Similare: (înapoi la toate)
Sursa: pagina Internet Archive (sau descarcă fișierul PDF)
Cumpără: caută cartea la librării
LEE
[Тт —NÓ ime (LUIS GT ИШИ ИШ ЕШ ШҮ
: VILIS POSUER I Үн i! ll
Ai LU ra ж} pu LS 84 C 8] UL LIE
ЕЕ,
ЕТ x a ый Б Шай йы д ШЇ A SUN NU |
GRIGORE М. ALEXANDRESCU
Opere сое ;
POEZII
EPISTOLE, SATIRE, FABULE, EPIGRAME,
TRADUCERI, CU O CULEGERE
ASUPRA VIEȚII ŞI OPEREI
POETULUI ŞI ÎNSEMNĂRI `
de
E. GÂRLEANU
vf LIBRARIEI ,
I АСР
Bucureşti, Calc
Prețul Lei в
|
|
|
|
BIBLIOTECA PENTRU TOŢI
No. 295-298
GRIGORIE M. ALECSANDRESCU
POEZII
EPISTOLE, SATIRE, FABULE,
EPIGRAME, TRADUCERI
CU O
CULEGERE ASUPRA VIEŢII SI
OPEREI POETULUI SI INSEMNÁRI
DE
EM. GÂRLEANU
OPERE COMPLECTE
I
-——«.e——-
BUCURESTI
Editura Libráriei ,UNIVERSALA* Alcalay & Co,
27, Calea Victoriei, 27
BIBLIOTECA PENTRU TOTI
ESTE O ENCICLOPEDIE
CULEGERE ASUPRA VIEŢII ŞI OPEREI
LUI
GRIGORE M. ALEXANDRESCU
Grigorie Alexandrescu s'a năs-ut la 1812, în
Târgovişte, şi е fiul vistierului Mihai şi al Ma-
riei Fusea, soră cu Neculae Fusea, tatăl lui
Costică Fusea, care a fost deputat!). Când a
plecat din Târgoviște, când şi în ce împrejurări
a venit în Bucureşti, nu ştim. Ion Ghica, acel
care ne-a 'dat cele mai însemnate deslușiirii
asupra vieții poetului, de care fu legat cu o
prietenie ce finu până la moartea lor, îl cu-
noaşte abea in 1831, când Alexandrescu intră
în şcoala lui Vaillant; şi iată cum ni-l arata că
era pe atuncea: „Un tânăr oacheș, foarte joa-
cheş, părul negru, sprâncenele groase îmbinate,
ochii caprii şi scânteetori; mustafa ii mija pe
Buze” 2), Poetul avea atunci 19 nai. Asupra
infafisárii lui de mai pe urma mu mai găsim
niciun rând, afară de unul, în fugă, al lui
Bonifaciu Florescu, care cu câțiva ani înainte
1) Aceste deslușiri asupra părinţilor poetului le adaugă
lon Ghica în „scrisoarea“ lui despre poet, 1893, cu prilejui
editării scrierilor lui Alexandrescu, în comunicarea din 22
Martie, 1866, făcută Academiei şi în broşura extrasă din
analele Academiei, eie nu se găsesc.
2) Amintiri despre Grigore Alexandrescu. Scrisoare
cáire V. Alexandri, de Ion Ghica, membru al Academiei
Române. Extras din Analele Acad. Rom., seria 11 Tom. VIII,
Secţia Il-a. Memorii şi notite, Tipograt. Acad, Rom. 1837 —
IV Gr. M. Alexandrescu
de vremea cánd scrisese articolul lui, despre
poet, în „Columna lui Traian”), il zaiise ре
ulițile Târgoviștei, trecând, „slab si palid”. Fară
îndoiala, dupa 1860, când poetul era chinuit
de boala care avea să-l doboare. H mai cu-
nosteam din tele doua fotografii, reproduse,
una: în „Revista Моий? 2) a d-lui Haşdeu, înto-
vărășind admirabilul articol, despre poet, al
d-lui Barbu Delavrancea, (această fotografie o
reproducem si noi); şi a doua în ediția din
1893. In amândouă aceste fotografii, fruntea
boltita, descoperita până sus de păr, umbreste
ochii ce privesc departe; obrazul sub inusteafa
scurtă, aproape mijinda, deasupra buzelor, care,
astăzi, par strânse de amărăciunea vieţii. A-
ceste asupra chipului; — sufletul lui, ni l-a
impartágit singur prin opera sa.
Studiile si le complectá la școala lui Vaillant,
unde intrecu, prin cunostinfele ce le avea mai
din timpuriu, pe colegii sai. La 19 ani cunostea
bine literatura franceza; recitase lui Ghica, în
cea dintâi zi a prieteniei lor, scene din „Andro-
maca” si ,Dhedra', lui Racine. Ştia pe Lamar-
tine, Boileau si Byron. Cunostea pe Tucidid si
Scrisoare comunicată Academiei Române în şedinţa din
22 Martie 1886, — Aceeaşi scrisoare în „Scrieri în versuri
şi proză“ a lui Gr, Alex. din 1893, — ediţie pregătită de
însuşi lon Ghica,
1) Columna lui Traian An. V. 1874, No. 5. Poetul Gri-
gorje Alexandrescu, pe саге la text 11 scrie mereu Alexan-
drescu,
2) Revista Nouă An. 1, 1889.
Culegeri asupra vieţii lui V
Xenefon!), si spunea pe dinafară părți din So-
focle si Euripid, în limba elină; iar pe Ana-
creon, in a caruia recitare se іпігесеа cu lancu
Vacarescu, îl stapánea din scoarță în scoarfa?).
Inainte de 1831, cam între 1829 și 1830,
Alexandrescu a stat, sau intrat des, ín casa
Baleanu; astfel Eliade în Іѕѕасһаг (р. 14)
ne spune: „Alexandrezcul Grigoriu ín casa ba-
nului Grigorie Baleanul lua primele inspiratiuni
poetice, si însuși patriotice”. Lucru ce face si
pe d. Bogdan Duică 3) să stabilească anul 1829
ca anul „naşterii literare a poetului”.
Imprietenindu-se cu lon Ghica, pe care il iu-
beste până la moartea sa, intră în casa a-
cestuia; aici întâlnește ре loan Vacarescu,
visul copilăriei lui. şi pe toți ceilalți mar: înte-
meetori ai culturii noastre. De aici. din casa lui
Dumitru Ghica, Eliade îl ia la el acasă, prin
1832, de-l fine, — Alexandrescu fiind sărac.
Tot în acest an, Eliade îi scoate, in tipografia
lui, cel dintâi volum de versuri și proza (o tra-
ducere). Mai târziu se muta la maiorul Câmpi-
neanu, unde intră in Societatea filarmonică,
pentru care traduse, în anul întâi al intemeerii
ei (1835) ,, V/zira” în versuri, a lui Voltaire;
traducerea o închină lui Câmpineanu. Vieafa
ofiţerilor cari vin, zi şi noapte, în casa maio-
rului, îl ademeneste; punându-se o vorbă bună
1) Vezi „Scrisoarea“ citată mai sus.
2) Idem.
3) G. Bogdan-Duică. Despre Grigore Alexandrescu,
Convorbiri, An. XXXiV, 1900. (Pag. 746 - 885).
VI Gr. M. Alexandrescu
pe lânga spatar, e primit în oaste ca „,lunker”?,
ataşat la Diurstvă 1).
Trimis la Focşani, la granița despre Mol-
dova, sa facă slujbă de grănicer, se desgustă
şi în Septembrie, sau Octombrie 1837 isi [й
demisia? dupa ce mai întâiu, în Epistola catre
colonelul I. Câmpineanu, descrie locurile unde
era silit să steie de pază.
Aici nu sunt văi sau dealuri, nu sunt crânguri sau păduri
Cari împodobesc cu fală sânul veselei naturi... etc.
După aceasta se mută la Dumitru Ghica 3),
tatăl lui Ion Ghica. Data mutării lui aici tre-
bue să fie anterioară anului 1838, prin toamna
anului 1837, de oarece lon Ghica me pure
ca aici a scris dânsul ,Fericirea", care apare
1) Aceeaşi „Scrisoare“,
2) Data şi textul demisiei ni le face cunoscute d. Bogdan-
Duică, în articolul citat. Demisia a fost notificată în ,,Bule-
tinul Gazetei Oficiale“ 1837, p. 208. Iată textal: Potrivit
cu raportul şefului oştirii No. 3531, Noi poruncim a se slo-
bozi din slujbă praporjicul Grigore Alexandrescu, cu toate
că pentru folosul slujbei urma această punere la cale să
să se facă mai dinainte. No. 66, Anul 1837, Octomvrie 27,
(Urmează iscálitura M. S. întocmai după original", Grigorie
Alexandrescu era praporjic din Polcul No. 2. In analele par-
lamentare ale României, Vol. IX, p. 326. unde-i publicat
budgetul oştirii munteneşti pe 1837, Alexandrescu e trecut
cu ,leafa intreagá pe tetraminia Ghenarie si Mai; iar din
tetraminia din Septemvrie analogon, lei 414 bani 45; peste
tot 2071 şi 105 bani.
3) „Conu Tache“ cum îi zice Alexandrescu in scrisori.
Culegeri asupra vieţii lui VII
înâiu în „România“ Nr. 18 din 25 Februarie
1838. In a/ara de un interval de trei luni (când
a ieşit din închisoare, în 1841 în care a stat la
hotelul Conduri 2). Alexandiescu а locuit me-
reu la tatal prietenului său, pâna la începutul
anului 1841, dupa cum ar reesi din corespon-
denta lui са Ghica3). In aceasta vreme, 1а
1811, Alexandrescu е închis;t pricina: fabula
„lebada si puii corbului”. „Lebada?. era poe-
tul, ,Vulpea" cei ce au ținut sa-l ferece trei
luni de zile, în închisoarea militara din maha-
laua Gorgani, de unde-l scoate prietenul său,
întors din strainatate. [n închisoare a tradus
„Meropa” lui Voltaire. Ghica pleaca la Iași.
In 1812. face împreuna cu Ghica, venit în
concediu, o călatorie de o luna și jumatate»,
prin Oltenia, vizitând toate mânăstirile, la dus
şi la întors cutreerând toți munții, „din sián:
în stână”, cum zice Ghica. La mânăstirea Cozia,
1) „Romaniatt jurnal cotidian, Redactori: Е. Aron si
G. Hill, iar editor Fred. Valbaum. 1838.
Ion Ghica se înșeală când spune că si poezia „Miezul
nopții“ a fost scrisă când poetul sta la tată! său, deoarece
poezia apare în cea dintâi culegere de poezii la 1833.
2) „Scrisoarea citată“.
3) „Scrisori de Grigore Alexandrescu“ publicate de
d. Bogdan Duică în „Viaţa Românească“ No. 7 si 8, An. I,
Iași 1906.
4) Acel care l-a dus la închisoare trebue să fie locote-
nentul sau căpitanul de pe atunci Chirculescu, vezi scri-
soarea XXI lui Alex. din 1844 Ghenarie 11. Mai târziu, sub
domnia lui Cuza, Chirculescu ajunse colonel.
5) Vezi „Memorialul“ pag 1 (Ed. 1863.
УШ Gr, М. Alexandrescu
Alexandrescu а scris „Umbra lui Mircea”, la
Tismana „Rasăritul lunii”; la Drăgăşani „Mor.
mintele". Toate араг, una după alta, în ediția
dela 1847. „Umbra lui Mircea la Cozia“ apăruse
mai înainte în „Propășirea”, din 7 Mai 1841.
Aceasta e cea dintâi călătorie a unor literați,
întreprinsă cu scopul de a vedea si scrie, la
noi în țară. Memorialul avea să fie scris de
amândoi, dar Ghica trebuia să se întoarcă „la
laşi, şi Alexandrescu începu să-l redacteze sin-
gur, ținându-l pe Ghica în curent cu ceea ce fa-
cea. Astfel, în scrisoarea ІХ din toamna anului
18421), Alexandrescu pune în cunoştinţă ре
Ghica despre cele ce scria de dânsul în arti-
colul „Ocnele Mari, „апси Ghica; încântat
atât de manierele, cát gi de frumusețea gazdei
noastre, i-a scos pe îuriş portretul. E de prisos
să laud aplicarea ce are la desen, căci poate
ca prieten să fiu bănuit că îl părtinesc și că
am privit lucrarea cu ochii amorului. Atâta
numai spui că după ce mi-a arătat portretul,
făcând jurământ cá este femeia 'cămărașului,
pe care o vedeam în tot ceasul. m'am încre-
dintat că tovarășul meu are un talent deosebit
pentru... „mineralogie”. Alexandrescu adaogá:
„ІН place? Si mai furi altă dată portreturi?" Se
vede însă cá lui Ghica nu i-a plăcut. Aceasta
o aflăm fot dintr'o scrisoare a poetului (XVII-a,
1813 Noembrie 2): „Je me croyais pas que le
1) „Scrisorile“ citate.
Culegeri asupra vieţii lui IX
petit article du portrait pourrait te déplaire
et je concois encore moins 'domment il peut
nuire, a la réputation d'homme d'esprit ou
a tres autres qualités; mais puisque tu veux
absolument passer pour un bon peintre, soit,
je ne m'y oppose point“ 1). Cu toate acestea
ironia la adresa prietenului său se găsește şi
în „Memorial“ (p. XII—XIID', dar subt o altă
forma, mai puţin închegată. '
Intro scrisoare din 1842, Ghenarie 29, A-
lexamdrescu 'face cunoscut lui Ghica, la lași,
că ar primi acolo „un post în slujba admi-
nistrativă sau judecătorească”, dar mar vrea
un loc la școală,
Insă Ghica ne spune că prietenul său a fost
numit, in 1842, impiegat la postelnicie, la ma-
sa jálbilor?), Slujba lui ега să citească pe-
tițiile, să facă, de fiecare, câte un extract
$i să le înainteze celor în drept „Vodă Bibescu,
mulțumit de dânsul, îl ia cu el, lunile de vară
la Breaza. Fără îndoială că începând cu vara
anului 1843, deoarece în 1842 întreprinde că“
lătoria,
Despre mergerea la laşi vorbeşte si în altă
1) Traducem: „Nu credem că micul articol despre por-
tret ar putea să-ţi displacă, sl cu atât mai puţin înţeleg
cum ar putea el să strice renumelui tău de om de spirit
sau celorlalte însuşiri ale tale; dar fiindcă vrei cu orice
preţ să treci drept un pictor bun, fie, nu mă împotrivesc
de loc“.
2) „Scrisoarea“ cit, p. 11.
X Gr. M. Alexandrescu
scriboare, cu ştampila poştei din 10 Martie
1812; el scrie: „„Grăbeşte-te a-mi răspunde mai
curând, şi a-mi trimite banii.) căci ard de do-
rinta de a pleca”. Cum se vede slujba dela masa
jalbilor nu-l incánta deloc.
In anul 1846, Alexandrescu, pâna atunci ser-
dar, e înalțat la rangul de paharnic; si a--
nul 1848 îl gaseşte şef al secției I din secreta-
riatul Statului, „al trebilor din láuntru" 2). In
1818 devine unul din redactorii ,Poporului Su-
veran", dar fără să se dee niciodată pesfaţă 3).
In 1819, 27 Iunie, face lui Ghica cunoscut
că abia a putut să scape din „ghiarele patrior
{Пот Cornescu si beizadea Scarlat”, Si în (ae
ceeaşi scrisdare, în câteva rânduri, care încep
cu: „„Vieaţa este tristă si descurajarea adâncă”,
poetul începe a-şi arăta oboseala ce-l cuprin-
sese, şi desgustul de lume. Poetul, care luase
până atuci parte la vieata sgomotoasă, ce
curgea în valuri de veselie, inlBucuregtis Чач
afară, la ţară, începe să se tragă mai în, umi-
bră, în liniştea coltului de întuneric ре care
odaia cuiva, oricât ar fi de săracă, îl are
“totdeauna gata a primi. El scrie: „De multă
1) Banii dela Donici, pe volumul apărut în 1842,
2) Bogdan-Duică, Ariicolul din Convorbiri. D-sa ne dă
şi No, raportului „Almanahul Statului: pe 1818 p. 166 ; la
rangul de paharnic s'a ridicat serdarul Gr. Alexandrescu în
1846, în urma raportului cu No. 675 al marelui postelnic.
Vezi Buletin, gazetă oficială, 1816; 29 Apriiie, p. 1080.
3) Acelaşi articol,
Culegeri asupra vieţii lui XI
vreme trăesc foarte retirat si Mi-am tăiat mai
toate relaţiile cu societatea cea înaltă”? 1).
In 1852 îşi arată, tot către Ghica, dorul
de prieteni: „Este multă vreme de când nu mai
am iluzii pentru nimic, afară numai pentru prie-
teşug, de vreme ce întâlneşte cineva si în
vieață prieteni ca tine. Prin urmare, când auzi
că fac câte o nerozie, crede că o fac cu sângele
cel mai rece şi numai ca să se împlinească scrip-
tura” 2).
Puterea îi descreşte cu încetul, din când în
când flacăra geniului sau mai pâlpâie încă; în
1855, „România Literară” 3) a lui Alexandri,
îi publica: „„Rasbunarea soarecilor sau moartea
lui Sion”; şi fabula: „lepurele, ogarul si co:
poiul". Tot în acest an, o fabulă: „Lupul si
vulpea”, îi atrage ura unui boier care se plânge
la caimacam, dar acesta respinge plângerea cu
o rezoluție cunosctttá tocmai în 1862, când , Re-
forma” dela 15 Noembrie reproduce fabula £$).
lată şi răspunsul caimacamului: „Deoarece nu
se atacă mimeni personal prin aceasta poezie,
de ce và plángefi, dece să vă băgați lingura
unde nu vă fierbe oala?”,
Amestecat din ce în ce în politică, vaza de
care se bucura îl înalță în 1859 în scaunul de
1) Acelaşi articol.
2) Acelaşi articol,
3) „România Literară“, Foaie periodică, sub dir V, Alex-
andri, I 1855, Iaşi.
4) Bogdan-Duică. Articolul citat,
Xu Gr. M. Alexandrescu
Ininistru, pe care îl refuză. lată dece nu-l pri-
meste: (scrisoarea către Ghica, din 31 Martie
18591). „Nu ştiu cum ai privit refuzul meu de
a intra în minister. Poziţia era frumoasa și aş
îi primit oarecare alt minister, de exemplu [ре
al cultului, pe al pricinilor straine, chiar si pe
al controlului, afara însă de al finante'or. Pre-
facerile ce se cer în toate ramuri:e sale sunt
numeroase, timpul foarte scurt si camera cum
o știi. Apoi m'am temut să [fiu ministru nuw
nai pentru două, trei luai, nefiind în poziție
materială independentă ca sa mă pociu susține
în urmă”. După câteva zile dela aceasta e nu-
mit director la ministerul cultelor şi instrucției.
In 1860 este trimis la Focşani ca membru
în comisia interimară, cea din urmă însărcir
nare ce primește, căci aici este lovit de boală,
puterile îi scad cu încetul, şi poetul începe a
scobori calea, pe care se ridicase în resfrin-
gerea razelor unui soare stră.ucitor.
In 1864, în sesiunea prelungită a adunării î
se votează (dimpreună cu Vaillant şi Donici, a-
cestui din urmă peste pensia legiuită) o recom-
pensă națională. (Vezi A. D. Xenopol. „Domnia
lui Cuza Vodă”. Vol. I pag. 374).
Dar întunerecul îşi aruncă vălul său peste
mintea minunată de mai înainte. Cele din urmă
poezii ale sale, încercări şterse prin care Бе
mai străduia să ia parte la vieata care începea
1) Bogdan-Duică, Articolul citat.
Culegeri asupra vieţii lui XIII
să făgăduiască o altă soartă României, sunt
două bucăți cuprinse în culegerea făcută de
D. Gusti!) si pe care le dăm mumai ca niște
documente literare. Grozava boală îl doboară
cu încetul, îi stinge cu desăvârşire scânteia,
dumnczeeascá ce purta în suflet si, în seara de
25 Noembrie 1885, poetul moare. La 28 Noem-
brie ul îngroapă fără nicio pompă, fără sgo-
mot, urmat de câţiva prieteni, în liniştea саге
după pairu ani de zile, un dric purta şi pe
Miha}! Eminescu.
O parte caracteristică şi pentru Grigorie A-
lecsandfescu si pentru epoca literară în care
dânsul a strălucit, e polemica lui cu Ion E
liade. Asupra acestei polemici vreau sí mă o-
presc, se va vedea mai încolo pentru ce, ară-
tând cum, de ce a purces, si până la 'ce punct
a ajuns cearta.
Prin 1831, Eliade, care văzuse pe poet lin
casa lui Dumitru Ghica, îl ia la dânsul. In 1832
îi şi scoate, în tipografia sa, cea dintâi ediție a
poeziilor lui. Dar prietenia aceasta era menită
să se sfarme, ruptura să facă răsunet, să ră-
mâie turnată chiar si în bucăţi literare, Cele
dintâi înghimpări ale lui Eliade, împotriva fostu-
lui său prieten, parcă răsar ínaintasi dată idin
1) „Armonii“ dela 14 Martie şi 19 Maiu 1881. Iaşi. Tip.
Goldner 1881,
XIV Gr. M. Alexandrescu
prefata poeziilor iui Paris Mumuleanu!). E-
Наде spune cá Mumuleanu ar putea fi „un mo-
del pentru mulți versificatori, cari scriu fără
a se 'gândi, strivesc si înghiesuiesc biata rimă,
nu le place a-şi exprima ideile cele strava-
gante ca lumea, şi după ce igi ingirá pe hârtie
nişte neingirate cugetări dintr'un сар crud şi
boinav, se socoate că a sburat Minerva din
capu-me”. Eliade nici nu me lasă să stăm mult
la îndoială înpotriva cui își îndreaptă săgețile,
căci în acelaşi an dă, fafis, lovitura lui Ale-
xandrescu. In articolul „Critică Literară” 2),
dânsul analizează, vers cu vers, fabula lui A-
lexandrescu: „Vulpea, calul şi lupul’, publicată
in ziarul de pe atunci ,Románia"? . lată ce
zice Eliade: „In România No. 48 si 45 s'au
văzut două bucățele în sti'iuri ce se zic poezii,
mici la wedere si la citit încă şi mai mici,
că 151 pierde cineva răbdarea dela cele dintâi
rânduri. Aceste numite poezii sunt iscălite de
un poet necunoscut”... si mai încolo: „Numele
acestui poet este G. A-scu”... „eu mă socotesc
că aceste trei semne pot să zică „Ghiţă Ari-
ciulescu”. Şi pe tema aceasta, declarând mai
incolo, că versurile sunt o „,„monstruozitate”?
„vrednice de un cabinet de istorie naturală”,
1) Poezii ale lui Paris Mumuleanu; Bucureşti, în tip.
lui Eliad, 1837. Prefatá publicată în „Curierul de Ambe-
Sexe“, Periodul 1, pag. 90.
2) Curierul де Ambe-Sexe, acelaşi ап, р. 228,
3) „România“, No. 55; 1 Martie 1838.
Culegeri asupra vieţii lui XV
şi după ce ia in bătaie de joc, în cáteva cu-
vinte, „Fericirea” 1), trece la fabulă?) pe care
o reproduce si o stoarce de nu mai rămâne
uimic; apoi асе el o alta, pe care zice cà
„о dárueste d-lui G. A-scu", adăugând: „Се
ştii? Poate că îi voiu mai fi dăruit și altă
dată” 3). Fabula lui Eliade е întitulată „Calut,
vulpea, lupul” si începe astfel:
O vulpe copilandră ce-abea se apu.ase
De ceea-ce ?nvățase;
Sá calce "n urma măsii, în pungă fără bani,
Să cumpere la gâște, găini, cocoși, curcani, etc.
Apoi la pagina 251 dă încă odată fabula lui
Alexandrescu, cu îndreptările greşelilor gra-
maticale. '
Alexandrescu mai publică, íntr'adius, о poe-
zie: „Câinele soldatului” іп , Románia!, 4). iscá-
lind-o cu numele întreg. Cu toate aceste cri'ica
lui Eliade l-a durut rău; şi'n ediția poeziilor
lui din 1838, fabula criticată lipsește, ca și din
cele următoare. In schimb о înlocuieşte prin ю
alta, „Privighetoarea si măgarul”, ca răspuns
lui Eliade, în al căreia sfârșit îi spunea de-a
dreptul:
1) Publicată în „România“, No. 48, 25 Febr. 1836.
2) O reproducem pentru întâia dată în această ediţie.
3) Aluzie răutăcioasă. !a vremea când poetul fusese
Bjutat de dânsul.
4) „România“ No. 73, 20 Martie 1873.
XVI Gr. M. Alexandrescu
..,Povata e'n zadar,
Căci d'as urma-o, mu e'ndoialá
Că eu în locu-fi n'as fi măgar”,
Oricât de mare ar fi fost vaza lui Eliad,
fabula trebue să fi avut mare succes, deoarece
Eliad răspunde printr'o poezie ,/ngratui" 1) de
12 strofe, in care Alexandrescu e arătat kum
l-a îngrijit, cum l-a ajutat, cum l--a scăpat
dela moarte; prin astfel de versuri:
Te bolnávisi viperă; cu brafeie deschise
Te primii în casă”...
Dă și mumele boalei: Alexandrescu suferise
de ,lángoare"; ba ne face să înțelegem si pri-
cina rupturii prieteniei lor:
Să urlii de turbare când fi-or cădea blesteme
А două inimi calde ce tu le-ai desunit,
Pricina era o femee!
Poezia poartă data de 1836 April 7. Firește,
in culegerea de poezii a lui Eliade din acel
an 2), poezia lipsește. Eliad sau o avea şi n'a
publicat-o, sau a scris-o în 1838 si-i pune a
ceastă dată, care aproape sigur € aceea a rup-
turii prieteșugului lor. In același an, de două
1) Curierul de Ambe-Sexe. Periodul II, pag, 74.
2) Culegere dinYscrisorile lui Eliad de proze şi de poeziet
Bueureşti, in tipt Iui Eliad, 1836.
Culegeri asupra vieţii lui XVII
ori, în articolele: ,, Autori" si „D. Sarsailă”, pu-
blicate tot în ,Curierul", loveşte iar pe Alexan-
drescu. Autorii descriși de Eliad nu se deosi-
besc deioc „Че cei cari misuiesc în stratul râ-
mătorilor” si fac nişte ,parascovenii", pe care
le numesc „satiră”, pácálind'u-sse tot ре ci.
Alexandrescu îşi scoase culegerea а doua de
poezii.
Duşinănia lor nu Sa curmat decât cu moar
tea lor. Aceasta se vede si din corespondența
lui Alexandrescu către Ghica. Aga, intr'o scri-
soare din 12 Februarie 1843, poetul răspunde
prietenului sau, care îi cerea o însemnare de
cărțile ieșite în tipografia lui Eliad: Ştiţi cà
nu sunt tocmai prieten cu Eliad, ca să-i ceiu o
asemenea însemnare...” „şi nu şiiu dece soco-
tii că jurnalul vostru nu poate ieși fără a fi
îmbogățit cu asemenea sărăcii”. Apoi, intr'o
alta, din 1814, Ghenarie 11, critică pe Eliad
care dimpreună cu Marcovici puneau „Шаш
Ше pe câte 40.000 lei pentru osfenelile dum-
nealor in literatură”. Adăugând: ,Norocitfi mu-
ritori cari au darul a plăcea tuturor guverne-
lor, în vreme ce noi, ígoniti subt cel trecut,
siferifi de cel de acum, suntem ca niște je-
puri Íricosi""...
In 1861, Alexandrescu loveşte un bărbat
politic. protector al lui Eliade, prin fabula:
„Catârul си clopotei”, Eliade răspunde printr'o
alta: „Câinele bolnav de ochi",*) publicată în
1) Bogdan-Duică. Convorbiri, Articolul citat.
XVIII Gr. M, Alexandrescu
»Nationalul" No. 30, Alexandrescu îi răspunde.
Dar cele mai grozave lovituri, dela „,Ingratul”.
și le-au dat amândoi prin niște „sa/ire”, саге
au circulat în manuscris, si pe саге Ariceseu
le dă în culegerea luii). La cele 5 strofe ale
lui Alexandrescu, Eliade svârlă 39!
Si numai mormântul a pus un sfârşit acestei
uri care, din partea lui Eliade, n'a avut mar-
gini!
Dacă desválui pentru întâia oară mai pe
larg această polemică, cea mai înverşunată care
a fost vreodată în vre-o literatură, о fac, în
afară de cele ce-am spus mai înainte de a р
arăta, și са să servească de învățământ. Li-
nigtea cu care o privim astăzi, ne arată cá
vremea, acest "mare critic, domoleste orice fur-
tună, orice ură, aşezând pe fiecare la locul lui.
N'a fost scriitor саге să aibă un mai mare
duşman cum a avut Alexandrescu în Eliade,
duşman care să-l lovească la începutul carierei
lui. N'au fost lecții mai distrugătoare са a-
celea pe care Eliade i Че-а dat. „Feriţi-vă de Él”
sfătuia criticul pe scriitorii tineri! Si totuși cine
e Alexandrescu astăzi ca poet, ce în urmă îi
rămâne criticul, ce departe în urmă! Căci mi-
1) „Satire politice“ care au circulat in public manuscrise
şi anonime, între anil 1840-66. Culesc de C. D. Aricescu,
Bucureşti 1848.
Culegeri asupra vieții lui XIX
M ia, ba ial Au a rs ME =s
meni nu poate înnăbuşi talentul şi geniul. Cát
de reci ni se par searbădele articole din ,,Cu-
rierul", cát de frumoasă e fabula ,Privighe-
toarea şi Măgarul”! Si Eliade a fost mare; dar
cei mărunți, cei ce stau ca frunzele pe copac,
ca praful pe drum? Aceia vor alcătui nisipul
pustiului oricărei literaturi, nisipul pe care il
calci în picioare, ca să ajungi la бага!
Kogălniceanu nu se înşelase când, ín pre-
fata poeziilor lui Hrisoverghi 1), vorbind despre”
starea literaturii 'de pe la 1834, spunea: „Cele
întâi încercări a lui Alexandres:u iesiserí ase-
mine de subt tipar, si vestea Românilor (un
mare poet", Gr. Alexandrescu este cel mai
mare poet al Munteniei, si alaturi de Mihail
Eminescu, cei аі mari poeţi ai nostri. Cu
mult 'mai puţin artist decât Eminescu. si cu io
cunoaştere mai puţin deplina a limbii, Ale-
xandrescu se ridică totuşi, de multe ori, de-
asupra lui Eminescu, printr'o gândire adâncă,
printrun nefármurit avânt ce-i iea sufletul ori
de câte ori dânsul vibrează pentru fericirea
omenirii,
La niciun pont al nostru nu se găseşte alât
entusiasm, atâta lepădare de sine, şi dragoste
pentru alții, ca la Grigorie Alexandres u. Du-
rerea lui nu-l neliniştește, ci aceea a altora.
Pentru a lui găseşte puterea să și-o înnăbuşă
închizându-se într'nsa, „can e'ementul" său.
1) Poezia lui Hrisoverghi, Iaşi, 1845.
XX Gr. M. Alexandrescu
El nu cere nimic dela soartă, pe care o do-
rea legată cu a tuturor celorlalți:
Eu mu îți ceiu în parte nimica pentru mine,
Soarta-mi cu a mulţimii as vrea să o unesc...
Ne spune în „Azul 1840", care e o capo-
doperă a literaturii noastre. Ori de câte ori îusă
îşi opreşte gândirea la patimile lui, își pierde
din avânt; de aceea poeziile în care descrie dra-
gostele lui sunt slabe.
Talentul lui e са vijelia, care nu poate mișca
numai o frunză, ci freamătă întreaga pădure
supt aripile ei.
Alexandrescu e un uriaș care, cu o singură
smucitură, se scuturá de tot ce-l înconjoară, ca
să rămâie singur. Așa se scutură de influența
literaturii franceze, pe care о cunoștea deplin,
şi chiar atunci când о ia de tovarăș în caleaj lui
de scriitor, cát de prizărită, ce umilită se ține
de pașii lui! Căci ez îi arată drumul, e? р în-
vafá cum să meargă.
Neinduplecat, duios si măreț, muscátor si
zâmbitor în aceeaşi vreme, aşa ni se arată în
»Satire". Biciuitor în ,Fabule", dânsul croieste
o lume mouá, lumea dob toacelor ce vorbesc,
a dobitoacelor ce vin din adâncul codrilor si,
fermecate de puterea vrăjitorului-poet, injgheabá,
subt ochii nostri, o vieati nouă, menită să me
îndrepte paşii, să ni-i întoarcă dintr'un drum,
trimițându-i pe un altul. Pe cine vreţi sí
găsiți? Pe ajunsul, burtă-verde, care nu mai
cunoaşte pe nimeni? Pe secătura kare se sbu-
Culegeri asupra vieţii lui XXI
t POR
ciumă, si ţipă: cá, ce avem, el a croit?? Pa ne-
însemnatul cineva, de colo, care se dá d.ept sco-
boritor al cutárui neam domnesc? Ре Fififă
pomádit, dar sec, aşezat, to.mai pentru aceasta,
în fruntea bucatelor? Pe un юагесаге ce-şi.
vinde, în marginile puterii lui, fara? Pe atâtea
să aureascá un stâlp, mai muit, al porţii lor?
Si mai pe cine? Pe încrezătorii de sine, pe me-
cinstiți, pe bárfitori? Dar pe toţi îi veţi găsi;
n'avefi teamă, căci fabulele lui Alexandrescu
sunt veşnice, ca şi patimile sufletului omenesc!
ASUPRA EDIȚIILOR SCRIERILOR
LUI
GRIGORE M. ALEXANDRESCU
Cele cinci ediții apărute cât poetul era în
vieatá sunt: `
D 1832. — Eliezer si Neftali. Poemă tra-
dusă din Florian de Gr. Aleksandresku.
București 1831. In Tipografia lui Eliad,
Vol. în 89, de 120 pagini.
Paginile 87—120 cuprind: Poezii ale D.
Gr. Aleksandresku;
Elogii: 1. Miezul nopții. II, Prietesugul, III.
Adio. IV, Intristarea, V, Intoarcerea.
„Adio lui lord Biron la soția sa". Traductie.
»Intristare^, Traducfie din Delamartin. (sic).
XXII Gr. M. Alexandrescu
„Fluturele”?. Traductie din Delamartin. (sic).
„Fabule: I. Vulpoiul Predicator. П. Privighe-
toarea si Păunul. III. Măgarul rásfáfat. IV. Pa-
papagalul şi celelalte păsări. V. Catárul ce îşi
laudă nobilitatea.
ID 7838. — Poezi ale D. Gr. Aleksandreskul.
Bucuresti. Tipárite la Zaharia Karka'eki. 1838.
Vol. în 8? de 55 pagini !).
Eligii si fabule: Meditatia — Elisa. — Аѕіер-
tarea. Inima mea e trista. — Peștera. — Barca.
— Candela. — Fericirea. — Cânele soldatului.
— Epistolá familiară Domnului Polkovnic I.
Cámpianul. — Rugăciunea,
Fabule: Lebáda şi puii corbu'ui
` Privighetoarea în colivie.
Ursul şi lupul.
Boul si vifelul.
Câinele izgonit.
Soarecele şi pisica.
Privighetoarea si măgarul.
HI) 7842. Poezii a lui Gr. Alecsandresca.
Ediţie complectă. lași. La Kantora Foaiei Să-
testi, 1842, Vol. 160, pag. XIV si 228, urmate
de 1 pag. cu „,Scara”,
Ediţia cuprinde următoarele bucăţi: (le dăm
în ordinea „Scării),
1) Pe spatele copertei însă a arătat locul şi data „Bucu-
reşti 1839. Aci trebue să mai adăugăm că Alexandrescu mai
are, їпаіпіе de această o traducere în versuri »Alziri sau
Americanii“, Tragedie їп 3acte de Voltaire. 1855, Bucureşti,
Culegeri asupra vieţii lui XXIII
Epistole: /) Marelui Logofăt I. Vücürescul.
П) Epist. Familiară, d. Colonel 1. Câmpineanu.
Ш) Catră Volter. IV) D. Maior Voinescu #1.
V) D. Aleksandru Don'ci, fabulist moldovan.
VI) Satiră, Duhului meu.
Meditaţii: /) Meditarie. H) Peştera. III) Bar-
ca. IV) Candela. V) Rugăciunea. VI) Anul 1810.
VID Vieafa сдтрепеаѕсӣ.
Elegii: /) Miezul nopții. H) Prieteşugul. 111)
Adio. IV) Intristarea. V) Intoarcerea. VI) Elisa
VII) Aşteptarea. VIII) Inima теа e tristă. YX)
Cánele soldatului. X) Te mai văzui odată. XI)
Prieiesugul şi amorul Emiliei. XII) De ce sus-
pini. XIII) Mángáerea unei tinere femei. XIV)
Multumirea. XV) Când dar o să guști pacea.
Traductii: /) Adio lui lord Biron la soția sa.
H) Intristare. HI) Fluturele. IV) Fericirea, |
Fabule: /DVulpoiul predicator. H) Privighe-
loarea si păunul, ШІ?) Măgarul răsfățat. IV)
Papagalul şi celelalte paseri. V) Catârul ce-și
laudă nobilitatea. VI) Lebüda si puii corbului.
VII) Privighetoarea în colivie. VIII) Ursul si
luțul. IX) Boul şi vifelusul. X) Cânele izgonit.
VI) Soarecele şi pisica. XII) Privighetoarea si
măgarul. XIII) Cânele şi cățelul. XIV) Pisica
sălbatică şi tigrul. XV) Dervisul şi fata. XVI)
Dreptatea leului. XXII) Nebunia si amorul.
XVIID Lupul moralist. XIV) Vulpea liberală.
XX) Мета si bujnita. VVI) Cucul. VViI) Uleul
si găinele. XXIII) Oglindele."^ VVIV) Cânele si
măgurul,
XXIV Gr. M. Alexandrescu
Epigrame: 1)... I) Celui ce scria că poezia
este o boală nelecuită. Ш). D"** IV). V).
Am dat cuprinsul acestui volum, de oarece,
fiind foarte rar, (bibliotecile nu-l au, chiar
nici aceea a Academiei) cercetătorii se lovesc
de o piedică. Mai cu seamă, ca, deși această
ediție are pe alocurea unele moidovenisme, pe
dânsa şi aceea dela 1847, trebue să se sprijine
orice editare a operei lui Gr. Alecsandrescu,
In privinţa acestei ediţii, se poate cerceta,
cu mult folos, scrisorile lui Alexandrescu, pu-
blicate de către d. Bogdan Duică. Asa Alexan-
drescu scrie la 17 Martie 1842 cá e „mai nul!
de un an“ de când a trimis lui Donici manus-
criptul spre tipărire, lucru ce-l hotărise (se
vede din scrisoare) să şi-l retragă în cazul
când mar ieşi mai repede. Banii pentru aceste
poezii, ce-i cere mereu prin scrisori, prietenului
său, pe care-l roagă să stăruiască, îi primeşte
însfârşit, şi chiar răspunde, la 15 Aprilie 1842:
„Banii dela Donici i-am primit, şi i-am cheltuit
sănătos“, Cât priveşte pentru o parte din volu-
mele ce i se cuveneau, corespondența amintește
încă prin Nodmbrie 23, același an, rugând'
pe Ghica să încredințeze pe editori că le cere,
nu ca să le vânză, păgubindu-i prin aceasta, ci
să le deie la „unele persoane care nu obișnuesc
să cumpere niciodată cărți românești“ 1),
Din această ediție s'a dat la o parte o poe-
zie: „„Spovedania“, care nu s'a tipărit, şi rä-
1) Erau şi pe atunci,
Culegeri asupra vieții lui XXV
mâne pentru totdeauna pierdută. Căci poetul în
zadar cere, prin Ghica, să| i se înapoieze; în 11
Ghenarie 1844, încă tot nu o primise... ,Si ce
este mai de mirat încă, nu-mi răspunzi (nimic
la cererea ce fam facut într'atâtea rânduri de
a-mi trimite cu orce pret versurile :mele dela
Cogălmiceanu; ştii că nici întrun chip nu woiu
să rămâie acolo; sileşte-te dar, odată pentru tot-
deauna, a mă îndatora cu trimiterea lor...“
In fruntea volumului se afla următoarea:
PREFAŢĂ!
„Precuvântarea іп fruntea unei cărți este
câte odată foarte trebuincioasă; întâi, pentruca
adaogă la numărul foilor (lucru nu puţin folo-
sitor pentru "mulfumirea ochilor si pentru spe-
culatie), iar al doilea pentrucá autorul are aci
câmp deschis să vorbească- cát va politi de
meritul sáu si de nedestoini.ia vrăjnașilor sai.
Ori cum va fi, imi venise dorinfa sa fac si eu
o precuvântare: vrând sa dea cetitorilor о
inaltă idee de învățătură mea, hotărisem să
înşir ca întrun pomtnelnic numele tuturor au-
torilor morti sau vii, creştini sau pagâni, pe
cari i-am citit sau voiu să-i citesc, să puiu câ-
teva epigrafe latinești, câțiva termini de chimie,
şi cu st chip să spariu pe acei cari ar ûn-
drăsni să má judece. Dar o ideee răpide ma fă-
1) O dăm întocmai.
XXVI Gr. M. Alexandrescu
cu să-mi schimb hotărîrea: má gândii cá o
asemenea colekție nu poate sluji decât să dove-
deasca bogăția nestiintii mele; cá aş vorbi în
zadar de regulile lui Aristot, când nu le păzesc:
când el a scris bine, si eu сит vedeţi. Asa,
infáfisez fără formalitáti un amestec de poezii:
o parte din ele au fost încă odată tipărite si
criticate: cu a doua’ ediţie aştept o a doua
critică,
„In zadar strigă unii ca critica e primej-
dioasă, ca omoară talentele, dumneei mu face
atâta rau cát vor sa arate, si nu văz ke nemo-
rocire ar fi de ar putea să zugrume câteva din
acele duhuri lunatice care, plângându-se de
puțină înțelegere a veacului lor, se închid ín
viitorie ca într'o cetáfue nepátrunsá, şi asteapta
acolo slava care îi priveşte cu milă şi ride
de dânşii.
„Dar critica trebue să fie iertată, însă nu
numai unora, ci de obşte; nu acea care defaimá
pe om, dar acea care arată greselele scrierii,
О asemenea critică poate să îndrepteze ре
mulți, poate să formeze gustul. Geniul e ca
toate puterile cereşti, care adorin intro oarbă
încredințare, când nimeni nu le arată adevărul.
Să nu credem însă că meritul unui autor se
poate cerceta şi hotărî numai de acei de o me
serie cu dânsul: adeseori pana lor este povă-
fuitá de patimă, şi interesul ce au a înşela îi
face nedrepti. E destul să aibă cineva un duh
firesc ceva cultivat, şi nişte organe simtitoare,
Culegeri asupra vieţii lui XXVII
ca sá pretuiasca talentul. Meritul unui poet stá
in plácuta intipárire ce me lasá citirea poeziilor
sale, si cititorul chiar de nu va sti regulile,
tot poate spune de a simțit mulțumire sau ne-
plăcere, dacă versurile sunt melodioase sau as-
pre, deslusite sau încurcate, felurite sau mo-
notone. Autorul a împlinit toate condiţiile, de
va izbuti să-mi mulţumească duhul, inima, si
urechea, potrivit cu felul la care se apleacă.
„Eu niciodata mam criticat pe nimeni, pen-
trucă mi-a placut sa fiu în pace cu toată lut-
mea, si pentrucă prea puţini oameni suferă cu
mulțumire să le arăţi greșelile; iar de n'am răs-
puns la personalitaţi:e adresate asupra-mi, me-
ritul acesta nu e al meu, ci al censurii Ме bine
voitoare care nu wa îngăduit: altfel, poate
cá n'as fi avut filosofia a le privi cu dis-
prețuirea ce merită; a lăsa în pedeapsa cugetu-
lui lor pe acei oameni сагі nu se rușinează
de nimic, cari şi-au mințit lor și obștii; cari
mi-au făcut tot răul ce le-a fost prin putință,
și au dat Scrierilor mele un duh vinovat ce
nu-l au avut. Ruso!) zice că nu trebue să ob
morim un omn, ca să-i dovedm pria aceasta că
mare dreptate la` răul ce vorbeşte de noi;
urma-o bucuros cu acei care ar critica poeziile
mele, căci fără sa fiu ca acei ipocriti, care se
zic ei însuşi cei (паі păcătoşi înaintea lui Dum-
nezeu, ca să se mire lumea de modestia lor, tot
1) Rousseau. (N. E.)
XXVIII Gr, M. Alexandrescu
cunosc ce-mi lipsește, desi nu pociu face (mai
bine і).
„Dar văz cá fără să voiu, era aproape să va
dau o precuvântare dupa toate formele; noro-
cire pentru cititori că am prins de veste la
vreme; altfel, le-asi fi făcut apologia fieș-căreia
bucăţi, i-asi їі plimbat pe asternului văilor ві
pe vâriul munților; le-ași îi vorbit de soare Бі
de lună, de zefir si de flori; i-aşi fi dus să faca
cunoștința de dobitoacele mele, ca să vaza cát
sunt de nevinovate, si i-ași fi lasat să scape din
vizuinii cu orice mijloc vor ști. Acum însă îi
iert; dar sfârșind mulțumesc prietenilor mei,
care, orbiti negresti de prieteșug, îmi fac o vină
că scriu așa de puțin, Ei ar avea cuvânt sg
ma întrebe cum lucrez, si atât, după toate ne-
multumirile ce am suferit din pricina aplecării
mele. Cát pentru duhurile satirice, si pentru
toţi acer care judecă cu asprime, si privesc
greșelele noastre cu telescopul, de îmi vor zice
că și cât am scris este prea mult, le voiu răs-
punde, că chiar de as fi vrut să-i mulţumesc
si să nu scriu nimica, aceasta mi-ar fi fost
peste putință; că am avut datoria să fac aceea
ce am putut; să puiu si eu o peatrá cát de
inicá la zidirea obştească; si în sfârșit că poate
pilda mea nu va fi de tot nefolositoare pentru
alți tineri mai cu talent decât mine, cari isi
tin Scrierile lor ascunse са niște crime de stat
2) Aluzie la critica lui Eliad din „Curierul de Ambe-
Sexe", (N. E.)
Culegeri asupra vieţii lui XXIX
şi socotesc viața petrecută în moleciune, ca Сеа
mai buna recomandafie pentru ei, în ziua de
astăzi“.
IV. 1817 Suvenire chi impresii epistole rhi
fabule de Grigorie .Meecsandrescu. București.
Tipografia lui К. "A. Rosetti și Vinterhalter,
18471).
Vol. în 892; 278::: înainte 3 foi cu titlul
şi „Câteva cuvinte iu locu de prefața“; la
sfârşit o foaie cu „Tabla“.
1) Tot în acest an se tipăreşte Merona, din Voltaire,
tradusă de Alexandrescu, în 1814. In vremea cât a stat închis.
A fost tipărită cu fondurile „Asociaţiei literare“, In „Scri-
soarea“ sa, Ghica, neaducându-şi aminte, se întreabă s'o ЇЇ
făcut traducerea ?
XXX Gr. M. Alexandrescu
CÂTEVA CUVINTE ÎN LOC DE PREFAŢĂ
— Pentru ce nu publici scrisorile Duimitale în-
trebaiu Înai deunăzi pe un bărbat de spirit
si de gust care fine ascunse în portofoliul său,
mai multe manuscrite de poezii!
— M'am speriat, îmi răspunse, de când am
văzut atâţia poeti...
Negresit, miciodată пц am avut mai multă
îndestulare, nu zic de poezie, ci, de versuri. De
unde vine aceasta? "Poate în parte din greșita
idee că arta poetului ar fi mai ușoară decât a
prozatorului, după cum socotim cei mai mulţi
atunci când intram în cariera literelor cu toată
încrederea junefii si neesperienfei; 1) poate însă
asemenea dintr'o lege înaltă, care va ca poeții
să fie cele d'ântăi instrumente ale geniului no-
roadelor 2), când geniul acesta începe să se
deştepte. In adevăr, armonia având o atracție
naturală pentru cei паі multi oameni, si ver-
surile frumoase întipărindu-se cu lesnire ‘în
memorie, toţi aceia cari le începutul civilița-
țiilor, sunt sau cred a simţi în sufletul lor o
scântee divină, aleg instrumentul acesta ca cel
sigur spre a-și răspândi ideile lor. De aceea
poezia e cea wai antică artă a spiritului o-
тпепеѕс, de aceea legile popoarelor celor antice
erau scrise în versuri; de aceea în ierarşia lite-
relor poezia are un loc aşa de înalt. Ea face
1) „Şi neesperientei" (lipseşte în ediţia din 1863).
Culegeri asupra vieţii lui XXXI
cea mai mare parte a gloriei naliilor, și cele
mai însemnate fapte, cele mai înalte descoperiri
au trebuintá de ajutorul ei ca să poată trăi.
Dar cu cát arta este mai frumoasă, atât este
mai anevoie; cu cát sunt mai rari producții care
au lăsat numele lor la уеасигі 1), atât mai nu-
merosi aceia cari s'au pierdut în adâncul fui-
tării. Faimosul Béranger puternicul liric al
timpilor moderni, poet popular cu aristocratice
forme, și unul din capetele cele mai rezonabile
ale Franţei, zice cá "multe din cântecele gale
cele mici l-au costat două şi trei săptămâni de
lucru; mărturisire ce dovedeşte câtă strășni-
cie trebue să aducă un autor la compunerea
scrierilor sale; căci, arta este asa de întinsă si
variată, frumosul are atâtea nuanțe delicate si
fugitive, lucrările imaginației atâta trebuintá de
ale rezonului ca să poată ajunge tinta lor,
care este frumosul ideal, sau strălucirea ade-
vărului, după cum zice Platon, încât nu este
de mirare dacă desăvârşirea lipseşte la mulți,
cărora însă nu le lipsește talentul, și dacă lite-
ratura noastră mai ales, a căreia parte poetică
nu se compune până în anii din urmă decât
de nişte balade tradiționale, inspiratii meculti-
vate ale suferinței si ale naturii sălbatice, iu
este zic de mirare, dacă literatura nostră ma
produs încă niciun cap de operă care să poată
sluji de model netăgăduit; acelea nu ies decât
1) Secoli. (1861).
XXXII Gr, M. Alexandrescu
in literaturile formate, si ín limbile statorni-
cite, dupá cum o stiu mai cu osebire tofi aceia
cari scriu, si prin urmare cunosc influența;
ce are limba asupra stilului,
Ce pociu zice acum de poeziile mele? O
parte din ele s'au mai tipărit la laşi, jn anul
1842, şi defavorul de care mă bucuram atunci,
a contribuit negresit la primirea ce li s'a făcut,
după cum se întâmplă cu tot ce este poprit,
Retipărindu-le acum, am şters pe unele, am
vrut să îndepărteze pe alte'e, si ат adiogat câ-
teva, între care unele sujeturi istorice de un
interes naţional, şi prin urmare si mai puţin
egoist; căci eu sunt din numărul acelora cari
cred că poezia, pe lângă neapărata condiţia de
a plăcea, condiţie a existenței sale, este datoare
să exprime trebuinţele societății!) şi să destepte
simiiminte frumoase si nobile, care inalfa su-
fletul prin idei morale si divine până în viito-
rul nemărginit şi în anii cei veşnici 2).
Sunt departe de a crede că am tratat aceste
sujete cu tot interesul de care sunt primitoare.
Dar o scriere este totdeauna un mijloc de a
face alta mai desăvârşită, si eu voiu fi cel din-
{йїп а aplauda 3) pe acela се va face mai bine,
V, 1863, Meditaţii, elogii, epistole, satire şi
fabule de Grigorie Mihail Alexandrescu. Bucu-
1) Societăţii (1863),
2) Eterni (1863),
3) Aplaude (1863),
Culegeri asupra vieţii lut XXXIII
resti. Tipografia națională a lui Stefan Rassi-
descu, Calea Nemţească, hotelul German No.
27, 1863.
Vol. în 8°, de 5 zoi nepag., LX si 414 pagine,
Această ediție e vestită încă din 1861 ca o
ediţie rară si pompoasá, de către G. Crefianu,
în articolul: „Miscarea literară din anul 1861,
în țările Române” 1). lată ce scrie Cretianu: „De
altă parte aflăm că d. Gr. Alecsandrescu, poetul
elegiac al Anului 1810 şi fabulistul Munteniei,
pregătește o nouă ediție a operelor sale, wdáo-
gată cu poezii inedite şi ilustrată cu îngrijire
de artisti din „Paris“. In schimb ediția a apărut
în 1863, în condițiuni tipografice cu totul in-
ferioare ceior din 1842, 1817, neilustrată, si in-
ferioară ca valoare literară, prin schimbările
formei şi a limbii ce poetul a adus operei sale.
Această ediţie are în frunte: „Câteva cuvinie
în loc de prefață”, luate din ediţia din 1817, si
o închinare lui Ion Ghica; iat-o:
~
„Ca unui bun şi statornic amc, care am pe-
trecut o Mare parte a wiefei mele; cu care ат
visitat, — juni amândoi şi plini de ilusii pen-
tru viitorul türei noastre, — 'monăstirile de din-
colo de Olt, acele 'Multe şuvenire ale mărire
trecute şi ale decadenței actuale a României,
. 1) „Revista Română“ pentru Sciinfe, Litere şi Arte
Vol. I, p. 845, 1854. București.
XXXIV Gr. M. Alexandrescu
ce "miau inspirat poesiile eroice coprinse Їп
cartea mea, — îți dedic această carte, ca do-
vadă de em' cia si stima ce-ti pésirez; — amicie
pentru amicie ce'mi-ai arătat totd'auna, şi sti-
mă pentru necontestalele tale merite şi capa-
сий 1),
VI. 7893. — Scrieri în versuri și proză, cú un
portret si un Fac-simile. Bucureşti. Edit. Libr.
Socec, 1893.
Editorii ne spun că ediția ce o dau publicului
acuma 30 de ani dupá cea din urmá, fácuta
de autor, este întocmită după toate edifiunile
anterioare, luând însa de bază pe кеа din ur-
má а autorului, dela 1863”.
Ediţia a aparut supt îngrijirea lui Ion Ghica.
