Robert L Stevenson — Un colet cu bucluc

Editura Univers 


| Clasicii E 


Leatt Cavea 


Coperta colecţiei de Vasile Socoliue 


THE 
WRONG BOX 
by 
Robert Louis Stevenson 
and 
Lloyd Osbourne 
London 
Oxford University Press 


Toate drepturile asupra acestei versiuni 
sînt rezervate Editurii UNIVERS 


Robert boui Stevenson 


Lloyd Osbourne 


UN COLET | 
CU BUCLUC 


În românește de 
VIRGILIU ȘTEFĂNESCU-DRĂGĂNEȘTI 


o Bucureşti, 1981 i 
Editura Univers 


i Daia 


PREFAŢĂ 


„Totul e numai un plan uşuratec, dar bine ticluit“, spune Mi- 
chael Finsbury undeva în textul povestirii și, într-adevăr, nici nu 
găsim o scuză mai bună pentru volumul care se află în mîna citi- 
torului. Autorii pot doar adăuga că unul din ei este destul de în 

' vîrstă ca să-i fie ruşine de el, iar celălalt destul de tînăr ca să poată 
învăţa ceva pentru viitor. 


R.L.S. 
L.O. 


CAPITOLUL I 


În care Morris intră la bănuieli 


Vai, cît de puţin înțelege un profan, care stă acasă 
liniștit și comod, din truda și frămîntările unui scriitor şi, 
atunci cînd răsfoiește zîmbind paginile unui roman, vai, 
ce puţin își dă el seama de ceasurile de osteneală, de stu- 
diere aprofundată a unor volume scrise de autori com- 
petenţi, de documentare în marea bibliotecă ,„Bodleian“ din 
Oxford, de corespondenţa purtată cu oameni învăţaţi dar 
cu scriere ilizibilă din Germania — într-un cuvînt, de 
uriașa schelărie care a fost mai întîi construită și apoi 
dată jos numai ca să-l ajute pe el, cititorul, să suporte mai 
ușor o oră de călătorie într-un vagon de cale ferată ! Așa 
fiind, aş putea începe această povestire cu biografia lui 
Tonti — locul nașterii, părinţii, genialitatea probabil moş- 
tenită de la mama sa, vreun exemplu impresionant de 
precocitate etc., ete. — împreună cu un tratat complet 
descriind sistemul căruia i-a dăruit numele. Documentul 
se găseşte, așa cum a fost redactat de el, într-una din des- 
părţiturile biroului la care scriu, dar spun acest lucru fără 
nici un fel de înfumurare. Tonti e mort acum şi n-am 
întîlnit niciodată pe nimeni care măcar să pretindă că-l 
regretă ; iar în ceea ce privește sistemul „tontinei“ va fi 
îndeajuns un cuvînt pentru a lămuri totul în legătură cu 
această naraţiune lipsită de orice artiticialitate sau înfru- 
museţare literară. 

Ciîţiva tineri veseli (cu cît mai mulţi cu atît mai bine) 
pun laolaltă o sumă fixă de bani (constituind un fond imo- 
bilizat dat în păstrarea unor curatori), sumă care, împre- 


ună cu dobinzile respective, urmează să fie plătită, după 


y 


o sută de ani, ultimului supravieţuitor sau urmașului său 
sub ochii căruia îi este prezentată atunci numai în treacăt 
și care, surzind între timp, nu poale auzi nimic despre 
norocul care l-a lovit sau care — şi mai sigur — se află pe 
patul morții așa încît, din punct de vedere practic, ar fi 
putut tot așa de bine să fi pierdut întrecerea la care a 
luat parte. 

Poezia cu totul aparte și chiar umorul acestei combina- 
ţii financiare apar evidente, deoarece sistemul este astfel 
conceput încît fondatorii nu pot profita personal de pe 
urma lui, dar minunatul său caracter de joc sportiv cu 
şanse egale l-a făcut foarte apreciat de bunicii noştri. 

Cînd Joseph Finsbury și fratele său Masterman erau 
niște băieţei în pantalonași cu volănașe albe, tatăl lor 
— un negustor înstărit de pe cunoscuta stradă Cheapside — 
i-a încadrat într-o tontină de proporții mici dar bogată, 
avînd 37 de membri. Contribuția la fond a fiecăruia a fost 
de o mie de lire; si Joseph Finsbury își poate aminti şi 
azi vizita făcută avocatului unde membrii tontinei — toți 
copii ca şi el — au fost adunați laolaltă, au luat loc pe 
rînd pe scaunul maiestuos la biroul avocatului şi şi-au 
semnat numele pe actul constitutiv, cu ajutorul binevoi- 
torului şi bătrînului om al legii care purta ochelari şi 
cizme de lac. Joseph își amintește cum s-a jucat după 
aceea cu ceilalți băieţi pe gazonul din spatele casei avoca- 
tului și strașnica bătaie care a urmat cu unul din frații 
săi de tontină, care l-a lovit cu vîrful ghetei în fluierul 
piciorului. Zgomotul încăierării l-a scos în curte pe avocat 
din biroul în care tocmai oferea o trataţie cu cozonac şi 
vin părinţilor copiilor. 

Cei doi combatanți au fost bineînțeles despărțiți Şi cu- 
rajul lui Joseph proslăvit de distinsul domn în cizme de 
lac, care s-a jurat că și el fusese un băiat tot atît de viteaz 
cînd avea aceeași vîrstă. Joseph, auzind acestea, se în- 
trebă în sinea lui dacă avocatul purta şi pe atunci cizmuliţe 
de lac, dacă micul său cap de copil era tot chel, dacă și 
el, cînd se culca seara, obosea spunîndu-și povești cu lupte 
cu pirați şi dacă se îmbrăca tot așa ca și bătrînul avocat 
de acum și-și trata musafirii — băieţei și fetiţe — tot cu 
cozonac și vin. 


8 


În anul 1840 toţi cei treizeci şi şapte erau în viață ; în 
1850 numărul lor se micșorase cu șase; în 1856 și 1857 
moartea a fost ceva mai activă fiindcă războiul Crimeei 
şi răscoala din India a luat drept tribut pe nouă dintre ei. 
În 1870 nu mai rămăseseră, din toţi membrii tontinei, 
decît cinci, iar la data povestirii mele mai erau în viață 
doar trei, inclusiv cei doi frați Finsbury. 

Masterman era acum în al şaptezeci și treilea an al 
vieţii. Se plîngea de multă vreme de efectele vîrstei ; se 
retrăsese de mai mulți ani din afaceri și locuia într-o izo- 
lare totală sub acoperișul fiului său Michael, un binecu- 
noscut jurist. 

În ceea ce-l privea, Joseph era încă foarte activ și ofe- 
rea o înfățișare numai în parte îmbătrinită cînd apărea pe 
străzile pe care îi plăcea să facă lungi plimbări. Faptul 
era cu atît mai de plins cu cît Masterman dusese (pînă în 
cele mai mici amănunte) viața unui englez model de vir- 
tute. Sîrguinţa, viaţa regulată, moralitatea și faptul că se 
mulțumea cu beneficii numai de patru la sută sînt consi- 
derate principii de bază pentru a ajunge la o bătrîneţe 
plină de vigoare şi sănătate. Masterman se conformase 
tuturor acestor norme fără nici o abatere și totuși iată-l 
acum devenit complet inactiv la vîrsta de șaptezeci și trei 
de ani, în timp ce Joseph, numai cu doi ani mai tînăr ca 
el și în cea mai bună stare de conservare fizică, se discre- 
ditase în ochii tuturor ducînd o viaţă de trîndăvie și excen- 
tricitate. Ocupîndu-se în tinereţe de comerţul de pielărie, 
se plictisise repede de această activitate pentru care nu 
avea nici un fel de atracţie deosebită. O mare curiozitate 
de a se documenta în toate direcţiile, care nu fusese oprită 
la timp, începuse să-i absoarbă toată energia în anii ma- 
turizării. Nu există patimă care să secătuiască mai mult 
puterea mintală a cuiva decît poate dorința nepotolită de 
a se dedica discursurilor publice, dorinţă care, de multe 
ori, se constată că însoțește curiozitatea sau apare ca o 
consecință a acelei patimi. Aceste două puternice impul- 
suri se manifestau conjugate în cazul lui Joseph, iar faza 
cea mai acută a acestei duble maladii, aceea în care bol- 
navul ţine peste tot conferințe în mod gratuit, s-a declarat 
destul de curînd cu o puternică intensitate și nu după prea 
mulţi ani de cînd atinsese această fază, Joseph ajunsese 


— 


9 


să facă drumuri de aproape cincizeci de kilometri numai 
ca să țină o conferinţă în fața unor copilași din clasele 
primare. 

Firea sa nu era aceea a unui om de ştiinţă ; sursa lui 
de informare se limita la manualele şcolare şi la presa 
zilnică ; nu s-a înălțat nici măcar pînă la cercetarea enci- 
clopediilor ; după cum declara chiar el, viaţa însăși con- 
stituia izvorul său de documentare. Conferinţele sale nu 
erau destinate, așa după cum afirma adeseori, unor profe- 
sori universitari ; ele se adresau direct marelui suflet al 
mulțimii, iar sufletul mulţimii era desigur mai sănătos 
decît capul acesteia, deoarece elucubraţiile sale erau pri- 
mite foarte favorabil de către ascultători. 

Conferinţa lui întitulată „Cum să trăieşti vesel și voios 
numai cu patruzeci de lire pe an“ a creat o adevărată sen- 
zaţie în lumea şomerilor. „Invăţămîntul : scopurile, obiec- 
tivele și necesitatea acestuia“ i-au cîștigat respectul tuturor 
celor slabi la minte. 

Iar în ceea ce priveşte renumitul său eseu privitor la 
„Asigurările pe viață considerate sub raportul relaţiilor 
acestora cu masele“, citit la o ședință a Asociaţiei munci- 
torilor din Insula Cîinilor 1, pentru îmbunătăţirea relaţi- 
ilor lor reciproce, acesta a fost primit cu „ovaţii spontane“ 
de o adunare de ambe sexe, lipsită de orice posibilitate de 
a înţelege ceva, și efectul eseului a fost atît de impresio- 
nant încât anul următor a fost ales președinte de onoare 
al societăţii, funcţie care însemna chiar mai puţin decît 
realizarea oricărui beneficiu bănesc, deoarece deţinătorul 
ei avea obligația implicită să facă el societății o donație 
în numerar ; — totuși era o funcție care îi asigura într-o 
foarte mare măsură stima pentru propria sa persoană. 

În timp ce Joseph îşi construia astfel o reputație deose- 
bită în secțiunea ceva mai cultă a marei mase a ignoran- 
ților, viața sa particulară a fost dintr-o dată copleșită de 
orfani. Moartea fratelui său mai tînăr, Jacob, l-a împovărat 
cu sarcina creșterii a doi băieţi, Morris și John ; iar în cursul 
aceluiași an, familia i-a mai crescut prin alipirea la ea şi a 
unei fetițe, fiica distinsului John Henry Hazeltine, un 
gentleman avînd o mică proprietate şi foarte puţini prie- 


1 Insulă inexistentă. 


10 


teni. Îl întilnise pe Joseph numai o dată, în sala de con- 
fcrințe din orășelul Holloway ; dar în urma acelei expe- 
riențe plină de învățăminte, la întoarcerea sa acasă,. și-a 
modificat testamentul încredințîndu-și fiica și averea aces- 
teia apreciatului conferenţiar. Joseph avea o fire bună; 
totuși a acceptat răspunderea ce-i revenea foarte în silă, 
a dat apoi un anunţ la ziar pentru o doică și a cumpărat 
un cărucior de ocazie. Pe Morris și pe John îi acceptase mai 
bucuros ; nu atît din cauza legăturii de sînge cît mai cu 
seamă din cauză că negoţul de pielărie (în care se grăbi 
să investească averea nepoților, şi care se ridica la impre- 
sionanta sumă de treizeci de mii de lire sterline) dăduse 
în ultimul timp semne inexplicabile de lunecare pe panta 
declinului. 

Ca urmare, numi un scoțian, tînăr şi iscusit, ca director 
al întreprinderii, după care grijile acesteia nu-i mai adu- 
seră nici un necaz lui Joseph Finsbury. 

Lăsînd toată grija în mîinile iscusitului scoţian (care 
era căsătorit), își începu lungile sale călătorii în Europa 
şi în Asia Mică. 

Ducînd o ediție poliglotă a Noului Testament într-o 
mînă şi o cărticică cu expresii uzuale în cealaltă, își făcu 
anevoie drumul printre vorbitorii a unsprezece limbi eu- 
ropene. Primul dintre aceste ghiduri nu are nici o valoare 
practică pentru un călător filosof și chiar cel de-al doilea 
este alcătuit în mod mai explicit pentru un turist decît 
pentru cineva preocupat de problemele vieţii. Dar el își 
recruta interpreţi să-l ajute — oricînd le putea obţine 
serviciile în mod gratuit — și, folosind toate mijloacele, 
reuși să umple un mare număr de caiete cu rezultatele cer- 
cetărilor sale. 

Aceste călătorii îi răpiră mai mulți ani şi se reîntoarse 
în Anglia numai când vîrsta minorilor din grija sa îi im- 
puse să le acorde mai multă atenţie. Astfel cei doi adoles- 
cenți au fost înscriși la o școală bună dar ieftină, unde au 
primit o pregătire economică temeinică, ceea ce apărea ca 
un fapt oarecum nepotrivit, deoarece comerțul cu pielă- 
rie nu era cîtuși de puţin în situaţia de a încuraja o veri- 
ficare a registrelor acestuia. De fapt, în momentul în care 
Joseph și-a verificat conturile pregătindu-se să lichideze 
curatela celor doi minori, a fost totalmente uimit să des- 


11 


copere că averea fratelui său nu crescuse cîluși de puţin 
în timpul tutelei lui ; chiar după ce a trecut în contul ce- 
lor doi tutelaţi fiecare bănuţ pe care îl poseda, încă mai 
rămînea un deficit de șapte mii opt sute de lire. Cînd 
această situaţie a fost făcută cunoscută celor doi frați în 
prezența unui avocat, Morris Finsbury și-a amenințat un- 
chiul cu aplicarea tuturor rigorilor legii, dar a fost îm- 
piedicat să recurgă la măsuri extreme de sfatul omului 
legii : 

— Nu poţi scoate apă din piatră seacă, i-a explicat 
avocatul. 

Morris a înţeles sensul zicalei şi a ajuns la o tranzacție 
cu unchiul său. Pe de o parte Joseph le-a predat tot ce 
poseda, şi i-a transferat nepotului său drepturile asupra 
tontinei, care se arăta acum ca o perspectivă plină de spe- 
rante. Pe de altă parte, Morris a fost de acord să-l adăpos- 
tească şi să-l întrețină pe unchiul său și pe domnișoara 
Hazeltine (care ajunsese în acesași situație dureroasă ca și 
ceilalţi), acordîndu-le fiecăruia cîte o liră lunar, ca bani de 
buzunar. Suma era mai mult decît suficientă pentru bă- 
trîn ; dar nu putem înțelege cum reușea domnișoara Ha- 
zeltine să se îmbrace din ea ; totuşi, reușea şi, ceea ce e și 
mai extraordinar, niciodată nu se plingea. 

Este însă adevărat că se ataşase sincer de incompeten- 
tul său tutore. Niciodată nu se purtase rău cu ea ; vîrsta 
pleda foarte mult în favoarea lui ; și era ceva impresio- 
nant în setea lui de a cunoaște, sete de care era stăpînit 
tot sufletul său, și în bucuria sa nevinovată stîrnită de cel 
mai mic semn de admiraţie ce i se arăta ; şi, deși avocatul 
o avertizase că era sacrificată prin tranzacţia ce se încheia, 
ea refuzase să adauge ceva la marile încurcături ale un- 
chiului Joseph. 

Toţi patru locuiau acum împreună, într-o casă mare şi 
mohorîtă, în John Street, în cartierul Bloomsbury ; în 
aparenţă ca o familie, în realitate ca o asociaţie financiară. 
Julia şi unchiul Joseph erau, desigur, într-o situaţie de 
sclavi ; John, un tînăr distins și manierat, arătînd predi- 
lecție pentru cîntatul la banjo, trecventator al music-hal- 
urilor și barului Veseliei, urmărind cu asiduitate gazetele 
Sportive, apărea, desigur, peste tot numai aa un personaj 
de mîna a doua ; în timp ce grijile şi bucuriile domniei îi 


12 


reveneau în întregime lui Morris. Că aceste două laturi sînt 
inseparabil împletite între ele este adevărul cu care socio- 
logul împăciuitor caută să consoleze marea masă a cetăţe- 
nilor incompetenți și obscuri, însă în cazul lui Morris 
atarul desigur depășea cu mult plăcutul. Nu-și cruța nici 
o osteneală, nu cruța nici pe alţii de nici una ; chema ser- 
vitorii dimineața, le dădea alimentele din cămară cu pro- 
pria sa mînă, controla conținutul sticlei de vin, număra 
biscuiții rămași ; scene penibile aveau loc cu ocazia soco- 
telilor săptămînale, cînd bucătăreasa era în mod obișnuit 
acuzată de nereguli ; totodată, furnizorii trebuiau să se 
certe cu el în salonașul din spatele casei chiar şi pentru 
trei parale. Cineva care judeca lucrurile superficial l-ar fi 
putut considera drept un avar ; el însă se vedea doar ca 
un om ce fusese înșelat ; lumea îi datora șapte mii şi opt 
sute de lire, și avea de gînd ca lumea să plătească pentru 
aceasta. 

Caracterul lui Morris strălucea în toată splendoarea lui 
mai cu seamă în relaţiile cu Joseph. Unchiul său apărea 
ca o afacere hazardată în care el, Morris, investise foarte 
mult şi, ca urmare, nu-și cruța nici o osteneală ca să-și 
ocrotească foarte bine capitalul investit. Așa fiind, bătrî- 
nul era examinat lunar de un doctor, fie că era sănătos fie 
că era bolnav. Regimul său alimentar, îmbrăcămintea, ra- 
rele sale călătorii cînd la Brighton cînd la Bournemouth, 
îi erau date cu porţia ca păpica sugarilor. Cînd era vreme 
rea, nu avea voie să iasă din casă. Cînd era vreme bună, 
la 9,30 trebuia să fie gata de plecare, în hol; Morris îl 
examina să vadă dacă avea mănușile cu el şi dacă pantofii 
prezentau siguranţă ; apoi amîndoi plecau la biroul între- 
prinderii de pielărie, braţ la braț. Drumul pînă acolo era 
probabil destul de neplăcut, fiindcă nici unul din cei doi 
nu pretindea să aibă vreun fel de sentimente prietenești 
față de celălalt ; Morris nu încetase niciodată să-i repro- 
șeze tutorelui său pierderile bănești pe care i le pricinuise 
și să se plîngă de povara pe care i-o constituia domnișoara 
Hazeltine ; Joseph, la rîndul său, deși avea o fire destul de 
blajină, își privea nepotul cu un sentiment foarte apropiat 
de ură. Dar drumul pînă la birou nu însemna nimic prin 
comparaţie cu drumul de înapoiere, deoarece simpla vedere 
a clădirii întreprinderii, ca și cel mai mic amănunt al 


13 


tranzacţiilor comerciale ale acesteia, erau destul ca să 
otrăvească viaţa oricărui Finsbury. 

Numele lui Joseph figura încă deasupra ușii și tot el 
semna cecurile. Faptul constituia o anumită politică din 
partea lui Morris și anume urmărea să-i descurajeze pe 
ceilalți membri ai tontinei. În realitate, întreprinderea era 
în întregime a lui, deși o considera numai ca o moștenire 
de necazuri. 

A încercat, la un moment dat, s-o vîndă, dar ofertele 
primite au fost complet derizorii. A încercat să o extindă, 
dar nu a reușit decît să-și extindă obligațiile financiare ; 
a căutat să o restrîngă, dar nu a reușit altceva decit să-și 
restrîngă profitul. 

Nimeni, dealtfel, nu reușise vreodată să cîştige vreun 
ban din acea întreprindere, în afară de iscusitul scoţian 
care s-a retras din activitate (după ce a fost concediat) 
în vecinătatea orășelului Banff unde și-a construit un 
castel din profitul pe care-l realizase. Pomenirea acestui 
scoțian necinstit era făcută printr-un potop de batjocuri 
în fiecare zi de către Morris, în timp ce sta la birou și-și 
deschidea corespondenţa, iar bătrînul Joseph şedea la o 
altă masă, aşteptînd, ursuz, ordine sau punîndu-şi furios 
semnătura pe hîrtii despre care nu știa ce sînt. Și cînd 
omul din cîmpiile cu bălării din Scoţia împinse cinismul 
său atit de departe încît să-i anunţe cea de-a doua căsă- 
torie a sa (cu Davida, fiica cea mai mare a preotului Ale- 
xander McCraw) s-a crezut că Morris face o criză de 
turbare. 

Orele de birou ale firmei comerciale de pielărie Fins- 
bury, fuseseră reduse la minimum ; nici chiar simțul pu- 
ternic al datoriei față de sine, pe care îl avea Morris, nu 
era destul de puternic ca să-l facă să întîrzie fără rost 
între pereţii biroului şi sub umbra falimentului care-l în- 
văluia. Ca urmare, numai după cîteva ore directorul şi 
funcționarii răsuflau ușuraţi şi părăseau biroul, pregă- 
tindu-se pentru o altă zi de amînare a sfîrșitului. „Graba 
nesoeotită“, conform spuselor poetului Alfred Tennyson. 
este sora vitregă a „întîrzierii“ ; dar „obiceiurile în dome- 
niul afacerilor“ sînt fără îndoială unchii săi. În felul acesta 
neguţătorul de pielărie își conducea investiția sa vie îna- 
poi în John Street ca pe un cățeluș ; și după ce-l întemniţa 


14 


în hol, pleca pentru restul zilei în căutare de inele cu si- 
gilii, singura pasiune a vieţii sale. Joseph era mult mai 
vanitos decît un om obișnuit, el avea vanitatea oratorilor 
publici. Recunoştea că greșise, deși alţii săvîrșiseră mai 
mari păcate faţă de el (vezi scoţianul iscusit) decît comi- 
sese el față de alții ; dar chiar dacă și-ar fi cufundat mîi- 
nile în sînge, și tot nu merita să fie legat și tîrît de roţile 
carului triumfal al unui tînăr, să fie ţinut captiv în clă- 
direa propriei sale firme de comerț cu pielărie, să i se facă 
permanent comentarii dureroase asupra întregii sale ca- 
riere — să i se examineze hainele, să i se ridice gulerul 
de la palton, să se verifice existența mănușilor şi să fie 
scos din casă și adus acasă sub pază, ca un copilaș purtat 
de dădaca lui. La gîndul acesta sufletul i se umplea de 
venin, își atîrna în grabă pălăria şi pardesiul în cuier, 
îşi lepăda mănușile de care îi era silă și se furișa sus pe 
scară la Julia şi la caietele sale. Salonul cel puţin era 
sanctuarul lui ce-l ocrotea de Morris ; salonul aparținea 
bătrînului și tinerei fete ; acolo își cosea ea rochiile ; acolo 
își păta el cu cerneală ochelarii scriindu-și însemnările 
dezlînate şi recalculînd statistici lipsite de semnificaţie. 

În această încăpere își deplîngea uneori situaţia în ca- 
re-l adusese tontina. 

— De n-ar exista treaba asta afurisită, exclamă el în- 
tr-o după-amiază, Morris nu s-ar mai sinchisi să mă ţină 
aici. Aş putea fi atunci un om liber, Julia, şi m-aş putea 
întreține atît de ușor ţinînd conferinţe ! 

— Sigur că da, îi răspunse ea, și cred că a fost unul 
din cele mai josnice lucruri pe care Morris a putut să le 
facă vreodată, cînd te-a lipsit de această plăcere. Parcă 
oamenii aceia amabili din Insula Pisicilor (așa-i spune, 
nu ?) ți-au scris şi te-au rugat atît de frumos să le ţii o con- 
ferinţă ! Am crezut că putea să te lase să te duci în Insula 
Pisicilor. 

— Morris e un om lipsit de cultură, continuă enervat 
Joseph. Își duce traiul înconjurat de spectacolul absorbant 
al vieţii, şi pentru cît folos îi aduce faptul acesta ar putea 
tot atit de bine să zacă și în mormiînt. Gîndește-te numai 
la şansele minunate care i se oferă! Inima oricărui alt 
tînăr i-ar lua foc în picpt în fața unui asemenea noroc ! 
Vastele cunoștințe pe care îmi stă în putință să le comu- 


15 


nic altora, de-ar vrea numai să le asculte, să știi că depă- 
șesc posibilităţile de a fi exprimate prin simplu grai, 
Julia. 

— Orice-ar fi, dragul meu, nu trebuie să te enervezi, 
îi răspunse Julia, deoarece ştii prea bine că dacă arăţi cî- 
tuși de puţin bolnav, Morris trimite imediat după doctor. 

— Ai dreptate, îi întoarse bătrînul vorba cu umilinţă. 
Am să mă liniştesc studiind ceva. Începu deci să răsfo- 
iască prin colecţia sa bogată de caiete. Mă întreb, reluă el, 
mă întreb (o dată ce văd că ţi-s mîinile ocupate cu lucrul) 
dacă nu te-ar interesa... | 

— Fără îndoială că da, îl întrerupse Julia. Citește-mi 
una din povestirile acelea frumoase ale dumitale, dacă 
vrei să fii atît de drăguţ ! 

Joseph luă caietul din raft și-și puse pe dată ochelarii 
pe nas, ca și cum se temea de o eventuală răzgindire din 
partea tinerei fete. 

— Ceea ce îmi propun să-ți citesc sînt notele privi- 
toare la o foarte importantă conversaţie purtată cu un 
curier diplomatic olandez, pe nume David Abbas, ceea ce 
înseamnă în latinește „abate“. Rezultatele acestei conver- 
saţii au meritat banii cheltuiţi, deoarece, din cauză că Ab- 
bas părea oarecum grăbit să plece, am fost nevoit să-i 
ofer de băut (ceea ce consider, dealtfel, că era singurul 
lucru de făcut). Notele cuprind cam douăzeci și cinci de 
pagini. Da. Le-am găsit! Îşi drese glasul şi începu să 
citească. 

Domnul Finsbury (conform propriilor sale spuse) con- 
tribuise cam cu 99,5%, la materialul convorbirii și nu ob- 
ținuse literalmente nimic din partea domnului Abbas. 
Lectura era destul de anostă pentru Julia, care, dealtfel, 
nu era obligată să o asculte ; pentru curierul olandez însă, 
care trebuise să dea unele răspunsuri, totul fusese, desi- 
gur, un cumplit coșmar. S-ar părea că se consolase prin 
trecvenle recurgeri la sprijinul sticlei; s-ar părea, de 
asemenea, că (spre sfîrșitul întrevederii) încetase să mai 
depindă de trataţia parcimonioasă a lui Joseph și mai co- 
mandase o sticlă pe propria sa cheltuială. Efectul unei 
influențe binefăcătoare se făcu, acum cel puţin, simţit în 
cuprinsul notelor ; Abbas deveni deodată un informator 
foarte binevoitor ; se oferi chiar să facă unele mărturisiri 


16 


din proprie inițiativă. Julia tocmai își ridicase ochii de pe 
tighelul la care lucra, schițînd un zîmbet, cînd Morris nă- 
văli zgomotos în casă strigîndu-și nerăbdător unchiul, pen- 
tru ca în clipa următoare să dea buzna în salon, agitînd în 
mînă ziarul de seară. 

Într-adevăr, aducea o ştire grozavă. Ziarul anunţa de- 
cesul generalului-locotenent Sir Glascow Biggar, militar 
distins cu mai multe ordine, ceea ce însemna că fondul 
tontinei se restri îngea acum numai la cei doi fraţi Fins- 
bury. În sfîrșit i se ivea lui Morris ocazia favorabilă. 

Este adevărat că relaţiile dintre cei doi fraţi nu fuse- 
seră niciodată cordiale. Astfel, odată, cînd sosise vestea 
că Joseph se găsea în Asia Mică, Masterman îşi exprimase 
deschis supărarea. 

— Consider purtarea lui pur şi simplu nerușinată, au 
fost vorbele lui. Luaţi seama la ce spun — data viitoare 
cînd mai primim vești despre el, va fi de la Polul Nord. 

Ori, aceste cuvinte aspre i-au fost relatate călătorului 
la întoarcerea lui în țară. Ceea ce era și mai rău încă, 
Masterman refuzase să vină la conferinţa despre „Învăţă- 
mîntul : Scopurile, obiectivele, ţelurile și necesitatea aces- 
tuia“, deși i se rezervase chiar un loc pe scenă. După 
această întîmplare, cei doi fraţi nu s-au mai întîlnit. To- 
tuși nu se certaseră pe faţă ; Joseph (la porunca lui Morris) 
era gata să renunţe la avantajul pe care i-l oferea vîrsta 
lui mai mică, în privința tontinei ; Masterman, pe de altă 
parte, se bucurase toată viaţa de reputaţia unui om care 
nu era nici lacom, nici nedrept. Prin urmare, se găseau 
întrunite toate elementele necesare unui compromis, așa 
că Morris, cu viziunea bruscă a redobîndirii celor şapte 
mii opt sute de sterline şi, în acelaşi timp, a eliberării de 
toate nenorocirile comerțului cu pielărie, se grăbi să se 
ducă dimineaţa următoare la biroul vărului său Michael. 

Michael era un personaj destul de bine cunoscut în so- 
cietate. Îmbrăţișînd cariera juridică la o vîrstă foarte tim- 
purie și lipsit de orice fel de protectori în profesie, lune- 
case pe calea afacerilor dubioase. Se ştia că era gata să 
apere orice cauză pierdută ; că putea scoate o mărturie 
și dintr-o piatră, ca și venituri dintr-o mină de aur secă- 
tuită. Ca urmare, biroul său era asaltat de acea numeroasă 
categorie de oameni cărora încă le mai rămăsese oarecare 


17 


reputație de pierdut și se găsesc pe punctul de a o pierde; 
persoane care şi-au stabilit unele relaţii nerecomandabile, 
care şi-au rătăcit scrisori compromițătoare sau care sînt 
santajate de majordomii lor. :În viaţa sa particulară, 
Michael era un om cu înclinații pentru o viață de plăceri, 
dar se considera că cumplita experiență pe care o făcuse 
in cadrul biroului său avocațţial contribuise mult să-l facă 
un om cumpătat și se știa despre el că (în ceea ce privea 
investițiile) prefera o afacere solidă uneia strălucitoare. 
Ceea ce era încă și mai important pentru problema ce i se 
punea acum este că toată viaţa sa fusese un zeflemist con- 
stant al tontinei familiei Finsbury. 

Drept urmare, Morris s-a înfățișat înaintea vărului său, 
cu oarecare teamă în ceea ce privea rezultatul între- 
vederii ; totuși, i-a expus cu multă înflăcărare planul său. 

Timp de aproape un întreg sfert de oră avocatul îl 
toleră fără nici o întrerupere, lăsîndu-l să-i expună avan- 
iajele evidente ale propunerii sale. Cînd Morris termină 
ce avea de spus, Michael se ridică de pe scaun şi, sunîn- 
du-și secretarul, rosti o singură propoziţie : 

— Nu se poate face, Morris. 

În zadar negustorul de pielărie își pledă cauza şi veni 
cu fel de fel de argumente ; în zadar reveni în fiecare zi 
să-și repete pledoaria aducînd noi elemente. În zadar îi 
oferi un beneficiu suplimentar mai întîi de o mie, apoi de 
două mii, în fine de trei mii de lire. În zadar se oferi, în 
numele lui Joseph, să se mulțumească numai cu o treime 
din fondul tontinei. Răspunsul era mereu acelaşi : „Nu se 
poate face.“ 

— Nu pot'să înțeleg nimic din atitudinea ta, spuse el 
în cele din urmă. Nu-mi răspunzi la nici unul din argu- 
mentele mele, și nici nu ai nimic de propus din partea ta. 
Personal, am credinţa că atitudinea ta izvorăște din pură 
răutate. 

Avocatul îi zîmbi cu blîndeţe : 

— Poţi crede însă un singur lucru, îi spusc, orice ar fi 
să fac, nu am de gînd să-ţi satisfac întru nimic curiozita- 
tea. După cum vezi, sînt ceva mai comunicativ azi, fiindcă 
aceasta este ultima noastră întrevedere în legătură cu pro- 


blema discutată. 


18 


— Cum adică, ullima noastră întrevedere ? exclamă 
Morris. | 

— Adică picătura care face să se verse cupa, dragă 
băiete, continuă Michael. Nu pot admite să mi se răpească 
timpul de care am nevoie pentru afacerile mele serioase. 
Și, apropo, tu, personal, nu ai nici o treabă ? Nu există nici 
un fel de frămîntări grave în comerțul de pielărie ? 

— Cred că tot ce faci, faci numai din răutate, repetă 
Morris cu înverșunare. M-ai urît şi m-ai disprețuit întot- 
deauna, de cînd eram copii. 

— Nu, nu, nu te-am urit, replică Michael pe un ton li- 
niștit. Mai curînd aş spune că îmi placi ; eşti un om atît 
de plin de surprize și arăţi foarte melancolic şi atrăgător 
de la distanţă. Ştii că pentru un ochi neexperimentat arăţi 
a fi foarte 'romantic ? Ceva în genul unui om cu o poveste 
aparte, după cum s-ar spune, nu ? Acum, serios vorbind, 
din tot ce aud, povestea cu comerţul de pielărie e plină 
de complicaţii. 

— Înţeleg, spuse Morris, neluînd în seamă aceste 
aprecieri. N-are nici un rost să mai vin aici. Am să vor- 
besc cu tatăl tău. 

— Ba nu! N-ai să vorbeşti! Nimeni n-are voie să-l 
vadă pe tata. 

— Aş vrea să știu și eu de ce ? izbucni vărul său. 

— Nu fac un secret din acest lucru, îi întoarse avocatul. 
E prea bolnav ! 

— Dacă e chiar așa de bolnav precum spui, strigă ce- 
lălalt, cu atît mai mult ai motive să accepţi propunerea 
mea. Sînt hotărît să-i vorbesc ! l 

— Nu mai spune ! spuse scurt Michael sculîndu-se de 
pe scaun și sunînd clopoțelul pentru a-și chema secretarul. 


w 


Venise acum momentul, conform recomandării lui Sir 
Faraday Bond, baronul medic al cărui nume apare atît de 
frecvent în josul buletinelor medicale ale familiei regale, 
ca Joseph (sărmana gîscă cu oul de aur) să se stabilească 
în atmosfera mai curată din Bournemouth. Ca urmare, fa- 
milia se scutură de praful din Bloomsbury pentru a se 
stabili într-o regiune sălbatică, cu vile la țară, care încă 


19 


nici nu fusese cuprinsă în vreo hartă. Julia, încîntată, 
fiindcă uneori făcuse cunoștințe noi la Bournemouth ; 
John cuprins de disperare, fiindcă era un om cu gusturi 
orășenești ; Joseph totalmente indiferent unde se găsea, 
din moment ce avea toc și cerneală și gazetele zilnice şi 
putea scăpa de martirajul dusului la birou ; Morris, în- 
suşi, poate nu nemulțumit să scape de aceste drumuri în 
City ale unchiului său şi să poată gîndi în liniște. Era gata 
de orice sacrificiu ; tot ce dorea era să-și recapete banii 
pierduţi și să se descotorosească de comerțul de pielărie; 
si lucrul era într-adevăr ciudat, cînd avea pretenţii atît 
de modeste iar fondul tontinei depășea o sută și şaisprezece 
mii de lire — era într-adevăr ciudat să nu poată găsi o 
cale să-l fac pe Michael să-și schimbe gîndul. 

„Numai de-aș putea ghici ce motive are“, își spunea 
întruna. Ziua, în timp ce se plimba prin pădurea Brank- 
some ; noaptea, în timp ce se întorcea cînd pe o parte cînd 
pe alta în pat ; la vremea meselor, cînd uita să mănînce; 
sau în cabina de la plajă, cînd uita să se îmbrace ; îl fră- 
mâînta necontenit întrebarea : de ce îi refuzase Michael 
propunerea ? 

În cele din urmă, într-o noapte, năvăli în camera fra- 
telui său şi-l trezi. 

— Ce s-a întîmplat ? îl întrebă John. 

— Julia pleacă de aici mîine, îi răspunse Morris. Tre- 
buie să se întoarcă la oraș, să pregătească locuința și să 
găsească servitori. O vom urma cu toţii în trei zile. 

— Bravo, minunat ! exclamă John. Dar mă rog, de ce? 

— Am descoperit totul, John, îi răspunse fratele său, 
pe un ton liniștit. 

— Ce anume ? Ce-ai descoperit ? 

— De ce nu vrea Michael să ajungem la un compro- 
mis, continuă Morris. Totul e numai fiindcă nu poate. 
Fiindcă Masterman e mort și el ţine faptul ascuns! 

— Nemaipomenit ! exclamă John, care avea o fire 
impresionabilă. Dar la ce bun ? Oricum, de ce să facă 
acest lucru ? 

— Să ne escrocheze cu tontina, îi răspunse Morris. 


— N-ar putea face acest lucru ; doar îi trebuie un cer- 
tificat medical, obiectă John. 


20 


— N-ai auzit pînă azi de medici veroși ? spuse Morris 
întrebător. Sînt tot așa de numeroși ca murele în pădure; 
poţi cumpăra o mulțime, chiar și cu cîte trei lire și ju- 
mătate. 

— Eu unul n-aş face-o pentru mai puţin de cincizeci 
de lire, dacă aş fi un taie-oase, rosti John fără să gîndească 
prea mult. 

— Şi, vezi tu, continuă Morris, Michael se găsește în 
elementul lui. Toţi clienţii lui sînt oameni cu mari în- 
curcături, toată avocatura lui miroase a ouă clocite. Dacă 
cineva ar putea pune așa ceva la cale, apoi el e acela ; şi, 
poţi fi sigur, că şi-a întocmit bine planul ; și, poţi fi sigur, 
că are un plan bun, fiindcă e deștept, trăsni-l-ar naiba ! 
Dar şi eu sînt deștept, iar, pe deasupra, sînt şi într-o situa- 
ție disperată. Am pierdut şapte mii opt sute de lire cînd 
eram un biet școlar orfan. 

— Nu mai fi așa plictisitor, îl întrerupse John. Ai pier- 
dut deja mult mai mult încercînd să le recîștigi. 


CAPITOLUL II 


În care Morris trece la acțiune 


Cîteva zile mai tîrziu, ca urmare a hotăriîrii luate, cei 
trei bărbaţi ai acestei familii deznădăjduite ar îi putut fi 
observați (de către orice călător atent) luînd trenul spre 
Londra din Gara de est din Bournemouth. Vremea er 
urîtă și schimbătoare, aşa că Joseph a trebuit să fie în- 
veşmîntat în conformitate cu principiile medicale ale lui 
Sir Faraday Bond, un medic care e tot atît de sever (după 
cum se ştie prea bine) în privinţa îmbrăcăminţii ca și a 
regimului alimentar. Există puţini bolnavi bine educați 
care nu trăiesc sau nu au încercat să trăiască conform 
prescripţiilor acestui doctor meticulos. ' 

— Evitaţi ceaiul, doamnă, l-a auzit spunînd, fără în- 
doială, cititorul acestor rînduri —-evitați ceaiul, ficatul 
prăjit, vinul antimonic și pîinea de la brutărie. Culcaţi-vă 


21 


seara la ora 10,45 şi îmbrăcaţi-vă (vă rog stăruitor), în 
întregime, cu lenjerie de corp din flanelă igienică; ca 
haină exterioară se recomandă blana de jder. Nu uitaţi 
să vă procuraţi o pereche de ghete sanitare de la firma 
Dall și Crumbie. 

Și probabil că doctorul v-a întors de la ușă, chiar după 
ce ați plătit onorariul, să mai adauge pe un ton de sten- 
tor: „Am uitat să vă mai avertizez de ceva; fugiţi de 
morun asezonat și afumat, aşa cum fugiţi de diavol !“ 

Nefericitul Joseph era înveșmiîntat conform prescrip- 
ţiilor lui Sir Faraday, pînă la ultimul nasture ; era potco- 
vit cu ghete sanitare ; costumul său era confecţionat din 
cea mai autentică stofă aerisită ; cămașa din flanelă igie- 
nică, avînd o țesătură destul de rară ; şi era încotoșmănat 
pînă la genunchi în inevitabilul palton de blană de jder. 
Pînă și hamalii de la gara din Bournemouth (care era una 
din reședințele preferate ale doctorului) l-au identificat 
ușor pe bătrînul călător ca fiind una din viețuitoarele 
ocrotite de Sir Faraday. Lui Joseph îi mai rămăsese nu- 
mai un singur obiect care purta mărturia unui gust per- 
sonal : o șapcă cu cozoroc. Nimic nu-l putea îndupleca pe 
călătorul nostru să se despartă de această orginală po- 
doabă, de cînd fugise cu ea pe cap de un șacal muribund 
pe cîmpiile de lîngă Efes și înfruntase tot cu ea o furtună 
pe Marea Adriatică. 

Cei trei Finsbury se urcară în compartimentul lor şi se 
luară imediat la ceartă, un fapt nepotrivit în sine şi (în 
cazul acesta) foarte nefericit pentru Morris. Dacă acesta 
ar fi întârziat numai un moment doar la fereastra vago- 
nului, povestea de față nu s-ar mai fi scris niciodată, de- 
oarece ar fi observat atunci (ceea ce toți hamalii au putut 
să observe prea bine) sosirea unui al doilea călător în uni- 
lorma lui Sir Faraday Bond. Dar Morris avea de rezolvat 
alte probleme acum, pe care le considera (numai Dumne- 
zeu știe cât de greșit) ca fiind mai importante. 

— Cum se poate să te gîndeșşti la așa ceva ? începu el 
pe un ton ridicat, reluînd o discuţie care durase, fără mo- 
tive, toată dimineaţa. Poliţa nu e a dumitale, este a mea! 

— Este plătibilă către mine, îi replică bătrînul său 
unchi, cu un aer de înverșunată încăpăţinare, Fac ce-mi 
place cu ce-mi aparţine ! 


22 


Polița era în valoare de opt sute de lire și-i fusese dată 
la micul dejun ca s-o andoseze, dar el o băgase pur și sim- 
plu în buzunar. 

— ÎI auzi, Johnny! ţipă Morris. Proprietatea lui! 
Chiar și hainele pe care le poartă îmi aparţin mie ! 

— Lasă-l în pace, îi spuse John. Mi-e lehamite de voi 
amîndoi. 

— Nu se vorbește așa despre unchiul dumitale, dom- 
nule ! se răsti Joseph. Nu voi mai tolera această lipsă de 
respect. Sinteţi amîndoi niște tineri extrem de încrezuţi, 
obraznici şi ignoranţi şi sînt foarte hotărît să pun capăt 
întregii acestei afaceri. 

— Astea-s fleacuri ! spuse John binevoitor. 

Dar Morris nu se simţi chiar așa de liniștit. Acest act 
neobișnuit de nesupunere îl tulburase profund şi cuvin- 
tele de răzvrătire ale unchiului său îi răsunau în urechi 
ca ceva prevestitor de rele. Se uită la bătrîn neliniștit. O 
dată, cu mulţi ani în urmă, în timp ce Joseph ţinea o con- 
ferinţă undeva, publicul s-a revoltat ca un singur om; 
constatînd că vorbitorul era lipsit de orice haz, auditoriul 
a luat asupra sa rezolvarea problemei unei distracții plă- 
cute. Drept urmare, conferenţiarul (împreună cu învăţă- 
torul din comitetul şcolar, preotul baptist şi un candidat 
care solicita voturile muncitorilor, toți aceștia constitu- 
ind garda personală a vorbitorului) au fost în cele din- 
urmă izgoniți de pe scenă. Morris nu fusese de față în acea 
zi nefastă. Dacă ar fi fost, ar fi recunoscut clar acum ace- 
eaşi licărire bătăioasă din ochii unchiului său, însoţită de 
o mișcare nervoasă a buzelor, ca și cum ar fi mestecat 
ceva. Dar chiar pentru cineva care nu ştia nimic din toate 
acestea, simptomele pe care le manifesta Joseph preves- 
teau primejdie. 

— Bine, bine, spuse Morris. Nu vreau să te mai plic- 
tisesc pînă ce ajungem la Londra. 

Drept răspuns, Joseph nu se sinchisi să-l privească ; 
își scoase din buzunar, cu mîinile tremurînde, un exemplar 
din gazeta Mecanicul britanic şi, foarte ostentativ, se cu- 
fundă în citirea acesteia. 

„Mă întreb ce-l poate face atît de gîlcevitor? 
Nu-mi place deloc cum se prezintă lucrurile“, își zise ne- 


potul scărpinîndu-și nasul, cuprins de îndoieli. 


23 


Trenul gonea înainte avîntîndu-se în lume, ducîndu-și 
transportul său obișnuit de călători neștiuţi de nimeni, 
printre care se găseau bătrînul Joseph, prefăcîndu-se cu- 
fundat în citirea ziarului, John, picotind asupra coloane- 
lor din revista Pink Un! şi Morris, care își frămînta mintea 
cu o groază de supărări, bănuieli şi spaime. Trenul trecu 
de localităţile Christ Church, de lîngă mare, Herne, cu 
pădurile sale de pini şi Ringwood situat pe rîul cu multe 
braţe. Avînd puţină întîrziere, dar nu prea mare pentru 
Societatea căilor ferate din sud-vest, trenul opri la pero- 
nul unei gări din centrul regiunii New Forest, al cărei 
adevărat nume (în cazul în care societatea ar vrea să mă 
dea în judecată) îl voi ascunde sub numele de împrumut : 
Browndean. 

Mulţi călători obişnuiesc să-și scoată capul pe fereastra 
vagonului şi printre aceștia și un bătrîn domn de care 
vreau să mă ocup acum în mod deosebit, fiindcă terrain cu 
el pe dată și, (în tot decursul povestirii de faţă) nu pare 
deloc probabil să mai am de-a face cu vreun alt personaj 
atît de cumsecade. Numele său nu prezintă importanţă, dar 
nu pot spune același lucru şi despre comportamentul lui. 

Omul își petrecuse viaţa călătorind prin toată Europa 
într-un costum de tweed ; şi anii petrecuţi cu citirea re- 
gulată a magazinului Mesagerul lui Galignani șubrezin- 
du-i în cele din urmă vederea, își amintise deodată de rîu- 
rile miraculoase din Assyria 2, așa că venise la Londra 
să consulte un oculist. De la oculist la dentist şi de la 
aceştia doi la internist pasul apare inevitabil ; foarte re- 
pede ajunse deci pe mîna lui Sir Faraday, îmbrăcat în 
haine cu aerisire și expediat la Bournemouth, și acum se 
întorcea să raporteze cum se comportase acestui autoritar 
baronet (care îi era şi singurul prieten în ţara sa natală). 
Cazul acestor călători prin lume, îmbrăcaţi în haine con- 
fecționate din tweed, este fără pereche. Cu toţii i-am vă- 
zut intrînd în restaurantele cu meniu fix (la Spezzia sau 
Grăz, sau Veneţia), cu un aer de delicată melancolie și în- 
fățișare leșinată, făcînd impresia că au fost în India dar 
nu au reușit să realizeze nimic acolo. 


1 Revista veselă. 
? Care vindecau, conform legendei, orbirea. 


24 


Numele lor este binecunoscut la birourile de recepţie 
din multe sute de hoteluri europene, și totusi, dacă în- 
treagă această cohortă rătăcitoare ar dispare mîine, lipsa 
lor ar trece complet neobservată. Și, cu atît mai mult, 
dacă s-ar întîmpla ca numai unul dintre ei — să zicem 
acesta în îmbrăcămintea aerisită — ar fi să dispară. Omul 
își achitase notele de plată la Bournemouth ; articolele sale 
de îmbrăcăminte erau toate la vagonul de bagaje în două 
valize care, după expirarea termenului regulamentar (dacă 
nu erau revendicate) aveau să fie vîndute ca bagaje aban- 
donate unui evreu, negustor de vechituri ; majordomul lui 
Sir Faraday avea să rămînă mai sărac cu o jumătate de 
coroană bacşiș la sfîrșitul anului, iar hotelierii din Europa 
vor deplînge, tot cam la acea vreme, o scădere mică dar 
totuși observabilă în beneficiile lor. Dar cele de mai sus 
ar fi reprezentat absolut totul. Poate că și bătrînul domn 
se gîndea cam în felul acesta, deoarece arăta destul de în- 
iristat în momentul în care își retrase în vagon capul ce- 
nușiu şi descoperit, în timp ce trenul învăluit în fum, tre- 
cea pe sub podul de la ieșirea din gară, şi se afunda, cu 
viteză crescîndă, în cîmpia acoperită cu bălării și păduri a 
ținutului New Forest. 

Însă numai la cîteva sute de metri de Browndean, o 
bruscă scîrțiire a frînelor făcu pe toți călătorii să-și în- 
cleșteze dinţii, după care urmă o oprire violentă. Morris 
Finsbury auzi un urlet confuz de glasuri şi se repezi la 
fereastră. Femeile țipau, bărbaţii se rostogoleau pe feres- 
tre căzînd pe linia ferată, iar conductorul trenului le striga 
călătorilor să rămînă pe loc. Imediat trenul începu să 
meargă încet înapoi, spre Browndean pentru ca în clipa 
următoare toate zgomotele confuze și variate să fie .înecate 
într-un fluierat înspăimîntător și în năvala tunătoare a 
expresului ce venea de la Londra. 

Morris nu auzi ciocnirea propriu zisă. Probabil că le- 
şinase. Ca într-un coșmar, văzu vagonul în care era în- 
doindu-se în două şi apoi transformîndu-se în bucăţi, de 
parcă ar fi asistat la o scamatorie de circ. 

Dealtfel, cînd își reveni în simţire, zăcea trîntit pe pă- 
mînt, sub cerul liber. Capul îl durea îngrozitor ; își duse 
mîna la frunte și nu fu deloc mirat să și-o vadă plină de 
sînge. Atmosfera răsuna puternic de un urlet clocotitor şi 


25 


de nesuportat, pe care se aștepta să-l audă slăbind o dată 
cu recăpătarea cunoștinței ; dimpotrivă, însă, zgomotul 
devenea tot mai puternic și îi străpungea tot mai dureros 
urechile. Răsuna ca un tunet furios și asemenea unui ră- 
get prelungit, ca acela produs de cazanele unei fabrici de 
asamblare prin nituire. 

Încetul cu încetul un sentiment de curiozitate puse 
stăpînire pe el, așa că se ridică pe jumătate şi se uită în 
jur. La locul ciocnirii, linia ferată descria o curbă strînsă 
în jurul unei movile împădurite. De-a lungul liniei erau 
prăvălite vagoane sfărîmate care făcuseră parte din tre- 
nul de la Bournemouth, sfărimăturile expresului erau în 
cea mai mare parte acoperite de ramurile copacilor de pe 
marginea liniei ; iar exact în curbă, sub nori de abur care 
țișneau în jur cu putere și sub un maldăr de cărbuni aprinși 
zăceau rămășițele a două locomotive, una încălecată peste 
cealaltă. Pe marginea căii ferate, acoperită cu bălării, un 
mare număr de oameni alergau încoace și încolo, strigînd 
în gura mare, în timp ce numeroși alţii zăceau la pămînt 
nemișcaţi, asemenea unor vagabonzi care dormeau. 

Morris trase imediat concluzia : „Ne-am ciocnit cu un 
alt tren !“ și încercă un sentiment de triumf constatînd 
cît era de perspicace. În clipa următoare, privirea îi căzu 
asupra lui John, care zăcea întins la pămînt în apropiere, 
alb ca varul. „Sărmanul John ! Bietul puştan !“ reflectă 
el, vechea expresie școlărească revenindu-i dintr-un te- 
zaur de amintiri uitate, şi îi luă mîna fratelui său într-a 
lui, cu o tandreţe copilărească. Probabil această atingere 
îl trezi ; oricum, John își deschise ochii, se ridică brusc 
pe jumătate și după cîteva mișcări din buze, care nu izbu- 
tiră să rostească nimic, întrebă cu un glas stins, ca de 
fantomă : 

— Ce-i gălăgia asta ? 

Zgomotul acelei potcovării diavolești le bubuia necon- 
tenit în urechi. 


— Să plecăm de-aici ! strigă deodată Morris şi arătă 
spre aburul ţîșnind violent din cele două locomotive stri- 
vite. Cei doi se ajutară reciproc să se ridice în picioare, 
cuprinși de un puternic tremur, care-i făcea să se clatine, 
şi se holbară la spectacolul macabru care-i înconjura. 


26 


În clipa aceea un grup de bărbaţi care se constituiseră 
imediat într-o echipă de salvare, se apropie de ei. 

— Siînteţi răniţi ? li se adresă unul dintre ei, un tînăr 
căruia sudoarea îi curgea şiroaie pe faţa palidă și care, 
după modul cum era tratat de ceilalţi, apărea evident a fi 
doctor. 

Morris clătină din cap şi tînărul, privindu-l posomorât, 
îi înmînă o sticlă cu o băutură tare. 

— Luaţi cîte o înghițitură din asta, zise el; prietenul 
dumitale pare să aibă mare nevoie de așa ceva. Ne e de 
folos oricine ne poate ajuta, adăugă el. Avem colosal de 
lucru aici şi nimeni nu trebuie să dea înapoi. Dacă nu pu- 
teți face mai mult, puteţi cel puţin aduce o ţargă. 

Doctorul abia se îndepărtă, cînd Morris, stimulat de 
înghiţitura luată, își recăpătă deplinătatea raţiunii. 

— Doamne sfinte! exclamă brusc. Unde-i unchiul 
Joseph ? 

— Așa e, zise John. Unde o fi oare ? Nu poate fi prea 
departe. Să sperăm că bătrînelul nostru nu e avariat. 

— Ajută-mă să-l caut, zise Morris, adoptînd brusc o 
înfățișare de hotărîre sălbatică, complet străină de altitu- 
dinea sa obișnuită ; apoi, deodată, strigă furios: Să nu 
cumva să fie mort! şi-şi ridică amenințător pumnul 
spre cer. 

Cei doi fraţi alergară în sus şi-n jos, privind lung la 
chipurile celor răniţi și întorcînd morţii cu faţa în sus. 
Trebuie să fi examinat în felul acesta vreo patruzeci de 
oameni şi totuși nu se vedea nici urmă de unchiul Joseph. 
Căutînd astfel, ajunseră cu cercetarea aproape de centrul 
ciocnirii, unde cazanele încă îşi revărsau aburul, făcînd un 
zgomot asurzitor. Era o parte a locului care nu fusese încă 
cercetată de echipa de salvare. Terenul, în special la mar- 
ginea pădurii, era foarte variat și inegal — ici o groapă, 
colo o moviliţă acoperită cu tufe de grozamă. Într-un ase- 
menea loc puteau zace ascunse vederii multe corpuri, așa 
că îl cercetară cum își caută prepelicarii vînatul. Deodată, 
Morris, care mergea în frunte, se opri și-și îndreptă 
înainte arătătorul cu un gest tragic. John urmări cu pri- 
virea direcția miîinii fratelui său. 

În fundul unei gropi nisipoase zăcea ceva care fusese 


odată o ființă omenească. Faţa suferise cumplit şi era de 


27 


nerecunoscut ; dar lucrul acesta nu mai era necesar. Pă- 
rul alb ca zăpada, haina de blană de jder, costumul din 
stofă aerisită, lenjeria de flanelă — totul, pînă la ghetele 
de la Dall şi Crumbie identificau corpul ca fiind acela al 
unchiului Joseph. Numai şșapca cu cozoroc trebuie să se 
fi pierdut din cauza ciocnirii, fiindcă mortul nu avea ni- 
mic pe cap. 

— Sărmanul nenorocit! spuse John, cuprins de un 
sentiment firesc. Aş fi dat şi zece lire să nu-l fi silit să 
urce în trenul acesta. 

Dar chipul lui Morris nu trăda nici un fel de simţă- 
mînt de milă în timp ce privea fix mortul. Rozîndu-și 
unghiile, cu o privire lipsită de expresie, cu fruntea încrun- 
tată exprimând o revoltă interioară tragică și un efort in- 
telectual tot atît de tragic, rămase pe loc, privind în tăcere. 
Iată şi ultima nedreptate ! Fusese jefuit cînd era copil la 
școală ; fusese legat cu forța de o afacere falimentară de 
comerţ de pielărie ; fusese înșăuat să o poarte în spinare 
pe domnișoara Hazeltine ; vărul său îl escroca de tontina 
ce i se cuvenea ; iar el răbdase toate acestea — am putea 
spune aproape cu demnitate — peniru ca acum totul să 
conlucreze la uciderea unchiului său. 

— Ascultă ! spuse brusc, ia-l de călciie ; trebuie să-l 
ducem în pădure. Nu vreau să-l găsească cineva. 

— Las-o naibii de treabă ! îi replică John. Ce rost are? 

— Fă ce-ţi spun, îi tăie scurt Morris, apucînd corpul 
de umeri. Vrei să-l duc singur ? 

Cum erau foarte aproape de marginea pădurii, făcînd 
doar zece-doisprezece paşi, intrară sub copaci, iar ceva 
mai departe, în pădure, într-un mic luminiș nisipos, şi-au 
lăsat jos povara, rămînînd apoi alături şi privind-o cu 
dezgust. 

— Ce-ai de gînd să faci ? şopti John. 

— Foarte simplu, îl îngropăm ! îi răspunse Morris şi, 
deschizîndu-și  briceagul, începu să sape înverşunat în 
pămînt. 

— N-ai să faci nimic cu briceagul, obiectă John. 

— Dacă nu vrei să mă ajuţi, canalie lașă, ţipă la el 
Morris, du-te la dracu de-aici ! 

— E cea mai mare gogomănie posibilă, îi răspunse 
John, dar nu admit să fiu considerat laş. 


am 


Be) 


Începu deci să-şi ajute fratele, dar fără nici o tragere 
de inimă. 

Pămîntul era nisipos şi moale, dar prins într-o încîlci- 
tură de rădăcini care se răsfirau în toate părţile, de la 
brazii înconjurători. Mărăcinii le zgîriau mîinile, așa că 
nisipul pe care îl scoteau din groapă era adesea amestecat 
cu sîngele celor doi. Se scurse așa un ceas întreg, martorul 
unei energii neobosite din partea lui Morris și al unui aju- 
tor slăbuţ din partea lui John ; micul șanț abia ajunsese 
adînc de douăzeci și doi de centimetri. Au trîntit cu bru- 
talitate corpul în șanț, acoperindu-l cu nisip. Apoi trebuiră 
să mai sape pentru niște nisip şi să taie ceva mărăcini 
pentru a acoperi mai bine locul. Totuşi la unul din ca- 
petele moviliței improvizate ieșeau afară două virturi de 
pantofi a căror piele de lac reflecta lumina care pătrundea 
pînă la ele. Dar acum nervii le erau complet zdruncinaţi; 
pînă și Morris se săturase de treaba asta sinistră ; amîndoi 
se furișară ca niște animale sălbatice spre inima păduricii 
în care se găseau. 

