . . » U 
. Conducerea Coalitiunilor 
. Manevra din Poziţie Centrală . . , II 


. Cartea Ostasului*) Suflet si Minte , IV 


Aplicatiuni tactice*) şi organizarea lor 
Vol. I  Defensiva 
» IL Ofensiva 
„ II Retragerea 
IV Cazuri speciale 


+ Memorator pentru ordine de operaţii”) 


. Manevra si formele ei. 


*) în colaborare 


www.dacoromanica.ro 


CUVÂNTUL TRADUCĂTORILOR 


Prezentând versiunea românească a lucrării de fafa, ne împli- 
nim un gând vechiu, o dorință de demult: aceea de a supune cama- 
razilor si publicului „Campania Armatei 9-a germane împotriva 
Românilor si Rusilor, în 1916—1912". 

Deși autorul ne-a fost, credem, cel mai inversunat adversar 
— şi lucrul se poate explica dacă admitem că pierderea postului 
său de Generalisim al armatelor germane, s'a produs din cauza si 
în momentul intrării noastre în războiu —, 

totuși lucrarea lui oferă multe învățăminte, fiind plină de 
chestiuni de un deosebit interes: 

— aprecieri juste asupra: 

— lipsei de experiență a comandamentului român (exa- 
gerate de multe ori); 
— calităților soldatului nostru (uneori sincer admira- 
tive); 

— evidențierea valorii armatei germane: Comandament şi 
trupă, instrument perfect de războiu (de imitat în multe 
privințe); 

— modul de analiză al situațiilor si alegerea justă a elemente- 
lor pe care şi-a bazat hotăririle (în majoritate de ordin 
psihologic); 

— resemnarea și superioritatea cu care a suportat tratamen- 
tul lipsit de eleganţă al foștilor săi subalterni, deveniți 
superiorii săi. 

Dar lucrarea generalului Falkenhayn nu trebue numai cetită; 
ea cere să fie bine studiată şi îndelung meditată pentru a-i extrage 
toată învățătura, în scopul folosirii ei pentru o pregătire superioară 
celei din 1916, din toate punctele de vedere. 

Altfel, tributul plătit atunci acestui valoros adversar: jertfa 
capitală a sute de mii de eroi si suferința totalitäfii românismului, 
va fi fost zadarnic. 


Bucuresti, 8 Iunie 1937. 


www.dacoromanica.ro 


Traducere autorizată de Editura Mittler & Fiu, Berlin. 


Toate drepturile asupra traducerii rezervate traducătorilor. 


www.dacoromanica.ro 


CUVÂNTUL AUTORULUI 


Campania Armatei 9-a, împotriva Românilor si Rusilor 
— descrisă în paginile ce urmeaza — face parte, indiscutabil, din 
capitolele cele mai captivante ale marelui războiu. 

De sigur că nu se poate măsura ca anvergură, cu operaţiunile 
uriaşe, desfășurate la începutul războiului pe frontul de Vest, în 
anul 1915 pe frontul de Est şi în 1918 din nou pe frontul de Vest. 

Totuşi Armata 9-a 

a pornit marșul său victorios în mod foarte modest (cu apro- 
ximativ 60.000 oameni), deşi mai târziu avea circa 250.000 sub co- 
mandamentul său; 

a acţionat pe o lărgime de front mai mare de 450 km.; 

a parcurs în înaintarea sa, timp de 4 luni, aproape 600 km., 
în linie dreaptă si 

a cucerit din teritoriul inamic o porțiune cu mult mai mare 
decât Belgia, inclusiv capitala ţării: Bucureştii. 

Se vede deci, că această campanie poate fi privită şi apre- 
ciată din punct de vedere cantitativ si spaţiu. 

Dar nu numai atât. 

Ea se întemeiază pe măreţia probelor de capacitate depuse 
de trupe, care şi-au păstrat calităţile pe tot timpul unei perioade 
surprinzător de lungă și sub influenţa celor mai variate împreju- 
rări exterioare. 

Armata a trebuit să lupte — din prima până în ultima zi a 
campaniei — împotriva unei superiorități numerice. In șapte bătălii 
mari si în alte nenumărate lupte a fost nevoită să-şi cucerească 
obiectivele. După ce-a distrus grosul armatei române combatante, 
a fost întâmpinată de forte proaspete ruseşti, aceasta după un 
războiu de mișcare de trei luni fără întrerupere, în care efectivele 
înfometate erau considerabil reduse. Ea însă, nu a putut fi prin 
nimic oprită; tot atât de puţin au influenţat-o avalansele de ză- 


5 


www.dacoromanica.ro 


pada si ghiafä din Alpii transilvani ca și terenul desfundat, pe 
timp de iarnă, al Munteniei. 

Asemenea bravuri nu puteau fi înfăptuite, după un războiu 
aprig de doi ani, decât de eroi a căror credinţă în viitorul poporu- 
lui lor si voinţa de a învinge, trăiau nesdruncinate. 

Memoriei lor închin aceste rânduri (scrise în cea mai mare 
parte chiar în timpul desfășurării evenimentelor) pentru a arăta 
că nu există greutăţi, cari să nu poată fi învinse de voinţa unită a 
bärbätiei germane. 


Am împărțit lucrarea în două. Pariea I-a conţine întâmplările 
antemergătoare campaniei şi liberarea Transilvaniei; a doua, lup- 
tele în România. 


v. FALKENHAYN. 
Lindstedt lângă Potsdam, 


Octomvrie 1920. 


www.dacoromanica.ro 


PARTEA I-a 


MARȘUL VICTORIOS 
PRIN TRANSILVANIA 


www.dacoromanica.ro 


NOTA: 


1) Toponimia e românească (a se vedea harta 1:400.000 Ed. 1927, întoc- 
mită de Col. Tănăsescu V.). 
Pentru urmărirea evenimentelor pe o hartă operativă, sa dat şi topo- 
nimia hărţii austriace 1:200.000. 
2) Datele corespund calendarului lulian (stilul vechiu), bficial la noi 
înainte de războiu. 
3) Sublinierile în text nu aparțin autorului. 


www.dacoromanica.ro 


EVENIMENTE ANTEMERGĂTOARE *) 


Atitudinea României faţă de Puterile Centrale a fost nelă- 
murită încă din prima zi a războiului mondial; ea a devenit chiar 
suspectă după moartea bătrânului rege, Carol I. La orice eşec su- 
ferit de Austro-Ungaria, situaţia se înrăutățea până la ostilitate, 
chiar nedeghizată, pentru a deveni apoi din nou aproape ami- 
cală, de îndată ce se obțineau succese împotriva Rusiei. 

Atât Conducerea Supremă germanä cât şi cea austriacă nu 
se îndoiau de intenţiile conducătorilor politicii române, care voiau, 
ca prin aceleași procedee să cucerească aceeaşi lauri ieftini ca în 
ultimul războiu balcanic. Fără a ţine seamă de consideratiunea 
obligatiunilor morale contractate, ei voiau ca în această luptă gi- 
gantică să treacă de partea aceluia şi în momentul în care câsti- 
garea războiului nu mai comporta niciun risc. Din această cauză 
amânau mereu luarea unei hotärîri şi evitau cu teamă să se fixeze 
într'un mod oarecare, de partea cuiva. 

Această atitudine de așteptare le-a fost ușurată, de o gre- 
şeală ireparabilă, totuși evitabilă a politicii germane, care nu a în- 
teles să impună în timp de pace, ca tratatul de alianţă încheiat 
cu România să fie supus ratificării parlamentului român, pentru a 
câştiga astfel şi valabilitatea formală. Politica germană a întâmpi- 
nat în România greutăţi mari din partea partidului foarte activ al 
franco şi rusofililor declaraţi. Fi cereau în mod imbetuos, trece- 
rea imediată de partea Antantei, fiind sprijiniți în atitudinea lor 
şi de diplomaţii abili ai acesteia, înzestrați cu mijloace nelimitate. 

Atitudinea României a creat consecinţe importante pentru con: 
ducerea războiului, in special de partea Germaniei. Legătura cu 
Bulgaria si Turcia a fost stânjenitä în mod simţitor; uneori 

1) Pentru acel cititor, care a citit cartea mea „Die oberste Heeresleitung 
1914—1916“, aceste evenimente antemergătoare nu conţin nimic nou. Cu toate 


acestea am găsit nimerit, ca cele expuse acolo să le mai repet încă odată, din 
cauză că în unele scrieri mai noui s'a încercat să se mistifice situaţia de fapt. 


9 


www.dacoromanica.ro 


chiar întreruptă. Procurarea din România a alimentelor si a ma- 
terialelor prime de războiu, deşi nu a fost complet stânjenită, to- 
tusi era atât de mult îngrădită, încât nu mai corespundea nici pe 
departe nevoilor. In această situatiune m'a urmărit deseori între- 
barea, dacă în calitate de şef al Direcţiei supreme de operaţiuni, 
nu ar fi fost mai nimerit să fortez România, pe calea armelor, 
să-şi îndeplinească obligatiunile morale, printr'o atitudine mai co- 
respunzătoare. Intrebarea a fost adeseori examinată; răspunsul a 
trebuit să fie întotdeauna negativ. 

Atât timp cât presiunea Ruşilor se exercita cu violență asu- 
pra Austro-Ungariei, în Galiţia (la începutul verii 1915), o opera- 
tiune prin sau împotriva României era tot atât de putin executa- 
bilă, ca şi o lovitură puternică îndreptată împotriva Serbiei, desi 
în ambele cazuri s'ar fi deschis calea spre Orient, pe un drum des- 
tul de scurt. 

Această situaţie a fost şi motivul principal, care m’a deter- 
minat să hotărăsc în primăvara anului 1915, strămutarea centrului 
de greutate al conducerii războiului, provizoriu, pe frontul de Est 
şi să fixez ruptura frontului la Gorlice-Tarnow. Schimbarea bruscă 
şi favorabilă a situaţiei generale, pe acest front, realizată prin ma- 
nevra de ruptură frontală, executată acolo, o presupun cunoscută, 
așa că nw mă opresc asupra ei. 

Către sfârşitul verii, acelaşi an, Puterile Centrale au fost eli- 
berate de ameninţarea rusă pentru oarecare timp. Încercarea de 
a scoate Rusia din cauză prin continuarea operaţiunilor decisive 
la Est, n'a intrat în discuţie. Succesul unei asemenea acțiuni ar fi 
fost prea nesigur. Aceasia din cauză că o asemenea acțiune era 
în contrazicere cu principiile războiului, de care eram pătruns, dat 
fiind enorma disproportie numerică de forţe între noi şi ruşi 1). 

Intr’adevar, pe de o parte, forța ofensivă a majorităţii trupe- 
lor era epuizată în luptele avute, iar pe de alta se impunea ne- 
voia indiscutabilă de e asvârli de pe acel front forţe puternice ger- 
mane pe frontul de Vest, unde amenințau atacuri serioase anglo- 
franceze. 

Inainte de orice, situaţia Turciei impunea imperios o legătură 


1) Se face aici aluzie la discutiunile avute cu „oamenii dela Est“ Hinden- 
burg. Ludendorif, Hoffman, cari cereau forţele necesare unei lovituri în flan- 
cul drept al armatelor ruse, descoperit la Nord de Niemen, prin Kowno-Vilna. 
Rezultatul unei asemenea manevre ar fi fost o înfrângere decisivă a Rusilor. 
(Nota trad.; a se vedea gl. Hoffman: „La guerre des ocassions manquées“ Ed. 
Payot, pag. 115 şi următoarele). 


10 


www.dacoromanica.ro 


directă si sigură cu ea. Pentru aceasta, nu se puteau lua trupe decât 
de pe frontul rus. 

Trebuia să ne hotărim numai, dacă această legătură se va 
face prin România sau prin Serbia. Intre timp s'a deschis o nouă 
perspectivă favorabilă, ocazionată de trecerea iminentă a Bulgariei 
de partea Puterilor Centrale, ca un prim efect al marei rupturi 
frontale dela Gorlice-Tarnow. 

Fa atârnă în balanţă, în favoarea operaţiunilor contra Serbiei. 

De fapt, viitorul nostru aliat nu ar fi avut nimic de obiectat 
împotriva unei acţiuni îndreptate contra României. Dimpotrivă, 
ar fi fost gata să acţioneze şi el imediat contra amicului trădător 
din războiul balcanic, cu ura neîmpăcată, ce o nutrea fiecare inimă 
bulgară. Intre timp, dorinţa mai arzătoare a Bulgariei şi-a ales cel 
mai scurt drum, pentru a recuceri, cât mai curând posibil, teritoriul 
vechiu bulgăresc, răpit pe timpuri de Sârbi; de altminteri, Serbia 
era un obiectiv mai accesibil insuficientei pregătiri de războiu a 
Bulgariei. Calea se impunea deci prin Serbia. Motive strategice in- 
terveneau încă pentru aceasta. Bulgaria n'ar fi fost în stare să ac- 
tioneze împotriva României, atâta timp cât flancurile sale în spre 
Serbia şi Grecia n'ar fi fost asigurate; Austro-Ungaria avea nevoie 
de linişte cât mai urgentă în această parte de Sud a monarhiei 
unde, după intrarea Italiei în războiu, pericolul slav mocnea înfun- 
dat, ca focul sub cenuse. 

In această ordine de idei nu trebue omis, că prăbuşirea for- 
telor ruse, la Gorlice-Tarnow, a provocat o schimbare radicală în 
atitudinea României. Granițele ei se deschideau, aproape zilnic, tot 
mai mult. Ingenuchierea repede a Serbiei a accelerat acest proces. 
S'a ajuns la tratative în stil mare, privind livrarea de enorme can- 
tităţi de grâne, care puteau să aline atât în Germania, cât şi mai 
ales în Turcia europeană, lipsa de alimente și furaje, ce se accentua 
din ce în ce. 

Cu toate aceste n'am renunţat la ideea mea de a clarifica şi 
chestiunea României. Corpurile de armată germane, care deveneau 
disponibile în Serbia — întru cât nu erau reclamate de nevoi ime- 
diate pe frontul de Vest — le-am concentrat în Ungaria de Sud, 
unde stăteau gata pentru a fi utilizate împotriva României. In 
prezenţa Ţarului Bulgariei, sa încheiat la M. C. G. german din 
Pless, începutul anului 1916, o convenţie cu Generalul Jekoff, care 


11 


www.dacoromanica.ro 


prevedea pe curând o ofensivă comună, împotriva României, în 
cazul când un ultimatum, cu termen scurt, nu va înlătura orice 
echivoc, asupra atitudinei viitoare a acestei ţări. Dacă şi cât ar fi 
fost posibil Bulgarilor să îndeplinească obligatiunile contractate 
în acea Convenţie, rămâne de sigur un mare semn de întrebare. 
Situaţia forţelor lor principale, aflate în Macedonia, nu era satisfä- 
cătoare, iar căile de comunitatie într'acolo nu räspundeau de loc 
nevoilor unui războiu dus repede. Cu altă ocaziune se resimtise re- 
gretabil nesocotirea capacităţii trupelor şi a serviciului de reapro- 
vizionare; din acea cauză a trebuit să se întrerupă urmărirea ar- 
matelor anglo-franceze, la granița sârbo-greacă. Si desi, în ceea ce 
o priveşte, Germania ar fi avut posibilitatea să răspundă obliga- 
jiunilor sale, din toate punctele de vedere, totuşi impresiunea era, 
ca rezultatul sfortärilor n’ar fi fost cu totul satisfăcător. 

Timpul a trecut şi planul prevăzut în convenţie nu s'a exe- 
cutat. România, probabil informată asupra lui, a încheiat conven- 
tia livrării cerealelor — menţionată mai sus — cu Puterile Cen- 
trale. Dacă această convenţie se executa întocmai, atunci se putea 
slavili nu numai lipsa din Germania, ci şi acea din Turcia euro- 
peană. Trimiterea unui ultimatum ar fi întârziat de sigur tran- 
sportul cerealelor, ceea ce în momentul acela era de nesuportat. In- 
fluenţaţi si de părerea Cancelarului german, a trebuit să renunfäm 
la trimiterea lui. Intr'adevăr, s'a întâmplat, ceea ce era de aşteptat. 
România a îndeplinit convenţia, deocamdată, in mod ireprasabil. 
Afaceri comerciale s'au luat şi în alte privinţe. Drept urmare s'a 
realizat, din nou, chiar o destindere politică, care ne indreptatea 
să nutrim oarecari speranţe în viitor, cu privire la atitudinea Ro- 
mâniei. 

Toate aceste s'au sfârşit, cu înfrângerea detestabilă şi de ne- 
prevăzut a Austro-Ungariei, în fata ofensivei lui Brussilow, din 
Galiţia, în vara anului 1916. 

De sigur, că România şi-a îndeplinit mai departe litera con- 
ventiei, dar într'o formă mai lăsătoare, aproape ofensatoare. Ispi- 
tirile neîntârziate ale diplomaţiei Antantei, reînnoite de elemente tot 
mai numeroase, au găsit ascultare în Bucureşti. Chiar dacă Regele 
şi guvernul se mai apărau, neîncumetându-se să facă pasul hotă- 
rîtor, totuşi nu mai putea să rămână pentru nimeni un secret, că ho- 
tărîrea se afla încontinuu pe muchie de cuţit şi că trecerea la fapte 
depindea mai putin de voinţa liberă a guvernantilor României, de- 


12 


www.dacoromanica.ro 


cât de întâmplări neprevăzute, de procedeul abil — mai mult sau 
mai puţin — al politicianilor Antantei, de succesul propagandei ei 
în a pregăti opinia publică română şi asa mai departe. 

Nu ştim până în prezent dacă Brătianu, primul-ministru, a 
avut o imagine clară a situaţiei. Multe fapte ne fac să deducem, 
că pe timpul când credea că tine mai strâns cârma in mână, ea îi 
scăpase de mult. În tot cazul, atitudinea sa de duplicitate nu mai era 
o chezäsie pentru Puterile Centrale. Trebuia deci să ne pregătim in 
vederea trecerii României de partea inamicului. Atât Conducerea 
supremă germană, cât şi cea austriacă şi-au dat seamă de această 
atitudine, după străpungerea dela Luzk şi au acţionat în consecință. 
Din nefericire, situaţia generală încordată nu mai îngăduia, să se 
ia măsurile cele mai eficace, potrivite cazului. Forţele necesare, 
prin care Sar fi putut preveni atacul amenin{ator printrun atac 
propriu, nu mai erau disponibile. Ele nu puteau fi luate nici din 
Galiţia, nici din Carpaţi, nici de pe Isonzo sau de pe Somme; peste 
tot erau indispensabile. 

Tot atât de puţin era posibil să se concentreze rezerve în 
Transilvania, în vederea eventualitäfilor viitorului. Pe de o parte 
ar fi lipsit de sigur în punctele nevralgice ale fronturilor de luptă; 
pe de alta nu se vedea clar nici siguranţa, că România va interveni 
de fapt în luptă şi nici momentul intervenţiei. 

Totuşi în urma presiunii germane, Conducerea supremă au- 
striacă: | 

a expediat în spre Ungaria de Sud şi Transilvania resturile 
câtorva divizii de infanterie şi cavalerie, decimate în Galiţia şi 
care de sigur că nu corespundeau misiunii de „restabilire a situa- 
fier pentru care fuseseră aduse; 

a creat un comandament unic pe frontul Transilvaniei. 

La rândul ei, Conducerea supremă germană a îmbunătăţit ace- 
ste măsuri, creind recent un mare număr de noi formaţiuni, complet 
dotate, în vederea acţiunii pe noul teatru de operaţiuni. In plus a 
luat măsuri, să se accelereze, prin ingineri germani, dotați cu toate 
mijloacele, construcţiile de linii ferate în Transilvania, Ungaria 
de Sud-Est, precum şi în Bulgaria de Nord, în ideea posibilităţii 
de a concentra forte mai importante. S'a prevăzut formarea unei 
armate germano-bulgaro-turce, la granița Dobrogei, prin intele- 
gere între generalul Jekoff şi Enver Paşa, concentrându-se pro- 


13 


www.dacoromanica.ro 


gresiv trupe şi materiale. Totdeodată sa numit Generalul-Feldma- 
reșal v. Mackensen, la comanda acestor forţe. 

In fine, s'a încheiat o convenţie la sfârşitul lunii Iulie, la 
Pless, între Generalul Conrad v. Hâtzendorf, Colonelul Gantschew, 
reprezentantul Bulgariei si mine, stabilindu-se o acţiune comună, 
în cazul deschiderii ostilităţilor din partea României. Scurt timp 
după aceasta, s'a asociat acestei conventiuni şi Enver Paşa în nu- 
mele Conducerii supreme turce, cu ocazia unei întrevederi, ce am 
avut-o cu Generalul Conrad v. Hotzendorf la Budapesta. 

S'a apreciat drept fapt cert, că România va porni acţiunea, 
fără a ţine seamă de necesitățile militare si corespunzător menta- 
litäfii de cucerire a conducătorilor ei, va face deocamdată încer- 
carea să pună stăpânire pe preţul victoriei dorit atât de fierbinte, 
adică pe Transilvania. Concentrarea forţelor principale române tre- 
buia presupusă deci în acea directiune; apreciam că pentru aco- 
perirea spatelui în spre Bulgaria, vor fi lăsate în Dobrogea şi pe 
Dunare forte destul de slabe, de categoria a doua si a treia. 

Am căzut repede de acord, asupra măsurilor de luat. 

Imediat după declaraţia de războiu, Armata Mackensen — 
înzestrată cu un bogat armament, nefamiliarizat Românilor, (arti- 
lerie grea şi aruncătoare de mine) trebuia să invadeze Dobrogea, 
să surprindă regiunile întărite ale Românilor dela Turtucaia si 
Silistra şi să pătrundă până la cea mai îngustă porțiune între Marea 
Neagră si Dunăre 1). Acolo urma să se scoată unităţi puternice de 
pe front, să le expedieze spre Sistov cu calea ferată — încă în curs 
de construcţie de către Germani — si să se treacă în acel loc Du- 
nărea cu trupe Germane, care ar fi înaintat asupra Bucureştilor. 
Formațiunile de poduri grele austro-ungare au fost deplasate in 
acest scop, încă de acum, în urma cererii Conducerii supreme 
germane, în spre braţul Dunărei, la Sud de insula Belene lângă 
Sistov, de oarece după viitoarea încordare a relatiunilor ele n'ar 
mai fi putut fi transportate întracolo. De sigur, că în acel 
port, ele au fost în continuă primejdie. Este aproape inexplicabil 
cum nu li s'a cauzat acolo nicio stricăciune. 

In timp ce Armata Mackensen trebuia să execute operaţiunile 


1) Afirmația contradictorie din cartea ,Ludendorff, Meine Kriegserinner- 
ungen“, nu corespunde cu realitatea. Înaintarea lui Mackensen peste Dunăre, 
înainte de a avea libertatea de acţiune în Dobrogea, ar fi fost imposibilă. Pro- 
babil că Generalul Ludendorff a apreciat că cererile austro-ungare se confun- 
dau cu părerile mele asupra conducerii operaţiunilor. 


14 


www.dacoromanica.ro 


prevăzute în planul stabilit de noi şi menţionate mai sus, Austro- 
Ungaria urma să oprească înaintarea forţelor principale române 
peste Carpaţi și Alpii transilvani, timpul necesar concentrării tru- 
pelor germane şi austriace, destinate de Comandamentele supreme 
respective. Germanii au alocat in acest scop 5—6 divizii infanterie 
şi 1—2 divizii cavalerie. Ele erau în orice moment disponibile, după 
oprirea ofensivei lui Brussilov şi înfrângerea impetuozitätii ata- 
cului de vară de pe Somme. Dela început s'au prevăzut operaţiuni 
principale împotriva Românilor, pe ambele fronturi: dela Dunăre si 
din spre Vest. 

La 14 August 1916, România a declarat războiul, în mod sur- 
prinzätor de timpuriu. Fu îmi închipuiam că intrarea in războiu — 
dacă urma să se producă chiar în acel an — trebuia să aibă loc 
după strângerea recoltei, adică în spre sfârşitul lunii Septemvrie. 
Nu este încă pe deplin clarificat, care au fost cauzele care au 
grăbit-o. -Poate că a fortat-o Rusia, când a văzut că ofensiva ei 
din Galiţia se impotmoleste, ca să-şi usureze situaţia. De sigur că 
şi Generalul Joffre, comandantul suprem francez a stăruit mult 
asupra ei, pentru a deplasa atentiunea lumii dela ofensiva de pe 
Somme, care esuase. 

Guvernanfii români au judecat situaţia, după câte stim acum, 
pe baza atitudinii Germaniei faţă de Italia; ei credeau că, dacă 
forţele ce au intervenit acolo au rămas în defensivă şi cele care 
vor interveni contra lor vor păstra aceeaşi atitudine. Ei au do- 
vedit din nou prin aceasta, — ceea ce este extrem de curios — ne- 
cunoașterea adevărată a situaţiei; demonstrarea evidentă a acestei 
afirmatiuni stă în concentrarea forţelor, din care se vede că nu 
contau pe un atac serios posibil din partea inamicului la Sud. 

Operațiunile au fost conduse de partea noastră exact după 
planul de campanie menţionat mai sus şi după pregătirile făcute 
cu multă vreme înainte. În istoria războaielor nu vom găsi multe 
campanii, în care desfășurarea de fapt a operaţiunilor să se fi abătut 
atât de puţin dela planul iniţial de campanie. O influenţă favo- 
rabilă au exercitat de sigur doi oameni, care au participat atât la 
luarea măsurilor pregătitoare la M. C. G. german, cât şi la execu- 
tarea lor, în posturi diferite: eu am rugat, la 16 August 1916, să fiu 
desărcinat din postul de Şef al statului major al armatei de ope- 
rațiuni; mi s'a dat Comanda Armatei 9-a, care urma să se con- 
centreze în Transilvania; Şeful secției operaţiilor, care a lucrat sub 


15 


www.dacoromanica.ro 


ordinele mele, Generalul-Maior Tappen, a fost numit Şef de stat 
major al armatei Generalului-Feldmaresal v. Mackensen. 

Această armată avea o acţiune destul de ușoară, ca o jucä- 
rie, din cauza concentrării armatei române, care se efectuase, în- 
tr'adevăr, numai spre Transilvania; în Dobrogea ea nu se desfă- 
şurase în ordine şi după program. 

Incă la 24 August a căzut Turtucaia; câteva zile mai târziu 
şi Silistra. Armata a ajuns repede, în înaintarea ei, în regiunea 
Nord de linia Mangalia-Lacul Oltina, unde a fost oprită, de abia 
pe la începutul lunii Septemvrie, de către trupele române şi ruse, 
aduse ca întărire. 

Intre timp, Românii au repurtat în Transilvania o victorie 
tot atât de ușor. Cu forte mult superioare au trecut trecătorile mun- 
tilor, aflate pe graniță, au forțat trupele de acoperire austro-un- 
gare să se retragă pretutindeni precipitat şi se pregăteau — după 
cum părea — să continuie înaintarea. 

Misiunea Armatei 9-a a fost deci, nu numai să împiedice acea- 
stă înaintare, ci si de a încheia socotelile, în mod hotärîtor şi defi- 
nitiv, cu inamicul. 


www.dacoromanica.ro 


CONSTITUIREA ARMATEI 9-a 


La 24 August 1916, am primit, la Berlin, un ordin dela Imparat. 
Mă deplasasem în capitală după predarea șefiei de Stat major a 
armatei de operaţiuni, Generalului-Feldmareşal v. Hindenburg. 
Ordinul Împăratului era: 

„Vă numesc Comandantul Armatei 9-a“. 

In acelaşi timp îmi telegrafiase şi Şeful cabinetului militar, 
Generalul de infanterie Baronul v. Lyncker: 

„Excelenţa voastră este rugată a se deplasa la Grodno“. 

Ambele informatiuni m'au surprins- 

Eu exprimasem — atât la întrebarea Împăratului cât şi a Ge- 
neralului Baron v. Lyncker — când m'am retras dela șefia Direc- 
tiei supreme, rugămintea de a mi se da orice comandă/ pe front, 
indiferent dacă ar fi corespuns rangului meu. Cu toate acestea mi 
s'a cerut, în repetate rânduri, să primesc postul de ministru pleni- 
potentiar la Constantinopol. Nu mai credeam deci, că voiu putea 
conta pe o utilizare a mea în serviciul frontului, pe care as fi dorit-o 
atât de mult. Eu am menţinut tot timpul refuzul de a intra în di- 
plomatie; mi se părea cu totul insuportabil, să urmăresc desfäsu- 
rarea evenimentelor războiului, ca simplu spectator, ori cât de im- 
portant mi se părea postul la Constantinopol. Pe de altă parte 
socoteam o imposibilitate să fac serviciu sub conducerea directă si 
imediată a Cancelarului v. Bethmann-Hollweg, de ale cărui vederi 
politice mă despärtea o prăpastie. 

Mult mai mult m'a surprins invitaţia de a merge la Grodno. 
Ştiam că Armata 9-a nu mai exista pe frontul de Est. O parte din 
statul ei major a fost utilizat într'altă parte, o alta trimisă în con- 
cendiu. Restul — Şeful de stat major, un ofițer de ordonanţă si 
câteva grade inferioare — nu se afla la Grodno, ci la Slonim. 


72509. — 2 17 


www.dacoromanica.ro 


M’am hotărît deci să astept, în Berlin, clarificarea situaţiei. 

Ea s'a înfăptuit la 30 August, când colonelul Hesse, fostul şef 
de stat major al Detașamentului de armată Gaede, din Alsacia de 
sus, mi se preziniă ca şef de stat-major al viitoarei Armate 9-a. 
El mi-a fost binevenit, în calitate de colaborator, într'o situaţie atât 
de importantă. Il cunosteam dinainte de războiu, când avusesem 
ocazia să-i apreciez, în serviciu, judecata sănătoasă şi bunul simţ, 
spiritul său străin de orice micimi sufletești, dragostea sa de muncă 
şi perseverenfa, pe când funcţiona ca şef de stat major al Inspec- 
toratului general al trupelor de comunicaţie. In afară de serviciu 
era un tovarăș vesel de vânătoare. In războiu şi-a câștigat merite 
ca șef de stat major al Corpului VII rezervă, la cucerirea Maubeu- 
ge-ului, iar cu ocazia încercărilor de pătrundere ale Englezilor la 
Chemin de Dames şi-a câștigat merite excepţionale; ulterior, fiind 
ales să funcţioneze în situaţia dificilă din Alsacia, s'a arătat cu 
adevărat la înălțime. Acest distins ofițer nu numai că a îndeplinit 
cu prisosință marele aşteptări, pe care le-am avut cu ocazia nu- 
mirei sale ca şeful meu de stat major la Armata 9-a, dar le-a si 
depășit. Cu o mână fermă dar fără asprime, ținând seamă cu pri- 
sosin{a si întotdeauna de particularitätile personale când erau in- 
dreptäfite, a ştiut — în scurtă vreme — să fäureascä din acest stat 
major nou alcătuit, foarte repede, un tot unitar. Şi chiar în condi- 
tiunile atât de grele ale unui războiu de mișcare a condus acest stat 
major cu o siguranţă netăgăduită. Sângele său rece şi buna dispo- 
zitie nu lau părăsit chiar în momentele cele mai delicate, de care 
această campanie nu prea a fost săracă. Așa că după cum personal 
îi datorez recunoștință profundă, tot aşa i-o datoreşte şi Armata 
9-a, deci şi patria. 

Colonelul avea informatiuni, pe baza cărora Armata 9-a tre- 
buia să se concentreze în Transilvhnia. Noi personal, trebuia să ne 
deplasăm cu unul din transporturile comandamentelor superioare, 
ce erau de asemenea în formaţie. Asupra situaţiei, pe frontul ro- 
man, dincoace de Dunăre, nu ştia mai mult decât mine. * 

Inamicul părea să fi respins, fără sforțări mari, pe toţi gră- 
nicerii austro-ungari, aflați de pază la graniţă şi continua încet 
înaintarea. Nu ştiam sigur dacă Brașovul, Sibiul, Orşova şi chiar 
Clujul au căzut în mâinile lui, aşa cum scriau ziarele. 

Din fericire, ultima informaţie s'a adeverit drept o bazaconie, 
la 2 Septemvrie, în ziua când am părăsit Berlinul, pentru a ne în- 


18 


www.dacoromanica.ro 


truni cu o parte din statul major la Oppeln. Contrariul, ne-ar fi 
procurat serioase dificultăți, din cauză că în mod firesc trebuia să 
facem concentrarea armatei mult înapoi. Românii ocupaseră în- 
tradevăr Braşovul şi se aflau în imediata apropiere a Sibiului, 
precum şi în bazinul Petroşanilor şi la Orşova. La Nord-Est de 
Braşov erau încă infepenifi în Carpaţii pädurosi. Inaintarea lor 
se executa, evident, cu foarte multă prevedere şi timiditate, De- 
oarece forțele neînsemnate ale Austro-Ungariei, nu erau constituite 
decât pentru o slabă rezistenţă, atitudinea prudentă a inamicului 
nu se putea explica decât, sau că avea de lupiat cu greutăţile ine- 
rente reaprovizionărilor în munţi, sau că îl înfluentau ştirile rele 
ce soseau din Dobrogea. Acolo Feldmaresalul v. Mackensen tocmai 
cucerise Silistra şi respinsese din calea sa forţele române (in ma- 
joritate elemente de a 2-a si 3-a chemare) până dincolo de linia 
Dobrici-Silistra, în spre Nord. 

Cu noi a plecat din Berlin şi Lt. colonel Huebner, nou nu- 
mit, ca subsef de stat major al armatei. Și numirea sa în statul 
meu major am salutat-o cu vie satisfacţie. Il cunoşteam dinainte 
ca un caloborator neobosit, de mare vioiciune, cu o puternică vi- 
goare intelectuală. Temperamentul său câteodată prea expansiv, 
s'a completat în mod foarte fericit cu calmul şefului de stat major. 
El sa pus la muncă cu mult curaj pentru a îndeplini misiunea, 
ale cărei imense dificultăți nu erau depreciate de şeful de stat 
major. El le-a solutionat în mod admirabil, cu toate că piedicile 
sau dovedit în realitate mult mai mari, decât sar fi putut pre- 
supune. 

In Oppeln ne-am întâlnit şi cu alţi ofiţeri, care aparţineau 
statului nostru major. Spre bucuria mea se afia între ei cel mai 
vechi ofiţer de stat major, destinat operaţiilor, Maiorul Frantz. EI 
îmi era bine cunoscut, în urma activităţii sale la M. C. G., unde se 
ocupase cu partea istorică a evenimentelor războiului. A avut oca- 
ziunea să se distingă şi în misiuni speciale pe front, asa încât il 
apreciam mult şi ca ostaş si ca om. In statul major al Armatei 9-a 
îi revenise funcțiunea extrem de importantă de şef al biroului 
operaţiilor. Contribuţia sa la succesele obţinute, rezultă de aci. Cât 
de mult a încercat, prin felul său deschis, prin camaraderia sa 
caldă, prin dispoziţia sa nesdruncinată să dea vieţii din statul 
major, o atmosferă familiară, aceasta s'a întipărit pe veci tuturor 
acelor care au făcut parte din acest comandament. Frantz venea 


dela Grupul de armate al Arhiducelui Carol din Galiţia, de unde 


19 


www.dacoromanica.ro 


aducea oarecare informaţiuni noui. Ele nu prea erau de natură să 
ne înveselească. Aliaţii noștri — după descrierea sa — nu scăpa- 
seră încă de grozăviile ofensivei Brussilow şi păreau a fi, inclu- 
siv comandantul suprem Arhiducele, într'o situaţie deplorabilă, 
de răbdătoare si fatalistă resemnare, ce nu ne îndreptätea să 
ne așteptăm la lucruri mai bune în viitor. Spiritul de dreptate îmi 
impune însă o rectificare chiar de acum: atitudinea trupelor austro- 
ungare din compunerea Armatei 9-a mi-au lăsat mai târziu — prin 
activitatea lor — o plăcută impresiune. 

Noi continuarăm călătoria încet prin Galanta şi Budapesta, 
având ca ultimă ţintă Aradul, după cum aflaserăm între timp. 
Aci am fost informaţi din svon — pentru prima dată — că debar- 
carea Comandamentului armatei se va face la Deva. Motivele care 
au determinat această modificare în itinerar, ne erau tot atât de 
putin cunoscute ca şi situația pe front. Am aflat că trupe 
germane ar fi în curs de transport în spre Haţeg (Hétzing): era 
Corpul alpin, care de fapt nu era decât o divizie alpină; Coman- 
dantul Corpului XXXIX rezervă german sar afla în Alba-lulia 
(Karlsburg). Aceasta a fost tot ce am putut afla; nici dela locuitori, 
n'am identificat nimic referitor la situaţia din zona de luptă. Cu 
cât ne apropiam de Transilvania, cu atât întâlneam trenuri de 
refugiaţi; era vorba exclusiv de Saşi, (după cum se numesc tran- 
silvănenii de origină germană) sau de Maghiari. Ei părăsiseră în 
grabă căminurile lor, în urma primelor informatiuni asupra inva- 
ziei Românilor, mai mult de frica concetäfenilor de naţionalitate 
română, decât de inamicul propriu zis şi nu aveau habar de ce lă- 
saseră în urmă. După cum se întâmplă mereu în. asemenea cazuri, 
ei povesteau istorioare înfricoşătoare. La o examinare mai de 
aproape rezulta însă lipsa temeiniciei argumentelor. Mai târziu s'a 
dovedit în Transilvania, completa netemeinicie a acelor acuzatiuni, 
în majoritatea cazurilor. 

Cu toate că am rămas nelämurit asupra situației inamicului, 
aflat in fata armatei, am profitat totuşi de această călătorie pentru 
a judeca, împreună cu însoțitorii mei, posibilităţile viitorului. 

Exprimam în cursul convorbirilor părerea pe care am avut-o 
şi pe timpul când mă aflam ca Şef de stat major al armatei de ope- 
raţiuni, la Pless si Budapesta, faţă de colegii mei, ce erau şefii ar- 
matelor aliate. Aveam şi acum aceeaşi părere, că Germania si 
Austro-Ungaria nu vor fi în stare — în situaţia încordată existentă 
în Franţa, Galiţia şi Italia — de a ceda forte, care să se opună 


20 


www.dacoromanica.ro 


defensiv, chiar pentru scurtă vreme, înaintării Românilor pe fron- 
tul transilvănean, adică pe o lărgime de front de 400 km. Rezistenţa 
nu era posibilă decât printr'un procedeu ofensiv, bătând coloanele 
inamicului, înainte de a fi realizat legătura, ruptă prin faptul trecerii 
munţilor. Afacul vertiginos si bruscat era dela început lozinca 
Armatei 9-a, indiferent de forţa ei. 

Bineînţeles, că acest atac nu se putea executa decât asupra 
aripei de Vest a Românilor. In orice altă parte ar fi expus armata 
actiunei convergente a inamicului. A trebuit să renun{am la ideea, 
de a executa prima lovitură împotriva grupului inamic cel mai 
de Sud, pe partea stângă a Dunării, după ce am aflat în cursul 
călătoriei, capacitatea redusă a căii ferate Timişoara-Lugoj-Caran- 
sebeş-Orşova, greutatea de a utiliza Dunărea ca mijloc de tran- 
sport, precum si inaccesibilitatea operativă a regiunilor Temesul su- 
perior şi Cerna inferioară. Prima lovitură nu se putea deci executa 
decât împotriva grupului inamic, care înainta prin trecătorile Sur- 
duc (Szurduk P.) şi Vulcana (Vulkan Pass), deoarece atât timp câi 
acest grup nu era făcut inofensiv, nervul vital al armatei — calea 
ferată Arad-Cluj — rămânea în continuă şi veşnică primejdie. In- 
tr’adevar, dacă circulaţia pe această cale ferată ar fi devenit impo- 
sibilă, nu se putea prevedea cum s’ar fi putut păstra cel putin o 
parte din Transilvania. 

După ce mi sa înmânat la Arad, de comandatura gării, ordi- 
nul definitiv al Comandamentului suprem german — denumit pe 
scurt O. H. L.1) — că Statul major al Armatei 9-a, — denumit în 
viitor pe scurt A. O. K.2) — va trebui să debarce la Deva, am 
ajuns în aceasta localitate la 4 Septemvrie. Nu mi sa făcut pri- 
mire şi nici n'am fost informat asupra situaţiei de către functio- 
narii de stat maghiari, sau de autorităţile locale; procedeul era 
semnificativ pentru atitudinea lor pe timpul campaniei. Pe cât 
ne-a primit de amabil populaţia, în general, pe atât de pujm 
prevenitoare a fost de regulă functionärimea, când nu era de ori- 
gină germană. De sigur au existat si excepţii: mentionez în prima 
linie pe Contele Mikeş din Braşov şi v. Szell din Făgăraş. 

De oarece autorităţile militare nu mi-au dat nicio informa- 
tie asupra situaţiei de pe front, am amânat debarcarea transpor- 
tului, până a doua zi dimineaţa, când m'am identificat singur. 


L. Oberste Heeresleitung. (Conducerea Au gta germană). 
K. Armee Oberkommando. (Comandamentul Armatei). Nota trad. * 


21 


1) O. H. 
7) A. O. 


www.dacoromanica.ro 


La 5 Septemvrie a fost o zi splendidă, dealtminterea doar 
prima din multele zile frumoas ce au urmat. Dacă omului dela 
Nord, Transilvania nu-i pare pe timp de toamnă un paradis, el 
totuși înclină să o considere ca ceva asemănător, Aproape neîntre- 
rupt cerul se bolteste într'un albastru adânc, asupra văilor nein- 
trecut de fertile ale râurilor Mureș si Olt, cu numeroșii lor afluenţi, 
cât si peste munţii frumoși desenaţi, care despart bazinurile, unul 
de altul. Zi de zi soarele se revarsă cu abundență asupra câm- 
piilor, aurind totul si revărsând o căldură moleșitoare. Vârfurile 
Alpilor transilvani acoperiţi cu zăpada de curând căzută, sunt lu- 
minati de o splendoare multicoloră din spre Sud. Ei fac de strajă 
acolo, păzind ţara, împotriva invaziei inamicului de pe versantul 
opus. La Nord-Est ne apără de ele, în acest anotimp, pădurile miste- 
rioase şi extrem de întunecoase ale valului larg al Carpaţilor mol- 
doveni, împiedicând pătrunderea vânturilor aspre din șesul Sarma- 
tiei. Impotriva tuturor relelor, ce ar putea veni din spre Nord-Vest, 
Transilvania este apărată de cordonul gigantic Erzgebirge. 

In această grădină a lui Dumnezeu, îl salută pe germanul de 
Nord, de pe numeroase înălțimi, contururile bine cunoscute ale 
Burgurilor (castelelor) ridicate de cavalerii ordinului german. Fi 
au luptat aci pentru popularizarea moravurilor germane, înainte 
de a realiza aceeaşi operă uriașă pe Vistula, pe care noi, urmași ne- 
putincioşi acum — însă cu voia Domnului nu pentru totdeauna — 
o vedem prăbușindu-se. Numeroase orașe comerciale si înflori- 
toare renasc în sufletul nostru, nu numai amintirile surorilor lor 
germane de pe Weser si de pe Main, der le regăsim chiar până în 
mici amănunte ca niște copii fidele. Pretutindeni întâlnim ase- 
zăminte, sate, cătune, care se pot vedea tot atât de bine în Sua- 
bia, Franconia sau Alsacia. In aceste localităţi, unde s'au așezat 
de multe sute de ani Germanii emigrați din regiunea Saar, sau 
păstrat nealterate atât limba germană cât și moravurile. Ei au îm- 
pregnat atât populaţiei române de origină, cât şi regiunilor populate 
de maghiari, adesea ori pecetea culturii lor. Saşii n'au primit nimic 
dela ei, decât poate plăcerea coloritului la îmbrăcăminte si în arhi- 
tectură. De adus au adus, ceea ce Germanii aduc pretutindeni — de 
acum 600 ani si până în Noemvrie 1918 — voia bună pentru munca 
ordonată, simţul ordinei, înțelegerea pentru binele obştesc, respec- 
tul legilor, demnitatea. Conștient de aceste comori existente la el, 
Românul din Transilvania priveşte de sus pe concetäteanul său 
de dincolo de munţi, exploatat de proprietar. In consecinţă, el nici 


22 


www.dacoromanica.ro 


n'a întâmpinat cu duşmănie trupele germane. In toate cazurile, 
majoritatea afirmaţiunilor despre contrariul, sau dovedit — la 
o examinare serioasă — ca neîntemeiate. Mai curând înclină să 
se atingă de avutul Germanilor şi Maghiarilor, care au părăsit totul 
în urma lor, în fuga lor grăbită. Aceste excese ale locuitorilor nu 
trebuesc judecate cu prea multă asprime. In condițiuni asemănă- 
toare, ele s'au întâmplat pretutindeni, în acelaşi mod. 

Călătoria mea, în zorii dimineţii din 5 Septemorie, m'a dus 
deocamdată spre Vinful de Jos (Alvincz), unde unităţi din Cor- 
pul alpin — în urma unui svon — sar afla în curs de debarcare. 
Această călătorie ar fi fost o plăcere desăvârşită pentru mine, dacă 
n'as fi întâlnit în drum refugiaţi, ce se retrăgeau în convoaie, 
priveliște care mi-a amărit sufletul. In câte părţi n'a trebuit să 
văd mereu această jale. In Lorena, în Champagne şi în Flandra. 
în Prusia Orientală, Serbia si Galiţia, am avut aceleaşi imagini. 
Acelaşi fapt caracteristic; şi aci niciun refugiat nu putea să-mi 
spună, sprijinit pe fapte concrete, de ce sa hotărît să se refugieze. 

La Vintul de Jos am întâlnit o companie a Regimentului In- 
fanterie Gardă, la a cărei trecere îmi râdea inima, și pe comandan- 
tul Corpului alpin, Generalul-Maior Krafft von Dellmensingen. 
Vioiciunea lui obișnuită şi istetimea spiritului său nu au fost întru 
nimic influențate de luptele grele ce dusese în regiunea Meusei. El 
îmi confirmă că acelaşi lucru se manifestă şi la trupa sa exce- 
lentă; isi exprimă bucuria sa si a oamenilor de sub comandă, că 
în curând va începe războiul de mișcare şi regretă numai detasa- 
rea unei parti din Corpul alpin la Divizia 187 infanterie germană, 
care se află în luptă la Sud de Haţeg. Asupra situaţiei de pe front 
nici Generalul Krafft nu a ştiut să-mi dea vreo informaţie. Eu 
l-am rugat a depune toate sforfärile, ca unităţile ce i-au mai rămas 
la dispoziţie, să fie pregătite cât mai urgent pentru operaţiuni în 
munţi. De asemenea l-am rugat, ca neintarziat să recunoască munţii 
Cibini din faţa sa, cu privire la accesibilitatea lor direct spre Româ- 
nia, precum şi în spre trecătorile Turnul Roșu și Surduc. Aceasta 
mi s'a părut deocamdată, însărcinarea cea mai importantă pentru 
Corpul alpin. 

Acest Corp alpin era o trupă unică în felul ei în armata 
germană de operaţiuni. Era compus din Regimentul Infanterie 
Gardă, batalioane bavareze şi prusiene de vânători, având artile- 
ria si cavaleria lor organică, precum si din trupe speciale, toate 
având tăria unei divizii de infanterie; constituit în primăvara anu- 


27 


www.dacoromanica.ro 


lui 1915, pentru a asigura, la intrarea Italiei în războiu, granița 
bavareză în Alpi și Tirol, Corpul a primit numai complectasi lo- 
calnici din munţi şi un echipament adecvat, ales cu cea mai mare 
îngrijire. Cum se întâmplă adesea ori, în aceste unităţi excelente, 
se formase un spirit de corp, o mândrie, care-l făcea capabil să 
făptuiască eforturi excepţionale. In timpul verii 1915, această bravă 
unitate s'a jucat, pur şi simplu, cu Italienii. Când la începutul 
iernii, războiul în Alpi a luat sfârşit, a fost şi el deplasat în Franţa, 
apoi în Serbia, unde a dat de furcă Sârbilor până în ultimul 
moment. A fost singura unitate germană aflată sub ordinele arma- 
tei austriace. Ulterior Corpul alpin a fost transportat din nou în 
Franţa si a acţionat în vara anului 1916, pe malul drept al râului 
Meusa. Lui se datorește cucerirea satului Fleury. Nu mai rămâne 
nicio îndoială, că el ar fi reușit să cucerească si fortul Souville şi să 
aducă deciziunea în luptele la Nord de Verdun, dacă o trupă ve- 
cină n'ar fi cedat în ultimul moment critic. Cu toate pierderile 
grele, suferite în, acel infern şi cu toate că de abia reconstituit, 
Corpul alpin nu şi-a pierdut valoarea combativă. Fără acest Corp, 
campania din Transilvania n’ar fi putut fi dusă așa cum a fost. 

Dela Vintul de jos m'am deplasat la Alba Julia, unde am în- 
tâlnit pe Generalul-Lt. v. Staabs, Comandantul Corpului XXXIX 
rezervă german, şi pe şeful său de stat major, Maiorul Merkel. 
Dela ei am căpătat în fine, următoarele informafiuni asupra situa- 
fiei: 

Inamicul înaintează concentric în cinci grupuri: 


1. Grupul Orşova, compus din Divizia 1 infanterie !), ajun- 


1) O divizie română de infanterie avea 20 batalioane; era deci de 2 ori 
mai tare ca una germană, în ceea ce priveşte infanteria, cu cele 9 batalioane. 
Cât priveşte artileria şi celelalte arme se egala cu una germană. Apoi trebuia 
să ținem seamă, că unitățile române aveau efective complete de războiu, cele 
germane şi austro-ungare d'abia 2/5 din ele. 

Nota trad.: Cele afirmate de generalul Falkenhayn sunt riguros exacte, 
din punct de vedere al efectivului. 

Puterea de foc a unui batalion român însă, nu se putea compara cu a- 
ceia a batalionului german, de oarece, în prima parte a campaniei, compania 
de mitraliere nu era pe batalion, ci pe regiment. (Organizarea asemănătoare 
cu batalionul german sa făcut d'abia în partea Il-a a campaniei, cum există 
şi astazi), 

Mijloacele suplimentare de foc, ca aruncătoare de mine şi flăcări, cari 
măreau puterea de foc a batalionului german, nu existau la noi. 

Batalioanele germane, cari au operat în România — fără excepţie — 
mai aveau experiența de războiu a celor doi ani pe îrontul de est sau de vest 
şi erau unitäfi tactice bine închegate şi foarte manevriere. 


24 


www.dacoromanica.ro 


sese în sectorul Cernei inferioare, în apropierea Dunărei, dar nu 
înaintase mai la Vest. In faţa ei se afla, în sectorul Mehadia, Bri- 
gada 145 infanterie austriacă, sub comanda Colonelului austriac 
Fiebich — Ripke, cu 8 batalioane de chemarea 2-a sau a 5-a şi cu 
artilerie foarte redusă. Puterea ofensivă a acestei trupe trecea drept 
foarte slabă; cu toate acestea nu contam pe o înaintare repede a 
inamicului, deoarece terenul de ambele parti ale Cernei opune di- 
ficultăţi excepţionale de grele unei asemenea acţiuni. 

Armata 1-a română, sub comanda Generalului Culcer având: 

2. Divizia 11 infanterie pe valea Jiului. Dela 19—25 August 
respinsese Brigada 144 infanterie austriacă, compusă din 7 bata- 
lioane, (ca şi acelea din sectorul Mehadia), şi aflată în sectorul 
Haţeg, sub comanda Colonelului austriac Berger. Inamicul a îna- 
intat cu uşurinţă, cucerind pe rând bazinul minelor de cărbuni dela 
Petroşani de pe valea Jiului, localitatea Petroşani, si se găsea în 
defileul Pui (Puj) pe valea Streiului (Strell). Aci Divizia 11 infan- 
terie a fost atacată, la 1 Septemvrie, de Generalul-Lt. Sunkel, cu 6 
batalioane din Divizia 187 infanterie, 3 batalioane ale Corpului 
alpin, precum şi de Brigada 144 infanterie austriacă, si aruncată 
între timp peste trecătoarea dela Merişor. Lupte ar fi în curs si 
sar desfășura in mod favorabil. O legătură imediată între Grupu- 
rile Mehadia şi Haţeg nu s'a putut stabili, din cauza inaccesibilitätii 
munților între aceste regiuni. 

3. Diviziile 2 si 13 infanterie, cu 40 batalioane, pe valea Oltu- 
lui. Această coloană a ajuns în marginea Sibiului dar nu a ocupat 
orașul. In Sibiu se menținea încă un detașament de miliții austriace, 
sub comanda Maiorului Reiner, din cauză că nu a fost serios atacat. 
Ei executau sub ochii Românilor şi la distanţa eficace de tragere 
a armei, îmbarcarea locuitorilor şi expedierea obiectelor de valoare 
pe calea ferată, ce duce spre Nord. 

De altfel se găseau, în Sectorul Sibiu, 3 batalioane din Divizia 
187 infanterie german, (Regimentul 187) şi cele 9 batalioane ale 
Diviziei 51 infanterie Honvezi, toate sub comanda Comandantului 
diviziei Generalul-Maior Tanarky; ele ocupau înălțimile de pe 
malul stâng al Cibinului, spre Vest de Sibiu, şi regiunea deluroasă, 
imediat Est de oraș. Inamicul din faţă le era superior ca forte. 
dar se manifesta prin o inactivitate surprinzătoare. 

4. Armata 2-a română, sub comanda Generalului Crăiniceanu, 
trecuse cu Diviziile 3, 4 si 6 infanterie, (49 batalioane) prin trecäto- 
rile dela Brașov, Bran, Predeal, Predelus si Buzău, pusese stăpâ- 


25 


www.dacoromanica.ro 


nire pe tot bazinul Braşovului, asa zisă ţara Bârsei, precum si ba- 
zinul Târgului Săcuesc si s’ar afla cu elemente înaintate la Făgă- 
ras, pe Olt şi la Vest de Geisterwald, pe care lar fi depășit. In- 
lormaţiuni mai precise lipseau. Nu se luase contactul cu această 
grupare inamică. De asemenea nu se ştia, dacă avea legătură cu 
vecinii săi la Sibiu. In faţa ei se găseau posturi, cu efective slabe, 
din cele 4 regimente ale Diviziei 1 cavalerie austriace, de sub 
comanda Generalului-Major austriac Ruiz de Roxas, așezată cam 
pe linia: Soarsu (N. Saros) malul drept al Rohrbach-ului şi Schen- 
kerbach-ului până la vărsarea ultimului în Olt, la Cincşor (K. 
Schenk); în continuare, pe înălțimile malului drept al Oltului 
prin Glânboaca (Glimboka), se întindeau posturile cäläretilor un- 
guri în spre Cornățel (Cornitzell) pe Valea Haarului (Haar-Bach). 
Aci aveau legătură cu aripa stângă a aşa zisei Divizii 3 cavalerie 
germană, care nu avea decât trei regimente, cu efective reduse. Ele 
au fost intercalate în intervalul dela Cornățel până la aripa stângă 
a Diviziei 51 infanterie-Honvezi. Comandantul Diviziei 3 cavalerie 
germane era Generalul-Locot. Conte de Schmettow, sub ale cărui 
ordine au fost puse şi Divizia 51 infanterie-Honvezi, precum si Di- 
vizia 1 cavalerie austriacă. 

Comanda trupelor aliate, menţionate până acum — adică cele 
din sectorul Mehadia, Haţeg şi Sibiu, care au fost denumite Grupul 
de Sud al Armatei 1-a austriace o luase Generalul-Locot. v. Staabs, 
care sosise de câteva ore cu Statul major al Corpului XXXIX re- 
zervă. Lui i se comunicase ştirea, că în Vinţul de Jos şi Sebesul 
Săsesc (Mühlbach) a început debarcarea Corpului alpin şi !c& 
Divizia 76 rezervă germană se află în curs de transport la Grupul 
de Sud. Generalul v. Staabs era pus sub ordinele comandantului 
Armatei i-a austriace. 

Comandant al Armatei, era Generalul de infanterie austriac 
Arz v. Straussenburg, având cartierul la Cluj. 

5. Armata 3-a română, denumită si Armata de Nord, sub co- 
manda Generalului Prezan, ar fi trecut cu Diviziile 7, 8, 9 si 19 in- 
fanterie trecătorile Ghimes, Bicaz (Becas p) şi Tulghes (Télgyes P.) 
și, în legătură cu aripa stângă a Ruşilor, a ajuns cu primele ele- 
mente la Băneşti (Mesterhaza) pe Valea Mureşului în Munţii Căli- 
manului (Kelemen Geb.), Ibänesti (Libanfalva) în Munţii Cârgeny, 
Praid (Parajd) în Valea Târnavei mici superioare si la Odorhei 
(Oderhellen) în Valea Târnavei mari. 

In faţa ei se afla, luptând în retragere, Grupul Nord-Est al 


26 


www.dacoromanica.ro 


Armate. 1-a austriacă de sub comanda Generalului-Locotenent ger- 
man von Morgen, comandantul Corpului I rezervă. De aceasta 
grupare ţineau, începând dela Nord, Diviziile 39 şi 61 infanterie- 
Honvezi, Divizia 71 infanterie austriacă si Brigada 1 husari-land- 
sturm. Aripa ei dreaptă avea legătura slabă în spre Soarsu cu ca- 
valeria General-Locot. Conte v. Schmettow. In spatele aripei stângi 
a Grupului, se afla în curs de debarcare, Divizia 72 infanterie 
austriacă la Reghin; în spatele aripei drepte se terminase tocmai 
debarcarea Diviziei 89 infanterie germană, la Tg. Mureşului. 
Toate amănuntele Generalului v. Staabs nu puteau fi pre- 
cise, deoarece nu avusese timp suficient, să le verifice personal. 
El credea, că intenfiunea comandantului Armatei i-a austriace era 
să. se retragă progresiv, sub presiunea inamicului, în spre poziţia 
de rezistenţă dinainte pregătită pe Mureşul superior, Târnava mică 
şi Mureşul mijlociu. Un ordin precis însă nu se primise încă. Am 
rugat pe General ca până când voiu lua comanda efectivă, ceea 
ce se va întâmpla foarte curând, să ia toate măsurile posibile, 
pentru a obţine informatiuni cât mai precise asupra situaţiei ina- 
micului; i-am comunicat misiunea dată Corpului alpin şi apoi 
m'am deplasat repede spre sectorul Haţeg, pentru a lua contact cu 
Generalul Sunkel. L-am găsit la Pui, pe şoseaua Hateg-Petrosani, 
foarte mândru de succesele obținute astăzi si în ultimele zile si 
plin de recunoştinţă pentru faptele de vitejie ale trupelor sale. Cu 
toate că cele 6 batalioane ale Diviziei 187 infanterie nu posedau 
suficient echipament de munte, ele s'au comportat tot atât de stră- 
lucit în terenul frământat si muntos, ca şi cele 3 batalioane specia- 
lizate ale Corpului alpin. Astăzi se cucerise Petroșanii. Inamicul 
părea să se afle în plină retragere pe tot frontul spre culmea 
muntoasă si dincolo de ea. Generalul Sunkel avea impresia, că 
soldatul român, luat individual, nu se luptă rău. Trupele nu puteau 
să suporte însă amenințările de flanc sau asupra spatelui şi nici 
concenträrile de artilerie decât în măsură foarte redusă; această 
probabil pentrucă se vedea adesea ori lipsite de sprijinul moral, 
din cauza lipsei de conducere, atât de necesar în asemenea împre- 
jurări. Unităţile Brigăzii 144 infanterie austriacă nu au fost ca- 
pabile să exploateze această slăbiciune a inamicului, cu toate sfor- 
țările necontenite şi neobosite ale Colonelului Berger; impresiunea 
este, că nici într'un viitor apropiat nu vor fi capabile so facă. 
Am sosit la Deva seara târziu, după o călătorie plină de 
peripeții. Statul major al Armatei debarcase în cursul zilei si era in- 


27 


www.dacoromanica.ro 


stalat. Dela O. H. L. nu sosise nimic. De pe front, rapoarte fără 
importanţă. Totuşi am procedat la întocmirea planului de manevră, 
în mare, 

Informatiunile primite dela Generalul Sunkel, referitor la sla- 
biciunile tactice ale Românilor, au avut darul să mă întărească în 
credința, că orice misiune pusă Armatei a 9-a, nu va putea fi solu- 
fionatä decât prin ofensivă. Și era evident, ca prima lovitură trebuia 
executată numai asupra Grupului român dela Sibiu. Imposibi- 
litatea de a o monta în sectorul Mehadia, pe Cerna, a fost recon- 
firmată de recunoasterile sosite din nou între timp. Acţiunea din 
sectorul Haţeg a devenit de asemenea imposibilă, din cauza re- 
tragerii Românilor pe culmea muntoasă. Fi nu puteau fi urmă- 
rifi dincolo de ea, înainte de a ne lămuri asupra situaţiei, de a fi 
luat măsurile pregătitoare unei asemenea acţiuni şi de a fi refăcut 
şoseaua şi calea ferată Hateg-Petrosani, care erau într'adevăr în- 
tro stare îngrozitoare. Pentru aceasta trebuiau săptămâni, după 
cum mă convinsesem personal. În consecință am şi comunicat Ge- 
neralului Sunkel, intentiunea mea de a nu continua atacul la Sud 
de culmea muntoasă; l-am rugat să pregătească deplasarea ur- 
gentă spre Sibiu a tuturor trupelor, ce nu-i erau necesare menti- 
nerii frontului, pe care să o execute la primul ordin. 

Asupra modului cum trebuia executată lovitura la Sibiu, nu 
sa putut lua încă nicio hotürire. Grupul inamic de acolo rămă- 
sese cu efectivul de războiu al celor 40 batalioane, deci 40.000 oa- 
meni; chiar dacă între timp sosea Divizia 76 rezervă germană, şi 
dacă fiecare om disponibil ar [i fost adus din sectorul Haţeg, to- 
tuşi rămâneam inferiori cu cele cel mult 52 batalioane, a câte 600 
oameni, ce aveam; în concluzie dispuneam de aproximativ 20.000 
oameni, cu care trebuia să le fac faţă, aşa că un atac, pe tot fron- 
tul, avea prea puţine şanse de reușită. Pentru ipoteza că recu- 
noasterile Corpului alpin nu ar fi dat rezultate favorabile, asupra 
accesibilității Munţilor Cibin, am proiectat să mențin contactul de 
front cu inamicul, prin forte slabe si să-l atac pe flanc, cu 2 gru- 
puri de izbire cât mai tari posibil, atât pe vale, cât şi pe înălțimile 
din spre piciorul muntelui. Dacă aceste operaţiuni erau executate 
cu vigoare, speram să obţin prinderea aripei inamicului,, sau chiar, 
prin lupte progresive şi conduse cu succes, realizarea unei duble 
învăluiri a lui, deoarece nu-l judecam capabil să scoată forţe su- 
ficiente de pe front, pentru a le asvârli în părţile amenințate. De 
asemenea. nu-i acordam. după descrierile lui Sunkel, să aibe cu- 


28 


www.dacoromanica.ro 


rajul, de a încerca o străpungere a centrului meu slăbit; trebuia 
însă procedat cu repeziciune. Inväluirea dublă părea cu atât mai 
necesară, cu cât, fără ea, nu era probabil că vom scoate din cauză 
grupul inamic. Aceasta era însă indispensabil, în vederea conti- 
nuării operaţiunilor, împotriva forţelor principale ale inamicului, 
aflate mai departe în spre Est. De asemenea rămâne de văzut, 
dacă această lovitură putea fi executată şi împotriva aripei de 
Est a Grupului dela Sibiu, sprijinită pe Munţii Făgăraș, faţă de 
marea apropiere existentă a aripei de Vest a Grupului Braşov, 
care — după cum am menţionat înainte — se afla tot în regiunea 
Făgăraşului. 

Din fericire, ziua următoare, 6 Septemvrie, a adus clarificarea 
situaţiei. 

Din consultarea cunoscătorilor regiunii, demni de încredere, 
s'a stabilit, că impracticabilitatea versanților Munţilor Cibin şi Fă- 
gäras nu permitea o izbire, cu rezultatele ce le doream, asupra ari- 
pilor inamice, sprijinite eventual pe ele. Ideea de a reuși să obti- 
nem distrugerea Românilor, aflaţi la Sud de Sibiu, pe această cale, 
pierdu deci șansele execuţiei. Această idee a mai fost de asemenea 
părăsită în urma informaţiei primită dela Corpul de Cavalerie 
Schmettow — transmisă prin comandantul Corpului XXXIX re- 
zervă, — că Românii ar fi început să înainteze spre Vest din re- 
giunea Sud de Făgăraș, între Olt si piciorul muntelui. Desi ade- 
vărul e, că nu înaintaseră prea mult, totuşi această mișcare ne 
făcea să deducem că M. C. G. român bănuia probabil ceva, în le- 
gătură cu cele ce i se pregăteau la Nord la Sibiu. 

Dacă aceste informatiuni n'au fost de natură să ne bucure, 
în schimb ele erau compensate de cele primite dela Corpul alpin 
şi dela Divizia 187 infanterie. Corpul alpin raportase, că din re- 
cunoașterile sale rezultă, că o mişcare prin Munţii Cibin în spre 
Turnul Roşu ar fi executabilă, pentru trupe bine antrenate, pe că- 
răruia de munte, ce porneşte din localitatea Jina (Zsinna) peste 
Cîndrelul (2245), schimbând apoi de direcţie spre Est pe culmea 
muntelui, cu condiţia de a lăsa toate vehiculele în urmă. Generalul 
Sunkel îmi comunică triumfător, că a pătruns cu primele elemente 
în trecătoarea Surduc, deși Românii stăpâneau încă spre Vest, 
trecătoarea Vulcana. Dar speră să-i izgonească şi de acolo în cu- 
rând. Potrivit instrucţiunilor primite dela mine, dăduse ordine de 
deplasare spre Nord de munţii Sebeșului, in spre bazinul dela 


29 


www.dacoromanica.ro 


Sibiu, unităţilor făcute disponibile — deocamdată artileria. O le- 
gătură directă cu bazinul Petrosanilor nu sa putut stabili, din 
cauza masivului gigantic al Munţilor Paringul si Surian. 

Să ne oprim puțin pentru a reda o descriere succintă a Alpilor 
{ransilvani, care au jucat un rol atât de important în operaţiunile 
Armatei 9-a. Sirul lor principal începe la Est de Orşova (pe Dunăre) 
sub numele de Munţii Cerna, pe malul de Est al Cernei, întinzân- 
du-se cam 70 km., în direcţia Nord-Est; de acolo schimbă brusc de 
direcţie în spre Est, având denumirea de Munţii Vulcanului, pe o 
întindere de 50 km., până când sunt pätrunsi de râul Jiu, care iz- 
voreşte la Nord de Petroşani, şi se varsă în Dunăre. De acolo, în- 
continuare, se întind spreFst munţii Paring si Sibiului, având 
aproximativ 80 km. lungime, până în râul Olt; acesta izvorește 
departe în spre Nord-Est în Transilvania, pe versantul de Vest al 
Carpaţilor Păduroși şi se varsă tot în Dunăre. Spre Est de Olt, şirul 
de munţi se întinde mai departe cu denumirea de Munţii Făgă- 
rașului, Bucegi şi Munţii Buzăului, având direcţia exactă spre Est 
pe o distanță mai mare de 200 km., până trece aproape neob- 
servat în regiunea largă şi păduroasă a Carpaţilor Moldovei, în 
general pe linia Sf. Gheorghe—Focsani. 

Coama principală a tuturor munților cade în general abrupt 
în spre Nord, pe partea Transilvaniei, în special masivii Vulcanului 
şi Făgăraș. In spre Sud, spre câmpia românească, versanţii sunt 
mult mai întinşi. Numai în regiunea Jiului, versantul este abrupt 
şi în spre Sud Aci nici nu mai există alte şiruri de munţi în faţa sa. 
După ce munţii au scoborît odată în spre şesul Dunării, nu mai 
găsim, până în albia märetului fluviu, înălțimi importante. 

Cu totul alta este situaţia pe partea de Nord. Acolo se află, 
în fafa spinării principale, multiple grupări muntoase, care sunt 
despărțite înire ele de văi adânc săpate; astfel sunt Munţii Ha- 
țegului la Nord de Munţii Vulcanului; Munţii Sebeş si Păltiniş in 
fata Munţilor Paring şi Sibiului; Munţii Persanilor, la Nord de 
sfârșitul lanţului de Est al Munţilor Făgăraşului. 

Vârfurile de pe coama principală se înalță adeseaori mai sus 
de 2000 m.: Munţii Făgărașului si Bucegi peste 2500 m. Dar si 
acolo unde aceste înălțimi nu există, munţii au caracterul desăvâr- 
sit al munjlior extrem de înalți şi stâncoși. Văile pâraelor, tăiate 
adânc în munţi, cu pereţii lor inaccesibili, cu zidurile stâncoase, 
care sunt foarte abrupte, vârfurile extrem de ascuţite, par a îm- 


30 


www.dacoromanica.ro 


piedica foarte mult circulaţia. Din această cauză munţii dau im- 
presia că sunt nelocuiţi, chiar pe flancurile păduroase și în păr- 
tile situate destul de jos. 

La o examinare mai atentă însă, rezultă că inaccesibilitatea 
lor nu este tocmai atât de mare cât sar părea. 

