George Panu — Portrete_și_tipuri_parlamentare (1892)

I 


F ORTRETE ŢARLAMENTARE 


PORTRETE 


ȘI 


TIPURI PARLAMENTARE 


DE 


G. PANU 


DD 


BUCUREȘTI 


TIPOGRAFIA nJUPTA" PASAJUL BĂNCI NAȚIONALE 


1892 


Obţinend de la d. G. Panu autorizarea 
de a edita scrierile d-sale economice, finan- 
ciare, politice şi literare cu care a ilustrat 
coloanele ziarului «Lupta», al cărui director 
a fost în timp de vr'o șeapte ani, suntem 
fericiţi a putea da azi pa volum al aces- 
tor scrieri, cuprinzend porthelele și tipurile 
parlamentare. 

Cu privire la împrejurările în care d. 
Panu a scris aceste portrete și tipuri, pre- 
cum și a caracterului ce ele aŭ, suntem au- 
torizajă de autor a spune următoarele. 

In sesiunea Camerei din anul 1888, d. G. 
Panu, ca deputat și ca director al ziarului 
«Lupta», fiind în contact zilnic cu toate no- 
tabilitățale politice și camarazii sei din Ca- 
meră, a fost pus în posițiune de a-i cunoaște 
de aproape și de a-şi putea forma oare-cari 
păreri asupra lor. S ! 

Ceea ce presintăm astăzi publicului, —afară 
de tipurile parlamentare care în adevăr rës- 
pund la cualificativul lor,—în ceea ce pri- 
vește portretele, putem zice că „este un cu- 
vânt cam pretențios, de vreme ce d. Panu 
le scria în fuga condeiului, căutând să .sur- 
prindă mai mult nota și caracterul domi- 
nant, fără ca să aibe nici vremea nici n- 
tenția de a presenta în adevăr portrete com- 
plecte şi îngrijite. 


Din volumul de față cititorii nu-și vor 
putea deci forma de căt o idee generalii, fu- 
gitivă, asupra oamenilor noştrii politici pre- 
cum și despre Camera din 1888,—de alt- 
mintrelea, precum am zis, autorul nicu nu 
are altă pretenţie. 

In legatură cu portretele și tipurile par- 
tamentare stati schiţele și fizionomia Came- 
rei, făcule de d. Punu în cursul sesiunilor 
din anii 1888 și 1889. Portretele parlamen- 
tare deci, pentru a [i mai bine înţelese, tre- 
buesc` puse în cadrul lor natural, adică în 
fisionomia Camerei despre care an. vorbit. 
Cu alte cuvinte în volumul de fată, cititorii 
vor face numai, cunoștința persoanelor des- 
pre care se pomenește în fizionomia Came- 
rei de atunci. 

Sfârșind anunţăm pe cititori că în curând 
vor, apare două volume cuprinzend fiziono-" 
mia Camerelor din 1888 și 1889, volume care 
vor complecta pe cel de fații și vor arunca 
o lumină viu asupra chestiunilor parla- 
mentare care saŭ tratat în acea perioadă 


parlamentară. 
Editorii, 


Bucureşti, Decembrie 1892, 


PORTRETE PARLAMENTARE 


D. APOSTOLEANU 


D. Apostoleanu, deputat de la Focşani, este 
unul din stălpii grupulm d-lui L. Catargiu 
și in același timp una din reputaţiele censer- 
vatoare. 

Deputatul de la Putna este tipul omului fin, 
rezervat, cu maniere dulci de tartuf. Totul 
este studiat in el: mersul, vorba, căutatura. 
Este cunoscut de toți că d. Apostoleanu nu 

riveşte pe nimenea drept in faţă, când vor- 

eşte ține ochii închiși sau clipezte des. Co- 
legii sei de baroŭ spun că tocmai când d. 
Apostoleanu vorbeşte cu ochii închiși. tocma: 
atunci e mai fin, mai periculos, 'ocmai atunce: 
pregateşte vre-o cursă juridica adversarului, 

D. Apostoleanu e cunoscut ca unul din cei 
mai buni avocaţi din țară şi ca unul din cei 
întâi oratori ai baroului. Totuși la Cameră 
d-sa are un rol șters, rar ia cuventul și nici 
odată în chestii importante, ci mai cu seamă 
în chestii de regulament. Ca orator de Cameră 
îl cunoşti de departe că este avocat, căci! da, 
de la cele d'jntâi cuvinte, acea turnură discu- 
ției și argumentărei, care este caracteristica 
avocatului identificat cu meseria sa. 

De altminterea se poate vedea chiar prin 


Siga 


pânza semi-obscură a deputatuluï, calitățile 
de orator ale avocatului. Cu glasul gros de 
bas profund, cel mai adânc bas din Cameră, 
cu gestul larg și variat, cu spinarea îndoită, 
d. Apostoleanu pledează bine chestia de regu- 
lament şi o câștigă înaintea... majorităţei. 

D. Apostoleanu își are locul seii în dosul 
băncei ministeriale ; când discutia este incur- 
cată el are cu d. L. Catargiu, dese înţelegeri 
cari să sfârșesc prin o cerere de cuvânt. 

Deputatul de la Focşani este unul din as- 
piranţii la minister, era chiar să fie deja mi- 
nistru dacă influinţa d-lor Lahovari și Manu 
nu ar fi facut să se întoarcă balanţa în altă 
parte. D. Apostoleanu a suferit cu resignare 
înfrângerea şi dacă guvernul conservator du- 
rează, de sigur că d. Apostoleanu va fi mi- 
nistru. 

Inteligent şi cumpătat, d. Apostoleanu este 
unul din cei maï buni sfătuitori ai d-lui L. 
Catargiu. In Cameră, adică în şedinţă publică. 
rolul seii este, cum am zis, șters; nu e același 
lucru în conciliambule și in întruniri particu- 
lare. Acolo d. Apostoleanu ia parte activă şi 
are un rol considerabil, de multe ori propu- 
nerile sale aŭ determinat acţiunea intregului 
partid. 

D. Apostoleanu aparţine generaţiei trecute 
prin educaţie şi cultură, cu toate acestea este 
unul din cei mai dezbrăcaţi de prejudiţie din- 
tre vechii conservatori. De ce e conservator 
nu se știe. Probabil fiind-că e foarte bogat şi 
are multe proprietaţi. 

In Cameră d. Apostoleanu este considerat 
ca unul din aghiotanţii șefului. Când este o 


fe 


listă de format, o comisiune de numit, un vot 
de dat, el este consultat de conservatorii mai 
puţin cu vază. 

Deputatul de la Focșani are e mare aversi- 
une contra junimiștilor; mai cu seamă d. Carp 
îl exasperează în ultimul grad. Sub guvernul 
junimist făcea opoziţie crâncenă, și a fost d'in- 
tre puţinii cari în momentele de izolare ale 
d-lui L. Catargiu nu "lau părăsit, ci din con- 
tră “i-a susţinut moralul. 

In politică, în înalta politică nu joacă mare 
rol; talentul sëŭ se compune din fineţe, din 
şurubării de spirit simplu, el este prea fin pen- 
tru politica care se face. In un parlament Ita- 
lian, d. Apostoleanu nu ar ceda în i nică 
unui pregătitor de lovituri de culise. La noi 
însă, unde politica se face cu lovituri mari 
de pumn și cu ridicături teribile de glas, fi- 
nul și tartuful d. Apostoleanu este cam de- 
peizat. 

Astă-zi d. Apostoleanu este stăpân pe situa- 
ţia Focşanilor şi are de adversar pe d. Voinov 
în câmpul liberal. 


C.C. ARION 


C. Arion este un exemplu foarte curios al 
omului de talent; cult, înzestrat cu toate da- 
rurile naturale de a juca un rol, de a avea 
o voinţă şi de a şi-o impune, şi cu toate a- 
cestea el e şters, se pune singur pe planul al 
doilea, plăcându'i a rămânea în penumbră! 
Căci nocontestat e că d. Arion are talent şi 
că situaţia sa politică este mult mai pe jos 
de cât aceea pe care cu meritele sale ar putea 
să o aibă. 

Cauza acestei semi-eclipse o găsim în indo- 
lenţa și scepticismul naturei sale. D. Arion este 
un fel de epicurian în politică, saii mai bine 
un adorator al Nirvanei. El nu 'și dă nici o 
silință, nu pune nici o ambiţie. Dezbrăcat de 
ori-ce emulaţie, și mai cu seamă de ori-ce 
spirit de invidie, vecinic senin, vecinic surî- 
zând, d. Arion nu se poate pasiona pentru 
politică. Este poate deputatul cel mai fiiosof 
în această privinţă. Inca nu a văzut nimenea 
pe d. Arion enervându-se, punând foc și ar- 
doare în o chestie oare-care. În mijlocul fur- 
tunelor e cele maï teribile, când 
apostrofele se încrucișaza și curg ca ploaia, 
deputatul de la Ilfov remâne nu rece, ci li- 


—9— 


niştit şi surâzător. Cu atât mai putin încă nu 
"l-a vèzut nimenea în Cameră pe d. Arion în- 
furiat și cuprins de patimă. 

Am zis că d. Arion ar putea să joace un rol 
activ mult maï important. In adever, d. A- 
rion are un real talent de vorba, e cam de- 
clamator, dar acest mic defect e acoperit prin 
o voce calda, simpatică. Posedând cunoștințe 
variate și avend un spirit ales, el știe a trata 
o chestiune și a lăsa cea maï bună impresi- 
une. Cu toate acestea, d. Arion rar ia cuvèntul 
în Camera. Pentru ce? Intreabă natura sa 
sceptică şi caracterul seii cam apatic, 

Deputatul de care ne ocupam are idei lä- 
murite asupra tuturor chestiilor însemnate. 
Când vorbeşte cine-va în particular cu el, vede 
îndată ca nu lipsa de idei sau de judecată îl 
împedică de a lua cuventul. Ideile sale sunt 
liberale, rar el merge până la democratism, 
ba am putea zice ca de multe ori dogmatis- 
mul școalei sale il face ca sa apară mai mult 
conservator de cât democrat. Este unul din 
acele spirite echilibrate, timide, care prefera 
sa fie mai de grabă înapoi de cât prea inainte. 

Pe d. Arion numa: regimul colectivist "l-a 
cam scos din apatia sa naturală. In adever, 
dupa multe tergiversari, el s'a hotarât ca sa 
faca opoziţie d-lui I. Brătianu și a făcut'o se- 
rioasă, și chiar energică. 

De atunci o mare deziluzie se pare ca l-a 
coprins. In adever, fiasco facut cu gruparea 
Fleva-T. Ionescu-Arion, venirea la putere a 
junimiștiler, confuzia și destrabalurea politică, 
a avut de efect ca d. Arion a căutat de atunci 
sa fie din ce în ce ma mult în penumbră. 


— 40 — 


Guvernul junimist văzând în d. Arion un 
spirit moderat și o natură aleasă, a căutat să 
"1 cultiveze. Așa se esplică cum d. Arion a 
fost ales deputat la Ilfov. De atunci d. Arion 
a contractat simpatii pentru grupul iunimist, 
fară ca să se decidă de a se face junimist, ci 
sa inscris la clubul Constituţionalilor, însă 
în calitate de liberal, impreună cu d. T. To- 
nescu, cu care este prieten personal și poate 
chiar politic. 

D. Arion este dușman declarat al guvernu- 
lui conservator şi în momentul când Constitu- 
ționalii se vor apropia de d. L. Catargiu, în 
acel moment el va rupe cu aceia ori-ce le- 
gături. 


N. CEAUR ASLAN 


Necontestat că d. Aslan este un om de ta- 
lent, dar în ultimii timpi talentul s&u începe 
a fi cam demodat, începea deveni «vieux jeu». 

A fost un timp în care d. Aslanera în par- 
lament o stea de prima mărime, în care nu 
se vorbea de cât de briliantele sale calități 
de tribună şi de fineţa sa extra-ordinară în 
politică. D. Aslan intrând în Camera actuală, 
după o absenţă parlamentară de 14 ani, venea 
cu o legendă. Deputaţii tineri, arătându!l cu 
degetul, intrebau încet cu un fel de respect: 
«Acesta e Aslan?» Am auzit că este cadmi- 
rabil orator !» 

Ei bine, francamente trebue să spunem că 
a fost o mare deceptie pentru toţi, chiar și 
pentru amicii săi intimi. D. Aslan a tarât pl- 
ciorul stâng în Cameră când a intrat, căci 
nu “i-a isbutit nimic, dar absolut nimic, le- 
genda s'a împrăștiat ca fumul, gloria s'a eva-. 
porat și din toate nu a rămas de cât că d. 
Aslan este un om de talent, opozant terivil 
sub junimiști și lateral înfocat sub conser-. 
vatori ! 

D. Aslan este evident că e orator. Deși are 
a voce răgușită ingrată, totuși are elocuţia 


— 12.— 


facilă şi fraza corectă. Dar ce păcat că cele 
ce spune d. Aslan nu interesează de loc! 

Cele de multe ori se pierde în paranteze și 
digresiuni interminabile, altă data să dedă la 
o gimnastică de frazeologie goală, iar când 
este în chestie e sofist, difus și mai tot-d'a- 
una paradoxal, voind să facă pe finul și pe 
originalul. 

În Camera actuală a luat de câte-va ori cu- 
vântul, însă tot-d'a-una a făcut fiasco, fiasco 
vădit, pipait, recunoscut cel puţin o data de 
însuși d-sa! 

Ultima dată când a desvoltat faimoasa in- 
terpelare privitoare la judeţul Iaşi, de la cele 
întâi vorbe ale oratorii deputaţii, în mare 
majoritate, au părăsit bâncile, însarcinând pe 
uşieri sa'i prevină când va sfârşi d. Aslan!... 

Deputatul din Iași trece drept foarte fin în 
politica și în intrigi politice; posibil... de cât 
fineţa sa este, cum am spus, demodata. D. As- 
lan se vede că este din o altă școală, carea- 
cum este invechită; așa, comparează de d. 
Aslan cu d. T. Ionescu și vei vedea îndata 
enorma deosebire ! 

Deputatul din lași a fost și este conservator. 
Nimenea nu ’l-a luat în serios când acum doi 
ani sa botezat liberal. Aceasta a facut'o când 
conservatorii locali lau repudiat la alegerile 
comunale. De acea nua surprins pe nimenea 
lateralismul d-lui Aslan, adică când acesta a 
trecut fățiș, în lunile din urmă, la d. Catar- 
giu. Ar fi fost de mirat dacă nu se intâmpla 
aceasta 

Am zis că d. Aslan facea opoziţie crâncenă 
guvernului junimist, în așa grad în cât el a 


votat coutra legei venzărei în loturi, numai 
ca să nu dea un vot favorabil guvernului. 
Făcând aceasta d. Aslan primea inspiraţie de 
la d. L. Catargiu. 

D. Aslan se pare că 'şi-a legat soarta poli- 
tică de aceea a d-lui Mârzescu, precum şi a- 
cest din urmă de a d-lui Aslan. In adever, 
politica le e comună, viitorul de asemenea, 
Deputatul de laşi este ambitios, însă nu pâna 
a aspira dea se lace ministru, ci până a pune 
mâna pe situația în localitate. Și in tocmai 
după cum ino operă italiană, Aetius, generalul 
Roman, propune lu: Atila ca să împărtească lu- 
mea, ei luând occidentul lasând orientul lui 
Atila, aşa şi d. Aslan caută a împărţi cu d. 
Mârzescu Iașul, unul luând comuna, lăsând 
celui: lalt judeţul. Până acum insă nici unul 
nu a luat nimic, decât speranţa peştelui care 
este încă în baltă și a epurelui care aleargă 
în câmpie! A 

D. Aslan aparține generaţiei de politiciani 
fără idei, fară persistență, cel'putin în idei, 
pe cari chestiele sociale şi economice îi ocupă 
foarte puţin şi pentru cari intreaga politica 
consistă în lupte deşarte şi in pregătiri de și- 
retenii la adresa adversarului. De aceea cu 
timpul şi cu ideile nuoi, d. Aslan devine din 
ce în ce mai palid ca figură politică, cu tot 
talentul şi inteligența ce poseilă. 

Am zis că d, Aslan este ambițios. De aceea 
nu se ştie dacă la toamă nu va întoarce co- 
jocul pe dos, şi nu va face opoziţie guvernu- 
lui conservator, îndată ce se va convinge că 
d. L. Catargiu nu e dispus să îi dea situația 
politică îm laşi. 


N. BIBESCU 


Sunt puţini deputaţi cari să aibă o figură 
mai simpatică şi mai deschisă de cât a d-lui 
N. Bibescu. Bine făcut, tânăr încă, având o 
turnură militară, cu râsul franc și cu ochii 
vecinic veseli, d. Bibescu atrage de la început 
simpatia tuturor. 

D. Bibescu nu face nici un caz de origina 
sa princiară, din contra, în una din şedinţele 
din cea din urmă Cameră colectivistă, d-sa a 
aruncat peste bord prinţia şi pretenţiele de 
prinţ în aplauzele intregei Camere. 

Din contră, d. Bibescu nu scapă o ocazie 
fără a nu manifesta sentimentele sale demo- 
cratice şi iubirea largă pentru țărănime. A- 
cesta este poate singurul rol pe care trebue să 
'] ia or-ce prinț, care a renunțat la titlurile 
sale... 

Deputatul de care ne ocupăm, nu aparține 
aici unui partid. Aparținuse maï mult națio- 
nalilor liberali; dar este ştiut cum egoismul 
şi reutatea lui I. Brătianu îndepărtează din 
jurul sëŭ pe toţi oamenii de valoare, pe toţi 
cei independenți. Trebuia deci să vină rândul 
şi d-lui N. Bibescu. Cu ocazia discuţiei cre- 
ditului pentru forficaţii, I. Brătianu 'l-a re- 


— 15 — 


pudiat in mod categoric, 'l-a repudiat în un 
chip teatral, melodramatic, așa cum acel per- 
sonagiii ridicul știe să vorbească. «Intre d-ta 
şi intre ţară» a zisd. I. Brătianu adresându- 
se d-lui N. Bibescu. «nu mai este nimic co- 
mun de astă-zi inainte». 

La această excomunicare ridiculă, d. N. Bi- 
bescu sa mulţumit a zimbi și a ridica din 
umeri. lar fivfiric, mititel şi ţanţoş, sa depărtat 
cu pași uriași... inchipuindu-şi că ţara °l ur- 
mează, iar d. N. Bibescu remâne ca Robinzon 
izolat in insula sa... 

D. N. Bibescu este unul din cei mai mari 
oratori cari posedă parlamentul, poate cei 
d'intâi, poate unicul chiar... Nimenea nu face 
mai tare să vibreze de cât dânsul coardele 
delicate ale sentimentelor celor mai variate, 
nimenea nu este ascultat cu mai multă atracţie. 

Unii işi închipuesc că aceasta se datorește 
“tonului declamator care tot-d'a-una impune, 
după cum aceasta este cunoscut la teatru. 
Este o eroare: d. N. Bibescu este orator nu 
fiind-că declamă, ci fiind-că e independent şi, 
cu toată declamaţia, are în glas acea cultură 
și vivacitate care face sä ţi se furnice tot tru- 
pul când atinge un sentiment pe care îl im- 
părtăşeşti. 

In genere oratorii, mai cu scamă când sunt 
şi declamatori, nu intrunesc și calităţile mai 
consistente in discursurile lor, precum fond, 
argumentare, logică. Oratorii sunt tiriți de 
frază şi imbătaţi de period, aşa că lasă în pe- 
numbră partea cam seacă a argumentărei. 
De altă, parte, oratoria. briliantă exclude firul 
Jogic, înlănţuirea. Logica este prea strimtă 


> 4-a 


entru variaţiele nesfârşite ale unei retorice 

ogate. 

E bine, D. N. Bibescu face excepţie de la 
această regulă. D-sa este unicul poate care 
întruneşte cele două calităţi cari sunt sepa- 
rate, anume abondenţa frazei, coloritul cu lo~ 
gica şi argumentarea. 

In desbaterile relative la fortificaţii, d. N. 
Bibescu nu a fost numai orator briliant ci om 
cu logica strânsă, nu sa arătat numai ca om 
competent în materie, ci și ca orator care ştie 
a-și aranja discursul aşa ca el sa se desfașure 
cu o înlănţuive admirabilă. 

D. N. Bibescu este un izolat, un rătăcit; 
acțiunea sa parlamentară este restrânsă din 
această cauza. De altmintrelea, faptul că nu 
a facut prea multă politică până acum și a 
stat mai mult retras îi face o situaţie cam 
delicată. D-sa își dă seama perfect de situaţia 
partidelor noastre, vede foarte bine că cu ele 
nu e mare lucru de făcut, de aceea nu se În- ~, 
regimentează, de aceea face mai mult politică ` 
ca diletante de cât ca om politic. 

Colectiviştii — afară de ceï interesaţi — 
pusese acum un an mari speranțe în d. N. 
Bibescu, mulţi îl designau in petto ca viito- 
rul succesor al d-lui I. Brătianu. Noi nu pu-, 
tem să ne pronunțăm asupra viitorului po- 
litic al d-lui N. Bibescu, caci nu avem toate 
datele. Pînă acum d. N. Bibescu nu a facut. 
discursuri politice, nu sa aruncat pe arena - 
arzătoare a luptelor de partide, în cât nu se 
poate bine şti ce gândește, care sunt ideile 
şi la ce tinde. Cum am spus la început, tot 
ce se poate zice de d-sa, este că are mari sim- 


—4] => 


patii pentru ideile democratice. Acest senti- 
ment "l-a arătat cu ocazia vânzărei în loturi 
a bunurilor statului. 

Până acum d. Bibescu nu este încă un om 
politic, fiind-că nu sa afirmat ca atare. Se 
pare cu cariera nul prea atrage. Dacă este sa 
hazardum o părere, noi credem că d. N. Bi- 
bescu se va mulțumi tot-d'a-una ca să fieiîn 
parlamentele noastre o podoabă oratorica şi 
un om competent în materie militară, fară a 
aspira la alt-ceva. 

Poate să ne înșelăm; timpul va dovedi. 


C. BOBEICA 


D. C. Bobeică are de de mult reputaţie de 
om de spirit, în cât nu este nevoe ca să o 
stabilim, ci ne mărginim numa! a o constata 
Şi noi. 

Cu o figură simpatică, tânăr la vârsta de 
48 de ani, cu căutatura inteligentă şi cu râsul 
şi ironia vecinic pe buze, d. Bobeică e unul 
din deputaţii ce mai simpatici, iubit de toată 
lumea, fară deosebire de partid 

Ar fi o greșală de a voi să judecam pe d. 
Bobeică ca om politic, ca om de partid; nici 
odata el nu sa gândit serios să facu sau să 
fie. Deputatul de Botoșani reprezinta spiritul 
vii şi ușor, scepticismul şi veselia. Ceea ce 
preocupa mai mult pe d. Bobeica, este de a 
descoperi ridiculul şi a'l exploata, mai cu seama 
ridicolul sub forma grava și pedanta face 
deliciele d-lu: Bobeică. 

Și d. Bobeica face politică, şi el are idei, de 
cât toate acestea le pune toi-d a-una sub forma 
glurieaţă şi spirituala, sub forma uşoară care 
aduce risul pe buze. Insă sub aceasta forma 
ateniană, d. Bobeică face observaţii foarte 


— 149 — 


drepte, de multe ori profunde. Adese ori el 
glumind a găsit cuvântul situaţiei 

Cuvintele de spirit şi apropourile d-nului 
Bobeică sunt numeroase; când e în vervă el 
le aruncă cu amândouă mâinile în dreapta şi 
în stânga. Este cunoscut cât C. A. Rosetti 
ținea la d. Bobeică, pentru unicul cuvint ca 
deputatul de Botoșani este om de spirit și 
nimenea nu ignoră cum C. A. Rosetti iubea, 
oamenii de spirit. 

D. Bobeică profita de această amiciţie şi 
spunea naţionalilor-liberal: adevăruri crude, 
teribile, pe cari auditori. le înghițeaŭ fiind 
ca erai zise cu graţie și cu humor. 

O anectoda din timpul unei Camere a d-lui 
I. Bratianu: 

Pe banca ministerială era un om de mare 
valoare, dar care trecea ca nu dispreţueşte 
bautura. 

Să face o propunere din iniţiativă parla- 
mentara. Preşedintele întreaba: «Care este 
« parerea guvernului?» 

Ministrul in chestiune r&spunde: «guvernul 
aderu ». 

Jar d. Bobeică cu glasul său strident şi 
muşcator striga «Madera». Un hohot de râs 
izbucni in toata Camera, majoritate și mino- 
vitate. 

D-nul Bobeică, de anı intreg: de când fare 
politica in felul seu, a avut vre-o 10 luni de 
eclipsă, 10 lum în care mult din amicii să 
Sau temut pentru spiritul şi verva deputa- 
tului de Botoșam. Acele 10 luni sunt cât timp 
a fost guvernamental-junimist, şi cât timp 


— 90 — 


căutând sa și schimbe naturalul voia să facă 
pe guvernamentalul serios şi înfocat.! 

Ce cădere pentru d. Bobeică! Nimenea nul 
mai cunoștea, nimeni nul mai gusta... Nu 
mai era acel Bobeica briliant şi spiritual, iubit, 
de toți și aruncând sageţi la toată lumea! 
Era un Bobeică care caută sa fie grav... cu 
«prâncenile încruntate, cu vorba ursuză, gata 
de gâlceavă, certându-se serios cu toata lumea 
de la politică, discutând cu acerbitate şi cer- 
când sa dea rațiuni politice, întrerupând cu 
reutate şi fără verva, d. Bobeica era necunoscut 
nu'| mai înțelegea nici recunoştea nimenea! 

Era un spectacol trist de a vedea pe uşorul 
şi scepticul Bobeică, strigând cu ochii holbaţi 
ŞI cu spume la gura: «inchiderea discuţie», 
sait ridicând amândouă mâinele şi vociferând 
prin incinta! Precum am zis, mulţi incepuse 
a su îngriji şi sa întrebaii cu durere: «oare 
vârsta nu a inceput «a atinge cu aripa ei rece, 
pe acest strălucit «epicurian ?» 

Din fericire pentru reputaţia d-lui Bobeicu, 
junimiştii cad de la putere. Caderea junimiş- 
tilor a fost scăparea d-lu. Bobeica. In adever, 
d. Bobeica, urmând soarta d-nulu Carp, sa 
aruncat în opoziţie din noŭ, şi imediat, ca priu 
fiumec, toata lumea a recunoscut şi a ascultat 
cu drag pe Bobeica, un Bobeica regenerat, un 
Bobeica cu piele noua, tânar și muşcator ca 
în timpurile cele bune! 

In Cameră, d. Bobeică vorbeşte rar, însa 
tot-d'a-una cu haz. Nu are un moment as- 
tempăr în loc, acum îl vezi la o banca, acum 
la biurou, peste o minuta spune unui minis- 
tru un cuvânt de spirit, peste douc este la 


— A — 


bufet unde povesteşte impresiele sale despre 
oratorul care vorbeşte în acel moment in 
Camera. Este infatigabil, mișcator ca mercu- 
rul, limbut ca o femee și vesel ca veselia 
însași. 

D. Bobeică nu are inamici de cât pe colegii 
săi din localitate. Incolo, caracterul lui afabil, 
manierile lui amicale fac ca să nu găsească 
o mână care să nu "i să întindă, un obraz 
care să nu fie mulţumit când îl vede. 

Am spus că d. Bobeică este junimist! Poate 
este singurul lucru grav în politică ce a făcut 
Şi trebue să adăogăm ca cra mult mai bine 
sa nul faca. 


GEORGE CANTACUZINO 


Bogat, foarte bogat, bucurându-se de pres- 
tigiul nașterei şi mai cu seamă de acela al 
averei, d. Cantacuzino ştie a respecta şi a se 
face respectat. 

Deputatul de Prahova nu e un om politic, 
nici o dată nu ia cuvântul în Camera, nici 
o dată nu se pronunță hotărâtor în favoarea 
unui partid. Spirit suplu şi cumpanit, carac- 
ter nepasionat, el balansează intre interese 
contrare, se leagănă în mijlocul pasiunilor 
contrare politice, fara a îmbraţișa nici o cauză. 

Este conservator ? Este junimist ? wste libe- 
ral? Nimenea nu știe, probabil că nici d-nia 
sa singur. Câte o dată ai crede că înclina 
pentru junimişti, dar iluzia este de scurtă 
durată, căci la cel iîntâiă vot ii părăseşte 
pentru a se arunca în partea guvernului. 

De altmintrelea acestea le face cu demni- 
tate. Nimenea nu'i poate reproşa o calcare de 
cuvânt, nimenea nu'l poate bănui că acestea 
le face din interes personal sau meschin... 
Caa cum să bănuești pe milionarul miliona- 
rilor ? 

D. G. Cantacuzino să pare că “și-a luat 
rolul de a fi arbitru între partide. El deza- 


— 933 — 


probă cu aceeaşi energie violențele venite şi 
din partea guvernuluï şi din aceea a opozi- 
ţiei. În comisia bugetară, mai cu seamă, căuta 
să se ţină la acest rol. Ca preşedinte se pro- 
nunța la urmă şi tot-d'a-una cu independenţă. 
călăuzit de interesul care credea el că e cel 
mai general. 

Ca om bogat, ca om nepasionat în politică, 
d. Cantacuzino suferă de multe ori asalturile 
partidelor pentru a'l face ministru. In adever, 
prin poziția sa la egală distanță între par- 
tide, ele este natural designat a fi solicitat și 
de unii și dealţii. Când un minister are un loc 
vacant şi voeşte să facă o numire caresă 
aiba aprobarea tuturor sau cel puţin care să 
nu deștepte animozităţi puternice, la d. Canta- 
cuzino sa adresează. 

Când o situaţie este tulbure, când este lipsă 
de un preşedinte de Cameră, tot la d. Canta- 
cuzino partidele în luptă se îndreptează. De 
câte ori în momente de'criză sa vorbit de 
un minister G. Cantacuzino! De câte ori ju- 
nimiştii sau conservatorii nu aŭ solicitat in- 
trarea în minister a deputatului de Prahova! 

D. Cantacuzino, om cumpatat, fost minis- 
tru, om care nu e mușcat de şerpele am- 
biției sau al gloriolei, refuză toate ofer'sle; 
el se mulţumeşte că poate fi ministru ori- 
când. 

De altmintrelea d. Cantacuzino, omul mijlo- 
ciilor, omul care ţine ca toată lumea să aibă 
o bună idce de el, știe că cel mai sigur mij- 
loc dea te compromite, de aţi crea dușmani 
în 24 de ore, este de a te face ministru. Râpa 
Tarpeei este așa de aproape de Capitol !... 

Prin această conduită abilă plină de re- 


— 24 — 


zerve şi de reticențe, presurată incidental cu 
evenimente politice, d. Cantacuzin a ajuns de 
a se bucura de o mare stimă și considerație 
printre colegii săi. Când d. Cantacuzino intră 
în Cameră, o bună parte din deputaţii pe 
lânga cari el trece se scoală și îl salută, și 
multe mâini i se întind. Dacă ai scruta mai 
de aproape acest sentiment de deferenţă, aï 

ăsi că în mare parte el își are izvorul în 

ogăţia cea imensă a d-lui Cantacuzino. De 
altmintrelea, deputatul de Prahova este omul 
cel mai politiros și mai plăcut ca raporturi 
de coleg la coleg. 


PP CARP 


D. P. Carp este în politică un fel de lord 
eglez convertit la socialismul de stat, sau 
mai drept la Bismarkianism. 

In societatea Junimea, d. Carp nu a jucat 
nici o dată un rol însemnat, el era cu mult 
întunecat de d. Maiorescu. D-sa, în acea so- 
cietate, a figurat printre aceia cari vorbiati 
dar nici o dată nu scriau. Dacă Convorbirele 
literare ar fi remas să fie alimentate de serie- 
rile d-lui Carp, ele riscau să apare sub formă 
de hârtie albă... Este cunoscut faptul că d. 
Carp, timp de 12 ani, tot spunea că are în 
cap ideia unui articol pe care nu ’l-a scris 
nici o dată. 

D. Carp are temperamentul de om politic, 
are şi pasiunea, în aceasta să deosibeşte de 
d. Maiorescu. Și când cine-va are inteligența, 
averea și pasiunea politică, de sigur cu izbu- 
teste a ajunge un personagiii. 

Sunt curioase evoluţiele d-lui Carp în po- 
litică. La 1870 este un simplu doctrinar con- 
servator-reacţionar. Pe atunci junimiștii cău- 
taŭ să ridice la valoare de teorii ideile și 
procedimentele d-lui L. Catargiu. Nici nu'i 
trecea prin cap d-lui Carp că va gusta măcar 


— 96 — 


cu vârful buzelor din apeie democratismului. 

La 1883 este tot doctrinar, insă conservator. 
Ideia majoratului la ţărani este o dovadă. 
d. P. P. Carp credea pe, atunci că ceea-ce 
i lipseşte partidului conservator din ţară sunt 
ideile conservatoare, este doctrina conserva- 
toare. Deci, ceea-ce începuse a'l preocupa era 
ca să scoată partidul conservator din empi- 
rismul sëŭ secular, sau din generalitaţi și 
să'] prefacă în un partid cu idei bine definite, 
avend asperităţi şi ascuţişuri pe toate crestele. 

Despre democratism nici vorbă însă. 

Cu toate acestea, d. Carp, mare admira- 
tor al principelui Bismarck, nu putea vedea 
fară să nu'şi însușească ideile și procedarea 
cancelarului german. Prin imitație, d-sa ìn- 
cepu a se ocupa de chestiele sociale și econo- 
mice din punct de vedere al clasei dominante, 
însă cu oare care liberalitate şi pentru classele 
muncitoare. De atunci vedem că discursurile 
d-lui Carp aŭ toate sai mai toate tema eco- 
nomică și transpiră din ele un fel de solici- 
tudine dispreţuitoare pentru cei mulţi și 
năpăstuiți. 

In fine, faza a treia este cea actuală. Ajuns 
ministru după o teribilă răscoală ţărănească, 
ochi "i să deschid mai bine, d. Carp aruncă 
la o parte idea majoratului, adoptă pe cea- 
laltă a improprietărirei din noi, şi în fine se 
afirmă în proectul de lege al tocmelelor a- 
gricole. 

Am zis că d. Carp este un fel de lord 
Englez. In adevăr, d-sa a imbrățişat politica 
din oţiozitate, ca toţi marii bogatași. Lungile 
sale ore libere 'l-aŭ adus forțamente să ci- 
tească, și iar să citeasca. Englezi insă aŭ 


Tia 


fost obiectul săi de predilecție şi nu era 
ocazie ìn care să nu citeze ceva din Lord 
Macaulay. Din această, întâi fază "i-a rămas 
felul seu de a vorbi în parlameut; d-nia sa 
îşi impune în discursurile sale o disciplină 
mare,—ca curtezan și ca mare senior d. Carp 
ştie că discursurile sale vor fi citite la palat... 
deci, dacă forma personală face momentan 
impresie, cea obiectivă este singura care re- 
zistă la citire. 

D. Carp este un bun vorbitor cu pretenţii 
la oratorie, pretenţiele să manifesteaza prin 
tendinţa declamatorie şi prin felul duplu de 
a vorbi în parlament. Când este vorba de a 
respunde în câteva cuvinte unui deputat în 
o chestie secundară, d. Carp are tonul natu- 
ral şi familiar, îndată insă ce voeşte a ţine 
un discurs, imediat îşi schimbă tonul, înca- 
lecă pe calul sei de paradă, își ia vocea de 
zile mari și vorbește scandând cuvintele de 
efect. 

De altminterea este necontestat că d. Carp e 
oratorul cel mai ascultat și mai simpatic din 
minister, este putem zice leaderul cabinetului 
actual. Şi atenția ce "i se dă este meritata. 
D. Carp găsește tot-d'a-una mijlocul dacă nu 
de a fi original, cel puţin de a evita bana- 
litatea ; la d. Carp găseşti mai multe paradoxe 
de cât locuri comune. De acestea din urmă 
să servește mai cu seamă când voeşte să a- 
traga aplauzele majorităţei, căci este ştiut că 
nimic nu impinge palmele auditorului de a 
se lovi unele de altele mai mult de cât locu- 
pile comune nemerit întrebuințate. Audito- 
rul parlamentar să găseşte atunci în țară 
cunoscută... la largul lui... înțelege... 


D. Carpare un vis, o obsesiune mai de grabă, 
voește să fie prim-ministru. Când în fruntea 
cabinetului a fost pus d. Teodor Rosetti, d. 
Carp a suferit moralicește, dar se mângâia cu 
ideea că de fapt tot el era prim-ministru. 
D-nia sa visa că într'o bună dimineaţă d. Th. 
Rosetti se va întoarce la Curtea de casaţie şi 
atunci.. o atunci își va vedea visul cu ochii. 

Astăzi în urma alegerilor, fantoma prim- 
ministeriatului sa îndepărtat, şi se tot înde- 
părtează. Căci cu cât conservatorii devin mai 
tari cu atât calculul Perzetei... pardon, al 
d-lui Carp, devine mai iluzoriiu. 

Cu toate astea, trebue să fim drepţi şi să 
spunem că d. Carp este în partidul conser- 
vator printre oamenii de valoare, în fie-care 
zi reputația lui creşte și să poate foarte bine 
ca visul sei să devină o realitate. Mai ales 
tactica care a luato în urmă, aceea de a îm- 
paca ideile clasei dirigente cu acelea ale de- 
mocraţiei, ii daŭ un falș aer de democrat și 
ca stare de tranziţie peate foarte bine mulțumi 
pe cei uşor de mulţumit făcând din rege—stă- 
pânul seu,—un rege cu sentimente bune pen- 
tru clasele muncitoare. 

Din toate slăbiciunile — şi are multe — ale 
d-lui Carp, este una care îl domină, aceea 
de a figura in diplomaţia Europeană, de a 
corespunde cu cancelarii şi la ocazie a vorbi 
cu capetele încoronate Această slabiciune îl 
face de a fi la ministerul de externe, măcar 
cå, dupa campania economico-linanciară ce 
o face, locul seu ar trebui să fie la domenii 
sau la finanţe. Dar, în acest caz nu mai este 
diplom.t, şi cum rămâne politica europeană ? 


D. L. CATARGIU 


Sunt oameni despre cari. cuunoscându-i 
ma de aproape, te intrebi ce calitati au con- 
tribuit la ridicarea lor in locurile cele mai 
inalte, fara sa'i poți da un respuns mulţumitor. 
D. L. Catargiu este unul din acei oameni. 

De ce d. L. Catargiu a fost şi este prim- 
ministru? De ce e șeful unui partid? Nu se 
ştie bine. Primul-ministru actual nu are nici 
una din calitatile, nu mai zicem briliante, dar 
nici macar exterioare. Orator nu e, vorbitor 
nu este; inteligență vie și pătrunzatoare nu 
poseda; cultura este departe de a avea și cu 
toate acestea.... 

D. L. Catargiu este poate singurul om care 
mai reprezinta generaţiele vechi in politica, 
singurul om care e un adeverat anacronizm. 
Toth bâtrânii şi oameni: din generaţia lui 
sau schimbat in mod adânc, atinşi de ac- 
țiunea timpului şi de acea a imprejurarilor. Așa 
d-nii D. Bratianu, N. lonescu, Kogalniceanu 
etc., toți sunt oameni noui, cu toata vârsta 
lor inaintata. Singurul, cum am zis, care a 
v&mas ormnul-tosilu. este d. L. Catargiu. Când 
d-sa vorbește, pe limbă n vin expresiele cele 
vechi de acuma 50 anı ın urma, aceea în este 
limba care s'a cristalizat ın creerul sau. Cu- 


EER XR 


vinte de ofiis, opis, dosier, visterie, etc., numai 
în gura d-lui L. Catargiu je vei mai auzi. 
D-sa iși dă silințele cele mai mari pentru a 
găsi expresia modernă, și când o găseşte de 
multe ori o întrebuinţează în mod ncexact. 

Când asculţi pe d. L. Catargiu vorbind, 
un fel de jenă te coprinde, ìl simţi că nu 
este la locul lui. Nu ştim sigur, dar noi 
ne închipuim că partizanilor tineri şi in- 
teligenţi ai d-lui L. Catargiu, trebue să le fie 
cam rușine când şeful vorbeşte. 

D. L. Catargiu nu este de loc, am zis, o 
inteligenţă vie; este o inteligența trudelnică. 
silitoare, care pentru a patrunde un lucru, 
trebue sa'l gândească și săl rumege mult. 
Ca toate asemeni inteligenţe, primul-ministru 
este laborios, își da cea mai mare osteneala. 
În aceasta se deosebeşte de d. I. Bratianu, 
care pe lângă ca avea o inteligența superfi- 
cială, apo nici măcar lucrator nu era. 

Care este calitatea predominanta a d-lui 
L. Catargiu ? Este viclenia, şiretlicul, into- 
vărășite de o mare persistență. Acestea “l-ai 
facut sa ajunga unde este şi poate nici odata 
în viaţa sa nu a desvoltat in un grad ma 
mare asemenea calitate de cât în timpul din 
urma. 

D. L. Catargiu poartă mai tot timpul pe 
obrazul s&u o masca, o mască blândă, dulce, 
rizatoare. A'l privi cum vorbeşte şi zimbeşte, 
aì zice ca e omul cel mai blajin și mai male- 
abil din lume. Cu toate astea, sub aceasta 
mască de bonomie, el ascunde pasiuni adâna, 
ură neimpăcata, perseverența îndracită. D. L. 
Catargiu, ca toți ipocriţii, işi ascunde cu în- 
grijire natura adeverata a sa, dar nu izbu- 


tește tot-d'a-una. Din când în când natura 
sa simțeşte nevoe de a se da la iveală, cu 
toată voinţa de fer a omului, şi atunci, numai 
atunci poate vedea cine-va pe d. L. Catar- 
giu, aşa cum el este în realitate, violent, bru- 
tal, plin de patimă și de ură. In momentele 
acelea d. L. Catargiu este fioros de văzut. 
Cu ochii injectaţi în sânge, cu gura contrac- 
tată, cu fața de un roșu apoplectic, cu glasul 
sălbatic, primul-ministru este departe de a 
fi personagiul blând şi moale pe care vulgul 
il cunoaşte. D. L. Catargiu nu și eartu zile 
întregi isbucnirele aceste violente, nestapâni- 
rea de sine... dar tot-d'a-una târzii. 

Am zis că persistenţa și perseverenţa unite 
cu o mare patimă, îi sunt caracteristica na- 
ture. sale şi ca aici trebue să găsim explica- 
ţia succeselor sale. 

In adever, nu e om mai perseverent sub 
masca bonomiei. D. L. Catargiu ştie a urmari 
un lucru, un ţel, cu acea trăinicie și învor- 
șunare surda cu care vânătorul pasionat 
urmarește prada. Nimic nu "1 face a sa de- 
turna de la ţel, nici dezaprobarea, nici insuc- 
cesul, nici ridiculul, nica nimic. 