— E tot ce puteam face, spuse Morris aşezîndu-se la 
pămînt. 

— Acum, i se adresă John, poate vei avea politețea 
să-mi spui și mie ce înseamnă toate acestea ? 

— Pe legea mea ! exclamă Morris, chiar nu ințelegi 
singur ? Uite, simt că mă cuprinde disperarea dacă vrei 
să-ți mai și explic. 

— Desigur că-mi dau seama că e ceva în legătură cu 
tontina, îi replică John. Dar totul e o coșcogea prostie. Am 
pierdut tontina și cu asta s-a terminat toată povestea! 

— Ascultă-mă, îi întoarse Morris vorba. Unchiul Mas- 
terman e mort. Știu bine asta. Mi-o spune un glas lăuntric. 

— Tot așa de mort e și unchiul Joseph. 

— El nu e mort decît dacă hotărăsc eu, îi replică 
Morris. 

— La urma urmei, continuă John, dacă ai dreptate și 
dacă unchiul Masterman e mort de mult, tot ce avem de 
făcut e să dăm pe față adevărul şi să-l demascăm pe 
Michael ! 

— Îţi închipui, probabil, că Michael e un nerod ! i-o 
întoarse batjocoritor Morris. Nu pricepi că el pregătește 


pungășia asta de ani de zile ? A aranjat totul : infirmiera, 


29 


doctorul, antreprenorul de pompe funebre, toți au fost 
cumpăraţi ; actul de deces a fost, desigur, de mult întoc- 
mit, așteptînd doar să fie datat ! Lasă-l să prindă de veste 
ce s-a întîmplat şi ţine minte vorbele mele : unchiul Mas- 
terman va muri peste două zile și va fi înmormântat pînă 
într-o săptămînă. Dar trebuie să pricepi, Johnny, ceea ce 
poate face Michael, pot face și eu. Dacă umblă cu înșelă- 
torii, tot așa am să fac şi eu. Dacă tatăl său va trăi o veș- 
nicie, mă jur pe Dumnezeu că tot atita va trăi şi unchiul 
meu ! 

— Dar ceea ce faci nu e contra legii, nu-i ilegal ? în- 
trebă John. 

— Cineva trebuie să aibă puţin curaj moral, îi replică 
Morris cu demnitate. 

— Dar dacă n-ai dreptate ? Să presupunem că unchiul 
Masterman e în viaţă şi foarte zdravăn ? 

— Ei bine, chiar şi atunci, răspunse autorul ingeniosu- 
lui plan, nu stăm cu nimic mai rău decit era mai înainte ; 
de fapt, stăm mai bine. Unchiul Masterman trebuie să 
moară într-o bună zi ; cît timp trăia, unchiul Joseph ar £: 
putut muri oricînd ; dar acum nu mai avem riscul acesta: 
nu există nici o limită de timp pentru jocul în care propun 
să ne angajăm — poate continua pînă la judecata de apoi! 

— Numai de-aş putea înţelege cum ai de gînd să pro- 
cedezi ! oftă John. Doar știi, Morris, tu ai fost întotdeauna 
un mare încurcă-lume. 

— Aș vrea să ştiu ce-am încurcat eu vreodată pînă 
acum ? strigă Morris. N-am eu oare cea mai grozavă co- 
lecţie de inele cu pecete din Londra ? 

— Las că știi tu! Mă refer la comerțul de pielărie, 
pomeni celălalt. Toată lumea-i de părere că merge spre 
faliment. | 


Morris avea deosebita calitate de a se stăpîni, așa că 
lăsă să treacă această remarcă fără să-i răspundă și, mai 
mult chiar, fără să se supere. 

— În ceea ce priveşte situaţia prezentă, zise el, dacă-l 
putem duce acasă la Bloomsbury, nu mai avem nici un 
necaz. Îl îngropăm în pivniță, care pare anume făcută pen- 
tru așa ceva, După aceasta, tot ce am de făcut oste să por- 
nesc în căutarea unui doctor venal, 


30 


— De ce nu-l putem lăsa unde-i acum ? întrebă John. 

— Fiindcă nu cunoaștem deloc ţinutul, îi replică Mor- 
ris. Pădurea aceasta poate fi, de exemplu, un loc obișnuit 
de plimbare peniru îndrăgostiţi. Gîndește-te mai bine la 
adevărata dificultate: cum îl transportăm pînă la 
Bloomsbury ? 

S-au gîndit împreună la fel de fel de soluţii care 
însă au trebuit respinse pe rînd. Folosirea gării de la 
Browndean era desigur în afară de orice discuţie, fiindcă 
avea să devină de-acum înainte un centru vizitat de cu- 
rioși şi subiect de pălăvrăgeală, așa că nici nu se putea 
pune problema să se expedieze de acolo un cadavru fără 
ca lucrul să se observe. 

John propuse cu jumătate glas să facă rost de un butoi 
de bere și să-l trimită ca bere, dar obiecţiunile ce se pu- 
teau ridica împotriva acestui plan erau atît de categorice, 
încît Morris nici nu catadicsi să-i răspundă. Achiziţionarea 
unei lăzi pentru expediat bagaje apăru la fel de nesoco- 
tită, fiindcă s-ar fi pus întrebarea de ce doi tineri fără nici 
un fel de bagaje au nevoie de o ladă. Mai curînd era ca- 
zul să cumpere ceva lenjerie curată. 

— Sîntem pe o cale greșită! izbucni Morris în cele 
din urmă. Trebuie să procedăm cu mult mai multă grijă. 
Ce-ar fi, adăugă el cu aprindere, vorbind numai în frîn- 
turi de propoziţii, ca şi cum își exprima gîndurile cu glas 
tare, ce-ar fi să închiriem prin apropiere o colibă la ţară, 
din acelea care se închiriază cu luna ? Un asemenea chi- 
riaș poate cumpăra o ladă de ambalaj fără să atragă aten- 
ţia. Să presupunem că cerem proprietarilor să se mute cum 
ar fi azi, ne procurăm lada de ambalaj cum ar fi astă-seară, 
iar mîine angajez o trăsură — sau o căruţă, pe care o pu- 
tem mîna noi singuri — și ducem astfel lada la gara Riry- 
wood sau la Lyndhurst, sau altundeva și o etichetăm ca 
transportînd „mostre de mărfuri“. Înţelegi, Johnny ? Cred 
că în cele din urmă am găsit soluţia. 

— Da, da, planul acesta pare mai realizabil, admise 
John. 


— Bineînţeles că ne vom lua nume de împrumut, con- 
tinuă Morris. În nici un caz nu trebuie să ne dăm nicăieri 


adevăratele noastre nume. Ce-ai,;zice dacă ne-am lua chiar 


> 31 


numele de Masterman ? Are o rezonanţă pașnică şi o au- 
reolă de demnitate. 

— Eu, unul, nu-mi iau numele de Masterman, îi spuse 
fratele său. Tu n-ai decît, dacă vrei, dar eu am să mă nu- 
mesc Vance, ca „Marele Vance în ultimele sale șase spec- 
tacole — irevocabil“. Un nume ca acesta impresionează pe 
toată lumea. 

— Vance?! exclamă Morris. Crezi că jucăm într-o 
revistă muzicală, să ne distrăm ? Oricine a purtat vreodată 
numele de Vance a fost cîntăreţ de music-hol. 

— Asta-i frumuseţea numelui, îi replică John, îți îm- 
prumută o anumită poziţie imediat. Tu poţi să te numești 
Fortescue, o veșnicie, și nu ai să însemnezi nimic pentru 
nimeni, dar dacă cineva se numește Vance, capătă prin 
însuşi acest nume o nobleţe firească. 

— Dar mai sînt încă o mulţime de alte nume de actori! 
izbucni Morris. Keybourne, Irving, Brough, Toole ! 

— Să mă ia dracu dacă l-aș alege pe vreunul, îi răs- 
punse scurt fratele său. Vreau să mă amuz şi eu În afa- 
cerea asta, tot aşa ca şi tine. 

— Fcarte bine, spuse Morris, care își dădea seama că 
John era hotărît să-și menţină punctul de vedere, atunci 
eu voi fi Robert Vance. 

— Şi eu George Vance, strigă John, singurul și ade- 
văratui George Vance ! Veniţi toată lumea să-: vedeți pe 
cel adevărat ! 

Punîndu-şi în ordine hainele răvășite cum putură mai 
bine, fraţii Finsbury se întoarseră în gara Browndean fă- 
cînd un mare ocol în căutarea unui loc unde să-și ia prîn- 
zul, precum şi a unei colibe ţărăneşti potrivite. Nu e în- 
totdeauna uşor să găsești la iuțeală o locuinţă mobilată 
într-o localitate retrasă ; dar norocul i-a ajutat pe aven- 
turierii noștri să găsească repede un dulgher surd care avea 
mai multe colibe disponibile, corespunzătoare descrierii 
cerute şi foarte dispus să le satisfacă dorinţa. A doua din 
colibele pe care începură să le viziteze, așezată cam la o 
milă şi jumătate de orice vecini, îi făcu pe cei doi să 
schimbe între ei o privire plină de speranţe. La o cerce- 
tare mai îndeaproape, locuinţa prezenta: o serie de carac- 
teristici foarte deprimante, Mai întîi, era aşezată într-o 
adîncitură a unei pîrloage acoperită cu buruieni sărăcă- 


32 


cioase și avînd o înfățișare care aducea a mlaștină ; cîţiva 
copaci înalţi îi întunecau ferestrele, iar stuful acoperișuiui 
se vedea bine putrezit pe grinzi. Pereţii erau presărați cu 
pete de o culoare verzuie nesănătoasă. Camerele erau mici, 
tavanele joase, mobila numai cu numele ; un aer rece, 
neobișnuit şi un miros persistent de umezeală domneau 
în bucătărie ; cît despre dormitor, acesta nu se putea 
lăuda decît cu un pat. 

Morris, în scopul de a obţine locuinţa ceva mai ieftin, 
sublinie această lipsă. 

— Bine, atunci, replică omul, dacă nu puteţi dormi 
doi într-un pat, luaţi-vă undeva o vilă. 

— Şi văd, continuă Morris, că nu avem apă. De unde 
vă luaţi apa ? 

— Umplem ăla, cu apă de la izvor, răspunse dulghe- 
rul, arătînd spre un butoi mare care se afla lîngă uşă. Iz- 
vorul nu e prea departe de aici, la urma urmei, și apa e 
ușor de adus cu găleata. Aveţi o găleată acolo. 

Morris îl lovi cu cotul pe fratele său, în timp ce exa- 
minau butoiul de apă. Era nou și construit foarte solid 
pentru funcția sa. Dacă erau unele lucruri care îi făceau 
să nu se hotărască încă, acest butoi cât se poate de util a 
fost destul ca să încline balanţa în favoarea sa. 

Tirgul a fost încheiat imediat, chiria achitată pe o lună 
înainte în numerar şi, o oră mai tîrziu, fraţii Finsbury 
puteau fi văzuţi întorcîndu-se la coliba nenorocită, ducînd 
cu ei cheia, simbolul titlului lor de chiriași, împreună cu 
o lampă cu spirt, cu ajutorul căreia își spuneau încântați 
că vor putea să încălzească o plăcintă cu carne de pore de 
proporţii convenabile stropită cu doi litri de whisky lo- 
cal, de cea mai proastă calitate care se putea găsi în jude- 
tul Hampshire. Dar nu înfăptuiră numai cele de mai sus ; 
ci (dindu-se drept pictori peisagiști), închiriară pentru a 
doua zi, în zori, un cărucior pe două roţi, ușor dar solid, 
aşa încît, cînd își începură viaţa în noua lor postură, pu- 
teau să-și spună în sinea lor că treaba fusese bine pusă 
pe roate. 

John începu să pregătească ceaiul, în timp ce Morris, 
cotrobăind prin casă, fu cuprins de o mare bucurie desco- 
perind capacul butoiului pe raftul din bucătărie. Aveau 
deci lada de ambalaj completă. În lipsă de paie, păturile 


33 


(pe care el însuși, cel puţin, nu avea nici cea mat slabă 
intenţie să le folosească în scopul pentru care erau acolo) 
puteau înlocui perfect ambalajul necesar. Astfel fiind și pe 
măsură ce greutăţile îi dispăreau din drum, Morris atinse 
aproape culmea fericirii. Mai exista totuşi o greutate care 
nu fusese încă dezbătută şi de care depindea realizarea 
întregului său plan. Oare John avea să consimtă să rămînă 
singur în colibă ? Încă nu îndrăznise să pună în discuţie 
problema. i 

Cei doi luară loc la masă într-o foarte bună dispoziție 
şi tăbărîră pe plăcinta cu carne de porc. Morris povesti 
cu lux de amănunte cum descoperise capacul şi Marele 
Vance își manifestă bucuria bătînd zgomotos în masă cu 
furculița, în cel mai autentic stil de music-hol. . 

— Am rezolvat problema ! strigă el entuziasmat. N-am 
spus eu totdeauna că ceea ce-ţi trebuie pentru treaba asta 
e un butoi? 

— Desigur, îi răspunse Morris, chibzuind că momen- 
tul oferea o ocazie favorabilă să-și pregătească fratele. De- 
sigur, vei rămîne aici pînă ce răspîndesc știrea. Voi spune 
peste tot că unchiul se odihnește în New Forest. Nu s-ar 
putea să apărem amândoi la Londra ; n-am avea cum să 
ţinem ascunsă absenţa bătrînului. 

John făcu o mutră jalnică. 

— Asta-i bună! se răsti el. Poţi să stai tu în groapa 
asta. Eu unul, nu. 

Lui Morris i se urcă sîngele în obraji. Înţelese că tre- 
buia să-și convingă fratele cu orice preţ. 

— Te rog să-ți amintești, Johnny. de valoarea tonti- 
nei. Dacă, reușesc, vom avea fiecare cite cincizeci de mir 
de lire în contul nostru personal la bancă, ba chiar aproape 
şaizeci de mii. 

— Dar dacă nu reușești, îi întrerupse John vorba, ce 
se întîmplă atunci ? Nu.devine contul nostru la bancă des- 
coperit în acest caz ? 

— Eu voi suporta toate:cheltuielile, spuse Morris, după 
o scurtă luptă lăuntrică, tu nu vei pierde nimic. 

— Bine, atunci, spuse: John rîzîind, dacă cheltuielile 


te privesc şi jumătate din .protit îmi revine, nu mă deran- 
jează să rămîn aici cîteva zile. 


. 
Li 


34 


— Cum, cîteva zile ! ? exclamă Morris, care începu să 
se înfurie și lupta din greu să se stăpînească. Asta-i bună! 
Eşti în stare, în schimb, să-ţi pierzi mult mai mult timp ca 
să câştigi chiar şi cinci lire la cursele de cai! 

— Poate că aş face-o, îi întoarse vorba Marele Vance. 
La curse e vorba de ceva superior și artistic. 

— Te comporţi monstruos! strigă furios Morris. Eu 
iau toate riscurile asupra mea, plătesc cheltuielile, împart 
cu tine profitul, și tu nu vrei să-ți dai cea mai mică oste- 
neală să mă ajuţi! Nu e corect, nu e cinstit, nu vrei să arăţi 
nici măcar bunăvoință. 

— Dar să presupunem, obiecță John, care rămăsese 
profund impresionat de vehemenţa fratelui său, să presu- 
punem, la urma urmei, că unchiul Masterman trăiește și 
mai trăiește încă zeci de ani de acum încolo ; trebuie oare 
ca eu să putrezesc aici tot acest timp ? 

— Desigur că nu, răspunse Morris pe un ton mai îm- 
păciuitor. Îţi cer o lună, cel mult ; şi dacă unchiul Master- 
man nu moare pînă atunci, poţi pleca în străinătate. 

— Să plec în străinătate ? repetă John cu aprindere. 
De ce, atunci, să nu plec imediat ? Spune la toată lumea 
că Joseph și cu mine ne-am dus să ne petrecem un timp 
la Paris. 

— Astea-s prostii, îi răspunse Morris. 

— Dar, ascultă-mă puțin, reluă John. Uită-te la halul 
în care-i casa asta, o adevărată cocină de porci. E nemai- 
pomenit de deprimantă şi de umedă. Tu singur ai spus de- 
altfel că e umedă. 

— Am spus asta dulgherului, preciză Morris, pentru a 
coborî chiria. Dar, la drept vorbind, acum, odată ce ne-am 
fixat aici, află că am văzut şi locuri mai rele ! 

— Şi cum trebuie să-mi petrec vremea ? se plînse sa- 
crificatul. Cum pot primi aici un prieten ? 

— „Dragul meu Johnny, dacă nu consideri că tontina me- 
rită oarecari sacrificii, spune-mi, şi voi renunţa la toată 
această afacere. 

— Sper cel puţin că ai deplină siguranţă în privința 
cifrelor ? întrebă John. Ei bine — cu un adînc oftat — tri- 
mite-mi regulat magazinul Pink-Un şi toate revistele 
comice. Am să joc după cum îmi cînţi, 


35 


Pe măsură ce după-amiaza înainta, coliba exala tot mai 
înfiorător atmosfera sa naturală de mlaștină, o răceală 
umedă și pătrunzătoare se strecura inundînd încăperile ; 
focul din şemineu scotea fum, iar o ploaie repede, venind 
de pe Marea Minecii, adusă de o briză ușoară, zbîrnîia pe 
geamuri. Din cînd în cînd, în momente în care atmosfera 
de tristeţe amenința să se transforme în disperare, Morris 
recurgea la sticla de whisky. La început, John acceptă 
bucuros această diversiune, — dar nu pentru mult timp. 
S-a mai spus că băutura era tot ce putea fi mai prost în 
Hampshire și numai cei ce cunosc bine comitatul pot în- 
ţelege just valoarea superlativului folosit. În cele din urmă, 
chiar Marele Vance (care nu era un cunoscător în acest 
domeniu) refuză să-și mai apropie de buze combinația spir- 
toasă. Apropierea amurgului, slab înfruntat cu o singură 
lumînare de seu, adăuga o trăsătură de tragedie întregii 
situaţii. Deodată, John încetă să mai fluiere— distracție cu 
care fusese nevoit să se mulțumească — şi începu să se 
vaiete amarnic din cauza concesiilor pe -care le făcuse. 

— Nu pot rămîne aici o lună ! ţipă el. Nimeni n-ar pu- 
tea în locul meu. Morris, ideea ta e o prostie. Chiar pri- 
zonierii care au trebuit să trăiască ani de zile în Bastilia 
s-ar revolta împotriva unui loc ca acesta. 

Cu un admirabil aer de pretinsă indiferență, Morris 
propuse să joace rișca. La ce subterfugii nu recurge un bun 
diplomat ! Rişca era jocul preferat al lui John ; de fapt era 
singurul lui joc de noroc — găsise că toate celelalte erau 
prea cerebrale — şi îl juca exact cu aceeași îndemînare cu 
care îl ajuta şi norocul. Morris, personal, nu putea suferi 
rișca : arunca prost banul în sus, nu avea deloc noroc şi îl 
chinuia grozav cînd pierdea. Dar John era într-o dispozi- 
ție primejdioasă, așa că fratele său era gata să facă orice 
sacrificii. 

Către ora șapte, Morris, făcînd faţă unor chinuri ne- 
spuse, pierduse cîteva monede de o jumătate de coroană. 
Chiar cu tontina în perspectivă aceasta însemna pierderea 
maximă pe care o putea suporta. Declarînd prin urmare că 
îsi va lua revanșa cu altă ocazie, propuse să mănince ceva 
şi să bea grog. 


36 


Terminară repede gustarea fiindcă venise timpul să 
treacă la acţiune. Luară mai întîi o găleată cu apă din bu- 
toi, pentru necesitățile imediate, după care acesta fu golit 
și rostogolit în faţa focului să se usuce. Apoi cei doi fraţi 
porniră în aventura lor sub un cer lipsit de stele. 


CAPITOLUL III 


Conferenţiarul evadat 


Dacă speța umană este sortită să aibă parte uneori şi 
de fericire, rămîne o problemă discutabilă. Nu trece o lună 
măcar fără ca vreun fiu iubit să nu fugă de acasă anga- 
jîndu-se în marina comercială, sau ca vreun soţ foarte mult 
apreciat să nu o şteargă în Texas, însoțit de o persoană de 
sex feminin, care să-i fie de ajutor acolo ; sînt cazuri de 
preoţi care fug de enoriașii lor şi chiar de judecători care 
cer ieșirea la pensie. Unui om cu mintea limpede, nu poate 
deci să-i pară deloc ciudat faptul (considerat în totalitatea 
lui) că în capul lui Joseph Finsbury au putut să încolțească 
gînduri de evadare. Soarta lui (cred că putem afirma așa 
ceva) nu era deloc fericită. Prietenul meu, domnul Morris, 
cu care călătoresc împreună de două sau trei ori pe săp- 
tămînă de la staţia Snarebrook Park spre oraș, este fără 
îndoială un tînăr domn pe care îi stimez ; totuși, era de- 
parte de a se comporta ca un nepot model. Cît despre John, 
nu pot spune decit că este un tînăr minunat, dar, dacă el 
ar constitui singurul element care să-l țină pe cineva legat 
de căminul său, cei mai mulţi dintre noi ar alege să călă- 
torească tot timpu! în străinătate. În cazul lui Joseph, John 
(dacă el ar putea constitui cîtuşi de puțin o legătură), nu 
constituia însă singura. Puternice verigi sentimentale îl 
înlănțuiau pe bătrînul domn de casa din Bloomsbury ; și cu 
aceste cuvinte nu mă refer deloc la Julia Hazelline (la 
care, dealtfel, ţinea foarte mult) dar la colecţia sa de caiete 
manuscrise în care își îngropase întreaga viață. Ca să se 
hotărască vreodată să se despartă de această colecție şi să 


37 


pornească în lume fără nici un fel de alte resurse docu- 
mentare decât acelea pe care i le oferea memoria, apare ca 
o împrejurare deosebit de patetică în sine, însă puţin 
demnă de crezut de mintea înțeleaptă a nepoților săi. 

Planul, sau cel puţin tentaţia îi clocea în minte de cîteva 
luni, așa că în momentul în care i s-a înmînat pe neaștep- 
tate o poliţă de opt sute de lire, plătibilă la ordinul lui, 
faptul l-a îndemnat ușor la materializarea intențiilor pe 
care le nutrea. Reţinuse acea poliţă care pentru o persoană 
econoamă ca el însemna o adevărată avere şi se hotărise 
să dispară în mulţime odată ajunşi în gara Waterloo, sau 
(dacă acest lucru se dovedea imposibil) să se furişeze afară 
din casă în aceeași seară şi să se topească precum un vis 
printre milioanele de londonezi. Printr-o intervenție deo- 
sebită a Providenţei, însă, și datorită proastei administrații 
a căilor ferate, nu mai fusese nevoit să aștepte chiar 
atît de mult. 

Joseph a fost unul dintre primii care și-a revenit în 
simţire şi s-a ridicat în picioare după catastrofa de la 
Browndean şi, îndată ce observă că cei doi nepoți erau în 
stare de inconștienţă, își dădu seama de ocazia ce i se ofe- 
rea şi fugi de la locul accidentului. Un bărbat trecut de 
șaptezeci de ani, care abia scăpase dintr-un accident de 
cale ferată şi care mai este şi uşor de identificat datorită 
uniformei complete a lui Sir Faraday Bond, nu are şanse 
să fugă prea departe, dar pădurea era aproape şi oferea fu- 
garului cel puţin o protecție temporară. Prin urmare, bă- 
trînul domn fugi cu pași mari şi cu o iuţeală extraordinară, 
afundîndu-se în pădure și fiind bătut de vînt şi foarte 
zdruncinat de accident, se culcă într-o dumbravă ospita- 
lieră, unde fu repede cuprins de un somn adînc. Căile soar- 
tei sînt adesea foarte amuzante pentru un spectator de la 
distanță și, fără îndoială că situaţia apare foarte hazlie 
dacă ne gîndim că în timp ce Morris și John săpau în nisip 
pentru a ascunde corpul unui om totalmente străin de ei, 
unchiul lor zăcea cufundat într-un somn fără vise numai 
la cîteva sute de metri mai încolo în pădure. 

Unchiul Joseph a fost trezit de chemarea veselă a unui 
corn venind dinspre șoseaua din apropiere, pe care trecea, 
tocmai atunci, o diligență cu cîţiva turişti întîvziaţi. Sune- 
tul cornului îi înveseli inima sa bătrînă, îi îndreptă totodată 


38 


paşii în.direcţia lui şi, în curînd, se găsi pe șosea, privind 
cînd la răsărit cînd la apus, pe sub cozorocul șepcii şi 
schimbîndu-și mereu gîndul plin de îndoieli în privința a 
ceea ce era mai bine de făcut. Din depărtare se auzi deo- 
dată un huruit de roţi şi apoi apăru venind spre el o căruţă 
plină de colete poștale, condusă de un căruțaș cu înfăţi- 
șare voioasă, așezat pe o capră dublă. 

Pe una din scîndurile laterale se vedea o tăbliță avînd 
înscrise cuvintele : „I. Chandler, cărăuș“. 

În mintea nemaipomenit de prozaică a domnului Fins- 
bury mai supravieţuiau unele rămășițe de poezie care încă 
se mai făcea simțită ; acest spirit poetic îl dusese în Asia 
Mică asemenea unui tînăr zănatic, deşi avea patruzeci de 
ani, iar acum, în primele momente ale libertăţii sale redo- 
bîndite, îi sugera ideea de a-și continua evadarea cu căruța 
domnului Chandler. Avea să-l coste ieftin și dacă știa cum 
să-l ia, poate nu avea să-l coste nimic. În plus, după ani de 
zile de mănuși speciale și lenjerie igienică din flanelă, 
inima sa tresărea de bucurie, gîndindu-se la perspectiva de 
a fi expus în bătaia vîntului. 

Domnul Chandler a rămas totuși puţin uimit să se în- 
tîilnească cu un gentleman în vîrstă, atît de straniu îmbră- 
cat şi rugîndu-l să-l ia în căruţă, pe un drum de țară atit 
de puţin frecventat. Dar fiind o fire bună și gata oricînd să 
facă cuiva un serviciu, îl luă pe străin sus pe capră lîngă el. 
Cum avea ideile lui personale în ceea ce priveşte politețea, 
nu-i puse lui Joseph nici un fel de întrebări. De fapt, tă- 
cerea era un lucru apreciat de domnul Chandler, dar abia 
se puse căruţa în mișcare și se găsi antrenat într-o conver- 
saţie purtată totuşi de unul singur. 

— Îmi dau seama, începu domnul Finsbury, după 
amestecul de colete și de lădiţe din căruţa dumitale, fiecare 
purtînd etichete cu diferite nume şi judecînd după voini- 
cia iepei flamande pe care o mîni, că deţii funcția de că- 
răuș în marele sistem de transporturi al Angliei, care, cu 
toate defectele sale, este mîndria țării noastre. 

—. Da, domnule, îi răspunse domnul Chandler pe un 
ton vag, deoarece nu știa ce i-ar putea răspunde. Coletele 
astea poștale ne-au făcut nouă, cărăușilor, multă viaţă 
amară | 


39 


— Nu sînt un om care să refuze să înveţe ceva, con- 
tinuă Joseph Finsbury. Cînd eram tînăr, am călătorit mult. 
Nimic nu mi se părea prea mic și prea neînsemnat încît să 
nu merite învăţat. Cînd am călătorit pe mare am studiat 
meseria de marinar, am învăţat să fac nodurile complicate 
pe care le fac mateloţii și mi-am însuşit termenii tehnici. 
La Neapole am vrut să învăţ arta de a face macaroane ; la 
Nisa, modul de a prepara fructe glasate. Niciodată nu m-am 
dus la operă fără ca mai întîi să cunosc textul operei res- 
pective și să mă familiarizez cu ariile principale descifrîn- 
du-le cu un deget la pian. 

— Desigur că aţi văzut multe, domnule, observă cărău- 
şul, atingînd ușor calul cu biciul. Păcat că n-am putut să 
am şi eu situația dumneavoastră ! 

— Ştii de cîte ori apare cuvîntul „bici“ în Vechiul Tes- 
tament ? întrebă mai departe bătrînul domn. De o sută 
(și dacă-mi aduc exact aminte) și patruzeci şi şapte de ori. 

— Așa să fie, domnule ? exclamă domnul Chandler. Nu 
mi-ar fi trecut prin minte niciodată așa ceva. 

— Biblia conţine trei milioane cinci sute și una mii 
două sute şi patruzeci și nouă de litere. În ceea ce privește 
versetele, cred că sînt peste optsprezece mii. Pînă acum au 
fost mai multe ediții ale Bibliei. Wiclif a fost primul care 
a tradus-o în limba engleză pe la anul 1300. „Biblia pe 
paragrafe“, aşa cum e denumită, este o altă binecunoscută 
ediție, şi se numește astfel deoarece e împărţită pe para- 
grafe. „Biblia Breeches“ este o altă ediţie binecunoscută 
şi poartă acest nume fie pentru că a fost tipărită de un 
oarecare Breeches, fie pentru că locul publicării purta 
această denumire. 

Cărăuşul observă sec că socotea lucrul ca fiind foarte 
natural şi-şi îndreptă atenţia asupra unei probleme mai 
simple și anume aceea de a trece pe lîngă un car cu fîn 
care venea din direcţie opusă. Treaba prezenta o oarecape 
greutate deoarece drumul era îngust şi mărginit și de o 
parte și de alta de cîte un şanţ. g 

— Observ, reîncepu domnul Finsbury, după ce trecură 
cu bine pe lîngă car, că ţii hățurile numai cu o mînă; ar 
trebui să le foloseşti pe amîndouă. 

— Ei, na! Ştii că-mi place ! exclamă cărăușul pe un 
ton dispreņuitor. Și mă rog, de ce ? 


40 


— Nu înţelegi ? reluă domnul Finsbury. Ceea ce îţi 
spun eu e un fapt ştiinţific, și se întemeiază pe teoria pîr- 
ghiilor, o ramură a mecanicii. Există nişte cărţi foarte in- 
teresante care costă numai un şiling fiecare, în diferite 
domenii ale ştiinţei, pe care cred că unei persoane în si- 
tuația dumitale i-ar face plăcere să le citească. Dar mi-e 
teamă că dumneata n-ai acordat nici o atenţie artei obser- 
vaţiei ; cel puţin mergem împreună de o bună bucată de 
timp și nu-mi amintesc să fi spus și dumneata ceva. Acesta 
e un principiu greșit, bunul meu om. De exemplu, nu ştiu 
dacă ai observat că (în momentul în care ai trecut pe lîngă 
căruţa cu fîn) ai ținut pe stînga ? 

— Desigur că am făcut așa, a exclamat cărăușul care 
începea să devină agresiv ; m-ar duce la tribunal dacă n-aş 
ține stînga. 

— În Franţa, însă, reluă bătrînul domn, și, după cum 
cred şi în Statele Unite ale Americii, ai fi mers pe partea 
dreaptă. 

— Ba n-aş fi mers ! izbucni domnul Chandler indignat. 
Aş fi ţinut pe stînga. 

— Mai observ, își reluă șirul domnul Finsbury, neca- 
tadicsind să-i răspundă, că-ți repari părțile stricate ale 
hamurilor cu sfoară. Întotdeauna am protestat împotriva 
nepăsării şi indolenței sărăcimii din Anglia. Într-un eseu 
pe care l-am citit odată înaintea unui auditoriu competent... 

— Nu-i sfoară obișnuită, spuse cărăușul ursuz, e sfoară 
de împachetat. 

— Întotdeauna am protestat, reluă bătrînul, împotriva 
faptului că în viața lor particulară și de familie, ca și în 
desfășurarea muncii lor, clasele de jos din ţara noastră 
sînt neprevăzătoare, risipitoare și extravagante. Lucrul fă- 
cut la timpul său... 

— Cine dracu sînt clasele de jos ? strigă cărăușul. Dum- 
neata eşti clasele de jos ! Dacă bănuiam că ești un aristo- 
crat afurisit, nu te-aș fi luat în căruța mea ! 

Aceste cuvinte fură rostite cu un resentiment vădit; 
era clar că cei doi nu se puteau înțelege, așa încît conti- 
nuarea conversaţiei chiar pentru cineva avînd locvacitatea 
impresionantă a domnului Piasbury, era în alară de orice 
discutie, Cu un gest minios, îşi trase cozerociul şepcii peste 


41 


ochi și, scoțându-și un caiet din buzunar și un creion din 
unul din buzunarele interioare, se cufundă îndată într-o 
serie de calcule. 

In ceea ce-l privea, cărăușul începu să fluiere vesel ; 
şi dacă (din cînd în cînd) privea la tovarășul său de drum, 
o făcea cu sentimente îndoite de triumf şi teamă — de 
triumf fiindcă reușise să oprească acel iureş de vorbire, și 
de teamă ca nu cumva (dintr-o întîmplare 'oarecare) călă- 
torul său să înceapă din nou. Chiar aversa scurtă care se 
abătu asupra lor și trecu mai departe, fu răbdată de cei 
doi în tăcere ; şi tot în tăcere ajunseră în cele din urmă la 
Southampton. 

Se lăsase amurgul ; vitrinele prăvăliilor îşi revărsau 
lumina pe străzile vechiului port maritim ; în casele de la 
stradă se aprinseseră lămpile pentru masa de seară. Dom- 
nul Finsbury începu să se gindească cu plăcere la un adă- 
post pentru noapte. Îşi strînse hîrtiile, își drese glasul și se 
uită cu oarecari îndoieli la domnul Chandler. 

— Vreţi să fiți amabil să-mi recomandaţi un hangiu ? 

Domnul Chandler rămase un mament pe gînduri. 

— Da, bine, răspunse în cele din urmă. Mă întreb ce-aţi 
zice de „Tregonwell Arms“ ? 

— „Tregonwell Arms“ îmi convine foarte bine, replică 
bătrînul, dacă e un loc curat și ieftin, și cei de acolo 
politicoşi. 

— Nu mă gîndeam chiar așa de mult la dumneavoastră, 
reluă domnul Chandler gînditar. Mă gîndeam la prietenul 
meu, Watts, care ţine hanul ; mi-e prieten, înţelegeţi dum- 
neavoastră, și m-a ajutat mult cînd am avut un necaz anul 
trecut. Mă gîndeam, prin urmare, dacă ar fi frumos din 
partea mea să-i dau pe cap o persoană în vîrstă ca dum- 
neavoastră, care l-ar da gata cu atîta învățătură. Ar fi oare 
frumos din partea mea față de proprietarul hanului ? în- 
trebă domnul Chandler cu un aer de rugăminte nevinovată. 

— Ia seama ! strigă bătrînul domn aprinzîndu-se deo- 
dată. A fost frumos din partea dumitale că m-ai adus aici 
pe gratis, dar asta nu-ţi dă nici un drept să-mi vorbeşti așa 
cum îmi vorbești. Poftim un shiling pentru osteneala du- 
mitale și dacă nu vrei să mă duci la „Tregonwell Arms“, 


pot să-l găsesc şi singur, 


42 


Chandler rămase surprins și puţin uimit ; murmurind 
un fel de scuză, refuză shilingul, mînă mai departe prin- 
tr-o mulţime de uliţe și străduţe întortocheate și, în cele 
din urmă, opri în faţa ferestrelor strălucitoare ale unui han 
unde îl chemă afară, cu glas tare, pe domnul Watis. 

— Tu ești, Jem ? se auzi un glas prietenos din grajd. 
Intră și te încălzește. 

— M-am oprit numai, îi explică domnul Chandler, să-ţi 
aduc un domn în vîrstă care doreşte ceva de-ale gurii și un 
pat pentru noapte. Ia seama, însă, să nu spui că nu ţi-am 
spus ; e mai rău decît un propagandist împotriva alcoolului. 

Domnul Finsbury coborî de pe capră cu greutate, de- 
oarece înțepenise din cauza drumului lung și zdruncinării 
pe care o suferise în accidentul de cale ferată. Prietenosul 
domn Watts, în ciuda recomandării deloc plăcute pe care 
i-o făcuse căruțașul, îl trată pe Joseph cu cea mai mare 
politeţe și îl conduse în salonul din spate, unde ardea un 
foc mare în şemineu. Imediat i se așternu masa în aceeași 
cameră și fu poftit să ia loc în faţa unei găini fierte — fă- 
cînd însă oarecum o impresie neplăcută, deoarece mai luase 
cineva o porţie din ea — împreună cu o halbă mare de 
bere de la butoi. 

Joseph se sculă de la masă ca un uriaș cu forțe refăcute 
și, schimbîndu-și scaunul cu un altul mai apropiat de foc, 
începu să-i examineze pe ceilalți clienţi cu ochii unuia 
care se întreabă dacă poate ţine o cuvîntare. Erau cam 
vreo zece-doisprezece bărbaţi și (spre marea bucurie a lui 
Joseph) toți muncitori, după cîte își dădea seama. Foarte 
adeseori avusese motive să binecuvînteze ușurința de a 
trece de la o temă la alta și de a relua de la capăt o discuţie, 
ceea ce constituie o caracteristică atît de autentică a mun- 
citorilor mecanici. Dar chiar și un auditoriu constituit din 
muncitori trebuie să fie abordat cu delicateţe și în privinţa 
artei respective nimeni nu era mai temeinic versat decît 
Joseph Finsbury. Îşi așeză ochelarii pe nas, scoase din bu- 
zunar un teanc de hirtii şi le răspîndi înaintea sa pe una 
din mese. Le mototoli, apoi le netezi din nou și le răsfoi 
fugitiv, pe cît se vedea foarte mulțumit de conţinutul lor ; 
în fine, bătînd în masă cu creionul și încruntându-și sprîn- 
cenele, creă impresia că reflectează cu matură chibzuinţă 
asupra unei anume probleme. O privire furişată prin ca- 

6 


43 


îmeră îl asigură de succesul manevrelor sale ; toţi ochii se 
îndreptaseră spre actorul nostru, oamenii rămăseseră cu 
gura căscaiă și pipele suspendate în colțul gurii ; păsărelele 
erau gata vrăjite. În acelaşi moment, intrarea domnului 
Watts îi oferi ocazia să înceapă. 

— Constat, spuse el adresîndu-se hangiului, dar cu- 
prinzînd în același timp întreaga încăpere cu privirea sa 
încurajatoare, constat că unii din acești domni se uită cu 
multă curiozitate în direcția mea și, fără îndoială, nu e 
ceva obișnuit să vedeți pe cineva cufundat în activităţi lite- 
rare și ştiinţifice în salonul public al unui han. Am aici, 
sub ochii mei, cîteva calcule pe care le-am făcut azi dimi- 
neaţă privitor la costul vieții în ţara noastră şi în alte 
țări — o temă, nici nu mai este nevoie s-o spun, deosebit 
de importantă pentru clasa muncitoare. Am elaborat un 
barem de existenţă pentru persoane cu venituri de opt- 
zeci, o sută șaizeci, două sute și două sute patruzeci de lire 
pe an. Trebuie să mărturisesc că venitul de optzeci de lire 
anual m-a pus, oarecum, în încurcătură, iar celelalte nu 
sînt chiar atît de exacte pe cît aş dori, deoarece preţul spă- 
latului rufelor variază foarte mult în țările străine, iar 
acela al diferitelor feluri de cocs, cărbune şi lemne de foc 
fluctuează în mod surprinzător. Vă voi citi rezultatul cer- 
cetărilor mele și sper că nu veţi ezita să-mi arătaţi micile 
erori pe care poate că le-am comis, fie datorită unor scă- 
pări din vedere, fie din necunoştinţă de cauză. Voi începe, 
deci, domnilor, cu cazul venitului de optzeci de lire anual. 

După această introducere, bătrînul domn, cu mai pu- 
ţină milă decît ar fi avut pentru animale lipsite de simţire, 
începu să expună toate calculele plictisitoare pe care le fă- 
cuse. Deoarece uneori dădea cîte nouă variante pentru ace- 
eași categorie de venituri, situîndu-și persoana sa imagi- 
nară în Londra, Paris, Bagdad, Spitzbergen, Bassorah, He- 
ligoland, insulele Scilly, Brighton, Cincinnati şi Nijni Nov- 
gorod, cu articolele de buget corespunzător adaptate pen- 
tru fiecare localitate, nu este de nici o mirare că ascultă- 
torii săi își amintesc de seara aceea ca de cea mai de nesu- 
portat pe care au petrecut-o vreodată. 


Cu mult înainte ca domnul Finsbury să ajungă la Nijni 
Novgorod cu venitul de o sută şi șaizeci de lire, adunarea 


44 


s-a, tot micșorat pînă ce s-a redus la cîţiva beţivi învete- 
rați și exasperatul dar veşnic afabilul domn Watts. Un şir 
nesfîrșit de clienți veneau mereu în local, dar imediat ce 
erau serviţi, își sorbeau în grabă băutura și plecau cu cea 
mai mare iuțeală spre cîrciuma cea mai apropiată. 

În momentul în care se expunea cazul tînărului cu două 
sute de lire pe an, trăgîndu-și alene viaţa în insulele Scilly, 
domnul Watts rămăsese singur cu economistul ; și imagi- 
nara persoană a acestuia de-abia își începuse viața la 
Brighton cînd ultimul său ascultător renunţă și el să-l mai 
urmărească. 

Domnul Finsbury dormi adînc după multiplele osteneli 
ale zilei. Se trezi tirziu și, după un mic dejun copios, ceru 
nota de plată. În acel moment făcu şi el descoperirea care 
a mai fost făcută și pînă atunci și de atunci încoace de mai 
mulți alţii : una este să ceri nota de plată și alta este s-o 
onorezi. Diferitele sume erau moderate și (ceea ce nu ur- 
mează întotdeauna) totalul era modest ; dar după o amă- 
nunțită cercetare a buzunarelor sale, tot numerarul exis- 
tent asupra bătrinului domn se dovedi a fi doar un shiling 
și nouă pence şi jumătate. Ceru atunci să vorbească cu 
domnul Watts. 

— Am aici o poliţă plătibilă la Londra, în valoare de 
opt sute de lire, spuse domnul Finsbury cînd apăru dis- 
tinsul hangiu. Mi-e teamă că dacă nu o puteţi prelua ca să 
mi-o plătiți dumneavoastră, îmi va trebui o zi sau două 
pînă să o pot încasa. 

Domnul Watts cercetă polița, o întoarse pe ambele părți 
și o pipăi cu degetele. 

— Vă trebuie o zi sau două s-o încasaţi ? întrebă el, 
repetind vorbele bătrinului domn. Şi nu aveţi alți bani 
asupra dumneavoastră ? 

— Ceva mărunțţiș lipsit de importanţă, răspunse Joseph. 
Nici nu merită să mai pomenim de el. 

— În cazul acesta, îmi puteţi irimite banii mai tîrziu ; 
îmi va face plăcere să vă arăt că am încredere în dum- 
neavoastră. | 

— Ca să vă spun adevărul, răspunse bătrîinul domn, 
sînt înclinat mai curînd să aştept aici ; am nevoie de bani 


numerar. 


45 


— Dacă un împrumut de zece șilingi vă ajută, banii vă 
slau la dispoziţie, răspunse Watis roarte îndatoritor. 

— Nu. Aș prefera să rămîn la dumneavoastră, reluă 
bătrînul, și între timp să-mi încasez polița. 

— Nu veţi putea rămîne însă în hanul meu, strigă fu- 
rios domnul Watts. E ultima dată că aţi găsit adăpost la 
„Tregonwell Arms“. 

— Insist să rămîn aici, replică domnul Finsbury ener- 
vat. Rămîn aici în baza legilor țării; dă-mă afară dacă 
îndrăznești ! 

— Atunci achitaţi-vă nota de plată, îi răspunse domnul 
Watts. Altfel trebuie să părăsiți imediat localul meu. 

— Nu-ţi poţi da seama ce dispreţ simt pentru dum- 
neata, domnule Watts, reluă bătrînul domn, resemnîndu-se 
din cauza situaţiei în care se găsea. Dar vei trage oarecum 
consecinţele : refuz să-mi achit nota. 

— Nu-mi pasă de nota dumitale, îi răspunse domnul 
Watts. Ce vreau este să plecaţi de-aici ! 

— Am să plec! îi întoarse vorba bătrînul domn şi, 
luîndu-şi şapca, și-o îndesă pe cap. Poate că nu ai nici 
măcar obrazul să mă informezi asupra orei cînd pleacă pri- 
mul tren spre Londra ? 

— Pleacă peste trei sferturi de oră, îl lămuri hangiul, 
grăbit şi înviorat. Îl puteţi prinde foarte uşor ! 

Situaţia lui Joseph era cît se poate de încurcată. Pe de 
o parte era bine să evite călătoria directă pe calea ferată, 
deoarece se putea aștepta ca nepoţii lui să stea de pîndă 
la gară pentru a-l recaptura ; pe de altă parte, era foarte 
de dorit, chiar extrem de necesar, să încaseze polița îna- 
inte de a fi anulată. Prin urmare, se hotărî să plece la 
Londra cu primul tren. Rămînea doar un punct de rezolvat: 
cum să-și plătească biletul. 

Unghiile lui Joseph nu erau niciodată curate, așa că își 
ducea mîncarea la gură aproape exclusiv cu cuțitul pe ca- 
re-l purta asupra lui. Mă îndoiesc, deci, că cineva ar putea 
spune că avea manierele unui gentleman ; dar cel mai au- 
tentic era aerul său de demnitate. Datora oare acest lucru 
şederii sale în Asia Mică ? Îl datora oare unei anumite vițe 
din care se trăgea neamul Finsbury-lor și la care uneori 


făceau aluzie clienţii firmei ? Oricum, cînd se înfăţișă îna- 


46 


intea şefului, gării, plecăciunea sa a părut autentic orien- 
tală ; parcă apăruseră chiar şi palmierii în micul birou al 
șefului și se auzea simunul stîrnindu-se sau bulbului, pri- 
vighetoarea persană, cîntînd — dar mai bine las această 
imagine să fie descrisă de persoane mai familiarizate cu 
lumea orientală. 

În plus, înfățișarea sa îl avantaja foarte mult; uni- 
forma lui Sir Faraday era, desigur, jenantă şi țipătoare, 
dar în orice caz nu era o îmbrăcăminte în care un escroc să 
poată spera să-și desfășoare o activitate rodnică ; în plus, 
etalarea unui ceas scump şi a unei polițe de opt sute de lire 
completau fericit ceea ce înfățișarea lui oferea drepi gâ- 
ranţie. Un sfert de oră mai tîrziu, după ce trenul a intrat 
în gară, domnul Finsbury a fost prezentat conductorului şi 
instalat într-un compartiment de clasa întîi, şeful de sară 
afirmînd, cu un zîmbet, că îşi asumă răspunderea achitării 
ulterioare a costului biletului de către călătorul respectiv. 

În timp ce bătrînul domn privea pe fereastra vagonu- 
lui, așteptînd plecarea trenului, a fost martorul unei în- 
tîmplări ciudat legate de soarta familiei sale. O ladă de 
ambalaj de mărime uriaşă a apărut, transportată de-a lun- 
gul peronului de vreo zece-doisprezece hamali, și apoj în- 
cărcată, spre marea bucurie a unei impresionante mulțimi 
de spectatori, în vagonul de bagaje. 

Povestitorului îi revine adeseori înveselitoarea sarcină 
de a atrage atenţia asupra intenţiilor și (dacă se poate 
spune fără a fi ireverenţios) farselor Providenţei. În va- 
gonul de bagaje, în timp ce Joseph era transportat din gara 
de est din Southampton în drumul său spre Londra, se gă- 
sea depozitat oul neclocit (ca să spunem așa) al acestei po- 
vestiri. Eticheta de pe lada uriașă purta menţiunea să fie 
depozitată în gara Waterloo pînă la prezentarea destinata- 
rului indicat ca fiind un oarecare „William Dent Pitman“, 
iar coletul de lîngă ladă, un butoi de proporţii impresio- 
nante, înghesuit într-un colţ al vagonului de bagaje, purta 
eticheta „M. Finsbury, 16 John Street, Bloomsbury, Lon- 
dra. Livrarea la domiciliul acestuia“. ` 

Prin această așezare alături, butoiul cu pulbere fusese 
de fapt pregătit. Ce mai lipsea cra numai o mînă care nu 


avea nimic mai bun de Lăcut decît să-i dea foc, 


47 


CAPITOLUL IV 


Magistratul din vagonul de bagaje 


Orașul Worchester este vestit prin aceea că are o ca- 
tedrală, un episcop — care, din nefericire, a murit acum 
cîțiva ani într-un accident de călărie — o școală renumită, 
o garnizoană militară adecvată şi foarte mare, și pentru 
faptul că a fost anume ales ca punct de trecere al trenuri- 
lor de pe linia Londra sud-vestul Angliei. 

Gîndurile de mai sus, ca și multe alte asociaţii asemă- 
nătoare fără îndoială că au asaltat mintea lui Joseph Fins- 
bury ; dar sufletul său zburase în acel moment din com- 
partimentul vagonului spre un rai cu săli de conferință 
pline de ascultători şi cu o activitate retorică nesfîrșită. 
Între timp, trupul său sta ghemuit pe pernele comparti- 
mentului, cu șapca dată pe ceafă ștrengărește, după moda 
tinerilor care așteaptă ieșirea îngrijitoarelor de la creșele 
de copii, cu faţa îmbătrînită avînd un aer liniștit și cu un 
braţ ţinînd strîns la piept revista „„Lloyd's Weekly 
Newspaper“. 

În timp ce sta astfel cufundat în visare, doi călători 
intrară şi ieșiră imediat afară din compartimentul său. 
Aceștia prinseră trenul în ultimul moment. O trăsură cu 
doi cai într-un galop nebunesc, apoi ceva ce dădu impresia 
unui atac banditesc asupra casei de bilete, în fine o goană 
desperată, îi adusese pe peron în momentul în care loco- 
motiva scoase şuieratul de plecare. Un singur vagon mai 
puteau prinde și săriră în el. Dar în momentul în care pri- 
mul și cel mai în vîrstă dintre ei își pusese piciorul în com- 
partimentul în care se urcară, acesta dădu cu ochii de dom- 
nul Finsbury. 

— Doamne sfinte ! exclamă el. Unchiul Joseph! Nu 
putem intra aici ! 

Și se dădu repede îndărăt, aproape tîrîndu-și la pămînt 
însoțitorul, și închizînd înnebunit ușa compartimentului în 
care dormea venerabilul bătrîn. 

În clipa următoare, cei doi şi săriră în vagonul de 
bagaje. | 


48 


— De ce atita tărăboi din cauza unchiului tău Joseph ? 
întrebă celălalt tînăr, ștergîndu-și fruntea. E împotriva 
fumatului ? Nu ne dă voie să fumăm ? 

— Nu e nici un fel de tărăboi în legătură cu el, îi răs- 
punse primul. Şi pot să-ţi spun că în nici un caz unchiul 
Joseph nu e cel care să înceapă vreun tărăboi. E un domn 
în vîrstă foarte respectabil ; face comerţ cu pielărie, a că- 
lătorit şi în Asia Mică; nu are familie, nu are avere, în 
schimb are o limbă, dragui meu Wickham, mai ascuţită ca 
limba de şarpe. 

— Aşadar, un bătrîn arțăgos ? întrebă Wickham. 

— Cîtuşi de puţin, îi replică amicul său. Numai că e un 
om cu un talent nemaipomenit de a scoate pe cineva din 
sărite ; destul de înveselitor, aș zice, pe o insulă pustie, 
dar insuportabil în cazul unei călătorii cu trenul. Să-l auzi 
numai cum îl batjocorește pe Tonti, măgarul care a iniţiat 
sistemul tontinei. Nici nu-ți vine să crezi cît poate fi de 
înverşunat împotriva lui Tonti. 

— Nemaipomenit ! exclamă Wickham. Atunci ești 
unul din indivizii care fac parte din tontina Finsbury. Nici 
nu mi-ar fi trecut prin minte așa ceva ! 

— Ascultă, continuă tînărul Finsbury, știi că bătrînul 
din compartiment valorează pentru mine o sută de mii de 
lire ? Dormea acolo liniștit şi nu mai era nimeni de faţă 
afară de tine. Dar l-am cruțat, fiindcă în politică sînt 
conservator. 

Domnul Wickham, încîntat că se găsea într-un vagon de 
bagaje, începu să:cotrobăie peste tot, zburătăcind de colo 
pînă colo asemenea unui fluture manierat și delicat. 

— Ei, drăcie! exclamă el deodată. Iată ceva pentru 
tine ! „M. Finsbury, 16 John Street, Bloomsbury, London“. 
M. înseamnă Michael, pungașule, va să zică ţii două case, 
aşa-i ? 

— Aş! Nu! Asta-i Morris, îi replică Michael, de la 
celălalt capăt al vagonului, unde își găsise un loc camod pe 
niște saci. E un văr mai mic al meu. Personal, îmi place 
foarte mult, fiindcă îi este frică de mine. E una din podoa- 
bele cartierului Bloomsbury și are o interesantă colecție de 
lucruri neobişnuite — mi se pare că strînge ouă de păsări 
sau în orice caz niște ciudățenii. Te asigur că nu e nimic 
prin comparaţie cu clienţii mei ! 


1 


49 


= Ce distracție grozavă ar fi să schimbăm etichetele 
de pe coletele astea ! chicoti domnul Wickham. Pe toți 
sfinţii, iată și-un cleşte de prins etichetele ! Am putea face 
ca toate coletele astea să ţopăie prin tot felul de locuri ca 
niște draci împielițaţi. 

În acel moment, însoţitorul trenului, surprins de zgo- 
motul de glasuri din vagon, deschise ușa micii sale cabine. 

— Poftiţi în compartimentul meu, domnilor, le spuse 
el cînd le auzi povestea. 

— Nu vii, Wickham ? îl întrebă Michael, dînd urmare 
invitaţiei. 3 

— Prinde-mă dacă poţi, îi răspunse tînărul, eu vreau 
să călătoresc în vagonul de bagaje. 

Ca urmare, ușa cabinei se închise în urma lui Michael, 
iar domnul Wickham rămase singur pentru restul călăto- 
riei, să se distreze cum putea mai bine, în timp ce Michael 
și însoţitorul trenului se angajară într-o conversaţie ba- 
nală în cabina acestuia din urmă. 

— Pot să vă găsesc un compartiment gol cînd oprim 
în gară, spuse conductorul, în timp ce trenul îşi încetini 
viteza apropiindu-se de gara Bishopstoke. Coborîţi pe ușa 
cabinei mele şi eu mă duc să-l aduc pe prietenul 
dumneavoastră. 

Domnul Wickham, pe care l-am lăsat (după cum cititorul 
perspicace -a înţeles ușor) distrîndu-se cu schimbarea eti- 
chetelor de pe coletele din vagonul de bagaje, era un tînăr 
foarte bogat, cu o înfăţişare plăcută, dar indolent şi cu o 
minte cît se poate de goală. Cu cîteva luni mai înainte reu- 
șise să cadă victima șantajului familiei unui principe turc, 
stabilit pentru motive de ordin politic în veselul oraș al 
Parisului. Un prieten comun (căruia îi mărturisise năpasta 
ce căzuse asupra sa) îl recomandă avocatului Michael. Eli- 
berat astfel de ceea ce-i plăcea să denumească atrocitatea 
turcă, domnul Wickham s-a reîntors la Londra cu cea mai 
nemărginită dar și mai pisăloagă recunoștință și admiraţie 
pentru salvatorul său. Aceste sentimente nu-i erau răs- 
plătite nici în același fel, nici în aceeaşi măsură ; la drept 
vorbind, lui Michael îi era oarecum rușine de. prietenia 
noului său client. Trebuise să fie invitat de mai multe ori 
pentru a se duce la Winchester, la conacul lui Wickham, 
dar în cele din urmă se dusese și acum se întorcea de acolo, 


30 


S-a afirmat de un cugetător profund (probabil J. F. 
Smith !) că Providența nu se abţine să folosească orice 
unealtă posibilă, oricît ar fi de neînsemnată ; și, într-ade- 
văr, acum apare clar chiar și pentru cei mai grei de cap, 
că atît domnul Wickham cît și principele turc nu au fost 
decît obiecte de scamatorie și unelte fundamentale în mîi- 
nile Destinului. 

Mînat de dorinţa de a se afirma în ochii lui Michael și 
a se arăta ca o persoană avînd un umor deosebit și posi- 
bilități aparte, tînărul domn (care era, pe deasupra, și ma- 
gistrat în judeţul său natal) îndată ce rămase singur în va- 
gonul de bagaje, tăbări asupra etichetelor, cu tot zelul unui 
reformator religios şi, cînd se mută mai tirziu într-un com- 
partiment împreună cu avocatul, la Bishopstoke, obrajii îi 
erau aprinșşi din cauza eforturilor fizice, iar ţigara de foi 
care i se stinsese între dinţi era aproape mușcată în două. 

— Să fiu al naibii dacă nu m-am distrat ceva nemaipo- 
menit ! exclamă el încîntat. Am să zăpăcesc toată Anglia. 
Am schimbat destinaţia tuturor coletelor din vagonul de 
bagaje. Verii tăi vor căpăta o ladă mare cît o casă. Așa 
le-am amestecat pe toate, Finsbury, încît dacă s-ar afla 
ce-am făcut, n-am scăpa nelinșaţi. 

Era zadarnic să încerci să fii serios cu domnul Wickham. 

— Ja seama ! îi spuse Michael. Am început să mă sa- 
tur de poznele tale interminabile ; reputaţia mea începe să 
sufere din cauza ta. 

— Reputația ta va fi complet distrusă înainte de a ter- 
mina cu mine, îi răspunse tovarășul său de drum cu un 
rînjet. Trece-mi şi asta în cont, băiatule : „Pentru totala 
pierdere a reputației, şase șilingi și opt pence“. Dar, con- 
tinuă domnul Wickham, devenind mai serios, crezi că s-ar 
putea să fiu dat afară din funcţia pe care o deţin pentru 
această mică glumă ? E o funcție mică, dar îmi place să fiu 
judecător de pace. În calitatea ta de om al legi, crezi că 
există vreun risc ? 

— Ce importanţă are ? îi răspunse Michael. Tot au să 
te dea afară mai curînd sau mai tîrziu. În orice caz, să știi 


că nu faci impresia că ești un bun magistrat. 


1 Autor inexistent. 


öl 


— Ce-mi doresc eu este să fiu avocat, continuă prie- 
tenul său, în loc de un nenorocit de gentilom de țară. Ce-ar 
fi să pornim şi noi o tontină ? Eu îţi plătesc cinci sute de 
lire anual și tu îţi iei răspunderea pentru orice nenoro- 
cire m-ar lovi, în afară de boală şi de însurătoare. 

— Ceea ce mă impresionează profund, observă avoca- 
tul rîzînd sînditor, în timp ce-şi aprindea o ţigară de foi, 
ceea ce mă frapează este că te comporţi ca un caraghios 
nenorocit în lumea în care trăim. 