Mai întâi cursurile Jiului şi Oltului sapă în zidul de despăr- 
tire, aflat între Occident si Orient, două porţi cum nu cred că se 
mai găsesc în alte părţi. Aceste râuri izvoresc la Nord de munţi. 
Ele curg un timp de-a-lungul piciorului din spre Nord al munţilor— 
Jiul pe o porţiune mai scurtă, iar Oltul pe o distanţă de aproape 
80 km. — şi deodată schimbă brusc de direcţie prin o cotitură, nu 
cum ar fi de aşteptat, depărtându-se de munte, ci în spre munte, 
pentru a-l străpunge de-a-curmezișul. Cărarea muntoasă, pe care 
şi-a forfat-o Jiul în trecerea sa prin munţi, are 25 km. în linie 
dreaptă; de fapt însă, graţie şerpuirilor, măsoară, mai mult de 40 
km., lungime; în aceeaşi ordine de idei Oltul se prezintă cu 60 km., 
respectiv 115 km. Cărarea Jiului este atât de îngustă, încât abia 
sa găsit lângă pârâul ce curge atât de repede, locul necesar con- 
structiei unei şosele artificiale de aproximativ 5 m. lărgime. Numai 
într'un loc, la Mănăstirea Lainici, cam în spre mijlocul văii, aceasta 
se lărgeşte, luând forma unui cazan, cu diametrul de 12 km. Pe 
rest, munții se înalță pretutindeni chiar din imediata apropiere a 
malului pârâului sau dela marginea șoselei, vertical în sus, până la 
înălțimi de peste 1000 m. | 

Valea Oltului nu reprezintă, decât în treimea de Nord şi acolo 
în puţine locuri, asemenea gâtuiri. In general are o lărgime de peste 
12 km., așa că a rămas de fapt mult loc pentru construirea unei 
şosele admirabile și a unei căi ferate, care duce dela Sibiu spre 
Sud. 

Cred că nu pot exista căi de comunicaţie mai comode, prin 
munţi atât de înalţi, ca şoselele Jiului şi ale Oltului si nici nu s'ar 
putea imagina altele. Pe aceste căi de comunicaţie nu există pante 
mai mari ca acele găsite pe orice şosea aflată în câmpie. Prin pante 
line, ele duc cu încetul din regiunea deluroasă a Transilvaniei, în 
spre câmpia românească. Este deci o greșeală în vorbire, când ace- 
ste treceri prin munţi se numesc trecători. Ele nu sunt în adeva- 
ratul sens al cuvântului. Cu mult mai indreptatiti am fi să vorbim 
de strâmtorile Surduc şi Turnul Roşu. Pe când trecerea din Valea 
Oltului a menţinut traficul din timpuri străbune, între Europa oc- 


31 


www.dacoromanica.ro 


cidentală şi Orient, şoseaua Surduc este un copil al construcţiilor 
moderne. Abia de curând burghiile mecanice şi explosibilele au 
facut posibilă construcţia ei. Inainte de a fi existat această şosea 
traticul peste munţi se făcea —in aceea regiune — peste trecä- 
toarea Vulcana— aflată numai la câţiva km. Vest de şoseua Surduc 
şi la o înălţime de peste 1600 m. pe drum foarte dificil. 

In afară de aceste căi de comunicaţie nu mai sunt altele im- 
portante de-a-curmezişul munţilor, decât în regiunea Braşovului, 
în așa zisele trecători ale Braşovului şi Buzăului. Cele mai im- 
portante sunt — începând dela Vest, acea dela Bran, Predeal, Pre- 
delus, Braiocea, Tabla Butii şi Buzău; prin trecătorile Bran, Pre- 
deal, Tabla Buţii și Buzău sunt şosele foarte bune; la Predeal 
trece prin trecătoarea cu tunel şi calea ferată importantă, care 
face legătura Braşov—Bucureşti. De sigur că toate aceste căi 
de comunicaţie, care se întind pe mai mult de 150 km, în munţi 
trebuesc să fie destul de numeroase, mai ales că străbat trecători pro- 
priu zise, cu urcusul până la 1200 m., şi mai mult. Ele oferă deci, 
pentru mişcările trupelor, dificultăţi considerabile. Aceste greutăţi 
sunt mult mai mari pe potecile muntoase, care străbat munţii dela 
Nord spre Sud între şosele. Aceste poteci sunt foarte numeroase. a- 
proape pe fiecare din nenumăratele văi, care străbat versanţii se 
poate ajunge, pe de o parte spre culme şi apoi pe partea cealaltă în 
jos spre şes. Cărări se găsesc şi pe culmile muntoase şi nu sunt 
tocmai așa de rare; prin ele se pot face mişcările de pe un masiv 
pe altul. Când am ajuns în Transilvania, locuitorii şi trupele austro- 
ungare susțineau, sus si tare, că este imposibil să se facă operaţiuni 
militare în afara trecătorilor propriu zise ale munților. După ce 
am trecut însă munții, am constatat, cât de neitemeiate au fost ace- 
ste afirmatiuni. Făcând abstratie de Munţii Parîng, de masivul 
Surian din Munţii Sebesului, de părţile cele mai înalte ale Munti- 
lor Făgăraşului precum şi de Piatra Craiului şi de Bucegi, trupele 
noastre de munte si vânătorii alpini au găsit pretutindeni posibi- 
bilitatea de a pătrunde. De sigur, că au trebuit să fie învinse greu- 
tăţi imense. Cu toate aceste ele au fost învinse. Munţii nu s'au ară- 
tat ca duşmani ai noştri, ci sau dovedit a ne fi aliaţi în luptă, îm- 
potriva superiorității numerice. Ei ne-au dat posibilitatea ca să 
luptăm pe linii interioare, atacând prin surprindere şi învăluire. 

După această digresiune în domeniul militaro-geografic, reiau 
firul expunerii evenimentelor. 


32 


www.dacoromanica.ro 


După ce s'au făcut recunoasterile la 6 Septemvrie, privitoare 
la impracticabilitatea versanților, din spre bazinul Sibiului, după 
ce s'au primit rapoartele cavaleriei asupra înaintării inamicului 
pe la Sud de Olt, în spre Vest, am pierdut speranţa de a sdorbi gru- 
pul român la Nord de trecătoarea Turnul Roşu printr'un atac în- 
văluitor. Încercarea de a învălui forţele dușmane nu mai prezenta 
şansele unei deciziuni repezi şi complete, din cauza obstacolelor 
ce le prezenta terenul si din cauza nelinistei, ce ne producea ina- 
micul aflat la Făgăraş. Posibilitatea învăluirei este întotdeauna 
condiţionată de fixarea inamicului prin lupte angajate asupra 
frontului său. Prin acest procedeu trebuia să ne expunem la pier- 
deri, pe care încercam să le evit cu orice preţ, ținând seamă de 
proporția numerică desavantajoasä a armatei mele si de misiunile 
ei viitoare. In această ordine de idei mi-a creat o posibilitate in- 
formaţia, că Munţii Cibin se pot trece. Eu am primit-o cu toată 
plăcerea. Pe această cale era posibil ca, asvârlind Corpul alpin 
prin surprindere spre trecătoarea Turnului Roșu, să tăiem singura 
cale de retragere a inamicului si eventual să-i cädem şi în spate. 

Dacă această operaţiune reuşia, atunci rezultatul trebuia să 
fie distrugerea inamicului. Chiar dacă nu reuşia complet, era de 
presupus că această acţiune a Corpului alpin, obliga pe Români, 
să retragă din bazinul Sibiului, mult mai multe forte pentru a 
se apăra împotriva acestei trupe de munte atât de excelente, 
acţionând pe o direcţie atât de primejdioasă pentru ei, decât dacă 
ar fi fost cazul să se apere contra unui atac frontal în câmpie. 

De sigur că mai rămasese si ipoteza unei complete nereușite, 
cu toate că mai puţin probabilă, după cele ce aflasem asupra sen- 
sibilității inamicului, când era vorba de flancurile sale. Dar cu 
tot riscul trebuia să trecem la fapte. Situaţia nu se putea înrăutăţi, 
probabil, nici atunci mai mult, ca în cazul când atacul frontal, cu 
participarea Corpului alpin, n'ar fi reuşit în câmpie. Nici acest 
rezultat nu era prea departe de realitate, dacă ţinem seamă de 
dubla superioritate numerică a inamicului, cu toată participarea 
Corpului alpin în operaţiuni. 

După această judecare de situaţie sau dat ordine de ope- 
rațiuni la 6 Septemorie după amiază si anume: 

— pentru deplasarea Corpului alpin în regiunea Poiana şi 
Jina, prin schimbarea înainte a stafiunilor sale de debarcare. 

— pentru transportul unităților germane din Corpul alpin 


77509 — 3 35 


www.dacoromanica.ro 


devenite disponibile, din sectorul Surduc spre zona Diviziei 187 in- 
fanterie, în regiunea Miercurea (Reussmarkt) ; 

— pentru debarcarea si concentrarea Diviziei 76 rezervă in 
regiunea Seica mare (Markt Schelken). 

Dispozifiunile date de mine mai sus au fost simultane cu 
luarea comandei Grupului de Sud al Armatei 1-a austriace, care 
fusese până atunci sub ordinele Generalului v. Staabs; grupul 
a fost scos de sub ordinele acestei armate pentru a trece imediat 
sub ordinele directe ale O. H. L. german. 

Luarea comenzii de către mine a fost anterioară primirii 
instrucțiunilor din 6 Septemvrie, seara târziu, dela O. H. L. ger- 
mană; aceste instrucţiuni cuprindeau prea multe detalii de exe- 
cufie, care, după părerea mea, nu trebuiau să intre în atribu- 


țiunile M. C. G. 


www.dacoromanica.ro 


INTOCMIREA PLANULUI DE OPERAȚIUNI 
IN VEDEREA BĂTĂLIEI DELA SIBIU 


Instrucţiunile O. H. L. german, în vederea operațiunilor 
aveau următorul cuprins : 


„Către Comandantul Armatei 9-a. 

„Armata 9-a are mai întâi următoarele misiuni: în unire 
cu Armata 1-a, va bate inamicul ce a pătruns în Transilvania. 

„Armata 1-a are deocamdată misiunea, de a întârzia înain- 
tarea inamicului si în legătură cu Armata 7-a, să fina poziția Târ- 
navelor, respectiv Mureșul, în care scop se vor executa atacuri cu 
rezerve puternice și pregătite dinainte, împotriva coloanelor ina 
mice, ce vor ieși izolate din munţii Gurghiului si Harghirfei. 

„Limitele armatei: Bärcuf (Bekokten)-— Iacobeni (Jakobsdorf) 
(la Armata 1-a)—Dumbräveni (Elisabetstadt) (la Armata 9-a) 
Mica (Mikefalva), Lernut (Radnot), Ludusu (Mar.-Ludas), Grind 
(Gerend)—Turda (la Armata 1-a). 

„Armata 9-a va respinge mai întâiuinamicul, care a pa- 
truns prin trecătoarea Surduc, apoi luând măsuri de siguranță în 
trecătorile Surduc și Vulcana, cu forțele concentrate, va bate ina- 
micul pătruns la Sibiu, prin învăluire dublă. 

„Se va aprecia oportunitatea concursului Divizei 89 infan- 
terie dela Armata 1-a, în vederea împlinirii misiunei, 

„Grupul dela aripa dreaptă a Armatei 9-a împiedică îna- 
intarea inamicului dela Orșova, în special prin Mehadia. 

„Aripa stângă a Armatei 9-a cedează la nevoie în fafa pre- 
siunei forțelor inamice, superioare numericeşte, în legătură cu 
Armata 1-a, în direcția Medias, spre Târnava mică (Kleine Kokel) 


la Dicio St. Martin“ 
v. Hindenburg. 


35 


www.dacoromanica.ro 


„Următoarea Instructiune a plecat simultan spre Teschen : 


„Către Generalul v. Cramon !), 
pentru Generalul v. Conrad?). 


„Luptele pline de succes, care se desfăşoară la Sud de Hafeg, 
ne dau certitudinea, că vom putea încheia înaintarea noastră re- 
pede prin cucerirea trecătoarei Surduc. Vă rog a dispune să se 
dea Instrucţiunile necesare Generalului Staabs si Armatei 9-a 
pentru concentrarea cat mai repede a forțelor: Corpul alpin la Sud 
de Sebeșul Săsesc și Divizia 187 infanterie în această localitate 
şi mai spre Est, după ce vor fi cucerit trecătorile şi lăsat ca si- 
guranfà suficiente trupe austriace si un detaşament german de 
{—0—1*), 

Divizia 76 rezervă germană — în curs de transport — va 
debarca trupele combatante la Copșa Mică si Teiuș, după care 
oa concura la atacul general, împreună cu celelalte forțe ale 
Armatei 9-a. 

v. Hindenburg. 


Din nefericire aceste instrucțiuni ne-au încurcat complet în 
privinţa organizării Comandamentului; nu mai ştiam dacă operativ 
Armata 9-a, fine de Conducerea supremă germană sau de cea 
austriacă. Ei 4) n'au ţinut seamă de faptul că între timp eu trebuia 
să fi luat comanda, aşa că dispozitiunile directe adresate Genera- 
lului von Staabs, din partea Conducerei supreme austriace nu 
mai puteau avea niciun rost. 

Ei au introdus cu această ocaziune o nouă formă a ,,Instruc- 
tiunilor“, nemulfumindu-se să dea (cum se făcea până acum) 
unui comandant independent, în fata inamicului, numai misiuni 
si mijloace, ci prescriindu-i si anumite obligaţiuni de modul 
executării lor. De altfel ele nu cuprindeau decât prescrip- 
tiuni bazate pe primele concluzii asupra conducerei operaţiunilor. 


1) Generalul A. v. Cramon era reprezentantul M. C. G. german la M. C. 
G. austriac. Memoriile sale în legătură cu această însărcinare au fost traduse 
în limba franceză de căpitanul Koeltz, în editura Payot, sub titlul: „Quatre 
ans au G. Q. G. allemand” (nota trad). : 

2) Generalul Conrad v. Hoetzendorf era generalisimul armatelor austro- 
ungare (nota trad.). 

8) Insemneazä: 1 batalion, niciun escadron, 1 baterie (nota trad.). 

*)Domnii dela O. H. L., foştii oameni dela Est, cu care Falkenhayn nu 
a fost niciodată în relatiuni de încredere şi afecţiune (nota trad.). 


36 


www.dacoromanica.ro 


Se prea poate, că ele să fi fost aduse telefonic la cunoștința Con- 
ducerei supreme. Între timp însă multe din ele se infaptuisera. 
Nu însă sub forma unei manevre de învăluire — nici simpla sau 
dubla, — ci a unei învăluiri largi — asupra singurei comunicaţii 
din spatele inamicului, în legătură cu un atac brutal de front, în 
scopul de a distruge grupul român la Sud de Sibiu. 

Dispozitiunea cu totul neobișnuită, de a mi se fixa de către 
O. H. L. staţiunea de debarcare pentru Divizia 76 rezerva germană, 
era cel puţin nepotrivită, deoarece trebuia ca Divizia să fie de- 
barcată cât mai aproape de zona, in care voiam să acfionez cu 
ea. In concluzie numai Comandantul Armatei 9-a putea să 
fixeze, staţiile de debarcare. Instrucţiunea Conducerei supreme 
germane, era în fapt şi inexecutabilä, deoarece în stațiunile ho- 
tarite de ea, nu se găseau rampe de debarcare. 

Şi tot atât de neexecutabilă era când preciza, forța deta- 
samentului german: 1—0—1, de lăsat în regiunea Surduc. Chiar 
astăzi îmi formasem, personal, convingerea, la faţa locului şi! 
după impresia momentului, că Brigada 144 infanterie austriacă 
nu va putea rezolva singură chestiunea şi că trebuiau lăsate acolo 
cel puţin două batalioane şi două baterii din trupele germane — 
(adică de fiecare parte a şoselei Surduc câte unul), dacă voiam să 
împiedicăm, sau cel puţin să încetinim un timp oarecare, o nouă 
înaintare a adversarului. Primejdia reluărei înaintării pentru ope- 
rafiunile principale era evidentă. 

In scopul de a lămuri aceste chestiuni şi a avea o bază sigură 
pentru operațiunile viitoare, am răspuns a doua zi, 7 Seplemvrie, 
instrucțiunilor O. H. L. cu următoarea telegramă, adresată ambe- 
lor Conduceri supreme, din Pless și Teschen!); speram să deduc 
din răspunsul lor, care din instrucțiunile adresate Armatei 9-a au 
fost cele decisive. 


1. Către Conducerea supremă Teschen. 
2. Către Conducerea supremă Pless, 


„Debarcarea Diviziei 76,rezervă germană se va face în funcţie 
de existența rampelor de debarcare, adică în regiunea Seica mare 


(Markt Schelken) și la Vest, (22 km. Nord de Sibiu). O acțiune re- 


*) Pless — localitatea unde era instalat atunci M. C. G. german; Teschen 
— cel austro-ungar (nota trad.). 


37 


www.dacoromanica.ro 


pede și cu caracter decisiv, împotriva Grupului inamic dela Si- 
biu, era deja în curs de pregătire când au sosit instrucțiunile. Gru- 
parea forțelor și execuția operației, rog să fie lăsate în seama mea, 
deoarece depind cu totul de atitudinea adversarului si recunoaște- 
rile făcute în teren. E problematic ca o manevră de dublă învă- 
luire, pe care am avut-o în vedere, să poată fi executată intr’a 
devăratul sens al cuvântului, dacă inamicul rămâne sprijinit şi 
în viilor cu aripa sa dreaplă, «lin actuala sa poziție, pe Munţii inac- 
cesibili ai Făgărașului sau, dacă va reuși, contrar așteptărilor mele, 
să respingă mult spre Nord aripa stângă a Armatei 9-a, caz pre- 
văzut de Conducerea supremă germană. Totuşi, chiar în aceste 
cazuri, scopul dorit de Conducerea supremă germană va putea să 
fie urmărit si atins“. 

După ce mi-am exprimat astfel îndoielile, m'am hotărît să 
continuu pregătirile în sensul vederilor mele, fără a mă lăsa in- 
fluenţat de instrucţiunile Conducerei supreme germane. Aceasta 
ideie s'a dovedit a fi fost foarte nimerită. Răspunsul mi-a sosit 
de abia la 9 Septemvrie, către amiază. El avea următorul conţinut: 


„Către Comandamentul Armatei 9-a. 


Din telegrama D-voastră adresată si la Teschen (?) rezultă, 
că Armata 9-a vede cu totul clar gruparea forțelor germane, în 
vederea atacului, ce urmează a fi executat la aripa de Sud din 
Transiloania, potrivit instrucțiunilor mele — deocamdată — în di- 
recția Sibiu. — Execufia acestor operațiuni este treaba Armatei 9-a. 
Că ea trebue adaptată atitudinei adversarului si terenului, nici 
nu era nevoie să fie menţionat. Vă rog a mă fine la curent, în mod 
detaliat, cu mersul operaţiunilor, deoarece continuarea lor în Tran- 
siloania nu poate fi urmărită în cadrul general al operaţiunilor 
decât de aci si numai astfel voi putea interveni cu forțele disponibile 
în infanterie şi artilerie, indrumandu-le spre locul operativ reclamat 
de situaţie“. 

Această precizare așteptată, deşi redactată în termeni nu 
prea politicoşi, nu avea nici calitatea de a se distinge prin clari- 
tatea expresiilor. In general însă rezulta intentiunea Conducerei su- 
preme de a-mi lăsa mâna complet liberă în executarea operaţiunilor 
şi aceasta a fost lucrul de căpetenie, la care fineam în prezent 1). 


1) De altminteri, acest schimb de telegrame poate provoca oarecari re- 
flectii în privinţa faptului dacă inovaţia utilizată de noua Conducere supremă 


38 


www.dacoromanica.ro 


In ziua de 7 Septemorie am convocat la Alba lulia pe Gene- 
ralii v. Staab, Conte v. Schmettorw si Krafft vo. Dellmensingen si 
le-am expus, în linii mari, intenfiunile mele în vederea operatiu- 
nilor. Generalul Krafft v. Dellmensingen, care adusese informa- 
tiuni mai favorabile asupra modalităţii înaintării peste Munţii Ci- 
bin, a primit misiunea de a începe acţiunea fără întârziere. 

De sigur că m'am gândit la faptul, că acţiunea prealabila a 
Corpului Alpin ar fi putut atrage atentiunea inamicului asupra 
intentiunilor mele. Cu toate aceste nu am ezitat, să ordon cuce- 
rirea munţilor Cîndrelului şi Steflesci, ce erau neapărat necesari 
în vederea operaţiunilor viitoare. Ei nu puteau fi ocolifi și o 
ciocnire cu inamicul, care îi ocupa cu forţe considerabile, pentru 
a-i izgoni, era inevitabilă. 

Alte informatiuni asupra inamicului nu sau mai obţinut nici 
în acea zi si nici a doua zi. De asemeni nu s'a putut recunoaște, 
dacă inamicul va continua înaintarea dela Făgăraș pe la Sud de 


(O. H. L.), referitor la redactarea ,directivelor“ (instrucţiuni) prezintă avan- 
taje sau nu. Părerea mea este categoric negativă. Niciun punct din această in- 
structiune nu se putea executa. Aceeaşi experienţă sa făcut şi mai târziu cu 
alte instrucţiuni. Adesea ori O. H. L. a încercat să se substitue atributiuni- 
lor comandantului aflat la fata locului, luându-și sarcina de a conduce sin- 
gură operaţiunile. Dacă au făcut aceasta din neîncredere asupra capacităţii mele, 
sau din cauza dorinței O. H.L. de a face să reiasä în evidenţă concursul dat de 
el în această campanie, lucrul nu are prea mare importanţă pentru a-i judeca 
oportunitatea. Aceste instrucţiuni s'au dovedit executabile numai în cazul 
când se puneau telegrafic în concordanţă cu intentiunile comandamentului ar- 
matei, raportate în prealabil pe aceeaşi cale. In asemenea cazuri ele deveneau, 
evident, un impediment inutil al firului dejă prea aglomerat. O consecinţă si- 
gură le recunosc totuși: influențarea hotärîrei şi a curajului răspunderii la or- 
ganele în cauză ale comandamentului armatei si chiar ale comandantului. In- 
tr'adevär, oricât de frumoase instrucțiuni ar fi dat O. II. L. ele nu puteau 
priva comandamentul în cauză de răspunderea ce avea în privința execuţiei 
operaţiunilor. In schimb aveau darul să îngrădească jocul liber al forțelor in- 
telectuale ale comandantului şi statului său major. De obiceiu O. H. L. re- 
nunta la asemenea interventiuni, când se făceau întâmpinări împotriva lor 
sau tăcea atunci când împrejurările impuneau nesocotirea lor. Din câte ştiu 
nu s’a ivit ocaziune în care armata să fie făcută răspunzătoare de un in- 
succes. Şi deşi Armata 9-a nu a suferit serioase nemulțumiri din acest fel de 
„instrucțiuni“, incovenientul supărător al explicatiunilor interminabile, ce ră- 
peau timpul preţios comandantului armatei şi statului său major, rămâne 
totuşi. 

| Numai relatiunile excelente pline de încredere necondiționată, care au 
domnit din prima până în ultima zi între comandant, şef de stat major și ofi- 
terul de stat major cu operaţiile, au evitat urmări supărătoare. Dar nu se poate 
conta întotdeauna pe asemenea situaţie fericită şi pot fi împrejurări când ase- 
menea instrucțiuni ar putea fi necesare. 

In concluzie, aş putea totuşi spune, că avantajul acestui sistem faţă de 
cel dinainte, când se fixa unui comandant independent pur şi simplu misiu- 
nea şi i se puneau la dispoziție mijloacele, lăsându-i-se însă întreaga libertate 
în utilizarea lor pentru execuţie, nu s'a confirmat. 


39 


www.dacoromanica.ro 


Olt spre Vest. In faţa Sibiului era linişte. La trecătoarea Vulcana a 
rezistat şi astăzi cu îndârjire. Nu mai aveam nicio speranță, de a-i 
frânge acum rezistenţa, deoarece socoteam de primă necesitate de- 
plasarea unităţilor germane de acolo spre regiunea Sibiu, fără să 
tin prea mult seamă de ce ar fi urmat. 

Situaţia se prezenta mai putin favorabil la Armata i-a au- 
striacă. Tot frontul ei, la Nord de Târnava mare, era în retragere 
spre Vest, înapoia liniei Mureşului. Generalul Arz v. Straussen- 
burg intenţiona — în legătură cu această mișcare — să-şi retragă 
dreapia în direcţia generală Târgul Mureş şi Sud. Numai în urma 
insistențelor mele, că prin această mișcare îmi va face imposibilă 
lovitura proiectată la Sibiu, a convenit să renunţe la această măsură 
funestă. Mi-a cerut însă o accelerare a operaţiunii mele. A trebuit 
să refuz aceasta pretenţie, deoarece grosul Corpului alpin nu putea 
să înceapă înaintarea dela Jina înainte de 10 Septemvrie seara, şi 
cum până la Turnu Roşu avea de parcurs cam 90 km. în munți, 
rezultă, că nu puteam începe acţiunea înainte de 13 Septemvrie 
dimineaţa. 

In ziua de 9 Septemvrie m'am deplasat de cu vreme spre 
postul de comandă al Diviziei 51 infanterie Honvezi, aflat la Ocna 
Sibiului (Salzburg) pentru a lua legătura cu Comandantul Divi- 
ziei, Generalului maior Tanarky. Am găsit acolo şi pe Generalul 
Conte v. Schmettow. Mau primit cu vestea, că un atac general al 
Românilor s'ar fi efectuat în amurgul zilei din ajun, în bazinul 
Sibiului şi ar fi încă în curs. 

In faţa pozitiunilor Regimentului 187 infanterie german, care 
se afla la extrema aripei drepte a dispozitivului pe Riesen B. (Nord 
de Orlat, atacul Românilor s'a prăbuşit după lupte violente, cu 
pierderi grele pentru ei. 

Şi divizia 51 infanterie Honvezi, ale cărei tranşee se găseau pe 
malul de Nord al Cibinului şi în continuare spre Nord-Est înconju- 
rând orașul până spre cota 598, (Est Sibiu) şi-a menţinut poziţia. 
Inamicul nu a intrat nici în Sibiu, unde se mai ţinea încă detasa- 
mentul atât de slab a lui Reiner. 

Se pare însă, că atacul a fost deosebit de violent asupra po- 
zitiunilor ocupate de Divizia 3 cavalerie germană, la Sud de lo- 
calitatea Veresmar (Rothberg), precum şi asupra Diviziei 1 ca- 
valerie austriacă, care ţinea linia dela Cornățel până la Glân- 
boaca pe Olt, şi înălțimile de pe malul de Nord al râului. Regimen- 


40 


www.dacoromanica.ro 


tele Diviziei a 3-a cavalerie, — 4 şi 5 chevauxlegeri şi 18 husari — 
au raportat, că toate încercările de atac ale Românilor, deslanfuite 
asupra lor, au eșuat. Ei aşteaptă în toată liniştea repetarea incer- 
cărilor infructuoase. Asupra situaţiei, în care se află cavaleria un- 
gară mai departe spre Est, informatiunile erau mai puţin favora- 
bile. Se părea, că inamicul pătrunsese liniile lor, în diferite parti. 

Pentru a putea îmbrăţişa cu vederea situaţia de ansamblu a 
câmpului de luptă, am pornit cu Generalul Conte v. Schmettow 
până în tranșeele cele nai înaintate ale honvezilor, pe spinarea în- 
gustă muntoasă „Hundsriicken“, aflată imediat la Nord de Chri- 
stian (Grossau). De aci am avut o privelişte minunată asupra în- 
tregului bazin al Sibiului şi munţilor ce-l încadrau; situaţia mi-a 
expus-o comandantul de brigadă, Colonelul v. Farkas, un ostaş 
cu calităţi excepţionale. Lupta din regiunea Orlat luase sfârşit. 
Asupra Hundsriicken-ului şi-a celorlalte pozitiuni ale Diviziei 51 
infanterie honvezi, artileria română mai trăgea. cu oarecare inten- 
sitate. Infanteria însă se retrăsese în întregime pe vechea bază de 
plecare, aflată la cel puţin 3 km., de poziţia Diviziei. 

Punctele de spargere ale şrapnelelor inamice, cădeau necon- 
tenit în acelaşi loc pe Roth-Berg; dincolo de el se deplasau încet, 
în direcţia generală în spre Nord-Est. Atacul progresa deci în acea 
parte. Amănunte asupra acestor lupte le-am. aflat însă, abia spre 
seară, după înapoierea mea la Cartierul Armatei în Deva. 

Cel puţin şapte regimente române, (28 batalioane din Divi- 
ziile 2 şi 13 infanterie) au participat la acest atac împotriva trupe- 
lor noastre, care n’aveau efectiv mai mare de 15 batalioane. Singu- 
rul succes obţinut de inamic a fost la aripa dreaptă a Diviziei 1 
cavalerie austriacă si a Brigăzii 7 cavalerie austriacă. Trecând 
Oltul, ele au reușit să scoată din poziţie posturile aflate pe înăl- 
timile Nord de Glânboaca şi să se îndrepte apoi pe flancul tran- 
şeelor ocupate de brigadă, între Glâmboaca si Cornățel. Ungurii au 
fost nevoiţi să-şi părăsească poziţia şi să înjghebe o nouă rezistenţă 
pe linia Hosman (Holzmengen)—Stein-Berg—Nord-Est de Colun 
(Kolun) pe Olt. Prin această acţiune a fost ameninţată, bine în- 
teles, aripa stângă a Diviziei 3 cavalerie, (aflată pe malul drept al 
Haar-Bachului, în regiunea Cornățel), care a primit ordin să se 
retragă. Vitezele regimente ale Diviziei 3 cavalerie au refuzat să exe- 
cute acest ordin. Ele nu se temeau de flancarea Românilor si au 


At 


www.dacoromanica.ro 


apreciat, că era suficientă măsura, de a-şi refuza flancul de-a-lun- 
gul malului drept al Haarbachului. 

Succesul Românilor desi supărător pentru călăreţii unguri — 
nu a impresionat de loc pe Bavarezi şi Saxoni, asa încât Roth-Bergul 
si data de 9 Septemvrie, vor rămâne defintiv un titlu de glorie pen- 
tru ei; eu nu i-am atribuit vreo gravitate pentru moment. 

De sigur că situaţia ar fi putut să devină neplăcută, în cazul 
când Românii ar fi reuşit să întoarcă pozitiunile noastre de pe 
malul de Nord al Oltului, pe care nu se găseau decât forte slabe 
(de fapt numai vedete) şi să restabilească legătura cu camarazii lor 
dela Făgăraş. Eu speram însă, cu toată încrederea, că lovitura dela 
Sibiu îşi va produce efectul mult mai de vreme. De alifel îmi 
convenea ideea adversarului de a-şi mobiliza forte importante în re- 
giunea Est Hosman. Fa răspundea şi instrucţiunilor date de mine 
Generalului Conte v. Schmettow, de a-şi retrage, fără teamă, aripa 
sa dreaptă mai înapoi, menținându-și însă centrul în sectorul Ol- 
tului. Pentru orice eventualitate, am găsit necesar, să creez un ele- 
ment de siguranţă în acea regiune. Am rugat deci pe Generalul Arz 
v. Straussenburg să concentreze Divizia 89 infanterie germană, în 
regiunea Sighişoara (Schässburg) la dispoziţia mea. Generalul avea 
însă ezitări faţă de cererea mea, deoarece socotea această Divizie 
ca singurul sprijin al centrului şi aripei sale stângi, în retragere. 
Nici afirmafiunea mea, că deciziunea se joacă la Armata 9-a în 
prezent şi deci toate forţele trebuesc concentrate aci, nu l-au pu- 
tut. determina să-și schimbe atitudinea. A trebuit să exercit asupra 
sa o presiune prin O. H. L., pentru a-l determina, să accepte, in 
fine, cererea ce-i adresasem. Astfel că abia la 14 Septemvrie, mi-a 
fost pusă la dispoziţie Divizia 89 infanterie. 

In seara de 9 Septemvrie, am mai primit o informatiune îm- 
bucurătoare. Trecătoarea Vulcana a fost şi ea cucerită (contrar tu- 
turor așteptărilor) numai cu forţele germane lăsate acolo (2—0—2); 
nu S'a produs nicio întârziere în transportul forţelor germane, de 
acolo spre Sibiu, cu toată starea cu adevărat deplorabilă a căii 
ferate Hateg-Gara Simeria (Piski)—Vinţul de jos—Miercurea. Pu- 
tinele trupe germane, rămase la Jiu, au făcut acte de bravură ex- 
ceptionalä. Intr'adevăr, inamicul păstrase contactul pretutindeni cu 
linia noastră înaintată, în regiunea Surduc. Era deci exclus (după 
părerea categorică a Generalului Sunkel) să se reducă efectivele 
germane sub cele 2 batalioane și 2 baterii lăsate acolo, jumătate 


42 


www.dacoromanica.ro 


din unităţile Corpului alpin, şi jumătate dela Divizia 187 infan- 
terie. Eu nu puteam decâi să împărtăşesc aceias părere. In seara 
zilei s'au trimis trupelor ordinele de operaţiuni pentru acțiunea, ce 
trebuia să se desfășoare. Ele sunt cuprinse, în următoarea dare 
de seamă, expediată O. H. L. la 10 Septemvrie: 

„In ziua de 10 Septemvrie vor fi concentrate în munţi — pro- 
babil — grosul forțelor Diviziei 187 infanterie, la Sud-Vest de Sibiu, 
ale Diviziei 51 infanterie Honvezi la Nord-Vest si ale Diviziei 76 
rezervă germană la Nord-Est de oraş. Corpul alpin se va fi apro- 
piat până atunci, prin Munţii Cibin, până la o zi de marș, de tre- 
cătoarea Turnul Roșu. 

„Intențiunea mea este să atac la 13 Septemorie cu Corpul alpin 
în direcția trecätoarei, cu Corpul XXXIX rezervă, care se compune 
din Divizia 187 infanterie, Divizia 51 infanterie Honvezi şi Di- 
vizia 76 germani rezervă, de ambele părți ale Sibiului. 

„Contele Schmettoro va putea să cedeze teren la aripa sa 
dreaptă. Dacă inamicul presează, va trebui să reziste cu îndârjire, 
la centru, (în sectorul Oltului) si la aripa sa stângă. Terenul până 
la pantele Munţilor Făgăraș se interzice, deocamdată, prin baraje 
de foc; am făcut prevederi, ca în desfășurarea ulterioară a operatiu- 
nilor, să intervin si prin mișcare, trecând râul. 

„„S'a cerut Armatei 1-a — de îndată ce situaţia va permite — 
să-mi pună la dispoziție Divizia 89 infanterie, la Sud de Sighisoara". 


www.dacoromanica.ro 


PREGĂTIREA BĂTĂLIEI 


Contam in mod sigur, că în ziua de 10 Septemorie, Românii 
vor încerca să exploateze succesul lor la aripa dreaptă a Brigăzii 
7 austriacă, M'a surprins foarte mult, că nu au făcut-o. Inamicul s'a 
comportat foarte liniştit şi în bazinul Sibiului; se părea chiar, că 
evacuează înălțimile, pe care le cucerise în ajun dela acea brigadă, 
retrăgându-se în regiunea Glânboaca, pe malul de Sud al Oltului, 
tără să încerce a stabili cel putin legătura cu aripa stângă a Ar- 
matei 2-a, în spaţiul liber dintre râu şi pantele Munţilor Făgăra- 
şului; din această cauză se puteau mișca nestingherite patrulele 
noastre. Nici stânga Armatei 2-a n'a făcut nimic pentru a se 
apropia mai mult de Grupul Sibiului. In acest mod sau putut 
înfăptui în toată liniștea debarcările şi concentrarea Corpului alpin 
şi a Diviziei 76 rezervă în bazinul Sibiului. Peste tot începu de 
partea noastră o activitate febrilă, pentru a putea desläntui actiu- 
nea la data fixată de 13 Septemvrie. Că nu era timp de pierdut 
au dovedit-o informatiunile sosite în seara de 10 Septemvrie, re- 
lativ la situaţia din regiunea Surduc. Colonelul austriac Berger — 
care luase comanda în locul Generalului Sunkel (plecat cu di- 
vizia sa spre bazinul Sibiului)—raporta despre contra-atacuri pu- 
ternice ale inamicului. De sigur, că aceștia simtiserä — graţie spio- 
najului făcut de populaţia română, imposbil de împiedecat în 
munți — reducerea forţelor germane; totuşi, după relatiunea dată 
de Berger, inamicul nu a putut obfne succese în acea zi. 

Consideram situaţia complet asigurată pentru noi, mai ales în 
urma raportului dela amiază zilei de 11 Septemvrie, deşi Românii 
reluaseră atacurile cu sfortäri îndoite. Totuşi, în urma convorbirei 
iclefonice avută cu statul major al Colonelului Berger, am găsit cu 
cale să mă informez asupra situaţiei prin cineva neinteresat În 
cauză. Am trimis deci într'acolo pe Li-colonel austriac de stat ma- 


44 


www.dacoromanica.ro 


jor, Baronul v. Bolfras, ofiţerul de legătură al Conducerii supreme 
austriacă pe lângă mine. El s'a înapoiat seara, cu cele mai bune im- 
presiuni si cu declaraţia categorică a Colonelului Berger, că va 
putea menţine actualele poziţii dacă inamicul nu va primi întăriri 
deosebit de importante. Nu mai târziu de 12 Septemvrie, sa putut 
dovedi cât de eronate erau aceste afirmatiuni; acentuez totuşi, că nu 
se poate face din această cauză sub niciun motiv, vreun repros Li. 
col. Baron v. Bolfras. Tot timpul campaniei el a dat dovada unui 
ofiţer de stat major admirabil, prezent la datorie, om foarte distins 
şi camarad desăvârșit. Prin activitatea sa neobosită, a reuşit să-şi 
creeze curând în statul major o situaţie excelentă. Armata 9-a 
îi mulţumeşte mult pentru sprijinul acordat în situaţiile cam săl- 
batice ale regiunii de graniţă ale Ungariei. 

Este adevărat, că marșurile de concentrare din 11 Septemorie 
nu au întâmpinat nicio piedică; totuşi erau încă destule frecături 
de înlăturat. Graţie liniştei imperturbabile a Maiorului Frantz şi 
ajutoarelor sale, Căpitanii Kienitz şi Baron v. Sell — (mai târziu 
Căpitanul Stumpff) — ce lucrau la secţia operaţiilor precum și 
prevederii Subșefului de stat major Huebner, cu ajutorul său Ma- 
iorul Baron von Mirbach, am reuşit să menţinem mersul regulat 
al mașinăriei. 

Inaintarea în munți a Corpului alpin, sub conducerea Co- 
mandantului de brigadă, Generalul-Major Cavaler v. Tutschek, s'a 
făcut extrem de repede, cu toate dificultăţile terenului. Primele 
elemente au ajuns seara pe Vârful Negovanul mr. 2136 m., de pe 
coama principală a Munţilor Cibin, la aproximativ 20 km., în li- 
nie dreaptă de șoseaua din Valea Oltului; patrule au fost împinse 
spre cabana, aflată la câţiva km. mai spre Est. Aci s'au descoperit 
primele urme ale inamicului. Probabil, că un post român a părăsit 
acest cantonament în mod grăbit, scurtă vreme înainte. 

După primirea acestei informaţii, am putut avea siguranţa, 
că trupele vor putea fi pe baza de plecare la 12 Septemvrie, așa 
cum hotarisem. O activitate excepţională şi desăvârşită, au depus 
pentru aceasta atât statul major cât şi comandanții trupelor. Pen- 
tru a o aprecia la justa valoare, trebue ţinut seamă de conditiu- 
nile căilor ferate şi ale drumurilor de munte din Transilvania. 
Această activitate purta însă germenul succesului în ea. 


45 


www.dacoromanica.ro 


Pe baza situaţiei din ajun, am dat la 12 Septemvrie, dimi- 
neafa, un ordin de operaţie; iar la 13 Septemvrie, ordinul de atac 
propriu zis. 

Atacul trebuia executat astfel: 

Corpul alpin pornind de pe linia Vârful Mare (2063) — Prejba 
(1745) — Gy han (1411), va avea ca obiectiv şoseaua din Valea Oltu- 
lui, pe care o va depăși, trecând o parte din unităţi la Est pentru 
a bara cărările din marginea de Vest a Munţilor Făgăraş. Va lua 
măsuri de siguranță spre Sud. 

Corpul XXXIX rezervă trebuia să înainteze asifel: 

Divizia 187 infanterie din regiunea Orlat, de-a-lungul picio- 
rului pantei spre Est. 

Divizia 51 Honvezi la Vest de Sibiu, iar 

Divizia 76 rezervă la Est de Sibiu’). 

Toate diviziile au primit ca obiecliv final de atac intrarea spre 
trecătoarea Turnului Roșu dela Talmaci (1 almesch). Corpul XXXIX 
rezervă a, primit ca întărire artileria cäläreafä a Corpului alpin, cu 
excepţia unei baterii de tunuri de 105 mm., dată Corpului de Ca- 
valerie. 

Acesta avea multe misiuni: 

— să bareze prin foc spaţiul existent între sectorul Oltului şi 
poalele de Nord ale Munţilor Făgăraş; (pentru aceasta au ales po- 
zifia bateriei pe înălțimile de pe malul drept al Oltului, în regiunea 
satului Noul Român; (Neudorf); 

— să asigure flancul stâng al Diviziei 76 rezervă; 

— să facă faţă spre Armata a 2-a română, 

— să împiedice legătura între această armată română şi grupul 
român dela Sibiu şi în fine, 

— să se pregătească, a pătrunde cu o unitate destul de puter- 
nică, trecând Oltul, în spre trecătoarea Turnului Roşu. Aceasta s'a 
putut însă înfăptui, abia după ce atacul Diviziei 76 rezervă, aflată 
la Nord-Est de Sibiu, a progresat şi după ce unităţile din Divizia 3 
cavalerie, aflate în poziţiile pe Rothberg, au putut fi înlocuite. 

După expedierea acestor ordine, am instalat la amiază, statul 
meu major în Sebeşul Săsesc (Miihlbach), pentru a fi mai aproape 
de desfăşurarea evenimentelor. In această localitate aproape com- 
plet germană, al cărei spirit e foarte bine caracterizat de vestita ins- 


1) Sa evitat dinadins oraşul, în speranţa, că îl vom putea feri astfel de 
stricăciunile inevitabile ale luptei. Aceasta ne-a reuşit complet; populaţia în- 
rudită nouă după origină, a fost ferită de mizeriile cumplite ale luptei. 


46 


www.dacoromanica.ro 


criptie de pe frontispiciul şcoalei, „Cultura este libertate“, nu am 
primit însă informafiuni favorabile. 

Colonelul Berger raporta, că la Surduc şi Vulcana situaţia este 
destul de gravă. Inamicul reuşise, să învăluiască frontul nostru şi 
să-l străpungă în mai multe locuri. Cele două batalioane germane 
se mai mențineau încă, însă erau în primejdia de a fi învăluite (de 
fapt ele chiar erau din cauza vecinilor care cedaseră), aşa că tre- 
buiau să se retragă la rândul lor. El cerea în mod insistent aju- 
toare şi arăta că, chiar dacă soseau. bazinul Petrosanilor de abia ar 
mai fi putut să fie ţinut. 

Desi îmi dădeam perfect seama ca: 

— pierderea acestei regiuni bogată în zăcăminte de cărbuni a 
cărei stăpânire, acum pe anotimpul acesta friguros, era de-o im- 
portanță capitală pentru o mare parte a Ungariei, ar fi avut urmă- 
rit neplăcute, atât din punct de vedere moral, ca şi din punct de 
vedere practic, (aceasta cu atât mai mult, cu cât mă temeam, ca Ro- 
mânii nu vor proceda cu atâta îngăduință — cum au făcut-o prima 
dată — cu maşinele şi celelalte instalatiuni, din motive ușor de 
înţeles şi destul de explicabile), 

— o înaintare a Românilor, prezenta o primejdie capitală prin 
ameninţarea singurei linii de retragere a Armatei, calea ferată din 
Valea Mureșului 1), 

— totuşi nu am stat un moment la îndoială, că nu trebue să 
trimit un singur om în sectorul Haţeg, înainte de a fi terminat 
operaţiunile dela Sibiu. In această operaţiune, intervenţia inamicului 
aflat la Surduc nu mai putea fi sub niciun motiv supărătoare. 
Chiar dacă ar fi mers fără oprire, îi trebuia mai mult de-o săp- 
tămână, înainte de a apare în regiunea Sebeșului Săsesc. Or, până 
atunci, contam cu siguranţă să fi terminat cu Românii, aflaţi la 
trecătoarea Turnul Roșu, spre deplina mea mulţumire. Aveam apoi 
tot timpul să judec ce aș fi putut face împotriva inamicului, care 
ar fi înaintat dela Surduc; să zicem, că ar fi distrus calea ferată a 
Mureșului. Chiar în acest caz deciziunea nu se obţine prin asemenea 
acţiuni, ci pe câmpul de bătălie, pe care trebuia să bubuie mâine 
tunurile noastre. O reducere a efectivelor ori cât de mică din Gru- 
pul dela Sibiu periclita însă decisiunea în bătălia ce angajasem. 
Trebuia categoric evitată. 


1) Depărtarea dela Petroşani la Mureş era de patru zile de mars for- 
tat. Unităţi de recunoaştere mai puternice puteau să facă această distanță 
mult mai repede şi chiar fără să fie văzute în terenul păduros şi muntos. 


47 


www.dacoromanica.ro 


M'am mărginit deci numai să atrag în mod insistent atenfiu- 
nea Colonelului Berger, că în cele două batalioane şi două baterii 
germane dispune de suficiente forţe, cu care trebue să-i fie posibil, 
să împiedice o înaintare accelerată a inamicului, întrun teren 
excepţional de favorabil apărării. Ca întărire, nu i-aş putea tri- 
mite decât un batalion austriac din sectorul Mehadia, ce va sosi 
la 13 Septemvrie. Pentru a ușura însărcinările multiple ale Colone- 
lului, care de sigur avea suficient de lucru cu brigada, am trimis 
în aceeași zi în sectorul Haţeg, pe Generalul-Major v. Busse, care 
tocmai sosise de pe frontul de Ves,t la Cartierul general al armatei. 
El trebuia să se pună mai întâiu în situaţie şi să ia apoi comanda, în 
momentul când Brigada 2 munte austriacă va fi început debarca- 
rea in gările Simeria si [lateg, către 15 Septemvrie. Generalul v. 
Busse era comandantul Diviziei 301 infanterie cadre’). 

Evenimentele din regiunea Surduc s'au raportat seara târziu 
Comandamentului suprem austro-ungar. Simultan sa intervenit la 
O. H. L. german, cu rugămintea, de a interveni la Teschen, să evite 
orice intervenţie în desfășurarea evenimentelor acolo. Aceasta a 
reușit. 

La sosirea mea în Sebegul Săsesc, am găsit pe Colonelul austriac 
Huber, şeful de stat major al Generalului Arz von Straussenburg. 
Mi-a comunicat, că cererile adresate în legătură cu operaţiunile vor 
fi satisfăcute, deoarece Comandantul său îşi dă seamă, că efortul în 
executarea misiunei comune ambelor armate, revine deocamdată 
Armatei 9-a. Cât priveşte însă cedarea Divziei 89 infanterie, 
pe care o cerusem pentru operaţiunile Armatei 9-a, trebue s'o 
refuze, căci fără această divizie îi este foarte greu, să facă faţă pre- 
siunei puternice, ce inamicul exercită asupra armatei sale. 

Am expus Colonelului intenfiunile mele, în linii mari: mai întâi 
o lovitură cu caracter de deciziune asupra grupului principal al Ar- 
matei i-a române, la trecătoarea Turnului Roșu, apoi degajare re- 
pede din luptă şi înaintare asupra aripei stângi a Armatei 2-a 
române, cu intenţia de a o învălui. Inamicul din sectorul Haţeg inte- 
resa în al doilea plan, afară de cazul, că evenimente neașteptate 
ne-ar fi forţat la contrariul. Condiţia, sine qua non, pentru reuşita 
planului meu era, că Armata 1-a austriacă să nu mai cedeze inami- 
cului, cu aripa ei dreaptă, la legătura cu extrema aripei stângi a Ar- 


1) Eu cerusem cu câteva zile înainte asemenea state majoare cadre dela 
O. H. L.; imi păreau necesare, pentru luptele ce le vedeam în viitor, pe deta- 
şamente. 


43 


www.dacoromanica.ro 


matei 9-a. In caz de nevoie, centrul şi aripa stângă puteau fi re- 
fuzate. Dacă Armata i-a nu va acționa însă în acest mod şi va con- 
tinua să cedeze şi cu aripa dreaptă, la Vest de linia pe care se gă- 
seste stânga Armatei 9-a, atunci primejdia sar accentua, dcoarece 
adversarul ar putea căpăta o situaţie avantajoasă şi ameninţarea 
de învăluire n'ar mai fi avut-o el, ci stânga Armatei 9-a. 

Colonelul Huber înţelegea perfect această necesitate. Avea însă 
îndoieli asupra puterii de rezistență a Armatei i-a austriace. Moti- 
vele invocate de el, mă îngrijorau profund şi mă obligau să gândesc 
serios la întorsătura posibilă a evenimentelor în zilele următoare, 
spre Nord-Est. 

Nici informatiunile primite de pe frontul Sibiului nu erau în 
întregime favorabile. 

Pregătirile în vederea atacului de mâine sau desfăşurat pre- 
tutindeni fără incidente. Cu această ocazie Corpul alpin a depus din 
nou probe de destoinicie. El depăşise foarte de vreme baza de plecare 
Vârtul Mare—Prejba şi voia să înainteze cu un detaşament puternic, 
în spre şoseaua din vale, în noaptea următoare. Unităţile din urmă 
ale Corpului alpin se apropiau de Oncești (1714), care ar fi fost ocu- 
pat de inamic. 

După amiază au observat însă, atât Divizia 3 cavalerie cât și 
Corpul XXXIX rezervă mişcări de retragere ale inamicului, spre in- 
trarea în trecătoare. Făcând legătură cu informaţia primită dela lo- 
cuitori, că în noaptea de 12/15, artileria română sa deplasat prin 
Valea Oltului spre România, am tras concluzia, că Românii au re- 
cunoscut pericolul ce-i ameninţă, şi că nu voiesc să-l sfideze, ci dim- 
potrivă caută să scape din capcană. Această intentiune a lor nu făcea 
parte din planul meu de manevră. Am dat din nou ordin Corpului 
alpin, care se afla în marş spre trecătoare, să accelereze cât mai mult 
mișcarea sa. Am aprobat Generalului v. Staabs cererea, de a începe 
imediat atacul. Din nefericire n'a mai putut face uz de ea. deoarece 
întunericul se lăsase. 


77509 — 4 49 


www.dacoromanica.ro 


BĂTĂLIA DELA SIBIU 
(Schița Nr. 1) 


Dimineaţa de 15 Septemvrie anunţa o zi fermecător de fru- 
moasä. Cerul senin, albastru, se înălța asupra câmpiei Sud de Sibiu. 
Vântul încetase şi o vedere clară, admirabilă se deschisese spre ori- 
zontul îndepărtat; soarele cäldut, a cărui putere înşeală pe Germanul 
de Nord, făcându-l să creadă că este zi de vară, picta munţii cu 
versanţii împăduriţi, în colorile cele mai splendide; toate la un loc 
contribuiau a ne face să apreciem preţul sfortärilor noastre. 

Atacul, pe care l-am urmărit de pe culmea Nord de Orlat, a în- 
ceput în mod metodic; Corpul XXXIX rezervă sa lovit însă pretu- 
lindeni de pozifiuni apărate cu îndârjire: 

Divizia 187 infanterie, unitatea de efort, şa cramponat pe înăl- 
fimile vecine localităţilor Gurarâului şi Poplaca, care au fost cuce- 
rite până seara. Inamicul s'a menţinut însă pe poziţiile sale puter- 
nice, pe D. Cioara şi pe Valare (1346). 

Divizia 51 Honvezi n'a putut înainta, deoarece aștepta să i se 
deschidă drumul de Divizia 187 infanterie. 

Divizia 76 rezervă a fost atât de mult întârziată în trecerea ei 
peste terenul Est de Sibiu, încât nici nu s'a putut desfășura pentru 
a lua parte la lupta propriu zisă. 

Am apreciat, că motivul principal al întârzierii mişcărilor Cor- 
pului XXXIX rezervă stă în împrăștierea prea mare a artileriei sale, 
care a provocat neutilizarea eficace a focului său. Am ordonat ime- 
diat Corpului de armată să înlăture cât mai grabnic, în cel mai rău 
caz până mâine, această gresalä. Intervenţia mea a reuşit şi răsplata 
a venit cu prisosin{a. 

Corpul de cavalerie v. Schmettom a trimis în cursul zilei un 
detașament mai puternic de chevauxlegeri, cu câteva tunuri, spre 


malul de Sud al Oltului, la Sud-Vest Carta Säs. (Kerz) şi spre li- 


50 


www.dacoromanica.ro 


Ts 


aaa a lag ile pri tat wets SN L 
E Li Ÿ Ur À 
| QU ALLEN A Sor 


batélia dela Sibiu 


Situatia le 13 Seprembrie 1976 
Sichita Net 


wy vo mais, = 
A ARS: 


id 
7, te. LÉ 


ANT 


oi 
Alba-lulia Armata SA f Cay ead 
; N CA ne zii brad ee 


A 
uw 


RUE 
SRE 


te Wi 


Whey aates à 


TI i 
Kays oud NEA 2 


, 


Ns 
RS ÿ 


NA 
hays 


gi 
hing 1 


ake 


Vo 
HW 


&; 
pa 


SSI ree 


> 

di 
; 

+ 


= dea 17028 germane gicusiro-ungare 
ths ip /rupe romăze 


fata 
sine s 


TAS Sas pe 1:800 000 
, [d LI de Wim. 


a Piscu Val afi 


St 
we Seis Yaa? RCI 


nia Avrig (Freck)—Porumbacul de Sus (O. Porumback). Cavaleria 
română, pornind asupra lui de-a-lungul piciorului muntelui din spre 
Est, a fost încadrată în regiunea Arpasul de tragerile tununilor noa- 
stre lungi şi obligată să bată în retragere. 

Rapoartele Generalului von Tutschek, trimise din munţi, erau 
pentru moment favorabile. El ajunsese în cursul diminetei la Kai- 
ser — Br. (836), aproape de intrarea de Nord a trecătorii Turnul 
Roșu, în localitatea şi gara Râul Vadului (355) şi în Câineni şi 
spera, că se va putea menţine în ele. Rezistenfe mai serioase au 
trebuit înfrânte de Principele Henric de Bavaria, care a cucerit 
Câinenii cu batalionul său din Regimentul Infanterie Gardă şi de 
detașamentul, care acţiona spre localitatea Turnul Roșu. O coloană 
română, ce mărşăluise înainte de amiază din spre Nord, în trecä- 
toare a fost completamente distrusă de tragerile vânătorilor noştri 
de pe Kaiser—Br. Asupra viitoarei desfäsuräri a luptei din acea re- 
giune nu sa mai putut afla decât atât, că Românii au montat in 
spre seară contra-atacuri foarte violente asupra Câinenilor. Rezul- 
tatul nu se cunoștea încă. 

Din regiunea Surduc a sosit informaţia, că batalioanele ger- 
mane aflate acolo au trebuit să evacueze poziţia în seara de 12 Sep- 
temvrie, pentru a nu fi complet învăluite. Ele s'au retras prin Pe- 
trosani, urmate la mare distanță de adversar, care nu îndrăsnia să 
le atace. In regiunea cotei 1003, la Nord de Petroșani, au făcut din 
nou faţă, în seara de 13 Septemvrie. Aveau legătura cu aripa stângă 
a Brigăzii 144 infanterie austriacă, a cărei nouă poziţie se întindea 
pe spinarea muntoasă dela Oboroca 1547 până la Tulişa 1795. Un 
atac din partea inamicului nu se produsese încă asupra ei. Genera- 
lul von Busse era de părere, că atacul putea fi aşteptat în toată li- 
nistea şi avea siguranţa că inamicul va fi oprit mai multă vreme în 
fata acestei poziţii. 

Desfăşurarea evenimentelor zilei, ma mulțumit cu toate ace- 
stea numai în parte. 

Dacă aveam acum siguranța, că Grupul român dela Surduc 
nu va mai putea interveni la vreme ca să influenţeze evenimentele 
dela Sibiu, nu eram de loc sigur, că Armata 2-a română va privi 
pasiv măcelărirea vecinei sale dela Vest. Priveam înaintarea ca- 
valeriei ei ca un preludiu al mișcărilor armatei, în acest scop. 

Întârzierea execuţiei atacului de către Corpul XXXIX rezervă, 
îmi dădea de gândit. Nu numai din cauza posibilităţii de a fi su- 


52 


www.dacoromanica.ro 


pärafi de intervenţia Armatei 2-a română, ci şi din aceea, că nu 
ştiam încă dacă Corpul alpin, reuşise să treacă pe undeva şoseaua 
din Valea Oltului. Dacă Românii şi-ar fi asigurat între timp o le- 
gătură cu patria, prin poalele Vest ale masivului Făgărașului, 
atunci calea retragerii le era încă deschisă. După impresia ce 
aveam, privind terenul cu binoclul, eu socoteam acest lucru posibil, 
deși cunoscătorii localnici mă contraziceau. Dispariţia coloanelor 
izolate române, în acea direcţie îmi întăreau încă convingerea. 

Toate acestea impuneau necesitatea grăbirii cât mai mult po- 
sibil, a atacului de mâine. In acest scop: 

Comand. Corpului XXXIX rezervă a primit ordinele necesare. 

S'a atras din nou atentiunea Corpului alpin asupra importan- 
tei de a împinge unităţi pe malul de Est al trecătoarei. 

Corpului de cavalerie Schmettomw s'a ordonat să-și împingă 
cât mai repede, spre intrarea în trecătoare, unităţile, care interve- 
niseră la Avrig-Porumbacul, 

Am socolit necesar să-mi creez o rezervă de armată oarecare. 
La unităţile Armatei 9-a, de sigur nu puteam apela, oricâtă bună 
voință aş fi avut. Am rugat deci din nou Comandamentul 
Armatei i-a austriace, să mi-o pună la dispoziţie din unităţile 
înaintate ale Diviziei 89 infanterie. Această divizie, in curs de 
concentrare, se deplasa dela Nord spre Sighişoara, după propune- 
rea mea. Generalul v. Arz îmi cedă, în sfârşit, Regimentul 8 Land- 
sturm şi un detașament de obuziere uşoare, care au fost îmbarcate 
la Sighişoara, pentru a fi transportate urgent spre Ocna Sibiului. 

Presiunea exercitată de Corpul XXXIX rezervă sa resimţit a 
doua zi. Cu sprijinul unităţilor dinapoi ale Corpului alpin, aripa 
dreaptă a Diviziei 187 infanterie, a cucerit în cursul dimineţei, On- 
ceştii. Inamicul a evacuat Valare şi Dealul Cioara, în momentul 
când infanteria noastră urca pantele abrupte ale acestor înălțimi. 
In transeele părăsite sau găsit în afară de morţi si răniţi, militari 
si civili, resturile populaţiei române din localitatea Gurarâului 
din vecinătate. Fa fusese convinsă de trupe,să se refugieze pe 
înălțimi. Când au început tragerile noastre de preparatie, ea nu 
s'a putut salva atât de repede, ca soldaţii, asa încât a suferit pier- 
deri îngrozitoare. 

Divizia 187 infanterie a ajuns, către amiază, în regiunea Ră- 
sinari. Divizia 51 Honvezi înainta si ea; când aripa sa stângă a ajuns 
la jumătatea drumului Sibiu — Selimbärg, a fost lovită de un con- 


55 


www.datoromanica.ro 


ba-atac inamic, montat puternic şi cu abilitate. El n'a fost exe- 
cutat însa cu destulă vigoare. Faţă de tragerile executate de arti- 
leria diviziei, si de infanteria care-l aştepta culcată la pământ, ata- 
catorul s'a înapoiat înainte de a fi ajuns la lupta cu baioneta. În 
tot cazul, reacţiunea inamicului a provocat o întârziere în orienta- 
rea Diviziei, care s'a repercutat şi asupra diviziilor învecinate. 
Seara, Divizia 187 infanterie se afla de ambele parti ale Cisna- 
dioarei (Michelsberg-ului) în fata unei noi rezistențe. Divizia 51 
Honvezi cu aripa dreaptă in fata localităţii Cisnădia (Heltau), cu 
cea stângă până aproape la Sud de Șelimbăr (Schellenberg); Di- 
vizia 76 rezerva în continuare până la Casolt (Kastenholz). Inami- 
cul a opus pretutindeni în tot cursul nopţii o rezistență îndârjită, 
cu toate că esaloanele sale dinapoi au intrat în panică, din cauză că 
aflase de tăierea comunicaţiei din trecătoare; aceasta s'a putut ve- 
dea şi dela observatoarele noastre. 

In faţa froniului ocupat de Corpul de cavalerie Schmettow 
aveam la 14 Septemvrie tot mai multe indicii, că Armata 2-a ro- 
mâna intenţiona să reia mişcarea. 

Cavaleria inamică foarte puternică, profitând de ceața dimi- 
nefii, a înaintat prin Vistea de jos (Al Vist) şi Vistea de sus (F. Vist) 
spre Uţa de sus, (F. Utsa) si dispărând în pădurile dela Arpasul de 
Sus (F. Arpas). S'a trimis asupra ei ultima rezervă a lui Schmettow, 
(3 excadroane cu efectiv redus, din Regimentul 18 husari cu o baterie 
obuziere uşoare), prin Cârtişoara (Kercizsora). O ciocnire n'a mai 
avut loc în ziua aceea. 

Chevauxlegerii, care au acţionat spre gura trecătoarei, şi-au în- 
deplinit misiunea în întregime, reușind să bareze complet spaţiul 
dintre Olt şi munţi, în sectorul V. Porumbăcelul. In mai multe rân- 
duri au respins coloanele române, care atacau. Fi nu au putut 
înainta însă, prea mult, dincolo de acest sector. Numai la extrema 
aripei stângi, excadronul de acolo a reuşit să ajungă cu mitralie- 
rele pe înălțimea La Cetate (846). De acolo a interzis cu foc 
poteca ce duce peste Șurul (2281) în spre România, pe care deşi cu- 
noscătorii din partea locului nu o socoteau accesibilă pentru retra- 
gerea precipitată, totuși Românii, au utilizat-o destul în acest scop. 
Pentru a o deschide, forţe superioare române, au atacat în cursul 
zilei, pe cei câţiva călăreţi germani descälecati, aflaţi La Cetate. 
Ele au fost însă distruse de tragerile precise ale Bavarezilor neîn- 
fricosati. 


54 


www.dacoromanica.ro 


Buletinele de seară ale Corpului alpin arătau, că acţiunea ace- 
stuia nu mergea după cum am fi dorit. 

De sigur că Românii şi-au dat seama, încă dela 13 Septemvrie 
la amiază, în mod foarte lămurit, de primejdia la care erau expuşi 
din partea acestui corp si au făcut totul pentru a o inlatura. 

Vânătorii şi Garda n'au reuşit să treacă valea Oltului nici la 
14 Septemvrie. Compania din Batalionul 14 Vânători, îndreptată 
spre Kaiser-Br., nu şi-a atins în întregime ieri obiectivul. Ea fost to- 
tuşi în măsură să stăpânească prin foc intrarea văii şi şi-a înde- 
plinit, oarecare vreme această misiune în mod desăvârșit. 

Dacă va mai putea fi în stare să reziste inamicului, care a îm- 
pins-o azi din nou în munţi, rămâne de văzut. 

Nu ştiam încă dacă şi cât a reuşit Batl. 10 vânători, îndrep- 
tat spre Turnul Roşu, să-şi îndeplinească misiunea. Sliam numai 
că el întâmpinase o rezistență îndârjită, chiar la Vest de şoseaua 
din vale. 

Compania din Regimentul Infanterie Gardă, care pătrunsese 
în localitatea Râul Vadului fusese isgonită ieri. În schimb însă, Ba- 
talionul, care se incuibarise în gara cu acelaşi nume, reușise să 
facă faţă atacurilor violente ale inamicului. 

O altă trupă vitează din Batalionul Princepelui Enric, aflată 
la Câineni, rezistă cu îndârjire asalturilor repetate din spre Nord 
si Sud până la 14 Septemvrie după amiază, când a trebuit să ce- 
deze si ea in fata forţelor mult superioare si să se retragă în munții 
învecinaţi, din nelericire cu pierderi grele. 

Dela Vârful Mare s'a putut observa foarte lămurit cum debar- 
cau rezerve puternice ale inamicului. Ele se îndreptau, parte spre 
Câineni, parte spre Mt. Murgusiu şi Mt. Robu. Detasamentele tri- 
mise grabnic să le întâmpine în munţi, le-a oprit şi respins cu toate 
încercările repetate de a înainta. 

In fine Corpul alpin a trebuit să mai oprească o încercare de 
străpungere a Românilor, din bazinul dela Sibiu spre Sud-Vest. 
Unităţile sale din rezervă au reușit cu destulă uşurinţă in această 
acţiune, din cauză că atacatorii se găseau în dezordine vădită. In- 
cercările inamicului au eşuat atât la Oncești, cât şi la cabană. 
Pierderile suferite de el, cu această ocazie, au fost teribile. 

Situaţia generală, în a doua seară de bătălie, nu era în între- 
gime mulfumitoare, cu toate probele admirabile de vitejie şi rezis- 
tenfä depuse de trupe, în special de Corpul alpin. Contrar asteptä- 


55 


www.dacoromanica.ro 


rilor mele, Corpul XXXIX rezervă n'a putut termina cu adversarul. 
Acesta a rezistat din nou, cu bravură, în capul de pod Nord intra- 
rea în trecatoare. Situaţia corpului alpin începuse să devină îngri- 
jitoare. Ma întrebam dacă îi va mai fi posibil să se menţină 
în situația sa cu forțele împrăştiate, faţă de întăririle ina- 
micului ce soseau fără încetare din spre Sud. De asemeni dacă 
interceptarea drumului de retragere al inamicului era întradevăr ~ 
efectuată sau informatiunile se bazau pe erori? Mă gândeam cu în- 
grijorare că, dacă răspunsul la vreuna din aceste întrebări ar tre- 
bui să fie negativ, atunci nu mai exista speranţa de a face dispo- 
nibile la timp forţe suficiente pentru a le opune Armatei 2-a ro- 
mâne, care după toate aparențele venea în ajutor. 

Aceste consideratiuni mă emotionau adânc. Am ajuns însă 
la concluzia, că trebue să renunţ la orice modificare a ideei opera- 
tive iniţiale. Dimpotrivă, toate sfortärile trebuiau făcute, pentru 
a o înfăptui; altfel riscam un eșec, care ne-ar fi creat condițiuni 
insuportabile, dat fiind superioritatea numerică a inamicului si 
spiritul ofensiv redus al Armatei 1-a austriace. Nu am putut face 
deocamdată nimic pentru eroii lui Tutschek, aflaţi în munţi. Tre- 
buiau să se ajute singuri. Apreciam totuși, că intensificând pre- 
siunea exercitată de Corpul XXXIX rezervă, ar fi fost posibil, să 
le vin în ajutor. Din această cauză am pus la dispoziție Genera- 
lului v. Staabs ultima mea rezervă, (unităţile Diviziei 89 infanterie, 
care începuseră debarcarea la 14 Septemvrie seara, în Ocna Sibiu- 
lui si anume, Regimentul 8 infanterie Landsturm, cw artileria res- 
pectivă) si i-am ordonat din nou să reia atacul în zorii zilei de 15 
Septemvrie, pe tot frontul. Pentru a preîntâmpina întru câtva 
îngrijorările, ce-mi provoca siguranța flancului stâng, am ordonat 
corpului să îndrumeze, pe timpul nopții, câteva companii dela ex- 
trema flancului său stâng spre Est şi să le pună la dispoziţie Corpului 
cavalerie Schmettow. S'a menţinut Corpului de cavalerie misiunea 
neschimbată. Pentru executarea ei dispunea în acel timp de trei re- 
gimente germane, în spaţiul dintre râul Oltului şi Munţii Făgăra- 
sului: chevauxlegerii cu frontul spre Vest, pe Porumbăcelul si 
La Cetate, husarii la Cârtişoara cu frontul spre Est. Divizia 1 ca- 
valerie austriacă s'a deplasat cu aripa ei dreaptă spre Est. Ea făcea 
acum. siguranţa pe înălțimile Est de Noul Român (Rmn. Neudf) 
peste Rukkor—B. (668), Nord-Vest Cincşor, până la Buchschoren 
(667) şi Windmiihlberg (699), Nord-Est de Cincul Mare (Gross- 


56 


www.dacoromanica.ro 


Schenk). O legătură foarte şubredă se făcea cu aripa dreaptă a 
Armatei i-a austriacă, formată din unităţi slabe ale Diviziei 71 in- 
fanterie în regiunea Bärcut (Bekokten). Contactul apropiat nu exi- 
sta de loc. 

Hotärirea de a da Corpului XXXIX rezervă şi singura rezervă 
de armată, Regimentul 8 Landsturm şi artileria lui, am luat-o destul 
de uşor, deoarece la 14 Septemvrie, O. H. L. a pus la dispoziţie Ar- 
matei 9-a, toată Divizia 89 infanterie. Această divizie, mai puţin 
Regimentul 8 Landsturm şi un detașament de artilerie, primi ordi- 
nul de a-şi continua marșul, fără întârziere şi cu cea mai mare re- 
peziciune prin Sighişoara spre Hendorf şi Iacobeni. unde trebuia 
să ajungă la 15 Septemvrie. 