Ea dă toate poeziile apărute în cele cinci ediții,
chiar cele omise de autor în unele din ele,
cum sunt: ,/ntristarea", „,„Prietesuzul“ şi ,,ln-
foarcerea“, publicate numai in 1832 şi 1812. In
afară de aceasta se mai adaogá 3 poezii rămase
până atunci între (manuscriptele dăruite de lon
Ghica. Academiei. Aceste trei poezii sunt: ,,Voap-
1) Cea din urmă carte tipărită de Grigore Alexandrescu
e următoarea traducere: POVEŞTI ALBASTRE, după
Eduard Laboulaye — dela Institut — Bucureşti 1872, Cartea
poartă următoarea dedicație : Dedicată fiicei mele ,,Ange-
lina“, Volumul Academiei poartă inchinarea autogratü: „Ex-
celenţei sale 4-1 General Năsturel Herescu, respectos su-
venir, Gr. M, Alexandrescu“.
Culegeri asupra vieţi! lui XXXV
a. CER i
tea sfântului Botez“; „Inalțimii Sale Prințu-
lui stăpânitor al Moldovei, Mihail Sturdzea, pen-
tru anul 18542"; şi „Majestății Sale Victor E-
manuel Regele Italiei“. Dar această ediție pă-
cátueste tocmai pentrucă a luat de bază ediţia
din 1863, nefácánd nicio comparaţie cu for-
mele anterioare ale poeziilor, publicate ín 1842
$1 1847, ediții care păstrează curată limba ver-
surilor. In afară de aceasta, ediția e plină de
greşeli Imari, unele reproduse după cea din
31863, altele făcute din nou; iar în unele locuri
lipsesc chiar versuri întregi.
VII. (Fară datá!). Gr. Alecsandrescu. Medi-
latii, Elegii, Epistole, Satire şi Fabule. laşi E-
dit. Libr. Fraţilor Saraga. Cuprinde o prefati,
Si ca parte ineditá, fatá de editiile de dinaintea
ei: O Satirä politică la adresa lui Eliad (pagina
175) luată din culegerile lui Aricescu; si trei
articole în proză: „Gâștele bunului Dumnezeu“,
(din „Albina Pindului“, 1868 ; „„Zorelei sau stân-
ca Lorei frumoasa fermecatoare“ şi ,Inmorinán-
tarea poeziei“ (amândouă din „Calendarul Gh:m-
пеші“ pe 1847); în frunte, pe lângă prefetele
1842 si 1847, e pusă si dedicafia lui Alexan-
аги Donici (Râul si Heleșteul în care acesta
invinueste pe Alexandrescu de „lene“. (Această
1) In orice caz igşită după ediţia Socec din 1892, deoarece
eredem că după această reproducere şi cele 3 poezii aflate
în manuscript, în biblioteca Academiei.
XXXVI Gr. M. Alexandrescu
dedicație e pusă de însuşi Alexandrescu, și fn
Ed. din 1863).
VIII. 7902. Gr. Alecsandrescu, Scrieri în ver-
suri şi proză, cu o prefață de G. Coşbuc. Edit.
Minervei, Bucureşti.
E o reimprimare a ediției din 1893.
IX. 1902. Gr. M. Alexandrescu. Proză şi ver-
suri. Bucureşti. Edit. Libr. Alcalay. (Biblioteca
pentru toți) cu o prefață în care se reproduce
părți din articolul d-lui Barbu Delavrancea, din
„Revista Nouă“ (1888); cuprinde bucăți de pro-
ză şi versuri, şi care ediție se complectează
astăzi, în:
1907. Cu aceasta, în care s'a luat ca bază
ediţiile din 1842 şi 1847. Pentru toate poeziile,
fără deosebire, se arată forma primitivă, în
note, cât şi schimbările de pe urmă, atunci
când ele au oarecare însemnătate. S'au arătat si
jurnalele sau revistele în care ele au apărut,
prin cât ne-a fost cu putință. S'a adăogat şi
fabula: „Vulpea, calul şi lupul“, care mu se
află nici într'o ediție a scrierilor lui Alexan-
drescu; şi s'au dat, ca documente literare, ,Sa-
tira“ culeasă de Агісеѕси, si cele două bucăți
de versuri din culegerea „Armonii“, a lui Gusti.
S'a păstrat titlul din 1842: Poezii urmând ca
al doilea volum să cuprindă Proza, şi poate
un al treilea: Scrisorile. Păstrăm aceeaşi ordine
si lăsăm scrisoarea lui lon Ghica, acolo, їй
Cuiegeri asupra vieții lui XXXVII
frunte, alături de operele poetului, cum alătu-
rate au fost sufletele acestor prieteni cât au
trăit 1).
Bucureşti. August 1907.
EM. GÂRLEANU
1) In afară de ediţia aceasta sunt câteva altele care
cuprinde culegeri sau numai de poezii, sau numai de fabule,
Cea mai însemnată dintre aceste, prin împrejurările
şi locul în care apare, este următoarea:
Poezii ale d. Gr. Alexandrescu, Văcărescu şi Elliad.
Intâia oară în Bucureşti, iar a doua (sic) oară cu cheltuiala
lui Petru Lupulov. In tes. Cráesc Clerical. Institut din Zara
de а III clasa profesor, Tlpárite în Buda. Cu tiparul kr. ti-
pografii, 1845. (In afară de câteva pagini dela sfârşit, tot vo-
lumul cuprinde numai poeziile lui Alexandrescu),
Alte ediţii sunt; A. Donici, Gr. Alexandrescu, G,
Assaki, (Bolintineanu, Raleti, Rădulescu, Carp; Tăut; Nichi-
tache, Gusti, Seulescu, Ureche), Fabule Române Alese, adu-
nate şi publicate de G. Petrini, Iaşi. Fără dată, — Gr. Ale-
xandrescu. Poezii şi fabule. Ediţie şcolară. aprobată de
Ministerul Instr. Publ. Bucureşti, 1900. — Edit. Socec, — Ale-
xandrescu Cr. Noua bibliotecă populară, Apare odată pe
lună. Edit. D. I. Cerbureanu, Bucureşti.
AMINTIRI
DESPRE
GRIGORIE ALEXANDRESCU
DE
ION GHICA!)
De câte ori am venit în Londra, una din
întâiele mele visite a fost pentru Muzeul Bri-
tanic, acel palat în care se afla adunate manus-
criptele cele mai preţioase ale lumii învățate
și minunile artei antice, unde se desfașură ca
într'o panorama istoria geniului omenesc.
Intr'una din zile, pe când eram?) cu fami-
lia mea în sala în care sunt expuse), pe pie-
destale si ре păreți, vestitele Imarmure Elgin, si
stam admiránd frumoasele metode dintre tri-
glifele frisei exterioare ale Partenonului, pe care
sunt reprezentate in ronde bosse luptele Zei-
lor f) cu Centaurii, aud pe cineva că пе 5) zice»
„Nu vă mai uitaţi la mizerabilele astea de
pietre“ |
Mă întorc să văz cine má apostrofează, si
dau cu ochii de Lordul Ald... un vechiu amic?)
1) Reproducem după edit. din 1903, dând, în note, deose-
birile ce se găsesc în broşura din 1887, \
2) Eram acolo (Brosura din 1887),
3) Expuse de jur împrejur (1887).
4) Grecilor (Brosura 1887).
5) Cà-mi (1887).
6) Nu te mai uita (1887).
7) Amic, Turcoiil fanatic (1887).
5 Gr. M. Alexandrescu
care îşi urmează vorba înainte în modul ur-
mător:
„Vezi pietrele astea, cu rapsodiile lui Homer,
„cu tragediile lui Sofocle, ale lui Euripid şi cu
„scrierile lui Platon, ale lui Aristotel şi Herodot,
„au fost cauza că puterile Europei nu au lăsat
„pe Turci la 1821 să strivească pe Greci !,
„Acestea au făcut pe Byron cu tinerimea Кіп
„Cambridge, din Oxford si din toate universi-
„tățile Europei, să alerge în ajutorul Grecilor,
„Să exalte opiniunea până a siii?) să ardă flota
„turcească la Navarin si sa proclame indepen-
»denta Moreei“.
Avea dreptate nobilul Lord. Asa e arta gi
literatura! Oameni de acum trei mi de ani au
luptat pentru liberarea Greciei alaturi cu cei
mai eroici palicari ai Agoanei,
„Şi dacă s'o întâmpla
„Cu vremea România s'ardice fruntea sa,
„Pe-a Dâmboviţei vale oştiri de s'or ivi,
„Аі luptelor cumplite părtaşi ei vor mai îi“,
Alexandrescu
(Trecutul la Mânăstirea Dealului)
In secolul în care trăim, când toate se mă
Soară cu bulgări de aur, o pânză a lui Rafael
s'a plătit mai zilele trecute 75.000 de lire st,
aproape două milioane de franci (450 oca de
aur), Apoi întreb: cum ar putea să piară o
1) Când s'au prezentat conira Sultanului (1887),
2) Sili pe Europa (1887).
„Amintiri“ de Ion Ghica 3
naţiune, care a produs astfel de oameni, care a
dat naştere lui Dante, lui Michel Angelo, Tasso
si Petrarca? Si cine ar putea vreodată să-i tă-
gaduiasca raţiunea şi dreptul de a fi? Potcoava
Ungurului şi a Croatului a putut s'o calce, dai
n'a putut so nimicească, nici s'o oprească de
a se ridica.
Națiunile traiesc si se glorifică prin oamenii
ce au produs si prin lucrările lor geniale. Vai
de popoarele acelea care mu au profefi! Fie
ele cât de mari, cât de puternice; numere su-
flările cu sutele de milioane, cucerească lumea
întreagă, ele sunt condamnate pierii şi uitării,
Urmele biruitorilor se pot şterge, dar ale lui
Molière, Racine, Hugo, Cuvier şi Lamartine
niciodată. Cât de mari şi de puternici fie un
Moltke, un Bismark, g'oria lor este trecatoare,
pe când a lui Goethe, Humboldt şa lui Beet-
hoven va rămânea eternă.
Mai an capitala noastră era în picioare; b-
lergau toți în toate părți.e, da om peste om.
Ostirea pe jos şi călare, ánjirati pe strade,
cu arma la pământ şi cu steagurile in zăbranic
negru, cu muzici la toate răspântiile, clopotele
mari si „mici sunau la o sută de biserici, de
luau auzul; urla oraşul de vuiet şi tunul se
auzea în depărtare, trăgând a jale. Corpurile
constituite toate, unul după altul, cu preşedinţii
în frunte, facultăţile si scoalele cu profesorii
lor, corporaţiile eu baniere, urmau în cadență,
4 Gr, M. Alexandrescu
Lumea alerga pe capete să vază carele óncar-
cate cu sute de coroane de lauri si de flori,
urmate de dricul poleit, care ducea la ultima
locuință pe un bărbat de stat, fost de zece oii
ministru, acoperit de sus până jos cu cruci,
stele și cordoane.
Acum nu de mult, tot pe aceeași cale si lol
catre acel locaş, mergea în tăcere si nebăgat їп
seama, fără steaguri, fără tobe şi fără surle,
dricul modest în сае erau rămășițele pămân-
testi ale poetului Alexandrescu. Tácutul şi pu-
țin numerosul acest cortegiu facea contrast cu
acea măreață si sgomotoasá petrecere a fos-
tului ministru. Mi-am zis că, pentru marele
poet, era momentul când rasărea ziua din Care
începea a trái etern în inima si in memoria
Românilor.
„e Multi oameni mart şi buni
„Lumii tolositoare, au trecut de nebuni;
„Au fost persecutați
„IN vremea ce-au trăit
„ŞI foarte lăudaţi
„După се au murit,
Alexandrescu
(Răspunsul Cometei din 1854)
Mi-aduc aminte din copilărie, când dascălui
Vaillant, venit de curând în țară, cam pe la
anul 1831, deschise o clasă de limba franceză
intro odáifá în Sfântul Sava, Adunase câţiva
băieți, dintracei cari mai aveau ceva cunoştinţe
de acea limbă, căpătate pe ici re colea de pe
la dascălii Luigi, Coulin, Janeloni şi Vanzand.
„Amintiri“ de Ion Ghica 5
Clasa se compunea, după cát majută memo-
ria, de:
Costache C. Balăceanu,
Nae I. Budisteanu,
Ion D. Ghica,
Grigorie Sc. Gradişteanu,
Scarlat N. Filipescu,
Costache A. Rosetti.
Vaillant ne dicta din: „Grandeur et déca-
dence des Romains de Montesquieu; făceam
versiuni in proză din „la Henriade“ a lui Vol-
taire, şi ne da de învățam pe din afară Satire
si Epistole d'ale lui Boileau.
Noi aceşti şase ne credeam mai tari în limba
francezá decât toti băieţii din Bucureşti, ba
unul din noi făcea si versuri. Desi îi spuneam
că erau cam din topor lucrate, el tot stăruia
să ne impuie urechile citindu-ne odele si sati-
rele sale. Cele românești începeau mai tot-
deauna a la Paris Momuleanu cu:
ce рф dă cât mă mir,
Ds al cutărui (sau cutárel) haractir*.
Rosotacke era mai modest, ne inveselea cu
Spirituoasele cuplete ce adăoga pe toată ziua
la cântecele de modă.
In primăvară, Vaillant mai recrutase un elev.
Se ivise pe banca din fund, lângă perete, un
tânăr — parcă-l vid! — înfășurat întrun surtuc
6 Gr. M, Alexandrescu
cafeniu, oaches, foarte оасһеѕ, parul negru,
sprâncenele groase îmbinate, ochii căprii şi scâur
teetori; mustata îi mija ре buză. Nu sliu, mica
deosebire de vârstă sau superioritatea ce cre-
dea că avem noi în limba ce venea să înveţe
şi el, îl “făcea să se tie a razna. „La sfârși-
tul clasei, noi ieșeam gramadă si sgomotoși,
ре când el se strecura Біпіѕог si 1,1 lua drumul
singur spre casă. Acesta era tânărul Grigorie
Alexaridrescu.
Odată Vaillant, după ce ne ia d'arândul să-i
recităm epistola lui Boileau către Maliére:
„Rare et fameux exprit dont la fertile veine
„Ignore en écrivant le travail et la peine...
şi cei vechi пе încurcăm toți, unul după altul,
care la versul dintâi, care dela cel de al doilea,
fără ca unul măcar s'o putem scoate la căpă-
tâiu, se îndreptează către noul venit, zicándu-i:
„Voyons, Monsieur Grégoire, pouvez-vouz me
débiter cela? Allons, du courage!“
Tânărul se roseste, clipeste de două trei ori
din ochi, începe a recita si o duce până la
sfârşit, fără cea mai mică esitatiune, fără în-
gânare şi fără o singură greșeală, indicând cu
precisiune punctuatiunea şi trecând peste rimă
fără a o*cáuta. Ceilalţi ne uităm unul la altul,
exprimând mirare, admiratiune sau gelozie. Nici-
odată până atunci nu auzisem Q dicțiune mai
corectă si mai plăcută; deși citisem si reciti
„Amintiri: de Ion Ghica 7
sem de o sută de ori acea epistolă, dar pot
zice cá numai atunci i-am înţeles spiritul gi e-
leganta.
La ieşirea din clasă m'am simțit atras єйїге
acel tânăr, mam apropiat de dânsul, si fiindcă
mergeam tot pe o cale, ne-am luat la vorbă pe
drum. Mi-a recitat cu entusiasm scene întregi
din Andromaca şi din Phedra de Racine. (La
întrebarea mea, dacă n'a cercat să scrie ror
mâneşte, mi-a răspuns recitándu-mi Adio la
Tîrgovişte.
»Culcat p'aste ruine sub care adáncitá
„E gloria strábuná şi umbre de eroi...
Dintr'acea zi am îost amici, şi iubirea moa-
strå unul pentru altul mu s'a desmifit micir
odată.
Ец şedeam pe Podul Calitii (Calea Craiovei).
Alexandrescu locuia întrun beciu sub scară la
Mitropolie, la unchiul său, părintele Ieremia.
Eram vecini si ne vedeam în toate zilele; pre»
găteam lecţiile noastre împreună.
Iancu Văcărescu, venit dela moşie, dela Mo-
foeni, trăsese în gazdă la tată-meu, şi intrând
odată în camera mea, ne găseşte, pe Alexan-
drescu si pe mine, invátándu-ne lecţia: eu, tu
Boileau în mână, ascultam cum camaradul meu
zice pe dinafară PArt poétique. Văcărescu, în
mirare de modul cum acel tânăr recita ver-
surile, a petrecut toată seara cu noi.. Alexan-
drescu, care avea o memorie extraordinară, i-a
8 Gr. M. Alexandrescu
recitat toate poeziile ce publicase într'o mică
broșurică:
Ceasornicul îndreptat,
Oda la Stema Țării,
Primăvara Amorului, etc.
Văcărescu, încântat, l-a luat în brațe şi l-a
sărutat, zicándu-i: ,Baiete, tu o să fii un poet
mare“. Alexandrescu mi-a spus de multe ori cá
acea seară a fost una din cele mai fericite ale
vieții sale. A face cunoștința lui Văcărescu fu-
sese visul copilăriei lui.
А doua seară, adunare numeroasa în salonul
tatălui meu. Intre mosafiri se găseau: Văcă-
rescu, Frosin Poteca, Eliad, Popa Grigorie,
frații Câmpineni şi alți doi, trei, rude si amici,
Alexandrescu a recitat scene întregi din Sofocle
$i Euripid în limba elenă; știa pe Anacrone din
scoarță până în scoarță. Amacrone era poetul
favorit pl Vacărescului, care adesea lui versul
din gura lui Alexandrescu, până ajungea la
câte o strofă care fi scăpa din memorie, de
unde apoi urma iar Alexandrescu nainte; și
serata s'a încheiat, după cum se obișnuia pe
atunci, in -sofragerie cu un curcan fript ad-
mirat de întreaga adunare, blagosiovit de pä-
„rintele Grigorie Poenăreanu şi salutat de tâ-
nărul poet cu fabula sa, care se termină cu:
„Prinţule, în loc de plată,
„Aş рой! câţi-va curcani“.
(Vulpolul predicator)
„Amintiri“ de Jon Ghica 9
Deatunci vedeam pe Alexandrescu mai rar;
il luase Eliade acasă la dânsul în mahalaua
Dudescului.
In ajunul sfântului loan, a venit de 'mi-a
adus un plic mare pecetluit, rugându-mă să-l
pun, fără să stie nimeni, in așternutul Vaăcă-
rescului sub căpătâiu. Acel plic conținea oda:
„Tu care-ai fost din pruncie al muzelor favo'it
„Şi ca strămoşească-avere geniul l-ai moştenit,
»Cáptütor al primăverii...
Mai târziu s'a mutat la maiorul Câmpineanu,
unde se adunau zi și noapte Manolache Bă-
leanu, Grigorie Cantacuzino, Iancu Ruset, Aris-
На, Costache Bălcescu, ofițeri români dintr'un
regiment cu Câmpineanu, căpitanii Golești, Ste-
fan şi Nicolae, căpitanii Creţuteşti, Costache si
Scarlat, căpitanul Teologu, căpitanul Voinescu
II, sublocotenentul Rusetache, si mai mulți ti-
neri de pe atunci, cari petreceau citind istorii
militare; campaniile lui “Napoleon, memoriile lui
Frederic cel mare, și scrieri de ale poeţilor în
renume: Lamartine, Hugo, Béranger, etc. Ale
xandrescu înveselea auditorul cu câte o elegie,
b satiră, sau o fabulă.
Acolo s'a format Societatea filarmonică, pen-
tru care Eliad a tradus pe Mahomet al lui Vol-
taire, Aristia pe Saul din Alfieri, Alexandrescu
pe Alzira, tragedii cu care s'a inaugurat scena
română. Atunci s'au tradus mai multe din (or
mediile lui Molière, dintre care Amfitrion „a
10 Gr. M. Alexandrescu
avut un mare succes pe scenă. Interprefii a-
cestor opere au fost:
D-nii Andromescu,
Curie,
lamandi,
Mihăileanu,
Caragiali,
Lascarescu,
D-nele Camiopi.
Ralifa Mihăileanu,
Eufrosina Vlasto (Eufrosina Popescu),
Contactul cu tinerii ofițeri a făcut pe Ale
xandrescu să dorească a deveni camaradul lor
de arme. Recomandat spătarului ca bun scrii-
tor, el a fost admis în mica noastră armată
de atunci ca „iunher“, atașat la ,„,Diurstvă“;
până când íntr'o zi şeful său, dându-i să co-
pieze o prețioasă ,,otnogenie", proză pe care
autorul ei se aștepta s'o vază trecută la ne-
murire în litere gotice cu flori, s'a speriat de
icoana noului iunker şi l-a trimes la graniță la
Focșani, să studieze ştiinţa caligraficá, dându-i
importanta misiune de-a întrebba de pașaport
pe toti câți voiau să treacă şanțul, care des-
părțea partea orașului moldovenesc de cea mun-
tenească, şi să taie la răboj oile care ve-
neau dintr'un mal la celalt al Milcovului. Ne
putându-se împăca cu această slujbă, deși fu-
sese înălțat la rangul de sublocotenent, Alexan-
„Amintiri* de lon Ghica 11
drescu si-a dat demisiunea, ca sá se poatá con-
sacra cu totul literelor.
lată cum descriea poetul punctul de pază
ке i е incredintase:
„Spre apus curge о apă între două țări hotar:
„Frați a căror neunire a avut sfârşit amar;
„Pe o margine e zimbrul, iar pe alta e un vultur.
„Care nici numai visează la al Tibrului murmur,
„Care sub o nouă formă şi numire ce a luat
„Că multi, cântecul, purtarea şi năravul şi-a schimbat“,
(Epistola către D. 1, A.)
P'atunci eu eram la Paris si tatí-meu, care
avea o mare afecțiune pentru Alexandrescu, îl
luase acasă la dânsul, unde a șezut mai multi
апі 1) intr'o cameră din casa, care se afla unde
este acum hotelul Brofit, peste drum de teatru,
Intr'acea cameră а scris cele mai multe din
meditații: Fericirea, Mulfumirea, dedicată fetiţei
Voinescului II (acum contesa de Roghemion;
teux). Viața câmpneească dedicată lui Grigorie
Cantacuzino, proprietarul moşiei Floreşti, unde
a petrecut o vară; Epistola către Voltaire şi
altele; acolo a scris Anul 7840:
„Să stăpânim durerea care pe om supune
„Să aşteptăm în pace al soartei ajutor...
1) In camera dedesubtul aceleia ce a ocupat acum doi
ani în hotel Broift. Broş. cit, 1887, - i
12 Gr. M. Alexandrescu
A scris Miezul Noptii:
„ „Frumoasa primăvară acuma se grăbeşte
„La caru-i să înhame pe zefirii ugori.
„Păşaşte şi în urma-i verdeață se iveşte
„ŞI cerul se desbracă de vitoroşii nori“.
Acolo a scris fabulele: 7oporul si pădurea,
Cânele şi căţeii, Boul şi vitelul, Lupul moralist,
Vulpea liberală, Lebăda şi puii corbului, etc.
Când m'am întors în țară, pe la anul 1841,
am găsit pe Alexandrescu tot la Djursivă, în
mahalaua Gorgani, unde îl lăsaseem; dar de
astă dată nu са iunker, mu ca kopist сі ca
pensionar, sub chee și cu pază de soldat cu
puşcă la ușă. lată cum meritase el aceaste б-
noruri. General-consulul găsise în înalta-i ju-
decată că, în fabula Zebăda si puii Corbului,
vulpea vicleană semăna aidoma cu guvernul ce
reprezenta, că puii corbului erau nevinovafii
de Români, și lebăda omul care dă sfaturi
bune, si ceruse pedeapsa cutezătorului autor.
„А 215...
„Că lupii, urşii, leii, vorbesc de stăpânire.
„91 ia după om pielea ca lupul după oale,
„Ca lebăda e omul ce dă povár(uire,
„Acelor cari umblu pe calea de peire“...
Alexandrescu
Epistola către Voinescu (!)
Aşa era p'atunci, o vorbă rea la palat, o
simpla bănuială a consulului te ducea nejude-
eat si deadreptul la puşcărie sau cel pufin la
„Amintiri“ de Ion Ghica 13
vre-o mânăstire, fără a ţi se permite să vezi
altă figură ашса decât ре a păzitorului.
Voind!) să văd pe Alexandrescu la spătărie,
unde era închis, mi-a trebuit să alerg o săptă-
mână, să má căciulesc pe la toate autorităţile
civile si militare, dela dorobanf, până la Vor-
nicul cel mare, până să dobándesc o scrisoare
cu trei iscălituri, în puterea căreia un bfițer
mi-a deschis ușa огааіі prizonierului. Tânărul
ofițer, care m'a întovărășşit, simpatiza, sunt si-
gur, mai mult cu prizonierii, precum îi numea
cu emfasí, decât cu acei cari i-i dedese în
pază. Când am ieşit din camera lui Alexanr
drescu, nu mai era nimeni prin curte; se îm
tunecase si plecase toți amploiatii; tânărul o:
liter mi-a propus să mă ducă să văz și pe
Nicu Bălcescu, căci și iunkerul Bălcescu era
închis acolo de mai multe luni, pentrucă spu:
sese unor sergenti din regimentul său cá Mir-
cea, Michai si Stefan, fusese niște domni ivi-
teji; în anul de graţie 1841 nu era iertat de а
răspândi asemenea vorbe. Tot atunci coloneiul
Câmpineanu, închis de vre-o doi ani la Mărgi-
neni, fusese transferat їп închisoarea dela Plum-
оша; Manolache Băleanu ега surghiunit 14
Bolintin; Marin Serghiescu (naţionalul) la Oc-
па de sare la Telega, iar Bolliac, mai norocit,
respira aer curat de munte, surghiunit la schi-
tul Poiana-Márului, unde mu сисегпіс călugăr
1) Ştii că, voind,. (Br, 1887).
14 Gr. M. Alexandrescu
rus îi citea în toate diminefile moiitvele Sfân-
tului Vasile.
Poliţia, după ce şi-a sa'i-tă.ut pe deplin ku-
riozitatea, citind trei luni, zi şi moapte hârtiile
si cărticele lui Alexandrescu, a declarat tată:
теп, dându-i cheea odăii, că nu mai pupe
ресејі pe uşă, şi că avea ordin să libereze pe
prizonier.
A doua zi m'am dus de l-am uat dela în-
chisoare, să-l aduc acasă, dar а stăruit să se
mute la hotelul Conduri, unde a închiriat o
odaie. Insă, după vre-o trei sau patru luni,
plecând eu la lași, s'a mulat jar la tată-meu,
unde a şezut până la 1814.
Când m'am dus de l-am văzut la închisoare,
avea un vraf de hârtii pe masă, pline de sters&
turi şi de cruci, în toate părțile. Când scria
avea mania de se citea si tot stergea si iné
drepta; dobândise patima asta, citind adesea
versul lui Boileau:
„Si j'écris quatre mots, j'en effacerai trois".
Acel vraf de hârtii era traducfiunea Meropei
cu care se ocupase în închisoare, ca să-i treacă
de urit. Ce s'a fi făcut acea traducere?
In vara anului 1842, profitând de vacanţele
Academiei din laşi, venisem în Bucureşti, Unul
din concesionarii ocnelor de sare, răposatul
Oteteleseanu, care pe atunci îmi era cam rudă,
ne invită pe Alexandrescu si ре mine bi
întovărăşim la Baia de Aramă, Se propunea
„Amintiri“ de Ion Ghica 15
companiei să cumpere acea moşie, pentru ex-
ploatarea metalului, ocaziunea era favorabilă; pue
team fără mare cheltuială să me satisfacem
o dorință veche ce aveam, de a vizita mână-
tirile de peste Olt, Intr'acea călătorie am mers
din mânăstire în mânăstire si din schit “în
schit, dela Cozia până la Tismana; ne-am Lo-
borit la Turnu-Severin si apoi me-am întors,
urmând obârşia munţilor din stână în stână,
călătorind când pe jos, când călare, din Gura
Bahnei în Dunăre până la valea Oltului, la
Turnu Roşu. Alexandrescu a descris o parte
din acea călătorie întrun memorial 1). In peleri-
nagiul la Cozia a scris Umbra lui Mircea:
„Mircea, îmi răspunde dealul, Mircea Oltul repetează :
„Acest sunet, acest nume valurile îl primesc.
„Uuul altuia îi spune, Dunărea se înştiințează,
»Si-ale ei spumate unde către mare îl pornesc.
„Lumea e în aşteptare, turnurile cele nalte,
„Ca fantome de mari secoli, pe eroii lor jelesc,
„Sale valurilor mândre generaţii spumegânde,
„Zidul vechi al mânăstirii în cadență îl izbesc“,
(Umbra lui Mircea în Cozia)
La Tismana a scris Răscăritul lunii, la Ота
găşan Mormintele, si mai multe alte poezii
pline de cugetări márefe са aspirafiunile su-
fletului sau, şi de tablouri descoperite, vesele
şi înflorite ca frumoasele locuri ce vizita şi ca
sburdările inimii sale.
1) Acest „memorial“ se găseşte publicat în „Biblioteca
pentru toţi“
16 Gr. M. Alexandrescu
Lăudată fie memoria marelui poet, a cărui
pană a ştiut să învieze umbrele glorioase ale
eroicului nostru trecut, şa împodobit vechile
tradițiuni legendare ale istoriei nationale, îm-
'brácándu-le în strálucitele colori ale bogatei
sale imaginatiuni!
La anul 1812, Alexandrescu a fost numit
impiegat la postelnicie, la masa jălbilor. Ser-
viciul cu care îl însărcinase șeful său era de
a citi toate petifiunile adresate Domnului, de-a
face pentru fiecare câte un estract şi de a іе
adresa autoritafilor respective cu apostolia dom-
nească. Vodă Bibescu, mulțumit de modul cum
își îndeplinea datoria, a voit să-l aiba pe lânga
dânsul, il lua la Breaza, unde petrecea lunile
de vară.
Deşi în mare favoare la Curtea lui Vodă
iBibescu, dar nici intriga, пісі linguşirea nu
s'a putut apropia vreodata de dânsul. Vorbea
tare, fără a-şi ascunde gândurile si credințele.
Odată, aflându-ma cu unchiu-meu la Câm-
pina, m'am dus să-l văz la Breaza, Doamna
Bibescu, aflând că eram în odaie la Alexan-
drescu, a trimis de m'a poftit la (masă. Prânzul
a fost vesel. Alexandrescu, bine dispus, a po-
vestit o mulțime de istorioare ţărăneşti, în
care vestitul Carcalechi, ziaristul curţii, juca
rolul principal. Doamna, care-l asculta cu plă-
cere și râdea mult la acele povestiri, îi zice:
„Să vii să nănânci în toate zilele cu moi“.
Apoi, întorcându-see către Vodă cu un ton po-
runcitor:
„Amintiri“ de Ion Ghica 17
„Numeşte-l poel al curții”.
Alexandrescu, fără să aştepte care era să
tie hotărîrea domnească, răspunde; „Să mä-
„папе, foarte bine, merge, dar să fiu poet de
„porunceală văd, că Maria Ta n'ai citit p
„satiră ce ‘ат făcut acum vre-o câțiva дїї
„unui poet de curte de atunci, pe care-l povă-
»fuiam cu versurile:
»lasti nădragii de atlas
„De-ţi Їй steagul la Parnas".
„Apoi ce fac eu cu acele versuri, când
voiu îmbrăca nădragi de atlas“.
Mai târziu a fost numit director la departa-
mentul Credinței, ре când moșiile mânăstirilor,
închinate si meinchinate, se arendau cum da
Domnul, post important si ambifionat de toţi
acei cari căutau să facă averi mari. El, care
l-a ocupat atáfi ani, a ieşit de acolo sărac
precum intrase.
În anul 1853 se auzea de războiu. Alexan-
drescu, ca si Nicu Bălcescu, au avut totdeauna
credința că România numai prin arme se pur
tea ridica la rangul ce i se cuvine. Era vorba
ca o armată auxiliară franceză să vie să осире
valea Dunării de jos, iar flota engleză să cu-
prindă Marea Neagră;; se suna si de venirea
lui Magheru cu proscrişii români, si linerimea
începuse a bate din pinteni. Atunci Alexan-
drescu a scris: Cântecul soldatului:
„Pe câmpul României
„Trompetele când răsună
„La glasul datoriei
„Oştirea se adună..."
18 Gr. M. Alexandrescu
Tot atunci a salutat pe Halcinski cu un
lung adio în versuri.
De ce ma voit Dumnezeu să poală vedea și
el pe Români urcând ca vijelia printre gloan-
fele si mitralierele dealul Griviței, infigánd în
creștet gloriosul lor steag, si pe viteazul Бі
fiorosul Osman-Pașa, închinând sabia lui unui
tânăr colonel român!
La 1859, după suirea lui Voda-Cuza în scau-
nuldomnesc al Principatelor-Unite, Alexandres-
cu a ocupat postul de ministru interimar la
Culte. Modestia, care-l caracteriza, nu i-a per-
mis să primească a fi numit la acel interim ca
titular. Mai în urmă, la 1860, a fost trimis la
Focșani ca membru la comisia centrală. Acolo
a fost lovit de o boală nemilostivă, .care l-a
ținut aproape un sfert de secol mort între cei
vii.
De copil, Alexandrescu cunostea poetii greci,
vechi si moderni; la vârsta de saptesprezece
ani citise pe toți clasicii francezi, si sta pe
din afară tot ce era măreț și frumos în lite-
ratură.
Cine era şi de unde venise acel băiat în
școala lui Vaillant, si unde sizdiase el până
atunci, in ce şcoală şi cu care dascá!? Studiase
acolo unde au studiat oameni de felul lui,
oamenii de geniu: la sooa'a inimii şi a spiri-
tului, sub direcfiunea dorinței si a plăcerii de
„Amintiri“ de Ion Ghica . 19
a știi și de-a admira. Știu numai că, în podul
casei la Mitropolie, stau aruncate vre-o mie
de volume, clae peste grămadă, meclasate, ne-
catalogate. Acolo se închidea Alexandrescu de
citea. Multe ore plăcute am petrecut moi îm-
preună, în mijlocul acelor infolio, citind când
viețile oamenilor iluştri de Plutarch, când vieţi e
sfinților în Cazanie, când pe Тисіјіа sau pe
Xenofon !
Alexandrescu, fiul visierului Mihaiu şi al Ma-
riei Fusea, soră cu Niculae Fusea, tatăl fos-
tului deputat, Costică Fusea, era máscut în Târ-
goviște la anul 1812, în patria Văcăreștilor, a lui
Eliad si a lui Cârlova!). Zâna care a prezidat
la maşterea lui l-a înzestrat cu imbelsugare
cu o mare memorie si cu darul armoniei. Şi-a
petrecut anii copiláriei sale impreuná cu poetul
Cárlova si cu Costache Bălăcescu, învățând să
scrie româneşte si grecește p'aici pe colea pe
apucate 2). Poeziile lui se deosebesc prin mari
calități de stil, de cugetare si de simțire,
care-l pun între fruntaşii poeziei române.
Mediíafiile au un sbor înalt, care le ridică a-
lături cu acele ale lui Lamartine.
Satirele lui sunt înarmate cu împunsături de
felul lui Boileau.
Fabulele, care formează o parte însemnată și
originală din scrieri:e lui Alexandrescu, multe,
1) Datele asupra familiei lui, lipsesc din broşură,
2) Fraza aceasta lipseşte deasemenea.
20 Gr. M. Alexandrescu
precum Lebada si puii Corbului, Pădurea si (0.
porul, Vulpea liberală şi altele, le-ar fi sub-
semnat însuși La Fontaine.
A zice de dânsul că a fost poet, şi poet de
un talent superior, nu este destul. El a fost
un suflet mare şi nobil, o inima curata si ge-
neroasă; vesel si glumef; îi plăcea societatea
aleasă, şi dacă câte odată cauta singurătatea
era mai mult ca o alinare la amaraciunile vie-
tii, de aceea şi scrierile lui dintr'acele momente
respiră o stare de întristare melancolica a sufle-
tului sáu.
Era de scoala aceea care considera darul poe-
ziei ca un depozit sacru, pe care omul înzes-
trat de sus este dator să-l păstreze curat, neatins
de patimile si slăbiciunile omenești, aşa ca el
privea de sus în liniște senină spendoarea a-
devărului şi frumosului, care luminează binele
şi loveşte viciul şi nemernicia; i1 mândra $i
majestoasa sa indignatiune, condeiul sáu siig-
matiza înjosirea, cinismul și lipsa de probitate,
precum © vedem în unele din poeziile sale.
Vieata lui a fost o vieatá de luptă si de
martir; a luptat pe față, cu curaj, la lumina
mare, pentru libertate in contra despotismului,
pentru dreptate în contra abuzului si măpăs-
tuirii, păstrând totdeauna căldura și devota-
mentul tinereții. A luptat fără altă ambițiune
decât aceea de a fi folositor țării sale. Condeiul
său original şi plin de spirit si de gratie mu
„Amintiri de Ion Ghica 21
S'a inspirat decát de pulsatiunile mari si pa-
triotice ale sufletului sáu.
Generaţia veche a admirat cu iubire scrierile
lui Alexandrescu, le-a avut ca un catechism de
virtute si de patriotism;; si multi poate că au
păşit pe calea «cea dreaptă, de teamă să nu-şi
recunoască abaterile în vreo satiră sau în vreo
fabulă Vale lui Alexandrescu. Tinerilor români
ai generafiunii care se ridică le zic: Fifi pa-
trioti si modesti ca Alexandrescu, si când voiți
să, ştiţi cum se glorifică faptele cele mari,
citiți Odele si Elegiile lui; când voifi să știți
cum se râde de ambifiosii de rând si cum se
biciueste vifiul, citiți Satirele si Fabulele lui A-
lexandrescu.
Dotat de un talent mare, ei și-a iubit ţara,
s'a respectat pe sine şi a lăsat în memoria
noastră operele spiritului şi ale inimii sale.
|
POEZII
ANUL 1840)
Sá stapânim durerea care pe om supune,
Să așteptăm in pace al soartei ajutor;
Căci cine stie oare, si cine îmi va spune
Ce-o 2) să aducă ziua si апи! viitor?
Mâine, poimâine, poate soarele jericirii
Se va arăta vesel p2 orizon sen n:
Binele-ades vine ре urmele | máhnirii
Si o zámbire dulce dup! un amar suspin.
Asa zice tot omul ce ?п viitor trăieşte,
Asa zicea odatà copilăria mea;
Si un an vine, trece, salt an îl moștenește
Și ce nadejdi dá unul, acelă'alt le ia.
Pufine-as vrea, iubite, din zilele-mi pierdute,
Zile ce "n vesnicie isi iau repedele sbor;
Puține suvenire din ele am plăcu'e:
A fost numa "n durere varietatea lor!
Dar pe tine, an tânăr,5) te văd Cu mul umirel
Si eu sunt mică parte din trista omenire,
Şi eu a ta sosire çu lumea o Slăvesc!
Pet) tine le doreşte tot neamul omenesc!
1) Publidată întâia oară in Dacia Literară 1840 (p. 44,
Ed. I, 318 Ed. П). în numărul pe Mai-Iunie. E iscálit О, din B.
2) Ce-o (1863).
3) Trener (1842).
4) Pre (1842).
26 Gr. M. Alexandrescu
Când se născu Copilul ce s'astepía să ve,
Ca să ridice iarăși pe omul cel 'ejzut,*)
Un bătrân îl luă "n (brațe, strigând cu 'bucur.e:
„Sloboade-mă, stăpâne, fiindcă l-am улги
Astfel drepții ar zice, de ar vedea "mpinite
Câte într'al tău nume ne suni făgăduite,
О an, prezis atâta, măreț reformator!
Incepi, preță, răstoarnă, si îmbunitățează,
Arată semn acelor ce nu voiesc să crează;
Аай, jără zăbavă, o turmă gun păstor.
A lumii temelie se mişca, se clăteşte,
Vechile-i instituții se sterg, s'au ruzinit;
Un duh fierbe în lume, si omul ce gândeşte
Aleargă către tine, căci vremea a sosit!
Ісі, umbre de noroade le vezi orârmuie
De umbra unor pravili călcate, siluite
De alte mai тісі umbre, neinsemna(i pitici.
Ori-care simtiminte?) înalte, generca e,
Ne par ca nişte basme?) de povestit jrumoase,
Si tot entusiasmul izvor de idei mici.
Politica adâncă stă în fanjfa'onadă
Si ştiinţa vieții în egoism cumplit;
Da omului mărire nimic nu dă dovadă
Si numai despotismul e bine întărit.
1) Căsut (1863). Făcut (1893),
2) Simtiminte (1842, 47, 63).
3) Basne (1842, 47). Dacia Literară,
Poezii 21
An пои! Aştept minunea-ți ca o cerească lege:
Dacă însă păstorul ce tu ni l-ai alege '
Va fi tot ca păstorii de care-avem destui,
Atunci... lasă în starea-i bătrână tiranie,
La darurile tale eu nu simt bucurie,
De 'mbunătățiri rele cât vrei suntem sălui.
Ce bine va aduce o astfel de schimbare?
Sí ce mai rău ar [ace o stea, un (comet mare,
Care să ardă globul s'ai lui locuitori!)
Ce pasa bietei turme, în veci nenorocită,
Să stie de ce mână va fi măcelărită,
Şi dacă are unul sau mulți apăsători?
Eu nu îţi cei în parte nimica pentru mine:
Soarta-mi cu a mulțimii aş vrea să o unesc;
Dacă numai asupră-mi nu poți s'aduci vrun bine,
Eu râd d'a mea durere şi o dispre(uesc.
După suferiri mulie, inima se ?mpetreste;
Lanţul ce ?n veci me-apasă uităm cát e de greu,
Răul se face fire, simfjirea amortfeste,
Si trăiesc în durere ca 'n elementul meu.
Dar aş vrea să văd ziua pământului vestită,
Să răsujlu 2) un aer mai slobod?), mai Curat;
Că lumea moștenire "ntâmplăilor &) s'a dall
1) Lăcuitorii (1842).
2) Şi să respir (1863).
3) Liber (1863).
4) Despofilor (1863) Thr... (tâihariior) Dacia Literară.
а
28 Gr. M. Alexandrescu
Atunci dac a mea frunte galbenă і). obositi,
Waca а теа privire so ?ntoarce spre mormânt,
Dac а vieti-mi tristă?) făclie osândită
S'o ?ntuneca, S'ar stinge d'al patimilor vânt.
Pe aripele morții celei mântuitoare,
Voiu părăsi locaşul unde-am nădăjduil; 5)
Voiu lăsa fericirea aceluia ce-o are,
Si a mea pomeniret) acelor ce-am iubit.
(Ed. 1842, 1847, 1863).
1) Palidă (1863).
2) Triste (1842, 47, 63).
3) Nedejduit (1817, 63).
4) Suvenire (1863).
TRECUTUL LA MÂNĂSTIREA DEALULUI
DEDICAT MÁRIEI SALE PRINȚULUI NOSTRU!)
Precum o sentinelă, pe dealul depărtat
Domneşte mânăstirea; si zidu-i cel înalt
Se "ntinde împrejuru-i, pustiu şi învechit
De iederă bătrână, de mușchiu-acoperit?).
Acolo au odihna, locaş adânc, tăcut,
Eroi ce mai mainte mult sgomot au făcut.
Un cap îi prezidează 3) și, dacă s'o întâmpla,
Cu vremea, România s'ardice fruntea sa,
Pa Dâmboviței vale ostiri de s'or ivi,
Ai luptelor cumplite părtaşi ei vor mai fi.
Eu în copilărie iubeam să mă opresc
Pe dealul 9) mânăstirii, si "n vale să privesc
Máreful Turn, trist martur Pal nostru trist apus,
S'a cărui origină în veacuri?) s'a răpus;
Turnul din care-odată bărbaţii renumiţi
Vedeau române taberi pe câmpi nemărginiţi, 9)
In preajma-i e cetatea! Ai ei locuitori
Ruina-i azi cu fa'ă arăt la călători;
1) In ediţia din 1863, dedicaţia lipseşte.
2) Ре când scriam aceste versuri, reinoirea monumentelor
nu începuse încă, (N. A.)
3) Capul lui Mihai Viteazul. (N. A.)
4) Murii (1863),
5) Secoli (1863).
6) Turnul Curţii Domnești (Nota autorului).
30 Gr. M. Alexandrescu
Precum atáti nevrednici, traind în moliciuni,
Se laud cu mari fapte făcute de strabuni.
Dar pentru ce orașul, atât de stralucit,
Аєит între oraşe e cel mai umilit?
Ce voe prea înaltă, ce lege porunci
Căderea d'o potrivă cu înălțarea-i-a fi?
E o fatală soartă? sau pe acest pamânt
Lăsă urmele sale blestemul unui Sfânt? 1)
Dacă însă o ţară, un meam, ar fi dator,
Când au greşit despofii, nelegiuirea lor
A o plăti; atuncea, oraşul osândit,
Si numele din lume de mult ar fi pierit.
Cáci mii de glasuri stinse d'al tiraniei fier,
In strigári dureroase s'au înălțat la cer;
Căci ploi ce în torente de veacuri s'au vărsat
Sângele după pietre încă mu l-au spălat.
Oricum va fi, mi-e scumpă cetatea ce-a domnit;
O iubesc, căci е tristă şi caci a suferit;
Si precum anticarul, la patima-i supus,
Culege veche-aramă ce nu mai are curs,
Fiu al acestor ruine, fárána lor slăvesc.
Aşa în a mea râvnă, pe locul părintesc,
Incă mi-aduc aminte de groaza ce simţeam,
Când la apusul zilei scheletul lor priveam.
„Paci, ziceau bătrânii, o boltă aratând,
1) Sfântul Nifon, care se zice cá a blestemat pe Radu IV.
(Nota autorului).
Poezii 31
„Intra tânăra 1) Doamna, frumoasă si fugând
„De cetele tartare, când ele-acest palat
- „Lipsind oştirea noastră în treacăt au pradat-),
„Peştera, ce se ?ntinde departe sub pământ,
„Prin drumuri ratăcite în loc mecunoscut
„Işi are răsuflarea: în sânul ei găseşti
„Averi nenumărate, comorile domneşti;
„In preajmă-le ard focuri, căci ele se păzesc
„De iesme, tauri negri се 3) iadul locuiesc;
„Şi când vr'un om aproape a fnerge-a cutezat,
„EL la lumina zilei nu s'a mai arătat“,
Astfel ziceau, și vremea *) un pas a mai facut,
Şi chiar acele iezme azilul şi-au pierdut;
Tot e tăcut si jalnic; însă, așa cum ești,
Singură porți povara maririi româneşti,
Târgovişte căzută! Poetul, întristat,
Colore variate în sánu-fi a aflat:
Razboinicul, modeluri; şi, dac'am asculta
Ceea ce în favoru-fi reclamă slava ta,
A vitejilor umbră Фат sti să o cinstim,
Vrednici de libertate noi am putea să fim.
Am afla dela dânşii ce jertie trebuesc,
Prin câtă energie natii se mântuiesc.
A! facă provedinfa ca 'naltul simțiment,
Ce 'nchină vitejiei máretul monument,
1) O jună (1863).
2) Traditie. Nota autorului, ,Predat^ — în ediţia din 1863
3) Ca (1863).
4) Timpul (1863).
32 Gr. M. Alexandrescu
Ce-alege pe 'naltime al nemuririi loc,
Sa fie nouă cârma, coloana cea de foc,
Coloana ce odată din {ага de exil
Pe calea mântuirii ducea ре Israil!
(1817, 1863)
UMBRA LUI MIRCEA LA COZIA!)
Ale tunurilor umbre peste unde stau culcate;
Către țărmul dinpotrivă se întind, se prelungesc,
Şale valurilor mândre generaţii spumegate,
Zidul vechiu al mânăstirii în cadență îl izbesc.
Dintr'o peșteră, din гіра, noaptea iese, má ?т-
[presoară;
De pe?) muchie, de pe stâncă, chipuri negre se
(cobor;
Muschiul zidului se mișcă... p' între iarba se
[strecoară
O suflare, care trece ca prin vine un fior.
Este ceasul 3) nalucirii: un mormânt se desveleste,
O fantomă "ndordatá din el iese... o zăresc...
lese... vine către fármuri.. stă: în preajma ei
[priveste...
Râul înapoi se trage... munții vârful își clátesc,
Ascultaţi !... marea fantomă face semn... dă о
[poruncă...
Ostiri, taberi fără mumár împrejuru-i înviez...
Glasul ei se'ntinde, crește, repetat din stâncă ?n
(stâncă,
Transilvania l-aude, Ungurii se înarmez.
1) Apărută întâiu în ,,Propásirea'*, 7 Mai 1844, sub titlul
„Umbra lui Mircea, sau o seară la Cozia“.
2) Depe (1847, 63).
3) Ora (1863),
34 Gr. M. Alexandrescu
Oltule, care-ai fost martor vitejilor trecute
Si puternici legioane p'a ta margine-ai privit,
Virtufi mari, fapte cumplite, ifi sunt tie cunoscute,
Cine oar’ poate să fie omul care te-a 'ngrozit?
Este el, сит îl arata sabia lui și armura, 1)
Cavaler de ai credinței sau al Tibrului stapân,
Traian, gloria?) Romei ce se luptă cu natura? 3)
Uriaş e al Daciei, sau e Mircea cel bătrân?
Mircea! Imi răspunde dealul; Mircea! Oltul!
[repetează,
Acest sunet, acest nume valurile îl primesc,
Unul altuia îl spune; Dunărea se "'nstiinfeaza,
Și-ale ei spumate unde către mare îl pornesc,
Salutare *) umbră veche! primeşte închinaciune
De la fii") României, care tu o ai cinstit;
Noi venim mirarea noastra la mormántu-ti a
(depune;
Veacurile ce "nghit neamuri al tău nume l-au
[hrăpit,
Rávna-fi fu neobosită, indelung'a ta silintá,
Până Padánci bătrâneţe pe Români îmbărbătaşi;
1) In biserica de ia Cozia Mircea este zugrăvit în costum
de cruciat, (Nota autorului),
2) In alte ediţii: cinstea.
3) Pe malul stâng ai Oltului se văd drumuri făcute de
Traian. (Nota autorului),
4) Sărutare (1847, 63, 93).
5) Fii ai (1863).
Poezii 35
Insă, vai! n'a iertat soarta sa'ncununi а ta do-
[rinfá,
Si-al tau nume moștenire libertafii să il lagi 1).
Dar cu slabele-fi mijloace faptele-ti sunt de mi
[rare:
Pricina, nu rezultatul, laude ţi-a câştigat;
Intreprinderea-fi fu dreaptă, a fost nobila si
[mare;
De aceeea al tau nume va fi scump si.nepatat.
In acel locas de piatrá, drum ce duce la vecie,
Unde tu te gándesti poate la norodul ce-ai iubit,
Cáta ai simțit plăcere când a lui Mihai soție 2)
A venit să-ți povestească fapte ce l-au strălucit!
Noi citim luptele voastre, cum privim vechea ar-
[mură
Ce un uriaș odată în razboaie a purtat;
Greutatea ei пе-араѕ 5), trece slaba-ne măsură,
Ne *ndoim dac'așa oameni întru adevăr au stat.
Au trecut vremile-acelea,t) vremi de fapte stră-
[lucite,
Insá triste si amare; legi, náravuri se 'ndulcesc;
1) П Iaşi (1863 . П lásagi (1833).
2) Doamna Florica soţia lui Mihai, este îngropată în ace-
laşi mormânt cu Mircea, după cum arată inscripţia de pe
piatră. (Nota autorului).
3) Ne apucă (1863),
4) Au trecut timpii aceia, timpii... (1863).
36 Gr. M. Alexandrescu
Prin ştiinţe si prin arte nafiile înfrățite
In gândire si in pace drumul slaveit) îl găsesc,
Caci razbelul e biciu groaznic, care moartea fl
[iubeşte,
Si ai lui sángerati dafini nafiile îi platesc;
E a cerului urgie, este foc care topeste
Crângurile înflorite, păduri care il?) hranesc.
Dar a nopții neagră manta peste dealuri 5e
[lăţeşte.
La apus se adun norii, se întind ca un vesmáut;
Peste unde si 'n tărie întunericul domneşte:
Tot e gioază şi tăcere... umbra intră în mormânt,
Lumea е în aşteptare... turnurile cele ?nalte
Ca fantome de mari veacuri $ ре eroii lor jelesc;
Si-ale valurilor mândre generații spumegate
Zidul vechiu al mânăstirii în cadență îl izbesc.
1) Giorle găsesc (1808).
2) Pădure ce-l (1863).
3) Seeoli (1803).
RĂSĂRITUL LUNII
LA TISMANA
Decât în frumoasa noapte când plápánda-i lina
[raza
A iubitei 1) dulce frunte cu vii umbre colora,
O privelişte aceea ochi-mi mau putut Ба vaza
Lun'-asa încântătoare n'am avut a admira. 2)
Si întâiu, ca o stelutá, ca faclie departată,
Ce drumeful o aprinde în pustiuri rătacind,
In a brazilor desime, în pădurea "ntunecata,
P'între frunzele clătite, am zarit-o licurind.
Apoi, tainicele-i vaze dând pieziş pe?) o zidire,
Ce pe muche se ridică, locaș trist, nelocuit,
Mângâie a ei ruină cu о palidă zâmbire.
Ca un vis ce se strecoară într'un suflet pustiit.
Apoi, glob rubinos, nopţii dând mișcare și
[vieatá,
Se ?nalfa, si dimprejuru-i dese umbre departánd,
P'ale stejarilor várfuri, piramide de verdeafa,
Se opri; apoi, privirea-i peste lume aruncând,
Lumină adânci prapástii, mânăstirea invechita,
Feodală cetáfue, ce, de turnuri ocolită,
Ce de lună colorată, și privită de departe,
Părea unul din acele Osianice palate,
1) Copilei (1863)
2) Ammira (1863).
3) Pre (1863)
38 Gr. M. Alexandrescu
Unde geniuri, fantome cu urgie se izbesc;
Și pustiul făra margini, și cărarea ratăcita,
Stâncă, peştera adâncă, în vechime locuită
De al muntelui sfânt pustnic, ce sărmanii îl
(iubesc.
Erau dulci acele ceasuri!) de estaz și de gândire;
Soaptele, adânci murmure ce iau vieafa 2) în pustii,
A mormintelor tăcere ce domnea în mânăstire,
Loc de sgomot altădată, de politici vijelii.
Noaptea, totul astei scene colosale de marire,
Doua nobile instincte cu putere destepta:
Unu-a cerului credinţă, altu-a patriei iubire,
Ce odată 'n aste locuri pe stramosi îi insufla.
Munţii noştri-au fost adesea scump azil de li-
libertate;
Si din vâriul lor Românii, torent iute furios,
S'aruncau: mulţimi bărbare pentru pradă adunate,
Lei sosind, erau la fugă ca un cerb rănit, fricos.
Cu trufie Craiul 3) ungur către ţară "nain-
[tează: 4)
Sunt plini munții de oştire, szná zalele de fier;
Pintenii lucesc; la lună săbiile scânteiază;
1) Ore (1863).