— Crezi asta cu adevărat, Finsbury ? îl întrebă” magis- 
tratul rezemîndu-se de pernele compartimentului, încîntat 
de complimentul ce i se făcuse. Da, cred că sînt un cara- 
ghios, Dar, ţine minte, dragă băiatule, eu contribui la pros- 
peritatea ţării ; nu uita asta. 


CAPITOLUL V 


Domnul Gideon Forsyth şi lada uriaşă 


S-a menţionat că Julia făcea uneori diverse cunoștințe 
la Bournemouth. E adevărat că nu putea să le întîlnească 
decît scurtă vreme, mai înainte ca ușile casei din John 
Street să se închidă din nou asupra captivilor săi, dar 
scurta întîlnire crea uneori o stare de foarte bună dispoziţie 
şi regretul care urma despărțirii era micşorat de speranța 
unei revederi în viitor. Printre aceia pe care Julia îi cu- 
noscuse cu un an mai înainte, se găsea și un tînăr avocat 
numit Gideon Forsyth. 

Pe la ora trei, în acea memorabilă zi în care magistratul 
se distra schimbînd etichetele coletelor, domnul Forsyth 
ajunsese, hoinărind abătut şi enervat, la colțùl străzii John 
Street, tocmai în momentul cînd domnisoara Hazeltine era 
solicitată să deschidă ușa casei de la nr. 16, în urma a două 
bubuituri puternice în ușă. 

Domnul Gideon Forsyth era un tînăr destul de fericit ; 
ar fi fost şi mai fericit dacă ar fi avut mai mulţi bani și 
mai puţin de-a face cu unchiul său. Tot venitul lui se ri- 
dica la o sută și douăzeci de lire pe an ; însă unchiul său, 


52 


domnul Edward Hugh Bloomfield i-l completa cu o aloca- 
tie substanţială şi cu o cantitate enormă de sfaturi expri- 
mate într-un limbaj care ar fi fost considerat necontrolat 
chiar și pe o corabie de pirați. Domnul Bloomfield era, la 
drept vorbind, o figură cu totul aparte pentru epoca pri- 
mului ministru Gladstone : era ceea ce am putea numi (din 
lipsa unui termen general acceptat) un moşier radical. Îna- 
intînd în vîrstă, dar fără a învăţa nimic de la viaţă, el 
transpusese în atitudinea sa politică radicală acele principii 
pătimașe și zgomotQase din discuţiile purtate după-masa, 
pe care în mod obişnuit le asociem cu politica conservato- 
rilor, în aspectele cele mai dure şi mai senile ale acesteia. 
De fapt, domnul Bloomfield adăuga opiniilor politice ale 
cunoscutului radical domnul Bradlaugh, temperamentul și 
principiile unui animal azi dispărut, și anume micul mo- 
șier. Bloomfield admira boxul, purta un ciomag formidabil 
de stejar, era un om bisericos și cucernic și era greu de ştiut 
cine ar fi putut stirni mai mult furia sa vulcanică — cineva 
care ar fi apărat biserica de stat sau care ar fi neglijat 
să participe la toate slujbele şi ceremoniile religioase ale 
acesteia. În plus, avea niște expresii tari, aplicate fără 
deosebire tuturor și care, pe bună dreptate, erau temute 
de întreg cercul familiei. Cînd nu putea declara vreo mă- 
sură guvernamentală ca neconformă cu spiritul englez, o 
înfiera cel puţin (și nu cu mai puţin efect) ca nepractică. 
Gideon căzuse sub anatema acestei excomunicări de rang 
mai mic. Studiul dreptului fusese declarat ca lipsit de 
scopuri practice şi în cadrul unei discuţii violente, întărite 
cu ridicarea ciomagului de stejar, unchiul său îl făcuse să 
înțeleagă că trebuie sau s-o ia de la capăt și să-și găsească 
unul sau două procese, sau să se pregătească să trăiască 
numai din propriul său venit. 
- Nue de mirare, deci, că Gideon era abătut. Nu avea nici 
cea mai slabă dorință să-și schimbe obiceiurile sale pre- 
zente ; dar nu voia să fie intransigent în această privință 
fiindcă suprimarea alocației pe care o primea din partea 
domnului Bloomfield i-ar fi răsturnat obiceiurile şi mai 
total. Nu avea nici cea mai mică dorinţă să se dedice carie- 
rei juridice ; încercase acest lucru și îi făcuse impresia că 
nu merita osteneala. Dar și în această privință era gata să 
facă concesii. De fapt, era gata să meargă atît de departe 


53 


cît putea pentru a se conforma vederilor unchiului său, 
moșierul radical. Dar un punct al programului apărea com- 
plet independent de voinţa sa. Cum să găsească un pro- 
ces ? Aceasta era întrebarea (după cum spunea Hamlet). 
Și se mai punea încă una, încă și mai rea : Să presupunem 
că ar fi găsit un proces, s-ar putea el dovedi oare mai bun 
decît adversarul său ? i 

Deodată văzu că drumul îi era barat de o mare mul- 
time de oameni. Un camion cu desene în culori străluci- 
toare fusese așezat cu spatele spre bordura trotuarului. Din 
pupa sa deschisă, jumătate sprijinindu-se pe caldarîm şi 
jumătate susţinută de cîţiva atleți lac de nădușeală, ieșea 
în afară capătul celei mai mari lăzi de ambalaj din comita- 
tul Middlesex, în timp ce, pe treptele casei se certau un 
camionagiu mătăhălos şi o tînără subţirică, de parcă ar fi 
fost pe scena unui teatru. 

— Nu e pentru noi, spunea fata. Vă rog foarte mult să 
o luaţi de-aici ; n-ar putea fi dusă în casă chiar dacă ați 
reuși s-o scoateţi din camion !. 

— Atunci am s-o las pe trotuar, și domnul M. Finsbury 
n-are decît să se înțeleagă cu consiliul comunal cum se va 
pricepe mai bine, îi răspunse camionagiul. 

— Dar eu nu sînt domnul M. Finsbury, obiectă fata. 

— Nu are importanţă cine sînfeţi, spuse camionagiul. 

— Daţi-mi voie să vă ajut, domnişoară Hazeltine, 
spuse Gideon, întinzîndu-i mîna. 

Julia scoase un strigăt de bucurie : 

— Vai, domnule Forsyth! exclamă ea. Sînt atît de 
bucuroasă să vă văd! Trebuie să băgăm în casă acest 
obiect îngrozitor care, desigur că a ajuns aici numai din- 
tr-o greșeală. Camionagiul spune că trebuie să scoatem ușa 
din balamale sau să transformăm două ferestre într-una 
mare, fiindcă altfel vom fi amendaţi de consiliul comunal 
sau de vamă sau mai știu eu de cine, fiindcă ne lăsăm co- 
letele primite pe trotuar. 

Intre timp, hamalii reușiseră să coboare lada din ca- 
mion, o trîntiseră pe trotuar şi unii stăteau acum rezemați 
de ea, în timp ce alţii se uitau lung la ușa de la nr. 16, 
epuizați fizicește și în mare încurcătură și frămîntare. Fe- 
restrele întregii străzi se populaseră, ca prin farmec, de 
spectatori doritori să urmărească amuzantul spectacol. 


54 


Luîndu-și o atitudine cît mai meditativă și științifică 
posibil, Gideon măsură cu bastonul lățimea ușii, în timp 
ce Julia nota datele într-un caiet de desen. Apoi măsură 
lada și, comparînd datele, constată că exista exact spaţiul 
necesar ca lada să poată fi dusă în casă. Apoi, scoţindu-și 
haina şi vesta, Gideon ajută oamenii să scoată uşa din ba- 
lamale. În fine, după ce toţi cei ce stăteau pe de lături fură 
rugaţi stăruitor să dea o mînă de ajutor, lada fu urcată pe 
treptele de la intrare, purtată de vreo cincisprezece perechi 
de picioare care se clătinau — se frecă, scîrțiind puternic, 
de ușorii ușii — şi fu, în cele din urmă lăsată jos, cu o 
“zdruncinare formidabilă, la capătul îndepărtat al holului, 
pe care aproape că îl blocase în întregime. Făuritorii aces- 
tei victorii își zîmbiră satisfăcuţi unul altuia, în timp ce 
praful se liniștea. E adevărat că sfărîmaseră un bust al lui 
Apollo și trăseseră niște brazde adînci pe perete, dar cel 
puţin încetaseră să mai constituie unul din spectacolele 
publice din Londra. 

— Vedeţi, domnule, spuse cărăușul, n-am mai făcut 
niciodată o asemenea treabă. 

Gideon își exprimă participarea la acest sentiment, 
strecurîndu-i în mînă două monede de aur. 

— Să fie trei, domnule, şi fac eu cinste la toată lu- 
mea ! spuse cărăușul Şi, primind moneda, toată ceata ha- 
malilor voluntari se urcă în camion, care porni în direcţia 
celei mai apropiate cîrciumi de încredere. Gideon închise 
ușa după plecarea lor şi se întoarse spre Julia. Ochii li se 
intâlniră şi fură cuprinși de o veselie de nestăpînit care 
făcu întreaga casă să răsune de risetele lor. Apoi curiozi- 
tatea puse stăpinire pe mintea Juliei, care se apropie şi 
cercetă lada şi, mai cu seamă, eticheta ataşată de èa.. 

— N-am pomenit niciodată ceva mai ciudat, spuse ea, 
izbucnind din nou în rîs. Fără îndoială e scrisul lui Morris, 
și am primit de la el o scrisoare azi-dimineață, înştiințin- 
du-mă că voi primi un butoi. Oare credeţi că urmează și un 
butoi, domnule Forsyth ? 

— „Statuie, transportați cu grijă. Fragil“, citi Gideon 
cu glas tare cuvintele scrise cu vopsea pe ladă. Așadar, nu 
vi s-a spus nimic despre lada asta ? 

— Nimic, răspunse Julia. Domnule Forsyth, nu cumva 
credeți că am pulea să vedem ce conţine ? 


99 


— Sigur că da, spuse repede Gideon. Daţi-mi numai 
un ciocan. 

—  Veniţi cu mine să vă arăt de unde să-l luaţi, îi răs- 
punse Julia. Raftul e prea sus și nu pot să ajung pînă la el. 

Deschizînd uşa care dădea pe scara spre bucătărie, îl 
rugă pe Gideon s-o urmeze. Găsiră atît ciocanul, cît și o 
daltă. Gideon însă fu surprins nevăzînd nici un semn de 
existența vreunei servitoare. El mai descoperi că domni- 
șoara Hazeltine avea un picioruș foarte mic şi o gleznă 
foarte drăguță. Iar această descoperire îl tulbură atit de 
mult, încît fu foarte bucuros să tabere imediat asupra lăzii. 

Tînărul munci din greu şi încordat, lovind cu ciocanul 
cu precizia unui potcovar. Julia stătea tăcută alături de 
el și se uita mai curînd la cel ce lucra decît la treaba pe care 
o făcea. 

Gideon era un tînăr chipeș, îşi spunea în sinea ei; nu 
mai văzuse niciodată asemenea braţe frumoase ca ale lui. 
Și, pe neașteptate, ca și cum îi auzise gîndurile, Gideon se 
întoarse spre ea și-i zîmbi. Julia îi întoarse zîmbetul, roșin- 
du-se ; și această dublă schimbare a expresiei de pe faţa ei 
o făcu să arate atît de drăguță, încît Gideon uită să-și ia 
ochii de la ea și, învîrtind ciocanul cu strășnicie, dădu o 
lovitură zdrobitoare propriilor sale degete. Cu o prezență 
de spirit admirabilă, își înăbuși o înjurătură și preferă în 
schimb expresia inocentă ,„Neghiob ce sînt !“ Durerea era 
însă cumplită și nervii puternic zdruncinaţi, așa încît, după 
o încercare nereușită de a lucra mai departe, ajunse la con- 
cluzia că trebuie să abandoneze continuarea operaţiunii. 

Cît ai clipi din ochi, Julia alergă în cămară, de unde 
tot într-o clipă se întoarse cu un lighean cu apă și un bu- 
rete, îngrijindu-se apoi să-i scalde mîna rănită. 

— Îmi pare grozav de rău, vorbi Gideon, cerîndu-și 
scuze. Dacă aș fi avut bune maniere, aş fi deschis mai întîi 
lada și numai după aceea mi-aş fi zdrobit mîna. Mă simt 
mult mai bine, adăugă el. Vă asigur că da! 


— Cred atunci că sînteţi pe deplin în stare să condu- 
ceţi lucrările, începu Julia. Spuneţi-mi numai ce să fac, 
și voi fi muncitorul din subordinea dumneavoastră. 


— Un muncitor foarte drăguţ, reluă Gideon, nemaicon- 
trolîndu-se. 


56 


Julia se întoarse şi se uită lung la el, cu o ușoară încrun- 
tare, așa încît tînărul imprudent fu foarte bucuros să-i 
îndrepte atenția spre ladă. Cea mai mare parte a lucrului 
fusese făcută, așa încît foarte repede Julia răzbi şi prin ul- 
tima barieră şi descoperi o zonă cu paie. Într-o clipă, înge- 
nuncheară alături, lucrînd împreună ca doi muncitori la 
strînsul fînului, iar în clipa următoare fură recompensaţi 
de strălucirea a ceva alb şi lustruit; după încă o clipă, 
dezgoliseră ceea ce apărea neîndoijelnic să fie un picior de 
marmură. 

— Desigur că e statuia unui atlet RU OEI te observă 
Julia. 

— N-am mai văzut așa ceva pînă acum, remarcă Gideon. 
Mușchii atletului ies în afară ca niște dovleci. 

Un alt picior fu repede despachetat și apoi ceea ce părea 
să fie un al treilea. Acesta se dovedi să fie totuși, în cele 
din urmă, un ciomag noduros, sprijinit 'pe un piedestal. 

— E o statuie a lui Hercule! exclamă Gideon. Aș fi 
putut ghici acest lucru judecînd după mușchiul gambei. 
Personal, îmi plac statuile, dar cînd e vorba de Hercule, 
cred că ar trebui să intervină poliția. Aș spune, continuă el 
aruncînd o privire nemulțumită spre piciorul diform, că 
aceasta e probabil cea mai mare și mai proastă statuie a 
lui Hercule din toată Europa. Ce Dumnezeu s-a întîmplat 
oare ca să ajungă aici ? ! 

— Se vede că nimeni altcineva n-a vrut să-l primească 
în dar, completă Julia. Și, dacă ar fi așa, cred că ne-am 
fi putut lipsi foarte bine și noi de acest monstru. 

— Nu spuneţi asta ! zise Gideon. Pentru mine a fost 
una din cele mai amuzante întîmplări din viaţa mea. 

— Nu cred că o veţi uita, dealtfel, prea repede, spuse, 
Julia. Mîna dumneavoastră vă va aminti mereu de ea. 

— Acum cred că e cazul să plec, oftă Gideon cu părere 
de rău. 

— Ba nu, interveni Julia pe un ton rugător. De ce să 
plecaţi ? Rămîneţi să luăm ceaiul împreună. 

— Dacă aş putea crede că într-adevăr doriți să rămîn, 
spuse Gideon cu ochii la pălărie, desigur că aș fi fericit 
să o pot face. 

— Se vede că mă considerați tare prostuţă, reluă tînăra 


fată. Desigur că vreau să rămîneţi ; și mai mult chiar : aş 


57 


„dori niște prăjituri la ceai şi nu am pe cine trimite să le 
aducă. lată cheia de la intrare. 

Gideon își luă în grabă pălăria și, după ce mai aruncă o 

“privire domnișoarei Hazeltine și încă una spre picioarele 
lui Hercule, deschise uşa repede și plecă să-și îndeplinească 
misiunea. ; 

Se întoarse cu o pungă mare cu cele mai alese și îmbie- 
toare prăjituri și tarte şi o găsi pe Julia ocupată cu pre- 
gătirea mesei pentru luat ceaiul în hol. 

— Camerele sînt într-o asemenea stare, spuse ea, încît 
m-am gîndit că ne-am simți mai bine și mai comod aici, 
în hol, sub bolta de viţă și cu statuile din jur. 

— Nici că s-ar putea mai bine! exclamă Gideon, în 
culmea încîntării. 

— Ah, ce minunate tarte cu cremă ! exclamă Julia des- 
făcînd punga. Și, vai, ce grozav de drăguțe și micuţe tarte 
cu cireşe ale căror fructe s-au amestecat perfect cu crema 
celorlalte ! z 

— Da, văd și eu, vorbi Gideon, căutînd să-și ascundă 
desperarea cu o nuanţă de umor. Ştiam bine că vor face 
un amestec foarte reuşit. Vînzătoarea de la cofetărie m-a 
asigurat de acest lucru. 

— Şi acum, spuse Julia după ce și-au început micul 
lor ospăț, am să vă arăt scrisoarea lui Morris ; citiţi-o tare, 
vă rog, poate nu am înţeles eu ceva. 

Gideon luă scrisoarea şi, deschizînd-o pe genunchi, citi 
cele ce urmează : 


„Dragă Julia. — Îţi scriu din Browndean, unde vom ră- 
mîne cîteva zile. Unchiul a fost foarte zdruncinat în acel 
accident îngrozitor, despre care desigur că ai citit în ziare. 
Miine îl las aici cu John și mă întorc singur, dar între timp 
vei primi un butoi conținînd niște eșantioane pentru un 
prieten. Te rog să nu deschizi în nici un caz butoiul și să-l 
lași în hol pînă ce vin eu. 

Cu bune salutări şi în mare grabă, 


M. Finsbury. 
P.S. Lasă neapărat butoiul în hol !“ 


— Nu, se pare că nu conține nimic referitor la monu- 
ment, spuse Gideon, făcînd o mișcare cu capul în direcția 


picioarelor de marmură. Domnişoară Hazeltine, reluă el 
apoi, nu vă supăraţi dacă vă pun cîteva întrebări ? 

— Sigur că nu! îi răspunse Julia. Şi dacă mă puteţi 
face să înţeleg de ce a trimis Morris o statuie a lui Hercule 
în locul unui butoi conținînd eşantioane pentru un prieten, 
vă voi rămîne recunoscătoare toată viața mea. La urma 
urmei, ce înseamnă eșantioane pentru un prieten ? 

— Habar nu am ! răspunse tînărul. Eşantioanele sînt 
de obicei fragmente de piatră, ceva mai mici însă decît 
prietenul nostru monumental. Totuşi, nu de asta vă vor- 
besc acum. Sînteţi complet singură în toată casa asta mare ? 

— În momentul de faţă, da, răspunse Julia. Am venit 
la Londra înaintea lor ca să pregătesc casa și să angajez 
o servitoare. Dar nu am găsit nici una pe placul meu. 

— Atunci sînteți complet singură ? întrebă Gideon ui- 
mit. Nu vă este teamă ? 

— Nu, răspunse Julia cu hotărîre. Nu văd de ce mi-ar 
fi mai multă teamă decît dumneavoastră ; desigur, sînt mai 
slabă, dar cînd am înţeles că trebuie să dorm singură în 
casă, mi-am cumpărat un revolver foarte ieftin şi i-am cerut 
negustorului să-mi arate cum să-l folosesc. 

— Şi cum îl folosiţi ? întrebă Gideon, foarte amuzat 
văzînd curajul ei. . 

— Foarte simplu, răspunse fata zîmbind. Tragi înapoi 
piedica de deasupra și apoi, ţintind foarte jos, fiindcă ţeava 
smucește în sus, tragi de trăgaciul cel mic de dedesubt și 
revolverul ia foc tot așa de bine ca și cum treaba ar fi fă- 
cută de un bărbat. 

` — Şi cît de des l-aţi folosit pînă în prezent ? întrebă 
Gideon. 

— Încă nu l-am folosit, răspunse tînăra şi hotărîta fată, 
dar știu cum trebuie folosit și asta mă face nespus de cu- 
rajoasă, în special cînd îmi baricadez ușa cu un scrin. 

— Sint foarte bucuros că se întorc în curînd cu toţii, 
spuse Gideon. Situaţia aceasta îmi apare nemaipomenit de 
nesigură și, dacă mai durează mult, aş putea să vă trimit 
pe o mătușă de-a mea necăsătorită ca să stea cu dumnea- 
voastră, sau pe proprietăreasa mea, dacă preferaţi. 

— Să-mi Împrumutați o mătușă ! exclamă Julia. Cîtă 
generozitate ! Încep să cred că desigur dumneavoastră sîn- 
teți cel care a trimis statuia lui Hercule ! 


99 


— Vă rog să credeți că vă admir prea mult pentru ca 
să vă pot trimite o sculptură atît de infamă ! exclamă 
tînărul. 

Julia era gata să mai spună ceva, cînd amîndoi se spe- 
riară auzind bătăi în ușa de la intrare. 

— Vai de mine, domnule Forsyth ! 

— Nu vă speriați, domnişoară dragă! spuse Gideon, 
punîndu-i cu afecțiune mîna pe braț. 

— Sînt sigură că e poliția, șopti ea. Sînt sigură că vin 
să mă tragă la răspundere din cauza statuii. 

Bătăile se repetară. Brau mai tari decît prima oară și 
mai nerăbdătoare. 

— E Morris ! exclamă Julia tresărind speriată şi alergă 
la ușă să-i deschidă. 

Era într-adevăr Morris care sta în fața lor ; nu Morris 
cel obișnuit, ci un tînăr cu înfățișarea sălbatică, palid, cu 
privirea rătăcită, cu ochii injectaţi și cu barba nerasă de 
două zile. 

— Butoiul ! strigă el. Unde-i butoiul care a venit azi 
„dimineaţă ? și-și roti privirea prin hol. Ochii i se bulbucară 
literalmente cînd dădură de picioarele lui Hercule. Ce în- 
seamnă asta ? zbieră el. Ce înseamnă figura asta de ceară ? 
Vorbește, aiurito ! Ce înseamnă asta ? Unde-i butoiul de 
apă ? 

— N-a venit nici un butoi, Morris, îi răspunse Julia, 
rece. Asta-i tot ce-a venit ! 

— Asta ? ! zbieră nefericitul. Nu m-a înștiințat nimeni 
de așa ceva, niciodată ! 

— Eticheta cu numele şi adresa era scrisă de mîna ta, 
îi replică Julia. Aproape că a trebuit să dărimăm casa pen- 
tru a băga lada înăuntru, asta e tot ce pot să-ţi spun. 

Morris o privi lung, totaimente înnebunit. Îşi petrecu 
mîna peste frunte şi se rezemă de perete, ca cineva care 
e pe punctul să leșine. Apoi limba i se dezlegă și o copleşi 
pe fată cu un potop de ocări. Nimeni n-ar fi putut bănui 
că Morris putea închide în el atîta urgie, inventivitate de 
ocări și varietate de limbaj vulgar decît dădu atunci do- 
vadă, ceea ce o făcu pe Julia să tremure și să dea înapoi 
în faţa furiei lui. 

— N-ai dreptul să vorbești în felul acesta cu domnisoara 
Hazeltin€, interveni Gideon aspru. Nu voi permite așa ceva ! 


60 


— Am să-i vorbesc cum îmi place, îi tăspunse Morris, 
cu o nouă izbucnire de mînie. Îi voi vorbi stricatei așa cum 
merită ! 

— Nu-ţi mai permit nici un cuvînt, domnule, nici un 
cuvînt ! îi strigă Gideon. Domnișoară Hazeltine, continuă 
el, adresîndu-se tinerei fete. Nu mai puteți rămîne un sin- 
gur moment sub acelaşi acoperiş cu acest individ nedemn. 
Luaţi-mi brațul, vă rog, și dați-mi voie să vă conduc undeva 
unde veți fi la adăpost de orice insulte. 

— Domnule Forsyth, zise Julia, aveți dreptate, nu mai 
pot rămîne aici și am siguranța că mă încredințez unui 
gentleman onorabil. 

Palid dar hotărît, Gideon îi oferi brațul și cei doi cobo- 
rîră treptele de la intrare, urmați de Morris care striga 
să i se predea cheia de la ușă. 

În momentul în care îi înmîna lui Morris cheia, un cu- 
peu gol intră în galop pe John Street. Amiîndoi tinerii îi 
strigară în același timp să oprească și cînd birjarul își opri 
calul nărăvaş, Morris se și repezi înăuntru. 

— Şase peni peste tarif ! strigă el, fără să se mai gîn- 
dească. Mînă la gara Waterloo în goana mare. Ai şase peni 
în plus ! 

— Să zicem un şiling, boierule, spuse omul cu un rîn- 
jet. Dumnealor au fost primii. | 

— Fie și un șiling ! strigă Morris, gîndindu-se în sinea 
lui că va mai reflecta asupra sumei odată ajuns la Waterloo. 
Omul dădu bici calului și cupeul dispăru din John Street. 


CAPITOLUL VI 


Necazurile lui Morris : Partea întîi 


În timp ee cupeul gonea pe străzile Londrei, Morris 
încercă să-și adune mințile. Butoiul cu mortul se rătăcise și 
trebuia neapărat recuperat. Pînă aici totul era clar ; şi dacă, 
datorită unui mare noroc, butoiul era încă în gară, totul 
putea să iasă bine. Dacă însă fusese expediat, dacă era 


Si 


deja în mîinile unei alte persoane, situaţia devenea foarte 
primejdioasă. Cei ce primesc colete pe neașteptate ţin, de 
obicei, foarte mult să le deschidă ; exemplul domnișoarei 
Hazeltine fpe care o afurisi din nou) era elocvent pentru 
a-i aminti Situația în care se găsea ; și dacă cineva deschi- 
sese cumva butoiul — „Doamne Dumnezeule !“ strigă Mor- 
ris la -acest gînd și își duse mîna la fruntea asudată. Con- 
ceperea unui plan pentru încălcarea legii poate avea și un 
aspect stimulator deoarece planul (încă rudimentar) apare 
în culori îndrăzneţe și atrăgătoare. Nu se poate spune însă 
același lucru și despre gîndurile ulterioare ale criminalului 
în care îi apare și imaginea poliției. Acest organism util 
societăţii (după cum începu să reflecteze acum Morris) nu 
fusese deloc luat în considerare cînd pornise în aventura 
lui. „Trebuie să procedez cu maximum de prudenţă“, re- 
flectă el și simţi un fior puternic de teamă, străbătiîndu-i 
șira spinării. 

— La linia principală sau la cea locală ? întrebă birja- 
rul, prin deschizătura de comunicare cu interiorul. 

— La linia principală, răspunse Morris și se hotărî în 
gînd să plătească omului șilingul, la urma urmei. „Ar fi o 
nebunie să atrag atenția asupra mea, se gîndi el. Dar cît 
mă vor costa toate acestea de la început pînă la capăt! 
Totul începe să devină un adevărat coșmar !“ 

Trecu prin faţa casei de bilete și rătăci deznădăjduit pe 
peron. Era un moment de pauză în traficul zilnic de călă- 
tori ; pe peron era puţină lume și cei mai mulţi pasageri 
așteptau liniștiți pe bănci. Morris părea să nu atragă atenţia 
nimănui, ceea ce era. un lucru bun dar, pe de altă parte, 
în felul acesta nu făcea nici un progres în cercetările lui. 
Trebuia să facă ceva, trebuia să riște puţin ; fiecare moment 
care trecea nu putea decît să mărească primejdia în care 
se găsea. Adunîndu-și tot curajul, opri un hamal și îl în- 
trebă dacă își amintea să fi primit vreun butoi cu trenul 
de dimineaţă ; era nerăbdător să afle, fiindcă butoiul era 
pentru un prieten. 

— Este o problemă destul de importantă, fiindcă buto- 
iul conținea eșantioane, adăugă el. 

— Nu am fost aici azi-dimineaţă, domnule, răspunse 
hamalul oarecum în silă, dar să-l întreb pe Bill. Îţi amin- 


62 


teşti, Bill, să fi primit azi dimineaţă un butoi de la Bour- 
nemouth, conţinind eșantioane ? 

— Nu ştiu dacă erau eşantioane, răspunse Bill, dar per- 
soana care å primit butoiul a făcut mare tărăboi. 

— Cum adică ? strigă Morris, sub impresia tulburării 
de moment, îndesînd un peni în mîna hamalului. 

— Vedeţi, domnule, butoiul a sosit la ora unu şi trei- 
zeci ; nimeni nu l-a reclamat pînă pe la ora trei, cînd un 
domn mărunt, cu înfățișare de om suferind (probabil un 
preot) a venit aici și m-a întrebat : „Aveţi ceva pentru Pit- 
man“, sau „William Bent Pitman“, dacă îmi aduc bine 
aminte. „Nu ştiu exact, zic eu, dar am impresia că există 
un butoi cu numele acesta. Omuleţul s-a dus la butoi şi 
a părut complet uluit cînd a citit numele și adresa și apoi 
s-a legat de noi că nu i-am adus ce aștepta. „Nu-mi pasă 
nici pe dracu ce vrei dumneata, îi spun eu, dar dacă dum- 
neata ești William Bent Pitman, poftim, acesta e butoiul 
dumitale !“ 

— Și l-a luat cumva ? izbucni Morris, care-și pierduse 
răsuflarea. 

— Vedeţi, Jnae îi răspunse Bill. Se pare că el aş- 
tepta o ladă de ambalaj. O asemenea ladă a venit ; nu mai 
încape nici o îndoială, fiindcă a fost poate cea mai mare 
ladă pe care mi-au văzut-o vreodată ochii. Și acest Pitman 
părea să fie foarte revoltat, și l-a chemat pe inspectorul- 
șef ; au pus apoi mîna pe camionagiu — acela care a trans- 
portat lada. Ei bine, domnule, continuă Bill zîmbind, n-am 
văzut niciodată pe cineva în halul acela ; toţi cei din jurul 
camionului erau beţi morţi, afară de cai. Un domn (pe cîte 
am putut să înțeleg) dăduse camionagiului o monedă de 
aur şi de aci a pornit tot necazul, înţelegeţi dumneavoastră. 

— Dar ce-a spus omul ? gîfîi Morris. 

— Nu ştiu dacă a spus multe, domnule, continuă Bill. 
Dar i-a propus lui Pitman să se bată amîndoi pentru o halbă 
cu bere. Își pierduse carnetul şi chitanţele, iar oamenii lui 
erau tot atît de beţi ca şi el. Toţi erau — aici Bill se gîndi 
puţin, căutînd expresia — beţi-turtă ! Inspectorul-şei i-a 
concediat pe loc. 

— Ei, na, dar asta nu-i ceva atît de grav, spuse Morris, 
scoţind un suspin adînc de ușurare, Așadar, n-a putut spune 
unde a dus lada ? 


_63 


— Desigur că nu, răspunse Bill, şi nici altceva ! 

— Ştii ce-a făcut Pitman ? întrebă Morris. 

— A! A plecat cu butoiul, cu o trăsură, și tremura tot, 
răspunse Bill. Nu cred că e un om sănătos. 

— Aşadar, butoiul s-a dus, spuse Morris, pe jumătate 
ca pentru sine. 

— Puteţi fi sigur, domnule ! confirmă hamalul. Dar mai 
bine vorbiţi cu inspectorul-șel. 

— Nu e cazul, nu ajută la nimic, zise Morris. Nu con- 
ținea decît eșantioane. 

Și plecă repede de acolo. 

Instalat din nou într-un cupeu, își reconsideră situaţia. 
Ce-ar fi (se gîndi el), ce-ar fi să accepte înfrîngerea și să 
declare imediat moartea unchiului său ? Ar pierde tontina, 
și cu aceasta şi ultima speranţă a recuperării celor şapte 
mii opt sute de lire. Pe de altă parte, însă, de cînd dăduse 
un șiling bacşiş birjarului, începuse să vadă că delictele se 
dovedesc costisitoare cu timpul, iar după pierderea butoiu- 
lui, constatase că exista multă nesiguranţă în privinţa con- 
secințelor. La început liniștit, apoi aprinzîndu-se, el cîn- 
tări avantajele renunţării la planul conceput. Acest lucru 
implica o pierdere ; dar (dacă se gîndea bine) nu era o pier- 
dere prea mare la urma urmei ; afară de aceea a tontinei, 
care fusese dealtfel întotdeauna un joc de noroc şi la care, 
în adîncul inimii sale nu se așteptase niciodată cu adevărat. 
Îşi aminti de acest lucru cu multă convingere şi se felicită 
în sinea lui pentru continua sa atitudine moderată în această 
privinţă. În fond, niciodată nu sperase să capete tontina ; 
niciodată, măcar, nu sperase serios să-și recupereze cele 
șapte mii opt sute de lire ; fusese împins în toată aventura 
de necinstea evidentă a lui Michael. Da, prababil că ar îi 
mai bine să se retragă din această extravagantă aventură 
şi să continue să se ocupe de comerțul de pielărie. 

— Dumnezeule mare ! strigă el deodată, sărind în cupeu 
ca un muţunache pe arcuri. Nu numai că nu am cîștigat 
tontina, dar am pierdut și comerțul de pielărie ! 

Asta era adevărul monstruos. Morris nu avea dreptul 
de semnătură ; nu putea semna nici măcar un cec de trei- 
zeci de șilingi ; pînă cînd nu făcea dovada legală a morții 
unchiului său, era un nenorocit fără un ban — și de Îndată 
ce făcea această dovadă, pierdea tontina ! Nu mai era loc 


64 


de nici o șovăială din partea lui Morris ; avea să renunţe 
ia tontină ca la o castană fierbinte și avea să-și concen- 
treze toate forțele asupra comerțului de pielărie și micu- 
tei dar legitimei sale moșteniri. Aceasta fu hotărîrea din 
primul moment. În momentul următor, însă, toată măsura 
nenorocirii sale îi apăru înaintea ochilor. Să declare moartea 
unchiului său ? N-o putea face! Odată ce corpul fusese 
pierdut, Joseph (din punct de vedere iegal) devenise nemu- 
ritor. 

Încă nu fusese construit un vehicul destul de mare pen- 
tru a-l putea duce pe Morris și nenorocirile sale. Plăti bir- 
jarul şi porni pe jos fără să știe încotro. 

„Mi se pare că am pornit în această aventură mult prea 
pripit, se gîndi el, scoțînd un oftat sfișietor. Mă tem că e 
ceva prea complicat pentru capacitatea mea mintală.“ 

În acel moment îi fulgeră prin minte unul din aforis- 
mele unchiului său: „Dacă vrei să poţi judeca limpede, scrie 
totul pe hîrtie“. „Se pare că bătrînul știa ceva, își spuse 
Morris. Voi încerca ; dar nu cred că s-a fabricat pînă azi 

_hiîrtia care să-mi poată limpezi mintea.“ 

Intră, deci, într-o braserie, comandă niște pîine cu brînză 
și cele necesare scrisului și se așeză în fața hiîrtiei fără nici 
o tragere de inimă. Încercă tocul ; era un toc perfect, dar 
ce urma să scrie ? „Am găsit! exclamă Morris. Robinson 
Crusoe și cele două coloane !“ 

Își pregăti hîrtia după acel model clasic și începu în 
felul următor : 


Rău Bun 
1. Am pierdut cadavrul un- 1. Dar l-a găsit totuşi 
chiului meu. Pitman. 


„Stai puţin, își zise Morris, văd că mă las dus de spi- 
ritul antitezei. Să încep din nou !“ 


Rău Bun 
1. Am pierdut cadavrul un- 1. Dar în acest caz nu mai 
chiului meu. trebuie să-l îngrop. 
2. Am pierdut tontina. 2. Dar o mai pot salva dacă 


Pitman distruge cada- 
vrul şi dacă pot găsi un 
doctor care nu are prin- 
cipii morale. 


65 


3. Am pierdut comerțul de 3. Totuși nu, dacă Pitman 
pielărie şi restul moşte- predă poliţiei cadavrul. 
nirii unchiului meu. 


„Aoleu, dar în acest caz intru la închisoare ; uitasem 
asta ! se gîndi Morris. Ce-i adevărat, e că nu ştiu dacă e 
bine să mă gîndesc cîtuși de puţin la această ultimă ipo- 
teză ; e foarte frumos să fii gata să înfrunţi ce poate fi mai 
rău ; dar într-un asemenea caz, prima datorie o ai față de 
nervii tăi. Există vreun răspuns la punctul 3 ? Poate exista 
vreo soluţie bună pentru o situație atît de încurcată și afu- 
risită ? Desigur că trebuie să fie ceva, altfel care ar fi utili- 
tatea acestei evidențe în partidă dublă ? Și, ia te uită, am 
găsit-o ! exclamă el. Este exact aceeași ca şi cea prece- 
dentă !“ Şi scrise din nou și în grabă paragraful respectiv i 


Rău Bun 
3. Am pierdut comerțul cu 3. Dar totuşi nu, dacă po 
pielărie și restul moște- găsi un doctor lipsit de 
nirii unchiului meu. principii morale. 


„Acest doctor venal pare să fie un element absolu 
necesar, gîndi el. Mai întîi trebuie'să-mi dea un certifice 
că unchiul meu e mort, ca să pot pune mîna pe firma d 
comerț de pielărie ; și apoi un altul că e în viață — da: 
acum sîntem din nou în domeniul intereselor care se ex 
clud.“ Se reîntoarse deci la bilanţul său. 


Rău Bun 
4. Aproape că nu mai am 4. Dar sînt o mulțime de 
nici un ban. bani în contul de la 
bancă. 
5. Da, dar nu pot scoate 5. Dar — ei da! asta pare 
banii de la bancă. să fie, din nefericire, si- 
tuația. 
6. Am lăsat polița de opt 6. Dar dacă Pitman e 
sute de lire în buzuna- cumva un om necinstit, 
rul unchiului Joseph. existența acestei polițe îl 


poate face să țină totul 
ascuns și să arunce ca- 
davrul în canalul New 
Cut. 


e 


66 


7. Da, dar dacă Pitman este 7. Da, dar dacă am drep- 


necinstit şi găsește po- tate în privinţa unchiu- 
liţa, va şti cine e Joseph lui Masterman, îl pot ṣan- 
și mă poate șantaja. taja și eu pe Michael. 


8. Dar nu-l pot şantaja pe 8. Mare ghinion! 
Michael (ceea ce este tot- 7 
odată și un lucru foarte 
primejdios de făcut) pînă 
nu aflu adevărul. : 

9. Comerțul de pielărie va 9. Dar comerțul de pielărie 
necesita în curînd bani e un vas care se scufundă. 
pentru cheltuielile cu- 
rente, și eu nu am nici 
un capital disponibil. 

10. Da, dar e tot ce am. 10. O realitate. 

11]. John va cere în curînd 11. 

t bani şi nu am nici. un 

«  sfanţ 

2. Doctorul venal va cere 12. 

__ bani peşin. i 

:3. Iar dacă Pitman e necin- 13. 

siit și nu mă trimite la 

închisoare, îmi va cere - 

o avere. 


~ 


„Socoteala asta pare să fie o afacere foarte unilaterală, 
¿əxclamă Morris. Văd că această metodă nu e chiar aşa de 
opună, pe cît am fost învățat să cred !* Făcu hiîrtia ghemo- 
toc și o aruncă pe jos însă, în clipa următoare, o ridică și 
o citi din nou. „Se pare că situația mea e cea mai slabă 
din punct de vedere financiar, cugetă el. Oare într-adevăr 
nu există o posibilitate să fac rost de bani ? Într-un oraș 
imens ca acesta, bucurîndu-se de toate posibilităţile pe care 
le oferă civilizaţia, pare un lucru de neconceput! Să nu 
ne pripim. Oare nu pot vinde nimic ? Colecţia mea de inele 
cu sigilii...“ Dar la gîndul de a risipi aceste comori dragi, 
sîngele îi năvăli în obraji. „Mai curind mor !“ exclamă el 
și, îndesîndu-și pălăria pe cap, ieşi să se plimbe pe străzile 
orașului. 


67 


„Trebuie să fac rost de bani ! se gîndi el. Unchiul fiind 
mort, banii de la bancă sînt ai mei sau ar fi ai mei dacă 
n-ar exista acea blestemată nedreptate care mă urmăreşte 
necontenit încă de cînd eram un elev orfan la școala de 
comerţ. Ştiu bine ce-ar face orice alt om în locul meu ; orice 
alt om din întreaga noastră lume creştină ar face un fals ; 
deși nu știu de ce să-i spun fals, o dată ce Joseph e mort 
și banii lui sînt ai mei. Cînd mă gîndesc la acest lucru, cînd 
mă gîndesc că unchiul meu e într-adevăr mort şi că nu 
pot dovedi acest lucru, mi se face rău văzînd cît de ne- 
dreaptă este situația în care mă aflu. Pînă acum mă durea 
foarte mult pierderea acelor șapte mii opt sute de lire; 
azi, asta mi se pare un fieac ! Săracul de mine, alaltăieri 
eram un om relativ fericit !“ 

Morris se opri pe trotuar și scoase un alt oftat adînc. 

„Și mai este ceva, își reluă el firul gîndirii. Oare pot ? 
Sint eu în stare ? De ce nu am exersat mai multe feluri 
de scrieri cînd eram mic ? Vai, cum regretăm asemenea 
ocazii pierdute după ce ne facem mari ! Am, totuși, o mîn- 
giiere : din punct de vedere moral nu este o greșeală ; p 
încerca aşa ceva cu conștiința curată și, chiar dacă se des- 
coperă, nu-mi va păsa prea mult — vreau să spun, din 
punct de vedere moral. Și apoi, dacă reușesc şi dacă Pit- 
man se ţine tare, nu-mi rămîne altceva de făcut decît să 
găsesc un doctor coruptibil, ceea ce trebuie să fie un lucru 
ușor într-un loc ca Londra. După cum spune toată lumea, 
orașul mișună de asemenea doctori. Desigur, nu se poate 
să dau un anunţ că sint în căutarea unui medic coruptibil ; 
ar fi ceva nesocotit. Nu, presupun că ceea ce trebuie să 
facă cineva este să bată străzile în căutarea unei lumini 
roșii și a unor plante medicinale la fereastră — firma doc- 
torilor — și apoi să intre în casă și... și... să-i pună pro- 
blema deschis ; deși mi se pare că e un pas delicat.“ 

Ajunsese acum aproape de casă, după mult mers în di- 
ferite direcții, și intră pe John Street. În timp ce-și potrivea 
cheia în broască, un alt gînd ucigător îi înfipse un cuţit în 
inimă : 

„Nici măcar casa nu-mi aparține pînă nu-i dovedesc 
decesul“, rînji el sardonic și trînti uşa cu violenţă în urma 
lui, așa înciît și ferestrele mansardei zornăiră. 


68 


Seara se lăsase de mult ; felinarele și vitrinele înzepu- 
seră să strălucească pe străzile nesfîrșite ; holul era cufun- 
dat în beznă și, ca şi cum îşi vîrise dracul coada, Morris se 
lovi rău la fluierele picioarelor și se prăvăli cu tot corpul 
înainte, împiedicîndu-se de piedestalul lui Hercule. Dure- 
rea era aprigă ; nervii îi erau și aşa puternic zdruncinaţi ; 
și, printr-o ultimă nenorocire, mina apucase ciocanul în 
clipa cînd se prăvălise ; într-un acces de minie copilăroasă, 
se întoarse şi izbi cu ciocanul în statuia vinovată. Se auzi 
un trosnet ca și cum ceva se sfărîmase. 

„Doamne, ce-am mai [făcut ? se văicări Morris și bîjbii 
prin întuneric în căutarea unei lumînări. Da, reflectă el, 
stînd cu luminarea în mînă și privind piciorul mutilat, din 
care fusese ruptă o bucată cam de o jumătate de kilogram 
din mușchiul pulpei. Da, am distrus o statuie autentică ; 
s-ar putea să plătesc mii de lire despăgubiri !“ 

Deodată simţi că-i crește în piept un fel de speranţă fu- 
rioasă. „Să mă gîndesc, își spuse el. De Julia am scăpat; nu 
am nimic în comun cu animalul acela de Forsyth ; oame- 
nii care au transportat lada erau toți beţi şi (ceea ce e și 
mai bine) au fost daţi-afară cu toţii. Pe cît înțeleg, mă 
găsesc într-o altă situaţie care cere curaj moral! Am să 
neg că am ştiut ceva despre existenta statuii.“ 

Într-o clipă, se găsi din nou în fața lui Hercule, încor- 
dat și cu buzele strînse, cu toporul pentru cărbuni într-o 
mînă și cu satîrul de bucătărie sub braţ. În clipa următoare, 
tăbări asupra lăzii. Aceasta fusese serios slăbită de opera- 
tiile lui Gideon, aşa încît, după cîteva lovituri bine pla- 
sate, scîndurile începură să se clatine și să se desfacă ; îi 
mai dădu cîteva, și toată lada se prăbușşi în jurul lui Morris 
într-un potop de scinduri, urmate de o avalanșă de paie. 

Acum, în fine, negustorul de pielărie putu să contemple 
proporţiile sarcinei sale și, la prima vedere, curajul îl părăsi. 
Nu putem spune că inginerul de Lesseps, cu toate forțele 
de care dispunea, a încercat să realizeze un plan mai ambi- 
tios cînd a pornit la atacul dealurilor din istmul Panama, 
decît zveltul tînăr, muncind de unul singur, fără nici un 
fel de practică în cioplitul pietrei, dar pornit să se măsoare 
cu monstrul buhăit de pe piedestal. Și, cu toate acestea, 


cei doi antagoniști constituiau un contrast reuşit : pe de 


69 


o parte masivitatea copleșitoare, pe de alta, cel mai autentic 
avînt eroic. 

— Praf am să te fac, animal uriaș și scîrbos ! strigă 
Morris cu glas tare, manifestînd ceva din furia care mînase 
mulțimile Parisului împotriva zidurilor Bastiliei. Praf am 
să te fac în noaptea asta. Nici urmă n-am să mai las din 
tine în holul meu ! i 

Chipul statuii, datorită expresiei sale obraznice, stimu- 
lase în mod deosebit fanatismul iconoclastului nostru, așa 
că acesta își îndreptă operaţiile întîi împotriva chipului. 
Marea înălțime a semizeului — care măsura un stînjen și 
jumătate din creştet pînă-n tălpi — constituia o primă di- 
ficultate în executarea acestui atac. Totuși, în primele hăr- 
țuieli ale bătăliei, intelectul începuse să triumfe asupra 
materiei. Cu ajutorul unei scărițe de bibliotecă, stăpinul 
ultragiat al casei cîștigă o poziție avantajoasă și, cu ajuto- 
rul unor lovituri puternice date cu toporul pentru căr- 
buni, reuși să decapiteze matahala. 

Două ore mai tîrziu, din ceea ce fusese imaginea în 
picioare a unui uriaș hamal din aceia care transportau 
cărbuni și care devenise ca prin minune alb, nu mai rămă- 
sese nimic altceva decît o amestecătură de membre sfă- 
rîmate: torsul cvadragenar era culcat pe piedestal, chipul 
lasciv rînjea aruncat pe scara bucătăriei, picioarele, braţele, 
mâinile şi chiar degetele zăceau împrăștiate în toate părțile 
pe podeaua holului. După încă o jumătate de oră, toate 
sfărîmăturile fuseseră transportate în bucătărie, iar Morris, 
cu un sentiment de nobil triumf, privea împrejur la scena 
victoriei sale. Da, acum putea nega că ar fi avut vreo cu- 
noștinţă despre statuie : holul, afară de faptul că era în 
parte deteriorat, nu trăda nici o urmă de trecerea lui 
Hercule pe acolo. 

Morris se tîrî spre patul său, într-o stare jalnică : bra- 
tele și umerii îl dureau, palmele îi ardeau din cauza rosă- 
turilor toporului și își ducea la gură, necontenit şi fără 
voie, un deget care îl ustura cumplit. Somnul întîrzie mult 
să se apropie de eroul mult deteriorat și îl părăsi repede, 
o dată cu ivirea zorilor. 

Dimineaţa, ca şi cum ar fi vrut să se armonizeze cu 
ghinioanele lui nenorocite, se arătă nemiloasă. Pe străzi 
urla un vint puternic dinspre răsărit ; rafale de ploaie 


Li 


70 


loveau furioase în ferestre şi, în timp ce se îmbrăca, un 
curent rece venind dinspre șemineu făcea să-i lremure 
picioarele. 

„Cred, se gîndi el cu amărăciune și fără voia lui, că 
avînd în vedere toate cîte le am de îndurat, aș fi putut avea 
cel puţin o vreme cumsecade !“ 

Nu exista nici o firimitură de piine în casă deoarece 
domnișoara Hazeltine (ca toate femeile cînd sînt singure) 
se mulțumise în întregime numai cu prăjituri. Găsi însă 
puţin din acestea, aşa că (împreună cu ceea ce poeţii denu- 
mesc un pahar de apă rece și bună) își încropi ceva ce 
aducea cu o gustare de dimineaţă, după care se apucă ne- 
înfricat de treaba sa migăloasă. - “ 

Nimic nu poate fi mai interesant decît studierea sem- 
năturilor cuiva scrise la întîmplare, înainte sau după masă, 
în momente de indigestie sau beţie ; scrise cînd semnata- 
rul tremură pentru viaţa copilului său, sau s-a întors câști- 
gător de la curse, sau e în biroul avocatului, sau sub pri- 
virea strălucitoare a iubitei. Pentru profani, ele nu par să 
fie niciodată aceleași, dar pentru ochiul unui expert, al 
funcţionarului de bancă sau al litografului, ele sînt valori 
constante şi tot atît de ușor de recunoscut ca și steaua 
polară pentru marinarul de veghe pe puntea vasului. 


Morris își dădea bine seama de toate acestea. În privinţa 
aspectului teoretic al artei delicate în domeniul căreia 
se aventura acum, curajosul nostru negustor de pielă- 
rie era mai presus de orice critică. Dar, din fericire pen- 
tru posesorii de conturi la bancă, plastografia e o treabă 
care cere practică multă. Ca urmare, în timp ce Morris 
stătea înconjurat de un mare număr de semnături ale 
unchiului Joseph, care-i serveau drept exemple și-i arătau 
propria incompetenţă, o stare de depresiune i se furișă 
treptat în suflet. Din cînd în cînd vîntul șuiera prin șemi- 
neul din spate ; din cînd în cînd cîte un val de negură se 
abătea, atît de întunecat peste Bloomsbury, încît trebuia 
să se scoale de pe scaun și să aprindă lampa cu gaz aerian ; 
în jurul său domneau frigul și dezordinea rușinoasă a unei 
case nelocuite — podeaua fără covoare, canapeaua plină 
de cărţi și dosare acoperite cu o față de masă murdară, 
tocuri ruginite, hîrtia de scris acoperită de un strat gros 
de praf ; şi totuși acestea erau numai anexe ale stării lui 


71 


nenorocite, adevărata rădăcină a deprimării sale se găsea 
în jurul lui pe masă, sub forma unor semnăluri plăsmuite 
dar nereușite. 

„E cel mai neașteptat lucru pe care l-am pomenit 
vreodată, se plînse în sinea lui. Îmi. face impresia că e 
vorba de un talent, pe care nu l-am avut niciodată! Mai 
examină încă o dată și cu mai multă atenție semnăturile 
pe care le falsificase. Orice funcţionar de bancă le-ar lua 
pur și simplu în batjocură, hotări el. Cred că singurul lu- 
cru posibil este copierea semnăturii, cu o hîrtie pe dea- 
supra.“ 

Așteptă pînă trecu un alt val de negură întunecată 
după care se ivi o geană de lumină de scurtă durată. Se 
duse atunci la fereastră și, în văzul întregii străzi, copie, 
cu o hîrtie transparentă pusă pe un cec, semnătura unchiu- 
lui său. Nici nu putea fi ceva mai nereușit. „Dar trebuie 
să meargă, se gîndi el privindu-și-lung și jalnic manopera. 
Oricum, tot e mort.“ Completă apoi cecul pentru două 
sute de lire și plecă grăbit la banca anglo-patagoneză. 

La ghișeul respectiv, la care se ducea de obicei pentru 
diferitele sale operaţiuni de bancă și de care se apropie cu 
aerul cel mai indiferent pe care putea să și-i însușească, 
Morris prezentă cecul falsificat casierului, care era un sco- 
tian masiv şi cu o barbă roșie. 

Acesta făcu impresia că îl examinează surprins. După 
ce-l întoarse pe o parte și pe alta și după ce cercetă semnă- 
tura și cu ajutorul unei lupe, surprinderea sa se transformă 
într-o atitudine foarte nefavorabilă. Rugînd să fie scuzat 
pentru moment, se retrase în birourile interioare ale băncii 
de unde, după un interval apreciabil de timp, se reîntoarse 
angajat într-o convorbire serioasă cu unul din funcţio- 
narii superiori, un bărbat în vîrstă și cu cheiie, dar foarte 
politicos. 

— Domnul Morris Finsbury, pe cîte înţeleg ? spuse 
bătrînul politicos, uitîndu-se fix la Morris prin două rîn- 
duri de ochelari. 

— Aşa mă numesc, spuse Morris cu un tremur în glas. 


E ceva în neregulă ? 


72 


— Vedeţi, dumneavoastră, domnule Finsbury, sîntem 
oarecum surprinși să primim așa ceva, spuse casierul flu- 
turînd cecul. Nu sînt disponibilități în cont. 

— Cum nu sînt disponibilităţi ? exclamă Morris. Ştiu 
cu certitudine că trebuie să fie două mii opt sute de lire 
în cont. 

— Erau două mii şapte sute șaizeci şi patru, pe cît îmi 
aduc aminte, răspunse domnul cel politicos, dar banii au 
fost retrași ieri. 

— Retraşi ! strigă Morris. 

— De unchiul dumneavoastră personal, domnule, 
continuă funcţionarul. Nu numai asta, dar i-am achitat și o 
poliţă — daţi-mi voie să mă gîndesc — ce valoare avea, 
domnule Bell ? 

— Opt sute, domnule Judkin, răspunse casierul. 

— Dent Pitman ! exclamă Morris, făcînd un pas înapoi, 
clătinîndu-se. 

— Mă scuzaţi, ce-aţi spus ? întrebă domnul Judkin. 

— E numai... e numai o exclamaţie, îi explică Morris. 

— Sper că nu s-a întîmplat ceva rău, domnule Fins- 
bury, spuse domnul Bell. 

— Tot ce pot să vă spun, zise Morris cu un rîs stri- 
dent, este că tot ce spuneţi e imposibil. Unchiul meu este 
la Bournemouih incapabil să umble. 

— Aşa să fie ? ! exclamă domnul Bell luînd cecul din 
mîna domnului Judkin. Dar văd că cecul este datat la 
Londra, astăzi. Cum explicaţi acest lucru, domnule ? 

— E o greşeală, spuse Morris, făcîndu-se roşu ca racul 
pe faţă și pe git. 

— Cu siguranţă, cu siguranţă, spuse domnul Judkin, 
uitîndu-se cu un aer scrutător la clientul lui. 

— Şi, de fapt, reluă Morris, chiar dacă nu ar fi dispo- 
nibilităţi, suma de faţă e o sumă neînsemnată și poate fi 
plătită ča depășire de cont... firma noastră... numele de 
Finsbury constituie, desigur, o bună garanție pentru o 
sumă prăpădită ca asta! 

— Fără îndoială, domnule Finsbury, replică domnul 
Judkin, şi dacă insisiați, voi lua în considerare cererea 
dumneavoastră ; dar nu cred... pe scurt, domnule Finsbury, 


` 


73 


chiar dacă n-ar fi fost nimic altceva, dar semnătura în sine 
nu ne satisface deloc. 

— Asta n-are importanţă, răspunse Morris nervos. Îl 
pun pe unchiul meu să semneze un alt cec. Adevărul este, 
continuă el adoptînd o atitudine îndrăzneață, că unchiul 
meu se simte atit de prost în prezent, încît nu a fost în 
stare să semneze acest cec fără ajutorul meu și mi-e teamă 
că faptul că i-am purtat eu mîna cu tocul i-a schimbat 
puţin semnătura. 

Domnul Judkin aruncă o privire pătrunzătoare domnu- 
lui Morris, apoi se întoarse și-l privi pe domnul Bell. 

— Se pare, spuse el, că am fost înșelați de un escroc. 
Vă rog să comunicaţi domnului Finsbury că vom pune 
detectivi, să-i dea de urmă imediat. In ceea ce privește 
acum cecul dumneavoastră, regret, dar datorită felului 
cum a fost semnat, banca nu-l poate considera — cum să 
spun ? — acceptabil la plată. 

Şi, cu aceste cuvinte, restitui cecul depunîndu-l pe 
ghiseu. 

Morris îl luă cu un gest mecanic ; se gîndea la cu 
totul altceva. 

— Într-un caz ca acesta, reluă el, consider că pierderea 
cade asupra noastră, adică asupra unchiului meu și a mea. 

— Nu, domnule, răspunse domnul Bell. Banca e cea 
care răspunde, și banca sau își va recupera banii, sau îi 
va suporta din fondurile sale, puteți fi sigur de asta. 

Morris se întunecă la față. O nouă licărire de speranță 
i se ivi însă pe chip. 

— Ascultați-mă pe mine, zise el, lăsați totul pe seama 
mea. Voi cerceta eu problema. În orice caz, am o idee. 
Si-apoi, detectivii, adăugă el, pe un ton rugător, sînt atît 
de costisitori ! 

— Banca n-ar admite așa ceva, îi replică domnul 
Judkin. Banca e în situația de a pierde între trei și patru 
mii de lire și va cheltui chiar mai mult dacă e nevoie. Un 
falsificator nedescoperit e un pericol permanent. Nu ne 
vom lăsa pină ce nu lämurim totul, domnule Finsbury ; 
fiți liniştit în privinţa asta. 

— Atunci suport eu pierderea, declară Morris cate- 


goric. Vă ordon să abandonați orice cercetare ! « 


74 


Tînărul era hotărît să nu se facă nici o cercetare 
judiciară. 

— Mă scuzati, reluă domnul Judkin, dar nu avem nimic 
de-a face cu dumneavoastră în această problemă care ne 
priveşte numai pe unchiul dumneavoastră și pe noi. Dacă 
dumnealui este de aceeaşi părere şi va veni aici personal 
sau îmi va permite să-i fac o vizită unde se află bolnav... 

— Absolut imposibil ! strigă Morris. 

—  Înţelegeţi, atunci, spuse domnul Judkin. Sînt legat 
de mîini şi de picioare. Toată problema trebuie predată 
imediat pe mîinile poliţiei. 

Morris împături mecanic cecul și îl puse la loc în 
agenda sa. 

„ — Bună ziua, spuse el, și ieşi oarecum grăbit din bancă. 

„Nu-mi dau seama ce bănuieli au, își spuse el. Nu pot 
să-i înțeleg. Toată purtarea lor e complet contrară practicii 
bancare. Dar nu are nici o importanţă. S-a isprăvit cu toate. 
Banii din bâncă s-au dus, poliția a fost sesizată, în două 
ceasuri tembelul de Pitman va fi înhăţat, și toată povestea 
cu mortul va apărea în gazete.“ 

Dacă ar fi putut auzi însă ce s-a petrecut la bancă după 
plecarea lui, ar fi fost ceva mai puţin speriat și poate mai 
curînd jignit. 