Comandamentul Armatei i-a austriace a primit, odată cu 
ordinul de a ceda Divizia 89 infanterie Armatei 9-a şi misiu- 
nea de a sprijini „pe cât posbil“, cu aripa sa dreaptă, operatiu- 
nile Armatei 9-a. Eu am profitat de aceasta, pentru a ruga din 
nou pe Generalul v. Straussenburg, să nu urmeze cu aripa dreaptă 
mișcările neîntrerupte în retragere ale centrului si stângei Armatei 
sale, ci dimpotrivă să o ţină pe loc sau „în extremis“ să cedeze 
numai pas cu pas și în legătură strânsă cu aripa stângă a Arma- 
tei 9-a. Am socotit acest avertisment ca foarte necesar, deoarece 
Divizia 71 infanterie, și aripa stângă a Diviziei 1 cavalerie austriacă 
raportaseră că inamicul ar continua înaintarea pe frontul lor. Cât 
de întemeiat a fost, ne-o vor arăta evenimentele zilelor urmă- 
toare. 

Dis de dimineaţa zilei de 15 Septemvrie m'am urcat în, tur- 
nul bisericii evanghelice din Sibiu, unde am găsit şi pe Generalul 
v. Staabs. El îmi raportă, că Divizia 187 infanterie înaintează vioi, 
ceea ce am constatat şi eu privind prin binoclu; de asemeni că Di- 
viziile 51 Honvezi şi 76 rezervă ar progresa în bune condițiuni. Vizi- 
tele făcute la P. C. ale acestor divizii m'au convins şi despre aceasta. 
Din rapoartele Generalilor Elstermann v. Elster şi Tanarky reiesea, 
că trupele aflaseră acum cheia succesului. In fața înaintării impe- 
tuoase a trupelor lor, rezistența inamică a diminuat vizibil, necon- 
tenit; totuși până seara ea nu a putut fi considerată ca înfrântă 
cu desăvârșire. Chiar şi chevauxlegerii Corpului de cavalerie au 
putut câştiga teren dincolo de sectorul Porumbăcelul, spre Vest. 

Era într'adevăr şi timpul. Corpul alpin se afla şi azi în lupte 
grele. Detasamentele sale destul de slabe au fost atacate din spre 


57 


www.dacoromanica.ro 


Nord și Sud în mod neîntrerupt. Trebuia să mă tem serios, că oa- 
menii săi extenuati nu vor mai putea suporta vreme îndelungată 
aceste sfor{ari uriașe. Chiar si probele depuse până acum se apro- 
piau de sublim. Ele n’ar fi fost niciodată posibile dacă în unitate, 
nu ar fi fost spiritul de corp, care-i dădea forța să suporte sfor- 
țări supraomenesti. Dar, după cum am spus, se putea calcula pe 
minute momentul în care coarda întinsă prea mult, trebuia să ples- 
nească. 

Şi culmea, sosesc informatiuni nefavorabile şi dela Schmet- 
tow. Inamicul din spre Est străpunsese în noaptea trecută, linia 
subțire a Regiemntului 18 husari, la Oprea Cârțișoara. Două con- 
traatacuri din partea noastră erau în curs de execuţie; adversarul 
nu înaintase până după amiaza la Vest de sectorul Cârtisoara. In 
acest timp nu aveam elementele necesare identificării evenimen- 
telor la Nord de Olt. 

Ele au câştigat o importanță deosebită prin informațiile so- 
site dela Brigada 6 cavalerie austriacă, aflată la aripa stângă a Cor- 
pului de Cavalerie. 

Brigada fusese atacată dimineaţa de un inamic cu mult supe- 
rior şi se apărase cu vitejie. Când a aflat însă, că Divizia 71 infan- 
ierie austriacă dela stânga a fost scoasă din poziţia ei, Sud de Băr- 
cuf, ea a cedat si a început retragerea în direcția Nord-Vest, spre 
regiunea Sud Agnita (Agnetheln). Inamicul înaintase şi în sectorul 
Oltului pe frontul Brigăzii 7 cavalerie, până aproape Est Carta. El 
urmărea pe cäläretii unguri, ce se retrăgeau pas cu pas, pe toată li- 
nia Diviziei 1 cavalerie. Când eram pe punctul să examinez pri- 
mele informaţii asupra evenimentelor de mai sus, Comandamentul 
Corpului 1 rezervă — care luase la 16 Septemvrie, comanda aripei 
drepte a Armatei 1-a austriacă — mi-a raportat că Divizia 71 in- 
fanterie va trebui să fie retrasă înapoia liniei Jacobeni-Hendorf. 
Probabil că nici acolo nu se putea menţine prea multă vreme. Dacă 
această intenfiune sar fi înfăptuit, atunci mișcarea Diviziei 89 In- 
fanterie, care tocmai pornise spre lacobeni-Hendorf, ar fi fost 
serios periclitată, dacă nu zădărnicită complet. In afară de aceata, 
inamicul aflat în fata Diviziei 71 infanterie, a cărui forte se apre- 
ciau la mai multe divizii, ar fi câștigat completă libertate de ac- 
tiune. De sigur că ar fi exploatat-o pentru a cădea în flancul stâng 
al Armatei 9-a. Din fericire am reușit imediat să obţin legătura 
cu Generalul Arz v. Straussenburg şi mai ales să-l conving să ză- 


58 


www.dacoromanica.ro 


dărnicească aceste proiecte. Divizia 71 infanterie a primit ordin să 
facă front pe linia Stein-B. (750)— Vest Metis (Meschendf)—Archita 
(Arkeden) şi să reziste. Dar chiar prin această măsura trebue su se fi 
produs un gol important, mai mare de 20 km., între aripa stânga a 
Armatei 9-a si dreapta Armatei i-a austriacă. Ceea ce se petre- 
cea în acest gol era deocamdată un semn de întrebare pentru noi. 
Totuşi corectivul se apropia. 

După un mars forţat de mai mult de 50 km., care a consumat 
mult pe bravii meseriași berlinezi, din care se compunea Divizia 89 
infanterie, executat sub arsita dogoritoare a soarelui de Sud şi pe 
căile prăfuite de munte, ea şi-a atins obiectivul Iacobeni-lendorf 
către amiază. Comandantul ei, Generalul Baron v. Liittwitz, re- 
cunoscuse dinain.e situaţia pe front şi a îndemnat să se accelereze 
marșul. Anticipând ordinul meu aflat pe drum în curs de expedi- 
fie, el împinsese, imediat după sosirea sa, primele elemente spre 
obiectiv, pe înălțimile dela Hundrubechiu (Hundertbiicheln) si 
Retiş. E în afară de îndoială, că apariţia de noi forțe germane 
avea darul să ridice moralul Diviziei 71 infanterie şi Briguzii 7 
cavalerie austriacă, a cărei aripa stângă se menținea pe înălţimea 
Koppen am Landler. Dacă aceasta a fost întradevăr cazul, nu mi 
s'a raportat în ziua aceea. 

Tot atât de puţin nu m'am putut orienta complet, până noap- 
tea târziu, asupra situaţiei trupelor lui Tutschek, aflate în munţi. 
Ştiam că, pretutindeni, se aflau în lupte grele. Fram sigur, că ele 
ar fi preferat moartea unei părăsiri a pozitiunilor, Dar primejdia 
de a fi distruse era foarte apropiată, deci firesc să privesc o aseme- 
nea desfășurare a operaţiunilor ca plină de grave urmări. 

Nici la Corpurile XXXIX rezervă si de cavalerie situaţia nu 
se clarificase complet. 

Este adevărat că ajunseseră la intrarea trecătoarei Sud de 
Talmaci, unul dela Nord și Nord-Vest, celălali (cavaleria) din spre 
Nord-Est şi că aci constatară primele semne ale dezastrului unei 
parti a trupelor române; tunuri si vehicule părăsite, cadavre de 
cai şi oameni, care acopereau șoseaua si terenul din apropiere, asa 
că o rezistenţă serioasă n'au mai întâlnit aici. Totuşi numărul pri- 
zonierilor era foarte redus. O urmărire în terenul păduros-mun- 
tos a fost inutilă, din cauza căderii întunerecului. O întrebare nu 
avea deocamdată răspunsul: unde sunt forţele principale ale ina- 
micului? De sigur că avusese pierderi neobișnuit de grele. Totuși 


59 


www.dacoromanica.ro 


trebuia să mai dispună de forte considerabile. Isi găsiseră oare 
drum prin munţi sau refugiate acolo aşteaptă sosirea întăririlor de- 
barcate la Sud de Câineni, înainte si după informaţia transmisă 
de Corpul alpin? 

Inamicul din fata Corpului de cavalerie n'a depăşit Valea 
Cârtişoara, cu toate vă avea acum şi infanterie. Întărirea Regi- 
mentului de husari, prin companiile trimise de Divizia 76 rezervă — 
în ultima noapte — i-au zădărnicit proiectele ofensive. Si trupa 
aflata la Sud de Olt, era încredinţată că se va menţine pe poziţie. 
Situaţia era supărătoare numai la Nord de râu, la Divizia 1 cava- 
lerie austriacă. Aci aşteptam ziua de mâine cu mare teamă. Dacă 
adversarul își continua înaintarea, o rezistenţă n'ar mai fi fost po- 
sibilä, 

In urma acestor consideratiuni, situaţia armatei, din noaptea 
de 15/16 Septemorie, trebuia privită ca foarte critică. Grijile care 
mă coplesiserä în noaptea trecută nu se micşoraseră; dimpotrivă. 
Niciun fel de siguranţă, nicio licărire de speranţă nu exista, că 
am lichidat cu inamicul la Turnul Roşu, pentru a câştiga liber- 
tatea de acţiune împotriva Armatei 2-a române, care, incontesta- 
bil, trecuse la atac pe tot frontul. Aceeaşi situaţie părea a fi si la 
Armata română de Nord, după darea de seamă a Generalului Arz 
v. Straussenburg, care fusese obligat să retragă astăzi centrul si 
aripa stângă a Armatei sale. Astfel, posibilitatea unei învăluiri a 
Diviziei 71 infanterie si despărţirea ei de Armata 1-a devenise de 
acută actualitate. Comandamentul ei avea din nou în vedere retra- 
gerea diviziei până înapoia sectorului Târnava. 

Cu toate acestea nu credeam totuși că trebue să abandonez 
ideea operativă inițială. M. C. G. român a acţionat până acum ex- 
trem de șovăitor şi de nesigur. Nici mișcările trupelor române n'au 
fost altfel. Dacă nu se poate pune la îndoială, că omul izolat, sa bă- 
tut la ei foarte brav, e tot atât de sigur că le era foarte greu să coor- 
doneze unităţile lor pentru o acţiune comună. În consecinţă exista 
putină probabilitate, că dintr'o lovitură vor putea răsturna situaţia. 
Dacă nu-şi schimbă mentalitatea de până acum, atunci există pu- 
țină teamă, că Armata 2-a română va putea interveni încă mâine 
la trecătoarea Turnul Roșu, asupra grosului Armatei 9-a. Acestea 
mai avea numai o zi la dispoziţie, pentru lămurirea situaţiei de 
acolo şi aceasta trebuia să le ajungă. Dacă grupul inamic scapă la 
timp din trecătoare, ar fi însemnat de sigur o trecere a Armatei 


60 


www.dacoromanica.ro 


9-a dela ofensivă la defensivă, cu rezultat pierderea campaniei 
din Transilvania. Aceasta nu trebuia să se întâmple însă sub niciun 
motiv, atâta timp cât toate posibilităţile nu erau epuizate, chiar dacă 
riscam, prin această consumare a tuturor forțelor, o desfasurare 
nefavorabilă a situaţiei noastre în Transilvania. Încercarea totuşi 
mai trebuia făcută, chiar dacă situaţia din viitor s'ar fi înrăutățit si 
mai mult decât s'ar fi putut prevedea, printr'o renunțare imediată la 
înirebuintarea acestor ultime posibilităţi. 

Comandantul Corpului XXXIX rezervă a primit din nou or- 
dinul de-a face imposibilul pentru a grăbi deciziunea; această in- 
terventie a mea nici nu era de fapt necesară, deoarece Generalul 
v. Staabs ştia singur ceea ce era în joc. 

Corpul de cavalerie a primit misiunea, cu singura excepţie a 
detasamentului slab, aflat La Cetate — care trebuia să continue cu 
bararea potecii — să asvârle toate forțele sale asupra armatei 
2-a română. Rezerva armatei, Regimentul 8 Ldw. cu deasa- 
mentul de obuziere de câmp respectiv, care intraseră în Sibiu, 
şi care nu izbutiseră să intervină la Corpul XXXIX rezervă, au fost 
repartizate Corpului de cavalerie și îndrumate, parte prin Valea 
Haarului în sus, parte transportate în grabă cu auto-camioane di- 
rect în regiunea Nochrich (Leschkirch) şi Agnita. 

Am cerut apoi din nou, în mod insistent, Comandantului 
Armatei a i-a austriace să nu retragă Divizia a Zi-a infanterie 
peste Târnava, ci s'o menţină, pe cât posibil, în poziţia sa actuală. 
Numai în extrem să-i prescrie o retragere pas cu pas, cu aripa 
dreaptă cam până Ja Hendorf. Acolo trebuia să reziste până la 
ultimul om. 

Mai rar în vieaţa mea, nu tocmai săracă în puncte culminante 
dramatice, am așteptat cu încordare mai serioasă desfăşurarea eve- 
nimentelor în ziua de 16 Septemvrie. 


www.dacoromanica.ro 


BĂTĂLIA A FOST CÂŞTIGATĂ 


Soluţia mult așteptată a problemei a venit mai curând, decât 
o puteam spera. Corpul XXXIX rezervă reluase din nou înaintarea 
în zorii zilei. El n'a întâmpinat nicio rezistenţă din partea inami- 
cului; în schimb a găsit probele indiscutabile ale prăbușiri sale 
desuvârșiie, dincoace de coama muntelui. Aspectul Văii Oltului, în 
care se îngrămadeau resturile nedistruse ale grupului inamic, era 
indescriptibil. In păduri, de ambele părţi ale văii, numai fugari. 
Același aspect mi l-au raportat şi chevauxlegerii dela La Cetate. 
Tutschek raporta de asemeni pentru Corpul alpin, că atacurile din 
spre Nord, împotriva pozitiunilor sale au încetat de eri cu desăvâr- 
sire. In consecință am putut presupune, că această degajare va fi 
suficienta pentru a-l pune în situaţie de a face faţă, cu succes, tu- 
turor încercărilor viitoare de străpungere din spre Sud. 

Corpul de cavalerie mai raporta, că inamicul nu numai că 
n'a intensificat presiunea la Sud de Olt, în sectorul Cârțișoara, 
dar părea, că ar intenţiona să rupă chiar contactul. 

Bătălia dela Sibiu era câștigată de Armata a 9-a, iar inten- 
țiunea de a produce Românilor o lovitură decisivă prin surprin- 
dere, reușise în mod strălucit. Ei au pierdut cu această ocazie 
aproape întreaga lor artilerie, toate vehiculele şi au suferit cele mai 
sângeroase pierderi. Aproape 56 batalioane au fost nimicite. Dacă 
de fapt unele unităţi au reuşit să se salveze spre patrie, aceasta se 
datoreşte în primul rând imposibilității de a bara toate potecile, 
în inare parte împădurite, apoi faptului, că trupele Corpului alpin 
n'au putut reuși, cu toate sacrificiile eroice făcute, să interzică în 
permanenţă, trecerea prin trecătoare, precum și să taie toate co- 
municafiile din spre Nord spre Sud, la Est de Valea Oltului. So- 
seaua națională din defileu probabil că n'a fost întreruptă în noap- 
tea de 14/15, deşi tragerile artileriei sau executat fără întrupere 


02 


www.dacoromanica.ro 


asupra părţii ei de Sud, ceea ce a avut ca efect să fie utilizat mai 
puţin de fugari. Românii au folosit însă un drum de care necuno- 
scut nouă, construit de ei dela Nord gara Râul Vadului spre 
înălţimea Pleasa, si de acolo spre Vest de înălțimea Mormonta, de-a- 
lungul şoselei Câineni—Grebleşti—Găujani. Drumul acesta ocolea 
deci partea de Sud a trecătoarei. Circulaţia pe el a fost interzisă 
Românilor care veneau din spre Nord, abia la 15 Septemvrie, când 
Batal. 10 vânători a putut să ridice o baricadă de-a-curmezisul 
văii, la localitatea Turnul Roşu. Această oprelişte a fost înlăturată 
de inamic, la 16 Septemvrie dimineaţa; o oprire, în mod definitiv, a 
accesului acestui drum de care, s'a făcut peniru coloane de abia după 
cucerirea definitivă a localităţii Turnul Roşu, de către acelaşi bata- 
lion, la 16 Septemvrie p. m. Pe lângă acest drum de retragere, inami- 
cul a mai avut la dispoziţie, până la sfârşitul bătăliei, o cărare ce se 
bifurca ceva mai sus din șoseaua Oltului, la Kaiser Br. si care se în- 
tinde până spre Pleasa, dincolo de şirul munţilor cei mai de Est ai 
masivului Făgărașului. Batalionul 14 vânători, căruia îi revenea 
misiunea de a bara trecerea la Kaiser Br., n'a putut s'o facă decât 
pentru scurtă vreme, adică la 15 Septemvrie. El a fost respins din 
nou în munţi, de unde nu putea bara trecerea peste şosea decât 
prin foc si numai din când în când, astfel încât nu s'a putut impie- 
dica accesibilitata cu desăvârşire. Din nefericire trupele Corpului 
alpin n'au fost înzestrate nici cu material explosibil, în cantitate 
suficientă. 

Cu toate frictiunile existente şi inevitabile în asemenea ope- 
rațiuni, se poate afirma că lovitura dela Sibiu a distrus grupul ina- 
mic de Turnu Roşu. In tot cazul, aceasta era impresia, ce am do- 
bândit-o în ziua de 16 Septemvrie, înainte de amiază. Nu mai 
era cazul să se execute urmărirea. Toate forţele, de care ne pu- 
team dispensa în munţi, trebuiau să fie îndreptate in spre Est, 
de unde ne ameninţa primejdia. Ea îmi absorbea acum toată aten- 
tiunea. Am hotărît dela început să conduc operaţiunile împotriva 
ei astfel, încât să pot obţine distrugerea inamicului. Această inten- 
fiune era în concordanţă si cu vederile O. H. L., care-mi sosiseră 
la 11 Septemvrie si care prevedeau, că în cazul când lovitura plă- 
nuită la Sibiu va avea succes hotărîtor, aripa stângă şi înaintată 
a forţelor principale române dela Făgăraș, să fie atacată şi învă- 
luită de grosul forţelor Armatei 9-a. 


63 


www.dacoromanica.ro 


OPERAȚIUNILE IMPOTRIVA ARMATEI 2-a ROMÂNE 


Trebuia deci să încerc a realiza prin manevra proiectată, strä- 
pungerea aripei de Sud şi ajungerea pe comunicațiile Armatei 
2-a române. Încă din dimineaţa de 16 Septemvrie sau dat ordi- 
nele necesare pentru aceasta. Nu era timp de pierdut. Un aviator 
român capturat, în aceeași dimineaţă, la intrarea în trecătoare, avea 
asupra sa următorul document: 

„Braşov, 16/9116, ora 1,50 a. m. 


„Către Comandantul Armatei a 1-a, 
General Popovici 


„Am onoare a vă face cunoscut, că trupele Armatei 2-a se ga- 
seau eri seară, 15/1X la o depărtare de 15 km. de pozifiunile lor. 
Azi dimineață vor porni în mars între orele 4 si 5. Noi sosim cu 
ajutoare şi munifiuni. 


Sef de stat major al Armatei 2-a, 
General Mărdărescu“. 


Trebuia deci să contăm acum serios, cu eventualitatea inter- 
venliei acestei armate. Faptul însă nu mă mai îngrijora de loc 
în prezent, deoarece acum aveam concentrat grosul forţelor, două di- 
vizii germane, Divizia 187 infanterie şi Divizia 76 rezervă, ceea ce 
însemna pentru adversarul greoiu, în manevră, forțe considerabile. 

In afară de aceasta se şi luaseră contra-măsuri, parte din ele 
deja în curs de execuţie. 

Intre altele cererea adresată Comandamentului Armatei 
i-a austriace ca Divizia 71 infanterie să opereze astfel — dacă re- 
tragerea nu se va putea evita — ca frontul să-i fie orientat spre 
Est. Speram ca prin aceasta să determin inamicul să se aventu- 
reze cu dreapta mult înainte. 


64 


www.dacoromanica.ro 


Urmăream același scop, când am aprobat, fură întârziere, pro- 
punerea Comandantului Diviziei 89, Generalul Baron v. Lüttwitz, 
de a începe înaintarea cu divizia sa spre Hundrubechiu şi Retis. Ge- 
neralul intenţiona astfel, ceea ce era foarte just, să degajeze ve- 
cinii . (Divizia 1 cavalerie si Divizia 71 austriacă) puși de inamic 
într'o situaţie foarte grea. Socoteam apoi ca foarte nimerit, sa imo- 
bilizez prin această operaţiune forţe cât mai importante ale Ar- 
matei a 2-a române, în acea regiune. 

In acest mod se realizau două avantaje: 

— concentrarea armatei nestânjenită în sectorul Oltului; 

— lovitura ei devenea mai eficace. 

Nu se poate nega faptul, că inamicul ar fi putut neliniști noua 
concentrare a forţelor cu toate că — prin schimbarea situației — 
această eventualitate nu mai era atât de mult de temut. 

Corpul de cavalerie a primit ordin de a menţine, cu orice 
pret, frontul la Nord de regiunea Oltului. Numai în cazul când nu 
i-ar mai fi posibil să se ţină cu niciun chip pe poziţie, putea să 
se retragă înapoia Haarului, la debuseurile masivului păduros, în 
aval de Iacobeni. 

Ordinul de concentrare al Corpului XXXIX rezervă cerea, 
ca Diviziile 187 şi 76 rezervă să fie concentrate, cât mai re- 
pede posibil, la înălțimea localităţii Scorei, călare pe Olt; Divizia 
51 Honvezi urma să înlocuiască la 17 Septemvrie în munţi, Corpul 
alpin, care trebuia să înainteze la înălțimea celor 2 Divizii de-a- 
lungul şirului de Nord al masivului Făgărașului, la piciorul pan- 
tei. Operaţiunea proiectată cu forţele întrunite ale Armatei a 9-a 
va suferi de sigur din această cauză o oarecare întârziere. Dar apre- 
ciam participarea Corpului alpin la această operaţie, de-o importanţă 
capitală. De sigur, că Divizia 51 Honvezi şi-a făcut datoria în bă- 
tălia dela Sibiu, în mod ireproşabil. Totuşi capacitatea ei operativă 
nu putea fi comparată — în special când era vorba de iuţeală in 
mars si destoinicie în atac — cu aceea a trupelor alpine. Că inamicul 
va profita de această schimbare în dispozitiv şi va înainta la Nord 
de coama munţilor, a intrat în calculele mele. Socoteam însă ca o 
imposibilitate, “chiar întrun caz nefavorabil mie, apariţia lui 
în timp util la Nord de munte (din cauza dificultăţilor terenului) 
pentru a-mi zădărnici proiectele. 

După ce ordinele fuseseră primite de unitățile care trebuiau 


77509 — 5 65 


www.dacoromanica.ro 


sa le execute (în primele ore ale după amiezei) a început să mă fra- 
mânte îndoiala, dacă vor mai pulea fi executabile. 

Atacul Diviziei 89 infanterie a înregistrat la început un suc- 
ces frumos. Înălţimile dominante între Hundrubechi si Retis au 
fost răpite adversarului, care a suferit pierderi sângeroase şi a pă- 
răsit tunuri şi prizonieri în mâinile noastre. In curând însă a tre- 
buit să-și întrerupă înaintarea. Divizia 71 infanterie nu s'a asociat 
mișcării vecinei sale, așa încât aripa stângă a Diviziei 89 infan- 
terie a fost în pericol să fie învăluită. Un contra-atac puternic al 
Românilor a completat restul. Seara, Divizia 89 infanterie se afla, 
din nenorocire, în poziţia sa iniţială cu pierderi considerabile. 

Acţiunea ei plină de bravură a împiedicat, de fapt, pe inamic 
să se intercaleze între ea şi aripa stângă a Corpului de cavalerie, 
dar n'a putut exercita o influenţă hotärîtoare asupra situaţiei Cor- 
pului de cavalerie. O schimbare în bine în această situaţie n'au 
putut-o face nici chevauxlegerii, care mărşăluiau din spre Sud 
de Olt, nici rezerva de armată, care a fost adusă în autocamioane, 
Românii şi-au dat din vreme seama de slăbiciunea aripei stângi a 
lui Schmettow, compusă din patru regimente ale Diviziei 1 cava- 
lerie. Ei le-au respins în cursul zilei, din poziţie în poziţie. De abia 
seara târziu unităţile diviziei ungare de cavalerie, care se retră- 
sese cam desordonat, au reușit să se refacă întru câtva pe linia 
Ilimbav (Fulenbach)—Chirpar (Kirchbg) Sud-Vest de Agnita. Ele 
nu mai prezentau nicio valoare combativă, pe care să se conteze. 
In cazul când inamicul şi-ar fi continuat atacul în ziua următoare 
cu forțele sale, (apreciate la 20 batalioane), ceea ce după retrage- 
rea Diviziei 89 infanterie era de așteptat în mod sigur — nu i-ar fi 
putut face fafa decât 6 escadroane chevauxlegeri, trei Batalioane 
Landroehr şi bateriile rezervelor armatei. 

In acest mod separafia totală a Armatei 9-a, de Armata 1-a 
austriacă, devenea tot mai amenințătoare; situaţie total inadmisi- 
bilă. 

Înaintarea precipitată a Românilor le-a creat însă o situaţie 
foarte pericoloasă, pe care nu trebuia s'o las neexploatată. 

Am renunțat deci în noaptea de 17 Septemvrie la toate re- 
grupările, ce nu erau strict indispensabile, așa încât în primele ore 
ale dimineții au pornit noile ordine corespunzătoare modificărilor 
proiectate. 


66 


www.dacoromanica.ro 


Schimbarea corpului alpin de către Divizia 51 Infanterie a 
fost contramandată. 

Generalul Krafft v. Dellmensingen a primit instrucțiuni, să se 
menţină cu unitatea sa pe pozitiunile din munţi care nu puteau 
fi atacate din spre Sud decât cu mare greutate; remaniindu-si 
dispozitivul trebuia să creieze o rezervă, pe care s'o pună la dispo- 
zifia mea, la origina nordică a văii, Vest de intrarea în trecătoare. 
Ştiam bine că „garda“ şi vânătorii avuseseră misiuni supra-ome- 
nesti de îndepinit; mai ştiam însă si cât puteau să dea. Dacă prin o- 
cuparea munţilor de către Divizia 51 honvezi puteam spera, că Ro- 
mânii nu ar fi putut cobori la vreme în câmpia transilvăneană, 
prin rămânerea pe loc a Corpului alpin, desi cu efectiv mult mai 
redus, nu mai aveam nicio grijă. 

Corpul XXXIX rezervă trebuia să ajungă cu primele elemente 
ale Diviziilor 51 Honvezi, 187 infanterie şi 76 rezervă, cât mai re- 
pede posibil, la Sărata, Glânboaca şi Cornățel si de acolo să de- 
buseze la atac. Unităţile cu efective reduse ale ambelor divizii ger- 
mane, care luptaseră deja în munţi, au fost lăsate pe loc si puse 
sub ordinele Corpului alpin. 

Contele Schmettomw primi încă odată autorizaţia să se poată 
retrage în cazul când va fi forţat si să cedeze terenul până înapoia 
Haarului, în amont de Hosman (Holzmengen). 

Generalul Baron von Lüttroitz primise misiunea de a rezista 
la Hundrubechiu si Retis, cât timp va putea fi în stare, fără a se 
sacrifica. In caz extrem va pune şi el Haarul între trupele sale gi 
inamic şi va bara defileurile munţilor de ambele părţi ale localităţii 
Jacobeni. 

Generalului Arz von Straussenburg i-am comunicat parerea 
mea asupra situaţiei din Transilvania. Socoteam ca fapt incontesta- 
bil că, în cazul când Armata l-a austriacă şi Armata 9-a se vor 
lăsa respinse peste Mureş şi Târnava, nu se mai putea spera o stă- 
pânire pentru multă vreme a acestor sectoare, sau o reincepere a 
înaintării dincolo de ele. Aceasta din cauză, că forțele noastre erau 
prea reduse numericeşte pentru un front defensiv atât de întins. 
Nu exista deci decât un mijloc pentru a modifica din nou această 
situaţie nefavorabiă, care devenise în prezent amenințătoare: atacul 
brutal, care trebuia început la 18 Septemvrie de Armata 9-a. 
Intre timp au sosit informafiuni referitoare la deplasarea unită- 


67 


www.dacoromanica.ro 


tilor inamice, din regiunea Bărcuţ asupra Armatei 9-a. Din 
această cauză devenise necesar să se reia înaintarea Diviziei 89 
infanterie şi a Diviziei 71 infanterie (ambele sub comanda Gene- 
ralului-Locot. v. Morgen), asupra liniei Bărcuţ-—Moha, pentru de- 
gajarea frontului. Flancul stâng trebuia asigurat cu alte forte, 
oricât de slabe, ale Armatei i-a austriacă la Crit (D. Kreutz). 

Generalul se asociase cu totul acestei propuneri, însă raportä 
starea trupelor sale si că drumurile au suferit din cauza ploilor 
abundente din ultimele zile aşa încât Corpul Morgen nu va putea 
să acţioneze a doua zi, ci la 19 Septemvrie, cel mai de vreme. De- 
oarece şi Corpul XXXIX rezervă, a înaintat rapoarte impresionante, 
arătând nevoia amânării marsurilor si imposibilitatea executării 
acestei noi concentrări în timpul fixat, din cauza drumurilor, am 
căzut de acord pentru data de 19 Septemorie. Încontestabil că 
aceasta era o hotärîre de mare curaj şi răspundere. Românii puteau 
sa profite de această zi, fie pentru a exercita o lovitură puternică 
asupra Armatei i-a austriacă, fie pentru a scăpa din plasa în 
care intraseră. Dar condiţiunile de bun traiu au fost în acest caz mai 
puternice decât voința conducătorului. Nu era admisibil să se ceară 
noui eforturi, peste cele date până acum de trupe şi nici alt mijloc 
de a accelera marșul, prin alte dispozitiuni. 

De altminteri mișcările Corpului XXXIX rezervă, s'au înfăp- 
tuit la 17 Septemvrie fără incidente, cu toate că în munți au trebuit 
să se respingă din nou atacuri violente ale inamicului. La Nord de 
Olt, Corpul de cavalerie Schmettow şi Corpul Morgen, nu au fost 
supărate de inamic. Acesta chiar a mărit în multe locuri distanța 
între liniile noastre înaintate şi ale sale. In spatele frontului său 
sau observat oarecare mişcări, fără să ne dăm seama de scopul 
ce urmăreau. Activitatea aviatorilor a fost influențată mult de 
vremea cefoasä si ploioasă. 

Din regiunea Petroșani nu s'a raportat nicio modificare a 
situației. Partidele stăteau acolo faţă în faţă, pe pozitiunile, pe care 
ajunseseră la 13 Septemvrie. Victoria dela Sibiu n'a influenţat 
activitatea conducătorului inamic de acolo. Probabil că a trebuit 
să cedeze forţe în spre Sud, necesare atacului împotriva trupelor 
alpine de sub comanda lui Tutschek. Mișcările în retragere ale 
Armatei 1-a austriacă n'au fost oprite nici astăzi. Elementele ei 
cele mai înaintate se aflau, începând dela Nord, aproximativ pe 
linia: colțul Nord-Vest al graniţei române — Muntele Slatina 


68 


www.dacoromanica.ro 


(1464) — înălțimile Nord şi Est Reghin—Kibed—Cristur (Szehely 
Keresztur) — înălțimile Vest şi Sud-Vest Archita (Arkeden) — 
Sud-Est de Hendorf, unde Divizia 71 infanterie menținea con- 
iaciul cu Divizia 89 infanterie a Armatei 9-a. O situaţie exceptio- 
nal de grea se crease Brigadei 19 Landwehr austriacă, care bara tre- 
cerea Românilor la Est de Cristur, în valea Târnavei mari. În ca- 
zul când inamicul putea înainta aci, ar fi fost în măsură să distrugă 
comunicațiile dinapoi ale Corpului Morgen, adică ale Diviziei 71 
infanterie și ale Diviziei 89 infanterie. Operaţiunea proiectată de 
Corpul XXXIX rezervă nu trebuia deci întârziată sub niciun mo- 
tiv. Dacă Corpul Morgen nu concura la această acţiune atunci 
Corpul XXXIX rezervă avea puţine șanse să obţină un succes 
răsunător. 

Ziua de 17 Septemvrie a adus o modificare a situaţiei între 
Olt și munţi atât de neașteptată, încât a fost necesară o schimbare 
a proiectului meu de operaţii. 

Forte române destul de puternice au surprins dimineaţa, pe 
ceaţă, posturile Regimentului 17 husari, la Oprea Cârțișoara, cap- 
turându-i bateria de obuziere afectată şi le-a gonit până în regiu- 
nea Est Sărata. Acolo au fost primite de elementele înaintate ale 
Diviziei 76 rezervă, aflate în mars, în faţa cărora inamicul a fost 
oprit. Incet, încet sa stabilit, că inamicul a început în cursul zilei, 
înaintarea din regiunea Sud-Vest de Făgăraş în sectorul dintre 
Olt şi munţi, cu forţe ce se apreciaseră a avea tăria unei divizii 

Dacă se pun în concordanţă informatiunile asupra opririi 
ofensivei române, la Nord de Olt, cu mişcările înapoia frontului 
lor, de sigur că rezultau concluzii foarte importante. Este sigur, 
că au recunoscut primejdia ce ameninţa aripa lor de Sud. Mă fră- 
mântau multe întrebări: erau ei pe punctul să concentreze uni- 
ta{i mai puternice în regiunea Sud de râu pentru a trece apoi cu 
ele la contra-ofensivă? Voiau ei să-şi ia măsurile cuvenite unei de- 
fensive în acea regiune, pentru a putea continua executarea pro- 
iectelor de operaţiuni împotriva Armatei {-a austriacă? Sau ina- 
micul este desorientat si dându-și seama că nu mai va fi în stare să 
continue operaţiunile în Transilvania, caută să așeze o barieră de 
trupe puternice în Valea Oltului, pentru a putea susţine astfel mis- 
cările în retragere, ce urmau să se execute? Ținând seamă însă 
de considerabila superioritate de forţe a inamicului, o asemenea 
mentalitate era greu de admis din punct de vedere al concepţiei 


69 


www.dacoromanica.ro 


germane. Numai situaţia nefavorabilă a comunicaţiilor dinapoia 
armatelor române, le putea face întru câtva explicabile. Viaductul 
de cale ferată din trecătoarea Ghimeş fusese completamente distrus 
de trupele austro-ungare, la evacuarea graniţei către jumătatea lu- 
nei August. Cred că n'a putut fi încă reconstruit. Singura legătură 
de cale ferată cu interiorul ţării, de care dispunea inamicul, era 
aceea, care duce dela Braşov peste trecătoarea Predeal. In cazul 
când ar fi fost pierdută — poziţia ei în imediata apropiere şi la 
extrema aripei de Sud, o făcea foarte ameninţată — atunci situa- 
fia trebuia să devină foarte delicată pentru Români. Era foarte 
posibil, că asemenea consideratiuni au influențat în mod conside- 
rabil nervii încă neotelifi de războiu ai comandanților români. 

Hotärirea mea a fost organizarea ofensivei Corpului XXXIX 
rezervă vizând rezultate cu caracter decisiv. Am însărcinat deci pe 
Generalul v. Staabs, să concentreze trupele sale cât mai spre Sud, 
si să reia înaintarea astfel încât să poată ataca cu superioritate de 
forte la Sud de Olt şi numai cu unităţi mai slabe la Nord de el. 
In acest scop trebuia ca regimentul de husari să treacă la Corpul 
Schmettow, în regiunea Nord de râu. 

Corpul alpin a primit, seara târziu, misiunea să bareze re- 
pede potecile, de pe partea de Vest a Munţilor Făgăraşului; aceasta 
pentrucă din informatiunile primite dela locuitori reieşia posibi- 
litatea, că inamicul ar putea să cadă pe această cale în flancul 
nostru. Deși îmi dădeam seamă că, faţă de valoarea comunicaţiilor, 
n'ar fi putut să apară cu forte suficiente, totuşi numai apariţia u- 
nităţilor chiar slabe, în flancul şi spatele Corpului XXXIX rezervă, 
ar fi provocat deranjamente şi întârzieri neplăcute. 

O informaţie extrem de îmbucurătoare ne-a sosit seara din 
sectorul Haţeg. 

Generalul v. Busse a luat comanda la 15 Septemvrie şi a gră- 
bit în aşa mod debarcarea şi deplasarea Brigăzii 2 munte austriacă, 
încât a putut, începând dela 17 Septemvrie — conform instruc- 
tiunilor ce primise — să învăluie larg spre Vest D. Fagetelul, 
Vest de Petroşani. Astfel au fost amenințate foarte serios pozi- 
țiunile române de pe D. Fägetelul si spre Petroșani, atât spi- 
parea muntoasä cât si localitatea propriu-zisä. Trebuia sä spe- 
ram deci, că vom reuşi în curând să respingem adversarul din 
nou spre coama muntoasă a frontierei. 

Si în ziua de 18 Septemorie deplasările Corpului XXXIX re- 


70 


www.dacoromanica.ro 


zervă sau desfăşurat metodic. Inamicul a cedat peste tot unde 
trupele noastre înaintate se apropiau. Seara, Divizia 76 rezerva se 
atla cu primele elemente la Porumbacul de sus (O. Porumbach); Di- 
vizia 51 Honvezi la Säcädate (Szakadat); Divizia 187 infanterie 
la Cornățel. 

La Nord de Olt, inamicul sa comportat foarte liniştit, in 
fata frontului Armatei a 9-a. El părea că se află în tranșee pe 
linia: înălțimile Vest de Feldioara (Féldvar, 25 km. Vest Făgă- 
ras)—Somärtin (Martinsberg) — înălţimea Vest de Cincul—Se- 
listat (Seligstadt). Atacurile desläntuite împotriva Corpului alpin 
pierduseră astăzi din elan. O. H. L. austro-ungar a comunicat în 
cursul zilei, stiuatia inamicului pe frontul ei. Informatiunile erau în 
concordanță cu concepţia armatei. Pe baza lor sa presupus, că 
Românii se aflau în curs de înaintare spre Vest şi anume: 

— cu Diviziile 3 şi 4 infanterie şi cu una Brigadă infanterie 
din Divizia 5 infanterie, precum şi cu Divizia 1-a cavalerie, având 
grosul în zona Bărcuţ (Bekokten) — Cincul—Săsăuş (Sachsen- 
hausen), si unităţi mai slabe la Sud de Olt. 

— cu Diviziile 6 şi 7 infanterie (ultima avea mai mult de 3 
brigăzi infanterie) precum si cu Divizia 2-a cavalerie prin Odor- 
hei, spre Sighişoara. 

— cu o divizie infanterie constituită atunci, având o brigadă 
spre Praid (Parajd) şi alta în Valea Gheorghieni. 

— cu Divizia 14 infanterie întărită, călare pe Mureş până 
la colţul de Nord-Vest al României. 

S'a dovedit însă mai târziu, că această presupusă repartiție 
a forţelor inamice n'a fost aproape de cea adevărată. O părere 
clară asupra situaţiei inamicului nu mi-am putut forma decât după 
bătălia dela Brașov. 

Am avut cu O. H. L. austriac un schimb de păreri asupra 
situaţiei arătate mai sus, cerându-mi să-i comunic intentiunile mele 
viitoare. După ce i-au fost date, a pus Armata 1-a austriacă, din 
punct de vedere operativ, sub comanda mea. 

Această măsură necesară de atâta timp ar fi fost binevenită 
cel mai târziu după schimbarea de front a Armatei 9-a spre Est; 
acum era de sigur foarte tardivă. De altfel, faţă de raporturile 
ce existau între Generalul v. Arz şi mine, puteam să mă lipsesc 
acum de această subordonare, deoarece ne-am fi înţeles si fără ea 1). 


1) Mai inutile au fost însă SE transmise de O. H. L. austriac. 
Ele reproduceau în parte lucruri naturale, in parte repetau intenfiunile comu- 


71 


www.dacoromanica.ro 


Generalul v. Arz raportase, că centrul si aripa stângă à ar- 
matei sale se află în retragere continuă; primul ajunsese deja 
în Va'ea Târnavei Mici, în amont de Sângiorgiul de Pădure (Erdô 
St. Gyorgy. Generalul v. Morgen credea, în consecință, că nu va 
putea începe la 19 Septemvrie ofensiva ordonată Diviziilor 89 
si 71 infanterie şi dimpotrivă, că va fi obligat să se retragă şi cu 
aceste unităţi peste Târnava Mică. Asemenea idei nu puteam: 
încuviința. Dacă Grupul Morgen ceda terenul asifel, atunci ina- 
micul câștiga complet libertatea de acţiune. Executarea planului 
meu devenea astfel foarte îndoelnică. Am răspuns deci Coman- 
damentului Armatei a i-a, că mă pot împăca, in extrem, cu re- 
tragerea centrului şi a aripei stângi, dacă aceasta este inevitabil; 
aripa dreaptă însă trebue nu numai să țină cu orice pref, dar chiar 
să sprijine, cel puţin cu o parte din unităţi, înaintarea Armatei 
9-a. Comandamentul Armatei va purta de grijă, ca linia Sângior- 
giul de pădure — înălțimile Est Sighisoara să ţină mâine neapă- 
rat; în caz extrem, Divizia 71 infanterie va putea fi refuzată înapoi, 
în legătură cu această linie, până la înălțimele Est de Sighisoara- 
Telina (Pusta Celina); se va insista însă în ziua următoare asupra 
înaintării Diviziei 89 infanterie si a unei părți cât mai puternice 
din Divizia 71 infanterie. 

Informaţiunile primite în cursul serii asupra inamicului, 
nu erau de natură să mă determine spre o altă hotărire. Timpul 
foarte ploios a împiedicat de sigur mult recunoaşterile. Totuși, 
atât s'a confirmat că in fata Corpului de cavalerie Schmettow, sau 
produs pe alocuri, mișcări în retragere, executate de unele unităţi 
inamice. Scopul lor a rămas nelămurit pentru noi. Situaţia nu sa 


nicate anterior de comandamentul Armatei 9-a. Acestor Instrucţiuni se cu- 
vin, în aceeaşi măsură, observatiunile, pe care le-am făcut asupra Instruc- 
tiunilor date de O. H. L. german, înaintea bătăliei dela Sibiu. N'a creat con- 
sideratiuni noui asupra conducerii operațiunilor. Dimpotrivă putea să îngreu- 
neze eventuale noui hotäriri (în cazul când s’ar fi schimbat situaţia între timp) 
din cauza obligatiunilor rezultate din executarea lor. Eu voi reveni încă 
odată asupra consideraţiunilor, ce rezultă din acest mod al conducerii armu- 
telor, deoarece sunt de-o importanță mare şi principială. Desigur că oa- 
menii care s'au folosit de acest procedeu teoretic (de a îngrădi pe un coman- 
dant independent, în executarea misiunilor sale) l-ar fi respins şi sar fi apă- 
rat în mod mult mai energic, dacă ar fi avut de întâmpinat asemenea dificul- 
täti. In practică însa, fie nu-i ajutau nervii, fie le lipsea înţelegerea consecin- 
telor fatale săvârşind asemenea păcate. Expresia „păcat“ se utilizează aci 
dinadins, deoarece nu este într'adevăr vorba de-o necuviintä, ci de un păcat 
greu de ordin militar. Eu n’asi fi ezitat să mă împotrivesc lui, dacă evenimen- 
tele de pe front n'ar fi absorbit întreaga mea atenţie. 


72 


www.dacoromanica.ro 


modificat cu nimic faţă de acea din ajun. Trebuia făcut însă totul 
pentru a pune în mișcare Corpul XXXIX rezervă. El a primit ordin, 
cu toate că şoselele erau extrem de rele, să înainteze la 19 Sep- 
temvrie, dis de dimineaţă, cu grosul pe la Sud de Olt, cu unităţi 
mai slabe la Nord. Corpul cavalerie Schmettow urma să se aso- 
cieze înaintării aripei stângi; Generalul v. Morgen cu Divizia 89 
infanterie şi cu toate forţele ce pot fi făcute disponibile din Divi- 
zia 71 infanterie, esalonate spre stânga, vor ataca cu aripa dreaptă 
în direcţia spre Bărcuţ. 

Dacă în cursul nopţii eram îngrijoraţi la Comandamentul Ar- 
matei 9-a, că Românii erau pe punctul de a se retrage în mod 
precipitat, se părea însă, că evenimentele din 19 Seplemorie vor 
aduce oarecari surprize. . 

Divizia 89 infanterie se găsea dimineaţa în curs de înaintare 
“ până aproape de linia Selistat—Barcut, când a fost izbită de un 
contra-atac inamic, care a respins-o cu pierderi grele până dincolo 
de cota 706 (Koppen auf Dumbrawa). Că a putut face din nou 
faţă pe acest versant, se datorează mai mult atitudinei $oväi- 
toare a inamicului, decât intervenţiei rezervelor (Regimentul 8 
infanterie Landwehr dela Corpul cavalerie Schmettow) care au 
primit trupele aflate în retragere. 

Unităţile Diviziei 71 infanterie, care trebuiau să se asocieze 
Diviziei 89 infanterie, nu au debusat la vreme si s'au abținut cu 
totul să facă o încercare de atac, după eșecul vecinei sale. 

Comandamentul Corpului 1 rezervă privea situaţia ambelor 
divizii ca foarte gravă. In repetate rânduri a susţinut, că ele 
nu se vor putea menține, dacă inamicul va continua să preseze gi 
vor trebui să se retragă în terenul deluros inaccesibil, de pe ma- 
lul drept al Haarului. 

Această informaţie nu era de loc îmbucurătoare. Lipsa a 
două divizii, adică a 2/5 din forţele mele, trebuia să se resimtă ex- 
trem de nefavorabil în acţiunea decisivă. Cu toate aceasta nici 
acest eveniment n'a putut sdruncina hotărîrea mea, de a căuta 
această deciziune prin o înaintare a Corpului XXXIX rezervă spre 
Est. Oricare ar fi fost motivele ce au determinat pe Români să 
execute acţiunea împotriva Corpului Morgen, totuşi nu exista nicio 
operaţiune mai potrivită cu care să fie întâmpinată, decât atacul 
trupelor noastre. 


73 


www.dacoromanica.ro 


In cazul când intenționau să respingă mai spre Vest Corpul 
I rezervă şi Armata i-a austriacă, atunci înaintarea Corpului 
XXXIX rezerva spre Est trebuia să-i forțeze, în mod cert, să se 
oprească. 

Dacă au presat, deocamdată, pentru a se îndrepta apoi asupra 
Corpului XXXIX rezervă, atunci puteam spera, că vor interveni 
prea târziu pentru a influenţa decisiunea de pe malul de Sud al 


Oltului. 

Dacă au făcut-o numai pentru a-şi crea puțin spaţiu în ve- 
derea retragerei, cu atât mai puţin nu exista atunci niciun motiv, 
de a lăsa să se producă, la Sud de valea Oltului, o stagnare în 
înaintare. 

Nici informatiunea primită mai târziu, că forte inamice pu- 
ternice s’ar afla în înaintare prin Cincul spre Vest, n'a modificat 
întru nimic hotărîrea mea. 

Ca o urmare a informafiunilor primite am dat ordinele nece- 
sare Generalului v. Staabs. El a accelerat înaintarea cât i-a permis 
starea precară a şoselelor. Pe anumite porţiuni a trebuit ca Divi- 
zia 187 infanterie să fie îndrumată pe şoseaua de marş a Diviziei 51 
Honvezi. 

In seara zilei, Corpul XXXIX rezervă se afla cu primele ele- 
mente pe linia: Uta de Sus—Vistea de jos—Feldioara—Somärtin. 
Corpul de cavalerie Schmettow, cu efective foarte slabe, pe linia 
Bruiu (Braller)—Toarcla (Tarden)—Gaudi B. Inamicul dispăruse cu 
încetul din faţa întregului front. Corpul XXXIX rezervă a observat, 
seara târziu, trecând prin Bărcuţ în spre Sud-Est, o coloană in 
marș. Chiar împotriva Armatei i-a austriacă atacurile au încetat. 

Evident, că nervii Comandamentului român nau rezistat, 
pentru a suporta ameninţarea căilor de comunicaţie spre Braşov. 

Natural, că în prezent nu mai putea fi vorba de retragerea 
Corpului 1 rezervă. El a primit ordin, de a-şi pune în ordine di- 
viziile sale, atât de greu încercate, astfel încât în ziua de 20 Sep- 
temvrie grosul să poată relua mișcarea pentru a nu pierde con- 
tactul cu inamicul. Din nefericire n'au reuşit să facă nici atât, 
din cauza stării trupelor; aceasta a avut mai tâziu rezultate foarte 
neplăcute peniru comandament, care nu mai era la curent cu 
mișcările inamicului. 

In această zi (20 Sept.) Corpurile XXXIX rezervă si de cavale- 
rie au putut să înainteze foarte repede. Seara, primele elemente ale 


74 


www.dacoromanica.ro 


celui dintâi se aflau la Poşorta—Luţa—Beclean—înălţimmea Sud de 
Calbor; Schmettow se afla în regiunea Soars si la Nord. Contact 
cu inamicul nu exista decât la vârful Sud-vestic al Geisterwal- 
dului, la Şinca Veche. Era deci foarte greu, să ne facem o imagine 
reală asupra intentiunilor inamicului. 

Din informatiunile primite aveam impresia, că el se degaja 
cu forțele principale ale Armatei 2-a, în direcţia Braşov si va re- 
fuza aripa stângă a Armatei de Nord în Valea Târnavei Mare, în- 
cepând dela Est Sighişoara până la Odorhei. Această ipoteză a 
mea s'a adeverit mai târziu. Deocamdată o abandonare a luptei, 
părea putin probabilă, deoarece Românii încurajați de succesul 
repurtat eri împotriva Corpului 1 rezervă, ar mai fi putut în- 
cerca încă odată ceva asemănător. 

Ulterior a trebut să admitem însă că nu exista altă cale pen- 
tru comandantul inamic, nehotärît să angajeze o acţiune decisivă 
numai cu Armata 2-a (deşi superioară numericeste cu Y/3) contra 
Armatei 9-a, (aceasta victorioasă la Sibiu), decât să se retragă spre 
Braşov. 

Dacă ar fi încercat să acţioneze în legătură cu Armata de 
Nord, atunci ar fi fost pus in faţa deciziunei realizată de Armata 
9-a, înaintea armatelor lui. In afară de aceasta ar fi pierdut 
de sigur trecătorile Braşovului, pe care nu trebuia să le cedeze 
cu niciun preţ. El se lămurise asupra acestei situaţii încă la 19 
Septemvrie. Ofensiva sa împotriva Corpului Morgen a urmărit 
numai scopul, de a-şi crea libertate de acţiune pentru a degaja 
intrările Geisterwaldului, de care acest corp se apropiase la o 
distanță amenințătoare. 

‘O cunoaștere deplină a situaţiei nu am obţinut la Comanda- 
mentul Armatei a 9-a decât în seara de 20 Septemvrie, după cum 
am menţionat. Cu toate acestea ordinele date pentru 21 Septem- 
vrie au corespuns situaţiei. 

Corpul XXXIX rezervă trebuia să trimită la Nord de Olt nu- 
mai o flancgardă slabă prin Boholţ spre Est, si să înainteze cu 
grosul forţelor la Sud de râu. 

Corpului de cavalerie i s'a menţinut direcţia spre Felmer. 

Corpul I rezervă cu aripa dreaptă prin Seliştat—Cobor. 

Armata i-a austriacă a primit de asemenea ordine, de a 
participa la acțiune. Brigada 16 infanterie austriacă nu va mai 
debarca după cum era intenţionat, în Valea Mureșului, ci la Si- 


27 


www.dacoromanica.ro 


ghisoara pentru a înlocui cât mai curând posibil unităţile Diviziei 
71 infanterie 1amase în acea regiune. 

Nu aveam speranțe mari, că armata va fi în stare, să co- 
respunda ordinului printr'o activitate ofensivă. Inamicul a atacat-o 
în cursul zilei, între Târnava Mare şi Valea Gheorghieni şi a re- 
purtat un succes deplin. Ar fi trebuit mai mult spirit ofensiv, decât 
exista la trupele armatei, pentru a da a doua zi, contra atacul co- 
respunzător. 

Nici la 21 Septemvrie Armata 9-a n'a reuşit să reia contactul, 
cu toate că făcuse pretutindeni progrese frumoase. Lămuriri asupra 
situației n'am putut obţine nici prin recunoasteri aeriene sau te- 
restre. După trageri de artilerie de härtuialä lipsite de importanţă, 
Corpul XXXIX rezervă a ajuns seara în valea Pâr-Sinca, la 
Şinca Veche şi Şercaia; Corpul de Cavalerie la Felmer; Corpul I 
rezervă la Cobor si Jibert (Seiburg). 

Inamicul se retrăgea pretutindeni. De abia târziu, după că- 
derea intunerecului, Comandamentul Copului XXXIX rezervă a 
raportat că Românii s'ar găsi in poziţie în faţa sa, pe malul drept si 
foarte înalt al Şinchei. Corpul de armată dăduse o probă admira- 
bilă prin marşul executat. Ca să nu piardă fructul muncii depuse 
era necesar, ca a doua zi să înlăture rezistentele eventuale, pe 
direcția sa de înaintare, cu toată repeziciunea. I s'a recomandat, 
în consecinţă, în mod insistent, să concentreze încă în timpul nopţii 
o grupare puternică de artilerie, pe aripa sa dreaptă si să atace 
în zorii zilei. 

De altminterea trebuia să urmărească, prin operaţiunile ulte- 
rioare, orientarea unei divizii pe şoseaua Sinca Veche—Poiana Me- 
rului, înaintând cu celelalte două pe şoseaua Perşani—Vlădeni. O 
flangardă slabă urma să fie trimisă peste Grid-Vrf. Prunilor (824), 
prin Geisterwald, spre Crizbav (Kresbach). Divizia dela Sud se 
rupea mai târziu, trimițând probabil un detaşament prin Boba- 
niciu spre Vulcan (Wolkendorf); coloana principală dela Nord se 
bifurca la Vlădeni spre Codlea (Zeiden) şi Tântari (Schneckendorf). 
Corpul I rezervă a primit ordin să ajungă în 22 Septemvrie la 
trecerile peste Olt dela Comana de jos (Al. Komana) şi Hoghiz 
(Heviz). 

Pentru Corpul de Cavalerie n'a mai rămas spațiu, cu ocazia 
acestei înaintări concentrice în spre şi prin Geisterwald. In afară 
de puţinele drumuri existente, el nu putea să fie utilizat în munții 


76 


www.dacoromanica.ro 


impadurifi ai regiunei. Mam decis deci, să-l împing la 22 Septem- 
vrie înapoia Corpului I rezervă, la aripa stângă a armatei, în re- 
giunea dela Stena (Stein) şi Jibert (Seiburg). Cum va fi utilizat 
de acolo mai departe, văzând şi făcând. 

Brigada 8 munte austriacă (ale cărei prime trenuri plecaseră 
dela Isonzo, si era așteptată la Sibiu, în noaptea următoare) a pri- 
mit misiunea de a se pune în mars imediat după sosire, cu toate 
unităţile în direcţia Est Valea Oltului. Intenţionam să împing a- 
ceastă brigadă peste culmea muntoasă a Făgărașului (la Vest de 
Piatra Craiului), în spre şoseaua Braşov-—Câmpulung, pentru a 
deschide, din spre Sud, trecătoarea Bran. Am putut renunţa la pla- 
nul iniţial de a interveni cu brigada în regiunea Surduc, deoarece 
situaţia nu s'a modificat acolo de loc în defavoarea noastră. Ina- 
micul rămăsese completamente inactiv. 

Şi la Corpul alpin şi-a încetat atacurile, afară de mici in- 
cursiuni mereu respinse. 

In fata Armatei 1-a austriacă părea că a început degajarea 
spatelui. 

Seara am raportat O. H. L. german intenfiunile mele, asupra 
continuării operațiunilor. 

Am pornit dela ipoteza, că este încă îndoelnic, dacă Armata 
2-a română va încerca să opună o rezistență importantă în partea 
de Vest a Geisterwald-ului; consideram însă ca fapt cert separa- 
tiunea ei de Armata de Nord. Armata 9-a va rămâne în strâns 
contact de Armata 2-a română, făcând efortul necontenit cu 
aripa dreaptă, pentru a ajunge în bazinul Brașovului, după care 
va înainta cu grosul forţelor în direcţia Ploeşti, iar cu Corpul 
alpin în direcţia Piteşti. Impotriva Armatei de Nord n'am socotit 
necesare alte măsuri decât împingerea de unităţi mici spre comu- 
nicatiile ei. Aceasta va fi suficient pentru a degaja şi Armata 1-a 
austriacă. 

Trebue să mentionez anticipat, că O. H. L. a aprobat proiec- 
tele mele din 22 Septemvrie. i 

M'a bucurat comunicarea din scara de 21 Septemvrie că Di- 
vizia 7 infanterie bavareză repartizată Armatei 9-a, va fi expediată 
şi pusă la dispoziţia mea, fiind îndrumată în direcţia Cluj. 

Prin forţele noi promise şi de O. H. L. austriac (încă 2 brigăzi 
munte), mi s'au creat perspective foarte favorabile pentru continua- 


77 


www.dacoromanica.ro 


rea operaţiunilor. Eram astfel în situaţia de a putea executa un atac 
simultan: 

cu Corpul XXXIX rezervă, spre trecătorile Braşovului, 

cu Corpul I rezervă călare pe valea Oltului. Succesul nu mai 
era indoelnic. Campania împotriva României s'a schimbat în mod 
esenţial devenind muli mai ușoară, peniru a obţine efecte mari cu 
pierderi puţine. Din nefericire sa dovedit după câteva zile, că 
O. H. L. a renunţat la intenfiunile sale, Din ce motive n'am putut 
afla. In tot cazul Divizia 7 infanterie bavareză, n'a mai sosit la 
Armata 9-a. 


www.dacoromanica.ro 


BĂTĂLIA DELA GEISTERWALD 
(Schița No. 2) 


La 22 Septemorie, Comandamentul Armatei 9-a a părăsit Sebe- 
şul Săsesc orașul atât de primitor pentru a se instala la Sibiu, după 
ce cu o seară înainte a sărbătorit ziua numelui bătrânului Impa- 
rat Franz Josef, împreună cu notabilităţile orașului, printre care era 
si „Contele sas“ (preşedintele guvernamental) Wahlbaum. La ple- 
care ni s'au facut manifestafiuni duioase de mulţumiri si bine-cu- 
vântările populaţiei ne-au petrecut la părăsirea vechiului cartier 
şi ne-au întâmpinat în cel nou, capitala Transilvaniei. 

Vremea închisă din ultimele zile s'a schimbat facând loc celei 
obișnuite toamna în această regiune. Temperatura scăzuse, făcând 
astfel ca şoselele să se usuce mai repede. Munţii Făgăraşului se 
înălțau în fata noastră în splendoarea admirabilă de colori si sub 
zăpada de curând căzută. Schimbarea timpului a avut şi urmări 
neplăcute. 

Până la ora 11 ceața deasă a împiedicat, pe vale, începutul a- 
tacului Corpului XXXIX rezervă. După ridicarea ei, însă acesta 
şi-a urmat repede cursul. Faţă de tăria naturală si comandamen- 
tul pozitiunilor ocupate de trupele române, pe versanţii râposi de 
pe malul drept al Sinchei, in zona Diviziilor 76 rezervă si 51 Hon- 
vezi, Generalul v. Staabs a voit să aştepte de fapt rezultatul hotă- 
ritor al acțiunii Diviziei 187 infanterie, care ataca spre Grid. Când 
i sa raportat însă despre trupe inamice, care se apropiau pe şo- 
seaua Vlădenilor, a dispus ca si primele divizii numite mai sus să 
atace. Cu o abilitate extraordinară trupele lor s'au cäfärat pe înăl- 
timi și au cucerit pozitiunile române. Inamicul a avut cu această 
ocazie pierderi extraordinare, mai mari chiar decât cele rezultate 
din repetatele contra-atacuri, la care trecuse acum. El a cedat te- 


79 


www.dacoromanica.ro 


renul definitiv, iar după producerea efectului acţiunii întreprinsă 
de Divizia 187 infanterie, cedarea s'a făcut în mod foarte precipitat. 
O pradă bogată în material (printre altele nu mai puţin 11 baterii 
ale Diviziei 6-a române), a căzut în mâinile bravilor atacatori. Nu- 
mărul prizonierilor neräniti s'a ridicat din nou la câteva sute. Pe 


i Pre Zrt En ra A 

LUE de/2 Geisferwa/d i pi A Si Ws NA re ară ont Rad: % A 
Situatia dela 17-22 Seplemtrie 19% Non COR a 

leas: il HAUT n) et. 
Schitehre A 4, 1 Bir wi ange 
hs 2 US AN A US N i uta 
Sa; Sunt A we sy A ay wire, A EN fr pp 
1 Agree Vie ee EME D EST 
? 


oe ud IN at Ny 


a < 


at ae : Ÿ 
aro ve ÎN 
îm ‘md ae dă 


ai AU i 
? oS/mnrc ase TN 
§ (.G.0l4:3, AT Ho 
Fleet Cc Sion INS CPS wi 
AU 
Ye 


iN faced? 
See re 
FAR. 
CĂ 4 
Piss ats oa A 


i, 
ap’ fu! fe 


Ÿ ot 

NP VAT "7 prd Trope germane şi austro-ungare 
sa TI Sir à ee Trupe române 

parait i; 1:1000.000 

iat ogi’ 2 2 ” o Û zo LI. A 


tot timpul campaniei executată de Armata 9-a, numărul redus al 
prizonierilor rămâne un fapt foarte caracteristic. Pe de o pate Ro- 
mâniii aveau o agilitate, demnă de admirat, de a dispare în munţii 
împăduriţi, disolvând chiar unităţile din moment ce lucrurile ieșeau 
„prost“, pe de alta oamenii noştri aveau o mică înclinare, după cele 
auzite despre tratamentul aplicat camarazilor lor căzuţi în mâinile 
inamicului, de a face multi prizonieri. 

Corpul XXXIX rezervă n'a întârziat mult pe câmpul de luptă. 


80 


www.dacoromanica.ro 


Incă în aceeași seară a reluat înaintarea, după cum ordonasem la 
21 Septemvrie. 

Din Corpul I rezervă, Divizia 89 infanterie a ajuns în seara 
de 22 Septemvrie la Comana de jos, după ce avangarda ei, in- 
tervenind repede a reuşit să stingă la vreme podul peste Olt, aflat 
în flăcări. Divizia n'a întâmpinat rezistenţe serioase. Aceasta s'a 
întâmplat Diviziei 71 infanterie la Rupea (K6halom). Numai după 
o luptă îndelungată cu rezultate schimbătoare de o parte si de alta, 
au izbutit — în fine — să se apropie de localitate, rămânând în 
cursul nopţii într'o luptă continuă în faţa ei. 

Corpul de cavalerie executase cu abilitate o schimbare grea 
de direcţie în spre stânga, în spatele Corpului I rezervă, fără a 
deranja pe acesta în înaintarea sa. El ajunsese în apropiere de 
Fiser (Schweischer). Contactul a fost păstrat cu forte puternice de 
cavalerie română, în special în regiunea dela Beia (Meburg). Inami- 
cul părea că se retrage spre Est. Infanterie n'a fost întâlnită nicăieri 
la Nord de Geisterwald. Presupunerea mea, că ambele armate ro- 
mâne, ce se aflau încă de această parte a munţilor de frontieră se 
separaseră una de alta, sa adeverit complet. 

Dacă aceasta era realitatea, atunci trebuia să presupunem, că 
Armata de Nord nu se va opri cu aripa stângă în vant, în bazinele 
Ciuc şi Gheorghieni. Trebuia mai curând să ne așteptăm la o retra- 
gere grăbită a acesteia, în direcţia şi pe calea ei principală de co- 
municatie, trecătoarea Ghimes. 

Generalul v. Arz a ţinut seamă de această situaţie, în urma. 
instrucțiunilor trimise la 22 Septemvrie seara. I s'a cerut să urmă- 
rească de îndată inamicul, ce eventual se retrăgea, chiar cu unităţi 
cât de slabe. Pe aceste şosele înguste de munte nu ne puteam aştepta 
la un succes prea mare. Armata 1-a austriacă trebuia să formeze in 
înaintare, pe aripa ei dreaptă, o grupă de manevră şi izbire, prin 
care să se poaiă frânge rezistentele inamice cu mai multă ușurință 
în terenul de acolo, pentru a reuși o dezaxare a lui de pe direcţia 
sa naturală de retragere. 

Corpul I rezervă trebuia să bată completamente în ziua urmä- 
toare, pe inamic la Rupea şi să continue apoi marșul fără oprire, 
cu grosul forţelor Diviziei 71 infanterie, dincolo de seaua dela 
Bogata Olteană, având o flancgardä în mars peste Mateiasu (Ma- 
tefalva). 

Divizia 89 infanterie, ale cărei ultime unități rămăseseră mult 


77509 — 6 81 


www.dacoromanica.ro 


in urmă, trebuia concentrată la Sud de Hoghiz, după care urma 
de aproape. Divizia 71 infanterie. 

Schmettoro a primit misiunea de a respinge cavaleria inamică 
peste linia Paloş-Beia unde urma să-și concentreze diviziile sale prea 
împrăștiate. Nu-i puteam fixa un obiectiv mai îndepărtat din cauza 
stării cailor. 

In regiunea Surduc: După cucerirea D. Fägetel, la 17 Septem- 
vrie, Generalul v. Busse a continuat să exercite presiune asupra ina- 
micului. Acesta a fost forţat să se retragă dintr'o poziţie în alta, din 
înălţime în înălţime, până când, la 22 Septemvrie, s'a retras pe 
frontieră, lăsând Petroşanii în mâinile noastre. Nu am putut trece 
imediat la urmărire, deoarece se impuneau pregătiri speciale în te- 
renul acesta greu accesibil care a fost cucerit prin atac. 

In zorii zilei la 23 Septemvorie, Divizia 71 infanterie a ocupat 
Rupea şi a urmărit inamicul în retragere, dincolo de regiunea Ho- 
morod-Cohalm. El a încercat din nou să se oprească acolo, a trebuit 
însă să renunțe când a primit informatiunea, că elementele înain- 
tate ale Diviziei 89 infanterie se află în marș spre Hoghiz. Apoi a 
dispărut deodată, în valea Oltului, pornind-o în amont, spre Est. 
O urmărire cu Divizia 71 infanterie n'a mai fost posibilă, deoarece 
grosul forţelor era prea epuizat. Numai un detaşament slab a men- 
ținut contactul până la Mateiasu. 

Din aceleaşi motive divizia nu sa putut pune în marş spre 
şeaua Bogata Olteană. Generalul v. Morgen a rugat şi obţinut apro- 
barea, ca Divizia 89 infanterie s'o depășească pentru a trece în 
capul dispozitivului. 

Fa a ajuns cu primele elemente seara târziu, la şeaua Bogata 
Olteană. Pentru ziua de 24 Septemvrie i s'au fixat ca obiectiv de 
marș Feldioara (Marienburg); Divizia 71 infanterie Chepet (K5- 
pecz). 

Corpul XXXIX rezervä a trecut prin Geisterwald färä vreun 
incident, însă n’a mai putut cuceri în ziua aceasta ieşirile dela Est 
şi Sud de Tântari (Schneckenbach). In schimb o coloană laterală a 
Diviziei 187 infanterie, care şi-a făcut loc prin munţi a reuşit să 
pună stăpânire pe Crizbav (Kresbach) după nenumărate dificultăţi, 
fără a fi întâmpinată de inamic. 

Corpul de cavalerie n'a mai putut ajunge Divizia 2 cavalerie 
română la Meia (Meburg). Aceasta s'a sustras repede în direcţia Est 
si Sud-Est. 


82 


www.dacoromanica.ro 


Și Armata 1-a austriacă, raporta, că inamicul e în retragere 
spre Est, pe întregul front. 

In urma acestor fapte a trebuit să-mi formez convingerea, că 
Românii nu vor mai face față Armatei 9-a, de partea aceasta a 
munţilor. Cu toate acestea primeam informatiuni repetate, despre 
debarcări de trupe, ce soseau din spre Sud, în bazinul Braşovului. 
Faptul se putea explica însă si prin aceea, că aceste forte proaspete 
din interior erau necesare pentru a înlesni retragerea unităţilor Ar- 
matei 2-a, ce nu mai erau capabile să opună rezistență în retragerea 
lor pe şoselele munţilor. Totul depindea acum de cucerirea cât mai 
repede a trecătorilor munţilor, la Sud de bazinul Brașovului. Cor- 
pul XXXIX rezervă trebuia deci să atace din nou, în zorii zilei 
următoare. El a primit ca obiectiv de atac Braşovul. In consecinţă 
s'a trimis o patrulă, puternică nu ca număr ci calitativ: toţi oameni 
aleşi si bine echipați, puternici si rezistenți, pentru ca învăluind 
muntele Schuller la Sud de Braşov să se înfiltreze până în regiunea 
Timișul de Sus (F. Tomôs) pentru a bara șoseaua Predealului. 

Pentru 24 Septemorie s'a prescris Corpului I rezervă să a- 
junga din vreme cu Divizia 89 infanterie la Feldioara, iar cu Di- 
vizia 71 infanterie, care mai era încă sub efectul suferințelor zilei 
de ieri — la Chepet. 

Speram. astfel ca prin înaintarea concentric’ în Jara Bârsei 
să pot strânge repede, în cleşte, unităţile inamicului aflate acolo. 

Ca să nu se producă niciun fel de surpriză din partea cava- 
leriei române, am îndrumat Corpul de cavalerie în direcția Bara 
Olt (Barot). 