Aceste calituţi le a pus în evidenţa în ul- 
timul timp. Parăsit aproape de toți, sfatuit 
unanim în sensul) contrar ideilor sale, bafuat 
şi inmormântat politicește, d. Lascar Catargiu 
nu cedează, nu da înapoi. O natura mai slaba 
de cât a lu s'ar i mulțumit a ramânea preşe- 
dinte de Cameră, unde partizanii si îl pusese 
și ar fi oltat și clevetit în contra junimiştilor 
prin unghere. D. L. Catargiu nu sa lasat su 
lie nici udemenit, nici intimidat. Ura neim- 


— 39 — 


păcată în contra junimiștilor i-a servit de 
faclă cu care a mers inainte. 

Sa laudat mult bunul simț al d-lui L. 
Catargiu. Așa este, primul-ministru este un 
om foarte de bun simţ. De cât aceasta știți 
ce efect ne face? Sunt oameni de cari nu aï 
ce zice alt-ceva de cât că sunt foarte de treabu, 
neavând alte calitaţi. En bine, bunul simț 
este în raport cu inteligența, ceea ce e un 
așa numit om de treaba fața cu unul supe- 
rior; este minimum de laudă ce poți face 
cui-va la care ţii, care îți este prieten. 

De cât.. cu bunul simţ nu sa mai guver- 
ncaza astăzi țarile. In Turcia pot si existe 
înca judecatori car să judece cu bunul simţ; 
prin parțile barbare ale Africa: sau în cen- 
trul Asiei este posibil ca şelii de triburi sa 
distribue dreptatea după bunul simț. Astăzi, 
in societatile moderne, cu nevoile e1 variate, 
cu miile de chestii deşteptate şi foarte com- 
plicate, cu problemele grele cari să pun, un 
om cu bunul simţ este incapabil de a gu- 
verna, de a ințelege măcar acele chestii şi 
probleme. Bunul simţ daca nu e întovaraşit 
de cultură, inteligenţa şi cunoștinți, este ceea 
ce e instinctul la animalele interioare, un 
mijloc de conservațiune a individului şi a 
speciei. dar nimic mai mult. 

[a bine! d. L. Catargiu posedă numai bun 
simţ. Cu acesta, cum am zis, nu sa guver- 
neaza. 


C. DOBRESCU-ARGEȘ 


Camera actuală posedă un singur deputat 
îmbrăcat țărănește, pe d. Dobrescu-Argeș; 
este însă ştiut cum I. Brătianu în ultimele 
Camere adusese mai mulţi ţărani, printre 
cari figura şi vestitul Schileru. Este destul 
această particularitate pentru ca fie care să 
'Şi facă idee ce fel de ţerani erai aceia. 

Potrivit la statură, cu o figură simpatică, 
cu mustăți şi ochi negrii. cu glasul dulce, d. 
Dobrescu este la fizic ceea ce e şi la moral, a- 
dică simpatic și atrăgător în cel mai mare grad. 

D. Dobrescu nu e taran, ori-cât i-ar placea 
această denumire. Este după cum am zis 
numai îmbracat țurănește ; în colo deputatul 
de Argeș este un om cult în toată puterea 
cuvântului, un om adapat de la toate izvoa- 
rele cunoştinţelor moderne. Sunt relativ pu- 
țini deputaţi cari sa poseadu o varietate de 
cunoștinți ca & a a d-lui Dobrescu. Ceea ce 
e țăranesc în e. ste numaiiubirea de taran, 
este preocupare constantă ca tot ce a gândit 
şi a citit sa ser: ască clasei rurale și chestiei 
țăraneşti cu c: e necontenit se ocupa. 

Deputatul ¢ Argeş este unul din cei mai 
dulci și mai uscultați orator. 

La Dobre. cu nu sunt numai cunoștințele 
reale ci și talentul. 

3 


E, IE 


E minunat lucru a vedea cum acest, fost 
învățător rural îşi asimilează, cu o ușurință 
admirabilă, tot ce aude sau citește; este ui- 
mitor lucru când îl vezi cu ce pătrundere 
discută chestiele și cu ce inteligenţă le rezolvă. 

Un lucru îi lipseşte încă deputatului cole- 
giului al III-lea de Argeș, sistema, coordo- 
narea cunoștințelor, a materialului imens ce 
°] posedă. D. Dobrescu a citit foarte mult, 
însă cam împrăștiat și fără un fir conductor. 
Acest slab defect să observă în vorbire şi în 
discuţie, această citire variată cu o supleță 
extra-ordinară de spirit il face câte odati ca 
să nu fie tocmai fixât asupra unor chestii şi 
să treacă cu ușurință de la o idee la alta. 

Când d. Dobrescu cu timpul își va lim- 
pezi ideile şi le va sistematiza, alungând din 
stocul s&ii de cunoștință tot ce e în contra- 
dicţie sai nesigur, atunci el va deveni unul 
din cei mai serioși şi mai de valoare bărbaţi 
ai parlamentului. 

Dobrescu-Argeş este orator, orator în toată 
puterea cuvântului, şi ceea ce e mai mult 
încă, e orator demonstrativ. Cu o facilitate 
de vorbă rară, cu elocuţiunea îngrijită, şi cu 
un glas care atrage, Dobrescu-Argeș capti- 
vează pe auditor de la cele d'intâi cuvinte 
și îl ţine suspendat până la urmă. 

In sesiunea toamnei trecute, deputatul de 
la Argeş a căpătat adevărate succese parla- 
mentare și a produs o reală admiraţie mai 
ales printre deputaţii, cari neștiind cine e, să 
deprinsese de la prima vedere a'l judeca ca 
pe un simplu țăran, cel mult ca pe un în- 
vățătoraș de sat. 


He 
> 00) 


Dacă ar fi să "i facem un reproș d-lui Do- 
brescu ca orator, ar fi că e prea sentenţios şi 
dogmatic. Inteligentu) Argeșan are obiceiul 
de a proceda mai tot-d'a-una prin sentinţe, 
prin axiome ; e drept că mai tot-d'a-una el 
potriveşte ca să fie juste, dar fie care poate 
vedea defectul acestui fel de oratorie, când 
sistemul e dus prea departe. Dar acest mic 
defect pentru un tânăr hrănit numai din 
cărți şi trăit printre simplii şi naivii țărani, 
adică aproape izolat, este ca să zicem așa na- 
tural şi e de minimă importanţă faţă cu bri- 
liantele calități de oratorie și de minte pe 
care d. Dobrescu le posedă. 

Deputatul ţăranilor aparține grupului de- 
mocrat , el ca şi mulţi alţii avusese oare-care 
iluzie despre socialism şi despre vestitul Nă- 
dejde. Intrat în Cameră şi cunoscând mai de 
aproape pe omul în chestie, d-nul Dobrescu 
sa lepădat cu zgomot de coteria socialistă şi 
a executat de mai multe ori, în mod magis- 
tral, pe «măgarul îmbrăcat cu pielea leului...» 

D. Dobrescu este un tânăr cu viitor, cu 
condiţie ca să aibă mai mult curagiii al opi- 
niilor sale, să fie mai persistent în linia sa 
politică şi să înceapă a să ocupa şi de 
chestiuni altele de cât cele privitoare la ţă- 
rani. El va deveni un om politic în momentul 
când va ţinea cel intâiu discurs în care sa 
îmbrățișeze chestiele generale ale țărei pe tere- 
nul economic sau un altul. 

Cu studiozitatea lui cunoscută. suntem si- 
guri că vom vedea în curând îndeplinindu-se 
această sinceră dorință. 


C. C. DOBRESCU 


D. Dobrescu, deputat de la Prahova, este ti- 
pul luptătorului politic plin de vigoare, neobo- 
sit, de o activitate rară și de o cerbicie ex- 
cesivă. 

Poate nu ẹ în Cameră — afară de d. G Pal- 
lade—un luptator mai aprig, care să nu dea 
duşmanului o minuta de repaos și care să lie 
ma. inexorabil faţă cu adversarii. . 

Inteligent, plin de inima. cult, de vreme ce 
e profesor, d. Dobrescu (Prahova) intrebuin- 
țează toate resursele vigoarci și ale talentului 
scu pentru a lovi și a invinge pe adversarii 
se! politici. 

Din această cauză, d. Dobrescu nu este 
iubit de conservatori şi junimişti, dușmanii 
s& politici. Din aceasta cauză el este criticat 
defuimat, el ridică furtuni parlamentare când 
vorbeşte. 

D. ©. C. Dobree u nici să uită la toate 
acestea, el are de  :incipiu că cu cât ești mai 
urât de adversar ı atâta aceasta dovedeşte 
ca îți faci datoria şi că 1 doare linia de con- 
duita., Deputatul ' Prahova de multe or. zice: 
„eu țin la stim. și consideraţia amicilor mei 
„politici şi a oamenilor imparţiali, de rest 


—837— 


putin îmi pasă“. Adeveratul principiu al lup- 
tătorului politic intransigent. făra repaus. 

Din cauza acestei naturi arzătoare și pasio- 
nate, Dobrescu (Prahova) este nedrept către 
adversari şi nici o dată generos, este chiar 
crud. Dar această cruzime nu e pornită, cum 
am zis, de cât din inflexibilitatea linieï. sale 
politice. In conciliambule, în întruniri, când 
e vorba. de negocieri și tratative cu adversarii, 
d. C. C. Dobrescu este tot-d'a-una din acei 
cari susţin ca să nu se facă nici o concesiune. 

Asemenea temperamente aŭ tot-d'a-una stofă 
de orator. C. C. Dobrescu este în adever ora» 
tor, sa exprimă cu facilitate, are glas resu- 
nător. şi acel curagiii inalterabil care tace 
fondul oratoriei însăși. Fară curagiu şi in- 
drăzneala, un orator poate fi intimidat şi în- 
curcat de la cele întâi cuvinte. 

G. C. Dobrescu când vorbește, am zis că 
ridică protestări și chiar furtune parlamentare. 
Vociferările și apostrofele nu-l tulbură de loc. 
Deputatul de Prahova continuă cu sânge rece 
cele ce are de spus, iar când tumultul este 
prea mare, el tace, aşteptând ca Camera sa 
devină mai liniștită. 

C. C. Dobrescu nu e un simplu orator de 
tumult, el spune lucruri bune, şi câte o data 
să ridică la o adeverată oratorie. Așa, a facut 
el o interpelare în chestia abuzurilor din în- 
vețământ, unde a dovedit logică strânsă, cla- 
ritate și vederi juste. Jar în chestia ingerințelor 
electorale de la colegiul al IIl-lea de Vaslui, 
deputatul de Prahova a avut un adeverat 
succes, 

D. Dobrescu este noi parlamentar, așa să 


explică că el își varsă prisosul prea cu prê- 
cipitare. După câţi-va ani de viață parlamen- 
tară, când va avea ocazie să studieze mai de 
aproape unele din marele chestii economice 
şi financiare, ardoarea sa peste mâsură se va 
mai potoli, talentul sèŭ natural va reintra în 
albia sa naturală, şi atunci ©. ©. Dobrescu 
să va prezenta sub alt aspect, chiar adversa- 
rilor sei celor mai aprigi şi mai implacabil. 

D. Dobrescu este alesul colegiului al! treilea 
de Prahova. Aceasta este destul pentru a se 
înțelege că el este democrat în suflet şi în 
apucături. De cât fugosul deputat Dobrescu 
încă nu este cu totul dezbrăcat de deprin- 
derile politice ale liberalismului învechit; acâsta 
îi ace Că câte o dată nu priveşte chestiele din 
același punt de veaeră din care le privesc cei 
Jalţi democrați din Camera. r ; 

D, C. C. Dobrescu aparține grupului d-lui 
D. Brătianu, însă nu este dintre acei cari 
primesc direcţia fără să o discute. De multe 
ori el iși ridică vocea sa protestătoare în con- 
tra tergiversărilor şi compromisurilor politice 
pe cari grupurile sunt prea dispuse la noi să 
le facă zilnic. 


A. ENACOVICI 


Inalt, subțire, cu barba neagră, lungă și 
îngrijită, de care este foarte mândru, de vreme 
ce necontenit o peaptănă şi o netezește, cu 
figura ironică şi cu mersul legănat, d. Ena- 
covici este modelul omului mulţumit de sine 
şi pe care micele inconveniente ale vieţei nu'l 
ating. 

D. Enacovici este deputatul colegiului I 
de Botașani, unde are mulţi amici, dar şi 
foarte mulţi inamici și invidioși. Pe aceștia 
din urmă el “i-a creeat sai prin sarcasmul 
și atitudinea lui prea disprețuitoare, sai prin 
invidia care a inspirat'o în sufletele mici, din 
cauza situaţiei sale bune materiale şi a suc- 
cesului lui ca avocat. 

Din această cauză d. Enacovici a căzut de 
mai multe ori la alegeri, numai cu câte un 
vot sai două. 

Deputatul de la Botoșani este Vernescist și 
încă Vernescist de marcă, aghiotant şi sfetnic. 
De sigur că el, nu fară calcul politic a intrat 
în grupul D-lui Vernescu, unde nu se cere 
nici idei precise, nici linie de conduită fermă, 
ci numai energie și spirit pa pentru a 
profita de situațiele politice. De aceea, nu poți 


— 40 — 


cere de la d. Enacovici ca să spună dacă e 
liberal saii conservator, este ceea-ce întreg 
grupul e, adică oportunist în toate. De alt- 
mintrelea d. Enacovici nu scapă o ocazie de 
a afirma că e liberal şi îţi dă motive şi ar- 
gumente foarte curioase pentru a justifica de 
ce fiind liberal lucrează în alt sens. 

D. Enacovici este cel mai talentat membru 
al grupului Vernescu. Vorbitor bun, limpede 
la gândire, îndrăzneţ la tribună ; deprins cu 
resursele vorbei din profesiunea lui de avo- 
cat, el face bună figură in Cameră, iar de- 
butul lui a fost foarte fericit, lucru ce cam 
rar să intemplă in viața parlamentară. 

Se discuta in Cameră propunerea de dare 
în judecată a ministerului I. Brătianu. D. 
Vernescu tăcea chitic în banca ministerială, 
d. Catargiu ședea iarăşi tăcut la locul său de 
deputat. Era o jenă generală, nimenea din 
şefi nu îndrăznea să ia chestia în piept și să 
o duca viguros, şi aceasta din cauza junimiș- 
tilor cari combăteaii propunerea. 

De odată d. Enacovici ia cuvântul și într'o 
improvisaţie plină de vivacitate și de pasiune 
somă pe șefi ca să se pronunțe, ca să se pună 
în fruntea curentului... Cuvintele d-lui Ena- 
covici aŭ produs o mare impresie asupra Ca- 
merei, iar debutantul "și-a câștigat locul de 
merit printre oratorii Camerei. 

D. Enacovici reprezintă în grupul Vernes- 
cist curentul care tinde a ţinea separate ne- 
contenit cele două elemente reprezentate prin 
d-nii Catargiu și Vernescu. Visul d-lui Ena- 
covici este mai mare, el tinde a vedea pe toți 
liberalii, pe toate nuanțele liberale—alară de 


ERE 


colectivişti bine-inţeles— întrunite la un loc 
sub conducerea d-lui Vernescu !... Se înțelege 
că în acest caz, el, ca aghiotant intim al şe- 
fului, îşi va face o parte largă în succesul 
acestui plan.... 

Caracteristica naturei d-lui Enacovici este 
iubirea pentru combinaţiile politice este atrac- 
ţia pentru lucrarea intre culise, este preferenţa 
pentru tot ce se pregătește în mic comitet, în 
secret, chiar în vederea unei lovituri de tea- 
tru. D. Enacovici nu iubește parlamentaris- 
mul deschis, discuţia largă, hotăririle luate 
la lumină şi în sgomotul contradicţiei ; de 
aceea, în Cameră, el nu ia des cuventul, nu 
să înfurie, nu să amestecă în vârtejul des- 
baterilor. Dacă are de făcut o observaţie sai 
de dat o idee, el chiamă pe câţi-va de o parte 
şi le-o comunică. Fericirea d-lui Enacovici 
este când e amestecat în vr'o intrigă parla- 
mentară, când se urmărește ceva în ascuns 
şi sub aparențe streine. Atunci e în elemen- 
tul său şi e în stare să nu doarmă nopţi în- 
tregi, pentru a se gândi cum să proceada şi 
ce are să iasă din acea țesătură. 

D. Enacovici este o bună achiziţie pentru 
grupul vernescist, care este ştiut că nu stră- 
Juceşte tocmai prin prea multe talente și in- 
teligenţe. Despre viitorul politic al d-lui Ena- 
covici, nu poţi zice alt-ceva de cât că e legat 
slrins de acela al d-lui Vernescu. 

Izbuteşte șetul, va isbuti şi aghiotantul. 


C. ENESCU 


D. Enescu, profesor şi deputat de la Ploeșşti, 
este o figură originală din toate punctele de 
vedere. 

Mai întâiu, în politică el reprezintă nega- 
țiunea noţiunei de partid. Nimenea nu 'l-a 
prins încă pe d. Enescu in partidul său, sau 
dacă "l-a prins, apoi aceasta întâmplător. 

Este un spirit recalcitrant ori cărei disci- 
pline, el îţi scapă printre degete ca argintul 
cel viii, este insesizabil, când crezi că ai pus 
mâna pe Enescu în carne și oase, atunci cone- 
taţi că nu ai ţinut de cât o umbră. 

D. Enescu are felul s&ii de a gândi şi în- 
căpăținarea de a persista în el. Nici odată nu 
1 vei vedea cu totul în opoziţie sau cu totul 
guvernamental Când crede că un lucru este 

rept, considerațiele de partid nu ’l rețin. D. 
Enescu este un spirit eclectic, care pune ade- 
vărul şi binele, aşa cum îl înțelege el, d'asu- 
pra altor considerații. 

D. Enescu se dă de liberal, dar în ideile sale 
domneşte o mare antinomie, câte o dată este 
democrat înaintat, câte o dată conservator şi 
chiar reacţionar. 

Dar d'asupra acestora el este profesor. La 
fie-care pas, la fie-care vorbă cunoşti de de- 
parte pe protesorul. Are ceva dogmatic în felul 


= 43 


de a se esprima, iar contradicția il supără, 
deprins fiind de a fi ascultat în clasă fără să 
se ridice obiecţiuni. 

Deputatul de Ploești este un nemulţumit în 
toate şi de toate. Nu "i place nici un partid, 
nu aprobă pe nici un om politic, şi aceasta 
nu din ambiţie, nici din invidie, ci fiind că 
aşa sunt natura şi caracterul său. De la d. 
Enescu partidele nu pot cere de cât un vot 
în cutare chestie; nimic alt-ceva. 

D. Enescu se bucură de o bună reputaţie 
atât la Ploești cât şi in Cameră. El ia cuventul, 
însă nu prea des; dar când vorbeşte, el se dis- 
tinge printr'un fel de oratorie specială a sa. 

D. firescul afectează în vorbă stilul popu- 
lar; cuvintele lui sunt hazlii din cauză că 
utilizează cu mare apropos proverbe şi anec- 
dote populare. De altmintrelea mimica, gla- 
sul, gestul, totul este nemerit şi original la 
dânsul, așa că auditorul îl ascultă cu plăcere 
şi cu interes, 

Acest gen de oratorie semi-populară îi dă 
multe avantaje d-lui Enescu. El poate spune 
multe lucruri cari nu convin unui orator cu 
pretenţii literare. 

Natural că atitudinea d-lui Enescu în pọ- 
litică dă ocazie adversarilor săi să'l atace, să'l 
detracteze. Pentru oamenii tanatici de partid 
el este un încurcă politică, un om maleabil, 
fără caracter. Pentru oameni imparțiali, care 
trebue să ia pe cine-va așa cum este el, și 
să nu'i pretindă mai mult, d. Enescu este un 
deputat care merită stima tuturor, fiind-ca 
dacă nu este cu cutare partid, cel puţin el nu 
e cu nimeni. 


-$ 


IOAN EPUREANU 


Nalt, robust făcut, cu un păr care seamănă 
mai mult a o coamă. cu mustăţi mari și sbâr- 
lite, cu ochii enormi şi holbaţi cari au aerul 
de a acoperi toată faţa, d. Epureanu are o 
înfaţişare cam fioroasă. La întâia vedere in- 
spiră un fel de temere, ţi se pare că e capa- 
bil să mănânce doi adversari politici la dejun 
şi patru la masă. 

Și cu toate acestea! Nu există un tânăr 
mai blând, mai moale, și mai puţin inoten- 
siv de cât d. I. Epureanu. 

Ce e dreptul că dacă priveşti bine figura 
lui, dacă te uiţi mai de aproape, îndată vezi 
că, cu toată coama, cu toate mustăţile și o- 
chii holbaţi, are ceva inofensiv în figură, are 
o carnaţie juvenilă şi o intindere de pele de 
adolescent. 

D. Epureanu este în adevăr un mare copil. 
Naiv, lesne increzător, entuziast, plin de ilu- 
zii, el e una din acele naturi fidele, gata pen- 
tru devotament și în care nu ai să găsești 
răutate de un gram! 

De altminterea, studios, laborios chiar, sim- 
tind nevoia de a să instrui și de a face bună 
figură pentru a nu dezminţi numele ce îl 


— 45 — 


ponia deputatul de la Bârlad face tot posi- 
ilul pentru ca să se afirme, să însemne ceva 
în politică, , 

Toată lumea, ce e dreptul, judecându-l, 
tine seamă de această bună și trudelnică vo- 
inţă. In adevăr, când d. I. Epureanu ia cu- 
vântul, un curent simpatic străbate Camera. 
E ceva nobil şi meritos de a vedea pe acest 
mare copil cu mustăţi rebarbative dându-și 
osteneala de a trata o chestie, mai ales când 
notele de care să servește, carțile de care e 
inconjurat, dovedesc că tânărul deputat nu 
să aruncă în capriciul unei improvizații, ci 
că din contră el a studiat și rumegat mult 
subiectul. 

Evident că d. Epureanu are o neexperienţă 
mare de tribună, neexperienţa care iese mal 
mult în relief prin o timiditate și o perdere 
de cumpăt destul de simţitoare. 

Neexperienţa se arată mai cu seamă în mo- 
dul cum tratează o chestie. Tot-d'a-una incepe 
printr'un lux de teorii şi printr'un nomol, de 
citați, căutând apoi a lega teoria şi citaţiele 
cu subiectul. Acest mod de oratorie este pe- 
riculos, căci câte odată izbutești de a face 
legătura, cele de mai multe ori însă nu, dacă 
mai cu seamă ai luato prea de departe. 

Dar Camera ţine seamă d-lui Epureanu de 
toate acestea și afară de oare-cari conversații 
prin bănci ocupate de sceptici şi de blazaţi, 
oamenii serioşi îl ascultă pe d. Epureanu, 
doritori de a vedea cum are su iasă tenarul 
din incurcătura ! 

Deputatul de la Bârlad este conservator, 
ca şi ilustrul sei parinte. Ideile însă, nu 


a ABS 


prea sunt lămurite in capul său; de multe 
ori d. Epureanu se aruncă în teorii hazar- 
date, cari numai conservatoare nu sunt. Când 
însă vede că a apucat pe cale greşită, el nu 
se jenează de a o întoarce pe loc, fără să se 
preocupe prea mult de contradicţia în care 
cade. 

Astă-zi, d. Epureanu este omul cel mai 
fericit din lume, căci... d. L. Catargiu este 
la putere, iar el soldatul lui fidel. 


IACOB FETU 


Deputatul de Bârlad merită a fi prezentat 
cititorilor, fiind-că este o figură originală în 
Cameră. Nalt, făcut ca un Ercule, cu pasul 
și cu căutătura serioasă, d. Fătu este depu- 
tatul care își îndeplinește mai conştiincios 
datoria sa. 

Şade în spre munte, saii mai bine locul pe 
care 'şi la ales e în spre munte; în realitate 
el e tot-d'a-una așezat pe un scaun in incintă, 
lângă stenograf. . 

D. Fătu este ascultătorul cel maï pacient 
al tuturor discursurilor ce se pronunță în 
Cameră. Îndată ce ședința să deschide şi pre- 
şedintele dă cui-va cuvântul, d. Fătu să scoală 
hinișor de la locul sëŭ și scoborându-se își 
ia un scaun, să îndreaptă cu faţa în spre ora- 
tor şi ascultă... 

Incă nu s'a găsit orator care să plictisească 
pe d. Fătu, care să'l facă săși piardă răb- 
darea. El ascultă cu aceeeași pacienţă dis- 
cursurile frumoase ca şi pe cele stupide. Aceasta 
nu înseamnă că d. Fatu tace, nu întrerupe. 
Din contră, d. Fătu este acela care dă sem- 
nele cele mai vădite de aprobare saŭ desa- 
probare, de multe ori chiar întrerupe pe ora- 


— 48 — 


tor cu o observație justă şi apoi continuă a'l 
asculta. 

Când ședința să suspendă, d. Fătu să scoală 
şi el ca să ia puțin repaus. 

— «Bine d-le Fătu, cum aï răbdarea să 
asculți pe toată lumea ?» 

— «Aceasta este secretul mei, răspunde 
«râzând d. Fătu; eŭ am un catalog în care 
«toți oratorii sunt notaţi după merit; pentru 
«ca să-i notez după merit, să cere ca să'i as- 
«cult cu o egală atenţie pe toţi.» 

Deputatul de la Berlad nu ia nici o-dată 
cuventul... Cu toate acestea, când a prezidat 
Camera ca preşedinte de vârstă, d-sa a dovedit 
că are tact, imparţialitate şi că chiar sa ex- 
primă cu multă facilitate și inteligență. Când 
d. Fatu sa.demis din președinţa de vârstă, 
Camera întreagă a votat o moțiune de mul- 
țumire pentru felul demn cu care a condus 
dezbaterile în curs de 15 zile. 

D. Fatu este un caracter tare și foarte in- 
dependent. Nimic nu'l va face ca să iasă din 
linia pe care "şi-a fixato mai dinainte. Li- 
beral convins, corect în viața sa politică, el 
nu numai ca nu cochetează cu nici un gu- 
vern, dar chiar are oroare de stăruințe şi 
solicitări. | 

Duşman neimpăcat al colectiviştilor şi ju- 
nimiștilor, lateralii au îndraznit în timpul 
din urma ca săl numere printre ai lor. con- 
fuzia a tost de scurta durata. D. Fatu, care 
şedea în expectativa in cele d'intâiu zile ale 
regimului conservator, sa declarat pe fața 
contra, îndata ce a vezut scandalurile și ac- 
tele arbitrare ale majorităţțe Camerei. 


— 19 — 


O micu scenu pentru a se sfârşi. 

Sa ştie cu opoziţia în cele doue zile din 
urma luase hotarârea ca să nu mai participe 
la voturile camerei. 

Un conservator se duce la d. Fatu pentru 
al ruga să meargă la vot: «pot vota chiar 
«contra, d-le Fatu, numai te rog voteaza.» 

— «D-le X., îi respunde d. Fatu, ce ‘t-am 
«facut de vii să mě insuli? Ce t-am greşit 
«de me ici drept lateral ?» La dom pay de 
densul se alla din întemplare d. Tzoni, care 
auzind vorbele demne ale deputatulm de 
Berlad, sa strecurat cu nasul în jos printre 
deputaţi şi a disparut. 

. Fatu face parte din grupul d-lu Dim. 
Pratianu, însă si acolo el își pastreaza inde- 
pendenţa caracterulm seu. 


D. M. GHERMANI 


lata un om care şi-a făcut reputaţie în timp 
de un an. E drept că reputația aceasta a avut 
un postament destul de solid pe care sa se 
rezeme, anume: averea şi situaţia de mare 
bancher a d-lui Ghermani. 

D. Ghermani este poate deputatul cel ma 
încântat de sine şi de situaţia sa politica aşa 
de neașteptata, caci, în adover, el asta-zi trece 
drept unul dintre ca mau abil miniștrii de 
finanțe ce am avut. Stârpirea agiului sa leaga 
de numele d-lui Ghermani, precum Austerlitz, 
Jena, etc. de acela al lui Napoleon 1!.. 

Am zis ca este omul cel ma încântat. In 
adever, când intru în Camera, el are xurizul 
pe buze, mâna vecinic întinsa și cuvinte a- 
mabile de spus ori-carui pe care 1] intulneşte. 
In mersul și în atitudinea d-lui (ihermani 
citeşti pe omul care își ia o poza, știind min 
d'inainte cu are sa fie observat şi studiat de 
ce cel inconjoara. 

Caci e pozar d. Ghermani. De când este om 
cu vaza a luat o afectație de maniere cae 
aminteste pe d. Maiorescu. Personaziul de car 
ne ocupam nu are ma! mare mulţumire de 
cât a vorbi de ceea ce a facut el fiini ln m - 


EA IESI 


nister. Perfect gentilom, cl sa pazeşte de a sa 
compara cu d. Vernescu, dar in convorbirea 
sa se strecoară acea suficiența discreta a omu- 
lui ce are încredere în sine, suficiența de care 
nu scapă chiar oamenii cei ma talentați. 

D. Ghermani intrând in Camera are aerul 
de a se duce cu modestie la locul seu, dar 
până acolo face atâta zgomot discret şi sa 
opreşte de atâtea on în drum, în cât forța- 
minte intrarea sa este remarcata şi chiar co- 
mentată. 

Odată ce a ajuns la acest scop, ìntiebuințànd 
o stratagemă de care poate nici d. (ihermani 
nu'şi da seamă, su aşaza la locul seu și aş- 
teaptă... Ce așteaptă ?... Aşteapta ca sa der 
consultații în materie financiara. In adever, 
aceasta reiese din căuturura lui, care ave aerul 
de a zice deputaților: «dar veniți lânga mine, 
«ca să vă întreţin ideia buna ce aveți de mine » 

Aşa este !... Fericirea d-lui (ihermani este 
de a fi consultat în o chestie financiara de 
la ordinea zilei. In genere consultaţiile sunt 
plătite ; noi credem ca d. Ghermani este in 
stare a plati pe cei ce vin la consultaţii. inti n 
atâta placere el simte când vede pe cine-i 
ca face apel la competinţa sa. 

In acest caz,el vorbeşte şi explica lare cui - 
sultatorului, destul de tare, pentru cu vorbele 
şi rellecţiile sale sa fie auzite şi de alți. Ti- 
tândv-te la dânsul în acele miuute, simți im- 
presia ca sc asculta singur pe dânsul și înca 
cu foarte mare drag. 

D. Ghermani pe cât este de experimental n 
chestiele financiare, pe atâta e de neesp - 
m ntat în acele politice. Când se încerc: 


see Sea: 


trata acest din urma fel de chestii, el se în- 
curca, are vederi. vage şi de multe ori scapa 
prin un cuvânt de spirit, cuci are spirit d. 
(hermani. 

Este d. Ghermani un financiar adeverat, 
adica un om care sa înțeleagu finanţele ca 
adevărat ministru, din punctul de vedere al 
marilor interese ale Statulu ? Noi ne indoim, 
cel puţin pâna acum. 

Dim discursurile d-lui Ghermani n'a rezultat 
ideia unui spirit larg, cu concepţii senine {i~ 
nanciare, ci mui mult acea a unui bancher 
foarte abil, foarte inteligent, care acopera lipsa 
unor ma serioase calitați prin o supleţa de 
spirit şi prin o abundența de expediente cari 
pot da în un moment dat aparenţa adevarate: 
valon financiare. 

Acestea nu le zicem pentru a micșora întru 
nimic meritele reale ale d-lui (ihermani, ci 
mai! mult pentru a face o deosebire pe care 
mulți o nesocotesc. 

D. Ghermani are un mare desavantagiu în 
parlament. Accentul său strain, stălcitul cu- 
vintelor, tonul san tăriitor, fac un efect de- 
plorabil asupra urechilor românesti. 

Este în adevar, penibil de auzit, cu toate ca 
dupa 10 minute, adica dupa ce te-a! deprins 
cu acest mare defect, d. Ghermani te intere- 
seaza, căc| toţ-d'a-una spune lucruri daca nu 
superioare cel puțin foarte de bun simţ. 


CONSTANTIN GRADIȘTEANU 


Man și minunate ma sunt laptele politi- 
ce! Şi ceea ce politica aduce în un ceas. c 
desvoltare normala a lucrurilor naduce în 
am! 

Aceasta exclamaţie și mirare le formulam 
tu privire la d. Gradişteanu, președintele 
Camerci. 

De ce d. Gradişteanu este președinte ? Car 
sunt meritele lu ? Care e influența lu? La 
dceste întrebări nimenea nu poate răspunde, 
no mai puţin de cât alţii. 

D. C. Uradişteanu este preşedinte fiind-ca 
trebue sa fie un preşedinte și fiind-ca prin 
demisionarea d-lu L. Catargiu, junimastii. 
car, crau atunci la putere, erai în mare Ìn- 
curcatura, nu aveau hici tiau pe cine sa 
aleagă, "şi-au adus aminte ca actualul preșe- 
dinte a fost o-data ministri de finanţe, și "l-au 
bombardat la scaunul prezidenţial. 

Im realitate, Camera nu are preşedinte cı 
numai o umbra. D. Gradişteanu, slab de se- 
natute cum e, nu e în stare su conduca des- 
baterile, ma ales desbaten ca cele ce au loc 
în Camera, cu scandaluri, tunete și fulgere. 


Pai pai 


Căte-va zile dupu cea fost investit cu 
uceasta demnitate, preşedintele s'a suit la lo- 
cul său să conduca desbaterile. Să naşte un tu- 
mult, mai mulţi deputaţi cer cuvântul, pre- 
sedintele nun aude. El dă deci cuvintul unuia 
care il ceruse mai în urmă, de aci protestări 
energice. Un sfert de oră după aceea, el ia 
cuventul oratorului crezând că acela a sfirșit ; 
alte protestări... Cinci minute și după aceasta 
posna el refuza cuventul în chestie de regu- 
lament, neștiind că nu se poate refuza. Atunci 
se naşte un scandal teribil, deputaţii apos- 
trofeaza pe d-nu Grădișteanu, îl califică de 
parţial, de nedrept. Bictul președinte își perde 
capul, nu ştie ce să facă, părăseşte hiuroul și 
se imbolnăiveşte grav, boală care (ne mai 
mult de doue luni. Scandalul din Cameră a 
influențat mult ivirea boalei! 

De atunci d. Grădișteanu restabilit nu a 
mai prezidat, el a delegat regulat pe vice- 
președinți. Har, foarte rar a apărut la prezi- 
denţie pentru a anunţa ceva sai a deschide 
şedinţa. Cum vede că pasiunile se încălzesc, 
repede, repede el scoboară treptele biuroului. 

D C. Gradisteanu nu are absolut nici o 
influența în Cameră. El e considerat ca un 
om onorabil, bolnav, incapabil de a îndeplini 
vre-un rol in politica. 

In criza ministerială de astă iarnă d. Grä- 
dişteanu a fost consulat de rege după obi- 
ceiu; el a avut curagiul ca så recomande pe 
d. L. Catargiu pentru formarea cabinetului, 
ceea-ce, se spune, "n-ar fi atras din partea 
regelui o căututura destul de reŭ-voitoare. 

Unii susțin ca d. Gradişteanu e la locul 


seu cu preşedinte, de vreme ce calităţile unui 
preşedinte sunt: de a nu vorbi, de a nu avea 
un rol activ și de a asculta pe alţii cum vor- 
besc... Dacă preşedinţia este un fel de retra- 
gere la pensie, atunci d. C. Grădişteanu este 
la locul seu; in caz contrar de sigur că nu. 

Junimiştii nu aŭ avut noroc nici cu d-nu 
Grădişteanu. Alegendu'l președinte, credeai 
ea îl atrag la ei şi că le va fi de oare-care 
folos. Evenimentele aŭ dovedit contrariul, 
cucă, dupa cum am spus, cel care îi-a deser- 
vit în mod oficial pe lânga rege, a fost tocmai 
d. Grădişteanu. 

Preşedintele Camerei este partizanul d-lui 
L. Catargiu. 


C. T. GRIGORESCU 


D. Grigorescu, deputat de la Prahova, se 
bucura de o mare stima şi considerație 1m 
rândurile partidului: liberal. El este unul din 
stâlpii, din întemeetorii partidului. Veteran, 
tovarăş de arme al lui ©. A. Rosetti și al lui: 
I. Bratianu, d. Grigorescu a fost nevoit su se 
desparta de acest din urmă, odata cu toți 
partizanii lu ©. A. Rosetti. De atunci el este 
un dușman de moarte al colectivitățe şi un 
inimie politic al Im I. Bratianu, caruia nu 
iarta faptul ca a compromis şi tuvalit în noroiu 
liberalizmul. 

D. Grigorescu, am zis cu se bucură deo 
mare considerație meritatu și are o puternici 
influența în Prahova. Această reputație și in- 
luenţa sa stabilit m un mod cu totul deo- 
sebit de cum se stabilesc în genere reputațiile 
oamenilor politici. 

D. Grigorescu nu ia cuvântul în Cameri 
si nia nu a luat vre-odată ; în conciliambu- 
lele sau întrunirile intime, el de asemenea nn 
vorbeşte, rar când face o obiecţie, rar cânil 
îşi da parerea. D. Grigorescu face și asculta 
pe alții și numa: forţat «pune ce gânilezte. 

Neliind orator, d. (rrigotescu nu e macar 


comunicativ, nu iubeşte de loc relaţiele per- 
sonale. La Camera foarte rar îl vede cine-vu 
vorbind cu un altul sau lipsind de la locul 
scu, pe care 'şi-l'a ales sus de tot, la munte 
pentru a îi ma: izolat. 

In Plocşti, unde are atâta influență, nime- 
nea nu'l vede nic: pe strada, nici prin loca- 
lurile publice, nici pe acasa la amici; zi și 
noapte sta în căsuţa sa şi este un eveniment 
când iese în oraș, și pentru a face ca acest eve- 
niment sa lie mai puţin butator, d. Grigo- 
rescu iese, pentru a se plimba, noaptea la um- 
bra misterului. 

Un singur mijloc de comunicare are d. 
Grigorescu cu publicul, este gazeta sa Demo- 
cralul. Dar acest mijloc este destul de ne- 
complect, de vreme ce Democratul, de şi bine 
scris şi bine gândit, e o gazeta locală fara 
mare resunet. În tot cazul, reputația perso- 
nala a d-lu Grigorescu este mult mai mare 
de cât aceea a gazetei sale. De aicı urmeaza 
ca nu gazeta a facut situaţia politică a d-lui 
Grigorescu cel puţin nu "-o mai face. 

Atunci ce? Atunci cum se explică consi- 
deraţia cea mare cu care numele d-lm Gri- 
gorescu este înconjurat ? Cum să face ca per- 
sonal are o mare influenţa ? Pentru unii a- 
ceasta este un mister, este ceva ncexplicabil, 
de vreme ce d. Grigorescu nu are nic! una 
din acele calituț briliante şi aparente care 
pozeaza pe un om politic ca pe un piedestal 
inaintea publicului. 

Pentru no însa lucrul nu ni se pare de 
loc inexplicabil. Reputația d-u Grigorescu 
se datorește unei vieţe oneste, unei linii ferme 


ERE reza, 


politice timp de 40 de an), ea sa format in- 
cetul cu incetul, ca a fost stabilita, ca să zi- 
cem așa, bucata cu bucată în cursul anilor. 
Daca asta-zi reputaţia d-lui Grigorescu scapa 
unei analize riguroase, ea însă se explică per- 
fect dacă cine-va să pune din puntul de ve- 
dere al trecutului acestui stimabil barbat po- 
litic, luptător constant al celor mai pure idei 
ale liberalismului. 

Astă-zi d. Grigorescu este unul din fermi 
partizam ai d-lui D. Brătianu, ce sa dus a- 
colo fiind-ca a vezut că acolo sau refugiat 
ideile liberale. 

D. Grigorescu are ca toţi oamenii slăbiciu- 
nile lu în politică. Sı ataşează adese-ori de 
oamenii cari nu merită încrederea ṣi este 
pâna atâta de orbit in cât nu vede raul 
ce face cu slubiciunea sa. Un exemplu este 
prietenia care o arată d-lui Pătărlugeanu și 
de care acesta abuzează fară ca su dea ni- 
mic în schimb. In adevăr, este curios a ve- 
dea pe lânga omul cel mai tare în convinge- 
rile sale, pe cel mai patent lateral. 


A. D. HOLBAN 


Deputatul colegiului al II-lea de Roman, 
d. A. D. Holban, este cunoscut numai din re- 
putaţie de generaţiele tinere politice. De mult, 
de mai bine de 11 ani, el nu a mai fost mem- 
bru al parlamentului. Ales de mai multe ori, 
sub regimul oolectivist, alegerea lui a fost 
tot-d'a-una invalidată. 

Din această împrejurare suntem în dificul- 
tate de a descri activitatea parlamentară a 
d-lui Holban. 

Un lucru e drept să spunem, d. Ilolban 
în Camerile dintre 1870 şi 1875 făcea o foarte 
bună figură ; el era considerat ca unul din 
oamenii de valoare ai partidului... liberal şi 
ca unul din cei mai distinși oratori, specialist 
i chestiele economice și financiare. 

Deputatul de Roman, în Camera actuală nu 
e de loc la largul săi, ba chiar putem zice 
ca e la o teribilă strâmtoare. Designat ca can- 
didat la colegiul al III-lea de guvernul ju- 
nimist, ales deputat de un prefect conservator, 
d. Teleman, tocmai in momentul când juni- 
mişti cădeau de la putere, iar conservatorii 
le luau locul, d. Holban, față cu dușmănia 
intre aceste doua fracțiuni ale partidului con- 


— UD — 


servator, nu știe ce să faca, heziteaza de: 
lua o atitudine franca şi categorica. 

In adever, simpatiile d-lui Holban s'ar parea. 
pentru moment, cu sunt în spre |unimişt, el 
este chiar înscris printre constituţional; dar, 
de alta parte,el nu poate să nu dea concursul 
sei d-lui L. Catargiu, pentru care personal 
sa separat acum 10 ani de liberah și a trecut 
in lagărul conservator. 

Aşa că am putea, făra nici un spirit le 
răutate, defini ast-fel situaţia politici a d-lui 
Ilolban în Parlament : d-sa este cu inima la 
junimișt, insă cu votul la conservatori. 

Din cauza acestei atitudine falșe d. Ilolban, 
în timpul cât a luat parte la lucrarile Ca- 
merci, nu a luat nici o dată cuventulin vre 
o chestie oare-care. Tot timpul a stat şi a pri- 
vit cum ambele tabere, scumpe inima. sale, 
se ciocneau și ma. cu seama se înjurau, de- 
plângând această stare de lucruri care ii le- 
gau mâinile şi picioarele. 

D. Ilolban a luat incidental de vre-o dow 
or. cuvântul în chestie de regulament... Ase- 
menea luuri de cuvânt nu conteaza în viața 
politică a unu om ca d. Ilolban, de aceea nu 
1 le punem nici laactivul nici la pasivul sau. 
Aceasta cu atât mai mult cu câta vorbit 
pentru închiderea discuţiei, adică a luat rolul 
cel mai ingrat, acela de a închide discuția. 
rol care în ori-ce Cameră este foarte reu ve- 
ut şi care este în genere indeplinit de de- 
putaţi de a treia ordine. 