— Ciudatţă comportare, domnule Bell, observă domnul 
Judkin. ; 

-— Aveţi dreptate, spuse domnul Bell, dar cred că l-ați 
speriat-bine ! ` 

— Nu vom mai avea nimic de-a face în viitor cu dom- 
nul Morris Finsbury, reluă primul. A fost prima încercare 
din partea lui, și firma e un client atît de vechi al nostru, 
încît am ţinut foarte mult să mă port delicat cu el. Dar 
cred, domnule Bell, că nu poate fi vorba de nici o gre- 
șeală. Cel care a fost ieri aici a fost bătrînul domn Finsbury, 
personal ? 

— Nu poate fi nici o îndoială în privinţa aceasta, spuse 
domnul Bell, rîzînd ușor. Mi-a explicat dealtfel care sînt 
principiile comerţului bancar. 

— Bine, atunci, încheie Judkin. Data viitoare cînd 
mai vine la noi, poftește-l în biroul meu. Se cuvine din 
partea noastră să-l avertizăm. 


75 


CAPITOLUL VII 


În care William Dent Pitman 
„cere o consultație juridică 


Norfolk Street, colţ cu King's Road, denumită în glumă, 
de către chiriaşii domnului Pitman „Insula Norfolk“, — 
nu este o arteră de comunicaţie nici lungă, nici frumoasă, 
nici plăcută. Servitoare murdare și mici de statură ies din 
case să cumpere bere sau să-și piardă vremea pe unicul 
trotuar al străzii ascultînd cuvinte de dragoste. Omul care 
vinde carne de cal pentru pisici, trece pe acolo de două 
ori pe zi. Uneori un flașnetar intră în peregrinările sale-și 
pe Norfolk Street, dar o părăsește repede și dezgustat. În 
zilele de sărbătoare strada .devine arena de bătaie a ti- 
neretului din vecinătate și locuitorii străzii au ocazia să 
studieze arta bărbătească a tehnicii apărării. Și totuși 
Norfolk Street are și dreptul să fie considerată o stradă 
respectabilă, deoarece nu are pe ea o singură prăvălie — 
afară, dacă socotiți cîrciuma din colţ, care, de fapt, e pe 
King's Road. l 

Uşa de la nr. 7 purta o plăcuță de alamă pe care scria 
„W. D. Pitman, Artist“. Plăcuța de alamă nu era chiar 
lucitoare şi nici casa de la nr. 7 nu era o locuinţă deosebit 
de atrăgătoare. Totuși avea o caracteristică proprie care 
s-ar putea să accelereze pulsul curiozităţii cititorului. Era 
locuința unui artist — şi încă a unui artist remarcabil. 
deosebit de remarcabil tocmai datorită nereușitei sale. 
W. D. Pitman nu constituise niciodată subiectul vreunui 
articol din revistele ilustrate. Nici un gravor în lemn nu 
reprodusese vreodată „un colț al salonului din spatele 
casei“ sau „polița de deasupra căminului din atelierul de 
la nr. 7“ ; nici o tînără reporteră nu scrisese vreodată 
despre „simplitatea neafectată“ cu care domnul Pitman a 
primit-o în mijlocul „comorilor“ sale. 

Aceasta e o omisiune pe care eu unul aş repara-o bucu- 
ros, dar pe noi ne preocupă acum numai partea din spate 
a acestei locuinţe estetice şi strada sa dosnică și vrednică 
de toată desconsiderarea. 


76 


Casa avea o grădină, care se lăuda cu o fintînă arte- 
ziană pitică (care nu funcţiona niciodată), în mijloc, cîteva 
ghivece de flori cu înfățișare soioasă, doi sau trei copaci 
nou sădiți pe care primăvara din Chelsea îi vizitase fără 
nici o consecinţă vizibilă și două sau trei statui după modele 
antice, reprezentind satiri şi nimfe în cel mai oribil stil 
posibil al artei sculpturale. Pe o latură, grădina era co- 
pleşită de umbra a două ateliere gata să se dărime, de 
obicei închiriate sculptorilor tineri şi obscuri care se con- 
sacraseră artelor plastice britanice. În faţa acestora, pe 
latura cealaltă se găsea o altă dependință înaltă, construită 
ceva mai îngrijit, comunicind direct cu casa şi avînd o 
uşă de serviciu care dă în uliţa din spatele casei. Construcţia 
adăpostea multipla și variata activitate a domnului Pitman. 
Este adevărat că toată ziua era ocupat predînd artele plas- 
tice elevelor unui internat de domnişoare ; serile însă 
erau în întregime ale sale și obişnuia să le prelungească 
tîrziu în noapte, cînd pictind la iuțeală în ulei un Peisaj cu 
cascadă, cînd sculptînd, pentru plăcerea lui proprie, bustul 
vreunui personaj politic („din marmură“, așa cum sublinia 
el delicat dar cu  mîndrie), cînd degradindu-şi dalta cu 
sculptarea unei simple nimfe (.„pentru a susține ţeava de 
gaz aerian într-o locuinţă oarecare“) sau Copilul Samuel, 
în mărime naturală, pentru un cămin de copii al vreunei 
organizații religioase. Domnul Pitman studiase la Paris și 
la Roma cu banii unui părinte iubitor care. ulterior, a dat 
faliment ca urmare a scăderii bruște a comerțului cu cor- 
sete. Deşi domnul Pitmân nu fusese considerat niciodată 
că ar avea vreun pic de talent, se socotea într-o vreme că 
își învățase meseria. Optsprezece ani de ceea ce numim 
„instruire practică“ îl salvaseră de primejdia însușirii 
cunoștințelor teoretice. Artiștii cu care locuia împreună 
aveau uneori lungi discuţii cu el ; de exemplu, căutau să-i 
explice cît de imposibil era ca cineva să picteze la lumina 
lămpii de gaz aerian, sau să sculpteze nimfe în mărime 
naturală fără să aibă un model. 

— Ştiu asta, răspundea el. Nimeni din Norfolk Street 
nu știe. asta mai bine ca mine ; și dacă aş fi bogat, desigur 
că aş angaja cele mai reuşite modele din Londra; dar 
fiind sărac, m-am învățat să sculptez fără model. Pe de 
altă parte, un model oarecare n-ar face decit să-mi strice 


77 


concepția ideală pe care o am despre corpul omenesc şi 
ar constitui o categorică piedică în cariera mea artistică, 
În ceea ce priveşte pictura la lumina artificială, continuă 
el, aceasta e pur şi simplu o tehnică pe care am găsit 
necesar să mi-o însușesc, deoarece ziua întreagă trebuie 
să o dedic predării în şcoală. 

În momentul în care trebuie să-l prezentăm cititorilor 
noștri, Pitman era singur în atelierul său, în amurgul unei 
zile de octombrie. Era așezat (desigur, cu simplitate ne- 
afectată) într-un jilt de lemn încrustat, cu pălăria sa de 
fetru negru și cu fundul turtit așezată alături : un omuleţ 
negricios, slab, inofensiv și înduioșător, îmbrăcat în culoa- 
rea doliului, cu jacheta mai lungă decit o poartă de obicei 
laicii, cu gîtul prins într-un guler nedeschis în față, cu 
cravata de culoare deschisă și cu un nod simplu ; cu alte 
cuvinte, omul, după exteriorul său, în afară de o barbă 
ascuţită, făcea impresia unui cleric. Părul de pe creștetul 
capului era rarefiat. iar cel de la tîmple devenise argintiu. 
Sărmanul om nu mai era tinăr și anii adunaţi și sărăcia și 
modesta lui ambiţie spulberată contribuiau să-i facă viața 
nefericită. 

În faţa lui, în colţul de lîngă ușă, se afla un butoi vo- 
luminos ; și oriunde şi-ar fi întors privirea, gîndurile şi 
ochii îi reveneau întruna la butoi. j 

„Să-l deschid oare ? Să-l trimit înapoi ? Să scriu ime- 
diat domnului, Smitopolis ? se întreba el nehotărit. Nu, 
fu concluzia sa finală. Nu fac nimic fără sfatul domnului 
Finsbury.“ 

Se sculă și își luă pupitrul portativ de piele uzată. 
Acesta se deschise fără formalitățile descuiatului și etală 
un teanc de hirtie de scris de culoare palidă-gălbuie, care 
îi servea domnului Pitman pentru corespondenţa cu con- 
ducerea școlilor şi cu părinţii elevelor sale. Își așeză micul 
pupitru portativ pe masă, lîngă fereastră și, luînd un bor- 
cănel cu cerneală indiană de pe șemineu, redactă, cu multă 
trudă, următoarea scrisoare : 


„Dragă domnule Finsbury, ar însemna oare să abuzez 
de bunăvoința dumneavoastră dacă v-aş ruga să-mi faceţi 
o vizită în atelierul meu astă-seară ? Solicit prețiosul dum- 
neavoastră sprijin într-o problemă de deosebită impor- 


78 


tanță şi cred că nu e nevoie să spun mai mult decît că e în 
legătură cu ocrotirea statuii lui Hercule aparținînd domnu- 
lui Smitopolis. Vă scriu într-o stare de spirit extrem de 
tulburată, deoarece, în urma tuturor cercetărilor făcute 
de mine mă tem enorm că această operă de artă antică 
s-a rătăcit pe undeva. Sînt în același timp frămîntat și de 
o altă problemă încurcată, care are legătură cu prima. 
Vă rog să-mi scuzați această scrisoare neglijent formulată, 
scrisă în grabă. 


Al dumneavoastră devotat, 
William D. Pitman“- 


Înarmat cu această scrisoare, porni s-o ducă personal 
și sună clopoţelul la nr. 233 de pe King's Road, locuinţa 
particulară a domnului Michael Finsbury. Îl cunoscuse pe 
avocat cu patru ani în urmă, într-o vreme de mare agita- 
ție politică în cartierul Chelsea ; Michael, care era un om 
cu mult umor şi care avea o fire generoasă și tolerantă, 
continuase să rămînă în relaţii apropiate cu domnul Pitman 
și, constatînd că are motive să se amuze pe socoteala lui, 
stabili cu el un fel de prietenie în care îl trata de sus. În 
momentul de faţă, adică după patru ani de cînd se cunos- 
cuseră, Pitman devenise un fel de cîine credincios al avo- 
catului. 


— Nu, spuse bătrina menajeră care îi deschise ușa. 
Domnul Michael încă nu a venit acasă. Dar tare arătaţi 
rău, domnule Pitman ! Nu vrer să vă dau un pahar cu vin, 
să vă înviorați ? 


— Nu, mulțumesc doamnă! răspunse sculptorul. 
Sînteți foarte bună, dar nu am dispoziția sufletească pen- 
tru un pahar cu vin. Vă rog să-i dați domnului Finsbury 
acest bilet și să-l rugați să vină pînă la mine, pe ușa care 
dă spre ulița din spate ; vă rog foarte mult ; voi fi la ate- 
lier toată seara. i 

Ieși apoi în stradă și merse încet spre casă. Vitrina 
unui magazin de coafură îi atrase atenţia și privi lung și cu 
seriozitate femeia de ceară, mîndră și cu ținută aristocra- 
tică, îmbrăcată în rochie de seară, care se deplasa cu ajuto- 
rul unui mecanism, în centrul vitrinei. Artistul se deșteptă 
în el, în ciuda necazurilor sale, 


79 


„E foarte drept să desconsideri pe cei care fac aseme- 
nea lucruri, își spuse el, dar e ceva... ceva nobil, ceva ce 
nu se poate defini în legătură cu manechinul acesta. Are 
ceea ce am încercat eu zadarnic să dau statuii împărătesei 
Eugenia făcută de mine“, continuă el cu un suspin. 

Își continuă drumul spre casă reflectînd asupra cali- 
tății figurinei. ‚Cei de la Paris nu te pot învăţa cum să 
realizezi acest lucru, se gîndi el. E măiestria britanică. Hai, 
trebuie să dorm ca apoi să mă trezesc cu mintea limpede. 
Trebuie să ţintesc mai sus... să ţintesc mai sus“, își spuse 
omulețul în sinea lui. Tot timpul cît își luă ceaiul de după 
masă, şi după acea, în timp ce făcea lecţia de vioară cu 
fiul său mai mare, gîndul nu-i mai rămase la necazurile 
lui ci se lăsă furat pe meleaguri mai bune. Îndată ce se 
făcu liber, se duse în grabă și plin de entuziasm creator 
spre atelierul său. 

Nici măcar priveliștea nu-l mai descurajă complet. Se 
avîntă cu însufleţire crescîndă asupra sculpturii pe care 
o începuse — un bust al domnului Gladstone, lucrat după 
o fotografie ; rezolvă (cu un succes extraordinar) dificul- 
tatea redării conturului cefei, pentru care nu avea nici un 
fel de document în afară de o amintire nebuloasă de la o 
adunare publică, și se simți apoi foarte fericit de modul 
cum reușise să-i redea gulerul ; numai bătăile repetate în 
ușă ale domnului Michael Finsbury îl readuseră la grijile 
obișnuite ale vieţii. 

— Ei, care-i supărarea ? întrebă Michael apropiindu-se 
de șemineul pe care, cunoscînd plăcerea prietenului său 
pentru un foc strălucitor, domnul Pitman nu pregetase 
să-l alimenteze din belșug cu lemne și cărbuni. Înţeleg că 
ai oarecari supărări ? 

— Nu există un termen destul de tare ca să poată 
exprima starea în care mă găsesc, începu artistul. Statuia 
domnului Smitopolis nu mi-a parvenit, și mi-e teamă că 
voi fi făcut răspunzător pentru banii pe care-i valorează. 
Dar nu la asta mă gîndesc acum — de ceea ce mi-e teamă, 
dragă domnule Finsbury, de ceea ce mi-e teamă... Vai! De 
ce oare trebuie s-o spun — este totala mea compromitere. 
Hercule urma să fie scos prin contrabandă din Italia ; o 
faptă categoric greşită, o faptă la care un om cu principiile 
mele și cu răspunderea pe care o implică situația mea, nu 


80 


ar fi trebuit să ia parte în nici un fel (după cum îmi dau 
seama acum, cînd e prea tirziu). 

— Treaba pare a fi foarte serioasă, spuse avocatul. Si 
cere foarte multă băutură, Pitman. 

— Mi-am permis, ca să fiu scurt, să mă pregătesc pen- 
tru vizita dumitale, răspunse artistul, arătînd cu mîna un 
ceainic pentru fiert apa, o sticlă cu gin, o lămîie şi citeva 
pahare. 

Michael își pregăti un grog și oferi artistului un trabuc. 

— Nu, mulţumesc, spuse Pitman. Îmi plăcea să fumez 
cîteodată un trabuc, dar mirosul care pătrunde în haine e 
foarte neplăcut. 

— Bine, spuse avocatul. Acum mă simt comod. Spune-ţi 
povestea. 

Fără a cruța nici un amănunt, Pitman își expuse neca- 
zul. Se dusese azi la gara Waterloo, sperind să primească 
o statuie colosală a lui Hercule, și primise în schimb un 
butoi, în care nu putea încăpea nici aceea a lui Discobolus, 
aruncătorul cu discul. Totuși butoiul purta eticheta scrisă 
de mîna corespondentului său din Roma (al cărui scris 
îl cunoștea foarte bine). Ce era mai ciudat încă, cu același 
tren sosise totuşi o ladă destul de mare și destul de grea 
ca să poată conţine statuia lui Hercule. Or, această ladă 
fusese dusă la o adresă acum imposibil de descoperit. 

— Camionagiul (o spun cu tot regretul) era beat și 
folosea un asemenea limbaj, încît nu aș fi niciodată în 
stare să-l repet. Omul a fost imediat dat afară din slujbă 
de inspectorul-șef, care s-a purtat cît se poate de îndato- 
ritor tot timpul și care va face cercetări la Southampton. 
Între timp, ce puteam face ? Mi-am lăsat adresa și am 
adus butoiul acasă ; dar amintindu-mi de o veche învăţă- 
tură, m-am hotărît să nu-l deschid decît în prezența avo- 
catului meu. 

— Asta e tot? întrebă Michael. În cazul acesta, nu 
văd nici un motiv de îngrijorare. Hercule s-a împotmolit 
undeva pe drum și va sosi mîine sau poimiîine. În ceea ce 
priveşte butoiul, ascultă-mă pe mine, e o dovadă de afec- 
ţiune „din partea vreuneia din domnișoarele dumitale și 
probabil conţine stridii. 

— Te rog, nu vorbi aşa tare! strigă micul artist, Mi-aş 
pierde daba ds aș fi auzit vorbind neserios despre tine- 


i 81 


rele mele eleve şi, în altă ordine de idei, de ce stridii din 
Italia ? Şi de ce să-mi vină cu eticheta scrisă de mîna lui 
signor Ricardi ? 

— În fine, să-l examinăm mai îndeaproape, propuse 
Michael. Să-l rostogolim mai în faţă, la lumină. 

Cei doi aduseră din colţul lui butoiul, rostogolindu-l, 
şi îl așezară în faţa focului. 

— E prea greu ca să conţină numai stridii, observă 
Michael cu discernămiînt. 

— Să-l deschidem imediat ? întrebă artistul, care deve- 
nise foarte vesel sub efectul combinat al prezenţei lui 
Michael și al ginului ; și, fără să mai aștepte un răspuns, 
începu să-și scoată veșmintele ca și cum s-ar fi pregăti! 
pentru un meci de box: îşi aruncă gulerul preoţesc în 
coșul de hîrtii, își atîrnă jacheta pe un cui și, cu o daltă 
într-o mînă și un ciocan în cealaltă, dădu prima lovitură 
din seara aceea. 

— Asta-i stilul William Dent ! strigă Michael. Dai un 
ban, dar știi că face ! Poate fi chiar o vizită romantică din 
partea vreuneia din domnișoarele dumitale, un fel de aven- 
tură gen Cleopatra. la seama să nu turteşti cu vreo doagă 
capul Cleopatrei ! 

Dar priveliștea grabei lui Pitman se dovedi contagioasă. 
Avocatul nu putu să mai rămînă inactiv. Aruncîndu-și 
trabucul în foc, smuci instrumentele din mîinile artistu- 
lui, care refuza acum să i le cedeze, şi preluă atacul butoiu- 
lui. În curînd broboane mari de sudoare îi inundară frun- 
tea lată şi impresionantă. Pantalonii eleganţi i se acoperiră 
cu praf de rugină iar starea daltei indica efectele energiei 
sale uneori greșit aplicate. 

Nu e ușor să deschizi un butoi chiar dacă procedezi 
așa cum trebuie; cînd însă procedezi greșit, tot butoiul 
trebuie desfăcut în elementele sale componente și aceasta 
a fost calea aleasă atit de artist cit și de avocat. Foarte 
curînd şi ultimul cerc fu scos — apoi urmară cîteva lovituri 
bine date şi ceea ce fusese odată un butoi nu mai era acum 
decît o grămadă amorfă de scînduri rupte și deformate. 

În mijlocul lor însă ceva sinistru, înfășurat în pături, 
rămase o clipă în poziţie verticală pentru ca apoi să se 


82 


prăvălească într-o parte și să se prăbușească grămadă 
lîngă foc. În momentul în care momiia venea la pămînt. 
un monoclu zăngăni pe podea şi se rostogoli înspre Pitman, 
care începu să ţipe îngrozit. 

— Potolește-te ! răcni Michael. Năvăli apoi spre uşa 
casei și o încuie, după care, cu fața palidă și buza muşcată, 
se apropie de grămada sinistră și trase deoparte un colţ al 
păturii în care era înfășurată. Se dădu îi însă imediat înapoi, 
cutremurat. 

În atelier se așternu o tăcere îndelungată. 

— Spune-mi sincer, îi vorbi Michael cu glasul scăzut, 
ai vreun amestec în treaba asta ? și arătă cadavrul cu mîna. 

Firavul artist nu putea scoate decît sunete răgușite și 
nearticulate. 

Michael turnă puţin gin într-un pahar. 

— Bea asta, îi zise. Nu-ţi fie teamă de mine. Sint prie- 
tenul tău și sînt gata să trec prin apă și prin foc pentru 
tine. 

Pitmari puse jos paharul fără să-l guste. 

— Mă jur înaintea lui Dumnezeu ! spuse el. Totul e 
un mister pe care nu-l pot înţelege. Nici în momentele de 
cel mai îngrozitor coșmar pe care le-am trăit vreodată nu 
aş fi putut visa măcar așa ceva. Nu sînt în stare nici să 
ating un sugaci cu degetul. 

— M-am lămurit, spuse Michael, scoţind un oftat adînc 
de uşurare. Te cred, amice. Şi strînse afectuos mîna artis- 
tului. Am crezut un moment, adăugă el, cu un zîmbet 
sinistru, am crezut un moment că i-ai făcut de petrecanie 
domnului Smitopolis. 

— Aş fi putut tot așa de bine să și fac așa ceva, gemu 
Pitman. Sînt un om sfîrșit. Pentru mine s-au scris din 
acest moment cuvintele profetice de pierzanie de pe zidul 
lui Baltazar. 

— Ca un prim lucru, spuse Michael, să-l ducem undeva, 
ascuns vederii. Ca să fiu foarte sincer cu tine, Pitman, 
nu-mi place înfăţişarea prietenului tău. Spunînd acestea, 
avocatul fu străbătut de un fior de repulsie. Unde îl putem 


pune ? 


. 


83 


— Pune-l în dulapul acela din perete, dacă poţi 
suporta să-l atingi, îi răspunse sculptorul. 

— Cineva trebuie să facă treaba asta, Pitman, replică 
avocatul. Şi, pe cît se pare, eu trebuie să fiu acela. Du-te 
pînă la masă, întoarce-te cu spatele şi pregăteşte-mi un 
grog. O diviziune cinstită a muncii. 

Nouăzeci de secunde mai tîrziu, Pitman auzi închizin- 
du-se uşa dulapului. 

— Gata, spuse Michael. ‘Acum încăperea arată mai 
plăcută. Poţi să te întorci acum, palidul meu Pitman, 
Acesta-i grogul ? vorbi el mai departe. Să te ierte Dum- 
nezeu, dar mi-ai făcut o limonadă ! 

— Vai, Finsbury ! Ce să ne facem cu el? se văicări 
sculptorul, prinzîndu-l cu putere pe avocat de braț. 

— Ce să facem cu el? repetă Michael. Îl îngropăm 
într-unul din straturile tale de flori și-i punem deasupra 
una din statuile tale, drept monument funerar. Te asigur 
că vom arăta al dracului de romantic săpînd în grădina cu 
iarbă, sub razele palide ale lunii. Ascultă, mai toarnă-mi 
niște gin în paharul ăsta. 

— Te implor, domnule Finsbury, nu-ţi bate joc de 
nenorocirea mea ! strigă Pitman. Ai înaintea dumitale un 
om care toată viața lui — o spun fără șovăială — a fost de 
o corectitudine ireproşabilă. Chiar în acest moment grav 
pot jura acest lucru cu mîna pe inimă, fără să roşesc. În 
afară de faptul cu adevărat neînsemnat de a fi participat 
la contrabanda cu statuia lui Hercule (şi chiar şi de acest 
lucru mă căiesc acum cu toată umilinţa), viața mea a fost 
în întregime un model pentru lumea întreagă. Niciodată 
nu m-am temut de lumina cinstei, se plînse mărunţelul 
om, și iată că acum... acum... ! 

— Sus inima, bătrîne ! îl încurajă Michael. Te asigur 
că vom considera această neplăcere ca un fleac la biroul 
nostru avocațial ; este ceva ce se poate întîmpla oricui ; şi 
dacă ești cu adevărat sigur că n-ai nici un amestec în 
treaba asta... 

— Ce cuvinte aș putea găsi să te conving? începu 
Pitman. 

— N-avea grijă, aranjez eu totul, îl întrerupse Michael, 
Tu nu te poţi pricepe. Faptul important e următorul: 


84 


Dacă... sau mai degrabă, deoarece nu știi nimic despre 
crima comisă, întrucît persoana din dulap nu este nici tatăl 
tău, nici fratele tău, nici creditorul tău, nici soacra ta, nici 
ceea ce se numeşte un soţ ultragiat... 

— Vai de mine, dragă domnule! exclamă Pitman 
îngrozit. i 

— Deoarece, pe scurt, continuă avocatul, nu ai putut 
avea nici un fel de interes în comiterea crimei, avem 
înaintea noastră un teren perfect neted și un joc perfecti 
sigur. La drept vorbind, problema e cu adevărat pasio- 
nantă ; e un gen de afacere judiciară pe care mi l-am dorit 
mult : un caz de primul rang. Şi, în sfîrșit, iată un asc- 
menea caz în mîna mea. Sînt hotărît să te scot cu bine din 
încurcătură. M-ai auzit ? Sînt hotărît să te scot cu bine 
din încurcătură. la să văd: e mult de cînd nu am mai 
avut ce se numește un adevărat concediu ; am să trimit 
vorbă la birou că nu mă duc miine. Cel mai bun lucru este 
să fim activi, adăugă el cu înțeles, fiindcă nu trebuie să lip- 
sim pe atcineva de o bună ocazie. 

— Ce vrei să spui? întrebă Pitman. Cine altcineva ? 
Inspectorul de poliţie ? 

— Să-l ia naiba pe inspectorul de poliţie ! spuse Mi- 
chael. Dacă nu vrei să adopţi calea cea mai scurtă și să 
îngropi mortul în grădina din spatele casei, trebuie să 
găsim pe cineva care să vrea să-l îngroape în grădina lui. 
Pe scurt, trebuie să plasăm afacerea în mîinile cuiva cu 
mai puţine scrupule decit tine și cu mai multă imaginație. 

— Un detectiv particular, poate ? sugeră Pitman. 

— Sînt momente cînd îmi inspiri milă, Pitman ! ex- 
clamă avocatul. Apropo, continuă el schimbînd tonul, în- 
totdeauna mi-a părut rău că nu ai un pian în biîrlogul ăsta 
al tău. Chiar dacă nu cînţi personal la el, poate că prie- 
tenilor tăi le-ar face plăcere să se amuze cu puţină mu- 
zică, în timp ce tu frămînţi lutul tău noroios. ` 

— Am să cumpăr unul, dacă vrei, spuse Pitman ner- 
vos și nerăbdător să-l mulţumească. Dealtfel, eu cînt pu- 
țin la vioară. 

— Știu asta, continuă Michael. Dar ce înseamnă 
vioara... mai cu seamă cum cînţi tu ? Ceea ce îţi trebuie 


Ou 


8 


e muzică polifonică. Și am să-ţi spun ceva : fiindcă e prea 
tîrziu acum ca să-ţi cumperi un pian, ţi-l voi da pe al meu. 

— Mulţumesc, îi spuse scuiptorul, cu indiferenţă. Mi-l 
dai așadar pe-al tău? E un gest foarte generos din 
partea ta. 

— Da, ţi-l voi da pe-al meu, continuă Michael, ca să 
cînte la el inspectorul de poliţie în timp ce oamenii lui 
îți sapă grădina din spatele casei. 

Pitman se holbă la Michael îndurerat și uimit. 

— Nu, nu! Să nu crezi că am înnebunit, continuă 
Michael. Sînt glumeţ, dar cu mintea foarte întreagă. As- 
cultă, Pitman, fii atent o jumătate de minut. Vreau să 
profit de faptul încurajator că sîntem cu adevărat şi in- 
discutabil inocenți. Nimic altceva, în afară de prezenţa 
— ştii tu cui — nu ne asociază cu această crimă. O dată 
ce ne scăpăm de el, pu importă cum, nu mai există nici 
un fel de indiciu care să ducă spre noi. Cum am spus, îţi 
voi da pianul meu, și-l vom aduce încoace chiar în ngap- 
tea asta. Miine scoatem toată mașinăria din el, îl închidem 
pe... prietenul nostru... înăuntru, încărcăm totul într-o că- 
ruță și îl transportăm la locuinţa unui tînăr pe care îl 
cunosc din vedere. 

— Cine e acest cunoscut din vedere ? repetă Pitman. 

— Și, ceea ce e mai important pentru noi, continuă 
Michael, un tînăr al cărui apartament îl cunosc mai bine 
decît şi-l cunoaște el. E un prieten al meu — îl numesc 
prieten pentru a fi mai scurt. Pe cît înțeleg, e plecat în- 
tr-o ţară îndepărtată, unde se găsesc droguri și acum, 
foarte probabil că e la închisoare. A fost locatarul apar- 
tamentului. L-am apărat eu şi l-am ajutat să scape de o 
condamnare — totul a fost salvat în afară de onoare. Nu 
avea nici un ban, dar mi-a dat tot ce avea, bietul de el și, 
o dată cu celelalte, cheia apartamentului său. Acolo pro- 
pun să ducem pianul, împreună, să zicem, cu Cleopatra. 
Ce spui ? 

— Mi se pare o adevărată nebunie, răspunse Pitman. 
Și ce va păţi tînărul pe care îl cunoşti din vedere ? 

— Are să-i fie de folos, spuse Michael înveselit. E 
exact de ce are nevoie să-l facă să se stabilească in- 
tr-un loc. 


86 


— Dar, stimate domn, omul poate fi acuzat... acuzat 
de omor, spuse sculptorul simțind că i se pune un nod 
în git. 

— Va fi şi el exact în aceeași situație ca și noi, îl lă- 
muri avocatul. Omul e nevinovat, înţelegi ? Ceea ce duce 
oamenii la spînzurătoare este numai împrejurarea nefe- 
ricită de a fi vinovaţi 

— Dar, de fapt, spuse rugător Pitman, tot planul mi 
se pare o nebunie. Nu ar fi oare mai bine, la urma urmei, 
dacă aș chema poliţia ? 

— Și să iasă un scandal nemaipomenit ? întrebă Mi- 
chael. „Misterul din Chelsea : pretinsa nevinovăție a lui 
Pitman !“ Ce impresie ar face asta la școala de arte 
plastice ? 

— Ar duce la concedierea mea, recunoscu profesorul 
de desen. Nu pot contesta acest lucru. 

— În același timp, spuse Michael, nu am de gînd să 
mă amestec în afacerea asta fără să mă amuz un pic, așa 
cum se spune, pe banii mei. 

— Vai, dragul meu, se cade să faci o astfel de glumă?! 
exclamă Pitman. 

— Am spus asta numai ca să te mai înveselesc, adăugă 
Michael, fără să-și piardă cumpătul. Totul e numai un 
plan ușuratec, dar bine ticluit. Nu e nevoie să mai discu- 
tăm. Dacă vrei să-mi urmezi sfatul, hai cu mine şi să 
aducem aici imediat pianul. Dacă nu vrei, spune-mi lim- 
pede și te las să rezolvi problema conform unei chib- 
zuieli mai bune. 

— Ştii prea bine că depind în totul de tine, vorbi 
Pitman. Dar ce noapte mă așteaptă cu... cu grozăvia 
aceea în atelierul meu ! Ce-am să mă fac, o să mă gîndesc 
întruna la el după ce-mi pun capul pe pernă ? 

- — Gindește-te că și pianul meu va fi la tine, spuse 
Michael. Asta va îmbunătăţi atmosfera. 

O oră mai tirziu, o căruţă trase la ușa care da în uliţa 
din dosul atelierului și pianul avocatului — un Broad- 
wood cu coadă, somptuos — fu transportat în atelierul 
domnului Pitman, 


87 


CAPITOLUL VIII 


În care Michael Finsbury 
se amuză bine în concediu 


Fix la ora opt în dimineaţa următoare, avocatul bătu 
(conform înţelegerii) la ușa atelierului. Îl găsi pe artist 
schimbat în cît se poate de rău — cu părul albit, ochii 
injectaţi și alb ca varul la faţă — tremurînd şi trăgînd 
cu coada ochiului necontenit, cu privirea rătăcită, spre 
dulapul din perete. Totuşi profesorul de desen nu putu 
să nu se minuneze de înfățișarea prietenului său. Michael 
era de obicei îmbrăcat după ultima modă, etalînd o splen- 
doare epatantă, poate cel mai bine descrisă ca elegantă. 
Nu se putea spune nimic împotriva lui, în genere, decît 
că arăta puţin prea mult asemenea cuiva care se duce la 
o nuntă, mai curînd decît ca un distins gentleman. Azi 
însă, coborise totalmente de pe asemenea înălțimi. Purta 
o cămașă de flanelă, cu carouri spălăcite și un costum de 
tweed roșcat, de nuanţa pe care croitorii o numesc „iarbă 
neagră bălțată“. Avea un fular subţire de culoare neagră, 
înnodat marinărește. O manta lungă cu cordon, de culoare 
ruginie, ascundea în parte acest aspect impresionant, iar 
în picioare avea o pereche de bocanci grosolani pentru 
excursii pe jos. Pe cap purta o veche pălărie de fetru 
moalc, pe care și-o scoase cu un salut ceremonios în mo- 
mentul în care intră înăuntru. 

Am sosit, William Dent! strigă el și, scoțind din 
buzunare două mici smocuri de păr roșcat, și le lipi pe 
obraji ca doi favoriţi, făcînd, în același timp, cîţiva paşi 
de dans prin atelier, cu graţia diafană a unei balerine. 

Pitman rîse trist. . 

— Niciodată nu te-aș fi recunoscut, îi spuse el. 

— Nici nu doream să mă recunoști, îi replică Mi- 
chael, punîndu-și favoriţii falși înapoi în buzunare. Acum 
trebuie să te examinez și pe tine şi garderoba ta și să te 
deghizez perfect. 


— Să mă deghizezi ! exclamă artistul, Chiar trebuie 
să mă deghizez ? Am ajuns chiar la așa ceva ? 


88 


— Draga mea vietate, răspunse amicul său. Deghiza- 
rea este savoarea picantă a vieții. Ce ar însemna oare 
viața, a spus odată un filosof francez, fără deliciile de- 
ghizării ? Nu vreau să spun că întotdeauna e ceva de bun 
gust, și știu că e un lucru nepotrivit din partea unui om 
al legii, dar ce importanţă are, domnule profesor de desen, 
care» ești așa de mîhnit ? Trebuie să facem asta. Trebuie 
să creăm o falsă impresie în mintea cît mai multor oa- 
meni și în special în mintea domnului Gideon Forsyth, 
tînărul pe care îl cunosc din vedere, dacă ar avea prostul 
gust să se găsească acum acasă. 

— Să se găsească acum acasă? bîlbîi artistul. Asta 
le-ar pune capac la toate ! 

— N-ar avea nici cea mai mică importanţă, replică 
Michael nepăsător. Să văd numai de ce haine dispui şi 
te transform într-un om nou într-o clipă. 

În dormitorul în care a fost imediat condus, Michael 
a examinat atent garderoba limitată și sărăcăcioasă a lui 
Pitman ; cu un ochi care căuta ceva hazliu, i-a ales o 
jachetă scurtă din alpaca neagră, căreia i-a adăugat ime- 
diat o pereche de pantaloni de vară, ce i-au atras atenţia 
ca fiind totalmente nepotriviţi. Luînd aceste veşminte în 
miini, se uită foarte atent la artist. 

— Nu-mi place gulerul ăsta preoţesc, observă el. N-ai 
altceva ? 

Profesorul de desen se gîndi serios un moment şi apoi 
se lumină la faţă. 

— Am două cămăși cu guler răsfrînt, spuse el, pe 
care le purtam cînd eram student la Paris. Au însă culori 
cam ţipătoare. 

— Tocmai ce ne trebuie ! exclamă Michael. Vei arăta 
teribil de al naibii. Văd că ai și ghetre, continuă el, scoțind 
dintr-un sertar o pereche de asemenea jambiere scurte, 
provocătoare. Trebuie neapărat să porţi ghetre. Acum sări 
în toate astea și să fluieri la fereastră o melodie timp de 
(să spunem) trei sferturi de oră. După aceea, poți să vii 
după mine pe cîmpul de glorie. 

Spunind acestea, Michael se reîntoarse în atelier. Era 
o dimineață cu un vînt rece și puternic dinspre răsărit, 
care șuiera printre statuile din grădină şi izbea cu pu- 
tere picăturile de ploaie pe luminătorul din tavanul ate- 


89 


lierului și, cam în acelaşi moment în care Morris încerca 
a o suta versiune a semnăturii unchiului său în Blooms- 
bury, Michael, în Chelsea, începu să smulgă corzile gran- 
diosului pian Broadwood. 

Trei sferturi de oră mai tîrziu, Pitman fu lăsat să în- 
tre în atelier, unde găsi ușa dulapului din perete deschisă, 
dulapul gol şi pianul închis cu grijă. 

— E un instrument cît se poate de greu, observă Mi- 
chael, și se întoarse să vadă deghizarea prietenului său. 

— Trebuie să-ţi razi barba, spuse el. 

— Barba mea! strigă Pitman. Nu pot să-mi rad 
barba ! Nu-mi pot schimonosi fața, ar obiecta directorii 
mei. Au niște vederi foarte stricte în ceea ce priveşte în- 
făţișarea profesorilor — tinerele domnișoare sînt consi- 
derate prea romantice. Barba mea a fost totdeauna pri- 
vită ca ceva foarte neobişnuit cînd apăream prin şcoală. 
A fost considerată, spuse artistul inroșindu-se, ca total- 
mente deplasată. 

— Poţi s-o lași pe urmă să crească din nou, i-o în- 
toarse Michael, și ai să devii atît de nemaipomenit de 
slut, încît au să-ţi mărească salariul. 

— Dar nu vreau să arăt slut ! exclamă artistul. 

— Nu fi neghiob, spuse Michael care ura bărbile și 
era în culmea bucuriei cînd putea distruge una. Fii băr- 
bat și dă-o jos ! 

— Desigur, dacă insiști, spuse Pitman. 

Apoi oftă şi aduse puţină apă caldă de la bucătărie, 
puse un pahar, pe care-l umplu, pe șevalet, își tăie mai 
întîi barba cu foarfecele și apoi se rase complet. Nu putu 
să nu-şi ascundă, față de sine, în timp ce contempla re- 
zultatul, sentimentul că-și sacrificase ultimul atribut al 
bărbăţiei. Michael, în schimb, părea încîntat la culme. 

` — Te declar un alt om! exclamă el. După ce-ţi voi 
da ochelarii cu sticlă de geam pe care îi am în buzunar, 
vei arăta ca tipul ideal de frumuseţe masculină reprezen- 
tat de orice comisvoiajor francez. 

Pitman nu răspunse şi continuă să se uite lung și ne- 
mîngiiat la imaginea sa din oglindă. 

— Ştii ce i-a spus guvernatorul din Carolina de Sud 
guvernatorului din Carolina de Nord ? întrebă Michael, 
„Prea trece mult timp între două pahare de băutură“. 


90 


Aceasta a fost cugetarea profundului filosof. Așadar, dacă 
îţi bagi mîna în buzunarul stîng al mantalei mele, am 
im presia că vei da peste o sticlă de coniac. Îţi mulţumesc, 
Pitman, adăugă el și umplu cîte un pahar pentru fiecare. 
Să-mi spui cum îţi place. 

Artistul întinse mîna după cana de apă, dar Michael 
opri mişcarea. 

— Nu ţi-o dau nici dacă îmi cazi în genunchi ! strigă 
el. Ce-ţi ofer eu e cel mai grozav coniac din Marea Bri- 
tanie, și trebuie băut sec. 

Pitman duse paharul la gură, dar îl lăsă din nou jos 
și oftă. 

— Trebuie să-ţi spun că ești un tovarăș de concediu 
bun de nimic! exclamă Michael. Dacă asta e tot ce pri- 
cepi la un coniac, n-am să-ți mai dau nici un strop, așa 
că în timp ce eu îmi termin sticla, ai putea să te pui pe 
treabă. Dacă mă gîndesc bine, continuă el, am comis o 
greșeală îngrozitoare : trebuia să aduci căruţa înainte de 
a te deghiza. La ce dracu ești tu bun, Pitman ? Cum de 
n-ai putut să-mi amintești de căruţă ? 

— Nici n-am știut că trebuie să angajăm o căruţă, 
spuse artistul. Dar pot să renunţ la deghizare, sugeră 
el repede. 

— Cred că ţi-ar fi foarte greu să-ţi pui barba la loc, 
îl făcu atent avocatul. Ideea ta nu e bună; e din acelea 
care duce la spînzurătoare, continuă el, cu mare veselie, 
în timp ce-şi bea încet coniacul. Nu te mai poţi reîntoarce 
la situaţia dinainte. Du-te la grajdurile de unde se anga- 
jează căruţe, și fă toate aranjamentele ; vezi să vie să ia 
pianul de aici, să-l ducă la gara Victoria, de acolo să fie 
transportat cu trenul pînă la gara Cannon Street și de- 
pozitat acolo pînă ce va fi ridicat de cineva cu numele de 
Fortune du Boisgobey. 

— Nu crezi că numele acesta e total nepotrivit ? în- 
trebă rugător Pitman. 

— Nepotrivit ?! îi răspunse Michael dispreţuitor. Ne-ar 
duce la spînzurătoare pe amîndoi! Brown e mai nepri- 
mejdios și mai ușor de pronunţat în acelaşi timp. Să-i zi- 
cem, deci, Brown. 

— Te-aş ruga mult, de hatirul meu, te-aș ruga mult 
să nu mai vorbești atit de des de spinzurătoare. 


91 


— A vorbi, înseamnă nimic, băiatule! îl linişti 
Michael. Dar mai i bine ia-ți pălăria şi du-te. la seama să 
plăteşti totul anticipat. 

Rămas singur, avocatul își îndreptă atenția, pentru un 
timp, exclusiv asupra sticlei de coniac, şi buna sa dispo- 
ziţie, care atinsese un înalt nivel dimineaţa, crescu acum 
excepţional de mult. Își lipi apoi definitiv favoriţii în fața 
oglinzii. „Sînt colosal !“ își zise, în timp ce-și admira în- 
fățișarea în oglindă. „Arăt ca un ajutor de casier de pe 
vapoare. “ În aceeaşi clipă, ochelarii cu sticlă de geam. (pe 
care îi destinase pînă atunci lui Pitman), îi veniră în 
minte. Şi-i puse pe nas și se îndrăgosti pe loc de nona sa 
înfăţişare. „Exact ce-mi trebuia, își spuse în sinea sa. Mă 
întreb cu cine semăn acum ? Aș zice cu un romancier 
umorist“, și începu să-și închipuie diferite feluri de mers, 
dînd cîte un nume fiecăruia pe măsură ce-l executa. Mer- 
sul unui romancier umorist — dar acesta necesită și o 
umbrelă. Mersul unui ajutor de casier de pe vapoare. 
Mersul unui colonist din Australia vizitînd locurile copi- 
lăriei. Mersul unui colonel comandant de regiment de se- 
poi din India. Și pe cînd imita mersul unui colonel co- 
mandant de sepoi (ceea ce reușea să fie un mers excelent 
imaginat, deși nepotrivit cu deghizarea lui) ochiul său se 
opri asupra pianului. Instrumentul avea o încuietoare atit 
pentru capacul mare, cît și pentru claviatură, dar cheia 
de la aceasta din urmă se pierduse. Michael ridică capa- 
cul de la claviatură şi iși plimbă degetele pe clapele 
acum mute. 

— Minunat pian — o tonalitate variată, bogată! re- 
marcă el, și-și trase un scaun în fața pianului. 

Cînd domnul Pitman se reîntoarse la atelier, rămase 
înspăimîntat văzînd pe îndrumătorul, filosoful şi priete- 
nul său executînd compoziţii formidabile la un pian gran- 
dios, dar mut. 

— Cerul să mă ajute ! se rugă mărunţelul artist. Mi-e 
teamă că e beat! Domnule Finsbury, spuse el cu 
glas tare. 

Michael, fără să se ridice de la locul său, îşi întoarse 
faţa îmbujorată spre el, încadrată de doi favoriţi roșcați 
și traversată de o pereche de ochelari. 


92 


— Capriciu în si minor, la plecarea unui prieten, 
spuse el, continuîndu-și demonstraţia silenţioasă. 

Pitman fu cuprins de o mare indignare. 

— Ochelarii aceștia trebuiau să fie ai mei! strigă el. 
Sînt doar un element esenţial în deghizarea mea ! 

— Am să-i port eu, îl linişti Michael, și adăugă, cu oare- 
care justețe : Am trezi o groază de bănuieli dacă am purta 
amîndoi ochelari. 

— Atunci e bine, spuse Pitman supus. Contam totuși 
pe ochelari, dar, bineînţeles, dacă insiști... Altceva acum, 
căruţa așteaptă la ușă. 

În timp ce hamalii încărcau pianul, Michael se ascunse 
în dulap, printre rămășițele butoiului şi sîrmele scoase din 
pian, pentru ca, îndată ce ulița fu liberă, cei doi să ţîș- 
nească afară pe uşă și să sară într-un cupeu care tocmai 
trecea şi care îi duse repede spre centru. Vremea era tot 
rece, aspră și vîntoasă. Ploaia îi lovea cu putere în faţă, 
dar Michael refuză să închidă geamul cupeului. După un 
timp, adoptă rolul de ghid și începu să arate cu mîna di- 
feritele locuri importanie din Londra, în timp ce treceau 
pe lîngă ele, dînd în același timp explicații bogate în pri- 
vința ler. 

— Dragă prietene, spuse el deodată. Se pare că nu știi 
mai nimic despre orașul tău natal. Ce-ar fi să vizităm 
Turnul Londrei ? Nu ? Ei, da ; poate că e puţin în afara 
drumului nostru. Totuși... Ascultă, birjar, mînă prin scuarul 
Trafalgar. Ajunși în piaţa cu numele băiăliei istorice, 
insistă să se oprească pentru a critica statuile și a da 
artistului o sumedenie de amănunte stranii (foarte noi în 
domeniul istoriei) în legătură cu viața oamenilor celebri, 
pe cars îi reprezentau sculpturile de pe soclu. 

Ar fi greu să descriem ceea cea suferit Pitman în 
cupeu : îi era frig, îl uda ploaia şi era stăpînit de groază 
la superlativ ; își pierduse, pe bună dreptate, încrederea în 
comandantul care îl conducea, era cuprins de un simțămînt 
de rușine din cauza cămășii cu guler răsfrînt și de un senti- 
ment amar de decădere și degradare din cauza pierderii 
bărbii. Toate acestea constituiau componentele ghiveciului 
de necazuri. Momentul cînd au ajuns la restaurantul spre 
care se îndreptau pe căi întortocheate, a însemnat primul 
element de ușurare ; iar acela în care l-a auzit pe Michael 


93 


comandînd un separeu numai pentru'ei doi, a constituit al 
doilea element şi încă cu mult mai însemnat. 

În timp ce urcau scara la etaj, conduși de un chelner 
străin, care vorbea o limbă neinteligibilă, a putut de ase- 
menea observa, foarte recunoscător în sinea lui, numărul 
restrîns al consumatorilor prezenţi şi, concomitent, ceva şi 
mai îmbucurător, faptul că cea mai mare parte a acestora 
erau exilați veniţi din Franţa. Se simți foarte fericit la 
gîndul că nici unul din ei nu avea nici o legătură cu școala 
lui de arte, deoarece, pe profesorul de limba franceză, deși, 
după cum știa, ţinea de biserica papistașă, nu putea să și-l 
imagineze frecventînd un local atît de dezmăţat. ` 

Chelnerul străin i-a condus într-o cameră mică, fără 
altă mobilă decît o singură masă și o canapea. În cămin 
abia pilpiia focul, așa încît Michael ordonă imediat să se 
mai aducă ceva cărbuni, o dată cu două coniacuri și 
un sifon. 

— A, nu! spuse Pitman. În nici un caz nu... nu mai 
beau nimic ! 

— Nu ştiu ce vrei să faci atunci, obiectă Michael, pe 
un ton jalnic. E absolut necesar să facem ceva și fumatul 
nu se recomandă înainte de masă. Credeam că lucrul acesta 
se subînțelege. Se pare că nu ai nici cea mai mică idee 
despre igienă, încheie el comparîndu-și ceasul cu cel de pe 
poliţa de deasupra căminului. 

Pitman fu cuprins de gînduri amare: iată-l deci ras 
într-un mod ridicol, deghizat într-un mod absurd, în 
tovărășia unui beţiv cu ochelari, așteptînd să ia un dejun 
cu șampanie într-un restaurant din cale-afară de înstrăinat. 
Ce-ar spune directorii lui de l-ar vedea aici ? Ce-ar spune 
dacă ar cunoaște tragica și mizerabila sa aventură ? 

Intrarea chelnerului cu paharele de coniac și de sifon, 
îl trezi din aceste gînduri. Michael luă unul din coniacuri și 
spuse chelnerului să-l ofere pe-al doilea prietenului său. 

Pitman îl îndepărtă însă cu un gest. 

— Nu mă sili să-mi pierd orice respect pentru mine 
însumi, zise el. 

— Fac orice pentru un prieten, replică Michael. Dar nu 
am de gînd să beau de unul singur. Ține, se adresă chelne- 
rului, ia asta! Apoi, ciocnind paharele, adăugă : In sănă- 
tatea domnului Gideon Forsyth. 


94 


— În sănătatea domnului Gideon Forsyth, zise chelne- 
rul întro engleză stilcită, şi dădu pe gît licoarea din patru 
înghiţiluri. 

— Mai bei unul ? îl întrebă Michael cu sinceră admi- 
raţie. N-am mai -văzut niciodată pe nimeni bînd mai repede 
un coniac. E un fapt care redă cuiva încrederea în neamul 
omenesc. 


Chelnerul însă se scuză politicos și, ajutat încă de un 
băiat, începu să aducă dejunul. 

Michael se hrăni copios, ajutîndu-și mîncarea să lunece 
pe gît cu o sticlă de vin sec de Heidsieck, monopol. În ceea 
ce-l privește pe artist, acesta era prea tulburat pentru a 
mînca ceva, iar prietenul său refuză categoric să-l lase să 
bea șampanie dacă nu mînca în același timp bine. 

— Unul din noi trebuie să rămînă treaz, observă 
avocatul, și nu-ţi dau voie să bei șampanie numai după un 
picior de potîrniche. Trebuie să fiu prudent, îi mai spuse 
el confidențţial. Ştii zicala : „Un om beat, o afacere minu- 
nată — doi oameni beți, se face totul praf !“ 

După ce li s-a adus cafeaua și chelnerul a părăsit încă- 
perea, Michael căută să facă sforțări colosale pentru a-și lua 
o înfăţişare sobră și serioasă. Se uită drept în ochii priete- 
nului său (cu un ochi probabil fugind puţin într-o parte) 
și îi vorbi pe un ton răgușit dar aspru : 

— Să terminăm cu aiureala asta, fu introducerea sa 
foarte potrivită situaţiei. Să trecem la treabă. Ascultă-mă 
cu atenție. Sînt australian. Mă numesc Jack Dickson, deși 
n-ai crede după înfățișarea mea modestă. În schimb te vei 
linişti auzind că sînt bogat, domnule, foarte bogat. Această 
latură a situaţiei nu trebuie s-o discuţi prea mult, Pitman. 
Tot secretul planului meu constă în buna lui pregătire, așa 
că am să-mi ticluiesc o biografie de la începutul începutu- 
rilor ; ţi-aș putea-o spune chiar acum, numai că am uitat-o, 

— Poate sînt eu prost... începu Pitman. 

— Chiar așa! exclamă Michael. Foarte prost, dar şi 
foarte bogat. M-am gîndit că are să-ţi placă, Pitman, așa că 
am chibzuit că tu literalmente trebuie să înoţi în bogăţie. În 
același timp, ești american și fabricant de galoși, dacă e 
vorba pe așa. Ce este cel mai rău însă — de ce să-ți 
ascund — este că te numești Ezra Thomas. Așadar, i se 


95 


adresă Michael luînd o atitudine înspăimântător de serioasă, 
spune-mi cire sintem noi doi. 

Nefericitul omuleț a fost apoi supus la o serie de în- 
trebări pînă ce a reuşit să înveţe pe dinafară toate ele- 
mentele care îi fuseseră date. 

— Bun ! exclamă avocatul. Planul nostru e gata. Per- 
fect solid — ăsta-i lucrul principal. 

— Dar nu înţeleg... obiectă Pitman. 

— Las' c-ai să înţelegi la momentul potrivit, spuse 
Michael ridicîndu-se în picioare. 

— Dar planul văd că nu urmărește nimic, spuse artistul. 

— Putem inventa un obiectiv pe măsură ce trecem la 
fapte, îl lămuri avocatul. 

— Dar eu nu pot inventa nimic. Nu am inventat nicio- 
dată nimic în toată viaţa mea. 

— Va trebui să inventezi acum, băiatule, îi spuse 
Michael nepăsător și începu să strige după chelner, cu care 
porni imediat o conversație foarte spirituală. 

Cel cu care avocatul plecă de la restaurant era un omuleţ 
complet deprimat. 

„Desigur, se întreba Pitman, Michael e un băiat deştept, 
dar pot oare să am încredere în el, în starea în care se 
găseşte ?“ Prin urmare, după ce se urcă din nou într-un 
cupeu, îşi luă inima în dinţi : 

— Nu crezi, se bîlbîi el, că ar fi mai înțelept, ţinînd 
seama de realitatea situației, să mai amînăm treaba asta ? 

— Să amîni pe mîine ceea ce poţi face azi ? exclamă 
Michael indignat. Nici n-am mai pomenit așa ceva ! Curaj, 
totul merge bine ; înainte, spre victorie ! Fii cu inimă de 
leu, Pitman ! 

La gara Cannon Street a întrebat de pianul domnului 
Brown, care sosise acolo la timp. De la gară, s-au duscu o 
trăsură la un grajd din apropiere, de unde au închiriat un 
camion şi, în timp ce înhămau caii, cei doi se adăpostiră 
în camera cu hamuri, lîngă o sobă. Aici avocatul se rezemă, 
cum sta pe scaun, de un perete și se lăsă cuprins de un 
somn liniștit și adînc, așa încît Pitman se văzu rămas 
numai cu propriile sale resurse, înconjurat de o ceată de 
pierde-vară, din aceia cărora le place nespus să petreacă 
zile întregi fără rost pe la grajduri și care se uitau lung la 
ei, cu curiozitate. 


96 


— Urîtă zi. domnule ! observă unu! din oameni. Mergeţi 
departe ? 

— Da, e o... zi foarte urîtă, răspunse sculptorul și, sim- 
tind că trebuie să schimbe conversaţia, adăugă : Prietenul 
meu e australian şi foarte iritabil. 

— E australian ? interveni un altul. Și eu am un frate 
la Melbourne. Nu cumva și prietenul dumneavoastră e 
de pe-acolo ? 

— Nu, nu chiar, răspunse artistul, ale cărui noţiuni 
despre geografia Noii Olande erau relativ împrăștiate. 
Locuiește foarte departe, în interior, și este foarte bogat. 


Cei cîțiva pierde-vară se uitară cu mare respect la colo- 
nistul australian adormit. 


-- Sigur, interveni cel de-al doilea vorbitor, Australia 
e o ţară grozavă. Şi dumneavoastră sînteți tot de pe-acolo? 

— Nu, nu sînt de-acolo, răspunse Pitman. Nu sînt 
de-acolo și nici nu vreau să fiu, adăugă el enervat. 

Și, cum simțea că e necesar să schimbe conversaţia, 
tăbări asupra lui Michael și-l scutură trezindu-l. 

— Salut ! izbucni avocatul. Ce s-a întîmplat ? 

— Camionul e aproape gata, îi spuse Pitman, aspru. 
Nu te mai las să dormi. 

— Foarte bine, nu-i nici o supărare, bătrîne, replică 
Michael, căscînd. Puțin somn, însă, nu face nimănui nici 
un rău. Mă simt destul de treaz acum. Dar de ce atîta 
grabă ? întrebă el, uitîndu-se în jur cu ochi împăienjeniți. 
Nu văd nici un camion și nu-mi aduc aminte unde am 
lăsat pianul. 


Ceea ce avocatul ar mai fi putut spune sub impresia 
stării de moment a rămas și pînă azi, pentru Pitman, c 
presupunere care îl face să se cutremure. Datorită, însă. 
unei împrejurări din cele mai fericite, chiar în acel mo- 
ment li se anunţă că îi aștepta camionul, așa că Michae: 
trebui să-și concentreze forțele minții asupra sarcinii mult 
mai dificile a ridicării în picioare. 

— Bineînţeles, vei mîna tu, îi spuse el amicului său, 
în timp ce se cățăra pe camion. 


— Eu, să mîn camionul ? strigă Pitman, N-am făcut 
aşa ceva în viaţa mea. Nu știu să mîn caii. 


97 


— Foarte bine, răspunse Michael, perfect liniștit. Nici 
eu nu știu. Înţelegi ? Dar, fie cum vrei tu. Fac orice pentru 
un prieten... | 

O privire pe care le-o aruncă proprietarul grajdurilor, 
al cărui chip începuse să se întunece, îl hotărî imediat 
pe Pitman. 

— Foarte bine, spuse el desperat. Ai să mîni tu. Îţi arăt 
eu drumul. 

Ar fi cu totul lipsit de rost să ne ocupăm în amănunt 
de Michael în postură de căruţaș (deoarece acest volum nu 
urmărește să fie un roman de aventuri). Pitman, care de- 
venise singurul martor al acestei performanţe extraordinare 
şi care se ţinea cu toată puterea să nu cadă de pe capră 
în timp ce-şi dirija, gîffind și înspăimîntat, prietenul, nu 
știa ce să admire mai mult : vitejia căruțașului sau norocul 
nemeritat al acestuia. Dar, cum norocul învinse în cele din 
urmă, camionul ajunse în Cannon Street fără să se întîmple 
vreun dezastru și pianul domnului Brown a fost repede și 
foarte cu grijă încărcat pe platforma lui. 

— Zău, domnule, spuse șeful echipei de hamali zîimbind 
în timp ce socotea, în gînd, pumnul de gologani de argint 
pe care-l primise, să știți că e un pian care ne-a scos 
sufletul. 

— E din cauza bogăției de ton, îi explică Michael, în 
timp ce dădu bice cailor. 

Drumul care trebuia parcurs prin ploaia care acum 
cădea deasă și liniștită, pînă la locuinţa domnului Gideon 
Forsyth din cvartalul Temple, era relativ scurt. Ajuns 
acolo, într-o stradă lăturalnică nefrecventată, Michael opri 
caii şi îi dădu în seama unui văcsuitor de ghete prăpădit. 
Cei doi aoborîră din camionul pe care făcuseră o figură atît 
de nepotrivită, și porniră pe jos pentru etapa decisivă a 
aventurii lor. Pentru prima oară Michael manifestă un 
sentiment de neliniște. 

— Sînt bine fixaţi favoriţii ? întrebă. Mă ia dracu dacă 
sînt descoperit. 

— Sînt perfect la locul lor, îi răspunse Pitman uitîn- 
du-se la el în treacăt. Dar e oare și deghizarea mea la fel de 
reușită? E foarte probabil să mă întîlnesc cu unele persoane 
pe care le cunosc. 


98 


— Nimeni nu te poate recunoaște fără barbă, îi spuse 
Michael. Tot ce trebuie să faci este să nu uiţi să vorbești 
rar ; văd, dealtfel, că ai și început să vorbeşti pe nas. 

— Tot ce sper este numai ca tînărul nostru să nu fie 
acasă, oftă Pitman. 

— Eu sper să-l găsim singur, opinie avocatul. Asta ne 
va scăpa de spectacolul unei manevre complicate. 