După ce am dat dispozitiunile în vederea acestor operaţiuni, 
mi-a venit dela M. C. G. un ordin semnat de M. S. Împăratul; 
nu-mi reamintesc, conţinutul lui cuvânt cu cuvânt; sensul era însă, 
că Armata 9-a trebue să-și accelereze mișcările. Observatia tacită, 
pe care o conţinea această telegramă n'a putut să mă lovească. Eu 
ştiam. că îmi făcusem datoria. Insäsi telegrama o gäseam inexpli- 
cabilă şi aşa mi-a rămas până în ziua de azi; cred că Șeful Suprem 
al Armatei n'a avut de sigur intentiunea de a pune în discuţie ca- 
pacitatea confirmată a trupelor mele. De a le critica după 14 zile 
de lupte neîntrerupte, în terenul cel mai inaccesibil, sau după 
marșuri pe şosele imposibile, a le critica după succese, cum nu se 
pot închipui mai strălucite, după probe şi sfortäri depuse, ce nu 
mai puteau fi continuate fără întrerupere, însemna a se comite o 


83 


www.dacoromanica.ro 


nedreptate foarte mare, de care Impăratul, cu spiritul său netär- 
murit pentru dreptate, nu s'ar fi putut face vinovat niciodată. Nu 
îmi mai rămânea nimic de făcut, decât să las să se coase telegrama 
la dosar, deoaerce o majorare a sfortärilor nu se putea cere, oricât 
de mare ar fi fost bună-voinţa. 


www.dacoromanica.ro 


BĂTĂLIA DELA BRAŞOV 
(Schița No. 3) 


In zorii dimineţii de 24 Septemorie, diviziile Corpului XXXIX 
rezervă, au respins ariergardele inamice, care căutau să le împiedice 
debuşarea din Geisterwald, în câmpia Bârsei. Aceasta le-a reu- 
sit pretutindeni fără întârziere. La Tântari, unde au atacat Divi- 
ziile 187 infanterie şi 51 Honvezi, Românii au suferit pierderi grele. 
La Tohanul Vechiu (O. Tohan) în zona Diviziei 76 rezervă, ei sau 
retras la început de bună voie. 

Când însă primele elemente ale grosului Diviziei 76 rezervă 
debusau din regiunea împădurită, au fost primite cu focuri puter- 
nice de artilerie, din regiunea Sud D. Muscelului, unde Românii or- 
ganizaseră o puternică poziţie. Situaţia dominantă a acesteia pe 
înălțimea, ce se ridică abrupt dincolo de valea fără acoperiri a 
Bârsei, ce nu se poate trece decât pe alocuri, făcea imposibilă orice 
înaintare de front. Nu mai încape nicio îndoială, că recunoa- 
şterea executată de avangarda diviziei, în seara precedentă, a fost 
incompletă. Unităţile ieşite în mod neprevăzător din pădure sau 
salvat din nou la adăpostul ei. Comandamentul s'a convins, că des- 
chiderea drumului spre şoseaua Bran nu era posibilă decât prin 
învăluire. Şoseaua se afla în imediata apropiere, în faţa frontului 
diviziei, şi era utilizată de inamic, în mod continuu, pentru eva- 
cuarea materialului. Generalul Elstermann v. Elster, Comandantul 
diviziei, a intervenit cu unităţile din linia doua, manevrând prin 
Zărneşti, spre aripa stângă a Românilor; a impus apoi detașamen- 
tului trimis prin Holdbav (Holbak) spre Vulcan (Wolkendorf), să 
se schimbe direcţia prin Cristian (Neustadt) spre Tohanul nou (Uj 
Tohan), împotriva aripei drepte. Totuşi în ziua de 24 Septemvrie 
nu s'a putut obţine aci niciun succes. Inamicul luase din timp con- 
ira măsuri; el își dădea seama că în cazul când va ceda, drumul ne 


85 


www.dacoromanica.ro 


era deschis spre şoseaua sa principală de retragere, trecătoarea Ti- 
mis. Terenul ne-a opus mari dificultăți. Pe scurt, Divizia 76 re- 


dest rn 3 


__ Batslia dela Brasov 
Si/vatia cel 23-25 Septembrie 1916 


OTTO SRI 
yp SSS 
“ 

Ca 


=. 


N AAD aste RS LORTIN] 
RUE CH, DES 
UI 


4 


i} 
Fe 


> 
nues à 
st WHY 
= 


\ Fe 
y orn 


> 

JUL Ro 

= o 
ay 
SAS à 
A 


, (ol! 
ns EVN 
12) + = te th 
: gt (us 
- Yah we 2 ES 184 
Sone = es: 
“] Hauts sos Paza 
16 : PASARI LE 
2 3" 3 
22 jou 23 
25 RE Nh 3 


7 


\ 
II! 
ul 
SS 
a 7 
NS 
SUR 


ane 


\ Li À 
5 he? NS o făra ofe//u 
CRE BRASOV Es 
= Y, R! À G//mbavo 3 aN ' Mee E 
% | use € < 
D AL D 
À We Ton "(ED BY 
% cake Lang NPN A BE 
E CAB Chu ee x CR 
o aPeat za Mr STI N (NS Der 
4 D TETE a NER 
ES D LA 
. des {Pal nul SP yey es SE oy 
fs CDI Sari SE Wu, i AA 


WEN degendé: 
KR = pe germonc sroustro-ungere 


Sn 
ww i 
FON 


de GB l’une române 
LA 
să 1:800 000 
™ 4,5 d 1 pie 
DEA es: RSR ae à 


zervă a fost tintuitä pe loc deşi inamicul din faţă nu părea să aibă 
forte mult superioare. 


86 


www.dacoromanica.ro 


Divizia 51 Honvezi şi-a continuat înaintarea prin Codlea (Zei- 
den). Ea a ajuns în acea zi cu grosul forţelor până în regiunea 
Ghimbav (Weidenbach), având o flancgardä la Cristian (Neustadt). 
In cursul înaintării sa ciocnit de mai multe poziţii de ariergarda 
în faţa cărora s'a desfăşurat. Credea că la Ghimbav (Weidenbach) 
şi Cristian (Neustadt) se va lovi de o nouă asemenea poziţie. 

Divizia 187 infanterie înainta dela Tânfari prin Satu nou 
(Barcza Ujfalu), cu intenţia de a trece prin Sân Petru (Petersberg), 
de unde luându-și măsuri de siguranţă în spre Nord-Est, să mane- 
vreze învăluitor spre Braşov şi S. E., vizând intrarea în trecătoare. 
Nu a izbutit să execute această manevră. Deoarece nu se mai vedea 
picior de inamic, ci în schimb numai coloane de fum în regiunea 
gării Braşov, am dedus, că se începuse distrugerea depozitelor (apro- 
vizionărilor) sau a cartierelor oraşului; cum pe de altă parte locali- 
tatea Codlea (Zeiden) n'a fost depăşită de D. 51 Honvezi, Generalul 
Sunkel a voit să evite orice întârziere în ocuparea (învestirea) ora- 
şului. După propunerea sa a renunțat şi Generalul v. Staabs de a 
mai face ocolul prin Sân Petru (Petersberg). Sa incuviintat Di- 
viziei 187 I., ca să se îndrepte imediat (direct) prin Hălchiu (Helds- 
dorf) şi Stupini (Méhkertek) spre Braşov, lăsând spre Sân Petru 
numai o flancgardă în marş, compusă dintr'un batalion cu artilerie 
puternică, sub comanda Maiorului v. Weitershausen; în compune- 
rea flancgardei trebuia să treacă şi detaşamentul slab al diviziei, 
în curs de deplasare prin Crizbav (Krebsbach). 

Totuşi cucerirea Brașovului nu s'a desfăşurat aşa de simplu, 
cum au presupus statele majoare ale Corpului XXXIX rezervă și 
Diviziei 187 infanterie, când au dat ordinele. 

In momentul când primele elemente ale Diviziei 187 infanterie 
erau pe punctul de a trece pârâul Bârsei, s'a deslănţuit împotriva 
lor un contra-atac din spre Sud. El s'a prăbuşit complet sub trage- 
rile artileriei noastre. Cu cât ele se apropiau de oraş se inmulfeau 
dovezile, că Românii nu erau de loc dispuşi să-l cedeze fără rezi- 
stenfä. Abia după lupte îndârjite batalioanele Colonelului Giindell, 
care conducea avangarda Diviziei 187 au reuşit să pătrundă seara, 
ora 19, la marginea de Nord a orașului; lupta corp la corp a con- 
tinuat pe străzi şi în case tot timpul nopții. 

Divizia 51 Honvezi n'a mai avut fericirea să ia parte la această 
acțiune. Aşezarea ei în poziţie de aşteptare la Ghimbav s'a prelun- 
git până la căderea întunerecului; înnoptându-se, Generalul v. 


87 


www.dacoromanica.ro 


Staabs n'a mai lăsat divizia să înainteze spre Brasov, de teama cou- 
fuziunilor ce s'ar fi putut produce între trupe amice si inamice cu 
aceasta ocazie. 

Intr'o situaţie asemănătoare, dar cu o oprire de mai lungă 
durată decât a coloanei principale din Divizia 187 infanterie, s'a 
găsit Detaşamentul Weitershausen. El a trebuit să se desfăşoare la 
Ghimbav, sub tragerile artileriei române desläntuite prin surprin- 
dere de pe Honigberg. Trupa sa a fost oprită. Părea, că Românii 
pregatesc un atac mai puternic din spre Sân Petru. Nu sa putut 
recunoaște, deocamdată, dacă era vorba de unităţile adversarului, 
care se retrăseseră în fata Corpului I rezervă, sau de întăriri, care 
veneau dela Armata de Nord română sau în fine, de ajutoarele so- 
site Armatei 2-a române, transportate peste munţi. Intunerecul a 
pus aici sfârşit luptei, pe când în oraş a ţinut toată noaptea, iar la 
Divizia 76 rezervă a continuat târziu peste miezul nopţii. La a- 
ccastă divizie, Românii au mai executat pe la ora 23 încă un con- 
tra-atac puternic ce n'a putut fi respins decât în luptă îndârjită 
corp la corp și om conira om. 

Buletinele de seară ale Corpului XXXIX rezervă erau tot atât 
de optimiste ca si în ziua precedentă. Intr'adevär nu trebuia să ne 
mai îngrijoreze o schimbare a situaţiei. Erau încă disponibile re- 
zervele Diviziei 187 infanterie la Hălchiu şi trebuia să mai contăm 
pe intervenția Corpului 1 rezervă, la nevoie. Cu cât inamicul se 
lasa mai furat de rezistenţă în faţa Diviziei 187 infanterie, cu atât 
devenea mai eficace manevra noastră. 

Divizia 89 infanterie a ajuns seara în Feldioara; Divizia 71 
infanterie la Chepet (Kâpecz); (cel putin asa reiesea din rapoartele 
Corpului 1 rezervă). Mai târziu s'a constat, că numai un vârf al a- 
vangardei Diviziei 89 infanterie ajunsese atât de departe, pe 
când bivuacurile celorlalte unităţi ale diviziei se întindeau mult 
înapoi, pe şosea. 

Marşul acesta e extenuat foarte mult trupa. Ea era compusă, 
după cum a mai menţionat odată, din oameni bătrâni, milițieni din 
împrejurimile Berlinului si din oraș, care şi-au făcut datoria în 
luptă în mod ireproșabil, pe care însă i-au obosit mult marsurile 
de dute-vino, pe şoselele din munţii Transilvaniei, lipsa continuă 
de odihnă în timpul nopţii şi hrănirea defectuoasă, din cauza di- 
ficultätilor întâmpinate de coloane în munţi. Din nefericire nu s'a- 
executat ordinul meu. dat seara târziu, ca un detaşament mixt pu- 


88 


www.dacoromanica.ro 


ternic să fie împins încă pe timpul nopții în spre Araci (Arépaiak); 
detașamentul s'a format într'adevăr dar nu şi-a atins obiectivul din 
cauza întârzierii provocate cu formarea lui si execuţia marsului. 
Motivul kare a provocat acest ordin n'a fost raportul Corpului 
XXXIX rezervă asupra situaţiei detașamentului Weistershausen; nu; 
El făcea parte din planul meu de sugrumare a inamicului în bazinul 
Braşovului, şi contribuia la realizarea lui. Pot spune că hotäritoare 
au fost pentru mine informafiunile lui Schmettoro, din care se pu- 
tea deduce, că unităţi române, care se retrăseseră până acum în faţa 
cavaleriei, în direcţia Est, sau oprit în Sf. Gheorghe (Sepsi Szt. 
Gyürgy), parte s'au îndreptat spre Braşov, unde puteau deveni su- 
părătoare. Până la urmă am lăsat Corpul I rezervă în pace, deoa- 
rece m'am convins de extenuarea lui. l-am dat numai ordin, ca in 
ziua următoare, să fie gata de marș, la ora şase, pentru ca oamenii 
să se fi odihnit bine, înainte de a fi pornit spre acțiunea decisivă. 

Corpul de cavalerie n'a putut utiliza şoseaua îngustă şi sin- 
gura spre Bara Olt (Barot), ocupată de Divizia 71 infanterie. El 
ocolise, în consecinţă, pe la Nord şi ajunsese seara în regiunea Satu 
nou (Homorod Ujfalu) şi Sânpaul (Szt. Paul). Cavaleria română 
s'a retras atât de repede în faţa lui, că de abia sa mai putut men- 
tine contactul. Nu mai nutream speranţa prinderii ei dincoace de 
munți. N'a intrat în discuţie nici participarea Corpului de cavale- 
rie la evenimentele, ce se desfăşurau în bazinul Brașovului. In 
schimb ne-a deschis o frumoasă perspectivă informaţia Armatei 1-a 
austriacă, că inamicul cedează în faţa întregului front, dar că pare 
să întârzie la Odorhei (Szekely Udvarhely); aceasta ne făcea să in- 
trevedem posibilitatea de a captura o pradă bogată dacă reuseam 
să interceptăm curând şoseaua Odorhei—Miercurea Ciucului (Csik 
Szereda). Eu am dat deci lui Schmettow, ordinul de a continua, 
la 25 Septemorie, urmărirea spre Est, numai cu o brigadă, ce tre- 
buia să fie suficientă pentru a împiedica inamicul să schimbe de 
direcţie în spre Nord sau Sud, pe celelalte două brigade trebuia 
să le împingă spre şoseaua Odorhei—Miercurea Ciucului. 

Incă la 23 Septemorie vizitasem pe Generalul Krafft von 
Dellmensingen la cartierul Corpului Alpin, Sud de Sibiu. Din ex- 
punerea sa am trebuit să deduc, că situaţia trupelor sale trebuie 
considerată acum ca deplin consolidată. De sigur, că inamicul ataca 
încă zilnic. Pierderile sale suferite în luptele dela Sibiu fuseseră 
de mult înlocuite numericeşte. Divizia 13 infanterie, distrusă atunci 


89 


www.dacoromanica.ro 


a fost completată între timp; în afară de ea a mai fost adusă o nouă 
divizie de infanterie: a 23-a. Aceste unităţi au venit parte din Do- 
brogea, parte dela Apărarea Dunărei. Efectivul lor total era de 38 
batalioane, faţă de 12 ale Corpului alpin. Dar atacurile lor erau 
lipsite de vigoare. Alpinii şi vânătorii noştri, experimentați, se ju- 
cau cu adversarul. 

La urmă am însărcinat pe General, să studieze dacă după întă- 
rirea cu două brigade austriace—inca în curs de transport—va fi în 
stare, să înainteze progresiv prin munţi, în directia generală Piteşti, 
în timp ce eu, cu grosul forţelor armatei urma să actionez asupra tre- 
cătorilor Braşovului. El mi-a adus răspunsul la Sibiu a doua zi (24 
Septemvrie) un răspuns afirmativ îngrădit, bine-inteles de restric- 
tiunea, menţinerii la inamic a situaţiei (cantitate, calitate) actuale. 
Mi-a relevat însă greutăţile enorme, provocate de o asemenea ope- 
rațiune (din cauza marei lärgimi a munţilor şi a conformatiei lor 
tocmai în acest punct) și a propus înlocuirea cât mai grabnică, 
printr'o divizie austro-ungară, a Corpului său pentru a fi îndrumat 
spre „regiunea Sud de Brașov, unde ar putea concura cu ‘folos la 
obținerea deciziunii. 

Propunerea corespundea întru totul principiului etern, care 
cere, că toate forţele, ce pot fi făcute disponibile să fie utilizate la 
bătălia decisivă. Era o mare deosebire — având în vedere scopul ce 
urmăream — între acțiunea Diviziei 51 Honvezi sau 71 infanterie si 
a Corpului alpin, care după compunere şi echipare, era mult supe- 
rior celorlalte divizii pentru războiul în munți. 

Din nefericire realizarea acestei idei întâmpina multe difi- 
cultäti. 

Mai întâi nu eram convins, că una din cele două divizii un- 
guresti va fi în stare să acţioneze la trecătoarea Turnului Roşu, la 
fel cu alpinii noştri; nu eram convins nici dacă vor fi măcar în 
stare să imobilizeze inamicul în mod asemănător. Dacă aceasta 
nu era posibil atunci Românii ar fi câştigat superioritatea forte- 
lor în luptele Sud de Brașov, deplasând foarte simplu unităţi dela 
Olt, într'acolo. | 

In al doilea rând, dificultätile provocate de teren nu erau mai 
märunte pe soseaua Bran sau Predeal, decât cele de pe Valea Ol- 
tului; dimpotrivä, poate chiar mai mari. Succese nu se puteau ob- 
ține, decât numai realizând surprinderea. Or, schimbarea Corpului 
alpin ar fi necesitat cel puţin trei săptămâni după terminarea bă- 


90 


www.dacoromanica.ro 


tăliei în curs dela Braşov. In acest timp, atât el cât şi divizia ce 
l-ar fi înlocuit ar fi fost pierdute pentru operaţiunile noastre ofen- 
sive. După schimbarea lui surprinderea ar fi fost tardivă, chiar 
dacă o schimbare bruscă a vremii în munţi n'ar fi pus sfârşit lup- 
telor, ceea ce aci nu era de loc exclus. 

A trebuit deci să refuz propunerea generalului. El a primit 
ordin ca să pregătească totul pentru reluarea ofensivei pe întregul 
front în munți, după sosirea brigadelor mai sus menționate. 

Asupra calităţilor excepţionale ale Corpului am avut ocazia 
să mă conving şi după amiază de 24 Septemvrie cu ocazia vizitei 
făcute în pozifiunile Regimentului 2 vânători, ce se întindea de o 
parte şi de alta a şoselei din Valea Oltului. Cu toate că nu se cu- 
nostea încă nici rezultatul unui puternic atac, pe care Românii îl 
executau la Vest de şosea şi în munţi, nici al altuia în curs de exe- 
cufie de trupele noastre la Est de vale, deşi adversarul bombarda 
destul de viu pozifiunile noastre, ca şi şoseaua în trecătoare, totuşi 
am găsit la aceşti oameni numai bună dispoziţie, iar la comandanţi 
o linişte neclintită şi încredere neţărmurită în subalternii lor. 

Când m'am întors seara la Sibiu, se primise dela O. H. L. in- 
formaţia că se intenţionează a se repartiza armatei, Divizia 11 in- 
fanterie bavareză şi Brigada 5 cavalerie. Eu mi-am rezervat drep- 
tul să hotărăsc asupra punctelor de debarcare. 

La 25 Septemorie, esalonul de luptă al Statului major al Ar- 
matei 9-a s'a deplasat spre Făgăraş. Eu îl depăşisem pentru a par- 
licipa la lupta Corpului XXXIX rezervă. In turnul bisericii dela 
Codlea — un târgșor, care ar fi putut să se afle tot atât de bine şi 
în Thuringia — am întâlnit pe Generalul von Staabs. El mi-a expus 
situația. 

Unităţile Diviziei 187 infanterie pătrunse în cursul nopţii în 
Brașov, au trebuit să lupte greu si să respingă mai multe contra- 
atacuri, conduse cu vigoare. La 7 dimineaţa, îi sosiseră în ajutor 
honvezii Diviziei 51, care au pornit la asaltul înălțimilor Vest de 
oraș. Faţă de rezistenţa îndârjită ce li sa opus, au câştigat puţin 
teren. Nu părea probabil, că inamicul va mai fine orașul din mo- 
ment ce „Hohe Warte“ ne va cădea în mână. Puteam conta pe 
cucerirea ei în cursul zilei. 

Şi la Divizia 76 rezervă se părea că treburile se îndreaptă. 
De îndată ce artileria grea adusă până la marginea pădurii a înce- 
put să-și spună cuvântul, inamicul n'a mai rezistat ferm pe D. 


91 


www.dacoromanica.ro 


Muscelului. La aceasta a contribuit de sigur şi presiunea exercitată 
de manevra învăluitoare prin Zărneşti, precum şi apropierea prime- 
lor elemente ale Brigăzii 5 munte austriacă, care trecuse peste 
munții Vest de Zernesti. 

In schimb aripa stângă a Diviziei 187 infanterie n’a făcut ni- 
ciun progres peste valea Nord-Vest de Stupărie. Curând a fost 
oprit şi Detașamentul Weitershausen, care se pusese in mars, în 
zorii zilei, spre Sân Petru. Inamicul a intervenit împotriva acestor 
unităţi cu forte superioare, apreciate la mai mult de o divizie. In- 
fanteria şi artileria noastră (din cauza inferioritätii numerice a in- 
fanteriei, greutatea luptei apăsa mai mult pe umerii artileriei) erau 
într'o situaţie gravă. Ambele au suferit pierderi serioase. Cu toate 
acestea Generalul Sunkel nu se îndoia, că se va putea menţine pe 
loc. 

Imi convenea, că Românii să întârzie în ciocnirea contra lor. 
Lovitura executată de Corpul I rezervă devenea cu atât mai eficace. 

De abia pe la ora 9, când a sosit informaţia că forţe noui ro- 
mâne marsäluiesc prin Hărman (Honigberg), am dat Generalului v. 
Morgen ordinul de a debusa la atac cu Divizia 89 infanterie dela 
Feldioara prin Bod (Brenndorf) şi de a deplasa Divizia 71 infanterie 
spre Araci, desi ea se afla mai dinainte în marş dela Chepet, (Ko- 
pecz) în spre Sud. 

Din nefericire Divizia 89 infanterie nu s'a putut mișca tot 
timpul zilei, aşa cum trebue. Au împiedicat-o podurile stricate, de- 
oarece nu recunoscuse din vreme şoseaua. A mai întârziat-o şi desfă- 
şurarea ei contra unor forte slabe inamice. Si oboseala oamenilor, de 
sigur că trebue să fi contribuit în mod nefavorabil. In fine, cred 
că nici comandamentul nu trăia complet situaţia. Ca urmare, pri- 
mele elemente ale diviziei de abia intraseră în Bod la căderea întu- 
nerecului. A o lăsa să înainteze pe timpul nopții era o imposibilitate, 
din cauza stării trupei. Corpul I rezervă a primit ordinul, de a con- 
tinua atacul în zorii zilei de 26 Septemvrie cu grosul la stânga, pe 
direcția Sân Petru—Herman (Honigberg). Divizia 187 infanterie 
urma să se ajute singură pe timpul zilei. Ea a făcut-o cu prisosin{a. 
Cu toate că inamicul a utilizat mereu trupe mult superioare îm- 
potriva ei, totuşi n'a cedat decât pe alocuri şi acolo metru cu metru; 
în general ea a ţinut. O degajare considerabilă a situaţiei a produs 
însă acțiunea hotärîtä a Colonelului Giindell. Când a observat pe- 
ricolul aripei stângi a diviziei, el a scos imediat batalioanele Regi- 


92 


www.dacoromanica.ro 


mentului 189 infanterie, pentru a acţiona împotriva inamicului, ce 
înainta spre Stupärie (Méhkertek); aceasta pentrucă primele ele- 
mente ale Diviziei 51 Honvezi soseau în Braşov. 

Situaţia trupelor, de sub comanda Generalului Sunkel, nu 
mi-a produs mare grije, cu toate luptele grele şi nedecise. Lui Giin- 
dell i-am dat ordin încă de cu seară, de îndată ce am aflat de sosi- 
rea primelor elemente ale Diviziei 89 infanterie la Bod ca să se 
deplaseze cu batalioanele sale spre oraș, pentru a grăbi completa 
lui ocupare si pentru a înainta mai departe in spre intrarea treci- 
toarei Timișului. 

La Comandamentul Corpului XXX1X rezervă domnea oarecare 
teamă pentru detașamentul Weitershausen. El a intervenit încă 
seara târziu, cerând a i se trimite imediat ajutor din unităţile Divi- 
ziei 89 infanterie. In sprijinul acestei cereri arăta, că inamicul a 
lăsat un număr mai mare de tunuri, părăsindu-le pentru un mo- 
ment, imediat în faţa frontului nostru. Probabil, că va încerca să 
le reia în timpul nopții, din care cauză sar putea produce noui 
lupte, cărora nu le-ar mai putea face față. Cererea a fost de sigur 
refuzată. O nouă cedare a aripei stângi a Diviziei 187 infanterie 
n'ar fi fost o nenorocire, ci ar fi completat mâine înfrângerea si- 
gură a Românilor. Trebuia de asemenea să presupun, că trupe, ca 
acele ale Diviziei 187 infanterie, nu vor permite, cu toată oboseala 
lor, ca inamicul să le ia prada de sub nas. 

Divizia 76 rezervă nu sa mulțumit cu cucerirea poziţiei ro- 
mâne de pe D. Muscelului. Dimpotrivă, liniile de trăgători erau în 
înaintare continuă. Două batalioane cu artilerie au fost trimise prin 
KI. Weiden-B, pentru a bara şoseaua Timiș, în regiunea Timișul 
de Sus. Incă seara au căzut în mâinile noastre, localitatea Bran si 
înălțimile de pe ambele părţi. Sa cucerit astfel intrarea spre şo- 
seaua dela Câmpulung. Succesul ne-a îndreptăţit să avem speranţe 
mai mari. Pentru a-l exploata, Brigada 8 munte austriacă a primit 
ordinul, de a nu se apropia de Divizia 76 rezervă, ci a se îndrepta 
pe la Vest de Piatra Craiului (Kônigstein), ocolind în spre Rucăr. 
Speram, că în acest mod se va uşura mult înaintarea diviziei. 

La Corpul de cavalerie Schmettow, cele două brigade ale Di- 
viziei 1 cavalerie au ajuns la Vlăhița (Szentegyhazas Ohlafalu), dar 
n'a mai putut prinde unităţi inamice importante pe şoseaua dela 
Odorhei. Raportul Armatei 1-a austriacă din seara precedentă a fost 
redactat, de sigur, mai mult cu intenția de a înlesni înaintarea co- 


93 


www.dacoromanica.ro 


loanei ei pe şoseaua aceea. Nu a mai rămas altceva de făcut, decât 
să lăsăm pe culareţii unguri să urmărească inamicul, ce se reträ- 
gea repede spre Miercurea Ciucului. 

Asa numita Divizie 3 cavalerie a ajuns cu cele 3 regimente 
spre Bäfanii mari (N. Baczon), menţinând un slab contact cu ca- 
valeria română, ce se retrăgea în grabă. Fa a primit ordin să con- 
tinue marșul prin Bicsad (Sepsi Biikszâd) şi Micfalău (Mikouj- 
falva), în spre trecătoarea Oituzului. 

Seara târziu, la 25 Septemvrie mi-a comunicat O. H. L, că nu 
Diviziile 7-a sau a 11-a, ci Divizia 12-a infanterie bavareză era în 
curs de transport spre Armata 9-a. După părerea mea, ea trebuiă 
debarcată întrun loc de unde să poată fi utilizată atât spre Sud 
de Braşov, precum şi împotriva trecătoarei dela Oituz. Transportul 
nu se putea face cu calea ferată Sibiu—Fägäras, care nu era încă 
în funcţiune, ci numai cu calea ferată din Valea Târnavei Mare. Ea 
era utilizabilă până la Sighișoara. Divizia a fost avizată să utilizeze 
numai această cale de comunicaţie. După debarcare trebuia să can- 
loneze pe șoseaua Palos—Hoghiz (Heviz). 


Tot în acea seară am primit dela O. H. L. noui instrucţiuni, prin 
care mi se atrăgea atenfiunea asupra necesităţii, de a urmări în 
de-a-proape pe adversar, pentru a pune cât de curând stăpânire pe 
defileurile munţilor. Armatei 1-a austriace i sa repartizat cu a- 
ceastă ocazie Valea Uzului, ca limită de Sud — măsură neobișnuită, 
deoarece era treaba mea, de a stabili limitele între Armatele 1-a şi 
9-a, ambele fiind sub ordinele mele. Dispozitia a fost si cu totul 
nepotrivită, deoarece în munţi nu se dau niciodată ca limite văile — 
în care se află şosele — ci culmile munților. Pentru a împiedica 
pe Rusi, să sprijine pe Români în munţii Transilvaniei, s'a dispus 
ca unităţi de infanterie şi cavalerie din Armata 9-a să înainteze 
asupra Ocnei din Valea Trotușului. Din această vale trebuia să 
se bareze comunicațiile din Moldova, dela Nord spre Sud. 

In cazul când Armata 1-a austriacă va cuceri culmile Carpa- 
tilor Păduroşi, înaintea Armatei 9-a, se intenționa pătrunderea cu 
aceasta din urmă peste Munţii Transilvaniei înspre România. Efor- 
tul trebuia să se facă cu aripa stângă, în direcţia Bucureşti, luân- 
du-se măsuri de siguranţă în spre Nord-Est, 

Aceste instrucțiuni corespundeau în totul ordinelor date de 
mine anterior. De sigur, că mă gândeam serios, dacă intervenţia unor 
forţe puternice in Valea Oituz in spre Ocna, ar putea aduce vreun 


94 


www.dacoromanica.ro 


folos. După părerea mea — căci cunosteam tăria munţilor de acolo— 
forțele angajate în acea regiune nu puteam străpunge poziţiile ina- 
mice, în schimb însă le-ar fi lipsit dela operaţiunea decisivă. Soco- 
team mai nimerit, să angajez la acea trecătoare numai forţele strict 
necesare, pentru a bara trecerea inamicului. 

In zorii zilei de 26 Septemvrie m'am dus din nou pe câmpul de 
luptă. Am căutat să văd întâi pe Generalul von Morgen la Fel- 
dioara, pentru a stimula Corpul I rezervă la o intervenţie mai 
energică. > 

Aceasta însă nu mai era necesar. Bälälia dela Brașov era câş- 
ligată pe toată linia. Inamicul începuse încă pe timpul nopţii retra: 
gerea din oraș, precum si din fata Diviziei 187 infanterie şi o exe- 
cuta cu o grabă, care a degenerat pe alocuri în fugă, spre trecătorile 
Predeal, Predelus (Altschanz), Bratocea şi Buzău. Pierderile sale au 
fost extrem de sângeroase; ale noastre destul de reduse, făcând 
abstracţie de cele ale Diviziei 187 infanterie şi la puţine unităţi din 
Divizia 76 rezervă. Prizonierii capturați si prada materialului erau 
considerabile, însă nu satisfăceau aşteptările mele. Înaintarea in- 
târziată a Corpului I rezervă le influentase. 

Ambele corpuri de armată au primit apoi ordin de a se agăța 
pretutindeni de inamic si de a înainta fără crutare asupra înălți- 
milor din trecători. Astfel Corpul XXXIX rezervă trebuia să îna- 
inteze cu Divizia 76 rezervă spre trecătoarea Bran, Diviziile 51 
Honvezi şi 187 infanterie spre trecătorile Predeal si Predelus; 
Corpul I rezervă spre Tatarhavas si şoseaua Buzău. Totul s'a pus 
în mişcare fără a se pierde un minut. Când am vizilat în cursul 
zilei unităţile Diviziilor 51 Honvezi, 89 şi 187, n'am găsit nicăieri — 
la comandanţi sau trupe — dorința de odihnă, ci pretutindeni pe 
acea de urmărire. 

Seara au ajuns: 

Brigada 8 munte austriacă în regiunea Nord-Vest de Piatra 
Craiului, deoarece a fost debarcată de abia la 25 Septemvrie în 
Sibiu şi dăduse — ţinând seama de terenul dificil — o probă exce- 
lentă asupra capacităţii de marș. 

— Divizia 76 rezervă, prin lupte, zona între Bran (Tôrz- 
burg) şi Moeciul de jos (Alsomôecs), 

— Divizia 51 Honvezi la Timișul de jos (Al. Tômôs), 

— Divizia 187 infanterie la intrarea trecătoarei Predeluş (Alt- 
schauz) imobilizată în fata unei poziţii inamice, 


95 


www.dacoromanica.ro 


— Divizia 89 infanterie la defileurile munţilor dela Tatrang 
si Purcăreţi (Pürkerecz), 

— Divizia 71 infanterie în regiunea împrejurul Pardasului. 

— Corpul de cavalerie, pe obiectivele sale, Miercurea Ciucului 
şi Bicsad. 

Ambele batalioane ale Diviziei 76 rezervă, trimise spre Timi- 
sul de Sus (F. Témés) n'au putut ajunge până la şoseaua Predea- 
lului. Când cel mai înaintat sa apropiat de localitate a fost atacat 
din faţă și spate şi respins în munţi. Detaşamentul a trebuit să 
privească, neputincios, cum inamicul se retrăgea în coloană de 
marș spre Sud. 


www.dacoromanica.ro 


URMĂRIREA. ȘI INCERCĂRILE DE A CONTINUA 
TRECEREA PESTE MUNŢI 


După cum rezultă din cele descrise până acum, încă dela 23 
Septemvrie, eram hotărît să trec munţii odată cu inamicul. Cele 
3 divizii (a 3-a, a 4-a si a 6-a), ale Armatei a 2-a române, fuseseră 
atât de crunt bătute în bătălia dela Geisterwald şi Braşov, încât nu 
mai puteam opune rezistență importantă. Întru cât vor fi în stare 
s'o facă unităţile Diviziilor 21 şi 22 infanterie, trebuia să se arate 
în curând. Instrucţiunea primită dela O. H. L., nu putea decât 
să-mi întărească hotărîrea — chiar dacă prescriptiunea de a îm- 
pinge infanteria puternică şi cavaleria prin trecătoarea dela Oi- 
tuz — nu se acorda cu planul meu. De sigur, că O. H. L. a avut 
în vedere Diviziile 11 şi 12 infanterie bavareză, precum şi a 3-a; 
(după comunicări mai recente mi s'ar fi repartizat şi Brigadele 5 
şi 8 cavalerie). Dar, aceste unităţi erau abia în curs de transport, 
şi nu ştiam când le am fi putut utiliza. Pentru o acţiune imediată 
spre Ocna, ne trebuiau trupe, pe cari să le avem imediat la înde- 
mână; deci, din acele aparţinând grupului Braşov, cel puţin în 
ceea ce priveşte infanteria, artileria şi celelalte. Fără artilerie, pio- 
neri şi trupe auxiliare, acţiunea nu ar fi avut şanse de succes. De 
sigur, că ele n'au fost omise, în instrucţiunea O. H. L., decât nu- 
mar din întâmplare. 

Ordinele, referitoare la înaintarea în spre trecäloarele mun- 
filor le-am dat chiar în seara zilei. 

Punctul esenţial era de a nu se pierde timp; deplasările inu- 
tile ce ar fi decurs, trebuiau neapărat evitate. 

Socoteam de asemenea necesar, că atacurile să aibe loc simul- 
tan pe toate șoselele, care duceau peste munţi. Acest procedeu ne- 
cesita de sigur o imprastiere a forţelor; ea era compensată însă de 
posibilitatea de a găsi o parte slabă a inamicului si a străpunge. 


77509 — 7 97 


www.dacoromanica.ro 


Dacă reuşeam, misiunea era îndeplinită. Dacă forţele anunţate de 
O. H. L. veneau urgent se creia posibilitatea de a întoarce și cele- 
lalte trecători ale României, manevrându-le pe flanc sau spate. 
Concentrarea unui grup puternic de izbire, pe o singură şosea, 
n'ar fi avut nicio valoare pentru realizarea surprizei, ce urmăream. 
Din cauza terenului şi a echipamentului defectuos al trupelor 
pentru munte, nu se puteau utiliza decât puţine forte in vede- 
rea luptei, şi asta numai în apropierea imediată a şoselelor. De 
asemenea nu se puteau face nici aprovizionările şi cantonarea ma- 
selor în munţi nu era posibilă, atâta timp cât nu sau luat dina- 
inte măsurile necesare pregătitoare la trecători. 

In consecință am ordonat Corpului alpin, sprijinit de Bri- 
gada 2-a munte austriacă, adusă dela Haţeg, precum şi de Brigada 
10-a munte austriacă, aflate în curs de debarcare la Sibiu, să atace 
pe Olt. Am renunţat astfel la continuarea atacului în Munţii Sur- 
duc. Un succes hotărîtor nu sar fi putut obţine acolo, chiar prin 
lasarea Brigăzii 2 munte austriacă. Pe de altă parte adversarul a 
aratat în acea regiune forţe atât de reduse, că nu trebuia presupus, 
că totuşi ar mai putea exploata slăbiciunea noastră pentru a relua 
el însuși înaintarea sau să cedeze din unităţile sale în favoarea 
sectorului, unde se căuta deciziunea. De acest din urmă lucru tre- 
buia să ne fie teamă în regiunea Oltului. Din această cauză nu ne 
puteam dispensa aci de agresivitatea Corpului alpin şi deci, mai 
trebuia chiar să fie întărit prin brigadele de munte. 

Detasamentele de până acum ale Corpului XXXIX rezervă 
şi ale Corpului I rezervă au fost disolvate. Generalul v. Morgen cu 
Statul major al Corpului I rezervă a luat sub ordine Divizia 76 re- 
zervă si Brigada 8 munte austriacă. El a primit misiunea de a 
trece prin trecătoarea Bran spre Câmpulung. 

Generalului v. Staabs, cu Statul major al Corpului XXXIX 
rezervă i-au rămas în subordine Divizia 51 Honvezi şi Divizia 187 
infanterie. Ele trebuiau să pătrundă prin trecătorile dela Timiş-Pre- 
deal si Predeluş (Altschanz) în spre linia Sinaia—Izvoarele. 

Divizia 89 infanterie, sub comanda Generalului Baron v. 
Liittwitz a primit direcţia prin trecătoarea Buzău. Ea trebuia sa 
bareze cărările din munţi la Est de Buzău până în regiunea văii 
Putnei exclusiv. 

Generalul Conte Schmetton, care avea in subordine pe lângă 
Corpul de cavalerie și Divizia 71 infanterie, a primit misiunea O. 


98 


www.dacoromanica.ro 


H. L. de a înainta spre Târgu Ocna. In consecință Divizia 71 infan- 
terie, a fost pusă în mars, cu cea mai mare iufealä, prin Târgu Se- 
cuesc (Kézdiväsérhely), în direcţia trecătoarei Oituz, pentru a 
dispune de ea în viitor. 

După această reorganizare a comandamentului mișcările au 
continuat la 27 Septemorie; dar dificultăţile reaprovizionării au 
început să se resimtă. Cu toate sfortärile depuse nu se reuşise încă 
a se pune în circulaţie calea ferată dela Sibiu şi Sighişoara. Din 
cauza distanțelor mari si a şoselelor proaste si muntoase coloa- 
nele nu mai erau în stare să mențină regulat traficul cu cape- 
tele de linie ferată. Aglomerarea peste măsură a căilor ferate cu 
transportul rezervelor, ce trebuia să sosească a provocat şi ea în- 
târzieri remarcabile în transportul materialelor. In țară existau lu- 
cruri puţine si greu de procurat. Majoritatea populaţiei, de origină 
germană se refugiase, cea românească nu sa distins prin rezistența 
pe faţă, ci mai mult prin cea pasivă. Deoarece în majoritatea ca- 
zurilor se refugiaseră si notabilitätile, nu aveam nici în acest mod 
un ajutor. Puţinii oameni rămaşi, nu s'au remarcat prea mult prin 
priceperea lor pentru nevoile armatei. Dimpotrivă s'au silit mai 
mult să reprezinte interesele locuitorilor. Ei veneau adesea cu re- 
clamatiuni veninoase împotriva trupelor, chiar acolo unde ele n'au 
abuzat de loc de drepturile ce li se cuveneau. 

La Corpul I rezervă, Brigada 8 munte a trecut, la 23 Septem- 
vrie, coama munților Făgăraș, la Vest de Piatra Craiului, la peste 
1500 m. Divizia 76 rezervă a suferii un eşec trecător, prin o îna- 
intare lipsită de prevedere peste înăițimile dela Moeciul de jos; 
totuşi seara a cucerit localitatea. În ziua următoare a luat contactul 
cu tranșeele foarte puternic întărite de pe înălțimile trecătoarei în 
spre frontieră; în acest timp Brigada de munte a ajuns până la 
Muntele Plaghia. La 29 Septemvrie ambele unităţi, au atacat: 
Divizia 76 rezervă de front; brigada de munte spre Rucăr și Podul 
Dâmboviţei. Cu toate că Brigada 8 munte n'a prea putut înainta — 
între timp a fost chiar împinsă înapoi — totuşi presiunea exerci- 
tată asupra inamicului dintr'o direcţie vulnerabilă a fost suficientă 
pentru a-l forţa să se retragă din fata Diviziei 76 rezervă, evacuând 
pozitiunile sale, care n'ar fi putut fi cucerite niciodată de front. În 
noaptea de 30 Septemvrie inamicul s'a retras, fără ca divizia sau 
brigada să fie în stare a-i cauza pierderi prea mari. Luptând cu di- 


99 


www.dacoromanica.ro 


ficultäti mari din cauza terenului si a reaprovizionărilor, Corpul I 
rezervă urma trecerea, încet, peste graniţă. 

Corpul XXXIX rezervă a ajuns, după lupte violente la 27 
Septemvrie, cu Divizia 51 Honvezi la Timişul de Sus, iar cu Divizia 
187 infanterie în ambele trecători dela Predeluş până la graniţă. 
După ce s'au întrebuințat zilele de 28 şi 29 Septemvrie pentru pre- 
gătirea asaltului asupra unei poziţii naturale foarte puternic orga- 
nizată, pe care o ocupa inamicul pe înălțimea Predeal, Divizia 51 
Honvezi a cucerit mai întâiu Csaplia (1159), cheia poziţiei. Inamicul 
s'a retras şi aci peste graniţă, după ce-a suferit pierderi grele. 

Tot atât de bine a lucrat şi Divizia 89 infanterie în trecătoarea 
Buzău. La 27 Septemvrie a cucerit Intorsura Buzăului, pe linia 
de despărţire a apelor, între Transilvania şi România. La 28 Sep- 
temvrie a ajuns pe frontieră la Crasna, pe care a trecut-o în ziua 
următoare, asvârlind din Cheia pe inamic, deşi opusese rezistenţă 
la fiecare colt de munte. Mi s'a raportat despre sosirea de impor- 
tante întăriri române prin Valea Buzăului. 

La Corpul de cavalerie Schmettow, Divizia 1 cavalerie a 
urmărit viguros pe inamic, ajungând la 27 Septemvrie în bazinul 
Ciucului inferior. Fa a forțat astfel Armata română de Nord, să-şi 
retragă grosul coloanei de Sud a Diviziei 7 infanterie, nu prin Va- 
lea Uzului, ci prin trecătoarea Ghimes. Deoarece această şosea era 
foarte aglomerată de alte trupe, s'au produs în marsul ei întârzieri 
care ar fi trebuit exploatate, pentru a crea prejudicii serioase Ar- 
matei de Nord. Din nefericire aceasta n'a mai fost posibil, deoarece 
coloanele Armatei i-a austriace, care executau urmărirea, n'au so- 
sit la timp. Divizia de cavalerie a aruncat la 29 şi 30 Septemvrie pe 
inamic în Valea Uzului dincolo de graniţă, restabilind legătura cu 
Divizia 71 infanterie. 

Această divizie sosise dela Pardau, în marşuri forţate după or- 
dinele Generalului Conte Schmettow. Fa a atacat prin surprindere 
la intrarea şoselei Oituz o puternică poziţie, pe care au încercat 
să reziste trupe române sosite din Dobrogea şi le-a pus pe fugă 
peste graniță la Poiana Sărată (Sosmez6) în ziua de 30 Septemvrie. 
Regimentele Diviziei 3 cavalerie au aşteptat la Târgu Săcuesc (Kéz- 
divăsârhely) şi în împrejurimi, rezultatul acestor lupte. Ele meri- 
tau cu prisosinfä scurta odihnă acordată pentru restabilirea oame- 
nilor şi cailor, după acţiunea obositoare executată prin ţinuturi de- 


100 


www.dacoromanica.ro 


luroase si atât de putin confortabile, în urmărirea cavaleriei ro- 
mâne. 

La 30 Septemvrie inamicul a cedat în fine, aproape peste 
tot, în fața întregului front al Armatei 1-a austriacă, trecând 
granița. Armata nu a mai reușit să reia contactul şi să-i producă 
pierderi. 

Puteam să consider astfel, în această zi, complet îndeplinită 
misiunea ce primisem la 6 Septemvrie. Potrivit unui ordin al O. 
H. L. trebuia să las comanda Armatei i-a austriace, deoarece a- 
ceasta, împreună cu Armata 9-a, urmau să treacă sub Comanda- 
mentul grupului de armate nou înființat al Generalului de cava- 
lerie Arhiducele Carol. 

Transilvania era eliberată! 

In mai putin de 18 zile Armatele 1-a şi a 2-a române au fost 
bătute în trei mari bătălii, (de mai multe zile durată fiecare) si în 
nenumărate lupte, în care au fost lovite până la distrugere; Armata 
9-a, a parcurs, cu grosul forţelor, 200 km., pe drumuri neobișnuit 
de grele în munţi, pe-poteci înguste şi desfundate de ploaie, pu- 
nând stăpânire pe trecătorile munţilor dela Turnul Roșu până 
la Oituz. 

Mândria acestor eforturi depuse şi onoarea de a fi fost co- 
mandantul acestor trupe, mi le-am exprimat la 27 Septemvrie, în 
următorul Ordin de zi pe armată: 

„In marșul victorios de 14 zile, trupele de sub comanda mea 
au bătut până la distrugere şi au împrăștiat Armatele 1-a şi a 2-a 
română, cu toate că fiecare în parte a fost numericeste mult su- 
perioare forţelor noastre în acţiune. Luminoase şi pline de glorie 
vor rămâne pentru totdeauna zilele dela Sibiu, din faţa trecătoarei 
Turnului Roşu dela Geisterwald si Braşov, pe Oboroca si Tulisa. 
Năvălitorul îndrăzneţ, care s'a furisat până în inima Transilvaniei, 
a fost alungat de pe pământul ei. Numai graţie faptului, că sa 
retras atât de repede prin munţii fără comunicații, a reuşit să se 
sustragă unei lovituri decisive din partea armatelor noastre. 

„Asemenea bravuri n'au fost posibile decât graţie perfectei 
înţelegeri a tuturor pentru cauza mare, spiritului de sacrificiu ne- 
tarmurit al fiecărui comandant, precum si al fiecărui ostaş pentru 
îndeplinirea datoriei şi a jurământului depus. 

„Pentru acest devotament vă mulţumesc, camarazi, în nu- 
mele patriei. 


101 


www.dacoromanica.ro 


„In faţa lui se vor sfărâma rezistentele viitoare ale Românilor, 
ca ramurile uscate sub călcâiul ursului din Carpaţi; în faţa lui se 
vor nărui toate încercările tuturor vräsmasilor noştri. 

„Inainte spre inamic; aceasta rămâne şi în viitor lozinca 
noastră, 

Comandantul Armatei 
v. Falkenhayn“. 


www.dacoromanica.ro 


PARTEA Il-a 


LUPTELE ȘI VICTORIILE IN ROMÂNIA 


www.dacoromanica.ro 


INCERCĂRILE DE A CUCERI TRECERILE PESTE 
MUNŢI PRIN SURPRINDERE 
(Schitele Nr. 4 si 5) 


In zilele de 25 şi 26 Septemvrie, aripa stângă a Armatei 9-a 
a bătut complet, în regiunea Braşovului, Armata 2-a română 1), co- 
mandată de Generalul Crăiniceanu. Contactul cu adversarul retras 
in, munţi, a fost menţinut pe tot frontul urmărindu-se asvârlirea lui 
peste graniță. Din regiunea Vest-Surduc, până departe la Est de 
Brașov, trupele Armatei 9-a se aflau în înaintare. Numai extrema 
aripei drepte a Armatei a trebuit să renunțe la urmărire; Brigada 
145 infanterie austriacă care se afla în luptă cu Românii, în sec- 
torul Mehadia, la Orşova şi mai sus, pe valea Cernei, făcuse tocmai 
dovada incapacității sale ofensive, din cauza slabei calităţi (com- 
punere, dotare) a trupelor sale. 

Mișcarea generală de înaintare avea ca idee de bază, 
trecerea munţilor odată cu inamicul, sau în cel mai rău caz fna- 
inte ca el să aibă timpul a se instala în lucrările de fortificaţie, 
existente pe înălțimile trecătorilor de pe graniță. Acest plan de 
trecere prin surprindere îl concepusem încă pe timpul bătăliei 
dela Geisterwald, în care — după cum se ştie — Armata 2-a română 
primise, în zilele de 22 şi 23 Septemvrie, prima lovitură a Armatei 
9-a. Recunoaşterile mele din Văile Jiului şi Oltului îmi demonstra- 
seră greutăţile imense ce ar fi întâmpinat pătrunderea noastră în 
România, dacă se dădea răgaz inamicului, să-şi poată pregăti o 
defensivă metodică în munţii Transilvaniei. Condifiunile de traiu 
provocate în munți de unele intemperii trecătoare, în a doua ju- 
mătate a lunii Septemvrie, n'au făcut decât să mă întărească în 
credinţă, că această concepție a mea era justă. Situaţia creată de 
intemperii mi-a confirmat informatiunile locuitorilor, că după cä- 


1) Diviziile 3, 4 şi 6 infanterie, plus unităţi venite — în ultimul moment — 
din Diviziile 21 şi 22 Infanterie. 


105 


www.dacoromanica.ro 


derea zăpezii mişcările în munte devin foarte grele. Am dedus, că 
nu mai putea fi vorba atunci de o continuare a operaţiunilor ofen- 
sive în munți. In mod obișnuit, perioada de ger cu zăpadă perma- 
nentă nu era de așteptat înainte de sfârşitul lunii Noemvrie, even- 
tual începutul lunii Decemvrie. Totuşi au fost ani, ce confirmau 
excepţia regulei, ani în care această perioadă a venit mai de tim- 
puriu. În ceea ce priveşte viscole de o durată scurtă, câteva zile, ele 
se produc în munţi anual, începând chiar din Octomvrie si Noem- 
vrie. Și ele puteau provoca dificultăţi foarte supărătoare opera- 
tiunilor în stil mai mare, lucru ce am constatat chiar în a doua 
jumătate a lunii Septemvrie. 

Directiva primită la 25 Septemvrie dela O. H. L., referi- 
toare la operaţiunile Armatei 9-a, ulterioare bătăliei dela Braşov, 
corespundea situaţiei şi era conformă intentiunilor mele. Ea pre- 
vedea o urmărire fără preget a inamicului, cu efortul în direcția 
generală Bucureşti. De sigur că servitutea impusă Armatei 9-a de 
a acţiona imediat cu infanterie şi cavalerie puternică prin trecă- 
toarea Oituz spre Ocna, pentru a tăia comunicațiile Românilor cu 
Moldova, împiedicând astfel şi afluirea întăririlor ruseşti spre 
Muntenia, i-a stricat întrucâtva efectul. Această operaţiune discu- 
tabilä era şi foarte grea deoarece impunea reducerea forţelor de- 
stul de slăbite ale Armatei înainte de a se fi produs deciziunea 
la Brasov. Efectivele acesteia erau mult reduse de marsurile ne- 
întrerupte timp de 14 zile, de luptele victorioase şi de urmărire. Ideea 
O. H. L, ar fi corespuns numai dacă ar fi fost impusă de o 
nevoie urgentă sau dacă ar fi existat sorţi siguri pentru o izbândă. 
decisivă. 

Nu exisiä însă niciun indiciu, că inamicul ar fi intenţionat să 
treacă la contra-ofensivă prin trecătoarea Oituz; cât despre sorții 
nostri de reuşită în acest loc ei erau prea reduși, din cauză că: 

— operaţiunile urmau să se conducă într'o direcţie cu totul 
excentrică, 

— pe o adâncime de 100 km., într'un teren foarte muntos şi 
greu accesibil, 

— rezultatul operaţiunilor nu putea fi prevăzut în niciun caz 
mai bine dela masa verde din Pless decât ar fi putut să fie conduse 
de Comandamentul Armatei 9-a, aflat la fata locului; acesta sin- 
gur putea cunoaște mai bine efectele operative, ce trebuiau să fie: 
obținute în vederea decisivei. Ordinul de operaţie al M. C. G. din 
Pless era însă dat fără posibilitate de interpretare, 


106 


www.dacoromanica.ro 


El trebuia deci executat, deoarece nu-l puteam contrazice cu 
fapte, ci numai cu presupuneri. Executarea lui a început prin 
ordinele date în seara de 26 Septemyrie prin care se organiza ope- 
rațiunea pe bază de surprindere. 

Inamicul trebuia urmărit imediat şi de aproape în toate tre- 
cătorile din munţi şi pe toate şoselele în legătură cu ele. Numai 
astfel puteam spera să recunoaştem partea lui slabă, pentru a o 
exploata ulterior. Nu se poate nega, că acest procedeu ne împrăștia 
forţele. Cu toate acestea a trebuit să-l riscăm, apreciind că era 
singurul mijloc indicat pentru obţinerea rezultatului dorit. In afară 
de aceasta, inconvenientul trebuia să ne dea pentru moment, mai 
puţin de gândit decât s'ar părea; într'adevăr, nu se puteau utiliza 
pe niciuna din şosele decât forţe slabe. Situaţia terenului şi dificul- 
tatile în reaprovizionare împiedicau în primul rând o acţiune cu 
unităţi puternice, atât timp cât defileele trecătorilor nu erau for- 
fate şi terminate pregătirile necesare pentru utilizarea de forte 
mai numeroase. Concentrarea lor cerea un timp considerabil, pe care 
nu-l puteam pierde dacă voiam să realizăm surprinderea. Până 
atunci puteau sosi si rezervele anunţate de O. H. L., Armatei 9-a: 
Diviziile 11 şi 12 infanterie bavareze, Batalioanele 4 şi 5 de cicliști, 
precum şi Divizia 6 cavalerie. Ele urmau a fi îndrumate spre re- 
giunea recunoscută între timp ca punct slab al inamicului. 

În sectorul Mehadia, în cuprinsul căruia intra regiunea Cer- 
nei inferioare şi mijlocii nu putea fi deloc vorba de ofensivă. Bri- 
gada 145 infanterie, efectiv aproximativ opt batalioane, sub co- 
manda Colonelului austriac v. Szivo şi compusă din unităţi ame- 
stecate (în majoritate grăniceri şi mineri), nu era aptă pentru 
aceasta. Trebuia să ne considerăm foarte mulţumiţi, dacă își putea 
menţine poziţiile aflate pe înălțimile malului drept al Cernei, 
la Vest de Orșova şi pe muntele, care trecea de-a-curmezisul văii 
Cerna ca un zăvor la Sud de Cerna Hoghiz (Czernaheviz). 

Dealtminterea, munţii la Est de valea Cernei inferioare şi mij- 
locii erau atât de impracticabili încât chiar o trupă constituită din 
elemente mult mai bune n'ar fi obţinut succese cu multă uşurinţă. 

Inamicul avea acolo 13 batalioane din Divizia 1 infanterie, 
deci o superioritate numerică apreciabilă. 

Nici în regiunea Surduc nu putea fi vorba de un atac ime- 
diat. Acest sector se afla sub comanda Generalului-Maior v. Busse, 


107 


www.dacoromanica.ro 


— Brigada 144 infanterie austriacă, având aceeaşi compunere 
şi valoare militară, ca si Brigada 145. 

— Brigada 2 munte austriacă: 5 batalioane cu artilerie pro- 
prie; 

— câle un batalion si câte o baterie din Divizia 187 infanterie 
şi din Corpul alpin, rămase la Surduc, în urma luptelor din Sep- 
temvrie. 

Către sfârşitul lunii Septemvrie aceste trupe au respins pen- 
tru a doua oară inamicul (Divizia 11 infanterie română, cu aproape 
11 batalioane, care ocupase, în timpul bătăliei dela Sibiu, regiu- 
nea carboniferă atât de importantă dela Petroşani), silindu-l să se 
retragă până pe coama muntelui, la înălţimea trecătoarei Vulcana. 

Din cauza greutăților terenului, o continuare a înaintării nu 
era posibilă, decât după o pregătire mai indelungată, de cel puţin 
8—10 zile. Era cu totul nepotrivit si neobișnuit Armatei 9-a ca să 
lăsăm să aştepte în completă inactivitate şi pe o durată atât de 
lungă, trupe care nu erau absolut necesare siguranţei pozifiunilor 
şi lucrărilor de pregătire pentru o înaintare ulterioară. Generalul 
v. Busse a primit deci ordinul de a trimite imediat Brigada 2 
munte austriacă, la Grupul Generalului Krafft v. Dellmensingen, 
pe Valea Oltului, la Sud de Sibiu. Pentru atacul proiectat aci, tru- 
pele cu echipament de munte si cu experiența luptelor în munţi, 
erau urgent necesare, după cum voi arăta îndată. 

In regiunea Surduc urma să sosească Divizia 6 cavalerie (Bri- 
gadele 3, 5 si 8), Batalioanele 4 şi 5 cicliști, precum şi Divizia 11 in- 
fanterie bavareză, aflată în curs de transport spre Armata 9-a. 
Cu aceste forte speram să execut, prin surprindere, o operaţiune 
ofensivă extrem de eficace, în cadrul ofensivei generale. 

Trupele Diviziei 11 infanterie române sau arătat mai putin 
rezistente decât celelalte unităţi inamice. Comandamentul ei, desi- 
gur, era lipsit de energie. Structura muntelui, de ambele părţi ale 
trecătorilor Vulcana şi Surduc, ne oferea posibilitatea de a învălui, 
prin surprindere, pozitiunile inamice. Munţii erau aci mult mai 
ingusti decât in orice alt sector. In împrejurări favorabile, ei pu- 
teau fi străbătuţi într'o zi, două. 

Pe baza acestor considerente puteam să proiectăm operaţiuni, 
cu caracter decisiv. Dacă în timp ce atacam viguros adversarul 
de front, pe şoselele trecătorilor, reuseam să asvârlim pe flancul 
lui forţe puternice de cavalerie cu infanterie prin munţi, îl si- 
leam să cedeze nu numai la Jiu dar să-şi retragă si grupul dela 


108 


www.dacoromanica.ro 


Orşova; în condițiuni favorabile trebuia să contăm pe prăbușirea 
întregului front românesc în munți. 

In Valea Oltului se afla Generalul Krafft v. Dellmensingen 
cu Corpul Alpin, ce avea grosul forţelor pe coama muntoasă la 
Vest de vale; pe poalele munţilor dela Est, cam la înălțimea loca- 
lităţii Turnul Roşu erau numai forte slabe. Corpul alpin purta 
însă numai numele de „corp“; în realitate era, după cum am mai 
arătat, numai cât o divizie cu trupe de elită însă. Se mai găseau 
câteva unităţi din Diviziile 76 rezervă şi 187 infanterie rămase aici 
după urmărirea inamicului bătut la Sibiu si aruncat în munţi. Ele 
au fost lăsate să întărească siguranța comunicaţiilor în sectorul 
Oltului, pe timpul operaţiunilor victorioase ale Armatei dela Gei- 
sterwald şi Braşov. 

Acum ele erau necesare diviziilor de origină, aşa încât Gene- 
ralul v. Krafft a primit ordinul să le trimită imediat după înlo- 
cuirea lor prin Brigada 2 munte, sau Brigada 10 munte austriacă 
(ce urma să vie din Albania), când trebuia să reia atacul, deo- 
camdată, în direcţia Curtea-de-Argeş, apoi spre Piteşti. 

Generalul v. Krafft aprecia această operaţiune cu totul grea, 
din cauza structurii si läfimii defileurilor din acea parte, precum 
şi din cauza tăriei inamicului din faţa sa — 25 batalioane ale Di- 
viziilor 12 si 25 infanterie. El ar fi preferat, ca unitatea sa să fie 
schimbată de una austro-ungară — care urma apoi să treacă în 
defensivă — pentru a juca şi el un rol important în operaţiunile 
decisive Sud de Braşov. Dacă lucrul nu era posibil avea convin- 
gerea că va îndeplini cu succes misiunea dată la Olt Corpului al- 
pin întărit cu brigadele de munte. Nu i-am acceptat propunerea. 
O înlocuire a Corpului alpin ar fi durat mai multe săptămâni. In 
acest timp ar fi fost eliminate din operaţiuni atât el cât şi divizia 
înlocuitoare, adică 43 din forțele de fapt existente. Operaţiunea 
se arăta deci inexecutabilă. In afară de aceasta trebuia să ne mai 
fie teamă, că din momentul ce se înceta exercitarea presiunii ne- 
cesare asupra inamicului de pe Olt, acesta ar fi putut reacţiona 
asupra flancului trupelor germane, care acționau în trecătoarea 
Bran. În acestea aveam speranţa, după cum vom. vedea mai târziu, 
că vor trece mai întâiu şi mai repede munţii. 

Din bazinul Brașovului, ele au pătruns în munţi, la 26 Sep- 
temvrie, astfel: 

— Divizia 76 rezervă, sub comanda Generalului-Lt. Elster- 
mann v. Elster, după lupte grele în zilele de 25 şi 26 Septemvrie 


109 


www.dacoromanica.ro 


in urmărirea inamicului ce se retrăgea spre Sud, a ajuns la intra- 
rea în munţi a șoselei în spre Câmpulung, unde străjueşte castelul 
vechilor cavaleri germani dela Bran (Tôrzburg). A cucerit apoi 
localitatea cu acelaşi nume şi satele Simon şi Porta. Divizia a 
trimis două batalione, cu artilerie, prin Kl. Weiden-Bach în spre 
șoseaua din valea Timișului, pentru a uşura astfel înaintarea Di- 
viziei 51 Honvezi. Batalioanele au ajuns până în apropierea şoselei, 
dar n'au făcut nimic acolo, deoarece acţiunea lor n'a fost destul 
de energică. 

— Brigada 8 munte austriacă spre Vest, pe coama munților 
Făgăraș, în apropiere de Clobucet şi Vrf. Sage. Ea nu şi-a mai fă- 
cut ascensiunea din spre Braşov, ci, după instrucţiunile mele, ime- 
diat din valea Oltului. I-am dat încă pe timpul zilei ordinul de 
a-şi continua marșul, nu cum fusese prevăzut până acum pe la 
Nord de Piatra Craiului spre Tohanul nou, ci dimpotrivă ocolind 
pe la Vest acest masiv inaccesibil trupelor, spre Rucăr. In acest 
mod trebuia să deschidă drumul trecătoarei propriu zisă, Diviziei 
76 rezervă, care n'ar fi putut să o cucerească de front din cauza 
structurii particulare a terenului. 

Divizia si brigada au fost puse, cu începere dela 27 Septem- 
vrie dimineaţa, sub ordinele comandantului Corpului I rezervă, 
Generalul-Lt. v. Morgen. 

— Corpul XXXIX rezervă, sub comanda Generalului-Lt. v. 
Staabs, având Divizia 51 Honvezi sub comanda Generalului-Ma- 
ior Tanarky la Timișul de jos în lupte continue cu ariergardele ro- 
mâne; Divizia 187 infanterie, sub comanda Generalului-Lt. Sunkel, 
la intrarea în spre trecătoarele Predelus, la Tărlungeni (Tatrany), 
unde a fost oprită de o poziţie de ariergardă inamică. 

— Divizia 89 infanterie, sub comanda Generalului-Lt. Baron 
v. Liittroitz la intrarea trecătoarei Buzău la Teliu (Keresztvar). 

— Divizia 71 infanterie. sub comanda Generalului-Maior 
Goldbach, în regiunea Pardau. 

— Corpul de cavalerie al Generalului-Lt. Conte de Schmettoro 
având: Divizia 3 cavalerie, sub comanda Colonelului v. Preinitzer 
la Bicsad (Sepsi Biikszâd) şi Divizia 1 cavalerie austriacă de sub 
comanda Generalului-Maior Ruiz de Roxas la Miercurea Ciuc 
(Csikszereda). 

Toate aceste coloane păstrau contactul strâns cu inamicul 
care, profitând de terenul favorabil, se străduia să ne oprească 
unde putea. Erau aici în trecătorile Brașovului resturile Diviziilor 


110 


www.dacoromanica.ro 


3, 4 si 6 infanterie, precum şi unități din Diviziile 21 si 22. In- 
formaţiuni mai precise asupra repartitiei forţelor nu am putut ob- 
fine din cauza amestecului mare al unităţilor române. 

In faţa Diviziei 3 cavalerie s'a retras Divizia 2 cavalerie ro- 
mână, în direcţia trecătoarei Oituz. 

Divizia 1 cavalerie austriacă a împins Divizia 7 infanterie 
— care aparţinea Armatei de Nord — de pe şoseaua din Valea 
Uzului spre intrarea trecătoarei Ghimes. 

Contactul cu lucrările permanente ale Românilor nu era încă 
luat. Ele se aflau pe coamele muntoase si la Sud de ele. ORDI- 
NELE MELE date trupelor dela gruparea de aci, corespundeau în- 
tocmai judecării de situaţie ce făcusem. Ele impuneau pretutin- 
deni o -urmărire intensă: Corpul I rezervă pe şoseaua Bra- 
nului, Corpul XXXIX rezervă spre Predeal si pe valea Tărlungeni, 
Divizia 89 infanterie spre Buzău, Divizia 3 cavalerie si Divizia 71 
infanterie spre Oituz. 

Armata l-a austriacă a Generalului de infanterie Arz v. 
Straussenberg, care din punct de vedere operativ se afla sub ordi- 
nele mele încă după bătălia dela Sibiu, a primit ordine, în care i se 
preciza, că operaţiunile proiectate de Armata 9-a nu vor putea fi 
executate decât numai în cazul când Armata i-a austriacă îi va 
acoperi spatele. In acest scop trebuia să atingă cât se poate de 
repede coama muntoasă a văii Uzului și spre Nord. Efortul la 
aripa dreaptă. 

Divizia 12 infanterie bavareză, sub comanda Generalului- 
Maior Huller, în curs de transport spre Transilvania — făcând 
parte din primele transporturi — trebuia să debarce la Sighişoara 
şi spre Est (punctul final al porțiunii utilizabile de cale fe- 
rată de pe Valea Târnavei-Mari) şi să împingă imediat spre Palos 
unităţile debarcate. Mi-am rezervat dreptul de a hotărî asupra 
momentului intervenţiei ei, deși anticipat făcusem proiectul s'o 
repartizez Corpului I rezervă. Presupuneam, că acesta va progresa 
mai repede, graţie intervenţiei învăluitoare a Brigăzii 8 munte au- 
striacă şi va fi astfel în măsură să deschidă drumul, la Sud de Bu- 
cegi, în jurul acestui masiv uriaș, spre valea Prahovei. 

Pentru unităţile Diviziei 6 cavalerie, Brigadele 3, 5 şi 8, aflate 
de asemenea în curs de transport, s'au destinat pentru debarcare 
regiunea Devei şi gara Simeria. Ele se aflau mai la îndemână acolo 
pentru a fi utilizate în regiunea Surduc, după cum proiectasem. 
Debarcarea ei într'altă parte ar fi fost posibilă numai cu mari în- 


111 


www.dacoromanica.ro 


târzieri, deoarece liniile ferate, pe lângă o capacitate redusă, erau 
mai spre Est aglomerate peste posibilităţile lor normale. Brigadele 
au primit instrucțiuni amănunțite, asupra modului cum trebuiau 
sa se echipeze şi să se instruiască, în vederea viitoarei lor acţiuni în 
munţi. Instrucţiuni asemănătoare, referitoare la tactica în munți, 
s'au expediat în zilele următoare tuturor unităţilor Armatei. 

Potrivit dispozitiunilor în vigoare, încercări de a cuceri tre- 
cerile peste munţi prin surprindere, sau executat, în general tot 
timpul săptămânilor ce au urmat. 

La 29 Septemvrie O. H. L. a aprobat fără modificări propu- 
nerile ce i-am comunicat, referitoare la intentiunile mele viitoare. 

Până la 30 Septemorie seara, situaţia s'a desfășurat după cum 
urmează: 

In sectorul Mehadia nu sau ivit modificări. 

La Surduc adversarul simțind plecarea Brigăzii 2 munte au- 
striacă, a încercat în mai multe rânduri, fără succes, să ne asvârle 
din nou în vale de pe versanţii munţilor Vulcan. 

Corpul alpin a avut în general linişte, afară de mici ciocniri 
izolate. Pregiiea intervenţia Brigăzii 10 munte austriacă în regiu- 
nea muntelui Robu, pe lângă aripa de Vest a Corpului şi a Bri- 
găzii 2 munte austriacă pe lângă aripa de Est, peste munţii Fă- 
găraş. 

Divizia 76 rezervă a suferit un insucces sensibil pe şoseaua 
în spre Câmpulung, în momentul când relua înaintarea spre Sud de 
linia atinsă la 27 Septemvrie. Ea nu mai era in stare să progreseze 
numai cu propriile forte. Tocmai atunci s'a făcut simțită interven- 
tia Brigăzii 8 munte. De îndată ce aceasta a început să se desfă- 
şoare din spre Vest în spre Rucăr şi Podul Dâmboviţei, inamicul a 
cedat înălțimile din trecătoare şi s'a retras spre Dragoslavele. Din 
nefericire Brigada n'a putut să înfrângă destul de repede rezisten- 
tele române ce-au întâmpinat-o. Totuşi trupele Corpului J rezervă 
au putut continua înaintarea până la 30 Septemvrie seara, peste 
trecătoarea Bran. Nu am mai ezitat atunci ca să pun Divizia 12 
infanterie bavareză la dispoziţia Corpului — o apropiasem între 
timp de bazinul Braşovului — deoarece el avea cele mai frumoase 
perspective de înaintare repede în viitor. 