Sa înţelege că în acele două ocazii, aplan- 
zele conservatorilor nu n-au lipsit. In adlevu, 
era curios spectacol pentru d. L. Catargin ca 


RE EE 


sa vada pe neimpecatul dușman al seii și al 
conservatorilor de acum 12 ani, vorbind în 
numele partidului conservator. 

Dacă in Cameră ar fi fost cu 12 ani în urmă 
un fonograf care sa fi reţinut vorbele d-lui 
Ilolban de atunci, ar fi fost interesant ca acum 
un glumeţ să'l facă să reproducă acele vorbe, 
imediat după ce d. llolban vorbise pentru 
inchiderea discuţiei. 

D. A. D. Ilolban este și astăzi un orator de 
valoare. Cu fraza scurtă și incizivă, cu glasul 
cam cassant, cu expresia justă şi cu o mare 
culduru, el știe a su face ascultat de la cele 
intâa cuvinte. Ceea ce și mai mult e cà d. 
llolban este duşmanul declamatoriei și al fra- 
zelor bombaste, el în vorbirea sa merge drept 
lu ţel şi merge cu o riguoare și o stricteță 
care impune, care concentrează atenţia. 

Ceea ce însă caracterizează genul său de 
oratorie, este pasiunea, pasiunea de multe ori 
oarbă, pasiunea dusă până la ura, şi mai tot-d'a- 
una până la nedreptate. Această caracteristică 
sa manifestat de atâtea ori la d. Ilolban în cât 
astazi mai nimenea nui inchipueşte pe a. 
Tlolban de cât pasionat, vendicativ şi nedrept. 

Deziluziele și mortificaţiele pe cari amorul 
seu propriu le-a primit în cei 14 ani din urmă 
n-au înasprit şi mai tare caracterul. 

In parlamentul actual d. Ilolban încă nu 
şi-a dat măsura și este “absolut nevoe ca să 
si-o dea. In adever, sunt 14 şi mai bine de ani, 
de când d. Holban strălucia cu un talent ne~ 
contestat în Cameră, este nevoe ca el să împros- 
păteze acea reputaţie fața cu generaţiele tinere 
cari nul consideră ca atare de cât pe cuvânt. 


I. N. IANCOVESCU 


De sigur că în tinerimea conservatoare d. 
Iancovescu ocupă unul din cele mai meri- 
toase locuri şi că el face onoare culturei par- 
tidului. 

Deputatul de la Râmnicu-Vâlcea este unul 
din rarii conservatori cari aŭ înţeles să faca 
din conservatorizm o teorie politică, cari 'și-au 
dat osteneală să privească ideile partidului 
nu numai din punct de vedere al trebuinţe- 
lor electorale sau din acela al căpătuela, ci 
din punct de vedere organic, teoretic, aproape 
ştiinţfiic. 

Cult, cu o cultură in o singură direcţie ca 
toţi oamenii adânc convinși, ferm de caracter 
până la iîncăpăţinare, d. Iancovescu, el, tânu- 
rul, e unul din cei mai fanatici partizani a1 
d-lui L. Catargiu. Și lucru curios, prin o 
eroare produsă de spiritul sëŭ, el e convins 
ca d. L. Catargiu, omul trecutului, omul 
lipsit de idei şi de teorie, corespunde admi- 
rabil principiului: conservator stabilit pe calea 
teoretică !.,. i 

D. Iancovescu nu este un frecuent vorbitor 
în Cameră. Una «lin cauzele care face probabil 
pe d. Iancovescu de a nu lua ma: des cu- 


pi 


ventul este o boala de laringe de care sufera, 
boala care il pune in mare greutate de a vorbi 
şi înca mult. 

Dar nu e numai aceasta cauza. Gea ce fuce 
pe d. Iancovescu ca sa nui puna în evidența 
toate mijloacele sale, este o lene, o inerție foarte 
mare. În adaver, activitatatea, munca, osteneala 
iata ce lipseşte d-lu Iancovescu. Dotat bine, 
iubind a citi, când e vorba de a se mişca, 
de a produce, de a se alivrma, d. lancovescu 
este coprins de o necrtata apatie. Ga toate 
spiritele de aceasta trampa, el lasa lucrul de 
azı pe mâine, cel de mâine pe poiniine sau 
când îl faece, il face pe jumetate, grabit și 
ma: mult de mântuiala. 

D. lancovescu merita aceste observaţii cu 
atat maï mult, cu cât" a dat în diferite ocazii 
mesura talentului său. Aşa d-su a luat intre 
altele cuventul în o chestie de principiu cu 
privire la țeranı şi de la cele înteiu cuvinte 
su facut ascultat cu atenţie de (Camera. Cu 
fraza scurta și precisa, preocupat de idea de 
dezvoltat, pustrânud şirul strâns al logicei şi al 
faptelor, punend chestia pe târamul princi- 
piilor, discutând acestea cu multa cunoştinți 
şi siguranța, d, Luneovescu sa ridicat de o 
data la rangul poate de cel ma: instruit şi 
serios tênar din partidul conservator. 

Soldat fidel al d-hn L. Catargiu, d. Ianco+ 
vesen, de si redactor la Epoca, a știut su 
reziste la ademenirile junimiste şi macar ca 
mterga redacție a numitului ziar a trecit 
cu “wme şi cu bagaje la junimişti, d-a ^ 
preferat a su retrage de cât a ìimpartaṣi bui- 
maceala comuni. 


D. Iancovescu avea un om drept ideal, pe 
d. Al. Lahovari. Aceasta slubiciune a durat 
pâna când a vezut pe idolul său scoborându-se 
de pe soclul seu de granit și devenind cur- 
tezanul d-lui Carp şi detractorul şefulu scu, 
d. Catargiu. Din acel moment d. Iancovescu 
a repudiat pe falșa divinitate şi suntem siguri 
cu asta-zi este cu totul vindecat de lahova- 
romanie. 

Am zis că boala de care suferă maï mult 
de cât de aceea de gât este inerția, apatia. 
In Camera când e o discuție importanta, în 
care partidul conservator nu prea strălucește, 
d. Iancovescu cere imediat cuvântul. Apoi se 
plimbă prin dosul bâncilor deputaţilor, pro- 
babil pentru a'şi aduna ideile şi a'și strânge 
argumentele ce are a spune. Această frumoasa 
hotarire nu ține ma mult de 15 minute. 
După un sfert de oră tot focul sfint a cazut 
şi d. Iancovescu să duce la biuroia de su șterge 
dintre cei înscriși sau cedeaza cuvântul unui 
coleg mai puțin talentat de cât d-sa. 

Când d. Iancovescu se va tumadui de apa- 
tie, va juca de sigur un rol foarte insemnat 
n partidul conservator. 


N. IONESCU 


„De sigur că nuexistă la noi un tip mai pur 

și mai perfect parlamentar de cât d. N. Io- 
nescu. Noi nu ne putem închipui un parla- 
ment fară d. N. Jonesi, precum nici d-sa 
nu'şi închipueşte că ar putea exista fară ca 
să nu fie in parlament. 

D. N. Ionescu a avut o mare influență a- 
supra parlumentarizmului la noi în ţară. 
Adăpat la fântâna engleză, amorezat de uzan- 
tele şi formele parlamentare de acolo, d-sa a 
căutat, și a reuşit în parte, a le aclimatiza 
în parlamentul nostru. Sunt fraze şi forma- 
lități carı zise şi repetate necontenit de d.N. 
Ionescu, aŭ intrat în limba curentă parla- 
mentara. Așa, «guvernul m. s.» sau conora- 
bilul reprezentant al colegiului al II-lea de 
Tecuci» ete. etc. 

Nu mai avem nevoe ca să lăudăm şi să 
punem în relief talentul oratoric şi calitaţile 
stralucite de tribună ale deputatului de care 
ne ocupam. Aceste lucruri sunt trecute în 
domeniul comun. Vom face în aceasta pri- 
vinta o singuru observaţiune. lat'o: 

Nu'şi poate cine-va inchipui influența cea 
mare care a avuto d. N. Ionescu asupra lim- 

5 


PESE l 


bei în genere şi asupra celei parlamentare în 
special. D. N. Ionescu nu este un orator fran- 
țuzit ca d. Blaremberg, d-sa nu vorbeşte fără 
a'şi căuta şi îngriji fraza și cuvintele. D. N. 
Ionescu este oratorul cel mai pur, acela care 
a întrodus poate mai multe neologisme feri- 
cite, acela care a adoptat mai admirabil o 
mulțime de cuvinte din limbele surori, acela 
care a îmbogăţit cu cuvinte, expresii şi ima- 
gini limba românească. 

Discursurile sale ar trebui studiate de gra- 
matici, filologi şi profesori de estetică, litera- 
tură și retorică, în ele ar găsi giuvaeruri de 
limbă şi de literatură. 

Mai avem nevoe ca să spunem că e depu- 
tatul cel mai pur de ori-ce tripotagiiă, de 
ori-ce lingușire față de putere, de ori-ce pre- 
ocupare interesată ? 

D. N. lonescu nu a primit nici odată să 
facă parte din nici o comisiune salariată, a 
refuzat ori-ce fel de onoruri, a declinat ori- 
ce soiu de prezidenţie sau altă delegaţie, pre- 
cum acea de raportor, etc. 

In secția care se află refuză energic de a 
fi ales președinte, și chiar când președintele 
lipseşte, de şi mai bătrân, d. N. bait nu 
voește cu nici un preţ a'l inlocui, măcar pen- 
tru cinci minute. 

Incă nu a văzut nimenea pe d. N. Ionescu 
ducându-se la banca ministerială și vorbind 
unui ministru. Acest lucru îl iritează când 
îl vede la alţii. Așa, mai dăunăzi, văzând pe 
d. M. Kogălniceanu că se duce, pentru a doa 
oară, la d, L. Catergiu, d. N. Ionescu "l-a a- 
postrofat cu următoarele cuvinte : 


— «Ce tot te duci la banca miniștrilor? 
«Eï trebue să vină la d-ta, iar nu d-ta la 
«dânşii». 

Bătrânul parlamentar stă tot timpul la lo- 
cul său, şi ascultă cu atenție pe toţi oratorii; 
numai inainte de deschiderea şedinţei, sait 
când se suspendă şedinţa, îl vezi umblând 
prin incintă saŭ conversând în sala paşilor 

erduţi. Altminterea, cum am zis, este tot 

'a-una la locul săi. 

Ceea-ce caracterizează talentul oratoric al 
d-lui N. Ionescu este ironia fină, este muşcă- 
tura până la sânge, este apostrofa teribilă şi 
implacabilă. Aceste caractere să arată rând 
pe rând sai toate de odată în acelaşi discurs. 

D-lui N. Ionescu nui place a fi intrerupt, 
nu doar fiind-că nu are riposte viue și mo- 
mentane, dar... fiind că ușa iii este temperamen- 
tul. Când este mai cu seamă iritat, apoi tre- 
bue să te pazești ca de foc de a'l întrerupe, 
chiar în mod favorabil, chiar abondând in 
sensul său. D-nu N. Ionescu nu distinge a- 
tunci dacă întreruperea ii este amicala sau 
nu, el o ia ca ostilă și tratează in conse- 
cință pe întrerupător. 

Și cu toate acestea, dacă cine-va nu'l ìn- 
trerupe, apoi se supără şi caută pricină cui- 
va, mai cu seamă vecinilor. Când d. N. Io- 
nescu este în vervă, vai de acela care sar 
duce lângă dânsul și 'l ar asculta prea de 
aproape. Acela este luat imediat la refec. 

D-nu N. lonescu este cunoscut pentru dia- 
logurile nesfârșite ce are cu prezidenţii, mai 
cu seamă cu d-nii Pache şi Isvoranu. Este 
destul ca unul din aceștia să'l supere, pen- 


— 68 — 


tru ca să'l săpunească apoi așa, în cât să nu 
mai știe unde sa scape. 

Liberal convins, democrat chiar, d. N. Io- 
nescu nu e o chestie mare care să privească 
pe lărani și pe nevoiaşi în care sa nu ia cu- 
vântul şi sa nu aducă căldură şi lumină. 
D-sa este temut şi respectat de întreaga Cameră; 
mai mult respectat de câ temut, trebue sa 
o spunem. Viaţa sa politică pura, dezintere- 
sarea sa perfectă, modestia sa, îl pun de asu- 
pra tuturor politicianilor şi a intriganţilor. 

D. N. Ionescu este poate cea mai mureaţă 
figură parlumen'ară, și virtuțile civice pe carı 
le poseda al fae sa (ie respectat şi stimat, 
chiar m mijlocul dezlanţuirilor tumulturilor 
celor mai mari din Camera. 


TACHE IONESCU 


Unul din cei mai însemnați oratori ai Ca- 
merei, poate cel mai intâi, este de sigur d. 
T. Ionescu. Sunt calitați la oamenii politică 
cari sa impun, cari sunt d'asupra ori-carei 
conteslări, [ie chiar din partea celor ma: în- 
verşunați duşmani. Talentul superior oratoric 
al d-lui T. Ionescu este în acest caz: nimenea 
nu i-l contestă, fie-care îl recunoaşte dacă nu 
îl admira. 

De sigur sunt mici critici de facut talen- 
tului d-lui T. Ionescu. Aşa, în ceea ce ne pri- 
veşte, oratoria d-lui: T. Ionescu păcătueste prin 
prea multa corectitudine. Glasul este cam mat 
sai cum Sar zice in limbagiul teatrului, vocea 
îi este cam alba, fraza prea simetrica și fară 
colorit; de multe ori lipsește caldura din dis- 
cursurile d-lui T. Ionescu. Auzindu'l vorbind 
un ceas.nu te obosește, dar mai la urma 1n- 
cepi a constata o lipsa de căldură şi de ve- 
hemență oratorică. 

In schimb, însă, câtă bogăţie de fraze, ce 
torent limpede şi natural de cuvântare, ce 
expresie minunată a limbei! Când d. T. Io- 
nescu începe a vorbi și'l urmareşti cu atenţie 
în cele ma. mici detaliuri, ramâu înmărmurit 
de facilitatea extraordinara a cuvântului: 
vorbele 1ï ies din gură cu o ușurința ne mai 
auzită, iar frazele să succedează corect unele 


ee NE 


după altele, pare ca ar fi fost învăţate mai 
înainte pe de rost sai pare că ar fi citite! 

Ceea-ce înalță, după noi, foarte mult ta- 
lentul d-lui T. Ionescu, este că oratoria lui 
este liniștită și nu esclude de loc argumen- 
tarea; din contra, o presupune, o consideră ca 
indispensabilă. In adevăr, noi credem că ju- 
mătate din valoarea oratorică a d-lui T. Io- 
nescu să datorește argumentărei, logicei, adu- 
nărei de material, de fapte şi de idei. Ia acest 
substract oratoriei d-lui T. Ionescu și noi 
credem că reputaţia lui de orator în este com- 

romisă, dacă nu perdută, ceea-ce nu să va 
intâmpla cu alţi oratori de frază, de ifos și de 
patos, unde cugetarea de ordinar lipsește. 

Voim sa-l prevenim pe d. T. Ionescu asupra 
unui defect in care are tendința de a cădea. 
Deputatul de Craiova nu e orator de furtuni 
parlamentare, de invective și apostrofari vio- 
lente. Talentul său este mai senin, mai de at- 
mostere senine. De aceea d. T. Ionescu nu ar 
trebui ca s5 caute succesul acolo unde nu-l 
poate avea. 

Aşa, el de multe ori voeşte să facă pe ora- 
torul violent. In acest scop el işi ingroaşe în 
mod nenatural glasul, îşi exagereaza gestul și 
caută fraze de efect, chiar apostrofa... De sigur 
că la un tânar de talent cum este, acestea 
merg, dar ar fi de preferat ca să nu se lase 
a fi tărit pe povârnișul acestui gen, care nu 
e de loc al sau. 

D. T. Ionescu in Cameră, afară de activi- 
tatea sa parlamentară cunoscuta şi asupra ca- 
reia trecem, merita dea fi studiat. El are un 
număr de amici, câţi-va admiratori, în schimb 
insa are foarte mulţi inimici. Chiar relaţiele 


lui sunt restrânse, în manierele sale de-alt- 
minterea ireproșabile, domneşte un fel de ri- 
giditate, de răceală, pe care mulţi o iaŭ drept 
mândrie, aproape ingâmfare. Noi credem că 
din 184 de deputaţi sunt 100 cărora d. lo- 
nescu nu le întinde mâna, nu’ cunoaşte, de 
și a fost coleg cu ei șase luni întregi. 

Aseastă parcimonie de raporturi provine în 
mare parte din cauză că d. Ionescu nu e just 
la inceperea şedintelor, câte odată și mai târ- 
ziti. Profesia sa de avocat, precum și nume- 
roasa sa clientelă îl impiedica de a flana prin 
incinta Camerei, cum fac cei mai mulţi de- 
putaţi. 

D. T. Ionescu- în ideile sale este liberal, cu 
o tinctură pronunţată de democratism, sai 
am putea zice că el este unul din liberalii 
cari are idei mai înaintate, care câte-odată 
atinge radicalismul în chestiele economice şi 
sociale. In ceea ce priveşte chertiele politice, 
el e de un moderatism destul de pronunţat, 
ear prin stăruința de a măguli palatul se 
apropie de junimiști, în al căror club s'a în- 
scris în timpul din urmă, fară a abdica de 
la ideile sale. K 

D. T.eloncescu, este un tînär plin de viitor; 
ambițios, foarte ambițios, ca toţi oamenii cari 
simt că aŭ ceva în capul lor, el caută a ajunge 
acolo unde talentele şi cultura sa îl imping. 
Situaţia politică a lui pentru moment, este 
cam tulbure. Nu se știe cu cine d. T. Ionescu 
va ajunge ; ceea ce să ştie sigur e că va ajunge. 

Deputatul de Craiova este o adeverată po- 
doabă a parlamentului român. 


ILARIU IZVORANU 


Nalt. gros, cu favoriţi mari, cu ochii mau- 
rulu: de Veneţia, cu sprâncenile groase şi in- 
tunecoase, cu 24% de masele în guru, de vreme 
ce e oltean, d. Izvoranu este un bărbat careim- 
pune prin înfațișarea sa de taur nedomesticit. 

D. lzvoranu are o mândrie, este ca a ìn- 
trunit cele mai multe votun la alegerea de 
vice-preşedinți ; el mai are o aspirațiune, pe 
care nu o arată de cât concetuţenilor sai de 
la Mehedinţi, aceea de a ajunge ministru... 

D. Izvoranu este departe de a fi un vultur 
în ale politicei, el nu planează pe d'asupra 
multora în Camera; din contră... Elia foarte 
rar cuvântul în Camera și are genul suii de 
vorbire, pe care 'l-am putea califica genul 
melo-dramatico-duioso-plângător. 

Când d. Izvoranu, cu glasul de bas profund, 
cere cuvântul, toți deputații sa intorc în spre 
el ca sa'l asculte. Zellemiștii iși fac chiar din 
ochi şi aŭ aerul de ași zice: cavem să rå- 
dem puţin.» 

In adevar, d. Izvoranu să ridică de pe fo- 
toliul sau, face o roata cu ochii, tușeşte de 
doue ori şi apoi cu o voce sepulclara zice: 
«D-lor deputaţi și onoraţi colegi...» Aceste 


273 


cuvinte, cari par că vin din adâncimele pă- 
mântului, el le imtovăraşește de un gest larg, 
foarte larg, făcut cu amândouă braţele şi de 
o mișcare din cap care imiteză mișcarea unui 
balansuoar. 

Apoi incepe... Cu ochii in plafond, cu poza 
unui om care invoacă pe duhul sfânt, cu la- 
crimi în gât, cu intunecime în glas, cu ìn- 
tipărirea simțirei pe faţa, purtând mâinile 
în imitaţia valurilor rnarei, d. Izvoranu ştie 
a da chestielor celor mai simple caracterul 
funebru şi mormântal. Când il auzi vorbind 
ți să pare că asişti la cea mai neagra şi te- 
nebroasă melo-dramă în care trădatorul ucide 
cel puţin cinci persoane. Și când ıl asculți 
bine, vezi că e vorba de închiderea discuţiei 
şi că d. lzvoranu vorbeşte pentru]... 

Deputatul de Mehedinţi vorbeşte cu mare 
sentiment, cu pasiune chiar în ast-fel de lu- 
cruri banale; de aceea când se aşeaza, el este 
asudat tare, îi trebue 10 minute ca să'şi şteargă 
sudoarea, care curge şiroae de pe fruntea sa. 

Işi poate ori cine inchipui ce efect produce d. 
Izvoranu cu oratoria sa... Pentru cei ce iubesc 
melodrama, efectul este poate pasabil; pentru 
scepticii însă cari nu prea gusta genul tene- 
bros și glasurile sepulclare precum şi gestul 
duios, pentru asemenea sceptica genul d-lui 
Izvoranu este ceva demodat, care nu poate 
produce de cât zimbetul... 

D. Ilariu Izvoranu când prezidează produce 
mari incurcaturi și provoaca violente protes- 
turi. Aceasta însa când se hoturaşte ca să 
facă servicit de complezența guvernului și 
majorităța, dând lovituri de cuţit în regu- 
a ment şi în spiritul de imparțialitate... 


Cu d. Izvoranu dialogurile nu se mai sfâr- 
șesc, explicaţiele sunt neterminabile, iar vo- 
tul prin ridicarea mâinilor este tot-d'a-una 
contestat. 

D. Izvoranu, tocmai când oratorul e mai 
în chestie, tocmai atunci îl întrerupe zicân- 
du'i: «D-le deputat, ve rog intrați in chestie.» 
Intreruperea o face cu bună credinţă, căci de,.. 

Atunci imediat se ridică o furtună de pro- 
testări în care glasul d-lui N. Ionescu se aude 
strigând: «lar întrerupi ? lar nu laşi pe ora- 
ator să vorbească ? Dacă nu știi despre ce e 
«vorba, de ce nu te astâmperi acolo?“ 

Parţialitatea d-lui lIzvoranu când prezi- 
deaza este vădită, insă ea nu merge până la 
acea a lui Pache. D. Izvoranu, când nue 
surprins de guvern păstrează oare care spi- 
rit de dreptate și de independenţă. 

D. Izvoranu este vernescist. De ce ? Nu se 
știe, după cum acest lucru nu se ştie de nici 
un vernescist, şi de sigur nici chiar de d. 
Vernescu. 


D. AL. LAHOVARI 


Nu ştim dacă d. Al. Lahovari a zis cuvin- 
tele ce "i se atribue: mitraillez-moi cette ca- 
naille. Este însă cazul de a zice apropos de 
ele si non e vero e ben trovato. 

D. Al. Lahovari are un suveran dispreţ. 
pentru tot ce e popular, democratic, dispre- 
tul să preface în ură de câte ori d-sa să vede 
împedicat sau oprit de vre-una din manifes- 
tațiunile voinţei populare. Un caz proaspăt 
ne confirmă. Să ştie că d. Al. Lahovari a că- 
zut la alegerile de acum un an peste tot locut 
unde și-a pus candidatura; această mortificare 
nu o iartă și dacă atunci ar fi avut puterea 
de a suprima colegiele electorale, de sigur 
că le-ar fi suprimat numai ca să'și r&zbune 
eșecul suferit. 

Ceea-ce distinge întreagă viaţă politică a 
d-lui Lahovari este pasiunea dusă până la 
ură, este nedreptatea față cu adversarii sti, 
este orbirea faţă cu sine, este o stare de per- 

etuă supra-escitare in contra oamenilor, a 
instituţiilor şi a lucrurilor. Noi credem ca dacă 
d. Lahovari ar fi fost în locul lui Xerxes de 
sigur că ar fi ordonat cu o oră înaintea mo- 
narhului persan, să fie bătute cu vergi va- 


= 


lurile mărei cari îndrăznise a se opune do- 
rinței autocratului. 

Sunt oameni cari sunt democrați prin tem- 
perament şi conservatori prin idei, precum 
este d. Grigore P&ucescu ; la aceștia este tot- 
d'a-una un fel de lipsă de echilibru între 
vorbe şi fapte, lucru care le face onoare de 
altminterea. La d-nu Al. Lahovari asemenea 
desechilibru nu există, este pertectă armonie 
în ideile sale, temperamentul său, acţiunile 
sale, educaţia şi conduita sa. Este conservator, 
în sensul cel pur al cuvântului; între d-sa 
şi paturile nuoi sociale nu poate fi nimic de 
comun. 

In genere la naturile tari, cum este aceea 
a d-lui Lahovari, educaţia să formeaza după 
temperament, iar nu temperamentul după 
educaţie; adică naturele tari cauta a să instrui 
şi a sa desvolta în sensul voinței şi al predi- 
lecţiilor lor, iar nu în sensul adeverului şi al 
justului. Acest lucru îl observăm la d. La- 
ovari. Impins de temperamentul sěŭů crud 
față cu paturile populare, cu clasele desmoș- 
tenite, d-sa a imbrațişat cu pasiune ideile 
şcoalei economice individualiste, ale școalei 
clasice care nu voeşte sa ştie de mizerie, de 
nedreptate, de morala, etc., când e vorba de 
producere, de acumalare de bogaţii, de creare 
de bun traiu individual. 

Din toţi conservatorii, d. Al. Lahovari este 
poate acela care e mai fanatic apărator al 
doctrinelor clasice economice și de sigur că 
e cel mai mare dușman în principiu al in- 
tervenţiei statului în favoarea claselor sărace. 

D. Lahovari, este avocat, de cât.. nu e 


numai avocat, aceasta "l-a scăpat ca să nu 
cadă în rândul tuturor politicianilor banali. 
Cult în sensul ideilor sale, d. Lahovari în 
chestiele economice şi sociale se hrăneşte cu 
un unic fel de hrană intelectuală, după cum 
sunt oameni cari nu aŭ schimbat nici odată. 
felul lor de bucate de la dejun. In capul 
d-lui Lahovari se face în fie-care moment o 
operaţie destul de curioasă. Toate ideile noi, 
democratice, întră în calupul sěŭ reacţionar, 
iar toate faptele şi actele cari sunt contrare 
ideilor conservatoare, devin argumente pentru 
a susține tocmai cu ele conservatismul. 

De altminterea d. Lahovari este necontestat 
om de valoare, el este unul din cei mai de 
valoare al partidului conservator. Orator 
pasionat, brutal, dispreţuitor, el este cine-va; 
vorba lui nedreapta este ascultata, gestul seŭ 
trufaș impune la cei timizi, iar morga ma- 
reați cu care spune lucrurile da multora 
impresia adevărului. D. Lahovari revolteaza, 
indigneaza pe auditor, nici odată insa nu il 
lasă indiferent saii nu trece de ridicul. 

Mulţi din amicii săi deplâng pasiunea şi 
înfurierea d-lui Lahovari când vorbeşte. «Ce 
«pecat că are acest defect, zic, daca Lahovari 
«ar şti să se stupâneasca ar fi neintrecut». 
Noi credem din contra, că talentul d-nului 
Lahovari este facut din pasiune și din ne- 
dreptate. Ia-n pasiunea, morga, brutalitatea 
oratorică şi îndată el devine un orator banal. 

D. Lahovari nu este de loc simpatic, poale 
fiind-că ştie acest lucru de aceea a devenit şi 
d-sa dispreţuitor și casant. Cu toate acestea 
d. Lahovari este foarte simţitor la ori-ce cri- 


— 78 — 


tică sau la ori-ce r&utate, ceea-ce ar dovedi 
că disprețul ce afectează pentru oameni și 
lucruri de multe ori este curat necaz. 

D. Lahovari aspiră a deveni şeful parti- 
dului conservator. Lucru de care se supără 
mai tare este când “i se dă a înțelege că din 
cauza naturei sale antipatice nu 'și va putea 
ajunge scopul, ceea-ce poate foarte bine să se 
întemple, 

Astă-zi d. Lahovari are un rival pe d. Carp, 
deci își poate ori-cine închipui ce fel de sen- 
timente poate o natură ca a sa păstra d-lui 
Carp. Și prin jocul curios al împrejurărilor 
amendoui sunt în actualul minister! 


IOAN LAHOVARI 


Familia Lahovari este o familie darnic tra- 
tată de natură; toți membrii ei sunt oameni 
cu talent, în cazul cel mai rău oameni inte- 
ligenţi. lar între ei străluceşte ca un luceafăr 
d. Alex. Lahovari. 

D. loan Lahovari, deputat de la Vlașca, 
este un om inteligent, laborios și foarte con- 
știincios în tot cu ce se ocupă. Lumina cea 
prea mare care înconjură în partidul conser- 
vator pe fratele său Alexandru, face ca Ion 
să rămână în penumbră, cam negligeat. D. 
foan Lahovari pare insă că s'a rezignat la a- 
cest al doilea rol, de aceia în activitatea lui 
parlumentară să inspiră mai mult de la fra- 
tele său mai mare și își fixează linia lui de 
purtare după politica pe care Alexandru 
o face. 

Este curioasă natură d. Ion Lahovari |. Spi- 
rit foarte laborios, minte căria îi place de a 
scormoni lucrurile, d. I. Lahovari să pasionează 
câte de o idee sai de o chestie şi cât timpe 
preocupat de ea nu mai vede alt-ceva. 

Ceea ce caracterizează p° d. loan Lahovari 
este o corectitudine în felul de a vedea lu- 


— 80 — 


crurile, un fel de dreptate relativă de apre- 
ciare, lucru cu totul străin lui Alexandru. 

De și conservator convins, şi încă vechiit 
conservator, d Lahovari nu e orbit până în- 
tru atât în cât să nu vadă progresele facute 
precum Şi spiritul noŭ. De alta parte, nedrep- 
tatea îl revoltă, ear patima de partid îl lasă 
rece. Din aceasta cauză, in ultima sesiune 
legislativă, d. Ion Lahovari a suferit mult din 
cauza atitudine necorecte a fratelui seă A- 
lexandru. Nevoit să aibă aceiaşi politică, din 
atitudinea lui să vedea că el suportează în 
mod penibil evoluţiele brusce ale fiatelui săi 
ministru. Mai ales faptul că a fost nevoit să 
retragă proectul de lege pentru suprimarea 
mai multor legaţiuni, 'l-a pus în confuzie de 
spirit pe care o mărturisea el singur. 

D. loan Lahovari are o sl biciune, aceia a 
economiei ın buget.. De dimineaţa până in 
seară nu se gândeşte de cât la aceasta... El 
este foarte fericit când prin concursul sei 
sa poate realiza o economie de un ban!... De 
aceia el în cursul fie-cărei sesiuni prezintă 
mai multe proecte de legi, toate purtând 
aceiași pecetie... Intr'o zi ei propune supri- 
marca parţiala a carţilor de liber-parcurs, 
alta dată suprimarea câtor-va legaţiuni, etc. 
etc... Se înţelege ca toate aceste proecte se 
duc de a dreptul la arhivă... 

D. loan Lahovari nu e orator, saŭ mai drept 
este un vorbitor greoi, difuz, foarte dificil la 
auzit. Este departe de a avea lalentul frate- 
lu s&ă! Când d. Lahovari să aruncă în un 
discurs, nimenea nu'l mai poate opri... Este 
lung, foarte lung, se oprește la toate detaliu- 


y se 


rile, di însemnătate tuturor nimicurilor, face 
demonstrația lucrurilor celor mai clare şi 
toate acestea fară relief, fără sare, fară a- 
tracţie. 

In fond este ceva, dacă urmărești cu aten- 
ție şi cu paciență pe orator; dar forma, dar 
felul de a spune este penibil. 

D. I. Lahovari nu știe a se opri la timp, 
nici a nu spune tot ce să prezintă spiritului. 
El crede că cu cât va arunca auditorului 
mai mult material, cu atât il va satisface 
mai mult. 

Lungimea discursurilor sale este cunoscută 
in Cumeră. De multe ori această lungime 
deservește cauza guvernului. In adever, câte 
odată guvernul are interes ca să se inchidă 
discuţia mai curând, când d. I. Lahovari ia 
cuvântul aceasta este imposibil, cu toate tra- 
gerile de mânecă ce îi vin din toate părțile. 

D. I. Lahovari se bucură de stima tuturor 
celegilor sei. 


TACHE LAURIAN 


Cazul d-lui Laurian este foarte curios și 
interesant. Iată un om cult, cu o cultură ce 
e dreptul cam dogmatică, pentru a nu zice 
pedanta, cult însa în adevăratul înţeles al cu- 
vântului, posedând cunoștințe solide şi variate. 

lata un om care, pe lânga cultură, este ta- 
lentat, inteligent, ascuţit la minte, el este în 
stare să frumânte materialul înmagazinat şi 
să adauge o parte de la dânsul. 

Şi cu toate acestea d. Laurian e eonsiderat 
și este Ìn realitate un personagiii de a doua 
ordine în grupul junimist, unde d. Alex. Mar- 
ghiloman, cu mai puţin talent și cu mult 
mai puţine cunoștinţi, străluceşte în rangul 
întâiu ! 

Am zis că d. Laurian e personagiii dea 
doua ordine. Este destul să spunem că atunci 
când e vorba de ministerul de instrucţie, ju- 
nimiștii singuri nu să gândesc pentru d. Lau- 
rian, de cât la postul de director, nici decum 
la acela de ministru. 

Mult timp noiamerezut că îi se face d-lui 
Laurian nedreptate în partid şi că din deo- 
sebite împrejurări cu caracter personal, el 
este lăsat cu rea voinţă pe al doilea plan. 
Mult timp ne-am revoltat la această nedrep- 


— 83 — 


tate, cunoscând egoismul d-lui Carp și ran- 
cunele copilăreşti ale d-lui Maiorescu. 

Cu toate acestea, urmărind mai de aproape 
activitatea (?) parlamentara a d-lu Laurian, 
în ultima sesiune, am început a ne cam ex- 
plica relegarea peal doilea plan al d-lui Lau- 
rian în grupul junimist. 

Este un proverb românesc : «Cum "și-o face 
«cine-va singur, nu i-o face nici dracula. A- 
cost proverb să aplică perfect d-lui Laurian. , 

Dacă deputatul de Ialomiţa ocupă un loc 
secundar in partid, este cu el o voeşte, el și 
"l-a ales şi perzista a ramânea acolo, În zadar 
colegii sei sau cel puţin oamenii imparţiah 
il împing ma: sus, d. Laurian se încăpâță- 
neaza de a rămânea mai jos de cât ar merita. 

In adever,o natură ma. negligentă, un spi- 
rit mai leneş, o purtare mai apatică nu există. 
D. Laurian pretinde că face politica militantă 
și dacă nu ar scri la gazetă, nimenea nu ar 
crede-o, căci cl nu face nimic, absolut ni- 
mic, pentru ca să dovedeasca cu fapte ceea 
ce face pe semne numai în intenţie, 

Lazzaronismul în politică! iată boala cea 
mare a d-lui Laurian, iată boala celor mai 
mulți. Dotai bine de la natură şi de educa- 
ție, ei su lasă a trăi în un fel de dolce far 
niente, la nevoe daŭ a lene din un deget și 
apoi cad pentru cât-va timp istoviţi ca în 
urma une sforțări uriașe! 

Din cele spuse, ușor poate înțelege cine-va 
că activitatea parlamentară a d-lui Laurian 
e foarte redusa. De și raportor în chestii im- 
portante, precum răspunsul la mesagiul tro- 
nului, de și membru în comisiunea financiară 


Rp 


d. Laurian nu facede cât să apară la tribună, 
şi confinându-se în un mutism regretabil, 
lasă pe alţii ca să culeagă laurii discuţiei. 

Zicem lasă pe alţii, fiind-ca d. Laurian ar 
putea să culeag dacă nu cununa întreagă cel 
putin o parte din ea. Căciel e orator, orator 
cam afectat, destul de declamator, ceva care îţi 
aduce aminte de d. Maiorescu, dar orator, dar 
om cult, în stare ca să ţină un discurs șisă 
expina un număr de idei. 

Şi lucru îngrijitor. Cu cât vârsta il atinge 
tot mai tare cu aripa sa, cu atâta această 
propensiune spre anihilarea eului seu politic 
capată o tarie ma mare. D. Laurian a sca- 
pat o orasie, poate unica, areea dea tì leade- 
rul majorităţei camere sub guvernul juni- 
mist. 

In adevăr, de vreme ce maï toţi oamenii 
de valoare ai Junimei erai pe banca minis- 
teriala, rolul de orator al ma,oritaţei ii venea 
de drept d-lui Laurian, ca unuia din cei maï 
vechi şi maï talentati membri). 

Eï bine! nu, d. Laurian a tacut, sa mär- 
ginit a vota alb la alb. Cu atât mai reŭ 
pentru d-sa No murturisim că regretăm din 
suilet lucrul. 


TITU MAIORESCU 


Titu Maiorescu este un om politic ? Noi am 
inclina a crede că nu. 

In adevăr, pentru ca cine-va să fie om po- 
litic trebuie să aibă pasiunea lucrului, focul 
sacru. Aceasta a lipsit tot-d'a-una d-lui Ma- 
iorescu. 

Oamenii polilici intră în minister fiind-că 
fac şi au făcut politică, fiind-că aŭ jucat un rol 
şi sunt designaţi de partide să “i reprezinte. 

D. Maiorescu a intrat acum 15 ani în mi- 
nisterul d-lui Catargiu ca specialist în ches- 
tiele de învățământ, după cum ar intra cine- 
va la lucrările publice in calitate de inginer. 

De altmintrelea ocupaţiele d-lui Maiorescu 
îl designase ca ministru specialist la instruc- 
ție, fara alt titlu politic. Profesor, om care sa 
orupat cu literile, cu chestiele limbistice și 
literare, cu critica, cu estetica, cu afacerile 
de instrucţie, d. Maiorescu nu putea fi de cât 
ministru de instrucţie. 

Aceasta cu privire la ministerul săi de a- 
cum 15 ani. 

Dar de atunci ? De atunci d. Maiorescu nu 
sa schimbat de loc. Indată după caderea mi- 
nisterului d-lui L. Catargiu, d Maiorescu a 


— 86 — 


încetat de a face politică militantă, saŭ maï 
bine a continuat a nu face politică militantă. 
Luând la serios cariera de advocat, d-sa a 
fost ani întregi absorbit cu afacerile de baroŭ, 
şi numai în răstimpurï, numai când ocupa- 
țiele n-au permis ’ṣş1-a adus aminte să facă 
pani politica... Şi încă ce fel de politică ? 

olitică lipsită de relief, de pasiune, politică 
academică, politică de amator, de literat şi 
avocat în vacanţa. 

A fost un timp în cared. Maiorescu a fost 
nevoit să facă ceva mai multa politică şi să 
fie un fel de şef. Este acum cinci şase anı în 
Camera de revizuire, pe când d. Carp era 
ministru plenipotenţiar la Viena. 

Ales deputat, în condiţiele știute, adică de 
administrația Vasluiana, după ce adevărata 
opoziție a demisionat şi s'a retras din Came- 
ra, d. Maiorescu vrând novrând a fost obligat 
sa fie om politic. De aceia în acea legislatura 
d-sa a ţinut câte-va discursun menite a ex- 
plica mai mult poziţia d-sale in acea Came- 
ra de cât a indica o direcţie politică. Acest 
rol il obosea pe d. Maiorescu şi oboseala sa 
îl trada prin faptul ca rar, foarte rar, numai 
când nu putea face altmintrelea d-sa lua 
cuvântul. 

Indata însa cea venit d. Carp în ţară șia 
fost ales tot de administraţia Vasluiană de- 
putat, rolul de leader, de om politic cu un 
caracter oare care militant a încetat. D. Carp 
a luat rolul și de atuna îl ţine necontenit, 
fara rastimpuri, făra oboseala, fara pasiune. 

De atunci d, Maiorescu este aruncat pe al 
doilea plan... Dar să ne înțelegem, aceasta 


E atăt 


semi-eclipsă nu este fură voia d-lui Maiorescu; 
din contra cu voia și cu plăcerea sa, așa în 
cât putem zice că d. Maiorescu s'a aruncat 
singur pe al doilea plan. 

In adevăr, un om politic este aruncat pe 
al doilea plan, când el își dă toate silinţele 
să se mănţină pe întâiul şi totuși el este dis- 
tantat şi întrecut de alţii. Când însă cine-va 
se șterge singur, se desinteresează, se pune 
în penumbră singur, atunci aceasta inseam- 
nă o retragere voluntară, iar nu involuntară. 
Acesta este cazul d-lui Maiorescu. 

Este întrebarea : pentru ce d. Maioresen se 
pune singur în penumbră, pentru ce la ban- 
chetul politic junimist își alege el singur lo- 
cul al doilea ? Noi credem, mai întâiu, că 
aceasta o face în mod involuntar, în acest 
sens adică că natura lui nu'l împinge lao 
acțiune militantă, că temperamentul lui 
cam reflecsiv şi rece îi repugnă rolul de a fi 
vecinic pe parcane înaintea dușmanului. 

Mai este inca ceva. D. Maiorescu nua moș- 
tenit avere de la părinţi ca d. Carp, deci 
pentru a trăi bine, foarte bine, cum trebuin- 
tele sociale cer, el este nevoit să muncească, 
să facă avocatură, ceea ce "l distrage de la 
viaţa politică. 

De alta parte, d. Maiorescu se simte cam 
rătăcit în viaţa politică, în ceea ce priveşte 
marele chestii sociale economice și financiare, 
cari sunt la ordinea zilei. In adever, d. Maio- 
rescu nu este familiar cu asemenea chestii; 
dacă îl scoţi din filosofie, literatura, limbi, 
istorie, artă, d-nia sa nu mai are nici o com- 
petenţă serioasă, De aceste lipsuri d. Maiorescu 


— 88 — 


are, ca om inteligent, perfectă conștiință, pe 
urmă el este destul de ambițios și are destul 
amor proprii pentru a nu se produce înain- 
tea publicului: de cât în chestiuni pe cari 
este cu totul stăpân. 

Fiind aşa, este natural ca actualul ministru 
de instrucţie să se ţină la o parte și să aibă 
aerul șters când sunt la ordinea zilei ches- 
tiuni cari ies din cercul obicinuit al cunoş- 
tințelor sale. lată încă o cauză care explică 
rolul secundar pe care d. Maiorescu îl joaca. 

De altmintrelea nu e numai atât. De cât- 
va timp se observă la d-nia sa un fel de o- 
boseală, de descurajare, de scepticism. D. 
Maiorescu nu mai pune nici un interes în 
nimic, nici chiar în chestiunile de instrucție. 
Unii pretind chiar că și în aceste chestii a 
rămas în urmă în cursul acestor 15 ani în 
care a fost nevoit să se ocupe aproape exclu- 
siv cu avocatura. Mulţi pretind că venirea 
la ministerul justrucţiei din noù a d-lui Ma- 
iorescu a produs o decepție chiar amicilor 
şi admiratorilor săi. Și lucru sar părea că 
să justilică prin faptul că până acum d. 
Maiorescu nu a dat semne de viață nici chiar 
pe tărimul unde e specialist, pe acela al 
instrucției. In curând însă vom vedea în mod 
neîndoelnic dacă aceasta temere se justifica 
sau nu. 