Și, într-adevăr, cînd bătură la ușă, cel care le deschise 
fu Gideon în persoană, care îi conduse într-o cameră slab 
încălzită de un foc modest și cu pereţii căptușiţi pînă în 
tavan cu tratate și lucrări de drept britanic, oferind, cu o 
singură excepţie, o dovadă elocventă în privinţa zelului 
juridic al proprietarului lor. Singura excepţie era polița de 
deasupra căminului, care etala o bogată colecţie de pipe, 
cutii de tutun, cutii cu ţigări de foi și romane franțuzești 
cu coperţi galbene. 

— Am credinţa că sînteţi domnul Forsyth? începu 
Michael conversaţia. Am venit să vă deranjăm cu o chesti- 
une de afaceri. Mi-e teamă că nu e chiar juridică. 

— Am impresia că ar trebui să fiu informat prin in- 
termediul unui avocat consultant, replică Gideon. 

— Fără îndoială că ne veţi da numele juristului cu care 
lucraţi dumneavoastră și toată afacerea poate fi pusă pe c 
bază mai legală mîine, răspunse Michael, așezîndu-se pe un 
scaun și făcîndu-i semn lui Pitman să procedeze la fel. Dar, 
vedeți dumneavoastră, noi nu cunoaștem nici un jurist și 
s-a întîmplat să auzim de dumneavoastră și întrucît timpul 
ne presează... 

— Pot să vă întreb, domnilor, li se adresă Gideon, cui 
îi datorez faptul de a fi fost recomandat dumneavoastră ? 

— Puteţi să întrebaţi, replică Michael rîzînd prostește, 
dar mi s-a cerut să nu vă spun, pînă nu se realizează în- 
țelegerea cu dumneavoastră. 

„Fără îndoială că e unchiul meu la mijloc“, trase con- 
cluzia avocatul. 

— Numele meu e John Dickson, continuă Michael, un 
nume binecunoscut în orașul Ballart și acest prieten al meu 
este domnul Ezra Thomas din Statele Unite ale Americii, 
un bogat fabricant de galoşi. 

— Aşteplați vă rog un moment să notez toate acestea, 
spuse Gidcon. 


99 


Oricine, auzindu-l, ar fi putut presupune că e un avocat 
cu multă practică. 

— Nu vă deranjează, sper, dacă fumez un trabuc? 
întrebă Michael. 

Făcuse o mare sforțare să se dezmeticească la începutul 
conversaţiei ; acum însă, mintea începu să i se întunece, 
învăluită în norii unui umor necontrolat și al unui început 
de somnolență. Așadar spera (după cum au sperat și mulți 
alţii în cazuri asemănătoare) că un trabuc îi va limpezi 
mintea. 

— Desigur că nu, exclamă Gideon amabil. Încercați una 
din ţigările mele de foi; pot să vi le recomand cu toată 
încrederea. Zicînd acestea, îi oferi proaspătului său 
client cutia. l 

— În cazul în care nu mă fac perfect înțeles, observă 
australianul, poate cel mai bun lucru este să vă spun 
deschis că de vină e vinul băut la masă. Lucrul acesta se 
poate întîmpla oricui. 

— Fără îndoială, răspunse afabilul avocat. Dar, vă rog, 
nu vă grăbiţi. Pot să vă acord, adăugă el gînditor, uitîndu-se 
la ceas — da, pot să vă acord toată după-amiaza aceasta. 

— Problema care mă aduce aici, reluă australianul cu 
avînt, vă pot spune că e a naibii de delicată. Prietenul meu, 
domnul Thomas, fiind un american de origine portugheză, 
necunoscător al obiceiurilor noastre și un fabricant bogat 
de piane marca Broadwood... 

— Pianele Broadwood ? ! exclamă Gideon, întrucîtva 
surprins. Extraordinar ! Înţeleg deci că domnul Thomas 
e unul din proprietarii firmei ? 

— E vorba de pianele Broadwood fabricate clandestin. 
Prietenul meu e în firma americană Broadwood. 

— Dar am înțeles că ați spus, obiectă Gideon, cel puțin 
aşa am notat eu, că prietenul dumneavoastră e fabricant 
de galoși. 

— Ştiu că totul pare foarte încurcat la început, spuse 
australianul cu un zîmbet radios. Dar dumnealui — ca să 
fiu scurt — dumnealui desfăşoară ambele activități. Și 
multe altele pe lîngă acestea, multe, multe, multe altele, 
repetă domnul Dickson, cu aerul solemn al unui om beat. 
Filaturile de bumbac ale domnului Thomas constituie 


gloria orașului Tallahasse, capitala Floridei ; manufacturile 


100 


de tutun ale domnului Thomas sînt mîndria orașului 
Richmond din Virginia ; pe scurt, dumnealui e unul din 
cei mai vechi prieteni ai mei, domnule Forsyth, și vă 
expun cazul lui stăpînit de o deosebită emoție. 

Avocatul se uită la domnul Thomas și fu plăcut impre- 
sionat de înfățișarea sa cinstită, deși arăta nervos, ca și de 
naturaletea și timiditatea comportării sale. 

„Ce oameni sînt și americanii ăștia ! își zise în gînd. 
Iată, de pildă, această fiinţă firavă, comună, prăpădită şi 
agitată, într-o cămașă cu gulerul răsfrînt, și gîndește-te că 
mînuiește şi dirijează interese atît de vaste și, după cît se 
vede, foarte diferite !“ 

— Dar n-ar fi mai bine, remarcă el cu glas tare, n-ar 
fi mai bine să discutăm problema ? 

— Sînteți un om de acţiune, pe cît observ, domnule! 
spuse australianul. Să discutăm problema. E vorba de un 
caz de nerespectare a unei promisiuni de căsătorie. 

Nefericitul artist plastic era atît de nepregătit pentru 
o asemenea prezentare a situației sale, încît cu greu își putu 
înăbuși un strigăt de uimire. 

— Vai de mine, spuse Gideon, reclamanții pot să vă 
pună într-o situație foarte supărătoare ! Spuneţi-mi totul, 
în cele mai mici amănunte, adăugă el binevoitor. Dacă îmi 
solicitaţi ajutorul, nu-mi ascundeţi nimic. 

— Spune-i tu, zise Michael, considerînd, evident, că 
a terminat cu partea lui. Prietenul meu vă va povesti totul 
în legătură cu ceea ce v-am spus, adăugă el, întorcindu-se 
spre Gideon și căscînd. Scuzaţi-mă, dacă închid ochii pen- 
tru cîteva clipe, dar am vegheat toată noaptea un prieten 
bolnav. i 

Pitman își roti absent privirea în jurul camerei. Furia 
şi desperarea clocoteau în sufletul său nevinovat. Tot felul 
de gînduri de a fugi în lume, chiar gînduri de sinucidere îi 
năpădeau mintea, în timp ce avocatul continua să aștepte 
liniștit, iar artistul bîjbîia zadarnic să găsească ceva care să 
semene a cuvinte, oricît de lipsite de sens puteau fi acestea. 

— E vorba de nerespectarea unei promisiuni de căsă- 
torie, izbuti el să rostească în cele din urmă, cu glas slab. 
Sint:.. sînt amenințat cu un proces pentru nerespectarea 
unei promisiuni de căsătorie. 


101 


Spunînd acestea și căutînd cu disperare un izvor de 
inspiraţie, dădu să-și mîngiîie barba, numai că degetele i se 
închiseră asupra pielii netede și neobișnuite a unei bărbi 
rase. La această senzaţie și speranţa și curajul (dacă ase- 
menea cuvinte puteau fi vreodată folosite în cazul lui 
Pitman) îl părăsiră brusc. Drept urmare, îl scutură zdravăn 
pe Michael. 


— Trezeşte-te ! îi strigă el, pe un ton care exprima o 
stare vădită de enervare. Nu pot face ce-mi ceri, știi bine 
că nu pot! 

— Trebuie să-l scuzaţi pe prietenul meu, interveni 
atunci Michael. Nu e în stare să relateze nici un fapt revol- 
tător ; cazul e, în fond, foarte simplu, continuă el. Priete- 
nul meu e un om stăpînit de pasiuni puternice și obiș- 
nuit cu un fel de viață necomplicat și patriarhal. Înţe- 
legeți, prin urmare, ce i s-a putut întîmpla : o nefericită 
călătorie în Europa, urmată de o nefericită cunoștință cu un 
pretins conte străin care are o fată nespus de drăgălașă. 
Domnul Thomas și-a pierdut complet capul ; a cerut-o în 
căsătorie, a fost acceptat şi a scris... a scris unele lucruri 
într-un stil pe care sînt sigur că azi îl regretă. Dacă aceste 
scrisori sînt aduse în faţa justiţiei, domnule, reputaţia 
domnului Thomas este complet compromisă. 

— Trebuie, deci, să înţeleg... începu Gideon. 


— Stimate domnule, spuse australianul apăsînd pe fie- 
care cuvînt, nu e posibil să înţelegeţi nimic pînă nu vedeţi 
scrisorile. 

— Situaţia e foarte penibilă, spuse Gideon, aruncînd o 
privire compătimitoare în direcția vinovatului. 

Observînd o zăpăceală totală pe chipul acestuia, își lu: 
ochii de la el, profund înduioșat. 

— Şi asta n-ar fi nimic, continuă domnul Dickson, p 
un ton sever. Dar aș dori... aş dori din toată inima, domnule 
să pot spune că domnul Thomas nu e vinovat. Nu poat 
avea, însă, nici o scuză, fiindcă la acea vreme era logod 
— după cum e logodit şi acum — cu cea mai frumoasă fat 
din Constantinopol, Ga. Purtarea prietenului meu a fos 
superioară oricărui muritor de rînd ! 


— Ga ? repetă Gideon întrebător. 


102 


— O prescurtare în vorbirea obișnuită, îi explică 
Michael. Ga înseamnă statul Georgia, tot aşa după cum 
Co înseamnă compania, societatea. 

— Ştiam că uneori se scrie așa, îi spuse avocatul, dar 
nu și că se pronunţă astfel. 

— De fapt, vă spun cu toată certitudinea, continuă 
Michael, după cum dealtfel puteţi vedea și singur, că pentru 
a salva pe acest om nefericit este nevoie de o formidabilă 
măiestrie avocăţească. El are bani și nu se gîndeşte cîtuși 
de puţin să nu-i cheltuiască. Domnul Thomas poate semna 
şi mîine un cec de o sută de mii de lire. Și, domnule 
Forsyth, există ceva în favoarea noastră chiar mai bun 
decît banii. Contele străin, contele Tarnow, după cum își 
spune, a fost în trecut tutungiu în strada Bayswater, unde 
era cunoscut sub modestul dar elocventul nume de Schmidt. 
Fiica sa — dacă este fiica sa — și aici e ceva — noiaţi-vă, 
domnule Forsyth — fiica sa era vînzătoare, în vremea 
aceea, în prăvălia lui — și acum își pune în minte să se 
mărite cu un om de condiţia domnului Thomas ! Înţelegeţi 
acum lupta noastră ? Știm că pregătesc o lovitură şi vreau 
să-i împiedicăm. Vă duceţi imediat la Hampton Court, unde 
locuiesc, şi îi ameninţaţi sau îi cumpăraţi, sau ambele, pînă 
ce obţineţi scrisorile. Dacă nu izbutiţi, Domnul îndură-se 
de noi, fiindcă trebuie să ajungem în faţa tribunalului, și 
Thomas va fi compromis. Eu unul voi termina primul cu 
el, adăugă prietenul său, arătîndu-se apen de orice senti- 
mente cavalerești. 

— Se pare că există unele elemente în favoarea dum- 
neavoastră, spuse Gideon. Acest Schmidt, de exemplu, era 
cumva cunoscut de poliţie ? 

— Să sperăm că da, spuse Michael. Avem, dealtfel, 
toate motivele să credem acest lucru. Gîndiţi-vă la carticrui 
unde locuia — Bayswater! Nu vă spune destul de mult 
cest nume ? 

Poate pentru a șasea oară în timpul acestei uluitoare 
ponversaţii Gideon își puse întrebarea dacă nu e pe punctul 
ă-şi piardă minţile. 

„Socotesc că totul se datorează numai faptului că omul 
Abia s-a sculat de la masă“, îşi zise el. Apoi adăugă, cu 
3las tare: 

— Pînă la ce sumă mă pot ridica ? 


- 103 


— Poate că cinci mii de lire sînt suficiente pentru 
astăzi, răspunse Michael. Acum, domnule, să nu vă mai 
reținem ; după-amiaza trece repede ; aveți o mulţime de 
trenuri care duc la Hampton Court și nu mai e nevoie să 
vă vorbesc despre nerăbdarea prietenului meu. Poftiţi o 
bancnotă de cinci lire pentru cheltuielile curente şi iată şi 
adresa. Michael începu să scrie ceva, se opri, rupse hiîrtia 
Și își puse bucăţelele în buzunar. 

— Mai bine vă dictez. Am un scris foarte tremurat. 

Gideon scrise adresa : Contele Tarnow, Villa Kumaul, 
Hampton Court. Apoi mai scrise ceva pe o altă foaie 
de hîrtie. 

— Aţi spus că încă nu v-aţi găsit un jurist, zise el. 
Pentru un caz de acest fel, iată adresa celui mai bun avocat 
consultant din Londra. Zicînd acestea, îi înmînă foaia de 
hîrtie lui Michael. 

— Dumnezeule mare! exclamă avocatul, citindu-și 
propria sa adresă. 

— Sînt sigur că ați auzit de numele lui asociat cu 
cîteva cazuri penibile, adăugă Gideon. El însă, personal, e 
un om perfect cinstit și competenţa sa e recunoscută de 
toată lumea. Și acum, domnilor, nu-mi rămîne decît să vă 
întreb unde vă pot comunica răspunsul ? 

— La hotelul Laugham, bineînţeles, răspunse Michael. 
Pe deseară, deci. 

— Pe deseară, spuse Gideon, zîmbind. Presupun că vă 
pot deranja și la o oră mai târzie ? 

— La orice oră, la orice oră, răspunse juristul, grăbin- 
du-se să plece. 

— Iată un tînăr cu capul pe umeri, zise Michael, îndată 
ce ieșiră în stradă. 

Pitman murmură însă : 

— Un gogoman nemaipomenit ! 

— Ba nu e deloc așa ceva. Nu vezi că știe cine e cel 
mai bun avocat consultant din Londra ? Și nu oricine îţi 
poate spune numele lui. Dar, apropo, nu-i așa c-am in- 
ventat o poveste grozavă ? 

Pitman nu-i răspunse nimic. 


— Ei, na! începu avocatul după o pauză. Ce se în- 
timplă cu mult chinuitul nostru Pitman ? 


104 


— Nu aveai nici un drept să vorbeşti așa cum ai vorbit, 
spuse artistul cu asprime. Cele ce-ai povestit despre mine 
nu aveau nici o rațiune ; m-ai rănit profund. 

— N-am spus nimic despre tine, replică Michael. Am 
vorbit despre Ezra Thomas și te rog să-ţi amintești că nu 
există o asemenea persoană. 

— Cele ce-ai spus sînt însă tot atît de greu de suportat 
şi de mine. 

În acel moment ajunseră la colţul uliței unde credin- 
ciosul văcsuitor de ghete îi aștepta la botul cailor, luîndu-și 
o postură de demnitate majestuoasă. Pianul dădea impresia 
unei mobile abandonate pe camion, în timp ce ploaia îi 
lovea laturile neînvelite şi se scurgea de-a lungul celor 
patru picioare lustruite și elegante. 

Văcsuitorul de ghete fu din nou pus la treabă să adune 
cinci-șase oameni voinici din cîrciuma din apropiere și ast- 
fel începu ultima bătălie a campaniei. Probabil că domnul 
Gideon Forsyth încă nu-şi ocupase locul în trenul pentru 
Hampton Court cînd Michael îi și descuiase ușa apartamen- 
tului și hamalii depuseseră, gemînd, pianul cu coadă marca 
Broadwood în mijlocul holului. 

— Acum, spuse avocatul, după ce dădu drumul oame- 
nilor, o ultimă măsură de precauţie. Trebuie să-i lăsăm 
cheia pianului și trebuie să născocim ceva ca să-l facem 
s-o găsească. la să văd. 

Spunînd acestea, construi un turn de țigări de foi pe 
capacul pianului și-i dădu cheii drumul înăuntru. 

— Sărmanul tînăr ! îl căină artistul, în timp ce coborau 
scările de la intrare. 

— E, într-o situaţie infernală, își exprimă Michael, pe 
un ton sec, acordul. În orice caz, îi va da puteri noi. 

— Amintindu-mi de cele spuse mai înainte, observă 
excepţionalul Pitman, mi-e teamă că am avut o ieșire 
nervoasă cît se poate de nerecunoscătoare. Nu aveam nici 
un drept, îmi dau seama, să mă supăr din cauza unor 
anumite cuvinte, oricît erau de jignitoare, cînd știu că nu 
se refereau cîtuşi de puţin la mine. 

— Nu face nimic! exclamă Michael, urcîndu-se pe 
camion. Nu mai spune nimic, Pitman. Sentimentul ţi-e 
perfect justificat ; nici un om care se respectă nu poate 
cămine indiferent cînd aude cum îi este insultat aliasul său. 


105 


Ploaia încetase între timp, Michael era aproape com- 
plet treaz, se descotorosiseră de cadavru, iar prietenii se 
împăcaseră. Înapoierea în grajdurile cu căruțe era prin 
urmare o adevărată plimbare în zi de sărbătoare (prin 
comparaţie cu etapele anterioare ale aventurilor din după- 
amiaza respectivă). După ce restituiră camionul și plecară 
din curtea grajdurilor, neîntrebaţi nimic de nimeni şi nici 
măcar bănuiţi, Pitman răsuflă adînc ușurat şi plin de 
bucurie. 

— În sfîrşit, zise el, putem pleca acum acasă ! 

— Pitman, spuse avocatul, oprindu-se brusc. Lipsa ta 
de judecată mă îngrijorează nespus. Cum adică! Ne-a 
plouat pînă la piele mai toată ziua, şi tu propui, cu sînge 
rece, să ne duccm acasă! Nu, domnule, luăm un whisky 
fiert. 

Și, apucîndu-și prietenul de braţ, îl conduse hotărît la 
cea mai apropiată cîrciumă. Şi (trebuie să o spun cu regret), 
nici Pitman nu era totalmente împotriva ideii. O dată ce 
se restabilise pacea între ei și dispăruse corpul, o oarecare 
ușurință nevinovată începu să se manifeste şi'în compor- 
tarea artistului, și cînd ciocni paharul, din care ieșeau aburi, 
cu paharul lui Michael, chicoti tare, ca o școlăriţă care se 
socotește într-o mare aventură cînd participă la un simplu 
picnic. 


CAPITOLUL IX 


Strălucitul final al concediului 
lui Michael Finsbury 


Il cunosc personal pe Michael Finsbury şi știu cît e 
de nepotrivit să aibă cineva un asemenea om ca avocat. 
Afacerile mele sînt o poveste veche și sînt legate de ceva 
ce se numeşte recunoştinţă și, ca să nu lungesc mult vorba, 
problemele juridice pe care le ridică, deși sînt acum de 
natură foarte corectă, se află (sînt mulțumit să o pot spune) 
în întregime în mîinile lui Michael. Partea proastă este că 


106 / 


nu am deloc memoria adreselor. Învăţ cîte una pentru fie- 
care cunoscut — e prinosul prieteniei ; însă prietenul care 
ulterior, își schimbă reşedinţa, e un om mort pentru mine, 
memoria mea reluzînd să-l mai urmărească. De aceea, se 
întîmplă ca, deoarece întotdeauna îi scriu lui Michael la 
birou, să nu pot fi sigur de numărul casei lui de pe King's 
Road. Desigur (ca şi vecinii mei), am fost și eu la cîte un 
dineu la el, acolo. În ultimii ani, de cînd a devenit un om 
bogat, şi-a neglijat afacerile şi a fost primit într-un club 
select, astfel de mici petreceri au devenit foarte obișnuite 
pentru el. Invită cîțiva buni cunoscuți la rezedința lui 
— toți oamenii de cultură clasică greacă, cum sînt şi eu, 
de exemplu — dacă are norocul să fiu liber in seara res- 
pectivă — și, drept urmare oricine poate observa (chiar şi 
Maiestatea Sa) un şir de cupeuri, trecînd în trap voios 
prin parcul St. James, pentru ca, după un sfert de oră, in- 
vitaţii să stea împrejurul uneia din cele mai alese, mai 
îmbelșugate și mai distinse mese din Londra. 

În momentul însă cînd scriu aceste rînduri, casa din 
King's Road (să continuăm să-i spunem : Numărul 233) 
era lăsată în pace. Cînd Michael primea oaspeţi, îi invita 
în saloanele restaurantului Nichol sau  Verrey, așa încît 
ușa locuinţei sale particulare rămînea închisă chiar pentru 
prieteni. Etajul superior, care era foarte însorit, era rezer- 
vat tatălui său ; salonul nu se deschidea niciodată ; numai 
sufrageria era scena unde se desfășura viața lui Michael. 
Ca urmare, îl găsim în momentul de față luîndu-și cina, 
după concediul petrecut împreună cu Pitman, în plăcutul 
său apartament, ferit de ochii curioșilor de pe King's Road 
de obloane de sîrmă împletită şi avînd toţi pereţii căptușiți 
cu rafturi conținînd o bibliotecă fără pereche în Londra, 
constituită din volume de poezii şi procese penale. O 
doamnă în vîrstă, uscățivă, cu ochi foarte strălucitori* şi 
gura pungită într-o manieră ridicolă, se îngrijea de gos- 
podăria avocatului ; fiecare trăsătură de pe faţa ei arăta 
că era o veche servitoare a casei și fiecare cuvînt care 
ieşea de pe buzele ei arăta strălucita calitate de a fi de 
origine scoțiană, așa că teama care-i cuprinde chiar pe 
cei mai viteji în fața acestei viguroase împlețiri de cali- 
tăţi, nu era deloc străină sufletului prietenului nostru. Pa- 
harul de whisky fiert încălzind oarecum jăraticul vinului 


197 


de Heidsieck, crease un tablou mișcător pentru oricine ar 
fi văzut apriga străduință a stăpinului de a apare într-o 
lumină sobră în ochii servitoarei; așa că atunci cînd 
spuse : 

— .Mă gîndesc, Teena, să iau un coniac cu sifon, Mi- 
chael vorbi asemenea cuiva care se îndoiește de puterea sa 
de convingere şi nu e sigur nici pe jumătate că va fi as- 
culiat. 

— Nici vorbă de așa ceva, domnule Michael, a fost 
replica promptă a menajerei. Un pahar de vin negru cu 
apă, e destul. 

— Fie și așa, Teena. Nu mă îndoiesc că dumneata știi 
mai bine, spuse stăpînul. Totuși află că am avut azi o zi 
foarte obositoare la birou. 

— Cum așa ? se miră femeia. Nici n-aţi fost măcar 
prin preajma biroului ! 2 

— Ba am fost ; am fost de mai multe ori cu treburi în 
Fleet Street, replică Michael. 

— Grozave treburi aţi avut toată ziua de azi ! exclamă 
bătrînica cu vioiciune glumeață. Deodată însă strigă: 
Luaţi seama să nu-mi spargeţi paharele de cristal! în- 
tr-un moment în care avocatul era cît pe-aci să dea jos de 
pe masă paharele. 

— Și ce mai face dumnealui ? întrebă Michael. 

— Ca de obicei, domnule Michael, așa cum își va duce 
toată viața ; e un om brav ! veni răspunsul. Dar să știți 
că nu siînteți primul care mă întreabă despre el azi. 

— Nu?! se miră avocatul. Cine a mai întrebat? 

— E ceva comic, spuse Teena, înverşunată. Un prie- 
ten al dumneavoastră, domnul Morris. 

— Morris! Şi ce-a vrut neobrăzatul aici? întrebă 
Michael. 

"— Ce-a vrut ? Să-l vadă! răspunse menajera comple- 
tînd sensul vorbelor sale cu o mișcare a degetului mare 
către tavan. Asta-i ce-a vrut, dar eu știu ce trebuie să 
fac. A încercat să mă mituiască, domnule Michael. Să mă 
mituiască, pe mine ! repetă ea cu un aer de dispreţ impo- 
Sibil de imitat. Așa ceva nu e de demnitatea unui adevărat 
gentleman. 

— A încercat el asta ! exclamă Michael. Fac pariu că 
nu ţi-a oferit prea mult. 


108 


— Desigur că a încercat, răspunse Teena, dar oricît 
continuă Michael s-o întrebe, nu izbuti să afle de la ea 
suma cu care încercase zgîrcitul negustor de pielărie să o 
corupă. Dar l-am trimis la plimbare, spuse ea cu demni- 
tate. Nu mai vine el curînd pe aici. 

— Nu trebuie să-l vadă pe tata, să știi. la seama, 
spuse Michael, n-am deloc intenţia să organizez nici un 
fel de expoziție publică pentru un mic ticălos ca el! 

— N-aveţi teamă, nu-l las să-l vadă, răspunse credin- 
cioasa sa menajeră. Dar, știți care-i hazul, domnule Mi- 
chael — aoleu ! luaţi seama că vărsaţi sosul și abia am pus 
o față de masă curată ! — hazul colosal este că el crede că 
tatăl dumneavoastră e mort şi că ţineţi faptul ascuns. 

Michael fluieră amuzat. 

— Trebuie să pui un hoţ să prindă alt hoț, reflectă el. 

— Exact ce i-am spus și eu! exclamă femeia în- 
cîntată. 

— Am să-l fac să plătească pentru treaba asta, adăugă 
Michael. , 

— N-aţi putea să-l daţi în vreun fel în judecată ? su- 
geră Teena cu ferocitate. 

— Nu, cred că nu! Şi sînt, dealtfel, foarte sigur că 
nici nu vreau, adăugă Michael. Dar, ascultă, Teena, nu 
cred deloc că acest vin roșu e natural; nu e un vin să- 
nătos și vrednic de încredere. Dă-mi, te rog, un coniac cu 
sifon, fii un suflet bun ! 

Fața Teenei luă o expresie dură ca granitul. 

— Bine! Atunci, spuse avocatul îmbufnat, nu mai 
mănînc nimic. 

— Faceţi cum vreţi în privinţa asta, domnule Michael, 
zise Teena şi începu să strîngă masa liniștită. 

„Mult aş vrea ca Teena să nu mai fie o slujnică atît 
de credincioasă !“ oftă avocatul, în timp ce ieșea în 
King's Road. 

Ploaia încetase ; vîntul încă bătea, dar aducînd o pros- 
pețime plăcută; orașul, în întunericul transparent al 
nopții, strălucea în lumina felinarelor de pe stradă și scli- 
pea datorită bălților de ploaie care reflectau luminile. 

„Așa e mai bine !“ se gîndi în sinea lui şi o porni în 
direcția cartierului de est, ascultind cu plăcere zgomotul 
roţilor şi al celor un milion de pași din City-ul comercial. 


109 


Apropiindu-se de capătul lui King's Road, își aminti 
de coniacul şi sifonul pe care le ceruse si intră într-un 
Jocal foarte frecveniai. Erau prezenţi un mare numar de 
consumatori : un salahor de la staţia de trăsuri, vreo cinci- 
şase veşnic șomeri, un domn (într-un colţ) care încerca să 
vîndă niște fotografii artistice, pe care le ținea într-o ca- 
setă de piele, unui alt domn foarte tînăr, cu un barbișon 
gălbui şi (în celălalt colţ) doi îndrăgostiți discutînd vreun 
subiect foarte important. Dar personajul central și marea 
atracţie a localului era un bătrînel într-o redingotă neagră 
care apărea evident, recent cumpărată de la confecţii de 
gata. Pe masa de marmură din faţa lui, alături de un 
sandviș și un pahar cu bere, se afla o șapcă cu cozoroc 
uzată. Făcea cu mîna gesturi largi, oratorice, iar glasul 
său, în mod normal subţire, adoptase în mod clar o tona- 
litate înaltă, necesară într-o sală de conferinţe. Cu ajuto- 
rul unor farmece, comparabile cu acelea ale Bătriînului 
Marinar din poemul respectiv, el ţinea acum sub vraja lui 
fata de la tejghea, salahorul de la spălatul trăsurilor și 
patru dintre şomeri. 


— Am cercetat îndeaproape toate teatrele din Londra, 
spunea el, și măsurînd cu pasul intrarea lor principală, am 
constatat că acestea sînt ridicol de necorespunzătoare ce- 
rințelor spectatorilor care le frecventează. Uşile se deschid 
în direcția greşită — nu-mi amintesc acum în care anume, 
dar mi-am notat acest lucru şi-l am acasă. Uşile erau 
foarte adesea încuiate în timpul reprezentaţiilor, atunci 
cînd sala era literalmente arhiplină cu spectatori englezi. 
Probabil că dumneavoastră nu aţi avut ocaziile mele de a 
face comparații între ţări străine îndepărtate, dar vă pot 
asigura că acest lucru a fost constatat din vremuri de de- 
mult ca un semn al guvernării aristocratice. Credeţi că în- 
tr-o ţară care se autoguvernează realmente, astfel de abu- 
zuri ar putea exista ? Rațiunea dumneavoastră, deși fără de 
învăţătură, vă spune că nu. Să luăm Austria, o ţară pro- 
babil redusă mai mult la sclavie decît Anglia. Am stat de 
vorbă personal cu unul din supraviețuitorii teatrului Ring 
din Viena și deși germana lui colocvială nu era prea bună, 
am reușit să-mi formez o idee destul de clară despre ce 
credea el în legătură cu cazul respectiv. Dar ceea ce poate 
va prezenta şi mai mult interes pentru dumneavoastră, 


110 


este acest articol în legătură cu problema discutată, decu- 
pat dintr-un ziar vienez, pe care vi-l voi citi acum, tra- 
ducîndu-l pe măsură ce-l citesc. Puteţi vedea și dumnea- 
voastră : e scris în alfabetul german. 

Vorbitorul ridică în sus articolul pentru a putea fi veri- 
ficat de oricine, într-un mod foarte asemănător cu acela 
în care un scamator pasează o portocală ce urmează să 
fie folosită în scamatorie la toți spectatorii din rîndul întîi. 

— Salutare, bătrîne domn ! Dumneavoastră sînteţi ? i 
se adresă Michael, punînd mîna pe umărul oratorului. 

Acesta se întoarse cutremurat de spaimă, și înfăţișă 
celor din spatele său chipul domnului Joseph Finsbury 

— Tu eşti, Michael ! exclamă el. Nu e nimeni cu tine, 
nu-i așa ? 

— Nu, răspunse Michael,  comandind un coniac cu 
sifon. Nu e nimeni cu mine ; pe cine aştepţi ? 

— Mă gîndeam la Morris sau John, spuse  bătrînul, 
evident foarte ușurat. 

— Ce dracu să fac eu cu Morris sau John ? exclamă 
nepotul. 

— E ceva în asta, replică Joseph. Cred că pot avea în- 
credere în tine. Sînt sigur că ai să mă ajuţi. 

— Nu înțeleg deloc ce vrei să spui, replică avocatul. 
Dar dacă ai nevoie de bani, să ştii că sînt lefter. 

— Nu-i vorba de asta, dragă băiete, spuse unchiul, 
scuturîndu-i mîna. Îţi voi spune totul îndată. 

— Foarte bine, reluă nepotul. Fac cinste, unchiule 
Joseph. Ce vrei să iei ? 

— În cazul acesta, răspunse bătrînul domn, voi lua 
încă un sandviș. Sînt sigur că ești surprins, continuă el, 
găsindu-mă într-o cârciumă ; dar, de fapt, procedez con- 
form unui principiu sănătos al meu și puţin cunoscut... 

— Ba e mai bine cunoscut decît crezi, spuse Michael, 
sorbind din paharul de coniac cu sifon. Şi eu mă confor- 
mez acestui principiu cînd vreau să beau ceva. 

Bătrînul domn, care dorea foarte mult să-l cîştige pe 
Michael de partea lui, rîse învesclit : 

— Eşti nemaipomenit de spiritual, spuse el. Să ştii că 
de foarte multe ori te găsesc extrem de amuzant. Dar în 
legătură cu principiul despre care tocmai voiam să vorbesc 


aici, vreau să spun că trebuie să ne acomodăm obiceiu- 


111 


rilor ţării (oricît ar fi acestea de înapoiate) în care ne-a 
aruncat soarta. De exemplu, în Franța lumea se duce să-și 
ia masa la o cafenea ; în America, la ceea ce se cheamă un 
„local pentru două îmbucături“ ; în Anglia lumea recurge 
la un local ca cel de faţă, pentru a lua o gustare. Cu 
sandvișuri, ceai și cîteodată un pahar cu bere amară, 
cineva poate trăi îndestulat la Londra, numai cu paispre- 
zece lire şi doisprezece șilingi pe an. 

— Ştiu asta, îi întoarse vorba Michael, dar n-ai inclus 
şi hainele, spălatul rufelor şi nici  încălțămintea. Toate 
cheltuielile, inclusiv ţigările de foi și cîte o petrecere, din 
cînd în cînd, pe mine mă costă peste șapte sute de lire 
pe an. 

Aceste cuvinte au fost dealtfel ultima întrerupere din 
partea lui Michael care a continuat apoi să asculte, amu- 
zat și în tăcere, restul predicii unchiului său. Joseph a 
trecut în continuare, repede, la reformele politice și de 
la acestea la teoria barometrului, însoţită de o dare de 
seamă documentată a manifestărilor  vîntului bora din 
Marea Adriatică. De la această temă a trecut la cea mai 
bună metodă de predare a aritmeticii la surdomuţi, după 
care, sandvișul fiind consumat, explicuit valde feliciter, 
cum spuneau romanii. Citeva clipe mai tirziu, cei doi 
ieşiră în King's Road. 

— Michael, spuse unchiul său, motivul pentru care mă 
aflu aici este că nu mai pot să-i mai rabd pe cei doi ne- 
poţi ai mei. Sînt absolut insuportabili. 

— Te cred, unchiule, fu de acord și Michael. Nici eu 
n-aş putea rămîne în tovărășia lor nici o clipă. 

— Nu-mi dădeau voie să vorbesc deloc, continuă bă- 
trînul domn cu amărăciune. Nu-mi permiteau nici măcar 
să scot un cuvînt. Cînd căutam să zic și eu ceva, îmi astu- 
pau gura cu cîte o obrăznicie. Îmi dădeau doar un creion 
două, neţinînd seama că aveam nevoie de mai multe ca 
să-mi pot face notările mele privitoare la probleme de 
interes coviîrșitor ; fereau ziarul de mine cum ferești un co- 
pilaș de o gorilă. Or, tu mă cunoşti, Michael; eu trăiesc 
numai pentru calculele mele ; eu trăiesc pentru multila- 
teralele și veșnic schimbătoarele mele păreri asupra vieţii ; 
tocurile, hîrtia şi gazetele sînt mai importante pentru mine 
decît hrana și băutura ; așa că viața mea devenise abso- 


112 


lut de nesuportat în momentul cînd, în zăpăceala creată de 
nefericitul accident de cale ferată de la Browndean, am 
izbutit să evadez. Cei doi mă consideră, fără îndoială, 
mort și încearcă să înșele lumea din cauza tontinei. 

— Apropo, cum stai cu banii ? întrebă Michael bine- 
voitor. 

— Din punct de vedere pecuniar, sînt bogat, îi ex- 
plică voios bătrânul. Trăiesc în prezent dintr-un venit de 
o sută de lire pe an; am cantități nelimitate de tocuri şi 
hîrtie ; libertatea de a mă duce la biblioteca de la British 
Museum, de unde obțin cărți și îmi cumpăr totodată toate 
ziarele pe care am poftă să le citesc. Să știi, însă, că e 
într-adevăr extraordinar cît de puțin are cineva nevoie 
să-și bată capul cu cărțile, cînd are preocupări de ordin 
intelectual, în epoca noastră înaintată. Ziarele ne furni- 
zează toate cunoștințele de care avem nevoie. 

— Am să-ţi propun ceva, spuse Michael, vino să lo- 
cuiești la mine. 

— Michael, spuse bătrînul domn, ești foarte amabil, 
dar n-ai cum să cunoşti situația cu totul aparte în care mă 
aflu. E vorba de oarecari complicaţii financiare ; în cali- 
tatea mea de tutore, faptele mele nu au fost întotdeauna 
prea fericite ; și fără să exagerez cu nimic, află că sînt 
complet în puterea acelui ticălos de Morris. 

— Atunci trebuie să te deghizezi, strigă Michael cu 
aprindere ; îţi voi împrumuta o pereche de ochelari cu 
sticlă obișnuită și o pereche de favoriţi roşii. 

— M-am gîndit și eu la așa ceva, declară bătiînul 
domn. Dar mi-a fost teamă să nu atrag atenţia asupra mea 
în modesta locuință pe care o ocup. Lumea aristocrată, 
îmi dau prea bine seama... 

— Dar să te întreb ceva, îl întrerupse Michael. Cum 
de-ai ajuns să ai bani ? Nu te ascunde de mine, unchiule ; 
ştiu totul despre tutela ce ți s-a încredinţat și de talmeș- 
balmeșul pe care l-ai făcut din ea, ca şi de tranzacţia pe 
care ai fost nevoit s-o faci cu Morris. 

Joseph îi relată operațiile bancare pe care le făcuse. 

— A! dar să știi că nu merge, exclamă avocatul. Ai 
intra! la mare belea. Nu aveai nici un drept să faci ceea 
ce ai făcut. 


113 


— Totul e proprietatea mea, Michael, protestă bătrinul 
domn. Eu sînt cel care am întemeiat firma și am condus-o 
conform principiilor elaborate în întregime de mine. 

— Asta e foarte bine, spuse avocatul ; dar ai încheiat 
o tranzacție, deşi e adevărat că ai fost silit s-o închei. 
Chiar şi așa poziția dumitale era extrem de șubredă, însă 
acum, dragul meu domn, înseamnă boxa acuzaților. 

— Nu se poate ! strigă Joseph. Legea nu poate fi chiar 
atît de nedreaptă ! | 

— Şi hazul întregii afaceri, îl întrerupse Michael, iz- 
buenind într-un rîs zgomotos, hazul întregii afaceri este 
că ai nenorocit firma dumitale de comerț de pielărie ! 
Trebuie să recunosc, unchiule, că ai niște idei foarte stra- 
nii în privinţa legilor, dâr îmi place umorul de care dai 
dovadă. 

— Nu văd nimic de rîs în toate astea, îl apostrofă dom- 
nul Finsbury, acru. 

— Şi fiindcă vorbim despre afaceri : are Morris vreo 
împuternicire să semneze în numele firmei? întrebă 
Michael. 

— Nu are nimeni nici o împuternicire, în afară de 
mine. 

— Bietul Morris ! Vai de el, bietul nenorocit ! exclamă 
Michael în culmea bucuriei. Cum mai susţinea el cara- 
ghioslicul că ești acasă ! Aoleu, Morris ! Dumnezeu mi te-a 
dat pe mină! Ia să văd, unchiule, cît crezi că valorează 
acum firma de pielărie ? 

— Valora o sută de mii de lire, spuse Joseph cu amă- 
răciune, atunci cînd o conduceam eu. Dar mai tîrziu am 
angajat un scoțian — se presupunea că era foarte iscu- 
sit — totul se limita la ţinerea registrelor, nici un contabil 
din toată Londra n-ar fi putut însă înţelege nimic din mo- 
dul cum ținea el contabilitatea. După el a urmat Morris, 
care e absolut incompetent. Acum firma valorează foarte 
puţin. Morris a încercat s-o vîndă anul trecut, dar firma 
„Pogram și Jarris“ i-a oferit numai patru mii de lire. 

— Am să încep să mă ocup de comerț de pielărie, spuse 
Michael cu hotărire. 

— Tu? sc miră Joseph. Nu te sfătuiesc s-o faci. În 
tot imperiul comerţului nu există nimic mai fantastic de 


114 


instabil decît fluctuațiile de preţuri de pe piaţa pielări- 
ilor. Modul cum sînt influențate de orice, e pur și simplu 
ucigător. | 

— Unchiule Joseph, aş vrea să te întreb acum ce ai 
făcut cu banii pe care i-ai luat de la bancă ? schimbă avo- 
catul vorba. 

— I-am depus la o altă bancă şi mi-am păstrat din ei 
douăzeci de lire, răspunse prompt domnul Finsbury. Dar 
de ce mă întrebi ? 

— Bine, continuă Michael. Îţi voi trimite miine un 
funcționar cu un cec pentru o sută de lire. Îi dai în schimb 
un cec să ridice de la banca dumitale întreaga sumă ȘI s-o 
restituie băncii Anglo-patagoneze, dîndu-i unele explicații 
pe care voi încerca să le găsesc pentru dumneata. Lucrul 
acesta te va scoate din încurcătură și întrucît Morris nu 
se poate atinge de un singur ban fără să comită un fals, 
micul meu plan nu va suferi cu nimic. B 

— Şi ce vrei să mă fac ? întrebă Joseph. Nu pot trăi 
cu aer! | 

— N-ai auzit ? îl linişti Michael. Îţi trimit eu un cec 
de o sută, ceea ce înseamnă că îţi mai rămîn optzeci pen- 
tru nevoile dumitale. După ce îi cheltuiești, cere-mi, şi-ţi 
mai dau. 

— Totuși, prefer să nu depind de generozitatea ta, con- 
tinuă Joseph, mușcîndu-și mustaţa albă. Prefer să trăiesc 
din propriii mei bani, odată ce-i am. 

Michael îl apucă de braţ. 

— Oare nimic nu te poate face să înţelegi, exclamă el, 
că încerc să te salvez de închisoare ? 

Seriozitatea nepotului îl cutremură pe bătrîn. 

— Simt că va trebui să mă ocup și de studiul legilor, 
spuse el. Va fi un domeniu nou, deoarece deși, fără îndo- 
ială, înţeleg principiile generale ale acesţora, niciodată nu 
m-am preocupat de detalii şi acest punct de vedere al tău 
mă ia complet prin surprindere. Dar poate să ai dreptate 
și, fără îndoială, la vîrsta mea — deoarece nu mai sînt 
tînăr — o perioadă mai lungă de închisoare mi-ar fi extrem 
de dăunătoare. Dar, dragul meu nepot, eu nu am nici un 
drept asupra ta; tu n-ai nici o obligaţie să mă întreţii. 

— Nu face nimic, replică Michael. Probabil că va re- 
zulta așa ceva din firma de pielărie. 


115 


Notîndu-şi apoi adresa bătrînului domn, Michael se 
despârţi de el la colțui străzii. 

„Ce formidabil bătrîn aiurit! se gîndi Michael în sinea 
lui. Şi ce lucru ciudat e viața ! Se pare că sînt osîndit să 
fiu unealta Providenţei. Să mă gindesc puţin: Ce-am 
făcut eu azi? M-am descotorosit de un cadavru, l-am 
salvat pe Pitman, l-am salvat pe unchiul Joseph, l-am fă- 
cut pe Forsyth să-și ascută mintea și am băut o groază de 
băuturi proaste. Să le încunun pe toate cu o vizită la verii 
mei și să mă dovedesc instrumentul Providenţei de-adevă- 
ratelea. Miine mă pot ocupa de problema pielăriilor, dar în 
noaptea asta mă duc să-i învio'ez din spirit de prietenie. 

Un sfert de oră mai tîrziu, în timp ce ceasurile orașului 
băteau ora unsprezece, unealta Providenţei descinşe din- 
tr-un cupeu și, rugîndu-l pe birjar să-l aștepte, ciocăni la 
ușa cu nr. 16 de pe John Street. 

Morris îi deschise imediat. 

— A! Tu ești, Michael, zise el, barîndu-i cu grijă des- 
chizătura îngustă a ușii. E foarte tîrziu. 

Michael, fără să scoată un cuvînt, înaintă spre el, îi 
prinse călduros mîna şi-l strînse cu atîta putere încît posa- 
cul stăpîn al casei se trase înapoi. Profitînd de această 
mișcare, avocatul puse piciorul în hol și trecu de acolo în 
sufragerie, cu Morris imediat în spatele lui. 

— Unde-i unchiul Joseph ? întrebă Michael luînd loc 
într-un fotoliu foarte comod. 

— Nu s-a simţit prea bine în ultimul timp, răspunse 
Morris. Se află acum la Browndean unde îl îngrijește John. 
Eu sînt singur, după cum vezi. 

Morris zîmbi în sinea lui. 

— Vreau să-l văd într-o problemă deosebit de im- 
portantă, 

— Nu poţi să te aștepți să te las să-l vezi pe unchiul 
meu, cînd nici tu nu vrei să mă lași să-l văd pe tatăi tău, 
replică Morris. 

— Aiurea ! replică Michael. Tatăl meu e tatăl meu, în 
timp ce Joseph e tot atîta unchiul meu cît e și al tău și nu 
ai voie să-l sechestrezi nicicum. 


— Nu-l sechestrez, răspunse Morris, încăpăţinat. Un- 


chiul nu se simte bine. E grav bolnav şi nu poate fi văzut 
de nimeni. 


116 


— Am să-ți spun atunci ceva, spuse Michael. Vreau s: 
fiu foarte sincer. Am venit acum eu la tine, Morris, î 
mare grabă ; am venit să cădem la o tranzacţie. 

Sărmanul Morris, se făcu palid la față ca un mort; 
pentru ca apoi să se facă roşu de mînie pînă în vîrful ure- 
chilor din cauza nedreptăților destinului faţă de oameni. 

— Ce vrei să spui ? strigă el, pierzîndu-și glasul. Nu 
cred nici un cuvînt din tot ce spui! 

Însă cînd Michael îl asigură de seriozitatea intenţiilor, 
Morris îi replică, năpădit de un alt val de roşeaţă 
puternică : 

— În cazul acesta, spuse el, acum nu vreau eu. Așa că 
n-ai decît să-ţi bei oferta cu apă neîncepută. 

— Aha ! exclamă Michael, pe un ton straniu. Spui că 
unchiul tău este grav bolnav, și totuși nu vrei să cădem 
la nici o tranzacţie ? E ceva foarte necurat în toată aface- 
rea asta. 

— Ce vrei să spui ? se răsti Morris cu glasul răgușit. 

— Nu spun decit că e ceva foarte necurat la mijloc, 
replică Michael, adică ceva ce ţine de lumea afacerilor 
dubioase. 

— Vrei să insinuezi ceva ? strigă Morris furtunos, în- 
cercînd să joace tare. 

— Să insinuez ? îi repetă Michael întrebarea. Hai să 
nu folosim expresii penibile. Mai bine să ne înecăm neîn- 
ţelegerile într-o sticlă de băutură, ca două rude iubitoare. 
„Cele două rude iubitoare“, piesă uneori atribuită lui 
Shakespeare, adăugă el. 

Mintea lui Morris trudea ca o piatră de moară. 

„Oare bănuiește ceva ? Sau e doar un'joc al întîmplă- 
rii ? Să-l iau cu binișorul sau să-l iau de sus? Mai bine 
să-l iau cu binişorul“, își încheie el raționamentul. „Mă 
ajută să cîştig timp.“ 

— Ei bine, zise Morris cu glas tare și cu o voioşie for- 
țată și prefăcută. De mult n-am mai petrecut noi doi o 
seară împreună, și cu toate că obiceiurile mele sînt (așa 
după cum știi) foarte temperate, voi face acum o excepție. 
Scuză-mă un moment, cît mă duc să aduc o sticlă de whisky 
din pivniţă. 


=] 


117 


— Să nu aduci whisky pentru mine, spuse Michael ; 
ori puţin vin vechi de Champagne, nefermentat, dacă ai; 
ori, dacă nu, nimic. 

Pentru o clipă. Morris rămase nehotărît, deoarece vinul 
de Champagne era foarte scump. Dar în clipa următoare 
părăsi camera fără să scoată un cuvînt. Mintea sa ageră 
percepu imediat un avantaj pe care i-l oferea situaţia. 
Cerindu-i să-i aducă ce avea el mai bun în pivniţă, Michael 
îi cădea în palmă. 

„Să aduc numai o sticlă ? se gîndi Morris. Al naibii să 
fiu dacă nu-i aduc două! Nu-i acum cazul să fac econo- 
mii; dacă animalul se îmbată, nu se poate să nu-i store 
secretul.“ 

Ca urmare, a revenit în casă cu două sticle. A adus apoi 
și două pahare, pe care le-a umplut cu un gest de largă 
ospitalitate. 

— În sănătatea ta, vere ! închină el cu veselie. Vreau 
să bei cît ţi-e pofta, cînd ești oaspetele meu. 

Michael își bău paharul pe îndelete, stînd în picioare 
lîngă masă ; apoi și-l umplu din nou și se întoarse la foto- 
liul său, ducînd sticla cu el. l 

— Pradă de război ! spuse el pe un ton de parcă şi-ar 
fi cerut scuze. Cel slab e executat. Asta înseamnă artă, 
Morris, artă ! 

Morris nu putu găsi nici un răspuns așa că, pentru cîtva 
timp, se. așternu tăcerea. Dar două pahare de vin de 
Champagne produseră o schimbare rapidă în Michael. 

— Îţi lipsește vioiciunea, Morris, începu el. Oi fi tu 
profund, dar să mă ia ciorile dacă poate spune cineva că 
ești și băiat de viaţă ! 

— Ce te face să crezi că sînt profund ? întrebă Morris, 
asumîndu-și un aer de modestie mulțumită. : 

— Faptul că nu vrei să ajungi la o tranzacţie, spuse 
avocatul. Eşti un mare ticălos, Morris, un foarte mare tică- 
los, că nu vrei să ajungi la o tranzacţie — ești un ticălos 
fără pereche ! Ai un vin foarte bun; e singura calitate 
distinsă în familia Finsbury, acest vin. E ceva mai de preţ 
decît un titlu aristocratic — mult mai de preț. Mă întreb, 
însă, cum se poate ca cineva avînd un asemenea vin excep- 
tional în pivniţă, să nu vrea să ajungă la o înţelegere. 


118 


— Păi, nici tu n-ai vrut să ajungi la o înțelegere mai 
înainte, știi doar, replică Morris zîmbind. Dacă schimbăm 
acum rolurile, jocul e perfect corect. 

— Mă întreb de ce nu aș ajunge eu la o înţelegere ? Mă 
întreb de ce n-ai ajunge tu la o înţelegere ? Mă întreb de 
ce fiecare din noi socotește că celălalt nu ar vrea așa ceva ? 
Problema e într-adevăr „remarcabilă“... remarcabilă, con- 
tinuă el învingîndu-și dificultăţile de pronunțare, nu fără 
vădită mîndrie. Mă întreb la ce se gîndeşte fiecare dintre 
noi — tu nu ? 

— Care crezi tu că este motivul atitudinii mele ? în- 
trebă Morris cu șiretenie. 

Michael se uită la el și-i făcu cu ochiul. 

— Unul tare, zise el. Mișcarea următoare va fi, desigur, 
să-mi ceri să te scot din mlaștina în care ai căzut. Știu că 
sînt trimisul Providenţei, dar nu chiar pînă într-atita ! 
N-ai decît să ieşi de-acolo singur, ca Esop și vulpea lui. 
Trebuie să fie o încurcătură îngrozitoare pentru un tînăr 
orfan de patruzeci de ani... comerțul acela cu pielărie... și 
cîte altele... ! 

— Te asigur că nu înţeleg nimic din tot ce spui, zise 
Morris. 

— Nu sînt sigur că înţeleg nici eu însumi, zise Michael. 
Vinul e însă excelent, dom'le — excelent. Nimic de zis îm- 
potriva lui. Rămîne numai un lucru : un unchi foarte pre- 
țios a dispărut. Așadar, ce vreau să știu este: unde e 
unchiul cel prețios ? 

— 'Ţi-am spus odată !E la Browndean răspunse Morris, 
ștergîndu-și pe furiș fruntea nădușită, deoarece aceste in- 
sinuări repetate începuseră să-l zdruncine cumplit. 

— E foarte ușor să spui Brown... Browndee... ba nu e 
chiar așa de uşor, la urma urmei ! exclamă Michael. Ușor 
de spus ; orice lucru e ușor de spus, cînd poţi să-l spui. 
Ceea ce nu-mi place este totala dispariție a unui unchi. 
Nu se procedează așa în afaceri. Şi clătină din cap. 

— Totul e foarte simplu, replică Morris, trudindu-se 
să apară calm. Nu e vorba de nimic misterios. E acum la 
Browndean, din cauza unui șoc puternic suferit în timpul 
accidentului. 

— Aha ! exclamă Michael. Trebuie să îi suferit un șoc 
al naibii de puternic ! 


119 


— De ce spui asta ? izbucni Morris tăios. 

— Am aflat din cea mai bună sursă posibilă. Chiar tu 
mi-ai spus acest lucru, zise avocatul. Dar dacă îmi spui 
altceva acum, desigur că sînt obligat să cred sau prima 
poveste sau pe cealaltă. Faptul important este — na! am 
răsturnat sticla. Vinul ăsta vechi e excelent pe covor. Fapt 
important este : unchiul cel prețios e oare mort și îngropat ? 

Morris sări în sus de pe scaun. 

— Ce vrei să spui ? gifii el. 

— Spun că excelenta băutură e pe covor, răspunse 
Michael, ridicîndu-se și el în picioare. O băutură excelentă 
produce o epidermă sănătoasă. Oricum, totul s-a sfîrşit 
acum. Complimentele mele afectuoase Unchiului Cham- 
pagne. 

— Nu cumva vrei să pleci ? ! exclamă Morris. 

— Îmi pare grozav de rău, bătrîne. Trebuie să stau de 
veghe lingă un prieten bolnav, spuse Michael, clătinîndu-se. 

— Să ştii că nu pleci de-aici pînă nu-mi explici insi- 
nuările tale, îl ameninţă Morris cu înverșunare. Ce-ai vrut 
să spui ? Ce te-a adus aici ? 

— Nici un gînd rău, te asigur, zise avocatul, în timp ce 
deschidea ușa ; îmi fac numai datoria ca emisar al Pro- 
videnţei, 

Își dibui anevoie drumul spre ușa din față, o deschise 
cu oarecare greutate şi apoi cobori treptele de la intrare 
unde îl aștepta cupeul. Birjarul somnoros își înălță capul, 
în timp ce Michael se apropia, și îl întrebă unde să-l ducă. 

Michael observă că Morris îl urmase pînă în capul scării, 
așa că deodată îi veni o inspirație fericită. 

„Să găsesc ceva să-l sperii,“ își spuse el în gînd. 

— Mînă la Scotlan Yard, continuă el cu glas tare și 
cleios, spucîndu-se de roată, ca să-și păstreze echilibrul. 
E ceva diavolesc, putregăit și necurat cu acești veri ai mei. 
Trebuie să se lămurească totul. Mînă la Scotlan Yard. 

— Cred că nu vreţi asta, domnule ? spuse birjarul cu 
compătimirea binevoitoare a omului din popor pentru un 
gentleman în stare de ebrietate. Mai bine vă duc acasă, 
domnule ; puteți merge mîine la Scotland Yard. 

— Mă sfătuiești oare ca prieten sau câ om de legi să 
nu mă duc la Școtlan” Yard ast'noapte ? întrebă Michael. 
Bin’ atunci, lasă Şcotlan Yard; mînă la Barul Veseliej. 


120 


— Barul Veseliei e închis la ora asta. 

— Atunci acasă, adăugă Michael, cu aceeași voioșie. 

— Unde anume ? 

— Să-ţi spun drept, nu-mi aduc aminte, zise Michael, 
urcînd în trăsură. Mînă la Școtlan Yard și întreabă acolo. 

— Dar desigur că aveţi o carte de vizită la dumnea- 
voastră, întrebă mai departe omul prin mica fersstruie 
care-l despărțea de interiorul cupeului. Daţi-mi, vă rog, 
portvizitul dumneavoastră. 

— Ce id-idee, într-o trăsură! strigă avocatul scoţîn- 
du-și portvizitul și înmînîndu-l birjarului. 

Omul citi la lumina felinarului : Domnul Michael Fins- 
bury, 233, King's Road, Chelsea. 

— Aceasta e, domnule ? 

— Chiar așa ! strigă Michael. Mînă într-acolo dacă poți 
să vezi drumul. 


CAPITOLUL X 


Gideon Forsyth și pianul Broadwood 


Cititorul] cunoaşte poate acel impresionant volum inti- 
tulat „Cine a dat ceasul înapoi ?“ de E.H.B., care a putut fi 
văzut mai multe zile de-a rîndul la standurile de cărți din 
gările Londrei, și care apoi a dispărut complet de pe su- 
prafața pămîntului. Fie că Timpul, care devorează totul, 
se hrănește în mod predilect cu cărți vechi, fie că Provi- 
denţa a decretat o lege specială în favoarea autorilor, fie 
că aceștia din urmă au luat legea în propriile lor mîini şi 
s-au constituit într-o organizație conspirativă ticăloasă 
avînd un cuvînt de ordine pe care mai curînd aş muri 
decît să-l trădez, și o pornesc, în noapte, sub conducerea 
unor șefi voinici ca domnii James Payn sau Walter Besant, 
pentru a-și îndeplini misiunea de a prăda pe ascuns 
chioșcurile și librăriile — ceea ce se constată sigur este 
cel puțin că vechile cărți dispar, făcînd loc unor cărţi noi. 


Ca dovadă a acestui lucru, se crede că în prezent mai există 


121 


numai trei exemplare din volumul „Cine a dat ceasul 
înapoi ?“, din care unul la Biblioteca Muzeului Britanic, 
ascuns cu succes datorită unei înregistrări greșite în cata- 
log ; un altul, într-una din pivnițele (în care se acumu- 
lează partiturile muzicale) ale bibliotecii avocaţilor din 
Edinburgh ; şi al treilea, legat în marochin, în posesia 
domnului Gideon Forsyth. Pentru a explica soarta cu totul 
aparte de care s-a bucurat acest exemplar luxos al ediţiei, 
cea mai simplă teorie este să se presupună că Gideon ad- 
miră fără îndoială conţinutul cărţii. Rațiunea acestei ad- 
miraţii ar putea să apară însă (pentru aceia care au citit 
cartea) foarte greu de explicat ; dar slăbiciunea unui unchi 
nu are limite și Gideon (și nu unchiul său, ale cărui iniţiale 
el le împrumutase în glumă) era autorul lucrării „Cine a 
dat ceasul înapoi ?“. El nu mărturisise niciodată acest łu- 
cru sau poate că numai unor prieteni intimi, cînd cartea 
era în stadiul de corectură. După apariția cărţii şi eșecul 
ei alarmant, modestia autorului devenise și mai acută, iar 
acum secretul avea să fie, după toate aparențele, mult mai 
bine păstrat, decît acela privitor la numele autorului roma- 
nului ,,Waverley“, publicat, după cum știm, anonim de 


Walter Scott. 