2) Vieata (1847)
3) Riga (1863).
4) Carol I, regele Ungariei, la anul 1330. (N. A).
Poezii 39
Basarab închee pacea cum vrăjmaşi” lui o cer!)
Dar Românii nu vor pacea, nu vor trista w
[milință
Ce asupră-le aduce un necinstitor tractat;
Ura lor e ne'mpácatá; in a lor crudă dorință
Cuprind munții, închid drumul Ungurului spăi-
[mántat.
Astfel e atunci omorul, cát ostagul încetează
Obosit, si Riga singur cu puțini scapă fugând;
Strălucitele-i veşminte le aruncă el de groază,
Plânge si, în a sa ţară, se întoarce blestemánd.
Niciodată astă lună ce înnoată în tărie,
Ca fanal purtat de valuri pe a mărilor câmpie,
Mai mult număr de cadavre de atunci n'a lur
(minat,
Niciodată mândru vultur ce "n văzduh se cum-
[păneşte.
Acel domn al atmosferei, ce un veac întreg
[pănește,
De o prad? aşa bogată încă nu s'a 'ndestulat.
Se găsesc ş'acum pe râpe bucafi de armuri
[sdrobite;
Am văzut înşine pinteni de rugină putreziţi,
Si p'al războiului munte monstruoasele morminte,
Unde şefii ungurimii zac cu toții grămădiţi.
1) Ioan Basarab. (Nota autorului),
40 Gr. M. Alexandrescu
Dar Românii, fii ai celor ce'n vechime se
[luptară,
Cu sudori adăp pământul, câștig hrana în dureri;
Sunt plugari; şi alte nume, oameni noi se
„[înălţară,
Oameni ne'nsemnafi şi mândri de vechimea lor
[de ieri.
Străini prinți ce me-apăsară, au dat lor drept
[mângâiere
Averi, cinsti, care odată se 'mpáifeau drept
[rásplátiri;
Monopol fac azi de drepturi; în a lor scurta
[vedere
Propășirii neînvinse pun ei dese 'mpotriviri.
Nu-i asa legea naturii, nu-i aşa a ţării lege;
Ca tot ce nu e la locu-i va cădea trufia lor;
Al sudorilor străine rod ei nu-l vor mai culege;
Va fi mare tot Românul ţării lui folositor,
Cugetări adânc ascunse, idei drepte şi înalte,
Ce în inimile-alese ura lor le apăsa,
Vor vedea lumina zilei; și în formă de mari
[fapte,
Subt privirea providenfel, lumii se vor arăta.
(1842)
MORMINTELE
LA DRĂGĂŞANI
Când vizitam odată locașurile sfinte,
Márefe suvenire din vremi ce-au încetat,
Eu má oprii pe valea bogată în morminte,
Unde atáfi războinici ai Greciei slăvite
Strigarea libertăţii intáiu au înălțat.
Ziua de mult trecuse; natura, obosită,
Se odihnea: nici sgomot, nici cel mai uşor vânt;
Nimic viu; eram singur în lumea adormită,
Si stelele d'asupra pe lunca părăsită
Luceau ca niște candeli aprinse p'un mormânt, «
Din vreme 'n vreme mumai de dincolo de
[dealuri
Părea “aud un sunet, un uet depărtat,
Ce glasul unei ape ce "ncalcí-ale ei maluri,
Sau ca ale mulțimii întărâtate valuri,
Când din robie scapă un neam împovărat.
Si ochi-mi s'afintir pe semnul mántuinfei
Ce singur se înalță în locul de suspin;
Protector al durerii, nădejde-a suferinței,
Labarum vechiu al luptei, simbol al biruinţei,
Prin care-a ?nvins barbarii creștinul Constantin.
Şi mă gândeam aceia ce umbra-i Învăleşte,
La Grecia modernă ce ei au sprijinit;
42 Gr. M. Alexandrescu
Căci jertfa pentru nafii la cer se primeşte.
Căci sângele de martiri e plantă ce rodeşte
Curând, târziu, odată, dar însă nelipsit.
Precum cei Q'intái preoți ce crucea o purtură,
Din peșteri, din pustiuni, săraci, dispreţui.
In circ, amfiteatruri, puterea înfruntară,
Pe purpura romană credința așezară,
Si ?nvinseră pe idoli în Capitol slăviţi;
Aşa sângele-acelor ce-aicea se jertfiră
Născu p/ai libertății westiţi răsbunători;
Parnasul şi Olimpul cu fală se priviră,
Când flotele barbare sdrobite le zăriră,
Și flacăra din ele suindu-se la mori.
Sunt vrednici de vechimea din veacuri fa
[buloase,
Sunt mari cum fu robia sub limpedele-i cer,
Și lupta și izbânda a Greciei frumoase,
Таг Bofari, Miauli, colosuri fioroase,
Se par ca semiezii!) eroi ai lui Omer.
A! daca ta vieatí de lume admirata,
Când nafiei gemánde veniseşi ajutor,
De asprele ursite nu ar fi fost curmată,
Dai fi văzut tu ziua fn ceruri însemnată,
Arold al desnădejdii, sălbatic călător.
O nouă epopee, poemă strălucită,
Creştină lliadá pământu-ar fi ?ncântat,
1) Demizeii (1847).
Poezii 43
Ca trámbifa "nvierii de suflet presimfita,
Puteernica ta lirá, de mána-fi pipaitá
A veacurilor stinse cenusá-ar fi mișcat,
Pământul țarii noastre e azi adăpostire
L'a Grecilor fáráná; iar agonia lor
Cu jale a vázut-o a Oltului ostire,
$1 semne de frăție, dovada de iubire,
Le-a dat ea îndestule în ziua de omor.
Căci nu gândiţi, o umbre, de lume depărtate,
Că locul morții voastre e luptelor strain.
Oștirile creștine de cruce însuflate
Adesea se văzură aici împreunate
Sub Uniad Românul, sub Matias Corvin.
Și cât ura robiei, a patriei iubire,
In limbi deosebite se vor numi virtuţi;
Cât vor număra Grecii, între vestite zile,
Ziua când Leonida căzu la Тегторі.е.
Si cât va purta Oltul diadema-i de munti,
Voi veţi trăi; căci vouă Grecia e datoare,
Căci voi afi dat semnalul la libertatea sa;
Sin vremi de suferință, în vremi de apăsare,
Nădejde și credință, virtuti mântuitoare,
A voastră pomenire!) ades va destepta.
Iulie 1842. (Ed. 1847, 1863).
1) Suvenire (1863).
O IMPRESIE ?)
DEDICATĂ OSTIRII ROMÂNE
22 APRILIE 1846?)
Puţini erau la număr ostaşii României,
Dar când ale lor cete pe luciul câmpiei
Semef înaintară cu pas răsunător,
Din sulițe, din coifuri, din armele albite,
Când soarele in unde, în raze aurite,
Lumina își rásfránse pe steagul tricolor;
Când caii, repezi, ageri, cu соате rasfirate,
Cu narile aprinse, cu gurile spumate,
Muscánd de neastâmpăr zăbala ce-i ţinea
Izbind subt ei pământul si răsuflând omorul,
La sunete de luptă pe câmp îşi luau sborul,
Ca vulturi ce în aer o pradă ar vedea;
Și când auzii glasul aramei tunătoare,
Și când vazui silitra de fulger purtătoare,
Câmpia, atmosfera de fum întunecând,
lar printre fum, prin ceață, egretele-albicioase
1) Publicată mai întâi pe o foaie volantă, şi tipărită la
Rosetti şi Vinterhalder. Reprodusă de Foaia pentru minte,
1846, 26 Mai, cu titlul „O impresie, închinată ostaşilor
români cu prilejul reviziei dela 22 Aprilie 1846. In
„Foaie“ lipseşte strofa a noua; ce se află în ediţia din 1847,
care n'are însă pe cea din urmă, din revistă,
2) Zi în care are loc o revistă militară, făcută cu ocazia
vizitei Prințului M. Sturza, al Moldovei.
46 Gr. M. Alexandrescu
Miscándu-se departe, ca umbre fioroase
Ce ies din întuneric o crimá-amenintánd;
Electrică scántee! simfii.. şi bucuria,
Din inimă pe chipu-mi suită ca mânia,
Pe îruntea-mi se aprinse, în ochi-mii străluci;
Subt pasurile mele simtii arzând pământul,
Si vechea strălucire, cu sgomolul cu vântul,
lluzii-mi bogate cu fală se ivi.
A! unde e acuma puternica mărire
Din vremea când а ţării eroică oştire
In lupte uriaşe Buzeştii comanda;
Când vulturul Daciei cu fruntea ?ncoronata,
Şi duhul răsbunării cu manta-i sângerată,
De semnul biruinfei şi calea ne-arăta?
Călugărenii încă păstrează pomenirea
Vitejilor ce ?n valea-i aflară nemurirea,
Al faptelor de cinste pref veşnic meritat;
lar praful ce acolo de vânturi viscoloase
In aer se ridică, e pulbere de oase,
Ce tabere dușmane în treacăt au lăsat
Spun că, în urma luptei, în Asia bogată,
Dacă Maometanii vedeau câte odată
Un armăsar ce ?n preajmă-i căta el sforăind;
Cuprinşi d'adáncá spaimă ziceau cu "nfiorare,
1) Schintee (1840),
Poezii 47
Că el a văzut umbra acea îngrozitoare
A lui Mihai Viteazul asupră-le viind.
Aşa erau odata Românii, dar unirea
Ce le hranea curajul, ce le ’nsufla marirea,
Cu vechea simplitate din inimi a lipsit;
A patriei iubire, obiect de ironie,
In veci este pe buza acelui care stie
Cu numele-i se tragă norodul amăgit.
Asa în proaste capisti, care treceau de sfinte,
Al idolilor preot, cu magice cuvinte,
Mulțimii adunate oracole "mpárfea:
Oracole viclene, de interes dictate,
De înţeles lipsite, de patimi explicate,
Si "n care nestiinfa neîncetat credea.
Dar tot se află încă virtuţi, si viitorul
In ele se încrede, aşteaptă ajutorul
Ce il aduc la па} bărbați mântuitori;
Ínsusi Domnul maturii zisese altădată,
Că pentr'un drept el iartă Gomora vinovată:
Dreptatea și virtutea în ceruri sunt surori.
lar voi, razboinici tineri, drage batalioane,
Fiice ale acelor vestite legioane
48 Gr. M. Alexandrescu
Care între noroade!) un nume ne-au lasat;
Voi, carora acest nume e dat el în păstrare,
Cu cinste veţi raspunde l'a patriei che:nare,
Când vechiul nostru sânge mu poate îi schimbat ?).
Iulie, 1842. (Ed, 1847, 1863).
1) Popoare (1863',
2) In „Foaia pentru minte* mai urmeaza strofa aceasta:
„Aşa metaluri scumpe, amor şi omenirii
Când încă nelucrate-i ascund în sânui firii
De pete înnegrite cu greu le osibesti,
Dar când mâna deprinsă ie-alege, lămureşte,
Metalu-aruncă raze, măreț împodobește
Si sânul frumuseţii, şi capete crăiești“,
RUGĂCIUNEA
Al totului parinte, tu a cărui voința,
La lumi ne'nființate аі dăruit ființă,
Stapâne ziditor !)
Putere fará margini, izvor de vesnicie,
Al caruia sfânt nume pământul nu îl stie,
Nici omul muritor!
Daca la сег s'aude glasul făpturii tale,
Fa ca întotdeauna pe a virtuţii cale
Sa merg nestrămutat.
Când soarta mă apasă, cum si când îmi, zámbeste,
Când veselă m'ajutá, când aspră mă goneste,
Să pociu fi neschimbat.
Mândia ?п fericire să nu mă stăpânească,
Mâhnirea în restriște să nu mă umilească,
Dreptatea să o știu.
Constiinfa să-mi fie cereasca ta povafa,
Prin ea, tu mă'ndreptează, și când greşesc mă
['nvatà
Cum trebue să fiu.
Fă să doresc de obşte al omenirii bine,
Sa mă cunosc pe însumi, şi p'altul decât tine
Să nu am Dumnezeu.
La oameni adevărul să-l spui fără sfialá;
1) Creator (1817, 93).
50 Gr. M. Alexandrescu
De cel ce rău îmi face, de cela ce ma 'nşeala
SÁ nu imi rásbun eu.
Si fá ca totdeauna al meu suflet sá vaza
Lumina asteptatá, a nemuririi raza,
Dincolo de mormânt,
Acolo unde vieafa cea vesnica zánbeste
Sarmanului acela ce "n vieajá pátimeste,
Gonit p'acest pământ.
Ştiu cum că lumea noastră, între globurile!)
[multe
Ce sunt pentru mărirea-ți ё) cu un cuvânt facute
După un veşnic plan,
Nimica înainte-ţi nu poate să se crează;
C'asa de puţin este, s'atáta însemneaza
Un val în Ocean.
Cunosa cu toate-acestea și văd cu "mcredinfare,
Cin fapta cea mai mică şin lucrul cel mai
[mare
De o potrivă eşti;
Că la a ta dreptate nu este părtinire;
Că ingrijesti de toate, că fără osebire
S'asupra mea priveşti.
Cu tunetul din ceruri tu ocolești pământul;
Infloresti cu natura si rácoresti cu vântul;
Eşti уіеаја ce ne-ai dat.
1) Globurile (1842, 47, 63).
2) Slava-ti (1842).
Poezii
Ascultă dar, Stăpâne, supusa rugăciune
Ce sufletul o ?naltá, ce inima depune
La tronu-fi ne'ncetat.
51
Până'n ceasul din urmă amorul tău să-mi fie
Comoará de nădejde, de dulce bucurie,
Izvor de fericiri;
El singur sa-mi stea față în acele minute,
Când planuri viitoare si amăgiri trecute
Se șterg ca năluciri.
(Ed. 1838, 1842, 1847, 1863).
UCIGAŞUL FĂRĂ VOIE
О temnifa-adánca îmi e locuinţa 1);
Prin dese, prin negre zabrele de fier
O raza pierduta îmi spune ființa
Cerescului soare, seninului cer.
Si frigul mă 'ngheatá; e umed pamântul;
De ziduri, de lanțuri eu sunt ocolit;
Aici suferința așteapta mormântul,
Caci legile lumii asa au voit.
Adus ca o crudă, sălbatica fiara,
L'a temnifei poartă nădejdea-am lăsat,
Si simi chinuire atât mai amară
Cu cât a mea soartă eu mam meritat,
O, noapte fatalá! o, noapte cumplită!
Pe patu-mi de trudă dormeam obosit:
Era despre ziuă; sofia-mi iubită
Şedea lângă mine... un vis, vis cumplit!
1) Sujetul acestei poezii este o întâmplare adevărată
Osând tul, socotesc cá tráegte încă, şi nu e mai mult de patru
ani de când s'a judecat pricina la tribunaluri, unde el măr-
turisind fapta, căuta a se desvinovăţi prin povestirea neno-
rocosului vis. Dar judecătorii, temându-se ca пи cumva îndu-
ratea către acesta să insufle şi altora dorința de a visa, au
aplicat pravila, care, nu cuprinde nimic despre vise. Căci
pravila criminală, dapă cnm ştim, e încă nedesăvârşită (Nota
autorulu ).
Poezii
Vazui: în bătrâne păduri departate
Parea că mă aflu; eram călător;
Dar calea pierdusem; pe ramuri uscate
Cânta cucuveaua cu glas cobitor.
Copacii in preajmă-mi părea ca 'nviază;
Din toată tulpina un gemet ieşea;
Flămândă, cumplita, vedeam ca-mi urmează
O ceata turbată de lupi, ce urla.
Si eu fugeam iute, fugeam cu grabire,
Dar locul subt mine de sânge "nchegat
Silinte-mi zadarnici punea "'mpotrivire;
D'o rece sudoare eram inundat.
Sufla un vânt iute, si luna ;ngrozita
In spafiuri veșnici trecea alergând,
Cu stinsele-i raze, cu fața-i pălită,
intinse pustiuri abia luminând.
Apoi de odată în nori se ascunse,
Și lipsa ei dete cumplitul semnal;
In spaima nespusă ce-atunci mă pătrunse,
Vazui trecând moartea pe palidu-i cal.
Schelet d'altá lume, cu forme cumplite,
Rânjind, către mine privea neclintit:
In mâna-i uscată, în unghi ascuțite
Tinea o femee.. Din capu-i sdrobit
Muşca câteodată, musca cu turbare,
53
54 Gr. M. Alexandrescu
Si creeri si oase din gurái cadea.
Uimit rámásesem: la orice mişcare
Parea cá ea rupe din inima mea.
Dar ceata de fiare o văd... má soseşie...
Fierbintea-i suflare acum о sünfii...
Mă plec, cat, si mána-mi grea piatră "ntálneste,
Curaj desnádejdea îmi dă, şi... izbii...
Un fipet saude... eu saiu în picioare,
Din somnu-mi de groaza atunci desteptat,
Sofia-mi lipsită «d'a vieţii suflare
Zacea... capu-i tânăr era sfarámat!
D'atunci zile multe si nopţii osândite
Pe frunte-mi trecura! Eu пісі am simțit
A lor osebire; vedenii cumplite
Si ţipetu-acela în veci m'a ’nsoțit!
Rasuna el seara, laud dimineața,
Precum în minutul prin crimă ?nsemnat;
Si eu trăiesc încă! trăiesc, că-i vieafa,
Amară pedeapsă, în dar mi s'a dat.
Aici aştept vremea și ziua dorita,
Sa văd daca dreptul ceresc împarat
Priveşte la fapta-mi ce este cumplită,
Sau numai la cuget, ce este curat.
‚„ 1812,1) (Ed. 1847, 1863)
1) Но{йгїт data după по а се o face însuşi autorul.
CANDELA
Tăcerea e adâncă si noaptea ?ntunecoasa;
Norii ascund vederea înaltelor tării
S'a stelelor de aur!) mulțime luminoasă,
Ce smálfuiau seninul cerestilor câmpii.
Numai religioasa a candelei lumină,
Aprinsă de credință, si limpede? şi lina,
Luceste înaintea icoanei ce slăvesc!
Emblema-a bunátáfii, mángáitoare rază,
Ea parcă primeşte, şi parcă "nfafiseazá
Rugaciunile noastre stăpânului obstesc!
In minutele-acelea când sufletul? gândeşte,
Când omul se coboară în conştiinţa lui,
Ca unei inimit) care cu noi compătimește
Frafestii ei lumine durerea mea supui.
Câte chinuri ascunse, câte lacrimi vărsate
Au avut-o de martor, și i-am încredințat!
Câte dorinfi smerite si neinfiinfate
Am tainuit de lume, si ei am arătat5)!
1) Şa falancelor stele (1842).
2) Galbená (1842).
3) Inima (1842).
4) Ca unul suflet (1842).
5) In Ed. din 1842 urmează acestelalte două strofe care
in Ed. 1847, 63, lipsesc:
56 Gr. M. Alexandrescu
Dumnezeu, ce de față pe cruce se arată,
El care-a nedreptátii e pildă de 'ngrozit,
Imi spune ca "nainte-i se va vedea odata
Cel ce nedreptáteste cu cel nedreptatit.
Atunci crestinu-acela cu fruntea! їп ţărâna,
Dar cu otrava'n buze, și cu fierul în mână,
Umilit, ca să 'ngale, si blând?) ucigător.
Tronul 3) Dumnezeirii cum va putea să-l 4) vaza,
Când la un semn puternic se vor clăti cu groaza
Cerurile-așezate pe polurile lor?
Dar adânca odihna a firii’) încetează:
Religiosul clopot se leagănă în vânt,
Chemánd pe credincioşii ce somnu "mpováreaza,
Din ale lor locașuri, in locagul cel sfânt.
Atunci ca şi acuma, viaţa neplăcută!
Când sânt la ráutate tiranii mărginiţi ?
Veacurile stau față, şi vremea cea trecută
Ne arată atâţia siăviţi nenorociţi!
Dar veşnicie n'are nici chiar nenorocirea :
Omul de orice treaptă e ca un muncitor
Ce la sfârşitul zilei ş'aşteaptă rÁsplátirea ;
Intocmai ca sărmanii şi împărații mor.
1) Ce cu fruntea'n ţărână (1842).
2) Stânt (1842).
3) Slava (1842).
4) S'o (1842).
5) In iume încetează: (1847, 63).
Poezii 57
Intunecimea nopții, care înca domnește,
Ca un om ce cu vieafa se mai luptă, murind,
Se 'mpršstie cu "ncetul, treptat se risipeste
Si 'n umbra diminefei se pierde 'ngálbenind.
Se desfágor! in ochi-mi minunile zidirii;
Credința se desteapta în omul rătacit;
Din imnuri osebite se 'nalfá imnul firii!
La cel ce după noapte și zi ne-a daruit.
lar tu, candelă sfântă, a căreia vedere
Imi aduce aminte atâtea náluciri |
Imi vei fi totdeauna rază de mângâiere.
Vei ştii de o potrivă si-fapte si gândiri.
Voiu alerga la tine în dureri şi mecazuri,
De oameni şi de soarta când voiu fi apăsat:
Astfel corăbierul când marea e ’n talazuri,
Aleargă la limanul ce-adesea l-a scăpat.
(Ed, 1838, 18+2, 1847, 1863).
1) Si "паца a ei rugă cu imnul multumirel. Ed. (1847, 63),
FRUMUSEȚEA
D-REI...
Adesea pe câmpie
Auz o armonie,
Un ce melodios;
Un glas, care se pare
Ascuns in depártare,
Un imn misterios.
De unde oare vine?
Din sferele senine?
Din zetirii ce sbor?
Din iarba ce sopteste?
Din planta ce trăieşte?
Din floare? din izvor?
Din niciuna în parte,
Din multe 'mpreunate,
Din toate e "ntocmit;
E glas al suferintei,
Al lumii s'al fiinţei
Suspin nemárginit.
Aşa e frumuseţea:
Dulceaţa, tinereţea,
Blândeţea, eleganța, o "ncing, o încunun:
Chipu-i e crin, porfiră,
Inima ei, o liră;
Cuvintele еі soapte, ce "n inimă răsun?.
Poezii 5e
Si flacăra privirii
Si graţia zâmbirii
In ochii ei se joacă, pe buze-i locuiea.
Din preajmă-i ea goneşte,
Durerea ce munceşte;
Icoană-a fericirii, iluzii o "nsofesc.
Un dar, ce nume mare
In limbă muritoare,
Miscárile-i insuflá, in umbletu-i îl ven
Si toate, in unire,
Cástig-acea numire,
Ce rar e meritatá, ce tu o meritezi.
(Ed. 1847, 1863).
PRIETESUGUL SI AMORUL
Zici Cai vrea prieteneste
Să iubeşti, să fii iubită;
Zici amorul te "ngrozesit
Zici că-i patimă cumplită;
Zici că este trecătoare,
Flacăra-i cea arzătoare!
Și ce nu e trecător?
După vara cea bogată?
Vine iarna ?ntărâtată,?)
Bate vânt îngrozitor.
Trandafirul din grădină,
Inflorit de dimineață,
Zace veşted pe tulpină,
După +) ziua de vieaţă.
Dar, căci iarna şi durerea
Sunt condiția vieţii,
Trebue să las plăcerea,
Bunurile tinereții?
Căci zámbirea-[i grați-a-ă
Vremea o să rț-o răpească.
Trebue, cát eşti frumoasă,
Nimeni să nu te iubească? $)
1) Acest vers lipseşte din Ed. 1863. prin urmare şi
diati'aceea din 1893,
2) După vara călduroasă (1842)
3) Viscoloasá (1812).
4) Dupe (1803).
5) Sluvească (1812).
Poezii
Aşa cum тігоѕі o floare,
Care trece, care moare,
Care mâine n'o găseşti?
Primăvara, noua fire,!)
De ce ’nvie-a ta simtire,
laina nu tico 'mchipuieşii?
O, ascultă-mă dorită,
Scumpă, dragă Emilie!
O zi bună, ferici!ă,
E o parte din vecie.
Vezi plăcerile uşoare,
Imprejurul tău uniie,
Dànfuiesc fără 'nce'are
De amor povățuite;
Te "mpresor cu mulfumire.
Fiecare ţi se'nchiná,
Și amorul cu mâhnire
Te priveşte si suspină.
Dă-le, dă-le ascultare!
Pentru tine adunate,
Subt coloare de mirare
Vor sti?) lumea să-ți arate.
Până n'ajungi timpul rece,
Bucură-te de natură.
Apoi, când vremea va trece
Peste-a inimii căldură,
Când din hora în.ântată,
Ce vieafa ta copr.nde,
1) Primávara, a ei aàmbire (1847, 03).
2) Si (1863, 93).
62 Gr. M. Alexandrescu
Cu o față întiistată
Graţiile s'or desprinde;
Când odată sor lua sborul
Tinerețe, bucurie;
De-i pofti atunci amorul,
L-om numi o nebunie.
Iti voiu fi prieten, frate,
ІЙ voiu ЇЇ orice iti place,
Si de lume si de toate
Împreună ne-om desfa.e.
(Ed. 1842, 1847, 1863)
SUFERINTA
lui place a naturii sălbatică mânie,
Si negură, si viscol, si cer întărâtat,
Si tot ce e de groază, се e în armonie
Cu focul care arde în pieptu mi $#4$іаї.
La umbră, 'n întuneric, gândirea-mi se arata
Ca tigrul în pustiuri, o jertíá așteptând;
Bi prada îi e gata... De fulger luminata,
Ca valea chinuirii se vede sângerând.
incerce acum soarta să-mi crească suferirea;
Adauge chiar iadul şerpi, furii ce muncesc;
Durerea mea e mută!) ca desnădejduirea,
E neagră ca si ziua când mu te întâlnesc!
Căci astfel e acuma уіеаја-ті osândită,
O lunga agonie în care tu domnești;
La glasu-fi, la privirea-ti simt inima-mi izbita,
Luptându-se ?n convulsii cum nu-ți inchipuesti.
Si ochii mei în lacrimi înnoată în tacere,
Și pismuesc adesea pe cei ce nu mai sânt.
Zadarnică dorință, când sufletul nu piere,
Nu o să-mi turburi oare şi pacea din mormânt?
N'o să se 'ntoarcá umbra-mi, cumplită, fioroasá,
Pe pasurile tale ori unde locuieşti?
1)8Multá (1863)
64 Gr. M. Alexandrescu
E lume, e vecie atâta de frumoasă,
In cât să uit pământul ce tu impodobesti?
Sa mor, dar la picioare-ţi; să mor, dar de
[piăcere.
In ceasul cel din urmă s'aud cá m'ai iubit,
Sa strâng draga ta mână, sa simt a ta durere
Varsándu-se asuprá-mi ca balsam fericit,
Si sufletu-mi atuncea, pe buzele-(i să sboare,
Sa ia un lung, un dulce, un veşnic sarutat.
Din bratele-fi, din sánu-ti să treacă el în soare,
Sá ducá la vecie plácerea ce-a gustat.
(Ed. 1817. 1863).
NU, A TA MOARTE...
Nu, a ta moarte nu-mi folosește;
Nu, astă jertfá eu mam dorit;
Dă-mi numai pacea care-mi lipseşte,
Pacea adâncă ce mi-ai răpit.
la-mi 1) suferințe aspre, turbate,
De adânci chinuri veşnic izvor,
Zile amare, nopți turburate,
Pline de tine, dai meu amor.
In zadar ochii-ți arăt iubirea,
Ce ești departe d'a o, simţi:
In zadar chipu-ti poartă mâhnirea,
Umpra durerii ce m'amági.
Sub astă mască văd bucurie,
Văd mulfumirea-fi să pătimesc;
Și ori ce-ai zice, vrei ca "n vecie
Ceas de odihnă să nu gasesc,
Cunosc prea bine a mea greșeală
Dar cunoştinţa nu m'a îndreptat,
Căci a mea soartă tristă, fatală,
Zâmbirii tale pradă m'a dat.
Astfel în crânguri o păsărica
Aude-aproape un ciripit,
1) Iam (1847, 83).
66 Gr. M. Alexandrescu
Sboară îndată, și fără frică
Lângă colibă ea s'a oprit.
Priveşte, - ascultă, dar făra veste
Tainica cursă ce i s'a "ntins
Se "nchide.. roabá ea se gasește;
Un glas s'aude zicând: „te-am prins“,
Si vânătorul, ce imiteazá
Pe frunzulifá un glas străin.
De vicleșugu-i se ingámfeazi.
De bucurie el este plin.
Ol cáte lupte, cáte suspine,
Tăcuta noapte n'a ascultat;
Câte pustiuri de groaza pline
A mea durere n'a vizitat!
M'a văzut șoimul pe 'nalta stâncă,
A cării vârfuri “ascund în nori,
Si al lui tipet în vale-adâncă
S'a 'ntins departe plin de fiori.
Dar nici pustiul, nici depăitarea,
Gândiri cumplite mau biruit;
Moliiţii, brazii, ce port rácoarea,
Ei suferinfa-mi n'au rácorit.
Poezii
Te iubesc astăzi ca mai "nainte,
Ca în minutul cel încântat,
Când eu de pieptu-ti tânăr, fierbinte,
Tremurând, fruntea mi-am rezimat.
Minutu-acela, ?n veci mă munceşte,
Ca o sentinţă e "n mintea mea;
De ating fruntea-mi simt cá svâcneşte,
Focul din sánu-fi arde în ea.
Fierul cel voşu, care-l apasă
Mâna cruzimii p'un osândit,
Mai adânci urme nici el nu lasă
Decât minutul acel dorit).
A mea durere trecut nu are;
Ea nici va creşte, nici va scădea;
Și fericita, dulcea uitare
Ce crezi că cearcă inima mea,
E acea tristă, vie tăcere,
Care domneşte după războiu,
Pun câmp de groază si de durere,
De morţi, de chinuri, si de nevoi,
Unde un tatá pe un fiu plânge,
Unde nădejdea toatá-a ?ncetat;
Unde se 'naltá un fum de sânge,
Ca blestem jalnic si necurmat!
1) Decât amorul astfel simţit. (Ed. 1863).
67
68 Gr. M, Alexandrescu
Mai mult d'atáta nu poti a face;
Asta e soarta ce mi-ai gítit;;
Singurul bine, singura-mi pace,
După amorul ce-am suferit.
( Kd.
1817)
CÂND DAR O SĂ GUŞTI PACEA
Când dar o să gusti pacea, o inimă mâlnită?
Când dar o să 'nceteze amarul tău suspin?
Vieafa ta e luptă!) grozavă, ne'mblânzită;
Iubirea veșnic chin,
Din cupa destătării amărăciunea naște;
Din ochi frumoşi durerea îşi ia al ei izvor;
O singură privire vieafa vestejeste 2)
Cu lanțuri de amor!
Amor, care adoarme şi legi şi datorie,
Ce slava umilezte 3), ce mare nimic sfânt;
Antonie-i jertfeste a lumii ’mpärăție...
Si află un mormânt!
Nu sunt patimi mai nobili, mai mari, mai
[lăudate,
Mai vrednici să s'aprindá in inimi bărbătești?
Nădejdi, viață, cinste, simțirile "nfocate
Femeii le jertiești|
Crezi tu că pentru tine răsare sau sfințește
Acel uriaş falnic, al zilei domnitor?
La patrie, la lume, la tot ce pătimește,
1) Lungă (1862).
2) Veştejaşte (1893),
3) Ce gloria o stinge (1842).
70 Gr. M. Alexandrescu
Nimic nu eşti dator?!
Eu lanțurile mele le sgu.ui cu manie,
Ca robul ce se luptă c'uu jug neomenos,
Ca leul ce izbeste a temnifei tarie.
Si geme furios.
Dar rana e adâncă şi patima cumplita,
Şi lacrima de sânge, obrajii mei arzând,
Resfránge frumusețea, icoana osândită,
Ce o blestem plângând!
1) In Ed. din 1842, диря această strofă se gásesc urmá-
toarele patru:
Natura pa mea frunte a 'ntipărit gândirea:
A cugeta mari fapte este povara mea.
Cel ce numai ia sine şi-a márginit simţirea
E nevredaic de ea.
La soarta omenii tot omul ia o parte;
Astfel legile firii pe noi пе 'ndatorez;
Destule vieţi triste, de interes desarte,
Pământul 'mpovărez.
Dar tinereţea noastră aşa ea se strecoară
Când omul nemuririi, al valurilor far,
Durerea îşi inneacá, gi peste lumi еі sboará
P'al tunetelor car.
De ce nu pot astfel să 'nec a mea durere,
Să trag din a mea rană un fier otrăvitor,
Sá uit acea sirená, fatala ei putere
St glas Incántátor.
Poezii "n
O văd ziua si noaptea, seara și dimineaţa;
Ca un rănit de moarte simt în piept un.fiier greu;
Voiu să-l trag; fierul iese, dar însă cu vicala,
Şi cu sufletul meu!
(Ed. 1842, 1847, 1863)
ÎNCĂ O ZI
'Incá o zi cu tine, o zi de fericire
In dulcele extazuri ce simt cánd te privesc;
Incă un ceas... un zâmbet... Adánca mea iubire
Izvoarele nădejdii mai mult nu o hrănesc.
Si soarele mai palid din zi in zi îmi раге;
Și coardele vieţii în pieptu-mi obosit
Se rup! Nici li.erefea, nizi scumpa-fi sárutare
Nu pot ele să schimbe ce soarta a vot.
Intorc acum a uprá-[i privirea-mi dureroasă,
Ca cel din urma-.d о la tot ce am pierdut;
Din ceața veznici i, stea plándá luminoasă,
Te vád lucind departe, departe in trecut.
Si tot ce e "n naturá, obiecte si fiinfe,
Panorama de umbre, se "ntunec, se s recor;
Iluzia mă lasă... si artă si si.infe
Sunt stavile zadarnici Pal sufletului sbor?
Aş vrea numai, blând Inger, ca numele-mi
[să fie
Scump, drag inimii tale, ades să-l repetezi,
Precum un duice sunet, precun o melodie
In inimă-ți rămasă din ani ce regretezi.
Căci toată-a mea vieață îți fu ea închinată:
Căci alt decât iubirea-[i ea nu avu mai sfânt;
Poezii 13
Căci tu eşti încă astăzi dorinta-mi neschimbată,
Si visu-mi cel din urmă aicea pe pământ.
Eu ştiu că la povara-mi şi tu ai luat parte,
Eu ştiu că&'n suferinta-mi si tu ai su'erit;
C'aceeaşi ne-a fost calea: a unuia In moarte
S'a săvârșit; ce strică? n'am vrut a fi iubit?
N'a fost aceasta finta, siârşitul pentru саге
Gândirea-mi fără preget în munci am frământat?
Nu dobândesc răsplata dorită cu *nfocare?
Nu e acesta rodul ce eu am semănat?
Apoi dac'al tău suflet l-am banuit vr'odată,
Dacă nemulfumire.-mi adesea te-a mâhnit,
E vremea de iertare.. vecia ne'mpăcată
Mă chiamă... cerul iartă celor ce-au iubit.
De ce să plâng vieafa? In trista-i prelungire
Ar fi văzut ea, poate, amoru-ți apuind;
Minciuna, calomnia dau tainică izbire,
Lumina, adevărul în inimi înnegrind,
Dar când ia însăşi inoartea a noastra apáraie,
Când neagra sa pecete pe groapă s'a 'nsemnat,
Ca martor de credință, chezaş de neuitare,
Püstreazi suvenirul acelui depărtat.
74 Gr. M. Alexandrescu
Valea răsunătoare, a râului murmură,
Veşteda toamnei frunză, ce flutură în vânt,
Palida lunii rază, puternica natură,
Iti vor şopti adesea cuvinte din mormânt.
(Ed. 1847, 1863).
UN CEAS E DE CÂND ANUL TRECU...
Un deas e de când anul trecu... Mi-aduc aminte
Cu ce nadejdi zámbinde, ce dulce a "nceput!
Ce vie salutare din inimă fierbinte
L-a primit! ce seara! de an atunci trecut.
Ziceau: „s'a dus s'a esta co parte din vieafa;
„Mar ziua lui din urmă cu drag o pomenesc;
„Frumos apus vesteste fiumoasa dimineaţa,
„Şi anul ce începe tot astfel îl doresc“,
Aşa-l doream! In lungă, in oarba'ncredinfare
Eu nu vedeam că soarta zâmbeșşte cu amar;
Că vremii si durerii gatește răsbunare,
La vechile lor drepturi uitate în zadar.
Schimbat nimic nu pare: alesele ființe,
Prieteni d'altădată, strâng astăzi mâna mea:
De voia întâmplării mai multe din dorințe
Cu grabă împlinite putui a le vedea.
Apoi, unde e răul? de ce si citm... cuvântul
Om mu poate să-l ştie, afară decât eu;
Ascuns e în adâncuri, tăcut e ca mormântul,
lar martor suferinți-mi e numai Dumnezeu.
Al dacă ?m asta lume ceva putea fim stare
S'aline, să adoarma un chin stâşietor,
76 Gr. М. Alexandrescu
O ştiu, ar fi frăția-ți acea mângâietoare,
Acel simfimánt! tânăr, ce eu ifi Sunt dator.
E scump prietesugul ce "'nsufl o femee
Deprinsá a-l cunoaşte, născută a-l simţi;
Şi dulcele ei? suflet, electrică scánt e,
Mângâie orice suflet la care s'o ivi.
Ades, când sunt in luptă cu gândurile mele,
Muncit dal suferinței demon neimblânzit,
Imi pari un silf ce vine pe raza unei stele,
Din sfere luminoase, din aer báílsámit.
Apoi, negură deasă lumina ’niunecează ;
Fantome altă lume şoptesc, mă înconjor;
In fiecare ѕоарій o muncă înviază,
In oGhii-mi se cufundă trecut și viitor.
Căci ştiu eu viitorul... el nu poate să fie
Decât ca anu-acesta, ca anul cel trecut:
Bogat de chinuire, deșert de bucurie,
Pustiu, fără nădejde, să.batic și tăcut.
Stejarul de pe munte, ce t.ăsne'u-l izbeșie.
Stă încă în picioare, semef si meciintit;
Dari nima-i e arsă, si oricât mai trăiește,
De nicio primăvară nu poate fi "nverzit.
(Ed. 1817, 1863).
!) Simtiment (1847. 63)
2) Sáu (1863).
BUCHETUL
Dorită odata era a lui soartă,
Pe când altă mână de el îngrijea;
Dar astăzi se stinge, zâmbirea-i e moartă,
Şi pierde colora ce ochii 'ncánta.
Sfârşitu-i cel jalnic îl văd cu ?ntri tare,
Căci eu pe vieafa-i puneam un pret mare.
O singura frunza acum mai pluteşte;
Ea plânge atâţia tovarăşi de flori:
Străină, uitată, de ce mai trăieşte?
De ce, dragă frunza, tu nu pofi sa mori?
Când pierzi o fiinţa, obect de iubire,
O lungă vieafa e пепогосте.
Când florile-acelea în mâna-mi cázurá,
Favor ce 'n credința eu mam meritat,
Trei tinere nimfe pe rând mi-l cerură,
Si mult se rugară... iar eu, nu l-am «lat.
Imi pare că încă le văl câte tre!e,
Jaluse,!) privindu-l în mânie mele,
Să vedeţi acuma d'a fost cu putinţa
Acea prețioasă dorință s'ascult;
СА lor li se cade, a теа conștiință
Indată mi-o spuse; eu nu gândi mult.
Са Pàris, cu poama acea fabuloasă,
Hotării buchetul la cea mai frumoasă.
1) Geioase.
78 Gr. M. Alexan lrescu
—— D —— 0
Dar, atunci nevoie, atunci greutate,
Sa fac osebire în zadar am vrut:
Aşa din trei fluturi cu greu ochiul poat:
S'aleagá p'acela ce e mai placut;
A a trei garoafe р'асееаѕі tulpină
Rumene !) şi ’nalte domnesc îi gradină.
Vazând eu aceasta, îl luai cu mine;
Cu multa ?ngrijire acasă l-am dus,
Și limpede apa si tot ce e bine
l-am dat, si silința cu dânsul mi-am pus,
Facând orice poate un om să gândească,
Oricâte o mumă ar ști să găseasză.
Zadarnici dorinţe, nimi: majutara!
Din ceasul aceia: nádejdea-am?) pierdut;
Vieaţa la mine îi părea amară,
Știind cine-l dete, cine l-a cerut.
Şi palid şi veşted trecu făra veste,
Și astazi cenușă în mâna mea este.
Asa dar sfârşitu-i veni din dorința;
Buchet ca acela eu nu mai găsesc.
Cenuşa lui scumpă o fiu cu credinţa;
Ce-a fost şi ce este adesea gândesc.
Eu sufer de moartea-i, de-a lui pătimire,
Şi-a floarii trecute pá.trez pomenire €),
(Ed. 1847, 1863).
1) Frumoase (1863),
2) Din ora acea (1863).
3) Speranțam (1863)
4) Suvenire (1863/,
REVERIA
De sgomot departe, iu vesela vale
A care verdeafa ades an călcat,
lu ligtea nopții, privirile tale
Se 'nilt, se atintá pe cer luminat.
De unde oare vine a ta reverie?
Ce visuri placute în preajmá-[i se joc?
Admiri tu natura, a ei armonie?
Citeşti viitorul in literi de foc?
Sau cauţi departe o stea favorita,
Ce crezi ca asupră-ți priveşte zâmbind?
Dar nu, e instinctul d'o vieata dorita,
Ce mo afla omul, aicea tráind.
Caci sufletul nostiu, ca raza de soare,
Ce-si are "nceputul mai sus de pământ,
Deşi luminează a sa închisoare,
Isi afla în ceruri izvorul cel sfânt.
PD'acolo adânca acea aspirare
Spre bunuri ascunse, ce noi devinăm;
D'acolo deşertul, dorinfi, întristare,
Ce chiar în plăcere ades le aflam.
Un clopot ce seara s'aude la turme,
Ce sta, reîncepe, abia rasunând,
80 Gr. M. Alexandrescu
Ca glas care moartea-i aproape să-l сигте,
Când vieata 'nceteazá treptat înghețând;
Un greer се cântă, o iarba. rásura,
Stufoasa pădure, pierdute cărări,
Adánca murmurá ce 'nvie natura
Ca geniuri tainici ascunse p'in flori;
Tot mișca, încânta a moastrá gândire,
Tot are un farmec, tot este mister;
Nádejdile noastre, suspin, suferire,
Dorinfi fară nume, se 'mdrept către cer.
Acolo, in stele, ca п lumi de lumină,
Sunt suflete, îngeri ce cânt şi ador;
Fiinfi grafioase ce blând se înclină,
Cátándu-si în lume tovarági lor.
Sic ánd, stapánita d'a vieţii mâhni:e,
Te plimbi tu pe câmpul tăcerii 'nchinat:
De simţi o suflare, d'auzi o soptire,
E glasu-unui înger de tine ?ncântat.
De ce însă gándirea-mi se 'ntoarce cu durere
Spre zilele acelea? Timpi ce v'ati depărtat,
Cánd pe urmele voastre tot intrá ín fácere,
Când ştergeţi plăceri, chinuri, ce omul a cercat;
Când inima sătulă de ură, de iubire,
N'o mișcă niciun bine, n'o trage niciun dor;
Poezii 8t
De ce singure numai a voastre suvenire
Tráiesc ele in sánu-mi ca un nestins amor?
Sunteţi voi acel sunet, a stâncilor vieafá,
Echo, care trăiește în loc nelocuit?
Sau sunteţi Aurora, care știa să scoatá
Din statua lui Memnon suspin nemărginit?
(Ed. 1847, 1863).
MEDITAȚIE
Vara şi-apucă sporul spre fürmuri depărtate,
Al toamnei dulce soare se pleacă la apus,
Si galbenele frunze, pe dealuri semánate,
Simţiri deosebite în suflet mi-au adus.
О! cum vremea cu moartea cosesc fară "ncetare!
Cum schimbatoarea lume fugând o re'noiesc!
Câtă nemărginită pun ele depăitare
Intre cei din morminte si acei ce doresc!
Unde, atâţi prieteni, p'ácufi de tinerețe?
Unde-acele ființe cu сае am crescut?
Abia ajunşi în vârsta frumoasei deminefe,
Ca ea, făr'a se 'ntoarce, ca dânsa au trecut! +
Ce netedă câmpie! cum ochiul se uimeste 1),
Ce desert se arată, ori încotro priveşti!
Intinsa depărtare se раге că uneşte,
Cu ale lumii mărgini, hotarele cereşti.
Cât sânge aste locuri setoase inghi(iri!
Câte oase războiul aici a semanat!
Câţi veterani războinici, moartea purtând, murira
Pentru izbânzi de care ei nu s'au bucurat!
1) Câmpia Brăilei. (Nota autorului).
Poezii 83
Imi pare că-i văd încă răsturnaţi în țarână,
Pe ?ncrețita lor frunte sfârşitul arătând.
Dar mai clătin lu-şi capul, şi со muri1dá inána,
Fierul care le scapă cu furie strângând.
Ei nu gândesc la moarte, nu gândesc la vieafa,
Ei nu gândesc la fapte, ce ^n vieatá au urmat,
Ci când sufletul sboară, când sângele înghiaţa,
Toata durerea le-este, că nu şi-au rasbunat!
Puțin mai înainte un monument s'arata;
Sa-l privim... Dar ce semne de cinste!) pe el
(sânt?
Negreşit cei dintr'tusul slávifi au fost odată;
Azi slava sta dasupra, şi omul în pământ!
lata, fără *ndoială, o mare mângâiere!
О voi, care un titlu ş'uua nume pismuiţi,
Când tot ca e "nalt cade, si când mărirea piere,
Marirea, înalțarea, la ce le mai doriţi?
Din vremile trecute, în veacuri viitoare
Un nume sí răsune, cu slavă 'mpodobit,
SÁ treaca peste várste, si peste ani sa sboare.
Acela ce il poartá cu ce s'a folosit?
1) D'onoare (1863).
84 Gr. M. Alexandrescu
Când marea "ntírárata corabia-ți sdrobeşte,
Când loc de mântuire nu este, nici liman,
Când cu grozave furii asupra ta pornește
Spumoasele lui valuri bătrânul Ocean:
Spune-mi, îți pasă-atuncea sa ştii de mai plutește
Catartul făra pânze ce nu ţi-e de-ajutor,
Să vezi dacă pe unde se fine, se clăteşte,
Si dacai fost odată, în barcă sau vapor? 1)
1) Din această strofa urmează, în ediţia din 1842 urmă-
toarele strofe:
Cinstea d'a face bine e negreşit slăvită;
Frumos e să duci moartea l'al binelui duşmani;
Sa scapi de asuprire o patrie iubită,
Si să adapi pământul cu sânge de tirani.
Dar cine e acela, pc care conștiința
Il va ierta să spue, că ori la ce-a lucrat,
Pentru obstescul bine i-a fost toată silinta,
Că la folos în parte de loc n'a cugetat?
Eu má gândesc adese l'atá(! morţi fără moarte;
Vaz că l'acele fapte, prin care se slăvesc,
Pricini deosebite s'a întâmpiat să-i poarte;
Si virtutea pornită de patimi o găsesc
Unul drepturi pierdute câta să dobândească,
Altul o sângerată necinste-a răsbuna.
Unul călcând puterea voia să stăpânească,
Si altul iar de alte objecturi se 'ndemna
Ei sunt c'aceie păsări de binefăcătoare.
Ce curăţă câmpia de şerpi otrăvitori,
Şi poate fără vole ne sunt folositoare,
Сашапа să dueă hrană la pul nesburâtori.
Poezii 85
Vieaţa е o luptă, o dramă variată
Şi actu-i cel din urmă în veci e sângerat:
Moartea-l înco:onează, moartea ncîmpăcată,
Care în a sa cale pe nimeni m'a uitat!.
A! întorcând privirea spre veacurile trecute,
Si nencetat pământul văzându-l pustiit,
Văzând tot aste rele, tot zile neplăcute,
De soarta omenirii din suflet mam mâhnit!
Câte feluri de chinuri asupră-i se adună!
Insă vezi cum nădejdea? о 'nșală, ne'ncetat?
Cu o dulce zâmbire vine, tiind de mână
Icoana fericirii. Dai s'o prinzi.. A scăpat!
Astfel un vis fi-arati o iubită ființă;
Astfel cu bucurie voieşti s'o imbráfisezi,
Dar astfel umbra "'nşală zadarnica-ți silința;
Acum din mâni îţi scapă, acum iarăși o vezi.
Ce rar se nasc acele duhuri mărinimoase,
Care nestăpânite de patimi suileteşti,
Și fără să privească le 'mpart ele foloase.
Pentru nimic fac bine, ca duhurile cerești,
Aceştii între oameni nu pun deosebile,
Legi, locuri sau credinţe, pe ei nu îi opresc,
Tot scoposul le este sărmana omenire
Şi ajută de obşte pe cei ce pătimesc.
Astiel stăpânul zilei întinde-a sa căldură,
Ori unde e vieata, şor unde e pământ,
Asa ale lui raze se 'mprăștle 'n natură,
S'ori in ce loc al lumii în patria lor sânt,
1) Această strolá lipsește din Ed. 1838, 1842
7) Speranţa (1863).
86 Gr. M. Alexandrescu
Daci în cartea soartei omu-ar sti sa citeasca,
Sa-şi afle fiescare grozavul viitor,
Cimar mai vrea, stapâne, aicea să tráias `1,
Când lumea e de chinuri nedesertat izvor?
Vremea d'acum, trecutul, г-! st avem putere;
Numai ce-a sa se 'ntâmple noi nu putem vedea;
Dar când ceasul! soseşte, când nalucirea piere,
Se trage de odata si vesnica perdea.
(Ed. 1838, 1812, 1847, 1853).
1) Ora (1863).
CIMITIRUL
PEŞTERA !)
Peștera ?ntunecata, azil al роса`п}е!
Unde omeneşti fumuri ca [íumuiile pier,
Unde eroii credinței
Au murit pentru lume, ca sa traiasca "n cer!
Tu care ai fost martur l'atâtea tugüminte,
Ce se soptea in umbra si în răcoarea ta,
Cánd inima fierbinte
Vieafa de vecie in lacrimi o căta.
Dar bolțile tale, ce nu pot fi patrunse
De omenesti suspinuri, d'al patimi'or vánt,
Duc sufletul prin locuri si prin cărări ascunse,
Departe de pamânt.
Iartá cumplita spaimă, ce în sânu-mi aprinse
Uricioasa? privire a foştilor parinți,
Și altarul de piatră pe care stau întinse
Mădulare de sfinți.
1) Titlul i s'a schimbat în ediţia din 1812,
2) Furioasa (1863),
88 Gr. M. Alexandrescu
Fiomoasa răceală ce "nsufl'a ta vedere
Vesnicul întuneric aicea domni or,
Si grozava tácere,
Arat umbrele morții ce p'intre oase sbor.
Imi pare cá ma aflu in locuinț' adânca
A unei groaznici iezme, ce sângiuri o hrănesc,
Si care de o stâncă
Pe călător sfăramă cun sbieret sătanesc.
Sau în pădurea aceea, în care mai "nainte
Druizii cei sălbatici jertfeau ре osândiţi,
Când, setosi de omoruri, tieceau de puteri sfinte
Stejari "mbátrániti!
Aici, cu toate-acestea religia vorbeşte
Celor ce vor s'ascilte cuvântul lui Hristos,
Groaza cu "ncetul piere, şi omul întâlnește
Povete de folos.
Vicleanul îşi «desbracá aici ipocrizia,
Асе! căit se "mpacá cu ceru 'ntárátat,
Aici fapta cea bună!) viseaza vesnicia.
1) Cea mai bună (1863).
Poezii 89
S'asteaptá ne'ncetat 1)
Si omul care crede, și omul ce aşteaptă
D'o sfântă mângâiere în veci e însoțită;
Pacea va fi cu dânsul, el va lua resplată,
Căci а nădăjduit. 9)
1) După această strofa urmează alte două în Ed. 1838, 1842,
Dar făclia-mi se stinge, şi flacăra el plere,
Trebue a mă 'ntoarce. Mâ'mtorc însă mâhnit,
Căci încă-aveam plăcere,
In fundul aştii peşteri să umblu rătăcit.
Aşa făclia vieţii pe om când părăseşte,
De plăcerile lumii el nu este sătul,
Ş'ori cât de mult trăieşte,
Atunci tot i se pare, că n'a trăit destul.
2) Strotă adăogată în Ed. 1817, înlocuind pe ceielalte doua.
В А В С А
Paseste lin, o barcă, pe unda adormită;
Respecteaz'al firii! repaos trecător;
Inima mea de sgomot cu totul obosită,
Ca la un scump tovarăș se "ncrede Га! tau sbor.
Poartá-ma'n sus, în laturi, oriunde vrei şi-ţi
[place,
Unde te'mpinge vântul, sau unde tu dorești;
Toate-mi sunt d'opotrivá. dacă mă duci în pace,
Dacă cu mulțumire vederea-mi rătăceşti?,
Voi cunoaşteţi, o unde, cu câtă bucurie,
De ce sfârşit pornită, cu ce cuget curat,
Barca mea totdeauna, p'a voastră 'mpáráfie,
Ca '"ntrale ei coprinsuri jucând s'a preumblat.
1) Naturii (1847, 63).
2) In Ed. din 1838, 1842, urmează aceste trei strofe, scoase
din Ed. 1847 şi 1863,
Negreşit că furtuna de vânturi aţâțată,
Poate curând să schimbe plăcerea'n groză vii,
Adâncul să-l deschidă; şi marea 'ntărâtată,
Un mormânt să ne arate, departe de cei vii.
Dar pământul nu are talazuri mai cumplite,
Stânci mai primejdioase, mai grele de trecut.
A! martur iau p'acela, ce asprele ursite.
Vieaţa de durere şi chinuri i-a ţesut!
Saltă iubită barcă! Nimic nu te opreşte,
Aerul este dulce, tot sgomotut e mort,
Nădejdea ţine cârma, şi cerul ne zâmbeşte,
Subt toat'a lui lăţime, noi nu vom găsi port?
Poezii 91
Inghifili pe fülharii a căror îndrăsneală,
Cu trupuri sángerate, cu morți vá ptrăvesc,
Ce întocmesc comploturi, si fără de sfială,
Aproape de pierzare, ucideri chibzuiesc.
Insă melancolia, amorul si plăcerea,
Primiţi-le vesel ca pe ai voştrii fii;
Eu vá cunosc mărirea, eu vá slăvesc puterea,
Când alerg p'ale voastre mult umede câmpii.
Din rătăcita-mi barcă, ce-o las la întâmplare,
Ochii mei către ceruri uimit îi aţintez;
Seninul lor ínsuflá sfială şi mirare;
Eu mă rog în tăcere, vărs lacrimi şi má'ncrez.