Divizia 51 Honvezi trebuia să îndeplinească în Valea Timisu- 
lui o misiune excepţională de grea: cucerirea inal{imei care se m- 
dică la mai mult de 300 m., ca un zid, închizând valea la Sud de 
Predeal. Mişcările în vale erau văzute de departe de inamic, care 


112 


www.dacoromanica.ro 


îşi îndreptă focurile asupra noastră. Deşi cu pierderi, trupele şi-au 
îndeplinit datoria. După ce la 28 si 29 Septemvrie s'au făcut pre- 
gătirile necesare şi inevitabile, muntele Csaplia (1159) care co- 
manda complet trecătoare, a fost luat cu asalt. [ram siguri că 
în zilele următoare şi ea trebuia să ne cadă în mână, ca un fruct 
copt. 

La Divizia 187 infanterie mult încercatul Regt. 187 infanterie 
a scos pe Români, la 29 Septemvrie, de pe linia Predeluţ-Prisaca, 
trecând astfel coama muntoasă a frontierei, de ambele parti ale 
trecätoarei Predelus. Celelalte unităţi ale diviziei au pregătit ata- 
cul, împotriva unei pozijiuni puternice a Românilor, aflată la Ză- 
noaga-Bratocii, pe șoseaua Tarlungeni. 

Divizia 89 infanterie a asvârlit inamicul — la 29 Septemvrie, 
din poziţia sa dela Vama Buzăului (Kraszna), de pe frontieră, în 
Valea Buzăului si a ajuns în ziua următoare cu urmărirea până 
dincolo de Cheia. Ea credea, că va întâlni o poziţie lucrată cu în- 
grijire si ocupată de forte proaspete române pe spinarea muntoasă 
dincolo de Gura Siriului. 

Generalul Conte v. Schmettoro raportase, că Divizia 71 infan- 
terie a depăşit, după lupte energice, trecătoarea, respingând pe Ro- 
mâni dincolo de graniţă, până la Poiana Sărată (Sosmez6). Fugarii 
au fost primiţi acolo de întăriri numeroase, pe o pozitiune foarte 
bună. Nu putea fi vorba să se treacă la atac, fără o minuțioasă 
pregătire. 

Cele trei regimente ale Diviziei 3 cavalerie au fost intercalate 
în munți pentru stabilirea legăturii între Divizia 89 infanterie si 
Divizia 71 infanterie, între Văile Buzău şi Oituz. 

Divizia 1 cavalerie austriacă se afla la Slănic (Esztelnek) în 
marginea de Nord a Héromszékului, unde trebuia să facă legătura 
între Văile Oituzului şi Uzului, deci între aripa stângă a Armatei 
9-a şi aripa dreaptă a Armatei i-a austriace. 

In faţa acestei din urmă armate, inamicul s'a retras de ase- 
menea pe tot frontul, peste graniţă. In acest moment puteam să 
afirm cu toată tăria că-mi îndeplinisem misiunea, ce-mi fusese 
dată cu trei săptămâni în urmă; Transilvania era complet eliberată, 
când, la 30 Septemvrie, am primit ordinul O. H. L., de a preda co- 
manda Armatei 1-a austriace (ce detinusem până în acel moment) 
Comandamentului grupului de armate 1) al Arhiducelui Carol și de 


a Acest Comandament de grup de armate va fi denumit in cele ce ur- 
mează, pe scurt, Comandamentul frontului. 


77509 — 8 115 


www.dacoromanica.ro 


a-i mă pune în subordine şi eu cu Armata 9-a. Comandamentul 
frontului mai avea afară de cele două armate numite şi Armata 
7-a austriacă, care se află la Nord de Armata 1-a austriacä, în Car- 
pati, la colţul celor trei ţări. 

Nu pot afirma că am primit cu bucurie această dispozitiune 
de comandament. 

De sigur că ea nu însemna o recunoaştere a meritelor mele per- 
sonale sau ale Armatei 9-a, pe timpul marșului victorios în Tran- 
silvania. Nici din punct de vedere operativ nu i-am văzut folosul. 
Trebuia ca ori să subziste situaţia actuală, sau Armata 1-a au- 
striacă să fie pusă sub ordinele Arhiducelui; Armata 9-a trebuia 
să rămâie independentă, adică sub ordinele imediate ale O. H. L. 
Se poate chiar afirma, că aceste dispozitiuni de comandament erau 
vulnerabile, unind o armată a cărei lozincă era ofensiva brutală, 
cu două alte armate, care aveau mai mult misiuni defensive. Nu se 
putea deci evita, ca interesele armatei ofensive să nu sufere din 
cauza celor ale armatelor defensive, cu atât mai mult cu cât tâ- 
nărul comandant domnesc trebuia să resimtă penibil marşul vic- 
torios al Armatei 9-a, după retragerea, chiar trecătoare a Armatelor 
{ şi 7-a austriace. 

Chiar la 30 Septemorie s'a primit un ordin al Comandan- 
tului de front cu următorul conținut: 

„Prima parte a misiunii forfelor utilizate împotriva României, 
(eliberarea Transilvaniei) sub conducerea Excelefei Voastre, fiind 
îndeplinită repede şi complet, revine acum grupului meu de armate 
misiunea de a face pe inamic inofensiv, prin distrugerea definitivă 
a armatei sale sau a forțelor ei principale, înainte de a-i sosi aju- 
toare. 

„Executarea revine esenţial armatei Excelenței Voastre. 

Forţele principale române, atât cât nu s'au refugiat spre Mol- 
dova sau nu se găsesc în contact cu Armata 9-a, trebuesc căutate 
în direcția Bucuresti. De aci rezultă si direcția principală a Ar- 
matei 9-a. Aripa dreaptă a forțelor principale ale Armatei, Corpul 
alpin întărit, va trebui să primească deci, deocamdată, direcția 
de marș spre Curtea-de-Arges, pe când trupele din sectorul Me- 
hadia şi Haţeg nu vor pierde nicio ocazie de a înainta în direcția 
Craiova. 

„Alegerea direcției pe care Excelența Voastră va da lovitura 
cu grosul forfelor: Câmpulung-Târgoviște sau spre Ploesti, depinde 
de locul pe unde va reuși spărtura prin fortificațiile de frontieră. 


114 


www.dacoromanica.ro 


„In cavaleria puternică (aflată în curs de transport) ce va fi 
repartizată Excelenței Voastre, veți găsi forțele necesare nu numai 
acoperirii atacului asupra Bucureştiului, din direcția B\szau, dar 
chiar a izolării grupurilor de armate inamice, prin o înaintare re- 
pede în valea Siretului inferior’. 

Instrucţiunea păcătuia împotriva vechei regule, care spune 
că unei unităţi operând independent nu i se repartizează decât 
scopul şi mijloacele, executarea neîngrădu-i-se niciodată. De altfel 
ea fusese întocmită conform intenfiunilor mele, aduse din timp le 
cunoştinţa Comandantului de front. Prin cristalizarea lor sub 
formă de ordine nu s'a ușurat însă execuţia. Cu atât mai puţin cu 
cât anumite schimbări ale situaţiei ne-a impus oarecare abateri dela 
concepţia iniţială. Intâiu Comandantul frontului a trecut cu ve- 
derea proiectele mele dela Surduc. Apoi își imagina utilizarea masei 
de cavalerie cu totul altfel decât mine. Divizia 6 cavalerie i s'a 
mai adăugat între timp şi Divizia 7 cavalerie, trimisă de O. H. L. 
şi aflată în curs de transport. 

Răspunsul meu a fost, că intenfionez să pun stăpânire pe tre- 
cerile din munţi, dela Dunăre până inclusiv Sud de Brașov după 
care să bat forţele principale ale inamicului, acolo unde le voi găsi. 
Dacă aceasta se va înfăptui în direcţia spre Bucureşti sau într'alta, 
îmi era egal. Utilizarea Diviziilor 6 şi 7 cavalerie, la aripa de Nord 
a armatei, era exclusă, din cauza inferiorităţii randementului căi- 
lor ferate în Transilvania, ca si din lipsa lor completă în munţi, la 
Est şi la Nord de Predeal. 

Comandamentul frontului nu a fost mulţumit însă cu răs- 
punsul meu. In zilele următoare el a încercat să-şi pună în apli- 
care intenfiunile sale, verbal şi în scris, utilizând chiar calea oco- 
lita a O. H. L. Eu nu m'am putut convinge. 

Forma intervenţiei O. H. L. m'a impresionat extrem de ne- 
plăcut. El comunica la 1 Octomvrie, că Impăratul a recunoscut şi 
lăudat înaintarea Corpului I rezervă şi speră că şi Corpul XXXIX 
rezervă va fi condus cu aceeaşi energie; aceasta constituia o obser- 
vaţie foarte aspră. O. H. L. nu putea deduce din ultimele mele in- 
formaţiuni, că punctul de gravitate al deplasării forţelor trebuia 
transferat neapărat în direcția Braşov—București şi nu ştia în con- 
secinfä că am fost nevoit a debarca Divizia 7 cavalerie pe linia 
Lugoj-Caransebeș numai din cauza randementului căilor ferate, 
deşi intenționam să intervin cu ea în regiunea Surduc. Comand. 
Armatei 9-a trebuia să trimită de acum înainte în fiecare miercuri 


115 


www.dacoromanica.ro 


și sâmbată o judecare a situaţiei. Ultima dispozitiune a fost o îm- 
povărare a serviciului și o tutelă complet inutilă, deoarece până 
la şi în afară de ea, se raporta regulat de două ori pe zi situatiay 
mai exista apoi legătura telegrafică, destul de mult utilizată de 
ofiţerii de stat major ai secţiei de operaţii dela Pless şi în fine, 
în orice moment se mai făceau tot felul de alte întrebări. Eu n'am 
mai făcut însă nicio obiectiune, deoarece eram foarte hotärît, să 
duc campania — dacă îmi va fi posibil — până la sfârșit, evitând 
orice fel de frictiuni serioase. 

Mult mai greu m'a lovit însă nedreptatea laudei făcută Co- 
mandamentului Armatei i-a şi observaţia adresată Corpului 
XXXIX rezervă. Eu n'am dat curs acestor telegrame la comanda- 
mentele în subordine ci am atras atenfiunea O. H. L., asupra fap- 
tului, că progresiunea Corpului I rezervă sa facut nu atât graţie 
meritului statului său major, cât învăluirii executată la timp de Bri- 
gada 8 munte austriacă. La Corpul XXXIX rezervă acest lucru 
n'ar fi fost posibil; chiar învăluiri locale erau foarte greu de exe- 
cutat aici. Acest corp de armată a săvârşit cel putin aceleași fapte 
meritorii ca si vecinul său. In ceea ce priveşte observatiunile făcute 
asupra intentiunilor mele operative, am atras atenţia, că O. H. L. 
s'ar fi declarat mai înainte de acord cu ele. Acest raport l-am făcut 
încă la 29 Septemvrie, când am expus, precis şi clar, planurile mele 
O. H. L. O modificare nu putea interveni, în special în concen- 
trarea diviziilor de cavalerie, din cauza conditiunilor de transport 
pe calea ferată. 

In același timp am dat și lămuriri amănunțite relativ la si- 
tuafia unităţilor Armatei, la Sud de Brasov, in special asupra Cor- 
pului XXXIX rezervă. 

Divizia 51 Honvezi nu mai avea efectivul complet în comba- 
tanti; Divizia 187 infanterie cel mult numai jumătate din el. Un 
batalion din Divizia 187 infanterie, şi o baterie de munte din Di- 
vizia 51 Honvezi erau încă în mars de pe Valea Oltului spre Bra- 
şov. Cele 17 batalioane cu efective reduse, fără echipament de 
munte, din Corpul XXXIX rezervă, aveau în faţa lor cel puţin 26 
batalioane inamice, complet echipate şi în pozitiuni admirabil în- 
tărite. De partea noastră aveam mari lipsuri în muniţiuni, reapro- 
vizionările eşuaseră complet din cauza unui accident de cale ferată 
şi din cauza obisnuitei neglijente ungurești. Situația aprovizionă- 
rilor a devenit din această cauză foarte dificilă. Fără proviziunile 
capturate dela Români nu s'ar fi putut executa de loc hrănirea tru- 


116 


www.dacoromanica.ro 


pelor. O. H. L. n'a avut nimic de obiectat faţă de această expu- 
nere. Cel puţin n'a mai modificat nimic cu ocazia comunicurii fă- 
cute la 1 Octomvrie Armatei 9-a, când a repartizat Diviziile 8 şi 
10 infanterie bavareze. 

In schimb Comandamentul frontului a făcut totul pentru a-şi 
impune voinţa sa faţă de a mea. 

La 3 Octomvrie mi-a comunicat, că Divizia 10 infanterie ba- 
vareză nu va mai fi îndreptată la Armata 9-a, ci în spre Armata 1-a 
austriacă. Se temeau acolo de un atac ruso-român. Comunicarea a 
mai fost completată la 6 Octomvrie cu detaliile, că dela Divizia 8 
infanterie bavareză nu va putea rămâne Armatei 9-a decât un stat 
major de brigadă de infanterie şi un regiment de infanterie şi 
anume pentru a acţiona la Corpul alpin, restul trebuia să treacă tot 
la Armata i-a austriacă. Dela Divizia 11 infanterie bavareză, 
aflată în curs de debarcare la Surduc, trebuia să se cedeze de ase- 
menea cel puţin un regiment de infanterie, care să fie repartizat 
Corpului alpin. Drept explicaţie s'a comunicat, că pe lângă Armata 
9-a se intenţionează a se ataca si cu aripa dreaptă a Armatei i-a 
austriacă. 

Această dispozitiune era imposibil de executat, fiind în con- 
trazicere si cu directivele date de O. H. L. în vederea operatiu- 
nilor, si cu dispozitiunile anterioare ale Comandantului de front. 
Ambele cereau deplasarea efortului în direcţia Bucuresti. Pentru 
executare ne lipseau acum forţele necesare. 

După noile norme comandantul frontului nu mai ducea o 
singură ofensivă, pentru care trebuiau concentrate toate mijloacele, 
ci ataca in 2 directiuni completamente divergente: cu Armata 9-a 
în spre Sud, cu Armata 1-a austriacă în spre Nord-Est. De sigur că 
o asemenea färämifare de forțe nu putea să fie încoronată de 
succes. 

Că nu se fereau din nou, să se amestece în repartiția forţelor, 
în interiorul Armatei 9-a, era foarte regretabil. 

Pe timpul acestor desbateri şi pe timpul când grupările se 
pregăteau pe Olt şi în regiunea Surduc în vederea misiunilor lor, 
s'a continuat, cu cel mai mare zel, încercările de străpungere a mun- 
tilor de către Schmettow, de Divizia 89 infanterie, de Corpul XXXIX 
şi de Corpul | rezervă, obținându-se şi oarecare succes. 

Până la 4 Octomvrie Divizia 71 infanterie a pătruns în Va- 
lea Oituzului până dincolo de Hârja. Ea a fost atacată însă acolo 
de forte mult superioare şi se menținea cu mari sfortäri. 


117 


www.dacoromanica.ro 


Divizia 89 infanterie se lupta din greu la trecătoarea Bra- 
tocea şi de ambele părţi ale văii Buzău, mai jos de Cheia, fără sorţi 
de reușită. Comandantul ei de până acum, Generalul de infanterie 
Baron v. Lüttwitz, sa înapoiat în patrie, în locul său luând co- 
manda, în mod provizoriu, Generalul-Maior Melms; titularul, Ge- 
neralul-Maior v. Belorv, a sosit câteva zile mai târziu. 

Corpul XXXIX rezervă n'a făcut niciun progres important, cu 
toată presupunerea că trecătoarea Predeal va cădea curând în mâi- 
nile noastre. 

Corpul I rezervă a încercat, zadarnic până acum, să-şi des- 
chidă drum cu Divizia 76 rezervă la Sud de Dragoslavele, spre ie- 
şirea din bazinul Câmpulungului. Brigada 8 munte austriacă a 
urcat din nou munţii pentru a executa o manevră învăluitoare din 
spre Vest. Pentru Divizia 12 infanterie bavareză, ajunsă cu pri- 
mele elemente la Rucăr, era foarte problematic dacă va reuşi prin 
efortul depus, să continue înaintarea, din cauza pozitiunilor exce- 
lente ale Românilor, şi a debarcărilor continue de întăriri, ce soseau 
în gara Câmpulung, şi pe care puteam să le urmărim cu ochi. Tot 
atât de nesigur era şi rezultatul intentiunii mele de a trimite din 
Corpul I rezervă în scurt timp un detaşament peste masivul Leota 
spre Sinaia, pentru a uşura astfel înaintarea aripei drepte a Cor- 
pului XXXIX rezervă. 

La toate unitățile din munte s'au resimţit dificultățile reapro- 
vizionărilor din urmă. Capacitatea de transport a căilor ferate era 
mult redusă atât din cauza transportului rezervelor — Div. 8, 
10 şi 11 infanterie bavareze, Div. 6 si 7 cavalerie, Batalioanele 4 
şi 5 ciclisti — cât mai ales din cauza indolentei si pasivitätii tot 
mereu crescânde a funcţionarilor de cale ferată unguri, prea sur- 
menaţi. Punctele terminus de cale ferată erau încă la Sibiu şi Si- 
ghisoara, deci la 6—7 zile de marş în spatele frontului. Aprovizio- 
narea devenea tot mai insuficientă. Echipamentul de munte nu ne 
venea și fără el era imposibil să se utilizeze încontinuu trupele pe 
piscurile muntoase si dincolo de ele. Schimburi dese deveneau 
necesare. Ele au încetinit însă enorm operaţiunile. Pe scurt, 
nu trebuia să pierdem din vedere că, deşi toată trupa isi 
făcea datoria în mod strălucit, totuşi speranța de a trece în aceste 
părți munții, după luarea dela armată a Diviziilor 8 si 10 infan- 
terie bavareze a scăzut mult. Având în vedere progresele realizate 
de Corpul I rezervă n'am renunțat însă cu totul la acest scop. 
Înaintarea iminentă a Grupului Olt, trebuia să contribue, după 


118 


www.dacoromanica.ro 


părerea mea, la o degajare a Corpului XXXIX rezervă. Din nefe- 
ricire aceasta nu s'a îndeplinit. Dimpotrivă reacţiunea s'a întâm- 
plat în mod invers. Românii au cedat forţe de pe Olt sectorului 
Câmpulung, dar aceasta a favorizat foarte mult operaţiunile Gru- 
pului german de pe Olt. 

Generalul Krafft v. Dellmensingen a început atacul la 3 Oc- 
tomorie cu Brigada 10 munte austriacă, dela aripa sa dreaptă. Ea 
trebuia să înainteze dela Muntele Robu în direcţia Golotreni. A 
reușit să cucerească în acea zi pozitiunile inamice de pe Pietroasa 
şi Veverija. Totuşi le-a pierdut, la 5 Octomvrie şi era foarte mul- 
7 tumitä că poate rezista pe Muntele Robu şi pe Muntele Murgasa 
Românilor, care o urmăreau. 

La 4 Oclomorie Generalul Krafft a atacat si pe aripa sa 
stângă, Est de Olt, cu Brigada 2 munte austriacă, care ajunsese pe 
o cărăruie la Moscovul, (2277 m. deasupra mării) de acolo urma să 
se îndrepte în mars direct spre Curtea-de-Arges; în acest timp uni- 
tatile din linia a doua ale Corpului alpin trebuiau să învăluiască 
în scurt pozitiunile româneşti de pe frontieră, pentru a deschide 
repede drumul spre şoseaua din vale, asigurând astfel linia de co- 
municatie spre înapoi. Ultimul lucru era cu atât mai necesar, cu 
cât reaprovizionările nu putea să fie asigurate în mod continuu pe 
cărarea mai sus menţionată pentru unităţile, care atacau pe coama 
Munţilor Făgăraş. Că această cărare a putut fi utilizată pentru 
unităţi cu efective mai mari, se datora numai îmbunătăţirilor în- 
tr'adevăr extraordinare şi grijei deosebite depuse de statul major 
al Corpului alpin. Niciun cunoscător al munţilor n’ar fi socotit 
posibil, ca trupele să-şi fi putut alege acest drum. Era vorba de un 
urcuş fără comunicaţie de peste 1600 m. înălțime, pe o distanţă 
orizontală de aproape 8 km. Probabil că nici Românii nu s'au te- 
mut de vreun atac din această parte, cu toată experienţa făcută 
în bătălia dela Sibiu. 

Brigada 2 munte austriacă a cucerit Moscovul la 4 Octom- 
vrie, după o luptă uşoară, graţie pregătirii excelente a tragerilor 
cu mortiere de 210 mm. (care au fost transportate cu trudă foarte 
mare sus în munţi) şi a început scoborîrea spre Sud. Incă seara a 
ajuns pe Faţa Sântului Ilie (2019) si pe Comarnicul (1862). Unitä- 
jile Corpului alpin au scos, după lupte crâncene, în aceeași zi, pe 
Români, de pe Surul (2281) şi de pe cota 1824. 

La 5 Octomvrie Brigada 2 Munte şi-a continuat marșul spre 


119 


www.dacoromanica.ro 


199 Poeta 
“ANTS! 4 8204 
ally, 

a moe 


fee 


> S 
SS 
a À 
AS 
y A sh. 
tre A 
TT Mace, 


LUE 
(Di 2 


“Ci 


Se ru 


pire >, 
NES 
LL 


= 


TP a 


AIR 


Vus sw }} 
% > 
Qu 


RU 
oh 


£F 8 
Ai 


ses YS 
TR Oy SE 
€ MARS SF Ie sm. My 


“e i. 50 à 

“Yrs Wo n ocru 
AA LN NE ga a 
0 be Ws Mee fhe N° Sey, 2, 


. à T'ES A 
nuci NU SAS 
Na, p a aes? te LÉ. 


' DITS 7 + 
% ao = n 2 iA’ dn tal at 
he (Al RS. nr? CUP D À) [9 = À A Qu ~ 


A ¥ 4 "7 pi ones i eS ca 
UE > Sri ey 
à “le | N CAES, 
Legende: NN nd, + 
= £ 
; ȘI eae ZT pă 4 & in = 7 
det wen rupe române ¢ oy A PS ae 


\ 
a 


1: 275000 1] 
oes tags 4 Bin 


Lupfele cela Turnu Rosu |: 50c48 Woemb. 1916) 
Schita Nr 4 


an 
Ÿ 
Ş 
§ 

\ 

AUX 


120 


www.dacoromanica.ro 


Sud. Românii au desläntuit contra-atacuri violente asupra trupe- 
lor alpine, de pe coama muntoasă, şi împotriva Brigăzii 10 
munte austriacă la Vest de Olt; ele n'au putut pătrunde însă nică- 
ieri. În această zi s'a schimbat şi vremea în munţi. De unde până 
acum am fost favorizați de o vreme de toamnă splendidă, cäldu- 
roasă, care a înlesnit operaţiunile, deodată a început să se lase ger 
şi să cadă zăpadă. In munţi termometrul a scăzut la minus 15°. 
Versanții şi cărările au îngheţat. Comunicatia cu Brigada 2 munte 
austriacă se întrerupea câteodată complet, cu toate că se depu- 
neau sfortäri supraomenesti pentru restabilirea ei şi pentru aju- 
torarea trupelor alpine de pe coama muntoasă. Pentru organizarea 
coloanelor samarizate s'a rechizitionat, din populaţia civilă, ultimul 
om şi ultima femeie capabilă de muncă. Când nici coloanele sa- 
marizate n'au mai funcţionat, sau format coloane din capre de 
munte. Ne-am lămurit însă curând, că operaţiunea în forma plă- 
nuită nu o mai puteam executa pe asemenea vreme. La 7 Octomvrie 
seara, am comunicat Corpului alpin, că nu i se poate face niciun 
reproş comandantului din regiunea Munţilor Făgăraş — Generalu- 
lui v. Tutschek — dacă îşi va retrage pe o bază de plecare înapoi, 
unităţile periclitate de dificultăţile naturale însurmontabile. Eu 
am voit să ușurez acestui viteaz comandant o hotärîre atât de grea 
ca aceasta de a se retrage, chiar temporar, in fata inamicului. 

El ajunsese în seara de 6 Octomvrie, atacând cu Brigada 2 
munte austriacă, Poiana Lungă şi Muntele Fruntu, până la Sălă- 
trucu, Aci brigada a fost atacată din trei parti. Muniţiunile erau 
pe sfârşite. Alimente aproape că nu mai avea de loc. Ea a început 
deci retragerea, în ziua următoare, urmărită de aproape de ina- 
mic, peste Muntele Fruntu în spre Nord. Aci trupele alpine n'au 
putut ajunge, până la 8 Octomvrie seara, dincolo de Faţa Sântului 
Ilie şi Mozgavul (2143), unde au trebuit să respingă în lupte grele 
atacurile repetate şi adesea violente ale Românilor, care pe altă 
parte se mențineau cu îndârjire pe pozitiunile lor, de ambele parti 
ale văii Oltului, pe Dealul Vadului şi Pleasa. Ceea ce ne-a sur- 
prins deodată, a fost începerea cedării terenului şi aci. Dacă a- 
ceasta se datora amenințării creată de înaintarea Brigăzii 2 munte 
austriace, în zilele de 5 şi 6 Octomvrie, sau faptului că la 7 Octom- 
vrie Batalionul 1 din Regimentul infanterie gardă, a pătruns în 
poziţia de pe Dealul Vadului, nu se poate preciza. 

Vremea rea a fost generală în munţi. Suferinte ca acele sem- 


121 


www.dacoromanica.ro 


nalate la Grupul Olt, au fost şi la celelalte coloane de atac ale 
Armatei. Din toate părţile s'au raportat cazuri de degerături. Cir- 
culaţia întreruptă aproape pe toate şoselele, a devenit extrem de di- 
ficilă, în special pe serpentinele abrupte al trecătoarei Bran. Cu 
toate aceasta activitatea îndârjită a luptelor n'a încetat, graţie ener- 
giei comandanților şi spiritului de sacrificiu al trupelor. Progrese 
importante nu s'au realizat însă, până la 8 Octomvrie, nicăieri. 
Dimpotrivă, situația coloanelor izolate din Văile Oituzului şi Bu- 
zăului nu putea fi socotite ca satisfăcătoare. Aceasta nu ne-a sur- 
prins, deoarece inamicul concentrase împotriva Armatei 9-a, trupe 
atât de puternice (aduse parte din Dobrogea, parte dela Armata de 
Nord) încât avea o superioritate mai mult de 50%. La 8 Octomvrie 
calculam tăria forţelor inamicului astfel: Orşova, 10 batalioane; 
Surduc, 15 batalioane; Olt, 26 batalioane; Bran, 24 batalioane; Pre- 
deal, 30 batalioane; Predelus, 9 batalioane; Buzău, 8 batalioane; 
Oituz 23 batalioane; total 145 batalioane. 

Părerile mi le-am expus în judecarea situaţiei, trimisă la O. 
H. L. la 8 Octomvrie. 

„Schimbarea atât de nefavorabilă a vremii la 4 Octomorie a 
influențat în așa mod desfășurarea luptelor în defileuri, încât se 
naște întrebarea, dacă mai merită a se continua aceste operațiuni, 
ținând seamă de anotimpul înaintat în care este foarte probabil să 
se repete asemenea precipilafiuni neprevăzute. 

„Majoritatea trupelor Armatei nu dispune până acum de echi- 
pameni de munte pentru fiecare om, de artilerie de munte si co- 
loane samarizate în măsură suficientă. Fără aceste mijloace nu sa 
poate conduce, cu sorți de izbândă, operaţiuni ofensive la înălțimă 
de peste 1000 m., pe drumuri îngheţate si înzăpezite ținând seamă 
mai ales că inamicul este superior numericește si are pozifiuni pre- 
gătite dinainte, cu comunicafiuni amenajate, care nouă ne lipsesc 
cu desăvârșire, 

„Cu toate acestea socot cu totul prematur să renunfäm la in- 
tenfiunile noastre operative, 

„In primul rând cred că situaţia generală impune, ca presiu- 
nea puternică exercitată până acum, să nu diminueze pe frontul 
Armatei. 

„Pe de altă parte, după părerea generală a cunoscătorilor re- 
giunii, timpul rău dat acum nu poate dura atât încât să nu mai 


122 


www.dacoromanica.ro 


existe nicio speranță de a putea străpunge munţii înaintea apari- 
fiei lui definitive. 

„In fine, situaţia tactică nu este de loc nefavorabilă, deși nu 
sau obținut în ultimele zile, decât progrese neînsemnate. 

De sigur mai trebue avut în vedere, că modificările impuse 
dispozitivului Armatei prin surprindere, se pot realiza acum cu 
mai multă greutate decât oricând, din cauza căilor de comunicație 
dinapoi atât de lungi si de rele. De asemenea trebue constatat, că 
nu ne mai putem aștepta deocamdată si pentru. oarecare timp la 
o înaintare a Grupului Schmettoro. Divizia 71 infanterie, care a 
suportat toată greutatea luptelor într'un teren propriu numai ca- 
valeriei, s'a bătut extraordinar de brav. Puterea ei ofensivă este 
atât de influențată, în urma luptelor duse necontenit timp de 14 
zile, încât îi trebue acum neapărat un repaus cât de mic, după care 
nu va putea obține succese strălucite dacă nu va fi întărită cu noui 
forte“, 

Ultimele expuneri vizau pe de o parte sprijinul O. H. L. faţă 
de dorinţa mea exprimată Comandantului de front, de a mi se 
pune la dispoziţie Divizia 8 infanterie bavareză, ţinută în rezervă, 
nefolositoare, în spatele Armatei 1-a austriacă, pentru a putea astfel 
schimba în mod temporar Divizia 71 infanterie. Pe altă parte 
trebuia să atrag atenţiunea domnilor dela Pless, că speranţa Ar- 
matei {-a austriacă de a pătrunde prin trecătoarea Oituz era com- 
pletamente fără temei, cel putin pentru oarecare timp. 

Când am trimis judecarea situaţiei, nutream speranța de a 
pune stăpânire, prin surprindere, cel puţin pe o şosea în spre Ro- 
mânia, în urma operațiunii ce urma să se desfășoare în regiunea 
Surduc. 

In acest scop, prin ordinul Armatei din 30 Septemorie, am 
pus la dispoziţia Generalului-Locotenent Kneussl, Comandantul Di- 
viziei 11 infanterie bavareze: 

— divizia sa proprie, mai puţin regimentul de infanterie, ce 
trebuia cedat Grupului Olt, potrivit dispozitiunilor Comandamen- 
tului de front, 

— Divizia 301 infanterie, sub comanda Generalului-Maior v. 
Busse, compusă din Brigada 144 infanterie austriacă, Batalioanele 
4 şi 5 ciclişti, două baterii de câmp şi o baterie de mortiere, 

— Divizia 6 cavalerie. 

Mai târziu am repartizat Generalului și Divizia 7 cavalerie, 
care însă n'a sosit la vreme, pentru a lua parte la acțiune. 


123 


www.dacoromanica.ro 


Aceasta a început la 10 Octomorie, după o operaţiune de 
hôrtuire contra inamicului, pentru a-l împiedica să-şi deplaseze 
rezerve în regiunea Oltului. 

Generalul v. Kneussl avea de data aceasta o misiune extrem 
de grea. 

Ca un zid imens se ridicau Munţii Vulcan (lăţime orizontală 
de 5—6 km.), din valea adâncă a Jiului românesc (altitudine 1000 
m.) spre coama înălţimii, aflată la 1700 m. şi mai mult. 

Trecătoarea Surduc propriu zisă (spărtura Jiului prin munţi), 
nu putea fi, în niciun caz, cucerită de front. Ingustimea defileului, 
care nu avea spaţiu decât abia pentru curgerea râului şi șoseaua 
săpată artificial în stânci ca si inaccesibilitatea versanților foarte 
abrupți de ambele părţi, împiedicau succesul unei operaţiuni de 
front. Şoseaua nu putea să fie cucerită decât prin învăluirea coamei 
Munţilor Vulcan pe la Vest şi Est. Existau cărări: una din valea 
superioară a Jiului peste D. Arcanului; una mai jos de Lupeni peste 
trecătoarea Vulcan (care de fapt nu este o trecătoare, ci o culme 
înaltă), alta dela Livezeni peste Stâna Prislopu. Toate trei tre- 
buiau însă mai întâi refăcute pentru circulaţia trupelor, deoarece 
aveau pante care nu puteau fi urcate de vehicule decât prin ma- 
nevre de forţă (cu ajutorul frânghiilor). Odată însă ajunşi pe 
culme, scoborisul mergea foarte lin in spre partea deluroasă româ- 
nească, pe drumuri bune, care nu erau mai lungi ca o zi de mars. 
Pe această porțiune de teren am proiectat atacul, după următorul 
plan: Fixare de front la Surduc şi Vulcan, şi învăluire pe la dreapta 
si stânga. Divizia de cavalerie, trecând peste D. Arcanului mai 
avea misiunea de a înainta în câmpie, fără a fine seamă de luptele 
în munţi, pentru a deschide drumul trupelor ce atacau defileurile 
de front. Pentru a nu fi împiedicată în această acţiune de trupele 
române ale Grupului Orşova, am ordonat Colonelului v. Szivo să 
concentreze o grupare puternică de atac pe aripa sa dreaptă, cu 
care să lovească de asemenea cât de curând. Din nefericire, atacul 
a început abia la 14 Octomvrie. 

Operaţiunea Generalului Kneussl s'a desfășurat, la început, 
complet după program. Vremea se schimbase considerabil în bine 
până la începerea atacului. La 11 Octomvrie toată coama mun» 
toasă se afla în stăpânirea sa. In seara următoare o coloană mixtă 
compusă dintrun batalion austriac al Regimentului 97 infanterie 
landsturn si Brigada 5 cavalerie, care era urmată de celelalte uni- 


124 


www.dacoromanica.ro 


täti ale Diviziei 6 cavalerie, au ajuns pe D. Arcanului şi Dealul Piva, 
până la marginea de Sud a munţilor împăduriţi si se pregătea să 
atace satele Boroşteni si Frănceşti. Coloana Generalului v. Busse 
(Divizia 11 infanterie bavareză si Brigada 144 infanterie austriacă) 
a ajuns de ambele părţi ale strâmtorii Surduc, cam până la mij- 
locul acesteia. Inamicul a încercat în mai multe rânduri să oprească 
asaltul dar a fost pretutindeni respins. La 13 Octomvrie seara, 
Borosteni se aflau în stăpânirea coloanei mixte, în urma căreia 
sosise în câmpie și Brigadele 3 şi 8 cavalerie, cu două baterii. Frăn- 
cestii (partea din spre Vest), se mai afla încă în stăpânirea inami- 
cului venit din spre Orşova. Szivo n'a putut să atace acolo la timp. 
El a început acţiunea abia la 14 Octomvrie. 

Coloana Generalului v. Busse iesise din munţi şi cucerise sa- 
tele Dobrija, Stänesti—Sâmbotin şi Birnici. Pe şoseaua Surdud 
se cucerise chiar Lainici şi către Est, D. Mare şi Muncelul. 

Intre timp au sosit întăriri: Divizia 7 cavalerie, ajunsă în 
bazinul Petroşani şi Batalionul wiirttemberghez de munte, care 
pornise în marș dela Pui. 

Deoarece din informaţiile trimise reiesea că Generalul Kneussl 
judeca situaţia extrem de favorabilă — în special conta să iasă si- 
gur în ziua următoare cu întreaga Divizie 3 cavalerie din munţi — 
i-am. îngăduit să dispună de unităţile ce urmau să sosească, potrivit 
următorului ordin: 

„Ideea de bază a operaţiunilor de acolo a fust şi este de a 
deschide drum masei de cavalerie în regiunea deluroasă română, 
în scopul de a o utiliza apoi, în primul rând pentru a executa o largă 
învăluire a grupurilor române, care se află în fafa ei. In acest scop 
destin cavaleriei comunicațiile peste Arcanul şi spre Est până la tre- 
cătoarea Vulcana, care vor trebui să fie neapărat stăpânite; Surducul 
nu-i este absolut necesar. Nu se intenţionează reaprovizionarea 
din urmă în mod regulat a cavaleriei. La 14 Octomvrie soseşte 
pentru a lua comanda Diviziilor 6 şi 7 cavalerie, Generalul v. 
Schmettow. Eventuale dispozitiuni de luat pentru cavalerie, nu 
vor fi amânate până la sosirea acestuia. Primejdia ce rezultă din 
acţiunea proiectată este evidentă, dar stă întrun just raport cu 
câştigul posibil“. 

Ordinul de mai sus a fost completat după primirea unui ra- 
port în care se arăta înaintarea foarte vie a coloanei v. Busse, pe 


125 


www.dacoromanica.ro 


ut 
Ma 


ai fe 


3 


 Jtoarlz N 
A ie 


Tou) 26 
£ an 
rs io 
Hires i 


Dragoesti” ê \ 
\ % 
Legends: \* 

222 =P Vrupe germ si {FREED 
=a aap. Trupe age o "acerca SET pingere 
mm Corp Cavalerie \ 
a. /ozi/i2 initials Iz fo Oclombrie 79% \ 
— — Lina 12 fo încercarea cestripungere | 
K 


© Grupul Kneuss/. NS 
sm £177)) pănă pe core 33 re/ras În Octombrik, 
Grupul! Fneuss) degsemenez DOIN 


pehtre inatalsres Graph kihne 29 Oct \ 
Pozifie de astephere 3 brupulu Kibne \ 
x more Bike: dela Di Mead, wig | 
ip bp 7rupe române , 
1:550000 


wave Ei to 1€ Ze 


Luplele în regiunea Surduc (ro0ct-1Noemb. 1916) 
si Gatalis dela largu-Jiy (2-4 Noemé, 1916) 
Schila N°5 


126 


www.dacoromanica.ro 


şoseaua Szurduc, aşa că acum nu mai aveam nimic de obiectat 
dacă Divizia 7 cavalerie va utiliza această şosea, în cazul când 
manevra se făcea mai repede aci, decât peste Dealul Arcanului. 

Totuşi evenimentele urmau să se desfăşoare cu totul altfel. 

Coloana v. Busse, care proporţional cu tăria ei, înaintase prea 
mult, pe o lărgime mai mare de 20 km. a fost atacată la 14 Octom- 
vrie dimineaţa, pe ceață, de forţe române mult superioare. Ina- 
micul reuşise să se înfiltreze în mai multe părţi prin intervalele 
libere, aflate între unităţi și să acționeze astfel prin învăluire. 
Toată rezistența depusă, desi plină de vitejie, n'a putut împiedica o 
retragere completă. 

Generalul v. Busse a voit să-şi fixeze deocamdată, batalioa- 
nele sale încadrându-le in linia Siseni—Rugi—Birnici. Totuși nu 
i-a mai fost posibil să le oprească acolo, ci a trebuit să le retragă, 
la 15 Octomvrie, mai departe, pe linia Valari—Schela—Birnici, pe 
care a ţinut-o deocamdată, cu toate eforturile disperate ale inami- 
cului şi cu toate dificultätie ivite in reaprovizionări prin schimba- 
rea din nou a timpului — zăpadă şi ploaie. Toate acestea au nece- 
sitat la 17 Octomvrie o nouă retragere. Pivotând pe aripa stângă 
fixată la Birnici, pe şoseaua Surduc, Generalul v. Busse şi-a refu- 
zat dreapta înapoi, până la jumătatea drumului Schela-Buliga, în 
spre pădure. In partea de Est a sectorului Jiu, posturile noastre 
s'au menţinut pe D. Mare, Urina Boului, Muncelul şi Moldovisul. 

Prin mișcarea în retragere a aripei drepte a lui Busse şi co- 
loana mixtă a fost nevoită să se retragă. Ea nu putea înainta izo- 
lat, deoarece ploaia desfundase drumul, făcându-l inaccesibil rea- 
provizionărilor peste D. Arcanului. Ofensiva ar fi eșuat din cauza 
lipsei de muniţiuni; iar defensiva din poziţia înaintată, din cauza 
dificultății aprovizionărilor cu hrană. Marșul în retragere al co- 
loanei s'a efectuat cu greutăţi, ce abia pot fi descrise. 

Şoseaua era în multe locuri îngheţată, desfundată, surpată sau 
distrusă de inundație. Chiar ducerea înapoi a cailor abia a fost 
posibilă; pentru tunuri şi vehicule — cu toată abnegatia călă- 
retilor — a fost o imposibilitate. Au trebuit să fie distruse 
sau împinse în prăpăstii, unde nu mai puteau fi găsite de 
inamic; aceasta a reuşit. Timpul a fost atât de rău, încât a îm- 
piedicat şi pe inamic să urmărească de aproape. Pe D. Arcanului, 
Pleșului şi Dealul Seniuleului, pușcașii Diviziei 7 cavalerie au 
primit pe camarazii lor din Divizia 6 cavalerie care se retrăgeau, 


127 


www.dacoromanica.ro 


pe o poziţie pregătită înire timp, astfel încât inamicul nu a mai 
avut ce le face. 

Mişcarile acestea se executau potrivit unui ordin pe care-l 
trimisesem încă din 16 Octomvrie Generalului Kneussl. In el pre- 
vedeam, că situaţia impune să asigurăm înainte de toate şoseaua 
Surducului. Comunicaţiile dela Vest care duceau peste munți, nu 
se puteau fine decât în cazul când şoseaua Surduc era ferm stă- 
pânită de noi, în întregime. Graţie acestui fapt Kneussl câştiga li- 
beriatea de acţiune, de a-şi retrage unităţile înaintate, aflate la 
Vest de șoseaua Surduc, astfel ca reaprovizionările lor să poată fi 
asigurate în ordine. 

Fafa de nereusila ultimei încercări, eram identificat acum 
asupra modului cum trebuia să continuăm operaţiunile pentru a 
cuceri trecătorile prin surprindere. Inainte de a insista asupra lor, 
trebuesc stabilite evenimentele, care sau desfăşurat în acest timp 
pe restul frontului Armatei 9-a. 

Incercările de a acţiona Grupul Orșova pentru a împiedica 
asifel grupul inamic de acolo, să-şi poată trimite rezerve asupra 
coloanei lui Kneussl au eșuat. Comandantul, Colonelul v. Szivo, 
viteaz si neobosit, nu a putut să-și pună în mișcare trupa (care 
era pe cât de puțin înclinată pe atât si de incapabilă pentru ofen- 
sivă), decât abia la 15 Octomvrie. El a ocupat spinarea înălţi- 
milor, la Vest de Cerna inferioară, pe care se aflaseră până acum 
posturi românești. Acestea au evacuat, probabil de bună voie, malul 
drept, pentru a rezista cu mai multă îndârjire pe adevăratele lor 
poziţii de pe cel stâng, asupra cărora Brigada 144 austriacă n'a 
mai îndrăznit să pornească. Ceea ce trebuia dela început împie- 
dicat devenise între timp de mult fapt împlinit. Forţele româneşti, 
care au oprit coloana mixtă a lui Kneussl la Borosteni şi Fräncesti, 
aparțineau rezervelor Grupului român de Orşova. Când acesta a 
contra-atacat la rândul său în 17 Octomvrie ceva mai sus de 
Orşova, la Bârza (Bérzeny), fără succes, s'a terminat cu orice acti- 
vitate ofensivă a Brigăzii 144 infanterie austriacă. Părerea mea, că 
brigada nu ar fi de loc capabilă să fie întrebuințată în vederea 
unui scop ofensiv, şi cu atât mai puţin în terenul foarte greu 
al Cernei inferioare, s'a confirmat din nefericire, cu toată pre- 
siunea exercitată continuu de Comandantul grupului de armate 
si de O. H. L. (a se vedea schiţa 4, pagina 120). 

Neasteptat de favorabil s'a înfățișat situaţia Grupului Krafft 
D. Dellmensingen. 


128 


www.dacoromanica.ro 


Rămăsesem cu descrierea operaţiunilor la data de 8 Octom- 
vrie, când coloana cu misiune de învăluire a Brigăzii 2 munte 
austriacă, ce fusese îndreptată peste culmea Moscovului (2277) tre- 
buise, în urma intemperiilor, să evacueze Sälätrucul şi era în re- 
tragere peste Muntele Fruntu în spre Nord, si când de ambele parti 
ale Oltului, la înălțimea D. Vadului, tatonam pozitiunile inami- 
cului. 

Rezultatele ne-au favorizat. La 9 Octomvrie sa cucerit Ve- 
verifa (1746) şi localitatea Câineni (în jurul căreia se dăduseră 
lupte aprige încă de pe timpul bătăliei dela Sibiu) apoi Grebleşti 
şi Găujani. 

In zilele următoare s'au executat contra-atacuri violente. Fără 
succes la centru, au reuşit să oprească însă înaintarea noastră pe 
malul de Vest, iar la Est să forţeze a retrage Brigada 2 munte au- 
striacă, pe Poiana Lungă; ea se cramponase până atunci, sub con- 
ducerea Generalului v. Tutschek, în situaţia cea mai periclitată 
posibil, pe Muntele Fruntu. S'a stabilit apoi, că inamicul sa in- 
stalat pe poziţia întărită Nord de Bumbuesti, pe Mormonta si Ză- 
noaga. Pregătirile în vederea atacului de executat asupra acestei 
* poziţiuni, au necesitat timp. După ce s'au adus insa ajutoare din 
sectorul de Vest, în urma sugestiei Armatei, sa reuşit după lupte 
violente, la 14 și 15 Octomvrie, să se ia cu asalt această puternică 
poziţie. Bumbuesti si Boisoara au fost cucerite, continuându-se ur- 
mărirea spre Racoviţa si Titesti. Graţie acestei operaţiuni am ajuns 
până la 18 Octomvric atât de departe, încât s'a putul monta un atac 
asupra unei pozifiuni noui inamice, la Est de Copăceni, la Sud şi 
Est Cucoiu şi pe înălțimea 1073 Sud de Muntele Muglele. La între- 
barea mea, Generalul Krafft v. Dellmensingen taportă, ca speră să 
“pună stăpânire până la 23 Octomvrie pe malul de Est al Oltului, 
pe Munţii Cozia, Teancu, Goisu si Dealul Ghifoara, uşurând astfel 
şi înaintarea trupelor din sectorul de Vest. Ele încă n'au reușit să 
treacă dincolo de coama Veveritei, cu toate că noul comandant nu- 
mit de Comandamentul armatei austriace, Feldmaresalul-Lt. Baron 
v. Goinginger, Comandantul Diviziei 73 infanterie a depus toată 
râvna în aplicarea vastei sale experienţe dobândită în războiul în 
munţi. 

Luptele Grupului Olt au fost foarte grele. Inamicul a adus 
din ce în ce mai multe întăriri — în total nu mai puţin de 14 
batalioane (o mică parte dela Grupul Dunărei si dela Armata de 


77509 — 9 129 


www.dacoromanica.ro 


Nord, majoritatea din Dobrogea, unde Rușii îi înlocuise). El s'a 
menţinut cu îndârjire. Că s'au făcut totuşi progrese atât de fru- 
moase, faptul se datoreste mai întâiu de toate trupei excelente a 
Corpului alpin si conducerii energice a Generalului v. Tutschek. Mai 
era important si faptul, că unităţile grupului erau aproape com- 
pletamente echipate pentru războiul în munţi. 

Nu aceeași situaţie era la grupurile de atac, Sud Brașov, şi 
aceasta s'a resimţit dureros — după cum am mai expus odată — 
cu ocazia unei ruperi de nori. 

Corpul I rezervă se afla, la 18 Octomvrie, aproape în același 
loc, în care fusese cu 14 zile înainte, la intrarea trecătoarei Bra- 
nului, spre bazinul Câmpulung. El trebuise să respingă, la 4 si 5 
Octomvrie, atacurile violente ale Românilor, care încercau să în- 
văluiască corpul din spre Vest. După ce a sosit aici Divizia 12 in- 
fanterie bavareză, a schimbat Brigada 8 munte austriacă cu care 
s'a dispus contra-învăluirea; numai atunci s'au putut realiza pentru 
moment oarecari progrese neînsemnate. Cheia poziţiei inamice, 
Muntele Mateias (1241), foarte bine întărit, nu a putut fi cucerit. 
Şi când la 13 Octomvrie au început din nou atacuri foarte puter- 
nice din partea adversarului, executate cu forţe noi aduse, Corpul 
a fost bucuros să se poată menţine. El a suferit în câteva locuri 
chiar oarecare înfrângeri, care l-au determinat să ceară cu toată 
insistența ajutor. Am fost nevoit să-l refuz, deoarece nu aveam 
rezerve la dispoziţie. Totdeodată mai apreciam, că o concentrare de 
trupe fără echipament potrivit în munte, cu dificultăţi atât de mari 
în reaprovizionări tocmai în acest teren greu, nu putea da re- 
zultate apreciabile. 

La Corpul XXXIX rezervă situaţia nu era mult mai favora- 
bilă. Divizia 51 Honvezi, sprijinită de unităţi din Divizia 187 in- 
fanterie, realizase de fapt progrese pe şoseaua Predealului. Fa îna- 
intase, după lupte grele, până în valea Azuga. Acţiunea în acest 
sector era aproape totdeauna de front, căci într'o parte se aflau 
Bucegii inaccesibili şi stâncoși, iar în cealaltă masivul pădurilor 
sălbatice și înzăpezite de pe malul stâng al Prahovei, care împie- 
decau mișcări larg ocolitoare. La Sud de Valea Azuga, divizia avea 
o nouă poziţie puternică inamică in fata sa, de ambele părţi ale 
Bustenilor. 

Restul Diviziei 187 infanterie n’a putut câstiga teren în tre- 
cătorile Predeluş din cauza efectivelor sale reduse, 


130 


www.dacoromanica.ro 


Cu atât mai puţin reuşise Divizia 89 infanterie la Bratocea 
şi pe şoseaua Buzău. După succese cu rezultate schimbătoare în 
luptele zilnice ce se desfăşurau acolo am trebuit să recomand di- 
viziei, după propunerea ei, să oprească atacurile şi să treacă în 
defensivă. Altfel trebuia să mă tem de pierderea efectivului ei 
(compus numai din oameni bătrâni, care nu puteau aduce niciun 
aport în luptele în munţi) necesar în alte acţiuni mai târziu. 

In aceeași situaţie de punct mort am ajuns şi în Valea Oituz. 
Cu toate că Divizia 71 infanterie lupta excepţional de brav, sub 
conducerea energică a Generalului-Maior Goldbach, totuşi am fost 
silit să răspuhd încă la 8 Octomvrie unei întrebări a Comanda- 
mentului de front, că înaintarea până în Valea Ocna nu va fi po- 
sibilă decât dacă se va repartiza Grupului Oituz o divizie proaspătă 
de infanterie, cu artilerie de munte numeroasă şi echipamentul co- 
respunzätor, 

Intrebarea a fost provocată de o informaţie dată Comandan- 
tului de front de un agent, după care Românii nu mai sunt în 
stare să reziste decât 2—3 săptămâni. Comandantul de front ho- 
tarise deci, de a da o nouă impulsiune atacului Armatei 1-a aus- 
triacă, încercând să forţeze Grupul Oituz, la înaintare. După cum 
sa dovedit curând informaţia nu corespundea realităţii. Probabil 
că a fost „fabricată“ de agenţi, care tălmăceau retragerea Româ- 
nilor în Dobrogea în faţa atacului lui Mackensen, după închipui- 
rea lor. Retragerea Românilor pe acel front s'a produs de fapt nu- 
mai din cauză că, trebuind să deplaseze din Dobrogea forţele ne- 
cesare pentru a face faţă Armatei 9-a, nu sau mai simţit acolo 
destul de puternici pentru a se menţine pe pozitiunile lor, întinse. 
Ei şi-au retras în consecinţă frontul mai în spre Nord, pe linia cea 
mai îngustă între Dunăre şi Marea Neagră. 

Nici altfel n'ar fi izbutit atacul Armatei i-a austriacă. A spera 
în succesul său, însemna a ne înșela amarnic asupra capacităţii 
ofensive a Armatei. Comandantul de front persista însă în proiec- 
tele sale. La 9 Octomvrie a comunicat, că va ceda Armatei 9-a, Di- 
vizia 8 infanterie bavareză şi statul major al Corpului LIV cadre, 
sub comanda Generalului-Locot. Kiihne, pentru că această divizie 
să atace, împreună cu Divizia 71 infanterie, în Valea Oituz, sub 
comanda lui Kiihne. 

Chiar dacă din cele expuse nu socoteam această măsură, cu 
totul potrivită, ea mi-a produs totuşi pentru moment o usurare. La 


131 


www.dacoromanica.ro 


8 Octomvrie am trimis la Braşov Divizia 3 cavalerie, care sta inac- 
tivă la Târgul Săcuesc, pentru a avea o oarecare rezervă la dispo- 
zije în bazinul Braşovului. Ea a fost botezată cu această ocazie 
» Brigada cavalerie transilvăneană“, a cărei comandă o luase Co- 
lonel v. Preinitzer. Imediat după deplasarea ei, Românii au atacat 
Divizia 71 infanterie şi Div. 1 cavalerie austriacă în Valea Oitu- 
zului si le-a respins mult înapoi. A trebuit imediat să le venim in 
ajutor. Din partea mea n'o puteam face decât cu unităţi din Bri- 
gada de cavalerie transilvăneană, ceea ce nu era tocmai plăcut, ti- 
nând seamă de zicătoarea: ordres, contre-ordres, desordres. In acest 
moment critic sosirea batalionului cel mai înaintat al Diviziei 8 
inlanterie bavareză a realizat un ajutor preţios. Transportat pe 
auto-camioane până în munţi a concurat la oprirea inamicului. 

Dar şi din alt punct de vedere această măsură a Comanda- 
mentului de front mi-a fost bine-venită. Sosirea statului major al 
Corpului LIV, mi-a dat posibilitatea de a deplasa pe Generalul- 
Locot. Conte v. Schmettow, cu statul său major în regiunea Surduc. 
El putea fi utilizat acolo la conducerea unui corp de cavalerie — 
compus din Diviziile 6 şi 7 — cu mai mult folos, decât la Oituz, 
unde nu speram să realizez curând progrese simtitoare, după re- 
tragerea produsă, cu toată intervenţia întregei Divizii 8 infanterie 
rezervă. 

Când am raportat aceasta Comandantului de front a renun- 
tat la planul său, care pierduse ideea de bază prin eşecul complet 
al Armatei 1-a austriacă. De asemenea a consimţit să utilizeze statul 
major al Corpului LIV într'altă parte, fapt asupra căruia voi re- 
veni în curând. 

Incă începând din luna Octomvrie am părăsit adesea Car- 
tierul meu general, deplasat dela 1 Octomvrie spre Brașov, pentru 
a recunoaște personal situaţia şi terenul pe fronturile, unde se du- 
ceau lupte. Mi-am format astfel definitiv convingerea că o trecere a 
munţilor, înainte de a începe vremea rea, nu mai era posibilă decât 
în regiunea Surduc. 


www.dacoromanica.ro 


EȘUAREA INCERCĂRILOR DE A TRECE MUNŢII 
PRIN SURPRINDERE; HOTĂRÎREA DE A FORŢA 
TRECEREA LOR, 


Incercarea, de a trece munții odată cu inamicul, a eșuat. Vre- 
mea rea din 4 Octomvrie, echipamentul defectuos al majorităţii 
trupelor în vederea operaţiunilor în munţi, imposibilitatea căilor 
ferate ungare de a asigura reaprovizionările, toate au contribuit ca 
să împiedice reușita. Nu mai puţin a influenţat în mod nefericit 
şi ideea nefastă a Comandantului de front şi a Conducerii supreme 
germane (0. H. L.), de a ataca simultan pe direcţii divergente: cu 
forţele principale ale Armatei 9-a spre Sud, iar cu aripa ei stângă 
si cu Armata i-a austriacă spre Nord-Est. Prin deplasarea Diviziei 
71 infanterie din bazinul Braşovului în spre Valea Oituzului, for- 
tele au fost slăbite la locul decisiv şi în momentul hotărîtor cu mai 
mult de 14. Tinerea în permanenţă înapoia Armatei i-a austriacă 
a Diviziilor 8 şi 10 bavareze, a anulat complet acest spor de forţe, 
atât de preţios. Cine a putut să se clarifice într'o măsură oarecare, 
asupra condifiunilor create acestei Armate, trebue să convină că 
ele nu puteau niciodată permite câștigarea de rezultate decisive în 
operaţiuni ofensive. De fapt ea nu a reușit nici măcar să împie- 
dice pe inamic, să-şi deplaseze unităţile sale după voie dela Armata 
de Nord pentru a le trimite împotriva Armatei 9-a. Cine judecă 
situaţia cu bun simţ, trebue să socotească şi aceasta. 

Primejdia unei eventuale  înaintări a inamicului pe fron- 
tul Armatei 1-a austriace era deocamdată imaginară. O asemenea 
eventualitate ar fi putut cel mult să influenţeze dispozitiunile Co- 
mandantului de front în privinţa cantonamentelor sale, o schim- 
bare serioasă a situaţiei neputând fi provocată de inamic în Car- 
pati, înainte de începerea iernei. Deoarece i se răpise posibilitatea, 
ca să-și asigure reaprovizionările după distrugerea căii ferate Ghi- 


135 


www.dacoromanica.ro 


mes, i-ar fi trebuit mai multe luni pentru a executa marşul prin 
munţi până la marginea de Vest a acestora spre Valea Mureşului, 


de unde abia ar fi putut exercita o influenţă asupra operaţiunilor 
Armatei 9-a. Aceasta era foarte greu, atât ca teren cât şi distanţă 
(peste 200 km.). | 

Bineînţeles că asemenea considerafiuni si altele asemănătoare 
au fost desbătute în cartierul meu general dela Brașov, cu oarecare 
amărăciune. Aceasta nu ne-a împiedecat însă de a judeca situaţia 
pentru a găsi modul cel mai fericit de soluţionare a misiunii în- 
credinfatä Armatei. 

Rezultatul calculelor a fost că ceea ce n'am putut obţine în 
regiunea Surduc, prin surprindere, trebuia obținut prin intrebuin- 
farea forței brutale. Numai în această cea mai îngustă porţiune a 
munţilor era posibil a executa cu trupele trecerea spre câmpia ro- 
mânească, într'un marș forţat. Numai aci cunosteam conditiunile, 
de ambele părţi ale şoselei, în mod precis. Aci ieşirea spre Sud se 
afla în mâna noastră, şi puteam spera să surprindem inamicul. Fra 
evident, că după succesul obţinut împotriva lui Kneussel, el nu mai 
conta pe repetarea atacului nostru. 

Când O. H. L. mi-a anunţat, la 14 Octomvrie, expedierea pe cu- 
rând cu c.f.a Diviziilor 41 şi 109 infanterie, eram lämurit chiar de 
atunci, că trebuiau să fie îndrumate spre regiunea Surduc, convin- 
gere la care, din motivele arătate, am rămas si acum după retra- 
gerea trupelor. Comandant al noilor operaţiuni de acolo, am desti- 
nat pe Generalul-Locot. Kiihne, disponibil din cauza că se renun- 
tase de Comandantul de front la atacul Armatei i-a ausiriacă. El a 
plecat la 16 Octomvrie în regiunea Surduc, cu următoarea in- 
strucfiune, pe care i-am explicat-o verbal mai pe larg: 

„Misiunea ce vă incredinfez este de a curati de inamic, deo- 
camdată, ambele părți ale şoselei Surduc, prin înaintarea spre 
ieșirile din munţi până în regiunea Tg.-Jiului, pe care o veți sta- 
pani astfel încât Corpul de cavalerie Schmettor să poată împinge 
imediat spre Sud, în câmpie. Ulterior Corpul LIV întărit, va con- 
tinua înaintarea în direcția generală Sud-Est, având Corpul ca- 
valerie pe flancul său de Sud, etc.“. 

Inceputul operaţiunilor a fost stabilit pentru data de 23 Oc- 
tomorie. Cu toate acestea trebue să observ încă de acum, că recu- 
noasterea personală în regiunea Surduc, m'a determinat dé a amâna 
termenul, deocamdată la 25 apoi chiar la 29 Octomorie. Lucrările 
pregătitoare necesare au impus aceasta în mod categoric. 


134 


www.dacoromanica.ro 


Nici întrebarea ce mi-a fost pusă la 17 Octomvrie, din partea 
Comandantului de front nu m'a făcut să şovăi în hotărîrea mea, 
desi aceasta i-a fost de sigur rostul. El ordona: 

„Se lasă la aprecierea plină de răspundere a Excelenței Voa- 
stre dacă fafa de serioasa înfrângere a Grupului Kneussel gi de 
greutățile în reaprovizionări, raportate la 16 Octomorie, în bule- 
tinul de seară, n'ar avea mai multe șanse de succes, o intervenție 
d diviziilor de întărire în altă parte; în acest caz urmează să ob- 
ţineţi din vreme, prin noi, dela O. H. L. aprobarea intenvenfiei în 
noua direcţie. Mackensen vrea să treacă Dunărea la 25 Octom- 
vrie. 

Răspunsul: „Menţin părerea de până acum. Luptele în munți 
sunt totdeauna si pretutindeni, foarte grele. Nu se poate prevedea, 
dacă intervenția ambelor divizii proaspete, într'altă parte a fron- 
tului, va putea avea mai mult succes sau mai mulți sorți de iz- 
bândă, ca în regiunea Surduc. Dovada acestei afirmatiuni o face si- 
tuația Corpului alpin pe timpul ruperii de nori din 4 Octomvrie, 

„O deplasare a cavaleriei (era vorba de noul Corp ‘de cava- 
lerie) nu se poate face din cauza randementului insuficient al căi- 
lor ferate, pentru oarecare timp. Ofensiva Kneussl face în tot ca- 
zul dovada, că muntele poate fi trecut în această parte într'o zi 
de marş, iar căile de comunicaţie, la Vest de Surduc sunt accesi- 
bile pe vremuri normale. Circulaţia în defileul Surduc se va imbu- 
natafi în scurt timp. Că inamicul se va întări la Surduc nu se 
poate admite, cu atât mai puțin dacă observă intenția lui Mac- 
kensen“, 

Comandantul de front sa mulţumit cu aceasta. El n'a mai 
făcut obiecţii când am trimis o altă divizie (216 infanterie) pusă la 
dispoziţie de O. H. L. — nu spre Surduc, ci în spre Valea Oltului. 
Am hotărît aceasta din cauza căilor ferate ocupate spre Surduc 
cu transporturile Diviziilor 41 şi 109 infanterie, astfel că Divizia 
216 infanterie n'ar fi putut ajunge acolo la timp. Afară de aceasta 
apreciam de o importanţă capitală pentru înaintarea viitoare a 
Grupului Generalului Krafft von Dellmensingen, să-i creiez aer 
aripei sale drepte, rămasă mult în urmă, pe malul de Vest al Ol- 
tului. 

Din nefericire Comandantul frontului a intervenit din nou, 
când O. H. L. a dispus repartizarea Brigăzii 2 cicliști, Armatei. Cu 
toate interventiunile mele insistente el a ordonat trimiterea ei la 
Orşova, afirmând că, în urma recunoaşterii făcută de un tânăr 


135 


www.dacoromanica.ro 


ofiţer din statul major al O. H. L. rezulta că un atac ar pătrunde 
mai uşor la Domoged (1106), în direcţia Negruşa. De sigur că 
aceasta nu s'a confirmat. Atacul n'a fost de loc executabil, deoarece 
impunea înzestrarea trupelor cu samare, ceea ce de fapt n'a existat. 
Această brigadă, a lipsit foarte mult Corpului de cavalerie, că- 
ruia i-ar fi adus un aport extraordinar; la Orşova n'a obţinut ni- 
ciun rezultat. 

După ce am discutat la 19 Oclomorie în Petroșani, cu Gene- 
ralii v. Kiihne, Conte v. Schmetioro, Kneussl si v. Busse, opera- 
fiunea plănuită, si am stabilit pregătirile necesare, în vederea ace- 
stui scop, m'am înapoiat la Braşov, unde mi-am păstrat Cartie- 
rul Armatei, pentru a nu atrage atenţia inamicului prea de tim- 
puriu asupra regiunii Surduc. Aici am primit musafiri distinși, 
am dat petreceri în societate şi mici parade militare, ca treceri în 
revistă, conferiri de decoraţiuni, etc., vizitând adesea unităţile 
aflate în lupie la Sud de Brasov pentru a atrage atentiunea ina- 
micului asupra acestei directiuni. S’a facut, mai târziu dovada, ca 
într'adevăr atenţia Românilor n'a fost de loc îndreptată asupra re- 
giunii Surduc. 

Pe lângă aceasta s'a luat dispozitiuni pentru a nu lăsa să lân- 
cezească activilaiea combativă, pe toate şoselele la Est de Surduc. 
In trecătorile Oituz, Buzău, şi Predelus, de sigur că nu se putea 
face mai mull decât să arătăm buna voința de a acționa fafa de 
slabiciunea efectivelor noastre. Dar şi aceasta era deja lucru foarte 
însemnat. Astfel de exemplu, Divizia 89 infanterie a ţinut pe şo- 
seaua Buzău tot Corpul III român, în lupte îndârjite. Asemănă- 
toare era si situaţia la Corpul I rezervă, pe şoseaua Bran. El n'a 
putut să înainteze un pas, dar a imobilizat în schimb forţe ina- 
mice mult superioare si a forțat din nou adversarul să-și aducă 
rezerva în bazinul Câmpulung. Inamicul a fost deci împiedicat 
astfel de a scoate forte suficiente din fata grupelor noastre, care 
înaintau mai bine în Valea Oltului şi în Valea Prahovei. 

Coloanele Corpului XXXIX rezervă de pe şoseaua Predeal, 
au cucerit până la 29 Octomvrie pozitiunile foarte puternice ale 
inamicului, la Vest de şosea, la înălţimea Azugei si au depășit 
această regiune în mai multe locuri. 

In acelaşi timp Grupul Olt, n'a înaintat până pe linia, pe 
care trebuia s'o ajungă la 23 Octomvrie, dar a ajuns până la linia 
Mt. Cozia (1677) Poiana (în sectorul Bäiesti), a cucerit Mt. Fruntu şi 
a pus picior solid în Valea superioară a Argeşului. Divizia 216 in- 


136 


www.dacoromanica.ro 


fanterie n'a fost intercalatä de Generalul Krafft v. Dellmensingen 
la Vest de sector, deoarece credea, că forţele existente ale Brigăzii 
10 munte austriacă, vor fi suficiente de a scoate inamicul deso- 
rientat prin ocuparea Muntelui Cozia. Divizia 216 infanterie a fost 
dispusă la 28 Octomvrie, pe şoseaua Titești-Sălătrucu, în linia 
întâia (a se vedea schița 4, pag. 120). 

Înaintarea s'a înfăptuit prin luptele cele mai grele. Românii 
au rezistat cu disperare. Fiecare munte trebuia luat cu asalt. Şi 
chiar dacă prin acest procedeu noi cuceream pradă bogata, prizo- 
nieri material, trebuia în schimb să plătim înaintarea noastră cu 
sacrificii serioase. Una din cele mai grele pierderi a fost moartea 
Principelui Enric de Bavaria, Comandantul Regimentului de in- 
fanterie de gardă. El a căzut la 25 Octomvrie pe când recunoștea 
în linia i-a terenul, în vederea atacului regimentului său din ziua 
următoare, si a murit în urma unei impuscaturi în pântece. 

Principele n'a fost numai un om distins în cel mai frumos 
sens al cuvântului, ci şi un soldat fără teamă, cum rar se întâlneşte 
si un comandant bine înzestrat de Dumnezeu. Casa de Wittelsbach 
avea aceleaşi motive ca să fie mândră de acest urmaş, precum erau 
bavarezii de regimentul lor. Ultimul său răspuns la reproșul că prea 
se expune în prima linie a fost: „Noblesse oblige! Nu mă refer 
prin aceasta la origina mea, ci mai mult la situaţia mea ca ofiţer“. 
Cuvintele merită să fie eternizate cu litere de aur în orice lucrare 
de povestiri asupra războiului. 


www.dacoromanica.ro 


TRECEREA MUNŢILOR 


Pentru ca timpul extrem de încordat si plin de muncă, în 
vederea pregătirii acţiunii dela Surduc să nu se scurgă fără diver- 
tismente, a purtat de grijă Comandamentul frontului Arhiducele 
Carol. După ce recunoscuse că nu mai are să aducă modificări ope- 
ratiunilor, a trimis la 21 Octomvorie următorul ordin: 

„Misiunea Comandamentului de front fiind de a pune în 
concordanță operaţiunile cu acele ale Feldmaresalului Mackensen 
se cere ca: 

„1. Atacul în sectorul de până acum a lui Kneussl, asupra po- 
zifiunii Copăceni-Milostea şi dincolo de ea, se va executa cel mai 
târziu la 26 Octomorie. 

„Situația comandamentului si ordinele date comandanților se: 
vor raporta şi nouă cât se poate de urgent, de asemenea începerea 
atacului. Cavaleria va fi pregătită cât de curând pentru a putea 
acționa călare. 

2. Grupul Szivo va începe atacul cât mai curând posibil, 
după sosirea Brigăzii 2 cicliști. Misiunea repartizată şi data ata- 
cului se vor raporta urgent. 

5. Atacul Grupului Krafft v. Dellmensingen asupra liniei 
Ramnicu-V âlcea—Curtea-de- Argeş şi cel al Corpului I rezervă în 
direcția Câmpulung, al Corpului XXXIX rezervă pe şoseaua Pre- 
deal, se vor continua astfel, încât să fixeze încontinuu forfele ina- 
micului, 

„Dioizia 216 infanterie va putea interveni cel mai târziu la 
50 Octomorie. Misiunile si sectoarele de atac se vor raporta. 