Trebue sfirşind să recunoaştem un lucru. 
De şi d. Maiorescu nu e om politic, de și nu 
are cunostintele ce se cer pentru aceasta, to- 
tuși când e vorba de a lamuri o situaţie, de 
a răspunde unor adversari, de a se alirma 
în un mod oare care, el este unicul în par- 


— 89 — 


tidul junimist. Niminea dintre junimiști nu 
expune cu mai multă claritate, eleganță și 
logică o situaţie politică şi niminea nu o jus- 
tifică în mod mai demn, parlamentar și atră- 
gător. D. Maiorescu este oratorul de zile mari 
al junimiștilor şi in asemenea rol niminea 
dintre junimiști nu poate rivaliza cu el. 


GENERALUL MANU 


Generalul Manu este, ca militar, o reputa- 
ție usurpată sau nu? lată o chestie asupra 
căria nu ne putem pronunța. Un lucru însă 
zicem: în general, noi ne defiim de reputa- 
tiele câştigate fară ca să avem probe vadite 
în sprijinul lor. Generalul Manu pentru mulţi 
sa pare a fi în acest caz. De aceea vom zice 
ceea ce am spus de d. Maiorescu: dupa opt 
anı de nemilituric așteptăm pe generalul 
Manu la lucru... 

Generalul Manu are de caracteristică afec- 
tația: afecteaza pe corectul politic, afectează 
pe militarul tip, afecteaza pe dinasticul nestra- 
mutat. In adever se știe că generalul Manu, 
in opoziţie fiind, s'a opus la ori-ce politică 
care ar atinge persoana regelui, pentru care 
el afecteaza de a avea un cult. 

Conservator convins, militar cu idei în- 
guste, generalul Manu este tipul reacționa- 
rulu: doctrinar şi cavaler. Daca în ţară la noi 
ar fi fost o dinastie, desigur ca d. Manu ar fi, 
pintre rari legitimiști români. 

Ceea ce caracterizează pe generalul Manu 
este că areideı precise, tuetoare, în toate ches- 
tiele, idei din carı afecteaza de a nu eşi cu 


ij jet 


nici un preţ. Actualul ministru de războiii 
are ideile sale etichetate în tocmai: ca alifiele 
și medicamentele la farmacie. Așa, când e 
vorba de regalitate, d. Manu ia din raft bur- 
canul purtând eticheta unsoare dinastica ; 
când e vorba de chestia țeranului, de ideile 
liberale, etc. intinde mâna la alte burcane cu 
eticheta în chestie și discursul este și facut. 

Ca toți conservatorii încapațanațı, generalul 
de multe on nu mai gândeşte sau nu mai îşi 
r&scoleşte ideile; la ce folos? In tinerețe nu 
a gândit ? Nu "și-a format o opinie in toate 
chestiele şi acea opinie nu este el convins cu 
e cea mai dreapta ?... 

Generalul Manu se bucură de multă stimă 
in partidul conservator şi chiar printre ad- 
versari: sel politica ; mândru şi dându'şi oare- 
care aer de corectitudine şi de grandoare, 
prea simţitor în amorul seu propriu, pentru 
a face o concesiune, sau un act de comple- 
senta adversarului, generalul Manu este un 
stălp neclintit conservator, ma: mult din mo- 
tive mici şi egoiste, de cât din consideraţii 
politice. 

Cu toate calităţile ce evident le are, gene- 
ralul Manu este un spirit pretenţios, ingâm- 
fat şi falș. care arata in multe ocazii şi strică 
toata buna impresie ce cine-va o are pentru 
el. In generc, nu ştim cum procedeaza el la 
ministerul de rezboiu, nici cam ce fel de so- 
luţiun da chestiilor; ceea ce putem spune 
este cu în politică generalul Manu nu vede 
nici odata just, ca egoismul de sine îi întu- 
necă cugetarea şi că în discursurile sale mal 
cu scamă, denotă un spirit falș, cu totul falş. 


Ey 


Aceste defecte inerente marei lui ambiţii, 
fără ca să fie compensate de oare-care lărgi- 
me de vederi şi de pasiune politică, cun este 
cazul d-lui A. Lahovary, face că d. Manu nu 
a fost, nici nu poate fi odată om politic. D. 
Manu, general în activitate sai în retragere, 
ramâne vecinic militar, și militar cu spirit 
îngust, care nu cunoaşte de cât disciplina, a 
căruia privire nu se poate urca mai sus de 
superiorul seu imediat. 

Această militarizare a întregei naturi a ge- 
neralului Manu, il face ca sa nu fie om po- 
litic ; îi lipseşte atât elasticitatea necesară, 
cât mai cu seamă lărgimea de vederi. De a- 
ceea d. Manu a înţeles politica cum ar înţe- 
lege cine-va un regulament; politica pe care a 
facut-o a fost o politică de procedeuri, în 
procedeuri el pune toată insemnatatea. De 
aceea cât timp conservatorii aŭ fost în opo- 
zitie, generalul Manu a fost o piedică, a ţinut 
nota discordantă şi a adus multe încurcă- 
turi partidului sei. Dacă conservatorii sar fi 
luat după politica generalului Manu, ei nu 
ar fi asta-zi la putere. 

Generalul Manu are deci, ca om politic, în 
partidul conservator o posiţie nemeritată. Sim- 
plu soldat politic nu e, căci este nediscipli- 
nat când este vorba a " se călca pe ideile 
lui; șef nu poate fi cu atât mai puţin. Ce 
este dar? Este ministrul de războiti desem- 
nat al partidului conservator, după cum d. 
Maiorescu ministrul instrucției al junimiștilor. 


ALEX. MARGHILOMAN 


D. Marghiloman este junimist nu de sânge 
ca cei-l-alți, ci de adopţiune. Și iată cum: se 
ştie ca d. Maiorescu strămutându-se la Bu- 
cureşti a stămutat în același timp și ședințele 
de Vineri ale societațer Junimea. D. Marghi- 
loman este câştigul acelor şedinţe pe carı le-a 
frecventat. Ministrul lucrărilor publice a fost 
întâiu Maiorescist, și numai dupa ce d. Carp 
sa int-rs din misiunea sa diplomatică de la 
Viena, a devenit Carpist. Jockuy-Clubul a stir- 
şit ceia ce ceaiurile de la d. Maiorescu incepuse. 

Trebuie să recunoaştem că achiziţia facută 
de Junimea în persoana d-lui Marghiloman 
este buna. Junimea de mult, fie ca societate 
literară, fie ca politică, se inturna în jurul 
acelorași şi acelorași persoane: tot Pogor, tot 
fraţii Negruţi, tot lanov, tot Melic, tot Buicliu. 
Intrarea d-lor Marghiloman și Laurian a dat 
Junimei un caracter de tinereţe. «Vedeţi că 
«nu nu mai traim, dar chiar ne inmulțim» 
zicea pe atunci un membru al Junimei. 

Dar după cum legăturile de adopţiune nu 
prețuesc cât cele de sânge, tot aşa intrarea 
adoptivă a d-lui Marghiloman în gironul Ju- 
nimei lasă la fie-care pas să se vadă că ju- 
nimistificaţia nu e complectă. 


— 94 — 


Este o mare deosebire între d. Marghiloman 
şi junimiștii de baştină. Atât cultura, atât 
spiritul, atât fondul de a gândi, precum și 
materialul intelectual se deosebesc la d. Mar- 
ghiloman. Mai întâiu, acesta nu sa adapat 
din cultura estetică şi literara a Junimei, nici 
nu se prea înţelege în ea, ceia ce este un grav 
defect din punct de vedere junimist. D. Mar- 
ghiloman este un tânar cu talent, însa cu o 
cultură de avocat, acest lucru va constitui 
pentru dânsul tot-d'a-una o pata indelebila ju- 
nimistă. 

Pe urmă mai este alt-ceva. Ceia ce lip- 
seste d-lui Marghiloman este turnura juni- 
mistă a spiritului, este acea pecete pe care o 
poarta mau toți junimiştii. Uitaţi-vă de ex. la 
d. Nica... este un perfect junimist, chiar d. 
Laurian e junimist, pe când pe d. Marghilo- 
man nu'l pop califica ast-fel pâna ce singur 
nu'ți va spune. 

Pentru ca sa vedeți mai bine ceea ce voiesc 
să zic, observați cum vorbeşte d. Marghiloman 
şi cum vorbesc d-nii Carp, Maiorescu şi chiar 
Th. Rosetti. Totul se deosibeşte ; d. Marghi- 
loman când voește sa impresioneze ia tonul 
falş declumator ; declamator este și d. Carp, 
dar declamator studiat, care se apropie de 
natură. Un junimist nu'ț va vorbi fară să nu 
presare discursul cu oare-cari reflecţii filoso- 
fico-sociale ; acestea sunt suvenirun de la so- 
cietatea literară acum disparută în valurile 
politice. La d. Marghiloman nu vei găsi umbră 
de ast-fel de lucruri, d-sa vorbește în mod 
corect şi expune faptele ca la tribunal. Se cu- 
noaşte că e strain de Spencer, Hartman, Bucle 
şi mai cu seamă de Schopenhauer. 


at ee 


Ce este dar d. Marghiloman ? Este un avocat 
bun, foarte bun, este cum zice francezul un 
homme du monde, este un tînăr care s'a pus 
în evidență prin averea sa, cel puţin tot atât 
cât și prin talentul saŭ.. Calitatea de om de 
lume îi este de mare ajutor, ea face sa'i se 
ștearga asperitaţile, arguțiele şi pedantismul 
avocatului. Cât despre avere, nu avem nevoe 
să aratăm ce servicii mari poate aduce unu 
tinar inteligent, cavaler şi nu lipsit de cultură. 

Trebue sa ținem seama d-lui Marghiloman 
de o particularitate care îi face mare onoare. 
Incepând cariera sa pe când regimul lui I. 
Bratianu era în floare, ales deputat în o Ca- 
mera eminaminte colectivistă, d-nia sa a știut 
să respingă toate avansurile pe cari "i le-a fà- 
cut fostul prim-ministru și a preferat ca să 
urmeze norocul indoelnic al d-lui Carp. 

Și aceasta când? Când tinerii de valoare se 
aruncau in massă la picioarele puternicului 
zilei. 

Această conduită dovedește din partea d-lui 
Marghiloman, daca nu caracter cel puţin dem- 
nitate de sine, lucru de alminterea ştiut. 

D. Marghiloman, fară a fi o inteligenţa ex- 
tra-ordinara, este un om de talent, serios și 
foarte laborios. Nu vorbim de ideile sale, căci 
nu “i le cunoaștem și probabil că nici nu are, 
bine înțeles în domeniul politic. 

D. Marghiloman îndeplinește un rol foarte 
preţios în partide, ma cu seama în grupuri 
restrânse ca acela al Junimei. El este aceea 
„ce se numeşte la teatru o utilitate, o bună 
utilitate. Când partidul nu are un om special 
Şi ponderos la un minister vacant sau la o 


— 9% — 


altă îndatorire, d. Marghiloman este acolo 
pentru a ocupa locul. Dovada calitatea sa de 
ministru de lucrări publice. Şi ca toate uti- 
lităţile, d. Marghiloman îşi îndeplineşte rolul 
nu briliant, aceasta nu intră în caracterul 
utilităţilor, însă in mod corect și foarte ono- 
rabil. Dovadă modul convenabil cu care d-nia 
sa a apărat înaintea Camerei un buget special 
ca acela al căilor lerate. 

D. Marghiloman are o justă mijlocie în toate, 
sau mai bine, ceea ce caracterisează tal ntul 
seu este corectitudinea. Corect in haine, co- 
rect în vorbă, în gest. d. Marghiloman este 
un orator care nici-cdată nu a căpătat sau 
va căpăta un succes imens, tot-d'a-una va avea 
un succes serios. un succes de slimă. 

Un cuvintpentru a shrşi. Prin sine d. Mar- 
ghiloman nu poate preta la ridicul, totuşi el 
este vulnerabil prin tatal s&u K. K. lancu, 
vulnerabil nu alminterea de câtcă lumea, ne- 
fiind deprinsăa vedea ın K K. lancu un om 
politic, zimbeşte şi chiar ride de câte on K. 
K. lancu, tatal d-lui ministru, 1i dă ocazie, buna 
oară cu faimoasa trecere a gârlei. 

Fără a voi să ofensăm personal pe K. K. 
Iancu, vom indrăzni sa zicem că d-nii sa este 
pe lângă fiul seu ministrul, ceea-ce era Ștefan 

ellio pe lângă răposatul Câmpineanu, bine 
înţeles mutates mutandis.. 


ION NĂDEJDE 


Inalt ca un colos, gros, negru ca fundul 
ceaunului, cu mâinele mari şi botocanoase, 
cu plete lungi şi inculte, cu barba rara ca 
la Negrii, mbrăcat murdar, cu ciobote cât 
dona corabii, având mersul greoi al unui 
elefant, d. Nădejde este objectul curiozităţei 
şi în mare parte al displăcerai intregei Cameri. 

A fost o nenororire pentru d. Nadejde că 
s'a ales deputat! Sunt oameni carı traesc din 
legende, din ceea ce alţii îşi închipuesc des- 
pre ei, dar cari sunt perduţi indata ce ii cu- 
noaște cine-va mai de aproape. Acesta este 
cazul d-lui Nadejde. 

Socialistul de la laşi reuşise să'și creeze, 
cu ajutorul bietilor din școh, un fel de le- 
genda, care consistă in a ti considerat ca om 
de valoare, ca mare orator, ca mare om su- 
perior, ca un fel de tricolici. 

Când d. Nadejde a intrat în cameră, fie care 
privindu'l a avut o mică decepţiune. Indi- 
vidul nu corespundea ideei ce mulu îşi fa- 
cuse de el. Dar acei mulţi 'şi-au zis: aia sa 
anu judecam pe om după aparență; scoarța 
«este murdara și respingătoare, miezul insa 
«poate fi serios şi de prima calitate.» 

T 


— 98 — 


Aŭ așteptat cu toţii ca să'l vadă la lucru... 
şi 'l-aŭ vezut... Când a vorbit întâiaşi dată... 
o mare decepţie a coprins pe toţi. «Cum ? 
«acesta este Nadejde ? zicea fie-care, acesta 
«este faimosul și temutul Nădejde ? Dar ști: 
«că omul nu are nici talent ?» 

Ereau însă incăpațânaţi cari persistaii a 
considera pe d. Nadejde ca ceva sai mai bine 
ca pe cine-va. Aceia răspundeau la objecţia 
de mai sus întocmai ca în Scrisoarea per- 
dută a lui Caragiale: «Aveţi puţină răbdare 
și veţi vedea.» 

A avut Camera nu puţină, dar multă răb- 
dare, "l-a auzit, nu odată ci de zece ori pe 
faimosul Nădejde și impresia a fost deplo- 
rabilă... 

Astă-zi I. Nădejde este judecat și pus la 
dosar. Asta-zi nu e un deputat care să nu 
aibă o idee justă de valoarea d-lui Nadejde, 
valoare nulă, absolut nula. 

Intâiaşi dată când I. Nădejde a vorbit, d. 
I. Marghiloman bogătașul “l-a ascultat cu 
mare atenţie; când deputatul socialist a sfârşit, 
d. Marghiloman s'a dus la un grup de depu- 
taţi şi a zis: «laainte de a vedea şi dea auzi 
«pe Nădejde, mu temeam de socializm; de 
«acum nu mă mai tem.» 

D. Nadejde este cel mai prost vorbitor din 
Cameră, şi prin aceasta nu voim să zicem că 
e prost orator; despre oratorie nici vorbă... 
Este deputatul cel mai disgraţiat în ceea ce 
priveşte mijloacele de a se exprima şi de a 
gândi. 

Când aude cine-va pe Nădejde vorbind îi 
este cu neputinţă să'şi inchipuiască că acest 


— 99 — 


om e cult, că a făcutstudii bune șică a citit 
mult. D. Nadejde să exprimă ca un maha- 
lagiŭ, ordinar in expresiuni, fară frază, fară 
şir, fară nici o tinctură literară. I. Nadejde 
nu e în stare să trateze o chestie și sa o dez- 
volte. Ceea ce'i lipsește mai cu seama este 
puterea de a argumenta, de a demonstra. Lui 
I. Nadejde ii este imposibi! ca sa argumen- 
teze asupra unei chestii timp de 5 minute. 
El se mulţumeşte numai a insira fapte și a 
enunţa părerea sa asupra acelor fapte; cât 
pentru dezvoltarea lor... cum am zis, peste 
putință... 

Socializmul a perdut grozav cu intrarea 
d-lui Nadejde în cameră; ar fi perdut chiar 
daca 'l-ar fi fost susținut, căci “l-ar fi susţi- 
nut rău și slab, cu atât incă mai mult de 
vreme ce nu "l-a susţinut de loc. 

I. Nădejde nu e de loc ascultat în Cameră; 
când el vorbeşte toata lumea conversează. 
Nimenea nu-i dă atenţie, pentru că fie- 
care știe că nu spune nimic, iar ceea ce spune 
nu e de mare însemnătate. 

Sorialistul de la Iaşi sta tot timpul nemiș- 
cat la locul seu, citind sai scriind. Ce scrie? 
Intânii nimenea nu știa ce, mulţi îşi închi- 
puiau că adună note pentru vre-o lucrare 
socialistă însemnată sau scrie vre-un articol 
de revistă. 

Astă-zi, în urma divulgărilor faimoaselor 
scrisori catre ţarani, ìn care omul nostru se 
laudă făcând să purceadă totul şi toate de la 
dânsul și numai de la dânsul, de... proverbul: 
«tot țiganul iși laudă ciocanul,» — astă-zi fie 
care ştie ce scrie I. Nădejde la pupitrul seu, 


— 100 — 


acoperind scrisul cu mâna stângă... Sunt 
scrisorile către ţărani, în care șarlatania este 
amestecată cu o mare naivitate și cu o bună 
doză de ridicul. 

Care este valoarea reală a d-lui I. Nădejde ? 
I. Nădejde excelează în mici intrigi de ma- 
hala, ın cârtiri, în spionazii, în clevetire şi 
in o acţiune surda, in o propagandă ascunsă 
şi dusă prin tot felul de mijloace mai mult 
saŭ mai puţin corecte. Este departe de a fi 
un om de talent, cu vederi largi şi cu o po- 
litica deschisă și mareaţă... I. Nadejde este 
omul expedientelor, a resurselor mediocre și 
a spiritului ingust 

Invidios, clevetitor, mic la suflet, simţin- 
du-și inlerioritatea și cautând sa o ascundă, 
I Nădejde mu mult din această cauza sa 
hotarât a "și adresa propaganda sa la sufle- 
tele naive ale ţaranilor, dupa ce a vezut ca 
iuteligenţile tinere ale şcolurilor incep a- scapa 
de sub influenţa lun. 

Un fapt pentru a sfârşi şi care caracteri- 
zeaza pe I. Nadeyde și ca tovaraş de luptă. 
D. V. Morţun, simpaticul socialist care favea 
figura mult mai buna și era superior în Ca- 
mera d-lui I. Nadeyde, în un moment de in- 
dignare declara ca daca Camera va invalida 
alegerea d-lu1 Veniamin, apoi își va da de- 
misiunea. 

Camera invalidează. 

Atunci d. V. Morţun ia repede o coalăde hâr- 
tie şi incepe a-și scrie demisiunea; d. Nadejde, 
care şedea lânga tovarașul sei, vede aceasta 
şi nu zice un singur cuvânt, nu face nimic 


— 101 — 


pentru ca să oprească pe V. Morţun de a și 
da demisiunea. 

—«Pentru ce nu ’l oprești» îi zice d-lui 
Nădejde, un deputat. 

—«E treaba lui, răspunde cu răutate Nä- 
«dejde, dacii voește să dea demisiunea nu are 
«de cât să şi-o dea»... 


Această mică scenă credem că completează 
tabloul. 


CHRISTU NEGOESCU 


Poate nu e deputat mai simpatic de cât d. 
Chr. Negoescu, nu simpatic în sensul lui Tzo- 
nel, adica a unui cățeluş de lux cu părul 
creţ şi matasos, ci în sensul omului serios, 
cu cautatura largă, cu figura barbăteasca dar 
deschisa, respirând în toata persoana lui bar- 
băţia unită cu amabilitatea. 

Christu Negoescu nu și-a dat încă în Ca- 
mera mesura talentului lui, cuci are real- 
minte talent; în sesiunea trecută el a evitat 
de a lua cuvântul în chestii mari, şi nu a 
vorbit de cât în mod incidental. Din puți- 
nele vorbe ce a pronunţat, insa, fie-care a 
putut vedea că junele deputat de la Ploești 
este de o stofa de bună calitate, de foarte 
bună calitate. El are un glas simpatic, fraza 
corectă, gândirea limpede, el știe aş pastra 
firul şi a dezvolta rând pe rând toate argu- 
mentele. Fiind dat neobicinuința tribunei pre- 
cum şi atmosfera tulbure a Camera, Christu 
Negoescu promite a fi unul din cei mai serioşi 
oratori pe care îi vom avea peste câui-va ani. 

Ceea ce distinge pe Christu Negoescu sunt 
două lucruri: întâiii un spirit, drept, loial, o 
minte sănătoasă și nepasionată, și al doilea 


— 1403 — 


un caracter blând, duşman al scandalurilor, 
al discuţiilor violente şi pasionate. Deputatul 
de Ploeşti este un spirit larg, în mare parte 
contemplativ. Pe dânsul il pasionează ideile 
şi discuţia de idei, dar îi repugnă tripotagiele 
de culise, opoziţia oarbă şi nedreapta precum 
şi şicanele meschine la cari toate partidele 
recurg în lupta lor înverşunată. 

Christu Negoescu stă pe banca democra- 
ţilor, modest, Jaborios, comunicativ cu ami- 
cil, ocupat de sarcina sa de deputat, preocpuat 
în tot momentul de interesele alegatorilor săi, 
el este modelul deputatului conştiincios. Nu 
e proect de lege care sa nu ’l studieze și sa 
nu `l pună la colecţie, nu este chestie de 
care su nu se intereseze şi să nu o pună în 
discuţie în cercul amicilor săi. 

Am zis că are o minte dreaptă sau cum 
zice francezul la droiture dans Lesprit. Aceasta 
calitate îl face să fie stimat şi de adversarii 
s& politici, ea îl păzeşte dea cădea în extre- 
mităţi regretabile şi de a sa scoborâ la ex- 
pediente meschine. Ch. Negoescu nu să sfiește 
de a spune felul său de a gândi tuturor. 

Deputatul de Ploești este un om cult, el a 
citit mult şi variat, chestiele sociale îl atrag 
și il ocupă, cât despre cele didactice el le 
cunoaște în perfecţie, căci a aparținut corpu- 
lui didactic ale cărui interese și acum le are 
la inimă. | 

Deputatul despre care scrim aceste puține 
rânduri 'și a căpătat deja în Cameră repu- 
tatia unui om serios şi corect. In adevăr, ales 
în opoziţie în contra junimiştilor şi a con- 
servatorilor, el are o atitudine demnă și leală. 


— 104 — 


De şi avea multe simpatii peutru câţi-va ju- 
nimişti de valoare, între cari pentru d. Ma- 
iorescu, aceasta nu "l-a împedicat de a face 
opoziţie serioasă de principii. Cât în ceea ce 
priveşte pe conservatori, el este contrarul la- 
teralului, el îi combate în mod franc, nefiind 
nici o afinitate între ideile sale democratice 
și între acele conservatoare. 

D. Christu Negoescu, cum am spus, este 
alesul Ploeştenilor, unde să bucură de o mare 
şi meritată simpatie. Lucrător infatigabil, cu- 
noscând nevoele concetaţenilor săi, în curent 
fiind cu marele chestii de la ordinea zilei, 
Negoescu în curând va căpăta in orașul săi, 
şi apoi în ţară, însemnătatea care o merită. 


TH. NICA 


D. Th. Nica, junimist de marcă, scapă ana- 
lisei sau mai bine unei aprecieri formulate 
în scurt. Și ştiţi de ce? Fiind-că activitatea 
sa nu e aparentă, nu imbracă forma vizibilă 
şi palpabilă pentru toată lumea, pentru gro- 
sul publicului mai cu seamă. 

Aşa, dacă sar lua cine-va după aparenţe 
ar trebui să relege pe d. Nica printre inuti- 
lităţile din Cameră. Ne aducem aminte că 
Voința Naţională, care acum câţi-va ani 
întreprinsese să facă portretele junimiştilor, 
ajungând la d. Th. Nica sa mărginit a face 
un mare zero... 

Ei bine, nimic mai nedrept, nimic mai ne- 
meritat. 

D. Th. Nica este cel mai activ şi muncitor 
membru al grupului junimist, după cum d. 
Pogor este cel mai leneș. 

In acest grup nu să prea strălucește, în 
genere, prin munca şi activitate. li bine, d, 
Nica este o escepţie fericită. Și când zicem 
că e muncitor, înțelegem tot-odată muncitor 
inleligent şi conştiincios. 

Dotat cu un temperament activ, posedând 
cunoștinți foarte serioase, mai cu seamă in 


— 106 — 


chestiele financiare şi cele economice, d. Nica 
îşi cheltueşte temperamentul şi cunoștințele 
sale fară repaus, fară intrerupere. 

Publicul nu ştie că cele mai multe lucrări 
financiare sai economice ale guvernului ju- 
nimist au trecut întâiă prin mâna d-lui Nica; 
colegii sei din Cameră nu ştii câte lucrări 
are d. Nica de făcut, însărcinat de alţii. 

Foarte adesea la începutul şedinţii depu- 
taţii surprind intre d. Nica și d. Carp sati 
Maiorescu următorul dialog : 

D. Carp.—Ei, Nica, lucrarea e gata ? 

D. Nica.—Mâine o aduc sigur. 

Deputatul de Ilfov este indispensabil Juni- 
mei, el să bucură de o stimă și consideraţie 
meritată în sânul grupului. Câ nd Nica e de faţă, 
o lucrare nu remâne nefăcută, imediat să in- 
sărcinează cu densa și în 24 de ore o du gata. 

Dacă am ști că nu supăram pe d. Nica, 
noi am spune că eljoacă in grupul junimist, 
rolul pe care d. Carada îl joacă în cel co- 
lectivist... în bine, să înţelege, adică ca pri- 
cepere şi activitate. 

De altminterea, d. Nica, neamt cum e prin 
educaţie şi temperament, este de o onorabi- 
litate şi scrupulozitate în afară de ori-ce dis- 
cutie. Este omul punctual, serios, vecinic la 
locul sëŭ și care nu vorbeşte de cât atât cât 
este nevoe ca să se explice pentru a fi înţeles. 

D. Nica nu e orator, el ia foarte rar cu- 
ventul. Om de cabinet, pentru a nu zice de 
culisă, dupa ce a pregatit lucrarea, după ce 
a isprăvil-o, el prefera a lăsa pe alţii ca să 
vorbească pentru galerie şi pentru... Monitor. 

Aşa, toate proectele privitoare la înlocuirea 
sistemului nostru monetar, la schimbarea sto- 


— 107 — 


cului metalic al Băncei, la modificarea sta- 
tutelor, etc. toate acestea aii fost facute cu 
colaboraţia d-lui Nica. Cu toate acestea, când 
a venit în Cameră discuţia etalonului de aur, 
de şi d. Nica era raportor, nu a luat cuven- 
tul. Oamenii de lucru, de cabinet, simt un 
fel de greutate de a lua cuvântul in public. 
Deprinşi ca să fie cu ideile lor şi să discute 
în mod familiar, ei se simt jenați de apara- 
tul tribunei și de formalismul oratoriei. 

D. Nica este departe de a avea tempera- 
mentul politic. In această privinţă el sa re- 
feră în totul la maestrii săi, la d-nii Maiorescu 
şi Carp. Cu atât mai puţin el are tempera- 
mentul opozant. Pentru d. Nica este o pe- 
noroeire a fi în opoziţie şi a face mai cu seamă 
opoziţie. De aceea el este unul din membri: 
cei mai împaciuitori şi din acei cari au su- 
parat mai puţin pe d. I. Brătianu și care 
supără și mai puţin încă pe d. L. Catargiu- 

Crescut în Germania, în spiritul de respect 
autorităței și guvernului, d-lui Nica îi vine 
foarte grei sa se insurgeze prea prea în contra 
unui guvern, ori-care ar fi acela. 

Totuşi acelaşi spirit german de disciplină 
îl face pe d. Nica ca să urmeze politica d-lui 
Carp, ori câte repugnări v-ar produce ea. 

Cu intrarea d-lui Ghermani în grupul ju- 
nimist, d. Nica a devenit al doilea din ceea 
ce înainte era întâiul în chestiele financiare. 
Prezenţa d-lui Ghermani creează d-lui Nica 
o situaţie de lucrător şi colaborator în biurou, 
jar în public numai d-nu Ghermani culege 
laurii. Nefiind însă ambițios, d. Nica nu pare 
a suferi de această semi-spoliațiune. 


N. NICORESU 


D. Nicorescu este unul din cei mai sim- 
patici și mai serioşi deputaţi din Cameră. Cu 
o figură naturalminte rebarbatib: dar care 
la d-sa ia un caracter blând, cu mustăţi lungi, 
ungurești, cu care să falește, cu o voce pu- 
ternică, de şi cam acoperită la timbru, cu 
mersul tanţoş, d. Nicorescu este o figură. 

D. Nicorescu se bucură de o mare popula- 
ritate la Bârlad, de unde e deputat, pe care 
popularitate e drept să o spunem că o culti- 
vează şi o întreține cu cea mai mare îngrijire. 
Rar deputat care să facă atâtea servicii ale- 
gătorilor sei, rar ales care să aibă continuu 
grija viitoarelor alegeri ca d. Nicorescu. A- 
cest continuu comerţ cu alegătorii Bârlădeni 
îi este răsplătit, căci aceia îl trimet regulat 
deputat de la 1876 incoace. 

D. Nicorescu nu face discursuri politice, nu 
este orator de efect și de sensaţie, este însă 
orator serios care, de câte ori ia cuvântul, 
spune foarte bune lucruri în chestii speciale. 
Mai cu seama chestiele economice, financiare 
şi cele privitoare la imposite sunt specialita- 
tea sa. În asemenea chestii rar e ca d. Ni- 
corescu să nu ia cuvântul, iar Camera il as- 
cultă cu atenţie, căci ştie a o interesa. 


— 109 — 


Deputatul de la Bârlad are o slăbiciune, 
aceea de a se crede, cu drept cuvânt, că e 
foarte tare în chesticle de regulament, şi că 
cunoaște în perfecţie regulamentul Camerei. 
De cit, lad. Nicorescu aceasta nu este o sim- 
plă vanitate ci un calcul. Intradevăr, cine 
este cât de puţin în curentul desbaterilor par- 
lamentare, ştie cât de principale sunt câte o 
dată chextiele de regulament. Căci cu regu- 
lamentul să poate face ori și ce, se suprimă 
o discuţie, se trimete la calendele greceşti o 
moţiune, se escamoteaza un vot, se falşifica 
mersul parlamentar, bine înțeles când o ma- 
joritate se servește în mod abusiv de regu- 
lament. f 

Ei bine, d. Nicorescu este tot-d'a-una la 
postul său, de câte ori se încearcă a se co- 
mite ast-fel de neregularităti Când Camera 
este în plină furtună, când nimic nu se poate 
auzi, simpaticul deputat din Tutova cere cu- 
vântul in chestie de regulament. Dotat cu o 
voce puternică, d-sa esle în poziție de a do- 
mina sgomotul, şi după încercari zadarnice 
de a'l face sa nu vorbească, încercări din par- 
tea majoritaţa, d Nicorescu totuși reușește 
a vorbi şi a [i ascultat. 

Deputatul de la Bârlad are un tempera- 
ment sanguin care il tace ca usor sa se in- 
furie. Atunci, în momentele de furie parla- 
mentară este interesant de vezut și de auzit. 
Atunci are apostrofe minunate, ştie să puna 
la locul lor pe întreruputori şi la ironie ras- 
punde cu ironie și înca cu succes. 

D. Nivorescu este, am zis, un deputat lucră- 
tor şi studios. Când ia in mină o chestie o stu- 
diaza şi apoi perzistă in ea cu mare tenacitate. 


— 110 — 


Așa, câți-va ani d-sa este preocupat de im- 
pozitul pe decalitru asupra alcoolului. Pen- 
tru acest scop nu cruță nimic, nici osteneală, 
nică propagandă și a lucrat îniru atât în cât 
din ceca ce guvernul era defavorabil acum 
sa pronunțat pentru acel impozit. 

Seriositatea d-lui Nicorescu nu'l împedică 
de a fi un bărbat foarte atabil şi chiar de 
spirit în raporturile cu colegii sei. Un exemplu: 

In ultima zi a sesiunei aceștia, se ştie că 
„deputaţii cari erai desemnaţi a se face pre- 
fecti, au venit şi aù prezentat demisiunile 
lor nemotivate. 

— «Cer cuvântul» strigă d. Nicorescu. 

«D-lor, zice cu mare seriositate deputatul 
«de Tutova; eŭ cred că noi trebue să facem 
«act de condescendenţa şi de delicateţă față 
acu colegii cari iși dau demisiele, și să le res- 
«pingem aceste demisii, aşa cum obicinuim 
«a face în ast-fel de ocazii.» 

O mare ilaritate a isbucnit, iar figura ce- 
lor demisionaţi se lungise de un cot!... 

D. Nicorescu este liberal, însă liberal cu 
idei foarte inaintate, putern zice democrat în 
toată puterea cuventului. El aparține grupu- 
lui d-lui D. Brătianu și este unul din acei cari 
reproba în mod mai energic latelarismul și 
pe lateral. 


I. NUCȘOREANU 


Subţire, îmbrăcat tot-d'a-una în negru, 
având un singur dinte în gura, și acela eşit 
afară, fumând necontenit un capăt de havana, 
pe care o ţine intre buze cu riscul dea și 
pârli puţinele fire de mustață ce are, cu 
capul plecat intro parte şi cu căutătura in- 
dilerentă, d. Nucşoreanu este de sigur cel mai 
original tip din ce 184 de deputați. 

Lui "i se datoresc câte-va expresiuni cari 
au facut epocă, precum liberal-voiajor, la- 
teral, etc. In ultima Cameră a d-lui I. Bră- 
tianu, pe când d. Ferechide, ministru, res- 
punzând la atacurile opoziţia, zise cu emfaz: 
«Ţara este cu noi, alegerile acestea aŭ dove- 
«dit'o». 

— «Faceţi contra probă şi veţi vedea», strigă 
de la locul seŭ d. Nucşoreanu. O mare ilari- 
tate a izbucnit în toata Camera, iar d. Fere- 
chide a remas interlocat câte-va secunde. 

D. Nucşoreanu de sigur ca este un om de 
spirit, și dovadă de aceasta sunt apropourile 
cari le are sai observaţiele glumeţe cari le 
face. 

In ziua in care d. Carp și cu colegii sei 
şi-aŭ dat demisiunca pentru a da afară pe 


— 42 — 


d. Vernescu, d. Nucşoreanu să duce la banca 
ministerială şi zice d-lui Carp: 

— «Rei aţi facut că vi'ati dat demisia; și 
«eù am facut ca d-ta,» când eram primar la 
«Severin mi-am dat demisia, crezând că nu 
«are sa fie primită. Eï bine, ştii ce am păţit? 
«Demisia mea a fost primită prin telegraf... 
«Sa nu pațeşti ca mine, d-le Carp». 

D. Nucşoreanu, sub aerul săi glumet, ştie 
a'şi da perfect seama de situaţie. La incepu- 
tul guvernului junimist, el era guvernamental. 

— «Cum, d-ta liberal, să susţii pe conser- 
vatori ?» îl întresba un deputat. 

— «Şi acum sunt tot liberal şi incă de ai 
«luă Rosetti, dar pentru moment sunt liberal- 
«v0iajor, voiajez in politică» respunde râzând 
d. Nucşoreanu. 

Când guvernul d-lui Th. Rosetti începe a 
să clatina. d. Nucşoreanu sa aruncă în opo- 
zitie. Prietenii se: îl întreabă din noŭ cum 
să face aceusta. 

— «Nu mai merge d-lorcu Carp, nouă ne 
«trebue oameni practica: ca d. L. Catargiu.» 

In chestia fortificațiilor, votul sa facut pe 
fată, cu apelul nominal. Când vine rindul 
d-lui Nucşoreanu ca sa spună dacă e pentriw 
sai contra. d-sa strigă: contra «însă potrivit». 

D. Nucşoreanu are mare necaz pe cei tineri, 
poate fiind ca nu mai este şi fiind-ca Simţeste 
că urii din cei tineri voiesc să "] ia în zefle- 
mea; de acea nu a luat cuvântul nici odata 
în Cameră fară ca să nu arunce tot felul de 
epigrame asupra învataţilor de la Paris. 

Odată, când era ma! în vervă, d. Pache 
care prezida îl întrerupe ca să 'l aducă la 
chestie. 


— 113 — 


— «D-le preşedinte, nu îți daŭ voie ca pe 
amine, care am mâncat bătae sub colectivişti, 
«să me întrerupi d-ta care în tot timpul ai 
«stat lateral...» 

Mare ilaritate ; de atunci cuvântul de late- 
ral a intrat în zilnică întrebuințare în politică. 

D. Nucşoreanu are o slăbiciune... anume 
să nu i se zică că ela fost ales de d. Izvo- 
ranu şi mai cu seamă că este omul d-lui 
Izvoranu. 

Dacă voeşte cine-va să'l supere, nu are de 
cât să'l întrebe: «ce mai face Izvoranu ?» 

Când veoște cine-va să'l exaspereze nu are 
de cât să'i spună : «eï! ce ordin ai primit pe 
«ziua de astă-zi de la Izvoranu ?» Atunci el 
se înfurie straşnic. 

Asta-zi d. Nucşoreanu e Catargist. Când îl 
întrebi cum să face aceasta, el respunde: 

— «Ce să fac, a cui e vina dacă nu este 
«partid liberal, veniţi la putere şi voi fi cu 
«d-voastră». 

Unde d. Nucșoreanu e tare este în întreru- 
peri. Acolo este chiar nemilos. Dar și aici are 
chibzuinţă. D-sa stă la munte şi ascultă. Când 
vorbeşte vre un orator din cei buni şi care 
are riposta uşoară, d. Nucșoreanu se păzeşte 
de a intrerupe. 

Indata ce ia cuvântul vre-un novice sau 
vre un orator de a treia mână, vai de bietul 
om! Imediat d. Nucşoreanu începe a intre- 
rupe, a face tapaj chiar, aşa că deputatul se 
încurcă, nu mai ştie ce spune şi e nevoit să 
scurteze. Când oratorul sfârșește, d. Nucşo- 
reanu să duce la vre-o bancă de deputați şi 
le zice: 

8 


— 114 — 


— «Ei... ați văzut cum "l-am încurcat ?» 

— «Aşa este, ii răspunde un zeflemist, dar 
«de ce nu te legi de cutare sai cutare când 
«vorbeşte ?» 

— «Dar ce sunt eŭ prost? Eu știu să-mi 
«aleg oamenii mei». 

— «Dar de Izvoreanu de ce nu te legi ?» 
îl mai întreabă. 

— «De lzvoranu ? Eŭ nu më pun cu Iz- 
voranu, e prea slab pentru mine» r&spunde 
furios d. Nucşoreanu. 

D. Nucşoreanu vorbeşte câte odată în Ca- 
meră ; zeflemiștii îl întrerup cu luare în ris, 
dar el știe foarte bine să le r&spundă şi dacă 
forma cu care spune lucrurile este cam co- 
Mică, de multe ori ceea-ce spune este inte- 
meiat şi serios. 

— «De ce tot ei cuvântul ?» îl întreabu 
unii. 

— «Ce voeşti ? răspunde d. Nucşoreanu, 
«trebue să scap onoarea Mehedinţului. Nu 
«cum-va pretinzi ca totul să rămână la Iz- 
avoranu ?...» 

Izvoranu şi iar izvoranu.... 


C. OLĂNESCU 


Unul din bărbaţii de valoare ai partidului 
conservator bătrân, și aceştia sunt foarte pu- 
țini, este și d. C. Olănescu. 

Cu o figură simpatică, cu o minte aşezată, 
cu o inteligență nu briliantă dar sănătoasă, 
d. Olănescu este un consilier util pentru d. 
L. Catargiu şi o podoabă în partid. 

D. Olănescu nu e orator, voim să spunem 
că nu are facilitatea vorbei ; dar nici nu vi- 
zează oratorie. Când ia cuventul în Cameră, 
şi îl ia destul de rar, else mărginește a spu- 
ne ceea ce are de spus fără fraze, fără, cum 
să zice, ifos şi patos. 

Este d. Olănescu un om politic ? Noi cre- 
dem că nu, cel puţin încă nu. În adevăr, el 
nu sa manifestat până acum ca atare. Toată 
Jumea ştie că d. Olănescu e conservator, că 
e partizan al politicei d-lui L. Catargiu, că 
este deputat, că ia parte la întruniri parla- 
mentare. Dar atâta tot!.. Nu am avut nici 
un discurs politic de la d. Olănescu, nu am 
văzut o faptă politică de la d-sa. Este un 
bărbat de talent, un om foarte cum să cade, 
atâta şi alt nimic! 

Această lacună pentru politică, este dato- 


— 116 — 


rită specialităţei d-lui Olănescu. D-sa este in- 
giner; tot timpul şi 'l-a consacrat profesiunei 
sale şi este ştiut că dacă eo profesie care 
îndepărtează mai tare pe cine-va de politică, 
de sigur că este ingineria. Excepţie la aceasta 
face numai cunoscutul Ţonel, care de mult 
nu mai e inginer și., cititorii Luptei şi ai 
Monitorului ştiu ce fel de politică face omu- 
șorul de la lași. L 

Cu căderea colectiviştilor, d. Olănescu să 
pare că sa hotărât să facă politică maï per- 
sistentă. In tot timpul guvernului junimist 
d. Olănescu a rămas fidel bătrânului şef con- 
servator şi a luptat in contra coteriei juni- 
miste. 

D. Olănescu nu ia cuvântul în Cameră de 
cât în chestii sociale. Când e vorba de dru- 
murile de fer, de lucrări tecnice, atunci de 
la sine d. Olănescu este designat în partidul 
conservator ca să ia cuvântul. De asemenea, 
de câte eri e o lege cu privirela meseria sa, 
sau un budget precum acela al lucrărilor 
publice sai al drumurilor de fer, raportorul 
natural este d. Olănescu. Cercul de activitate 
parlamentară ii este deci limitat, însa trebue 
să adaogăm că în ceea ce privește profesiu- 
nea sa, d. Olănescu îşi împlinește sarcinele 
cu competinţă şi inteligenţă. 

In calitate de inginer al partidului conser- 
vator, se inţelege cu d. Olănescu vizează mi- 
nisterul de lucrari publice și este oare cum 
designat pentru aceasta. Dar situaţia tulbure 
a cabinetului în care d-nii Al. Lahovari, 
Manu şi Vernescu dominează, face ca veni- 
rea d-lui Olănescu la lucrarile publice să fie 


— 117 — 


periclitată, în tot cazul amânată ! Este o surdă 
duşmănie între conservatorii cari trecuse la 
junimiști, precum e cazul d-lui A. Lahovari, 
şi între acei cari rămâsese fideli d-lui L, Ca- 
targiu, luptătorul pentru portofolii, după ex- 
presia actualului ministru de externe. 