Cerul o să ne ajute, zicea a mea iubită,
El până acum tare! Să mo fi ascultat? 1)
Si poate frumusețea a o vedea mâhnită,
Aducându-i drept jertfă suspin neîncetat?
Dacă într'aceste ceasuri de vie desfătare
S'ar afla lângă mine... minut dumnezeit!
Vieața nu stă 'n zile, si eu cu 'ncredinfare,
Câtă-mi rámáne-as da-o, mi-aş zice: Am trăit?
Mergi, mergi uşoară barcă, în dreptul celei
[stele,
Căreia i-am dat nume... un nume ce slăvesc,
Nume ce'n ínfocarea închipuirii mele
Pe strălucita-i frunte îl văd si îl citesc.
1) In Ed. 1842, această întrebare e subliniată.
92 Gr. M. Alexandrescu
Acolo te opreste, acolo privegheaza,
Cát raza ei asuprá ți s'asupra-mi va zâmbi;
Cánd va pieri cu noaptea, atunci te depárteaza,
Si iar cu noaptea vino la dánsa a privi.
Până când fericirea, atâta așteptată,
Imi va răsplăti veacuri trecute cu amar;
Dacă s'astá nădejde!, cca altele "'nşelata,
N'o trece ca speranță si n'o fi în zadar!
(Ed. 1838, 1842, 1847, 15633).
1) Speranta (1883).
ÎNTRISTAREA
Al nopţii cer prea dulce,
A sa răcoare lină,
In inimá-mi aduce
O rază... Dar se duce
Ca vântul ce suspină!
Scârbit peste măsura
De sgomotul cetăţii,
Eu caut in natură
Un loc făr' de murmura
Supus singurătăţii,
Ca Ғепіх far” de moarte
Se naste-a mea durere
Şi pieptul meu să poarte
Lovirea astei soarte
E prea fara putere.
Fantoma ! plângatoare,
“Eu trec această lume,
Ca frunza plutitoare
1) Fantoma (1832).
Gr. M, Alexandrescu
Ce saltă până moare
Pe țărm fără de nume,
Când somnul se arată
La oameni, să aline
Strigarea turburată,
Ce e asemănată
C'un vuiet!) de albine,
Tovarăş 2) de 'mtristare,
Un câine, lângă mine,
Prin urletele sale,
Natura să răscoale,
In aste locuri vine,
Fiinţă fär’ de nume,
Ce pasării dai sbor,
Ce mărilor dai spume,
Ce omului dai lume
Si apelor izvor;
Ce pui copaci pe munte,
Pe ceruri, curcubeu,
Necazuri p'a mea frunte
Ca furiile crunte,
Slăvite Dumnezeu!
1) Uet (1832),
2) Tavaras / 1830.
———M
Poezii 95
Din bolta de márire
Coboará-te p'un nor
Alini a mea simţire
De rele peste fire;
Ori voie dá-mi sá mor!
(Ed. 1832, 1842)
MIEZUL NOPŢII
Aici, paste гиіпе1), cu mândre suvenire 2)
Privesc cum orizontul se umple 3) de făclii.
Cum luna în tăcere s'arata să inspire *
Gândiri religioase ') l'ai lui Apolon fii.
Când nu mai e mişcare în lumea celor vii,
Când tot doarme'n matura, când tot e liniştire,
Desteaptá privegheazá a mea tristă gândire,
Precum o piramidă se 'nal(a în pustii. 6)
Ai mei ochi se preumbla pe dealuri, pe
(câmpie,
Al meu suflet se 'naltá pe aripi d'un foc sfânt,)
In sboru-i se ridică la poarta de vecie,
1) Ziduri (1832, 42).
2) In linişte senină (1832, 42).
3) Să umple (1842).
4) S'arată şi e plină (1832, 42).
5) De cugetări de gânduri (1832, 42).
6) Această strotă lipseşte in ediţiiie din 1832, 42; o adaugă
în ediţia din 1847, intrebuinfánd o comparaţie tuatá din strofa
a şasea a poeziei „Prieteşugul“.
7) Sfânt loc (1832, 42).
Poezii 97
Caci nicio legătură nu аге pre pământ).
Nădejdea ? mea diu lume, de moarte se pre-
[curmá ;5)
Trecu ea precum trece un fulger p'între mor, €)
S'a sters precum se sterge a vulturului urmá,
Când spintecá văzduhul in falnicul sáu sbor?).
1) Să mergem de se pune pe poarta de vecie:
„Căci grabnic străin fuge d'acest pámántesc loc“ (1832, 42).
După care stroiă vin următoarele trei, ce lipsesc din
ediţia 1832, 63.
Eu voiu d'aceastá lume să fiu in veci departe;
Nimica pentru mine ea n'are de iubit.
Tristarea'mi-e rápaos şi ea "mi-a căzut parte,
Din mâna ce vieata ghimpoa:á mi-a ursit.
Acum e miezu! noptiil. Natura toată tace !..
Asa! dar dela mine odihna a lipsit.
Eu váz cá vine ziua la cei ce dorm in pace,
Raze!ie ei pe mine tot astfel mau găsit.
Puţine sunt la număr aceste lumi de stele;
Mărimea lor e mică d'oiu vrea să socotesc,
Să tie asemănare cu chinurile mele,
Sa spui cu ce răstrişte pe urmă mă gonesc.
2) Speranţa (1863).
3) S'a dus pe duh de moarte (1832, 42),
4) S'a şters s'acea lucire ca fulgerul în nor.
O lasă, sau ca urma vulturului ce poate
Să spintice.., (1832, 42).
5) Urmează această strofă in edit. 1832, 42;
Te plâng iubită mamă! (maică, in ed. 1812). Te plâng
[o, scump părinte |
Cu lacrimile-acuma durerea-mi aromez.
Dar numele acestea, aceste nume sfinte
Răbelă o deşteaptă. o 'mpunge, o turbez,
98 Gr. M. Alexandrescu
De când pierdui părinţi-mi 1) trei ierni întregi
[trecurá,
Trei ierni, căci după?) ierne vieafa-mi socotesc,
Căci zilele-mi ca iarna de viscoloase-mi$) fură,
Copaci <) din miezul iernii ce vânturi îi ^) clátesc.
Frumoasa °) primăvară acuma se grăbeşte
La caru-i să înhame pe zefirii uşori;
Páügeste, si pe urmă-i verdeață se ivește
Si cerul se desbracă de viforoşii nori 7).
1) Din ziua întristării (1832, 42).
2) Trei ierne! După... (1842).
3) Friguroase-mi (1832, 42).
4) Copaciu (1863).
5) П (1863).
6) A patra (1832, 42),
7) In ed, 1832, 42, urmează aceste opt strofe, care în ed.
1847, 63, sunt înlocuite cu cele trei ce se găsesc în rândul 1,
in poezie.
Peste puţină vreme o tristă păsărică
Va tace să răsune cel jalnic crânguşor,
Va spune că durerea (cu toate că e mică)
Si mii de suveniruri pe dânsa o 'mpresor.
O stiul e sora Proonii ce plânge despărţirea ;
Nutura desiătează cu glasu-i piângător,
Ea face în tăcere s'asculte toată firea,
Si eu ascult.., Dar mie mi-e de dureri izvorl
Fatala lumii soartă, a altora 'пігіѕќаїе,
Acei ce nu se 'mparte de dânsa, o iubesc!
Ascult eu cu plăcere gemete, suspinare,
In relele străine petrecere găsesc.
Eu nu sunt îilomelă; dar cat singuratate !
Intocmai ca şi dânsa lumina eu urăsc,
Poezii 99
Zetirul printre frunze misterios suspină,
E limpede-orizontul sí cerul luminos;
A râurilor şoaptă... Dar unda lor e lină,
lar sufletu-mi e ?n valuri, n'am soare seninos.
Căci închinat durerii, amara mea vieafa
D'atunci e pentru mine nisip neroditor,
Ce vara îl usucă, ce iarna îl îngheață,
Pe care flori nu află sărmanul călător.
Lăsat străin în lume, lipsit de orice bine,
Văzând că nu-mi rămâne plăcere pe pământ,
Vazând zilele mele de suferințe pline,
Pun mâna p'a mea frunte şi caut un mormânt,
Lumina otrăvită de геаца strâmbătate 1
Ca dânsa, dar, în frunze, la umbră mă târăsc!
De ce glasul meu n'are alui Orfeu putere ?
Dar... ce să fac cu dânsa, căci Platon (Piuton 1832) a surzit,
Căci Cerber nu mai iartă de el apropiere,
Căci basmele acele cu veacul au pierit.
Când sufletu-mi s'absoarbe cá am, că e 'nviere ;
Când văd c'acel Eu este în veci nemuritor —
Atunci plină de raze în mine o mângâiere
Luceşte de lumină (lumine, 1832), adoarme al meu dor.
Dar când nelegiuitul îmi smulge fericirea,
Să nu ştiu de e moartea prieten sau duşman,
Atuncea văz că piere omul ca nálucirea.
Ca râul ce se pierde în veşnic ocean.
Părinţii mei odată au fost şi ei în lume!
Au fost! dar acum unde-s? Аһ, nu ştiu unde sânt!
Si ce mi-au lăsat mie ? Nimic decât un nume.
S'un trup ce se va duce ca pulberea în vânt.
100 Gr. M. Alexandrescu
Pufiná vreme înca, şi glasu-mi se va stinge,
Si inima!) d'a bate în pieptu-mi va 'nceta!
Atunci fară 'ndoiala eu soarta voiu învinge,
Și a vieţii taină în moarte voiu afla?,
(Ed. 1832, 1812, 1847, 1t63).
1) Inima-mi (1832, 42).
2) „ŞI pasurile mele la в! voiu îndrepta“, (1832, 42).
PRIETESUGUL?
Picati, lacrimi, siroaie pe coarda lirei ?) mele,
Picati! Insa plăcute ca roua de pe?) flori,
Ca raza aurorei, ce noaptea fără stele,
Gonind-o, ne arata văzduhul fără nori;
Ca glasul de prieten, ce-adánc el balsameste,
Ca visuri de nadejde la drenptii cari тог,
Ca plánsul desfátárii ce'n ochi ni s? iveste,
Când pieptul gemând scoate susoinuri de amor.
Suflati, rácorosi zefii, iubită primăvara
Impraştie-mi máhnirei ca iarna ce-o gonești,
Si fa în al meu suflet nădejdea sa rasara,
Precum rasare floarea în valea ce "nverzesti.
Venifi, cugetari veseli; fugiți suspinuri, jale,
Eu ştiu ce este omul!.., Dar nu hulesc; eu cânt!
lată ca noastre pasuri pa morții s? duc cale;
Și toate la durere supuse aici sânt.
1) In studiul d-lui Bogdan-Duică, din „Convorbiri“, 1900,
citat în lucrarea aceasta de repeţite rânduri, D-sa spune că
această poezie ar părea adresată lui Ion Ghica. E ciudat însă
că în ed. din 1863, întreagă închinată lui Ghica, poezia lip-
seşte ca şi din acea dela 1847.
2) Lirii (1842).
3) După (1832).
102 Gr. M. Alexandrescu
Urechea mea ascultă torentul ce plesneşte,
Talazul ce se sparge de malul său plângând;
Şi glasul meu le "ntreabá ca noi de pătimeşte,
Si tot are un cuget, o vorbă si un gând.
$i eu adese, singur, când moaptea domnea 'n fire,
Lipsit de mângâiere, departe de cei vii,
Vedeam că se iveşte a mea tristă gândire
Precum o piramidă se "nalfá în pustiit),
Іп mâna mea cea slabă plecam galbena-mi
(frunte,
Si trista-mi tánguire în vânt se raspándea;
Simfirea-mi o "mpietrise necazul ca un munte;
La gemetele mele Echo îmi răspundea.
Ácuma, letargie era a mea durere,
Si mă aflam de chinuri cu totul amortit;
De toate "ndestulatá era a mea vedere;
De toate eram gata să fiu eu despărţit,
Dar însă, de odată, un duh de mângâiere,
Un sunet cu dulceaţă, un glas pătrunzător
In sufletu-mi răsună, amărăciunea piere,
Căci aflu la necazuri un suflet simțitor.
Ácel'al cărui nume e scris pe cer, pe luna,
Pe soare, pe planete, pe rásárit, p'apus,
1) A se vedea nota dela strofa a doua a poeziei „Miezul
Nopţii“,
Poezii 103
In cupa vieţii noastre cu vejnica sa mână,
Nectar de îndulcire peste otrava pus. š
Ne-a dat prietesugul a fi spre mângâiere,
In ceasuri de mâhnire cu cel de foc amor...
Amorul este dulce, dar el me lasă, piere;
Pe aripile vremii plăcerile lui sbor.
Și ce rămâne ?n suflet după a lui lipsire?
Aceea ce rămâne din ziua ce-am pierdut;
Desert fără de margini, o grea nemulţumire!
Noaptea urmează zilei, gerul pe foc trecut!
Prietesugul singur e nesupus el moartei!
El e fără stricare c'al sáu începător,
Si el ne întăreşte spre înfruntarea soartei,
Ne face-amorul t) vieţii ceva suferitor.
La glasul său cel dulce, ca moaptea care cade,
Când soarele cel falnic s'aratá sus pe cer,
A mea nenorocire se curăţă si scade,
Simţirile durerii se "mprástie şi pier.
Acum prin el nădejdea în mine văd, răsare;
Si sufletu-mi s'aliná cu 'ncetul si ușor,
Ca pruncul ce-l adoarme a mumei lui cântare,
Ca pasărea ce-o trage murmurul de izvor.
1) Amorul (1812).
104 Gr, M. Alexandrescu
Slăvesc cu umilință pe veşnicul părinte,
Pe calea cea ghimpoasá eu merg neîmputând,
Si orice fel de chinuri, le sufer eu ca sfinte,
La moarte mă voiu duce ca lebăda cântând,
(Ed. 1832, 1812).
E LIZA
Spune-mi, scumpá Elizo, ce este feri irea?
Ре ce fármuri răsare, ce lor îi e plăcut?
E veche ca pamântul, împodobește firea
De mult, sau de odată cu tine s'a náscut!?
Am catat-o "n pustiuri, am calat-ot în lume
Am catat-o pe dealuri, pe munți si pe câmpii;
Am cătat-o "n deșertul echo al unui nume,
Pe valurile mării, în titluri, bogății?.
Zadarnica silinfá! Fericirea s'ascunde!
Fară folos pe urmă-i vedeam cá ostenesc;
O chemam cu "nfocare, dar nu vrea a-mi ras-
[punde:
Te intálnii, iubită, si "n ochi-ti o găsesc!
Vedeți aceste locuri, aceste stânci rápoase?
Vedeţi pământu-acesta de tot ne'ocuit?
Ei bine, aici toate mie îmi par frumoase!
Mai mult decât ori unde ai i sunt fericit,
Eliza e vieața ce toate 'nsuflefeste;
Zâmbirea-i e cerească, privirea ei Amor;
A ei?) dulce suflare, Xst aer bă'sămeşte,
Si grațiile ?ntr'însa văd o tânără sor.
1) Căutat-o'n (1863).
2) Si chiar în bogății (1882, 42).
3) A sa (1863).
106 Gr. M. Alexandrescu
Dacă ar fi pământul în vechea simplitate,
Când cea d'ntái femee în raiu s'a pomenit,
Frumoasă, 'mpodobitá cu darurile toate,
Şi nobila-i icoană în unde şi-a privit:
Negresit că Eliza, de sine încântata,
Văzându-și în fântână!) atâtea frumuseți,
Tovarăşele sale: ,Venifi, le-ar zice "ndatiá,
„In cristalul acesta, minune sa vedeți.
„Voi sunteţi prea plăcute, şi dulcea-vă privire
„Inima mea o trage, mi-e drag să vă ascult;
„Dar văd colo, în apă, un lucru peste fire,
„Un chip care vă întrece, şi-mi place şi mai
[mult !^
Până nu o văzusem, până a nu o cunoaşte,
Eram de nopţi, de zile, de toate desgustat,
Vremea 2) ce-acuma sboară, părea că se târașşte,
Anii ca o povară grozavă de purtat!
Vâtu-mi părea suflare zadarnică şi rece;
Cerul ca o câmpie de care sunt sătul;
Echo numai un sunet ce fără folos trece,
Aurora o rază privită îndestul.
Ziceam: O zi ca alta, şi tot același soare! '
In lume vedeam chinuri, pe сегцгі vedeam nori,
1) Fontână (1863),
2) Timpul (1863),
Poezii 107
Le privesc cu Eliza: totul schimbat îmi pare,
Cerul este cu stele, câmpiile cu flori.
Aurora, o nimfă de soare prea iubită,
Se deşteaptă, ș'în aer alunecă zâmbind,
De cele dintâi ceasuri 1), d'ai săi fii ocolita,
La soare ce-o urmează cu dragoste privind.
Zefirul, o ființă de bine facátoare,
Care către cer duce suspinuri omenești:
Echo, o zeitate la chinuri simtitoare,
Ce repetează glasul acelei ce slávesti.
Când tăcerea Elizei îmi spune-a ei iubire,
Când mâna ei mă strânge, când ochii-i îmi
[vorbesc;
Când lângă ea uit lumea si nu mai am simtire
Decát pentru minutul ín care o privesc.
Zic; ,,Vieafa este scurtă 2) şi fericirea trece;
„Spun că plăcerea stinge făclia lui Amor:
„Dacă iubirea noastră’) e s'aibă sfârşit rece,
„De ce ^n minutu-acesta 4), de ce acum пи тог?“
1) Ore (1863),
2) E scurtá (1812).
3) Dacă ş'astă! simtire (1842).
4) Minutul ista (1842),
AŞTEPTAREA
„Acesta este ceasul..!) sau cel puțin sosește,
Dar ea unde să fie? De ce nu se veste?
Minuturi fericite sunt ovare de pierdut?
Foarte putine omul in vieafa lui are!
Se auzi un sunet... Să ascult.. mi se раге:..
Nu e nimic; o frunză în vale a căzut,
„Noaptea, în aste locuri, mare de loc tacere;
Totul se mișca, umblă, dar toate sunt parere;
Vântul, umbra má 'ngalá, când cred a o vedea,
Luna aci s'aratá, aci iar se ascunde:
Abia câte odată ?ntunericul? pătrunde,
$i norii înainte-i se рип ca o perdea.
Poate că și ea are o tainică "ntálnire,
Poate că stăpânită de-asemenea simtire
Păşeşte 'nvăiuită în umbra unui nor,
Chiar în acele sfere, care au ceresc nume;
Poate-amorul domnește ca aerul în lume;
Cu ce drept omul singur să fie simțitor?
„Nu ştiu, dar la atâtea rele nesuferite,
Ce asuprá-mi adese se par a fi unite,
Singur amorul este izvoiul fericit,
Ce fără încetare m'adapá cu uitare,
1) Aceasta este ora (1863).
2) intunericul (1863).
Poezii 109
Ca undele vestite fântânii!) de mirare,
Prin care morții uită cá ?n lume au tráit?i. '
Zile nepretuite ale copilărie,
Tovaraşi ai vieţii şi fii ai bucuriei!
De mi-ar fi iertat astazi a '"ncepe sa tráies.,
„Câte mi-a dat amorul, minuturi, ceasuri 5) buie.
La un loc adunate, cu voi să se 'mpreune,
Si din toate o scurta vieata sa 'ntocmesc!
1) Fontânii (1863).
2) In ed. din 1842, după această strofă, vin următoarele
trei, ce lipsesc în ed, 1847, 63.
„Inima mea întrînsul nouă puteri gâseşte,
De-aşa despreţuire curajul umileste :
Poate fără aceasta şal meu ar fi slăbit.
N'am văzut nedreptatea de drepturi întărită,
Cu cuvântul puterii asupra mea pornită;
Si însuşi negtiinta destul nu m'a găsit?
„Ісі proasta târitoare stă c'o frunte semeaţă ;
Colo ipocrizia de două fe(i măreaţă,
Sub mască de prieten, ce cearc'a mă prăda;
Dincoaci îndemnui firii trece de vină mare;
De ce vântul ce suflă, şi paserea ce sboară ?
Si cine i-a dat voie pe 'n frunze a cânta ?
Dă mg mă împinge zadarnica-mi pornire ?
Ori a ugetare sl oricare gândire
Izvor e pentru mine de mari nemulțumiri.
Inima mea e tocmai ca acele ruinuri,
Prin care nu poţi trece făr'a gândi la chinuri,
La oameni, la căderea trecutei străluciri,
3) Ore (1863),
110 Gr. M. Alexandrescu
„MPaş duce unde sboară atâtea rándunele,!)
Când viscolul începe, când vine vremile rele;
Pe pasur'le verdeţii ca ele m'as ivi.
Din loc in loc aş trece în climele străine,
Unde sunt alte stele si ceruri mai senine,
Dar iarăşi m'as întoarce când firea ar zâmbi.
„Sătul de mari nimicuri ce nu dau fericirea,
Cătând în vieafá pacea, şi ?n pace mulfumirea,
Ca râul fără nume as trece nestiut.
Ori cát de mic e templul, dar tot îl locuieşte
Acela ce pământul si cerul stăpânește:
Numai pentru-a lui slavă și omul sa nascut!
„Nădajduiesc într'însul; el poate să-mi arate.
Un drum fără primejdii, cărări nesemănate
De asupriri nedrepte, de curse viclenesti.
Din frunza "ntunecatá а pădurii vecine
Se întinde o umbră... Cineva parcă vine...
Părere ?nşelătoare s'acum mă amăgești?
„Dar nu! Văd о ființă... spre mine ?na-
[inteazá...
Să m'arát.. De vederea-mi ea nu se spăimân-
[tează.
1) Rândurele (1842). Rondurele (1836).
Poezii 111
Un străin pe aicea sfială ar avea.
Ea păşeşte, ia seama... o aud că sopteste,
Negreşit, e femee... Ce zice? Mă numeşte!
Pieptul, inima-mi bate. Aceasta este ea.
(Ed. 1842, 1847, 1863),
ÎNTOARCEREA
Sărutare! Locuri triste ce plângând am parasit
Si pe care cu placere acum iaraşi v'am gasit; ,
Sarutare copaci tineri, ce prin grija mea
[cresteati,
Ce în vârsta mea de aur cu verzi frunze ma
[umbreati!
La a mea tristă plecare v'am lasat ingálbeniti,
Si acum vă aflu iarăși frageli, tineri, înfloriți.
Tânar 1) eram Aurora, ca zefirul de ușor,
Când subt voi cu mieluşeii ma jucam încetişor.
Pe voi înca vá 'noeste primavara s'un izvor;
lar a mea vieafa trece! Ale mele zile sbor!
Acum grijile, máhnirea, îni gatesc al meu
[mormânt;
Eu voiu pierde, fară vreme, minte, vieața şi
cuvânt;
Eu voiu însoți farána trupului meu trecător,
Cu tárána unui tată cărui vieața sunt dator.
(Ed. 1832, 1812),
1) Táner (1842).
INIMA MEA E TRISTA
Inima-mi e "ntristata
$1 п lacrimi înecata,
La fericiri trecute gânleste in zadar!
Plăcere, mulțumire,
Vieaţă, fericire,
Le-am gustat. A lor lipsă acum o simt amar.
Acele dulci suspinuri,
Cum se schimbá'n! chinuri,
Si pucuria noastrá in otrávit venin!
Cât rău dup! atât bine!
Așa furtuna vine
Când soarele zâmbeşte, când cerul e senin.
Adio! mam cuvinte,
Să-ţi arát tot ce simte,
In astfel de minuturi, mâhnit sufletul meu,
E o durere mare,
Si suferinți $), pe сагс
A le simți pociu numai, a le descii mi-e greu.
A! cât de mult amară
Vieata o să-mi pară!
1) Schimbă în (1863).
3) Si sint simtiri (1838, 42).
114 Gr. M. Alexandrescu
Mimuturile veacuri!) o să le socotesc,
A oricărei zi rază,
Noui lacrimi o să vază
Când pe străine ţărmuri străin о să trăiesc!
Spune-mi însa, iubită,
Când inima-ti lipsita
D'un credincios prieten cu el nu va mai fi,
Vei putea uita toate,
Plăcerile gustate?
Simfirea se va stinge, si nu-l vei mai dori?
Aceastá lege-obsteascá
Se cade să "ngrozeascá
Amorul, care vremea atâta l-a "ntarit?
In ce loc, pe ce cale,
Cálcánd pasur'le tale,
Vei avea drept a zice: „Aici nu m'a iubit?”
Durerea cea mai mare
Nu poate să omoare:
Pa mea, care-a 'ntrecut-o? Dar tot nu pot sa mor!
Al de-i mai tine minte
Atâtea juráminte,
Imi vei mai pástra, poate, o urmá de amor!
1) Secoli, (1863).
Poezii 115
Când, seara, tu vei merge!)
Pe câmpuri, a culege 2)
Flori tinere ca tine,9) s'acoperi fruntea ta,
Dacă dim întâmplare
Vei nemeri o floare
Ce poartă un scump nume, ce-i zic: , Nu má
luita“.
Atunci, atunci gândește
De mine cá-fi vorbeşte,
Asta-mi este nădejdea 4), şi d'asta mai trăiesc,
Eu tot cred cá e "n fire
Acea compătimire,
Ce inimile leagă cu lanţul sufletesc.
(Ed. 1838, 1842, 1847, 1863).
1) Te vei duce (1832, 42).
2) A aduce (1848, 42).
3) Flori tinere ca $i tine (1893).
4) Speranta (1863).
TE MAI VĂZUI ODATĂ
Te mai văzui odată, ființă de iubire,
O înger! ce slavuse!
Si ceasurile repezi, şi scumpa ta zâmbire,
Cu suflet, cu vieata sunt gata sa platesc.
In valurile-acelea de lume încântata,
In care ne-am gasit,
In vesele cadrile, în sila luminata,.
Stam singur si mâhnit,
Placerea, frumuseţea, podoabe fe'urite,
Tot era în zadar;
Ele nu pot sa "nvie simturile-amorfite
D'al patimii amar.
Bucuria ce п preajmá-mi trecea cu repejune,
Trist, rece ma gasea,
Si mă gândeam la vremea °), care în veci n'apune
In pomenirea? mea.
Atunci intragi* ! D'odată. de pe a mea vedere
Se ridicá un nor; `
Te presimfii; îmi spuse a ta apropiere,
Un aer de amor.
1) Angel (1863).
2) Timpul (1863).
3) Suvenirea (1863).
4) Dar tu înt'aşi (1842).
Poezii 117
Zambila primaverii asa еа ne împarte.
Desfătător miros.
Așa dulcele-i suflet se simte de departe.
In aer răcoros.
Si inimile noastre, si ochii se ?ntâlnira;
Simfii ce pătimeşti;
Un zâmbet trist mi-o spuse: cu tine imi zâmbiră
Puterile ceresti!
Мали! pieptul tau tânăr batánd de turburare,
Subt valul ce salta;
Te privii in tacere; cunoscusi a mea stare,
Vazusgi puterea ta.
Dar cum se strecurara delirul, fericirea.
Ce iute au trecut!
Jalusa d'al meu bine, fácu nenorocirea
Un semn, si te-am pierdut!
Multe rele d'atuncea am suferit, iubita!
Multe am pătimit!
Soarta mea credincioasă la urai ne'mblánzita
Din sboru-i s'a oprit.
Viitorul, in ochi-mi își pierde nălucirea;
Toate ma obosesc;
118 Gr. M. Alexandrescu
Tu îmi erai nădejdea), tu-mi insuflai?) gån-
[direa,
Tu fáceai să trăiesc,
Roua buzelor tale sufletul rácoreste,
Dă vieatá?) si plăceri:
Sub umedele-fi gene e un foc ce topeşte
Tot felul de dureri.
Dar departe de tine, ce pot să-mi folosească €)
Lumea gale ei bunuri, si ori ce aş avea?
Pustiul unui suflet ştiu ele să 'mplineasca?
Pot s'aducá trecutul, pot face-a te vedea?
1) Speranţa (1863).
2) Inspira (1863),
3) E vieaţă (1842).
4, In edit. din 1842, această strofă e schimbată, şi e ur-
mată de alte patru ce lipsesc din ed, 1847, 63.
Dar depărtat de tine, sunt rătăcit în lume;
De sgomot mă ascunz:
Dacă inima-mi bate, e numni in al tău nume,
Ori unde il auz.
De 'ntâlnesc o dumbravă, vâlcele răcoroase,
Un delişor tăcut,
Le privesc cu durere, zic mi-ar părea frumoase
Dacă aş fi cu dânsa, dacă i-ar fi plăcut.
Toate-mi vorbesc de tinel Chipul tău mi s'arat&
In noapte şi în zi;
Parcă toată natura sar crede 'ndatorată,
De tine a-mi vorbi,
Poezii 119
Pot să întoarcă timpul şi ceasurile!) sfinte
Care sunt al tău dar,
Ca să mai vărs odată o lacrimă fierbinte
Pal inimii-ţi altar?
(Ed. 1842, 1847, 1863).
Am iubit cinstea, slava; putere, bogăţie,
Mărirea am dorit:
Dar numai pentru tine, ca să le inchin tie,
Să Hi mândră odată pentrucă m'ai iubit,
Acum, mărirea, slava, ce pot să folosească,
Dacă chiar le-aş avea ?
Pustiul unui suflet ştiu ele să'mplinească ?
Pot s'aducá trecutul, pot face-a te vedea?
Aceste din urmă două versuri sunt întrebuințate, după
cum se vede, în strofa penultimă, din edit. 1847, luată de
bază în această lucrare,
1) Şacele ore sfinte (1863).
DE CE SUSPIN!))
Si cum pociu a-ţi răspunde?
De ce m'ai întrebat?
Eu ştiu Cam suspinat,
Dar taina mea e trista și va a se „scunde.
Să zic că eşti frumoasă
Ca visul de amor,
Că pasul tău ușor
Abia se insemneazá pe iarba "mládioasá;
Ca chiar privighetoarea
Te crede trandafir;
Ca dulcele zefir
Saruta cu plăcere o frunte graţoasă;
Că florile grădinii
Cu pisma te privesc,
Si "n chipu-ti se unesc,
Cu gratie cerească, garoafele si crinii.
Sa zic c'acestea toate
Mă fac să patimesc,
Să-ţi spui cá te slăvesc,
Că ochii-fi imi insuflá suspinuri în ocate,
1) „De ce suspini“, Ed. 1863.
Poezii 121
C'adánca mea iubire..
Dar nu voiu să-ți descriu
Amorul meu cel viu;
Las inima să-ți spuie a mea nenorocire 1).
(Ed. 1812, 1847, 1863.
1) In Ed. din 1842.
Ar îi o mulțumire,
Dar nu pociu izbuti.
Simţirea-mi а descri!
Voiu inima să-ți spuie a mea nenorocire.
MÂNGĂIEREA
UNEI TINERE 1) FEMEI?)
De се urásti vieaţa, tu, fiica armoniei?
De ce dintr'al tău suflet nădejdea $) ai gonit?
Care dureri ascunse, vrăjmaşe bucuriei,
A vârstei nálucire si visuri fi-au răpit?
Tu n'ai deșertat cupa ce este încă plină,
Tu nu ştii de-ti păstrează otravă sau nectar,
Dar plángi! Zefirul astfel 4) fără cuvânt suspină;
Toată lacrima "n ochii-fi e un mărgăritar.
|
Eu nu voit să adaog a ta melancolie,
Să-ţi zugrăvesc icoana durerii omeneşti,
Să desfăşor în ochii-mi a mea copilărie,
Ca osândă de moarte în care să citeşti;
Să-ţi arăt împrejuru-mi un larg cerc de mor-
[minte,
In care dorm frați, rude, părinți ce m'au iubit;
Să vezi ce e durerea, să vezi d'aveam cuvinte,
Când chiar de provedintá mevránd m'am îndoit.
1) June (1863),
2) Cu următorul „motto“ în ed, din 1842.
Epoha tinereţii,
E timp de fericire,
ŞI zilele verdetii
A anului zàmbire.
3) Speranţa (1863).
4) Aşa zefirul (1842).
Poezii 123
Să vezi apoi în lume cumplita răutate
Otrăvindu-mi ani, zile, chiar umbre de plăceri;
Să vezi... Ah! atunci numai, atunci ai vedea
[poate
Câte un singur suflet cuprinde 'n el dureri!
Lumea mă crede vesel, dar astă veselie
Nu spune-a mea gândire, nu m'arată cum sânt!
E haină de podoabă, mască de bucurie,
Si máhnirea mi-e numai al inimii ve:mânt.
Dacă nu după zile, ci dupa suferințe
Ni s'ar socoti vârsta, știi, mare Dumnezeu, —
Pentru cari ani, veacuri!) şi lume şi ființe
Nu sunt nimic, — ştii singur câți ani ag avea eu!
A mea credință însă mu este încă moartă,
Mángáietor tovarăș, ea nu m'a părăsit;
In umbră îmi deschide a veşniciei poartă,
Si negura mâhnirii ades! mi-a risipit.
Dar tu, cărei nădejdea 2) s'arată auriti,
Tu cărei viitorul pástreaza nă.uciri;
Când tânăra ta vârstă zámbeste ínfloriá
Când nu ai nicio coardă a inimii izbită
De viscolele lumii şi de nenorociri;
1) Secoli (1863).
2) Speranţa (1863).
124 Gr, M. Alexandrescu
Máhgáie-te copila, si sinte mulfumirea
Care o ?"nsuflà daruri ce firea fi le-a dat.
Eu, când te-ascult, uit toate, uit cniar neno-
[rocirea ;
Ma aflu ?n alta lume, uimit şi încântat.
Subt degetele tale, în sune e-argintoase
Clavirul când răsună când dulce preludezi,
Destepti ín al meu suflet acorduri fioroase,
A patimilor stinse cenușă învizzi
Talentul, frumusețea, adesea pătimeșt:;
De soarta cea obsteasca!) si tu poa'e sa fii
Dar vezi dreapta natură cum te despaguvește:
Glasu-ţi este esența сегеѕііі melodi.
Desavârşitul bine nu-l poate-avea pământul.
Ce mari fáraa talazuri, ce inimi făra chin?
Omul este o taina care-o stie momántul,
Femeia e un înger, vieata-i un suspin.
1) Comună (1863).
MULTUMIREA
Z... ÎN VÂRSTĂ DE UN AN?)
Aşa! îmi trimiți daruri, iubita copilitá;
Abia esti de o palma si vrei să te 'slávesc!
De ochii tai albaştri, de mica ta gurifá,
In limba armoniei ili place să-ți vorbesc?
Eu nu ştiu ce aş face d'ai fi mai maricică
Eu nu știu ce aş zice, nici cum te-as fi cântat,
Dar ştiu cu "ncredinfare, c'as cere fără frică
Drept plata ostenelii, un dulce sărutat.
Acum încă, adio dorinfi amăgiloare!
Cu astfel de moneda eu n'o să fiu plătit;
Când tu pe scena lumii vei fi, vesela floare,
De ani, dureri, de patimi mă vei găsi slăbit,
Parcă te văd, frumoasă, de fluturi ocolită,
Sburdalnicei lor trupe cu grație zâmbind;
Cununa modestiei pe frunte.fi împletită,
A inimilor tineri slăvire priimind,
Ştiu bine cal meu suflet e sfánt?), nu 'mbá-
[trâneşte,
Ca as putea s'atuncea sa-ţi spui cá te iubesc;
1) Inchinată fetiţei Voinescului 17, mai târziu contesa de
Rochemonteux. (Vezi: ,Scrisearea" lui Ion Ghica).
2) Sânt (1863),
126 Gr. M. Alexandrescu
Dar tristă rolă joacă un sfânt care trăiește
In niște vechi ruine ce-abia se sprijinesc.
A! cel puțin, copilá, atunci adu-'i aminte,
Că 'n leagánu-[i adesea te-am binecuvântat;
Ascultă cu răbdare trezitele-mi cuvinte,
Zâmbeşte-mi câteodată, s'oiu fi îndestulat.
lar dacă vreun tânărt), în dreapta-i jalusie,
Se va mira d'atáta nemeritat favor,
71-1: ästa?) mă cunoaşte din mica mea pruncie,
La tot ce simț, ce-mi place, s'arata simțitor,
A fost în casa noastră, la orice întâmplare,
Mă mângâia adesea, îl știu de când trăiesc;
Cu tată-meu odată el deserta pahare,
De mult au fost prieteni şi încă se iubesc.
(Ed, 1842, 1847, 1863).
1) June (1863).
2) Ista (1842).
N I N AJ
După atâta cochetărie
Si nccredintá si viclenie,
Insfársit, Nino, simt cá traiesc,
Inima-mi astăzi e izbăvită
D'acea sclavie nesuferitá,
Mai mult asuprámi "nu m'amágesc.
S'a stins în mine flacăra toată:
Supt o mânie neadevărată
Mai mult amorul nu e ascuns,
Dacă in lipsa-ti esti pomenita,
Sau înainte-mi de esti slăvita,
De turburare nu sunt pátruns.
Eu dorm în pace făra de tine;
Când deschid ochii, când ziua vine
Nu esti dorinfa-mi cea mai dintâi,
Nu-mi mai insufli micio gândire;
Fără plăcere, făra mâhnire
Te las, te 'ntámpin, mă duc când vii.
Nici ale mele lacrimi trecute,
Nici suvenire dulci și placute,
Nu pot a face să te doresc.
Cât mi-esti de scumpă poti vedea bino;
1) Tipărită mai întâi m ,Foaea pentru minte“ la 23
Mai 1845.
128
Gr. M. Alexandrescu
Fară de pismă, acum de tine
Chiar cu rivalu-mi pot sa vorbesc,
Fii cât de máudrá, fii ne'mpăcată
А ta mândrie e mne'nsunnatà
Ca si blándefea ce ai avea,
Nu-mi zic nimica vorbele tale,
Si nici chiar ochi-fi nu mai au cale
Ca sa pătrundă ?n inima mea.
La al tău zâmbet, Pa ta mânie,
A mea máhnire sau bucurie
Nu pot nici creste, nici a slabi.
Cránguri stufoase, jesteri tacute,
Fară de tine îmi sunt plăcute
Si iar cu tine pot a nu-mi fi.
Tu-mi pari frumoasă ca ş'altadata,
Dar mai mult nu esti Nina ce odata
Desăvârşita eu o vedeam.
Dreapta gândire, ce târziu vine,
Azi mă învață şi văd în tine
Greşeli ce grafii atunci numeam,
Când sdrobii lanţul robiei mele,
Doamne! ce lupte, ce chinuri grele!
In mâna morții credeam a fi,
Dar în nevoie, când omul are
Curaj statornic, pentru scăpare
Ce rău nu poate a suferi?
Poezii * 129
Aşa, din cursa primejdioasă,
O pă ărică simplă friroasă
Prilej să scape cânl a găsit,
Pierzându-şi реле, 11 măsuri bune
Si "nvatatura de "nţelepciune
Sá se ferească de cea pătit.
Tu crezi ca poate tot te sláveste
Acela care înca vorbeşte
De nişte chinuri ce a cercat;
Dar însă astfel, scănând din mare
Corabierul, fara "ncetare
Spune "n ce valuri el s'a aflat.
Acel razboinic ce biruieste,
Dupa izbândă ne povestește
Prin ce primejdii el a trecut;
Si robul sloboi!) după robie
La toți arată cu bucurie
Lanţul în care ani a zăcut.
Hi arăt starea-mi fara s iala:
Vorbele mele mau in loiala,
Că sunt zadarn'c sa nu gândești;
Si orice-ai zi.e, făr' o ebire,
De loc nu-mi pasa n'am mulțumire
Să ştiu de mine ce fel vorbesti. '
1) Liber (1863),
130
Gr. M, Alexandrescu
Nici frumusefea-[i prea lăudată
Nici viclenia-ti n'or găsi 'ndatá
Amorez astfel cum má Ííálesc.
Te pierd, dar soarta rea nu îmi pare,
Căci eu o altă înșelătoare
Mai cu lesnire pot să găsesc.
(imitație). (Ed. 18:7, 1863).
CÂINELE SOLDATULUI !)
Rănit în războaie, soldatul căzuse,
Sín puţine zile chinuit muri,
Departe do mumă care îl crescuse
Si care-l iubi!
Sărman, fără rude, ре ţărmuri străine,
N'avea mici prieteni, miciun ajutor;
Nu era ființă care să suspine
Pentr'un trecator!
1) Tipărită întâiaşi dată, şi iscălită cu numele întreg al
autorului în „România“ No, 74, 28 Mart. 1838.
Această poezie e imitată după „Le chien de Louvre“
a lui Casimir Delavigne, dar poetul român a izbutit să £>
ridice cu mult de-asupra modelului ce şi-a luat,
„Cânele soldatului“ a fost tradusă în limba franceză si
publicată sub titlul „Le chien du veteran“ în ,Spicuitorvl
Moldo-Român“, a lui Asaki, în fasciculele pe lIanuar-Fc-
bruarie 1841, pag. 81. Traducerea e iscălită A. V. (V. Alec.
sandri?) şi-i apărută cu următoarea notă, pe care o dám
aci tradusă: „Această traducere, în versuri, a unei bucăţi d2
poezie moldo-române, plină de simtire, va îi, fără îndoi'lă,
bine primită de către cititorii revistei“,
Iată şi cea dintâi strofá, din traducerea franceză:
Tombé percé de coups, vieux débris de la guerre,
Trois jours aprés de douleurs consumâ;
Le Véteran mourrait loin de sa mére.
Loin du coeur qui l'avait aimé.
— Această poezie s'a tipărit si în „Spitalul Amorului*
a lui Anton Pann (pag. 79) — 1850, cu foarte multe greşeli,
132
Gr. M. Alexandrescu
Singurul tovaiág de nerorocire,
Singura-i avere, un câine iubii, ,
Ședea lângă dânsul, si "n mare mâhnire
Părea adâncit.
Acum tot е рга pentru ingropare,
Acum ridic trupul pe mâni de solda'i
Cinste hotárita acelora cae
Mor pentru "mrárefi.
In fruntea paiadei сі nele porneşte,
Din ochii lui picá lacrimi pe pamánt.
Ca un iubit írate, el îl însoţeşte
Până la mormânt.
Aci se opiește, aci se așază,
Nimic mu îl face a se depărta;
Asteap'á să-l strige, crede c'o să-l vază,
Când s'o deștepta!
Câte-odată cearcă piatra s'o ridice,
Câte-odată lata аир’ un calăor;
Cuprins de durere: „Vino, parc'ar zice,
Să-mi dai ajutor“.
Apoi, când străinul, de milă, voiește
A-l trage!) d'o parte și hrană a-i da,
El îşi pleacă capul, în pământ priveşte,
Și nimica nu va!
1) А-1 duce, (1863).
Poezii 133
De două ori noaptea cu umbrele sale
Emisferul nostru l-a învătuit,
Şi sarmanul câine din locul de jale
A fost nelipsit!
Dar în dimineața acea viitoare,
Pe când se deşteaptă omul muncitor,
Zăcea lângă groapă mort de întristare,
Câinele Azor!
( Imitafie). (Ed. 1838, 1842, 1817, 1863).
A D ! 0)
LA TÂRGOVIŞTE
Culcat paste ruine?), subt care adâncită
i; slava strámogeascá?) şi umbra de eroi,
jn linişte, tăcere, văd lumea adormită
Ce ийй п vremeat) nopţii necazuri si nevoi.
Dar cine se aude? Si ce este ust sunet?
Ce oameni, sau ce armii și ce repede pas?
Pământul îl clateşte razboinicescul tunet;
^gomot de taberi, soapte, trece, vâjie-un glas...
` , . . . . . . . . . . . . . .
Dw unde sunt acestea? S'au dus! Au fost
[pšrere!
Ссі armele, vitejii, si toate au tăcut,
Aşa, orice mărire nimicnicita piere!
A noastră, a Palmirei $'а Romei a trecut
si pe ţărâna-aceea, de care-odinioara
Se spăimântau tiranii, de frica trenurând,
^i nopții tâlhar vine, pasáii cobe5) sboara,
Pe monumente) trece păstorul шегата.
1) Numai „Adio“ în 1832—42 Ed. 1832, 42.
«) Ruinuri (1832, 42).
3) Gloria străbună (1863).
4) Timpul (1863).
5) Cobe păsări (1832, 42).
6) Monumenturi (1832, 42).
Poezii 135
Mă scol; mă mut d'aicea, duc pasurile mele,
Ce pipăie cararea, în fundul unui cráng;
Și las aste morminte cu suveniruri!) grele,
Pe care nu am lacrimi destule ca să pláng. '
Aicea am nădejde?) să aflu mulțumire:
Eu voiu să aud unda şi cerul să-l privesc,
Să văd а Aurorei mult veselă zâmbire,
Razele dimineţii ce norii aureic.
Aci stejari cu fală la cer?) se îndreptează,
Nălțând <) ale lor ramuri spre sfintele 5) câmpii,
Aci plopii cu frunza o vale "ncoroneazá? ;
Acolo se văd dealuri, s'aici salbatici vii.
Din coasta astor) stânce, din vârful ăstui
[munte,
De unde își apucă vulturul al sau sbor,
А nopții stea revarsă lumina p'a mea frunte,
Si razele ei calde$ ре limpede izvor.
Aici zefirul vesel prin frunze 'ncet su.piná;
Aicea orizontul e dulce, luminos;
1) Suvenire (1863),
2) Speranţă (1863).
3) Aci stejari cu falá se 'nalt, se îndreptează (1868).
4) Urcánd (1863).
5) Spre azurile cámpii, (1868).
6) Incoronează (1863).
7) Din coasta acestor (1863).
8) Si raza-i se reflectă... (1868).
136 Gr. M. Alexandrescu
Aici aceste 1) râuri... Dar unda lor e lina
lar 2) sufletu-mi e ?n valuri, nam soare seni o,
Din sânul maicii mele, născut în griji, necazuri °),
Restriştea mi-a fost leagăn, cu lacrimi mfam
(hrani;
Ca ale marii repezi si groaznice ta azuri,
De vântul relei soarte spre stânci am fost gonit.
Acuma, pretutindeni întorc a mea vedere;
Dar ochii-mi mulțumire de loc nu întâlnesc,
Căci nimenea nu simte cumplita mea duiere,
Si oamenii pe mine trecând mă ocolesc.
Aşa! aşa! iubite, s'a dus scumpul meu bine!
Văzând ca nu-mi rămâne placere pe pământ.
Văzând ca pentru mine s'au dus zilele line,
Pun mâna p'a mea frunte, și caut un mormânt
1) Aice este (1842),
2) Dar, (1812).
3) De aici publicată şi in „Spitalul Amorului" a lui
Anton. Рапп (pag. 821—1850). Reprodusá sub altă formă — din
fiecare strofă alcătuite două, cu fiecare emisth drept un
vers — această parte a poeziei a fost foarte populară, şi se
cântă pe o meiodie tărăgănată, din psaltichie, care mai
târziu, luând tempo de marş, a trecut prin imprumut, la
marşul lui Mureşeanu, „Deşteaptă-te Române“. Fostul Mi-
tropolit a! Moldovei şi Sucevei, losii Naniescu, îl avea scris
acest cântec chiar de mâna lui Anton Рапп; 1-1 scrisese la
Buzău, în Septembrie 1839. (Vezi „Arhiva“, din laşi, An. 1895;
VI. 1895; pag. 223; „Aria lui Deşteaptă-te Române“ de
G. Muzicescu.
Poezii 137
Din zilele trecute, din vechea fericire,
Din veacul meu! de aur, din sfântul lor amor,
Idei au rămas numai, precum o nă ucire
Rüináne dimineaţa din visuri care sbor.
Aşa, fără "ndoialá, amara mea vieatá
D'acum e pentru mine misip?) meroditor,
Ce vara îl usucă si iarna îl înghiață.
Si nicio floare waflă sărmanul călător.
Dar însă suvenirul ființelor iubite
Va fi la al meu suflet în veci’) înfățișat;
Ca frunzele aduse de vijelii pornite
La vechea lor tulpină ce-odată lea purtat.
Din visurile voastre, nádejdi*) amagi!oare,
Acum peste masura ma văd îndestulat;
Fugifi zadarnici zile, ce griji omoritoare
Pe tânăra mea frunte) curând ați adunat.
Când toamna se arată al iernii rece soare,
Copacii plini de jale pierd frunza, se usuc;
Aşa nenorocirea uscând a vârsti-mi floare,
Zic lumii un adio, iau lira și mă duc.
(Ed. 1832, 1842, 1863).
1) Din vârsta mea, (1863),
2) Nesip (1863).
`3) Etern (1863).
4) Speranţe (1863).
5) Vârstă (1863).
6) Copaci fără slavă las frunză, sa usuc (1842).
NOAPTEA SFÂNTULUI BOTEZ *)
Este oara miez de noapte,
Oara tainicilor soapte,
Oara tainicului vis.
Voi, Români, ce-aveli credință
Exprimaţi orice doiir tá
Acum tot e cu putinţă
Acum cerul e deschis,
Creatoru-acum veghe: ză,
Isus mâne se botea, &
Eu din parte-mi rog fierbinte
Pe acel A-tot-pi t nte,
Eu îl rog şi îl implor
Ca să scape astă tară:
De intriga din afa'ă,
D'umilinţă, de ocară
Si de orice-apăsător;
De contracte "'ngrozitoare,
Credite straordinare,
Ce tezauru-au secat,
De concesii medicale,
De comploturi infernale,
Ce ne sunt ades fatale,
Сапа Ministru-a orconat;
1) Publicată pentru intâia oară în ed. Socec 1893, „după
manuscrisul original",
Poezii
Și abuzul de putere
Ce de 'mprejuiări se «eie.
Eu voiesc realizare
Dorinţei celei mai mare
Ce fara a exprimat,
Dorinţă prin care toate
Intrigile sunt curmate,
Speranțele 'ncurajate,
Spionajul rusinat.
SÉ nu mai vedem tiădare,
Nedreptate, ar ăsare,
Răii pe cei buri că'când,
Și trândava moliciune
Și plăcerile nebune,
Care ne aduc ruşine,
Orice merit insultánd.
Să piară favorilismul,
Să se schimbe egoismul
In simfimánt b!ánd, divin;
S'avem o dreapă balanţă,
S'avem strâncă alianţă,
Care inimile ?nalţă,
Cu tot poporul creștn.
Voiu ca Tara Românească
Să poata să se fălească
Cu cei ce-o reprezcntez;
Si ca legile votate,
140
(După manuscrisul original) ( Ed.
Gr. M. Alexandrescu
Ca legile confirmate,
Sá nu mai fie călcaie
De cei ce le prezentez
Voiu ca nifia română,
Când a lua stindaru 'n má à
Pentru drepturile ei,
Sá aibá ajutatoare
Crucea cea strălucitoare,
Crucea cea biruitoare,
Să ajute, frații mei.
Rog pe cel ce se botează
Şi credința înviază
In tot neamul omenesc,
Să facă să fim mai bine,
S'avem zile mai senine,
Тага să nu mai suspine
In anii ce urmăresc.
1893).
VIEATA CÂMPENEASCĂ
D. Vornicului Gr. Cantacuzino
Aşa, natura îmi place,
O simt, nu te amáasesti,
Si cu multumire-as face
Descrierea ce dorești 1).
Dar florile și verdeata,
Apusul de dimineaţă,
Și fluierul cámpenesc,
Cu patimi, cu chinuri grele
Cu starea inimii mele,
Nici cum nu se potrivesc.
Departe d'acele locuri,
Ce poate m'ar fi 'nsuflat,
De ţărăreştile jocuri,
Ce-adesea m'au încântat;
Cuprins de nemulțumire
De grijă şi de mâlnire,
De soarta mea ocolit,
1) In ed. 1847, 63, aceste patru versuri sunt schimbate; le
dâm pe cele din ed. 1842 — după cum facem şi cu întreaga
poezie — fiind mai caracteristice, Se pare că această poezie
i sa cerut oare cum lui Alexandrescu, lată cum începe „scri-
soarea in ed. 1847, 62.
Aşa, simpla vietuire
Eu ştiu să o preţuiesc
Şi de acea fericire
Voiu bucuros să-ţi vorbesc,
142
Gr. M. Alexandreseu
In rele ce mă "mpresoará
Ce gânduri, idei omoară,
Duhul 1) isi pierde puterea;
E greu să descrii plăcerea,
Când sufletul e mâhnit.
Cu toate-aceste, dorința,
Pofta de a-ți mulțumi,
Pentru zilele plăcute,
La câmpul tău petrecute,
Mă fac să-mi puiu silinfa,
Locul acel a descri ?.
Mácar ín vorbele mele,
Să pot să găsesc văpsele,
Să ştiu să "ntrebuintez
Colorele osebite,
Tonurile felurite,
Care stilu "mnsufletez;
S'arát atâta simtire,
Câtă simțeam mulțumire,
Când dulcea serii răcoare
In preajmă-mi se întindea,
Si patimi sfâșiitoare,
1) Spiritul (1863),
2) In Edit. din 1847, 65:
Însă a mea mulţumire
Pentru a ta găzduire
Eu tot nu o pociu uita.
Si cât va sta prin putință
Voiu pune a mea silință
Adevăr a imita.
Poezii 143
Ca aburi din lac, de mare,
Deșertul mi le-absorbea.
Cuprinsul unde, cu tine,
Firea о am prețuit,
Si plăcerile senine 1)
Zilele mi-au îndulcit,
Este un câmp lat, ce are
De vechi și firesti hotare
Un mal către răsărit,
lar către apus o apă,
Ce saduri, grădini adapă,
Ce udă țărmul setos,
Sin ramuri multe 'mpártita
Curge mândră, liniştită,
Pe patu-i cel nisipos.
Casa, ро muche clădită,
E lucru cu osebire,
Singurá câmpul domnind,
De umbră meocolită,
O vezi în aer albind,
Ca e d'o arhitectură
Capodoperá in natura
De loc mu mi-ar părea greu;
Insă această minciună,
Deși îndestul de bună
1) In Edit 1847, 63.
Cuprinsul unde odată
Impreun'am vietuit,
Si plăcere adevărată,
144 Gr. M. Alexandrescu
Apasă cugetul meu.
Aşa dar, iau îndrăsneala
Şi spui că adevarat,
N'are nimic de mirat,
Dar are, făra 'ndoiala
Tot ce е meaparat.
Spre patru părți ale lumii
Patru ferestre privesc,
Şi, dacă pe tonul glumei
Slobod!) îmi e să vorbesc,
Al lor numar, micsorime,
Cu a casei înălţime,
Atât nu se "nvoiesc,
Incát ochiul ce le vede,
Cu lesnire poate crede.
Că se plátea altădata
Vr'o dajdie ` însemnată
Sub nume de ferestr.t;
Mácar cá nu mi se paie
Nici undeva am citit,
Cà la vreo întâmplare
Nobilii să îi platit.