Un exemplar al lucrării (deoarece data povestirii mele 
este ieri), încă figura în singurătatea prăfuită a standului 
de cărţi din gara Waterloo ; şi Gideon aruncă un zîmbet 
dispreţuitor creaţiei gîndirii sale, în timp ce trecu pe Îngă 
stand avînd în mînă biletul pentru Waterloo. Ce deșartă 
fusese ambiția autorului ! Ce departe în urma lui rămăsese 
practica acelei arte copilăreşti ! Ţinînd strîns în mînă pri- 
mul său dosar, se simțea în sfîrșit şi el un om, iar muza 
care prezidează romanele polițiste — probabil o tînără de 
origine franceză — părăsi vecinătatea lui Gideon şi se în- 
toarse să intre în hora întinsă în jurul izvoarelor Helico- 
nului, alături de surorile sale grecoaice. 

Gînduri sănătoase și practice continuau să-l însufle- 
țţească pe tînărul avocat, în călătoria sa. Mereu și mereu 
își imagina cum va fi mica sa vilă la ţară, înconjurată de 
păduricea de stejari uriaşi, care avea să fie viitoarea lo- 
cuinţă. Ca un gospodar chibzuit, proiecta tot felul de îm- 
bunătăţiri în timp ce trecea de la imaginea unei vile la 
alta ; uneia îi adăuga un grajd, alteia un teren de tenis, 


122 


unei a treia îi construia o foarte drăguță cabană cu ambar- 
cațiuni în stil rustic. 

„Cît de puţin timp a trecut — nu se putea să nu se gîn- 
dească — de cînd eram doar un tînăr derbedeu nepăsător, 
care nu dorea decit să ducă o viaţă plăcută! Nu mă in- 
teresa nimic ăltceva decît să mă plimb cu barca și să citesc 
romane polițiste! Treceam pe lingă vilele de la ţară, 
construite în stil vechi, cu grădini întinse de zarzavat, 
grajduri, cabane cu ambarcaţiuni și acareturi spaţioase, 
fără măcar să le arunc o privire și cu atit mai puţin să mă 
interesez de instalaţiile de canalizare. Cum se mai matu- 
rizează un om o dată cu trecerea anilor !“ 

Orice cititor inteligent va recunoaște în aceste ginduri 
prăpădul pe care-l pricinuise domnișoara Hazeltine. Gideon 
o dusese pe Julia direct acasă la domnul Bloomfield si 
după ce acest distins domn fusese făcut să înţeleagă că 
Julia era victima unei crude asupriri, îi îmbrățișă zgomo- 
tos cauza. Se ambalase într-o pasiune nobilă și înflăcă- 
rată, în care, pentru un om cu firea lui, trecerea la fapte 
devine o necesitate. 

— Nu-mi dau seama care e mai rău dintre cei doi: 
ticălosul bătrîn şi potlogar sau neomenosul pui de fiară. 
Voi scrie la ziarul Pali Mall și-i voi demasca... Spui prostii, 
tinere, indivizii ăștia trebuie demascaţi ! E o datorie pu- 
blică a oricărui cetățean. Nu mi-ai spus că individul face 
parte din partidul conservator ? Aha! Așadar, unchiul e 
un radical care ţine conferinţe publice. Fără îndoială atunci 
că și unchiul a fost grav nedreptăţit. Dar, desigur, așa cum 
spui, asta schimbă lucrurile ; nu mai are, chiar în aseme- 
nea măsură aspectul unei datorii publice. 

Apoi căută și găsi imediat o altă descărcare a stării sale 
de agitaţie. Domnișoara Hazeltine (își dădu el deodată 
seama) trebuie să fie ținută departe de asupritorii ei ; ca- 
bana sa plutitoare era gata s-o adăpostească — el tocmai 
se întorsese de o zi sau două din croaziera sa obișnuită. Nu 
există loc mai bun pentru a ascunde pe cineva decît o 
navă-cabană, așa încît în aceeași dimineaţă, deși bătea un 
vînt aspru și rece dinspre răsărit, domnul şi doamna 
Bloomfield, împreună cu domnișoara Julia Hazeltine, por- 
niră în călătoria lor neprevăzulă. Gideon se rugă în zadar 


să [ie luat cu ci, , 


123 


— Nu, Gid, spuse unchiul. Vei fi urmărit ; trebuie să 
te ţii departe de noi. 

Dealtfel, avocatul nu îndrăzni să combată strania ilu- 
zie a unchiului său, fiindcă se temea că dacă văduvea fapta 
lor de orice aureolă de romantism, domnul Bloomfield se 
putea plictisi de aventura în care se angajase. Chibzuinţa 
lui fu răsplăţită fiindcă radical-moşierul, punîndu-și mîna 
grea pe umărul nepotului, îi mai spuse și următoarele 
foarte importante cuvinte : 

— Înţeleg ce urmărești, Gid. Dar dacă vrei să cîştigi 
fata, trebuie să muncești serios, băiete. 

Aceste vorbe plăcute îl însufleţiseră pe avocat toată 
ziua cît studiase în apartamentul său; ele continuară să for- 
meze baza planurilor sale serioase, în timp ce trenul îl 
ducea val-vîrtej spre Hampton Court. Chiar după ce co- 
bori în gará și începu să se concentreze pentru delicata sa 
întrevedere, glasul unchiului Ned şi ochii Juliei îi erau 
mereu prezenţi în memorie. 

Dar iată că începu să plouă cu surprize : în toată lo- 
calitatea Hampton Court nu exista nici o vilă Kumaul, 
nici un conte Tarnow și nici măcar vreun alt conte. Lu- 
crul i se păru ciudat dar, considerat în lumina incoerenţei 
instrucţiunilor ce primise, nu era totuși inexplicabil. Dom- 
nul Dickson era imediat după dejun și se putea să se fi 
făcut vinovat de vreo gravă neglijență în ceea ce privea 
adresa. Care era pasul cel mai potrivit, hotărît şi practic 
pe care trebuia să-l facă ? se întrebă Gideon, și-și răspunse 
imediat : 

— O telegramă, foarte laconică ! 

Fără nici o zăbavă, sîrmele telegrafului fură solicitate 
să transmită fulger următoarea foarte importantă misivă : 

„Dickson, Langham Hotel. Vila și persoanele necunos- 
cute aici. Presupus adresa greşită. Sosesc personal cu pri- 
mul tren. Forsyth.“ 

Și într-adevăr, în faţa hotelului Langham, cu fruntea 
încruntată din cauza goanei și a efortului intelectual, 
Gideon cobori dintr-un cupeu cu calul aburind, nu mult 
în urma telegramei. 


Nu cred că va uita vreodată hotelul Langham. Consta- 
tarea inezistenţei contelui Tarnow a însemnat, desigur 
ceva ; acum insă, faptul că nu exista nici John Dickson și 


124 


nici Ezra Thomas a constituit un șoc de un ordin cu totul 
diferit. Care avea să fie, de ce, și cum avea să se producă 
evenimentul următor ? erau întrebări care se ciocneau în 
creierul său complet înnebunit. Din fiecare punct a ceea ce 
noi numim în glumă intelectul omenesc, porneau telegra- 
fic misive disparate ; şi mai înainte ca virtejul de zăpăceli 
să se fi potolit, avocatul se trezi gonind furios cu trăsura 
spre apartamentul său. Cel puţin acolo își va găsi un adă- 
post unde să se liniștească ; cel puţin acolo va avea un loc 
unde să poată gîndi în liniște. cu acestea în minte, urcă 
treptele de la intrare, introduse cheia în broască și deschise 
ușa, susținut de o umbră de speranţă. 

Înăuntru, totul era cufundat în întuneric, deoarece 
noaptea se lăsase de cîtva timp. Gideon însă își cunoştea 
încăperea și ştia unde se găseau chibriturile : la capătul 
politei șemineului. Se îndreptă prin urmare hotărît în di- 
recția aceea, dar făcînd cîțiva pași, se izbi deodată de un 
obiect greu unde (schimbînd puţin cuvintele unui cîntec 
popular) nu trebuia să se afle nici un obiect greu. Nu era 
nimic acolo cînd plecase : doar a încuiat ușa după el, a 
găsit-o încuiată la înapoiere, nimeni nu a putut intra în 
casa lui, iar mobila nu și-a putut schimba singură locul. 
Și, totuși, incontestabil, în încăperea aceea se găsea acum 
ceva. Întinse mîinile în întuneric. Da, acolo se găsea ceva, 
ceva mare, ceva lucios, ceva rece. 

„Doamne iartă-mă ! exclamă Gideon. După pipăit arată 
să fie un pian !* 

În clipa următoare, amintindu-și de plicul cu chibri- 
turi din buzunarul vestei, aprinse un chibrit. 

Într-adevăr, în faţa privirii sale stăpînită de îndoieli 
se afla un pian ; un instrument muzical enorm și scump, 
pătat de ploaia din acea după-amiază și cu suprafaţa ușor 
stricată de zgirieturi recente. Lumina chibritului era re- 
flectată de laturile lucioase ale pianului, ca lumina unei 
stele de către o apă liniștită ; la capătul îndepărtat al în- 
căperii umbra ciudatului musafir se contura masiv și juca 
pe perete. 


Gideon rămase cu chibritul arzînd pînă ce acesta îi 
fripse degetele, după care întunericul învălui din nou 
starea sa de cumplită groază. Aprinse apoi lampa cu dege- 
tele tremurînde și se apropie de pian. De aproape sau de 


125 


departe, nu mai era nici o îndoială asupra faptului ; obiectul 
era un pian. Așezat într-un loc unde, după toate legile lui 
Dumnezeu și ale oamenilor, era inexplicabil să se afle — se 
găsea acum acel obiect înfățișîndu-i-se ostentativ și neru- 
sinat. Gideon ridică violent capacul claviaturii și lovi o 
clapă : nici un sunet însă nu tulbură liniștea încăperii. 

„S-a întîmplat oare ceva anormal cu mine?“ se întrebă 
el înfiorat. Trase apoi un scaun lîngă pian şi stărui cu în- 
căpăţîinare în încercările lui de a tulbura liniștea, cînd cu 
cîteva arpegii pline de vioiciune, cînd cu o sonată de Bee- 
thoven pe care (în zilele sale mai fericite) o cunoștea drept 
una din cele mai zgomotoase compoziţii ale acestui potent 
compozitor. Totuşi, nu obţinu nici un sunet. Lovi de două 
ori cu pumnii strînși în clapele faimosului Broadwood ; 
totul rămase însă tăcut ca un mormânt. 

Tînărul avocat sări în picioare. 

— Mi-am pierdut complet minţile ; strigă cu glas tare ; 
și nimeni nu-și poate da mai bine seama de asta decît mine. 
Cel mai cumplit blestem al lui Dumnezeu a căzut pe 
capul meu ! 


Degetele sale atinseră  întîmplător lanţul ceasului de 
la vestă. În clipa următoare îl smulse din buzunar și îl ţinu 
la ureche. Putea să-i audă clar tic-tacul. 


— Nu sînt surd, vorbi el cu glas tare. Mi-e raţiunea 
însă complet tulburată. Mintea m-a părăsit pentru 
totdeauna. 

Se uită neliniștit împrejur și rămase cu ochii aprinși și 
privind fix la fotoliul în care se  instalase mai devreme 
domnul Dickson și în apropierea căruia se putea vedea ca- 
pătul unui trabuc pe grila din faţa șemineului. 

„Nu, își zise în gînd. Nu pot crede că a fost un vis: 
Dumnezeu însă ştie că raţiunea mă părăsește repede. De 
exemplu, am impresia că mi-e foame ; poate să fie însă o 
altă halucinație. Totuşi aş putea încerca. Mă duc să mai 
iau o ultimă masă bună. Mă voi duce la Cafe Royal şi 
poate că au să mă ducă de acolo direct la casa de nebuni.“ 

Se întreba, cu o curiozitate morbidă, în timp ce cobora 
scările, cum va începe să se manifeste groaznica lui stare. 
Va sări cumva la bătaie la chelner ? Va mînca oare sticlă ? 
Cind se urcă într-un cupeu, ceru birjarului să-l ducă la 


126 


cafeneaua Nichol's, simțind o teamă ascunsă că poate i se 
spune că nici nu există un asemenea local. 

Intrarea strălucitoare și semeaţă a calenelei îi linişti 
însă repede mintea tulburată. A fost încurajat de asemenea 
și de faptul că și-a recunoscut chelnerul care îl servea de 
obicei. Comanda pe care a făcut-o i s-a părut foarte raţio- 
nală. Cînd i s-a adus ce comandase, a constatat că are o cină 
aleasă foarte cu bun simţ și o consumă cu multă plăcere. 

„Pe legea mea, își zise în gînd, sînt aproape ispitit să 
nutresc o speranţă : nu am fost oare prea grăbit ? Am făcut 
oare ceea ce ar fi făcut Robert Skill ? 


Robert Skill (nici nu e nevoie să mai spun) e numele 
personajului principal din „Cine a dat ceasul înapoi ?“ Nu- 
mele îi venise în gînd ca o invenţie strălucită și foarte po- 
trivită pentru cititorii avînd un spirit critic foarte ascuţit, 
deși numele mic, Robert, nu apărea cîtuși de puţin de ace- 
lași rang cu numele de familie, Skill t. Ceea ce constituie di- 
ficultatea romanelor polițiste este că cititorul e întotdeauna 
un om care are mult mai multă ingeniozitate decît scri- 
itorul. Totuși, în ochii creatorului său, Robert Skill deve- 
nise un nume cu puteri magice. 


Gîndul care îl întărea și-l stimula întotdeauna era: ce ar 
fi făcut acel strălucit bărbat într-o anumită situaţie difi- 
cilă era ceea ce trebuia să facă și el, Gideon. Acest fel de 
a gîndi nu e chiar neobișnuit. Generalul în dezastru, preotul 
ispitit de diavol, scriitorul șovăielnic, hotărăsc cu înver- 
șunare să facă și ei ce ar fi făcut Napoleon, sau Sfîntul 
Pavel, sau Shakespeare în locul lor. În asemenea cazuri 
rămîne numai să se răspundă la o întrebare de mică în- 
semnătate : Şi ce anume ar fi făcut aceștia ? În cazul lui 
Gideon, un lucru era clar: Skill era un om care lua ime- 
diat o hotărîre, care acţiona într-un fel sau altul (oricare 
ar fi fost acesta) pe moment ; iar singurul lucru la care 
Gideon, s-a putut gîndi să-l facă a fost să se întoarcă 
imediat acasă la el. 

După realizarea acestei hotărîri, nu i-a mai venit nici 
un fel de altă inspiraţie, așa că rămase privind jalnic la 
cauza zăpăcelii totale în care fusese adus. 


1 Skill înseamnă în limba engleză iscusinţă, dibăcie. 


a 


127 


Să atingă din nou clapele pianului era mai mult decît 
îndrăznea să încerce : fie că și-ar îi păstrat tăcerea lor de 
mai înainte, fie că ar fi produs suneie asemenea acelora ale 
trîmbiței judecății de apoi, ar fi distrus în aceeași măsură 
capacitatea sa de a rezolva problema. 

„Ar putea fi o farsă, se gîndi el, deși e mult prea com- 
plicată şi costisitoare. Şi totuși, ce poate fi altceva ? Fără 
îndoială e o farsă !“ 

Chiar în momentul în care ajunse la această con- 
cluzie, ochii îi căzură pe un obiect care părea să întărească 
acest punct de vedere; pagoda de ţigări de foi pe care 
Michael o construise înainte de a părăsi apartamentul. 

„De ce oare așa ceva ? se întrebă Gideon. Pare ceva 
complet neserios.“ 

Apropiindu-se de pagodă, o desfăcu cu grijă. 

„O cheie ! își zise. De ce oare ? Şi de ce așezată atit de 
provocator ? Ocoli pianul și văzu broasca în spatele aces- 
tuia. Aha ! Va să zică pentru asta e cheia ! gîndi el. Dînșii 
vor să mă uit înăuntru. Din ce în ce mai ciudat.“ ȘI, zi- 
cîndu-și acestea, răsuci cheia și înălță capacul. 

În ce chinuri de cumplită agonie, de hotăriîri pripite și 
ușuratice, de prăbușiri în adîncă desperare își petrecu 
Gideon noaptea, ar fi total neloial să cercetăm prea 
îndeaproape. 

Trilurile cîntecelor modeste cu care păsărelele de pe 
streșini salută ivirea zorilor, l-au găsit vlăguit, răvășit şi 
cu ochii injectaţi, dar cu mintea tot incapabilă de a găsi 
vreo soluţie. Se sculă din pat şi se uită întristat la feres- 
trele cu storurile trase, la strada goală și la lumina cenușie 
a zorilor, punctată de lămpile gălbui. Sînt dimineţi cînd 
orașul pare să se trezească cu o durere cumplită de cap și 
această dimineaţă era una din ele. Totuși deșteptarea în 
ciripitul vrăbiilor răscoli mintea lui Gideon. 

„A venit ziua, își zise el, și sînt la fel de deznădăjduit. 
Această situație trebuie să se sfîrșească odată.“ Încuie deci 
pianul, puse cheia în buzunar şi plecă să bea o cafea. În 
timp ce mergea, mintea îi străbătea pentru a suta oară un 
drum plin de groază, de îndoieli și de căinţe. Să cheme 
poliția, să predea corpul, să umple Londra cu afișe de mînă 
conținînd descrierea lui John Dickson și a lui Ezra Thomas, 
ca apoi să umple gazetele cu titluri mari ca : Misterioasa 


128 


întîmplare din districtul Temple — Domnul Forsyth eli- 
berat pe cauţiune, putea fi o soluţie, o soluţie simplă, 
o soluție sigură ; dar nu și una — cu cît reflecta mai mult 
asupra ei — nu și una plăcută. Într-adevăr, nu aveau să 
publice pe larg și un mare număr de amănunte în privința 
lui ? Şi un copil ar fi fost în stare să vadă cît era de șu- 
bredă povestea celor doi aventurieri, în timp ee el o as- 
cultase cu gura căscată și o înghiţise. Chiar și un avocat 
lipsit de orice simţ de demnitate ar fi refuzat să asculte 
niște clienţi care i s-ar fi prezentat într-un mod atît de 
neobișnuit ; însă el îi ascultase. Şi, vai ! dacă s-ar fi mul- 
tumit numai să-i asculte ; dar plecase cu o misiune din 
partea lor, el, un avocat pledant, fără să i se fi prezentat 
dosarul fie și de cel mai neînsemnat jurist — plecase să 
îndeplinească o misiune potrivită numai pentru un de- 
tectiv particular ; și,-vai ! — pentru a suta oară sîngele i 
se urcă la cap — primise bani de la ei! 

„Nu, îşi zise el* Totul e clar ca lumina zilei. Voi fi un 
om dezonorat ! Mi-am zdrobit cariera pentru o bancnotă 
de cinci lire !“ 

Între perspectiva de a fi spînzurat, deși complet nevi- 
novat, și certitudinea unei rușini publice, deşi binemeritate, 
nici un gentleman de caracter nu putea ezita prea mult. 
După trei înghiţituri din băutura fierbinte cu miros de 
tutun și aspect noroios, care este servită pe străzile Londrei 
drept o fiertură din boabe de cafea, Gideon ajunse la o 
hotărîre. Trebuia să se descurce fără amestecul poliţiei. 
Era nevoit să facă faţă celeilalte laturi a dilemei și să-și ia 
în serios rolul lui Robert Skill. Ce-ar fi făcut Robert Skill 
în locul lui ? Cum se descotorosește un gentleman de un 
cadavru care îl inoportunează și față de care se simte cu 
cugetul curat ? Îşi aminti de povestea extraordinară a co- 
coşatului din 1001 de nopți ; îşi reaminti desfășurarea di- 
feritelor episoade ale aventurilor, dar renunță să ia po- 
vestea drept călăuză, ea fiind lipsită de orice valoare. Era 
imposibil să sprijine de vreun perete un cadavru în colțul 
lui Tottenham Court Road, fără să trezească în mintea 
trecătorilor o curiozitate care putea să-i devină fatală ; în 


129 


ceca ce priveşte coborîrea cadavrului pe vreunul din coșu= 
rile caselor din Londra, greutăţile de ordin fizic erau de 
neînvins. Să-l urce într-un tren şi să-l arunce pe fereastră 
sau să-l urce la etajul superior al unui omnibuz şi să-l lase 
să cadă pe drum, erau deopotrivă soluţii în afară de orice 
discuţie. Să-l îmbarce pe un iaht şi să-l arunce peste bord 
era un lucru mai realizabil, dar pentru o persoană cu 
mijloace modeste, apărea ca ceva extravagant de scump. 
Închirierea unui iaht era o problemă în sine ; plata echi- 
pajului (care apărea ca o consecinţă necesară) era impo- 
sibil de luat în considerare. Imaginea unchiului său şi a 
navei-cabană a acestuia îi apăreau în minte în culori foarte 
luminoase. Un compozitor (să zicem că se numeşte Jimson) 
s-ar putea foarte bine să sufere foarte mult, tot așa cum 
a suferit şi muzicianul din desenul lui Hogarth, cu mult 
înainte, din cauza vieţii zgomotoase din Londra. S-ar putea 
foarte bine să fie în criză de timp pentru a sfirşi o operă, 
să-i zicem operă comică „Pekoe! portocalii“ — „Pekoe por- 
tocaliu“, muzica de Jimson — acest tînăr maestru, unul din 
cei mai promițători din școala noastră engleză contempo- 
rană — care vine cu o viguroasă intrare a tobelor ete. — 
brusc întreaga individualitate a lui Jimson și a muzicii sale 
au părut în întregime în mintea lui Gideon. Ce putea fi 
mai normal decit sosirea lui Jimson cu un pian cu coadă 
(să zicem în satul Padwick) și stabilirea lui într-o mică 
navă-cabană, unde să lucreze la opera sa „Pekoe porto- 
caliu“? Dispariţia lui ulterioară, nelăsind nimic în urma 
sa în afară de un pian gol pe dinăuntru, ar fi poate mai 
greu de explicat. Totuși şi acest lucru ar putea avea o ex- 
plicaţie. Să ne închipuim, de exemplu, că Jimson a înne- 
bunit compunînd o fugă și, ca urmare, şi-a distrus pianul, 
complicele infamiei sale, după care s-a aruncat în riul os- 
pitalier ? Ce sfîrșit, luînd totul în considerare, putea îi mai 
potrivit pentru un muzician contemporan ? 

— Mă jur că asta am să fac! strigă Gideon. Jimson e 
omul care-mi trebuie. 


1 Varietate de ceai negru chinezesc. 


130 


CAPITOLUL XI i 


Maestrul Jimson 


O dată ce domnul Edward Hugh Bloomfield și-a anunțat 
intenția de a-și stabili locuința în vecinătatea localităţii 
Maidenhead, oare nu era normal ca maestrul Jimson să-și 
îndrepte gîndurile spre Padwick ? Își amintea că obser- 
vase în apropierea acestui plăcut sat de pe Tamisa o ca- 
bană plutitoare veche și năpădită de plante cățărătoare, 
ancorată lîngă un pile de sălcii, care trezise în el un sen- 
timent romantic în momentele sale fără griji, cînd obișnuia 
să vîslească în josul rîului, într-o vteme în care purta un 
nume mai cunoscut de alţii decît cel de acum. Pe atunci, 
frumoasa poveste pe care o plăsmuise era completă în 
mintea sa şi fusese aproape gata să o dea peste cap, ca pe 
un ceasornic dat înapoi, pentru a introduce în povestirea 
sa un nou capitol în care Robert Skill (care era întotdeauna 
atras în cursă undeva) să fie atras în cursă de către lordul 
Bellew și ucigașul american Gin Sling pe bordul acelei 
nave-cabane singuratice şi dărăpănate. A avut mare noroc 
că nu a făcut acest lucru, se gîndea acum, fiindcă vechi- 
tura plutitoare îi era acum necesară pentru scopuri 
complet diferite. 

Jimson, care purta un costum de haine obișnuit, dar 
avea maniere mieroase, nu a întîmpinat nici o greutate ca 
să găsească paznicul care avea în grija sa cabana pluti- 
toare și încă și mai puțină greutate în a-l convinge să re- 
nunţe la slujba lui. Chiria era aproape simbolică, intrarea 
în posesia cabanei imediată, și ca urmare cheia acesteia a 
fost schimbată contra unei sume de bani adecvate, așa încît 
Jimson s-a întors la Londra cu trenul de după-amiază 
pentru a se îngriji de expedierea pianului. 

Mă întore miine, îl asigură cl pe paznic. Opera mea 
e așteptată cu mare nerăbdare, înţelegi dumneata. 

Și, într-adevăr, pe la amiază, în ziua următoare, Jimson 
putea îi văzut urcînd drumul de pe malul rîului, care duce 
de la Padwick la Great Haversham, ducînd într-o mină un 
cos cu alimente și sub celălalt braţ o valiză de picle con- 


131 


ținînd (aa cel puţin putem presupune) partitura operei 
„Pekoe portocaliu“. 

Era o zi de octombrie. Ciocîrliile străbăteau în mare 
număr cerul plumburiu în toate direcţiile ; oglinda cenușie 
a Tamisei împrumuta din culorile strălucitoare ale frun- 
zișului multicolor al toamnei, în vreme ce frunzele căzute 
ale castanilor foşneau delicat sub pașii compozitorului. 
Nici un alt anotimp al anului nu e mai plin de bărbăţie 
decît toamna. Jimson, deşi copleșit de atitea necazuri, în- 
cepu să fluiere înviorat în timp ce se îndrepta spre cabană. 

Puțin deasupra satului Padwick, Tamisa curge într-un 
cadru foarte izolat. Pe malul opus satului, arborii unui 
parc particular închid vederea, iar coşurile conacului își 
înalță vîrfurile pe deasupra coroanelor frumoase ale pilcu- 
rilor de copaci ; pe malul de pe partea satului, poteca e 
mărginită de sălcii. Foarte aproape de acestea se găsea ca- 
bana plutitoare, o construcţie atît de pătată de lacrimile 
sălciilor care o acopereau cu ramurile lor, atît de năpădită 
de plante cățărătoare, atît de șubrezită, de degradată, de 
neglijată, de invadată de șobolani, de notorie ca o magazie 
a durerilor reumatice, încît inima oricărui locatar în per- 
spectivă putea foarte bine să se înfioare și să dea înapoi. 
O scîndură, care ţinea loc de punte de acces, lega cabana 
de mal. 

Jimson fu cuprins de o adîncă tristețe în momentul în 
care trase scîndura după el şi se găsi singur în fortăreaţa 
sa insalubră. Auzea șobolanii gonind în toate părţile și iz- 
bindu-se de scînduri în locuința care acum îi inspira 
groază ; cheia scîrții strident, descuind încăperile ca o fi- 
ință suferind de o durere cumplită ; camera de zi era nă- 
pădită de un strat gros de praf și mirosea a apă stătută, 
ca apa de pe fundul corăbiilor. Nimeni n-ar fi putut spune 
că se află într-un adăpost înveselitor, nici chiar pentru un 
compozitor total absorbit de truda lui dragă ; cu atît mai 
puţin deci pentru un tînăr domn hărțuit de gînduri înspăi- 
mâîntătoare și așteptind sosirea unui cadavru ! 

Se așeză pe un scaun, curăță un colț de masă și începu 
să consume un dejun rece din ceea ce adusese în coș. Pentru 
cazul unor cercetări ulterioare privitoare la soarta lui 
Jimson, era de dorit să fie văzut cît mai puţin ; cu alte 
cuvinte, să-și petreacă toată ziua în cabană. În acest scop 


132 


şi pentru a întări povestea ce-o inventase, adusese” în va- 
liza de piele nu numai materiale de scris, dar și un top de 
foi mari de hîrtie cu portative, după cum considera că este 
necesar în cazul unei firi mînate de ambiţii ca aceea a lui 
Jimson. 

„Și acum, la treabă, își zise el, după ce-și potoli foamea. 
Trebuie să lăsăm urme arătînd activitatea nefericitului 
muzician“. Așadar, scrise cu litere mari : 


PEKOE PORTOCALIU 
Op. 17 
J. B. Jimson 
Partitură pentru voce şi pian 


„Am impresia că nu așa încep compozitorii, reflectă el. 
Dar nici nu poate fi vorba să scriu eu o compoziţie mu- 
zicală. La urma urmei Jimson era un original în muzică. 
O dedicație, însă, cred că ar apărea convingătoare. ,„,„Dedi- 
cată (să mă gîndesc) lui William Ewart Gladstone, de către 
preasupusul și devotatul său, compozitorul operei“. Acum 
să trecem și la ceva muzică : e mai bine să evit uvertura ; 
se pare că prezintă dificultăţi. Să dăm o arie tenorului în 
cheia — a ! ceva modern ! — şapte diezi“ 

Făcu ceva ca o semnătură de afaceri peste portativ și 
apoi se opri şi începu să roadă cîtva timp tocul de scris. O 
melodie însă, fără nici o altă inspiraţie decît o foaie de 
hîrtie nu se întîmplă să apară, în mod spontan, în mintea 
unui compozitor amator ; și nici o cheie cu șapte diezi nu 
oferă o gamă prea comodă pentru cineva neexperimentat. 
Aruncă, deci, foaia de hîrtie. 

„A ! Asta va ajuta la înţelegerea caracterului lui Jimson, 
socoti Gideon, și continuă să invoce muza încercînd dife- 
rite chei și folosind un mare număr de foi cu portative. 
Toate încercările sale au dus însă la rezultate atît de ne- 
reușite încît rămase înfricoșat. E foarte ciudat, se gîndi el, 
dar se pare că am mai puţină imaginaţie decît am crezut, 
sau poate e o zi proastă pentru mine, totuși Jimson trebuie 
să lase ceva în urma lui.“ 


1 Important om de stat. Fost prim-ministru în timpul reginei 


Victoria (1809—1893). 


4 


133 


Ca urmare, se concentră din nou asupra activității în- 
cepute. 

În curînd frigul pătrunzător din cabană începu să-l pă- 
trundă la inimă. Se întrerupse din străduinţele sale fără 
rezultat și începu să se miște repede în sus și-n jos prin 
încăpere, spre necazul șobolanilor, manifestat zgomotos de 
către aceştia. Totuși, continua să-i fie frig. 

„Totu-i o prostie, își spuse. Nu-mi pasă care va fi riscul, 
dar n-am de gînd să capăt un guturai. Trebuie să ies la aer 
din vizuina asta.“ 

Făcu cîțiva pași pe punte și, ajungînd la prova navei- 
cabană, privi pentru prima oară în susul rîului. Imediat tre- 
sări speriat. La numai cîteva sute de iarzi mai sus de el se 
găsea ancorată printre sălcii o altă navă-cabană, care arăta 
foarte aspectuoasă. De pupă avea legată o canoe elegantă, 
iar la ferestre se vedeau perdele albe ca zăpada. De o mică 
prăjină era legat un stindard care filfiia în vînt. Cu cît Gi- 
deon privea mai mult cabana, cu atît sentimentul său de 
amărăciune se îmbina cu unul de surpriză neputincioasă. 
Cabana semăna foarte mult cu cea a unchiului său; era 
nemaipomenit de asemănătoare — era chiar identică. În 
afară de două amănunte, ar fi putut jura că era chiar cabana 
unchiului său. Primul amănunt, anume cel că unchiul se 
dusese la Maidenhead, putea să nu fie valabil datorită 
ușurinței cu care atît de des își schimbă hotărîrile oamenii 
cu un caracter mai voluntar. Al doilea era însă convingător: 
nu stătea cîtuși de puțin în firea domnului Bloomfield să 
înalțe un stindard deasupra locuinţei sale plutitoare ; și 
dacă ar fi făcut-o vreodată, stindardul său ar fi avut culorile 
pe care era îndreptăţit să le folosească drept emblemă a 
sa. Moșierul cu concepţii radicale, ca enorma majoritate a 
bărbaţilor cu multă personalitate, își absorbise cunoștințele 
din izvoarele științei la Universitatea Cambridge, unde fu- 
sese unul din cei mai buni jucători de crichet în tot anul 
1850. Or, stindardul care fîlfiia pe cabana plutitoare, în at- 
mosfera de după-amiază, etala culorile cunoscutului sediu 
al conservatorismului reacționare, al leagănului pusey-is- 
mului !, al cuibului inexactităţilor și decadenţei — Univer- 
sitatea Oxford. 


1 Curent teologie conservator, opus liberalismului. 


134 


Totuşi semăna prea ciudat cu cabana unchiului său. 

Pe cînd privea şi reflecta în modul acesta, ușa se des- 
chise și o tînără ieși pe punte. Avocatul simţi că leșină si 
fugi înăuntru — tînăra era Julia Hazeltine ! O pîndi pe fe- 
reastră cum trase canoea la ponton, se urcă în aceasta, se 
desprinse de ponton și porni în josul rîului, în direcţia lui. 

„Totul s-a sfîrşit de-acum !“ se văită Gideon şi se pră- 
buși pe un scaun. 

— Bună ziua, domnişoară, auzi îndată o voce pe apă. 

Gideon o recunoscu ca aparținînd proprietarului său. 

— Bună ziua, răspunse Julia. Dar nu știu cine sînteți. 
Sau vă cunosc ? A, da, mi-aduc aminte. Sînteţi domnul acela 
amabil care ne-a dat voie să facem schițe de pe cabana 
aceasta veche. 

Inima lui Gideon se strînse de spaimă. 

— Așa ẹ, răspunse omul. Şi ce am vrut să vă spun este 
că nu mai puteţi face acum acest lucru. Am închiriat 
cabana. 

— Aţi închiriat-o ! ? se miră Julia. 

— Am închiriat-o pentru o lună, adăugă omul. Vi se 
pare ciudat, nu-i așa ? Nici eu nu înţeleg ce vrea persoana 
să facă cu ea! 

— Cred că are un spirit foarte romantic, continuă tî- 
năra domnişoară. Ce fel de om e ? | 

Julia în canoea sa și proprietarul în lotca sa se opriseră 
lîngă cabană şi se ţineau de rama punţii. În felul acesta 
lui Gideon nu-i scăpă nici un cuvînt. 

— E muzician, spuse proprietarul. Sau cel puţin așa 
mi-a spus el, domnişoară ; vine aici să scrie o operă. 

— Adevărat ? exclamă Julia. Ce lucru minunat! În- 
seamnă că ne vom putea furișa noaptea prin apropriere să-l 
ascultăm cum compune ! Cum îl cheamă ? 

— Jimson, răspunse omul. 

— Jimson ? repetă Julia și își răscoli memoria în za- 
dar. Se gîndi însă că școala noastră engleză, care e în plină 
dezvoltare, se fălește cu atiția mari profesori încît nici nu 
mai putem auzi de ei decît atunci cînd cîte unul e făcut 
lord. Sînteţi sigură că se numește așa ? 

— I-am cerut să-și spună clar numele, răspunse proprie- 
tarul : J-I-M-S-O-N. Jimson. Opera lui se cheamă un fel 
de ceai. 


135 


— Un fel de ceai ! se miră fata. Ce nume ciudat pentru 
o operă ! Ce-ar putea trata oare ? întrebă ea izbucnind în- 
tr-un rîs cristalin. Trebuie neapărat să facem cunoștință 
cu acest domn Jimson ; sînt sigură că e un om simpatic. 

— Mă iertaţi, domnişoară, dar mi-e teamă că trebuie 
să plec. Trebuie să mă duc la Haverham. 

— Vai, să nu întîrziaţi din cauza mea, amabile domn ! 
spuse Julia. Bună-ziua ! 

Gideon deveni în cabina sa prada celor mai chinuitoare 
gînduri. Iată-l prizonier într-o cabană plutitoare, pe jumă- 
tate putredă, urmînd ca foarte curînd să fie și mai complet 
prizonier aici, după sosirea cadavrului ; și iată că toată 
vecinătatea era în continuă mișcare, iar tinerele domnișoare 
plănuiau grupuri vesele care să-i înconjoare locuința 
noaptea. Sigur că asta avea să-l ducă la spînzurătoare, dar 
nu-i mai păsa de așa ceva acum. Ceea ce-l amăra era fri- 
volitatea de nedescris a Juliei. Fata asta era în stare să 
facă cunoștință cu oricine. Nu manifesta nici un fel de 
reținere, nimic din noblețea unei adevărate domnișoare. 
Vorbea prietenește cu un bădăran ca proprietarul lui și 
imediat a arătat un interes deosebit — pe care nici n-a avut 
măcar delicatețea să și-l ascundă — pentru o creatură ne- 
norocită ca Jimson ! Gideon și-o imagina în stare să-l in- 
vite pe Jimson la ceai la ea ! Și pentru o asemenea fată, un 
om ca el, Gideon... Sfărîmă-te, inimă vitează ! 

Gîndurile îi fură întrerupte de un zgomot care îl făcu 
să zboare după ușă cît ai clipi din ochi. Domnișoara Hazel- 
tine se urcase pe bordul navei-cabană. Acuarela pe care o 
începuse în ajun făgăduia să fie reușită și, judecînd după 
liniștea care domnea în cabană, presupunea că Jimson încă 
nu venise, așa că se hotări să profite de ocazie și să-și ter- 
mine pictura. Așadar, se așeză la provă, își pregăti blocul 
de desen şi cutia cu acuarele și începu să cînte, ceea ce con- 
stituia (așa cum se obișnuia să se considere) una din cali- 
tățile perfecte ale tinerelor domnișoare. Din cînd în cînd se 
întrerupea din cîntat și își cerceta memoria pentru a-și 
aminti cîte una din acele uriîcioase mici recomandări cu 
ajutorul cărora se practică acest joc de cucerire — sau 
obișnuia să fie practicat în vremurile frumoase de demult. 
Se spune că lumea, şi aceste podoabe ale lumii, tinerele 
domnișoare, au devenit mult mai rafinate în prezent ; dar 


136 


Julia probabil studiase sub îndrumările lui Pitman și ră- 
măsese neclintită în păstrarea vechilor tradiţii. 

Gideon, între timp, înțepenise dinapoia ușii, temîndu-se 
să facă cea mai mică mișcare, temîndu-se să respire, temîn- 
du-se să se gîndească la ce avea să urmeze, chinuit de pri- 
zonieratul lui și doboriît la pămînt de starea de plictiseală 
apăsătoare în care se găsea. Se gîndea, însă, cu oarecare 
încurajare, că starea cu totul specială în care era nu putea 
dura o veșnicie ; orice se putea (chiar spînzurătoarea, își 
spunea în sinea lui) să-i vină ca o mîntuire. Deodată îi trecu 
prin minte să se-apuce să calculeze puterea a treia a fel de 
fel de numere, ca o salvare ingenioasă și chiar folositoare 
de stăpînire a gîndurilor neliniștitoare care -îl năpădeau, 
așa că se dedică cu toată forţa lui bărbătească acestei ac- 
tivități deznădăjduite. 

În felul acesta amîndoi tinerii erau foarte ocupați cu 
cîte o îndeletnicire — Gideon calculînd exact și foarte ho- 
tărît cuburile numerelor, iar Julia presărînd pete de cu- 
loare lipsite de orice armonie pe coala ei de desen, cînd 
Providența expedie în apele rîului pe care pluteau cei doi 
o șalupă cu motor care gifîia astmatic urcînd în susul Ta- 
misei. De-a lungul celor două maluri apa se înălța și co- 
bora în valuri mari, scuturînd trestiile ce fremătau puter- 
nic. Nava-cabană însăși, această construcţie antică şi bine 
înțepenită de mal, fu deodată cuprinsă de viaţă, clătinîn- 
du-se violent în odgoanele ei, ca.o corabie care se întoarce 
de peste mări și începe să adulmece apropierea de vreun 
banc de nisip care îi împiedică intrarea în port. Valurile 
aproape se liniștiseră și gifîitul rapid al șalupei se stingea 
slab în depărtare, cînd Gideon tresări auzind un țipăt de 
spaimă pe care îl scoase Julia. Pîndind pe fereastră, o văzu 
uitîndu-se desperată în lungul rîului, după canoea pe care 
i-o luase apa şi o ducea repede în jos. Avocatul! (oricare îi 
erau greșelile) dovedi cu această ocazie o soluţie perfectă, 
demnă de eroul său Robert Skill. Făcînd o sforţare a minţii, 
întrevăzu ceea ce era pe punctul de a urma și, cu o mișcare 
rapidă a corpului, se lăsă să cadă pe podea, tîrîndu-se apoi 
în patru labe sub masă. 

Julia, în ceea ce o privea, nu-şi dădea încă bine seama 
de situaţia în care se găsea. Văzu că pierduse canoea și se 
gîndea destul de speriată la modul cum avea să decurgă 


137 


apropiata ei întrevedere cu domnul Bloomfield, dar nu-i 
trecea cîtuși de puţin prin gînd că devenise prizonieră, 
deoarece știa că există o punte de acces. 

Făcu, prin urmare, ocolul cabanei și constată, foarte 
tulburată, că ușa era deschisă iar puntea trasă la bord. Era 
limpede așadar că Jimson venise la cabană, limpede, de 
asemenea, că era înăuntru. Fără îndoială că era un om ex- 
trem de timid ca să permită această invadare a reședinței 
sale și să nu dea nici un semn de viață. Gindul acesta îi 
întări curajul. Trebuia să-l determine să apară acum, tre- 
buia să-l silească să iasă afară din izolarea sa, deoarece 
puntea era prea grea numai pentru puterile ei. Ciocăni deci 
ușor la ușa deschisă. Apoi ciocăni din nou ușor. 


— Domnule Jimson, spuse cu glas tare, vă rog să ve- 
niți afară. Înţelegeţi că trebuie neapărat să ieşiţi, mai 
curînd sau mai tîrziu, deoarece nu pot pleca de aici fără 
ajutorul dumneavoastră. Nu fiţi, vă rog, atît de exagerat 
de absurd. Vă rog mult să ieșiţi ! 

Totuși nu căpătă nici un răspuns. 

„Dacă este cumva aici, atunci fără îndoială că e nebun“, 
se gîndi ea cu oarecare teamă. În clipa următoare însă îi 
trecu prin minte că poate plecase și el, ca și ea, cu barca pe 
rîu. În cazul acesta putea foarte bine să-i viziteze cabana. 
Acolo, sub masă, unde zăcea tînărul înăbușit de praf, inima 
lui Gideon încetă să mai bată. 


Pe masă se vedeau resturile dejunului lui Jimson. .„fi 
place să mănînce lucruri destul de bune, se gîndi ea. Sînt 
sigură că e un om cît se poate de încîntător. Mă întreb dacă 
e tot atît de plăcut la înfățișare ca domnul Forsyth. Doamna 
Jimson — nu cred că sună tot atît de frumos ca doamna 
Forsyth ; dar, totuși, „Gideon“ e ceva oribil! Iată și ceva 
din ceea ce compune. Vai, ce minunat! „Pekoe porto- 
caliu“ — aha ! asta a vrut să spună cînd s-a referit la un 
anumit fel de ceai. Julia izbucni într-un rîs cristalin. Ada- 
gio molto espressivo, sempre legato“, citi ea apoi. (în ceea 
ce privea partea literară a activității unui compozitor, Gi- 
deon era bine instruit.) 

„Ce ciudat să scrii toate aceste indicații și numai trei- 
patru note ! Iată o altă partitură, cu mai muite nota : An- 
dante patetico.“ Se uită apoi atentă la muzică. 


138 


„Vai de mine ! exclamă în sinca ei, trebuie să fie formi- 
dabil de modern ! Totul îmi apare doar ca niște note discor- 
dante. Să încerc mai bine aria. Foarte ciudat, dar mi se 
pare ceva cunoscut ! Începu să cînte melodia şi deodată iz- 
bucni în rîs. Asta-i bună ! E cîntecelul comic Tommy, fă-i 
loc şi unchiului tău |! zise ea lare, ceea ce-i umplu de amă- 
răciune sufletul lui Gideon. Bun lucru, într-adevăr : An- 
dante patetico ! Omul ăsta trebuie să fie un adevărat şar- 
latan.“ i 

Exact în acel moment răsună un zgomot nedeslușit și 
agresiv venind de sub masă ; un zgomot ciudat, ca un cot- 
codăcii al unei orătănii, manifestat sub forma unui strănut 
cît se poate de răsunător ; capul autorului a fost în același 
timp izbit puternic de tăblia mesei de deasupra, ceea ce 
explică de ce strănutul a fost imediat urmat de un geamăt 
cavernos. 

Julia zbură speriată spre ușă, de unde, datorită instine- 
tu.ui salvator al celor viteji, se întoarse să înfrunte pri- 
mejdia. Văzu că n-o urmăreşte totuși nimeni. Zgomotele 
însă continuară, iar sub masă văzu destul de neclar o făp- 
tură ghemuită, scuturată rău de convulsiile unui acces de 
strănutat, dar care nu făcea nici 'o altă mişcare. 

„Nu încape nici o îndoială, se gîndi Julia, că o aseme- 
nea purtare e nemaipomenilă. Omul acesta, e limpede, nu 
poate fi un om bine-crescut.“ 

Între timp, praful vechi de ani de zile fusese complet 
răscolit de convulsiunile tînărului avocat, așa că accesul 
de strănut fu urmat de unul, mai pătimaș, de tuse. 

Julia simţi un interes special pentru artist. 

— Mă tem că sînteţi foarte bolnav, spuse ea, apropiin- 
du-se de masă. Vă rog, nu vă supăraţi pe mine și nu mai 
staţi sub masa aceasta, domnule Jimson. Asta nu vă 
poate face bine. 

Domnul Jimson răspunse numai cu o tuse chinuitoare, 
așa că în clipa următoare lînăra fată se lăsă în genunchi ; 
drept urmare, fețele lor aproape se atinseră sub masă. 

— Doamne Dumnezeule ! ţipă domnișoara Hazeltine, 
sărind în picioare. A înnebunit domnul Forsyth ! 

— N-am înnebunit, replică tînărul întristat, ieșind cu 
greu de unde se ascunsese. lubită domnişoară Hazeltine, 
vă jur în genunchi că nu sînt nebun ! 


- 


139 


— Cum nu sînteţi ? 

— Ştiu, reluă el, că la prima vedere purtarea mea poate 
apărea ca ceva foarte neobișnuit. 

— Dacă nu sînteți nebun, așa ceva nici nu se poate 
numi purtare, strigă fata, aprinzindu-se la faţă, fiindcă 
ați arătat că nu vă pasă cîtuși de puţin de frămîntările mele 
sufletești ! | 

— Am intrat într-un iad. O ştiu și-o admit, exclamă 
Gideon, făcînd o mare sforțare să-și păstreze francheţea 
bărbătească. 

— Purtarea dumneavoastră a fost detestabilă, adăugă 
Julia cu hotărîre. 


— Îmi dau seama că v-a zdruncinat, desigur, orice urmă 
de stimă pe care o aveați pentru mine, zise avocatul. Dar, 
iubită domnișoară Hazeltine, vă implor, ascultați-mă ; com- 
portarea mea, oricât ar părea de ciudată, nu este lipsită de o 
oarecare explicație ; și categoric nu pot şi nu voi consimți 
să mai trăiesc fără stima unei persoane pe care o admir... 
Vai ! momentul ales pentru asemenea vorbe e cu totul ne- 
potrivit, îmi dau seama de acest lucru, dar, repet cuvintele 
pe care le-am spus... fără stima unei persoane pe care o 
admir. 


O ușoară umbră de plăcere apăru pe chipul domnișoarei 
Hazeltine. 

— Foarte bine, să ieşim afară din acest loc îngrozitor 
de rece și să ne așezăm pe punte, îi spuse ea. 

Avocatul o urmă cu un aer jalnic. 

—._Acum, zise ea rezemîndu-se comod de peretele ca- 
banei, continuaţi, vă ascult! Privindu-l însă cum stă în 
picioare în faţa ei, fără nici un fel de tragere de inimă pen- 
tru îndeplinirea sarcinii pe care și-o impusese, izbucni deo- 
dată într-un rîs nestăpiînit. 

Rîsul Juliei ar fi fost o desfătare pentru orice îndrăgos- 
tit : tînăra fată îşi revărsa trilurile vesele cu ușurința cîn- 
tecului mierlei de pe malurile Tamisei, și cum risul ei îi 
era repetat de ecoul maluiui opus, apărea ca o muzică 
născută în mijlocul naturii. O singură fiinţă nu-i asculta 
rîsul plin de bucurie și acesta era nefericitul ei admirator. 

— Domnișoară Hazeltine, începu el cu un glas care tre- 
mura de enervare, vă vorbesc ca un om sincer și care vă 


140 


dorește numai binele, dar purtarea dumneavoastră nu se 
poate denumi decît gravă neseriozitate. 

Juu. tăcu ochii mari. 

— Au-mu pot retrage cuvintele, continuă el. Mai întîi 
libertatea cu care v-am auzit stînd de vorbă prieteneşte 
cu un barcagiu, mi-a pricinuit o durere nespusă. Apoi a 
urmat acea lipsă de reținere față de Jimson... 

— Dar Jirason se constată că sînteţi chiar dumnea- 
voastră, obiectă Julia. 

— Departe de mine de a nega acest lucru! exclamă 
avocatul. Dar n-aţi știut aceasta în momentele acelea. Ce 
putea Jimson să însemne pentru dumneavoastră ? Cine era 
acel Jimson ? Domnișoară Hazeltine, cele ce-am auzit mi-au 
străpuns inima. 


— Toate acestea mi se par într-adevăr o mare prostie, 
îi întoarse cu asprime Julia. V-aţi purtat în modul cei mai 
neobișruit posibil ; pretindeţi că puteți să-mi explicaţi pur- 
tarea dumneavoastră și în loc de a face acest lucru, începeţi 
să mă judecați. 

— Îmi dau bine seama de acest lucru, răspunse Gideon. 
Vreau... vreau să mărturisesc totul. Cînd veţi cunoaște toate 
împrejurările, mă veți putea ierta. 

Așezîndu-se apoi pe punte, lîngă ea, îi relată întreaga 
sa. poveste nefericită. 

— Vai, domnule Forsyth ! exclamă Julia cînd termină 
ce avea de spus. Îmi... pare... nespus de rău ! Îmi pare rău 
că am ris de dumneavoastră... numai că trebuie să înțele- 
geţi, erați nemaipomenit de nostim. Totuși îmi pare rău că 
am rîs şi fiți sigur că n-aş fi ris dac-aş fi știut. Şi îi în- 
tinse mîna. 

Gideon i-o prinse într-a lui. 

— Nu v-aţi făcut o părere proastă despre mine din 
cauza asta ? întrebă el, mişcat. i 

— Numai fiindcă ați fost atît de naiv și ați intrat într-o 
încurcătură atît de înfiorătoare ? Sărmane băiat, nu ! ex- 
clamă Julia ; și în fierbințeala momentului, îi întinse și cea- 
laltă mînă. Puteţi conta pe mine, adăugă ea. 

— Vorbiţi adevărat ? 

— Adevărat şi iarăși adevărat ! răspunse tînăra fată. 

— Atunci contez şi voi conta pe dumneavoastră ! strigă 


141 


tînărul. Admit că momentul nu e bine ales ; dar nu am nici 
un prieten... cu care să pot vorbi de acest lucru. 

— Nici eu nu am spuse Julia. Dar nu'credeţi că este 
poate cazul să-mi daţi drumul la mîini ? 

— La ci darem la mano |, spuse avocatul, numai pentru 
încă o clipă! Am atît de puţini prieteni ! adăugă el. 

— Aveam impresia că e o notă proastă pentru un om 
tînăr dacă nu are prieteni, observă Julia. 

— A! Dar am o groază de prieteni ! exclamă Gideon. 
Dar nu la astfel de prieteni mă refer. Îmi dau însă seama 
că am ales un moment nepotrivit ; dar, Julia, de te-ai putea 
numai privi acum ! 

— Domnule Forsyth !... 

— Nu-mi folosi numele acesta înfiorător ! strigă tînă- 
rul. Spune-mi Gideon. 

= — Niciodată, aşa ceva ! îi replică Julia. Pe lîngă asta, 
ne-am cunoscut de atît de putin timp ! 

— Ba nu ! protestă Gideon. Ne-am cunoscut la Bourne- 
mouth, cu mult în urmă. Niciodată nu te-am mai uitat de 
atunci. Spune-mi că nu m-ai uitat nici tu ! Spune-mi că 
nu m-ai uitat nici tu și spune-mi Gideon ! 

— Oare această purtare nu e o dovadă de lipsă de mă- 
sură din partea lui Jimson ? întrebă tînăra fată. 

— Ştiu că sînt un nătărău, strigă avocatul, dar mi-e 
totuna. Ştiu că sînt un nătărău și poți să rîzi de mine cît 1ţi 
pofteşte inima. 

Văzînd un zîmbet înflorind pe buzele Juliei, trecu în 
lumea cîntecului : 

„lată insula cu țara cireșilor în floare“, începu el să 
cînte, privind-o drăgăstos. 

— Parc-ai cînta o arie de operă, spuse Julia, cu glasul 
stins. 

— Ce-ar putea fi altceva ? întrebă Gideon. Nu sînt eu 
oare Jimson ? Ar fi ciudat dacă n-aș cînta o serenadă pen- 
tru dragostea mea. Da, da, știu bine ce spun, Julia mea, și 
vreau cu tot dinadinsul să-ți ciștig dragostea. Sînt într-o 
situaţie îngrozitoare, nu am nici un ban al meu și ţi-am 
apărut într-o lumină cît se poate de ridicolă, şi totuşi vreau 
să-ţi cîştig dragostea, Julia. Privește-mă în ochi, dacă poți, 
și spune-mi : nu ! 


1 Să ne dăm acum mina (ital.). 


142 


Tînăra fată îl privi lung și orice i-ar fi spus ochii ei, tre- 
buie să credem că Gideon a fost foarte mulțumit de ceea 
ce a cilit în ei, deoarece a rămas mult timp privind-o. 

— Și să știi că unchiul Ned ne va ajuta cu ceva bani 
pentru a putea rezista pînă îmi fac un rost, spuse el în cele 
din urmă. 

— Zău că asta-i o mare obrăznicie ! se auzi o voce ve- 
selă puţin în spatele lui Gideon. 

Cei doi tineri se depărtară unul de altul cu o grabă 
nemaipomenită. Julia, necăjită, dîndu-şi seama că deşi nu 
se mișcaseră de cînd se așezaseră pe punte, erau acum 
foarte apropiaţi unul de altul. Amîndoi se întoarseră foarte 
îmbujoraţi la față spre domnul Edward Hugh Bloomfield. 
Acest domn, venind în susul apei cu barca, prinsese canoea 
rătăcitoare şi, înțelegînd ce se întîmplase, s-a gîndit să se 
apropie pe furiș de Julia, pe cînd ea era ocupată cu acua- 
relele. Însă, fără să se aștepte, dăduse o dublă lovitură. 
Uitîndu-se la cei doi vinovaţi cu chipurile îmbujorate și cu 


răsuflarea tăiată, caldul instinct omenesc înclinat să-i ajute 
pe tinerii care vor să se căsătorească îi înmuie inima. 

— Zău că asta-i o mare obrăznicie ! repetă el. Se pare 
că ești perfect sigur de unchiul Ned ? Dar, pînă una-alta, 
Gid, aveam impresia că ţi-am spus să te ţii departe de noi! 

— Să mă ţin departe de Maidenhead, răspunse Gid. 
Dar cum puteam să mă aştept să vă găsesc aici ? 

— Ai oarecum dreptate, admise domnul Bloomfield. 
Vezi tu, am socotit că e mai bine ca nici tu să nu știi unde 
mă aflu ; ticăloşii aceia de Finsbury ar fi scos de la tine 
secretul. Și ca să-i fac să-mi piardă complet urma, am ar- 
borat și acest pavilion dezgustător. Dar cu asta n-am ter- 
minat, Gid. Mi-ai promis că te apuci de. lucru și acum te 
descopăr umblînd cu înșelătorii și făcînd pe prostul la 
Padwick ! 

— Vă rog, domnule Bloomfield, nu fiți prea aspru cu 
domnul Forsyth, interveni Julia. Bietul băiat, e într-o 
încurcătură îngrozitoare ! 

— Ce s-a întîmplat, Gid ? îl întrebă unchiul. Te-ai bă- 
tut cu cineva ? Sau e vorba de vreo poliţă scadentă ? 

Acestea erau, după părerea moşierului-radical, cele două 
nenorociri care sc puleau abate asupra capului unui tinăr 
şi, într-adevăr, ambele erau realități din propria sa expe- 


143 


rienţă. Odată îşi semnase numele (ca o simplă formalitate) 
pe o poliţă emisă de un prieten și gentileţea asta îl costase 
tocmai bine o mie de lire, iar prietenul trăia de atunci cu 
spaima morţii și ori de cîte ori ajungea la un colţ de stradă, 
se uita cu mare luare-aminte încotro voia să apuce, ca nu 
cumva să-i apară domnul Bloomfield cu bîta sa de stejar ; 
cît despre bătaie, moșierul-radical era întotdeauna gata de 
așa ceva. Odată, cînd (în calitate de președinte al unui club 
radical) curăţase sala de alegeri de toţi adversarii, lucru- 
rile au mers chiar foarte departe. Domnul Holtum, can- 
didatul conservator care, după aceea, a zăcut la pat vreme 
îndelungată, era gata să depună mărturie în justiție contra 
domnului Bloomfield. „Voi jura în faţa oricărui tribunal că 
bestia aceea m-a doboriît cu mîna lui.“ Cînd se credea că 
moare, toată lumea ştia că făcuse o declaraţie autentică 
ante-mortem în acest sens, aşa că ziua în care Holtum s-a 
reîntors la fabrica lui de bere, a fost o zi de mare veselie 
pentru moșierul-radical. 

— E ceva mult mai grav, îl lămuri Gideon, e o îm- 
binare de împrejurări mult prea nedrepte pe care mi le-a 
sorocit Providența... o... de fapt, o bandă de ucigași care se 
pare că şi-au dat seama de capacitatea mea nemanifestată 
încă de a-i descotorosi de urmele unei crime pe care au făp- 
tuit-o. La urma urmei, e un caz juridic care merită studiat 
serios, înţelegi ? 

În continuare, Gideon începu, pentru a doua oară în 
decursul aceleiași zile, să descrie aventurile pianului de 
concert. 


— Trebuie să scriu ziarului The Times, izbucni domnul 
Bloomfield. 


— Vrei să mă vezi exclus din barou ? exclamă Gideon. 

— Exclus din barou ? Hai, lasă asta, nu se poate în- 
tîmpla ceva chiar atît de rău, îl liniști unchiul său. Avem 
acum un guvern liberal de treabă și cinstit şi fără îndoială 
că va interveni la cererea mea. Slavă Domnului, zilele abu- 
zurilor conservatorilor au trecut ! 

— Să știi că nu merge, unchiule Ned, interveni Gideon. 

— Doar nu cred că esti atît de nebun încît să persiști 
în a încerca să le scapi de mort tu singur ?! 

— Nu mi se oferă nici o altă posibilitate, preciză Gideon. 


144 


— Planul tău e total lipsit de bun simț și nici nu vreau 
să aud de așa ceva! strigă domnul Bloomfield. Îţi ordon, 
cu toată strășnicia, Gid, să încetezi această aventură cri- 
minală ! 

— Foarte bine, în cazul acesta ţi-o predau dumitale, 
spuse Gideon, și poţi face ce vrei cu cadavrul. 