D. Olănescu se bucură în Cameră de sim- 
patia tuturor colegilor săi, fară distincţie de 
partid. 


MOISE PACU 


Camera are distinsa fericire de a avea şi 
un clerical, pe d. Moise Pacu. Dacă acest de- 
putat ar fi fost născut în Franţa sau în Bel- 
gia, el ar fi figurat printre cei mai aprigi 
apărători ai bisericei, ai dominație: clericale, 
ai puterei spirituale (?) pe pământ. Din ne- 
norocire, d. Pacu este născut în Moldova, şi 
fiind-că în ţara românească clericalismul occi- 
dental este necunoscut, de aceea deputatul 
de la Covurluii este un izolat, o umbră ra- 
tăcitoare prin Cameră, un apostol fară adepți, 
un glas care rasună în pustii. 

Așa dar, specialitatea d-lui Moise Pacu este 
biserica, cele privitoare la biserică şi mai cu 
seamă clerul, clerul mirean, clerul monastic, 
totul în fine, pornind de la mitropolit până 
la preotul de sat! 

rescut în seminar, d. Pacu a luat alura, 
mersul, căutătura, glasul şi felul dea gândi 
al perfectului seminarist. Cu o figură banală, 
ma. mult ţărănească, cu ochii mici fară vi- 
oiciune, mic la statură, este destul ca d. Pacu 
sa meargă ca să spui imediat: acesta este 
un seminarist. 

D'apoi când vorbește! D-zeule! Ce aghioase 


— 119 — 


trage, ce glas al optulea scoate! Ce sunete 
pe nas, de strană, este dat să audă deputaţii. 

acă cine-va ar intra în Cameră în momen- 
tul când d. Pacu vorbește și nu 'l-ar vedea, 
ar crede mai de grabă că este un popă venit 
cu Z'intăiul în Cameră, de cât un deputat 
care vorbește. 

Ingust la minte, fanatic ca toţi semina- 
riștii cari nu Şi-au greşit vocațiunea, au- 
toritar în idei, dușmanul tuturor revendică- 
rilor moderne, d. Pacu face parte din parti- 
dul conservator, și este foarte la locul său. 
Inadevăr, un om care nu trăește de cât pen- 
tru aghioase, pentru psaltire şi pidalion, e 
foarte natural ca să 'și aibă locul in partidul 
conservator. ' 

D. Pacu nu are absolut nici un talent. In 
specialitatea sa chiar, adică în ale clerului, 
el este deplorabil. Nu e un fanatic de talent, 
cu isbucniri vizionare, măreţe şi originale, 
este un dascăl de sat pe care politica “l-a 
bombardat deputat și care nu să poate, cu 
toate sforțările, ridica mai sus de cât dede- 
suptul mediocrului. 

Am zis că politica "l-a ridicat acolo! Ar 
trebui să zicem mai de grabă d. Sturza, 
ministrul de instrucţie de sub guvernul d-lui 
I. Brătianu. 

In adevăr, d. Pacu, pe care îl mai chiamă 
şi Moise, era un profesoraș la seminarul din 
Galaţi, făcând politică cu o mulţime de alţi 
belferași, când d-lui Sturza '-a trăsnit în 
cap ca să 7 permute. 

Opoziţia-unită a luat imediat această afa- 
cere în mână, ;ziarele, între cari şi Lupta, 


— 190 — 


au exploatat'o. Moise al II-lea a refuzat de a 
să duce unde era permutat.. și atunci opo- 
ziţia din Galaţi "l-a pus pe lista candidaţilor 
ca compensație! 

Se înțelege că de câte ori d. Pacu ia cu- 
vântul este ca să vorbească despre biserică și 
cler; câte odată și despre şcoală, pentru că... 
şcoala și biserica merg împreună... nu la toţi 
bine înţeles... 

Când d. Pacu cere cuvântul saii când pre- 
ședintele îi zice: «aveţi cuvântul» un fior 
vece trece prin spinarea deputaţilor... Este 
Moise care are să propăvăduiască ceasuri în- 
tregi! De aceia pe la eşirele din incintă este 
o îngrămădeală ne mai auzită... Deputaţii se 
reped să iasă pare că ar fi strigat cine-va foc. 
Ear d. Pacu inspirat de focul sacru care îl 
are, fără să se tulbure de această dezertare 
în massă, începe a vorbi, şi vorbeşte... şi vor- 
bește... cu o seninătate cerească, știind că dacă 
pe lumea aceasta nu e gustat, de sigur că 
sfântul Petre și alţi sfinţi din raiu îi citesc 
cu atenţie discursurile! 

Amin! 


EM. PROTOPOPESCU PACHE 


De sigur că omul cel mai detestat și mai 
urât din Cameră şi din București este d-nul 
Pache. 

La fizic este tipul burghezului îmbogăţit şi 
îmbrăcat în haine de Duminică. Gras, rotund 
la faţă, cu două bărbii cari să superpun și 
din cari una spânzură, cu echii mici galbeni, 
cu faţa ca zăcut de gălbinare, d. Pache nu- 
mai simpatic nu pote fi, chiar dacă nu ’l-aï 
cunoaşte la moral. 

D. Pache este mâna dreaptă a d-lui Ver- 
nescu. De ce e cu d. Vernescu și nu e cu un 
altul, nu să ştie. De altminterea este comod 
lucru să faci parte din grupul Vernescu, 
fiind că nimenea nu te întreabă ce idei ai, 
nici dacă ai. 

D. Pache nu are absolut nici o valoare, nu 
e nici orator, nici cunoscător de chestii, nici 
nimic. Specialitatea lui este intriga, intriga 
joasă, ascunsă, intriga de mahala, fară scrupul 
Şi fără ruşine. 

Nimeni nu "1 iubește, probabil că nici d. 
Vernescu, nu mai vorbim de cei lalţi Ver- 
nescani cari il gelozesc şi îl urăsc. Până sa 
ales vice președinte al Camerei, a căzut de 


vre-o' trei ori; cu mari sforţări d. Pache a 
fost ales în fine vice-președinte. 

Rolul d-nului Pache în Cameră este de a 
prezida în momente necesare, de a escamotu 
voturile, de a subtiliza dezbaterile şi de a 
provoca şedinţe furtunoase şi de scandal. 

Este singurul vice-președinte care nu dă 
înapoi înaintea ori-cărui... ertemi-se expre- 
sia... matrapazlic. Așa, în seara în care bu- 
getul cultelor sa votat în bloc, prezida d. Iz- 
voranu. Îndată ce guvernul a luat hotărirea 
ca să se sfârșească cu bugetele, d. Pache a 
fost chemat să prezideze. 

Când deputaţii věd pe Pache la biuroŭ, să 
știe că trebue să fie un plan, o călcare de 
regulament, o violare de dezbateri, o închi- 
dere de discuţie fară dreptate, o votare în 
bloc a vre unui proert. 

Pentru a îndeplini un asemenea rol, trebue 
să ai temperamentul potrivit, trebue să nu 
fii de loc susceptibil, să ai epiderma groasă 
ca a unui ipopotam şi să nu simţi lovituri de 
acelea cari pe altul "l-ar face să sară de in- 
dignare și de ruşine. 

e aceea d. Pache este vice-președintele cel 
mai înjuriat şi mai disprețuit, lucru de care 
el nu să mișcă de loc. Intr'o ședință d-nu 
Pallade 'l-a facut literalmente de râs, m-a spus 
lucrurile cele mai înjurioase, "l-a acuzat până 
şi că falșifică voturile punând câte un pumn 
de bile albe în urnă când este nevoe. 

D. Pache 1la ascultat aproape cu respect 
şi nu a relevat nici una din înjurii. «Ce 'mi 
«pasă, zice el, lasă ei să răcnească cât poftesc, 


eii îmi caut de treaba mea.» Treaba lui este 
de a comite tot felul de acte revoltătoare. 

Când Pache presidează, furtunele parlamen- 
tare se nasc din senin, fără voia nimerui. 
Atmosfera imediat se saturează de praf de 
puşcă, iar nervii celui mai liniştit se încor- 
dează. De altmintrelea nu trece cinci minute 
şi Pache trebue să 'și dea în petec, falșificând 
sau brutalizând desbaterile. 

Dar acela pe care prezenţa d-lui Pache la 
preșidenţie îl iritează maï tare este bătrânul 
ŞI distinsul parlamentar N. Ionescu. Acesta 
cum îl vede pe fotoliu pe Pache, nu "l mai 
părăseşte din ochi şi prin urmare nu `ï este 
greu ca să'l prindă imediat în defect. 

D. Pache, când nu prezidează, are locul săi 
la munte, de unde observă mișcarea din Ca- 
meră și de unde pregătește toate scandalu- 
rile. El dă semnalul închiderei discuţiei, el pre- 
giteşte manoperile majorităţei, el conduce la 
vot pe cei îndoelnici. Când minoritatea se 
încaeră cu majoritatea, se aude în mijlocul 
tumultului un glas subţire, pițigăiat, glas de 
scapet, întocmai cum în cor auzi glasul ți- 
pător al unui tenor resuflat. Este d. Pache 
care îşi dă nota sa stridentă şi antipatică in 
această colosală cacotonie. Este destul ca sa 
se audă glasul d-lui Pache ca apostrofele să 
curgă ca ploaia la adresa lui. 

Pache este în politică omul cel mai mlă- 
dios şi mai tiritor. La densul nu vei gasi nici 
convingere nici rezistenţă. 

La d. Pache politica nu e ţinta, ci un 
mijloc pentru a face afaceri, un expedient 


pentru ași îmbunătăți starea materială și a'şi 
satisface oare-care egoism. 

De aceea el lingușeşte toate guvernele, el e 
guvernamental din principiu, din tempera- 
ment. Dacă câte odată face opoziţie, este un 
simplu incident, de multe ori în contra voiei şi 
dorinţei sale. In timpul luptei contra regimului 
colectivist asista la banchetele oficiale a mi- 
niștrilor şi încetase de a mai lua parte la ṣe- 
dintele comitetelor. 

Când vin junimiștii la putere, cel d'intâi 
care se declară guvernamental şi împinge și 
pe d. Vernescu în spre juniinişti, e d. Pache. 

Când d. Vernescu se ceartă cu junimiştii, 
d. Pache este pe puntul deal părăsi, şi a 
trebuit ca să vină criza ministerială pentru 
a'l reţinea pe d. Pache. 

Astă-ză d. Pache sprijină guvernul conser- 
vator, după cum a sprijinit pe cel junimist, 
după cum alaltăei inchina toasturi în onoarea 
d-lui Stătescu. Are sa'i fie greu d-lui Pache 
când d. Vernescu o va rupe-o cu d. Cutargiu; 
în acest caz noi suntem siguri că d. Pache 
va rămânea pe lângă d. Catargiu. 

Din fericire, nu sunt mulţi Pache, altmin- 
trelea ar fi o adevărată nenorocire pentru 
țară. 


G, PALLADE 


D. Pallade este prototipul opozantului par- 
lamentar fără răgaz și fără răstimp, dotat de 
mijloace şi de resurse minunate. 

aracteristica d-lui Pallade este oratoria.. 
El este orator înainte de toate, poate numat 
orator. Studiele sale, ambiția sa, preocupaţia 
sa este de a fi și a se arăta orator. Când d. 
Pallade ia cuvântul, şi îl ia des, el se gân- 
deşte cel putin tot atât la ceea ce are să 
spună cât şi la cum are să spună. 

Dar şi ce orator!... D. Pallade începe încet 
şi cu oare care metodă, puţin câte puţin el 
să încălzeşte, ridică tonul, își coloreaza fraza 
mergând crescendo. De odată el ajunge la 
înălţimele oratoriei, atunci este ca un adevărat 
şivoiŭù de munte care se rostogolește cu furie, 
rupând sai stricând totul în calea lui, 

Cu ochii injectaţi, cu fața convulsionată, 
cu gestul desordonat, cu glasul tunător, d. 
Pallade, în apogeul elocinţei sale, face să rë- 
sune sala Adunărei de sbucnirile glasului 
sei. In acele momente argumentarea face loc 
imprecațiunei și vehemenţei. El apasă asu- 
pra ideci, o ia sub fel de fel de aspecte ora- 
torice, o îmbracă în un potop de cuvinte, o 


— 125 — 


prezintă sub tot felul dc forme oratorice până 
la stoarcerea complectă. 

Detfectul oratoriei d-lui Pallade, afară de 
declamatorie, este o prea mare vehemenţă, o 
prea mare iritaţie, care face să dispară de 
multe ori forma literară şi gândirea justă. 

Din causa vehemenţei, d. Pallade este un 
orator necorect ; el aruncă în focul improvi- 
zaţiei imaginele cele mai riscate, asvârlă fra- 
zele cele mai necoordonate, dezinteresându-se 
cu totul de stil, de eleganță, de spirit literar. 
Acesta este un grav defect pentru un orator, 
caci oratoria, chiar cea mai vehementă, tre- 
bue vecinic să păstreze formele şi regulele 
literare. Altmintevea cade în pură strigătura !.. 

Talentul oratoric al d-lui Pallade este de 
tribuna populară; d. Pallade strălucește când 
e încongiurat de un public numeros, glasul 
seu, vorpolenţa sa, toate ìl destină la aceasta. 
De aeeea deputatul de la Berlad este foarte 
gustat la întrunirile publice, sgomotoase, ta- 
jentul său e foarte apreciat de grosul publi- 
cului. Când el să instalează la tribună și are 
înaintea sa o mie de capete, el să simte în 
elementul sei și dă curs liber oratoriei sale 
vehemente şi sgomotoase! 

Ceea ce însă distinge pe d. Pallade de alți 
tribuni, e că posedă un fond serios de cu- 
noştinți economice și financiare pe cari și le 
arată la ocazie. D. Pallade este în același timp 
un orator serios, care ia cuvântul în chestii 
speciale și le tratează cu competenţă. Această 
parte face din el un om politic şi cu viitor. 

Orator de furtună, deputatul de la Berlad 
ridică adese-ori furtuni teribile în Cameră, 


la care el ştie a rezista cu o vigoare admi- 
rabila. De multe ori d. Pallade a stat ore în- 
tregi la tribună, înfruntând pe adversarii sei, 
dominând sgomotul cu glasul său teribil și 
aducând exasperarea în spiritele duşmanilor 
s&i politici. 

Deputatul de la Bârlad este un spirit foarte 
studios, el nu să iasă a fi târât numai deo 
vană oratorie! El studiază chestiele a casa, 
le discută in secţii și le urmăreşte cu mare 
atenție în Camera. Rar vei vedea pe d. Pallade 
lipsind de la locul sei, din contra, tot-d'a-una 
îl vei vedea având în mână proiectul de lege 
care să discută şi urmărind dezbaterile, gata 
a lua cuvântul la fie-care pas. 

D. Pallade este unul din rarii tineri cari 
"Şi-au facut o reputație meritată în un scurt 
timp. In adevăr, în curs de şase ani,el a 
devenit un personagiu polic foarte influent 
în grupul d-lui D. Brătianu, din care face 
parte, foarte cunoscut în patura politică și 
foarte stimat pentru caracterul și talentul său. 


V. POGOR 


D. V. Pogor este tipul junimistului sceptic, 
ușor, zeflemist, pentru el politica este un na- 
muzament de copil răsfăţat și care nu poate 
să i producă displăceri sat supărări. 

In adevăr, îndată ce iţele politicei să în- 
curcă, îndată ce treaba să îngroașă în mod 
displăcut, d. Pogor dispare de pe scena poli- 
tică, face o cufundătură pentru a reapărea 
la orizont odată cu Haru frumos. Acest fel 
de politică "l-a făcut d. Pogor toată viața și 
X-a reuşit de minune. 

Când grupul junimist sa desfăcut acum 
trei ani, cel înteiui care a făcut d-lui Carp 
salutul de plecare a fost d. Pogor. El şi-a adus 
aminte că e conservator şi sa înscris ìn rìn- 
durile opoziţiei-unite unde eraii conservatorii. 
Indată insă ce junimiştii vin la putere, d. 
Pogor a părăsit opoziţia-unită pentru a de- 
veni earăși junimist. Acest joc de basculă 
între conservatori şi junimiști, precum și în- 
tre Junimiști şi colectivişti nu “i-a stricat în- 
tru nimic reputaţia d-lui Pogor. El continuă 
a fi un om onorabil în politică și a figura 
în toate combinaţiele : vice-președinte la Ca- 
meră, primar la laşi, preşedinte la Creditul 
urban leşian, prefect dacă ar voi, de toate 
în fine. 


— 199 — 


De ce ? Fiind-că d. Pogor face toate aceste 
salturi cu o graţie deosebită, cu gluma pe 
buze și cu scepticismul în inimă. Toată lu- 
mea știe că d. Pogor este un blazat, un ve- 
cinic rizător şi persiflător. Și fiind că el nu 
să ia în serios, nu face caz de toate locmalele 
politice, de aceea lumea îl tratează în conse- 
cinţă, considerându'l ca pe un mare copil care 
își face jucării din toate. 

Deputatul de Iași este de altminterea unul 
din cele mai ascuţite spirite din Junimea. 
Foarte inteligent, foarte cult, însă cu o cul- 
tură compusa din tot felul de idei cari se bat 
in cap, având un spirit caustic şi o înfatișare 
ironica, el este tipul omului fericit, care își 
poate plăti luxul de a glumi de toate, chiar 
de mizeriile cele mai demne de plins. 

Deputatului de laşi îi lipseşte cu desăvâr- 
șire voinţa, energia. Cu toată inteligenţa lui, 
el nu e în stare dea avea o voinţă, de a sus- 
ține o părere a lui, el este vecinic condus de 
alții în politică și în totul. De aceea unul 
din cele mai docile caractere cu care d. Carp 
sau d. Maiorescu face totul este d. Pogor. In 
grupul junimist d. Pogor e un simplu soldat 
care ascultă, nu din spirit de disciplină, ci 
din cauză că nu poate rezista influenţei șefilor. 

Am zis că d. Pogor e înainte de toate ze- 
flemist... In adevăr, toată activitatea sa par- 
lamentară se mărginește în a face spirit, în 
a spune glume, în a ridiculiza situaţii. Șt 
aceasta este așa de înrădăcinat la d. Pogor, 
în cât el face tot atât haz de o prostiea gru- 

ului s6u, ca şi deo alta a adversarilor. 
naintea zeflemelei toți sunt egali la d. Pogor. 

9 


— 130 — 


De aceea când el prezidează face zeflemele, 
când voteaza întovărăşeşte votul cu câte-va 
cuvinte ironice, ori cât at fi votul de serios. 
Sunt cunoscute glumele d-lui Pogor la fo- 
toliul prezidenţial. Când o propunere întru- 
nește putine glasurï, atuncea el o anunță cu 
surisul s6u vecinic: «propunerea a căzut cu 
mare minoritate» sai cu «patentă mi oritaten. 

De multe ori deputaţii, în cursul unei dis- 
cuţii seriose, observă pe d. Pogor că scrie 
sai grifonează ceva. Cine nu'l cunoaşte crede 
că d. Pogor ia note... Dacă te-ai sui la biuroi 
şi te-ai uita pe la spate ce lucrează d. Pogor, 
ai vedea îndată cà el face caricatura vre- 
unui deputat fie chiar junimist !.. Când e pe 
banca deputaţilor d. Pogor face șotii saŭ feste 
intocmai ca la școală. De alminterea ceea ce 
face, face cu spirit şi ca un gamin inteligent. 

Ceea ce înpedică pe d. Pogor de a lua cu- 
vintul este în mare parte scepticismul, nein- 
crederea în seriozilatea chestiei. Dar nu e nu- 
mai atât. Acest spirit fin, delicat, caustic, este 
de o timiditate rară, mai mare de câta d-lui 
Volenti. 

Este penibil să auzi pe d. Pogor vorbind 
în public sau în Cameră. Pentru a spune câte- 
va cuvinte, el devine palid ca un mort, glasul - 
îi tremură, iar vorbele îi es din gură cu o 
dificultate penibilă. Indată ce este intre amici, 
devine un alt om, redevine omul sceptic, ri- 
zător şi spiritual. 

D. Pogor nu a fost, nu este, nici aspiră a 
mai fi om politic. Ca valoare politică el nu 
are absolut nici una. 


C. RECEANU 


Un stâlp al grupului Vernescu, dar care, 
de și are însemnătate şi grosime, totuși nu e 
stâlp de ștejar ci o simplu răchită !... 

D. Răceanu are un rol insemnat în grupul 
Vernescu, fără ca să se poată vre-o dată pre- 
ciza în ce constă acel rol. El face de toate 
Şi nimic, este profesor, scrie la România, este 
deputat, e avocat, e om de întreprinderi !... 
însă toate acestea le exercitează cu atâta dis- 
creţie şi tacere, în cât nici o dată nu se aude 
de vre-un curs bun la școală, de vre-o fru- 
moasă pledoarie la tribunal, de un minunat 
articol la gazetă... 

D. R&ceanu în ziaristică este cunoscut nu 
prin articolele pe cari le scrie ci prin acelea pe 
cari nu le scrie. In adevăr, când polemica e 
vine foarte violentă și ameninţă de a se sfirşi 
prin vre-o provocare, citim în gazete urmă- 
toarea notiță : «D. Receanu ne roagă să pub- 
«licăm că articolul... cutare din Románia nu 
«este scris de d-nia-sa». 

In Cameră rolul d-lui Răceanu este nul: 
nimenea nu ştie ce face. Toată ziua îl vezi cu 
un aer foarte ocupat, având o mare servieta 
sub braț și alergând din bancă în bancă, lu- 


— 132 — 


ând de gât în mod familiar pe deputaţi și 
spunându-le lucruri pe cari voește să le dea 
drept foarte interesante. 

Dacă însă observă cine-va figura interlo- 
cutorului d-lu: Receanu, vede foarte bine un 
fel de plictiseală, un aer de distracţie, de ne- 
băgare de seamă pe care îl caută să'l facă 
cât se poate mai puţin vizibil. Căci d. Rë- 
ceanu este ceia ce se numește în franțuzeşte 
cun crampon». Cu greŭ poţi scăpa din ghia- 
rele lui când te înhaţă... Iţi spune, îţi esplică, 
face haz singur, te trage de gulerul hainei, 
te oprește de o pulpană dacă vrei să pleci, te 
întreaba de o sută de ori ce crezi în cutare 
chestie, așa că atunci când scapi din mâinele 
lui eşti ameţit. 

De altmintrelea foarte politicos, foarte afabil, 
nu caută să lovească pe nimeni şi să teme de 
a se prea pune în evidenţă tocmai pentru a nu 
primi şi el lovituri. 

Ca orator, d. Réceanu e nul. Cu greŭ poate 
incurca câte-va vorbe şi nici chiar din acelea 
nu prea inţelegi mare lucru. 

Camera știeaceasta, de aceea zeflemiștii nu 
scapă o ocazie de a pune pe seletă pe d. R&- 
ceanu şi a râde puţin de disperarea și spaima 
acestuia. Ocazia se presinta uşor. D. Receanu 
este membru în comisiunea financiară şi în 
această calitate este nevoit, când nu e alt 
membru de față, ca săse urce la tribună spre 
a da citire vre-unui proect de credit redactat 
in câte-va rânduri 

Indată ce zeflemiștii il văd pe d. Răceanu 
la tribună, imediat îl înconjură şi aŭ aerul 
de a asculta cu atenţiecele ce se citesc. Apoi 


imediat încep a'l bombarda cu tot felul de 
chestii privitoare la creditul în discuţie. 

D. Receanu, care nu studiază nici o dată 
nimic, se încurcă la cea întâi chestie, la a 
doua el devine galben, la a treia este violet!... 

Deputaţii râd de disperarea d-lui Răceanu 
şi de imposibilitatea de a da esplicaţii. [n fine, 
un glumeţ cere cuvântul şi propune Camerei 
amânarea votului pânu ce ministrul respectiv 
va fi fața şi va putea da esplicaţii Camerei. 
Să încuviinţază cererea. Ear d. Receanu, cu 
bobi mari de sudoare pe faţă, dispare cu ser- 
vieta sa și să retrage la munte, pentru a se 
adăposti de atacurile indreptate din partea 
câmpiei... 

Și lucru curios! De câte ori vre-o combi- 
nație Vernescistă este pe tapet, atunci printre 
viitorii miniştrii să pronunţă și numele d-lui 
Receanu |... 


C. RESSU 


In timpul opoziţiei contra colectivităţei unul 
din cei cari a avut onoarea de a fi înjurat 
mai tare de colectivişti este de sigur d. Ressu, 
deputatul Galaţilor. Sunt oameni a caror cu- 
vinte remân celebre. Cuvintele «să se plece 
sau să plece» zise de d. Ressu la adresa re- 
gelui, cari nu sunt sunt de cât o traducere 
foarte nemerită a ase soumettre ou se de- 
mettre» ale lui Gambetta la adresa mareşa- 
lului Mac-Mahon, ai avut un mare succes, 
aă avut mai cu seamă darul de a exaspera 
teribil pe colectiviști, ceea ce este ceva. 

D. Ressu a ştiut în Galaţi, unde face pe 
advocatul, a-și câştiga o mare influență în 
massa electorală. El a reuşit a sa alege în 
timpul celui mai grozav banditism electoral 
de la ultimele alegeri făcute sub I. Brătianu. 

Deputatul de Galaţi a început a faee poli- 
tică de pe la 1880 şi a fost înscris în grupul 
liberalilor moderați din Iaşi, din care făcea 
parte regretatul Conta, d. Mârzescu și alții. 

Ziarul Poșta a fost deschis la Galaţi ca ziar 
al grupului moderat. După ce acest grup a 
disparut sub lovirile liberalilor-naţionali, d. 


— 135 — 


Ressu a continuata face politică pe socoteala 
sa și fiind în mare dușmănie cu naţionalii 
liberali și cu cel mai distins dintre ei din 
localitate, d. Mihăilescu. 

Contactul cu d. L. Catargiu, Gălăţean de 
origina, l-a făcut încetul cu încetul pe d-nu 
Ressu să intre în partidul conservator. 

In Cameră, d. Ressu are o poziţie onora- 
bilă; nu este cel d'ântâiu venit; inteligent, 
activ, îndrăzneţ, d. Ressu, de și nu posedă o 
cultură sistematică, totuși „i bucură deo 
reală influenţă în partidul conservator. Ceea 
ce până acum îl distinge pe deputatul de 
Galaţi este o independenţă de apreciare şi o 
imparţialitate relativă, care îi face onoare. D. 
Ressu nu este dintre aceia cari asculta ordi- 
nele fară a le discuta. De multe ori le discută... 
şi nu le execută... Este un fel de recalcitrant 
in partid. 

In ultimele zile ale sesiunei parlamentare, 
când conservatorii perduse ori-ce sentiment 
de pudoare şi se gândeau să iee mesurile cele 
mai violente pentru a sfârşi cu votarea bu- 
getului, unul din puţinii cari aŭ combătut 
acele mesuri şi sau opus cu energie în con- 
ciliambulele intime ale partidului, a fost și d. 
Ressu. 

Deputatul de Galaţi nu este orator, dar se 
exprima cu facilitate. Ceea ce îi lipsește, între 
altele, este acea tinctură literară după care 
sa cunoaște imediat omul care a facut studii 
serioase şi posedă ştiinţi literare. D. Ressu nu 
e de talie de a ţine un mare discurs saii de 
a se pune în campionul unei cauze mari, do- 
vadă că luând cuvântul pentru a combate pe 


za 2 


junimişti nu a fost fericit. Aceasta nu impe- 
dică însă pe d. Ressu de a vorbi cu mult 
bun simţ, și cu judecată sanătoasă în chestiuni 
mai mărunte şi de a face relativ la deosebi- 
tele proecte de legi observaţii pline de dreptate. 

D. Ressu a cam aratat slabiciune de caracter 
cu venirea junimiștilor la putere. Printre cer 
d'intâi conservatori cari sau pronunţat pentru 
sprijinirea guvernulu: junimist a fost şi d. 
Ressu impreună cu mai toți Gălăţenii. Cel 
întâi care ìn întrunirea opoziției unite a sus- 
ținut constituționalitatea venirei la putere a 
d-lui Th. Rosetti, a fost d. Ressu. 

Dupa câte-va luni, însă, mai cu seamă după 
facerea alegerilor generale, d. Ressu a repudiat 
pe junimiști şi 'şi-a făcut mea culpa în plină 
Cameră. În adevăr, în una din şedinţe, când 
combatea pe junimiști, un întrerupator aduce 
aminte d-lui Ressu că a fost partizanul ace- 
lora. D. Ressu, cu o francheţă de care “i-a 
ținut seamă toată lumea, a respuns: «așa e, 
«am făcut acest păcat și më căesc. Cine va 
«face ca mine, ca mine să păţească.» 

Cu caracterul care il are, ne temem că d. 
Ressu peste un an va zice acelaşi lucru și de 
d. L. Catargiu. 


THEODOR ROSETTI 


Aţi observat un lucru? In genere premi- 
anţii întâiu în şcoală nu sunt elevii cei ma 
talentaţi şi mai inteligenţi din clasă, ci cer 
mai sârguitori, mai cuminţi şi mai liniș- 
titi. Şi lucru şi mai curios, în asemenea caz 
elevii cei mai inteligenţi și superiori nu sunt 
geloși de intăietatea une: mediocritaţi, din 
contra, printr'un tacit acord, ei suportează 
pe colegul mediocru, numai şi numai ca unul 
din ei, unul talentat real, să nu le iasa ina- 
inte, 

lată explicaţia pentru ce d. Th. Rosetti 
dintre junimiști este Prim-ministru. 

Dar nu e numai aceasta. 

Aţi mai observat un lucru? Sunt oameni 
cari îşi capătă reputaţia prin vorbire, scriere, 
acţiune, agitare, etc. Acea reputație este cea 
mai meritată, însa este plătită scump, foarte 
adese ori, căci acei oameni sunt obiectul ata- 
curilor celor mai violente, mai nedrepte, maï 
pasionate. Ace: oameni au mulţi amici si 
admiratori, dar aŭ in același timp foarte mulți 
dușmani și detractori. 

Sunt altii cari își capătă reputaţia prin... 
tăcere... Destul de deștepţi pentru a şti sa 


— 138 — 


tacă în cele mai multe ocazii şi să vorbească 
numai rar și cu circumspecţie, ast-fel de 
oameni, prin o ţinută severă, prin un aer 
calculat, prin o atitudine ipocrită și prin o: 
purtare dulce faţă cu toţi, ajung ca, încetul 
cu incetul, să 'și formeze o reputaţie de oa- 
meni protunzi și de valoare fără pereche... 

Tăcerea lor este luată drept înțelepciune, 
vorbele lor rare drept profunzime, iar nuli- 
tatea lor drept prudenţă. In cele mai multe 
chestiuni ei nu se pronunță fiind-că nu ştii 
ce să spună... Lumea însă crede ca dacă eï 
nu se pronunţă este că nu cred oportun să 
vorbeasca. 

Aceştı oameni exploatează în profitul lor 
mai cu seamă cinstea. Destul de șireţi şi pru- 
denţi pentru a li corecţi în viaţa lor, lipsiţi 
de pasiuni cari sunt caracteristica naturelor 
bogate, ei înţeleg că cinstea aparentă este o 
marfă care aduce mai multe foloase de cât 
necinstea, de aceia ei fac mare caz de cinste, 
vorbesc de ea la fie-care ocazie, se falesc cu 
ea, iar bieţii muritori, nevăzând mai departe 
de cât vârful nasului, cad în o cursă cu a- 
bilitate pregatita. 

Iată un al doilea motiv pentru ce d. Th. 
Rosetti este Prim-ministru. 

Mai este o cauză, a treia. Este origina lui, 
familia lui. 

D. Th. Rosetti, simplu muritor, născut în 
vr'o mahala din vre un oraş, ar fi fost cel 
mult șef de biurou la vr'un minister, saii dacă 
s'ar [i ridicat la gradul de șef de divizie sau 
de casier în vre un judeţ, ar fi tost mare, 
foarte mare lucru. 


— 139 — 


Din fericire pentru d. Th. Rosetti, el este 
din o familie bună, şi mai cu seamă cumnat 
cu domnitorul Cuza. Acestei particularitaţ 
se datoreşte în definitiv norocul că d. Th. 
Rosetti a fost președinte la Curtea de Casaţie 
şi că astă-zi este Prim-ministru; înrudireb 
cu Cuza se datoresc acestea. 

Până acuma am vorbit de Th. Rosetti tip, 
tip care se aseamănă cu sute şi mii de alți 
oameni, tip fără relict, fară originalitate, tip 
cunoscut şi chiar banal în societate. Să vor- 
bim puţin şi de persoana, de individualitatea 
lui, multă puţină cât o are. 

Prima calitate (91) ce o observăm la d. Th. 
Rosetti este viclenia ; aceasta o are în comun 
cu o mulţime de animale de ordin inferior, 
în ceia ce priveşte inteligența, precum vul- 
pea, dihorul, etc. Viclenia este la spiritele: 
mediocre ceea ce inteligența e la capetele- 
superior organizate. Când vorbeşti cu d. Th. 
Rosetti, el se gândeşte vecinic ce viclenie să 
“ți răspundă. Pentru ce? Pentru ca mai sus 
nu se poate ridica. 

Viclenia este tot-d'a-una întovărășită de un 
fel de blândeţe, de aer sincer în aparenţă, de 
bunătate. Altmintrelea viclenia nu ar înșela 
pe nimeni. D. Th. Rosetti poartă pe faţa sa 
vecinic această mască. 

Un om viclean nu se înfurie nici o dată, 
căci își trădează jocul. Văzut'aţi pe Th. Ro- 
setti înfuriat? 

Primul-ministru nu are absolut nici o cul- 
tură serioasă, vorbirea şi discursurile lui sunt 
intocmite din clișeuri. De cât, dacă ceia ce 
spune el nu para; fi clişeuri, este că ale 


— 140) — 


lui aŭ o altă factură de cât acelea ale lui I. 
Brătianu... Pe când Prim-ministrul colecti- 
vist avea fraza declamatoare, gestul larg şi 
tema demagogică. Th. Rosetti are fraza scurtă, 
gestul à la don Basile, iar tema junimistă, 
adică un reacţionarizm cultivat și imbrăcat 
în o formă nouă... 

Un cuvânt pentru a termina. Omenirea, 
compusă din tot felul de grade de cultură şi 
de inteligență, se lasă a fi mai de graba 
prinsă de calităţile aparente, de cultura de 
toate zilele. Fi bine, așa se explică pentru 
ce d. Th. Rosetti trece înnaintea oamenilor 
de om cuminte, de om cinstit, așa se ex- 
plică pentru ce numai oamenii serioşi se scan- 
dalisează că "1 văd ocupând în stat locul în- 
tii... Mediocrităţile își răzbună grozav pe 
oamenii de valoare, adorând tot pe una din ele. 


M. N. SEULESU 


Cititorii cunosc deja pe d. Mișu Săulescu, 
deputat de la Craiova, cunoscut și sub nu- 
mele de monseniorul. Este cel mai fugitiv de-. 
putat posibil. 

Dotat bine de natură, însă cu o inteligenţă 
de argint vii și cu o mobilitate de caracter 
surprinzătoare, d. Săulescu, în micul cerc po- 
litic ce 'şi-a facut, de vreme ce e abea de- 
butant, a voiajat de sigur mai mult de cât 
jidovul rătăcitor pe întregul glob ! Este un 
voiajor de prima ordine d. Săulescu! Nu este 
în politică munte gigantic pe care să nu'l fi 
escaladat, nu e labirint în care să nu se fi ră- 
tăcit, nu e prăpastie în caresă nu fi alunecat. 

Socialist, radical. naţional-liberal, disident, 
constituțional, rând pe rând saŭ de odată, d. 
Săulescu este tipul omului care voește să a- 
jungă, care caută să se afirme şi care totuși 
nu ajunge la nimic. 

In parlament abea cine-va zăreşte pe d. 
Săulescu! O zi e prezent, cinci absent; îl vezi 
la începutul ședinței, pe urmă dispare, se e- 
clipsează câte-va ceasuri pentru a aparea la 
sfirșit; nu are un moment de linişte, este veci- 
nic ocupat, vecinic distras, vecinic preocupat... 
Cu ce... nu se ştie... 


— 142 — 


Debuturile d-lui Săulescu nu aŭ fost de loc 
fericite, din cauza acelei mobilități de spirit 
şi npeseriozitate de caracter. 

Intâiaşi dată a vorbit în chestia vânzărei în 
loturi a bunurilor statului. Cele ce a spus erai 
foarte bune lucruri, de cât ce păcat că nu 
eraii la locul lor. de vreme ce discuţia gene- 
rală să închisese ! 

A mai vorbit altă dată în chestia dacă d. 
Blaremberg mai putea fi deputat după ce că- 
pătase o funcţie la spital... A spus iar lucruri 
drepte! Ce păcat însă că Camera știindu-l că 
este instrumentul junimiştilor, şi în special al 
d-lui Carp, la tratat cu ostilitate, aproape cu 
dispreţ... și a lăsat pe d. Blaremberg ca să'l 
-abimeze pe sfinta dreptate !.. 

D. Saulescu are un obicei: după fie-care 
eşec el dispare câte zece, cinri-spre-zece zile 
de la Cameră. Așa a făcut după discursul 

rivitor la țărani, așa a facut după acela re- 
ativ la Eforie. 

Și cu toate acestea, d. Săulescu necontestat 
că e un tânăr de talent. Ela citit destul şi 
variat, e în curent cu o mulţime de chestiuni, 
să exprimă foarte bine, ba chiar cu oare-care 
-elocuenţă, are, cu un cuvânt, tot ce trebue 
unui tânăr pentru a debuta foarte bine şi ași 
face o situaţie superioara în parlament ! 

Din nenorocire caracterul săii mobil şi ar- 
gintul viii care il are în creer în loc de ma- 
terie cenușie, îi joacă la fie-care pas câte o 
festa. Astă-zi cariera d-lui Săulescu este a- 
proape compromisă, fie-care îl consideră ca pe 
un tânăr ușurel, fară consistență, ca pe un 
fluture politic care sburând pe lângă toate 


— 143 — 


luminile întâlnite în cale, "i-a ars ceva din 
aripe... Contorsiunile politice pe cari le-a e- 
xecutat în un timp așa de scurt, 'l-au discre- 
ditat aproape cu totul. 

Cu toate astea, d. Săulescu are timp și este 
speranţă ca să se reabiliteze şi să devina ceea 
ce talentul și cunoștințele sale pot să faca 
din el. 

Indată ce deputatul Săulescu se va hotări 
să aibă o linie politică ferma şi să adopte un 
număr de idei, să rămână fidel lor, sa înce- 
teze de a flutura peste tot locul și să se ocupe 
serios de chestiunile de la ordinea zilei, el va 
putea chiar ușor recâștiga ceea ce a perdut 
prin uşurinţa sa, și a recăpăta consideraţia 
politică pe care ori-ce om politic trebue să o 
aibă și fară de care tot talentul și toate si- 
lintele nu'ţi folosesc la nimic. 

Astă-zi d. Saulescu face parte din redacția 
ziarului „La Liberté Roumaine“ și e înscris 
la grupul constituţional! Ce o fi mâine.. vom 
spune poimâine... 


DOCTORUL SEVEREANU 


Nu ştim de ce doctorii cari se aruncă în 
polica militantă capătă îndată reputaţii triste. 
Asta-zi dr. Râmniceanu este înlocuit în opi- 
nia publică prin dr. Severeanu. Această apro- 
piere credem că e mai elocuentă de cât o 
minuţioasa analisă. 

Dr. Severeanu aparţinând coteriei vernesciste 
şi fiind prieten cu d. Ghedem Teodorescu nu 
poate sa fie altmintrelea de cât cum grupul 
cere ca să fie cine-va. 

Rău la inimă, invidios, persistent în ur- 
mărirea unei razbunari, lipsit de or-ce pre- 
ocupare cu caracter obiectiv, dr. Severeanu 
în Cameră nu este preocupat de alt-ceva de 
cât cum să lovească în d-rul Assachi, cum 
să "Şi răsbune pe un coleg de la spital și cum 
sa 'Şi arate ura sa pentru studenți. A 

D-rul Severeanu ia în acest scop figuri: cea 
ma! blândă posibilă, fiind dat urâciunea lui, 
şi caută a da glasului cele mai gingaşe in- 
tlecţii, glas care de altmintrelea nu are nimic 
armonios. Auzindu-l vorbind nu in public, — 
ci în secţii şi comisiuni, 'ţi sar părea că um- 
blă, cum zice Românul, vecinic cu crucea în sîn. 

Micile lui acte vendicative caută să le co- 


mită în numele umanităţei, în acela al spi- 
ritului de economie precum și a nenorociţilor 
săraci. Așa, dacă dr. Severeanu propunea su- 
primarea secţiei de clinică chirurgicală a 
d-rulu: Asachi, aceasta o făcea — zicea el cu 
ipocrizie— pentru ca banilor întrebuinţați să 
li se dea o alta destinaţie. «Suntem chemaţi, 
«ofta dr. Severeanu, să alinăm multe și multe 
«suferinte şi nu avem bani, deci să nu "i a- 
«runcum pe fereastră». 

Dacă dr. Severeanu a cerut ca să se su- 
prime laboratorul de pe lângă catedra d-rului 
Assachi, aceasta a tăcut'o iarăşi în numele e- 
conomiei bugetare. «Avem deficit în buget, 
«gemea dr. Severeanu, voiţi d-stră să aruncaţi 
«impozite noui pe spetele nenorocitelor popu- 
«laţii sarace?» 

Activitatea parlamentară a d-rului Seve- 
reanu este restrânsă. Nici o dată el nu a ce- 
rut o îmbunătăţire în ramura instrucției, ci 
numai reduceri şi suprimări. 

Deputatul de Ilfov a luat de vre-o doue on 
cuvântul pentru a ataca pe cei-l'alţi doctori 
din Camera și pentru a se apăra pe densul. 

De altmintrelea, cu toate aceste mari 'de- 
fecte inherente naturei sale înguste şi carac- 
terului său vendicativ și invidios, dr. Seve- 
reanu este un coleg amabil, indatoritor, facil 
la contact şi care cauta prin toate mijloacele 
de a'și atrage prietenia tuturor membrilor 
Camerei. 

In politică el nu are absolut nici o iniția- 
tivă, el urmează orbește pe d. Pache și pe 
..„„Gahedem 'Teodoressu. 


P 10 


IOAN STANESCU 


D. loan Stanescu, deputat al colegiului al 
III-lea de Iifov, cunoscut mai mult sub po- 
recla de Jean de la Obor, este tipul negus- 
torului de băuturi spirtoase din București, 
sau mai bine zis de pe la marginea Bucu- 
reştilor. 

ine făcut, dar nu inalt, cu mâini mari, cu 
degete nodoroase, cu figura comună şi aspră, 
cu o ceafă groasă, cu glasul inăbușit, cu 
mersul greoi şi stângaci, d. Stănescu miroasă 
de departe a bariera Bucureștilor, a negustorul 
mic care ia zece piei de pe cei săraci, de pe 
mica clientelă compusă din ţărani, mahalagii, 
oameni nevoeși. 