Astfel de năiavuri proaste,
Daca vreodat au fost,
N'au putut fi ale noastre
Ci-ale norodului prost,
Numai el singur plă.ește
Fiind mai obișnuit,
1) Liber (1863).
145
Poezii
lar de ce, nici se vorbeşte,
I Ăcatul ar fi cumplit.
Pricina e delicată,
Si prea puțin câștieăm,
La mulţimea nensemna'ă,
Adevăruri s'aruncám.
Dar în vorbă neplăcută
Ca să nu ne încurcăm,
Şi ca nu, din întâmplare,
S'aduc la mulți surărare,
Mai bine să o urmam.
Aproape de casă, 'mdată,
Spre miazănoapte s'aratá
O biserică smeritá,
Un templu dumnezeesc,
Unde muncitorul vine
Prinoasele să-şi închine;
Unde ruga umilită,
Ca tămâia cea sfinţită,
Este la cer primită
De părintele obștesc,
Tot către aceasta parte,
Un sat puțin însemnat,
In două rânduri se'mparte,
Pe linie aşezat.
In vale se văd desisuri,
Saduri, livezi, alunişuri.
Pe urmă ochiul zărește
146
Gr. M. Alexandrescu
Un deal ce se prelungeşte
Verde si impestrifat.
Coastele-i sunt ínvelite,
De vii, de sămănături,
De farine felurite,
Munţii mai în depürtaie
Se văd ca tulbure nor;
Vara le e la picioare
Si iamma pe fruniea lor.
latá, dup'a mea pareie,
Locul atâta dorit,
Unde zile de plăcere,
Zile scumpe am trăt,
Frumoasă singu ătate,
Bunurile-adevárate,
In sânul tău le-am simțit;
Pace, linişte, vieaţă,
Toate-acolo má ’nsoțea;
Si din orice diminență
Multumirea se nástea,
Dacá vre-o „cugetare
C?o umbră de întristare
Fruntea mea acoperea,
Usoara-i întipărire,
Ca cercul acel subțire,
Ce-atátá din întâmplare
Po undă nemişcătoaie,
Un vânt cu lină suflare,
Trecea, se pierdea de sine,
S'al firii glas simțitor,
Poezii 147
Şi ideile senine,
Luau iarăşi cursul lor.
Adeseori, pe câmpie,
Departe má rátáceam,
Adesea cu bucurie
In dulci gândiri má pierdeam.
Simboluri de tinereţe,
Fluturi cu vesele fete
Privirea mea о thăsea;
Pe iarbă, în depărtare,
Fluturele părea floare;
Dar, când umbletu-mi simțea
Insectele 1)-amágitoare
Se 'nálta, găsea scăpare
Aripele-şi scuturând,
Si eu, со dulce mirare
Vedeam florile sburán 1.
Nori deşi, negri, cáteodatà
Cerul ii întuneca,
Şi ploaia "n ei adunată
Pe câmpia ?nsetoşată,
In (torenturi 2), se vărsa;
Apoi, razele-i 1obite
Soarele "ncet desfá-ànd,
Si ?n munţi, valuri aurite
Norii umezi prefácánd,
1) Insecta (1863).
2) Toronte (1847, 63).
148 Gr. M. Alexandrescu
C'o privire "nflácárati
Lumea el o cuprin.lea,
Și o mreajá purpurată
Peste dealuri întindea;
Când acea stea arzătoa:e,
Aproape dal ei sfinţit,
Părea a da sarutare
Pământului ce-a "mcálz t,
Și mai întorcând o rază
Ca zâmbet prietenesc,
Sta un minut să o vaza
Ochii сагі o doresc;
Ochii acei pentru care
Este cel din urmă soare
Ce ei poate mai privesc,
Supus la acea uimire,
L'acea adâncă simtire
Care subt ceruri ѕеп пе
Seara aduce cu sine;
Slobod!) de griji, de dorin,e
In eugetu-mi mu'țumit,
Slávinl o "niltá pute e
Eu ascultam în t&-eie
Al multor mii de fiinte
Concertul nemá ginit.
Si când lun’ argintui š
A'bnd iarba de pe vale,
leşea lină ocolită
De stelele curții sale;
1) Liber (1863).
Poezii 149
Pe dealurile râpoase,
Stam, mă opream să privesc
Cerurile sămanate
De globuri nenumărate,
Care, făclii luminoase,
In umbra nopții lucesc,
Prin alunis sufla vântul,
Frunza uşor clátina,
Nucii batráni ca pământul
D'a lungul se desina;
Unda cea armonioasă
A unui ascuns izvor,
Ca o soaptá amoroasa
S'auzea, în preajma lor,
Curmând adânca tăcere
A câmpului liniștit,
Un glas cânta cu plăcere
Un cântec obişnuit.
Acest glas, acea câmpie,
Noaptea care ma "nvelea,
Gândiri de melancolie
In inimă-mi învia,
Si florile tineretei,
Visuri, nádejdi, amágiri
Acea ghirland? a vieții
Jesutá de náluciri,
Care, cáte una-una
Treptat s'au desființat,
Ca frunzele ce furtuna
150
Gr. M. Alexandrescu
De verzi le-a smuls 1), le-a uscat,
Mi s'arăta înainte.
Cu gândul ma întorceam
La locurile dorite,
In valea ce-atât iubeam.
Vedeam livada, gradina,
Poteca ce des calcam,
Părul înalt şi tulpina
Unde copil mă jucam,
Astfel în țări dupărtate,
Unde străin te numesti,
D'auzi pe neaşteptate
Limba care o dorești,
Limba acea părintească,
In care tu te gândeai,
Ce în vârsta copilărească,
Cu maică-ta o vorbeai,
Oricât de uríta fie,
Asprá, grea la auzit,
Se naşte?) o bucurie,
Un ce neobişnuit,
O simțire vie-adáncá
Si crezi cá te afli inca,
In fara ce-ai părăsit.
A! dacă o provedintá
Asupra mea ar privi,
Dacă smerita-mi dorință
1) Smuis (1847, 63).
2) Simti atunci (1863),
Poezii 151
Soarta o ar împlini,
Departe d'ai ráutátii *)
Tovarási melegiuifi,
De cursele nedreptátii,
De oameni neomeniti,
De tot ce se crede mare
In fapte ce necinstesc,
De zâmbete protectoare
Care le nesocotesc;
Staturilor înălțate
Le suflă căderea lor;
La câmp locaș de placere,
In sânul firii-aş trai ?),
Linistit si în tăcere,
Ziua mea as împlini.
La binele ce îmi place,
Și neamului meu doresc,
Pe voi câți puteți a-l face
Aș cerca să vă pornesc.
As pune mica mea parte,
Silinta-vá lăudând,
Isprava nu prea departe,
1) Aceste patru versuri ce urmează, au fost îndreptate
astfel, de către editorul din Iaşi, Donici, după cererea lui
Alexandrescu, (prin scrisoarea din 29 Ghenarie 1842, către
lon Ghica) în Petit, din 1847 şi cea din 1863, însă versurile
au rămas ca'n cea dintâi formă a lor:
„Departe d'ai tiraniei
“Fovarăşi nelegiuiti
De cursele vicleniei
De oameni пеотепі{і.
2) Nu mulțumit aş trái (1847, 63).
152
Gr. M. Alexandrescu
Bună, dreaptă, arătând;
V'as arăta rásplátirea
S'un înger ajutátor,
Si cinstea!) si multumirea
Ce inimile aprinde;
lar celuia ce se vinde
Un trasnet razbunător.
(Ed. 1812, 1847,
1) S'onoarea.
1863).
ÎNĂLȚIMII SALE
MIHAIL STURZEA!)
PRINŢUL STAPÂNITOR AL MOLDOVEI
PENTRU ANUL 1842!)
Astazi un an se ?псере şi altul se sfârşeşte,
Dar Prinfi vrednici de slava traiesc în viitor.
Vremea pe rând înghite ființe ce ea naște,
Dar Prinfi vrednici de slava traiesc în viitor.
Oricine nu iubeşte taleitu', 'nvá[átura,
Este vrajmaș al lumii și al lui Du nnezeu,
Pe om îl necinsteste întinecă Natura,
Pamântului ce-l poarta cu dânsul îi e greu.
Eu nu-ți sunt supus, Ргіпёе, însă a mea 'nchi1are
Sa 'nfafisez la tronu-ti má so otesc dator:
1) Pubicată îniâiaşi datà, după manuscriptul original în
edit. 1893, tipărită sub ingr'jirea lui Ion Ghica.
2) Data: 1832 din ed. „Socec“ e greşită, deoarece Mihai
Sturza se suie pe scaunul Moldovei la sfârşitul Ocupatiunii
Rusesti, in anul 1834. Fără îndoiala, data adevărată e 1842,
data întemeiată si pe propăşirea intelectuală care începe mai
cu osebire în 1840, şi de care poetul vorbeşte în strofa a treia
(...Talentele în preajmá-ti iau nouă desvoltare") cât şi
pe faptul că, după cum am văzut, prietenul său Ion Ghica, în
acest an era în Iaşi, iar Alexandrescu, chiar în luna Ianuarie,
îi şi vorbeşte de putinţa strămutării lui în Capitala Mol-
dovei. Prin poezie îşi bătea oarecum cărarea. După întâiul
vers al „dedicaţiei: hotarim data întregită: 1 Ianuarie 1842,
154 Gr. M. Alexandrescu
Talentele în preajmá-ti iau nouă de voltare;
Cu mine te slăvește Românul gânditor,
„Când beau stapânitorii, noro.lul se îmbata”,
Zicea un prinţ războinic, poet îicoronat,
Tu cultivezi ştiinţa, pilda, de tine dată,
Electrică scântee în moi a deșteptat.
Astiel, câteodată râul ce ne desparte,
Ce curge în tăcere măreț si liniştit,
Izbeste stânci străine şi maluri depărtate
C'un val care din malul Moldovei s'a pornit.
Trăiește ani multi Prin e pentru al nostru bine,
Dá, lasa al tau nume, la veacuri a-l purtà,
Si fá ca omenirea ce'n urma noastrá vine
Să laude trecutul și pomenirea ta.
(Ed. 1893. — După manuscriptul original).
MAJESTĂȚII SALE
VICTOR EMANUEL
REGELE ITALIEI
Italia de secoli gemeă subt apăsare,
Abandonat de soarta, părea al său popor;
Dar Cel A-tot-putinte,) pentru a lui salvare,
Dintre tofi te alese, eroice Victor.
Demn de-a ta origine si de ilustru-fi nume,
O nouă Italie, in juru-fi se formă;
Orice inteligența, din orice colt de lume,
lzbándele-ti mărețe citi si admiră.
Pamântul libertății ibindu-l cu pi.iorul,
Dintr'însul legioaue scosesi de bravi soldati;
Te 'nconjurau vitejii, te adoră poporul,
Românii tresárirá simpatizând ca frați!
Turinul, ce atuncea l-aveai de capitala,
A fost ca HRoma-anticá а vitejiei școală;
Ofiţeri, soldati din juna roastrá armata
Au dobândit aco!o protectia-Va "nalá
Când pala ta cea lungă pe cámpi de bătălie
Facea cărări prin dușmani, tr.cánd ca vijelie,
Când învingător vesel intrai în vreo cetaie,
Nesocotind vieafa репіги-а ei libertaie;
1) A-tot-puternic. Publicasă de lon Ghica în 1893,
156 Gr. M. Alexandrescu
Eroii României cu sabiile goale
Din vechile morminte credeam or să se scoale
Si-aláturea cu tine, prin fapte de renume,
Să facă România faimoasă iar în lume,
Bogat de măreți fapte si ?nțe'epciune-adânca
Mult bine-ai făcut lumii, și vei mai face încă;
Aspirări legitime în рого!і se deşteaptă,
Roma spre tine cată, te chiamă, te aşteaptă.
Primeşte, mare Rege, profunla-mi salutare,
Urări de fericire, respectul ce] mai таге;
Urări, respect, omagiu ce ел mă cred dator,
Regelui ce ne este de binetăcător,
(Tipărită de autor pe o foaie volaniă în traducere franceză).
UNIREA PRINCIPATELOR !)
DEDICATÁ VIITORILOR DEPUTATI
AI ROMÁNIEI ?)
Pe antice monumente, am vazut ades sculptaie
Acvila ce poarta crucea. Zimbru ţării "'nvecinate,
Subt o mână, o coroană, întrunite figurând;
Şi în vechea capitală, o măreaţă mânăstire '),
După lupte sângeroase, monument de ínfratire,
Ial Moldovei Dommn*), clădita stă trecutul a-
[testánd.
Ce spun aste suvenire? Ele-arăt cá?) altădată,
Inaintea-acelor lupte, în vechimea depărtată,
Fii ai Romei cei eterne, aceşti popoli au fost
[frati ;
C'ale lor restristi cumplite au izvor în despar-
[tire,
Cà la rául ce-i apasá nu pot s'afle lecuire,
Decât numai în unirea, către care sunt chemați.
1) Publicată în „Concordia“ la 30 Martie 1857, apoi în
„Revista Romana“ pentru ştiinţe, litere şi arte; vol. I, 1861,
Bucureşti, (pag. 172 173).
2) Dedicaţia lipseşte în „Rev. Romana".
3) Biserica Stelii din Târgovişte. (Nota autorului). In „Rev.
Romana“ nota e întregită ; „Monastirea Stelei din Târgovişte
clădită de Vasile Lupu, în urma bătăliei ce a avut cu Matei
Basarab“.
4) D'al Moldovei Domn („Rev. Romana”).
5) Ce („Rev. Rom).
158 Gr. M, Alexandrescu
Căci de ale noastre lupte!), mult a profitat
(străinul,
Căci ^n suflete si'n inimi el a infiltrat veninul,
Ce corupe, ce înneacă tot instinctul generos;
Caci 51461 prin moliciune, umiliți prin apăsare,
In furtune si în intrigi balotafi fără "ncetare,
Am uitat noi vechea cale, si trecutul glorios.
Astazi mu ni se cer lupte, sacrificiuri de sáuge,
Virtuti mari de altáda 3; astăzi tinta vom ajunge
Prin credința în unire, prin unire în dorinti,
Mari puteri iau acum ?) parte la destinul ce
[ne-aşteap!a.
Orizontul se °пѕепіпа, calea noastră este dreaptă,
Si asupra-ne se 'ntinde mâna bunei provedinti.
Români! Síánta î) e unirea! Ascultati.. glasu-i
(rásuná.
Dela fiii României cere patrie comună...
Steaua merge înainte, simbol ^) sacru pe pamânt;
Cum în Betleem 5), odată, stea din cer mântui-
[toare
Conducea pencoronaţii cavaleri din depărtare,
Dela marginile lumii, către leagănul cel sfânt
1) Că de urele interne (1863),
2) Acum iau (1863).
3) Dulce (1863).
4) Simbolu-i (1863).
5) Vitleem (1863).
Poezii 159
Când citim în vechea carte a istoriei străbune 1),
Virtuti mari, ilustre fapte, ale nației române,
Care inimă stă rece? Care suflet nemiscat?
Cine mare dor să vadă {ага sa în fericire,
Cu legi bune, cu legi drepte, în tărie sPm unire,
Cultivând artele pacii, pe al său pământ bogat?
In tacutele inorminte, Bogdan, Mircea se'ntál-
[niră,
Şintro 2) lunga "mbrățişare Români îi înfrățiră:
Imprejuru-le stau dese umbre de müreti eroi...
Ele astazi sbor în aer, inimile "nflácáreazá .,
Deputaţi! asupra voastră ei privirea aținteaza;
Fala sau ruşinea ţării ei? așteaptă dela voi.
Fiii vostri vor ascunde a lor frunte în farána.
Dacă voi acum veţi pierde marea cauză români,
Prin meschine interese cen mici inimi se nu-
[tresc 4),
Timpul trece, omul piere; dar a patriei iubire
E averea cea mai rară, cea mai scumpă mosic-
[nire,
Ce dela parinti de merit nobili fii o primese.
(Ed. 1863).
1) Această strotă lipseşte in „Rev. Romana“.
2) Intr'o (, Rev. Rom.*).
3) Se asteaptá (1863).
4) Locueste (1863)
MÁRIEI SALE DOMNULUI
ALEXANDRU IOAN I
ANUL 1859
Pentru ziua intrării sale în București!)
Timp dorit, zi de speranţe,
Fiu al țarii, salutare!
România, investita
In vem nte de seibaie,
Ifi dorește, îti ureaza
De mari fapte vieați p'ini,
Şi se'nchina stelei tale
Ce străluce de lumina.
Când, de glasul omenirii
Inspirată si condusă
Pleiada europeana
De тше пісі regi compusa,
Reda mafiei gemánde
Antici drepturi si tărie,
Soarta-ti se'nsciia în ceruri
Cu lumina cea mai vie.
1) Publicată si în „Steaua Dunării” la 21 Februarie 1859,
Se poate ca poezia să fi fost tipărită şi pe о foae voiantă,
cum a făcut poetul şi cu altă poezie a sa: „O impresie
inchinată ostaşilor români“; în acest din urmă caz data
ei ar fi acea de 8 Februarie 1859, ziua intrării lui Cuza în
București.
Poezii 161
Fă dar numele-ți să treacă
Intre numele divine,
Celor ce au fost ai lumii
Nobili făcători de bine,
Secolul să te admire,
Şi cu noi să se fălească,
Franţa, natia сеа mare,
Nafia cavalereascá
Cáci e asprá datorie
Ce o mafie inpune,
Căci e 2 ea, mult grea, coroana
Ce pe capul tă: se pune.
Tara ta te saiutá 2), Printe,
Cu plácere si iubire,
Si-ti încrede viitoru-i
Zâmb'tor de fericire.
(Ed. 1863),
1) ,Teara te saluta“ (1563), Deşi forma din 1863: ,Teara
ta te salută“, strică ritmul versului credem că poetul intr'a-
dins a lăsat-o, vroind să apese şi mal mult, prin aceasta
bucuria cà se pulea insfárgit spune unui Domn Román:
„Тага ta“, pentru amândouă {аге surori; gi noi pâstrâm
versul din 1863.
CÂNTECUL SOLDATULUI !)
I.
Pe câmpia României
Trompeta când rasuna
La glasul datoriei
Oştirea se aduna
Si steagul o umbreşte
Şi-arina-le luceste
Si inimile "n pieptuii
Bat repede, voios,
De niciun fel de vreme
Soldatul nu se teme,
Deviza-i e credința
Şi suflet curajos.
И.
Când bolta din tărie
De nor se încunună,
Pe munţi si pe câmpie
Când fulgeri si tuni,
Soldatu "nainteaza,
Și marșul sáu urme'za;
1) Asupra împrejurărilor în care Alexandrescu a seris
această poezie, vezi „Scrisoarea“ lui lon Ghica.
Poezii 163
De misia sa mândru
Nu cată înapoi.
El legea împlineşte
Și фага-$1 ocroteşte,
E "n totdeauna gata
In pace si "n războiu.
Іп astă lume mare,
Ori unde soarta-| duce,
Vieața-i schimbătoare
Pláceri ea ne aduce.
HI.
Apoi, când totul trece,
Când bate ceasul rece,
De frații sai de arme
Máret e "nmormántat.
El vesel viefuieste
Si moare bărbăteşte,
Căci astfel este traiul
Şi moartea de soldat.
18 Scptembrie, 1853.
(Ed. 1863).
D-NEI PRINCESE
ALEXANDRINA ION GHICA !)
15 Mai 1857
București
Si veselă, si jună, te-am cunoscut odată;
Cu aceleaşi defecte acum iar te gâsesc;
Pe soţul ce te-agieaptá în ţară derărtata,
Desi străin de fara-i eu tot îl îericesc.
Caci spiritul ce ^ucán'á si graţia dorită,
Vieafa-i viscoloasă ades a îndulcit.
Pe calea insemnatá de-a omului ursitá
Nemulfumiri, plăcere, cu el ai împărți.
A unui vechiu prieten amabiiá sctie,
In insula straină, în care locuiţi,
Când veţi vorbi "mpreuná d'a ţării Joezie,
Vă rog, câte odată, la mine să gândiţi.
După menuscripiul orig nal.
(Ed. 1863).
1) „Doamnei P. A. G.“ (1853). Edit. din 1895 intregeşte
titlul sí adaogă data, după manuscriptul (original,
D-NEI ANGELINA ION BALĂCEANU !)
Angelii port al tău nume,
Ca ei blândă, dulce esti!
Tot ce e plăcut în lume
In persoana ta unesti;
Eleganfa si junefe,
Gratie si frumusefe
Te iucunjar, te încunun,
Florile cu vii coloare
Trimet fie salutare,
Zefirii numele-ti spun.
Când dai nume fiicei mele ?).
Atunci una dintre stele,
De lumina, strălucind,
Lua misie cereascá
In vieață s'o 'nsofeasci
Dela ea rául gonind.
Si când asta copiliță
Va fi "n vârstă să vorbească,
Voi deprinde-a ei gurifí
Cu amor să te numească,
1) „Doamnei A. B." (edit. 1863), Titiul întregit în ed. din
1893,
2) Asupra vieţii de mai târziu a iui Alexandrescu nu
cunoaştem nimic; aici e vorba, după cum se înţelege de
{са poetului Angelina. (Vezi dedicatia volumului „Poveşti
Albastre“ de Gr. M. Alexandrescu, Bucureşti. 1872),
166
Gr. M. Alexandrescu
Si sá aibá pentru tine
Tot acea simfire vie,
Câtă inima-mi contine
Pentru lancu amicie.
( Ed.
1863).
D-NEI MARIA ION CANTACUZINO !)
In albumul dumitale,
Doamna mea, dorind a scri ?),
Nu putui găsi culoare,
Nici omagiuri a descri 3),
Frumusețea ?ncântătoare,
Grafiile zâmbitoare,
Acel spirit cultivat,
Ce adesea 'n convorbire
Ma pătruns de mulțumire
Sin Edent m'a transportat.
P'al tău nobil, bun consoarte,
Il iubesc ca pe un frate,
Căci amic bun l-am aflat,
Si la amândoi unire
Vă urez Si fericire,
Traiu plăcut, si "ndelungat
(Ed. 1863).
1) „Doamnei M. С.“ (1863). Dedicaţia întregită în ed, din
1893,
2) Serie (1893),
3) Descrie (1893),
4) Edem (1893).
D-NEI ZINCHEI DONICI
Numele-ţi este vieaţă,
Zâmbetul plin de dulceața,
Chipu-ţi e încântător;
Ochi-ţi vii, raze de soare,
Atrag inimi simfitoare,
Ce se ?nclin si te ador.
Porti la piept o cruciulita
Micá si strálucitoare,
Ca simbol sfânt de credința,
Dulce şi mângâitoare.
Ajutor dar ea să-ți fie,
Precum si mie ini este,
Crucea, care din pruncie
De mari rele má fere;te.
Să-ţi aducă ea aminte,
Când vei fi în depărtare,
Un amic care fierbinte
Hi aduce salutare.
(Ed
. 1863).
D-RA S. LA)
Imi place micsuneaua, zambila dulce floare,
Simboluri de iluzii ce nu viețuiesc mult;
Imi place trandafirul, dar mai frumos Îmi paie
Privirea, ce le-alese și mâna ce lea smult.
Căci spiritul се cântă si grația dorită,
Şi daruri ce, unite, prea rar se întâlnesc,
De flori neperitoare ghirlandă fericită
Sunt scumpele podoabe, ce nu te părăsesc.
Al fie-fi vieata dulce şi zilele senine
Si numai pentru floare să аі gândiri, dorinți;
A inimi-fi odihnă nimic să n'o 'nvenine,
Amarul fericirii în veci sa nu îl simți.
(Ed, 1863),
1) Si în ed. din 1863, titlul se găseşte tot neîntregit,
UNEI NECUNOSCUTE MOLDOVENCE
CARE MI-A CERUT VERSURI
De vreme ce ifi place a {ării poezie,
Prin calități alese cred că te osioeşti;
Cred cá ai eleganță si'n suflet armonie,
Misterioasă limbă а silfilor cereşti.
Se zice însă, doamnă, ca esti si mult fru-
Îmoasă,
Nobilă ?n sentimente, în spirit graţ'oasa,
Dar vai! nu sunt perfecte ființe omeneşti;
Căci se mai zice încă, şi foarte rău îmi pare,
Ca lângă toate-acestea ai și un defect mare,
Că, sclavă datoriei, numai un om iubeşti.
10 lunie V, 1837.
(Ed. 1863).
1) Januarie (1893),
FRUMOASA E NATURA
Frumoasa e паіша, frumoasă dimineaţa,
Placut este al undei murmur melodios;
Si roua si zefirul, si floarea si verdea[a,
Dar lumea nimic mare ca iine de frumos!
A mea inimă, suflet, pe pasurile-fi sbor,
Si vântul îți sopteste misteruri de amor.
Sunt dulci ale prunciei dorite suvenire
Si visuri fericite, iluzii îngereşti,
Dar nu e mimic dulce ca dulcea ta zâmbire,
Dar niciun vis nu-mi place de nu-l pricinuiești.
Când soarta ne'mb'ânzită m'adapá cu durere,
Când lumea s'or ce bunuri as vrea a le uita,"
Nimic nu ceiu vieții, mărire nici putere,
Nimic nu mă mângâie decât iubirea ta.
A mea inimă, suflet, pe pasurile-ti sbor,
Si vântul iti sopteste misteruri de amor.
(Ed. 1863).
ÎN CEASURI!) DE MAHNIRE 2)
In ore de mâhnire
Se "ntámplá câte-odată
S'alin a ta privire
Si fruntea-fi cea curata,
Pe care umbra tristă în veci m'o inveleste,
Pe care linistirea si pacea locuieste.
Atuncea, їп mirare
Intreb: e cu putință
Un suflet ce mu are
Nici patimi, nici dorință?
Sau care adânc stie mâhnirea: a-și ascunde,
Ca negrele-i impresii să nu putem) pătrunde?
Vieafa-i este visul),
Ce vesel se renaste,
Gândirea-i chiparisul,
Ce nu se vestejaste ©).
Ce iarna, când în preajmă-i e viscol, întristare,
EI, verde, primăverii trimite sărutare.
1) Ore (1863).
2) Apărută întâi in „Ргор&ѕігеа" „foale pentru interesele
materiale si intelectuale“ — în 16 Noembrie 1844. N'a fost
republicată decât tn ed. din 1893. Noi o dăm după „Propășirea“.
3) Simtirea (1863).
4) Sá nu le poti (1863).
5) viaţa e ca visul (1863)
6) Vestejeste (1863).
Poezii 173
Sau este ca vulcanul ce arde în tăcere?),
Сеп față și în preajmă-i s'aratá linişti»,
Când sânul lui cuprinde şi muncă, şi durere
Ca tot care trăiește, ca tot ce а tráit?),
Ori cum va îi, copilá, seniná-[i e privirea,
Blándefea, bunătatea, de soră te-au luai;
Ca ele in tot locul íasufli multumirea,
La mașterea-ți natura zâmbind tea "mbratisat.
Când lungile-ti cosite, in bucle şi inele ?)
Se joacă, se coboară pe chipu-fi liniștit,
Imi pare un silf ce vine, pe raza unei stele,
Din sfere luminoase, din aer bălsămit.
Sunt scumpe-aceste daruri din inima hrănite,
Si duhul ce încântă, şi grații suiletesti;
Рап’ ochii-mi totdeauna au fost mai prețute,
Când le-am găsit unite
Cu daruri mai zadarnici, cu grații mai trupesti,
1) Sau este ca vulcanul, ce arde în tăcere (1863).
2) Ca ori şi ce trăieşte, ca ori şi ce-a trăit (1863).
3) Această strofă, şi cu următoarea, au fost înlocuite in
ed. din 1863 prin aceastălaltă :
Daruri ce vin din suflet sunt negresit dorite,
Sunt vrednici de iubire ori unde te "ntàlnesti:
Eu le ador, dar ele îmi par mai pretuite
Când le găsesc unite
Cu daruri mai zadarnici, cu gratii mal trupeşti,
Inima din fire aşa este făculă.
Si trista omenire aga este născută.
174 Gr. M. Alexandrescu
Inima mea din fire,
Așa este făcută;
Şi trista omenire,
Aşa o cred născută
Voi, fiicele-Aurorei, dulci tinere pansele,
Flori care o cunoaşteţi, flori care o iubiți,
Frumoase ca icoana din visurile mele,
Nu puteți câte-odată de mine săi vorbiti?
(Ed. 1863).
IM N
Destinat a se cânta la Inaguraţia Teatrului
Veniţi Români să consacrăm
O zi însemmnătoare,
Şi artelor ce cultivăm
S'aducem salutare.
Insiârșit, iata-l ridicat,
Templu la muze dedicat,
Tempul măreț împodobit,
De unde ’n viitor
Se va 'nálja în sbor
Vestea rásunátoare,
Ca să arate în lume
Că şi-ale noastre mume
Pot fi neperitoare.
Artişti, poeti, care simtiti
Scânteia inspirárii,
Acum deschisă voi priviți
Arena ?naintării.
Nobile mafii se falesc
Cu scrieri láudate,
Prin sentimente ce triiesc
Si prin idei bogate.
Veniţi, va'ntreceti, tiiumfati.
Cum triumfa odata
176
Gr. M. Alexandrescu
Eschil, Sofocle-aplaudați
In Grecia "ncántatü.
Talentele 151 vor găsi
Aicea rásplátire,
Idei márete vor rodi
In inimi cu simtire.
Aici se va încorona
Virtutea lăudată,
Si vitiul se va ’nîrunta
Prin fapta-i imitată,
Plăceri si plânsuri,
Dureri şi râsuri,
Ce fac vieafa p'acest pământ:
Toate impreuna
Scena le-adumnă.
Folositoare toate ne sánt.
Меш}, dar în acest templu.
In solemmelă seară,
Să onorám barbafii
Acei ce îl fonlară,
Un cuget, o gândire
Pe toți să ne "nfrífeascii
Să zicem în unire:
Trăiască tara noastră
Si arta românească.
1 lanuarie 1853.
(Ed
. 1863 .
MAJESTĂȚII SALE
CAROL | REGELE ROMÂNIEI !)
Când România, Sire, Rege Ма chemat
Și Dumnezeu din ceruri V'a bine-cuvântat;
Eu Va urez din parte-mi, ani mulți, zile fru-
[moase
Si Domnie bogată în fapte glorioase.
București.
1) Versurile din această strofă şi acele din poezia ur-
mătoare, credem cá sunt cele din ипий ale poetului. Un
eveniment atât de mare, ca proclamarea Regatului, a dat
pentru o clipă putere poetului să-şi arate, dacă nu arta si
Cugetarea de altădată, dar avântul şi tresărirea sufletească
ce sim(ise, Versurile fac parte din colecţia lui D. Gusti:
„Armonii“, dela 14 Martie si 16 Mai 1881. Editura tipografiei
Н. Goldner. — Versurile se găsesc în paginile 9 și 65.
MAJESTATII SALE
CAROL ! REGELE ROMÁNIEI
Sus pe deal, la catedrală,
Vad multimea alergánd
S'armia, a țarii îală,
Steagul tricolor purtánd.
Ce sa fie, ce sa fie,
Asta mare bucurie?
Asta este ziua mare,
Este ziua de serbare,
Ziua de încoronare;
Tot roporul adunat
Saluta azi incántat,
Salutá el си ardoaie
Pe Regele sau cel Mare
P'al sáu Rege și Regină,
Cărora toti se inch'na,
Urándu-Le zile multe,
Zile veseli si placute
Cu fericiri necurmate
Si de glorie bogate,
Bucureşti, Mai 1881.
ll
EPISTOLE
EPISTOLĂ
MARELUI LOGOFĂT 1. VĂCĂRESCU!)
Autorul „Primăverii Amorului“
Tu care ai fost din pruncie al Muzelor
[iavorit,
51 ca strămoşească-avere geniul l-ai moștenit,
Cântător al primăverii, ce ai darul a placea,
A fi 'nalt cu deslușire, simplu fără a cădea;
Care Pucruri, mici de sine, știi sa le maresti
[frumos,
Si sa mu zici niciodatá cuvânt ce-ar fi de prisos;
Dacă mai gândești si astăzi, cum atuncea so-
[coteni,
1) Titlul acesta se găseşte şi in ed, 1838, 1842, iăra a se
adăoga: Autorul „Primăverii Amorului“, adăogire care se
găseşte în ed. 1847, 1863, în care închinarea însă e înlocuită
prin inițialele: „Epistola D. 1. У." Ed. din 1842, începe cu
această epistolă.
Acestei închinări, I. Văcărescu răspunde printr'o strofa
de şase versuri: (în „Colecţia din poeziile d-lui Marelui
logofăt 1, Văcărescu“ Bucureşti, 1848).
LUI GRIGORIE ALEXANDRESCU
Răspuns la o epistolă a sa, în anul 1838, August 24
„Ce eşti, încă din pruncie-ţi, pe deplin am prevazut,
Ca Orteului şi tie cerul dar (i-a increzut,
Sutlet dând la dobitoace, omenirii dai poveţi
Cele prea folositoare, prea plăcute, prea isteţi,
Nu lăsa dar niciodata lenea a te rugini,
Si acei ce te cunoaşte ca să te faci ce poţi fi*.
Epistole 181
Când hotürtt!) de natură sa fiu poet mă cre-
[deai,
Fără a-ți voibi de folosul bunelor tale poefi
La a mea nedeslușire alerg încă, să ma'nveti,
Când ne'nfeleasa na'urá, din sánu-i cel roditor,
Cu talentul poeziei naște pe un murior,
(Fără să mergem departe, atât aș dori să-mi
[spui)
Hotărăşte de odată si felul scrierii lui?
Mulţi îmi zic cum ca aceasta nu e de tăgăduit,
Si că tot omul s'apleacá la ce este mai pornit;
Că acela ce 'm tragedii face patimi a vorbi,
Nu poate si 'n elegie chinuri'e a descri.
Dacă iar în cea din urmă ştii frumos să zugrá-
(veşti, ”
Plăcerea, melancolia, amor, chinuri sufleteşti,
Al odei cei înfocate ton înalt nu poti să-l ţii,
Nici să alergi p'ale slavei pline de sânge câmpii.
Felurile-s 2) osebite, si vo'esc osebit dar:
Jon Ghica se înşală însă asupra vremii când această
cpistolă a fost scrisă: data ei adevărată trebue să fie aceasta,
arătată de I. Văcărescu: „Răspuns la o scrisoare a sa, în
anul 1837, August 24", în care nu e vorba de data pe care
o pune Văcărescu; credem că trebue să se citească „din“
anul... Din însăși epistola lui Alexandrescu reese că dânsul
a scris poezia cu mult mai târziu de cum arată prietenul său :
„Dacă mai gândeşti şi astăzi cum atuncea socoteai,
„Când hotărît de natura să fiu poet mă credeai".
1) Destinat (1863).
2) Felurile sunt (1838),
182 Gr. M. Alexandrescu
Cine 'n mai multe se cearcă, osteneala-i e "n
[zadar.
Eu dar ce, din cruda-mi vârstă, de când ochii
[am deschis,
Când a 'nceput pentru mine al vieții amar vis,
Am iubit de o potrivă to! ce mi-a părut fru nos,
Tot ce sufletul înalţa si e minții de folos;
Poet cum pot a mă crede, când al lirei Dum-
[uezeu
Inca nu vrea, sa-mi arate care este felul meu?
Tot ce-mi place mă aprinde și'n minutul ce citesc
A putea lucra întocmai d'o cam data socotesc,
Apoi vine cugetarea. P'al meu duh îl întreb:
[Stii,
Dacá tu in felu-acesta esti náscut sau nu, sa scrii?
Cáte planuri astá asprÁ idee, mia stánienit!
Si din ce cărări plăcute cu putere m'a oprit!
Eu asemán a mea síare cu al unui călător,
Care, nestiindu-ti calea fară povátuitor,
Se oprește p'o câmpie şi, cu totul întristat,
Drumuri vede, dar mu știe care e adevarat.
Pleacă, se întoarce "ndatá, se pornește iar pe loc,
Pierde vremea preționsă şi aleargă "ntr'un noroc,
Astfel sunt si eu; ca dânsul, totdeauna rătăcit.
Ca să nu-l pierd, lăsând drumul, poate când
[l-am nemerit,
Apoi nu ajunge asta, ci si chiar când mă por-
[nesc,
A lucra cu hotártre, pe un plan ce îmi croiesc,
1) Pe-al meu spirit (1838).
Epistole 183
Nu pot pazi cuviinfa, пісі cun umblet măsurat
La sfârșit s'ajung d'adreptul, făra să mă mai
[abat.
Daca descriu o padure, suma de copaci íi las
Si la un stejar mai mare trec cu un repede pas.
Daca sunt íntr'o grădină, pe la flori de rând
[nu merg,
Ci la trandafiri îndata, si apoi la crin alerg.
Depărtarea cea mai maie, şi ocolul cel mai lung
Un ceas nu má zaboveste, fac trei pasuri si
[ajung
Mărunțişurile-mi scapa si ideile ce mi vin,
Daca "ncep cu o zâmbire, se sfârșesc cu un
[suspin.
Aplicarea îmi lipsește, si mam darul însemnat
A strica şi a preface, câte sunt de îndreptat.
Fără astă s'ăbiciune ceva tot aș izbuti,
Osteneala și rabdarea pot orice a dobândi.
Insă eu, ca să ma apăr, las un lucru început,
Si întrun sfert stric câte-odată, ce 'ntr'o lună
[am făcut.
De pământ trâutesc condeiul, meseria o urăsc,
Şi sa nu-l mai iau în vieafí, eu mă jur să ho-
[tárásc.
Dar precum Boalo zice: un astâmpăr me'nteles
Nemncetat se'mpotriveste hotărîrii ce-am ales:
De urechi parcă mă trage, din somn noaptea
[mă deștept
Si cu multă plecaciune rima mândră o aştept.
Patima 1) inimii mele, chiar și străine nevoi,
1) Chinurile (1838, 42).
184 Gr. M. Alexandrescu
A le pune pe hârtie sunt silit fară sa voiu.
Apoi când în elegie destul nu rot să vorbesc,
Si s'arăt fără sfială toate câte socotesc,
Vreun dobitoc îndata vine înaintea mea,
Şi-mi ridică cu lesnire sarcina ori cât de grea;
Lupii, urşii îmi fac slujbă, leii chiar mi se supun,
Adevărul, d'un pret mare. când le poruncesc,
[ei spun.
Socotesc ca putem zice, fără să ne îndoim,
Că e prea bun pentru fabuli secoli ?n care
(trăim;
Măcar ca se află oameni cari nu pricep de loc,
Cum a putut sa vorbească un sălbatic dobitoc,
Si care vin să te 'ntrebe, dacă e adevărat,
Că în vremea veche câinii, au vorbit asa curat?
Insa, cum știi foarte bine, adevărul desvălit,
Fără mască, între oameni lesne nu este primit;
Si sub feluri 'de podoabe daca nu îl tainuiești,
Ne'nteleapta lui jvire poate scump sa о platesti'),
1) In ed. 1838, 1842, urmează versurile aceste:
Astfel istoria arată, pe poetul! acel vestit,
Care, de sfânta iubire a patriei lui pornit,
De noblețea Livoniei ca un deputat ales,
Să ducă plângerile țării, la Carol fiind trimes,
A vorbit cu acea râvnă, cu асе! ton bărbătesc,
Care în nenorocire oamenii cei mari găsesc,
Craiul zâmbind îi răspunse : Domnule! sunt mulțumit,
Pentru tara dumitale ca un înger ai vorbit,
Dar peste puţine zile poetul cel nevinovat,
Pentru vina plăsmuită, de moarte fu judecat.
Aici tu zâmbeşti acuma, şi îmi zici c'ai vrea să ştii,
Ce-are-aface Livonia, cu ale mele poezii ?
Alt nimic nu pot răspunde, decât numai că ţi-am spus,
Că l'asemenea capriţii al meu geniu e supus.
Epistole 185
Tu dar, care-ai zis odată cum că neamurile!)
[cep
Prin poezie ființa şi-a lor stare de-și pricep,
Slăbiciunea muzei mele vino a o îndrepta;
Căci, de scriu astăzi în versuri, asta este vina ta.
Tu amorul poesiei mie mi l-ai ínsuilat,
Si exemplul 2) indestule de ce e frumos ai dat,
Asa, când viitorimea, al nostru jadecător,
Care, fără de sfială, aspru, nepártinitor,
L'al sáu tribunal supune pe razboinicii vestiți,
Pe despofi şi pe ministri, scriitorii straluci,i,
Va voi sa cerceteze ?) pe acei cari $1taí,
Stătură începătorii románestii Poezii, —
їп celor de frunte numele tau va“) găsi,
Şi a 'ntemeierii cinste dela ea ve' dobândi,
Sunt mult mai vrednici de siavă arei cari au
[iácut,
In ştiinți, sau mestesuguri^) fericitul început,
De cát cei ce după dânșii, si dela dânșii în-
е [dreptafi,
Au ajuns desavársirea de exempluri$ аја i.
(Ed. 1838, 1842, 1817, 1393).
1) Naţiile (1863).
2) Exemple (1863).
3) Ne arate (1838, 42).
4) Vom (1842, 47).
5) In ştiinţe sau în acte (1863).
8) Exemplul.
EPISTOLĂ FAMILIERĂ
D-LUI COLONEL I. CÀMPINEANUL !)
Prietene mai fii minte, acele poviţuiri,
Care-mi dai la ale mele tiecute nemultuniri?
C'aveai cuvânt, o vad bine; eu prea înşelat cram.
Când socoteai de cumplite relele ce-atunzi cer-
[cam.
Intro zi (de atunci însa multă vreme a tre ut),
Povestindu-ți eu o noua neplăcere ce-am avut,
Te-ai întors, şi со zâmbire; „Vad adevărat,
[mi-ai zis.
„Şi cunosc ca ai dreptate, dar arata-o în scris.
„51 în versuri, iar nu 'n proza, căi ori câţi
[-un'eţi poeti,
„Voie a va plânge "n proză, de l'Apolon nu
[aveti*.
Uitasem această glumă. Acum fără să gândesc,
Cea dintre noi depărtare, locul unde locuiesc,
Ne'ngrijirea, nelucrarea, poet, ma silesc să fiu
Si în versuri de un stánjin lucruri de nimic
[a-ți scriu.
Sunt încredințat cai râde, саза vr'odata ai
[puter
1) în Ed. 1817: „Epistola D. I. C.", n cea din 1563:
»Epistola D. I. A." Cuvântul „Familieră“ se găseşte în
amândouă ed. 1838 şi 1842 (in care colonel e înlocuit cu
»polcovnic**), Această episto!à e scrisă cu prilejul trimeterii
poetului, pe când era în oaste, la graniţă la Focşani.
Epistole i8?
Sá má vezi umblánd pe cámpuri, rátácit cu muza
[mea,
Şi vrând câte-o idee, câte-o rima, un cuvânt,
Când p'în lună si p'în stele, când pe cer si pe
(pământ.
lar de gropi nici ca e vorbă, căci în câte-am
[căzut eu,
Căutând câte-un fras mobil, stie numai D-zeu!
Nu gândi cu toate-acestea cum ca mă gătesc
[să cânt,
Slava vremilor!) trecute, veacuri?) care nu mai
(sunt,
Sau să laud pe vitejii fii ai vechii libertăți,
Cari cu fierul în mâna, pe zidul s:intei cetăți,
Pentru a unei cruci umbra în războae au pierit,
Si chirlanda veşniciei cu-a lor moarie-au doc-
[bándit.
Astfel de "nalte sujeturi pentru muza теа
[nu sunt:
Dán'a nu sbura în ceruri, ea se cearcá re pământ,
Precum soldatul ce este pentru razbo'u pregătit,
Pán'a nu pleca şi-ncearci al sabiei ascuțit ?).
Vino dar, de ai rabdare, si ascultă să-ți
(descriu,
1) Gloria vremii (1863).
2) Secoli (1863).
3) Urmează aceste patru versuri care lipsesc în ed. 1817, 63
„Mai bine voiu pe o lină apă a mă arăta,
Decât cu o barcă slabă, pe mare a înnota;
Căci nimic nu desgustează atât pe un cetitor,
Decât mari sugeturi scrise de un tânăr autor“.
188 Gr. M. Alexandrescu
Un cuprins unde ?ntâmplarea astăzi voiește să fiu,
Ca să mai cuvânt a zice са теа muză m'a
(făcut,
Pentru buna ta plăcere, orice'n mână i-a stătut
Aici nu sunt văi sau dealuri, nu sunt crânguri
[sau păduri,
Care 'mpodobesc cu fala sânul veselei naturi,
Și de unde îşi inalfa cântărețul sburător
Imnurile-armonioase Pal naturii Ziditor 1).
Nu e locul ínsuflarii?) ş'al înaltei cugetari,
Ce umple duhul de gânduri, inima de destfătări;
Ci câmpie fară margini, ce arată ne'ncetat
O vedere monotona ochiului cel întristat,
Spre amiază-zi se vede niște pomi gi nişte vii,
Nişte sălcii semánate ici si colea pe câmpii;
lar la rasarit, departe, a lor frunte își ivesc
Nişte munţi, cari cu slava cea pierduta se fălesc.
Spre apus curge o apa, între două țări hotar:
Fraţi a căror neunire a avut sfárgit amar.
Pe o margine e Zimbrul, iar pe alta uu Vultur,
Care mici nu mai visează de al Tibrului murmur,
Cari subt о nouă formă si numire ce-a luat,
Ca mulți, cântecul, puitarea şi naravul şi-a
(schimbat.
Alt ori încotro 'ntorci ochii si ori încotro °)
(priveşti,
1) Creator (1863).
2) Inspirării (1883).
3) Incotro-1 (1842).
Epistole 189
Nimic nu se mai arată, deşertul îl întâlneşti.
Se preumblá peste câmpuri milioane de țânțari,
Cari, după răutate, seamănă a oameni mari;
Muscá cát îi iartă gura, și cu câte au puteri,
Prin cântări má desfătează, parc'ar fi paracliseri,
Turme de oi sunt mulțime, însă încă n'am găsit
Un păstor ca în idile, un cioban de pismuit,
Si nu știu cum, în vechime, atáfi mari biruitori
Parăseau avere, slavă, şi trăiau între păstori,
Dar adesea ori poeții lucrurile zugrăvesc,
Nu precum sunt în ființă, ci cum şi le'nchipuiesc,
Si acei ce fericita neavere-au lăudat,
Ale ei dulcefi si bunuri nu cred să le fi gustat.
Nimfele le văd desculte, îmbrăcate "n piei de oi,
Pástorifele pe viscolt), pe furtune si pe ploi
De a lor ticaloşie ocolite ca d'un Tant.
Hi ridică toatá pofta de a face vr'un romant.
Mie-mi pare rău din suflet, căci de aş fi nimerit
Ciobáncutfe cum vazusem într'o carte ce-am citit,
Ca un от care din fire nu am fost aristocrat
Fără pierdere de vreme m'as fi şi amorezat.
Acum însă ce pot face, cu ce mijloc să suspin,
Când nimica nu mă doare şi când nu simt nici-
[un chin?
Bine-ar fi dacă vederea as putea s'o amăgesc
S'un objet, ce urit este, frumos să-l fnchipuiesc:
Dar măcar de şinchid ochii, nu pot imita de tot
Pe modelul răiăcirii, pe viteazul Don Chisot.
Asa, mărginit їп sine-mi, trăiesc aci ca un sfânt,
1) Vicol (1842).
190 Gr. M. Alexandrescu
Si 'mpárat al meființei mi se pare cum că sânt.
Fericit, când se întâmplă, gonit de vr'un \іѕсо!
[reu,
Un călător să s'abatá puțin in locașul meu!
Nu că e deșert pământul, de tot de locuitori;
P'în prejur sunt câțiva nobi'i de moșii stapá: itori
Care din copilărie aici s'au obișnuit
Ş'ale lui Avraam bunuri din stramosi au moştenit,
Dar vorbesc mumai de vreme, n'a 'nvá,at a se
(gândi,
Şi decât zilele lunii, alta nu doresc a şti.
Poate vrei să-i afli-anume, însa alt nu pot sa-ţi
[spui,
Decât cá fieştecare e copil al mumei lui.
Nu de mult, unul dintr'înşii păracise-al sáu locas,
Cu!) cuvânt că-l locuieşte al cerurilor vrajmas;
Dar în zilele trecute, după cum am auzit,
C'o sfestanie şi-o cruce 2), pe toți dracii i-a gonit.
Despre altele, buni oameni: eu sunt gata-a arata,
Că, după sfânta Scriptură, cred tot făr'a cerceta.
Pentru ce? Ast cuvânt aspru, la auz supărator,
Şi de turburari grozave lumii pricinuitor;
Cuvânt vrednic de osândă, care totdeauna-a fost
Ca un termin de himie?) la norodul acest prost,
Nu se zice paste țărmuri, unde omul liniștit,
Se ingrasá ?n mestiintá, ca їп veacul aurit,
Dar destul, iubită muza! stai să te mai odih-
[nesti,
1) Subt (1863).
2) Cu tămâie şi o cruce (1847, 63).
3) Chimie (1863).
Epistole 191
Că puterea-ți este slaba, şi cum lesne ostenesti,
Si tu, înțelept prieten, care adesea-ori mi-ai dat
Povete folositoare, ce eu nu prea le-am urmat;
Ale carui fapte bune sunt vrednice-a se cinsti 1),
Si o dreaptă rasplătire merită a dobândi,
De se vor pune vr'odata, în cumpenile cerești,
La porțile vesniciei purtările omeneşti,
Adio! de ale mele nu-ți mai vorbesc rataciri,
Singur, pricină adesea, mi-am fost de nenorociri,
Măcar cá si a mea soartă, care nu prea mi-a
[zâmbit,
Ne'ncetat ca o fantomă pretutindeni m'a gonit.
Dar ce sunt relele mele? Nimicuri le socotesc,
Când cu ale soartei ta'e nedreptati le-asemuiesc.
Astiel când de pe un munte mă uit în jos pe
(pamânt,
Dealurile celelalte foarte mici îmi раг ca sânt;
Ochiul abia se opreşte pal lor vârf neînsemnat
Si mare îmi pare numai mun'ele cel înălțat,
(Ed, 1838, 1842, 1817, 1863).
1) Tu ale căruia gânduri, sunt vrednici a sá'mplini (1838).
EPISTOLA?)
D-LUI MAIOR VOINESCU Il
Ziceai cá in vieafá cea mai plăcută stare
E a omului slobod?) de orice "msáürcinare,
Care grijile lumii departe le aruncă,
Sin pace, în tăcere), în linişte adânca,
Lungit frumos pe spate, cu un ciubuc în guri,
Avándu-si întru toate plăcerea de măsură,
La fumul ce se "nalfá se uită, se gândeşte,
Si slava drept nimica, drept fum o socoteşte.
Tu dar, straşnic apostol*) al acestei doctrine,
Care me izbáveste de grijile străine,
Spune-mi prin ce mijloace pot firea a-mi pre-
[face 5),
Si zilele ca alții să le petrec în pace?
Cum să ma scap de muze. de vechea tiran“,
De ale lor capritii, de-a lor cochetărie,
Care totdeauna mi-au fost supărătoare,
Și pricini felurite de lungă întristare?
In ce muzele noastre pot să te?) foloseasca?
Nici chiar de un datornic nu ştiu să te") plà-
[tească!
1) In Ed. 1847, 63: „Epistola D. V. П.“
2) Liber (1863).
3) Care, singur, in pace (1842).
4) Apostol vrednic (1847, 63).
5) Natura-'mi pociu preface (1847, 63),
6) Ne (1847, 63).
7) Ne (1847, 63).
Epistole 193
In zadar mai dăunăzi am vrut, prin poezie,
Să scap d'o bagatelă, d'o mică datorie 1),
S'am arătat acelui care cerea parale,
Că ујеаја e scurtă si vrednică de jale;
Că aurul, argintul, metaluri păcătoase,
La omul ce-o să moară nu sunt trebuincioase.
Că averea n'o ducem în lumea viitoare;
l-am făgăduit încă o elegie mare,
Care pe larg să-i spuie, curat sa-i dovedeasca,
Cum trebue averea să o disprețuiască,
Si versuri din grămadă i-am dat са să-și aleagă;
Dar tota mea silinfá
A fost peste putință,
Puterea armoniei, să-l fac s'o înțeleaga.
M'as mángáia d'aceasta, când aş vedea că poate
Prin scrieri уот?) preface măravuri desfrânate;
Atunci, lăsând odihna pentru al multor?) bine
Aş zice şi aş face cât spânzură de mine.
Acum însă ce iese d'oiu alerga p'în casă,
De m'oiu lovi d'un scaun, de sobă si de masă,
Ca să arăt în versuri, în rânduri măsurate,
1) Vers citat de câtre A. Donici în fabula „Poetul şi
bogatul“:
„Prin care, cum am zis un frate 'n poezie
Nu poţi scăpa măcar de o mică datorie“
(Fabule de A, Donici. Kartea II. laşi (1842, pag. 12),
2) Sar (1802).
3) Pentru al тиити bine (1803).
194 Gr. M. Alexandrescu
Că cinstea și virtutea sunt lucruri laudate,
Că numai fapta buna este izvor de bine,
Jar cea rea isi aduce pedeapsa ei cu sine?
Aste sunt prea frumoase şi bune pe hârte,
Cine însă le asculta, sau va să le ştie?
De când lumea e lume, ce carte omeneasca
Putu de fapte rele pe oameni să opreasca,
Tiranilor să ?nsufle a neamului! iubire,
Pe cei fară de suflet să-i faca cu simfire,
Pe hoţi sa-i îndemneze cu cinste sa traiască,
Şi сані judec norodul?) sa nu-l napástuiascá?
Cânte lupii si urşii în pilde cát le place,
Omu-si caută treaba si tot ce a'nvatat face.
Povetele sunt vorbe, dar fapta e departe
Şi prea puțini urmează mora'ul?) dintr'o carte
De as avea 'ncai darul să scriu de porunceală,
Si când cearcă pământul о mică sguduialá,
Sa fac câte-o duzină de ode sugrumate,
Sa laud rău sau bine, aş îi mulțumit poate;
In vreme ce acuma, vorbind cum mi se pare,
Imi fac vrájmasi. Sunt oameni ce mu iau in-
[dreptare
lar mai vârtos aceia ce vor să ne munceasca,
Cântându-ne cu iadul, cântarea cea drăcească,
Tu știi cá am păţit-o, сапа am cercat a spune
Că versuri schilogite nu cred sa fie bune,
1) Patrie (1847, 63).
2) Poporul (1863).
3) Morala (1863)
Epistole 195
Şi că deocamdată noi nu ştim latineşte.