— Ferească sfîntul ! exclamă preşedintele clubului 
partidului radical. Nu vreau să am de-a face absolut deloc 
cu mortul ! 

— Atunci trebuie să mă lași să procedez cum cred eu 
mai bine, reluă nepotul. Crede-mă, am un talent deosebit 
pentru a rezolva o asemenea încurcătură. 

— L-am putea trimite la casa ciumațţilor, adică la clu- 
bul conservatorilor, remarcă domnul Bloomfield. S-ar putea 
să le dăuneze în ochii alegătorilor și faptul ar putea fi spe- 
culat cu mare folos de ziarul local. 

— Dacă vezi vreun profit de ordin politic în această 
afacere cu cadavrul, poţi să-l preiei, în ce mă privește, 
spuse Gideon. 

— Nu, nu, Gid ! Nu, nu ! Am crezut că tu ai putea pro- 
fita. Nu vreau să mă amestec în treaba aceasta și dacă mă 
gîndesc bine, cred că nu este cîtuși de puţin de dorit ca fie 
eu, fie domnișoara Hazeltine să mai întirziem aici. S-ar 
putea să fim observați, spuse președintele radicalilor, pri- 
vind în susul și în josul rîului. Avînd în vedere situația 
mea oficială, consecinţele ar fi nefaste pentru partid. În 
orice caz, e ora cinei. 

— Cum ? exclamă Gideon, scoțindu-și repede ceasul. 
Da, chiar așa e ! Dumnezeule din ceruri, pianul trebuia să 
fie aici de-acum cîteva ore ! 

Domnul Bloomfield tocmai cobora în ae dar, auzind 
aceste cuvinte, se opri un moment. 

— Am văzut chiar eu cînd a sosit pianul în gară. Am 
angajat un căruţaș care trebuia să distribuie mai întîi nişte 
pachete poștale și să ajungă aici pe la patru, cel mai tîrziu, 
strigă avocatul. Desigur că au deschis pianul și au găsit 
cadavrul ! 

— Trebuie să fugi imediat, strigă domnul Bloomfield, 
e singura soluție rațională ! 

— Să presupunem însă că totul a mers bine ? se văicări 
Gideon. Să presupunem că pianui vine și eu nu sînt aici 


145 


să-l primesc ? Nu m-aș spînzura că am fost laș ? Nu, un- 
chiule, cercetările judiciare trebuie să aibă loc la poliția 
din Padwick. Eu nu îndrăznesc să mă duc acolo, dar dum- 
neata poţi... poţi să te învîrteşti prin apropierea secţiei de 
poliție, înţelegi ? 

—- Nu, Gid... nu, dragul meu nepot, spuse domnul 
Bloomfield, cu glasul cuiva schingiuit pe roata de tortură. 
Am pentru tine cea mai profundă afecţiune şi mulțumesc 
lui Dumnezeu că sînt englez... și toate celelalte. Dar nu... 
nu vreau să am de-a face cu poliţia, Gid ! 

— Atunci mă părăsești ? întrebă Gideon. Spune-o răs- 
picat. 

— Departe de mine așa ceva! Departe de mine așa 
ceva ! protestă domnul Bloomfield. Tot ce propun e numai 
prudență. Bunul simţ, Gideon, trebuie să fie totdeauna 
ceea ce conduce un englez. 

— Îmi daţi voie să vorbesc şi eu ? interveni Julia. Eu 
una, cred că cel mai bun lucru pe care Gideon îl are de 
făcut este să părăsească această cabană îngrozitoare şi să 
aștepte ascuns printre sălciile de acolo. Dacă vine pianul, 
iese din ascunzătoare şi și-l ia în primire ; dacă vine po- 
liţia, de acolo se furișează în cabana noastră și Jimson 
poate înceta să mai existe. Se poate culca în pat și să-și 
ardă hainele (nu am putea oare noi face asta ?) în șalupa 
care remorchează cabana. În cazul acesta, totul apare în 
perfectă ordine. Domnul Bloomfield e o persoană atît de 
respectabilă, după cum știți, încît ar fi imposibil ca cineva 
să-și imagineze ca un personaj de frunte ca dumnealui să 
poată fi amestecat în această afacere. 

— Tînăra noastră domnişoară are foarte mult bun 
simţ, încuviinţă moșşierul-radical. 

— Nu cred că spun deloc o prostie, afirmă Julia cu 
convingere. 

— Dar dacă nu vine nici pianul, nici poliţia ? întrebă 
Gideon. Ce mă fac atunci ? 

— Atunci, spuse Julia, te duci în sat după ce se întu- 
necă şi te pot însoţi și eu, așa că sînt sigură că nu vei fi 
deloc bănuit ; iar dacă ai fi, pot declara că e o confuzie. 

— Nu voi permite aşa ceva... nu voi tolera ca domni- 
şoara Hazeltine să meargă în sat! strigă domnul Bloom- 
held, 


146, 


— De ce ? întrebă Julia. 

Demnul Bloomfield nu avea nici cea mai mică intenție 
să-i spună de ce, deoarece pur si simplu se temea grozav să 
nu fie şi el amestecat în această afacere încurcată. Cu tac- 
tica obişnuită a cuiva care se rușinează de sine, el făcu pe 
grozavul : 

— Mă ferească Dumnezeu, draga mea domnişoară Ha- 
zeliine, să impun eu ceva unei doamne în ceea ce pri- 
vește o conduită corectă... începu el. 

— A! Asta-i tot ? îl întrerupse Julia. În cazul acesta 
trebuie să mergem toţi trei. 

„M-a prins“, îşi zise în sinea sa moșierul-radical. 


CAPITOLUL XII 


Fără îndoială, ultima apariţie 
a pianului de concert Broaduood 


Englezii sînt consideraţi ca un popor fără simţ muzi- 
cal. Totuși, fără a ne opri asupra încurajării arătate flaş- 
netarilor, fără a căuta să găsim un argument în răspîndi- 
rea trompetei evreiești, există totuși un instrument muzi- 
cal care se poate considera naţional în toată accepțiunea 
cuvîntului. Ciobănașul de pe pajiște, deja un muzicant 
încă de pe vremea părintelui literaturii engleze Chaucer, 
uimeșşte (şi probabil îndurerează) ciocîrlia cu fluierul său 
neînsemnat ; iar în mîinile unui zidar priceput fluierașul 
devine o trompetă cînd acesta cîntă (în mod obișnuit) fie 
„Marșul grenadierilor britanici“, fie  „Cireașa  coaptă“. 
Cea de-a doua melodie este creaţia străveche și compozi- 
ţia de calificare a cîntăreţilor din fluierașul de două pa- 
rale ; m-aș aventura să afirm că melodia respectivă a fost 
compusă pentru acest ultim instrument. E ceva foarte 
ciudat cum un om își poate cîştiga azi existenţa, sau cel 
puţin poate supraviețui într-o perioadă de șomaj, numai 
dovedindu-și talentul de a cînta din fluieracul de două 
parale, și cu atît mai mult cum profesioniștii se limi- 


147 


tează, în mod aproape invariabil, numai la melodia „Ci- 
reașa coaptă“. Fapt este însă, că ciudăţeniile abundă ca 
murele în acest domeniu. 

De ce, de exemplu, să se numească fluierul : fluieraș 
de două parale ? Cred că nimeni, niciodată, nu l-a putut 
cumpăra cu două parale. De ce termenul alternativ trebuie 
să fie fluieraș de metal ? Personal mă simt foarte dez- 
amăgit dacă văd că e din metal. În fine, în ce catacombă 
înăbușită, în ce deșert unde să nu-l audă nimeni, își pe- 
trece învățăcelul chinuitoarea și îndelungata vreme a uce- 
niciei ? Am auzit cu toţii pe cei ce învaţă să cînte la pian, 
la vioară, la corn, dar ucenicul la fluierul de două parale 
(ca şi acela care învață să pescuiască somonul), nu e vă- 
zut de nimeni; nimeni nu-l aude pînă nu a învăţat să 
cînte și Providența (poate alarmată de lucrările domnului 
Mallock) apără auzul omenesc de primele încercări ale 
învățăcelului în octava superioară. 

Între timp, un fapt cu adevărat demn de a fi luat în 
seamă se petrecea pe un drum cu iarbă nebătătorită, nu 
departe de Padwick. Pe capra unui camion şedea un tînăr 
cu părul bălai, slăbuţ şi modest la înfățișare, şi care își 
lăsase hăţurile în poală ; biciul era în spatele lui, în că- 
ruţă, iar calul înainta fără să fie mînat sau îndemnat la 
mers ; căruțașul (sau omul căruțașului), transportat într-o 
sferă mai înaltă decît aceea a preocupărilor zilnice, și cu 
ochii îndreptaţi la cer, se devota în întregime unui fluie- 
raș nou-nouţ de două parale, în gama re, din ţeava căruia 
se străduia, timid, să obţină încîntătoarea melodie „Fecio- 
rul de la plug“. Pentru orice observator din afară care 
s-ar fi întîmplat să hoinărească pe drumul acela, momentul 
ar fi fost profund emoţionant. 

— În fine, ar fi spus el, iată un începător ! 

Tînărul cu părul bălai (care se numea Harker) tocmai 
se îndemnase să repete melodia pentru a nouăsprezecea 
oară, cînd fu luat prin surprindere și complet intimidat de 
constatarea că nu era singur. 

— Ştiu că îi zici bine! răsună o voce puternică de pe 
marginea drumului. E tot ce-aș putea auzi mai bun. Poate 
ar suna şi mai bine dacă melodia ar fi puţin mai dulce în 
părțile repezi, sugeră vocea meditativ şi cu mult entu- 
ziasm. Mai cîntă o dată. 


148 


Harker privi din adincurile umilinței sale timide pe 
cel care îi vorbea astfel. Văzu că are în faţa lui un bărbat 
robust, ars de soare, proaspăt bărbierit, cam la patru- 
zeci de ani, care începu să meargă pe lîngă căruţă, cu pași 
mari și o ținută milităroasă de subofițer învirtind în aer 
(pe cînd mergea milităreşte) un baston. Hainele bărbatului 
erau în stare foarte proastă, dar altfel arăta curat şi în- 
crezător în puterile lui. 

— Nu sînt decît un începător, vorbi Harker cu glasul 
întretăiat şi îmbujorîndu-se la față. Credeam că nu mă 
aude nimeni. 

— Îmi place ce spui! replică omul. Eşti un începător 
destul de înaintat. Ascultă, am să-ți cînt eu ceva. Fă-mi 
loc, te rog, lingă d-ta ! 

În clipa următoare, domnul milităros era cocoţat sus, 
în căruţă unde luă fluierul în mînă. Îl ciocăni uşor de una 
din hulube, cu aerul unui expert, îl puse la gură, dădu, 
pentru moment impresia că invocă inspiraţia muzelor și 
apoi atacă furtunos melodia „Fata pe care am lăsat-o 
acasă“. Omul se dovedi un foarte bun executant, deşi nu 
strălucit ; îi lipsea bogăţia glasului păsărelelor și n-ar fi 
puiut obţine toată armonia dulceagă din „Cireaşa coaptă“, 
dar nu se temea de stridența fluierului, care se părea că îi 
producea o deosebită desfătare şi la care recurgea chiar 
ostentativ. În ceea ce privește însă focul, viteza, precizia, 
desfășurarea uniformă și fluentă a melodiei, în vioiciunea 
tehnicii „ranga“ — un termen tehnic, dacă-mi permiteţi 
să-l folosesc, corespunzător termenului „cintezoiul“ de la 
cimpoaie — și poate, mai presus de orice, în privinţa fe- 
lului de a privi îmbietor cu coada ochiului, în timp ce ur- 
mărea efectul cîntecului, — compensînd astfel (printr-un 
apel la sentimente omenești) insuficiența realizării sale 
artistice ; în toate aceste privințe, omul era fără rival. 
Harker îl asculta admirativ : „Fata pe care am lăsat-o 
acasă“ îl umplu de desperare ; dar „Bucuria soldatului“ 
îl înălță peste limitele geloziei, transportîndu-l în dome- 
niul entuziasmului generos. 

— Cîntă şi dumneata, spuse domnul cu aspect mili- 
tăros, oferindu-i fluierul. 

— A, nu, nu! după dumneavoastră ! exclamă Harker. 
Văd că sînteţi profesionist, 


149 


— Nu sînt, îi răspunse tovarășul său de drum. Sint şi 
eu un amator ca dumneata. Eu am un anumit fel de a 
cînta, dumneata ai altul și al dumitale îmi place mai mult. 
Vezi, eu am început de cînd eram mic, înainte de a mi se 
[i format gustul muzical. Cînd vei fi de vîrsta mea, vei 
cînta la fluier ca la un cornet cu piston. Mai cîntă o dată 
cîntecul... cum îi spune... ? și se prefăcu că face o sfor- 
are să-și reamintească : „Feciorul de la plug“. 

O speranță timidă, nebună, răsări în pieptul lui Har- 
ker. Era oare posibil așa ceva ? Era ceva bun în cîntatul 
lui din fluier ? Este drept că îi păruse, uneori, că obținea 
Şi el ceva ce suna bogat din fluierașul lui. Era cumva și 
el un geniu ? Între timp, călătorul milităros se împiedică 
de citeva ori cîntînd melodia. 

— Nu, zise nefericitul Harker. Nu e chiar aşa. E alt- 
fel... dați-mi voie să vă arăt. 

În momentul în care prinse fluierul cu buzele, își pe- 
ceilui nenorocirea. După ce cîntă o dată melodia, și apoi o 
a doua oară şi oa treia oară, după ce domnul milităros o 
încercă încă o dată și nu reuşi nici de data aceasta, cînd îi 
apăru clar lui Harker că el, începătorul care roșea timid, 
da de fapt lecţii acestui cîntăreţ din fluier pe deplin ex- 
perimentat, și că, în același timp, cîntăreţul pe care îl în- 
văţa el nici nu realiza progrese prea strălucite — cum aș 
putea să vă descriu potopul de glorie care umplu de stră- 
lucire tot ţinutul de ţară îmbrăcat în bogatele sale culori 
de toamnă ; cum pot descrie culmile de deșertăciune ne- 
roadă spre care urcase căruţașul ? Un singur fapt impor- 
tant va zugrăvi situaţia : din acel moment înainte, cel care 
cînta fu numai Harker, iar domnul milităros nu făcu nimic 
altceva decît să asculte şi să aprobe. 

În timp ce asculta, însă, el nu uită obiceiul precauțiilor 
militare, uitîndu-se și înapoi și înainte. Se uită înapoi și 
calculă valoarea încărcăturii căruțașului, evaluînd. con- 
ținutul pachetelor înfășurate în hîrtie cafenie şi al unui 
voluminos coş cu capac. Aprecie, de asemenea, repede că 
pianul de concert în nou-nouţa sa ladă era greu de lichi- 
dat. Privi înainte şi descoperi la colțul unui drum cu iarbă 

vi '1Yy t W LA e jj Y A Y Y A 
nebătătorită, o mică circiumă de țară îmbrăcată în tran- 
dafiri agăţători. 


150 


„Să pregătim lovitura“, hotărî domnul milităros și pro- 
puse imediat să se oprească la un pahar cu vin. 

— Eu nu sînt băutor, spuse Harker. 

— Ascultă-mă bine, vorbi hotărti celălalt. Să-ţi spun 
mai întii cine sînt : sint sergentul stegar Brand din deta- 
șamentul special. Asta îți va spune dacă sînt un băutor 
sau nu. _ 

S-ar putea spune şi da, și nu. Corul într-o tragedie 
antică greacă ar fi intervenit într-un asemenea moment și 
ne-ar îi lămurit aproape complet de ce sergentul vaga- 
bonda în zdrenţe pe un drum de ţară; sau chiar ar fi 
susținut că militarul, desigur, şi-a întrerupt cîtva timp în 
urmă slujba sa în apărarea patriei și (în intervalul de 
timp respectiv), probabil că şi-a îndreptat atenţia spre 
pușcărie. Dar nu era de față nici un fel de cor grecesc, 
iar războinicul nostru începu să demonstreze că băutul 
era un lucru și a bea un pahar de vin altul. 

La „Leul albastru“, care era numele cîrciumei de ţară, 
sergentul stegar Brand i-a făcut cunoștință noului său 
prieten, domnul Harker, cu o serie de amestecuri inge- 
nioase de băuturi, calculate să preîntimpine manifestarea 
oricărei stări de ebrietate. I-a explicat că acestea sînt 
„indispensabile“ serviciului, așa încît un ofițer care se res- 
pectă să poată apărea întotdeauna la paradă într-o con- 
diție onorabilă în faţa trupei sale, cel mai eficace din pro-' 
cedeele folosite era să se combine o jumătate de litru de 
bere slabă cu gin londonez de doi penny. Sînt bucuros să 
pot oferi această rețetă cititorului inteligent, care o poate 
găsi utilă chiar și în viaţa civilă, deoarece efectul său asu- 
pra domnului Harker s-a dovedit revoluţionar. A trebuit 
să fie ajutat să se urce în căruță, pe care aproape nu și-o 
mai recunoștea, unde începu să manifeste o stare de spirit 
consacrată în întregime veseliei și muzicii, care alterna cu 
hohote de riîs, la care sergentul se grăbea să se asocieze, 
scoțind în același timp note discordante și incoerente 
din fluier. 

Între timp, războinicul puse pe neobservate mîna pe 
hăţuri, Apărea evident că avea o preferință accentuată 
pentru frumusețile singuratice ale peisajului englez, de- 
oarece căruța, deși călători sub conducerea sa timp înde- 
lungat, nu ajunse să iasă niciodată pe șoseaua prătuită, 


151 


mînînd numai prin spaţiul dintre șanțuri şi gardul viu de 
dincolo de acestea și mergînd cel mai mult pe sub crengi 
care o acopereau complet. În același timp, era clar că mi- 
litarul nu scăpa din vedere adevăratele interese ale dom- 
nului Harker, căci, deși căruţa trasă de mai multe ori la 
ușa cîrciumilor, numai sergentul era cel care cobora şi 
intra înăuntru, ca, după ce se aproviziona cu cîte o sticlă 
de doi litri, să pornească mai departe în plimbarea cam- 
pestră. 

Pentru a ajuta la înţelegerea rutei extrem de com- 
plicate urmată de sergent, ar fi necesară publicarea unei 
hărți a părții respective a districtului Middlesex, însă edi- 
torul meu este potrivnic oricărei cheltuieli de acest fel. E 
destul să spunem că puţin după lăsarea nopții, camionul s-a 
oprit pe un drum mărginaş de pădure, unde sergentul a 
luat în braţe, dintre pachete, și a așezat la marginea dru- 
mului trupul în stare de inconștienţă a lui Harker. 

„Dacă-ţi revii înainte de zorii zilei, își zise în sinea lui, 
eu unul, cel puţin, aș fi tare surprins.“ 

Din diversele buzunare ale căruțașului căzut în stare 
de toropeală, adună suma de şaptesprezece șilingi și opt 
pence, după care se urcă din nou în căruţă şi mînă gînditor 
mai departe. 

„Dacă aş ști exact unde mă aflu, zău că ar fi o treabă 
bună, se gîndi el. În orice caz, văd că mă apropii de o 
cotitură.“ Făcu colţul şi se găsi pe malul rîului. Nu de- 
parte înaintea lui, se vedeau luminile unei nave-cabane 
străluand vesel şi imediat în faţă, atît ae aproape încât 
era imposibil să evite a fi observat, veneau trei persoane : 
o doamnă și doi domni, care se îndreptau intenționat spre 
el. Sergentul se încredinţă întunericului protector al nop- 
ţii şi mînă înainte să-i întîmpine. Unul din cei doi domni, 
o persoană corpolentă, înaintă spre el pe mijlocul drumu- 
lui şi își ridică deodată bastonul ca pentru a face un semn. 

— Om bun, ai văzut vreo căruţă transportînd colete ? 
întrebă el. 

Deși era întuneric, sergentului i s-a părut că domnul 
cel subțire făcuse un gest ca pentru a-l împiedica pe pri- 
mul să vorbească dar (făcînd gestul prea tîrziu) sărise la 
o parte foarte sprinten. Într-o altă împrejurare, sergentul 
Brand ar fi acordat mai multă atenţie acestui fapt, dar în 


192 


acel moment era absorbit de primejdiile propriei sale si- 
tuaţii grave. 

— O căruţă transportînd colete ? repetă el, cu evi- 
dentă nesiguranţă în glas. Nu, domnule ! 

— Bine, spuse domnul corpolent și se dădu la o parte, 
lăsînd căruța să treacă. 

Doamna se aplecă înainte și privi atentă camionul. ma- 
nifestînd o deosebită curiozitate ; în schimb domnul mai 
slab se menţinu tot retras. 

„Mă întreb, ce dracu văr ?“ își spuse în sinea lui ser- 
gentul Brand şi, privind în urmă, temător, îi văzu pe cei 
trei adunaţi împreună în mijlocul drumului, ca nişte oa- 
meni care se sfătuiesc. Cei mai viteji dintre eroii militari 
nu sînt totdeauna la propria lor înălțime sau nu cores- 
pund reputației pe care o au, și teama în cazul unei pro- 
vocări mai deosebite, își găsește adăpost în pieptul în care 
cineva se poate aștepta cel mai puțin. Poate că s-a auzit 
chiar cuvîntul „detectiv“ bolborosit în gîtlejul sergentului, 
care dădu bice calului și porni în goană pe drumul de pe 
malul rîului, spre Haversham-ul Mare, în galopul calului. 
Lumina cabanei căzu asupra camionului care zbura aproape 
pe cînd trecea pe alături de ea ; bătăile copitelor și hurui- 
tul vehiculului se contopiră pe încetul și se stinseră în de- 
părtare. Îndată liniștea se cobori din nou asupra celor trei 
de pe malul rîului. 

— E nemaipomenit, izbucni cel mai subțire dintre cei 
doi domni, dar ăsta-i camionul ! 

— Şi-mi dau bine seama că am văzut un pian, spuse 
tînăra fată. 

— Fără îndoială că e aceeași căruță, dar lucrul extraor- 
dinar este că omul e altul, adăugă primul domn. 

— Totuşi, el trebuie să fie omul, Gid, repetă domnul 
corpolent. 

— Ei bine, atunci de ce fuge de noi ? întrebă Gideon. 

— Presupun că s-a speriat calul, spuse moşierul-radical. 

— Nicicum ! Am auzit biciul pocnind ca îmblăciul ia 
arie, îl contrazise Gideon. E ceva ce depășește orice ra- 
țiune. 

— Ascultaţi-mă pe mine, interveni tînăra fată. A apă- 
rut de după colţul acela, Ce-ar fi dacă ne-am duce și — cum 
se spune oare în romanele polițiste ? — am merge pe ur- 


153 


mele lăsate de roţi ? Poate dăm de o casă undeva, sau de 
cineva care l-a văzut, sau aflăm ceva. 

— Bine zis ! Așa să facem, pentru hazul acestei aven- 
turi, spuse Gideon. 

Hazul aventurii (pe cît se pare) consta din faptul că 
putea ţine la braţ, foarte aproape de el, pe domnișoara 
Hazeltine. Unchiului Ned, care nu împărtășea o asemenea 
plăcere, plimbarea i-a apărut fără nici un rost, chiar de 
la: început ; și cînd li s-a ivit înaintea ochilor o nouă per- 
spectivă de întuneric înghesuit între un zăplaz înalt pe 
de o parte și o îngrăditură din gard viu și un șanț de cea- 
la'tă, fără nici cel mai mic semn de locuinţă omenească 
prin apropiere, moșşierul-radical se opri pe loc. 

— Asta-i ca o vînătoare de giîște sălbatice, declară el. 

La încetarea zgomotului pașilor lor, un alt sunet le lovi 
timpanele. 

— Ei! Ce-o fi asta ? strigă Julia. 

— Nu-mi pot da seama, spuse Gideon. 

Moșierul-radical își ridică bastonul în chip de sabie. 

— Gid, începu el, Gid, eu... 

— Vai, domnule Forsyth ! strigă tînăra fată. Vă rog, 
nu mai înaintați, nu știți ce ar putea fi... ar putea fi ceva 
îngrozitor ! 

— Poate să fie și dracu, spuse Gideon, eliberîndu-și 
braţul. Mă duc totuși să văd. 

— Nu fi nesocotit, Gid ! îi strigă unchiul Ned. 

Avocatul se apropie de sursa zgomotului, care era evi- 
dent înspăimîntător. În ceea ce privește calitatea lui, ră- 
suna ca o combinaţie de mugeie de vacă, sirenă pentru 
ceață și bîzîit de ţînțari mari ; în același timp, felul în care 
era produs adăuga infinit la groaza pe care o răspîndea. Un 
obiect întunecat, nu chiar diferit de dumnezeiasca formă 
omenească, se putea observa pe malul șanțului. 

— E un om, spuse Gideon; nimic decît un om care pare 
că doarme și sforăie. Ehei! remarcă el după cîteva mo- 
mente, probabil că ceva nu e în regulă ; văd că omul nu 
vrea să se trezească. 

Gideon își scoase plicul cu chibrituri, aprinse unul şi 
la lumina sa recunoscu capul bălai al lui Harker. 

„Asta-i omul, gîndi el, și-i beat mort. Înţeleg tot ce s-a 
întîmplat.“ Apoi oferi celor doi însoțitori ai săi, care între 


154 


timp îndrăzniseră să se apropie și ei, explicaţia lui asupra 
modului cum căruțașul rămăsese fără căruţă, care nu era 
deloc departe de adevăr. 

— Un animal beat, spuse unchiul Ned. Să-l ducem la 
o fîntînă și să-l tratăm după cum merită. 

— Ba nicidecum ! glăsui Gideon. Nu e cîtuși de puţin 
de dorit să ne vadă împreună ; și, la urma urmei, îi sînt 
foarte îndatorat, fiindcă cred că este cel mai norocos lucru 
care mi se putea întîmpla. Pe cît mi se pare — și, unchiule 
Ned, o spun cu toată convingerea — am impresia că am 
scăpat de belea ! 

— De care belea ? întrebă moşierul-radical. 

— De toată încurcătura ! exclamă Gideon. 

— Individul acela a fost atît de nătîng încît a furat 
camionul cu mort cu tot; ce are de gînd să facă cu el, 
nu știu și nici nu mă interesează. Miîinile mele au scăpat 
de orice povară ; Jimson încetează să mai existe ; jos cu 
Jimson ! Dă mîna cu mine, unchiule Ned... Julia, draga mea 
fetiță, Julia, eu.. 

— Gideon ! Gideon ! exclamă tadi surprins. 

— A, unchiule ! nu e ceva nepermis o dată ce ne vom 
căsători foarte curînd. Știi că ai spus asta chiar dumneata 
la cabană ? 

— Am spus eu asta ? se miră unchiul Ned. Sînt sigur 
că n-am spus așa ceva. 

— Roagă-l pe unchiul ; spune-i că a fost de acord, ape- 
lează la sufletul său bun. E un om atît de minunat dacă 
știi cum să-l cîştigi ! 

— Dragă domnule Bloomfield, interveni Julia. Sînt si- 
gură că Gideon va fi un băiat foarte de treabă și mi-a 
făgăduit să studieze temeinic dreptul,'iar eu voi avea grijă 
să se ţină de cuvînt. Ştiţi totodată că o căsătorie statorni- 
cește bărbaţii tineri, toată lumea spune asta. E drept, recu- 
nosc că nu am avere, domnule Bloomfield, adăugă ea. 

— Draga mea domnişoară, așa cum ţi-a spus pușla- 
maua asta azi, la cabană, unchiul Ned are bani din belsug, 
spuse moșierul-radical, și să ştii că nu voi uita niciodată 
faptul că ai fost jefuită într-un mod rușinos. Asa fiind, 
cum nu ie vede nimeni, poţi să-l săruţi acum pe unchiul 
Ned. Așadar, punsașule, reluă domnul Bloomlield după ce 
ceremonia de mai sus a fost îndepiinită cu tot protocolul, 


155 


această prea frumoasă domnişoară e de-acum a ta, dim- 
preună cu încă altceva, ceea ce să știi că nu meriţi. Acum 
să ne întoarcem la cabană, să punem în funcţiune motorul 
șalupei şi să ne înapoiem la Londra. 

— Splendid ! exclamă Gideon fericit. Şi mîine nu va 
mai exista nici nava-cabană, nici Jimson, nici camionul 
căruţașului și nici pianul. Cînd Harker se va deștepta pe 
marginea șanțului, își va spune, poate, că totul a fost doar 
un vis. 

— Aha ! interveni unchiul Ned, va fi însă cineva care 
va avea o altfel de deșteptare. Individul din camion va 
descoperi că a fost numai pe jumătate deștept. 

— Unchiule Ned și Julia, începu Gideon, cu glas tare. 
Sînt mai fericit decît împăratul Chinei ; inima mea cîntă 
ca un ban de argint, iar călcîiele mi le simt ca nişte fulgi. 
Am scăpat de toate necazurile și am cîştigat și mîna Juliei. 
Nu e oare acesta momentul celor mai minunate simţă- 
minte ? Simt că toată fiinţa mi-e plină de un duh îngeresc ! 
Cînd mă gîndesc însă la nenorocitul din camion, cum stau 
eu aici în noapte, îmi vine să strig din toată inima : Doamne, 
ajută-l ! 

— Amin ! încuviinţă unchiul Ned. 


CAPITOLUL XIII 


Necazurile lui Morris : Partea a doua 


Într-o epocă a literaturii înalte aș fi respins cu dispreţ 
ideea de a arunca iarăși o privire asupra zvîrcolirilor lui 
Morris. Dar cercetarea amănunţită a faptelor constituie 
felul de a gîndi al zilelor noastre. În plus, acest lucru ne 
oferă învățături de o înaltă moralitate, aproape supără- 
toare prin sublimul său ; și dacă această povestire s-ar 
dovedi un mijloc de a împiedica pe vreun tînăr respectabil 
și lipsit de experienţă să alunece cu uşurinţă pe panta cri- 
mei, chiar şi a crimei politice, această carte nu va fi fost 
scrisă în zadar, 


136 


Morris se deșteptă în dimineața următoare serii tirzii, 
petrecute în tovărășia lui Michael, din somnul de plumb 
al desperării, constatînd că îi tremură mîinile, că ochii i 
s-au lipit de răceală, gîtlejul i s-a căptușit cu îlegmă și că 
digestia i-a paralizat. 

„Dumnezeu ştie că nu e din cauza a ceea ce am mîn- 
cat !“ îşi spuse tînărul. După ce începu să se îmbrace, își 
reexamină situaţia din diferite unghiuri. Nimic însă nu 
va reuși să zugrăvească mai bine mările furtunoase pe care 
naviga acum, decît o trecere completă în revistă a diferite- 
lor sale stări de neliniște. Le-am așezat (pentru a-i fi mai 
uşor cititorului) într-o anumită ordine, dar în creierul unei 
piete ființe omenești, ca oricare dintre noi, faptele se în- 
vălmășeau ca praful răscolit de un uragan. Preocupat de 
acelaşi gînd de a face un serviciu cititorului, am dat cite 
un nume fiecărei nenorociri, și acesta va putea observa cu 
mult regret că fiecare titlu de capitol luat separat ar fi 
însemnat o onoare și ar fi constituit o recomandare plină 
de laude pentru orice roman din acelea care se citesc în 
timpul călătoriilor cu trenul. 

Prima neliniște cumplită : Unde e cadavrul ? sau Miste- 
rul lui Bent Pitman (după cum se putea deduce din numele 
său cu rezonanţă sinistră 1). Era acum perfect clar că Bent 
Pitman aparținea ordinului celui mai fioros al clasei crimi- 
nalilor. Un om cinstit nu ar fi încasat polița ; cineva cu 
simțăminte omenești nu ar fi acceptat liniștit conţinutul 
înfiorător al butoiului de apă ; cineva care nu ar fi fost 
cufundat pînă la gît în sînge, nu ar fi posedat mijloacele 
de a putea lichida pe ascuns cadavrul. Acest mod de a 
raţiona crea o imagine oribilă a monstrului Pitman. Fără 
îndoială că lichidase mortul coborîndu-l în vreo groapă 
printr-o trapă secretă a bucătăriei din spatele casei sale, 
presupunea Morris, amintindu-și vag de o imagine dintr-o 
revistă de groază din colecţia de un penny. În plus şi, fără 
îndoială, criminalul trăia acum în belșug și destrăbălare 
cu banii încasaţi în baza poliței. Pînă acum domnea liniş- 
tea. Dar cu obiceiurile risipitoare ale unui individ ca Bent 
Pitman (care, fără îndoială că era pe deasupra și cocoșat) 
opt sute de lire se puteau topi într-o săptămînă. Banii 


1 Bent pitman — minerul încovoiat. 


157 


odată risipiţi, care avea să fie fapta sa următoare ? O voce 
ca din iad, dar răsunînd în propriul său piept, îi dădu lui 
Morris răspunsul : „Mă va şantaja pe mine !“ 

A doua neliniște cumplită : Frauda cu tontina ; sau E 
unchiul meu mort ? 

Această frămîntare, de care depindeau toate speranţele 
lui Morris era încă o problemă. A încercat să o intimideze 
pe Teena, a încercat s-o mituiască, dar fără nici un rezultat. 
El avea încă o puternică convingere morală, dar nu poţi 
şantaja un avocat iscusit numai cu convingerea ta morală. 
În plus, de la întrevederea sa cu Michael, gîndul acesta 
luase o înfățișare mai puţin atrăgătoare. Era Michael omul 
care putea fi șantajat ? Şi era el, Morris, omul în stare să 
facă așa ceva ? Ambele erau considerații serioase. „Nu că 
mi-ar fi frică de el“, a fost tot ce a putut Morris să admită 
ca să se liniștească, „dar trebuie să am siguranța poziţiei 
mele, şi ce e lucrul dracului, e că nu o văd deloc sigură. 
Cît e de deosebită realitatea vieţii faţă de romane ! Eu n-aş 
fi introdus o asemenea întîmplare într-un roman fără să 
fi întîlnit mai întîi un ticălos mergînd agale pe Oxford 
Road, care să devină complicele meu și să se priceapă cum 
să manipuleze toată afacerea ; şi care, probabil, ar fi pă- 
truns prin spargere, noaptea, în casa lui Michael unde n-ar 
fi găsit nimic altceva decît o figură de ceară după care 
m-ar fi șantajat sau m-ar fi ucis. Dar aici, în viața noastră 
adevărată, pot bate străzile pînă să cad mort de oboseală 
şi nici un membru al lumii criminalilor nu-mi va arunca 
măcar o privire. Deși, la drept vorbind, întotdeauna tre- 
buie să se găsească și un Pitman“, adăugă el gînditor. 

A treia neliniște cumplită: Coliba de la Browndean; sau 
Complicele insuficient plătit. Asta fiindcă avea un com- 
plice și acest complice fierbea în sine nevăzut și gata să 
explodeze într-o colibă igrasioasă din Hampshire, fără nici 
un ban în buzunar. Ce putea el face în această problemă ? 
La drept vorbind, trebuia să-i trimită ceva bani, chiar dacă 
nu era decît un mandat poștal de cinci șilingi, ceva În- 
deajuns ca să-i dovedească că nu l-a uitat, îndeajuns să-l 
facă să nu piardă speranța și să-și poată procura bere şi 
tutun. „Dar ce bani ai tu ?“ se întrebă Morris, și-și numără 
în palmă o jumătate de coroană, un florin și opt pence 
mărunțiş. Pentru cineva în situația lui, în război cu toată 


societatea și dirijînd, cu o mînă fără experienţă, o acţiune 
cu vaste ramificații, suma era absolut o batjocură. John 
trebuia să se descurce singur, nu mai încăpea nici o în- 
doială. În cazul acesta, însă, întreba glasul din iad, cît timp 
e posibil ca John să mai îndure situaţia ? 

A patra neliniște cumplită : Comerţul cu pielărie, sau 
Lăsarea, în sfîrșit, a obloanelor. O poveste din City. Privi- 
tor la acest capitol, Morris nu avea nici o informaţie. Încă 
nu îndrăznise să se ducă la birou ; știa, însă, că nu mai 
trebuia să întîrzie, și dacă ar fi fost nevoie de ceva care 
să-i întărească această convingere, aluziile lui Michael din 
noaptea precedentă îi răsunau foarte clar în urechi. Asta 
era ce avea de făcut. A se duce în City îi apărea indispen- 
sabil ; dar ce putea să facă odată ajuns acolo ? Nu avea 
drept de semnătură cu propriul său nume şi, oricît de mult 
ar fi vrut, îi lipsea arta de a putea semna cu numele un- 
chiului său. În această situație, Morris nu putea face ni- 
mic ca să amîne falimentul, iar cînd acesta avea să vină, 
cînd ochi iscoditori aveau să înceapă să se intereseze de 
fiecare amănunt al comportării lui, două întrebări nu pu- 
teau să nu fie adresate, mai curînd sau mai tîrziu, unui 
falit lipsit de grai și inundat în nădușeală : „Unde este 
domnul Joseph Finsbury ?* și : „Ce-aveţi de spus în legă- 
tură cu vizita dumneavoastră la bancă ?“ Ce ușor de pus 
asemenea întrebări ! și, Doamne ! ce imposibil să li se răs- 
pundă ! ! Omul cărora aveau să-i fie puse avea să meargă 
sigur la pușcărie și — aoleu ! ! ce idee ! — probabil chiar 
la spînzurătoare. 

Morris tocmai încerca să se bărbierească în clipa cînd 
i-a trecut prin minte această idee, și efectul ei a fost că 
nu şi-a mai putut ţine briciul în mînă. În cazul de faţă 
(folosind cuvintele lui Michael), se constata dispariția fără 
urmă a unui unchi valoros ; în acelaşi timp, se constata o 
purtare inexplicabilă a unui nepot care nu fusese în ter- 
meni buni cu bătrînul în ultimii șapte ani; ce ocazie m.- 
nunată pentru o eroare judiciară! „Dar! nu, se gîndi 
Morris, nu se poate, nu poate nimeni să îndrăznească să 
considere o dispariţie drept crimă. În nici un caz aşa ceva. 
Dar, cinstit vorbind, ca de la om la om, nu văd nici o altă 
crimă în almanah (în afară de crima de incendiere) pe care 


să nu dau impresia că oarecum am comis-o. Şi totuşi sînt 


159. 


un om pertect onorabil și nu mi-am dorit altceva decît 
să-mi capăt dreptul meu. Urîtă treabă e legea !“ 

Cu această concluzie bine fixată în minte, Morris Fins- 
bury cobori în holul casei din John Street, bărbierit numai 
pe jumătate. În cutie găsi o scrisoare ; cunoștea bine scrisul 
de pe plic. În sfîrșit, mai lipsea și John ! 

„Cred că aș fi putut fi cruțat de neplăcerea asta“, își 
spuse, plin de amărăciune, desfăcînd plicul. 


„Dragă Morris, începea scrisoarea. Ce dracu înseamnă 
toate astea ? Sînt aici, părăsit întro groapă înfiorătoare ; 
trebe să trăiesc pe datorie și indivizi de aici nu se împacă 
deloc cu această idee ; nici nar putea, fincă e clar că sînt 
într-o stare de pauperitate. Nu am nici un fel de rufărie 
de pat, gîndeștete numai la asta. Îmi trebe bani. Tot ce se 
petrece cu mine e o bajocură. Nu voi mai răbda, cum 
nar răbda nimeni. Aș fi plecat de aici numai că nu am nici 
un ban de tren. Nu fi nebun, Morris; se pare că nu în- 
ţelegi înspăimîntătoarea situaţie în care mă găsesc. Trebue 
să fac rost acum de o marcă poștală pe datorie. Un alt 
lucru greu și ăsta. Al tău frate, J. Finsbury.“ 


„Nici nu cunoaște măcar ortografia! reflectă Morris în 
timp ce mototoli scrisoarea și o băgă în buzunar, plecînd 
apoi de acasă. Ce pot face pentru el? Am ajuns să chel- 
tuiesc și la bărbier, din cauza nervilor mei zdruncinați 
„care fac să-mi tremure mîna. Cum aş mai putea trimite bani 
cuiva ? Sînt rînduri dureroase, recunosc ; dar își închipuie 
el cumva că eu trăiesc cu cozonac ? Am cel puţin o mîn- 
gîiere, fu concluzia lui sinistră : John nu poate abandona 
totul și fugi de-acolo, trebuie să rămînă ; e tot atît de ne- 
putincios ca și răposatul. Apoi izbucni din nou mînios: 
Se plînge, va să zică ? Şi doar n-a auzit niciodată de Bent 
Pitman ! Dac-ar avea cîte am eu pe cap, atunci s-ar putea 
plînge pe bună dreptate.“ 

Dar argumentele lui Morris nu erau cinstite, sau în orice 
caz, nu total cinstite ; în mintea lui se dădea o luptă; 
nu-și putea ascunde că fratele său John era într-o situație 
nenorocită la Browndean, fără vești, fără bani, fără rufă- 
rie de pat, fără societate, fără nici o distracție de vreun fel. 

După ce se bărbieri și luă o gustare în grabă, într-o ta- 
vernă-cafenea, Morris ajunse la un compromis. 


160 


„Săracul Johnnie se află într-o carceră îngrozitoare ! 
își spuse în sinea lui. Nu-i pot trimite bani, dar să vezi 
ce-am să fac: îi trimit revista comică Pink Un — îl va 
înveseli ; în pius, îi va îmbunătăţi creditul cînd se va vedea 
că primește ceva cu poșta.“ 

Ca urmare, în drum spre firma de pielărie, unde se du- 
cea (conform obiceiului său econom) pe jos, cumpără și ex- 
pedie un singur exemplar din acea revistă înveselitoare, 
căreia (într-un acces subit de remușşcare) îi adăugă, la în- 
timplare, şi revistele Athenaeum, Renașterea și Ilustra- 
țiunea săptămânală de un penny. În felul acesta John cra 
aprovizionat cu de-ale cititului, iar Morris își linişti con- 
știința. 

Ca un fel de răsplată pentru acest gest, a fost primit la 
firmă cu vești bune. Comenzile plouau acum, erau cereri 
mari pentru unele din mărfurile din stoc și cifra de afaceri 
crescuse. Pînă şi directorul era cu moralul ridicat. Cît des- 
pre Morris, care aproape pierduse sensul a ceea ce în- 
seamnă vești bune, îi venea să plîngă în hohote ca ur copil ; 
era în stare să-l prindă pe director în braţe (un om palid, 
cu sprincene speriate) şi să-l strîngă la piept ; sentimentul 
de generozitate de care fusese cuprins aproape că îl în- 
demna să dea cîte un cec (pentru o sumă mică, bineînţeles) 
fiecărui funcţionar din contabilitatea firmei. 

Pe cînd sta la birou și-și deschidea corespondenţa, îi 
răsuna în minte un cor de voci cerești, cîntînd pe cea mai 
înduioșătoare melodie : 

— Această veche firmă poate fi încă rentabilă, încă 
rentabilă, încă rentabilă... 

În acest însorit moment de ușurare primi vizita unui 
domn Rodgerson, unul din creditorii firmei, dar nu dintre 
aceia care stăruiau să fie numaidecît plătiți, deoarece avea 
legături de afaceri vechi și frecvente cu firma. 

— Vezi, Finsbury, începu el nu fără oarecare jenă, am 
crezut de datoria mea că e corect să te informez... fapt e 
că se simte o gravă lipsă de bani pe piaţă... am cîteva poliţe 
scadente... din acest punct de vedere toată lumea se plînge... 
ca să fiu scurt... 

— Așa ceva nu s-a obişnuit niciodată între noi, Rodger- 


son, îl întrerupse Morris pălind. Dar dă-mi te rog timp să 


161 


1] - Un colet cu bucluc 


caut în dreapta și-n stînga și să văd ce pot să fac. Cred 
că-ți putem plăti ceva în contul datoriei. 

— Ce să spun! Tocmai aicea-i problema, reluă Rod- 
gerson. Am fost tentat, și am cedat polița. 

— Ai cedat poliţa ? repetă Morris. E un fel de a pro- 
ceda cam rapid şi ușuratic față de noi, domnule Rod- 
gerson. i 

— Vezi, am primit sută la sută pentru poliţă, spuse 
acesta din urmă, bani plătibili la vedere pe baza unui cec 
certificat, 

— Sută la sută ?! exclamă Morris. Păi, asta înseamnă 
aproape treizeci la sută profit ; foarte ciudat lucru ! Ci- 
ne-i omul ? l 

— Nu-l cunosc, veni răspunsul. Un oarecare Moss. 

„Vreun evreu, reflectă Morris, după plecarea vizita- 
torului său. Şi ce vrea să facă un evreu cu un credit de 
— verifică suma în registre — un credit de 385 de lire, 
19 şilingi și 10 pence faţă de firma Finsbury ? De ce să 
plătească polița sută la sută ? Cifra dovedea loialitatea lui 
Rodgerson“ — chiar Morris admitea acest lucru. 

Dar faptul mai dovedea, din nefericire, încă ceva: 
stăruința lui Moss. Poliţa a fost, desigur, cerută imediat, 
în ziua aceea, chiar în dimineața aceea. De ce ? Misterul 
care-l învăluia pe Moss promitea să fie ceva care cores- 
pundea perfect misterului Pitman. 

„Și să survină asta tocmai acum, cînd toate erau atît 
de promițătoare !“ exclamă Morris. 

Aproape în aceeași clipă i se anunţă vizita domnu- 
lui Moss. 

Domnul Moss era un evreu cu fața luminoasă, revol- 
tător de plăcut la înfăţişare și supărător de politicos. Lu- 
cra, după cum s-a constatat imediat, pentru o terță per- 
soană și nu înţelegea nimic din ustaliile afacerii ; clientul 
său dorea să lichideze polița, dar era dispus să accepte un 
cec cu o dată mai apropiată — cu plata peste două luni, 
dacă domnul Finsbury accepta așa ceva. 

— Dar nu înțeleg de ce ? remarcă Morris. Ce v-a de- 
terminat să plătiți azi sută la sută pentru polița noastră? 

Domnul Moss nu cunoștea nici un amănunt; el exe- 
cuta numai dispoziţiile primite. 


162 


— Toată afacerea asta este contrară regulilor, iz- 
bucni Morris. În ramura noastră comercială nu se obiș- 
nuiește să se lichideze creditele în această perioadă a anu- 
lui. Care sînt instrucțiunile dumneavoastră, în caz 
de refuz ? 

— Trebuie să vorbesc cu domnul Joseph Finsbury, 
conducătorul firmei, spuse domnul Moss. Am fost instruit 
să insist asupra acestui lucru; mi s-a dat a înţelege că 
dumneavoastră nu aveţi nici o calitate juridică aici — ex- 
presiile nu-mi aparţin. 

— Nu puteţi vorbi cu domnul Joseph; nu se simte 
bine, explică Morris. 

— În acest caz mi s-a spus să încredinţez soluţionarea 
problemei unui avocat. Să văd, zise domnul Moss, des- 
chizînd o agendă de buzunar, cu o grijă oarecum suspectă, 
la numele cuvenit... Da... în mîinile domnului Michael Fins- 
bury. O rudă a dumneavoastră, probabil ? Așa fiind, pres 
supun, afacerea va fi rezolvată mulțumitor. 

Să încapă în mîinile lui Michael, era mult prea mult 
pentru Morris, așa încît se hotărî să capituleze. În două 
luni avea, probabil, să fie mort sau în orice caz la puş- 
cărie. Rugă, prin urmare, pe director să-i dea un scaun 
domnului Moss și să-i aducă totodată o coală de hirtie. 

— Mă duc să aduc un cec semnat de domnul Fins- 
bury, care e bolnav acasă, în John Street. 

O trăsură într-acolo, o alta înapoi : iată incursiuni se- 
rioase în capitalul său amărit ! Socoti cheltuiala : cînd va 
termina cu domnul Moss, mai rămîne cu douăsprezece 
pence și jumătate, toată averea. Dar mai rău era că acum 
fusese forțat să-și aducă unchiul în cartierul Bloomsbury. 

„Nu mai e de nici un folos ca Johnnie să mai rămînă 
în Hampshire, reflectă el. Cum are să mai continue această 
farsă, e ceva ce mă depășește complet. La Browndean abia 
de era posibil să-l ţin în viaţă; în Bloomsbury se pare că 
e peste orice putință omenească, deși presupun că este 
exact ce face și Morris. Dar el are complici — scoțiana și 
toată banda. A ! dac-aș avea şi eu complici !* 

Necesitatea este mama tuturor invențiilor. Sub un im- 
bold atit de imediat, Morris rămase surprins de asemăna- 


rea cu originalul și de rapiditatea executării noului său 


163 


+ fals și, în mai puţin de trei sferturi de oră, înmînă dom- 
nului Moss documentul. 

— Cecul e în perfectă regulă, declară acesta, ridicîn- 
du-se. Am sarcina să vă spun că nu va fi prezentat spre 
încasare, dar că ar fi bine să luaţi seama. 

Morris simţi cum se învîrtește camera cu el. 

— Cum ?... Ce-nseamnă asta ! exclamă el, prinzîndu-se 
cu mîinile de masă. În clipa următoare își dădu lamentabil 
seama că vocea îi era spartă și chipul pămîntiu. Ce vreți 
să spuneţi, că nu va fi prezentat spre încasare ? Și cum 
adică să iau seama ? Ce-nseamnă toată maimuţțăreala asta? 

— N-am nici cea mai mică idee, domnule Finsbury, 
răspunse evreul zîmbitor. Eu am avut numai misiunea să 
vă transmit un mesaj. Cuvintele mi-au fost stabilite 


dinainte. 
— Care e numele clientului dumneavoastră ? întrebă 


Morris. 

— Pentru moment e secret, răspunse domnul Moss. 

Morris se plecă spre el : 

— Cum, nu eo bancă ? întrebă. 

— Nu sînt autorizat să adaug nimic mai mult, dom- 
nule Finsbury, răspunse Moss. Daţi-mi voie să vă urez o 
dimineaţă frumoasă și să mă retrag. 

„Mi-a urat o dimineaţă frumoasă !“ se gîndi Morris de 
îndată ce rămase singur şi, în clipa următoare, apucîn- 
du-și pălăria, fugi din birou ca un nebun. Trei străzi mai 
departe, se opri și gemu desperat : „Dumnezeule ! Trebuia 
să mă împrumut de la director ? Acum, însă, e prea tîr- 
ziu ; ar fi o gogomănie să mă întorc; n-am nici un ban... 
sînt absolut fără nici un ban... ca un șomer !“, 

Se duse acasă și se așeză pe un scaun, în sufrageria 
răvășşită, cu capul în miîini. Nici Newton nu s-a gîndit 
vreodată mai protund decît această victimă a întîmplări- 
lor. Totuși nu ajunse la nimic clar. 

„Poate s-a produs o scădere a puterii mele de înţele- 
gere, dar nu pot totuși admite că soarta se poartă drept cu 
mine. Ghinionul care mă urmărește întruna poate servi 
ca temă pentru o scrisoare către ziarul The Times; e 
destul de mare ca să provoace şi o revoluție. Şi cel mai 
limpede lucru în toată afacerea este că trebuie să fac rost 
imediat de bani. Am terminat acum cu moralitatea ; am 


164 


trecut de această fază ; îmi trebuie bani și singurul lucru 
care mă poate ajuta este să stau de vorbă cu Bent Pit- 
man. Bent Pitman e un criminal și prin urmare poziția 
lui e slabă. Trebuie să mai aibă ceva din cele opt sute de 
lire. Dacă mai are, am să-l silesc să împartă ce i-a rămas 
cu mine ; dacă nu mai are, am să-i vorbesc despre aface- 
rea tontinei. Avînd un criminal ca Pitman la spate, ar fi 
prea ciudat'să nu reușesc.“ 

Asta era ce avea de făcut. Dar cum să pună mîna pe 
Bent Pitman altfel decît cu ajutorul unui anunţ, nu ve- 
dea nicidecum. În cazul acesta, în ce termeni să propună 
întîlnirea ? Pe ce bază și unde? Desigur, nu în John 
Street, deoarece n-ar fi deloc recomandabil să permiţi 
unui om ca Bent Pitman să-ți cunoască adevărata adresă; 
fără îndoială, nici acasă la Pitman, în vreo locuinţă în- 
grozitoare din cartierul Holloway, avînd o trapă în bu- 
cătăria din spatele casei, o casă în care ai putea intra îm- 
prăcat într-un pardesiu uşor de vară și ghete de lac, pentru 
a o părăsi transformat în bucățele înghesuite într-un coş 
de piaţă. „Acesta era dezavantajul unui complice cu ade- 
vărat întreprinzător, se gindi Morris, scuturat de un fior. 
N-am visat niciodată să doresc să am de-a face cu o ase- 
menea lume, reflectă el. În acel moment îi fulgeră prin 
minte o idee strălucită. Gara Waterloo, un loc public, tc- 
tuși în anumite momente ale zilei un loc singuratic şi, în 
același timp, un loc al cărui nume trebuie să zguduie su- 
fletul lui Pitman, și să-i sugereze faptul că ultimele sale 
secrete vinovate sînt cunoscute. Morris luă o foaie de hîr- 
tie și-și schiță anunţul : 

„William Bent Pitman, dacă acest anunț va cădea în 
atenţia sa, va afla CEVA ÎN AVANTAJUL SĂU, dacă se 
va găsi în gara Waterloo, la capătul îndepărtat al peronului 
de plecare a trenurilor de pe linia principală, între 2 și 
4 p.m., duminica viitoare.“ 

Morris reciti această măruntă compoziție literară şi o 
aprobă. „Un anunţ concis, se gîndi el, ceva în avantajul 
său, nu e chiar adevărat, dar nimeni nu face declarații sub 
jurămâînt într-un anunț în ziar. Tot ce-mi lipsește acum 
este numerarul efectiv pentru plata meselor și a anunţu- 
lui și... dar, nu, nu pot risipi banii cu John ; am să-i mai 


165 


expediez în schimb niște reviste. Cum să fac, însă, rost 
de bani ?“ 

Se apropie de caseta sa cu inele cu sigilii, dar sîngele 
colecţionarului se revoltă brusc în el. 

„Nu voi face niciodată așa ceva ! strigă el. Nimic nu 
mă va determina să-mi masacrez colecţia... mai curînd 
fur !“ Urcă apoi în goană scara, intră în salon și luă cî- 
teva din curiozitățile unchiului său : o pereche de papuci 
turcești, un evantai de Smirna, un vas de răcit băuturi, 
o muschetă garantată ca fiind capturată de la un bandit 
din Efes și un buzunar întreg de scoici rare, însă știrbite. 


CAPITOLUL XIV 


William Bent Pitman află ceva 
în avantajul său , 


Duminică dimineaţă, William Bent Pitman se trezi la 
ora obișnuită (deși mai în silă decît de obicei). În ziua 
precedentă (trebuie să dăm lămuririle necesare) familiei 
sale i se adăugase un nou locatar. Michael Finsbury tu- 
telase mutarea și garantase plata chiriei săptămînale. În 
același timp însă, desigur cu hazul felului glumeţ care îl 
caracteriza, Michael zugrăvise un portret descurajant al 
viitorului locatar. Domnul Pitman fusese făcut să înţe- 
leagă că oaspetele său nu era o tovărășşie comodă, așa că 
s-a apropiat de domnul Joseph Finsbury cu teamă, dar 
s-a bucurat constatînd că de fapt era gazda unui înger. 
Cînd au luat ceaiul, a fost cît se poate de încîntat, iar 
apoi, pînă tîrziu, spre ora unu noaptea, a rămas vrăjit de 
elocinţa oaspetelui său, ascultind și acumulind cunoș- 
tințe noi în studioul său ; iar acum, în timp ce-și făcea 
toaleta depănînd în minte amintirea nevinovatelor plă- 
ceri ale serii din ajun, viitorul îi suridea cu noi atracţii. 
„Domnul Finsbury e, la drept vorbind, o adevărată co- 
moară“, își spuse în sinea lui ; și intrînd în salonul unde 
masa era deja aşezată pentru micul dejun, maniera afec- 


166 


tuoasă în care îşi salută locatarul ar fi corespuns mai bine 
cazului unei vechi cunoştinţe. 

— Sint încîn.at să vă văd, domnule — acestea i-au 
fost cuvintele — și am credinţa că aţi dormit bine. 

— Deoarece am fost obișnuit de foarte multă vreme 
cu e viaţă, aș putea spune, de continue deplasări, replică 
domnul Finsbury, perturbaţia de care adesea se pling per- 
soanele sedentare cînd își petrec prima lor noapte în (ceea 
ce se numește) un pat nou, este o jeluire de care sînt 
complet străin. 

— Sînt încîntat să aud acest lucru, spuse profesorul 
de desen. Dar constat că v-am întrerupt din cititul 
ziarului. 

— Ziarul de duminică e una din caracteristicile epo- 
cii, afirmă domnul Finsbury sentenţios. În America, mi 
se spune, înlocuiește orice altă literatură, întrucît întreaga 
populaţie de nădejde a țării găseşte că ziarul îi satisface 
toate cerințele ; sute de coloane dau amănunte intere- 
sante despre tot ce se petrece în lume, ca, de pildă, trombe 
marine, fuga fetelor tinere de la părinţi, conflicte armate 
şi spectacole publice ; ziarul are diferite rubrici care se 
ocupă de politică, lucru de mînă, șah, religie și chiar lite- 
ratură. Cîteva articole de fond, foarte inteligent scrise și 
cu umor, îndrumează gîndirea publicului. E greu să se 
aprecieze rolul pe care îl joacă'aceste rezervoare enorme 
de cunoştinţe variate în educarea poporului. Dar această 
discuție (deşi interesantă în sine) împărtășește caracterul 
unei digresiuni ; și ceea ce voiam să vă întreb este lucrul 
următor : citiți și dumneavoastră, cu toată asiduitatea 
presa zilnică ? 

— În ziare nu se găsește prea mult din ceea ce poate 
să intereseze un artist, explică Pitman. 

— În cazul aceşta, reluă Joseph, probabil că a scăpat 
vederii dumneavoastră un anunț care a apărut în ulti- 
mele două zile în diferite ziare și care este repetat și as- 
tăzi. Numele, cu o neînsemnată deosebire, are o puternică 
asemănare cu al dumneavoastră. A ! chiar iată-l. Dacă îmi 
permiteţi, vi-l voi citi : 

„William Bent Pitman, dacă acest „anunţ va cădea în 
atenția sa, va afla ceva în avantajul său dacă se va găsi, 


în gara Waterlóo; la capătul îndepărtat al peronului de 


167 


plecare a trenurilor de pe linia principală, azi, între orele 2 
și 4 p.m.“ 

— E publicat așa ceva în ziar ? strigă Pitman. Daţi-mi 
voie să văd, vă rog! Bent ? Trebuie să fie Dent! Ceva 
în avantajul meu ? Domnule Finsbury, scuzaţi-mă dacă 
vreau să vă cer discreţie într-o anumită chestiune. Îmi 
dau seama cît de ciudat trebuie să sune acest lucru în 
urechile dumneavoastră, dar există unele motive foarte 
personale pentru care acest fapt mărunt este mai bine să 
rămînă între noi doi. Mă refer la soția mea. Dragă dom- 
nule Finsbury, vă asigur că nu este nimic neonorabil în 
secretul meu ; motivele sînt personale, pur personale ; şi 
puteţi fi cu conștiința liniștită dacă vă dau toate asigură- 
rile că împrejurările respective sînt binecunoscute de prie- 
tenul nostru comun, minunatul dumneavoastră nepot, 
domnul Michael, care nu și-a retras stima pe care o are 
faţă de mine din cauza acestui fapt. 