D. Stănescu nu reprezintă pe ţăranii din 
Ilfov, după cum Papa nu reprezintă pe Pa- 
triarchul de la Constantinopol. Poziţia lui de 
negustoraș de foburg nu face de loc din el 
un democrat. Din contra, d. Stănescu este 
tot ce poate fi mai reacţionar, mai duşman 
claselor mici, el negustorașul care trăește din 
comerțul ce face cu ţăranii și cu lumea ne- 
voiaşe. 

De aceea descriind ast-fel pe d. Stănescu 
nu descrim de loc o figură populară, ci pe 


— 141 — 


un ales al poliţiei şi al administraţiei, care 
"și-a închipuit că de vreme ce numitul are 
crișmă la Obor, apoi e potrivit ca să repre- 
zinte colegiul țărănesc a Ilfovului, 

D. Stănescu la Cameră este subiectul de 
distracţie al colegilor sei, cari fac mare haz 
de stângăcia, de Tipsa de cultură şi de ma- 
nierele de Obor ale deputatului Vernescian... 
Căci este Vernescist d. Stanescu, saŭ mai bine 
este Pachist. Intre d-nii Vernescu și Pache, 
d, Stanescu alege pe Pache, după cum, între 
Voda și sub-pretect, țiganul să teme ma. mult 
de subprefect... 

Îndată ce deputatul de la Obor vine în Ca- 
meră, imediat un cerc de colegi zeflemişti să 
face in goril lui și ii pun tot felul de ches- 
tiuni... de a caror réspuns zeflemiştii fac un 
haz orneric. Chiar d. N. Ionescu, care iubeşte 
gluma, face mare haz de conversaţia d-nului 
Stanescu şi il încurajaza ca sa spună tot ce 
ştie şi în toate materiile. 

D. Stănescu voește să plăteasca celor ce 'l- 
aŭ ales, această onoare. De aceea el este unul 
din întreruputoii ce mai puternici ai ora- 
torilor opoziţiei. Când scandalul e mar,e tot- 
da-una veți găsi pe deputatul în chestiune 
printre cci d'intâiu strigatori. Mai ales când 
d. Pache îi face un mic semn, este în stare 
sa, înhaţe pe ori-cine şi să "1 rălueasca cum 
ştie el că aceasta să face la Obor... 

D. Stanescu a fost şi el in opoziţie timp de 
doua ceasuri... opoziţie care a provocat hila- 
ritatea generală în Camera, întru atât ame- 
ninţările Oboristului ereaŭ comice... În adevăr, 
d. Stănescu să interesa de un proect de lege 


— 448 — 


care propunea să se lege linia ferată cu o 
mică linie de fer care să treacă pe la Obor, 
şi Camera nu voia a se ocupa de acel proect. 

Atunci d. Stănescu a lăsat liber curs unci 
furii teribile, furie care la Obor să sfirșește 
prin o bătalie generală. 

«Am să fac opoziţie» striga deputatul cole- 
giului al II-lea aşi am să le arăt eŭ». Pe 
când era ìn paroxim, d. Jean simte o mână 
care se pune pe umerul s&i, era mâna lui 
Pache. Acesta iï zice: «nu face sgomot și 
vino cu mine.» D. Stanescu l-a urmat îndata 
umilit ca un animal care vede varga stăpâ- 
nului. Când Jeana reintrat in Adunare, ori-ce 
veleităţi de opoziţie ii dispuruse. El a ridicat 
mâna la o închidere de discuţie şi totul fu 
sfârșit... 

D. Stanescu a ţinut și un discurs deo mi- 
nută în o chestie care ne scapa din memorie, 
ni se pare la legea vânzărei în loturi a bu- 
nurilor statului... El, după ce a tuşit bine, 
apoi a zis: «ma unesc in totul cu părerea 
preopinentului... «Preopinentul fusese un Ver- 
nescian |... 


I. ȘTEFÂNEANU 


D. Ştefăneanu, vernescist de la Mehedinţi, 
este tipul deputatului care nu să ocupă de 
cât de interesele jiideţului săi și mai cu seamă 
de reclama electorală. Politica, după acest de- 
putat, să mărginește la orizonurile înguste ale 
Mehedinţului, în colo... potopul, neantul... în 
colo poate sa se întâmple ce-a vrea! 

D. Ștefaneanu a fost și este campionul in- 
flacărat al fuicei, atât în Camera actuală cât 
şi în cea trecută. Pentru ţuică ela ţinut dis- 
cursuri, a provocat scandaluri, a produs ila- 
ritate omerică în Cameră. 

Nalt, umblând cam strâmb, cu o mână 
vecinic în buzunar, având pe buze un falş 
râs din cauza unei defectâse aşezări de muşchi, 
aratându-şi prin urmare dinţii la fie-care 
mișcare, d. Ștetaneanu iți da impresia unui 
arendaș îmbogăţit, care caută să faca pe de- 
mocratul in folosul propriilor sale interese. 

Știind ca o uşurare de taxe asupra ţuicei 
convine populaţiei rurale din Mehedinţi, el s'a 
identificat cu aceasta chestie. Nu era o zi, nu 
era o minuta în care d.Ștefăneanu să nu faca 
un scandal apropos de ţuică. In adevăr, lu- 
ându-și un aer furios, batând cu pumnii în 


— 150 — 


pupitru, luând cuvântul fără să i fie acordat, 
continuând a vorbi măcar că președintele il 
oprea, d. Ștefuneanu își făcea mica sa reclamă. 

Cine ’l auzea susținând cu foc ţuira, ar fi 
crezut că acest om are să se imbolnăvească 
de atâta agitare și sguduire sufletească. Ei 
bine, nu; când d. Ștefaneanu se așeza pe 
banca su, începea a râde şi a glumi cu haz, 
pare că era un alt om. pare că nu era omul 
indignat și furios de muu inainte. Ceea ce dove- 
dea ca deputatul de Mehedinţi făcea scandalu? 
cu sânge rece, că furiele sale erau prefacute, 
ear fulgerile sale de tinichea... 

În Camera trecută el mai avea un tovarăș, 
pe grosul şi bine hrănitul Politimos. Aceşti 
tovarăși de fuică se aşezase alăturea în o bancă 
de la munte. Ca alţi frați Siam, ei se sculaŭ 
de o dată, cereau cuvântul de odată, şi vor- 
beaŭ în același timp... 

Da, nu este o exagerație, Ştefaneanu și Po- 
litimos vorbcaii de-o-dată sau mai bine voci- 
feraŭ de-o-dată in favoarea ţuicei... In zadar 
președintele suna clopoţelul, în zadar unii de- 

ytaţi îi intrerupeau, frații țuicari nici nu vo- 
lau sa auda de asemenea lucruri, ei continuau 
a vorbi înainte. 

Ba ceva mai mult; prin un fapt de imitație, 
amândoi faceau aceleași gesturi și mişcat au- 
tomatic în acelaşi fel brațele şi câte o-dată și 
picioarele... In timpul acesta Camera, tribunele, 
ușierii, soldaţii, etc. râdeau cu lacrămi şi cu 
cât râsul era mai omeric cu atât fraţii tui- 
cari erai mai vehemențţi. 

Asemenea scene nu să puteau sfârși de cât 
prin ridicarea ședinței, ear Politimos și Ste- 


— 151 — 


fâneanu continuau de a vorbi și a vocifera 
până ce cădeau semi-leşinaţi pe scaune !... 

In Camera actuală d. Ștefăneanu a stat trist 
câte-va zile din cauza perderei lui Politimnos. 
Dar luându-și mai pe urmă inima în dinţi, 
el a începuta vorbi pentru doi și aţipa pen- 
tru patru. Campania in favoarea ţuicei a 
reușit în fine. 

Astă-zi d. Ştefaneanu este ceva mai liniștit, 
să gândește ce să mai întreprindă nou. 


ALEX. ȘTIRBEIU 


D. Alex. Știrbeii sai prinţul Știrbeiui cum 
îi zice lumea, reprezintă în parlament mu- 
tismul cel ma adânc, întovarăşit de imobi- 
litatea cea mai lapidară. E de necrezut cum 
tace acest deputat! E de admirat cum stă 
mai nemișcat de cât zeul Thermes ! n 

D. Ştirbei este junimist. Pentru ce ? Fiind- 
că nu sa explicat nici o data, probabil că e 
din cauxa că a studiat la Berlin şi că ştie a 
vorbi nemţește ca și d-nii Carp, Maiorescu, 
Th. Rosetti, Nica, Negruzzi, etc. Junimismul 
lui este însă proaspăt, el nu dateaza de cât 
de la ajungerea junimiștilor la guvern. 

D. Știrbeiu are o pasiune, ceva mai tare de 
cât ori și ce, anume: plăcerea de a fi ministru!.. 
El fecior de domn, deprins a considera pe 
miniştrii ca pe niște inferiori, aproape ca pe 
oameni facând parte din domesticitatea curţei, 
el nu are alt gând, altă pasiune de cât acea 
de a fi ministru. 

Deputatul de la Craiova era aşa de încântat 
de funcţia de ministru, în cât işi perdea capul 
numai când cine-va se adresa la el zicându-: 
Domnule Ministru ! 

Şi lucru curios. El vedea bine că nu e de 
ministru, el știa bine câte greutăţi are acea 
poziție, mai ales ministrul de interne, cu toate 
acestea, slăbiciunea aceste. demnitaţi îl facea 
ca să sufere umilinți, mortificuţii, ca sa rabde 


— 153 — 


ironiele minoritaţei și râsul presei, numai și 
numai ca să se intituleze: Domnu Ministru! 

Junimiștii cari îl luase la început în mi- 
nister în scop de a disolva opoziţia-unită, se 
gândeau mai târziu ca să'l elimineze. Dar 
când d. Carp să gândea la disperarea ce era 
să cuprindă pe d. Știrbeiii, la anunţarea fa- 
talei veste, chiar el perdea curagiul de a să 
face purtatorul unu ast-fel de misiuni. 

Dacă vre o dată numele și averea, desbră- 
cate de ori-ce altă valoare, aŭ ridicat pe un 
om la cele mai inalte trepte, de sigur că este 
atunci când d. Știrbeiii a devenit ministru. 
Acesta, departe de a avea vre-o calitate po- 
sitivă, de a juca un rol politic, are din contră 
pe toate cele negative. Nu poate vorbi, nu are. 
curagiii, nu gândește, nu are iniţiativă, nu e 
om măcar practic, nu posedă nici bunul simţ, 
nici experienţa lucrurilor. Şi cu toate acestea 
acestu om care nu are nimic pentru el,isa 
dat ministerul de interne. 

Ca parlamentar este nul, dar absolut nul. 
După cum am spus la început, d. Ştirbeiu 
nu e facut pentru viaţa de Parlament. Nici 
o dată nu deschide gura; faţa sa fară expresie, 
remâne tot-d'a-unu ca o mască; poate să se 
petreaca cele mai zguduitoare evenimente, d. 
Știvbeiii remâne acelaşi. Și să nu creada cine- 
va că aceasta este stăpânire de sine, singe rece. 
Nu ; esteatonie, este lipsă de ori-ce impresii. 
Interiorul săi ca şi exteriorul ramâne neclintit. 

De alt-mintrelea om foarte onorabil, foarte 
politicos, foarte cum să cade. Daca nu ar cauta 
sa joace roluri în politică, nimenea nu ar avea 
nimic de zis in contra lui. 


—— 


CHR. SULIOTTI 


D. Suliotti este una din fisurile cele mai 
curioase din Cameră. Scurt, gros, cu pieptul 
larg şi bombat, fața rasă complet, îmbracat 
tot-d'a-una în negru, d. Suliotti iţi face efec- 
tul unui pastor protestant rătăcit în Camera 
românească. 

Rătăcit este cuvântul just. In adever, d. 
Suliotti este poate deputatul care să intere- 
sează mai puţin de ceea ce să petrece in ju- 
rul s&ii, de ceea ce vede și aude. Nimic nu 
e în stare să îl facă să iasă din impasibili- 
tatea lui. Când furtuna este mai mare în 
Cameră, când toţi deputaţii sunt în picioare 
şi vociferează, d. Suliotti stă liniștit la locul 
seu, cu zâmbetul vecinic pe buze. Nu "l-a 
auzit nimenea făcând o întrerupere saŭ vor- 
bind rëŭ de un orator. Pentru deputatul Brăi- 
lei, străin de patimele politice, toţi sunt buni, 
toți vorbesc bine, toți au dreptate. 

Incă nu a aflat nimenea care e părerea d-lui 
Suliotti în o chestie, sau cum votează... Cu 
ori cine discută, el e culant și aprobă cu 
acel vecinic zâmbet pe buze de care am vorbit. 

— «Pentru ce nu iți dai şi părerea ta per- 
sonală ?» îl întreabă adesea amicii săi. 


— 155 — 


— «Pentru ce ași spune-o? Nu e mai bine 
«să faci celui cu care vorbeşti mulțumirea 
«de a te crede că ești de părerea lui ?» rës- 
punde blând d. Suliotti. 

Nimeni nu ştie cum votează d. Suliotti. 
Când să sue la urne el ia ambele bile şi ră- 
sucindu-le în mână vâră aproape toată mâna 
in cavitatea superioară a urnei, dă drumul. 
uneia din bile și repetă același joc de mâna 
și la cea laltă urnă. 

— «Cum ai votat Suliotti ? îl întreabă ur 
guvernamental. 

— «Ma e vorbă, am votat cu d-voastră», 
respunde. 

— «Cum ai votat Suliotti ?» îl întreabă, 
un moment după aceea, un opozant. 

— «Maï e vorbi? Să înțelege că contra 
guvernului ». 

Aceste vorbe le zice insă cu un ton ast-fel 
in cât cine-va nu știe nici odată dacă sunt 
zise m glumă sau în serios. 

Sub guvernul junimist, d. Carp a pus îna- 
dins vr'o trei porumbei ca să urmărească pe 
d. Suliotti cum votează, bine înţeles mai mult 
de glumă. Când deci d. Suliotti să suia la 
tribuna ca să voteze, porumbeii il înconjurau 
din toate părţile, de la birou, din dreapta, 
din stânga, din partea stenografilor... Impo-— 
sibil de a afla. D. Sulioti râdea și vota, numai 
el ştie cum. 

Politica nu'l pasionează de loc. Să știe că 
d. Suliotti este un bărbat studios, iubitor de 
citit şi autor chiar. Când vuetul e mai mare 
in Cameră, el zice vre-unui amic cu blândeță : 
«sărmanele mele cărţi, ce-or fi zicând ele 


— 156 — 


„acum ? Nu e mai bine să ma duc acasa și 
„să mă ocup de ele ?» Şi de multe ori să fu- 
rişeaza binișor şi pleacă. 

Sceptic în ale politicei, probabil că d. Su- 
liotti nu are nici o convingere in pollticu, 
de vreme ce nic. odată nu Și-a dat osteneala 
să aibă. 

D. Suliotti iși pusese candidatura și la ul- 
timele alegeri de sub guvernul d-lui I. Bra- 
tianu, când a cazut. 

— «Cum sa face, Suliotti, îi zise cine-va, 
«Ca astă data a! eşit și rândul trecut ai căzut 
«la alegeri ?» 

— «Ce voeşti, răspunde cu vecinicul zâm- 
«bet pe buze, glasul poporului... rândul tre- 
«cut am avut numai! 50 de voturi, după 7 
«luni alegatorii mau cunoscut așa de bine, 
«în cât "mi-au dat 450 voturi»!... D. Suliotti 
merge chipurele în politică cu d. N. Blarem- 
berg, acest lucru ìl spune tutulor și probabil 
ca votează câte o data cu acel domn. Pentru 
ce îl urmează nu sa știe, de vreme ce nu e 
nimic de comun între amânduoi. Probabil 
fiind-cu d. Blaramberg să alege și el la Braila, 
acesta este singurul punct de contact intre 
blândul, scepticul şi liniştitul Suliotti şi între 
pasionatul Blaramberg. 

D. Suliotti insa, tot-d'a-una are grije de a 
aduoga: «ku merg cu Blaramberg, insa tot- 
«d'a-una votez după cum eu cred de cuviinţa 
«şi dupa cum numai eu singur știu.» 

D. Suliotti nu are un singur duşman în 
Camera şi nici poate avea. 


— o 


G. D. THEODORESCU 


Unii pretind că numai principiile leagă pe 
oameni în un singur partid. Lucrul nu este 
adevărat ìn totul; de multe ori caracterele şi 
conformația creerului stabilesc o solidaritate 
mai mare de cât chiar a principii'or. In modul 
din urmă se explică cum grupul Vernescu e 
compus din oameni cari se aseamănă intre e! 
ca două picături de apă, de şi nu au nici o 
comunitate de principii, pentru cuvintul ca 
aceștia strălucesc prin lipsa lor... In adevar, 
cine cunoaşte pe dr. Severeanu nu poate să 
nu cunoască ped. Teodorescu, pe d. Economu, 
pe d. Vericeanu, pe d. Pake, etc. etc. 

G. D. Teodorescu, poreclit Ghedem, este ti- 
pul omului îngust la minte, see la inimă, 
ipsit de ovi-ce avânt generos, neposedând nici 
un ideal, ci preocupat de interesele egoiste ale 
celei mai meschine existenţe. Pentru deputa- 
tul de Ilfov orizontun largi nu există; gin- 
duri cu caracter imaterial ii sunt necunoscute, 
el trăeşte cu un orizont care în atinge virful 
nasului şi cu o preocupaţie care nu merge 
mai departe de interesele sale personale, cel 
mult de acelea ale grupului Vernescu. 

Fanatic al ideilor mici, meschine, invidios 


— 158 — 


de tot ce e mare şi generos, d. Teodorescu a- 
fectează un dispreţ adânc pentru tot ce nu 
formează fondul naturei sale. Cchestiele muri 
sociale el le consideră ca fleacuri; chestiele 
economice ca utopii, iar nazuința de a ìn- 
-drepta miveriele sociale ca reclamă electorala. 

Poate nu există reacționar mai încapăţânat 
în toata Camera. El intră în furii teribile la 
toate propunerile cu caracter bine-facător, cl 
este dușmanul discuţiilor cu caracter larg și 
inalt, pe care strimtimea minţei lui nu le în- 
țelege, el ar voi ca Adunarea sa aleagă o co- 
misie de socoteli care să facă un buget par- 
cimonios și pe urmă deputații să se ducă pe 
„a-casa. 

D. Teodorescu este profesor și încă de o 
limbă moartă, latina. Din această cauză el 
traeşte cu capul în veacuri dispărute şi îi vine 
greu să admită că astă-zi societatea are alte 
nevoi de cât acele din timpul lui Salust sai 
Tit-Liviu. 

Ceea-ce caracterisează activitatea parlamen- 
tara a d-lui Teodorescu este o sgârcenie ne 
mai pomenită. Toată ziua el nu e preocupat 
de cât cum sa tae de ici, cât să reducă de 
dincolo. Toate cheltuelile cu un caracter mai 
larg, însă al caror efevt imediat el nu'l vede, 
le consideră ca inutile și le combate cu in- 
verșunare. Dacă nu ar fi încă tânar şi nu ar 
[i tacut studii, aï crede că aia face cu un stri- 
goii de la începutul veacului. 

G. D. Teodorescu nu face politică militanta, 
«el este simplu soldat în grupul d-lui Ver- 
nescu, cu toate acestea el nue lipsit de am- 
biție, dovadă invidia care îl roade, dar spi- 


— 139 — 


ritul seu economic şi moderat îl face ca să se 
ocupe mai mult de afacerile sale personale de 
cât de cele publice. 

D. Teodorescu nu s'a distins în nici un cnip 
în Cameră. De şi raportor general al buge- 
tului, el a facut olucrare nula, presărată cu 
cifre şi toată lauda lui a fost că a ciuntit sa- 
lariul cutărui funcţionar şi a mai ros din 
diurna cutărui nenorocit mic funcţionar. 

D. Teodorescu este amic politic intim al d-lui 
dr, Severeanu. 


GRIG. TRIANDAFIL 


Sunt oameni cari prin tăcere, prin spirit 
conciliant, prin lipsa de idei categorice câştig 
o reputaţie mare de oameni cuminţi, serioşi 
și traesc toată viaţa lor din acest capital, in- 
conjurati de stima şi consideraţia tutulor par- 
tidelor. Printre acești fericiți muritori este şi 
d. Gris. Triandafil... 

D. Triandafil nu e om cu idei taiate din o 
singură bucata; consultat asupra unei chestii, 
eşti sigur de mai înainte că el în va da un 
sfat în doi peri, adica o mijlocie, nici odata 
o estremă sau alta. 

Asemenea spirite timide și rezervate nu aŭ 
trecere de loc în timpurile tulburi, când pa- 
siunile să descateneaza, când între taberile 
luptătorilor nu e nic. un colţişor neutru. Ey 
pe asemenea vremuri stau de o parte şi se 
fac mititei. Numai când situaţiele încep a se 
amesteca, opiniunile a se turbura şi a se în- 
curca, numa! atunci ei apar pe scena ca oa- 
menii momentului, ca cei mai potriviţi cu 
împrejurarile. 

D. Grig. Triandafil es'e poate deputatul cel 
maj încurcat din Camera faţă cu lupta dintre: 
conservatori și junimişti. El ar voi sai im- 


Li 


— 161 — 


pace pe toți. să le dea dreptate tuturor, de 
aceia nu știe cum sa facă mai bine pentru a 
nu nemulțumi pe unii și pe alţii. 

Sub guvernul junimist, d. Triandafil a fost 
din acei cari dădeau sprijinul acelui guvern 
dezaprobând pe conservatorii intransigenți. 
Indata însa ce veniră la putere conservatorii, 
el începu a da sprijinul său acestora, deza- 
probând atitudinea ostila a junimiștilor, şi 
acestea le face nu din calcul, nu cu sânge 
rece, ci din cauza sistemului saŭ de vederi, 
care exclude ori-ce fel de idei tăetoare, ca- 
tegorice. 

Din această cauză d. Triandaiil este linguşit 
şi dorlotat de ambele partide, fie-care consi- 
derându-l ca membru al ei. Ear deputatul de 
Ilfov nu ştie ce sa facă și de multe or să 
abtine, numai ca sa nu lovească în succepti- 
bilitatea amicilor pe care ii are în ambele 
taberi. 

In Cameră d. Triandafil joacă un rol ono- 
rabil. Foarte rezervat, foarte trăitor în sine, 
el nu ia parte în genere la discuţii, pentru că 
nu e în programul său dea eşi din un mu- 
tism care îi foloseşte aşa de mult. El să bu- 
cură în tacere de reputaţia bine stabilită care 
o are şi nu să hazardeazu de a o mai întări 
sau mari, de frica ca sa nu o micşoreze... 

D. Triandafil este ceea ce să numește un 
om de sfat, un om cu care te pop consulta 
şi de la care ești sigur că al să capeți o idee. 
De aceea în partidul conservator nu e un con- 
ciliambul intim, nu e o rezoluţie de luat, tară 
ca d. Triandafil să nu fie consultat și de multe 


11 


— 162 — 


ori ascultat, când situaţia cere măsuri blajine 
saii demergeri împăciuitoare. 

De multe ori a fost anulacesta vorba dea 
deveni ministru, și dacă situaţia tulbure con- 
tinuă, d. Triandafil va fi ministru. Neavând 
asperităţi pe corpul săii, ci din contră un păr 
moale pe care îl poţi da cu mâna în toate 
sensurile, este evident că d. Triandafil, ca com- 

romis, estemai degraba acceptat decâtd. O- 
ănescu, saii un alt conservator declarat. 

D. Triandafil este și va fi toată viaţa o u- 
tilitate în politică, el va putea la un moment 
dat acoperi un gol saŭ iinpăca o situaţie. De 
altminterea nici el singur nu ambiţioneaza o 
poziţie militantă. 


G. VERNESCU 


Dacă cine-va ar voi să susție un paradox, 
ar putea zice că instituţiele parlamentare nu 
servesc atâta cetățenilor cît ma cu seamă 
avocaţilor. În adever, dacă ele aŭ servit unei 
clase de oameni, de sigur că avocaților, —și 
exprimându-ne ast-fel nu ne referam numai 
la ţara noastră, ci la toate. 

De altmintrelea lucru se explică perfect. 
Din toate profesiunile și ocupaţiele, avocatura 
este singura care se aseamănă cu dezbaterile 
parlamentului. La tribunale şi curți se cere 
cuvântul, se fac discursuri, se dă cuvântul 
pentru replică, se pune la vot hotărârea... 
Dapoi Curtea cu juraţi, cu formalitaţile ei 
solemne și bombaste, este un mic parlament. 

De aceia nu e de loc de mirat că cei obiş- 
nuiţi cu dezbaterile parlamentare d'inaintea 
justiţiei să fie mai în favoare pe lângă ale- 
gători pentru dezbaterile politice. 

Eï bine, d. Vernescu îşi datoreşte situația 
sa de om politic, protesiunei sale de avocat, 
pur și simplu acestei profesiuni, esclusiv 
acestei carieri. Așa, închipuiţi-vă că d. Al. 
Lahovary nu ar fi fost avocat, el tot ar fi 
devenit om politic; închipuiți-va că d. Ver- 


— 164 — 


nescu nu ar fi fost avocat, nici o dată nu ar 
fi ajuns la situaţia politică pe care o are, ar 
fi fost cel mult reprezentantul vre unui co- 
legii l-iu, un fel de mare proprietar cum: 
sunt 50 în Cameră. 

D. Vernescu, ca ministru și ca om politic. 
are toate calitatile şi defectele unui avocat 
dus în parlament. Cu o elocuţie facilă, cu o 
pricepere vadita de a vedea unde este slabul 
argumentare adversarului, d. Vernescu este 
foarte bun pentru a vorbi în chestii de pur 
parlamentarizm, unde arguţia și speciozitatea 
trebuesc pentru a scăpa o situaţie rea în sine, 
Este avocatul inteligent care știe să apere 
«vociiţește ori-ce cauza, deci şi cele mai rele, 
Dar după cum un avocat nu convinge pe 
nimen: când cauza este rea, tot așa şi d. Ver- 
nescu nu izbutește a convinge absolut pe ni- 
menea. Când sfârșește de vorbit, impresia ge- 
nerala este cu a pledat bine în parlament... 

Indata însa ce scoţi pe d. Vernescu din 
arguţiele de baroi şi din șicanele de avocat, 
indata ce 1 dai o cauza mare, unde nu sa 
cere numai dialectica ci se cer cunoștinţi se- 
vioase sociale, economice, sau chiar de inalta 
politică, avocatul stralucit dispare pentru a 
face loc unui om politic de o talie cu totul 
mijlocie, cu cunoştinți superficiale saii chiar 
lipsit de cunoștinţi, cu o logică eftina, cu o, 
argumentare deplorabila, şi mai cu seamă 
lipsit de acel aer, de acea atmosfera dupu 
care de la cele d'intâiii vorbe disting: pe omul. 
cult şi cu vederi largi de simplul avocat... 

Aț observat un lucru? Avocaţii, simplii 
avocaţi, acei ce la tribunale și curțile cu ju= 


— 165 — 


rați fac cel mai mare efect, in parlament nu 
strălucesc, sunt banali, ba chiar plicticosì, 
cu tot talentul lor oratoric și cu toată de- 
prinderea lor de tribună. 

Ştiţi de ce? Fiind-că altele sunt cunoştin- 
tele şi talentul de baroi şi altele sunt cunoș= 
tinţele şi talentul de parlament. Temele se 
deosebesc cu desăvârșire ; la tribunal talentul 
şi cunoștințele constau în a ști codicele bine, 
in a avea sagacitatea de a interpreta şia 
combina deosebitele articole, în a aduna şi 
coordona mărturiele, în a poseda fineţa de a 
te folosi din cele mai mici piese sau acte și 
incidente. 

Din contra, în parlament toate acestea sunt 
aproape complect inutile. Aici faci legile nu 
Je interpretezi, aici nu ai misiunea de a com- 
bina ceea ce există, ci de a crea sai modi- 
fica ceea ce exista rău, aici nu e vorba de 
o lume restrânsă pedantică, lumea codului, 
ci de societatea cu marele e1 necesităţi sociale, 
economice şi financiare, aici nu este chestiu- 
nea de a lua a priori un principiu şi a de- 
duce din el Zuno țe logice, ci de a studia 
după natura, a aprolunda problemele sociale 
și a le da soluţii nu conform codului ci con- 
form justitiei sociale, conform cu marile nevoi 
de cari suferă un aglomerat de mai multe 
milioane de suflete. 

Ei bine, d. Vernescu nu este absolut de loc 
preparat pentru aceasta mare sarcină. De 
aceea d-nia sa este retrograd, reacţionar nu 
din cauza ca este bogat, că are multe moșii, 
ci din cauză ca este strein cu totul de ori-ce 
alta lume intelectuală, afară de cea juridica. 


— 166 — 


D. Vernescu este reacționar ca ori-ce jurist 
ter e-a-terve, d-nia sa nu se poate rădica mai 
sus de cele stabilite şi consacrate prin legi, 
prin urmare este un dușman natural a ori 
ce reforme, căci reformă înseamnă modifi- 
carea starei legale de lucruri şi tăria d-lui 
Vernescu constă în a şti să apere, cel mult 
să interpreteze, acea stare legala de lucruri. 

Pentru a complecta aceasta schiţă trebue 
sa adaogăm că nu numai prin calităţile de 
avocat d. Vernescu a ajuns în o poziţie așa. 
de înalta, în poziție de unul din şefii recu- 
noscuţi ai partidelor vechi politice. In acest 
noroc, de sigur nemeritat, 'l-a ajutat foarte 
mult, tot poate așa de mult şi averea, marea 
lu: bogaţie. În o ţară ca a noastră unde bo- 
gații de prima mână sunt rari, foarte rari şi 
unde bogaţia, în genere vorbind, este foarte 
reu repartizată, faptul că d. Vernescu este 
de mai multe ori milionar, “i-a înlesnit cel 
puțin pe jumătate calea de a deveni un per- 
sonagiu. Bogaţia, marea bogaţie impune, ori 
ce s'ar zice, mai ales când ea este întovără- 
şită de un talent facil de avocat. lata cum 
se explică de ce alți avocaţi mai de talent, 
dar saraci, nu au putut parveni. 

De altminterea d. Vernescu sa bucurat 
tot-d'a-una de o reputaţie de onorabilitate 
necontestată, lucru care contribue mult, foarte 
mult în cariera politică. 

Deci: talent de avocat, avere de mare pro- 
prietar și onorabilitate burgheză, iată cele 
trei cauze cari aŭ facut norocul politic al 
d-lui Vernescu. 


URSIAN VALERIAN 


D. Valerian este modelul deputatului serios 
cumpătat, modest și liniştit. Il vezi vecinic la 
locul sau, putin comunicativ chiar cu amicii, 
preocupat de ceea ce se dezbate în Cameră. 

Deputatul de la Râmnicul-Vâlcea este un 
spirit foarte ales şi un caracter tare. Profesor 
la universitate, adăpat in cunoştinţele filoso- 
fico-juridice, idealist și chiar test, d. Valerian 
este o figura originală şi face onoare parla- 
mentului. 

D. Ursian Valerian nu e orator în sensul 
briliant al cuvântului, însă este un vorbitor li- 
niștit, logic şi clar. Vorbind nu tinde la efect, 
nu vizează a uimi pe auditor, nu recurge la 
nici un artificiu de acele pe cari mulţi pre- 
tinși orator le întrebuinţează cu preţul dea 
sa face ridiculi. Departe de d. Ursian toate 
aceste peent El vorbeşte pentru ca să'și 

xprime ideile, ca să spuna ceva. Păcat că 
in vorbire are ceva a lene, ceva prea ritmic, 
care sfârşeşte prin a deveni cam monoton. 

Deputatul de care ne ocupäm, cu natura 
sa blândă și cam concentrată, nu ia de cât 
rar cuvântul în Cameră. Insa tot d'a-una își 
alege mai d'inainte subiectui și se prepara 
m mod conştiincios. De aceea discursurile 
sale sunt tot-d'a-una îngrijite și aŭ valoare. 

Așa, d. Valerian a vorbit, cu ocazia dezba- 


. 


terilor adresei tronului, în chestia fortifica- 


— 168 — 


ţiilor cu o competinţă și cu o erudiție care a 
fost apreciată de toată Camera şi pe care a 
recunoscut'o însăși ministiul de razboi în 
răspunsul săü. 

Atmosfera zgomotoasa a acestei Camere nu 
e favorabilă naturelor studiose și linişte cura 
e acea a d-lui Valerian, nu e propice nici 
unei discuţii calme. De aceea deputatul de 
la Vâlcea să găsește, împreună cu alţii, în 
trista situaţie de a nu lua parte la dezbateri, 
în felul cum el crede că ar fi folositor. Așa, 
d. Valerian cu ocazia bugetelor să pregătește 
ca să vorbească mai pe larg în chestia in- 
strucţiei ; imposibil. De la cele întâi cuvinte, 
Camera, împacientă de a să duce a casă, a 
început a întrerupe pe orator și a nu i da 
atenţia care să cuvenea, 

D. Valerian este liberal și aparţine grupului 
D. Brătianu. In ultimul timp, lateralii sa 
lăudai că îlau și pe dânsul în rândurile lor. 
Deputatul Vâlcean are prea mult caracter şi 
prea multă demnitate pentru ca zgomotul 
ce laterali: raspândeaiu să fi fost fundat. 

In adever, d. Valerian a nimicit la cea în- 
tâi ocazie această calomnie. Așa, în ultimele 
zile ale sesiunei, indignat de procedarea ne- 
calilicabilă a conservatorilor şi a lateralilor, 
el 'şi-a eşit din firea lui tăcută și cu glas 
tare a înlierat purtarea guvernului şi s'a ab- 
ținut cu ostentaţie de a participa la ultimele 
lucrari ale Caincrei, întocmai ca și cei lalți 
colegi din opoziţie. 

Ar fi o mare fericire ca Parlamentul Român 
să poseadă multe spirite alese şi caractere tarı 
ca d-nu Ursian Valerian. 


A. VERICEANU 


Continuăm cu seria Vernesciştilor. 

D. Vericeanu este şi el un vernescist de 
frunte, profesor la universitate, avocat, om 
cu avere, el întrunește toate calităţile de a 
lace parte din grupul eminamente burghe- 
zesc al d-lui Vernescu. 

D. Vericeanu este nul în politică. In Ca- 
meră nu are alt rol de cât doar că e preșe- 
dintele secţiei din care face parte, 

Profesor de economia politică, el are pre- 
tenţia de a'și da cuvântul în chestiele eco- 
nomice și financiare. Dar ce idei, dar ce cu- 
noștinți !.. D. Vericeanu este partizanul tu- 
turor vechiturilor carı se târăsc în tratatele 
banale de economie politică clasică, 'Teoriele 
sale miroase a mucezit, iar felul cum le sus- 
ține nu dă o odoare ma: bună, 

D. Vericeanu are o slabiciune, slabiciunea 
profesie: sale, este liber-schimbist, şi încă in- 
tocat. La fie-care ocazie el e gata dea debita 
mica sa teorie şi e foarte fericit când poate 
sa o aplice fie chiar pe scara cea mai mică, 
Atunci, numai atunci! vorbeşte, iar vorba jur 
pare ca reproduce textul din vre-un manual 


— 170 — 


de economie politică, între atâta este de ste- 
reotip, în toate ocaziele. 

Dar sunt acomodari cu cerul... Tot așa și 
pentru cei mai înfocat liber-schimbişti sunt 
acomodari cu împrajurările... De aceia nu 
o dată în discuţii sau în voturi, d. Vericeanu 
să pronunţă pentru mesuri protecţioniste. In 
asemenea cazuri are o scuză, anume: că teo- 
ria nu să potriveşte tot-d'a-una cu practica! 

D. Vericeanu nu este infleczibil nici ca om 
de partid, o!.. el e departe chiar de a fi in- 
flexibil. Vernescismul nu preţuește pentru 
el nici măcar cât preţueşte teoria liberului- 
schimb. La cea d'ântâiu ciocnire a intereselor 
sale personale cu cele ale partidului, acestea 
din urmă suferă o eclipsă teribilă, omul de 
partid face o cufundatură, iar când reapare 
la suprafață este numai omul propriilor sale 
interese. 

Un exemplu ni "l-a dat cu ocazia alegerei 
comisiunei pentru darea în judecată a guver- 
nului I. Bătianu. 

D. Vernescu, solicitat de partizanul s&u, 
și a dat multă silinţă ca d. Vericeanu să se 
aleagă membru în acea comisiune, iar noul 
ales în ziua întâi scotea flacări din nări și 
părea dispus a mânca de viu pe I. Bra- 
tianu. 

Intervine un incident.. Era vorba să se 
facă alegerea unui censor la Bancă... Libe- 
ralii notifică d-lui  Vericeanu că mai la 
urmă ei ar fi dispuşi să °l aleagă, dacă va 
da demisiune din membru al comisiunei de 
dare în judecată a lui 1. Brătianu, 

D. Vericeanu primește tocmeala și a doua-zi 


— 111 — 


Camera ascultă cu stupefacție rugămintea 
d-lui Vericeanu de a 'i-se primi demisia, cu 
toate că cu o zi înainte stăruise pe lângă de- 
putaţi de a fi ales! 

Dar d. Vernescu, şeful, este prea indulgent 
în această privință cu partizanii săi, el le 
permite dese și câte o dată lungi voiagiuri, 
dovadă d. Pache în timpul guvernului co- 
lectivist. Tot ce le cere este ca să nul pă- 
răsească şi să lucreze, ori în ce lagăr ar fi 
momentan, tot în interesul grupului vernes- 
cist! 

Comod partid, comozi partizanı ! 


N. VOLENTI 


N. Volenti, junimist, porumbel de soiu, este 
poate cel mai liniștit și mai timid deputat 
din Cameră, esceptând pe d. Suliotti bine 
inteles. 

Maï întâiu, d. Volenti nu are de loc tem- 
peramentul politic, nici vocațiunea. El e de- 
putat şi nevoit, prin urmare, să facă puțina 
politică numaï pentru că d. Carp, fiind la pu- 
tere şi avênd nevoie de un numër de tineri 
inteligenţi şi culți în Cameră, 'şi-a adus a- 
minte ca d. Volenti este inteligent şi cult şi 
ca face parte din Junimea literara. Mai a- 
daugă că d. Volenti, prin alianţă, are legă- 
tun în Falciu, şi vă veţi explica pentru ce 
tânărul de care ne ocupăm este deputatul 
colegiului I de Fălciu. 

D. Volenti este un spirit delicat literar, 
chestiele de literatură îl atrag cu deosebire, 
a fost şi poet când era tânăr de tot. Atmos- 
fera Camerei nu e de loc propice pentru dân- 
sul. El este ca o mimosa pudica, la cel mai 
mic contact să strânge în sine, sa face ghem 
moralicește. De acea d. Volenti nu a luat 
inca nici o dată cuvântul în Cameră De ce? 
Din cauză poate că nu poate vorbi, saii ca 


nu ar şti şi el spunc ceva în o chestie cu- 
noscută ? De sigur că nu. El e prea cult și 
inteligent pentru ca să nu poată eşi în mod 
convenabil din o suire la tribună. 

Dacă deputatul de Fălciu nu ia cuvântul, 
este din cauza unei insurmontabile timidități, 
a unei exagerate neincrederi în sine, care îl 
tace mut chiar atuncı când ar putea vorbi 
ȘI încă cu succes. 

D. Volenti este unul din cei mai liniștiți 
deputaţi. De şi junimist și porumbel, el nica 
o data nu 'şiia zborul cu ca lalu porumbei 
când e vorba de vre-un scandal sau vre-o 
protestare sgomotoasă. El rămâne la culcuşul 
său de la porumbarie, singur singurel sau cu 
porumbi maï batrâni, precum d. Carp, etc. 

Când e scandal mare în “Cameră, e de ob- 
servat d. Volenti. Palid, cu ochi man țin- 
tiți asupra focarului scandalului, cu buzele 
vinete, cu gestul care îl face un om la apro- 

ierea unui pericol, d. Volenti stă neclintit 
a locul sei, neîndraznind să părăseasca ban- 
ca, de frica ca să nu fie faru de voe ames- 
tecat în vârtejul isbucnit. 

Fericirea lui e când lucrurile să liniștesc, 
Atunci figura lui reia culorile naturale și 
numai pe urmă începe și el a discuta inci- 
dentul cu amici. Deputatul de Fulciii, tocmai 
fiind că nu e pasionat în politică, păstrează 
tot-d'a-una un mod just şi impersonal de a 
discuta lucrurile. De multe ori el dă drep- 
tate advarsarilor și învinueşte pe amicii sei 
politici de prea multă pasiune şi spirit de 
partid. 

D. Volenti așteaptă o ocazie pentru a de-- 


— 474 = 


buta şi el în Cameră. Să înţelege că cu tem- 
peramentul care îl are, el nu va putea debuta 
de cât în e discuţie liniştită, quasi amicală 
între p'rtide, în un fel de conversaţie fami- 
liară mai mult. El are oroare de polemici, 
poate fiind că e foarte simţitor la ele, de 
aceea nu va deschide cu nici un preț gura 
în Cameră când va şti că este un adversar 
pasionat și violent care il pândește ca să “i 
r&spunda. 

In cercul de amici d. Volenti este vorbitor, 
şi vorbitor ales şi inteligent. 

Dacă nu 'și va schimba, dee posibil, tem- 
peramentul, d. Volenti nu poate avea viitor 
politic. Ce e dreptul că nici el nu ţinteştela 
aceasta. 

Volenti va fi tot-d'a-una un spirit ales, un 
iubitor de literatură, adus în parlament de 
vânturile și fluctuaţiele politice, stimat. și a- 
preciat de amicii şi cunoscuţii săi. 


N. VOINOV 


D. Voinov este un veteran din timpurile 
«eroice ale liberalismului. Precum în armată, 
înainte, mulți să ridicau de la simpli soldaţi 
până la grade inal'e numai prin meritele lor 
personale. fară studii, fară înveţatură multa, 
tot așa și d. Voinov a înaintat în politica. 
Simplu soldat acum 20 și mai bine de ani,el 
a capătat treptat gradele omului politic, pâna 
ce sub I. Bratianu a ajuns ministru. 

Dar timpurile eroice aŭ trecut, maï cu seamă 
ale liberalismului... D. Voinov astă-zi nu mai 
este în elementul seu. Discuţiele in parlament 
aŭ luat altă turnura, spiritul este cu totul 
altul. De aceea d. Voinov, de şi rămâne unul 
din cei mai stimaţi deputați din Camera, nu 
mai joacă rolul pe care il juca cu 16 ani în 
urmă, când d-sa era unul din cei d'intâi o- 
ratori de tribună, și când colegii sei fracțio- 
nişti, entuziasmați, îi decernau gradul de ca- 

oral, le petit caporal, chiar pe câmpul de 

ătălie, adică la sfârşitul unui vehement dis- 
curs. 