Ura meîmpacata, ce'n furia-i scrâşneşte,
Şi-a revărsat Veninul, a vrut sa-și raspláteascá
Şi fabulile mele spre rău sa tálcuiascá t).
A zis: (ce urit vede a omului orbire!
Că lupii, urşii, leii vorbesc de stapânire;
Că lupul e cutare, ce judeca, despoaie,
Şi ia de pe?) om pielea ca lupul de pe oaie;
Că lebăda e omul ce dă povatuire,
Acelor cari umbla ре c.le de ріс :е;
Că boul e cutare, ajuns în treapta mare,
Dator de price bine la oarba întâmplare.
Si "nsfárgit că magarul, ce sbiară si rácneste,
E un ajutor jalnic ce prost ne sfătuieşte 31
lata ce înţelesuri si ce cugete reie
Vrajmaşii fară lege dau scrierilor mele;
Apoi pas de lucreaza în aste vremi de jale,
Când vor să ?ncurce sfatul în pricini literale 4).
In zadar si cenzura, de mine "ncredintatá,
Si alți câţiva prieteni cu bună judecata,
Ma apără în lume, le spun că au greşeala,
Caci ei o fin tot una şi zic ca nu se'ngalá.
Mulfumesc, astádata si stapánirii noastie,
Care nici vru s'asculte la vorbe asa proaste,
Altfel, zău imi e teama, că'n loc de mulțumire,
Mar fi făcut prieten cu vre» mânăstire,
1) Aceste două versuri lipsesc din ed. din 1847, 63, 93,
2) După (1847, 63),
3) Intepáturá împotriva lui Eliad care, în critica din „Cu-
rierul“, il sfátuia cum ar trebui să scrie,
4) Literare (1847, 67).
196 Or. M. Alexandrescu
Unde, spălându-mi vina prin post si nemáncare,
Mergeam in raiu d'a dreptul si fără cercetare.
De ce, domnilor critici, atâta urtciun2?
Dobitoacele mele au cugete prea bune;
Si numai ton de cârciumi, poezii monstruoase,
Censura cea degteapta e drept să nu le lase,
Ele ne strică gustul si trista lor manie
Parnasul îl preface în proasta băcănie.
Dar fabulele mele, de tot nevinovate,
Nu se ating de mimeni, n'au personalitate.
De vă găsiţi în ele, îmi pare foarte bine;
Insă, de vă e teamă, ca nu cumva prin mine
Să se ?ndrepteze lumea, greșeala vă e proasta:
Puteţi să luaţi pildă chiar dela dumneavoastră,
Care nu vă prefaceti şi, fără încetare,
Acelor ce v'ascultá aduceți supărare.
Oricum, imi e cam frica; de astăzi înainte
La păsări, lighioane '), voiu da alte cuvinte,
Deşi mai aveam încă, mărturisesc păcatul,
Să zic câteva vorbe, de Pàris?) răposatul,
Care, bărbat de cinste, om plin de bunătate,
Făcea versuri d'acelea ca din topor lucrate,
Cum faceți dumneavoastră. Dar iar v'auzim gura,
Si iar mánjiti hârtie, iar v'arštati căldura.
Furioşi de mânie, iar strigati după mine;
„Auzi melegiuitul, că morții nu scriu bine!
1) Lighioaie (1842).
2) Paris Momuleanu, poetul,
Ерізіоіе 197
„Auzi ale cui versuri le socotește glume!
„Şi cu ce chip vorbeşte de dușii de pe lume!
„Aceasta este vină grozavă, criminală,
„Şi merita osândă, pedeapsă capitala“.
Aşa, са să nu sulár strigári, nemulțumire,
Ca să nu trag asuprá-mi vreo nenorocire,
Gándegte-te şi-mi spune un mijloc dendreptare,
fu, care petreci vremea !) în sfânta aelucrare,
Саге ai scri prea bine, de ai avea dorința,
Dar care în odihnă iti marginesti silința,
Spune-mi cum pot de rimă, de muza-a ma
[desface,
Si eu, drept rásplatire, o satira fi-oiu face.
(Ed. 1852, 1847, 1863).
1) Timpul (1863).
EPISTOLĂ
D-LUI ALEXANDRU DONICI
Fabulist moldovean t)
Cum măsori ti se masoară: este un proverb
[stiut,
Aste versuri, de lungimea celor ce tu mi-ai facut,
Sunt pornite sa-ţi aduca ale mele mulțumiri,
Sunt răspuns la ale tale vrednici de cinste
[gándiri.
Nu ştiu bine dacă cerul, precum zici, m'a
[inzestrat
C'un talent, ce mi se pare puțin, stab, пеїп-
[semnat,
Dar iubesc talentu-acesta, care tu il prefuiesti;
Tot ce e mai sfânt, mai nobil, in duh, inimi
[omenesti,
Prin el mi se 'níátiseaza, şi al binelui amor
Se aprinde ca îfăclia unui geniu creator.
1) Răspuns la poezia şi la fabula pe care A. Donici îi
„hărăzeşte“ iui Alexandrescu: fabula „Наш şi Heleşteul“ a
cărei morală e aceasta:
„Aşa talentele, când lenea le cuprinde,
Slăbind din zi în zi, se pierd, fără a se întinde“,
e în legătură cu o poezie; „D. Grigore Alexandrescu“, („La
hărăzire fabulii: „Râul şi heleşteui“), sorisă în Bucureşti,
unde Donici se dusese „їп pricini de judecăţi“. Poezia glá-
sueşte ca sfatul :
Scrie | Serie! iată-ţi lege, ce trebue să urmez,
entru ca să fii ca râul şi "n viitor să visezi”.
(Fabule de A, Donici. Cartea II, laşi, 1842, pag. 16 şi 56,
Epistole 199
——————— ———————————
Pe acei ce mi-i dai pildă eu adesea i-am citit;
La o slavă meritata cu mândrie m'am smerit;
Să-i urmez este alt lucru; cinsfea poate o
[doresc,
Dar a lui Torquato soartă nici de cum mo
[pismuiesc.
Am temeinice cuvinte; mă cunosc, mă simt
[prea mic,
Și nevrednic să iau urma unui mare mucenic.
Eu, sa-ţi spui, nu ?nțeleg bine cum Asti oameni
[străluciți
Produceau fără "ncetare, când erau nenorociti,
Pentru mine griji, necazuri, trebuinte, nepláceri,
Sunt izvorul melucrării si al veşniciei taceri.
Cred cu tine 1) că talentul nu e din cer dăruit,
Că e oc care se stinge, dacă nu va [i hrănit?),
Si de mn o zi mai lină, un ceas bun de întâlnesc,
Cu plăcere a-l aprinde, a-i da hrană mă silcsc.
Dar pe om și-a lui natură destul mu ai cercetat,
De voiești să fiu ca râul, care curge ne'ncetat.
Acel râu trece pe vale, pe câmpie, p'între flori,
lar prin relele vieţii e mai greu să te strecori;
Prozaice umilinfe nu pot a le înfrunta.
Tu vezi vremile de astăzi. Te'ntreb daca
[muza ta,
1) Crez ca s'altí (1842).
2) Nutrit (1863),
200 Gr, M. Alexandrescu
Poitită la tribunaluri, ar merge sa dea cuvânt,
Să spuie în bună proză de ce umblă după vânt.
De ţi-ar zice judecata: „Findcam aflat că scrii,
„Fiindca vorbeşti cu norii şi pui slove pe hârti,
„Adu versurile tale, avem poftă să citim,
„Și de n'ai atins pe nimeni, noi osánda-fi mar-
[ginim“.
Dacă, zic, placeri acestea de l'ai tái ai fi
[cercat,
La atâtea dobitoace suflet bare ai îi dat?
Ai fi zis cu îndrăsneala de-un vulpoiu judecător,
Că îl vezi câte odata cu puf alb pe botigor?
Că în cumpana dreptăţii cagul el l-a cumpănit,
Până се prigonitorii cu mimic s'au pomenit?
La voi sunt mai domoli oameni, ei nu s'ating
[de nimic;
Aicea dau de mevoie, orice ma încerc să zic.
De voiu să cânt eroismul bunilor nostri stramosi,
Aud o sută de glasuri: „Се? noi suntem ti-
[caloşi?
„Numai cei vechi îţi plac fie? Prilejul s'a în-
[.3tosat,
„Şi noui dovezi de virtute, curaj nu am aratat?“
De laud vr'un om de merit, vreun amploiat
(cinstit,
„А! îmi zic de pe delături, pe noi acum te-ai
Ipornit?
„Laudând faptele bune, arăţi si învederat,
„Că nu suntem de aceia! Pe moi tu ne-ai satirat!“
Epistole 201
Căci dumnealor ştiu prea bine, ca oameni cari
[citesc,
Că jn lauda virtuţii acei rai se osándesc.
De ar fi o mulțumire să te vezi în tipar dat,
Si pe шін, câteodată, cu degetul arătat;
S'auzi: ăsta e cutare! apoi eu te-as ferici
Pentru scrierile tale ce iubesc! a le citi,
Ale cărora sujeturi, stil uşor si lamurit,
Au a fabulei plăcute merit nețăgăduit.
Suful zice într'o carte ca, în Grecia, de vrei,
Poti să scrii orice îți place, fară vorbe si idei,
Mulţi din autorii noştri au acest talent dorit,
Cu locul, cu 'mprejurarea, cu vremile potrivit,
Văd că o duc foarte bine, si eu о săi imitez;
О să-i întrec, de se poate, nimic n'o sa mai
[lucrez.
Numai din vreme în vreme, ai să afli că trăiesc,
Și muzelor din Moldova că știu să le preţuiesc.
(Ed. 1842, 1847, 1863).
1) Care-mi! plac (1942),
EPISTOLĂ CĂTRE VOLTAIRE
Din ziua kând am citit scrisoarea către Oras.!)
Doream de s'ar fi putut, toată s'ia'a sa las,
Sa-fi scriu pe un ton măreț, cát mai maret Баг
[putea,
Și să-ți pornesc un bilet lucrat în fabrica теа,
Dar auzisem ră voi, poeți, scriitori vestiți,
Indată ce ati murit, vă faceți cam neciopliţi,
Cam groşi, mecivilizati; şi drept să spuiu ma,
[.emeam,
Să nu-mi întorci un răspuns mai aspru decât
(doream:
Răspuns са acel ce zici ca'n anul tre.ut іі au dat
Din partea lui Boalo? un secretar ne'nvá,at,
Aicea, ca si la voi, se află mulți natărai,
Cari s'ar da bucuros cá sunt secretari ai tai.
Cu toate-acestea acum, dorinia mea о ascult;
Respectul numelui tău, nu ma opreşte mai mult,
$1, pare-fi bine sau rău, slobod?) din paried mea
[esti.
Nu cercetez dacá "n raiu, daca ín iad locuiesti,
La ce fel de munci, pedepsi, pácatele-fi te-au
[supus,
Şi dacă în lungi frigări dracii acolo te-au pus.
Sunt sigur cá sfinții *) toti asupra-ti au reclamat,
1) Horaţiu.
2) Boileau.
3) Liber (1863).
4) Sânţii (1863).
Epistole 203
Si chiar de nu-i fi prăjit, eşti negreşit afumat,
Trebile colo 'n iad nu merg c'aici pe pământ,
Unde păgâni sau creștini cu toții la un loc sânt,
Unde vedem fericiţi pe cei mai mari pácatosi,
Si soarele luminánd, pe răi ca pe credincioşi:
Faptele-acele me pun la locul drept meritat.
Dar spune-mi te rog, Volter, tu ce folos ai
[aflat,
De si al legii vrásmas, să critici, să osándesti
Acele malte cântări, acele gândiri cereşti,
Care al firii!) stăpân, el însuşi le-a însuflat,
Spre slava numelui său, poetului împărat?
De nu ca om, ca creștin, dar însă ca autor,
Vrednic erai, socotesc, să simţi înalțimea lor
Si geniul tău frumos, pâna acolo să-l sui.
Cerul, tăria vestind faptele inánilor lui;
Din pavilionu-i de mori acel prea înalt tunánd;
Cu fulgerele-i de foc vrájmasii lui rasturnánd;
Pământul din temelii cladit, desrádácinat;
Suflarea-acelei mânii ce mările-a "ntárátat;
Acele márefe trăsuri, tu cum le disprejuiesti?
Idei, icoane, figuri, toate în ele găseşti;
Rasin,?) pe care-l iubeai, din ele s'a adăpat;
Ruso,5) pe care-l urai, adesea le-a imitat,
Toate acestea le știi, dar îuria-ți te-a orbit,
Tu, ca odată Satan, pe om din raiu l-ai
[gonit *;
1) Naturii (1847, 63).
2) Racine.
3) J. J. Rousseau.
4) Răpit (1842),
204 Gr. M. Alexandrescu
Nădejdea 1), rodul ceresc 2), in inimi o ai călcat;
Si care despăgubiri în locul ei ne-ai lăsat?
Ucideri si desfrânări, iată ce-ţi suntem datori.
Vieafa-ai făcut-o grea sărmani'or muritori,
lar pe scelerati i-ai scos din jugul lor neplăcut.
Vor în zadar a-ți găsi un cuget ce mai avut:
A zice că te-ai luptat abuzul sa rázboiesti.
Nu, temelia-ai surpat în dogmele crestinesti.
A! dacă talentul tau, mai bine ?ntrebuințat,
Cu soarta-i a se lupta pe om l-ar fi înarmat,
Dacă pe drepţi întărind, pe răi ai fi îngrozit,
Ingerii numele tău cu drag l-ar fi pomenit.
Ani ai trait îndestul, rolă măreaţă-ai jucat;
Ai lumii stăpânitori adesea te-au vizitat;
Acum acestea pe noi nimic nu ne folosesc;
lar duhu-ti nemărginit 5) e singur ce pismuiesc,
La toate-ai fost morocit; nn cred c'atát 17-
[buteai,
D'ai fi avut să formezi limba în care scriai;
Dar veacul te-a ajutat; în vremea când te-ai
(născut,
Stilul era curățit şi diumul era facut.
Astfel e "n ţară la noi; noi trebue să [ormám,
Să dăm un aer, un ton, limbii în care lucrăm;
Pe mnebătute cărări loc de trecut să găsim,
Si melucrate câmpii de ghimpi să le curățim.
1) Speranţa (1863).
2) Ast fruct ceresc (1863).
3) Тат geniu! tău sublim (1863),
Epistole 205
Aş vrea să poți sănviezi, o zi numai să trăieşti,
Pamasul nostru să-l vezi, apoi să ne mai vor-
[besti.
Unul, iscoditor trist de termeni incoronati,
Lipsii de duh creator numeşte pe toti ceilalți:
Se plânge cá mu 'nfeleg acei cari îl ascult,
În vreme ce însuși el nu se "nfelege mai mult.
Ar vrea să mu mai avem, nici un cuvânt
[crestinesc,
Altul, strigând furios, cá suntem neam latinesc,
Si lumii să arătăm cá пи ne-am!) degenerat
Altul ce scrie pe sleau ca preotul dela sat,
Zice cá e deslugit, se crede simplu: iar eu
Mă trag d'oparte, privesc, si scriu cum dă
| Dummezeu,
Cu toate-acestea luăm titluri de mari autori,
Dăm sfaturi si osándim, ai lui Apolon перон,
Râdem de unii câţiva, şi publicul de noi toți.
Amestecul întâmplat în limbile omeneşti,
Când s'a zidit acel turn, în vremile pagánesti,
N'a fost atât de pestrit, n'a putut fi mai
[ciudat,
Decât acel ce aici urmează neîncetat.
Uniti am face ceva, am fi de vreun folos:
Avem un dialect bun, uşor şi înmlădios;
In el fieşce cuvânt mu e ca la voi legat,
Cu un articol semef, cu un pronume ciudat;
Pronume-articole lungi, care sufletul ţi-l scot,
1) Că nu am (Edif, 1847, 63).
206 Gr, M. Alexandrescu
Si seamănă, când pásesc, suita unui Despot,
Dar ce mai mult să vorbesc? Câte am avut
[de zis,
Câte de tine gândesc, mă vezi cá slobod !)
[le-am scris.
Cât pentru moui lucruri mari nu e sa nadaj-
[du'esti,
Numai acel Dumnezeu, sub mâna căruia esti,
Duhul unirii de sus spre noi de îl va porni,
Părerile ce se bat, el numai le va "nvoi.
Altfel, decât să gândesc ca moi ne-am alatura,
Mai lesne aș putea să cred?) cá tu te vei
[boteza.
(Ed. 1842, 1817, 1863).
1) Liber (1863).
2) Mai lesne pocíu să te crez (1842),
Ш
SATIRE
SATIRA DUHULUI!) MEU
— Trageţi toți cate-o carte! Domnule, esti cu
[mine,
Sez má rog împotriva, si vezi de joacă bine.
— Dar ţi-am spus, coconifa, ca eu, din întâm-
[plare,
Nici bine, mici mebine nu pot să fac cercare.
Am cuvintele mele:. asa jocuri plăcute,
Cu voia dumitale îmi sunt necunoscute.
— Nebun cine te-o crede, vrei să te rugăm joate;
Astăzi chiar si copiii știu jocurile toate,
Veacul înaintează. Caro: vezi că tie rândul,
Dar ce fácusi acolo? unde ifi este gândul?
Când ea a dat de riga, bati cu alta mai mare?
Astfel de nestiintá e lucru de mirare!
Asa-mi zicea deunăzi, cu totul supărata,
О damă ce la jocuri e foarte învațata?.
Apoi soptind pe taină cu câteva vecine:
— Vedeţi, zise 5), ce soartă, si ce păcat pe mine?
Două greşeli ca asta, zau, sufletul mi-l scot,
A! ce nenorocire! ma chère, ce idiot *)l.
Vino acum de față, si stai la judecati,
Tu care le faci astea, duh ființă ciudata 9).
1) Spiritului (1863),
2) O damă şi plăcută si bine învățată (1842).
3) Zice (1842).
4) A! ce nenorocire! ce mare idiot! (1842).
5) Tu care ie faci astea, fiinţă prea ciudata (1863).
Satire 209
Ce vrei, ce joci o rolă in lumea trecătoare;
De ce treabá-mi esti bună, putere gânditoare,
Când nu pot la nimica să má ajut cu tine,
Când mu te-ai deprins încă nici vistul să-l joci
[bine?
Nu mai esti tu acela, care "n copilărie
Ştiai pe dinafară vestit Alexandrie,
Si vieata ciudată a unui craiu cu minte,
Care lăsă pe dracu fără încălțăminte? 1).
Tu care, mai în urmă, râzând d'aceste toate,
De rost puteai a spune tragedii însemnate,
Meropa, Atalia, şi altele mai multe,
Declarándu-le toate cui vrea să te asculte?
Negresit, îmi vei zice, tiu minte ce îmi place,
Dar cărțile cu mine e greu să se impace ?),
Mai lesne pot să mumăr pe degetele mele
Câţi sfinți avem pe luna, şi câte versuri rele,
Decât să bag de seamă ce carte mu e data,
A cui este mai mică, și cine o să bată.
Când sunt în adunare, n'am ata multumire
Decât să se deschida sujeturi de vorbire;
Atunci, sunt gata, slobod 5) ascult și cu plăcere,
Tusesc, zâmbesc, mă leagan şi-mi dau a теа
părere.
1) Arghir, eroul poemei ce poartă nunele lui, a furat
dela dracu o pereche de papuci, cari slujeanu drept aripi
acelui ce se înălța cu dânşii, (N. Aut.)
2) Nu pot să se împace (1863),
3) Liber (1883),
210 Gr. M. Alexandrescu
— Frumos răspuns! Asculta; pe cât mie îmi pare,
De lume, de măravuri, ai slaba încercare.
Trebue să ştii jocul, și dantul ce-ţi lipsește,
Si nişte mici petreceri ce se zic românește
„Jocuri nevinovate“. Nevinovate fie,
Măcar că vini destule din ele роѓ sa vie,
Trebue să faci pasuri şi complimente bune;
La vorbe serioase când alții se vor pune
Să msculți, sa s ui glume, să 'coti la jucarii,
Şi рат’ a râde alţii, să râzi tu mai întîiu.
Vezi domnisoru cela, care toate le stie,
Caruia vorba, duhul!), ii sta în pălarie,
In chipul d'a o scoate cu grafii prefacute?
Hainele depe dánsul sunt la Paris cusute;
Singur ne'ncredinteaza, Lorneta, atirnata,
Este si mai straină, do formă minunata,
Vrea s'o cumpere prințul, dar, ca un om cu
[minte,
Dumnealui o iocmise ceva mai inainte.
Când le-a spus astea toate, o ia la ochi, priveşte
Chiar pe dama aceea cu care-atun i vorbeşte;
l-o da în mas, se pleacă, si însfârșit o lasă,
Zicându-i: ce lorneta! te-arata mai frumoasă!
Fiesicine cunoaște, ce cap tânarul are;
Dar pentruca da bine din mâini și din picioare,
Si tránteste la vorbe fără să se gândeasca,
Am vazut multa lume cu duh să-l socotească.
lată de ce talente avem noi trebuintá!
1) Spirit (1863)
Satire 211
Dar tu, care uiti lesne, duh fára de stiin[á 1),
Socotesti ca poţi oare, prin altfel de mijloace
Arătându-te "n lume vreo figura? a face?
Pretențiu aceasta mi s'ar parea ciudată,
Când pe la munte, baluri, ne ducem vre-odatu,
«Căci din nenorocire puternica natura
Ne-a unit împreuna cu-o strânsa legatură ,
Каа vazándu-te singur, si într'ua colt d'o paite.
Parc'ai fi mers acolo ca sa compui o carte,
lar nu ca să te bucuri cu lumea dimpreuna,
Dacă vr'o cuconifá, frumoasă, dulce, bună,
Crezând ca me prefacem, ne'ndeamna, ne pof.
‚ [teste,
Ne ia la joc, gresgeala-i îndată si o plateste:
Rar să se айе damă de mijloc așa tare,
Ca să m'o fac să cadă la cea dintâi mişcare,
Asta ifi e talentul şi darurile toate!
Cât pentru darul vorbei, ce crezi са îl ai
Ipoate.
E numai o parere; Li ceiu si iertaciu.e,
Ca mici pentru prieteui miuciini nu voin a spuae.
Adevárat, se 'ntámp'a sá zici pe la soroace,
Câte o vorba dulce, care la uni place;
In cáte ránduri ínsa distractiile tale
Te fac sa scoţi cuvinte ce nu ar îi cu cale!
$a superi din greşeală persoane însemnate,
Ba îuca, câte-odata şi dame delicate.
1) Spirit fân” de ştiinţă (1863).
212 Gr. M. Alexandrescu
Râzând d'acele două, statornicá pereche,
Care își petrec seara soptindu-si la ureche;
De celelalte patru contese ideale,
Umflate de pretenţii şi vrednice de jale,
Pe care, dacă prinţul le ia la bal de mâna,
Nu mai vorbesc cu mimeni câte o săptămână,
Astăzi râzi Фо pedantă, mâine do prelioasá;
Zici de una ajunsa în vârstă cuvioasă,
Că atestatul vremii mu va să-l primească;
Şi dalta ce iubește de cinste sa vorbeasca,
Ce lauda virtutea sin veci ţi-o pomeneşte,
Zici că e virtuoasă, cât ştim noi evreește,
Greşelile acestea iti fac un urit nume.
Tu ştii ce se întâmpla când se aude ?п lume
Cá cinevaşi s'apucá cusururi să arate!);
„Mulţi scot subt al lui nume minciuni пели
[márate.
S'a vorbit intr'o casa de un fanfaron mare,
Declamând sentimente 2) ce sigur nu le are,
Care la lot ar pune suflare omeneasca,
Când cineva cu dânsul ar vrea să o tocimneasci!
S'a zis ceva de lancu, de Stan, de Láurescu;
Cine le-a scos acestea? — Le-a scos А!ехап-
[drescu.
Fara zice nimica, singura ta zâmbire,
De te-i afla de fata, e o "nvinovátira.
1) Detecturi să arate (1847) ; Defectele sarate (1863).
2) Sentimenturi (1842).
Satire 213
la zadar te porti bine si lauzi cáteodata,
Chiar lauda în gurá-ti de satiră-i luată.
Aşa, în loc sa critici greşealele străine,
In loc să râzi de alţii, mai bine râzi de tine,
Invafá danţul, visul si multe d'al de alea,
lar de vrei să faci versuri, ia pildă dela Pralea !).
((Ed. 1842, 1847, 1863).
1) Pralea, traducătorul psaltirii în versuri (N. aut.)
O PROFESIUNE DE CREDINȚĂ
Domnilor alegatori, ma rog să fiu ascultat,
Si dupa ce m'eti citi, mă rog să fiu deputat;
Caci am cuyinlte să 'cred că, la Divanul Ad-hoc,
Bine lumii o sa fac, şi rol nobil o sa joc.
Dupa cum puteți vedea
Din mariurisirea mea.
Incă pâna a nu má naşte, eu am fosi patriot
| [таге,
Și dupa ce m'am nascut,
Pentru ale noastre drepturi m'am luptat fara
['ncetare
Pâna intr'acest. minut.
Cunoscând ca, într'o fara, fericirea generală
Se. compune totdeauna din acea particu'ará,
Ca un iconom politic, prin mici slujbe, тїї
[lefsoare,
Am imbogatit eu statul, cumpáráudu-mi mo-
[sioare.
lar guvernul, ce vazuse vrednicia si talentul,
Imi da ranguri pe tot anul, siluind 1egulamentul,
Pe cánd multi pacátosi altii, lipsiti de capacitate,
Servind ţării din pruncie, stau cu buzele umflate.
Apoi, când straine armii fara noastră ocupară,
De la cine înlesnirea întru toate ele-aflara?
Cine pentru zece cară a facut ades cinci sute,
Numai ca să nu se "ntámple s'aud vorbe nepla-
[cute?
Satire 215
Când era în lipsă tara, subt а mea isprăv-
[nicie,
Ат finut-o eu cu grâne, precum fiecine stie.
Apoi, daca meplátite au rămas prin multe sate,
Daca ец la socoteala le-am trecut ceva "ncár-
[cate,
Am facut-o "n conştiinţă, de iubirea omenirii,
Numai de a ma deprinde cu regula înmulţirii.
"Las Фо parte ale mele osteneli si cheltuiala,
Caci îmi place a le crede nepuse la îndoială.
Căci acesta mai cu seama fu rezonul cel mai
[mare,
Pentru care azi Europa. foarte гесипоѕсй-
[toare,
Dupa lupte sângeroase încheind tractat de
[pace,
Hotari pe România fericita a o face.
Pe aceste dar temeiuri, frati Români, eu vă cer
[votul,
Si la cauza cea sacrá azi ma devotez cu totul.
Apoi, dacă dup’ acestea mai aveţi cumva
[dorința
Sá v'arăt, printro programă, care e a mea
[dorintá,
La Divan ce voiu sustine, vá pot da încre-
[dintare
Că umirea o cred sfântă, со voiu cere cu
[nfocare;
Căci márindu-se pământul, lefile poate vor
[creşte ;
216 Gr. M, Alexandrescu
Insă prinț strain nu-mi place, cáci nu stie ro-
[mâneşte.
Şi, când slujbe îi vom cere, el de loc m'o sa
[priveasca
De suntem boieri sau finem de vr'o casă boie-
[reasca,
Ci d'avem talent, virtute, merite sau probitate.
Calitáti din altă lume, foarte grele si ciu-
Idate.
Pentru cea mai mica vină, ce o va numi
[hofie,
Ne vom vedea prin gazete, poate şi la puş-
[cárie.
Protejati ca si protectori, toți vom fierbe într'o
[oalá;
Și-a stráinului domnie țării îi va fi fatală.
Şi religia vom pierde, şi vom uita româneşte,
Ca în Grecia modemă, unde azi vorbesc nem-
[teste.
Pe când unul dintr'ai nostri, domn de viță ro-
[máneasca,
Tot mai lesne o sa ierte slabiciunea ome-
[neasca.
Nu-l voiu însa ereditar, căci e țarii veche
[lege
Pe domn chiar si din opincă ne da voie a-l
[alege;
Si asa, cu chipu-acesta, de loc nu e de
[mira.e
Dacă chiar si nouă rândul ne-o veni diu în-
[tâmplare,
Satire 217
Autonomia-mi place, o voiu cum e scrisa 'n
[carte.
o cer pentru fara'ntreaga, dar si pentru mine
[n parte;
Adică în orice cazuri sa urmez eu cum îmi
(place,
Fară a putea guvernul observație a-mi face.
Cât pentru guvem si forma-i cea constitue
(tional&,
Vrând sa mă declar de-acuma simt o mare
(îndoială,
Căci, vorbind drept, nu ştiu bine ast cuvânt ce
lva sa zică,
Si in loc de bine țarii sa nu-i faci!) mai rau
[mi-e frică,
Dacă, cum mi-a spus un dascal cu destulă pri-
[Copseal«,
Un guvern în constituții e supus la socoteală;
Daca adunări sau cameri pot vorbi fár'a se
[teme,
Astea mor sa пе aduca decât pierdere de
[vreme,
Decât lupte fară margini si desbateri încurcate,
Care plac junimii noastre cei cu capete stricate.
Trebile cu vechea formă nu cere nicio'mpie-
[decare,
Sun ofis, redijat bine, e o lege'n prescurtare.
Dupá'aceste dar cuvinte, frati Románi, ce mă'n-
[telegeti,
1) Să nu-i fac (1863),
218 Gr, M. Alexandrescu
Puteţi fără de sfialá, la Divan să ma alegeţi,
Căci să nu fiti la 'ndoialá, vá voiu face treaba
[buna.
Şi-mi veţi mulțumi odata, dacă-mi veți cadea
[pe mâna,
lar pâna sa vie vremea să vedeţi astă minune,
Sunt supusul dumneavoastră, si ma "'nchin си
[plecaciune.
12 August 1857.
(Ed. 1863).
RĂZBUNAREA SOARECILOR 1)
SAU MOARTEA LUI SION
Pe dealul Mitropoliei,
In Archiva României,
Unde statul grămădeşte
Tot ce nw-i mai trebuieste,
Unde s'aflá aruncate
Secături nenumărate:
Hártii, condici osándite,
Judecáti nenorocite;
Are cuiburi de vechime,
Numeroasá ѕогесіте,
Seminţie roditoare,
Si de literi rozătoare.
1) Apărută întâi în „România Literară“, foaie periodică,
sub dir. d-iui V. Alecsandri, I. 1855. Jassi. Inaintea fabulei e
pusă nota următoare, din partea redacţiei.
Jalnica tragodie a lui Iorgu Sion, mâncat de şoareci.
Cu durere nemângâiată împărtăşim cititorilor noştri
vestea unei întâmplări grozave, a căreia jertiă au fost I.
Sion, şi pe care prietenul nostru Gr. Alexandrescu au cântat-o
în versuri eroice. Care însă au fost pricina acelei neprevăzute
întâmplări ?
După multe cercetări s'au ОНЯ că răposatul întru
şoricime I. Sion ar fi amenințând pe autorui „impresiilor şi
9
220 Gr. M, Alexandrescu
Șeful ei un guzgati!) mare,
In dosare locuieşte,
Nume de Rozon el are
Și pe poliie domnește,
El e strănepot de frate
Lui Raton, care odată
Trăia de .sgomot departe,
Intro cameră privată.
Intr?o zi, — mu, era seară, —
Dup'a lui Rozon poruncă,
Soarecii іон s'adunará
Si 'ntr'o tăcere adâncă
Aste vorbe ascultară:
„De când subt aceste bolte ne aflăm adăpostiţi,
„Fraţilor! voi ştiţi prea bine cât am fost de
К [fericiti.
„Şeful de azi al archivei, om de pace iubitor,
»Ne-a fost chiar ca un párinte, un zelos ocro-
[titor.
Suvenirilor", pe când acesta era directorul Arhivei din Bucu-
resti cu următorul epitai:
lată un poet ce zace
Si nici proză nu mai face
Şoarecii dela Arhivă
I-au ros pana cea activă
Ş'altă pană nu găseşte
Ca să scrie de trăieşte... etc,
Şi neamul şoricesc din Arhiva Bucureştilor hotări pe
loc a răzbuna pe iubitul lor protector. lată istoria acelei
cumplite rázbunüri.., de care să ferească Dumnezeu pe toţi
abonaţii „României Literare“,
Răspunsul lui Sion, e în aceeaşi revistă, p, 79,
1) Ghiscan (1863),
Satire 221
„Nimeni din voi nu se plânge că din cuib a
[fost gonit,
„Sau că intr'aceste ziduri уго pisică a ?ntâlnit,
„Sau cá m'a putut să roadă de frica vr'unui
[duşman
„Pergamentele antice, condi.ele de d'van.
„Soarta ne era prosperă, seful trezea zâmbitor,
„Generaţii!e noastre aveau falnic v.i.or.
„Dar azi, vai! totul se schimbi, azi suntem a-
[nen nfati,
„Să ne pierdem locuința si să fim dizgraţiaţi,
„Căci un Moldovan obraznic, Sion, саге a
(cântat
„Paradisul (de şi iadul el cu drept l-a meritat),
„A scris, nu de multă vreme, întrun stil ne-
[omeros:
„Că a şefului Archivei pana noi o am fi ros.
„Apoi suferi-vom oare ca acel cutezitor,
„Vrednic a purta mai bine nume de detăimător,
„Să vie precum venise, chiar într'al nostru pă-
[mánt
„Să ne strice fericirea? Nu, cát eu in v:eatá sânt
„Nu va fi. Acum e timpul să ne răzbunăm
[si noi,
„S'arătăm că 'n şoareci curge nobil sânge de eroi
„Și că păgânul acela, ce ura a meritat,
„Nume de Moldovan vrednic cu nedrept a cás-
[tigat.
„Mergeţi dar şi "n astă noapte рісіоаге!е 1) và
(g3titi
1) Picerile (1863).
222 Gr. M. Alexandrescu
„Și când s'o ivi de ziuă cu toții pe drum să fiti,
„Са prin mars, repede, grabnic la Moldova sa-l
[calcám,
„Cine sunt soarecii nostri si Rozan să-i arătăm,
„De veți gasi ?mpotrivire să nu vă descurajati,
„Şi la orice întâmplare totdeauna s'alergafi
„Umnde-ţi zari că se mișcă várful dela coada теа,
„Ce ре a gloriei cale, pururea o veți vedea“.
Zise şi auzitorii aşa mult au aplaudat,
Cât dulapurile toate în archivă s'au mișcat.
A doua zi sorecimea, cu mare grabă porni,
Făcu la Focşani gustare, şi seara la laşi sosi.
П.
Noaptea domnea în natură
Si zefirii racorosi
Sufla си-асееаѕі masură
La drepți sau mecredinciosi.
De a zilei osteneală
Sion dormea obosit:
Dormea! Fară îndoială
In sommul cel fericit,
Visele, tainici ființe,
Din loc în loc îl purta
Și toate-ale lui dorinţe
Implinite-i arăta.
Co gratioasá Munteancá i se părea că vorbea,
Si inima ei şi mâna c'o bună zeste cerea.
Când de odată el dete un țipăt îngrozitor:
Tárcovnicii cu lungi plete alerg întru ajutor;
Satire 223
Departamentul credinței, la care fu mădular,
Cu toti darabanit vine... însă târziu si'n zadar;
Pe patul lui de odihnă, Sion zăcea sângerat,
Ca un caşcaval de Parma, pe jumătate mâncat,
Urechile lui si nasul, chiar dacă le-ar fi avut,
Atuncea să se găsească de loc nu s'a mai putut.
Numai Ја doua 'nviere eu cred că se vor găsi,
Când şoarecii le-or aduce, dacă or mai trebui.
Cu toate acestea lupta, de-o fi cum am auzit,
Mortului face onoare, căci mult sa împotrivit.
Si sau găsit imprejuru-i, de mâna lui sugrumati,
Un mare număr de șoareci, tot de cei mai în-
[semnati.
Ba încă spun — (dar aceasta eu nu v/o asigurez,
Căci fapta e de mirare, si nu îmi vine s'o crez),
Spun cá şi chiar comandirul, faimosul acel
[Rozon,
Lăsă о labá în mâna eroicului Sion.
Ce s'a întâmplat în urmă, eu mici am mai
[cercat,
Căci de pierderea aceasta foarte mult m'am
[întristat.
Sion amic imi fusese, talent si inim’ avea,
Si cred car fi trăit încă, dacă atunci nu murea.
Literaturii române el ar fi fost de folos,
Dacă, din menorocire, şoarecii nu l-ar fi ros.
(Ed. 1863).
A D | О
PENTRU
PLECAREA PROCONSULULUI HALCINSSKI !)
Pocit, faimos proconsul, model de tiranie,
Cumplită fie calea pe care ai plecat!
Cu apa consacrată prin somnul de vecie
Vom сига pământul, ce tu ai întinat.
Schelet fantasmagogic, ființă infernală!
Geroasă, trista-[i climă, ea încă n'a produs
Jiganie mai crudă, o iazmá mai fata'ă,
De când soarele seara se pleacă în apus.
Dator este Românul a sa recunoştinţa
Monarhului ce fara cu tine înzestra 2)
Căci zelul tău sălbatic, fanat'ca-fi silinfá,
De graţia robiei pe robi chiar desgustă 5).
Căci mulți, cari imprejuru-ti cergeau a ta ránjire,
Vrăjmaşi ai libertăţii, ce binele nu-l vor,
Născuţi erau să fie cu tine în unire,
De nu umileai, crude 9, şi chiar basefea lor.
1) In ed. din 1863 titlul e „Adio“. Ed. din 19081-a întregit,
dupá manuscriptul original.
2) Inzestra (1863).
3) Desgusta (1863).
4) Crede (1863).
Satire 225
Tiran omeopatict) cum mu des se găseşte,
Otrava prin otravă în noi ai vindecat,
О nație întreaga prin mine-ți mulţumeşte
Si te proclamă din parte-i al ţării Ipocrat.
A! Dacă vom ajunge la ţinta mult visată,
De voiu trăi atuncea (şi-mi place să o crez),
Tu vei avea, fii sigur, o statuă bogată,
Al cărei bust cu lanţuri eu am să-l decorez.
In jocul lor copiii te vor?) scuipa în faţă;
Si când vreunui gâde vom da numele tău,
Acel om se va crede nevrednic de vieafá,
Pierdut din omenire, bătut de Dumnezeu.
Aşa, când toamna rodul s'a copt în vii, grădină,
Țăranul ce se teme de hoţii sburători,
Pe ramură înaltă, expune la lumină
Scheletul coţofenei, cadavrul?) unei ciori.
Spectacolul goueste jivine răpitoare,
De lacoma lor ceată ogorul e ferit.
Táranu-atunci profită de-a feței lui sudoare,
E veselă [natura şi omul mulțumit.
1) Omio patic, (1863).
2) O vor scuipa (1863).
3) Cadaverul (1863).
226 Gr. M. Alexandrescu
Adio! lung adio! şi fără revedere,
Departe, mult departe, te du din fara mea!
Pustiul Siberiei te-așteaptă cu plăcere,
Pământul să te "nghitá si dracul să te ia!
(După manuscriplul original).
(Ed. 1863),
CONFESIUNEA UNUI RENEGAT 5
Ascultă-mă, sfânt preot, ascultă-mă părinte,
Ascultă un nevrednic, lipsit de ajutor;
Consolă un trist suflet ce soarta își presimte,
Când sună ceasul groaznic, veciei vestitor,
Vieata-mi de mecinste si crimele-mi trecute
Ca furii me'mpăcate asupra-mi návilesc.
Vânzări, satanesti planuri, de lume nestiute,
In inima-mi pun ladul, ca iezme îmi scrágnesc.
Nopţile-îmi sunt grozave, tăcerea îmi sopteste,
Mă înconjor prăpăstii la fiecare pas;
Părul meu Cal lui Cain pe frunte-mi se
[sbárleste;
Gura mi se "nclesteazá, şi nu pot scoate glas.
Mă rătăcesc pe câmpuri, dar iarba înviază,
Dar arborul pădurii ia formă, mi-e vrăjmaş;
Vulturul mă priveşte şi ochiu-i scânteiază,
Şi-a sfâşia e gata un les de ucigaș.
Vezi ceasornicu-acesta, care la pieptu-mi bate?
E vechea?) recompensă unui păcat cumplit!
Câte cu a mea faptă, am drepturi câștigate?
Vânzarea îu plăcută, dar eu disprețuit.
1) Apărută sub titlul: „Confesiunea unui lăpădat“, in
„Independenţa“, Malu 1861.
2) O veche (1808).
228 Gr. M. Alexandrescu
Am cunoscut bărbaţi lucrând Pal ţării bine,
Cu "nalte simtiminte la ei m'am arătat;
Tărîndu-mă la dânşii, s'au încrezut în mine,
leri le-am jurat credință, si astăzi i-am trădat.
Urînd orice virtute ce n'o puteam ajunge,
Pe orice om de merit în veci am desfăimat.
Proteu cu fefe mu'te, strigoiu setos de sánge.
La umbră, la "ntuneric, pe toți am sugrumat.
Subt aer de blándefe urmam a mea turbare,
Si ghiara-mi veninatá în inimi înfigeam.
Având nepedepsirea de pref l'a mea vânzare,
Minciuni meruşinate eu liber tipiream.
Angel de întuneric, pentru-ale lor pacate,
leşind din adâncimea?) noptosului Tartar,
Am auzit cu spaimă cuvântul de dreptate,
M'am prefăcut că-mi place, şi am zâmbit amar.
Am zis: iată speranță, prilej de bucurie!
Şi bogății şi titluri acum să dobândesc;
E timpul să se'nalte smerita mea trufie,
Am imitat virtutea, dar o s'o prigonesc.
Pot să sugrum p'agti oameni şi să le iau vest-
[mántul,
Căci eu sunt cel mai tare, având tainele lor,
Multe fiare ca mine le sufere pământul,
Şi cerul cu zăbavă trimite ajutor.
1) Adâncirea (1863),
Saiire 229
De ură mici nu-mi pasă, când e fără putere;
Dispretul e o vorbă deşartă de'n[eies.
Mai sunt poate şi alții cu mine de-o părere,
Si când fac al meu bine, drum sigur mi-am ales.
lată puține, taică, din multe'e-mi păcate,
lată crime ce astăzi nu pot să mai lucrezi),
Intr'al lui Hristos nume drácegte-au {ost
[lucrate ;
Rádeam de semnul crucii, dar lángá moarte crez.
Ăsta e adevarul ce pocăința-l naște;
De frica judecafii їп sânu-ți 11 depuiu;
Amăgitorul şarpe abea se mai târaşte;
La glasul veșniciei cu groază má suputi.
Dar ce-am zis? Nu voiu ruga, nu voiu a ta
[credintá;
Urásc a voastră lege și-al vostru ajutor.
Este o slabiciune oricare pocăință;
Gâde-am fost în vieatá, şi gâde voiu să mor.
(Ed. 1863).
1) Să le mai lucrez (1803),
COMETEI
ANOSANTE PENTRU 13 IUNIE !)
Cometá cu lungi coade, însă cu scurtă minte,
De ce vrei să arzi globul ce noi îl locuim?
El, drept, mult nu plateste, dar tot avem cuvinte
Vieaţa-i păcătoasă câtva să prelungim.
De ne vei arde-acuma, să știi că or să mască
In locu-ne ființe mai rele decât noi,
Ce ?n grab or să 'ntíríte mânia ta stelească,
Prin fapte mai cumplite, prin crime si razboiu.
Ce! ai uitat tu oare potopul d'altădată,
La care, cum s'aude, destul ai conlucrat,
Atunci când tata Noe, în luntrea-i deșelată,
Plutea pe universul subt unde înnecat?
Ei bine! omenirea ce mosteni pământul,
Fiinţe, lighioane, ce ^n urmă sau ivit,
Intrec ele p'acelea ce și-au găsit mormântul
In marea adâncime si monştri au nutrit?
tr
T
'
Câmpiile de astăzi sunt cele mai mănoase
Decât cele antice? măgarii mai deştepţi?
Broasca mai muzicantă, în bălțile stufoase?
Tigrii mai cu blándete şi oamenii mai drepţi?
1) Pubiicată şi în „Concordia“, 13 Febr. 1857. (Vezi B,
D. „Convorbiri“ pag. 852, 1900).
Satire 231
Nu, nu! baga de seamă să nu faci o greşeală,
De care mai în urmă, amar să te cáiesti;
Ba încă sa dai роа.е o aspră socoteala
Prea bunului Parinte al rasei omeneşti.
Caci noi avem de lucru în Tara Româneasca:
Legi vechi şi ruginite avem sa le "noim;
Regulamentul multe are sa pătimească,
De me-or lasa în pace asa precum dorim.
De ești tu executor înaltelor decrete,
` Mai da-ne un mic termin de zece mii de aui,
Să me'ndreptám purtarea, să ne spălăm de pete,
Să nu cădem ín iaduri, pe ghiare de satani.
Atuncea dacă globul m'o merita vieafá,
Poţi să-l prăjești în voie-ti, eu nu má "mpotrivesc,
Dar azi topește numai a inimilor ghiafá
Si arde astrologii ce lumea îngrozesc.
12 Februarie 1857. (Ed. 1863).
RĂSPUNSUL COMETEI ?)
Iubit muritor,
Astăzi am primit
Prin posta cerească
Biletul tíu pornit,
Din Tara-Románeasci.
Odata cunoșteam,
Subt nume de Roman,
Un prea puternic пеат,
Al lumii crud tiran;
Neam ce-l credeam pierit,
Căci nu l-am mai zărit.
Şi pâna 'mtr'ast?) minut
(Mă jur pe al meu nume),
Eu nici aş fi crezut
Să existati pe lume,
Dar de vreme ce scriti,
Voi trebue să fifi.
Numai nu înțeleg cine v'a putut spune
Că aveam pentru glob intenţii așa bune.
E netăgăduit,
C'a lui desființare
1) Publicată şi în „Concordia“, 20 Mal, 1857, (Veal B. D.
„Сопу.“ p. 853, 1900).
2) Si până "ntralt minut (1863).
Satire 233
De timp nepomenit
Mi-era în cugetare,
In cerc tot vitios
Văzând cá se "nvárteste,
Și omul păcă:os.
In re:e mult sporeşte;
Văzând cá jos la voi mulți oameni mari si buni,
Lumii folositori, au trecut de nebuni,
Au fost persecutați
In vreme ce-au trăit,
Si foarte láudafi
După ce au murit.
Eu prea rău am urmat,
Când am lăsat odată
Pe Noe de-a scăpat
Cu luntrea-i deselata,
Că ştii ce a făcut
Cât liber s'a văzut?
El a sădit o vie
Si-a cázut pe betie!
lar fetele lui
Ce-au mai făcut, nu spuiu.
lar de atunci încoace din el câţi s'au prasit,
Acei ce au fost tari pe cei slabi au robit.
Soarele-au spăimântat prin lupte şi omor,
Pentru globul pământ ce mu era al lor.
Căci socotesc că ştii, nevoie mam să-ți spuiu,
Că nu-i al vostru el, ci voi sunteți ai lui.
234 Gr. M. Alexandrescu
Apoi v'ati apucat
Cerul de-afi spionat,
Prin sticle cercetánd
Ce avem noi de gând,
Ce fel ne preumblám,
Pâna si ce mâncăm,
Ba încă afi scomit
Feluri de secături,
Si pe voi v'afi numit
Alese creaturi.
Aceasta, drept sá spuiu, eu nu le sufeream,
Si răzbunarea mea, in taină pregăteam;
Dar, fiindcă îmi scrii cá sunteți ocupați
Proastelor voastre legi spoială să le dați,
Fiindcă ai cerut sorocul mărginit
De zece mii de ani; fiindca mijlocit
Si-0 gratioasá stea dintr'ale curții mele
Pentru câţiva poeţi ce casc gura la stele,
Mă "nduplec, însfârșit, astámpár al meu foc:
Imi pui caii la grajd si coadele la toc,
Numai luaţi măsuri, gândiţi, si căutați
De indulgența mea acum să profitați,
Căci, dacă spre pământ vreodată m'oiu porni,
Vă pot încredința cá bine nu veţi!) fi.
(Scris în palatul nostru de vară),
14 Mai, 1863.
(Ed. 1663).
1) Nu v'(i fi 1864,
PATRIOTUL VEACULUI 5)
Prea cinstitá stápánire vreme este socotesc,
Cu adâncă plecăciune două vorbe să-ți soptesc!
Te-am slujit fără 'ncetare, si la orice sa
(întâmplat,
Faptele Măriei tale, glasul meu le-au lăudat!
Si în versuri, si în proză, tuturor le-am dovedit,
C'aşa bună stăpânire de mult nu s'a pomenit!...
Când asprimea, nedreptatea, vorba fie între noi...
Apăsa sármana Тага, în necazuri şi nevoi,
Eu povátuiam morodul, a *mpleti cununi de flori,
Si strigam că se pogoară fericirlle din mori!
Când, acum, cu toate aceste, pentru câte am
сш,
Vreo dreaptă răsplătire dela tine n'am văzut!
1) In studiul citat al d-lui Bogdan-Duică, d-sa aminteşte
de poezia Patriotul Veacului din manuscriptul No.21, pag.
33 al Academiei: (Bibl. Scheiană) şi înclină a crede că ea
este a lui Gr. M. Alexandrescu,
Având în vedere celelalte satire ale poetului, caracteris-
tica versurilor lui din acestea, noi nu stăm.o clipă la îndo-
ială să trecem printre poeziile sale şi această satiră. Mai
mult ca în culegerea de poezii din manuscript, poezia e is-
călită Gr, Alexandrescu, şi trebue să fie copiată dintr'un ziar
sau vre-o foaie, în care а fost uitată. Un fapt care adevereşte
părerea aceasta, e că în culegere se mai află şi alte poezii
ale lul Alexandrescu „Intoarcerea în patrie" pag. 10, —
„Adio“ (La Târgovişte) pag. 20, — „Miezul Nopții“ pag. 27,
iar celelalte poezii sunt toate date, cu multă băgare de
seamă, şi cu numele autorilor lor de drepte
235 Gr. M. Alexandrescu
p
Domnul meu, să mi 'nțeiegem, căci de nu-mi vei
[da ce cer,
Veacul fericirii moastre îl prefac în veac de fier!
Hi ridic fără zábavá bunurile ce-am luat
Din staturile unite, si со vorbă fi le-am dat!
Opoziția m'asteapta, ea doreşte al meu vot,
Şi-ăi vedea când se aprinde sângele de patriot!
Drepturile țării mele, care пи prea se păzesc.
Sunt materii indestule ca să scriu si să vorbesc!
Insă de-i voi să 'ntrebi cum defaim ce-am
(lăudat,
Atunci, atunci voiu raspunde ca vreni.e s'au
(schimbat!
Că era odată bine, sau măcar de suferit,
Dar acuma neamul mostru au ajuns nenorocit!
Că țăranul pátimegte si se află "mpoviirat,
Si la judecată pierde tot acel nevinovat!
Că dreptatea este surdă, cá pravila au cazut,
Că imtriga e cinstită, şi meritul nevăzut!!
Cwn cuvânt, numai eu singur oiu să strig cát
[strigă toţi!
S'oiu să las patriotismul moștenire la nepoți!
(Manuscriptui No 21 al Academiei, pag. 33),
SATIRA
CONTRA LUI ELIADE!)
Cine e acela care visează
Atâtea proaste, mici secături,
Și vrea de înger lumea să-l creaza
Că ne vorbeşte ca din scripturi?
II.
Acesta este nea Ionică,
Care se crede satiric;
О mică iazmá, un mas de pică,
Vopsele multe nu voiu să stric.
HI,
Eu, în credință, zâmbesc de milă
Când văd atâția oameni cinsti,i
Cum că de dânsul mu le e silă,
Și că de vorba-i sunt amăgiţi.
1) Vezi: „Satire politice“ care au circulat in public,
manuscrise și anonime, intre anii 1840—1866. Culese de C. D.
Aricescu, Bucureşti, 1881 (pag. 28). Reprodusă numai de ed,
Saraga, pag. 175. Răspunsul lul Eliade, în aceeași broşură,
pagina următoare 9).
Gr. M. Alexandrescu
IV.
Din viene'n vreme la ceruri cati,
In sus trimete câte-un suspin;
Inima-i însă cea mecuratà
Al vicleniei poartă venin.
V.
Parcă cu sfinţii el se ruaește,
De constiintá l-auzi vorbind;
De poruncealá lacrimi găsește,
Nimicnicia lumii jelind.
(„Satire politice, — 1884).
IV
FABULE
VULPOIUL PREDICATOR
Un vulpoiu coprins de boală,
La putere foarte prost,
Insă învăța în şcoală,
Logica 1) ştiind de rost,
Facu plan ca să vorbească
Si să predice "n pustii:
Se silea să dovedească
C'un stil dulce, vorbe mii,
Că cu o simpiicitate
Și cu traiul cel cinstit,
Cu năravuri laudate,
E oricine fericit;
C'astă lume desfránata
Totdeauna me-amáge;te,
Fárá a ne da vr'odatá
Câte me făgăduieşte,
Dar la buna-i predicare
Nimeni nu da ascultare.
Câţiva soareci, ceibi de munte,
Veneau rar să o asculte.
lusă ei în depărtare,
Neavând mici de cum stare,
Fără cinste sau favor,
Nu putea da "neredinfare,
Slavá ăstui orator.
Aşa el schimbă vorbirea,
1) Loghica 1842,
Fabule 241
Defăimă mápástuirea,
Pe urşi, ligri, lei, pardosi,
Arătând a lor turbare
Si a sângelui vărsare,
Si că sunt nesátiosi.
Atunci cerbi, ciule'e toate,
Ascultau întru mirare,
Si în lacrimi cufundate
Plecau dela adunare,
Vulpea-si făcu mare nume,
Un leu foarte cu credința,
Domn p'acea parte de lume,
Să o vaz avu dorinţă.
Deci şi ea cu bucurie
La palat grăbi să vie,
Unde ajungând vorbește.
Tonul ei înmărmurește
P'ai pădurilor tirani:
Cu puterea ea descrie
Slava nevinovăție,
Prada!) acestor duşmani.
Cufundată în durere
Cerând la "malta putere
Asupră-le ajutor;
Curtezanii, în mirare,
Ascultau cu supărare,
Căci aşa vrea prințul lor,
Care, plin de bucurie,
La palat poíti să vie
1) Jărtva (1832, 42).
242 Gr. M. Alexandrescu
Vulpea în acel minut, н
„Ce-ai vorbit, îi zise, "mi place,
„Căci prin tine mi se face
„Adevărul cunoscut;
„Insă, pentru osteneală,
„Spune îără de sfialá
„Ce vrei? slujbă, rang sau banii‘
„Oratorul 1) zice mdată:
„Prințule, în loc de plată
„Aş pofti câţiva curcani 2)“.