„4. Comandamentul frontului concentrează la dispoziția sa 
Divizia 8 infanterie bavareză la Vest de Braşov. 

5. Comandamentul frontului isi deplasează Cartierul gene- 
ral la 23 Octomvrie in spre Sighişoara. Comandamentul Armatei 


138 


www.dacoromanica.ro 


va raporta, dacă intenționează să rămână deocamdată la Brașov, 
precum şi dacă, unde si când se va efectua vreo deplasare“. 

Acestui fel de ordin, care nu trebuia trimis unui mare coman- 
dant, cu o misiune independentă, i-am dat răspunsul următor: 

„La punctul 1.— Situaţia la Surduc a rămas neschimbată“ 
(Cu alte cuvinte: Este imposibil de a monta un atac asupra unei 
linii îndepărtată la 30 km. și mai mult, când inamicul si terenul 
muntos se află între pozifiunile noastre). 

„„Stabilirea zilei anumite în vederea atacului, este tot atât de 
greu de precizat de acum, ca și aceea a repartifiei forțelor, care 
trebuesc să se adapteze — la timpul oportun — posibilităților căi- 
lor de comunicație. 

„Comandantul local primeşte misiunea de a deschide drumul 
prin defileurile Vulcan si Surduc si a pune stăpânire pe ele, astfel 
încât să pot fi utilizabile de noi. Numai această operaţiune nece- 
sită lupte grele. De desfășurarea lor și de măsurile de siguranţă ale 
căilor de comunicaţie dinapoi, depinde totul în viitor, ca şi inter- 
venfia Corpului de cavalerie, care în orice moment este gata pre- 
gătit pentru a acţiona călare. 

„La punctul 2. — La valoarea operativă a trupelor dela Me- 
hadia (Grupul Szivo) repartiţia celor 1000 de pușcași ai Brigăzii 2 
cicliști vor a junge de abia sa fixeze in mod serios inamicul, situa- 
tie la care nu s'a ajuns până în prezent. 

Comandantul de acolo va primi ordinele corespunzătoare... 

„La punctul 3. — Asupra operațiunilor din regiunile Turnul 
Fosu, Bran si Predeal, am raportat de curând. Executarea este int 
curs. Sectoare de atac nu s'au fixat, deoarece regiunile unde se duc 
operațiunile sunt despărțite categoric unele de altele prin munți 
înalți. 

„La punctul 4. — Faţă de anotimpul înaintat, intervenţia Divi- 
ziei 8 infanterie bavareză se va izbi de imense dificultăți în trecă- 
toarea Branului, care are peste 50 km. lungime si 1245 m. înäfime. 

„La punctul 5. — Post comandă al Armatei rămâne în Brașov. 
Cât privește persoana mea, îmi rezerv libertatea de a mă deplasa“. 

Răspunsul meu — trebue să admit — nu era conceput tocmai 
prea reverentios. Scopul a fost atins, deoarece Comandamentul 
frontului ne lăsă în pace, după această justificare fără vreo însem- 
- nătate, pentru câteva zile. Numai că la 25 Octomvrie, Divizia 8 in- 
fanterie bavareză, a fost luată din regiunea Armatei 9-a, pentru a 
interveni la aripa de Nord a Armatei 1-a, unde situaţia era dela o 


139 


www.dacoromanica.ro 


vreme froate critică. In același timp mi s'a scos şi Regimentul 36 
infanterie Landsturm care de câteva zile făcea servicii foarte bune 
în sectorul de Vest a Oliului; această măsură însă a provocat de- 
ranjamente sensibile Grupului Olt. 

De altminterea prin o comunicare a Feldmaresalului v. Mac- 
kensen încă la data de 22 Octomvrie, s'a stabilit că presupunerea 
Comandamentului de front asupra trecerii Dunării de Mackensen 
la 25 Octomvrie era greşită; trecerea a fost amânată până spre 
începutul lunii Noemvrie. 

La 28 Octomvrie am dat următorul ordin de operațiuni: 

„In ziua de 29 Octomorie se va relua atacul general: 

»1. Grupul Szivo cu efortul la dreapta, de-a-lungul Dunării. 

2. Grupul Kühne luptă pentru a pune într'o primă fază stă- 
pänire pe ieșirile din munți, de ambele părți ale şoselelor Vulcan și 
Surduc; va înainta apoi spre Sud astfel, încât Corpul de cavalerie 
să câştige libertatea de acțiune. 

„5. Grupul Krafft v. Dellmensingen continuă operațiunea în- 
cepută cu atât succes, cu efortul pe la aripa dreaptă. 

„4. Misiunea Grupului v. Morgen rămâne cucerirea bazinului 
Câmpulung. 

55. Grupul v. Staabs continuă atacurile pline de succes, cu 
misiunea de a înainta de ambele părți ale șoselei spre Sinaia. 

„6. Grupul v. Beloro va exploata orice ocazie spre a lua ofen- 
siva, în scop de a imobiliza inamicul. 

„7. Eu mă deplasez la 29 Octomvrie dimineaţa, spre Petro- 
șani“. 

Acolo am găsit o situaţie extrem de mulfumitoare. După re- 
iragerea lui Kneussl, inamicul nu s'a mai întărit acolo. De sigur că 
a fost foarte activ, dar toate încercările sale de a câștiga teren în 
munţi, nu au avut ca rezultat decât pierderi, ca de exemplu la 
Gruba Mare (Vest Jiu) şi în spre Moldovisul (la Est), a se vedea 
schiţa 5, pag. 126. 

La 28 Oclomorie, noi am cucerit ca bază de plecare pentru 
atacul decisiv, Muncelul si Urina Boului. In ziua următoare au în- 
ceput mișcările în stil mai mare. Divizia 41 infanterie sub comanda 
Gencralului-Maior Schmidt v. Knobelsdorf, a înaintat spre Vest; 
Divizia 109, sub comanda General-Locot. Cavaler v. Oetinger, a 
înaintat la Est de Jiu; înapoia ei eşalonate la dreapta si stânga, 
Divizia 11 bavareză şi Divizia 301 infanterie, îndată după cuce- 


140 


www.dacoromanica.ro 


rirea trecatoarei. La intrarea ei de Nord se afla, gata de acţiune, Cor- 
pul de cavalerie General Schmettow. 

Incă în aceeaşi seară Divizia 41 infanterie a ajuns pe linia: D. 
Leşului (1191) — Vaideei — spinarea Schela — Nord de Birnici; Di- 
vizia 109 infanterie pe linia: înălţimea Sud-Vest de Postaia-Postaia 
Urina Boului—Moldovisul. Celelalte două divizii au intrat cu gro- 
sul în trecătoare; sa renunțat ca ele să mai utilizeze celelalte cai 
de comunicaţie din munţi. 

Pregătirile în vederea operaţiunilor, sau întocmit în mod im- 
pecabil, în urma celor stabilite cu Generalul-Locot. Kiihne şi cu 
ceilalţi generali. Nici că mai era cazul de a mai modifica ici-colo 
câte ceva. Ce însemna aceasta, își poate imagina oricine îşi dă 
seama de importanţa unei treceri, cu mai mult de 60.000 oameni 
si 30.000 cai cu artilerie, şi celelalte impedimente, printr’o trecä- 
toare de peste 40 km. lungime, care pe alocuri nu are decât jumă- 
tate din lărgimea Friedrichstrasse-i din Berlin. Pe de o parte îm- 
piedicau versanţii stâncosi si aproape verticali, pe cealaltă parte 
râul Jiu, ce curgea atât de repede, încât o abatere cât de mică de 
pe calea atât de îngustă era imposibilă. Se mai întâmpla adesea, 
ca această cale să fie îngustată încă de căderea blocurilor de pia- 
tra si la poduri. Numai la a 2/3 a parcursului în spre ieşirea de 
Sud se află o porţiune mai largă a drumului, la mănăstirea Lainici, 
având forma unui cazan muntos de mărimea poate a Kônig- 
splatz-ului din Berlin. Mijloace de cantonare nu existau pe toată 
întinderea şoselei afară de chiliile în stare deplorabilă, pe jumătate 
arse și de o casă modestă vamală. Regularea circulaţiei trebuia o- 
rânduită nu mai putin meticulos ca la Hoch- und Untergrundbahn 
din Berlin, cu deosebirea, că aci traficul trebuia să se desfăşoare pe 
o singură linie. 

Totuși ceea ce trebuia să fie creat, s'a făcut cu ajutorul tutu- 
ror mijloacelor imaginabile ale tehnicei moderne și cu o severitate 
fără crufare. Când am fost la 29 Octomvrie spre ieșirea de Sud 
a trecătoarei, am putut trece cu uşurinţă pe lângă coloanele de mars 
ale celor 4 divizii, şi m'am putut convinge, că mișcările se desfăşu- 
rau în general, în ordine. 

De pe un mamelon, aflat lângă ieșirea de Sud a trecătoarei, în 
imediata apropiere Nord de Bumbeşti— Jiu, mi-am făcut o imagine 
despre desfășurarea luptelor. Inamicul mai trăgea încă destul de 
viu asupra acestui mamelon şi asupra intrării în trecătoare, Ni- 


141 


www.dacoromanica.ro 


meni nu S'a lusat însă oprit de această tragere. In tocmai ca va- 
lurile noi se desfăşurau coloanele noastre din ieşirea șoselei atât de 
strâmtă, spre dreapta şi spre stânga, continuând apoi marşul spre 
Sud. Nici cea mai mică oprire sau ezitare n'am putut observa, cu 
toate că contra-atacurile române, pe alocuri, se apropiau amenin{a- 
loare spre intrarea irecătoarei. O singură voinţă domina întreaga 
mulţime: să treacă munţii şi să ia de piept pe inamic. Aceeași impre- 
sie am avut-o şi seara târziu, când la înapoierea mea în Petroșani, am 
întâmpinat eseloanele din urmă ale diviziilor. A fost o călătorie 
admirabilă. Luna plină lumina strâmtoarea, iar decorul încadra 
munții sălbateci, ca în basme. Coloanele treceau fără distanţe în- 
tre ele, în fata noastră. Niciun cuvânt aspru n'am auzit; pretutin- 
deni numai voie bună si glume, care sburau dela rând la rând din 
cântecele de marş. Vântul lin ce adia prin trecătoare părea că sop- 
teste fiecăruia: Numai mergând înainte, veţi întâmpina victoria 
cea mai strălucită. 

Seara, Divizia 41 infanterie, ajunsese până la partea de Sud 
a Leșului mare—Sâmbotin; Diviziile 109 si 301 infanterie erau cu 
primele elemente la Est de Postaia; Divizia 11 bavareză märsäluia 
la Sud-Vest de ieşirea trecătoarei. 

Inamicul sa bătut pretutindeni cu vitejie, a încercat să exe- 
cute şi contra-atacuri, era însă acum în curs de retragere spe Sud, 
astfel că la 31 Octomvrie ambele divizii din linia întâia, au atins: 
linia: Vălari-marginea de Nord Rugi — marginea de Sud Sâmbotin- 
Lăzăreşti — marginea de Nord Bârcaciu. Divizia 11 infanterie ba- 
vareză se concentra la Sud-Vest de Birnici; Divizia 501 infanterie 
cu grosul forţelor la Stănceşti. Eram astfel în situația de a da dru- 
mul Corpului de cavalerie prin munţi, în ziua următoare. Din 
nefericire alte îndatoriri, m'au împiedicat să asist la spectacolul 
acesta militar atât de înălțător, care trebuia să fie de o frumuseţe 
covârșitoare. 

Ordinele de operațiuni ale Armatei, privind acțiunea viitoare 
la Sud de Surduc, au pornit la 1 Noemvrie şi aveau următorul cue 
prins: 

Către Generalul-Locot. Kiihne: 

»1. Corpul LIV urmărește pe inamic în direcția generală Sud- 
Est şi pune stăpânire mai întâi pe linia Rogojani—Călugăreasa, 
având aripa dreaptă puternică şi o eșalonare în adâncime tot în 


142 


www.dacoromanica.ro 


spre «dreapta. O flancgardä va porni de-a-lungul muntelui spre Mi- 
lostea. i 

„2. Corpul de cavalerie Schmettoro va acționa după trecerea 
defileului sub comanda Armatei si are ordin de a ajunge deocam- 
dată la Filiasu, printr'o urmărire învăluitoare. Se atrage atenfiunea 
asupra importanței de a menţine în continuu lesălura cu. Armata. 
Circulaţia prin trecătoare se va reglementa si în viitor, de statul 
major al Corpului LIV. 

„5. Posturile rămase încă în urmă, în munți, la Est de Surduc 
(care stabileau legătura cu Grupul Olt), vor porni de îndată în 
spre Sud“. 

Către Generalul-Locot. Conte v. Schmettoro: 

„Corpul de cavalerie va începe urmărirea prin învăluire la 
3 ,Noemorie. Primul obiectiv este Filiaşu. Misiunea corpului este: 
a tăia retragerea inamicului din fafa Corpului LIV. 

„In consecință, Corpul de cavalerie trebue să-și organizeze 
marșul astfel, ca la o rezistență a inamicului opusă Corpului LIV, 
să acționeze prin învăluire“, 

La 1 Noemvrie am sosit din nou la Brașov. Intre timp am fost 
provocat să adresez personal o cerere către Comandantul suprem 
al frontului (deoarece intervenţiile la Comandamentul frontului 
n'au avut efect) de a nu se mai adresa unităţilor din subordinele 
Armatei 9-a, ordine directe ci prin statul major al Armatei. Am atras 
atenfiunea, că unitatea conducerii Armatei pentru soluţionarea mi- 
siunii ce mi-a fost dată va fi altfel serios periclitată. Se pot pro- 
duce și contraziceri, care ar putea provoca la subalterni impresia 
nesigurantei comandamentului şi chiar a neintelegerii existente 
între forurile conducerii superioare. Această situaţie creată ar fi 
foarte delicată la Armată, deoarece o singură zi pierdută, ar putea 
să provoace esuarea operaţiunilor. 

Era vorba aci de lucruri foarte fireşti. Accentuarea lor însă 
devenise necesară, din cauza procedeelor curioase ale Comanda- 
mentului de front. A fost foarte regretabil că O. H. L. în loc să 
se împotrivească acestor procedee, le-a încurajat. La 30 Octomorie 
O, H, L. a cerut Comandamentului Armatei să-i înainteze o jude 
care a situației de pe Olt si Jiu, arătând că de ea va depinde în- 
drumarea viitoare a Diviziei 115 infanterie, care trebuia să sosească 
astăzi cu primele elemente în Transilvania. 

Eu am răspuns astfel: 


143 


www.dacoromanica.ro 


„Situația la Surduc este tot atât de favorabilă ca şi pe Olt. 
Grupul Surduc a creat până acum, fără a interveni cu Divizia 
11 bavareză și Divizia 301 infanterie un cap de pod, care permite 
ca la 1 Noemorie să se poată efectua trecerea Corpului de cavalerie. 
Grupul Olt a înfrânt rezistența inamicului pe malul de Vest al 
Oltului şi este cu centrul în înaintare spre trecătoarea Cozia. 

„Pentru mine nu există nicio îndoială, că trebue să se reparti- 
zeze divizia ce-mi va fi dată si care este mult așteptată, Grupului 
Surduc. Efortul exercitat aci, care sprijinea operaţiunile va fi su- 
ficient, după toate probabilitățile, de a pune stăpânire nu numai 
pe căile de comunicaţie, ce duc din Valea Jiului în spre Sud, ci 
si pe calea ferată Orsova—Craiova pentru a crea astfel o bază, 
care ne dă posibilitatea de a întoarce si restul pozitiunilor române 
în munţii Transilvaniei, din spre Vest, (a se vedea schița Nr. 5, 
pag. 126). 

O. H. L. a dispus intervenţia Diviziei 155 infanterie, sub co- 
manda Generalului-Locot. v. Kleist, la Surduc. Este evident, că ar 
fi fost mai simplu şi mai corespunzător scopului de a repartiza divi- 
zia Comandamentului Armatei, fără altă restricțiune. O. H. L. avea 
același interes ca şi Comandamentul Armatei ca operaţiunile să 
continue în bune condițiuni. Răspunderea însă o avea numai 
ultimul. 


www.dacoromanica.ro 


BĂTĂLIA DELA TG.-JIU. 


Am avut consolarea cä nepläcerile provocate de atitudinea 
autorităţilor superioare erau împărtăşite de tot statul meu major 
şi atenuate de situaţia excelentă la grupul principal de atac. La 1 
Noemorie, Corpul LIV a ajuns pe linia Stänesti—Turcinesti— 
Cursisoara—Bärcaciu, iar Corpul de cavalerie la Târgul Jiu. Ina- 
intarea s'a făcut cu mari greutăţii din cauza şoselelor foarie rele 
si desfundate. In seara următoare, Divizia 7 cavalerie se alla pe 
şoseaua naţională din Valea Jiului, Sud de Tg. Jiu, la Poiana, 
Ciauru, Voinicesti. Divizia 6 cavalerie, către Est atinsese marginea 
de Nord Văcărea; Regimentul 4 Ulani, sub comanda Lt.-colonelului 
Baron v, Wechmar, mult mai departe spre Est, la Cojani, în Valea 
Gilortului, unde se afla în lupte grele în spre Petresti, cu unităţi 
inamice proaspăt debarcate. De fapt şoseaua naţională nu purta 
decât numele. Acum nu era decât o albie largă, ce nu reprezenta 
consolidări decât pe porţiuni scurte, în interiorul localităţilor. Di- 
vizia 41 infanterie a ajuns la Târgul Jiu; Divizia 11 infanterie ba- 
vareză la Glodeni; Divizia 109 infanterie la Budieni; Divizia 301 
la Crasna din Vale. 

Corpul de cavalerie nu începuse încă executarea largei învă- 
luiri. El era încă în strâns contact cu inamicul în faţa frontului 
Corpului LIV. Am ordonat insistent lui Schmettow să nu se lase 
furat de contactul frontal; înaintarea învăluitoare trebue să fie 
lozinca lui. 

De altfel Grupul Kiihne credea, că are în faţa sa numai po- 
zifii de ariergardă în regiunea Văleni, Seasa si Nord de Petrești. In 
cursul zilei de 3 Noemvrie, s'a stabilit că această părere era eronată. 

Când Divizia 6 cavalerie a pornit dimineaţa, pentru a face 
legătura cu Divizia 7 cavalerie în Valea Jiului pe cel mai scurt 
drum, drept spre Sud, s'a ciocnit de inamic aflat în pozitiuni pu-: 


77509 — 10 145 


www.dacoromanica.ro 


ternice pe frontul Văleni (pe Jiu) — Seasa. El nu riscase de sigur, 
o luptă la Târgul Jiu; spera însă, şi cu drept cuvânt, să întârzie 
înaintarea noastră de pe înălțimile uriaşe şi greu de atacat, la Sud 
de oraş timpul necesar sosirii în Valea Gilortului a întăririlor în 
curs de transport neîntrerupt. 

Eu am ordonat imediat atacul si am relevat din nou impor- 
tanfa mişcării învăluitoare a Corpului de cavalerie. 

Ambele acțiuni au fost însă mult mai ușor de ondonat decât 
de executat. 

Divizia 7 cavalerie a constatat, că înălțimile dela Cetatea din 
sectorul Tismana erau puternic întărite şi n'a putut înfrânge re- 
zistenfa lor. De o înaintare a Diviziei 6 cavalerie nici nu mai putea 
fi vorba. S'a hotărît deci înlocuirea ei cu trupe de infanterie, A- 
ceasta a întârziat însă până seara târziu, deoarece desfăşurarea 
ordonata de General-Locot. Kühne, Diviziilor 41 si 109 infanterie 
şi 11 infanterie bavareză nu putea să se efectueze decât încet, asu- 
pra pozifiunilor de pe înălţimi, din cauza viscolului cu zăpadă. 
Numai Divizia 11 bavareză a intrat în luptă, în ziua aceasta, con- 
tra inamicului de pe înălțimile dintre Seasa şi Petreşti. La aripa sa 
stângă, Colonelul v. Wechmar a ţinut în loc, ca şi mai înainte, un 
adversar mult superior în forte. 

Viscolul a avut însă şi urmări favorabile. El a mascat ruperea 
contactului Diviziei 6 cavalerie şi retragerea ei spre Tg. Jiu, cu 
toate că divizia se afla desfășurată în contact cu inamicul la dis- 
tan{a mijlocie, pe linia Valeni—Seasa. Dela Tg. Jiu ea a fost îm- 
pinsă încă în aceeași seară în direcţia Vlădoi pe Tismana, mai 
sus de Cetate. Tot viscolul a ușurat întărirea Diviziei 11 infanterie 
bavareză la Petreşti, cu un regiment de infanterie şi artilerie din 
Divizia 109 infanterie, care au putut să fie așezate foarte uşor pe 
baza de plecare la atac. 

La 4 Noemorie, dimineața, cu toate că zăpada era mai mare 
de 50 cm. și ninsoarea nu încetase, atacul a fost reluat. 

Divizia 6 cavalerie s'a lovit la Sud de Vladoi de inamic, l-a res- 
pins printr'un asalt dat cu trupele descălecate şi l-a urmărit cu gro- 
sul forțelor spre Sud, prin Rosiuta, spre Broşteni (pe Motru), care 
a fost atins încă la 4 Noemvrie. Unităţi din divizie, ce se aflau 
ieri încă în lupte la Sud de Târgu Jiu, au fost retrase spre acest 
oraş de unde au plecat în marș spre Vlädoi, pe drumuri neïnchi- 
puit de rele cu viscol şi zăpadă, au respins acolo inamicul şi au 


146 


www.dacoromanica.ro 


pătruns până în Valea Motrului; o probă cavaleristică într'adevăr 
demnă de toată admiraţia. Dela Roşiuţa divizia a trimis un deta- 
sament cu artilerie spre Est, în spatele adversarului, ce se tinea cu 
îndârjire pe înălțimile Sud Cetatea, în faţa Diviziei 7 cavalerie. El 
a reuşit, pe seară, să creeze spațiu camarazilor din acea divizie, 
silind pe inamic să evacueze pozitiunile puternice de acolo si să 
se retragă spre Sud-Est. 

La aceasta a mai contribuit, de sigur, hotärîtor şi intervenţia 
Diviziei 41 infanterie. 

Generalul Schmidt v. Knobelsdorf şi-a menţinut, dreapta la 
Văleni si a împins stânga cu toate mijloacele disponibile în direcţia 
Peşteana, până la jumătatea drumului Valeni—Seasa. Deoarece Di- 
vizia 109 infanterie din stânga a concurat cu bravură la Merfulesti— 
Trocani, lovitura a reuşit. Unităţi puternice ale inamicului din re- 
giunea Văleni au fost desfiinţate: distruse sau prizoniere. Deza- 
strul său a fost aci complet. Seara elementele înaintate ale ambe- 
lor divizii au ajuns — după trecerea masivului gigantic al Dealuri- 
lor lui Bran şi Măgura—în Valea Cioiana, pe frontul Pesteana— 
Tunşi. Rămășițe din trupele adversarului se refugiau foarte preci- 
pitat spre Sud. 

„Nu tot atât de favorabilă a fost ziua la Divizia 109 şi 11 infan- 
terie bavareză, întărită de Batalionul wiirttemberghez de munte. 
Ea se găsea către seară, ca şi Regimentul 4 ulani întărit cu cele 
3 excadroane ale Diviziilor 41, 11 bavareză şi 109 ce lupta la stânga 
sa în lupte grele, pe linia Boia—Tupsani, călare pe valea Gilortului. 
Adversarul a intervenit aci cu aproape toată Divizia 14 infanterie, 
adusă la Bärbätesti si cu un regiment de puscasi, în total 13 bata- 
lioane proaspete. 

Nici Divizia 301 infanterie n'a făcut progrese prea însemnate. 
La 3 Noemvrie ea a trecut, in fine munţii si a fost împinsă înainte 
spre Sud-Est, pentru a face siguranţa flancului stâng, de-a-lungul 
poalelor munţilor. Deoarece i s'au luat Batalioanele 4 si 5 cicliști 
care au fost date, potrivit imperativului situaţiei, cavaleriei, ea nu 
mai dispunea decât de Brigada 144 infanterie austriacă, cu ceva 
artilerie germană. Puterea ei ofensivă, ca şi capacitatea de marș, 
erau reduse. La 4 Noemvrie seara se afla în regiunea Novaci, unde 
credea că va întâmpina inamic instalat pe front larg. 

In acelaşi sens a raportat şi escadronul de cavalerie, împins 
înainte pentru a face acoperirea împotriva Grupului român dela 


147 


www.dacoromanica.ro 


Orșova; el nu a putut înainta dincolo de Brădiceni, pe valea Bistri- 
tei, deoarece acolo se afla inamic superior în forțe. Această in- 
formaţie trebuia privită ca foarte verosimilă. Unităţile române, care 
nu luptaseră în munţi, împotriva Diviziei 6 cavalerie, nu puteau să 
fi dispărut. 

In acest timp am socotit, că nu câteva batalioane izolate mă 
vor opri, în executarea proiectelor mele. Corpul LIV primi deci or- 
din de a continua înaintarea fără ezitare, cu aripa dreaptă în di- 
rectia Filiaşi; Schmettow, ca după ce va fi ajuns la Filiaşi, să îm- 
pingă spre Craiova, având dubla misiune de siguranţă spre Orşova 
şi recunoașieri în spre Olt, Sud Slatina. Unităţile Diviziei 115 in- 
fanterie, debarcate tocmai în acel moment la Petroşani, au fost 
împinse repede la ieșirea de Sud a trecătoarei, pentru a schimba 
acolo unităţile din Grupul Kiihne, rămase pentru siguranţa locală. 

Evenimentele din cursul zilei de 5 Noemvrie au demonstrat, 
că judecasem just. Inamicul a cedat terenul precipitat, unitățile lui 
imprastiindu-se în desordine, în toate directiunile spre Sud. Numai 
împotriva Diviziei 11 infanterie bavareză a mai încercat contra- 
atacuri şi oarecare rezistenţe, dar şi aici a fost în curând respins. 

Incă la 6 Noemorie, seara, Corpul Schmettow a ajuns in re- 
giunea Tinfara, Sud de valea Motrului. Kiihne a ajuns cu primele 
elemente ale Diviziei 41 infanterie la Filiaşi, ale Diviziei 109 la 
Floreşti, în Valea Gilort, ale Diviziei 11 infanterie bavareză la 
Pegeni, în Valea Amaradiei, ale Divizii 301 infanterie până la Col- 
testi în Valea Oltului. 

Pentru a face siguranţa spre grupul inamic dela Olt, sau tri- 
mis două batalioane și o baterie din Divizia 501 infanterie, pe şo- 
seaua ce duce Ja Râmnicu-Vâlcea, de-a-lungul poalelor munţilor, 
spre Baia de Fier. Și împotriva grupului Orşova, au fost trimise 
unităţi de cavalerie, şi din Divizia 41 infanterie. 

Toate coloanele, în special cele ale Contelui v. Schmettow, au 
avut întâlniri frecvente cu unități române, ce se refugiau de-a-la- 
tul țării. Rezultatul acestor întâlniri a fost totdeauna acelaşi: dis- 
persare, luare de prizonieri sau distrugere. 

La 8 Noemvrie escadronul de avangardă (v. Borcke) al Re- 
gimentului cuirasieri ai Reginei, a intrat în Craiova, a doua ca- 
pitală a României, din spre Vest; scurt timp a venit din spre Nord 
vârful avangardei Diviziei 41 infanterie. 


148 


www.dacoromanica.ro 


Obfinusem astfel un mare succes, care nu era ma prejos de 
victoria dela Sibiu 

In zece zile grupurile Kiihne si Schmettoro au traversat cordo- 
nul munţilor, au forțat trecerile cu fortificaţii naturale, ce aparau 
ieșirile, au câștigat o bätalie fafa de un adversar în poziţie, care nu 
era mai slab ca efective si au parcurs 200 km., pe drumuri rele, în- 
trecându-se astfel cele mai îndrăznețe așteplari puse în aceste ope- 
rațiuni, Probabil, că inamicul nu prevăzuse nimic în privinţa lor. 
Toate unităţile sale, la Vest de Olt, rătăceau desorganizate şi ri- 
sipite prin fara, cu excepţia Grupului Orşova, care nu primise or- 
dine la vreme. Inainte de a mă opri asupra lui, aşi dori să arăt 
mai întâi evenimentele, desfășurate între timp, pe celelalte fronturi 
ale Armatei 9-a, 

Succesele din regiunea Surduc au sdruncinat de sigur pute- 
rea de rezistență a inamicului din valea Oltului, în special la Vest 
de vale. La 2 Noemvrie Brigada 10 munte, înaintând pe front larg, 
a ajuns în valea Lotrului. In acest timp la Est de Olt, s'a atins după 
lupte continue, linia: Mon. Stänisoara — marginea Nord Dângesti — 
Teancu—Sälätrucu. In zilele următoare inamicul a cedat total po- 
zițiunile de pe malul drept al Oltului şi a trecut repede pe cel 
stâng. La 8 Noemvrie, primele elemente ale trupelor Krafft v. Dell- 
mensingen se aflau în Valea Oltului, la Jiblea Nouă, în Valea To- 
pologului la Cepari, în Valea Argeșului la Albeşti—Pământeni. Aci 
au întâmpinat însă o rezistență dârză, pe care nau putut-o în- 
frânge imediat. Românii aduseseră aci Divizia 8 infanterie (schim- 
bată de trupe ruse, pe frontul Armatei de Nord). Probabil, că acea- 
sta s'a întâmplat într'un timp, în care inamicul era hotărît de a ţine 
sectorul Oltului, împotriva Grupului Kiihne, (schiţa Nr. 4, pag. 120). 

La Corpul Morgen s'a început — potrivit ordinului Armatei 
din 28 Octomvrie, o operaţiune larg învăluitoare în spre Vest, care 
trebuia să deschidă, în fine, drumul către intrările bazinului dela 
Câmpulung. Aceste operaţiuni au avut la început succese însem- 
nate. Marginea de Nord a bazinului a fost atinsă pe toată lărgimea 
lui. Puterea noastră ofensivă a slăbit apoi treptat faţă de rezistența 
dârză a inamicului. Brigada 8 munte, singura echipată pentru a 
putea executa acţiuni propriu zise de învăluire, n'a putut să re- 
ziste. Vremea rea venită prin surprindere a îngreuiat reaprovizio- 
nările Brigadei și ale Diviziei 12 infanterie bavareză, aflată la 
stânga sa, Din această cauză ele nu s'au putut menţine. La acea- 


149 


www.dacoromanica.ro 


sta au mai contribuit şi defectiunile locale. La 4 Noemvrie, genera- 
lul comandant a ajuns la convingerea, nu numai de a întrerupe ata- 
cul si a retrage trupele numite pe şoseaua Branului, ci de a renunța 
aci, în viitor, la alte încercări făcând disponibilă Divizia 12 infan- 
terie bavareză pentru misiuni în altă parte. Cu mari sfortäri l-am 
putut convinge, că o asemenea măsură ar putea avea consecințe 
grave. 

Nu exista nici cea mai mică îndoială, că Românii — sim- 
find încetarea presiunii aici — vor interveni cu unităţile deve- 
nite astfel disponibile, fără pierdere de timp împotriva Grupului 
Olt şi aceasta era într'adevăr o direcţie unde puteau obţine re- 
zuliate. 

Retrăgând divizia ea nu putea interveni în nicio parte la 
vreme, pentru a putea concura la operaţiunile în curs; înţeleg pe 
acele din văile Jiului sau Oltului. Marşul şi transportul spre aceste 
fronturi trebuia să dureze aproximativ 14 zile. Dacă până atunci 
nu sa obținut deciziunea, atunci nici sosirea acestei divizii nw mai 
putea modifica nimic. 

In fine, dacă atacul la Sud de Surduc reuşea si dacă această 
divizie ar fi înlesnit astfel Corpului I rezervă pătrunderea în câm- 
pic în vederea desfășurării viitoarelor operaţiuni, atunci ea ar fi 
lipsit aci nu numai Generalului v. Morgen ci si Comandamentului 
Armatei. 


Divizia a rămas deci la corpul de armată şi presiunea a fost 
exercitată ca şi până acum asupra adversarului. Ambele procedee 
au dat mai târziu foarte bune rezultate. 

La Corpul XXXIX rezervă nu sau mai obţinut rezultate nici 
până la 8 Noemvrie nici dincolo de această dată. Atât pe şoseaua 
Predealului, cât şi în trecătorile Predelus se afla în faţa pozitiuni- 
lor întărite ale Românilor. Inainte de a se fi terminat pregătirile 
pentru atac, s'a schimbat și aci vremea; aceeaşi care s'a resimţit 
atât de mult cu ocazia bătăliei dela Târgu Jiu şi a operaţiunilor 
Corpului I rezervă. Această schimbare a influenţat aici mersul 
operaţiunilor cu atât mai dezastruos, cu cât ele se executau la foarte 
mare altitudine. S'a dovedit, că mişcările vor putea fi reluate de 
abia dupa ingheful sau desghetul complet al drumurilor pe care 
au căzut cantităţi imense de zăpadă; atât în Valea Prahovei, pre- 
cum și în trecătorile Predeluş, pe Bucegi operaţiunile puteau fi 
reluate, de abia în primăvară. 


150 - 


www.dacoromanica.ro 


Am retras deci Brigada de cavalerie transilväneana, care men- 
ținea în Bucegi legătura între Corpurile I si XXXIX rezerva, şi 
împreună cu Divizia 287 infanterie dela Predeluş, am format re- 
zerva Armatei, la Braşov. In același timp, Divizia 89 infanterie, 
care se afla pe vechile poziţii în Valea Buzău a fost pusă sub or- 
dinele Comandamentului Corpului XXXIX rezervă. 

Ceva mai încurcată era situația Grupului Oituz. In a doua ju- 
mătate a lunii Octomvrie, Comandamentul frontului l-a scos de 
sub ordinele mele şi l-a pus sub ordinele Armatei l-a austriacă; 
spera probabil, că astfel va obţine o activitate operativă mai intensă 
la acest grup. Fa nu sa realizat însă. La 29 Octomvrie aceasta 
dispoziţie de comandament a fost contramandată. Din ce motive 
nu am putut afla. Comanda acestui grup o avea în acest moment 
Generalul-Maior Baron v. Stein, deoarece unităţi slabe din Divizia 
5 infanterie bavareză făceau parte din acest grup. In aceeași zi, 
Comandamentul frontului mi-a comunicat, că Divizia 24 infante- 
rie austro-ungară s'ar afla în curs de transport spre Târgul Säcuesc; 
N'am aflat în ce scop. La 2 Noemvrie, Comandamentul frontului a 
dat comanda Grupului Oituz Generalului de infanterie v. Gerok, 
Comandantul Corpului XXIV cadre. I s'a ordonat lui şi Diviziei 
89 infanterie, aflată în trecătoarea Buzău, să lucreze pozifiuni de 
rezistență permanente. Toate aceste imixtiuni şi deplasări n'au pu- 
tut influenţa cu nimic situaţia, care a rămas neschimbată. Când 

„inamicul cucerea o înălţime, când o pierdea, când noi ocupam o 
spinare muntoasă. Nu sa putut executa o acţiune decisivă, având 
în vedere capacitatea trupelor austriace şi dificultăţile terenului. 
Fra foarte regretabil, că în acel timp sa insistat atât de mult 
de către O. H. L. la ideea unei operaţiuni hotärîtoare în această 
parte, fără a exista însă mijloacele necesare. Comandamentul fron- 
tului nu s'a putut debarasa de această idee. A curs mult sânge şi 
s'au irosit multe mijloace, forţe şi timp, fără folos. 

Si operațiunile dela Orșova sau desfăşurat în mod asemănă- 
tor. La 29 Octomvrie, Colonelul v. Szivo şi-a putut determina, in 
fine, trupele să execute un fel de atac. Câteva case din Orşova au 
fost cucerite. Adversarul şi-a trecut posturile de pe malul drept al 
Cernei pe cel stâng. Si cu asta atacul s'a sfârșit. Nici intervenţia 
Brigadei 2 cicliști nu a modificat aci nimic, şi tot atât de puţin bă- 
tălia dela Târgu Jiu cu înaintarea noastră vertiginoasă în Valea 
Jiului. 


151 


www.dacoromanica.ro 


In acest timp m'am hotărît a acţiona cu ciclistii, nu pentruca 
socoteam ameninţat flancul drept al Grupului Schmettow şi Kiihne, 
de o intervenţie posibila a Grupului român dela Orșova, ci din 
cauză ca nu voiam să las o trupă atât de bună în permanentă inac- 
tivitate. Voiam sa-i deschid drumul, acţionând în spatele inami- 
cului din faţa sa. In acest scop am utilizat unităţi din Corpul de 
cavalerie și din Divizia 41 infanterie. Pe când ele înaintau în direc- 
{ia Orşova, O. H. L. a telegrafiat, la 8 Noemorie: 

„Pentru situația în Balcani e de cea mai mare importanţă să 
se elibereze circulaţia pe Dunăre pentru trafic, limpezinidu-se si- 
tuafia la Orșova. Și continuarea nestânjenită a operațiunilor o im- 
pune. Rog a-mi comunica intenfiunile D-voastră în lesătură cu 
aceasta“. 

Tendinţa propriu zisă a acestei telegrame a fost, mai mult, 
anularea situaţiei creată Brigăzii de ciclişti dela Orşova, care 
friza ridicolul, şi aceasta se datora mai mult dispozitiunilor luate 
de O. IT. L., decât altor considerente. Fu n'am fost însă in stare să 
iau alte măsuri și am răspuns în consecinţă: 

„Atacul Szivo va reîncepe în 8 Noemorie la Orșova. La acest 
atac vor concura două escadroane cu artilerie din spre Nord-Est, 
trei escadroane cu artilerie din spre Est, un batalion cu un esca- 
dron cu artilerie pe şoseaua Strehaia—Orsova. 

„Apreciez aceste mäsuri ca suficiente; situația actuală nu 
permite o nouă slăbire a grupului principal, ținând seamă de tran- 
sporturile de trupe, ce inamicul îndreaptă contra lui”. 

Din nefericire Szivo nu a fost gata pentru atac nici la 8 
Noemvrie. In schimb Batalionul (Capitan Picht) menţionat în răs- 
punsul meu, a pus stăpânire pe oraşul Turnu-Severin. Prin aceasta 
acțiune inamicul a fost impresionat adânc; el a evacuat pozitiunile 
sale de pe malul drept al Cernei. Szivo putea să treacă râul; se 
afla însă la 9 Noemvrie seara, din nou, în fața unei pozitiuni în- 
tarite la Vârciorova. Aceasta era cu atât mai neplăcut cu cât Că- 
pitanul Picht avea nevoie urgentă de ajutor. Inamicul schimbă 
atitudinea deoarece — dacă nu voia să capituleze imediat — nu-i 
mai rămăsese altceva de făcut. El atacă pe Picht cu toate rezer- 
vele sale, la Turnu Severin, concentric. Batalionul, deşi cu efec- 
live slabe, s'a bătut eroic. Dar el ar fi fost, în fine, totuşi răpus, 
din cauza inferiorităţii numerice şi lipsei de munitiuni, dacă ina- 
micul, care aflase veşti despre cele petrecute la Jiu, nu ar fi 


152 


www.dacoromanica.ro 


avut dorinţa vie de a se pune cât mai repede în siguranţă. După ce 
şi-a adus grosul forţelor, ocolind oraşul, şi-a întrerupt deodata ata- 
curile şi şi-a retras si forțele ce atacasera din spre Sud-Est. 

El a putut s’o facă, deoarece coloanele de cavalerie conduse 
de Colonelul v. Rex şi Căpitanul v. Obernitz nu au marşuluit nici 
măcar atât de repede ca infanteria lui Picht, cu toate insistenţele 
mele prin telegrafia fără fir. 

La 11 Noemvrie Brigada ciclişti s'a unit cu Batalionul Picht 
la Turnu Severin. Incă dinainte îi venise acestuia în ajutor o com- 
panie bulgărească dela Apărarea Dunării, cu muni{iuni; compa- 
nia a trecut fluviul la Kostol. Pe când am lusat cavaleria Colone- 
lui v. Rex şi Brigada 2 cicliști să mărșăluiască spre Corpul 
Schmettow, Colonelul von Szivo, cu Brigada 145 infanterie au- 
striacă, Batalionul Picht şi cu celelalte două escadroane ale lui 
Obernitz au început urmărirea inamicului, în zilele următoare, prin 
ioată partea de S. V. a României, stimulati mereu de Comandamentul 
Armatei. Anticipez arătând că la 23 Noemvrie a depus armele, 
cu 10.000 oameni și 40 tunuri, în colţul Oltului inferior, în faţa 
trupelor lui Szivo, trecerea peste râu fiindu-i interzisă de trupe 
din etapele Armatei Mackensen, aflate întâmplător în acea regiune. 
In 11 zile fugarii ca si urmăritorii au parcurs, pe drumurile româ- 
nesti de ţară, mai mult de 250 km. Nici acest record nu trebue 
uitat în istoria războiului; el apare mai luminos dacă ţinem seamă, 
că trupele Colonelului Szivo (abstrattie făcând de câteva unităţi 
slabe germane), se compuneau din unităţi putin capabile si neantre- 
nate la marșuri. 


www.dacoromanica.ro 


TRECEREA OLTULUI 
(Schița Nr. 6) 


In seara de 8 Noemorie, obiectivele atinse erau următoarele: 

— Corpul de cavalerie: Divizia 6, Craiova; Divizia 7, Tân- 
jaru. 

— Corpul LIV: Divizia 41 infanterie, Craiova; Divizia 109 
infanterie, Izvoru (pe Amaradia); Divizia 11 infanterie bavareză, 
Balota (14 Km. Nord de Craiova); Divizia 301 infanterie, Oltelisu 
(pe Oltetul). 

Divizia 115 infanterie, Târgul Jiu. 

Trupele facuserä eforturi extraordinare, mai ales ţinând 
seama de starea drumurilor şi întârzierilor cauzate de luptele con- 
tinue ce trebuiau sa ducă. S'a reconfirmat vechea experiență după 
care cavaleria în masă — chiar sub o conducere atât de energică 
cum era cazul — în cursul unei înaintări neîntrerupte, nu întrecea 
cu muli iufeala infanteriei. După constatările mele făcute in Ro- 
mânia, s'ar putea spune chiar contrariul. Pe când omul, prin voinţa 
şi spiritul său, mai poate fi capabil să continue marșul, calul de 
rasă obișnuită — așa cum este majoritatea într'o mare Unitate de 
cavalerie — încetează de a mai servi. Câtă vreme omul, prin pri- 
ceperea situaţiei poate continua eforturile din necesitate sau din 
dorinţa de a obţine victoria, animalul refuză serviciul când îi lip- 
seste hrana sau timpul necesar repauzului. 

De sigur că infanteria a fost atât de epuizată din cauza mar- 
surilor forţate din uliimele 4 zile, încât a trebuit să-i acord, neapă- 
rat, o zi de odihnă: 9 Noemvrie. Şi Cavaleriei, de sigur, i-ar fi fost 
de folos această zi. Nu i-am acordat-o totuși, deoarece socoteam 
necesar să câștige spaţiu asupra elementelor înaintate ale Corpului 
LIV şi să pună stăpânire prin surprindere, cel puţin pe o trecere 


a Oltului. 


154 


www.dacoromanica.ro 


Părerea mea asupra situaţiei se oglindeşte în judecarea făcută 
şi trimisă comandamentului suprem German, la 9 Noemvrie seara; 

„Socotesc inadmisibil că adversarul va mai opune rezistență 
serioasă cu unitäfile aflate până acum în fata Grupului Surduc; 
cred de asemenea că unitățile sale, aflate în lupte împotriva Gru- 
pului Olt, sunt incontestabil puternic sdruncinate. 

„Putem trage deci concluzia, că deocamdală inamicul va ceda 
pur si simplu în fafa presiunii noastre. 

„Pe de altă parte s'a constatat, că la 7 Noemorie a fost o conti- 
nuă circulație dela Buzău prin București spre Piteşti si poate mai 
departe în direcţia Slatina. Dacă o coroborăm cu retragerea artileriei 
grele din regiunea Surduc, la 5 Noemorie si cu diminuarea activității 
artileristice, observată de câteva zile la Sud de trecătoarea Turnu- 
lui Roșu, ajungem la ipoteza unei acțiuni metodice. Indicii, din care 
să se poată trage concluzii certe asupra intenfiunilor inamicului, nu 
avem nici astăzi. 

„Faţă de această situație nevoia îmi impune, ca grupul meu 
principal de izbire, care a ieșit în teren liber pe care se pot desfa- 
sura nu numai toți factorii superiorității noastre, dar unde un 
succes al nostru poate fi într'adevăr exploatat, trebue menținut cât 
se poate de puternic. Detasärile de trupe dela acest grup trebuesc 
reduse, cât se poate de mult, până dupa obținerea | unei deciziuni 
între Olt și București. 


„Dacă Grupul reușește să dea inamicului o lovitura, atunci 
frontul de luptă în munți se prăbușește dela sine. Altfel totul se. 
schimbă. 

„După modul de desfășurare al situaţiei până acum, o pre- 
siune asupra flancului de Sud inamic (unde adversarul își menține 
încă libertatea de acțiune), rămâne incontestabil cea mai eficace. 

„Nu voi îndruma deci Divizia 115 infanterie pe drumul rău de 
munte, spre sectorul Oltului, mai sus de Drăgășani, ci pe șoseaua 
bună spre Craiova, după grupul principal, pentru a fi în situația 
de a putea interveni cu ea pe aripa lui dreaptă. Trebue să repet și 
acum, că mi se pare recomandabil ca Divizia 2-a cavalerie, ce mi-a 
fost pusă la dispoziție de O. H. L. și este în curs de transport, să 
fie îndrumată tot spre Surduc“. 


Totuşi această judccare de situaţie nu a găsit decât o aprobare 
parţială şi condiţionată din partea O. H. L., care răspunse: 
„In concordanță cu expunerea făcută se recomandă: Corpul 


155 


www.dacoromanica.ro 


LIV să treaca Oltul, apoi să înainteze în direcția generală Slatina. 
Faţă de expresia „Grup de izbire“ şi pentru a evila orice nein{ele- 
gere, O. EH. L. va sfalueste a evila o massare prea accentuată a 
Corpului LIV. După trecerea Dunării de către trupele lui Macken- 
sen, acestora le revine ca zonă de marș, regiunea Sud de calea ferată 
în proiect, Craiova—Bucuresti, pe când Armata 9-a va înainta la 
Nord de aceasta, in spre linia Bucuresti—Floesti. In înaintarea Cor- 
pului LIV dela Olt spre București, se va avea în vedere să se tri- 
mită forțe şi spre Pitesti, pentru a ușura înaintarea Corpului alpin 
în aceeași direcfiune™. 

Cu regret, n'am putut împărtăși această părere. Cu cât cor- 
purile LIV şi de cavalerie înaintau mai departe şi mai repede în 
spre Est, cu atât mai sigur urma prăbușirea rezistentelor în fata 
Grupului Olt şi puteam avea speranţa unei curânde tăieri a retra- 
gerii inamicului, ce lupta acolo. Din această cauză măsura tri- 
mitcrii de forte spre Piteşti, nu era numai inoportună, ci chiar 
daunătoare, pentrucă slăbea forţele grupului de izbire, încetinind 
astfel, probabil, înaintarea sa. 

M'am mulţumit însă a raporta Conducerii supreme germane, 
că expresiunea .,Grup de izbire“ nu s'a întrebuințat de mine decât 
ca o prescurtare a „grupului cu care, în situaţia actuală, trebuia 
executată lovitura sau izbirea“. 

De alifel instrucţiunea primită dela O. H. L. nu determina 
modificarea ordinului de armată, dat la 8 Noemvrie, seara, pentru 
continuarea operaţiunilor şi care avea următorul cuprins: 

„1. Corpul de cavalerie se află în înaintare spre Craiova; 
Grupul Kiihne a intrat cu aripa dreaplă în acea localitate; Grupul 
Krafft von Dellmensingen a ajuns în general pe linia Râmnicu 
Vâlcea — Curtea-de- Argeş. 

„2. Corpul de cavalerie va atinge la 9 Noemorie cu elementele 
înaintate Oltul; în ziua de 10 Noemvrie va cuceri, cu grosul forțelor, 
podurile la Caracal şi Slalina. Recunoaste si în spre Dunăre. Calea 
ferată Pitesti—Rosiori-de-Vede va fi interceptată din vreme. 

„3. Grupul Kiihne trece Oltul cu primele elemente la 11 Noem- 
vrie, pe linia Slatina—Drăgășani. Unitatea din Divizia 501 infan- 
lerie, care a fost lăsată până acum în regiunea Baia-de-Fier, va 
trece la divizie luând ca itinerar șoselele din Văile Bistriţei şi Olt. 

„4. Pentru Grupul Krafft v. Dellmensingen se proiectează, ca 
după atingerea liniei Ramnicu Vâlcea—Curtea-de- Argeș, să conti- 


156 : 


www.dacoromanica.ro 


nuie înaintarea cu dreapta puternică si eșelonat în adâncime, spra 
stânga, către linia Hänfesti—Pitesti—Davidesti. Se va restabili re- 
pede legătura cu aripa stângă a Diviziei 301 infanterie, în Valea 
Oltului, 

„5. Grupul v. Morgen accelerează refacerea drumului peste 
trecătoarea Bran, i 

„6. Divizia 115 infanterie continuă înaintarea în Valea Jiului 
spre Craiova“. 

Am dat drumul acestui ordin fără nicio modificare, când, 
la 9 Noemvrie, Feldmaresalul v. Mackensen mi-a telegrafiat, că va 
trece Dunărea, în ziua următoare, la Sistov. Cu cât Armata 9-a, îna- 
inta mai repede, cu atât devenea mai eficace sprijinul acestei ope- 
rațiuni care, dacă a fost de fapt posibil, se datorește faptului, că 
mult înainte de izbucnirea războiului, fusese plănuită şi pregatita 
conlucrarea între Armata Mackensen şi forţele ce urmau a interveni 
împotriva Românilor în Transilvania. 

Prima lovitură executată prin surprindere de Mackensen la 
Turtucaia şi Silistra, a determinat pe Români să-şi slăbească fron- 
tul în Transilvania, în profitul celui din Dobrogea. Au fost expe- 
diate unităţi din Divizia 2 infanterie (dela trecătoarea Turnu Roşu), 
altele erau în curs de transport când a început atacul meu asupra 
Sibiului. Prin aceste deplasări victoria mi-a fost uşurată în mod 
considerabil. Succesele Armatei 9-a au forţat apoi pe Români să 
aducă, până la începutul lunii Octomvrie, nu mai puţin de 100 
batalioane ca întărire a frontului din Transilvania. Chiar dacă 
aceste forte au fost luate într'o măsură mai redusă din Dobrogea, 
unde au fost înlocuite de Ruși, totuși mișcările de dute-vino au 
creat amestec de unităţi şi o situaţie de slăbiciune şi nesiguranţă, 
de care a profitat Armata Mackensen, pentru a începe, la 5 Octom- 
vrie, acţiunea peste calea ferată Constanţa—Cernavodă, înaintând 
până la porțiunea cea mai îngustă între Mare şi Dunăre. 

Trecerea la Sistov n'ar fi fost posibilă dacă nu sar fi aflat 
ancorată, acolo, spre malul bulgăresc, la adăpostul insulei Belene, cu 
multă vreme înainte de izbucnirea războiului, unitatea de poduri 
grele austro-ungare. 

Mi-am deplasat cartierul general al Armatei 9-a la Sibiu, pen- 
iru a fi mai aproape de desfășurarea evenimentelor în zona de 
efort; (rămânerea mai departe la Brașov nu mai puiea înșela pe ni- 
meni). O deplasare ulterioară la Craiova, nu ar fi fost recomanda- 


157 


www.dacoromanica.ro 


bilă, deoarece as fi pierdut orice influență asupra conditiunilor de 
reaprovizionare, încă foarte defectuoase, în Transilvania. Probabil 
că în acest caz şi legăturile cu celelalte grupe ale Armatei nu pu- 
ieau sa fie menținute. Firele telegrafice peste Surduc nu erau încă 
puse în ordine şi dădeau foarte dese întreruperi. Telegrafia fără 
fir a funcţionat defectuos din cauza munţilor. M’am decis deci 
să las grosul Cartierului meu general la Sibiu, până când Oltul 
va fi fost trecut, după care să-l deplasez în Valea Oltului, spre 
Râmnicul Vâlcea. Aci trebuia să rămân, când Comandantul fron- 
tului mă informă, că dorește să-și deplaseze cartierul la Sibiu si 
întreba dacă Armata nu poate părăsi curând oraşul. Această do- 
rinfä aveau la bază probabil motive personale, sociale sau politice. 
Motive militare — în niciun caz — n'au fost. 

La 10 Noemvrie seara m'am deplasat dela Sibiu si am sosit la 
11 Noemvrie după amiază, prin Petroşani, la Craiova, la Comanda- 
mentul Corpului LIV. Am găsit acolo următoarea situație: 

Divizia 6 cavalerie, care a pus încă de ieri stăpânire pe podul 
Oltului dela Stoeneşti (Est de Caracal), a trecut astăzi complet 
dincolo de râu, respingând contra-atacurile îndreptate împotriva 
unităţilor ei. Divizia 7 cavalerie a ajuns la Stoenești. Cavaleria ina- 
mică s'a retras în faţa Corpului de Cavalerie. Divizia 41 infante- 
rie a depășit ieri Tesluiu şi azi Olteţul, întâmpinând mari dificul- 
täli. Podurile au fost distruse. Ariergardele inamice au opus o 
dârză rezistență. Divizia 109 infanterie era cu primele elemente 
aproape Nord de Craiova; Divizia 11 bavareză la Gropşani, 10 
km. Nord-Est de Craiova; Divizia 301 infanterie în marş dela 
Oltelișu spre Drăgăşani. 

Divizia 115 infanterie se apropia de Filiași, 

Generalul Kiihne se temea, că va întâmpina o rezistență mai 
puternică pe Olt. I-am dat ordin să îndrumeze Divizia 109 infan- 
terie după Corpul de cavalerie, (care avea deja un punct de tre- 
cere) cu misiugga de a uşura trecerea la Slatina a Corpului LIV. 

Ordinul de armată, care a dispus aceasta, a pornit la 11 Noem- 
prie, după amiază, dela Craiova, după ce sa făcut cunoscut, că 
trecerea Feldmaregalului v. Mackensen la Șiștov a reuşit: 

„1. Corpul de cavalerie și Corpul LIV au curäfit malul de 
Vest al Oltului dela Stoeneşti până la Slatina. Corpul de cavalerie 
a pus stăpânire pe podul dela Stoeneşti. 


158 


www.dacoromanica.ro 


„Colonelul v. Szivo cu Căpitanul Picht continuă urmărirea 
dela Turnu Severin spre Sud-Est. 

„2. Colonelul v. Szivo, având pe Căpitanul Picht sub ordine, 
va înainta la Sud de şoseaua Gata—Craiova, în direcția generală 
Sud, cu misiunea, de a distruge inamicul respins, de a curäfi fara 
şi de a acoperi Corpul LIV în flanc şi în spate. 

„5. Brigada 2 cicliști si Detasamentul Col. v. Rex vor ajunge 
la Craiova cât mai repede, de-a-lungul căii ferate. 

„4. Corpul de cavalerie va stăpâni neapărat podul dela Stoe- 
nești, va stabili legătura cu Armata Mackeneen si va forța, prin îna- 
intare pe malul de Est al Oltului, cu grosul forțelor, trecerea Cor- 
pului LIV la Slatina. 

„5. Corpul LIV trece Oltul la Stoeneşti cu Divizia 109 infan- 
terie, pune cu Divizia 41 infanterie stăpânire pe trecerea dela Sla- 
tina, după care întrunindu-se cu Divizia 11 bavareză va înainta în 
direcția generală Slatina; Divizia 501 infanterie pune stăpânire pe 
trecerea dela Drăgășani. 

„6. Divizia 115 infanterie se desfășoară la Filiași“. 

Simultan, am comunicat Corpului LIV, că după trecerea 
Oltului trebue să se grupeze astfel, încât să poată înainta cu 
grosul spre linia Beuca—Ungheni, iar cu o flancgardă, — Divizia 
301 infanterie—mai spre Nord. In cazul că trecerea râului s'ar putea 
face mai repede prin îndrymarea diviziei 11 bavareză spre Stoenesti, 
s'a recomandat această măsură. 

Până la plecarea mea dela Craiova, la 12 Noemvrie dimineaţa, 
nu reușiseră să treacă râul nici Divizia 41 şi nici Divizia 301 in- 
fanterie. Podurile fuseseră distruse. Apele erau mari, râul se umilase 
şi iesise din matcă. Trupele noastre de poduri nu reușiseră să ajungă 
trupele din linia 1, dar erau așteptate în seara de 12 Noemvrie. 
După părerea Generalului Kiihne inamicul stăpânea încă malul 
de Est, cu forte puternice. Un rezultat al intervenţiei Corpului de 
cavalerie nu s'a resimţit încă. Am atras din nou şi personal aten- 
tiunea Generalului Conte v. Schmettow asupra acestei necesităţi, 
pentru a acționa în consecinţă. Schmettow era de părere, că văd 
lucrurile prea în negru. El aprecia, că trupele, care ocupau malul 
drept al Oltului la Slatina nu erau decât ultimele elemente ale arier- 
gardelor de forță foarte slabă. Puteam deci să încep călătoria lungă 
prin Surduc la Sibiu, cu convingerea, că trecerea peste Olt era asi- 
gurată. 


159 


www.dacoromanica.ro 


Am sosit la 13 Noemvrie dimineaţa şi am găsit un maldär de 
telegrame, majoritatea din ele inutile şi cu conţinut neplăcut. 

Incă în noaptea spre 11 Noemvrie O. H. L. îmi telegrafiase: 

,Teama exprimata în lelegrama anterioară faţă de întrebuin- 
{area expresiei „grup de izbire“ pare, spre regretul meu, a se ade- 
veri, deoarece Corpul LIV, contrar intenfiunilor noastre, s'a strâns 
prea mult. „Rog a-mi raporta motivele, ce au determinat etc.". 

Răspunsul: 

Nu s'a intenţionat de loc o masare exagerată a grupei de izbire; 
aci fiecare este lămurit, că acum, ca si întotdeauna, trebue să se 
opereze pe front larg. Dacă în acest moment coloanele de mars 
izolate au trebuit să se acoleze, aceasta nu se datorește decât depla- 
sărilor pe şosele, a căror întrebuințare era impusă în acea regiune, 
din cauza timpului actual nefavorabil, care nu permite deplasarea 
pe drumuri nepietruite“. 

O. H. L. nu sa liniștit în urma acestui răspuns. După ce, la 
12 Noemvrie, Primul subsef al M. C. G.:) şi-a exprimat telegrafic 
faţă de Colonelul Hesse dorința ca Divizia 41 infanterie să fie 
îndreptată, după trecerea Oltului, spre Piteşti, Colonelul n'a pu- 
tut răspunde decât, că o hotarire in această privință n'a fost încă 
luată, deoarece mai întâi trebuia să se treacă Oltul; O. H. L. a mai 
telegrafiat încă la 13 Noemvrie după amiază: 

„Din ordinul Majestății Sale rog raportați fără întârziere pe 
unde urmează să treacă Divizia 11 infanterie bavareză râul. Dacă 
trecerea pe la Slatina întârzie, Divizia 11 bavareză va urma Divizia 
109 infanterie. Înaintarea Armatei Mackensen impune urgent, ca 
în măsura posibilului, Divizia 109 infanterie să continue marșul 
spre București“. 

Fu am răspuns: 

„Incă pe când mă aflam la Corpul LIV am ordonat, acelui Co- 
mandament, la 12 Noemorie, să treacă Divizia 11 bavareză în spa- 
tele Diviziei 109 infanterie, dacă prin aceasta sar fi câștigat timp. 
Hotärirea comandamentului respectiv depinde de rezultatul incer- 
cărilor de trecere din ziua de azi, ca si de hotărirea, dacă Divizia 
109 infanterie va deschide drumul trecerii la Slatina, schimbând de 
direcţie spre Nord, sau va continua marșul imediat spre Est. In 


1) Generalul Ludendorff (nota trad.). 


160 


www.dacoromanica.ro 


primul caz Divizia 115 infanterie va fi trecută la Est de Caracal 
peste Olt, luând direcţia spre Bucuresti". 

Cu toate aceasta O. H. L. a telegrafiat din nou seara: 

„Din buletinele de seară deduc, că nu s'au executat, de Corpul 
LIV, ordinele Excelenței voastre de a îndruma Divizia 11 bava- 
reza pe urmele Diviziei 109 infanterie. Din motive tactice, ce re- 
zultă din situație, socot necesar, să se dea Corpului LIV, ordin ca 
Divizia 11 infanterie bavareză să continue marșul spre Rosiori-de- 
Vede. Las la aprecierera D-voastră dacă Divizia 301 infanterie va 
fi îndreptată pe malul de Vest în spre Sud (Slatina)“. 

Faţă de această întâmpinare trebue să observ, că din buleti- 
nele de seară n'a rezultat decât că trecerea peste Oli, la Slatina, nu 
începuse încă. Nu era nevoie de a se da un ordin Comandamen- 
tului Corpului LIV, ca să acţioneze cu Divizia 11 infanterie ba- 
vareză, în ziua următoare la Stoeneşti. Acest deziderat urma să 
fie executat potrivit ordinului meu din ziua de 11, pe când mă 
aflam la Craiova. Eu am raportat, în consecinţă, O. H. L. pe scurt: 

„Corpul LIV luase dispozifiuni, în urma sugesliei mele, de a 
deplasa încă de azi după amiază Divizia 11 infanterie bavareză 
spre Stoeneşti“. 

Cu toate aceste O. H. L. n'a renunţat la încercările ei inter- 
ventioniste. La 13 Noemvrie am înaintat următoarea judecare a 
situaţiei: 

„Nu se poate admite, că inamicul poate sau vrea să find sec- 
torul Oltului. Din această cauză rezultă, că și pozifiunile sale în 
munți, până inclusiv cele din bazinul Câmpulungului, nu mai pot fi 
ținute în viitor. Inamicul a şi început să tragă consecințele, prin 
faptul că a transformat retragerea sa din fața grupurilor Schmettoro, 
Kiihne si Krafft, desordonată până acum, într'o retragere metodică. 

„După cum se prezintă situaţia în momentul de fafa, nu pot 
stânjeni această operațiune decât cu Corpul de cavalerie. Gene- 
ralul Krafft de abia va putea progresa în regiunea deluroasă în care 
se află și acum. Trecerea râului se poate efectua, faţă de situafia 
prezentă în valea Oltului, inclusiv podurile, relativ încet, 

„Intrebării referitoare la viitoarele intenfiuni ale inami- 
cului, nu se poate răspunde in mod hotärît, din cauza lipsei de 
informafiuni. In tot cazul, se pot lua cele mai eficace contra-mă- 
suri, dacă aripa dreaptă a Armatei se menține puternică și continuă 
înaintarea vertiginos în spre Est. Se intenționează: 


77509 — 11 161 


www.dacoromanica.ro 


a se interveni cu Corpul de cavalerie — după ce îşi va fi fa- 
cut aer prin învăluirea inamicului din faţa Grupului Kühne la 
Slatina — spre calea ferată București—I argoviste, in) care direcție 
se află deja îndrumate elemente de recunoaștere şi 

a lăsa Grupul Kiihne să mărșăluiască dincolo de linia Beuca— 
Martologi. O unitate mixtă, foarte mobilă, va înainta în direcția 
Piteşti. Grupul Krafft va primi în viitor, ca obiectiv, linia Mo- 
soia—Pitesti—Davidesti". 

La aceasta mi s'a răspuns: 

„Retragerea inamicului de pe Olt se va zădărnici considerabil, 
dacă trecerea Oltului se execută pe un front cât se poate de larg şi 
dacă Divizia 11 bavareză se pune din vreme în marș spre Stoenesti. 
Numai astfel învăluirea proiectată de atâta timp poate deveni încă 
posibilă. 

„Suntem în general de acord cu direcția de înaintare a lui 
Kiihne şi a Corpului de cavalerie. Aripa stângă Kiihne la Co- 
testi. Grupul Krafft va înainta în Valea Argeșului; se recomandă o 
deplasare a aripei stângi a grupului în Valea superioară a Dâm- 
bovitei, Sud-Est Câmpulung“. 

Această „instrucţiune“ demonstrează din nou — făcând ab- 
stractie de faptul, că este un exemplu concludent al încercărilor de 
a da aparenţa, că şi operaţiunile mele tactice se conduc dela Pless— 
că O. H. L. nu era informat nici asupra situaţiei trupelor mele, nici 
ale inamicului. Sansele de a prinde inamicul prin învăluire erau 
complet neîntemeiate. Ceea ce s'a înfăptuit de nenumărate ori în 
timpul verii 1915, trebuia să se întâmple şi aci. Printr'o asemenea 
învăluire se pierde atâta timp, încât adversarul hotărît de a se 
retrage, va scăpa la vreme din laf. Totuşi eu am preferat să nu 
mă pierd în discutiuni de principiu ci să conduc mai departe ope- 
ratiunile ca şi până acum, fără a tine seamă de asemenea reco- 
mandaţiuni, procedând cum îmi dicta datoria şi conştiinţa. 

A trebuit să resping însă reproșul, de a nu fi luat din vreme 
dispozitiuni referitoare la Divizia 11 'infanterie bavareză, deoa- 
rece ele priveau Comandamentul Corpului LIV. Am făcut-o prin 
următoarea telegramă: 

„Pentru trecerea Oltului nu intrau în discuție — valea fiind 
inundată — decât cele 4 comunicații consolidate, care duceau peste 
pod. In consecință, Schmettor și Divizia 109 infanterie (în urma 
cărora a fost îndrumată Divizia 115), sau îndreptat spre podul dela 


162 


www.dacoromanica.ro 


Caracal; Divizia 41 infanterie şi Divizia 11 infanterie bavareză spre 
ambele poduri dela Slatina; Divizia 301 infanterie spre podul dela 
Drăgășani. 

„Grupul nu putea avea o desfășurare mai largă. 

„Abia la 12 Noemvrie s'a dovedit, că inamicul, contrar obiceiu- 
lui de până acum, a distrus cele trei poduri dela Nord, ocupând, 
după cum se părea, malul de Est cu forțe slabe. Am ordonat, în 
consecință, Comandantului Corpului LIV, să lase si Divizia 11 
infanterie bavareză să treacă podul dela Caracal, dacă prin această 
dispoziție s'ar fi câștigat timp. Intre timp, încercarea făcută de di- 
vizia la 13 Noemvrie, părea să aibe atâtea şanse de succes, încât 
eram. îndreptăţiți să aşteptăm rezultatul final. De îndată ce Co- 
mandamentul corpului a văzut însă la 13 Noemorie, — că această 
încercare era o greşeală — deoarece trupa ce ocupa malul inamic 
era mai puternică decât se presupusese și că divizia n'ar putea forța 
trecerea decât cu pierderi grele, sa ordonat deplasarea în spre 
Sud, pentru 14 Noemorie“. 

O. H. L. a lăsat apoi în voie mersul lucrurilor. Drept com- 
pensatie şi-a îndreptat întrebările în altă direcţie. 

In noaptea 13/14 primul subsef al marelui Cartier general 
a chemat din nou pe şeful de stat major al armatei, Colonelul 
Hesse, la telefon, pentru a-i face aspre reproşuri, că nu tot Corpul 
de cavalerie, ci numai o divizie schimbase dirctia spre Slatina 
după trecerea pe malul stâng. La 14 Noemvrie, la amiază, O. H. L. 
a comunicat, că M. S. presupune, că întreg Corpul de cavalerie va 
ajunge cât de curând în regiunea Nord Bucureşti, fără a se sin- 
chisi de micile unităţi inamice. 

In afară de aceasta s'a telegrafiat, că Corpul XXXIX rezervă, 
care era acum în situaţie de inactivitate, trebue să cedeze artileria 
grea Corpului I rezervă. Deoarece transportul ei ar fi durat cam 
10 zile, executarea nu intra de sigur în discuţie. 

Scurtă vreme apoi s'a întrebat, unde se află, în acest moment, 
aripa stângă a Grupului Krafft şi ce obiectiv a primit. Ambele 
chestiuni putea să le deducă O. H. L. tot atât de bine din ra- 
poarteie recente, după cum ar fi putut să le comunice şi din nou 
Comandamentul Armatei. 


Din nefericire, Comandamentul frontului călca pe aceleaşi 
urme. In special el credea, că-și îndeplinește ireproșabil misiunea 
dacă accentuiază instrucțiunile O. H. L. Astfel, de exemplu, între 


163 


www.dacoromanica.ro 


multe altele, a socotit şi el oportun îndemnul O. H. L. de a lăsa să 
înainteze Gr. Krafft în Valea Argeşului — ceea ce era de fapt 
foarte natural — cu care ocazie devenea necesar ocolul flancului 
său stâng în valea superioară a Dâmboviţei, Sud-Est de Câmpu- 
lung, pentru a-mi trimite următoarea directivă: 

„Excelența Voasträ va dispune, ca îndată ce Grupul Krafft a 
ajuns la Curtea-de-Argeș, să intervină, neîntârziat, cu forte puter- 
nice, spre șoseaua ce duce de acolo în regiunea Sud Câmpulung, 
pentru a exercita o presiune imediată și puternică asupra inami- 
cului din fața Corpului I rezervă. Celelalte unități ale Grupului 
Krafft vor lua direcţia Pitesti. Excelenţa Voastră va binevoi a-mt 
comunica ordinele date“. 