Astăzi, cu vârsta, d. Voinov sa mai răcit, 
entuziasmul, vehemenţa şi vorba arzătoare 
străluceşte mai rar la orator. Cu toate acestea, 
am fi nedrepţi dacă am spune că d. Voinov 
nu este astăzi unul din oratorii Camerei; și 


— 176 — 


astăzi ca un cal de rasă, el să înflăcărează la 
mirosul prafulu de puşcă, și astăzi vechea 
ura în contra conservatorilor, contra cărora a 
luptat toata, viaţa, sa deşteaptă și atunci. . d. 
Voinov este transfigurat... îl vedem ridicându- 
se de la locul sei și având accente foarte în- 
flăcărate. 

D. Voinov este un orator de improvizație, 
de incidente sai chestiun suscitate la moment. 
D-sa nu aparţine acelor oratori reflectaţi, carı 
sa gândesc mai de înainte la o chestie, ostu- 
diaza și să duc de sa înscrii la începutul ṣe- 
dinței la biuroii. Nici o dată d. Voinov nu 
ştie cu 10 minute înainte dacă are să vor- 
bească sau nu. Este genul care era obicinuit 
sa pare cu 20 de ani în urmă, când oratorilor 
li să cerea ma: multă verva şi vehemenţă de 
cât fond şi substanţa. 

De aceea discursurile d-lu Voinov să resim- 
tesc toate de acea lipsă totală de ori-ce fel de 
preparaţie prealabila. Deputatul de la Focşani 
are foarte multe resurse de tribună, prinde 
ușor chestia şi o atinge în inima ei,dar... dar 
îi lipseşte puterea de a o dezvolta, şi din cauza 
improvizație, este mai tot-d'a: una difuz, să 
repetă necontenit, sa învârteşte mult în jurul 
unui argument, pe carc în cursul cuvântărei 
l-a găsit din in:âmplare. Discursurile d-lui 
Voinov ar putea câte o dată fi tajate în trei 
părți şi toate să reprezinte ceva complet, în- 
tocmai ca animalele inferioare pe care le tai 
în două sau trei părţi și cele trei părţi con- 
tinuă de a trăi formând fie-care un individ 
complet. 

D. Voinov este un rătăcit în politică, rătă- 


— i7 — 


ceşte ca boliţii, intrând și eşind rând pe rând 
din sfera de a.racţie a diferitelor grupuri pe 
care le întâlneşte în cale şi cari îl atrag n 
puterea legci de gravitație. Această stare de 
rătăcire politică durează de când cu catac- 
lismul a cărui victimă a fost, de când sa se- 
parat de I. Brătianu şi de colectivişti. Des- 
ustat, deziluzionat ın urma crudei experienţe 
ăcute cu colectiviştii, d. Voinov de atunci 
şi-a perdut tramontana, face în politică cur- 
bele cele mai excentrice, şi descrie elipsele pe 
cari cele maï fantastice comete le fac. 

Cu aceasta nu voim să zicem că în fundul 
sufletului s'a schimbat... Nu, d. Voinov a fost 
şi a rămas liberal; el are un fanar care il 
conduce, este ura în contra conservatorilor. 
Dar încolo... neantul, în colo să lasă la fluc- 
tuaţiele momentului. 

Așa, nu ştim pentru ce și cum, astă-zi d. 
Voinov aparţine grupului constituţionalilor și 
recunoaște de şef pe d. Carp... Acest lucru nu 
"I-am crezut nici odată, şi cu toate acestea 
este așa. Și ceea ce e mai curios, este că d. 
Voinov a intrat la constituţionali de ura con- 
servatorilor, adică a intrat la cea-l'altă frac- 
țiune conservatoare, el liberal, el dușmanul 
conservatismului ! 

D. Voinov este dintre vechii deputaţi cari 
nu aŭ traficat nici odată mandatul lor, cari 
au o viaţă politică pură de banueli, poate sa 
aibă greseli, şi are, nu însă pete, 

De aceea d-sa să bucură de stima tutulor. 


II 
ieuni PARLAMENTARE 


TIPURI PARLAMENTARE 


ue E II N O aaou 


I. 


E ales în județul... bătrân, cu glasul gros, 
cam surd de o ureche, om de moda veche, 
incult şi gâlcevitor, e tipul deputatului gu- 
vernamental. 

X.. nu să ştie unde şade nici unde mă- 
mâncă în Bucureşti, probabil că stă la hotel 
Gabroveni şi mănâncă la „Tunel“. Vine re- 
gulat la Cameră și nu intră în sală până nu 
să incredinţează că secretarul "l-a pus prezent. 

— «lubitule, îi zice secretarului, iată-mă, 
«te rog înseamnă-mă prezent.» 

— «Te am însemnat, d-le X.», ii zice se- 
cretarul. 

— «Când m'ai însemnat, căci ei nu am 
văzut» insistă X, 

— «Te am însemnat cum te am văzut in- 
«trând pe ușă», 

— «Foarte bine, adaugă X, numai să nu 
«fie greșeală, să nu fi însemnat pe un altul». 

— «Nu, nu, fiți siguri»... 

Odată sigur că are să ia diurna, el intră 
în sala dezbaterilor şi să duce de-a dreptul 
la locul săi la munte. Nu cunoaște aproape 
pe nici un membru din opoziţie, crede că 


— 182 — 


nu e bine chiar să îi cunoască. Când trece 
pe lângă banca ministerială salută cu respect 
pe miniştrii, iar când vre-unul din eï ii în- 
tinde mâna, să închină până la pământ asu- 
pra mâinei ministrului. 

— «Ce mai zici, d-le X,» îi zice ministru 
cu familiaritate, bătându'l pe umăr. 

— «Ce să zic, d-le ministru, zic că opoziţia 
«ne ţine în loc, nu ne lasă să ne ducem pe 
«a casele noastre, ţara cheltuește o mulţime 
«de bani cu no. 

Să închină încă odată şi sa depărtează sa- 
lutând de-a-'ndaratele. 

Se aşează la locul său la munte între doi 
deputaţi tot așa de obscuri ca și el şi tot așa 
de guvernamentali ; când secretarul de formă 
face încă odată apelul nominal, el strigă: 
«prezent,» cu o voce tare. 

Și apoi adaogă : «Ce e bine nu e râii, mai 
«bine să fiii însemnat de două ori de cât 
«nici odată». 

Şedinţa e deschisă. Dacă vorbește un mi- 
nistru el il ascultă cu religiozitate; când cei 
lalţi aplaudează, aplandă şi el. Nici odată 
nu da el semnalul aplauselor, mai întâi de 
timiditate și al doilea fiind că nu știe când 
să aplaudeze. 

Este printre cei întâi cari cer închiderea 
discuţiei, iar din când în când cu glas cam 
inăbușit zice : «suntem luminaţi». 

Când un opozant vorbeşte, măcar că nu 
înţelege nimic totuși dă semne de dezapro- 
bare, uitându-se la banca ministerială. Inda- 
tă însă ce să simte observat de opoziţie, el 
tace chitic şi își afundă capul între umeri. 


Câte odată, când zgomotul e mare, el în- 
drăznește a ea dă pe orator cu cuvintele: 
«Ne perdeţi timpul, ţara ne-a times să lu- 
«crăm aici, iar nu să ne certăm». lar dacă 
oratorul îl zăreşte, este destul să'i zică: «D-le 
«X, nu mă intrerupe, ia cuvintul și îmi r&s- 
«punde,» pentru ca X să se facă roșu ca 
sfecla şi să caute să se ascundă în păment... 
Auzi !... să ia el cuvântul... Dar pentru a- 
ceasta "l-a trimes dară Piz 

La bufet nu se duce nici odată căci trebue 
să cheltuiască, și nu vrea... Când îi este sete 
nu îndrăznește să ceară de la un ușier un 
pahar cu apă, căci ii este rușine, se teme să 
nu fie refuzat... De aceea se scoală binişor şi 
se duce singur de bea apă. 

El părăsește locul numai când se duce la 
vot. Atunci mai ia vre un prieten cu el și 
este printre cei întei cari se îngrămădesc la 
urnă. El potrivește așa ca să fie la votat ală- 
turea cu vre un ministru sau cu vre un gu- 
vernumental influent. 

D. X, în dreptul urnei, apucă cu doué de- 
gete bila, o ridică în sus, o arată şi pe urmă 
o aruncă în urnă. Apoi întorcându-se către 
ministru, zice : «Ei tot-d'a-una votez ast-fel, 
«căci aici ne-a trimes ţara să lucrăm iar nu 
«sa perdem timpul. 

Când pleacă la locul sëŭ, trecând pe lângă 
banca ministerială mai salută încă odată și 
iute-iute se aşează la locul seu. 

Voturile cu bile il supără, preferă pe cele 
prin ridicare de mână. Pentru ce? Pentru 
că, între altele, când se duce la vot este în- 


— 184 — 


tâlnit de opozanți cari se uită ironic la el, 
ba chiar îl iai in zeflemea... 

Câte odată se plictisește ascultând ore în- 
tregi discuţii pe cari nu le înţelege. De aceea 
se hotăraște să pl ce înainte de ridicarea şe- 
dinţei. Deci, el se scoboară încetișor de la lo- 
cul lui, se furișează după dosul băncei mi- 
nisteriale și ajunge până în culoare. Acolo se 
uită în toate părțile să vadă dacă nu e cine- 
va să'l observe. lată că din nenorocire un 
ministru trece tocmai când el e gata cu pă- 
lăria în mână să plece. 

— «Ce, te duci d-le X ? îi zice ministrul. 

X roşu și încurcat nu știe ce să réspunda. 

— «D-le X, te rog nu te du, căci ştii ca, 
«avem nevoe de concursul d-tale». 

La aceste cuvinte măgulitoare X lasă pă- 
lăria şi intră încântat în Cameră. «Nu ştii 
«ce 'mi-a zis Vernescu ? spune el unui amic. 
«mi-a zis că guvernul are nevoe de con- 
«cursul mei...» 

Şi merge la vot... 


Il. 


Bătrân, cu favoriţi, tuns, scurt, cu figura 
bulgărească, cu glasul aspru, d. P... este veci- 
nic turios, vecinic întrerupe pe oratorii opo- 
ziţiei şi vecinic gâlcevitor. 

Guvernamental sub junimişti, guvernamen- 
tal sub conservatori, eri întrerupea pe d. L. 
Catargiu, astăzi întrerupe pe d. Carp cu aceași 
furie. 

Nu să poate astâmpăra în loc, nici a asculta 
un discurs de un sfert de oră fără ca deputaţii 
să nu "i audă glasul de bulgăroiii strigând: 
«Ne am săturat să auzim de-al-de astea. Ce 
«tii Camera în loc ? Astea sunt palavre»... 

Nu înţelege niei odată despre ce e vorba şi 
tocmai pentru aceasta, natura sa iritabilă is- 
bucnește. Căci de vreme ce P. nu inţelege o 
discuţie, i să pare că să perde timpul în zadar... 

Odată vorbea d. Panu şi citea în chestia 
țăranilor niște documente de la 1747. D. P... 
să scoală în picioare şi strigă: «Apoi ele sunt 
«abrogate, ce te servești de ele ?» 

O mare ilaritate a izbucnit in Cameră, sin- 
gur P. nu a înţeles de ce deputaţii râd. 

Altă dată vorbea d. Kogălniceanu şi trata 
o chestie economică. D. P... il întrerupe. 


— 186 — 


— «D-le P..., îi zice bătrânul om de stat, 
«văd că nu eşti de părerile mele economice, 
«spune'mi te rog cărei școli economice aparțţii, 
«pentru ca să știu cu cine discut..» 

D. P... a rămascu gura căscată, iar Camera 
a râs câte-va minute. 

Aceste nenorociri nu'l domolesc de loc, nu'l 
fac mai modest. O minută după asemenea 
scene, P... intrerupe din noŭ cu mai mare 
violenţă 

Când este vre-o discuţie arzătoare politică. 
în care oratorii principali sunt amestecați, P... 
nu voește a să lăsa mai pe jos, cere și el cu- 
vântul... 

Cu o zi înaintea închiderei Camerei d. T. 
Ionescu luând cuvântul între altele zice: «d-lor, 
«fiind că s'a deschis această chestie, haide să 
«0 discutăm toată.» 

— «Cer cuvântul» zice d. Blaremberg. 

— «Cer cuvântul» zice d. Kogălniceanu. 

— d eŭ cer cuvântul» strigă d. Pallade. 

— «Cer și ei cuvântul» vociferează P... Mare 
ilaritate !... 

Odată d. N. Ionescu vorbea și, după obi- 
ceiul său, era foarte agresiv la adresa majo- 
ritaței. Pe d. N. Ionescu nu "1 prea întrerupe 
nimeni, căci ştie că să supără și e foarte muş- 
cător. P.. însă nu poate să se stăpânească. 

— «Ce ne tot spui, îi zice P... nu înţelegem 
«ce ne spui». 

— «Eu nu vorbesc pentru idioţi» ii răs- 
punde d. N. lonescu. 

Atunci P... face un scandal teribil: 

— «Auzi colo... eu idiot? Să mă faci pe 


Y 


«mine idiot? Dar ce, eu sunt idiot ? Cum să'mi 


— 187 — 


«zici mie idiot?» urlă P... timp de câte-va 
minute. 

— «Pe semne îţi place cuvântul de vreme 
«ce tot îl repetezi» îi strigă un zeflemist. 

Furia lui P... este la paroxism, a trebuit să 
1 ducă doi la bufet, să "i dea un pahar cu apă 
rece ca să "| mai linișteasca. Și peste un ceas 
vecinii îl auzeau mormăind: «Ei idiot ? Eù 
«idiot...» 

Când să întâmplă vre-un scandal în Camera, 
cel c'intâiu care 'l provoacă sau îl face sa 
dureze este P... La cel mai mic semn de 
turtună, el sare de la locul săi şi alergând în 
mijlocul incintei, vociferează şi apostrofeaza 
pe orator: 

— «Dar ce? Am venit aici ca să ne înju- 
«rați? Credeţi că vă vom suferi toate ale d- 
«voastră ? etc. etc.» f 

Când e furios, numai un ministru îl poate 
domoli și încă numai pe jumătate. 

E foarte susceptibil, citește gazetele ca să 
vadă ce zic despre dânsul. 

In „Lupta“ odată era o zeflemea la adresa 
lui ; să spunea că P... a găsit pe dosul unui 
ceaslov anul nașterei lui... 

P... a facut un scandal ne mai auzit, s'a 
dus pe la toate gazetele ca să dezminţească 
cele zise de „Lupta“, declarând că actul său 
de naștere să poate găsi la cutare biserica și 
că el e mai tânăr de cât "l-a facut „Lupta“. 

Stenografii aŭ mare necaz cu el. P... pre- 
tinde ca toate întreruperile lui să fie puse la 
„Monitor“ pentru ca alegătorii să vadă că el 
nu tace în Cameră... Dar P... pretinde ca ste- 
nografii să pună în procesele-verbale și cele 


— 188 — 


ce el strigă când e scandal în Cameră, când 
toată lumea vociferează... 

— «D-le P... îi zice şeful stenografilor, nu am 
«vorbele d-voastră, fiind-că nu s'a putut dis- 
tinge de tumult...» 

— «Foarte rău, atunci de ce maï avem ste- 
“«nografi?» răspunde P... şi să depărtează furios. 

Credem că acestea sunt destule pentru ca 
«cine-va să'și facă idee de tip... 


MI. 


X, este deputat junimist, tinăr, fluturatec, 
adevărat porumbel, porumbel de rasă. Şeade 
in dosul d-lui Carp: neputându'i contempla: 
figura î contemplă luciul craniului. 

In Cameră tot timpul două îi sunt preocu-. 
parile: 1) ce face sau ce zice d. Carp, 2) vo- 
tarea cu bile sau prin ridicare de mâini. 

Vine de vreme la Cameră fiind-că şi d. Carp: 
vine de vreme. Nu sta un moment la locul 
seu, ci eîn vecinică mișcare. Vorbeşte cu toată 
lumea pentru a afla noutăți politice și a ju- 
deca despre șansa junimiștilor de a ajunge la 
putere. 

Când aud: un deputat din opoziţie criticând! 
guvernul, X. îi replică: 

— «A cui e vina? a d-voastră; pe Carp "l-aţi 
«răsturnat de răi, iaca acuma ce pățiţi.» 

Are mare ură și dispreţ pentru d. L. Ca- 
targiu. 

— «Nu, serios vorbind, spune X. tuturor, 
«se poate compara ministerul actua! cu cel 
«junimist ?» 

— «Și când găsește pe cine-va care să' a- 
bondeze în sensul lui, X. este foarte fericit ; 
se duce fuga, adună doi-trei porumbei și le . 
zice : 


— 190 — 


— sti un lucru ; Z.. a declarat inaintea 
«maï multora, că guvernul junimist era mult 
«maï bun.» 

Plăcerea luï este de a istorisi cea făcut saŭ 
ce a zis d. Carp, rìde maï de înainteel singur. 

— «la să vă spun una bună de Carp, zice 
«el celui întâiu grup de deputați, aseară la 
«Carp şedeaŭ Eugen lonescu şi cu Volenti în 
«ușa salonului, când vre-o trei junimiști so- 
«sesc. Atunci Carp a zis lui Volenti și Eugen: 
«lăsaţi loc liber ca să între partidul. Am ris 
«cu toţii.» 

Când soseşte d. Carp la Cameră, X. ii ese 
inainte, și îi face raport de tot ce a auzit şi 
văzut, de cele mai mici vorbe, incidente sati 
cancanuri. D. Carp îl ascultă cu surâsul pe 
buze şi din când încând îi spune câte o glu- 
mă care face pe X. să ridă cu hohot şi cu 
lacrimi. După ce sfârşeşte de raportat X. zice: 

— «Ei, -escelenţă, ce zici, venim la putere 
«ori nu venim 9» 

— «Numai gogomanii nu vin la putere» 
răspunde d. Carp cu emfaz. 

y. maï trageun hohot de ris și foarte mul- 
tumit sboară la un grup de opozanţiși luând 
de o parte pe unul din eï îi zice: 

— «Se petrece ceva. Pe cât am aflat de la 
«Carp, tot noi avem să punem mâna pe putere». 

X... are incredere în d. Carp şi în norocul 
său, el nu discută nici odată cu șeful, cele 
mai colosale paradoxe ale aceluia nu'l clatină, 
iar glumele șefului le ia drept monedă bună 
şi sunătoară, şi e in stare să angajeze pariuri 
-serioase pe ele. 

De când e în opoziţie, X. este foarte intran- 


— 191 — 


sigent. Nu'ţi va vota alb să!'l tai la vre-o ce- 
rere a guvernului ; el pune tot-d'a-una bilă 
neagră. Dar mai întâi arată bila conserva- 
torilor și le zice: . 

— «Aşa făceaţi şi d-voastră când eraţi în 
opoziţie.» 

La fie-care vot mai important, X. cere vo- 
tul cu bile, el umblă din porumbel în po- 
rumbel de le dă cuvântul de ordine în felul 
următor : 

— «Carp zice ca să cerem votul cu bile.» 

Cât timp se votează, X... stă lângă urnă. 
Când vede câte un porumbel că vine la vot, 
îi se umple sufletul de bucurie. 

— «De ar fi 80 de aceștiea, zice X. tare con- 
aservatorilor, nu aţi fi d-voastră acolo.» Şi a- 
rată banca ministerială. 

Când zăreşte vre-un deputat îndoelnic ve- 
nind la vot, X. se repede, îl apucă de braț și 
îi zice jumătate serios, jumătate în gluma: 

— aDă-ne te rog un vot... zău... pentru cu- 
«conu Petrache». 

Este foarte impacient ca să vadă rezultatul 
scrutinului... Când se răstoarnă bilele pentru 
a fi numărate, el este deja la spetele prezi- 
dentului. Tot-d'a-una i se pare că sunt mai 
multe negre de câtalbe, iar când negrele sunt 
mai multe de câta presupus el, X. e vesel și 
strigă tare: 

— «Bieţii porumbei, ei ridică greul.» 


IV. 


X. nu este înregimentat la nici un partid, 
nu știm însă cum se întâmplă că tot-d'a-una 
are simpatii pentru partidul de la putere. A- 
celuia ii găsește calităţi, şi imediat defectele 
celor-l-alte sar în ochii săi până atunci închişi. 

Când junimiștii erau la putere, auzea. pe 
X. esclamând : 

— «Ori ce sar zice, acest guvern este com- 
«pus din oameni capabil şi cinstiţi cari aŭ 
«câte-va idei în capul lor.» 

X. nu avea destule cuvinte ca să dezapro- 
beze pe conservatori. 

— «Nu înţeleg, zicea el, îndărătnicia bătrâ-- 
«nului Catargiu.. Nu vede el că îi sa trecut 
«timpul? Nu văd conservatorii că sunt luati 
cînainte de junimiști ?» 

De aceea X. dedea concursul săii dezinte- 
resat guvernului trecut. 

Vin conservatorii la guvern. Printre cei în- 
tâi care aprobară schimbarea fu X. care zise: 

— «Toţi ştiu că eu am dat concursul meu 
«junimiştilor, însă este o margine la toate; 
«Carp nu e destul de copt pentru guvern; 
«Catargiu e alt-ceva, are necontestat experien- 
«tă, acest lucrun ici dușmanii lui nu i-l con=- 
«atestă.» 


— 193 — 


N. astăzi da tot cu atâta zel concursul săi 
dezinteresat guvernului Catargiu după cum 
il daduse celui junimist. 

X. nu ïa nic. o dată cuvântul — dar este 
un critic aspru altutulor oratorilor, fie-căruia 
li găsește un defect; el se da cunoscător al 
tutulor chestielor și prin unghere face lungi 
discursuri ori. cărui deputat pe care izbutește 
a pune mâna. 

— «Vezi, iubitule, zice X, chestia monetara 
«nu se tratează ast-fel ; aceasta chestie este 
«grea, complicată, nu ori-cine ocunoaşte. ku 
«am studiato în toate amănunţimele ei... De 
«cât ști... sunt hotarit sa nu iau cuvântul, 
«am motivele mele, altmintrelea ai fi văzut ca 
«lucrurile nu sunt așa.» 

Iar când cine-va laudă pe vre-un om poli- 
tic faţa cu densul, X imediat se grăbeşte a 
zice: «De sigur ca aveți dreptate, dar la un 
«om politic nu se cere numai atâta, ci trebue . 
«sa mai aibua calitaţi de tact și de mesură pe 
«care Z... nu le poseda. Eù de multe ori i-am 
«facut această observaţie și Z. 'mi-a tigăduit 
«că va ținea seamă de ea.» 

Când vre-un deputat vorbeşte, X. face către 
vecinii se observaţii incete malițioase... Daca 
din întâmplare gasește ceva care i se pare de 
spirit, X.se duce din bancă în banca de co- 
munica prietenilor se ce a zis și este foarte 
mulţumit când vorba sa este gusită cu haz... 

Când tumultul e ma: mare în Cameră, X. 
ïa poza rece şi impozanta a unui capitan de 
vapor în mijlocul iurtunei, umblă în dreapta 
și în stânga și caută a fi drept, a'şi da hota- 
rirea sa ìn incidentul care a provocat furtuna... 

13 


— 194 — 


— «Om-ce aţi zice, nu aveţi nici unii nici 
«alții dreptate... Eu care nu'mi perd sângele 
«rece sunt în situație a ve spune adevărul 
«tuturor.» 

X. ia un aer de semi-zeu cu deputaţii in- 
furiaţi, care să indignează și să revoltă ușor. 

— «Cum vă vine să ve supăraţi așa iute... 
«Mie unul 'mi e cu neputinţă dea me supăra 
«pentru toate aceste bagatele. Dar ce vrel.... 
«sunt temperamente și temperamente.» 

X. caută să explice și sa motiveze toate vo- 
turile date guvernulu cu consideraţii de 
înaltă politică. 

— aSă nu credeţi că dacă am votat alb, 
«zice el, apoi am făcut'o pentru guvern. Știh 
«că eŭ sunt independent. Am votat alb fiind- 
«că în aceasta chestie eŭ cred că nou cari sun- 
«tem un popor mic şi avem încă nevoe ca su 
«ne recomandăm, etc. etc.» 

X. este deputat sub toate guvernele. 


V. 


Z. este deputat din județul H... din Moldova; 
sa ales în opoziție locală, adica nu contra 
guvernului ci contra prefectului. Ziarele s'au 
grăbit a'l prenumăra din aceasta cauza prin- 
tre opozant, denumire pe care Z. a repudiat'o 
îndată. 

Z. nu face politică, nu știe ce e politica 
nici voeşte să ştie; când il întrebi ce este. îți 
respunde ca e liberal, după cum 'ţi-ar res- 
punde ca e om sau muritor. Politica lui este 
ca să 'şi faca trebile în localitate, un guvern 
este reu sau bun dupa X. după cum îi pune 
in slujbă pe protegiaţii lui sau dupa cum îi 
da avantage în localitate. Guvernul însă de- 
vine excelent după Z. când îi numește un 
prezident de tribunal devotat sau când ii face 
placerea de a "1 schimba pe prefectul jude- 
tului. 

Indată ce guvernul—orï care ar fi—ii face 
ast-le] de hatâruri, Z. este cel mai supus vo- 
tator, votează ori şi ce şi în contra ori cui, 
votează fortificaţii, moţiuni de încredere, vo- 
teaza iinpozite, voteaza şi contra lui D-zeu în 
care totuși crede. 

Pretenţiele lui Z. sunt însa cam mari, cu 


— 196 — 


cât guvernul îi dă mai mult cu atâta el cere 
mal mult, așa cu guvernul este tot-d'a-una 
debitor şi Z. creditor. 

Câte o dată Z. intră în Cameră și arata 
simpatie deputaţilor opozanți. El sa amesteca 
chiar printre denşii și ţine cuvântari ostile 
la adresa guvernului. «Nu mai merge d-lor, 
«scandalul de eri a pus vârf, bine ar fi ca 
«să ne organisăm şi să ne puncem pe lupta». 

Opozanţii sa uita curios la dansul. iar unii, 
ce» mai creduli, să duc de raporteaza d-lui 
D. Brătianu evenimentul. 

La cel dintâi vot ce are loc, Z. să duce la 
d. Panu sau Pallade și întreabă: «Votum ne- 
gru nu e așa?» Și sa duce şi votează pe faţa. 
cu ostentaţie în contra guvernului. Ba merge 
mai departe, intrerupe pe oratorii guvernului 
și apostrofează pe miniștrii prin culoare. 

Seara se face o intrunire la d. D. Bratianu 
la care Z. este poftit. Z. să grubeşte de a sa 
duce la acea întrunire și sa afirmă ca opo- 
zant... 

A doua zi, opoziția este convinsă că a câș- 
tigat în Z. un aprig lnptator. 

A treia zi însă Z. vine la Cameră şi sa duce 
repede la locul seu fara a mai da pe la ban- 
cile opozanților. Macar ca aude ca este mare 
discuţie el citeşte cu multa atenţie Monitorul. 

Un opozant mai zelos se duce lu densul și 
i zice: «D-le Z., asta-zi avem moţiunea Ver- 
«mescu, o votam nu e așa ?» La care Z. respunde 
incurcat: «Bine, voiu vedea... caci trebue sa 
«îți spun ca Vernescu "mi-a făcut odată o 
«indatorire.» 

La vot Z. se duce foarte misterios, caută sa. 


= J9 = 


se strecoare când e cea mai mare îngrămă- 
deală. Ajuns la urne, el nu mai ridică în sus 
bila, ci din contră viră mâna în orificiul urnei 
ŞI votează... pentru guvern. 

Ce s'a întâmplat ? S'a întâmplat ca guver- 
nul, ca sa nu peardă un vot, a satisfacut 
ultima cererea lui Z., deci omul nostru imediat 
sa convins cât este de minunat guvernul... 
Cât despre opoziţie, a rămas cu o iluzie mai 
puţin... 

Acest joc Z. îl repetează de patru-cinci ori 
în timpul unei sesiuni. La urma opoziţia se 
convinge că cu Z. nu e nimic de facut, de 
aceca nu’ mai ia la serios furiele contra gu- 
vernulu, nici nul mat invită la întrunirile 
sale... 

7. nu e inscris regulat la nici un partid, 
asista însa tot-d'a-una la întrunirile guver- 
namentale şi face parte din ma: multe clu- 
buri de odata de culori politice deosebite. Și 
când îi cere cine-va explicări asupra aces- 
tu: cumul, el respunde invarabil: «Daca e. 
«me invita de ce sa nu me duc? Cu aceasta 
«nu înțeleg ca sa îmi perd independența mea.» 

In cele din urma zile ale sesiunii parla- 
mentare Z. era opozant și tuna şi fulgera în 
contra cooservatorilor. Sa vorbea prin Camera 
ca Z. ar fi cerut schimbarea unu. sub-pre- 
fect şi că d. Catargiu nu "1-0 acordase. Nu 
am urmarit Monitorul cu numirele şi schim- 
barile de funcţionari pentru a putea sa spu- 
nem lectorilor noştrii dacă Z. continua sau 
nu a face pe opozantul. 


VI. 


Nalt, cu o barba lungă, lung,ăde călugar, 
cu ochi mici şi atoni, cu aerul cuvios, cu 
mersul nesigur și timid, cu glasul țaranesc 
şi nabuşit, deputatul A. este acela care ocupă 
mai puțin Camera cu persoana sau vorba lui. 

Nu știm daca A. cunoaşte și e cunoscut 
de 40 de deputați, nu știm daca pronunţa 20 
de cuvinte pe zi. Aï zice că nu e om care 
merge, ci o umbră care se strecoara, și te 
miri cum o umbra aşa de înalta și de mata- 
haloasa poate sa lunece cu lipsa de vueta 
unei silfide. 

A. este deputatul unui judeţ de munte, 
unde su bucura, cu drept cuvânt, de stima 
şi consideraţia concetaţenilor sài. Acest lucru 
dovedeşte ca de multe on facând sau vor- 
bind rar, izbuteşt a fi iubit, vorba accea: 
„tacerea este de aur». 

Nimenea nu poate ști parerile sau ce gân- 
deşte A. in lungul timp cât ţin ședințele. 
Caci el este cotundat in un adânc mutism 
şi în o imobilitate perfectă. Pe faţa Iu A. nu 
pot nica odata citi sau simţi ceva, este o 
carte inchisa sau mai bine o tabula rasa. 

A. sta la munte, probabil pentru a fi mai 
izolat și de amândoua părţile fotoliurile sunt 
neocupate. Când să scoboara la vot, de multe 
or apuca pe o scara micu care conduce la 


— 199 — 


bufet, de sigur pentru ca să nu se întâlneasă 
cu deputaţii colegii sai. 

A. trebue să fie guvernamental, dar aceasta 
nu o spune, nu sa duce la nici o întrunire, 
nu deschide o dată gura ca să vorbeasca cu 
un coleg al săi. Aŭ fost:10 zile de criza mi- 
nisteriala, deputaţii cum să adunau nu sa 
ocupau de cât de aceasta. A. singur a remas 
impasibil, probabil că el 'și-a închipuit în 
tot acest timp ca este un minister. 

Reclama electorala este știut că dezgheață 
limba celor mai timizi şi da curagiu celor 
ma! fricoși. Reclama electorală "l-a silit pe A. 
ca su ia de două on cuvântul, la inceputul 
xedinţei, la «comunicări», 

Scena este nostima. Preşedintelui n să pare 
că aude un glas ragușit și plingător că zice ceva. 

-<A cerut cine-va cuvântul ?» întrebă pre- 
sedintele. 

Un gemat se aude ca răspuns. 

—«D-lor, cine a cerut cuvântul ?» repeta 
preşedintele. 

Același gemăt ma inubuşit sa aude. Fra 
A, care cerea cuvântul! 

Câp-va deputaţi din apropiere striga pre- 
şedintelui : «Da, a cerut cuventul d. A». 

— «Care e d. A.? Unde e d. A»? întreabă 
preşedintele. 

—«lata'» zice un coleg bine-voitor și scu- 
lându-se în picioare il arată pe A. cu degetul. 

Toată Camera se intoarce în spre el. El 
este perdut: ar voi sa intre în pamânt de 
timiditate. 

— D-voastră sunteţi d. A.? ? Atunci «aveți 
cuventul» ii zice președintele, 


A... tușește de vre-o trei ori și deputaţii 
observă că mișcă buzele... Imposibil însă ca 
să se poată auzi ceva... 

—aNu se aude», striga unii. 

—aMai tare,» repetă alţii. 

—«Nu aud d-nii stenografi», adaugă pre- 
ședintele. i 

A... este perdut, galben ca un mort, el con- 
tinuă a mișca buzele şi a scoate sonuri ne- 
articulate. 

—«Veniţi mai jos», îi zice preşedintele. 

—«La tribună», striga un zeflemist. 

A... clătinându-se ca un om beat, face câţi-va 
pași și trece în o bancă mai apropiata... Se 
aude atunci un fel de glas biserico-ţerănesc, 
glas înăbușit și nasal... dar vorbe nu se dis- 
ting de loc. 

—«D-le A..., zice preşedintele, fiți buni de 
«scoboriţi încă câte-va trepte, poate că atunci 
ase va auzi ceva». 

A.. stă înmărmurit. Doui deputați însă îl 
iau de subţioară și îl tirie la vale. Bietul A. 
se lasă a fi condus automaticeşte. A ajuns 
aproape de incinta... 

Atunci vorbește... începe a se deosebi ceva 
de o școala din localitate sau de așa ceva... 
Cât vorbește, adică o minuta, sta cu ochii 
plecaţi în jos şi inverteşte un condei în mânu. 

De odata deputaţii ved ca A. dispare, fuge 
la munte; el sfirșise!... 

A... este de altmintrelea un om corect şi 
nu cauta să traga profite din mandatul seu 
de deputat... El este saŭ se dă de liberal, dar 
probabil că e lateral în aceste momente. 


VII. 


D... este deputatul care aspiră a trăi bine 
cu toate partidele, începând, bine înţeles, cu 
guvernul. El ține mai cu seama ca nici un 
om politic mai cu vază, nict un orator mal 
ascultat să nu aibă idee rea de dânsul. De 
aceea D... face minuni de echilibristică de 
spirit, recurge la cele mai ingenioase min- 
cluni, să dedă la cele mai zgomotoase demon- 
strații de entuziasm în toate ocaziele şi apro- 
pos de toţi oratorii. 

Aşa de ex. d. T. Ionescu vorbeşte. D... se 
pune în fața cât de aproape, ca sa fie ma 
in vază. El subliniează cu zâmbetul sai aprobă 
cu capul mai toate pasagiele, de multe ori 
el pronunţa chiar un «aga este» cam înăbușit. 
Când oratorul face vre e gluma sau vre o 
aluzie, D... este cel întâiu care o prinde și 
care, întorcând capul catre persoana la care 
se face aluzia, râde cu ostentaţie şi cu mare 
mulţumire. 

Incă nu a apucat bine oratorul su sfàr- 
şeasca şi cel întâiii care se repede pentru al 
felicita este D... «A1 fost admirabil, d-le Io- 
«nescu, zice D... rar am auzit un discurs așa 
«de magistral.» 


Și după aceea D... pleacă prin incintă şi 
pe câți amici a d-lui T. Ionescu îi întâlneşte, 
n oprește în cale şi le zice: «Drept sa'ţi spun, 
«Tache asta-zi a fost sublim». 

Președintele da cuvântul d-lui Vernescu 
pentru a raspunde d-lui T. Ionescu. 

D... imediat îşi ia postul seu de observaţie, 
însa de astă data drept in fața bancei mi- 
nisteriale, în vederea d-lui Vernescu. Acesta 
să scoala şi, înainte de a zice vre o vorba, 
D... "și-a și compus o figură încântata, plina 
de încredere in talentul oratorului. El aş- 
teapta cu entuziasm, pe faţa sa citeşti mai 
d'inainte succesul d-lui Vernescu. 

Ministrul de finanţe începe. De la cele d'ân- 
tâi vorbe, D... nu'şi ma: poate stapâni entu- 
siazmul... Iarăşı râde, iaraşi da din cap ca 
semn de aprobare, iarăși pronunţa, de astă 
data tare: «foarte bine, așa este! D... urma- 
reşte cuvânt cu cuvânt pe orator, în cât când 
acesta heziteaza, nu gasește cuvântul, D... il 
zice tare, complectând fraza chiar. 

Nu am nevoe sa spun că cel dântâiu care 
să repede la banca ministeriala pentru a fe- 
licit pe d. Vernescu de succes este D... Cu 
mâinile deschise, cu ochiul scânteitor D... îi 
zice: «d-le ministru, ați ţinut un discurs ma- 
«gistral; îmi pare raă de bietul Tache; dar 
«şi el e de vină. Cine îl pune sa seia la luptă 
«cu d-ta? 

D... aleargă apoi la d. Pache, la d. Seve- 
reanu, la d. Theodorescu, la d. Enacovic, la 
toți vernesciştii, rând pe rând, și le spune: 
«puteți fi mândri de șeful d-voastra, este cel 
«mai tare din Cameră.» 


— 203 — 


D... nu aparţine nici unui partid, votează 
însă cu guvernul. Când el să afla în com- 
panie de conservatori, el zice tare: «eu nu 
«mă sliesc de a spune că partidul conserva- 
«tor este singurul în stare de a guverna ţara.» 

Iar îndata ce trece la un cerc de junimiști, 
imediat îşi schimba limbagiul: «Ap facut 
«mare greşala de aţi demisionat din minister, 
«trebuia să stai acolo că ţara era mulţumită.» 

Pentru d. Panu și democrați arată mare 
stima și consideraţie : «Partidul democrat este 
«singurul care are viitor; în 10 am de zile 
«el are su fie stapân pe situaţie.» 

D... nu neglijaza de a sa duce chiar la d. 
Nadejde şi an face oare-cari complimente. 
Nu'l auzi nici odata vorbind râu de alţii, ci 
tot-d'a-una bine de cei de faţă. . 

Sa înțelege că la urmă a ajuns ca laudele 
exagerate ale lui D... sa nu mai impresioneze 
pe nimeni. D... nu perde prin aceasta stima 
uimanw, caci altmintevrea este om detreabu 
si complimentele ce le adresează nu sunt atâta, 
lingușitorii, cât lucruri car pornesc din tem- 
peramentul seu bun şi împăciuitor. 


VIII. 


TI... este deputatul porumbel, ales, în timpul 
guvernului junimist, în fundul judeţului Kea 
aproape cu unanimitate de glasuri, ceea ce 
dovedeşte doua lucruri: 1) ca I... este foarte 
popular printre săteni și al doilea că guver- 
nul junimist are radacini adânci în paturile 
rurale... 

I... mult timp nu a ştiut bine și sigur ju- 
deţul care la ales, confundându'l cu altul la 
care d. Carp a fost ca sa'l faca su se aleaga. 
Dar în sfârşit, dupa ce de multe ori a cetit 
apelul nominal, astă-zi ]... este sigur, foarte 
sigur, că e deputatul colegiului al III-lea al 
judeţului X... f 

De ce a stăruit I... ca să se facă deputat? 
Maï întâi este chestia diurnei și a foloaselor 
materiale pe car. cine-va le trage ca deputat 
guvernamental... favorit chiar. Al doilea, și 
acest considerent a fost foarte puternic la L... 
când ești deputat și tânăr de salon, poţi face 
o buna căsătorie, 

A să însura bine... citește a lua o zestre 
bună, iata idealul lui 1.. în politică !... Cei 
pasă lui I... de luptele partidelor, de idei, de 
programe... Jese o bună însurutoare din de- 


— 205 — 


putăţie? Dacă da, atunci parlementarizmul 
este instituția cea mai prețioasa a statelor - 
moderne !.. Iată în ce chip serios porumbe- 
lul nostru pune chestia ; iar d. Carp, porum- 
boiul îl aprobă cu surâsul pe buze, zicân- 
dui: «insoara-te [..; un tânăr care nu ia 
«zestre, este de doua ori gogoman, unul care 
«sa însoara cu zestre e numai odata, dacă e- 
«junimist !» 

Nu intra în cercul nostru de a ne ocupa 
cum I... ştie a întrebuința calitatea de depu- 
tat în societate, ne vom margini aï face 
schița în parlament. 

Cea întâi privire pe care o aruncă I. in- 
trând ìn incinta Camerei este la tribuna da- 
melor. Când tribuna e plină saŭ bine gar- 
nita, atunci Í. este cel mai fericit. Cu ochiul 
scânteitor, cu buzele roşii, cu mersul legănat 
şi seducator, el înaintează în spre bancile de 
lânga tribuna și pe când in aparenţă el sa 
face că vorbeşte cu vre-un deputat, in reali- 
tate el nu ce ocupat de cât de tribuna dame- 
lor. Ma. cu seama democraţii sunt în acele 
zile în mare dragoste, caci de la acea banca 
I. poate arunca chiar caututuri asasine... 

Indata ce I. cunoaşte pe vre-o dama, sa re- 
pede cu un aer grăbit pentru an aduce oma- 
giele sale și remâne un sfert de ora acolo 
vorbind de toate, discutând chestia de la or- 
dinea zilei, tăcând confidențe parlamentare 
şi dându-și aere de importanţă. 

Pentru a ști dacă sunt dame ìn tribuna, 
cinc-va nu are de cât sa se uite, intrând, la 
porumbelul nostru. După mers, dupa agita- 
rea febrila, dupa râsul lu afectat, dupa miş- 


— 206 — 


carea perpetuă în care să află și mai cu 
seamă dupa căutătura sa vecinic indreptata 
la tribuna damelor, cine-va află, fară sa se 
uite, ca tribuna este ocupata de sexul frumos. 

Singurele şedinţi frumoase sunt pentru |. 
acestea. El în asemenea zile nu să duce la 
bufet de cât doar ca sa comandeze băuturi 
racoritoare pentru dame, nu purăsește sala 
dezbaterilor şi nu pleacă de cât la ridicarea 
şedinţei. Adese ori su sue la biurou şi să face cà 
vorbeşte cu secretarii sau cu preşedintele, nu- 
mai ca de la înalțimea biuroului sa poata 
privi mai bine şi sa fie privit!... 

Când tribuna damelor este deşartă sau e 
ocupată de batrâne, atunci I. nu are chef, 
umblă a lene prin Cameră, cască tare, nu 
vorbeşte de cât cu un aer somnolent, şi sta 
mai mult sai la bufet sau în sala paşilor 
perduţi, lungit pe o canapea, dupa exemplul 
șefului s&u Carp. 

I. este nul în politică, el nu ia nici odata 
sau mai nici odata cuvântul. Instinctul de 
conservaţie îl face ca, mai cu seama când 
sunt darne, să nu ia cuvântul, caci ştie că ar 
perde mult în afecțiunea lor. 

Când tribuna e plină și sa face vre-o pro- 
punere ca deputaţii sa treaca în secţii pen- 
tru a lucra, cel mai furios este I. care pro- 
testează cu glas tare şi face chiar scandal. 

lar după ce deputaţii trec în secţii, I. mult 
timp mai stă încă de vorbă cu damele, afec- 
tând un suveran dispreţ pentru lucrările din 
secţii. 

Porumbelul astăzi este în opoziţie. 