ç
(Ed. 1832, 1842, 1863).
1) Autorul (1832).
2) Vezi „Scrisoarea“ lui Ion Ghica, despre poet,
PRIVIGHETOAREA !) $1 PÁUNUL
Filomela drágástoasá,
Văzând vremea cea îrumoasă,
Zile dulci de fericiri,
Povestea cu întristare
La Echo rescántátoare
Tristele-i nenorociri...
Atunci însă deodată
Un păun i se arată
(Domn era íntr'acel loc).
Veni plin de supárare;
Mânios si c'un ton mare
Astiel îi vorbi pe loc:
„Nu vezi că nu-ți sade bine,
„Că mici nu fi se cuvine,
„Cu acel cioc uricios,
„Си a ochilor grosime,
„Cu2) a penii 'ntunecime
„Să cánfi in ást cráng frumos?
„Frumuseţea cu dreptate
„Cât va vrea a cânta poate;
„Pe ea cântece m'o stric:
„Dar tu cum mai stâmpărare?
„Eu sunt frumos de mirare,
„51 tot nu vorbesc nimic“,
Filomela îi răspunde:
„lartă-mă, mu pot ascunde,
` j) Privighetoarea (1832).
2) Ca (1832, 42).
244 Gr. M. Alexandrescu
„Frumoasa de loc mu sánt;
„Şi de cânt câte odată
„іп pădurea adâncată,
„Soarta mea este de cánt!).
„Ти însă ce, cu mândrie,
»Astfel îmi poruncesti mie,
»9i atâta sgomot faci,
„Tu mu cánfi, căci mai putere,
„Și singura-ți mângâiere
„Este că gândeşti că placi.
„Trupul tău frumos s'arată,
„51 cu coada-ti laudată
„Poate mult să străluceșt:;
„Dar amorul vederi m'are;
„La auz s'aduci mirare,
„Asta vezi să dobándesti".
(Ed. 1832, 1842, 1863).
1) Titiul meu este să cânt (1832). Titlul meu este de cânt
(1843).
MĂGARUL RĂSFĂTAT
Un măgar vazu odată
P'al său stăpân că dormea,
Si s'apropie îndată
Binisor a-l mánegáia.
Dar să ştiţi ca dinainte
Era trist și supărat,
Căci vedea cu ce cuvinte
Mángáia învederat
Un cáfe!ug mic din casă,
Glume, jocuri ce-i făcea,
Si cu dânsul tot la masă
Ziua, noaptea, petrecea.
„O, ce rea nenorocire!“
151 zicea bietul măgar,
„De ce astă osebire?
„Are potaia vr'un dar?
Eu, că alerg până seara,
„Că muncesc necontenit,
„Ar cu boii toată vara
„Şi de fân chiar sunt lipsit,
„Ba adesea si ciomege
„Pe spinare cam câștig,
„Asta este a mea lege,
„Să mă ierte, surda strig.
».. Bilestematului de câine,
„Caci îi joacă împrejur,
„li dau cea mai bună pâine
„Şi pe mine toti mă "njur.
246 Gr, M. Alexandrescu
„Dacă linguşirea este
„Mijlocul de-a înainta,
„Să mă duc dar fără veste
, Ca şi dânsul a-i sälta“.
Si când s'apropie bine,
Vine, calcă "ncetigor,
Il loveşte c'un picior
Atât de greu în spinare, —
Ba încă alăturând
Drăgăstosul glas ce are,
Ca mai mult să-i placă vrând) —
Incât omul de mirare,
De durere stăpânit,
Strigă, se vaită tare:
„Săriţi, cá m'a prăpadit“!
Slugile alerg îndată,
Pe jupân îl ciomágesc,
Că e Măgar îi arată,
Cu tufele-i mulțumesc.
Nu siliți matura;
Veţi fi meplăcuţi
Cu talentul care
Nu sunteţi masculi.
(Ed. 1832, 1842, 1863).
PAPAGALUL ŞI CELELALTE PĂSĂRI
Lăsând a sa colivie,
In pădure vru să vie
Papagalu-a se plimba 1).
Şi îndată ce ajunse
Să judece el se puse
Pasările ce cânta,
Că de loc nu suie bine,
Că glasul ei prea lung tine
Filomelei tot zicea.
Si aşa pe orisicare,
Pasăre mică sau mare,
El să tacă le făcea,
Dar, odată, supărate,
Pasările adunate
Impotriva lui strigând,
Merseră ca să vorbească
Cu dânsul şi să-l silească
Să cânte ceva, zicând:
„Cântă dar tu, împărate;
„Fă această bunătate,
„Un exemplu să ne dai;
„Căci din a ta şuierare,
1) Uita (1832, 42),
Gr. M. Alexandrescu
„„Socotim cu "ncredinfare
„Că prea minunat glas ai“.
El atunci stă la ’ndoială,
Şi, prea cu multă sfială,
Le răspunde Cun cuvânt:
„Domnilor! eu râd prea bine
»D'alfí, iar cât pentru mine
„Deloc cântăreţ mu sânt“.
(Ed. 1832, 1842, 1863).
CATARUL CE-ȘI LAUDĂ NOBILITATEA
Catârul, unui părinte,
Cu proastele lui cuvinte
Noblefea își lăuda,
Zicând fară încetare
Cá, de o virtute mare,
Exempluri* mumă-sa da.
Că ea a fost la războaie,
Că la cutare bătaie
Singură a biruit,
Şi că la a ei privire
Oricare om cu simtire
De tot rămânea uimit.
De aceea se cuvine
Oamenii să i se "nchine,
Domnul catár socotea.
Si uitând a sa rea stare,
Părintească "naintare,
La lumină tot scotea.
Dar cum se sfârși noblețea?
Când îi veni bătrânețea
1) Esempluri (1863),
250 Gr. M. Alexandrescu
La râşniţă el fu pus,
Unde, prost, în scapátare,
De tatăl sáu măgar mare
El aminte şi-a adus.
(Ed. 1832, 1842, 1863).
TOPORUL !) SI PĂDUREA
Minuni în vremea noastră nu văi a se mai face,
Dar că vorbea oda'á lenne sí dobitcace
Nu rămâne "ndoialà; pentruză, de mear fi,
Nici nu s'ar povesti.
Si caii lui Achil, cari prooroceau,
Negreşit că au fost, de vreme ce-l trăgeau.
Intâmplarea ce știu şi voiu s'o povestesc
Mi-a spus-o un bătrân, pe care îl cinstesc,
Si care ini zicea
Că si el o ştia
De la strămoșii lui.
Cari strămoşi ai lui ziceau şi ei со stu
Dela un alt strămoş, ce nu mai este viu,
Și p'a cărui strămoși, zău, nu pot să vii puiu,
Intr'o pădure veche, în ce 102 пи ne pasă,
Un țăran se dusese să-şi ia lemne de casă,
Trebue să știți însă, si pot să dau dovadă,
Că pe vremea aceea toporul п’'а;ед coală.
Astfel se încep toat=: vremea desăvârșe;te
Orice scorneste?) onul, şi orice duhu! naște),
Aşa, țăranul nostru, nunai cu fieru "n mână,
Incepu să slutească pădurea cea băt-ână.
Tufani, paltini, ghindari, se îngroziră foarte:
„Tristă veste, prieteni, să пе gálim de moarte“;
Incepu să zică: „toporul e aproape!
1) I Pădurea (1842) ; Chi pădurea 1847,
2) Inventă (1817, 63).
3) Orice spiritul naşte (1963),
252 Gr. M. Alexandrescu
„In fundul unei sobe țăranu-o să ne'ngroapel*
...E vreunul dai noştri cu el са să-i ајиќе“ 21),
Zise un stejar mare, ce avea ani trei sute,
Şi care era singur ceva mai la o parte?
— „Nu“. — „Aşa; fiți în pace: astă dat'avem
[parte;
„Toporul şi ţăranul alt mo să izbuteascá,
„Decât să osteneasc+“,
Stejatu-avu d eptate.
După multă silintá, cercari înde'ungate,
Dând în dreapta si "n stânga, cu puţină sporire,
Țăranul se întoarse fără de izbutire.
Dar când avu toporul o coada de lemn tare,
Puteţi judeca singuri ce tristă întâmplare.
Istoria aceasta, Фо fi adevărată,
Imi pare că arată,
Că în fiesice țară
Cele mai multe rele nu vin din?) afară;
Nu le aduc străinii: ci ni le fac toate
Un pământean dai noştri, o rudă sau un frate.
(Ed. 1842, 1847, 1863).
Sua Аы i АСА o eR
1) Cu el să le ajute (1842, 1857),
2) De pe (1842).
ELEFANTUL
In vremea de demult, dobitoace!'e toate,
De împăratul leu sátule, desgustate,
Isi ale:erá lor
Un alt stípán tor.
Pe domnul Elefant, cu nasul invárt t,
Puternic indestul, dar însa ne.ioplit
Si de cap tare gros, cât vre,i să socotiti.
insă, ca să puteți să vi-l inchipuiti,
Mă grăbesc să va spuiu
O judecată a lui.
Noul stăpânitor,
Cât s'a orândutt,
Puse "n slujbă pe boi,
lar lupul mâncător
Se facu favorit
Si ministru la oi.
Vă las să judecaţi,
Сан miei fură mâncaţi.
Şi câte oi slut'te
De fiareie cumplite!
In zadar fac strigare
Опе "mpovárate,
Chip nu e de scapare,
Si plângeri necurmate
Ce vin de pe la turme,
Răul nu pot să-l curme.
Lupul dar îşi urmează
А sa nelegiuire;
254 Gr. M. Alexandrescu
Cáci de ce se lucreazá
Craiul!) mare de ştire;
Ba câ:e lupul spune
Le ia toate de bune.
A! când o să me vie,
O zi de bucurie,
Zi foarte aşteptată,
Si scumpă la mevoi,
Ca să vedem odată
Pe lupi mánca/i de oi?
„O! asta mu se poate“,
Zic unii alţii "n lume.
Domni mei, se rot toate,
Desi le spui dre»t glume.
Apoi, $11 dumneavoastră
Că oaia este proastă,
Si că mădăjduieşte
Aceea ce doreşte,
Eu cu tncredințare
Am auzit odată,
La o turmă cam mare,
O vorb' aşa ciudată,
Dar cum pot ști ce spune
Oile între ele?
Pentru astă minune
Am cuvinte:e mele.
Acum să venim iar la vorba începută;
Văzând b:etele oi că toate o să piară,
1) Riga (1863)
Fabule 255
După lungi chibzu'ri s'alezeră o su'ă,
Si merseră 1а Craiu!) izbăvire să ceară:
Cra'ul 2) sta oco'it de o numeroasă curte:
Cerbii cu coarne tungi, urşii cu coade seurte,
Alcáluiau un st.b vredni: a fi privit.
Un berbeze ^nváfat ce știa să citească,
Se 'mtăţişe sme.i!, si 'ncepu să vorbaască:
„Ne rugăm să ne-ascultaţi, Craiu'e st ălucit 9)
„Și să întorci spre moi mila máür:ei ta'e;
„Starea ^n ca-e ne-aîlăm e vrecn cá ce jale.
„Pentru că domnul lu», mini.t:u ce ne-ai dat,
„їп loc a me păzi, de tot ne-a ’mpitinat“.
Domnul lup, întrebat,
Răspunse cu glas mare:
„Stăpâne luminat!
„Niciun cuvânt mu are:
„Când le-am mápástu't?
„Când am scos biruri gre'e?
„Eu iau oLi;nuit
„De oa'e cá eo piele.
„Dar prostirea ciudată
„Аза e invifatá,
„Şi fär’ a sti ce cere,
„Уа ne "n:elat să sbiere“.
Máreful Elefant, după ce se gândește,
Dă de trei ori din cap si lupului vorbeșt=:
1) Prinţ (1883),
2) Prințul (1863).
3) Rege prea strălucit (1863).
256 Gr. M. Alexandrescu
„Ascultă, zice, şi ia aminte
„La ale moastre cráe;ti!) cuvinte
„Cât pentr'o piele teacă mearga,
„Fiindcă singur spui c'ai dreptate.
„Dar pentruc'astizi oaia a'earga
„La mila noastră cave muit poate.
„O iert; de dajiii fie scut ti;
„Ale ei plânge:i voiu să I2-ascult,
„Și decât pie.ea obi n4ita
„Să nu pofi cere un păr mai mult“.
(Ed. 1842, 1817, 1863).
1) Domnești (1963).
OGLINDELE
Am citit altădată, nu mai ştiu în ce carte,
Că într'o țară mare, de aici nu departe,
Plácuta frumuse“e t.ecea de uriziune:
Câţi se "ntámplà s'o aibă se socoteau slutiţi;
lar îrumoşi de minune
Se socoteau aceia ce erau mai poci[i.
Oglinzi ca sa se vadă nu se айа în țară,
Si era poprit lucru sa se aducă d'afară.
Aşa fiestecine
Socotea despre sine
Ceea ce auzea.
Căci chiar undele gârlei, ce curgea prin cetate,
Erau atât de negre şi-atât de 'ntunecate,
Incât nu putea omul nici umbra a-şi vedea.
Dar după multe zile si vreme "ndelungati,
О corabie mare cu oglinzi încărcată,
Trecând pe lângă tara de care va vorbesc,
O apucă furtuna, o fîuitună cumplită;
Sau, ca să zic mai bine, furtună norocitá;
Pricină de prefaceri, de un folos obstesc;
Si pentru-al obștei bine, o pagubă oricare
Nu mi se pare mare.
Mai vârtos când aceasta nu s'atinge de mine,
Impinsă de talazuri, corabia slăbită
Se sfürimá, dar marfă puțină s'a innecat;
Si in a ei pornire, unda neimb'ánzitá,
Oglindele mai toate le scoase la uscat.
Locuitorii ţării,
258 Gr. M. Alexandrescu
Câţi se aflau atuncea pe țărmurile mării,
Cu toţii alergară,
Şi ?n grab le adunară.
Se privirá în ele si, copringi de mirare,
Văzură adevărul, mulţi însă cu ?ntri.tare.
Dar а апа diezători minunea îitânp'ată
Porunziră îndată
A se sparge cu pietre, şi-a se deziiința
Oglindeie acelea, ori unde s'ar a'la.
Multe se sfárámará, dar ascun'eră mu t
Acei cari porunca nu vrură s'o asculte
Și din vre:nea aceza toți oamenii frumoși
Arăt câte-o oglindă acelor uri.iosi !).
Din povestirea moastră multe idei pot scoate,
Dar mă opresc la una, ce le coar.nde toate:
Când al duhului soare.
Lumineaz' adevărul sii vine-spre-ajutor,
In zadar neştiiața îi e 'mpct.iv.toa:e,
Soareie o pátrunzZe şi-l vezi triumfător.
(Ed. 1842, 1817, 1863).
1) In ed. din 1847, 68, fabula se stârgeşte aici,
CÂINELE IZGONIT
Lupul, cu toati prostia,
Cármuia înpă'ă ia
Si, ca un stăpâzitor,
Unora le da ave.e,
Altora, pe o püie:e,
Le lua chiar sta.ea lor.
Favor, ură schimbá' oare,
Izzcnire sau cLenaie,
Al crăiei!) era plan,
Câ:re'e gorit ce soarti,
S'auzse cum că poartă
Sentimenturi de duşman;
Car fi zis, nu ştiu la cine,
Cum cá mu este prea bine
A mânca alâ'ia miei;
Si că dacă le adună,
Lâna lor pe orice lună,
Să-i lase măcar cu piei 2),
Asemenea mari cuvinte,
Precum ?) f.eșicine simte,
1) Domniei (1847, 63).
2) Să îi lase °псаі cu piei (1838, 42).
3) Pă cum (1838).
260 Gr. M. Alexandrescu
Nu sunt prea de su'erit.
Pe loc vrură să-l gonească;
Dar politica crăiască 1)
Alte pricini i-a găsit,
A zis 2) că nimic mu ştie.
Că mu este bun să tie
Un rang între curtezani;
Că la orice-l rânduiește,
Nicio slujbă nu 'mplineste,
Că nu face mici doi bani.
Atunci vulpe, şarpe, broască,
Fără măcar să-l cunoască,
De prostia lui vorbea,
Unul zicea că glas m'are,
Altul cá nu este "n stare
O piatră de jos să ia.
Se mirá cum de rábdase
Craiul 8) şi nu depărtase
Pe un câine ticălos,
A căruia toată treaba,
E să mănânce de geaba,
Făr' a face vrun fo:os.
1) Domneascá (1847, 63).
2) Zicea (1838, 42),
3) Domnul (1847, 63).
Fabule
Dar, după o lungă vreme,
Sátul în zadar a geme,
Jaiba câ.ne'e a dat,
Zicând cá d'acu “nainte
Toate îi vor părea sfinte,
Numai să fie iertat.
(Adesea nenorocirea
Schimbă gândul si simtirea!)
Pe loc fu şi slobozit.
Cinsti, averi, nu se mai spune:
Ce zicea el era bune,
Duhul lui!) era vestit,
Intr'o zi meavând treabi,
Craiul pe ai sai întreabă:
— „Voi de câine ce gândiţi!“
Serbi, sopárle, de odată;
Toţi ráspunserá îndată;
— ,lnálfime, să trăiţi!
„Tuturor este plăcută
»Cinstea cea cu drept făcută
»Astui vrednic dobitoc.
„Al lui cap, a lui știință,
„Glas, putere, iscusinfá,
„Pentru noi sunt cu noroc,
1) Spiritul (1863).
261
262 Gr. M. Alexandrescu
»De trup este prea puternic,
„De slujbi mulie e.t» vredni-,
„Şi în lupte e ve. tt 1)*,
— „Asie le stam prea Біле,
„Ştiam ce i se cuvize,
„Dar atunci era' gonit“,
(Ed. 1838, 1842, 1817, 1863).
1) in războaie e vestit (1836, 42).
SOARECELE $1 PISICA
Un şoarece de neam, şi anume Ratos,
Ce fusese crescut sub pat la pen ion,
Si саге, însfârşit, după un nobil plan,
Petrezea retirat î.tun vec ii parie. ал,
Intâlni intro zi pe Chir Pi.i:ovici,
Cotoiu care avea bun rune '"rt:e rijici.
Cum că domnul Ratoa îndati s'a gátt
Să o ia la picior, mu e de îndoit.
Dar smeritul cotoiu cu ochii în pământ,
Cu capu тіге urechi, cu un aer de sfânt,
Incepu a strigă: „De ce fugi, domnul meu?
„Nu cumva îţi fac rău? Nu cumva te gonesc,
„Binele şoricesc cât de mult îl doresc,
„Şi cát îmi eşti de scump, o ste Dumnezeu!
„Cunosc ce ráu.á[i v'au fá:ut fratii mei,
„Şi cá ауе:і cuvânt să vă piângeţi de ei;
„Dar eu mu sunt cum crezi; căci chiar asupra lor
„Veneam să vă slujesc, de vreți un ajutor.
„Eu came nu mănânc; ba încă soco'esc,
' „De va vrea Dumnezeu, să mă că изйгеѕс“,
La ăst frumos cuvânt, Raton înduolezat,
Văzând că Dumnezeu de martur e lu.t,
Işi ceru iertăciuni, şi-l poiti a veni,
Cu neamul ѕогісезс a se "mp:ieteni.
I] duse pe la toţi, si îl fînfățișă
Ca un prieten bun ce noro-ul le dă.
Să îi văzut la ei jocuri şi veselii!
Căci şoarecii cred mult la fizionomii,
264 Gr. M, Alexandrescu
S'a acestui strain atâta de cinstit,
Nu le înfațișa nimic de bănuit.
Dar intro zi, când toți íi deteră un bal,
După ce refuză si limbi şi caşcaval,
Zicând că e în [post şi nu poate mânca,
Pe prietenii săi ceru a 'mbrățișa,
Ce fel de imbráfigeri! Се fel de sărutat!
Pe cáfi gura punea,
Indată îi јегіѓеа;
Incât abia doi trei cu fuga au scapat.
Cotoiul cel smerit
E omul ipocrit 1).
(Ed. 1838, 1842, 1847, 1863).
1) In ed. 1847 fabula se sfârşeşte aici. Aceste două ver
guri lipsesc din ed. 1838, 1842, în care fabula siârşeşte astfel:
Eu prin cotoiul acesta să vă arăt, m'am silit,
Icoana adevărată a omului ipocrit,
Сан пі se înfăţişează supt un chip prietenesc,
Si apoi cu orice mijloc să ne piardă se silesc*.
In ed. din 1863, fabulei îi lipsesc numai aceste două ver-
suri din urmă, care o sfârgesc în ed. 1833, 1842,
VULPEA, CALUL ŞI LUPUL 5
O vulpe de ani mica, însă de minte mare,
Şi care meseria abia şi-o începuse,
Pentru întâiași dată vazu din întânpae
Un cal, dobitoc falnic, ce ea nu mai vazuse,
Aşa, dupa ce vreme destulă îl prives:e,
Plină de mulțumire,
D'acea descoperire,
Pe cumătrul lup cauta, şi-i zce: „Те găteşte
„Să mergem împreună acilea la un loc,
„Să-ţi arăt un frumos si mare dobitoc,
„Ce ştii, cum se întâmplă, poate să-ți iasă bine“...
Lupul ránjmd răspunse: „Să se lupie cu mine,
„Să vezi jucărie! Insă ia 'ncepi să-mi spui,
„Се fel de gură are, cum e fápiura lui?
„O! pentru astadată să fiu iertata“,
li zice doamna Vulpe: „Eu iti spuiu ce-am văzut;
„Dar ca să fac portreturi, zugrav nu m'am
(născut,
„Şi, după cum ştii singur, sunt foarte me'n-
(vățată“.
1) Publicată întâia și singura dată în: „România“ jur-
nal cotidian, No. 55, din 5 Martie 1838. Eliade o critică foarte
aspru în „Curierul de ambe sexe“. (Per. 1, pag. 241). Ale-
xandrescu îi răspunde printr'o altă fabulă: „Privighetoarea
şi măgarul“, dar pe aceea din „România“ se fereşte a о
pune în vre-o ediţie. Acum o dâm pentru întâia oară pentru
ziarul „România“, unde fabula e iscălită G, A-scu.
265 Gr. M. Alexandrescu
Vorb'nd asa 'mtre ее
Dobitoace'e mele,
Indată au sosit
La locul dorit.
Calul, cát le zăreşte,
De fugă se gá e,t;,
Căci vizita lupeasci
Nu vrea So primeasca;
Si ni.i mavea dorință
Să facă cunoștiniă.
Dar vulpea cu iuteală îi iese înainte,
Şi cearcă să-l încurce prin aceste cuvinte:
„Stăpâne! D'avem voie şi de găsești cu cale,
„Noi, cele prea plecate slugi ale dumitale,
„Am avea o cinste, să "ntrebám cine ești?
„Care îţi este neamul, si ce fel te numesti?"
Calul, ce cu lesnire gándul lor il pátrunde,
Fără a pierde vreme să 'ntoarce şi răspunde:
„Domnilor, de do:iái пшпе:е meu să-l sti,i,
„П am scris pe potcoavă, şi puteţi să-l citiți“,
Vulpea, cu-aceste vorbe se trage la o parte;
„Cât pentru mine“, zise, „vă spuiu că mu ştiu
[carte;
„Şi neavând mijloace la şcoală nu m'a dat;
„Dar a domnului lup, si mare şi bogată,
„Mai mult decât o carte nescrisă l-a "nváfat".
Lupul, umflat în sine, de lauda vulpească,
Fabule 267
Veni până aproape, numele să-l citească,
Calul, care sta gata, cu ua picior în vânt,
li dá o loviiurá şi-l culcă la pământ.
Desluşit ne dovedește
Fabula ce am văzut,
Că "nfe:eptul se fereşte
De orice necunoscut.
( „România“ — 1838),
PRIVIGHETOAREA ŞI MÁGARUL !)
Nenorocita privighetoare
Cânta “n padure а ei durere,
Si toată firea 2) da ascultare,
Tot împrejuru-i era tăcere.
Altul în locu-mi ar descri poate
Acele tonuri neimitate,
Ce со "ntorsurá, lină, uşoară.
Glasul acela mladietor
Treptat se urcă şi se coboara,
Plin de simfire, plin de amor,
Eu vă spui numai că despărţirea
Și suvenire pline de jale,
Că nedreptatea, melegiuirea,
Era sujetul cântarii sale.
Un măgar mare, ce-o ascultase,
Si ca un aspru judecător
Capul plioștise, sau ridicase
Câte-o ureche "n semn de favor,
leşi "nainte sa-i dea povaţă,
Si со meroadă încredințare:
1) Această fabulă e un răspuns la critica aspră pe Care
Eliad i-o făcuse în „Curierul de ambe-sexe“, (Per. 1, pag,
238) relativă la fabula: „Vulpea, calul şi lupul“, critică în care
îi da sfaturi cum ar trebui să scrie,
2) Natura 'ntreagá.
Fabule
„Am fost“, îi zise, „aici de faţă,
„Dar таи nu-mi place a ta cântare;
„Cu toate-acestea am nadcjii bune;
„De nu îți pare jucru prea greu,
„La mişte reguli a ie supune,
„Luând de pilda 1) cântecul meu“.
Atunci începe cu bucurie
Um cânte: jalnic si ne ioplit,
Incât de aspra lui armonie
Toata pădurea s'a ingrozt.
Privighetoarea, fára Siia'ă,
Zise: „Ромаја e în zadar,
„Căci, d'as urma-o, mu e 'ndoiala
„Că eu în locu-ti as fi măgar“,
268
(Ed. 1838, 1842, 1847, 1863).
1) D'esemptu (1863).
CÂINELE SI CATELUL
„Cât imi sunt de urî.e unele dobitoace,
„Cum lupii, urgii si alte câteva,
„Care cred despre sine cá preiuiasc ceva!
„De se trag din neam mare,
„Asta e o "ntámplare:
„Şi eu poate sunt mobil, dar s'o arat nu-mi
: [place.
„Oamenii spun adesea cá "n ţări civilizate
„Este egalitate.
„Toate iau schimbare, şi lumea se cioplește,
„Numai pe moi mândria mu ne mai părăseşte.
„Cât pentru mine unul, fie;tecine stie
»C'o am de bucurie
„Când toată lighioana, măcar și cea mai
Iproastă,
,Cáine sadea îmi zice, iar eu domn a-voastrá*.
Aşa vorbea deunăzi cu un bou oarecare
Samson, dulău de curte ce lătra foarte tare.
Cáfelul Samurache, ce şedea la o parte,
Ca simplu privitor,
Auzind vorba lor,
Şi cá nu au mândrie, nici саргіііі deşarte,
S'apropie îndată
Să-și arate iubirea ce are pentru ei:
„Gândirea voastră“, zise, „îmi pare minunată;
„Şi simfimániul!) vostru îl cinstesc2), frații
[mei*,
1) Sentimentui (1849).
Stimez (1863).
Fabule 271
— „Noi, frații tăi“, răspunse Samson plin de
(mânie,
„Noi fraţii tăi, potaie? 1)
„O să-ți Сап o băizie
„Care s'o pomene;jti.
„Cunoști tu cine suatem, şi fi se cade fie,
»Lichea пеги ілаїй, a:t'el sí ne vorbeşti?“
— „Dar ziceati.. — „Şi ce-ti pasă? Te 'mtreb
[eu ce ziceam?
„Adevărul vorbeam,
„Că nu iubesc mândria, şi că urăsc pe lei,
„Că voiu egalitate, dar nu pentru cátei*.
Aceasta între moi adesea o veden,
Si numai cu cei mari egalitaie vrem.
(Ed. 1842, 1817, 1863).
1) Putae (1842).
PISICA SĂLBATICĂ ŞI TIGRUL !)
Un cotoiu sau pisică,
Din două mu ştiu care,
Nici mare nici prea mica,:
Dar foarte mâncatoare,
Si din soiul acela ce "n păduri locuiește
Și pe copaci trăieşte,
Văzu un tigru mare
Trecând pe о cărare.
De sus, de pe ghindarul, unde era urcată.
Pisica socoti
Cá poate-aa îngrozi;
Și făra pierde vreme se adresa îndată
La tigrul ce trecea,
, Fără a o vedea.
„la stái, má rog, puţin, jupâne de pe jos,
»Care te socotesti
„Că nu știu cine esti.
„Mândria ce arăţi cu noi e de prisas,
„Ştii din ce neam mă trag, si că strămoșii mei
„Simt fii de Dumnezei?
„Nemuritorii toți, din сег când au fugit,
„Subt mume de pisici în lume au trăit,
„Preoţii eghipteni în temp'uri îi slávesc,
„Și nişte tigri mici cu noi se potrivesc“,
— „Dacă strămoșii tăi cu tine semăna,
„Negrezit erau prosti, câți lor se închina“,
Răspunse tgrul meu: „iar dacă au avut
1) Pisica sălbatică şi tigrul (1842),
Fabule 273
=<—— - —— 2
„Vr'un merit cunoscut,
„Ceva dumnezeesc,
„Atunci eu te căiesc,
„Şi pentru starea ta de mila sunt patruns,
„Că Фаг fi câte spui, zau prea rău ai ajuns".
Deși multi au zis-o, eu tot o mai zic:
Slava stramoşească!) pe strămoși cinste;t2:
In zadar nepotul cu ea se fale;te,
Când e, cum se 'ntámpla, un om de nimic.
(Ed. 1842, 1847, 1863).
1) Gloria străbună (1863).
DERVIŞUL ŞI FATA
Se povestește cum că odată,
Un dervis pustriz, om cuvios,
S'amorezase, văzând o fată
Cu trup subțire, cu chip frumos.
Dintruna 'rnti'alta vcrba aduse
Si în stil neted patima-;i spuse,
Zicând: „Ascultă, eu ie iutesc,
„Şi pentru tine mult pitimesc“,
Stilul acesta, adevărat,
Nu mi se pare prea minunat;
Dar, pentr'un pusnic trait departe
De ale lumii valuri de;a:te,
Putem să zicem că nu e prost.
Fata răspunse: „,Poate-aş fi fost
„Destul de bună ca să te crez,
„Dar aste haine bisericeşti
„Nici wau aface cu ce-mi vorbeşti;
»S'apoi de barbă mă ’nfiorez“,
Pusnicul mostru pe loc se duse,
Işi rase barba, se piertină,
Nemteste bine se îmbrăcă,
Ş'o pălărie pe сар 1) își puse,
1) In cap (1842, 47).
Fabule 275
Veni la fată: „Cum ţi se раге?“
“O "ntrebá: „Spune-mi, mai te'ndoiesti?
»Vezi ce putere amorul are?
„Mi-am lăsat legea; alt mai vo:e;ti"?
— „Nu voiu nimica“, atunci ea zise:
„Credi:nzios mie cum o să-mi fi,
„Când jurăminte, în ceruri scrise,
„Şi a ta lege mu poti s'o ţiir*
Fata avea dreptate, de nu vrea să-l asculte:
Cine-a făcut o crimă, poate face mai multe.
(Ed. 1842, 1817, 1863).
DREPTATEA LEULUI
Leul, de multa vreme, ridicase oştire,
Să se bată cu craiul!) ce se numea Pardos;
Căci era între dânşii о veche prizonire,
Si gálcevire maie, pentru un mic folos.
Vreau adicá, sa stie,
Cui mai mult se cuvine
Sá He pentru sire
Un petec de câmpie 2)
Si un colt de padure, de tot ne 'nsemnător,
Ce аеѕрагіеа ținutul si staturile lor.
Acum sânge mult curse, si multe luni trecură,
Fár' a se putea sti
Cine va birui.
Elefantul násos,
Si bivolul pieptos,
Cu lupul coadá-lunga,
Muite izbánzi fácurá.
Fiesicare tulpiná era pliná de sánge,
Ісі se vedea un taur jumatate mâncat;
Lângă el un tovarăş ce sbiară si îl plânge;
Colo, un porc salbatic fără doua pi.ioare;
Şi mai la vale vulpea se tăvălește, moare,
Oftánd dupa curcanii ce încă i-au scăpat;
lar mai vrednic de jale era viteazul urs,
De două coarne groase în inimă pătruns.
Leul, văzând că lupta nu se mai isprăvește,
1) Riga (1847, 63).
2) Versul acesta lipseşte din ed. 1842.
Fabule 277
Trimise la maimuță, vectti vrăjitoare,
Ce spun că știa multe, si cá prco:ocea
Intâmplările toate, după ce se t-e-ea;
Trimise, ziz, la dânsa, să-i facă i.t ebare
Cum poate să ајіпей siárgitul.ce co ește.
Ea se puse pe gânduri, tu;i, apoi răspunse,
Rozând cu mulțumire darurie adu e:
„Ca să poată ?mpăratul lesne să biruiasca,
„Trebue să je;tiească
„Pe acel ce în past= e de-át toti mai tare,
„Mai vestit în războaie, mai vrednic şi mai
[mare.
Auzind astea, leul strânse a sa oștire:
„Lighioane'or!“ zise, „viu să vă dau de ştire,
„Că astăzi din moi unul trebue să murit:
„Aşa va prco-ocul. Rămâne-acum să stim
„Cine este mai tare.
„Cât pentru mine unul, cum vreţi... dar mi se
[pare
„Că nu prea sunt puternic, căci pă.imesc
[de tuse“.
Vulpea era aproape: ,Ce-are aface!“ răspunse,
„ай теа ta esti
„Ori cát de slab poiteşti.
»Dar si puterea moastrá
„E îndestul de proasta“.
Strigară tigrii, urgii, şi cu un cuvânt toate
Lighioanele-acelea ce erau mai col;ate.
— „Nu rămâne 'mdoială“, le răspunse 'mpáratul.
Iepurele, sărmanul, — cred că-l trăgea păcatul
278 Gr. M. Alexandrescu
Sau păcate mai multe
De moșii lui făcute, —
Veni sa-și dea părerea. Dar toti, cát îl zăriră,
Asupră-i năvăiră.
„la vedeţi-l!“* st.izara, „cu buna "'rcredinfare
„ЕІ este mai tare!
„S'ascundea urechiatu', si nu-i plăcea să moară,
„Ca să me facă nouă biruința u;oa:ă!
„Pe el, copii! Luati-!! el are să 'mpl.nească
„Ce ne-a 75 prco o.ul сіл porunca cereasca“!
Câinii atini 5й11:й
Si "n grab ţi-l jupuiră.
Se află vreo ţară, unde laza 'ntámplare
Să se jertiească leul? Niciuna, mi se pare.
Nu ştiu cum se urmezi, nu prize» cum se poate,
Dar văd că cei puterni.i ori unde au dreptate.
(Ed. 1842, 18/7, 1863).
LUPUL MORALIST
Уат spus, cum mi se pare, de nu Li fi uitat,
Că lupul se 'ntánplsse s'ajungă împărat.
Dar fiindcă vam spus-o, voii încă să vă spuiu
Ceea ce s'a urmat subt stipânirea lui.
Auzind împăratul că "n statuie sale
Fac nápá.tuiri muite părosii drezztori;
Cá pravila stă ^n ghiare; că nu e deal sau vale
Unde să mu vezi je:tfe mai тиці prigonitori:
Porunci să se strângă!) obșteasca adunare
Lângă un copac mare;
Căci vrea pe unii alții să îi cam dojenească
Si "n puține cuvinte
Să le aduc aminte
Datoriile lor.
Toti se 'nfšlisarš, si '"ná!fimea lupeascá
Incepu să vorbească
Cun glas dojenitor:
„Domnilor de tot felul! Bune sunt astea toate?
„Datoriile slujbei азе! je îinpliniţi?
„Nu aveți nici sfială, nici frică de păcate,
„Să faceți nedreptate, şi să năpăstuiți?
„Toate slujbe:e voastre ага vi le plăteşte;
„Incă, pe la soroace,
„Şi câte-un dar vă face.
„Dar reaua năravire,
„Ce o aveţi din fire,
1) Să se adune (1883).
280 Gr. M. Alexandrescu
„Nu se tămădueşte.
„Vedeţi cu ce morti grele,
„Se isprávesc!) din lume,
„Şi cum lasă rău nume,
„Acei cari fac rele.
„Gândiţi-vă că poate ve;i da cuvânt odată
„La "malta jude.ata,
„Gândiţi-vă la suflet, si luați dela mine
„Pildă a face bine“.
Ást cuvânt minunat,
Pe care domnul lup aud са l-a "nvájat.
Trecând pe lângă sat,
La ziua unui sfânt, când preotul citea
Si propoveduia,
Pe multi din dregatori sa plângă i-a 'ndemnat.
„E! ce afi hotarit, jupáni amploiati?
„Oare o să vă 'ndreptati?*
li întreba atunci înălțimea "mblánita,
Ce purta o manta de oaie jupuita.
„Spuneţi o să schimbaţi purtarea-vă cea proastă?“
— „Să trăiţi la mulţi ani dobitocia voastră“,
Răspunse un vulpoiu, în slujbe lăudat:
„Ne poate fi iertat
1) Săvârşesc (1863).
Fabule 281
„Să va "ntrebám smerit, de vreți a ne-arata 1),
„De unde-ati cumparat postavul de manta?"
Când mantaua crăa:că?) este de piei de oa'e,
Atunci judecatorii fiți siguri ca desroaie.
(Ed. 1842, 1817, 1863).
1) Pe înălțimea ta, (1863).
2) Domnească (1807, 63).
NEBUNIA ŞI AMORUL
In nişte fabuli un poet scrie
Că Nebunia si pruncu-Amor
Se jucau singuri pe o câmpie,
In primăvara vie,ii lor.
Ştiţi că copiii cu în'eznire
Găsesc sujeturi de neurire;
Ei doar odati se gâlceviră
Pentru o floare се întâlniră.
Striga amorul în gura mare;
Cealaltă însă, minut cumplit!
H izbi "ndati atât de tare,
Cât de lumină ea l-a lipsit,
Adânc copilul simți durere,
Rámánd astiei fără vedere.
Trista lui mumă jalbă porneşte
L'al său părinte, stăpân ceresc:
Va răsbunare, se tânguieşte;
Cu ea toți zeii compitimesc.
Mars şi Apolon, mai c'osebire,
Arătau mumei a lor mâhuire.
Fabule 283
S'adună sfatul cel fără moarte,
Si hotirirá, în obştea lor,
Ca Nebunia în veci să poarte,
Să cârmuiască pe orbu-Amor.
Această dreaptă, grea osândire,
Din ziua aceea luă "mplinuire;
Din ziua aceea sunt împreună,
Si Nebuniael (ine de mână.
(Ed. 1842, 1817, 1863).
11
LEBĂDA ŞI PUII CORBULUI?)
Lebáda odat' aflase
— Insă cum se întâmplase,
Nu pot să vă dau cuvânt —
Cum-cá întrun colţ de lume,
Intr'un loc cu mare uume,
Si pe un frumos pământ,
Niste paseri osándite,
Corbi de cájiva ani numite,
In primejdie tráesc.
— Lebedele au din fire,
O ciudată presimfire,
Care este dar ceresc,
Așa, să le izbăvească,
Cu o râvnă părintească,
Ea plecă până în zori,
Ajungând într'o livede,
In culcuş de vulpe vede
Pui de corb mesburátori,
Cari într'o vizuină
Petreceau ca în grădină,
D'a lor soartă mulțumiți.
Pasărea cea a'bă'ndată,
1) Fabulă ce a atras poetului, după publicarea ei, taghs-
soarea, (Vezi ,Scrisoarea* lui Ion Ghica).
Fabule 285
Dintre dânşii se arati,
Zice: ,Puilor iubiţi!
„Soarta voastră e de milă!
„Spuneţi cum pe voi în silă
„Aici vulpea v'a adus?“
Corbulefii, în mirare,
Răspund iute, râzând tare:
„Noi de voie ne-am supus,
„Vulpe, ce e, mu ştim spune,
„Decât că năravuri bune
„Acea damă, arăta,
„Că avea coadă pe spaie,
„Cal ei păr în galben bate,
„Şi că ochi luc:oși purta,
„Ea, când ne-a luat de-acasa,
„Ne-a spus că la a sa masă
„Are feluri de mâncări;
„Că e print de dobitoace,
»CÁ pe noi va a ne face
„Să ajungem la mari stări.
„Ne-a mai spus cá [ne e rudă,
„Că din vârsta cea mai crudă
„Neamul nostru l-a iubit.
„Еа, ca şi al nostru tată,
„Că ne tragem, ne arata,
„Din vulturul cel slăvit.
286 Gr. M. Alexandrescu
„Şi adesea ne vorbeşte,
„Că din suflet se ѕі!еѕіе,
„А me da slava dintâiu“,
Lebăda strigă cu jale:
„Sunteţi pe a morţii cale,
„O voi, ai corbilor fii!
„Dar al vostru sec părinte,
„Cum nu şi-a adus aminte
„Ceea ce i s'a întâmplat,
„Când își părăsi locaşul,
„Și din gură lăsă casul,
„lar de vulpe înșelat?“
Puii, nebăgând-o ?n seamă,
„Cale bună“ ’i zic, „madamă“,
„Noi nu ştim ce ne vorbeşti,
„Și prin astfel de cuvinte
„Să ne scoţi acum din minte,
„Cam de geaba te silesti*.
„Eu má duc“, lebeda zise,
„Insă vouă vă sunt scrise
„Multe rele să rábdafi;
„Căci prostia-vă cea mare,
„Ca şi-a penii "ntunecare,
„Nu se poate s'o spălați“.
(Ed. 1838, 1842, 1847, 1863).
PRIVIGHETOAREA !) ÎN COLIVIE
O cântăreață privighetoare,
De mică prinsă, sta la 'nchisoare,
Si colivia-i era locas.
Vreme la mijloc multă trecuse,
Dar ea să uite tot nu putuse
De unde-a luat-o опи vrăjmaș.
Ne "ncetat tristă, gândea cu jale
L'a tinereții vesela vale,
L'acele crânguri, l'acel izvor,
Unde l'a nopții lină tacere
Ea a vietii cânta plăcere,
Razele zilei, dulcele-amor.
La câte pasări sunt sburătoare,
Sloboda 2) vieață e lucru таге,
Natura este patria lor.
Așa și mica pasăre-a noastra,
Care de minte era cam proasta,
Căta mijloace să scape 'n sbor.
Asta dorință e lăudată,
Când e 'ntáritá pe judecată
Şi când folosul e prevăzut;
Dar ea uitase cá mai "nainte
1) Privigătoare (1838),
2) Liberă (1863).
288 Gr. M. Alexandrescu
О 'n;tinfase un 'puiu cuminte,
Că vrând să sboare muti au căzut.
Ea mwavea aripi; fără тіј:оасе
О păsărică ce poate face,
Decât supusă soartei a #1),
Sau să aştepte, până să-i crească
Smulseie aripi, si să găsească
Nouă тіј.оасе de a fugi?
Astfel pe dânsa o sfíatue;te
О rândunică ce o iubește,
Şi care gândul ei îl ştia,
Exempluri multe des îi tot spune,
Şi îi arată cu dovezi bune,
C'acum să scape nu va putea,
Dar tinerețea?) neinfeleaptá
Povești m'ascu'tă, vremi nu așteaptă;
Toate "nainte-i jucării sânt.
P'între zăbre'e ea se strecoară,
Putin se 'naltá, Фо palmă sboară,
Si cade 'ndatá jos pe pământ.
(Ed. 1838, 1842, 1847, 1863).
1) Decât la soarta-i supusă'a H (1863).
2) Insă junejea (1863),
URSUL ȘI LUPUL
Impărăția dobitozească,
Ca şi a noastră cea omenească,
Statornicie ve,n'ci mare;
Toate supuse sunt la schimbare!
Din mână 'n mână, schiptrul!) se plimbă,
Cel de ie:i mare, astizi e тіс;
Leu pe urs bate, urs pe leu schimbă,
Dintr'o 'ntámplare prea de nimic.
De curînd ursul, pe leu schimbase,
Si, pe cráescul?) tron înălțat,
Cárma ín labe tare-o luase,
Si cu verzi tufe sta "ncoronat.
Dator eu insá sunt a vá spune
Cà ursul cela?), mácar cá urs,
Dar sentimente*) avea prea bune,
De-al obştei bine era pătruns.
Fiarele 5), toate "ndatí ce-atlară,
Că le-a dat cerul un stăpân nou,
Să se închine lui alergară,
Una c'o vacă, alta cun bou.
1) Sceptrul (1817, 03).
2) Domnescul (1847, 63).
3) Ca ursu-acela (1838).
4) Sentimenturi (1838),
5) Hiarele (1838).
Gr. M, Alexandrescu
Lupul în urmă spre tron se duce,
Şi după vechiul bun obiceiu,
Măriei-sale plocon îi duce,
Si înainte-i pune doi miei.
Into frumoasá precuvántare,
li dovedeste c'ar fi avánd
Nişte chrisoave arătătoare
Ce-au făcut urșii, zau nu ştiu când.
C'aste chrisoave, -pe piei de oae
Scrise cu apă, spun lămurit,
Cum au mers urgii la o bătaie,
Si câte mure ei au jertfit.
Cu plecáciune apoi i-arată,
Cum că din suflet s'a bucurat,
De întâmplarea cea minunată,
De 'ncoronare când a aflat;
Cum că doreşte supus să fie,
Că totdeauna el l-a iubit,
Cà pentru dânsul vieți o mie
Să le jertfească e mulțumit.
Astfel de vorbe se zic în lume,
Insă drept formă se socotesc;
Căci fiesicine Je ia de glume,
Care se uită cât se vorbesc.
Fabule
Dar ursul crede, se amăgește,
In slujbe pune neamul lupesc;
Cum cá prieteni are, gândeşte,
Cari persoana lui o slăvesc.
După o vreme, leul se scoală,
Tocmai când ursii mort îl credea;
După o mare şi lungă boală,
Vine să-şi ceară tronul ce-avea.
Locuitorii se îngrozra;
Vestea se duse pân’ la paiat;
Lupii îndata la lei!) îfugiră;
P'al lor prieten toți l-au lăsat.
Taurii numai, ce niciodată
A-i fi prieteni nu s'au jurat,
Peste cinci sute venirá "ndatá,
Pe domn şi țara ei au scăpat.
Prea cu lesnire omul se 'nșală!
Dar foarte mare fa.e greşeală,
Cine la vorbe dă crezământ;
Faptele numai ne dovedește,
-Fiestecine cát pretuieste,
D'avem prieteni, si cari sánt.
291
(Ed. 1838, 1842, 1847, 1863),
1) Leu (1803).
BOUL ȘI VITELUL
————
Un bou ca toti boi, puțin la simtire,
In zilele noastre de soart'ajutat,
Si decât toti frații mai cu osebire,
Dobândi п cireadá un post înse nnat.
Un bou în post mare? Drept cam ciudat vine,
Dar asta se 'ntánplá în oricare loc;
Decât multă minte, ştiu că e mai D "ne
Să ai!) totdeauna un dram de noroc.
Aşa, de-a vieţii veselă schimbare,
Cum si de mândrie, boul stăpânit,
Se crede că este decât toți mai таге,
Că cu dânsul nimeni nu e potrivit.
Vitelul atuncea, plin de bucurie,
Auzind că unchiul s'a făcut boier,
Că are clăi sumă şi livezi o mie;
„Mă duc", zise °пааїх 2), „nitel fân să-i cer“,
Für' a pierde vreme, vifelul pornește;
Ajunge la unchiul, cearcă a intra;
t) Aibi (1838),
2) „Mă дис" zice îndată (1838, 42).
Fabule 293
Dar pe loc o slugă vine şi-l opreşte;.
— „Acum doarme“, zise „nu-l pot supăra“.
— „Acum doarme? ce fei! pentru "ntàiasi dată
„După prânz să doarmă! obiceiul lui
„Era să nu şeadă zua ni.iodaá;
„Ast somn mu prea-mi place, și о să i-o spuiu“.
— „Ba să-ţi cawi treaba, că mănânci trânteală,
„S'a schimbat boierul, nu e cum îl știi:
„Trebue 'nainte-i să mergi cu sfială,
„Rrimit în casă dacă vrei să fii".
La o mojicie atâta de mare,
Vifelul răspunde cá va aştepta:
Dar unchiul se scoală, pleacă la plimbare,
Pe lângă el trece, fár' a se uita.
Cu mâhnire toate băiatul le vede,
Insă socotește cá unchiu-a orbt;
Căci fără "ndoialá mu putea a crede
Că buna sa rudă să-l fi осо.
A doua zi iarăși prea dedimineafá
Să-i găsească vreme la dânsul veni;
O slugă, ce-afară îl vede că 'mghiaţă,
Ca să-i facă bine de el pomeni.
294 Gr. M. Alexandrescu
„Boierule“, zise, „așteaptă afară
„Ruda dumitale, al doamnei vaci fiu“.
„Cine? a mea ruda? mergi de-i dă pe scara;
»N'am astfel de rude, si пісі voiu să-l ştiu“.
(Ed. 1839, 1842, 18417, 1863,.
VULPEA LIBERALĂ
Vulpea fără "ncetare
Striga în gura mare,
Că, de când elefantul peste păduri domue te.
Trebile merg la vale si lumea pătimeşte;
Că este medreptate,
Că va să cheltuiască 1)
Veniturile toate
Pentru masa crăiască 2).
De-acestea elefantul cât a luat de știre,
Temându-se, cu dreptul, de vreo răsvrătire,
Pe iepure la vulpe cu un bilet trimise;
О invită la curte, o 'mbráfis& și-i zise:
„Ат aflat, jupâneasă, că ai mare talent;
„Voiu să te puiu în pâine,
„Şi, începând de mâine,
„Н dăm cu mulțumire,
„Ca un semn de cinstire,
„Al găinilor noastre întins departament:
„Caută-ţi bine treaba“,
— Pe seama mea te lasă!“
Răspunse oratorul și sărutându-i laba,
Se întoarse acasă.
In ziua viitoare,
Vulpea, ca totdeauna veni la adunare;
Dar însă oblojită, pe subt barbă legată,
1) Ca va să cheltuiască (1863) -
2) Domnească (1883).
296 Gr. M. Alexandrescu
Si cu un lipan mare la cap înfășurată.
„Ce ai, de suferi ast'el^!) o întreabă toate.
— „Imi e rău de aseară, imi e rău cát se poate,
„Şi сц .trebite ţării să mă lăsaţi în pace.
„Craiul 2) stie ce face:
„El me'mcetat gândește la al obștii folos.
„Adio! sunt bo'navă; m'am înnecat c'un os“,
Cunosc mulţi liberali: la vorbe ei se 'atrec,
Dar până în sfârșit cu oase se înnec.
(Ed. 1842, 1817, 1863).
1) „Ce ai, de eşti astfel ? (1812).
2) Domnul (1863),
MIERLA ȘI BUFNITA
Intr'o pădure deasă, de cetăti depártati,
Mierla se "ntálni seara cu bufnița umflată.
„Prietenă“, îi zise 1), ,,f-ag face o "ntrebare,
„Dacă a mea "ndrásneali maduce supărare:
„Spune-mi, mă rog, lumina de ce nu-ți e
(plăcută?
„De ce stai toată ziua ascunsă, nevăzută?
„Nu cunoşti cum se vede razele dimineţii,
,Dulceafa primăverii, plăcerile vieții.
„Poate ești ruşinoasă, şi crezi cá nu cánfi bine.
„Dar eu si alte păsări, mai vrednici?) decât
[mine,
„Ш vom da ’nvățătură și vom pune silință
„Să-ţi mai subțiem glasul cát va fi cu putinţă.
„Vino mâine la mine să mergem la plimbare,
„Ca să faci cunoștință cu o privighetoare“,
Bufnița îi răspunse: „Iți mulfumesc, iubită,
„Eu cu soarele vostru nu sunt obişnuită;
„Imi supără vederea. Lunea о să mă vază,
„Insă, când m'oiu deprinde cu a lumini rază“.
Mulţi zic, că neamul! mostru nu este Încă 'n
(stare,
Ca altele, să facă cercări de "naintare;
Că 'nváfitur' adâncă, idei, filosofie,
-e
1) Zice (1863).
2) Demne (1963).
298 Gr. M. Alexandrescu
Sunt prea vătămătoare l'a lui copilărie.
Declamafia această, pompoasă, îngâmfată,
De vreţi, poate să fie despoiilor iertată;
Numai lor le e bună a unui meam orbire,
Căci mu-l iasă să-şi vadă a sa nenorocire.
Dar în gura acelor ce-o zic pe dinafară,
Sau e o merozie, sau este o ocară,
Noi le-am putea răspunde puţinele cuvinte
Bufnifei adresate de merla cea cuminte:
„Ai vorbit de mimune. Dar ia spune-mi, vecina,
„Dacă măcar cercare tu mu fai vreodată,
„Să scoţi cel puţin capul din noaptea 'ntunecati,
„Apoi cum te-i deprinde, cu soare, cu lumină?“
(Ed. 1842, 1847, 1863).
CUCUL
Cucul, pasăre proastă, dar plină de mândrie,
Socotind c'al său nume
Este vestit în lume,
Hotari să mai facă vreo calatorie,
Ca s'adune respecturi, și însuşi sa privească
Cu ce chip îl sláveste mafia păsărească.
Plecă; dar abia merse pâna ?п vecinătate
Și găsi felurime de pasări adunate,
Care din întâmplare
Se 'ntreceau la cântare,
Stătu să le asculte; toate pe rând cântară,
Care prost, care bine, talentu-si arătară.
lar bietei cofofene îi cerură iertare,
Că nu-i dau ascultare;
H ziseră: „Taci, soro, te roagă obştea noastră,
„Despre cântec ne iartă, ești ca un cuc de
[proastă
Astfel páfi si cioara; în râs еа fu luată,
Si cu un cuc nemernic de toate comparati.
De asemenea cinste!), cucul supărat foarte,
Se duse mai departe.
Dar ori unde mergea,
Nimic alt mauzea,
In sfârșit, obosit
Si desnădăjduit,
1) De-asemenea onoruri (1865)...
300 Gr. M. Alexandrescu
La cuibul sáu veni,
Fà” a se mai opri.
Puii, cát îl zăriră,
Pe loc fi ocoliră,
Apoi îl întrebară:
„Ce mai veste p'afară?“
„Uită“, le răspunse, „şi vrednică de jale,
„Am umblat multe locuri, dar nu m'am mul-
[tumit.
„Toate îmi par schimbate, si toate merg la vale,
„Pasările sunt bete și lumea a'nebunit“,
Tot omul despre sine se amágeste.
Nimeni nu îşi este aspru judecător;
Dar judecata obștii e o învățătură 1).
Mulţi, ce se cred pe sine un ce rar în natură?),
Mai lesne zic că lumea nu ştie ce vorbeşte.
Decât să va să-şi simtă nimicnicia lor,
(Ed, 1842, 1817, 1863).
1) Роуй(шге (1842)
2) Un fenomen în fire (1842).