— Un cuvînt mi-e destul, domnule Pitman, spuse Jo- 
seph, făcînd una din temenelele sale orientale. 

O oră mai tîrziu, profesorul de desen îl găsi pe Michael! 
în pat, citind o carte — un tablou care dovedește o bună 
dispoziţie și o stare de liniște. 

— Noroc, Pitman, îl salută el, lăsînd cartea din mînă. 
Ce te aduce aici la această oră nepotrivită ? Ar trebui să 
fii la biserică, băiete ! 

— Nu mi-e gindul deloc la biserică azi, domnule Fins- 
bury, spuse profesorul de desen. Sint în pericol de a intra 
într-o nouă încurcătură. Zicînd acestea, îi arătă anunţul. 

— Ei! Dar ce înseamnă asta ? exclamă Michael, ridi- 
cîndu-se brusc în capul oaselor. Examină apoi, atent, 
anunţul, timp de o jumătate de minut, cu fruntea încrun- 
tată. Pitman, nu dau nici un fel de importanţă acestui 
anunţ. ` 

— Totuşi, trebuie să mă duc, spuse Pitman. 

— Credeam că te-ai săturat de'gara Waterloo, reluă 
avocatul. Ai căpătat, cumva, o atracţie morbidă pentru 
acest loc ? La drept vorbind, n-ai mai fost niciodată tu 
însuți de cînd ţi-ai ras barba. Bănuiesc acum că era locul 
unde îți păstrai rațiunea. 

— Domnule Finsbury, începu profesorul de desen. Am 


reflectat serios asupra acestei probleme și, cu permisiu- 


168 


nea dumitale, aş vrea să-ți expun concluziile la care 
am ajuns. 

— Dă-i drumul, glăsui Michael, dar te rog, Pitman, 
aminteşte-ţi că azi e duminică şi să nu mă faci să ajung 
la cuvinte murdare. 

— Ni se oferă trei posibilităţi, începu Pitman. Mai în- 
tîi anunţul poate fi în legătură cu butoiul ; al doilea, poate 
fi în legătură cu statuia domnului Semitopolis ; și, al trei- 
lea, poate fi din partea fratelui soţiei mele, care a plecat 
în Australia. În primul caz, care e, desigur, posibil, măr- 
turisesc că cel mai bun lucru ar fi să abandonez problema. 

— Tribunalul te aprobă în această hotăriîre, frate Pit- 
man, spuse Michael. 

— În al doilea caz, continuă artistul, este clar că este 
de datoria mea să nu las nici o piatră nerăsturnată pentru 
regăsirea statuii antice pierdute. 

— Dragă amice, Semitopolis a apărut ca un atu cînd 
joci cărți : a băgat în buzunar paguba şi ţi-a lăsat cîști- 
gul. Ce vrei mai bine ? întrebă avocatul. 

— Eu consider, domnule, admiţînd că greșesc, că gene- 
rozitatea domnului Semitopolis mă obligă să depun o și mai 
mare străduinţă, răspunse profesorul de desen. Întreaga 
afacere a fost foarte nefericită ; a fost — nu mai e nevoie 
să mă ascund de dumneata — a fost ilegală de la început; 
și e cu atît mai just să caut să mă comport ca un gentle- 
man, încheie Pitman roșindu-se. 

— La asta nu am nimic de spus, replică avocatul. Une- 
ori aş vrea să mă port și eu ca un gentleman, numai că 
acest lucru prezintă prea mult caracterul unei atitudini 
unilaterale, avînd în vedere că lumea şi profesiunea juri- 
dică sînt ceea ce sînt. 

— Apoi, în al treilea caz, reluă profesorul de desen, 
dacă se întîmplă să fie unchiul Tim, desigur că viitorul 
nostru e asigurat. 

— Totuşi, să ştii că nu e unchiul Tim, afirmă 
avocatul. ` 

— Ai remarcat acea expresie cît se poate de plină de 
înțeles : ceva în avantajul său? întrebă Pitman, in- 
sinuant. 


— Oiță nevinovată, îi răspunse Michael, aceasta e 
fraza cea mai comodă şi neroadă din limba engleză şi care 


169 


dovedeşte că autorul său e un dobitoc. Dă-mi voie să-ţi 
dărîm castelul de cărți dintr-o lovitură: crezi oare că 
unchiul Tim ar fi făcut o asemenea gogomănie folosind 
numele tău ? Gogomănia în sine e adorabilă, ceva ce îm- 
podobește enorm trista realitate şi am de gînd să o folo- 
sesc şi eu în viitor. Dar se potriveşte sogomănia cu carac- 
terul unchiului Tim ? 

— Nu, nu se potriveşte deloc, recunoscu Pitman. Însă 
s-ar putea să i se fi deranjat mintea în Australia. 


— Dacă e vorba pe așa ceva, Pitman, continuă Mi- 
chael, autorul anuţului poate fi și Regina Victoria, care 
arde de dorinţa de a te face duce. Te las să judeci singur 
dacă e posibil așa ceva, deși nu este întru nimic împotriva 
legilor firii. Dar noi sîntem acum aici să examinăm pro- 
babilităţile ; şi cu preabinevoitoarea ta îngăduință, eu 
exclud din capul locului pe Maiestatea sa şi pe unchiul 
Tim. Să mergem acum mai departe: să examinăm cea 
de-a doua idee a ta: că anunțul are oarecare legătură cu 
statuia. E posibil ; dar în acest caz cine a dat anunţul? 
Desigur, nu Ricardi, fiindcă acesta are adresa ta; nici 
persoana care a primit lada fiindcă nu-ți cunoaște nu- 
mele. Camionagiul — parcă te aud că spui — într-unul din 
momentele cînd nu era beat. Omul poate să-ţi fi notat nu- 
mele, dar să nu-l fi notat corect, la gară ; şi poate că nu 
ţi-a notat adresa. Admit că e camionagiul. Dar acum o 
întrebare : Vrei într-adevăr să te întilnești cu camio- 
nagiul ? 

— Şi de ce nu ? replică Pitman. 

— Dacă el e acela care vrea să te întilnească, reluă 
Michael, reține un lucru : este fiindcă și-a găsit carnetul 


de adrese, a fost la casa care a primit statuia şi — ia 
seama la vorbele mele! — acționează la îndemnul uci- 
gașului. 


— Mi-ar părea tare rău să fie așa, spuse Pitman. To- 
tuşi continui să consider că e de datoria mea față de dom- 
nul Semitopolis... 

— Pitman, îl întrerupse Michael, asta nu merge. Nu 
încerca să-ți impui punctul de vedere faţă de consilierul 
tău juridic ; nu încerca să te inchipui ducele de Welling- 
ton, fiindcă așa ceva nu te prinde. Fac pariu pe costul 


170 


unei mese că-ţi citesc ce ai de gînd. Încă mai crezi că e 
unchiul Tim. 

— Domnule Finsbury, vorbi profesorul de desen, în- 
roșindu-se. Dumneata nu ești strîmtorat bănește și nu ai 
o familie. Gwendolen crește și e o fată foarte drăguță — a 
fost și confirmată la biserică recent, cînd a împlinit 
treisprezece ani. Cred că vei putea înţelege ce simt eu ca 
tată, cînd îți voi spune că încă nu a învăţat să danseze. 
Băieţii sînt la internat, ceea ce e un lucru foarte bun, 
într-un sens ; în orice caz, sînt ultimul om din lume care 
ar critica instituțiile ţării sale. Dar întotdeauna am dorit 
foarte mult ca Harold să poată deveni un mare muzician, 
iar micuțul Otho vădește o vocaţie deosebită pentru 
preoție. Nu sînt chiar un om ambițios... 

— Ei bine ! îl întrerupse Michael. Fii clar : ai impresia 
că e unchiul Tim. 

— Ar putea fi unchiul Tim, insistă Pitman, şi dacă ar fi 
el, și aş pierde ocazia, cum mi-aş mai putea privi vreodată 
copiii în ochi ? Nu mai spun pimic de soţia mea... 

— Nu, desigur că nu ! aprobă Michael. 

— „dar în cazul în care fratele ei se întoarce din Aus- 
tralia... continuă Pitman. 

— „şi e deranjat la minte, adăugă avocatul. 

— „şi se întoarce din Australia cu o mare avere, ener- 
varea ei mai ușor se poate închipui decît descrie, încheie 
Pitman. 

Bine, atunci să fie cum vrei, zise Michael. Şi ce-ţi 
propui să faci ? 

— Mă duc la gara Waterloo, deghizat. 

— Singur ? întrebă avocatul. Sper că gîndești că vei fi 
în siguranţă. Nu uita însă să-mi trimiți vorbă din arestul 
poliţiei. 

— Vai, domnule Finsbury, îndrăznisem să sper... poate 
te lași convins... să mergi cu mine, se bîlbîi Pitman. 

— Să mă deghizez eu, într-o duminică?! exclamă 
Michael. Puțin îmi mai înţelegi principiile, domnule ! 

— Domnule Finsbury, nu am cum să-mi arăt recu- 
noștința față de dumneata, dar permite-mi să-ți pun o în- 
trebare : Dacă aș fi un client bogat, nu ai risca acest lucru? 

— Omule bun dar aspru, nu ştii ce spui! exclamă 


Michael. Cum, adică, crezi că mi-am făcut obiceiul să colind 


171 


prin Londra deghizat și însoţit de clienţii mei ? Presupui 
că banii m-ar putea convinge să am de-a face oricît de 
puţin cu această afacere încurcată ? Pe cuvîntul meu de 
onoare că nu. Dar recunosc că sînt într-adevăr curios să 
văd cum manevrezi această întrevedere — faptul acesta mă 
tentează ; mă tentează, Pitman, mai mult decît aurul. 
Trebuie să fie formidabil de interesant. 

Deodată Michael izbucni în rîs. 

— Ei bine, Pitman, pregăteşte toate cele necesare în 
studio ; vin cu tine. 

În jurul orei două şi douăzeci, în acea zi bogată în eve- 
nimente, enormul și mohorîtul hangar al gării Waterloo 
era liniştit și pustiu, ca templul unei religii moarte. Ici şi 
„colo, la unele din peroane se vedea cîte un tren odihnin- 
du-se ; ici și colo se auzea ecoul unor pași rătăciţi ; caii de 
la trăsurile de afară loveau din cînd în cînd caldarîmul 
făcînd ascultătorul neavizat să tresară, sau citeodată şuiera 
o locomotivă din pustietatea triajului apropiat. Peronul de 
plecare a trenurilor de pe linia principală dormea adînc, 
ca și restul gării ; ghişeele de bilete erau închise ; cărțile 
domnului Haggard, care împodobesce în cursul săptămînii 
vitrineie standului de cărți, erau ascunse discret dinapoia 
obloanelor înnegrite de fum ; rarii membri ai personalului 
gării se mişcau ca niște somnambuli, în timp ce obișnuiţii 
pierde-vară, ca şi femeia de vîrstă mijlocie, purtînd un 
pardesiu lung, cu cordon și o geantă mare fugiseră în locuri 
mai convenabile. Așa după cura în ochiurile de apă, adă- 
postite, dintr-o mică insulă tropicală, frămîntarea ocea- 
nului apare potolită, și în gara Waterloo un zumzet înă- 
bușit și trepidaţii slabe vorbeau de Londra care o înconjura. 

La ora amintită, persoanele care îi cunosc deja pe 
domnul John Dickson din Ballart, Australia, și pe Ezra 
Thomas din Statele Unite ale Americii, s-ar fi bucurat 
foarte mult văzîndu-i intrînd în gară prin holul casei 
de bilete. 

— Ce nume urmează să ne luăm? întrebă cel de-al doi- 
lea, potrivindu-și tulburat ochelarii cu sticlă de geam pe 
care i se permisese să-i poarte cu această ocazie. 


— Tu n-ai ce alege băiete. Eşti sau Bent Pitman sau 
n-ai nume. Întrucît mă priveşte, cred că după înfățișare 


172 


m-aș putea numi Appleby ; se leagă ceva plăcut și vechi 
de cînd lumea de numele Appleby — are un parfum de 
cidru de Devonshire. Pomenind de asta, ce-ar fi să-ți ungi 
puţin . gîtlejul ? Întrevederea va fi, probabil, foarte 
obositoare. 

— Mai bine aştept pînă după convorbire. Dealtfel, 
cred că e mai bine să aştept pînă se termină totul. Nu știu 
dacă și pe dumneata te impresionează gara, după cum mă 
impresionează pe mine, dar totul e pustiu și fără nici un 
zgomot, domnule Finsbury, peste tot răsună numai ecouri 
stranii. 

— Ai, cumva, un fel de sentiment că îndată, nu știu 
de unde, țișnește muţunache din cutie ? întrebă Michael. 
E ca şi cum toate aceste trenuri goale ar fi pline de polițiști 
care aşteaptă doar un semnal, iar șeful poliţiei, Sir Charles 
Warren, cocoțat undeva, sus, printre grinzile acoperișului, 
stă gata cu fluierul său de argint la gură ? Te încearcă sen- 
timentul vinovăţiei, Pitman. Asta este. 

În această stare de spirit neliniștită au parcurs aproape 
toată lungimea peronului trenurilor de plecare, cînd ob- 
servară, la extremitatea vestică a acestuia, un individ slab, 
stînd rezemat de un stiîlp. Omul era evident cufundat într-o 
meditație profundă, așa că nu observă apropierea lor, şi 
rămase privind în gol, departe, pe deasupra gării însorite. 
Văzîndu-l, Michael se opri. _ 

— Ei, asta-i bună ! exclamă el. Oare dînsul să fie au- 
torul anunţului ? Dacă-i așa, s-a: isprăvit cu mine! Se 
răzgîndi însă îndată : Nu chiar. Ia stai, reluă el mai vesel, 
întoarce-te puţin cu spatele. Așa. Dă-mi ochelarii ! 

— Dar ai fost de acord să-i port eu, protestă Pitman. 

— Da, însă omul acela mă cunoaște. 

— Te cunoaşte ? Cum îl cheamă ? 

— Nu-ţi pot spune. Înţelegi, omul mi-a făcut unele 
destăinuiri, declară avocatul. Un lucru însă pot să-ţi spun : 
dacă el a dat anunţul (ceea ce se poate, deoarece, pe cît se 
pare, este cuprins de o nebunie criminală), poţi discuta cu 
el perfect liniștit, deoarece îl am în palmă. 

După ce Pitman predă ochelarii și se linisti în urma 
asigurărilor pe care i le dăduse Michael, cei doi se apro- 
piară de Morris. 


173 


— Îl căutaţi pe domnul William Bent Pitman ? întrebă 
profesorul de desen. Eu sînt. 

Morris își înălțţă capul. Vorbitorul din faţa lui îi apăru 
ca un om complet lipsit de orice însemnătate, cu ghete albe 
şi o cămașă cu gulerul exagerat de răstrint. Puțin în urma 
lui, o a doua persoană, ceva mai voinică, nu oferea mare 
lucru privirii în afară de o manta lungă cu cordon, o pe- 
reche de favoriţi, ochelari și o pălărie de vinător de că- 
prioare. Deoarece se hotărîse să aibă de-a face cu indivizi 
din lumea interlopă a Londrei, Morris reflectase profund 
asupra probabilităților înfățişării lor. Primul său sentiment, 
ca şi acela al Charobei cînd a văzut pentru prima oară 
marea, a fost un sentiment de dezamăgire totală. Niciodată 
nu mai văzuse doi indivizi îmbrăcaţi ca aceștia ; avea de-a 
face cu o nouă categorie de oameni. 

— Trebuie să vă vorbesc singur, spuse el. 

— Nu e nevoie să vă feriți de domnul Appleby. 
Ştie totul. 

— Totul ? Ştiţi despre ce am venit să vorbim ? continuă 
Morris. Butoiul ! 

Pitman se făcu galben la faţă, cuprins de o sinceră 
indignare. 

— Dumneata ești omul ! Individ nemernic ! 

— E cazul să vorbesc în prezenţa lui ? întrebă Morris, 
nesocotind aceste cuvinte tari. 

— A fost prezent la tot ce s-a .întîmplat, răspunse 
Pitman. El a desfăcut butoiul ; secretul dumitâle criminal 
îi este cunoscut ca și lui Dumnezeu și mie. 

— Ei bine, atunci spune-mi ce-ai făcut cu banii ? 

— Nu știu nimic despre nici un ban, fu răspunsul lui 
Pitman. 

— Nu încerca tactica asta. Te-am urmărit îndeaproape : 
ai venit la gară travestit în mod profanator ca preot, ai 
pus mîna pe butoiul meu, l-ai deschis, ai jefuit cadavrul 
şi ai încasat poliţa. Am fost la bancă, îţi spun ! Te-am ur- 
mărit pas cu pas, așa încît tăgăduirea dumitale e copilă- 
roasă și ridicolă. 

— Lasă astea, Morris, nu-ţi pierde calmul, interveni 
domnul Appleby. 

— Michael ! exclamă Morris. Michael ! Şi aici ? 


1'74 


— Şi aici, repetă avocatul cuvintele; aici și pretutin- 
deni, dragă băiete ; fiecare pas pe care îl faci îţi este urmă- 
rit ; detectivi experimentați te urmăresc ca umbra ta ; îmi 
dau raportul la fiecare trei sferturi de oră ; nici o chel- 
tuială nu e cruţată. 

Chipul lui Morris căpătă o culoare cenușie-închisă. 

— Ei bine, nu-mi pasă ; asta înseamnă că nu mai am 
nevoie să fiu rezervat. Omul acesta mi-a încasat poliţa ; 
ăsta e furt curat și vreau banii mei înapoi. 

— Crezi că eu te-aș minţi, Morris ? întrebă Michael. 

— Nu ştiu. Vreau banii mei înapoi ! 

— Află atunci că numai eu am atins mortul, începu 
Michael. 

— Tu, Michael ? ! exclamă Morris, dîndu-se înapoi. 
Atunci de ce n-ai declarat decesul ? 

— Ce dracu vrei să spui ? întrebă Michael. 

— Am înnebunit eu? Sau ai înnebunit tu? strigă 
Morris. 

— Cred că Pitman, răspunse Michael. 

Cei trei se uitară unul la altul, înnebuniți. 

— Se petrece ceva înspăimîntător, vorbi Morris. Înspăi- 
mîntător și nu înțeleg un cuvînt din tot ce se spune. 

— Pe cuvîntul meu că nici eu nu înţeleg nimic, repetă 
și Michael. 

— Dar, pentru Dumnezeu, de ce favoriţi ? reluă Morris, 
întinzînd mîna îngrozit spre vărul său. Oare mi-am pierdut 
minţile ? De ce ţi-ai pus favoriţi ? 

— Asta-i o chestiune "de amănunt, răspunse Michael. 

Urmă iar o tăcere, în timpul căreia Morris se vedea 
parcă legănîndu-se într-un trapez, cînd sus cît turla cate- 
dralei Sf. Paul, cînd jos, pînă la nivelul gării Paker Street. 

— Să recapitulăm totul, propuse Michael, doar dacă 
nu visez, în care caz aș dori nespus ca Teena să mă tre- 
zească pentru a mă chema la micul dejun. Prietenul meu 
Pitman, aici de față, a primit un butoi care, după cum se 
constată acum, îți era destinat ţie. Butoiul conţinea cada- 
vrul unui om. Cum sau de ce l-ai omorît... 

— Nici nu l-am atins măcar, protestă Morris. Asta este 
acuzația de care m-am temut tot timpul. Dar gindeşte-te, 
Michael ! Sînt, eu om să fac așa ceva? Cu toale gr oşelile 
melc, nu aş atinge nici măcar un fir de păr de pe capul 


175 


cuiva şi, în acelaşi timp, nu uita că reprezintă și o pierdere 
enormă pentru mine. A fost ucis în acel groaznic accident. 

Brusc Michael fu cuprins de o veselie atît de nestăpînită 
și exagerată, încît ceilalți doi nu se mai îndoiau cîtuşi de 
puţin că și-a pierdut rațiunea. Omul făcea sforțări mari să 
se stăpînească, dar de fiecare dată rîsul îl năpădea ca un 
vulcan. În această întrevedere înnebunitoare care avusese 
loc pînă atunci nu existase nici un moment mai formidabil 
ca acesta al veseliei nestăpînite a lui Michael, în timp ce 
Pitman şi Morris, deveniți apropiaţi datorită unei spaime 
comune, schimbau între ei priviri neliniștite. 

— Morris, spuse sufocat avocatul cînd fu, în cele din 
urmă, în stare să vorbească. Stai puţin, acum înțeleg totul. 
Pot să clarific totul cu un singur cuvînt. Iată cheia : Nici 
nu mi-a trecut prin minte pînă în clipa asta că mortul era 
unchiul Joseph ! 

Cuvintele avură drept efect o ușurare imediată a încor- 
dării în care se afla Morris și stinseră totodată ultima rază 
de speranţă și lumină pentru Pitman. Cum, unchiul Joseph, 
pe care îl lăsase cu o oră mai înainte în Norfolk Street li- 
pind tăieturi din ziare... el era... mortul ? — Atunci cine mai 
era el, Pitman ? Și unde erau aici: în gara Waterloo sau 
la azilul de nebuni ? 

— Ce e drept, vorbi Morris, era complet desfigurat, 
recunosc. Ce prostie din partea ta să nu-ţi închipui lucrul 
ăsta ! Acum totul e clar ; şi, dragă Michael, pot să-ţi spun 
că sîntem salvaţi. Tu capeţi tontina — şi nu-ţi port pică 
deloc pentru asta — iar eu îmi capăt firma de pielărie, care 
tocmai a început să meargă bine. Declară imediat decesul, 
nu te mai sinchisi de mine deloc, nu mă mai lua în seamă ; 
declară decesul și amîndoi sîntem pe poziţii bune. 

— A, dar nu-l pot declara, spuse Michael. 

— De ce nu ? exclamă Morris. 

— Nu pot înfățișa mortul, Morris. L-am pierdut, spuse 
avocatul. 

— Stai puțin ! strigă negustorul de pielărie. Cum vine 
asta ? Nu se poate, eu l-am pierdut ! 

— Ei bine, l-am pierdut și noi, fiule, spuse Michael, cu o 
nemajpomenită nepăsare. Nerecunoscîndu-l şi bănuind ceva 
suspect în ceea ce priveşte decesul, m-am descotorosit 


176 


— cum să spun mai bine? — m-am descotorosit imediat 
de beneficiul afacerii. 

— Te-ai descotorosit de mort ? Ce te-a îndemnat să faci 
asta ? se văicări Morris. Dar poţi, desigur, să-l găsești ? 
Știi unde se află ? 

— Tare aş vrea să știu, Morris, și poți să mă crezi cînd 
spun acest lucru, deoarece mi-ar aduce ceva bani în buzu- 
nar ; dar realitatea este că nu știu, spuse Michael. 

— Doamne Dumnezeule, strigă Morris, adresîndu-se 
cerului și pămîntului, Doamne Dumnezeule, am pierdut 
firma de pielărie ! 

Pe Michael începu din nou să-l scuture rîsul. 

— De ce rîzi, nerodule ? strigă vărul său. Tu pierzi mai 
mult decît mine. Tu ai făcut-o și mai boacănă decît mine. 
Dacă ai avea cea mai mică fărîmă de simtire, ai tremura 
şi-n ghete de necaz. Dar îţi spun un lucru — trebuie să mi 
se restituie cele opt sute de lire — trebuie să mi se restituie 
și mă voi duce să petrec la Swan River — oricum, sînt banii 
mei, iar prietenul tău a falsificat semnătura ca să-i poată 
încasa. Dă-mi cele opt sute de lire acum, pe acest peron, 
sau mă duc de-a dreptul la Scotland Yard și dau toată po- 
vestea asta ticăloasă în vileag. 

— Morris, spuse Michael, punîndu-i mîna pe umăr. Fii 
rațional. Nu noi am făcut asta, ci celălalt individ. Noi n-am 
scotocit prin buzunarele mortului. 

— Celălalt individ ? repetă Morris. 

— Da, celălalt individ. I l-am băgat pe gît pe unchiul 
Joseph altcuiva, îl lămuri Michael. 

— Ce-aţi făcut ? L-aţi băgat pe gît altcuiva ? Ştii că fo- 
losești expresii bizare, vorbi Morris. 

— Da, i l-am băgat pe gît în schimbul unui pian, spuse 
Michael, cu o candoare perfectă. Un pian cu o tonalitate 
excepțional de bogată și puternică, adăugă el. | 

Morris îşi duse mîna la îrunte și apoi o privi: era udă 
de transpirație. 

— Am friguri, spuse el. 

— Era un pian Broadwood, pentru concerte, spuse 
Michael. Pitman, care e de față, îți va spune dacă era auten- 
tic sau nu. 


177 


— Cum? A, da! Cred că era un Broadwood autentic ; 
am cîntat și eu adeseori la el, confirmă Pitman. Clapa „mi“ 
din gama a treia era însă stricată. 

— Să nu mai vorbim de piane, spuse Morris scuturat 
de un fior. Nu mai sînt omul care am fost odată! Dar, 
să ne întoarcem... la individul celălalt... dacă mai sînt în 
stare să urmăresc ideea. Cine e ? Unde îl pot găsi ? 

— Vezi, asta-i greutatea, zise Michael. Individul e în 
stăpînirea obiectului dorit... să mă gîndesc puţin... de 
miercuri, cam de la ora patru, și acum, îmi închipui că e 
în drum spre insulele paradisului Javan şi Godire. 

— Michael! i se adresă rugător Morris. Sînt într-o 
stare de mare slăbiciune și te implor, fie-ţi milă de un 
neam al tău ! Repetă ce-ai spus mai rar și ia seama să spui 
totul exact. Cînd a căpătat individul pianul ? 

Michael își repetă expunerea. 

— Da, asta-i tot ce poate fi cel mai rău pînă acum, 
spuse Morris, răsuflînd greu. 

— Ce anume ? întrebă avocatul. 

— Chiar datele sînt în contradicţie totală, spuse ne- 
gustorul de pielărie. Poliţa a fost încasată marţi. Nu se 
vede nici cea mai mică înlănțuire logică în tot procesul 
operaţiunii financiare. 

Un tînăr, care trecuse pe lîngă cei trei, tresări brusc, 
se întoarse și puse în acest moment o mînă grea pe umărul 
lui Michael. 

— Aha, iată-l pe domnul Dickson ! strigă el. 

Trompeta judecății de apoi n-ar fi putut răsuna pe 
un ton mai înspăimîntător în urechile lui Pitman şi ale 
avocatului decît glasul tînărului. Lui Morris, folosirea 
acestui nume greșit i-a apărut numai ca o continuare le- 
gitimă a coșmarului în care plutea de cîtva timp. Şi cînd 
Michael, cu favoriţii săi stufoși nou-nouţi se smulse din 
prinsoarea străinului și o luă la fugă, iar fantomatica 
și micuța vietate cu cămașă cu guler răsfrînt îi urmă 
exemplul cu un țipăt strident ca de pasăre sălbatică — 
drept care străinul (constatînd că și restul pradei sale îi 
scapă) tăbărî asupra lui Morris, înşfăcîndu-l cu brutali- 
tate, — starea de spirit a acestuia din urmă s-ar putea ex- 
prima cu ajutorul expresiei frecvente ; Ce ţi-am spus cu ! 
Era de așteptat aşa ceva ! 


178 


— Cel puţin am pus mîna pe unul din bandă! strigă 
Gideon Forsyth. 

— Nu înţeleg nimic, domnule, spuse Morris, complet 
apatic. 

— Las’ că te fac eu să înţelegi! replică fioros Gideon. 

— V-aş fi foarte îndatorat dacă mă puteți face să în- 
teleg ceva, strigă Morris, cu o bruscă putere de convin- 
gere în glas. | 

— Nu te cunosc personal, nu-i așa ? continuă Gideon, 
scrutîndu-și pătrunzător prizonierul, care nu opunea nici 
un fel de rezistență. Nu face nimic, îți cunosc prietenii. Sînt 
prietenii dumitale, nu-i așa ? 

— Nu vă înțeleg cîtuși de puţin, domnule, răspunse 
Morris. 

— Probabil că ai avut ceva de-a face cu un pian? 
sugeră Gideon. 

— Un pian ?! strigă Morris, prinzîndu-l brusc de braţ 
pe Gideon. Așadar, dumneata eşti individul celălalt ? 
Unde-i pianul ? Unde-i mortul? Dumneata ai încasat 
polița ? 

— Unde-i mortul ? Ciudată întrebare ! reflectă Gideon. 
Vrei, așadar, cadavrul ? 

— Dacă vreau cadavrul ? izbucni Morris. Întreaga mea 
soartă depinde de el ! L-am pierdut ! Unde-i ? Du-mă la el! 

— Așadar, vrei mortul, nu-i așa? Și individul celă- 
lalt, Dickson... îl vrea şi el ? întrebă Gideon. 

— La cine vă referiți cînd spuneţi Dickson? A! 
Michael Finsbury ! Ei, cum ! Desigur că-l vrea ! Şi el l-a 
pierdut. Dacă l-ar avea, ar cîştiga mîine tontina. 

— Michael Finsbury ! Nu vrei să spui cumva, avo- 
catul ? exclamă Gideon. 

— Ba da, avocatul, răspunse Morris. Dar unde-i 
mortul ? 

— Așadar, de aceea mi-a trimis acel proces! Care-i 
adresa locuinței domnului Finsbury ? întrebă Gideon. 

— 233 King's Road. Ce proces ? Unde plecaţi ? Unde-i 
mortul ? strigă Morris, agăţindu-se de brațul lui Gideon. 

— L-am pierdut și eu, răspunse Gideon, și părăsi gara 
în fugă. 


179 


CAPITOLUL XV 


Întoarcerea Marelui; Vance 


Morris se întoarse de la gara Waterloo într-o stare de 
spirit care depășea orice descriere. Din fire era modest ; 
niciodată nu-și formase ò părere înfumurată despre posi- 
bilitățile sale. Ştia că nu era în stare să scrie o carte, să 
se învîrtească ca un titirez, să facă un inel pentru șervetele 
de masă, să organizeze o petrecere de Crăciun cu scama- 
torii, să se ocupe îndeaproape (pe scurt) de nici una din 
acele activități remarcabile care sînt de obicei clasificate 
sub titulatura de realizări geniale. E] ştia — o recunoștea — 
că înfăptuirile lui erau foarte prozaice, dar le considerase 
(pînă foarte recent) complet corespunzătoare cerinţelor 
vieţii. Astăzi, însă, se recunoștea înfrînt, viața îl învin- 
sese și, dacă ar fi avut vreo posibilitate de a fugi sau un 
loc unde ar fi putut să fugă, dacă lumea ar fi fost astfel 
plăsmuită încît cineva să o poată părăsi ca pe un local 
de petreceri, Morris ar fi renunțat pe loc la orice preten- 
ție pentru recompense şi plăceri și, cu o satisfacţie care nu 
se poate exprima, ar fi încetat să mai existe. Așa cum stă- 
teau lucrurile însă, un singur gînd i se contura dinainte : 
să ajungă acasă. Asemenea unui cîine bolnav, care se tî- 
răşte sub canapea, Morris putea încă să se încuie în spatele 
ușii din John Street și să fie singur. 

Cînd se apropie de locul refugiului său singuratic, 
tocmai începuse să se lase Întunericul și primul lucru pe 
care îi căzu privirea a fost silueta unui individ, pe treapta 
de sus a scării de la intrare, care, cînd scutura violent 
mânerul clopoţelului, cînd bătea cu pumnii în tăbliile -ușii. 
Omul nu avea pălărie, hainele îi erau dezgustător de mur- 
dare, iar la înfățișare semăna cu un muncitor agricol, cu- 
legător de hamei. Totuși Morris îl cunoștea bine : era John. 

Primul îndemn de a fugi de acolo a fost urmat, în su- 
fletul fratelui mai mare, de liniștea goală a desperării. 

„Ce mai contează acum ?“ se gîndi el și, scoţindu-și 
cheia din buzunar, urcă treptele. 

John se întoarse ; fața sa era înspăimîntătoare din 


180 


cauza extenuării, murdăriei și mîniei. Recunoscînd pe șeful 
familiei, respiră adînc și enervat și ochii i se injectară. 

— Deschide ușa ! tună el, dîndu-se la o parte. 

— Asta şi am de gînd, spuse Morris și adăugă, în sinea 
lui : „Arată ca şi cum ar vrea să ucidă pe cineva !“ 

Cei doi frați trecură în hol și închiseră ușa în urma 
lor. În clipa următoare, John îl înșfăcă pe Morris de umeri 
și-l scutură așa cum un șoricar scutură un șobolan. 

— Măi nemernicule, măi nenorocitule ! Ar trebui să-ţi 
zdrobesc ţeasta ! 

Îl zgiîlții din nou cu putere, încît dinţii lui Morris în- 
cepură să-i clănțăne în gură, apoi îl dădu cu capul de 
perete. 

— Nu fi violent, Johnny, îi spuse Morris. Asta nu 
poate duce la nimic bun. 

— Tacă-ţi gura ! se răsti Johnny. A venit acum mo- 
mentul să asculți ! 

Intră apoi în sufragerie, se trînti într-un fotoliu și, 
scoțindu-și unul din pantofii care îi crăpaseră, își frecă un 
timp piciorul ca un om în mare suferință. 

— Am rămas șchiop pe viață, spuse el. Ce-avem de 
mîncare ? 

— Nimic, Johnny. 

— Nimic ? Ce vrei să spui cu asta? întrebă Marele 
Vance. Nu glumi cu mine ! 

— Vreau să spun că n-avem nimic, îi răspunse fratele 
său. N-am nimic de mîncare și nici un ban cu care să pot 
cumpăra ceva. Tot ce-am mîncat eu azi a fost un ceai și 
un sandviș, întreaga zi. 

— Numai un sandviș ? rîse batjocoritor Vance. Pre- 
supun că acum începi tu să te plîngi ? Dar, ia seama bine ! 
Am înghiţit cît am găsit de cuviință ; acum însă, ascul- 
tă-mă cu atenţie : vreau să mănînc bine și voi mînca bine. 
Ia-ţi inelele cu sigiliu şi vinde-le. 

— Azi nu pot, obiectă Morris, e duminică ! 

— Îţi spun încă o dată că vreau să mănînc! se răsti 
fratele cel mic. 

— Dar dacă vezi că nu e posibil, Johnny ? spuse Morris 
pe un ton rugător. 

— Măi, zevzecule ! strigă Vance. Nu sîntem noi pro- 
prietari ? Nu ne cunosc cei de la hotelul unde obișnuia să 


181 


stea unchiul Parker ?.Cară-te, şi dacă nu te întorci într-o 
jumătate de oră, și dacă mîncarea nu-i bună, întîi te bat 
pină ce te las la pămînt, și apoi mă duc la poliţie și le 
divulg toată tărășenia. Pricepi asta, Morris Finsbury ? 
Dacă înţelegi, ar fi bine s-o ștergi mai repede. 

Gîndul unei mese îi suridea și nenorocitului de Morris, 
care era mort de foame. Alergă deci să-şi îndeplinească 
misiunea și, cînd se întoarse, îl găsi pe John stînd în fo- 
toliu și oblojindu-și laba piciorului. 

— Ce-ai vrea să bei, Johnny ? întrebă el mieros. 

— Apă gazoasă. Suc de mac din lada din capăt, urmat de 
o sticlă din vinul de Porto care i-a plăcut lui Michael ; vezi, 
numai, să nu tulburi vinul. Şi încă ceva : aprinde focul... 
şi lampa de gaz aerian, și trage storurile ; e rece și s-a 
întunecat. Pe urmă, întinde faţa de masă. Şi ascultă... hei ! 
fii atent ! adu-mi de sus și niște haine. 

Camera arăta relativ locuibilă cînd Morris a fost gata 
cu masa care, în sine, se anunţa bună: o supă deasă din 
carne, file de pește, cotlete de batal cu sos de roșii, mușchi 
de vacă în sînge cu cartofi prăjiţi, budincă cu fructe, brînză 
de Chester și o ţelină crudă : o masă prin excelenţă bri- 
tanică, dar totuși suportabilă. 

— Mulţumesc lui Dumnezeu ! spuse John, umflindu-și 
nările într-un acces de bucurie și exprimîndu-și astfel 
mulțumirea într-o manieră neobișnuită pentru el. Stai 
să-mi mut fotoliul cu spatele lîngă foc. În ultimele două 
nopţi a fost un frig cumplit şi nu-l mai pot scoate din 
oase ; sper să mă ajute țelina să-l scot. Am să stau acum 
aici și tu ai să stai acolo, în picioare, și ai să joci rolul 
de valet. 

— Dar gîndește-te, Johnny, și eu sînt flămînd ! îi vorbi 
Morris pe un ton rugător. 

— Poţi să măniînci ce rămîne de la mine, zise Vance. 
Abia începi să-ţi plătești datoria, floricica mea ; îți dato- 
rez pentru toate acestea o liră şi zece șilingi ; nu înturia 
leul britanic ! 

Morris observă limpede ceva nemaipomenit de ame- 
ninţător pe chipul și în glasul Marelui Vance în timp ce 
spunea aceste cuvinte, așa că i se strînse inima de în- 
grijorare. 


182 


— Bun! continuă meseanul, toarnă-mi un pahar: de 
apă gazoasă, pentru început. Bună supa de carne! Şi eu 
care credeam că nu-mi place supa de carne ! Ştii cum am 
venit aici ? întrebă, cuprins de o nouă explozie de minie. 

— Nu, Johnny, de unde să știu ? răspunse umil Morris. 

— Am venit pe jos! strigă John. Am mers, ca un 
vagabond, tot drumul de la Browndean și am trăit din 
cerşit ! Aș vrea să te văd pe tine cerșind. Nu e chiar atît 
de ușor după cum poate crezi. M-am dat drept un marinar 
naufragiat, originar din satul Blyth. Nu ştiu unde se află 
Blyth ; știi tu, cumva ?, dar mi s-a părut că sună firesc. 
Am cerșit de la un ticălos de școlar, care a scos un capăt 
de sfoară şi mi-a cerut să-i fac un nod de măr marinăresc, 
şi i l-am făcut. Știu că era un astfel de nod, dar el mi-a 
spus că nu e şi că era un nod dublu de văcar și că sînt un 
cerșetor, și că mă dă pe mina poliţiei. Am cerșit apoi de 
la un ofițer de marină, care nu m-a plictisit cu noduri, 
dar mi-a făcut în schimb morală ; vezi, deci, cum se poartă 
marina britanică! Apoi am cerșit de la o văduvă care 
vindea acadele și care mi-a dat un codru de pîine. Un altul, 
de la care am cerșit, mi-a spus că poţi totuși să capeţi ușor 
o piine și că tot ce ai de făcut este să spargi o vitrină și 
să te duci apoi la pușcărie ; soluţia mi-a părut, n-am ce 
spune, minunată. Dă-mi, te rog, friptura. 

— De ce n-ai rămas la Browndean ? îndrăzni să întrebe 
Morris. 

— Ştii că ai haz ? Cu ce să trăiesc ? Cu revista Pink Un 
şi o gazetă religioasă fără nici o valoare ? Am fost silit să 
plec în cele din urmă din Browndean. Îți spun că am 
fost silit. Am obținut credit la o cîrciumă unde m-am dat 
drept Marele Vance. Aşa ai face și tu dacă ai avea o viață 
atît de groaznică. Într-o seară, un tip m-a tratat cu bere 
şi mîncare din belşug și ne-am cherchelit, vorbind despre 
music-halluri şi mormanele de gologani pe care i-am cîş- 
tigat cîntînd. Ca urmare, oamenii mi-au cerut să cînt „În 
jurul minunatei ei făpturi am ţesut un cere vrăjit“. Ascul- 
tîndu-mă, individul a spus că nu pot fi Vance și eu m-am 
încăpăţînat cu înverşunare să susțin că sînt. A fost, desigur, 
o mare neghiobie din partca mea să cînt, dar am crezut 
că pol să-mi susţin afirmația Împotriva unei cete de bä- 
dărani. Asta a însemnat desființarea mea la cîrciuma res- 


183 


pectivă, spuse John oftînd. Ceea ce a pus capac la toate, 
a fost însă discuţia cu dulgherul. 
:— Proprietarul nostru ? întrebă Morris. 

— Chiar el. A venit într-o zi să vadă ce mai este cu 
coliba și a întrebat ce s-a întîmplat cu butoiul de apă și cu 
rufăria de pat. I-am spus să se ducă la dracu; tot așa al 
face şi tu dacă n-ai avea ce spune ! Atunci m-a acuzat că 
le-am vîndut și m-a întrebat dacă ştiu că faptul înseamna 
pușcărie ? Mi-a venit însă în minte o idee foarte bună. 
Mi-am amintit că era surd, și am început să-i spun tot 
felul de palavre, foarte politicos, dar foarte încet, așa încît 
nu putea înţelege nici un cuvint. 

— Nu vă aud, mi-a strigat, 

— Știu că nu, puiuțule, și nici nu vreau să mă auzi, 
i-am răspuns eu, zîimbind tot timpul, ca un negustor de 
mărunţișuri. 

— Nu aud bine ! a urlat el. 

— Aș fi la mare belea dacă ai auzi, i-am spus eu ges- 
ticulînăd, ca şi cum i-aș da explicaţiile cerute. 

A fost o performanţă excepţională din partea mea, cît 
a durat toată treaba asta. 

— Nu-i nimic, spuse el. Sînt surd, mare ghinion, dar 
sînt sigur că polițistul vă va înțelege. 

Zicînd acestea, “el a pornit într-o direcţie și eu în cea 
opusă. Au pus mîna pe o lampă de spirt, pe revista Pink 
Un, o veche gazetă religioasă și încă o revistă pe care mi-ai 
trimis-o. Cu siguranţă că ai fost beat atunci — avea ace- 
lași nume ca unul din locurile pe care obișnuia să le frec- 
venteze unchiul Joseph și era plină de cele mai îngrozi- 
toare aiureli privitoare la poezie şi folosirea globurilor de 
sticlă. Era ceva ce nimeni nu poate citi în afară de cei din 
casa de nebuni. Athaenaum ! Îmi amintesc, ăsta era nu- 
mele revistei ! Drace, ce mai revistă ! 

— Te referi la Athenaeum, îl corectă Morris. 

— Nu mă interesează cum îi spui, continuă John, atita 
timp cît nu sînt nevoit s-o citesc! În fine, acum mă simt 
mai bine. Mă duc să stau în fotoliul de lîngă foc; dă-mi 
te rog brinza, ţelina și sticla cu vin de Porto — paharul 
să fie de șampanie — e mai mare. Acum poţi să taberi și 
tu pe mincare ; a mai rămas nişte pește, un cotlet și apă 
minerală. A Í continuă mărșăluitorul refăcut. Michael avea 


184 


dreptate în ceea ce privește vinul de Porto ; e un vin vechi 
și bine păstrat. Michael e un om care-mi place : e inteli- 
gent și citeşte cărți, şi Athaenaum, și cîte altele, dar nu 
e un om plicticos cînd stai de vorbă cu el, nu vorbește 
limba din Athaenaum, ca ceilalţi. Vezi tu, cei mai mulţi 
dintre ăia creează o atmosferă apăsătoare cînd se află în- 
tr-un local al veseliei. Fiindcă veni vorba de Michael, nu 
mi-am mai pierdut vremea să-ţi pun întrebarea la care te 
așteptai, fiindcă am înţeles situația de la început. Ai dus 
totul la dezastru, nu-i așa ? 

— Michael a dus totul la dezastru, zise Morris, făcîn- 
du-se vînăt la față de furie. 

— Şi ce legătură avem noi cu el ? întrebă John. 

— A pierdut cadavrul, asta e legătura noastră, strigă 
Morris. A pierdut cadavrul și nu putem dovedi decesul. 

— Stai puţin ! interveni John. Credeam că tocmai asta 
e ceea ce voiai ? 

— Am trecut de mult de faza asta. Nu se mai pune 
acum problema tontinei, ci aceea a firmei de pielărie, 
Johnny ; e problema existenţei noastre. 

— la-o încet, spuse John, și înşiră-mi toată povestea de 
la început pînă ia sfîrșit. 

Morris se conformă rugăminții. 

— Vezi ? Ce ţi-am spus eu * strigă Marele Vance, cînd 
Morris termină povestirea. Totuși știu bine un lucru. Nu 
mă las pungășit de averea mea. 

— Aș vrea să știu ce ai de gînd să faci ? întrebă Morris. 

— Am să-ți spun ce, răspunse John cu toată hotă- 
rîrea. Am să-mi plasez interesele în mîinile celui mai mare 
avocat din Londra ; și dacă tu intri la închisoare sau nu, 
îmi este absolut indiferent; 

— Cum așa, Johnny, doar sîntem în aceeași barcă! 
obiectă Morris. 

— Oare ? exclamă fratele său. Faci pariu că nu sîntem ? 
Am comis eu vreun fals ? Am minţit eu ceva în legătură 
cu unchiul Joseph ? Am publicat eu anunţuri tîmpite în 
reviste comice ? Am sfărîmat eu statui aparținind altor 
persoane ? Îmi place neobrăzarea ta, Morris Finsbury 
Te-am lăsat prea mult să-mi conduci afacerile ; acum le 
voi preda lui Michael Finsbury. Dealtfel, îmi place Michael ; 
și a sosit momentul să-mi dau seama de situația mea. 


185 


În acelaşi moment, însă, cei doi fraţi fură întrerupți 
de soneria de la uşa din faţă şi Morris, ducîndu-se cu 
teamă să deschidă, primi din mîinile unui comisionar o 
scrisoare scrisă chiar de mîna lui Michael şi avînd urmă- 
torul conţinut : 

„Morris Finsbury, dacă acest anunţ va cădea în atenția 
sa, va afla despre ceva în avantajul său în biroul meu din 
Chancery Lane, mîine la ora 10 a.m. 

i Michael Finsbury.“ 


Supunerea lui Morris față de Johnny era atît de com- 
pletă, încît nu mai aşteptă să i se ceară biletul, ci i-l în- 
mînă repede, îndată ce-l parcurse cu privirea. 

— Așa trebuie să se scrie o scrisoare ! exclamă John. 
Nimeni în afară de Michael nu putea scrie ceva în felul 
ăsta ! , 

Morris nu mai avu nici energia de a revendica cel 
puțin meritul întîietății în folosirea stilului respectiv. 


CAPITOLUL XVI 


Tranzactia finală privind 
firma de comerț cu pielărie 


Fraţii Finsbury fură introduși, la ora zece în dimi- 
neața următoare, într-o încăpere foarte mare unde era bi- 
roul lui Michael. Marele Vance se înfățișa oarecum refă- 
cut după starea de epuizare din ajun, dar avea totuşi un 
picior încălțat cu un papuc. Morris nu era propriu-zis dis- 
trus, dar devenise un om cu zece ani mai bătrîn decît cel 
care părăsise Bournemouth cu opt zile în urmă. Chipul îi 
era brăzdat de cute de îngrijorare, iar părul negru îi apă- 
rea încărunțţit din abundență la tîmple. 

Trei bărbaţi şedeau la un birou, gata să-i primească : 
Michael între ei, Gideon Forsyth în dreapta lui și în stînga 
un domn în vîrstă, cu ochelari și părul argintiu. 

— Dumnezeule, e unchiul Joe ! strigă John. 


186 


Morris se apropie de unchiul său, cu chipul palid şi cu 
ochii injectaţi. | 

— Ştii ce-ai făcut, dumneata ? Te-ai ascuns în mod ile- 
gal ! îi strigă el. 

— Bună dimineaţa, Morris Finsbury, îi întoarse Joseph 
vorba, cu aceeași asprime în glas, arăţi ca un om grav 
bolnav. 

— N-are rost să începeţi o ceartă acum, interveni Mi- 
chael. Priviţi faptele în faţă. Unchiul tău, precum vezi, 
n-a fost nici măcar zdruncinat de accident ; dacă ai sen- 
timente omenești, ar trebui să te simți fericit. 

— Dacă lucrurile stau astfel, izbucni Morris nervos, 
cum se explică mortul ? Nu vreţi să susțineți că acel ca- 
davru pentru care am făcut tot felul de planuri, am nă- 
dușit şi l-am mutat de colo-colo cu propriile mele mîini, 
a fost al unui om absolut străin ? 

— A, nu! Nu putem merge chiar atît de departe, spuse 
Michael pe un ton liniștitor, poate că l-ai cunoscut la clu- 
bul tău. 

Morris se prăbuși pe un scaun. 

— Aș fi descoperit adevărul dacă ar fi fost adus la 
mine acasă, se văită el. Şi de ce n-a venit la mine? De 
ce-a fost dus la Pitman ? Ce drept a avut Pitman să des- 
chidă butoiul ? 

— Dacă e vorba pe-așa, Morris, tu ce-ai făcut cu acel 
colosal Hercule ? întrebă Michael. 

— L-a făcut harcea-parcea cu satîrul de tăiat carne, 
sări John. E făcut bucățele și depozitat în grădina din 
spatele casei. 

— Mai este însă ceva, vorbi Morris tăios. E din nou 
problema unchiului meu, tutorele meu necinstit. Îmi apar- 
ține, orice-ar fi. Şi, de asemenea, tontina. Revendic tontina. 
O revendic acum. Cred că unchiul Masterman e mort. 

— Trebuie să pun capăt acestei prostii, spuse Michael, 
o dată pentru totdeauna. Eşti oarecum aproape de adevăr. 
Într-un fel, unchiul tău e mort și e mort de mult ; dar nu 
în ceea ce privește tontina, pe care, în funcţie de noroc, 
încă mai poale trăi ca s-o cîştige. Unchiul Joseph l-a vă- 
zut azi dimineaţă ; îţi va confirma că e încă în viaţă, numai 
că mintea îi este complet rătăcită. 


187 


— Nu m-a recunoscut, spuse Joseph. Să fiu însă drept 
faţă de el, arăta tulburat. 

— Ai pierdut, așadar, şi în acest caz, Morris, spuse 
John. Să fiu al naibii, mare nerod te-ai dovedit ! 

— Așadar, din cauza asta nu voiai să ajungi la o tran- 
zacţie ? observă Morris. 

— În ceea ce privește situaţia absurdă în care aţi 
ajuns tu şi unchiul Joseph, de v-aţi făcut de rîsul lumii, 
reluă Michael, a sosit momentul, destul de întîrziat, să i 
se pună capăt. Am pregătit un document prin care re- 
nunțaţi complet la tranzacţia încheiată în trecut, și pe care 
trebuie să-l semnaţi în primul rînd. 

— Cum ? strigă enervat Morris. Să pierd astfel cele 
șapte mii opt sute de lire și firma de pielărie, plus do- 
bînda cuvenită, fără să capăt nimic în schimb ? Îți mul- 
țumesc. 

— Ştiu că acesta e felul tău de a-ţi arăta recunoștinţa, 
Morris, reluă Michael. 

— Îmi dau seama că e zadarnic să apelez la sentimen- 
tele tale, diavol zeflemisitor ! strigă Morris. Dar văd că e 
un străin de faţă, nu știu de ce, și apelez la el. Am fost 
jefuit, domnule, de banii aceștia, pe cînd eram orfan, un 
biet copil, elev la şcoala comercială. De atunci, n-am avut 
nici o altă dorinţă decît să-mi recapăt dreptul meu. Poate 
că ați auzit o mulțime de lucruri rele despre mine, și nu 
încape nici o îndoială că uneori am fost şi nechibzuit. Dar 
ceea ce vreau să vă arăt este tragedia situaţiei mele. 

— Morris, îl întrerupse Michael. Mult aș dori să mă 
lași să adaug și eu un punct, deoarece cred că-ți va in- 
fluenţa felul de a gîndi. Și acesta e, în fond, un fapt tra- 
gic — ca să adoptăm înclinația ta pentru literatură. 

— Ce anume vrei să spui ? întrebă Morris. 

— Vreau să menționez doar numele unei persoane care 
urmează să fie acum martor, cînd semnezi documentul. Se 
numește Moss, dragul meu. 

Urmă o lungă tăcere. 

— Trebuia să-mi închipui că era mîna ta! izbucni 
Morris. 

— Prin urmare, semnezi, nu ? întrebă Michael. 

— Ştii ce faci acum ? strigă Morris. Exerciţi asupra 
mea un șantaj pedepsit de lege. 


- 188 


— Foarte bine, nu-l vom exercita, Morris, replică Mi- 
chael. Vezi ce puţin înţeleg integritatea perfectă a carac- 
terului tău. Credeam doar că preferi soluția mea. 

— Ascultă, Michael, interveni John. Totul e minunat 
și generos ; dar cum rămîne cu mine ? Morris a sărit în 
aer, înțeleg ; dar eu nu. Şi eu am fost jefuit, nu uita ; și eu 
am fost orfan ca el și la aceeași minunată școală comer- 
cială ca și el. 

— Johnny, spuse Michael, nu crezi că ar fi bine să ai 
încredere în mine? - 

— Sînt omul tău, zise atunci John. Nu ai să înșeli tu 
un biet orfan, pun rămășag ! Morris, semnează documen- 
tul sau trec eu la acțiune, spre uimirea minţii tale pră- 
pădite. 

Hotărîndu-se brusc, Morris își dădu consimţămîntul. 

Fură chemaţi prin urmare cîțiva funcționari care re- 
dactară documentul, vechea tranzacţie fu desființată, iar 
Joseph redeveni un om liber. 

— Acum, spuse Michael, iată ce vă propun. Prin acest 
act separat, vouă, John și Morris, vi se transferă firma de 
comerț cu pielărie, în asociaţie la amîndoi. Am evaluat-o 
la cea mai scăzută valoare posibilă, aceea a firmei „Pogram 
și Jarris.“ Și, alăturat, aveţi un cec pentru diferența pînă 
la totalul averii de care aţi fost păgubiţi. Înţelegi, deci, 
Morris, porneşti ca proaspăt ieșit din școala comercială 
şi, după cum ai declarat tu însuţi, comerțul de pielărie 
a început să prospere. Sper că te vei şi căsători în curînd. 
lată un dar de nuntă pentru tine, din partea unui oarecare 
domn Moss. 

Morris se repezi și-și apucă cecul cu faţa învăpăiată. 

— Nu înţeleg deloc ce se petrece acum, observă John. 
Toate mi se par prea bune pentru a fi adevărate. 

— Nu e vorba decît de o corectare a unor situaţii. Eu 
preiau datoriile unchiului Joseph și dacă tontina îi revine 
lui, mi-o cedează mie, iar dacă o capătă tatăl meu, îmi re- 
vine, în orice caz, tot mie, înţelegi ? Prin urmare, am o si- 
tuaţie avantajoasă. 

— Morris, prietene încăpăţinat, ai rămas pe dinafară, 
a fost tot ce-a mai adăugat John. 

— Și acum, domnule Forsyth, continuă Michael, întor- 
cîndu-se spre oaspetele său tăcut, ai în fața dumitale toţi 


189 


criminalii, în afară de Pitman. N-am vrut să-l deranjez în 
momentele în care își îndeplinește funcția lui de dascăl ; 
dar dacă poți obține arestarea lui la academie — îi cu- 
nosc orarul. Iată-ne, deci, aici ; nu prea sîntem grozavi la 
înfățișare. Ce propui să faci cu noi ? 

— Absolut nimic, domnule Finsbury, declară Gideon. 
Cred că înțeleg că acest domn — arătînd spre Morris — 
este fons et origo t a tot necazului acestuia ; şi din ceea ce 
îmi dau seama, a plătit cu virf și îndesat, pentru asta. 
La drept vorbind, nu înţeleg, ca să fiu sincer, cine cîștigă 
ceva dacă se face scandal în jurul acestei întîmplări ; 
eu unul, nu, în orice caz. Şi, în plus, trebuie să-ți mulțu- 
mesc pentru procesul trimis. 

Michael se roși. 

— A fost tot ce-am putut face pentru a-ţi da ceva de 
lucru, spuse el. Dar mai e ceva. Nu vreau să-l judeci greșit 
pe bietul Pitman, care e cel mai inofensiv om de pe pă- 
mint. Aș vrea mult să iei masa diseară cu mine și să vi- 
zităm această viețuitoare în sălbăticia ei naturală. Ce-ai 
zice de restaurantul Verrey ? 

— Nu am nici un alt program, domnule Finsbury, răs- 
punse Gideon. Voi fi deci foarte încîntat. Dar — în funcţie 
de aprecierea dumneavoastră — nu putem oare face nimic 
pentru omul din căruţă ? Mă tulbură conștiința. 

— Nimic altceva decît să-l compătimim, încheie Mi- 
chael, 


1 Izvorul şi originea. 


CUPRINS 


Prefată at roos i'e- nan Go a e a eio a dar a a i 9 
CAPITOLUL I 

În care Morris intră la bănuieli . e e e . > > 7 
CAPITOLUL II 

În care Morris trece la acțiune . . . . e . 21 
CAPITOLUL III 

Conierenţiarul evadat 37 
CAPITOLUL IV 

Masistratul din vagonul de bagaje . . . è . œ 48 
CAPITOLUL V 

Domnul Gideon Forsyth şi lada uriaşă . . . . à 52 
CAPITOLUL VI 

Necazurile lui Morris : Partea întîi 61 
CAPITOLUL VII 

În care William Dent Pitman cere o consultație juridică 76 
CAPITOLUL VIII 

În care Michael Finsbury se amuză bine în concediu 88 


CAPITOLUL IX 
Strălucitul {inal al concediului lui Michael Finsbury . . 106 
CAPITOLUL X 


Gideon Forsyth şi pianul Broadwood . . . . .. .. . 121 
CAPITOLUL XI 
Maestrul Jimson . . 131 


CAPITOLUL XII 
Fără îndoială, ultima apariție a pianului de concert Broad- 


WOO ar sa e e a G a o a a A . 147 
CAPITOLUL XIII 

Necazurile lui Morris: Partea a doua . . ., è è œ 156 
CAPITOLUL XIV 1 


William Bent Pitman află ceva în avantajul său . . . . 155 
CAPITOLUL XV 

Întoarcerea Marelui Vance . . . . . . enn a a‘ 180 
CAPITOLUL XVI 

Tranzacția finală privind firma de comerț cu pielărie . . 186 


Lector : ANTOANETA RALIAN 
'Tehnoredactor: NICOLAE ŞERBĂNESCU 


Bun de tipar: 23.03.1981. Coli tipar: 12. 


Comanda nr. 731 
Combinatul Pohgratic „Casa Scînteii“ 
Piața Scînteii nr. 1 — Bucureşti, 
Republica Socialistă România 


A — 


Eu nu exist decît în arta mea; literatura 
mea e totuna cu mine, sînt pur și, simplu 
substanța ei. 


ce Robert Louis Stevenson 


Lei 9 


elll Editura Univers