$ 


IX. 


S. e deputat din un guvernamental judeţ 
din Muntenia, ales ca junimist, macar că în 
acel judeţ nu să auzise până atunci nici ma- 
car de cuvântul junimist. S. ca om practic, 
a dat cuvântului înţelesul seii adevărat, adica 
de guvernamental, căci, îndata ce d. Th. Ro- 
setti a căzut de la putere, el a devenit tot aşa 
de înfocat sprijinitor al guvernului conserva- 
tor cum fusese al celui junimist. 

S. are ospecialitate, una singură dar bună: 
închiderea discuţiei. In Cameră el e pentru 
aceasta, nu se ocupă de cât de aceasta, și cre- 
dem că şi noaptea visează închiderea discuţiei. 

Cum vine, să duce drept la banca sa, care 
este întâia lângă cea ministerialu, să aşeaza 
frumușel şi așteaptă... Ce aşteaptă ? Așteaptă, 
ca să poata cere: închiderea discuţiei. 

Să nu creadă cine-va că S. asculta dezba- 
terile și că prin urmare cerând închiderea dis- 
cuţiei respunde la o trebuință a mințer lui. 
De loc. 

S. vorbește cu vecinul sěŭ, işi face socote- 
lile de la moșie, scrie scrisori, respunde la ce!e 
ce primeşte de la sturuitori, casca, şi de-odată 
îl auzi strigând cu un glas înăbuşit : închi- 
derea discuţiei, închiderea discuţiei ! 


— 208 — 


Să înţelege că S. nu strigă „închiderea dis- 
cuţiei“ de cât după ce vorbește un ministru 
sau un orator de al guvernului și când ob- 
servă că un opozant are să ia cuvântul. Cite 
o dată stă cu capul rezemat pe pupitru şi 
dormiteazu. În această stare somnelentă, S. nu 
observi că are a vorbi un ministru, deci stri- 
ga «inchiderea discuţiei. «Mai mulţi vecim îl 
țistuesc și îl fac atent la cine are a vorbi. A- 
tunci bietul S. să face roșu de ruşine şi striga 
tare : «pardon, pardon, nu am știut ca are sa 
«vorbească d. ministru.» 

S. are furi: teribile când oratorii opoziții 
vorbesc mult. Maı ales chestiele de regulament 
îl exasperează. Sa știe, în adever, că un de- 
putat are dreptul ori-când a vorbi în chestie 
de regulament și că discuţia nu să poate în- 
chide de cât după ceea sa epuizează. S. este 
deci în imposibilitate de a cere „închiderea 
discuţiei“ când să vorbeşte în chestie de re- 
gulament. Furios, roşu-violet la fața, cu ochii 
injectaţi in sânge, el strigă necontenit, între- 
rupund pe orator: «aceasta e o chestie de re- 
«gulament ? Aceasta nu e chestie de regula- 
«ment ci adeverat scandal.» 

Mâna dreaptă a lui S. trebue să aibă, cum 
să zice, scurtă la subtioară, căci necontenit, 
de la inceputul ședința până la sfârşit, el nu 
face de cât să o ridice fie pentru inchiderea 
discuţiei, fie pentru votarea pe articole a pro- 
ectelor de legi. 

Când președintele întreabă: «sunt 10 deputaţi 
«car! cer închiderea discuţiei?» Cel întâiu care 
ridică mâna este S. El sta cu mâna bine ri- 
dicată doua trei minute când votul este în- 


— 209 ~- 


doelnic saŭ când să propune contra-probă. S. 
e furios pe deputaţii guvernamentali cari nu 
ridică mâinile sai cari nu cer ca dânsul în- 
chiderea discuţiei. El îi apostrofeaza și îi des- 
preţueșşte. 

Deputatul în chestie este tot-d'a-una pentru 
prelungirea şedinţelor zicând: «ca să isprăvim 
o dată.» Ce înțelege prin aceasta, nu să ştie, 
de vreme ce un parlament nu poate nici o 
dată isprăvi de cât cu încetarea instituţiilor 
parlamentare. 

S. nu să mişcă de la locul săi, nici chiar 
când sa suspendă şedinţa. De multe ori la re- 
deschidere S. nu să poate opri dea nu striga: 
«inchiderea discuţiei», măcar că discuţia nu 
e incă nici chiar deschisă. 

S. simţește o mare contrarietate când aude 
pe preşedinte zicend : «discuţia e deschisa». 
El să invârteşte pe fotoliul său şi îşi arată în 
mod sgomotos displăcerea lui. Cu un cuvănt, 
după cum idrofobii aŭ oroare de apă așa şi 
S. de discuţie, la care el nici o dată, dar nici 
o dată, nu participă. 


14 


X. 


O... este deputat ales sub junimişt, de alt- 
minterea putem să zicem ca sa ales singur, 
caci a dat câte-va mii de lei prefectulu din 
localitate pentru aceasta, iar prefectul, om 
nevoiaş, 'l-a scos deputat. 

O... are ceva particular în viața sa parla- 
mentara, vine foarte târziu la şedinţa și se 
duce foarte de vreme. Inca nu ï sa întâmplat 
lui O... ca să stea ședința întreaga, înca nu 
'i-s'a întâmplat ca sa stea macar doua ore în 
ședința. 

O... este în bune relaţii cu secretari şi cu 
funcţionarii cari ţin apelul nominal. Indată 
cum soseşte, pe la 2 1⁄4 ore, alta data pe la 3, 
când registrul e deja inchis, el se duce la se- 
cretarul de serviciu și il voagă ca sa'l însemne 
ca prezent. Odata cea scapat de aceasta grija, 
el umbla prin incinta și pe la bănci de işı 
face micele sale trebşoare, pentru care vine 
la Camera. 

Il vezi pe O... vorbind întrun ungher cu 
un ministru pe care il roaga cu multa insis- 
tența, ministrul scoate în fine carnetul și no- 
tează ceva... O... salută și depărtându-se prinde 


ol 


pe alt ministru cu care se repeta identic 
aceeaşi scenă. 

După ministru vine rândul deputaţilor in- 
fluenți. O.. ia deoparte pe cutare guverna- 
mental cu vaza și se întreţine mult cu dinsul. 
Apoi începe a'și vizita pe la banci amicii. El 
regulează cu ei vre-o partie de carți pe seara, 
o plimbare la șosea, o petrecere sau un vo- 
iagiu la Sinaia. El primește apo» în sala de 
așteptare pe câț-va stăruiltori cărora le-a dat 
întâlnire la Cameră. Indeplineşte câte-va co- 
misioane ce are pe lânga deputați. 

O... nu sta un moment ın loc, nu e nici o 
dată atent ln ce sa vorbeşte în Cameră, nu 
ştie macar cine vorbeste, la vot su duce fara 
su știe ce sa voteaza și înainte de a sui trep- 
tele tribune: el intreaba pe vre un guverna- 
mental : «Apropos, ce sa voteaza? Cuim votam?» 

Indata ce O... 'şi a isprăvit afacerile dispare. 
In zadar 1l cauţi pe la bufet, prin culoare, etc. 

Ce devine 0.70. su strecoara binişor pâna 
la vestier și luându-și pălaria o pleaca la sa- 
natoasa. Caci de ce să mai stea, o dată ce şi 
a ispravit trebile ? 

Nu am nevoe să spun cu O. nu trece nici 
o data în secții !.. De și aparţine secția a 7-ea, 
colegii sci înca nu ’l au vezut! Pe apelul no- 
minal din secţie el figureaza vecinic absent ! 

Câte o data, pentru a nu deştepta atenţia, 
O. nu pleacă pe eșirea cea marea depntaţilor. 
El su duce la sala de așteptare, vorbeşte cu 
vre-un stăruilor şi apo: iese împreună pe 
acolo ! 

Când ședința e foarte importanta şi gu- 
vernul are absolută nevoe de voturi, O. este 


— 212 — 


omul cel mai nenorocit, căci este obligat ca 
sa stea la Cameră mai mult de cât ar voi. 
De acea O. in acele zile este de o umoare te- 
ribilă, nu `ï place nimic, el, care e zâmbitor, 
tace și să plânge de lungimea dezbaterilor. 
După ce sta o jumătate de oră peste timpul 
obicinuit, O. nu să mai poate stăpâni şi du- 
cându-se la vre-un coleg guvernamental ìi 
zice: «Mon cher, pe la ce oră crezi că are 
«să se dea votul ?» 

Colegul îi r&spunde: «probabil peste un 
«ceas, cel mult un ceas jumătate». 

«Atunci e bine, zice O., până atunci eŭ 
«me reped în oraş căci am o afacere foarte 
«urgenta și mă reintorc la vot». 

In zadar colegul îl îndeamnă să rămâie 
pentru ca să nu peardă votul.. imposibil O. 
trebue să se ducă, măcar pentru o jumătate 
de oră, altminterea ar fi nenorocit. 

O. să reîntoarce just ca să pună bila în 
urnă și apoi pleacă imediat, mulțumit că a 
facut două lucruri de o dată. 


XI. 


P... deputat al colegiuluï al doilea din un 
mic oraş, înțelege a ti numai deputatul loca- 
lităţei sale și a intereselor de clopotniţă. De 
dimineaţă până în seară, de cum vine la Ca- 
merä până ese, el nu se ocupă de alt-ceva. 
Chestiele politice, politica generală, interesele 
mari ale ţarei nu `l atrag, nici nu'l preocupă. 

El nu știe de cât una și bună, că el e trimes 
de orașul cutare şi că prin urmare de acel 
oraș trebue să se ocupe. Pentru dânsul arti- 
colul din Constituţie că deputatul, ori unde 
e ales, reprezintă întreaga ţară, nu exista. 

P... înainte de a pleca la Camera îşi con- 
sultă carnetul, îşi răsfoește hârtiele pentru ca 
să știe ce stăruinţi are de facut în interesul 
localităţei lui. Din consultarea carnetului, din 
cititul scrisorilor şi din suplicele primite el 
constată că în acea zi are următoarele trebi 
de făcut la Cameră: 1) de staruit ca să se 
voteze taxe nuoi comunale pentru orașul său 
unde este şi consilier comunal; 2) de stăruit 
ca sa, iasă de la comisia de indigenat hârtiele 
a vre-o patru, din cari unul e Evreu, altul 
Grec, altul Neamţ și cel-lalt Ungur; 3) de 
staruit pe lângă ministru pentru punere. în 


— 9214 — 


slujbă a patru agenţi electorali ; 4) de stăvuit 
pentru facerea unei linii de drum de fier la- 
terale în județul său ; 5) de staruit pentru 
ca ministerul să aprobe bugetul comunal și 
judeţean, etc. etc. etc. 

P. cum ajunge la Cameră su duce mai 
intâi la secretarul comisiunei de indigenat şi 
il roaga să n dea cutare dosar, d. e.: dosarul 
Greculu. Cu dosarul la subțioaru el intră in 
incinta și cauta cu ochii pe membrii comi- 
siunei. Cum zareşte pe vre unul din ei, P. sa 
duce la acela, îi strânge mâna cu multa afa- 
bilitate și apoi îi zice: «D-le Z. ma interesez de 
«N. un Grec foarte onorabil din localitate, ra- 
«portul e gata, numai trebue iscalit de trei 
«membrii, ești așa de bun sa 'mi dai iscali- 
«tura d-tale ?» Z. de complezenţă isculește fa- 
cându-şi rezerve mintale. P. al nostru repetă 
scena înca cu do membrii din comisiune, 
dupa care apoi sa duce la biurou și roaga pe 
secretar ca sa trimită roportul la tipar. 

O data aceasta treabă sfârșita, P. procede 
maï departe. În acest scop el staruise deja cu 
câte-va zile in urma ca biuroul sà puna la 
ordinea zilei proectul pentru nouile taxe comu- 
nale asupra oraşului seu natal. P. începe deci 
a face propagandă prin Cameră. El sa duce 
la deputaţii ce mai colţoşi, acei can iau cu- 
vântul, și fie caruia în parte ii ţine urmatorul 
limbagiu : «D-le X. am sa te rog de ceva... 
«anume sa nu ne necujnşti astazi cu proectul 
«de taxe comunale. Pot su te asigur că co- 
«muna noastră este foarte siraca și ca niminea 
«nu e contra acestor taxe», 

Când proectul se pune la vot, P... se așează, 


ssa 


lângă urna. El roaga pe deputați să voteze 
pentru, le fugadueșşte că şi el le va vota lu- 
crurï privitoare la alte localitaţi, și face ce 
face de proectul este primit. 

P... foarte mulţumit, se duce la telegraf şi 
trimite mai multe telegrame, apoi reintra în 
sală și uitându-se la carnet se pune din nou 
pe lucru. Acum a venit rândul ca sa staru- 
lasca pentru punerea în slujba a unui agent 
electoral harnic. El se apropie de ministrul 
respectiv şi începe pe departe a'l ruga. Aici 
dificultaţile sunt mai mari, dar și staruința 
lui P... este dublă; el întrebuinţează toate 
mijloacele, pledeaza, implora pâna când ca- 
pàta fagaduiala. «Atunci, d-le ministru, îmi 
«dai voe ca să viu mâine la minister ?» Mi- 
nistrul zice da. P... este încântat. 

Ast-fel se :sfârșește pentru P... ziua parla- 
mentara, și ìn toate zilele acelaşi lucru. 


XII. 


Z... e ales pentru prima-oară deputat, de și 
numără maï bine de 50 de roze. Toata viaţa 
lui a avut doutambiţii, una ca să vorbească 
ziarele de dânsul, a doua ca să fie trecut în 
Monitor în dezbaterile Camerei. Ziarele aŭ 
vorbit de dânsul de câte-va ori înainte de a 
fi deputat, de şi nucredem că el sa fi rămas 
mulțumit de felul cum a vorbit, cât despre 
Monitorul oficial, el este aproape feciorelnic 
de discursurile d-lui Z... Zicem aproape, căci 
se va vedea îndată cum. 

Marea nenorocire a lui Z... e că nu e orator 
pentru ca să facă să răsune incinta Camerei 
de sbucnirile peptului lui! Și lucru curios, el 
crede că numai un lucru îi lipsește pentru a 
fi orator, talentul vorbei, el e convins ca toate 
cele-lalte cerinţi le îndeplinește. 

— «Vei, iubitule, zice Z... adesea către a- 
«micii lui, ce neno:ocire pe capul meu ; am 
cidei, posed cunoştinți, am logica strânsu, am 
«chiar prezenţa de spirit... un singur lucru 
«îmi lipseşte, vorba... facilitatea de a me ex- 
«prima. Din această cauza sunt nevoit a me 
amărgini numai la intreruperi.» 

Intreruperile sunt pasiunea lui Z... El în- 


trerupe și pe amici şi pe adversari. Peamici 
îi întrerupe abondând în sensul lor, furnizân- 
du-le argumente saŭ exemple, pe adversari se 
înţelege că îi întrerupe combătendu'i. 

Dar ce întreruperi !.. Cele de mai multe ori 
se potrivesc ca nuca in perete sai sunt pure 
banalităţi cari nu fac nici cald nici rece ora- 
torului. Totuși Z... imediat după ce aruncă o 
întrerupere se scoala de la locul săi, se duce 
la un amic și îi zice satisfacut: 

— «hi, ce zic. ? așa că lam nenorocit cu 
«întreruperea mea ?» Amicul de politeţă îi a- 
firmă că da. 

După aceea Z. evoluiază ast-fel că să apro- 
pie de tribuna ziariştilor. El e prieten cu toți 
reporterii, le platește consumaţii şi chiar di- 
neuri. 

Z. să apropie de tribuna acelora având a- 
erul că cauta pe cine-va, facendu-se că sa 
duce pentru alta treabă. Pe urma răzend el 
zice cu glas tare: «Nu știii dacă aţi observat 
«întrerupţia mea ?» Reporterii îi r&spund in 
mod evaziv... Atunci Z. adaogă : «păcat că nu 
«să aude totul în Cameră din cauza sgomo- 
«tului. Dacă insă voiţi să o puneţi în darea 
«de seamă, pot să vă repet ceea ce am zis. latu 
«ce am zis.» Și le spune o banalitate. 

Nu s'a ispravit. Z. să duce apoi la d. An- 
dronescu, șeful stenografilor, și amicalminte 
îl intreabă dacă întreruperea lui figurează în 
procesul-verbal. D. Andronescu, politicos cum 
e, n cere lămuriri și anume: când a intrerupt? 
Ce orator vorbea ? Apropo de ce a întrerupt? 

Z. da toate explicaţiele cerute și scoțând o 
mică hirtiuţi din buzunar, adaogă: «la caz 


— 218 — 


«când stenografii ar fi scăpat cuvintele mele, 
data că “p-le dau scrise. Ţiu să figureze la 
«Monitor, nu pentru mine dar ca sa fac să 
«asude puţin d. X. (e vorba de oratorul în- 
«trerupt). Ved de pe acum figura ce are su 
«faca când s'o vedea la Monilor.» 

îi sa depărtează răzend cu hohot. 

Peste câte-va zile când apar dezbaterile, Z. 
se repede la Monitor și cauta daca întreru- 
perea figureaza. Oroare!... ea nu figureaza ! 
Întrerupţia a dispărut. 

Z... e furios, el se duce din noŭ la d. An- 
droncscu şi îi cere explicaţii, acesta dezolat 
îi spune ca probabil ca X... când a corectat 
discursul seu a șters întreruperea. 

— «De sigur că aşa este, striga Z... Sa în- 
«țelege că lu X. nun convenea apostrofa mea 
(Și a șters'o. Deplâng din suflet aceste pro- 
«cedeuri meschine.» 

Și apo se duce la un grup de deputaţi, că- 
rora le povesteşte pe larg incidentul... 

Din tericirc, reporterii, mai complezenți, 
îi pusese deja de câte-va zile intreruperea in 
ziare. 


XIII 


M. este deputatul unm colegiu din Mun- 
tenia. De profesiune este inginer şi inca in- 
ginerul județului. Pe cât să pare este com- 
patibilitate intre mandatul de deputat şi func- 
ţia de inginer, fie al statului fie al judeţului. 

M. sa insarcinat, ajuns în Camera, sa facu 
ca să se schimbe legea în aceasta privința, 
dovedind cea mai mare slugarnicie față cu 
cele trei guverne cari sau succedat, daca 
numaram ca al treilea guvern pe cel juni- 
misto-conservator ! 

M. om de calcul... de vreme ce e inginer, 
Şi-a facut de mult calculul seu. El 'şi-a zis 
urmatoarele cu o lună inainte de ultimele 
alegen generale: «Eu sunt inginer d. e. de 
«clasa II-a de un numar bunişor de ani... 
«şi nu vad ca su am șansă de a fi înaintat. 
«Oare dacă m'aşi face deputat ? In acest caz 
«de sigur că voiu capăta avansarea dupa 
«care suspin». 

Zis şi facut. In adevăr, M. să pune pe lu- 
cru, roagă în dreapta, sa închina în stânga 
şi izbutește a fi ales deputat!... 

Cum vine la Cameră să și pune pe lucru 
pentru a căpăta avansarea. De la cea întâi zi 


el să destăinuește unui junimist spunându'i 
că dacă d. Alex. Marghiloman "l-ar face in- 
giner de clasa II-a, apoi el ar fi cel mai de- 
votat guvernului junimist. I să promite aceasta. 
Şi iată pe inginerul nostru M. devenit juni- 
mist înfocat, junimist pur, mai pur de cât 
d. Stroici sai de cât d. ©. Miclescu, 

M. este o natură persistentă. Nu e un vot 
important, nu e o moțiune de votat fară ca 
înainte de a vota pentru guvern să nu să ducă 
la d. Marghiloman şi să-i amintească pro- 
misiunea, 

In timpurile din urmă ale guvernului ju- 
nimist, când situaţia era tulbure, M. începe 
a îndesa cu stăruințele, ba chiar la un vot 
oare-care să face că e supărat pe guvern. 
Vazând aceasta d. Marghiloman, ministrul 
de lucrări publice, este nevoit să se execute. 
Numirea d-lui M.. de inginer clasa ll-a iese 
in Monitor, just când cabinetul junimist de- 
misionează. 

A doua zi M.. este cu totul o altă persoană. 
Cel care înjură mai tare pe junimişti, este 
M.., cel care se duce de se închina d-lui L. 
Catargiu este tot el, M.., inginer acuma de 
clasa a H-a. 

Un junimist indignat de ast-fel de purtare 
şi de atâta nerecunoștință apostrofează pe d. 
M.. zicându'i: 

— «ln tot cazul nu d-ta ai dreptul ca să 
«ne înjuri, d-ta care ai fost partizanul nos- 
«tru cât am fost la putere și care ai căpătat 
«avansare de la noi.» 

— «Așa este, mafi avansat, răspunde cu 
«cinism M.. Dar cât timp maţi purtat cu 


«vorba până 'm-aţi avansat? Trăgănarea 
«care 'mi-aţi infligeate până la numire nu. 
«o voii uita nici-odată». 

O mare ilaritate a izbucnit la aceste cu- 
vinte, M... a uitat avansarea, nu poate insă 
uita trăgănarea ! 

M... nici nu se ocupă de cele ce se petrec 
în Cameră ; dacă 'l-ai întreba ce votează, mai 
nici-odată nu ştie ce. El este dus la vot de 
un caporal conservator pupă cum inainte 
era dus de un porumbel junimist. 

In ultimele zile ale sesiunei, nuoi apetituri 
se desvoltase în M... El umbla după un nu- 
măr de întreprinderi de căpătat de la stat. 
Până în momentele când scrim acestea, de- 
sigur că le-a şi căpătat!. 


XIV. 


D... este deputatul unui colegiu al doilea din 
un oraş de a treia ordine. De profesiune este 
negustor, şi anume băcan. Valurile politice `l- 
au ridicat la demnitatea de deputat. 

Aţi observat că bancherii, bacanii, crâşma- 
rii să aleg deputaţi numai pe lista guvernului 
şi de guvern ? Faptul este cu toate acestea 
așa şi își are esplicaţia lui. 

lato: 

Administraţiele locale făcând presiune mare 
in alegeri asupra comercianților, crâșmarilor 
etc. întâmpină oare-care resistența. Pentru a, 
invinge acea rezistenţă, a linguși amorul pro- 
priă şi a face situaţia mai uşoară a celor ce 
voteaza cu guvernul, prefecții pun pe lista 
candidaților și câte un negustor. 

Această manoperă scapă pe toată lumea din 
încurcătură. Comercianţii votează cu guver- 
nul, însă aŭ de pretext că voteaza pentru u- 
nul de ai lor ; ear administraţia sa laudă că 
ea pune pe listă pe reprezentanţii tuturor ne- 
voelor, ca pune şi din negustori, din oameni 
cari muncesc, iar nu numai peliticiani... 

Iată cum în Cameră sunt 4 bacani, 3 ban- 
cheraşi și un cârșmar, cunoscutul Niţă Stă- 
nescu, pronumit și Jean de la Obor! 


— 923 — 


D... să cunoaşte de o poştă ca e bacan, cu 
mersul mărunt, cu fața rubicondă, cu parul 
peptănat cum să peaptănă baeţii de bacanie. 
Duminicele, el să strecoură cu timiditate prin- 
tre deputați şi să aşeaza la locul său după 
cum Sar așeza la tișghea! 

D. nu iese, să ferească D-zeu, din cuventul 
guvernului, al cârmuirea! Caci sa poate ca 
un negustor sa se puna râu cu cârmuirea ? 
„e devine el pe urmă ? 

Dar ca toţi negustorii D.., este foarte șiret. 
Ca om de bun simţ ce este,el vede bine toate 
păcătoșiile guvernului, voturile pe carı le da 
îi stau toata noaptea în gât, dar le du fiind- 
că nu are ce face. Când însă este un vot prin 
cipal, precum a fost acela al fortificațiilor sau 
altul de aceasta natura, unde banii ţărei se 
duc în risipa, D... ca negustor ce este, ştie a 
aprecia valoarea banilor și nu e de de loc 
dispus ca să lipeasca numele lui de un ast- 
fel de vot. Lu: D... i se pare ca un vot pen- 
tru bani risipiţi îi compromite situaţia lui de 
negustor, îl recomanda ca pe un cheltuitor, 
ca pe un risipitor. 

De aceea când se prezinta ast-fel de voturi, 
D..., cu o zi înainte, fara sa spuna nimanui, 
îşi ia geamantanul frumușel și pleaca la gara 
și de acolo acasa. 

A doua zi.. la vot. inspectorii din Camera 
constata lipsa lui D... Imediat i sa da tele- 
grame peste telegrame. Dar, o nenerocire!... 
Pe drum D... a racit, a căpatat chiar o bron- 
chită destul de rea și este deci nevoit ca su 
stea în casa câte-va zile. Ba prefectul local 
care sa dus in persoană la D... "l-a gasit chiar 


— 224 — 


în pat, înconjurat de o farmacie întreagă de 
doctorii și gemând de ţi se rupea inima. 

D... ast-fel a scăpat din vre-o două incur- 
cături mari. Dar știți proverbul că culciorul 
nu merge de multe ori la apă fară să nu să 
strice !» 

Indată ce sergenţii guvernului aŭ observat 
această manoperă, apoi când este vre-un vot 
principal, cu câte doua zile sau trei sau chiar 
patru i] pun pe D... sub priveghere. El nu 
poate face un pas afară din otel, fără ca să 
nu fie observat. 

Dar D.., este încăpățânat. Văzând că nu 
poate scăpa cu câte-va zile înainte, el pleacă 
cu câte-va săptămâni, sau nu vine de loc la 
Cameră. Cu mare greutate prefectul local îl 
poate expedia, aşa că acela jură că altă dată 
nu va mai alege negustor deputat! Dar și 
D... se jură că nul va mai prinde nimenea 
pe la Cameră, dacă va scăpa din focul acesta * 


XV, 


Z... este foarte bogat, uni zic cu e de mai 
multe om milionar. Faptul că e foarte bogat 
nu e strain de demnitatea de deputat cu care 
este investit. In orașelile mici unu: om bogat 
nu "1 sa intreaba parerile, el este designat prin 
averea lui la deputaţie chiar când e tinar. 
Bogaţia impune, este cheia cu care sa deschid 
toate uşile. Relativ la Z... cel mult prefectul 
local n-a facuto vizitu şi "l-a întrebat, în mod 
discret, daça odata ales deputat nu va [i con- 
tra guvernulu pe atunci junimist. Z... a facut 
declaraţi! categorice în sensul cel bun... pe 
urma a mai scos câte-va mii de lei pe cari 
le-a dat prefectului pentru ca acesta sa aiba 
ce cheltui cu alegerile. «Caci de.., a adaogat 
«prefectul, asta-z miniștri nu mau trimet 
«nic un ban pentru alegeri, dupa cum aveau 
«obiceiul roșii la 1868.» 

7. este un tinar de bune maniere, crescut 
la Paris, poate chiar şi licenţiat in drept. Are 
tot ce trebue ca su reprezinte vre-o 100 de a- 
legetori dintr'un colţişor perdut de ţară. 

Pentru Z... demnitatea de deputat este pur 
onorifica, nici se gândește de a trage vre-un 
proiit politic din ea..., caca nici nu'și bate ca- 

15 


= DB = 


pul de politică. Când i sau deschis ușile Ca- 
mere. n-a facut aceiaşi impresie care o simte 
un tinar de lume ce primește o invitaţie de 
la o familie al cărei salon este reputat și în 
vogă. După cum e de bun ton și pozează pe 
un tanâr faptul că poate zice: «aseară am 
etrecut la d-na X...», tot așa este de foarte 
une maniere de a spune cu negligenţa și cu 
un aer plictisit: ceri nu a fost nimic in Ca- 
«meră, a trebuit sa les mai de vreme.» 

Z... ca ori-ce tânăr milionar care să respecta, 
este sportman. Acest avânt 'l-a dat frații Mar- 
ghiloman. Deci Z...are cai care il costă scump, 
are jochei, îngrijește de grajdurile sale cu mai 
multa solicitudine de cât de politica și are 
chiar snccese la curse, cee-ce doveşte că Z... 
știe a face lucrurile bine şi că nu cheltuește 
banii în zadar, fără să aibă măcar succese 
ipice. 

In Cameră Z... este foarte rezervat, chiar 
distras... Cu amicii săi insă vorbește despre 
curse, despre cai, face pronosticuri, iși dă ideia 
sa asupra deosebitelor grajduri cu reputaţie 
și întreţine cu plăcere pe cască-gură care se 
apropie de grup, cu anecdote asupra jocheilor 
lui englezi şi Kana i 

De altmintrelea Z... este foarte corect în po- 
litică. Intrat în Cameră ca partizan al juni- 
miştilor, după căderea acestora el a r&mas fi- 
del angagiamentului. El estre înscris la clu- 
bul constituțional și e partizan al d-lui Carp. 

Pentru Z... care nu se interesează de politică, 
care duce mare tren, care esportman, grupul 
constituțional este poate cel mai potrivit. Căci 
pe lângă că acolo întâlnește pe frații Marghi- 


—- 921 — 


loman. apoi se află în societate buna, printre 
oameni! cu avere şi bine vezuţi la palat. Ş'apoi 
ce ar căuta printre democrați ? Destul ca a 
fost radical și chiar socialist când era student 
la Paris. Pe urmă conservatorii sunt prea m- 
vechiţi, acolo la ei poate căpăta în o bună di- 
mineaţă epitetul displăcut de ciocoiau. Colec- 
tiviștii sunt prea compromişi... Deci cel mai 
bun partid pentru Z... nu poate fi de cât acela 
in care este. 

Z... nu vine la Cameră decât când multip- 
iele lui ocupați. îi permit. 


XVI. 


G. este deputatul pentru care secretul vo~ 
tului este cel mai mare principiu. Bine inteleș 
secretul votului sau, iar nu al votului alegă- 
toritor sui, ale caror buzunare le inspecțeaz; 
la alegeri cu cea ma: mare scrupulozitate. 

— «Toata viaţa mea am avut de principiu, 
«zice el, de a nu arata nica a spune cum votez. 
«Din aceasta cauza toți me bunuesc, dar ni- 
«menea nu e sigur, prin urmare numi fac 
«dușmani neîmpeciţi.>» 

La Camera sunt un adevărat mister voturile 
lui G... De sigur cu a casa la el are doue urne, 
și să exerciteaza cum su voteze, cuci ramâne 
cine-va înmărmurit de abilitatea de prestidi- 
gitator cu care Q. pune bilele in urne fara ca 
sa se vadă ceva, fură ca sa se auda cel mai 
mic sunet. Mâna sa are ọ mișcare automata 
de închidere și deschidere care nu lasa cchiu- 
lui celui ma exercitat cea mai micu intre- 
vedere. 

Am zis că nu sc aude de loc în urne su- 
netul bilelor lui G. Iņ adever, dacă sar auzi 
dsitinct ai putea sa banueșh cam cum a votat, 
și iată de ce: Cele două bile cu cari să vo- 
tează, nu sunt fabricate din același material, 


— 929 — 


pe când bila neagra este de os, cea alba e de 
lemn, aşa ca densitatea deosebita a lemnului 
şi a osului dau sunete diferite în urna alba 
şi neagra carı sunt identice. 

Mulţ: deputați, între carı şi d. Iacob Ne- 
gruți, stau lânga urne şi asculta cu atenţie 
vuetul ce tac cuzind bilele în launtru. Dupa 
acel vuet mai cristalin sau ma opac, aceștia 
pot cu maré probabilitate sa spuna cum un 
deputăt voteaza. 

fi binë, G... ştie a reduce la neputinţă toate 
acestb delicate investigarı. Cum am spus, el 
are o ărundaturu de mâna așa cu bila luneca, 
că Su zicem aşa, pe pereți. urme: facând un 
sgomot împereeptibil. 

Inca ceva. Nica odata G. nu (ți va vota 
printre ce! d'ânteiă, cacı în acest caz fundul 
este mea deşert și poate da o sonoritate oare- 
care. El vine tocmai printre ce din urma. 
când fundul urne: «ste deja plin cu bile, pc 
can bi'a sa cazind lovitura ste amorţita. 

G... nu voteaza de cât cu bile. Nica: odată 
nul ve: vedea votând. chiar pentru lucrur: 
neînsemnate, prin ridicare de mâna. Nici o- 
data nu voteaza la nchiderea discuţia sau la 
alte chestii de cât când votul se pune cu bile. 

De ce credința politică este G.? Nimeni nu 
ştie. Localitatea B, de unde este il voteaza 
pentru onorabilitatea $i averea sa, precum şi 
pentru îndatoririle ce faca concetaţenilor ser 
fara sul mai silească îi face o profesie de cre- 
dința. Daca ar trebui éa sa ne luam dupu 
trecutul seu recent ar trebui să'l numeram 
printre colectivişti. 

Dar in Camera colectiviștii nu sunt de loc 


— 930 — 


mulțumiți de el și chiar îl bănuesc că în multe: 
chestii G. votează cu junimiştii și acum cu 
conservatorii de când aceștia sunt la putere. 

In discuţiile e G. iarăşi este de o 
discreție rară. Nici odată nu poţi ițelege din 
gura lu: ce gândește in o chestie. De și vor- 
beste mult, totuşi are un talent aşa de fin de 
a fi de părerea tuturor fəra a angaja pea sa, 
in cât la urmă nu ești ma: lămurit de cât 
la început. 

G. nu ia, să ințelege, nici odată cuvintul, 


XVII. 


R... este deputatul colegiului al doilea din 
un mic oraş din Muntenia. Gros, gras, cu faţa 
aprinsa, cu nasul roşu și cu mâinile scurte, 
este tipul burghezului, pentru a nu zice al 
mitocanului, pe care câte-va afaceri bune ’l- 
aŭ îmbogăţit. 

R... are o slabiciune, aceea de a-ţi spune cum 
cu 30 deanı in urmă era sărac de tot, şicum 
din băeat de prăvălie a ajuns, încetul cu în- 
cetul, sa poseadă o avere bunicică. 

— «Vezi, d-le, zice R. ori-cărui deputat, 
«chiar daca nu'l cunoaşte, economia este to- 
«tul. Când ai doi lei în pungă, cheltuește nu- 
«mai unul, pe cel-l'alt punelde o parte, tre- 
«cel în cel-l'alt buzunar. Aşa am iucui eu și 
«mi-a prins bine.» 

R... în puterea principiilor sale, este de o 
zgârcenie nemai auzită când e vorba de bud- 
gelul Statului. Daca ar fi pe voia lui el ar 
reduce pe jumetate bugetul. Ori-ce cheltuială 
care nu i se pare lui ca poate produce, îl e- 
xaspereaza... și îl face de a vocifera prin Ca- 
meră. 

Din această pricină, el a votat contra for- 
tificaţiilor, pe cari le consideră ca parale pier- 
dute, a votat contra bugetului, a votat contra 
tuturor cheltuelilor. 


— 939 — 


i 


— «Alegetorii nu m'au trimes aici ca sa 
«dezleg punga ţarei ci ca sa o leg,» zice el. 

Dar ceea-ce este şi mai caracteristic, e că 
R... are oroare de credite, de proectele de legi 
financiare cari deschid pe contul deosebitelor 
ministere credite pentru deosebite nevoi sau 
servicii. 

Indata ce raportorul șa sue la tribuna și ìn- 
cepe a citi, R... se apropie de un coleg și îl 
intreaba : 

— «ME rog d-le, ce să citeşte? 

— «Este un credit de 10,000 ler pentru mi- 
nistorul de finanțe.» 

— «Un credit? Bar un credit ? Vecinic cre- 
«dite? urlă R... Nu, nu votez... sami ţintuiți 
<n frunte creditul pe care îl voiu vota ecu.» 

Și în adevăr, R.. e contra tuturor credite- 
lor, unul nu a votat de când e deputat, el nu 
voteaza nici creditul pentru diurna deputali- 
lor. El nu discuta dacă creditul este necesar 
sau nu, daca este cu putinţa de al refuza. 
Nici nu voește să aiba esplicaţii. Indata ce 
este un credit sa sfârşit. 

Aceasta mcapaţânare vine la R... din lipsa 
de a'şi da serama de cee-ce este un credit, din 
ingustimea de vedere a negustorului, care se 
supara când aude cu trebue sa dea parale. 

De multe un sunt credite pentru restituir a 
unei amende sau taxe rău percepute. In r'a- 
litate Statul nu du nimic din punga lui. ci 
numa! restitue ceea-ce a luat pe nedrept. 1o- 
tuşi R... nu voeştesa auda și pentru a nu se 
convinge, el fuge astupându-şi urechile. 

In zadar vin ministri! şi îl roaga, în zadar 
îi sa arata hotiiririle judecatoreşta investite cu 


— 233 — 


formula executorie. R... nu iese din incapaţi- 
narea lui. El se mulţumeşte de a zice: «plu- 
«teasca cine e vinovat, eu nu dau banii ţerei.» 

R... de altmintrelea este guvernamental. In- 
data ce nu e la mijloc o chestie de bani el 
voteaza fara a discuta. Este în stare sa voteze 
tierea capului a 100 de vameni de cât libe- 
rarea unui ban din visterie. 

Opoziția ştiindu' ateastu manie, este sigura 
ca îl are pe R... or de câte or ea ridica o 
chestie baneasca. In adever, R.. subsemneaza 
toate amendamentele, chiar cele ma: ostile gu- 
vernulu, îndată ce i se explică că se poate 
face o economie, fie măcar de o centimă. 

Aceasta manie, care in definitiv nu strica 
ninaru, face de multe ori deliciele Camera, 
mu ales când într'o zi R... fu ast-fel de mis- 
tii tîn cât vota, fara su ştie, un credit]... 
Să fi vezut figura ce o facea pe urma și fu- 
ria lu: în contra mistificatorilor... 


XVIII. 


In genere, deputaţii sunt ai unui partid 
sau ai unui om de care ascultă un parţid 
întreg. 

Sunt însa deputat nu a} unui partid nici 
al unui guvern ci ai unu. om, ai unui alt 
deputat influent în localitate şi bogat. 

Acesta este cazul lui B.. deputat al cole- 
giului al Il-lea din un mic orășel din fun- 
dul ţărei. 

B.. nu are principii. B.. nu înţelege chiar 
ce sunt principi, el ştie una şi buna, el as- 
cultă de C... deputat tot din acel colţ de ţară, 
ales în colegiul 1. 

Unde C... merge, merge şi B... Daca C.., este 
in opoziţie şi B... face opoziţie, când trec% 
unul la guvern imediat şi cel lalt ìl urmează. 
Așa C... fiind-că făcea guvernulu junimist 
opoziție, umbra lui era opozant teribil ; astă- 
m când G... e guvernamental, aghiotantul 
jura în numele d-lui L. Catargiu. 

Pe altmintrelca C... este de o delicateţe rară... 
Lasă lu B... libera gândire, el poate susținea 
ori-ce fel de idei, poate să aibă tot soiul de 
legături politice, poate chiar să se înscrie la 
on-ce club. Un lucru cere C... de la B... să 
voteze cum volează el, încolo libertate ab- 
soluta. 


— 235 — 


B... uzează de asemenea libertate, el e gu- 
raliv, discută tare, critică actele guvernului, 
se arată că e independent, face observaţiile 
sale tare, amenință pe miniștrii că le va arăta 
el., cu un cuvânt face act de deputat nu 
numai independent dar chiar opozant... 

La vot... însa... la vot el pleacă capul în 
jos, îşi înăbușe glasul, pune o surdina tuturor 
sentimentelor sale şi.. votează cum votează C..., 
adică cu guvernul. 

Indată ce să scoboară de la urnă, B.. rede- 
vine omul liber şi independent... El continuă 
discuţia începuta și intrerupta momentan prin 
vot şi dă dovezile cele mai man de o 
teribilă independenţă... în vorbe. 

Ba ma mult. Lui: B... nun place societatea 
guvernamentalilor, a servililor... Abea întinde 
acelora mâna. B... să complace în societatea 
deputaţilor intransigenţi, a celor cari combat 
toate guvernele și cari dau ma multe probe 
de cerbicie civică. 

Le aceea B .. este prieten cu radicali), cărora 
le aprobă mai toate ideile, şi are mare ad- 
miraţie pentru d. N. Ionescu care este în 
opoziție constantă. La teatru, la plimbare, la 
bufet, prin culoare il vez cu astfel de bărbați 
în sensul cărora abondează la fie-care pas. 

Când insă uşierii striga sacramentala frază: 
«D-lor deputaţi, poftiţi la vot...» B.. al nostru 
se cam ingalbinește, să retrage şi dupa ce 
cauta cu ochii prin incintă pe C... să așeaza 
in dosul acestuia și să duc amendoi la vot. 

Aceasta este viața parlamentara a lui B... 


CUPRINSUL 


X. PORTRETE PARLAMENTARE 


Apostoleanu D. . 

Arion C. C. 

Aslan C. N. 

Bibescu N.. 

Bobeică C. 

Cantacuzino Gh.. 

Carp P.P. 

Catargiu L. 

Dobrescu C. (Argeș) : 
Dobrescu C. C CEAO 
Enacovici Al. . EA Ge 
Enachescu C.. . 
Epureanu M. K. I. 

Fătu Iacob. 

Ghermani M.. 
Grădişteanu C. 
Grigorescu T. C. 
Holban D. A. . 
Iancovescu N. I.. 
Ionescu N. 

Ionescu Tache. 

Isvoranu Ilariu 

Lahovari Alex. 

Lahovary Ion . 

Laurian Tache 

Maiorescu T.. 

Manu Gh. . 


Marghiloman Al. 
Nădejde I. 
Negoescu Chr 
Nica Th. i 
Nicorescu N... 
Nucşoreanu ., 
Olanescu C. 

Pacu M. 


Pache- Protopopescu En Em.. 


Pallade Gh. 

Pogor V. 

Rëceanu C. 

Ressu C. 

Rosetti Th. . 
Săulescu N. M. . 
Severeanu D-r. . 
‘Stanescu I. 
Stefănescu 1. . 
Styrbe: Al.. 
Suliotti Chr. . . . 
Theodorescu D. Gh. 
Triandafil Gr. 
Vernescu Gh. 
Valerian Ursianu. 
Vericeanu A.. 
Volenti N, . 

Voinov N.. 


XX. TIPURI PARLAMENTARE 


De la pag. 181 până la pag. 235. 


VOR APARE IN CUREND: 


SCHITE PARLAMENTARE 
G. PANU 


Două volume frumoase cuprinzEnd 


PLALONOMIA GAÂNEREL 


în importantele sesiuni din anii 1888 şi 1889. 
In aceste volume cititorii vor întâlni mai toate pa - 
sonalităţile politice ale căror portrete şi tipuri se găsesc 


în volumul de față. 


LU P'IA** 


ORGAN PemocRar-RaAnicaL 


ABONAMENTE: 
IN ȚARĂ 
Un an. co acoso a anas wa a 40 Ter 
Şese luni . a e ee ao aa e a 20 a 
Trei luni. a 10 9‘ 
Pentru învețători pe un an . . . .30 >» 


IN STREINĂTATE 


Un an. o o. ee e a 50 Jel 
Şese lum . . . . . . . . . „25 
Trei lună. o. 15 o 


Numărul 15 Bani 


REDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA 
BUCUREŞTI. — Pasag. Băncel Naţionale.