Am răspuns: | 

„Nu pot evita să-mi exprim ezitarea pentru cazul când se or- 
donă slăbirea forțelor din Grupul Krafft, prin trimitea unei unități 
puternice pe şoseaua dela Curtea-de-Arges, spre regiunea Sud 
Câmpulung. 

In cadrul Armatei direcția decisivă pentru Krafft, îmi pare 
a fi Sud-Est, spre Pitesti, călare pe Arges, direcție arătată si în ra- 
poartele mele anterioare. 

„Dacă se släbeste Grupul atunci este îndoelnic dacä va mai 
putea să înainteze atât de repede în această direcție hotăritoare. Pe 
de altă parte nici nu am putea spera să prindem adversarul la Câm- 
pulung. El pregătește retragerea deacolo, după cum era de astep- 
tat si se va opri la marginea de Sud a bazinului, când unitățile tri- 
mise de Corpul alpin vor fi ajuns la Cimpulung. Mult mai multe 
şanse am avea, să lăsăm Grupul Krafft a străpunge la Davideşti 
cu aripa stângă, cât se poate de repede si de acolo a ajunge pe 
comunicația de retragere a adversarului din Valea Dâmboviței, cam 
în regiunea Mănești, ceea ce nu va fi greu pentru trupele de munte“. 

Comand. frontului şi-a retras apoi dispozitiunile date şi și-a 
exprimat dorința de a trimite o coloană puternică spre Poenari. 
Deci nu sa modificat nimic în intentiunea proiectată şi firească 
de a se trimite în această directiune, pe flanc, o patrulă puternică. 
Schimbul de telegrame a fost complet inutil. 

Revin din nou la evenimente. In ziua de 13 Noemvrie dimi- 
neafa am sosit — după cum am zis — la cartierul general dela 
Sibiu. 


Am aflat acolo, că avangarda Diviziei 6 cavalerie a cucerit 


164 


www.dacoromanica.ro 


ieri seară Roşiori-de-Vede; forțele principale ale Corpului de cava- 
lerie au respins cavaleria puternică a inamicului, dincolo de linia 
Stricănești—Drăgăneșşti, în direcţia Serbänesti si a voit apoi să se 
îndrepte spre Nord pentru a pune stăpânire pe trecerea dela Sla- 
tina. Cu toată informaţia aceasta, am socotit necesar de a atrage din 
nou şi imediat atenţia Generalului Schmettow asupra executarii în 
prezent a intenfiunii raportate, fiind misiunea cea mai importantă 
a Corpului de cavalerie, deoarece în cazul când cavaleria ar fi 
pornit călare încă la 12 Noemvrie seara, spre Slatina, la 13 Noem- 
vrie dimineaţa ar fi trebuit să fi sosit vreo informaţie, referitoare 
la locul unde se află. 

Corpul LIV nu trecuse Oltul încă, în nicio parte. Mackensen 
a comunicat, că unităţile trecute peste Dunăre din Corpul LII vor 
înainta cu o divizie turcă, una germană şi două bulgare de infan- 
terie, sub comanda Generalului Locot. Kosch, azi în spre sectorul 
Vedea, pe linia Bragadiru—Smârdioasa; Divizia de cavalerie a 
Contelui v. der Goltz va înainta spre Alexandria, Podul dela Sistov 
a fost terminat. 

După celelalte fronturi ale Armatei merita să fie menţionată 
informaţia că Grupul Generalului Krafft v. Dellmensingen se gă- 
sea ieri seară, pe linia Râmnicu Vâlcea—Drägänesti—Tigveni pe 
Topologu—Bloju—Bärbätesti (7 km. Nord-Est de Curtea-de-Ar- 
ges). El avea pretutindeni superioritate asupra inamicului, că- 
ruia i-a luat o pradă bogată. Înaintarea a fost stânjenită mai puţin 
de inamic, decât de dificultăţile terenului şi ale reaprovizionărilor. 

In cursul zilei de 13 Noemvrie, inamicul a evacuat malul Ol- 
tului la Slatina — probabil din cauza informaţiei despre înain- 
tarea cavaleriei. S'a dovedit deci, că părerea avută despre slă- 
biciunea forţelor sale, era foarte justă. Divizia 41 infanterie a în- 
ceput să urmărească fără întârziere; întâmpină însă mari dificul- 
tati din cauza inundafiei existente inca. 

Seara au ajuns: 

Schmettoro cu Divizia 6 cavalerie la Rosiori-de-Vede. Avan- 
garda diviziei a fost din nou asvârlită — la 13 Noemvrie — din 
oraş, care a fost recucerit după lupte violente. Legătura cu Divizia 
de cavalerie a Contelui v. der Goltz a fost stabilită. 

Divizia 7 cavalerie: regiunea dela Tâmpenii, (20 km. Est-Sud- 
Est de Slatina) unde se află în lupte, cu elemente din forţele ce 
veneau din spre Olt. 


105 


www.dacoromanica.ro 


Divizia 109 infanterie: regiunea Greci—Alimänesti (18 km. 
Sud-Est de Slatina); 

Divizia 41 infanterie: trecerea nu se terminase inca} 

Divizia 301 infanterie: Drăgăşani; 

Divizia 115 infanterie: Coşoveni, Sud-Est de Craiova. 

La Grupul Krafft: 

— Divizia 73 infanterie austriacă, sub comanda Feldmarega- 
lului-Lt. Baron v. Goinginger, compusă din Brigada 10 munte au- 
striacă şi unităţile repartizate, în valea Topologului; 

Divizia 216 infanterie, sub comanda Generalului-Maior Vetter 
pe linia: Sud Poenari — marginea de Nord Zagoneni; 

Corpul alpin, sub comanda Generalului-Maior v. Tutschek, 
pe înălțimile Sud-Est de Curtea-de-Arges—Domnesti. 

Dela Mackensen s'a primit informaţia, că Armata de Du- 
năre — (fostul Corp LII) şi Divizia de cavalerie Goltz — a cuce- 
rit cu aripa dreaptă Giurgiu si cu cea stângă Popestii. Divizia 26 
infanterie turcă va rămâne în Alexandria. De altminterea înainta- 
rea va fi continuată la 15 Noemvrie în direcţia Nord-Est. Diviziile 
sale, au atins la 14 Noemvrie seara, şoseaua Drägänesti—Giurgiu: 
Divizia 217 infanterie, cu efective foarte reduse, sub comanda 
Generalului v. Galwitz, avea la dreapta. Diviziile 12 şi 1-a in- 
fanterie bulgare. Divizia de cavalerie trebuia să acopere înantarea 
pe flancul stâng. 

Ca urmare am dat următorul ordin de armată: 


„5. Urmărirea inamicului se va continua cu aripa dreaplă a 
Armatei. 

4. Corpul de cavalerie Schmettoro umäreste la Nord de linia: 
Rosiori-de-Vede—Bucuresti si pune stăpânire, deocamdată, pe li- 
nia Argeșului. Calea ferată București—Târgoviște si Bucuresti— 
Piteşti vor fi interceptate. 

5. Corpul LIV va ajunge deocamdată pe linia Rosiori-de- 
Vede—Beuca—Ungheni, (5 km. Nord de Căldăraru); o unitate mo- 
bilă (cicliști cu mitraliere) va fi îndreptată prin Costești în spre 
căile de comunicație, care duc dela Piteşti spre Bucureşti. 

„6. Grupul Krafft v. Dellmensingen înaintează esalonat adânc 
în adâncime pe stânga, spre linia Hinfesti—Pitesti—Davidesti. Un 
batalion cu câteva tunuri va fi trimis prin Poenari (4 km. Sud de 
Câmpulung). 


166 


www.dacoromanica.ro 


„7. Corpul I rezervă respinge cât mai curând inamicul din 
fafa sa. El scoboară apoi Valea Dâmboviței în jos si trimite Bri- 
gada 8 munte peste Leota, in Valea Ialomiței. 

„8. Aripa stângă a Armatei fine pe inamic încordat si il ob- 
servă. 

„9. Divizia 115 infanterie ajunge la Grozăvești si trebue să 
urmeze mai târziu aripa dreaptă a Corpului LIV“. 

Intenţiunea ce forma baza ordinului, era de a împinge Ar- 
mata cu toate efectivele combatante cât se poate de repede înainte. 
Această idee a rămas de bază şi pentru toate măsurile luate de 
Comandament în zilele următoare. 

In seara de 17 Noemvrie, situația era următaarea; (schiţa 
Nr. 6). 

In fata Grupului Morgen inamicul evacuase pozitiunile in 
mod cu totul precipitat, în noaptea de 15/16 Noemvrie şi se retră- 
sese spre Sud. Mişcarea a fost executată extraordinar de abil. Incă 
cu o seară înainte Grupul a raportat cu toată certitudinea, că 
n'ar exista indicii pentru asemenea operaţiuni. Chiar în dimineaţa 
zilei următoare nu s'a observat nimic, referitor la plecare. Cu atât 
mai energic și viguros a început Generalul v. Morgen urmărirea, 
când, a observat ceea ce se întâmplase. Desfăşurarea forţelor pe şo- 
selele strimte de munte nu erau tocmai uşoară. Ariergardele inamice 
au încercat adeseaori să opună o rezistenţă îndârjită. Cu toate 
acestea s'a ajuns, la 17 Noemvrie, cu Diviziile 12 infanterie bava- 
reza și 76 rezervă, la colțul de Sud-Est al bazinului Câmpulung. Bri- 
gada 8 munte se afla în ascensiune spre Leota. Ea trebuia să stră- 
pungă de acolo spre şoseaua Sinaiei, în spatele Românilor, care se 
mențineau în fața Corpului XXXIX rezervă, în Valea Prahovei. 

Evacuarea urgentă a bazinului Câmpulung se datorește, in- 
contestabil, înaintării repezi, a Grupului Krafft v. Dellmensingen. 
Pe când aripa lui dreaptă se apropia de Piteşti, la 15 Noemvrie, a 
apărut cea stângă la Ungureni (intrarea Nord-Vest a bazinului) 
unde a respins o brigadă de puscasi inamică, care l-a întâmpinat 
acolo. Dar şi lui nu i-a reușit să taie retragerea inamicului, din 
cauza plecării precipitate a acestuia. 

La 17 Noemvrie, Divizia 735 austriacă, precum gi Divizia 
216 infanterie se aflau pe linia Albota—Catanele—Udeni—Drăghi- 
ceşti, (Sud şi Sud-Est de Piteşti); Brigada 2 munte austriacă în Be- 
leti; Corpul alpin cu câte un regiment la Davidesti si Vulturesti, 


167 


www.dacoromanica.ro 


¥ 


"| eUaguremiX 2 +. "CâmBuluiâtl tig eh a NS SACS TARA 
Treceresa Ou lui [10-13 Meme. Ni Gane cB A Ne or Mor if Tn AS AS amp 7 ES Vă 
1916) Și (7319/3763 prin Murems: €” & So} in, (RV 0 Ne frigel meas, À : 
4 My) a, + 75 
PEN la Tr Moezd. 1916. — i ZNO 2 
SC hrf3 Mn 6 : ÿ % i aA PAID ra 
ig orders (ara sl HAS we Z 

PA virf 

= yt, as me 

f il LOX iy 

ee À CIN a 


a 


? 
“ayy Las i) 


, 
‘, 
1 
NY 


ae Swe Tr 


D3 1 & Ÿ pshi iy Manèiu lescu 


RX rea | Gligand Tore din Yoke % à 


A 


/ \ Mer 
D lolnies | S 


Tampenii 


"73.7. 
A O Serbaneshr 


i E Costi oles 1SCo A 
eres ty” d Clejani 


Brancov 2 LA Dev % E Ruse lui Aşa of me 
pi mavens Route Le era îi 1 E é a LG ZĂ de a | ey / 
Varypru, ISX Y difere 
XI 5% SD! Î | 
au 0 KE: Q : DRE ff co pu flaming À Vice te re) D. 
“Gre gavesl 07 JAN ne gén Brat DA aie . 
o ae săi DR Berber d À Pigaresti 
„Segarteau © Caracal \ 5355 : : \ 


Legends: 
Trupe germane si jusho-Ungue 
»» Cavalerie germană 
sed Aiscur: f PRR 


Pa /) 
mm o7r//i D.26¢ oy Yng 


Gr. “d i A PHoasd 
1: 900000. A\NSziva + M akensen 


fo f Va 4? Joke. 


www.dacoromanica.ro 


al treilea era pe punctul de a se infiltra în spatele Diviziei 12 in- 
fanterie a Grupului v. Morgen, în valea Dâmboviţei, la Văleni. 

Trupele Grupurilor erau pe tot frontul în contact cu inamicul, 
care nw mai putea însă rezista atacurilor noastre, executate cu o 
vigoare demnă de admirat. 

Infanteria Grupului Kiihne pierduse contactul cu inamicul 
dela plecarea de pe Olt. Numai astăseară, avangarda Diviziei 11 in- 
fanterie bavareză s'a ciocnit, în regiunea dela Baciu — (pe Glava- 
cioc), de infanterie şi cavalerie română. Aceasta respinsese Divizia 
6 cavalerie Schmettow dela Baciu în spre Sud-Vest; a trebuit să 
cedeze însă la rândul ei spre Sud-Est, când a sosit în ajutor avan- 
- garda bavareză si pe lângă ea Divizia 7 cavalerie. 

In spatele acestor unităţi, aflate în lupte la 17 Noemvrie, au 
intrat Divizia 11 infanterie bavareză cu grosul forțelor în Talpa 
lonesti; Divizia 109 infanterie, în Adunaţii Butesti; Divizia 41 in- 
fanterie în Selaru, Divizia 501 infanterie în Costeşti. 

Dela Mackensen aveam numai informaţia, că trupele de'a 
aripa sa stângă au bătut inamicul în regiunea Copaciu—Ghimpati 
şi l-au respins azi din nou. Aripa formată din Divizia 217 infan- 
terie, va înainta la 18 Noemvrie, în direchia Mihăileşti pe Arges; 
Divizia Cavalerie Goltz, aflată mai în spre Nord, va înainta peste 
Argeș, spre Buftea, 15 km. Nord-Vest de București. 

In urma acestor informatiuni nu aveam niciun motiv să-mi 
modific hotărîrea ce rezulta din judecarea situaţiei, comunicată la 
16 Noemvrie O. H. L. Ea arăta de altfel că nu credeam posibil că 
fără ajutor rus important, Românii vor fi capabili să reziste la 
Vest de Bucuresti sau în regiunea Bucuresti. Credeam deci, că ina- 
micul intenţiona să-și continue retragerea. Dacă voiam să le 
cauzăm pierderi însemnate, trebuia făcut totul pentru a-i urmări 
cât de aproape, înaintând astfel încât să zădărnicim orice încer- 
care de rezistenţă, prin mișcări de învăluire. Această acţiune nu 
se putea face de aripa de Est, de sigur, pe direcţia luată brusc în 
spre Nord—Est, care era în dependenţă continuă faţă de restul fron- 
tului. Dimpotrivă puteam reuşi cu această acţiune în munţi, la 
aripa de Vest, utilizând acolo trupele de munte, cărora inamicul 
nu putea să le facă faţă cu ceva asemănător. 

In consecință a rămas hotărît la 18 Noemvrie, să se continue 
urmărirea. Schmettow trebuia să ajungă în regiunea Argeşului, 
mai sus de Malul Spart; Corpul LIV tot pe Argeş, dela Malul Spart 


170 


www.dacoromanica.ro 


până la Fundu Părului; Grupul Krafft pe linia ferată Titu—Co- 
lanu; Grupul v. Morgen spre linia Târgoviste—Valea Lungă. Di- 
vizia 115 infanterie trebuia să ajungă la Drăgăneşti, Nord-Vest de 
Rosiori-de-Vede, iar Divizia 2 cavalerie a Generalului v. Etzel adusa 
ulterior, până în seara de 19 Noemvrie la Râmnicu Vâlcea. 

Aceste măsuri nu au fost modificate cu nimic, cu toate că 
Armata 9-a — după dispoziţia O. H. L. — a fost scoasă de sub 
ordinele Comandamentului de grup Arhiducele Carol, trecând sub 
ordinele Grupului de armate Mackensen. Această dispozijiune sau 
una asemănătoare, de exemplu, punerea în sub ordine a așa zisei 
Armate de Dunăre sub Comandamentul Armatei 9-a, devenise ab- 
solut necesară, din cauza desfăşurării evenimentelor ulterioare le- 
găturii între ambele armate. 

Totuşi primul ordin primit dela Mackensen, în noaptea spre 
18 Noemvrie, nu a necesitat vreo modificare a ordinelor mele. El 
mi-a comunicat, că intenţionează o lovitură asupra Bucureştiului. 
Trupele bulgare şi cele turceşti n'ar fi proprii pentru aceasta. 

In consecinţă se proiectează ca operaţiunea să se execute de Di- 
viziile 11 bavareză si 115 infanterie, în legătură cu Divizia 217 in- 
fanterie. In cazul unei rezistențe mai puternice în regiunea Bu- 
curesti va fi necesar să se întărească efectivele Armatei de Dunăre, 
pentru a se putea înainta cu trupe bine dotate pe la Sud, pe când 
Armata 9-a va înainta pe la Nord de Bucuresti. Înaintarea Diviziei 
11 infanterie bavareză trebuia să se execute, deocamdată, prin Ble- 
jeşti— Clejani spre Mihăileşti. Divizia 115 infanterie ar trebui să 
urmeze trupele bavareze, Divizia 109 infanterie în spre frontul de 
Vest şi spre Nord—Vest de Bucuresti. 

Am răspuns la aceasta, că menţin pentru 18 Noemvrie executarea 
ordinelor mele anterioare. Divizia 11 infanterie bavareză sar 
afla în prezent în luptă, Divizia 115 infanterie ar înainta deja în 
direcţia aproximativă, pe care ar trebui s'o aibă. 


171 


www.dacoromanica.ro 


BĂTĂLIA DE PE ARGEȘ 


(Schitele 7 şi 8) 


Abia în cursul zilei de 18 Noemvrie mi-am dat seamă că Ar- 
mata de Dunăre se afla într'o situaţie critică, ce reclama intervenţia 
imediata a aripei drepte a Armatei 9-a. Această necesitate s'a arătat 
însă cu încetul. Din informaţiile detaliate ale Generalului Macken- 
sen, asupra situaţiei Armatei de Dunăre, în ajun, primite în zorii 
zilei, nu rezulta de loc aceasta. Se arăta, că: 

Divizia 1 infanterie bulgară ar fi fost ieri după amiază în îna- 
intare peste Neajlov pe frontul Brăniştari—Călugăreni, împotriva 
unui inamic, adăpostit în tranșee, pe înălțimile Sud de Adunaţii Co- 
păceni. Inamic a fost semnalat si la Prund, pe Lacul Greaca si 
la Coeni; aceştia erau Ruși. 

Divizia 12 infanterie bulgară a ajuns la Singureni pe Neajlov; 

Divizia 217 pe linia Epuresti—Bulbucata, în aceeaşi regiune. 

Divizia 26 infanterie turcă cu primele elemente la Prunaru, 
Nord-Est de Drăgăneşti. Divizia de cavalerie Goltz a trebuit să 
cedeze în fafa unui inamic puternic, retrăgându-se dela Mereni 
spre Crevenicu Mare; pe inamic îl ştia seara pe linia Clejani—Fur- 
culești. Situaţia în regiunea Flămânda rămăsese neclară. 

Am dedus deci că între aripa dreaptă a Armatei 9-a şi cea 
stângă a Armatei de Dunăre se găseau forte inamice. 

Acest lucru nu m'a surprins prea mult. Frau probabil unită- 
tile române, cu care s'a ciocnit seara cavaleria Generalului Schmet- 
tow şi avangarda Diviziei 11 infanterie bavareză, în regiunea Ba- 
ciu, sau poate acele de care se loviseră eseloanele dinapoi ale Di- 
viziei 11 infanterie bavareză, seara târziu, la Gäleteni, respingân- 
du-le în spre Sud-Est. 

Noua situaţie m'a nelinistit mai putin. Cu cât Români inain- 
tau mai mult în spaţiul dintre cele două armate, sau rămâneau 


172 


www.dacoromanica.ro 


în el, cu atât creșteau sorții de a-i captura, prin o înaintare vigu- 
roasă a Armatei 9-a spre Est. Eram deci cu totul de acord, cu 
propunerea Generalului Kiihne, că Divizia 11 infanterie bavareză 
să continue marșul dela Baciu spre Uesti—Goleasca, din momentul 
ce a distrus inamicul din faţa ei. 

Presupuneam, ceea ce era natural, că Armata de Dunăre ţine. 
Nu aveam pentru ce să mă îndoiesc de aceasta. Dimpotrivă, jude- 
când după înaintarea ei impetuoasä în direcţia Bucuresti, trebuia 
să admitem că era completamente sigură pe ceea ce făcea. 

Oarecari bănueli s'au ivit la Armata 9-a abia la primirea a 
două telegrame, sosite în acelaşi timp, prin care Mackensen cerea 
urgent să sprijin aripa stângă a Armatei de Dunăre, fafa de un 
adversar ce atacă de pe linia Flämânda—Rusii lui Assan. De si- 
gur, că pentru acea zi nu se putea face nimic. Nu era posibil, să 
transmitem, până la căderea întunerecului, trupelor aflate în mars, 
alte ordine care să fie executate, noaptea fiind întunecoasă. După 
cum s'a constatat în curând, amânarea acestor dispozitiuni a prins 
bine. 

După amiază, la ora 17, Generalul Krafft v. Dellmensingen 
a prezentat un ordin al Armatei {-a române, incontestabil autentic, 
capturat dela doi ofiţeri români de stat major, rätäciti cu automo- 
bilul între liniile noastre. El conţinea: 

„Atacul grupului de manevră, definitiv constituit ieri 17 Noem- 
orie, începe în direcția generală Drăgăneşti (Vlașca), împotriva ina- 
micului ce a intrat în țară, trecând Dunărea. 

„Armata 1-a are misiunea, să lupte pe pozițiile ce ocupă si să 
le menfinä cu orice pref, pentru a fixa toate forțele aflate in fafa 
ei. Este de cel mai mare interes, ca acțiunea trupelor Armatei 1-a 
să fie cât mai agresivă, provocând, prin măsuri energice, pe inamic 
să se desfășoare gi să-şi menţină toate forțele în fafa sectorului ei. 
Se va da o atenfiune deosebită creierei de rezerve înapoia aripei 
stângi a fiecărei unități. Rezerva Armatei, aflată la Gliganu, (10 
km. Est de Costeşti), rămâne la dispoziția exclusivă a Armatei, etc. 

„De acțiunea ce începe azi, depinde soarta neamului. Cer dela 
toți, ofițerii şi trupă, să moară la posturi. Reamintifi tuturon, că 
nu cunosc mila fafa de lași. Fără considerație de grad ei vor fi ime- 
diat împuşcaţi. Salvaţi fara strämoseascä de urgia barbarilor. Ofi- 


17> 


www.dacoromanica.ro 


feri și trupă ai Armatei 1-a, Dumnezeu să vă răsplătească! Inainte 
cu Dumnezeu pentru Țară si Regel 


Comandantul Armatei 1-a 
General Stratilescu 
„Șef de stat major, 
Lt.-Colonel Gioanescul". 


Acest ordin a risip.t complet întunerecul, în care pluteam, în 
privinţa intenţiunilor Comandamentului român. Contrar presupu- 
nerilor mele, el se hotarise la o ultimă încercare pentru salvarea 
Capitalei. După informaţiile obţinute am stabilit, în cursul serii, că 
Armata l-a a Generalului Stratilescu — tare de aproximativ 4 di- 
vizii — trebuia să oprească forțele noastre, ce înaintau călare pe 
Argeș, din direcţia generală Pitesti, în timp ce Armata 2-a sau gru- 
pul de manevră, compus din 4 divizii de infanterie plus o divizie 
de cavalerie, trebuia să cadă, prin surprindere, asupra: flancului 
stâng al Armatei de Dunăre, a cărei aripă dreaptă urma să fie imo- 
bilizată de două divizii ruse, de curând sosite, la Sud de Bucuresti. y 
Acest plan n'ar fi fost rău, dacă nu ar fi desconsiderat complet Gru- 
pul Kühne al Armatei 9-a. In realitate, era însă sortit insuccesului. 
Chiar dacă Armata 2-a română, (Grupul de manevră) ar fi reuşit să 
pericliteze Armata de Dunăre, mai grav decât a fost de fapt, rezulta- 
tul ar fi fost acelaşi: Gupul Kiihne tot i-r fi căzut în spate. M. C. G. 
roman nu a sperat de loc că Armata i-a va imobiliza acest grup. 
Aceasta rezultă chiar din conţinutul ordinului. M. C. G. român nu 
conta decât pe forţele germane din zona Piteşti. El nu a avut cu- 
nostin{a de înaintarea celor 5 divizii ale Grupului Kiihne, care ve- 
neau din spre Olt. Probabil a crezut, că după trecerea Oltului 
(care nu putea să le fi rămas necunoscută) acest grup a fost îm- 
pärtit Armatei de Dunăre şi grupului Krafft. O eroare catastrofală. 
De aci dovada strălucită a modului reușit, în care Corpul de 
cavalerie a ştiut să opereze. 

Era firesc să tragem acum din situaţia atât de favorabilă, cele 
mai strălucite beneficii. Primul gând a fost să las Grupul Kiihne, 
sa-si continue înaintarea, oblicând, potrivit ordinului Mackensen, 
din 19 Noemvrie numai Divizia 11 bavareză, — pur şi simplu în 
spre Est. Dacă acest grup trecea Argeşul, cam pe linia Malu 
Spart—Ungureni, atunci eram în drept să sperăm, că niciuna din 
cele două armate române nu va reuşi să treacă înapoi. Totuşi in- 


174 


www.dacoromanica.ro 


formațiunile, ce soseau pe rând asupra desfăşurării evenimen- 
telor din 18 Noemvrie, ne-au oprit să ne mai gândim la asemenea 


lucruri. 
Situaţia Armatei de Dunăre era mult mai gravă, decât pu- 


ar, Bâ/3//a depe Arges 
i Si/vatsa 18 ce ore Be Serg 


linia-lyciaace / 


, 


| Je LC 
Och best O Rlungulety 


pia SN 


fy NS Bol tas 
04] SS Zur bout y R : 
Xe Ce 
" Fire fad 
zi LA rm NA 
K ühn e % jee (and Aa) 
Ve ces Vei nae a MA s * 
Zoo Lies toc) osie u al 4 e \ 
o ai > / Mo/s 
Seu 011 bă i su Shines stun 
Brosteui Crâgencuo Bina 2 > (o, 
Cale. Sy eră, à d Pipe NGYCR 
Ve de Frsnane 4 pba a Le 


Arm. de Qundre 


i \ ane, "A lugèren 
Bi: d ce © i CvGoltz ou 1 
$s RENE . oo . / D 
\ a 


ends 


eum au 7ru, MINE și eustra ungere : 
> ie pete germani 1:800000. 


om O27 fi { Romeén 
Sep rac © 
si Sent Wa 7 


tusem deduce din informatiunile de pânä acum. Divizia 26 infan- 
terie turcă se află pe linia Drägänesti—Târnava, în apărare, im- 
potriva unui inamic superior numericeste, care atacă din spre Nord. 
Divizia de cavalerie Goltz a fost respinsă până la Naipu, unde se 
menținea cu greutate, sprijinită de trupe germane de Landsturm. 


[2 o ” » vin 


175 


www.dacoromanica.ro 


Legatura cu Divizia 217 infanterie, era interceptată de inamic la 
Bălăria. După informatiuni Divizia 217 infanterie ar fi în luptă în 
regiunea Băneşti, cu un inamic superior. Şi împotriva diviziilor 
bulgare, aflate pe linia Prund—Comana, Ruşii au obţinut în mai 
multe parfi succese. Dar pe cât de putin îmbucurătoare era situa- 
tia aci, pe atât de favorabilă era la Armata 9-a. 

Schmettoro s'a degajat foarte bine de inamicul care se reträgea 
spre Sud-Est, pentru a continua înaintarea către Nord-Est, spre 
Argeș. Cavaleria germană rtrecuse, imediat după amiază, Neajlo- 
vul, în regiunea Nord-Est de Uesti—Goleasca. 

Corpul LIV a ajuns cu primele elemente ale Diviziei 11 infan- 
terie bavareză la Ueşti Goleasca; ale Diviziei 109 infanterie la 
Căscioarele pe Argeş, ale Diviziei 41 infanterie la Fundu Părului; 
Divizia 301 infanterie lupta în legătură cu aripa dreaptă a Grupu- 
lui Krafft la Costeşti, probabil împotriva rezervei Armatei ro- 
mâne — menţionată în ordinul de operaţiuni — că se afla atunci 
la Gliganu. 

Grupul Krafft s'a ciocnit în cursul dimineţii pe linia Costeşti— 
Stanislăveşti—Gorganu, de pozifiuni pe care inamicul a încercat 
să le păstreze cu îndârjire. Spre seară însă, au fost străpunse, atât 
la Stänislavesti ca si la Gorganu; un detaşament al Diviziei 73 
infanterie austriacă ajunsese chiar până la Rätesti, deci până 
aproape în spatele Românilor, ce rezistau mai departe spre Vest. 

Brigada 2 munte austriacă se afla în înaintare dela Beleti 
spre Drägesti; Corpul alpin, pe mai multe coloane prin regiunea 
deluroasă, la Sud de bazinul Câmpulungului, în spre Manesti, în 
Valea Dâmboviţei. 

Corpul I rezervă a ajuns la Voineşti, întâmpinând dificultăţi 
imense din cauza drumurilor. 

Din datele situaţiei nu mai putea exista nicio îndoială, că 
Armata i-a română ar fi în stare să se mai menţină pe actualele 
pozitiuni. După toate probabilitățile, trebuia să înceapă retragerea 
chiar în noaptea următoare. Dacă se întâmplă aceasta, atunci ne 
scapă din mână, în cazul când Generalul Kiihne ar continua mar- 
sul spre Est, la 19 Noemvrie. Pentru a captura pe adversar, era 
nevoie, să ajungem pe drumul cel mai scurt, pe comunicaţiunile 
sale. 

Dacă schimbarea de direcţie în spre Sud, a aripei drepte 
Kiihne, ar fi devenit necesară, pentru a veni în ajutorul Armatei 


126 


www.dacoromanica.ro 


de Dunăre, atunci mişcarea contrarie pe aripa stângă devenea tot 
atât necesară, pentru a distruge inamicul aflat înaintea trupelor 
lui Krafft. Eu am dat în consecinţă, pentru 19 Noemvrie următorul 
ordin de armată: 

»1. Inamicul a înaintat cu o armată în spre Armata de Dunare 
şi asupra aripei drepte a Corpului LIV; unităţi din această armată 
sau deplasat prin fata Diviziei 11 infanterie bavareză peste linia 
Flämända—Rusii lui Assan, în spre Sud-Est. 

„Armata 1-a română încearcă să oprească Grupul Krafft. Ea 
se afla, pe seară încă, la Stänislävesti—Oarja, având rezerve puter- 
nice in spre Gliganu. De-a-lungul Argeșului, unități din Divizia 73 
infanterie austriacă au pătruns până la Rätesti. 

„2. Armata 9-a va ataca la 19 Noemvrie ambele armate ina- 
mice. 

„3. Generalul Kiihne, cu Divizia 11 infanterie bavareză si Di- 
vizia 109 infanterie atacă spatele inamicului la Sud de linia Fla- 
mânda—Rusii lui Assan gi îi taie retragerea spre Bucuresti. Re- 
zerve puternice se vor afla în spatele aripei stângi. 

„4. Generalul Conte Schmettoro acoperă atacul Kühne în 
spre București. Se vor face recunoașteri pe șoselele ce duc dela Bu- 
curesti spre Vest, precum si pe linia Bucureşti— Târgoviște. O ina- 
intare a inamicului asupra flancului stâng al lui Kiihne va fi îm- 
piedicată de Corpul de cavalerie în regiunea Argeşului sau la Cio- 
rogârla. Calea ferată Bucureşti— Ploiești va fi interceptată. 

„5. Generalul Krafft v. Dellmensingen, căruia s'a pus în 
subordine, Divizia 301 infanterie, va respinge şi în viitor inamicul 
din față, 'făcând efortul pe aripa dreaptă. 

„0. Divizia 41 infanterie va opera până la noi ordine inde- 
pendent. Ea taie retragerea Armatei 1-a române, aflată in fafa 
Grupului Krafft, cu grosul forţelor pe malul de sud, cu o flanc- 
gardă pe malul de Nord al Argeșului. 

„7. Corpurile I şi XXXIX rezervă îşi păstrează misiunile de 
până acum. 

„8. Divizia 115 infanterie si Brigada 2 cicliști vor ajunge, ca 

"rezerve de armată, până la ora 8 dimineaţa la Broșteni; se va men- 
(ine legătura telefonică prin Rosiori-de-Vede". 

Din nefericire sa modificat din acest ordin, punctul refe- 
ritor la concursul Diviziei 109 infanterie, în luptele Armatei de Du- 
năre. Grupul de armată Mackensen a renunţat la el. Generalul 


77509 — 12 177 


www.dacoromanica.ro 


Kiihne a primit ordin, chiar în noaptea de 19 Noemvrie, de a nu 
lăsa Divizia 109 infanterie să pornească spre Sud-Est, ci să ră- 
mână pe Arges. Această măsură sa răzbunat în acţiunile din 19 


suis 
Wy 


Sg 
C. Alp. 
Aden N 
LS divuhs 
S385 bură Fou 
D : 
S Mas = 4 
ane t@S cu 
“ce D7: ; = 1 
eu din di di 
ss Dă 
Agra NAND 301 
9 er, Kuhne À x an Lu 
> fai ei 
Vraci, Uesh a Qn ' 
lalpa Joreshy 3 Vth igh 
forculastz)9 Ei 
Bre; E si 
he. 
D.115 © simi 
dragon Braava © 
Legendă: (Prigmesti, A 
ES ed rupe germane s1oustro dngre Arm.de Dună 
Pop emana 1: 800000 
Panevre tn refregere CE a ie 


Batslia de pe Arge 
Si/vatia la 20 priori A Sie 
Schita N°8 


şi 20 Noemvrie, la aripa stângă a Armatei de Dunăre. De sigur că 
intervenţia Diviziei 11 bavareză — care în după amiaza de 19 
Noemvrie a trecut sub ordinele Armatei de Dunăre, a fost în dea- 
juns de simțită pe comunicațiile Românilor pentruca atacul lor din 


178 


www.dacoromanica.ro 


ziua de 20 Noemvrie să se prăbuşească complet. Forţele ei n'au 
fost însă suficiente, pentru a tăia retragerea adversarului prin Mi- 
hăilești spre Bucureşti. Astfel, că la 20 şi 21 Noemvrie, numeroase 
unități române scăpate pe acest pod, ar fi fost distruse, daca Di- 
vizia 109 infanterie ar fi operat în acea directiune. Nici Divizia 6 ca- 
valerie n'a putut contribui cu nimic, pentru a împiedica fuga lor, 
desi am lăsat-o să acţioneze la 20 Noemvrie dimineaţa dela Sud de 
Malu Spart în spre Mihăileşti. Ea s'a ciocnit la Fălcoianca de o 
rezistență dârză a unei flancgarde române, pe care n'a fost în stare 
s'o înfrângă la vreme. 

Şi pe aripa de Nord, operaţiunea de distrugere contra Armatei 
l-a română, n'a reuşit decât în parte. 

Cu toate succesele zilei de ieri, Grupul Krafft a întâmpinat 
la 19 Noemvrie pe linia Reciu—Mănciuleşti—Băduleşti, o rezistență 
atât de îndârjită, încât puteam spera, că încercuirea adversarului 
de către Divizia 41 infanterie, va reuşi. 

Când însă această divizie a trecut Argeșul la Ungureni si a 
cucerit printr'un asalt irezistibil localităţile Crovu şi Odobeşti, cu 
toată rezistenţa disperată a forţelor inamice superioare numeri- 
ceşte, pe direcţia atât de importantă prin nodul de comunicaţie 
Titu, acest succes s'a resimţit încă seara, în faţa frontului Grupului 
Krafft. Inamicul a început să cedeze pe toată linia. 

Divizia 301 infanterie a ajuns la Negrasi; Divizia 73 la Teiul 
din Deal; Divizia 216 infanterie la înălţimea dela Gura Foii; un 
detașament cu efectiv redus sub comanda Maiorului rănit Richter, 
a pus stăpânire încă în cursul nopții, pe târguşorul Găeşti. 

Cavaleria Corpului I rezervă a ajuns până la Dragomirești, 
Divizia 12 infanterie bavareză până la Ungureni, în Valea Dâm- 
bovitei. 

La 20 Noemvrie s'a hotărît soarta ambelor armate române, 
dar — după cum am mai spus — nu tocmai atât de dezastruos, 
după cum mă asteptasem. 

Generalul Schmidt v. Knobelsdorf a împins oamenii Diviziei 
41 infanterie atât de extenuati, încă în dimineaţa zilei până la 
Titu, care a fost cucerit. Astfel s'a interceptat Românilor accesul 
şoselei atât de importante, ce trece prin această localitate, după 
cum se făcuse încă de ieri cu drumurile de ambele parti ale Ar- 
geşului. Inamicul a suferit pierderi grele în morţi, răniţi, prizonieri 
şi material de războiu. Spaţiul între Titu şi Târgovişte, l-a ocupat 


179 


www.dacoromanica.ro 


Corpul I rezervă la amiază; a rămas însă neocupată o porţiune 
din el, prin care s'a refugiat o mare parte a Armatei i-a române 
în spre Est. De asemenea au putut să scape o parte considerabilă 
a inamicului, ce se refugiase în faţa Diviziei 501 infanterie de pe 
malul drept al Argeșului, scăpând în spatele Diviziei 41 infanterie— 
adică în spre Vest, pentrucă apoi, aruncând armele şi echipamentul 
să se retragă, ca civili inofensivi, spre localităţile de origină. In 
tot cazul, un lucru era sigur: pe această armată a Românilor nu 
mai trebuia să se conteze în viitor. In mod asemănător sau des- 
fășurat evenimentele si pe cealaltă aripă. Atacul în spate al Divi- 
ziei 11 infanterie bavareză a redat spaţiul necesar aripei stângi a 
Armatei de Dunăre, în cursul zilei de 20 Noemvrie. Si Armata 2-a 
română s'a prăbuşit. Ea a încercat să se salveze peste podurile dela 
Mihăilești şi Poşta. Aceasta i-a reușit, însă cu pierderi forte în- 
semnate. Din cauza luptelor grele din ultimele zile, Armata de 
Dunăre nu mai era în stare, să menţină un contact strâns. Ea s'a 
rezumat mai mult, ca să culeagă prada bogată, pe care i-o îm- 
pingea Divizia 11 infanterie bavareză, ce înainta prin Mereni, Rușii 
lui Assan — Clejani. Ca şi Divizia 6-a cavalerie, nici bavarezii 
n'au putut să parcurgă, în ziua de 20 Noemvrie, drumul lung până 
la trecerile peste Argeş, la Sud de Malu Spart. 

Nici intentiunea mea, ca Divizia 7 cavalerie, sprijinită de 
unităţi ale Diviziei 109 infanterie să înainteze pe malul stâng (Est) 
al Argeşului împotriva fugarilor, n'a fost executabilă. Inamicul 
a atacat aproape toată ziua, în mod foarte violent, cu forţe proa- 
spete aduse din Bucureşti, capetele de pod la Malu Spart şi Căşcioa- 
rele. Se părea, că ştie precis, despre ce este vorba pentru el. De 
abia la căderea întunericului, s'a retras în spre Est. 

Pe baza acestor evenimente, urmărirea adversarului hätut 
trebuia începută imediat printr'o eşalonare spre Bucureşti. Pentru 
21 Noemvrie sa ordonat, în consecinţă: 

— Schmettor să înainteze în direcţia generală Tigänesti pe 
Ialomiţa. Trebuia deci să înainteze călare, pe cât posibil fără lupte, 
pentru a tăia Românilor retragerea. Liniile de cale ferată Bucu- 
reşti— Ploieşti şi Ploiesti—Urziceni, vor fi interceptate din vieme; 
spre Bucureşti trebuesc să se execute recunoașteri, prin orice mij- 
loace posibile. 


— Corpul LIV, menţinând capul de pod dela-Malu Spart, st 
180 


www.dacoromanica.ro 


ajungă, cu aripa stângă în regiunea Răcarii pe şoseaua Târgoviște— 
București; Divizia 115 infanterie să fie adusă până la Malu Spart; 

— Grupul Krafft să ajungă pe linia ferată Titu—Nucet, cu 
unităţile ce luptau la Sud de munţi, iar Corpul alpin şi Brigada 
2 munte, să fie contopite în regiunea Bălenii pe [alomifa, sub co- 
manda Feldmaresalului-Locot. Baron v. Goinginger. Unitatea aflată 
până acum, sub ordinele sale, a fost disolvată, iar trupele respec- 
tive au fost repartizate Diviziei 301 infanterie, sub comanda Gene- 
ralului v. Busse; 

— Corpul I rezervă va trebui să intervină cu aripa dreaptă 
spre Dărmăneşti si să trimită un detaşament spre Valea Lungă, pen- 
tru a tăia retragerea inamicului, aflat în această vale. Brigada 8 
munte va trebui să fie împinsă mai departe spre Valea Prahovei, în 
regiunea Câmpina. Brigada de cavalerie transilvăneană, în curs 
de transport prin trecătoarea Bran, va trebui să fie repede pusă în 
cap, ca să opereze spre Ploesti. 


www.dacoromanica.ro 


CUCERIREA BUCUREŞTIULUI 


Până la 21 Noemvrie, Grupurile Kiihne, Krafft şi Morgen, îşi 
continuau înaintarea fără răgaz spre Est, după ordinele mentio- 
nate; Armata de Dunăre se bătea cu ariergardele inamicului în 
sectorul Neajlovului, mai jos de Mihăileşti şi până la Prund. 

Înaintarea Armatei 9-a a părut foarte hazardată Conducerei 
supreme germane, deoarece presupunea că flancul ei drept ar pu- 
tea fi periclitat din spre Bucureşti. Ea s'a opus deci şi a atras aten- 
fiunea, în repeiate rânduri, asupra necesităţii, ca aripele interi- 
oare ale ambelor armate să păstreze legătura între ele. Cu 
multă greutate a putut fi determinată să nu limiteze ordinele Ar- 
matei 9-a şi măsurile acestera. Abia după ce am asigurat-o în mod 
categoric, că inamicul nu mai avea forţă și sub niciun motiv, n'ar 
mai putea să ne provoace un rău serios din acest punct de vedere, 
s'a hotărit, în fine, a lăsa evenimentele să-şi urmeze cursul. 

Desfășurarea lor a corespuns de alifel ordinelor Conducerii 
supreme germane pentru continuarea operaţiunilor, primite în ziua 
de 21 Noemvrie, în următoarea redactare: 

„Grupul de armate Mackensen va trebui să urmărească, fără 
preget, inamicul bătut de Armata 9-a pe Arges la Nord de Bucu- 
reşti. Aripa stângă va urmări prin munţi spre Buzău; masa ca- 
valeriei spre calea ferată București— Feteşti. Cucerirea cât mai 
urgentă a Bucureştiului rămâne misiunea viitoare a Grupului de 
armate. Urmează a se aprecia dacă nu se poate obține o acțiune 
eficace, prin trecerea cavaleriei bulgare la Turtucaia și mai jos 
pentru a concura cu Corpul de cavalerie Schmettow; detasa- 
mentul Szivo va fi transportat pe Dunăre și debarcat cât mai de- 
parte spre Est“. 

Comandamentul Mackensen a mai adăugat acestui ordin nu 
mai: „Cucerirea Bucureștiului constitue misiunea Armatei de Du- 


182 


www.dacoromanica.ro- 


näre"”, De fapt, acest ordin nici nu mai avea nevoie de alia comple- 
tare, Această constatare nu putea să fie de fel spre lauda Condu- 
cerii supreme germane, în privinţa redactării, ci dimpotrivă. Dacă 
Conducerea supremă germană s’ar fi mulţumit numai ca să prescrie 
Grupului de armate să urmărească intens şi să pună stăpânire pe 
Bucureşti, atunci ar fi făcut totul ce cădea în atribuţiile ei. De 
altfel era treaba Grupului de armate ca să hotărască executarea 
acestui ordin, prin misiuni date ambelor armate. Comandamentul 
suprem german nu putea să aprecieze de loc în acel moment dacă 
putea să se mai înfăptuiască prescriptiunea, pe care o sugerasem 
„eu câteva zile înainte, ca aripa stângă să înainteze prin munţi spre 
Buzău. Trimiterea Corpului de cavalerie spre linia ferată Bucu- 
rești— Feteşti urmărea numai scopul, în cazul când Corpul era ne- 
cesar în acea direcfiune să intercepteze linia ferată. O. II. 
L. nu putea să ştie nici dacă o interceptare de cale ferată merita 
să se facă, nici dacă această însărcinare nu putea să se execute tot 
atât de bine de către o patrulă. Astfel nu s’ar fi extenuat decât 12 cai 
morţi de oboseală, în loc de 9000. Dispozitiunea de a imbarca pe 
Szivo pe Dunăre a avut partea ei bună. Dacă i-ar fi fost comu- 
nicată imediat — eu am rugat pe Mackensen insistent să n’o facă — 
atunci puteam fi siguri că bravii mineri şi grăniceri, care au hur- 
fuit pe inamic începând dela Orşova, n'ar mai fi continuat această 
goană, cu pasiune, nicio zi. Inamicul le-ar fi scăpat probabil şi ar 
fi putut să provoace pagube însemnate cu cei 10.000 oameni şi 
40 tunuri, în spatele Grupului de armate. 

Din fericire aceste operațiuni n'au avut nicio urmare neplă- 
cută. Eu am lăsat Armata la 21 şi 22 Noemvrie să înainteze mai de- 
parte în direcţia iniţială. Fa n’a înaintat însă atât de repede pe 
cât am dorit-o. Aceasta se datora atât rezistentelor dârze ale arier- 
gardelor inamice, pe toate şoselele de mars, care fortau trupele să 
se desfășoare, cât mai ales stării drumurilor, ce deveniseră imprac- 
ticabile, din cauza ploilor puternice şi a distrugerii metodice a 
tuturor trecerilor, pe care trebuia să le utilizăm. 

Nu este lipsit de interes nici ordinul captura, la 21 Noemvrie, 
adresat corpului 3 cavalerie rus: 

„După sosirea în Râmnicu-Sărat și după un repaus de 2 zile, 
Corpul de cavalerie va märsälui mai departe în regiunea Țigănești, 
(30 km. Nord Bucureşti) — Brănești (20 km. Est București) pentru 
a face legătura între trupele generalului Alijer (Corpul IV rus), 


183 


www.dacoromanica.ro 


care operează la Sud de București si cu Divizia 15 infanterie (a 
Corpului VIII rus), care este concentrată în regiunea Satul Nou— 
Țigănești (ambele localităţi 30 km. Nord de Bucuresti)". 

Deoarece la 21 Noemvrie Tigänesti nu mai erau decât la o zi 
depărtare de elementele înaintate ale Armatei 9-a, iar dela Râmni- 
cul Sărat, şase până la şapte etape, acest ordin ne face să tragem 
concluzia, cât de nereal erau informate comandamentele inamice 
asupra evenimentelor din ultimul timp. Aceasta își mai avea im- 
portanta însă şi din alt punct de vedere. 

Dacă inamicul intenţiona să intervină cu Corpul de cavalerie, 
în parte, la Est de Bucureşti — la Brănești — atunci era admisibilă 
presupunerea, că nu va apăra Bucureştiul. Presupunerile acestea 
jucaseră de multă vreme un rol, în calculele Comandamentului Ar- 
matei. Frau indicii mai multe, care au fost din fericire, interpre- 
tate numai în acelaşi fel şi faţă de O. H. L., în judecarea mea de 
situaţie. Şi încercarea disperată a Românilor, în bătălia de pe Ar- 
geş, care sa terminat cu un sfârşit atât de îmbucurător pentru 
noi, ne făcea să tragem această concluzie. Dacă din acestea n'au re- 
zultat încă o consecință practică, motivul a fost, că sa prescris 
Armatei 9-a, în mod expres de forurile superioare, de a nu se ocupa 
de fel de Bucureşti. Orice dispozitiune, care venea de acolo conti- 
nea aproape o aluzie în acest sens. Din cauza ordinului rusesc ce 
am capturat am socotit în prezent drept necesar, de a atrage aten- 
țiunea lui Schmettow şi Kiihne, în mod special, în această direcţie. 

La 22 Noemvrie seara au ajuns: 

v. Kühne, cu Divizia 115 infanterie regiunea dela Zurbaua, Nord- 
Vest de Bucureşti; Divizia 109 infanterie, împreună cu Corpul de 
cavalerie la Tamasul; Divizia 41 infanterie la Linia—Lucianca (35 
km. Nord-Vest de Bucureşti); 

v. Krafft, cu Divizia 301 infanterie la Bilciureşti la cotul Ialo- 
mitei (23 km. Nord-Est de Titu), Divizia 216 infanterie la Dobra, 
Corpul alpin la Bălenii (ambele localități din urmă pe Ialomiţa, mai 
sus de Bilciuresti) ; 

v. Morgen cu Divizia 12 infanterie bavareză podul de pe Pra- 
hova (15 km. Vest de Ploieşti), Divizia 76 rezervă la Floresti, la iesi- 
rea de Sud a bazinului dela Câmpina, pentru a tăia retragerea ina- 
micului, care în dimineața cestei zile a evacuat pozifiunile sale la 
Sinaia, în fata Corpului XXXIX rezervă; 

D. Staabs, cu Divizia 51 Honvezi la Sinaia 


184 


www.dacoromanica.ro 


Odată cu căderea întunerecului patrulele Diviziei 115 infan- 
terie şi cele ale Corpului de cavalerie sau apropiat de forturile 
Nord-Vest Bucureşti. Ele n'au fost primite cu focuri. Apoi, spre 
miezul nopţii, o unitate a Diviziei 6 cavalerie a pus stăpânire pe 
fortul de pe şoseaua Mogoşoaia—Bucureşti, fără a întâmpina vreo 
rezistență. Această ştire transmisă atât lui Schmettow, ca și lui 
Kiihne, i-a determinat, după instrucțiunile primite, să cerceteze lu- 
crurile mai deaproape. Ei au sunat alarma unităţilor lor. Inainte 
de zorii zilei toată linia forturilor dela Nord-Vest a fost ocupată de 
unităţile lor. Odată cu răsăritul soarelui au pătruns în oraș — după 
schimburi de împușcături lipsite de importanţă cu soldaţi români 
rätäciti — un detaşament al Diviziei 6 cavalerie, precum si două 
companii din Regimentul 2 grenadieri al Diviziei 115 infanterie. Cu 
această ocazie s'a înmânat următorul manifest de Primarul ora- 
şului: 

„Bucureşti, Capitala Regatului României, este completamente 
evacuat de trupe şi nu va opune nicio rezistenţă. 

„Subsemnatul Primar Emil C. Petrescu, în numele locuitorilor 
' liniştiţi ai capitalei, roagă Excelenţa Voastră, de a lua toate măsu- 
rile ca vieata normală a cetățenilor să fie asigurată, atât în inte- 
resul trupelor de ocupaţie, ca şi pentru crutarea cetăţenilor pașnici”. 

Astfel soarta fericită a războiului a dăruit trupelor viteze ale 
Armata 9-a, bine-meritata glorie de a fi ocupat capitala inamicului. 


185 


www.dacoromanica.ro 


BUCUREȘTII APARȚINEAU ARMATEI 9-a 


Laurii victoriei, pe care Armata 9-a i-a cucerit în luptele de 
pe Argeş, precum şi consecința operaţiunilor duse după străpun- 
gerea dela Surduc, i-au revenit în această zi norocoasă. 

Tot în ziua de 23 Noemvrie a pătruns şi Divizia 12 bavareză 
a Corpului I rezervă, în Ploieşti (oraşul cel mai important al ţării 
după Craiova şi Bucureşti), după ce a bătut unităţile inamice, care 
rezistau cu îndârjire între Dărmăneşti şi Ploieşti. In aceeaşi zi, pe 
Oltul inferior, s'a capturat grupul român Orşova, de trupele Ar- 
matei 9-a, care-l urmărea. 

In fine în seara acestei zile memorabile s'a primii vestea, 
că inamicul cedează şi la trecătorile Predeluş şi Bratocea; 
dela Armata de Dunăre, că diviziile ruse, dela Sud de Bucureşti, 
se retrag de bună voie. 

De sigur că aceste succese nu constituiau un motiv pentru 
ca Armata să se odihnească pe laurii cuceriti. Dacă inamicul nu 
şi-a apărat Capitala, aiunci el n'a făcut-o decât ca să-şi salveze 
restul forţelor in spre Est. In legătură cu Ruşii, ce soseau de acolo, 
ei puteau deveni din nou periculoși, dacă li se dădea răgaz de a se 
reface. O urmărire fără crufare rămânea deci lozinca Armatei si 
pentru viitor. 

Nu mai era deci niciun motiv, ca să lăsăm trupe pentru si- 
guran{a în Bucuresti. Intre timp Mackensen m’a informat, că aripa 
stângă a Armatei de Dunăre pornise din sectorul Argeşului în spre 
București. Lui trebuia să-i revină sarcina de a lua măsurile locale 
necesare. Am atras atentiunea lui Kühne si Schmettow de a nu se 
lăsa sedusi, sub niciun motiv, ca să renunţe dela misiunea propriu 
zisă. Ordinul era cu atât mai necesar, cu cât atracțiile fireşti ale 
unui oraș mare. au influențat imediat trupa obosită şi flămândă. 


186 


www.dacoromanica.ro 


URMĂRIREA PRIN MUNTENIA 


Modul în care apreciam situaţia la 23 Noemvrie, rezulta din 
darea de seamă înaintată Conducerii supreme germane: 

„Încercarea de rezistență a Românilor, pentru acoperirea Ca- 
pitalei executată probabil din cauza intervenfiunilor ruse, nu s'a 
terminat, după cum şi prevăzusem, cu un rezultat bun pentru ei. Pe 
forțele române, care au luptat împotriva Armatei 9-a, nu se mai 
poate conta un oarecare timp. Forţele ruse!) identificate până 
acum, nu sunt deocamdată încă destul de puternice pentru a putea 
opri înaintarea noastră. 

„Trebue însă ştiut, că nici unităţile Armatei, care au executat 
înaintarea atât de repede, nu pot continua mișcarea în aceeași alură, 
înainte de a li se completa echipamentul si înainte de a se asigura 
reaprovizionările. Pentru grosul trupelor trebue să se acorde, in 
consecință, de îndată ce linia Bucuresti—Ploiesti a fost depășită, 
deci probabil la 25 Noemorie, cel puțin o zi întreagă de repaus. Din 
trupele care beneficiază de acest repaus, se exclude, bun înţeles, 
toată cavaleria armatei“. : 

Această grijă, mai mult chiar decât ideea de a termina cu 
inamicul, reflectează preocuparea de căpetenie a mea până la în- 
cheierea campaniei pe Siret. 

Dela începerea operaţiunilor militare la Surduc, acum 26 zile, 
grosul Armatei a mărșăluit în majoritatea timpului pe şosele rele, 
adesea peste dealuri şi văi, aproximativ mai mult de 2 mile?) ger- 
mane zilnic — în total cam 340 km. In acest calcul am socotit ca 
zile de marş şi zilele de bătălie şi timpul necesar pentru trecerea 
râurilor mari — Oltul și Argeșul. Dacă nu socotim astfel, atunci 
efortul zilnic se ridică la mai mult de trei mile germane. Aci se 


1) Corpul II! Cavalerie si divizia 15 [nfauterie. 
2) O milă terestră germană are aproximativ 7 km. (nota trad.). 


187 


www.dacoromanica.ro 


mai adaugă și faptul, că niciodată coloanele n'au putut urma tru- 
pele ce goneau înainte. Trupa mai era deci nevoită, în mod regulat, 
să-și întrebuinteze încă un timp considerabil pentru procurarea 
aprovizionărilor. 

Cred că nu este de loc exagerat, dacă socotim aceste marşuri 
forţate de lungă durată, ca unul din cele mai strălucite eforturi, 
care sunt cunoscute în istoria războaielor. Totuşi un repaus pentru 
recâstigarea suflului era incontestabil necesar. Eu am lăsat deci, 
să se continue înaintarea la 24 Noemvrie, însă am dispus pentru 
25 Noemvrie o zi generală de repaus pentru toate unităţile, care 
au participat la marea ofensivă. 

Motivul de bază, pentru care am dispus continuarea înaintării 
din 24 Noemvrie şi pentru maitârziu, l-a format ordinul lui Macken- 
sen, sosit la 23 Noemvrie: 

„Grupul de armate continuă urmărirea inamicului bătut; 
aripa stângă prin munți, în direcția Buzău. 

„Armata 9-a gata a învălui rezistențele mai puternice în câm- 
pie, învăluindu-le din spre munte; efort la aripa stângă. 

„„Schmettom trebue să taie mai întâi retragerea trupelor ina- 
mice, aflate încă la Sud-Est de București, în regiunea lacurilor Mo- 
năstirea—Fundulea. 

»Goltz va căuta prin înaintarea în direcția Nord-Est să facă 
legătura cu Schmettoro. Armata de Dunăre (Comandamentul Cor- 
pului LIV) continuă atacul împotriva inamicului din fața sa, ur- 
mărindu-l; Divizia 26 infanterie turcă, trece la dispoziția Grupului 
de armate. Ea va urma înapoia centrului grosul forțelor Armatei 
de Dunăre“. 

Ca limită între armate s'a dat o linie, care se întinde dela sec- 
torul Nord-Est al liniei fortificate a Bucureştilor, în direcția Est- 
Nord-Est, prin Căzăneşti (Ialomiţa). 

In seara de 24 Noemvrie — ziua când mi-am deplasat Cartierul 
General dela Râmnicu Vâlcea spre Piteşti — au ajuns: 

— Schmettoro — regiunea Ştefăneşti. El gravita încă în veci- 
nătatea Capitalei. Dar aceasta se datora mai puţin belşugului ali- 
mentar şi altor avantaje ale metropolei, cât mai ales marei oboseli 
a cailor, (care nu mai aveau potcoave) si rezistentelor depuse de 
ariergardele române; 

— Kühne cu Diviziile 115, 109 şi 41 infanterie, aproximativ pe 
linia Tunari, Nord de Bucuresti—Tigänesti pe Ialomiţa. 


188 


www.dacoromanica.ro 


— Krafft cu Divizia 301 infanterie, regiunea Est de Potigraf, 
cu Divizia 216 infanterie imediat Vest de Buda; Corpul alpin si 
Brigada 2 munte austriacă au intervenit la Vest de Ploieşti, in di- 
recfia Mägurelele, unde sa format un nou gup de munte; 

— Morgen cu Divizia 12 infanterie bavareză la Albesti—Pa- 
leologu, Est de Ploieşti; 

— Divizia 76 rezervă si Brigada 8 munte austriacă au luptat 
în regiunea Mislea, Bordeni, Cocoreştii Mislea, Plopeni, împotriva 
unităților române ale Diviziei 4 infanterie, ce afluiau din munţi 
în câmpie. 

— Divizia 2 cavalerie a Generalului v. Etzel — care a urmat 
Armata dela Râmnicu Vâlcea, fără a o putea ajunge — la Lungule{u 
şi Titu. 

Din cauza devierii Corpului de cavalerie spre Sud, în urma 
ordinului lui Mackensen, nevoile operative au impus ca Divizia 
Etzel să fie împinsă în fata Armatei. Ea a primit în consecinţă or- 
din, de a nu se odihni a 25 Noemvrie, cu toată marea oboseală, ci 
să treacă Ialomiţa, în regiunea Cătunu. 

De asemenea trebuia să continue înaintarea la 25 Noemvrie, 
Corpul de cavalerie în spre Sud-Est şi Brigada de cavalerie tran- 
silvană, la Sud de șoseaua Albeşti—Paleologu—Buzău. Sa reco- 
mandat brigadei ca la o eventuală întâlnire cu Corpul III cavalerie 
rus, ce se deplasa dela R. Sărat spre Urziceni pentru degajarea 
Corpului IV rus, în retragere pe la Sud de Bucureşti, să nu pri- 
mească o luptă decisivă, ci dimpotrivă să cedeze terenul din timp. 

Era natural, că unităţile Corpului XXXIX rezervă, ce înaintau 
pe şoseaua Sinaia—Câmpina şi peste trecätoarea Predeluş si Bra- 
tocea nu se puteau odihni la 25 Noemvrie; de asemenea nici unităţile 
Corpului I rezervă, (Divizia 76 rezervă şi Brigada 8 munte aus 
triacă) pentru a captura forțele române, ce se refugiau în faţa lor. 

Aceste operaţiuni, de pe aripa stângă, au avut succese impor- 
tante. Divizia 4-a română, venind din munţi, a căzut plocon în 
braţele Diviziei 76 rezervă. Ea fost distrusă la 25 Noemvrie în pu- 
tine ore, după lupte îndârjite. 

De altminterea ziua de repaus a fost utilizată pentru resta- 
bilirea unităţilor în interiorul Armatei. Eu am apreciat, că Schmet- 
tow nu va putea executa, în timp util, ordinul O. H. L., care prescria 
să taie retragerea Corpului IV rus în jurul Bucureștiului. Chiar cu 
cai bine odibniti acest deziderat ar fi fost abia posibil, deoarece 


189 


* www.dacoromanica.ro 


inamicul se afla la o zi de marş de sectorul lacului Sud-Est Bucu- 
resti, iar Corpul de cavalerie, la două zile de marş. Ei nu erau 
însă odihniţi, ci dimpotrivă, după cum am spus, într'o situaţie destul 
de precară. De altminterea cäläretii mai trebuiau să înfrângă, la 
fiecare localitate, aniergardele inamice; desi aceasta .nu era un 
lucru prea greu, necesita totuşi mare pierdere de timp. 

De îndată ce în noaptea de 24 spre 25 Noemvrie mi-am for- 
mat convingerea că grosul unităţilor ruse au scăpat de regiunea 
primejdioasă, ba chiar au depăşit-o (pe când Schmettow nu izbu- 
tise să treacă dincolo de Ştefăneşti), eu am telegrafiat Conducerii 
supreme germane şi lui Mackensen: 

„Loate informafiunile mele confirmă, că inamicul se retrage 
repede în fafa Grupului de Dunăre, dar rezistă cu îndârjire în fafa 
lui Schmettomw. Acesta nu va mai izbuti să captureze inamicul în 
regiunea lacurilor; executând totuși mișcarea ordonată va epuiza 
complet caii si oamenii. 

„Propun deci, ca Schmettoro să fie dispensat de executarea 
acestei misiuni. In caz afirmativ îl voi utiliza pentru o urmărire 
învăluitoare şi paralelă, în direcția generală bifurcația de cale fe- 
rată Buzău—Brăila—Ț ândărei si voi tinde să lărgesc frontul pentru 
a-i da posibilitatea să cantoneze în localități adăpostite, de care 
nu mai poate fi lipsit în viitor“. 

Din fericire, forurile supreme au consimţit, aşa că am putut 
să schimb, la 26 Noemvrie, direcția Corpului de cavalerie în sin- 
gura direcţie utilă operaţiunilor Armatei, spre Nord—Est. 

S'a ordonat deci Corpului de cavalerie, să cucerească malul 
de Nord al Ialomiţei, la Urziceni şi mai jos. 

Restul unităţilor trebuiau să înainteze: 

— Corpul LIV, căruia sa repartizat Divizia 301 infanterie 
în regiunea Stefanesti—Hagiesti—Condesti—Grindul pe de o parte; 
Pucheni Mari—Buda—Drăgăneşti—Fulga—Cioranca de alta; 

— Corpul I rezervă între ultima linie numită şi piciorul mun- 
telui. Acestui corp de armată s'a repartizat Divizia 216 infanterie. 

Pentru Generalul Krafft v. Dellmensingen sa format un 
grup nou în regiunea Măgurele (18 km. Nord de Ploieşti), compus 
din Corpul alpin, Brigadele 2 şi 8 munte austriace. El trebuia să 
ajungă cât de curând în regiunea Buzăului, pe linia Vernesti— 
Cislău. 


490 


www.dacoromanica.ro 


Divizia 2 cavalerie va märsälui spre Gherghija, pentru a re- 
cunoaşte acolo posibilităţile de trecere. 

Intre timp s'a dovedit, că teama ce aveam pentru starea comu- 
nicaţiilor, în vederea marsurilor viitoare, ar fi trebuit sa fie cu 
mult mai mare. 

Ploaia necontenită a transformat şoselele româneşti în vine 
de nămol. Râurile şi pâraiele erau pretutindeni revărsate; vaile 
mlaştini. Toate podurile distruse iar şoselele şi drumurile care mai 
erau încă nedesfundate au fost arate. Prahova si Ialomiţa deveni- 
seră obstacole, cam de valoarea Oderului (mai jos de Kiistrin), pe 
timp de inundație. Unităţile noastre de poduri se aflau aproape 
toate, încă mult în urmă. 

In aceste condițiuni Corpurile de cavalerie si LIV au reușit, 
la 26 Noemvrie, să ajungă numai cu cercetaşii călări până în re- 
giunea Prahova-lalomiţa. Malul opus în multe parti era inca in 
mâna inamicului. Intre timp a sosit informaţia, că inamicul eva- 
cuează Dobrogea de bună voie. In ultimul timp nu mai opunea o 
rezistență, propriu zisă şi nici de lungă durată. El (inamicul) nu 
urmărea, probabil, decât să întârzie urmărirea noastră atât de 
accelerată, deoarece grosul lui nu s'a putut pune încă în sigu- 
ranfä. Cu atât mai importan era deci ca trupele, care executau 
urmărirea să nu facă nicio oprire. Toate unităţile au primit din 
nou ordin să-şi accelereze mișcările, în special acele cari nu mai 
trebuiau să conteze pe dificultăţile diferitelor treceri de ape: Corpul 
I rezervă la Est de Ploieşti, Corpul trupelor de munte la Nord de 
acolo şi Divizia 89 infanterie, care era în curs de scoborire în Va- 
lea Buzăului. Am sperat în acest mod, că se va putea pune la timp 
stăpânire pe trecerile dela Buzău, pentru a tăia retragerea unui 
număr considerabil de unităţi ale adversarului. Totuşi aceasta n'a 
reușit. 

După tot felul de greutăţi întâmpinate, pe timpul marșului 
şi din cauza dificultăţilor provocate de aprovizionările în munții 
de argilă desfundati, la Nord-Vest de linia Ploieşti—Buzău, mai erau 
ariergardele române care întârziau mult înaintarea, astfel încât 
situaţia la 50 Noemvrie, era următoarea: 

Corpul Krafft avea: 

Divizia 73 infanterie austriacă, sub comanda Feldmareşalului- 
Locot. Baron v. Goinginger (care întrunise brigăzile austro-ungare 


191 


www.dacoromanica.ro 


de munte) si cu Divizia 89 infanterie, sub comanda Generalului-Ma- 
ior v. Below, până la Ungurelu, în Valea Buzăului; 

Corpul alpin, pe care-l comanda de mai multă vreme Gene- 
ralul-Maior v. Tutschek până la Verneşti, şi departe în jos pe 
aceeași vale. Românii, cărora le sosiseră în ajutor unităţi din Di- 
vizia 15 infanterie rusă, trecuseră cu grosul în acest timp de re- 
giunea Buzăului și îşi continuau retragerea precipitat, spre Râm- 
nicu-Sărat, 

In imediata apropiere Vest şi Sud-Vest de oraşul Buzău, Ro- 
mânii se mai mențineau, de sigur, numai împotriva primelor ele- 
mente ale Corpului I rezervă. Înaintarea acestui corp de armată 
dela Ploieşti a fost însoţită deocamdată de Divizia 2 cavalerie pe 
flancul său dept, ușurându-i-o; această cavalerie a trebuit însă să 
fie cantonată, din cauza extenuării totale a cailor, în satele dela 
piciorul muntelui, în jurul Mereilor, unde erau locuri oarecum adă- 
postite si unde puteau fi îngrijiţi. 

Până la 30 Noemorie ajunseră, în fine si: 

Schmettomw în regiunea Axintele peste Ialomiţa; 

Corpul LIV mai sus de acolo peste Ialomiţa şi peste Prahova, 

Armata de Dunăre a depăşit, cu primele elemente, aproape la 
Est, Corpul de cavalerie. El pierduse timpul, în urma informaţiei — 
care s'a dovedit mai târziu eronată — că Ruşii ar înainta cu forţe 
puternice peste Ialomiţa inferioară, în spre Sud; în consecinţă a 
aşteptat mai multă vreme ca să se lămurească această situaţie. Acum 
avea ordin, să continue înaintarea la Est de linia Condeşti—Bro- 
şteni— Pogoanele—Caragelele pe Călmățui. 

Corespunzător situaţiei am îndrumat pe Schmettow cu aripa 
dreaptă spre Pogoanele. 

Dar la 1 Decemvrie o vreme teribil de ploioasă a împiedicat 
orice înaintare, iar în ziua de 2 Decemvrie a întârziat-o în mod 
considerabil. 

Astfel că Armata sa aflat în această zi, seara, abia cu: 

Corpul de cavalerie: primele elemente ale Diviziei 6 cavalerie 
la Pogoanele, coada mult înapoi, pe Ialomiţa, 

Corpul LIV, cu Divizia 115 infanterie în regiunea Caragelele; 
Divizia 109 pe la Albeşti, Divizia 301 Nord-Vest de această loca- 
litate. 

Corpul 1 rezervă, cu Divizia 216 infanterie Sud-Est Buzău, 


192 


www.dacoromanica.ro 


Divizia 76 rezervă de ambele părţi ale oraşului. Toate unitatile 
Corpului erau în contact strâns cu inamicul si luptau. Aripa stângă 
înaintată cu mult, ajunsese pe sos. Buzău— Râmnicul Sărat, cam 
la 8 km. Nord-Est de Buzău. 