ULEUL SI GÁINILE
Ion prinse un uleiu si ducându-l acasă,
H legă cu o sfoară 1),
Lângă cotet afară.
De o vecinătate așa primejd oasá,
Găini, cocosi si gâște întâi se îngroziră.
Dar cwncetul cu'ücetul se mai obisnuirá,
Incepurá să vie cât colea să-l privească,
Incă şi să-i vorbească.
Uleul cu blándefe le primi pe toate;
Le spuse că se crede din suflet norocit,
Pentru vizit' aceasta cu care l-au cinstit,
Dar îi pare rău foarte, căci el însuşi nu poate 2),
Vizita să le 'ntoarcá, dup a sa datore.
„Mai adaugă însă că, dacă dumnealor
li vor da ajutor
Ca să poată scăpa,
EI le fágádue;te,
—Si Dumnezeu cunoaşte cum vorba si o păzeşie—
Că la orice primejdi va şti a le-ajuta;
incă din înălțime el le va da ştire,
Când asupră-le vulpea va face năvălire,
Astă făgăduială
Nu mai lasă "ndoialà.
Si găinile proaste, ce doreau să găsească
Pe cineva destoinic să va să le păzească,
1) Stară (1842).
2) Căci el tasuşi nu poate, dar îi pare rău foarte 1863, 93.
302 Gr. M. Alexandrescu
S'apucară de lucru: azi, mâine, se "'ncercará,
Si cu ciocuri, cu unghii, -abia îl deslegară,
Uleu-si luă sborul. Dar se "ntoarse 'ndati 1),
Si rápi o găină, pe urmă două, trei,
Pe urmă câte vrei.
— „Ce pază este asta? strigă una cu jale.
„Vorba măriei tale
„Era să ne păzeşti,
„lar nu să me jertiești“.
— „О! eu ştiu foarte bine cuvântul ce v'am dat,
Şi ce fel m'am jurat.
„Dar, când mă juram astfel, eram legat, supus,
„Acum însă sunt liber, şi vă vorbesc de sus“,
Eu, de-aș fi fost găină, nu 1-а$ fi slobozit.
Dumnealor au făcut-o şi văd cá s'au сай.
E o greșeală mare pe hoți să ajutăm,
Până să nu cunoaștem cu cine ne'ncurcím.
Ei abia se văd slobozi şi-adio jurământ!
Ka Fontaine?) la aceasta, vorbeşte ca un siânt:
Uleii sunt cinstiţi,
Când sunt nenorocifi.
(Ed. 1842, 1817, 1863).
1) Dar ве întoarce 'ndatá (1842).
2) La Fonten (1842),
CÂINELE SI MÁGARUL
Cu.urechea pliostitá, cu coada "ntr& picioare,
Câinele, trist şi jalnic, mergea pe о cárare.
Dupa îndestul umb'et, iată că-l î.tilneşte
Un măgar şi-l opreşte:
— „Unde te duci“ îi zise1);
„Ce rău ţi s'a întâmplat? Ştii, parcă te-a
[nIouat 2),
„Așa stai de mâhnit“.
— „Dar sunt nemulțumit.
„La împăratul leu în slujbă m'am aflat;
„Insă purtarea lui,
„De e slobod s'o spuiu,
„Ma silit, însfârşit, să fug, să-l părăsesc,
„Acum cat alt stăpân; bun unde să-l găsesc?
— „Numai d'atát te plângi”, măgarul întrebi,
„Stapânul l-ai găsit, îl vezi, de faţă stă.
„Vino numaidecát la mine să te bagi;
„Eu îți fágáduesc,
„Nu rău să te hrănesc;
„Nimic mo să lucrezi, nici grijă n'o să tragi“.
La propunerea sa câinele i-a răspuns:
— „„Ascultă-mă să-ți spuiu: e rău a fi supus
„La oricare tiran; dar slugă la măgar
„E mai umilitor, şi încă mai amar“,
(Ed. 1842, 1847, 1863).
1) Zice (1842).
2) Sui parcă te-a plouat, ce rău H sintâmplat? ed. 1842.
BURSUCUL ŞI VULPEA
Bursucului îi venise rândul și el să domnească
Peste un pogon de tu'e în pădurea părintească,
Pe marginea 1) unei ape. Regatul îi era mic,
Si acei ce îl văzură
Toţi -întro unire zic,
Se învoiesc a spune că nu era alt nimic
Decât o minictură,
Dar riza voiaja“e, '
Si "n străin" t_te-af ase
Că un bursuc dommi!or,
Ce va să-și facă un nume
Mare și faimos în lume,
E neapărat dator
Să ia un ton de mürire,
Să dea porunci pe oştire,
Chiar de mar avea soldaţi,
Căci astfel obişnuiesc
Toi acei cari domnesc,
Duci, sau regi, sau împărați,
Aşa el şi slobozi
Patru ordine de zi
Intr'acest chip redigeate:
— „Către armiile noastre de linie şi de mare,
„Cavalerii, infanterii, şi artilerli uşoare,
„Poruncim şi celelalte“,
O poruncă din acestea, nu ştiu cum s'a
[tntámplat,
1) Pe marginea (1803).
Fabule 305
ES
De vânt a fost aruncată
In țara învecinată,
Unde domnea leopardul. Acest domn s'a îngrijat,
Văzând că bursucul are
Armie aşa de mare,
Spre a îi încă mai sigur, el într'acolo porni
Pe ministrul dim afară, pe vulpe, şi-i porunci
Să saluteze pe prințul, dar în tain? a spiona
Si a trage cu urechea, iar mai ales a afla
Cum merg trebile p'acolo, cât e de primejdios,
Și câtă armie ţine vecinul sau cel păros.
Sfârşindu-se ambasada, vulpea înapoi veni;
Se înfățişă la curte, se închină şi vorbi.
— „Porunca am împlinit;
„Си ochii-ni le-am văzut toate,
„Și pofi dormi liniștit
„Fără să ai griji deşarte.
„Căci toate acele armii de linie și de mare,
„Cavalerii, infanterii și artilerli uşoare,
„Nu sunt alt, poji îi prea Sigur, pestrițule
(împărat,
Vanitatea e mic vițiu, dar cu bună "ncredinfare
Ea adesea ne expune la ridicol foarte mare.
(Ed. 1863).
SARLATANUL $1 BOLNAVUL 1)
La un megufátor mare,
Cărui vederea-i slăb:se,
Fără nicio invitare
Un doctor vestit venise.
Când zic vestit, se'nfelege că nimeni nu-l
[cunoştea ;
Insă avea atestate
Numai în aer legate,
Diplome ce "n Academii luase, cum el zicea,
Prin țări care niciodata
Nu au figurat pe hartă,
Dar care cu bună seamă el mici le-ar fi părăsit,
Dar fi mai avut acolo vr'un bo:nav de lecuit.
Bunul pătimaș fl crede,
Doctorul vreme mu pierde,
Ci-l unge c'o alifie, apoi la ochi l-a legat.
Apoi, după ce -îi spune din partea lui Ipocrat
Că are să şadă astfel o săptămână deplin,
Intínde mâna... pe masă era un frumos rubin,
Inel de formă antică, vechiu suvenir părintesc;
Doctorul îl ia, se duce şi, ca să vă povestesc
Mai pe scurt, el vine iară, a doua și-a treia zi,
Şi ne ?ncetat, totdeauna, la orice vizită nouă
Luă câte unul, două,
Din lucrurile scumpe câte în casă găsi,
Când se 'mplini săptămână, pe bolnav el
[deslegă:
1) Publicată în „Reforma“ 23 Oct. 1862.
Fabule 307
— „Uită-te, cum ţi se pare, şi cum vezi?“ 1l
a [intrebá.
— „Cum văd?“ răspunse bolnavul, împrejurul
[său privind“,
Si din averile sale nimica. me mai zărind;
„Cum văd? nu ştiu, frate, atâta numai pot să
[zic,
„Că din ce vedeam odată acum nu mai văd
[nimic*.
Cunosc patriofi politici, cari asa exploatez
Simplitatea populară si ei singuri profitez.
(Ed. 1863).
ATELAJUL ETEROGEN 5
Un om având un armăsar
H înhămă la jug
C'o vitá de mágar
Si cu un bou de plug.
Boul fiind sacat, 2)
La un: picior rint,
Măgarul ne 'ncălțat,
Şi prea rău nărăvit,
Stăpânul lor din car
Striga, plesnea "n zadar:
Calul se asvârlea,
Dar boul îl oprea,
Măgarul îl lovea;
Şi carul nu mergea,
— „Prea rău i-ai potrivit“,
Zicea un trecător.
— „Eşti foarte amăgit,
„Domnule privitor“,
Răspunse omul: ,Eu
„Lumea am vizitat,
1) Publicată în „Reforma“, 23 Oct, 1962,
2) Vătămat. (A. Candrea).
Fabule 309
„51, dacă vrei să sti,
»Intr'insa am aflat
„Multe dregătorii
„Tot astiel întocmite ca atelajul meu.
(Ed. 1863).
OGARUL SI IEPURILE !)
Calitățile noastre cele mai însemnate 2)
Ne sunt ades ín lume drept crime imputate $),
Mai ales când se 'mtâmplă s'aducá ?mpiedecare 4)
La cugetări si fapte vrednici de detăimare.
Aste me "ncredinfeazá
Fabula ce urmează.
lepurile odată
Fu tras la judecata
De un ogar. In tufe atuncea prezida
Copoiul, şi sentințe fără apel el da,
` Ogarul către el aga se. adresă,
Şi în limba lui strigă:
— „О, tu ce prezidezi senatul cel câ:nesc,
„Te rog să mă asculti: eu vin să jeluiesc
„De acest ticălos,
„Ce sufletul mi-a scos.
„Căci vrând a-l întâlni, pe deal sau pe câmpii,
„El fuge parc'ar fi gonit de vijelii;
„Ș'apoi n'aleargá drept,
1) Apărută întâi în „România Literară“ No, 11, din Aprilie
1855. O dăm după această revistă, arătând în note schimbările,
nu în bine, făcute în ed. din 1863, în care titlul e acesta:
„Epurile, ogarul şi copoiul*.
2) Lăudate (1863, 93).
3) Reproşate (1863, 93),
4) Aceste patru versuri ce urmează sunt înlocuite în edit.
1863, prin următoarele versuri:
„Aceasta se întâmplă de câte ori prin ele
Oprim esecutarea іпіеп ог rele“.
А .. Fabule 31
„Cu el să pofi da piept,
„Ci merge tot cotiş
„Şi sare curmeziş;
„Cun cuvânt mare pas, nici umb!et creştinese.
„Dar ce să mai vorbese,
„Când chiar măria ta, d'o fi cum am aflat,
„Ai fi adesea ori de dânsul înșelat?
— Destul, ráspunde-acum, spin necuviincios,
Urechiat și fricos,
Zi, ce sar fi 'mtâmplat dacă domnul ogar,
Gonindu-te 'n zadar,
işi fránge vrun picior? Si cum de îndrăsneşti
Să faci a asuda ogarii boeresti?*
lepurele-a răspuns: ,;Mária-ta, gândesc,
Că nu păcătuiesc
Fiindcă am vrot
Prin fugă să mă scap de un vrăjmaş cumplit“.
— „Те ?nşeli, lătră atunci copoiul cafeniu;
In condică e scris, pe cát eu minte fiu,
La fața şaptezeci, al şesea paragraf
1) Acest sfârşit s'a înlocuit în ed. din 1863 cu următorul:
— „Destul“, latră atunci copoiul cafeniu:
„Pe el nici îl ascult, purtările-i le ştiu.
„Orice pentru el crez, şi iată-l osândit
„Să île jupuit,
„Carhea va rămânea pentru judecător,
„Таг labelefvor fi pentru jetuitor*.
312 Gr. M. Alexandrescu
Că orice vânător te poate face praf
Dacă te va "ntálni; ai drept a te lupta,
Dar nu-ți este iertat prin fugă a scăpa.
Pe acest temeiu dar, iată, te-am osândit
Să fii de tribunal îndată jupuit.
Carnea se va păstra pentru judecător,
lar labele vor fi pentru jeluitor.
(„România Literară“ 1855, Ed. 1863).
URSUL SI VULPEA ?)
— „Ce bine au să meargă trebile în pădure,
„Pe împăratul tigru când îl vom răsturna
Si uoi vom guverna;
Zicea unei vulpi ursul, „c'orizine а să jure
„Că nu s'a pomenit
„Un timp mai feiicit".
— „Și ^n ce o să stea oare
„Binele acest! mare?*
H întrebă.
— „Im toate
„Mai ales în dreptate:
„Abuzul, tâlhăria, avem să le stârpim,
„51 legea criminală s'o îmbunătă,im;
„Căci pe vinovaţi tigrul întâi îi judeca
1) Apărută în „Patria” din 1855, (reprodusă si de „Steaua
Dunărei“, din 3 Noembrie, acelaşi an) sub titlul „Lupul
şi Vulpea“, în ed. din 1863 i sa schimbat titlul, şi i s'a scos
începutul, (începutul repetat mai târziu, în 1857, cu un adaos
şi în fabula „Corbii şi barza“), Le reproducem după studiul
citat al d. Bogdan-Duică din „Convorbiri“ XXXIV, 1900:
4 fost үп timp сапа тийе din fabulele mele
explica de oameni în timpuri foarte rele,
Crezând cei cu rău cuget că eu prin dobitoace
Pe hoţi, spioni şi аці nu i-ag lăsa Їп расе,
Să-şi facă meseria. De-atunci Invátai minte
Şi veţi vedea la vale
Ce fel m'am pus la cale,
Ca să nu dau pricini la astfel de ispite“,
Urmează fabula
314 Gr, М. Alexandrescu
4,S'apoi îi sugruma“,
— „Dar voi ce-o să le faceți?“
— V,Noi o să-i sugrumăm
»S'apoi să-i judecăm“.
Cutare sau cutare,
Cari se cred în stare
Lumea a guverna,
Dacă din întâmplare
Ar face încercare,
Tot astfel ar urma.
(Ed. 1863).
CORBII ŞI BARZA !)
Pe o câmpie
Mare, bogată,
Urma odată
O bătălie,
Aspră, cumplită, neasemănată,
Incát cadavre nenumărate
Zăceau grămadă neingropate.
Corbii îndată luară ştire;
Lacomi de pradă, ei năvăliră,
Şi cu grăbire
Асі sosiră.
Și după ce mâncară, şi după ce băură
Mult sânge, începură
C'un plac îngrozitor
Să cânte cina lor.
Barza cea simţitoare,
Care pe om iubește,
Şi 'n preajma-i se nutrește,
Văzându-i de departe,
Le strigă: — „Сит se poate,
Aşa neruşinare;
1) Vezi „începutul“ din nota fabulei „Ursul şi Vulpea“,
Acel început a fost repetat si în „Corbii şi barza“, în
„Concordia“ 12 Martie 1857, ou următorul adaus: (B. D
Convorbiri, XXXIV, 1909).
„C ci fabulele mele ce au să vie,
Nevinovate blânde ca miei au să fie,
Cum e doveditoare
Fabula următoare:*.
316 Gr. M. Alexandrescu
„E locul pentru cină? e ora de plăcere
„Pe un pământ de doliu, în ігіца de durere?
»Mumele își plâng fii;
„Izvorul bogăției,
„Câmpul, e ruinat;
„lar voi vá indopati
„Și сапіаћ!“
— ,De-acestea me iertati“.
Ráspunse deodatá
Ceata întunecată:
„Omului cât îi place
„Poate îi ruinat,
„Dar moi suntem în pace
„Și mult ne-am îngrăşat“.
Acei се de a ţării 'grea soarta profitară;
Ce de străini în posturi, în ranguri se "nálfará;
Ce prin trădări, basefe sunt astăzi mari, bogați,
Poate si decoraţi,
După a mea părere sunt corbi merușinaţi.
Dar as dori să-mi spuneți, domnilor cititori,
(Căci eu vorbesc de-o ţară
De tot imaginară)
La noi se află oare astfel de muritori?
Dacă aveţi de oameni idee așa proastă,
Las răspunderea toata asupra Dumneavoastră,
(Ed. 1863).
CALUL VÂNDUT
SI
DIAMANTUL CUMPĂRAT
Plin de bucurie mare
Oarecine îmi spunea,
C'a vândut din întâmplare
Și cu un pret de mirare
Un cal prost ce el avea.
„Căci bietul cumpărător“,
Zicea el, „s'a înşelat
„Şi, puțin cunoscător,
„Orice i-am cerut mi-a dat“.
La aceasta ce să-i zic?
Atunci m'am răspuns nimic.
Dar peste puține zile îl văd însă furios,
Și îmi strigă: — „Nu ştii, frate, un misel, un
[ticălos
„Се semăna om de treabă, fără milă m'a înşelat:
„Mi-a vândut o sticlă proastă drept un diamant
[curat.
„Cum ți se pare aceasta?“ — „Zău asa cum
[mi-a părut
„Intâmplarea de dăunăzi cu calul ce ai vândut“,
318 Gr. M. Alexandrescu
Strigám şi protestăm tare
Când nedreptate cercăm,
Dar mulți urmăm la 'ntâmplare
Fapta ce o defăimăm.
(Ed. 1863).
PORCUL LIBERAT !)
Când s'au liberat Țigani, în anul de la Hristos
O mie şi..., nu ştu câte, unul din ei, omenos,
Vru si el să libereze pe un porc ce îl avea,
Si în jug de mu'tá vreme lângă şatră il tinea.
H chemi dar, si îi zise: ,,Porcule, purcelul meu,
„Cunosc însumi, din cercare, jugul cát este de
[greu,
„De aceea te fac liber; de-acum pofi a vietui
„Oricum ţi-o plăcea, si hrana singur a fio
[dobândi.
— „Să trăeşti! însă, stăpâne, în grădini pot
[eu intra,
„Pepeni, dovleci şi verze fără grijă a mânca?“
—,Ba mu, astea sunt oprite“. — Asa dar iti
(mulţumesc:
Cu un sfert de libertate, drept să spuiu mu
má ^nvoiesc.
„Ba cred chiar cá e ruşine, când toți porcii
[au trait
„La coșare în robie, să ies eu mai osebit:
1) Publicatá în „Reforma“ 23 Ianuarie, 1863.
320 Gr. M. Alexandrescu
„Să-mi ridic mai pe sus botul şi de treapta lor
[să fug.
„Ș'apoi ce ar zice boii, văzându-mă îără jug?
Unii "nteleg libertatea ca porcul cel ţigănesc;
Alţii, deprinși cu robia, de ea greu se despártesc.
(Ed. 1863).
CASTORUL ȘI ALTE LIGHIONI !)
Mai multe lighioane, locuind într'o vale,
Erau des vătămate d'un iute râu vecin,
Care ieșind cu sgomot din malurile sale
Strica vizuini, cuiburi, si traiul lor cel lin.
Ele dar s'adunară
Şi mult se consultară,
Ce fel ar putea face
Si prin care mijloace
Stavilá ar opune
L'acea înnecăciune.
„Fraţi“, zise un castor,
Zidar de soiul lui,
„Eu asta socotesc:
„De mi-ati da ajutor,
„Să m'apuc să clădesc
Zid tare de pământ și apei să-l opui.
— „Bravo, bine-ai gândit“,
Strigară toți pe loc;
„Eşti patriot vestit
„Şi mare dobitoc“.
Castorul, încântat,
Fára mai zabovi,
S'apuca de lucrat,
Dar nu fu ajutat,
Si prea ráu izbuti,
Cáci rául furios,
1) Publicată şi in „Românul“, 22 Aprilie 1858 (V. B. D,
„Convorbiri“, 1900, p. 853.
322 Gr. М, Alexandrescu
De multe ploi umilate,
Izbi s'asvárli jos
Pământul înălțat.
Atunci ceilalji fugind
Pe meşter b'estemau
Si toți îl defăimau
Zicând: „Ce ticălos!
„ЕІ a pricinuit
„Răul ce sa întâmplat,
„Pentrucă a cercat
„In neroada-i dorință
„Lucrul peste putință.
„Eu l-am povățuit,
„Dar nu m'a ascu:tat
»Si de aceea noi
„Tragem aste nevoi“.
Adeseori virtutea aşa se pre[uieste:
Orice nobilă faptă, orice dreaptă "ncercare,
Pentru-al mulțimii bine şa țării apărare,
Mişeii o defaimă, dacă nu izbutește.
(Ed. 1863).
MIELUL MURIND !)
Fiu al unui berbec, care de mult murise,
Un miel se bolnivise,
Muşcând din întâmplare
O "nveninati floare
Sau iarbă, nu se ştie;
Destul că a lui moarte
Nu mai era departe.
Acum el își făcuse datoriile toate
Câte şi le fac mieii în ceasul cel cumplit,
Mumă-sa cu durere
Incepuse să sbiere:
Il săruta sărmana?) plângând necontenit
Şi-i zicea: „Ce-mi е bună vieața fără tine?
„Cui mă laşi, fătul meu?
„Spune tată-tău dragă, cá viu curând si eu,
„Căci pe această lume nu mai aștept vr'un
[bine!*
— „Dar ce să-i răspund, mamá — întrebă mictt
[miel —
„De-mi va face ?ntrebare
„Despre a turmei stare?
„Tu știi bine că el
„lubea mult să vorbească,
„De ашай din turmă şi de ceata lupească“,
1) Publicată în „Românul“ 16 Februarie 861, (V. B. D,
»Conv.", 1900, p. 853).
2) Sârmana (1863).
324 Gr. M. Alexandrescu
„Spune-i cá turma toată zace de rea găl-
[bează;
„Că are şapte doctori ce prea rău o tratează.
„Mai spune-i că ciobanul a pus pe un nepot,
„Ce tată-tău îl cunoaște, îngrijitor la turme,
„Ca să stârpesc abuzul si relele să curme.
„Atâta spune-i numai si ?nţelege el tot“.
După cei din preajmă, cari îi ocolesc,
Poti judeca prea lesne pe cei ce cármuiesc.
(Ed. 1863).
ZUGRAVUL $1 PORTRETUL !)
La un zugrav foarte vestit, mergând din întâm-
[plare,
Portretul meu îl comandai; întâi însă 'ntrebare
Artistului îi adresai; de poate să mi-l facă
Așa că oricui l-o vedea portretul meu să
[placă;
Căci am un mare interes, voiu ca "n străinătate,
S'anume 'n Franfa mai ales, la ochi sà pot
[eu bate,
Fiind acum de măritat o fată foarte rară,
S'ai ei epitropi căutând bărbat în altă țară.
—,Prea lesne“, îmi răspunse el, „nu e în-
[tâiaşi dată
„Când pe uriti facând frumoși luai o bună plată.
„Eşti negru, te voiu face alb; esti slab, te în-
[gras bine;
„Numai vezi de portret departe a te ţine“,
Vorbind asa má zugrávi, — si dacă al meu mume
Jos la portret mar figura, miciun creştin pe
(lume
N'ar putea crede cá sunt eu, atât sunt de
[schimbate
Trăsurile-mi, ochi, gură, mas, si infrumusefate.
Ai noştrii râd câți mă cunosc, dar prea puțin
[îmi pasă,
1) Publicată în „Românul“ 30 Martie 1861. (V. B.D.
„Сопу.“ 1900 p. 853). Această fabulă se află şi în manus-
criptul Academiei (p. 186) ce cuprinde scrisorile poetului.
326 Gr. M. Alexandrescu
De voiu putea să dobândesc pe nobila mireasă,
Și dacă vreun venitic, ieşit din țări străine,
Vrun Román mai іпагаѕпеў, mo izbuti mai bine.
Redactori сагі lăudați
Pe unii dintre candidaţi,
Ce proștilor le dați virtuţi,
Si 'elocvenfá celor muţi;
Ce pe răi faceţi virtuosi,
Si patrioţi pe ticăloşi,
Cred cá nu rău vá potrivifi cu omul ce m'a
[zugrávit,
Sau cu vestitul Carcalechi, redactor care a trait,
Al cárui jurnal fabulos
Era destul de mincinos,
Dar care cel puţin spunea
Acelor ce nu îl credea,
Cà „„adevăru-adevărat“,
Este prea lesne de aflat;
Că m'au decât să ia pe dos
Cáte a scris el de prisos,
S'atunci pot fi íncredinfafi
Că mau să fie ingelafi.
(Ed. 1863).
CATÀRUL CU CLOPOTEI 1)
Deunázi un vácar de sat
Catárului i-a atârnat
Salbă de clopoței,
Numindu-l el îngrijitor
Si înainte mergător
Ciredei de viței.
Insă curând s'a încredințat
Că s'a făcut mare păcat
Cu bietul dobitoc,
Care, cât s'a simţit
Aşa împodobit,
Striga: „О, ce noroc!
s„Insfârşit iată-mă chemat
„La gradul ce am meritat.
„Meritul meu necunoscut
„De lumea toată «e văzut.
„Acum de sus am să tratez
„Soiul dobitocesc;
„Pe nimeni mu mai salutez,
„Căci prea mă umilesc*.
Asa zicând, aga făcu,
Şi plin de îngâmfare,
El clopofeii începu
Să-i sune foarte tare.
Aşa de tare îi sună,
1) Publicată în „Românul“, 12 Febr. 181, (V. B. D.
„Co y=“ 1900 p. 853). Fabulă îndreptată împotriva unui pro-
tector а lui Eliad.
328 Gr. M. Alexandrescu
Cât mintea i Se rásturná;
Si el, care june fiind
Trecea de cam smintit,
Acum mai mult îmbătrânind
De tot a "nebunit.
Cum socotiți si dumneavoastră,
Dar eu gândesc cá ^n tara noastră
Se află așa dregător
Numit chiar excelenţă,
Ce cu catârul sunător
Poate da concurenţă,
Care se crede om de stat
Chiar și politic însemnat
Si care netăgăduit
De clopoței este smintit.
(Ed. 1863).
LISITA, RATA SI GASCA!)
Spun cá 'n vara trecută, o lisitá s'o rață,
Ai lebedei de baltă consilieri privati,
Supt preşedinţia gâștei s'au strâns de dimineață
Pe lac la Cișmigiu. Acolo invitați
Erau, din înalt ordin, a hotărî în sfat
O pricină de stat,
Adică prin desbateri adânci să chibzuiască
Pentru un peşte mare cu ce sos să-l gătească:
Căci lebăda gâtoasă
Voia să dea p masă.
Mare le fu 'gálceava şi lungă convorbirea,
Prezidentul le zise: „Fraţilor senatori,
„Să lăsăm chibzuirea.
„Pricina, cum se vede, e foarte delicată,
„Și dup'a mea părere trebue amânată;
„Veniţi mâine în zori,
Propunerea aceasta cu toti o aplaudară
Şi pentru "'ntáia-oará
Pe gâscă lăudară
Pentru a ei idee, apoi se risipiră
Şi a doua zi iară la acelaşi loc veniră.
1) Publicată în „Reforma“ 28 Oct, 1862,
330 Gr, M. Alexandrescu
—————————————
Pâma doua zi însă, ştiţi ce s'a ?ntâmplat?
Fimd vară si soare și o căldură mare,
Peştele s'a stricat
Şi racii l-au mâncat.
Cuvintele-aici scrise să mu vă pară glume;
Consiliuri d'acestea vedem destulen lume
Si la noi mai ales
Se 'ntâmplă foarte des.
( Ed. 1863).
V
EPIGRAME
Un osândit la moarte pentru o vină mare,
Ruga pe un prieten să facă încercare,
Ca unul ce la curte avea multă putere,
De la craiu!) sau miniștri iertarea lui a cere.
„A! răspunse acela, „mu te pot ajuta,
„Pentrucă de aş face-o, eu te-as compromita“ 2),
(Ed. 1842, 1847, 1863).
II.
CELUI CE SCRIA
CĂ POEZIA E O BOALĂ NELECUITĂ
Dar boala poeziei este nelecuită;
Ai zis si tu în уіеаја-і un singur adevăr,
Dovadă la aceasta e muza-fi cea pocită,
Şi versurile tale, care se trag de păr.
De-atâta vreme lumea isi bate joc de tine,
1) Prinţ (1847, 63).
2) Comprometa (1842).
Epigrame 333
Si "n loc să pui silintá a scri ceva mai bine.
Din zi îm zi mai tare te văd cá schiopátezi.
Ce doctor aşa mare poate să se găsească,
De a ta nebunie să te tămăduiască,
Sau cel puţin să facă în proză să visezi?
(Ed. 1842, 1847, 1863).
IIT.
D. **
M'am silit totdeauna sa-mi dobândesc bun nume
Şi prin purtări cinstite să mă cinstesc în lume,
Fără să am mândria să zic сат izbutit.
Dar de când luai ştire că tu, s'altii ca tine,
Ma defáimati în obşte si vorbiji rău de mine,
Incep să má cred singur!) de ceea ce-am dorit.
(Ed. 1842, 1817, 1863).
IV.
Un preot cuvios
Odatá spovedea
Uncraiu?) religios,
Si astfel îi vorbea”
1) Sigur (1863).
2) Prinţ (1863),
334 Gr. М, Alexandrescu
— „Ajută, domnul meu,
„Pe câți săraci găseşti,
„Căci chiar pe Dumnezeu
„Imtr'înşii îl cinstesti.
„Ştii ceea ce-a grait
„АІ lumii ziditor !),
„Că cerul e gătit
„De moştenire lor“,
— „О! dacă e aşa“, răspunse mulțumit
Acel spoveduit,
„Nicio grijă să wai, cuvioşia ta;
„Căci bunul Dumnezeu, de mă va ajuta,
„Eu îți îăgăduiesc
„Pe toţi supuşii mei de raiu să-i pregătesc“,
(Ed. 1842, 1847, 1863).
ү.
În iad, mai deunăzi, câțiva răposaţi,
Сагі în vieaţă treceau de "nváfati,
Dedeseră jalbă, arătând că сег
Să se pedepsească jupânul Volter,2)
Pentru câte rele de dânşii vorbea,
1) Creator (1803).
2) Voltaire.
Epigrame 335
Atunci când trăia,
— „Domnilor“, strigă Volter mânios,
„Jalba ce ati dat este de prisos;
„Се pedeapsă-mi vreţi? Ce rău îmi doriţi?
„Eu va socoteam destul mulţumiţi,
„Când în Bucureşti, după cum v'am spus,
„Doi vrájmasi ai mei știți cum m'au tradus“).
(Ed. 1842, 1817, 1863).
1) Epigrama e îndreptată împotriva lui Eliad şi V. Pogor
(cei „doi vrágmagi") cari traduseseră cei dintâi; „Fanatismul
sau Mohamet proorocul: Bucureşti, 1831; şi al doilea: „Неп-
riada“ Bucureşti 1838,
Vi
TRADUCERI
A D ! O
LUI
LORD BYRON LA SOŢIA SA
Și în sfârșit adio! Si dacă relei soarte
li place a fi veşnic... adio iarăşi zic!
Zadarnică ţi-e ura, că'n pieptu-mi fără moarte
Dragostea mea viază; nici veacuri!) nu o stric.
De ce nu pot în ochi-ti inima-mi a desface,
Pe care-adesea capu-fi îl rezemai cu pace,
Când somnul cu dulceaţă pe gene-(i odihnea!
Si astfel să-ți arate ascunsa ei gândire,
Căci poate vei cunoaşte c'ai fost în amăgire,
S'a ta disprefuire nedreaptă vei vedea.
Lovirea ce-mi dai mie de oameni se sláveste,
Când rana-mi sângerează, plăceri ei afl” atunci!
Dar vezi că astă lume amar te mecinsteste,
Intemeindu-ţi slava pe ale mele munci.
Cu toate că ?n credință greseala-mi este таге,
Cu toate că în faptă după a mea purtare,
Destule am eu singur asupră-mi a 'mputa,
Dar cruzii nu puturá un alt braț să găsească,
Atât să mă sfâșie ş'adânc să mă rănească,
Decât brațul ce-odată cu drag mă *mbrăţişa?
Să nu te "nseli atâta; amorul cu "ncet piere
Dar iarăşi mu mai crede că inimile pot
1) Secoli (1863),
Traduceri 339
Prin orice depărtare, prin oricare tăcere,
Prin orice silnicie schimbate-a îi de tot.
A ta încă păstrează amorul către mine,
A mea e sângerândă, dar însă pentru tine
Bate, s'asvárle, arde, şi arde nme'ncetat.
O cugetare groaznic! pe amândoi pătrunde:
Voiu fi pe alte fármuri, si cine ştie unde?
Sunt jalnice-aste vorbe ca geamátul de moarte,
Sunt jalnice-aste vorbe geamátul de moarte,
Ca piatra mormántalá pe moi me-a "nfiorat,
Tristele diminefe când vom trăi departe
Ne vor айа cu jale p'un văduv pustiu pat!
Când vei vrea sa te mángái cu fiica ta iubită,
Si când va fi vr'odată urechea ta izbită.
De glasul ei cel tânăr, de vorbele-i dintâi,
Vei învăța-o oare să zică; „al meu tată“,
Măcar cá n'o să poată să-l vadă vreodată,
Să-i dea imbratisare în lumea celor vii?
Când mânile-i prea fragezi te-or strânge cu
[dulceaţă,
Când mica ei guriță va cere pe a ta,
Gândeşte la acela ce nu va mai îi faţă,
Ce "n veci de fericirea-ti el cerul va ruga,
L'acela ce атоги-јі putea să-l fericeascá
Si dacá acest martur d'o dragoste cereascá
V'avea într'ai său aer ceva d'al tată-său,
A ta inim'atuncea va bate pentru mine;
Fior rece va trece prin ale tale vine,
Repede se va strânge, va bate pulsul tău.
Gr. M. Alexandrescu 340
Cumplita-mi ratacire ţi-e cunoscută poate;
Dar mimene să stie sminfirea mea nu crez.
Pe urma-ti!) în tot locul a mele nădejdi toate
Se veștejesc, si iarăşi pe urmă-ți înviez.
А inimi-mi simfire cu totul sovaieste,
Trufia-mi, ce la nimeni ea nu se umileste,
La tine se inchiná, la tine s'a supus.
Dar... părăsit de tine, si sufletul mă lasa,
Vieata mi-e povará, o simt cum má apasá
Si orice fericire o vád cá mi-a apus.
Destul, în zadar este oricare rugăciune,
S'a mea nu se ascultă; să nu vorbim mai mult,
Căci sunt cugetări triste ce ?n silă ne supune,
Ce făr' de voie scapă, de lege mu ascult.
Odată înc' adio! Lipsit acum de toate
De cáte-mi erau scumpe, simfirea-mi nu mai
Ipoate,
Inima-mi osteneste de a mai suferi,
Sunt jalnic, singuratic, cuprins de întristare,
Și desnádajduirea-ni se face tot mai mare,
Si silai mă $nneacá, căci nu pot a muri.
(Ed. 1832, 1842, 1803).
1) Urmă-ţi (1863).
INTRISTAREJ
Ducefi-má acolo pe farmuri fericite,
Ziceam, unde Neapol pe al márii sán prea lin
Răsfrânge dealuri, stele de nori neînvelite,
Si unde cresc oranzii subt cerul cel senin.
Ce 'ntárzien? Să mergem; din unda cea albită
Să văd ieșind Vesuvul în flăcări care sbor;
Să văd pe?) Aurora pe dealuri strălucită,
Și voiu, ținând în mână ușor p'a mea iubită,
Din aste nálfimi vesel, visând să mă cobor,
Urmează-mi în ocolul acestor golfuri line;
Să ?ntoarcem paşii nostri pe țărmul cunoscut,
L'a lui Virgil cenușă, l-a Cintiei grádine,
L'al Vinerei 3) vechiu templu, fárin' acum făcut.
Acolo subt oranze, supt via înflorită,
A căreia mlădiţe cu mirţii se mărită
Si fruntea și-o 'mpleteste со boltă de lungi
' [tlori,
L'al apei dulce sgomot, l'a vántului murmurá,
Noi singuri cu amorul, cu vesela natură,
Gustând vieatá dulce, plácuti vom avea sori.
A galbenelor zile îăclia se topeşte,
1) Cu doi ani mai înainte apăruse nişte traduceri datorite
lui Eliad, Cartea era intitulată „Mediaţii poetice, dintre
ale lui A. dela Maritin“ traduse şi alăturate cu alte bucăţi
originale, prin D. I. Eliad, 1860. Cartea cuprinde următoarele
traduceri: „Lacul“, „Desnădejduirea“, „Providența 1а
omu“; Rugăciunea de seară“, „Războiul“ şi „Toamna“,
2) Să văz Aurora (1863).
3) Venerei (1863).
342 Gr. M. Alexandrescu
Se strânge cu încetul de a restriștii vânt,
Ori dacă câte-odată puțin mai fâltaeşte,
Scânteile-i aprinse de suveniru-[i sânt.
Eu mu ştiu dacă cerul în marea-i îndurare
Voiește al meu suflet în ăst loc a ieși;
Vieaţa-mi e aproape de гесе'еі ho.are,
S'abia pe un an poate că încă va păși.
Dar dac'a veni moartea în primăvara vieţii,
De trebue în locul la bine închinat
Să scap din a mea mână o сир’ a tinereţii,
Pe care cu flori soarta părea ca 'ncoronat;
Eu mu rog Dumnezeii decât să merg odată
Pe țărmul ce păstrează iub:tu-[i suvenir,
Să zic un lung adio la clima cea curaiă,
Si unde am gustat ујеаја să pierd al vietii fir,
(Ed. 1832, 1812, 1863).
FLUTURELE!)
Cu primăvara naște, cu roza 2) el să moară,
In unde de lumină cu zefirii a "nota,
Pe flori a se da ^n leagăn c'o aripă uşoară,
De aer, de miroase, sinin a se "mbăta,
De praf a sale aripi de tânăr) să clătească,
Să sboare cu suflarea la bolta cea cerească, —
A fluturelui astfel e soarta de iubit.
El este ca dorința ce'n veci nu se așază,
Nemulțumit de toate, din toate vrând să vază,
Se duce s'afle `n ceruri plăcerea ce-a dorit.
(Ed. 1832, 1842, 1863).
1) Această poezie a lost tradusă şi de C. Stamati sub
titlul: „Ce este fiuturul“ („Musa Românească“, pag, 165).
2) Raza (1842).
3) June (1863).
FERICIREA")
O vedeţi colo, colo în vale,
Unde natura vesel zámbeste,
Unde păstorul zilele sale
In paza turmei le mărginește?
Inima simplă, nevinovată,
Orice dorinţă lesne "mplinitá;
La câmp simţirea e-adevărată,
La câmp vieata e fericită;
La câmp, medejdea zice: veniţi,
In fericire de vreți să fifi.
O vedeţi colo, în?) palat mare,
Imconjurată de bogăție,
Vedeţi ce cinste, ce drepturi are,
Vedeţi pe fruntea-i ce; bucurie?
Relele-i fapte se schimb în bune $),
Orice dorință-și are "mplinirea,
Numai mărirea toate supune,
Numa ?n palaturi e fericirea,
Măriri, nădejdea 4) zice, „році,
In fericire de vreţi să fiți!“
1) Publicată întâia oară în „România“ No, 48 din 25 Fe-
briarie 1838,
2) întrun (¿Romania
3) Bine (Ed, 1842; — o greşeală),
4) Speranţa (1863).
Traduceri
O vedeți colo, colo "n războaie,
De steagul slavii, falnic umbrită? !)
Ochii sunt groaznici, plini de văpaie, 2)
De morti, de sángiuiri stă otoiită;
Apără dreptul, legea, credinţa,
Şi răsplătirea-i 3) e nemurire.
A! ce plăcută e biruința!
Ce fericire e la oştire!
Nădejdea 4) zice: „r'zboinici fiti,
De fericire dacă doriţi!“
O vedeţi colo, colo pe mare,
Cum isi încrede soarta la vânturi,
Cum se preumblă fără 'ncefare,
Si ce departe e de pamánturi?
Busola, drumul la poľ i-arata
Află lumi nouă, creşte simţirea,
Másoar' adâncul, lajimea toata;
Numai pe mare e fericirea,
Nădejdea zice: „pe mări trăiţi,
In fericire de vreţi să fiți“.
O vedeţi colo, "n tara grecească,
Azil al slavei ş'al libertăţii,
Fantomă mândră, uriegeascá,
Unde-a scris Solon cartea dreptăţii?
Frumoasă climă, ceruri senine,
Care ínsuflá 'n veci bucuria!
1) De-ale slăvii steaguri umbrită („România“).
2) Ochii aruncă focuri, văpae („România“),
3) Recompensu-i (1863).
4) Speranta (1863).
345
346 Gr. M. Alexandrescü
Intr'aste locuri cát e de bine!
Ce fericire e in Grecia!
NăĂdejdea-acolo zice, „trăiţi,
In fericire de vreţi să fiți“.
O vedeţi colo, colo departe,
In norul cela ce se záreste?
„A!“ zice omul, care la moarte
Albit de zile mâhnit sosește:
„Ca voi odată aveam greșeală,
Dar al meu sânge astăzi e rece,
Astăzi nádejdea!) mu mai má 'nșală;
Veţi vedea singuri norul cum trece!
Pán'atunci însă mergeţi, goni;i,
Norul acela unde-o zăriţi ?).“
(imitație 8). (Ed. 1838, 1842, 1847, 1863).
1) Speranţa (1862).
2) Umbra aceea care zăriţi („România“).
3) In Ed. 1842, e însemnat: Besanger, şi poezia e trecută
la , Traductil".
VII
ADAOS ȘI BIBLIOGRAFIE
D-LUI GRIGORE ALEXANDRESCU !)
LA HĂRĂZIREA 2) FABULEI
RÂUL ŞI HELEŞTEUL
Nu gândeam ca pentru versuri se iau în mână
[condeiu,
Când [intire-mi aici este la un altfel de idei,
Care nu cer episoade, nici fabule de glu nit:
Ci protesturi, reclamatii, drepturi de spriginit 5).
Dar dorita intálnire-[i ma făcu să stau un ceas,
Si din cuprinsul Temidei sa mă cafár*) рг
[Parnas.
Rodul acestei intreprinderi, e fabu'a ce-fi inchin,
Scrisă cu o grabi mare, într'un stil nu prea
[senin ;
Dar а mea dorință este: ca tu să fii уеѕпіс 5) râu
De poezii curgátoare, de talentul cel mai viu:
Să scrii pentru-a noastră slavă, ca toti sa te
[láudam,
1) Reproducem ín acest „Adaos“ poezia şi Fabula lui
Donici, hărăzite lui Gr. Alexandrescu, fiindcă însuşi acest
din urmă le-a pus în fruntea fabulelor sale, din ed. 1883, Noi
reproducem după „Fabule, de A. Donici, Iaşi, 1803“ arătând
greşelele şi schimbările, (făcute poate de Alexandrescu din
ed. 1863).
2) Hărăitura ed. 1863.
3) Mă aflam în Bucureşti în pricini de judecăţi (Nota
autorului),
4) Să mă calăr. Ed. 1863.
5) Să fii în veci. Ed. 1862,
Adaos si Bibliozratie 349
Câţi o limbă românească astăzi íntrebuintam.
Ştii prea bine că talentul este dela ceruri dat
Si oricare-și va da seamă cum în lume l-au
[tractat.
Talentul tău este mare si sama-fi va fi mai gre,
Când din orice întâmplare a-l părăsi tu vei vre.
Toti poeţii cearcá'n lume feluri de nemulțumiri;
Dar din ele scânteiază cele mai vie simtiri.
Afáfati de "mpotrivire ei se luptă me'ncetat,
Şi izbânda le e slava cu care s'a 'ncununat 1)
Scrie! scrie! iată-ți lege, ce trebue să urmezi,
Pentru са să fii са râul si " viitor?) se viezi.
1) Precum Tasso. (Nota autorului).
2) Si ne'rcetat să visezi. (Ed. 1863).
RÂUL SI ELESTEUL?)
D-LUI GR. ALEXANDRESCU
„Ce vrea sa zica trate?
Zicea către un râu vecinul heleșteu,
Eu apele-ti mereu 2),
Le vad ca sunt miscate
Si cum nu obosesti mi-e greu de intülesz
Apoi privesc ades
Pe unda ta plutind, când barce încarcate,
Când plute, — luntri de care sunt mai nenu-
[mărate.
Aceste ostenele
Zadarnice şi grele,
Cum nu le parasesti,
Cum nu le rilduiesti,
De a теа vieaja lina
De desfatare plina.
Cáci eu desi nu sunt pe harta aratat,
De si niciun poet vr'un viers nu mi-au cántat,
1) Fabule de A. Donici, Partea Il-a Iaşi, (1812).
2) Eu apelez mereu. (Ed. 1863).
Adaos la Bibliografie 351
Dar stau în maluri moi
Ре perini de пагоіи !),
Ca o cucoană mare
Pe puiul cel mai moale.
De barce, plute, luntri, nu sunt impovorat,
$i greutatea lor asupra-mi n'am cercat.
Viaţă fără griji în pace mi-o petrec,
Căci toate pe pamânt ca vânturile trec.
Deșertăciunile lumești eu le urasc?)
Si în filosofie prin somn ma adânce c.
— „Dar filosofisánd,
Pătruns-ai legea bine:
„Că apele miscánd,
„Păstreaza prospețime?“
Asupra ziselor lui, râul au răspuns:
„Şi dacă astazi eu nu sunt un râu ascuns
De al istoriei prea falnica privire,
Apoi pricina 3) e a mea neadormire,
Cu care am urmat acestui* înțeles,
Şi pentru care sunt din râuri eu?) ales.
lar tu de secete vei fi9) curánd uscat
In trándavul tau pat“! —
Aceste zicere au fost proorocie,
Căci helesteul sác degraba sau malit’).
1) Glod. (Nota autorului).
2) Cu ură te privesc. (Ed. 1863).
3) Apoi aceasta e a mea neadormire. (Ed. 1863).
4) Unui aşa înţeles. (Ed. 1863).
5) Din râuri mai ales. (Ed. 1863),
6) Vei rămânea uscat. (Ed. 1863).
7) Curând s'a nămolit. (Ed. 1863).
352 Gr. M. Alexandrescu
lar râul astăzi stá!); un râu de toți slăvit,
Miscánd neîncetat a sale ape vie.
Asa talentele, cánd lenea le cuprinde,
Slăbind din zi án zi, se pierd fără a se întinde.
A. Donici
1) Ed. 1863.
BIBLIOGRAFIE
ASUPRA
OPEREI LUI GR. M. ALECSANDRESCU
Studiile mai însemnate apărute numai între anii
1874-1900
Columna lui Traian, 1874, An. V. No. 5,
„Poetul Grigoriu Alexandrescu“ (în text e scris
mereu Alessandrescu), de Bonifaciu Florescu.
Unul dintre rarele articole bune de critică, de
pe acea vreme. Compară pe poet cu V. Hugo;
amândoi „sunt numai vijelie“. Despre roeziile
lui spune ca ,s'ar ЇЇ putut scrie în orice limbă,
Ele m'au patria“. Cu toate acestea și Alexan-
drescu îşi iubeşte patria, „deşi caută mai sus
de patria“, Despre Rugăciune spune că e „ruga
cea mai frumoasă“, ce cunoaşte în vreo lite-
ratură. Spune despre „Câinele so'datului“ că e
superioară modelului sau si adaogá cá ,,АІеѕѕат-
drescu se înalță cu ideea prin idee“.
Revista Noua, 1, 1888, Grigore Alexandrescu
(1812—1886 1). Un admirabil articol al lui De-
lavrencea, asupra postului.
1) Data morţii greşită.
354 Gr. M. Alexandrescu
Meditațiite lui Gr. Alexandrescu, de 1. Gă-
vănescu, Bucureşti 1896. (96 pagini. Un întins
studiu de analiză literara.
Arhiva din laşi, An. X, 1890 pag. 325, „Do-
nici şi Alexandrescu în 1842“, de Gr. Ghiba-
nescu. „Alexandrescu a fost un spirit mediativ
de prima mâna“, ne spune autorul articolului,
apoi face o paralela între productivitatea unuia
şi celuilalt, gasind ca morala lui Alexandrescu
în cele dintâi fabule „е asa de generala, că
devine aproape impersonala“. Dimpotriva, la Do-
nici „satira mușcatoare, prea personala pe a-
locurea“.
Convorbiri XXX/V, 1900 p. 746—835. Bogdan
Duică. „Despre Grigorie Alexandrescu“. Cel mai
documentat studiu istoriografic, ce s'a scris a-
supra vieții şi scrierilor lui Gr. Alexandrezcu.
»Grégoire Alecsandresco et ses Maitres fran-
саб“ de Pompiliu Eliade în Revue des Deux
Mondes, 15 Decembrie 1904. Paris (pag. $71—
909). Studiu mai întins despre înrâurirea asu-
pra lui Alecsandrescu a celor trei mari clasici
francezi: La Fontaine, Lamartine şi Boi'ea.
„Fabule si Fabulişti“, de Cristu S. Negoescu.
Istoricul, genul si literatura lui. Bucuresti, 1905,
Mihail! Dragomirescu si Gh. Adamsscu: ,Li-
Adaos şi Bibliografie 355
Yeratură Româna Modern“. Bucureşti, 1906. In
această lucrare se analizează în chip desluşit
câteva poezii in parte, („Miezul nopţii“, „Um-
bra lui Mircea la Cozia“, „Anul 1840“ etc.),
arătându-se însușirile rare ce hotărăsc lui Ale-
xandrescu locul în literatura noastră.
„Teoria Poeziei, cu aplicare la poezia ro-
mână“, de Mihail Dragomirescu, Bucureşti, 1906.
In cursul acestui întins studiu, poeziile lui Gr.
Alexandrescu sunt analizate cu fiecare prilej.
CUPRINSUL
Culegere asupra vieţii și operei.
Amintiri despre Gr. Alex. de Ion Ghica
1. POEZII
Anul 1840 CERES
Trecutul la Mânăstirea Dealului .
Umbra lui Mircea la Cozia .
Rasăritul lunii la Tismana .
Mormintele la Drăgășani .
O impresie
Rugăciunea
Ucigașul fără voie
Candela
Frumu e;ea
Prietesugul si amorul
Ѕиѓегілја
Nu, а ta moarte.
Când dar о să guşti pacea
incă o zi ICE
Un ceas e de cánd anul trecu
Buchetul
358 Gr. M. Alexandrescu
Reveria
Meditaţie
Cimitirul (Peștera)
Barca
Intristarea
Miezul nopţii
Prieteșugul
Eliza
Asteptarea
Intoarcerea
Inima mea e tristá
Te mai vazui odată.
De ce suspin
Mángáierea
Mulfumirea
Nina 7
“Câinele soldatului
Adio la Târgoviște
Noaptea sfântului botez
Vieafa cámpeneascá
Ináltimii sale prințului stapânitor al Mol-
dovei Mihail Sturza
Majestátii sale Victor Emanuel
Unirea Principatelor
Pag.
89
82
87
90
93
96
101
+05
108
112
113
116
120
124
125
127
131
134
138
141
153
155
157
Cuprinsul 359%
Pag.
Mariei sale d-lui Alexandru loan I.. 160
Cântecul soldatului get 162
D-nei Princese Al. loan Ghica 164
D-nei Angelina І. Balaceanu 165-
D-nei Maria I. Cantacuzino 167
D-nei Zinchei Donici 168
D-ra S. La АЙ 169
Unei necunoscute Moldovence 170
Frumoasa e natura 171
In ceasuri de mâhnire Wo 172
Imn destinat a Se cânta la SERA
Teatrului 175
Majestatii Sale Caral I еее României 177
Majestatii Sale Carol I Regele României 178
II. EPISTOLE
Epistola Marelui Logofat I. Văcărescu . 180 -
Epistola d-lui Maior Voinescu II 192 -
Epistola familiara dl. col. I. Câmpineanul 186
Epistola d-lui Alexandru Doni.i 198
Epistola cat.e Vo'taire 202
MI. SATIRE
Satira duhului meu 208
O profesiune de credința 214 —
360 Gr. M. Alexandrescu
Răsbunarea soarecilor sau moartea lui
Sion . š i ЖИ SS AR &
Adio pentru plecarea proconsului Hal-
cinski
“Confesiunea unui renezat š
Cometei anonsate pentzu 13 Iunie.
Ráspunsul cometei
Patriotul veacu:ui
.Satira contra lui Eliade
IV. FABULE
Vulpoiul predicator
Privighetoarea si paunul
Măgarul rásfátat
Papagalul şi celelalte 'pasări
Catârul ce-şi lauda mobilitatea
Toporul si pădurea
Eletancut
Oglindele
Câinele izgonit
Soarecele si pisica
Vulpea, calul si lupul
Privighetoarea si magaru,l
Câinele şi cățelul
Cuprinsul 361
Pag.
Pisica sălbatică şi tigrul . . . . . 272
Dervişul şi fata . . . + . + + + + 274
Dreptatea leului . . . + + +, + <+ ` 276
Lupul moralist . . . . + + + + + 219
Nebunia şi amorul . . . . . + + + 282
Lebăda si puii corbului . . . .. 284
Privighetoarea in colivie . . . . . 287
Ursul şi lupul . . . . + + + + + + 289
Boul si vitelul . "D NNUS 292
Vulpea liberală . . . . ..... 295
Mierla si bufnița . . . + . . + + + 297
Сис, e. е G 2 exea 299
Uleul si gainile . . . . + +, + <+ + 301
Câinele şi măgarul . . . . . . + e 303
Bursucul şi vulpea . . . . . + + + 304
Sarlatanul şi bolnavul . . . . . ... 306
Atelajul eterogen . . . . + + <+ + 308
Ogarul si iepurele . Ao Aa PER Suis de 310
Ursul si vulpea . . . . . + + <+ + 313
Corbii şi barza . . . . . . + + + 315
Calul vándut si diamantul cumpárat . . 317
Porcul liberat . Eun ut dE ris om ROT 319
Castorul si alte lighioni . . . . . . 321
Mielul murind . INC E DER 323
362 Gr. M. Alexandrescu
Pag.
Zugravul şi portretul . . . . . . . 325
Catâiul cu clopoței . . . . . . . .. 327
115 а, rata şi gâsca . . . . . . . . 329
V. EPIGRAME
I, H, Celui ge scria cá poezia e boală Р
nelecuită SM CP «GU Aram de. Qus Io ДЖ. ni 332
[ID DE EL o Lose ae ае EN 333
V, . Я ; îi ae Бу ae Ww de ОЗ 334
VI. TRADUCERI
„Adio lui lord Byron la sofia sa . . . 338
Intristare s =~ go gi оло Wok e уу 341
Fluturele . . ......... 343
Fericirea . . . ........ 344
VII. ADACS SI BIBLIOGRAFIE
D-lui Grigorie Alexandrescu de A. Donici 348
Râul si heleşteul de AL. Donici . . . . 350
Bibliografie . йж DO X» it qe i 353