Krafft era în curs de înaintare mai sus de Verneşti in spre 
Est, prin văile foarte accidentate ale Buzăului şi Slănicului. 

Armata de Dunăre pe linia Slobozia pe lalomiţa— Padina. 

In faţa Armatei 3-a bulgare, aflată pe malul drept al Dună- 
ii, inamicul se retrăsese în capetele de pod dela Măcin, în fata 
Brăilei şi Tulcei, 

Aviatorii noștri raportau pe de o parte despre marsurile în 
„retragere ale coloanelor inamice dela Râmnicu Sărat în spre Nord; 
în același timp sa stabilit în mod foarte precis, existenţa unei po- 
zitii, parte întărită si parte în curs de întărire, ocupată de ina- 
mic, la înălţimea Zoiţei, de această parte de Râmnicul Sărat, în- 
tre valea Buzăului, mai jos de Visani şi piciorul muntelui. 

Incontestabil, că o continuare neîntreruptă a înaintării din par- 
tea Armatei 9-a, ar fi fost în mod teoretic lucrul cel mai just. Dar 
forţele erau la limită. Cu îmbrăcămintea si încălțămintea rupte 
complet, fără posibilitate de a se apăra de ploaie si de a se încălzi, 
deoarece lipsea combustibilul, oamenii nu mai puteau înainta mai 
departe. La armele cäläri, situtia se prezenta şi mai deplorabil. Din 
nou, ca și cu ocazia înaintării spre Craiova, s'a dovedit că repezi- 
ciunea cailor pe mari unităţi este întradevăr superioară omului, 
însă numai pe distanţe scurte. Pe distanţe mai lungi situaţia se 
schimbă, deoarece animalul suferă mult mai mult de privatiuni, sau 
mai bine zis, poate să opună mai puţină voinţă în învingerea lor. 
A trebuit deci să mă preocup, de un repaus mai îndelungat. Voiam 
numai să trec Buzăul pentru a-l avea în spatele Armatei si apoi 
să dau repausul. Am dispus, în consecinţă, la 2 Decemvrie, că după 
atingerea liniei Visani— Jârläu—Cochirleanca, intrările spre văile 
Cilnău şi Slănic, eventual la Sud de ele, se vor da 4 zile de repaus 
trupelor. 

Intr'adevär Armata a reușit să treacă în repaus în cursul zilei 
de 4 Decemvrie, cu următorul dispozitiv: 

— Corpul LIV, cu Divizia 115 infanterie, împrejurul Jârlău- 
lui; Divizia 109 infanterie pe la Mosesti, Divizia 301 la Cochir- 
leanca, Divizia 41 la Caragelele—Pogoanele; 

— Corpul I rezervă, cu Divizia 216 infanterie la dreapta 


77509 — 13 193 


www.dacoromanica.ro 


şi Divizia 76 rezervă la stânga şoselei Buzău—Râmnicu Sarat, la 
inältimea Satului Cochirleanca; cu Divizia 89 infanterie în spatele 
aripei stângi; unităţile scoase din cantonamentele Diviziei 2 cavale- 
rie țineau legatura între aripa dreaptă a Corpului I rezervă şi stânga 
Corpului LIV; | 

— Corpul Krafft, cu Divizia 73 infanterie în Valea Cilnäu, 
cu Corpul alpin în Valea Slănic; primele elemente au fost inter- 
calate cam la 10 km. mai sus, pe văi. 

— Corpul de cavalerie, în regiunea Sud-Vest de Filipești, 
unde din nefericire n'a izbutit să se repauzeze. Dimpotrivă, 
a trebuit să participe la 5 si 6 Decemvrie la un atac, pe care l-a 
încercat Armata de Dunăre împotriva unei pozitiuni de ariergardă, 
cam pe linia Bordeiu-Verde—Filipesti. El n'a avut niciun succes si 
a trebuit să fie întrerupt la 6 Decemvrie. Rezultatul trebuia pre- 
văzut, deoarece era vorba de pozitiunile inamicului întărite cu re- 
tele, care nu puteau fi trecute fără o pregătire minuțioasă de arti- 
lerie. 


www.dacoromanica.ro 


BĂTĂLIA DELA RÂMNICUL-SĂRAT 


(În timpul Craciunului’). 


Poziţia inamică se întindea în fata frontului Armatei 9-a, pe 
malul stâng al Buzăului, dela Vişani, prin Balaceanul si Zoita până 
în munţi, pe înălțimile Sud-Est Racoviteni. După fotografiile luate 
din avion, ea era în cea mai mare parte bine întărită, fiind foarte 
puternică prin însăși natura terenului. Aripa stângă se sprijinea 
pe lacul Jarlău, cu afluenții săi mlästinosi. Dreapta şi centrul erau 
foarte favorizate de teren. Am hotărît să atac la stânga si centru, 
şi să obţin decisiunea, 

— prin efort la aripa dreaptă, unde terenul era mai propice, 
având câteva şosele mai bune, care permiteau cel puţin libertatea 
mișcărilor şi, 

— prin învăluire executată pe poalele munţilor. 

Principalul lucru era acum, ca trupa să treacă în repaus, pentru 
a se pune în ordine și pentru a face pregătirile premergătoare ne- 
cesare. 

Chiar în cursul înaintării de până acum s'au produs manife- 
stațiuni, care demonstrau slăbirea disciplinei. 

Numărul celor care pretindeau a se fi rătăcit dela unităţile 
lor pentru a cutreera tara, sa înmulţit în mod înspăimântător, cu 
toate că personal am luat cele mai drastice măsuri. Pe toate şoselele 
de marș urmau ariergarde mici, înzestrate cu trăsuri de ambulanţă, 
personal sanitar si material sanitar imbelsugat, la distanţă de câteva 
ore depărtare. Aceste ariergarde erau compuse din oameni de în- 
credere. Ele trebuiau să adune pe rămașii în urmă și, după situaţie, 
să-i înainteze locului în drept. Am mărit personalul jandarmeriei 
de campanie. Această măsură era necesară în deosebi la orașe, în 


:) După noul stil; datele lucrării germane au fost toate dupa calendarul 
Gregorian. 


195 


www.dacoromanica.ro 


localităţile mai mari și în satele viticole mai bogate dela poalele 
munţilor, în care se ascundeau de preferinţă haimanalele fugite de 
pe front. 

Dar toate aceste măsuri de prevedere si altele asemănătoare, 
au ajutat puţin, atât timp cât Armata a fost în mișcare, ca până 


prop Age 573" 
Arch Ip Bar 


4 
(ide 


piara 
Aa fe 
4, sete 


du 


bă ruta, 


z 


S PA ul 
ae 


(TG 
”; 


o cărei) 
> es AN 


"a 


DR Oe 
, PT pg. P; 
aad ba Se), "Moar 
Œcurheshr ) sa 0 
Sha Pouce D pp 
0 Sas Ÿ 
? 


DAT, 


PT de 
Ce 


Aibesÿ, règelile 
ni 


SEED Jupe germane 51 sushoungare 
» ep Cavalerie germane 

Py Pos hikoe esteptere in veceree luptes 
mem foz,/ romênes ruse 


Balslig deb Rămânicu-Săra//8-1 Dec. 9%) 
Sf urmărirea fingld le 18 Dec 196 


Schifs Nr 9 


acum. Chiar sub ochii superiorilor de cele mai mari grade, care 
de sigur că nu erau lipsiţi de energie, s'au întâmplat prădăciuni ne- 
numărate, la Ploieşti și Buzău. Pe şoselele din zona etapelor, crimele 
si călcările de lege erau la ordinea zilei. Tragerile cu arma asupra 
porcilor, vitelor şi păsărilor nu mai luau sfârşit. In multe locuri 
circulația constituia chiar un pericol de moarte. 

S'a dovedit în consecinţă că recrutarea obişnuită dădea trupe, 


196 


www.dacoromanica.ro 


în care pe lângă cele mai bune elemente ale poporului se afla şi 
drojdia societăţii, şi că războiul de mişcare nu poate fi dus, neîn- 
trerupt, mai mult de 3 luni. Atâta timp cât comandanții vechi şi cu 
experienţă îşi fin unităţile în mână şi le pot supraveghea de aproape, 
având sub arme ostaşi din contigentele mai bine instruite şi din 
timp de pace, trupa isi face datoria cu prisosin{a şi in orice impre- 
jurare. Când însă aceste elemente de prima categorie s'au măcinat 
în lupte, după mai mulţi ani de războiu şi, din nefericire, aceasta 
se întâmplă lor mai uşor decât masei, produsă şi instruită 
sumar în curs de războiu, atunci începe să se termine cu ordinea si 
disciplina. Această trupă de a doua categorie mai luptă încă, se 
fărămițează însă uşor în timpul luptelor din războiul de mişcare, 
dacă nu i se dă posibilitatea la timp de a se reface, după eforturi. 

In cazul de faţă o întrerupere a acțiunii a devenit indispen- 
sabilă şi din cauza necesităţii de a apropia artileria grea şi muni- 
tiunile necesare viitoarelor lupte serioase. Până acum nu se reușise, 
cu toată munca depusă de trupele de cale ferată, să se restabilească 
linia ferată peste munţi, pentru a lega Armata 9-a, de Transilvania. 
Coloanele hipo şi auto n'au putut urma trupa. 

Pe timpul, aşa zis de odihnă, Armata nu a fost lipsită de 
muncă nici de fel. Cel mai puţin însă, Comandamentul Armatei. 

Planurile noui ale O. H. L., sosite în aceste zile, ne-au mărit 
munca, fără a avea sorţi să se realizeze vreodată. 

Era vorba de o reeditare a ideilor, că aripa dreaptă a Grupu- 
lui de armate, comandat actualmente 1) de Arhiducele Iosif, să por- 
nească prin trecătoarea Oituz şi prin Valea Trotuș, în spatele fron- 
tului, asupra inamicului, aflat pe malul drept si de Sud al Siretului. 
Pentru a ușura acest atac, trebuiau să atace aproape simultan si 
celelalte unităţi ale Armatei 1-a austriace. 

La 5 Decemvrie, Comandamentul Grupului de armate a co- 
municat, referitor la acest proiect: 

„Intențiunea noastră este, ca aripa dreaptä a atacului (Divizia 
1 cavalerie austriacă, Divizia 218 infanterie şi 1 batal. va- 
nători rezervă) să intervină, cel mai târziu 9 Decemorie, astfel încât 
la 11 Decemorie, să înainteze în concordanţă cu aripa stângă a Ar- 
matei 9-a, peste coama muntoasă Est de regiunea Târgului Săcuilor, 
în direcția Nereju. La 13 Decemorie, vor fi gata de atac: Grupul 


1) Fostul Comandant. Arhiducele Carol, devenise împărat după moartea lui 
Franz Iosif (nota trad.). 


197 


www.dacoromanica.ro 


Oituz (Divizia 49 rezervă, 187 infanterie, 71 infanterie austriacă), 
Grupul Uzului (Diviziile 39 infanterie austriacă şi 225 infanterie), 
precum şi Grupul Ghimeș (Diviziile 8 infanterie bavareză, 24 şi 61 
infanterie austriacă) '. 

Trebuiau deci puse în mișcare cinci divizii germane şi şase 
austro-ungare, o operaţiune mare după noţiunea teatrului de ope- 
rațiuni. Dacă în concepția acestei aventuri, s'a ţinut seamă la M. 
C. G., de experienţele făcute în iarna 1914—1915, nu-mi este cu- 
noscut nici până azi. La Comandamentul Armatei 9-a, unde tra- 
iam situaţia la faţa locului, eram dela început convinşi că nu 
există, chiar în cele mai favorabile condițiuni, nici cele mai in- 
fime şanse de succes, ținând seama pentru reuşita unei asemenea 
operațiuni pe timp de iarnă, în Carpaţi de dificultăţile tere- 
nului şi ale reaprovizionărilor. Ele nu puteau decât provoca cele 
mai grele pierderi, ocazionate de viscol, ger, zăpadă sau ploaie 
care trebuiau înfruntate. Bun înţeles că fiind vorba de operaţiunile 
unui alt Grup de armate, nu aveam calitatea să-mi exprim ingrijo- 
rarea. M'am rezumat să las a se comunica Comandamentului Arhi- 
ducelui Iosif, ca să nu anticipeze calculele, referitoare la înaintarea 
Armatei 9-a; aceasta ar avea în faţa frontului său un inamic pu- 
ternic, care nu va putea fi atacat înainte de 9 Decemvrie. 

Acest inamic se compunea, începând din munţi (aripa sa 
dreaptă) din Diviziile de cavalerie Transamur, de voluntari cauca- 
zieni, a cazacilor de Terek, Diviziile 6 şi 3 române, Diviziile 54, 15, 
14, 2 şi 30 infanterie ruse; aripa stângă era la Vişani pe Buzău. Uni- 
taţile Corpului ITI cavalerie rus, aflate pe front, nu au putut fi iden- 
tificate. Dar şi fără grosul acestei trupe, adversarul era numeric 
superior Armatei 9-a, 

Pe timpul pregătirilor bătăliei ne-a venit dela O. H. L. o veste, 
care ne-a neliniștit, pe mine şi pe toţi comandanții de trupe: oferta 
de pace adresată Antantei. De sigur, că o asemenea veste n'a putut 
influenţa în mod favorabil spiritul ofensiv. Nimeni nu are plăcere 
să se lase împuşcat, când ştie, că în acel moment chiar se încheie 
pacea, aducând astfel un sacrificiu zadarnic. Este incontestabil, că 
acest efect moral s'a exercitat și asupra unei părți din trupă. Pe de 
altă parte n'a crezut nimeni, că oferta va fi primită, sub această 
formă de adversarii noştri. Refuzul ofertei n'a provocat însă — cel 
putin la Armata 9-a — efectul de care ne era atâta teamă si care s'a 
produs în patrie, adică o puternică scădere a moralului. 


198 


www.dacoromanica.ro 


Ordinul de atac s'a dat la 6 Decemvrie cu urmatorul conţinut: 

»1. Poziţia inamică se află pe linia generală Batogul—Fili- 
pesti—Visineni—Galbenul—Costieni — înălțimea Est de Vadul So- 
resti. 

»2. Armata 9-a atacă; deslapfuirea acțiunii pe aripa stânga în- 
cepe la 8 Decemvrie. 

„5. Zonele de atac: 
între Corpul Krafft şi Corpul I rezervă: linia Vadul Soresti (apar- 
fine lui Krafft) — înălțimea Est de Racoviteni — P. T. 305 — Ora- 
tia (aparțin Corpului I rezervă); între Corpul I rezervă si Corpul 
LIV, Scurteşti—Bobocul (Corpul I rzervă) — Costieni mari — 
Obidifi (Corpul LIV); între Corpul LIV şi Armata de Dunăre, linia 
Buzăului. 

„4. Corpul Krafft va ajunge, luând măsuri de siguranţă pe 
flancul său drept, împotriva inamicului de pe spinarea muntoasă 
Est de Valea Cilnăului, în Valea Râmnicului Sărat, în regiunea Du- 
mitresti si mai sus. Linia de siguranță a avantposturilor, va fi de- 
päsitä la 9 Decemvrie. Artileria călăreață, care nu va putea urma 
Corpul, va fi pusă la dispoziția Corpului I rezervă. 

„5. Corpul I rezervă strămută efortul pe aripa stângă si pregă- 
teste atacul astfel încât infanteria să se afle în tranșee, la o astfel 
de depărtare de inamic, ca să poată debusa la atac de pe baza de 
plecare; iar tragerile de efect ale artileriei să poată începe. 

„6. Corpul LIV se va desfășura pe front, în noaptea de 8/9, in 
continuarea Corpului I rezervă, în linii de pușcași rare în fafa po- 
zifiei inamice; iar în 9 Decemvrie va imobiliza pe inamic prin 
focurile artileriei sale. La 10 Decemvrie va începe atacul propriu 
zis. Locul unde se face ruptura frontului va fi stabilit de Coman- 
damentul Armatei. 

„7. Diviziile 89 si 41 infanterie rămân deocamdată la dispoziția 
mea, în cantonamente (care se aflau în spatele aripei stângi si ale 
aripei drepte). Rămâne în sarcina Comandamentului armatei, de 
a interveni cu arlieria grea a acestor divizii. 

„8. Divizia 2 cavalerie iese din compunerea Armatei, după dis- 
pozițiunile Conducerii supreme germane, si va fi transportată pe un 
alt teatru de operațiuni. 

„9. Corpul de cavalerie rămâne în cantonamentele sale“. 

Acest ordin poate surprinde prin faptul, că unitați importante 
ale Armatei nu participă deocamdată la atac. Aceasta are mai 
multe motive: 


199 


www.dacoromanica.ro 


Caii Corpului de cavalerie erau atât de epuizați, potcovitul 
şi echipamentul în stare atât de rea, încât o întrebuințare a lui nu 
putea să intre în discuţie; era nevoie să lăsăm trupa încă vreo câ- 
teva zile în refacere. In afară de aceasta, formațiunile lui de arti- 
lerie şi mitraliere se mai aflau încă la Armata de Dunăre (dela in- 
cercarea de atac nereușită), de unde le primea abia peste câteva 
zile. Găseam mai important să refac Corpul de cavalerie Schmettow 
în întregime, pentru bătălia ce voiu începe şi care — după cum 
speram — va avea succes, decât să intervin cu el în luptă descăle- 
cat; în acest caz nu se puteau, forma decât două batalioane cu 
efectiv redus. Am rezervat Divizia 89 infanterie, deoarece faţă de si- 
tuatia foarte neclară din munţi, nu puteam prevede cum se va 
achita Corpul Krafft de misiunea de învăluire ce-i incredintasem. 
Era posibil, dacă nu probabil, că va pierde prin această operaţiune 
legătura cu Corpul I rezervă. Divizia 89 infanterie îmi rămânea 
atunci la dispoziţie pentru a umple golul, astfel că Generalul Krafft 
să nu fie stânjenit în luarea măsurilor sale. Dacă această divizie ar 
fi fost pusă iniţial la dispoziţia Corpului I rezervă, atunci ar fi 
trebuit să-i impunem servitutea ca Generalul v. Morgen să n'o uti- 
lizeze decât în direcţia dorită de noi. 

Consideratiuni analoage m'au determinat să fin si Divizia 41 
infanterie în rezervă. 

Intenfiunea mea operativă era ca deocamdată să bat aripa 
dreaptă a inamicului. La această acţiune nu sar fi putut utiliza 
decât trupe de munte propriu zise, deci singurul Corp Krafft. Pe 
poalele munţilor (Vest de şoseaua Buzău—Râmnicul Sărat), nu se 
puteau utiliza, faţă de spaţiul existent, decât cel mult 2 divizii. 
Am destinat Diviziile 76 rezervă si 12 infanterie bavareză. Mai multe 
divizii nu aveau loc. 

In desfășurarea ulterioară a bătăliei, prevedeam împingerea 
inamicului din munţi si de pe şoseaua Râmnicul Särat—Focsani, în 
terenul mlăștinos, de ambele părţi ale văii Râmnicului Sărat, unde 
speram să-i produc pierderi grele. 

Aci era necesară o trupă puternică, proaspătă, mobilă şi cu 
spirit ofensiv, cum se dovedise a fi Divizia 41 infanterie. In afară 
de această, era foarte probabil, ca pe un front de atac mai larg de 
30 km. se va ivi pentru comandament, necesitatea să exercite o pre- 
siune într'un anumit sector, neprevăzut dinainte. Divizia 41 infan- 
terie răspundea si acestei eventualități. Dacă o dădeam Corpului 


200 


www.dacoromanica.ro 


LIV, era sigur că dispărea în linia de luptă, frontul de atac al Cor- 
puiui fiind de aproape 20 km. 

In acest sens am răspuns şi Conducerii supreme germane, când 
mi-a cerut, la 7 Decemvrie, să întăresc cât se poate de mult aripa 
stângă, pentru a putea învinge astfel rezistența inamicului din câm- 
pie, prin învăluire cu stânga. 

Corespunzător ideilor de bază, comunicate la 16 şi 25 Noem- 
orie, cu privire la operaţiuni, s'au împins: 

— în munţi toate trupele de munte ale Armatei, 

— la poalele lor două divizii care au întru câtva echipamentul 
potrivit războiului în munți. 

O altă întărire a forțelor nu intră în discuție, deoarece între- 
buinfarea artileriei cälärefe si a altor vehicule este cu totul exclusă. 

La 8 Decemvrie sa mai ordonat, ca toate vehiculele Grupului 
Krafft, care nu puteau să urmeze operaţiunile în munţi, să fie can- 
tonate, pe unități constituite, în Valea Buzăului, mai sus de oraș. 
După continuarea operaţiunilor, pe baza ordinului Generalului 
Krafft, să fie intercalate, pe eseloane, în coloanele Corpului I re- 
zervă, ca să urmeze trupele pe şoseaua Râmnicul Sărat. 

Trecând prin dificultăţi indescriptibile, Comandamentul Ar- 
matei a reușit să-şi aducă artileria până în acea zi pe poziţie; numai 
la Corpul LIV a prelungit această activitate până în ziua următoare. 

Atacul a început la 9 Decemvrie în mod metodic. 

Corpul I rezervă a cucerit întreaga poziţiune înaintată a ina- 
micului dela Cuculeasa până pe înălțimile Est de Vadul Soresti, 
unde a fost oprit în faţa unei a 2-a poziţii. 

Corpul Krafft ajunsese, după lupte grele si în conditiunile cele 
mai dificile, (deoarece fiecare mişcare trebuia executată pe pămân- 
tul desfundat si argilos, din care este compus tot şirul de munţi 
premergători) cu Divizia 73 infanterie austriacă, până în regiunea 
Motohani, cu grupa din dreapta a Corpului alpin, până aproape de 
Săruleşti, cea din stânga până la Şindriliţa. Aci exista legătura 
cu extrema aripei drepte a Grupului de armată Arhiducele Iosif. 

O oarecare lipsă de coheziune a intervenit în legătura Corpu- 
rilor I rezervă si Krafft. Am dispus atunci pentru a doua zi ca 
Divizia 89 infanterie să intervină de timpuriu, mai sus de orașul 
Buzău, in spre Suditi—Aliceni, sub ordinele Corpului I rezervă. 
Nu se poate nega, că Divizia 89 infanterie ar fi putut fi adusă acolo 


201 


www.dacoromanica.ro 


mai din vreme, aşa că la 10 Decemvrie să fi putut fi intercalată în 
intervalul, care s'a ivit. Sosirea ei tardivă, în linia întâia, a parali- 
zat acțiunea Corpului I rezervă, pe ziua de 10 Decemvrie. 

De asemenea mi s'a părut necesar, să apropii mai mult Divizia 
41 infanterie. Ea trebuia să treacă la 10 Decemvrie, Buzăul, pe un 
pod aflat în zona Cilibia—Găvăneşti, unde urma să fie cantonată. 

Lui Schmettow i s'a dat ordin de a accelera primirea artileriei 
şi mitralierelor sale, ce fuseseră detasate la Armata de Dunăre. 

A doua zi de atac: la Corpul I rezervă nicio schimbare; la 
Corpul Krafft puţine. Inamicul a rezistat cu îndârjire; oboselile din 
ajun se observau. Corpul LIV a făcut dimpotrivă, un salt mare 
înainte; de fapt împotriva intenfiunilor mele. Impulsul pentru 
acest salt a venit din linia cea mai înaintată a Diviziei 109 infan- 
terie. Divizia a străpuns poziția inamică înaintată la Pântecani— 
Galbenul. La dreapta sa asociat Divizia 115 infanterie, cucerind 
Drogul; iar la stânga, aripa dreaptă a Diviziei 501, care a cucerit 
Băluceanul. Drogul n'a putut să fie însă ţinut. In noaptea din aju- 
nul Crăciunului 1) un contraatac al inamicului ne-a forțat să-l eva- 
cuäm. El şi-a concentrat în acest scop forte de pe malul drept al Bu- 
zăului, unde Armata de Dunăre aștepta rezultatul luptelor la Ar- 
mata 9-a, înainte de a interveni. La rugămintea mea, de a fixa cel 
putin pe inamic, mi s'a răspuns de Mackensen, că nu poate îna- 
inta, până când atacul Armatei 9-a nu înlătura inamicului „posi- 
bilitatea“ de a flanca de pe malul stâng al Buzăului, Armata de 
Dunăre. 

Pe restul frontului, noaptea din ajunul Crăciunului!) n'a 
adus nicio modificare remarcabilă a situaţiei, cu excepţia Diviziilor 
12 infanterie bavareză si 89 infanterie, la extrema aripei stângi a 
Corpului I rezervă. Ele au luat cu asalt cota 417 (Nord—Est de Pe- 
trişor), puternic întărită, au pierdut-o, au luat-o din nou; spre 
seară o stapâneau încă după lupte, din nefericire îndârjite, chiar 
la baionetă. A fost o faptă de arme de primul rang. Ascensiunea 
spre cota 417 se egala de sigur, ca pantă, cu înălțimile dela Spi- 
cheren; era însă de trei sau patru ori mai înaltă si acoperită cu 
fortificaţii, lucrate cu multă îndemânare şi pentru bune flancări. 
Ruşii, în apărare, se băteau admirabil; au fost însă räpusi, de vitejia 
spontană şi plină de rezistenţă a Bavarezilor şi a Diviziei 89 infan- 
terie. După cum am aflat mai tarziu,, cucerirea cotei 417 a decis 


1) după stilul nou în care au fost scrise toate datele ediţiei germane. 


202 


www.dacoromanica.ro 


succesul bătăliei. Inamicul a început retragerea, la 12 (25) Decem- 
vrie. 

Noi nu am observat atunci aceasta. 

Dimpotrivă, prima zi de sărbătoare s'a scurs astfel, încât tre- 
buia să ne temem seara, că atacul se va opri. De fapt aripa dreapta 
a Corpului Krafft a făcut câteva progrese în direcţia Buda—Dealul 
Lung, în Valea Râmnicului Sărat; cea stângă a fost oprită însă în 
fata unei pozitiuni — după cum s'a afirmat — întărită, dela Jitia 
la Intre Râmnice. Atât Corpul 1 rezervă cât şi Corpul LIV n'au mai 
înaintat niciun pas. Trupele aflate în lupte de trei zile îşi consuma- 
seră toate cartuşele. După o veche experienţă o trupa, chiar victo- 
rioasă, nu poate continua succesul fără întrerupere, mai mult de 
2 zile, dacă nu i se acordă repausul necesar; altfel îşi pierde tot 
elanul. 

Ca forțe proaspete nu mai aveam decât Divizia 41 infanterie. 
Se punea acum întrebarea unde să intervină. In mod teoretic ea a- 
partinea, incontestabil, aripei stângi, dar în spaţiu se găsea la Roșiori, 
în spatele Corpului LIV. Deplasarea ei spre Corpul J rezervă ar fi 
durat probabil o zi, ceea ce ar fi îngăduit inamicului să se refacă 
şi să se regrupeze din nou. În afară de aceasta Generalul-Locot. v. 
Kiihne jura, că în cazul când i se vor acorda trupe proaspete, po- 
ziția inamicului va fi cu siguranţă străpunsă, pe când Generalul v. 
Morgen era mai .rezervat. 

M'am hotărît, deci, să o repartizez Corpului LIV pentru susți- 
nerea atacului său, peste Bălăceanul, dar am greșit. Corpul n'a putut 
înainta, în ziua de 13(26) Decemvrie, prea mult. Dimpotrivă, Gene- 
ralul v. Morgen și-a împins diviziile înainte. Ele au surprins poziția 
2-a si 3-a a inamicului între calea ferată (Nord de Curculeasa) si 
munți si erau în plină urmărire, în direcția Râmnicul-Sărat. Dacă 
Divizia 41 infanterie ar fi ajuns proaspătă la Corpul Morgen, sar 
fi putut obține un mare succes. Ar fi fost posibil atunci să se 
realizeze o separatiune completă a unităţilor în retragere spre Foc- 
şani, de toate celelalte, aflate mai spre Est şi să se ajungă poate 
la podul de pe Siret la Nänesti înaintea inamicului aflat în retragere. 

Era evident că faţă de situaţia existentă victoria era sigur de 
partea noastră. Am însăcinat pe Contele Schmettow, să se fina 
gata să execute la 14 (27) Decemvrie urmărirea spre Visani si Slo- 
bozia Galbenul. 

De fapt, ziua de 14 Decemvrie a adus certitudinea atât de 
mult așteptată. 


205 


www.dacoromanica.ro 


Corpul LIV era în înaintare cu Divizia 41 infanterie spre 
Sălcioara, cu Divizia 109 la stânga în spre şoseaua Sălcioara—Râm- 
nicul Sărat. Inamicul s'a retras aci pretutindeni şi în grabă. Numai 
în fața Diviziei 115 infanterie se mai menținea la Drogul; probabil, 
pentrucă nu a fost atacat în mod energic. 

Dela Corpul I rezervă: Divizia 76 rezervă a pătruns în Râm- 
nicul Sărat, Divizia 12 infanterie bavareză a trecut la Nord de oraș 
peste râu în spre Est; Divizia 216, de ambele părţi ale căii ferate, a 
trecut cu aripa dreaptă Obidiţii, cu cea stângă mahalaua de Est a 
orașului Râmnicu Sărat; Divizia 89 a curăţit pădurea Est de Pu- 
treda, de inamicul ce se mai afla în ea. La Corpul Krafft. Divizia 
73 infanterie austriacă s'a pus în marş spre Buda, de pe spinarea 
dela Pardosi; Corpul alpin a luptat pe cota 880 Nord-Vest de Du- 
mitresti. 

Modul în care am judecat situaţia în urma acestui succes, re- 
zultă din darea de seamă trimisă Conducerii supreme germane, la 
14 Decemvrie seara: 

„Armata 9-a a bătut decisiv, în bătălia de Crăciun, care a du- 
rat aproape şase zile, la Nord de valea Buzăului, forfele rusești 
ce i se opuneau, pe un teren cu adevărat ideal pentru apărare. Se 
poate presupune, că forfa combativă a inamicului, care a putut scăpa, 
sa redus, pentru oarecare vreme, in mod simţitor Sa dovedit din 
nou, ce puțin pot face chiar trupele ruse împotriva celor germane. 

„Cu toate aceste, intervenţia lor a creat o situaţie nouă. 

„Atâta timp cât ne aşteptam la Sud de Siret numai la rezistența 
Românilor, se putea conta, cu mare probabilitate, pe ajungerea la 
râu si chiar pe trecerea lui, înainte de venirea iernii care este foarte 
aspră aici. Această situație sa schimbat însă odată cu apariţia da 
unități puternice ruse. Dacă există încă posibilitatea ca înainte de 
a ajunge la râu, adică înainte de a fi străpuns capetele de pod ale 
Rusilor de pe malul drept, Armata să nu fie surprinsă de iarna ge- 
roasă, în tot cazul avem certitudinea că după trecea lor nu va scăpa 
de ea. Urmările, ce ar decurge pentru cantonamente, comunicații si 
combustibil în fara aceasta, atât de săracă şi sistematic devastată de 
Ruși, nu mai au nevoie să fie descrise. Chiar în situația actuală, cu 
timpul nu prea geros, dar cu vieafa continuă de bivuac fără foc 
se resimt urmări extrem de grele asupra trupelor. 

„Mai este încă o a doua chestiune de lămurit, de acum, cu pri- 
vire la viitoarele operațiuni ale Armatei. In prezent limita ei dreaptă 


204 


www.dacoromanica.ro 


este valea Buzăului, cea stângă Valea Putnei, unde aripa dreaplă 
a Grupului de armate al Arhiducelui Iosif a intervenit în acțiune. 
Chiar dacă Armata va putea să acopere acest front a cărui lărgime 
este de aproximativ 75 km., cu cele zece divizii, totuşi ar mai fi ne- 
nesar de ştiut, dacă efortul viitor se va face pentru cucerirea Sire- 
tului 'mai jos de Focșani, în direcția Nord-Est, sau pentru cucerirea 
acestei localităţi si trecerea prin ea, deci în direcția Nord. 

„Răspunsul la ambele chestiuni pare că depinde, exclusiv, de 
intenfiunile viitoare ale Conducerii supreme germane", 

Cât de urgentă era necesitatea lămuririi acestor chestiuni, a 
rezultat din ordinul lui Mackensen, care a însărcinat Armata 9-a 
să împingă urgent unităţi puternice de infanterie prin Grădiştea 
spre Sutesti, pentru a veni în ajutorul Armatei de Dunăre. Aceasta 
avea misiunea, să atace la 17 Decemvrie, pozițiunea din fafa ei, 
pe linia Giurgeni (Sud-Vest Vizirul) — Berlesti—Filipesti. Incerca- 
rea Diviziei 1 infanterie bavareză de a cuceri Giurgeni la 14, nu 
reuşise. 

Deoarece aveam convingerea că inamicul nu putea avea 
forte considerabile în sectorul stâng al Buzăului, din cauza îna- 
intării atât de repede a Armatei 9-a, iar că atacul diviziilor bul- 
gare nu a fost executat în mod serios, am protestat; voiam să 
evit o trimitere de trupe importante spre Sutesti, ceea ce nu putea 
provoca decât o împrästiere a forțelor. Dispoziţiunea a fost însă 
menținută şi chiar după sosirea răspunsului Conducerii supreme 
germane, la întrebările mele. El avea un conţinut gen oracol. Se 
arăta că se urmăreşte cucerirea Focşanilor; că pentru continuarea 
operațiunilor rămâne de văzut; că nu se intenţionează a se trece 
peste Siret. | 

Dispozitia a devenit apoi inutilă, deoarece ariergardele slabe 
rusești au profitat de noaptea din 16, pentru a dispare spre Nord- 
Est. In consecință, Mackensen a ordonat ca aripa dreaptă a Armatei 
9-a să fie împinsă spre Mäxineni, pentru ca să poată concura mai 
târziu la atacul unui cap de pod (identificai de aviatori), care in- 
cercuia Brăila pe la Sud, întrun mare semi-cerc. 

Armata, a fost nevoită să continue înaintarea în spre Nord, pe 
acest front larg ce i-a fost stabilit, luptând continuu împotriva 
ariergardelor inamice. 

Recunoscandurse cu ocazia înaintării, că un cap de pod asema- 
nător celui dela Brăila, înconjoară Nänestii şi se continuă cu o po- 


205 


www.dacoromanica.ro 


zifie inamica la Sud şi la Nord de Focşani, am încercat din nou, 
printr'o cerere insistentă, sa obţin o modificare a ordinelor lui Mac- 
kensen, a caror executare putea provoca mari primejdii. Speram să 
le pot evita sugerând sa nu atacam Brăila şi să se treacă cel putin 
o divizié dela Armata de Dunăre pe malul de Nord al Buzăului; 
prin aceasta se da Armatei 9-a, posibilitatea să-şi restrângă frontul 
spre stânga. Din nefericire însă, propunerea n'a fost acceptată. 
Nici insirucţiunea următoare a Conducerii supreme germane — pri- 
mită în urma insistențelor mele repetate—n'a fost prea clară; faţă de 
iarna Ce se apropia, ceream sau să se pună capăt operaţiunilor sau să 
se accelereze printr'o concentrare de forţe la Armata 9-a; şi această 
insirucjiune era concepută în termeni de oracol, ca si cea anteri- 
oara. Ea cuprindea: 

„Armata va face efortul spre Focșani pentru a cuceri teren în 
acea direcfiune. Dacă Armata crede că va putea realiza acest dezide- 
rat exploatänd avantajele tactice, ce sar pulea obfine cu siguranță 
prin întărirea aripei dreple, atunci in mod firesc îi rămâne de a 
alege și această cale, în loc de a-și strange prea mult forțele spre 
Focșani, între poalele muntelui si şosea. Cucerirea terenului în di- 
recfia Nord rămâne o chestiune importantă, pentru a apropia Ar- 
mata 9-a de aripa dreaptă a Grupului de armate al Arhiducelui 
Iosif. Este probabil că dincolo de Focşani, nu se vor continua ope- 
rațiunule. Aripa dreapta a Armatei de Dunăre va atinge Siretul, 
pentru a-și crea condițiuni favorabile de aparare. O accelerare a 
operațiunilor, oricât de executabilă, va trebui să ţină seamă de si- 
tuatia generală, în privința căreia Conducerea supremă germană. 
va trimite o hotărire definitivă in câteva zile“. 

Când această instrucțiune a sosit la Comandamentul Arma- 
tei, în ziua de 18 Decemorie, Corpul de cavalerie se afla în regiu- 
nea Pitulaţi, (pe Buzăul inferior) şi la Nord; Corpul LIV pe coli- 
nele Est de linia Ciorasti—Martinesti pe râul Râmnic; Corpul I 
rezervă, cu primele elemente la Bogza—Gugesti—N. Plainesti. 
Corpul Krafft la Sud de linia Odobeasca—Târâtu +). Toate unităţile 
erau în contact cu inamicul, care ceda numai pas cu pas. Timpul, 
care în ultimele zile fusese ceva mai bun, s'a înrăutățit din nou. A 
plouat necontenit cu găleata. Orice mişcare în afara drumurilor 
era legată de imense dificultăţi. Lucrul este foarte semnificativ 
pentru șosele, deoarece chiar pe şoseaua naţională Râmnicul Sărat— 


1) A se vedea schița Nr. 9, 


206 


www.dacoromanica.ro 


Focşani, înnămolirea cailor de tracţiune sau călărie n'a format o 
excepție, ci o regulă zilnică. Instrucţiunea primită, de a ajunge cu 
aripa dreaptă Siretul, iar cu stânga Focşanii, era foarte natural, ca 
ar fi expus Armata primejdiei, de a fi ruptă in bucăţi. Dar nu ra- 
mânea nimic de făcut, ordinele trebuiau executate. In consecință 
s'a dispus, că marșul trebuia să fie continual astfel: 

— Schmettoro între Buzău şi linia Valcelele—Olineasca—Gar- 
leasca; 

— Corpul LIV între ultima limită arătată şi linia Bogza—Go- 
loganu; el trebuia să pregătească atacul împotriva capului de pod 
rus, dela Sud de Nanesti; 

— Corpul I rezervă — între această limită şi poalele mun{ilor— 
cu aripa dreaptă puternică în spre Faraoanele, Vest de Focşani; 

— Corpul Krafft, cu aripa dreaptă în spre Faroanele, cu stânga 
spre Mera. 

Rapoartele repetate ale comandanților, referitoare la oameni 
şi sfortärile la care au fost supuşi, am încercat să le domolesc co- 
municând, că nu mai era vorba de operaţiuni în stil mare. Cu cât 
se vor executa mişcările mai repede, în zilele următoare, cu atât 
va fi mai curând posibil de a se acorda trupelor repausul atât de 
necesar. Intercalarea unui repaus, ar amâna numai această stare 
atât de mult dorită si ar fi, în anotimpul atât de înaintat, dublu de 
primejdios. 


207 


www.dacoromanica.ro 


BĂTĂLIA DE PE SIRET ȘI DELA FOCŞANI 


Incet, încet Armata s'a târît (o altă expresie nu ar putea ex- 
prima mai sugestiv condifiunile înaintării din zilele următoare) spre 
Nord-Est şi Nord. Deşi am persistat cu severitate la menţinerea le- 
găturii între aripa stângă a C. LIV si cea dreaptă a Corpului I re- 
zervă, era totuşi foarte natural că acest contact să slăbească cu tim- 
pul tot mai mult, din cauza tendinţelor ofensive şi în diferite direc- 
tiuni, pe care le avea grosul forţelor. 

La 21 Decemvrie seara, Schmettoro se afla cu primele ele- 
mente la Pitulati-Ariciu. Ele înaintaseră, sau mai bine zis înnotaseră 
timp de trei zile până Ja linia Maxineni—Gulianca, dar au fost 
respinse de o acţiune a inamicului, realizată prin surprindere, în 
timpul nopţii. Situaţia a fost atât de amenințătoare câtva timp, în- 
cât am fost nevoit să repartizez Divizia 115 infanterie Corpului de 
cavalerie, pentru restabilirea situaţiei. Această divizie se afla în re- 
zerva Armatei, în regiunea Vâlcele. Dar deja la 21 Decemvrie seara, 
sa putut recunoaşte că inamicul n'a fost în stare să-şi exploateze 
succesul prin mlaştinele care se aflau pe teren. Toate aceste eveni- 
mente, au lichidat complet cavaleria, care fusese şi până aici foarte 
încercată. Singura rezervă a Armatei, tocmai Divizia 115 infanterie 
a trebuit să fie lăsată în linia cea mai înaintată. Fa a fost reparti- 
zată Corpului LIV. 

Corpul LIV avea elemente de siguranţă pe ondulatiunile tere- 
nului, Sud de Märtinesti si a ţinut pe un front larg localitățile Mär- 
tinesti-Obilesti-Vläduleasa. Forţele sale principale erau în regiunea 
Mărtinești, de unde trebuia, în ziua următoare, să înceapă atacul 
asupra primei pozifiuni a capului de pod dela Nănești. In spaţiul 
mai lat de 10 km., între Obileşti si Risipiti, unde a luptat aripa 
dreaptă a Corpului I rezervă se afla asa zisa Divizie 301 infanterie, 
compusă aproape numai din Brigada 144 austriacă. 


208 


www.dacoromanica.ro 


Corpul I rezervă se afla la Sud de sectorul Milcovului, dela 
Risipiţi, până la Pântecesti, în lupte grele, împotriva adversarului, 
care ţinea malul de Nord. Atacul propriu zis a puiut începe de abia 
în ziua de 25 Decemvrie, deoarece artiler:a n'a putut fi adusa decât 
în mică parte. 


Corpul Krafft a respins azi cu aripa dreapta inamicul din 


A 


ele 


L 


Ÿ Peches 


= 


= 
(d 


da 


i P Rem » 2 
um} Jvc germane 8/ astro-wngsre DANS = 49 vy, A - 


wane Confaslace/ 1 Nero Siew » ? ÉRAI L be 
rec Dia Spi ape 0 Amara NY M 7 m4, ? 
le 23 Decembrie 1915 Sufesh’ As po 
1:800000. bre! Veni Și : a. A 
n . a ” „= ss" gira 
béléha depe Stre/ st focsani (21-25 Decembrie 19%) 
Schite Nr 0 


Vârteşcoiu, restabilind astfel legătura cu Corpul I rezervă; cu cen- 
trul se afla la Mera, cu aripa stângă în înaintarea dela Andreiasu în 
spre Nord. Inamicul a exploatat mai bine aci, în munţi, posibilita- 
tile de apărare, decât în câmpie. Nicio altă trupă din lume n'ar fi 
reuşit, ca trupa excelentă a lui Krafft (Corpul alpin, Batal. munte 
wiirttemberghez, câteva unităţi ale Briguzii munte austriace) să 
înlăture dificultăţile întâmpinate acolo. 


77509. ia 14 209 


www.dacoromanica.ro 


Cartierul general al armatei l-am deplasat la 17 Decemvrie 
dela Ploieşti spre Buzău. N'ar fi fost bine să-l duc tocmai la Râm- 
nicul-Surat, deoarece n'ar fi fost posibil să se restabilească până 
atunci, in mod suficient, legăturile telegrafice. De asemenea, starea 
de lucruri din spitale si magazinele din Buzău au necesitat inter- 
ventia mea. Se aglometase aci totul, în mod foarte îngrijorător, 
deoarece calea ferată — începând dela Orşova, prin Craiova şi Bu- 
curesti — care a fost redată circulaţiei deşi într'o stare încă deplo- 
rabilu, transporta totul de pe front şi pentru alimentarea lui. Aceste 
condițiuni nu s'au usurat de loc, mai ales că între timp tifosul, fe- 
bra recurentu şi holera au luat o desvoltare mai mare. Din fericire, 
aceste boli nu şi-au căutat victimele lor de preferinţă în unităţile 
germane, ci în special în lagările de prizonieri români. Puterea mică 
de rezistenţă a prizonierilor, în primul rând a Românilor, dar si a 
Rusilor, faţă de influenţele atmosferice precum si din cauza lipsei 
de hrana obişnuită, a fost impresionantă. Inainte ca doctorul Arma- 
tei, Generalul-medic Witte, să-mi raporteze situaţia, toate măsurile, 
ce îi stăleau în putinţă pentru a da ajutoare fuseseră luate de el 
şi medicul etapelor. Cu această ocazie Medicul-General Witte a 
contractat tifosul exantimatic. Nu s'ar fi putut continua campania, 
dacă medicii si personalul sanitar nu s’ar fi sacrificat serviciului. 
Am încercat să vin în ajutor şi am pus toate mijloacele necesare la 
dispoziţie, intervenind şi personal la autorităţi. O ameliorare nu s'a 
observat decât cu încetul. Numărul bolnavilor şi mortalitatea a 
rămas luni de zile atât de numeroasă, încât era de speriat. De sigur, 
că era exirem de greu in această situaţie, ca să faci ceva temeinic, 
când la început nu exista pe linia ferată o legătură regulată cu Ger- 
mania, iar în țară nu puteam procura toate cele necesare. Ar fi 
fost din partea noastră o miopie şi o cruzime, care nu sar fi putut 
justifica din punct de vedere militar, dacă n'am fi utilizat puţinele 
mijloace de transport, pe care le posedam, în primul rând pentru 
nevoile urgente ale trupei combatante. 

Asupra repartifiei inamicului în fața Armatei am fost de astă- 
dată pentru prima oară lipsit de informatiuni precise. Recunoaste- 
rile avialiei au devenit imposibile, pe vremea rea şi în terenul des- 
fundat. Ruşii comunicau prin t. î. f. rar; ei purtau de grijă, ca să 
nu lase în pozitiunile părăsite de ei niciun semn de identificare la 
morți şi răniţi. Cu toate aceste, presupunerile ofițerului informator 
al Armatei, Căpitanul Huth, s'au dovedit si de astădată ca foarte 


210 


www.dacoromanica.ro 


nimerile. El credea, că în fața Armatei sar afla cam 13 divizii in- 
fanterie, în spalele cărora s'ar mai afla încă în rezervă 1 de infan- 
terie şi nu mai puțin de 4 divizii cavalerie. Adversarul era deci su- 
perior Armatei, care nu avea decât aproximativ 10 divizii infan- 
terie si 2 de cavalerie, cu mai mult de 1/3; în schimb însă în fata 
Armatei de Dunăre, compusă din 5 divizii infanterie si 1 cavalerie, 
nu avea decât 2 divizii infanterie şi 1 cavalerie. Aci mai trebue să 
avem în vedere, că inamicul urma să-şi ia măsuri de siguranţă pe 
Dunăre, conira primejdiei amenințătoare a Armatei 3-a bulgară din 
Dobrogea, care ajunsese pe malul drept al fluviului. Repartiția for- 
telor de partea noastră poate să fi fost foarte onorabila pentru efec- 
tivele Armatei 9-a, dar nu corespundea de loc situaţiei. Nu exista 
în consecință nicio îndoială, că această repartiție a forţelor a fost 
şi cauza principală a înaintării atât de înceată a Armatei 9-a, la 
care sa mai adăugat şi căderea gerului foarte aspru. 

După cum a rezultat la 22 Decemvrie, n'ar fi fost necesar pen- 
tru misiunea Armatei de Dunăre, să se cucerească Brăila. Când 
Armata a pornit la atac, inamicul evacuase capul de pod. La data 
de 23 Decemvrie a trecut pe malul stâng al Siretului. Abia acum a 
trimis Mackensen Divizia 1 bulgară spre Buzău. Fa a ajuns însă 
prea târziu, pentru a putea face mai mult decât făcuse cavaleria 
Schmettow, care la data de 23 Decemvrie, cu concursul puternic al 
Diviziei 115 infanterie a răzbunat insuccesul din ziua de 20 Decem- 
vrie. Caii ei si o mare parte din oameni erau cu forţele pe sfârsite. 
Corpul de cavalerie a trecut în repaus, în regiunea Racovifa—Cor- 
beni—Erculesti — la Vest de Balta Albă—Amara. 

Și Corpul LIV a avut un succes, în ziua de 22 Decemvrie. Vi- 
teazul Regiment 152 infanterie (al Ordinului-German), a luat cu 
asalt poziția înaintată a Rusilor din fata capului de pod dela Nă- 
nesti, la Slobozia Roteşti; contraatacurile inamicuiui, încercate la 
Sud de şoseaua Măicăneşti, au fost respinse în întregime de Divi- 
zia 109 infanterie. 

Dimpotrivg însă aripa dreaptă a Corpului I rezervă, Brigada 
144 infanterie austriacă, nu sa putut menţine la Vlăduleasa; ea 
a fost împinsă, înapoi spre Gologanu, fără a se putea lămuri, asu- 
pra inamicului, aflat în regiunea Vlăduleasa. 

Foarte muitumitoare au fost în această zi progresele realizate 
la Corpul Krafft. Intre timp s'a recunoscut, că poziţia inamică de 
pe Milcov se întinde dela Păţeşti, dincolo de Odobesti, spre înăl- 


211 


www.dacoromanica.ro 


{imea Măgura cu acelaşi nume şi de acolo in spre Burca, în Valea 
Putnei. Ea era în continuare dincolo de Putna, în direcţia Nord-Est. 
Cu toata rezistența îndârjită a ariergardelor ruseşti, centrul şi aripa 
stângă a Corpului Krafft s'a strecurat până în imediata apro- 
piere a pozijiunilor inamice si a cucerit câte un punct la Est şi Vest 
de Măgura. Cu tot succesul, care s'a accentuat la 23 Decemvrie di- 
mineaja, printr'o pătrundere în poziţia rusă Vest de Pădureni, Ge- 
neralul Krafft v. Dellmensinfen, şi-a exprimat faţă de starea tru- 
pelor îndoiala, că operaţiunile vor putea fi continuate. In tot cazul, 
el era de părere, că operațiunile să înceteze. Generalul v. Morgen s'a 
asociat acestei păreri. Generalul v. Kiihne răspunsese, de câteva zile, 
negativ la înirebarea asupra continuării operaţiunilor. 

Cu toate că infelegeam deplin grija, ce o purtau generalii co- 
mandanfi trupelor, eu totuşi nu m'am putut hotărî să cedez. 

Dacă am fi întrerupt operaţiunile victorioase după bătălia din 
timpul Crăciunului!) dela Râmnicu Sărat, (cum sa propus Con- 
ducerii supreme germane, fără rezultat) atunci am fi economisit 
mulți oameni şi n'ar fi trebuit să ne fie teamă de repercursiuni su- 
păratoare. In prezent, renunţarea de a cuceri Focsanii, ar fi echiva- 
lat — prin consecinţele morale — cu o înfrângere. Ea ar fi însem- 
nat o încheiere rea a campaniei celei mai strălucite a Armatei 9-a. 
Aceasta s'ar fi observat cu atât mai mult de toată lumea, cu cât 
buletinele Conducerii supreme germane vorbiseră în mod neobișnuit 
şi nu tocmai potrivit cazului, timp de două zile, de înaintarea Ar- 
matei asupra Focşanilor. Asemenea prorociri, de câte ori sau făcut, 
nu s'au dovedit fericite, în tot timpul războiului. Dacă se înfăptu- 
esc, atunci succesul este discutabil şi nimeni nu apreciază sufi- 
cient valoarea eforturilor depuse de trupe. Dacă nu, atunci lovitura 
este dublă: şi jicnitoare şi grea. 

Trebuia, în fine, să mai ținem seamă, că o întrerupere atât de 
bruscă a ofensivei ar fi făcut imposibilă o rezistenţă îndelungată, 
necesară faţă de cererile Conducerii supreme germane, de a ceda 
unităţi peniru alte fronturi. Cu toate că aceste cereri se aflau in cou- 
trazicere cu dorința Conducerii supreme germane, de a ajunge pe 
Siret la Focşani, totuși trebuia să ținem socoteală si de celelalte ne- 
voi în cadrul tuturor operaţiunilor. 

Am refuzat deci propunerile generalilor comandanți şi le-am 
atras atenfiunea, că singurul mijloc pentru a intra în repaus nu 


D Stilul nou. 


212 


www.dacoromanica.ro 


este decât urgenta îndeplinirie a misiunii. Atacul trebuia, în con- 
secin{ä, executat cât de curând. Ca limită între ambele corpuri de 
armata trebuia să fie linia: cota 189 Sud de Odobeşti — cota 103 
(Nord-Est de Päfesti). Corpul Krafft va exploata succesul obţinut la 
Pădureni, în direcţia cea mai eficace. 

Acest răspuns a fost justificat de desfăşurarea evenimentelor 
din ziua de 23 Decemvrie. De fapt, Corpul I rezervă n'a putut porni 
la atac din cauza lipsei de munițiuni. Dimpotrivă însă, Corpul LIV 
si Schmettoro, care n'a fost încă înlocuit, a avut un succes frumos. 

Corpul LIV a cucerit a doua poziţie a inamicului, pe linia Mai- 
cănești— Malurile; Schmettoro a înaintat cu elementele cele mai 
înaintate până aproape de Corbul si Crângeni. Inamicul a cedat 
cu ușurință pretutindeni. 

Eu am privit cu încredere, după această, evenimentele în curs 
de desfășurare. Și totus, ziua următoare, a trebuit să fie cea mai 
grea zi din această campanie. 

După ce s'a luminat de ziuă la 24 Decemwie Corpul LIV, cu 
unităţi din Diviziile 115, 109 şi 41 infanterie a pornit de pe 
linia: intrarea de Vest Măicănești — intrarea Vest Malurile pentru a 
continua atacul în spre Est, când s'a pronunţat un contraatac pu- 
ternic al inamicului, pe un front larg de aprox. 25 khm., dela Gâr- 
leasc până la Răstoaca. El nu a putut străpunge unităţile mai sus 
numite, cari au întâmpinat mari dificultăţi pentru a-l respinge. Tot 
atât de puţin succes a avut împotriva aripei stângi a Diviziei 301 in- 
fanterie, compusă din Regimentul 18 infanterie bavarez, la Risipifi 
şi asupra aripci drepte a Diviziei 216 infanterie, la şi lângă Golo- 
ganu. 

Din nefericire însă Brigada 144 austriacă a cedat terenul în 
regiunea între Malurile şi Gologanu. Ea s'a retras împrăștiată peste 
Obilesti. Prin golul creat astfel, Ruşii au pătruns în valea Râm- 
nicului, la Vest de Rotesti, în spatele Diviziei 41 infanterie. Bate- 
riile grele, ce trăgeau cu frontul spre Est, au căzut în mod trecător 
în mâinile Rusilor, cu toată rezistenţa îndârjită a servantilor. Forte 
proaspete ale inamicului, cu efective mari, erau în curs de înain- 
tare, peste Putina si Boţârlău. Situaţia devenise pentru câtăva vreme 
foarte critică. Comandamentul Corpului LIV credea că nu va mai 
“putea ţine. 

In aceste împrejurări nu ne puteam ajuta decât prin măsuri 
radicale. Eu m'am hotărît deci, în dimineața următoare, de a face 
pe adversar inofensiv, printrun contra atac învăluitor. La ora 3 


215 


www.dacoromanica.ro 


p. m., când a început să se întunece, sa dat ordin deocamdată, ca 
sa se renunţe in mod provizoriu la atacul Corpului I rezervă plă- 
nuit pentru data de 25 Decemvrie, în sectorul Milcovului. Corpul 
trebuia să scoată Divizia 12 infanterie bavareză de pe front, în 
regiunea Vest Goleşti şi să se pregătească la Gologanu pentru a îna- 
inta în spre Est. 

Schmettow trebuia să intervină din nou cu cavaleria sa, în 
prima linie. Unităţile Diviziei 115 infanterie, care prin această 
intervenţie au fost înlocuite de Comandamentul Corpului LIV şi 
toate rezervele ce mai puteau fi scotocite de pe front, au fost con- 
centrate în regiunea Râmniceni si trebuiau să pornească de acolo 
în spre Nord—Vest, 

De altminterea Corpul I rezervă şi Corpul LIV trebuiau să 
țină neapărat liniile atinse în acea vreme. 

Asifel n'am căutat numai să echilibrez această lovitură primită, 
ci s'o transform. într'un succes. Că această speranță nu prea era 
temeinic justificată nu trebuia să pierdem din vedere, din cauza di- 
ficultatilor provocate de toate deplasările executabile în teren mlă- 
stinos, în zile când se întuneca repede, pe timpul unor nopţi de Ia- 
nuarie fără luna şi [aţă de superioritatea numerică a inamicului; 
toate aceste e1au argumente serioase şi puternice. 

Din fericire însă, informaţiunile noui primite la ora 4, asupra 
desfăşurării situaţiei la locul de pătrundere, au dovedit, că excep- 
tia confirmă regula. 

Generalul v. Busse, Comandantul Diviziei 301 infanterie a 
putut să oprească Brigada 144 infanterie austriacă, prin faptul că 
a intervenit cu oameni adunaţi repede din Regimentul 18 infanterie 
bavarez, pioneri şi tunari germani, pe care i-a intercalat apoi în 
rândurile acelei brigăzi, forțându-o să ocupe frontul Nord de 
Obilesti. 

Unităţi din Regimentul 152 infanterie (Ordinul-German) care 
purtaseră la 22 şi 23 Decemvrie cea mai grea sarcină a luptelor Divi- 
z ei 41 infanterie şi care din această cauză fuseseră înlocuite pentru 
a se constitui ca rezervă la Râmniceni, au observat în marșul în- 
tr'acolo, situația deplorabilă a Brigăzii 144 infanterie precum şi 
a bateriilor de mortiere. Cu toată oboseala lor extraordinară n'au 
ezitat un moment de a interveni în lupte. Ei au reluat artileria şi 
au împins înapoi aripa stângă a grupului de pătrundere rus, in 
direcţia Nord-Vest. Când, scurtă vreme după aceasta, forţe ruse, 


214 


www.dacoromanica.ro 


proaspete, au sosit si intervenit în luptă, ele au fost respinse pretu- 
tindeni. 

Mai important decât restabilizarea aceasta favorabilă a fron- 
tului, a fost descifrarea unui ordin rus, transmis prin t. f. f, Din el 
rezulta, că adversarul n'a intenţionat să încerce astăzi o spărtură 
cu un obiectiv mai îndepărtat şi nici nu avea s'o facă la 25 Decem- 
vrie. Dimpotrivă, voia să recucerească pozitiunile capului de pod 
dela Năneşti, pierdute în zilele de 22 şi 23 Decemvrie. Aparenta 
contrarie a operaţiunilor sale a fost provocată numai de faptul, că 
Brigada 144 infanterie a cedat prea mult teren si bine injcles, 
prima line a Rușilor a trebuit să păstreze contactul. 

Dacă Ruşii nu au avut dela început această intentiune, atunci 
se putea admite cu siguranţă că acum, după ce-au primit o lecţie 
dela Regimentul 152 infanterie german, nu o vor avea nici în 
vitor. Atacul învăluitor, intenţionat la Gologanu şi Râmniceni, 
nu avea nicio şansă de a obţine rezultate deosebite. In niciun caz 
m'ar fi dat succese atât de însemnate, încât să justifice înirerupe- 
rea operaţiunilor dela Focșani. Dacă Rușii vor recuceri pozi{iunile 
capului de pod dela Năneşti mi s'ar fi părut deocamdată fără im- 
portanță, faţă de succesul obţinut de noi la Focşani. Dacă vom 
reuşi a-l obţine, după cum speram, atunci vom putea zădărnici și 
progresele eventuale ale Rusilor la Nänesti. 

Am retras deci ordinul dat cu o oră înainte şi am lăsat în sar- 
cina Comandamentului Corpului LIV, să se descurce din această 
situaţie, cu ajutorul Diviziei 115 infanteric, care a fost schimbată 
de Schmettow şi am însărcinat Corpul I rezervă de a nu scoate Di- 
vizia 12 bavareză de pe front, ci de a continua atacul peste Milcov 
la 25 Decemvrie, cu mai mare intensitate. 

Contra-ordinul a ajuns Corpul de armată încă la timp, iar 
aşteptările mele s'au îndeplinit în cea mai largă măsură. 

La aceasta ne-a mai venit si cerul în ajutor. La 25 Decemvrie 
un viscol cu zăpadă teribilă a împiedicat orice activitate de luptă 
în câmpie, atât de partea noastră cât şi de partea inamicului. Pe po- 
zitiunile situate mai sus, pe care se aflau Corpul I rezervă şi Cor- 
pul Krafft, operaţiunile au fost posibile. 

După o pregătire scurtă şi intensă de artilerie, diviziile Gene- 
ralului v. Morgen au pornit la asalt, reuşind să pătrundă poziţia ina- 
mică de ambele părţi ale Päfestilor: Divizia 89 infanterie la stânga 
şi Divizia 12 bavareză la dreaptă. 


215 


www.dacoromanica.ro 


Divizia 89 infanterie n'a permis adversarului să reziste pe po- 
zijia 2-a, aflată pe canalul deia Focşani spre Jarestea; ea a trecut 
încă pe seară șoseaua Focsani—Balotesti. Bavarezii şi-au găsit ocu- 
paţie, în luptele grele din localitatea Boteşti. Aripa dreaptă a Cor- 
pului Krafft, Divizia 73 infanterie austriacă, a cucerit prima po- 
zijie foarte puternică la Odobeşti, în acelaşi timp cu Corpul Mor- 
gen. Si ea a ajuns — înainte de a se lăsa întunerecul — în poziţia 
2-a a inamicului, în spatele canalului Focsani— Jarestea şi l-a scos 
de acolo. 

Corpul alpin a evacuat dimineaţa, de timpuriu, ultimele uni- 
taţi inamice de pe Măgura Odobeşti. Seara a pătruns în Baloteşti 
şi Gagesti si a ajuns mult mai sus în valea Putnei. Nici pomeneală 
de concursul dreaptei Grupului de armate Arhiducele Iosif care 
trebuia să opereze acolo; de altfel însuși planul de ofensivă al 
acestuia a fost fară rezultat. Aceasta se datorește faptului, că el 
n'a contat în calculele sale nici pe dificultăţile naturale ce va putea 
întâmpina in acest anotimp, nici pe defectiunea sigură a unei mari 
parti din trupele Grupului de armate, la fiecare atac. 

După victoria din 25 Decemvrie, am apreciat astfel situaţia: 

„O iarnă foarte grea s'a lăsat în regiunea Armatei; epuizarea 
trupelor a atins limita maximă din cauza eforturilor depuse în ope- 
rațiuni, eforturi necesitate de modul cum au trebuit să fie conduse. 
Epuizarea trupelor este mai accenluată la unitățile utilizate în 
munţi, 

Cu toate aceste se va tinde, prin toate mijloacele, să se atingă 
malul drept al Siretului si Putnei, unde se găsec cele mai bune con- 
dițiuni pentru amenajarea unei pozifiuni. Eu sper, că aceasta va 
reuși, A trece dincolo de această linie, no mai socot ;ppsibil din. 
cauza anotimpului atăt de rău“. 

Răspundeam prin accasta totdeodată şi la un ordin telegrafic 
al Conducerii supreme germane, din 25 Decemvrie dimineaţa: 

„Ar fi de dorit, de a împinge până la Susita aripa stângă a 
Armatei 9-a, pentru a stăpâni completamente calea ferată cu $o- 
seaua T'ecuci—Märäsesti si pentru a avea la dispoziție şoseaua Foc- 
sani—Vidra din Valea Putnei, pentru. deplasarea rezervelor; in 
spre Sud, pentru a putea pune stăpânire pe malul drept al Siretului“. 

Soarele diminetei de 26 Decemvrie ne-a arătat, ce roade fo- 
lositoare a adus succesul obţinut prin înaintarea de ieri. 

Inamicul n'a evacuat numai oraşul Focşani, ci chiar malul 
drept al Putnei şi se afla în retragere precipitată peste Siret. Numai 


216 


www.dacoromanica.ro 


în arcul de cere Gârleşti—Corbul, împrejurul Namoloasei, a mai 
rămas pe pozitiuni, pe malul drept, protejat de mlastini de netrecut. 

Dincolo de această regiune a făcut front pe pozifiuni foarte 
puternice, construite din vreme. Ele erau legate de o poziţie de 
oprire, dela Biliesti până la Paraipani. 

Armata 9-a a păstrat pretutindeni contactul cu inamicul. Ata- 
cul lui l-am socotit ca imposibil. A trebuit să se treaca imediat la 
lucrarea pozijiunilor de iarnă, pentru a evita consecinţe grele. Acea- 
sta era cu atât mai necesar, cu cât Conducerea supremă gemană era 
din nou în contrazicere cu dorinţa ei proprie şi cerea sa se continuie 
operaţiunile la 27 Decemvrie, urmând ca în curând sa i se cedeze 
unităţi puternice pentru alte teatre de operaţiuni, 

La 28 Decemorie am dat ordin pentru trecerea la defensivă gi 
ocuparea pozifiunilor de rezistență permanentă. Tot posibilul s'a 
făcut peniru a se da trupelor la vreme materialul de construcţie şi 
combustibilul necesar. Dar sfortärile n’au putut împiedica efectele 
crivajului ivit deodată la Armata 9-a, într'o după amiază, la înce- 
putul lunei Ianuarie, după o vreme surprinzător de caldă. Am su- 
ferit din această cauză pierderi mari; numai într'o săptămână am 
avut (ca urmare a inghetului) degerături totale şi parţiale, care se 
ridicau ca număr la mai mult de 14, faţă de celelalte pierderi, pe 
care le provocase înainte inamicul în morţi, răniţi sau dispăruţi, 
pe tot timpul acestei campanii, timp de patru luni. 

Astfel s'a încheiat această perioadă strălucită, din nefericire, 
cu o notă disonantă. Ar fi deci admisibil, că din această cauză 
să se fi lăsat o umbră neplăcută pe starea de spirit a Armatei 9-a. 
Nu a fost însă cazul. : 

Aceasta se datoreste fie convingerei, că nicio greșeală nu sa 
făcut în aprecierea situaţiilor de războiu, şi nicio omisiune în îngri- 
jirea ce se datora trupei, fie că veselia mare, ce există în inima 
ostașilor Armatei, sa dovedit a fi mai puternică, după extraordina- 
rul randement ce au înfăptuit, decât impresiunile doboritoare ale 
momentului. 

In tot cazul, moralul trupei a rămas nealterat. Lui se datoresc 
märetele fapte de arme descrise până acum. Numai spiritul rămas 
viu şi neschimbat a dus trupele, care au început campania la Petro- 
şani, prin victoriile dela Sibiu, Braşov, peste munţi şi câmpiile 
mlăștinoase ale Munteniei până la Siret, în toamna târzie şi în- 
ceputul iernii 1916—1917. 


77509, — 14° 2 1 7 


www.dacoromanica.ro 


S'A TERMINAT IMPRIMAREA ACESTEI 
LUCRĂRI, LA 8 IUNIE 1937, IN ATELI- 
ERELE SOCEC & Co, S, A, BUCUREŞTI. 


www.dacoromanica.ro 


TABLA DE MATERII 


Pag. 
Cuvântul traducătorilor. ....... joer sd es ee ee 3 
Cuvântul autorului . ..... je WAS ee maică 5 

PARTEA I-a 
Marsul victorios prin Transilvania. 

Evenimente antemergătoare . . . . . . . . . . . . . .. 9 
Constituirea Armatei 9-a .. ......... sis AZ 
Alcătuirea planului în vederea bătăliei dela Sibiu . . . . 35 
Pregătirea bătăliei . . . . . . . She că de 6 da 6 oe d . 44 
Bătălia dela Sibiu. . . . . . .. ........,... 5) 
Bătălia a fost câștigată . . . . . . . . . . . . Frs is 62 
Operatiunile împotriva Armatei 2-a române . . . . . . . 64 
Bătălia dela Geisterwald ....... ......,.. 79 
Bătălia dela Braşov. , ,...... a... 


Urmărirea gi încercarea de a trece munţii. . . . . . , . 97 


PARTEA l-a 
Luptele și victoriile din România. 


Incercările de a cuceri trecătorile prin surprindere . . 105 
Eşuarea încercărilor de irecerea munților priu surprindere; 
hotărîrea de a forţa trecerea lor . . . . . . . . .135 


Trecerea munţilor ........ “modes + à 198 
Bătălia dela lg.-]iu. . . . . . . . . . . . . .. .. 145 
Trecerea Oltului . . . . . . . . . . . . . . . . +... 154 
Bătălia de pe Argeş. ..............,... 172 
Cucerirea Bucureştiului . . . . . . . . . . . + + + … 182 
Bucureştii aparțin Armatei 9-a ............ 186 
Urmărirea prin Muntenia . ... ss... 187 
Bătălia dela Râmnicul Sărat. . . . . . . . . . . . .. 195 
Bătălia de pe Siret şi in jurul Focsanilor . . . . . . . . 208 


Inventarul hărților în text 


1. Bătălia dela Sibiu .,..... Ae 4 0 ... 51 
2. Bătălia dela Geisterwald. . . . . . . . . eevee 80 
3. Bătălia dela Braşov . . . . . . . . . . . . , + + e+ 66 
4. Luptele dela trecătoarea Turnului Roşu . . . . . . . 120 
5. Luptele din regiunea trecätoarei Surduc si Batălia la 
ârgu Jiu . ........ . ee . 126 
6. Trecerea Oltului si înaintarea prin Muntenia . . . 168-169 
7. Bătălia de pe Arges... ..... ee eee eee 175 
8. Bătălia de pe Argeş ......... De tă - 178 
9. Bătălia dela Râmnicul Sărat şi urmărirea. . , . . . . 196 
10. Bătălia de pe Siret şi dela Focşani . . . . . . . . . 209 


www.dacoromanica.ro 


219 


ATELIERELE GRAFICE 
SOCEC & Co.,S. A. 
BUCURESTI 1937 


www.dacoromanica.ro 


AE à 
A LISRĂRIEI 


Il ALCALAYa ce] 


BUCUREȘTI